GHEORGHE ŞINCAI
OPERE
GHEORGHE SINCAI
OPERE iii
HRONICA ROMANILOR Tom III
X
Ediţie îngrijită şi Studiu asupra limbii de FLOREA FUGARIU
Prefaţă şi Note de MANOLE NEAGOE
EDITURA PENTRU LITERATURĂ
19 6 9
EDITURA PENTRU LITERATURĂ
COPERTA: ELISABETA PÂWME
HRONICA ROMÂNILOR
Anul 1614. După ce s-au fugărit Cavriil Batori din Ardeal, cum s-au arătat la anul mai de curînd trecut, despre Gavriil Betlen, noul prinţ al Ardealului, Ia anul acesta, aşa scrie Calvisie1: „Gavriil Betlen, ca se do-bîndească principatul, făgăduisă sultanului Lipova, Aradul, Ieneul şi alte oraşe ale Ardealului; iară străjarii înţelegînd că vrea se-şi plinească făgăduinţa, s-au resvrătit de la dînsul şi au năzuit la Forgact şi la unguri. Drept aceaia Betlen ducînd tunurile din Oradea-Mare, au încungiurat Lipova şi cu ajutoriul lui Sardâte-Başâ o-au şi bătut dimpreună cu Ieneul şi Aradul şi tute trele le-au întărit'cu străjari noi." Aşişderea scrie Brentân2.
Iară ucigătorii lui Gavriil Batori (precum scrie Salârdi)3, Nadâni, Silaşi şi ceialalţi, gîndind că plăcut lucru au făcut ţerei şi că pentru fapta lor dobîndi-vor mare vrednicie şi har de la prinţul cel nou, cînd s-au adunat ţeara, în anul 1614 la Mediaş, mers-au şi ei acolo foarte împenaţi şi mîndri şi după ce ar fi petrecut cu mare sumeţie vro cîteva zile, odineoară făcutu-s-au în pripă mare rescoală între pedestraşi şi între ceialalţi ostaşi asupra lor. gonindu-i pretutindenea prin oraş. Iară
dînşii prinzind de veste mai nainte ş-au ales o besericuţă ce este între resărit şi meazănoapte lingă zid, şi în foişorul eii au scăpat; unde închi-zîndu-se, nenumerate gloanţe s-au împuşcat asupra lor, şi ei încă, pînă ce le-au ţinut iarba de puşcă şi plumbii, pe mulţi au culcat şi au omorit; ci mai pre-urmă sfîrşindu-li-se acestea, ostaşii au năvălit preste dînşii în turn şi răzbindu-i, i-au prins şi tăindu-le mînile i-au aruncat gios la pămînt, unde fură tot smicele tăiaţi." Aşa s-au izbîndit uciderea cea necuvioasă a surcelei ceii mai de pre urmă în partea bărbătească a familiei Batoreşti ceii prea lăudate mjumea toată, din carea familie despre partea femeiască pînă în anul 1811, zile 18 ale Iui fevruarie, cînd scriu acestea, în curtea prealuminatului şi preaosfinţitului arhiereului românesc, domnului Samuil Vulcan, cea din Oradea-Mare, mai custă foarte 2 lăudate surcele în vestită familia Bioc Defpulia, în carea mult este / vestit domnul Iosif Biochi, doftorul cel mai lăudat pe vremea de-acum; căci familia nobililor de Bioc este prăsită tocma din sora prinţului Gavriil Batori, precum arată Genăfogia cea prin comitul Iosif Hâller şi prin baronul Gavriil Şileni, amîndoi baroni ai ţerei, în Poşon, în 18 iunie din anul 1802, iscălită şi întărită.
Samuil Targovschi carele în anul de curînd trecut, se trimesese prin poloni la Poarta turcească asupra lui Ştefan XI Tomşa, domnului Moldovei, precum scrie Piaseţchi4, nu multe au isprăvit la turci, ci mai vîrtos au întărîtat şi mai tare pe numitul domnul Moldovei, de au aţiţat pe tătari se prade Rusia de doao ori, şi în anul de-acum şi în cel viitoriu 1615. Pentru carea faptă Ştefan XI Tomşa nu puţin s-au hulit de poloni, dară cu mult mai tare s-au lăudat el de Paul V patriarhul Romei, în 15 noemvrie din anul acesta 1614, pentru evlavia şi rîvna Iui spre credinţa cea catholică şi adeverată, precum arată arhivul din Vatican5.
1 Sethus Calvisius in Opere chronoiogico ad h.a. 3 Ignatius Brentanus in Epitome chronologica mundi chrtstiam ad arm. 1614. 3 Szalârdi Ianos a Sîralmas Magyar Kronik. 1. Konyv. 6. Reszeben. 4 Paulus Piasecîus in Chrortico ad ann. 1614. 3 Archi-vum Vaticanum, Armar. 45, tom. 10, p. 52.
Anul 1615. Despre Radul XI, feciorul lui Mihail IV sau al Mihnei celui turcit, carele au urmat în prinţipatul Valahiei lui Şerban sau Radul X, precum s-au arătat la anul 1611, se ceteşte in legile Ardealului \ că
în anul 1613, cînd au jurat Gavriil Betlen, prinţul Ardealului, au fost de faţă în Ardeal dinpreună cu Ştefan XI Tomşa, prinţul Moldovei, şi tustrei au făcut alleanţă între sine.* Iară Anonymul românesc 2 scriind despre dînsul, aşa cuvîntă: „Radul (XI) Vodă au prefăcut mînăstirea Radului Vodă din Bucureşti, ce era făcuta de moşu-său, Alexandru (II) Vodă, la leat 1568, iar preste ani 27, în domnia lui Mihail V Vodă, în-3 trînd Sinân-Başâ în Bucureşti, /au fost pus erbăriia în mînăstire şi dîn-du-i foc s-au sfărîmat, şi au prefăcut-o Radul Vodă la leat 1614. Au domnit ani 5."
Preavestitul Enghel3 încă aşa scrie despre Radul XI: „Mai nainte de a merge Radul la Ardeal, au avut de a face cu unii neascultători din ţeară, căci după hronica lui Filştih, oarecare boieriu de frunte şi stolnic mare, anume Bdrşan din satul Mirişeani carele se născuse în Bucşanir ş-au călcat jurămîntul de credincioşire şi au jurat dinpreună cu alţi opt boierii ca să se curăţe de Radul Vodă şi se pună în locul lui prinţ, pre Mihail Armaşul. Pricina pentru carea au vrut ei se facă lucrul acela, aceasta au dat-o: că Radul, feciorul Iui Mihnea, au adus cu sine din Ţârigrad şi din România, mulţime de greci carii s-au aşezat în Valahia şi au supt ţeara. Care lucru, românii cei inimoşi de-atunci, adeverat nu-1 putea suferi; ci Radului Vodă i s-au descoperit sfatul boierilor acelora, şi pre toţi i-au prins şi i-au spînzurat afară de Bucureşti, prin toată ţeara, spre pilda altora. Şi fapta aceasta se vede a fi fost pricina că Radul, după o domnie de patru ani, adecă în anul 1615, s-au măzălit prin Poarta turcească." Pin-aci preavestitul Enghel carele mult sminteşte aci în hronologiă, pentru că Radul XI, după ce s-au aşezat în anul 1611 în locul Radului X în Valahia, cinci ani au domnit, nu patru, precum s-au vezut din Anonymul românesc cu puţin mai nainte şi se va mai vedea şi la anul viitoriu. Aşadară Radul XI nu s-au măzelit în anul de-acum, ci în cel viitoriu precum se va arăta acolo.
Brentan 4 la anul de-acum, cu puţine rînduri, multe încîlceşte zicînd: „Hanul tătarilor din Crimea jâTuieşte Rusia, dinprotivă ruşii, povăţuiţi fiind de Visnoveţchi şi de Coreţchi, pradă Dachia, omorind pe crăişorul
3 Cei trei domni ai ţări]or române se angajau si se sprijine reciproc, atît împotriva încercărilor dinafară de a fi înlocuiţi, care puteau veni din partea turcilor cil fi împotriva unor eventuale răscoale interne.
6
7
eii şi punînd în locul lui pre Mihaildn."* Din carea încîlcitură, atîta culege că tătarii în anul de-acum iarăş au prădat pre poloni, iară polonii 4 supt povăţuitorii mai sus numiţi, pentru aceaia/ au năvălit în anul de-acum în Moldova, ca se întirească dintr-însa pe Ştefan XI Tomşa carele alungase pe Constantin Moghila, în anul 1612, precum mai chiar se vor dovedi acestea din cele ce le voiu scrie la anul viitoriu.
1 Appr. Constit., part. H, tit. 1, art. 3, nro. 3.1 Anottymus Valachicus in ms. Chronico, cap. 44. 3Ioann. Christ. Engei in Recent. Hist-Valach. part. 1, p. 281 seq. 1 Ignatius Brentanus in Epit. Chron. mantii christiani ad\nn. 1615.
Anul 1616. „La anul 1616 (zice Spondan)1 sfadă s-au pornit în Ardeal între Gavriil Betlen şi între Gheorghie Hamonnai, pentru că Betlen vrea se dea Oradea-Mare turcilor pentru apărarea sa, precum dăduse mai nainte şi Lipova cu mai multe locuri ale Ardealului şi Ungariei." Ci pricina sfezei între Gavriil Betlen şi Gheorghie Hamonnai nu atîta au fost darea cetăţuicilor mai sus^numite supt turci, cît voinţa celor ce ţinea cu împăratul Ferdinand II, ca.se pună prinţi, precum mărturiseşte Zavodschi2, în Ardeal, în locul lui Gavriil Betlen pe Gheorghie Hamonnai, în Moldova, în locul lui Ştefan XI Tomşa, pe Petraşco, feciorul lui Mihail V, domnului Valahieî şi ginerele Radului X, şi în Valahia, în locul Radului XI, pe Radul X. Despre. care lucruri Samuil Gronschi3 încă aşa scrie: „Gheorghie Hamonnai ca se poată trage pre mai mulţi în partea sa asupra lui Gavriil Betlen, au luat cu sine pe Radul cel izgonit din patria sa, şi venind la adunarea comitatului Zemplinului au poftit de la dînşii ca pe Radul, ca pre un sîrgunit, se-1 petreacă şi se-1 ajute pînă la marginea ţerei; dară zemplinenii atîta s-au împrotivit lui Hamonnai, cît puţin au fost de n-au prins arme în coantra lui. Ci Gheorghie Hamonnai nici aşa ostoindu-se, s-au rugat şi de başa din Buda ca se-i stea întru ajutorîu... dară acesta n-au voit, şi ungurilor încă fără de zăbavă le-au scris că el şti cum că dînşii vreau se ducă pe Radul în Vala-5 hia, drept aceaia se încete, nici se îndrăznească / a face una ca aceasta
tfi în anul 1615, la 12 noiembrie, polonii, comandaţi de Wi&zniewiecki, ginerele Elisavetei, văduva lui feremia Movilă, şi de Korecki pătrund la Moldova si îl îofrîng pe Ştefan Tomşa la Tătăreni. Ştefan Tomşa se retrage în Ţara Româneasca', si în locul lui polonii pun domn pe Alexandru Movilă, şi nu pe Minat Ion (Mihail) Movilă — cel care domneşte in anul 1607.
împrotiva păcei şi a legăturilor, pentru că el, cu ostile cele de supt sine, va ajuta Valahiei şi va face toate cîte va vrea Dumnezeu; din care zise mult s-au înfricoşat toţi ungurii. Iară Radul perzîndu-şi nădeşdea de a dobîndi ajutoriu din Ungaria, au trecut în Polonia şi de-acolo în Pocu-ţia, mult străduindu-se ca se-şi poată cîştiga îndărăpt Valahia.... Şi strîn-gîndu-şi bună şi formoasă oaste în Polonia, cu ajutoriul povăţuitoriului Samoil Coreţchi, vrea se năvălească în Valahia. Aceasta urmecînd-o împăratul turcesc, au poruncit prinţului Gavriil Betlen ca se stea Radului împrotiva. Drept aceaia Betlen au şi trimis pe Mihail Toldalaghi cu oare-cîte oşti împrotiva lui; ci mai nainte de a sosi Toldalaghi la Iaşi, Radul cu polonii se învinsese şi se bătuse de turci."a Despre carea învingere a turcilor, Piaseţchi4 cuvîntă precum urmează:
„Fiindcă în anul trecut seimul leşesc puţin s-au nevoit se împedece primeşdiile ce vinea asupra ţerei, primeşdiite acelea, în anul de-acum grămădindu-se cu mult mai mare putere au luat. Pentru că batjocura cea în Moldova suferită, cînd Tomşa au scos dintr-însa pe Constantin Moghila şi turcii au cuprins ţeara, apărîndu-se numai prin Samoil Coreţchi şi Mihail Vişnoveţchi, cumnaţii lui Moghila, povăţuitoriului celui nu de mult tăiat, ca prin nişte privaţi cu propria şi pentru aceaia mai slabă puterea lor, măcar că pe turci dinpreună cu Tomşa de 15 ori îi învinsese, şi-i scosese din toată Moldova, tătuşi mai pre urmă acestea de ajutoriul ce venise turcilor, s-au învins şi au slăbit cu totul; că Vişnoveţchi au murit de boală, iară pe Coreţchi l-au părăsit ostaşii sau pentru că nu li s-au plătit leafa sau pentru că Stanislâv Zolchievschi, generariul cel mai mare, i-au spăriat şi le-au poruncit să se întoarne îndărăpt. Şi aşa remînînd Coreţchi cu singuri 500 de călăreţi, numai de ruşine s-au lovit cu Schinder başa, de carele s-au învins, s-au prins şi s-au trimis ■6 la Ţarigrad." După acestea scrie acelaş Piaseţchi / că seimul leşesc cel în Varşâvia ţinut, la sfîrşitul lui aprilie din anul acesta, 1616, au trimis pe Gheorghie Cocânschi sol la Poarta turcească ca se facă oarecum să se măzălească Ştefan XI Tomşa din domnia Moldovei, în carea iarăş îl aşezase Schinder başâ după prinderea Iui Coreţchi.b
a în anul 1616 Radu Serbau încearcă pentru ultima dată să recucerească scaunul Ţării Româneşti. El vine prin Moldova, însă oastea lui este înfrîntă de Skender-paşa, şi Radu se retrage la Viena. * După lupta de la Tătare ni din 1615 în scaunul Moldovei a fost pus Alexandru Movilă. Acesta domneşte pînă la 2 august 1616, cînd turcii pun în locul lui pe Radu Mihnea, fostul domn din Ţara Românească,
Din cîte am scris Ia anul de-acum din Zavddschi, din Grdndschi şi din Piaseţchi, apoi la anul 1615 din Anonymul românesc, poţi culege că mult sminteşte şi aci preavestitul Enghel5 cînd scrie că pe Radul X Tomşa l-au ajutat se năvălească în Valahia, pentru că Tomşa au fost protivnic polonilor şi lui Coreţchi, cu carii se însoţise Radul X. Din zisele lui Zavodschi încă chiar se vede că Radul X împrotiva Radului XI au fost pornit în anul de-acum, şi aşa Radul XI în anul de-acum au trebuit să se măzălească, nu în cel trecut3, precum s-au zis şi acolo. Că zice preavestitul Enghel6 că Radul X cu banii împăratului s-au sculat asupra Valahiei, nu greşeşte pentru că şi Manifestul statului evanghelicesc aceaia arată7 zicînd: „Mai încolo numitul Radul are prea mare leafă de lună pentru toată întîmplarea spre desmerdarea clerului". Tot acelaş-manifest cu puţin mai în sus zisese că sculîndu-se Andreiu Loniai, în anul 1616, asupra protestanţilor, „sîrguinţa lui cea fără de lege şi Radul, izgonitul Vodă al Valahiei, cu ostaşii săi vrea se-o ajute şinedojenindu-se de cineva ca să se lase de scopul său cel reu, la atîta venise, cît, de nu i s-ar fi fost tăiat oastea prin haiduci, asupra cărora mersese, mare pri-meşdie ar fi suferit nu numai Ungaria, ci şi Ardealul". Pagubă că nu s-au însemnat în Manifestul acesta şi luna în carea s-au tăiat oastea Radului X de haiduci, ca se ştim întîmplatu-s-au aceasta mai nainte, sau după ce s-au înturnat dînsul bătut de la Valahia asupra căriia> după cum i se pare preavestitului Enghel B, în luna lui iunie se dusese. Despre următoriul Radului XI în Valahia, voi cuvînta la anul viitoriu.
1 Henricus Spondanus in Prolusione ad arm. 1616.2 Zavodskî, apud Stephanum Ka-tona ad ana. 1620, p. 604 seqq.3 Samue? Gronski in ms. Latino ad ann. 1616. * Paulus 7 Piasecius in Chronico j gestorum in Europa singularium ad ann. 1616. 5 Ioann. Christi-anus Engel in Recent. Historia Valachiae, part. I, p. 282.6 Idem Engel, l.c.7 Manijes-tum status evangelici, quod typis aliquando editum extat ad Papatum inter mss. loan-nis Szalârdi, Iib. 2, part. 3, quae conservantur in bibliotheca universitatis Hungaricae, Pestini. 8 Engel, l.c.
încît Ştefan Tomşa nu mai domneşte efectiv în această perioadă, cu toate că turcii îl recunoşteau ca domn. încercările lui de a-l alunga pe Alexandru Movilă au eşuat, iar cînd turcii s-au hotărit să-1 alunge pe acesta, au pus domn în Moldova pe Radu MUrnea, pentru că ii se părea a fi mai energic. a Radu Mihnea (Radu XI la Şine ai > n-a fost mazilit în anul 1616. El a fost numit domn în Moldova.
10
Anul 1617. Dintru acelea care le-am scris la anul mai de curînd trecut şi la cel dinnaintea lui, chiar se vede că Radul XI s-au măzălit din domnia Valahiei, în anul 1616, dară mare întrebare este care Alexandru s-au pus în locul lui? feciorul lui, carele s-au poreclit Coconul, au acela carele s-au zis Iliaş? Că Anonymul românesc1 scrie aşa: „Alexandru IV, domnul Valahiei, leat 1618 (ci trebue zis 1616 — 1618). Acesta iaste fecior Radului Vodă, fiiului Mihnei. Fost-au izgonit din ţeară de Lupul paharnicul ce venise cu ungurii de la Ardeal." Ci zisele acestea ale Anonymului nostru nu pot fi adeverate pentru tinereţele lui Alexandru Coconul despre care voiu cuvînta la anul 1623. Aşadară Alexandru IV carele au urmat în Valahia Radului XI, fiiului lui Mihail IV, au trebuit se fie Alexandru Iliaş8, despre carele aşa scrie preavestitul Enghel2: „De-abea au priimit Alexandru IV Iliaş jurămîntul de credincioşire în Tîrgoveşti şi i-au venit poruncă de la Poartă, ca să se gate cu toată puterea sa se meargă întru ajutoriul lui Schinder başa asupra polonilor carii cuprinsese Moldova........Cînd se găta Alexandru Iliaş la războiu, boierii lui pre
ascuns s-au sfătuit ca se omoară pe toţi grecii carii se îndicsise prin ţeară, sau la deregătorii, sau la moşii, saulaneguţetorii. Iară Alexandru carele, de nu era însuş grec de neam, dară prea tare prindea partea grecilor, înţelegînd sfatul boierilor, dinprotivă s-au nevoit ca, de nu pre toţi, încai pre cei mai puternici, se-i tae. Boierii pricepînd cugetul lui Alexandru, unii au prebegit în Ardeal, precum Lupul paharnicul din Mehediab, alţii au căzut la mila lui şi s-au rugat de graţia pre carii i-au şi ertat de faţă, pentru că se grăbea se meargă la Schinder başâ." Despre a căruia pornire asupra polonilor aşa scrie Chemeni Ianoş3:
„întraceaia pornind Schinder başâ asupra polonilor şi luînd cu sine pre doi domni româneşti, ardelenilor şi lui Gavriil Betlen încă le-au 8 venit poruncă de Ia împăratul / turcesc se meargă lingă dînsul, nici s-au putut feri, ci le-au căutat se meargă şi să se împreune cu dînsul la Hotin; şi adeverat iaste că Gavriil Betlen avea înţelegere cu polonii, ca un prinţ creştin ce era, şi de ar fi mers lucru la bătae, armele ardelenilor nu ar fi stricat polonilor. Ci vezînd Gavriil Betlen că mai de folos este pacea, s-au amestecat între poloni şi între turci şi i-au împăcat laolaltă,
a Alexandru Iliaş era fiul Iui Iliaş, cel care domnise pentru puţin timp în Ţara Românească în anul 1591. A domnit din septembrie 1616 pînă In iunie 1618. b Corect este „Lupul paharnicul Mehedinţeanul".
11
cu carea faptă de nou ş-au lăţit vestea. Şi aceasta s-au întîmplat în anul 1617."
Iară Piaseţchi 4 scrie: „în cît este despre venirea lui Schinder-başâ Ia marginea Poloniei: Stanislâv Zolchievschi, prefectul ostaşilor ţerei, culegînd oastea cea plătită şi mare numer de ajutători de la mai-marii Rusiei, se tăbărisă aproape de apa Nistrului şi a Morâhuei, Ungă oraşul Bussa, unde la ceaialaltă rîpă a Nistrului aşezîn$-se şi Schinder başâ, foarte s-au îmulţit oastea turcească cu ajutorinţa de Gavriil Betlen din Ardeal adusă, şi cu cea din Moldova şi din Valahia. Aşadară în vro cîteva zile trecînd turcii şi tătarii prin vad la rîpa polonească şi arătînd voe de a se bate, Zolchievschi, afară de nişte scaramuce mai mici ce se făcea dinnaintea taberelor în care asemenea se lupta, nu s-au slobozit la bătae deplin, măcar că putea nădăjdui biruinţă, fiindcă ardelenii şi moldovenii chiar arăta că ei vor părăsi pre turci şi vor trece în partea polonilor... ci făcînd vorbă cu turcii, fără de porunca sau învoirea craiului şi a ţerei, au scris condiţiile păcei prin care sau prin cea înşălă-toare tîlcuire a lor, turcii toată stăpînirea Moldovei o-au tras Ia sine şi lepădînd dintrînsa pre neamul cel vechiu domnesc, de-atunci au început a da domnia Ţerei Moldovei la oameni streini şi carii s-au deschilinit pre sine de la alţii cu ceva stricare a creştinătate!; ba ce e mai mult, de-atunci domnia Ţerei Moldovei se dă la oameni ca aceia, carii făgăduesc mai mulţi bani. Drept aceaia domnii cei de-acum ai Moldovei nu dau măsurat tribut sau haraci ca mai de demult, ci se silesc a da toate veniturile ţerei, pe sama camerei ottomăniceşti, a se oşti pentru turci asupra creştinilor şi a lăsa pe tătari se îmbie după voia lor prin ţeară şi se-o cuprindă pre unde vreau. Iară Zolchievschi s-au întocmit cu turcii ca
din Polonia........se nu treacă mai mult vreo oaste în Moldova ca/se
turbure ţeara sau pe prinţul cel de turci aşezat întrî-însa. Cetatea Hoti-nului carea se ţinea pe sama Moghileştilor, încă o au dat turcilor sau moldovenilor îndărăpt, numitul Zolchievschi şi lui Nicolae Ivdnia, pârcălabului Hotinului, fără de vină i-au tăiat capul, pentru că nu îndată au dat cetatea cît au poruncit el." Aşişderea scrie Lengnihie 5.
Din toate acestea şi mai vîrtos din zisele lui Ioann Chemeni, se dovedeşte, împrotiva preavestitul ui Enghel, că acelea care le-am scris dintr-în-sul cu puţin mai nainte despre Alexandru IV Iliaş, domnul Valahiei, nu s-au întîmplat în anul 1616, ci în anul acesta 1617. Iară mai încolo
aşa vorbeşte preavestitul Enghel6 despre acelaş Alexandru Iliaş: „Alexandru Iliaş cît s-au înturnat la scaunul său, îndată s-au întors şi la pizma sa, şi pe Cristea vornicul l-au omorît. Omorît-ar fi el şi pre alţi boieri, dară acestea au scăpat Ia Schinder başâ carele, după obiceiul turcesc, ca se poată stoarce bani pentru uciderea vornicului Cristea fără de ştirea sa, au poftit 40.000 de galbeni sau ducaţi de la Alexandru.
Pentru Lupul paharnicul, carele pribegisă în Ardeal, încă mult s-au năcăjit Alexandru Iliaş dintrunceput, şi în anul 1618 (nu în anul 1617), au trimis la Gavriil Betlen de au întrebat au nu este adeverat că pribegii adună oaste în Ardeal? Ci Betlen i-au respuns că el nu şti cît mai puţin despre aceaia. Prin respunsul acesta întru atîta s-au încredinţat Alexandru Vodă şi s-au odihnit, cît pre cei ce îi spunea adeverul despre gătirea Lupului paharnicului, îi ţinea a fi mincinoşi şi legaţi de cozile cailor îi tîrea şi cîriia ca pre nişte nemici ai săi. Dară nu mult tîmp au trecut, şi lui Alexandru Vodă i-au venit la urechi că Lupul paharnicul au şi intrat în Valahia cu oastea cea din Ardeal strinsă. Aceasta auzînd-o Alexandru Iliaş foarte s-au spăriat şi cu mare pripă au trimis la călăreţi şi la pedestraşi ca să se adune întru ajutoriul lui, făgăduindu-le îndoită leafă; dară n-au aflat vreo sprigineală la ostaşi, pentru că i-au respuns 10 cu aruncare că el ş-au călcat jurămîntul, lor / leafa li-o au tras şi nici o direptate le-au făcut, întru atîta cît ei de serăcie armele încă au trebuit se şi le vîndă. întraceaia l-au sfătuit ca se prindă fuga. Alexandru Iliaş încă i-au ascultat şi dăruindu-i cu o pungă de bani, au încălecat şi numai călare au fugit. Agiungerea Lupului paharnicului în Tîrgoveşti au fost semn ca pre toţi boierii greceşti dinpreună cu şerbii lor se-i tae, dîndu-le vină că au supt şi jăfuit ţeara supt Alexandru Iliaş. Iară Alexandru Vodă cu aşa de mare grabă au fugit numai în caftanul cel de noapte, cît de doamnă-sa încă s-au despărţit în fugă şi el au mers în Brăila, iară dînsa în Giurgi. Ştefan Tomşa (nu Radul)a, domnul Moldovei, înţelegînd întâmplarea aceasta, trimis-au lui Alexandru Vodă bani şi haine, că fugind acesta, nemica putuse lua cu sine. Mergînd acuma Alexandru Vodă plin de melancolia pentru că nu ştia de doamnă-sa, i-au venit veste că dînsa cu noroc au trecut Dunărea şi au agiuns la Ruşi, unde-1 aşteaptă. Auzind aceasta Alexandru Vodă au dăruit pre
a Cel cart 1-a ajutat pe Alexandru Iliaj era Radu Mfluiem, domo, acum, in Moldova.
12
13
vestitoriu cu mari daruri şi el de sîrg mergînd în Ruşi, la doamnă-sa, în tot typul s-au străduit ca prin oastea turcească să se reducă în scaunul său. Ci turcii pentru aceaia pentru că însuş el nu s-au apărat ci au fugit, şi pentru ca se capete darurile ce se dau cînd se mută domnii, nu au priimit cererea lui, ci l-au dus la Ţarigrad."
1 Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44. 2 Engel in Recent, Hist. Vaiachiae, part. I, p. 282.8 Kemeny Iânos â maga Eleteben, p. 50. * Paulus Piasecius in Chronico, ad ann. 1617. 3 Lengnichius in Iure publico Poloniae, lib. I, cap. 11, § 6. 9 Engel, p. 282 seq.
Anal 1618. După fuga Iui Alexandru IV Iliaş din Valahia, despre Lupul paharnicul şi despre celealalte întîmplări din Valahia, aşa scrie preavestitul Enghel1, mai încolo: „Lupul s-au şi silit se ţină domnia Ţerei Munteneşti, ci divanul turcesc nu l-au priimit, ca pre unul carele fără de ştirea şi preste voia lor numai prin ostile ardeleneşti s-au îndesat la domnia, şi că, de s-ar priimi, ar aţiţa şi pe grecii din Ţarigrad asupra lor. » Afară de tăiarea tuturor boierilor celor din greci prăsiţi, atîta se lăţise ura românilor / asupra grecilor, de au dat pe neguţetoriî cei greceşti din ţeară pe mîna ostaşilor celor din Ardeal, ca acestea de la dînşii se-şi scoată leafa. Iară Lupul din sfatul şi supt povăţuirea căpitanului Buzdugan au dat poruncă ca toţi neguţetorii greceşti din ţeară, carii mai cu samă era neguţetori de vite, să se cerce, să să jăfuiască şi să se tae. Drept aceaia, Poarta s-au grăbit în anul 1618 (nu 1617) a pune domn Valahiei pe Gavriil Moghila, feciorul lui Simeon Moghila (precum arată Prai2) .. Acesta cît au venit în Tîrgoveşti, n-au avut mai mare grijă decît se prindă pe Lupul paharnicul şi pe Buzdugan căpitanul şi se-i trimită la Schinder başâ carele au poruncit de pre amîndoi i-au tras în ţapă."
Anonymul românesc3 la anul de-acum numai atîta scrie despre Valahia: „Gavrilă Vodă Movilă, leat 1618. Acesta, domnind şi biruind pe Lupul paharnicul, l-au tăiat. Au domnit an l."a Vezi şi acelea care le voiu scrie Ia anul 1630.
Despre Moldova atîta am găsit scris la anul acesta 1618, că polonii supăraţi fiind pentru aceaia, pentru că tătarii după pacea cea în anul
8 Gavril Movilă a domnit din iulie 1618 pînă la sfîrţitul lui iulie 1620.
14
trecut la Bussa făcută între Zolchievschi şi între Schinder-başâ, se aşezase in cîmpii Budgeacului cei din Bessarabia şi de-acolo de mai multe ori jăfuia Polonia, atîta au lucrat asupra lui Ştefan XI Tomşa, domnului Moldovei, la turci, prin solul Grigorie Cocânschi, pînă ce au măzălit turcii pre Tomşa cătră sfîrşitul anului acestuia3, şi, precum mărturisesc Piaseţchi *, Pivâti5 şi Moreri6, au pus în locul lui pe Câspar Graţiani, despre carele zice Cantemir7 că au fost italian, iară Petriţchi8 carele tocma pe vremea lui trăia, scrie precum urmează: „Graţiani era neamţ născut în Greţiul Styriei, măcar că alţii almintrelea vorbesc despre naşterea lui'\b Pricina pentru carea ş-au lăsat ţeara au fost sărăcia şi frate-său cel mai mare, carele neguţetorindu-se cu petri scumpe se aşe-zasă cu lăcaşul în Ţarigrad, şi pe Graţiani de tiner îl dusese la sine. Cres-cînd Graţiani la frate-său, îmbla prin teri şi pre la prinţi de-şi vindea 12 negoţul. Şi aşa s-au îmbogăţit.. Mergînd / odineoară în Italia şi vîn-zîndu-şi negoţul la prinţul Toscanei, cînd vrea să se întoarcă cătră casă, s-au apucat de neguţătorie nuoao, adecă s-au dat la rescumpărarea de robi, şi alegînd dintre turcii cei ce era robi în Livorno pînă la 80 tot de cei mai de frunte, i-au pus în corabia şi i-au dus în Ţarigrad. Vestin-du-se lucrul şi minunîndu-se de o faptă ca aceasta cu toţii.. împăratul Acmet l-au chiămat la sine şi socotindu-1 credincios, l-au dăruit cu ducatul, dintîiu al Naxiei şi al Vissâchiei, apoi, după ce au isprăvit cu mare noroc solia la împăratul Matia, şi cu domnia Moldovei.c
1 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 283.a Georgius Pray, Diss., p. 140.3 Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44. 4 Paulus Piasecius in Chronico ad ann, 1618.6 Pivati nel Dizionario scientijicato. a Moreri in Dictionaruy universali.1 Cantemir in Historia Osmanici regni. 8 Ioann. Ionocent. Petricius in Historia rerum in Polonia gestarum.
a în Moldova domnea Radu Mihnea din 1616. tmbolnăvindu-se de ochi, iar conflictul dintre poloni şi turci contimiînda-se, a cerut să fie mazilit, de teamă să nu-şi piardă capul in timpul luptelor dintre turci şi poloni Mazilirea lui a avut loc în luna ianuarie 1619.
b Caspar Graţiani era de origine morlacă sau maurovlahă, populaţie românească din Dalmaţia. Numele lui se trage de la oraşul Gradacac.
c Intrind în slujba Porţi", Gaspar Graţiani a adus numeroase servicii acesteia. Printre cele mai importante se numără solia sa din anul 1615 de la Viena, cînd se duceau tratative cu împăratul Mathias II (1608—1619), Cb răsplată a acestor servicii primea în anul 1617 ducatul insulelor iNaxos si Păros, iar in anul 1619, domnia Moldovei.
15
Anal 1619. Preavestitul Enghel *, după ce au scris că Gavriil Moghila, în nu ştiu ce războiu ar fi fost cu Schinder-başâ asupra legilor* aşa cuvînta despre dînsul: „Hronica lui Filstih nu pomeneşte pentru carea pricină s-ar fi pus gios din domnia Valahiei Gavriil Moghila după întoarcerea sab, numai cît zice că după măzălirea sa n-au mers la Ţarigrad, ci în Ardeal, unde au şi murit. După cum se poate socoti, pe Gavriil Vodă numai ura turcilor carea o avea ei asupra Moghileştilor pentru cum-năţia cu polonii făcută, I-au surpat din domnia muntenească."
Carea o au dobîndit Radul XI a doaoa oară nu în anul 1617, cum se înşală preavestitul Enghel cînd vrea se îndrepte pe Filstih* ci în anul 1619, pentru că şi Anonymul românesc3 încă scrie: „Iarăş Radul Vodă, sin Mihnea, 1619 cu a doaoă domnia, pus de la Poartă; după aceasta I-au mutat la Moldova, şi în Ţeara Muntenească au pus iarăş pe fiiul său" din care cuvinte ale Anonymului nostru, cuvîntul iarăş cest mai de pre urmă, se poate lăsa afară, pentru pricina ce o am dat, la anul 1617. /
Tot în anul 1619 s-au ţinut seim în Ungaria, la Pojon, întru ale căruia acte * acestea se cetesc: „Radul (X) Vodă cu ai săi, la cererea comitatului Pojonului să se mute airilea din oraşul Modrei." De unde se vede că Radul X, în anul acesta, cu toată oastea lui era descălecat în Modra şi în ţinutul eii.
Curînd după seimul acesta, s-au sculat Gavriil Bttlen cu războiu asupra împăratului Ferdinând II pentru că scrie Calvisîe6: „în anul 1619, luna lui septemvrie, Gavriil Betlen, prinţul Ardealului, priimind cărţile directorilor Bohemiei, cu foarte mare oaste, ce o adunasă la Cluj, au intrat în Ungaria-de-Sus, 18 tunuri mari ducînd cu sine. Şi au cuprins Caşşdvia carea i-au şi jurat lui şi staturilor ungureşti credincio-şire. De carea năvălire neaşteptată ferindu-se iezuiţii şi alţi preoţi, pentru că vedea că mînăstirile şi episcopiile se cuprind, călugării şi canonicii se giugănesc şi alte blăstămăţii se fac de ostaşii Iui Betlen, de pre locurile acelea cu gloata au fugit. Tot în luna lui septemvrie,
a Gavril Movila a trimis pe Lupul Menedinţeanul cu un corp de oaste în sprijinul Iui Schender-paşa în anul 1618.
b Priit „Hronica lui Filstih'' trebuie să înţelegem Letopiseţul Cantacuzinese unde se spune: „Iar Gavril Vodă, Întorctndu-K de la oaste, puţin au mai domnit ti 1-an mazilit". Cauza mazilirii Ini Gavril Movili au fost-darurile bogate pe care Radu Mihnea le-a dat turcilor.
după ce au întocmit lucrurile în Caşşovia, după voia lui, Gavriil Betlen si-au tras la dînsul şi oraşele cele cu băi; Seci şi Redei, generării lui Betlen, mergînd înainte cu 18.000 de ostaşi şi cu 12 tunuri, mai multe oraşe cu cuprins, între care au fost Villacul, cetatea cea mare, Vâţul, Tirnâvia, Nitria, Novigrâdul şi Neusolu; în luna lui octovrie Pojonul, unde se ţinea corona Ungariei, şi clenddiurile crăeşti încă s-au închinat prinţului Betlen carele au poruncit de, în 20 de zile ale aceiiaş luni, s-au făcut predicâţiă în beserica cathedratică." Aşişderea scriu Brietie6, Brentan7, Spondan 8 şi Salardi9.
Iară Piaseţchi10 scrie: „Gavriil Betlen, prinţul Ardealului, foarte se năcăjea că pentru năvălirile polonilor în Ungaria, Moravia şi Bohemia, nu-şi poate isprăvi sfaturile care şi Ie băgase în cap asupra Casei Austriei; şi neavînd alt modru de a-i împedeca de la ajutoriul eii, pre împăratul turcesc nencetat îl ruga ca să se apuce de craiul leşesc şi se-1 silească
14  ca se-i /chiame la apărarea terilor sale......şi mai tare se cătrănise, drept
aceaia, acelaş Betlen, că Câspar Graţiani, domnul Moldovei, i-au fost prins cărţile ce le scrisese la împăratul turcesc şi le-au fost trimis la Sigismund III, craiul Poloniei, prin care Betlen făgăduia turcului că cît mai curînd va bate Beciul şi-1 va închina turcilor. Cărţile acestea, cum că au venit în mînile craiului, Andreiu Lipschi, al doilea logofăt al ţerei, cel ce prin crăiasa se rădicasă la atîta vîlvă din dragostea ce o avea cătră Casa Austriei, descoperise lui Betlen prin solul crăesc ca acesta se înfrunte pe Betlen pentru unele ca acestea, spunîndu-i şi omul carele le-au fost prins. Aşadară mîniindu-se pentru aceasta Betlen pe Graţiani şi aflînd cuvioasă pricină de a porni pe turci se trimită oşti cătră marginea Poloniei, atîta au făcut asupra lui Graţiani la Poarta turcească, de aceasta au poruncit lui Schinder başâ ca se meargă în Moldova şi, sau prinzînd sau fugărind pe Graţiani dintrînsa, se pună în locul lui domn pe Radul." Aşa vorbeşte Piaseţchi, ci Petriţchi11 arată că nu pe Radul, ci pre Alexandru VI l-au pus turcii în locul lui Graţiani, precum se va dovedi la anul viitoriu.
1 Engel in Recent. Hist. Vai., part- I, P- 284.3 Filsuch apud Engel, 1. c.3 Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44. * Acta diaetae Posoniensis anni 1619 inter gravamina 15 Iulii dictata. 5 Sethus Calvisius in Opere chronologico, p. 984. 8 Philippus Brietins in Chronico universalii h.a. 7 Ignatius Brentanus in EpUome chron. mundi christ. adh. an.8 Spondanus in Prolusione ad ann. 1619, nro. 7. • Szalărdi Iânos â Siralmas Magyar
16
17
kronikânak 2, konyv 4, reszeben.10 Paulus Piasecius in Chronico ad ann. 1620.11 Petri-cius in Historia Poloniae.
Anul 1620. La anul acesta zice Salardi1: „Gavriil Betlen după ce au cuprins Pojonul cu toate părţile Ungariei, cîte sînt dincoace de Dunăre, nu după multă vreme pre toţi ungurii i-au tras la sine, şi în anul 1620,
15 25 de zile ale lui avgust, ţinînd seim în Neusol, s-au / ales craiu Ungariei; corona ungurească încă căpatînd-o, o au adus în Caşşovia şi de-acolo în Eced." Iară Calvisie scrie2: „în anul 1620, zile 25 ale lui avgust, Gavriil Betlen în Neusol, la pofta solului turcesc, s-au ales craiu Ungariei şi s-au vestit prin palatinul ."Aşişderea scrie Reischie3 şi Brentan*.
Despre perirea lui Caspar Graţiani, domnului Moldovei, şi despre războiul care l-au avut polonii cu turcii în anul de-acum pentru Moldova, scris-au Brietie5, Mireu 6, Spondan 7, Hofmânn 8, Iulie Bell 9, Puffen-dorfie10, Piaseţchi11 şi alţii, dară foarte încîlcit şi pre lung; unul preavestitul Enghel12 s-au nevoit se descurce lucrul, drept aceaia dintrînsul aşa ţi-1 pun înainte: „Noul sultan Osman, aşa dară, au poruncit ca Graţiani să se măzălească, şi în locul lui să se pună Alexandru, fostul domn al Valahiei, şi împlinirea poruncei s-au încredinţat lui Schinder başâ; stările din pregiur arăta că turcii Ia mai mari se gată asupra polonilor, pentru că pre Ocinovschi, solul polonilor, cînd au întrat în Ţarigrad se înoiască legăturile, cu scăndălă l-au priimit. întîmpinîndu-1 SuJ-başa carele e mai mare preste hingheri. Schinder başa încă nu s-au îndestulit numai cu oastea turcească, ci au chiemat la sine şi pre hanul tătăresc cu Murza Cantemir şi au luat lîngă sine şi pe munteni şi pre ardeleni, pînă ce ş-au îmulţit oastea la 60.000. Graţiani după ce ş-au strîns toată averea şi s-au gătit de fugă, n-au încetat a chiema întru ajutoriu pe Zolchievschi şi mai pre urmă l-au şi pornit de au întrat în Moldova cu 8.000 de ostaşi, afară de slujitorii cei mulţi, carii, după cum scrie Piaseţchi, pururea au îngreuiat armada leşească... Graţiani i-au fost făgăduit că va sta lîngă dînsul cu 15.000 de moldoveni... Ci trecînd Zolchievschi Nistrul, în 2 zile ale tui septemvrie din anul 1620, Graţiani, »în 7 septemvrie, numai cu 600 de călăreţi au mers lîngă dînsul, mîntuin-du-să că ceialalţi vezînd puţinimea polonilor s-au împrăştiat... Armada
16 s-au tăbărit lîngă Ţoţora, şi Graţiani au luat pe sine înştiinţarea/despre
protivnici, dară nu multe au priceput. Vassemberg îl vinătueşte pe Graţiani că din viclenie au tăcut despre armada turcească. în 17 septemvrie s-au ivit 300 de tătari şi în 18 septemvrie au sosit toată armada turcească la cea leşească, ci Zolchievschi n-au putut socoti de cîtă putere este,
drept aceaia în 19, fără de noroc s-au bătut cu turcii.....Zolchievschi
seara după bătae au ţinut sfat şi s-au otărit ca a doaoa zi se mai ţină o bătae, dară ostile se nu le sloboadă tare înainte, şi, de nu le va sluji norocul, cu toate carrele să se tragă cătră Nistru. Ci neprietenii lui Zolchievschi au stîrnit noaptea că el dinpreună cu prietenii săi vrea se fugă şi se lase tabăra de sine. Drept aceaia au şi fugit din tabără Alexandru Calinovschi, prinţul Samoil Coreţchi, Strus şi Graţiani, şi vrea se fugă şi ceialalţi, dară Zolchievschi cu făclii aprinse au călărit prin tabără spunîndu-le tuturor că el este gata a suferi toate cu dînşii, şi arătîndu-le că în mai mare primeşdie se vor pune de vor fugi, decît de vor remînea laolaltă. Şi adeverat reu li s-au întîmplat celor ce au fugit, pentru că Calinovschi s-au înecat în Prut. Iară Graţiani au trecut cu moldovenii săi, ci fu ucis de dînşii ca pricina nenorocirei lor, sau, precum scrie Vassemberg, de un ţeran întru a căruia casă au fost scăpat, şi capul i s-au dus Ia Alexandru VI. Coreţchi cu ceialalţi s-au înturnat la tabără şi în noaptea aceaia s-au jăfuit corturile celor fugiţi. Pentru fuga acestora, pentru cei răniţi şi pentru osteneala şi flămînzirea cailor celor din tabăra leşească, nu s-au mai ţinut bătae de dînşii, ci s-au tras îndărăpt.... în 6 octomvrie era departe de Nistru şi de Mohildv numai o milă de pâmînt, şi noaptea următoare s-au împrăştiat toată tabăra leşească... Aşa s-au prins Coreţchi, Strus, Bălăban şi alţii. Coreţchi după aceaia s-au spînzurat în Ţarigrad, iară Zolchievschi s-au tăiat în fugă şi capul lui s-au purtat prin tabăra turcească. Stanislâv Conieţpolschi s-au prins şi s-au dus rob la Ţarigrad. O parte a tătarilor au trecut Nistrul de au prădat Russia şi Podolia. Aşa s-au sfîrşit războiul din anul acesta." Şi aşa s-au făcut şi Alexandru VI domn Moldovei, despre carele mai multe voiu zice la anul viitoriu.
17 1 Szalârdi Iânos k Siralmas Magyar Kronikanak 2, KonyvenekV 4 Reszeben.3 Sethus Calvisius in Opere chron., p. 986. 3 loannes Reiskius in Âppendice chronici Turciei, 'ib. A, cap. 2. 4 Brentanus in Epitome ad h.a. 5 Brietius in Chron. universali ad h.a.
19
* Ubertus Mireus in Commentario de beîlo Bohemico, p. 84.7 Spondanus in Prolusione ad ann. 1620, nro. 4. 8Hofrnannus in Lexico. 9Iulius Bellus in Luarea Austriaca, lib. 4, p. 390 seq.10 Samuel Puffendorfius in Introductione ad Hist. Europaeam, cap. 10, § 10.11 Paulus Piasecius in Chronico ad h.a. 1S Engel in Recem. Hist. Moldaviae. p. 257 seqq.
Anul 1621. Caspar Graţiani, domnul Moldovei, carele au perit în anul trecut, au trebuit se fie fost scris şi la patriarhul Romei pentru ajutoriu, căci după moartea lui, adecă în 20 noemvrie din anul 1620, i-au respuns Paul V că se bucură pentru acelea care le-au pătrat spre mărirea lui Dumnezeu şi înălţarea besericei, dară că-i pare reu căci nu-i poate da ajutoriul cel poftit, precum arată aceasta Arhivul din Vatican1. Iară despre următoriul lui Caspar Graţiani, aşa scrie preavestitul Enghel2: „Alexandru (VI), 1620—1621. Aşa s-au chiemat următoriul lui Graţiani după ştiută istoria războiului de la Hotin. După Petriţchi fost-au el de neam grec şi votâv vameşilor din Ţarigrad, drept aceaia cunoscut la sultanul, şi domnia o-au cumpărat cu bani: novo anno novissimam potentiam pecunia adeptus. Vassemberg scrie că ţeranului carele i-au dus capul lui Graţiani, în loc de a-1 dărui, i-au tăiat capul.
Grija cea mai mare a lui Alexandru (VI) au fost, ca se deschidă sultanului Osman calea la cuprinderea Poloniei; drept aceaia s-au rînduit lîngă dînsul un capigi başâ ca se ia sama. în primăvara din anul 1621 au trebuit să se facă pod preste Dunăre. Gătirile aceste groaznice au deşteptat pe poloni de ş-au pus generariu mare pe Cârol Codchievici şi au adunat laolaltă 35.000 de ostaşi, supt cea mai strînsă regulă, dară tcată armada aceasta n-au avut fără numai 28 de tunuri, pînă ce n-au venit într-un tîrziu cozacii iarăş cu atîtea tunuri. Iară Alexandru (VI) au trebuit se trimită la poloni pre oarecare italian din Cândia, anume pe Vaptista Vevelli, cu formoase condiţii de pace, dară cu adeverat 18 numai ca se şpionească.... La Codchievici era / şi Petru Moghila, fitul prinţului Simeon, carele acuma de mult lăcuia înPolonia ca surgunit şi după moartea lui Zolchievschi aflasă patron pe Codchievici, precum şi Bizeţcul, boieriul din Moldova. Codchievici aşa de înţelepţeşte ş-au orînduit lucrurile, de mai nainte au luat Hotinul prin Stanislâv Lubo-mirschi, apoi s-au sîrguit pentru zăhărea şi ca se-şi ţină ostaşii în rind, şi mai pre urmă în 15 avgust, tabăra ş-au aşezat-o dinnaintea Hotinului.
în 30 avgust sosit-au în tabără şi crăcscul prinţ Vladislâv (IV) cu 16.000 de ostaşi; în 30 avgust şi în 1 septemvrie au sosit şi cozacii la tabăra polonească, mult zvălindu-se cu turcii mai nainte. Sultanul Osman întra&aia se apropia, şi Alexandru (VI) din Iaşi eşind I-au întîmpinat. Iaşii, după cum scrie Vassemberg. s-au aprins prin moldoveni de au ars. Oastea cea mai uşoară a moldovenilor o povăţuia Bernâvschi, duşmanul cel mai mare al podolenilor. în 2 septemvrie au început scara-mucele cele mai de-nsemnat ale războiului acestuia. Singuri tătarii era la 80.000 întrinsul, şi toată tabăra turcească se pornise asupra şanţurilor cozăceşti, dară nu fără de multă vărsare de sînge. în oastea turcească era de faţă şi Radul (XI), domnul Valahiei, carele în 13 şi 14 septemvrie prin Vevelli au îndemnat pe poloni se facă pace cu turcii. Pe poloni îi asuprea multe boale şi mare ciumă de cai, zăhăreaoa încă Ie lipsea, generariul lor Codchievici aşişderea murise în 24 septemvrie. Mijlocitori de pace era Radul (XI), domnul Valahiei, şi Caterdzici, banul Craiovei. închieturile păcei nu mult au folosit polonilor, măcar ce zic cei ce au scris despre războiul de la Hotin. Condiţiile ce s-au pus spre folosul Moldovei, după lacob Sobieschi, sînt acestea: «Ca în Moldova să se pună domn creştin şi voitoriu de bine polonilor, iară nu mahumetani; ca Hotinul să se dea îndărăpt moldovenilor; ca neguţetoria de îmbe părţile să fie slobodă; şi ca se iase din Moldova amîndoao armadele.»" Aşişderea scrisese Piaseţchi3, Iulie Bell *, Lengnihie 5 şi Puffendorfie6.
Vassemberg7 scrie că Osman, împăratul turcesc, mîniindu-se pe Alexandru (VI), domnul Moldovei, pentru că n-au apărat Hotinul, 19 ci au lăsat de l-au cuprins polonii mai / nainte de a se face pacea de la Hotin, la sfîrşitul Iunei lui avgust I-au tăiat dinpreună cu 400 de moldoveni. Aşadară Alexandru VI, domnul Moldovei, n-au fost Alexandru IV Iliaş, fostul domn al Valahiei, precum s-au înşălat preavestitul Enghel la anul trecut, pentru că Alexandru IV Iliaş nu s-au tăiat în anul de-acum, ci iarăş au domnit în Valahia, Ia anul 1628. a Ci Vassemberg încă greşeşte cînd scrie că în locul Iui Alexandru VI au urmat Radu XI, pentru că nu acesta i-au urmat, ci Ştefan XI Tomşa cu a doaoa domnia, cum se va arăta Ia anul viitoriu şi la anul 1623.
a Alexandru Ilîas n-a fost omorit de turci, cum spune Y'asseabcrg. Pornind de la afirmaţia lui Vassen-toerg, Şîncai crede In mod greşit ci are de a face cu ua Alexandru IV la Moldova si cu an Alexandru IV, zis si Iliaş, în Ţara Românească, tn realitate este vorba de una şi aceeaşi persoană: Alexandru Iliaş.
20
21
Calvisie 8 aşa scrie la anul de-acum: „Cu începutul lunei lui iulie din anul 1621, tătarii pînă în 12.000 s-au tăiat, fugărit şi robit prin poloni din Moldova; în luna lui avgust, Gavriil Betlen iarăş au cuprins Tirnavia,, dară Pojonul în zădar l-au cercat; în 20 septemvrie pornind din Tirnavia cătră Moravia, dinpreună cu Ioann Gheorghie, marhionul din Bran-deburg, au cuprins Scaliţiul şi Strasniţiul."
1 Archivum Vaticanum, armario 45, tom. 15, p. 254.2 Engel in Recentiore Hist.Mold., p. 259 seq.3 Paulus Piasecius in Chronico gestarum in Europa singuiarium ad ann. 1621. 4 Iulius Bellus in Laurea Austriaca, lib. 5, p. 484 seq. 5 Lengnichius in ture publ. Poloniae, lib. 1, cap. 2, nro. 6. 8 Samuel Puffendorfius in Introductione ad Hist. Euro-paeam, cap. 10, § 10. 7 Wassemberg in Gestis Vladisiai IV, p. 97. 8 Sethus Calvisius in Opere chron., p. 987 seq.
Anul 1622. La anul acesta aşa scrie Brentan1: „Gavriil Betlen, prinţul Ardealului, au dat înapoi împăratului corona Ungariei, cu carea s-au încoronat avgusta, în seimul de la Şopron, crăiasă Ungariei". Ortul şi progressui neamurilor din Dachia2 încă zice despre Gavriil Betlen: „în anul 1622 au întors corona cea crăiască împăratului Ferdinând II lăsîndu-se şi detitulul cel crăesc, drept aceaia s-au numit de împăratul, prinţ S. împărăţiei romanilor, prinţ Ardealului şi povăţuitoriu Oppuliei şi Ratiboriei".
Precum scrie Samuil Cuşevici3, tot întru acesta an au mers şi Zbara-vie, sol la Ţarigrad despre partea / polonilor, pre carele l-au întîmpinat domnul Moldovei, Ştefan XI Tomşa, sau, cum îl numeşte Cuşevici, Thoma, la Prut şi i-au slobozit pe Vaptista Vevelli carele era prins în Iaşi, ca să-1 ducă cu sine la Ţarigrad să-i fie tălmăcieriu. Iară Radul XI, domnul Valahiei, la marginea ţerei au trimis pre un boieriu întru întîm-pinare şi el numai în ţeară l-au priimit dinpreună cu fiiul său, Alexandru,, carele în anul viitoriu va fi al cincilea însireaoa domnilor munteneşti; şi fiindcă Radul XI era podâgric, cu leptica au mers la Zbaravie de l-au ospătat şi I-au cinstit şi dăruit cu doi asturconi. Drept aceaia Zbaravie au şi iubit pe Radul XI, dară pe Ştefan XI Tomşa, l-au urit şi atîta au lucrat la Poarta turcească asupra lui, pînă ce l-au măzelit în anul viitoriu, cum vom vedea acolo.
22
1 Ignatius Brentanus in Epitome ehrmolcgka mtanJi chrtstiani ad ann. 1622. 2 Ortus et Progressus variarum in Dacia gentiumr p. 146. 8 Samuel Kuszevicz in Narratione legationis Zbaravianae, de anno 1622.
Anul 1623. Grigorie XV, patriarhul Romei, precum arată arhivul din Vatican1, în 15 maiu din anul 1623, au scris lui Rudolf Cumin, adecă Radului XI, prinţului Valahiei, pre carele îl lauda pentru statornicia lui în credinţa cea adeverată şi-i commîndă pe minoritul Andreiu Bago-slavichie, pe carele împreună cu 6 soţi îl trimite în Valahia, Moldova şi Bulgaria, ca se propoveduiască credinţa cea pravoslavnică. Aşişderea commîndă lui Ştefan Tomşa, prinţului Moldovei, pe doi călugări. Din care commmdări chiar se vede că pînă în luna lui maiu din anul acesta, încă nu se măzălise Ştefan XI Tomşa din Moldova, ci s-au măzălit după aceaia, precum au mărturisit Cuşevici, la anu! trecut şi Anonymul românesc, la anul 1619."
Tot Anonymul românesc 2 aşa vorbeşte şi la anul de-acum: „Alexandru (V sau Coconul) Vodă, leat 1623, feciorul Radului (XI) Vodă, Mih-nei. în domnia lui au robit turcii ţeara şi la leat 1625 au isprăvit mînă-stirea Radului Vodă, ce era făcută de tată-său,b iar tată-său murind / 21 în domnia Moldovei, au trimis de l-au adus mort şi l-au îngropat în rnînăstirea lui; şi l-au măzălit şi pre el împărăţia. Au domnit ani 5."
După măzălirea lui Ştefan XI Tomşa, preavestitul Enghel3 din Filstih şi din Cuşevici, cel la anul trecut adus înainte, aşa cuvînta; „Apărarea Moldovei mult o socotea pe vremile acelea turcii., drept aceaia, în anul 1623, de la zidire în anul 7131, au pus domn Moldovei pe Radul (XI, domnul Valahiei), la carea polonii încă l-au ajutat, după Cuşevici".
Alexandru, fiiul Radului, 1623— 1628.c Din osebită mila turcilor cătră Radul cel podâgric, s-au pus în locul lui Alexandru, fiiul său cel mai tiner, pentru carele au ocîrmuit ţeara unii boieri înţelepţi. Iară după puţină vreme s-au rădicat nişte călăreţi din satele Moneşti, Ghirghiţă
a Ştefan Tomşa a fost mazilit in luna tanjnst 1623.
t> Mănăstirea Radu Vodă a fost ridicată de Alexandra II, tatăl hii Mihnea Turcitul. Ruinindu-se, Radu Mihnea zideşte o noua biserica, de proporţii aut nari, In amil 1615. Biserica a fost zugrăvită de Alexandru Coconul în anii 1624—1625.
c Alexandru Coconul, fiul lui Radu Mihnea. a domul din august 1623 oină in luna octombrie 1627.
23
şi Ruş-de-Vede şi au vrut se alunge pre Alexandru (V Coconul) din domnia, ca pre un tiner şi neharnic de a stăpîni. Ci numiţii mai în sus boieri au adunat celealalte oşti şi mergînd la Moneşti au resipit pe rebelii. După aceasta iarăş s-au rădicat nişte oameni ne odihniţi din banatul Craiovei şi au ales domn pre oarecare Paisie; dară şi pre acesta l-au bătut boierii aceia. După toate acestea au chiemat Radul pre fiiul său Alexandru Ia sine, în Moldova, şi l-au căsătorit cu fata lui Scarlati Şalipul, apoi Alexandru iarăş s-au înturnat în Valahia. Curînd după aceaia au murit Radul în anul 1626 de podagră, în Moldova; de-unde I-au dus Alexandru, fiiul său, şi l-au îngropat în mînăstirea lui, cea întru cinstea preasîntei Troiţă zidita, în Bucureşti (nu în Tîrgoveşti). Supt Alexandru au prădat şi tătarii ţeara pînă în Olt, aşa de reu, cît şi după 70 de ani încă s-au cunoscut pustiirea lor pre multe locuri. Alexandru au domnit ani 5 şi luni 9 şi apoi s-au măzălit prin turci, în anul de la plăsmuirea lunei 7136, iară de la Hs. 1628.**
Aşa vorbesc şi Anonymul nostru şi Enghel despre Alexandru V sau Coconul, domnul Valahiei; ci eu voiu arăta la anul 1628 că el prin Gavriil Betlen s-au alungat.*
1 Archivum Vaticanam, nro. 5, ana. 3, inter Breria Gregorii / XV, p. 67 seq.8 Anony-mus Valachicus in Ms. cap.44* Ioannes Christianus Engel ia Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 284.
Anul 1624. Spondan1 la anul de-acum aşa scrie: „în anul de la Hs. 1624, luna Iui maiu, s^au făcut pace între împăratul Ferdinând II şi între Gavriil Betlen, prinţul Ardealului, prin carea Betlen s-au lăsat de titulul crăesc şi de ocîrmuirea Ungariei. Tătuşi ş-au ţinut unele cădinţe întrînsa, pînă cînd va trăi şi altele şi pentru moştenii săi, dobîndind ' şî titul de prinţ al împărăţiei romanilor." Aşişderea scrie Brentan2; iară Salardi3 zice: „După aceaia adunîndu-se de îmbe părţile trimişii în Nichelsburg, s-au întocmit ca Gavriil Betlen să dea îndărăpt corona şi să se lase de titulul crăesc, iară împăratul Ferdinând II se-i dea ducatul Opuliei şi al Ratibdriei cu toate veniturile lor şi pînă la moartea lui
* Alexandru Coconul a fost înlocuit In octombrie 1627 de către Alexandru Uias, care reuşise si cum-pere domnia de la turci eu bani teprumuUti de la grecul Scarlat Saegiu, socrul lui Alexandre Coconul.
se-i îngădue Caşşovia cu comitaturile Aba-Uivâr, Bdrşod, Zemplen, Bereg, Ugdcea şi Sabolci şi cu cetăţuicele Tocâiu, Câllo şi Satmâriu, supt niscare condiţii."
Tot întru acesta an au trecut Cantimir-murza cu tătarii săi prin Moldova şi Sniatin de au prădat Russia, dară s-au bătut Ia Martinov de Stanislâv Conieţpolschi, precum arată preavestitul Enghel *.
1 Henricus Spondanus in Prolusione ad ann.: 1624, nro. 3.2 Ignatius Brentanus in Epit. chron. munâi christ. ad h.a. 3 Szalârdi Iânos â Siralmas Magyar Kronikâban, l.c. * In Recent. Hist. Moldaviae, p. 261.
Anul 1625. La anul de-acum numai atîta am aflat ce s-ar ţinea de istoria aceasta, că Alexandru V Coconul, domnul muntenesc, în anul 1625 au isprăvit mînăstirea Radului Vodă din Bucureşti, cum s-au zis Ia anul 1623, şi doară în anul acesta s-au şi căsătorit. Preavestitul Enghel1 încă scrie: „în anul 1625, cozacii s-au pedepsit prin poloni,Ia marea Curacovului pentru năvălirile asupra Crimului făcute prin dînşii".
1 loann. Christ. Engel in Recentiore Historia Moldaviae, p. 261 /.
23 Anul 1626, „în anul de la Hs. 1626 (zice Calvisie1), solii lui Gavriil Betlen, prinţului Ardealului, venind în Berolin, acolo în 12 ianuarie cu numele prinţului său au logodit pre Ecatharina, marhionissa Brande-burgului, fata electorului loann Sigismund, şi în 16 ianuarie împreună cu dînsa au pornit cătră Ardeal şi agiungînd în Caşşovia, acolo s-au ţinut nunta cu foarte mare pompă."
Radul Vodă, feciorul lui Mihail IV, domnului Valahiei, carele în Valahia au fost XL iară în Moldova cel dintîiu, încă în anul de-acum au reposat, cum s-au arătat Ia anul 1623. Iară la anul acesta aşa scrie preavestitul Enghel2 despre dînsul: „Feciorul lui, Alexandru (V), au făcut se i se aducă trupul şi să se îngroape în mînăstirea Sîntei Troiţă din Bucureşti. După cum scrie Ricânt, au lăsat Radul Iui Alexandru, fiiului său, un million sau întunerec de galbini sau ducaţi, din carii au poftit turcii parte o sută de mii de ducaţi."
24
25
Despre următoriul Radului în Moldova iarăş preavestitul Enghel* scrie: „După moartea Radului aşa de puţin s-au amestecat polonii întru alegerea urmâtoriului lui, de tocma protivnicul lor s-au pus domn Moldovei, carele era cunoscut şi plăcut turcilor din bătăile cele mai dinnainte cu polonii, Miron Bernavschi, 1626—1630". Aşa cuvînta preavestitul Enghel, ci în zădar numeşte el împrotiva prinţului Dimitrie Cantemir pe Miron, Bernavschi, şi nu Bernovschi, pentru că Bernovschi se ceteşte şi la anul 1563, dară Bernavschi nicăirea am cetit. Doară Miron Bernovschi este acela despre carele scrie Petriţchi 4: „Era în tabăra împăratului Osman, în anul 1621, Bernovie, românul cel vestit pentru ura carea o avea asupra noastră şi pentru jăfmrile Podoliei ş.c." Iară cum că ar fi domnit în Moldova Miron Bernovschi pînă la anul 1630, hu poci crede pentru acelea carele zice Istoria Bălăcenească la anul 1629.a
1 Sethus Calvisius in Opere chronologico, p. 995. 3 loann. Christ. Engel in Recentiore Historia Moldaviae, p. 261.3 Idem Engel, ibidem, p. 262. 4 Ioannes Innocentius Petri-cius in Historia rerum in Polonia gestarum, p. 93./
Anul 1627. Precum scrie Sussa de Smotrisţio1, Petru Moghila în anul acesta 1627, s-au făcut arhimandrit în Peciâr şi după aceaia, mitropolit în Chiovia. Preavestitul Enghel3 încă scrie: „în luna lui iunie din anul 1627, amîndoi domnii româneşti, adecă şi moldoveanul şi munteanul au trebuit se trimită fieştecare cîte 7.000 de oameni ca se facă o tărirae la sboccatura Borystenului în Marea Neagră, pe sama turcilor, pentru împedecarea cozacilor de la tîlhăriile ce le făcea pe Marea Neagră. b Tot întru acesta an se afla şi măzilul loann Moghila la Gavriil Betlen, prinţul Ardealului, carele măzil se întituluia pre sine:«Vajvodatus terra-rum Moldaviae Valachiaeque Transalpinae legitimus acperpetuus heres»r adecă:«Legiuit şi de pururea moştean al voivodatului terilor Moldovei şi al Valahiei. Acesta au poftit slobozenie şi de la Hossutdti, solul che-saro-crăesc, ca se poată custa şi în ţerile împăratului
1 Sussa de Smotriscio, pag. 82—121. 2 Ioannes Christianus Engel in Recentiore Historia Moldaviae, p. 262.
a Miron Barnovschi a domnit intre anii 1626—1629. El a fost mazilit de Poartă în luna iulie 1629. b în luna iulie (si nu iunie), Barnovschi cu 6.000 de ostaşi a mers la Dasov (Oceacov) ca să repare cetatea pe care o stricaseră cazacii.
Anul 167.8. Zis-am la anul 1623 că voiu arata la anul de-acum, cum că Alexandru V Coconul a, domnul Ţerei Munteneşti, nu prin turci s-au măzălit în anul de-acum, ci prin Gavriil Betlen, prinţul Ardealului, căci scrie Samoil Gronschi1: „Iară fiindcă nefiind de faţă prinţul Gavriil Betlen, Alexandru, prinţul muntenesc, mult năcăjise pre ardeleni, prinţul Betlen ca să se izbîndească au trimis împrotiva lui pre unul dintre căpitanii săi, anume pe Paul Iancio, cu o parte de oşti, carele l-au surpat din scaun şi l-au întirit la turci, iară în locul lui au pus domn pe Nicolae vistieriul. Ci lucrînd şi acesta cu nespuse modruri împrotiva prinţului Betlen, acesta au trimis asupra lui pre David Zolliomi, căpitanul Harom-sechiului, carele prinzîndu-1 l-au adus la prinţul Betlen de l-au băgat în temniţă; nici l-au slobozit mai nainte de a se rescumpăra pre sine cu 16.000 de ducaţi." Aşişderea scrie loann Chemeni2, numai cît zice că Beldi Cheleten au făcut acelea despre care scrie Gronschi că le-au pătrat 25 David / Zolliomi, apoi acestea adaogă despre Nicolae vistieriul, înteritul domnul Valahiei: „Carele apoi au batjocorit pe prinţul Gavriil Betlen, căci nu l-au ştiut dubi după bogăţia lui, pentru că era grec foarte bogat. Din hainele şi alte scule ale acestuia, mie îmi dăduse prinţul Betlen o sabia toată întrarginţită. întru aceste doao lucruri din Ţeara Muntenească, ţeara nu o au prădat ca următorii lui carii, atunci cînd s-au amestecat în trebile munteneşti, nu pusese temeiu ca Gavriil Betlen, carele n-au avut vreo nevoe pentru faptele lui, pentru că făcuse temeiu şie la Poarta turcească şi din bunurile acelora astupase gurile oamenilor celor mari, de barba împăratului nu s-au apucat, vodă n-au pus, nici au ales, nici au cuprins ţeară, nici ş-au luat tituli ca Batori Sigismiind şi Gavriil şi ca doi Gheorghii Racoţi, ale cărora smintele pînă în zioa de-acum le simţim." Vezi ce laudă dă desromânitul loann Chemeni celuialalt desromânit prinţ, lui Gavriil Betlen, de este laudă a jăfui pre alţii, ca se te înalţi pre tine cu nedreptul!
Doară în anul acesta au prădat turcii Valahia, aşa precum am scris la anul 1623, şi Miron Bernovschi, domnul Moldovei, încă în anul de-acum au trebuit să se măzalească din scaunul său, pentru zisele Istoriei Bălăceneşti, care Ie voiu aduce Ia anul viitoriu.
a Alexandru Coconul a fost înlocuit de turci in anul 1627, la începutul lunii noiembrie. în anul 1623 domnea in Ţara Românească Alexandru Dias.
26
27
1 Samuel Gronzki in Ms. ad ann. 1627.s Kemeny Iânos â Maga Kezzel irt eletebân, | p. 103.
Anul 1629. Istoria Băiăcenească1, despre carea cuvîntaiu Ia anul trecut, aşa grăeşte: „Domnia lui Alexandru (IV) Vodă Iliaş. Anul de la facerea lumei7137,iarădeIaHs. 1629. După ce au măzălit turcii pre Alexandru (V) Vodă Coconul, precum s-au scris mai în sus, iarăş au trimis domn pre Alexandru Vodă Iliaş, mutîndu-1 din Ţeara Moldovei în Ţeara Românească, de care nu avem a scrie vreo istoria, fiindcă noi încă la alţii n-am găsit, fără cît zic că au domnit doi ani, deci măzălindu-1 turcii, au pus în locul lui pe Leon Vodă, feciorul lui Ştefan (XI) Vodă, Tomşei."/ 26 Anonymul românesc2 încă zice: „Alexandru Vodă Iliaş, leat 1628, pus domn de la Poartă, şi după doi ani iarăş Poarta l-au măzălit. Au domnit ani 2." Iară preavestitul Enghel3 scrie: „Alexandru Iliaş a doaoa oară, 1628—1630.a Despre acesta nu pomeneşte alta hronica lui Filstih şi Breviariul hronologicesc, fără numai că după doi ani iarăş s-au măzălit. în anul 1631 au venit domn în Moldova. Poate fi că muntenilor încă din domnia cea dinţii le-au fost urit."
Din zisele cele de la anul trecut ale lui Gronschi şi ale lui Chemeni, chiar se vede că în locul lui Alexandru V Coconul nu au urmat nemişiocit Alexandru IV Iliaş în Valahia, ci Nicolae vistieriul, şi aşa Alexandru IV Iliaş în anul acesta 1629, cum zice Istoria Băiăcenească, nu în anut 1628, '!| s-au făcut domn Valahiei, din domnia moldovenească mutîndu-se la cea muntenească.0 Din care cuvinte iarăş aceasta culeg că Miron Bernovschi mai nainte de a căpăta indigenatul polonesc, în anul acesta 1629, trecuse la poloni, precum scrie Cantemir 4, şi în locul lui urmase în Moldova Alexandru Iliaş cu întîia domniă,c carele în sireaoa domnilor moldoveneşti au fost Alexandru VII şi lui i-au urmat, în Moldova,
a Alexandru IU as a domnit în Ţara Romaneasca pentru a doua oară, intre anii 1627—1629. k Şincai face confuzii, pentru că izvorul de caro se foloseşte — Istoria Băiăcenească (Istoriile domnîlar Ţării Rvmânejti de Radu Ponescu) — este el Însuşi confuz. Am văzut mai înainte ci Alexandru Cucanui domneşte pînă în anul 1627.Contrar celor afirmate de Şincai, lui Alexandru Coconul ii urmează nemijlocit Alexandru Iliaş 1627—1629. La rindul său. Alexandra Iliaş nu venea din Moldova, unde domnise între 1620—1621 ti unde avea să domnească între 1631—1633.
c tn locul lui Miron Barnovschi a fost făcut domn al Moldovei Alexandru Cuconul, 1629—1630. Şincai confundă pe Alexandru Ilias cu Alexandru Coconul. Prima domnie a lui Alexandru Iltas în Moldova a fost în anii 1620—1621.
Moisi Moghila cu întîia domnia în anul de-acum, despre carele aşa scrie preavestitul Enghel5: „Moisi Moghila 1629—1631 (nu 1630), cu întîia domnia.8 După comitul Maiolin Bisaccioni6, Moisi Moghila au fost acela carele, ca un domn nou al Moldovei, pentru ca să se arate mulţemitoriu turcilor, din porunca caîmacanului au lucrat de polonii au trimis pre Alexandru Piasecinschi sol la turci, şi printrînsul au făgăduit că vor conteni pe cozaci de Ia tîlhăriile ce le patra pe Marea Neagră. Dinprotivă au făgăduit Moisi craiului leşesc cu numele Portei turceşti că se vor opri tătarii de la ajutoriul muscamlor asupra polonilor. Ci precum scrie Bisaccioni, Moisi pre-ascuns au ţinut cu muscanii şi i-au încredinţat că tătarii şi de-aci înainte încă vor prăda Polonia. Starea cea mai de pre urmă împregtur dovedeşte că Moisi pentru dînsa s-au măzălit aşa de rapede." Din carea poveste a lui Bisaccioni încă se poate chiar judeca că Moisi Moghila în anul de-acum au urmat lui Alexandru Iliaş în Moldova. Vezi şi anul 1631. / 27       Moartea lui Gavriil Betlen, prinţului Ardealului, încă în anul de-acum s-au întîmplat, care aşa se scrie în Ortul şi progressul neamurilor din Dachia7: „Apropiindu-se de moarte Gavriil Betlen au făcut testamînt sau diată şi au lăsat împăratului Ferdinând II un cal înşălat, înfrînat cu sarsamuri foarte formoase şi scumpe şi 40.000 de galbeni sau ducaţi; pre atîta au lăsat şi lui Ferdinând 111, fiiului împăratului şi încoronatului craiului unguresc şi bohemesc; atîta au lăsat şi împăratului turcesc. Iară Ecatharinei, muerei sale, au lăsat 100.000 de ducaţi, 100.000 de taleri şi 100.000 de florinţi (alţii zic, numai zece mii de florinţi, în bani mărunţi) şi cetăţile Muncâciului, Făgăraşului şi Tocâiului cu dominiurile for, făcînd pre împăratul turcesc ecsecutoriu diatei, iară pre împăratul Ferdinând II protector sau apărătoriu muerei şi Ardealului. Murit-au din hydropisiă, în Bălgradul din Ardeal, în 15 noemvrie din anul Domnului 1629, in anul stăpînirei 18, al vîrstei 40, şi s-au astrucat în 5 ianuarie din anul 1630." Aşişderea scriu Spondan8, Brentan9 şi continuatorul lui Calvisie10.
1 Codex Valachicus ms. Balacianianus ad ann. 1629. 2 Anonymus Valachicus in Ms.t cap. 44. 8 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 285. * Cantemir apud Engel
a Moise Movilă domneşte pentru prima dată în Moldova între anii 1630 (şi nu 1629, cum crede Şincai) Si 1631.
28
29
in Recent, Hist. Mold., p. 262. 6 Engel in Recent. Hist. Mold., p. 263. 6 II conte Majolino Bisaccioni, p. 399. * Ortus et progressus var iarum in Dacia gentium, p. 146. 8 Spondanus in Prolusione ad ann. 1629, nro. 13. 9 Brentanus in Epitome ad h.a. 19 Continuator Calvisii, p. 1004.
Anul 1630. După moartea lui Gavriil Betlen, precum scrie continuatorul lui Calvisie1: „ Ungaria-de-Sus s-au plecat împăratului Ferdinând II şi pentru că le-au îngăduit în seimul de la Pojon se ţină legea carea o vor voi, fieştecare casnic i-au dat cîte patru florinţi". înse Gavriil Betlen încă trăind se întocmise cu ardelenii ca, după moartea sa, Ecatharina se remînă prinţessă Ardealului şi frate-său, Ştefan Betlen, se fie guber-nator; ci aşezemîntul acesta n-au ţinut un an deplin, pentru că mîndrin-du-se / Ştefan Betlen cu feciorii lui, Petru şi Ştefan, atîta au lucrat pînă ce s-au pus gios Ecatharina, în adunarea ţerei cea de la Cluş, din domnia, şi în locul eii s-au înălţat Ştefan Betlen tot întru aceaia adunare a ţerei, dară şi acesta fu silit cătră sfîrşitul anului 1630 să se lase de domnia carea o au căpătat Gheorghie I Racoţi, precum mărturiseşte acestea Ortul şi progressul neamurilor din Dachia*.
în Moldova nu s-au întîmplat în anul de-acum mai multe lucruri, fără numai acelea care le-am însemnat la anul trecut; iară în Valahia s-au măzălit Alexandru IV Iliaş dintru a doaoa domnia şi s-au pus în locul lui, Leon I, despre carele Breviariul hronologicescz zice că au fost: „figlio di Setffano Tompcja Vojvoda, principe di Moldavia", adecă: „fecior lui Ştefan Vodă Tomşa, prinţului Moldovei"; şi Anonymul românesc4 scrie: „Leon I Vodă, leat 1630—1633,a feciorul lui Ştefan Vodă Tomşa, îngreuind ţeara cu birurile, s-au spart, iară el punea pe boieri de plătea judeţele. Atunci s-au sculat Mateiu aga cu alţi boieri şi au pribegit în Ardeal, pe carii priimindu-i Gheorghie Racoţi, cu multă dragoste, le-au dat unguri ajutoriu şi venind preste Olt au luat şi pe roşii de-acolo, şi lovind strejile lui Leon Vodă le-au biruit, apoi lovin-du-se cu însuş Leon Vodă, s-au biruit Mateiu aga şi fugind s-au închis în mînăstirea Tismana, unde neputînd răzbi Leon Vodă, s-au întors cu ostile în Bucureşti, şi la întoarcere foarte reu au prădat ostile ţeara. Aceasta auzind-o Abazâ başâ ce era pe marginile Dunărei, au mişlocit
* Leon Vodă domneşte între anii 162,9—1632. Originea lui nu poate fi stabilită cu certitudine.
îa Poartă de au dat domnia lui Mateiu agă Bessarab. în domnia acestuia au venit întîiu Cantacuzen Constantin Postelnicul în Ţeara Românească, şi doi fraţi ai lui la Moldova, şi un frate al lui la Crîm. Au domnit ani 3."
Care le scriseiu aci din Anonymul nostru, precum vezi, se ţin de mai mulţi ani şi sînt prea pe scurt scrise. Eu drept aceaia toate le voiu osebi după anii în carii s-au întîmplat şi le voiu scrie, sau se zic mai bine, le voiu întoarce pe limba noastră din preavestitul Enghel carele le-au scris din Filstih, şi unde nu se va nărăvi cu Istoria Băiăcenească, voiu pune şi zisele aceştiia. Iară preavestitul Enghel4 scrie: „Leon Ştefan au domnit 29 ani 2, luni 6, zile 22, de Ia 1630—1633.... împrotiva lui au / fost jălabă că aruncă prea mare bir pre ţeară. El avea în partea sa pe Matheiu agă, boier de frunte din satul Brîncoveni, feciorul vornicului Danciul din familia Bessarab. Acestuia i-au poruncit Leon Vodă ca se scoată birul de Ia ţeranii din judeţul Romînaţi cel de preste Olt; şi fiindcă birul era cu mult mai mare decît se-1 poată plăti ţeara cea cu totul stoarsă, ţeranii au fugit care încătrău şi boierii au fost siliţi de prinţul se plătească dînşii în locul ţeranilor. Carea silă mult au serăcit pe boieri pentru că au trebuit se împrumute bani de la turci, ca se îndestuleze pe aprozii cei ce scotea birul, carii afară de bir mai trăgea de pre boieri pentru osteneala lor cîte 30 şi cîte 40 de ducaţi. Matheiu aga vezînd aceasta, în Ioc de a plini porunca lui Leon Vodă, au fugit în Ardeal cu mai mulţi boieri din Cra-iova, adecă: cu Aslân vornicul, cu Gheorgan şi Mihail spătarii, cu Bar-bul paharnicul, cu Brădescul, cu Coţofanul, cu Dumitru slujeriul, cu Ftlisamul, cu Mitrea vistieriul." Istoria Băiăcenească5 pre boierii carii au trecut în Ardeal aşa-i înseamnă: „Matheiuaga din Brîncoveni, Aslan vornicul, Gorgan spătariul, Barbul paharnicul, Brădescul, Mihail spă-tariul Coţofanul, Dumitru slujeriul, Fileşcanul, Mitrea vistieriul şi alţii carii au fugit pe plaiul Vîlcanului la Haţeg, în Ardeal şi i-au luat Racoţi Gheorghie şi Zolliomi David cu cinste şi le-au dat odihnă."
Despre Avram, arhiepiscopul Ahridei, zice Viaţa Sîmilor6 că pre vremea aceasta au mers în Pojon se cinstească moaştele Sîntului loann celui Milostiv şi cu îmblarea aceaia au mărturisit că el au auzit din rostul marelui logofătului patriarciei din Ţarigrad, carele era om de 90 de ani, cum că sînte moaştele acelea le-au căpătat în dar Matia Corvinul, craiul unguresc.
30
31
1 Continuator Calvisii, p. 1004. 2 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 147 seq. 3 II breviario chronologico. * Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. 1, p. 285. B Ms. codex Balacianianus ad h.a. 6 Acta sanctorum Ruinarti ad diem 23 lanua-rii./
Anul 1631. Mai nainte de a însemna ce s-au întîmplat la anul de-acum în Valahia, iată îţi pun înainte cuvintele lui Chemeni lânoş carele scrie aşa: „In anul 1631, cît s-au ales Racoţi prinţ Ardealului.... un loann Vodă mazil, fecior de vodă, încă s-au lipit de prinţessa Ecatharina şi
începuse a aduna oaste cu banii eii......Numitul loann Vodă luasă din
banii prinţessei pînă cînd am îmbiat eu la Oradea-Mare, 6.000 de florinţi, din Făgăraş. Eu drept aceaia în patru zile agiungînd din Orade în Făgăraş.... că şi pentru prilej şi din voia mea, numai seara am întrat în cetate, cînd numai poarta cea mică era deschisă... şi m-am dus Ia obicinuit sălaşul mieu, şi atunci mai pre la 11 ceasuri mersă afara loann Vodă din cetate şi fiindcă avea de doao ori mai mulţi cu sine de cum eram eu cu strejarii, atunci m-am ogoiat... a doaoa zi am trimis la loann Vodă spunîndu-i ca se nu îndrăznească a întră în cetate, ci cu toată oastea sa se meargă la ostile ţerei şi ale prinţului, pentru că şi el încă este întrupat ţerei. Trimis-am lui şi orînduiala prinţului şi i-am vestit că nu-f voiu slobozi înlăuntru. Iară el mi-au respuns că cetatea nu este a mea, el încă este şerbul doamnei cetăţei, nu se va duce airea, ci numai în cetate; unde venind eu încă am făcut toate gătirile şi cînd vinea pre lîngă şanţ, m-am suit şi eu pe zid şi trăgînd porţile în sus, am poruncit de au întins puştile asupra lui... El încă s-au înturnat îndărăpt. Doamnă-mea Ecatharina încă n-au luat lucrul în glumă, ci au trimis doi şerbi ai săi, de m-au întrebat ce-mi este voia, şi eu mergînd la dînsa i-am spus adeverul. Drept aceaia loann Vodă s-au dus în treabă-şi, dară n-au mers la Racoţi,. ci în Moldova, unde era vodă bade-său, Moii.i, pre carele aşişderea I-au înşălat, pentru că făcîndu-i de ştire despre mergerea sa şi aşteptîndu-1 acesta cu toată cinstea, numai slugile şi le-au trimis la dînsul, iară el numai cu trei lîngă sine s-au dus prin Ţeara Leşască mai pînă la craiul Sveţiei poruncind căpeteniilor şerbilor săi, ca se meargă întîiu la Moisi Vodă şi de-acolo se treacă Ia al doilea bade al său, la Petru Vodă carele era om de beserică şi mitropolit în Chiovia, unde / au mers şi Ioana Vodă, cînd s-au înturnat şi s-au întîlnit cu şerbii săi. Iară bade-său vlă-
dica dăruindu-1 cu multe scule, din Polonia au venit în Ungaria, dară în Ardeal a se înturna n-au cutezat, ci s-au lipit de domnii Prinii şi printrînşii ş-au cerut ertăciune; şi fiindcă şi eu tocma atunci mă logo-disăm cu una din familia aceasta, măcar că mă sfădisăm cu el mai nainte, ca un creştin l-am ertat şi i-am întocmit lucrurile la prinţul Racoţi, de au venit în Ardeal, ba încă şi simbrie bună- i-am cîştigat, pentru că de au şi eşit tocma atunci Ecatharina din Ardeal şi s-au împreunat cu Ciachi, lui loann Vodă nu i-au plăcut a remînea la dînsa, ci au venit în Ardeal, unde au şi murit după mai lung tîmp.
Iară loann Vodă acesta au fost frate dulce cu Gavriil Vodă. Porecla le-au fost Moghila şi au fost din vechie familia domneasca, fraţi cu numiţii Moisi şi Petru, dintre carii Moisi au fost domn în Moldova, iară Gavriil în Valahia, şi măzălindu-să Moisi de o dată s-au dus la Poartă, dară măzălindu-se a doaoa oară, n-au mai mers la Poartă, ci s-au dus în Ţeara Leşească şi acolo au şi murit. Gavriil, după ce s-au măzălit, n-au mers Ia Poartă, ci au venit în Ardeal, dinpreună cu loann, pe carele îl ţinea lîngă sine la Gavriil Betlen, pe carii anevoe i-au mîntuit de mîna turcilor carii îi cerea; nici i-au putut almintrelea mîntui fără numai prin îndigenarea lor, prin carea i-au făcut mădulări Ţerei Ardealului. Gavriil s-au şi însurat luînd pre Elisaveta Zolliomi, văduva lui Mihail Imrefi şi sora lui David Zolliomi, carea şi noao ne-au fost frăţie, dară almintrelea au fost muiere cu nărav reu, însoţîndu-se mai nainte cu Gavriil Batori, apoi cu alţi blăstămaţi... Lui loann Vodă încă i-au fost dat Mînăradea pînă Ia o vreme, şi amîndoi fraţii au murit în Ardeal."
Din zisele acestea ale lui Chemeni, chiar se vede că Moisi Moghila în anul de-acum au domnit oare cîtăva vreme în Moldova, şi aşa cu cale am îndreptat eu hronologia preavestitului Enghel, la anul 1629. La anul de-acum scrie acelaş Enghel2 precum urmează: „Alexandru, feciorul; 32 Radului (XI) au domnit (în Moldova) cinci luni / (nu pînă în anul, ci) în anul 1631. Fost-au domnul Valahiei acesta; după însemnarea din Iaşi, s-au pus domn în Moldova, dară fiindcă era foarte tiner, numai cinci luni au domnit şi s-au surpat prin Alexandru Iliaş carele au domnit 2 ani, de Ia 1631—1633."" Aci trebue însemnat că Alexandru Coconul,
a Şira! domnilor Moldovei intre 1629—1633 este armatorul: Alexandru Cuconul, fiul lui Radu Mihnea, 1629—1630 (10 luni); Moise Movilă, 1630—1631; Alexandru Diaa, 1631—1633.
32
33
33
fiiul Radului XI, carele au fost V între domnii munteneşti, între cei moldoveneşti este VIII, şi Alexandru Iliaş cel IV în Valahia, în Moldova este VII.
Iarăş despre Ardeal, continuatorul lui Calvisie 3 aşa scrie: „în anul 1 de la Hs. 1631, Gheorghie Racoţi dobîndeşte Ardealul prin întocmire, după ce solul văduvei Ecatharinei n-au lucrat în Ţarigrad pentru Ştefan Betlen, ci pentru Racoţi; pentru carea faptă au şi înecat pe sol. Aşişderea scrie Reischie 4.
în cît este pentru Valahia, preavestitul Enghel5 aşa mînă înainte istoria cea la anul trecut începută: „Toţi boierii acestea au lăcuit împreună în Ardeal şi au avut hrană şi cinste de la prinţul Gheorghie Racoţi şi de la nobili, pentru că şieijmersese cu oastea lui Racoţi pînă Ia Tocaiu, în anul 1631, şi ajutase de au bătut pre oastea împăratului Ferdinând II, precum mărturiseşte hronica lui Filstih- Iară Leon Vodă au scris de mai multe ori la Matheiuagâ şi la ceialalţi boieri, ca să se întoarcă îndărăpt în Valahia, făgăduindu-Ie amnistie sau ertare şi îndreptarea jalbelor lor, ci ei n-au voit a se înturna şi la a treia chiemare." Istoria Băiăcenească 6 zice: „Trimis-au şi pe părintele Theofan, episcopul (doară al Rîmni-cului) şi pe Hriza vornicul cu cărţi la pribegi, ci iarăş n-au vrut se vină". Carea zisă eu o înţeleg despre a treia trimitere la Matheiu agă şi la ceialalţi pribegi.
1 Kemeny Iânos â Maga eleteben ad h. a. 2 Engel in Recentiore Historia Moldaviae, p. 263. 3 Continuator Calvisii, p. 1005. * M. Ioannes Reiskius in Appendice Chronici Turciei, lib. 4, cap. 3. 5 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 285. 8 Ms. codex Balacianianus ad h.a.
Anul 1632. La anul acesta, aşa scrie continuatorul lui Calvisie1: „îu anul de la Hs. 1632, prinţul Ardealului (Racoţi Gheorghie I) la atîta s-au adus prin craiul / Sveţiei, de au întors armele asupra Ungariei-de-Sus, din îngăduinţa sultanului (Amurat IV), pentru oprirea legei protestanţilor, pentru înţelegerea văduvei Ecatharinei cu palatinul şi pentru nis-care cădinţe... Patriarhul Romei au făgăduit împăratului Ferdinând II că pe f ieştecarea lună îi va da cîte 24.000 de taleri, tătuşi nu înceta a lucra 1 pentru pace."
Iară preavestitul Enghel2 din hronica lui Filstih, aşa mînă înainte istoria pribegilor din Valahia, cea de la anii trecuţi: „A patra oară, au trimis Leon Vodă la pribegi, în Ardeal pe logofătul Radu din Daşşa cu noao făgăuinţă şi jurămînturi, ci acesta sosind la tîrgul Şih (doară Jiu), în marginea ţinutului Craiovei, despre Haţeg, s-au întîlnit cu oşti ardeleneşti şi cu roşii întrarmaţi, supt povăţuirea paharnicului Barbul şi a spâtariului Mihail, ca alor nişte mergători înainte, pre carii îi urma ceialalţi pe plaiul Vîlcanului. Radul logofătul fu prins, dară soţiile lui au scăpat cu fuga şi au înştiinţat pe Leon Vodă despre venirea pribegilor. Leon Vodă drept aceaia au adunat pre cîţi au putut în pripă şi supt povăţuirea spătariului Mihnea celui Mare i-au trimis ca se stea împrotiva celor ce venea înainte, ci avantgarda aceasta a lui Leon Vodă au nimerit preste toată oastea pribegilor, carea se povăţuia de Matheiu agă, la satul Ungurei şi aşa s-au înfrînt, de numai Mihnea spătariul au scăpat cu mare nevoe din bătaea aceaia. Leon Vodă pentru toată întîmplarea, trimesese mai nainte pe muierea sa la Giurgi şi el însuş, în persoana sa, au eşit în 31 avgust, după cărindariul cel vechiu, din anul de la facerea lumei 7139, iară de la Hs. 1632, cu mare oaste, întru întîmpinarea pribegilor la satul Priseceni; aci au ţinut Leon Vodă maresfat despre războiu, au încredinţat povăţuirea oştilor unui boieriu şi dînsul, după ce au plătit pe toţi ostaşii şi i-au îndemnat ca se-şi plinească deregătoriile şi detorinţele, s-au înturnat în Bucureşti. Oastea lui Leon Vodă s-au tăbărit lîngă mînăstirea lui Pana vistieriului, Ia calea care duce cătră Giurgi; iară oastea lui Matheiu agă au trecut preste Dealul viilor, unde bătîndu-se vitejeşte, 34   mai pre urmă au biruit oastea lui Leon Vodă. Prinsu-s-au / Preda Brancoveanul, nepotul Iui Matheiu agă, carele cu mulţi bani ş-au res-cumpărat viaţa de la Leon Vodă, Puşa armaşul, pe carele l-au tras în ţapă, şi Radul logofătul (din Deşa, cum zice Istor. Bălăcen.), apoi 40 de ostaşi ungureşti, pre carii i-au trimis la împăratul turcesc. Murit-au în războiu Adam banul şi Preda Floricaul din satul Greci. S-au rănit Voi-cina, căpitanul sirbesc, însuş* Matheiu aga, spătarii Theodosie şi Gorgan, Dumitru slujeriul, Barbul paharnicul şi Petru slujeriul; şi aceşti răniţi toţi dinpreună cu ceialalţi biruiţi au fugit în mînăstirea Tismana, unde
a Textul este corupt. Acest „însuşi", ca şi continuarea logici a lui, ne arată ci Matei aga si ceilalţi boieri înfrăţi după el au fost răniţi. In Letopiseţul Cantacuzinesc (Cronica lui Filstih) nu e „însuşi", ci după punct urmează: „Iar Matei-aga i..."
34
35
35
îndată s-au închis de ban Boul, cumnatul lui Leon Vodă şi de Nedelibul Boitangul (Istor. Bălăce. zice: Nedel Coboteanul), carii în zădar au cercat în trei zile se bată mînăstirea, căci Matheiu agă cu ai săi s-au apărat tocma vitejeşte, drept aceaia generării lui Leon Vodă, de mînie au prădat ţinutul Craiovei şi s-au întors. Atunci Matheiu agă cu ai săi au eşit din Tismana şi au mers la satul Isvarna, în curtea lui Stoica celui bătrîn carele însuş i-au arătat calea preste munţi şi aşa au trecut iarăş. Matheiu agă în Ardeal. Iară Leon Vodă trimisese pe căpitanul Gorman cu oşti ca se-1 cerce, carele neaflîndu-1, a doaoa oară au jafuit ţinutul Craiovei." Aşişderea scrie avtorul Istoriei Balăceneşti3.
1 Continuator Calvisii, p. 1007. 2 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 285 seq. 3 Ms. codex Balacianianus ad h.a.
Anul 1633. Merge mai încolo preavestitul Enghel1 şi scrie: „întîmplă-rile acestea, prin care aşa s-au stricat Valahia şi care se împuta lui Leon Vodă şi grecilor, pre carii îi chiemase el din Ţarigrad, venind la urechile lui Abaza başa din Nicopoiu, acesta s-au dus în Ţarigrad şi au sfătuit Poarta ca pentru odihna ţerei se pună pe Matheiu aga domn în Valahia; şi de o dată au şi înştiinţat pe Matheiu despre aceasta prin preotul Ignatie sirbul, carele au aflat pe Matheiu în Făgăraş şi i-au spus lucrul. Iară Leon Vodă pre aceasta vreme a cincea oară au trimis la pribegi şi încă şi la Racoţi, prinţul Ardealului, pre vlădica Grigorie, pre Ivaşcul vornicul / şi pe Grigorie comisul cu cărţi, ca, cu cuvinte blînde şi cu jurată amnistia, se aducă pe pribegi să se întoarne la căsile sale. Unii au şi ascultat de vlădica şi de soţiile lui, adecă Filişcanul, Coţofanul, Brădescul, Petru slujeariul, Petru de Poiană, şi Ivaşcul din Gaia, pre carii Leon Vodă i-au priimit, după făgăduinţa sa, şi dăruind pe fieştecarele cu cîte un caftan, le au întors deregătoriile lor. Pre acestea i-au urmat Aslan vornicul, pre carele l-au făcut ban de Craiova. Curînd după acestea s-au plinit şi voia lui Abaza-başa, pentru că în 2 iunie din anul de la facerea lumei 7140, iară de la Hs. 1633, au venit poruncă de la Poartă să se mazilească Leon Vodă şi să se ducă în Ţarigrad. Boierii, cît au înţeles aceasta, îndată au trimis pre oarecare Dragoşin la Matheiu aga în Ardeal, înştiinţîndu-1 despre măzălirea lui Leon Vodă şi chiemîndu-1
acasă. Iară Matheiu aga cu cinci zile mai nainte de a lua vestea aceasta trimesese pe cumnatu-său, Gorgan spătariul, la Alexandru Iliaş, domnul Moldovei, se facă legătură cu dînsul, neştiind că în locul Iui Leon Vodă s-au numit domn muntenesc Radul (XII), fiiul lui Alexandru Iliaş, pentru care lucru, fără de lege s-au omorit Gorgan spătariul în Moldova. Matheiu aga bucurîndu-se de măzălirea lui Leon Vodă, şi, precum gră-eşte hronica lui Filstih, sătul de pînea streină, ş-au luat zioa bună de la Racoţi şi de Ia nobilii din Ardeal; iară Racoţi socotind slujba carea i-o făcusă Matheiu aga în anul 1631 la Racomoz, i-au dat bună pază întrarmată, supt povăţuirea căpitanului Vaidabuna, şi l-au slobozit. Aşa au pornit Matheiu aga de la Caransebeş, în 2 avgust din anul 1633, şi staţia dintîiu o au ţinut în satul Coneni din ţinutul turcesc, unde l-au întîmpinat oarecare boieriu din Ruşâva şi i-au împrumutat atîţia bani de cîţi au avut op. Pe plaiul Drinovului au întrat în Valahia şi s-au tâbărit în cîmpul Prisniei, ca se privească cum vor merge lucrurile."
„întraceaia sultanul (Amurat IV) numise domn Valahiei pe Radul (XII), feciorul Iui Alexandru (VIII) Iliaş, domnului Moldovei, în anul 36 1633. Ci cît au agiuns Matheiu / în patria sa, dincolo de Olt, îndată s-au adunat la dînsul toţi boierii cu toţi roşii din ţeară şi ţinînd sfat laolaltă au judecat ca ţeara fiind că este prea stoarsă şi serăcită, se nu o dea mai mult pe mînă de domn strein şi mai ales pe mînă de grec; drept aceaia pe Radul (XII) încă se nu-1 aştepte ca se vină se-i sugă de nou. Aşadară ei chiemînd pre Dumnezeu întru ajutoriu au ales domn şie pe Matheiu aga, preste voia lui, şi l-au dus în Nicopoiu la Mehmet Abaza başa, prietenul lui, carele îndată l-au îmbrăcat cu caftan şi l-au numit prinţ Valahiei, şi Matheiu aga încă acest titul şi l-au dat în cărţile ce le-au trimis înainte: «loann Matheiu voivod, din mila lui Dumnezeu prinţul Ţerei Munteneşti. Başa i-au dat şi vro cîtăva oaste turcească lui Matheiu ca cu atîta mai luminată se-i fie intrarea, şi aşa pornind Matheiu Vodă în 17 septemvrie din anul 1633, de la Abaza-başa, în 20 de zile ale aceiiaş luni au întrat în Bucureşti.
Unii dintre boieri tătuşi nu voia se fie domn Matheiu aga, precum Nicula vistieriul, Hriza vornicul, Papa logofătul,* Nicula Cantharisiul, Dumitru Dudescul, Nagul-aga şi alţii;" acestea au trecut în Moldova şi s-au lipit de Radul (XII), numitul domn de la Poartă. Iară Radul Vodă cu buzduganul, steagul şi celealalte stemme de domnia n-au venit pe calea
36
37
obicinuită din Ţarigrad, ci Dunărea au trecut-o pre la Obluciţă şi cei ce-1 aştepta, aduna ostaşi pe bani Ia Remna. Matheiu Vodă nu mult au lăsat tabăra sa la Bucureşti, ci au trimis oşti spre Buzeu, supt povă-ţuitorii Mihail Coţofanul şi Radul din Deşa, la a cărora apropiare, boerii de la Remna, s-au tras în ţinutul Moldovei la rîul Şiretului, unde s-au întîlnit cu Radul Vodă şi despre toate au înştiinţat pre Alexandru Vodă Iliaş. Trimis-au şi pre doi boeri, pre Calote cluciariul şi pre Andreiu vornicul cu cărţi, ca se le împrăştie între munteni şi mai vîrtos între roşii ca să se lase de Matheiu Vodă, pre care i-au prins ostaşii şi ducîndu-i la Matheiu Vodă, acesta nu i-au vătămat, ci i-au slobozit dojenindu-i ca se îndemne şi pre ceialalţi boeri să se întoarne acasă, iară boerii n-au gîndit cu aceaia şi au chiemat întru ajutoriu pe tătari; 37   şi aşa toată gloata tătărească, moldovenească, a boerilor / celor fugiţi şi a turcilor carii se trimesese cu ceauşul Schimni se aşeze pe Radul Vodă în scaun, au întrat în Valahia şi o au jăfuit. Iară Matheiu Vodă ş-au aşezat tabăra nu departe de Bucureşti, spre Dudeşti. Tocma acolo au sosit şi Radul Vodă cu ai săi şi trecînd la Obileşti podul de preste Colentina, s-au tăbărit supt mînăstirea vornicului Dan; în"25 octomvrie s-au lovit fruntea amînduror taberilor supt mînăstirea Plumbuita şi bătîndu-se cu mare rîvnă, mai mult au pătimit tabăra Radului Vodă. A doaoa zi, într-o duminecă, s-au ţinut războiul cel mai mare. Generării cei mai de frunte despre partea lui Matheiu Vodă era la călăreţi spătariul Theodosie, feciorul vornicului Vintilă, şi spătariul Gheorg, feciorul logofătului Lupul; la pedestraşi sau roşii, vornicul Ivaşcul, paharnicul Barbul Bel-ganul şi Broudescul.a între dărăbanţi era căpitani Oprea aga şi Lupul, dară cum zice hronica lui Filstih, cel mai mare generariu era Mihail arhanghelul, ajutătoriul lui Matheiu Vodă; dinprotivă despre partea Radului Vodă ajutătoriu au fost murza tătăresc, Orâc. Războiul au ţinut pînă în noapte; şi mai ales tătarii se lupta cu atîta mînie de se amesteca cu oastea lui Matheiu Vodă, tătuşi biruinţa de cătră noapte s-au plecat spre Matheiu Vodă. Radul Vodă au fugit cu capul gol din bătae şi ostaşii lui Matheiu Vodă nu înceta a-1 goni şi pre el şi pre ostaşii lui, dintre carii au perit afară de mulţimea tătărească şi moldovenească, Nicula vistieriul k şi Papa logofătul. Iară cu Radul Vodă au scăpat la Moldova Hriza
* în Letopiseţul Cantacuzinesc e vorba de „Ivaşco vornicul Balcanii], si Barbul paharnicul Brădescul".-
vornicul, Mihail spătariul, Catariciul, Vasiliâchi aga" şi Dumitru Dudes-cul. Prinsu-s-au mulţi dintre boierii carii ţinea cu Radul Vodă, dinpreună cu turcii şi cu ceauşul Schimni, cărora nu le-au făcut reu Matheiu Vodă; drept aceaia, ceauşul toate stemmele, ce le adusese pre sama Radului Vodă, le au dat lui Matheiu Vodă. Mofila cea mare de lîngă Bucureşti spre Dudeşti, şi acuma arată locul unde au fost bătaia. Aşa Matheiu Vodă cu biruinţă s-au înturnat în residenţia sa şi, după ce au mulţemit lui Dumnezeu, în 5 noemvrie au mers în Niccpoiu, la prietenul său să 38 se sfătuiască / cum să lucre la divanul turcesc ca se remînă ţeara în pace şi el în domnia eii... Fiind el la Abaza-başa, în 15 noemvrie au sosit un capigi-başa carele i-au adus un caftan foarte formos şi i-au dat de nou stemmele cele ce le luase de la Radul (XII) Vodă, şi aşa s-au înturnat Matheiu Vodă, întărit domn în Valahia." Aşişderea scrie şi Istoria Băiăcenească 2.
Iară Chemeni Ianoş3 scrie: „între celealalte cu aceasta foarte vătă-mase prinţul Gheorghie I Racoţi pre împăratul turcesc, că în anul domniei sale al doilea sau al treilea, numai pentru folosul său s-au amestecat în trebile Ţerei Munteneşti; la carea Nâghi Pâl l-au aţiţat mai tare, pentru că lui îi şi făgăduisă şi dăduse mai multe. Pe Matheiu aga carele pribegise din Valahia în Ardeal, îngăduindu-i se-şi adune pre-ascuns oaste în Ardeal şi mai ales în ţinutul Haţegului şi al Hinedorei, l-au slobozi se meargă împrotiva domnului de-atunci, celui de la Poartă pus, carele prinzînd de veste au eşit înaintea lui Matheiu şi l-au bătut. Dară Matheiu gătindu-se de nou în Ardeal, iarăş au mers asupra lui (Leon) Vodă şi l-au scos din scaun. După aceaia trimeţînd Poarta pre alt Vodă (pe Radul XII) asupra lui, cu carele era capugi-başa împărătesc cu steagul şi cu buzduganul şi cu mulţi boieri, Matheiu bătîndu-se, pre acela încă l-au învins şi au luat el steagul şi buzduganul; capugi-başa numai departe stînd şi privind, care lucru greu au căzut turcilor. Pe vremea domnilor acestora mai mult de o sută de mii de florinţi au smult prinţul Racoţi de la dînşii, din carii bani o parte pînă la o vreme o au ţinut în Făgăraş." Aşişderea  scrie  Samuil   Gronschi *.
a Textul, cu toate că urmează Letopiseţul Cantacuzinesc, este corupt. Pentru „Catariciul Vasiliacbi-aga* trebuie să înţelegem „şi Catarg iul, şi Vasilacbe-aga"...
1 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 286 seqq. 2 Ms. codex Balacianianus ad h.a, 8 Kemeny Iânos â Maga ileteben ad h.a, * Samuel Gronzki in Elencho ms, ad annum 1632.
Anul 1634. După ce-au biruit Matheiu Vodă Bessarab pe Radul XII, numitul de la Poartă domnul Valahiei, precum s-au arătat la anul trecut, tot întru acelaş ân,a după cum scrie iarăş preavestitul Enghel1 din 39 Filstih: / „în 13 dechemvrie b au arăduit Matheiu Vodă cătră Ţarigrad ca prin daruri cu atîta mai tare se-şi întemeieze domnia. Petrecutu-l-au pînă acolo prietenul său, Abaza-başa şi Solimân aga cu mitropolitul Grigorie, episcopul Theofil, mulţi boieri mari şi mici şi cu călăreţi şi pedestraşi sau roşii. Prinţipissa Lina numai pînă la un loc l-au petrecut, şi- în 18 dechemvrie s-au înturnat îndărăpt (precum mi se pare nu la Tîrgoveşti, ci), la Bucureşti.0 Matheiu, în 5 ianuarie din anul 1634, au agiuns în Ţarigrad şi au descălecat la seraiul moldovenesc. întraceaia zi s-au dus şi la viziriul (precum e de a se crede, nu cu mînile goale) carele l-au dăruit cu un caftan domnesc. Deci de la 5 pînă la 20 ianuarie s-au ogoiat acasă, aşteptînd sfîrşitul pîrei carea o avea cu Radul înaintea divanului, şi s-au şi făcut în vremea aceaia toate, cîte" s-au putut face de greci asupra lui. Pentru că era atunci în Ţarigrad un boieriu grecesc anume Chyrie Cilibi care putea întră la viziriul după plăcerea lui; acesta înţelegîndu-se cu grecii, cu grecoicile şi cu turcoicile, au dat cu numele lor o scrisoare înlăuntru, la viziriul, în carea se jăluia că pentru vina lui Matheiu Vodă la unii şi la unele le-au perit în războiu feciorii, la altele bărbaţii, la toţi şi la toate nepoţii, ginerii şi1 cumnaţii. în 20 ianuarie au sosit şi boerii cei munteneşti carii pribegise în Moldova, adecă Dumitru Dudescul, Vasiliachi aga, Mitrea pitariul şi trei şerbi ai vornicului Hriza, adecă scriitoriuld Danciul, Damasin şi votavul Radul,
& Cu toate că Şincai nune evenimentele cate însoţesc înscăunarea lui Matei Basarab sub anul 1634, tot ce se petrece pînă Ia 1 ianuarie a avut loc în cursul anului 1633.
In Letopiseţul Cantacuziaesc datele nu corespund cu cele folosite de Şincai. La 15 decembrie a venit de la Poartă un capugi-basa să-i aducă steagul de domnie lui Matei Basarab, iar la 16 decembrie (şi nu Ja 13) a plecat Matei Basarab la Constantinopol.
c Presupunerea lui Şincai este confirmată de Letopiseţul Cantacuziaesc, unde se spnne că doamna Elena „venit-au în scaun în Bucureşti, marţi, dechemvrie 13 dni". t ^ Şincai foloseşte termenul de „şerb" în locui aceluia de „slugă boierească". în timp ce primul desemnează pe ţăranul legat de păraint, cel de-al doilea are sensul unui funcţionar boieresc. Danciul era un scriitor, ca si Damaschin, insă termenul folosit tn epoca la care se referă textul era acela de logofăt, in cazul in care ocupa o funcţie mai însemnată, sau de pisar.
dinpreună cu solii lui Alexandru (VII) Iliaş (domnului Moldovei), carii cu gura şi cu scrisoare au pîrit pe Matheiu Vodă. Ci banii şi prietenii 1 ui Matheiu Vodă mai tari era decît de a se putea birui prin toate pîrile vrăşmaşilor. Drept aceaia sultanul Amurat (IV) numai pre deasupra le-au căutat şi pe vrăşmaşii lui Matheiu Vodă i-au îndreptat la viziriul. în 27 ianuarie s-au luat pîrile în divan şi a doaoa zi au mers boerii lui Matheiu Vodă înaintea divanului, de au arătat ca grecii n-au alt scop, fără numai se strice Valahia carea e grădina împăratului şi jitniţa Ţari-40 gradului. Văzînd / grecii că nu pot învinge pe Matheiu Vodă, toţi s-au ascuns şi împăratul însuş l-au întărit domn Valahiei. în 3 fevruarie iarăş au mers Matheiu Vodă la împăratul se-i sărute mînile, carele nu numai lui, ci la fieştecare boieriu dintre cei ce era cu dînsul, le-au dăruit cîte un caftan şi lui de osebi i-au dat stemmele domniei. De-aci au mers Matheiu Vodă la seraiu petrecut de ianiciari cu atîta pompă, cîtă n-au mai avut altul înaintea lui. Acestea vezîndu-le boierii cei pribegi în Moldova, toţi s-au plecat lui. în 18 fevruarie au pornit Matheiu Vodă din Ţarigrad, şi în 10 martie au agiuns în Bucureşti cu mare bucuria tuturor, carii mulţemea lui Dumnezeu că i-au mîntuit de greci ca de cei mai mari duşmani ai lor." Aşişderea scrie avtorul Istoriei Băîăceneşti2!, ai căruia părinţi tocma pe vremile acestea trăia, precum mărturiseşte însuşi el.
Alexandru VII Iliaş, despre care scrie Cantemir3: „Se credea a fi din semînţa lui Ştefan V, domnului Moldovei, dară au fost un grec plin de pizmă şi de izbîndă" atîta au îmbiat în coastele lui Matheiu Vodă, domnului muntenesc, pînă ce s-au deşteptat şi moldovenii de au vezut că nu este bine se aibă domn strein şi mai vîrtos grec; drept aceaia, după înturnarea lui Matheiu Vodă de la Ţarigrad, precum scrie Sagredo 4, moldovenii încă s-au rădicat asupra lui Alexandru Vodă Iliaş şi l-au alungat din scaun.3 Care lucru înţelegîndu-1 Miron Bernovschi, fostul domnul Moldovei, precum scrie preavestitul Enghel5, au mers la Ţarigrad, unde scăpasă şi Alexandru VII Iliaş, se ceară iarăş domnia Moldovei, ci în loc de a o dobîndi, ş-au perdut capul, pîrit fiind de Alexandru Iliaş, că el au fost pricina rescolei din Moldova, şi aşa s-au pus Moisi
a Moldovenii s-au ridicat împotriva iui Alexandru Uîaş in aprilie 1633, ţi nu in primăvara anului 1634.
40
41
•«o
Moghila a doaoa oară domn Moldovei," despre carele şi despre Matheiu, domnul muntenesc, aşa scrie Istoria Băiăcenească*:
„La anul de la facerea lumei 7142 şi de Ia Hs. 1634, au venit de Ia împăratul poruncă lui Matheiu Vodă se meargă în Ţeara Leşească în oaste cu Abaza-başa şi cu Moisi Vodă, domnul Moldovei, şi cu tătarii din Bugeac, şi trecînd Nistru dirept la Câmeneţ, au fost acolo şi ostile 41 poloneşti strînse, şi s-au lovit unii cu alţii, şi toată / zioa bătîndu-se, J nemica au isprăvit şi o parte şi alta. Abaza-başa vezînd că nemica au isprăvit în bătaia aceaia, s-au tras cu ostile sale pe Nistru în gios.Ia cetatea Studem'ţei şi bătînd-o cîteva zile o au luat, iară pe lacuitorii cetăţei i-au robit, şi ce au mai putut prin pregiur au răpit tot, ca şi lupii J şi cu acea izbîndă s-au întors îndărăpt cineşi Ia ţerile sale. Matheiu Vodă venind în scaun altă grijă nu avea, ci numai făcea mînăstiri şî beserici pre multe locuri, întru lauda lui Dumnezeu, care şi acum se ved; căci pînă la acest domn puţine ziduri au făcut domnii cei mai dinnainte; iară Matheiu Vodă au înfrumseţat ţeara cu tot feliul de ziduri» mînăstiri, beserici, case domneşti a cărora pomenire este şi astăzi."" Aşişderea scriu Anonymul românesc7 şi Piaseţchi 8 carele reu pune războiul acesta la anul 1633. Iară Reischie9 mult încîlceşte istoria41 bătăei aceştiia.
Despre Ardeal scrie loann Salârdi10, precum urmează: „Covaşoţi Ferenţ carele mult tîmp au fost cancelariu sau logofăt şi subt Gavriil 1 Betlen au murit.. în anul 1634, în cetatea Gurgiiului, şi fiindcă era f romano-catolic s-au astrucat în beserica 'de Ia Cluş-Mînăştur. Prinţului Racoţi perderea unui bărbat ca acesta nu i-au căzut bine, măcar că întrinsul s-au sfîrşit partea bărbătească a familiei Covaşoţi şi Gurgiiul | au venit pre mîna fiscului."
După ce s-au făcut pace între turci şi între poloni, în luna lui septemvrie din anul 1634, scrie preavestitul Enghel11: „După Cantemir, Moisi Vodă au murit, pentru a căruia măzăiire lucra polonii şi după I moartea lui domnia Moldovei o au dobîndit prin multe daruri, vornicul ;| cel mare, Vasilie Lupul arnăutul carele au domnit de la anul 1634— 1654." Ci eu am arătat Ia anul 1631, din Chemeni Ianoş, că Moisi Mo-| ghila Vodă din a doaoa domnia a Moldovei au trecut în Polonia şi acolo j
a Moise Movili a domnit a doua oară in Moldova in anii 1633—1634.
42   au şi murit. Cum poate fi, aşadară, ca polonii se fie / lucrat pentru măzălirea lui, precum scrisă preavestitul Enghel?*
] EDgel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. 1, p. 289 seq. 3 Codex ms. Balacianianus, ad h.a. s Cantemir apud Engel in Recent. Hist. Mold., p. 263. * Sagredo nelle Memorie istoriche di monarchi. Ottom. 5 Engel, l.c. B Codex ms. Balacianianus ad h.a. 7 Ano-nymus Valachicus in Ms., cap. 44. 8 Paulus Piasecius in Chronico ad ano. 1633.B Ioannes Reiskius in Append. Chron. Turc, lib. 4, c.3.10 Szalârdi Tânos â Siralmas Magyar Kronikănak 3, konyv. 5 Res2.11 Engel in Recent. Hist. Mold., p. 264.
Anul 1636. Ortul şi progressul neamurilor din Dachia1 aşa scrie despre prinţul Ardealului, Gheorghie Racoţi: „De-abea au dobîndit scaunul şi cădinţele de prinţ, cînd au şi început a lucra asupra Betleneştilor, neaducîndu-şi aminte de facerile cele multe de bine ale lor. După aceaia cît de blînd au domnit, se vede dintru cele ce au făcut lui David Zoliomi, pre carele măcar că mai singur l-au făcut prinţ, în 17 ani, adecă pînă la moartea lui, l-au ţinut rob în Chioar. Ce leşuri n-au pus lui Petru,, fiiului prinţului Ştefan Betlen, cunoscut lucru este. Şi toţi ştiu că ar fi perit de nu ar fi scăpat la turci. Pe Ştefan Apafi l-au sîrgunit; pe Gothârd Cun şi pre alţii carii era mai de frunte şi mai bogaţi, ca se le culeagă avuţiile, cu legi nedrepte i-au asuprit şi osîndit.
Continuatorul lui Calvisie2 încă aşa scrie: „în anul de Ia Hs. 1636, Ardealul de nou s-au turburat supt Racoţi, cel ce urmase prinţului Gavriil Betlen. David Zoliomi din familia lui Betlen, din îndemnul sve-cului au adunat doao sau mai multe mii de ostaşi, ca se iasă întru ajutoriul lui; care lucru au făcut sînge reu în Racoţi şi ca se nu se întîmple ceva primeşdie ţerei, au împrăştiat ostile acelea; drept aceaia ZoliomL cu aleşii săi, au jurat ca se stingă viaţa lui Racoţi în vînat, dară Racoţi înţelegînd sfatul lor, s-au ferit de a merge la vînat şi prinzînd pe Zoliomi, l-au osîndit Ia amară robia, din carea nu s-au putut mîntui nici prin 43   rugăciunile împăratului, nici prin ale iezuiţilor. Pentru aceaia / Ştefan
* Eng«l greşeşte, în cazul de faţă, din pricina izvorului folosit. Incriminarea lui Şincai s-ar justifica numai în măsura în care Engel, avînd aceleaşi izvoare ca Şincai, ar fi făcut o datare inexactă. Moise Movili a fost mazilit de Poartă şi a trecut cu familia in Polonia, unde avea să şi moară. Mazilirea lui a fost provocată de insuccesul turcilor in faţa Cameniţei, insucces pe care I-au justificat prin trădare» moldovenilor.
42
43
şi Petru Betlen... părtaşii în nelegiuire, au fugit la Buda şi dobîndind oaste turcească s-au apucat de Racoţi cel ajutat de Casa Austriei, dară s-au învins; pentru carea başa din Timişoara în anul următoriu ş-au perdut capul." Aşişderea scrie şi Brentan3 despre Ştefan Betlen.
Iată Gronschi * scrie: „Mare veste fiind că Ştefan Betlen se apropie cu oastea turcească, Gheorghie 1 Racoţi ş-au trimis muierea şi pruncii în Oradea-Mare.... Şi tocma întru acelaş timp au înoit legăturile cu Matheiu Vodă carele ştiind că şi şie i se întinde cursă de turci, numai f atîta au făgăduit, că va face de başa din Drăştior nu se va putea împreuna cu başa din Buda. Iară ştiind Racoţi că Lupul, prinţul Moldovei, nu-i este prieten, împrotiva lui încă au pus păzitori, şi el, întîia zi a lui octom- | vrie, au pornit cu oastea de la Turda spre Oradea-Mare." Tocma aşa | scrie şi Chemeni Ianoş 5, numai cu cevaş mai chiar, despre Lupul Vodă, pentru că zice: „Măcar că Lupul, domnul Moldovei, nu ne era prieten, .1 dară la plaiuri lăsase Racoţi cu Mihail Daniel şi cu Ştefan Petchi atîta ?| oaste, cîtă putuse lăsa şi trimesese şi soli la Lupul, pre Thoma-başa şi pre :| Acaţie Barciai, tătuşi nu ne puteam cu totul încredinţa lui".
1 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 149.a Continuator Calvisii, p. 1013. 3 Brentanus in Epitome chron. mundi christiani. 4 Samuel Gronzki în ms. Elencho ad h.a. 5 Kem6ny Ianos â Kezzel irt maga Eleteben ad ann. 1636.
Anul 1637. Cozacii muscăceşti la începutul anului acestuia, bătuse şi cuprinsese cetatea Azâcului sau Ozovului, cea de la sboccatura Tanâidei, precum scrie Piaseţchi1, carea vrînd împăratul Amurat IV se o ia înapoi, „poruncise să se adune ostile pre uscat şi pre apă şi se meargă se o bată; ci de la aceasta l-au împedecat rescoala tătarilor din Crim, carea din pricina următoare s-au aţiţat. Cantemir murza, ostaşul cel vestit şi pentru aceaia nesuferit hanului tătăresc, trecuse cu ai săi în cîmpii 44 Bugeacului / cei din Bessarabia,, şi se aşezasă lîngă Bialogrod sau Mon* castru, Tehinia şi Chilia sau Ahillea. Unde s-au mutat cu vreme pre-ncet şi alţi povăţuitori tătăreşti cu ai lor, precum Arac murza, Salamas murza şi alţii; şi din zi în zi mai mulţi trecea, de Crimul foarte se deşerta ... şi Bessarabia intru atîta se împoporea, cît era primeşdie ca nu cumva să se cuprindă mai pre-urmă toată Moldova, de-ar fi remas toţi tătarii
45
mai îndelung acolo. Şi măcar că craii Poloniei în tocmelele sale cu turcii totdeauna lega ca se nu se lăcuiască tătari în Bessarabia (fiindcă de-acolo mai lezne şi fără de veste putea năvăli în ţinutul leşesc), şi solii leşeşti nu înceta a o pofti de la Poarta turcească, ca coloniile cele noao să se resipească dintrînsa, Poarta tătuşi zicînd că fără de voia eii trec tătari acolo, pre-ascuns voia sporirea lor, pentru că tătarii din Bugeac, ca unii carii nu sînt ostaşi hanului din Crim, mai ascultători era cînd li se poruncea se năvălească în Ungaria, în Ardeal şi în Polonia. Hanul drept aceaia neputînd suferi se i se îmicşoreze puterea şi Crimul să se golească de lăcuitori, s-au dus cu oaste asupra lui Cantemir-murza carele au eşit împrotiva hanului cu 20.000 de călăreţi, dară fu biruit de hanul şi perzînd 7.000 dintru ai săi, au scăpat pre la Chilia, preste Dunăre, la Dobrodigiu, unde iarăş tătari lăcuesc, de pe timpul cînd au perit craiul Vladislav (I, în anul 1444) la Vama, şi acolo încă se gonea de hanul. Amurat IV, împăratul turcesc, ca se aşeze rescoala aceasta, s-au făcut a fi mînios pre hanul şi au chiemat pre Cantemir murza la sine, pe carele cu înşălăciune l-au sugrumat, pentru că după porunca sa nu mersese cu tătarii lui asupra perşilor; şi îndată au înştiinţat pre hanul şi i-au îngăduit se-şi ducă tătarii îndărăpt, în Crimea. Aşa au dus hanul mulţimea tătărească din cîmpii Bugeacului, numai puţin lăsînd în satele de pre lîngă Bialogrod." Aşişderea scrie Istoria Băiăcenească*.
în cît este pentru Valahia şi Moldova, aşa scrie Bisaccioni la preavestitul Enghel3: „Matheiu Vodă la aceaia au adus pre Amurat IV, de acesta au poruncit în anul 1637 ca lui Radul Stridia carele făgăduise mai mare tribut / pentru domnia Valahiei, se i se tae nasul şi urechile. Aşişderea era să se facă şi lui Alexandru Iliaş, pentru că iarăş cerca domnia Moldovei şi era mare prieten cu Radul Stridia, de nu ar fi fugit din Ţarigrad." Aşa mîntuindu-se amîndoi domnii româneşti de vrăjmaşii lor, Vasilie Lupul, domnul Moldovei, nu s-au putut odihni în ţeara şi averile sale, ci s-au rădicat cu războiu asupra lui Matheiu, domnului muntenesc, pentru că zice Istoria Băiăcenească* aşa: „în toată pacea ce avea Matheiu Vodă, iară nu l-au lăsat Dumnezeu în odihnă, ci i-au rădicat nemic mare, pe Vasilie Lupul, domnul Moldovei, care au fost după Moisi Vodă la Moldova; acesta fără nici o pricină s-au rădicat cu oaste asupra lui Matheiu Vodă şi au venit pînă la Buzeu, carea auzind-o Matheiu, au trimis la Racoţi, craiul Ardealului, pentru ajutorai, fiindu-i
44
45
prieten; strîns-au şi oastea sa ce avea, şi însuş au pornit cu ostile spre Buzeu, unde venise Vasilie Lupul carele auzind de atîtea oşti munteneşti şi ardeleneşti ale lui Matheiu, fără de vreo bătae au dat dosul. Muntenii l-au gonit pînă la Putna şi reu au prădat ţeara; de-aci ardelenii au trecut pre la Totruş în ţeara lor, iară Matheiu Vodă cu bucurie s-au înturnat la scaunul său."
Mai chiar scrie despre războiul acesta pomeni Chemeni Ianoş5zicînd: „în anul 1637, toamna tîrziu, Lupul, domnul Moldovei, din îngăduinţa Portei turceşti s-au rădicat cu oaste asupra lui Matheiu, domnului muntenesc, cu carele făcusem legătură sau alleanţă, precum am scris la anul 1636, şi am trebuit se-1 ajutăm. Carea aşa s-au făcut. Eu mă bolnă-visăm... şi m-am dus la Bălgrad se mă lecuesc, unde era de faţă şi prinţul Gheorghe I Racoţi, şi după ce am remas trei zile la curte, întro zi, foarte de dimineaţă, m-au chiemat prinţul la sine şi spunîndu-mi vestea ce o priimise cu puţin mai nainte despre treaba lui Matheiu Vodă, am început a vorbi cum se-1 ajutăm. Atunci prinţul îmi zise că de m-aş încrede sînătăţei mele, pre mine m-ar trimite cu caste întru ajutoriul lui, pentru că ar fi tîrziu pînă cînd ar aduna sfetnicii şi ar orîndui alt 46   povăţuitoriu oştilor. Iară eu / nădejduind în Dumnezeu, îndată m-am făgăduit şi fiindcă prinţul încă tocma întru aceaia zi vrea se pornească cătră Maruş Oşorheiu şi cătră Gurgiu, ca se nu se socotească a fi ceva spaimă, au şi pornit şi pre mine m-au şi trimis de la Crăciunelul-de-Gios. unde am prînzit, poruncind şi pentru ostile de Ia Harom Sec. Aceasta au fost într-o marţi, şi noaptea sosind la Grind, miercuri pînă la ameazi m-am gătat, după ameazi am pornit, joi am agiuns în Făgăraş, vineri am tocmit toate, sîmbătă pornind, luni mi s-au făcut zio în Valahia, trecînd munţii pe plaiul Buzeului cu vro cîteva mii de secui călări şi pedestri şi cu uneltele de bătae. Lui Matheiu Vodă, cînd am sosit eu, nu bine îi mergea lucrurile, pentru că pedestraşii, cît au eşit el din Bucureşti, îndată s-au turburat şi lepădînd pre aga lor, ş-au ales altul, numai de capul lor, călăreţii încă prea mornăia, pentru că Lupul Vodă intrase în Valahia cale de patru zile, dară auzind de venirea oştilor ardeleneşti, se jODăcişe^de la păşirea înainte. întraceaia sosit-au după mine Mihail -   Toldalaghi cu mai mare oaste şi împreunîndu-ne am purces asupra Lupului Vodă, ci numai urmele lui le-am găsit. Iară noi avusesem mai nainte poruncă ca cu o îmblare se-i înfrîngem toată neodihna şi se scoatem
46
pe Lupul Vodă din scaunul său, dara întrebînd acuma pe trimisul prinţului, cine au fost de faţă dintre sfetnici la prinţul, şi înţelegînd că Ştefan « Câşşai, cel mai credincios şi tocma aşa de fricos ca şi prinţul, îndată am gîndit că s-au schimbat porunca. Tătuşi auzind eu că Lupul Vodă la paza plaiului Oitoz celui de la Totruş, au trimis pe cumnatu-său, Şoldon, cu vro cîteva mii de ostaşi, am pornit întracolo, măcar că porunca cea noao era ca se împăcăm pe Lupul cu Matheiu sau, de ar trebui se mergem mai încolo, pe Matheiu Vodă şi pe boierii lui se-i aducem la aceaia, ca să se lege că, de se va supăra Poarta turcească pentru ajutoriul nostru, ei o vor împăca cu cheltuialele lor. Care lucru spunîn-du-l noi lui Matheiu Vodă, acest mărit şi vrednic de vecinică pomenire respuns ni l-au dat: «întîiu, ca pofta prinţului Racoţi nici boierilor se o vestim, necum altora, ca nu cumva să se facă vrajbă, pentru ca fiind 47   ei în alleanţă laolaltă, laolaltă trebue se poarte şi greutăţile, / tătuşi, că el este gata a plăti toate». Despre celealalte au zis Matheiu Vodă: «Unde va fi cinstea mea şi a prinţului Racoţi? unde va remînea numele şi vestea noastră? de vom începe noi a îmbla după Lupul Vodă. El, cînele, fuge de frica noastră şi noi se-1 îmbiem cu pace! N-am rupt noi pacea, ci el; el nu o va ţinea şi de-aci înainte; drept aceaia se facem ce este de făcut.» Iară plaiul Oitozului pentru aceaia îl păzea Lupul Vodă, pentru că lăcuia în Ardeal, încă de pe vremea lui Gavriil Betlen, un mazil, anume loann Moghila, despre carele am vorbit la anul 1631; acela avea în Moldova pre unii carii bucuroşi l-ar fi priimit domn, şi Racoţi încă îi făgăduise că-1 va ajuta; pentru aceaia îŢşi trimesese în Berete, tocma la marginea Ardealului, şi lezne se şi putea face pentru că sosind eu seara la Totruş, Şoldon au fugit dinaintea mea, neputîndu-1 eu goni pentru vremea de noapte, dară şi Matheiu Vodă ş-au perdut inima de a merge mai nainte pentru necuvioasa poftă a prinţului Racoţi, şi s-au înturnat înapoi, ţinînd a fi destul că au eşit vrăjmaşul din ţeara Iui. Aşadară noi încă ne-am înturnat pe plaiul Oitozului, fiind foarte
mare frig.....Curtenii fui Matheiu Vodă se înturna acasă cu săniile.
Mîncare nu era prea multă, dară vin era destul, de care îmbătîndu-se secuii şi zăcînd pe munţi, romînii la unii le-au tăiat gîturile, la alţii uneltele sau mădulările cele bărbăteşti."
Cum că loann Moghila au avut nădejde de a căpăta domnia Moldovei, prin mişlocirea şi ajutoriul lui Gheorghie I Racoţi, se vede din diplo-
matul lui, care l-au dat aceluiaş Racoţi, în 30 noemvrie din anul 1637, şi se aduce de preavestitul Enghel 6, unde îl şi poţi afla şi ceti, de-ţi va fi voia.
1 Paulus Piasecius in Chronico ad ann. 1637.2 Codex ms. Balacianianus, ad h A.8 Bisaccioni apud Engel in Recent. Hist. Mold., p. 265. * Codex ms. Balacianianus ad h.a. s Kemeny lanos â Maga eieteben. • Diploma loannîs Mogila apud Engel, l.c
Anul 1638. Istoria Băiăcenească1 numai atîta scrie la anul acesta: „Şi alte supărări au avut Matheiu Vodă de / Vasilie Vodă, că nu-1 lăsa în pace, ci iară au strîns oşti şi au venit în Ţeara Românească, care lucru auzind Matheiu Vodă, au strîns şi el ostile sale şi au eşit intru întîmpi-narea lui la sat, la Nenişor, pre apa laîdniţei, unde dînd vitejeşte bătae, biruinţa au fost a lui Matheiu Vodă, cît abea au scăpat cu puţini oameni Vasilie, la Brăila."
Ci mai pre larg Ie scrie acestea Chemeni Ianoş2 carele zice: „în anul 1638, toamna, iarăş s-au rădicat Lupul Vodă, cu oaste asupra lui Matheiu Vodă, ca se-i ia domnia carea şi Poarta i-o dăduse. Matheiu iarăş au început a cere de la Racoţi şi de la Ţeara Ardealului ajutoriu, dară venise tare poruncă lui Racoţi de la Poartă, ca se nu îndreznească a se mesteca întru aceaia. Drept aceaia ţinînd sfat, măcar că lucrul era primeşdios, ci fiindcă credinţa noastră încă juca întrinsul, eu şi Borne-misa Pal ne-am cerut spre ajutoriul lui, dară nu ne-au slobozit prinţul, ci au orinduit pe Sigismund Corniş generariu la oşti, şi l-au trimis în Ţeara Bîrsei, ca cum ar merge întru ajutoriu; iară pe Gheorghie Coprdn-ţai l-au trimis la Matheiu Vodă. Eu vezînd viclenia n-am vrut a mă mai amesteca, ci smulgîndu-mă de lîngă prinţ, am mers la deregătoria mea, în Făgăraş, pînă la sfîrşitul lucrului. Iară prinţul cu cei ce era una cu dînsul, viclenia aceasta o au făcut cu betul Matheiu Vodă, că făcîndu-se că vreau se ajute pe Matheiu Vodă, spre cea mai înşălătoare încredinţare a lui, pe Sigismund Corniş îl puseră la numitul loc cu ostile şi pe Coprdnţai l-au trimis la Matheiu Vodă şi la boierii munteneşti cu mare biztătuire, ca se-I înşele. El încă tare se juca înaintea lui Matheiu, spu-nîndu-i cum că vreau se-1 ajute. Iară despre a treia parte au trimis pre Acaţie Barciai Ia Lupul Vodă ca se-i spună ca nu va ajuta pe Matheiu Vodă, ci pe Barciai mai l-au prăpădit tîlharii carii l-au rănit şi l-au
dus prins la Abara-başa carele ţinea cu Lupul Vodă şi era comrnendant Drăştiorului. întraceaia Lupul apropiindu-se de Matheiu, acesta încă neavînd nădejde de ajutoriu, au eşit înaintea lui şi ajutînd Dumnezeu dreptăţei, foarte reu l-au bătut. După aceaia Matheiu Vodă au făcut de nou mai tare alleanţă cu noi, dară Racoţi şi acuma au îmbiat cu viclenie, pentru că nef iind vreo esţepţie sau luare-afară în dimplomatul / 49 ţerei, el, în diplomatul ce l-au dat singur au scos afară pe turci şi pe tătari." Aşişderea scrie Gronschi3 carele adaogă acestea: „întraceaia Lupul, domnul Moldovei, şi Matheu, domnul Valahiei, au ales judecă-toriu svezei dintre sine pe Racoţi, ci tocma atunci, cînd se cernea lucru, Lupul au chiemat înapoi pe trimişii săi şi pentru aceaia Racoţi au mînat îndărăpt şi pre solii lui Matheiu Vodă, sfătuindu-1 ca almintrelea se poarte grijă de treaba sa".
Ce are dară Salardi? de scrie 4: „în anul acesta 1638, la începutul lui septemvrie, prin solii Lupului, domnului Moldovei, şi ai lui Matheiu, domnului Valahiei, între dînşii şi între Racoţi, în Bălgrad, s-au lucrat pentru oarce pace carea isprăvindu-se la începutul lui octomvrie, Racoţi au slobozit pe solii aceia şi el s-au dus, la terminul ce-1 vestise, se fie în Bistriţă, pe 22 octomvrie". Au doară bătaia mai sus adusă, după aceaia s-au întîmplat? Reu destul că moldovenii şi muntenii fiind ei tot de un sînge, aşa se mînca pre sine şi alerga la neamurile streine se-i împace! Ci lăcomia lui Vasilie Lupul, domnului Moldovei, le pricinuia acestea, carele vrea se pună pre un nepot al său în locul lui Matheiu, domnului muntenesc, precum scrie Bisaccioni5.
Tot despre Matheiu Vodă aşa scrie Hermann 6 în Annaiii cei cu mîna scrişi: „în anul 1638, Matheiu Vodă au commîndat lui Racoţi pre un călugăr (anume Elia Ioreşt), ca se fie vlădică românilor (din Ardeal). Acesta în vizitaţii au făcut necurăţiri cu preotesele româneşti. Care lucru dovedindu-se, Racoţi au poruncit de l-au desbrăcat şi, aşa gol, cu nuiele l-au bătut afară din Bălgrad (în anul 1643) şi i-au luat pe sama fiscului toate bunurile, între care s-au aflat şi nişte scrisori greceşti şi româneşti, ce le adusese mai nainte din Valahia, în care era scrise toate vistieriile cele îngropate pre ia mînăstiri şi pre alte locuri din Valahia şi din Ardeal; cu care mult s-au folosit Racoţi, mai ales au aflat el o scrisoare carea arăta mare vistieria craiului loann II, cea lîngă Sibiiu, la Orlat, supt munţi, aproape de rîul Sibiiu chiemat, îngro-
49
pată. Acolo au poruncit Racoţi să se sape foarte afund, mai în doao luni; dară aflat-au ceva au nu, nu se ştie. Scrisorile, care grăia despre / vistieriile ce era îngropate la mînăstirile din Valahia, le-au trimis Racoţi lui Matheiu Vodă carele mult s-au folosit cu dîneele." Pînă aci Hermann, despre carele scrie preavestitul Enghel că trebue luat sama că au fost sas din Ardeal. Iară eu adaog că nu trebue se te minunezi că Matheiu Vodă au făcut atîtea mînăstiri pentru că pretutindenea au căutat vistierii, de nu sufleteşti, încai lumeşti.
1 Codex ms. Balacianianus ad h.a. a Kemeny Iânos â Maga Eleteben ad h.a.8 Samuel Gronzlci in ms. Elencko ad h.a. 4 Szalărdi Iânos â Siralmas Magyar Kronikănak 4, konyv 1, Reszeben. 5Bisaccioni, p. 459. 'Hermann in AnnaUibus mss. 1 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 291.
Anul 1639. Măcar că bătuse Matheiu Vodă în anul trecut pe Vasilie Lupul, domnul Moldovei, la Neuişor, acesta, precum scrie Istoria Băiăcenească1, „tot nu se odihnea, ci în tot typul lucra se scoată pe Matheiu Vodă, ci şi Matheiu, fiind cu inimă tare şi slujîndu-i norocul, nu se lăsa. Pre aceste timpuri, avînd Vasilie Vodă foarte mare prieten pre un viziriu, l-au rugat pre acesta, ca se măzelească pe Matheiu Vodă, carele şi făcînd aceaia, au trimis pe Schimni aga şi Vasilie Vodă au trimis pe Costea Carâgea cu Schimni aga, învăţîndu-i ca, îndată cît or da cărţile de măzălire, Caragea se apuce pe boieri cu vorbe bune şi cu făgăduinţe de la Vasilie Vodă, mai vîrtos că Caragea avea boieri mari pe fraţii lui, adecă pe Paulache banul şi pre Apostolache, ca acestea se întoarcă şi pe ceialalţi de cătră Matheiu Vodă. Dară Matheiu Vodă prinzind veste de la Poartă, au trimis vro cîţiva căpitani cu steagurile lor la Copăceni, de aştepta pe Schimni aga şi avea învăţătură se-i ia cărţile şi se le aducă la Matheiu Vodă şi pe Schimni aga se-1 ţină acolo; şi îndată cît au venit, s-au dus căpitanii de au cerut cărţile; iară Schimni se jura şi nu vrea se le dea şi mai pre-urmă le-au luat fără de voia lui. înse Costea Caragea fiind conăcit preste Argiş, de ceaia parte, că tot se temea, dacă au vezut aceasta, au încălecat pe cai cu doi feciori ai lui şi au luat Argişul în gios şi pre la Ciocăneşti au trecut la Drăştior / şi s-au dus la Vasilie Vodă de au spus patima şi isprava ce au i acut. Matheiu V odă, dacă au cetit cărţile şi au vezut că sînt de măzălire, au trimis dc
au adus pe Schimni aga şi l-au aşezat la un loc, de au şezut, pînă ce ş-au aşezat iarăş domnia. După aceaia dăruindu-1 bine, l-au lăsat de s-au dus la Ţarigrad şi nici cu aceasta au putut strica Vasilie Vodă lui Matheiu Vodă." Aşa le scrie acestea şi preavestitul Enghel2, numai cît le scrie mai pre larg şi întrunele mai încîlcit, care şi aceasta aduce din Sagredo3, că Vasilie Lupul Vodă s-ar fi cununat în anul de-acum cu o turcoaică din Ţircassia, pentru carea mult au trebuit se plătească.
Despre primatul Tornovul din Bulgaria aşa scrie Lecvien4: „Din cărţile sau dalteria lui Lavrentie, arhiepiscopului din Cassandria, pe carele l-au sfinţit Parthenie I, patriarhul Ţarigradului, în anul 1639, se vede că unul dintră sfinţitori au fost Macarie al Tornovului... Acelaş Macarie au fost de faţă şi în anul 1641, cînd s-au ţinut săbor de mitropo-liţii resăritului pentru M&T.oupubfhc,, adecă pentru mutarea pînei şi a vinului în cuminecătură."
1 Codex ms. Balacianianus ad h.a.2 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 267.3 Sagredo, p. 452. * Lequien in Oriente christiano, tom. I, p. 1236.
