i! i r»: o r k c a
     o.-.
     Jsror.--
  //- 'ikQO
Academia R. S.R. Filiala Iaşi
  biblioteca
  Central dzbiyţy ■ \'4> istoric i.itera^î .>* * uicior.
    KÎÎ5
 POEZII POPULARE
                   DELA
 ROMÂNII DIN VALEA TIMOCULUI
                 CULESE DE •
        C. SANDU-TIMOC .......
            CU 0 INTRODUCERE DE ” ~
                N. C A R T 0 J A N
 EDITURA „SCRISUL ROMÂNESC*, S. A. . CRAIOVA 1174
                       '   :      nVl'i
 POEZIA POPULARĂ A ROMÂNILOR DIN VALEA TIMOCULUI
   D-nul C. Sandu, Rotriân Urrtocean, îmi aduce un bogat material de poezii populare româneşti culese din Valea Timocului. D-nul C. Sandu şi-a dat truda de a aduna acest material cu intenţia de a face cunoscut în marginile mari ale românismului şi glasul fraţilor săi timoceni. Am crezut că în aceste vremuri de sângeroasă încăerare între popoarele lumii, în care este în foc şi fiinţa neamului nostru, Românii timoceni au dreptul să fie si ei auziţi în ceea ce au mai scump în inima lor şi în ceea ce a păstrat coeziunea lor: cântecul. Împlinim dar o datorie faţă de cultura 'neamului, acordând un lac de cinste sufletului rotnâr ’rtesc din Timoc, în colecţia Clasicii români comentaţi.
   Românii timoceni locuesc în sate aproape compacte, în ţinutul sârbesc care se întinde la Sudul Ba--natului şi al judeţului Mehedinţi şi Dolj, dela Dunăre pânq în creerii muntelui Râtan, între râul Morava şi Valea Timocului. Ei vorbesc o limbă care în unele părţi — răsărit de linia Techia-Zăicieri spre valea Tintiocului continuă graiul Românilor din, Oltenia; iar în alte, părţi — Spre apus de linia Techia-Zăicieri şi pe valea Mlavei — se apropie de a Românilor din Sudul Banatului.
3
                                                            /
   In aceste părţi, găsim forme,, vechi de limbă, ca In textele veacului al XVI (Palia de la Orăştie, 1852), forme care se măi găsesc azi în Sudul Banatului, ca păstrarea lui n înainte de i urmat de o vocală: descuniat; intercalarea unui. v eufonic în luva; . ge-netivul singular femenin în iei: /tonei Moldoviei; cu-Vrnte care şi-au păstrat înţelesul primitiv ca: a judeca = £ stăpâni (compafă cu românescul vechia judecie);. jupân = boier.
   Numărul Românilor: timoceni nu âe cunoaşte precis, deoarece statisticile se contrazic. O 'socoteală sârbească din 1846, întocmită de Iacşici, dă un număr de aproape 100.000, care înfăţişa atunci, după cum observa regretatul profesor de la Universitatea din Cluf, G. Vâlsan, peste a 10-a parte a populaţiunii din Serbia. O statistică oficială sârbeasca din 1895 dădea 159.510; o alta din 1900 înregistra numai 122.429. "Profesorul german Weigand, care a călătorit prin satele româneşti din Timocul sârbesc în 1898, îi Socoteşte între 150.000 şi 200.000. Profesorul bulgar Romansky, care a cutreerat şi cercetat din 'punct de vedere etnografic., în vara anului 1916, întregul ţinut, d/ă, o ciffă de 232.000. Regretatul Vâlsan, care a încercat să verifice datele, în urma unei călătorii în aceste ţinuturi îşi dădea cu socoteala, în 1913; cm „după toate probabilităţile populaţia românească în colţul N. E. al Serbiei se ridică la o cifră cuprinsă între 260.000 şi 300.000“. După alte informaţii, primite recent, numărul Românilor din Serbia este cu mult mai mare şi ar atinge cifra de 500.000.
