Collecţiune de Poezii scrisse în esiliu de Grigorie Serrurie Bucureşti 1858 Imprimeria Nifon Mitropolitul Prefaţă Dar pentru ca la o prefaţă îmi trebuie multă băttaie de cap şi de inimă şi pentru că mie îmi vine mai bine cu ceea ce este neted şi fără plecăciune rog pe cititori a priimi cartea mea fără nici o prefaţă Şi în fine cu această ocaziune încunoştiinţez Domnilor abonaţi la această carte că cinci din duoăzeci de bucăţi ce-le-am promiss prin lista de subscriere nu s-a putut tipări şi că spre despăgubire de aceste cinci bucăţi îi rog să priimească o altă cărticică numită La Noroc ce li se dă pe lîngă această carte Autorul Amor nenorocit Iubit-am cum iubeşte o mumă virtuoasă În tinerele-i zille pe primul prunc al său Iubit-am-eu un înger o floare radioasă O bellă filomillă din tot suflletul meu Iubit-am o fetiţă din celle mai prudente Ce-mi prezicea-ea totul ca un divin profet Ce înfocă în mine frumoase simtimente Şi mă făcu c-o vorbă din militar poet Trei veri şi duoă erne în astă-a lumei valle Iubit-am c-un foc sacru şi ast-fell fui iubit Gustat-am eu Sublimul fericei ideale Amorul ce conţine Frumosul în zenit Dar vai cruda-mi ressoarte ce din a mea pruncie Necontenit îmi dete tot cinuri drept plăceri Acest amor ferice şi dulcea-mi bucurie Mi le scimbă d-odată ăn veşnice dureri Cum cade-n oraţiu foia de roză timpurie Căzu în pat malată d-odată bella mea Căzu pe pat-n care sublima ei junie Menită fu să piară ca stînca dulce stea Zăcea în agonie pe patul morţii salle Şi eu în neştiinţă şi depărtat de ea Ca militar şi june tot fericiri reale Visam şi eram vesel căci dînsa mă iubea În negrul moment însă cînd vecnic ş-în dorire Amar ea-ncisse ocii rostind numele meu În mine-o foarte vie sinistră presimţire Isbi detunătoare ca trăsnetul cell greu Dim inima-mi străpunsă eşi terribil ţipet Şi ammorţii d-odată în mii de dureri vii Cînd revenii în sine-mi profund îmi frapa-n sufflet O voce plîngătoare Eu mor şi tu nu ştii Plecaii prin neagra besnă a unei nopţi ploioase Din Februar cu totul uimit şi fără glas Sburau cu mine caii ca păsări fabuloase Şi tot îmi părea mie c-abia mişcau în pass Voeam-eu lîngă dînsa s-ajung ca electrismul Căci scăpăra în mine ca fulgerul prin nuori Un foc ascuns vulcanic şi crunt ca despotismul Ce-şi împietrea tot corpu cu mortiferi fiori Ca animalul care cumplit isbit în frunte Ş-îngenuchiat greu muge ş-aşteaptă-a fi ‚njunghiat Aşa aşteptam sigur voinţa soartei crunte Şi mie ‚n pept cuţitul să facă-a-mi fi-mplîntat pătruns de cinuri grelle şi fizici şi morale Cu suffletul în buze în Bucureşti întrai Dar vai nenorocitul în giurul casei salle Văzui semne de moarte ş-amarnic îngeţai Oh bella mea era înmormîntată De patru ore numai atunci cînd sossi-eu Şi în mormînt cu dînsa appusse de odată Şi pacea vieţei melle o Dumnezeul meu Streini ş-inamici-mi au plîns-o ş-au privit-o Pînă-n momentul care etrn a dispărut Iar eu ce-o iubii dulce cum nimeni n-a iubit-o Nici graţia-asta neagra s-o am nu s-a putut Ce mai urmă cu mine nu ştiu nimic a spune Ştiu numai că-noptasse atunci cînd vis-a-vi De casa-i pustiită şi neagră ca tăciune De moarte într-o birjă durerea mă strivi Că după miezul nopţii p-atunci cînd doarme dusă Ciar iasma blestemată eu singur m-am aflat În cimitiriu unde ea vecnic fu depusă Căzut peste mormîntu-i ş-în lacrămi înnecat Că ardicîndu-mi ocii spre cer ş-în desperare Scoţînd cu hotărîre pistolu-ucigător Văzui pe străluce d-admirare În aer serioază că-mi zisse-mputător Te jur fii brav amice căci eu nu-ţi permit ţie Să-ţi sacrifici-tu viaţa atît de în zadar Trăeşte pentru bella şi trista Romanie Că vocea ei de înger pătrunse-nvingătoare Atît de viu în mine în cît m-am resimţit Printr-o misterioasă putere-ntăritoare Scăpat din desperare şi reînsuffleţit Şi că cu ocii ţintă la umbra ei divină Îngenuciată allături cu negrul ei mormînt Cu mîinile-mi îmfipte în recea grea ţărrînă Sub care ea se stinse jurai şi jurai sfînt Trăi-voi dar trăivoi o umbră adorată Şi jur p-ata ţărînă şi pe a tată-meu Că inima mea-ntreagă va fi predominată De vocea Romaniei ori-cît voi trăi-eu În Vidin 1849 Filomilla în faptul dillei Încins de un dor sacru pe dealuri văi şi cîmpuri Umblassem toată zioa rupînd mirosind flori Sossi în fine noaptea şi obosit de gînduri A addormi-ncercassem de mii de mii de ori Doream să-mi vie somnul spre-a mea astîmpărare Să nu am doruri trude să fiu nesimţitor Căci numai somnul singur adduce uşurare La rellele diverse ce-nnec pe muritor Dar nu se putu somnul pe mine a mă prinde Nici cell puţin o clipă şi foarte predomnit D-acea misterioasă sfiire ce surprinde Pe om în miez de noapte affar-am reeşit Trecuse miezul nopţii dormea ori-ce-n Natură Pe bolta înstellată sublim luna-appunea Se reivea-aurora cu manta-i de purpură Şi limpede eterul încîntător sclipea Nu s-auzea atuncea de cît în depărtare Prin arburi văi şi lacuri un cînt de brotăcei A undei dunărene fieră murmurare Ş-o dulce addiere de zefiri uşurei Şădeam pe o grămadă de lemne-n băttătură Uitîndu-mă pe ceruri profund cugetător La trista Romanie la om şi la Natură Cînd tressării d-un dulce preludiu viu sonor Plăcuta filomilă ori că din somn sculată Sau că vegind ca mine în liliac cînta Melodios patetic şi inima-mi frapată Zicea pe cînd vibrînd la cîntu-i asculta Iubită filomilă micuţă păssărică De sufferi şi tu-n lume în vre-o durere grea Nu ştiu dar simţ terribil că cîntu-ţi îmi despică Ca cu cuţitul magic ori-ce virtute-a mea