Anul 1640. La anul acesta aşa merge mai încolo Istoria Băiăcenească1: „Iară turcii, vezînd că s-au împuternicit Matheiu Vodă cu bani şi cu oşti şi cum că are pre ardeleni prieteni, avea şi ei poftă se-1 măzălească, dară nu cuteza se facă aceasta aiavea, ci lucra cu vreun meşteşug se-1 prindă. înse slujind norocul lui Matheiu Vodă, nu putea, că toate meşteşugurile turcilor le afla şi se păzea. Deodată au trimis pe Sinân başâ cu oşti multe, ca preteneşte să se împreune cu Matheiu Vodă şi, de-i va fi îndămînă, se-1 prindă şi prins se-1 ducă la Poartă; carii venind la Bucureşti, unii au conăcit despre Cotroceni, alţii despre Văcăreşti. Aceasta mai nainte înţelegînd Matheiu Vodă ş-au strîns toate ostile ce avea şi sta toţi întrarmaţi zioa şi noaptea, carea vezînd başa, n-au cutezat a face vreun reu, ci preteneşte s-au purtat cu Matheiu Vodă, de la care daruri luînd sau întors la locul său." / 52 Iară preavestitul Enghel2 scrie: „Vasilie Vodă iarăş au împlut cu daruri divanul turcesc ca se-1 aţiţe asupra lui Matheiu Vodă şi au dobîndit ce dorea, că au pus în primeşdie pe Matheiu Vodă, dară aceaia numai atîta au agiuns de şi unul şi altul ş-au golit punga." înse aceasta
50
51
aşa s-au întîmplat: „Turcii în anul 1640, cu mare oaste au şi întrat în Valahia se prindă pe Matheiu şi s-au tăbărit unii din sus, alţii din gios de Bucureşti, despre Văcăreşti şi despre moara mînăstirei de la Cotro-şeni. Matheiu Vodă s-au îndestulii cu atîta că ş-au adunat oastea şi o au pus în rînd de a se putea apăra. întraceaia au orbit pe başa cu daruri şi au făcut de s-au înturnat înapoi şi au zis înaintea divanului că n-au putut birui cu oastea lui Matheiu Vodă. Tot acelaş Enghel3 scrie în Istoria Moldovei precum urmează: „în 8 fevruarie din anul 1640, au murit Amurat IV şi la Ibrahim, următoriul lui, au trimis amîndoi domnii româneşti de i-au făcut cinstea ce i se cuvinea.
Despre Ardeal scrie Salardi 4: „Mai nainte de a se trimite (Gheorghie II Racoţi, în anul 1640, la căpitănia de la Oradea-Mare) i s-au dăruit şi dat cu toată cădinţa crăiască iosagurile acestea: Secheli-Hidul şi Diosegul cu toate satele ce se ţin de dînsele, care venise pe mîna fiscului prin nota lui David Zoliomi; Şoliomch^ul şi Aleşdul iarăş cu satele ce se ţin de dînsele, care venise la fişe prin stingerea viţei Elisavetei Zoliomi, carea au fost muiere mai întîiu Iui loann Imreffi, apoi lui Gavriil Moghila Vodă, pre urmă lui Ladislav Bcrnemisa din Cluş. Iară lui Sigismund Racoţi (la al doilea fecior), mai nainte de a i se da căpitănia Odor-heiului şi generalatul secuimei, i-au dăruit şi dat iarăş cu toată cădinţa crăiască iosagurile acestea: Gurgiul, care venise la fisc prin stingerea seminţei cancellariului Ştefan Covaşoţi, Gilăul, Mînăşturul, ce venise la fişe prin nota lui David Zoliomi. După aceaia şi în deregătorie s-au aşezat prin commissari de cinste. Dară pre acesta pentru că căuta voia prinţilor, era treaz, învăţat, cu evlavie, după tinereţele sale înţelept, şi în ţerile din afară, pentru virtuţile sale, cunoscut şi vestit, mai adeseori îl ţinea lîngă sine. întraceaia Gheorghie II Racoţi, în 21 avgust din anul acesta, prin Ştefan Câşşai şi alţi commissari de cinste încă s-au aşezat în căpitănia Orăzei-Mari.... dară mult năcăjea pe părinţi că era dat la beutură, 53 dîn carea nu-1 / putea scoate nici prin dojanele părinteşti», nici prin slujitorii pre carii ţinea lîngă dînsul.
1 Codex ms. Balacianianus ad h.a. 2 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 293. 3 Idem Engel in Recent. Hist. Mold., p. 268. 4 Szalârdi Iânos â Siralmas Magyar kronikânak 4, Konyv 2, Reszeben.
Anul 1641. La anul acesta. încă aşc scrie Istoria Băiăcenească1: „Altă dată iarăş au voit turcii se prindă pe Matheiu Vodă, că au strîns turcii la Obluciţă şi la Cetatea-Albă oşti şi au mers si Vasilie Vodă cu ostile lui la Cetatea-Albă, de Ia carea avea turcii îndemnare se prindă pe Matheiu Vodă. Deci au venit poruncă se meargă şi Matheiu Vodă la Cetatea-Albă cu toate ostile lui, cu bună gătire şi agiungînd la Ialpiişc în Bugeac au înţeles şi mai bine de sfatul cel reu ce-1 făcea turcii cu Vasilie Vodă, şi de-acoîo n-au voit să se ducă mai încolo, ci au gătit daruri formoase şi scumpe de au trimis başei seraschirului, pricinuindu-se că e bolnav şi se teme că va muri in ţeară streină, şi s-au întors la ţeara lui şi era şezînd în pace."
Mai chiar le scrie acestea preavestitul Enghel2 din Filstih zicînd: „A doaoa oară, în anul 1641, iarăş au aţiţat Vasilie Vodă pe turci spre perirea lui Matheiu Vodă. La sfîrşit au luat Matheiu Vodă poruncă ca se meargă cu oastea turcească la Achermân, unde mersese şi moldovenii cu tătarii şi se sfătuise ca se-1 încungiure cu toţii şi se-1 prindă. Şi Matheiu Vodă încă avea prietenii şi spionii săi carii, cînd au sosit el la Elpuh, l-au înştiinţat despre tot lucrul; drept aceaia s-au înturnat la Tîrgoveşti şi s-au mîntuit la başa cel turcesc, ci de mîntuinţă au fost lipite şi darurile prin care au făcut de başa s-au înturnat acasă şi au slobozit oastea; prin aceasta, precum se pare, aşa de plăcut s-au făcut Matheiu Vodă înaintea Portei de pînă la anul 1651 au remas în pace de către cei din afară."a
1 Codex ms. Balacianianus ad h.a. 3 Engel in Recentiore Historia Vaiachiae, part) I, p. 293. /
54 Anul 1642. în anul acesta au luat turcii îndărăpt cetatea Assovului de la cozacii muscăceşti, la a căriia batere, precum scrie Bisaccioni1, de la munteni şi de la moldoveni au fost mers întru ajutoriu turcilor 20.000 de ostaşi; iară Sagredo2 tare vinătuieşte pe Vasilie Lupul, domnul Moldovei, pentru luarea cetăţei aceiia.
a Şincai reproduce textul Cronicii Bâiăceneşti (Istoriile domnilor Ţării Româneşti de Radu Popescul cu destulă exactitate, deoarece a avut la îndetnînâ o copie de pe unul din manuscrisele acestei cronici-Alunei ciad citează pe Engel, care scrie „din Filstih", e vorba, în fond, de Letopiseţul Cantacuzinesc, însă de data aceasta prezentat in interpretarea lui Engel, ţi nu ca o reproducere a textului original.
52
53
Tot întru acesta an s-au ţinut săbor mare în Iaşi, de Parthenie I, patriarhul Ţarigradului, în care, precum scrie Filip Chyprie3: „Au fost de faţă şi acestea: Varlaam, mitropolitul Sucevei şi a toată Moldova şi exarhul plaiurilor, Evloghie, episcopul Romanului, Anastasie, eppul Rădăuţului, Gheorghie, eppul Husului, şi Sofronie, ieromonahul şi egumenul mînăstirei a Trei SS. Arhierei din Iaşii Moldovei". Aşişderea scrie Lecvien 4. Vezi şi acelea care le voiu scrie la anul 1645 despre alegerea lui Gheorghie II Racoţi.
1 Bisaccioni, p. 488. 3 Sagredo, p. 452. 3 Philippus Cyprius în Chronico eccl Graecae, p. 478. 4 Michael Lequien in Oriente christiano, tom. ], p. 1253 seqq.
Anul 1643. La anul acesta scrie Brentan1: „în Ungaria se face noao rezmiriţă de unguri şi de romîni supt Racoţi asupra împăratului, din îndemnul mai vîrtos al gallilor şi al svecilor. Românii nu departe de Vienna Austriei se împreună cu svecii." Ci acestea s-au întîmplat în anul viitoriu, nu întru acesta.
Gronschi2 mai multe aduce la anul de-acum scriind: „în Bălgradul Ardealului, în 3 fevruarie, cu mare pompă s-au ţinut nunta lui Gheorghie Racoţi celui Tiner cu Sofia, fata lui Ştefan Batori, în carea au fost de faţă nu numai toţi domnii Ardealului, ci şi solii altor neamuri: al împăratului romanilor, Iacusicie, episcopul Agriei, al craiului Poloniei, Vladislav IV, duxul loann Radzivil, palatinul Vilnei, duxul Curlandiei, palatinul Ungariei, amîndoi prinţii românilor şi alţi bărbaţi de frunte. Sfîrşindu-se ospăţul, toţi s-au dus pre la casele sale; iară la Racoţi (cel Bătrîn) au venit solii svecilor şi ai protestanţilor din Ungaria carii îl îndemna să se scoale asupra Casei Austriei, ci atunci nimica au isprăvit. Supt sfîrşitul anului au venit la acelaş Racoţi, trimişii / duxului Radzivil ca prin mijlocirea lui să se căsătorească cu fata Lupului Vodă, carii cu prilejul acela l-au sfătuit se-şi cîştige inimile polonilor pre întîmplarea cînd ar muri Vladislav IV, pentru crăimea leşască, de ce nu s-au ferit. Afară de aceasta, întru altele au pomenit că Vladislav IV ar avea gînd de a se rădica asupra turcilor, care gînd plăcîndu-i, au zis că el încă nu se va feri de aceaia. Luîndu-şi zioa bună trimişii lui Radzivil de la Racoţi, au mers cu solul lui la Lupul Vodă, se ceară vergura şi acolo
vorbind despre treaba în care era trimişi, au pomenit că Racoţi încă nu se depărta de cugetul craiului leşesc de a se rădica cu războiu asupra turcilor, carea auzindu-o Lupul Vodă, ca un duşman al lui Racoţi, o au scris la Poartă şi mînînd îndărăpt pe solul lui Racoţi, nunta s-au făcut după aceaia prin mitropolitul de Ia Chiov*. întraceaia craiul Sveţier iarăş au trimis la Racoţi se-1 îndemne asupra împăratului." Aşişderea scrie Chemeni Ianoş3.
Tot întru acesta an au dat şi Gheorghie I Racoţi 4 diplomatul care urmează: „Noi Gheorghie Racoţi ş.c. facem înştiinţare ş.c. cum că măcar că noi cu vro cîţiva ani mai nainte, din avtoritatea şi din plinirea puterei noastre ceii prinţeşti carea cu mila lui Dumnezeu din ceriu dată o avem, după moartea şi mutarea dintru această viaţă a cinstitului cdineoară Gheorghie (Ghenadi) Bradi de la Bălgrad, superînten-dentului tuturor besericilcr din Ardeal, ce ţin legea grecească, sîrbească şi românească, am fost socotit se punem şi se înălţăm la treapta vlădiciei pre unul, anume Elia Ioreşt, după nişte orînduiele date lui. înse acel Elia Ioreşt nebăgînd sama de statul său cel besericesc şi aflîndu-se că elr ca unul carele era mai mare preste besericele numitelor legi şi trebuia se întreacă pe supuşii deregătorieî sale ceii vlădiceşti păstori şi cu nevinovăţia vieţei şi cu sfinţenia evlaviei şi se le meargă înainte cu pilda bună ca cu o făclie aprinsă, n-au plinit acestea, ci de relele sale năravuri şi patimi purtat şi împins în prăpastie cu multe feliuri de nespuse prihănî ale vieţei s-au încurcat şi deregătoria vlădiciei o au întunecat cu urîte vinele vieţei ceii desfrînate, şi pentru aceaia fiindcă prin păstorii aceiiaş legi cînd şi cînd s-au dat mai multe jălabe înaintea noastră despre necurată viaţa lui şi despre mai multe necuvioase fapte ale lui şi mai pre 56 urmă făcîndu-se / săbor mare de toţi protopopii şi preoţii româneşti de legile grecească şi sîrbească, întru acelaş săbor ţinîndu-se toate cîte sînt de a se ţinea din cădinţa şi din obiceiul consistoriului lor, tras fiind la judecată şi din adeverate şi mai multe mărturisiri de capitulări avten-tici şi de alte persoane vrednice de credinţă culese, aflîndu-se că este vinovat tuturor smintelelor şi fărădelegilor de care se pîrea, s-au judecat cu votul şi sufragiul tuturora ca să se lepede din deregătoria sa cea vlă-
a PJănuindu-se o ligă anliturceasci, polonii, pentru a atrage Moldova In aceasta liga, au căsătorit pe lanusz RadziwiU, marele hatman al Lituaniei, cu Măria, fiica Ini Vasile Lupu. Nunta s-a făcut la Iaşi , in 1645, in prezenja mitropolitului Kievului, Petro Movilă.
54
55
dicească, şi ca se nu se întine tot cinul preoţesc sa se dea pe mina magistratului, spre pedeapsa ce i se cuvine. După aceaia sfătuindu-se ei despre alt superintendent sau, cum se zice în comun, vlădică, pe carele se-1 pună în locul lui şi venindu-le în minte se aleagă vlădică pe cinstitul bărbat Ştefan Popa Simonie de la Bălgrad, îndată s-au rugat de noi ca şi noi se ne milostivim a da lui acea deregătorie besericească, a-1 întări în vlădicie şi a-i arăta lui toată graţia noastră cea prinţească, carea cerere a lor, ce s-au făcut în modrul mai sus zis, cunoscîndu-o a fi direaptă şi adeverată, noi încă ca unii carii în toată stăpînirea noastră mai cu samă despre aceaia cugetăm şi ne grijim, ca pe toate şi fieştecare staturi, ce din ceriu s-au supus ocirmuirei noastre, se le îndreptăm şi se le ţinem în cădinţele sale, pre acelaş Ştefan Popa Simonie, ca pre un commîndat şi de preacinstitul domnul Ştefan Ghelei, episcopul beseri-cilor ungureşti celor pravoslavnice din Ţeara noastră a Ardealului şi păstoriul cel dintîiu al Bălgradului cel prea grijitoriu, şi de alţi credincioşi ai noştri mai de frunte, pentru evlavia, bune năravurile şi întregimea vieţei lui, preste toate besericile ce sînt în comitaturile Albei din Ardeal, Crasnei, S6Inocului-de-Mişloc, Dăbîcei, Cluşului şi Cetăţei-de-Baltă, iarăş în districturile Chioarului, Bîrsei şi Bistriţei, aşişderea în toate scaunele secuieneşti şi săseşti (luînd afară besericele de la Alamor, de la Orăştie, de la Haţeg, de la Hinedoară, de la Ilia, de la Chiriş şi trei protopopii de la Ţeara Oltului, în care numai atîta cădinţa şi avtoritate i se dă, cîtă îî va lăsa domnul episcopul cel pravoslavnic unguresc) îl punem vlădică, adecă preste toate besericile ce ţin legea grecească şi milostiveşte îl întărim, tătuşi / supt condiţiile acestea, care de pre ungurie s-au întors pe lătinie:
1. Cum că cuvîntul cel sfînt al lui Dumnezeu după cărţile S. Biblii şi dumineca şi întralte serbători şi în besericile sale şi la îngropăciuni şi airea, ori în ce loc, unde va fi op în limba cea românească îl vapropo-vedui şi va avea grijă şi va face ca şi prin orîcarii alţi păstori să se pro-poveduiască.
2. Cum că catehismul care acuma s-au dat lor, îl va priimi şi va face ca şi alţii se-1 ptimească şi cu de-adinsul şi el însuş va învăţa pe prunci acel catehism şi prin alţii va face să se înveţe.
3. Cum că misteriul botezului după orînduiala domnului nostru Is. Hs. cu apă firească în numele Tatălui şt al Fiiului şi al Sîntului Duh îl va sluji şi prin toţi alţii va face aşa să se slujească.
4. Cum că s. taină a Cinei Domnului, carea o chiemăm în commun cumenecătură, aşişderea după cum au rînduit Is. Hs. cu vin şi cu pîne o va da, şi prin alţii a se da va face, şi aceasta numai oamenilor celor de vîrsta şi carii au minte întreagă şi viaţă bună o va da şi a se da va face.
5. Cum că dumnezeiasca Domnului nostru Is. Hs. maestate, carele unul este mîntuitoriul nostru şi mişlocitoriu la Dumnezeu Tatăl, o va cinsti cu slujbă şi cu sfială şi va face ca şi prin alţii aşa să se cinstească; iară pe ss. cu cinstea ce li se cade îi va cinsti şi va face să se cinstească.
6. Cum că crucile şi icoanele cele puse în beserici, nu le va cinsti cu vreo cinste cucernică, ci numai pentru podoaba besericilor şi pentru pomenirea patimei Domnului le va ţinea şi va face a se ţinea.
7. Cum că ceremoniile cele de la gropi sau de la îngropăciunile celor ce au trecut dintre vii, după obiceiul cel priimit al creştinilor va face să se facă, adăogînd, de ar fi op, didachii şi cîntări sfinte; iară superstiţiile cele băbeşti, nu le va întări sau învăţa, nici va face să se întărească sau să se înveţe.
8. Cum că pe feţele care vor să se împreune cu legătura sfintei căsătorii mai puţin în trei zile înainte de cununie le va vesti înaintea norodului în beserică, şi va face ca prin toţi preoţii cei supuşi şie pretutindenea şi
58 în toate besericile lor să se vestească / şi dacă nu se va auzi vreo împe-decare pentru carea să se poată împedeca cununia lor, slobod îi va cununa prin jurămînt, şi va face ca şi prin alţii aşa să se facă cununia; iară feţele cele cununate amîndoao sfînt se lăcuiască împreună, şi care neţi-nînd credinţa vor părăsi una pre alta, şi de se vor afla amîndoao feţele acelea lăcuind întraceastă Ţeară a Ardealului sau în părţile cele împreunate eii, nici de cum şi nici întrun typ se nu le despartă; iară la o întîm-plare ca aceaia, cînd o faţă se duce în teri din afară şi departe şi nici o veste cu bună samă de aceaia se aude, mai pre urmă, după ce au trecut patru sau cinci ani, după obiceiul besericilor pravoslavnice ungureşti va face să se dea putere părţei ceii nevinovate şi părăsite să se poată slobod căsători.
9. Cum că pre oamenii cei cu viaţă rea şi necuvioasă şi cunoscuţi făcători de reu, îi va ţinea şi va face ca şi prin alţii să se ţină afurisiţi
56
57
59
şi lepădaţi de la beserică şi din ceata credincioşilor cea de obşte, şi nu-î va lăsa nici va suferi să se lasă se fie cu ceialalţi credincioşi la sînta slujbă în beserică, pînă cînd aceia prin pocăinţă adeverată se vor întoarce şi întîiu cu Dumnezeu, apoi cu beserică se vor împăca.
10. Cum că pe cei din români ori din cei besericeşti, ori din mireni,, carii, mişcaţi de duhul sfînt, au cuprins credinţa cea adeverată pravoslavnică şi s-au adaos la episcopia cea pravoslavnică, nici cum îi va sminti, nici îi va supăra, nici intru aiavea. nici întru ascuns, nici prin alţii va face să se smintească şi să se dosedească, şi cătră aceia întocma ca cătră cei ce ascultă de dînsul va avea dragoste frăţească şi împrotiva nemica de reu va grăi la norod, nici pre alţii va suferi se grăiască.
11. Cum că în tot anul va face săbor mare de toţi păstorii cei de supt vlădicia lui, unde, dacă se va întîmpla vreo întrebare grea în lucrul religiei, atunci cu protopopii săi va fi detoriu a întreba despre acel lucru şi pe preacinstitul domnul episcopul pravoslavnic unguresc, pre cel de-a-cum'şi pre cel ce va fi, şi judecata cu voinţa lui plăcută şi priimită o va avea.
12. Cum că protopopi cu voia cea dinpreună a consistoriului va alege şi a se alege va face, şi pe nici unul / dintrînşii pentru bani de Ia cineva sau ori pentru ce dar îl va lipsi, nici va lăsa să se lipsească de deregătorie, ci dacă vrunii dintre ei se vor afla greşiţi cu ceva sau ori în ce typ abătuţi de la calea direaptă a deregătoriei sale, pre aceia cu judecată dreaptă din deregătorie îi va lepăda şi tot lucrul îl va arăta şi mai sus zisului domnului eppul ui celui pravoslavnic şi cine se va vedea vrednic de deregătoria protopopiei, împreună voind şi preoţii ţinutului sau ai eparhiei sau ai commitatului aceluia, iar mai ales mai sus zisul domnul eppul cel pravoslavnic, se va alege şi în locul celui lepădat se va pune.
13. Cum ca în vremile cînd va face cercetare sau visitaţie besericilor din Ardeal, celor de supt ocîrmuirea lui, pricile care se vor afla mai grele, împreună cu protopopii cei cu sine, le va judeca; iară dacă vreo parte din cei ce se pricesc nu se va îndestuli, atunci aceaiaş price la scaunul cel de judecată de la Bălgrad a vlădicului aceluiaş prin mutarea legei sau appellaţie să se poată muta legea, unde luînd mai mulţi protopopi aceleaşi prici de nou se le cerce şi se le otărească, înse şi cu judecata sau sfatul de multe ori numitului domnului pravoslavnicului episcop.
14. Cum că pe nici un ungur va cununa, nici va face ca să se cunune, pe nici unul dintraceia va despărţi, nici va face ca să se despartă, nici pe pruncii lor va boteza, nici pe cei morţi va îngropa, nici altora va da putere a face acestea, afară de singură întîmplarea aceasta, adecă cînd cineva dintre romîni însurîndu-se ar lua vreo muiere sau vreo fată de ungur şi ar vrea prin popă românesc sa se cunune. Care orîndueli, dacă cineva dintre popii româneşti se va afla că au toate, au numai unele se le vatăme, acela întîiu se va globi cu şese florinţi, a doaoa oară cu 12 florinţi, iară a treia oară se va lipsi de deregătoria sa.
15. Afară de acestea, cum că şi noao întru toate pururea adeverat şi credincios va remînea, binevoitorilor noştri binevoitoriu va fi, şi vrăjmaşilor noştri şi celor rei, vrăşmaş şi reu va fi; iară bir sau dajde,
60   după obiceiul pînă acum ţinut, camerei noastre / în tot anul va da pei de samor treizeci şi doao şi de rîs patru.
îngăduind şi dînd aceluiaş Ştefan Popa Simonie plină şi desâvîrşit putere preste besericile şi eparhiile cele supuse iurisdicţiei sale, ca drept şi după lege se isprăvească toate cîte se ţin de deregătoria sa: besericile se le ocîrmuiască, pricile căsătoriţilor se le judece, greşelele slujitorilor celor cu viaţă desfrînată se le îndrepte cu învăţătură, cu evlavie şi cu obiceiuri bune se isprăvească toată deregătoria besericească; la preoţie persoane cuvioase se ia, iară cele necuvioase se le lepede, şi altele, oricîte se ţin de chiemarea sa, după obiceiu şi după orînduială, înse acelea se nu fie împrotivitoare învăţăturei dumnezeeşti şi cu totul se fie asemene mai sus ziselor condiţii. Şi veniturile sale cele legiuite se le aibă şi se le ţină, care alţi episcopi ai besericilor greceşti, sîrbeşti şi româneşti carii mai nainte de el au fost, de demult le-au avut, adecă de la fieştecare preot supus iurisdicţiei sale în tot anul un florint a lua s-au obicinuit, aşa şi lui prin tăria aceştii scrisori îi dăm putere de la fieştecare preot al besericilor româneşti din mai sus zisele commitaturi, vidicuri şi scaune secueneşti şi săseşti, de a lua un florint. Drept aceaia voao, credincioşilor noştri, domnilor ş.c.....Dat în Alba-Iulia sau Bălgrad, cetatea noastră, în 10 zile ale lui octomvrie, 1643."
Vezi cum se meşteşugea calvinii se tragă la credinţa şi legea lor pe bieţii românii din Ardeal! Drept aceaia lesne poţi crede că pe mitropolitul Bălgradului, Elia Ioreşt, despre carele am cuvîntat şi la anul 1638, nu pentru bîrfelele ce se scriu în diplomatul acesta l-au lepădat din
58
59
vlădicie, ci pentru că n-au priimit catehismul, despre carele voi vorbi la anul 1645. Căci toţi protopopii şi preoţii aceia carii în diplomat se scot de supt. jurisdicţia mitropolitului Ştefan Simonie, era calvini şi aceia au osîndit pe mitropolitul Elia Ioreşt. Eu însumi am cetit cărţile nobililor din Alămor, care aşa sînt date de Racoţi, ca, cît se vor lăsa de sfînta unire cu pravoslavnicii adecă cu calvinii, îndată se-şi piardă şi 61 nemişugul şi iosagul. / Carea condiţie după aceaia numiţii nobili înţele-gîndu-o despre unirea cu Beserică Romei, ca se nu-şi piardă boerimea, numai singuri au remas uniţi în tot Alamorul, ţinînd legea Besericei Resăritului.
Cătră sfîrşitul anului de-acum au sosit şi solii lui Racoţi de la Poartă , cu slobozenie să se poată rădica cu războiu asupra Casei Austriei, după a cărora întoarcere aşa scrie Gronschi5: „Cu Lupul, prinţul Moldovei, au făcut alleanţă Racoţi, şi pe 13 ianuarie din anul 1644 au chiemat seim, în care ş-au spus pricinile pentru care voieşte să se scoale cu arme asupra împăratului".
1 Ignatius Brentanus in Epitome chron. mundi christ iani ad annum 1643. 8 Samuel Grondzki in Elencho ms. ad. h. a.3 Kemeny Iânos â Maga eleteben ad h.a. * Diploma Georgii I Rakotzi apud Samuelem Klein de Szâd, tom. W, p. 129 seqq in ms.5 Gronzki, l.c, ad arin. 1644.
Anul 1644. Gheorghie I Racoţi isprăvind seimul despre carele cuvîntaiu la anul trecut, şt luînd ajutoriu şi de la doi domni româneşti, precum scrie continuatorul lui Calvisie1: „în anul 1644 au pornit în Ungaria mai vîrtos pentru obiceiurile protestanţilor şi bătîndu-se cu generariul Bu-chaimie, încetare de la arme ca să se întocmească greutăţile, numai cătră sfîrşitul anului au dobîndit". Vezi şi pe Brentan2. Iară cum că Racoţi au avut ajutoriu şi de la amîndoi domnii româneşti, în războiul acesta, se dovedeşte din epistola lui, ce se aduce de Catona3, în carea zice: „Ne rugăm de măritul viziriu ca se poruncească lui vodă din Valahia se nu chieme acasă pre 1.000 de călăreţi ai săi; iară lui vodă din Moldova carele au chiemat acasă pre 1.000 de ostaşi ai săi, se-i poruncească să trimită pre atîţa în locul lor. Dat în 9 octomvrie din anul 1644."
Despre acei 1.000 de călăreţi din Valahia, sau se zic mai bine despre povăţuitoriul lor, aşa scrie Chemeni Ianoş4 vorbind despre baterea
60:
oraşului Privigne de lîngă apa Nistrei: „Aici au fost cu mine şi Constantin Şerban carele după aceaia s-au făcut domn Ţerei Munteneşti, 62 ca serdariu preste 1.000 de ostaşi munteneşti, / dară nu prea bucuros venise şi adeverat este că se şi ştiia teme de puşcă, precum am priceput dintrunele întîmplări".
După ce au trecut vara cu războiul lui Racoţi asupra împăratului Ferdinând III, aşa scrie acelaş Chemeni Ianoş5: „Fiindcă iarna ne despărţise de laolaltă, s-au orînduit ca ostile se le aşezăm pre ernat. Pro-tivnicii s-au aşezat de la Neuzol spre oraşele cu băi, pînă la apa Vagului; iară ostile noastre s-au sălăşluit pre Ia Murani şi pre Ia Torna, şi prinţul mai întîiu s-au dus la Onod, unde s-au întîlnit cu doamna sa. Iară pre unii dintre ardeleni i-au slobozit acasă şi pre mine încă, făcîndu-se că mă sloboade acasă, m-au trimis în Moldova la Lupul Vodă cu pretextul acela, ca cum m-ar trimite pe nunta herţogului Radzivil carele luase pe fata Lupului Vodă, ci noi ne temeam de Lupul Vodă, căci ştiam că se înţelege cu Neamţul asupra noastră. Despre care lucru semne încă aveam, pentru că dîndu-ne'din porunca Portei şi Lupul Vodă, ca şi Matheiu Vodă, 1.000 de curteni întru ajutoriu, acestea odineoară cerînd leafă de Ia Racoţi şi nedobîndind, că nici era detoriu se le dea, cînd era mai mare op de dînşii, atunci ne-au lăsat şi au mers acasă prin Ţeara
Leşească......Trimis-au Racoţi şi pre Acâţie Bârceai în Moldova cu mine,
pentru că printrînsul şi prin Thoma başa făcuse alleanţă cu Lupul Vodă, ale căruia cărţi, scrise şi latineşte şi româneşte, le duceam cu noi, se-i aruncăm neţinerea acelora. Eu drept aceaia, după unsprăzece luni m-am înturnat din bătae la casa mea în Cuiaşde, unde n-am zăbăvit, ci m-am dus în Moldova; şi la nunta herţogului lanuşie Radzivil, în locul prinţului Gheorghie I Racoţi, eu am fost cel dintîiu şi Acaţie Barceai al doilea, iară al treilea au fost Ştefan Mariaşi în locul lui Gheorghie II Racoţi. Dus-am cu mine pe cale foarte zdraveni oameni, carii mi-au fost spre mare desfătare, anume pe Şebeşi Micloş, pe Secheli Mihai, pre Orban Ferenţ, pe Decei Bâlint şi pe Cisar Ghergheli; eu am avut supt cometa mea mai bine de o sută de călăreţi, toţi îmbrăcaţi în pei de lup. Cu mare pompă s-au ţinut nunta. Din Ţeara Leşească au venit mulţi domni, solii craiului şi ai altor domni carii toţi era foarte aleşi îmbrăcaţi şi gătiţi, ca la 2.000 de călăreţi şi pedestraşi; dară spunînd adeverul, pe curtenii Iui vodă nu-i întrecea cu frumseţa şi scumpia
61
veşmintelor, că hainele lor cele cuptuşite cu soboli, cu samori şi cu / rîsuri şi cele de urşinic şi de mătasă era numai de rînd. Bucatele de pre toate mesile era gătite după gustul leşesc şi pretutindenea era de tot feliul şi de prisosit; blidele, tiarele, urcioarele, lingurile şi cuţitele de pre mesile cele lungi toate era de argint de cel curat; dară musicile şi jocurile ce s-au făcut nu cu varvârie românească, ci ca la măcar ce craiu creştinesc, cine le va numera? La masă în locul cel mai de frunte au şezut solul craiului leşesc şi tot pe rîndul acela mai întîiu au şezut vodă, după dînsul toţi domnii leşeşti; dincolo lîngă sol au şezut mirele Radzivil, după dînsul mitropolitul din Chiov, carele era semînţă de vodă din familia Moghila, cu Gavriil, Ivan şi Moisi Vodă frate, despre carele s-au mai făcut pomenire, cu preoţii cei mai de frunte ai lui, carii atîta procopsiţi era cît n-am crezut mai nainte să se afle în rîndul acela oameni aşa de învăţaţi. Prea de omenie şi blînd om era şi mitropolitul şi i-au cununat în beserică româneşte, neîmprotivindu-se Radzivil, măcar că dînsul era luteran. Ca se îngădui loc înaintea mea mitropolitului acestuia, cu aceste pricini m-au adus Lupul Vodă, că şi după obiceiul nostru se dă cinste nănaşului şi la ei încă cel ce cunună se ţine în mare cinste. Aşa din îngăduinţă au şezut la masă Moghila dinaintea mea. în casa aceaia, la masă n-au fost nici muiere, nici fată, nici mireasă, nici joc, şi în piaţul curţei, mai nainte de a şedea la masă, vro 50 sau 60 de părechi de boie-roici şi cocoane, singure prinzîndu-se de mîni, acuş rotogol, acuş de-a lungul au întins danţul românesc prea înfoiate, la care numai s-au uitat bărbaţii, nu s-au amestecat între iale, ci înaintea lor oarecare stolnic bă-trîn cu cumănac pe cap şi cu baston amînă, sărea cît putea. Ospăţul femeilor încă au fost întraltă casă. Supt tot ospăţul nu s-au prea-nbătat cineva, ci au beut care cît au voit şi după aceaia solul crăesc, mirele şi polonii, s-au sculat şi s-au dus .. şi vodă i-au petrecut, rugîndu-se ca se aşteptăm puţintel; nici au zăbăvit mult ci au venit şi au beut cu noi pînă cînd ne-am urit, dîndu-ne toată cinstea, mai ales mie arătîndu-mi mare dragoste. Deci ne-am luat zioa bună.... Cînd au venit nuntaşii, vodă încă le-au eşit înainte ca la o gimătate de milă de loc, pre un astur-con foarte bun şi scump împodobit cu sersamuri / întraurite şi ţintuite cu petri scumpe, scările încă era aşa făcute dinpreună cu sabia, cu carea era încins; în cumănac avea cinci diamanturi mari şi altul în inelul cel din deget. Podoaba lui şi a calului, precum am socotit atunci, plătea
-40.000 de taleri. La cîmp pogorîndu-se de pe cai, aşa s-au îmbrăţoşat. După trei zile de ospăţ ne-am apucat de lucrul pentru carea am fost trimişi şi aruncîndu-i cărţile ne-au respuns că le cunoaşte a fi ale sale, <lară se miră cum le-au dat;a fost-au beat sau nebun cînd le-au iscălit şi pecetluit! că de-i va porunci turcul, el este detoriu a se scula asupra noastră şi a ne fi protivnic, almintrelea că el va ţinea vecinătatea cea bună şi pretenşugul... Cu cuvîntul destul s-au jurat, dară carte noao nu ne-au dat şi noi încă am ţinut cărţile cele mai dinnainte. întraceaia tot ne-am prepus despre pretenşugul lui. Pe mire şi pe mireasă i-am lăsat acolo şi dîndu-le darurile de noi duse, ne-am înturnat şi eu m-am grăbit a mă înturna la prinţul mieu, pe carele l-am găsit în Muncaci."b Aşişdere scrie Gronschi6.
1 Continuator Sethi Calvisii, p. 1021. a Brentanus in Epitome mundi christiani ad h.a. 3 Katona, p. 300. 4 Kemeny Iânos â Maga eleteben ad h.a. 5 Idem Kemeny, l.c. 6 Sa-muel Gronzki in Elencho ms. ad h.a.
Anul 1645. Vasilie Lupul, domnul Moldovei, carele era binevoitoriu Casei Austriei, cum s-au zis la anul trecut, în anul acesta atîta au făcut la Poarta turcească cît aceasta au poruncit lui Gheorghie l Racoţi, prinţului Ardealului, să se împace cu împăratul Ferdinând III, că almintrelea ajutoriu nu va căpăta, nici de la hanul tătăresc, nici de la Matheiu, domnul Valahiei, precum arată aceasta istoricul Cazi1.
Despre care lucru, continuatorul lui Calvisie2 încă aşa scrie: „în anul 1645, împăratul turcesc Ibrahim 1 au poruncit lui Racoţi să se lase de războiu, poftind aceasta solul Cerin; şi el întrarmîndu-se amî-nunţa tuturor creştinilor. Racoţi întireşte pe Bucheimie pînă la Pojon; luînd Dlugassie Tirnavia se duce la Villac; pe fiiul său îl trimite se bată Bruna; şi se împacă cu împăratul. Ci turcii iau Coronea."
a Este vorba de scrisoarea lui Vasile Lupu di a 24 ianuarie 1643, pe care o trimisese Porţii. în această scrisoare Vasile Lupu mărturisea credinţă sultanului şi se arăta gata să~i călăuzească pe turci în Polonia şi Transilvania dacă sultanul vrea să cucerească aceste ţâri. Pentru Transilvania, Vasile Lupu arăta că mai mult de a treia parte din locuitorii ei sint români şi că pe aceştia cu multă uşurinţă i-ar putea ridica împotriva stâplnirii ungureşti.
b Nunta pe care ne-o descrie Kemeny a avut loc, ca şi solia lui, in anul 1645, şi nu în anul 1644.
62
63
Iară Ortul şi progressul neamurilor din Dachia 3 aşa vorbeşte despre Gheorghie I Racoţi: „Vrînd să se apuce de împăratul Ferdinând în anul 1644, au trecut cu ostile pînă / în Moravia şi s-au împreunat cu svecii; împăcîndu-se după aceaia au cuprins mare parte a Ungariei şi 90 de beserici au luat pe sama calvinilor cu prea mare pagubă a catholicilor. N-ai fi aflat întrînsul o clipeală de ochi carea se nu fie împrotivitoare binecredincioşilor. în Cluş au orînduit ca atîţa senatori se fie calvini cîţr era unitari sau sociniani, şi nici unul dintre catholici. în anul 1642 pe fiiul său cel mai mare, Gheorghie, au făcut se-1 aleagă prinţ Ardealului."
De au făcut acestea prinţul Gheorghie I Racoţi cu ungurii cei ce |se ţinea de Beserică Apusului carii era tot de un neam cu dînsul, ce gîndeşti că n-au făcut el cu romînii cei de supt stăpînirea sa, carii se ţinea de Beserică Resăritului şi nu era de un neam cu dînsul? Pe români neputîndu-i abate de la credinţa lor cea adeverată almintrelea, le-au typărit cărţi pline de eres calvinesc şi arhiereilor dinpreună cu preoţii lor le-au poruncit (cum s-au arătat la anul 1643) ca cărţile acelea se le cetească şi înveţe înaintea norodului, între carea cea mai înveninată si mai plină de otravă au fost Catehismul cel calvinesc, întors pe românie, despre carele aşa vorbeşte Varlaam, mitropolitul Moldovei 4: „Iubiţii miei fii! Tîmplîndu-mi-se est tîmp a fi în părţile Ţerei Romîneşti cu trebi domneşti şi a norodului, în Tîrgovişte, cu cei mai de frunte şi mai de-a firea vorbind, mai vîrtos cu oarecare boiarin cinstit şi slovesnic şi a toată destoinicia şi înţelegerea harnic, drept pravoslavnic creştin, al doilea logothet şi frate doamnei a bunului creiincios şi a luminatului domn loann Matheiu Voevod cu mila lui Dumnezeu domnul Terii Româneşti, dumnealui Udrişte Năsturel, carele ca un iubitoriu de învăţătură şi socotitoriu credinţei ceii drepte, în mijlocul altor cărţi noao ce mi-au arătat, adusu-mi-au şi o cărţălue mică, în limba noastră românească typărită, şi deacă o am cetit, am vezut semnul eii scris Catihismul creştinesc, carea o am aflat plină de otravă de moarte sufletească, de care lucru, iubiţii miei fii! mărturisesc înaintea lui Dumnezeu cu firea mea, că mare grije şi multă scîrbă au cuprins sufletul şi inima mea, pentru care lucru am chemat şi am strîns săbor dintramîndoao părţile şi din Ţeara Românească şi din Ţeara Moldovei, nu atîta că doară se poată ei clăti inima voastră ce-i întărită şi rădăcinată pre temelia cea bună şi 6   tare a besericei noastre pravoslavnice, cît / cuget şi socotesc, cîndai
cu aceste minciuni şi amogituri, cu cearcă şi ispitesc în tot chipul se poată afla pe neştine prostac şi neştiutoriu se-1 sparie cu mărturia sfintei scripturi, care fără de cale le-au pus şi reu tîlcuesc spre a lor perire. Pentru aceaia am socotit că am o detorie mare se fac respuns şi se arat strîmbă-tura şi tîlcul cel reu al lor, ce tîlcuesc reu şi strîmbează scriptura sfîntă. Şi aceasta nu că doară prepuiu ceva întru făpturile cele pravoslavnice ale creştinătăţii voastre, că ştiu foarte bine şi sînt adeverit eum credinţa voastră ce-aţi apucat de întîiu şi din început, nici unul de voi cărţile cele eriticeşti şi învăţătura lor în număr nu le socotiţi, ci numai pentru se arat întunerecul şi neînţelegerea lor, ce au întru scriptura sfîntă carea
0 tîlcuiesc pre voia şi pre volnicia lor ş.c." Aşa cuvînta mitropolitul Varlaam în predoslovia căiţei, ce s-au typărit în Suceava la anul 1645, în carea restoarnă tcată învăţătura calvineasca din mai sus-zisul Catehism.
1 Kâzy in Hist. regni Hung., saecul. XVII, p. 119, 8 Continuator Calvisii, p. 1023, 3 Orlus et progressus rariarum in Dacia gentîum, p. 150. *BarIaam, metropolita. Moldaviae, in Praefatione antkatechismi Cahinicni editi Suciavae, armo 1645.
Anul 1646. La anul acesta scrie Gronschi1 precum urmează: „Vladislav IV, craiul Poloniei, din îndemnul patriarhului Romei carele îndemna pre toţi prinţii creştineşti să se scoale asupra turcilor, au mers în Moravia,. în Nichelsburg, la împăratul Ferdinând III, cu carele s-au întocmit despre toate şi alegîndu-se el povăţuitoriu preste toate ostile, s-au înturnat acasă, de unde trimeţînd în teri streine se adune ostaşi, trimîs-au la prinţii Racoţi al Ardealului şi Lupul al Moldovei pe duxul loann Radzivil ca se-i chieme la însoţirea aceaia, carele mergînd mai nainte la Lupul ca la socru-său, i-au spus pofta craiului său; nici ferindu-se Lupul de lucrul acela, au trecut în Ardeal la Racoţi... şi au făcut de şi acesta s-au plecat la alleanţă aceaia încă bucuros, şi aşa întoreîndu-se la craiul, i-au spus ce isprăvisă." Aşişderea scrie Chemeni Ianoş2, ci, precum zic amîndoi, războiul acesta nu s-au urzit, pentru moartea craiului <>7 Vladislav IV, după carea / multă zarvă s-au făcut în Polonia, cum vom vedea de-aci înainte.
3 Samuel Gronzki in Elencho ms. ad annum 1646.1 Kemeny Iânos â kezzel irt Maga eleteben ad h.a.
64
65
Anul 1647. La sfîrşitul vieţei Iui Chemeni Ianoş, ce însuş el ş-o au scris cu mîna sa, şi acuma, în anul 1811, martie 22, cînd scriu acestea, se află în mîna mult lăudatului Martin Gheorghie Covaciă, se adaogă o epistolă a prinţului Moldovei, Vasilie Lupul, în original, carea e scrisă latineşte şi sună aşa: „Generosul© domnule Chiemen, prietene binevoitoriule! Cu milostivă inimă am priimit respunsul domniei-tale, care mi l-ai trimis prin tabellariul nostru. Cunosc că ar fi trebuit se trimit la prealuminatul prinţ pentru vărsarea inimei mele şi întărirea pretenşugului pre unul dintre prietenii miei, dară greutăţile cele mari care de la Poarta ottomani-cească nu numai că ne vinea pîn-acuma ci mai ne şi asuprea, m-au îrapede-cat din zi în zi de la împlinirea voinţei mele. Drept aceaia capătînd acuma mai bun prilej de a face acelea care le aveam în gînd, cu de-adinsul trimit pe generosul domnul Gheorghie stolnicul sau dapificul cel mai mare, Ia prealuminatul prinţ ca se-i spună cugetele cele adeverate ale inimei mele şi se-i facă închînăciunele cele cuvioase, descoperi ndu-i şi pofta mea cu gura sa, carea poftă ca se o şi dobîndesc prin mişlocirea domniei-tale, cu de-adinsul mă rog, ca se ţin în curtea mea pe pedestraşii aceia, pre carii îi poftesc de la prealuminatul prinţ, mă strămură osîrdia pedestraşilor acelora, pre carii îi hrănesc est tîmp. Drept aceaia de vei lucra domnia-ta ca se poci căpăta pedestraşii aceia, eu încă mă voiu nevoi în tot typul a-ţi reşplăti facerea de bine. Acum îţi trimit un frîu bine gătit la cal, mic dar, ci din .cea mai adîncă dragoste dat. întraceaia îţi poftesc domniei-tale ca se trăieşti sînătos şi fericit. Din Iaşi, în 30 iunie 1647, al generoasei domniei-tale preten Vasilie, din mila lui Dumnezeu prinţul Ţerei Moldovei, cu mîna sa." Din carea s-ar vede că Vasilie Lupul,jlomnul Moldovei, bine au ştiut limba, latinească, de nu m-ar opaci vorbele lui Chemeni Ianoş, care Ie voiu aduce la anul următoriu. între greutăţile ce s-au pus în adunarea Ţerei Ungureşti cea din anul 1647, una este aceasta: „Domnul Mihail, moştenîtoriui vodă al Valahiei, încă au dat înaintea / staturilor şi a rîndurilor ţerei, ce contro-versia sau pîră are cu domnii comiţii Ştefan şi Ladislav Ciachi şi cu doamna Ânna Beşeleni, muma aceloraşi comiţi şi văduva reposatului altui Ştefan Ciachi, pentru nişte averi sau scule, nu de mic preţ, ale reposatului moşului său, Mihail (V) Vodă, care le-au răpit numitul reposatul, tatăl zişilor domnilor comiţilor Ştefan şi Ladislav Ciachi şi le-au ţinut pentru sine, pentru carea, fiindcă şi avgustul împărat, tatăl
maestatei voastre s-au milostivit a porunci, maestatea voastră încă se milostivească a afla ceva mişlocire, ca controversia aceasta să se isprăvească acuma o dată şi făcîndu-se direptate să se întoarcă fieştecăruia al său, staturile şi rîndurile ţerei cu umilinţă se roagă." Dintru acestea se vede că Mihail acesta au fost feciorul lui Petraşco, fiiului Iui Mihail V, domnului muntenesc, despre carele s-au zis la anul 1601 şi mai nainte şi după aceaia. Vezi şi acelea care se vor aduce la anul 1654 din Cantemir despre familia Bessarab.
'Epistola Basilîi Lupul, prineipis Moldaviae ad Ioaanem Kemeny. 'Gravamen 118 diaeiae anni 1647.
Anul 1648. Acelea care le scrie preavestitul Enghel1 la anul de-acum zicînd: „Cînd s-au arătat Racoţi cel mai Bătrîn în anul 1648 că el încă se bate după crăimea Poloniei, Lupul Vodă prin aceaia s-au arătat prieten senatului leşesc, că au lucrat ta împăratul turcesc, de lui Racoţi i-au venit aminînţare şi poruncă ca se încete de la lucrul acela şi pe tătari încă i-au desmîntat se nu ţină cu dînsul", nu se nărăvesc cu zisele lui Chemeni Ianoş2 carele aşa scrie: „în anul 1648, iarăş s-au bolnăvit Gheorghie I Racoţi pre calea cătră Gurgiu, care Ioc pururea i-au fost primeşdios, ci mai nainte de a porni el din Cluş, au sosit la dînsul Ştefan Ghirghiţe logofătul, solul Lupului Vodă, cu vorbe bune şi cu daruri şi între celealalte au scris Lupul lui Racoţi pre-ascuns că are de a vorbi despre lucruri care nici solului său nu le poate încredinţa. Drept aceaia pofteşte ca pe Chemeni Ianoş se-1 trimită la el. Din carea poftă a lui multe vorbe şi ginduri au urmat, tătuşi prinţul Racoţi au făgăduit că
mă va trimite, dară pentru ce. ştita nimenea........       Prinţul în Gurgiu din zi
în zi mai reu s-au bolnăvit, tătuşi pe mine de acolo m-au pornit; carea mai nainte de a o face, mi-au zis cuvintele acestea: «Iată mergi, ci eu mă supăr pentru mergerea ta, pentru că me tem de omul acel viclean / 69 neştiind pentru ce te chiamă...» îl întrebaiu de ce mă temi, mărirea-ta? numai ca se nu mă oprească acolo, au şi pentru alta mai grea? şi-mi zise: «Fiindcă darea ţerei vreu se o rădice la 15.000 de galbini, carea mai nainte au fost 10.000 de galbini (de pe vremea lui Gavriil Betlen), şi eu aceaia a face n-aş vrea şi pentru aceaia pe doi ani trecuţi nici o am tri-
66
67
70
mis în lăuntru, dară de se înţelege el cu Poarta şi pe tine te va trimite pentru aceaia în Ţarigrad, de-unde voiu voi se te scot, mai mult a trebui se plătesc decît face darea de doi ani». Eu auzind acestea i-am mulţemit şi am pornit.... Iară în Polonia, după moartea craiului Vladislav IV, era interregn şi de-acolo unii îndemna pe Racoţi ca se trimită şi el solii săi pe seimul care era să se ţină pentru alegerea craiului şi se poftească cră-imea.... Aşadară cînd m-au trimis pe mine în Moldova, pe cumnatul mieu, Betlen Ferenţ, şi pre Andreiu Clubuşiţchi pe carele îl crescuse el, i-au trimis în Polonia, dîndu-le 40.000 de galbini şi 20.000 de taleri se tragă cu banii aceia pe Ieşi şi pre ostaşi spre sine.... De-abea au sosit numiţii soli în Varşavia la seim şi le-au sosit veste că au murit Gheorghie I Racoţi; drept aceaia au încetat toate.... Iară călătoria mea, aşa s-au întîmplat: vezîndslăbăciunea prinţului, mă temeam de viclenia Lupului Vodă, de cumva s-ar întîmpla se moară pînă cînd aş fi în Moldova; drept aceaia la diregătorii din Haromsec, din Cic şi din celealalte Scaune lăsaiu ca pînă cînd mă voiu înturna, pe nimenea se sloboadă în Moldova, fără numai pre aceia carii se vor trimite la mine.... Iară eu cît am sosit în Moldova, vodă ş-au plinit assecuraţia şi pe mine, cît am eşit din strim-toarea Totroşului, m-au priimit cu mare cinste, trimeţînd un boieriu de frunte, cu mai mulţi lîngă el se mă ducă pînă în Iaşi. Iară apropiindu-mă de Iaşi, au eşit el însuş cu rădvanul cel mai de frunte şi cu oşti înaintea mea şi m-au petrecut la sălaş, unde m-au aşezat în căsi foarte împodobite cu armariuri, cu teiere, scafe şi blide de argint şi cu alte unelte. Mergerea la audienţiă şi ospăţul de vro cîteva ori încă cu mare pompă s-au făcut, iară cînd au vorbit cu mine, nici tălmaciul lui Racoţi, pe carele îl dusesem cu mine, nici pre al său l-au chiemat, ci cum am ştiut româneşte, aşa am vorbit. Iară vorba cea tăinuită era aceasta, că de la adeveraţi oameni au auzit că leşii ar voi se le fie Racoţi craiu şi că vreau se-1 chieme la seimul ce se va ţinea pentru alegerea craiului, care vrind se le facă cunoscute lui Racoţi, dinpreună se făgădueşte că în toate / îi va fi spre ajutoriu, numai Racoţi încă se-i fie prieten şi să se înţeleagă cu dînsul ş.c. Despre aceasta şi mai multe am cuvîntat şi măcar că nu aveam instrucţie de la Racoţi ce se fac, ci numai pe credinţa mea le lăsase toate, i-am
mulţemit, şi după mai multe vorbe.....la acestea am păşit: 1. Ca, de
s-ar întîmpla ca stăpînul mieu se meargă cu oşti în Polonia, acelora se le fie slobod a trece prin Moldova; 2. Ca, de ar voi acelaş se adune ostaşi
71
în Moldova, se-i fie slobod; 3. Ca, de va pofti bani împrumut, fiindcă nu-şi poate purta cassa cu sine, se-i dea pînă în 10.000 de galbini; 4. Ca la Poartă încă să se nevoiască din toată inima a ajuta pe stăpînul mieu; 5. Ca de i-ar şi porunci de Ia Poartă, stăpînului mieu şi casei Iui protivnic se nu le fie.
La toate acestea bucuros s-au făgăduit Lupul Vodă şi-mi spusă şi pe patronii săi de la Poartă, pe carii mi-am şi însemnat pe masa lui, cu condeiul lui şi pe hîrtia lui, aşa întocmindu-ne, ca capitihaii amînduror părţilor cei de la Poartă, împreună se Iucre pentru câştigarea crăimei
Poloniei lui Racoţi......ci printre altele se lucra şi aceasta, că numitul
Ştefan Ghirghiţă, solul Moldovei, cînd fusese la Racoţi, fără de îndoială din îndemn, pornisă şi aceasta, ca Sigismund Racoţi (al doilea fecior al lui Gheorghie I Racoţi) să se căsătorească cu fata Lupului cea mai mică, cea din muierea cea dintîiu şi sora Radziviloaei, carea era tocma bună pentru dînsul, arătînd şi folosul carea ar urma din căsătoria aceaia, care lucru spunîndu-1 prinţului Racoţi şi prinţessei, amîndoi îl voia. Drept aceaia încredinţîndu-se mie lucrul şi plăcîndu-mi, pentru acela încă am lucrat, prin Ştefan Ghirghiţă logofătul, vorbind şi cu doamna Lupului Vodă, căriia îi dusesem daruri de la doamna lui Racoţi; şi la atîta adusesem toată treaba, de Lupul Vodă au şi trimis cu foarte mare cheltuială la Poartă se-şi aducă fata de acolo, unde pentru aceaia o dădu-să, pentru ca se potolească prepusul care-I avea turcii de cînd ş-au măritat fata cea mai mare după Radzivil; nici lipsea alta fără numai să se vadă tinerii laolaltă prin sine sau prin alţii..."
După acestea scrie Chemeni cum ş-au luat zioa bună de la Vasilie Lupul Vodă şi cum au fost dăruit, aşişderea că pe cale au auzit de moartea Iui Gheorghie I Racoţi, dară el nu o au vestit pînă ce n-au trecut în Ardeal, de-unde au scris Lupului Vodă ca toate cîte aşezase laolaltă să le ţină cu Gheorghie II Racoţi şi cu ţeara, precum se şi făgăduise, dară Lupul Vodă i-au respuns precum urmează: „«Murind prinţul, îngroa-pe-se / toate cîte am fost aşezat.» Din care respuns s-au vezut necredinţa lui şi nestatornicia, ce o măsura numai după vremi; care le-au înoit şi cu aceaia că, măcar că îşi adusese fata de la Poartă, după cum ne întocmisem, dară cînd au trimis prinţesa cu feciorul său, Sigismund Racoţi, soli spre vederea eii, ş-au mutat cuvîntul, dînd pricină că preoţii lui îl opresc a-şi da fata după om de altă lege şi că fata încă ş-au perdut
68
69
voia pentru rea purtarea celor trimişi. Şi aşa şi era, pentru că cel mai de frunte trimis au fost loann Boroş carele la Gheorghie II Racoţi era în cel mai mare crezemînt şi haiduc de curte, crescut din român prost, beţiv, curvariu şi om reu; al doilea Nicolae Şebeşi carele nu era mai bun decît cel dintîiu, şi al treilea Gheorghie Horvat, şerbul cel mai credincios al lui Sigismund Racoţi; ci acesta încă era trufaş, mîndru şi om reu carele mult au smintit şi atunci, cînd după aceaia s-au căsătorit Sigismund Racoţi."
Dintr-acestea se dovedeşte că Ortul şi progressul neamurilor din Daehia 3 încă sminteşte întrunele, cînd scrie aşa: „întraceaia Gheorghie Racoţi cel mai bătrîn nu atîta de bătrîneţe, cît de gînduri şi de supărare asuprit, pentru că n-au putut fi craiu Poloniei după moartea craiului Vladislav IV, unde trimesese cu băni pe Franţişc Betlen ca se-i capete crăimea, au murit în 11 octomv. în Băfgrad, întru al optsprăzecelea an al stăpînirei sale şi acolo s-au şi îngropat în anul 1648".
Tot întru acesta an s-au sfîrşit şi războiul cel de treizeci de ani, ce au fost între Casa Austriei şi între sveci şi s-au făcut pacea de la Vestfalia 4
1 loann. Christ. Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 268. 2 Kemeny Iânos â Maga eleteben ad h.a. 3 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 150. * Dos allge-meine Volksbuch jur Biirger- und Landleute, I. B-, S. 285.
Anul 1649. „în al şesesprăzecelea an al domniei lui Matheiu Vodă, precum scrie Enghel1 din Filstih, adecă pre la anul 1649, s-au rădicat doi boieri carii pe Matheiu Vodă la atîtea rele l-au adus, de mai i-au întunecat numele şi vestea cea bună. Unul dintru acestea era Ghina, grec născut din Romelia, carele în tinereţele sale se numea Sucală sau Olariu; acesta gîndea că roata ocîrmuirei încă aşa se învîrte ca şi cea de oale. Dînsul s-au însurat în Valahia şi cu însurâciunea aceaia au moşte-72 nit satul Brecean de lîngă Olt, în judeţul Romunaţ. / Deci acesta aflîn-du-şi prilej de a vorbi cu Matheiu Vodă, i-au zis că de-1 va face vistieriu mare, multă avuţie îi va aduna; plăcîndu-i făgăduinţa lui Matheiu Vodă, au şi făcut pe Ghina vistieriu, dîndu-i mare putere. Iară Ghina, reu şi numai spre stoarceri s-au folosit cu puterea şie dată: în Păresimă nu mergea la beserică ca alţi creştini ci, pe vremea slujbei dumnezeeşti,
remînea acasă şi numera banii cei din lăzi, fălindu-se ca el poate numai pe degete socoti toate veniturile ţerei sică el şti toate satele cît sînt departe de laolaltă, cît ţin împregiur şi cîţi lăcuitori au în sine ş.c. Iară Matheiu Vodă se bucura de unele ca acestea şi lăuda talanţii omului, nebăgînd samă că-şi strică numele cel bun prin mammonul cel necuvios.
Ce era Ghina în finanţie, aceaia era şi Radul Verzariul, armaşul cel mare, în lucrurile milităreşti şi cele din afară. Acesta era roâmn de viţă. Tată-său fusese grădinarul în Ploeşti şi de-acolo s-au numit Verzariu. Din pruncia sa au fost om reu, svăditoriu şi crud, dară viteaz ostaş, prin ce au şi agiuns de s-au făcut armaş mare. Fiind el în treapta aceasta, puterea cea întrarmată o au întors^ spre asuprirea lăcuitorilor ţerei; cit auzea că este cineva bogat, îndată scornea ceva reu despre dînsul şi lua toate averile. Nu părtinea el nici boierilor, nici călugărilor, nici neguţetorilor. Pre unii au poruncit de i-au omorit la căsile lor şi i-au îngropat în gunoiu; altora le-au tăiat nasurile şi urechile şi aşa ciungă-riţi i-au purtat prin tîrguri; pre alţii irau osîndit la ocne; toate era pline de vaete şi de ţipete, dară nimenea cuteza a se pune împrotiva, ci cei mai mulţi ş-au părăsit căsile, curţile, moşule şi ţeara. Numele lui aşa de groaznic era, de, cît îl auzea sau cît îşi arunca în sus buzduganul, toţi se ascundea. Pe domnul său, Matheiu Vodă, pururea îl aţiţa asupra lui Vasilie Lupul Vodă şi Ia atîta ÎI adusese, de acuma lui Racoţi încă nu-i credea; aşa au ţinut el necurmat prepus între aceşti trei prinţi, pînă cînd s-au vărsat prepusul în prea crunt războiu."
1 Ioannes Christianus Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 293 seq.
Anul 1650. Reischie1 scrie la anul de-acum, precum urmează: „Tătarii şi cozacii s-au sculat cu arme asupra lui Vasilie, despotului Moldovei; 73 iară polonii l-au apărat şi l-au îndemnat / să facă pace, precum au şi făcut." Mai chiar scrie Chemeni Ianoş2, după ce au povestit că Vasilie Lupul, domnul Moldovei, n-au dat pe Dumna, fata cea mai mică, după Sigismund Racoţi, zicînd: „Ci Dumnezeu încă au pedepsit pe Lupul Vodă, pentru aceaia şi nu s-au putut neguţători, precum voia, cu fata sa, pe carea o peţea şi în Polonia mari oameni; pentru că curînd după aceaia, după ce au slobozit fără de ispravă pe trimişii lui Sigismund Ra-
70
71
coţi, năvălind tătarii în Moldova, măcar că el era în mare graţia la Poartă, tare o au robit şi dînsul încă de-abea au scăpat la păduri. După ce s-au înturnat tătarii din Moldova, n-au trecut o septămînă şi au nimerit în urma lor cozacii, carii iarăş au prădat Moldova, au globit pe Lupul şi l-au silit de au făgăduit pe fata sa Iui Tim, fiiului celui mai mare al lui Bogdan Cmielniţchi, hatmanului lor, precum o au şi dat după aceaia."
Ci şi mai chiar le scrie acestea preavestitul Enghel3 zicînd: „Cinstea cea mare, avuţia şi fetele, mult năcaz au pricinuit Lupului Vodă. Tocma atunci cînd cerea prinţul Dimitrie Vişnieveţchi pe Dumna, a doaoa fată a Lupului Vodă, în primăvara din anul 1650, au trimis şi Bogdan Cmielniţchi, hatmanul cel vestit al cozacilor, Ia Iaşi, se peţească pre aceaiaş cocoană pe sama lui Timotheiu, feciorului său, precum o scrie aceasta pre lung Istoria cea de obşte a iumei * ci Lupul n-au voit se i-o dea, punînd pricină că nu îndrăzneşte a face aceaia fără de ştirea Portei. Cmielniţchi drept aceaia, carele pe vremea aceaia era mult iubit de Poarta turcească, nu numai slobozenie ci şi poruncă au scos de la Poartă ca Lupul se-i dea fata. Aşa încă neplecîndu-se Lupul şi Potoţchi gâtin-du-se spre apărarea lui, Cmielniţchi au rînduit cine se ia sama după Potoţchi şi în Moldova au trimis 16.000 de cozaci supt povăţuitorii Nosâci, Puşcâr şi Dorşenco, dinpreună cu 20.000 de tătari, de carii s-au biruit Lupul, şi vezînd la Hotin că Potoţchi încă nu cutează a-i veni întru ajutoriu, mai pre urmă ş-au logodit fata după Timotheiu; tătuşi Suceava şi Iaşii s-au prădat şi tătarii au luat de la Lupul 600.000 de taleri ca se nu prade mai mult cînd se vor înturna. Lupul Vodă după ce s-au mîntuit de tătari şi de cozaci, gîndea în sine că logodna aceaia e numai glumă şi iarăş au început pre-ascuns a se înţelege cu polonii. Iară Cmielinţchi, înşălîndu-să cu cuscria Lupului, prin dînsul au început a trimite cărţile sale cele cătră Poartă, ci Lupul le-au prins şi le-au trimis / la senatul leşesc. Polonii încă pentru ca se-i mulţemească pentru slujba aceasta, în 24 dechemvrie din anul 1650 l-au dăruit cu indigenatul ţerei lor." Decretul craiului loann Cazimir despre indigenatul acesta îl poţi ceti la Doghiel5 întreg.
Precum arată Lecvien 6, pre aceste vremi au trăit şi Chyril Spânul, primatul sau arhiepiscopul Trinovului, pe carele l-au pus după aceaia patriarh Ţarigradului, dară numai 14 zile au ţinut patriarcia.
1 M. Ioannes Reiskius in Appendice chronici Turciei, lib. 4, c.5. 2 Kemeny Iânos â Maga Kezzel irt. eleteben ad n.a. 3 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 269. 1 Allg. Weltgesch.t 48 B., S. 167. 5 Dogiel, tom. I, p. 620. • Lequien in Oriente christiano, tom. I, p. 1237.
Anul 1651. Precum scrie Hronica turcească1 în anul acesta, 1651, lui Gheorghie II Racoţi î-au venit ferman de la Poartă ca se scoată pe Vasilie Lupul din domnia Moldovei; ci Racoţi au pus în laturi fermanul, pînă la altă vreme. Nu aşa au făcut Bogdan Cmielniţchi. hatmanul cozacilor, cu acelaş Vasilie Lupul, ci după zisele Istoriei ceii de obşte2, i s-au lăudat că de nu va da pre Dumna, fata sa, după Timotheiu, precum o logodisă, îl va cerca acasă cu 100.000 de cozaci. Carea amînînţare auzîndu-o boierii moldoveneşti, cu toţii au stat de domnu-său, Vasilie Lupul, se-şi dea fata ca se nu pricinuiască atîta pagubă ţerei, ci el, bizuin-du-se în ajutoriul polonilor, tot n-au vrut pînă cînd n-au bătut cozacii pe Calinovschi, geneiariul polonilor, şi au încungiurat Cameneţul. Atunci Timotheiu sau Tim, feciorul lui Bogdan Cmielniţchi, s-au cununat cu Dumna, în Iaşi, în luna lui iunie din anul, după Enghel3, 1652, iară, după Gronschi4, 1651, carele scrie la anul de-acum: „Pe vremea aceasta, Timotheiu, fiiul hatmanului cozăcesc, tocma cu puterea au luat şie muiere pre fata Lupului Vodă, pe carea nu o dăduse lui Sigismund Racoţi." 8 întru acesta an s-au sfinţit şi Petru Parthenie episcop Muncâciului prin arhiepiscopul Ştefan, mitropolitul Bălgradului din Ardeal, a căruia dalterie5 aşa sună: „Ştefan Simonovicie, din mila lui Dumnezeu arhiepiscopul Bălgradului, al Vadului, al Maramurăşului şi al tot Ardealului episcop de ritul grecesc al catholiceştei şi apostoliceştei credinţe, 75   facem ştire prin acestea tuturora şi fieştecărora / carii j trebue se ştie, anume preacinstiţilor episcopi, vicarilor lor, capitulilor, preposiţilor, preoţilor şi cliricilor, ori de ce treaptă, după acestea prealuminaţilor, măriţilor, preanobililor şi generoşilor domnilor cetăţenilor vestitei crăimei ungureşti, aşişderea lăcuitorilor celor din cetăţi, oraşe şi sate, dinpreună
a Tătarii si cazacii au năvălit în Moldova în anul 1650. în anul următor, polonii i-au bătut pe cazaci şi pe tătari Ia Beresteczko. In urma acestei înfringeri, Vasile Lupu nu mai vroia să-şi dea fata după Timus, fiul lui Hmielniţchi. însă în anul 1652, la Batow, polonii au fost infrînţi de cazaci, şi Vasile Lupu, Ia ameninţările lui Bogdan HmieiniţchJ, a acceptat căsătoria dintre Ruxandra şi Timus, nunta făcîndu-se in acest an, 1652.
72
73
76
cu povăţuitorii, lor şi tuturor întru Hs. credincioşilor, cum că venise Ia noi ci. p. Petru Parthenie, călugăr din cinul s. Vasilie, preot de legea grecească, cu de cinste şi îndestulite mărturisiri ale preacinstiţilor epis-copi şi mai ales ale celui de fericită pomenire domnului Vasilie Tarâsso-vici al Muncaciului, antecessorului său, carele simţind mai nainte zioa eşirei sale din lnme cu vers viu şi cu iscălitura mînei proprie, pe numitul cinstitul părinte l-au ales următoriu şie-şi şi pe toţi preoţii cei de supt câthedra sa i-au îndetorit supt amînînţarea maniei dumnezeeşti şi a judecatei ce va fi, ca pre altul se nu priimească episcop şie, fără numai pe zisul cinstitul părinte, precum am vezut şi cetit diplomatul acela; apoi am vezut şi cetit şi diplomatul prealuminatului şi preacinstitului domnului Mathia Tarnoţi, episcopului din Val, prepositului din Scepuz şi consilia-rului s. chesaro-crăeşteî măriri, carele şi cu numele său şi cu al prealuminatului şi preacinstitului domnului Gheorghie Lippai, arhiepiscopului din Strigon şi primatului s, coronei Ungariei, cu aceaiaş avtoritate au încumetat ocîrmuirea preoţilor ruseşti din diecesurile sale mai adeseori zisului cinstitului părintelui Petru Parthenie, dîndu-i diplomat de întărire. Mai pre urmă am priimit şi cetit mărturisirile preoţilor ruseşti şi ale poporenilor lor carii lăcuesc în părţile de la Hommona, de Ia Ungvâr, de la Stropcov, de la Macoviţ, de la Tisă, şi de la Scepuz, din care am vezut că numitul cinstitul părintele Petru Parthenie, din voia şi plăcerea tuturora s-au ales ca se urmeze numitului nu de mult reposatului prea-credinciosului domnului episcopului Muncaciului, Vasilie Tarassovici, şi să se sue în locul şi cathedra lui. Drept aceaia pre acest de atîtea ori numit, socotindu-i de-amăruntul treaba, cu cea mai de omenie dragoste în Hs. / l-am priimit şi chiemînd pe preacinstitul d. Sava, episcopul din Bistra şi tot clirul nostru, şi făcînd mai pre urmă toate acelea care poruncesc ss. canoane şi s. săbor să se facă, am făcut solemnitate şi l-am pus episcop în numita cathedră a Muncaciului, cu ceremonii apostoli-ceşti şi i-am dat lui putere prin chiemarea darului sîntului Duh a hirotoni, a dezlega de păcatele şi împedecările şie-şi ţinute, a sfinţi sîntul mir, besericile şi altarele, şi a plini slobod şi cu cuviinţă toate slujbele episco-peşti în eparhia sa, poftindu-1 şi dojenindu-1 pe acelaş preacinstit domn Petru Parthenie, episcopul Muncaciului, fratele nostru cel prea iubit întru Hs. ca pe beserică sa se o înveţe şi se o pască cu cuvîntul şi cu pilda, aducîndu-şi aminte că oare cînd va da samă. întru a căruia lucru
pomenire de pururea şi bună încredinţare, am pus mîna şi pecetea noastră. Dat în Bălgrad la anul de Ia plăsmuirea lumei 7159, iară de Ia naşterea vergurei 1651, în mînăstirea preasîntei Troiţe â mitropoliei noastre."
Reposatul Samoil Clein de Sad6, bine înseamnă că „Gheorghie Praî, în Ierarhia Ungariei, despre episcopia Muncaciului reu face că zice că Ştefan Simonovicie au fost mitropolit Bălgradului din Servia, înşălîndu-se în numele Bălgradului, carea cetate este în Ardeal, şi pe iătinie se chiamă Alba-Iulia sau Carolina, numai de români se numeşte Bălgrad.
Despre episcopul Sava din Bistra, carele se pomeneşte în dalteria mai sus adusă, alta nu cutez zice, fără că au fost arhiereu sfinţit şi nea-vînd eparhia sa au şezut în Bistra. Doară el au şi urmat apoi lui Ştefan şi lui Iosafat, în anul 1659, supt nume de Sava II.
Tot întru acest an s-au typărit la Bălgrad cu cheltuielele Iui Gheorghie II Racoţi, pe românie, Psaltirea scoasă de pe jidovie şi Testamîntuî cel Nou. Şi în închinarea Testam imului, această iscălitură se află: „Mai mic şi plecat slugă a măriei-tale, Simon Ştefan, arhiepiscopul şi mitropolitul scaunului Bălgradului, a Vadului şi a Maramurăşului." Făgăraşul s-au lăsat afară pentru că Făgăraşul gemea supt superintendentul calvinesc, cum s-au zis la anul 1643.
1 Chronkon Turcicum ad h.a. * Ailg. Weltgesck., B 48, S. 168.3 Engel in Recent. Hist. 11   Moldaviae, p. 270. 4Samuel Gronzki in ms. jElencho ad annum 1651. 'Diploma metropolitae Belgradiensis, Stephani Simonovitsii, datum Petro Parthenio, eppo-Muncatsiensi.' Samuel Klein de Szâd, tom. IV,Ms., p. 71-a.
Anul 1652. La anul de-acum scrie Bod Peter \ precum urmează: „Gheorghie Ciulai, superintendentul cel calvinesc din Ardeal, din bătrînă familia ş-au tras viţa, carea ş-au căpătat nemişugul de la Ladislav I, craiul Ungariei. Tată au avut pe Ciulai Ianoş, iară mumă pe Vîrvara Barciai,
sora prinţului Acaţie Barciai......Supt superintendenţia acestuia s-au
unit cu calvinii românii cei din Maramurăş, de pre lîngă Sighet, al cărora protopop au fost Simon Petraşco, întru al căruia diplomat ce i s-au dat în anul 1652, acestea condiţii s-au fost pus: 1. Ca cuvîntul lui Dumnezeu să-1 vestească în limba românească şi aşa se facă se-1 vestească şi
74
75
preoţii de supt el. 2. Ca Catehismul cel de Gheorghie I Racoţi poruncit, să se întoarcă pe limba românească şi să se dea preoţilor româneşti şi el se-1 cetească în beserică norodului, şi preoţilor de supt sine se poruncească ca se facă aceaia. 3. Ca boscoanele cele de la botez şi de la cununie se le lase. 4. Ca cîte s-au poruncit preoţilor romîneşti şi mai nainte în coirmun, toate se le ţină. 5. Ca despre toate trebile să se înţăleagă cu superintendentul cel calvinesc şi de el se asculte. Iară ca se poate cerceta besericile cele de supt sine după obicei şi îndrepta cele de îndreptat, milosti-veşte i-am îngăduit."
Vezi cum se nevoia calvinii se amogească pe români de la credinţa cea adeverată! Ci prin aceaia numai atîta au făcut de românii au lepădat limba cea slovenească din mişlocul lor, şi iarăş s-au întors la limba cea părintească, barem de s-ar fi întors sau de s-ar întoarce şi la literele cele părinteşti! •
1 Bod Peter â Tsulai Gyorgy Reformatus Piispok eleteben.
Anul 1653. Despre lucrurile ce s-au întîmplat în anul de-acum, aşa scrie Gronschi1: „Cu vreme Lupul, crăişorul Moldovei, au făcut multe dosăzi lui Gheorghie II Racoţi, cu care şi pe tată-său şi pe frate-său, Sigismund, îi atinsese, adăogînd şi aceasta că prin solul care l-au fost trimis, i-au fost spus că de nu se va purta mai almintrelea, toată avuţia o va cheltui spre stricarea lui. Şi fiindcă la acestea au respuns Racoţi cu cinste şt cu omenie, s-au fălit înaintea a alor săi, că Racoţi se cutremură numai de vorba lui; şi afară de acestea nu înceta a-1 cleveti pre după dos. Cu care la atîta au adus / pe Racoţi, de ş-au băgat în cap ca de clevetirile lui să se apere cu arme. Drept aceaia Racoţi făcînd ca se nu se priceapă Lupul, au înştiinţat pre Matheiu, prinţul Valahiei, prin unii credincioşi ai săi şi l-au îndemnat ca se stea gata cu toate ostile sale şi i-au pus zi cînd să se împreune ostile lui Matheiu cu povăţuitorii săi, adecă cu loann Chemeni, cu Ştefan Petchi, cu loann Daniel, cu Climent Micheş şi cu loann Boroş
a Cu toate că in Elementa iinguae... Şincai folosise alfabetul latin, el şi-a redactat cronica cu caractere chirilice, care erau folosite îndeobşte în vremea cînd îşi redacta cronica. Din afjrmaţia Iui reiese că regreta faptul că nu se folosea alfabetul latin, dar, ceea ce este mai important, el se supunea normelor în vigoare pentru a se face înţeles tuturor românilor.
în Iaşi; şi aducînd în pripă ostile şi cele ardeleneşti şi cele munteneşti ca la 10.000, cu începutul primăvărei le-au trimis în Moldova, carii au şi întrat mai nainte de a se şti pornirea lor. Acestea vezîndu-le Lupul, n-au îndrăznit a sta de faţă, ci încăreîndu-şi avuţia şi familia, au fugit în Hotin, unde încă nefiind secur au trecut în Polonia şi pe moldoveni i-au deslegat de credincioşirea cu carea îi era detori şi le-au făcut nădejde că nu se va mai întoarce. După a căruia fugă ardelenii, cîte nu Ie putuse trece preste Nistru, le-au cuprins, şi tăind vro cîteva sute de călăreţi şi de simeni pedestri, au cuprins, şi Hotinul şi l-au prădat. Vezînd moldovenii biruinţa ardelenilor, s-au rugat de Chemeni Ianoş se le fie slobod a-şi alege domn şie şi îngăduindu-le au ales pe Ştefan Gheorghiţă (nu Gurguţâ). întraceaia ceii ce ţinea cu Lupul, s-au rugat şi de ardeleni ca se iase din Moldova, şi de prinţul cel nou ca se golească ţeara de ostaşi streini. Drept aceaia, la rugămintea lor, ardelenii s-au înturnat acasă, lăsînd pe Chemeni cu vro cîteva turme lîngă prinţul cel nou. întraceaia Racoţi au scris craiului Poloniei, lui loann Casimir, pricinile pentru care au trebuit să se scoale asupra Lupului şi t-au rugat ca se nu ajute pe Lupul, ba încă întru aceaia să se silească ca se împedece pe cozaci şi pe tătari de la ajutoriul lui. Cu cozacii încă au înnoit'pretenşugul şi i-au poftit se nu ajute Lupului, ce i-au şi făgăduit cozacii, dară Lupului tătuşi i-au dat ajutoriu. Iară craiul Poloniei, ca se facă pe voia lui Racoţi s-au tăbărit la Zâvanici. Chemeni încă înţelegînd că Lupul îşi adună oaste, au chiemat îndărăpt ostile cele slobozite în Ardeal şi pe Ştefan, noul prinţ, l-au îndemnat ca se păzească ţermurii Nistrului se nu poată trece protivnicii, carele au şi făcut, cît i-au fost cu putinţă. Dară protivnicii lui Ştefan cei din Moldova, atîta s-au nevoit pînă ce au întrat cozacii la mişlocul ţerei. Ce vezînd ardelenii s-au trebuit a se înturna în patria sa, iară Ştefan au fugit la Matheiu. Aceasta înţelegîndu-o Timotheiu Cmielniţchi, pe socru-său l-au dus în scaun şi acesta de nou au adus pe 79 moldoveni la credincioşirea- / sa. Auzîndu-le acestea Racoţi iarăş găta oşti întru ajutoriul lui Ştefan, ci mai nainte de a le trimite, Lupul folo-sindu-se cu graba, pe Matheiu, apărătoriul lui Ştefan, l-au înteţit la bătae. Iară Matheiu cu mai mare inimă decît putere bătîndu-se cu el, l-au învins şi l-au fugărit. Ci cu cît mai în grabă au învins Matheiu pe protivnici, cu atîta- mai în grabă I-au învins şi pre el moartea. Drept aceaia Ştefan, cu atîta mai vîrtos au cerut ajutoriu de la Racoţi, a căruia
76
77
primeşdie vezîndu-o acesta a fi împreunată cu a sa, dintîiu au trimis cu oşti pe Climent Micheş, apoi pe loann Bornemisa, după aceaia pe Mihail Mkheş, întru ajutoriul lui Ştefan, căruia şi craiul Poloniei încă i-au trimis bun ajutoriu cu tribunul Condraţchi. Care oşti împreunîndu-le Ştefan cu cele ce mai avea, au întirit pe Lupul din ţeară şi au încungiurat Suceava, unde îşi aşezasă Lupul muierea cu toată familia şi avuţia. Bătînd acuma Suceava, pe Timotheiu, ginerele Lupului, carele apăra cetatea cu cozacii săi, l-au nemerit deodată doao gloanţe de tun în şele şi au murit. Iară tabăra leşească, cea de la Zâvanici au făcut de Cmielniţchi, tatăl lui Timotheiu, celui omorit, cu cozacii şi cu tătarii n-au putut veni întru ajutoriul celor închişi în Suceava carii, după ce au venit loann Chemeni şi Ştefan Petchi cu oşti mai tari de Ia Racoţi, nemaiputînd răbda foamea, au închinat cetatea dinpreună cu doamna şi feciorul şi toate averile Lupului. Ci pe doamna cu fiiul eii o au lăsat de s-au dus după bărbat, numai averile Lupului le-au împărţit ardelenii şi polonii între sine. Sfir-şindu-se acestea şi întărindu-se Ştefan (XII) în domnia Moldovei, Chemeni s-au înturnat cu ostile în Ardeal, şi Condraţchi s-au dus la tabăra
craiului......Iară Lupul, prin tătari, între carii zăbăvea, s-au trimis la
Poartă şi închizîndu-se în Iediculă, acolo au şi murit. Doamna lui cu fata, muierea lui Timotheiu, şi cu ceaialaltă familia, au mers sub aripile lui Cmielniţchi. Mai pre urmă în Valahia, în locul lui Matheiu au urmat Constantin carele, după pilda antecessorului său, au făcut alleanţă cu Gheorghie II Racoţi." Ci aceste mai de pre urmă s-au întîmplat în anul viitoriu. Aşişderea scrie loann Salardi2.
Dară mai respicat Ie dă înainte acestea Istoria Băiăcenească3 zicînd: „Deci neputîndu-se odihni Matheiu Vodă de Vasilie Lupul Vodă, s-au sfătuit cu Racoţi, prinţul Ardealului./ca se rădice pe Vasilie Vodă din scaun şi se pună pre alt domn; şi fiind la Moldova un boieriu anume Ştefan Gheorghiţă, logofăt mare, din sat Răncbici, care în ascuns era protivnic lui Vasilie, şi neştiind acesta, pre acela ca pre un credincios al său în toate soliile il trimetea, şi la Racoţi şi la Matheiu Vodă, şi în soliile lui ş-au descoperit necredinţa ce o avea asupra domnului său, cătră Racoţi şi cătră Matheiu, vinuindu-1 că au îmbiat cu jupîneasa lui. Şi se învrăjbise logofătul şi cu Thoma vornicul şi cu lordache vistieriul, Cantacuzeni din ţeara lor. Deci Racoţi şi Matheiu Vodă aflînd mişloci-toriu pre acest boieriu, au aşezat între dînşii ca Racoţi se trimită oşti
din Ardeal şi Matheiu din Valahia, cărora el Ie va fi cap şi va scoate pe Vasilie Vodă din scaun. Şi aşa au făcut, că întrascuns au gătit ostile şi le-au trimis în Moldova. Iară pînă au venit ostile, Ştefan Gheorghie era în mare grijă, şezînd în spătărie şi ţinînd bastonul la gură, că la Moldova, logofătul cel mare poartă baston. Iară Thoma vornicul şi lordache vistieriul, vrăjmaşii lui, în typ de batjocură îi ziseră: «Logofete, ce ţîni bastonul la gură? pare că zici în fluer». El au respuns: «Aşa este, că zic în fluer se-mi pogoară caprele de la munte».
Deci nu trecură zile multe şi întro zi mare, şezînd cu Vasilie Vodă la masă, îi veni la urechi veste că ostile ardeleneşti şi munteneşti au întrat în Moldova, că au fost pus oamenii săi se aibă grijă şi se-i dea de ştire cînd or veni ostile. El cît auzi au început a se şterge !a ochi şi întrebîndu-I Vasilie Vodă: «Ce-ţi este, logofete?» El au respuns că i-au venit veste că-i moare jupîneasa şi se roagă lui Vasilie ca se-1 lase să se ducă se o îngroape; şi auzind Vodă l-au lăsat. Lui fiindu-i caii gata la gazdă, îndată au pornit şi s-au dus de s-au împreunat la Bacău cu toate ostile. Iară în urma lui mai era doi boieri carii mai nainte au fost avut înţelegere cu Ştefan Gheorghiţă pentru aceste lucruri, şi la pornitul lui, nefăcîndu-Ie ştire, li s-au părut că i-au viclenit logofătul. Deci socotind că le va fi mai
de folos, au mers de au spus lui Vasilie faptele lui.....Şi îndată cît auzi
acestea Vasilie, trimise pe votaful de au alergat cu 50 de oameni se-1 agiungâ şi se-1 prindă, iară cînd au agiuns votaful la Bacău, logofătul s-au fost împreunat cu ostile. Votaful necutezînd se mai alerge, s-au întors de au spus stăpînului său ce au vezut. Vasilie Vodă întru aceaia mînie au tăiat pre acei doi boieri zicînd că au trebuit mai nainte a spune / 81 cînd se începea vorbele şi logofătul era la mîna lut, iar nu acuma. Iară logofătul n-au întîrziat, ci au pornit cu ostile spre Iaşi. Vasilie încă cu ostile care le-au putut de grabă strînge, i-au eşit înainte la Podul Liloâş şi acolo lovindu-se au biruit Ştefan Gheorghiţă logofătul; iară Vasilie Vodă au fugit la Cmielniţchi, hatmanul cozacilor, ca la un cuscru, de care s-au rugat se-i dea oşti, se scoată pe vrăjmaşi din ţeară şi i-au dat împreună cu fiiul său Timus carele ţinea pe doamna Rucsanda (almintrelea Dumna), fata lui Vasilie; ci pînă au venit el din Ţeara Cozăcească, Ştefan Gheorghiţă s-au făcut domn în scaun la Iaşi. Iară după ce au venit Vasilie cu mulţi cozaci şi au dat bătae la Popricani, Ştefan Gheorghiţă fiind biruit s-au tras îndărăpt spre Focşani. Vasilie Vodă după
78
79
dînsul; Ştefan (XII) Gheorghiţă Vodă la Tirgoveşti, la Matheiu Vodă; Vasilie Vodă tot după dînsul. Matheiu Vodă au fost trimis pe Zicul spătariul cu oşti ca se oprească pe Vasilie Vodă la Focşani şi la Şoplu, dară n-au putut. Deci Matheiu Vodă ş-au strîns ostile toate şi au eşit înaintea lui Vasilie şi a lui Timus, Ia Finta, şi s-au lovit ostile foarte tare şi întîiu au rupt pre o samă de slujitori de i-au trecut apa Ialoniţei. Iară Matheiu Vodă cu inimă tare fiind în fruntea bătăei şi îndemnînd pe slujitorii săi, precum pururea îi slujea norocul aşa şi acum nu I-au înşălat că s-au lăsat un nor plin de apă şi vînt iute, de bătea tot în faţă pe moldoveni şi pe cozaci, pînă i-au împlut de apă, de nu putea să dea foc sau să se apuce de arme; iară muntenii îmbărbătîndu-se au spart toată tabăra moldovenilor şi a cozacilor; iară Vasilie şi Timus poftea să se mai vadă spre Focşani. Atunci o ghindă au stricat pe Matheiu în picior, înse cu biruinţă s-au întors în Tîrgoveşti la scaunul său, încărcat de şerbi moldoveneşti şi cozăceşti, pe carii de la Fîntîna Ţiganului i-au dat de i-au tăiat pînă la Tîrgoveşti, de i-au vezut un turc mare ce venise de la împărăţie se vadă de gîlcevile ce s-au făcut între aceşti domni; carele vezînd că fără de nici o pricină au venit Vasilie Vodă se ia scaunul lui Matheiu Vodă, au spus / împăratului că vina este a lui Vasilie Vodă. Deci împăratul au poruncit hanului se prindă pe Vasilie Vodă şi se-I trimită la Poartă. Ci în mişlocul timpurilor acestora, dacă au mers Vasilie în Moldova, au trimis pe doamna sa cu fiiul său, Stefănuţ, şi pe ginerele său cu cozacii la cetatea Sucevei şi el se găta de bătae. Matheiu Vodă încă n-au întîrziat, ci au dat lui Ştefan (XII) Vodă, ostile lui şi au trimis şi Racoţi, prinţul Ardealului, de s-au dus după Vasilie Vodă Ia Moldova şi s-au bătut cu dînsul la satul ce se chiamă Silea şi biruind Ştefan Vodă, Vasilie au fugit în Ţeara Cozăcească. Iară hanul avînd poruncă se prindă pe Vasilie, i-au scris o carte zicîndu-i: « Dacă au avut op de ajutoriu, pentru ce n-au venit la dînsul se-i dea, ci au îmbiat nemica cu cozacii ? » Aceasta auzind Vasilie Vodă s-au încrezut în vorbele lui şi s-au dus la dînsul ca se-i dea ajutoriu. Hanul cît au pus mîna pre el, l-au băgat în obezi şi l-au trimis la Ţarigrad şi l-au închis la Iedicolă. Iară Ştefan Vodă au mers la Suceava de au bătut cetatea şi îndreptînd un tun spre cortul unde şedea Timus, au lovit o ladă şi ţandurile lăzei au omorit pe Timus. Deci doamna nu mai avea ce se facă, ci au dat cetatea şi au luat avuţia Ştefan Vodă. După aceaia Ştefan Vodă au venit
la scaun şi au scris cărţi de Ia ţeară şi de la el la Poartă, cerînd după. obiceiu steag de domnie şi s-au aşezat domn Moldovei." Aşişderea scrie preavestitul Enghel *, adăogînd şi aceasta că Suceava s-au închinat lui Ştefan Vodă în 9 octomvrie din anul 1653.
Iară Salardi5 scrie despre doamna şi feciorul lui Vasilie Lupul Vodă, precum urmează: „Doamnei Lupului Vodă i s-au îngăduit se şeadă într-o curte a bărbatului său, numai cît că fiiul eii, precum s-au auzit, s-au însemnat la nas, ca se nu poată domni." Aşa scrie şi şi Pivati6.
Preavestitul Enghel7 mai înainte acestea scrisese despre Vasilie Lupul Vodă: „După Cantemir au plătit el 260 de pungi de bani, cu care fusese detoare patriarcia din Ţarigrad Ia turci, la greci şi la jidovi, pentru carea facere de bine i s-au dat trupul cel făcătoriu de minuni al s. Paras-chivei, şi sultanului încă au plătit 300 de pungi că au îngăduit se-1 poată duce în Iaşi, unde au făcut pentru dînsul osebită mînăstire, cu care au stîns prepusul ce era asupra lui despre credinţă pentru căsătoria cu turcoaica din Ţircassia (cum s-au zis la anul 1639); el au făcut noao legătură între patriarhul din Ţarigrad şi între preoţia din Moldova, [ 83 au priimit cărţi şi cîntări greceşti, au adus călugări şi greceşti şi latineşti în Moldova, pre acestea din Polonia, făcut-au scoale greceşti în mînăstiri şi, după Cazi, una şi latinească, şi o typografiă cu litere româneşti. Mai încolo, după Cantemir, au poruncit de s-au cules orînduielele şi obiceiurile ţerei şi s-au făcut o carte de legi." Pînă aci sînt vorbele prea-vestitului Enghel, care eu pentru aceaia le-am adus la anul acesta, pentru că nu ştiu anume anul, în care le-au pătrat acestea Vasilie Lupul, fostul domnul Moldovei.
Precum moldovenii pre vremile acestea ş-au cules laolaltă toate orîn-duelile şi obiceiurile ţerei sale şi ş-au făcut carte de legi, aşa şi ardelenii, în anul acesta 1653, în 15 zile ale lui martie, au vestit legile sale, care le-au numit Approbate şi le ţin pînă astăzi, 29 martie din anul 1811, cînd scriu acestea, ciungărite prin articulii cei noi carii au trebuit să se facă cu curgerea timpului, pentru că calvinii, luteranii şi socinianii sau unitarii la atîta se înălţase cu eresurile lor asupra binecredincioşilor, de în anul 1566 au făcut orînduiala aceasta: „Feţele besericeşti, care se ţin de învăţătura păpistăşească, de nu se vor întoarce, de pretutindinea din ţeară să se scoată". Şi în 8 dechemvrie din anul 1588, aceasta: „Feţele besericeşti şi cinurile călugăreşti, ce se ţin de eresul păpistăşesc, după ce
80
81
li se vor lua toate moşiile, pe sama fiscului, de-aci înainte se nu mai poată dobîndi moşii cu titul de donaţia." Iară despre români aşa vorbesc Âpprobatele Ardealului8: „Măcar că neamul românesc, în patria aceasta nici între staturi s-au numerat, nici legea le este dintre cele priimite, tătuşi pînă cînd se sufere pentru folosul ţerei, feţele cele besericeşti de acestea să se ţină."
La care eu întreb: loann Chemeni, care le-au scornit acestea, strănepotul Miculei, despre care am vorbit la anul 1276, şi Betleneşti, strănepoţii Gebului, de carele am grăit la anul 1311, oare nu sînt viţă de români, precum am arătat eu la numiţii ani? Ci acestea făcîndu-se calvini de lege, s-au numerat între staturile Ardealului, precum mărturiseşte Gheorghie II Racoţi în întărirea Approbatelor. Aşadară neamul romînesc au fost numerat între staturile din Ardeal mai nainte de a se işdăni legile ceste noao, şi acuma încă este priimit, că legea nu mută neamul, precum şi de aci încă se dovedeşte că în Ardeal mai mulţi nemişi 84 sau boieri de români sînt/decît de unguri, cum s-au vezut la insurecţia din anul 1809, carii nu s-au făcut indigene în Ardeal şi tătuşi s-au boerit şi se boeresc pînă astăzi, ce după legile ţerei nu s-ar fi putut, nici s-ar putea face de ar fi românii numai suferiţi în Ardeal. Drept aceaia bine au scris reposatul prealuminatul domnul sfetnicul de curte Iosif Meheşi în Instanlîa românilor, cea în anul 1791 dată împăratului Leopold II, că nu s-au otărit prin vreo adunare a ţerei ca românii se fie numai suferiţi în Ardeal, ci aceasta o au adăogat numai iscoditorii Approbatelor. Vezi şi acelea care le-am zis la anul 1224.
Tot întru acesta an 1653, în 28 ianuarie, au întărit Gheorghie II Racoţi, la rugămintea mitropolitului din Bălgrad Simeon Ştefan, scu-tinţele preoţilor româneşti date: de Sigismund Batori, în 4 iunie din anul 1595, la rugămintea mitropolitului loann din Prislop, de Gavriil Batori în 9 iuniedinanul 1609 la rugămintea unor sfetnici, de Gavriil Betlen în 25 iunie din anul 1614, şi de Gheorghie I Racoţi în 9 aprilie din anul 1638, la rugămintea mitropolitului Gheorghie Ghenadie, precum poţi ceti toate acestea întru al treilea tom al scrisorilor mele 9.
Salardi Ianoş încă mai scrie10: „în anul acesta, 1653, în 10 iunie, mărita doamna Susanna Lorantfi, la.curtea eii din Poceaiu au măritat pe cocoana Bornemisa Anna, fata Iui Bornemisa Pal, după Mihail Apafi, feciorul lui Gheorghie Apafi din Apanoş-falău, cel mai tinăr."
1 Samuel Gronzki in ms. Elencko ad h. annum. a Szalârdi Iânos â Siralmas Magyar Kronikănak, 5 Konyv. 4. Reszeben. 3 Ms. codex Valachicus Balacianianus ad h.a. 4 Engel in Recent, Hist. Moldaviae, p. 270 seq. 5 Szalârdi Iânos, l.c.8 Pivati nel Dizia-nario scientijicato.' Engel, I.c, p. 268.a Approb. Const.y part. I, tit. I, art. 1. 9 Geor-gius Sinkai, Mss. suorum tom. III.10 Szalârdi Iânos, l.c.
Anul 1654. Istoria Băiăcenească1 aşa mînă mai încolo lucrurile lui Matheiu Vodă: „Iară Matheiu Vodă, fiind stricat la picior din bătae, zăcea şi cerca tămăduire, dară nu putea se-şi caute boala lui şi slăbiciunea bătrîneţelor de nebuniile dărăbanţilor şi a simenilor şi a slujitorilor, că se împluse de avuţii în zilele lui, şi avuţiile de multe ori aduc 85 nebunii oamenilor, precum şi acestora s-au întîmplat, / că striga prin curtea cea domnească ca se le dea întreite lefi pentru că ei au bătut bătaia asupra lui Vasilie Vodă cea de la satul Finta; şi zicea lui Matheiu Vodă să se facă călugăr că nu le mai trebue se le fie domn, bătrin fiind şi bolnav, şi atîta se îndărăptnicise, cît i-au luat tunurile şi erburile şi le-au scos afară din tîrg, apoi au întrat în casă la Matheiu unde zăcea şi zicea se le dea lefile, sau or sparge cămările şi singuri or lua. Şi venind dărăbanţii, pe Ghina (nu Ghinea) vistieriul şi Radul Verzariul armaşul, zicînd că ei sînt pricina că nu li se plăteşte, îi cerca se-i omoară; iară ei de frică s-au ascuns în casă la Matheiu; iară dărăbanţii şi simenii ca nişte porci făţarnici prin toate căsile i-au căutat, pînă ce i-au aflat şi i-au scos, bătîndu-i pînă i-au adus afară din tîrg, unde era toţi strînşi. Acolo i-au sfărmat cu săbiile. Apoi s-au dus şi la Socol, cluceariul cel mare Cornăţeanul, şi aflîndu-1 în casa Iui bolnav, l-au omorit şi căsile altor boieri aşa le-au prădat, de toţi boierii se îngrozise de frica lor şi sta mârmoriţi. Matheiu Vodă vezînd acestea şi fiind bolnav, nu avea ce face, numai îi blăstăma. Şi după aceasta au murit şi doamna Elena a lui Matheiu Vodă (după Filstih în 15 avgust din anul 1653) şi cu cinste mare o au îngropat în Tîrgoveşti, în beserică cea mare. După acestea trecînd nu multă vreme, s-au tămăduit şi Matheiu şi au eşit în preîmblare cătră Argişi şi întoreîndu-se la scaun, dărăbanţii şi simenii i-au închis porţile şi nu vrea se-1 lase se între, ci îi zicea să se ducă din ţeară afară sau să se facă călugăr, că nu le mai trebue se le fie domn. Şi năcăjit fiind Matheiu, trei zile numai cu curtea lui au şezut afară şi cu boierii, şi bucate încă nu lăsa se-i ducă afară, ci neavînd ce face cu acei tîlhari
82
83
nebuni, Ie-âu făgăduit că le va da bani şi aşa l-au lăsat de au întrat în scaun. Cu năcazuri ca acestea au trecut iarna şi aştepta se vină vara, se aducă tătari şi unguri, se pună pe toţi cei mai mari şi carii făcea zarva supt sabia, dară ajungîndu-1 bătrîneţele şi bolnăvindu-se reu, au murit primăvara (după Filstih, în 8 aprilie 1654) şi n-au apucat se facă ce gătise. în zilele domnului acestuia, în 21 de ani (Filstih zice, fără de 5 luni şi 11 zile) au avut mare odihnă şi era toţi îmulţiţi cu bucate şi cu avuţie multă, iară ei ca niscai oameni fără de socoteală şi rei nu se uita 86 la binele ce li-1 făcuse, ci în tot typul / îl amărea. Iară după ce au murit Matheiu Vodă, Dumnezeu se-1 iartă, preaosfinţitul mitropolitul Ignatie dinpreună cu boierii au ales domn pe Constantin serdariul de la Dobreni, fiind fecior lui Şerban (Radului X) Vodă şi aşa semînţă de domn." Aşişderea scrie Filstih2.
Preavestitul Engel3 zice: „Fiindcă Matheiu Vodă au murit în Tîrgoveşti, nu este adeverat ce scrie Ghebhardi, IV, 411, că încă el au mutat residenţia sa de lîngă Ardeal mai aproape de marginea ţerei turceşti, la Bucureşti; după Delchiaro, o au făcut aceasta următoriul său, adecă Ghica, în anul 1660. Generariul Bauer vinătueşte pe Matheiu Vodă că el au suit haraciul la 300 de pungi de bani şi se nărăveşte cu zisa lui Delchiaro. Ce scriu Carra şi Ghebhardi (eu zic, şi Cantemir Dimitrie 4) despre căsătoria lui Matheiu Vodă, se ţîn de anii cei dintîiu ai domniei lui. Adecă că fiind supt Amurat IV carele au murit în anul 1639, un neguţetoriu de vite pe sama Ţarigradului, foarte bogat, anume Scârlat, pre acesta Vasilie Vodă I-au tras în partea sa ca se lucre dinpreună spre surparea lui Matheiu Vodă. Lui Matheiu tocma atunci i-au fost murit muierea (cea dintîiu sau dinnaintea Elenei); şi fiindcă Scarlat avea o cocoană foarte formoasă, anume Locsandra, au peţit-o Matheiu şi au şi dobîndit-o cu multă zestre şi cu ajutorinţă asupra lui Vasilie Vodă. După ce s-au dat cocoana trimişilor lui Matheiu, s-au vărsat şi vărsatul nu numai i-au stricat frumseţa, ci de un ochiu încă o au orbit. Ascun-zîndu-şi stricarea sa tătuşi au venit dînsa Ia Tîrgoveşti cu cea mai mare zestre, dară Matheiu n-au gîndit cu zestrea, ci o au trimis cu toată zestrea tătîne-său îndărăpt. Scarlat voia să se izbîndească pentru aceasta, ci spre norocul lui Matheiu, Vasilie Vodă după ce au înţeles că Matheiu vrea se ia pre Locsandra, au plătit unuia se omoară pe Scarlat, cum l-au şi omorit. Locsandra s-au măritat mai pre urmă după un grec din
Hio, anume Pantaleon Maurocordat carele vindea scule de mătasă în Ţarigrad, şi că acela s-au şi cunoscut cu dînsa. Din căsătoria aceasta s-au prăsit Maurocordaţii. Doamna cea mai de pre urmă a lui Matheiu Vodă, precum am arătat mai nainte din Filstih, s-au chiemat Elena ş-au murit în anul 1653. Cu aceasta încă nu se vede a fi avut prunci Matheiu Vodă, pentru că la moartea sa au lăsat se-i urmeze Constantin, fiiul lui Şerban Vodă, pre care l-au fost făcut acesta (precum zic unii) cu o preoteasă, şi după moartea preotului l-au cunoscut a fi al său. El, Matheiu, au întemeiat şi familia Brîncovenilor, pentru că au măritat pre o nepoată de soră după Preda, feciorul boieriului David şi cu dînsa au dat zestre 87 satul Brîncoveni şi pe Preda l-au pus vornic mare. / Aşa, şi bine scrie preavestitul Enghel despre toate acestea, ci mie mi se vede că Constantin I Vodă n-au fost fecior de după gard, ci din căsătorie legiuită al Radului X, pentru că precum au chiemat Matheiu Vodă (cum vom vedea acuş) pe fetele Radului X în Valahia, aşa au putut se chieme şi pe feciorul Iui, căruia încă în anul 1612, cînd s-au rugat Negrdni, solul împăratului Matia, Portei pentru întoarcerea tătîne-său, Radului X, i s-au fost făcut nădejde de a căpăta cu vreme domnia Valahiei, precum arată aceasta Ştefan Catona5.
Despre fetele Radului X vorbind aşa scrie Cantemir6: „Petraşco, feciorul lui Mihai V Vodă, cu muierea sa şi cu Ilinca, sora eii, s-au dus la Vienna Austriei ca se cerce izbîndă pentru cea nedreaptă omorire a tătîne-său, şi după ce ş-au cheltuit mai toată averea, mai nainte de a-şi dobîndi pofta, au murit acolo. După moartea lui, la atîta serăcie au agiuns muierea lui cu sora eii, de ş-au cîştigat hrana cu acul. Cînd era dînsele în stat mişel ca acela, Matheiu s-au făcut domn Valahiei, carele mai nainte fusese postelnic la prinţul Şerban Bessarab (Radul X) şi printrînsul se rădicase la cinste de boieriu mare. Matheiu Vodă ş-au adus aminte de facerea de bine a stăpînului său şi priimindu-i porecla s-au numit Bessarab. Şi cît au auzit de statul cel mişel al fetelor lui, le-au adus în Valahia din Germania. Ancuţa n-au avut voe de a se mai mărita; drept aceaia i-au dat destul cu ce se trăiască. Pre Ilinca carea era ver-gură, dîndu-i toate moşiile tătîne-său, o au măritat după postelnicul său, Constantin Cantacuzenul, din care s-au născut toţi Cantacuzenii cei de-acum din Valahia." Aşa vorbeşte Cantemir despre fetele Radului X, după aceaia aduce povestea mai în sus adusă despre Constantin I Bessa-
84
85
rab Vodă. Tu ceteşte şi acelea care le-am scris la anul 1647, despre . Mihail, nepotul lui Mihail V, domnului Valahiei.
Iară Anonymul românesc7 scrie despre Matheiu Vodă: „în viaţa lui s-au tălmăcit pravila româneşte. Au făcut mînăstiri şi au prefăcut multe din temelie, adecă mînăstirea Cîmpului-Lung, mînăstirea Slobo-ziia, mînăstirea Sâdov, mînăstirea Motru, mînăstirea D-un lemn, mînăstirea Arndta, mînăstirea Brîncoveni, mînăstirea Negoeşti, mînăstirea Plătăreşti, episcopia Buzeului, şi alte multe mînăstiri şi beserici. în zilele acestui domn / s-au însurat postelnicul Constantin Cantacuzenul şi au luat pe fata lui Şerban Vodă Bessarab şi au făcut cu ea şese feciori: pe Drăghici spătariul, pe Şerban Vodă, pe Constantin stolnicul, tatăl lui Ştefan Vodă, pe Mihaiu spătariul, ce au făcut mînăstirea Colţea, pe Matheiu aga, tatăl spătariului Thomei, ce au fugit la Musc, şi pe lordache spătariul."
Despre Constantin I Bessarab Vodă, iarăş Istoria Băiăcenească8 aşa vorbeşte mai încolo: „După ce au şăzut Constantin Vodă în scaun şi au dat cu tunurile după obiceiu, au mers toţi boierii, căpitanii şi slujitorii de i-au sărutat mînile; şi se zice că au fosttrăgînd nădejde de domnie şi Dinul spătariul, căruia unii din prietenii săi făcîndu-i de ştire că moare Matheiu Vodă îndată au purces de la Buiceşti, de au venit; iară cînd au sosit el, Constantin s-au fost pus în scaun vodă. Deci i-au căutat a merge şi lui cu alţii împreună, de au sărutat mînile lui Constantin. După aceaia gătiră boierii, egumenii, căpitanii şi slujitorii, de trimiseră Ia Ţarigrad la împăratul, sultan Mehmet, şi la viziriul Derviş-başa şi spuseră că au murit Matheiu Vodă şi se rugară se le dea domn pe Constantin care este fecior de domn şi toată ţeara îl voieşte. Iară împăratul i-au dat domnia cu steag şi cu caftan după obiceiu, trimeţînd pe Terdi Mustâfa-aga Talcheciul şi cu el dinpreună au venit şi boierii carii era trimişi de la ţeară. Deci Constantin Vodă au purces de la Tîrgoveşti şi au venit la Bucureşti şi acolo s-au gătat cu mare pompă, de au eşit înaintea turcului carele îi aducea domnia şi cu cinste l-au petrecut pînă în casele cele domneşti. După aceaia l-au aşezat în gazdă, rînduindu-i de toate ce îi era op şi au şezut în Bucureşti pînă ce au gătit haraciul, că îi era vremea, şi au trimis şi pocloane de domnie; dăruindu-1 bine I-au trimis cu cinste îndărăpt şi Constantin au remas domn în scaun şi se bucura în avuţia cea multă, ce remăsese de la Matheiu Vodă."
La Moldova Ştefan (XII) Vodă fiind învrăjbit cu Thoma vornicul şi cu lordache vistieriul, Cantacuzeni, după ce au luat domnia Ştefan Vodă, pre aceşti doi i-au prins şi închizîndu-i i-au dat pe sama arma-89 şului celui mare, care era / atunci Grigorie Chebeşescul, ca se-i omoară, iar armaşul, luînd daruri de la dînşii, nu i-au omorit îndată, ci au mai întîrziat. Deci prinzmd de veste Constantin postelnicul, fratele lor, s-au rugat lui Constantin Vodă se trimită cărţi cu rugăciune la Ştefan Vodă pentru fraţii lui, se nu-i omoară, şi îndată au trimis pe Conteş Bălăceanul carele într-o zi şi într-o noapte au agiuns la Iaşi, şi luînd Ştefan LVodă cărţile, îndată au chiemat pre armaş de l-au întrebat, omorit-au pre acei doi boieri au ba ? Şi respunzînd că nu i-au omorit, i-au lăsat, pentru vorba lui Constantin Vodă."
Iarăş Anonymul românesc 9 scrie: „Constantin I Vodă Bessarab,. leat 1654, feciorul lui Şerban Vodă, au zidit mitropolia din Bucureşti la leat—. După ce I-au rădicat boierii domn, i-au venit steag de la Poartă şi s-au împăcat cu turcii, cu tătarii, cu ardelenii şi cu moldovenii. Au ertat ţerei birul zis năpaste; au înălţat lefile slujitorilor; căuta şi miluia pe toţi." Aşişderea scrie Filstih la Enghel10 carele şi aceasta adaogă, că Balassa, doamna Iui Constantin Vodă, au zidit mînăstirea Ziţiana, din gios de Craiova, lîngă apa Giiului, şi au făcut un copîrşeu de argint într-aurit, în care au pus moaştele sîntului Grigorie Decapolitul, ce se ţinea în mînăstirea Bistriţa.
însuş Enghel11 scrie: „Aceaîaş armadă ardelenească şi muntenească carea au supus Moldova lui Ştefan (XII, celui de Cantemir numit Bur-duje) Vodă, s-au dus încă în anul 1653 întru ajutoriu polonilor în Ucraina asupra cozacilor, supt generariul Micheş şi au ajutat ca să se stoarcă pacea de Ia Svaniţ. în primăvara din anul 1654 încă au trimis Ştefan Vodă ajutoriu asupra cozacilor. Seimul polonilor cel din anul 1654, prea tare fiind pornit asupra cozacilor şi bucurîodu-se de aceaia ce făcusă Racoţi împrotiva cozacilor, în 23 iunie din anul 1654, au făcut indigene pe Gheorghie II Racoţi, pe Franţisc, fiiul lui, pe Franţisc Redei, pe loann Chemeni, pe Ştefan Petchi, şi, în 30 iunie din anul acesta, pe Ştefan, noul domn al Moldovei."
îndigenatul lui Ştefan XII, domnului Moldovei, se aduce de Doghiel12 şi acestea cuprinde în sine: „Că tatăl lui Gheorghie Ştefan Vodă, iarăş Ştefan numit, au fost logofăt în Moldova şi aşa s-au purtat, de deregă-
8.6
toria aceaia o au dat fiiului său; ca în anul trecut unindu-se cu polonii la Suceava, au învins, pe cozaci şi au tăiat pre Timotheiu, povăţuitoriul 90 lor; şi că şi în primăvara trecută au ajutat / pe Stanislav Potoţchi, palatinul Chioviei şi generariul de cîmp asupra aceloraşi cozaci. Pentru care se priimeşte între nobilii din Polonia, ci aşa, ca după ce ş-a cîştiga moşii în Polonia, se fie detoriu a jura credincioşire ţerei.
1 Ms. codex Balacianianus ad h.a.2 Filsticb apud Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part.1, p. 296 seq. 3 Engel, l.c, p. 297 seq. 4 Cantemir in Hist. Osmanici regni, lib. 4, c. 2, n. 16, ad vocem Maurocordatus.11 Stephanus Katona, tom. XXIX, p. 409 seqq. 8 Cantemir, l.c, ad vocem Brancovan. ' Anonymus Valachicus in Ms. cap. 44. 8 Ms. codex Balacianianus ad h.a. 9 Anonymus Valachicus, l.c.10 Fttstich apud Engel in Recent. Hist. Val., part. I, p. 299. "Ipse Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 271. l2Dogiel in Codice dipl. Polon., tom. I, p. 621.
Anul 1655. La anul acesta aşa vorbeşte Istoria Băiăcenească1: „Domnul Constantin Vodă aşezîndu-se şi făcînd pace cu toţi vecinii, ca se aibă ţeara odihnă au socotit cum ar putea se potolească nebuniile dărăban-ţilor şî ale simenilor, ca se nu mai facă hoţii, precum au făcut în zilele lui Matheiu Vodă, de-1 batjocorea şi ucidea pe boieri; şi s-au sfătuit ca cu meşteşug se scoată afară din ţeară pe simeni, fiindcă era sirbi, pentru ca se împuţine pe nebuni, punînd pricină că se face multă cheltuială ţerei cu lefile lor; şi Matheiu Vodă avînd nemic pre Vasile Vodă au avut op de dînşii, dară acum nefiind protivnici, nu este op să se serăcească ţeara cu atîtea lefi în deşert. Şi în această socoteală au şi chiemat pe toţi izbaşii, ceauşii, dărăbanţii şi pre alţi căpitani şi le-au spus aceasta, pentru ca se le fie şi lor cu voe şi cu toţi au luat vorba domnului zicînd că bine au socotit ca se iase streinii din ţeară. Şi auzînd domnul că le este şi lor cu voe, le-au făcut ospăţ mare şi după ospăţ i-au dăruit cu postav şi cu cofcirii, fieştecăruia după faţa lui, făgăduind că şi lefile ce se da simenilor, le va da lor. Iară hoţii acestea, după ce s-au săturat, eşind afară s-au împreunat cu cumetrii, cu cuscrii, cu ginerii'şi cu cumnaţii lor (că mulţi simeni s-au fost însurat în ţeară) şi le-au spus aceasta şi ş-au întors sfatul întralt typ, şi a doaoa zi toţi simenii s-au sculat cu dărăbanţii asupra boierilor se-i ucidă, vinuindu-i că ei îndeamnă pe domnul ca se scoată din ţeară pe simeni. Deci pe domn cu vorbe proaste l-au necinstit, iară
pe boieri carii n-au putut scăpa din mînile lor, i-au omorit, anume pre acestea: pe Giroma banul, Drăghici din Greci, Gheorghie vistieriul din 91 Popeşti, Papa Brîncoveanul, Cîrstea Alusocul din Cornăţeni, / Udrea slujiriul Doncescul, Preda Beca din Maia, Sava şetrariul Castireanul, Dumitru comisul din Stăneşti, Mihaiu ciohodariul, Gîdea căpitanul, Ivan lancul căpitanul de la Călaneşti, şi pe alţi boieri mulţi; şiîncruntîn-du-se în sînge, se făcea ca nişte cîni turbaţi, căutînd pre cine ar muşca, şi începură a jefui casele boierilor şi ale altora şi nu numai acestea au făcut, ci încă şi besericile le prada, hainele, potirile, discoasele şi cărţile le lua de le vindea, pe mulţi preoţi îi scotea de plete din altariu, unde făcea liturghia şi-i bătea; icoanele le ardea ca se poată scoate aurul şi argintul, şi prin prestoale căuta, unde ar afla moaşte sînte şi le lepăda, zicînd că sînt fermece; această reutate toată ţeara o au cuprins, de se mira beţii boieri ce vor face; şi fugea în toate părţile, ca se scape de această cumplită nevoe. Iară domnul vezînd că acest lucru întralt typ nu se va putea potoli, s-au sfătuit cu boierii ca se aducă oşti streine care se-i tae şi se-i omoară cu mari cazne; şi au trimis o samă de boieri la Racoţi, prinţul Ardealului, iară pre alţii la Ştefan Vodă în Moldova, şi aşa au scos vorbă că au fugit boierii fără de ştirea domnului, şi mergînd au rugat pre acei domni ca se vie cu ostile lor se bată pre acei făcători de reu şi le-au ascultat rugăciunea şi gătîndu-se au pornit. Constantin Vodă se făcea că nu şti de venirea acelor oşti şi au chiemat pe căpitani şi pe slujitori de le spunea zicînd că viclenia boierilor nu s-au lăsat de reutate, ci au fugit în alte teri şi acum aduc oşti asupră-ne, ce ziceţi se facem? Ei ziseră: «Se ne sculăm, doamne, cu toţii, i>e le eşim înainte şi avem nădejde că vom birui». Şi începură din toată ţeara a se strînge slujitorii şi plecă Constantin Vodă cu dînşii spre Gherghiţă, se iase înaintea lui Racoţi la Telegeni, că aşa voia Constantin Vodă ca se-i dea în mînile ardelenilor şi ale moldovenilor. Şi mergînd cu ostile pre la Gherghiţă, Constantin Vodă întro noapte au fugit de s-au dus la başa de la Derştior, spunîndu-i
mtîmplările ce i s-au întîmplat......      Iară başa auzînd acestea, au zis că
foarte bine au făcut, că aşa se cade unora ca acestora carii se scoală asupra stăpînului său şi strică ţeara.
Iară slujitorii vezînd că i-au părăsit domnul, şi ostile străine sînt aproape, se mira ce vor face şi sta înfricoşaţi. Ci venind Hrîza spătariul de. la margini, în oastea lor, numaidecît îl rădicară domn şi, precum se
88
89
92 vedea, şi Iui i-au fost voia, / şi începură a se rîndui la bătae. Slujitorii dincoace de Telegeni, Racoţi şi moldovenii cu boierii cei pribegi dincolo se rînduiră; slujitorii puseră tunurile unde era aga Buleaga, fiind agă mare. Deci începură a slobozi tunurile în coantra oştilor celor streine, dară gloanţele trecea preste dînşii şi nu le strica (care lucrufăcutu-I-au din sminteală sau dintradins aga, nu se şti); de aceasta luînd sama slujitorii au dat de ştire lui Hriza Vodă, că tunurile nu bat în oaste, ci trec pe deasupra; iară Hriza mînios aiergînd călare Ia tunuri, scoase paloşul şi tăe în doao părţi pe Buleaga. Ci aşa încă nemica au isprăvit, că mulţi căpitani carii avea înţelegere cu Constantin Vodă şi cu boierii, cu steagurile lor au trecut în oastea moldovenilor şi a ardelenilor de s-au împreunat cu boierii, Hriza Vodă vezînd aceasta, se întrista, iară tot înainte căuta fiindcă altăceva nu putea face, şi vitezeşte ţinea bătae cu ardelenii şi cu moldovenii, iară păcatul slujitorilor plinindu-se, au întrat între dînşii ardelenii şi moldovenii, ca nişte.lupi între oi; de-i tăia şi puşca, de zăcea tot grămăzi şi cîţi putea scăpa, au început a da dosul cu Hriza Vodă, cercînd calea Brăilei; iară cei pedestri şi cei cu cai rei, se ascundea prin mărăciuni şi prin ramuri şi prin tufe, de-unde scoţîndu-i, pe toţi îi punea supt sabie.
Auzînd aceasta Constantin Vodă ş-au luat zioa bună de la başa şi au pornit înaintea Iui Racoţi, şi venind Ia Ciocăneşti şi şezînd la prînz, nimeriră doi trimişi dela Hriza Vodă carii mergea cu cărţi la turci, pe carii îndată prinzîndu-i i-au adus la Constantin Vodă, iară el au poruncit de i-au spînzurat de nişte umbrari. De aci Constantin Vodă mergînd s-au împreunat cu Racoţi şi cu Ştefan Vodă, la Dridov, unde au şezut trei zile, de s-au ospătat şi, precum s-au căzut, dăruind pe Racoţi şi pe Ştefan Vodă şi mulţemindu-le pentru osteneală, fieştecare s-au dus la ţeara lor, lăsînd Racoţi doi căpitani mari, unul de neamţ, anume Gaudi (nu Gadu), altul de cătane, anume Boroş, se fie lîngă Constantin Vodă şi se asculte în toate ce Ie va porunci. De-aci Constantin Vodă s-au dus la scaun cu boierii şi cerca pe toţi jăfuitorii, de-i spînzura. Şi aşa au curăţa ţit ţeara, cît / slujitorii şi simenii carii mai era, îşi lepăda hainele cele vinete şi se îmbrăca în fermăniţe rele şi jura că nu sînt dărăbanţi; iară carii se cunoştea, nu mai avea zile. Trecînd cîtva timp, aşa precum am zis, Constantin Vodă au făcut cărţi de ertăciune vinovaţilor, preste tot locul, zicînd ca fieştecine se vie la. casa sa să se aşeze şi se nu mai facă
nebunii, ca se nu păţească ceva mai reu. Şi au trimis la Ceauş başa de lâ Derştior, rugîndu-se ca se trimită la Brăila, unde era Hriza Vodă cu mulţi hoţi, ca se-1 prindă şi se-1 dea lui Constantin Vodă. Şi aşa au făcut -başa, că l-au prins şi cu mulţi de-ai lui l-au trimis Ia Constantin Vodă; iară Racoţi cerîndu-1, l-au dat cu jupîneasa împreună şi cu coconii şi l-au dus Ia Bălgrad, căruia i-au făcut merteci şi altele, ce era de lipsă spre hrana lui.a" Aşişderea scriu Salardi Ianoş2, Gronschi3, Anonymul românesc 4 şi preavestitul Enghel5 din Filstih, carele zice că pe căpitanii dără-banţilor i-au ospătat şi dăruit Constantin Vodă în 17 fevruarie, şi bătaia între dînşii şi între Racoţi şi Ştefan XII Vodă s-au întîmplat în 17 iunie din anul 1655. Dară preavestitul Enghel, ce are cu Heriza şi cu Hriza, fiind aceste doao nume numai un om, nu mă pricep.
Cum că loann Boroş au fost remân, s-au arătat la anul 164S, din Chemeni Ianoş, iară la anul acesta aşa scrie Salardi6 despre dînsul: „După ce ar fi remas loann Boroş cu ostile cîtva tîmp lîflgă Constantin Vodă, odineoară au început a-1 durea grumazii şi boala atîta s-au îngreuiat de în trei zile l-au sugrumat. Trupul lui, din porunca lui Racoţi, l-au adus în Braşău şi l-au îngropat în beserică cea mică, punîndu-i steag întraurit. Acesta multă avuţie îşi cîştigase în Valahia, şi în comitatul Bihărei încă multe moşii dobîndise şi o dată şi altă dată."
1 Ms. codex Balacianianus ad h.a. a Szalârdi Iânos â Siralmas Magyar Kronikănak 5, Konyv. 5 Reszeben.3 Gronzki in ms. Elencho ad ann. 1655. * Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44. 5 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 299 seq. * Szalârdi, l.c
Anul 1653. La anul acesta scrie Galeaţţo1 că „craiul Sveciei rădicîndu-se cu arme asupra leşilor, în anul 1656, şi vezînd că sporiul lui nu va fi plăcut prinţilor de pin pregiur, se socotea cum s-ar putea apăra de cei ce ar vrea se-1 împedece. Ştiia el că Racoţi, prinţul Ardealului, e rivni-94 toriu de laudă şi că şi crăimea / Poloniei o rîvneşte, pentru unele făgăduinţe ale polonilor.....Drept aceaia au trimis pe Liliecron, sfetnicul său,
a Pentru răscoala seimenilor din anul 1655, Şincai reproduce textul cronicii lui Radu Popescu. Fiind vorba de relatarea unui reprezentant al boierimii, era normal ca judecata lui să fie Tăcută de pe poziţii de clasă. Istoriografi* noastră moderni a alias atenţia asupra caracterului antifeudal al răscoalei seimenilor, din care pricină în cronicile alcătuite de către reprezentanţii clasei feudale întUnim aprecieri negative faţă de aceasta răscoală.
90
91
95
în Ardeal se facă alleanţă cu Racoţi. Aceasta înţelegîndu-o polonii, au făgăduit lui Racoţi că vor alege urraătoriu craiului loann Cazimir pe Franţisc, fiiul lui, numai să se lase de a se împreuna cu svecii şi sa se împreune cu dînşii.... ci nemica au isprăvit", pentru că Racoţi negîndind că nu-i este slobod a prinde arme asupra cuiva,fără de ştirea şi îngăduinţa Portei, „s-au întocmit cu svecul şi cu cozacii (precum scrie Salardi2), ca el însuş se meargă cu toţi ostaşii săi lîngă dînşii asupra polonilor.....
şi gătindu-se au poruncit tuturor comitaturilor şi scaunelor ca pe 14 ianuarie din anul 1657, cu toţii să se afle la Vişc, în Maramurăş."
1II conte Galeazzo Gvaldo nella Storia diLeopoIdo, lib. 1, p. 6 seq.a Szalârdi Iânos â Şiralmas Magyar Kronikânak S, Konyv. 6, Reszeben.
Anul 1657. După porunca lui Gheorghie II Racoţi, cea în anul trecut dată, precum scrie Salardi \ toţi nobilii, secuii şi ostaşii ardeleneşti s-au adunat la Cetatea Vişcului din Maramurăş, pe 14 ianuarie din anul acesta 1657, şi Racoţi încă au mers la dînşii, petrecîndu-1 pîn-acolo doamna Iui, Sofia Batori, cu fiiul său Franţisc şi cu maică-sa, Anna Zacrecica, şi cei trei boieri pe carii îi lăsase purtători de grijă în locul său, adecă Franţisc Redei, Ştefan Şeredi şi Acaţie Barciai, unde ajungînd au strîns pe cei mai de frunte oameni şi le-au spus ce îi este voia, ci nu toţi credea vorbelor lui, gîndind că alt scop are pornirea. Acolo au venit la Racoţi şi solul muscanilor, aducîndu-i formoase şi scumpe daruri, carele aşişderea îl desmînta de la lucrul ce vrea se-1 urzească, ci în zădar s-au silit a face aceasta. Pentru că Racoţi cu foarte mare trudă pentru vremea de iarnă şi omătul cel mare pe 7 fevruarie ş-au trecut ostile înPolonia, şi în Podolia s-au înpreunat cu Cmielniţchi, hatmanul cozăcesc, carele aducea cu sine 40.000 de cozaci şi, precum zice Gronschi2, şi cu oastea de la Ştefan XII, domnul Moldovei şi Constantin I Bessarab, domnul muntenesc, trimisă. Galeaţţo3 zice că singură oastea lui Racoţi au stătut din 30.000 de ostaşi. Ortul şi progressul neamurilor din Dachia * zice că şi Gheorghie Selepceni, atunci episcopul Nitriei şi solul împărătesc, încă l-au desmîntat pe Racoţi, dară nu l-au ascultat atunci, ci l-ar fi ascultat după aceaia. Tot Salardi scrie după aceaia că mergînd ostile toate spre Cracovia, supt Cetatea Zambarului / au căzut de puşcă Chemeni Bdldişar şi trupul lui s-au trimis să se îngroape în Ardeal.
Iară despre Hriza Vodă aşa scrie Salardi5: „S-au fost zis mai în sus despre prinderea vornicului Hriza, boieri ului celui de frunte din Valahia, şi despre ţinerea lui în Bălgrad, cu a căruia pază pornind Racoţi în Polonia nu mult au gîndit, şi purtătorii de grijă sau caimacami lor încă puţină grijă au avut de dînsul, neavînd vreo instrucţie ca se-1 păzească sau se-1 trimită în oarecarea cetate, şi banul Caransebeşului, Acaţie Barciai, căruia mai mult era încredinţată căpitănia (ce vezînd graful Redei Ferenţ să şi dusese din Bălgrad la moşia sa) lăcuind în Bălgrad, mai adeseori chiema pe Hriza Vodă la prînz, de-1 ospăta. Carea vezînd-o Hriza Vodă, ş-au băgat în cap ca se cerce modru de a scăpa din robie. Pentru aceaia s-au rugat de banul ca pentru îmblarea la slujba dumnezeiască se-i fie slobod a lăcui în Maeri, aproape de beserică cea românească, carea o făcusă Mihail (V) Vodă pentru sufletul său, şi au şi dobîndit ce poftea, pentru că zicea că de-acolo mai lesne va îmbla la bdenii, decît care nemica iubeşte mai mult şi în ferre, zicînd că pedestraşii cei ungureşti tocma aşa l-ar putea străjui şi acolo ca şi în cetate. Zic unii că banul Barciai pentru aceaia ar fi îngăduit aceasta lui Hriza Vodă, pentru că s-au fost înţeles cu dînsul ca, de va scăpa şi va putea căpăta domnia Valahiei, se lucre la Poartă, se capete şi Barciai domnia Ardealului. Aşa punînd Hriza bun temeiu scopului său, zioa-noaptea îmbla la beserică şi pedestraşii cei ungureşti carii îl păzea, încă mult credea Iui. Era atunci în Bălgrad ca Ia două sute de simeni culeşi din mai multe neamuri, pe carii îi lăsase Racoţi se păzească scaunul Bălgradului. Cu căpitanii acestora înţelegîndu-se Hriza Vodă, pe toţi i-au tras la sine şi odinioară fiind banul Barciai în Bălgrad, dară la sălaşul său afară de curtea domnească, şi numai simenii singuri în curte, au eşit pe portiţa ce duce la Maeri, lăsînd curtea deşertă şi tăind pe străjarii lui Hriza Vodă, pe el încă I-au scos din ferre şi au pornit cătră Ţeara Românească pre la ameazi, cînd bea mai bine Barciai la prînz. Dară lui Hriza Vodă aşa încă nu i s-au sfetit pentru că au căzut în mînile lui Constantin Vodă carele au poruncit de au rădicat o roată mare pre o furcă înaltă şi pe Hriza cu 24 lîngă dînsul, l-au spînzurat de roată; iară pe simeni i-au tăiat grămadă în 9 aprilie, în Valahia." Aşişderea scrie Istoria Băiăcenească6, 96 numai cît zice că la simenii lui Hriza Vodă le-au tăiat nasurile şi / urechile, şi că pe Preda vornicul Brînco\eanul, pe Radul stolnicul Fărcă-
92
93
97
şanul, şi pre Ivanco Cepariul au fost trimis Constantin Vodă se prindă pe Hriza cu ai lui.
Acesta sfîrşit l-au avut Hriza Vodă, ci eu mă întorc la Racoţi, despre carele scrie Galeaţţo 7 mai încolo că apropiindu-se cu ostile de Cracovia, au băgat într-însa 2.000 de ostaşi cu loann Betlen, supt comanda gene-rariului svecicesc VIrts care era în cetate şi apoi unindu-se cu svecul au cuprins mai multe locuri şi mai multe ar fi cuprins, de nu ar fi venit sve-cului veste că craiul Daniei s-au sculat asupra Sveciei. Aceasta auzind svecul s-au înturnat se-şi apere ţeara şi cozacii încă s-au înturnat acasă. Lubomirschi, generariul polonilor, într-aceaia au întrat în Ungaria de au prădat Muncaciul şi comitaturile Sabolciului, Satmariului şi Mara-murăşului. De la împăratul romanilor încă au mers întru ajutoriul polonilor cu generariul Spore, în luna lui iunie, 3.000 de călăreţi şi 3.000 de pedestraşi. întracestea apropiindu-se şi tătarii, Racoţi fiind, precum zice Salardi 8, în cîmpul Cernaztroz cel dintre oraşele Cearnostrog şt Meziboza, fu silit a face în 27 iulie pace cu polonii sub condiţiile acestea: „I. Se-şi ceară iertăciune de la craiul şi republica Poloniei. II. Se strice alleanţă cu svecul şi cu cozacii făcută. III. Se dea ajutoriu polonilor asupra lor. IV. Hanului şi vizirilor se dea daruri. V. Pentru plata ostaşilor se dea un milion şt doao sute de mii de florinţi. VI. Se sloboadă pe toţi robii. VII. Chizeşii şi tărimile se le întoarcă, lăsîndu-şi oastea. VIII. Se întoarcă veşmintele cele besericeşti. IX. Cozacii vro cîteva zile să se depărteze de dînsul." Pentru ale cărora plinire măcar că dăduse Racoţi chizeşi pe cumnatu-său, Ştefan Apafi carele ţinea pe Lorantfi Cata, şi pe Gheorghie Ghiereufi, polonii tătuşi au răpit toate avuţiile nu numai ale lui Racoţi, ci şi ale ostaşilor Iui. Care vezîndu-Ie moldovenii şi muntenii dinpreună cu vro cîteva sute de nobili ardeleneşti şi de secui, ei încă s-au tras cătră casă-şi, dară pre ardeleni cînd trecea printre munţi mai pe toţi i-au tăiat proştii din porunca lui Ştefan XII Vodă. Gronschi * zice că ardelenii pre carii i-au omorit ţeranii din Moldova au fost ca la trei mii.
Galeaţţo10 acestea le scrie zicînd: „Priimi Racoţi sfatul să se întoarne în Ardeal, dară zăbăvi mai mult decît se cădea în Polonia şi dede tîmp lui Lubomirschi şi lui Zernesochi, generărilor poloneşti, de a-i împedeca întoarcerea şi de a-1 sili, la sfîrşitul lui iulie, a iscăli condiţiile/lui puse, numai ca să se poată înturna, care au fost ca se întoarcă tot ce cuprinsese şi se plătească 200.000 de taleri, pentru a cărora plinire au dat chizeşi între
alţii şi pe fratele lui Acaţie Barciai şi aşa, cu puterea păcei aceştiia, ş-au scos ostaşii din Cracovia, cum s-au zis mai în sus. întraceaia se apropia tătarii întru ajutoriul polonilor şi Racoţi cunoscînd primeşdia, lăsă toată oastea pre ocîrmuirea generariului Chemeni Ianoş, înturnîn-du-se el în ţeara sa, pe căi nemblate, numai cu 14 călăreţi. Chemeni Ianoş gîndea că se va mîntui de tătari, de se va trage spre munţii Moldovei, dară de la aceaia fu împedecat, pentru că bine că hanul tătăresc era cuprins în pacea cu polonii făcută, tătuşi nu priimea pacea, supt pretextul că fără de voia lui s-au făcut; drept aceaia au poruncit Iui Nârdan aga, generariului său, ca cu treizeci de mii de tătari să se apuce de ardeleni şi el încă îl ajuta; şi aşa ardelenii, cîţi nu s-au tăiat, au remas robi dinpreună cu generariul lor.
După perderea aceasta, în Ardeal nu se vedea alta, fără numai jalbe şi amînînţări asupra lui Racoţi carele era pricina a tot reul. Drept aceaia Racoţi s-au şi bolnăvit de moarte, precum cu toţii credea; ci spre mare nenorocirea ţerei s-au tămăduit şi ca se mulcumească gîlceava, pe trei zile ale Iui septemvrie au strîns seim la Gherla şi prin credincioşii săi au vestit că în seimul acela se va aşeza rescumpărarea robilor de la tătari. Iară adunîndu-se seimul, el ş-au povestit prin lungă scrisoare întîiu îmbla-rea sa în Polonia, apoi au venit la alte doao punturi, adecă: Cum s-ar rescumpăra robii şi Cum s-ar apăra de ar veni turcii asupra Ardealului. Despre cel dintîiu punt, cei mai buni prieteni ai lui Racoţi zicea că trebue aruncată dare neobicinuită ca să se strîngă bani spre rescumpărarea robilor, iară alţii zicea că cei mai bogaţi ar trebui se-i rescumpere; alţii iarăşi zicea ca fieştecarea familia se-şi rescumpere pre ai săi. Cei mai întregi la minte zicea că mai nainte de a otări ceva trebue să se trimită la hanul om se vadă ce-i este pofta, căci se auzea că numai pentru Chemeni Ianoş pofteşte 400.000 de taleri şi pentru al doilea generariu 200.000 de taleri. Ci acestea se vedea a se vesti numai de prietenii lui Racoţi, pentru că hanul alta nu poftea, fără numai ca Racoţi cît mai curînd se rescumpere robii cu banii săi. De ce, tare spăriindu-se Racoţi, mai pre urmă zisă ca acela se rescumpere / robii carele au fost pricina mergerei în Polonia. Pentru aceasta mîniindu-se staturile Ardealului, l-au întrebat pre cine vinătuieşte şi însemnînd el pe Chemeni Ianoş, doi feciori ai acestuia au stat în tălpi şi i-au arătat de faţă că rîvna de a-şi pune corona Poloniei pe cap l-au adus la perirea aceasta. Deci
94
95
mîniindu-se Racoţi pre dînşii, li se lăuda cu reu; ci I-au contenit staturile şi iarăş i-au tudumănit se rescumpere robii. Iară el au respuns că în cassă nu se află mai mult de 30.000 de taleri carii nu sînt destui se plătească pe poloni, necum se prisosească se rescumpere atîţa robi. Atunci cu toţii îl întreba: «Unde sînt averile care le-au lăsat Gavriil Betlen pe sama ţerei? Unde sînt bogăţiile care le-au adunat tată-său cu atîta.rîvnă> carele cu mii de meşteşuguri şi de tiranii le-au stors acela de pre beţii seraci? Unde sînt veniturile cele multe, ce se trag de pre mişaoa patria aceasta?» Şi mulţi cînd zicea acestea, punea mînile pe săbii, arătînd că lui încă nu-i vor părtini. Aşa s-au spart seimul, numai atîta otărind ca să se trimită Matia Bâlog la hanul se ispitească şi mai bine, ce-i este pofta."
După mai multe lucruri aduse, iarăş scrie Galeaţţo precum urmează: „Cînd _se întreba în seimul de la Bălgrad, cel din anul 1657, oare măză-li-vor pe Racoţi, cum vrea împăratul turcesc în cartea prin oarecare ceauş trimisă, au nimerit trimisul lui loann Chemeni cu carte din Cri-mea, scrisă lui Acaţie Barciai. în cartea aceasta scriia Chemeni că pre el vreu să-1 facă prinţ Ardealului, dară el nu priimeşte, ci se roagă de staturi ca se socotească bine şi cît mai curînd se măzălească pe Racoţi, de nu vreu să se strice tot Ardealul dinpreună cu Moldova şi cu Valahia. Pentru carea zisă staturile judecară se asculte de împăratul şi se rugară de Racoţi să se lasă însuş de domnia, pentru mîntuirea ţerei şi a sa, făgăduindu-i că, de se va putea împăca cu Poarta, iarăş îl vor priimi stăpîn. Iară Racoţi îndulcindu-se cu cuvintele acestea, au dat un manifest, în care spunea pricinile şi condiţiile supt care se lăsa de domnia, apoi s-au tras la moşiile sale. După ce s-au măzălit Racoţi, mai mulţi poftiră domnia, între carii era şi Acaţie Barciai carele în tot typul o cerca, dară avea mulţi împrotivitori şi pentru aceaia s-au lăsat de a o mai cerca acuma, iară nu s-au lăsat de nădejdea de a o dobîndi după aceaia. După multe voxuri fu ales prinţ comitul Franţisc Redei, bărbat de mare talant, blînd şi depărtat de orice tulburare. Cu această veste au slobozit pe ceauşul acasă şi s-au scris şi la viziriul din Buda / şi la hanul, şi aşa s-au sfîrşit seimul. Iară fiindcă viziriul în cartea sa, ce o scrisese la staturile Ardealului, afară de măzălirea lui Racoţi şi a fiiului său, mai poftea şi cetatea Boroş-Ienăului pentru părtinirea deplin şi ertarea, foarte mult s-au turburat toţi ardelenii şi mai vîrtos cei ce ţinea cu Redei, prinţul cel nou, şi după multă vorbă aşezară se i-o dea; ci fură împedecaţi de
Racoţi carele iarăş au luat ocîrmuirea ţerei, cum se va arăta la anul viitoriu." a
1 Szalârdi Iânos â Siralmas Magyar Kronikenak 5, Konyv. 7, Reszeben.2 Gronzki in ms. Elencho ad h.a. 3Galeazzo Gvaldo nella Storia di Leopoldo, lib. 1, p. 12. *Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 152. 'Szalârdi, Le, part. 9. * Ms. codex Balacianianus ad h.a. 7 Galeazzo, La, p. 27. 8 Szalârdi, l.c, part. 9. B Gronzki, l.c. 10Galeazzo, Le, p. 31 seqq. "Idem Galeazzo, Lc, p. 62.
Anul 1658. După ce s-au pus în anul trecut Franţisc Redei prinţ Ardealului, precum scrie Galeaţţo \ Lorantfi Susanna, muma lui Gheorghie II Racoţi, au îrceput a strînge ostaşi în Ungaria pe sama fiiului său, iară Racoţi au poruncit celor din Boroş-Ienău, din Oradea-Mare şi din Gherla, de i-au jurat credincioşire de nou. Carea înţelegîndu-o prinţul Redei au adunat ţeara la Mediaş, de-unde au trimis Ia Racoţi pe Dio-nysie Banfi şi pre Acaţie Barciai, îndemnîndu-1 ca să se ţină de legăturile ce le făcuse, dară nemica au isprăvit, pentru că Racoţi, pe 27 ianuarie din anul 1658, au mers la seimul din Mediaş şi pre cei adunaţi i-au silit de iarăş l-au priimit prinţ şi Franţisc Redei lăsîndu-se de stăpînirea Ardealului s-au dus cu lăcaşul în Hustul din Maramurăş, unde fusese şi mai nainte ca un ispravnic mare.
La numita adunare, precum scrie Franc2, venit-au soli şi cărţi şi de la Constantin I Bessarab, domnul Valahiei, carele îndemna pre ardeleni se ţină pretenşugul şi alleanţă cea vechie cu muntenii şi-i mustra pentru ce au măzălit pre Racoţi fără de ştirea sa, dojenindu-i ca se asculte de Racoţi, pentru care vorbe s-au supărat ţeara, tătuşi cu cinste i-au respuns.
„Iară Racoţi, precum scrie Galeaţţo8, au împărţit pre ostaşii săi la oei mai credincioşi prieteni ai săi şi au strîns şi mai mulţi pretutindenea, dară mai ales în Ungaria, pre lîngă Caşşovia. Apoi au trimis la împăratul Leopold şi la alţi prinţi creştineşti, de i-au înştiinţat despre a doaoa domnia / a sa şi au cerut ajutoriu de cumva s-ar scula turcii asupra lui.
a Amestecul turcesc în treburile Ardealului este mult mai important decît relatarea pe care o reproduce Şincai. Gheorghe Rakoczi H a fost mazilit de turci, iar dieta ■ fost silită să-1 primească pe Franciak Rnedey ca principe.
96
97
Aşadară în scurt timp adună bun numer de soldaţi, şi fiindcă tocmai atunci era rescoalele cele mari în Valahia şi în Moldova, cu ai cărora prinţi avea mare alleanţă, la cel dintîiu au trimis întru ajutoriu 7.000 de ostaşi şi la al doilea multe companii de pedestraşi şi călăreţi, ca ţinîndu-se în ţerile sale şi apărîndu-se în coantra tătarilor, se poată apoi dinpreună a sta împrotiva turcilor. Şi ca să se poată mai bine înţelege pricina pentru carea s-au făcut rescoalele acestea în numitele teri, aceasta o însemn:
Domnea în Valahia Constantin Şerban carele au urmat lui Matheiu Vodă. Matheiu Vodă mai nainte de moartea sa, ce s-au întîmplat în anul 1654, după ce s-au bătut cu Vasilie Lupul, domnul Moldovei, au lăsat cu limbă de moarte următoriului său ca pururea se ţină alleanţă cu Racoţi şi cu prinţul Moldovei, Ştefan Gheorghiţă. Alleanţă aceasta făcu pe turci să se teamă de mai mare beleao. Drept aceaia viziriul, după ce au poruncit lui Constantin Vodă să se lase de pretenşugul lui Racoţi şi n-au voit, ba încă şi ajutoriu i-au dat asupra polonilor, şi se-meargă la Ţarigrad, şi iarăş n-au vrut, ş-au băgat în cap ca se-1 lepede din domnia, spre care scop au poruncit başei din Silistria sau Drăştior şi fratelui hanului celui tătăresc să se scoale asupra lui Constantin Vodă carele avînd, cum era vestea, la 30.000 de ostaşi, cu mare îndrăznire s-au lovit cu dînşii, dară fu biruit cu foarte mare perdere, şi el încă de-abea au scăpat la munţi. Tătarii făcură tot feliul de tyrănnii în Valahia şi tăind pe nenumăraţi oameni, duseră cu sine ca la 10.000 de robi.