 4
GHUPUL ETNIC ROMÂNESC DIN SUD-VEST
5
/
   Este însă greu de făcut o socoteală dreaptă. Unii dintre ei vorbesc româneşte, dur cundslc şi Umba sârbă din şcoli şi armată. Câţiva — acolo unde au fost in minoritate — şi aceasta la vest de Morava, deşi se humele Români, au uitai insă Umba părinţilor lor şi vorbesc numai sârb este, căci această frântură de populaţie românească, care a luptat adesea cu credinţă şi Vitejie sub steagurile scârbeşti, nu are biserică şl şcoală în limba ei. Câtă vreme Românii tirrioceni au stat sub oblăduirea turcească — adică până la 1833 — ei s’au bucurat de dreptul de a avea biserici şi şcoli naţionale. Dela 1833 şi mai ales după 1877, acest dre.pt li s’a ridicat treptat. Preoţii şi învăţătorii în satele romârieşti din valea Timooulm sunt sârbi. Drama pe care o trăesc copiii care urmează în şcolile primare sârbeşti din satele tiniâcene ne este înfăţişară, 'astfel de d. Profelsor E. Petfovici: „Am aflat, anume, că elevilor nu le era permis sa pronunţe niciun cuvânt românesc din momentul în care intrau pe portiţă în curtea şcoalei. Dfi aceea îi vedeam în timpul recreaţiei jucându-se în-tr’o tăcere rriormântală“. Aceiaşi constatare o face, şi profesorul rtiaghiar losef Szabo.
   Atitudinea aceasta a statului sârbesc faţă de populaţia românească din Timpc este cu totul neexplicabilă, fiindcă niciodată Românii n’au vrut dă aibă revendicări teritoriale la Sudul Dunării. Dimpotrivă, dacă au fost vreodată două popoare care în cursul unei istorii milehare să tiu fi avut niciâdată codjîict aceştia au fost: Românii şi Sârbii. Paginile istoriei ne arată că în epoca de agonie a vechiului stai sâr-
7
besc, când. Turcii invadaseră Peninsula Balcanică, Românii au Sărit în ajutorul Sârbilor, după cum au scării şi îji ajutorul Bulgarilor. Domnii noştri au acor-\dflt, \n zilele de restrişte, un adăpost prielnic călugărilor sârbi, ca de exemplu Vlaicu Vodă Stareţului Nicodim, pe care l-a ajutat să zidească, mănăstirea Cozia şi Tismana, înzestrate bogat cu moşii şi venituri. Resturile dinastiei sârbeşti au fost ■primite ta noi cu toată cinstea cuvenită, aride unele principese Sârbe au fost ridicate pe tronurile ţărilor noaStre, ca Despina Milita soţia lui Neagoe şi Despina Elena, soţia lui Petru Rareş. In ţările noastre au găSit adăpostul şi sprijinul necesar pentru a coritirtua munca lor tip\ografică, pe care n’o niai puteau împlini în ţara lor, călugărul muntenegrean Macarie, pe la 1508, şi Dimitr&e Dubavici. La Cartea lui Matei Basarab veneau după milă şi ajutoare prelaţi sârbi, ca Mitropolitul de Inău-Lipova, Longhin Bran-ko.vici, care a fost adăpostit o bucată de vreme în mănăstirea Comana de pe ţârmul Argeşului; Mitropolitul Mihail de Kratovo sau Mitropolitul Gavril de Pec, care a oficiat, împreună cu Patriarhul Alexandriei, Macarie, slujba în biserica domnească la Sf. Nicolae şi la Crăciunul anului 1653. Cărţile de slujbă bisericească tipărite în epoca lui Matei Basarab se adresează — când nu sunt trimise în dar — nu numai „evlaviosului neam al patriei noastre11, ci şi neamurilor înrudite cu noi după credinţă şi având acelaşi vestit dialect slavones\c ca limbă şi cu deosebire Ungro-Vlahilor, Bulgarilor şi Sârbilor**.
    Ba întfun rând (1640), Doamna Elina, soţia lui
Matei Basarab, la cererea ieromonahului sârb loan din Muntele Athos, bosniac de origine, tipăreşte pe propria ei „cheltuială", la Târgovişte un PenticoStar, pentru uzul bisericilor sârbeşti. Şi mai târziu, când vremurile s’au mai liniştit la noi, la cartea ospitalieră a lui Brâncoveanu au trăit mulţi călugări şi prelaţi Sârbi — între alţii marele cărturar şi cronicar sârb, Gh. Brancovici, care, după cercetări recente, a lăsat scrieri religioase şi în limba română1). Ajutoarele şi darurile voevodale româneşti, în curgerea vremurilor, s’au revărsat din plin asupra bisericilor şi mănăstirilor sârbeşti apăsate sub stăpânire păgână. Cer-•cetăjile doninului I. Bărbulescu şi cele recente ale \d-lui Emil Turdeănu, privitoare la legăturile Sârbilor cu ţările româneşti, publicate în Cercetări Literare, 1939, au descoperit danii româneşti: ta m\ânăS-tirile Milesevo, Sopocani, Studenica, Prapatije, Ra-vadică, Man asia s. a.