Ce dor acum te-addusse aicia lîngă mine Cînd aurora rîde cînd tot e vesel lin Cînd eu palpit în cinuri ce nu pot fi în tine Cînd eu nu ştiu cum ţie durerea să-ţi allin De vii şi cînţi aicia plîngînd că nu ai pace Privată de fericea-ţi ce tu vei fi perdut Compătimesc cu tine dar nu poci eu a-ţi face Remediu căci Natura ca să ţi-ll fac n-a vrut A ta melodioasă cîntare mie-mi place Cu tot all ei viu farmec plăcut cît şi fatal Acum din toate însă preffer ca să am pace căci dureros eu suffer şi fizic şi moral Tu eşti o păssărică menită de Natură Să sbori ori-cum îţi place ş-ori unde tu voeşti Ce cauţi dar în astă a sillei băttătură În care-n loc de pace poţi lanţul să-ţi găseşti Allină-ţi dar dorul ş-ata melancolie Şi sboară d-aici iute spre a te mîngîiea Şi cînd vei trece dragă prin scumpa ţarra mea Te rog să cînţi tu peste mormîntul bellei melle Ş-ata rivală-odată la cîntul îngeresc Spuindu-i plîngătoare prin cînturile telle Că eu şi după moarte-i pe dînsa o iubesc În Ruşciuc 1849 Pătruns de raza lunei Străluce bellă lună destinde-ţi diva-ţi rază Sfăramă-obscuritatea acestei triste nopţi Pătrunde-n vallea lumei deşteapt-o să te vază Aţiţă suvenirea re-nvie-o cît poţi Străbate dictatoare sever în conştiinţa Despotului ce crede că-nveci all va domni Pe rob priveşte-ll blîndă ş-allină-i sufferinţa Luceşte lină-n ocii ce-n lacrămi tristi vor fi Revoltă remuşcarea în iasma viclenie În neagra opulenţă în cugetul barbar Mîngîie muncitorul ce-assudă în cîmpie Şi noaptea ca şi zioa strivit de sillă-amar Pe toţi traficatorii de sufflete umane Pătrunde-i viu ş-îi arde cu focul tău ceresc Detruge-ntunecimea din ori-ce sutterane În care innocenţii amar te jinduesc Apprinde ori-ce inimi să-ţi simţă-adînc puterea Ce-ţi dete Creatorul în cursu-ţi planetar Să afle că ca geniu ce ia şi dă durerea Tu ai o facultate de dulce şi amar O faclă a Naturei electrica-ţi lumină Attrage megnatiză pe bietul muritor Şi mai alless p-acella ce-şi simte-inima plină De mii diverse cinuri şi geme doritor Ea crudă îll încîntă ca rău cugetătorul Căci dulce îi receamă trecutul lui frumos Şi fără a-ll conduce să-mi afle viitorul Îi face-a fi prezentu-i cu mult mai dureros aşa o adorată miraculoasă faptă A te privi îmi place dar oci-ţi de rubin Profund pătrund în mine şi viu îmi redăşteaptă Un dor ce-mi re-nnoeşte un mortifer suspin Căci tu frumoasă lună ştii tocmai ca şi mine Că eu odinioară iubii şi mă iubi O bellă muritoare amabilă ca tine Sublimă ca virtutea şi care vai peri Căci tu acea întîea şi singură-mi ferice Făcuşi a-mi fi mai dulce decît şi cea din rai Şi raza-ţi licurindă fecondă e delice P-acei brillianţi oci negrii adessea-o sărutai Şi căci aceeaşi rază-ţi ce mă văzu ferice Ş-în ocii bellei melle sublim ea licurea Acum peste mormîntu-i lucind şi mai străluce Isbeşte crud răsfrînsă profund inima mea Înfine bellă lună tu azi mi-eşti strivitoare Eu încîntat şi liber nu poci a mai privi În faţa ta d-a dreptul făr-a zări-n terroare Misterul ce mă face îndată-a ammorţi Fii dar îndurătoare lumină admirată De poţi fă să pătrunză cu dulcea-mi rază-a ta Suspinul meu în sînul ce-ll încîntai odată De va mai fi ell încă în ast glob unde-va Sau daca eşti fiinţă d-o soarte ca şi mine Tu mie-aşa de bellă nu te mai arăta Ca dorul ce mă-ngiaţă să mi se mai alline Căci alt-fell eu voi arde pătruns de raza ta În Varna 1849 Lamentaţiune Tu undă neagră mară cu valuri monstruoase de cînd esisti cîţi popoli nu vei fi îngiţit În cîte mii diverse resbelle sîngeroase N-ai fost-tu cîmpul luptei şi nu vei fi roşit Cîţi oameni nu-şi aflară tot binele prin tine Şi cîţi nu te trecură aşa de trişti ca mine Dac-n noapte ar fi soare Daca spinul ar fi floare Şi virtutea o ruşine Fără tine Poate eu m-aş împăca Dar obscurul nu străluce Nici veninul nu e dulce Cum nici cinul zille line Ş-după tine Nă-mpăcat voi suspina Dac-n moarte ar fi o viaţă Daca focul ar fi giaţă Şi urătul sublim bine eu latine Poate n-aş mai cugeta Dar mormîntu-ţi nu-mi e pace Nici durerea-mi trai ce place Cum nici durerea-mi trai ce place Cum nici doru-ţi dulci suspine Ş-eu pe tine Nu poci vai a te uita Pe Marea-Neagră 1849 Di de suvenire Frumoasă zi de toamnă cu cîtă vai durere Ci cîtă întristare eu azi te resalut În cîtă sufferinţă în ce nemîngîere Tu estimp mă reafli p-acest tărrîm tăcut Acum un an ploioasă d-o ceaţă groassă plină Tu mie mult mai bellă streluce mi-ai părut De cît acum aciea atît de mult senină Căci tu în Ţarra-mi dulce atunci mi-ai repărut Căci estimp aici oci-mi în triste lăcrămioare P-ori-ce şi-aţint privirea ei suffer se mîhnesc Căci munţi cîmpii şi arburi şi plante ş-ori-ce floare Sunt mute obiecte ce nu mă mulţumesc Căci eu veget aicea cu inime pitice Căci ş-undele-mi murmură c-aici eu sunt strein Căci un barbar ressunet în văi aici îmi zice Că sunt o creatură nutrită cu suspin Căci vai de Romania eu trist suffer departe De Mumă Fraţi şi Rude d-amici şi toţi ai mei Căci inima-mi suspină amar că n-are parte Să-mi poată-allina dorul ce-o arde pentru ei Căci tristă cugetarea-mi şi limba mi-este trecută Îmi face-acum prezentul ca fierea de amar Şi vai acum văzu frunza picînd ofilită Ca omul cînd devine în ultimul minut Şi planta la tulpina-i plecată vestejită Şi par-că-mi zice fi-vei ca mine dispărut Văzu varza rondurica că liber să prepară Cum şi mica insectă să-mi afle-all lor azil Ciar şearpele vipera văzu cuibul că-şi repară Iar eu ca om aicea rămîi tot în ecsil Dar soarele appune şi tu mă