Aseminea sfîrşit avu şi Ştefan Gheorghiţă, prinţul Moldovei, că scoţînd el cu ajutoriul aceloraşi tătari şi cu al başei de la Drăştior în anul 1653 din domnia Moldovei pe Vasilie Vodă carele se chiema în commun Lupul cel Bătrîn, şi întărindu-se şi prin Poartă, plin de mîndrie şi de laudă, de la începutul domniei sale se unise cu Racoţi, şi el încă îl ajutase asupra polonilor. De-unde născîndu-se prepus că şi acuma vrea să se unească cu Racoţi asupra turcilor, el încă fu de aceiaşi tătari şi başa de la Silistria, de carii fusese ajutat Ia domnia, foarte reu bătut şi scos din Moldova, şi ca se nu cadă în mînile turcilor, au scăpat în Ardeal. Aşa remînînd ţerile acestea fără de domn pe mîna turcilor, Valahia s-au dat prinţului Mihail VI Radul, şi Moldova prinţului Gheorghie Ghica." Aşa scrisă Galeaţţo şi destul de bine, de vei lua afară ajutoriul prin care
s-au făcut Ştefan XII Gheorghiţă domn Moldovei,a precum poţi vedea Ia anul 1653. /
jni Iară Istoria Băiăcenească4 zice: „Mergînd veste la Poartă că Constantin, domnul Valahiei, şi Ştefan, domnul Moldovei, ţin cu Racoţi, pre amîndoi i-au măzălit şi i-au chiemat se meargă la Poartă, iară ei nevrînd, s-au dus în Ardeal, şi în Valahia s-au pus vodă Mihnea, iară la Moldova Gheorghie Ghica carele au fost capichehaia lui Ştefan Vodă la Ţarigrad. Deci mergînd această veste la Ştefan Vodă, şi Grigorie, feciorul lui Gheorghie Ghica, fiind aga mare Ia Ştefan Vodă, dintîiu l-au băgat la închisoare, după aceaia socotindu-se că într-alt typ nu va putea scăpa, s-au gătit de fugă cu toată casa lui şi luînd pe Grigorie aga cu sine şi mergînd pînă la Tirgul-Frumos, acolo l-au chiemat Ştefan Vodă şi l-au îmbrăcat domneşte cu işlec surguciu şi l-au încălecat pe cal domnesc şi i-au dat curtea toată cu steaguri, cu dobe, cu trîmbiţe, cu slujitori şi cu toată pompa şi l-au trimis la Iaşi ca pre-un fecior de domn şi i-au zis: «Fătu-mieu! mergi sînătos, dacă au voit Dumnezeu aşa». Şi au ales oameni de ai lui, carii au poftit a merge cu dînsul, cîţi i-au trebuit. Şi aşa Ştefan Vodă s-au dus în Ardeal. Aşişderea şi Constantin Vodă."
Iarăş Franc5, aşa scrie despre amîndoao ţerile româneşti şi despre Ardeal: „în anul 1658, pre la începutul lui martie, prea mare mulţime de tătari şi de turci au năvălit în Valahia, adecă 30.000 de tătari şi 30.000 de turci; şi alungind dintrînsa pre Constantin Şerban Vodă, au pus în locul lui pe Mihnea, adecă pe feciorul Radului Vodă celui de demult, ducînd în robie mai mulţi de 10.000 de oameni. în 20 martie, în vecinătatea noastră, Vizdcna, au venit Constantin Vodă alungat din ţeara sa şi acolo, după ce ar fi beut pahare de bucurie cu domnul Racoţi, în 25 martie au venit în Sibiiu, cetatea noastră, şi aşişderea ospătîndu-secu magistratul, a doaoa zi pînă-n zio au purces spre Făgăraş. Pre la sfîrşitul lui martie s-au alungat din scaunul său prin turci şi prin tătari şi Ştefan Gheorghiţă (nu Gherliţă), domnul Moldovei, şi s-au pus în locul lui... Ghica."
Ci se mă întorc la Racoţi. Despre dînsul aşa scrie mai încolo Galeaţţo 6: „După atîtea întîmplări rele ce s-au întîmplat cu începutul anu-
a Gheorghe Ştefan a mat tronul Moldovei cu ajutorul ardelenilor si muntenilor, şi na cu al turcilor si tătarilor, cum spune Galeazzo.
98
99
lui 1658, şi după priixnirea lui Racoţi la a doaoa domnia, viziriul din Buda şi başa din Drăştior scriseră staturilor din Ardeal ca îndată se lepede pe Racoţi, almintrelea vor prăpădi toată ţeara. Amînînţarea aceasta sili pe Racoţi a chiema ţeara la Bălgrad, unde multe lucruri s-au luat înainte şi nici unul s-au isprăvit, pentru că Racoţi respunse celor ce îl îndemna să se lase de domnia, că va face aceaia, de se va 102 lega Poarta că ia încă va lăsa se aleagă staturile / prinţ pe carele îl vor voi, că nu va face vreo înoîre asupra ţerei, că va ţinea athnamele cel de la Soliman II dat ţerei; şi mai pre-urmă că nu va lua cetatea lenăului de la ocîrmuirea Ardealului. Cu acestea s-au împrăştiat seimul, dară nu s-au potolit mînia turcilor, carea şi mai tare s-au întăritat prin aceaia că Racoţi au prins şi au pus la închisoare pe solul turcesc, carele adusese steagul şi celealalte stemme de domnia lui Franţisc Redei, şi aşa au făcut şi cu trimişii viziriului din Buda la ardeleni. Pentru care astupîndu-şi divanul urechile de cătră toate rugăciunile, fu judecat războiu asupra Ardealului."
Aceasta înţelegîndu-o Racoţi, precum scrie iarăş Galeaţţoau trimis pe Gavriil Cheuvâri la împăratul Leopold I şi au făgăduit că-i va da Boroş-Ienăul, dară aşa, ca după ce se va împăca el cu Poarta, se i-1 dea împăratul înapoi, la carea poftă a lui împăratul nu i-au respuns în scris, ca nu cumva se-i trimită scrisoarea la Poartă ca se strice pacea dintre împăratul şi dintre Poartă, pentru mîntuirea sa, ci numai cu vorba i-au spus că va trimite pre generariul Annibal Gonzâga întracolo. carele va întocmi lucrul. Apoi zice Galeaţţo8:
„Cînd era se treacă Gonzaga în Ungaria, Racoţi preascuns au trimis în Valahia pe Petru Redei ca să se întocmească cu Mihnea Vodă, carele pentru frica ce o avea de turcii cei ce încă zăbăvea în Valahia, s-au dus la un loc numit, numai cu 500 de ai săi şi acolo s-au vorbit laolaltă se unească armele, de cumva s-ar acăţa turcii de dînşii. îmbiase Mihnea pe turci cu 100.000 de taleri pentru Racoţi şi pentru aceaia căzuse în prepus că prea mare pretenşug are cu dînsul şi se temea ca se nu-1 lepede cît mai curînd din domnia; drept aceaia au făcut legătură să se ajute unul pe altul. întraceaia au sosit mai multe oşti turceşti la Buda, care s-au dus la Timişoara, şi viziriul din Buda încă au mers după dînsele."
Deci, cum merge mai încolo Galeaţţo 9, Racoţi iarăş au adunat ţeara la Bălgrad, unde nu aşezară alta, fără numai că toţi se vor întrarma,
vezînd primeşdea; cu carea făgăduinţă îndestulindu-se Racoţi, s-au dus la Ienău, de-unde au scris carte viziriului celui mare, la carea respunde acela aşa, precum se poate ceti la Salardi10. După aceaia s-au dus Racoţi asupra turcilor şi în 5 iulie au bătut pe başa de la Poşega, lîngă Lipova, şi au ars Aradul. Apoi zice Galeazzo11: „Racoţi făcînd biruinţa mai sus zisă au trimis pe Ştefan (XII) Vodă în Moldova se facă ceva împedecare armelor ottomaniceşti ce se pornise de la Odriiu; ci întîl-nindu-se Ştefan cu tătarii, aşa l-au bătut de de-abea au putut scăpa / 103 însuş el cu viaţă." Iară Istoria Băiăcenească12 zice: „Ştefan Vodă luînd de la Racoţi oşti s-au dus se scoată pe Ghica de la Moldova, ci prinzînd de veste Ghica, ş-au strîns ostile sale cele mai bune şi încă mai multe şi au trimis pe fiiul său, Grigoraş, cu ostile de au eşit înainte la Tîrgul-Formos, la Strungă, unde avînd bătae, au biruit Grigoraş pe Ştefan, de I-au duduit iarăş în Ardeal. Deci n-au voit se mai facă întîrziere în deşert pre-acolo fiindcă vedea slăbiciune la Racoţi, şi fiindcă s-au ruşinat pentru că au fost biruit în Moldova, s-au dus în Ţeara Leşească, de-acolo s-au dus la Musc şi de-acolo întralte părţi pînă ce s-au gătat; iară pe doamna din Polonia o au trimis în Moldova la casele eii se şează pentru că nu o iubea şi avea ţiitoare."* Ci ducerea lui Ştefan XII la Musc s-au întîmplat mai tîrziu.
După acestea turcii, cum scrie iarăş Galeaţţo13, au luat Boroş-Ienăul şi au prădat tot Ardealul dinpreună cu Bălgradul, despre carea pradă vorbind Franc14 zice că în anul acesta, 1658, în 19 avgust, viziriul cel mare ca se-şi stîmpere mînia ce o avea asupra ardelenilor, au chiemat pre tătari şi pre alţii în Ardeal, carii au şi întrat pre la Buzeu şi au ars secuimea şi Ţeara Bîrsei, numai Braşăul l-au ertat pentru 25.000 de taleri. Apoi iarăş Franc'5 scrie aşa: „Căci vai şi mişel! era în Ardeal în zilele acelea, stricîndu-1 cu sabie şi cu foc: hanul tătăresc cu 80.000, sau cum vreau alţii, şi mie încă mi se vede, cu 100.000 de tătari; cozaci, 12.000; başa din Silistria cu 12.000 de turci; căpitanul lui vodă din Moldova cu 9.000 de curteni; iară Mihnea, domnul muntenesc, cu 12.000 de ai săi; carii după ce au întrat, tot Ardealul l-au pus în foc şi pulbere."
a în cronica Ini Radu Popescu (la Şincai Cronica Bâlicenească) se spune, in paranteză... „că nu o îubiea. că avea ţiitori".
„De acestea spăriindu-se seimul din Sighişoara, zice Galeaţţoie, au trimis pre Acaţie Barciai la viziriul cel mare, se le ceară ertare. Mergînd Barciai şi aflînd pe veziriul lingă Boroş-Ienău, îi spusă solia, ci fiindcă viziriul se chiemase îndărăpt de sultanul se meargă asupra lui Hassam başa, rebellului din Alepo, numi prinţ pre Acaţie Barciai, dîndu-i condiţiile acestea: Ca se nu facă vreo pomenire mai mult despre Boroş-Ienău şi despre otarul lui şi cît mai curînd se dea turcilor Caransebeşul şi Logogiul, ce sînt spre apa Temişului. Ca de-aci înainte se plătească haraci îndoit, şi pentru cheltuielele ce le-au făcut Poarta în războiul de-acum se plătească Ardealul 500.000 de taleri; ca să se nevoiască a căpăta în brîncile sale vii au morţi pe Racoţi şi pe doi domni româneşti, pe Ştefan al Moldovei şi pe Constantin al Valahiei. Ca pre lăcuitorii de Ungă Solnoc, carii trecuse supt stăpînirea Ardealului, se-i dea înapoi 104 turcilor. Şi ca se dea chizeşi patru nobili dintre / cei ce era cu dînsul, pentru toate acestea cum că se vor plini. Aşa au făcut pe Barciai prinţ Ardealului cu numele împăratului şi I-au trimis la seimul din Sighişoara şi în zădar amînînţînd Racoţi, au poruncit de l-au ales şi staturile prinţ Ardealului, poruncind şi domnilor româneşti ca se-1 ajute, de va avea op, şi lui Chinân başa ca se privească de la Boroş-Ienău după Racoţi carele eşise în Ungaria şi nu înceta a se ruga de ajutoriu împăratului Leopold I."
Despre Mihnea sau Mihail VI, domnul Valahiei, aşa scrie Anonymul românesc17: „Mihnea Vodă zic se fie grec, leat 1658, feciorul lui Iane serdariul.8 De mic au fugit de Ia părinţii lui Ia Ţarigrad la Sinân'başa şi s-au numit că iaste fecior Radului Vodă. Deci măzălindu-se Constantin Vodă, l-au orînduit împărăţia pre acesta, şi venind în ţeară cu turcii şi cu tătarii, povăţuindu-i dărăbanţii, au robit ţeara. El se arăta la turci foarte supus, dară gîndul lui era să se rădice cu războiu asupra turcilor, şi îndată au început a strînge dărăbanţi şi alte oşti." Iară Istoria Băiăcenească1* zice: „în această mergere în Ardeal a turcilor, Mihnea Vodă avea înţelegere cu Racoţi şi cu Constantin Vodă ca se stea cu sabia asupra turcilor şi avînd aceasta întocmită în gîndul lui, cînd voia se treacă pre Ia Telegeni, atunci ş-au arătat gîndul boierilor şi căpitanilor, îndemnîn-» du-i se tae pe turcii carii vinea cu başa seraschir şi cu tătarii. Boierii şi
Mihail Radu (Mihnea al ni-lea) era fiul lui Iane Surdul, „grec cămătarhi".
căpitanii auzind aceste vorbe de nimica, se îngrozea şi se mira ce vor face, fiindcă turcii şi tătarii le era în spate. Ci în faţa domnului zicea: «Bine, doamne! Noi se facem porunca măriei-tale, dară mai pre urmă cine din noi şi din pruncii noştri va scăpa de sabia cea lungă a turcilor?» Care respuns auzîndu-1 domnul s-au mîniat; iară dacă s-au despărţit în laturi, s-au sfătuit boierii se fugă şi se-1 lase pe dînsul. Şi aşa au făcut, că au fugit toţi încătrău au putut. înse Pîrvul vistieriul Vlădescul fiind mai îndrăzneţ., cu cîţiva boieri şi căpitani s-au dus îndărăpt la başa de-au spus cele ce zicea Mihnea Vodă se facă. Iară Mihnea Vodă vezînd aceasta s-au întors şi el la başa, jăluindu-se de boieri şi de oşti că nu voesc a merge în slujba împărătească, ci fug ca nişte rei, iară el singur este dirept împăratului, precum au fost şi în curtea împărătească şi n-au avut vreodată, nici are gînd reu şi viclean. Başa crezînd vorbei lui şi necrezînd boierilor, i-au împăcat, numai se meargă în slujba împărătească, iară vezînd lucrurile despre başa şi mergînd la Conoi şi întîm-105 plîndu-se de au venit Pîrvul vistieriul sub cortul domnesc, / poruncise mai nainte unor beşlei ca, de l-or vedea, se vină cu arme ascunse pre sub haine. Şi veniră beşleii turceşti şi zicindu-le Mihnea Vodă, îndată loviră pe Pîrvul vistieriul cu săbiile, de-1 făcură fărîmi. Şi multă pagubă făcînd împăratului cu uciderea multor turci.8 Iară Istrate Postelnicul, carele mult tîmp au fost pribeag pe vremea lui Matheiu Vodă şi mult au chiel-tuit Matheiu Vodă se-1 ia de la turci şi n-au putut, fiind atunci supt cortul său şi înţelegind de patima Pîrvului vistieriului, au fugit în pădure fiind aproape pădurea; iară Mihnea Vodă au poruncit dărăbanţilor se-1 prindă, carii au şi intrat în pădure şi căutîndu-1 de-amăruntul l-au aflat. Deci ducîndu-1 la Mihnea Vodă, l-au tăiat şi au mai tăiat pe Radul Bărsescul aga şi pe Vintila căpitanul şi pe Badeavez şi au trimis pe Dica Arz sîrbul după Preda Brîncoveanul şi l-au agiuns la Tîrgoveşti şi în casele domneşti l-au omorit. Poruncit-au şi căpitanului Odor din Tîrgoveşti de au mers la Filipeşti la Constantin Postelnicul Cantacuzenul şi la Pan spătariul. ginerele lui. Ci ei mai nainte prinzînd de veste au fugit preste munte la Braşău şi de-acolo s-au dus Ia Moldova. Deci Mihnea Vodă
a Şincai a folosit un text corupt pentru că în cronica lui Radu Popesco nu e vorba de vreo pagubă făcută turcilor, prin moartea lui Firvul Vlădescu, ci... „si nu să mai socoti că iaste ştiut la Poartă si mutafarci (călăreţ care însoţeşte pe sultan) împărătească, şi-1 ridicară de acii făcut făiime de săbii".
102
103
mai stîmpărîndu-se cu moartea acestor boieri, s-au dus cu turcii şi cu tătarii la Ienău si toamna iarăş s-au întors la scaunul său."
1 Galeazzo Gvaldo nella Storia di Leopoido, tom. I, p. 66 seqq. * Andreas Frank in Ms. Diario diaetae Medietuis de anno 1658 ad 27 lanuarii. 3 Galeazzo, tom. I, p. 70 seqq. 4 Ms. codex Balacianianus ad h.a. 5 Frank in Ms. Diario ante comitia Seges-variensia de ann. 1658. a Galeazzo, tom. I, p. 332. * Galeazzo, tom. I, p, 339 seqq. 8 Idem, p. 341 seq. 9 Idem, p. 345 seqq.19 Szalârdi Iânos â Siratmas Magyar Kronikâ-nak 6, Konyv. 4, Reszeben. "Galeazzo, tom. I, p. 351. " Ms. codex Balacianianus, ad h.a.13 Galeazzo, tom. L p. 352 seq.14 Frank in Diario ante comitia Segesvariensia, de h.a.15 Idem Frank in Diario comitiorum Segesvariensium h.a. ad diem 7 Octobriis. "Galeazzo, tom. I, p. 355 seqq.17Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44. 18Ms. codex Balacianianus ad h.a.
Anul 1659. Priimind ardelenii în anul trecut şi fără de voia lor, precum arată Compilata*-, şie prinţ pre Acaţie Barciai, acesta în anul de-acum pe fevruarie au adunat seim la Bistriţă, unde, precum scrie Franc2: „în cea de obşte adunare a ţerei s-au cetit cărţile cele de alleanţă întoarse pre ungurie, dintre care cea dintîiu era a lui Mihnea Vodă, a doaoa a lui Gheorghie Ghica Vodă, a treia a lui Grigoraş, feciorului lui, şi tute trele / cuprindea în sine ca să se ţină pacea, pretenşugul şi vecinătatea între dînşii şi între ardeleni întreagă şi neclătită. Ci prealuminatul prinţul Acaţie Barciai pofta lui Mihnea Vodă de astă dată nu o au priimit pentru că se vedea prepusă, iară cu Ghica Vodă a face pretenşug, cu toţii au voit pentru ca să se poată rescumpăra robii de la tătari."
Nici e de a te mira că Barciai n-au priimit pofta lui Mihnea Vodă, pentru că aşa i-au scris şi dragomanul Palaiotta 3: „Prealuminate doamne prinţule! Am vrut se te înştiinţez pre înălţia-ta că prezidentul împăratului nemţesc, cu numele stăpînului său, mult s-au rugat de viziriul cel mare ca Racoţi se poată ţinea moşii în Ardeal, dară nemica au dobîndit, ba aceaia s-au rînduit ca nici în ţerile împăratului nemţesc se poată ţinea vreo moşie. Drept aceaia te rog pre înălţia-ta ca se ocîrmueşti cu grijă Ardealul şi cu Racoţi se nu aibi vreo amestecare, ca se nu cazi în prepus. Vreu a te înştiinţa şi despre aceasta, că domnul muntenesc se înţelege cu Racoţi prin Iacov Harşâni, pentru care lucru, cît va trimite banii înlăuntru, îndată i se va lua domnia şt în locul lui se va pune Gri-
107
goraş, fiiul lui Ghica Vodă." Galeaţţo 4 scrie că din seimul de la Bistriţă s-au trimis la Racoţi, Gheorghie Lazar ca se dea cetatea Orăzei-Mari lui Acaţie Barciai, carea o au şi dat Racoţi după ce au jurat ardelenii că nu se vor întinde la moşiile şi bunurile mîne-sa, ale muerei, ale fraţilor şi ale prietenilor săi şi că, de se va putea împăca cu Poarta, iarăş îl vor priimi prinţ. Pentru carea faptă a lor, Poarta foarte s-au mîniat şi băgînd pe solii ardeleneşti la închisoare, lui Acaţie Barciai i-au poruncit ca pe Racoţi pretutindeni se-l gonească. La carea dare a Orăzei zice Salardi5: „Gheorghie II Racoţi, cînd au dat Oradea-Mare lui Acaţie Barciai, gîndea că el tot sta tare întrînsa şi pentru căpitanul eii şi mai vîrtos pentru loann Raţ carele era hodnogi de-acolo şi jurat spre slujba lui. Iară Telechi Mihaiu, pe carele nu numai îl crescuse în curtea lui, ci îl şi însurase, fiind el mijlocitoriu ca se-i dea reposatul Pecri Ferenţ din Cuci muiere pre una născuta fata sa şi-1 pusese în deregătorie, iară acuma, perzîndu-şi casa din Ienău şi moşiile din Ţeara-de-Gios, ce îi remăsese de tată-său, loann Telechi carele fusese mai pre-urmă unul dintre hodnogii călăreţilor din Orade, şedea în căsuţa sa cea din Orade dinpreună cu mumă-sa şi cu muerea şi era ochii şi urechile lui Racoţi. Aşişderea ţinea cu Racoţi şi Stepan Frenţ, feciorul lui Stepan Frenţ celui bătrîn, carele avea muiere pe sora lui Telechi Mihaiu şi iarăş şedea în Oradea-Mare."
Iară Galeaţţo 6 aşa mînă mai nainte povestea sa: „Fost-au / veste că prepusul turcilor despre Barciai cum că acesta se înţelege cu Racoţi spre paguba lor, s-au întărit şi prin Mihnea, domnul cel nou al Valahiei. Acesta, cît s-au numit domn, îndată au făcut să se încoroneze şi să se ungă în beserică de un preot grecesc, şi puţin tîmp trecînd, pornit de nenfrinată mîndrie, au trimis la Poartă pre unul dintre ai săi se-i capete hattişerit adecă diplomat de la împăratul turcesc, ca să se chieme de-aci înainte arhidux de Valahia, şi ca să se facă vrednic de o graţia ca aceasta, au scris viziriului celui mare că Barciai pre-ascuns se înţelege cu Racoţi şi că au strîns cele 500.000 de taleri, dară nu îe trimite pentru că nădăjdueşte, că Poarta va îmicşura suma aceaia. în sfîrşitul cărţei arăta foarte mare rîvnă cătră Casa ottomanicească şi se ruga viziriului ca se lucre la împăratul se-i dea Iui tuttetrele ţerile, că el va plăti pururea fără de scădere şi zăbavă obicinuiţii haraci, pentru Valahia 150.000, pentru Moldova 20.000 şi pentru Ardeal 60.000 de taleri, afară de alte
104
105
slujbe ce va face Portei. Ci făgăduinţele acestea mai pre-urmă au fost spre stricarea Mihnei pentru că turcii le-au luat în rea parte." Apoi scrie acelaş Galeaţţo7 că împăratul Leopold I, în 5 maiu din anul 1659, au trimis pe baronul Climent Raddlt la Racoţi se ceară înapoi comitaturile Satmariu şi Sabolci cu cetăţile Satmariu şi Callo. dară după multe vorbe s-au ales o nemica. Ci hanul tătăresc au dat assecuratoria aceasta 8, despre slobozirea lui Chemeni Ianoş şi a lui Corniş Frenţ din robia de la Crim:
„Noi, Mehmet Ghirra ş.c. facem înştiinţare că în vremile trecute, cînd mersesem în Polonia ş.c. Ia rugămintea celui mai mare viziriu al nostru, Sester Gasi, şi a prietenilor noştri celor din vecini, adecă a voe-vozilor din Moldova şi din Valahia, ce s-au făcut noao pentru numitul loann Chemeni şi Franţisc Corniş, vrem se-i slobozim pre dînşii, ci aşa ca loann Chemeni se facă să se dea oamenilor ncştri, carii sînt trimişi spre aceaia, pentru sine 40.000 de taleri şi pentru Franţisc Corniş 20.000 de taleri, ce se vor aduce din Braşău în Tîrgoveşti, iară pentru ceaialaltă parte a rescumpărărei lui loann Chemeni, adecă pentru,alte 40.000 de taleri, se fie chizeşi numiţii voevozi ş.c. Dat în Bacşa-Saraiu în 5 maiu din 1659."
Tocma atunci cînd au sosit assecuratoria aceasta în Ardeal, se ţinea seim la Sas-Şebeş, despre care aşa scrie Salardi ft: „Aşa sfîrşindu-se seimul 108 din Sas-Şebeş, în care nu s-au potolit focul din ţeară, / ci mai tare s-au aprins cu articulii cei împrotiva lui Racoţi făcuţi, cu neprimirea cărţilor lui şi cu cuprinderea moşiilor lui, şi pe Racoţi la atîta mînie l-au adus de ce cocea mai nainte în inima sa asupra ţerei şi asupra lui Acaţie Barciai, acuma în scrisoare o au dat afară, adecă: Că condiţiile, supt care se împăcase, le-au călcat şi au frînt credinţa lui de la ţeară dată, cînd moşiile prinţesselor le-au luat din îndemnul lui Seidi Ahmet, başa cel prin Ştefan Tisa făcut şi prin Caspar Barciai aţiţat ş.c. Drept aceaia Racoţi au început a-şi aduna oşti pre lîngă Tisă, şi Constantin Vodă încă ş-au adunat oşti pe bani în partea împăratului Leopold, care toate au jurat că şi lui Racoţi încă îi vor fi credincioase. Aşa gătit fiind Racoţi, precum scrie iarăş Salardi10, au aşteptat pînă ce s-au strîns bucatele de pe cîmp, apoi cătră > sfîrşitul lui avgust dinpreună cu Constantin Vodă au trecut Meseşul spre Cluj se meargă asupra lui Barciai şi a ţerei, carii se strînsese pe şesul Turzei. Fiind Barciai şi ţeara pe şesul Turzei, cum scrie Franc11, au
sosit acolo şi loann Chemeni în 28 avgust cu un boieriu din Valahia de la Mihnea Vodă, la carele ardelenii cu Barciai a doaoa zi, adecă în 29 avgust, au trimis trei chizeşi: pe Nadanii Mihaiu, protonotariul şi feciorul ucigătoriului lui Gavriil Batori, pe Ştefan Lazar şi pre oarecare senator săsesc din Braşău, carele ştia limba românească, numai ca se-1 poată aduce se facă alleanţă cu Barciai împrotiva lui Racoţi. Ci din alleanţă lui Mihnea Vodă cu Barciai, cum vom vedea acuş, s-au ales o nemica. Iară Barciai cu seimul, precum scrie mai încolo Salardi12, au trimis pe loann Chemeni înaintea Iui Racoţi se facă pace cu dînsul, ci nemica au isprăvit. Drept aceaia apropiindu-se Racoţi de Şesul Turzei, Barciai de-acolo s-au tras la Murăş, apoi lăsîndu-1 mai ales secuii, au mers la Deva şi lăsîndu-şi doamna cu frate-său, Barciai Caspar, în cetatea Devei, el cu frate-său, Barciai Andraş, cu loann Betlen, cu Mihail Toldalaghi, cu Gheorghie Lazar şi cu alţii au trecut la Timişoara, Ia Seidi Ahmet başa pentru ajutoriu.
Iară Racoţi, precum scrie Galeaţţo13, au strîns ţeara în Murăş-Oşor-heiu, unde a treia oară fu ales prinţ Ardealului, în 8 octomvrie din anul 1659. Despre seimul de la Murăş-Oşorheiu aşa scrie Andreiu Franc14, sibiianul: „La 25 septemvrie în 25 ale aceiia luni, după resăritul soarelui, au întrat în M, Oşorheiu domnul loann Chemeni în veşmînt şi cu arme tătăreşti negre, petrecîndu-1 mulţi nobili, şi descălecînd la sălaşul său, multe am auzit despre starea noastră. La 29 sept. apropiindu-se aşa au întrat Gheorghie II Racoţi în Murăş-Oşorheiu / şi au descălecat la obicinuitul sălaş al prinţului ţerei.....ca de-a dreapta lui se meargă luminatul
voevodul Constantin... după aceaia urma călăreţii carii unii era ai lui Racoţi, alţii ai numitului voevod. Carii era ca la 3.000 mii şi musicul călăreţilor lui Constantin zicea nota fetei româneşti, cînd ş-au perdut caprele şi plîngînd le căuta pe munţi, iară musicul călăreţilor lui Racoţi zicea nota lui Chemeni Ianoş, adecă: «Dumnezeul lui Israil, carele şezi în ceriuri, uită-te de-acolo gios ş.c». La întîia zi a lui octomvrie se chiamă solul muntenesc carele din greşală nu se aduce, ci se aduce vlădica cel cozăcesc al lui Constantin Vodă pe calul Iui Racoţi înaintea ţerei, de-unde în zădar s-au trimis îndărăpt; şi în rădvan se aduce solul voevodului Mihnea, episcopul mînăstirei din Tîrgoveşti, cu secretariul numitului vodă, carele au dat cartea luminatului vodă, carea spunea că el pentru aceaia au tăiat pe turcii cei de lîngă sine, ca se nu setae el de dînşii
106
107
şi să se pună deregatori turceşti şi supt acelaş jug se cadă şi Ardealul. Afară de aceasta pofteşte şi se leagă ca alleanţă lui Matheiu Vodă, cea în anul 1636 făcută să se înoiască şi să se ţină, în toate făgăduind asemenă credincioşire. Datu-s-au şi altă carte de la boierii cei mari pentru treaba
aceasta."
Cheţer15 încă scrie: „Laudă Iui Dumnezeu! Mîngăicioasă veste ne-au venit de la Ardeal, cum că Gheorghie II Racoţi iarăş s-au priimit prinţ de ardeleni şi că domnul Barciai cu unii de ai săi fugind în Turchia, se ţine în Timişoara. Şi am auzit că Mihnea, domnul Valahiei, au omorit pe 2.000 de turci, ce era lăsaţi spre paza lui şi că făcîndu-se apriat protiv-nic turcilor, au bătut pe başa din Drăştior, tăind 3.000 de turci."
Iară Gronschi16 zice: „întraceaia Racoţi săvîrşind seimul din Murăş-Oşorheiu, cu cei mai aleşi nobili au mers la marginea Ardealului şi a Valahiei, la satul Rucâriu ca se întărească alleanţă cea nu de mult făcută cu Mihnea Vodă, unde fiind de faţă amîndoi domnii, au isprăvit cele de isprăvit... Şi Racoţi prea mult nădăjduind în pretenşugul prinţului Mihnea, pe Constantin, fostul prinţul Valahiei, l-au trimis cu oşti secueneşti şi nemţeşti plătite, cu generariul Gaudi Andreiu se cuprindă Moldova. Carele întrînd în Moldova au şi cuprins ţeara de la Gheorghie Ghica, dară apoi venind Ghica cu oşti mai tari din Drăştior, au bătut pe Constantin Vodă şi acesta s-au înturnat la Racoţi."
Ci mai pre larg le scrie acestea Salardi17, zicînd: „Mai nainte de a porni Racoţi cătră Ardeal, pe Mihnea, domnul /muntenesc, au fost început a-1 nebuni şi a-1 trage la sine prin şerbul său, Iacov Harşanii, făgăduindu-i că va trimite la dînsul pre Andreiu Gaudi cu 6.000 de oameni, şi aşa întocmindu-se laolaltă ca, de va aj uta Dumneze u şi lui Mihnea Vod ă şi lui Constantin Vodă în Moldova asupra turcilor, cu toţii se treacă Dunărea şi să se apuce de mai mari în coantra turcilor. Ci fiindcă pe Mihnea Vodă îl crescuse Poarta, pînă atunci nu i se putea încrede, pînă cînd nu va tăia pre acele 2.000 de turci carii era spre pază lîngă dînsul şi nu-i va da în mînă pe Mihail Nadânii; care făcîndu-le Mihnea Vodă, s-au făcut pe sine veşnic duşman al Portei şi aşa au scăpat bucătura pentru umbra eii şi domnia pentru pretenşugul lui Racoţi şi biata Ţeară Muntenească în mai grea primeşdie o au pus. Iară fiindcă lui Ştefan Vodă şi lui Constantin Vodă încă Ie făgăduise Racoţi că îi va aşeza în ţerile lor, acum Constantin Vodă, pentru legătura această noao cu
111
Mihnea Vodă, remînea fără de ţeară de nu ar fi lucrat Racoţi prin Mihail Mîcheş ca Ştefan se îngădue domnia Moldovei lui Constantin Bessarab, aşa ca el se-şi ţină toate moşiile din Moldova, se trăiască laolaltă ca fraţii şi întîmplîndu-se moartea Iui Constantin, se urmeze Ştefan în Moldova.
Pre protonotariul Mihail Nadanii, solul lui Barciai, l-au prins Mihnea Vodă şi trimeţîndu-I în Făgăraş, acolo au poruncit Racoţi de i-au tăiat capul pentru articulii din Sas-Şebeş şi pentru alte scrisori asupra lui Racoţi. Deci Racoţi au trimis pe Constantin Vodă asupra Moldovei şi lui Mihnea Vodă încă i-au dat ajutoriu, cum s-au zis mai nainte dintralţi avtori, cu carea faptă mult ş-au împuţinat ostile. Drept aceaia auzînd că viziriul din Buda cu başa din Timişoara şi cu Barciai se gată se-i vină asupra, au început a-şi spori ostile şi au chiemat pe Giulai Frenţ cu haiducii lui în Ardeal; iară pre Chirii, parohul sau preotul cel românesc din satul Ciurulla din comitatul Hinedorei, carele cu cinci sau şese sute de ostaşi români ai săi nu de mult arsese Deva, l-au trimis Racoţi cu cărţi dinpreună cu Ştefan Roman, ţeranul din Telegd, la românii din Criş-Baia, din Hălmagi, din Beiuş, din Papmez6u, din Mişche, din Luncă şi din dominiul Orăzei-Mari ca se ia arma că pe toţi îi va nemişi; carii au şi luat şi destule beciznicii au făcut asupra domnilor pămînteşti. Iară înţelegînd Racoţi că turcii au pornit din Timişoara şi vin pre la Caran-Şebeş şi pre la Logogi, el s-au grăbit de au / cuprins strîmtoarea de la Poarta-de-Ferr, unde ş-au băgat toată pedestrimea în şanţuri bine întărite cu multe tunuri; ci turcii au trecut preste munţi, pe locuri nemaiîmblate de oşti, şi s-au lovit cu Racoţi la Gradişca, unde au fost mai de demult Sarmisoghetuza, cetatea dachilor. Acolo Racoţi neavînd pedestrimea cu sine, fu biruit de turci şi s-au tras la Orăştie; iară turcii nu l-au gonit, ci s-au înturnat la şanţurile de la Poarta-de-Ferr de au tăiat toată pedestrimea şi au luat toate tunurile. Apoi s-au cărat după Racoţi, ci Racoţi s-au tras dinnaintea lor la M. Oşorheiu. Iară cei prin preotul de la Ciurula şi prin Ştefan Roman din Telegd adunaţi, au trecut pre Ia Zlacna şi Aiud la şesul Turzei ca să se împreune cu Racoţi carele trăgea spre Cluj de la M. Oşorheiu, ci turcii i-au agiuns pe Şesul Turzei şi tăind o parte dintre dînşii, pe ceialalţi i-au împrăştiat. Aşa turcii s-au înturnat la Timişoara, în lună lui dechemvrie din anul 1659, lăsînd bun ajutoriu lui Barciai, iară Racoţi au încungiurat pe Barciai în Sibiiu din dechem-
108
109
vrie pînă în maiu." Aşa scrie acestea Salardi. Aşişderea scrie Galeaţţo18, carele zice mai încolo:
„Numitul Mihnea.. domnul Valahiei, după ce au făcut alleanţă cu Racoţi şi au dobîndit de Ia dînsul cinci sute de ostaşi, s-au înturnat în ţeară şi tăind 2.000 de turci au învins şi pe başa de la Dărştior, cînd se înturna de Ia Boroş-Ienău, ci tyrănnind după aceaia asupra boierilor, acestea au chiemat întru ajutoriu pe tătari, cărora neputîndu-le Mihnea Vodă sta împrotiva, s-au tras în Ardeal. Asemenea s-au întîmplat şi lui Constantin Vodă carele cu vro cîteva mii de ostaşi, parte de el adunaţi pe bani, parte de Racoţi împrumutaţi, în sfîrşitul lui octomvrie din anul 1659, întrînd în Moldova, cu norocire s-au oştit şi bătînd pe Gheorghie Ghica, prinţul cel nou, atîta l-au spăriat de au fugit în munţi. Şi cu adeverat lezne ar fi stăpînit ţeara Constantin, de nu ar fi grăbit întru ajutoriul lui Ghica sultanul Galga, fratele hanului, cu 30.000 de tătari, de carele fu învins Constantin şi cu mare nevoe au scăpat în Ardeal şi de-acolo în Ungaria. Aşadară căzînd amîndoao ţerile acestea supt puterea turcilor, împăratul turcesc au trimis pe capigihiaia-Aghiâssi în Valahia, ca se dea ţeara aceasta lui Gheorghie Ghica. Moldova vrea se-o facă vizirat, ci apoi socotindu-se împăratul, o au dat lui Ştefan (XIII), feciorului Lupului celui Bătrîn." Aşişderea scrie Istoria Băiăcenească™ şi Anonymul românesc20. Iară Andreiu Franc21 scrie: „însuş Mihnea, domnul Ţerei Munteneşti, şi Andreiu Gaudi cu ai săi ostaşi şi cu cei ce i-au căpătat de la Gheorghie / Racoţi, din Valahia fugind, înpluse locurile de pre lîngă Sibiiu." Apoi iarăş; „Românul Petru Budai încă întru această seară se trimite Ia domnul Valahiei, Gheorghie Ghica, şi la başa din Drăştior, prin carele scrie prealuminatul domnul Barciai lor în Tîrgoveşti că el cu căpeteniile Ardealului şi cu o parte a oştilor viziriului, este cu noi în Sibiiu".
1 Compilator Const., part. II, tit. I, art. 1. BAndreas Frank in ms. Diario diaetae Bistriciensis de h.a., ad 1 Marţii.3 Palajotta apud Frank, l.c, ad 23 Martio. • Galeazzo, tom. I, p. 449 seqq.6 Szalârdilânos, lib. VI, part. 8. • Galeazzo, tom. I, p. 452.7 Idem, p. 455 seqq. 8 Assecuratoria channi apud Frank in Diario diaetae Sz. Sebesiensis de h.a., ad 11 lunii, 9 Szalârdi, l.c 10 Idem, lib. VI, part. 9.11 Frank in Diario diaetae de campo Kereszkes, h.a. " SzalârdU-c." Galeazzo, tom. I, p. 471." Frank in Diario diaetae M. Vasarhelyiensis de h.a. 16 Andreas Ketzer in Ms. Diario diaetae Posoru de h.a., ad 7 Octobris.19 Gronzki in ms. Elencho ad h.a.17 Szalârdi, lib. VI, part. 11.
18 Galeazzo, torn. I, p. 481 seqq. 18 Codex mss. Balacianianus, ad h.a. sa Anonymus Valachicus, cap. 44.21 Frank in Mss. actis principum Bartsai et Racotzi de anno 1659, ad dies 7 et 19 Decembris.
Anul 1660. Galeaţţo1 scrie că după ce au încungiurat Racoţi Sibiiul, au trimis sol Ia Poartă făgăduind că îndată va plăti cinci sute de mii de taleri şi va trimite solie mai luminată cu daruri neamaivăzute şi nemaiauzite, numai se-1 îngăduie se remînă prinţ Ardealului; ci mergînd solul Ia Odriiu, unde era împăratul, i-au tăiat capul. Pricina pentru carea s-au făcut aceasta o spune Gronschi2 zicînd: „Priimind sfatul lui Chemeni Ianoş, Racoţi s-au nevoit a îmblînzi pre turci prin cărţi şi cu daruri, ci de o dată au trimis şi la cozaci pre oarecare sacrificul, adecă preot romînesc, pentru ajutoriu asupra turcilor, pe carele cînd se înturna cu bună făgăduinţă de la cozaci, l-au prins prinţul Moldovei, împrotiva căruia ajutase Racoţi pre Constantin Vodă şi tocma atunci l-au trimis la Poartă, cînd se sfătuia împăratul se iarte pe Racoţi şi se-i lase principatul Ardealului; de-unde au izvorit de toţi s-au împlut de mînie asupra Iui."
Sacrificulul acesta doară au fost mitropolitul Bălgradului, Sava II Brancovici carele în anul trecut au dobîndit de la Acaţie Barciai diplomatul 9 ce urmează: „Noi, Acaţie Barciai, din mila lui Dumnezeu prinţul Ardealului, domnul părţilor Ţerei Ungureşti şi şpanul secuilor, facem 113 înştiinţare prin rîndul acestora, tuturora cărora se / cuvine, cum că cujetînd noi, după detoria deregătoriei noastre, se vedem şi cercăm starea preoţilor româneşti celor din Ţeara noastră a Ardealului şi din părţile Ungariei, celor împreunate eii, am cunoscut cum că ei, pentru multe feliuri de împedecări ce au,abeapot se facă destul chiemărei sale, mai ales pentru aceaia pentru că din vremile cele dintîiu ale prinţilor ţerei aceştiia a Ardealului carii mai înainte de noi au fost, cu plătirea şi stoarcerea dijmelor, a nonelor şi a altor lucruri de acestea, prin deregătorii cei Ia aceasta puşi (fără de îndoială, preste voia prinţilor) numai folosul său căutînd, cu afurisită orbire se asupresc, carea şi legei dumnezeeşti şi chiemărei sale ceii besericeşti se împrotiveşte, drept aceaia noi, din născuta cu noi milă, carea pururea o avem, căutînd şi la rugăciunea preacinstitului Sava Brancovici, episcopului tuturor besericilor româneşti
110
111
114
în ţeara noastră, şi la a protopopilor, de toată darea dijmelor şi a nonelor, adecă de dijma griului, secarei, orzului, ovăsului, meiului, linţei, mazerei, bobului, fasolei, cînepei, inului, stupilor, meilor, meluşeilor şi a altor vite şi marne, care s-au obicinuit a se dijmui şi a se da fiscului nostru, milostiveşte am socotit se-i scutim şi se-i mîntuim, precum îi scutim şi-i
mîntuim prin puterea acestor cărţi. Pentru aceaia voao tuturor ş.c.....
carii trebuiţi sau veţi trebui se ştiţi, cetiţi sau auziţi acestea, vă poruncim tare şi vîrtos ca şi voi de-aci înainte, în toate vremile, pe protopopii şi preoţii româneşti, cei din Ţeara noastră a Ardealului şi din părţile Ungariei cele eii împreunate, şi pre următorii lor, la darea dijmelor, a nonelor, a cvintelor, a cvartelor, împrotiva privilegiului nostru acestuia, a-i sili şi a înteţi sau pre ei sau pre următorii lor de aci înainte, în persoanele şi lucrurile lor a-i turbura, supăra sau păgubi se nu îndrăzniţi oare cumva. Almintrelea se nu faceţi şi cetind acestea se le daţi îndărăpt. Dat în cetatea noastră a Bistriţei, în 15 martie din anul 1659. Acaţie Barciai."
Despre diplomatul acesta vorbind Samuil Clain * carele au murit în Buda, în 13 maiu din anul 1806, aşa scrie: „Simon Ştefan, mitropolitul Bălgradului, au cătră sfîrşitul anului 1657, au în anul 1658 au murit, că în anul 1657 cînd s-au typărit Testamentul cel Nou româneşte, la Bălgrad, cu toată cheltuiala lui Racoţi, în Cuvîntul înainte al aceştii cărţi, Simon Ştefan mitrcpolitul se pomeneşte ca viu şi / în anul 1659 Acaţie Barciai, la cererea mitropolitului Sava II Brancovici, dă preoţilor româneşti din Ardeal un privilegiu de scutinţă. Aşadară în anul 1659 Sava era mitropolit. în numeral mitropoliţilor Bălgradului, după Simon Ştefan este pus Iosafat carele au trebuit scurtă viaţă se aibă, numai de un an sau nici de un an în mitropolie." în diptica5 carea eu o am dăruit bibliothecei Ţerei Ungureşti încă Ioasafat se pune între Ştefan şi Sava II.
Ci eu mă întorc la Racoţi, despre ai căruia prieteni aşa scrie Andreiu Franc sibiianul6: „De alleanţă lui Racoţi se ţinea şi Chirii Ciurullai, preotul românesc din comitatul Hinedorei carele avea 600 de ostaşi romîneşti preandrăzneţi cu puşti şi cu lănci. De acestea se prindea cărţile ce se trimetea din Deva la Barciai. în 3 ianuarie din anul 1660, au venit veste despre căderea în prinsoare a măritului Nicolae Zoliomi, "pentru că preotul din Ciurulla cu ai săi bătînd Hinedoara au chiemat dintrînsa pre Zoliomi la vorbă şi eşind acesta, l-au prins şi I-au trimis la Racoţi, carele I-au trimis în Sechelihid la închisoare."
115
Iară Salardi7 iarăşuind lucrurile din anul trecut, scrie aşa: „Constantin Vodă cu Climent Micheş, cu care oşti mersese în Moldova asupra lui Gheorghie Ghica Vodă, neavînd atîta putere, cîţi turci, tătari şi curteni avuse Ghica, şi tătuşi bătîndu-se cu dînsul, s-au biruit şi au scăpat în Valahia la Mihnea Vodă şi la Andreiu Gaudi, cărora mai bine le-au slujit norocul dintruntîiu, pentru că au învins pe başa din Drăştior şi l-au alungat preste Dunăre. Dară înţelegînd Mihnea Vodă cum au îmbiat Seidi başa în Ardeal, şi că acelaş Seidi başa, turcii, tătarii şi curtenii cei biruitori din Moldova, başa din Drăştior cu noao oşti şi 12.000 de iani-ciari cu aga lor vin împrotiva lui, n-au cutezat a-i aştepta, ci culegîndu-şr toată averea, au trecut în Ardeal şi lăcomind Ia umbră au scăpat şi ce ţinea în mîni. Aşa tustrei domnii acestea, adecă Ştefan (XII), Constantin (I Bessarab), şi Mihnea (sau Mihail VI) iarăş au năzuit la ajutorinţa lui Gheorghe II Racoţi carele pentru aceaia, pentru că nu le făgăduise, cînd au făcut alleanţă, moşii în Ardeal, nu le-au dat. Acestea urîndu-se a petrece lîngă Sibiiu, după ce au vezut mişălătatea Ardealului, au început a gîndi despre statul lor cel viitoriu şi că Racoţi nici pre sine se poate ajuta numai cu singură puterea sa, drept aceaia desnădejduiţi despre norocul său, cu toate bunurile sale au trecut în Ungaria, şi Ştefan au luat nişte sate în arîndă sau bir de Ia comitul Gheorghie Hamonnai, ca se aibă unde-şi petrece timpul; iară Constantin în primăvara din anul 1660, ca pre la 5 aprilie au dat un prînz domnesc în / Satmariu, în care pre Mihnea Vodă aşa l-au ospătat de supt dînsul ş-au sfîrşit viaţa, lăsînd pe fata cea formoasă din Ţircassia ce o adusese se o ia şie muere, carea era frăţie cu hanul tătăresc Mehmet Ghirra. Ci Constantin Vodă după atîtea nenorociri ce au păţit, tot nu s-au odihnit."
Despre carea neodihnă aşa scrie Franc 8: „Aci este de a se însemna că Constantin, fostul domnul Valahiei, venind Ia serăcia cea de pre urmă şi vezînd că Sibiiul nu se va putea lua de Racoţi, au întrat în Valahia pre la Turnul-Roşu, avînd cu sine 300 de ostaşi, ca se-şi sape vistieria carea o îngropase acolo. Gheorghie Ghica Vodă auzînd aceasta au fugit în Ţeara Turcească şi s-au rugat de ajutoriu împăratului asupra lui Constantin Vodă, pentru că credea că acesta au năvălit cu mari oştir chiemînd şi pre hanul întru ajutoriu. întraceaia Constantin Vodă aler-gînd prin ţeară, pe toţi ostaşii din ţeară i-au tras la sine, făgăduindu-le îndoită leafă, şi în puţin tîmp atîtea oşti ş-au adunat, de cîte avea op ca
112
113
se poată fără de primeşdie săpa pre-ascuns vistieria cea lîngă Bucureşti îngropată, carea dobîndindu-o la mînă, au lăsat ostile şi pe calea Bra-şăului s-au înturnat în Ungaria (nu Barţavia). Ghica Vodă înturnîndu-se cu turci şi cu tătari n-au găsit pe Constantin Vodă, drept aceaia au vrut se-i trimită îndărăpt, ci turcii, carii era 2.000 şi tătarii carii era 6.000 poftea se le plătească osteneala şi au silit pe Ghica de le-au plătit 15 pungi de bani dintr-al său. Afară de aceasta au luat scrisoare de la Ghica ca se poată trece în Ardeal, carii au şi trimis în 20 iunie la noi; în Sibiiu, trei soli, un turc şi doi tătari, ca se-i îngăduim, se treacă pre la Turnul-Roşu, ci noi le-am respuns că aceaia este a prinţului Barciai a li-o da." Aşişderea scriu Galeaţţo 9, Istoria Băiăcenească™ şi Anonymul românesc11. Iară preavestitul Enghel12 scrie precum urmează: „în 26 aprilie din anul 1660, au înţeles Gheorghie Ghica Vodă că Constantin Şerban Vodă au întrat în Valahia pre la Turnul-Roşu cu oaste ungurească; drept aceaia el şi boierii lui cu familiile şi averile lor au fugit la Giurgi. în 1 maiu au întrat Constantin în Bucureşti şi aii jurat pe dără-banţi şi pe simeni şie, cărora le-au dat ţeara de jaf..... Sultanul Mahomet IV tare mîniindu-se pentru această mai de pre urmă cercare a lui Racoţi şi pentru nebuniile dărăbanţilor şi simenilor, care le apropriia românilor au poruncit la o grămadă de turci şi de tătari ca se năvălească în Valahia şi prădînd ţeara, pe toţi lăcuitorii se-i robească. Despre aceasta înştiin-ţîndu-se Ghica şi boierii lui, cu lacrămî s-au rugat de împăratul şi de viziriul cel mare, ca oastea aceasta se nu meargă spre stricarea ţerei, / ci spre gonirea lui Constantin dintrînsa, şi au şi dobîndit de au mers altă poruncă la Agsân-Aslân başa şi la Chivân başa şi la Ac mursa tătarilor, carii în 21 maiu au aflat pe Ghica în Giurgi şi au mers la Bucureşti, de-unde fugise Constantin Vodă, şi în 25 maiu trecuse în Ardeal. Aci lăsîndu-şi muierea Constantin Vodă, el au mers în Ţeara Coză-cească." Ci Constantin Vodă nu în anul de-acum au trecut în Ţeara Cozăcească, cum se va arăta la anul viitoriu.
Pînă cînd au îmbiat Constantin Vodă în Valahia, precum scrie Galeaţţo13, generării haiducilor, Ştefan Barcoţi şi Franţisc Giulai s-au sfădit la olaltă, pre carii de-abea i-au putut împăca Racoţi, ci Seidi-Ahmet, viziriul din Buda, întru aceaia au cuprins oraşele haiduceşti şi comita-turile cele dintre Tisă şi dintre Meseş ale lui Racoţi. Apoi zice: „Raccţ
117
în 8 maiu din anul 1660, au dat un manifest afară, cu care îşi spunea durerea inimei sale, ce o au avut că n-au putut ajuta haiducimea şi comi-taturile cele din Ungaria şi-i îndemna pe toţi ca pe 15 maiu să se afle întrarmaţi la Oradea-Mare spre înfringerea mîndriei turceşti. Şi aşa au lăsat baterea Sibiiului după şese luni." Aşişderea scrie Salardi14, carele aşa grăeşte mai încolo: „Şi cu ruşine ca aceasta rumpîndu-se cornul cel mai ager al biruinţei ardeleneşti, viziriul din Buda la Sechelihid încă cu amară asuprire isprăvindu-şi trebile, comitaturile Crasnei şi al Solnocului de Mişloc le-au supus şie şi, supt perderea vieţei, tăierea pruncilor şi a muerilor şr arderea bunurilor, le-au poruncit se meargă în oastea lui, carea după ce au ars Şimleul şi satele de prin pregiur, o au trecut Meseşul spre Ardeal asupra lui Racoţi, ca se-1 caute oriunde îl va afla. Franţisc Giulai în cît au putut, au înştiinţat pe Racoţi despre mergerea veziriului; şi Racoţi încă au lăsat Sibiiul, supt care în zădar îşi ostenise toate ostile de la începutul lui dechemvrie pînă acuma şi trăgînd tunul cel lupesc pe sanie pînă la Sas-Şebeş, l-au lăsat acolo dinnaintea portei şi au poruncit
să se strîngă toată ţeara la dînsul.....Aşa au mers Gheorghie II Racoţi
cu toate ostile ţerei şi ale sale cele plătite la cîmpul cel dintre Sasfeneş şi dintre Gilău, ca, de ar perde, să se poată trage în Ungaria, nici să se închidă între Barciai şi între viziriul din Buda. Acolo aşezîndu-se în preajma Someşului celui mic, aştepta pre turci să se lovească cu ei. Iară viziriul după ce au ars Şimleul în 14 maiu numai încet au călătorit, ca să se odihnească caii cei obosiţi cu fuga prin Mireş şi se poată sluji cînd va fi de lipsă. / Apropiindu-se viziriul de Cluj, au trimis din tute-trele comitaturile cîte un nobil la clujeni, adecă pentru al Binarei pe loann Silâgi, dintru al Crasnei pe Ştefan Naghi de la Iloşva şi dintru al Solnocului-de-Mişloc pe Thoma Decei din Doba, ca se nu îndrăznească a se împrotivi că, de vor cuteza a face aceaia, toţi vor peri. Despre venirea nobililor acestora înştiinţîndu-se Racoţi, au trimis de i-au adus în tabără şi măcar că el mai milostiveşte vrea se lucre cu dînşii, dară Andreiu Gaudi şi ceialalţi generări la aceaia l-au adus, de le-au tăiat capurile mai nainte de bătae, pentru că au ţinut cu păgînii asupra stăpî-nului său şi s-au nevoit se tragă la sine pe clujeni, carii tătuşi pentru frica ce Ie băgase în cap viziriul, n-au cutezat a vătăma pe turci cînd au trecut pre lîngă zidurile sale de au mers pe 22 maiu la Feneş şi s-au aşezat dinprotiva oştilor Iui Racoţi. Iară viziriul cît au sosit la locul cel
114
115
de bătae, ca se-şi arate vitejia şi se sparie pre ai noştri, îndată ş-au întins cortul, dară vezînd pre ai noştri gata de războiu, el încă ş-au orinduit ostile, şi fiindcă vîntul sufla în faţă pe turci, generării lui Racoţi mult se | bucura pentru aceaia; ci începînd bătaia, vîntul s-au îmărit şi s-au întors, de pre ai lui Racoţi îi bătea în faţă, aşa cît de prav şi de fum nici se vedea unul pre altul. Aşa bătîndu-se.... secuii mai întrun tîrziu s-au fugărit cătră Feneşul românesc, nici s-au mai putut opri sau aduce înapoi. Ce vezînd Racoţi el încă s-au răpezit cu calul întracolo ca se-i oprească, şi cînd au sărit preste părăul ce cură din Feneşul românesc, i-au căzut cugima de pe cap şi amestecîndu-se între turci, pînă ce au prins de veste ostaşii din Onod, pre carii îi ţinea spre paza sa că au eşit din rînd, au căpătat patru tăeturi pe capul gol, de care ameţind de-abea l-au scos numiţii ostaşi din mînile turcilor şi l-au pus în carr se-1 ducă la Oradea-Mare. Oastea Iui Racoţi după aceasta toată sau s-au tăiat
sau s-au împrăştiat.....Tunurile, corturile şi carrele lui cu toată zăhă-
reaoa s-au cuprins de turci.... Şi mare pronia dumnezeiască au fost că turcii n-au gonit pre ai noştri, barem pînă în Gilău, că pe Racoţi încă l-ar fi prins, neputînd el îmbla călare, fără numai în carr." Deci, scrie mai încolo acelaş Salardi15, zicînd: „Mărita doamna Sofia Batori înţe-legînd starea cea rea a bărbatului său, Gheorghie II Racoţi, cu fiiul său, 118 Racoţi Franţisc cel tiner, / în 6 iunie din anul 1660, aşa au .(venit din Muncaci, cît a doaoa zi pre la patru ceasuri după ameazi au sosit în Ora- :| dea-Mare, cînd şi Racoţi Gheorghie numai pe dînşii îi pomenea şi dorea
ea se poată vorbi cu ei......Auzind Gheorghie II Racoţi de venirea lor,
mult s-au bucurat şi vorbind prinţessa cu dînsul, în zădar l-au chiemat | se prînzească cu dînsa, pentru că apropiindu-se de moarte, numai cît ofta, şi în 8 iunie stîndu-i graiul au murit noaptea, în vîrstă de 40 de ani, după ce au domnit 12 ani fără de 4 luni şi au trăit după moartea mîne-sa, a Lorantfi Susannei, 7 septămîni şi 1 zi."
Galeaţţo16, după ce au scris bătaia lui Racoţi cea mai sus adusă, ca şi Salardi, aşa vorbeşte mai încolo: „Racoţi s-au purtat Ia Oradea-Mare şi au vrut se-1 vindece, dară nu l-au putut, curîndu-i prea mult sînge din cele patru tăeturi, ci au murit în 8 (nu 6) iunie 1660, în vîrstă de 39 de ani şi 4 luni. Fost-au Gheorghie II Racoţi de stat mai mare decît de mişloc, can gras, cu părul în faţa aghistinei, cu barbă lungă, după obiceiul patriei. Fost-au mai bun ostaş decît politic şi mai inimos decît
înţelept. Omorit-au însuş cu mîna sa 17 turci. Fost-au feciorul lui Gheorghie I Racoţi carele au murit în anul 1648. De-abea au urmat tătîne-său şi îndată s-au amestecat în trebile Moldovei şi ale Valahiei, în care teri făcea ce vrea şi cu aceaia au căzut în prepusulturcilor. S-au căsătorit în anul 1643 cu Sofia, fata lui Andrei Batori, fratelui lui Gavriil Batori, •prinţului ardelenesc. Prealuminata familia aceasta s-au stîns cu Gavriil şi Andreiu Batori şi Sofia au moştenit toate bunurile eii; remas-au de Gheorghie II Racoţi un fecioraş anume Franţisc, pe carele încă în anul 1654 l-au fost ales ardelenii prinţ şi Poarta l-au fost întărit, ci prin disgraţia tătîne-său n-au putut domni, ci trăgîndu-se la moşiile sale, s-au făcut catholic şi însurîndu-se au luat pe fata comitului Petru Zrini. Pe Gheorghie II Racoţi cu foarte mare pompă l-au îngropat la beserică din Şaroşpatac."
Iarăş Galeaţţo17 zice şi mai încolo: „După perderea lui Racoţi, Seidi-Ahmet, viziriul din Buda, au trimis la Odriiu 100 de robi de frunte şi 1.000 de capete belite şi implute cu pae şi steagurile, cîte luase de la ardeleni. Iară viziriul cel mare poruncind ca să se arunce capetele în piaţul divanului, el însuş ca un biruitoriu au sărit cu calul preste dînsele, 119 apoi pre unele le-au aruncat în riu, pre altele / le-au dat cînilor; şi lui Aii başa i-au poruncit se ia Oradea-Mare şi Clujul şi se facă se mai plătească încă Ardealul 500.000 de taleri." Luară aşadară turcii, precum scrie acelaş Galeaţţo18, Oradea-Mare, în 27 avgust din anul 1660, după batere de 47 de zile, şi ardelenii eşiră din cetate în 29 ale aceiiaş luni şi mersără cătră casă.
Despre Valahia aşa scrie mai adese ori numitul Andreiu Franc19: „E de a se însemna că la începutul Iui septemvrie au venit 1.300 de turci şi pe Gheorghie Ghica, domnul muntenesc, I-au dus rob în Ţarigrad pentru că îl pîrise boierii la împărăţie şi aşa mişaoa Valahia se întrista fără de ocîrmuitoriu şi fără de prinţ pînă la începutul Iui dechemvrie din anul 1660." Cevaş mai chiar scrie Istoria Băiăcenească26 zicînd: „Iară Ghica venind iarăş Ia scaun şi fiind aceste turburări de Constantin făcute, n-au putut se strîngă haraciul la timpul său, se-1 trimită la boe-râm după obiceiu, şi mîniindu-se împăratul au zis că nu este vrednic şi l-au trimis pe Cara-Mustafa başa din Dărştior ca se-1 rădice din scaun, şi venind başa fără de veste în Bucureşti, l-au luat de I-au dus în Ţarigrad şi domnia o au dat fiiul său, Grigoraşco. Pre acelea vremi fiind
116
117
multe râzmiriţe de oaste, s-au făcut foamete mare în ţeară, şi pentru că s-au fost mîniat Dumnezeu pe români de atîtea nebunii şi morţi ce au fost făcut, au trimis şi ciumă, de murea mulţi." Ci şi mai chiar spune Anonymul românesc21, cum au remas Valahia fără de prinţ din septemvrie pînă în dechemvrie, aşa scriind: „Pe Gheorghie Ghica Vodă avînd pizmă Chipru-Oglu viziriul, l-au prepus de hâmiş şi de nesupus, că nu dă haraci şi trimeţînd pre ginere-său, Mustafa başa, au rădicat pe Ghica Vodă şi remase el, Mustafa başa, domn. întraceaia vreme fiind Constantin postelnicul Cantacuzenul trimis de Ghica Vodă Ia Odriiu, el căzu cu rugăciune la viziriul şi luă asupra lui plata haraciului şi vru viziriul se-1 facă domn, dară el nu au priimit, ci ceru domn pe Grigorie Vodă, feciorul lui Ghica Vodă."
După moartea lui Gheorghie II Racoţi, Acaţie Barciai numai sîngur au remas domn Ardealului, carete (precum scrie Salardi22) pentru mai bună cbivernisirea ţerei, spre toamnă au strîns seim la Sighişoara, unde fiindcă muerea lui cea dintîiu murise în Deva, pînă a fi el închis în Sibiiu, s-au căsătorit a doaoa oară cu fata Iui Sigismund Banf i, şi ţinînd seimul, 120 pe frate-său, / Caspar Barciai, l-au trimis asupra secuilor, de au tăiat şi spînzurat pe rebelii, apoi şi el s-au înturnat pe 3 noiemvrie, cînd se spărgea ospăţul. „întraceaia sfîrsindu-se seimul din Sighişoara şi slo-bozindu-se norodul ţerei, Acaţie Barciai cu doamna cea noao foarte vesel au mers în Gurgiu." Ci veselia lui Acaţie Barciai nu mult au ţinut pentru că Ştefan Lazar carele scăpase de sabia lui Caspar Barciai, precum scrie Galeaţţo23, au făcut pe secui se aleagă pre altul în locul lui Acaţie, carii au şi trimis pre ascuns în Aranioş-Medieş la Ioann Chemeni, de l-au chiemat în Ardeal." Priimi acesta chiemarea bucuros şi adunîndu-şi oşti cite au putut, întră în Ardeal, bătu ostile lui Barciai ce i-au stat îm-protivă, prinzînd pe comitul Ciachi şi pe Ioann Barciai, capul oştilor acelora şi fratele prinţului Barciai. La auzul nenorocirei aceştiia, mulţi se lipiră de dînsul şi Clujul de bună voia sa i-au deschis porţile. Prinţul Acaţie Barciai vru se împace rezmiriţa cu înţelepciune, dară mai mult au putut armele, pentru că mai bătînd Ioann Chemeni de patru ori şi alte oşti ale Iui Barciai, pre acesta aşa l-au urit ardelenii, de toţi l-au părăsit şi el s-au închis în Gurgiu. Ioann Chemeni încă i-au închis drumul ce duce la Deva, ca nu cumva se-1 poată ajuta turcii. Aşa strimtorit Barciai, au făcut de ştire că se va lepăda de domnie, de îi vor da staturile
cetâţuicile Ernotului, a Gurgiului şi a Devei, cu veniturile lor. Staturile din seim şi trimiseră pe Ioann Hâller, unul dintre cei mai de frunte ai ţerei ca să se întocmească cu Barciai, ci în zădar. Pentru că Barciai res-punse că nu vrea se deslege staturile de omagiul lor şi le-au poruncit ca toţi să se întrarmeze asupra lui Chemeni; dinprotivă lui Chemeni i-au scris că este gata a se lăsa de domnia, supt bune condiţii. Pentru îndoi-
tura aceasta.....     trimiseră alţi soli la dînsul, cu mai bun sfîrşit pentru că
îl aduseră de se lăsă de domnia, supt condiţiile acestea: că domnia nu o va mai priimi, de i-o ar da măcar cine, că va trăi ca un om de rînd în Ardeal, că staturile îi vor lăsa, pînă cînd va trăi, Gurgîul cu toate veniturile lui, numai paza cetăţi se fie a ţerei, că după moartea lui, doamnei lui îi vor da cele de lipsă pînă cînd va trăi sau se va mărita. Cu condiţiile acestea iscălite şi pecetluite se întoarseră de la Barciai, Climent Mieheş. şi Dionysie Banfi, în 31 dechemvrie din anul 1660; şi în 1 ianuarie din anul 1661, ţeara aleasă prinţ pe Ioann Chemeni." Dintru acelea care le scrie Gronschi24, se dovedeşte că oastea lui Barciai, carea cu vicleşug fu tăiată de Chemeni Ia Buza, mai mare parte au stătut din români; pentru că însuş Barciai încă era viţă de romîn, precum mi-au mărturisit 121 şi arătat prealuminatul Paul / Barciai, in anul 1791. Cînd se întorcea de la seimul din Cluj, în care s-au cetit Inştanţia românilor din Ardeal.
5II conte Galeazzo Gvaldo nella Storic diLeopoldo, tom. I, p. 709.2 Samuel Gronzki în Ms.Elencho ad h.a. 3Archivum eppatus Fogarasiensis. 'Samuel Klein de Szad, Mss. Valachicorum, tom. IV, p. 186 seQ. 6 Dypticon metropoleos Albae-Iuliensis seu Belgradiensis in bibliotheca regnicolari Hung, asservatum. • Andreas Frank in Mss. actis principum Bartsai et RâkotiU °* anno 1660. 'Szalârdi Iânos, lib. 6, part. 12. 8 Andreas Frank in Mss. Appendice post absolutum obsid. Cibin., de anno 1660. • Galeazzo, l.c.10 Codex Ms. Balacianianus, ad. h.a. u Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44.** Engel in Recent. Hist, Valachiae, part. I, p. 307," Galeazzo, tom. I, p. 709—712. 14 Szalărdi, lib. 7, part. 3.15 Idem, lib. 7, part. 4. " Galeazzo, tom. I, p. 713.11 Idem, tom. I, p. 714.18 Idem, tom. I, p, 740.19 Frank in Appendice praedicta.>a Codex Balacianianus, l.c. 11 Anonymus Valachicus, l.c. M Szalărdi, lib. 7, part 9.13 Galeazzo» tom. I, p. 744 seqq." Gronzki, l.c.
Anul 1661. Zisu-s-au Ia anul trecut că Ioann Chemeni, în 1 ianuarie din anul acesta 1661, s-au ales prinţ, supt condiţiile ce se cuprind în Compilatele Ardealului1. Acum scrie Galeaţţo2 zicînd: „După ce s-au
118
119
ales loann Chemeni prinţ Ardealului, îndată au mers în vecinătatea Gur-giului, de s-au întîlnit cu Acaţie Barciai şi au făcut împrumutată făgăduinţă unul altuia, că vor ţinea toate cîte au aşezat staturile. Apoi Barciai, în 6 ianuarie din anul 1661, dede lui Chemeni o scrisoare de mîna sa iscălită, în carea făgăduieşte că va cunoaşte pe Chemeni legiuit prinţ, nici va face ceva în coantra Iui de-aci înainte." Deci mergînd mai nainte acelaş Galeaţţo3, scrie precum urmează: „înţelegînd turcii că pe loann Chemeni l-au ales prinţ Ardealului, şi fiindu-le el foarte urit pentru războiul lui Racoţi cu polonii şi şi prepunîndu-se de el pentru că era frăţie cu palatinul Ungariei, viziriul cel mare au poruncit în anul 1661, ca Aii başa cu toată puterea sa se apere pe Barciai şi se gonească pe Chemeni. Mai încolo dede poruncă viziriul cel mare ca să se gate ostile de toate părţile, se scoată pe loann Ch emeni din Ardeal. Despre aceasta înştiinţîndu-se Chemeni de Lupul (adecă Stefănuţ sau Ştefan XIII,
feciorul Iui Vasilie Lupul), prinţul Moldovei.....pe 23 fevruarie au strîns
seim la Bistriţă şi au arătat staturilor ardeleneşti ce au lucrat Barciai împrotiva celor ce i-au făgăduit lui şi staturilor, zicînd că se află şi cărţile lui Barciai; drept aceaia s-au şi otărit ca să se facă proces asupra lui Barciai. Şi s-au trimis Dionysie Banf i cu Ştefan Câsoni la împăratul (Leopold I) se ceară ajutoriu asupra turcilor. S-au otărit şi aceasta ca cetăţuicile din Adon, / Vălcău şi Şimleu să se strice ca nu cumva să se cuprindă de turci. Mai încolo s-au otărit ca fieştecare nobil, în persona sa, se meargă la bătae sau se dea bun joldoş. Şi mai pre-urmă se rugară staturile ca Acaţie Barciai să se osîndească şi să se pedepsească ca un rebeli sau răzvrătitoriu; pentru că Acaţie Barciai trimesese cărţi la Poarta turcească prin oarecare credincios al său carele mergînd s-au întîlnit pe cale cu Ştefan Mainâti, solul ardelenilor de la Poartă, şi, bind laolaltă, Mainati au luat cărţile de la trimisul lui Barciai şi le-au adusla seim, unde cetin-du-se, s-au descoperit vînzarea. Drept aceaia staturile au osîndit pe .Barciai la moarte, ci,ca se nu întărite şi mai tare pe turci, de-1 vor omori la vederea tuturor, au făcut se-1 ducă cu-căruţa la cîmp, ca cum ar eşi în premblare, şi pre cale l-au omorit dinpreună cu Sigismund Budai. Pre Andreiu Barciai, fratele lui, după ce s-au judecat a fi vînzătoriu patriei, 1-a spînzurat hoheriul, în Făgăraş, unde fusese commendant sau pârcălab. Acest sfîrşit au avut prinţul Acaţie Barciai carele prin glumele sale şi prin iscusirea vorbei venise la prinţipatul Ardealului,
123
trebuind se mulţămească pentru toate lui Gheorghie II Racoţi carele nu numai l-au făcut ban Caransebeşului şi Logogiului, ci şi locultenentul său în judecăţi măcar ca cu stricarea sa. După moartea Iui, văduva lui au cerşut prin Ardeal, pînă ce o au luat şie muere unul dintre nobilii ardeleneşti. Pare că însuş el ş-au cobit nenorocirea cu baterea banilor, scriind de o parte: «Dintru adîncuri am strigat cătră tine, Doamne!» Iară de ceaialaltă: «Doamne, mîntueşte-ne că perim». Trupul lui s-au îngropat în satul Dreppa; ucigătorii au fost Franţisc Cheuvari şi Iona Vâradi, oamenii lui loann Chemeni."
Pînă. cînd s-au lucrat acestea în Ardeal, Constantin Vodă Bessarab nu s-au putut odihni la Muncaci, unde au făcut beserică cea de Theodor Coriatovici din lemn făcută, dinpreună cu Domnica, muerea sa, prin îndemnul lui Ioannichie Zeican, eppului Maramurăşului, din mistiţe piatră, cum arată inscripţia besericei din Muncaci, cea de la Basilovici *. Ci iarăş s-au apucat de Moldova vrînd se scoată pe Ştefan XIII din-trînsa. Căci scrie Andreiu Franc 5; „în 3 aprilie am luat veste din Valahia că acolo s-au poruncit oştilor ca să se gate se năvălească în Ungaria, dinpreună cu turcii; aşişderea că pe Constantin, voevodul Moldovei, l-au biruit şi prinzîndu-1 pe cale, l-au dus în Cameneţ." Dară mai chiar scrie Galeaţţo6 despre Constantin Bessaraba, zicînd: „în anul 1661, Constantin, domnul Moldovei, trecînd din Ungaria (nu din Ardeal) în Pplonia, au adunat cu banii săi 4.000 de cozaci şi cu acestea întrind în Moldova, s-au împreunat cu părtenii săi; iară Lupul Vodă au fugit la munţi, ci căpătînd după aceaia bun ajutoriu de la tătari, cu acestea au întirit pe Constantin în Polonia." / Despre Valahia vorbind, aşa scrie preavestitul Enghel7: „Grigorie Ghica, domnul Valahiei, au agiuns la Caracul în 6 dechemvrie din anul 1660, şi cu mare laudă au domnit dintrunceput. Găsit-au el ţeara mult turburată; pre lăcuitorii eii, seraci şi încărcaţi de detorii; turcii cerea detoriile sale se li se plătească nu numai de oamenii cei de rînd, ci şi de cămara ţerei; şi ce împrumutase mai nainte Mihnea Vodă, trebuia se plătească Grigorie Ghica Vodă. Grigorie Vodă au îmbiat toată ţeara, au dat toate veniturile sale pînă la o vreme şi toate le-au cercat pînă ce au plătit toate detoriile şi cele private şi ale commu-
a Constantin Şerban a încercat si ocup* tronul Mofdovei in iaauarie-februaTK 1661, cu ajutor căzicesc dar la intervenţia tătarilor a fost nevoit să se retrasa in Ardeal, de unde, nefiînd primit, trece în Polonia.
120
121
124
uitatei turcilor. Rebeliile ce se obicinuise a se face, pedepsîndu-le, le-au stins şi le-au desrădăcinat. Firea încă s-au împreunat cu sîrguinţele acestea pentru că în anii acestea foarte au rodit toate şi aşa au ţinut în anii 1661 şi 1662, pînă cînd au trăit veziriul Chipriuli cel Bătrîn. între Grigorie Vodă şi între Constantin Cantacuzenul încă înflorea buna înţelegere, carea mult ajuta pe Grigorie Ghica Vodă." Aşişderea scrie istoria Bălăcenească8. Iară Franc 9 scrie: „în luna lui maiu, preaputer-nicul împăratul turcesc au poruncit lui Ghica Vodă. domnului muntenesc, ca în persona sa, cu toate ostile sale se treacă pre ia Buzeu, plaiul Braşău-lui în Ardeal, nefericita patria noastră, de nu vrea se-1 belească de viu. La acestea respunzînd Ghica Vodă, au făgăduit mare summă de bani împăratului, numai se-1 lase se remînă acasă, ci în zădar. în 28 maiu din anul 1661, ostile turceşti s-au tăbărit pe şesul Ernotului."
Ci mai pre larg Ie scrie acestea Galeaţţo10 zicînd; „în anul 1661 pornind turcii din tabăra de lingă Timişoara, şi venind pre la Caransebeş şi pre la Logogi, au intrat în Ardeal pre la Poarta-de-Ferr, nestîndu-le cineva împrotivă, alţii apoi au venit de cătră Valahia. Agiuns-au fără de împedecare şi tătarii cu generariul lor, Iali aga, şi doi domni româneşti, al Moldovei şi al Valahiei, cu atîta frică a ardelenilor cit partea cea mai mare a lăcuitorilor au fugit la munţi, lăsînd ţeara se o tae şi ardă protivnicii. Ioann Chemeni cu o parte a oştilor sale au trimis pe Ştefan Petchi spre Sibiiu şi Făgăraş, cu ceaialaltă parte el s-au dus la Bonţida, lîngă Someşul Mic, unde tocma atunci au sosit Dionysie Banfi de la Vienna cu respunsul pentru ajutoriul cel poftit. De-acolo, fiindcă tătarii se apropiia, s-au dus la Gherla şi de la Gherla fără de zăbavă au mers la Negrileşti, supt poalele muntelui de-acolo, şi a doaoa zi au trecut la Băiuţ cu gînd ca acolo se odihnească o zi; dară vezînd că tătarii îl urmează din dărăpt, s-au tras spre Ungaria şi tătarii robind ţinutul de la Baia-Mare, au robit şi pe văduva lui Ioann Zombori, celui / de familia foarte veche în Ardeal. După ce au intrat tătarii în Ungaria, Ioann Chemeni au mers în Hust, unde fu încungiurat de turci, ci în zădar, pentru că apropiindu-se în luna lui avgust întracolo împărătescul generariu Montecuccoli turcii au lăsat cetatea Hustului."
Iarăş Galeaţţo11 zice: „Turcii sîmţînd pornirea oştilor nemţeşti, s-au tăbărit la Murăş-Oşorheiu, necutezînd se trimită barem se ispi-
tească cîte sînt; care apropiindu-se de Cluj, lăcuitorii au deschis porţile şi cetatea fu întărită cu nemţi. Cînd zăbăvea turcii la Murăş-Oşorheiu, lui Ali-başa i-au venit poruncă de la Poarta turcească ca se aleagă şi se pună prinţ Ardealului. Mulţi era carii poftea se fie prinţi, între carii era şi comitul Nicolae Zoliomi, carele multe făgăduia, ci în zădar pentru că turcii nu voia se pună prinţ bogat sau de neam mare. Drept aceaia au trimis pe doi ţerani de la Murăş-Oşorheiu la Ştefan Petchi şi nepriimind acesta domnia, s-au mîniat Aii başa şi au poruncit tătarilor se robească şi se ardă scaunul Murăşului şi al Odorheiului apoi au întrebat pe solii saşilor de ştiu în vecinătate pre cineva vrednic de domnia? Carii au respuns că este la Ibaşfalău un boer, anume Mihail Apafi carele nu de mult s-au rescumpărat din robia de la Crim. Drept aceaia Ali-başa au trimis după dînsul şi l-au numit prinţ Ardealului, tocma atunci cînd i-au născut muierea pe fiiul cel dintîiu; şi aşa Apafi îndoită bucurie au avut întru acelaşi tîmp."
Tot Galeaţţo12 scrie: „Apafi, după stricarea secuilor, au adunat ţeara la Şeica Mică, unde iarăş întărindu-se prinţ, au priimit de la Poartă schiptru, sabie, caftan, cal, frîu, şea şi, ce nu s-au mai făcut cu prinţii Ardealului, thron şi şalmă împenată. După aceasta, staturile Ardealului s-au rugat de împăratul Leopold se-şi chieme înapoi ostile pentru că bine că ei au fost cerut ajutoriul, dară acum nu au op de dînsul, dacă n-au venit mai nainte. Apafi încă îndemna pe toţi prin un manifest se părăsească pe Ioann Chemeni. în toamna din anul 1661 turcii au încungiurat Făgăraşul şi după trei năvăliri în zădar făcute, s-au înturnat prin Valahia la locurile sale după ce au nins în Ardeal, precum s-au întors şi nemţii." Ortul şi progressul neamurilor din Dachia13 zice: „Că Apafi s-au numit prinţ în 19 noemvrie din anul 1661 şi apoi după 10 zile s-au ţinut seim în Şeica Mică"; tot acelaş zisese mai nainte că pe Acaţie Barciai l-au îngropat românii din satul Cozma.
125 1 Câmpii. Constit., part. n, tit. 1, art. 4. a Galeazzo, tom. II, p. 5. /8 Idem, ibidemt p. 9 seqq. 1 Basilovits, De fundat. Koriatovitsiana, part. I, cap. 18. 6 Andreas Frank Cibmiensis in Ms., ad annuro 1661. 'Galeazzo, tom. n, p. 19. 7Engel in Recent. Hist. Val., part. I, p. 309. 8 Codex ms. Balaciamanus ad h.a. 9 Frank in Ms. ad h.a. 10 Galeaz2o, tom. II, p. 23 seq. u Idem, ibidem, p. 33 seq." Idem, ibidem, p. 38. 18 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 163.
122
123
Anul 1662. „în anul 1662 de la Hs. zice Reischie iară al heghirei 1072, loann Chemeni vrînd se izgonească pre Apafi din Ardeal, au căzut de armele lui Cuciuc başa, perzîndu-şi toate ostile. După aceaia s-au poftit îndărăpt de la nemţi cetăţile din Ardeal." Ci mai chiar Ie scrie acestea Galeaţţo2, zicînd: „loann Chemeni înţelegînd că Aii başa au eşit din Ardeal şi numai pre Aii beg l-au lăsat lîngă Mihail I Apafi, au trimis pre un credincios al său la Montecuccoli se ceară 2.000 de călăreţi şi 400 de dragoni. Acestea i s-au şi trimis supt colonellul Iacves Gherârd carele au mers la Muncaci şi de-acolo au trecut la Maramurăş ce se ţinea de Ardeal. Unindu-se ajutoriul acesta cu 5.000 de ardeleni, loann Chemeni au pornit cătră Mediaş, unde se afla pe vremea aceaia Apafi carele auzînd de venirea lui Chemeni s-au tras în Sighişoara, unde au purces şi Chemeni cu cuget ca se ocolească pre Apafi, şi îndată au trimis pază la Poarta-de-Ferr şi la secuime, ca se nu poată scăpa Apafi în vreo parte. în 22 ianuarie din anul 1662, cînd era turcii în cortelele de iarnă, Chemeni au mers supt Sighişoara, dară în zădar, pentru că oarecare Serafim Fux din Satmariu au descoperit cugetul lui loann Chemeni Ia Cuciuc başa din Oradea-Mare şi Apafi au tămîndat pe Chemeni că-i va îngădui principatul, pînă cînd au agiuns numitul başa cu 2.000 de turci aleşi la Sighişoara. Chemeni pricepînd apropiarea lui Cuciuc-başa din cel de bucurie sunet al tunurilor şi al puştilor celor din cetate, s-au tras la satul Seleuş şi s-au tăbărit aci din sfatul miniştrilor săi, al lui loann Betlen şi al lui Gavriil Haller carii fiind ei mai nainte amo-giţi de turci, I-au şi vîndut. Partea cea mai bună a ungurilor şi a nemţilor mersese după zăhărea şi turcii înştiinţîndu-se despre aceaia merseră la locul acela. Vînzătorii Betlen şi Haller au eşit din tabără şi Chemeni nu mult au băgat de samă, gîndind că protivnicii sînt departe şi că cei ce mersese după zăhărea îndată se vor înturna; ci turcii aşa de iute au năvălit, cît Chemeni de-abea au putut încăleca şi eşi din sat, vîrîndu-se între ostile cele nemţeşti. Atunci turcii şi mai tare năvăliră, iară ungurii, croaţii şi / dragonii perzîndu-şi cumpătul, de-abea au dat un foc şi îndată au prins fuga. Turcii intrară în sat şi tăiară tot fărîmi pe cîţi aflară acolo sau îi prinseră; şi aceasta s-au întîmplat în 23 ianuarie din anul 1662. Luat-au şi doao tunuri, ce era acolo, cu toată bagagia, nici au gonit pre cei fugiţi. loann Chemeni s-au părăsit de toţi şi Junecîndu-i calul pe ghiaţă, au căzut cu el, nici s-au mai găsit mai mult." Aşa scrie
124
Galeaţţo, ci Ortul şi progressul neamurilor din Dachia3, zice: „însuş-loann Chemeni căzînd cu calul, s-au călcat cu voe sau fără de voe de cei ce fugea şi au perit în 24 ianuarie din anul 1662. Au fost încălecat pe calul lui Acaţie Barciai celui înainte de un an omorit, şi calul au izbîndit moartea domnu-său, nu ştiu oare cu destulă pedeapsă! Trupul lui loann Chemeni aflîndu-se după vro cîteva zile, capul s-au tăiat, şi trimeţîndu-se în Odriiu mult tîmp au stătut în ţapă."
După moartea lui Chemeni, zice mai încolo Galeaţţo4: „Apafi s-au unit cu Cuciuc-Mehemet, başa din Oradea-Mare, şi au încungiurat Gherla, ci, neputîndu-o lua, s-au dus la Făgăraş, ai căruia lăcuitori, cît au perit Chemeni, îndată se plecase cătră Apafi; drept aceaia pârcălabul cetăţei, Grigorie Betlen, vezîndu-se cuprins de doi nemici şi lipsîndu-i şi zăhăreaoa, fără de împrotivire au dat cetatea lui Mihail Apafi, căpă-tînd mai nainte de la dînsul şi de la başa securitate că-1 vor trimite dinpreună cu nemţii la loc fără de primeşdie, precum I-au şi trimis, în 22 fevruarie din anul acesta, 1662."
Despre Moldova aşa scrie preavestitul Enghel5: „Ştefan, feciorul lui Vasilie Lupul, din noemvrie al anului 1659 pînă la anul 1662 a, au fost următoriul Iui Gheorghie Ghica şi numai perderea lui Gheorghie II Racoţi cea din 22 maiu al anului 1660, i-au făcut domnia în Moldova fără de primeşdie. Istoria nu aduce ceva vrednic de aducere aminte despre dînsul. Doară au avut parte şi în rescoalele din Ardeal. în anul 1661 au trecut tătarii prin Moldova, de au prădat secuimea. După Cantemir, au murit în scaunul Moldovei." Ci acestea nu toate sînt cu lapte, pentru cele ce s-au scris mai nainte şi pentru că zice Istoria Băiăcenească6: „Stefănuţ, feciorul lui Vasilie Vodă, fiind domn la Moldova şi tiner, se desmierda şi făcea lucruri copilăreşti şi nebuneşti. Nu căuta trebile domniei, ci curviile, nu numai cu partea femeiască, ci şi cu partea bărbătească, că coconii moldovenilor cei frumoşi atîta s-au împrumutat cît nu era în stat se plătească fără de paguba sa acea detorie. Mai făcea de aceste nebunii şi atunci cînd eşea la premblări şi 127 la vînaturi, că punea pe boeri pe cai turceşti / şi eşind la cîmp, poruncea de le lua frînele şi Ie da calea, iară caii nefiind domoliţi, la mulţi le-au făcut primeşdie de moarte. Era şi un halaştău mare şi deasupra lui foişor
A Ştefaniţâ Lupu a domnit din noiembrie 1659 pînă în septembrie 1661.
125
domnesc, lîngă casele cele domneşti. De-acolo pe mulţi boeri îi arunca în halaştău şi apoi rîdea, deci scoţîndu-i din apă îi îmbrăca în haine domneşti. De acestea şi altele făcea Stefănuţ Vodă, pentru care toţi îl urîse. Deci venind poruncă se meargă la oaste la Bender, acolo sosînd s-au războlit şi au murit. De-aci l-au dus la Iaşi şi l-au îngropat domneşte, lîngă tată-său Vasilie, iară în locul lui au pus domn pre Istrate Dabigea." Dară oare pe Vasilie Lupul Vodă îngropatu-l-au în Iaşi şi Stefănuţ sau Ştefan XIII bolnăvitu-s-au la Bender, au ba? a
1 Ioannes Reiskius in secunda Appendice Chronici Turciei, lib. 4, c. 6. 8 Galeazzo tom. II, p. 97 seqq.3 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 165. * Galeazzo, tom. II, p. 100. 5 Engel in Recent, Hist. Moldaviae, p. 274. 8 Ms. codex Balacianianus ad h.a. ■
Anul 1663. La anul acesta scrie preavestitul Enghel1: „Murind viziriul cel mare, Chipriuli, i-au urmat în deregătorie unul dintre feciorii lui, ce iarăş se chiema Chipriuli şi era numai de 22 de ani. Acesta, doios de a-şi arăta vitejia, la începutul deregătoriei, în anul 1663 s-au apucat de împăratul Leopold I, cu toată puterea turcească. La războiul acesta s-au chiemat şi Dabigea, domnul Moldovei, şi Grigorie Ghica, domnul Valahiei, şi acesta au şi pornit în 20 iulie, după cărindariul cel vec, în anul 1663, şi au mers la Erşec-Uivar, carea cetate o au luat turcii în 25 septemvrie dintracestaş an. Apafi, prinţul Ardealului, de-atunci au arătat că el este plecat spre Casa Austriei, că el n-au mers la bătae. Prai, din tomul III, la anul 1663 al Iui loann Betlen, zice că Apafi şi ardelenii prin prinţul Valahiei s-au înştiinţat să nu-şi lase ţeara deşeartă, pentru că turcii vreu se o cuprindă şi se o împreune cu ţeara lor. Ci aceasta pentru aceaia nu se poate crede, pentru că Grigorie Ghica pe vremea aceaia încă era bine plăcut turcilor şi Apafi prin daruri au aflat mişlocire de a nu merge la bătaia aceasta. Grigorie Ghica au dus cu sine la războiul acesta 5.000 de călăreţi şi 600 de pedestraşi." Aşa le scrie acestea şi Gronschi2 cu Borşai Pal3, ci amîndoi întăresc zisa lui Prai,
a întrebarea lui Şincai poate fi interpretată in mai multe feluri. Să nu fi înţeles el că Ştefăniţă, murind Ia Tighina, a fost adus si Îngropat la Iaşi, lîngă tatăl său? Lâsind la o parte nedumeririle autorului, trebuie arătat că Vasile Vodă a murit in anul 1661, luna martie, la Constantinopol. Trupul lui a fost adus in {ară si îngropat la Trei Ierarhi, unde a fost înmormîntat si fiul său Ştefăniţă.
că Grigorie Ghica, domnul muntenesc, adeverat au dojenit pe Mihail 128 Apafi se ia sama că turcii ş-au băgat în cap se / cuprindă Ţeara Ardealului şi se o turcească. Şi mai arată scriitorii acestea că Apafi după ce au trimis mai nainte ostile sale cu Gavriil Haller, pe carele l-au şi omorit viziriul, în anul acesta din porunca viziriului, în persona sa, au mers la Erşec-Uivar cu 250 de oameni spre slujba sa şi că cu foarte mare pompă l-au priimit viziriul, dară nu mult au zăbăvit acolo, pentru că în 1 septemvrie din anul 1663, au fost în Bălgrad şi au întărit privilegiul cel de Acaţie Barciai dat preoţilor româneşti, ce s-au adus la anul 1660, şi i-au scutit şi de datul dijmei din vii, precum arată arhivul episcopiei Făgăraşului4.
Galeaţţo 8 foarte pre larg acestea scrie despre bătaia din acest an: că viziriul au mers asupra Erşec-Uivarului cu 130.000 de ostaşi, că între ostaşii aceia au fost 12.000 de moldoveni şi munteni cu prinţii lor, adecă cu Evstatie sau Istrate Dabigea şi cu Grigorie Ghica; că din Ardeal au fost numai 4.000 sau 5.000; că tătarii au robit pre un iezuit anume Ligoe de lîngă Tirnavia cînd se prembla pre lîngă oraş, zicîndu-şi rugăciunile; că Grigorie Ghica au rescumpărat pe iezuitul acela de la tătari şi Ia atîta s-au adus printrînsul, de după aceaia Ghica mult s-au înţeles cu generării împăratului Leopold asupra turcilor, şi întîlnindu-se cu comitul Zrini l-au înştiinţat cum şi cînd se meargă asupra turcilor, ce făcînd Zrini au şi bătut bun numer de turci.
Despre Valahia de osebi aşa scrie preavestitul Enghel" din Filstih: „Cînd au purces Grigorie Ghica cătră Erşec-Uivar, mers-au cu dînsul şi trei feciori ai lui Constantin Cantacuzen, postelnicului celui mare, adecă Drăghici, paharnicul cel mare, Şerban, logofătul cel mare, şi Constantin postelnicul a. Iară purtători de grija ţerei pre lîngă Măria doamna sa, au lăsat pe Stroia, vornicul cel mare de la Leurdeni, şi pe Dumitraşco, vistieriul cel mare, grecul cel ce îl adusese cu sine din Ţarigrad. Amîndoi boerii acestea era duşmani lui Constantin Cantacuzen, postelnicului celui mare, bărbatului celui puternic şi bogat, măcar că pe Stroia odineoară l-au fost mîntuit de primeşdie de moarte, şi Şerban, fiiul lui, luase pe fata Stroiei, şi măcar că pe fratele mamei lui
a Şerban, Fiul postelnicului Constantin Cantacuzino, nu era mare logofăt, ci aJ doilea logofăt (vtor logofăt), iar fratele său Constantin era al doilea postelnic.
126
127
Dumitraşco l-au crescut de mic şi l-au ajutat de s-au făcut boeriu. Acestea au pîrit pe Constantin şi la doamna Măria, cu gura şi la domnul carele era la oaste, cu scrisoarea, că lăcuieşte aproape de Dunăre, în vecinătatea turcilor, ca se negrească credincioşirea domnului său la Poartă; că pe doamna Măria o ţine numai de batjocură; că pe ţeranii din ţinutul său nu-i / îngădue să dea darea la vremea sa ş.c. Constantin nemica au ştiut despre clevetirile acestea, că, precum mărturiseşte hronica lui Filştih, nici era vinovat în vreuna. După ce s-au întors prinţul, toate clevetirile acestea s-au înoit de Stroia, vornicul cel mare, ba ce e mai mult, s-au sfătuit prinţul ca nici se lase pe Constantin înaintea sa, ca se nu se poată mîntui, ci ctt mai curînd se-I potopească. Aşadară Grigorie Ghica dacă au agiuns in Bucureşti, ş-au uitat de făgăduinţele lui Constantin Cantacuzen făcute şi de jurămîntul său şi au trimis pe dârăbanţi la casa lui Constantin, carii în 20 dechemvrie din anul 1663, noaptea l-au luat din pat şi l-au dus la mînăstirea Snagofului. Aci l-au ţinut în carr, dinaintea icoanelor, pînă ce s-au sfîrşît slujba; apoi s-au cuminecat şi gătindu-se de moarte, de cătră seară s-au omorit în trape-zariul minăstirei. Vestea morţei lui au deşteptat cunoştinţa cea adormită a lui Grigorie Ghica carele s-au căit pentru porunca cea strîmbă, au blăstămat pre Stroia şi pe Dumitraşco şi au zis cătră arhiepiscopul Ştefan şi cătră boeri că Constantin Cantacuzen nu s-au omorit din porunca sa, că nu şti pentru ce s-au omorit, că el atunci au dormit. Au şi îngăduit ca Elena cu şese feciori ai săi să ia trupul celui omorit, pe care l-au îngropat în mînăstirea de la Mărgineni cea de Constantin făcută, cu foarte mare pompă şi cu multă milostenie făcută cu seracii.....De duşmanii lui Constantin s-au ţinut şi armaşul Radul Vărzariul cu feciorul lui Constantin, paharnicul cel mare." .
Istoria Bălăcenească7 aşa scrie tragedia aceasta: ,.AcoIo, în oastea lui Grigorie Vodă, precum zic unii, s-au făcut nişte amestecături, adecă Şerban logofătul, feciorul lui Constantin Cantacuzen postelnicului, şi oarecare din fraţii lui ce era acolo, şi Mareş Creţulescul, cum că ar fi îmbiat pre la căpitani şi pre la slujitori de-i îndemna se meargă se pîrească la viziriu pe Grigorie Vodă, că este viclean (pentru că Grigorie se rumpea de durere cînd vedea pre uriţii, spurcaţii şi fără de lege agareni, robind pe creştini şi supunîndu-i supt jugul lor cel greu, şi era foarte cu bună inimă spre Casa Austriei) şi se ceară de la viziriu domn pe Şerban logo-
fătul. Carea vorbă din om în om mergând, au agiuns şi la domnul Grigorie. Deci se păzea se-şi ia zioa bună de la viziriul şi se vină în ţeară. Pornind 130 dară şi apropiindu-se de ţeara sa, au conăcit întrun Ioc / pentru odihna de-amiazi şi au poruncit lui Gheorghiţă Moldoveanu carele era votaf, se aducă pre acei boieri carii îmbla se-1 pîrească cu viclenşug; şi adu-cîndu-i, începu a-i mustra pentru ce au făcut aceasta de au vrut se-1
pîrească la viziriu......Tară Mareş fiind sloveneţ şi mai îndrăzneţ, respunse
că nu sînt vinovaţi. Grigorie Vodă aduse mărturiile de faţă şi pe căpitanii ţătră carii vorbise, între carii era şi Alexandru, feciorul lui Georma banul, şi începură a zice: «Aşa e, doamne! Că ne-au zis se mergem se te pîrîm la viziriul turcesc şi se cerem domn pe Şerban logofătul.» Iară Mareş respunse: «Doamne! Alexandru acesta în zilele Mihnei Vodă» fiind postelnic mare, prea multă boerime au omorit fără de vină, acuma iarăş s-au apucat de aceaia; ci de-1 vei asculta măria-ta, fă cu noi ce vei vrea şi el va da samă înaintea lui Dumnezeu, iară noi nu sîntem vinovaţi». Din aceaia oară i-au dat Grigorie Vodă pre ei în sama votafului de a-i păzi şi altor slujitori de i-au dus cu pază pînă în ţeară. Lîngă acestea, şi din ţeară venisă pîră de la Stroia vornicul şi de la Dumitraşco vistieriul Cantacuzenul carii era de domnul lăsaţi în ţeară purtători de grijă,, pîrînd pe Constantin postelnicul Cantacuzenul, cum că au îmbiat oamenii lui pe marginea turcească, hulind numele domnului şi zicînd că e reu şi trufaş şi zătihneşte pre oamenii ţerei, de nu lase se dea dăjdile împărăteşti şi cum ca se laudă că el au potopit pe Gheorgie Ghica Vodăa ş.c. Deci aceste doao pricini, una din tabără, alta din ţeară, înţelegîndu-se„ aţiţară pe Grigorie Vodă Ia mare mînie asupra casei lui Constantin postelnicul şi după ce au întrat în ţeară, înţelegând Constantin postelnicul de venirea domnului şi de opreala feciorilor săi, au eşit întru întîmpinare cătră Craiova şi mergînd să se împreune cu domnul, l-au priimit de s-au împreunat, dar i-au arătat o faţă foarte posomorită, ponosluindu-i pentru feciorii lui că sînt rei şi vicleni şi cum că au îndemnat pe căpitani se-1 pîrească la viziriu şi se pună domn pe fiiul său, Şerban logofătul. Acestea auzind Constantin postelnicul tăgăduia a putea fi şi zicea că sînt numai minciuni, dară se nu le creadă măria-sa, şi cu acestea au eşit afară
a Şincai reproduce un text corupt, care denaturează complet scosul cronicii, unde îrrtîlninv.„-.xă el l-au popit pă Grigorie Vodi si iar el îl va despopi..."
128
129
Constantin postelnicul. Venind la scaun Grigorie Vodă pe ceialalţi boeri i-au slobozit, dară pe Şerban logofătul l-au tăiat la nas de o parte pentru că s-au fost numit se fie domn; iară pe Constantin postelnicul, tatăl lui, l-au trimis noaptea prin dărăbanţii de la unguri, / în mînăstirea Snago-vului, unde mult nu l-au întîrziat, ci, poruncindu-i să se cuminece, l-au adus în trapezariu şi legîndu-1 de stîlpul cel mare, l-au sugrumat. Deci jupîneasa înţelegmd au venit şi, cu voia domnului, l-au rădicat de-acolea şi l-au dus la Mărgineni de l-au îngropat."
Iară Anonymul românesc8 zice: „Grigorie Ghica Vodă. leat 1661, feciorul lui Gheorghie Vodă. Prin ajutoriul lui Constantin postelnicul Cantacuzenul s-au făcut domn. Iară după ce au venit în ţeară, prin sfatul vornicului Stroia de la Leurdeni i-au închis la mînăstirea Snagovului şi l-au omorit."
1 Engel in Recent. Hist. Val.t part. I, p. 309 seq. * Gronzki in Ms. Elencko ad ann. 1663. 9 Borsai Pal â Magyar Kronikăban ad h.a. * Archivum eppatus Fogarasiensis. 6 Galeazzo, tom. II, p. 220—245. * Engel, Le., p. 310 seq.7 Codex Ms. Balacianianus, ad h.a. 8 Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44.
Anul 1664. Galeaţţo1 mai pre-urmă acestea scrie despre români: „în luna lui iunie din anul 1664, turcii au purces cătră Buda şi acolo au aşteptat pe prinţii din Moldova şi din Valahia, carii din porunca Portei aducea toate oştite cîte putuse aduna în ţerile sale." Ci preavestitul Enghel2 zice: „în 9 maiu din anul 1664, iarăş au trebuit Grigorie Ghica şi Istrate Dabigea se meargă în Ungaria cu oşti, şi au fost de faţă la Incungiurarea cetăţei Leva carea s-au slobozit prin generariul Susa, cu bătaia cea din 19 iulie al anului de-acum, din carea, precum mărturiseşte hronica lui Filstih, Grigorie Ghica (şi Dabigea) încă la început au fugit, perzîndu-şi moldovenii şi muntenii corturile, tunurile şi toate gătirile, aşa cît căpeteniile numai în hainele sale au scăpat; mai încolo, la trei sau patru mii de carre cu cîte opt boi au venit pe mîna nemţilor celor biruitori de la turci. In bătaia aceasta s-au noroit şi au perit Constantin, paharnicul cel mare, feciorul armaşului Radul Vărzariul, Preda, logofătul cel mare, Buxanul, Derivâscul şi Cepâriul, carii toţi au fost amestecaţi cu Stroia vornicul şi cu Dumitraşco Cantacuzenul spre surparea boierilor celor mai de frunte, ca se poată apoi singuri domni, începînd
de la Constantin Cantacuzenul; drept aceaia zice hronica lui Filstih că perirea acestora au fost osîndă de la Dumnezeu trimisă. Osînda aceasta au căzut şi pe Grigcrie Vodă, după ce s-au înturnat el pre întîia avgust 132 de la oaste, pentru că i-au murit pruncul cu groaznică moarte / rînchezînd ca caii, carele s-au astrucat în beserică lui Matheiu Vodă3. Grigorie Ghica Vodă încă temîndu-se ca se nu-î pedepsească turcii pentru greşala ce o au făcut la Leva şi pentru uciderea lui Constantin Cantacuzen, şi neavînd cine se-1 sfătuiască bine, în 20 noemvrie din anul 1664 au fugit prin Ardeal în Germania, unde s-au făcut catholic. Aceasta e spunerea cea adevărată a hronicei."
Iară Istoria Băiăcenească2 zice: „Cînd au fost întîiulea (nu al doilea) ari după ce au sugrumat pre Constantin Cantacuzenul postelnicul, adecă în anul 1664 (nu 1665), iarăş au venit poruncă lui Grigorie Ghica Vodă şi lui Istrate Dabigea Vodă, ca se meargă la oaste spre Buda; carii mergînd la Husain, başâ din Buda, acesta i-au dus la cetatea Leva, de o au bătut. Dară nemica au putut se-i strice. Iară viziriul cel mare, Chipriuli, era la altă cetate, ce se chiamă Sîngothard. Acolea veniră o samă de oşti nemţeşti cu generariul Montecuccoli; iară la Leva, unde era Husain başa şi domnii terilor româneşti cu o samă de tătari, veniră alte oşti cu generariul Susa şi întru amîndoao locurile bătîndu-se, au biruit creştinii pe turci. Iară după ce fuseră bătuţi turcii, viziriul se temea de împăratul se nu-i facă ceva reu; ci Panacotahie, marele dragoman, punîndu-se mişlocitoriu, au împăcat pre amîndoi împăraţii (precum scrie Galeaţţo \ în 10 avgust din anul 1664), ca în 20 de ani se aibă pace. întiaceaia bătae la Leva, voind Grigorie Vodă se-şi arate vitejia, au dat bătae cu nemţii şi o roată de nemţi de tot o au prăpădit, iară mai pre urmă au învins nemţii şi românii fugind se împedeca de lutul cel mare şi aşa pe foarte mulţi boieri şi pre alţii i-au tăiat nemţii. Iară după ce s-au făcut pace, amîndoi domnii n-au cutezat se dea faţa cu viziriul, pentru că îi bătuse nemţii, ci fieştecare au venit la ţeara sa, şi fiind obiceiu la turci ca fără de ferman se nu se întoarne, au luat scrisoare se meargă la viziriul, că de nu vor merge, mai pre urmă va fi mai reu. Iară Istrate Dabigea avînd sol la Poartă pe Chiritil Drago carele mai pre urmă au fost şi domn, acesta i-au scris se meargă pre capul şi pre sufletul lui. Acestea auzînd
* Copilul hu Grigorie Ghin a fost Îngropat ia biserica lut Minai Vodi.
130
131
Dabigea Vodă s-au întors înapoi şi s-au dus la viziriul. Deci viziriul mustrindu-1 puţinei, i-au dat iarăş domnia şi s-au întors la Moldova. Iară Grigorie Vodă nu cuteza se meargă pentru vicleniile boierilor, că-1 spăriia că vor se-1 ia şi se-1 ducă la viziriul se-i tae capul. Deci spăriindu-se s-au rădicat cu toată casa sa şi s-au dus în Ţeara/Nemţească de au şezut acolo cîtăva vreme." Anonymul românesc5 încă scrie: „Iară Grigorie Vodă mergînd cu oşti din porunca împărătească la Ţeara Ungurească (nu Leşească), şi acolo biruindu-se turcii, el, Grigorie Vodă, au fugit în ţeară şi temîndu-se ş-au luat doamna din Ţeara Românească şi au trecut-o în Ţeara Leşească. Au domnit ani 4." Vezi cum nu se nărăveşte Anonymul nostru cu alţii pentru trecerea lui Grigorie Ghica Vodă!
Mie mi se vede că mai drept scrie Ioann Betîen 6 carele zice că Grigorie Ghica Vodă, Ia Leva s-au fost înţeles cu nemţii, pentru carea înţelegere şi pentru cea prea timpurie întoarcere acasă I-au şi pîrit Husain, başa din Buda, carele fu sugrumat pentru perderea de la Leva, la viziriul, şi acesta l-au sorocit înaintea sa; dară Grigorie Ghica nu au mers, ci trimeţîndu-şi doamna carea era greoae, în Ardeal, el au trecut prin Polonia în Germania. Dară oare spînzurat-au nemţii pe 700 de moldoveni şi munteni la Strigon? Şi oare Dumitraşco Cantacuzen, vistieriul cel mare din Valahia, fugit-au cu 40.000 de taleri, ce-i trimesese Grigorie Ghica, viziriului, au nu? precum zice Ghebhardi7, judecă tu.
1 Galeazzo, tom. TJ, p. 431.2 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. I, p. 311.3 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. 4 Galeazzo, l.c. 6 Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44. e Ioannes Bethlen, edit. Vienn., 1782, 8, p. 194 seqq. 'Gebhardi apud Engel in Recent. Hist. Val, part. I, p. 312.
Anul 1665. La anul acesta zice Istoria Bălăcenească1: „După ce au pribegit Grigorie Ghica Vodă, boierii ţerei strîngîndu-se au trimis la Poartă se-şi ceară domn şi socotea ca, de le va fi îndămînă, se pună domn pe Dumitraşco Buzăianul de la Căpătineşti; iară cînd au sosit acolo, au aflat pre Radul XIII, feciorul lui Leon Vodă, rînduit domn de la turci. Aceasta vezînd boerii, n-au cutezat mai multe se zică, ci s-au lipit lîngă Radul, că şi el trăgea pe boeri cu cuvinte blînde, şi aşa au venit în ţeară. Punîndu-se Radul XIII domn şi venind în ţeară, toţi boerii
şi slujitorii ce-i eşise înainte, după obiceiu, cu pompă mare l-au dus în scaun şi toţi cei mai mari şi cei mai mici s-au închinat lui. Iară domnul cătră toţi s-au arătat blînd şi milostiv, şi avînd pace şi nici într-o parte fiind oştire, petrecea bine în premblări pe baltă, în vînaturi, în ospeţe pre la unii şi pre la alţii, şi era toţi veseli că au fost dat Dumnezeu pace, 134 odihnă şi biuşug de toate bucatele şi nu avea alte / griji, fără numai cînd venea tîmpul haraciului se-1 stringă şi se-1 dea împăratului în tîmpul său; ci această pace nu venea de-airea fără numai că împăratul avea treabă, de bătea Critul, şi Ţeara Românească fiind departe, nici o bîntuială avea."
Delchiaro2 almintrelea scrie despre Radul XIII, domnul Valahiei, zicînd: „întraceaia oarecare Radul carele s-au poreclit Stridiaţi sau vînzătoriu de scoice, grec de neam, sau cum zic alţii arnăut, luînd împrumut 400.000 de taleri, au cumpărat domnia Valahiei cu prea mare pagubă a ţerei aceîia, carea au trebuit se plătească detoriile cele de neserioasa mîndrie a prinţului său celui strein făcute şi de odată se geamă supt mai multe şi mai mari greutăţi, care întru atîta au stricat ţeara, de mai pre urmă au trebuit să se jăluiască Portei turceşti."
Ci preavestitul Enghel3 scrie: „Radul au domnit de la 12 fevruarie, după cărindariul cel vec, din anul 1665, patru ani pînă cătră începutul anului 1669. Boierii munteneşti după fuga lui Grigorie Ghica Vodă, mersese la Ţarigrad şi aci le-au dat domn pe Radul, fiiul lui Leon Vodă, şi aşa l-au trimis la Bucureşti, unde au agiuns în 12 fevruarie din anul 1665." Apoi înseamnă acelaş Enghel 4 zicînd: „Aşa vorbeşte hronica Iui Filştih, ci alte hronice nu bine fac pe Radul, grec din Epir, şi reu îl numesc Stridiaţi pentru că pre Radul Stridia l-au spînzurat la Ţarigrad, în anul 1637, după pofta lui Matheiu Vodă."
1 Codex Ms. Balacianianus ad ann. 1665.a Anton. Măria Delchiaro, p. 125 seq. 3 Engel in Recent. Hist. Val., part. I, p. 313. 4 Idem Eogel, ibidem, in Notis.
Anul 1666. Despre Moldova aşa scrie preavestitul Enghel1 la anul de-a-cum: „Mai încolo nemica aflu însemnat despre Evstathie (sau Istrate) Dabigea, fără numai aceasta, că ş-au măritat fata după oarecare bărbat anume Duca carele era născut din părinţi de rînd, dară prin destoinicia
133
sa şi prin ajutorinţa Iui Dabigea au agiuns Ia cea mai de frunte deregă-torie boerească în Moldova. După toate catasticurile prinţilor, Dabigea au domnit în Moldova numai 4 ani, adecă pînă la anul 1666." Iară despre Duca aşa scrie prinţul Dimitrie Cantemir2: „El din naştere era grec din Rumuli. Dintru început au fost şerb Ia un neguţătoriu din Iaşi; după aceaia Vasilie Lupul Vodă l-au făcut camerling; apoi Ştefan (XIII), feciorul lui Vasilie Vodă, l-au făcut boieriu şi însurîndu-se cu fata lui Istrate Dabigea, mai pre urmă prin bani şi prin prieteni au dobîndit şi prinţipatul; cu adeverat era om nenvăţat dară era mare politic şi pe vremea sa s-au numerat între cei mai vestiţi şi înţelepţi bărbaţi. Fost-au prinţ de trei ori în Moldova şi o dată în Valahia; dară / cătră sfîrşitul vieţei dîndu-se spre tyrănnîe şi lăsînd direptatea, s-au vîndut prin boerii moldoveneşti şi căzînd în robia leşilor, au murit în Varşavia."
Istoria Bălăcenească 3 încă zice: „întru acest tîmp în Moldova murind Istrate Dabigea Vodă, boierii ţerei s-au dus la Poartă împreună cu Duca vistieriul Necai, pe carele socotise se-I pună domn. şi mai nainte au trimis pe Stamathie postelnicul ca se prindă porţile, ştiind şi turceşte, şi ca se nu îmbie alţii cu bani şi se ia domnia şi se fie peste voia boerilor ţerei; deci mergînd atîta boerime Ia viziriul şi rugîndu-1 ca se Ie dea domn dintre dînşii, le-au dat voe se-şi aleagă, şi fiindcă mai nainte candidase ei pe Duca vistieriul, l-au adus bine îmbrăcat Ia viziriu şi l-au îmbrăcat cu caftan, dîndu-i domnia şi dîndu-şi pocloanele de domnie, ş-au luat zioa bună şi s-au dus în ţeara lor, dară numai o gimătate de an au domnit şi l-au măzălit. Pricina pentru ce, nu ştim. Şi au pus pre Iliaş (sau Elia III), feciorul Iui Alexandru (VII) Vodă, carele trăind în Ţarigrad era serac şi încărcat de detorii. Cînd au venit de Ia Poartă se fie domn, el neştiind şi părindu-i-se că sînt niscarii datornici, s-au ascuns în podul casei şi pînă nu s-au dovedit mai bine, n-au cutezat a se pogori. Deci făcîndu-1 domn şi venind în ţeară, multe milostenii au făcut seracilor şi mult bine ţerei. Atîta de milostiv au fost, cît şezînd la divan îşi ducea punga de bani cu sine şi de se întîmpla ca vrun datornic se tragă pe vrun serac carele nu avea de-imde se plătească, scotea el bani de ai lui şi plătea. Aşa era Iliaş Vodă, dară cei buni nu trăiesc mult cu norocire, pentru ce numai Dumnezeu ştie,"că pre acesta încă l-au măzălit şi s-au dus în Ţarigrad iarăş serac, cum au fost, şi au murit în serecie, remîind în urma Iui o fată carea trăia din mila creştinilor. în locul lui Iliaş Vodă, iarăş s-au
pus Duca demn de la împărăţie, îmblînd cu meşteşug Căpariul cel bătrin, de i-au scos domnia, dînd bani mulţi şi au făcut nevoe bietului Iliaş."
Tot Istoria Bălăcenească* aşa grăeşte: „Radul XIII Vodă avînd un cocon, anume Ştefan, şi Duca Vodă din Moldova avînd o fată, anume Catherina, s-au logodit amîndoi, la carea logodnă în Ţeara Românească au fost mare veselie şi ospeţe multe şi jocuri, carea. nu logodnă, ci nuntă crăiască se putea numi; că Radul Vodă au strîns toată boerimea ţerei cu toate jupînesele şi au întins corturile în deal, despre Mihaiu Vodă, în drumul Cotrocenilor, acolo fiind ospeţe în toate zilele, au adus pehlei-vani de cei ce juca pe funi şi de alte jocuri; adus-au si pre un pehleivan 136   harap, Chideim, carele făcea jocuri minunate / şi nevăzute pe locurile
noastre.....în Moldova încă s-au făcut mare veselie şi ospeţe." Iară
preavestitul Enghel5 scrie: „Elia (III), feciorul lui Alexandru Iliaş, de la anul 1666 pînă la 1667. Noi urmam aci lui Cantemir carele zice că Elia nemişlocit au urmat lui Dabigea. însemnarea din Iaşi şi a lui Sulţer zic că Duca au domnit şese luni, îndată după socrul său, Dabigea." Dară aci greşeşte preavestitul Enghel lăsîndu-se de însemnarea din Iaşi, pentru că Elia al treilea n-au domnit mai de multe orib, fără numai
0 data în Moldova, precum se vede şi dintru acelea care însuş dumnealui Enghel8 le aduce despre satul Cosmin ce-1 dăruise Ştefan V mînăs-tirei de Ia Putna, zicînd: „Porunca prinţului Iliaş Alexandru Ia vornicul German se aşeze marginile otarului Cosminuiui, din 24 aprilie al anului de la zidirea lumei 7175, iară de la Hs. 1667; judecata aceluiaş prinţ în pîra cu Lucâviţa, din 16 aprilie al anului de la plăsmuire 7176, iară de la Hs. 1668." Aceaia ce zice Enghel7, adecă că Elia HI au dobîndit domnia Moldovei cu bani, încă nu poate fi adeverată, pentru cele ce zise Istoria Bălăcenească despre dînsul.c Despre naşterea lui Duca Vodă, vezi pe Delchiaro la anul 1674.
1 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 275. * Princeps Demetrius Cantemir in Hist, Osm.regnUYfo, 3, cap. 12, nro. 14, in Notis ad vocem Duka, * Codex Ms. Balacianianus ad h.a. 4 Idem Codex Balacianianus, Ic. 5 Engel, l.c " Idem Engel in Hist. litteraria Valachiae et Moldav iac, p. 75. 7 Idem Engel in Recent. Hist. Mold., p. 275.
a Chideiu nindiu, e vorba deci de un pehlivan indian, ţi nu de numele propriu al unui pehlivan. t> Şincaî «re dreptate, pentru că Iliaş Alexandru a domnit o unguri dala. In Moldova, în anii 1666—1668. C Utilizînd ca izvor Cronica Bălăcenească, concluzia lui Şincai eate firească. Din alte izvoare, pe care Şincai nu le-a avut, reiese însâ că Iliaş Alexandru a împrumutat 200.000 de reali, care i-au fost cerat' pentru cumpărarea domniei, de la cămătari greci ţi turci ca o doblnda de 50% l
134
135
Anul 1667. Aşadară bine zice însemnarea din Iaşi că Elia III au urmat Iui Duca Vodă şi că au domnit doi ani şi şese luni după olaltă, nu în doao rînduri, cum se înşală preavestitul Enghel1 carele mai bine nimereşte scopul istoriei, cînd scrie: „în domnia lui Elia, se vede a se fi întîmplat ce se zice în Teatrul Portei ottomăniceşti, că la începutul anului 1667 au dus tătarii 100.000 de robi din Polonia prin Moldova. Solul leşesc în luna Iui maiu au trecut prin Moldova cu 250 de argaţi ca sa se jălu-iască pentru aceaia la Poartă, şi trecînd toate i s-au dat de cîte au avut op, numai domnul Moldovei n-au mers pe curtenirea lui, din mîndrie au din porunca Portei, nu se poate şti."
1 Epgel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 275.
Anul 1668. La anul acesta scrie Istoria Băiăcenească1 precum urmează: „în acele timpuri vezînd Poarta că domnii ţerei se heignesc de cătră 137 împărăţie, au poruncit se fie obiceiu ca la / al treilea an se meargă domnii la Poartă, se sărute mînele împăratului' şi se-şi înoiască domnia. Şi acest obiceiu mult timp au ţinut. Deci avînd Radul (XIII) Vodă poruncă se meargă al treilea an la Poartă, s-au rugat boerilor ţerei se-1 mai prii-mească a le fi domn, şi boierii priimindu-1, au pornit toţi cu dînsul la Odriiu, iară mai nainte au trimis pre Drăghici spătariul Cantacuzenul, se gate bine de poclonul domnului de pre la prieteni şi se dea în ştire că vine domnul cu toată boerimea, ca se-1 priimească cu toţii se le fie domn, lăudîndu-1 că este bun cu ţeara şi cu boierii. Şi mergînd domnul acolo, n-au făcut multă întîrziere, ci i-au dat domnia, şi dîndu-şi poclonul de domnie, s-au rugat se-1 lase se meargă pre la Ţarigrad, ca se-şi vadă casa; dară nu-i era lui pentru vederea casei, ci pentru mîndrie, ca să se preîmble în pompă domnească prin Ţarigrad, şi slobozîndu-1, prin Ţarigrad au venit în ţeară." întru aceste timpuri fiind Drăghici spătariul Cantacuzenul la Ţarigrad cu Radul Vodă, s-au bolnăvit de ciumă şt au murit, şi de-acolo l-au adus la mînăstirea Comana de l-au îngropat."
3 Deoarece textul „şi sloboztndu-1, prin Ţarigrad au venit în Ţeară..." nu era înţeles, reproducem textul integral din cronica lui Radu Popescu: „Şi, stobozindu-J, s-au dus la Ţarigrad, st de acolo au venit la ţară...-
138
Ci Anonymul românesc2 zice: „Radul (XIII) Vodă Strida, leat 1665, feciorul lui Leon Vodă, îngreuind ţeara cu biruri şi mergînd jalbă. împărăţia l-au măzelit; iară el se aşeză cu boierii că va păzi obiceiul ţerei şi va scoate pe greci din ţeară. Deci merse Drăghici spătariul Cantacuzenul la Poartă şi-i întări domnia, iară Balasache paharnicul otrăvi pe Drăghici Cantacuzenul, de au murit prin sfatul acestuia şi al lui Nicolae Sofialeul şi al lui Stroia Leordeanul, vrind Radul Vodă se tae pe mulţi boieri, prinseră de veste boierii şi mergînd la Ţarigrad cu jalbă s-au măzălit Radul Vodă domnind ani patru." Aşişderea scrie preavestitul Enghel3 -din Filstih, numai cît adaogă că Radul XIII Vodă, cînd s-au întors prin Ţarigrad, au luat şi mai mulţi greci cu sine şi au cumpărat scule de 40.000 de taleri şi au făcut pe boieri se ia detoria pe ţeară, apoi că acelea, care Ie voiu scrie la anul viitoriu din Istoria Băiăcenească, adecă cum s-au strîns boierii la mitropolie şi au mers la Poartă asupra Radului Vodă, s-au întîmplat în 3 dechemvrie din anul 1668.
1 Codex Ms. Balacianianus. ad ann. 1668. * Anonymus Valachicus inMs., cap. 44.8 Engel in Recent. Hist. Val., part. I, p. 314 seq.
Anul 1669. în 4 martie din anul acesta 1669, au întărit Mihail Apafi prinţul Compilatele care sînt a doaoa parte a legilor / ardeleneşti \ nici sînt mai bune pentru români decît Aprobatele, despre care am cuvîntat la anul 1653. „Iară Radul XIII, domnul muntenesc, precum scrie Istoria Băiăcenească2, venind din călătoria de Ia Odriiu în ţeară8, cu toţi au petrecut bine pînă la un tîmp, după aceaia Cantacuzenii iarăş au început a amesteca lucrurile, precum le era obiceiul, şi a turbura pre unii din boieri, zicînd că au auzit că s-au sfătuit oamenii Radului Vodă, Sofialeu cluceriul şi cu Balasache paharnicul şi cu alţii, ca se-i omoare, şi îndemna ca să se scoale asupra Radului Vodă şi asupra oamenilor lui, se-i scoată din ţeară afară. Şi acestea nu pentru alta le făcea, ci socotea ca totdeauna se fie ei mai mari. Alunecîndu-se cu firea că vor fi cele ce zic Cantacuzenii au scris pre la căpitani şi pre la slujitori, fiind Şerban Cantacuzenul spătariu mare, să se strîngă toţi în Bucureşti. Iară Radul Vodă
s Ilias Alexandru a fost mazilit la 18 noiembrie 1668, in locul său fiind numit Duca, a doua oară.
136
137
nu ştiia de acestea, şi strîngîndu-se într-o zi numai din curtea cea domneasca au făcut mare rădicare şi au început a striga că va se-i omoafă Radul Vodă, şi au eşit boierii şi gloata şi s-au strîns la mitropolitul Theo-dosie, spunîndu-i jalba, cum au vrut se-i omoară grecii. Ci nu trecu multă vreme şi iată veni şi Radul Vodă şi multă pricină avînd cu boierii, s-au dus apoi la curte. Iară boierii s-au dus de au mas noaptea cu pază bună, de frica Radului Vodă, şi noaptea s-au gătit de cale şi a doaoa zi dez-de-demineaţă au pornit Ia Enifiriu, unde era împăratul, se pîrească pe Radul Vodă şi pe greci. Radul Vodă încă au trimis pre Alexandru Iliaş şi pre Dumitraşco postelnicul Caramanlaul, îndată se agiungă la caimacanul se-i spună jalba, cum fără nici o pricină s-au rădicat boierii asupră-i cu pîră; şi fiind caimacanul prietin Radului Vodă s-au mîniat pe boieri şi mergînd boierii la dînsul i-au mustrat reu şi, de nu ar fi lucrat boierii cu meşteşug sipţire, nu ar fi putut se-1 biruiască; ci turcii nici Radului Vodă, nici boierilor crezînd au trimis pre un aga la Bucureşti se cerce lucrul, din ce le-au venit gîlceava şi, precum va afla, mergînd îndărăpt aşa se spună. Iară boierii s-au îngrijat, temîndu-se că mergînd la Radul Vodă, îl va apuca cu vorbe pre aga şi'cu daruri şi se va întoarce lucrul spre reul lor, căuta om carele se aibă pretenşug cu aga ca se-1 apuce ei mai nainte, ca nu cumva se le facă vreo perire, şi găsiră pre un grec, anume Pavel carele de multe ori cerca la turci se ia domnia ţerei; pre / acesta aflîndu-I, l-au rugat se grăiască cătră aga ca se nu asculte de cuvintele Radului Vodă, nici se le creadă, ci se grăiască de bine pentru boierii ţerei. Şi lui aga făgăduiră mulţi bani, iară lui Pavel făgăduiră că-1 vor cere domn. Acestea auzînd Pavel, cu toată puterea au lucrat de au tras spre partea boierilor pre aga carele mergea în ţeară. Deci boierii îndată au înştiinţat pre boierii cei ce remâsese în ţeară, pentru ce vine turcul, zicîndu-le se scoale ţeară multă înaintea lui, jăluindu-se în coantra lui Vodă şi a grecilor. Şi aşa au făcut, că au scos tot feliul de fete şi de mueri, care zicea că le-au ruşinat; de copii, carii zicea că le-au făcut acel lucru grozav; de oameni, carii zicea că i-au prădat şi i-au căznit; şi altele multe. Deci întorcîndu-se îndărăpt turcul au spus jalbele cele mai mari, care le făcea ţeara asupra Radului Vodă, şi întru aceasta au remas nevinovatul Radul Vodă judecat ca un vinovat, şi vinovaţii şi reii boieri s-au îndreptat şi le-au dat voe se-şi aleagă domn, pe carele vor vrea şi se-1 ducă se-1 îmbrace cu caftan. înse ei pe cale mergînd
140
candidase pre Antonie, vornicul din Popeşti, de la Praova şi-I adusere de-1 îmbrăcară cu caftan domnesc, iară Pavel cu făgăduinţa boierilor remase în deşert. Acestea făcîndu-se, au trimis Poarta de au rădicat pe Radul Vodă şi au prins pe doi boieri greci carii se zicea că sînt pricina relelor celor multe, adecă pe Sofialeu şi pe Balasache. Şi pe Sofialeu ţiindu-1 închis cîtăva vreme la ocnă, acolo l-au spînzurat, iară pe Balasache l-au dat în mînile unor dărăbanţi, de l-au trecut Dunărea şi i-au dat drumul Ţarigradului. Iară celoralalţi greci mai mici, atîta bătae le-au dat slujitorii, cît mulţi se mira că mai pot trăi, mai ales lui Pasc-vâle grammâticului. Pre altul iarăş foarte reu îl bătea cît striga pe popa se-1 cuminece. Acestea au pătimit grecii după Radul Vodă. întru aceste timpuri au luat turcii Candia, cetatea cea mare a Critului, carea în multă vreme bătîndu-se, abea o au biruit şi tot ostrovul Critului I-au supus, şie turcii."
Preavestitul Enghel3 din Filstih scrie că Antonie Vodă, în 19 aprilie au sosit în Bucureşti şi în Vinerea Mare au împărţit deregătoriile boe-reşti, apoi in zioa de Paşti au jurat el ţerei şi ţeara Iui. De-aci înainte scrie ca şi Istoria Băiăcenească 4 carea vorbeşte precum urmează: „Luînd domnia Antonie au venit în ţeară cu toţi boierii şi i-au făcut pompă,, după obiceiu, / şi se bucura toţi, fiindcă este fiiul ţerei, nădăjduind că va fi bine şi el va fi drept, fiindcă era şi bătrîn; şi au boerit pe boieri după rînduiala sa şi lucrurile ţerei şi gîlcevile despre toţi se aşezase. Iară feciorii lui Constantin postelnicul Cantacuzen, Mihaiu postelnicul, Matheiu cupariul şi lordache, găsire vreme se caute moartea tatălur lor, din cine au fost? Şi închiseră pe Stroia vornicul Leordeanul, vinuin-du-se că el au fost pricina morţei tatălui lor şi l-au scos la divan. El tâgâduia zicînd că nemica şti de aceasta, iară feciorii lui Constantin scoasere nişte răvaşele, zicînd că sînt ale lui, care le-au scris la Grigorie Ghica Vodă, şi fiind Constantin Cantacuzen postelnicul în părţile Apusului, spre nemţi şi la Veneţia şi prin alte locuri, zicea că s-ar fi întîlnit cu Grigorie Ghica Vodă şi avînd vorbă pentru moartea tatălui său,, se fie arătat Grigorie acele răvaşele; alţii zic că i le-au dat Grigorie, alţii că sînt scrise dintracelea. Deci închizînd pe Stroia vornicul în puşcărie, i-au făcut judecată de moarte şi l-au pus întrun carr cu doi boi, numai cu athriul şi cu nădragi şi au pus nişte priviţi la carr şi i-au spînzurat răvăşelele acelea, şi aşa cu aceaia pompă l-au trecut prin tîrg şi
138
139
I-au dus la mînăstirea Snagofului, înse nu l-au omorit, ci fără de voia lui l-au călugărit; iară el au strigat: «Fără de voe îmi este, Doamne!» Ş i vrea se-i pună numele Silvestru, iară el zicea: «Nu Silvestru, ci Mahmet». Aşa fu călugăria vornicului Stroia. Mai închis-au pre aceste timpuri şi pe Neagoe postelnicul Secuianul, şi i-au tăiat nasul, pentru ce nu ştim. Mai închis-au şi pe Bălăceanul şi l-au scos se-i tae capul, apoi l-au ertat, pricina nu ştim; pîrişii lor vor da samă."
în anul acesta s-au măzălit şi Elia III, domnul Moldovei, şi s-au pus în locul lui cu a doaoa domnie, Duca; că scrie preavestitul Enghel5, precum urmează: „Duca a doaoa oara au domnit în Moldova de la anul 1669 pînă la 1672. Aşadară a doaoa domnie a Duchei au ţinut 3 ani."
1 Conclusio Compil. Constit. Trannîae. 3 Codex Ms. Balacianianus ad annum 1669. 3 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. I, p. 315 seq. * Codex Ms. Balacianianus, l.c. 5 Engel in Recent. Hist. Mold., p. 275.
Anul 1670. Precum mi se vede, în anul acesta s-au întîmplat, ce se scrie în Istoria Bălăcenească1, cu cuvintele acestea: „întru acest tîmp au 141 venit poruncă şi lui Antonie, domnului muntenesc, / se meargă cu oaste la Bugeac, se scoată pe nohai de-acolo şi din hotarele Moldovei, că se înmulţise şt făcea multe rele şi bugecenilor şi moldovenilor; şi mergînd seraschirul cu mulţi turci şi cu tătari, şi Duca cu moldovenii, cu anevoe i-au scos, mai mult cu vorbe bune şi pacinice, decît cu bătae că se temea de dînşii fiind mulţi şi viteji, şi de multe ori s-au strîns se dea bătae cu turcii, atîta cît era toţi în mare grijă. Mai pre urmă ei de bună voe au trecut Nistrul de ceaia parte şi ostile s-au întors pre la locurile sale şi Antonie au venit în scaun."
Zisu-s-au la anul 1664, că după bătaia de Ia Leva şi de la Sîngothard între turci şi între nemţi, s-au făcut pace. Pacea aceasta cum s-au făcut, nici împăratul Leopold I, nici Mahomet IV au voit să se vestească Ia toţi. Drept aceaia ungurii foarte s-au bucurat şi au început a se sfătui între sine cum sa se scoată de supt Casa Austriei; ci sfatul lor fu vădit în anul acesta 1670, şi mulţi dintre unguri s-au prins, între carii cei mai de frunte au fost acestea: Franţisc Nâdaşdi, Petru Zrini, Franţisc Frân-
142
ghepan, Franţisc Bonis şi Tattenbac, precum mărturisesc Ioann Betlen 2, Ghebhardi3 şi Ştefan Catona4.
1 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. a Ioannes Bethlen in Hist. Transylvaniae ad h.a. 3 Gebhardi, part. III, p. 268 seq. 4 Stephanus Katona in Epit. Chron., part. IU, § 253 seq.
Anul 1671. Zaluschi1 aduce înainte o poruncă a oblăduirei leşeşti din luna lui ianuarie a anului 1671, cu carea se opresc podolenii de a năvăli în Moldova; de-unde se vede că acuma începuse înţelegerea cea rea între turci şi între poloni. Şi că Doroszenco cozacul aţiţa pe moldoveni asupra polonilor.
Despre cei ce s-au prins la anul trecut în Ungaria, aşa scrie Ştefan Catona 2: „Franţisc Nadajdi, judecatoriul curţei ceh crăeşti din Ungaria, în Beci, numai cu o tăetură a hoheriului ş-au perdut capul, în 30 aprilie din anul 1671; întru aceaiaş zi s-au tăiat capul lui Zrini şi al lui Fran-ghepan, dară cu trei tăeturi în Neoştadiu, şi al lui Tattenbac în Greciu, dară mai tîrziu, adecă în 3 dechemvrie. Pe mai mulţi alţii carii au fost amestecaţi cu dînşii, parte i-au tăiat, parte i-au sîrgunit, iară lui Franţisc I Racoţi, mumă-sa Sofia Batori, i-au scos graţia, tătuşi au plătit pentru rescumpărarea capului 400.000 de fiorinţi." Aşişderea scriu Ioann Betlen3 şi Ghebhardi4, numai cît zic că lui Nadaşdi, lui Zrini şi lui Franghepan li s-au tăiat capetele, nu în 30, ci în 29 aprilie, şi lui Bonis încă întru aceaia zi i s-au tăiat capul în Pojon. /
Despre Valahia zice Istoria Bălăcenească 5: „După venirea lui Antonie Vodă de la Bugeac, s-au făcut vrajbă între boieri. Mareş banul, Radul Creţulescul, Şerban Cantacuzenul spătariul şi fraţii lui, se măriră, se împuterniciră preste modru şi de alţii nu băga samă, nici îi socotea se fie ceva; şi cum că aşa s-au mărit, dintru aceasta încă se poate culege: în vremea ce s-au dus Mareş banul la Craiova, nu s-au dus smerit ca alţi bani, ce s-au dus cu mare pompă, cu steag bănesc, cu trimbiţe, cu dobe, cu surle, cu gloate şi cu mulţi copii de casă cu suliţe, şi înaintea lui mergea vro cîţiva povodnici înfrumseţaţi. Iară după ce au venit la Craiova, în judeţ pe boieri aşişderea îi bătea cu bastoane ca şi pe proşti, carea şi în Bucureşti o făcea. Aceasta vezînd-o boierii, mai vîrtos cei
14a
141
mâhniţi*, se scăpa de zicea cîte un cuvînt împrotiva, care cuvinte auzin-du-Ie Mareş banul şi Creţulescul şi Şerban cu fraţii lui postelnicii, li s-au nălucit cum că Gheorghie Băleanul cu ai lui şi cu ceaialaltă boerime a ţerei au făcut sfat ca se omoară pe Mareş banul, pe Creţulescul, pe Şerban spătariul şi pe ceialalţi ai lor, şi Mareş banul temîndu-se au fugit în Lovişte, la Cornet, în mînăstirea sa şi au scris la Vodă şi la ceialalţi că pentru frică au fugit acolo, ca se nu-1 omoară boierii. Antonie Vodă i-au scris se vină şi se caute cu cine are judecată, şi de-acolo au venit în Bucureşti şi împreunîndu-se cu ceialalţi ai lor, au vorbit multe; iară Antonie Vodă au făcut divan şi au eşit acei boieri jăluindu-se de vornicul Gheorghie Băleanul şi de ai lui, cum în taină s-au vorbit cu o altă boerime a ţerei se ucidă pe boierii mai sus numiţi; iară Gheorghie Băleanul şi Hriza vistieriul, ginerele lui şi fiiul lui Ivaşco Băleanul ,şi Staico vistieriul Buceanul şi Radu vistieriul Ştirbescul şi alţii tăgăduind că nu Ie este ştire, nici în gînd au avut acest lucru de care li se face acum năpaste. Cu aceste vorbe s-au spart divanul. După divan au eşit poruncă să se ducă o samă de boieri la ţeară, şi au măzălit pe Hriza din vistieria cea mare şi pre Ivaşco feciorul lui Gheorghie Băleanul, din agiă, zicînd că nu trebue se fie slujitori pe mînile lor, ş-au făcut pe Matheiu Cantacuzenul, fratele spătariului Şerban, aga mare şi pre Ivaşco Băleanul l-au făcut comis mare, zicînd că de ce oară este tatăl lui măzălit, se nu fie şi feciorul. Şi pentru aceaia au început boierii cei mai sus numiţi a turbura lucrurile, ca vodă se ia de Ia alţii boieriile şi se le dea la oamenii lor şi 143 aşa se poarte ei pe vodă de nas după plăcerea lor; că atîta / îi scurtase toate veniturile, cît de mîncare încă nu era sătul, nici de beutură. în zi de dulce carnea de vită numai cu apă sărată o făcea; în zi de sec lintea şi fasolea cu apă şi cu sare i-o da de mînca; vin foarte puţin, cît fiiul lui Antonie Vodă cumpăra din tîrg pe bani vin."
Aşa scrie şi Filstih 6 carele tocma aşa apără pe Cantacuzeni pretu-tindenea, precum îi împunge istoricul bălăcenesc, pre-unde poate. Apoi zice: „întru resplătirea facerilor de bine ale lui Antonie Vodă, vistieriul Hriza, paharnicul Staico şi Radul Ştirbescul s-au dus la Odriiu şi au negrit pre Antonie Vodă că nu e harnic de a domni. în Odriiu s-au întîlnit ei cu Grigorie Ghica, fostul domn muntenesc, căruia nu-i plă-
a ...„cei mlhniţi" din Cronica hiî Şine», m Radu Popescu slut boierii mobediafeoi-
cuse a remînea în ţerile de supt Casa Austriei, ci mersese iarăş la turci şi dobîndise graţia, doară ca se şpionească printrînsul tainele Curţei de la Beci... Cu Grigorie Ghica, aşadară, înţelegîndu-se numiţii boieri, prin multe daruri atîta au făcut, de Antonie Vodă s-au măzălit şi în locul lui s-au pus Grigorie Ghica cu a doaoa domnie. Antonie după aceaia au trăit în Ţarigrad şi acolo au şi murit. El au fost moş princi-pessei Măriei, văduvei lui Constantin Brîncoveanul."
Despre Moldova zice Istoria Băiăcenească7: „întru aceste timpuri s-au sculat Ţeara Moldovei asupra lui Duca Vodă, domnului sau, fiind .cap lucrului acestuia Checul serdariul, carea strîngîndu-se din gios, ce se zic gioseni, au venit la Iaşi şi au făcut mare gîlceavă lui Duca Vodă, măcar că şi Duca au strîns oaste, cîtă au putut, şi hatmanul Bucuş, cumnatul lui Duca Vodă, au eşit cu oşti înaintea lor, de s-au bătut cu dînşii, dară nemica au isprăvit, ci i-au căutat se lase ţeara şi aşa s-au dus la turci, preste Dunăre, şi au scris la împărăţie cum s-au nebunit o samă de oameni şi fără nici o vina fac gîlceavă, aducînd pe boierii ţerei mărturie, că toţi era cu dînsul. întraceaia împărăţia au trimis pre un aga se întcVarcă pe Duca la scaun şi au scris şi başei se dea turci se gonească pe cei rei şi nebuni. Iară Duca, înţelegînd că mulţi merg se-1 pîrească la Poartă şi sînt în Dobrogea (sau Dobrodiţiu) şi avînd pre aga turcul cu putere şi şi ale sale oşti, i-au bătut şi i-au spart, gonindu-i înapoi preste Dunăre şi pre cei ce i-au mai găsit strînşi în ţeară, i-au împrăştiat şi s-au înturnat în scaun Duca, şi pe căpeteniile turburărei, i-au prins de i-au 144 omorit. Doamna lui Duca în turburările / acelea era în Ţeara Românească, la Drăgăneşti, apoi aşezîndu-se turburarea s-au înturnat în Moldova." Sulţer 8 zice că rescoala aceasta asupra lui Duca Vodă s-au făcut în 29 octomvrie din anul 1671; că başa carele l-au dus înapoi în scaun, s-au numit Caplân, başa din Alepo; că Duca Vodă s-au înturnat în scaun la începutul anului 1672; că armenii cu Hencul, povăţuitoriul lor, încă au fost amestecaţi în rescoala aceaia şi pentru aceaia au trecut în Ardeal, ca se nu se tae şi ei dinpreună cu giosemi."
a tu Sul zer exista mai multe greşeli:
1. răscoala împotriva Ducfti Vodă a Început In luna decembrie. In ziua de 9,1671;
2. Pasa care 1-a adus pe Doc* In scaun era Halii, seraschierul armatei turceşti de la Babadaj;
3. Hlncu nu era căpetenia armenilor. Boier vechi, fost terţiar, împreună cu alţi boieri, au ridicat pe orbe icni, lăpusneni *i pe soroceai împotriva impurilor domniei.
142
143
1 Zaluski, epist. I, p. 297.3 Stephanus Katona, in Epit. Chron., par. IU, p. 255.8 loan-nes Bethlen in Hist. Tranniae, part. II, p. 97. 4 Gebhardi in Hist. Hung., part. III, p. 272.8 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. * Filstich apud Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. I, p. 316 seq.7 Idem Codex Ms. Balacianianus, l.c.8 Sulzer, II, S. 133, f.
Anul 1672. Despre măzălirea Iui Antonie Vodă, despre carea vorbiiu la anul trecut, şi despre a doaoa domnie a Iui Grigorie Ghica Vodă, aşa scrie Istoria Bălăcenească1: „în Ţeara Românească boierii tot era can învrăjbiţi. Deci iată veni poruncă şi de la împărăţie se meargă Antonie Vodă Ia al treilea an la Poartă se-şi întărească domnia. La Ţarigrad, sosi din pribegie şi Grigorie Ghica carele fusese vodă înainte de Radul (XIII), ertîndu-1 împărăţia prin mişlocirea lui Panacotache, dragomanului împărătesc. Acestea auzind Antonie şi boierii era îngrijaţi şi trimiseră mai nainte pe Constantin postelnicul Cantacuzenul şi pe Gheorghie vornicul se cerce porţile, se vadă ce vor afla. Deci vodă şi boierii mai pre urmă porniră şi lăsară în ţeară purtătoriu de grijă pe Radul Creţu-Iescul, iară pe Gheorghie Băleanul, pentru că era bătrîn, nu voiră se-1 facă purtătoriu de grijă, nici îl socotiră întru ceva, carele mult s-au obidat căci nu-i dederă vreo cinste. Iară dintre boierii cei obidaţî, Neagoe Secuianul, cel cu nasul tăiat, fugind din ţeară, s-au dus la Poartă şi lipindu-se de Panacotache, pîrea tare pe Cantacuzeni că fac multe nedreptăţi între boieri şi între seraci. Iară cînd au agiuns vodă la Dunăre, s-au întîmpinat cu Constantin Cantacuzenul venind de la Poartă, şi întrebîndu-1 Antonie Vodă, ce au înţeles, i-au respuns: «Nu va fi după cum gîndeam noi», şi au spus toată povestea de Grigorie Ghica Vodă; iară Şerban Cantacuzenul au zis că de ar trebui se facă pod de pungi de bani de la seraiul românesc pînă la al viziriului, tătuşi îi va fi după voe, «se mergem numai şi vom vedea». Iară la Dunăre ziseră că reu au 145 făcut de au obidat pe Gheorghie Băleanul, / nici o cinste dîndu-i şi scrisă vodă, de-1 făcu purtătoriu de grijă al ţerei dinpreună cu Radul Creţu-lescul logofătul; de aci se duse domnul cu boierii Ia Odriiu. Acolo agiungînd Mareş banul şi Şerban spătariul cu ai lor cerca se pună domn pe Gheorghie vornicul şi se lipsească pre Antonie, zicînd că e bătrîn şi slab şi vodă trebue se fie mai tare, se poată şerbi împărăţiei la oaste, că turcii se găta de bătae asupra leşilor. Aceasta auzînd-o viziriul, au zis
144
că dacă le trebue domn tare, Ie va da el unul cu mîni de ferr. Carea înţelegînd-o boierii, se lăsară de a-şi cere domn tare şi cerea iarăş pre Antonie. Turcul le făgădui în faţă si zise: « în cutare zi, vă adunaţi şi veniţi se îmbrace caftanul! », şi despre altă parte au trimis la Ţarigrad după Grigorie Ghica Vodă, şi boierii nemica ştiia. Iară viziriul au chiemat pre Antonie cu boierii se vină se îmbrace caftanul şi merseră toţi; iară Şerban Cantacuzenul, fiind în sălaş la Caragâci, s-au făcut că-i este reu şi zăcea lîngă foc şi trimise pe Glâmia comisul se vadă ce vor se facă la Poartă domnul şi boierii? Deci mergînd domnul şi boierii la viziriul şi aşteptînd caftanul, începu viziriul a întreba: « Care este Mareş banul?» El respunse: «Eu sînt». Viziriul cătră ai săi: «Luaţi-1!», şi~l luară. Aşişderea au făcut cu Gheorghie vornicul, cu Mihaiu postelnicul şi cu alţii mai mulţi, iară de Şerban Cantacuzenul, respunseră că nu este aci şi. remînînd Antonie cu vro cîţiva boieri, viziriul i-au zis: « împăratul te-au măzălit», şi întorcîndu-se cătră Ivaşco stolnicul, Hriza vistieriul, Radul Ştirbescul şi cătră ceialalţi boieri carii remăsese aci, zise: « Voao v-au dat împăratul domn pe Grigorie Ghica» păsaţi la dînsul 1 » Deci eşiră de la viziriul boierii, încălecară şi eşiră înainte lîngă Odriiu, că era aproape Grigorie Ghica şi veniră cu dînsul în Odriiu. Iară Şerban Cantacuzenul spătariul fiind mai viclean au scăpat, că poruncise viziriul se-1 prindă, iară el cît au înţeles de la comisul aceasta,, îndată au încălecat şi au fugit cît au putut.
Grigorie Ghica Vodă îndată au scris cărţi lui Gheorghie Băleanul se ştie că este domn şi se prindă pe Radul Creţulescul logofătul şi pe fraţii lui Şerban Cantacuzen, carii era la Bucureşti. Iară Gheorghie Băleanul venind noaptea au strîns izbaşii şi căpitanii slujitorilor şi pe boierii 146 carii / se întîmplase aci, pe Radul Năsturel şi pre alţii, şi adunîndu-se au trimis pe Radu Năsturel cu slujitori la Constantin postelnicul şi la aga Matheiu şi la Iordache, de le-au ocolit casele şi i-au chiemat la curte; şi întrebînd ei: «Pentru ce?», respunseră: «Nu ştim, fără numai este poruncă domnească, voi veţi vedea ». Pre alţii i-au trimis la Radul Creţulescul de l-au chiemat şi pre el la curte şi merseră. Acolo era Gheorghie Băleanul şi slujitori mulţi cu luminări aprinse. Şi dacă veniră, şezură. Şi s-au sculat Băleanul şi zise:« Boieri fraţi! Sînătate de la măria-sa. domnul Grigorie Ghica Vodă. Se ştiţi că l-au miluit Dumnezeu şi împăratul. Iată cartea». Şi o cetiră. Şi mulţumea lui Dumnezeu. înse
145
147
dintre mulţime fugi Iordache şi vrea se fugă şi Matheiu aga, dară prinseră de veste şi-1 întoarseră, şi zise Gheorghie Băleanul: «Matheiu! căci faci copilăreşte de nu şezi? Că domnul porunceşte se fiţi la opreală, nu ca se vă omoară, ci numai pînă la venirea măriei-sale, şi bun este Dumnezeu, va erta. Nu vă temeţi, nu ne mai face noao ruşine.» în cămerile domneşti era 24 de boieri închişi de Radul Creţulescul, şi în obezi pentru năpăstile ce le făcea; ci îndată porunci Băleanul, de le tăiară obezile şi-i slobozi. Şi fieştecare îşi lua obezile şi le ducea înaintea Creţulescului şi îi zicea: Se-ţi fie în gît. Şi-le lepădagios. Deci făcîndu-se zio, trimise pe boieri pre la casele sale şi slujitori se-i păzească pînă ce au venit a doaoa poruncă de la Grigorie Vodă, de i-au închis în turn.
Boierii ţerei fiind năcăjiţi, îndată au încălecat de s-au dus la Odriiu la Grigorie Vodă. Iară betul Elia armaşul, înţelegînd că va se-1 prindă Creţulescul au fugit cătră Ardeal, ci întîiu au prins o slugă a lui, căruia i-au fost stat calul, şi-1 duseră la Creţulescul carele îndată porunci de-i tăiară capul. Pre urmă prinseră plăieşii şi pre Elia armaşul, şi aducîndu-1 legat pînă la o crîşmă lîngă Bucureşti, iată şi vestea mergea în toată ţeara, că Grigorie Ghica este făcut domn a doaoa oară, şi el au început a jura pe plăieşii de l-au deslegat, şi legînd el pe plăieşi, i-au bătut reu şi i-au dus legaţi la Bucureşti. Stroia vornicul, pe carele îl călugărise la Snagof, cu meşteşugul /fiiului său Matheiu, era trecut în Ardeal; acesta auzind de Grigorie Vodă, că este domn, îndată au pornit de s-au dus la Odriiu la dînsul, spunîndu-i toate nevoile ce au tras. Mers-au şi alţi boieri mulţi de s-au jăluit, şi aşa Cantacuzenii căzură în mînile lui Grigorie Ghica Vodă.
Carele pornind de la Odriiu cu toţi boierii, au venit în ţeară, în scaunul Bucureştilor, în 20 martie din anul 1672. Şi avea cu sine şi pe boierii cei prinşi, pe carii i-au dat în mînile lui, legaţi în obezi, adecă: pe Mareş banul, pe Gheorghie vornicul, pe Ghiţa cluceriul, pe Mihaiu postelnicul, pe Stoian comisul, pe Vasilie căpitanul şi pre alt căpitan, şi după ce i-au adus, i-au închis în turn, după poarta cea domnească. Ci n-au trecut mult tîmp şi pre acei doi căpitani i-au tăiat dinaintea portei pentru că suduise pe Panacotache de muiere şi de copii; drept aceaia au îndemnat el pe Grigorie Vodă de i-au omorit. Iară pe Gheorghie vornicul l-au trimis la ocnă şi pe Ghiţa cluceriul, şi mai era şi Stoian comisul Ludescul acolo cu dînşii. Ceialalţi toţi în Bucureşti era închişi, pe carii în vro cîteva
noduri scoţîndu-i la divan, judeca se-i pedepsească, căci au făcut stricare ţerei, făcînd detorii la turci la vro 1.000 de pungi şi aruncîndu-le căci cînd s-au dus domnul din ţeară cătră Ţeara Nemţească, numai cu 50 de pungi au lăsat ţeara detoare şi au poruncit se plătească de Ia casele lor acea detorie. Şerban Cantacuzenul spătariul după ce au scăpat de Ia Odriiu, s-au dus cu alţii la Moldova, la Duca Vodă, carea auzind-o Grigorie Ghica Vodă au trimis sol la Duca Vodă, de-l cerea; iară Duca au respuns că au venit la el, adeverat e, dară nu l-au priimit, ca se nu aibă vrajbă, ci s-au dus nu ştie încătrău din Moldova; înse n-au fost aşa, ci-1 ascunsese Duca Vodă, Ia mînăstirea Canguciului.
Venind vara, împăratul turcesc au făcut mare gătire şi s-au dus cu oaste la Cameneţ şi au poruncit lui Grigorie Vodă de au mers şi el cu ostile sale, care aşa era de formoase, cît s-au mirat şi împăratul şi turcii. Acolo venind şi Duca, domnul Moldovei, după porunca împăratului, Grigorie Ghica avînd pizmă pe dînsul pentru că nu i-au dat pe Şerban Cantacuzenul, au îndemnat pe boierii moldoveneşti de l-au pîrit la împă-148 râtul că este om reu şi mîncăcios şi că strică ţeara (fiindcă / şi moldovenii era supăraţi pe Duca), şi lucrînd şi Grigorie Ghica spre perderea Duchei, împăiatul au vrut se-i tae capul, ci au avut noroc Duca cu doao blane de vulpe din Moscovia foarte negre şi formoase (amîndoao făcea 40 de pungi), dintre care dînd una împăratului, alta viziriului, au scăpat de moarte; iară din domnie l-au scos şi au pus în Moldova domn pe Ştefan (XIV) Petriceiu. Deci mergînd împăratul la Cameneţ, în puţinele zile o au bătut şi luat, nefiind întrînsa oaste multă, fără numai puţintei nemţi dragoni carii vezînd mare puterea turcească şi temîndu-se şi de craiul lor, s-au dus ofiţerii cu slujitorii lor în turn, unde era iarba de puşcă şi i-au dat foc de s-au prăpădit cu toţii şi s-au spart şi cetatea. După aceaia au întrat turcii cum au vrut şi o au dires bine pre unde se stricase şi de-acolea împăratul s-au înturnat îndărăpt. Grigorie Ghica Vodă, pre la Sînicoară, încă au venit în scaun, eşindu-i înainte Gheorghie Băleanul, Stroia vornicul şi Sturza spătariul, fratele doamnei lui Grigorie Vodă, că acestea era lăsaţi purtători de grijă, şi cu mare pompă au întrat în Bucureşti, numai vodă era can slab, că zăcuse mult în Hotin, de se spăriase că va muri. Iară dacă au venit în scaun, s-au bucurat că au aflat şi pe doamnă-sa venită de la Veneţia. Iară Ia venirea doamnei i-au eşit înainte multe jupînese Ia Dunăre, şi cu cinste o au adus la
146
147
Bucureşti. Doamna era îmbrăcată în haine frînceşti foarte formoase, care în Bucureşti le-au lepădat şi au îmbrăcat haine româneşti." Mai toate aşa le scrie şi preavestitul Enghel3; loan Betlen3 încă aşa scrie surparea lui Duca Vodă, adecă că aceaia i s-au întîmplat din pisma lui Grigorie Ghica Vodă,
Dară oare adeverate sînt vorbele lui Delchiaro *? carele zice: „Grigorie Ghica Vodă carele era pribeag în Italia, ş-au ştiut aşa îndrepta lucrurile, cît mai pre-urmă fu chiemat la Poartă şi trimis cu a doaoa domnie în Valahia. Ştiia el toate trebile ţerei şi ale boierilor.... Ci scopul izbîndei lui cel mai mare era şese fraţi Cantacuzeni, pre al cărora tată, cum s-au zis mai sus,-din porunca lui îl sugrumase în mînăstirea Snago-vului. Şerban, unul dintre fraţii aceia, fugise auzînd de întoarcerea lui. fot viforul s-au descărcat asupra celor cinci, pe carii i-au silit se plătească o summă nespuse de bani, şi de aci s-au venit la închisoare şi la
bătăi......întraceaia au poruncit Grigorie Ghica Vodă ca fieştecăruia
dintre Cantacuzeni se i se dea cîte o sută de falange în toată zioa. Con-149 stantin / Cantacuzenul carele fu sugrumat în anul 1716, dinpreună cu fiiul său Ştefan Vodă, fiindu-imilă de fratele său cel mai tiner, s-au rugat lui vodă ca se-i îngădue se sufere el bătăile pentru dînsul; şi îngăduin-du-se, cu atîta răbdare le-au suferit, de nici un vai au zis nici au lăcrămat." întrebaiu oare adeverate sînt vorbele acestea ale lui Delchiaro, şi pentru aceaia că s-au arătat la anul 1668, cum că Dreghici Cantacuzenul în anul acela au murit, şi aşa în anul de-acum nu era mai mulţi fraţi Cantacuzeni vii fără numai cinci.
Despre Ardeal scrie Catona 5, precum urmează: „Apafi nu numai au priimit pe rebelîii din Ungaria, ci i-au şi ajutat. Drept aceaia măcar că Poarta l-au oprit de la darea de ajutoriu rebellilor, el tătuşi au poruncit lui Mihail Telechi se-i ajute.... Carele eşind din Chioar, în 16 septemvrie din anul 1672, spre Satmariu, în 20 septemvrie fu bătut de nemţi şi întirit înapoi,"
Precum arată Mihail Lecvien 6, Dionysie, patriarhul Ţarigradului, încă în anul acesta 1672 au respuns la greşelele calvinilor. Care respuns l-au iscălit arhiereii acestea: Gherasim al Trindvului, care apoi au urmat patriarhului Dionysie, Meletie II al Sofiei, Mitrofan al Varnei şi Macarie al Drăştiorului.
1 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. 2 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 317 seq.3 Ioannes Bethlen, Rer. Trannicar., tom. II, p. 239. * Delchiaro, p. 126 seq.6 Ste-phanus Katona in Epit. Chron., part. III, § 256. 6 Michael Lequien in Oriente christ., tom. I.
Annl 1673. La anul acesta aşa cuvînta istoricul bălăcenesc1: „Iară Şerban Cantacuzenul spătariul, după ce s-au măzălit Duca Vodă din Moldova, au trecut în Ardeal Ia Giurgeu Ia Ştefan Lazar, boieriumareal locului aceluia, şi fiind prieten cu Cantacuzenii din Moldova, prin mişlocirea acelora, l-au ţinut în bună socoteală Ia casa lui pînă despre primăvară. După aceaia s-au dus la loann Betlen, cancellariul Ardea-ului, şi au cerut slobozenie se treacă în Ţeara Turcească şi au dobîndit, şi s-au dus prin Haţeg, pre la Caransebeş, pre la Ruşava, la Odriiu, la Cară Mustafa başa^fiindu-i prieten dintrunceput, la ale căruia picioare căzînd, s-au rugat pentru fraţii săi carii era închişi de Grigorie Ghica: «Se facă precum va şti modru se-i scoată.» Caimacanul au chiemat pe vizi-riu de l-au ospătat şi l-au dăruit. După aceaia l-au rugat se facă bine se-i sloboadă, că le agiunge pedeapsa carea o au avut întrun an, şi 150   altele zicîndu-i; deci viziriul au făgăduit că va face. / Caimacanul viclean fiind, ca se nu se întîrzie lucrul şi se facă vreo mutare, îndată au chiemat ixagiul şi au scris ferman lui Grigorie Ghica Vodă, se nu facă întralt typ, ci se-i dea în mîna turcului, şi au rînduit şi un aga, ca se meargă; şi cît s-au dus viziriul de la ospăţ, caimacanul îndată au trimis pre aga cu fermanul şi l-au învăţat se meargă oblu la curte, la domnul şi se lase doi şerbi la uşa turnului. Şi dînd fermanul nu putea se facă vodă întralt typ, ci au poruncit de i-au scos şi i-au dat în mînile turcului de i-au dus în Ţarigrad. Dară Mareş banul nu vru se meargă, ci au remas în ţeară la casa lui şi Ghiţa, socrul lui Şerban, fiind la ocnă, au poruncit de l-au slobozit şi s-au dus la Nicopoiu. Iară pe Gheorghie vornicul l-au luat de la ocnă şi l-au dus Ia Tismana la închisoare; acolo fiind cîtăva vreme, porunci vodă de-I scoaseră din mînăstire şi—i tăiara capul. Aceste nenădăjduite întîmplări venind lui Grigorie Ghica Vodă şi şi poruncă se meargă Ia oaste cu seraschir başa se păzească Cameneţul, s-au turburat, ci şi mai tare s-au turburat pentru că boierii pe carii îi dusese turcul la Ţarigrad, îl pîrea că vrea se viclenească de la împărăţie; şi drept aceaia i-au venit poruncă se-şi trimită doamna şi coconii Ia Ţarigrad. Deci
148
149
ducîndu-se el la oaste, s-au dus şi doamna la Ţarigrad cu fratele său, Toader Sturza spătariul. Iară mergînd la Hotin s-au împreunat cu başa şi şezînd multă vreme acolo, socoti că nu se va putea odihni de Cantacuzeni fund ei în Ţarigrad pururea lîngă Poartă. Deci au trimis jalba de la ţeară şi bani, cîţi au socotit, rugîndu-se viziriului se-i gonească de Ia Poartă, carele vezînd jalba şi banii, au făcut surguni la Crit pe Şerban Cantacuzenul spătariul, pe Radul Creţulescul şi pe Constantin, fratele lui Şerban.
Iară la Hotin fiind ostile pînă despre toamnă, au venit veste că vine Sobeschi hatmanul, cu multe oşti leşeşti; turcii îngrijindu-se, başa au chiemat pre Grigorie Vodă de au cerut sfat, ce va face? Grigorie Ghica au zis se iese leşiior înainte să se bată la cîmp; dară başa n-au voit, ci au băgat pre turci în şanţuri. Acesta era başa Hureusu a, carele fusese şi în Ţeara Ungurească la Leva, unde iarăş perduse bătaia, fiind biruit. Iară Ştefan (XFV, Petriceiu), domnul Moldovei, fiind cu ostile sale Ia Hotin, neputînd plini o poruncă a başii şi Iovindu-1 başa / cu buzduganul b, s-au mîniat şi socotind că de vor bate îeşii atunci pe turci, va peri toată împărăţia Turcului, au fugit la Ieşi cu o samă de boieri. Iară Grigorie Vodă au şezut lîngă turci şi vezînd că vor birui leşii pe turci, s-au sfătuit cu boierii se trimită pre ascuns la Ieşi cu rugăciune se le spună ce semn au ei, ca unde îi vor închide în şanţuri, se nu-i peardă cu turcii împreună. Iară vodă cînd au scris la Ieşi, n-au arătat cartea la boieri, au din uitare, au socotind că nu este de lipsă. Deci boierii au socotit că doară vodă va se-i pună supt sabia leşiior, ca şi în Ungaria, la Leva, şi începură a vicleni domnului; dară cu sfaturile lor, mişeii mai pre urmă şi domnia şi capetele ş-au perdut. Acestea gîndind boierii vicleniră pe Grigorie Vodă şi s-au sculat cu toţii de eşiră din tabără şi prin Nistru au fugit la Ieşi. Bălăceanul s-au lăsat de acel sfat şi s-au dus de au spus lui Grigorie Vodă că fug boierii şi îndată porunci slujitorilor se meargă se-i împuşte, dară nemica le-au putut face, că apucase de eşise din tabără şi noapte fiind au scăpat. Această întîmplare au foarte întristat
* Şincai, desi pune textul Intre ghilimele, nu reproduce exact cronica Ici Radu Popescu. El rezumă, reproduce ceea ce este esenţial în cronică. Din pricina manuscrisului pe care t-a avut la îndemlnă, Şincai crede că « vorba 4c nn nume propriu cînd vorbeşte de paga care comanda oaitea turcească ta Cameniţa. Hoima — burtoz: nEra ti acest pasă bunuz1*...
* Ia nici una din cronici nu se pomeneşte nimic despre faptul că pasa l-ar fi lovit pc Petriccicu Vodă cu buzduganol.
150
pe Grigorie Ghica Vodă mai mult decît nebunia simenilor din trecutele zile, iarăş acolo la Hotin, carii dintru a cui îndemnare nu se şti, se sculase asupra domnului cu gîlceavă; domnul cu ceaialaltă slujitorime a ţerei, cu armaşi şi cu tunuri au mers asupra lor, iară ei temîndu-se mai vîrtos de tunuri au lepădat armele şi s-au dat prinşi, şi pe cei mai mari i-au băgat în butuci, ca la 80, şi cu carre i-au trimis de i-au băgat în ocnă; iară pe ceialalţi i-au slobozit pre Ia steagurile lor, punîndu-le alţi căpitani. Şi, precum am zis, mai mult au turburat pc domnul nebunia boierilor, că puţin de nu fu ţeara robită de turci şi de tătari, pentru nebunia boierilor, ci chivernisind domnul toate bine, au întors această reutate de pre ţeară.
Apropiindu-se leşii, turcii s-au băgat în şanţuri şi băgară şi pe Grigorie Ghica Vodă cu ostile Iui şi începură a se bate cu tunuri şi cu puşti; ci turcii nemica putea face, pentru că leşii era mulţi. Deci leşii rînduiră catafrâcţii carii sînt îmbrăcaţi în ferr, şi după dînşii patimii, carii sînt 152 cu zale, şi au dat / năvală în şanţuri de junghea pe turci ca pe nişte dobitoace. Şi care turc scăpa din mînile leşiior, îi căuta să se prăpădească în apa Nistrului că întraltă parte nu putea scăpa de Ieşi, iară carele şi scăpa din Nistru, nu scăpa de ostile leşeşti cele de dincolo de Nistru, că era cu leşii mulţi boieri româneşti, amestecaţi dinpreună cu comitul (nu contoşi) Bălăceanul, de-i ucidea, tăia şi omorea pe turci atîta, cît de-abea başa cel mare cu vro cîţiva başi (avînd cai buni) au scăpat în Cameneţ. Iară pe domnul Ghica şi pre oastea lui i-au prins leşii şi i-au dus la Sobieschi hatmanul, şi cu cinste l-au priimit zicîndu-i se remînă supt protecţia lor; el au respuns că nu poate se fie aceasta, fiind că doamna şi coconii sînt în mînile Turcului, ci s-au rugat se facă bine se-i sloboadă ostile să se ducă pre la casele lor şi pre dînsul se-1 sloboadă să se ducă la viziriu, că, de nu va merge curînd, poate se zică că e viclean despre împărăţie şi vor trimite tătari de or robi ţeara şi va fi foarte mare păcat. Leşii i-au slobozit şi Grigorie Ghica Vodă s-au dus la viziriul, unde era la Baba. Viziriul vezîndu-1 i-au părut bine şi l-au întrebat cum au fost povestea de s-au perdut atîtea oşti? El au respuns că seraschirul este de vină că n-au ascultat de învăţătura lui şi fiind la viziriu niscai başi scăpaţi din bătae, aşişderea mărturisiră. Auzind acestea viziriul pe seraschit l-au făcut surgun şi lui Grigorie Ghica i-au dat domnia şi îndată cît mearsă la sălaş, trimise în ţeară cărţi la Gheorghie Băleanul, la Stroia vornicul şi la Hriza vistieriul, se ştie că iarăş au dobîndit domnia.
151
N-au trecut mult tîmp şi au venit de la împăratul olaci Ia viziriul şi între altele îi dede în ştire că au pus domn Ţerei Româneşti pe Duca. înse aceasta o au făcut Cară Mustafa Ia împăratul pentru Şerban Cantacuzenul şi pentru banii ce i-au luat de la el, zicînd la împăratul că au robit leşii pe Grigorie Ghica Vodă. Iară viziriul chiemînd pe Grigorie Vodă, i-au spus că împăratul au pus domn pe Duca şi almintrelea nu are cum se facă, fiindcă este poruncă împărătească; ci el se meargă la Ţarigrad, se-şi vadă femeia şi pruncii şi preste puţintel tîmp iarăş va dobîndi domnia, precum ar fi şi fost, de-ar fi trăit. Şi luîndu-şi zioa bună de la viziriu, au venit la Ţarigrad şi au făcut ferman se-i sloboadă pe doamna şi pe coconi de la închisoare. / în ţeară boierii aşteptînd pe Grigorie Ghica Vodă iată veni Constantin căpitanul, feciorul lui Stoian Ludescul, cu cărţi de la Duca, că vine domn de la Poartă, şi dînd cu tunurile vestiră prin ţeară. Iară boierii vezînd şi de la Grigorie Ghica şi de la Duca cărţi de domnia, sta îndoiţi şi porunciră slujitorilor de băgară în ferre pe Constantin căpitanul şi-1 puseră într-o cuhnia sau carr cu şese cai, şi pornind spre mînăstirea Afgişului, acolo le-au venit adeverată veste că Duca e domn, drept aceaia I-au slobozit de s-au dus la Bucureşti; iară boierii au trecut în Ardeal la Sibiiu, anume Gheorghie Băleanul, Stroia vornicul, Ivaşco logofătul, Hriza vistieriul, Neagoe banul, flie armaşul, Pîrvul Fărcăşanul, Hisoscul votavul, şi alţi mâhniţia, au fugit pre la Haţeg." Aşişderea scriu Filstih2, Zaluschi3, loann Betlen4 şi Enghel5.
Ci prinţul Dimitrie Cantemir fi, scriind despre bătaia ce în 11 noemvrie din anul 1673 s-au ţinut între poloni şi între turci, la Hotin, zice: „Cînd era mai mare bătaia, Petriceiu, prinţul Moldovei, şi Grigorie, prinţul Valahiei, feciorul lui Ghica, au trecut de la turci la poloni... şi aşa au perdut turcii nu numai bătaia, ci şi tunurile cu toate uneltele cele de războiu." Apoi scrie acelaş Cantemir7 despre Petriceiu: „El era născut moldovean şi boieriu de viţă, dară nu prea de mare şi prin Istrate Dabigea, domnul Moldovei, s-au rădicat la mai mare cinste; cu şese luni după moartea lui Istrate Dabigea, după ce s-au măzălit Duca, au agiuns la domnia Moldovei (ce nu este adeverat, pentru cele ce am arătat
* In transcrierea numelor boierilor care au fugit la Transilvania sînt cîteva greşeli: în primul rind e vorba de Gheorghe banul, şi nu de Gheorghe Băleanu, iar „mâhniţi'* sînt boierii mehedinţeni.
la anii trecuţi şi mai vîrtos la anul 1667) a, în bătaia de la Hotin au trecut de la turci la poloni.. şi cu trecerea sa au făcut de turcii au perdut bătaia. Iară neputîndu-şi ţinea domnia prin sprîgineala polonilor, s-au dus cu dînşii în Polonia şi acolo au vieţuit pînă la moartea sa, carea s-au întîmplat în anul 1684. Curînd după perderea turcilor Ia Beci (din anul 1683), iarăş a venit în Moldova şi cu ajutoriul frăţine-său, Bainschi, au luat pe Duca Vodă rob; ci după năvălirea tătarilor în Moldova cu perdere au fost silit să se tragă iarăş în Polonia, unde i-au fost dăruit craiul (loann Sobieschi) cetatea Iaşloveţ cu vro cîteva sate şi cu simbrie de o sută de mii de florinţi poloneşti pre an, care le-au şi avut pînă la moartea sa; şi văduva lui încă le-au avut pînă ce s-au măritat după oarecare şleactă, că cu bărbatul Petriceiu n-au avut prunci." Despre Grigorie Ghica 154 Vodă tot Cantemir 8 zice: / „El era mare şi înţelept bărbat; fost-ar fi şi lăudat de nu ar fi fost pîrit şi vîndut pe tatăl său. De doao ori s-au deşdinat de la turci şi de amîndoao orile iarăş au dobîndit ertare. Dintîiaş dată au trecut la nemţi, şi aceasta s-au întîmplat după perderea cea de la Sîngothard (din 1664), supt viziriul Chiuprili Ahmet başa; a doaoa oară au trecut la poloni din bătaia de la Hotin. La această mai de pre urmă deşdinare i-au cercat turcii credincioşirea prin poruncă ca se-şi trimită muierea şi pruncii la Ţarigrad chizeşi, cu carii nu mult au gîndit, ci în cea mai aprinsă bătae au trecut, lăsîndu-şi bunurile şi avuţiile. După bătae au trecut el prin Polonia, Ia împăratul Leopold I carele I-au făcut prinţ împărăţiei nemţeşti; dară nedobîndind atîtea venituri, cîte îi făgăduise miniştrii împăratului, ş-au băgat în cap ca iarăş să se întoarne în Ţarigrad. Aceasta cugetînd au înştiinţat pe prietenul său Panaghidl (sau Panacotache) Niciisie carele mult putea la Poarta turcească, despre mişelătăţile sale, şi l-au rugat ca se-i capete graţia de la împăratul turcesc. Panaghiot cu respunsul său l-au încredinţat că lezne va dobîndi ertare, numai de va veni însuş Ia împăratul şi se va ruga. Priimind cartea aceasta s-au şi rugat de împăratul Leopold ca se-1 lase să se întoarcă; ci nepli-nindu-i-se voia, s-au făcut ca cum ar fi orînduit ca celealalte zile ale
* Şincai, are In parte, dreptate: Eustratie Dabija a domnit din 1661 pini în septembrie 1665; Duca a domnit piuă în mai 1666, cînd este înlocuit cu TJias. Alexandru, care domneşte pînă la noiembrie 1668, cînd in scaunul Moldovei vine iar Duca, pini în august 1672; Ştefan Pctriceka domneşte intre anii 1672—1673, noiembrie, deci la 7 ani după moartea Dabijei Vodă si după alte trei domnii, dintre care două au fost ale lui Duca.
152
153
vieţei se le petreacă în Germania şi să se facă catholic, de-i va îngădui patriarhul Romei se-şi ia altă muiere. Aceasta i-au plăcut împăratului şi nu numai l-au slobozit la Roma, ci l-au şi recomîndat patriarhului. Drept aceaia Grigorie Ghica s-au şi dus la Roma şi sărutînd picioarele papei, i-au spus pofta sa, adecă cum că el are o muiere în viaţă, carea e roabă la turci şi fiindcă el nu poate învinge zburdările trupului, este silit a-şi lua altă muiere, în locul ceii dintîiu şi se roagă ca se-i dea slobozenie la aceaia. Papa au ţinut consistoriu cu cardinalii despre aceasta: «Oare mai de folos este a ţinea porunca evangheliei, ce zice ca numai o muiere să se aibă de o dată au se deslege întrinsa, ca se tragă în sinul besericei pre un prinţ, cum era Grigorie Ghica?» Şi mai pre urmă s-au judecat ca se i se îngădue cererea, şi el încă au făcut în public mărturisirea credinţei ceii catholice. După ce au dobîndit crezemînt Grigorie Ghica, au scornit că lui i-au sosit o carte, prin carea se înştiinţează din Veneţia că acolo este o cocoană din familia Iustiniani, carea s-ar mărita după dînsul. După arătarea cărţei aceştiia au căpătat recomendaţie de la papa la republica din Veneţia şi au mers acolo, unde, făcîndu-se a găti cele de treaba nunţei, au zăbăvit cîtăva vreme, pînă ce mai pre urmă / 155 ş-au schimbat hainele şi cu o corabie din Chypru au mers la Ţarigrad. Aşa înşălînd el pre împăratul şi pre papa şi mergînd în Ţarigrad, au şezut ascuns în casa pretenului său, Panaghiot, pînă ce au dobîndit ertare deplin de la sultanul. După aceaia au întrat cu pompă în Ţarigrad şi au dobîndit nu numai slobozirea muerei şi a pruncilor şi întoarcerea averilor sale, ci şi făgăduinţă că în trei luni îşi va căpăta şi domnia dintîiu; dară au murit după patruzeci de zile, au din curgerea sîngelui, au din otrava ce i-o au dat doftorul Timon din îndemnul Cantacuzenilor, precum au spus el la ceasul morţei."
Vezi cîtă osebire este între avtorii aceşti la anul de-acum aduşi şi între Cantemir, despre carele scrie preavestitul Enghel 9, că în 26 octomvrie din anul acesta 1673 s-au născut, pe carea vreme tatăl lui, Constantin Cantemir, era serdar în Moldova şi ispravnic preste trei judeţe, ce sînt de cătră Bessarabia. Coier10 încă scrie că în anul 1672 Constantin Cantemir au apărat seraiul împăratului turcesc, de nu i-au robit polonii toate cadinele, cu carea fapta au deschis cale familiei sale la oblăduire.
Precum arată arhivul episcopiei Făgăraşuluiu, Mihail Apafi, prinţul Ardealului, încă în 20 dechemvrie din anul 1673 au dat decretul prin care au scutit pe preoţii româneşti de tot feliul de dijme.
1 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. 9 Filstich io Chronico, p. 85. 8 Zaluski, tom. I, p. 551.4 Ioannes Bethlen, Rer. Trannicarum, part. II, p. 440 seq.6 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, p. 320 seq., et Moldaviae, p. 277. • Demetrius Cantemir in Hist. Osmanici regni, Kb. 4, cap. I, nro. 6.7 Idem Cantemir in Notis. 8 Idem, ibidem, ad vocem Gre-gorius. 8 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 277.10 Coyer, I, p. 366.11 Archivum eppatus Fogarasiensis.
Anul 1674* După ce au bătut polonii pe turci în 11 noemvrie din anul trecut 1673, au murit craiul Mihail Vişnieveţchi, şi senatul leşesc au chiemat îndărăpt pe generariul loann Sobieschi, ca se-1 pună craiu; drept aceaia Ştefan XIV Petriceiu n-au putut remînea în Moldova, ci s-au dus în Polonia şi în locul lui s-au pus domn Moldovei Dimitrie Cantacuzenul, despre carele aşa scrie preavestitul Enghel1: „După întoarcerea leşilor, Moldova s-au dat de pradă tătarilor pentru că turcii foarte reu se supărase pentru trecerea amînduror domnilor româneşti la Ieşi. Dintrunceput sta turcii se pună domn în Moldova pe serdariul Constantin Cantemir / 156 pentru apărarea seraiului, cea din anul 1672, dară atunci familia Cantacuzenilor din Valahia avea puternici prieteni în divan şi prin aceia domnia Moldovei o au căpătat Dimitrie Cantacuzenul carele, ca un pribeag din Valahia unde fusese vistieriu mare, Jăcuia în Ţarigrad ca gioveler, adecă neguţătoriu de petri scumpe şi dăruise împăratului, cînd ş-au tăiat feciorul împregiur, un baptisteriu foarte cu meşteşug făcut, din argint. Pe Dimitrie Cantacuzen încă destulă greutate l-au agiuns în domnia sa, pentru că armada cea turcească dinpreună cu tătarii prin Moldova au trecut în anul 1674, cînd au luat îndărăpt Hotinul şi au bătut Cameneţul." Ci precum scrie Zaluschi2, de poloni încă nu s-au odihnit Moldova, cînd au venit acestea cătră sfîrşitul anului 1674 asupra turcilor.
Despre Valahia scrie preavestitul Enghel3 că Duca Vodă au sosit în Bucureşti, după cărindariuî cel vechiu, în 16 dechemvrie din anul
1673. Iară Istoria Băiăcenească 4 zice: „Domnia lui Duca Vodă, ta anul
1674. După ce se măzăli Grigorie Ghica Vodă, au venit de la Ţarigrad domn Duca cu boierii carii era surguni la Crit, precum mai sus s-au
154
155
zis, şi au aflat ţeara can turburată şi o samă de boieri era fugiţi în Ardeal, altă samă fugea prin munţi şi oamenii cei proşti fugea prin păduri şi prin munţi pentru vestea ce venisă ca vor tătarii se robească ţeara. Iară Duca făcînd cărţi de pace, au trimis în toate părţile chiemînd pe toţi se vină pre la casele sale fără nici o frică. Trimis-au şi la cei pribegi în Ardeal se vină, ci de-acea dată n-au venit. Iară boierii carii era în ţeară pre munţi, şi alţi oameni s-au pogorit de-au mers la casele sale şi au venit de s-au închinat domnului. Multă cheltuială au făcut domnul Duca pentru boerii cei surguni la Crit, ci tot nu se odihnea pentru cei pribegi, vezînd că nu vin, ci s-au sfătuit cu boierii ca se trimită sol la prinţul Ardealului ca se-i dea, se-i aducă fără de voia lor, şi trimise pe Pîrvul logofătul, feciorul lui Dreghici spătariul Cantacuzenul carele trecînd pre la Braşău au aflat pe Neagoe banul şi pre Elia armaşul acolo şi cu pretenşugul saşilor celor mai mari preste cetatea Braşăului, le-au făcut multă învă-luială şi i-au închis, dară fiind fără de ştirea prinţului le-au venit saşilor mare ruşine şi i-au slobozit; şi mergînd Pîrvul la prinţul / Apafi şi multe amestecînd, au trimis Apafi de au chiemat pe boieri Ia sine şi le-au spus că-i pofteşte domnul se meargă în ţeară. Iară Gheorghie Băleanul fiind mai bătrîn, au zis că, de-i este voia măriei-sale se-i dea legaţi, aşa vor merge, dară almintrelea nu, şi, de socoteşte că fac vreo pagubă Ardealului, se roagă se le dea cărţi de cale, să se poată duce într-alt loc. Prinţul le-au zis că de vor vrea de voe, se meargă, dara siliţi nu-i va da, ca se nu strice obiceiul cel vechiu al ţerei. Şi aşa i-au slobozit de s-au dus fieşte-care la gazdă-şi; iară Pîrvul luînd respuns că nu-i va da fără de voia lor, s-au întors la vodă deşert.
Trecînd iarna, au venit poruncă lui Duca Vodă să se gătească să meargă Ia oaste cu împăratul în Ţeara Cozâcească, şi s-au dus. Atunci au luat împăratul, Ledegina Cumai, şi alte cetăţi, şi au robit ţeara foarte reu cît zicea toţi că va remînea de-aci înainte pustie; iară despre toamnă s-au întors fieştecare la casa sa. După ce au venit Duca Vodă Ia scaun, iarăş nu se odihnea pentru boierii cei pribegi, ci de nou au făcut cărţi cu jurămînt, de-i chiema zicîndu-le se nu se teamă nici de el nici de Canta-cuzeni; şi au poruncit şi Cantacuzenilor se le scrie despre partea lor că pînă în veci nu-i vor bîntui pre ei pentru cele ce le-au făcut Grigorie Ghica Vodă, nici vor cerca vre o judecată, cunoscîndu-şi şi ei ale lor smin-tele pentru care au fost pedepsiţi, carea pedeapsă nu din îndemnarea
boierilor ci din pizma lui Grigorie Ghica Vodă au purces. Şi mergînd cărţile la boierii pribegi, sta îndoiţi, merge-vor au ba? Iară Hriza vistie-riul, ginerele Băleanului încredinţîndu-se au venit în ţeară cu toată casa lui, fiindcă şi Stroia vornicul era mers mai nainte şi se afla în cinste şi în pace; iară Băleanul cu fiiul său Ivaşco şi cu ceialalţi boieri au remas pînă Ia alt an, apoi s-au dus şi ei la Duca Vodă. întru acest tîmp au omorit Duca Vodă pe trei boieri, anume pe Papa vistieriul, pe Negoiţă vistieriul şi pe Voica postelnicul, pîrîndu-i acest Voica, că fac sfaturi se fugă la turci se pîrească pe Duca Vodă şi altele. Şi scoţîndu-i la un divan, , le-au eşit judecată se piară, şi într-o noapte au eşit Duca Vodă cu slujitori la mînăstirea S. Gheorghie şi dinnaintea portei i-au sugrumat şi pe piriţi şi pe pîriş. 158 în anul cel dintîiu al domniei lui Duca, cînd din pribegi / numai Stroia vornicul şi Radul Dudescu, ginerele Băleanului, venise, Cantacu-zenii scoţînd mărturie strîmbă, vrea se facă năpaste lui Stroia vornicul şi lui Radul Dudescul, şi sfredelise unciumag zicînd căi-arfitrimis boierii cei pribegi cu cărţi şi cărţile le-au ascuns în ciumagul cel sfredelit. Aceasta auzind Duca Vodă s-au mîniat şi au închis pre aceşti doi boieri şi sco-ţindu-i la divan şi venind şi mărturia cea mincinoasă, multe pedepsi ie-au făcut, şi pe Dudescul l-au muncit cu ferre arse pe pept pînă la moarte. Deci pre-ncet s-au dovedit şi domnului că au fost minciună şi îndemnătură de la Cantacuzeni, şi i-au slobozit şi după nu mult tîmp, i-au cinstit frumos şi nu mai asculta lezne minciunile."
Despre naşterea lui Duca Vodă am vorbit Ia anul 1666, din Cantemir, iară Delchiaro5, aşa scrie despre dînsul: „Lui Grigorie Ghica, domnului muntenesc, i s-au dat următoriu unul, anume Duca, carele era născut de părinţi de gios ... Acesta era de lege grecească, de neam albanes sau arnăut. S-au născut în satul Policeani zis. Era tinerel, formos şi isteţ; drept aceaia părinţii lui l-au trimis în Moldova (nu Valahia) se înveţă ceva meşteşug. Au venit în Iaşi (nu Bucureşti) şi s-au întocmit argat Ia oarecare neguţătoriu de postav de Veneţia, ce-I chiema Saloni-chiu. S-au întîmplat de s-au aprins noaptea o casă de lîngă curtea cea domnească. Prinţul (Vasilie Lupul) carele domnea atunci, deşteptîndu-se au început a striga şi nevenind vre-unul dintre feciorii cei de boieri, cei ce era pagi lîngă domnul, însuş domnul s-au sculat din pat şi întrind în chilia, unde obicinuise a dormi pagii, pe nici unul au aflat, că eşisela
156
157
premblare prin oraş. Drept aceaia mîaiiridu-se prinţul pentru lucrul acela, a doaoa zi porunci ca toţi pagii să se pedepsească şi să se scoată din slujbă, în locul cărora au pus pre atîţa alţii, necăutînd la viţă, numai se fie harnici; între carii s-au numerat şi Duca, măcar că îi mai plăcea meşteşugul la care îl dăduse părinţii.... Mai pre urmă se făcu prinţ şi pe mulţi dintre frăţiile lui îi aduse şi le dede deregătorii de cinste; iară femeilor, care îi era rudenii, le-au trimis feliu de feliu de daruri şi între acelea veşminte româneşti, de-unde au început muerile din Albania după aceaia a se îmbrăca în port românesc."
Betlen Micloş6 încă acestea scrie: „Altă mare pricină a perirei lui Dionysie Banfi au fost aceasta, că ospătîndu-se odineoară prinţul Apafi 159 cu, cumnatu-său, Dionysie Banfi, / Nalâgi mort de beat au îngenunchiat înaintea lui Apafi şi au început a-i săruta poalele veşmîntului, iară Banfi i-au zis: «Ce te lingăreşti ca şi o vişlă ? tu, române, bătrîn şi ploat!» Şi au scuipit pe creştetul lui cel pleşug. Din care poţi vedea că baronii Nalagi sînt diaoşi români, pe carii anevoe îi suferea pe vremile acelea nu numai cei adeveraţi, ci şi cei corciţi unguri, pentru că n-au priimit dogmele cele noao, cu care în tot typul se trudea prinţii Ardealului se adape pe români, precum şi Apafi7 în diplomatul acesta:
„Mihail Apafi, din mila lui Dumnezeu prinţul Ardealului, domnul părţilor Ţerei Ungureşti şi comitul secuilor, credincioşilor noştri, cinstiţilor ş.c. episcopului şi vicarilor lui şt protopopilor şi tuturor păstorilor besericilor celor româneşti din Ardeal, carii vor vedea cărţile acestea ale noastre, noao plăcuţilor, sînătate şi mila noastră. Ştiind toate cîte sînt de lipsă şi spre poliţie şi spre ocîrmuirea cea cu folos a lucrărilor oamenilor besericeşti ori în ce treaptă şi deregătorie sînt puşi, fără de care în nici un lucru se poate nădejdui sporiu şi rodire cuvioasă, prinţii cei dinnaintea noastră, cît au oblăduit, tot întraceaia s-au sîrguit ca cele ce sînt spre slava lui Dumnezeu să se sporească, şi între celealalte au ţinut obiceiul acesta: ca pişpecul cel de legea noastră (adecă cel calvinesc) se aibă grijă se îndrepte greşelele ce s-ar face în besericile cele româneşti, care obiceiu ţinîndu-1 şi noi, am voit şi am orînduit ca dumnealui de cinste pişpecul Tîsabeci Caspar se aibă grijă de toate besericile româneşti cele de supt stăpînirea noastră şi se le ocîrmuiască după cunoştinţa sufletului său, îndreptînd greşelele dintrînsele. Aceaia încă dumni-sale o am încredinţat ca se cerce şi se olătăească unde este sau ar putea se
fie typografia cea românească carea o făcuse reposatul prinţul Racoţi. Drept aceaia credincioşirei voastre milostiveşte şi cu de-adinsul vă poruncim ca se nu lăsaţi de a merge înaintea numitului domnului pişpe-cului celui orthodox de legea noastră calvinească, Tisabeci Caspar, oricînd v-a chiema Ia măcar ce loc, f ăcînd el vizitaţhle sale; almintrelea adevărat se credeţi că carele se va împrotivi voei, orînduelei şi poruncei lui ceii după scriptură, de pedeapsă nu va scăpa. Nefăcînd almintrelea, acestea după ce le veţi ceti, se i le daţi înapoi. Dat în cetatea noastră Alba-Iulia sau Bălgrad în 14 iulie din anul 1674. Mihail Apafi, c.m.s."
Typografia cea românească despre carea se întreabă aci, acum este în Blaj, Ia seminariul episcopiei Făgăraşului, ci foarte puţin grijită / pentru nepriceperea celor ce sînt mai mari preste dînsa, măcar că literele ar fi cele mai bune în tîmpul de-acum. Iară de amestecarea pişpecului celui calvinesc în credinţa românilor, ne-au mîntuit avgustă Casa Austriei, precum voiu arăta întru awenire şi mai pre larg.
1 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 278. s Zaluski, I, p. 538 seq. 3 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 321. * Codex Ms. Balacianianus ad h.a.6 Anton. Măria Delchiaro, p. 129 seq. 8 Bethlen Miklos â Maga Kezzel irt eleteben ad ann. 1674. 7 Diploma Michaelis I Apafi, apud Petrum Bod, in Vita superintendemis Caspari TiszabetsL
Anul 1675. La anul acesta atîta scrie preavestitul Enghel1: „în anul 1675, iarăş au chiemat Ibrahim başa pe domnul Moldovei şi al Valahiei asupra leşilor; ci mergerea aceasta n-au fost spre folosul turcilor, pentru că leşii au ars Suceava. în 15 octomvrie din anul 1675."
1 Engel io Recent. Hist. Moldaviae, p. 278.
Anul 1676. Turcii în anul acesta iarăş s-au sculat cu războiu asupra Poloniei, despre carii zice Hronica lui Filstih1: „Turcii mergînd au ars toate cetăţile mici şi mari afară de Cameneţ. După aceaia s-au tras la cetatea ce se chiamă Şerebna (Zurâvna sau Jurâvia), unde eraşiSobies-chi, craiul Poloniei, şi s-au bătut şepte zile. După ce au vezut că nu se pot învinge unii pre alţii, amîndoao părţile au făcut paceîn 17octomvrie din anul 1676, şi s-au înturnat la casele sale."
158
159
Ci Istoria Bălăcenească2 zice: „Cătră ai treilea an al domniei lui Duca Vodă, i-au venit primăvara veste se meargă cu turcii şi cu tătarii în Ţeara Leşească, şi mergînd la Iaşi au sălăşluit la mînăstirea ce se numeşte Gâlata; de-aci chiemîndu-1 Antonie Ruset Vodă, l-au ospătat în casele cele domneşti în Iaşi; aşişderea şi Duca au ospătat pre Antonie în zioa ss. apostoli Petru şi Pavel, la Cetăţue, fiind hramul mînăstirei. De-acolea au pornit la Ţuţura; acolo au făcut pompă înaintea seraschi-rului. De-aci cu toţii pornind au trecut Nistrul şi s-au dus în Ţeara Leşească şi au luat vro cîteva cetăţi: Iaholniţa, Iasloveţul, Buceciul şi Haliciul. Iară oamenii carii luase dintrînsele, nu-i robea, ci îi da lui Duca Vodă de-i ţinea. Iară întro zi scoţîndu-se robii din cetatea Hali-ciului, / veni veste la turci de la tătari (căci ei mergea înainte) cum că în revărsatul zorilor au lovit craiul Sobieschi cu multă oaste leşească pre tătari şi puţin au fost de n-au prins şi pe sultan, feciorul hanului, şi mulţi tătari au perit. Această veste auzind-o turcii, lăsînd toate s-au dus de s-au împreunat cu tătarii şi toţi au început asupra leşiior şi pre-ncet îmbulzîndu-i, i-au îndesat la Cetatea Juraviei lîngă Nistru şi încungiu-rînd de toate părţile pe Ieşi, pînă seara s-au bătut. Leşii avînd cu sine tunuri, iară turcii neavînd cu sine tunuri, pînă le aduseră, înoptă şi preste noapte leşii s-au îngropat în şanţuri cît dimineaţa îţi părea că sînt în cetăţi; acolo trei septămîni s-au bătut şi cîteodată eşea polonii de se bătea cu turcii, dară iarăş fugea de se ascundea, şi cu tunurile împrăştia pe tătari pînă ce se băga în şanţuri. Iară flămînzînd leşii şi caii lor şi temîndu-se de mai mare pagubă (că era acolo craiul leşesc Sobieschi cu hatmanul de Litva, hatmanul Coronei, hatmanul Polnei şi multă boerime, ca la vro 30 sau 40 de mii), după trei septămîni au făcut pace, dînd în scris că vor da turcilor Podolia cu Cameneţul, însemnînd şi otarele. Deci turcii îndestulindu-se, au dat îndărăpt leşiior robii pe carii luase din cetăţile mai sus numite şi s-au întors pre la casele lor. înse Duca Vodă nevoindu-se în tot typul se facă şerbire plăcută turcilor, au făcut aceasta: că îndată au trimis pe Matheiu Cărămidă la împăratul, se-i dea de ştire de pace şi l-au învăţat să se nevoiască în tot typul se agiungă mai nainte decît oamenii seraschirului şi ai hanului. Şi aceasta au zis, mergînd prin Moldova, de-1 va chiema la Iaşi Antonie Ruset Vodă se-1 întreabă de oşti, că nu se ştia mai mult de o lună ceva despre dînsele, se-i spună altele, iară nu adeverul; şi i-au dat bani, ca unde
vor sta caii, se cumpere alţii. Şi aşa au făcut ca mergînd la Iaşi, l-au chiemat Antonie Vodă de I-au întrebat de oşti; ci el au respuns că au încungiurat leşii pe turci, de nu se şti, mai scăpa-va vrunul. De-aci s-au dus mai nainte şi au ajuns la Odriiu, şi mergînd la viziriul Chiuprili-oglul / 162 cu cărţile, de-abea le-au cetit (că era idropicos) de bucurie că s-au făcut pace, şi dăruindu-i 200 de galbini, îndată l-au trimis la împăratul cu cărţile, şi împăratul încă l-au dăruit. După vro cîteva ceasuri iată că sosiră cărţi şi de la Antonie Vodă, în care scriia cele auzite de Ia Matheiu Cărămidă. Deci viziriul iarăş chiemă pe Cărămidă de-1 întrebă, carele spuse că el au povestit acestea lui Antonie Vodă. Deci venind cărţi şi de la seraschirul şi de la hanul, Antonie Vodă au remas de ocară, iară Duca Vodă au remas de cinste şi în scurt tîmp s-au întors la scaun. Purtători de grijă în ţeară lăsase pe Gheorghie Băleanul cu Hriza vistieriul şi cu Stoica paharnicul, carii cu mare pompă eşind înaintea domnului, cu cinste au întrat în Bucureşti. întru acest an ş-au înoit Duca Vodă domnia de al treilea an, venind în Bucureşti seraschirul cu aga cel mare şi cu caftan, înaintea cărora eşind vodă le-au făcut mare pompă."
Din acestea ce le scriseiu pînă aci, se vede că Şerban Cantacuzenul cu fraţii lui, nu s-au prins după pacea de la Juravia de Duca Vodă, precum vrea preavestitul Enghel3, ci mai nainte adecă în anul 1675 pentru că zice Istoria Bălăcenească4: „în al doilea an al domniei Iui Duca Vodă, iarăş au făcut turcii gătire de oaste spre Ţeara Leşească la Bar, Ia Zbarâţi, la Trembhdvla şi la alte cetăţi şi au mers şi Duca Vodă la' oaste, ci puţin folos au făcut turcii de a lua cetăţi, numai au robit pre dinafară pe mulţi. întru această călătorie agiungînd Duca Vodă la un conac ce avea în Moldova, grăbindu-se se treacă Zahroa codrei şi neputînd de ploi, de înfrîntul carrelor, şi venind un căpitan de la margine, carele era ispravnic şi spunînd lui Duca Vodă că s-au frînt canele şi nu pot trece codrul, aşa de tare s-au mîniat cît îndată au poruncit de i-au tăiat capul, că această mînie avea Duca Vodă. Deci vrînd vodă să se întoarcă la scaun şi venind şi tîmpul haraciului, trimise înainte pe Hriza vistieriul se facă rînduială să se strîngă haraciul; şi venind căuta pe Stroia vornicul şi pe Radul Creţulescul, purtătorii de grijă, pe carii (pentru că din Ioc în loc fugea de ciumă carea cuprinsese ţeara) abea i-au aflat Ia Fîntîn&e, şi acolo şezînd au strîns haraciul. Despre toamnă venind şi Duca de la oaste
160
161
n-au cutezat, pentru ciumă, să se ducă la Bucureşti, ci s-au dus la Coco-reşti şi acolo / au şezut pînă la Bobotează; de-aci s-au dus la Bucureşti că se potolise ciuma. Şi fiind domnul Ia Cocoreşti au auzit că îmbla Cantăcuzenii împrotiva lui şi pe câţi au fost lîngă dînsul, i-au închis; iară Şerban Cantacuzenul spătariul era la Dragăneşti, şi au trimis pe Drosul serdariul şi pe Gheorghiţă căpitanul Ciudin, de l-au luat în zioa de Sînîcoară şi l-au dus la Cocoreşti. După M ihaiu Cantacuzenul spătariul au trimis Ia Filipeşti pe Socol logofătul de i-au prins, dară l-au scăpat iarăş şi au fugit în Ardeal şi se auzea că va se-i omoară, dară Dăbigioae, doamna lui Istrate şi soacra lui Duca, cu doamna lui au stat tare pentru dînşii de i-au slobozit-
. Tot întru al doilea ah al domniei lui Duca, au măzălit turcii pe Dumitraşco Cantacuzenul, domnul Moldovei, şi domnia o au luat Antonie Ruset carele se zicea Chiriţa Dracul (vezi anul 1664). Acesta avînd un fecior în Ţeara Românească, anume Iordacă beizadel, carele auzind că tată-său este vodă, mult au plîns, prorocind cu plînsul relele ce vor se păţească mai pre urmă, precum au şi fost. Ci fiind grec, nu ş-au lăsat firea carea o au grecii, că dacă au încetat a plînge, atîta s-au mărit cît puţini abea putea vorbi cu el, şi măcar că mai na inte era glumeţ şi vorbi-toriu, dară după aceaia se făcuse foarte greu." Aşadara Dumitraşco Cantacuzenul, domnul Moldovei, nu s-au măzălit în anul 1676, precum vrea preavestitul Enghel5, ci în anul 1675.
In 12 avgust din anul 1676, Mihail I Apafi din curtea sa cea din Sîn-timbrul Gurgiului iarăş porunceşte ca să se ţină diplomatul cel în anul 1663 dat preoţilor româneşti8.
1 Filstich apud Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. I, p. 322.a Codex Ms. Balaciania-trns ad 3-tium annum dominatus Ducac * Engel, Le, p. 322 seq. * Codex Balacianianus :ad 2-dum annum Ducae. 6 Engel in Recentiore Hist. Moldaviae, p. 279. ■ Arctaivura tcppatus Fogarasiensis.
Anul 1677. Doară în anul acesta 1677 s-au întîmplat ce scrie Ortul şi progressul neamurilor din Dachia1 zicînd: „Ardealul nu era lipsit de sxăjbile din lăuntru, de care fiind aţiţat Apafi, au fost silit a desbrăca firea cea blîndă şi a se îmbrăca în cea de prinţ, prinzînd pe mulţi încă
şi dintre senatori şi băgîndu-i în temniţa. Iară pe cumnatu-său Dionysie Banfi osîndindu-1 la moarte."
Cerei Mihaiu încă scrie2 precum urmează: „Cu fericire putea se 154 domnească Mihail Apafi în Ardeal, ba pînă astăzi ar putea / custa principatul cel lăudat al Ardealului, de sau în prinţul ar fi fost virtuţile cele bărbăteşti şi care se cuvin unui prinţ, sau prinţessa, doamna Bornemisa Anna, nu s-ar fi amestecat în deregătoria şi detorinţa bărbatului său, sau domnii cei mai de frunte de-atunci ai Ardealului nu s-ar fi folosit strimb cu blîndeţele prinţului, sau (ce au fost mai primeşdios decît toate) Mihail Telechi cel Bătrîn nu ar fi venit vreodată în Ardeal, au nici să se fie născut pe lume. Ci nefîind prinţul Apafi dedat la muncă şi la ocîrmu-ire şi temîndu-se de domnii cei de pre lîngă sine, acestea supt numele lui, tot feliul de nedumnezeiri au pătrat; şi prinţessa vrînd se poruncească însa şi bărbatului şi celoralalţi, ş-au adus toată româneasca semînţă sa, cea de la Oradea-Mare, în Ardeal, între carii au adus şi pe bade-său, Mihail Telechi, şi pre acestea a-i face domni mari, în tot typul s-au nevoit, care scop nu l-ar fi putut dobîndi, de nu ar fi scornit vini preste vini asupra domnilor celor adeveraţi din Ardeal, şi din bunurile şi moşiile lor nu ar fi înbogăţit pre Mihail Telechi. Cînd domnii cei adeveraţi din Ardeal negîndind cu Apafi pentru molimea lui şi nebăgînd samă de purtarea cea vicleană a lui Mihail Telechi, se sfădea între sine şi unul pre altul se surpa, au tîmpul şi-1 petrecea în ospeţe şi beţii, lezne i-au fost lui Mihail Telechi a-i cufunda şi prăpădi pe toţi, pentru că nu bea, ci treaz fiind pururea în ospeţe, toate tainele altora le învăţa şi acuş de unul, acuş de altul lipindu-se, pe toţi îi ziderea şi pîrînd pre unul altuia, la atîta îi aducea, de unul pre altul se strica. Telechi Mihaiu în veci nu s-ar fi fericit de nu ar fi surpat prin viclenia sa întîiu pre Banfi Deneş, apoi pre Beldi Pal şi după aceaia de nu ar fi repezit Ardealul în prăpastia, în carea pînă în grumazi noroiţi înotăm şi doară pînă la judecata cea mai de pre urmă, remăşiţele noastre încă nu vor eşi dintrînsa," Cum s-au întîmplat surparea lui Banfi şi a lui Beldi, pre larg scrie după acestea, Cerei pre carele îl poţi ceti, că eu trec la avtorul Vieţei lui Constantin Cantemir z, carele zice: „Cu puţin după aceasta, în anul 1677, au reposat şi călugăriţa Macrina, sora lui Constantin Cantemir, şi de fraţii eii s-au astrucat în mînăstirea cea părintească de Ia Urlaţi."
U2
163
1 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium., p. 167 seq.a Cserei Mihâry az Erdelyi Kronikâban ad ano. 1662. 3Author Vitae Constantini Cantemir, cap. 3./
165 Anul 1678. Ştiind că preavestitul Enghel1 zice că turcii în doi ani după olaltă s-au bătut cu muscanii la Cetatea Cecrin din Ucraina, mai lezne vei putea înţelege acestea, care le scrie Istoria Băiăcenească2, zicînd :„ Tre-cînd iarna (din anul 1677) cu pace, primăvara iarăş i-au venit poruncă lui Duca Vodă se meargă cu turcii la oaste la Cecrin, carea cetate era supt muscani; la carea ducîndu-se, puţin o au bătut şi îndată au venit muscanii şi cozacii ca năsipul, cărora neputînd turcii se le stea în coantră, au lăsat cetatea şi noaptea au fugit cum au putut şi au venit fieştecine la casa sa.
Deci întru al patrulea an al domniei lui Duca Vodă, iarăş au făcut turcii gătire mare de bătae asupra muscanilor şi au mers însuş viziriul Cara Mustafa başa, şi au poruncit şi lui Duca Vodă şi lui Antonie Ruset, domnului Moldovei, se meargă şi ei; şi în ţeară Duca au lăsat purtători de grijă pre Şerban spătariul Cantacuzenul, pe Hriza vistieriul şi pe lordache Ruset postelnicul şi pe Stroia paharnicul, se poarte grijă a plini poruncile împărăteşti, că împăratul turcesc în vara aceaia venise la Dărş-tior, pînă ce s-au gătat cu Cebrinul. (sic) Iară Duca Vodă mergînd pre la Tighina care acum se chiamă Bender, au aflat pe viziriul dincolo de Nistru, unde mare cinste făcîndu-i, l-au îmbrăcat pe dînsul şi pe boierii lui cu caftane şi nentîrziind mult, s-au dus preste cîmp fără de lemne şi fără de apă, pînă au agiuns la Buhlacoiunţicet a; acolo s-au găsit apă. De-acolo iarăş n-au găsit apă pînă la Cecrin. Dacă au sosit acolo, au început a bate cetatea cu tunurile şi cu barâile b, dară şi din cetate aşa de vitejeşte se bătea, cît 63 de zile ţinu bătaia şi iată simţiră ostile muscă-ceşti, care venise la Nistru c, că se auzea tunurile, pentru că din Cecrin pînă la Nistru e cale de trei ceasuri. Ci românii făcuse doao poduri şi moldovenii alte doao preste apa Tizmenei ce era lîngă Cecrin, băltoasâ şi noroioasă. Prin acelea au trecut ostile turceşti şi tătăreşti ca se oprească pe muscani pînă vor lua cetatea, dară n-au putut, că muscanii îi puşca,, îi omorea şi nici decum putîndu-le sta înainte, au dat dosul se treacă
a „...pînă au agiuns la Buhlacoiunţicet"... trebuie citit:,,,., pînă au ajuns bt Buh (Bug), la Cotul Ghecet"... * „Cu baraile". Lectură eronată pentru cu cumbarale; cumbara — obuz, ghiulea, bombă, c tu loc de Nistru trebuie înţeles Nipru.
iarăş înapoi. Iară viziriul pusese la pod pază pe ianicear başa şi pe Duca Vodă şi pre Antonie Vodă, se nu-i lase, ci strîngîndu-se ostile, toate au dat năvală şi au trecut. Iară tătarii ca diavolii da prin apă şi alţii trecea, alţii se îneca, şi aşa muscanii au venit lîngă cetate, fiindu-le cap Romo-166 danovschi; şi o septămînă / au şezut muscanii dincolo de apă, turcii dincoace, despre cetate, bătîndu-o şi la septămînă în amiazăzi, turcii au luat cetatea. Zic unii că Romodanovschi ar fi luat bani de la viziriu şi au lăsat de au luat ţuicii cetatea; carea înţelegînd-o împăratul Muscului au topit aur şi i-au versat pe gît. Şi acela sfîrşit au avut Romodanovschi. De-aci viziriul s-au întors bucurîndu-se şi trimeţîndu-i împăratul caftan. Ci la întoarcere. Cantacuzenii turburase pre oamenii ţerei, îndemnîndu-i se pîrească pe Duca Vodă şi pe greci la viziriu că mîncă ţeara, şi altele; şi avea pre unii pribegi de se înţelegea cu ei, anume pe banul Minescul, pe Dumitraşco Corbeanul şi pe Paraschiva Boleşteanul carii venise cu Cuciuc imbrohorul înaintea viziriului, la Ledegina, lingă Buh, ci alţii s-au păzit mai bine, iară Boleşteanul îmblînd can blăstămăţeşte, l-au prins Duca Vodă şi l-au băgat în obezi şi mustrîndu-1 l-au slobozit. După ce au trecut viziriul cu toţi Nistrul pre la Soroca, s-au cerut Duca Vodă, se-1 lasă să se ducă la scaun şi îmbrăcîndu-1 viziriul pre el şi pe boierii lui cu caftane, i-au lăsat se meargă în ţeară. Iară pe Lascarache spătariul l-au închis viziriul pentru multe jalbe, ce auzise de Ia Cantacuzeni şi de la .cei ce era cu Cantacuzenii la o vorbă, ci cu cheltuială l-au scos Duca Vodă, de-au venit iarăş în ţeară.
Duca Vodă mergînd la Iaşi au luat veste din ţeară că Radul Creţu-lescul cu toată casa lui au fugit în Ardeal. De-acolo din tabără fugi şi Vintilă Corneanul paharnicul şi Pîrvul postelnicul, feciorul Creţulescu-lui, în Ardeal, trecînd pre la Totruş. Aceste turburări vezînd Duca Vodă, gătă pe Constantin Brincoveanul logofătul carele fusese mai nainte vistieriu a şi-1 trimise cu cărţi la Creţulescul se-1 întoarne, carele venind pînă la Serata, au întîmpinat pre un pârcălab al lui Şerban Cantacuzenul, carele i-au spus că au fugit Şerban cu toată casa lui la Ruştiuc. Şi lăsă Brincoveanul calea Ardealului şi se duse după unchiul său, Şerban Cantacuzenul. Duca Vodă venind pînă la Bârlad, iată alţi olăcari vin de spun că au fugit Şerban Cantacuzenul cu toată semînţa lui. De-aci venind
a Constantin Brincoveanul a fost al doilea logofăt, şi nu vistier.
164
165
Duca Vodă mâhnit pînă la Focşani, trimise pre Constantin Stolnicul Cantacuzenul cu cărţi, se muncească / se întoarcă pe fratele său, Şerban, şi i-au dat şi pe Ianorosca, omul său, cu multe făgăduinţe; şi mergînd acolo şi împreunîndu-se cu fraţii, i-au respuns că nici unul se va înturna mai mult, ci se vor duce la Poartă. Şi făcură jalbă la viziriul Cara Mustafa, prin mişlocirea unui turc, ce se chiema Fetfâţ, carele şi respuns t-au dat lui Şerban ca să se ducă se-1 facă domn, pentru că îi era prieten, şi pe Duca se-I mute în Moldova; că pre Antonie Ruset Vodă îl măză-lise pentru că n-au vrut se dea bani unui aga al viziriului cînd au cerut. Duca Vodă neştiind că va se pu nă domn pe Şerban, încă au trimis pîră asupra lui Şerban, dară nemica au folosit, căci cît au sosit viziriul, îndată au dat domnia lui Şerban, iară pe Duca l-au mutat Ia Moldova. Boierii carii era trimişi de Duca, cei mai mulţi s-au închinat lui Şerban neştiind ce vor se pătimească mai pre urmă; iară Ivaşco Băleanul cluceariul cu Stoica paharnicul au fugit la Moldova." Aşişderea scrie preavestitul Enghel3 din Filştih.
Iară Delchiaro 4 zice: „între boierii carii crîjnea asupra lui Duca Vodă, cea mai mare umbră îi făcea Şerban Cantacuzenul, cel înturnat de la surgunire pentru mare prete nşugul lui cu cei mai de frunte miniştrii de la Poartă. Mergea el socotind cu ce mişlocire ar putea depărta spinul acesta de la ochii săi, ci în zădar pentru că lui Şerban îi spunea toate prinţessa, muierea lui Duca Vodă, cu carea se iubea pre-ascuns, şi iubirea aceasta se îngroşa prin depărtarea prinţului carele mersese la oaste cu viziriul asupra Ucrainei (nu Poloniei), şi Şerban carele era logofăt mare şi purtătoriu de grijă preste nişte fabrice ce se făcea în Curte, nu înceta a îmbla şi după patul şi după thronul prinţului. Drept aceaia Duca au poruncit ca să se închidă Şerban, se-şi plătească şugubina; dară fu şi despre aceasta înştiinţat de prinţessa. Şi aşa Şerban se făcu că vrea se dea un ospăţ în zioa de Sîntămăria mare şi după ce s-au adunat cei chiemaţi, el pre afuriş s-au dus la Cotroceni şi de-acolo numai cu doisprezece credincioşi de ai săi au încălecat şi au mers la Odriiu, unde era împăratul atunci.
Ghebhardi5 scrie că doamna lui Duca Vodă au dat ospăţul mai sus zis şi că dînsa au dat prilej de a fugi lui Şerban Cantacuzenul şi e de a se crede, pentru că şi Breviariul hronologicesc, aceasta întăreşte 6.
jo8 1 Enge' 'm Recettt> H'st' Moldavfae, p. 279.1 Codex Ms. Balacianianus \ ad h.a. 3 In Recent. Hist. Valachiae, part. I, p. 323 seq. * Delchiaro, p. 130 seq. 5 Gebhardi, lom. IV, p. 425. 8 // breviario chronologico.
Anul 1679. Cetitoriule bune! aci îţi mai aduc aminte că precum Filştih pretutindenea înalţă pe Cantacuzeni, aşa Istoria Bălăcenească îi defăima în cît pot; ci eu mai mult cred Istoriei Bălăceneşti pentru că stările împregiur mai apriat le pune, şi Cantacuzenii, măcar că sînt români de pe strămoaşă-sa Ilinca, fata Radului X, domnului muntenesc, dară de pe strămoşul lor, Constantin postelnicul, sînt greci şi grecii nu lezne îşi lase năravul. Drept aceaia aci urmez istoricului bălâcenesc1, carele scrie: „Domnia lui Şerban Cantacuzenul, la anul 1679. Şerban Vodă pre la Bobotează au venit în scaun. Mare şi întunecat nor şi plin de fulgere şi de trăznete au căzut pe Ţeara Românească. Şerban Vodă, carele cu reutatea şi cu tyrănnialui ca cu nişte trăznete au surpat şi au desrădăcinat nenumerate familii şi case de boieri, de slujitori şi de seraci; pe mulţi cu multe feliuri de chinuri şi de cazne i-au omorit şi pe mulţi cu multe nevoi şi pedepse i-au serăcit, precum istoria mai gios va arăta.
După ce au luat Şerban domnia Ţerei Munteneşti au trimis pe Constantin Brîncoveanul, nepotul său, cu Schimni aga ca se apuce scaunul, şi pe Duca se-1 mute la Moldova şi se fie purtătoriu de grijă cu Stroia vornicul şi cu Hriza vistieriul şi se îmblînzească pe norod, pe cei mari şi pe cei mici, şi să se bucure toţi de venirea domnului. Şi aşa au făcut, că toţi se bucura; încă şi cei ce nu avea vin, apă bea pentru sînătatea domnului Şerban şi juca şi chiuia. Aşa au fost amogit pe toţi, ci bucuria lor s-au întors întru întristare.
După ce s-au dus D uca Vodă Ia Moldova, Constantin Brîncoveanul au trimis la Ruştiuc de au adus pe doamna lui Şerban Vodă şi pe mama, doamna Ilinca, înaintea cărora multe jupînese au eşit. După aceaia au venit şi domnul pre la B obotează, şi cu pompă, după obiceiu, au întrat în scaun; şi dintîiu cu blîndeţe s-au arătat tuturor boierilor, boerind şi pe cei ce nu-i iubea, ca în acest typ doară ar face să se întoarcă Ivaşco cluceariul şi Stoica paharnicul carii era pribegi în Moldova."
Iară primăvara au venit poruncă se meargă Ia oaste, se facă o cetate, 169   Dogancâle, şi s-au dus cu turcii;/şi după ce au gătat cetatea, s-au
166
167
întors la scaun. De-aci înainte încep durerile şi necazurile! La întoarcere au zis Drosului serdariului se meargă cu trebi în ţeară mai nainte, şi i-au dat cărţi şi slujitori şi pre Aliverde tătarul cu cîţiva tătari, toţi tîlhari, şi îi învăţa în taină ca se-1 ducă pînă la Bîrlad şi se-1 dea în laturi de cale, se-i tae capul şi se-i ia capul pentru credinţă şi se facă veste că au fugit Drosul la Bugeac. Acest meşteşug l-au făcut ca se nu se sparie boierii, se fugă. După ce au sosit la Iaşi şi l-au poftit Duca Vodă se-1 oaspete, de vreme ce încă mai nainte de pe cale făgăduise Iui Duca Vodă că va merge, Duca s-au gătit de ospăţ, cum s-au căzut; iară cînd au fost în zioa de ospăţ, Şerban n-au vrut se meargă, ci au pornit cătră ţeară-şi. Pricina au fost că vrea, de nu cu voe, cu puterea se ia pe pribegi, dară Duca nevrînd se strice obiceiul ţerei, ca se-i dea, le-au dat cale de s-au ascuns. Şi înţelegînd Şerban că pribegii nu sînt în Iaşi, n-au priimit ospăţul, iară Duca Vodă stringîndu-şi boierii săi s-au ospătat cu zicături şi cu tunuri.
Iară Şerban venind la Focşani, au poruncit de au închis pe Vulcan vornicul la Bucureşti, şi după ce au venit în scaun, au trimis pe Ghinea căpitanul cu 30 de slujitori de au luat pe Dumitraşco căpitanul Urzicea-nul, de l-au dus la mînăstirea Snagovului şi acolo cu groaznice munci chinuindu-1, mai pre urmă I-au spînzurat; iară pe Vulcan vornicul în multe rînduri l-au judecat fără de cuviinţă, fiindcă vină nu-i afla. Şi după vro cîteva judecăţi l-au trimis la Snagov, unde cu multe munci l-au ucis."
Aci cetitoriule! înseamnă că vornicul Vulcan, despre carele scriseiu, au avut frate sau fecior, nu ştiu, pe Mihail Vulcan, carele de groaza lui Şerban Cantacuzenul, ca se nu piară şi el ca vornicul, au fugit în Ardeal şi s-au aşezat în satul Veza din comitatul Bălgradului cel de Gios; şi Mihail acesta au avut cinci feciori (precum arată Genealogia Vulcă-neştilor2), dintre carii unul s-au numit Petru, şi acesta au povestit celor ce mi-au spus mie, că tatăl său, Mihail, au venit din Valahia în Ardeal. Iară Petru Vulcan au avut trei feciori: pe Gheorghie, loann şi Petru; Gheorghie isprăvind şcoalele în Cluj, au învăţat grammatica în Blaj; din loann s-au născut Samoil, arhiereul cel românesc al Orăzei-Mari, Gheorghie, care lăcuieşte în Blaj, şi Măcinica. muma a doi gâlbori, Samoil şi Alexandru, apoi din Petru s-au născut Vulcăneştii din Şinca-Veche. /
Deci merge mai încolo istoricul bălăcenesc şi zice: „Pre acela tîmp şi Duca Vodă au avut gîlceavă despre boierii Moldovei, carii au fost
171
îndemnaţi de Şerban Vodă să se scoale asupra lui Duca, se-1 omoară cu toată casa lui, şi făcînd pecetea Iui Dumitraşco carele fusese mai nainte vodă şi era acum măzălit la Ţarigrad, au scris cărţi cu numele lui Dumitraşco punîndu-i şi pecetea, şi le-au trimis la călăraşi şi la slujitori cum că i-au dat împăratul domnia, ci se meargă se închidă pe Duca la Suceava. Şi au mers cu cărţile un Bogdan şi alt boieriu de le-au dat lăpuşnenilor şi orhăenilor şi s-au rădicat cu toţii de au venit pînă la Ţuţura. Acolo tăbărînd, s-au dus căpitanii se întrebe pe hatmanul Buhuş se le dea învăţătură, ce vor face? Şi hatmanul fiind cumnat lui Duca, îndată au înştiinţat pe Duca carele mai nainte nemica ştiind, pricepu că este viclenşug şi întrebînd cine i-au rădicat? ei spuseră: cutare boieri, înţelegînd de la dînşii că Gioca (vistieriul cel mare) au fost cap sfatului, l-au închis şi pre dînsul, măcar că toţi era amestecaţi, afară de hatmanul Buhuş şi Miron logofătul, dară ca se nu se facă zarvă mare, pre aceia i-au tăcut şi numai pre cei prinşi i-au judecat şi scoţîndu-i înaintea portei, le-au tăiat capetele. Aşa toţi ceialalţi s-au aşezat."
Iară preavestitul Enghel3 scrie: „Şerban Cantacuzenul au domnit ani 9 1 (2 de la anul 1679 pînă la anul 1688, 29 octomvrie. După venirea prinţului celui nou, veniră spre închinare tot cinul preoţesc, între carii era şi mitropolitul Theodosie cel măzălit carele trăia în mînăstirea Tis-mana. Acesta au poftit cuviincioasă facere destul pentru strîmbă măzălirea sa; iară Şerban Vodă cercînd protocoalele pîrei şi respunsului lui, le-au trimis lui Dionysie, patriarhului din Ţarigrad, ca se le cearnă; carele au trimis în Valahia pre episcopul Maroniei şi pre Ignatie logofătul cel dintîiu al patriarhiei. Venind acestea, prinţul au adunat săbor din preoţii şi boierii Ţerei Româneşti şi luîndu-se la judecată lucrul au aflat nevinovat pe mitropolitul Theodosie, drept aceaia Varlaam au pus pe masă stemmele mitropoliceşti care dîndu-le iarăş lui Theodosie, ca pre un mitropolit l-au aşezat în scaun, în 16 aprilie din anul 1679, marţi, din septămînă cea mare."
Tot acelaş Enghel 4 aşa scrie despre Moldova: „Duca a treia oară au domnit în Moldova ani 5, de la anul 1679 pînă la anul 1684, că s-au prins de poloni în zioa de Crăciun / din anul 1683, după cărindariul cel vec." a
a Gheorghe Duca a domnit a treia şi ultima oară in Moldova din noiembrie 1678 pînă în decembrie 1683.
168
169
172
1 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. 2 Genealogia familiae Vulcan.3 Engel in Recent* Hist. Vaiachiae, part, I, p. 325. 4 Idem Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 279.
Anul 1680. La anul acesta aşa scrie Istoria Băiăcenească1: „Iară în ţeară Şerban Cantacuzenul, pre la Sîntoader, în septămînă dintîiu a postului mare, au închis pe Hriza vistieriul, punîndu-i vină că ai săi iau sama de vistierie şi nădăjduind că va afla bani de ai ţerei mîncaţi, dară necum se fie aflat ai ţerei bani cheltuiţi, ci au aflat că Hriza au cheltuit din talerii săi pentru ţeară. Aşa vezînd vodă căci cu aceasta nu-1 poate vinovaţi, ca se-i facă reu au început alta, zicînd că zăhăreaoa ce s*au dus la Came-neţ au fost rea; înse ori rea, ori bună, o dăduse boierii şi rudeniile lui Şerban Vodă, iară el numai lui Hriza i-au băgat vină şi i-au poruncit de au plătit de la casă-şi pentru dînsa 41.000 de taleri, carele fiind îngrozit de munci, s-au împrumutat, ş-au vîndut satele, moşiile şi ţiganii, şi au plinit această sumă de bani. După ce au priimit summa aceasta, l-au scos din închisoare, ci numai 11 zile l-au lăsat slobod, dară cu pază de departe se nu se priceapă şi iarăş l-au închis şi cu mari cazne l-au muncit; încă şi otravă i-au dat, ci aşa încă nu murea. Mai pre urmă cu groaznică moarte, împlîndu-şi voia tyrănniei sale, l-au omorit, Jupîneasa şi pruncii lui Hriza, remînînd seraci, Şerban Vodă nu i-au lăsat în pace, ci de nou cerea bani de la ei, păzîndu-i zioa şi noaptea prin slujitori; iară ei vezînd că nu vor mai putea trăi şi înţelegînd de la unii şi de la alţii că vrea Şerban Vodă se-i omoară, cu ajutoriul lui Dumnezeu aşa au eşit printre paznicii carii era înpregiurul casei lor cît nici unul le-au luat sama, şi încălecînd de cu seară, pre Ja mezul nopţei au trecut preste ghiaţă Dunărea în Ţeara Turcească. A doaoa zi înţelegînd Şerban Vodă de fuga lor, s-au turburat foarte reu şi au trimis în toate părţile ca se-i prindă şi îndată se-i omoară, undc~i vor afla; ci era tîrziu, că ei. cu ajutoriul lui Dumnezeu, scăpase, şi prin Odriiu au mers la Ţarigrad şi de-acolo la Moldova, la Duca Vodă şi la ceialalţi boieri ce era fugiţi acolo de frica lui Şerban Vodă. Deci mai făcînd încă multe rele, în al doilea an al domniei sale au spînzurat şi pe Radul Ocneanul, în Tîrgul-Ocnei, de poarta casei lui, şi pre feciorul Drosului serdariului, fiind tiner, l-au / slobozit într-o ocnăpustîe şi afundă şi acolo au perit.Maiavea încă şiofată Drosulşi pentru ca se-i stingă neamul, şi pre aceaia o au omorit; şi alte tyrănni încă
au mai făcut Şerban Vodă, care a Ie scrie cîte una foarte lung ar fi. Iară de tributuri sau dăjdi, ce voiu zice? Că în anul dintîiu au luat 20.000 de pungi, în al doilea 30.000, în al treilea şi al patrulea şi mai multe, cît boierii, slujitorii şi darnicii nu avea resuflare, ci în tot tîmpul bătuţi şi căzniţi îşi vindea moşiile, ţiganii şi viile şi toate cîte avea, de le cumpăra Şerban Vodă cu ale lui rudenii."
Despre Moldova zice Reîschie2: „Sultanul turcesc pe Duca, prinţul Moldovei (nu al Valahiei), îl face poruncitoriu preste Podolia şi iarăş se gîlceveşte cu crăimea Poloniei pentru otare. Din Moldova încă multe colonii duce în Podolia, în anul de la Hs. 1680, iară al heghirei 1090." Iară preavestitul Enghel scrie3 precum urmează: „Lui Duca Vodă i se părea că cu scădere s-au mutat din Valahia în Moldova, ci Poarta turcească au aflat modru de a-i întoarce paguba pentru că prin războiul cel mai de pre urmă şi prin fâcţiile cozacilor, dobîndise o parte din Ucraina. Partea aceasta a Ucrainei, prin încetarea de la arme cea în anul 1680 făcută cu muscanii, s-au dat de Radzin cătră Moldova, şi Duca Vodă au ţinut pârcălabul său în Nemirov, prin carele poruncea şi ostaşilor turceşti, carii era în cetăţile Ucrainei, măcar că cuprinderea Cameneţu-lui şi a Ucrainei nu era spre folosul Moldovei şi al Valahiei. Preste toată vara din anul 1680, pînă în octomvrie au trebuit domnii româneşti, Şerban şi Duca, se fie în tabără cu ostaşii şi ţeranii săi, ca ţeranii să facă doao cetăţi, prin care să se contenească cozacii de la tîlhăritul pe Marea Neagră, iară ostaşii se-i apere pînă ce vor isprăvi lucrul."
în anul acesta au pătimit şi Sava II Brancovici, mitropolitul Bălgradului din Ardeal, despre carele aşa scrie Samuil Clain de Sad 4: „Despre Sava II commună şi de obşte trădanie este, cum şi eu însumi de la cei bătrîni protopopi şi preoţi am auzit, că pentru credinţă ar fi păţit multe nevoi, bătăi şi mai pre urmă moarte. Zic că o dată l-au chiemat prinţul (nu craiul) Apafi la prînz, încoşteîul Blajului, vrînd a căuta prilej ca se-1 poată prinde în ceva şi a-1 vinovaţi. întracea vreme pizmaşii lui, eriticii, au dat unei mueri învăluit un căţel, pe carea o au învăţat se meargă cu el în braţe Ia vlădicul, rugîndu-I ca se-i boteze acel prunc, că este bolnav 173 şi alt popă românesc nu este care se-1 boteze... Vlădicul / socotind întru sine ce va se fie acel lucru, de-i aduc lui un prunc se boteze, tocma cînd este la prînz cu prinţul şi îndată cugeta se nu fie cumva batjocură asupra lui, deci sculîndu-se de la masă s-au dus la muierea ceaia ce ţinea în braţe
170
171
căţelul şî dezvălindu-1 au vezut că este cine. Cu aceasta voia prinţul Apafi se înşele pe mitropolit ca, în grabă, pentru primeşdia boalei, se boteze cînele în Ioc de om şi aşa apoi ca pre un călcătoriu de sîntele taine se-1 pedepsească. Iară vlădicul după ce au vezut că este cîne, nu om, au cunoscut viclenşugul, şi întorcîndu-se la masă, au luat de pe tăieriul său o bucătură de rădiche (că era zi de post) şi mergînd la cîne, o au dat cînelui, dară cînele n-au vrut a o mînca; apoi mitropolitul întorcîndu-se iarăş la masă şi luînd o bucătură de carne o au dat căţelului care întin-zîndu-se îndată o au apucat şi o au îmbucat. Atunci mitropolitul au zis că el nu-1 va boteza, de vreme ce nu este de legea lui, că de ar fi de legea Iui, bucatele care el Ie mînîncă şi acela le-ar mînca. Atunci prinţul şi ceia-lalţi calvini carii era la masă, mai tare s-au aprins de mînie, vezînd că batjocura carea o gătise ei asupra mitropolitului, au căzut asupra lor şi cum că mitropolitul prin acel respuns arăta că acum acel cîne ar fi fost de o lege cu aceia ale cărora bucate au mîncat. Se zice că şi prinţessa avea mare mînie asupra mitropolitului şi că l-ar fi fost pîrit prinţului ca cum ar fi voit a o ispiti la fapta necurăţiei, care toate în mai mare ură au pus pe betul mitropolit la prinţul Apafi, carele căuta prilej şi vreme cu îndămînă se surpe pe mitropolitul Savă. Pentru aceaia au poruncit titorilor mitropoliei ca se ceară samă de la mitropolitul Sava Brancovici, de tot bunul besericei şi de venitul mînăstirei (nu şcoalei) şi al typogra-fiei.
Deci după porunca prinţului MihailIApafi, strîngîndu-se săbor mare în Bălgrad, la mînâstire, în anul 1679, în 6 iulie, mitropolitul Sava toate odoarele, vasele şi odăjdiile şi cărţile mitropoliei le-au dat săborului mare.
Cu toate acestea mînia prinţului nu s-au potolit, căriia materie a se aprinde mai mult îi da superintendentul cel calvinesc, Mihail de Tofeo, carele întărită pe prinţ asupra mitropolitului, pentru statornicia în credinţă. Deci în 2 iulie din anul 1680, fiind săbor mare de toţi protopopii în Bălgrad, la mînăstire, / din porunca prinţului Apafi, s-au tras la judecată mitropolitul Sava carele atunci era foarte bolnav cît n-au putut sta de faţă, ci prin alţii (adecă prin frate-său, Gheorghie Brancovici, şi prin Ioann Pater) au respuns. La acea judecată, judecători mai mari au fost rînduiţi din porunca lui Apafi şi a superintendentului calvinesc, Mihail de Tofeo, protonotariul Petru Alvinţi de Borberec ca prezident,
175
Ioann Vereşmorti, protopopul şi predicatorul calvinesc din Venig, şi Ioann Zoba, protopopul românesc de la Vinţii-de-Gios şi notariul săborului mare cu 98 de mireni şi preoţi lîngă şi afară de sine; întraceastă judecată s-au pîrit mitropolitul Sava, cu grele vini, ca cum pre Ecatharina Temeşvâri, frăţia-sa, şi muierea lui Valentin Senati din Cluj ar fi făcut se o aducă la sine îmbrăcată în haine bărbăteşti şi ar fi trăit cu dînsa ca cu muierea sa şi făcîndu-i un copil, în Ţeara Turcească încă o ar fi dus cu dînsul; şi cu alte femei încă ar fi curvit. Drept aceaia l-au şi judecat duşmanii lui a fi răpitoriu de mueri, curvariu şi prea curvariu. Afară de acestea, că au mîncat venitul mînăstirei din Bălgrad. Pentru acestea s-au judecat nevrednic de arhierie şi de toată preoţia şi dezbrăcmdu-1 în beserică, de toate odăjdiile arhiereşti, s-au dat în mînile mireneşti, să se pedepsească după vrednicia faptelor sale (precum zice judecata cea strîmbă). După aceaia şi bătut au fost şi în temniţă aruncat şi mai pre urmă i s-au tăiat capul la Iaci, în comitatul Turzei."
Aşa scrie acestea Samoil Clain de Sad din trădania bătrînilor şi din decretul săborului mare; ci eu trădania despre căţel o ţin numai poveste fără de temeiu, pentru că de-ar fi făcut şi grăit acelea mitropolitul Sava II Brancovici, săborul mare în care au fost mulţi calvini de faţă, n-ar fi lăsat a vinovaţi şi cu aceaia pe betul Sava, că au batjocorit legea cea nu numai priimită ci şi stăpînitoare pre acelea vremi în Ardeal. Iară decretul săborului măre cum că numai din pizmă şi nu din adever s-au făcut, arată Cerei Mihaiu 5, carele pe vremea aceaia vieţuia în curtea lui Apafi şi scrie aşa: „Scriind eu despre episcopul românesc cel mai sus numit, mi-au venit aminte un lucru care trebueam se-1 scriu supt domnia lui Mihail I Apafi, adecă, cum au lucrat atunci cu un vlădic românesc, anume Sava. Acesta fiind om învăţat şi procopsit, prinţul de multe ori l-au trimis sol la muscani, la poloni şi la doi domni româneşti, al Valahiei şi al Moldovei, pentru care lucru i-au pizmuit domnii cei din Ardeal şi pe Secheli Laslo carele era rudenie de aproape cu Sava, l-au învins rîvna banilor vlădicului şi neputînd / almintrelea încăpea la dînşii, s-au înţeles cu Ştefan Nalagi asupra Jui (în carea conjuraţie n-au fost amestecat Mihail Telechi), şi neputîndu-1 întralt typ aduce în disgraţia prinţului, pre un preot românesc de la Vinţii-de-Gios, cu multe daruri, la aceaia l-au adus, ca se pîrească pe vlădicul cel românesc înaintea prinţului, că-şi ţine curvă ia casa sa, pre o muiere şi pe prinţul cel blînd, l-au adus
172
173
176
de au crezut, pentru că Secheli şi Nalagi jura că este adeverat. Drept aceaia au prins pe vlădicul şi i-au prădat toate averile; nici îndestu-lindu-se cu atîta, au cerut trei mii de taleri de la dînsul, carii neavînd de-unde se-i plătească, au trimis pe frate-său în Valahia se capete banii aceia cu cerşitul, carele nu s-au mai înturnat. Drept aceaia pre betul, nevinovatul vlădic l-au scos de la închisoare şi numai în cămeşă şi izmene, atîta l-au corbăcit pînă ce s-au rupt şi căzut cămeşa, izmenele şi carnea de pe dînsul, pentru carea nemaiputîndu-şi ţinea lipsa cea firească a trupului, au trebuit mişelul se moară şi averile lui le-au împărţit între sine Secheli Laslo şi Nalagi Iştvan. Nemaiauzită, păgînească şi cumplită tyrănnie! Nici ar fi lăsat Şerban (Cantacuzenul), domnul cel vestit al Valahiei, neizbîndită tyrănnia aceasta, căci înştiinţeasă pe prinţul Apafi, că de ar trebui se cheltuiască 500.000 de taleri, încă va lucra la împăratul turcesc, ca se măzălească pe Mihail Apafi, dară nu îndelung au trăit după aceaia Şerban Vodă."
Despre următoriul lui Sava II, iarăş aşa scrie Samoil Clain 6: „După lepădarea mitropolitului Sava din scaunul arhieresc, întru acelaş săbor mare, cu voia şi porunca prinţului Mihail I Apafi, s-au ales mitropolit Bălgradului, părintele Iosif Budai, carele cît au vlădicit nu ştim, numai atîta zicem că mai mult de cinci au şese ani n-au ţinut scaunul, de vrem; ce în anul 1687, la Bălgrad era mitropolit Varlaam, carele şi ceasloave şi liturghii au typărit în anul acesta, 1687. Dară cîţi ani au ţinut mitropolitul Varlaam scaunul, anume nu ştim; înse la anul 1690 Varlaam ţinea scaunul mitropolicesc, că am aflat scrisori de mîna lui scrise întracest an 1690, iulie 26, în care scrie că au cumpărat şi zălogit nişte pămînturi şi fînaţuri care le-au dat se fie de moşie pe sama mitropoliei. După Varlaam au urmat Theof il II, / apoi Athanasie I, de carii în următoarea parte vom grăi. Aşa scrie şi înventariul mitropolitului Sava II Brancovici7 şi pomelnicul episcopiei Făgăraşului 8.
1 Codex Ms. Balacianianus ad h,a. 9 Reiskius in secunda Âppendice Chronici Turciei, lib. 4, cap. 8. 3 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 279. 4 Samuel Klain de Szad in Ms. Hist. Valachiae, tom. IV, p. 190 seqq. * Cserei Mihaly az Erdilyi Historiâban ad ann. 1699. 'Samuel Klain, Le, p. 195 seq. 7 Inventarium clenodiorum metropolis Valachicae Betgradiensis de anno 1679, quod asservatur in bibliotheca mooasterii Balasfalvensis. 8 Dypticon eppatus Fogarasiensis, quod ego donavi bibliothecae reg-nicolari Pestanae.
174,
177
Anul 1681. Despre Moldova şi Valahia Ia anul de-acum, Istoria Bălăcenească1 zice: „în tîmpul acesta au venit poruncă lui Duca Vodă se meargă la Poartă, se-şi înoiască domnia şi se-i dea hătmănia ţerei coză-ceşti, ca se siringă pe cozaci de pre unde era resipiţi şi se-i aşeze pre la locurile lor, căci cu hatman cozăcesc nu se putea folosi turcii, că uneori se închina, alteori se scula asupră-le şi odihnă nu mai avea. Ci au socotit de i-au dat pe sama domnului Moldovei carele mergînd la Ţarigrad, împăratul i-au întărit şi domnia Moldovei şi i-au dat şi hătmănia cozaci-lor şi cu multă cinste s-au întors la ţeara lui. Numai puţinea mâhnire avea pentru fiia sa, Ecatharina, carea era logodită după Ştefan, feciorul lui Radul (XIII. Vezi anul 1666) Vodă. Auzea Duca Vodă că Ştefan, logodnicul fetei, are proastă poliţie şi voia se strice logodna şi se-şi mărite fata după lordache Muzelit, grec foarte bogat; iară Ştefan înţelegînd aceasta au făcut jalbă la împărăţie şi împăratul au dat poruncă lui Duca se dea lui Ştefan beiuzadeiu, fata dacă e logodită cu el şi se o ducă la Ţarigrad; şi mergînd Duca Vodă la Ţarigrad, au dus şi pe fiia sa, iară la întoarcere, cînd au venit la Moldova, au adus şi pe ginerele său cu toată casa la Moldova, şi venind în Iaşi, au făcut nuntă domnească cu toată ţeara, fiind acolo şi solii de la poloni, de la unguri şi de la munteni.
întru această ducere la Ţarigrad a lui Duca Vodă şi boierii munteneşti cei pribegi în Moldova, ca la 300, dîndu-le Duca cheltuială şi povă-ţuitoriu pre Alexandru armaşul, au pornit să se ducă la Poartă să se jeluiască de reutăţile care / le făcea Şerban Vodă ţerei, iară Şerban înţelegînd aceasta au trimis boieri de ai lui de pîrea pe Duca Vodă că nu-1 lasă în pace, ci strînge margiolâşi şi îi trimite cu banii lui se-1 pîrească. Viziriul fiind mai bun prieten lui Şerban decît lui Duca, au poruncit caimacanului şi lui Duca, se întoarcă pe pribegi înapoi, că mai pre urmă nu va fi bine; carea înţelegînd Duca, au poruncit de s-au întors toţi iarăş la Moldova şi Şerban înoindu-şi domnia au remas iarăş domn.
Duca, după ce au gătat nunta fetei sale, s-au dus în Ţeara Cozăcească, la Nemirdv, unde e scaunul hatmanilor şi au pus polcovnici, judecători şi logofeţi, după obiceiul lor, şi preste toţi mai mare în locul său, au pus pre un grec, anume Ianâchie carele ştiia bine limba cozăcească şi l-au numit hatman. De care lucru s-au bucurat foarte cozacii şi întrun an s-au strîns de au împlut toate satele şi oraşele de oameni şi, după aşeze-mîntul ce au făcut, Duca Vodă s-au întors la Iaşi."
175
în cît este pentru Ţeara Cozăcească, aşişderea scrie preavestitul Enghela, Brentan 3. Ci Zaluschi 4 zice că pe Duca Vodă şi pentru aceaia l-au fost chiemat turcii în anul de-acum la Poartă, ca să se sfătuiască cu dînsul despre războiul ce era Mahomet IV se-1 facă asupra împăratului Leopold I. Iară prinţul Dimitrie Cantemir 5 înseamnă că cu prilejul păcei de Ia Carloviţ, turcii au dat înapoi polonilor Cameneţul şi Ţeara Cozăcească.
Despre Ardeal scrie Cerei Mihaiu 6 că după ce s-au ales şi întărit, prinţ Ardealului, Mihail II Apafi, părinţii lui „şi prinţul şi prinţessa foarte s-au bucurat, şi ca se-şi întărească şi mai tare casa, prinţessa au început a mălţa pe seminţa sa cea romînească din Oradea-Mare, adecă pe Ind&li Pal, loann şi Petru şi pe mai mulţi, pe carii cu multe venituri, mari deregătorii şi formoase moşii i-au dăruit." Ortul şiprcgressulneamurilor din Dachia7, după ce au scris că Mihail I Apafi s-au unit cu ungurii cei rebelii şi trimeţînd 12.000 de ostaşi asupra Băei-Mari o au prădat şi au robit 800 de oameni, încă zice despre dînsul: „După aceaia în anul 1681, unindu-se cu turcii, şi fiind el mai mare povăţuitoriu preste oşti. din voia lui Mahomet IV, au încungiurat Besermenul şi l-au şi luat."
1 Codex Ms. Balacianianus ad h.a.2 Engel in Recent. Historia Moldaviae, p. 279 seq. 3 Brentanus in Epitome chronohgica ad h.a. 4 Zaluski, p. 968. 6 Princeps Demetrius Cantemir in Historia Osmanici regni, / lib. 3, cap. 12. * Cserei Mihaly az Erdelyi Historidban ad ann. 1681. 7 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 170.
Anul 1682. Despre Mihail I Apafi zice Ortul şi progressul neamurilor din Dachia1: „în anul 1682, unindu-se cu viziriul din Buda şi cu comitu! Emeric Techeli, au încungiurat Cetatea Fiulec numită carea o au închinat străjarii dintrinsa preste voia pârcălabului Ştefan Cohâri, turcilor." Ignatie Brentan2 încă scrie: „Techeli, capul ungurilor celor ne-ndestu-liţi s-au căsătorit cu văduva lui (Franţisc I) Racoţi. Din Moldova (nu Valahia) vro cîteva mii de bărbaţi dinpreună cu muerile şi pruncii lor s-au silit se treacă în Ucraina spre lăcaş. Iară Istoria Băiăcenească* zice: „întru aceste timpuri şi comitul Emeric Techeli cu o samă de unguri s-au rădicat asupra nemţilor, carele cerînd ajutoriu de la turci, cu făgăduinţă că va închina lor ţeara carea o va cuprinde. Turcii i-au şi
179
dat ajutoriu şi i-au dat oşti din Ţeara Românească cu Ianoş serdariul Coţofeanul, iară din Moldova cu Gheorghiţă Ciudeiu serdariul; carele multe cetăţi de ale sale au luat înapoi, dară mai multe alelui Racoţi,ţinînd acest Techeli pe muierea lui Franţisc I Racoţi, şi le-au supus supt ascultarea sa; iară venind toamna s-au întors fieştecare Ia locul său. Mai pre larg le scrie acestea Ghebhardi 4, pe care îl poţi ceti.
1 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 170.2 Brentanus in Epitome chrono-logica ad h.a. 3 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. 4 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 296 seq.
Anul 1683. Minunate sînt lucrurile Dumnezeului nostru, al căruia nume se fie lăudat din veci pînă în veci, că din anul acesta au început fericirea carea era să se verse apoi preste neamul cel obidat al românilor. Pentru că scrie istoricul bălăcenesc1: ,.în al patrulea an al domniei lui Şerban Cantacuzenul, împăratul sultan Mahomet IV au rădicat mare oaste asupra împăratului Leopold I şi au poruncit hanului tătăresc se adune toată tătărimea de pretutindenea. Aşişderea şi turcii de la resărit, de la ameazăzi şi de la apus şi domnii româneşti, Şerban şi Duca, şi prinţul Ardealului, Mihail I Apafi, şi comitul Emeric Techeli cu ostile lor» toţi s-au împreunat la Bălgradul turcesc. Acolo au remas împăratul turcesc, iară Cara Mustafa viziriul luînd toate ostile s-au dus dirept la Vienna Austriei, unde e scaunul împăratului nemţesc şi au început a bate de toate părţile cetatea; iară pe tătari / i-au slobozit se prade şi au mers cale de trei zile dincolo de Vienna toate arzînd, prădînd şi robind. Şi fiindcă nemţi) nu ştiia năravul tătarilor, nu fugea, şi aşa foarte mulţi au venit robi la tătari. Leopold împăratul vezînd această nevoe mare ce venise asupra terilor lui şi neîncrezîndu-se numai oştilor sale, au trimis la poloni de au cerut ajutoriu. Deci pînă au venit polonii, turcii aşa bătea cetatea, cît gîndea cei dinlăunru se o dea acum în mînile turcilor. Iară Şerban şi Duca, domnii românilor, avea corturile sale despre Dunăre şi avea poruncă de la veziriu se facă pod preste Dunăre; ci ei lucra încet ca doară mai curînd ar veni oastea creştinească se dudue pe spurcaţii turci carii era aduşi de unguri împrotiva împăratului celui creştinesc. Afară de aceasta Şerban Vodă pre-ascuns se înţelegea cu
176
177
180
nemţii prin cărţi şi o dată au avut pre un pater iezuit mult tîmp ascuns în cortul său, şi cînd mai voia nemţii se dea cetatea, trimise pe iezuit de le spuse, bărbăteşte să se apere încă patru ceasuri, că turcii gată iarba de puşcă sau pravul şi vor înceta de a bate pînă li se va aduce; şi au rădicat Şerban Vodă şi o cruce de lemn de stejariu întru pomenirea sa şi a tuturor românilor carii mult se muncea şi ruga lui Du mnezeu ca se nu ia turcii cetatea de la creştini. Şi au scris Şerban Vodă şi la vicariul generariu şi prepositul capitulului, loann Baptista Maer, pentru rîndul aceştii cruci, pe carea cruce au scris latineşte sfetilna S, Cruci şi altele precum urmează: «înălţarea crucei este ţinerea lumei. Crucea e podoaba beseri-cei, crucea, paza împăraţilor, crucea, întărirea credincioşilor, crucea, mărirea îngerilor şi rana dracilor. Noi, Şerban Cantacuzenul, din mila lui Dumnezeu prinţul moşteanul şi domnul ş.c. Ţerei Munteneşti am rădicat crucea aceasta în loc ca acela, unde în toate zilele să se cinstească de toţi oamenii, întru veeinică pomenirea noastră şi ai lor noştri, pe vremea cînd viziriul Cara Mustafa başa ocolisă Beciul din Austria-de-Gios. în 12 septemvrie din anul 1683. Câlătoriule, adu-ţi aminte că vei muri!»"
Cetitoriule! aci înseamnă că crucea despre care scriseiu, pînă astăzi se ţine în curtea arhiepiscopului din Vienna Austriei dinpreună cu icoana Preacuratei Vergurei Măriei, maicei Domnului nostru Is. Hs. carea o au dus din Blaj după reposarea arhiereu lui Petru Pavel Aron de Bistra; şi crucea este înaltă de 17 picioare sau urme mathematiceşti./
„întraceaia sosi şi craiul Poloniei, loann III Sobieschi, cu treizeci de mii de ostaşi şi s-au împreunat cu ostile nemţe şti şi aşa au pornit asupra turcilor carii se afla supt Vienna... Prinzînd de veste turcii s-au gătat de bătae şi au eşit înaintea creştinilor ca se-i oprească se nu poată veni la cetate pînă o vor lua, că o slăbise cu tunurile şi cu bătaia de 63 de zile. Iară polonii dînd tare bătae în şese ceasuri, au biruit creştinii şi turcii au început a fugi, lăsînd toate ce avea, corturile, avuţiile, zăhărelele, dobitoacele şi altele; iară pe ianiceari aflîndu-i ostile creştineşti în şanţuri, i-au omorit ca pe nişte dobitoace. După biruinţă au întrat craiul Sobieschi în cetate şi ostile l-au priimit cu mare cinste, şi împreunîndu-se după aceaia cu împăratul Leopold I (carele s-au înturnat din Tirol, unde mersese mai nainte de a se ocoli Vienna), i-au mulţemit pentru ajutoriu şi împărăteşte dăruindu-1, craiul s-au
181
întors la casa sa. Iară turcii abea ş-au aflat odihnă la Bălgradul turcesc şi creştinii n-au încetat pînă ce au luat multe cetăţi de la turci. împăratul turcesc fiind la Odriiu şi înţelegînd de această nenorocire, punînd vină pe viziriu, dintru al căruia îndemn se făcuse oastea şi bătaia aceasta şi ispravă după pofta lui n-au făcut, au trimis ferman de i-au tăiat capul de l-au dus la împăratul se-1 vadă cu ochii săi şi se creadă, şi în locul lui au pus viziriu pe Cara-Ibrahim başa, şi ostile s-au resipit în iernatec. înse mai nainte de perirea viziriului, Şerban Vodă îşi descoperi dragostea cea făţarnică carea o avea spre Duca Vodă, că au tras la judecată înaintea viziriului pe Duca, aruncîndu-i că au luat mulţi bani din ţeară; ci Duca Vodă îndreptîndu-se Şerban Vodă au remas în deşert, încă l-au şi închis viziriul pe Duca Vodă pentru o samă de bani, deci f ăcînd zapis la mînile viziriului, că după ce se va duce în ţeară, îi va plăti, aşa l-au slobozit." Aşişderea scriu Enghel3 şi Ghebhardi3.
Pentru biruinţa aceasta împăratul Leopold după aceaia au făcut o beserică foarte formoasă în Roma, ce se chiamă Vittoria, întru a căriia sacristie pînă la vremea cînd am fost eu în Roma, se ţinea bătaia aceasta zugrăvită, precum au stat toate neamurile, cîte au fost întrînsa. Mihail Apafi cu ardelenii lui, precum este scris în Ortul şiprogressul neamurilor din Dachia 4, au avut noroc, de nu i-au dus turcii la Vienna, ci i-au lăsat se păzească punţile de preste Arrabdnul Mare şi Arrabonul Mic.
„Iară Duca Vodă (cum merge mai încolo Istoria Băiăcenească) s-au dus prin Ardeal la ţeara lui, ci ţeara nu o au aflat, precum o lăsase, că moldovenii îşi adusese din Ţeara Leşească / domn pe Ştefan XIV Petriceiu (vezi anii 1672, 1673); adus-au şi cozaci de s-au făcut mare grămadă şi s-au dus în Bugeac (fiind că hanul cu tătarii era la Vienna) şi multe rele au făcut, pe doamna o au aflat fugită la Brăila; Duca Vodă încă nu cuteza a merge la scaun, pentru că acolo era Petriceiu cu oşti, ci şedea la Domneşti, satul soacră-sa, Dăbigioae. Deci venind fără de veste ostile lui Petriceiu, l-au lovit în zioa de Crăciun, cînd şedea la masă, fiindu-i ostile resipite pre la gazde şi negata, şi-1 luară pe Duca Vodă, de-1 dusără spre Ţeara Leşească; cap oştilor era Dimidinschi Ghime-tariul de la Sniatin şi Bainschi, nepotul lui Petriceiu Vodă, şi l-au pus întro sanie cu pae, avînd numai un covor şi o perină şi doi cai rei, unul negru şi altul alb, cu hamuri de teiu şi din toată averea lui, cu atîta s-au dus în Ţeara Leşească. Doamnă-sa venise la Focşani, ci auzînd de luarea
178
179
domnului său, s-au dus în Ţeara Muntenească." Aşişderea scrie despre Petriceiu şi Dimitrie Cantemir 5, iară despre Duca Vodă zice: „Lui Duca, prinţului Moldovei, şi mai reu i s-au întîmplat. Cînd s-au înturnat el de Ia bătaia de supt Vienna, au aflat ţeara turburată, pentru că mai toţi boierii au se lipise de Petriceiu, au pribegise în ţerile de prin vecini, ca se scape de nevoi, şi Iaşii, scaunul lui, se jăfuise. Drept aceaia cu puţini lîngă sine s-au tras la satul Domneşti din ţinutul Putnei pînă ce se vor mai aşeza lucrurile. Aci şezînd şi gîndind cum se îndrepte şi se împace ţeara, iată au venit asupra lui fără de veste Bainschi, rudenia lui Petriceiu-şi prinzîndu-1 l-au dus rob în Polonia, unde ţinîndu-1 supt bună pază, nu după multă vreme au murit în Varşavia." Aşişderea scrie Delchiaro 6, amîndoi bărbaţi iscusiţi şi de pre acelea timpuri. Cum poate, aşadară, preavestitul Enghelscrie aşa: „Nu este adeverat ce se scrie la Ghebhardi că Duca au murit ca rob în Varşavia, tocma în anul 1684. Duca au făgăduit craiului Ioann Sobieschi o sumă de bani pentru rescumpărarea sa, şi vrea se treacă prin Ardeal în Ţeara Turcească, dară s-au oprit în Ardeal, şi în Ardeal au şi murit în anul 1702a, neplătind banii cei de rescumpărare. Aceasta au dat prilej polonilor atunci şi după aceaia, de în anul 1717, graful Ozerbrovschi de Echersberg au cerut banii aceia de la crăescul guberniu al Ardealului, dară numitul guberniu au tămîn-dat respunsul pre altă vreme." Pîn-aci preavestitul Enghel, ci eu zic că el au n-au cetit pe Cerei Mihaiu, ale căruia cuvinte le voiu aduce la anul 1694, au n-au îndrăznit a scrie adeverul, de frica comiţilor Telechi, fiind tocma supt ocîrmuirea comitului Samoil Telechi, cancellariului ardelenesc, despre carele eu încă voiu cuvînta la vremea sa. Tu, cetitoriule î drept aceaia, nu crede ziselor celor fără de temeiu ale preavestitului / Enghel, ci ceteşte pe Cerei şi vei afla adeverul. Despre Bainschi scrie acelaş Cantemir 8 precum urmează: „Bainschi era moldovean de naştere şi rudenie cu Petriceiu, după a căruia moarte s-au înturnat în Moldova, şi tatăl mieu, Constantin Cantemir l-au făcut serdariu sau gene-rariu preste oastea de la Prut."
1 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. 2 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. I, p. 325 seq. 3 Gebhardi in Hist. Hung., part. III, p. 299 seq. 4 Ortus et progressus vartarum
a Gfaeorghe Duca a murit în anul 1683 la Liov, în urma unui atac de apoplexie, cind a auzit ca banii trimişi pentru răscumpărarea lui au fost opriţi de ardeleni.
in Dacia gentium, p. 170. 5 Princeps Demetrius Cantemir in Hist. osmanici regni, lib. IV, cap. 1, nris. 85—88. a Delchiaro, p. 147. 7 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 280. 8 Idem Cantemir, l.c.
Anul 1684. Preavestitul Enghel1 nebăgînd sama la acelea ce au scris airelea despre Duca, domnul Moldovei, precum ziseiu la anul mai de curînd trecut, aci aşa scrie: „Duca întorcîndu-se spre Iaşi, la scaunul său, au conăcit într-o cricimă la Domneşti şi şezînd la masă, doară nu fără de meşteşugul lui Şerban Vodă au năvălit asupra lui ostaşii leşeşti, proprie cozacii lui Cuniţchi şi prinzîndu-1 l-au dus în Polonia, unde ş-au şi sfîrşit viaţa. (Aşadară n-au murit în Ardeal.) Aceasta, cît o au înţeles Poarta îndată au numit domn Moldovei pe Dumitraşco şi au poruncit la o parte a oştei turceşti şi lui Şerban Vodă ca se-I aşează în scaunul Moldovei. Aşadară Şerban Vodă în anul 1684 au trebuit se meargă la Iaşi, unde fiind, turcii au aflat prilej de a purta zăhărea în Cameneţ, carea cetate se bătea de craiul Sobieschi. în 23 dechemvrie din anul 1684, Dumitraşco iarăş s-au măzălit şi în locul lui s-au pus domn în Moldova, Constantin Cantemir." Aşişderea scrie Cantemir2 despre a doaoa domnie a lui Dimitrie Cantacuzenul.
Iară Istoria Bălăcenească3 zice: „Hanul venind din oastea de la Vienna' şi vezînd nebuniile moldovenilor şi ale cozacilor, ce făcuse în Bugeac, au trimis pe fiiul său cu tătari şi au îmbulzit pe moldoveni şi pe cozaci, lîngă rîul Crudului; acolo aşa i-au tăiat, înecat şi robit cît puţini au scăpat, de s-au dus ia Iaşi la Petriceiu Vodă şi cu toţii lăsînd calea Sucevei, s-au dus de frică în Polonia. Iară turcii auzind că s-au robit Duca Vodă au pus domn Moldovei pe Dumitraşco carele şi mai nainte fusese domn în Moldova, dară rea chiverniseală au făcut Dumitraşco, că era om fără de frica lui Dumnezeu, curvariu, mînios şi alte rele avea în sine. Şi ostile îmblînd prin ţeară, mare foamete au făcut, 183 cît Ş' om Pre om mînca, precum zic unii carii / însuşi au vezut carne de om în cuptoriu friptă, şi vrea se o mînce nişte oameni carii nu avea alta, şi au adus înaintea lui vodă şi pre oamenii carii vrea se mînce şi carnea de om, şi tătuşi milă nu i s-au făcut spre norod; ba încă trimetea pe slujitori şi unde afla ori ce fel de pîne, o lua şi o băga în curtea domnească şi de-acolo o vindea cu mare preţ; iară seracii neavînd atîţa bani,
180
181
cît se poată cumpăra, murea de foame, precum am cetit scris de Ia om carele au vezut el cu ochii lui. De ar fi luat pîne de la cei ce avea de prisosit şi ar fi dat celor ce era lipsiţi, ar fi făcut dumnezeească iconomie.
Duca Vodă fiind rob în Polonia s-au tocmit cu craiul loann Sobieschi întro sută de pungi de bani cu scule ce-i va da, numai se-1 sloboadă, şi au trimis la Ţarigrad la doamnă-sa, pre Anastasie vistieriul şi pe nepotu-său, Cîrstea votavul se facă curînd acei bani şi sculele şi se-i trimită Ia Ţeara Leşească, ca se scape din robie. Doamnă-sa can încet îmblînd au zăbăvit cîtăva vreme şi Şerban Vodă încă i-au mai întîrziat cîtva la Bucureşti şi lucra la Ieşi, ca se omoară pe Duca. Deci plinind banii Anastasie au remas în Ardeal, iară Cîrstea cu cărţile şi cu vestea banilor s-au dus Ia Duca şi voia ca la otar se plătească, şi aşa îndată se ia pe Duca, se nu se facă vrun viclenşug. înse dacă au sosit Cîrstea la Libv, unde era Duca, şi au dat cărţile şi au început a ceti pînă la a treia numai de cît au căzut pre laviţă şi se văeta şi nu mai putea vorbi şi mînile nu putea se le mişte şi rădicîndu-1 l-au pus în pat şi după trei zile au murit. Zic unii că Şerban Vodă au făgăduit bani unor Ieşi de i-au dat venin. Iară banii i-au luat cu de-a sila ungurii din Ardeal şi i-au mîncat (vezi şi pe Cerei Mihaiu, la anul 1694), ci noi se ne înturnăm la cei din Ţeara Românească.
Ghinea, căpitanul lui Şerban Vodă, carele era ispravnic Ia Ieşi, întor-cîndu-se prin Ardeal cătră Ţeara Românească, la Făgăraş l-au lovit boală fără de leac şi înegrindu-i-se mînile şi picioarele, au crepat. Pre acesta îl avea Şerban Vodă ucigătoriu de boieri, carele vezmdu-şi trupul negru, cînd au murit au zis că-şi vede păcatele cu ochii săi. întru aceste timpuri şi Papa paharnicul Buicescul, unindu-se cu cîţiva boierinaşi s-au dus la Odriiu se pîrească pe Şerban Vodă de reutăţile ce făcea ţerei; iară Şerban Vodă avînd pe Cîrstea, postelnicul Scordoi, capichehae sau agent la Poartă, i-au scris se cheltuiască / măcar cît şi se-1 ia şi mergînd Papa paharnicul la viziriu, au biruit banii lui Şerban Vodă şi au dat legat pe Papa şi pe ceialalţi de i-au dus la Şerban Vodă, carele pe Papa l-au ertat din porunca viziriului şi î-au lăsat viu, iară pe ceialalţi i-au omorit."
Despre Ştefan XIV Petriceiu, domnul Moldovei, şi despre Cuneţchi, hatmanul cozacilor, poţi ceti şi cărţile, cele de Ia Zaluschi *, şi pe Carra 8, iară despre Dimitrie Cantacuzenul şi despre Şerban Vodă, Dimitrie
Cantemir6 aşa scrie: „în timpul acela, cînd seraschirul din Ungaria cu amestecat noroc se bătea cu nemţii, Anadşi Solimân-başa, seraschirul de la Babadaghi sau Baba, cu mai bun noroc se oştea asupra polonilor; pentru că strîngîndu-şi ostile au trecut Dunărea pre la Sâcce şi fiind că au înţeles că ostile leşeşti încă nu s-au strîns la o laltă, au judecat a fi mai de folos a îndrepta mai nainte lucrurile în Moldova şi in Valahia; decît a merge mai încolo, că stările împregiur cele de-acum arăta că mai bine este a apăra împărăţia turcească decît a o lăţi. Aceste doao teri atunci se ocîrmuia de doi Cantacuzeni, adecă Moldova de Dimitrie şi Valahia de Şerban. Dimitrie era bătucit la fire, nici harnic de a domni, că pe supuşii săi încă nu-i ştiia ţinea în frîu; iară de Şerban avea seraschirul mare prepus pentru că se înţelegea prin cărţi cu împăratul nemţesc şi mai vîrtos cu cel rusesc. Drept aceaia au judecat seraschirul ca pre amîndoi se-i măzăîească, ci orbindu-se cu băni mulţi de Şerban Vodă şi gîndind că primeşdia nu e aproape, n-au căutat la viclenşugul Iui, ci l-au întărit domn Valahiei; iară pe Dimitrie I-au măzălit, şi poftind vremile de-atunci ca mai viteaz bărbat se domnească în Moldova, în locul lui au pus pe Constantin Cantemir, serdariul ţerei, cu voia tuturor boierilor moldoveneşti. Dară ca să se încreadă seraschirul că nu va îmbla şi el în războiul cu polonii cu Constantin Cantemir, aşa cum au îmbiat şi împăratul (în anul 1672 cu Petriceiu) la Hotin, au trimis pre Antioh, feciorul cel mai mare al lui Constantin Cantemir şi pre alţi patru feciori de boieri de frunte, chizeşi la Ţarigrad."
Aci înseamnă că spre înţelegerea cuvîntului Babadaghi sau Baba, acestea scrie acelaş Cantemir7: „Este cetatea în carea lăcuieşte başa din Silistria sau Dărştior, căruia îi sînt încredinţate spre pază părţile cele de cătră miază-noapte ale împărăţiei turceşti, ce sînt între muntele Hemului, între Marea Neagră şi între Dunăre, cu cele pînă în Nistru; şi Babadaghi pe limba turcească atîta însemnează, cît Tatăl munţilor." / 185 Despre Ardeal aşa scrie Ortul fî progressut neamurilor din Dachia *: „Mihail II Apafi cu şese ani mai nainte de a muri tată-său, în seimul de la Bălgrad, de tiner s-au ales prinţ Ardealului şi buzduganul, steagul, ş.c. în 18 septemvrie din anul 1684, le-au priimit de la solul împăratului turcesc". Iară Ghebhardi *, după ce au scris că comitul Carâffa, generariul împăratului Leopold I, atîta au făcut, de başa din Oradea-Mare au prins pe comitul Emeric Techeli şi l-au trimis la Poartă, scrie că acelaş Caraffa
182
183
au luat Pâtacul de la muierea lui Techeli şi prinţessa lui Franţisc I Racoţi, fata lui Petru Zrini, şi pe dînsa în zădar o au ocolit în Muncaci, apoi împuternicindu-se asupra Ardealului, la aceaia au adus pe Mihail I Apafi, de i-au dat ernatec pentru 8.000 de ostaşi.
1 Engel in Recent. Hist. Vglachiae, part. I, p. 326.2 Demetrius Cantemir in Hist. osm. regni, lib. 4, cap. 1, nro. 89. 3 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. * Epistolae Petricei vojvodae et Kuniskii, hetmani Cosacorum, apud Zaluskium, tom. 1, part. n, p. 858 seqq. 5Carra, p. 87. «Idem Cantemir, l.c, nro. 105 seq. 'Idem Cantemir, l.c. in Notis ad vocem Babadagi. 8 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 172. •Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 304.
Anul 1685. Turcilor şi lui Techeli, după perderea de la Vienna, tot reu Ie slujea norocul în Ungaria, la care întîmplări privind Şerban Cantacuzenul, domnul muntenesc, mult se bucura întru sine. „Iară Elena, muma lui cea bătrînă şi slabă, precum scrie preavestitul Enghel1, petrecută de fiiul său, Mihail Cantacuzenul spătariul, au mers de au cercat mor-mîntul Domnului în Ierusalim; spătariului Mihail i-au venit rîvnă de s-au dus şi în muntele Sinai, de-unde" întorcîndu-se au aflat pe mumă-sa sînătoasă, în Ierusalim. Acolo împărţind mult aur, argint şi petri scumpe pre la beserici şi pre la mînăstiri, petrecuţi de mari gloate au lăsat Ierusalimul şi s-au înturnat la Bucureşti, unde agiungînd i-au întîmpinat Şerban Vodă cu boierii, făcîndu-le cinste ca la nişte hagii. Curînd după aceaia au murit Elena, în 2 martie din anul 1685, după ce au binecuvîntat pe toţi născuţii săi. Prinţul Şerban, mitropolitul Theodosie şi tot clerul au petrecut trupul reposatei pînă la poarta Bucureştilor, iară fraţii şi sororile prinţului l-au petrecut pînă la mînăstirea de la Mărgineni ce are hramul arhanghelilor Mihail şi Gavriil şi l-au aşezat în cripta, în care era aşezat Constantin Cantacuzenul / cel bătrîn, bărbatul eii. în 24 dechemvrie din anul 1685 au murit şi aga cel mare, Matheiu Cantacuzenul, fratele lui Şerban Vodă, şi s-au astrucat în mînăstirea fratelui său de la Cotrocenî, ce e din sus de Bucureşti şi are hramul Sîntă-Măriei Mari, cu mare comîndare din porunca prinţului Şerban. Al lui Matheiu fecior au fost Thoma Cantacuzenul carele au trecut după aceaia la muscani."
187
Matheiu Cantacuzenul (precum arată diplomatul de la Enghel2) mai nainte de a muri, în întîia zi a lui iunie din anul 1685, au fost trimis de frate-său, Şerban Vodă, cu banul Barbuî Miiescul şi cu spătariul Corbân Vintilă la Mihail I Apafi şi la sfetnicii lui, de au făcut legătură între ardeleni şi între munteni, în carea legătură, între celealalte punturi, s-au îngăduit lăcuitorilor amînduror terilor ca se-şi poată cîştiga sau cumpăra unii la alţii moşii şi s-au aşezat ca lui Adam Secheli şi lui Petru Mihocea se li se întoarcă moşiile ce le avea în Valahia.
Tot întru acesta an, 1685, precum grăieşte preavestitul Enghel3, ardea războiul între poloni şi între turci, pentru Ucraina. Oastea cea leşească de astă dată nu s-au povăţuit de craiul Sobieschi, ci de marşâlul coronei, Ioann lablonovschi şi teatrul războiului era părţile de lîngă Nistru cu Bucovina, unde polonii, prin destoinicia generariului Conschi» în 9 octomvrie, au învins o parte a oştilor turceşti, alta n-au isprăvit. Constantin Cantemir, domnul Moldovei, încă s-au bătut cu leşii (nu cu turcii) Ia Boian." Aşişderea scrie Dimitrie Cantemir * cu multe laude ale tătîne-său. Istoricul bălăcenesc 5 zice că şi Şerban Vodă au fost cu turcii în războiul acesta asupra polonilor, dară alta nu scrie despre dînsul, fără numai că ş-au făcut pe seraschirul turcesc, mare prieten. Catona6 încă scrie: „Mihail I Apafi, prinţul Ardealului, urînd năravurile şi jugul turcilor, au început pre-ascuns a se înţelege cu împăratul Leopold despre închinarea Ardealului." Aşişderea scrie Ortul şi pro-gressul neamurilor din Dachia1.
1 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. I, p. 326.3 Diploma Michaelis I Apafi, dto. 1 lunii 1685, apud Engel, l.c, p. 331 seq. 8 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 282. 4 Demetrius Cantemir in Hist. Osm. regni,\\b. 4, cap. l,n. 119 seqq.6 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. • Katona mEpitome chron. ad h.a. 7 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 171.
Anul 1686. Nu este a mea a scrie toată istoria Ungariei, fără numai în cît nu se pot înţelege lucrurile românilor fără / de dînsa, întru atîta a o atinge, tătuşi istoria despre luarea Budei nu o poci lăsa, despre carea aşa scrie Ştefan Catona1:
„Anul acesta pentru Buda au fost cel mai de folos, iară pentru toată Ungaria cel mai fericit, pentru că în anul acesta s-au luat înapoi Buda,
184
185
mitropolia Ungariei, din mînile turcilor, supt carii gemuse întru 145 de ani. împăratul Leopold I ca se poată scoate cetatea aceasta de supt jugul turcesc, în tot typul s-au nevoit a căpăta ajutoriul de la prinţii Germaniei; drept aceaia pe prinţul Brandenburgului l-au tras în partea sa, la-sîndu-i ţinutul Şvibuzului şi pre Apafi. prinţul Ardealului, făcînd cu dînsul pacea cea în anul trecut urzită. Aşa socotindu-se ostile împărăteşti şi ale soţilor s-au aflat a fi 80.0CO, afară de 20.000 ale ungurilor şi croaţilor. Dintracestea lui Şerfenberg i s-au dat 12.000, cu care se îndrepte lucrurile Ardealului, lui Caraffa, 10.000, cu care se apere Unga-ria-de-Sus, lui Şulţ. 7.000, cu care se străjuească la rîul Dravului. Aşa întărindu-se laturile, ceaialaltă oaste s-au împărţit între lotaringul şi între bâvarul şi bavarul au început a bate cetatea, iară lotaringul, zidurile cele din afară, de cătră poarta Beciului. Peştea cu atîta pripă s-au năpustit de turci, de nici podul de preste Dunăre l-au putut strica şi multe luntri au lăsat spre folosul oştilor creştineşti. Adunîndu-se toate ostile, în 18 iunie au ocolit Buda... Dup-aceaia nu mult tîmp au trecut şi ungurii în doao rînduri au stricat turcilor pentru că şi pe cei ce vinea din Ercin Ia Buda, i-au tăiat şi pe turcoaicele cele ce mergea cu 12 luntri Ia ostrovul Cepei, le-au prins Battiâni cu toate'averile lor; prada, de la dînsele luată, s-au preţuit la 200.000 de lei sau florinţi. Pe Palfi l-au pus cu călăreţii de cătră partea ce se chiamă acuma Âpătoasă, şi în cinci zile o au luat. După aceaia au sosit 4.000 de şvevi carii s-au aşezat pe muntele, ce şi pînă astăzi se numeşte Şvaivenberg, în întîia zi a lui iulie începînd a bate cetatea, au sosit şi 8.000 de brandeburgi. pe carii i-au pus se bată zidurile cele de-a sfînga oştilor împărăteşti, punînd 2.000 de călăreţi de cătră Pesta, ca se nu poată veni ajutoriu turcilor din Buda. După multe scaramuce ce se făcea de îmbe părţile, nemţii, după 12 zile ale bâtăei, au dat năvala cea dintîiu, dară aruncîndu-li-se saci plini de prav înainte, cu perdere de 1.400 dintre sine au trebuit să se întoarne. După 15 zile ale bătăei stricîndu-se şi mai tare zidurile cetăţei, mai ales prin baştea cea de cătră Dunăre, în carea se aprinsese pravul, mult i-au ajutat pre ai noştri, despre carea parte era / palatinul Esterhâzi cu ungurii, în 27 iulie, la cinci ceasuri, după ameazi, iarăş au năvălit despre toate părţile, asupra cetăţei, dar iarăşi s-au bătut îndărăpt ai noştri ...cu perdere de 4.000 de turci şi 1.500 de creştini. Cuprinzînd creştinii zidul cel mai din afară, au cerut cetatea de la başa dinlăuntru, dară pe başa l-au
189
împedecat viziriul de Ia darea cetăţei, trimeţîndu-i întru ajutoriu I5.000> de călăreţi şi venind dup-aceaia şi el cu 60.000. Drept aceaia avînd creştinii de a se bate şi cu turcii cei din Buda şi cu cei ce vinea, au chiemat la sine ostile lui Caraffa şi ale lui Şerfenberg dinpreună şi pe călăreţi şi după ce s-au închis în trei zile în şanţ, în 10 avgust au sosit şi viziriul carele au trimis 9.000 se între pe poarta cea de cătră Alba-Regală, dară Palfi cu ungurii i-au întirit înapoi; cercînd şi viziriul de vro cîteva ori norocul şi neavîndu-1, au lăsat Buda de sine. Aşa o au luat creştinii în 2 septemvrie din anul acesta 1686."
Ci Ghebhardi2 zice: ^Viziriul n-au vrut se-şi pună în primeşdie toată oastea. Drept aceaia în 12 avgust numai pre un seraschir l-au trimis cu 50.000 la Buda, măcar că el atîta se nevoia se ţină Buda, cît în 31 iulie făgăduise lotaringului că-i va da doao cetăţi şi va face pace cu mare folos al împăratului Leopold, numai se-i lase Buda."
Cînd aşa lucra creştinii în Ungaria asupra turcilor, loann Sobieschi, craiul polonilor, precum scrie Dimitrie Cantemir3, au făcut pace şi alleanţă cu Petru, împăratul muscanilor, apoi au trimis la Constantin Cantemir, domnul Moldovei, se-1 tragă în partea sa, ci acesta i-au respuns că avînd pe fiiul său cel mai mare cu vro cîţiva cuconi de boieri, chizeşi la turci, nu poate trece la poloni, dară că mai bine poate el ajuta aşa pe poloni, dîndu-le pre-ascuns zăhărea şi înştiinţîndu-i despre sfaturile turcilor. La care respuns Sobieschi craiul au trecut Nistrul la începutul lui iunie şi au mers Ia Iaşi, unde au aflat mult vin şi multă zăhărea, că Constantin Cantemir, cînd au părăsit Iaşii, lăsase acolo pe vornicul Ramandi se adune de toate. Drept aceaia polonii mult s-au ospătat şi toate le-au prădat în 14 zile, pînă ce şi seraschirul Biiuclu-Mustafa au trecut Dunărea cu 25.000 de ostaşi şi cu 8.000 de ianiciari şi au chiemat la sine şi pe sultanul Nureddin cu 30.000 de tătari şi Constantin Cantemir încă s-au împreunat cu dînsul, cătră sfîrşitul lui iunie. Polonii după ce au prădat toată zăhăreaoa din Iaşi cu speţele / lor, au început a flămînzi şi au trecut Prutul pre la Ţuţdra, unde încungiu-rindu-i turcii, nu-şi putea cerca hrană, că de cîte ori eşea din tabără, totdeauna perea cîte trei sau patru sute dintrînşii. „După ce au venit la atîta lipsă, craiul Sobieschi s-au nevoit se treacă înapoi Prutul, pre la locul ce se chiamă de lăcuitori Valea-Strîmbă, ci de-abea îşi trecuse oastea de ghnătate şi iată au sosit tătarii şi împresurînd pre cei dindă-
186
187
rapt, pe mulţi au tăiat, pe mulţi au prins, şi pe mai mulţi au înecat în Prut. Mai pre urmă trecînd Prutul cu destulă trudă şi perdere, craiul neputîndu-se izbîndi despre turci, toată mînia sa o au vărsat asupra moldovenilor, şi au dat slobozenie ostaşilor săi se prade ţeara. El însuş au ars doao mînăstiri în laşi, au răpit odoarele besericeşti, au luat trupul Sîntului Ioann Novi din Suceava cu toate scumpeturile, cîte era pre lîngă dînsul, ce ie dăruise răposaţii domnii Moldovei, şi pe mitropolitul Moldovei I-au dus rob, pentru că n-au vrut se-i dea lui odoarele sfinţite. De-aci au mers craiul la mînăstirea a Trei Arhierei, unde se ţin moaştele sîntei Paraschivei din Epibat, şi au poruncit se-i dea moaştele cu toate scumpeturile de lîngă dînsele. Ci arhimandritul mînăstirei înţelegînd cum au îmbiat mitropolitul, au închis uşile besericei şi trimişilor craiului le-au răspuns că el mai voieşte a se îngropa supt surpătura besericei de cît a da visteria aceaia cuiva dintre oamenii de pre lume. Craiul ca se sparie pe arhimandrit, au poruncit se aducă tunurile şi s-au lăudat că va strica cu dînsele uşa besericei, şi toate le va lua cu puterea dacă nu vrea de bună voe se dea o parte din moaştele acelea, ci nici aşa ple-cîndu-se arhimandritul, craiul sau de ruşine temîndu-se ca se nu-i zică că jăfuieşte besericile creştineşti, sau sfătuit de ai săi, s-au dus de-acolea, nedobîndindu-şi scopul."
Aci, cetitoriule, înseamnă că tocma aşa au lucrat craiul cu polonii săi, culegînd moaştele sfinţilor, cum fac acuma aceia care fură haşme, aiu, şi ceapă ca se poată posti postul Sîn-Petrului.
Deci merge mai încolo Cantemir şi scrie că după ce au sosit craiul la Cotnariu, tătarii au otrăvit apa de-unde bea cotnărenii; drept aceaia craiul cu oastea sa s-au tras mai încolo şi ca se nu se vadă că numai în zădar au cheltuit banii, cei de la patriarhul Romei daţi lui, la întoarce-190 rea sa au luat Cetatea Neamţului ce era năpustită de lăcuitori, / dară cu anevoe, „pentru că se întîmplase de au remas 19 iagheri moldoveneşti în cetate. Acestea au închis porţile cetăţei şi trăgînd podurile n-au vrut se dea cetatea. Craiul drept aceaia neştiind cîţi străjeri sînt înlăuntru, au bătut cetatea cu tunuri şi cu bombarde în patru zile. Iagharii s-au apărat bărbăteşte şi au omorit ca la 50 de poloni dinpreună cu tunariul lor cel mai mare. Mai pre urmă, a cincea zi, vezînd iagherii că 10 dintre sine au picat, au închinat cetatea supt condiţie ca aceaia, ca străjarii se poată merge unde le va fi voia. Vezînd craiul că numai şese iagheri es
188
din cetate purtînd pe alţi trei soţi ai lor răniţi, în spate, dintîiu s-au minunat, apoi vrea se-i spînzure pentru ruşinea ce-i făcuse, ci Iablo-novschi, marşalul Coronei leşeşti, n-au lăsat pe craiu se-şi mute făgăduinţa." Luat-au atunci polonii şi Suceava, aflîndu-o goală de lăcuitori, ci craiul întro noapte povăţuit fiind de oarecare moldovean, anume Turculeţ, au fugit din oaste de frica tătarilor şi Iablonovschi încă i-au urmat cu toată oastea la sfîrşitul Iui iulie. Aşa s-au sfîrşit oştirea polonilor din anul 1686 şi aşa o scrie aceaia Dimitrie Cantemir. Tu mai ceteşte despre dînsa pe Salmdn 4, pe Coyer5 şi pe Carra6. Despre sporiul oştilor creştineşti în Ungaria, făcut asupra turcilor, ceteşte pe Catona7.
1 Stephanus Katona in Epitome chron. ad h.a.3 Gebhardi in Hist. Hungariae, part. 3, p. 305. 3 Demetrius Cantemir in Hist. Osmanici regni, lib. 4, cap. 1, nro. 145 seqq. 4 Salmon nella Storia, tom. 7, p. 163.6 Coyer, tom. 3, p. 64 seqq. 8 Carra, p. 95.7 Katona, l.c.
Anul 1687. Despre Ungaria la anul de-acum aşa scrie Ştefan Catona1: „în vremea aceaia oastea creştinească vrînd se facă noao izbînde asupra turcilor, iarăş au pornit lotaringul în 16 iulie; împreunîndu-se cu bavarul vrea să se bată cu viziriul carele se tăbărîse supt Esechin; drept aceaia au trecut Dravul, ci neputînd scoate pe viziriu din şanţurile lui, iarăş au trecut îndărăpt în 20 iulie şi s-au tăbărit la Mohaci, unde au perit Ludovic II, ca acolo se tragă pe turci, nici i-au înşălat nădejdea, pentru că viziriul gîndind că creştinii au fugit de frica turcilor, el încă au venit la Baraniavâr şi acolo ş-au întărit tabăra. De-acolo iarăş neputîndu-1 trage Ia bătae creştinii, s-au făcut că vreau se bată Alba-Crăiască, carea vezînd viziriul, în 12 avgust au eşit la bătae şi între Micloş, Mohaci, şi Baraniavâr, aşa l-au bătut creştinii, cît au perdut doao tabere cu toată 191 bagagia lor, carea plătea / cinci millioane de florinţi şi dintre ostaşii turceşti au perit, după mărturisirea aceluiaş viziriu, 20.000, perind sau vătămîndu-se numai 600 dintre creştini. De-aci lotaringul s-au dus în Ardeal şi în 16 octomvrie au cuprins Clujul, Sibiiul şi tot Ardealul. De-abea simţise turcii rana din perderea Ardealului şi în scurt au perdut Esechinul cu toată Sclavonia şi după aceaia şi Agria." Aşişderea scrie şi Ghebhardi2.
189
192
Iară Istoria Bălăcenească3 zice: „După perderea fiudei, turcii iarăş au făcut mare gătire şi au trimis pe Soliman başa viziriul asupra nemţilor cu mulţime de turci, şi întîmpinîndu-se cu nemţii, aşa l-au bătut, cît n-au ştiut cum s-au întors. Deci venind viziriul la Ţarigrad împăratul au poruncit de i-au tăiat capul. Iară nemţii au luat Esechinul şi generariul Dunevald au luat toată Sclavonia de la turci, şt cetăţile Petro-varadinul, Valpotul, Oracdviţa şi Pdşega, şi lotaringul cu mare oaste au venit în Ardeal şi în toate cetăţile au pus oşti de ale împăratului nemţesc, întru aceste timpuri s-au încoronat craiu unguresc ■ şi Iosif I, fiiul lui Leopold I, în seimul de la Pojon, iară ostile lui au luat Agria şi Munca-ciul de la turci." Despre încoronarea lui Iosif I, vezi actele seimului acestuia 4.
Scriitorul Vieţei lui Constantin Cantemir5 încă zice: „în anul 1687 Soliman viziriul s-au învins la Mohaci, apoi oastea împăratului Leopold I au cuprins Esechinul, Poşega, Patrâşcul, toată Sclavonia şi Ardealul, întraceaia Petru I, împăratul ruşilor, au trimis pe generariul său, Vasilie Galiţin, cu foarte mare oaste asupra Crimului; Ioann Sobieschi, craiul polonilor, au trimis pe Iacov, fiiul său cel mai mare, cu oşti asupra Cameneţului. Şerban, prinţul Valahiei, s-au înţeles cu ruşii prin arhimandritul din Bosnia, unchiul lui Soliman, viziriului celui mare, pentru alleanţă, în carea o condiţie au fost ca, după ce se va lua Ţarigradul, Şerban se fie întrînsul împărat, ca unul ce s-au născut din Cantacuzeni carii au fost împăraţi şi şi avea Şerban oşti gata spre aceaia."
Aşişderea scrie acestea Carra6.