laşi îndată Te-ntorci tu surrîzînd din sfera ce sunt eu Te duci a da rapportu-ţi la vecnicul tău Tată De tot ce-n vallea lumei văzuşi în cursul tău Te du o zi frumoasă te du într-aripată Curînd l-all tău părinte şi spunei nu uita Că lumea ce-ll adoară cu inima curată Te duci tu zi senină mă laşi aci pe stîncă Privind în sufferinţă all tău repede sbor O zi de suvvenire Priveşte-odată încă La lacrimile melle şi du-te cu-all meu dor Ce dulce este viaţa în ţarra ta natală Ş-amară-e esistenţa de timpuriu fatală Cît e de-mpăcat omul cînd pură e-a lui frunte Şi dulce-e sufferinţa cînd omul e pentru virtute În Brussa 1849 Adio la un stejar de pe muntele olimpul Bitinianu O arbore bătrîne Tu stai ca veteranul Aflat în crunte lupte ş-întors concediat La vatra-i paciferă ce cugetă sirmanul Cu fruntea-i din campanii ş-amar suspinînd zice La cîte cruzimi Doamne silit n-am fost complice Tu stai ca orfelinul ce fără mumă tată Săracu şi fără sprijin strein în univers Res-pins d-omul atroce în viaţa isolată Retrass d-all lumei sgomot ambiţii şi eres Respiră acell aer ce-e dulce nutritor Avînd ajjutor numai pe bunul Creator Tu stai cum stă bătrînul pleşuv de sudori grelle Cu părul alb şi palid ce-n multe zeci de ani În vallea-acestei lume de bunuri şi de relle Ell omul studiindu-ll în popoli ş-în tirani Ş-în spaimă d-alle lumei cruzimi şi sufferinţe Suspină prin pustiiuri în triste-esperiinţe Pe coasta-acestui munte compus mai mult de piatră Pe care-ll străbătură în secoli mii trecuţi Diverse populaţii-şi cîţi pe dînsul vatră Affecţii dulci n-avură ş-etern fură perduţi P-acest colossal munte ce tace espressiv Plantat eşti de Natură să fii tu attractiv Vegeţi aci tu-n pace Natura-ţi înlesneşte Făr-a-ţi pretinde plată ce vrei spre a trăi Tu liber cemi la umbra-ţi pe bun şi rău frăţeşte Tu nu te temi de nimeni s-alerge-a te goni Ori-cînd tiranul robul despotul şi vassal Avuţii şi săracii îţi sunt oaspeţi egal Tu-ai patrie-n tot locul căci una e Natura Ambiţia de glorii concuiste titluri mari Renumele opulenţa puterea cultul urra Nu-ţi tulbură a ta viaţă Tu-n spasmuri nu tressari Tu ţii Legea Naturei ş-esprimi pe Creator Tu faci pe cell ce simte profund cugetător Dar ce este ast doliu în care te reaflu De ce frunzele talle din verzi au gălbinit Ş-în giuru-ţi vestejite picate le contîmplu Şi ramurile-ţi goale de ce s-au înnegrit Barbarul vînt de earnă în tine străbătut Ş-un trunci sceletral numai sirmane te făcu Eu şasse luni d-a rîndul fussei aici sub tine Privind sublimitatea Naturei din ast loc O cîte lamentaţii şi cîte-amare suspine Din inima-mi gemîndă eşiră-aci cu foc Şi cîte dulci iluzii impresii şi proecte Avut-am la vederea acestor belle-aspecte Sub tine toata vara la umbra ta cea mată Venit-am cu nesaţ ca la un bun amic Fugii şi fug de oameni de secta depravată Venii de-ţi spussei ţie ca tristul veridic Tot dorul ce turmentă amar suffletul meu Departe d-a mea ţarră Cînd eu culcai p-aceste d-ecsilu-mi triste locuri Tu arbore bătrîne atunci re-ntinereai Tu-ntreg erai o floare ca copilaşi-n somnuri Apoi urmă stufos matur ca un bărbat prudent Ş-acum eşti gol sirmane ca stînca în torent Mister e Natura tu-mi pari acuma mie Mai ca şi omul care din trai încîntător În culmea triumfării ajuns în sărăcie Zăcînd p-un pat de paie espiră gemător Şi drept magnificenţa ce-i da nume celebru Ell are o figură d-un ce fioros negru Tu arbure ca plantă trepassi pe an odată Curînd re-nviezi însă căci soartea-ţi este-aşa Şi cîte erni n-albiră fiera-ţi creastă lată Iar soartea ce-are omul vai nu e ca a ta Ell este domn pe toate şi mare şi puternic De moare-odată însă e stins perdut vecnic Nici ploaiea nici căldura nic cerul nici ciar vîntul Nu-ţi sunt vătămătoare ca bunul nutriment Propice-ţi sunt la traiu-ţi Iar omului avvîntul Îi să spre-a sa topire ori-care element Natura ţie-îţi face în sînul erni-azil Eu însă trist vai suffer rămass tot în eczil Acum te mai văzu poate în cea din urmă oară Căci ştie unde şi cum va deveni Ţărîna ce mă formă pînă la primă-vară Te lass La revedere şi greu voi sufferi Adio bătrîn arbur Mă duc all meu amic Să mă suppui dar soartei căci omul e nimic În Brussa 1849 Revederea arburului Antic arbure amice Salutare-n primă-vară Viu acum a-ţi da setos Te revăz că tu ferice Reîncepi ca astă-vară Să fii vesel maiestuos Astă-toamnă-n agonie Erai trist despuiat negru Iar acum de rău scăpat Tu Naturei ce re-nvie Surrîzîndu-i dulce-alegru Te prepari să fii amat Rămurellele-ţi au mugur Şi re-ncepi traiul juneţei Iar eu trist încă-esistînd Nu poci vai ca să mă bucur Căci frumoasa vîrstă-a vieţei Prin amar mi-o văz fugind Căci ca earna cea trecută înc-o dungă de durere P-a mea frunte se ivi Tinereţea-mi e scăzută Nu mai am acum plăcere Decît mut a mă gîndi Tu ţi-ai stins acea-ntristare Ce-o aveai mult astă-toamnă Şi te bucuri renăscut Fără nici o-mpiedicare Acum totul te îndeamnă La trai liber şi plăcut Iar eu vai în ecsil încă Eu veget nu vieţuiesc Căci trăesc ca acea stîncă Ce espusă-n sînul mării Ori-ce valuri o isbesc Duoă-zeci de luni trecură Ca de secoli tristi o mie De cînd eu amar suspin De materna-mi băttătură De frumoasa Romanie Ş-încă nu ştiu-all meu destin Singur ştiu şi Creatorul Căte-am strîns amice bune Eu în astă earnă grea Ce greu rabdă doritorul Şi ce multe am a-ţi spune Despre astă lume rea Aşa ţie îţi voi spune Tot ce inima mea simte Căci tu poţi amic a-mi fi Tu n-ai nici o passiune Nu combaţi cu vagi cuvinte Nu mă-mpiedici d-a-ţi vorbi Nu pretinzi supremaţie Tu asculţi egal p-ori cine Consecent nu egoist Şi Natura-ţi dete ţie S-o esprimi şi mult mai bine Decît omul cell sofist Tu-mi declari omul cell sofist Tu-mi declari curat şi bine Adevărul vrea vizibil Mă convingi făr-a-ncella Şi îll pipăciu ciar în tine căci îll vede prea possibil Cell dispus de a-ll afla Iar umana iscusinţă Inventă cu reuşire Maciavelicul accent Sau limbagiu de rea credinţă Ce-ll transformă prin momire Ori l-arată-inevident Ş-addevărul ce se vede Justemente În Natură Ca un glob strălucitor Între oameni ell se perde Sau devine o murmură De un ce spăimîntător Am să-ţi spui amice multe Dar un ce-văz că mă-nneacă Îmi aţiţă un dor greu Ce voi inima-mi să-ll uite La lass toate-n vînt se treacă Ş-îţi spui numai ce simţ eu Astă bellă creatură Între toate eminentă Suverană pe pămînt Admirabilă-n Natură Progressiv intelligentă Cu virtute şii cuvînt Omul zic mie îmi pare Că adessea ell devine Un atroce sinuccid Prin cruzime şi trădare Ori fervoarea de lumine Sau sistem liberticid Ori insectă tîrîtoare Sfiicioasă veninată D-un instinct îngrozitor La-ntuneric răcnitoare La lumină prosternată Şi strivită sub picior Căci ell are egoismul Vanitatea şi rancoarea Ce-ll făcu foarte monstruos Are frica servilismul Indolenţa şi orroarea Ce îll fac a fi hidos Căci ell face veritatea Ori a fi invers văzută De pe scopul impostor Sau îi dă diversitatea De-nţellessuri ş-esecută De pe simţu-i trădător Şi d-atîţia mari de secoli Drept tot traiul de ferice Ce ori-cînd şi-ll poate da Ell un monstru între popoli Şi lui însuşi carnefice Deveni c-umoarea sa Precum este Creatorul Etern singur pre puternic Nevăzut dar înţelless Ast-fell e şi addevărul Conceptul fireşte-energic În ori-ce din univers Azi limbagiul allegoric Nu prea e de trebuinţă Căci s-a-ncins divinul foc Aibă dar stil categoric Cîţi profess bună credinţă Spre-a fi stins cell ecivoc În Bressa 1850 Reflecţiuni diverse Trecut-a miezul nopţii Dorm toţi acum în pace Ce linişte tăcere Ce ordine divini N-auz decît un sunet din munte-n văi ce-ll face Murmura-ncîntătoare de unde cristalini Fiinţă prea eternă ş-în sgomot ş-în tăcere Ş-în viaţă şi în moarte ş-în globul luminos Ş-în haos de-ntuneric văzu marea ta Putere Misteră-e fapta-ţu Doamne Ş-un tot miraculos Ce tristă cugetare ce-amară suvvenire Ce dor şi sufferinţe strivesc suffletul meu În ora-asta de pace cînd tot e-n ammorţire Cînd doarme şi ciar frunza în somnul cell mai greu Eu trist d-atîtea relle invidii calomnie Retrass într-o bătrînă căscioară din ast sat Vegez privind la ceruri la munţi şi pe cîmpie Căci somnul nu mă prinde ş-un ce m-a-nfiorat Şi cîţi în astă oră nu salt în bucurie Cîţi nu vegez ca mine cîţi cîte crimi nu fac Cîţi nu se nasc în lume Cîţi ggem în agonie Şi cîţi şi cîţi o Doamne în ce dureri nu zac Frumoasă blondă lună a nopţilor regină Eşi iute d-intre nuorii aceia ce te-ascund Tu te-afli-n regiunea ce-a cerului vecină Şi razele-ţi pămîntul îll circul ş-îll pătrund Aruncă-ţi oci-n regiunea ce-e cerului vecină Şi razele-ţi pămîntul îll circul ş-îll pătrund Aruncă-ţi oci-n giuru-ţi p-a globului cîmpie Ş-apoi l-ai mei agintă-i ori-cît de curînd poţi Şi spune-mi cum se află sirmana Romanie Trăeşte Mama Fraţi-mi Viclenii s-au stins toţi O dragă filomilă ce-addormi ori-ce-ntristare Ce faci bellele inimi plăcut a suspina Ce-atragi pe toţi s-asculte la dulcea ta cîntare osseşte păssărică durerea-a-mi allina Tu-n ast timp tot-d-a-una făceai ca să resune De via-ţi melodie frumos astă vălcea De ce-ntîrzii acuma Ce sufferi vin de-mi spune Oh vin-o de-mi mai stinge melancolia mea Dar vai drept filomillă auz buha pe munte Şi ce ea nu e oare creată-n univers A vieţui într-însul ca celle-l-alte multe Diverse animale ş-a scoate şi ea viers Să crez şi eu de dînsa cum nişte cotoroanţe O zic şi sunt crezute că buha-e cobe rea Ce crudă rătăcire în buhă dau cu gloanţe Cît vrei tu buhă cîntă precum ţi-a dat Natura De cîntu-ţi trist n-am teamă plăcere încă-mi faci Tu cînţi fireşte liber nu cum vrea Impostura Tu sbori ori-cum îţi place în lanţuri nu te-mpaci O cît de senin cerul acum îmi reapare Periră toţi aceia atît de obscuri nuori Şi unde oare fi-vor ce repede scimbare Misteruri nepătrunse etern de muritori Acum bolta-nstellată e limpede azurie Revărs şi bella lună şi astrul precursor Şi stellele sclipinde lumina cea mai vie Şi cît de espressive îmi sunt razele lor O Doamne fi-va oare aşa precum se zice Că banda-aceea albă ce noaptea e pe cer E callea ce va duce pe robi l-a lor ferice În lumea ce-o promisse Cuvîntul vitafer Ce van e omul Doamne ce crud se rătăceşte Dar eacă-n aripi bate all zillei vestitor Ca angellul de pace cîntînd ell îmi vesteşte Că ne redă lumina prea bunul Creator O tu ce vezi lumina mai bine decît Omul Ce faci toţi rătăciţii la bine a eşi Ce-allungi din calle răul ce-nvii pe tot poltronul De poţi condu şi omul ca tine brav a fi A astrul dimineţei eşi şi viu străluce Şi negrul văll all nopţii se-mprăştie perind Ah eacă ş-aurora surrîde divă dulce Un zeffir simţ pe fruntea-mi uşure addind Divină auroră puterea-ţi fă să ţie Prudent şi în răbdare p-ori-ce sufferiotr S-alline-ori-ce durere speranţa să re-nvie S-aţiţe focul sacru arzînd mîntuitor Ce bellă e şi pură în ast moment Natura Diverse păssărelle în grune ciripesc Misteru-a rupt tăcerea Renaşte-ncet murmura Ciar plantele-ntre elle ce par-că şoptesc Acum re-nvie totul lumina reappare Şi ori-ce creature