După atîtea biruinţe, scrie preavestitul Enghel7 precum urmează: „Biruinţele cele ncao ale oştilor împărăteşti, din anul 1687, au împlut de bucurie inima lui Şerban Vodă. De la mîntuirea Viennei, cea din anul 1683, Şerban Vodă era foarte plecat spre Casa Austriei, şi mişlocitoriul cel mai mare între aceaia era sîrbul Gheorghie Brancovici. Acesta încă în anul 1681 mersese din Ardeal în Valahia la Şerban Vodă ca să se jăluească lui pentru / goana, ce o făcea prinţul Mihail I Apafi asupra bine credincioşilor celor de legea Resăritului din Ardeal. Ladislav Ciachi carele ţinea cu Casa Austriei, prin mişlocirea lui Gheorghie Brancovici au dobîndit în 1683 slobozenie de la Şerban Vodă de au mers din Ţarigrad prin Moldova, prin Polonia şi prin Silesia în Vienna, de au înştiinţat Curtea împărătească despre gătirea turcilor mai nainte
190
193
de a se ocoli Vienna de turci; prin recomîndarea iui Ciachi şi prin bună purtarea sa Ia Vienna au dobîndit Şerban Cantacuzenul titul de comit al Sîntei împărăţiei romanilor şi vestire cum că îşi trage semînţa de la împăratul Ioann Cantacuzen, ci Şerban s-au păzit de a se folosi cu diplomatul acesta." în note apoi scrie acelaş Enghel: „Prin mişlocirea lui Şerban Vodă au slobozit Apafi pe vlădicul Sava Brancovici din închisoare." Dară aci foarte reu sminteşte preavestitul Enghel, pentru că Gheorghie Brancovici n-au fost sîrb, ci diaoş român, şi vlădicul Sava au murit de bătăi, cum s-au arătat la anul 1680, din Cerei Mihaiu.
Turcii după atîtea perderi nu numai pe viziriul cel mare l-au omoiit, cum s-au zis mai în sus, ci în 29 octomvrie din anul 1687, pre împăratul Mahomet IV încă l-au măzălit şi au pus în locul lui împărat pe Soliman III, precum arată Enghel8 şi Ghebhardi 9 carele şi aceasta încă foarte luminat arată, cum s-au făcut crăimea Ungariei de moşie Casei Austriei.
1 Stephanus Katona in Epitome chron. să arm. 1687.2 Gebhardi în Historia Hungariae, part. HI, p. 305 seq.3 Codex Ms. Balacianianus ad h.a,4 Acta comitiorum Posom'ensium de anno 1687.6 Author Vitae Constantini Cantemir, cap. 6. 6 Carra, p. 90.7 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. I, p. 327. 8 Idem Engel, l.c, p. 328. 9 Gebhardi, l.c, p. 308 seqq.
Anul 1688. „întru acest an, zice Istoria Bălăcenească1, Şerban Vodă au făcut nuntă mare şi cinstită, măritind pe fiia sa, Smaragda, după Grigorie postelnicul Băleanul, aducînd din Ardeal, despre partea prinţului, sol pe Betlen Elec şi din Moldova de la Cantemir Vodă pe Velicico hatmanul, carii mare veselie au avut pentru aceasta fia fiind şi formoasă şi înţeleaptă, pe carea foarte o iubea tată-său şi multă vreme s-au nevoit ca se-i afle soţ de bun neam, de formos şi de înţelept asemenea ca şi dînsa; şî neaflînd în ţeară, fiind acest cocon din ţeară pribegit în Ardeal, pentru frica lui Şerban Vodă, şi fiind în curtea lui Apafi postelnic, auzînd Şerban Vodă poliţiile lui, frumseţa şi înţelepciunea, au pus în gînd se-1 aducă şi se-1 facă şie ginere, şi trimeţînd pe Constantin căpitanul Filipescul, fiind văr cu muma lui Grigorie Băleanul, / l-au adus de la Apafi la Şerban Vodă şi i-au dat Şerban pe fiia sa, carii atîta se potrivise amîndoi în toate cît gura nu poate spune frumseţele şi înţelepciunea lor şi toţi îi fericea; dară seracis, scurtă bucurie au avut, că după cinci luni
191
bolnăvindu-se greu Smaragda au murit şi s-au îngropat cu mare cinste la mînăstirea de la Cotroceni, iară Grigorie Băleanul au remas în jale."
Preavestitul Enghel2 mai almintrelea scrie acestea zicînd: „în 24 ianuarie din anul 1688, Şerban Vodă au măritat pe fata sa, Alexandra, după postelnicul Grigorie, feciorul lui Ivaşco Băleanul, al căruia tată, Ivaşco, şi moşu-său, Băleanul, fusese juraţi duşmani ai casei Cantacuze-neşti. Băleanul bătrînul n-au trăit pînă la domnia lui Şerban Cantacuzenul, ci s-au zis mai nainte (la anul 1679) că Ivaşco Băleanul cu paharnicul Stoica, ca se nu se plece lui Şerban, au pribegit la Moldova, unde i-au urmat muierea şi pruncii. Acestea după moartea lui Ivaşco au trecut în Ardeal şi de-acolo s-au chiemat în patria lor, şi lui Grigorie, ca unui tiner foarte procopsit, Şerban Vodă i-au dat pe fata sa. Nunta cu mare pompă s-au ţinut, pentru că n-au fost de faţă numai toţi boierii munteneşti, ci şi solii prinţilor din Ardeal şi din Moldova... Ci curînd după aceaia, adecă în 13 martie din anul 1688, au murit Alexandra şi cu mare pompă s-au astrucat în mînăstirea de la Cotroceni, petre-cîndu-o Dionysie, patriarhul Ţarigradului, şi mitropolitul Theodosie cu mai mulţi preoţi."
Despre Ţeara Ungurească aşa scrie Ştefan Catona3: „Prinţipessa Racoţi. muierea lui Techeli. pînă a ţinea încă seimul din Pojon, în 14 ianuarie din anul acesta, 1688, au dat Muncaciul generariului împărătesc Caraffa, carea dinpreună cu pruncii săi carii fură daţi supt tutela cardinalului Leopold Coloniei, s-au dus în Vienna şi au remas la călugă-riţile ursuline, pînă la anul 1691, cînd au dobîndit slobozenie de au mers la Techeli, bărbatul său, şi cu dînsul, ca un surgun mergînd în Asia, au murit în 18 fevruarie din anul 1693. Techeli de la turci auzînd despre luarea Muncaciului, pe Caraffa l-au batjocorit ca cum ar fi învingă-toriu de mueri şi de pupili şi iarăş strămurînd pe unguri la rescoala, nimica au isprăvit. Caraffa după ce au luat Muncaciul au trecut în Ardeal, în locul lotaringului, şi în 9 maiu, au dat noao legi ţerei. După aceaia eşind cu ostile din Sibiiu în 19 maiu, au mers la Lipova carea bătîndu-o au robit 2.000 de turci; celor din Logogi, pentru că s-au plecat de bună voia lor, le-au dat / graţia; tot în luna lui maiu s-au luat de la turci cu foamea Alba-Crăiască carea o luase Soliman II în anul 1543. De la turci se luase îndărăpt în anul 1601, apoi iarăş s-au perdut în anul 1602. Vagner zice că Sighetul s-au luat de la turci în anul de-acum, dară
192
alţii mai bine zic, că s-au luat în anul 1689. La marginea Ardealului generariul Veterani au luat Caransebeşul şi Sasvâroşul. Generariul Ca-prâra scoţindu-rşi ostile din Esechin au cuprins Illochia, lăsată de turci. Generării Heister şi Vallis au luat Titulul de la 4.000 de turci. La atîtea biruinţe şi luări de cetăţi s-au adăogat luarea Bălgradului din Serbia, care l-au luat bâvarul în 6 septemvrie din anul acesta 1688, după ce au gemut supt jugul turcesc Î66 de ani. Ludovic de Baden după ce au luat Constanâviţa, Dubita şi Gradîşca au cuprins Banialuca din Bosnia."
După ce s-au întîmplat acestea, preavestitul Enghel 4 scrie: „După luarea Bălgradului din 17 avgust 1688 (înţelege, după cărindariul cel vechiu), ostile împărăteşti au cuprins Caransebeşul, Logogiul, Ruşava şi, după zisele lui Gheorghie Brancovici, în Vienna, generariul Veterani cu vro cîteva regimenturi s-au trimis în Vakhîa, carele au trecut pre la Severin, ca se apere Ţeara Muntenească asupra turcilor. Şi, precum se vede, Şerban Vodă şi mai vîrtos boierii lui, încă se temea de intrarea aceasta, pentru că au trimis la Veterani pe Constantin Brincoveanul, logofătul cel mare şi nepotul său, cu daruri şi cu rugăciune ca de-astă dată se iase din ţeară, ca nu cumva să se mînie turcii şi se trimită tătari se strice Valahia. Doară numai de iernatul oştilor împărăteşti în Valahia se temea Şerban Vodă. Dară aceasta n-au plăcut lui Veterani carele s-au tras pre supt munţi, spre Cîmpu-Lung şi pe Gheorghie Brancovici carele doară.preste voia lui Şerban Vodă vorbise în Vienna şi acuma se înturna înapoi prin Ardeal, l-au oprit la sine. Şerban Vodă în întîmplarea aceasta s-au ajutat pe sine cum au putut, şi iarăş au trimis la Veterani pe frate-r său, spătariul Mihail Cantacuzenul, pe nepotu-său, Constantin Brincoveanul, şi pe ginere-său, Constantin Bălăceanul, prin carii l-au rugat ca se lase şi Cîmpul-Lung şi se treacă în Ardeal cu ostile, că el va trimite soli la împăratul Leopold şi cu bun modru îi va închina ţeara, numai Veterani se dea solilor săi cărţi de mergere şi amîndoao cererile i s-au împlinit; pentru că Veterani au trecut în Ardeal şi au gătit cărţile. Iară Şerban Vodă au trimis la împăratul turcesc de l-au înştiinţat că nemţii 395 au ieşit din ţeară, care lucru mult / au plăcut Portei turceşti şi pe Şerban Vodă l-au lăudat. Dară tot atunci Şerban Vodă au ales patru boieri şi i-au trimis la împăratul Leopold I, adecă: pe frate-său, spătariul cel mare, lordache Cantacuzenul, pe ginere-său, Constantin. Bălăceanul, pe nepotu-său, căpitanul Şerban, fiiul lui Dreghici Cantacuzenul, şi pe
m
196
comisul Şerban Vlădescul, fiiul lui Pîrvu (nu Pervet) şi i-au pornit cătră Vienna, în 2 octomvrie din anul 1688, rugîndu-se de împăratul, precum zice hronica lui Filstih: «ca, de vor avea ostile împărăteşti şi de aci înainte noroc asupra turcilor, se poruncească generărilor săi se aibă grijă ca la sfîrşitul războiului, Ţeara Muntenească se remînă supt aripile Casei Austriei &.
Curînd după pornirea solilor s-au bolnăvit Şerban Vodă şi după doao septămîni au murit în 29 (nu 19) octomvrie din anul 1688, în vîrstă de 55 de ani. Hronica lui Filstih nu vorbeşte despre boala lui Şerban, dară Cantemir şi Delchiaro zic că au fost otrăvit de rudeniile lui carii n-au vrut să se trimită solii acestea la Vienna, anume de fraţii lui: Constantin stolnicul şi Mihail spătariul şi de nepotul şi următoriul său, Constantin Brincoveanul." Aşişderea scriu scriitorul Vieţei lui Constantin Cantemir5, Istoria Băiăcenească6 şi Ghebhardi7.
Dară oare nu amestecă preavestitul Enghel pe Gheorghie Brancovici, fratele mitropolitului Sava Brancovici, despre carele am cuvîntat la anul 1680, cu Gheorghie Brancovici, despotul Serbiei despre carele aşa scrie Ghebhardi 9: „Alt noroc i s-au arătat marhionului din Baden, dară el nu s-au folosit cu dînsul, adecă: Gheorghie Brancovici, despotul illyriilor şi al şerbilor, în anul 1688 făgăduise împăratului Leopold I că-i va fi întru ajutoriu cu 100.000 de sirbi, pentru carea l-au făcut prinţ împărăţiei romanilor şi în anul 1689 au mers la marhionul cu 30.000 de ostaşi; ci acesta mai neavînd atîţa oameni în oastea sa şi neştiind tocmeala lui Brancovici cu împăratul, s-au spăriat şi prinzînd pe Brancovici l-au trimis la Beci ca să se îndirepte lucrul. Ministeriul împărătesc, ca nu cumva să se izbîndească după aceaia pentru ruşinea ce o păţise, l-au ţinut în Vienna şi au scornit că l-au aflat viclean, iară ca se nu se turbure ostile lui, le-au dat voe se-şi aleagă alt povăţuitoriu." Vezi şi pe Rine 9.
Anonymul românesc10 acestea scrie despre Şerban Vodă: „Ţeara Românească întraceaiaş vreme era foarte îngreuiată de cererile turcilor; pentru aceaia Şerban Vodă în ascuns se agiunsese cu Leopold, împăratul nemţesc, căutînd prilej se scoată ţeara de la turci, ci întîmplîndu-i-se moartea, n-au putut / se-şi săvîrşească scopul. Acest domn întîiu au făcut în Ţeara Românească, şcoală elinească; el au adus şi porumb în ţeară, că pînă atunci nu era; făcut-au şi mînăstirea Cotroceni, întru carea este îngropat. Iară doamna lui şi cu fiiul său, Gheorghie, şi cu
197
ginere-său, Bălăcean, au fugit în Ardeal." Aşişderea scrie Delchiaro 11.
Iară Dimitrie Cantemir12 scrie: „Şerban, prinţul cel inimos, din împărătescul neam al Cantacuzenilor, era plin de rîvnă spre creştinătate. După ce s-au mutat Duca Vodă din Valahia în Moldova şi au dobîndit el (în anul 1679) domnia Valahiei, grija cea mai mare îi era ca se scuture tyrănnia turcilor, carea acuma o înfrînsese armele nemţilor şi cu totul se o scoată din Evropa. în treaba aceasta nu numai au trimis pe frate-său, lordache sau Gheorghie Cantacuzen la Vienna, la împăratul Leopold I, ci cu împăraţii ruşi loann şi Petru au făcut alleanţă prin aihimandritul din Bosnia, unchiul viziriului Soliman başa. De la împăraţii ruşilor i s-au făgăduit că, după ce se va lua Ţarigradul de la turci, pre el, ca pre un strănepot împărătesc, îl vor pune împărat grecilor. El încă foarte tare se găta asupra turcilor, că au făcut se verse 38 de tunuri şi au strîns pînă în 24.000 de ostaşi din sirbi, sclavoni şi croaţi, pe carii îi ţinea ascunşi prin păduri şi prin munţi. Turcii bine ştiia acestea toate, dară fiind ei tare zdrobiţi de ostile nemţeşti, nu se cuteza apuca de un bărbat viteaz ca acesta, pînă ce nu se va apuca el de dînşii. Dară toată rîvna creştinească aceasta nemica au folosit lui Şerban Vodă, ci mai vîrtos l-au prăpădit. Pentru că vezînd frate-său, stolnicul Constantin Cantacuzenul, şi nepotu-său, Constantin Brincoveanul, că nu-1 pot abate de la scopul lui, au făcut (precum se crede) o nelegiuire nemaiauzită, că l-au chiemat la un ospăţ şi l-au otrăvit ca se poată ei cu pace trăi în bunurile şi moşiile sale. Remas-au de Şerban Vodă un fecioraş, anume Gheorghie. carele acuma trăieşte în Ardeal supt apărarea împăratului nemţesc; avut-au şi patru fete, adecă pe Smaragda, carea au murit curînd după ce s-au măritat, pe Măria, muierea Iui Matheiu (alţii zic Constantin) Bălăceanul, pe Cassandra, carea s-au măritat după mine şi pe Balassa."
„După ce au murit Şerban Vodă, zice Istoria Băiăcenească13, Constantin stolnicul Cantacuzenul şi cu o samă de boeri s-au strîns toţi la mitropolie, fiind aci şi patriarhul Dionysie, şi întîmplîndu-se şi un capigi başa împărătesc cu alte trebi venit la Bucureşti, l-au chiemat şi pre el la mitropolie şi au făcut sfat pe care se pună domn şi au ales / pe Constantin Brincoveanul şi aducînd un caftan, capigi başa I-au îmbrăcat cu dînsul; după aceaia intrind în beserică i-au poftit se-1 ţină Dum-
194
195
198
nezeu întru mulţi ani, şi în beserică, deasupra tetrapodului, era gătită evanghelia şi şezînd Constantin II Vodă în scaun, au făcut pe toţi boierii de au jurat pre evanghelie că-i vor fi cu dreptate şi vor sta cu dînsul măcar la ce primeşdie, care jurămînt cu zapis încă l-au întărit. Deci eşind din beserică şi fiind adus cal de la curte foarte înfrumseţat, au încălecat, după obiceiu, şi cu toată boerimea şi cu slujitorii s-au dus cu mare pompă la curte. Dup-aceaia s-au suit în casă şi au început a scrie cărţi la Poartă şi la Mustafa başa seraschirul carele era la Baba; şi au trimis boieri spre amîndoao părţile. Dară Poarta auzind că românii ş-au pus domn fără de ştirea stăpînilor săi, s-au foarte mîniat şi sta lucru în cumpănă ca se pună pre altul domn, numai norocul şi banii şi cărţile seraschirului i-au ajutat de l-au lăsat se fie domn; căruia Poarta şi caftan i-au trimis prin un aga, înaintea căruia eşind Constantin Vodă, cu mare pompă l-au adus în Bucureşti, dînd cu tunurile. Iarna toată cu bucurie o au petrecut, dobîndind în mîni ce de mulţi ani vîna, arătînd tuturor dragoste şi blândeţe." Cum poate fi adeverat, aşadară, ce scrie Delchiaro14, că Constantin Brîncoveanul cu lacrămi se ruga se nu-1 pună domn?
Acelaş Delchiaro15 scrie dup-aceaia, precum urmează: „Scris-au Constantin Brîncoveanul şi împăratului Leopold o carte plină de cinste şi de umilinţă şi îndată au trimis pe doi boieri cu strinsă poruncă ca se grăbească se agiungă pe cei patru carii cu puţine zile mai nainte fusese trimişi de Şerban Vodă cu multe şi bogate daruri, precum s-au zis mai în sus, cătră Vienna. Cei patru trimişi nu mult se depărtase de Buda şi au priimit orînduiala Brîncoveanului carele îi înştiinţa despre toate şi le poruncea ca darurile ce le trimisese antecessorul său împăratului, să se dea la acei doi boieri, pe carii i-au trimis el, ca cu numele său să se dea împăratului. Dintrunceput soUi cei de Şerban Vodă trimişi nu vrea se dea darurile din mînile lor, dară apoi agiungînd în Vienna le-au dat şi înturnîndu-se de-acolo, ei au remas în Ardeal, că se temea a merge în Valahia, fiindcă fusese despre partea lui Şerban Vodă. Văduva lui Şerban Vodă carea mersese cu toţi pruncii săi la petrecania bărbatului său, remăsese în mînăstirea de la Cotroceni pînă ce se va săvîrşi / comîn-darea..; ci prinţul Brancovan porunci se o străjueascâ 50 de ostăşişi au trimis la dînsa de au cerut 300 de pungi de bani... ca se astupe gura şi se scoată ochii la miniştrii cei mai de frunte de la Poartă carii
se nevoia se aibă în mînile sale pe Gheorghie, fecioraşul lui Şerban Vodă, carele era atunci în vîrstă de 8 ani."
Despre Moldova, acelea care le aduce unişorul Coier16, adecă: că polonii în anul de-acum au străbătut şi în Moldova, eu nu le poci crede. Cu mult mai puţin poci crede ce scrie preavestitul Enghel17, zicînd: „Constantin Cantemir în al treilea an al domniei sale, adecă cătră sfîrşitul anului 1688, în locul lui Antioh, fiiului său celui mai mare, au trimis chizeş la Ţarigrad pe Dimitrie, fiiul său cel mai mic. Iară Constantin Brancovan, nemicul cel mai mare al casei lui Cantemir, au trimis la viziriul şi au zis că Dimitrie nu este adeverat fiiu al lui Constantin Cantemir ci numai cu înşălăciune îmbla se scoată pre Antioh, dară s-au vădit dup-aceaia minciuna." Ziseiu că aceasta nu o poci crede, pentru că chiar se vede din genologia lui Brancovan, carea o au scris Dimitrie Cantemir18, că acesta au fost pururea protivnic lui Brancovan şi preavestitul Enghel din scrisorile lui Dimitrie Cantemir au supt povestea mai sus adusă.
1 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. 8 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. I, p. 329 seq. 8 Stephanus Katona in Epitome chron. ad h.a. 4 Engel, Ic, p. 330 seq. 5 Author Vitae Constantini Cantemir, cap. 6. * Codex Ms. Balacianianus ad ann. 1689. 7 Gebhardi in Hist. Hung., part. III, p. 314. 8 Idem, Gebhardi, l.c, p. 317. * Rink, Leben Leopold des Gros sen, III, S. 921.10 Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44.11 Delchiaro, p. 144 seq.1S Demetrius Cantemir in Hist. Osm. regni, lib. 4, cap. 1, nro. 105, in notis ad vocem Serbanus.18 Codex Ms. Balacianianus, l.c.14 Delchiaro, p. 147 .lB Idem Delchiaro, p. 149 seq. "Coyer, III, p. 152.17Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 284. 18 Demetrius Cantemir, l.c, lib. 4, cap. 2, nro. 16, in Notis ad vocem Brancovan.
Anul 1689. La anul acesta aşa grăieşte Istoria Bălăcenească1: „Cînd au fost despre primăvară lui Constantin II Vodă i-au venit poruncă se meargă la Cerneţi şi au mers cu toate ostile; Boşneag-Ali başa, căpitanul de Dunăre, încă au mers cu Dunamao (doară cu Techeli) ca se scoată pe nemţi din Ruşava, că o luase în anul trecut. Generariul Haisler fiind la Braşău şi auzînd că merg turcii la Ruşava, s-au dus şi el acolo cu oastea ce avea ca se stea împrotivă. Dară mergînd başa pe Dunăre ^99 cu şeicile şi avînd multe/tunuri în vase şi slobozîndu-Ie toate asupra nemţilor, i-au depărtat de la margini şi eşînd turcii afară la uscat, au
197
200
gonit pe nemţi cu săbiile şi generariul Haisler s-au întors Ia Braşău. Aga Constantin Balăceanul fiind lîngă Haisler, pururea îl îndemna să se pogoare cu ostile se ia ţeara, iară Constantin Vodă nu voia, ci tot se împoncişa. Despre toamnă marhionul din Baden luînd Nissa, Diul şi Cladova, cu toată armada nemţească au trecut Dunărea pe la Cerneţi în Ţeara Românească şi au trimis Ia vodă, dîndu-i de ştire că vor se erneze ostile împăratului în Ţeara Românească şi au scris se gate zăhărea ca de 700 de pungi. Domnul şi boierii auzînd acestea, despre o parte găta zăhăreaua, despre alta se mira ce vor se facă de atîţa bani ce le cerea, ca se-i ia din ticăita ţeară, şi neputînd cu alte dăjdi obicinuite a plini, au scos un bir pe dobitoace ce l-au numit văcărit, se dea de tot dobitocul un ort, şi au trimis boieri în toată ţeara cu această slujbă noao (că atunci întîiu au eşit aceasta slujbă), iară despre a treia parte se gata se fugă dinnaintea lor. înse marhionul trecînd prin ţeară s-au tras la Ardeal şi au mers Ia Braşău; iară de la Cîmpul-Lung au rînduit pe Haisler cu o samă de oşti se meargă se erneze la Bucureşti şi au luat cu sine pre aga Constantin Balăceanul, protivnicul lui vodă. Constantin Vodă şi boierii fiind Ia Cotroceni, au venit un căpitan nemţesc cu Preda Proroceanul şi le-au spus că vine generariul Haisler cu nemţii la Bucureşti. Iară ei s-au dus de la Cotroceni la mînăstire, la Plătăreşti, şi de-a-colea s-au dus Ia Ruşii lui Şerban Vodă şi acolo au aşezat tabăra. La Bucureşti au lăsat purtători de grijă pe Cristea vistieriul, pe Luca vistieriul şi pre alţii ca se dea zăhăreaoa nemţilor. Deci iată şi nemţii veniră la Bucureşti, ci foarte multe reutăţi au făcut într-o lună ce au şezut acolo, bătăi, cazne, legături. Pre egumeni şi pre unii boieri îi legase de gîturî cu funi pentru fărină, pentru carne şi pentru altele. Constantin Vodă au trimis pe doamna cu toate jupînesele boierilor la mînăstire, la Brad, în judeţul Buzeului; iară el au remas cu ostile sale şi pururea scriia lui Haisler rugîndu-1 şi făgăduindu-i daruri, se iase din ţeară; dară n-au vrut se iasă. Deci vezînd domnul că întralt typ nu vor eşi nemţii, de nu va veni putere împărătească, au trimis Ia tătari, de i-au rugat se vină se scoată pe nemţi: iară tătarii avînd şi poruncă împărătească, foarte mulţi au pornit a veni cu Galga sultanul şi venind pînă la margini, au poftit se vină domnul să se împreune cu dînsul. Domnul au poftit atunci pe Haisler / se vină de Ia Bucureşti să se împreune fără nici o oaste la Drăgăneşti şi au făcut aşa că au mers şi s-au împreunat. Ce au vorbit
nu putem şti. Despărţindu-se de-acolea Haisler s-au întors Ia Bucureşti. Domnul s-au dus la Buzeu, şi venind sultanul cu tătarii pînă la oraşul Flocci. au mers domnul de s-au împreunat cu dînsul şi tătarii au pornit cătră Bucureşti, reschirîndu-se prin ţeară, precum le este obiceiul. Domnul încă au pornit spre Bucureşti, dînd de ştire lui Haisler că vin tătarii. Haisler atunci s-au sculat cu toate ostile şi s-au dus în Ardeal şi tătarii îi gonea, dară nemica Ie strica. Domnul mergînd la Bucureşti, de toate părţile venea oamenii de se jăluia: unii că i-au tăiat tătarii, alţii că le-au luat muerile şi fetele, alţii că le-au luat toate ce au avut, tătarii, şi de-abea au scăpat şi despoiaţi, şi multe alte reutăţi. Dară toate Ie răbda pentru că el i-au fost adus ca se-şi capete iarăş domnia şi binele." Aşişderea scrie preavestitul Enghel2 şi Cerei Mihaiu3 carele fericeşte pe munteni că n-au avut cetăţi ca ardelenii, să se poată încuiba turcii şi nemţii într-însele, apoi zice: „împăratul Leopold I ca se poată îndulci şi trage la sine pe Mihail Telechi i-au dăruit titul de comit al împărăţiei romanilor, care titul acuma încă îl au fiii lui, dară nu poftesc se le zică nagişâgoşi, nici au alţii titulul acesta în tot Ardealul."
Iară Ghebhardi 4 scrie: „ Comitul Techeli au luat Novigradul de lîngă Dunăre şi trăgînd la sine 3.000 de români, au luat şi Ruşava şi de-aci au trecut la tabăra turcească, carea o trimesese viziriul cu un seraschir în Ungaria. Ci oastea aceasta s-au bătut şi s-au resipit de marhionul din Baden-, la Passâroviţ, în Serbia, mai nainte de a agi unge comitul Emeric Techeli la dînsa. Iară din învingerea aceasta, aceaia au urmat, de marhionul din Baden, după ce au bătut şi remăşiţele oştei aceiia, în 14 octomvrie au luat Nissa şi Diul sau Vidinul, şi prin acelea au cuprins Serbia şi Valahia. Generariul comitul Picolomini au cuprins Bosnia şi Albania mai toată şi jăfuit şi stricat cetatea Sofia zisa, şi ostile lui ar fi supus împăratului toate neamurile illyriceşti, de nu ar fi murit el la Preş-tina, într-o treabă cu arnăuţii." Aşa scrie Catona5.
Istoria Băiăcenească cea mai în sus adusă, merge mai încolo zicînd: „întru aceste timpuri turburate au trimis Constantin Vodă de au prins pre Cristea Scordei carele fusese postelnic mare la Şerban Vodă, şi 201 pre Oprea căpitanul / şi pe Vlaicul armaşul, şi pre unii i-au închis la Căldăruşeani, pre alţii la Snagov, şi pe Cristea fără întîrziere l-au omorit, iară pre cei doi după multă vreme i-au lăsat. Pricina morţei lui Cristea au fost că încă în boierie se certase cu Brincoveanul mai pentru nemica,
198
199
deci el pre ascuns ţinînd pizmă, după ce au căpătat domnia, ş-au vărsat asupra lui mînia. Iarăş întru aceste timpuri au trimis vodă pe Văcărescul votavul de copiu la Craiova, de-au prins pe Ştefan Cioranul carele au fost sluji tor iu *, de I-au adus Ia Bucureşti, vinuindu-I că s-ar fi înţeles asupra lui cu aga Constantin Bălăceanul, şi închizîndu-L la mînăstirea lui Mihaiu Vodă au trimis într-o noapte armaşi de l-au sugrumat." în anul de-acum au trecut şi doamna lui Şerban Vodă cu pruncii săi în Ardeal, precum scrie Delchiaro 6.
După ce s-au luat Ardealul de la turci prin armele cele biruitoare ale avgustei Casei Austriei, românilor din Ardeal îndată mai bine le-au mers, carea mergere înainte pizmuindu-o alte neamuri, precum scrie Bod Peter7: „în anul 1689, în seimul Ardealului, aceasta s-au aşezat, ca, precum plătesc şi slujesc românii cei ce lăcuesc în scaunele săseşti, popilor celor săseşti, măcar că nu îmbla la besericile lor. aşa se plătească şi românii aceia carii lăcuesc în comitat uri şi în scaunele secue-neşti, popilor şi dascălilor ungureşti (adecă calvineşti şi unităreşeşti), tocma ca ungurii şi secuii cei proşti, dară în anul următoriu, aceasta aşa s-au îndreptat, ca alta se nu fie detori a plăti românii, fără numai dişma şi cvarta, unde s-au dat acestea şi pîn-acuma." Vezi la ce stat agiunsese românii din Ardeal! şi mai la reu încă ar fi agiuns, de nu ar fi avut noroc cu avgustă Casa Austriei.
1 Codex Ms. Balacianianus ad h.a.3 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. I, p. 336 seqq. 3 Cserei Mihaly â Kezzel îrt Erd&lyi Historiâban ad h.a. * Gebhardi ia Hist. Hung., part. 3, p. 316. 8 Katona in Epitome chron. ad h.a. * Delchiaro, p. 151. 7 Bod P6ter Horti Istvăn, reformatus PQspok eletcben.
Anul 1690. „Constantin II Vodă Brîncoveanul, zice Istoria Bălăcenească1, vezînd reutatea ce o făcuse în anul trecut Haisler şi Bălăceanul cu ostile nemţeşti şi voind se le resplătească reu pentru reu, s-au unit cu comitul Emeric Techeli carele avea o samă de oaste din Ungaria-de-Sus, şi amîndoi au cerut de la împăratul turcesc oşti turceşti şi tătăreşti, ca se meargă în Ardeal se scoată pe nemţi, făgăduind Constantin Vodă că el
a Şt*ran Ciorao a fost sulgcr, şi nu slujitor.
200
va afla drum şi plaiuri, pre unde, fără de primesdie, vor întră toate 202 ostile / în Ardeal, şi ascultîndu-le ruga împăratul le-au dat seraschir mare cu oaste multă şi pre Cuciuc-sultan cu tătarii, şi adunîndu-se în ţeară toate ostile au pornit cătră Rucariu, şi aflînd plaiu aproape de Bran, au întrat toate ostile spre Tohân şi spre Zărneşti. Deci prinzînd de veste generariul Haisler, le-au eşit înainte cu nemţii, cu ungurii şi cu secuii, cîţi au avut, şi într-un ceas bătîndu-se, iată au întrat turcii cu ungurii lui Techeli şi românii lui Constantin Vodă şi tătarii prin nemţi şi au început a tăia de zăcea trupurile nemţilor ca bostanii şi biruinţa au fost a turcilor. în bătaia aceasta au perit şi aga Constantin Bălăceanul, a cui cap l-au trimis vodă în Bucureşti punîndu-1 întro suliţă, în zioa de Sîntă Mărie, în curtea Iui; şi au prins viu pe generariul Haisler, pe carele l-au robit Techeli şi după cîtva tîmp l-au lăsat pentru doamna lui Techeli, carea era la nemţi, făcînd schimb. Perit-au atunci şi Telechi Mihai, generariul Ardealului, şi mulţi boieri din Ardeal. Techeli au trimis cărţi la toată boerimea Ardealului ca se vină la dînsul, vestindu-se prinţ Ardealului despre turci, şi cei mai mulţi au venit şi ducîndu-se cătră Sibiiu cu toate ostile au trecut la un sat ce se zicea Cristian; acolo au făcut coronare ca se fie prinţ Ardealului şi netrecînd multă vreme, iată au venit de la Poartă un capigi-başa cu caftane de biruinţă şi au îmbrăcat pe seraschirul, pe hanul, pe Constantin Vodă şi pe Techeli. înse fiind că norocul nu slujea lui Techeli, acuma încă nu i-au slujit; căci veni veste că vine marhionul din Baden cu toate ostile în Ardeal, căruia neputîndu-i Techeli sta în coantră, âu început a fugi cu caftanul în vine. Turcii, tătarii, Constantin Vodă şi Techeli s-au tras cătră Braşău şi pre la Vamă au trecut în Valahia, şi ostile s-au resipit, după cum era rînduite."
Mai tot aşa scriu despre bătaia aceasta Enghel2, Lebrect3, Delchiaro4 şi Dimitrie Cantemir5; dară decît toţi mai bine o scrie Cerei Mihaiu6, ca unul carele însuş au fost întrînsa zicînd: „Poarta turcească vezînd că Ardealul s-au rupt de cătră dînsa şi s-au plecat spre nemţi şi nemţii şi străjuesc cetăţile din Ardeal, în care vin de ernează, şi primăvara odihniţi şi sătui merg la bătae dintrinsul, s-au sfătuit se ia îndărăpt Ardealul de la nemţi. Şi fiind că turcii era mînioşi pre ardeleni, nici se putea încredinţa lor. iară Emeric Techeli remăsese lor pururea credincios, pe Techeli l-au numit prinţ Ardealului şi trimeţîndu-i buzdu-
201
gan, steag şi caftan, au rînduit lîngă dînsul pre un / seraschir (anume pre Cerches-Ahmet başa) cu oşti turceşti şi tătăreşti, pe feciorul cel mai mic al hanului tătăresc şi pe Constantin, domnul muntenesc, se-1 ducă în scaunul Ardealului. Iară mai nainte de a veni Techeli murise Mihail I Apafi, prinţul Ardealului, în Făgăraş (în 15 aprilie din anul 1690, al vîrsteî 58, al domniei 29), în pripă bolnăvindu-se, căci doamna lui murise cu un an şi o gimătate mai nainte. Despre pricina morţei lui multe se vorbesc; unii zic că au murit de guttă, alţii că l-ar fi otrăvit
Mihail Telechi cel Bătrîn. Eu zeu nu ştiu cum s-au întîmplat......Trecînd
ostile cele mai multe cu lotaringul asupra frîncilor, în Ungaria, au remas în locul lui, marhionul din Baden şi fiind veste că vin turcii se ia înapoi Bălgradul din Serbia, marhionul se păzea ca se-I apere. Iară în Ardeal au lăsat cu generariul Haisler şepte regimenturi, dintre care Haisler pe trei le-au lăsat la Poarta-de-Ferr şi cu patru au mers să tăbărească în Hâromsec, la Buzeu; căci se zicea că pre-acolo vrea se între Techeli în Ardeal. Cu o parte a oştilor ardeleneşti mersese Giulafi Laslo la marhionul din Baden, iară pre celealalte oşti ardeleneşti le povăţuia Macicâşi Boldijâr, pînă ce au sosit mai întrun tîrziu şi Mihail Telechi, nu din bună voia lui, ci din porunca lui Haisler, fiind şi eu însumi atunci acolea, în tabără. Fost-au atunci foarte mari povoaie în Ardeal, care mai nainte arăta venirea oştilor streine asupra Ardealului. Noi fiind în vro cîteva septămîni în tabără la Buzeu, şi fiind şi la Terţburg unii dintre ostaşii din scaunul Murăşului, Emeric Techeli n-au venit pe calea cea de Ia Buzeu, ci pe cea de la Terţburg şi trimeţînd pre unii dintre ostaşii lui, au tăiat pe nemţii şi secuii cei din şanţurile de la Terţburg şi i-au împrăştiat. De cătră seară Haisler se juca în cărţi cu generării Ndher şi Mâghin şi cu colonellul Doria şi îşi împluse de gimătate pălăria cu galbini şi cu taleri luaţi de la ceialalţi, cînd sosi vestea. Drept aceaia îndată se făcură orîndueli şi porniră nemţii cu ungurii, şi trecînd noaptea pre la Neni tăbărirem Ia Sîn-Petru; acolo puţin am zăbăvit şi ne-am povăţuit cu mare pripă tocma la Terţburg, unde cu mare bucurie mergea şi nemţii şi ungurii; acolo descălecînd vro cîteva zile am remas străjuind şi zioa, dară mai vîrtos noaptea, mutîndu-ne locurile şi făcînd focuri în locurile din care ne mutam, ca se nu ne asuprească noaptea vrăjmaşul; iară zioa trecea ai noştri şi se lupta cu protivnicii. / Domnul muntenesc întraceaia pre ascuns se înţelegea cu generariul Haisler şi-i scriia toată
voia cu numerul oştilor lui Techeli şi-i zicea că cu aşa de puţini se nu-i stea împrotiva, că ei sînt mulţi. Şi adeverat este că în cele patru regimenturi de-abia era 2.000 de feciori, precum însumi mai adeseori am numărat compâgniile; pe mulţi dintrînsele trimeţînd la plaiul de la
Buzeu, în Ciuc, cu bagagia şi pre airea; dară Haisler n-au ascultat......ci
au stat tare şi vîrtos întraceaia, ca să se bată cu Techeli. Mihail Telechi după ce au sosit Ia Terţburg încă îndemna pe Haisler să se tragă îndărăpt şi chiemînd la sine pe cele trei regimenturi de la Poarta-de-Ferr şi aducînd tunuri din cetăţi (că numai doao tunurele aveam cu noi), apoi se cerce norocul. Ci Haisler împetrindu-se în sfatul său, au poruncit se păzească plaiul de la Terţburg, ca de cumva ar întră Techeli în strîmtoare, se-1 bată, cum l-ar fi şi bătut, de ar fi venit pre-acolo; ci fiind Techeli om procopsit în lucrurile de bătae, n-au fost nebun se vină la locuri aşa de strimte. Drept aceaia trăind cu mintea sa şi cercînd căi nemblate pe munţi, au lăsat pe domnul muntenesc, pe carele nu-1 iubea, cu oastea lui şi cu o samă de turci acotea, ca pînă ce se va înturna el (numai seras-chirului spunînd ce-i este voia), pururea să se bată cu nemţii, şi pe locuri ca acelea ş-au trecut în trei zile oastea în Ardeal, pre-unde necum se fie îmbiat oaste sau om călare, ci doară nici pedestru vreodată. îngenunchind cîte unul şi legînd arburi de cozile cailor aşa s-au slobozit la şes. Despre aceasta Haisler nemica au ştiut pentru că întrebînd el de este aproape loc, pre-unde ar putea trece protivnicii, l-au încredinţat că nu este, căci cu gîndul încă nu se putea socoti se poată trece oaste pe locurile acelea. în 21 avgust mai după ameazi stînd noi călări şi generării cu Telechi căutînd de pe stanul Terţburgului, cum se lovesc îmbe ostile, strejarii de cătră Zerneşti, pe carii îi lovise o parte a oştilor lui Techeli, aduc veste că au întrat protivnicul în ţeară; drept aceaia pe noi cu nemţii împreună fugind ne-au dus cătră Zerneşti. Cînd mergeam cătră Tohan, satul tare ardea, că-1 aprinsese tătarii. Era în tabăra noastră un boieriu muntenesc, anume Bălăcean, carele se însurase cu fata lui Şerban Vodă şi făcîndu-se domn muntenesc Constantin Brînco-van, de frica lui fugise în Ardeal cu muiere-şi cu tot; acesta făgăduise împăratului Leopold I că, de-1 va pune domn în Valahia, va închina ţeara împăratului, şi avînd Haisler poruncă l-ar fi şi adus în Valahia,. că cu toţi am fi trecut în Valahia, de am fi bătut pe Techeli, dară n-au 205   vrut Dumnezeu se-1 batem ci el ne-au bătut pe noi. / Seracul Bălăcean
202
203
încă acolo au perit. Muierea şi feciorul lui pînă astăzi sînt pribegi în Braşău dinpreună cu feciorul lui Şerban Vodă şi cu muierea acestuia. Bălăceau acesta avînd doao şevadroane de unguri şi de români supt sine, s-au cerut de la Haisler se-1 sloboadă se meargă se scoată pe tătari din satul ce ardea. Haisler l-au slobozit şi Bălăcean bătîndu-se cu tătarii, i-au alungat din sat. Acuma vedeam tabăra lui Techeli că sta în rînd din sus de Zerneşti. Haisler încă ş-au rînduit nemţii şi doi iezuiţi s-au rugat cu dînşii îmblînd pre la compagnii, după aceaia purtînd cîte un crucifix în mîni au mers în fruntea taberei, dar au perit amîndoi. Un popă calvinesc avînd sabie a mîna s-au mîntuit de primeşdie şi de moarte scăpînd cu fuga. întraceaia suflînd vîntul în faţa regimenturilor, Haisler le-au întors în laturi. Atunci, de n-ar fi şi ştiut Techeli cîţi sînt nemţii, i-au putut numera după cornete. în frunte sta nemţii, la spatele lor ardelenii. Techeli ş-au pornit ostile spre Zerneşti şi pe şes le-au pus în rînd. Secuii strigînd numele lui Isus vrea oblu se meargă asupra pro-tivnicilor, măcar că era departe; ci alergînd înaintea lor Mihail Telechi. i-au înfruntat şi aşa s-au ogoiat. Nebunie au şi fost a rindui oastea cea uşoară din darăpt, pentru că de o ar fi pus dinnainte, aceaia lezne ar fi omorit pe turci cu suliţile. Haisler veni la ostile noastre şi zise latineşte: «Dumneavoastră acuş veţi avea formoasă desfătare, veţi vedea cum vor fugi turcii neputînd suferi focul nostru; atunci dumneavoastră, cu ştirea lui Dumnezeu, goniţi-i şi tăiaţi-i, iară de vă vor învinge îndărăpt, nu veniţi oblu la regimenturi, ci costiş, şi eu cu oastea mea, ii voi bate
îndărăpt.».....Techeli întraceaia au făcut practica aceasta: de-a stînga
oştilor noastre era un deal încărcat cu tufări de stejeariu de-a lungul; el au trimis o samă de tătari şi de curuţi asupra aripei noastre ceii de-a direapta se ne încungiure. Haisler vezînd aceaia, pe Doria l-au trimis cu şese compagnii asupra tătarilor. Telechi încă au trimis cu Doria trei-sprăzece steaguri de secui supt povăţuirea Iui Henter Mihaiu... Tătarii dintradins au fugit dinnaintea lor, iară Doria şi secuii de bucurie i-au gonit pînă la oastea turcească; acolo s-au şi închis de nu s-au mai putut întoarce înapoi la locul lor, pentru că turcii şi Techeli vezînd că s-au rărit aripa cea stîngă a nemţilor cu ducerea compagniilor, cu mare oaste, adecă cu 32 de steaguri (au putut se fie şese mii de ostaşi) au alergat 206 asupra alor noştri, pe carii aproape / aşteptîndu-i nemţii carii sta în rînd, aşa de vitezeşte i-au priimit cu împuşcatul, cît 9 steaguri am văzut
204
207
că cad la pammt şi mulţi turci carii, precum de bună samă am auzit după aceaia, au picat, ca la 200, dară ceialalţi au trecut preste trupurile cele moarte şi au rupt rîndurile nemţilor. Secuii vezînd că prin nemţi au trecut turcii, nici suliţile şi le-au rădicat, ci cu prea mare larmă au fugit. Nemţii încă vezînd că fug secuii, au început a se trage îndărăpt. Acuma Haisler încă fugea şi turcii gonea pe nemţi şi pe secui. Iară pe Doria cu cele şese compagnii nemţeşti l-au încungiurat aripa cea dea-stînga a turcilor şi el puţintică oastea sa strîngîndu-o la o laltă, mai un ceas din desnedejduire aşa s-au bătut, de atîtea mii de turci, de tătari şi de curuţi nu-i putea dejdina de Ia o laltă.Haisler putea scăpa cu pace, dară vezînd de pe deal cît de vitejeşte se poartă oastea lui Doria, ş-au ţinut ruşine a fugi, şi cu puţini lîngă sine s-au înturnat şi el la locul harţului şi acolo l-au prins tătarii, după ce s-au ostenit şi calul şi el de alergarea cea multă. Pe compagniile cele de supt Doria încă le-au înfrînt mai pre urmă şi le-au tăiat, iară care s-au ţinut de o laltă, cu multe puşcături s-au mîntuit. Pe Doria încă l-au prins tătarii şi corbăcindu-1 l-au legat de coada calului şi aşa au alergat cu dînsul; ci Techeli cu bani i-au rescumpărat pe amîndoi şi cu cinste i-au ţinut. Acolo au perit şi generariul Naher carele era mare şi gras om. Generariul Mâghin rănit fiind au fugit prin Ţeara Bîrsei Ia satul Herman; acolo cunoscîndu-I saşii, l-au chiemat în coşteiu se-1 ascundă şi apoi l-au omorit, dara au şi plătit vro cîteva mii de florinţi după aceaia pentru dînsul. Boieriul Bălăcean încă au căzut în oaste şi tăindu-i-se capul, Constantin Vodă l-au trimis Ia Ţarigrad. Dintre turci au picat mulţi agi dinpreună cu serdariul. Aci au perit şi Mihail Telechi cel Bătrîn, pentru că împedeeîndu-i-se calul cel boboş, ce-1 numea Câlman, pre care îl ţinea spre lipsa cea mai de pre urmă, de o cruce de grîu, au căzut cu el cu tot şi venind şi necunoscîndu-1 turcii (că era în haine negre, jălind pe prinţul Mihail I Apafi) i-au cio-cîrtit mînile, obrazul şi mai pre urmă împuşcîndu-1, aşa au murit."
Pîn-aci Cerei Mihaiu, carele celealalte despre Techeli Ie scrie ca şi istoria Bălăcenească; iară despre încoronarea lui Techeli în Ardeal, ceteşte pe preavestitul Enghelr, că mie nu-mi este voia se-mi lungesc munca cu ceremoniile acelea. / Aci tătuşi mai aduc ce scrie Delchiaro 8 zicînd: „întrînd turcii mai înlăuntru în Ardeal (după biruinţa mai sus adusă), au mers în Bălgrad si acolo au încoronat pe Techeli prinţ Ardealului, ci auzind că numai cale de cinci ceasuri e departe o armadă nemţească
205
carea vine asupra lor, s-au dat la o fugă ca aceaia de într-o zi şi într-o noapte au agiuns la Făgăraş care era în puterea lor; turcii şi tătarii s-au înturnat la locurile lor, iară Techeli cu prinţul Constantin Brancovan s-au înturnat în Valahia, unde purtîndu-se reu curuţii şi jăluindu-se vodă la Poartă asupra lor, i-au venit acesta respuns: « Cine supt pretext de prieten se poartă ca un protivnic în ţeara voastră, vrednic e de a se socoti duşman. Aveţi puterea în mînile voastre, lucraţi cum ştiţi.» Scris-au prinţul Constantin Brancovan pre ascuns şi la nemţi, că se va sîrgui a curaţi Valahia de curuţi şi a depărta pe Techeli, capul lor, dintrînsa, şi aşa au şi făcut, că au împărţit ostile sale în mai multe laturi şi au făcut orîndueli ca acelea, de pretutindinea se tăia mulţi curuţi, fără de a şti unul de altul, pentru depărtarea locurilor. Unii prinzînd de veste s-au mîntuit cu fuga în Moldova şi în Ţeara Turcească. Iară Emeric Techeli perzînd partea cea mai mare dintru ai săi, mai pre urmă s-au dus la Ţarigrad, de-unde cu vreme prin Poarta turcească fu trimis în Nicomedia cu toată casa lui şi acolo ş-au sfîrşit viaţa."
Ghebhardi 9 încă scrie: „Murind prinţul Ardealului, Mihail I Apafi, în 15 (nu în 3) aprilie, pe fiiul său, Mihail II Apafi, pe carele l-au fost ales ţeara următoriu tătîne-său, în anul 1684 (nu 1681) şi împăratul Leopold I l-au cunoscut prinţ în anul 1686, l-au lăsat supt tutela armelor împărăteşti. Moartea aceasta au dat prilej Portei turceşti de a îndrăzni toate ca se capete îndărăpt Ardealul. Drept aceaia iarăş au numit pe comitul Emeric Techeli prinţ Ardealului şi l-au trimis cu 16.000 de ostaşi se cuprindă ţeara. întraceaia Canija s-au plecat oştilor împărăteşti şi Haisler au adunat oaste ardelenească şi au dus şi 4.000 de nemţi se oprească pe Techeli de la Ardeal; dară bătîndu-se la o laltă, în 21 avgust, şi fugind ardelenii din bătae, regimenturile cele nemţeşti mai de tot s-au tăiat prin turci. Ci măcar că biruinţa au fost a turcilor, puţine comitaturi au ţinut cu Techeli şi acesta au fost silit a se cuprinde cu baterea Bra-şăului, de-unde alungîndu-se prin marhionul din Baden, prin părţile de cătră Moldova au fugit în Valahia. întraceaia viziriul Chiupruli-oglu au mers la Nissa, Diiu, Semendria şi Bălgrad şi le-au luat. Aşa au perdut nemţii toată Serbia şi Bosnia." / în note, apoi zice că au luat viziriul Nissa în 8 septemvrie, Diiul, în 29 septemvrie şi Bălgradul în 8 octomvrie. Vezi şi pe Catona10.
206
Despre Moldova numai acestea scrie preavestitul Enghelu: „Păr-tenii franţozeşti atîta au făcut în anul 1690, cît polonii în anul acela nemica au lucrat asupra turcilor şi însuş craiul loann Sobieschi se îndoia despre făgăduinţele împăratului Leopold I. Drept aceaia Constantin Cantemir, domnul Moldovei, au trimis pe Bogdan Lupul cu oşti la armada turcească ca se ducă pe Techeli în Ardeal."
împăratul Leopold I încă patru diplomaturi au dat în anul acesta, 1690, pentru neamurile illyriceşti: cel dintîiu12 s-au dat în 6 aprilie cătră mitropolitul carele nu se numeşte, numai cît îl scrie împăratul că cu plăcere au înţeles cu ce dragoste au priimit arnăuţii din Albania şi rasţianii în anul trecut, pe generariul său, Piccoldmini, şi se-i îndemne ca şi de-aci înainte aşa se facă pentru mîntuirea lor de supt jugul turcesc. Al doilea13, iarăş în 6 aprilie s-au dat cătră toate neamurile illyriceşti, dară mai vîrtos cătră cei din Albania, ca să se lase de turci şi se ţină cu împăratul, făgăduindu-le că vor fi scutiţi de toate şi li se vor întoarce toate privilegiurile cele vechi şi le va fi slobod a-şi ţinea legea şi a-şi alege povăţuitori şi domni dintre sine. Al treilea1*, fiind că întru acesta se cuprind privilegiurile sîrbilor s-au dat, şi sună precum urmează:
„Noi Leopold, din mila lui Dumnezeu alesul şi împăratul romanilor pururea avgust şi craiul Germaniei, Ungariei, Bohemiei, Dalmaţiei, Croaţiei, Slavoniei, Bosniei, Serbiei, Bulgariei ş.c. arhipovăţuitoriul Austriei, duxul Burgundiei ş.c. cinstitului, cucernicului, noao iubitului Arsenie Cdrnovici, arhiepiscopului rasţianilor sau sîrbilor de legea grecească a besericei Resăritului, episcopilor şi tuturor feţelor besericeşti şi staturilor mireneşti, căpitanilor, viţe-căpitanilor şi la toată communi-tatea de aceaiaş lege grecească şi neam sîrbesc, ce este lăţit în Grecia, Bulgaria, Rasţia sau Serbia, Herţegovina, Dalmaţia, Podgoria, Ienopolia şi celealalte locuri împreunate, şi altora măcar cărora carii vor ceti, vedea sau auzi acestea, mila noastră cea chesaro-crăiască şi tot binele.
Nu numai din umilită scrisoarea voastră, carea o aţi trimis noao cu numele tuturor prin minatul la noi episcopul din Ienopolia, Isaia Diaco-vici, ci şi din rostul sau gura lui şi mai chiar milostiveşte am priceput smerită mulţemita voastră pentru că scoţîndu-vă pre voi din vărvărească tyrănnia turcilor, v-am cîştigat iarăş slobozenia cea mai de demult, cu carea mărturisiţi că voi şi remăşiţele voastre pentru atîta facere de bine, 209  pururea ne sînteţi detori şi obligaţi, / şi aceasta adeverat o faceţi din deto-
207
210
rinţa voastră, dară cu atîta mai mare îndestul ir e a noastră, că cunoscînd cădinţa noastră şi căzînd la graţia şi mila noastră, a domnului şi craiului vostru celui legiuit, cu vrednică de laudă tărie a inimei vestiţi că voi de-aci înainte poftiţi a trăi şi a muri supt umbra apărărei noastre. Pentru carea noao prea plăcută arătare şi vărsare a inimei voastre pre voi, pre toţi, şi pe fieştecare, cu atîta vă priimim prea milostiveşte supt chesaro-crăiască tutela noastră, cît părinteşte vă îndemnăm ca prea bun cugetul vostru se-1 înrădăcinaţi în inimile voastre şi pe pruncii voştri pururea se-i învăţaţi ca în toate întîmplăriîe cu fapta de ce de ce mai tare se-1 întărească; drept aceaia arme se prindeţi asupra preacumplitului pro-tivnicului numelui creştinesc şi gonitoriului vostru, supt norocul nostru şi povăţuirea generărilor noştri ca se vă mîntuiţi de bustuşagurile, reută-ţile şi mişălătăţile, care prea strimb şi prea tyrănneşte vi s-au făcut pîn-acuma; dinprotivă, ca dintru-nceput se simţiţi lină şi dulce oblăduirea şi domnirea noastră, priimindu-vă cererile cu evlavia cea cu noi născută, prea milostiveşte am orînduit: ca se remîneţi .slobozi pre lîngă ţinerea cărindariului celui vechiu, după obiceiul şi norma sîrbilor de legea grecească a besericei Resăritului, şi precum pîn-acum, aşa şi de-aci înainte de nici o faţă besericească sau mirenească se vă dosădiţi; şi se vă fie voao slobod a vă pune voao între voi, cu propria voastră putere, din neamul şi limba sîrbească arhiepiscop, pe carele îl va alege clerul şi staturile mirăneşti între sine; şi arhiepiscopul acela se aibă voe slobodă a îndrepta toate besericile resăriteşti de legea grecească (a sîrbilor), a sfinţi episcopi, a pune preoţi în mînăstiri, a face beserici, unde va fi op, din propria putere, în oraşe şi sate a orîndui preoţi sîrbeşti, cu un cuvînt, precum pîn-acuma, aşa şi de-aci înainte se poată ocîrmui besericile şi communităţile sîrbeşti de legea grecească şi a le îndrepta, cu propria sa avtoritate besericească, după privilegiurile de la predecesorii noştri, slăviţii reposaţii craii Ungariei, voao date în toată Grecia, Rasţia, Bulgaria, Dalmaţia, Bosnia, Ienopolia, şi Herţogovina, aşişderea şi în Ungaria şi Croaţia, unde se află şi acuma, în cît şi pînă cînd vor remînea cu toţii şi fieştecare noao credincioşi şi supuşi. Mai încolo staturile besericeşti, precum arhiepiscopul, episcopii, călugării şi tot feliul de preoţi sîrbeşti de legea grecească, se aibă voe slobodă preste mînăstiri şi beserici, aşa cît nimenea să se învolnicească a face puternicie asupra numitelor mînăstirilor, besericilor şi lăcaşurilor / voastre, ci de dijme,
208
de dări şi de cortele se fie scutite; preste statul besericesc încă nici un mirean, afară de noi, se aibă putere de a areştălui sau prinde pe cineva, ci arhiepiscopul pe subordinaţii săi cei besericeşti, de vor greşi, după canoane se-i poată pedepsi. Dăm şi întărim şi besericile şi mînăstirile cele de legea grecească şi toate bunurile, care se ţin de dînsele şi de arhiepiscop şi episcopi, măcar de ce feliu sînt, ca se le moştenească, după dăruirea predecessorilor noştri; iară besericile acelea care le-au fost luat de la voi turcii, protivnicii numelui creştinesc, după ce le vom cîştiga îndărăpt, ca voao se vi se întoarcă, vom porunci. Mai pre urmă nu vom suferi ca să se facă vre o dosadă arhiepiscopului sau episcopilor voştri prin orice faţă besericească sau mirănească, cînd după lipsa ce va fi, vor cerca mînăstirile şi besericile prin oraşe şi prin sate sau vor învăţa pe preoţi şi pe norod. Carea prea milostivă dăruire a noastră ş.c. Dat în cetatea noastră, Vienna, în 21 avgust din anul 1690, în anul oblăduirei noastre ceii a împărăţiei romanilor, 33, a crăimilor ungureşti 36, bohe-meşti 34 ş.c."
Diplomatul acesta s-au vestit prin împăratul Leopold I în 11 dechemvrie din anul acesta, 16901S, şi tare s-au poruncit tuturor supuşilor împărăţiei ca se-1 ţină, şi arhiepiscopului mai ales se-i dea carre să se poată muta, bag samă în Slavonia. Tu, cetitoriule! aci, bine înseamnă că arhiepiscopului şi episcopilor sîrbeşti, în diplomatul acesta, nici o putere se dă preste neamul românesc.
1 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. - Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 340. 3 Lebrecht, p. 363. 4 Delchiaro, p. 152 seq. B Demetrius Cantemir in Hist. Osm. regni, lib. 4, cap. 2, nro. 53. • Cserei Mihâly â Kâzzet irt Erdelyi Historiâban ad ann. 1690. 'Engel, Le, 142 seq. 8Delchiaro, p. 153 seq. •Gebhardi in Historia Hung., part. 3, p. 319 seq. "Katona in Epit. chron. ad ann. 1690. "Engel in Recent. Hist.Mold., p. 285. 12Diplomatarium nationis lllyricae, part. I, p. 1 seq. "Idem diplom., l.c, p. 7 seqq. "Idem diplom., l.c, p. 10 seqq. wIdem dipl., part. II, p. 8 seq.
Anul 1691. Precum scrie Ortul şi progressul neamurilor din Dachia1, pe prinţul Mihail I Apafi, carele murise în 15 aprilie din anul trecut, în luna lui fevruarie din anul de-acum, l-au îngropat în satul ce se chiamă Almacherec. Iară Ştefan Catona2 scrie:„Turcii,aşade mare gătire făcuse în anul de-acum asupra creştinilor, cit nădăjduia Sohman III că va lua
209
îndărăpt Buda carea mai întîiu o cuprinsese Soliman II (nu cel dintîiu) de la creştini. Murind el, următoriuî, Ahmct II, au strins 100.000 de ostaşi şi i-au dat viziriului Chipriuli, carele au mers la Zemlin şi întărindu-şi tabăra au zis că de-ar veni toată Germania asupra lui, încă nu-1 va putea bate. Marhionul din Baden, carele avea numai de gimătate atîţa ostaşi, neputîndu-1 scoate Ia bătae, s-au tras şi s-au tăbărit la / Salan-chemen, pe carele gonindu-1 turcii, au tăiat regimentul lui Bucvoiu, care pornise mai tîrziu, şi prinzînd şi nişte luntri încărcate cu zâhărea, pe marhionul l-au silit la bătae. Bătaia s-au făcut în 19 avgust din anul 1691 şi au ţinut trei ceasuri, cu noroc amestecat, pînă cînd, cătră apusul soarelui, au întrat ungurii şi sîrbii pre dinapoia taberei în şanţurile turcilor. Cît au vezut turcii că gloanţele ploaă în spatele lor şi protivnicii au întrat în şanţ, s-au spăriat şi au început a fugi, iară fugind atîta au perit, de dintr-o sută de miide-abeaau scăpat'.treizeci de mii în Bălgradul din Serbia şi ş-au perdut şi pe viziriul cu 144 de tunuri şi cu toată bagagia. Marhionul din Baden au perdut din oastea împărătească 3172, carii s-au tăiat, mai multişori s-au rănit, iară el odihnindu-şi cîtva tîmp oastea, o parte o au trimis se bată Oradea-Mare, alta o au slobozit la ernat. Comitul Emeric Techeli auzind de perderea turcilor, au încetat de a mai leşui după Ardeal care se apăra de Veterani şi au slobozit pe generariul Haisler pentru muierea sa şi pentru 6.000 de galbeni."
Despre Ţeara Muntenească aşa scrie preavestitul Enghel3: în anul 1691 au trecut hanul tătăresc, din porunca Portei, prin Valahia la viziriul, şi bine ţinut şi dăruit de Constantin Brancovan. La zisa aceasta a lui Grecean, adaogă Delchiaro că lui Brancovan încă i-au venit poruncă se meargă ia viziriul, dară el s-au mîntuit, bag samă, că în ţeară sînt locuste şi şi vînzători asupra lui. Despre aceasta mai de pre urmă scrie Delchiaro că Brancovan au vinovăţit pe logofătul Mirondşca că-i îmbla spre perire şi au poruncit de l-au spînzurat. După ce l-au pîrît pre el feciorul lui Mironoşca, pentru aceaia la Poartă şi au venit un ceauş se cerce lucrul, pe ceauş şi pe miniştri turceşti i-au împlut de bani şi logofătului Mironoşca i-au aruncat că au vrut se-I măzălească pe dînsul şi se pună domn pe Constantin Brancovan cel tiner, feciorul lui, ca apoi se poată el oblădui supt numele acestuia. Radul Grecean numai atîta scrie la anul de-acum, că în 15 iunie 1691 s-au aprins în Bucureşti o prăvălie de trâznet şi multă pagubă au făcut în oameni şi în olate. în anul acesta
au trebuit se fie mare foamete în Valahia, că de şepte ani, încă de pe vremea lui Şerban Vodă, mai în tot anul o păştea locustele, precum şi acuma. Constantin Brancovan drept aceaia au trimis la Sfetâgoră, unde, după hronica lui Filştih, nu poate trăi vreo parte muerească, încă nici dintre paseri (carea minciună Ioann Comnenul4 încă o scrie), şi călugării de-acolo aducînd capul sfîntului Mihail, episcopului din Sinada, au 212 făcut Jitie dimpreună cu ceata preoţească din Valahia şi au perit / toate locustele; şi dînd vodă multe daruri călugărilor şi capului S. Mihail făcîndu-i o coroană foarte scumpă şi aşezîndu-1 într-o lădăţue de argint, aşa i-au trimis iarăş la Sfetâgoră." Despre locustele din Valahia asemenea scrie şi Istoria Bălăcenească5.
Iară despre Moldova scrie preavestitul Enghel6: „în anul 1691 craiul polonilor, Ioann Sobieschi, iarăş ş-au adus aminte că fitul său, Iacob, ar trebui să se căsătorească cu o cocoană din curtea Bavariei. împăratul Leopold I, după Coier, iarăş au făgăduit lui Sobieschi că-1 va ajuta se cuprindă Moldova şi Valahia; drept aceaia Sobieschi iarăş au năvălit în Moldova, ci mai cu atîta folos ca şi mai nainte. Constantin Cantemir, precum scrie Zaluschi, p. 1236, au aşteptat pe craiul Sobieschi la Pere-rita cu mulţime de tătari, dară nu s-au lovit cu dînsul, numai au apărat Ţuţora de poloni; ci pînă cînd s-au deprins polonii cu Suceava, Neamţul şi Hotinul ca se împedece ducerea de zăhărea în Cameneţ, cozacii au cuprins -Soroca de lîngă Nistru. Craiul au suferit aci mare lipsă, pentru că nici zăhărea, nici ajutoriu i-au venit din Ardeal. Cantemir încă nu-I lăsa se capete din Moldova, şi zăhăreaoa ce o aflase în Soroca se sfîr-şise. Pre cum se vede polonii ş-au dobîndit scopul său la Suceava, Neamţ şi Hotin, dară iarna i-au înteţit a se înturna. După Carra mulţi nobili leşeşti au perit de foame prin păduri sau s-au dat pre sine robi la tătari, în anul de-acum au adus Constantin Cantemir pe fiiul său cel mai tiner, Dimitrie, din Ţarigrad şi au trimis în locul lui chizeş pre Antioh, fhul său cel mai mare."
în anul acesta au perit şi Constante Miron logofătul, scriitoriul istoriei moldoveneşti, pentru că s-au sculat asupra lui Constantin Cantemir, vrînd se pună domn în locul lui pe frate-său, Velisca, precum zice scriitoriul Vieţei lui Constantin Cantemir7, dară reu lucră scriitoriul acesta că vrea se facă pre Miron a fi din neamul sîrbesc pentru că Miro-neştii, pe vremea lui Aron Vodă, pre Ia anul 1594, era boieri de frunte
210
211
în Moldova; iară aceasta bine o zice, că Constantin Miron au fost om învăţat şi că dintre boierii moldoveneşti el ş-au trimis întîiaş dată feciorii săi în teri streine ca se înveţe şi să se procopsească.
în 20 avgust din anul 1691 împăratul Leopold I întăreşte diplomatul cel în 21 avgust din anul trecut, dat sîrbilor şi mai adaogă acestea:/ „în cît vom putea, ne vom sili ca prin biruitoare cu ajutoriul lui Dumnezeu, armele noastre, de mai multe ori numitul neamul rasţian, cît mai curînd se-1 ducem de nou în ţinuturile sau lăcaşurile de ei mai nainte avute şi se scoatem pe protivnici dintrînsele. Şi voim ca numitul neam sîrbesc se remînă supt îndreptarea şi ocîrmuirea magistratului său şi să se poată folosi nesmintit cu priviiegiurile cele vechi şi prin maestatea noastră milostiveşte date lor şi cu obiceiurile sale. Preste acestea mai îngăduim şi aceaia, ca, de va muri neştine dintre sîrbi fără de prunci şi fără de rudenii, atunci toate averile reposatului se fie ale arhiepiscopului şi ale besericei. Aşişderea murind arhiepiscopul sau vrunul dintre episcopi, averile lor toate se fie ale arhiepiscopatului. Mai pre urmă voim şi poruncim ca toţi sîrbii se asculte de arhiepiscopul lor, ca de capul lor cel besericesc şi în cele sufleteşti şi în cele mireneşti." Nu ai aşadară a te mira de s-au şi îmbogăţit mitropolia sîrbească.
1 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 172.3 Katona in Epitome chron, ad ann. 1691.8 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 344. * loannes Comnenus in Descriptione monasteriorum Montis Atho.6 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. • Engel in Recent. Hist. Moid., p. 285.7 Author Vitae Constantini Cantemir, cap. 3. 8 Diphma-tarium nationis lîiyrkae, part. II, p. 12.
Anul 1692. Despre Valahia scrie preavestitul Enghel1: „Curtea din Vienna în anul 1691 au fost îndestulită cu purtarea lui Constantin Brancovan şi au slobozit pe Cantacuzenii lordache şi Şerban, pe carii i-au fost închis pentru pîrile şi din îndemnul Bălâceanului, carii amîndoi, în 15 ianuarie din anul 1692, au agiuns în Valahia; spătariul lordache au şi murit primăvara, jălit de prinţ şi de ţeară. Prinţul, în anul acesta 1692, numai această poruncă au avut, ca se apere ţeara de cătră Ardeal, drept aceaia s-au dus cătră Tîrgoveşti şi s-au tăbărit toată vara numai spre vedere şi într-aceaia ş-au dires poiata din Tîrgoveşti. în 10 septemvrie
s-au înturnat pe la Podloş la Bucureşti şi cu pompă au ţinut nunta fetei sale, Stanchei, cu Radul, feciorul lui Niaş Vodă."
Despre carea nuntă aşa scrie istoricul bălăcenesc2: „în anul de la facerea lumei 7200, iară de Ia Hs. 1692, avînd odihnă domnul Constantin Brîncoveanul şi avînd şi o fiă întîiu născută, anume Stanca, de vîrstă, şi voind se o căsătorească, au aflat de feciorul lui Iliaş Vodă, că este formos şi de treabă şi au trimis de l-au adus din Ţarigrad în ţeară 214 şi i-au dat pe fiia sa; serac era ginerele, dară socru-său, vodă, / l-au îmbogăţit, carele dintîiu se arăta blînd, vin nu bea şi tuturor le părea că va fi înţelept, ci pre urmă îmbogăţîndu-se şi învăţîndu-se a bea vin, s-au făcut foarte reu, crud şi tyrann, atîta cît însuş cu mînile sale pe mulţi oameni au omorit, pentru carea Dumnezeu i-au scurtat viaţa şi s-au mîntuit mulţi de nevoi."
Tot acelaş Enghel3, despre Moldova, scrie aşa: „în anul 1692 polonii pentru lipsa banilor de-abea au scos 8.000 de ostaşi asupra turcilor, cu carii încă alta n-au făcut, fără numai au năvălit în Bugeac generariul polonilor GalevschL Iară seraschirul Dâltaban Mustafa başa în zădar au bătut Soroca de la 27 septemvrie pînă la 9 octomvrie. La baterea Sorocei au mers întru ajutoriu turcilor şi Constantin Cantemir cu ostile moldoveneşti şi cu fiiul său, Dimitrie."
Aşişderea scrie şi scriitorul Vieţei iui Constantin Cantemir*, ci mai pre larg.
Despre Ţeara Ungurească scrie Catona5, precum urmează: „în Ungaria mai mult au făcut generariul Haisler după ce s-au slobozit din robia lui Techeli, luînd din mînile turcilor, Oradea-Mare .. în iunie din anul 1692." Tot despre Oradea-Mare aşa scrie Iosif de Camellis9 în Diariul său: „în 13 septemvrie din anul 1692 am dat beserică din Debreţin părintelui Isaie, călugărului de la Sfetâgoră şi patriotului mieu, şi i-au supus lui preoţii carii sînt pre lîngă Oradea-Mare şi Biharea. în 17 octomvrie, după cărindariul cel vechiu, din anul 1692, p. Isaie, călugărul grecesc, parohul din Debreţin, şi alt preot românesc au venit la mine cu numele preoţilor carii sînt în ţinutul Orăzei-Mari şt în comitatul Bihărei pînă la Dealul-Mare şi s-au închinat mie."
Despre armenii din Ardeal încă aşa scrie Betlen Micloş „Cu prilejul acesta îmi aduc aminte ce am păţit în anul 1692 cu Oxendie Virţi-rescul. Acesta era adeverat şi apriat romano-catholic episcop, că în
212
213
capella împărăteasca din Vienna încă au slujit liturghie. Acesta vrea se facă pe armeni papistaşi şi mult s-au pîrit înaintea guberniului; în protocol se află pîrile lor. Odineoare episcopul Oxendie au zis că el nu-şi bănueşte de se vor face armenii şi turci, numai Iui se-i plătească suta de galbeni cea pre an făgăduită. Vezi episcopul bun! Eu am zis odine-oară întro adunare, numai cătră cei de la masă: « Ce ne batem capul cu nişte rezleţiţi? » Zise Giulafi Laslo: « Nu e rezleţită legea noastră 215 cea catholică»; eu respunseiu: / « Nu zic eu legea cea catholică a fi rezleţită, ci pre armenii carii sînt ciuma ţerei şi ar fi cu mult mai bine ca tîmpuriiu să se scoată din ţeară.» Mers-au episcopul la generariul Veterani şi m-au pîrit, carele prin Absolon mi-au poruncit se fac destul episcopului. Eu spuseiu şi lui Absolon şi lui Veterani cum au fost lucrul şi încă eu am poftit îndestulare pentru ce m-au pîrit cu nedreptul, ca cum aş fi vorbit asupra catholicilor reu, şi toate au remas întru atîta; iară Oxendie dup-aceaia mi-au dat cinste şi omenie. Atîtea baiuri am avut eu cu românii, armenii şi cu alţii de-aceştea!" La acestea multe aş putea şi eu respunde, ci se pot înţelege şi fără de zisa mea.
1 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 345. 2 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. 3 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 285.1 Author Vitae Constantini Cantemir, cap. 9. B Katona in Epitome chron. ad h.a. B Iosephus de Camellis ad h.a. 7 Bethlen Miklos ă Maga kezzel irt eleteben ad annum 1703.
Anul 1693. „întru aceste tîmpuri, zice Istoria Băiăcenească, Constantin Brincoveanul, domnul Ţerei Româneşti, s-au învrăjbit cu Constantin Cantemir, domnul Moldovei, şi muncea se surpe unul pre altul. Deci venind din Moldova vro cîţiva boieri pribegi, adecă: Antiohel hatmanul, Lupul vornicul şi alţii, i-au îndemnat Brincoveanul se pîrească la Poartă pe Cantemir, ajutîndu-i cu bani şi cu prietenii săi Brincoveanul. Iară Cantemir avînd agent la Poartă pe Lascarache, au făcut ispravă de au luat legaţi pre acei boieri şi i-au trimis la Moldova, neapucînd a da jalba la împărăţie. înse Cantemir neuitîndu-se la blăstămăţiile lor, i-au ertat şi Brincoveanul au remas deşert.
Constantin Cantemir încă vrînd se resplătească Brîncoveanului, fiind nişte boieri din Ţeara Românească pribegi în Ardeal, anume Stoica
paharnicul, Preda Milcoveanul, Preda Proroceanul, Radul Haiâghi şi laxa căpitanul, au trimis de i-au adus la laşi, şi socotind că va putea mai mult de cît Brincoveanul, i-au trimis la Poartă se pîrească pe domnul său; dară s-au înşelat Cantemir, căci îndată cît au prins de veste Brincoveanul au trimis boieri cu cărţi şi cu bani şi, cum au putut, au făcut şi i-au luat de la Poartă legaţi în ferre şi în câtuşi şi i-au adus în Bucureşti, şi în 216 multe rînduri judecîndu-i, pe Stoica paharnicul l-au spînzurat / în Tîrgul-din-Afară de Bucureşti, pe Preda Proroceanul la Ruşi, iară pre cei trei i-au trimis la ohnă şi şezînd cîtva tîmp acolo, i-au lăsat.
Dup-acestea n-au trecut mult tîmp şi au murit Constantin Cantemir (în 23 martie din anul 1693), şi boierii Moldovei au rădicat domn pe fiiul lui, Dimitrie, în locul tătîne-său, care lucru înţelegîndu-1 Constantin Brincoveanul, domnul muntenesc, îndată au trimis Ia Poartă, de s-au rugat se pună domn pe Constantin, feciorul lui Duca Vodă, pe carele voia ca se şi-1 facă ginere de pre o fiă, anume Măria, şi Poarta i-au ascultat rugăciunea, făcîndu-1 domn Moldovei; iară moldovenii au remas în deşert, pentru că ş-au pus domn fără de ştirea stăpînilor săi." Aşişderea scrie şi Filstih2.
Iară preavestitul Enghel3 scrie aşa: „în 2 iunie din anul 1693, lui Constantin Brancovan i-au venit poruncă se gate cortele şi zăhărea pe sama oştilor turceşti şi tătăreşti, că venea viziriul şi hanul se cuprindă Ardealul; şi nebăgîndu-se în samă serăcia ţerei, toate au trebuit să se plinească. în 10 iunie au mers prinţul şi boierii înaintea viziriului, Ia Dunăre, unde fu îmbrăcat cu caftan nou şi chiemîndu-1 la sfat, cei mai mulţi au judecat că pre la rîul T61eşin, printre Temeş şi Buzeu, trebue trecut, după spatele celor Şapte Sate din Ţeara Bîrsei; atunci viziriul au trecut Dunărea. Ci chiemîndu-se întru ajutoriu de pârcălabul Bălgradului, seraschirul Gsafen-başa asupra herţegului de Croi carele bătea Balgradul, viziriul au lăsat Ardealul şi s-au dus întracolo. Mergînd viziriul cătră Bălgrad, au trebuit în pripă să se facă poduri preste Argiş, preste Olt şi preste alte rîuri şi ţeara foarte reu s-au stricat, măcar că turcii bine vedea serăcia eii. Brincovan au petrecut pe viziriu pînă la Diiu, apoi s-au întors la Brîncoveni, satul său, de au sfinţit mitropolitul Theodosie Mînăstirea Horeţ cea de curînd făcută. De-aci au mers la Mînăstirea Bistriţa, la Rîmnic, şi la Mînăstirea De-un-Lemn carea pentru aceaia se numeşte De-un-Lemn, pentru că acolo, unde e acuma
214
215
mînăstirea, au fost un lemn şi pre dînsul o icoană a Maicei Preacurate. Icoana aceasta s-au dus de-acolo întro beserică, ci noaptea iarăş au fugit înapoi. Drept aceaia în locul unde au fost lemnul, s-au făcut o beserică pe sama icoanei aoefia şi o mînăstire. După aceaia domnul au remas cîtva tîmp la viile de la Piteşti şi la mitropolia din Tîrgoveşti, apoi mai întrun tîrziu s-au înturnat, pre la Mogoşoae, la Bucureşti. Aci au gătit pe Măria, fata sa, carea era să se mărite după Constantin Duca, domnul Moldovei, şi o au trimis cu moaşa eii, maica domniei sale, Stanca, 217 şi cu unchiu-său, Constantin / stolnicul Cantacuzenul şi cu alţi boieri şi jupînese, în Moldova, unde s-au făcut mare nuntă, în 5 noemvrie din anul 1693, după cărindariul cel vechiu, şi isprăvindu-se ospăţul, cei ce petrecuse mireasa, s-au înturnat în Valahia." Aşişderea scrie despre nunta aceasta şi istoricul bălăcenesc*.
Despre Ţeara Ungurească scrie Ghebhardi5: „în anul următoriu, 1693, iarăş aşa au curs lucrurile: generariul Haisler, în 27 iunie au luat de la turci Ienăul şi Vilagoşvârul; marhionul Ludovic din Baden au luat în sine povăţuirea armadei împărăteşti ceii de la apa Renului, silit fiind Ia aceaia de prinţii din Germania; şi duxul de Croi carele i-au urmat în Ungaria, au luat Panciova şi au ocolit Bălgradul din Serbia, carea cetate adeverat au trebuit el se o lase în 16 septemvrie, după un assult foarte crunt; dară cu fapta aceaia au mîntuit Ardealul de mîna turcilor, pentru că tocma din marginea Ardealului au trebuit să se întoarcă 80.000 de turci şi de tătari spre apărarea Bâlgradului." Aşişderea scrie Ştefan Catona8.
Despre lucrurile românilor celor de supt Coroana Ungariei, scrie Betlen Micloş7, aşa: „Pe 23 dechemvrie din anul 1693 se adunase Ţeara Ardealului, la carea adunare venise şi muncăceanul, zicînd că el este episcop unit de legea grecească, dară întru adever era episcop russesc păpistăsit. Acesta poftea se fie episcop românesc preste Maramurăş, Baia-Mare şi Chioar, şi domnii cei păpistăşeşti îi prindea partea, mai vîrtos Apor Iştvan, ci fiind că nu acătare carte adusese de ia împăratul gubernatonului şi celor ce ţinea cu Apor, nu mult s-au băgat în samă; dară eu, ca ispravnicul Maramurăşului, destul baiu am avut cu dînsul pentru că românii din Maramurăş cu rîvnă ca aceaia au fost asupra lui < măcar că eu destul i-am desmîntat dela cugetul lor) de, de ar fi mers în Maramurăş, l-ar fi omorit, şi mă temeam să nu scornească duşmanii
216
miei că eu am făcut se-1 omoară." Muncăceanul acesta au fost episcopul Iosif de Caraellis, pentru că el 8 scrie: „în luna lui avgust din anul 1693 au scris mie protopopul din comitatul Crasnei cu 16 preoţi româneşti închinîndu-se cu toţii mie."
Constantin Cantemir, domnul Moldovei, mult au smintit cu pizma carea necurmat o au avut asupra lui Constantin Brancovan, domnului muntenesc, tătuşi vrednic se judecă a fi ca se i se pună aci viaţa pe scurt, precum o au scris aceaia fii ul lui cel mai tiner, Dimitrie Cantemir8 zicînd: „Constantin Cantemir cu porecla cel Bătrîn, mai în opt ani prinţul Moldovei, /după ce s-au omorit tată-său, Theodor Cantemir, de tătarii din Bugeac, au trecut tiner în Polonia şi au slujit 17 ani în oastea crailor, Vladislav şi Cazimir; unde arătîndu-şi vitejia fu făcut coloneii de craiul Cazimir. Făcîndu-se pace între sveci şi între poloni au trecut în Valahia la prinţul Grigorie (nu Gheorghie) Ghica şi s-au făcut ceauş de spătariu. Cînd s-au lăsat dintîiaş dată Grigorie Vodă de turci şi au trecut la nemţi, spre norocul său trecuse de la dînsul la Evstatie Dabigea în Moldova, carele l-au dăruit cu deregătoria carea o avusese tată-său, Theodor Cantemir, adecă cu părcălăbia despre codri şi curînd dup-aceaia l-au făcut vornic de Bîrlad. Tot aceasta deregătorie o au ţinut şi supt Duca Vodă, următo-riul lui Dabigea. Şi după ce au aşezat rescoala ce se făcusă asupra lui Duca Vodă, s-au făcut cluciariu mare, apoi cînd au mers Mahomet IV asupra.Cameneţului, s-au făcut povăţuitoriu oştilor moldoveneşti. Măză-lindu-se Duca Vodă, supt Petriceiu Vodă încă tot aceaia deregătorie o au avut, şi mîntuind pe ţiitoarele împăratului turcesc de mînile polonilor, mare recomîndare i-au făcut votavul jugăniţilor, şi viziriul încă i-au făcut nădejde de a dobîndi cu vreme domnia ţerei. După ce au trecut Petriceiu Vodă din bătaia de la Hotin la poloni, lui Dimitrie Cantacuzen, urmă-toriului lui, încă mare slujbă i-au făcut, trăgînd pe moldoveni spre partea lui, pentru carea l-au făcut serdariu mare, carea deregătorie o au ţinut şi supt a doaoa domnie a lui Duca Vodă. Ci dosădindu-1 după aceaia Duca Vodă, au trecut în Valahia la Şerban Cantacuzenul Vodă. După ce au prins leşii pe Duca Vodă, Constantin Cantemir iarăş s-au înturnat în Moldova, şi măcar că au învins pe poloni, prinţul cel nou, Dimitrie Cantacuzenul, şi pre-ascuns şi aiavea îi întindea laţuri, ba, ce e mai mult, Dimitrie Cantacuzenul au dat 30 de pungi de bani seraschi-rului Soliman ca se-1 potoapă pentru o necuvioasă pricină; ci seraschirul
217
însuş au descoperit lucrul şi Constantin Cantemir iarăş au fugit în Valahia, de unde arătîndu-şi nevinovăţia, seraschirul l-au pus domn în Moldova. Cu vreme iarăş ş-au arătat vitejia în bătaia de la Boian, unde aşa s-au luptat cu polonii de mare laudă au dobîndit de la turci. După ce au domnit Constantin Cantemir şepte ani şi ncao luni în Moldova, au murit în 23 martie din anul 1693, lâsînd după sine doi feciori, pre Antioh şi pe Dimitrie, şi doao fete, pe Ruxanda şi pre Elisabeta."
Despre moartea lui Constantin Cantemir aşa scrie avtorul Vieţei 219 lui10: „în iarna ce au urmat după vara din anul / 1692, pe Constantin Cantemir îl durea măruntările şi de-abea se rădicasă din boală, cînd auzînd de vestea lui au sosit în laşi trei patriarci: lacob din Ţarigrad, Gherasim din Alexandria şi Dositheiu din Ierusalim. Acestea, la începutul Păresimei, au slujit în beserică prinţului de la Bârnăuşi, la carea slujbă fiind de faţă prinţul aşa au slăbit de-abea l-au dus şerbii în poiata, în carea i-au ospătat, se le dea bineţe. Şezut-au şi el cu dînşii la masă, dară îngreuindu-i-se boala, au lăsat cu dînşii pe fiiul său, Dimitrie, şi el cerîndu-şi ertăciune, s-au dus în chilia sa. Patriarcii isprăvind prînzul, s-au dus la sălaşurile sale. Prinţul avea ameţeală şi apoplexie de-a stînga, carea i-au întunecat ochiul cel stîng. Drept aceaia au chiemat Ia sine pe Sava, mitropolitul Sucevei, şi în trei ceasuri s-au gătit la moarte, în 13 martie de cătră zio ş-au perdut vederea ochiului stîng şi cu cel drept de-abea cunoştea pe fiiul, fata, şi prietenii săi. Ştiind acuma că i se apropie ceasul, au chiemat Ia sine pe ginere-său, Lupul, feciorul lui Bogdan, pe Gheorghie Rosset, vistieriul cel mare, pe celalalt ginere, Mihail Racoviţa, spătariul cel mare, carele au domnit după aceaia în Moldova, şi pe toţi boierii de divan şi numerînd (cum putea vjbrbi) vredniciile sale şi cîte au suferit pentru ţeară, i-au dojenit se aibă grijă de ţeară ca se nu se turbure după moartea lui zicînd: « Fraţilor şi patrioţilor! Strîngeţi-vă şi alegeţi voao domn sau pre unul dintre fiii mei, sau, de vi se vor părea acestea prea tineri de a putea domni, pre acela pe carele îl veţi judeca mai vrednic, ca, mai nainte de a muri, se poci vorbi cu dînsul şi a-i spune cele ascunse ale Moldovei, şi voi se vă dobîndiţi iarăş credinţa de a vă alege singuri domn şi stăpînitoriu.»
Boierii mergînd în poiata în carea se ţinea divanul.....au ales domn
pe Dimitrie Cantemir, şi tată-său bucurîndu-se şi învăţîndu-1 cum să se poarte au murit în vîrstă de 66 de ani şi s-au astrucat în Mînăstirea Mira
carea o făcuse tată-său, Theodor, în ţinutul Putnei, şi el o înzăstrasă, petrecîndu-1 prinţul Dimitrie cu trei patriarci şi cu toată boerimea." Dară ce s-au întîmplat apoi cu Dimitrie Cantemir, s-au zis mai în sus din Istoria Băiăcenească.
1 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. 2 Filstih apud Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 345.3 Engel, l.c, 346. * Codex Balacianianus, l.c.5 Gebhardi in Hist. Hung., 220 part. 3, p. 322.e Katona mEpit. chronologica / ad ann. 1693.T Bethlen Miclos â Kezzel irt maga eleteben ad h.a. 8 Eppus Iosephus de CameUis in suo Diario. 9 Demetrius Cantemir in Hist.Osm. regni, lib. 4, c. l,nro. 106, in Notisad vocem Cantemir.10 Au-thor Vitae Constantini Cantemir, cap. 9, in fine.
Anul 1694. Despre Ardeal la anul de-acum aşa scrie Cerei Mihaiu1: „Noi cu domnul Apor Iştvan merserăm Ia adunarea din Murăş-Oşorheiu; acolo l-au făcut commisariu preste ţeară; drept aceaia de-acolo venirăm în Sibiiu la luarea de samă. Aci ne-au venit veste că tătarii au năvălit în Ciuc, carea năvălire aşa s-au întîmplat. în Ciuc s-au fost rînduit patru compăgnii nemţeşti spre ernat, dară secuii din Ciuc n-au voit aceaia ci au trimis pe Şandor Ianoş carele au şi pricinuit robia Ciucului, pe Deac Tamâş şi pe Ciato Ianoş la domnul Apor Iştvan în Sibiiu, ca se lucre la generariul Veterani se nu se trimită nemţi în Ciuc, şi făgăduiră şi generariului şi domnului Apor, vro cîteva sute de galete de ovăs. Domnul Apor Iştvan vorbi cu generariul şi acesta plini voia secuilor, dară zise cătră Apor Iştvan: « Domnule tată! (aşa chiemîndu-1), bagă de samă că nu vor fi nemţi spre ernat în Ciuc, dară aşa să se păzească plaiurile ca se nu se întâmple vre o năvălire de cătră Moldova, că, de se va întîmpla, zeu, domnia-ta vei da sama înaintea împărăţiei, nu eu». Pogorîndu-se domnul Apor de la generariul, fiind şi eu de faţă, zise cătră Şandor Ianoş: « Bade! eu am isprăvit treaba la generariul, de nu vor fi în Ciuc nemţi, ci, te rog, pentru Dumnezeu, aşa se luaţi sama, ca se nu se întîmple ceva reu, că zeu, v-or spînzura». Şandor Ianoş îi res-punse: «Lasă pe mine, că de se va întîmpla pagubă despre tătari, se cadă capul mieu pentru dînsa; pentru că necurmat avem poşte sau călăraşi în Moldova». Aşa înturnîndu-se ei în Ciuc, fiindcă neaoa era foarte mare, nu mult au gîndit, ci simbria străjarilor o au mîncat ei, şi numai pe cei şchiopi şi sluţi i-au trimis Ia strajă, fără de arme, de la carii
218
219
nu avea ce se tragă. Pe călăraşi încă nu i-au trimis mai încolo de Coman-falva, şi cu aceaia s-au înturnat la Şandor Ianoş, ce le-au minţit oamenii lui vodă din Moldova şi el toate le-au crezut.
Iară prinţul Moldovei de-atunci, Constantin Duca, era mare pro-tivnic Ardealului, pentru aceasta polonii (în anul 1684) venind fără de veste asupra tătîne-său, l-au prins şi l-au dus rob în Polonia, iară doamna lui Duca Vodă sîrguindu-se pentru slobozirea bărbatului său şi tocmin-du-se cu leşii în treizeci de mii de galbini, au trimis din Ţarigrad pre un 221 şerb de frunte al său cu banii şi cu vro cîteva părechi / de pei alese de soboli şi cu foarte formoşi paripi ca se meargă prin Ardeal în Polonia şi se rescumpere pe Duca Vodă. Ci întraceaia Duca Vodă au murit în robie, iară Telechi Mihaiu carele pururea rîvnea haramurile, pe prinţul Mihail I Apafi la atîta l-au adus de au oprit pe trimisul doamnei şi au luat banii cu toate celealalte de la dînsul, zicînd că vor fi buni se plătească cu dînşii haraciul Portei. Ci Telechi Mihaiu toate le-au ţinut pe sama sa. prinţului numai un cal i-au dat din toate, cîte răpise; şi ca se nu se vadă numai sîngur a Ie răpi, dat-au şi lui Secheli Laslo, lui Nalagi şi Iui Apor Iştvan nişte lanţuri de aur şi alte nemicuri dintrinsele. Constantin Duca şi mumă-sa destul le-au cerut acestea toate înapoi de la Ţeara Ardealului, ba şi de împăratul Leopold I rugîndu-se. acesta încă mai adeseori au poruncit pentru dînsele, dară nu le-au putut scoate din mînife lui Telechi şi pretenţia este pînă astăzi, pentru că ţeara neluînd dînsa banii şi nefolosindu-se cu ei, nu se ţine detoare se-i plătească. Drept aceaia Constantin Duca fiind român ţiitoriu aminte, au vrut să se izbîndească de pre ţeară pentru bustuşagul şi paguba ce s-au făcut casei sale şi el au fost unul dintre cei ce au îndemnat pe tătari se vină se robească, şi pe secuii din Ciuc tot cu minciuni i-au ţinut se nu se teamă de tătari. Almintrelea el, cînele, de-ar fi fost bun creştin, lezne ar fi putut da de ştire şi atîtea mii de suflete creştineşti n-ar fi căzut la amară robie." Pîn-aci Cerei Mihaiu, ci eu întreb, care au fost mai mare cîne şi mai reu creştin, cel ce n-au făcut de ştire că vin tătarii, sau cei ce au răpit averea lui Duca Vodă şi pre el l-au năcăjit prin aceaia de au murit în robie.
Despre Ţeara Românească preavestitul Enghel2 scrie aşa: „în primăvara din anul 1694, nevestei ceii tinere, prinţessei din Moldova (Măriei Brancovan) i-au venit dor din lăuntru de părinţii săi. Drept aceaia bărbatul eii, Constantin Duca, o-au trimis în Valahia se-si vadă
părinţii, cu muma lui, doamna Anastasia, muierea lui Duca Vodă, cu stolnicul Vasilie şi cu alţi boieri. în 13 maiu au sosit în Bucureşti, a doaoa zi au venit un aga şi au adus caftan nou lui Brancovan despre partea viziriului Ali-başa carele s-au pus în locul măzălitului viziriului, Mus-
tafa-başa......în vara din anul 1694 hanul tătăresc au trecut prin Moldova
şi au agiuns la otarul Valahiei,în 20 iunie, mai nainte de a-i prinde de veste. 222 Tocma atunci era vremea secerei şi / ţeranii auzind de venirea tătarilor au fugit, lăsîndu-şi holdele nesecerate, cu mare şi nespusă pagubă; iară prinţul au trimis cu daruri şi cu zăhărea înaintea hanului la Daia, şi el au remas se apere plaiurile Valahiei de cătră nemţi. După ce au trecut tătarii, în 10 avgust, prinţul Brancovan au eşit din Bucureşti şi s-au tăbărit cu ostile sale la Tîrgoveşti. în Tîrgoveşti casele cele domneşti era pustie de 35 de ani, adecă de pe vremea lui Mihnea (sau Mihail VI) Vodă. Constantin Vodă au trebuit se-şi ceară slobozenie ca se le direagă şi se şadă întrînsele, şi în 15 avgust din 1694 au putut întră în iale» pentru a cărora ispravă pe luătoriul de samă, Mihail Cantacuzenul, l-au dăruit cu caftan. Vara, almintrelea o au petrecut prinţul pre la mînăstiri şi în Brîncoveni, apoi s-au întors în Tîrgoveşti şi de-acolo, în 20 octomvrie, au mers la Bucureşti."
Despre Moldova numai atîta scrie preavestitul Enghel3: „în 6 octomvrie din anul 1694 polonii au risipit o samă de turci la Cameneţ". Iară despre lucrurile din Ungaria, Ştefan Catona* scrie precum urmează: „După ce au trecut duxul de Croi în slujba leşească asupra svecilor, povăţuirea oştilor împărăteşti asupra turcilor iarăş s-au încredinţat generariului Caprara carele fiind b61nav şi slab de bătrîneţe, numai în 5 septemvrie au mers la oastea de supt Petrovaradin. Viziriul cu turcii se tăbărise Ia Salanchemeni şi făcîndu-se mai îndrăzneţ pentru că Caprara nu se mişca, s-au apropiat şi au început a bate tabăra împărătească de opt laturi. Se vedea că aceia vor fi biruitori carii vor suferi mai bine mutarea aerului. Turcii au fost cei dintîiu carii n-au putut suferi frigul, drept aceaia în sfîrşitul Iui septemvrie, noaptea, au fugit, după ce au perit în 22 de zile 15.000 dintre sine. Depărtîndu-se turcii, Giula încă s-au închinat împăratului Leopold I, şi frica Ardealului despre partea aceaia s-au îmicşorat. Darogi, generariul lui Techeli, vezînd nenorocirea domnului său şi urîndu-se a mai petrece cu turcii, încă au aprins cetăţile
220
221
Palanca-Noao, Rama, Fedislavia şi Galambdţul, care era ale lui Techeli şi au trecut la Veterani, generariul nemţesc." Aşişderea scrie Ghebhardi 5.
1 Cserei Mihâly az Erdelyi Historiâban ad h.a. 2 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 346 seq.3 Idem Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 286. 1 Katona in Epitome chron. ad ann. 1694. 5 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 322./
223 Anul 1695. La anul acesta scrie preavestitul Enghel1, precum urmează: „în 7 ianuarie din anul 1695, au murit Ahmet II şi i-au urmat Mustafa II carele îndată ş-au băgat în cap se-şi arate vitejia asupra oştilor împăratului Leopold I. Lui Constantin Brancovan încă de cu iarnă i-au venit poruncă se meargă la Cladova se întărească cetatea, ca se o poată apăra romînii. Cu vro cîţiva ani mai nainte asemănă poruncă venise, ci atunci perzînd turcii, ei o-au stricat şi ars cînd fugea îndărăpt. Atunci fiind iarnă şi calea rea şi lipsind notreţul, numai pe Cornea Brăilul, banul Craiovei, l-au trimis vodă la întărirea cetăţei aceiia. La sultanul au mînat Brancovan pe vornicul Constantin şi pe Dumitraşco Carama-leul să se roage ca pe el se-1 lase se remînă acasă. Ci viziriul cu chiaia Iui, nu numai au împedecat dobîndireacererei aceştiia,ci încă au poruncit lui Brancovan ca se trimită multă zăhărea la Cameneţ. Iară el s-au folosit cu întîrzierea pînă la Paşti, în 24 martie, după cărindariul cel vechiu. în 8 aprilie au nimerit un aga cu noao poruncă; drept aceaia au pornit o parte de zăhărea cătră Cameneţ şi el au mers pre la Podloş, la Brîncoveni, dară cît au putut mai încet. La Brîncoveni i-au venit veste că pe viziriul l-au sugrumat, din porunca împăratului şi trupul lui l-au lăsat ne-ngropat vro cîteva zile în Orliţă. Viziriul Mehmet-başa, carele i-au urmat şi chiaia lui erau oameni mai buni şi au îngăduit de vodă au plătit zăhăreaoa ce trebuia dusă în Cameneţ, cu bani, ca se nu se asuprească ţeara cu purtarea eii. Deci vodă încă s-au dus la Cladova şi au început a o zidi, dară nu mult au zăbăvit acolo, ci lăsînd pe stolnicul Radul Izvoreanul şi pe Radul, feciorul vornicului Hriza, ca se isprăvească lucrul, el s-au dus la tabăra de la marginea Ardealului. Aci au gonit pe prădătorii Ardealului şi ai Valahiei şi au prins pe votavul lor cu 50 lîngă el şi pre unii i-au spînzurat, pre alţii i-au trimis la ocnă.
Brancovan însuş nu avea grijă de a se împrotivi cu nemţii (pentru aceste s-au şi făcut prinţ de împărăţia romanilor, în 30 ianuarie din anul 1695), ci îmblînd pe la mînăstirile Tismana, Hurez, De-un-Lemn şi Argiş cu toată familia şi curtea sa, se desfăta în poiata cea domnească de la Tîrgoveşti.
într-aceaia hanul Selim Gherei după multe porunci ale sultanului turcesc, au trebuit se treacă prin Valahia, la Bălgradul din Serbia fără de voia lui şi cu mai mică putere; pentru că cozacii ajutaţi de ruşi, acasă îi sta în spate. Venit-au hanul în Valahia fără de leac de veste, căruia 224 i-au trimis întru întîmpinare / pe serdariul Vergo şi pe Ia mân di ca se nu pustîească ţeara, căutînd la serăcia eii. Ci tătarii, după obiceiul lor, cerea cortele, zăhărele şi daruri, şi trăgîndu-se la tăul de cătră Dunăre, au venit la satul Comoşteni, lîngă rîul Giului, unde şi mai apriat au înţeles ce fac ruşii cu cozacii. Sultanul Galga drept aceaia cu o parte a tătarilor s-au înturnat la Crim, iară hanul au trecut Dunărea pre la Diiu şi s-au dus la împăratul turcesc, la Bălgrad. Pîrile cele multe, ce mergea asupra Iui Emeric Techeli, şi care le întărea Brancovan, au făcut de Techeli au venit în disgraţiă la împăratul turcesc, şi cînd au mers cu curuţii săi să se împreune cu turcii asupra nemţilor, împăratul au poruncit de l-au prins şi dinpreună cu muierea şi cu vro cîţiva şerbi ai lui l-au trimis rob la Ţarigrad, carele dup-aceaia surgun au şi murit (în Nicomedia), în 13 septemvrie din anul 1705. Pe curuţii lui Techeli i-au trimis sultanul la Brancovan se-şi ceară slujbă sau loc unde să se aşeze cu lăcaşul, ci Brancovan le-au spus că nu are op de dînşii; şi aşa s-au stîns, de sine îmblînd (precum scrie Radul Grecean) ca şi nişte câpchii.
într-aceaia sultanul au luat Lipova şi au ţinut bătaia cea cruntă cu Veterani. în zădar s-au trimis (precum zice Grecean) împrotiva lui Veterani Mahomet bei-oglu şi beglerbegul din Rumili, că s-au gonit îndărăpt cu capetele sparte; pentru aceaia au mers însuş sultanul asupra lui, care lucru Veterani nu l-au ştiut, că de l-ar fi ştiut nu s-ar fi slobozit la bătae. Tătuşi ostaşii împăratului Leopold I s-au bătut ca leii în 4 ceasuri şi turcii ş-ar fi perdut inima cu totul de nu ar fi rănit pe Veterani o gloanţă; dară rănindu-1 şi neputînd sta în frunte, ostaşii au fugit şi sau s-au tăiat sau s-au prins. Unde au picat Veterani nu s-au putut ştt, însuş turcii mărturisesc că de n-ar fi căzut Veterani, ar fi învins pe turci. Căzut-au dintre turci Şâin-Mehmet-başa, cumnatul sultanului,
222
223
Mahomet-bei-oglu, beglerbegul din Rumili, şi alţii mulţi din cei de frunte. Numai că au fost de faţă sultanul şi hanul au ţinut pe turci de n-au fugit, că au poruncit sultanul că pre aceia, carii vor fugi, îndată se-i tae tot fărîmi. Turcii mai pre urmă au aprins Logpgiul şi Caransebeşul, apoi s-au întors prin Valahia se treacă Dunărea pe la Nicopoiu." Aşişderea scriu Cerei Mihaiu2, Catona3 şi Ghebhardi 4.
Tot preavestitul Enghel, după ce au scris cum au trecut împăratul Mustafa II cu oastea sa prin Valahia şi cum i-au eşit / Brancovan înainte şi l-au petrecut, zice: „La Turnul fiind Brancovan, ca se-şi arată dragostea cătră Casa Austriei, au rescumperat mulţi nemţi din robia turcilor şi a tătarilor, între carii au fost şi împărătescul commissa-riu de harţ, Ioann Huber, cu mai mulţi offiţeri. De la Turnul au pornit Brancovan în 7 octomvrie, şi pe 14 octomvrie au fost în Tîrgoveşti şi mai pre urmă au mers la Bucureşti, unde au vestit fermanul cel despre întărirea domniei sale, în adunarea ţerei, între datul cu tunurile."
Despre Moldova vorbind mai zice acelaş Enghel6 că în anul 1695 Constantin Duca, domnul Moldovei, încă ar fi mers cu turcii în Ungaria, dară mie nu mi se vede a fi putut el face aceasta, pentru poloni carii îi sta în coaste a . Zaluschi6 scrie că în luna lui martie din anul acesta, tătarii au năvălit în Russia şi că domnul Moldovei au trimis sol la seimul leşesc, dar aceaia nu o scrie, pentru ce l-au trimis.
Prelaţii şi unii dintre boierii ungureşti, carii ţinea cu patriarhul Romei, neputînd suferi privilegiurile ce se dăduse în anii trecuţi, 1690 şi 1691, neamului illyricesc, începuse a le călca pre acelea şi pre illyri în multe a-i vătăma. Drept aceaia împăratul Leopold I, în 4 martie din anul acesta 1695, numitele privilegiuri de nou le-au întărit şi mai pre larg le-au tîlcuit7 zicînd: „Ale cărora umilite cereri, noao cu umilinţă făcute şi arătate, şi credincioasele slujbe ale numitului poporului rasţian, care ei vitezeşte le-au făcut asupra protivnicului celui de obşte al creş-tinătăţei, şi cu multă vărsare de sînge le-au pecetluit, milostiveşte soco-tindu-le şi milostiveşte şi crezând că vor fi statornici în credincioşire (pînă la altă poruncă şi orînduială a noastră carea se va da, după cum vor fi vremile), milostiveşte am otărit ca arhiepiscopul mai sus numit
a Observaţia lui Şincai este îndreptăţită pentru că nu Constantin Duca a mers cu turcii în Transilvania, ci Constantul Brincoveanu.
(Arsenie Cernovici) se aibă şi cinstea cea veche şi toată puterea (de cumva i se cuvine, după cădinţa şi obiceiul legei lor) de a pune episcopî de legea sa şi episcopii prin el puşi iară, anume cinstiţii: Isaia Diacovici al Temişoarei, al Ienopoiului şi arhimandritul Cruşedoliului, Ştefan Metoviaci al Carloştadiului şi al Zrinopdmlui; Evthimie Drobniac al Seghedinului, Evthimie Popovici al Budei şi al Albei-Crăeşti, Evthimie Tetovaci al Mohaciului şi al Sighetului, Spiridon Stibiţa al Verşăuţului şi Efrem Beniamin al Orăzei şi al Agriei (adecă pe carii noi, prin puterea acestora, milostiveşte îi lăsăm şi suferim) prin eparhiile lor rînduite, 226 adecă prin acelea, în care au descălecat / şi s-au aşezat cuvios numer de familii rasţiene sau sirbeşti, din bunăvoinţa canţelleriei noastre ceh de harţ, după ce au scuturat jugul turcilor, cum s-au zis, şi au trecut în slujba noastră, se poată nesmintiţi plini cele sufleteşti, a îndrepta pe cei păcătoşi şi a-i pedepsi după vinele lor, a lua veniturile patrahirului şi ale besericilor, în cît li se cuvin, după legea şi obiceiurile lor şi a-şi face toate deregătoriile (tătuşi fără de scăderea şi vătămarea prelaţilor noştri şi a besericei ceii catholice) şi mai pre-urmă tot poporul se poată avea slobodă deprindere în legea şi credinţa sa în toate cetăţile, oraşele, satele de margini şi ţinuturile noastre; adecă în locurile acelea, care li s-au dat lor prin cancelleria noastră cea de harţ, măcar unde, fără de vre o frică, primejdie şi vătămare a trupurilor şi averilor sale, şi să se poată folosi cu scutinţa de dijme, după decretul V al craiului Mathia, articulul 3, şi decretul II al craiului Vladislav, art. cel de pre urmă, carea dijmă numitul norodul sîrbesc se-o întoarcă şi se-o dea pentru hrana şi pentru lipsa episcopilor celor de legea lor, nestîndu-le împrotivă orice împede-cări de prelaţii noştri sau de deregătorii cămărei crăeşti puse."
Scrisoarea 8 carea s-au dat la commissia cea din anul 1753 ca se arate că episcopul de la Arad nu are vre-o cădinţă a porunci românilor celor din comitatul Binarei, se nevoeşte a arăta că prin Oradea de-aci se înţelege Petrovaradinul, ci eu las că Efrem Beniamin carele se numeşte aci, au fost episcop în Oradea-Mare şi în Agria, dară numai preste sirbii cei din şi de lîngă cetate, nu şi preste români, pentru că preste românii din comitatul Binarei, atunci poruncea Theofil, mitropolitul Bălgradului din Ardeal, cum se va arăta Ia anul viitoriu. Afară de acestea, în tot diplomatul acesta numai despre sirbii cei veniţi se vorbeşte, nu pot drept aceaia episcopii cei sirbeşti pofti vre o cădinţă preste romînii cei din
224
225
Bănat şi din Ţeara Ungurească, carii cu mult mai nainte au moştenit locurile acestea, de cît sirbii.
1 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 347 seqq. 2 Cserei Mihâly â Kezzel irt Erdityi Historiâban ad h.a.3 Katona in Epitome chron. ad h.a.4 Gebhardi in Hist. Hung., part. III, p. 322 seq. 6 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 286. ' Zaluski, p. 1523. 7 Diplomatarium nationis illyricae, part. II, p. 5 seq. " Replica data commissioni de anno 1753.
Anul 1696. La anul acesta scrie Ghebhardi1 precum urmează: „în anul următoriu, 1696, Mustafa II se grăbea asupra Ardeaului; / ci Frideric Avgust, electorul Saxoniei, l-au tras de la calea Ardealului ocolind Timişoara, carea ocolire o au lăsat, cît s-au apropiat Mustafa cu oastea sa, şi i-au eşit înainte. Drept aceaia Mustafa II s-au apucat de şanţurile împărăteşti ce era făcute de Olâş, dară fără de noroc că n-au putut birui, măcar că pusese 3.000 de ai săi dindărăpt se tae pre cei ce vor fugi, precum i-au şi tăiat de vro cîteva ori. Almintrelea bătaia aceasta au remas îndoită şi biruinţa nu s-au plecat spre vre-o parte, că atîţa au căzut despre una, cîţi despre alta, pînă ce au venit timpul de îmbe ostile s-au dus la ernat. Banul Croaţiei Battiani au luat Urandgraţul şi alte cetăţi din Bosnia. Prinţul Ardealului, Mihail II Apafi, fiind tiner au trebuit se lase Ardealul împăratului Leopold I, dintîiaş dată numai pînă ce se va face pace cu turcii, iară apoi în vecie, pentru 10.000 de florinţi. Trebuit-au el se dea afară şi fermanul prin care se întărise prinţ Ardealului. Şi aşa au venit iarăş Ardealul la  Coroana Ungariei.** Aşişderea scrie Ştefan Catona 2. Ci mai pre larg scrie preavestitul Enghel3 zicînd: „în 10 fevruarie din anul 1696, gătindu-se turcii de nou asupra nemţilor, au aruncat pe Ţeara Românească afară de o sumă mare de bani, multa zăhărea ca să se poată apăra Bălgradul şi Timişoara. Un aga agi ungea pre altul ca se scoată cele poruncite, ce cu atîta pripă nu s-au făcut vreodată; greutatea carea o purta mai naintre trei teri, fiind că Ardealul acum era împărătesc şi Moldova suptă de poloni şi de tătari, o sîraţea numai Valahia. Prinţul destul au arătat Portei că ţeara se sereceşte şi toţi lăcuitorii vor pribegi, dară nu l-au ascultat, şi au trebuit toate se le plinească. La aceasta s-au adăogat că ginere-său, Constantin Duca, domnul Moldovei, s-au măzălit, carele vrea se arate
că el s-au cerut la odihnă, pentru năvălirile polonilor şi ale tătarilor în Moldova, ci lui Constantin Brancovan nu-i era la inimă măzălirea lui, bine ştiind că turcii nu se uită la nenorocirile oamenilor, ci în toate îi vinovăţesc. Tătuşi atîta au făcut Brancovan, de ginere-său s-au priimit cu cinste şi au putut petrece în Ţarigrad ca un privat. Următoriul lui Constantin Duca în Moldova au fost Antioh Cantemir dintro familie ce pururea au pizmuit casei lui Brancovan."
Ci pricina măzălirei lui Constantin Duca, aşa o scrie istoricul bălă-cenesc 4: „Doamna lui Constantin Duca, Măria, mărindu-se şi sume-ţindu-se că are pe tată-său domn muntenesc, au început a necinsti şi a 228 batjocori pe jupînesele / boierilor cu multe vorbe rele, şi întro zi de Paşti venind o jupîneasa cu işlic, după cum le este obiceiul muerilor boereşti a purta pe cap, la doamna Măria, aceasta i-au luat işlicul din cap şi l-au băgat în foc, zicînd că numai doamnelor se cade a purta işlic, iară nu şi jupîneselor. Aceasta vezînd boierii s-au scîrbit foarte tare şi au făcut jalbă la împărăţie şi împărăţia au măzălit pe Constantin Duca şi au pus domn pe Antioh, feciorul cel mai mare al lui Constantin Cantemir."
Merge mai încolo Enghel şi zice: „Pre 15 zile ale lui maiu, Brancovan gătise toate cîte fusese poruncite lui de la Poartă, ci de-abea agiunsese la Obileşti, satul său, să se odihnească, şi iată, sosi Mehmet-aga, vene-ţianul cel turcit, cu poruncă se adune în magazinurile de Ia Bucureşti şi de la Tîrgoveşti, 100.000 de chile de bucate, că prin Valahia va se năvălească armada turcească în Ardeal. Dară nemica s-au ales din năvălirea aceasta pentru că armada nemţească ocolise Timişoara şi amînînţa şi Bălgradului din Serbia, spre a cărora apărare au trebuit se meargă turcii. Hanul încă au fost chiemat la oastea turcească, dară el avînd de a face cu ruşii şi cu cozacii, numai pe Gzal-Agasi din Bugeac l-au trimis cu o samă de ostaşi carii încă nu s-au îndestulit cu leafa ce li s-au dat, ci tare au prădat Valahia. După noao poruncă a sultanului Mustafa II, Brancovan, în 11 iulie, după cărindariul cel vechiu, au trecut la Tîrgoveşti şi s-au tăbărit în preajma Ardealului. Mai trecut-au prin Valahia cu Şâi-Pasu-Gherei, feciorul hanului, şi alţi tătari, carii aşişderea au stors ţeara, şi feciorul hanului poftind daruri ca ale tătîne-său, în 10 avgust au trecut Dunărea cătră Bălgrad.........
în 23 iulie, după cărindariul cel vechiu, au sosit sultanul la Bălgrad şi s-au sfătuit se ocolească Petrovaradinul; ci fiind că nemţii bătea
226
227
Timişoara, au alergat spre mîntuirea eii, în 27 iulie. Nemţii, supt povă-ţuirea lui Frideric Avgust, electorului din Saxonia, i-au eşit înainte. Turcii întorcîndu-se la meşteşugurile din anul trecut, au mers preste o samă de nemţi la Tisă, ci acestea s-au tras îndărăpt ca se tragă pe turci spre sine, se-i poată încungiura armada cea mare; dară şi turcii s-au tras îndărăpt şi s-au închis între carre. în 26 avgust s-au făcut mare bătae şi pe nemţi noaptea i-au împedecat de n-au învins. Fiind că nemţii prin strămutarea de 20 de zile mai sfîrşise zăhăreaoa şi gîndind că turcii vor eşi dintre carre şi-i vor goni, s-au tras de la locul bătăei, ci turcii încă s-au tras înapoi şi aşa biruinţa nu s-au ştiut, a căriia părţi au fost. Dintre turci au căzut / fratele viziriului celui mare, al lui Mustafa-başa şi- Greceariu-başa cu mai mulţi başi; dintre nemţi, generării Haisler şi Bolond. Sultanul în 28 avgust au trecut Dunărea, la Bălgrad şi de-acolo privind vro cîteva zile ce fac nemţii, după ce au înţeles că muscanii au luat Azoful, s-au grăbit la Odriiu ca să se gătească, pre anul viitoriu, să se izbîndească despre muscani. Iară Brancovan petrecînd culesul viilor la Piteşti, în 28 octomvrie au trecut pre Ia Tîrgoveşti, Ja Bucureşti, unde ău trebuit se plătească banii ce se poftea de mai mulţi agi turceşti.
Tot întru acesta an s-au isprăvit zidul de la mînăstirea Rîmnicului cel de groaza tătarilor făcut, Ia a căruia zidire iarăş mult au dat spătariul Mihail Cantacuzenul. La Buzeşd încă au făcut Brancovan mînăstire de piatră, în locul ceii de lemn şi în Focşani au dus apă de băut, pe scocuri, cale de doao ceasuri."
Acum viu se arăt ce am făgăduit la anul trecut, cum că românii din comitatul Bihârei şi mai nainte şi pe vremile de-acum, se stăpînea în cele sufleteşti de mitropoliţii Bălgradului din Ardeal, carea zisă a mea cu mai multe argumenturi o-aş putea răzăma şi întări, dară ca se nu mă lăţesc în cuvinte, preste năravul mieu, numai aceasta pun înainte, în anul 1696 s-au typărit ceasloave româneşti la Sibiiu, întru al cărora cuvînt înainte5, se ceteşte: «Cătră prea sfinţitul şi iubitoriul de Dumnezeu, domnul Theofiî, mitropolitul Bălgradului, al Vadului, al Mara-murăşului, al Sălajului»." Vadul aci adus, ce se chiamă ungureşte Rev, este aproape de Aleşd, în comitatul Bihârei, preste.românii din care sat de au stăpînit mitropolitul Theofil, stăpînit-au acela şi preste ceialalţi români din comitatul Binarei, şi aşa Efrem Beniamin, episcopul
cel sîrbesc, nu s-au pus în Oradea-Mare preste români, fără numai preste sîrbi, cum s-au zis Ia anul trecut.
Zisu-s-au la anul 1680, că mitropolitului Varlaam, în scaunul Bălgradului i-au urmat Theofil, dară în care an? Iară despre Theofil acesta aşa scrie Ortul şiprogressul neamurilor din Dachia 6: „Acesta (adecă iezuitul Pavel Barănii, parohul latinesc al Bălgradului), în anul 1696 au îndemnat pre Theofil, arhiereul românilor, ca lăsîndu-se de pizmaticie să se unească cu Beserică Romei." Ci mai pre larg le scrie acestea Samoil Clain de Sad7 zicînd: „întraceaia,în anul 1696, Mihail II Apafi lăsîndu-se de domnia Ardealului, au venit Ardealul supt stăpînirea împăratului Leo-230 pold I, supt a căruia stăpînire au început a înviia catholicii / cei de legea latinească, că mai nainte era foarte goniţi şi preoţi aiavea a avea încă nu se suferea. înse mare price era între acatholici şi între catholici, la carea religie se fie deregătoriile cele mai mari ale ţerei. Acatholicii poftea se fie la ei că sînt mai mulţi, iară catholicii mai puţini. Pre acea vreme era în Ardeal thesaurariu crăesc comitul Ştefan Apor, catholic foarte bun. Cu acesta împăratul osăbită correspundere avea, îndemnîn-du-1 ca se lucreze se crească religia catholicească. Acesta au înştiinţat pre împăratul despre statul românilor carii nu sînt streini, să se unească cu catholicii cei de legea latinească şi să se numere între catholici, numai împăratul se binevoiască a-i face părtaşi tuturor privilegiu rilor cu care se folosesc şi se vor folosi catholicii de legea latinească. Românii din Ardeal pre acele vremi, precum nu era uniţi cu latinii, aşa nu era mult despărţiţi de dînşii; pentru că făcîndu-se mai toţi ungurii, secuii şi saşii din Ardeal, între carii trăia românii, sau calvini sau sociniani sau luterani, nu ştiia ei ce sînt catholicii de legea latinească, fără numai cît auzea de la acatholici hule despre ei. Pentru aceaia românii într-acele turburate vremi se nevoia se ţină credinţa carea de Ia început o au luat şi carea beserică, sfintele săboare a toată lumea şi ss. părinţi au învăţat-o. Se sfădea grecii cu latinii pentru credinţă, iară românii nu ştiia de acele prici ale lor, ci cum am zis, petrecea întru credinţa şi învăţătura creştinească carea moşii şi strămoşii lor de la începutul besericei creştineşti o-au luat. Toată grija lor era ca se nu slăbească, ori pentru goanele ce păţea ori pentru neştiinţă, se cadă în eres.
Drept aceaia împăratul Leopold înştiinţîndu-se de statul românilor din Ardeal, în anul 1696 au dat o scrisoare, cum românii din Ardeal,
228
229
de vor vrea a se uni cu vre o religie din cele patru priimite în Ardeal, adecă ori cu catholicii de legea latinească, ori cu calvinii, ori cu luteranii, ori cu socinianii sau unitarii, se aibă acele privilegiuri şi scutinţe care are acea religie, cu carea se vor uni, sau, de nu vor voi a se uni cu vruna dintraceste patru religii, ci vor mai voi a remînea în statul în care era şi mai nainte, alte scutinţe şi uşurări nu vor avea, ci vor fi cum pînă aci au fost. întraceaia împăratul bine era înştiinţat despre români, că ei nici numerul sfintelor taine, nici cinstea sfintei cruci şi a sfintelor icoane, nici chiemarea în rugăciuni a sfinţilor, nici posturile şi alte rîndueli şi ceremonii besericeşti, nici sfîntă / liturghie nu le vor lepăda, nici le vor părăsi, pentru aceaia bine cunoştea ca ei nici cu calvinii, nici cu luteranii, nici cu unitarii se vor uni.
Resoluţia aceasta a împăratului Leopold I auzînd-o mitropolitul romînilor din Ardeal, Theofil, şi învăţînd de Ia pater Baranii, parohul latinesc din Bălgrad, în ce poate sta această unire cu latinii, carele i-au îlcuit cum că prin această unire, toată rînduiala şi ceremoniile Besericei Resăritului le pot ţinea românii, numai se creadă cum că Beserică tRomei e pravoslavnică şi se mărturisească că patriarhul Romei e urmă-toriu Sîntului Petru, verhovnicului apostolilor, şi drept aceaia cel dintîiu dintre patriarci, că Duhul Sfînt aşa este al Tatălui ca şi al Fiiului şi pe latini se nu-i clevetească pentru că zic că purcede de la Tatăl şi de la Fiiul, că pînea azimă în Beserică Apusului aşa e destulă materie a Prea sîntei Evharistii ca şi pînea dospită în Beserică Resăritului, că cei ce mor în păcate de moarte necăiţi, vor fi în munci vecinice pururea, iară cei ce s-au căit şi nu ş-au plinit canonul, se pot ajuta prin liturghii, rugăciuni, milostenii şi alte fapte bune de credincioşi, ca se dobîndească împărăţia ceriului, precum o au dobîndit sfinţii şi o vor dobîndi şi de-aci înainte cei ce se vor căi adeverat şi vor face destul pentru păcatele sale prin sine sau prin alţi binecredincioşi. Acestea înţelegîndu-le Theofil mitropolitul, au făgăduit lui pater Baranii, că va strînge săbor." Acestea bine le scrie Samoil Clain, numai în hronologie sminteşte, că resoluţia de el adusă, nu s-au dat în anul 1696, ci în anul 1698, cum vom vedea acolo.
Nu aşa scrie Betlen Micloş 8 despre unirea românilor cu Beserică Romei, ci ca un calvin şi cel mai mare protîvnic al catholicilor, zice: „începutul şi pricina unirei aceştiia le-am scris în munca mea cea latinească (carea eu, Gheorghe Şincai, nu o-am putut afla), la care aceasta
încă s-au adăugat, că şi Dindar Laslo s-au lăudat cu numele prinţului muntenesc (lui Theofil), că-1 va măzăli din vlădicie pentru beţie şi pentru aceaia pentru că fiind bolnav cîte o dată au mîncat came şi au îngăduit preoţilor româneşti de s-au însurat a doaoa oară, căruia i-am zis eu, se nu-1 aducă la desnădejduire, că zeu, aşa vom îmbla cu el," adecă> că se va uni.
Despre episcopul cel latinesc din Ardeal, alt calvin, Cerei Mihaiu 9, iarăş nu bine vorbeşte scriind aşa: „Curînd după aceaia au adus în Ardeal, împrotiva diplomatului, episcop latinesc, pre Andreiu Illieş carele 232 fiind născut / din Ciuc, în pruncia sa eşise în Ungaria, Ia învăţătură; acesta adeverat era om slab şi fără de treabă, îi plăcea a bea vinul şi toată Vorba lui sta întru aceaia cum ar trebui să se desrădăcineze eriticii din Ardeal, almintrelea învăţătură nu avea şi păpistaşii se ruşina de lucrurile lui. Nici au putut agiunge la aceaia, la ce gîndea, ca se poată căpăta scaunul arhieresc cu toate moşiile şi vîlvele cele mai de demult, pentru că moşiile mai cu samă era cuprinse de boierii cei de legea latinească şi acestea nu bucuroşi le da, ci i-au dat coşteiul din Vinţii-de-Gios cu satele şi moşiile ce se ţin de dînsul, dară acolo încă nu îndelung au lăcuit, că pornindu-se curuţimea, au fugit din Ardeal."
loann Sobieschi, craiul Poloniei, precum scrie Enghel10 şi Catona11, au murit în 17 iunie din anul 1 696 şi în locul lui s-au ales craiu Frideric Avgust, electorul Saxoniei, carele pentru coroana Poloniei întîiaş dată s-au lepădat de eresul lui Mar tin Luter şi s-au făcut catholic, în Vienna în anul următoriu, 1697.
* Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 323.3 Katona in Epit. chron. ad ann. 1696.3 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 350 seq. 4 Codex ms. Balacianianus ad h.a, 6Praefatio ad Breviarium Valachicum, anno 1696, Cibinii, in Trannia editum. * Or. tus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 7. 7 Samue 1 Klain in ms. Historia ecclesiae Valachicaede Trannia, part.9, § 1. 8 Bethlen Miklos â Maga eleteben ad ann.. 1697. 8Csereî Mihâly szErdilyi Kezzel irt Historiăbanad h.a.10EngelinRecent. His Moid., p. 286.11 Katona, l.c. ad ano.  1 697.
Anul 1697. Despre turci şi despre nemţi iarăş aşa scrie Ghebhardi1: „Sultanul Mustafa II mult se năcăjea pentru doao războae, ce în zădar le făcuse în anii trecuţi asupra nemţilor. Pentru aceaia în tot typul s-au nevoit ca ţerile cele perdute se Ie capete înapoi şi au venit asupra prin-
231
ţului Eugenie din Sabaudia, povăţuitoriului celui de curînd pus preste armada împărătească, cu 135.000 de ostaşi, şi măcar că Eugenie nu avea mai mulţi, fără numai 46.000 de ostaşi şi loc de bătae încă nu avea aşa de-ndămînă ca turcii, sultanul tătuşi n-au ascultat de viziriul Elmas-Mahdmet-başa, carele îl îndemna să se bată cu Eugenie, ci s-au tras se ocolească Seghedinul. Cu cugetul acesta sultanul au trecut Tysa pre la Zenta. Eugenie s-au apucat de turcii cei din coadă şi i-au risipit, ci viziriul n-au vrut să înştiinţeze despre aceasta pe sultanul, ca doară apropiindu-se nemţii îl va putea aduce la aceaia, ca să se lovească cu dînşii. Mai pre urmă au înţeles sultanul că nemţii numai / puţine miluri sînt departe, pentru carea s-au nevoit de cu partea cea mai mare a oştilor au trecut Tysa de-a stingă şi viziriului i-au făcut de ştire că-1 va omori de vor lua protivnicii cît de puţin din bagagiă, şi fiind că aceasta nu se putea încungiura viziriul au judecat în sine că mai bine îi va fi se cadă de sabia nemţească de cît să se sugrume. Drept aceaia viziriul au ales ca la 37.000 de vonici carii era mai viteji, şi remînînd cu dînşii de-a dreapta Tysei, au mai săpat un şănţuţ pre dinaintea şanţului ce îl făcuse mai nainte. Sultanul poruncise ca viziriul, cît va vedea pe nemţi, îndată se treacă la dînsul cu oastea carea o avea la sine; ci, viziriul n-au ascultat şi s-au şi împedecat prin aceaia că slujile au vrut se treacă dobitoacele prin apă şi acestea au stricat podul; drept aceaia ostaşii lui au ţinut a fi cu neputinţă a se mîntui sau a birui şi aşa se bătea ca nişte desnădejduiţi. Nemţii tătuşi i-au scos din şanţuri şl viziriul cu ai săi, cînd vrea să se tragă îndărăpt s-au tăiat. Prin aceasta s-au perdut toate lucrurile lor cu dînşii împreună, 22.000 de turci au picat acolea pe Ioc, iară 15.000 s-au înecat în Tysă, cînd vrea se înoate dincolo. Zăhăreaoa, tunurile şi toată bagagia turcilor, de înbe părţile rîului veniră pe mînile nemţilor şi perderea cu atîta mai greu i-au căzut sultanului că au perit vonicii şi ianiciarii cei mai buni. Sultanul cu scîrbă s-au uitat de pre ţermure cum per ai săi şi aşa ş-au perdut cumpătul de pre unul din creştin făcut turc, ca i-au zis că slăbindu-se oastea nemţească şi nefiind a treia parte cît oastea turcească, ce reraăsese, nemţii nu vor goni pe turci, l-au omorit ca pre un vînzătoriu, şi el schimbîndu-şi veşmîntul au fugit cătră Bălgrad. Ostaşii lui carii îl perduse şi gîndea că s-au prins, s-au risipit; iară mai pre urmă cu puţini carii au remas credincioşi Ungă steaguri, s-au dus la Odriiu.
Mai aşa au umblat prinţul Eugenie, ca şi viziriul, pentru că s-au bătut preste porunca împăratului, şi s-ar fi judecat prin cancelleria de harţ, călcătoriu de poruncă, de nu s-ar fi împedecat judecata prin însuş împăratul. Deci Eugenie neavînd cine se-i stea împrotivă, ş-au minat biruinţa mai încolo şi au prădat în Bosnia cetăţile Ddbai, Mâglai, Brandăcul şi Seraiul; iară în Ungaria au luat (prin Rabutin) Uipalanca." Aşişderea scrie Ştefan Catona 2, de vei lua afară istoria despre judecata ce era să se facă asupra lui Eugenie. Unii împistresc istoria aceasta şi zic că unul dintre sfetnicii cei de harţ ar fi arătat lui Eugenie, cînd sta la judecată, de pre o mappă, cum au stat turcii şi cum nemţii în bătae, ca se poată dovedi că Eugenie toată oastea împărătească o-au pus în foarte mare primeşdie, iară Eugenie neputînd suferi măgăria aceluia, l-au lovit cu 234 toiagul său preste deget şi i-au zis: «Nu-mi arăta / pe hîrtie cum au stat îmbe ostile, ci se fii venit se le aşezi şi ocîrmueşti mai bine 1» Pentru fapta aceasta, zic că pre Eugenie vrea cancelleria cea de harţ se-1 osîn-dească foarte greu, dară împăratul Leopold I au poruncit se-i dea pace, că destul necaz au avut Eugenie pînă ce au dobîndit o biruinţă ca carea n-au mai fost din veac, precum însuş împăratul au scris cătră ardeleni."
Iară Enghel3 despre Valahia, din Radul Grecean scrie: „Constantin Brancovan Vodă, dările cele mari, ce le poruncise Poarta pentru războiul care încă ţinea, le-au plinit pre-ncet, şi în anul 1697 pe hoţii din Haţeg carii prădase o parte a Valahiei şi acum bătea cetatea Oreva, cu ajutoriul başei din Diiu, iarăş din porunca Portei i-au împrăştiat. Tot la aceaiaş poruncă au mers la Cerneţi ca se fie spre ajutoriul turcilor carii vrea se ia Seghedinul şi apoi se năvălească în Ardeal. La Cerneţi fiind au auzit că au murit în Ţarigrad, fata sa, Măria, muierea lui Constantin Duca. în 20 avgust s-au înştiinţat prin agentul său cel din tabăra turcească că sultanul au luat cetatea ce se chiamă Titul şi au trecut Tysa, la carea înştiinţare prinţul Brancovan au mers cătră Giiu, la satul Zingă-reni, unde au remas pînă cînd au auzit de perderea turcilor, cea de la Zenta, ce s-au întîmplat în 8 septemvrie, după cărindariul cel vechiu."
După acestea scrie Enghel bătaia de la Zenta, din Grecean, precum o scrie şi Gebhardi mai în sus, apoi iarăş zice:
„Brancovan bucurindu-se de perderea turcilor, s-au dus pe culesul viilor la Piteşti, unde i-au adus pe nepotu-său, din Măria de la Ţarigrad,
232
233
apoi au trimis pre unii boieri la viziriul cel nou cu daruri şi s-au rugat se părtinească Valahiei, pentru serăcia eii; după aceaia au petrecut cîtăva vreme în Tîrgoveşti, că în Bucureşti era ciumă."
Despre unirea românilor din Ardeal, zice Ortul şi progressul neamurilor din Dachia 4: „Adunîndu-se săbor în luna lui fevruarie din anul 1697, mitropolitul Theofil la atîta au adus lucrul, de în luna Iui martie din acelaş an, unirea cu Beserică Romei de toţi s-au priimit prin mărturisirea aceasta:
« Noi, Theofil, din mila lui Dumnezeu episcopul Besericei româneşti din Ardeal şi din părţile Ungariei Iui împreunate, şi tot clerul aceiiaşi beserici, lăsăm pomenire cu scrisoarea aceasta, tuturor cărora se cuvine, cum că în trecuta lună a Iui fevruarie cînd am avut săbor mare în Băl-235 grad, cu o inimă am aşezat se ne întoarcem / în sînul s. maicei Besericei Romano-catholiceşti şi iarăş se ne unim cu dînsa, toate acelea priîmindu-Ie, mărturisindu-le şi crezîndu-le, cîte le priimeşte, le mărturiseşte şi le crede dînsa. Şi mai întîiu mărturisim acele patru punturi în care pînă acum ne-am împărechiat:
1. Cunoaştem că patriarhul Romei este cap vezut a toată beserică lui Hs. carea preste toată lumea este lăţită.
2. Mărturisim cum că afară de ceriu, scaunul celor fericiţi şi afară de iad, temniţa celor osîndiţi, al treilea loc este, în care sufletele cele ce încă nu sînt curăţite se ţin şi se curăţesc.
3. Nu ne îndoim cum că pînea azi mă este destulă materie a Cinei Domnului şi a jirtvei din s. liturghie.
4. Credem că Duhul S. carele este a treia faţă în Troiţă, de la Tatăl şi de la Fiiul purcede. Şi priimim, mărturisim şi credem toate celealalte, care s. Romano-catholica Beserică le priimeşte, le mărturiseşte şi le crede.»
Dinprotivă după această mărturisire a credinţei, trei lucruri au cerut de la chesaro-crăiasca maestatea sa:
« 1. Ca pre preoţii şi călugării cei de legea grecească se-i facă părtaşi aceloraş privilegiuri şi cădinţe cu care se folosesc nu numai preoţii Romano-catholici, ci şi arrianii sau unitarii, luteranii şi calvinii,
2. Ca în fieştecare sat, în care este preot, beserică se aibă casă preoţească, ca parohul se nu lăcuească în casă streină.
3. Ca toată rîrma şi rînduialâ preoţilor se fie pre lîngă episcop şi nici de cum pre lîngă mireni, precum au fost pînă acum.» După care aşa s-au iscălit:
« Noi, zicem, cei mai sus numiţi, episcopul Theofil şi tot clerul, acestea prea cu umilinţă leceremdelapreanaltă chesaro-crăiasca maestatea sa acum, şi Ia cele mai sus zise punturi ne legăm înaintea cinstita* lui părintelui Pavel Baranii, plebanului besericei romano-catholice din Bălgrad, întru a căruia lucru credinţă şi întărire, cu mîna noastră ne-am iscălit şi cu pecetea episcopească şi cu a săborului am întărit. Dat în Bălgrad, în anul 1697, zile 21 ale Iui martie. Theofil episcopul şi tot clerul.»"
Aceasta au fost începerea unirei românilor din Ardeal şi din părţile 236 / Ungariei lui împreunate, despre carea Betlen Micloş 5 încă scrie precum urmează: „Atunci, în anul 1697, noi trei inşi (adecă Gheorghie Banfi, gubernatorul, Ştefan Apor şi Nicolae Betlen) eram în Vienna sau Beci şi odineoară, fiind în conferenţia, Chinschi luă înainte instanţia statului catholicesc, în carea puntul cel dintîiu suna despre unirea aceasta. Este scrisă între cărţile mele copia instanţiei aceiia şi aresoluţieî, ce s-au scris pe dînsa. Noi amîndoi, eu şi gubernatorul, ziserăm că noi nici de vestea instanţiei aceiia am auzit şi, precum vedem, este împrotiva celor trei religii din Ardeal, şi mai vîrtos împrotiva religiei calvineşti, ale căriia noi numai mădulări sîntem, măcar că sîntem cei mai de frunte* pentru că în religie nu este gubernator nici cancellariu; drept aceaia,. că noi nu putem grăi la aceaia ş.c. Zise Chinschi: « Nu grăiţi ca calvini,, ci grăiţi ca consiliari împărăteşti ş.c»; noi destul am tudumănit şi instanţie încă am dat împăratului în coantra instanţiei aceiia, dară nemica am isprăvit, că resoluţia tot s-au dat." Dintru acestea poţi culege-cît s-au nevoit duşmanii spre stricarea neamului românesc, dară la anii1 viitori şi mai chiar o vei vedea aceasta. Iezuviţii încă aşa lucra pentru folosul românilor, ca ei apoi se oblăduească preste români, cum şi aceasta
0 voiu arăta la anii următori. Drept aceaia n-au şi numit pater Baranii, carele au făcut mărturisirea credinţei cea mai sus adusă, pe Theofir mitropolit, cum era, ci numai episcop.
1 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 323 seqq.1 Katona in Epit. chron. ad ann. 1697. 3 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 351 seqq. 1 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 7 seqq. 6 Bethten Miklos â Maga ektiben ad ann. 1697.
234
235
Anul 1698. Despre Valahia la anul acesta scrie preavestitul Enghel1, precum urmează: „Tocma la începutul anului 1698, au trebuit Brancovan se trimită multă zăhărea în Cameneţ. în 6 fevruarie au măritat pre Ilinca, fata sa, după feciorul dragomanului Alexandru Mavrocordat, pre carele l-au pus paharnic mare. La armada turcească cea de la Bălgrad, iarăş au trebuit el se trimită multă zăhărea şi se dea 500 de ostaşi, se ducă o summă de bani din Iaşi la Cameneţ. Hanul Selim-Gherei carele încă în iarna trecută mersese Ia Ţarigrad şi acuma venise la Bălgrad cu sultanul Mustafa II, au chiemat pe trei feciori ai săi din Crim la sine, carii trecînd prin Valahia, multe cheltueli au pricinuit lui Brancovan, tătusi au zidit pentru românii din Făgăraş, o beserică cu hramul Sîntului Nico-lae, au dires beserică cea arsă din Gâlata şi, cu îngăduinţa viziriului celui mare, au făcut beserică Sîntului Gheorghie din Ismail. Acum s-au isprăvit şi chiliile de la mînăstirea / sîntului Gheorghie din Bucureşti, în mînăstirea aceasta carea o-au început Antonie Vodă a o zidi si o-au isprăvit Constantin Brîncoveanul şi o-au ocolit cu zid, se află o poiată pe sama patriarhului din Ţarigrad, cînd vine în Bucureşti, şi lăcaşul egumenului. Asupra polonilor (şi a saxonilor) au mers Iusuf, başa de la Baba, la a căruia oaste au trebuit se meargă oşti şi moldoveneşti si munteneşti. Drept aceaia în 24 iulie Brancovan au trimis cu ostile munteneşti pe vornicul Dumitru Caramaleul. Toamna o-au petrecut prinţul, după obiceiu, în Piteşti şi în Tîrgoveşti."
Despre turci şi despre nemţi scrie Ghebhardi2: „Din biruinţa lui Eugenie la Zenta, multe au urmat, că sultanul turcesc perzînd floarea oştilor sale şi lipsîndu-i şi banii, ş-au perdut inima cea hărţăgoasă şi s-au plecat la pace, cu atîta mai tare, că puterea oştilor împărăteşti mai crescuse după pacea ce s-au făcut la Risvic cu frîncii, în 30 octomvrie din anul trecut, 1697. împăratul încă avea pricini de a se împăca cu turcii pentru că vedea că zelotipia oblăduitorilor creştineşti nu-i va îngădui ca se cuprindă şi împărăţia Resăritului cătră a sa, şi ştiia că moartea Iui Carol II, craiului Hişpaniei, celui mai de pre urmă din Casa Austriei, se apropie şi că, după ce se va întîmpla, iarăş îl va amesteca în greu răz-boiu cu frîncii, şi nici ungurilor, nici ostaşilor săi se putea încrede, că ungurii era gata spre bătae, şi în anul de-acum şi începuse o răzmîriţă; iară ostaşii avea cuget de rescoală pentru că nu li se plătea leafa la vremea sa şi acuma şepte regimenturi şi jurase la o laltă se-şi omoară pe mai
marii săi şi cuprinzînd o parte a Ungariei să se închine turcilor, dară s-au descoperit sfatul lor şi înfrînt. Craiul frîncilor era într-aceaia ca pîn-atunci, pînă cînd nu va muri craiul Hişpaniei, cu turcii se nu se facă pace şi sultanul nu îndrăznea să se roage de Gheorghie Stefnai, solul Angliei, şi de Iacov Ioann Hâmmel, solul Ollandiei, al cărora sfat nu l-au priimit mai nainte, se fie mişlocitori de pace între sine şi între Leopold I, pînă ce mai pre urmă dragomanul Alexandru Mavrocordat, la atîta n-au adus lucrul, de solii aceia cu ai împăratului Leopold I şi cu ai sultanului Mustafa II, au mers la Carloviţ şi au început a lucra de pace." Aşişderea scrie Ştefan Catona3.
Vezînd împăratul Leopold I mărturisirea credinţei românilor din Ardeal, cea în anul trecut făcută, şi vrînd se le ajute ca se scape din ticăloşia în carea căzuse prin meşteşugul calvinilor, de vlădicul şi clerul în toate era supuşi superintendentului celui calvinesc, precum arată predi-238 câtorul Petru Bod4, / în 14 aprilie din anul acesta, 1698, au dat o reso-luţie 6, prin crăescul său guberniu, carea sună aşa: „Care preot românesc, prin mărturisirea credinţei, ţinîndu-şi legea grecească, se va uni cu catholicii şi va cunoaşte pe patriarhul Romei a fi cel dintîiu, acela va avea pri-vilegiurile preoţilor catholiceşti; iară carii preoţi româneşti nu vor face mărturisirea aceasta, ci sau se vor uni cu vruna din cele trei religii priimite (adecă cu calvinii, luteranii sau unitarii) sau vor remînea întru neunire, vor avea privilegiurile religiei aceiia, cu carea se vor uni sau în carea vor remînea, cum au fost şi pînă acum," Vezi că împăratul Leopold pe nîmi-nea au silit la unirea cu romano-catholicii, fără numai cît au vrut se ajute pe românii cei ticăloşi, carii pînă astăzi nu-şi cunosc binele şi folosul său, ca se fie povăţuiţi de bărbaţi născuţi din sîngele lor, pre carii îi doare de neamul românesc, nu ca pe neamurile cele streine, care numai pentru aceaia cîrtesc asupra povăţuitorilor celor din neamul nostru, ca se poată suge sîngele românilor; că almintrelea n-ar putea trăi sau de-ar şi trăi, ar fi mai ticăloşi decît românii. Vai neamului românesc, de nu-i va da Dumnezeu înţelepciune! Aşadară, cetitoriule! de vei ceti pe Betlen Micloş6 şi pe Cerei Mihaiu7, se nu le crezi, că acestea numai clevete scriu asupra resoluţiei mai sus aduse, pentru că ne urea neamul, credinţa şi legea, ca nişte calvini, dară romanorcatholicii credinţa românilor nu o pot uri, fiind una cu a lor.
236
237
Coloniei cardinalul8 încă acesta diplomat au trimis românilor: „Noi Leopold din mila lui Dumnezeu al s. Besericei Romei preot cardinal de titulul S. Ieronim din fllyric, Coloniei, arhieppul Stri-gonului şi al locului şi al comitatului de acelaş nume mai mare şi de pururea ispravnic, primatul Ungariei, născut solul scaunului apostolicesc, marele secretariu şi cancellariu, priorul cinului Sîntului loann din Ierusalim şi commendâtorul Egrei, Mailbergei şi sfetnic actual dinlăuntru al chesaro-crăeştei maestăţi, tuturor la ale cărora mini vor veni acestea, iară mai vîrtos preoţilor celor româneşti de legea grecească din Ungaria, Ardeal şi din părţile lor împreunate, poftim sînătate şi mîntuire în Domnul vecinică. Facem înştiinţare prin acestea tuturor cărora se cuvine, cum că mai sus lăudată prea naltă crăească mărirea sa, Leopold I, împăratul romanilor pururea avgust, în 14 aprilie din anul curgătoriu preami-lostiveşte au poruncit ca preoţii cei de legea grecească, carii se vor uni cu catholicii, ţinînd legea lor cea grecească şi vor cunoaşte că patriarhul Romei este cel dintîiu, se aibă / tocma acele cădinje, privilegiuri, scutinţe şi imunităţi, care le au preoţii romano-catholici sau de legea latinească, după sîntele canoane şi după decreturile fericiţilor crailor ungureşti; carea prea-naltă poruncă înţelegîndu-o, afară că foarte ne-am bucurat că auzim că vi se deschide cale şi vedem că vă puteţi întoarce în strămoşescul sin al catholicei Besericei Romei şi la unirea cea mîntuitoare, aceaia încă o am socotit a fi deregătoria noastră, ca noi carii sîntem primat Ungariei şi sol născut preste toate ţerile ce se ţin de Ungaria şi arhiepiscop mitropoliei Strigonului, cu puterea ce ne vine din privilegiul noao prin scaunul apostolicesc dat, se vă făgăduim voao, celor ce v-aţi întors sau vă veţi întoarce la unirea cu s. catholicească Beserică Romei, în toate scutire şi apărare, carea cu atîta mai cu de-adinsul o vom face, cu cît vom vedea mai tare că voi încă cu de-adinsul staţi în mărturisirea numitei uniri, adecă în public şi în privat acelea învăţînd, mărturisind şi crezînd, care le învaţă, le mărturiseşte şi le crede s. catholică maica Beserică Romei şi mai ales acele patru punturi, în care vă vedeaţi pîn-acum a nu vă nărâvi cu dînsa, adecă: 1. Cum că patriarhul Romei este cap a toată Beserică cea prin toată lumea lăţită. 2. Cum că pînea azimă e destulă materie a Cinei Domnului sau a my steri ului Evharistiei. 3. Cum că afară de ceriu, lăcaşul celor fericiţi, şi de iad, temniţa celor osîndiţi, mai este un loc, în care se ţin sufletele reposaţilor, ce nu sînt
238
destul de curate, ca să se curăţe cu totul. 4. Mai pre urmă, cum că Sîntul Duh carele este a treia faţă din Troiţă purcede de la Tatăl şi de la Fiiul; carea făcîndu-o veţi putea nădejdui nu numai de la Dumnezeu, dătătoriul tuturor bunătăţilor, în viaţa de-acum multe daruri şi multe binecuvîntări, iară după moartea vecinică fericire, ci şi de la prea-năl-ţatul împărat din plinirea puterei crăeşti cu asemenea imunitate şi scu-tinţă se vor împodobi şi feţele voastre şi besericile cu toate ce se ţin de dînsele, care au besericile şi feţele besericeşti cete de legea latinească şi lucrurile ce se ţin de dînsele, după ss. canoane. Şi dacă neştine această rînduială a prea-nălţatului împărat, cu sumeaţă îndrăznire o va nebăga în samă sau mai sus zisei aceştii scutinţe besericeşti a uniţilor celor de legea grecească, aiavea sau întrascuns, ori supt ce pretext sau pricinuind că aşa au fost obiceiul mai nainte de a se uni, ar îndrăzni a se împrotivi, tocma cu acele pedepsi se va pedepsi din lege şi din obiceiuri şi de la judecătorii scaunului besericesc şi de la judecătorii scaunului mirenesc, / 240 şi de va fi op şi de la prea-nalţatul împărat, cu care se pedepsesc şi cei ce vatămă scuteala besericească a binecredincioşilor celor de legea latinească. Şi preste acestea, ca se remînSţi în această sentinţă besericească, detori vor fi toţi domnii, crăescul guberniu, boierii cei de frunte, căpitanii cei mari, judeţii crăeşti ai secuilor şi ai saşilor şi toţi judecătorii şi cei besericeşti şi cei mirăneşti, dacă vă veţi jălui înaintea lor că sînteţi vătămaţi în mai sus zisa scutinţa voastră şi veţi cere ajutoriu de la dînşii, a vă face direptate, tocma ca şi la alţi binecredincioşi fii ai s. maicei Beserici, carii au aceaiaş scutinţă. Şi de nu vă vor face dreptate, şi despre aceaia ne veţi înştiinţa pre noi şi pre următorii noştri, vom lucra ca tîmpuriiu să se lecuească o reutate aşa de apriată şi cu mai aspră mînă. Dat în curtea cea beneficiată a comendei noastre din Mailberga Viennei, în 2 iunie din anul Domnului 1698. Leopold Coloniei, arhieppul Strigonului."
Ortul şi progressul neamurilor din Dachia *, după ce au adus înainte resoluţia împărătească cea mai sus zisă, aşa grâeşte: „întru acesta typ isprăvindu-se lucrurile în Austria, în mai mare primeşdie au venit românii în Ardeal, pentru că murind (mitropolitul) Theofil, în luna lui iulie, se putea gîndi că din toată unirea, nemica se va alege, pentru goanele ce le făcea eriticii asupra preoţilor celor româneşti, ci Pavel Baranii atîta au lucrat de pre Athanasie, următoriul lui Theofil, carele nu mult gîndea
239
cu unirea, la aceaia l-au adus de el încă au priimit unirea, şi punturile întypărite, pentru mai mare tâfime le-au pecetluit cu pecetea mînăstirei din Bălgrad, în 7 iulie din anul 1698." a
Iară Samoil Clain de Sad10 scrie: „Mai înainte de a se vesti resoluţia împăratului şi diplomatul lui Coloniei prin ţeară, mitropolitul Theofil au murit şi în locul lui s-au ales Athanasie, nemeş din Ciugiid de lîngă Bălgrad, carele mergînd la Bucureşti s-au sfinţit episcop de mitropolitul de-acolo şi cu formoase daruri, adecă cu haine, scule şi cărţi tesericeşti dăruit de Constantin Brancovan, s-au întors în Ardeal."
Ci Betlen Micloş11 zice: „Murind vlădicul cel românesc (Theofil), pre acest de-acum carele fiind încă tinerel, atunci învăţa grammatica în şcoala cea calvinească de la Bălgrad, feciorul preotului românesc din Băbîlna, pentru galbinii ce-i dăruise tată-său împrumut lui Nalagi Iştvan, din carii galbini partea cea mai mare încă gubernatorul i-au luat, respec-241 tul acestor doi domni l-au făcut vlădic cu numele nu ştiu al cui, / pe carele Raţ Iştvan cel din vestit hoţ românesc făcut păpistaş, l-au dus la Vienna şi acolo în beserică de la mînăstirea S. Annei l-au făcut avederat catholic vlădic."
Bod Peter12 încă scrie: „Pe vremea aceasta au început romano-catho-licii a îndulci şi a trage cătră sine pe românii din Ardeal, de la unirea cu calvimijpentrucămaidelaurzireareformaţiei, românii din ţeara aceasta în lucrurile cele de credinţă au fost uniţi cu calvinii, precum arată scrisorile despre aceaia, şi vlădicii cei româneşti era supuşi superintenden-ţilor celor calvineşti şi, dacă avea vro nevoe, de la dînşii cerea sfat şi ajutoriu şi la ascultarea de ei obicinuise a se lega cu darea de mînă şi cu jurâmînt. Athanasie încă nu numai au jurat lui Vespremi Iştvan, super-intendentului celui calvinesc, înaintea unor oameni, în anul 1698, că-i va fi supus, ci şi aceaia încă o-au adăogat că de ar trebui numai cu toiagul se iasă din ţeară, încă nu-şi va călca jurămîntul. Tătuşi cu puţin după aceaia, prin făgăduinţe la atîta s-au adus de s^au lăsat de calvini şi strîngînd săbor mare la Bălgrad, supt gloabă de 64 de fiorinţi, carele dintre preoţii româneşti n-ar veni; şi acolo s-au cetit poruncile împărăteşti şi despre vlădicul şi despre unire şi despre altele, care puţini înţele-gîndu-le dintre preoţii româneşti, gîndea că ei, fără de ştirea lor, toţi
* Actul românesc pentru unirea cu biserica romana a foit semnat la 7 octombrie 1698.
240
242
s-au boerit. Ci după ce au vezut cu vreme că tot întru acelaş stat au remas, au început a se lepăda de unire şi a pofti preoţi neuniţi carii se le slujească. Pentru carea apoi multe baiuri şi nevoi au avut, pentru că acelora nici pruncii li se boteza, nici morţii li se îngropa, pînă ce mai pre urmă ş-au pus procâtor şi plenipotenţiariu pre oarecare nemeş, anume Naghiseghi Gabor, carele se făcuse de legea grecească din latin, ca se le aibă de grijă."
Din cuvintele acestea ale lui Petru Bod, lesne poţi vedea la cît adusese calvinii pe bieţii românii din Ardeal. Mitropolitul Valahiei carele au sfinţit pe mitropolitul Athanasie, s-au numit Theodosie, şi Naghiseghi Gabor au fost mai nainte secretariu la mitropolitul Theofil, precum se va arăta la anul 1701.
1 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. 1, p. 353.s Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 325 seqq.3 Katona in Epitome chron. ad h.a. 4 Bod Peter â Veszpremi Istvân PQspbk eleteben. 5 Resolutio caes.-regia de 14 Aprilîs / arini 1698. 8 Bethlen Miklos â Maga eleteben. 7 Cserei Mihâly az Erăelyi Historiăban. 8 Diploma Kolonitsiamim. * Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. II.10 Samuel Klain de Szâd in Hist. eccl Tranniae, part. 9, § 1.11 Bethlen Miklos, l.c. ad h.a.12 Bod Peter, l.c.
Anul 1699. Despre pacea, de carea se lucra la Carloviţ, scrie Catona „După ce destul s-au pricit solii împăratului Leopold I cu solii sultanului Mustafa II între sine, cum ar face pacea lor încredinţată, în 15 ianuarie din anul 1699 toţi solii dinpreună au otărit ca pînă în 26 de zile ale aceiiaş luni, toate să le tocmească şi atunci să se iscălească întîiu pacea cu nemţii, apoi cu polonii, dup-aceaia cu veneţianii, de va priimi şi respublica pacea aceaia. Făcutu-s-au pacea pe 25 de ani şi împăratul Leopold o au întărit în 16 fevruarie, prin carea au remas supt oblăduirea împăratului Ardealul şi toată Ungaria, luînd afară banatul Timişoarei, şi stricînd cetăţile din Logogi şi din Caransebeş, Murăşul au despărţit îmbe împărăţiile de la olaltă. Aradul cu ostroavele dintre Murăş şi cu curgerea Tisei încă împăratului au remas, Slavonia încă toată au remas împăratului." Aşişderea scrie Ghebhardi2.
Iară preavestitul Enghel3 zice: „în 26 ianuarie din anul 1699, s-au isprăvit pacea de la Carloviţ, în carea afară de altele, Valahia au remas supt oblăduirea turcilor şi Ardealul supt a nemţilor. După ce s-au înturnat viziriul la Odriiu, au trimis Brancovan pe banul Cornea Brăilul, pe
241
spătariul Mihail Cantacuzenul, pe Dumitraşco Caramaleul şi pe Ianne Valâul cu nişte jalbe, şi sultanul au făgăduit că va ajuta ţerei. Adecă aceia s-au jăluit sultanului că Valahia în anul trecut au plătit de doao ori mai mult decît i-au fost haraciul; drept aceaia sultanul au poruncit tefterdariului sau vistieriului celui mare, ca în doi ani viitori nemica se ceară de Ia Valahia, ca să se ştie în haraciul ţerei cu cît au luat mai mult. Alt hatişerif al sultanului încă spre bucurie au fost lui Brancovan, şi au eşit înaintea lui Osman-aga carele aducea hatişeriful, pînă supt viile Bucureştilor. în hatişeriful acela se întărea domnia lui Brancovan pe toată viaţa lui, pentru credincioşirea ce o au arătat în războaele trecute. După ce s-au cetit hatişeriful, aga au îmbrăcat pe Brancovan şi pe 24 de boieri ai lui cu caftane noao; dinprotivă Brancovan încă au cinstit pe aga şi pre efendi cu scumpe mintei şi veselia s-au vestit în Bucureşti şi în ţeară cu datul cu tunurile. Mai nainte de acestea, în 10 fevruarie, murise Stanca, muma prinţului, în vîrstă de 62 de ani şi s-au astrucat, 243 după pofta eii, în Brîncoveni." / Cum poate zice, aşadară, istoricul bălăcenesc 4 carele almintrelea se nărăveşte cu Enghel sau cu Grecean pîn-aci, că Constantin Brancovan ca se poată domni pînă la moartea sa, au rădicat şi întărit haraciul ţerei de la 250.000 la 280.000 pre an ?a Ci eu mă întorc la Enghel carele zice din Grecean, mai încolo:
„Spre vara aceasta au trebuit Brancovan, pe 7 iunie, se trimită 700 de carre şi 500 de încărcători la Cameneţ, se aducă averile turcilor de-acolo, fiind că Cameneţul s-au dat îndărăpt polonilor, şi Iusuf-başa j şi Antioh Cantemir, domnul Moldovei, au trebuit se fie de faţă, pînă ce s-au cărrat toate şi s-au golit Cameneţul. Doi feciori ai lui Brancovan, Constantin şi Ştefan, au pus în 9 iulie temeiul mînăstirei carea o au zidit el în Bucureşti spre îngroparea familiei sale. Prinţul mersese la Tîrgoveşti cînd au sosit alt aga cu noao poruncă se mai trimită 200 de carre la Cameneţ. Scarlat, ginerele lui Brancovan şi feciorul dragomanului Alexandru Mavrocordat, bolind de un an şi o gimătate, au venit la Tîrgoveşti, stricat de leacurile cele multe şi după ce au zăcut în pat numai
a O sporire a haraciului în timpul domniei lui Constantin Brincoveanu a avut loc în anul 1703. cînd sc ridica la 520 de pungi, ceea ce este egal cu 260.000 de taleri sau 100.000 de galbeni. După multe stăruinţe, Brincoveaau a reuşit, spre sfîrşitul domniei sale, să reducă haraciul cu 60 de pungi, urraind deci si plătească 460 de pungi sau 230.000 de taleri, care reprezentau suma de 92.000 de galbeni.
trei zile, au murit în 28 iulie din anul 1699, în vîrstă de 22 de ani, nelăsînd vre un prunc după sine şi s^au îngropat cu mare pompă. Din moartea lui Scarlat mare pagubă s-au întîmplat dup-aceaia casei lui Brancovan, cum timpul au arătat, ca nu au mai avut legătură cu casa lui Mavrocordat. Iarăş noao poruncă au venit lui Brancovan, ca se trimită pe sama curuţilor ardeleneşti, pe carii îi aşezase sultanul în Chiprovaţ, 600 de boi şi 300 de vaci şi fără de mîntuinţă au trebuit se o plinească ş.c.**
Diplomatul ce l-au fost dat cardinalul Coloniei, în anul trecut, împăratul Leopold I aşa l-au întărit în anul de-acum, pentru românii din Ardeal şi din Ungaria:a
„Noi, Leopold, din mila lui Dumnezeu ales împăratul romanilor pururea avgust şi al Germaniei, Ungariei, Bohemiei, Dalmaţiei, Croaţiei, Slavoniei ş.c. craiu, arhiduxul Austriei, duxul Burgundiei, Bra-banţiei, Stiriei, Carinthiei, Carnioliei, marhionul Moraviei, duxul Lucem-burgei şi al Silesiei-de-Sus şi de-Gios, al Vierthembergei şi al Thecei, prinţul Şveviei, comitul Habsburgului, al Tyrolului, al Ferretului, al Cyburgului şi al Goriţiei ş.c. Facem pomenire înştiinţînd pe toţi cărora se cuvine a şti, prin rîndul acestora, cum că noi, fiindcă scutinţa besericească carea o au besericile şi feţele besericeşti cu lucrurile lor, prin 244 legea dumnezeească şi omenească şi mai ales / în apostolicească oblăduirea noastră, a Ungariei şi a terilor şi a ţinuturilor eii împreunate şi adaogate, prin milostive privilegiurile de fericită pomenire reposaţilor crailor, predecessorilor noştri, şi prin orînduelile ţerei este întărită, aceaiaş a o ţinea şi a o apăra, ca unii carii între toţi craii creştineşti, singuri avem prerogativă de craiu apostolicesc, cu cuviinţă socotim a fi şi drept lucru se vede a fi ca aceia pe carii aceaiaş credinţă şi dragoste întru aceaiaş s. catholiceştei Beserici uninţă i-au împreunat şi ca pre aceaiaş s. maici ascultători fii întru acelaş sin îi ţine şi mai pre urmă supt acelaş cap ca pe nişte mădulări ale unui trup îi hrăneşte şi face vrednici de toate cădinţele dumnezeeşti şi omeneşti, de cădinţa sa se nu se lipsească.
Iară fiind că noao cu adever ni s-au spus că românii, grecii şi ruşii carii pîn-acum era shismatici, luminîndu-i Duhul Sînt, în mai multe părţi ale terilor noastre, Ungariei, Croaţiei şi Slavoniei, precum şi în Ardeal şi prin părţile lui împreunate, au început a se înturna la unire
a Actul reprodus de Şincai este cunoscut sub numele de Prima diplomă leopoldină (16.UI.1699).
242
243
245
şi în sinul Besericei Romei şi toate acele a le priimi, a le mărturisi şi a Ie crede, care le priimeşte, le mărturiseşte şi le crede s. maica Beserică romano-catholică, şi anume punturile cele patru, în care pîn-acum mai cu samă nu se nărăvea: 1. Cum că patriarhul Romei este capul de obşte al Besericei ceii prin toată lumea lăţite. 2. Cum că pînea azimă este destulă materie a Cinei Domnului sau a mysteriului Evharistiei. 3. Cum că afară de ceriu, lăcaşul sfinţilor, şi de iad, temniţa osîndiţilor, se dă al treilea Ioc, în care se ţin sufletele cele nu cu totul curate, de se curăţesc. 4. Cum că Duhul S. a treia faţă din Troiţă, purcede de la Tatăl şi de la Fiiul.
Noi, drept aceaia, vrînd se respundem rîvnitoarei detorinţei craiului apostolicesc din plinirea puterei noastre ceii crăeşti, prin acestea milostiveşte am voit se orînduim ca şi besericile şi feţele besericeşti şi lucrurile celor de legea grecească, ce sînt uniţi cu s. Beserică Romei, în numitele mai sus teri, Ungaria, Croaţia şi Slavonia, precum şi în Ardeal şi în părţile lui împreunate, aceaiaş scutinţă besericească se o aibă, carea se cunosc besericile, feţele besericeşti şi lucrurile binecre-dincioşilor celor de legea latinească a o avea, după sîntele canoane şi după privilegiurile oblăduitorilor pămînteşti.
Pentru carea noi şi mai încolo, supt grea mînia noastră cea crăiască, cu de-adinsuî şi tare poruncim ca, după vestirea / cea mai în gios pusă a acestora, nimenea, de orice stat, avtoritate, vrednicie, prerogativă şi putere va fi, se îndrăznească a se împrotivi mai sus zisei scutinţei aceştiia a uniţilor de legea grecească, aiavea sau întrascuns, supt orice pretext nici pentru că mai nainte de a se uni au fost obiceiu, nici se cuteze cineva pe preoţii româneşti cei cu Beserică Romei uniţi a-i mîna ca pe iobagi la robote şi la lucru sau a-i sili la dări iobăgeşti, încă nici supt titul de cinste, nici se cuteze neştine a-i prinde, cu mult mai puţin a-i goni şi a-i lipsi de loc, de folos sau de parohie, pentru unire, tocma supt acelea pedepsi despre partea judecătorilor şi besericeşti şi mirăneşti şi a noastră, de va fi lipsă, cu carea se pedepsesc cei ce vatămă scutinţa besericească a binecredincioşilor de legea latinească, după legi şi după obiceiu.
Şi vă poruncim prin acestea tuturor credincioşilor noştri, prelaţilor, boierilor de frunte, nobililor, judecătorilor şi celor besericeşti şi celor mireneşti şi tuturor staturilor şi cetelor din mai sus zisele ţerile noastre şi din Ardeal şi tuturor celoralalţi supuşilor noştri carii veţi avea ştirea,
acestora, celor de-acum şi celor ce veţi fi de-aci înainte, iară mai vîrtos generărilor, hodnogilor şi tuturor deregătorilor de oaste, măcar unde sînteţi şi veţi fi, ca se fiţi detori a asculta pe mai adeseori numiţii uniţi de legea grecească, dacă se vor jălui voao că sînt vătămaţi în scutinţa lor, şi a-i apăra împrotiva tuturor acelora carii vor călca privilegiul acesta, dacă vor năzui Ia ajutoriul vostru.
Care acum mai sus zise toate şi pre lingă acelea şi acest chesaro-crăesc diplomat şi poruncă a noastră, milostiveşte vrem şi poruncim ca prin ispravnicii cei mari şi cei mici (supremi et vice-comites) şi judecătorii nobililor în toate comitaturile Ungariei, Croaţiei şi Slavoniei precum şi întrale Ardealului, aşişderea prin căpitanii cei mari şi judeţii crăeşti în toate Scaunele secueneşti şi săseşti, în care lăcuesc uniţi de legea grecească, în adunările voastre să se vestească, ca se vină Ia auzul tuturor acelora carii trebue se le ştie. Iară de cumva vreunii cu sumeaţă îndrăznire s-ar arăta împrotivitori acestora, se fiţi detori a ne înştiinţa pe noi, ca, de va fi op, unei reuteţi aşa de apriate şi cu mai aspră mînă, tîmpuriiu se i se pună leac. Aşadară, almintrelea a lucra nimenea dintre credincioşii noştri se îndrăznească.
Afară de acestea poruncim ca celor ce vor fi luate de pre acestea 246 cărţi, fie ori scrise cu mîna, ori typărite, / dacă vor fi iscălite de vro faţă besericească în deregătorie pusă sau de vrun notariu puhb'c, tocma aceaiaş credinţă se li se dea, ca cum înseşi acestea în original s-ar arăta, care, după ce se vor ceti, voiu ca totdeauna să se dea înapoi celui ce le-au arătat. Cu virtutea şi mărturia acestora care le-am întărit cu acăţată înduplecată pecetea noastră cea sicretă, cu carea ne folosim ca craiul Ungariei. Date prin mînile credinciosului nostru, noao adeverat iubitului preacinstitului în Hs. părintelui domnului Leopold Coloniei, preot-cardinalului s. Besericei Romei, de titulul S. Ieronym din Illyric, arhiepiscopului mitropoliei Strigonului, ispravnicului de pururea al aceluiaş loc şi comitat, primatului Ungariei, născut solului apostolicesc celui mai mare şi secretariu-cancellariului şi consiliariului nostru din lăuntru, în cetatea noastră, Vienna Austriei, în 16 fevruarie, la anul Domnului 1699, al oblăduirei noastre preste romani 42, preste unguri ş.c. 44, preste bohemi 43, Leopold, c.m.s.
Leopold cardinalul a Coloniei, arhieppul Strigonului, c.m.s.
C. Samoil Calnochi, c.m.s. etc."
244
245
Diplomatul acesta l-am scris din original transumtul capi tulul ui din Bălgrad şi s-au vestit în 8 septemvrie din anul 1699, în seimul de la Bălgrad, prin protonotariul loann Şaroşi fără vreo împrotivire şi împede-care a cuiva. Iară tu, cetitoriule! înseamnă că diplomatul acesta tocma întru aceaia zi s-au dat, în carea s-au iscălit sau întărit şi pacea de la Carloviţ, prin împăratul Leopold I şi că foarte tare s-au rănit duşmanii neamului românesc printrînsul şi prin alt diplomat, ce s-au dat din coşteiul Ebesdorf, în 5 septemvrie 1699, iscălit de împăratul Leopold I, de comitul Samoil Calnochi şi de consiliariul Benedict Henter6. în diplomatul acesta cinci lucruri se orînduesc: 1. Ca fieştecarii poporeni cvarta sau a patra parte din dijme se o dea parohilor săi şi nu acatholi-cilor prin carea se surpa luteranii sau saşii. 2. Ca la deregătoriile ce se întăresc prin împărăţie, totdeauna trei feţe să se pună, dintre care una se fie catholică. 3. Ca în cetăţi, oraşe şi communităţi, după proporţie, să se pună deregători dintre catholici. în puntul acesta ca şi în celealalte prea mult s-au ajutat latinii prin noi, uniţii, numai de ne-ar fi mulţemit uniţilor sau de ne-ar mulţemi şi în timpul de-acum! 4. Ca acatholicii şi mai ales calvinii carii stăpînea mai nainte, în nemica se întreacă pe catholici- 5. Ca catholicii singuri se aibă pe mîna sa o pecete a ţerei, şi toate arhivurile se le păzească şi ei, după / proporţie; pentru că proporţia, numerînd şi pre uniţi, cu mult mai mare era. Ci noi, românii, de vom lua afară clerul cel unit carele încă mai numai atîta se socoteşte, cît a cincea roată la carr, ce folos am avut sau avem din toate acestea? De vrei a înţelege şi mai apriat lucrurile acestea, ceteşte pe Cerei Mihaiu 7.
Detunaţi fiind prin diplomaturile cele mai sus aduse, ardelenii cei ce nu voia binele neamului românesc, crăescul guberniu 8 următoarea rînduială o-au făcut din împreună voinţa staturilor şi a cetelor ardeleneşti, ca: „1. Prin principatul Ardealului, în satele cele româneşti, de vor fi cît de mari, se nu se pună mai mulţi preoţi de doi, iară în satele cele mai mici, numai cîte un preot, pentru slujba celor dumnezeeşti; drept aceaia nici trebue se fie mulţi. 2. Vlădicului românesc se nu-i fie slobod a hirotoni pe feţele cele nevrednice de preoţie, şi cu mult mai puţin pentru bani, ci numai pre aceia să-i hirotonească carii se vor cerca mai nainte şi se vor afla vrednici. Iară examenul sau cercarea se nu se facă numai înaintea preoţilor româneşti, ci înaintea şi a altor preoţi, adecă de aceaiaş lege cu carea vor vrea să se unească, şi pe preopii acestea îi
248
va numi şi trimite la cercare beserică sau eppul religiei aceiia, cu carea vor fi uniţi; dară numerul preoţilor româneşti nici aşa să se îmulţească mai mult decît va fi op. 3. Drept aceaia oricine voeşte să se primească în cler, fiind că românii acum nu au vre o şcoală, înveţe şi se procopsească în şcoala religiei aceiia cu carea s-au unit, almintrelea se nu se priimească Ia preoţie. 4. Iară preoţii aceia carii nu slujesc şi n-au moşiile sale, se fie slobode şi se le poată moşteni fără de butul domnilor pămîn-teşti şi al altora, pînă cînd îşi vor căpăta parohie, se nu Iăcuiască în sate, ci în mînăstire. 5. Preste tot, precum preoţii de alte religii, scoţîndu-se afară numai pămînturile ce se ţin de eclesie, din celealalte, de cumva le lucră, sînt detori a da dijmă domnilor pămînteşti şi alte biruri, de nu li se iartă, şi a supurta toate greutăţile ce se cuvin moşiilor şi pămîntu-rilor acelora, aşa şi preoţii româneşti mai mare slobozenie şi scutinţă se nu poftească, pentru că înălţatul împărat încă nu le-au dat lor mai mare slobozenie şi scutinţă de cum au după legile ţerei preoţii religiilor acelora, cu carii s-au unit românii. 6. Fiind că mirenilor încă nu le este slobod a bate pe / cineva, şi fieştecare, după măsura faptei ceii rele, are pedeapsa sa rînduită în legi şi în obicinuinţe, aşa şi pentru faptele cele rele ale preoţilor, după legile ţerei sale scaun şi judecată, preoţii cei româneşti încă acela scaun şi judecată se aibă, care îl are legea sau religia aceaia cu carea se vor uni şi în ce typ şi unde trebue a căuta pentru vre o faptă rea pe preotul religiei aceiia, acolo trebue a căuta şi aşa trebue a judeca şi pe preotul cel românesc, după Aprobate, partea 1, tit. 5, artic. 5. Iară aceia dintre preoţii româneşti carii nu se vor uni cu vre o religie din cele priimite, ci vor remînea ca mai nainte, să se judece cum s-au judecat mai de demult. 7. în cît este pentru afurisanii, se dojeneşte vlădica cel românesc ca de la unele necuviinţe ca acelea să se înfrîne şi preoţilor româneşti încă se nu îngăduească se facă de acelea, ci precum lucră religia cu carea se vor uni, cînd afuriseşte pe cineva, aşa se lucre şi ei. Dat în Bălgrad din crăescul guberniu, în 26 septemvrie din anul 1699, prin mine, Nicolae Betlen, cancellariul Ardealului."
Resoluţia aceasta a guberniului din Ardeal n-au plăcut mitropolitului Athanasie şi clerului românesc, drept aceaia acum de odată cu această scrisoare i s-au pus împrotiva „Noi, cei mai gios iscălip:, uniţi cu catholică Beserică Romei, carii sîntem de legea grecească, epis-
246
247
copul şi protopopii (româneşti din Ardeal), cu această scrisoare facem ştire tuturor cărora se cuvine, şi mai ales înălţatului crăescului guberniu şi staturilor din Ardeal celor de-acum şi celor viitori, cum că noi, de bună voe, nesiliţi, şi din inimă am priimit preamilostiv decretul prea-nnălţatului împărat din anul 1698, aprilie 14. încă şi prea milostivul diplomat din anul curgătoriu, care s-au dat în 16 fevruarie, încă şi alt nou decret al prea-nnălţatului împărat dintru acestaş an şi din 26 fevruarie trimis înălţatului crăesc guberniu. Iară fiindcă decretul, anatomia şi articulii cei cu numele crăescului guberniu şi cu al cinstitelor staturi trimişi Ia noi, carii nu numai a prea-nnălţatului împărat, ci şi a religiei catholîce volnicie o vătăma, şi mădulările eii le grozevesc şi le calcă, noi întru toate, acelora tare şi în commun contradicăluim şi pre alţi cercători şi ispititori nu cunoaştem, nici priimim, fără numai de se vor trimite de la prea-nnăîţatul împărat şi craiul apostolicesc şi de la eminentissiraul cardinal, arhiepiscopul Strigonului, primatul Ungariei şi cel mai mare păstoriu al besericilor din ţerile de supt Coroana Unga-249 riei, pe carii nu numai îi vom cunoaşte, ci şi cu cinste / şi dragoste îi vom priimi. Afară de acestea, tudumănim, supt jurămîntul ce l-am făcut despre aceasta, că noi nu vrem se ne lăsăm de unirea ce o-am făcut cu Beserică romano-catholică, nici ne vom lipsi de vre o religie carea se împrotiveşte religiei Romano-catholice, întru a cărora mai mare tă-rime, pecetluim acestea cu pecetea săborului mare, în Bălgrad, în 30 septemvrie din anul 1699. Noi, episcopul şi tot săborul românilor din Ardeal." Ce au urmat după acestea, se va arăta la anul viitoriu.
1 Katona in Epitome chronologica ad annum 1699. 3 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 327.3 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part I, p. 353 seq. * Codex Ms. Balacianianu ad h.a. 6 Diploma I Leopoldinum ex archivo capituli Albensis. ■ Codex Ms. Szakada thianus, p. 42 seqq.7 Cserei Mihâly az Erdelyi Historiăban ad h.a.8 Archivum eppatus Fogarasiensis.9 Ex eodem archivo, Samuel Klain de Szâd in Hist. ecclesiae Valachicae Tranniae, part. 9, § 4.
Anul 1700. Despre Valahia, din Radul Greceanu şi din Delchiaro, aşa scrie preavestitul Enghel \ la anul de-acum: „La începutul anului 1700, în 5 ianuarie, Constantin Brancovan au trebuit se meargă la Bugeac în coantra nogăianilor carii se sculase asupra hanului din Crim şi vrea
250
se scuture şi jugul turcesc; ci de-abea au sosit la Drăgăneştî, în judeţul Proâvei, cînd au venit veste că hanul s-au împăcat cu nogăianii. De aceasta bueurîndu-se Brancovan s-au înturnat la Bucureşti şi primăvara au măritat pe Safta, fata sa, după postelnicul lordache Creţulescul. Athanasie, patriarhul din Antiohia, i-au cununat şi mitropolitul Theodo-sie le-au fost nănaş. Aşa îşi petrecea Brancovan tîmpul neştiind ce lucră duşmanii lui. Delchiaro doao pricini aduce, pentru care nu era îndestu-liţi muntenii cu Brancovan: pentru că văra în Tîrgoveşti şi trebuind şi boierii cu neguţetorii se urmeze curţei, făcea îndoită cheltuială, şi iarăş pentru că toamna aşa de aspru era cătră cei neascultărori cum era de darnic cătră cei ce îmbla în voia lui şi toate deregătoriiîe cele mai de frunte şi cele mai cu folos le da Cantacuzenilor. Capul zavistei era boieriul Dimitrie Corbeanul şi unii dintre soţii lui au fugit în Moldova, la Antioh Cantemir, alţii la grecii din Ţarigrad, şi Dimitrie Cantemir încă în anul acesta, 1700, s-au căsătorit cu Cassandra, fata lui Şerban Cantacuzenul, de-unde şi mai mare pizmă s-au pornit asupra lui Brancovan. Tocma atunci venise din Ţarigrad la Bucureşti cu ceva treabă, Efendi Mehmet, căruia, fiind el prieten cu Corbeanul, i s-au descoperit cei ce ţinea cu Corbeanul, iară cl i-au spus Iui Brancovan şi acesta pe toţi i-au prins. Dară cei ce fugise în Ţarigrad, / cu multe daruri, fără de ştirea agenţilor prinţului, atîta au făcut, de au scos un ferman, ca pe cei prinşi se-i trimită la Ţarigrad, cu carii apoi acolo vrea să se înţeleagă cum să surpe pe Brancovan. Ci Brancovan fiind mai isteţ decît dînşii, pe cei prinşi îndată i-au trimis, dară deodată au trimis şi o mulţime de boieri mari şi mici carii se mărturisească pentru el asupra celor fugiţi şi prinşi. Marele aga care le adusese ferraanul, au înştiinţat de pre cale pre viziriul că cu el merg mulţi boieri se mărturisească că nu sînt adeverate, care le spun boierii cei fugiţi, asupra prinţului... Drept aceaia viziriul au trimis înainte-le pre alt aga, se le spună ca să se întoarne cei trimişi de prinţul înapoi şi se fie în pace. Aşa s-au îndreptat Brancovan, măcar că ţeara pentru aceaia au plătit 300.000 de lei şi pîrişii iarăş atiţa, de nu ş-au dobîndit scopul. După întoarcerea boierilor Brancovan s-au dus cătră Podldş, şi în 15 noemvrie au întrat în Bucureşti."
Tot de Valahia se ţine şi aceaia ce scrie Delchiaro 8 zicînd: „Avtoriul mappei Ţereî Româneşti ce s-au typărit la anul 1700, în seminariul din Padua, cu litere greceşti, au fost comitul Constantin Cantacuzenul
248
249
carele fu sugrumat dinpreună cu Ştefan Vodă, fiiul său, în Ţarigrad, la anul 1716, cum se va arăta într-a doaoa parte a istoriei aceştiia."
Despre Ungaria scrie Catona3: „Nădejde era ca după ce s-au făcut pace cu turcii, Ungaria să se odihnească, ci almintrelea s-au întîmplat în începutul lui noemvrie, pentru că şi Carol II, craiul Hişpaniei, au murit fără de prunci, de-unde mare şi greu harţ s-au stîrnit între Casa Austriei şi a Borboniei pentru coroana Hişpaniei, şi Franţisc II Racoţi atunci au scris epistola aceaia la Ludovic XIV, craiul frîncesc, cu carea au urzit războiul care au început în anul 1703 şi destul de lung au năcăjit Ungaria şi Ardealul. Războiul cu frîncii, fiind că n-au fost în ţerile noastre, nici s-au făcut cu ajutoriul unguresc, după obiceiul nostru, numai pe scurt îl voiu atinge. Craiul frîncesc zicea că Delfinul, tatăl lui Filip, duxului din Lion, carele s-au născut din Măria Theresia, fata cea mai mare a lui Filip IV, are cădinţa la Coroana Hişpaniei şi după testamentul sau diata lui Carol al doilea, iară împăratul Leopold I zicea că afară de cumnăţia carea o are cu Casa Hişpaniei, el încă îşi aduce neamul de la Filip cel Formos ca şi Filip IV, şi însuş Filip IV aşa au orînduit ca, de va muri / fiiul său, Carol II, fără de prunci, din Casa Austriei se aibă următoriu." Aşa au căpătat Casa Borbonică, pe carea încă nu de tot o au stîns împăratul Napoleon Bonapârte, Coroana Hişpaniei cu armele.
Acum mă întorc iarăş la românii din Ardeal şi la cei din Ţeara Ungurească. Guberniul şi staturile ardeleneşti atîta au lucrat la împăratul, de, în anul de-acum, au trimis diplomatul acesta 4: „Leopold, din mila lui Dumnezeu ales împăratul romanilor, pururea avgust ş.c. Luminaţilor, vederoşilor, măriţilor, generoşilor, egrăgiilor şi luatorilor de samă iubiţi credincioşi! fără de îndoială vă veţi aduce aminte de resoluţia noastră cea din 14 aprilie al anului 1698 dată şi în 6 avgust din anul 1699 iarăşuită, cu carea întradins am poruncit ca românilor celor de legea grecească, slobod se le fie a se uni cu măcar carea din cele patru religii priimite în Ardeal sau se remînă în religia în carea au fost pîn-a-cum; adeverat aşa ca acelea privilegiuri se le aibă, care le are religia aceaia cu carea se vor uni. Ci fiind că cu neplăcere înţelegem cum că nu numai se lucră împrotiva prea milostivei resoluţiei aceştiia, ci încă unii carii iubesc resvrătirea şi turburarea odihnei ceii de obşte, îndrăznesc a bîrfi că scopul nostru este ca numiţii români să se silească la unirea cu religia
cea catholică, drept aceaia milostiveşte voim a vă tîlcui voao voia, cugetul şi scopul nostru, cum că numiţii români au toată slobozenia de a se uni cu măcar carea din cele patru priimite religii din Ardeal, sau de a remînea în starea de-acum, avînd privilegiurile religiei cu carea se vor uni sau remînînd pre lîngă privilegiurile care le au acum românii. înse aşa ca nimenea se îndrăznească, supt grea mînia noastră, pe numiţii români a-i turbura în slobozenia lor aceasta sau cît mai puţin a-i îngreuia. Ba, ce e mai mult, cei ce se vor împrotivi orînduelei aceştiia, la jalba celor vătămaţi să se pedepsească, şi vătămaţilor cuvioasă facere destul şi direptate se li se facă. Pentru că voim ca toţi se poată cu odihnă trăi în religia lor, după diplomatul nostru cel crăesc. Drept aceaia voao de nou, prea milostiveşte şi întradins vă poruncim ca, fără de zăbavă, nu numai se vestiţi tîlcuirea aceasta a resoluţiei noastre prin toată ţeara, ci ca nişte rîvnitori şi credincioşi consiliari ai noştri, întraceaia se vă siliţi ca zisa tîlcuire, de toţi să se ţină şi voi încă se o ţineţi. Mai încolo, chesaro-crăiasca noastră graţie voao prea milostiveşte o întărim. Dat în cetatea noastră, Vienna Austriei, în 12 dechemvrie din anul 1700, la anul oblăduirei noastre a romanilor 40, Ungariei 47, iară a Bohemiei 46./
252       Leopold, cm.s.
Iulie Frideric, comitul Buceleus, cm.s.
la propria poruncă a chesaro-crăeştei maestăţi, loann Theodor a Vicemberg., cm.s."
Despre diplomatul acesta aşa scrie Cerei Mihaiu 5: „Mai multe încă au făcut păpistaşii din Ardeal, că iezuviţii pre-ascuns atîta au îmbiat pre lîngă Athanasie, vlădicul cel românesc pînă ce I-au înşălat, de şi el şi preoţii cei româneşti din Ardeal s-au unit cu păpistaşii, făgăduind vlădicului multă cinste şi mergere înainte, iară preoţilor că se vor rnîntui de iobăgie, de darurile ce le da pre an domnilor pămînteşti şi de dijme şi ca se nu se facă vreo rescoala pentru aceaia în ţeară, de la împăratul şi de la cardinalul Coloniei au adus patenturi ca se aibă volnicie preoţii cei româneşti a se uni cu măcar carea religie şi se aibă privilegiurile religiei aceiia cu carea se vor uni. Şi commissari încă s-au rînduit din fieştecarea religie cîte unul, ca în toate scaunele se adune pe preoţi şi pe nume se-i scrie, care preot cu carea religie vrea să se unească. Ci aceasta încă numai înşălăciune au fost pentru că pe preoţii aceia carii vrea să se unească cu (Ovinii, vlădicul, din îndemnul iezuviţilor, i-au
250
251
prins cu nemţii, pe carii i-au trimis pe casele lor şi mult i-au chinuit; cum s-au întîmplat unor preoţi din comitatul Hinedorei, pentru carii destul au tudumănit domnii calvineşti şi mai vîrtos Betlen Micloş, dară nemica au folosit. Pentru că măcar că împăratul, cum s-au zis mai sus, trimisese patent, dară în taină au scris cu mîna sa şi supt pecetea cea sicretă, generariului Rabutin ca se nu gîndească cu patentul cel mai dinnainte, că numai silit de religiile acatholice din Ardeal l-au dat, ci din toată puterea lui sa se nevoiască ca preoţii cei româneşti, nu cu alta, fără numai cu religia cea catholică să se unească; pentru aceaia generariul Rabutin nici au putut lucra almintrelea. Cartea aceasta carea şi astăzi puţini o ştiu în Ardeal, generariul Rabutin întorcîndu-o pe lătinie o au dat în taină domnului Ştefan Apor şi pe mîna mea aşa au venit, că toate cărţile lui Ştefan Apor sta la mine şi cetindu-o m-am minunat la cîte au adus pre împăratul cel blînd miniştrii cei rei."
Aşa scrie Cerei Mihaiu, ci tu adu-ţi aminte că acesta au fost unul dintre calvinii cei mai tari în religia lor. 253 Tocma pre aceaia zi cînd s-au dat diplomatul aci mai sus / adus, s-au adunat săborul românesc la Bălgrad, bag-samă din înştiinţarea iezu-viţilor, că almintrelea n-au putut se fie, şi au dat scrisoarea aceasta6: „Noi, cei mai gios iscăliţi, episcopul, protopopii şi tot clerul besericei româneşti din Ardeal, facem înştiinţare tuturor cărora se cuvine, iară mai vîrtos cinstitelor staturilor Ţerei Ardealului, cum că noi, socotind nestatornicia vieţei omeneşti şi nemurirea sufletului, de carele mai mare grijă trebue se avem, slobozi, de bună voe şi porniţi de Duhul Sînt ne-am unit cu Beserică romano-catholică, şi prin rîndul acestora ne mărturisim a fi mădulările eit, toate priimindu-le, mărturisindu-le şi crezîndu-Ie, cîte Ie prîimeşte, Ie mărturiseşte şi le crede dînsa, şi mai ales acele patru punturi, în care ne vedeam pîn-acum a fi osebiţi şi care şi în preamilostivul decretul şi diplomatul preannălţatului împărat şi al eminenţi ssi mul ui arhiepiscop ni se dau înainte. Drept aceaia tocma cu acelea cădinţe şi privilegiuri vrem se ne folosim şi noi de-aci înainte, după mai sus zisul decretul preannălţatului împărat şi al eminentissi-mului arhiepiscop, ca nişte mădulări ale Besericei romano-catholice, cu care se folosesc bine credincioşii cei de legea latinească, după ss. canoane şi după privilegiurile de fericiţii reposaţi craii Ungariei lor date. Intru a căriia mai mare credinţă şi tărie, acest manifest al nostru îl întărim cu
peceţile şi a mînăstirei noastre din Bălgrad şi cu ale noastre şi ne iscălim,, în Bălgrad, în 12 dechemvrie din anul 1700."
Pe hîrtia ce se ţine în Arhivul vlădiciei Făgăraşului de pre carea s-au. luat această scrisoare, nu sînt iscăliţiţi mitropolitul Athanasie şi protopopii cu preoţii de supt dînşii, ci dintr-un protocol de supt acelaş Athanasie se vede că pe vremea aceaia, acestea au fost protopopi preste atîţa preoţi, cîţi se înseamnă după dînşii, adecă: „Protopop Daniîl de la Uiâ, carele avea supt sine preoţi 20; Toader de Ia Criş, 20; Gavriil de la Bistra, 15; Thoma de la Vinţii-de-Gios, 24; Ioann de la Hinedoară, 50;. Gheorghie de la Haţeg, 35; Nicula de la Şebiş, 35; Petru de la Daia, 30;. Vasilie de la Armeni, 39; Sava de la Sălişte, 15; Petru de la Sibiiu, 33; Maxim de la Avrig, 21; Stănilă de la Viştea, 46; Radu de la Berivoiu, 56; Vasilie de la Braşău, 25; Cîrstea de la Hâromsec, 13; Vasilie de la Câlbor, 35; Aron din Ţichindeal, 24; Idumir de la Bîrghiş, 9; Gheorghie de la Ohabă, 40; Vasilie de Supt Pădure, 26; Ioann delaLepindea, 16; 254   Costin de la Vidrasău, 9; Petru de la Gurgiiu,/ 25; Adam de Ia Orăştie 25; Ioann din Călian, 30; Radul de la Colun, 41; Costân de la Şeulia,. 28; Macaveiu de Ia Nemiştea, 25; Gligoraş de Ia Chitdiu, 35; Ioann de la Chiueşti, 40; Matheiu de la Lăpiiş, 27; Toader de la Lemin, 561 Toader de la Rîuşor, 45; Simon de la Sărvâd, 10; Andreiu de la Şimleu, 24; Şimon de la Băseşti, 40; Dumitru de la Bacai, 37; Mihaiu de la. Călata, 30; Paşcul de la Turda, 28; Iancul de la Giumâl, 45; Costa de la Hopîrta, 24; Ioann de la Sîngiorz, 24; Onul de la Săcâl, 26; Simon de la Silivâş, 26; David de la Uifalău, 48; Ştefan de la Sînmihaiu, 25r Vasilie de la Sîntul, 7; Iovan de la Lazuri, 15; Petru de Ia Bălgrad, 22;. Gabor de la Soar, 40; Adam de la Cuger, 24; Simon din Saldobâgiu, 9; Luca din Seleuş, 9; Văsiiu din Comliş, 41; popii din ţinutul Sighetului, din Maramurăş, 22; din Poiana Cobiia, 9; din Eraşul-de-Sus, 44; afară de comitatul Sătmariului." Şi aşa preste tot era protopopi 55, preoţi 1582, carii ar fi trebuit să se iscălească cu mitropolitul Athanasie ca se fie tot clerul Ce ştiu că n-au fost, ci numai căpeteniile s-au iscălit.
Tot întru acesta an s-au aşezat în Ardeal, Ia Vinţii-de-Gios şi pre alte locuri, bulgarii cei din Chiprovaţ, Copilovaţ, Zelesna şi Clissura veniţi, ai cărora diplomat şi toată istoria se scrie de Gheorghie Prai7.
Icoana Maicei Prea Curate încă pre acestea vremi s-au dus din Mînăstirea Niculei de Ungă Gherla la Cluj, în beserică iezuviţilor pentru
252
253
că scrie Samoil Clain de Sad 8: „La anul 1699, în Mînăstirea Niculei, lîngă Gherla, au plîns icoana Născătoarei de Dumnezeu, carea iezuviţii din Cluj o-au luat şi o-au dus la Vienna, de-unde după ce prin vălătuire şi prin bună cercare s-au arătat a fi minunată, s-au adus iarăş în Ardeal şi s-au pus în beserică iezuviţilor din Cluj, unde şi astăzi este şi cu mare evlavie se cinsteşte."
1 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 354 seq.2 Delchiaro nella Prefazione. 3 Katona in Epit. chron. ad ann. 1700. 4 Archivum eppatus Fogarasiensis. 5 Cserei Mihâly az Erdelyi Historiâban ad ann. 1699. 6 Idem Archivum eppatus Fogarasiensis. 7 Georgius Pray, Diss. crit., p. 172.8 Samuel Klain de Szâd in Historia ecclesiae Vala-chicae Tranniae, part. 9, § 9.1
255 Anul 1701. Despre Moldova aşa scrie preavestitul Enghel1: „Măzălirea Iui Antioh Cantemir s-au făcut în anul 1701 din aţiţarea lui Constantin Brancovan. Radul Grecean carele ţinea cu Brancovan, aşa povesteşte măzălirea aceaia: „Antioh Cantemir nendestulindu-se cu stoarcerea ce o făcea de pre supuşii săi prin grecii de la Ţarigrad, adecă prin vistieriul lordache Rosette şi prin fraţii acestuia, prin cumnatu-său, Lupul Bogdan, hatmanul cel mare, şi prin mai mulţi de acesta feliu, la atîta au mers de-au început a lucra şi spre surparea lui Brancovan. Iară mulţi boieri moldoveneşti carii nu mai putea răbda nedreptatea lui Antioh Cantemir, au pribegit din Moldova şi au fugit la Brancovan. Antioh nădejduia ca în nişte prieteni ai săi, în Alexandru Mavrocordat şi în Mihail Mihaîotti Stroseni; ci înţelepţii acestea vezînd că banii lui Brancovan mai mult pot înaintea divanului, s-au tras de la pretenşug şi aşa, lezne au învins Brancovan şi îndată au venit în Moldova un aga turcesc carele fără de veste au luat pre Antioh Cantemir şi pe frate-său, Dimitrie, cu toţi ai lor şi i-au dus la Ţarigrad; iară boierii cei pribegi cu bucurie s-au înturnat în Moldova. Dimitrie Cantemir atunci au scris Istoria împărăţiei turceşti.
Constantin Duca a doaoa oară au domnit trei ani, de la anul 1701— 1704. Domnia lui cade în anul cel dintîiu al bătăei svecilor cu muscanii, carea ţinînd turcii nu s-au bătut, numai s-au uitat cum se bat alţii; şi aşa Constantin Duca n-au avut de a face cu streinii, ci în anul acesta, 1701, Poarta au poruncit moldovenilor şi muntenilor de-au făcut un
pod preste Nistru, nu departe de Tihina sau Bender, ca se treacă tătarii nogăeşti din Bugeac la Crim, pe carii a doaoa oară îi învinsese hanul, în primăvara de-acum."
Despre Valahia tot acelaş Enghel2, după ce au scris că Brancovan într-o adunare mare a ţerei au orînduit ca birul de-aci înainte să se plătească nu de odată, ci în patru restîmpuri, zice: „Brancovan, după obiceiu, au petrecut vara şi toamna în Tîrgoveşti; aci au înţeles de la căpitanul din Focşani că la 40 de boieri moldoveneşti ş-au lăsat patria de groaza lui Constantin Duca carele mai nainte îi fusese ginere, şi au venit în părţile Valahiei. Brancovan, ca se le înţeleagă jalba, pe 12 din-tr-aceia i-au chiemat la sine, anume pe vornicul Vasilie Gâbriliţ şi .pe vistieriul Lupul, fratele lui, pe hatmanul Lupul Bogdan, pe paharnicul Antioh, pe Mihail Racoviţa, pe postelnicul Elia şi pre alţi şese, şi după 256   ce au aflat că au dirept, au scris lui Duca dojenindu-1. Duca / cu cinste au respuns prin hatmanul Nicolae Costin şi s-au rugat lui Brancovan se nu creadă boierilor acelora, dară de odată au scris şi la Poartă asupra boierilor celor pribegi. Acum cînd lucra Brancovan se împace pe pribegi cu domnul Moldovei, au nimerit un capigi-başa cu poruncă la dînsul, ca pe pribegi se-i trimită acasă. Pe Brancovan l-au năcăjit porunca aceasta pentru că nu era obiceiu să se dea afară cei ce scăpa întru aceste doao teri dintr-una în alta, mai nainte de a li se căpăta graţie. Drept aceaia au scris la sultanul şi s-au rugat ca să se ţină cădinţa şi obiceiul acestor doao teri nevătămat şi se-i îngădue ca de astă dată se poată el împăca pe numiţii pribegi cu domnul lor, Constantin Duca Vodă, şi spre mare bucuria sa i-au venit respuns se lucre cum şti. Drept aceaia au trimis cu pribegii la Focşani pre episcopul de la Buzeu, pe Cornea Brăilul, banul de Craiova, şi pe spătariul Mihail Cantacuzenul carii au împăcat pe cei pribegi cu Constantin Duca Vodă, şi pe cei ce nu era mult vinovaţi i-au trimis, după porunca Portei acasă, iară pe vornicul Vasilie Gâbriliţ, pe hatmanul Lupul Bogdan, pe Mihail Racoviţa şi pe postelnicul Elia i-au ţinut în Valahia pînă la vremi mai bune, cu multe chel-tueli despre Poartă, pînă le-au dobîndit îngăduinţă de a remînea în Valahia. în 16 noemvrie Brancovan s-au înturnat în Bucureşti şi au dăruit pe caimacani, după obiceiu, cu caftane. Tot întracesta an au zidit şi curtea de la Sîmbăta-de-Sus, în Ardeal." Vezi şi anul 1710, despre Sîmbăta-de-Sus.
254
255
Despre Ungaria scrie Catona 3: „Franţisc II Racoţi, feciorul lui Franţisc I Racoţi carele s-au născut din Elena (fata lui Petru Zrini celui în anul 1671 tăiat), în anul 1676, după cinci luni au perdut pe tată-său, şi după ce s-au luat Muncaciul, cu mumă-sa, Elena, şi cu soră-sa, Iuliana, s-au dus la Vienna, de-unde cardinalul Coloniei, tutorul lui, l-au trimis la şcoala iezuviţilor din Praga. Acolo învăţînd cinci ani, au mers în Italia, de-unde întorcîndu-se, s-au căsătorit cu fata prinţului din Hâssia şi îmbrăcîndu-se în haine nemţeşti, Cerei Mihaiu au crezut despre dînsul că au desbrăcat inima cea ungurească. Franţisc H Racoţi acesta lăcuind în Şâroş-Patâc, coşteiul său, ţinea la sine pre oarecare căpitan, anume Longhevâl, născut din Leodiu pentru deprinderea sa în limba franţozească, carea tare o iubea, şi odineoară i-au încredinţat nişte cărţi, se le ducă la Ludovic XIV, craiul frîncilor. Ce au fost scris / 257 într-însele, pentru că curtea dinVienna n-au vrut să se vestească, nu se poate şti; şi lui Vagner încă nu i se poate crede că ar fi voit a face numai o crăime din Ungaria şi din Polonia. Ci măcar cum au fost [lucrul, destul este că Longhevâl mergînd cătră Parisî, în Vienna toate le-au descoperit miniştrilor împărăteşti. Drept aceaia pe Racoţi l-au prins în Şaroş-Patac, pre la mezul nopţei, şi l-au dus în Neoştâdiu, supt pază mare. Colinovici scrie că în 25 maiu l-au trecut pre la laurin şi în 29 maiu l-au închis în temniţa, în carea fusese închis înainte de 30 de ani moşu-său, Petru Zrini. Prinsu-s-au împreună cu el luteranii Ştefan Sirmai şi Pavel Oco-liciani şi calvinii fraţii; Adam, Ladislav şi Mihaiu Vai; catholicul Nicolae Berceni scăpînd cu fuga în Polonia, Racoţi după ce au vezut cum îi îmbla lucrul, adecă că vreau se-1 peardă, prin ajutoriul căpitanului Leman (căruia îi făgăduise Racoţi 10J300 de florinţi, dară nu le-au avut folosul, că ştiindu-se lucrul l-au spînzurat pe Leman), în 7 noemvrie din anul 1701 au scăpat din prinsoare şi fugind în Polonia Ia Berceni, mai doi ani au pribegit acolo, întrascuns." Aşişderea, dară mai prelung şi mai chiar, scrie Ghebhardi 4 carele mai sus5 scrisese: „Prinţul Techeli în anul 1701 au mers Ia Ţarigrad cu muierea sa (Elena Zrini), pe carea în anul 1692 o căpătase îndărăpt de la nemţi. Prinţessa aceasta au murit în 8 fevruarie din anul 1703 şi bărbatul eii, prinţul Emeric Techeli au murit în 13 septemvrie din anul 1705, la Nicomedia, în Asia, ca luteran sau, cum zic unii, ca catholic."
Despre românii din Ardeal acestea Ie înseamnă: După ce s-au isprăvit acelea care le-am scris despre dînşii, Ia anul mai de curînd trecut, duşmanii lor, acatholicii din Ardeal şi grecii, neamul cel pri-meşdios românilor, precum îi numeşte Delchiaro 6, iară mai ales Dosi~ theiu, patriarhul Ierusalimului, şi el grec fiind, carele venise în Ardeal, la Braşău, cît se ceară milă de la creştini, cît se-şi vîndă îndulgenţiile sau ertările de păcate, de care şi tatăl meu, Ioann Şincai îşi cumpărase una, cu 40 de lei, ca se i se pună pe pept, cînd se va astruca, dară eu n-am lăsat se i se pună, bine ştiind că darul lui Dumnezeu nu se poate vinde pe bani. Acatholicii, zic grecii şi mai vîrtos numitul Dositheiu, atîta au desmîntat pe românii cei din Ţeara Bîrsei şi de la Haţeg, de s-au lăsat de unire, dară cei de la Haţeg iarăş s-au întors la dînsa prin dojănirea mitropolitului Athanasie, ci cei din Ţeara Bîrsei au remas prilostiţi şi multă gîlceavă au făcut, cum se va arăta de aci-înainte. Acestea vezîndu-258 le / mitropolitul Athanasie, au scris lui Dositheiu se încete de la învrăjbirea românilor sau se iasă din ţeară, dară el necum se fie încetat, ci încă au bîrfit înaintea norodului că Athanasie prin unire ş-au perdut darul arhieriei, pentru carea bîrfeală Athanasie au scris şi Ia împărăţie şi la patriarhul din Ţarigrad carele i-au respuns că Dositheiu numai în Palestina are putere de patriarh, iară nu şi preste Dunăre; apoi de la împărăţie au venit poruncă ca Dositheiu să se scoată din Ardeal; carea poruncă înţelegîndu-o Dositheiu o-au luat pe picior şi au trecut în Ţeara Muntenească, de-unde şi venise, cum am auzit din tatăl meu cel mai sus numit. a Ortul şiprogressulneamurilor din Ardeal'2 zice că mitropolitul Athanasie, în anul trecut, 1700, au mers în Vienna, dară eu ţin cu SamoiI Clain de Sad 8 şi cu alţii, şi zic că în anul de-acum 1701, au mers; unde au dobîndit diplomatul acesta 9: „Noi, Leopold, din mila lui Dumnezeu ales împăratul romanilor ş.c. facem pomenire prin acestea înştiinţînd pe toţi cărora se cuvine a şti, cum că noi, după grija carea o avem de păstorii sufletelor credincioşilor noştri supuşi, socotind osebite şi foarte
* Şincai prezintă foarte sumar reacţia în faţa actului de unire cu Biserica Romei. Au luat atitudine Teodosie, mitropolitul Ţarii Romaneşti, patriarhul Dositei al Ierusalimului, patriarhul Calinic al Coostantinopolului, care l-au afurisit pe At an as ie. Conducătorii politici din Ţara Romaneasca s-au opuB şi ei unirii. Cea mai viguroasa opoziţie a venit din partea poporului român din Transilvania: braşovenii, făgărăşeniî, sibieniî, hunedorenii etc au cerut ajutor mitropolitului Tcodosie, hii Constantin Brincoveanu, stolnicului Constantin Cantacuzino ţi spătarului Mihai Cantacuzino. Poporul arăta că pentru „nemîşugul" popilor eî nu vor să se lepede de credinţa lor. Firâ să tini seama de avantajele în perspectiva pe care le-ar fi adus unirea pe plan politic şi cultural, poporul român din Transilvania îşi dădea seama că Frin unire se rupea de restul poporului român şi de ortodoxism.
256
257
mari meriturile sau vredniciile şi talantul credinciosului nostru Athanasie, episcopului celui de legea grecească prin Ardeal şi prin părţile lui împreunate, încă şi învăţătura şi procopseala lui şi cea tuturor plăcută şi credincioasă viaţa, năravurile şi alte virtuţile lui, cu care cum că este el de la cel preannalt împodobit, din osebită spunerea consiliaţilor noştri celor mari am cunoscut. Drept aceaia am socotit ca pre acelaş episcop ca pre o persoană cuvioasă, vrednică, şi noao bine plăcută în episcopul neamului celui românesc din Ardeal şi din părţile lui împreunate şi în mai mare prelatul şi păstoriul mai sus-zisului poporului românesc carele este acum fără de episcop pentru moartea şi reposarea cinstitului odi-neoară Theofil, episcopului celui mai de pre urmă, după cădinţa patronatului nostru celui crăesc, carea preste toţi o avem în împărţirea tuturor deregătoriilor şi veniturilor celor besericeşti din Ţeara Ardealului şi părţile eii împreunate, pre obiceiul cel bun al fericiţilor crailor, predece-ssorilor noştri celor ungureşti, se-1 priimim, numim şi alegem şi, preste aceasta, se-1 vestim consiliariul nostru, dîndu-i vlădicia aceaia cu toate cădinţele, folosurile şi veniturile, ori cu ce nume se numesc, ce se ţin de 259 dînsa cu dreptul şi de demult; / apoi în vlădicie să se inştalăluiască de tesau-rariatul nostru cel din Ardeal. Ba îl priimim, numim, alegem, presentăm şi dăm vlădic şi, ce e mai mult, din dragostea ce o avem cătră dînsul, cu lanţ de aur, decare este cruce acăţată şi cu chesaro-crăiasca icoana noastră iarăş în aur vărsată, pentru mai mare cinstea şi lauda lui şi a tot neamului românesc îl împodobim şi cinstim, ca acestea, de la un vlădic la altul se meargă; ci aşa, ca acelaş şi prea sfinţitului patriarhului Romei şi noao şi arhiepiscopului de la Strigon şi următorilor lui se fie supus în cele direpte şi cuviincioase, şi în toate trebile credincios şi de-aci înainte şi el şi următorii lui, ba şi toţi preoţii de aceaiaş lege, adecă carii vor vrea se fie vlădici şi se aibă alte folosuri, se fie detori a mărturisi credinţa cea adeverată şi donaţiile nu de la altul, fără numai de la noi şi de la craiul apostolicesc a le cere ca să se dea prin cancellăria noastră cea ardelenească şi Ie vor dobîndi prin mărturia şi puterea acestor cărţi. Dat în cetatea noastră, Vienna Austriei, în 19 martie din anul Domnului 1701, iară al «oblăduirei noastre, a romanilor 43, a Ungariei 46, a Bohemiei 45. Leopold, cm.s.
Comitul Samoil Câlnochi, cm.s. loann Fiat, cm.s."
După ce s-au înturnat vlădicul Athanasie de la Vienna, aşa scrie Betlen Micloş10 despre dînsul: „După aceaia, în anul 1701, Apor Iştvan au făcut de vlădicul Athanasie au chiemat la săborul mare în Bălgrad, ca pre o mie şi doao sute de preoţi româneşti, supt gloabă de 60 de florinţi, şt acolo cu întraurite haine besericeşti şi cu mitră îmbrăcîndu-l în casa lui Apor, însuş Apor cu mare litie şi cu rădvanul său l-au dus la beserică cea românească de l-au pus episcop, ba, cum se fălea Apor, arhiepiscop (măcar ca aceste doao nume sînt numai nebunie), cu titul de illustrissimus ac reverendissimus, adecă, prea luminat şi prea cinstit, şi cu pedagogul sau eforul paterul iezuvitul Suniog. Mare pompă au fost. Mulţimea cea mare a preoţilor româneşti ca nişte berbeci negri unii mergea înainte, alţii pre de laturi, alţii din dărăpt; mulţi mergea plîngînd şi unii dintre dînşii zicea: « Acum seceră orzul, dară după orz vor 260 secera şi grîul». / Cu hinteao sau rădvane mergea comitul S6ean; tot statul romano-catholic din Ardeal, preoţii cei latineşti, iezuviţii Chemeni Ianoş, Betlen Sâmuel şi unii, dară foarte puţini, dintre calvinii cei mai de frunte carii apoi cînd i-am înfruntat eu, cu aceaia se mîntuia, că Apor le-au zis că gubernatorul încă va merge. Cu aceaia nădejde au şi făcut Apor de litia au mers la beserică, pre dinaintea uşei casei gubernatoru-lui ceii de cătră beserică; dară s-au înşelat, ca gubernatorul, măcar că poruncise se prindă caii {precum spunea şerbii miei), n-au mers, aşa grăind cătră Apor cel ce îl aştepta: n-am vezut porunca împăratului despre aceasta. Aşa s-au dus Apor freeîndu-şi capul cu litia pe poarta lui Sînt Mihaiu sau a temniţei cătră beserică cea românească.
Vlădicul acesta atîta s-au mărit după acestea, de de la boierii cu moşii încă poftea se-i zică: măriia-ta, şi nu prii mea scrisorile de la cancellărie, denu-i scriia illustrissimus, fără numai de silă. Preste crişma guberniului încă ţinea crişmă de vin şi ş-au făcut berărie. Cît năcaz ara avut eu pentru dînsul, numai Dumnezeu ştie. Cînd era adunat tot guber-niul, gubernatorul (Gheorghie Banfi) cu vorba, toate le făcea asupra lui, adecă: îi trăgea gios ţighiriul, îi spărgea buţiie şi îi strica berăria, pînă ce o dată prin guberniu au chiemat pe Naghiseghi Gabor cu toată compagnia lui din Cluj, ca el se facă aceasta. No, acum te ţine, vlădicule! Dară din toate acestea fu o nemica mare. De altă parte, cînd era rîndul mieu se fiu Ia guberniul cel substitut, nu înceta a me îndemna se lucrez mai aspru, ci eu n-am putut a lua toată pizma asupra mea, fără am pus
258
259
în preajma mînăstirei haiduci carii se iea vinul de la cei ce-1 vor cărra şi se le frîngă vasele, dară mai încolo n-am cutezat a păşi, temîndu-mă ca nu cumva se meargă nemţi din cetate întru ajutoriul mînăstirei şi haiducii încă să se pună în primeşdie. Aşa perdu guberniul crişmăritul din Bălgrad.
Cînd s-au făcut înştallaţia vlădicurui Athanasie, unii dintre greci adeverat au tudumănit împrotiva unirei, dară bieţii români şi preoţii n-au cutezat, ci după vro cîteva luni au început a pofti ca în beserică cea mai mică din Bălgrad se le slujească preoţi neuniţi, după obiceiul cel mai de demult ş.c. Eu ştiu ce / au poftit, dară vlădicul cu iezuvitul, pedagogul său, nemica au plinit, ba nici morţii acelora i-au îngropat. Pentru care lucru, aceia s-au supărat, s-au vorbit laolaltă, s-au jurat, şi pre un Naghiseghi Gabor (dară nu cel din Cluj) care era nobil serac, almintrelea om învăţat, şi din păpistaş se făcuse român, l-au pus cura- s tor, ca se le îmbie de treabă la guberniu, la ţeară, şi la măcar cine, că ei afară de obiceiurile cele mai de demult nu poftesc alta. Mult ar fi se scriu toată istoria aceasta, drept aceaia trec la cele mai de lipsă.
în anul acesta 1701, în septemvrie, trebuind eu se fiu în guberniul cel substitut cu soţul meu, Tordţcai Mihaiu, m-am dus la Bălgrad, unde veni la mine Nalagi Iştvan carele atunci îşi plinise vremea la guberniu, şi foarte pe scurt îmi spune treaba românilor. Atunci iată sosi şi Naghiseghi cu plenipotenţia şi cu soţii săi şi cu o inştanţie îndireptată la ] guberniu. Eu vezuiu şi auzii u că jalba este vrednică de luat în sus, dară fiind că necum un lucru aşa de mare, ce se ţine de obşte şi de un neam şi de o religie, ci nici mai mic, ce este între persoane, se poate lua şi îndrepta în guberniul cel substitut, inştanţia i-o am dat înapoi şi i-am ' zis: în opt zile ale lunei aceştiia se vor strînge toţi consiliarii, atunci o daţi la guberniul întreg, iară pîn-atunci fiţi în linişte şi cu bună nădejde»; şi cu aceasta i-am slobozit. Pe zioa zisă s-au strîns guberniul şi nu ştiu, pentru că slugile gubernatorului n-au slobozit înlăuntru pe Naghiseghi, sau pentru ce? inştanţia o adusă înlăuntru Lugoşi Ferenţ, om catholic, almintrelea priimit la gubernatorul, şi o dede în mîna gubernatorului şi eşi. Gubernatorul o luă şi, cum îmi pare, o ceti şi o pusă dinaintea sa, nezicînd cuiva ceva despre dînsa. Adunarea guberniului au ţinut patru sau cinci zile şi cred, de pre mine, că Naghiseghi s-au rugat de gubernatorul, dară inştanţia nu i s-au luat înainte, măcar că s-ar fi putut lua
de lucrurile ce am avut. O data, fără de veste, zise gubernatorul că el trebue se meargă, dară noi, consiliarii, se isprăvim lucrurile şi inştanţiile ce mai sînt, că eu, cancellariul, fără de aceaia pînă la sfîrşitul Iui septemvrie trebue se remîn înlăuntru. Ce pricină au dat a ducere! sale, nu-mi aduc arninte, dară îmi pare că s-au dus la Berghin, la Cinâde şi la Sibiiu. Destul că nentinzîndu-se la treaba romînilor, numai s-au dus, 262 dînd inştanţiile în mîna secretariului şi zicînd: «Domniile / -voastre cu domnul cancellariu, îndreptaţi-le, remîneţi sînătoşi!» şi s-au suit în răd-van. Ce pricină l-au dus, Dumnezeu ştie; aceaia încă nu o ştiu, cum s-au dus Apor, Haller Iştvan şi Sas Ianoş, numai atîta ştiu că mai pre-urmă am remas: eu, Nalagi Iştvan, Cheresteşi Sâmuel, Şâroşi Ianoş, Toroţcai Mihaiu, Conrad Samuel şi secretariul. Acestea s-au adunat la sălaşul mieu şi Naghiseghi cu alţii se ruga de respuns. Noi ne-am vorbit la o laltă şi aşa am judecat, că noi, numai atîţa, nu putem îndrepta treaba lui Naghiseghi.,. şi eu i-am dat inştanţia îndărăpt pînă la alt guberniu sau la adunarea ţerei. Aşa ceialalţi consiliari s-au împrăştiiat şi numai eu cu Toroţcai am rămas lîngă guberniul cel substitut.
Nu după multă vreme, veni la mine Naghiseghi şi-mi dede o protestaţie sau tudumană în scris şi-mi zise şi cu gura, că el, înaintea mea, ca înaintea unui cancellariu tudumăneşte şi pofteşte ca tudumană se i-o dau afară supt pecete împărătească. Eu, după deregătoria mea, eram detoriu se fac aceaia, dară pronia dumnezeească nu m-au lăsat se o fac şi nici am cetit tudumană, ci i-o am dat înapoi şi i-am zis: «Esteproto-notariu, este capitul, înaintea acelora au obicinuit a tudumăni mai cu samă decît înaintea cancellarilor, mergi acolo de tudumăneşte că tot atîta face!» dară eu te sfătuesc se nu te grăbeşti cu lucrul, că eu mă tem se nu-ţi fie spre perire rîvna aceasta. El respunse că pentru Dumnezeu la toate este gata, încă a şi muri. Apoi s-au dus la Şaroşi Ianoş şi de la el au luat tudumană, supt pecetea împărătească spre a sa şi a lui Şaroşi stricare. Auziiu că eclejia românească pecetlariu încă îşi face prin oarecare argintariu şi nobil din Bălgrad, anume Andreiu (nu Ştefan) Comâ-romi; chiemaiu pe argintariul şi-i ziseiu se nu-1 facă sau de l-au făcut, se nu-1 dea afară, dară nu m-au ascultat şi au şi zăcut în temniţă pentru
dînsul.......Trecînd luna lui septemvrie, în locul nostru la guberniu au
urmat Apor şi Sas Ianoş carii cătră sfîrşitul lui octomvrie.. pe Naghiseghi Gabor cu vro cîţiva români de frunte carii ţinea cu dînsul, l-au
260
261
prins şi l-au trimis în Sibiiu. Cei ce s-au prins mai toţi era nobili sau nemeşi sau olătaşi."
Cerei Mihaiu11 încă aşa scrie: „Iară românii din Ţeara Bîrsei nu vrură se fie supt vlădicul cel românesc, nici să se unească cu păpistaşii, mare patron avînd pe vodă din Ţeara Muntenească, a căruia voe împăratul încă nu vrea se-o calce. Drept aceaia au trimis / soli la Bălgrad de-au vestit că ei vreu se remînă cum au fost mai nainte, în legea grecească, şi nu vreu mai mult se asculte de vlădicul carele acum s-au păpistăşit. Despre carea şi tudumană au dat protonotariului loann Şaroşi, după legile ţerei, şi au luat de la dînsul tudumană supt pecete împărătească; dară şi loann Şaroşi, de carele voiu vorbi airilea, au plătit pentru aceaia şi Naghiseghi Gabor carele era nobil român şi mai nainte fusese secretariu la vlădicul cel românesc, s-au prins pentru că el scrisese tudumană şi calvinul Andreiu Comaromi, argintariul din Bălgrad, pentru că au făcut pecete bîrsenilor .. s-au luat şi s-au dus în Sibiiu, unde multă vreme au robit seracii, nevinovaţi. Şi acestea încă tot Ştefan Apor le-au pricinuit."
Reposatul p. Samoil Clain de Sad12 după ce au adus diplomatul împăratului Leopold I, ce eu mai sus l-am scris, la anul de-acum încă aşa scrie: „în anul acesta 1701, alt diplomat s-au ivit cu numele împăratului Leopold, al căruia original, fiind că nu s-au aflat dup-aceaia, despre dînsul îndoială au fosta; se zice că iezuviţii l-ar fi făcut pentru theologul, carele dintre iezuviţi era lîngă vlădicul românesc, ca prin diplomatul acesta, mai tare se-1 întărească lîngă vlădici. Şi dintru aceasta vlădicii româneşti, baronul Inochentie Clain şi Petru Pavel Aron lepăda diplomatul acesta şi nu voia a-1 cunoaşte a fi eşit de la împăratul Leopold; pentru că în donaţia sa, carea o-au dat vlădicului Athanasie, întraceaia zi şi întracela an, în care s-au dat şi diplomatul ce se numeşte
a In anul 1701 Atanasie a fost numit episcop al „naţiunii române". Cu această ocazie a fost emisa cea de a doua diplomă leopold ină, la 19 martie. Această diplomă cuprindea 15 puncte. în general, a doua diplomă reproduce privilegiile pe care curtea de la Viena le acordase preoiimii române. In plus faţă de prima diplomă, cea de a doua, la punctul 3, prevedea că nu numai preoţii, dar şi mirenii care au trecut la unire să fie scotiţi intre stările transilvănene, ţi nu toleraţi, ca pînă acum, şi să se bucure de drepturile pe care le prevedeau legile ţării. Acest punct a fost introdus pentru a atrage cit mai mulii romani la unire, deoarece pi na la aceasta dată progresul realizat pe planul unirii religioase era cu totul neînsemnat. Aceste prevederi n-au fost aplicate însă niciodată. După ce au fost trecute prin dietă cu multă discreţie, au fost date uitării, iar originalul a dispărut.
al doilea leopoldin, pre Athanasie I îl laudă că au fost învăţat şi procopsit, iară întral doilea leopoldin se zice că Athanasie I pentru că este om nenvăţat şi neprocopsit carele nu ştie canoanele, pentru aceaia trebue se aibă lîngă sine un pater iezuvit, theolog de legea latinească, carele se fie cauzărum auditor generâlis, adecă judecătoriu mai mare în lucrurile şi pricile besericeşti.
Tot pre aceaia vreme s-au ivit supt numele lui Coloniei, arhiepiscopului de la Strigon, o instrucţie cu carea se dea învăţătură theologului şi se spunea ce deregătorie are. După această instrucţie vlădicul numai numele îl avea, iară deregătoria episcopească o purta theologul întru atîta, cît vlădicul se putea zice vicariu theologului. Altă instrucţie era 264 carea se zicea că de la Roma au venit, carea de tot strîngea / puterea şi avtoritatea vlădicului şi pe iezuvitul theolog îl punea cap mai mare si vlădicului şi clerului, că vlădicului, cum rînduia aceaia, nici a face visitaţie, nici a hirotoni, nici a pedepsi pe cei rei, nici vro judecată a face, nici vro rînduială în cler a face, nici slujitori a-şi băga sau a-i lăsa şi muta îi era slobod, fără de voia theologului, încă nici cărţi scrie şi a le trimite mai nainte de a le arăta theologului şi nici un săbor sau sfat a face, întru care se nu fie îndreptătoriu theologul, şi alte mai multe. Mult ,au stătut iezuviţii de vlădicul Athanasie ca se iscălească instrucţiile acestea, dară vlădicul n-au vrut a le iscăli, că au cunoscut mestesugirea iezuviţilor carii cugeta se stăpînească preste cler şi preste români. Aşa românii mai de demult întrun typ, acum întraltul, au fost asupriţi! Instrucţiile acestea amîndoao se află în Arhivuî episcopesc la Blaj." Pîn-aci, Samoil Clain.
Nu te mira, aşadară, că Cerei Mihaiu13, carele tocma atunci trăia şi era încrezutul comitului Ştefan Apor celui ce foarte mult s-au nevoit pentru unire şi pentru binele românilor, aşa scrie despre vlădicul Athanasie I: „Şi mergînd la Vienna, de cardinalul Coloniei cu foarte mare cinste s-au priimit şi i-au aruncat un lanţ de aur în grumazi; aceasta i-au fost toată mergerea înainte. Că tocma precum lucră dracul, de caută voia omului, pînă ce îl aduce la păcat, apoi îl poartă pre-unde vrea, aşa au făcut şî cu vlădicul, pînă cînd l-au apucat în cursă; pentru că păpistaşii cu toată sfiala îl cinstea pîn-atunci, iară după aceaia i-au luat toată ocîrmuirea şi puterea din mînă, şi este un iezuvit lîngă dînsul pururea, fără de a căruia ştire şi voe, nici o carte poate scrie cuiva. Bucuros
262
263
s-ar lăsa de o unire ca aceasta, dară nu-1 lasă. De-au mîncat sărat, beie, că adeverat i-or împlea paharul." Ce scrie aci Cerei Mihaiu numai despre iezuviţi trebue înţeles, măcar că şi acuma se află nebuni ca aceia carii gîndesc că greco-catholicii pentru că se numesc uniţi, trebue se fie supuşi romano-catholicilor; ci înţelepciunea arată că a fi unit cuiva atîta însemnează, cît a fi lui asemenea şi nu supus. Barem de s-ar arăta şi cu fapta ce  arată înţelepciunea! a
Despre diplomatul ce se numeşte al doilea leopoldin, la cele ce s-au zis de Samoil Clain, eu mai adaog că de ar fi fost acela de la împărăţie eşit, tocma atunci fiind în Vienna / vlădicul Athanasie, împăratul sau î l-ar fi dat lui sau l-ar fi trimis la guberniu; ci împăratul aceaia n-au făcut; aşadară diplomatul acela au fost numai de iezuviţi scornit spre asuprirea noastră, carele tătuşi putere n-au avut pentru că nu s-au vestit în ţeară nici s-au priimit vre o dată. Tu, de voieşti, îl poţi ceti la Samoil Clain14, sau la Sacadaţi15 carii se află în bibliotheca prealuminatului şi preasfinţitului domnului Samoil Vulcan, episcopului Orăzei-Mari. Vezi şi ce voiu scrie la anul 1739.
1 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 288. 2 Idem Engel in Recent. Hist. Valachicae, part. I, p. 356 seqq.3 Katona in Epit. chron. ad h.a. 4 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3» p. 336 seqq. 5 Idem Gebhardi, l.c, p. 335.8 Delchiaro nella Storia di Valachia, part. 2, p. 3. 7 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 12. 8Samuel Klain de Szâd in Hist. ecclesîae Valachicae Trannicae, part. 9, § 7. 6 Archivum eppatus Fogarasiensis. 10 Bethlen Miklos â Maga eleteben ad h.a. " Cserei Mihâly az Erdelyi Historiâban ad h.a. uSamuel Klain, l.c, § 8. 13 Cserei Mihâly, l.c. 14Samuel Klain, l.c. 15 Codex ms. Szakadathianus, p. 26 seqq.
Anul 1702. La anul de-acum scrie preavestitul Enghel1: „Cătră primăvara din anul 1702 i-au venit poruncă de la Poartă lui Constantin Brancovan, ca se priimească şi se trimită mai încolo pre Pâghet, solul Angliei, carele fusese în Ţarigrad de la pacea din Carloviţ şi acum, în vîrstă de 60 de ani, se înturna acasă, pre uscat. Cit au sosit acesta la vadul Dunărei de
8 Declarindu-se pentru unire, Şincai reproduce în mod intenţionat consideraţiile lui Bethlen Micloş şi ale Iui Cserei Minai despre unire. în descrierea celor doi cronicari unirea ne apare In adevărata ei semnificaţie; prin intermediul lor, Şincai demonstrează aspectele negative ale unirii, manevrele iezuiţilor şi ale curţii de la Vieua pentru atragerea romanilor la unire.
la Turtucai, îndată i-au trimis Brancovan întru întîmpinare pe Thoma Cantacuzenul şi pe Petraşco Breţoianul cu rădvane, cu corturi şi cu curteni. De la Popeşti, unde l-au aşteptat cu prînz, s-au înştiinţat Brancovan, că se apropie; drept aceaia a doao zi au trimis pînă la Văcăreşti înaintea lui, pe doi feciori ai săi, Constantin şi Ştefan, pe Mihail Cantacuzenul, pe Radul Izvoreanul şi pre toţi călăraşii cu un rădvan de curte, carii l-au adus în Bucureşti şi l-au aşezat în curtea familiei Brancovan, iară doi feciori ai lui vodă l-au petrecut pe trepte pînă în poiată. Deci solul au trimis pe patru ai săi la vodă de i-au mulţemit pentru priimire. A doao zi, vineri, în 24 aprilie, au mers vodă cu puţini lîngă sine de au dat bineţe solului, carele au eşit înaintea lui vodă supt trepte, l-au luat de-a dreapta sa şi aşa mergînd în poiată, doao ceasuri au remas / numai amîndoi. în zioa ce au urmat, s-au făcut mare gală la curte; vodă au trimis pe ginere-său, Radul, feciorul lui Iliaş Vodă, cu rădvanul său cel mai formos şi cu trei altele de au adus pe solul şi pe cei ce era cu dînsul, la curte. Doi feciori ai lui vodă au priimit pe solul iarăş la trepte, şi vodă carele se afla în poiată cu vro cîţiva boieri, au pus pe sol de-au şezut de-a dreapta sa; de-aci au mers în sala în carea era strîns divanul şi acolo cu toţii i-au făcut mare cinste; de-acolea între datul cu tunurile au întrat în sala cea de audienţie; aci solul au trebuit se şeadă în scaunul cel domnesc şi vodă şezînd lîngă dînsul pe un canapeiu, au vorbit numai amîndoi de lucruri politiceşti. La prînz solul au şezut de-a dreapta lui vodă şi s-au închinat şi beut pentru sînătatea multora; după prînz vodă au îmbrăcat pe sol cu o haina carea o avea mai scumpă, şi ginere-său l-au petrecut la sălaş. Duminecă iarăş au mers vodă la sol şi puţintel au zăbăvit la dînsul. Luni ş-au luat solul zioa bună. Marţi dimineaţa au pornit cătră Braşău ş.c."
După ce au mers Brancovan se-şi petreacă la Obileşti, l-au chiemat la nunta fetei gubernatorului Gheorghie Banfi carea s-au măritat după Ladislav Secheli, cunoscutul lui Brancovan, în 10 iunie din anul 1702, la carea nuntă Brancovan au trimis pe vornicul Radul Izvoreanul cu doi beizadei ai săi şi cu alţi doi feciori de boieri. însuş Brancovan în zioa de Sîn Petru au făcut de s-au sfinţit mir pe sama celor ce botează, prin patriarhul Ierusalimului, Dositheiu, fiind de faţă şi mitropolitul Theodosie; pentru că patriarhii bucuroşi venea în Valahia. pentru dărnicia lui Brancovan. în 7 iulie au mers Brancovan la Tîrgoveşti şi au trebuit
264
265
se trimită în cinste sultanului 70 de cai de vînat, că 30 i-au lăsat, măcar că 100 era porunciţi. După aceaia au cercetat mînăstirea din Brîncoveni, unde au venit veste că viziriul s-au lăsat de deregătoria sa, pentru boala ce o avea, şi că i-au urmat Mustafa-başa Taltazan. Drept aceaia în 20 septemvrie au trimis cu obicinuitele daruri la viziriul cel nou pe banul Cornea, pe spătariul Mihail Cantacuzenul şi pe comisul Burnea Gră-dişteanul ş.c." Despre nunta fetei gubernatorului Gheorghie Banfi, poţi ceti şi pe Cerei Mihaiu2.
Despre Ungaria scrie Catona3: „Cînd cocea Racoţi cu Berceni războiul cel primeşdios asupra patriei, Ludovic din Baden la Ren şi Eugenie în Italia se bătea cu frîncii; şi Eugenie în anul trecut bătuse pe frînci la Carpiu şi la Clariu, iară în anul / de-acum, la Cremona aut prins pe Villaregie, povăţuitoriul frîncilor, şi I-au trimis în Graţ. Ludovic din Baden încă au luat Landâvia, fiind de faţă Iosif I. Ducîndu-se la războiul acesta 12 leghioane din Ungaria, cetăţile din Alba-Crăiască, din Uivâr, din Papa şi din mai multe locuri s-au stricat, ca nefiind cine se le păzească, se nu aibă cuiburi într-însele rebeliij. Oarecare Albert Chiş din Beregsag, însoţindu-se cu Thoma Ese, prostul din Torpa, după ce au eşit nemţii din Ungaria, au început a strînge cătane fugite şi hoţi şi a face tîlhării, de-unde au izvorit apoi în anul viitoriu, curuţimea." Aşişderea scrie Ghebhardi 4.
Despre Ardeal scrie Betlen Micloş5, precum urmează: „Eu, în dechemvrie, mersesem în Maramurăş; acolo am ţinut scaun de comitat, Hustul şi Ocnele încă înaintea mea s-au dat pe mîna camerei. De-acolo m-am întors la Bălgrad, pe seim, în fevruarie din anul 1702. încă pe cale, la Giula-Telec fiind, m-au întîmpinat Horvat Micloş şi cu întristare m-au întrebat, ştiu că s-au prins Şaroşi Ianoş şi pentru ce? Eu am respuns că nu ştiu, precum nici am ştiut, mulţemesc lui Dumnezeu! şi m-am mirat de o nenorocire carea putea se tragă şi altele după dînsa. Şi măcar că Şaroşi îmi făcuse mare but şi pagubă oarecînd, mi-au părut reu şi l-aşi fi ajutat de aşi fi putut, ştiindu-i nevinovăţia, dară nu era cu putinţă, pentru că căzînd o dată Naghiseghi Gabor în mînile generariului şi printrînsul şi prin auzitoriul lui făcîndu-se toată cercarea, s-au şi trimis la cancellăria de oaste în Vienna. Lucrul lui Şaroşi Ianoş almintrelea au fost pentru că prinderea lui s-au poruncit de împăratul la pîra aiavea a generariului şi ascunsă a iezuviţilor, ca să se judece după
legile ţerei, şi aşa nu-1 străjuia nemţii, ci haiducii guberniului, dară nu în casa lui, ci în casa Clujului cea din Bălgrad, pentru ce nu în casa lui ?
După ce am sosit în Bălgrad, nu mult au trecut şi mi-au venit carte de la generariul ca se chiem înlăuntru pe vlădicul cel românesc din Maramurăş, pentru oarece întrebare, nu va avea vreo nevoie. Eu am scris în Maramurăş vlădicului se vină la mine dară n-am cutezat a-i scrie tot lucrul, temîndu-mă că nu va veni, ci, de frică, va fugi şi mie încă îmi va fi spre supărare; drept aceaia am scris viţe-ispânului, lui Pogani Menhart, ca, de nu va vrea se vină de bună voie, legat încă se-1 trimită; iară de va fi cu putinţă, Ia cea mai de pre urmă mişlocire se nu 268 meargă, şi vlădicul încă se nu prindă / de veste. Prins-au de veste, au ba, nu ştiu, destul e că au venit la mine, în Bălgrad, şi mergînd în Sibiiu Ia generariul Rabutin, s-au înturnat şi cu pace au mers în Maramurăş, pentru carea mulţemesc lui Dumnezeu. Episcopului acestuia i-au fost scris Naghiseghi Gabor şi el, din săborul său, aşa au respuns împrotiva unirei cu patriarhul de la Roma, şi din scriptură şi din scrisorile cele vechi arătînd şi întărind respunsul său, cît eu n-am crezut se poată eşi din cap de român din Maramurăş, un respuns ca acela, nici au cercat neştine de-aci înainte, se unească Maramurăşul.
Pe protonotariul Şaroşi Ianoş, în seimul acesta, după cursul legilor l-au pîrit fiscal directorul, ci el au respuns că măcar că îşi ştie nevinovăţia, dară cu stăpînul său nu vrea să se pîrească; şi aşa l-au slobozit la sălaşul, unde era în arişte. După vro cîteva luni au venit poruncă de la împăratul, ca Şaroşi să se sloboadă pe parola sa cea boerească şi se meargă în Vienna ca să se îndrepte pe sine înaintea cancellăriei, precum au şi mers, şi în luna lui avgust cînd şi eu eram în Vienna, s-au îndreptat
şi s-au pus iarăş în cinstea sa, în care lucru eu mult l-am ajutat......înci
şi şese sute de florinţi i-am dat împrumut fără de camătă, şi după ce au murit încă am apărat pe remaşii lui, că el remăsese ţerei detoriu cu 9.000 de florinţi.
Pe Naghiseghi Gabor şi pe cei ce robea cu dînsul, în seimul din anul 1702, în care s-au pîrit Şaroşi, nu i-au adus înainte cu vreun cuvînt, ci generariul au trimis actele la cancellăria de oaste, şi de la împărăţie au venit să se judece după legile Ardealului, dară judecata se nu o execvăluiască ca se aibă loc de graţie ş.c. Porunca aceasta cu toate actele lor, eu le-am adus din Vienna, în dechemvrie din anul 1702."
266
267
Cerei Mihaiu încă scrie6: „Şaroşi Ianoş carele era consiiliariu de gubernie, protonotariu şi mare commissariu, dăduse afară tudumană preoţilor româneşti, supt pecetea împărătească, drept aceaia s-au prins şi s-au notăluit, ci mergînd în sus, împăratul l-au deslegat de notă, dară el au murit în anul 1703, în Bălgrad, şi l-au îngropat în Săuca, moşia sa."
Despre episcopul Maramurăşului, cel de Betlen Micloş mai în sus adus, scrie Samoil Clain7, precum urmează: „Pe vremile acestea au fost la Maramurăş, în Ţeara Ungurească, un episcop românesc, anume Dositheiu carele pe mulţi au preoţit. Eu însumi am vezut dalterii la 269 preoţi de la el date, / cu care mărturiseşte a fi aceia de la dînsul hirotoniţi preoţi. De-unde au venit şi cum s-au aşezat în Maramurăş, n-am aflat, cum nici ştiu, oare Maramurăşul eparhia lui au fost? înse din scrisorile unor antimise se vede că şi mai nainte au fost episcopi româneşti în Maramurăş."
Tot întru acesta an s-au trimis şi diplomatul 8 care urmează, cătră ardeleni: „Leopold, din mila lui Dumnezeu ales împăratul romanilor, pururea avgust ş.c. luminaţilor ş.c. Măcar că v-am fost poruncit voao, supt grea dare de samă, în 20 aprilie din anul 1701 cel nu de mult trecut ca, de nu voiţi se simţiţi groaznica şi întrarmata înălţimea avtorităţei noastre ceii crăeşti, în loc de milă, punturile, ce milostiveşte le-am dat voao, în 5 septemvrie din anul 1699, despre ţinerea slobozeniei şi asemă-nărei acelor patru religii priimite în Ardeal, şi altele ce se cuprind în porunca aceaia, accurat şi cu tot de-adinsul, fără de vreo tragere îndărăpt se le ţineţi şi de alţii carii trebue, a se ţinea se faceţi, cum se cade supuşilor celor credincioşi, tătuşi voi cu aiavea şi tare cerbice spre simţitoare nebăgare de samă a crăeştei noastre avtorităţi şi întru hula poruncilor noastre celor crăeşti, necum se fiţi plinit punturile cele în anul 1699 poruncite, ci nici alte milostive orîndueli şi porunci ale noastre le-aţi plinit şi făcut, nici aţi făcut ca prin aceia carii trebuia, să se plinească şi să se facă, şi aşa, pe voi, neascultători şi nebăgători de samă a vă face nu v-aţi înfricoşat. Drept aceaia cu mare direptate am putea mai aspru a lucra noi asupra voastră, ca asupra unor carii v-aţi împrotivit poruncilor noastre, tătuşi voind a stîmpăra şi asprimea legilor şi întrarmata mînia noastră, cu mila cea cu noi născută, voao încă o dată, din prisosinţă, vă poruncim ca, după ce veţi priimi acestea, se nu mai aşteptaţi altă poruncă, ci îndată, fără de vreo zăbavă, precum se cade supuşilor
268
credincioşi, după cea prin omagiu întărită detorinţa voastră, şi numitele punturi şi alte resoluţii ale noastre, ce se cuprind în milostivele noastre decreturi, a le plini şi a le face, detori se fiţi. Dat în cetatea noastră, Vienna Austriei, în 13 fevruarie din anul 1702, al oblăduirei ş.c. Leopold, c.m.s.
Comitul Samoil Calnochi, c.m.s. la porunca maestăţei chesaro-crăeşti,
Ioann Fiat, c.m.s." Ce scrie / Samoil Clain de Sad 9 la anul de-acum despre înştallaţia mitropolitului Athanasie I, ce s-au făcut prin Ştefan Apor, se ţine de anul trecut, unde s-au şi scris.
1 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. I, p. 357 seq. aCserei MihăJy su Erdelyi His-toriăban ad h.a.3 Katona in Epitome chron. ad h.a.1 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 340. s Bethlen Miklos â Maga eletiben ad h.a. * Cserei Mihâly, l.c.7 Samuel Klain de Szăd in Hist. ecclesiae Valachicae Trannicae, part. 9, § 9.6 Codex ms. Szakadathia-nus, p. 45 seqq. 8 Samuel Klain, I.c.
Anul 1703. Despre Moldova aceasta scrie preavestitul Enghel1: „în luna Iui ianuarie din anul 1703, Poarta turcească au trebuit se aşeze rescoala ce o făcuse Galga şi Devlet Ghereiu în Ţeara Tătărească, la a cărora împăciuire au trebuit se meargă şi oşti moldoveneşti şi munteneşti. Tot a'tunci au lucrat Cantimireştii la Poartă de Constantin Brancovan s-au chiemat la Odriiu."
Despre a căruia chiemare aşa scrie apoi acelaş Enghel2: „Dragomanul Alexandru Mavrocordat era mare protivnic sau, cum scrie Cantemir, âxOpi? dSidMaxxoc,, lui Brancovan. Acesta, după Delchiaro, s-au sfătuit cu viziriul ca pe Brancovan se-1 jăfuiască mai nainte de toate averile, apoi se-1 măzălească, ba, după Cantemir, viaţa încă se i-o stîngă. Drept aceaia pre la gimătatea lui aprilie din anul 1703, au venit Cuciuc Selim-aga, imbrohorul împărătesc, fără de veste cătră Bucureşti. Venirea acestuia au făcut mare spaimă şi Brancovan cu boierii i-au eşit înainte pînă supt vii. După Paşti, în Dumineca Thomei, l-au chiemat vodă pre imbrohorul Ia curte şi s-au cetit fermanul, în care se poruncea ca Brancovan îndată se meargă la Odriiu, că se cuvine ca cîndva se sărute mîna împăratului de-acum, şi se ducă îndoit haraci pentru ţeară. Brancovan, după politica sa, îndată au scris la Odriiu că
269
el fără de zăbavă va asculta porunca. A doaoa zi i s-au schimbat sînă-tatea lui Brancovan şi a treia zi i s-au făcut roşaţă, precum zicea doftorul Iacob Pilarino. De-aci vodă au avut prilej de a trimite pe unii boieri la Odriiu se-1 mîntue, pentru că trebue se zăbăvească, adecă au trimis pe banul Cornea, pe logofătul Dicul, pe spătariul Mihail Cantacuzenul şi pe postelnicul Preda Breţcoveanul; dară acestea avea într-ascuns poruncă ca cu bani se alineze viforul care se pornise asupra lui Brancovan. Avea Brancovan şi la Poartă mari patroni pe Mufti Fesulag-efendi, iubitul sultanului, pe Chislar-aga, pre Aii / Silictar-aga  carele s-au făcut după aceaia viziriu, şi pe Hassan-başa, rudenia sultanului. în doao septămîni lui vodă i-au fost mai bine, şi în 5 maiu, după cărindariul vechiu, au putut pomi la cale; dară cît mai încet mergea. Imbrohorul într-aceaia era tare îngrijat că se juca cu capul, de nu va duce pe vodă cu sine, ci vodă luînd 70 de persoane cu sine, nu mare cale făcea într-o zi, pentru că Pilarino zisese că, de va merge iute pe drum, nu va ajunge viiu în Odriiu. Aşa, cîtă cale putea face în 10 zile, de-abea o au făcut într-o lună. Vodă gîndea ca încet călătorind, doară îi va veni poruncă ca să se întoarne îndărăpt, ci de la preteni i-au venit cărţi se meargă fără de grijă că nu va avea vre-o primeşdie. Drept aceaia în 28 maiu au sosit în Arnautgoe, nu departe de Odriiu, şi acolo ş-au întins corturile, din porunca sultanului. Dujmanul lui, dragomanul Alexandru Maurocordat, vezînd că de astă dată nu-1 poate surpa, au mers acolo se-i dea bineţe; iară Brancovan l-au priimit cu cea nai mare cinste şi dragoste şi l-au tras spre sine prin arătare de pretenşug şi prin daruri, pentru că după multă vorbă la olaltă l-au dăruit cu o mintee foarte scumpă, cu un cal domneşte împodobit şi cu o mie de galbini. A doaoa zi au venit la vodă feciorul dragomanului, Nicolae, pe carele iarăş preteneşte l-au priimit şi l-au dăruit. Aşa au dobîndit slobozenie se între în Odriiu, şi în 3 iunie au întrat şi au descălecat în seraiul de lîngă mitropolie, în 9 iunie viziriul au chiemat la sine pe Brancovan, dară acesta mai nainte au mers la chiaia sau adiutantul viziriului, apoi mergînd la viziriul, acesta încă preteneşte l-au priimit şi î-au încredinţat că cu venirea la Odriiu va astupa gurile protivnicilor carii îl pîrîse că nu este credincios supus sultanului, afară de aceasta, că au fost de lipsă se fie de faţă pentru mari lucruri ce sînt de a se isprăvi. După aceasta iarăş au mers vodă la chiaia, apoi acasă. Acum au trimis vodă darurile şi
îndoitul haraci, ce le adusese sultanului, şi marţi, în 15 iunie, s-au ţinut divan, la care s-au chiemat şi Brancovan cu boierii săi. Cînd au mers la sultanul, el, Ştefan, feciorul lui, şi 30 de boieri ai lui s-au dăruit cu caftane nuoaă şi lui vodă, afară de caftan, i s-au dat o cucă. De-aci s-au sculat viziriul şi pe vodă, pe feciorul lui şi pe 5 boieri i-au dus la sultanul, carele cu milă i-au priimit. în 20 iunie Brancovan ş-au luat zioa bună 27?   de Ia viziriul, carele i-au / dat ferman, ca pînă la moartea sa se domnească, în 26 iunie au pornit cătră casă şi, în 1 iulie, au agiuns în Bucureşti, spre bucuria tuturor, unde au strîns divan şi au cetit fermanul, dînd cu 12 tunuri, apoi, după ce au dăruit pe turcii carii l-au petrecut, şi pre unii boieri, cu caftane, pe toţi i-au slobozit la sărutarea mînei şi el au sărutat icoanele din beserică. La prînz au fost de faţa şi Athanasie, patriarhul din Antiohia." Aşişderea scrie Delchiaro3.
Iară istoricul bălăcenesc 4 scrie aşa: „Trecînd cîţiva ani, iată veni un imbrohor, se ia pe Constantin Brincoveanul, se-1 ducă la Odriiu, unde era împăratul; pricina pentru ce, nime ştiia. Deci vodă de întristare s-au bolnăvit, ci imbrohorul l-au aşteptat pînă ce s-au tămăduit, apoi l-au rădicat şi l-au dus unde era porunca. Mergînd vodă la Odriiu, au şezut în 30 de zile şi cu nimenea din cei mai mari s-au putut împreuna şi foarte mare întristare avea, temlndu-se că-1 vor măzăli. Iară capichehaile şi boierii îmbla pre la unii şi pre la alţii cu făgăduinţe, ci nemica li s-au respuns. Mai pre urmă temîndu-se de vreo prăpaste au adaos haraciul cu 240 de pungi preste cele 280 ce era mai nainte, numai se-i dea domnia şi se vină iarăş în ţeară. Cu aceasta ş-au dobîndit domnia şi binele casei lui, iară ţeara o au îngropat cu atîta haraci. După ce s-au întors în ţeară ş-au mutat firea şi s-au făcut reu şi cumplit, porţii mari au pus pe boieri, pe mînăstiri şi pe mişaoa ţeară, cît nu putea se le plătească, ci se văeta şi-1 blăstăma. Dup-aceasta iarăş au avut linişte, făcîndu-şi şi alt hatişerif împărătesc, ca se fie domn pînă ce va trăi, şi cîţiva ani au petrecut fără de grijă, ci tot nu se odihnea vezînd că turcii sînt foarte nestatornici."
Despre Ungaria şi la anul de-acum scrie Catona5: „Francişc II Racoţi fiind în vîrstă de 26 de ani, după ce s-au rugat de hoţii cei la anul trecut zişi, ca se vină din Polonia şi să se însoţească cu cei ce sînt gata a muri pentru mîntuirea patriei, au trimis cărţi zidăritoarela unguri
270
271
şi steaguri la hoţi, cu poruncă ca acelea se nu Ie întinde mai nainte de a căpăta a doaoa poruncă şi ţeara se nu o prădeze, ci hoţii nebăgînd în samă porunca aceasta, au întins steagurile şi au început a prăda besericile şi pe nobili. Drept aceaia comitul Alexandru Caroli, ispravnicul comitatului Satmariu, cu gloatele sale au bătut pe hoţi la satul Dolha, f 273 şi tăind 170 din dînşii, au luat trei steaguri ale lui Racoţi şi le-au dus la Beci sau Vienna. Iară Racoţi la începutul lui iunie întrînd în Ungaria, pe cei risipiţi i-au adunat (din hoţi făcîndu-i rebelii sau curuţi) şi în 7 iunie, din Muncaci nuoaă cărţi au împrăştiat prin Ungaria, în care se arată că ar avea cădinţa de a se bate pentru mîntuirea Ungariei. Şi adeverat bună mişlocire ş-au aflat, că Vagner încă nu tăgăduieşte că serăcimea era prea asuprită. Fiind Racop în Muncaci, l-ar fi prins regimentul lui Montecuccoli, de nu ar fi scăpat la vii şi la munţi înalţi. Venind Berceni din Polonia cu o samă de oşti şi trecînd în partea lui Racoţi şi nemţii carii păzea Hustul (cetatea din Maramurăş), la Tissă pe puţini nemţi i-au învins şi pe Paul Oros l-au trimis în Ardeal cu o samă de oşti. Iară generariul Rabutin ca se ţină Ardealul în cre-dincioşire, pe căpeteniile ţerei le-au adunat în Sibiiu. într-aceaia Caroli nebăgîndu-se în samă la Vienna, au venit cu începutul lui septemvrie în Caşşovia şi în 13 octomvrie în Tocaiu şi aflînd Carăii cuprinşi de curuţi, el încă nemulţemit de împăratul pentru credincioşirea sa, au trecut la Racoţi.
Domnind acuma la Tisă Racoţi şi trimeţînd pe Caroli cu oaste la ChecichemSt, Berceni s-au dus la Agria şi de-acolo lezne au trecut în părţile toţeşti, unde nu era oaste. Şlicchie carele cu Simon Forgaci alungase pe Ladislav Ocicai din Leva, mergînd la văişaguri şi auzînd că se apropie Berceni cu Caroli, s-au tras Ia Baimoţ, de-acolo la Trencin şi de-aci la Pojon. Berceni, după ce au întirit pe Şlicchie şi au prins văile, au bătut bani de aur şi de argint supt nume de libertate sau slobozenie şi aşa curuţii nu numai cu răpiri, ci şi cu bani din vistieria de commun s-au ajutat. De-aci trecînd apa Vagului, Berceni s-au tăbărit lîngă Tirnavia cu 12.000 de ostaşi şi tare au spăriat pe cei din Austria şi Moravia. împăratul Leopold I ca se stîngă focul acesta, fiind că bine ştiia că pentru mărimea dărilor (precum mărturiseşte şi Vagner) s-au aţiţat, au ertat a patra parte din dări şi la cei ce se vor înturna la credincioşire le-au făgăduit graţie. Iară nemica isprăvind cu aceasta Coroana Unga-
riei o au dus din Pojon în Vienna şi au început a lucra de pace cu curu-274 ţii prin / credincioşii săi, dintre carii unul era Paul Seceni, arhiepiscopul din Colocia. Şi avea foarte mare op Leopold de pacea aceasta, fiind că tare se bătea cu Ludovic XIV, craiul frîncilor, pentru Coroana Hişpaniei, şi în anul de-acum perduse Chelia, Enipdntul,BrisaculşiLandâviul. Carol, al doilea fecior al Iui Leopold I, numindu-se în 12 septemvrie craiu Hişpaniei prin tată-său şi prin frate-său, în 19 septemvrie au pornit cătră Belgiu şi trecînd prin Anglia, în anul viitoriu au sosit în Lisbona." Aşişderea scrie Ghebhardi8, dară mă mir cum poate scrie el7 acestea:
„Ardelenii nu numai s-au amestecat în răscoala ungurilor, ci pe Racoţi l-au ales şi prinţ loruşi într-un seim de la Bălgrad, dară generariul împărătesc, comitul Rabutin, au făcut de s-au tăiat capul cance-llariului, comitului Betlen Micloş, carele dinpreună cu iezuviţii cerca se îmulţească pe curuţi, pe carii de doao ori i-au bătut Rabutin, o dată la Sibiiu şi de-altă dată la Cluj." Doară s-au înşălat Ghebhardi prin Ignatie Brentan, carele iarăş aşa scrisese despre Betlen Micloş, măcar că au fost minciună.
Despre Ardeal însuş Betlen Micloş 9 aşa scrie: „în anul 1703 generariul Rabutin ne-au dat pe mînă pe Naghiseghi Gabor şi pe cei ce robea cu dînsul, carii mai trăia, că mulţi murise, ca se-i judecăm noi, după legile ţerei; s-au şi ţinut adunare Ia Bălgrad şi pe Naghiseghi l-au strigat o dată, dară eu n-am putut face ca se i se isprăvească cauza, măcar că destul de lung au ţinut adunarea. Acolo în robie au perit bietul Naghiseghi, s-au pornit rezmiriţa, muierea încă i-au murit, pre el l-au dus îndărăpt în Sibiiu, şi acolo au zis după aceaia Ştefan Apor că ar trebui slobozit, căci de ar fi greşit cît de mult, destul au pătimit. Aşa I-au tăiat din pente şi i-au dat voe a îmbla prin oraş şi a merge la protonotariu, la procator şi la alţii. Pentru aceasta încă au venit vlădicul cu pater Suniog la guberniu de s-au jăluit, dară le-au respuns Apor ş.c. în lucrul acesta chiar pronia dumnezeească au fost cu mine, căci ştiu de bună samă că cercarea şi chinurile ce s-au întîmplat lui Naghiseghi încă mărturisesc cum că tot scopul vrăjmaşilor n-au fost asupra lui Şaroşi Ianoş, ci asupra mea.
Pater Suniog au venit la mine în luna lui maiu din anul 1703, ca şi cum mi-ar face cinste, dară numai ca se mă ispitească pentru că în anul
272
273
trecut pre oarecare Ioann Ţirca, / carele era popă românesc şi învăţat în limba ungurească şi latinească, şi fusese rival lui Athanasie la vlădicie, pentru care sfîrşit i-au şi perit la gubernatorul Gheorghie Banfi, cum însuş el zicea, 50 de galbini, l-au prins şi îl ţinea în ferre la mînăstire. Acesta au scăpat din ferre în collegiul nostru cel din Bălgrad şi eu pre-ascuns l-am trimis la Aiud, unde mai doao septămîni l-am ţinut pre neştiut, după aceaia gubernatorul şi noi ceialalţi calvini i-am prins partea şi l-am pus în comitatul Hinedorei, în parohie calvinească, simbrie încă i-am rînduit, dară nu i-au fost cu putinţă a remînea acolo, pentru cursele cele ascunse, şi pentru năsălnicia ce o vezuse în Naghiseghi, ci au pribegit. Ci se mă întorc la Suniog. între celealalte eu i-am zis: Mare lucru ai priimit şi greu, a învăţa pe proşti, preoţii şi norodul românesc, carii nu ştiu alta, nici au altă religie, fără numai: aşa am pomenit Cu de-a-dinsul se te porţi se le vesteşti ce se zice în psalmul 32: se nu fiţi ca caii şi ca cătîrcii sau muşcoii ş.c. în grabă aduc cartea generariului, în carea scrie că vlădicul cel românesc s-au jăluit că eu l-am chiemat bou şi măgariu, deci se-i fac destul ş.c. Eu i-am scris generariului cum au fost lucrul şi am închis cu aceaia: tocma bine de o ia şi vlădicul despre sine, îmi poate mulţemi că i-am dat nume numai de cal şi de muşcoiu şi nu şi de bou şi de măgariu, ce eu tăgăduesc. Dară după aceaia de cîte ori va veni pater Suniog la mine, nu voiu vorbi cu el fără de mărturii ca se nu mai scornească de acestea despre mine. Nici am vorbit de-atunci cu vlădicul sau cu Suniog."
Despre Ţirca cel de Betlen Micloş aci adus, Samoil Clain de Sad încă aşa scrie: „Pe vremea vlădicului Athanasie au fost în Ardeal un om, anume Mihail Ţirca, carele s-au zis pe sine a fi episcop şi sta despre partea curuţilor şi doară nu era sfinţit episcop, că pre carii acela i-au preoţit, vlădicul Athanasie şi Ioann Pâtachi, următoriul lui Athanasie, a doaoa oară i-au hirotonit." Chiematu-s-au Ţirca acesta, Ioann sau Mihail, nu poci zice, că Betlen l-au cunoscut, Clain doară au cetit în scrisorile numiţilor vlădici, ci din neamul lui Ţirca şi atunci, cînd am fost director preste şcoalele românilor din Ardeal, încă era preoţi şi dascăli în Gîmbuţ, lîngă Bichiş.8
a Vlădicul Minai Ţirca este de fapt Ioan Ţirca, partizan ai lui Francisc Râkoczy II şi reprezentantul preoţilor neuniţi din Transilvania. în perioada în care Râltoczy a stăpînit Transilvania 1-a numit pe Ţirca epUcop Ia Aîba-Iuiia, în locui (ui Atanasie, în anul 1707. Cînd Rakoczy a trebuit să se retragă, Ţirca 1-a urmat şi a fost instalat episcop în Maramureş, în locul lut Iosif Stoica.
10
Priimind ardelenii strinsa poruncă a împăratului cea la anul trecut 276 adusă, saşii, ca nişte luat ori de samă ce sînt, în 23 / iunie dintru acelaş an, 1702, s-au adunat în Bălgrad, la casa comitului Ştefan Apor, şi tutte cinci punturile, cele în 5 septemvrie din anul 1699 date, înţelepţeşte le-au priimit prin scrisoarea carea o poţi ceti la Sacadaţin, iară calvinii şi unitarii în anul de-acum au trimis sol la împăratul, pe Petru Pişpechi, ale căruia acte aşa sună la acelaş Sacadaţi12:
„Tîlcuirea celor cinci punturi ale împăratului Leopold I, ce s-au dat lui Petru Pişpechi, deputatului calvinilor din Ardeal, şi el le-au priimit.
Respunsul la greutăţile calvinilor şi unitarilor din Ardeal, care s-au pus prin solul lor, în puntul controversei despre religie.
Fiind că acele cinci punturi ce pentru folosul catholicilor s-au dat prin preannălţatul împărat, în 5 septemvrie din anul 1699, şi iarăş s-au înoit în 20 aprilie din 1701 şi în 13 fevruarie din 1702, staturilor şi cetelor ardeleneşti, de sasi prin scrisoare publică s-au priimit, iară de calvini şi de unitari, nenţelegîndu-le acestea cuprinderea, nu s-au priimit, ci s-au trimis la împărăţie sol, Petru Pişpechi, ca se întrebe de împăratul, ca de un judecătoriu mai mare în lucrurile cele de religie, ce înţelegere trebue se aibă punturile acelea, a căruia cuvîntare, ce şi cu gura şi în scrisoare ni s-au făcut, mult şi cu osîrdie cereîndu-o, ni s-au vezut că acele 5 punturi, ca să se zătihnească toată îndoiala, aşa trebue să se tîlcuiască: 1. Unde s-au dat dijmele sau cvartele cuiva cu contract de pururea şi cu cădinţă de a avea evicţie, acelea se remînă la cei ce le au şi le moştenesc, iară care dijme şi cvarte se moştenesc, supt titul de slujbă besericească, de orice religie, acelea catholicul carele le dă, după direptate nu trebue se le dea parohului de altă religie, ci la al său. Drept aceaia clujeanii carii tocma în materia aceasta au năzuit la curtea împărătească, arate-şi cădinţile sale înaintea commissiei împărăteşti şi înaintea unui protonotariu, iară întraceaia dijmele şi cvartele se fie supt secvestru. 2. Măcar că din trei candidaţi carii se zic în diplomat că trebue trimişi la împărăţie, unul trebue se fie catholic, prin aceaia acatholicii, mai vîrtos calvinii (fiindcă dintre ceialalţi mai puţini sînt harnici de deregă-torii de cele mari), nu se iau afară, ba îşi va aduce aminte împăratul de resoluţia sa, cea din 14 maiu 1693 şi cea din 18 aprilie 1687. / 3. Ca în cetăţi, oraşe şi sate, senatori şi alţi deregători mari, atîţa se fie catholici cîţi şi acatholici; câutînd la numer, aşa trebue înţeles numerul, ca se fie
277
274
275
278
proporţional după mulţimea acatholicilor şi a catholicilor, iară de catho-lici să se ţină sau între ei să se numere şi românii cei uniţi, ca cei ce au privilegiurile catholicilor, măcar că în cît au fost pentru neam, pîn-acum numai suferiţi au fost. 4. Fiind că pacea, întreagă slobozenia şi aseme-sarea între patru religii priimite în Ardeal, trebue să se ţină, toate obiceiurile, legile şi rînduelile, ce sînt făcute împrotiva religiei catholice în commun sau în particular de orice neam, cetate sau oraş, cu totul se strică. Aşa se strică cele ce sînt împrotiva episcopului latinesc, a iezu-viţilor, a cinurilor călugăreşti şi a altora, fără de care nu s-ar putea zice a fi plină slobozenia catholică; ci prin acestea episcopul şi clerul nu vrea a face mutare, nici în moşteniri, nici în politică. 5. Ca unul dintre cei trei pecetlari ai Ardealului să se dea pe mîna oarecărui catholic, şi la paza arhivurilor să se rînduiască şi catholici, s-au plinit. Celealalte punturi care s-au resolvăluit, în 13 fevruarie din anul 1702, n-au vre o greutate. Pentru că, ca în expediţiile cele publice totdeauna să se iscălească şi un consiliariu catholic, aceaia se face pentru cinstea religiei carea
0 ţine preannălţatul împărat. Că s-au luat beserică din Bărăbanţ prin catholici, frică nu trebue se fie că se va mai face aceasta şi cu alte beserici, ci, de nu se va şti de carea religie sînt mai mulţi, vor eşi commissari şi vor judeca. Care aşa tîlcuindu-se, alta nu remîne înapoi, fără numai ca să se plinească acele 5 punturi şi curtea împărătească, pentru sfada unor puţini oameni, se nu se mai ostenească, ci pace şi dragoste frăţească se fie între toţi lăcuitorii din Ardeal, carea voieşte şi preannălţatul împărat. Dat în Vienna, în 25 avgust din anul 1703.
Eu, Petru Pişpechi, solul staturilor şi cetelor reformate din Ardeal, cu umilinţă mă îndestulesc cu tîlcuirea acestor 5 punturi şi nădăjduesc că şi principalii miei se vor îndestuli."
1 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 289.2 Idem Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, \ part. l,p. 359 seq.3 Delchiaro, p. 156 seqq.1 Codex ms. Balacianianus ad h.a.5 Katona in Epit. chron. ad h.a.6 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 341 seqq.7 Idem Gebhardi, l.c, p. 345. 8 Ignatius Brentanus in Epit. chron. mundi christiani ad ann. 1704. 9 Bethlen Miklos ă Maga eleteben ad h.a.10 Samuel Klain de Szâd in Hist. ecciesiae Valachicae Trannicae, part. 9, § 9.11 Codex ms. Szakadathianus, p. 88 seqq, 12Dictus Codex Sza-kadathianus, p. 82 seqq.
Anul 1704. După ce s-au întors Constantin Brancovan, în anul trecut, de la Odriiu în Ţarigrad, precum scrie Radul Grecean1, ianicearii, spahii, şi bostângii s-au rescolit, şi în anul de-acum, nu numai pre cei mai mulţi din divan i-au mutat, ci în locul împăratului Mustafa II încă au pus împărat pre Ahmet III.
„Iară Cantemireştii, precum scrie preavestitul Enghel2, în turbură-rile acestea au năzuit la ianicear-aga Ceatec şi i-au făgăduit mare summă de bani, de va sta întru ajutoriu ca unul dintre dînşii se capete domnia Valahiei. Ceatec le-au făgăduit, dară au învins banii lui Brancovan şi de-astă dată, carele ca se uşureze ţeara, au scris şi s-au rugat de Poartă ca se scadă haraciul ce-1 suise viziriul Raşi, şi au dobîndit un ferman, în care zicea sultanul cel nou şi divanul: «Căcunoscafiprea suit haraciul Valahiei şi că trebue să se îmicşoreze». Aga carele au adus fermanul, au îmbrăcat pe vodă, după obiceiu. cu caftan şi el, dinprotîvă, au dobîndit o mintee blănită cu soboli. După ce s-au dus aga, a doaoa zi au venit veste că viziriul, ianicear-aga şi mai mulţi din cei mai mari s-au măzălit, şi viziriu s-au făcut Hussain-başa, cumnatul sultanului, carele au pus la loc odihna şi pacea între turci, dară n-au ţinut fermanul ce se dăduse pentru Valahia, ci au cerut mare haraci, ca mai nainte. Vodă cu toată strădania lui n-au putut face se scadă mai mult din haraci, fără numai 60.000 de lei, ceialalţi au trebuit să se plătească. La mutarea aceasta a ocîrmuirei turceşti, Brancovan au chiemat înapoi de la Ţarigrad pre agenţii săi, Thoma Cantacuzenul şi Ienate Văcărescul, şi au trimis în locul lor pe banul Cornea Brăilul şi pe paharnicul Ştefan Cantacuzenul cu mari daruri la viziriul cel nou şi la chiaia lui."
Tot acelaş Enghel3 zice despre Moldova: „Măzălirea lui Constantin Duca, domnului Moldovei, din anul 1704, aşa o spune Grecean: Constantin Duca au năcăjit pe boierii săi şi mai încolo, prea tyrănneşte. Unii au pribegit din ţeară, alţii au trimis amare jalbe la Ţarigrad, ci nemica 279 au isprăvit, pînă cînd nu s-au făcut viziriu Raşi-başa; / acesta mai pre urmă s-au mişcat prin jalbele boierilor şi au trimis pe un capigi-başa la Nisuf-başa, seraschirul din Baba, cu poruncă ca se prindă pe Constantin Duca şi se-1 trimită la Ţarigrad. Seraschirul au trimis 300 de turci de au prins pe Duca cu muierea şi l-au dus la Ţarigrad; boierii încă au luat poruncă ca îndată se meargă acolo, şi pentru ca să se pîrească cu domnul său şi pentru ca se-şi aleagă domn dintre sine. Aşa s-au măză-
276
277
lit Duca Vodă dintru a doaoa domnie şi s-au sîrgunit la Sfetâgoră; iară moldovenii ş-au ales sie domn pe paharnicul Mihail Racoviţa carele avea muiere pre Elisaveta, fata lui Constantin Cantemir, şi au domnit un an, de la 1704—1705. Mihail Racoviţa, precum se vede, s-au făcut domn Moldovei în toamna din anul 1704." 8
Despre Ungaria şi despre Ardeal aşa scrie Catona 4: „Despre Paul Seceni, arhiepiscopul din Colocea, nu putea avea ungurii vre-un prepus, pentru cele ce făcuse în anul 1696, cînd tăcînd ca nişte amorţiţi cei mai de frunte unguri, numai singur au arătat ministeriului din Vienna, că Ţeara Ungurească nu se poate ocîrmui după legile nemţeşti. Drept aceaia împăratul Leopold I, prin epistola sa cea din 2 ianuarie, pre acesta l-au trimis mişlocitoriu de pace la curuţi. Acesta au şi scris lui Racoţi în 28 ianuarie, şi Racoţi i-au respuns în 5 fevruarie din Mişcdlţ, şi Seceni pe 20 martie au mers la dînsul în Ghionghiş se vorbească la olaltă. Isprăvind vorba cu Racoţi, pre împăratul l-au înştiinţat despre dînsa, în 2 aprilie; apoi iarăş în satul Pacs, cu Racoţi, ale căruia cereri în 19 maiu le-au scris la împăratul, ci împăratul nu le-au priimit, pentru aceaia nădejdea de pace încă au perit. Pînă cînd s-au vorbit de pace, de la arme n-au încetat şi nu se bătea numai Racoţi, Berceni şi Caroli cu nemţii, ci şi Simon Forgaci carele pentru aceaia au trecut la curuţi, pentru că împăratul nu pre el, ci pre Ioann Palfi l-au pus ban Croaţiei. Caroli au trecut Dunărea pre la Cialacheoz, şi unindu-se cu Bezeredi, au cuprins pe sama lui Racoţi, Caniza, Ciactornea, Alba-Crăiască, Sabâria, Ghinziul, Şarvarinul, Suhutardul, Chennendinul, Lindva, Rustul, Chişmartoniul, Capuvarinul şi tot ţinutul de la Muracheoz, şi tot locul cît este între apele Dravului şi a Laitei, luînd afară Şoprdnul, Fracno şi Nemetuivarul.
însuş Racoţi la sfîrşitul lui ianuarie au luat Tocaiul, apoi au mers 280 la Mişcolţ şi acolo au petrecut ceaialaltă / parte a ernei; de-acolo, cătră sfîrşitul lui martie, după ce au vorbit cu Seceni, au mers la Agria şi prin Simon Forgaci au bătut cetatea, întru al căriia ajutoriu şi apărare mergea generariul Hâister, după ce au fugărit pe Caroli de cătră Vienna, unde năvălise, şi au învins pe cei de-a dreapta Dunărei, dară pe cale au auzit
a Minai Racoviţa a fost numit domn in septembrie 1703 şi a sosit la laşi în noiembrie. A domnit pini la 23 februarie 1705.
câ Agria s-au perdut prin sfada între sine a străjarilor. Drept aceaia mu-tîndu-şi sfatul, iarăş au trecut Dunărea, pre Ia Comârom, şi au fugărit pe Berceni carele îi sta împrotivă, pînă la Ser£d. Iarăş rescolindu-se cei de-a dreapta Dunărei, Haister s-au mîniat că-1 poartă şi de o parte şi de altă parte a Dunărei şi au trimis pe Palfi de-a stînga Dunărei, carele au scris lui Riceani, la ce loc să se întîlnească, dară cărţile acestea le-au prins Berceni carele avea 15.000 de ostaşi cu sine şi pe Riceani strîmto-rindu-1 la Muntele-Alb, l-au prins şi au tăiat 7C0 de lobdnţi (aci înseamnă că lobonţi s-au numit cei ce ţinea cu Casa Austriei, iară curuţii, carii era împrotivitori eii). într-aceaia Haister mergînd la Alba-Crăiască, în 23 maiu au tăiat 500 de curuţi şi pre ceialalţi i-au fugărit cătră Vesprim, ci mergînd acolo Haister au ars cetatea. De-aci întorcîndu-se la laurin, optsprâzece mii de curuţi, pre carii îi povăţuia Forgaci, i-au împrăştiat numai cu 4.000 de lobonţi. Caroli tîrziu au venit întru ajutoriul lui Forgaci, în 13 iunie, cu 3.000 de curuţi. Haister pe Rabâtta cu ştirii lui încă l-au bătut la Suhutârd.
Norocul acest îndoit pre îmbe părţile la aceaia le-au adus de-au început a socoti de pace, încetînd cîtva tîrnp de la arme. La încetarea de la arme, Racoţi cu atîta mai lezne s-au plecat, că au auzit că oastea lui Leopold tare au bătut pe gallo-bâvari de doao ori, întîiu, la muntele Nolân tăind 7.000, apoi, la Hecştâdiu, tăind şi prinzînd 25.000 şi rănind 5.00Q dintr-înşii şi luînd toată Bavaria cu multe cetăţi dincoace şi dincolo de apa Renului împreună şi Landa vi ui. Ci împăratul Leopold vrînd se aibă răgaz de a-şi îmulţi ostile, iarăş au scris arhiepiscopului Seceni, că el pofteşte să se facă mai mare adunare la pace, în carea se fie de faţă şi solii anglilor şi ai hoîlandilor. Ţinîndu-se adunarea aceasta în Şemniţ, Racoţi, după ce au înţeles, în octomvrie, că Caşşovia şi Eperie-şul s-au supus lui, necum se fie vrut pace, ci au adus tunurile din Caşşo-281 via / se bată Leopolddpolul. Ca se ajute Leopoldopolului, Haister de la apa Moravei au trecut la Tirnavia. Acolo au mers şi Racoţi cu 30 de mii de curuţi şi în 25 dechemvrie Iovindu-se cu lobonţii, începuse a învinge, dară trecînd căpitanul Şarddi de la curuţi la nemţi, au învins acestea. Dintre curuţi, precum de doao ori i-au numerat un călugăr» au picat 180, măcar că Vagner scrie că ar fi căzut 1.5C0. Aşadară pe Racoţi mai mult l-au năcăjit ruşinea că au trebuit se fugă, decît perderea. Mai aşa au curs războiul şi în Ardeal, carea ţeară numai generariul
278
279
Rabutin o-au ţinut; pentru că acesta, din propria sa argentărie bătînd 200.000 de florinţi, cu banii acestea au plătit oastea, şi pre ardelenii cei ce în anul de-acum îşi alesese prinţ pe Racoţi, i-au bătut şi la Sibiiu şi la Cluj."
Ghebhardi5, după ce au scris toate cîte le zise Catona, zice că condiţiile lui Racoţi, cele din adunarea de Şemniţ, care nu le-au priimit împăratul Leopold I, au fost acestea: ca Racoţi se fie prinţ Ardealului, dară supus împăratului; ca staturile din Ungaria se aibă titul de confederaţii; ca ungurilor se li se întoarcă slobodă alegerea de craiu; ca pe palatinul Paul Esterhâzi se-1 măzălească şi în locul lui se pună palatin pe Berceni; ca toţi deregătorii nemţeşti se iase din Ungaria şi ca articulul cel din decretul craiului Andreiu II, şters, să se pună îndărăpt."
1 Radul Gr&sân in ms. Chronico. s Engel in Recent. Hist, Vaiachiae, part. I, p. 362. 3 Idem Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 289. * Katona in Epitome chron. ad h.a. 6 Gebhardi in Hist. Hungariae, part. 3, p. 348.
Anul 1705. Preavestitul Enghel într-un typ scrie lucrurile ce se ţin şi de Moldova şi de Valahia, numai timpul îl prea amestecă, ca cum ş-ar fi uitat de sine; că scriind despre Moldova1 pune anul 1705, iară cînd scrie despre Valahia2, înseamnă anul 1704, ţinînd într-amîndoao locurile şi lunile şi zilele. Eu fiind că el tot într-un typ scrie, voiu aduce cuvintele lui cele din Istoria Valahiei, mutînd numai anul, care cuvinte aşa suna: „La începutul lui iulie din anul 1705, Brancovan au măritat pe Ancuţa, fiia sa, după paharnicul din Moldova, Nicolae, feciorul vornicului lordache Rosset. Mihail Racoviţa, domnul Moldovei, au trimis la nunta aceasta, în locul / său, nănaş, pe comisul său cu cuvioasă gloată. La pofta lui Dositheiu, patriarhului din Ierusalim, Brancovan au mai îmărit Beserică S. Gheorghie din Bucureşti şi lîngă dînsa au făcut şi o mînăstire. Deci au mers la petrecerea sa cea de vară şi de toamnă. în Tîrgoveşti rea veste i-au venit, că s-au măzălit viziriul Hussain, şi în locul lui s-au pus Ahmet Catagleul, om nesăturat de bani; drept aceaia au scris agenţilor săi la Ţarigrad ca tîmpuriiu să se nevoească a-1 trage spre folosul Valahiei. Viziriul acest nou, toate orinduelile cele pîn-acum ţinute, le-au schimbat, că pentru toată cigamîga trimetea de făcea cheltueli; aşa, dacă
trebuia numai puţini bani ca se plătească vro leafă mîlitărească, trimetea
pre imbrohorul său în Valahia, de-unde apoi trecea în Moldova.......Ci
după trei luni nesăturatul Ahmet Calagleul s-au măzălit, şi în locul lui s-au pus viziriu Mehm6t-başa, om blînd carele preteneşte au priimit darurile lui Brancovan şi au făgăduit că părintească grijă va avea de Valahia.
Cît s-au făcut Mehmet-başa viziriu, în anul 1705, îndată au măzălit pe Mihail Racoviţa Vodă din Moldova şi au pus în locul lui cu a doaoa domnie pre Antioh Cantemir, duşmanul lui Brancovan. Grecean zice că el nu ştie pricina pentru carea s-au făcut mutarea aceasta în Moldova. Patronul cel mare al Iui Brancovan, împăratul Leopold I, încă au reposat în 5 maiu din anul acesta, 1705. Aşa dară Brancovan îngrijat fiind au chiemat înapoi pe Ştefan Cantacuzenul din Ţarigrad şi au trimis pe Ienate Văcărescul şi pe Drăghici, căpitanul aprosilor, din Cîmpina, agenţi la Ţarigrad, şi au trimis şi haraciul întreg. La începutul Iui iulie fiind foarte mare căldură în Bucureşti, Brancovan, în 9 iulie au mers la Tîrgoveşti, unde au trimis la el Antioh Cantemir, domnul Moldovei, pe cumnatu-său, hatmanul Lupul Bogdan, de ş-au arătat pretenşugul; Brancovan încă au priimit pretenşugul acela şi ospătînd pe solul în opt zile după olaltă, apoi în 25 iulie au trimis şi el la Antioh pe ginere-său, Şerban, cu multe complimenturi. Preste vară Brancovan ş-au petrecut pre, la mînăstiri şi pre la satele boierilor, apoi cu începutul lui noemvrie s-au înturnat în Bucureşti."
Despre Ungaria şi despre Ardeal, fiind că Catona3 şi Ghebhardi4 preancîlcit scriu la anul de-acum, eu dintr-înşii şi din Vagner 5 numai 283 pe scurt şi mai chiar le voiu scrie cele / ce s-au întîmplat. Aşa dară Racoţi, după ce au perdut bătaia de la Tirnavia, în anul trecut, în anul de-acum au trimis pe Simon Forgaci cu 14.000 de curuţi în Ardeal şi pre Alexandru Caroli cătră Austria. Aceasta vezînd împăratul Leopold I iarăş au început a lucra de pace, ci bolnăvindu-se de idropizie au murit în 5 maiu din anul acesta 1705, în vîrstă de 65 de ani, fără 33 de zile, după ce au oblăduit în Ungaria 49 de ani şi 33 de zile; lui Leopold I i-au urmat f hui său cel mai mare, Iosif I, în vîrstă de 27 de ani, carele iarăşi au vrut să se împace cu curuţii, dară curuţii n-au priimit pacea, ci în seimul lor de Ia Secen au ales pe Racoţi al confederatelor staturilor Ungariei dux. împăratul Iosif I încă au mutat pe Haister, generariul cel vestit,
280
281
din Ungaria şi în locul Iui au pus pe Herbevil carele mergînd spre apărarea Leopoldopolului între Baziniu şi Bibersburg, la satul Pudmeriţ, aşa de vitezeşte s-au lovit cu 30.000 de curuţi, de au luat de la dînşii 30 de tunuri şi multă zăhărea. Tară Bottiani carele se poreclea cel Orb, cu 7.000 de curuţi, în luna lui avgust au prădat Slavonia,
Despre Simon Forgaci cel de Racoţi trimis în Ardeal, afară de altele, acestea scrie Cerei Mihaiu 6: „Nenumerată oaste fiind cu Forgaci... au pornit de supt Mediaş şi tăbărîndu-se Ia Blaj, de-acolo aleşi ostaşi au trimis, carii au năvălit noaptea în şanţurile de la Turnul-Roşu şi tăind pe commendantul locului, pe nemţi i-au prins vii şi raţionistul de Ia Turnul-Roşu, Ştefan Şincai, au perit acolo, iară pe nemţii cei prinşi i-au adus la tabără." Ştefan Şincai acesta au fost frate cu Andreiu Şincai, al căruia nepot sînt, Gheorghie carele scriu acestea.^
Merge mai încolo Vagner şi zice că generariul Herbevil la începutul lui septemvrie au pornit cătră Ardeal şi trecînd Tisa pre la Seghedin, pe sfîrşitul lui octomvrie au agiuns la Oradea-Mare. De-acolo, după ce ş-au odihnit oastea în doao zile, s-au dus cătră Jibau, unde îl aştepta Racoţi, Forgaci şi Antonie Esterhazi cu 30.000 de curuţi, pe carii în 11 noemvrie tare i-au bătut, luînd de Ia dînşii 28 de tunuri, 50 de steaguri şi toate carrele cele de bagagie. Şli cehie au scris că dintre curuţi au perit 4.000, dintre lobonţi 144 şi s-au rănit 306. După ce au venit la Cluj, foarte multe au aflat, care Ie gătise, pe 17 noemvrie, cînd / era se rădice prinţ pe Fracişc II Racoţi. Deci în scurt tîmp luînd înapoi cetăţile cele mai de frunte, tot Ardealul l-au aşezat, ci Bottiani cel Orb, din Slavonia pînă la oştezele Viennei, toate le prăda şi Ioann Palfi, de frica lui» se trăsese la Neoştadiu."
Tot întru acesta an s-au ţinut commissie camerăticească la Sibiiu, din carea s-au dat scrisoarea aceasta7: „Fiind că prealuminatul şi preacinstitul domnul Athanasie, arhiepiscopul de legea grecească a Besericei Resăritului prin Ardeal, cerusă cu numele său şi a tot neamul românesc cel de curînd unit, prin inştanţie, ca casa cea din afară de cetatea Bălgradului, ce în anul 1700 se rinduise de pinzărie iară apoi n-au plăcut pinzetarilor, să se dea numiţilor români, mai vîrtos ca se-şi rădice într-însa şcoală românească şi latinească, şi pentru aceasta şi commissia camerăticească ce este acum în Ardeal, zisa cerere a prealuminatului şi preacinstitului domnului arhiepiscop o ar fi ajutat prin informaţia sa şi
ar fi şi luat în luna lui avgust din anul 1703 înalt intimat de la curte, că chesaro-crăeasca maestatea sa, ceruta casă domnului arhiepiscop şi de curînd unitei communităţei românilor milostiveşte o-au dat şi au poruncit să se dea, ci pentru pornirea răscoalei carea încă ţine, fiind că cu fapta a se da pîn-acum n-au putut, drept aceaia pentru mai bună securitate a domnului arhiepiscop şi a neamului românesc, prin cessionâlele acestea se dă lor numita casă şi toate pertinenţiile ce se ţin de dînsa, cu numele împăratului, aşa, ca dînd Dumnezeu mai bune vremi, casa aceaia se o poată cuprinde, face, moşteni şi întoarce spre folosul mai sus zis, după cum vor vrea, întru a cărui lucru mărturie, cessionâlele acestea le-am iscălit şi întărit cu peceţile noastre, în Sibiiu, în 5 maiu din anul 1705. Ioann Onorie, comitul S. împărăţiei romanilor şi domnul de Seen, L. Bâro, în Vierding, al chesaro-crăeştei măriri camerariu şi consiliariu Ia cămara de curte şi al commissiei camerăticeşti din Ardeal president, c.m.s. Gheorghie Ecseles, c.m.s."
1 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 290. 3 Idem Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. I, p. 362 seq.3 Katona in Epit. chron. ad h.a. 4 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 348 seqq.6 Vagner in Hist. Josephi I, p. 59—66. * Cserei Mihâly az Erdetyi Historiâ-ban ad h,a. 7 Cessionalis commissionis Obiniensis apud Samuelem Klain de Szad, De metropoîi Transyhanica, part. 8, §3./
285 Anul 1706. Tot scopul mieu au fost şi este ca în hronica aceasta se ade-verez acelea care sînt de lipsă spre înţelegerea şi ştiinţa istoriei românilor, iară nu se scriu toate mărunţuşurile din care necum neamul, ci nici private familiile româneşti pot avea vre-un folos. Drept aceaia trec scrierea lucrurilor ce se ţin de anul de-acum, carea Radul Grecean1 prea pe lung o scrie şi o pun numai după preavestitul Enghel2 carele zice: „în luna lui ianuarie din anul 1706 s-au ţinut nunta lui Constantin Brancovan celui tiner cu Anna, fata lui Balaş, paharnicului din Moldova, carea nuntă domnul Moldovei, Antioh Cantemir, o-au împodobit prin trimiterea spătariului său, Ioann Niţe, carele era rudenie cu Cantacu-zenii, de pre mumă. Atunci au logodit şi Antioh Cantemir pe Măria, fiia sa, după Radul, alt fecior al lui Brancovan. Ali-başa, viziriul cel nou, prin oarecare selicter, în luna lui aprilie din anul 1706, mare summă de bani au stors din Valahia şi din Moldova."