se-ntrec a-şi esprima A lor recunoţtinţă prin viersu-i fie-care Părintelui Naturei cîntîndu-i Osana Dar ce viers auz oare A Omul Musulmanul Mazini-n mineralle c-o voce d-admirat Ce-esprimă c-are-ntr-însul ş-un ce sublim Coranul Salut în auroră p-Allah prin esselat O ce patetici cînturi ce imnuri pietoase Ce mult sunt împressive ce viers dulce sonor De ce nu are Doamne şi fante virtuoase Spre-a ta mărire Omul ca cîntu-i plin d-amor Auzi şi dromadera cu clopotul ei mare Asini şi oi şi capre viţei şi vaci răcnesc Ce trist e acest sgomot şi strania lătrare Ce-o fac acum ceacalii şi cîinii ce-i gonesc Oh noaptea e lăssată spre-all omului repaos Şi cîţi dormiră-n pace acum s-au deşteptat Turceşte cei cari se sue de cîntă în minarelle sunt numiţi Mazini şi cîntarea din revărsatul zorilor se zice Esselal Iar eu şi cei de soartea-mi simţim în noi un haos De dor şo sufferinţă cu mult mai irritat Dar eacă zioa albă o băz că se destinse Şi luna şi luceafer şi stelle-au eclipsit Şi vai n-am încis ocii un dor ce mă încinse D-asseară mă trudeşte şi sunt prea obossit Să-ncerc putea-va oare prin somn dorul să-mi treacă Să intru dar în casă puţin a aţţipa Dar vai patul mi-e gimpe ce-nţeapă de te seacă O Doamne d-aste doruri cînd oare voi scăpa În Cecirge 1851 Contîmplînd o copiliţă dormindî Divină creatură Tu dormi ş-a ta figură D-arhangell Heruvim Esprimă prin surrîsuri Că tu-n plăcute visuri Priveşti vr-un ce sublim Micuţă copiliţă Frumoasa ta guriţă Ca roza strălucindă Pe floarea-mbobocindă Ce junele-o mîngîi Şi care l-a sa voce Ciar tigrul cell feroce Îll face-a se-nclina Guriţa-ţi graţioasă Ca fanta virtuoasă Pronunţă-ncet ceva Fiinţă de minune Prin care regiune Tu vei fi străbătînd În cea mai sus de toate Te afli acum poate Cu spiritu-esistînd Alergi prin vr-o grădină A prinde tu vr-o zină Vr-un fluture frumos Mîngîi vr-o păssărică Cu draga-ţi păpuşică Vorbeşti-tu mîngîios Vezi-tu vr-o floricică Frumoasă mititică Ca vîrsta ta precis Cu niscai-va copile Ca tine de gentile Te joci în paradis Preumble-n admirare Vr-o lume ce nu are Nici furci nici carnefici Contîmpli-n mulţumire Vr-un trai de fericire Nu trist ca cell d-aici Te bucuri de regimuri Ce nu produc suspinuri Amare nimunui Eşti poate tu în ceruri Cu angelli în coruri Şi imnuri le propui Sau poate asculţi pe Domnul Ce face a-ţi fi somnul Atît de-ncîntător În diva sa splendoare Şi justa sa favoare Zicîndu-ţi cu amor Ca bella ta figură Umana creatură Curată eu am ziss A fi ş-în simţ ş-în fapte Ca însămi să-şi contracte Frumosul trai promiss Dar ea este p-o calle ce-n rellele-i mortale ţine monstruos P-amar Ipocriziei Trădătorii Tiraniei Şi simţului hidos Căci nu mai am răbdare Şi justa-mi resbunare S-aclate-am decretat O binecuvîntare S-aibi-tu fiinţă care Eşti Omul ce-am creat Etatea-ţi e propice Tu-ntreg acum ferice Ş-în somn ş-în trai a fi Căci tu bellă fetiţă Eşti dulce garofiţă Ce-ncepe a-nflori Ce-attrage-ori-ce privire La dînsa cu iubire Ş-all ei profum plăcut Pe toţi îi electriză Pe frunte-a-i da-n surpriză Un repede sărut Fiinţă innocentă Tu eşti indifferentă Şi nici nu vrei a şti De bună sau rea soarte De viaţă sau de moarte Şi ce vei deveni De tot ce se petrece Pe callea ce-ai a trece De loc nu te-ngrijeşti Nu simţi nici o durere În toate-afli plăcere Tot vesel tu eşti Ca sînul mumei talle Îţi pare-a lumei valle C-abia eşişi în ea Tu altă îngrijire Şi scumpă mulţumire Acum nu poţi avea Decît prin floricele Ca tine naibi belle Să salţi s-alergi şi stînd La ori-ce roză floare Să-ţi faci jucărioare Din foile-i cîntînd Tu dormi şi strîns lipită La sînul ce palpită D-a ta-ngrijire plin Tu dormi ling-a ta mamă Ce şi în somn reclamă Căci scoasse-un greu suspin Cerescului Părinte Ca şi d-aci-nainte Matildo dragă tu Să treci o viaţă lină Cum ea d-amoru-ţi plină La sînu-i te crescu Să n-aibi a ei ressoarte Durerile de moarte Ce ea le sufferi Nici cruda calomnie Ce dulcea ei junie Grăbeşte-a-i vesteji Dormi dormi visează-n pace Căci viaţa ta va face Prea Bunul Creator Fetiţă orfelină Tot veselă şi lină A-ţi fi ş-în viitor E just cerescul Tată Şi nu vei fi uitată De dînsa-n viaţa ta Ell ţie-a se-ţi ajjute Prin fante de virtute A-ll binecuvînta Ah deaga mea fetiţă De ce nu stă putinţă Şi eu ca tine-a fi De ce şi eu ca tine Nu poci s-am zille line Ş-în pace a dormi O Doamne fost-am oare Vr-odată eu sub soare Ferice-aşa ca ea Dar vai ce întrebare Ce tristă cugetare În moarte-e pacea mea În Brassa 1852 Sîraca orfelinî Eu fiinţa rău ursită Ce cerşesc necontenit Şi ciar pîinea umillită Spre-a putea să dau sfîrşit Unei ast-fell crude soarte Zi şi noapte lăcrămînd Cerr să-mi vie a mea moarte Oh să scap cît de curînd Dumnezeule pe mine De ce-n viaţă m-ai lăssat Aştept moartea-mi dar nu vine Ea cumplita m-a uitat Şi vai eu sunt în lume săraca orfelină Ce plînge ne-ncetat Se roagă necurmat O Doamne ciar azi corpu-mi prin voia Ta divină Rămîie trepassat Şasse ani aceam sub soare Cînd săraca mama mea Cu-alle melle surioare Au scăpat de lumea rea Februarie îmi stinse Din ast glob pe tată-meu Şi Iulli-mi ucisse Şi patronul ce-aveam-eu Şi vai singură streină Rămăssei p-acest pămînt Dumnezeule ce vină Am assupră-mi de cînd sînt Căci vai eu sunt în lume săraca orfelină Ce plînge ne-ncetat Se roagă necurmat o Doamne ciar azi corpu-mi prin voia Ta divină Rămîie trepassat Voi bogaţi fără cleminţă Şi cu simţul omuccid Ciar în crunta-mi sufferinţă Mă priviţi-voi tot perfid Voi aţi fi prea-caritabili L-a mea rugă n-aţi tăcea D-aş voi infami notabili A vă vinde-onnoarea mea Dar nu nu păstraţi-voi bine Banii voştri neam pigmeu Treceţi-voi răzînd de mine Căci voi n-aveţi Dumnezeu Şi vai eu sunt în lume săraca orfelină Ce plînge ne-ncetat Se roagă necurmat O Doamne ciar azi corpu-mi prin voia Ta divină Rămîie trepassat Cînd prin poaie ger ninsoare Viu la poarta-vă de cat Tremurînd lăcrămătoare Vr-un codru de pîine-uscat Cruda foame ce mi-apprinde Dureros ficaţii mei Mă sileşte a întinde La voi mîna-mi oameni răi Dar preffer să rămîi moartă Decît pîinea-a mai cerşi Tînguios l-a voastră poartă Voi răbda pîn-m-oi sfîrşi Căci vai eu sunt în lume săraca orfelină Ce plînge ne-ncetat Se roagă necurmat O Doamne ciar azi corpu-mi prin voia Ta divină Rămîie trepassat Nu bogaţi dormiţi în pace Pe patu-vă strălucit Faceţi faceţi cum vă place Căci ora mea a sossit Eu a crudei foame pradă Curînd fi-voi stinsă-etern În vr-un colţ din astă stradă Ş-a se scap din ast infern Ciar acum cerul mă-ngiaţă Nu simţ foamea Mă sfîrşesc Dispar fug din astă viaţă Pe părinţi-mi să-nsoţesc Oh eacă-ncide ocii săraca orfelină Plîngînd-ea ne-ncetat Rugînd-ea necurmat Te binecuvînt Doamne căci voia Ta divină De viaţa ş-a scăpat Traducţie din Franţozeşte În Constantinopole 1853 Revederea Patriei melle Salutare Romanie Ţarră demnă dîadorat Cu ardoare cea mai vie Îţi esprim passionat După-ntregi opt ani de jalle Ce ca secoli i-am trecut Prin spinoasa tristă calle Mai putui să te salut Azi opt ani pămînt de bine Dureros îi numărai De cînd eu eşind din tine Trist adio-ţi pronunţai Oh opt ani sublimă Ţarră Poarta ta ce-a priimit Ciar pe cîţi te Mie-ncisă-mi fu cumplit Da opt ani Dulcea mea Ţarră Mă ţinu dintine-affară Emigrant şi ecsilat Mulţi din fii-ţi scumpă ţarră Prin nesimţ d-a cugeta Sau voinţă rea barbară Nu-nţelleg valoarea ta O frumoasă Romanie Cîţi nu simt cît preţueşti ucă-i soartea ca să ştie Cît de scumpă tu le eşti Virtuoasă Romanie Plin d-ardentul tău amor Resalut a ta cîmpie Dar cu ociu lăcrămător Şi dorinţa-mi fu ferventă Să te afe surrîzînd Te revăz dulcea mea Ţarră Te revăz dar suspinînd În durere foarte-amară Sufferinţa-ţi Romanie Îţi fu lungă şi prea grea Ast martiriu ţi-este ţie Ultimat de soarte rea Uită dar tu ori-ce relle Ca p-un ce care-a trecut Dup-oragiuri tempesti grelle Bine timpul lin plăcut Uită toate bellă Ţarră Şi cu marş triumfător Generoasă te prepară D-un ferice viitor Căci Supremă Provedinţă Pe d-assupra-ţi plană sfînt Ş-îţi conservă-a ta fiinţă Spre rol mare pe pămînt Salutare Romanie Pămînt binecuvîntat Te re-mbraţ cu bucurie Şi te-ador passionat La puţu Miului 1856 N-ai monedî Nu eşti Om Încete-ori-ce carte d-a ne tot mai spune Că învăţătura şi faptele bune Sînt în astă lume de vre un folos ăci astă idee nu are valoare E vorbă deşartă proastă de prisos Nu sunt oare-n lume oameni o mulţime Ce prin mii de trude au ştiinţi sublime Fante generoase şi cereşti idei Şi cu toate-acestea reduşi a-şi petrece Viaţa-n sufferinţă şica vai de ei Tacă dar morala să nu ne mai facă Ast-fell de povaţă atît de săracă Căci numai Moneda e de lăudat Şi numai acella ce are monedă E demn şi capabil şi considerat Aşa dar acella ce vrea s-aibă nume Noroc credit rude amici buni în lume Şi ca să devie la toate isteţ Silească-se numai să se-mbogăţească Prin ori-ce mijloace şi cu ori-ce preţ Să n-aibă ruşine nici să-i fie frică De nu ştie carte nici cît o pisică De e prost ca gîsca şi neomenos Fiind-că moneda îll împodobeşte Cu învăţătură şi simţ virtuos Bogatul pricepe ştie toate-ndată E intelliginţa personificată Este mai bun ritor decît Demosten De la prima-i vorbă ia applaudare E savant celebru geniu fenomen Poate da părere de astronomie De litteratură şi filosofie Poate-a fi politic şi alt Maciavel Căci i se attestă că are întreagă Enciclopedia încarnată-n el Zică că Parisul este-n Armenia Londra-n Palestina Berlin-n Serbia Roma-n Danimarca Pecinul un sat Bosforul un munte Viena-un codru negru Căci i se approbă c-a ziss minunat Spuie pri espresii ori-cît d-arrogante Că fu despot Tasso profanator Dante Samsar Aristide uzurar Omer Traficator Milton popă Bună-parte Căci lui sacrilegiul îi e-onorifer Încelle femeea fie monstru-n lume Mănînce obolul văduvelor mume Despoaie săracul pe orb şi pe mut Răpească din gură orfanilor pîinea Căci tot ce ell face e bine făcut Aibă conduita cea mai criminală Devie şi Iudă iasmă infernală Fure ommucciză ca negrii tîlhari Scamoteze totul nimic să nu-i pesse Căci a sa monedă face minuni mari Ell esse din crime curat ca o floare Pentru dinsul legea se calcă-n picioare Ell în tribunaluri e judicător Ş-în administraţii face ce voeşte Ell e ş-în Biserici sever dictator Lui toţi cei nemernici cu inime slute Îi fac temenelle ş-îi zic pe-ntrecute Că ell este-all lumei înger păzitor Că ell face fala naţiunei salle Şi că ell dispune d-all ei viitor Este-addevăr oare sau e utopie ă moneda are putere mai vie Pe toţi sceleraţii pe boi ş-ureciaţi A-i face să treacă de oameni stimabili Iubiţi dar moneda şi vă bucuraţi Imitaţie din greceşte Pe marea de Marmara 1853 Definiţiuni morale Addevărul E suffletul Naturei coloarea Zeităţii Vigoarea evidenţei esteticul sever Fiinţa fericirei zenitul probităţii E unic şi străluce ca Soarele pe cer Minciuna E fructu-ntunecimei dezertul nefiinţei Veninul calomiei mascatul scelerat Prapastia peirei isvorul sufferinţei E iasmă criminală ca geniul spurcat Innocenţa E meritul Naturei nuanţa