282
283
Despre curuţi scrie Catona3: „După seimul de la Secen, Berceni cu şese lîngă sine, luînd cărţi de credinţă, în 6 octomvrie 1705, de la Racoţi, s-au dus la Tirnavia şi atîta au încâlcit tractatul cel de pace, cît nu l-au ştiut descîlci solii împăratului Vratislav şi Seceni, ba încă nici solii anglilor şi at hollandilor, şi trecînd anul 1705, în anul 1706 Racoţi au strîns Ia Miş-colţ pe cei 25 de senatori ai săi, unde s-au sfătuit despre cele doao millioane de bani de aramă, ce se bătuse Ia începutul curuţimei. Acum iarăş poftea Racoţi să se bată pre atîţa, dară neguţetorii, pentru netreaba banilor acestora, au suit preţul marfelor sale, nobilii s-au serăcit, căci cu banii aceia nici îşi putea plăti detoriile, nici a-ş rescumpăra zăloagele, tătuşi Racoţi au dobîndit ce au poftit. Tot acolo s-au orînduit şi aceaia, ca se facă pace cu împăratul Iosif I carele, ca un iubitoriu de unguri şi de binele de obşte, la toate, cîte se cuvinea, era plecat şi condiţii încă au scris în 6 martie, supt care să se încete de la arme. încetarea de la arme s-au pus din 15 aprilie pînă în 1 şi 5 maiu, apoi pînă în 30 iunie, precum arată rescriptul din Vienna, în 11 maiu dat, şi cercînd pe Racoţi întîiu prin muierea lui, carea s-au slobozit din robia de la Vienna, apoi prin sora lui carea era măritată după Aşpermont, mai pre urmă prin comitul Vratislav, şi făgăduindu-i marhionatul cel oblăduitoriu în Germania, Burgau, cu ţinerea tuturor dominiurilor sale din Ungaria, încetarea de la arme încă o au lungit pînă la 13, apoi în 24 iulie, numai să se lase de Ardeal, / ci Racoţi n-au vrut, aţiţat fiind mai vîrtos de Berceni, precum însuş mărturiseşte. Stricîndu-se tractatul cel de pace, Racoţi au bătut Strigonul şi l-au şi luat prin lenevirea prefectului Cuclender, dară Ştaremberg iarăş l-au luat îndărăpt străbătînd prin şanţurile de la Cârva; că Racoţi nentărind zidurile lăsase Strigonul şi mersese spre apărarea Caşşoviei carea se bătea de Rabutin. Vagner vrea se mîntuiască pe Rabutin, că aşa în grab s-au tras de la Caşşovia, şi Racoţi mărturiseşte că aşa de reu au stat Caşşovia, de au gîndit că mai nainte de a sosi el, se va lua. Rabutin trăgîndu-se la Debreţin şi auzînd că Lavrentie Pecri au turburat Ardealul, după ce au eşit el dintr-însul, au trimis pe Tigheu cu o parte de oşti înapoi, carele trecînd în Ardeal, ducînd zăhărea în Sibiiu şi luînd pe străjarii din Cluj, au bătut pe curuţii lui Pecri la Cu-cerde. Iară Racoţi, după adunarea din Rosjnâvia, au mers de au întărit Caşşovia şi pe iezuviţi i-au sîrgunit din Ungaria, după rînduiala seimului din Secen, pentru că nu s-au lăsat de provincialul din Austria." Aşiş-
derea scrie Ghebhardi 4, ci şi Ghebhardi şi Catona au luat ale sale din însuş Racoţi 5 şi din Vagner ft.
în anul de-acum s-au întărit şi privilegiurile sîrbilor prin împăratul Iosif I, cum arată diplomatariul neamului illyricesc7.
1 Radul Gretsan apud Engel in Recent. Hist. Vaiach., part. I, p. 363 seqq. 2 Engel in Recent. Hist. Mold.t p. 290. 3 Katona in Epit. chron. ad h.a. i Gebhardi in Hist. Hung.,pait. 3, p. 352 seqq. "Racotzi, Histoire des revoîutions de Hongrie. "Vagner in Hist. de îosepho l.7 Diptomatarium nationis lilyricae, part. I, p. 15 et part. II, p. 19.
Anul 1707. La anul de-acum aşa scrie preavestitul Enghelx: „Fiind mare ciumă în Bucureşti, Constantin Brancovan Vodă, Crăciunul din anul 1706 l-au serbat în Tîrgoveşti, unde au venit la el episcopii Climent Proin de la Odriiu şi Athanasie de la Dărştior. în 5 martie din anul 1707 s-au înturnat în Bucureşti, şi fiind că ţinea războiul între Carol XII,, craiul svecilor, şi Petru I, împăratul muscanilor, i-au venit poruncă ca supt îndreptarealuilusuf.başadela Baba, şi cu ajutoriul Iui Antioh Cantemir,. domnului Moldovei, se întărească Benderul, la a căruia întărire s-au poftit zidari 100, bărdaşî 200, lucrători 2.000 şi carre 350. Acestea toţi au trebuit se fie la Bender înainte de Sîngeorz, drept aceaia s-au şi 287 trimis în 6 aprilie. După Paşti au pornit şi vodă, ci mergînd / au luat poruncă, după plăcerea sa, se remînă, şi în 3 maiu s-au întors la Bucureşti. Aci fu curtenit de Hrysant, noul patriarh al Ierusalimului, nepotul de soră al reposatului patriarhului Dositheiu, carele fusese mai nainte episcop în Chesăria şi pre acesta l-au chiemat ca se sfinţească mînăstirea. cea noao a S. Gheorghie din Bucureşti. Ce bucuros au făcut Hrysant, pentru că mînăstirea cu toate veniturile şi cu un han era închinată besericei de la Mormîntul Domnului din Ierusalim. La litia în care moaşte-de ale S. Gheorghie încă s-au dus în mînăstire, au fost de faţă Dionysie al Trinovului, Climent Proin al Odriiului, Avxentie al Sofiei, Maxim al Ieropoiului, Neofit al Sebbâstiei, Mitrofan al Nissei, Macarie al Var-nei, Anthemie al Rîmnicului ş.c. După prînz prinţul au dăruit patriarhului şi fieştecărui arhiereu cîte o năframă, în carea era legaţi cîte cîţiva galbini.
în 3 iulie au eşit vodă la Matressari ce se chiamă de la pînza cea multă ce se ţese acolo; aci i-au venit veste că Antioh Cantemir iarăş.
284
285
288
s-au măzălit şi în locul lui s-au pus în Moldova cu a doaoa domnie Mihail Racoviţa; în 19 iulie s-au înturnat vodă la Bucureşti şi 25 avgust s-au întors ginere-său, Şerban. de la Ţarigrad, schimbat fiind prin căpitanul Stârin. Curînd după aceaia au venit capigi-başa ciohodariu, Ali-aga, ş-au adus un ferman, ca toţi turcii şi ceialalţi lăcuitori despre Dunăre, carii trecuse şi se aşezase în Valahia, să se ducă îndărăpt, strî-cîndu-li-se casele şi luîndu-li-se dobitoacele, care lucru i-au plăcut lui
Brancovan, măcar că la 25.000 a de bulgari şi de sîrbi s-au trecut înapoi......
Mai încolo au venit veste că au murit Gavriil, patriarhul din Ţarigrad, întru al căruia loc s-au pus patriarh arhiereul din Chesaria. Pînă în octomvrie din anul 1707, care au fost al 19 an al domniei lui Brancovan, au scris Radul Grecean istoria sa."
Despre curuţime scrie Catona2, precum urmează: „Cînd întorcea Staremberg ţinuturile de la rîul Vagului la credincioşirea împăratului şi apăra Austria de curuţi, mai nainte de a se înturna Rabutin în Ardeal, Racoţi au mers la Murăş-Oşorheiu şi la începutul lui aprilie s-au vestit prinţ Ardealului, de unde înturnîndu-se în luna lui maiu au ţinut seim la Onod. Aci, după ce au arătat cărţile celor din comitatul Turoţului, pe deputaţii aceluiaş comitat, reu i-au pedepsit, că pe Melhior Racovschi, Berceni cu mîna sa l-au tăiat, iară lui Cristofor Ocoliceani, / cu judecată i-au tăiat capul a treia zi, şi tot comitatul l-au şters din numerul altor comitaturi, împărţîndu-1 în patru părţi şi împreunîndu-1 cu cele din vecini.... După ce au făcut acestea, la atîta au venit seimul din Onod de pre împăratul Iosif I încă l-au măzălit din crăimea Ungariei. Ce n-au priimit palatinul Paul Esterhazi cu cei mai de frunte din Ungaria, precum arată Seghedi3."
Iară Ghebhardi scrie4: „Comitul Gvido Staremberg, în anul 1707 au bine îngrădit tot cît era de la Trencin pînă la Leopoldopol de cătră Ungaria. Puterea craiului frîncesc încă au scăzut, pentru că pe patriarhul Climent XI carele îşi unise armele cu ale lui Ludovic XIV asupra împăratului, la aceaia l-au adus ostile împărăteşti, de au trebuit să se lase de legătura cu frîncii şi se facă toate, cîte le poftea împăratul Iosif I.
a Engel, descriind domnia lui Constantin Brîncoveanu, reproduce în general în rezumat cronica lui Radu Greceanu. Cifra de 25.000 de sîrbi si de bulgari care au fost trecuţi la sud de Dunăre este exagerată. In Radu Greceanu ea este de 2.500 de oameni.
i89
Drept aceaia curuţii nu mai putea avea nădejde în frinci, şi patriarhul încă i-au afurisit, de nu se vor supune împăratului, ca unui pe lege încoronat craiu al lor. Afurisenia aceasta pe mulţi catholici i-au adus de s-au lăsat de Racoţi şi întorcîndu-se la împăratul, multe cetăţi au supus lui. Protestanţii încă au început a avea mai mare încredinţare cătră împăratul, că le dăduse la cei din Silesia, pentru Carol XII, craiul Sveciei, 120 de beserici şi nădăjduia că şi în Ungaria aşa va face, fiind că în anul trecut, 1706, murise cardinalul Coloniei şi urmase în mitropolia Strigonului prinţul de Saxonia carele însuş era născut din părinţi protestanţi."
1 Engel in Recent. Hist. Val., part. I, p- 364 seq.a Katona in Epit. chron. ad h.a.3 Sze-gedi io Trip. regni Hung. 4 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 365.
Anul 1708. Doi Iosifi au împărăţii din avgustă Casa Austriei şi amîndoi au fost foarte minunaţi: al doilea, supt carele au resufleţit românii, şi eu atunci înflorind mult puteam, cum se va arăta la locul său, pe toţi i-au covîrşit; cel dintîiu isprăvindu-şi trebile cu verhovnicul preoţesc, precum se cădea şi eu am arătat la anul trecut, au poruncit să se facă seim la Pojon, la care seim s-au chiemat şi Franţisc II Racoţi cu aleşii lui,, dară n-au mers, precum poţi ceti la Belie1. într-aceaia Racoţi cu ai săi cu totul se sfărîma şi multe cuteza, măcar că pururea cu perderea lor, pînă ce ş-au rupt capul şi li s-au frînt coarnele la Trencin. Perderea curuţilor de la Trencin aşa o scrie Vagner2: /
„După ce au trecut Staremberg la oastea din Hişpania, preste oastea din Ungaria iarăş s-au pus mai mare generariul Haister. Acesta, în 2 avgust 1708, mergînd la Uihelim au înţeles că Racoţi, Berceni şi toată oastea cu floarea curuţilor sînt preste rîul Vagului, tocma aproape... Deci Haister Ia zece ceasuri de noapte au pornit cu oastea sa şi trecînd Vagul, de cătră zio au nimerit la străjile curuţilor pe care le-au fugărit trei fertae de ceas, pînă ce au dat preste toată oastea lor.... Aci întoc-mindu-şi oastea, au dat bătae vitezeşte şi întîiu au învins pe călăreţi carii au scăpat la păduri şi la munţi, apoi s-au apucat de pedestraşi, şi pre acestea încă i-au bătut şi i-au împrăştiat. Atîţa de odată n-au perit dintre curuţi, cîţi aci; că precum au scris însuş Haister carele nu se lăuda
286
287
pe sine, şese mii s-au tăiat acolea, pe loc... Racoţi din zioa aceaia începînd n-au mai putut strînge oaste cuvioasă, că cei mai zdraveni curuţi perzîndu-şi nădejdea carea o avusese, s-au plecat şi s-au b'pit de lobonţi." Moşul mieu de pre mamă, Anna Ghereg, Nicolae, precum povestea el» încă pe vremea aceasta au trecut de Ia curuţi la lobonţi şi au fost într-a-ceştea căpitan pînă la pacea de la Satmariu, cînd s-au lăsat de oaste şi înturnîndu-se acasă, la Rîci, s-au căsătorit cu Ruxanda Terec din Săcâl, care sate sînt în cîmpia din comitatul Turzei. Trecut-au atunci la lobonţi şi Ladislav Ocicai cu 900 de curuţi, dară pe Bezeredi carele şi el vrea se treacă cu tot regimentul său, l-au vîndut oarecare prieten al lui, şi prinzîndu-1 i-au tăiat capul, din porunca lui Racoţi, în Şaroş-Patac, cum mărturiseşte Diariul lui Reviţchi3 şi Vagner *.
în Ardeal încă nu bine au curs lucrurile lui Racoţi, pentru că generariul Rabutin au învins pe secuii din Giurgeu şi din Ciuc, carii ţinea cu Racoţi, şi următoriul Iui Rabutin, generariul Cricbaum, au fugărit pe Caroli din Ardeal, carele intrase cu 10.000 de curuţi, precum arată acestea Catona5 şi Ghebhardi6.
1 Belius, N. H., tom. I, p. 389.2 Vagner in Hist. Ios. I, p. 241.3 Revitzki in ms. Diario de Rakotzi. 4 Vagner, l.c, p. 245 seqq. 5 Katona in Epit. chron. ad h. a. 6 Gebhardi, 1. c, p. 365.
Anul 1709. Despre Valahia scrie preavestitul Enghel1: „Delchiaro şi 290 Cantemir ne încredinţează despre ceva ce nu scrie Grecean, / adecă: că Brancovan între anii în carii era mai turburată Poarta turcească, au trimis în banco de Vienna, în Veneţia şi în Braşău, bani pe camătă, ca se aibă apoi de unde trăi, de cumva s-ar întîmpla se trebue se iase de supt oblăduirea turcească. Aceasta încă scrie Cantemir, că Brancovan acum începuse a se înţelege cu ruşii şi cu nemţii, cu nemţii ca vezîndu-se în primeşdie, se poată fugi în ţinuturile chesaro-crăeşti, iară cu ruşii, pentru că acestea se apropia de românime, după ce au bătut Petru I, în 27 iunie din anul acesta 1709, pe Carol XII, craiul Sveciei, la Pultava; şi Ia Petru I ţinea Brancovan sol pre unul, ce se chiema Dâvid, iară după acesta, pre altul, ce se numea Castriot. Prin acestea au şi făcut Brancovan cu Petru I, ca, de se va rădica acesta cu războiu asupra turcilor, Brancovan se ţină cu el, se întărite pe sirbi şi pe bulgari ca să se adune
291
pînă în 30.000 de întrarmaţi şi se dea zăhărea pentru toată oastea, pentru care împăratul Petru I încă au numerat pe Brancovan între cei ce au stemma rîndului S. Andreiu şi multe altele i-au făgăduit."
Despre Moldova tot acela Enghel2 scrie: „Carol XII scăpase în Bender, carele au pîrit pe Mihail Racoviţa, domnul Moldovei, că se înţelege cu împăratul Petru I, şi spre mai mare arătare şi probă au adus aceasta, că fugind din bătaia de la Pultava o parte de sveci cu povă-ţuitoriul Axei Ghillencrdc şi scăpînd în Cernăuţ, Mihail Racoviţa au înştiinţat despre dînşii pre împăratul Petru I carele au trimis de i-au tăiat şi prins. La arătarea aceasta, Poarta au poruncit seraschirului din Drăştior de în noiemvrie au prins pe Mihail Racoviţa, şi în locul Iui au pus domn Moldovei pe Nicolae Mavrocordat."
Cerei Mihaiu 3 încă scrie: „Din războiul de la Pultava fugind ca la o mie de sveci şi nevrînd ei a merge cu craiul între tătari, s-au aşezat în Moldova, de-unde unii au trecut în Ardeal şi s-au băgat între nemţit iară asupra celor ce au remas în Moldova, au venit muscanii din Polonia şi pre unii i-au tăiat, pe ceialalţi i-au robit. împăratul turcesc pe Racoviţa Vodă din Moldova, pentru că n-au apărat pe sveci, ba încă s-au înţeles cu muscanii, l-au prădat de toate şi I-au prins, iară în locul lui au pus domn pe ciohodariul său, Nicolae Mavrocordat. Domnul Ţerei Munteneşti, Constantin Brancovan, încă numai aşa au scăpat de nu s-au măzălit, că au avut bani mulţi şi au împlut pe cei de la Poartă, că despre dînsul încă era veste că se înţelege cu împăratul muscanilor şi doară şi aşa este." Aşişderea scrie Moreri 4.
Curaţilor, din perderea cea la anul trecut adusă, tot reu le-au curs lucrurile, că în iarna ce au început în anul acela şi au ţinut în anul de-acum, / loann Palfi, precum scrie Vagner6, mai de multe ori i-au bătut şi luînd de la ei Roxemberga, pe mulţi au tras la ascultarea de împăratul Iosif I. Apoi generariul Haister, cum zice Ghebhardi*: „Au dobîndit de la commendanţii sau pârcălabii curaţilor cei catholici carii se temea de afurisania papei, pentru că s-au lăsat de împăratul, în 25 avgust 1709, Simontdrnia, în 8 septemvrie, Vesprimul, în 29 noemvrie, Secemil, şi au tras cordon de la Vaţ pre lîngă rîul Ipolului preste munţi pînă Ia Divin, aşa cît foarte au strimtorit pe curaţi." Aşişderea scrie Vagner 7 carele şi aceasta scrie, că Ardealul în anul de-acum, supt generariul
288
289
Cricbaum au fost în pace, numai ciuma ce întrase din Polonia l-au can stricat.
1 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. I, P- 365 seq.2 Idem Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 290.3 Cserei Mihâly az Erdeiyi Hist. ad h.a. * Ludovicus Moreri in Die-tionario universali. 5 Vagner in Hist, losephi I, p. 302. * Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 368.7 Vagner, l.c, p. 308.
Anul 1710. „în cursul anului 1710, zice Enghel1, împăratul muscanilor, Petru I, din zi în zi mai reu se înţelegea cu Poarta turcească, iară Brancovan înştiinţîndu-se despre nenărăvirea aceasta şi vezînd mai nainte că vor merge la bătae, pe Petru I, despre toate îl înştiinţa şi el şi acum au cumpărat Sîmbăta-de-Sus din Ţeara Oltului cu vro cîteva sate şi ş-au făcut curte întrînsa (vezi anul 1701, unde almintrelea scrie). Apropiindu-se vremea de a se ivi sfîrşitul nenărăvirei ceii mai sus zise, Nicolae Maurocordat, domnul Moldovei, purtînd înaintea ochilor primeşdia războaelor, de bună voia sa s-au lăsat de domnie, şi prin comîndarea lui şi a hanului din Crim, Poarta au pus domn în Moldova pe Dimitrie Cantemir. Acestuia i-au poruncit Poarta ca marginile bine se le apere şi toate căile prin care s-ar putea înştiinţa muscanii despre mişcările turcilor se le păzească. Despre Brancovan încă au avut tăinuită poruncă, pentru că în anul acesta 1710, acum se pîrise Brancovan la Poartă că se înţelege cu muscanii şi că ş-au cumpărat moşie în Ardeal.
Toate stările împregiur ale pîrei aceştiia sînt de lipsă a le şti, ca se poţi înţelege istoria, ce va urma la anii viitori, drept acestea înseamnă: Ministrul cel mai încrezut al lui Brancovan în lucrurile din afară, era Constantin Cantacuzenul, dară acesta aşa nu ţinea ascunse lucrurile cele de taină, cît Delchiaro se miră cum în vremi aşa de critice, nemica era ascuns în curtea lui Brancovan. / Cînd venea vro poruncă de la Ţarigrad, mai nainte de a se spune aceasta lui vodă, se povestea prin dogâne, ce poruncă au venit, şi îndată se scriia prin alte teri de trecea prin Ţarigrad cu datul din Bucureşti. Protivnicii lui Brancovan cu aceasta încă s-au folosit în anul 1713asupra lui. Prin Constantin cel bătrîn mergea cele de taină pe mînile tuturor Cantacuzenilor carii nu toţi era buni cătră Brancovan, pentru cele ce făcuse în coantra casei lui Şerban Vodă,
293
măcar că Brancovan tot spre Cantacuzeni trăgea şi lor le da deregăto-riile cele mai mari şi mai mănoase. Era şi dintre boierii munteneşti unii carii nu putea suferi fericirea lui Brancovan şi a Cantacuzenilor, ci le poftea surparea ca să se înalţe ei, căci le era frică că numai dintru aceste doao căsi vor oblădui ţeara. Politica acestora era ca se semene sfezi întraceste doao căsi, drept aceaia cei ce era voitori de bine lui Brancovan, Cantacuzenilor le era duşmani şi dinprotivă. Dintre Cantacuzeni mai bine se nărăvea cu Brancovan, Constantin şi Mihail, fraţii lui Şerban Vodă, şi unchii lui Brancovan, dară Ştefan Cantacuzenul, feciorul lui Constantin, era întrascuns mare duşman lui Brancovan, şi Mihail Cantacuzenul i-au stricat lui prin neluarea de samă, pentru că avea ginere pe Dimitrie Racoviţa, fratele cel mai tiner al măzălitului Mihail Racoviţa Vodă, care Dimitrie cu alţi boieri moldoveneşti fugise în Ardeal de frica lui Nicolae Maurocordat. Mihail Cantacuzenul în vara din anul 1710 au scris ginere-său că Brancovan e plecat să se unească cu muscanii, iară Dimitrie Racoviţa au scris aceasta din Ardeal lui Mihail, fratelui său, carele era închis în Iediculă la Ţarigrad. Mihail Racoviţa priimind cartea frate-său şi nădejduind că prin aceaia va dobîndi graţie, au arătat şi cartea aceaia şi alte cărţi viziriului Chipriuli carele pînă cînd au fost viziriu au tăcut despre pîra aceasta, iară după ce s-au măzălit Chipriuli, împăratul şi viziriul cel nou, Mehraet-başa, aflîndu-o, s-au sfătuit cum ar putea măzăli şi pedepsi pe Brancovan. La sfatul acesta s-au chiemat şi hanul Devlot Gherei carele au respuns se pună domn Moldovei pe Dimitrie Cantemir şi se-i dea putere de a prinde pe Brancovan cu orice meşteşug şi de a-1 trimite la Ţarigrad. Apoi se remînă el, Dimitrie Cantemir, domn în Valahia, şi în Moldova să se pună domn sau frate-său, sau vro rudenie a Iui; / ci aceasta nu se vede a fi adeverată, măcar că o scrie Cantemir. Cu instrucţia aceasta au venit Dimitrie Cantemir la Moldova, în luna lui noemvrie din anul 1710, ertîndu-i-se toate cîte ar fi trebuit se plătească Ia începutul domniei." Acestea toate le-au scris Enghel din Delchiaro2 şi din Cantemir3.
Cerei Mihaiu 4 încă scrie: „Aci, în Braşău, la casa cea de vamă s-au ţinut cu mare pompă nunta comitului Vîrtholomeiu Ferrâti, doftorului lui Constantin Brancovan, domnului muntenesc, cu Agnes, fata repo-satului comitului Samoil Câlnochi, la carea au fost de faţă generariul de aici, Fâbri, cu mulţi ofiţeri şi jupînese nemţeşti, spătariul Thoma
290
291
Cantacuzenul, boieriul Bal ian cu feciorul, boieriul Roset, beizadelul de-aici, Gheorghie Cantacuzenul cu muierea şi cu socrul lui, domnii cei săseşti de-aici, şi dintre unguri Nemeş Ianoş, Thoma şi Gabor, Bernard Ianoş, Calnochi Iosif, Ianco Peter, eu şi alţii mai mulţi; a doaoa seară după nuntă ne-au chiemat generariul dinnaintea portei de cătră Bdlgar-seg de ne-au ospătat şi ne-au făcut fonnoasă şi meşteşugită jucărea de foc; iară comitul Ferrati cu muierea sa şi cu cei ce venise cu el s-au înturnat în Valahia."
Pre această vreme trăia şi mitropoliţii Athanasie al Drăştiorului şi Anthim al Ungro-Vlahiei sau al Bucureştilor, precum arata Lecvien5.
Despre curuţi scrie Ghebhardi6: „în anul 1710, colonelul baronul Sicchingen între Vadchert şi Rdmhani, cu 2.500 de lobonţi au bătut 12.000 de curuţi, pe carii însuş Racoţi cu Caroli i-au povăţuit şi alţi generări împărăteşti au luat cetăţile acestea: Leuciovia în 22 ianuarie, Zipsul în 12 iulie, Uivarul în 4 septemvrie, Erşec-Ui varul în 23 septemvrie, Solno-cul în 17 octomvrie, Agria în 29 noemvrie şi Eperieşul în 10 dechemvrie, prin a cărora luare curuţii s-au strimtorit tocma la margini şi ar fi trebuit se treacă în Polonia de s-ar fi luat şi Caşşovia cu Muncaciul." Aşişderea scriu Belie7, Catona 8 şi Vagner * carele adaogă că generariul Haister, după ce au luat Erşec-Uivarul bolnăvindu-se s-au dus la Graţ şi au remas în locul lui mai mare generariu în Ungaria loann Palfi carele au şi făcut în anul viitoriu pace cu curuţii. Iarăşi Vagner10 scrie că generariul Ardealului Cricbaum încă au murit în anul de-acum şi i-au urmat /generariul Ştainvil, despre carele mai multe se vor zice la anii viitori.
1 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 366 seq.2 Delchiaro nella Storia delie rivolazioni di Valachia. 3 Demetrius Cantemir in Hist. Osmanici regni, lib. 4, cap. 5, nro. 29 seqq. * Cserei Mihâly az Erdelyi Historiâban ad h.a. B Lequien in Oriente christiano, tom. I, p. 1227 et 1248. 6 Gebhardi in Hist. Hung., part- 3, p. 369.7 Belius, Nov. Hung., tom. IV, p. 150. 8 Katona, Hist. crit., tom. XXXVII, nro. 2057.8 Vagner, Hist. hsephi /, p. 393.10 Idem Vagner, l.c.,p. 404.
Anul 1711. Precum mînă mai încolo preavestitul Enghel1 cele ce le-au zis la anul trecut: „Dimitrie Cantemir de-abea au sosit în Moldova şi i-au venit poruncă de la viziriul ca se plătească toate cîte i se ertase la începutul domniei; se facă magazinuri pe sama oştilor turceşti şi pod preste
295
Dunăre; se dea cortele svecilor şi cozacilor în Moldova, şi însuş se meargă cu oastea sa la Bender. Acestea foarte au năcăjit pe Dimitrie Cantemir, şi în loc de a face ce i se poruncise despre Brancovan, ş-au băgat în cap, ca după pilda lui Brancovan, el încă se ţină cu muscanii. Dintrunceput nu s-au îndestulit Brancovan şi Constantin Cantacuzenul cu domnia lui Dimitrie Cantemir; drept aceaia l-au şi pîrit la Petru I, împăratul muscanilor, ca numai se face a ţinea cu creştinii, dară întrascuns tot este spre partea turcilor, ci împăratul Petru cercînd lucrul, au aflat că nu este adeverat ce zice Brancovan şi pre acesta l-au dojănit să se lase de pizma lui Dimitrie Cantemir carele acum este supt apărarea sa. Precum au şi făcut Brancovan, pentru că au trimis la Cantemir pe logofătul Corbea carele au fugit la Chiov, de s-au împăcat cu el, ca apoi amîndoi să se unească cu împăratul Petru asupra turcilor. Cantemir au crezut zisei lui Brancovan şi prin Corbea, cînd l-au slobozit, au înştiinţat pre acelaş Brancovan şi despre unirea sacu muscanii şi despre aceaia că turcii vreuse-1 măzălească pe Brancovan şi că tocma pre el l-au ales unealtă la măzălirea aceaia, dară el nu vrea se fie. Acum Cantemir vinătuieşte pe Brancovan că şi de Constantin Cantacuzenul prea mult au ascultat, de nu s-au unit cu muscanii, şi pizmă asupra sa prea mare au avut... că din pizma aceasta au scris lui Carol XII că* împăratul Petru I s-au înţeles/ cu Dimitrie Cantemir ca şi pe craiul Sve-ciei se-1 ia din Bender şi pe cozacii cei din Orlic carii erna în Iaşi, se-i dearobi muscanilor; carea epistolă a lui Brancovan, Carol XII o-au trimis Ia Odriiu, de-unde au venit poruncă cum svecii să se apere şi cozacii să se ducă la Bender. Mai încolo, că Brancovan au scris viziriului că Cantemir nu are grijă nici de a face pod preste Dunăre ca se treacă turcii, nici de a se uni cu oastea turcească, şi că se făleşte că el are putere de a prinde pe Brancovan şi de a-1 trimite în ferre la Ţarigrad. Viziriul, cîtau auzit acestea, îndată au chiemat la sine pre agentul lui Cantemir şi i-au aruncat toate, dară agentul le-au tăgăduit; dară viziriul tătuşi l-au închis şi lui Pildhi, başa din Bender, i-au poruncit ca, cît va merge Cantemir la Bender, îndată se-1 prindă şi se-1 trimită la Ţarigrad, iară lui Cantemir i-au poruncit ca pe 23 aprilie din anul 1711 să se afle cu ostile sale la Bender. Ci Cantemir în 3 aprilie 1711 au făcut legătură cu împăratul Petru lasupra turcilor şi în Ioc de a merge la Bender au deschis cale oştilor ruseşti se între în Moldova."
292
293
Condiţiile legăturei aceştiia, precum scrie acelaş Enghel2 în Istoria Moldovei, aufost acestea: „l.Ca Moldova să se mărginească, cumaufost mai de demult şi se fie supt apărarea muscanilor. 2. Ca prinţul, boierii şi toţi moldovenii se joare credincioşire împăratului Petru cît va întră acesta în Moldova. 3. Ca dup-aceaia ostile moldoveneşti să se împreune cu muscanii şi la olaltă se meargă asupra turcilor. 4. Ca prinţul de-acum şi următorii lui se aibă neotărită putere în Moldova, supt scutinţa muscanilor. 5. Ca domnia Moldovei se fie de moşie a Cantemireştilor, nici să se dea altora, pînă cînd va fi cineva dintre dînşii."
Merge mai încolo Enghel şi zice: „Aşa au întrat împăratul Petru I în Iaşi şi s-au adeverit credincioşirea lui Cantemir, iară Brancovan au ţinut făţarnică politica sa. Castriot, agentul lui, adeveratul Iuda Iscariot (cum se numeşte de Cantemir), încă s-au aflat în Iaşi numai pentru aceaia ca se încredinţeză pre împăratul Petru I că Brancovan nu este în stat de 296 a-şi putea plini făgăduinţa / se-i dea zăhărea şi altele. Se mîntuia că viziriul se apropie şi se teme ca nu cumva hanul cu tătarii se prade ţeara, de vor da cît de puţin din Valahia. La Castriot, în Iaşi, venea mai adeseori un călugăr prin carele înştiinţa pe turci despre toate trebile muscanilor. împăratul Petru I gîndea să se ajute prin aceasta că au dat lui Lup, feciorului lui Gâbriliţa, boieriului din Moldova, 8.000 de taleri, să se facă a cumpăra bucate pe sama turcilor din Bessarabia, care apoi să le ducă la mînăstirea Floreştilor, de-unde se le poată apuca muscanii, că în Moldova nu afla bucate, aşa de suptă era; ci Lup acesta fu înşălat de Brancovan se cumpere bucatele, dara se nu le ducă la numita mînăstire, pricinuind că nu are carre... Despre Lup acesta încă se zice că s-au înţeles cu viziriul şi l-au înştiinţat despre oastea muscăcească, precum şi Brancovan, că muscanii nu sînt mai mulţi de 30.000 de vonici şi că li s-au sfîrşît zâhăreaoa. De Brancovan se mai zice că viziriului i-au scris că el este gata a se rădica asupra muscanilor, iară muscanilor le-au făgăduit că se va împreuna cu dînşii, cît vor întră în Valahia. Adeverat este că Brancovan s-au tăbărit pe şesul de la Gura Urlaţilor, ce e cale de 8 ceasuri departe de Tîrgoveşti, fiind spătariu Thoma Cantacuzenul carele afară de alte limbi foarte bine ştiia latineşte şi tălieneşte, şi împăratul Petru au trimis pe generariul Renne cu 5.000 de ostaşi în Valahia, cu nădejde că Brancovan se va uni cu dînsul şi va da şi zăhărea, ci Brancovan au remas nemişcat în tabără. întraceaia spătariul Thoma Cantacuzenul vezînd înşalăciunea lui
Brancovan, supt pretext că merge se doarmă într-o curte a sa, ce nu era departe de tabără, au fugit la muscani. A doaoa zi s-au făcut mare gîl-ceavă în tabără, pentru fuga lui, că Brancovan bine vedea că şie se va îm-puta fuga aceaia, şi aşa şi mai tare se trăgea de la împreunarea cu muscanii pînă cînd nu vor învinge pe turci. Generariul Renne drept aceaia cu Thoma Cantacuzenul s-au dus pe Siretiu în gios, la Brăila, şi bătîndu-o în 4 zile, o-au luat, iară Brancovan s-au făcut bolnav şi (cu 300 de pungi) au do-297 bîndit de la viziriul slobozenie de s-au înturnat la Tîrgoveşti./Generariul Renne încă s-au chiemat înapoi de la Brăila pentru că se apropiia turcii. Pe generariul Ianuş încă l-au fost trimis împăratul Petru cu 7.000 de ostaşi cătră Fălciiu, în Moldova, se vadă, oare nu va găsi acolo loc mai bun de bătae şi ceva zăhărea. Dară pre acesta aşa l-au încungiurat viziriul carele trecuse Dunărea, de de-abea au scăpat cu ajutoriul lui Dimitrie Cantemir, să se întoarne la armada cea mare. Viziriul l-au gonit pînă la armada cea mare carea era la Stănileşti şi o-au încungiurat şi pre aceasta, şi în 3 zile s-au bătut foarte tare, cît. precum zice Delchiaro, ar fi biruit
muscanii de nu ar fi fost flămînzi.....A patra zi după bătăile acestea, prin
mişlocirea împărătesei Ecatharinei I s-au făcut pacea de la Prut, carea s-au iscălit de cancellariul Safirdv şi de generariul Mihail Seremetev, seara, în 12 iulie din anul 1711, măcar că venise Carol XII din Bender se-o împe-dece." Aşişderea scriu istoricul bălăcenesc3, Delchiaro* şi Dimitrie Cantemir 5 carele tocma în sfîrşit scrie despre sine că el s-au cerut prin turci de la împăratul Petru I, dară acesta au respuns că mai bucuros le va da ţeara pînă la Cuşca de cît pe Cantemir, că dărabul acel de ţeară îl mai poate lua înapoi, dară cinstea carea o va pierde dînd pe Cantemir, nu o va mai cîştiga îndărăpt.
Iarăş Enghel6 mai zice şi acestea: „Sultanul, din îndemnul lui Carol XII, craiului Sveciei, nu vrea se întărească pacea de la Prut, drept aceaia muscanii iarăşi au venit la marginea Moldovei, şi Cantemir în luna lui noemvrie din anul 1711, au aruncat dare pe Moldova. Iară Moldovenii s-au spăriat şi au cerut ajutoriu de la viziriul; ci acesta i-au înfruntat, au îngăduit generariului Potoţchi de au ernat cu oastea sa în Moldova, pe chel-tuelile ţerei, au luat Hotinul cu mai multe sate de la ţeară şil-aufacut râe turcească şi mai pre-urmă au pus domn Moldovei pe grecul Nicolae Maurocordat."
294
295
Despre curuţi vorbind scrie Ghebhardi7: „împăratul Iosif I au încredinţat toată oastea sa din Ungaria, banului din Croaţia şi feldmarşa-lului Ioann Palfi, comitului de Erded, carele avea mulţi prieteni şi frăţii între curuţi, şi prin cărţi şi vorbe pe mulţi i-au tras de la Racoţi şi fără de veste au pus fundămîntul de a se împăca cu împăratul. Racoţi dinprotivâ 298 au trimis pe Berceni în Polonia se ceară ajutoriu / de la împăratul muscanilor, şi el cerînd încetare de la arme au mers la Baia ca să se întîlnească, cu Ioann Palfi şi se audă cele ce spunea Palfi cu numele împăratului. Palfi au priimit pe Racoţi cu mare cinste şi omenie şi arătîndu-i în ce pri-meşdie s-au pus, i-au făgăduit şi lui şi celor ce ţin cu dînsul, nu numai graţie, ci întoarcerea bunurilor şi toată cinstea, numai să se lase de Ardeal şi prin scrisoare să se supună împăratului. Racoţi nu mult au gîndit cu acestea, tătuşi au scris împăratului şi au adunat şi pre ai săi de le-au spus acestea; ci Palfi n-au priimit cartea, pentru că Racoţi n-au scris la împăratul ca un supus, ci ca un însuş oblăduitoriu carele face pace cu alt însuş obladuitoriu. Drept aceaia Racoţi încă ş-au perdut voia de a se împăca, şi în adunarea carea o-au ţinut cu staturile şi sfetnicii săi la Salânc, în ţinutul Muncaciului, la cei de faţă le-au zis că Ioann Palfi, lui de folos sfat i-au dat, căci sînt în primeşdie de a fi fugăriţi din ţeară, dară ştiind nestatornicia miniştrilor împărăteşti, că el la pace singur n-au vrut să se sloboadă, ca se nu-1 zică după aceaia vînzătoriul patriei.La acestea au adăogat că el aşteaptă respunsul la întrebarea: trebue să se împace au să se bată şi mai încolo ? şi le-au făgăduit că el se va ţinea de respunsul ce i se va da. Adunarea au respuns, precum era învăţată, cum că ei pîn-atunci nu vor lepăda armele, pînă cînd nu se va întări articulul din Tirnavia, pentru a cui stoarcere s-au şi făcut curuţimea, şi împăratul nu va jura că-1 va ţinea şi că însuş Racoţi trebue se treacă în Polonia se aducă oşti muscăceşti. Dup-aceaia Racoţi au încredinţat toată armada sa lui Caroli şi cetatea Muncaciului, cancellariului său, lui baron Şenice, şi el s-au grăbit la adunarea sfetnicilor şi staturilor din Ardeal, carea o poruncise se fie. Acestora le-au descoperit că împăratul toate le îngădue şi le dă ardelenilor, afară de a-şi putea alege prinţ loru-şi, şi că el este gata a deslegape ardeleni de jură-mîntul lor, de-1 vor deslega şi ei pe dînsul de jurămîntul lui. Pofta această mai de pre urmă nu i s-au îngăduit lui Racoţi, drept aceaia au trecut în Polonia se aducă oşti cît mai curînd, ci prin depărtarea lui, unii dintre cei mai de frunte la atîta au agiuns de au vrut să se osebească de oastea
299
300
lui, dară Caroli i-au bătut şi împrăştiat pre aceia. Şi aceasta au fost bătaia curuţilor cea mai de pre urmă pentru că rapede dup-aceaia, după ce au vezut că curuţii sînt în primeşdie, că cei ce s-au tras la marginile / Poloniei nu se pot ajuta şi că făgăduinţele lui Racoţi toate sînt deşerte, Caroli, prin dojenirea lui Palfi, la aceaia s-au slobozit, de au mers în De-briţin Ia consillîariul de oaste Carol Lohner de Lindenhăim ca să se sfătuiască de pace. Pacea s-au şi făcut în grabă, după ce au întors comitul Vratislav toate bunurile cîte fusese lui dăruite, curuţilor înapoi şi pre alţii încă i-auadus, prin pilda sa, de aufăcut aşişderea, pentru că comitul Caroli au chiemat staturile părtenilor săi la Hust şi le-au comîndat să se supună împăratului; dup-aceaia au trecut la Carăi şi au făcut deplin pacea, fără de Racoţi, şi aşa au încetat curuţimea. Cu puţin mai nainte de a se face pacea, au murit împăratul Iosif I, şi muma lui, împărăteasa Eleonora Magdalina Theresia, căriia încredinţasă el ocîrmuirea terilor, pînă ce va veni frate-său, Carol, din Hişpania, înşălată fiind de unii miniştri au chiemat pe Palfi înapoi; ci Palfi au remas în Ungaria, au ţinut ascunsă moartea împăratului şi mai pre urmă au strîns pe curuţii din Ardeal şi din Ungaria la Sătmariu, pe 26 aprilie din anul 1711 şi au făcut pace supt condiţiile acestea:
Prinţul Racoţi cu aleşii lui, de vor jura credincioşire în cursul de trei septămîni, vor dobîndi graţie, ertare şi întoarcerea celor perdute. Prinţul Racoţi se aibă moşiile sale, de va remînea afară de Ungaria, dară în cetăţi se fie străjari lobonţi cu leafă împărătească. Lucrurile de religie şi alte greutăţi să se îndrepte în seimul ce va se fie. Orfanii şi văduvele se poate căpăta înapoi bunurile părinţilor şi ale bărbaţilor, de nu s-au vîndut mai nainte prin cămara împărătească. Ardelenilor carii au pribegit în Moldova şi celor din Ungaria carii sînt cu trebi afară de ţeară, li se dă mai îndelungat tîmp de a jura. Cu cei ce s-au ertat nu se va lucra cum s-au lucrat în judecata de la Eperieş, şi se va porunci tuturor generărilor şi tuturor deregătorilor ca se aibă grijă să se ţină legile. Comitul Palfi au căpătat de la Caroli pe mîna împăratului cetăţile din Sătmariu, din Iked, din Şârcad, din Şimleu şi Caşşovia, iară Ungvârul şi Muncaciul l-au bătut în 23 iunie şi au sfîrşit lungul şi pustiitorul război, aşa, precum s-au început, adecă cu cercarea şi împrăştierea unor tîlhari carii pentru rîvna avuţiilor şi pentru serăcie nu se supunea ocîrmuirei. / Racoţi mai nainte de a se face pacea de la Sătmariu, fu deslegat prin curuţi de jurămîntul său,
296
297
dară el tătuşi au remas tare şi nemişcat în sfatul sau şi amar manifest au trimis în Ungaria, că doară iarăş ar putea face rescoala ci nu i s-au sfetit. Unii dintre generări, dintre magnaţi, dintre senatori şi toţi sfetnicii ardeleneşti s-au dus cu el în Polonia, ci neavînd cu ce îi hrăni, pre ardeleni i-au trimis îndărăpt, însuşi Racoţi se înşăla cu nădejdea că va dobîndi oşti şi de la împăratul muscăcesc şi de la craiul frîncesc şi cu acelea va lua Vienna, dară Ludovic XIV, craiul frîncesc, mai mult se silea întru aceaia ca se aţiţe pe turci asupra muscanilor decît se-1 ajute. împăratul muscanilor, Petru I, adeverat au fost dat lui Racoţi bani cu carii se împedece la Poartă războiul ce se gătia asupra sa, ci trimişii lui Racoţi fură opăciţi în Moldova, şi Petru I, după ce s-au strîmtorit la Prut, fu silit se facă pace cu turcii, cum au voit viziriul, şi se lase Polonia şi Moldova, carea întîmplare au repus toată nădejdea lui Racoţi. Drept aceaia Racoţi de-aci mai încolo numai întru aceaia se nevoia, ca prin tot fehul de făgăduinţe şi meşteşuguri se-şi capete îndărăpt moşiile şi bunurile sale, şi au mers în anul 1713 în Gallia, ca cu prilejul păcei de la Ultraiect se-şi dobîndească scopul său; ci fiind el numai cu numele prinţ şi fără de putere, nu s-au vezut, nici s-au socotit, ci au trebuit dinpreună cu Berceni, cu Esterhazi, cu Forgaci, cu Ceachi şi cu vreo cîţiva alţii să se îndestulească cu leafa ce o-au dobîndit de la frînci." Aşişderea scrie Catona 8 şi Vagner B. Vezi şi Viaţa prinţului Racoţi10. Iară Heuman11 zice că comitul Alexandru Caroli au jurat în 1 maiu din anul 1711, credincioşire avgustei Casei Austriei şi împărăteasa Eleonora au întărit pacea de la Satmariu, în 26 maiu din anul acesta, între ardelenii carii au iscălit pacea de la Satmariu, unul au fost Daniil Vaş, strămoşul comiţilor Vaş din Ţeaga, precum poţi vedea din pacea aceaia carea e typărită.
Despre moartea împăratului Iosif I, aşa vorbeşte Vagner12: „în 9 aprilie (din anul 1711), fiind mai multe ceasuri în sfat, împăratul Iosif s-au bolnăvit şi au căzut la pat. Mai întîiu se vedea a avea friguri, dară a doaoa zi s-au ivit blînde roşii pe trupul lui, carea boală cu mult mai primeşdioasă este celor de vîrstă, decît pruncilor. întru această boală căzînd, îndată ş-au prorocit moartea, zicînd:«Gătaş, împărate!», şi chiemîndpe duhovnicul, s-au/gătit la moarte.... în 17 aprilie tare slăbind au pus pe mumă-sa, împărăteasa Eleonora, ocîrmuitoare tuturor terilor austriace, pînă cînd se va înturna frate-său, Carol (VI) din Hişpania, apoi întru aceaia zi au murit în vîrstă de ani 33, luni 3, zile 8." Ci Catona 13, după ce au adus
302
cuvintele acestea ale lui Vagner, scrie precum urmează: „Fiind că acelaş Vagner14 scrie în Istoria lui Leopold I că Iosif I s-au născut în 26 iulie din anul 1687, cînd au murit, în 17 aprilie din anul 1711, n-au putut fi de vîrstă carea o scrie el aci, dară au fost de ani 32, luni 8, zile 22."
Despre lucrurile românilor din Ardeal, aşa scrie Samoil Clain de Sad15: „Doao rînduiele săborniceşti în săborul mare făcute, avem de la vlădicul Athanasie I, care mulţi articuli cuprind despre bune rînduiele besericeşti: una este din anul 1711, alta din anul 1712. Dup-aceasta nu mult au trăit vlădicul Athanasie, că la anul 1716 s-au ales vlădic loann Patachi, şi aşa vlădicul Athanasie mai mult decît pînă Ia anul 1714 n-au trăit." înse zisa aceasta a călugărului Clain, pentru hronologie nu e de a se crede, căci precum zice vlădicul Clain16, după moartea vlădicului Athanasie I, scaunul Bălgradului au fost lipsit de arhiereu în şepte ani şi aşa vlădicul loann Patachi n-au putut urma Iui Athanasie I, în anul 1716, precum zice călugărul Samoil Clain, de ce oară Athanasie I au trăit în anul 1712;ci despre lucrul acesta voiu grăi la anul 1716.
în 20 iulie din anul acesta 1711, au întărit şi boierii din Ţeara Oltului unirea cu Beserică Romei, prin o scrisoare, în carea mai mulţi s-au iscălit, de cît ş-au pus peceţile, tătuşi peceţi se află într-însa 411.
Scrisoarea aceasta carea trebuia se remînă în original în Arhivul vlădicesc din Blaj, după reu obiceiul lor, o-au furat iezuviţii şi o-au trimis provincialului lor, lui Heveneşi carele o-au legat între scrisorile cele multe care tot cu răpirea şi cu furtuşagul le-au adunat, spre mare paguba multora, dară mai vîrtos a ardelenilor, de Ia carii donaţii încă au răpit iezuviţii şi pe mulţi au stricat cu totul, mai ales dintre românii noştri carii erau mai zăluzi între ceialalţi ardeleni. Scrisoarea boierilor din Ţeara Oltului, ce o aduseiu aci, în original, / Ia Heveneşi17 se află, iară eu o-am scris la anul acesta, în Atnalii miei, şi o voiu aduce mai pre larg, cînd voiu scrie despre familia mea.
1 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. I, p. 367 seqq.2 Idem Engel in Recent. Hist, Moldaviae, p. 292. 3 Codex ms. Balacianianus ad h.a. .* Delchiaro, part. 2, cap. 7. 5 Demetrius Cantemir, Hist. Osm. regni, lib. 4, cap. 5. 6 Engel in Recent. Hist. Mold.» p. 294. 7 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 369 seqq. 8 Katona, Hist. crit., tom. XXXVII, p. 2062 seqq. 9 Vagner, Hist. losephi I, p. 415 seqq,10 Memoires du prince. Rakotzi, t. II, p. 446.11 Heumanni, Comm. de re dipi. imperatricum augg., p- 429 12 Vagner, l.c, p. 407.13 Katona in Epit. chron. ad h.a.14 Vagner in Hist. Leopoldi I,
298
299
part. I, P- 448.15 Samuel Klain de Szâd, De eccl. Valackica Tramica, P. 9, § 9.w Ep-pus Innocentius L.B. Klain apud Szakadathium in Ms., p. 143. "Hevenesi, Mss., tom. 34, p. 254—271.
Anul 1712. După pacea ce o-au făcut viziriul în anul trecut cu împăratul muscanilor, Petru I, la Prut, turcii pe Lupul, feciorul lui Gabriliţa, despre carele am vorbit la anul trecut, l-au prins şi ducîndu-1 întîiu la Vama, apoi la Odriiu, i-au şi tăiat capul, precum scrie preavestitul Enghel *; lui Brancovan încă în anul acesta i s-au urzit perirea.
Despre Moldova încă zice acelaş Enghel2: „Nicolae Maurocordat a doaoa oară au domnit în Moldova ani 4, luni 4, de la anul 1712—1716* pentru că turcii, după ce au întărit, în 16 aprilie din anul de-acum, pacea ce o făcuse vţziriul în anul trecut cu muscanii, n-au socotit a fi mai harnic de a domni în Moldova, de cît pre el, că gîndea că mai de folos le va fi lor a pune arendator grec preste moldoveni, de cît başa turcesc, precum mărturiseşte Dâdic3: «Nici s-au înşălat turcii în nădejdea carea o-au avut în Nicolae Maurocordat, cum se va arăta la anii viitori»."
După ce au reposat împăratul Iosif I, precum scrie Ghebhardi *: „Fratele lui cel mai tiner sau craiul Hişpaniei, Carol Franţisc Iosif Ven-ceslav Bâltasar Ioann Antonie Ignatie, cît au înţeles că thronul Austriei 303 este fără de stăpîn, îndată s-au grăbit spre Italia şi / de-acolo în Germania, de au priimit coroana împărătească (în 22 dechemvrie din anul 1711), în Francofurt;au priimit dup-aceaia oblăduirea Austriei, în 8 fevruarie din anul 1712 şi au înoit seimul de Ia Pojon care înainte de 4 ani se spărsese prin ciumă şi prin războiu. în seimul acesta staturile ungureşti au cunoscut pe Carol a fi lor de uric şi el au făgăduit, prin un diplomat, că ungurii se vor ţinea de toate scutinţele şi privilegiurile sale, luînd afară încheietura decretului lui Andreiu II. de a se putea ajuta unul pre altul împrotiva craiului; că Coroana Ungariei de-aci înainte nu se va mai duce afară de Ungaria, că toate părţile cîte s-au ţinut oarecîndva de Ungaria, care s-au cîştigat şi se vor cîştiga înapoi, iarăş se vor împreuna cu dînsa; că, după ce se va stînge partea bărbătească din Casa Austriei, alegerea craiului
* Nicolae Mavrocordat a fost numit pentru a doua oara domn in Moldova in octombrie 1711 şi a sosit ţa taşi la 19 noiembrie.
iarăş va remînea la unguri; şi că f ieştecare craiu de uric se va încorona, cînd va începe a oblădui. Apoi în 22 maiu s-au încoronat craiu Ungariei. Deci staturile i-au aşternut înainte o grămadă de greutăţi care nu s-au putut lecui pentru ciuma ce iarăş i-au asuprit şi au spart seimul şi de-astă dată. Ciuma aceasta şi războaele cele trecute au potopit din ţeară mai puţin de 300.000 de oameni, drept aceaia s-au chiemat în Ungaria şvabi, carii au venit, ca la 40.000, dară cei seraci nu s-au priimit, fiind frică ca nu cumva să se facă mai pre urmă hoţi şi tîlhari dintr-înşii." Aşişderea scriu Burghart5, Palma 6, Şvandner7, Catona 8.
1 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part-1, P- 370.a Idem Engel in Recent. Hist. Mold., p. 295.3 Dadich apud Gatterer, XIII, p. 228. 4 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 373 seq. "Burghart, p. 274. "Palma, Notitia rer. Hung.,paxt. 111, p. 291.7 Schwandt-ner, Script. rer. Hung., tom. II, p. 518 seqq. 8 Katona in Epit. chron. ad. h.a.
Anul 1713. Zisu-s-au la anul 1711, că Dimitrie Cantemir după ce s-au făcut în 12 iulie 1711 pacea de la Prut, s-au dus cu muscanii, carea mergere a lui aşa o scrie preavestitul Enghel1: „Cantemir şi cu dînsul ca la o mie de 304 moldoveni, mai toţi boieri,/ cu femeile şi cu şerbii săi, împreunîndu-se cu oastea muscăcească au trecut în Russia Mică. împăratul Petru I, prin diplomatul din 1 avgust 1711, pe Cantemir l-au făcut prinţ de împărăţia rusească, şi Carcovul din Ucraina s-au dat lui şi pribegilor spre lăcaş şi lui Cantemir i s-au dat mai multe moşii şi ţinuturi, care în anul 1713, după pofta Iui Cantemir, s-au împărţit între el şi între moldovenii cei pribegi, şi Cantemir au dobîndit 1.000 de iobagi cu o leafă de preste an. Preste moldovenii acestea, după împăratul poruncea numai Cantemir în toate trebile. în 11 maiu din anul 1713 au murit Cassandra Cantacuzena, fata lui Şerban Vodă şi muierea lui Dimitrie Cantemir; ceaialaltă viaţă a lui Cantemir nu se ţine de istoria Moldovei". Precum scrie Hupela, Dimitrie Cantemir, după ce au murit Cassandra, s-au însurat a doaoa oară, luînd pre una din familia Imbeţcoi, carea s-au măritat după moartea lui Cantemir după prinţul din Hessen-Homburg şi au moştenit toate bunurile lui Cantemir, pentru care apoi s-au legiuit pruncii lui Cantemir, cei din Ca-sandra, cu dînsa. Cînd scriu acestea, în4avgust din anul 1811, în curtea prealuminatului şi preasfinţitului domnului Samoil Vulcan, episcopului
300
mm
301
celui românesc din Oradea-Mare, alaltăieri au prînzit la preasfinţia-sa, generariul Chinmaer cu mai mulţi offiţeri, între carii era un generariu şi un colonel din familia Hessen-Homburg.
Despre Nicolae Maurocordat, domnul Moldovei, scrie acelaş Enghel3, precum urmează: „Cu înţelepciune s-au ştiut purta Nicolae Maurocordat şi cu Carol XII, craiul Sveciei, pînă în 31 ianuarie din anul 1713, cînd s-au prins acesta la Bender şi s-au dus în părţile Odriiului. La craiul Sveciei vrea se meargă şi nefericitul craiul Poloniei, Stanislav Lescinschi, ci Maurocordat l-au ţinut la Iaşi, ca se nu cadă în cursa hanului şi a seraschi-rului, carii îmbla se-1 piardă, pînă ce în aprilie din anul 1714 l-au luat paza turcească se-1 petreacă în Lotaringja."
Despre Valahia zice Istoria Băiăcenească*: „Cantacuzenii carii, pururea au fost vicleni domnilor, au început a vicleni şi pe Constantin Brancovan, ca se-1 desrădăcineze deprefaţapămîntului, neavînd altă pricină fără numai reutatea lor şi nemulţerairea, că în zilele domnului 305 /Constantin cu tot binele era îndestuliţi şi nici o lipsă avea, ci voe slobodă avea la vodă, era boieri mari, sfetnici şi ispravnici, plini de bani, de sate şi de vii fără de bir şi fără de porţie, nu ca alţii, care trebuia se dea porţie, şi ei mai bine trăia decît Constantin vodă, că el avea greutăţile domniei, iară ei premblările, ospeţele, desfătările şi cîştigurile le păzea. Dară nu s-au îndestulit cu acestea, ci şi domnia încă o vîna, şi vezînd că domnul Constantin despre toate părţile, mai ales despre turci va să se strice dobîndindu-şi nume de viclean, au socotit se-1 surpe şi au început a scrie cărţi la împărăţie şi le-au pecetluit cu peceţi viclene, ale tuturor boierilor, luînd întrascuns formele tuturor peceţilor boereşti şi trimeţîndu-le la Braşău să se prefacă, boierii cei mai mulţi de aceasta nemica ştiind."
Iară Delchiaro5 scrie: „Se apropia Constantin Brancovan de anu ; 60 al vîrstei sale şi de anul 25 al domnirei sale; logodise pe Radul, al treilea născut al său, cu fata lui Antioh Cantemir carele după a doaoa măzălire din Moldova lăcuia în Ţarigrad încă în anul 1706, şi acuma vrea se facă> nunta. Despre aceasta au înştiinţat pe viziriul Ali-başa carele s-au tăiat de nemţi în 5 avgust din anul 1716, la Petrovaradin, cu cartea următoare:^ «Că dîndu-i Dumnezeu patru feciori, la al treilea de multă vreme au cercat şi tocmit muiere, pe fata lui Antioh Cantemir, ci fiindcă Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei şi fratele lui Antioh, s-au făcut rebel şi au trecut la muscani, credincioşirea ce o are el cătră Poarta turcească nu fără de fundă-
mînt îl înfioară ca căsătoria aceaia nu cumva se facă ceva prepus despre credincioşirea sa, că, de cît s-ar întîmpla una ca aceasta, mai gata este a strica contractul cel de căsătorie, măcar că n-ar fi lucru obişnuit. » Cartea aceasta o au trimis la viziriul, lipind lîngă dînsa 4.000 de galbeni şi o mintee foarte scumpă, căptuşită cu pei de soboli... Nu vru viziriul se priimească alta din daruri fără numai mintia, ci au arătat mare dragoste şi au făgăduit că în toate îi va fi bun patron. Iară în cît este pentru nunta ce era să se facă, i-au scris carte, în carea poftind noroc tinerilor şi bucurie 306 lui Brancovan, zicea că se trimită după mireasă cu pompa / ce se cuvine unui prinţ, cum este el, că mireasa apoi se va petrece din Ţarigrad pînă în Valahia cu cinstea cea mai mare, şi se ţină nunta după obiceiul domnesc, că avînd Poarta, din mila lui Dumnezeu, pace cu toate părţile, el încă se poate veseli în domnia sa, netemîndu-se că va trebui se meargă la tabără cu ostile sale.... Aştepta viziriul să se aducă pe nuntă toate scumpeturile acelea care le trimisese Brancovan şi mulţi boieri în Ardeal, pentru securitate, cînd s-au apropiat muscanii (în anul 1711), ca să le poată răpi, căci se zicea a fi foarte mari. Acela carele înştiinţa despre toate pe viziriul, era persoană de neam mare, fugise în Ardeal pentru că stările împregiur a timpurilor de-atuncinu-llăsase petreacă în patria sa. Nu era muntean şi numele Iui se tace. (Se poate tăcea că n-au fost muntean, ci au fost moldoveanul Dimitrie Racoviţa, despre carele am cuvîntat la anul 1710.) Acesta trimitea toate din Valahia, cîte era de lipsă spre urzi-rea celor ce era spre stricarea lui Brancovan. Acestafăcu săsetaemai mulţi pecetlari boiereşti, zicînd că l-au cercat boierii spre aceaia, apoi cu pece-tlarii aceia s-au întrebuinţat spre avthenticarea cărţilor celor mincinoase asupra bietului prinţului Constantin Brancovan.
Iară pîrile ce s-au trimis la Poarta turcească asupra prinţului Brancovan sînt acestea: 1. Că are secrete correspondenţii cu împăratul nemţesc, cu muscanii, cu polonii şi cu veneţianii cărora le descopere tot ce poate şti despre turci; 2. Că împăratul Leopold 1, prin diplomatul său, cel din 30 ianuarie 1695, l-au făcut pe Brancovan prinţ de împărăţia romanilor de pururea, cu toată partea bărbătească, pentru multe slujbe ce le-au făcut împărăţiei sale, precum arată diplomatul; 3. Că, pentru ca să se îmbogăţească pre sine au sărăcit ţeara cu multe feliuri de trăsuri care nu s-au mai făcut de domnii cei dinaintea lui; 4. Că, supt pretext de a-şi muta aerul lăcuieşte preste an în şese sau şepte luni în Tîrgoveşti, cu mare pagubă
302
303
şi a boierilor şi mai ales a neguţătorilor din Bucureşti, şi aceasta nu o face pentru alta, fără numai 5. ca se poată fugi cu toată familia şi avuţia sa, în Ardeal, unde 6. ş-au cumpărat multe sate şi acuma se zideşte o poiată
307 foarte mare; 7 Că au trimis mulţi bani nu numai/la Vienna ci şi în Veneţia, şi în îmbe locurile ţine agenţii săi: 8. Că Thoma Cantacuzenul cu voia lui au fugit la muscani, în anul 1711; 9. Că ş-au făcut în Vienna dobe şi trimbiţe de argint, ca care împăratul turcesc încă nu are; 10. Că au făcut ca se î se bată monete de aur în Ardeal, una de cîte doi şi mai mulţi galbini, pînă şi de 10 galbini, dintre care una se trimite sultanului, pentru mai mare încredinţare, iară celealalte monete se vor afla în vistieria lui cea privată, cu multe petri scumpe, ce nu se pot preţui, cînd se va măzăli Brancovan.
Pentru ce au lăsat Brancovan sa se facă monetele acestea, mulţi multe pricini aduc, dară în commun zic că în zioa de Sîntă Măria Mare din anul 1714, cînd ar fi întrat el în anul 60 al vîrstei sale şi în al 26 al oblăduirei, vrea se dea un ospăţ foarte minunat la toată boierimea, şi la sfîrşitul ospăţului vrea se împartă monetele acelea la fieştecare boieriu, după rangul sau treapta în carea era; ci, vai şi mişel! tocma întraceaia zi s-au tăiat şi patru feciori ai lui şi el."
Despre monetele cele de aur ale lui Constantin Brancovan, aşa scrie Samoil Cheleşeri 6: „Pentru pomenirea familiei se bătuse dăunăzi de prinţul Valahiei galbini de zece şi de cinci, carii de o parte avea typul lui, după obiceiul românilor, împodobit cu mitră scumpă pe cap şi cu mintee spînzurată de pre umeri, prin pregiur cu inscripţia aceasta: «Constantinus Bassaraba de Brancovan», de altă parte avea stemma sau ţimiriul Valahiei cu care trăesc prinţii în lucrurile cele politiceşti, că în cele besericeşti se folosesc cu pecetlariu, în care sînt întăiaţi SS. Constantin şi Elena, ţinînd crucea în mîni. Supt mitra cea prinţească, în povază era un corb cu aripile întinse, ţinînd cu clonţul o cruce de rînd şi stînd pre un ci ungari t ram de arbure şi deasupra de o parte soarele, de alta luna, cu inscripţia prin pregiur: «D. G. Vaivoda et Princeps Vaiachiae Trans-alpinae». Nenorocită monetă aceasta au dus la perire pe familia BrînwK venească, după ce au căzut prinţul cu ai săi în mînile turcilor."
în Ungaria au murit palatinul prinţul Paul Esterhazi, în 26 martie
308 din anul acesta, a căruia viaţă o au scris pater Horăni7. / împărăteasa Elisaveta încă au pornit din Hişpania în 19 martie şi au agiuns în Vienna, în 11 iulie 1713, precum scrie Catona B. Mihail II Apafi carele se făcuse
304
-l
309
prinţ de împărăţia romanilor şi schimbase dominiurile sale cele din Ardeal cu altele din Germania, încă în anul acesta, 1713, au murit în Vienna, fără de moşteni, precum arată Ghebhardi9 şi Vaissete10. După diplomatariul neamului illyricesc11 în anul de-acum, împăratul Carol VI au întărit privilegiurile de Leopold I date sîrbilor.
1 Engel in Recent. Hist. Mold., 293 seq.3 Hupel, Miscellen., V, p. 314.3 Idem Engel, l.c, S. 295 seq. * Codex ms. Balacianianus ad h.a. 5 Delchiaro, p. 169 seq. 8 Samue) Kâleseri in Aurăria Romano-Dacica, cap. III, n. 65. 7 P. Horânyi, tom. I, p. 628. 8 Katona in Epit. chron. ad h.a. • Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 323. 10 Vaissete,, tom. I, p. 309.11 Diplomatarium nationis Illyricae. part. I, p. 17 et part. II, p. 20.
Anul 1714. Despre lucrurile ce s-au întîmplat în Valahia, aşa grăeşte IstoriaBalăcenească\ după cele ce s-au zis la anul mai de curînd trecut: „Aşa pîrînd pe Constantin Brincoveanul în mai multe rînduri, turcii nu cuteza a-1 măzăli, căci se temea că nu vor putea pune mînile pe dînsul. Mai pre-urmă aflînd organ pre un Constantin din Crit carele era votav de-aproape lui Constantin Vodă, şi vrea să se ducă la Ţarigrad cu voia domnului, i-au dat cărţile ca se le dea în mînile împăratului, în care cărţi făgăduia se nu se teamă că va scăpa Constantin Vodă, că ei (Cantacuzenii) îl vor prinde şi-1 vor da în mînile împăratului: şi au învăţat pe votav se spună şi cu gura unele ca acestea. Deci încredinţîndu-se turcii în taină au gătat pre imbrohorul cel mare împărătesc şi pe Mustafa-aga capigiu şi neştiind cineva, i-au trimis se strîngă oşti de pre margine şi se meargă se prindă pe Constantin Vodă, şi venind pînă la Ruştiuc, de-acolo imbrohorul au trimis înainte pe Mustafa-aga cu fermanurile, unul de domnie (pentru Ştefan Cantacuzenul) şi altul de măzălie, dîndu-i poruncă ca, de se va pune în coantră Constantin Vodă, se-i facă ştire ca se meargă şi el cu ostile / turceşti şi se-1 prindă. Iară la 24 martie au sosit în Bucureşti Mustafa-aga, în Mercurea Mare, din septămînă cea de lîngă Paşti, şi împreunîndu-se cu domnul, i-au spus măzălia; iară Constantin Vodă nu ştiia ce se facă vezînd de faţă perirea, numai vărsa lacrămi. Mustafa-aga au început a-i pecetlui cămerile cu averile şi l-au dat în chizeşia boierilor, ca se nu fugă, şi s-au dus la gazdă. Iară ticălosul cum ar fi putut fugi, cînd Cantacuzenii, frăţiile lui, era mai mari preste oaste, carii toţi se bucura de aceasta. în noaptea aceaia, mercuri spre joi, au mers Mihaiu spătariul
305
310
Cantacuzenul la Mustafa-aga avînd dragoman sau tălmăceariu pe Cara-man Leului portariul şi au făgăduit mulţi bani ca se stea la imbrohorul ca se pună domn pe Ştefan spătariul Cantacuzenul. Şi a doaoa zi, joi, venind imbrohorul la Bucureşti, cu 12.000 de turci, de grabă au făcut domn pe Ştefan Cantacuzenul; iară vineri dimineaţa au venit boierii de-şi lua ertăciuni şi zioa bună; deci Constantin Brîncoveanul au început a împuta Cantacuzenilor nemulţemirea şi viclenia ş.c........în aceaia vineri dimineaţa l-au luat turcii cu toată casa lui, pe toţi ginerii, pe toate fetele şi pe tus patru feciorii lui şi ducîndu-i la Ţarigrad, i-au închis în Edîculă. Iară cîtă nevoinţă au făcut Ştefan Vodă Cantacuzenul se stîngă casa lui Constantin Brancovan, la domnia lui vom spune. Domnit-au Constantin Vodă Brîncoveanul 25 de ani şi 80 de zile, şi aşa ş-au luat gătatul domniei, iară al vieţei, în domnia lui Ştefan Cantacuzenul îl vom spune. Fost-au în domnie fericit, slujîndu-i norocul, iară nu lăudat, pentru că au adaos haraciul şi din 250 de pungi l-au suit la 520 de pungi şi slujîtorimea de la care se scotea haraciul, o-au împărţit prin satele sale şi ale Cantacuzenilor şi toată greutatea o-au aruncat pe ţeară şi cu o vorbă, cele ce cu multă osteneală şi cu bună socoteală au făcut cei bătrîni, el toate le-au stricat.
Domnia lui Ştefan Cantacuzenul la anul de la plăsmuirea lumei 7222, iară de la Hs. 1714. După ce s-au măzălit Constantin Brîncoveanul din domnia Valahiei şi Mustafa-aga i-au pecetluit toate averile, a doaoa zi au venit şi imbrohorul, înaintea căruia eşind boierii, cu mare pompă l-au băgat în Bucureşti şi l-au dus la sălaş, la casele lui Şerban Cantacuzenul spătariul carele au poruncit mitropolitului (Anthim) şi tuturor boierilor/ se vină toţi, la 2 ceasuri după ameazi, la sălaşul lui, şi fiind că el mai nainte făcuse ispravă ca se fie domn Ştefan Cantacuzenul, feciorul lui Constantin stolnicul, după ce s-au strîns, Ştefan Cantacuzenul s-au dus de au sărutat mîna imbrohorului, mulţemind pentru domnie şi neavînd gata caftanul, s-au desbrăcat Mustafa-aga de contoş şi l-au îmbrăcat cu contoş, în loc de caftan, grăbind să se facă curînd domn. Deci Bugereanul vistieriul au trimis de grab de au adus un caftan şi l-au îmbrăcat, şi aşa, cu pompă mare şi cu zicături, au mers la curtea domnească. A doaoa zi, în Vinerea Mare, au rădicat Mustafa-aga pe Constantin Brîncoveanul cu toţi ai lui şi au pornit spre Ţarigrad cu mulţime de turci, iară imbrohorul au remas de cerca cu Ştefan Vodă avuţiile lui Constantin Brîncoveanul, ce re-măsese în detorii pre la unii şi pre la alţii, şi cu groaza cea mare ce făcea
311
oamenilor, toate le-au aflat, şi sculele de aur şi argint care le dăduse la boieri Constantin Vodă se le păstreze, de frica ce le era înainte pusă, de se vor afla că au ceva şi tăgăduesc, că vor păţi, toate le-au dat înainte, şi Ştefan Vodă le au dat imbrohorului, şi foarte tare se silea Ştefan Vodă se scoată toate detoriile şi avuţia lui Brancovan se-o afle, ca nemica se mai remînă.
După ce au luat domnia Ştefan Cantacuzenul, numai trei zile au trecut şi îndată au trimis pe Constantin al Ştirbei şi pe Radul Dudescul, cumnatul său, pe carele şi logofăt mare l-au făcut atunci, la Ţarigrad cu cărţi la împăratul şi la viziriul, zicîndu-le se grăbească se sosească mai nainte de Constantin Brîncoveanul şi se lucreca se nu mai scape Brîncoveanul cu feciorii lui. Carea s-au şi făcut, căci în tot typul s-au silit ca se stîngă de tot din lume numele casei Brîncoveanului. încă şi atunci, cînd ducea turcii pe Brîncoveanul la Ţarigrad, scosese Ştefan Vodă proşti din Bucureşti, de se jăluia înaintea imbrohorului. Ca acestea şi mai multe au făcut Ştefan Vodă asupra vărului său, Constantin Brîncoveanul, în loc de a-1 ajuta şi a-i face bine pentru bine. înse Ştefan Vodă nu atîta e vinovat, cît este vinovat tatăl său, Constantin Cantacuzenul stolnicul, unchiul lui Constantin Brîncoveanul, pe carele nu ca pre un unchiu, ci ca pre un tată îl .avea Brîncoveanul, în toate cerînd sfat de la dînsul. Acesta dară ştiind toate / sfaturile nepotului său, toate le-au vărsat înaintea turcilor şi ştiind şi cărţile cu care prealăudaţii şi preanebiruiţii împăraţi, al romanilor şi al muscanilor, îl făcuse pre el şi pe feciorii lui veciniei prinţi ai împărăţiei Romei şi cnezi ai împărăţiei Moscdviei, însuş bătrînul, tatăl lui Ştefan Vodă, le-au dat acestea în mîna imbrohorului şi l-au rugat se le dea în mîna împăratului, se vadă viclenşugurile Brîncoveanului, şi pre lîngă pîri şi aceasta au zis, că, de nu se va omorî Brîncoveanul, odihnă nu va fi, ci se vor face amestecături în ţeară şi vrajbă între împăraţi. Ci nu e minune, că atîtea au pătrat Constantin stolnicul Cantacuzenul, ca se peardă pe nepotul său, Constantin Brîncoveanul, cînd şi pe fratele său, Şerban Vodă carele îi scosese viaţa de Ia Grigorie Ghica Vodă, încă I-au omorit. Imbrohorul arătînd cărţile cele de prinţie împăratului şi spunîndu-i şi alte pîri, împăratul s-au mîniat foarte tare şi au poruncit de au adus pe Constantin Brîn-
306
307
coveanul cu tuspatru feciorii înaintea sa, unde şedea, întrun foişor lîngă mare, şi feciorilor le-au dat voe au să se facă turci au se li se tae capetele, iară tatăl lor, Constantin, au grăit cătră fiii săi, precum urm-mează: «Fiii miei! fiii miei! iată, toate avuţiile şi orice am avut, am perdut, se nu ne perdem încai sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii miei! şi nu băgaţi samă de moarte, priviţi la Hs., mîntuitoriul nostru, cîte au răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară au murit; credeţi tare întru acesta şi nu văj mişcaţi, nici vă clătiţi din credinţa cea pravoslavnică pentru viaţa şi lumea aceasta3 ş.c.» Acestea zicînd el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întîiu ale feciorilor începînd de la cel mai tiner şi mai pre urmă au tăiat capul lui Constantin Brîncoveanul, şi-i aruncară în mare şi creştinii dup-aceaia, aflînd trupurile lor, le-au astrucat la patriarcie. Iară moartea or s-au întîmplat în 15 avgust din anul 1714.
în ţeară, în zioa de Sîntă Mărie, cînd s-au tăiat Constantin cu feciorii în Ţarigrad, pe doamna lui Ştefan Vodă, la mînăstirea De-un-Lemn fiind pentru evlavie, o au lovit o nevoe mare de făcea toate grozăviile şi ei nu socotea că e bătaia lui Dumnezeu, ci s-au prepus pre o călugăriţă, anume Olîmbia, mătuşă doamnei, adecă soră cu muma doamnei, că ia au făcut fermece cu alte mueri, şi pe mătuşă-sa o au trimis la altă mînăs-tire, de o-au zidit întro / chilie, iare pe doao mueri le-au spînzurat."' Aşişderea scrie Delchiaro2, încă mai cu forfoiu şi mai pre larg, carele apoi scrie: „Dintîiu s-au tăiat capul Văcărescului, a doaoa lui Mathia, feciorului celui mai tiner, a treia Radului carele era al treilea născut şi mirele cel nefericit, a patra, lui Ştefan, a cincea, lui Constantin, feciorului celui mai mare, şi mai pre urmă lui Constantin Vodă, tatălui lor, celui nefericit. Sfîrşindu-se tragedia, împăratul s-au dus de-acolea. Capetele s-au pus în suliţe şi s-au purtat prin cetate. Adunatu-s-au mulţi oameni Ia locul unde zăcea trupurile, drept aceaia viziriul temîndu-se se nu se facă ceva răscoală (pentru că turcii încă striga că cu nedreptul s-au tăiat), au poruncit de s-au aruncat în mare, de-unde întrascuns s-au scos de creştini şi s-au îngropat la mînăstirea Câini, nu departe de Ţarigrad ....Prin-ţipissa Măria cu nepoţelul său, cu noru-sa şi cu ginerii săi se afla1 închisă, în fornettă, şi unii prieteni ai casei Brîncoveneşti lucrînd pentru slobozirea
a Pasajul in care Constantin Brîncovcanu se adrese aii copiilor săi, în momentul execuţiei, este o inter- ^ polare care nu se găseşte In manuscrisele cronicii lui Radu Popescu.
lor,... s-au întocmit rescumpărarea lor cu 50.0C0 de taleri carii s-au luat împrumut pe camătă de 30 pentru o sută şi s-au plătit viziriului; dară ce ?... duşmanii lor, cei din Valahia, au plătit 40.000 de taleri viziriului ca să se împiedece slobozirea lor cea cumpărată. Şi aşa fără de veste s-au sîr-gunit la un loc ce se chiamâ Cottiaio, unde au remas mai trei ani şi apoi s-au slobozit şi trimis în Valahia, după ce au perit viziriul Ali-başa (în anul 1716) la Petrovaradin."
Scris-au despre tragedia aceasta şi preavestitul Enghel3 tocma aceurat. Iară Carra 4 aşa scrie despre fetele lui Constantin Brancovan: „1. Stanca, muierea lui Radul, fiiului lui Iliaş Vodă din Moldova. 2. Măria, muierea lui Constantin, fiiului lui Duca Vodă din Moldova. 3. Ilinca, muierea Iui Scârlat, fiiului lui Alexandru Maurocordat. 4. Safta, muierea Creţu-lescului, boieriului muntenesc. 5. Ancuţa, muierea lui Nicolae, fiiului Iui Gheorghie Rossetti, boieriului moldovenesc. 6. Balassa, muierea lui Manuil, fiiului lui Andronic, unui grec vestit. 7. Smaragda, muierea lui Bălan, boierului muntenesc."
Despre Ştefan Cantacuzenul Vodă şi aceasta scrie Delchiaro6; „Că el îndată cît s-au făcut domn Valahiei au stricat văcăritul ce se băgase de Şerban Vodă Cantacuzenul, / şi ca se nu se mai arunce mai mult pe ţeară, au făcut de s-au afurisit şi de patriarhul din Ţarigrad şi de mitropolitul Valahiei, acela carele l-ar mai băga în ţeară; scos-au şi pe preoţii din ţeară de supt tot feliul de bir, numai se slujească în tot anul vro cîteva liturghii pentru dînsul. Mai încolo au stricat şi sinagoga evreilor, măcar că era departe, ca se nu se mai poată aduna Ia rugăciunile lor. Obicinuise mai puţin o dată în septămînă a merge la tatăl său, Constantin, unde remînea şi pînă la mezul nopţei în poveşti de taină. Ţinea correş-pondeţii, din porunca viziriului, cu nemţii, cu muscanii şi cu polonii, numai ca se le poată şti sfaturile."
Despre Ungaria aşa scrie Catona6: „în anul de-acum, pacea ce se începuse în 26 noemvrie din anul trecut în Radştât, între povăţuitorii cei mai vestiţi, Eugenie şi Villaregie, s-au săvîrşit, şi printrînsa s-au aşezat războiul cel groaznic care supt trei împăraţi, Leopold I, Iosif I şi Carol VI s-au ţinut cu Ludovic XIV, craiul Galliilor, în Italia, Hişpania, Gallia, Germania şi Belgiu, şi prin pacea aceasta, împăratul Carol au dobîndit Belgiul, crăimea Neapolului, ducatul Mediolanului şi Sardinia. Deci mîntuindu-se împăratul de grija războiului, pe 8 septemvrie au poruncit
308
309
să se ţină seim la Pojon," La seimul acesta împăratul cu împărăteasa Elisaveta au mers în 12 octomvrie. în 14 octomvrie s-au pus palatin Nicolae Palfi, în 18 octomvrie s-au încoronat împărăteasa crăiasă Ungariei, şi în 9 dechemvrie au dobîndit mitropolitul Strigonului, cardinalul de Saxonia, un diplomat de la împăratul, prin care toţi următorii lui s-au făcut prinţi de împărăţia romanilor.
1 Codex ms. Balacianianus ad h.a,2 Delchiaro, 171—194.3 Engel in Recent. Hist. Val., part. I, p. 371—377. 4 Carra, p. 135. 5 Delchiaro, p. 195 seqq. * Katona in Epit. chron. ad h.a.
Amil 1715. La anul acesta, zice Istoria Băiăcenească1: „Trecînd vara din anul 1714 au început turcii a face mare gătire de oaste, se meargă se ia Morea carea o stăpînea veneţianii. Deci au venit şi lui Ştefan Vodă Cantacuzenul poruncă se dea o mie de carre şi o summă mare de cai pentru treaba împărăţiei. Iară vodă au aruncat pe mînăstiri, pe boieri / şi pe ţeară, de au plinit acestea cu mare greutate, şi au rinduit boieri căpitani de au mers ispravnici preste carre şi preste cai, şi în luna lui fevruarie, pre
omăt, i-au trimis de au trecut Dunărea şi s-au dus la Morea......Viziriul
Ali-başa luînd Morea s-au întors vesel la Ţarigrad, şi fiind lîngă împăratul caimacan Recheăn imbrohorul carele luase pe Constantin Brincoveanul din Bucureşti, Ali-başa se temea ca nu cumva împăratul se pună viziriu pe Rechean; drept aceaia au lucrat de l-au deslipit de lîngă împăratul şi l-au pus başa la Bender. Deci mergînd imbrohorul Rechean la Bender, viziriul Ali-başa au făcut cărţi mincinoase şi mărturii strimbe de pre la conacele, unde mersese Rechean, cum că ar fi făcut multe trăsuri, şi dîndu-le Ia împăratul, împăratul foarte s-au mîniat şi au poruncit de l-au omorit în Bender."
Ci Delchiaro 2 zice: „Viziriul foarte se găta se meargă asupra Moreei, şi au poruncit lui Ştefan Cantacuzenul Vodă ca pe terminul pus, supt perderea vieţei, se gate 2.000 de carre cu cîte patru boi şi cu cîte atiţa ostaşi (nu cu cîte opt oameni la fieştecare carr, cum se înşală preavestitul Enghel3, tălmăcind cuvîntul altre tanti), mai încolo atîtea mii de saci de fărină, de orz, de berbeci şi unt cu miere prea multă. Nici îndestulindu-se cu toate acestea, vru se aibă o summă nespusă de bani carea era mai
mare cu mult de cît haraciul de un an. Ştefan Vodă încă de la începutul domniei sale închisese pe toţi aceia carii fusese luători de samă preste veniturile cele nemăsurate ale familiei Brincoveneşti, şi prin multe bătăi la atîta îi adusese de dăduse înainte mulţi bani, ci nef iind destui banii acestea ca se plinească pofta turcilor, au trebuit se arunce mai multe dări, nu numai pe boieri, ci şi pe neguţători carii culegîndu-se de la aceia cu bani împrumutaţi, pînă astăzi nu s-au plătit nici se vor plăti, apropiindu-se Ştefan Vodă de sfîrşitul şi al domniei şi al vieţei sale." Aci apoi scrie tragedia imbrohorului Rechean, patronului lui Ştefan Vodă, cum se scrie aceaia în Istoria Băiăcenească, şi zice că fiind însuş el de faţă, oarecare voitoriu de bine al Cantacuzenilor în zădar au dojenit pe Ştefan Vodă se-şi caute de treabă şi de mîntuirea sa, şi îndată scrie aşa: „Că acum alta nu lipsea la măzălirea lui Ştefan Vodă, fără numai să se aleagă în locul lui 315 unul carele se fie credincios Portei turceşti. Unii din frăţiile / cele mai de aproape ale lui Ştefan Vodă, carii era boieri de frunte din Valahia, lucra întrascuns ca se vină domn în Valahia Mihail Racoviţa, fostul domnul Moldovei, ci viziriul Ali-başa, după ce au luat Morea, vezînd că nu va scăpa de războiul cu nemţii, au judecat a fi mai bine ca se treacă pe Nicolae Maurocordat din Moldova în Valahia şi pe Mihail Racoviţa se-1 pună domn Moldovei, cum l-au şi pus."
Precum scrie tot acelaş Delchiaro 4, Radul Cantacuzenul, spătariul şi fratele lui Ştefan Vodă, încă în anul de-acum au murit, în luna lui fevruarie. Doară în anul de-acum au făcut şi Mihail Cantacuzenul mînăstirea Colţa din Bucureşti, despre carea scrie Sulţer5 că o-au făcut prin sveci.
„în Ardeal, precum scrie Brentan 6, în anul de acesta, 1715, au început a se zidi cetatea Bălgradului, supt al căriia zid s-au pus prin comitul Ştainvil, commendantul ţerei, un numismat, pe carele era scrisă de o parte icoana sau figura cetăţei cu pajura cea împărătească deasupra eii, de ceaialaltă parte hronosticurile acestea:
LVCe saCra CaroLI sIMILes aLba aCCIpIt ortVs In soLIDa prlMVs ponltVr arCe Lapls. IVLIa nata fvl CaroLI VIM robVr et aVXL IVLIa sin LVbeat, nVnC CaroLIna VoCer."
în versurile acestea, în cele dintîiu, în fieştecare, iară în cele doao de pre urmă, întru amîndoao iase, cu numerul romanilor, anul 1715.
310
311
Despre zidirea cetâţei de la Bălgradul din Ardeal, scrie călugărul Samoil Clain de Sad7, despre carele mai multe voiu cuvînta la locul său, precum urmează: „După moartea vlădicului Athanasie I, împăratul Carol VI s-au apucat se zidească cetate la Bălgrad, şi fiindcă, după cum se croise cetatea, şanţul cetăţei trebuia se vină tocma pre-unde era mitropolia românilor, pentru aceaia împăratul au poruncit ca să se dea bani românilor şi loc, ca airea se-şi facă beserică mitropolicească, şi aşa li s-au dat loc la mierii Bălgradului, şi 1.300 de florinţi (zloţi) pentru zidirea be-r sericei. Era pe vremea aceaia la Bălgrad un Ştefan Iştvanovici din Ţeara Românească venit, typdgraf, bun meşter, carele au dires typografia şi au typărit şi cazanii, pentru care lucru la vlădicul Athanasie au fost în plăcere, şi după moartea vlădicului au remas la Bălgrad în mitropolie, caunepitrof al typografiei. / Acesta luînd acele 1.300 de florinţi au făcut o nemica, adecă beserică cea de la maerii Bălgradului au făcut-o cu fundă-mînt slab, mică şi întunecoasă, ceialalţi bani i-au prăpădit. La această beserică, după vro cîţiva ani s-au adaos tinda muerilor, apoi alt creştin, anume Bucur Spinare, dintr-al său au zugrăvit-o. Cînd s-au făcut mutarea mînăstirei la maeri, s-au luat şi moaştele reposatului mitropolit Athanasie şi s-au dus de s-au aşezat în ţintirimul besericei aceştiia şi preste mormînt s-au pus o lespede mare de piatră, carea şi eu o-am vezut (Ci acestea se împrotivesc cu zisele lui Salardi, din anul 1657).
După ce s-au isprăvit cetatea Bălgradului, au poruncit împăratul Carol se meargă şi clerul românesc se blagoslovească cetatea. Atunci s-au adunat mai mulţi de o sută de preoţi carii toţi, în odăjdiile preoţeşti, de la beserică din maeri au mers în cetate cu litie; acolo, în beserică cea mare carea mai nainte o ţinea calvinii, la altariul cel mare au slujit liturghie Petru Pap din Daia, protopopul Dăei şi notariul săborului mare, că atunci, după norma cea ţinută supt prinţii calvineşti, notariul săborului mare ■era cel mai întîiu după vlădicul şi ca un vicariu mare. După liturghie au făcut osfeştania cea mică, şi stropind cu apă sfinţită zidurile cetăţei împregiur, au vestit norodului că Bălgradul de-aci înainte nu se va mai numi Alba-Iulia, ci Alba-Carolina."
Tot întru acesta ah au întărit împăratul Carol VI decretul său cel dintîiu dintre legile Ungariei 8, în care au întărit actele a trei seimuri, din -anii 1708, 1712 şi 1714, cuprinzîndu-le toate în 136 de articuli.
1 Codex ms. Balacianianus ad h.a. * Delchiaro, p. 199.5 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. 1, p. 378. 4 Delchiaro, p. 75.5 Sulzer, I, S. 292. • Brentanus în Epit. chron. mundi christiani ââ an. 1715.7 Samuel Klain de Szad in ms. De Ecclessia Vatackica Trannica, part. 9, § 9, 8 Corpus iuris Hungarici, tom. II, p. 92.
Anul 1716. Doi avtori scriu la anul de-acum despre Valahia, adecă istoricul bălăcenesc şi Delchiaro, carii mult se împrotivesc unul altuia. Eu, ca se nu mă fac însumi judecătoriu între dînşii, cetitoriule! toată 317 judecata ţi-o/încredinţez ţie, aducînd zisele lor, precum sînt scrise. Aşadară istoricul bălăcenesc1 zice: „Ştefan Vodă dacă au auzit de moartea imbrohorului Rechean, al nădejdei domniei sale, ce se întîm-plase la anul 1715 (că acesta îl pusese domn), s-au întristat foarte, dară din afara nu se arăta, ci dinlăuntru numai inima lui ştiia. Deci trecînd puţîn tîmp, adecă în 19 ianuarie au venit un capigiu de la împărăţie şi au dat poruncă de măzălie, carele auzind una ca aceasta, nu avea ce se mai facă: a fugi nu putea, că era iarnă şi omăt mare şi ţeara teraîn-du-se de robie, încă nu l-ar fi lăsat, şi acestea socotindu-le au plecat capul se meargă la împărăţie şi s-au gătat cu toată casa sa şi cu tatăl său, Constantin Cantacuzenul stolnicul, de s-au dus la Ţarigrad, domnind numai doi ani. Iară pînă ce n-au pornit din Bucureşti, tatăl său, Constantin, de multe ori se ducea la capigi-başa de se ruga şi multe vorbea şi între altele vrind să se îndrepteze pe sine şi pe fiiul său, Ştefan Vodă, că sînt cu direptate împărăţiei, carea dintraceasta se poate cunoaşte, că pe frate-său, Şerban Vodă, cît au luat sama că se înţelege cu nemţii şi ţine cu ei şi e viclean împărăţiei, îndată l-au otrăvit de au murit, aşişderea şi pre alt frate al său, anume pe lordache carele fiind de Şerban Vodă trimis la nemţi, făcea tu rburări, l-au otrăvit de au murit, şi pe nepotul său, Constantin Brîncoveanul, vezîndu-1 că se alcătuieşte cu muscanii şi cu alţi nemici ai împărăţiei turceşti, l-au dat în mînile împăratului, de au făcut ce au vrut cu dînsul. Acestea şi altele au spus capigiu başa viziriului, care le-au auzit mulţi oameni vrednici de credinţă, între carii unul era lenache dragomanul, fratele lui Nicolae Vodă Maurocordat, carete au mărturisit înaintea boierilor că au auzit pe capigiu başa spunînd acestea viziriului şi altor turci, cum că i le-au spus Constantin stolnicul.
313
Era Ştefan Vodă la formă om formos şi poliţie încă avea formoasă, dară era foarte nestatornic la vorbă, multe făgăduia şi puţine da; era ghinecolâtris, că foarte mult asculta de doamnă-sa, cît se deschisese/
318 poartă mare de dînsa, şi carele mergea despre laturea aceaia, mult se folosea. împrumut încă mult au luat de la boieri şi de la mînăstiri, fagă-duindu-le că azi-mîne le va înturna, dară mai pre-urmă ducîndu-1 turcii, remaseră dătoraşii în pagubă, numai cu zapisele. Dăjdile care Ie punea, de-abea le plătea oamenii. Făcut-au hrizov de au ertat văcăritul, se nu mai fie, şi pe preoţi se nu mai dea bir, şi stringînd săbor mare la mitropolie, au poruncit de s-au cetit acestea înainte a toată ţeara. Cu acestea bine au făcut; bâtăr şi cu altele de ar fi făcut bine.
Domnia Iui Nicolae Maurocordat, Ia anul de la Hs. 1716. Nicolae, fiiul prealuminatului Alexandru Maurocordat de Scarlat, Exaporitului, marelui dragoman al împărăţiei ottomăniceşti, fiind domn la Moldova întru a doaoa domnie şi nici o rugăciune sau lucrare făcînd, însuş împăratul, de bună voia sa, ştiindu-1 credincios, după ce au măzălit 'pe Ştefan Vodă Cantacuzenul, I-au mutat în Ţeara Românească, în ianuarie. Cît au venit veste că va să se mute în Ţeara Muntenească cu domnia, au trimis boieri de cinste ai măriei-sale, pe Constantin comisul şi pe Constantin votavul cu cărţi la boieri şi la ţeară, să se bucure că le vine domn bun şi milostiv, rînduind şi caimacani, adecă purtători de grijă, pe Mihail spătariul Cantacuzenul, pe Radul Golescul logofătul, pe Radul Dudes-cul spătariul şi pe Şerban Bugereanul. Scris-au carte şi lui Constantin stolnicul Cantacuzenul, se şadă cu boierii, ca un bătrîn; se nu se ducă la Ţarigrad, şi-1 va avea ca pe un părinte, dară el n-au priimit, ci s-au dus cu fiiul său, Ştefan Vodă. Pe ceialalţi boieri i-au aflat în Bucureşti, afară de Mihail Cantacuzenul spătariul carele fiind la ţeară şi auzind de întîmplarea lui Ştefan Vodă, au vrut se fugă în Ardeal, ci fiind omătul mare şi paze multe, l-au prins vameşii de la Cîmpina cu plăieşii şi l-au adus îndărăpt. De care lucru auzind domnul, tot nu l-au osebit din ceialalţi caimacani, ci a doaoa carte, lui numai deosebi i-au scris ca se aibă bucurie de venirea măriei-sale, că-1 va cinsti şi va avea de grijă, numai se poarte grijă de trebile domniei şi ale ţerei pînă va veni măria-
319 sa. Iară caimacanii făcîndu-i/gătire de cai, de rădvane, de slujitori şi de alte ce trebuia, i-au trimis înainte, la Focşani. Deci pornind domnul de la Iaşi au venit la Focşani, şi de-aci venind la Colentina, în malul
320
despre Bucureşti, caimacanii cu toată ceaialaltă boerime i-au eşit înainte, şi în 30 ianuarie au întrat în Bucureşti, unde s-au cetit fermanul de domnie şi s-au dat cu tunurile.
Fiind domnul în bucurie pentru bună întocmirea ţerei, iată! că-i veni şi întristare, căci greu bolnâvindu-se doamna Pulheria, a doaoa muiere a măriei-sale, au reposat în Domnul, de carea vodă şi coconii lui foarte tare s-au întristat, că era doamnă bună, înţeleaptă, milostivă şi cu frica lui Dumnezeu, deci cu mare cinste o-au astrucat în mitropolia Bucureştilor. Iară după puţîn tîmp au oblicit Poarta turcească toate tocmelele Cantacuzenii or cu alte monarhii, cum se tocmise cu nemţii şi cu muscanii ca se le dea lor ţeara şi se lepede jugul turcilor, căci le-au prins toate cărţile şi privilegiurile. Drept aceaia cîte pre unul i-au dus de i-au prăpădit, prăpădească Dumnezeu şi pe turci! Şi pentru că şi Ştefan Cantacuzenul se înţelesese cu nemţii şi cu muscanii, l-au sugrumat în Ţarigrad (nu la Odriiu), aşişderea şi pe tatăl lui; şi au luat din ţeară şi pe Mihail Cantacuzenul spătariul şi pe Radul Dudescul, de i-au omorit. La mişlocul Păresimilor au venit un capigiu, de le-au scris şi au luat toate averile lor pe samă împărătească. Domnul vezînd aceste lucruri s-au întristat foarte, mai vîrtos pentru Dudescul, că era tiner şi avea prunci mici, şi cu toţi boierii s-au rugat de capigiu făgă-duindu-i multe celea, se stea se nu-1 peardă, şi nu s-au lăsat numai cu aceasta, ci au scris şi la frate-său, Ienache, dragomanul cel împărătesc, se îmbie şi se cheltuiască şi 20 de pungi de bani pentru Dudescul, se nu peară, dară fiind vizirul Ali-başa cumplit, nimica au putut isprăvi, ci i-au omorit."
Iară Delchiaro2 zice despre moartea doamnei lui Nicolae Maurocordat: „La anul 1716, vineri înainte de Rusali, în reversatul ziorilor, cu puţine zile după naştere, au murit în Bucureşti prinţessa Porfiria carea era din Ţarigrad şi a doaoa muiere a Iui Nicolae Maurocordat, domnului Ţerei Munteneşti."/
Apoi tot acelaş Delchiaro3 scrie: „Marţi, în 21 ianuarie din anul 1716, au sosit în Bucureşti capigi başa cu fermanul de măzălire. Prinţul Ştefan Cantacuzenul... chiemînd la sine pe cumnatu-său, Radul Dudescul carele era spătariu mare, şi pe vistieriul cel mare, le-au poruncit ca se gătească haraciul; ci ei au respuns că ar fi bine a vedea întîiu ce porunci au venit de laPoartă. A doaoa zi veni turcul la prinţul şi-I
314
315
întrebă, vrea să se supună poruncei împărăteşti? Prinţul respunse: «Vreu». Atunci i-au dat fermanul şi prinţul priimindu-I, l-au dat să se cetească în divan. Iară fermanul acesta cuprindea în sine: «Că Ştefan Vodă au domnit destul în Valahia, acum este voia sultanului se pună în locul lui pe Nicolae Maurocordat, domnul Moldovei. El se meargă la Ţarigrad, unde din mila stăpînului său va avea cu ce se trăiască.» După care s-au ales doi caimacani carii se ocîrmuiască ţeara pînă ce
va veni prinţul cel nou......      Pornit-au prinţul Ştefan Cantacuzenul
cătră Ţarigrad, în 25 ianuarie, şi cu dînsul au mers tată-său, comitul Constantin, prinţessa Pâgona, muierea lui, şi doi beizadei a lui, Radul şi Constantin carii bolnăvindu-se pe cale de frigul cel mare, au fost pricina de numai după patru septămîni au agiuns la Ţarigrad. Li s-au îngăduit •se conăcescă la seraiul Valahiei... şi prinţul nădăjduia de a-şi putea îndrepta lucrurile sale, ci viziriul mai vrea a-1 vedea mort, fiind aţiţat de unele rudenii ale prinţului Ştefan Cantacuzen, care (cum se credea în commun) fură puse de Dumnezeu mişlocitori ca se şi arată izbînda sa pentru nedreptatea făcută cu casa lui Constantin Brincoveanul.
Venind prinţul Nicolae Maurocoroat din Moldova în Valahia, în
lOfevruarie din anul 1716, au întrat cu pompă în Bucureşti..... Iară
boierii începură dintîiaş dată a-i da multe jalbe asupra prinţului Ştefan Cantacuzenul chiemîndu-1 tyrann şi prădătoriul patriei, şi se rugară ca jalbele lor să se trimită la Poartă dinpreună cu tîlcuirea unor cărţi ale generariului din Ardeal, ce nu de mult se prinsese. Şi fiindcă cărţile acelea nemica cuprindea în sine, ce ar fi putut/ strica prinţului Ştefan Cantacuzenul la turci, s-au pus o persoană ca aceaia se le tălmăcească, carea atîtea stări împregiur au adăo-gat, de viziriul cît le-au auzit, îndată au poruncit caimacanului din Ţarigrad ca se facă să se sugrume şi prinţul Ştefan şi tatăl lui. Aceşti doi domni mişei se afla atunci închişi în Basbacchiculi, de-unde fură duşi în temniţa de la Bastangi başa şi acolo, în dumineca de după Rusali, adecă în 7 iunie din anul 1716, Ia patru ceasuri de noapte fu sugrumat întîiu prinţul Ştefan, apoi tată-său, Constantin Cantacuzenul. De-abea le eşise sufletele şi capetele lor s-au belit şi împlîndu-se cu bumbac s-au trimis în Odriiu, la viziriul. Cu puţine zile dup-aceaia nimeriră din Valahia, supt bune paze, comitul Mihail Cantacuzenul, fratele mai sus
322
zisului Constantin, şi Radul Dudescul carele era căsătorit cu o soră a prinţului Ştefan, şi amîndoi periră sugrumaţi.
Prinţessa Pagona temîndu-şi pruncii., se ascunse în Ţarigrad, mutin-du-şi veşmintele cu toţi ai săi, şi apoi ş-au căpătat o corabie carea în patru septămîni, după multe primeşdii, o-au dus la Messina, de-aci au mers la Neapol, apoi la Roma, laFlorenţia, laBononia, la Ferrara şi la Veneţia, unde fu priimită de domnul Nicolae Caragiani şi ospătată în 5 zile; de-aci au pornit cătră Vienna. Cu puţine septămîni mai nainte au fugit din Valahia altă Cantacuzenă; aceasta au fost Măria, muierea lui Thoma Cantacuzenul, carele fugind în Moscovia, acum e gene-rariu în Ucraina... Măria cu fecioraşul eii cel unişor s-au îmbrăcat în haine proaste şi înşălînd plăieşii au scăpat în Ardeal, unde cu cinste s-au priimit de nemţi şi i-au făcut prilej de au putut merge la bărbatul său."
Din zisele acestea ale lui Delchiaro lezne poţi culege cu ce inimă au fost Ştefan Cantacuzenul cătră văru-său, Toma, de, pe muierea lui, Măria, încă nu o-au slobozit din ţeară se meargă la bărbat; ci lui încă şi la ceialalţi Cantacuzeni tocma aşa le-au resplătit Nicolae Maurocordat, pentru că, cum scrie mai încolo acelaş Delchiaro, după ce le-au vîndut moşiile, cum vînduse şi ei ale lui Brancovan, „cerea de la Cantacuzeni foarte mari summe de bani şi închiderile şi bătăile lor era pedep-sile cele mai uşoare. A fi Cantacuzen sau numai rudenie cu dînşii, atîta era cît a fi vrednic de moarte./... Nicolae Maurocordat luă dregătoriile de la cei mai mulţi boieri munteneşti şi le dete frăţiilor şi prietenilor săi carii venea din Ţarigrad în Valahia se-şi împlă pungile. între acestea se împărţiră satele Cantacuzenilor şi ale altor boieri munteneşti, din care nu numai lua veniturile ca nişte proprietari despotici, ci le şi storcea, ca nişte tyranni ce era. Muma lui Ştefan Vodă Cantacuzenul la atîta agiunsese, de nu avea cu ce se trăiască. Eu însumi m-am întîmplat de faţă şi fuiu tălmăciariu atunci cînd s-au rugat seraca de un grec carele ţinea satele eii, ca de pomeană se-i dea puţintică fărină." Vezi unirea cu grecii ce folos aduce românilor!
Despre războiul ce în anul de-acum s-au urzit între Porta turcescă şi între avgustă Casa Austriei, aşa scrie Ghebhardi4: „Sultanul Ahmet III socotind că grecii din Morea nu sînt îndestuliţi cu stăpînirea vene-ţianilor şi nădejduind că ţeara aceasta lezne o va putea supune şie, au pornit războiu asupra veneţianilor, trimeţînd pe başa din Bosnia asu-
316
317
323
pra Dalmaţiei şi pe viziriul asupra Moreei carea o-au şi luat viziriul în anul trecut. Carea întîmplare împăratul Carol VI nu o-au putut suferi şi pentru slăbirea veneţianilor, prin carea se slăbea şi securitatea terilor lui celor de la apus, şi pentru legătura ce o făcuse în anul 1684 cu polonii şi cu veneţianii împrotiva turcilor. Drept aceaia au trimis solie la Ţarigrad, prin carea au arătat Portei că el, după pacea de la Carloviţ, ce s-au făcut prin angli şi prin hollânzi cu veneţianii, nu poate lăsa să se ia de la dînşii Morea. Sultanul atunci au trimis pre un aga la prinţul Eugenie în Vienna, ca se stîmpere şi mînia împăratului şi se şi vadă ce putere are împăratul; dară aga acesta pentru cel mai de pre urmă scop al lui s-au mînat din Vienna, şi împăratul au făcut noao legătură cu veneţienii în coantra turcilor. Aceasta s-au făcut mai cu samă din îndemnul prinţului Eugenie carele ca un mai mare preste cancellăria de harţ, gătise la 60.000 de ostaşi şi întărise cetăţile de la Esec, de la Buda, de la Petrovaradin şi de la Bălgradul din Ardeal. Patriarhul Romei încă îndemna pre împăratul asupra turcilor, la carea i-au dat de cheltuială toate dişmele de pre la popi pe 3 ani, şi împărăţia nemţească încă i-au făgăduit ajutoriu. Tătuşi împăratul numai pentru aceaea au poruncit să se facă lâgher cu/ tabără la Futâc, pentru ca prin aceaia se împedece puterea cea mare a turcilor ce se pornise asupra veneţianilor; ci sultanul dinprotivă, cît au înţeles de legătura ce o făcuse împăratul cu veneţianii, îndată au trimis 200.000 de ostaşi spre Ungaria, se ia Petrovaradinul. Proba cea dintîiu a armadei aceştiia, ce s-au făcut la Carloviţ, nu bine au mers, pentru că Ioann Palfi, banul Croaţiei, cu 3.000 de călăreţi au împrăştiat 40.000 de turci. Curînd după aceaia au mers la Petrovaradin şi făcîndu-şi şanţuri dinprotivă şanţurilor celor vechi, în carea se băgase Eugenie cu oastea lui, au început a bate cetatea. Dară a doaoa zi Eugenie au năvălit preste dînşii, şi măcar că turcii au turburat pe nemţi dîntru-ntîiu şi au stricat rîndurile celor împărăteşti, tătuşi călăreţii dup-aceaia i-au împins înapoi şi învingîndu-se mai pre-urmă de pedestraşi s-au împrăştiat cu perdere de 30.000 de capete. Viziriul Ali-başa, după ce au văzut perderea, s-au băgat în oastea împarătescă plin de mînie şi dinpreună cu alţi başi mai mulţi, s-au împuşcat.....Prinţul Eugenie au luat toată tabăra cu cassa eii, multe tunuri,
mult prav şi gloanţe, multă zăhărea, multe mueri, multe scumpeturi şi alte lucruri ce au obicinuit turcii a purta pentru desfătarea lor. Unii dintre turcii cei ce fugea au luat trupul viziriului şi trupurile başilor
celor morţi, de le-au dus se le îngroape.... Deci Eugenie după bătaia aceasta s-au dus asupra Timişoarei şi au început a o bate. Viziriul cel nou au trimis întru ajutoriu turcilor celor din Timişoara de la Bălgrad 30.000 de ostaşi; ci Eugenie i-au tăiat pre acestea şi pre cei ce eşise din Timişoara, şi în 1 zi a lui octomvrie au luat oştezele cu puterea, iară cetatea cu tot Banatul dup-aceaia i s-au închinat, supt condiţie ca pe 12.000 de turci carii mai era în cetate, se-i lase se meargă la Bălgrad fără de arme, dară cu muerile, cu pruncii şi cu toate averile lor. Asemenea noroc au avut şi alţi generări împărăteşti, că colonellul Petraşc au luat Gradişca, Bradul, Belica, Dobâiul, Dobdrul şi mare parte din Bosnia, iară comitul Drâşcovici din 9 pînă în 13 noemvrie au lăţit marginile Croaţiei preste Dubita, Parcoviţa şi Osrosoţim." Aşişderea scriu Cher-celic 5, Palmae şi Catona7.
Despre lucrurile ce s-au întîmplat în Valahia cînd au pornit viziriul Aii başa la tabără şi după ce au perit acesta, în 5 avgust din anul 1716, la Petrovaradin, aşa vorbeşte Istoria Bălăcenească*: „Mai nainte 324 de a porni viziriul AU başa la oaste,/ au poruncit lui Nicolae Vodă se gate 3.000 de ostaşi se-i trimită la Dimircapi şi la Ruşava întru ajutoriul turcilor celor rînduiţi spre pază, ca nu cumva să se sloboadă niscare oşti nemţeşti se facă ceva turburare Ţerei Turceşti. Acestea toate le-au plinit domnul şi preste cele 3.000 au pus mai mare ser-dariu pe Ienache Russetul, cumnatul său, şi pe Petru Obedeanul, carii mergînd unde le era porunca, iată veni veste că nemţii au bătut pe turci şi au perit şi viziriul Aii başa cu mai mulţi başi şi toţi se mîhniră. Deci auziră şi altă veste, că cătanele nemţeşti vin spre Ruşava, carea veste şi mai reu au turburat pe turci, cît n-au vrut a mai remînea dincoace de Dunăre, ci de frică au trecut cătră Cladova şi numai cele trei mii de români au remas acolea. Iară Obedeanul carele era mai mare preste cele trei mii de români, cu alţi boieri români s-au sfătuit şi au trimis soli la Eugenie, se trimită în cutare tîmp cîtăva oaste şi ei vor face de vor birui. Deci au trimis Eugenie 200 de cătane, iară Obedeanul pe cele 3.000 Ie resipise pre la gazde, zicîndu-le că n-au la ce se găta. Aşadară venind acele 200 de cătane, cele 3.000 de româm" au fugit, nedînd vre o bătae, fiind că Obedeanul le-au poruncit se fugă şi se nu se bată cu nemţii carii au apucat acel corn de ţeară şi mult au prădat pe lăcuitori. Acestea auzind Nicolae Vodă s-au întris-
318
319
tat şi au trimis oşti se păzească plaiul Vîlcanului cătră Giiu, cătră Cîneni, cătră Rucariu, cătră Cîmpina şi cătră Telegeni, ca se nu mai între nemţii se strice ţeara. Iară Barbul, serdariul Cornea şi Bingescul cu alţi boieri era cu foarte bună inimă cătră Casa Austriei şi se bucura de biruinţa împăratului creştinesc şi s-au unit cu cătanele din Ardeal şi însuşi ei i-au povăţuit de au venit fără de veste pe plaiul Vîlcanului şi s-au pogorit la Giiu de au lovit fără de veste pre ostile lui Nicolae Vodă şi împrăş-tiindu-le, le-au luat tot ce au avut. Şi fiind întru acele părţi oameni domneşti, carii strîngea dăjdile şi dijmele, de la aceia le-au luat mai sus numiţii boieri, toate cîte strînsese şi le-au dat nemţilor, omorînd pe cei ce se punea încoantră. După carea toată ţeara de preste Olt s-au închinat împăratului nemţesc. 325 Nicolae Vodă auzînd acestea au trimis pre Bojoreanul / şi pre Obedeanul să se nevoiască ca doară ar putea deslipi pe românii de preste Olt de cătră nemţi şi se gonească cătanele nemţeşti. Iară cînd au fost la Sîntă Măria Mare, s-au slobozit o samă de cătane pre la Cîneni, de au venit pînă la Piteşti, iară căpitanul şi vameşul de-acolo au scris de grabă cărţi la vodă, dîndu-i de ştire, cum că pînă acolo au venit cătanele nemţeşti şi vreu se meargă la Bucureşti. Care cărţi luîndu-le vodă, a treia zi după Sîntă Mărie s-au sfătuit cu boierii carii era lîngă dînsul, se iase din Bucureşti la Copăceni sau la Călugăreni şi se-şi pună acolo tabăra şi se aştepte pînă ce vor vedea ce fac aceste cătane; şi aşa au făcut, că s-au dus la Călugăreni şi vrea se şeadă acolo. Iară Anthim, mitropolitul ţerei, au mers la domnul şi i-au arătat o carte carea zicea că i-au venit de la Bucureşti de la Avramie dascălul carele lăcuia în mitropolie, în carea scria se vină înapoi, că vine Gheorghie, feciorul lui Şerban Vodă Cantacuzenul, din Ardeal cu multe cătane ca se fie domn ţerei. Care toate au fost minciuni, numai ca să se întoarne el şi domnului se-i dea drumul se fugă. Deci domnul auzînd din gura unui arhiereu acestea, neştiind ascunsele inimei lui, s-au înfricoşat şi lăsînd Călugărenii, s-au tras spre Giurgi. Mitropolitul mergînd cîtva loc cu domnul, s-au rugat se-1 lase să se întoarne la scaunul său, la Bucureşti. Domnul l-au poftit, ca pre un arhiereu, se nu se deslipească de măria-sa pînă se vor adeveri aceste lucruri şi vor vedea ce sfîrşit vor avea; iară el căuta multe pricini, din care una era că au venit numai cu căruţa cu doi cai fără aşternut, fără priraeneală şi fără cheltuială, alta, pentru că fiind păstoriu nu se cade
se lase turma şi să se ducă într-altă parte. Iară vodă făgăduindu-i chel-tuiale şi ori de ce va avea op, tot nu l-au putut opri, ci s-au întors la Bucureşti, unde au strîns pe boieri la mitropolie şi au făcut sfat, voind toţi ca se aducă pe nemţi şi se Ie închine lor ţeara. Iară domnul luînd vro cîtăva oaste turcească s-au întors la Bucureşti de la Giurgi, pentru că avea ferman de la împărăţie, ca oricînd va porunci turcilor, se-1 asculte şi se-i fie întru ajutoriu şi se-i dea oşti, cîte va cere. Deci venind la scaun şi cercînd lucrurile, au aflat că toate sînt meşteşugurile mitropolitului Anthim, şi făcînd sfat vodă cu boierii cei despre partea sa, au 326 scris la patriarhul şi de-acolo au venit/cathâresis şi au ales mitropolit pe Mitrofan carele mai nainte au fost duhovnic Iui Constantin Brîncoveanul.
Pre aceste timpuri, după ce au luat nemţii Timişoara de la turci, Ienache dragomanul, fratele măriei-sale vodă, au venit la Bucureşti, înaintea căruia cu mare pompă au eşit vcdă cu boierii şi după doao septămîni care le-au petrecut veseli şi în premblări prin Bucureşti, s-au întors la Ţarigrad, dăruit de frate-său Nicolae Vodă, cu daruri de mare preţ, pe carele l-au petrecut pînă la Văcăreşti; de-acolo ş-au luat zioa bună şi Ienache dragomanul s-au dus la Ţarigrad, Nicolae Vodă la Bucureşti.
Cătanele nemţeşti tot turbura ţeara şi multe pagube şi nevoi făcea oamenilor, că pe banul Bojoreanul l-au prins în cătane de la Brîncoveni şi l-au dus pînă la Zestreni, de-acolo scăpînd au venit la domnul, aşişderea şi Obedeanul, au venit despre altă parte de au spus toate jalbele înaintea domnului, cum au îmbiat şi nemica au putut isprăvi pre-unde au fost trimişi; vodă se întrista şi se mira ce va se facă, neştiind că Bojoreanul, Golescul şi Băleanul şi alţii sînt carii fac acestea, ca se dea ţeara în mînile nemţilor; iară vodă îi cinstea pe toţi şi-i judeca cu direptate şie şi-i iubea. înţelegîndu-se acestea cu Barbul serdariul prin călugărul, fratele Barbului, prin carele avea correspundere unii cu alţii, au învăţat pe nemţi cum se vină la Bucureşti, se prindă pe vodă. Deci o samă de cătane veniră pînă la Piteşti cu un căpitan, anume Micul, şi multe rele şi jafuri au făcut; au omorit şi pe vro cîţiva boieri, adecă: pe Şerban Prişteanul cluceariul, pe Grigorie Vlădescul vistieriul, pe Preda Izvo-reanul postelnicul şi pre alţii; şi gazda le era Vereşul, mînăstirea Goles-cului; de-acolo s-au pogorit la Goleşti şi în curtea Golescului găzduia.
320
321
Iară vodă îndată au trîmîs oaste turcească şi tătărească ca se-i gonească de-acolo, ci fiind ei închişi în curtea Golescului nu le putea strica, nici putea să se bată cu dînşii. Vezînd tătarii că almintrelea nu pot face, au dat foc caselor şi aşa au căutat cătanelor a eşi şi după bătae multe cătane periră, a cărora capete le-au dus la Bucureşti se le vadă şi vodă, şi pe mulţi au prins vii, iară cei puţini carii au scăpat, s-au tras de pre locurile acelea. Domnul auzînd că au ars casele Golescului, pentru ca se nu se obideze i-au dat o mie de taleri de cîte doi florinţi, ca se direagă ce au ars. într-acest tîmp venind / şi Radul vornicul de la Cerneţi, după ce au petrecut pe hanul cu tătarii pînă la hotar, domnul cu cinste l-au priimit, iară Golescul, Băleanul şi Bojoreaaul temîndu-se că Radul vornicul va afla meşteşugurile lor despre domnul şi-i va spune, au îndemnat pe vodă se facă pe Radul ban mare şi se-1 trimită la Craiovă cu oastea cea de la Bucureşti, căci fiind el sprinten, mai curînd va putea goni pe nemţi de-acolo. înse acestea le făcea numai ca se depărta pe Radul de lingă vodă, şi pre ostaşi se-i ducă de-aci ca se poată aduce nemţi se prindă pe vodă. Domnul crezînd lor, au făcut precum l-au sfătuit.
Iară boierii acestea îndată au scris carte la Barbul serdariul, îndem-nîndu-1 se vină, că acuma e timpul, carele în taină trecînd Oltul, prin păduri şi prin pustietăţi ca se nu-1 simţească cineva, au venit cu cătanele nemţeşti la Bucureşti, în 14 noemvrie din anul 1716, şi fiind dimineaţă, domnul cu toţi ai săi era în pat şi, din porunca Golescului, porţile fiind deschise şi străji nici una, au întrat cătanele în curtea domnească şi de prin cămări au jăfuit toate averile. Acolo Golescul armat cu sabie şi cu pistoale venind, au poruncit păzitorilor curţei se pună armele gios, că, de nu le vor pune, toţi vor peri, carii temîndu-se le-au şi pus şi cătanele nemţeşti au luat pe domnul cu toată casa măriei-sale şi l-au dus la Cotroceni unde şi boierii toţi, după ce s-au sfătuit ce vor se mai facă, s-au dus. Atunci cătanele tăia, puşca, ucidea şi colnăcea pe norod tare foarte, cît toţi era în Iacrămi, în plînsuri şi în vaete. Pe domnul, de la Cotroceni fără întîrziere l-au dus la Tîrgoveşti şi de-acolo în Ardeal, Ia Sibiiu, mergînd şi Barbul serdariul pînă acolo, ca se-şi arate slujba generariului Ştainvil. înse generariului, nefiind cu ştirea lui, nu i-au părut bine de această întîmplare şi vezînd că domnul e aşa de înţelept, i-au rînduit gazdă foarte bună şi de toate i-au dat, ca la un domn. în robia aceasta au scris Nicolae Maurocordat cartea despre deregătoriile, deto-
riile şi slujbele oamenilor, carea o au typărit în a doaoa domnie a sa şi carea venind la mînile apusenilor o au întors pe lătinie şi o au typărit greceşte şi latineşte, în Lipsia a. / 328 De această întîmplare a lui vodă înţelegînd başii cei de pre margini, au scris la boieri şi la ţeară, se nu îmbie turburîndu-se, ci se meargă se Ie dea domn pe carele îl vor pofti ei; dară boierii şi ţeara nevrînd a asculta, au făcut sfat să se alcătuiască cu nemţii şi au mers Bojoreanul vornicul şi Grigorie Băleanul logofătul în Sibiiu la generariul Ştainvil se ceară oşti şi gubernâtor dintre boieri, se apuce ţeara şi se-o deslipească de cătră turci; iară generariul le-au zis că reu au făcut de au lăsat ţeara pustie şi cum că au trebuit să se aşeze cu turcii, ca nu cumva se prădeze ţeara şi nedîndu-le oşti, s-au întors acasă.
Banul Radul auzind de luarea şi ducerea în Ardeal a lui Nicolae Vodă au dat în taină veste oştilor turceşti şi tătăreşti, de s-au dus fără de pagubă în ţeara lor, care lucru înţelegîndu-1 românii, au luat cu necinste pe banul şi l-au dus la Tîrgoveşti de l-au dat în mîna cătanelor carii l-au pus în arişte, pînă ce au venit Pivodă de la Bucureşti, că se mai întorsese din rugăciunea boierilor ca se-şi mai rădice ce remăsese neluat întîiu; atunci şi cătanele au avut prilej de a jăfui oraşul Bucureştilor. Iară Pivodă aflînd în prinsoare pe banul Radul la Tîrgoveşti, l-au slobozit şi l-au dus la Sibiiu la generariul carele i-au dat cărţi de odihnă, oriunde va vrea se şeadă. De la Sibiiu s-au dus la Braşău, unde era fiiul său cu ceialalţi ai casei Iui şi toţi boierii strînşi pentru frica turcilor; iarăceaialaltăţeară era toată ascunsă prin munţi plîngînd şi flămînzînd."
Toate acestea aşa le scrie şi Delchiaro 9 carele au fost de faţă şi au mers şi el cînd au dus pe Nicolae Maurocordat în Ardeal, la Sibiiu, numai cît mai adaogă şi acestea, în paginile care le voiu însemna aci:
în pagina 214: „Nicolae Maurocordat întorcîndu-se de la Giurgi au agiuns în Bucureşti joi, în 10 septemvrie (din anul 1716), petrecut de mulţi turci. Cu doao ceasuri mai nainte de a sosi, au odihnit la fîn-tîna lui Radul Vodă, şi aci au poruncit de s-au tăiat tot fărîmi un boieriu mare, anume Braşoianul, supt pretext că nefiind el de faţă, s-ar fi unit cu alţi boieri în mitropolie, ca se se pună el prinţ... Cît au sosit în curte, îndată au poruncit să se chieme mitropolitul Anthim; acesta nu vrea
a Este vorba de lucrarea Despre datorii (Ilept *&v KafftjKâvzwy fiiflAog).
322
323
se meargă, dară au trebuit, almintrelea l-ar fi sfîrticat turcii, carii ve-zîndu-1 că se pogoară din căruţă să se sue pe trepte, numai o ţiră de nu l-au omorit. Nu l-au dus înaintea lui vodă. cum credea el, ci într-o chilie, supt grea închisoare. / Prinsu-s-au şi Ioann Abrahami, preotul cel de legea grecească din Veneţia şi predicâtoriul de curtea Valahiei, pentru că el scrisese epistola cu carea s-au înştiinţat mitropolitul despre venirea lui Gheorghie Cantacuzenul la domnia Valahiei." în pagina 216 vorbind despre tyrănnia grecilor celor de lîngă Nicolae Maurocordat zice: „Care boieriu nu plătea banii poftiţi pe terminul pus. care mai cu samă era tocma scurt, se pedepsea cu temniţa şi cu falanga. Un prunc de 8 ani al reposatului Radului Cantacuzen, fratelui prinţului Ştefan Cantacuzen (îmi este greaţă a scrie ce însumi vezuiu cu ochii miei), în mînăstirea lui Mihaiu Vodă, unde era închis cu mumă-sa, s-au răpit din braţele mîne-sa, şi un grec sta cu sabia scoasă se-1 tae de nu ar fi dat muma cinci pungi de bani, adecă 2.500 de florinţi pentru viaţa pruncului său. Oarecare boieriu din familia Bălăceneştilor, năcăjit fiind pentru că îndată nu putea plăti summa de bani ce se cerea de la dînsul, au zis cuvintele acestea: «Dea Dumnezeu se vină nemţii se scape ţeara de jugul acest greu!» Zisa aceasta fu spusă lui Nicolae Maurocordat şi el îndată porunci se i se tae capul. Nici au putut ticălosul Bălăcean dobîndi altă graţie de la Maurocordat, fără numai ca să se poată mărturisi, cumineca şi îngropa ca un boieriu, nu ca un osîndit."
în pagina 2!9 scrie: „Arhiepiscopul Anthim, mitropolitul Valahiei, carele tot în prinsoarea de curte se ţinea, cu groază s-au silit de au dat în scris ca se lasă de arhiepiscopie, şi prin prinţ şi miniştrii lui s-au ales arhiepiscop Mitrofan carele fusese duhovnicul prinţului Constantin Brîncoveanul. Măzălitul Anthim s-au desarhierit şi pîrit a fi strigoiu şi înşălătoriu. Luatu-i-s-au mitra din cap şi i s-au dat o titie roşie, iară numele de Anthim i s-au mutat în nume de Andreiu, cum s-au chiemat cînd au fost mirean, şi l-au osîndit să se ţină la prinsoare de pururea, în mînăstirea de la muntele Sinai. Punîndu-1 apoi noaptea într-o căruţă, l-au dat pe mîna unor turci se-1 ducă, carii ducîndu-1 pînă în Gallipoiu, la rîul Dulcia ce cură pe la Odriiu, l-au omorit şi trupul lui l-au aruncat în rîu."
în pagina 225 iarăş scrie: „Cînd au prins pe Nicolae Maurocordat, domnii grecii de la Ţarigrad, miniştrii lui, s-au aflat în primeşdia cea
324
mai mare şi unii s-au ascuns, alţii au fugit cătră Dunăre, iară pre alţii i-au ucis ş.c." /
330 Despre lucrurile românilor din Ardeal aşa scrie Samoil Clain de Sad10: „După moartea vlădicului Athanasie, clerul, după vechiul obiceiu, s-au rugat de împărăţie se-i fie slobod a căndidălui persoane pentru arhierie şi împăratul le-au dat slobozenie, numai cît au poruncit se aleagă şi se candidăluiască persoane care se ştie şi latineşte. Deci adunîndu-se săbor mare în Bălgrad, în cler n-au aflat preot nensurat, carele să se poată alege vlădic, că cei ce ştiia latineşte, toţi era preoţi însuraţi, numai ce s-au aflat Ioann Nemeş de Pâtac carele născut au fost din părinţi români şi crescut în legea românească, dară în şcoalele latineşti fiind au fost trecut la ritul latinesc, unde şi preot s-au făcut şi învăţătura theologi-cească la Vienna, în collegiul lui Pazman Petru, arhiepiscopului de la Strigon, o-au învăţat, apoi şi la Roma au fost, şi se ţinea acum de arhi-diecesul Strigonului. Altul au fost neamţ de neam, dară fusese secretariu la vlădicul Athanasie şi ştiia bine româneşte, nu numai a vorbi, ci şi a ceti şi a scrie. Deci price s-au făcut nu puţină între protopopi, că urni voia pe Ioann Nemeş de Pa tac, iară notariul din Dai a cu vro cîţiva voia pe secretariul lui Athanasie şi făcea gîlceavă, punîndu-se împrotivă ca se nu fie Patachi vlădic, pînă ce de la împărăţie grea îngrozire şi arest i-au venit, de nu se va aşeza se fie în linişte. Aceasta mi-au povestit protopop Mâniu Neagoe de la Broşteni, moşul meu despre mumă, om cu frica lui Dumnezeu şi de toată lauda vrednic (a căruia pomenire veci-nică se fie!) carele s-au făcut protopop de însuş vlădicul Patachi şi au murit în anul 1765, bătrîn de 96 de ani.
Deci în anul 1716 s-au numit vlădic Ioann Nemeş de Patac din comitatul Solnocului din lăuntru, din satul ce se chiamă de români Strîmba, de unguri, Horgas-Patak, şi cu titul de liber baron şi de consiliariu che-saro-crăesc au fost împodobit de la împăratul Carol VI, şi s-au sfinţit episcop în Croaţia. înse după ce s-au numit vlădic, împăratul au scris la patriarhul Romei ca să se poată Ioann Patachi întoarce iarăş la legea grecească, carea i-au şi îngăduit patriarhul, înse aşa ca Patachi se facă mărturisirea Mandiei sau al Typului celui mic al călugăriei, cum e obiceiul în Beserică Resăritului, de vrea se fie vlădic; carea au şi făcut-o, cum din scrisorile cele pentru dînsul, ce se află la Vienna, în cancellăria
331 Ardealului se vede, şi însuş consiliariul / ardelenesc de curte, Lupul
325
Cerei, în Vienna, la anul 1772, mi-au spus că el acelea le-au cetit. Acest loann Patachi.... în anul 1717 au dobîndit de Ia împăratul Carol VI residenţie în cetatea Făgăraşului şi moşie Sîmbata-de-Gios şi Beşim-bacul din Ţeara Oltului şi iosagul cel fişcuşesc de la Gherla, pentru episcop." Pîn-aci Clain, dară în diplomatul împăratului Carol VI, care îl voiu aduce la anul 1738, despre Beşimbac nu se face vreo pomenire se fie fost dat vlădiciei româneşti; în cetatea Făgăraşului încă nu s-au dat vlădicului residenţie, ci numai în oraş. în ce an au urmat loann Patachi lui Athanasie I, nu poci întări, pentru cele ce s-au zis la anul 1711a.
1 Codex ms. Balacianianus ad h,a. 2 Delchiaro, p. 74. 3 Idem Delchiaro, p. 202 seq, 4 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 379 seqq.5 Kertselich, Notit. de regnis Sclavon., Dalm., Croat., p. 499. s Palma, Notit. reg. Hung., t. III, p. 307. 7 Katona, Hist. crit.. t. 38, n. 2088 seqq. 8 Codex ms. Balacianianus, l.c. 9 Delchiaro, p. 210 seqq.10 Samuel Klain de Szâd in ms. Hist. eccl. Valachicae Trannicae, part. 10, § 1.
Anul 1717. Istoricul bălăcenesc1 scriind mai încolo despre lucrurile ce se ţin de Valahia, zice: „Auzînd Poarta că cătanele nemţeşti au prins pe Nicolae Maurocordat Vodă şi l-au dus în Ardeal, au făcut împăratul sfat cu viziriul ca se dea ţeara în pradă şi în robie, vezînd voia boierilor de au lăsat se ia pe vodă din scaun. Ci Dumnezeu n-au lăsat mutînd voia împăratului. Deci împăratul ştiind casa lui Alexandru Maurocordat, că pururea au fost credincioasă împărăţiei, au trimis iarăş dintru aceaia casă domn ţerei, pe Ienache, marele dragomanul împărăţiei şi fratele lui Nicolae Vodă, dîndu-i oşti destule se-1 aşeză în scaun. Ali-başa viziriul l-au îmbrăcat cu caftan de domnie şi aşa au pornit spre ţeară cu Hussain-başa carele era şi ianiciarilor agă şi seraschir cu 12.000 de turci şi cu 10.000 de tătari. Atunci s-au mîntuit din izgonire de la Candia, doamna şi ginerii lui Constantin Brincoveanul, pe carii se nevoise de-i mîn-tuise Nicolae Vodă, şi au venit cu Ienache Vodă spre ţeara. Venind la Giurgi au şezut acolo vro cîteva zile de-unde au trimis purtători de grijă
a Atanasie a murit Ia 19 august 1713. Pentru postul de episcop s-au prezentat doi candidaţi: Wenceslaw Frantz, secretarul lui Atanasie, pe care voia să-3 aleagă Sinodul protopopilor, şi Ion Patachi, preot catolic din Făgăraş, pe care-1 sprijinea guvernul imperial austriac. După ce s-au ţinut mai multe sinoade pentru alegerea noului episcop, abia la al patrulea sinod, la care a participat un singur membru, a fost ales Ion Patachi ca episcop unit a) Transilvaniei, Ia 23 decembrie 1715.
şi cărţi cu pace la toţi. Dup-aceaia au mers cu toţii în Bucureşti şi au
332 şezut Ienache în scaun şi / toată oastea o-au descălecat în Bucureşti, fiind casele mai toate pustii. înţelegînd ţeara cum că împăratul au trimis domn pe Ienache, au început a nu se mai teme de robire şi a se întoarce pre Un, pre la locurile sale şi a se supune lui vodă carele îndată au trimis vro cîţiva boieri la Poartă, înştiinţîndu-o că ţeara nu s-au viclenit. încre-dinţîndu-se Poarta i-au trimis caftan lui Ienache Vodă şi au poruncit ca îndată să se ducă ostile turceşti şi tătăreşti din Bucureşti şi s-au dus, numai puţini ianiciari şi arnăuţi au remas pentru paza curţei. Boierii si toată ţeara vezînd cărţile lui Ienache Vodă şi fermanul împărătesc au început a se strînge, care de pre unde au fost, şi au împărţit Ienache Vodă toate boeriile şi cele mari şi cele mici; şi s-au făcut toată frum-seţa curţei şi cinstea domniei. Iară unii din boieri carii adusese pe nemţi, se prindă pe Nicolae Vodă, au fugit în Ardeal cu mai mulţi alţii şi au făcut sfat se închine ţeara împăratului nemţesc şi se ceară domn pe lordache (sau Gheorghie) beizadeiu, feciorul Iui Şerban Vodă Cantacuzenul, carele de la moartea tatălui său era supt protecţia Casei Austriei şi se ceară oaste nemţească se gonească din ţeara pe turci şi pe Ienache Vodă, şi mergînd la Vienna pentru rîndul acesta, le-au eşit de la împăratul respuns se aibă nădejde că, cu vreme, şi aceaia va fi, şi cu acest respuns s-au întors iarăş în Ardeal.
întraceaia vară pusese împăratul nemţesc se bată Bălgradul din Serbia, şi au trimis toate ostile acolo, ca la 120.000 de vonici, supt comanda lui Eugenie, şi Poarta încă au gătat oaste şi mai mare, supt comanda
viziriului Ali-başa........şi biruinţa au fost a nemţilor. Iară başa carele
era în Bălgrad, măcar că vezuse pe turci biruiţi şi bătuţi, el tot ar fi mai apărat cetatea, ci aruncînd nemţii multe boambe, s-au aprins prăvăria cetăţei, carea mii de oameni au omorit şi multe case au resîpit şi au aprins, şi vezînd că nencetat şi zioa şi noaptea, ca ploaia vin în cetate boambele, n-au mai putut răbda, ci au dat cetatea nemţilor. De-acolo toată oastea turcească s-au tras la Nissa, şi împăratul au măzălit pe viziriul Ali-başa, şi în locul lui au pus pe Ahmet-başa. Iară Ali-başa temîndu-se se nu-i tae capul, cînd s-au trimis măzălia, schimbîndu-şi hainele s-au ascuns şi încătrău s-au dus nu se ştie. /
333 Cînd s-au întors oastea turcească de la Bălgrad, vro cîţiva sultani cu tătarii lor au întrat în Valahia şi au făcut mare pradă şi robie, de care
326
327
334
lucru înţelegînd Ienache Vodă, însuş au încălecat şi cu un başa ce era în Bucureşti, au mers de au ţinut calea tătarilor şi au scos vro 1700 de suflete din mînile lor. împărăţia turcească vezînd că întraceşti doi ani nu i-au slujit norocul în bătăile ce au avut cu nemţii, au socotit mai bine se facă pace. Atunci au venit poruncă şi lui Ienache Vodă se meargă la Odriiu, pentru pricina păcei, carele au şi pornit în 5 noemvrie, şi fiind acolo în cîtva timp, s-au întors iarăş în ţeară, că se mutase începerea păcei pînă în primăvară." Pîn-aci, istoricul bălăcenesc, ci tu mai ceteşte despre acestea pe Delchiaro2 şi pre Enghel3, carii aşişderea scriu.
Despre războiul cu turcii şi luarea Bălgradului mai chiar scrie Ghebhardi 4 zicînd: „Franţisc II Racoţi, carele de la anul 1713 lăcuia în Paris dinpreună cu muierea sa şi trăia din mila craiului frănţozesc, din Tăzboiul împăratului Carol VI cu turcii, ş-au făcut nădejde de a se mai putea arăta în Ungaria, şi în tot typul s-au nevoit ca prin generării săi cei mai dinainte, iarăş se facă rescoala între unguri sau, de nu va putea face aceasta, încai se capete de la divan o samă de turci pe carii se-i povăţuiască el asupra nemţilor, dară din amîndoao acestea nici una au dobîndit că i s-au prins cărţile şi s-au dus la cei mai mari. Mai pre urmă ş-au aflat el în Hişpania patron pe cardinalul Alberoni, ministrul craiului Filip, carele lezne s-au slobozit Ia lucruri deşerte. Alberoni acesta cerca ca toate ţerile cîte s-au ţinut mai nainte de corona Hişpaniei, să se dea stăpînului său. Drept aceaia pe Racoţi l-au trimis la Ţarigrad, ca se facă pretenşug şi legătură între hişpani şi între turci, sau, de nu i se va sfeti aceasta, se desbată şi se desmînte pe turci de la facerea de pace cu nemţii. Un lucru ca acesta au plăcut Portei şi sultanul Ahmet III, în 28 octomvrie din anul 1717, au priimit pe Racoţi mai ca pre un craiu şi i-au rînduit leafă şi străji se poată lăcui în Ţarigrad ca şi un oblăduitoriu. Filip, craiul Hişpaniei, au luat Sardinia de la Casa Austriei şi Poarta nădejduia că el va străbate în Italia şi apoi va avea ajutoriu de la dînsul. Iară sultanul au poruncit să se adune asupra nemţilor la 300.000 de turci, să se trimită multe corăbii întrarmate pe Dunăre, să se întărească Bălgradul, şi hanul tătăresc / din Crim se treacă prin Ardeal în Ungaria. Dară prinţul Eugenie nu mult au gîndit cu toate acestea, ci în luna lui maiu au mers la marginile de la Futac cu 100.000 de ostaşi şi trecîndu-şi toată oastea preste Dunăre, în vederea turcilor, fără de vreo perdere, în 19 iulie 1717 au încungiurat Bălgradul carea
335
cetate cu de toate era foarte bine grijită şi era întrînsa 30.000 de ostaşi de cei mai aleşi, carii cu atîta mai vitezeşte se apăra, că viziriul le făgăduise că în 15 zile le va veni întru ajutoriu. Viziriul ş-au şi ţinut făgăduinţa şi prinţul Eugenie curînd s-au aflat între doao focuri. Şeicile turceşti din Dunăre s-au apucat de cele nemţeşti şi se nevoia se închidă pre Eugenie şi de a treia lăture. Viziriul ş-au întărit bine tabăra şi nu numai da nencetat cu 130 de tunuri asupra nemţilor, ci săpa şi gropi asupra lor. Prinţul Eugenie lucra cu 140 de tunuri asupra turcilor şi cu multe boambe aprinse asupra cetăţei. Corăbiile se bătea pe Dunăre şi boambele cele înfocate nencetat se arunca în cetate pînă cînd s-au aprins prăvăria cetăţei carea au aruncat în aer mai bine de 3.000 de turci. Din oastea lui Eugenie încă mulţi pica şi de gloanţe şi de boală şi zăhă-reaoa încă începuse a se sfîrşi. Ianiciarii cu gropile atîta se apropiase de tabăra lui Eugenie, de şi apă lua dintrînsa mai adeseori; şi dintro epistolă ce se prinsese, au priceput Eugenie că şi viziriul şi cei din cetate de o dată vreu se năvălească asupra taberei sale. Ca se încungiure pri-meşdia aceasta, au socotit a fi de folos ca el să se apuce mai întîiu de oastea turcească; drept aceaia pînă-n zio ş-au scos oastea din tabără şi o-au povăţuit asupra viziriului, măcar că gropile cele de turci sepate, mult împedeca pe călăreţi şi-i depărta de la pedestraşi. La împuşcătura cea dintîiu turcii cei mai mulţi au prins fuga; ci ianiciarii au stat în loc şi ca turbaţii s-au bătut. Aripa cea direaptă a nemţilor fu închisă de cătră ceialalţi şi călăreţii mult pătimea de la unele bătării pînă ce nu le-au luat acelea generariul Viard carele era lăsat spre apărarea taberei şi le-au dat călăreţilor. Toate acestea s-au făcut pe mare negură şi după ce au trecut negura, atunci au vezut Eugenie în cîtă primeşdie au fost, dară tot nu ş-au perdut cumpătul, ci însuş el au alergat la aripa cea închisă, şi cu vărsare de sînge de patru ceasuri şi o gimătate au fugărit pe călăreţii şi ianiciarii / turceşti. Viziriul s-au grăbit se meargă în Nissa, după ce au perdut 19.000 de oameni. Tătuşi Eugenie se temea se nu fie ceva înşălăciune, drept aceaia au remas întrarmat înaintea taberei turceşti pînă seara şi atunci au întrat întrînsa, unde au aflat multe tunuri, mult prav şi multă zăhărea. Cei din cetate de focul cel mare n-au prins de veste că au perdut viziriul pînă cînd n-au slobozit Eugenie nişte robi de le-au spus. Auzînd ei adeverul, îndată s-au rugat ca se poată eşi cu bunurile sale şi îngăduindu-li-se au şi eşit ca la 20.000 de ostaşi, lăsînd
328
329
corăbiile şi toate armele cu cetatea. Dup-aceaia au venit pe mînile lui Eugenie, Semendria, Sabaciul, Orşova sau Ruşava, Mehedia şi gimătate din Serbia. Oastea turcească, ca la 15.000 de ostaşi, care mergea întru ajutoriul turcilor la Bălgrad, au trecut pe la Bistriţă în Ungaria şi au prădat şi robit comitaturile Sătmariului, Maramurăşului şi al Ugocei; ci comitul Caroli au dat preste tătari şi luînd prada şi robii de la dînşii, i-au alungat din ţeară."
Mai chiar scrie despre venirea tătarilor, Borşai Pal 5 zicînd: „Feciorul hanului jăfuieşte Ardealul; mai întrun tîrziu pricepînd nenorocirea turcilor de la Bălgrad, în 22 avgust din anul 1717 au întrat pre Ia Rogna la Bistriţă şi e de a se crede că acolo l-au agiuns porunca să se întoarne, pentru că Mihail Racoviţa, domnul Moldovei, de-acolo s-au înturnat cu ostile sale; iară feciorul hanului au slobozit pe tătari se ardă şi se robească, precum au şi făcut, că cei ce mergea înainte au agiuns pînă la Murăş, la Reghin, la Mihăş şi la Gatul Calianului, unde agiungînd, pe beţii lăcuitorii din Sec pe toţi i-au robit. însuş feciorul hanului au pornit în gios spre Someşul Mare cătră Betlen şi cătră Reteag şi de-acolo au trecut prin vidicul Lăpuşului cătră Baia-Mare, cătră Satmariu, cătră Chioar. şi cătră Ugocea, pretutindenea arzînd şi robind, şi fiindcă toţi lăcuitorii era pre-acasa, pe foarte mulţi nobili au prins cu muerile, cu pruncii lor dinpreună. De-aci pre la Leveta au trecut preste dealuri la Maramurăş. în Maramurăş, tccma la plaiul Borşei, pre-unde se trece la Moldova, au poposit tătarii cu nenumeraţi robi şi nespusă pradă gră-bindu-se cătră casă, şi acolo lăcuitorii din Maramurăş năvălind preste dînşii au slobozit multe mii de robi (că, precum s-au auzit, ducea mai 336 mulţi de 15.000 de robi cu sine) / şi mare pagubă au făcut în tătari şi în caii lor. în gîlceavă aceaia foarte mulţi prunci s-au călcat şi tătarii încă pe mulţi robi au tăiat, carea nenorocire mţelegîndu-o prinţul Eugenie, pe generariul Viard l-au trimis în Ardeal cu trei regimenturi de ostaşi."
Preavestitul Enghel6 încă scrie: „Mihail Racoviţa a treia oară au domnit în Moldova ani 11, de la 1716—1727. Anii cei dintîiu ai oblă-duirei lui au fost fără de odihnă pentru războiul între nemţi şi între turci, şi generării nemţeşti n-au lăsat a gîndi şi despre Moldova; pentru că nendestulindu-se boierii cei moldoveneşti, şi mai vîrtos cei ce era în marginile de cătră Ardeal, cu Racoviţa, în 6 fevruarie din anul 1717
337
se închinase supt apărarea nemţească cu toate ţinuturile lor. Drept aceaia căpitanul Ernau îndemnîndu-se de norocul lui Dettin (carele în anul trecut luase pe Nicolae Maurocordat Vodă din Bucureşti), în iarna de-la începutul anului 1717 au luat cu sine ca la 300 de husari, şi cu îndreptarea şi ajutoriul unor boieri, fără de nici o împedecare au mers pînă la Iaşi. Acolo, dinnaintea oraşului, au tăiat şi au împrăştiat patru steaguri de turci, iară în oraş 600 de moldoveni; şi Ernau ar fi prins şi pe vodă, tocma de la prînz, de n-ar fi scăpat acesta cu fuga, pe un armă-sariu turcesc, în cetăţuie. De-acolo au trimis în toate părţile pre oamenii săi, au tras clopotele şi au dat cu tunurile se facă de ştire că este în mare primeşdie, la care i-au venit întru ajutoriu 1.500 de tătari şi 6.000 de turci. Tătarii adeverat s-au biruit, dară de turci fură biruiţi acei puţini husari chesaro-crăeşti şi strîmtorindu-se la un glod, mai toţi s-au tăiata căpitanul Ernau tătuşi au scăpat în Ardeal. Cu prilejul acesta s-au purtat şi sora lui vodă în Ardeal. Pentru acestea vodă mîniindu-se multe amî-nînţa şi se lăuda că va se năvălească în Ardeal, dară nu putea, că boierii nu vrea se-i urmeze. Aşa dară au întărit marginile de cătră Ardeal, au pus turci prin cetăţi şi el s-au întors cu daruri catră başa din Hotin şi cătră hanul, rugîndu-se ca se-i dea ajutoriu asupra Ardealului. Hanul i-au şi făcut pe voe lui Mihail Racoviţa, căci cătră sfîrşitul lui avgust au trimis în Ardeal 15.000 de tătari. întrat-au pe la Rogna, la Bistriţă,, ci Bistriţa nu s-au închinat lor ş.c", cum le-am scris mai sus din Borşai Pal. Vezi şi Decada avgustă7, pe Catona 8 şi diplomatul împăratului: Carol VI, care-1 voiu aduce la anul 1738.
1 Codex ms. Balacianianus ad h.a. 2 Delchiaro, part. 2, cap. 14. 3 Engel / in Recent.. Hist. Vaiachiae, part. II, p. 6 seqq. i Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 383 seqq-5 Borsai Pal â lcizzel irt Magyar Kronikâban ad h.a.6 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 296 seq. 7 Decas augusta seu lustrum geminum Caroli VI, p. 157. 8 Katona in Epit. chron. ad h.a.
Anul 1718- Pentru perderea de la Bălgrad cea din anul trecut, zice-Ghebhardi1: „Viziriul Ali-başa ş-au perdut şi deregătoria şi slobozenia şi în locul lui s-au pus viziriu Mehmet-başa (vezi pe istoricul bălacenesc* la anul trecut) carele era mai domol la fire şi dinpreună cu mufti poftea ca cît mai curînd să se facă pace, pentru că vedea că de ce oară aşa de-
330
331
mare oaste turcească n-au putut străbate în Ungaria pîn-acum, nici de-aci înainte vor putea învinge pe prinţul Eugenie, şi se temea ca nu cumva se străbată acesta pînă la Ţarigrad. Prinţul Franţisc II Racoţi adeverat se nevoia se dea iarăş inimă turcilor, dară el pentru că n-au putut aduce vreun ajutoriu nici din Hişpania, nici din Ungaria prin vechi prietenii săi, nu s-au ascultat, ci turcii sta în chipzuri se-1 dea pre el în mîna lui Eugenie, ca cu atîta mai lezne se cumpere pacea de la împăratul Carol VI, ce pricepînd Racoţi s-au dat în laturi pînă ce s-au închiat pacea. Viziriul gîndea ca prin cărţi se tragă la pace pre Eugenie, dară acesta mai mult se silea se nu se facă pace, ca pe turci cu totul se-i scoată din Evropa. Ci împăratul Carol mai vrea a-şi ţinea ţerile cele tălieneşti decît a lua mai multe de la turci. Drept aceaia au trimis pe consiliarii săi, comitul Virmond şi Thalmânn la Passaroviţ, în Serbia, ca acolo, supt corturi, prin mişlocirea anglilor şi a hollandilor se lucre de pace cu solii turcilor şi ai veneţianilor. Şi rapede s-au tocmit întru aceaia, ca fieştecarea parte se ţină cît au luat; dară fiindcă prin aceasta veneţianii prea mult perdea şi solii turceşti numai cetăţile cele luate le lăsa nemţilor, iară nu şi ţinuturile lor, pacea se îndelunga. Prinţul Eugenie întraceaia ş-au strîns oastea la Bălgrad şi trecîndu-o preste rîul Morava, sta gata să se apuce de viziriul carele era tăbărit Ia Nissa. Drept aceaia viziriul au înştiinţat pre Eugenie ca se meargă amîndoi la Passaroviţ se grăbească pacea; ci Eugenie au respuns că el nu este trimis la alta, fără numai să se bată şi au întrebat pe făcătorii de pace, isprăvi-se-va rapede? că, de se va tămînda pacea, el trebue se deschidă războiul. Prin aceasta 338 viziriul fu înteţit / a trimite poruncă la solii turceşti ca se lase toate cîte le pofteşte împăratul şi aşa, întru a doaoa lună, s-au făcut pace pe doaozeci şi patru de ani. Veneţianii au perdut prin pacea aceasta Pelopo-nesul sau Morea, dară au căpătat nişte cetăţi în Dalmaţia şi Albania, împăratul Carol VI au ţinut Valahia pînă în Olt, banatul Timişoarei, Bălgradul cu Serbia pînă Ia Timoc şi la dealul Buiucdâş, un dărab de ţeară din Bosnia pînă în apa Savului, de amîndoao laturile rîului Unnei cu Cetatea Novi; slobodă îmblarea cu corăbiile pe Dunăre şi neguţă-toria în ţerile turceşti a supuşilor chesaro-crăeşti cu vamă de la o sută numai trei."
Iară preavestitul Enghel2 scrie: „într-aceaia, în 21 iulie din anul 1718, s-au isprăvit pacea de la Passaroviţ, prin carea banatul Timi-
şoarei şi al Craiovei au mers supt Casa Austriei. Prin pacea aceasta au. dobîndit toţi pribegii din Valahia ertare deplin şi au căpătat îndărăpt; toate moşiile şi bunurile sale. Robii cei de ţeară s-au slobozit numai1 în dar, cei de oaste cu cevaş mic preţ. Nicolae Maurocordat cu (patru) fecioraşi ai lui s-au schimbat cu doi soli împărăteşti, Ştein şi Petraş, carii se ţinea închişi în Ediculă, şi aşa au trecut Nicolae Maurocordat prin Valahia la Ţarigrad. Ioann sau Ienache Maurocordat cu toată cinstea şi dragostea au priimit pe fratele-său. Zic unii câ Ienache Maurocordat ar fi îmbiat pe frate-său, Nicolae, cu domnia muntenească, numai atîta poftind de la dînsul ca se fie mai blînd, dară acesta la vedere n-au priimit, ci oblu au mers la Ţarigrad.
Istoria bălăcenească3 încă zice: „în luna lui martie iarăş au venit' poruncă lui Ienache Vodă, se meargă la Passaroviţ, unde era rînduit. să se adune solii turcilor şi ai nemţilor. Deci Ienache Vodă lăsînd în ţeară purtători de grijă, cu vro cîţiva boieri şi cu o samă de slujitori s-au dus la Passaroviţ, unde au ajuns în 25 aprilie din anul 1718. împreunarea cea dintîiu a solilor au fost în 27 maiu şi atunci îndată s-au dat cuvînt de încetare de la arme, dup-aceaia au început a se împăciui. Puntul dintîiu au fost ca fieştecine, cîte au căpătat se le ţină şi nemica unul altuia 339 se întoarcă. Puntul acesta au fost pricina de cinci judeţe de / preste 01t„ fiind cuprinse de nemţi, au remas supt stăpînirea împăratului nemţesc. Iară mai nainte de pace, mare pagubă şi nevoe s-au făcut în ţeara pentru că vrînd Regeân-başa se între prin ţeara cea de preste Olt în Ardeal, au aprins multe mmăstiri şi case de boieri şi pe foarte mulţi au dus în robie. în acea vară era în ţeară foarte mare secetă şi nicăir s-au făcut bucate şi au fost foarte mare foamete nu numai în ţeară, ci şi în Bucureşti, cît în toate dimineţile se afla pre uliţe oameni morţi de foame; iară în celalalt an iarăş s-au indurat Dumnezeu de au dat bucate de prisosit. Pre acela tîmp au măzălit sultanul pe Mehmet-başa viziriul şi au pus în locul Iui pe Ibrahim-başa pe carele şi ginere şi l-au făcut, dîndu-i pe sultana carea au fost logodită după Ali-başa. Solii de opt ori împreunîn-du-se au făcut pace între turci şi între nemţi, pe 24 de ani. Solii turceşti din porunca împăratului lor, au cerut şi pe Nicolae Vodă., şi s-au otărit se-1 sloboadă şi cu cinste se-1 trimită pînă la otarul ţerei, cum s-au şi făcut. După ce au făcut pacea s-au întors Ienache Vodă la Bucureşti şi înţelegînd că soseşte la otar fratele său, Nicolae Vodă, i-au trimis înainte la.
332
333
otar, boieri, slujitori, şi toate cîte îi era de lipsa, şi cu mare cinste I-au adus în Bucureşti eşindu-î înainte şi Ienache Vodă cu toţi ai săi, şi după ce s-au odihnit acolo vro cîteva zile au pornit la Odriiu ca acolo era împăratul. Deci Ienache Vodă iarăş i-au rînduit boieri, slujitori şi toate de cîte au avut op, şi l-au petrecut cu cinste pînă la Dunăre, în luna lui septemvrie. După aceaia au mai domnit Ienache Vodă pînă în luna lui fevruarie din anul 1719 şi au căzut în lingoare, în carea au şi murit după vro cîteva zile, şi cu mare cinste l-au astrucat în Mînăstirea Sîntului Gheorghie din Bucureşti."
1 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 386 seqq. 2 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. II, p. 9. 3 Codex ms. Balacianianus ad h.a.
Anul 1719. Zisu-s-au la anul trecut, din Istoria Băiăcenească, că Ienache 340 Maurocordat au murit în fevruarie din anul acesta, 1719. / Anonymul românesc1 zice despre dînsul: „că bolnăvindu-se, la apropierea morţei lui au chiemat pe toţi boierii ce era învrăjbiţi cu frate-său, Nicolae, şi le-au zis se fugă că va se vină iarăş frate-său domn în Valahia, şi au murit în scaun, după ce au domnit 2 ani." Iară preavestitul Enghel2 scrie precum urmează: „Cu puţin tîmp după ce au mers Nicolae la Ţarigrad, au murit frate-său, Ienache Maurocordat. Unii zic că au murit de lingoare, alţii zic că frate-său, Nicolae Maurocordat l-ar fi otrăvit. Destul este ca cu mare jale s-au îngropat la mitropolia din Bucureşti, ca au fost domn bun şi dirept." Carra3 scrie că de Ienache Maurocordat au remas un fecior, anume Alexandru, carele s-au prins în războiul muscanilor cu turcii, cel de la anul 1769—1774 (cînd însumi eu m-am dus la Roma) şi s-au dus în Petropol, unde s-au căsătorit cu o frîncă; apoi înturnîn-du-se la Iaşi, au dobîndit puţină leafă de la Ghica Vodă, cu carea se trăiască.
Despre a doaoa domnie a Iui Nicolae Maurocordat în Valahia, aşa scrie istoricul bălacenesc *: „înţelegînd împărăţia de moartea lui loann sau Ienache Maurocordat şi fiind Nicolae Vodă de curînd venit din robie la Ţarigrad, însuş împăratul şi viziriul ştiind că pentru slujba cea direaptă carea o-au făcut împărăţiei sale, i s-au jăfuit toate averile şi nu numai aceasta, ci şi în robie au fost în doi ani, au binevoit împăratul de l-au
miluit iarăş cu domnia Valahiei. Iară după ce au îmbrăcat caftan de domnie, au scris cărţi în ţeara rînduind purtători de grijă şi au scris şi la toată boerimea şi la ţeară, ca toţi să se bucure că se va nevoi tuturor a le face bine şi a-i cinsti, după a fieştecăruia cuviinţă; şi au scris şi alte cărţi, ca, de i-ar fi greşit cineva cu ceva, ori nemţi aducînd ca se-1 ducă în robie, se nu aibă nici o frică că tuturor toate le iartă şi de toate relele ce i-au făcut îşi uită. încă şi cu jurămînt au întărit acestea, numai se fie toţi în pace şi să se odihnească pre la casele sale, că^nevoe nu vor avea. Şi fiind la Ţarigrad şi Hrisânt, patriarhul Ierusalimului, au scris prin sfinţia-sa cărţi la toţi cu mari făgăduinţe, ca nime să se teamă pentru 341 lucrurile cele făcute, că toate s-au pus gios şi s-au călcat. / Venind dară cărţile Iui Nicolae Vodă şi ale patriarhului Hrisant, trimise prin Iorga slerzariul, n-au aflat pe boieri la Bucureşti că era resipiţi prin ţeară, iară dacă au auzit că au venit boieriul lui Nicolae cu cărţi şi au înţeles că împăratul l-au pus domn, s-au strîns toţi la Bucureşti mulţemind lui Dumnezeu că le vine domn bun; iară unii neîncrezîndu-se cărţilor, au fugit în Moldova şi preste Olt, ci n-au întîrziat mult după venirea măriei-sale, dară s-au întors, priimindu-i măria-sa cu dragoste .... Cînd au sosit Nicolae la Dunăre, i-au eşit înainte caimacami, boierii şi slujitorii şi giupînesele, ca venea şi doamna măriei-sale, carii întîlnindu-se, mare bucurie au avut cu toţii. De-acolo cu pompă formoasă au întrat în Bucureşti, la scaun, venind împreună cu vodă şi patriarhul Hrisant. Iară doamna şi jupînesele s-au dus la Cotroceni pentru frica ciumei ce se stîrnise în Bucureşti. Domnul, după ce au întocmit lucrurile ţerei, încă s-au dus Ia Cotroceni bă era ciumă şi foamete în Bucureşti şi prin ţeară, dară vodă au trimis de au cumpărat fărină de la turci, şi unde auzea că este op şi trebue se peară oamenii de foame, le trimetea ca se aibă de mîncare ş.c.
întru acest an boierii de preste Olt trimeţînd dintre sine Ia împăratul Carol VI, pe Radul Golescul spătariul şi pre Elia Ştirbei vistieriul, au adus decret la generariul Ştainvil, de au venit la Craiova şi au numit pe Gheorghie beizadel Cantacuzenul ban Craiovei şi i-au rînduit şi patru consilîari, pe patru boieri."
Iară Anonymul românesc 5 scrie despre Nicolae Maurocordat Vodă cu a doaoa domnie, precum urmează: „După încheierea păcei de la Bo-jor6viţă slobozindu-1 nemţii, au mers la Ţarigrad şi după moartea fră-
334
335
ţîne-său, l-au pus Poarta domn. Au îmulţit dăjdii noao: pogonituî, de pogon de vie, peceţi de numele şi chipurile oamenilor, cum se dau în Ţeara Turcească, şi iarăş au scos văcăritul, au pus rnînăstirile şi preoţii la bir, la leat 1724 au făcut o mînăstire mare la Văcăreşti, din gios de 342 Bucureşti şi murind în scaun l-au îngropat la mînăstirea lui, / după ce au domnit 12 ani." Din zisele acestea ale Anonymului nostru poţi judeca, oare cuvinu-i-se lui Nicolae Maurocordat laudele care i le dă istoricul bălăcenesc, au ba ? că hulele cu care se încarcă de Vanderbeh 6 nu sînt de a se crede.
Despre Moldova scrie preavestitul Enghel7 iarăş precum urmează: „După pacea de la Passaroviţ, turcii, în anii 1719 şi 1720, au început a întări cetăţile de la marginile împărăţiei lor, şi mai ales Hotinul, la a căruia întărire Mihail Racoviţa, domnul Moldovei, încă au trebuit se ajute. După Partenâi, craiul Poloniei, Avgust II, gîndind că Hotinul se întăreşte spre stricarea Poloniei, s-au împrotivit întărirei aceştiia, că după pacea de la Carloviţ, în Moldova nu se putea ţinea cetăţi întărite, dară turcii pe tîmpul acesta nu mult băga în samă pe poloni. Dinprotivă solul chesaro-crăesc, comitul Virmond, în anul 1719 au scos un ferman de la Poartă, ca în primăvara viitoare se iasă un başa se îndrepte ptarele Moldovei, care mult se schimbase prin şanţurile de militarii din Ardeal, acuş mai în lăuntru, acuş mai în afară făcute, de ţinuturile unor boieri din Moldova, foarte se lăţise spre Ciuc, Giur-geu şi Câson. înse, ca să se încungiure cheltuielele care ar fi trebuit să se facă cu eşirea başei, crăescul guberniu înţelegîndu-se cu generariul Ştainvil, în fevruarie din anul 1720, au trimis la Mihail Racoviţa Vodă deputaţi pe comitul Franţisc Lazar şi pe Ştefan Boer, judecătorul crâesc al Scaunului Chezdi şi pe Daniil Clain, senatorul din Bistriţă, ca se facă îndreptare în treaba aceasta, dară acestea încă n-au isprăvit lucrul, pentru că şi dup-aceaia au mai fost prici pentru otarele acestea.'1
Acelaş Virmont, precum scrie Catona8, şi aceasta au făcut la Poarta turcească, de Nicolae Berceni în anul de-acum, Franţisc II Racoţi în anul viitoriu, au trebuit se meargă cu lăcaşul în Radosto. Tot despre Franţisc II Racoţi, Ghebhardi9 scrie aşa: „Racoţi, după pacea de la Passaroviţ sau Bojoroviţa, de Ia anul 1719 pînă la moartea sa au trăit în Ienicoiu, nu departe de Ţarigrad şi în Radosto, lîngă Marea Mâr-
336
mora. Muierea lui au murit în 28 fevruarie din anul 1722, la Paris, şi Poarta dup-aceaia au îmicşorat leafa lui Racoţi. împăratul Carol VI la doi feciori ai lui Racoţi le-au rînduit pre an 13.000 de flo-•ţ43 rinţi/ din veniturile crăimei neapolitane şi le-au poruncit se lăcuiască în Vienna, nici să se numească mai mult Racoţi, ci marhioni de Sîntul Carol şi Sînta Elisaveta. Franţisc II Racoţi au murit la anul 1735 în Radosto şi în testamentul sau diata ce s-au făcut în anul 1732, numai de fiiul său cel întîiu născut, prinţul Gheorghie Racoţi de Mancoviţ, face pomenire. Acesta s-au căsătorit în anul 1732 cu marhionissa de Bethune şi au trăit în Paris. Cel mai tiner fecior al lui Franţisc II Racoţi, de cei ce au scris genealogia lui Racoţi. acuş se numeşte Franţisc, acuş Carol, ci mie mi se vede a fi prinţul Iosif, despre carele se va cuvînta la anul 1738."
în anul acesta s-au typărit în Bucureşti cartea lui Nicolae Maurocordat, ce aretitulul: ITepl răv KaGuKOVTWv, din carea se vede ca în anul acesta era mitropolit în Valahia, Daniil, precum arată Lecvien10. Dimitrie Procopie încă scrie11 că Ioann Comnenul carele au scris despre rnînăstirile din muntele Atho, s-au făcut mai pre urmă mitropolit Derştiorului, cu nume de Ierotheu şi au murit în Bucureşti, în anul acesta 1719.
1 Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44. 2 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. II, p. 9. 3 Carra, p. 113. 4 Codex Ms. Balacianianus ad h.a. 5 Anonymus Valachicus, l.c. 6 Vanderbech in Apologia, p. 33 seqq. 7 Engel, in Recent. Hist. Moldaviae, p. 298. 8 Katona in Epit. chron. ad h.a. " Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 387 in notis. 10Lequien in Oriente christiano, tom. I, p. 1247. 11 Demetrius Procopius in Libro de Graecis eruditis.
Anul 1720. La anul acesta aşa scrie istoricul bălăcenesc1: „în al doilea an al domniei sale, Nicolae Maurocordat măritîndu-şi pe fata sa, Ecatharina, după Ienache Scarlâti, cămăraşul său, au făcut nuntă, pompă şi desfătare foarte mare, Ia carea trimesese cu daruri şi Mihail Racoviţa, domnul Moldovei, pe solul său; deci imisică, zicături şi jocuri minunate era, că adusese vodă de la Ţarigrad de tot feliul, şi în 8 zile toată boerimea au fost în jocuri, săltări şi desfătări, şi preste Bucureşti 344   se auzea: «Se trăiască Ecatharina, fiia măriei-sale!» / După nuntă
337
solul lui Mihail Racoviţa bine dăruit s-au întors la Moldova dinpreună cu şese boieri carii venise cu dînsul; dup-acestea iarăş i-au venit întristare lui Nicolae Vodă, că i-au murit fiiul carele era logodit cu fata lui Mihail Racoviţa, domnului Moldo\.î, şi foarte reu îi părea, pentru că era înţelept şi învăţat foarte. Limbi ştiia româneşte, elineşte, latineşte, greceşte, frînceşte, talieneşte şi turceşte."
Seivert2 încă scrie: „Comitul Ştainvil, generariul din Ardeal, mult petrecea în Sas-Şebeş şi acolo avînd cohul său, de pre uliţe culegea petrile din care topea aurul, şi adeseori zicea că ardelenii svîrlesc în vacile sale cu petri, ce sînt de mai mare preţ decît vacile. Ştainvil acesta au murit în Deva, în 21 octomvrie din anul 1720, de-unde ducîndu-1 la Sibiiu, l-au îngropat la franţişcani, în 12 noemvrie."
Vindiş3 vorbind despre pruncii carii s-au robit de tătari în anul 1717 din Ardeal şi din Ungaria, zice că trinitârii în anul acesta, 1720, au rescumpărat 250 de prunci de aceia carii întru atîta s-au fost selbă-tăcit între tătari, de apoi foarte anevoe s-au putut aduce se trăiască cu părinţii lor. Aşişderea scrie şi Lampe4. Craiul Hişpaniei încă s-au împăcat cu împăratul Carol VI, dînd Sardinia prinţului din Sabaiidia cu titul de craiu, cum poţi ceti la Catona5.
1 Codex ms. Balacianianus ad h.a.a Ioannes Seivert in Njtis ad Aurariae Koleserianae, cap. III, nruro. 67.3 Herr v. Windisch, Kurzgefasste Geschichte von Hungarn, S. 456. 4 Lampe, Hist. eccl. rejorm., p. 528 seqq. 5 Katona in Epit. chron. ad h.a.
Anul 1721. Din diplomatul împăratului Carol VI, care îl voiu aduce la anul 1738, se vede că în anul 1717 acelaş împărat au fost trecut scaunul vlădiciei romîneşti din Ardeal, de la Bălgrad la Făgăraş. Pricina pentru carea s-au făcut mutarea aceasta, au fost de mai multe feliuri: Cea dintîiu au fost că mitropolia de la Bălgrad cu beserică cea de Mihaiu Vodă cel Viteaz, pre la anul 1600 făcută, au fost acolo, pre-unde s-au făcut un zid al cetăţei, şi zidindu-se cetatea în anul 1715 au trebuit să se strice; A doaoa, că moşiile vlădiciei de la Oarda şi din satele de prinpregiur era puţine şi au trebuit să se schimbe cu mai mari, 345 precum arată Arhivul/ din Blaj1; A treia, că vlădicul loann Patachi, ca unul ce şi latin se făcuse mai nainte de a fi vlădic românesc, după
reu obiceiul acelora carii ţin că în lege stă şi credinţa şi neamul cuiva, precum scrie Samoil Clain de Sad2, îşi băgase în cap, încă de tiner, ca nu poate fi vre o episcopie adeverată pre lume, de nu va fi întărită (ce zic întărită, ba de nou făcută şi întemeiată!) de patriarhul Romei, următoriul verhovnicului apostolilor, sîntului Petru. De la carea prejudecată pe vlădicul loann Patachi l-ar fi putut desbate încă şi tatăl mieu, loann Şincai, cînd l-au fost dat moşul meu Andreiu, lîngă dînsul, poslujnic, şi numai pentru aceaia l-au dus acasă, pentru că l-au aflat odineoară măturînd poiata vlădicească, de ar fi ştiut se-1 întrebe, oare de s-ar uni Beserică Antiohiei cu Beserică Romei, de lipsă ar fi să se întărească episcopia Antiohiei prin episcopul Romei, au ba? fiind că mai înainte au întemeiat S. Petru pe Beserică cea din Antiohia, decît pe cea din Roma. Căci eu cred că vlădicul loann Patachi ar fi respuns că Beserică Antiohiei nu are mai mult op de vreo întărire. Aşadară Beserică românilor din Ardeal, al căriia arhiepiscop, S. Theofil, au şezut în săborul cel dintîiu a toată lumea şi dintîiu de la Nichea, unul fiind din cei 31 S^sf inţi părinţi, precum s-au arătat la anul 325, încă ce lipsă au avut de întărirea patriarhului Romei ? Au nu pentru aceaia s-au făcut episcopia Făgăraşului, ca să se îngroape mitropolia Bălgradului? Dară pentru ce să se îngroape mitropolia? Au nu pentru aceaia ca românii se fie supuşi neamurilor acelora pe care ei le-au întors la creştinătate ? Bine cugetă aşadară Samoil Clain de Sad3, cînd scrie aşa: „Mai bine ar fi făcut vlădicul loann Patachi se fie cerut de la papa ca mitropolia cea mai dinnainte să se fie întărit de la papa şi după ce s-au unit, de cît se facă altă episcopie noao supt chiemarea Sîntului Nicolae, în Făgăraş. înse toată românimea din Ardeal şi dup-aceaia cum şi astăzi, pre arhiereul său îl numeşte vlădic şi în beserică şi în liturghie precum şi întralte slujbe, şi în cărţile besericeşti încă tot arhiepiscop îl numesc. Şi beserică cea cathedrâtică a arhieriei este închinată şi are hramul Sfintei Troiţe. încă şi în cărţile care se typă-resc la Blaj, unde e acum residenţia arhierească, se pune: typărit în Blaj, la mitropolie." Eu adaog la acestea, că mitropolia românilor şi 346  pînă cînd/ au fost la Bălgrad, au avut hramul Prea Sfintei Troiţe; şi aşa românii ţinînd hramul cel vechiu al arhieriei sale, n-au priimit bulla patriarhului Climent XI, ce s-au întărit şi vestit după moartea lui, prin următoriul său, patriarhul Innochentie XIII. Despre carea
338
339
347
bullă zice Ioann Sacadaţi4: „De-nnde s-au întîmplat de bulla aceasta, aşa de întunecata şi de greşită s-au scris, eu, scriitoriul, nu ştiu, nici am vrut sau putut a o îndrepta". La care zise ale lui Sacadaţi, însumi eu iarăş adaog că multe bulle patriarceşti am cetit în viaţa mea, dară bullă încîlcită şi fără de înţeles ca aceasta, n-am cetit. Doară Dumnezeu au turburat mintea celui ce o-au scris, pentru că n-au fost spre binele şi folosul, ci spre reul şi stricarea românilor din Ardeal.
Eu am cercat se întorc bulla aceasta pe limba românească, dară pentru încîlcirea eii, nu mi-au fost cu putinţă; drept aceaia numai estractul eii ţi-1 dau aci, care este acesta: Cum se va vedea din diplomatul care-1 voiu aduce la anul 1738, cînd voiu cuvînta despre fundaţia din Blaj, împăratul Carol VI, după ce au schimbat, în anul 1717, Sîmbăta-de-Gios şi dominiul Gherlei cu Oarda şi cu alte moşii ale mitropoliei din Bălgrad, au poruncit ca vlădicul Ioann Patachi se aibă residenţia sa în Făgăraş şi au scris despre aceaia la Roma. Iară patriarhul Climent XI, în anul stăpînirei sale 21, care e de la Hs. anul 1721, au strîns pe cardinalii săi şi cu aceia dinpreună au rînduit: «1. Ca grecii, rutenii, românii, rasţianii şi alţii carii s-au unit şi n-au avut ca uniţi arhi-erie pîn-acum, se aibă episcopia sa în Făgăraş, supt chiemarea sau hramul Sîntului Nicolae; 2. Ca împăratul Carol VI şi moştenii şi următorii lui în principatul Ardealului se aibă cădinţă de patronat preste episcopia Făgăraşului, de a numi şi presentălui pre episcopii Făgăraşului papei pentru întărire, pentru că însuş împăratul Carol VI au făcut fundaţia episcopiei Făgăraşului, dîndu-i venituri de 3.800 de florinţi şi 15 creiţari din bunurile fişcuşeşti, Beşinbâc şi dominiul Gherlei, care venituri şi patriarhul Climent XI le întăreşte episcopiei; 3. Ca cu 4.000 de florinţi, ce s-au dat de la împărăţie, să se cumpere residenţie în Făgăraş pentru episcopul cel atunci işdănit, să se cumpere casă ca aceaia în Făgăraş, în carea se poată lăcui şi călugări de legea grecească carii se fie ca şi nişte canonici; 4. Ca se nu fie episcopul de la Făgăraş supus iurisdicţiei lui Gheorghie Mârtonfi, episcopului celui latinesc din Ardeal.» Orînduiala aceasta/ Climent XI, pentru grabnică moartea sa, nu o-au putut întări sau vesti cu cărţi apostoliceşti; drept aceaia o-au întărit şi vestit următoriul lui, patriarhul Innochentie XIV, cu datul din Roma, de la Sîntul Petru, în XV calende, iunie, din anul 1721, al stăpînirei sale cel dintîiu; 5. întracestea stă toată bulla cea
348
mai sus adusă, despre carea eu adeverat mai multe aş putea grăi, căci ce greci ? ce ruteni ? ce rasţiani sau sîrbi ? au fost pe vremea aceasta în Ardeal, carii să se fie unit? Au nu ş-au arătat Curtea Romei (cum se numea cu puţini ani mai nainte) prin numirea neamurilor ce nici au lăcuit în Ardeal, ne cum să se fie unit cu miile, toată neştiinţa sa şi necunoaşterea neamurilor, pe care vrea se le pască? ş.c. Ziseiu că aş putea mai multe cuvînta, dară mă tem de limbile cele clevetitoare şi de crierii cei goli carii lezne ar putea stîrni despre mine ce nici gîndesc cînd scriu acestea. O întrebare tătuşi îndrăznesc a face, carea este aceasta: Dintre doi arhierei româneşti din Ardeal, adecă Ioann Bob şi Vasile Moga, carii şi astăzi, în zioa de Sîntă Măria Mare din anul 1811, trăiesc, care s-ar putea zice cel adeverat următoriu al Sîntului Theofil?
Despre Valahia istoricul bălăcenesc6 scrie: „După moartea fiiului său i-au venit iarăş desfătare lui Nicolae Maurocordat Vodă, că în anul al treilea cînd trebuia se-şi înoiască domnia, împăratul ştiindu-1 cu credinţă Portei, i-au dat ca în toată viaţa se fie domn Ţerei Munteneşti, trimeţîndu-i caftan, măcar că el nu se rugase pentru aceasta şi au eşit cu mare pompă înaintea solului împărătesc, de l-au adus în Bucureşti şi dînd cu tunurile au făcut desfătare la toţi."
Despre Ardeal aşa scrie Catona7: „Carol VI, pe Virmond carele nu de mult se întorsese din solia turcească la Vienna, l-au pus commen-dant în Ardeal, în locul lui Ştainvil... carele au făcut calea cea de la Tălmaci, prin munţi, iară Virmond o au isprăvit."
întru acesta an, după cum scrie Lecvien8, era mitropoliţi: în Moldova, Ghedeon, în Trinov, Ioann, căruia într-acesta an i-au urmat Athansie, în Ocrida, Ioasaf, în Sofia, Anastasie, în Varna, Callinic, în Preslava, Ioannichie şi în Cafa, Partenie.
1 Archivum episcopatus Fogarasiensis. 2 Samuel Clain de Szâd in Ms. Hist. ecclesiae Valachkae Transihanicae, part. 10, § 1. 3Idem Klain, l.c. 4 Ioannes Szakadaty in Ms., p. 56. 6 Vide Georgii Sinkai dc eadem / Annales ad h.a. * CodexMs. Balacianianus ad h.a. 7 Katona in Epit. chron. ad h.a. 8 Lequien in Oriente christiano.
Anul 1722. Pentru multe vredniciile împăratului Leopold I, Ţeara Ungurească în anul 1687 au făcut lege noao: 1. Ca Coroana Ungariei se
340
341
349
fie de moşie acelui întîiu născut fecior al craiului unguresc celui diD avgustă Casa Austriei, şi, de s-ar stinge semînţa bărbătească din toată Casa aceasta, atunci zisa Corona Ungariei se treacă la semînţa bărbătescă a preanserinatului craiului Hişpaniei, Carol II (a căruia semînţa cu totul s-au stîns în noemvrie din anul 1700), iarăş de moşie; şi aşa, în anul 1687 fu încoronat craiu Ungariei Iosif I, feciorul cel mai mare al împăratului şi craiului Leopold I. Ci Iosif I muri în anul 1711 fără de semînţa bărbătească şi i-au urmat frate-său cel mai mic, Carol VI, cum s-au zis mai nainte, la locul său, carele aşişderea neavînd feciori, în anul acesta, 1722, cătră sfîrşitul lunei lui fevruarie, au poruncit să se ţină seim în Ardeal, supt presidiul generariului Virmond, în care seim s-au aşezat: Ca, de nu va avea Carol VI feciori, stăpînirea preste Ardeal se meargă şi la fete, precum arată Catona2; şi aşezemîntuljacesta s-au zis apoi Sâncţio Pragmatica, despre carea mai multe voiu cuvînta la anul viitoriu. După ce s-au priimit Sancţio Pragmatica în Ardeal, împăratul Carol VI au poruncit ca să se ţină şi în Pojon seim despre partea Ungariei, pentru lucrul acesta, pe 20 iunie din anul acesta 1722, care seim au ţinut pînă în 19 iunie din anul viitoriu, precum arată iarăş Catona3 şi legile Ţerei Ungureşti4.
1 Corpus iuris Hung., tom. II, p. 78. 2 Katona in Hist. crit., tom. XXXVIII, n. 3004. 3 Idem Katona, l.c. 1 Corpus iuris Hung., tom. II, p. 169.
Anul 1723. Sancţio Pragmatica, despre carea cuvîntaiu mai nainte, stă întraceasta, ca, de nu va avea împăratul Carol VI feciori, Corona Ungariei cu toate ţerile ce se ţin de dînsa, se meargă supt oblăduirea fetelor lui, aşa, ca totdeauna cea întîiu născută se aibă oblăduirea de moşie, înse aşa, ca feciorii fetelor se întreacă pe sororile sale, de ar fi şi întîiu născute. Iară de s-ar stinge toată semînţa fetelor lui Carol VI, se treacă stăpînirea la fetele împăratului Iosif I, şi de s-ar stinge şi acestea la ale împăratului Leopold I, după a cărora tuturor stingere / fiii patriilor celor de supt Corona Ungariei se-şi poată alege sieşi stăpîn pe cine vor voi. Aceasta e otărirea seimului din Pojon, celui în 20 iunie din anul 1722 început şi în 19 iunie din anul 1723 întărit prin împăratul Carol VI şi craiului cu acest nume, III, cum arată legile Ungariei1 şi aceasta se chiamă Sancţio Pragmatica pentru carea s-au făcut apoi
atîta vărsare de sînge, la anul 1741 şi la cei următori, cum se va arăta acolo,8
Tot în seimul mai sus zis, s-au făcut şi articulul acesta2: „Contro-versia ce este între episcopia Orăzei-Mari şi între românii din ţinuturile Berecheului, Bistriţei şi al Luncei, carii nu vreau se dea dişmă, precum cu umilinţă s-au aşternut înaintea thronului împărătesc, maestatea crăească o va îndrepta şi aşeza după cădinţa şi direptatea părţilor". Din care zise, mie mi se vede că românii mai sus numiţi nu ar fi detori se dea dişmă episcopului celui latinesc din Oradea-Mare, şi după decretul V al lui Matiaş craiu3, cel din anul 1481.
Despre Ţeara Muntenească aşa grăieşte Istoria Băiăcenească*: „în ţeară pre acest tîmp era vistieriu mare Grigorie Halipiul carele avînd rele obiceiuri şi făcînd mari nedreptăţi, au venit pondsluri de la boieri şi de la seraci la urechile domnului carele au poruncit vistieriului se dea sama de toate veniturile ţerei din timpul lui loann Maurocordat Vodă, că atunci era pus de loann Vodă vistieriu, şi neputînd el se-şi dea sama au fugit preste Olt. Iară domnul i-au scris cu blîndeţe cărţi ertîndu-i toate şi după ce s-au întors, iarăş l-au pus vistieriu mare, dară îi lua sama se nu facă nedreptate. înse el mai mari mîncări făcea şi chinuia pre oameni luînd daruri de la unii şi de la alţii şi în loc se Ie facă bine, le făcea reu. Care auzînd domnul l-au pus la opreală şi au poruncit tuturor ca cei ce i-au dat lui ceva pe nemica, se vină se li se întoarcă, şi din averile lui tuturor plătind l-au pus gios din vistierie. Nicolae Vodă chivernisind bine ţeara au făcut ruptoare şi au aruncat ca fieştece prost, după putinţa sa, se dea dare şi a treia lună se meargă cei rinduiţi se scoată dajdea, iară doao luni cineva se nu facă oamenilor supărare şi cheltuială cu prilejul 350 dăjdilor, că mai nainte / în toată luna trebuia se dea o summă de bani pentru dăjdile obicinuite."
1 Decret. II imp. Caroli VI, art. 2.2 Ejusdem decret, art. 58.3 Decret. V Matthiae I regjs, art. 3. * Codex ms. Balacianianus ad h.a.
Anul 1724. Mai pre urmă aşa scrie istoricul bălăcenesc1 despre Valahia: „în al cincilea an al domniei sale, Nicolae Maurocordat au gătatmînăs-
8 Şincai n-a mai putut redacta evenimentele acestor ani. Este vorba de Războiu) de succesiune la tronul Austriei dintre anii 1741—1748.
342
343
tirea de la Văcăreşti carea de nou făcîndu-o şi cu toate înfrumseţîndu-o dinlăuntru şi din afară şi bine înzestrîndu-o, în zioa de Prea Sînta Troiţă carea e hramul aceii mînăstiri, au mers vodă cu toţi arhiereii şi egumenii, cu toţi boierii şi neguţetorii şi cu alţi oameni din toată cetatea, şi după s. liturghie avînd măria-sa hrisovul, care l-au dat mînăstirei, gata, l-au dat grammaticului Panaidn de l-au cetit cu vers mare din amvon ca se-1 audă toţi, în care hrisov multe se rînduia pentru folosul mînăstirei şi mai vîrtos pentru milostenie nencetată carea au poruncit să se facă pururea din veniturile mînăstirei, mai ales cu streinii. Şi aşa venind noi cu scrisul aceştiei istorii de la anul după Hristos 1629, pînă la al cincilea an al lui Nicolae Maurocordat, cu a doaoa domnie, carele este anul 1724, încetăm."
Despre mînăstirea de Nicolae Maurocordat făcută la Bucureşti, zice oarecarea scrisoare cu mîna, de preavestitul Enghel adusă2: „Aceaia o au înzestrat cu foarte multe venituri şi supt afurisanie au lăsat ca din veniturile acelea în toţi anii pururea să se dea o summă de bani pe sama seracilor, a robilor, a bolnavilor şi a fetelor celor neavute ca să se poată mărita. Mînăstirei aceştiia, afară de veniturile cele prea multe, au dăruit (Nicolae Maurocordat) şi bibliotheca sa, cea prea bogată." Ci Sulţer8 zice că bibliotheca lui Nicolae Maurocordat, parte s-au vîndut de Con-stantin, fiiul Iui, parte s-au ros de molii la mitropolia din Bucureşti, parte s-au furat de cei ce înţelegea cît plătesc cărţile, parte s-au tăiat dăraburi de cozaci în războiul cel ce au ţinut între turci şi între muscani, de la anul 1769 pînă la anul 1774.
Despre Moldova scrie preavestitul Enghel4, aşa: „în anul 1724 numai o ţiră au fost de nu s-au făcut războiu între turci şi între muscani pentru Georgia. Mişlocirea de pace între dînşii o au aflat marele dragomanul Portei turceşti, Grigorie Ghica carele, precum scrie Mignot5, mai întîiu au dobîndit slobozenie dintre creştini, se poată / întră în seraîu. Pentru slujba cea credincioasă, ce o au făcut atunci, i-au făgăduit Poarta că cît mai curînd îl va înălţa la mai mare treaptă, carea s-au şi plinit în anul 1727, făcîndu-1 domn în Moldova."
1 Codex ms. Balacianianus ad h.a. 5 Ms. incerţi authoris apud Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. II, p. 10,in notis.3 Sulzer, III, S. 37. 4 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 298. B Mignot, Histoire de Vempire ottom., IV, p. 280.
352
Anul 1725. La anul acesta atîta am de a scrie, că acum au început împăratul Carol VI a aduce şvabi cu droaia în Ţeara Ungurească şi mai ales în banatul Timişorei, unde nu mulţi lăcuitori remăsese după ce s-au izgonit turcii din Timişoara în anul 1716, că românii, vatra lăcuitorilor din Banat, cum s-au arătat la anul 1457, pînă cînd au stăpînit turcii Timişoara, s-au tras mai în laturi, şi cum ş-au perdut după aceaia cădin-ţele se va arăta la locul său. Şvabii acestea spre mare folos al Ungariei s-au adus în ţeară, precum arată adeverul lucrurilor lor. înse, despre aducerea şvabilor acestora ceteşte pe Ghebhardi1 şi pe Catona2, Li carii mai multe vei afla. Tot întru acesta an au murit şi cardinalul din Saxonia, mitropolitul Strigonului, şi în locul lui s-au pus Emeric Esterhazi, precum arată Catona3.
1 Gebhardi in Hist. Hung., part. III, p. 395. 2 Katona in Hist. crit., tom. XXXVIII, n. 3012.3 Idem Katona, l.c, n. 3013.
Anul 1726. Precum scrie Catona1: „Nicolae Berceni, pricina harţurilor din Ungaria, după ce au trăit în Radosto ca sîrgun cinci ani şi au putrezit dinlăuntru şi din afară, în anul acesta, între nespuse chinuri au murit; şi aşa n-au mai avut Ungaria, ce se teme de el."
1 Katona in Epit. chron. ad h.a.
Anul 1727. Despre Ardeal aşa vorbeşte Ortul şi progressul neamurilor din&achia1, la anul de-acum: „Murind Athanasie I (mitropolitul românilor), s-au pus în locul lui prealuminatul şi preacinstitul domnul liber baronul Ioann Nemeş de Patac carele fusese mai nainte preot de legea latinească, bărbat procopsit şi în cele besericeşti şi în cele lumeşti / învăţături. în carea deregătorie asudînd ca se apere pe românii săi de cei ce le sta împrotivă şi se-i aducă la calea adeverului, nu fără de prepus de a fi otrăvit au murit în anul 1727." Cum poate scrie aşadară Samoil Clain de Sad2 despre dînsul, precum urmează: „Ioann Patachi la anul 1725 fiind chiemat la un prinz într-un Ioc, şi fiind el iubitoriu de beutura vinarsului, acolo, în beutura vinarsului, se zice că l-ar fi otrăvit, din
344
345
carea au şi murit?" Care mai scrie acelaş Clain despre un săbor ce s-au făcut supt episcopul loann Patachi şi despre altul ce s-au ţinut supt rectorul iezuviţilor din Cluj pînă a nu fi episcop în scaun, mai bucuros le-aş crede de ar fi adus actele săboarelor acelora, care eu nu le-am putut vedea, pentru pizma acelora carii au ţinut şi ţin pe vremea mea cheile Arhivului episcopiei Făgăraşului, cum mai chiar voiu descurca lucrul acesta, la locul său.
Despre Moldova preavestitul Enghel3 scrie precum urmează: „Grigorie Ghica cu întîia domnie, de la anul 1727—1733. Pre acesta îl laudă Boşcovici, că el şi ca un bărbat înţelept şi învăţat şi ca un bun prinţ, la cei din afară şi la cei din Moldova, bun nume ş-au lăsat. întraceaia încă s-au nevoit, ce nu mulţi obladuitori fac, ca se facă să se scrie istoria ţerei preste carea stăpînea; carea istorie a Moldovei nu mi-au venit la mînă."
Iară Andreiu Volf4 zice: „Mihail II Racoviţa, a treia oară... au domnit în Moldova de la anul 1716 pînă Ia sfîrşitul anului 1726 şi după însemnarea noastră. Şi după el au urmat Grigorie I Ghica cu întîia domnie. Acesta au fost strănepot lui Gheorghie Ghica carele ca capichi-hae au dobîndit domnia Moldovei în anul 1658. Strănepctul lui acesta Grigorie I Ghica, era dragoman mare la Poartă în anul 1727 cînd au dobîndit domnia Moldovei şi o au ţinut ani 6." a
1 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 14.3 Samuel Klain de Szâd in ms. Hist. ecdesiae Val. Trannicae, part. X, § 1. 3 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 298. 4 Andreas Wolf in Hist. Mold., tom. II, p. 173 seq.
Anul 1728. La anul acesta atîta am de a scrie, că împăratul Carol VI iarăş au poruncit ca pe 17 maiu să se adune Ţeara Ungurească la Pojon, la care seim împăratul n-au mers ci numai pe plenipotenţiarii săi i-au trimis carii au şi făcut decretul ce se numeşte al treilea al Iui Carol VI. 353 Dară seimul au ţinut pînă în 20 noemvrie din anul 1729, / pentru că, după cum arată Catona1: „împăratul Carol VI vrea ca dăjdile să se arunce pe funduri, pe pămînturi şi pe vii. Iară staturile au priceput că, de se va face aceasta, toată greutatea va cădea pe moşii şi de vor lăsa
a Urmaşul lui Minai Racoviţa a fost Grigore II Ghica, Acesta a fost numit domn la 5 octombrie 1726, iar intrarea sa în Iaşi are loc la 29 decembrie.
346
354
proştii moşiile, statul preoţesc şi nobilii vor trebui se plătească darea de pe moşiile cele năpustite.^ Drept aceaia au trimis de s-au rugat de-împăratul se nu facă una ca aceaia şi n-au făcut."
1 Katona in Epitome chron. ad h.a.
Anii 1729 şi 1730. Ortul şi progressul neamurilor din Dachiax, după ce-au grăit despre moartea vlădicului loann Patachi, cea de la anul 1727, zice: „Românii din Ardeal nu ş-au şters lacrămile mai nainte de a-şi căpăta în anul 1729 vlădic nou, pe prealuminatul şi preacinstitul domnul liber baronul loann Innochentie Clain, alumnul seminariului Sîntului Adal-bert din Tirnavia". îară Samuil Clain de Sad2 mult greşind în hronolo-gie, după obiceiul său, zice: „în anul de la Hs. 1729 s-au numit episcop-Fagăraşului loann Clain de la Sad, din scaunul Sibiiului. Pre acesta iezuviţii vezîndu-1 cu bună minte şi cu bun cap, l-au tras cătră sine şr l-au băgat şi în noviţiat sau probă la cinul lor, de-unde după un an, pentru slăbirea ochilor, au eşit. După aceaia au fost Ia Tirnavia, în cle-rică învăţînd theologia, şi cînd au fost în al treilea an theolog, clerul românesc din Ardeal cu o inimă şi cu o voe, nu numai l-au ales şi can-didăluit, ci şi cerut episcop loruş; carea cerere a clerului şi capacitatea. lui loann Clain, înţelegîndu-le împăratul Carol VI, bine au voit în anul-1729, a-l numi episcop Făgăraşului în Ardeal. Deci loann Clain lăsînd seminariul, s-au dus la Muncaci, unde un an au fost în proba vieţei călugăreşti, de vreme ce, după obiceiul Besericei Resăritului, episcopii trebuia se fie de cinul Mandiei sau al celor de typul Cel Mic călugări. (Dară obiceiul acesta s-au stricat întîiaş dată în anul 1773 prin Andreiu Bacinschi, episcopul Muncaciului, în zădar luptîndu-se cu dînsul alţî doi episcopi, Grigorie Gavriil Maer al Făgăraşului şi Vasilie Boşişcovici al Criziului din Croaţia, că Bacinschi s-au sfinţit episcop necălugărindu-se,. şî pre el apoi l-au urmat toţi episcopii cei uniţi / carii s-au făcut din preoţi numai de mir, episcopi, cum voiu arăta la locurile sale şi mai chiar.)-Deci Clain au fost în Muncaci pînă în 20 iunie (trebuia scris, pînă Uv 25 septemvrie) din anul 1730, unde, în mînile episcopului de la Muncaci, Ghennadie Bizanzi, au făcut mărturisirea călugăriei. De Ia acelaş episcop, în anul 1733 (trebuia zis, în anul 1730), şi hirotonia preoţiei şi a episco-
347
355
piei au luat. De-unde venind în Ardeal, clerul şi norodul cu foarte mare bucurie l-au priimit, mulţemind lui Dumnezeu că le-au dăruit arhiereu şi părinte ca acela. Iară episcopul Ioann Innochentie (că Innochentie s-au numit din mărturisirea călugărească) dacă au venit în Ardeal, n-au şezut se odihnească, nici se-şi adune avuţie, ci, ca un apostol şi adeverat episcop, îndată s-au apucat de lucrul evanghelicesc şi de propoveduire, îmblînd prin sate şi învăţînd norodul; şi nu fără de roadă au făcut aceasta, că 600 de parohi au adus la unire, fiind că în vremea trecută stăpînind şi ocîrmuind iezuviţii episcopia, în Scăunime mai toţi părăsise unirea temîndu-se că cu vreme şi prencet vor trebui se părăsească legea grecească. Iară episcopul Ioann Innochentie Clain părinteşte şi cu gura şi cu fapta învăţîndu-i şi arătîndu-le că nu trebue se aibă vre o frică, pe toţi i-au tras la sine. Pentru care ostenele ale lui, nu numai consiliariu, ci şi liber baron s-au făcut de împăratul Carol VI."
Pîn-aci sînt cuvintele călugărului Samoil Clain carele trebuia se ia mai bine sama la hronologie pentru că au avut în mîna o însemnare, de însuş episcopul Ioann Innochentie Clain cu mîna lui scrisă 3, în carea acestea se cetesc, în limba latinească însemnate: „M-am numit de împăratul episcop Făgăraşului în Ardeal, în 25 fevruarie din anul 1729, şi m-au întărit preasfinţitul domnul Climent XII, patriarhul Romei, în idurile lui septemvrie din anul 1730, şi m-am sfinţit episcop întracelaş an, în luna lui noemvrie, în cît îmi aduc aminte, Sînt veştmîntul cinului Sîntului Vasilie celui Mare l-am priimit în Poci, de la prealuminatul şi preacinstitul domnul Gheorghie Ghennadie Bizânzi, în 23 septemvrie din anul 1729 şi mărturisirea călugărească o am făcut în mînile numitului prealuminatului şi preacinstitului domnului Gheorghie Ghennadie Bizanzi, cu mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolicesc episcopului din Sevastopol, vicariului / apostolicesc la Muncaci în Ungaria şi părţile cele de nou căpătate, în mînăstirea Sîntului Nicolae de la Muncaci, în 25 septemvrie din anul 1730, tocma în serbătoarea înălţărei Sîntei Cruci. Şi dup-aceaia m-am sfinţit episcop în 8 noemvrie din anul 1730, în serbătoarea Arhanghelului Mihail. Apoi m-am inştălăluit în Făgăraş, în zioa...a înseamnă. Am eşit mai pre urmă din Ardeal de la episcopia
a Nu se indică data în manuscris.
S56
mea, în anul 1744 după 23 iulie; din Vienna am pornit cătră Roma întracelaş an, în 6 dechemvrie, tocma în zioa de Sîn Nicoară."
Aşa scrie însuş episcopul Clain despre sine, pagubă că n-au pus şi tîmpul instalaţiei sale carea au trebuit se fie în anul 1731 a.
în anul acesta 1730, s-au întărit prin angli şi hişpani şi SancîioPrag-matica, dară după ce au îngăduit împăratul Carol VI ca se între 6.000 de hişpani în Parma, în Placenţia şi în Hetruria. precum scrie Catona 4.
Despre Moldova aşa scrie preavestitul Enghel 5: „în anul 1730, Grigorie Ghica, domnul Moldovei, cu puţin de nu s-au măzălit pentru că patronul lui, împăratul Ahmet III, în oarecarea revoluţie ce s-au stîrnit de Ali-Patrona, fu măzălit şi pus în locul lui, Mahomet V. Supt împăratul acest nou. Ali-Patrona prea multe îndrăznea a face. Era în Ţarigrad un machellâriu anume Ianâchi carele supt revoluţie dăduse carne în credinţă şi împrumutase bani lui Ali-Patrona şi ianicearilor lui. Cu Ianachi acesta întîlnindu-se odineoară Ali-Patrona i-au făgăduit domnia Moldovei căci cu Grigorie Ghica nu era îndestulit, şi au zis lui Ianachi se gate 500 de pungi de bani ce sînt de lipsă la aceaia; şi de-odată au trimis Ali-Patrona la viziriul se gate fermanul şi stemmele de domnie pentru Ianachi. Sultanul Mahomet V nu era îndestulit cu lucrul acela, pentru că cu patru zile mai nainte trimesese lui Grigorie Ghica ferman de întărirea domniei. Tătuşi în 2 noemvrie din anul 1730 au întărit pe Ianachi domn Moldovei şi dîndu-i caftan l-au slobozit Ia sărutarea mînei, numai se plătească acele 500 de pungi mai nainte de a merge la domnie. Ci curînd după ce au avut Ianachi audienţie la împăratul, s-au tăiat Ali-Patrona în divan tot fărmituri şi Ianachi, clientul lui, carele se socotea că ar vrea se izbîndească uciderea lui Ali-Patrona, cu 2 zile dup-aceaia încă s-au sugrumat. Aşa se scriu acestea de Mignot,.... şi aşa ş-au ţinut Grigorie Ghica crezemîntul său înaintea Portei pînă ce şi domnia Valahiei o au dobîndit în anul 1738." în cît este pentru / medii va lucrului aci scris de preavestitul Enghel, aşişdere scriu Buşings si Andreiu Volf7.
8 loan Inochentie Micu (Ciain) a fost ales episcop de sinod la 4 iunie 1728. Împăratul a confirmat alegerea lui Ia 25 februarie 1729; papa 1-a consacra! ca episcop la S noiembrie 3730, iar instalarea Iui a avut loc la 28 septembrie 1732.
348
349
1 Ortus et progressus variarum in Dacia gentium, p. 15. * Samuel Klaio de Szâd in Ms. Hist. ecclesiae Valachicae Trannicae, part. X, § 2.3 Proprium episcopi Klain ms. 4 Katona in Epit. chron. ad ann. 1730. 5 Engel in Recent. Hist. Mold., p. 298 seq.6 Buschi-og's Magazin VI, S. 32. 7 Andreas Wolf in Hist. Moldaviae, p. 174.
Amil 1731. După cum scrie Anonymul românesc \ Nicolae Maurocordat .au domnit 12 ani în Valahia mai pre urmă, şi murind s-au îngropat ia mînăstirea din Văcăreşti cea de dînsul făcută. Iară preavestitul Enghel2 scrie: „După moartea lui Nicolae Maurocordat s-au arătat modele de a da domniile terilor romîneşti la greci că de se muta domniile acestea pînă a fi la romîni, de multe ori, acum şi mai de multe ori s-au schimbat, după cum unul da mai mult decît altul pentru dînsele a.
Constantin Maurocordat au oblăduit cu întîia domnie în anul 1731, patru luni. Acesta, cînd au murit tatăl-său, Nicolae, era tiner, dară aşa s-au ştiut purta pre lîngă boierii ţerei de acestea l-au ajutat se dobîn-dească domnia muntenească. Şi au şi dobîndit-o, după cum ne-ncredinţează Breviariul hronologicesc, dară fu surpat dintr-însa prin protivnicul tătîne-său, Mihail Racoviţa, ce se porecleşte şi Gehan, într-acelaş an pînă în •noemvrie, nu almintrelea, fără numai prin darurile cu care împluse pe cei din divan şi cu înălţarea haraciului. Ci meşteşugul acesta cu atîta mai lezne l-au învăţat Constantin Maurocordat asupra lui Mihail Racoviţa cu cît era mai priimit la turci numele de Maurocordat, şi lui îi remă-sese mai mare avuţie[de tată-său. Drept aceaia Constantin Maurocordat au domnit a doaoa oară în Valahia, de la noemvrie din anul 1731 pînă la anul 1733."
Ci Andreiu Volf3 zice: „Nicolae Maurocordat a doaoa domnie a Valahiei o au căpătat de la Poartă în anul 1719 şi o au ţinut pînă la începutul anului 1731, cînd au murit. După moartea Iui boierii ş-au ales vodă pe Constantin, feciorul lui, dară Poarta mai că nu l-au întărit domn pentru că într-acelaş an, după doao luni, au venit domn în Vala-nia Mihail Racoviţa. Ci acesta încă nu se vede a fi împlut destul pe turci pentru că numai şepte luni au domnit, apoi la începutul anului 1732 au trebuit se lase domnia iarăş lui Constantin Maurocordat." Dară Arhi-
■a Şi Mavrocordaţii erau greci, fosă in prima domnie a lui Constantin Mavrocordat. care n-a durat declt o lună, domnul a fost, pentru ultima dată, ales de boieri. De atunci încolo, domnii au rost nuntiţi direct •de Poarta.
357   variul genealogicesc 4 / zice că Nicolae Maurocordat au murit în 14 septemvrie din anul 1730a.
1 Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44. 2 Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. II, p. 18. 3 Andreas Wolf in Hist. Mold., tom. II, p. 175 seq. 4 Der genealogische Archi-varius im Supplement der 21 Lh. S. 631.
Anul 1732. Murind în 20 martie din anul 1732, Nicolae Palfi, palatinul Ungariei, mulţi sta pre-aceaia, ca cît mai curînd să se strîngă seim, pentru alegerea de palatin; ci împăratul Carol VI pînă cînd s-ar strînge seim pentru treaba aceasta, au rînduit locumtenent pe Franţisc Ştefan, prinţul Lotaringiei, carele apoi i-au fost ginere de pre fata cea mai mare, Măria Theresia, şi cu vreme şi următoriu în împărăţia romanilor. Franţisc au fost şi iubit de unguri pentru că au făcut de multe beserici s-au dat îndărăpt protestanţilor. Precum scriu acestea Bel1 şi Ghebhardi2.
în cea cu mîna scrisă carte a lui loann Sacadaţi3, se zice că loann Innochentie Clain, episcopul Făgăraşului, a treia oară au fost din Ardeal la Vienna, cînd s-au dus mai pre urmă, în anul 1744, cum s-au arătat la anul 1730; cea dintîiu mergere a lui din Ardeal la Vienna, în anul de-acum au trebuit să se fie întîmplat b, pentru că cu mergerea cea dintîiu au dobîndit de ministeriul împărătesc au poruncit în 11 dechemvrie din anul 1732 ca să se ţină commissie în Ardeal, pentru trebile românilor celor uniţi din Ardeal, supt presidiul comitului de Vallis, generariului din Ardeal, în carea commissie se fie de faţă amîndoi episcopii cei catholici, adecă şi cel latinesc şi cel românesc, dinpreună cu directorul fişcuşesc, Petru Dobra, cum şi mai chiar vei vedea din representaţia căncellăriei ardeleneşti, ce o voiu aduce Ia anul 1744.
1 Bel, Nztit. Hungarias novae, tom. I, p. 433. 2 Gebhardi in Historia Hung., part. III, p. 403. 3 Ms. SzakaJatkianum, p. 257.
a Nicolae Mavrocordat a murit la 14 septembrie 1730. în locul lui a fost ales domo fiul său Constantin Mjy.oîDrdit. Djpî o luni, la 17 o=tombrie 1730, turcii au numit domn pe Mibail Racoviţa. b în an-.il 1732 Ino:h;a!ie Mieu înaintează prima petiţie împăratului, prin care cerea respectarea drepturilor preoţilor uniţi, ps care aceştia le căpătaseră prin prima diplomă leopoldină.
J50
351
Anul 1733. Constantin Maurocordat, după ce s-au pus a doaoa oara domn Valahiei, în anul 1731 sau la începutul anului 1732a, precum scrie preavestitul Enghel1: „Ca se-şi întoarcă cheltuielile ce le făcuse pentru a doaoa domnie, au făcut o finânţie carea de boerime se putea suferi, dară serăcimea nu o putea purta. Dintîiaş dată au dat toate veniturile / ţerei în arîndă, ci se ştie ce fac arîndaşii. Afară de aceasta au aruncat
0 asemenă dare pe cap, foarte mare carea mai mult au apăsat pe cei seraci decît pe cei bogaţi. Drept aceaia serăcimea cu droaia pribegea din ţeară. La greutăţile şi jalbele ce au urmat acestora, s-au adaos şi darurile cu care astupa Grigorie Ghica căile ce merg la Poartă; drept aceaia la anul 1733 Constantin Maurocordat s-au mutat în Moldovă carea nu are atîtea venituri, şi Grigorie Ghica în Valahia, ţeara cea mai bună." Aşişderea scrie Andreiu Volf2; iară cum s-au purtat şi Maurocordat în Moldova şi Ghica în Valahia. se va arăta la anul 1735.
1 Engel in Recent. Hist. Valach'tae, part. II, p. 18 seq. 2 Andreas Wolf in Hist. Mol-daviae, part. II, p. 176.
Anul 1734. Fiindcă lucrurile terilor româneşti, ce s-au întîmplat la anul acesta 1734, vreau se le aduc la anul următoriu, aci, ca se nu amestec apoi lucrurile împăratului Carol VI, cele de la apus şi miazănoapte cu. cele de la resărit şi miazăzi, pe cele de la apus şi miazănoapte aşa ţi le; pun înainte, din Ghebhardi1: „împăratul Carol VI încă din anul 1733 se amestecase în războiul care îl avea prinţul şi electorul Saxoniei, Avgust III (după moartea tătîne-său, a lui Avgust II) cu Stanislav Lescinschi pentru coroana Poloniei; şi fiind că Carol, infantul Hişpaniei, căruia îi dăruise el, ca împăratul romanilor, Parma şi Hetruria, găsindu-şi prilej vrea se ia îndărăpt toate ţerile cîte s-au ţinut mai nainte de Corona Hişpaniei, în anul 1734 au trebuit se-i dea Neapolul, şi în anul 1735, Sichilia, iară craiului celui nou din Sardinia, Mediolanul. Războiul acesta s-au sfîrşit prin mişlocirea anglilor, holandilor şi a
craiului Galliei, aşa ca împăratului se-i rămînă Parma, Placenţia şi Mediolanul; infantului Carol Neapolul şi Sichilia; craiului Stanislav, în locul Poloniei, ducatul Lotaringiei şi al Barului, şi prinţului Franţisc
8 A doua domnie a lui Constantin Mavrocordat are loc între anii 1731—1733, 16 aprilie,
('-m Ştefan, în locul Lotaringiei, mare ducatul Hetruriei. Acest mai de pre-
urmă Franţisc Ştefan, în 12 fevruarie din anul 1726 s-au şi căsătorit cu Măria Theresia, fata cea mai mare a împăratului Carol VI, şi cît au murit marele duxul Hetruriei, cel mai de pre urmă (Gastdn Medici, 359 în anul 1737), au dobîndit marele / ducatul Hetruriei. Iară împăratul Carol VI vrea se-şi întoarcă paguba cu luarea altor teri de la turci." Aşişderea scrie Catona2.
1 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 404 seq.1 Katona in Epit. chron. ad annos 1734 et 1735.
Anul 1735. La anul acesta aşa scrie Catona1: „Moartea lui Franţisc II Racoţi s-au întîmplat în 8 aprilie din anul 1735 în Radosto. Acesta, în Dumineca Floriilor, au priimit mîţişoara sau stîlpările în genunche stînd; joi, înaintea Paştilor, s-au cuminecat; Ia 12 ceasuri de noapte i-au făcut maslul; şi murind vineri, trupul i s-au dus în Ţarigrad de s-au îngropat lîngă mumă-sa, Elena Zrini. într-aceaia lună, în carea au murit Racoţi, s-au făcut în Ungaria rescoala sîrbului Pero sau Petro Seghedineţ; dară de ungurii cei credincioşi, dintru al cărora numer au fost Ştefan Orţi, Ioann Beleznai, Petru Hâlas şi Gheorghie Podhradeţchi, timpuriu găsîndu-se, s-au asuprit şi Ungaria de mare primeşdie s-au mîntuit."
Despre rebellia aci adusă, vorbind Ghebhardi2 scrie aşa: „Cu toate acestea s-au făcut rebelh'e în ţeară carea ar fi stîrnit şi războiu din lăuntru, de ar fi avut povăţuitoriu pentru că s-au rădicat 900 de rebelii şi au cuprins cetatea Solnocului, pe carii commendantul din Arad cu slujitorii din acelaş comitat, parte i-au tăiat, parte i-au prins. * Orbirea dragostei patriei i-au făcut pre acestea de ajunsese Ia prinţul Racoţi cel bătrîn şi chiemase Poarta turcească întru ajutoriu. Dară prinţul au murit mai nainte şi Poarta au trimis cărţile lor la împăratul ca se-1 împe-dece de la războiul ce vrea se-1 pornească asupra turcilor. Drept aceaia s-au adus bună mulţime de ardeleni şi de unguri la Buda, şi patru dintr-dînşii s-au rupt cu roata şi pe 72 parte i-au tăiat, parte î-au pus la închîe soare vecinică."
a Răscoala condusă de căpitanul Pero Segbedinat din Pecica este o răscoală ţăran ea sci, împotriva abuzurilor livirfite de stăpluire. La această răscoala au participat 3.000 de ţărani romani, unguri fi sîrbi. Răsculaţii au încercat sâ cucerească cetatea Cyula, însă n-au reuşit.
352
353
Despre Moldova şi Valahia scrie Andreiu Volf3, precum urmează: „Constantin Maurocordat trecînd / în anul 1733 din Valahia în Moldova, au domnit aci, şi după însemnarea noastră, doi ani şi şepte luni, în carea vreme ş-au adunat o summă mare de bani şi au împlut pe viziriul cu un million de piaştrii şi iarăş au dobîndit domnia Valahiei carea o au ; lăsat Grigorie Ghica în luna lui avgust din anul 1735 şi iarăş a se îndestuli cu domnia Moldovei au fost silit." Aşişderea scrie preavestitul Enghel şi în Istoria Valahiei4 şi întru a Moldoveis.
1 Katona in Epit. chron. ad h.a.2 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 404. 3 Andreas ] Wolf in Hist. Moldaviae, tom. II, p. 176. 4 Engel in Recent Hist. Vaiachiae, part. II, p. 19. 5 Idem Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 299.
Anul 1736. Prea lung aşi fi de aşi scrie toate de-amăruntul cîte s-au întîmplat în anul acesta. Drept aceaia numai pe scurt ţi le aduc, din Catona1 carele zice: „Pero, căpitanul sîrbilor din Becica, carele din- i preună cu loann Şebeşten, cu Andreiu Pastor şi cu Ştefan Silvaşi pe ; mai mulţi sîrbi la aceaia adusese de jurase credincioşire lui Racoţi, cu soţii lui acestea s-au rupt cu roata şi s-au împărţit în patru părţi. Alţi patru s-au tăiat şi trupurile li s-au pus pe roată, iară patru numai s-au tăiat şi s-au îngropat. Atîta au fost mila împărătească de dintru atîţa rebelii numai pe 12 au pedepsit cu moarte. în 13 fevruarie s-au făcut nunta lui Franţisc lotharingul cu Măria Theresia (fata cea mai mare a împăratului Carol VI), ci bucuria aceasta o au turburat războiul ce au început cu ; turcii. împăratul Carol VI încă în anul 1726 făcuse legătură cu Anna, împărăteasa muscanilor, ca o parte pururea se dea la ceaialaltă întru ; ajutoriu 30.000 de ostaşi împrotiva fieştecăruia duşman. Aşa dară ruşii | împrotiva cărora lucra turcii, cerînd acele 30.000 de ostaşi, fiind că 1 prinţul Eugenie cel vestit murise (în 21 aprilie din anul 1736), împăratul j Carol au pus în locul lui pe loann Palfi mai mare preste oaste şi l-au trimis în / Ungaria, carele tăbărîndu-se la Futâc, fiind că turcii nu s-au apucat de dînsul în anul acesta, el încă le-au dat pace." Aşişderea scrie Ghebhardi2. Mai înfocat curea războiul între ruşi şi între turci, că, precum scrie Andreiu Volf3: „în 4 iulie din anul 1736, feldmareşalul rusesc Lasţi au luat Azovul, cetatea cea mai de frunte din Tartaria cea Mică."
Iară împăratul Carol VI au rînduit commissie pentru schimbarea Sîmbetei-de-Gios şi a dominiului Gherlei cu dominiul Blajului, al căriia commissii contract aşa sună la Sacadaţi 4: „Facem înştiinţare prin acestea tuturor cărora se cuvine, celor de-acum şi celor viitori, la carii vor veni acestea, cum că precum la maestatea-sa, împăratul romanilor şi moştenitoriu prinţul Ardealului, domnul Carol VI, între cele mai grele griji ale întinsei împărăţiei sale, mărirea lui Dumnezeu, înălţarea besericei ceii pravoslavnice şi mîntuirea cu bună chivernisirea noroadelor de supt sine, locul cel mai dintîiu îl ţin, aşa s-au milostivit aceaiaş maes-tate, pentru mila cea cu dînsa născută spre neamurile eii supuse, şi din rîvna apostolicească carea ca un craiu cu neostenită sîrguinţă o poartă cătră lucrurile besericeşti, ca se mîngăe, ţină şi întărească în credincioşirea cea cuvioasă pe clerul de legea grecească al besericei orthodoxe ceii unite şi lepădate de pizmă dinpreună cu tot neamul românesc din principatul acesta al Ardealului, a resolvălui preamilostivă fundaţie de 6.000 de florinţi pentru episcopul cel unit de legea grecească, pentru 11 călugări vasiliani, pentru 20 de alumni carii să se ţină în Blaj, şi alţi trei alumni carii să se trimită la Roma, în collegiul De propaganda fide, şi milostiveşte au poruncit înaltei camerei sale ceii de curte şi prin aceasta direcţiei cămărăticeşti ceii din Ardeal şi din Valahia ce se ţine de Austria, care soluţia aceasta să se isprăvească. Drept aceaia ca să se facă destul preamilostivei resoluţiei aceştiia şi cît mai curînd să se plinească voia cea prea cu evlavie a fundatorului sau întemeietoriului, craiului aposto-362 licesc, pentru pomenire / vecinică s-au făcut acest contract, care se fie pururea nestricat şi nechiemăcios îndărăpt de însuş împăratul şi de moştenitori următorii lui cei crăeşti, între fiscul cel crăesc despre o parte şi între preacinstitul domnul loann Innochentie, baronul Clain, episcopul numitului de lege grecească cler şi popor din tot Ardealul şi părţile lui împreunate, celui unit şi împăcat cu Beserică Romei, despre altă parte, în formă ca aceaia, cît prin puterea contractului acestuia; întîiu, acum zisul preacinstitul domnul episcop, dominiul fişcuşesc de la Gherla cu întreg şi tot satul din Ţeara Oltului, ce se chiamă Sîmbăta-de-Gios, care le-au ţinut şi moştenit pîn-acum însuş domnul episcop şi antecesorul lui, din dăruire împărătească, pentru venit de 3.000 de florinţi pe an, cu toate cădinţele, veniturile şi folosurile lor, le întoarce şi le dă îndărăpt fiscului crăesc de pururea şi nechiemăcios înapoi. Dinprotivă a
354
355
doaoa, despre partea şi din bunăvoinţa preannălţatului împărat, pentru dominiul de la Gherla şi satul Sîmbăta-de-Gios, numitului preacinstitului domnului episcop, la unsprezece călugări vasiliani de legea grecească, la 20 de alumni carii să se înveţe în Blaj, şi la 3 alumni carii să se ţină la Roma, în collegiul urban De propaganda fide, cu venit de 6.000 de florinţi pre an, în typ de fundaţie vecinică şi nechiemăcioasă înapoi, carea se va întăbulălui şi la Roma, li se dăruesc, îngăduesc şi dau coşteiul din Blaj ca capul a tot iosagului şi întreg dominiul Blajului, care cu prea bună, nezărvitoare şi nenprotivitoare cădinţă au venit de moşie la preannălţia-sa, ca la un moştenitoriu prinţ al Ardealului, cu toate cădin-ţele, veniturile, folosurile, satele Iui cele întregi, adecă: Blajul, Mînăradea, Spătacul, Cergăul-Mare, Vezea, Ciufudul, Tiuriul, cele din comitatul Bălgradului, aşişderea cu părţile din Stoicei, Peterfalău, Pănâde, Şona, Spini, cele din comitatul Cetăţei-de-Baltă; şi cu toate prediurile, pămîn-turile de arat, riturile, fînaţele, locurile cele lucrate şi nelucrate, tufările, pădurile, apele, morile, viile şi dealurile de vie, crişmele, vămile de la 363   poduri, taxele, dişmele, plăţile / cele după urbariu şi cu toate folosurile şi veniturile, oricum se chiamă şi cu dreptul au obicinuit din zilele cele bătrîne a se lua, luînd pe sine fiscul crăesc evicţia asupra tuturor împro-tivitorilor celor pe lege, cu condiţie ca acestea nici episcopul nici călugării se le înfrîngă în orice vreme. A treia, ca din mai sus zisele 6.000 de florinţi, episcopul se aibă trei mii de florinţi pe sama sa, în locul cărora i se dau toate veniturile din allodiurile şi economia zisului dominiu, ce se fac prin munca şi sudoarea supuşilor dominiului, cu crişmele, cu taxele sau plăţile ce se iau în bani sau în natură, cu moara de la Mînărade şi cu gimătatea fînaţelor şi a riturilor, ca se le poată însuş cheltui, precum va voi. Iară a patra, la unsprezece călugări vasiliani, la doaozeci de alumni din Blaj şi la 3 alumni din Roma, li se dă tot ce vine din dişmele dominiului, din morile de la Blaj şi de la Peterfalău; aşişderea din gimătatea finului, din taxa ce vine de la 57 de ţigani şi din allodiatura de vite, ce se face în otarul Tiuriului. Şi acestea aşa se dau lor, din mila chesaro-crăiască carea nu se va mai chiema înapoi, ca dintrînsele şi călugării şi alumnii se poată trăi, a cărora deregătorie va fi ca se fie spre pildă bună tinerilor pe carii îi vor avea grijei sale încredinţaţi şi se-i înveţe năravuri bune, carte şi limbi ca acelea care sînt de lipsă în Ţeara Ardealului şi în care să se poată înţelege cu patrioţii sau lăcuitorii ţerei, ca sase
aleagă mădulări bune spre sporirea unirei. întraceaia acele trei mii de florinţi, prin contractul acesta, aşa se vor împărţi şi ţinea: unui vicariu se vor da florinţi 150, la doi professori, florinţi 250. La opt călugări fl. 800, Ia doaozeci de alumni din Blaj, fl. 700, la trei alumni din Roma, pînă vor fi în collegiul urban De propaganda fide, pe care îi va alege şi numi împăratul, cîte 12 scuduri pentru fieştecare pe lună, socotind un scud în doi zloţi sau florinţi şi 15 creiţari, ce fac pe lună, pentru fieştecare fl. 27, pentru tustrei, pre an, fl. 972, carii în tot anul trebue să se 364 strîngă în bani gata din dişme, / şi să se trimită, în vremile sale, pentru numiţii trei alumni, la Roma; iară celealalte venituri se vor întoarce spre hrana călugărilor, ci din 128 de florinţi carii mai remîn, cu vreme se va face mai mare fund pentru cheltuielele de cale ale alumnilor carii vor merge la Roma. A cincea. Lemne de foc pentru călugări va da dominiul, şi morile călugărilor încă dominiul le va ţinea în stare bună. A şesa. Şi fiind că scopul cel prea milostiv al împăratului acolo este îndreptat, ca prin fundaţia aceasta, legătura împreunărei şi împăcarea cu Beserică Romei mai neclătită se rămînă şi unirea mai tare să se sporească, a domnului episcop grijă va fi ca în mînăstîre şi la călugărie se priimească bărbaţi ca aceia carii se fie adeverat uniţi, de viaţă fără de prihană, vestiţi de învăţătură, de năravuri bune, ştiutori de mai multe limbi şi carii se fie de pildă bună şi clerului şi norodului românesc, ca prin mădulări şi bărbaţi aşa învăţaţi şi procopsiţi, unirea tot mai mare creştere se aibă. Drept aceaia a şeptea, domnul episcop se va păzi de a priimi între ai săi, pre unii călugări rătăciţi carii numai pentru aceaia au pribegit din părţile turceşti şi moldoveneşti şi îmbla rătăciţi prin Ardeal ca se împedece unirea; ba toată sîrguinţa sa întraceaia o va pune, ca unii ciumaşi şi resvrătitori ca acestea să se oprească de la însoţirea cu clerul şi norodul românesc şi se nu se priimească în vreun loc, ci îndată, cît se vor afla, supt grea pedeapsa celor ce îi vor priimi, să se trimită la numitul domnul episcop ca se-şi dea sama pribegirei lor. Mai încolo a opta: fiind că acum nu este loc de-ndămîna în coşteiul Blajului pentru lăcaşul călugărilor, ci de-aci înainte se va face, domnul episcop se va folosi cu veniturile cele de 3.000 de florinţi ce s-au rinduit pentru dînsul, iară din cele 3.000 de florinţi ce s-au rînduit pentru fundaţia călugărilor, în tot anul se vor trimite Ia Roma 972, ceialalţi 2028 de florinţi se vor cheltui în diregerea coşteiul ui care va fi dup-aceaia mînăstîre şi spre sfîrşitul
356
357
365 acesta se va pune un deregătoriu carele cu ajutoriul, / înţelegerea şi toata luarea de samă a episcopului, supt vremea aceaia toate veniturile ce sînt rînduite pentru călugări şi pentru alumni se le întoarcă în bani şi se dea sama de toate cheltuielele ce se vor face în diregerea aceaia, şi după ce se va vedea şi întări darea de samă şi de domnul episcop, în vremile sale se o trimită înlăuntru şi la cămara de-aici, precum o au făcut, despre toate veniturile şi cheltuielele. Iară după ce a noaoa, se vor direge daturile şi cheltuielele vor mai scădea, se vor putea priimî călugări la fundaţie, ca cei trei dintîiu, pe carii, după cădinţa patronatului, îi va numi împăratul măcar de unde, se înveţe pe ceialalţi regulele cinului Sîntului Vasilie. Şi fiind că a zecea, fundaţia mesei episcopeşti, precum s-au zis mai în sus, trebue se fie osebită de la fundaţia călugărilor, economii încă şi şurile şi pivniţile şi jigniţile le vor avea de chilin; şi avînd episcopul avtoritate de a face ce va vrea cu veniturile sale, despre celealalte va rîndui cu capitulul vicariul carele după episcop va fi cel mai mare preste călugări, tătuşi remînînd întregi cadinţele domnului episcop în cele sufleteşti. Şi mai pre urmă a unsprezecea, preannălţatul împărat ca craiu apostolicesc îşi ţine şie şi fiscului său cădinţa de a cuprinde toate bunurile episcopului, cînd moare, şi cele mişcătoare şi cele stătătoare şi de a chivernisi tot dominiul pînă ce se va pune alt episcop, ne-mestecîndu-se la fundaţia călugărilor. întru a cărora încredinţare şi vecinică pomenire s-au făcut scrisoarea aceasta şi s-au iscălit de îmbe părţile în Blaj, în 31 avgust din anul 1736
loann Innochentie liber-baronul    Fridvilde de Dietrih, Clain, episcopul Făgăraşului, cm.s. pecete.
David Mariaffi de Maxa pecete Petru Dobra, cm.s."
Formoasă fundaţie au fost aceasta pentru neamul cel românesc din Ardeal, dară pe vremea mea fu cu totul stricată prin episcopul loann Bob, cum se va arăta la locul său. /
366 1 Katona in Epit. chron. ad h.a.a Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p.405 seq.3 Andreas Woîf in Hist. Moldaviae, tom. II, p. 176. 4 Ms .codex Szakadathianus, p. 91 seqq.
Anul 1737. Despre războiul cu turcii Catona1 iarăş aşa scrie: „împăratul Carol VI, după ce în zădar au lucrat prin solii săi se facă pace între turci şi între muscani, în anul acesta 1737, nu cu 30.000 de ostaşi, cîţi trebuia se dea întru ajutoriu împărătessei Annei din legătura făcută, ci cu toată puterea s-au sculat asupra turcilor şi luînd povăţuirea oştilor de la loann Palfi, pentru bătrineţele lui, o au încredinţat comitului Sechendorf carele era luteran. Acesta după ce au luat Nissa, în 28 iulie, de la turci, se zicea că foarte reu au făcut pentru că n-au trecut îndată la Dîiu carea cetate mai tîrziu, adecă după ce au întrat mai mulţi turci într-însa, în zădar o au încungiurat Chevenhiuller, căci bătîndu-se cu turcii carii au eşit dintr-însa în 19 avgust, în carea bătae au fost de faţă şi Franţisc lotharingul (ginerele împăratului), au trebuit se lase Diiul la începutul lui septemvrie, avînd poruncă se apere Valahia, Serbia şi celealalte teri dinpregiur ale împăratului. întraceaia Sechendorf au luat Uşiţa; ci întorcîndu-se acesta cu oastea cea mai mare la rîul Savului, Doxât carele era calvin, din nesocotită desnădăjduire, în 18 octomvrie au dat Nissa turcilor. Prinţul Hilperhusân încă nu mai norocos au fost în Bosnia pentru că bătînd Banialuca din Bosnia prea tare s-au învins în 4 avgust şi au lăsat Bosnia. în Valahia încă reu au curs lucrurile că perzînd Craiova generariul Franţisc Vallis, au murit de supărare în 28 septemvrie."
Iară Ghebhardi2 scrie: „Nenorocirile acestea care nu s-au aşteptat, la atîta mînie au adus pre împăratul Carol de au poruncit se tae capul commendantului din Nissa, şi pe comitul Sechendorf l-au osîndit la robie vecinică în Şpilberg din Moravia".
Despre Valahia preavestitul Enghel scrie3 precum urmează: „Adeverat este că ostile nemţeşti care se tăbărise lîngă Olt au întrat pînă la Tîrgoveşti şi vodă au fugit la Turtucaia, iară boierii toţi au remas pre 367 acase-şi arătînd prin aceaia că ei bucuroşi ar fi supt / stăpînirea Neamţului. Ci fiindcă oastea împărătească cea mai multă era în Serbia şi Bosnia, aceşti puţini carii întrase pînă la Tîrgoveşti au trebuit să se tragă înapoi că au venit asupra lor Constantin Maurocordat Vodă cu mulţime de turci şi, precum scrie Breviariul hronologicesc, la întoarcerea lor s-au şi bătut în doao locuri."
Ci cu mult mai chiar le scrie acestea Anonymul românesc a, aşa grăind: „întru a treia domnie a lui Constantin Maurocordat, coborînd
358
359
nemţii în ţeară, el au fugit la Turtucaia; iară boierii au remas în ţeară cu nemţii. Dup-aceasta venind Constantin Vodă cu turci, s-au tras nemţii la munte şi bătînd turcii pe nemţi la Piteşti şi la Perişan, au trecut nemţii în Ardeal."
Despre Moldova iarăş Enghel scrie aşa: „Feldmareşalul rusesc, comitul Minnih, ş-au deschis calea la Moldova luînd Oţacdvul în 12 iulie din anul 1737. Curtea chesaro-crăească încă tocma întraceaia zi au început războiul cu turcii, după confederaţia ce o făcuse cu ruşii, şi chesaro-crăescul viţe-colonell Ursetti din Ferrara cu 800 de feciori au întrat în Moldova încă în anul 1737, despre carele aşa vorbeşte Da-dih6: „Cînd au întrat Ursetti cu 800 de feciori în Moldova, seraschirul din Bender au poruncit prinţului Grigorie Ghica se-1 scoată din Moldova. Ghica drept aceaia au cercat se-1 scoată cu frumosul, dară Ursetti au mers la bătae cu dînsul şi împuşcînd oastea nemţească întîiu asupra moldovenilor, acestea o au spart şi tăiat cu totul, omorînd şi pre Ursetti, în taşca căruia au aflat multe cărţi foarte de folos turcilor." Vezi şi pe Şirâh7.
1 Katona in Epit. chron. ad h.a.3 Gebhardi in Hist. Hung., part 3, p. 408. 3 Engel in Recent. Hist. Valachiae, part. II, p. 19, * Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44.3 Engel in Recent. Hist. Moidaviae, p. 300.a Dadich apud Gatterer, tom. XIV, p. 282. 7 Schi-rach, Leben Carls VI, p. 380.
Anul 1738. La anul de-acum am multe de a scrie despre neamul românesc din Ardeal, ci mai întîiu voi vorbi despre războiul cu turcii, apoi voiu cuvînta despre / facerile lor. Aşadară:
Despre Moldova zice preavestitul Enghel1: „Generariul Minnih gîndea încă în anul 1738 se meargă se iea Benderul şi Hotinul, ci l-au împedecat şi ciuma ce era în Moldova, şi mulţimea turcilor ce-şi făcuse şanţ dincoace de Nistru cu altă mulţime de tătari, pe carii îi adusese başa de la Achirmân. Curtea chesaro,-crăiască era tocma nendestulită cu războirea lui Minnih cea din anul 1738, căci se ştiia că el trimesese pre oarecare Repnin la Ţarigrad, ca, înţelegîndu-se cu baronul Tot şi cu trimisul lui Grigorie Ghica, se lucre de pace (precum scrie Dadih în tomul XV, pagina 266 seqq) şi drept aceaia se rînduise ca Minnih în anul 1739 se între în Moldova, şi de altă parte se între în Valahia şi
generariul chesaro-crăesc Ldbcovici din Ardeal. După Mânştain, tom. II, pagina 11, Minnih mai nainte de a se începe războiul cu turcii, făcuse un regiment moldovenesc şi-1 dăduse supt comanda prinţului Cantemir, feciorului lui Dimitrie Cantemir, carele avea nădejde că, după ce se va lua Moldova, va domni întrînsa. Tabăra rusească au trebuit se treacă prin Polonia, şi polonii s-au jăluit pentru jafurile ce s-au făcut în ţinutu lor şi mai vîrtos în moşiile comitului Potoţchi. Manştain scriind despre Russia, vinătuieşte pe prinţul Cantemir al căruia nume din botez nu se înseamnă, că el ar fi fost pricina jăfuireî cînd s-au înturnat în anul 1736 din Moldova prin Brodi în Moscovia; pentru că Potoţchi ar fi fost prins atunci pe Cantemir şi vrînd se-1 dea în mînile turcilor, numai prin mişlocirea commendantului celui rusesc din Chiovia s-au mîntuit. Ci nu se vede a fi adeverat ca Cantemir se fie îmbiat în Moldova pre la anul 1736, pentru mai multe pricini." 369 Tot acelaş Enghel2 despre Valahia scrie aşa: „Războiul / din anul 1737 n-au curs aşa ca să se poată cuprinde Valahia. Nissa s-au perdut încă în anul 1737 şi turcii în noemvrie întru acelaş an au luat Ruşava, dară iarăş s-au alungat dintr-însa. Dinprotivă în 28 maiu din anul 1738 au luat turcii Mehedia şi au bătut pe Franţisc lotharingul luînd în 17 avgust şi Ruşava Noao cu carea au trecut la turci tot banatul Craiovei şi cetatea S. Elisâvet cu foarte puţină osteneală."
.Mai chiar scrie Ştefan Catona 3 despre războiul ce s-au ţinut în fcnul acesta 1738 cu turcii zicînd: „Ca să se îmărească nenorocirea armelor, în anul de-acum s-au adăogat şi Iosif Racoţi, fiiul lui Franţisc II Racoţi, carele mergînd la tabăra turcească vrea se aducă pre unguri la rebellie de cătră împăratul. Iosif Racoţi acesta fugind în anul 1734 din Vienna, au mers în Radosto, după moartea tătîne-său, în 5 dechemvrie din anul 1736. De acolo s-au chiemat la Ţarigrad în 20 septemvrie din anul 1737 şi atunci au căpătat ferman ca se fie prinţ Ardealului; pentru că nădejduia turcii ca cît se va apropia acesta, ungurii şi ardelenii îndată vor sta cu dînsul. Ci fiind că numai puţini vrednici de furci s-au pornit prin cărţile lui cele resvrătitoare, viziriul vezîndu-se pe sine înşălat, în 26 avgust i-au poruncit ca să se lase de nădejdea de a dobîndi Ardealul. Iară împăratul Carol VI înţelegînd voia lui Iosif Racoţi, au făgăduit, cine îl va aduce viu, 10.000 de florinţi, iară pentru el mort, 6.000 de florinţi. Ci el întorcîndu-se de la Diiu s-au bolnăvit şi în 9 noemvrie
360
361
spovedit şi cuminecat au murit în vîrstă de 38 de ani. Gheorghie, fratele lui cel mai mic, aşişderea fugise din Vienna în Gallia şi de-acolo mersese în Radosto, încă trăind tată-său, Franţisc II Racoţi, în anul de la Hs.
370 1727, iară al vîrstei sale 26, de-unde întorcîndu-se / iarăş în Gallia, în anul următoriu, 1728, dup-aceaia nu mai aflu scris despre dînsul.
întraceaia războiul cu turcii ţinea, fiind pus povăţuitoriu mai mare preste oşti Chenigseg, presidentul cancellăriei de harţ; mai nainte de a veni acesta la oaste, turcii luase înapoi de la împăratul, Uşiţa şi Mehedia. Mai tîrziu de cum se poruncise, strîngîndu-se ai noştri la Statina, la Cornia în 4 iulie, turcii tocma atunci au năpădit preste ai noştri cînd prînzea; ci Franţisc lotharingul i-au gonit şi au luat de la dînşii şepte tunuri; dup-aceaia au luat îndărăpt şi Mehedia. La Ruşava încă au mers ai noştri se o apere, dară auzînd că vine viziriul cu prea multe tunuri, între care era unul atîta de mare de-I purta cu 60 de biholi, s-au spăriat şi în 14 iulie s-au tras la Mehedia. De-aci încă trăgîndu-se a doaoa zi, 12.000 de turci năvălind preste dînşii, pe 5.000 le-au tăiat ai noştri, dară alţi turci au cuprins Mehedia în 15 iulie şi întrînd boale între ai noştri, Ruşava încă s-au dat turcilor în 15 avgust din anul 1738." Despre toate cîte scrise aci Catona, de vrei a şti mai multe, ceteşte pe Tâube 4, pe Ghebhardi 5 şi pe Lalânde6, că eu trec la lucrurile românilor din Ardeal.
La anul 1736 am adus contractul ce s-au făcut între cămara împărătească şi între vlădicul loann Innochentie Clain, cînd s-au schimbat Sîmbăta-de-Gios şi Gherla cu Blajul; aci voiu aduce ce au zis clerul în anul de-acum, la schimbul acela, despre carea a clerului zisă, aşa scrie Samuil Clain de Sad 7: „întraceaia vlădicul Clain, în 26 ianuarie din anul 1738, au adunat pe cei mai aleşi din clerul său şi le-au spus lor tot cugetul său, cum vrea se facă mînăstire, seminariu şi scoale, pentru a cărora ţinere de la împărăţie au dobîndit din iosagul Blajului 3.000 de
371 florinţi pe an, / înse ca să se facă mînăstirea şi seminariul, la aceaia trebuesc cheltuiele, şi fiind că acestea, pentru folosul clerului şi al neamului românesc vor se fie, cu cuviinţă este să se îndemne şi clerul, din toată serăcia sa a da ceva la zidirea sîntei mînăstiri şi a şcoalelor, întru care fiii lor vor învăţa şi se vor procopsi. Clerul vezînd acest lucru bun şi folositoriu, s-au îndemnat şi din serăcia sa au făgăduit ca va da 25.000 de florinţi, înse supt aceste condiţii: «1. Ca cu bună samă se fim încredin-
ţaţi cum că se va zidi mînăstirea şi episcopia, ca se nu ni se întîmple-mai mult a vedea ticăloasă mutare; se nu fie slobod prealuminatului şi presfinţitului domnului vlădic, din banii carii se vor culege pentru mînăstire, a cheltui, pînă ce mai nainte nu ne va arăta noao, dată milostivă carte de fundaţie a preannalţatului împărat. 2. Cheltuiala cea din partea camerei crăeşti în tot anul mai întîiu să se facă şi după ce se va. sfîrşi aceaia, apoi să se cheltuiască din banii noştri. 3. Mai sus-numita mînăstire se nu fie în prejudecata ritului nostru, şi afară de călugări de ritul grecesc, adecă afară de vasiliteni uniţi, alţi călugări întrînsa se nu se-priimească. Iară dintracei călugări măcar trei sau patru se fie rînduiţi pentru capitul; carii se aibă grijă a ţinea scrisorile clerului şi ale neamului, care se vor încredinţa grijei lor, ca nu cu paguba noastră, cum am mai păţit pîn-acum, încredinţînd streinilor ale noastre, se ne lipsim de cele mai bune şi mai de treabă instrumenturi şi scrisori ale clerului; şi acestea se fie detori a da samă celor rînduiţi din cler la aceasta, adecă ca se ia sama. 4. Fiind că mînăstirea nu moare, de vreme ce stă din mai mulţi, pentru aceaia dintrînsa nemica se ia fiscul, nici se între acolo după 372 moartea vlădicului. 5. Se aibă îngăduinţele, privilegiurile / şi slobozeniile care au mînăstirile de ritul latinesc, în ţerile preannalţatului împărat. Drept aceaia după ce şi despre partea înălţatei cămeri vom avea destulă assecuraţie cum că acestea nevătămat se vor păzi şi se vor ţinea, prin cursul de 5 ani, măcar că cu mii de nevoi sîntem împresuraţi, înse vînzînd averile noastre cele vremelnice, ne vom nevoi a da acea summă de 25.000 de florinţi pentru un lucru aşa de bun. Drept aceaia ca mai sus-zisele condiţii de preannălţatul împărat pentru mai mare securitatea noastră şi a cădinţelor mînăstirei milostiveşte să se întărească şi noao cu avthentie se ni se dea, foarte cu smerenie şi din genunchi ne rugăm şi cerem. Dat în săborul mare, la Blaj, în 26 ianuarie din anul 1738. Ştefan Pap Timândi de la Juc, vicariu generariu din părţile de gios ale Ardealului ş.c. şi Nicolae Pap de la Beia, vicariu generariu în părţile cele de sus ş.c, cu numele şi în persona tuturor celor din săborul mare, carii reprezentăluesc .tot clerul şi neamul românesc.»" Acestea le-au întors Clain de pre lătinie din cartea lui Sacadaţi 8, care trimeţîndu-se la împărăţie, acest diplomat s-au căpătat:
„Noi, Carol VI, din mila lui Dumnezeu ales împărat al romanilor,, pururea avgust ş.c. Dăm pomenire prin acestea, făcînd ştire tuturor
362
363
cărora se cuvine, curo că cu de-adinsul cugetând noi că din rînduiala prea-bunului Dumnezeu, pentru aceaia am dobîndit monarhia s. împărăţiei romane şi cu cinstea crăiască şi stemma craiului apostolicesc am luat, ca între multe deregatorii care se cad noao spre ţinerea republicei, mai vîrtos de aceaia se avem grijă, carea face şi cinstea şi slujba dumnezeiască mai mult se crească şi se sporească, pentru care lucru şi Dumnezeu mai de prisosit varsă mila sa. Pentru aceaia noi, de la începutul împărăţiei noastre, alta mai drag n-am avut decît ca în ţerile şi provinţiile noastre, s. romano-catholica beserică să se lăţească şi prin creşterea eii mărirea
373 lui Dumnezeu, / prin slujba cea adeverată carea într-însa se face, mai mult şi mai mult să se poată înălţa, şi aceasta din dreptul nostru care din fire îl avem dat noao, ori dintr-al neamului, carii de la mai marii noştri cei ce împărăţiile cele încredinţate grijeî lor, înţelepţeşte şi bine cu lucrurile bunei credinţe le ocîrmuia, care drept de la ei şi noi întru noi mutat l-am luat, de la ale cărora urme a ne depărta necinste ne-am ţinea. Deci fiindcă în moştenitoriul nostru principat al Ardealului ni se dă noao mare prilej de a urma pe cei mai mari ai noştri şi de a plini deregătoria rîvnei ceii bune a craiului apostolicesc, adecă acolo, unde în vremea preamăritului prinţului domnului Leopold, împăratului romanilor şi craiului Germaniei, Ungariei şi Bohemiei, tatălui şi predecessorului nostru celui prea dorit şi de fericită pomenire, neamul românesc cel de legea grecească, din rătăcirea pizmei, întru carea era mai nainte, lumi-nîndu-1 darul dumnezeescşi împreunălucrînd şi rîvna cea bună a oamenilor celor cucernici, la unirea şi la sinul s. romano-catholicei beserici începuse a se întoarce şi pentru aceaia acel prea mare împărat şi craiu de evlavia sa mişcat, cu osebit diplomat le-au dat lor nişte scutinţe, pri-vilegiuri şi îngăduinţe care acel neam românesc şi beserică lor şi feţele cele besericeşti şi episcopul cel de legea grecească cu s. Beserică Romei adeverat unit, se le aibă. Şi întărise şi aşezase şi episcop de legea grecească unit. Şi noi încă vrînd se facem destul deregătoriei noastre şi episcopia romînilor de legea grecească celor cu s. Beserică Romei uniţi mai mult se o întărim, milostiveşte i-am fost resolvăluit residenţie în Făgăraş, oraşul nostru cel fişcuşesc, împreună cu numire de la acelaş
374 Făgăraş şi fundaţie sau zestre, dominiul nostru/ cel fişcuşesc de la Gherla cu satul fişcuşesc Sîmbăta-de-Gios din ţinutul Făgăraşului, cu venit de trei mii de florinţi pre an, încă în anul 1717 l-au fost dat,
375
şi această fundaţie, după ce am fost înţeles noi că norodul aceluiaş neam românesc de legea grecească cu mai mare mulţime s-au întors la unirea s. Besericei romano-catholice, din dăruirea noastră chesaro-crăiască, în anul 1732, la aceasta o am fost adus, cînd la smerită representaţia credinciosului, noao iubitului, cinstitului şi măritului liber baronului Ioann Innochentie Clain de Sad, episcopului celui de-acum al zişilor românilor uniţi şi consiliarului, adecă cum că el, pentru lipsa împreună-lucrătorilor, pre un norod atîta de mare şi carele în toată zioa creşte, nu agiunge se-1 poată învăţa cum se cade în credinţă şi în evlavie; şi pentru aceaia s-au rugat pentru rădicarea şi zidirea unei mînăstiri, după cum legea lui şi s. bulla papei pofteşte, în carea acelaş episcop se poată lăcui şi călugări, după rînduiala legei sale, în loc de canonici şi de capitul se fie lîngă el, şi în carea pruncii în credinţă şi în carte să se înveţe şi de-acolo harnici întru învăţătură, iscusiţi şi procopsiţi parohi de legea grecească se poată eşi; şi aceasta noao prin cămara noastră cea crăiască ni s-au pus înainte şi noi nu numai pentru residenţia episco-pească, ci şi pentru mînăstirea uniţilor de legea grecească şi de cinul S. Vasilie, milostiveşte am binevoit ca să se facă; şi pentru aceaia din-tr-alt fund fişcuşesc rînduisem mijlociri. Ci după aceaia mutîndu-se stările împregiur şi fiind că communitatea armenilor de la Gherla s-au rugat ca se poată cumpăra dominiul mai sus zis de la Gherla, pentru întemeiarea mai nainte zisei episcopii/ şi şi a mînăstirei, alt dominiu mai bun, adecă al Blajului, întru acelaş al nostru principat al Ardea-ului, ce este în comitatul Bălgradului şi în mînile fiscului nostru, în typul următoriu milostiveşte s-au resolvăluit, adecă, ca:« 1. Voind aceasta şi patriarhul Romei, mai sus numitul episcopul Făgăraşului,, zisul dominiul Gherlei şi Sîmbăta-de-Gios, cea din ţinutul Făgăraşului, cum s-au zis, care din dăruirea noastră cu venit de 3.000 de florinţi pre an, episcopul acesta şi predecessorul lui pîn-acum le-au ţinut şi le-au stăpînit cu toate cădinţele, folosurile şi dobînzile sale, fiscului nostru celui crăesc se le dăm şi fără de nici o cerere mai mult înapoi, în veci se le sloboaze.
2. Dinprotivă, pentru dominiul acela al Gherlei şi pentru Sîmbăta-de-Gios mai sus-zisului episcop şi următorilor lui celor uniţi cu s. romano-catholica Beserică şi Ia unsprăzece călugări de legea grecească şi la 20 de alumni carii vor învăţa carte în Blaj şi aşişderea la 3 alumiu
364
36^
de la Roma, din colleghil De propaganda fide, pentru hrana şi ţinerea de pururea, înse aşa, ca acestea toţi se fie uniţi cu s. romano-catholica Beserică, cu venit pre an de 6.000 de florinţi în typ de fundaţie vecinică şi carea nici odată să se poată desface, coşteiul Blajului, ca capul bunurilor, şi întreg dominiul Blajului, care cu foarte dreaptă cădinţa, de carea nici întro vreme, nici o dată poate se fie vre o price la noi, ca la moştenitoriul prinţ al Ardealului, au venit cu toate cădinţele, folo-surile, veniturile, dobînzile şi satele întregi, adecă Blajul, Mînăradea, Spătacul, Cergăul-Mare, Tiuriul, Vezea şi Ciufudul, care sînt în comitatul Bălgradului din Ardeal, încă şi cu părţile din satele Sîncel, Peter-376 falău, Iclod, Pănâde, Şona şi Spini,/ care sînt în comitatul Cetăţei-de-Baltă şi cu prediurile sau zăvoaele, pămînturile de arat cele lucrate şi 'nelucrate, cu ţarinile, livezile sau riturile, păşunile, cîmpurile, fîna-ţele, pădurile, dumbrăvile, dealurile, munţii, văile, viile şi locurile cele de vie şi cu apele, rîurile, lacurile, pescuirile şi cu curgerile apelor, cu morile şi locurile de mori, supt metele sale cele adeverate şi otarele cele vechi, cu crişmele şi vămile podurilor, cu taxele, dişmele, birurile urbarialiceşti şi cu toate folosurile şi veniturile oricum numite şi chiemate, care din cadinţă şi zilele cele vechi au obicinuit a se lua şi da, cu puterea milostivei resoluţiei noastre ceii prin cămara noastră de curte, din cetatea aceasta a noastră, Vienna Austriei, în 8 maiu din anul trecut 1737, la crăiasca-cancellaria noastră iarăş de curte şi ardelenească date, milostiveşte am judecat se le dăruim, se le îngăduim şi se Ie dăm cu legiuită evicţîe ţinută fiscului nostru împrotiva oricăror legiuite împetiţii sau asupranăvăliri şi cu chiară condiţie, ca acestea nici episcopul, nici călugării se le poată înfrînge.
3. Ca din aceşti mai sus-zişi 6.000 de florinţi, 3.000 se fie pentru hrana şi custarea episcopului întru al cărora loc sau pentru carii va ţinea episcopul veniturile din allodiatura mai sus zisului dominiu, adecă cele economiceşti, care cu lucrul şi cu osteneala supuşilor se agonisesc împreună cu crişmele, taxele cele de bani, ce se iau în natură, aşişderea şi moara de la Mînărade şi gimătatea fînaţelor şi a riturilor care toate le va cheltui şi va rîndui despre dînsele, cum va voi, ci.
4. Fundaţia de 3.000 de florinţi, pentru unsprăzece călugări vasi-liteni, doaozeci de alumni din Blaj şi 3 alumni din Roma, va fi din dişmele ce vin din toate veniturile dominiului Blajului, din morile de
366
la Blaj şi de la Peterfalău şi gimătatea finului şi din taxa a cincizeci şi 377 şepte de/ ţigani şi din allodiatura de dobitoace ce se va face în otarul Tiuriului carea lor fără de nici o întoarcere mai mult înapoi o dăm, ca veniturile acestea înşişi ei călugării se le adrninistrăluiască şi dintru acelea şi ieromonahii şi alumnii se poată trăi, a cărora deregătorie va fi ca pruncilor, celor încredinţaţi grijei lor, întru toate se le fie pildă bună şi pre aceia în năravuri şi întru învăţătură şi în limbile cele de lipsă în patria, prin care cu patrioţii să se poată înţelege, se-i procopsească, ca în scoale să se facă oameni harnici spre creşterea s. uniri cu romano-catholica Beserică. Iară împărţirea acestor 3.000 de florinţi, aşa se va face şi se va ţinea, adecă: se vor da unui vicariu, florinţi 150, la doi professori, fi. 250, la opt călugări vasiliteni, fl. 800, la doaozeci de alumni din Blaj, fl. 700, la trei alumni la Roma, în collegiul De propaganda fide, carii au mărturisit viaţa călugărească şi a cărora priimire şi numire ori din Mînăstirea Blajului, ori dintr-alte mînăstiri unite de legea grecească din ţerile cele supuse noao, o ţinem noao şi următorilor noştri, socotind cîte 12 scuduri din Roma pe lună pentru fieştecarele, ce pre un an fac fl. 972. Iară banii aceşti de pre urmă în tot anul din veniturile dişmelor trebue să se adune şi pentru acei trei alumni de la Roma, în vremile rînduite, acolo să se trimită, iară celealalte venituri se vor cheltui pentru ţinerea călugărilor, şi din fl. 128 carii mai remîn, cu vreme se va aduna cheltuială care trebue se o aibă alumnii cînd merg la Roma, iară cînd se întorc de-acolo au făgăduit s. congregaţia De propaganda fide că se va da cheltuială de cale.
5. Cu lemne de foc pe călugări îi va ţinea tot dominiul, aşişderea şi morile lor acelaş dominiu Ie va ţinea în bun stat./ 378 6. Şi fiind că milostiv cugetul nostru numai acolo caută prin fundaţia aceasta, ca legătura unirei cu s. romano-catholica Beserică mai mult să se întărească şi sporiul eii de-acum înainte mai mult şi mai mult se crească, a episcopului celui unit deregătorie va fi, la mînăstire şi la cinul călugăresc oameni de aceia a lua carii zisa unire şi cu cuvîntul şi cu faptele o mărturisesc şi sînt cu viaţă fără prihană, întru învăţătură procopsiţi, cu năravuri bune împodobiţi şi care ştiu mai multe limbi şi carii şi clerului şi norodului unit se fie pildă bună, ca prin nişte bărbaţi ca acestea, s. unire mai mult şi mai mult pururea să crească.
367
379
Drept aceia 7. Cu dc-adinsul va avea grijă episcopul cel unit, ca pe călugării vagabunzi pizmatici, carii vin din părţile turceşti şi moldoveneşti şi îmbla rătăcind prin principatul nostru al Ardealului, şi ori pe carii alţii carii îmbla pentru ca se împedece unirea, se nu-i priimească între ai săi, ba încă cu tot de-adinsul se va nevoi ca nişte oameni ciumaşi ca aceia, de la împărtăşirea norodului şi a clerului să se gonească şi vre o dată se nu se priimească; ci de se vor afla de aceia, în dată să se aducă la acelaş episcop, ca se-şi dea sama pribegirei sale; iară cei ce vor priimi pre unii ca aceia, greu să se pedepsească.
Mai încolo 8. Fiind că acum, în coşteiul Blajului nu este loc. unde se poată lăcui călugării, ci de-acum înainte trebue să se facă, mai sus-zis unitul episcop, acele 3.000 de florinţi ce se vin lui, le va lua însuş; iară din cele 3.000 de florinţi, ce sînt rînduite pentru fundaţia călugărilor, în tot anul alumnilor de la Roma se vor da 972 de florinţi, iară ceaialaltă summă de 2.028 de florinţi, se va cheltui la zidirea şi diregerea coşteiului ce va fi de-aci înainte mînăstire, şi pentru acest lucru, prin crăiască noastră cămară, se va rîndui deregătoriu carele cu ajutoriul, împreunănţelegerea şi sfatul episcopului, întraceaia vreme toate veniturile cele numite pentru călugări/ şi pentru alumni, în bani se le întoarcă şi de toate cheltuielele care se vor face la zidire, se dea samă, carea dare de samă, bine şi după cuviinţă făcută şi de episcop vezută şi întărită, în vremile sale crăeştei camerei noastre o va da.
Şi după ce 9. se va zidi mînăstirea, încet scăzînd cheltuielele, sa se priimească călugări şi cei dintîiu trei, carii vor învăţa pe ceialalţi regula cinului Sîntului Vasilie, se ni se propună noao, după cădinţă patronatului nostru, ori de-unde îi va plăcea maiestatei noastre.
Şi 10. De vreme ce, cum s-au zis, fundaţia mesei episcopeşti trebue se fie deschilinită de fundaţia călugărilor şi a alumnilor, economi încă şi şuri şi pivniţe şi jîtniţe totdeauna în vremile viitoare, deschilinite vor avea, întreagă remînînd avtoritatea episcopului de a rîndui de veniturile sale şi de economia cea din fundurile lui date; iară de economia cea din fundurile ce sînt date mînăstirei şi alumnilor, va rîndui vicariul cu capitulul, care vicariu după episcop va fi mai mare preste călugări, înse întreagă remînînd puterea carea se cade episcopului în cele duhovniceşti.
Şi mai pre urmă 11. Ca craiu apostolicesc şi fundator ţinem noao şi fiscului nostru celui crăesc cădinţă de a cuprinde bunurile episcopului, cînd moare, şi cele mişcăcioase şi cele nemişcăcioase şi de a ocîr-mui iosagul pînă la punerea altui episcop, întregi remînînd fundurile şi veniturile mai sus-zişilor călugări şi ale alumnilor.»
Precum despre această schimbare a dominiului Gherlei cu dominiul Blajului şi despre facerea mai sus-zisei mînăstiri şi voinţa patriar-cească au fost venit prin cartea cea de preacinstitul secretariul de stat, domnul cardinalul de Firau, scrisă preacinstitului domnului Dominic Passioneu, arhiepiscopului din Efes, carele este nunciu apostolicesc în curtea noastră, înse cu această respicare cum că nu numai se vor ţinea acei trei mai sus-zişi alumni cu mai sus-zisa plata, pururea în collegiul De propaganda fide şi se vor învăţa în ştiinţe şi în deprinderile cele 380 duhovniceşti, ci şi după ce vor isprăvi învăţătura, pentru / întoarcerea lor acasă, cheltuiele de cale li se vor da din zisul collegiul urban De propaganda fide, cum şi mai sus s-au zis. Drept aceaia schimbarea domi-niurilor celor mai de sus zise, cu milostiva noastră bunăvoinţă s-au şi făcut-
Şi fiindcă în diplomatul ce s-au dat despre unirea neamului românesc şi s-au pomenit mai sus, care trebue se aibă puterea sa pîn-atunci pînă cînd nu vom rîndui noi almintrelea, între altele este şi aceasta, ca episcopul se fie detoriu a ţinea lîngă sine un theolog învăţat în canoane şi înţelept şi carele se ştie purta lucrurile, care prin noi sau prin cel de-acum arhiepiscop al Strigonului şi prin următorii lui se va numi, care theolog se fie ca un causărum auditor generariu şi la necuviinţele ce se întîmplă împrotiva legilor canoniceşti, cu de-adinsul se ia aminte, aşa pre acel theolog, pe carele noi îl vom numi, şi de-aci înainte va fi datoriu a-1 ţinea lîngă sine; iară pentru ţinerea şi hrana theologului aceluia şi pentru şerbul lui şi pentru masă, 300 de florinţi din veniturile episcopeşti şi anume din veniturile acelea ale dominiului Blajului, care noi ne-am milostivit a le orîndui pentru masa mai sus-zisului episcop şi a următorilor lui, a-i tăia şi în toată angâria a-i da. Afară de aceasta theologului aceluia, pînă la altă rînduiala a noastră, în dar va fi detoriu episcopul a-i da: commod lăcaş în residenţia episcopească, notreţ pentru doi cai, adecă ovăs şi fîn şi grajdiu, încă şi lemne de foc şi legumi din grădina episcopească.
368
369
Ba din avtoritatea cădinţei patronatului nostru, carea o avem ca un craiu apostolicesc şi moştenitoriu prinţ preste tot de a da toate besericile şi veniturile lor cele din crăimea Ungariei, din zisul Principatul Ardealului şi din părţile ce se ţin de dînsele, precum au făcut şi reposaţii craii Ungariei, predecessorii noştri cei de fericită pomenire, numitului episcopului, adecă de-acum şi următorilor lui carii vor fi adeverat uniţi cu s. romano-catholica Beserică, la unsprăzece călugări 381 de legea grecească şi cinul Sîntului Vasilie şi la 23 de alumni,/ carii iarăş se fie adeverat uniţi cu s. romano-catholica Beserică, cu modru-rile, formele şi condiţiile mai sus spuse şi puse cu titul de fundaţie de pururea şi nemutată le dăruim, îngăduim şi dăm şi le rînduim, ţinem şi plăcute le avem, cădinţa oricui întreagă şi nevătămată remînînd. Prin puterea şi mărturia cărţilor acestora ce sînt întărite cu avthentică mai mare pecetea noastră de curte, carea e acăţată de dînsele. Dat în cetatea noastră, Vienna Austriei, în 21 avgust din anul Domnului 1738, anul crăimilor noastre, a romanilor 27, a Hişpaniei 34, a Ungariei şi Bohemiei 28. Carol, cm.s.
B.loann.Ios.Bornemisa de Cason, cm.s. Iosif Cozma, cm.s."
Diplomatul acesta l-am întors pe limba noastră din cartea cea cu mîna scrisă de loann Sacadaţi9, carele au fost dintîiu translator la înălţatul crăescul guberniu din Ardeal, apoi oberlaitinânt întru al doilea regiment romînesc din Ardeal, şi în deregătoria aceasta au şi murit în Moravia, în bătaia cu Burguşul, la anul 1779, cînd m-am înturnat eu din Roma la Vienna; dară în originalul, care l-am cetit însumi eu, Oheorghie Şincai, nu se află că armenii ar fi voit se cumpere Gherla. Doară adâogerea aceaia s-au pus în copia carea au mers Ia crăescul guberniu.
înse diplomatul acesta cu totul s-au înfrînt de episcopul loan Bob carele la atîta au păşit, de numele episcopului loann Innochentie Clain de Sad şi al lui Ştefan Şincai de Şinca carele fusese pus deregătoriu ■de cămara crăiască, după cum porunceşte împăratul în numeral 8, încă l-au potopit de la şura de sus sau cea de lîngă viile Blajului, cum şi mai chiar se va arăta la locul său.
1 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 300 seq.2 Idem Engel in Recent. Hist. Vaiachiae, part. II, p. 19.3 Katona in Epit. chron. ad h.a. * Taube, tom. III, p. 78 seqq. s Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 408 seqq. 6 Lalande, t. V, p. 4 seqq.7 Samuel Klain de Szad 382 in Hist. eccl. Valachicae / Trannicae, part. X, § 2. B Codex ms. Szakadathianus, p. 113 seqq. 9 Idem codex, p. 103 seqq.
Anul 1739. Samoil Clain de Sad1, după ce au adus diplomatul cel la anul trecut scris, aşa grăieşte: „Vlădicul Clain, în anul 1739, în 25 de zile ale lunei lui maiu, au adunat săbor de toţi protopopii, în care săbor s-au cetit mai sus pusa donaţie şi deplin s-au încredinţat clerul pentru cele ce în trecutul săbor al anului 1738, din 26 ianuarie, au fost cerut pentru securitatea sa, deci foarte s-au bucurat mulţămind prea milostivului împărat pentru acest mare bine făcut Ia tot neamul românesc. Că adeverat se poate zice şi cu bună samă aşa este, cum că mînăstirea Blajului au adus pe neamul românesc la cunoştinţă, la învăţătură şi la înţelepciune." Aşa grăi călugărul Samoil despre mînăstirea Blajului şi eu încă întăresc zisele lui, pentru că mînăstirea aceaia mult bine au făcut neamului românesc şi mare pagubă este că s-au stricat, dară aceasta încă o mărturisesc ca şi la alte scoale au învăţat mulţi români carii cu mult mai mult au făcut pentru tot neamul, cum se va arăta la locul său.
Iară loann Sacadaţi2 aşa scrie actele mai sus zisului săbor: „înnu-mele Tatălui şi al Fiiului şi al Sfîntului Duh, amin. în anul 1739, maiu 25, Ia porunca prealuminatului şi preacinstitului domnului loann Innochentie, liber-baronului Clain, cu mila lui Dumnezeu şi a Scaunului apostolicesc episcopului Făgăraşului al celor de legea grecească unită din Ardeal 383 şi consiliariului sfintei chesaro-crăeştei maestăţi, / pe zioa mai sus zisă s-au adunat săbor în coşteiul Blajului, adecă în residenţia mai sus titulatului prealuminatului domn, unde după s. liturghie, la zece ceasuri din zi dimineaţa presidăluind mai nainte numitul prealuminatul domnul episcop, de faţă fiind şi mult cinstitul părintele theolog Nicolae Ianoşi şi preacinstiţii domnii vicari ai cinstitului cler şi doisprăzece assessori şi alţi foarte mulţi cinstiţi protopopi, în care săbor acestea s-au făcut:
Şederea I
După ce prealuminatul şi preacinstitul domnul episcop au făcut cu-vînt de mîntuire şi de învăţătură cătră s. săbor şi după ce foarte cu mare
570
371
plecăciune s-au cetit dăruirea cea despre fundaţia Blajului a pre^milos-tivei maestatei împărăteşti şi diplomatul cel dintîiu al celui de fericită pomenire împăratului Leopold I şi decretul prealuminatului împăratului de-acum pentru mult cinstitul părintele theolog, şi după ce prealuminatul şi preacinstitul domnul episcop au făcut cuvîntare pentru banii cei în anul de curînd făgăduiţi, pentru gîndire despre toate acestea, cinstitul cler au poftit se i se dea tîmp. Deci nef iind de faţă prealuminatul domnul episcop şi mult cinstitul p. theolog, cu cea dinpreună a tuturor voinţă s-au făcut punturile cele cu litera A însemnate.
Actele de a doaoa zi Şederea II
Fiind de faţă prealuminatul domnul episcop şi mult cinstitul p. theolog, se dau şi se cetesc punturile cele mai sus zise ale cinstitului cler şi mai întîiu despre theologul cel de-acum şi despre cei ce după el vor fi theologi.
Litera A /
384 Mult cinstite părinte, părinte în Hs. noao foarte cinstite! Am înţeles milostiva chesaro-crăiască resoluţie, cum că pe sînţenia-ta te-au numit şi te-au rînduit noao theolog şi generariu al tuturor cauzelor auditoriu, pentru carea din inimă ne bucurăm şi împreună poftim ca se fie spre folosul şi mîngîierea ticăloşilor noştri preoţi şi a tot foarte ticălosului neamului nostru şi spre uşurarea prealuminatului domnului episcopului său şi al stăpînului nostru. Mai nainte de ce vom grăi despre introducerea sînţeniei-tale, se nu-ţi fie cu greu a auzi cele maigios scrise puneri ale clerului nostru: 1. Fiind că pre unii dintre preoţii noştri carii pentru lipsa mişlocirilor şi a şcoalelor n-au destulă învăţătură, prealuminaţii domnii pamînteşti îi asupresc şi deregătorii cinstitelor comitaturi aorea le fac nevoe şi-i trag la scaunul cel mirănesc, îi batjocoresc şi-i leapădă din parohii şi, ce e mai mult, îi bat, şi nebăgînd samă de prerogativele besericeşti, de multe ori îi şi prind, drept aceaia cînd c.c. protopopii locurilor vor alerga pentru acestea la sînţenia-ta, se cunoşti a sînţeniei-tale deregătorie a fi, facere destul şi lecuire în locurile sale a le dobîndi, fără de respectul feţelor domnilor patrioţi, după cum pofteşte direptatea şi s.s. diplomaturi. Se adaogă şi aceasta 2. Ca dacă pentru unele nevoi
ca acestea, vreun preot va veni Ia sînţenia-ta, în cît va fi cu putinţă, cu cuvinte blînde şi line se-1 priimeşti şi se-i isprăveşti lucrul. 3. Poate să se întâmple şi aceasta, ca unii preoţi, ori pentru neascultarea lor sau pentru altă vină, să se pedepsească de protopopii săi şi pentru aceaia, după obiceiul lor, au pe prealuminatul domnul episcop au pe sînţenia-ta reu se vă înformăluiască; drept aceaia sînţenia-ta mai nainte de ce te vei
385 înformălui de la / protopopul locului, cum este lucrul, se nu te mînii, ba încă ponoslul cel dat în scrisoare la protopopul locului, sau de va fi lucru mare, Ia vicariul, pentru mai multă informaţie şi a lucrului cercare, se-I trimiţi; că almintrelea nu se vor mai sfîrşi năcazurile şi informaţiile cele rele. 4. De vreme ce uzul şi obiceiul cinstitului cler acesta este, ca mai nainte de toate pe persona carea vrea să se introducă în săbor, nu almintrelea se o priimească, fără numai de pune întîiu detor-nicul jurămînt, drept aceaia pentru mai marea securitatea ocîrmuirei, aceasta şi de la sînţenia-ta o doreşte cinstitul cler. 5. Patru punturi, care cuprind s. unire, fără de părăsire le va păzi şi le va ţinea clerul nostru, dară mai la multe, supt vreun pretext, se nu se silească. 6. Legile canoniceşti, care româneşte se chiamă pravilă, afară de cele ce s. uniri s-ar părea împrotivă, se remînă în tăria sa, şi după dînsa să se facă judecăţile. 7. Pe cei ce sînt în slujbă besericească, adecă pe preoţi, pe diaconi, pe dascăli, pe cîntăreţi şi pe toţi ceialalţi slujitori besericeşti, sînţenia-ta se te nevoeşti a-i ţinea în scutinţa besericească, după cum pofteşte diplomatul împăratului Leopold. 8. Detornica cinste şi cătră prealuminatul domnul episcop şi cătră cinstitul cler şi în commun şi deosebi se o păzeşti. 9. Se nu te împrotiveşti, ba încă, cît poate fi, se ajuţi pre cei ce vin Ia hirotonire pentru satele unde este lipsă, de vor fi harnici, ca se nu le caute cu scândălă a trece de la unire la neunire. 10. Se lucri în tot, typul şi cu toată puterea, fără de a căuta Ia domnii ţerei, cei ce se vor împrotivi, ca, precum este la alte neamuri, aşa şi la români, preoţii se aibă sîmbrie pre an sau se le îmbie veniturile patrahirului. 11. Pe feciorii preoţilor celor din iobagi, măcar pînă sînt supt stăpînirea /
386 părinţilor, se-i ţii şi se-i aperi în scutinţa părintească. 12. Mult cinstitul părintele theolog, informaţii prejudiţioase şi întrascuns, care pot se fie spre paguba cinstitului cler, nimănui se trimită, nici correspunderi de acelea care se fie c. cler spre stricare, cu domnii patrioţi se aibă, ci să se înţeleagă cu prealuminatul domnul episcop şi cu c. cler. 13. Fiind că
372
373
împărăteasca sa maestate face pomenire de diplomatul II care milostiveşte s-au dat de la împăratul Leopold cel de fericită pomenire, care diplomat în original, clerul nu-1 are, ba aceaia încă nu o ştie, oare vestitu-s-au, au ba? ar trebui se iase acela în public, împreună cu milostiva poruncă împărătească despre dînsul, ca întru toate punturile şi clâuzulile, de toţi să se ţină, că în diplomatul cel dintîiu, care este în mînile clerului şi vestit şi priimit, pomenire de theolog nu se face. Cuvine-se drept aceaia ca mult cinstitul p. theolog şi pentru întărirea sa în tot typul se îmbie şi să se străduiască pentru diplomatul acest al doilea."
Tu cetitoriuleî aci înseamnă că theologul n-au putut arăta starea şi puterea diplomatului II al împăratului Leopold.I, pentru pricinile ce le-am scris la anul 1701, unde le poţi vedea, măcar că iezuviţii, cum se vede din diplomatul cel la anul mai de curînd trecut 1738, au înşălat pre împăratul Carol VI, de l-au pomenit. Ci eu mă întorc la actele săborului, care aşa merg mai încolo:
Pentru ajutarea mînăstirei Litera B
„Cu foarte mare supunere şi bucurie înţelegînd cinstitul cler din cetirea cea eri în şederea publică făcută, a preamilostiveşte datelor cărţi de fundaţie care, ca cît mai curînd să se statuiască, umilită rugare se face, cum că este preamilostivă şi mai mult decît părintească grija maestatei / chesaro-crăeşti, ca şi episcopia să se întemeiaze şi s. mînăstirea să se zidească, măcar că numitul cler, după stările împregiur cele de-acum, de'toate părţile se împresoară cu mişelătăţi, tătuşi cele în anul trecut făgăduite, cum că le va da, şi acum făgăduieşte supt condiţiile şi punturile atunci puse şi acestea: 1. Ca fundaţia episcopească de 3.000 de florinţi, ce s-au făcut odată preacucerniceşte de maestatea-sa, se remînă întreagă şi pentru cinstea besericei aceştii noao, după cele mai dinnainte resoluţii ale maestatei-sale şt întărirea patriarcească, aşişderea şi alte venituri care le-au avut episcopul din anii cei de demult pîn-acum; că nu ne îndoim cum că cugetul chesaro-crăesc acela au fost, ca episcopia aceasta încă aşa să se intemeieză ca şi alte episcopii. Iară ca subsistenţia mult cinstitului părintelui theolog, celui prin maestatea sa resolvăluit, de va vrea aceaiaşi maestate ca el şi mai îndelung se remînă lîngă prealuminatul domnul episcop, de-airilea să se facă ca se nu se dea prilej de svadă şi
de gîlceavă prealuminatului domnului episcop şi mult cinstitului p. theolog între sine, amîndoi se lucre acolo unde se va cuvini. 2. Fiind căprea-nnălţatul împărat s-ar vedea că în cărţile sale cele mai sus zise şi diplomatul II leopoldin îl întăreşte, ca acest diplomat să se pună în execuţie şi după cererile noastre care le-am dat pîn-acum şi la prealuminatul d. episcop şi Ia prea-nnălţata curte, să se tîlcuiască, aşişderea Vor fi detori şi prealuminatul d. episcop şi mult cinstitul p. theolog a lucra în locurile sale. 3. Cu umilinţă se roagă c. cler de prealuminatul d. episcop, ca cu de-adinsul se lucre ca mult cinstitul p. theolog se priimească condicile cinstitului cler, care i s-au pus înainte, supt litera A, almintrelea clerul lui nu se poate încredinţa. 4. Puternicirile mirenilor asupra preo-388 ţilor cele însemnate supt litera J5, să se îndrepteze, să se oprească / şi să se contenească şi celor păgubiţi toată paguba se li se întoarcă şi summa aceaia pe sama mînăstirei să se dea. 5. Să se afle mişlocire ca prin domnii pă mint eşti sau prin alţii, darea cea de ajutorinţă pentru mînăstire, se nu se oprească sau ori cum să se împedece.
(1. p.) Nicolae Pap de la Beia, al cinstitei legei greceşti generariu-vicariu şi protonotariul apostolicesc.
(l.p.) loann Pap de la Beia, al c. consistoriu assessor. (l.p.) Avram Pap, protopopul de la Dăia. (l.p.) loann Pap, protopopul de la Ballomir. (l.p.) Vasilie Barâni, protopopul din Făgăraş, (l.p.) Popa Mani, protopopul din Tiuriu,
(l.p.) Ladislav Coluni, protopopul Bîrdeşului cu mai mulţi alţii, carii s-au iscălit şi ş-au pus peceţile."
Sacadaţi carele au scris acestea din original, reu au lucrat că n-au însemnat numele tuturor protopopilor carii s-au iscălit la săborul acesta, pentru că elău putut face aceasta. Iară de mine, duşmanii neamului nostru carii numai pentru aceaia au vrut se ne stăpînească, ca se-şi... au ascuns toate, din care puteam scrie pentru folosul neamului, şi eu din mîni streine am căpătat şi acelea, din care am scris pîn-aci şi voiu scrie şi mai nainte despre episcopia Făgăraşului şi mitropolia Bălgradului.
Acum mă întorc Ia războiul cu turcii, despre care aşa scrie Ghebhardi8: „în vara din anul 1739 lotharingul n-au putut merge la bătae pentru că au trebuit se meargă în Italia, se între în oblăduirea marelui ducatului
374
375
Toscanei sau Hetruriei. După multe vorbe s-au făcut tocmeală ca 30.000 de ruşi să se împreune cu 80.000 de nemţi. Polonii nu lăsa pe ruşi se treacă prin ţinutul lor; ci oastea rusească carea era cu feldmareşalul comitul Minnih, învingea pretutindenea şi o parte dintr-însa mai pre urmă au şi
389 tunat în Moldova / ca să se apropie de oastea chesaro-crăiască ce era supt generării Vallis şi Nâiperg. Sultanul au trimis asupra ruşilor 300.000 de ostaşi şi asupra nemţilor 200.000 cu viziriul Aivas-Mâhmet carele numai pentruaceaiaau remas asupra nemţilor, ca dîndu-i-se prilej doară ar putea face pace deosebi cu împăratul Carol VI. Oastea nemţească avea slăbiciune dinlăuntru pentru că aceşti doi generări nu se narăvea între sine şi în lucrurile care le începea încă nu era norocoşi. Viziriul se tăbă-rise la rîul Morava, dară de-acolo s-au înturnat şi au poruncit să se întărească cetatea Croţca. Aceasta comitul Vallis au vrut se o împedece; drept aceaia mai nainte de a sosi la dînsul Naiperg cu armada sa, s-au grăbit la locul acela. Mersul lui cu aşa de puţină luare de samă au fost, cît mergătorii înainte s-au băgat într-o vale unde îndată s-au închis de armada turcească şi de viziriul şi au început a se bate. Armada chesaro-crăească vro cîteva ceasuri era îndărăpt şi aripa cea dreaptă ar fi căzut în mînile turcilor, de s-ar fi folosit acestea cu prilejul.
Mai pre-urmă pe mergătorii înainte i-au agiuns toată tabăra şi aşezîn-du-se pre un munte, de-unde multă stricare făcea turcilor; ci după ce s-au spart şi au început a fugi regimentul cel ce apăra tabăra, toată bătaia s-au perdut şi nemţii au perdut 10.000 de oameni. Duxul din Saxenhildburghâusen au ţinut bătaia cu aripa cea de-a dreapta împrotiva turcilor pînă seara tîrziu, şi cu aceaia au făcut de nemţii s-au putut trage îndărăpt. Tătuşi comitul Vallis ş-au perdut inima şi dintîiu s-au tras în şanţurile de lîngă Petervaradin, iară curînd dup-aceaia au trecut Dunărea şi s-au băgat în nişte mlaştini unde i s-au bolnăvit oastea, şi doară mai mulţi au perit de boală decît de sabia turcilor. Turcii gîndea că doară el vrea se apere cetatea cea tare a Bălgradului, ci nu numai n-au
390 vrut se facă aceaia, ci arzînd / toate luntrile, podurile şi lemnele, au făcut de şi oastea sa şi cea din Bălgrad s-au spăriat şi au desnădejduit* Viziriul numai pentru aceaia îl urma pre el, ca se-1 poată aduce la oarece pace de folos şi nu bucuros au vezut că nişte ianiciari se şănţuise dinnain-tea Bălgradului; dară, după ce au vezut că oastea chesaro-crăiască au fugit preste Dunăre, însuş el au început în 26 iulie din anul acesta 1739,
391
a bate Bălgradul şi au trimis 30.000 de turci se jăfuiască Banatul, pe carii i-au bătut comitul Vallis la Panciova, dară nu i-au gonit. Comitului Vallis îi încredinţease împăratul lucrul, ca, de va pune viziriul bune condiţii de pace, se le priimească, iară oarecare ministru carele nu avea nădejde de îndelungă viaţa împăratului, i-au şi poruncit ca cît mai curînd se facă pace. Drept aceaia el au şi trimis pre un coloneii în tabăra viziriului şi au făgăduit că pentru pace îi va da Bălgradul. Curtea încă era înştiinţată că zidurile Bălgradului s-au tare bătut şi cetatea nu î ndelung se va putea apăra. Drept aceaia împăratul s-au plecat se facă pace şi fără de ştirea ruşilor celor şie confederaţi; şi fiind că la aceaia pe generariul Naiperg mai harnic îl ţinea de cît pe comitul Vallis, lui i-au încredinţat se facă pace cu turcii; tătuşi au trimis pe generariul Şm&tau la tabără se apere Bălgradul cît va fi cu putinţă şi se îndrepte cele greşite. Generariul Naiperg în 18 avgust numai pe cuvîntul viziriului, au mers în tabăra turcească ne-nţelegîndu-se mai nainte cu oastea sa şi cu curtea. Comitul Şmettau şi commendantul din Bălgrad au înştiinţat pre împăratul că zidurile Bălgradului sînt întregi şi nu e vreo primeşdie de a-1 perde.
Drept aceaia împăratul au poruncit tui Naiperg ca se nu dea Bălgradul turcilor, ci porunca aceasta s-au ascuns prin comitul Vallis. Iară viziriul se lăuda cu moarte lui Naiperg şi / acesta din sfatul solului frănţozesc, au şi făgăduit după şepte zile Bălgradul turcilor, stricîndu-i mai întîiu toate tărimiie şi nenştiinţînd mai nainte pre împăratul. Pacea deplin încă s-au făcut rapede dup-aceaia şi împăratul o au priimit (în 18 septemvrie din anul 1739), măcar că Ţeara Ungurească prin aceaia au perdut Bălgradul cu toate tunurile dintr-însul, Ruşava, Sabaciul, toată Serbia, Valahia pînă în Olt şi Severinul, remînînd pentru otar apa Dunărei şi a Savului. Bălgradul s-au dat cu totul la turci în 6 dechemvrie
din anul 1739.....împăratul Carol VI aşa s-au năcăjit pentru pacea aceasta,
de pe generării Vallis şi Naiperg i-au pus în închisoare, dară nu i-au putut pedepsi după nevrednicia lor că aU murit mai nainte de a se cerca lucrurile şi a le eşi judecata. Iară Măria Theresia, fata şi următoarea lui, almintrelea au gîndit despre generării acestea şi i-au slobozit, şi lui Naiperg i-au încredinţat armada sa."
Aşişderea scrie Catona *, La Lande 5, Vindiş6 şi Biuşing7.
376
377
Despre Valahia scrie preavestitul Enghel6 precum urmează: „în pacea cea groaznică de Ia Bălgradul din Serbia, ce s-au făcut în 18 septemvrie din anul 1739, curtea chesaro-crăiasca au dat banatul Craiovei îndărăpt turcilor şi cu dînsul cetăţile Pericean şi amîndoao Ruşâ-vele. După pacea aceasta banatul Craiovei iarăş s-au împreunat cu Valahia, dară pentru aceaia au trebuit Constantin Maurocordat se plătească şi să îmărească haraciul cu 200 de pungi de bani. El au dobîndit graţie de la Poartă şi boierilor carii pe vremea războiului fugise în Ardeal."
Iară Anonymul românesc9 zice: „întru această vreme au luat şi Craiova turcii de la nemţi; iară boierii cei mai mulţi era în Braşău şi împăcîndu-i Constantin Vodă cu turcii, ş-au luat voe de Ia prinţul L6b-392 covici şi au eşit din ţeară. Iară Constantin Vodă / cu dare de bani luînd Craiova de Ia turci iarăş supt stăpînirea ţerei, au făcut ban Craiovei pe Matheu Cantacuzenul. După aceasta făcîndu-se pace au făcut reformă, adecă schimbare, la toată oblăduirea, şi mînăstirilor şi boierilor, obi-ceaiuri noao; au rădicat toate birurile şi dăjdiile ce era pe ţeară şi au făcut patru sferturi, ca se dea fieştecarele om într-un an taleri 10. Iară birurile ţerei le-au mai înălţat, adecă oeritul şi văcăritul, ci dişmăritul l-au lăsat după obiceiul vechiu şi vămile, după orînduiala de la Grigorie Vodă; au stricat şi veniturile boierilor ce lua de pre afară şi le-au făcut lefe din vistierie; le-au dat robi la sferturi şi le-au făcut scutelnici, au deschis scoale, au făcut orinduieli bune de judeţe. Ţeara se întemeiase şi mergea spre îndestulare, cînd domnii cei mazili au şi mai înălţat darea la Poartă şi nevrînd el se dea acea summă, l-au măzălit." Adecă în anul 1741. Vezi şi pe generariul Bauer10, de vrei a şti mai multe despre reforma aceasta.
Despre Moldova iarăş Enghel11 scrie aşa: „Minnih, feldmarşalul cel rusesc, în 28 avgust din anul 1739, foarte mare biruinţă au făcut asupra turcilor la Stavuceân (în raia Hotinului). în 31 avgust Hotinul încă i-au deschis porţile. în 12 septemvrie Cantemir au mers la Iaşi, iară Ghica Vodă, în 10 septemvrie fugise spre Dunără. în 16 septemvrie boierii şi episcopii cei de faţa în Iaşi, au jurat credincioşire împărătesei ruseşti şi au făgăduit că vor avea grijă de ernat şi de zăhărea pentru 20.000 de ostaşi. Fuga lui Ghica Vodă aşa de-n pripă s-au întîmplat, de au lăsat 3 tunuri, multe steaguri, multă muniţie şi multă zăhărea. Dâdih zice că Cantemir cît au întrat în Moldova, ţeara o au socotit ca
a sa şi cu amare cuvinte au scris boierilor ca să se scoale se prindă pe Ghica Vodă şi se-1 dea muscanilor; ci boierii temîndu-se de pacea de la Prut de carea încă nu-şi uitase, i-au respuns că ei încă nu pot face aceasta. Drept aceaia mîniindu-se Minnih, că ar fi dat poruncă să se prădeze
393 Moldova. Iară după zisa altora, Minnih / însuş nădejduia că împărăteasa îi va da lui Moldova. El era să se apuce se bată şi Benderul, cînd pacea cea de năpaste de la Bălgrad şi pre împărăteasa ruşilor o au adus se facă pace cu Poarta şi se-i întoarcă înapoi Moldova dinpreună cu Hotinul. Ghica Vodă după aceaia n-au domnit atîta în Moldova, cît se poată vindeca ranele ţerei din războiul acesta venite, pentru că s-au măzălit în anul 1741 a doaoa oară. După cum scrie Râiţevici, în anul 1740 Poarta au poruncit de au tăiat capul dragomanului Constantin Ghica, fratelui lui Grigorie Ghica Vodă."
Ci într-unele mai chiar scrie Andreiu Volf1 despre lucrurile acestea zicînd: „Generariul comitul Minnih în 3 iunie din anul 1739 au pornit cu 75.000 de ostaşi ruseşti de la Chiovia şi venind la marginea Poloniei, au trecut preste Nistru în Moldova; acolo în raia Hotinului, la satul Stivucean au făcut mare biruinţă asupra turcilor după carea, în 27 avgust, Câlciac-başa i-au dat Hotinul. Un fecior al lui Dimitrie Cantemir Vodă încă au fost de faţă la luarea Hotinului ca brigadir-generariu. Ruşii în stat ca acela au aflat atunci Hotinul, cît mult au dobîndit dintr-însul, şi între altele au aflat într-însul 150 de tunuri de cioae. Fost-au de faţă la bătaia aceasta întru ajutoriu turcilor şi Grigorie Ghica cu 5.000 de moldoveni dintre carii numai 800 au remas cu dînsul, ceialalţi au trecut la ruşi şi el au trebuit se lase Iaşii, scaunul său. Comitul Minnih după fericita învingere, în 11 septemvrie au mers la Iaşi şi moldovenii s-au închinat împărătesei ruseşti. Ci curînd dup-aceaia au urmat pacea, în - noemvrie, şi căpătînd turcii toate înapoi, Minnih cu oastea sa au lăsat Moldova şi au dus cu sine mulţime de greci şi de moldoveni carii se împreunase cu dînsul la intrarea lui în Moldova şi, necuprinzîndu-se ei în pacea făcută, nu putea aştepta vreo graţie de la turci. Se zice că Minnih
394 în tot războiul acesta au luat de la turci 800 de tunuri şi că / au dus cu sine pradă, carea plătea 700.000 de pfund şterlingi (socotind tot şter-lingul în doi galbini sau ducaţi). Grigorie Ghica Vodă într-aceaia zăbăvea
la Dunăre şi cît au eşit muscanii din Moldova, îndată s-au înturnat la Iaşi şi au domnit pînă în luna lui maiu din anul 1741, adecă 5 ani şi 9 luni, cînd s-au măzălit şi în locul lui iarăş s-au pus Constantin Maurocordat cu a doaoa domnie."
1 Samuel Klain de Szâd in Ms. Valachico, loco ad superiorem annum notato.2 Ioannes Szakadati in Ms. Latino, p. 117—127.3 Gebhardi in Hist. Hung., part. 3, p. 410 seqq. 4 Katona in Epitome chron. ad h.a.5 La Lande, tom. V, p. 136.8 Windisch, S. 474.7 Bii-sching, Magazin, III Th. S. 490. 8 Engel in Recent. Hist. Val., part. II, p. 20.9 Anonymus Valachicus in Ms., cap. 44.10 Generalis Bauer in Memoires.11 Engel in Recent. Hist. Moldaviae, p. 301.12 Andreas Wolf in Historia Mold., tom. II, 177 seq.