Providenţei Figura Aurorei aspectul d-admirat Costumul castităţii plăcerea conştiinţei E bellă şi vestală ca crinul rourat Culpabilitatea E sucul răutăţii abisul desolvării Ruşinea desonoarei stigmatu-umillitor Recolta osîndirei rogoarea remuşcării E faptă de orroare ca-ndemnul corruptor Dreptatea E ordinea Naturei triumful Verităţii Nectarul fericirei Frumosul din Edem Căminul liniştirei deviza-umanităţii E ficsă şi divină ca Spiritul suprem Assuprirea E baza Tiranniei construcţia răpirei Insulta Zeităţii desordinea în tot Volumul devastării turmentul omenirei moarte socială ca legea de despot Amorul E cererea Naturei surrîsul fericirei Tesaurul unirei principiul de progres Concepţia plăcerei seninul mulţumirei E viu şi necesariu ca focu-n univers Rancoarea E stratul barbariei baţia răsbunării Cabala calomniei hidosul incarnat Turbarea răutăţii pumnalul massacrării E monstru formidabil ca tigru-nverşunat Unirea E inima Naturei demarşul reuşirei Sorgentea fericirei Precentu-nvingător Virtutea siguranţei compassul mîntuirei E sacră omnipotentă ca Verbul creator Desbinarea E stîlpul uzurpării umoarea-indifferinţei Mormîntul prosperării tiranul tutulor Prezenţa ruinării durerea sufferinţei E cauză mortală ca pactul trădător Sinceritatea E pacea conştiinţei ommogiul Verităţii Sublimul probităţii amicul social Imaginea candoarei espressia Dreptăţii E pură grandioasă ca astrul matinal Ipocrisia E muma infamiei structura imposturei Culcuşul tiraniei perfidul cabalist Professia trădări derîderea Naturei E iasmă scelerată ca sbir belzebutist Morala fortele Naturei suffragiul conştiinţei Arteria virtutei sublimul ornament Energia speranţei frumosul esistenţei E bellă radioasă ca luna-n firmament Biciul E făt-ncelăciunei durerea umillirei Motivul depravării scandalul blestemat Originea orroarei convulsia căirei E boală mortiferă ca aerul ciumat Armonia E osia Naturei problema-eternităţii Essenţa-ilarităţii concertul pacifer Misterul încîntării cadenţa-umanităţii E dulce vitaferă ca unda-n ori-ce sfer Desarmonia E imnul decadenţei amarul întristării Proectul Imposturei preludul sîngeros Peirea liniştirei succesul appăssării E cobe prea funestă ca simţul monstruos Modestia E fiica-nţellepciunei în cîntul frumuseţei Profumul prefferinţei dessemnul purpuriu Valoarea cuviinţei cununa tinereţei E lină graţioasă ca cerul azuriu Egoismul E leagănul orroarei sufflerul calomniei Apostolu-assuprirei instinctul trădător Cangrena omenirei profitul tirraniei E monstru-abdominabil ca gîdele-emovor Virtutea E cugetul Naturei effectul armoniei Ressortul prosperării portretul d-adorat Remediul durerei tulpina bucuriei E divă immortală ca Cell crucificat Vanitatea E haosul erroarei dedalul abuzării Desfrîul arroganţei stupidul epifan Sclavagiu-nţellepciunei agentul împillării E dramă de peire ca stilul de tirann Caritatea E fapta conştiinţei simbolul Zeităţii Elita bunei-fapte tributul crestinesc Azilul indigenţei fîntîna bunătăţii E dulce generoasă ca balsamul ceresc Avariţia E tipu-atrocităţii consoartele răpirei Escessul violării abuzul capital Utragiul Zeităţii şi lepra omenirei E patimă-ommucidă ca calcul-infernal Recunoştinţa E opera virtutei contactul înfrăţirei Bucet-affecţiunei arbitrul cordial Substanţa datoriei gravura suvvenirei E dulce şi frapantă ca sacrul Ideal Ingratitudinea E vasul infamiei limbagiul profanarii Cmplicele orroarei împelliţatul spîn Doctrina neruşinei sistemul blasfemării E scenă de terroare ca cinicul bătrîn Ştiinţa E gloria Naturei onnoerea omenirei Stindardul mîntuirei erou-universal Luceafăru-esistenţei muzeul fericirei E vie şi sublimă ca Actul natural Ignoranţa E vallea rătăcirei unealta tiranniei Victima imposturei brutalul sinuccid amata nedreptăţii susţinerea sclaviei E după sacrileţe ca Cain fratuccid Lucrarea E soarta omenirei odihna bătrîneţei Realul prosperărei regimu-onnorifer Cîmpia-mbelşugarii decorul tinereţei E dulce şi divină ca manna cea din cer Lenevirea E sora barbariei tămîia împillării Sămînţa sărăciei sinistrul rezultat Torrentul sufferinţei şi rîna depravării E crimă neertată ca cea de leză-Stat În Brussa 1854 La emanciparea Ţiganilor Bellă Moldovă cu cea mai vie Recunoştinţă Ş-atdent amor Ca Romîn sicer viu a-ţi da ţie Cum poci ommagiul ce-ţi sînt dator Ţarră Romană demnă d-ast nume Ţarră crestină addevărat Laudă ţie pururea-n lume Ţi se cuvine nestrămutat Laudă ţie în Romania Căci simtimentu-ţi foarte sublim Stinse sclavagiul ce barbaria Legitimase prin crunt regim Laudă ţie viu constatată Căci prin esemplu-ţi prea fericit Scapă Romînul d-o mare pată Şi de pîăcatul cell mai cumplit Fapta-ţi e mare şi generoasă Ş-evangelistă d-applaudat E ca Natura de virtuoasă Sacră ca Verbul glorificat Posteritatea îţi e datoare În Romania a-ţi conserva Nemuritorul laur d-onnoare Ce-ll pune-azi lumea pe fruntea ta Scumpă Moldovă lira-mi nu poate Perfect să cînte meritul tău Dar aste sonori ce ea le scoate Ţi le întonă suffletul meu Acum o scumpă Ţarra-mi natală Pentru sublima faptă ş-ata Alerg cu stimă viu cordial Recunoştinţa-mi a-ţi arăta Tu nu poţi trece bella mea Ţarră Considerată la simtiment În astă faptă ca secondară Moldo-Romînul e d-un talent Fapta cea bună şi imitată Şi spontanee simtimental Ş-întîi ş-în urmă esecutată Are acellaşi merit egal Laudă ţie Ţarră Romană Căci unanimu-ţi consimtiment La astă faptă foarte umană E ca Dreptatea de escelent Laudă ţie căci tu din tine Stirpişi sclavagiul neomenos Ce barbarismul spre grea ruşine Îţi impussesse prea monstruos Scumpa mea Ţarră fă dar să fie Şi terminată fapza-asta-a ta Cu preţioasa marinimie Spre-a ta onnoare nu preget Căci fapta bună ce este oare Fără sublimul desinteress O efemeră frumoasă floare Fără suavul profum alles O Romanie voi Ţărri de aur Ast-fell de fapte pururea-adduc Addevăratul d-onnoare laur Şi la ferice sigur conduc Onnoare ţie căci tu în lume Prin simţ şi fapte ai demonstrat Că eşti prea demnă d-all Romei nume Ce cu fervoare ţi l-ai păstrat Fii dar tot ast-fell de generoasă La ori-ce cestii de drept uman A barbariei umbră hidoasă Din tine-allung-o ca pe Satan D-aş avea muza cea destinată Lui Victor Hugo te-aş cînta-eu Cum juna-artistă înamorată Cînt încinsă de dorul său Muza mea însă mai mult nu poate Decît prea simplu ţie-a-ţi ura Să fii unită ferice-n toate Şi iute-ajunsă la ţinta ta În Baz-prad 1856 Epistole la amicul meu Brussa 1850 Iuniu 25 Amice Îmi cerri prin epistola-ţi datată de la noă Apriliu anu-acesta şi sub numărul duoă Să-ţi spui curată figura ce-o are astă cetate Natura ce-o-ncongioară ş-a ei societate Pe care unii alţii prin tragică poveste Siberia turcească o calific că este Această curioază şi strictă-a ta voinţă Mă-ndatoră a scrie cu vie stăruinţă Necontenit o lună de zille-nciss în casă ătînd cu ocii ţintă în grindă sau pe massă a frase şi la rime prin munţi pe cîmp ş-în unde Căci îmi veni şi gustul în versuri a-ţi răspunde Înfiine eacă-a Brussei de azi precisă stare Dar pîn-a nu începe s-o afli fă-nsemnare Că sunt şi alte lucruri pe care d-o-cam-dată Le tac spre-a ţi le spune în proză altă dată Brussa la 1850 În azia minoră sub climă temperată Departe patru ore de marea Marmara Pe coasta unui munte pleşuv cu frunte lată Şi ramură intimă a muntelui Olimpul Copprinsă-n cotitura de munte ce vru timpul Stîncoasă şi superbă ea pururea-a dura Ş-în faţă-i c-o cîmpie frumoasă de-ncîntare Ce ţine-n ea vii arburi cătune ici colea Un rîu ce-o şerpueşte în lungu-i c-un curs tare Şi lată pîn-la altă de munţi bandă mai mică Se afşă-esterminată cetatea cea antică În care-odinioare anticul Grec dormea De cinci mai trecuţi secoli de cînd fu concuistată D-eroul Semi-Lunei de bellicul Orhan Prin tot carnagiul focul ce-atunci fu devastată Se află-ntr-însa încă fragmente de ruine Ce-au tipul Bitiniei şi semne Bizantine Şi stilul cell gigantic all marelui Roman Din vatra ei antică în lung pe lîngă munte Se-ntinde situată d-atunci încoa de Turci În dreapta şi în stînga şi prin cotişuri multe Cea nuoă construită de pe-alle lor costume Din care Semi-Luna luînd all său renume Trecu-ea în Europa prin iatagan şi furci În Brussa de azi toate sunt rău distribuite Mulţime uliţi strîmte necurăţite-nveci Şi casele sunt multe cu tină construite Cu două şi trei rînduri dar toate foişoare Ferestre-n toţi pereţii dulapuri şi uşcioare Încît cît sufflă vîntul ca-n leagăn îţi petreci Affară de puţine ce sunt divers văpsite La celle-l-alte toate înveci sunt nespoiţi Pereţii pe din întru şi ciar netencuite Mai multe sunt p-affară şi pentru că făcute Cu lemn de brad sunt toate şi ast-fell rău ţinute Caută din nottele de la finea acestei cărţi Assemenea vei căuta şi pentru toate celle-l-alte însemnuri cu ciffre de pe numărul ce vei întîmpina Păduci de lemn în elle înveci sunt nelipsiţi Plăcintării şi cîrciumi mulţime caffenelle Măcellării cu cărnuri de miei şi de berbeci Espuse tot-d-a-una cu galbin şic pe elle Bucătării cuptoare se văd pe ori-ce stradă Şi mii de cîini molatici în calle stau grămadă Allături cu trîndavii încît abia să treci Se aflu-ntr-însa însă şi multe lucruri bune Legume fructe lăpturi plăcute se găsesc Sunt fabrici de mătasse ce fac ca să addune Streinii mari foloase şi cei locali ceva Căci făbricile-ntr-însa întîi a se afla Făcură-Europeanii şi tot ei le-nmulţesc Sunt ape reci plăcute ce cu repeziciune Prin strade şi fîntîne din munţi curg sgomotos Se face remarcabil negoţ de vinuri bune Şi încă mai cu seamă cu multa ei mătasse Se fabrică şi stofe diverse preţioase Se ţesse şi pînzeturi de tors bumbac frumos Sunt cîte-va collegiuri de limbi orientale Ş-o scoală militară c-un studiu mai dorit Sunt multe imarelle şi caravansaralle Bazarul ei e mare zidit solidamente De arta arăbească şi uniformamente Cu bolte secularii întreg accoperit De patru naţii Brussa e astăzi populată Ş-într-însa pămîntenii sunt toţi opt-zeci de mii De este a lor sumă esact înregistrată D-Aarmeni mii cinci-spre-zece de Greci numai vre-o noă D-Isdrailiţi vre-o patru de Turci cinci-zeci şi două În carii trec şi robii bărbaţi femei copii Cei mulţi sin acesti oameni ş-în callea lor privată Ş-în cea comercială barbar se persecut Şi toţi duc între dînşii o viaţă separată Abia prin multe perderi făcură-Europeanii Francezii şi Englezii Germani Italianii Infine a-ncepe unii un trai mai de plăcut Costumul astor naţii e-amestic de tot fellul La cei mai mulţi se vede ceacşiri şalvari giubea Poturi anteriu brîne mintean scurteici cepcenul Şi fessul şi caucul ş-acell calpac diform Şi verdele sau albul faimos turban enorm Şi cizme ş-imineii de forma cea mai rea Sunt însă-ntre ei unii Armeni Greci Turci infine Ce port ş-europeanul costum de gust frumos Femeea Greacă Armeancă se-mbracă mult mai bine Încît lîngă costumul de damă-europeană Se vede şi bărbatul ca sluta buriană Cu goalele-i picioare în imine hidoz Aceste-eterogene din Brussa populaţii Nu simt decît s-adoare fanatic ritul lor.