    Un trecut cuminte de mai multe veacuri a legat astfel printr’o strânsă solidaritate creştină cele două maluri ale Dunării. Să nădăjduim că în formele noi, în care se va aşeza vieaţa Europei de mâine, Sârbi şi Romlâni vor continua linia tradiţiei Seculare a strămoşilor lor şi că Sârbii vor înţelege în sfârşit, că Românii din valea Timocului sunt o realitate etnografică ce nu se poate tăgădui, de care nu tre-bue să Se teaniă, dar care au dreptul la biserică şi Şcoală în liniba părinţilor lor. E un drept pe care noi
     1)      Vezi articolul lui Emil Turdeănu, L'oeuvre incomtue de Georges Bran-kovic, publicat In Revue des dtudes slaves, tome XIX, fasc 1, 2, Paris, 1939, p. 5—16.
9
l-am recunoscut Sârbilor din Banatul românesc. Tre-bm insă să recunoaştem în această cauză vina noastră. Noi am dat totul, Sârbii runiic. O prietenie sinceră între pop dare vecine nu se poate întemeia însă decât pe recunoaşterea reciprocă a drepturilor naţionale.
   Colecţia de material poetic popular, pe care ne-o dduce d. Sandu-Tinioc, destul 1de variată, cuprinde: balade, oraţii de nuntă, poezii lirice, pe care Timo-cenii le numesc în graiul lor aşa de expresiv: frân-gurele sau frânturele. Ceea âe Surprinde dela prima vedere în colecţia d-lui C. Sandu, ca şi în alte colecţii anterioare, este o frumoasă şi necontenită înflorire a baladei, care dela motive eroice, transmise jjrin tradiţie, se întinde până la actualităţile de sen-saţie ale vremurilor noastre.
   Pentru cine vrea să studieze' mai adânc balada populară românească culegerea domnului C. Sandu —■ ca şi culegerea ariierioară a lui Giuglea şi Valsau — oferă material deosebit de preţios. In primul rând este de' reţinut faptul că\ o parte din baladele culese la Românii timoceni sunt cunoscute şi în ţinuturile româneşti din Nordul Dunării. Astfel Stanislav Voinicu ne mai este cunoscut în câteva variante culese în Munteniai) şi în Moldova2) t Mo-
     1)     Tocilescu, Materialuri folkloristice, Bucureşti, 1900 p. 80; Ion Creangă, 1913, p. 36; Păsculescu, Literatură populară românească (edit. Academiei Române) p. 224
   2)    Alexandru Vasiliu, Cântece urâturi şi bocete de-ale poporului român, ed. Academiei), 1909, p. 24.
10
                         Gura Timocului. Vărsarea lui în Dunăre lângă comuna RăidovăJ, din dreplul comunelor Gruia şi Prislol-Mehedinţi.
 canu în variante, din Muntenia i) şi Moldova2); An-tofiţă a lui Vioară în variante din Oltenia3) şi Muntenia; Mizâlcuţa Mizai craiu în variante din Muntenia4); Moştean bătrân în variante din Muntenia5) ; Dinu şi Voichiţa în variante din Muntenia s), Mol-dova") şi Maramureş 8); Oleacu ni variante din Muntenia^), comitatul Turdei^) şi Maramureş n), etc.,etc.
   Această împrăştiere a aceluiaşi material epic în cele mai îndepărtate colţuri ale pământului românesc ne dovedeşte în deajuns circulaţia puternică, care e în tot cuprinsul neamului.
   In această întinsă circulaţie de material epic o bună parte a pornit, fireşte, din ţinuturile nord-dună-rene, ca de pildă: Negru Vodă, Tunsu, Jianu, Fica lui Banu Măgureanu12), care dârueşte finului Mu Drago mir „miria din Craiova să judece şi Moldova Iancu Unguru, pe care-l ecolesc:
               , „Şapte sate jumătate Ţara Românească toată v şi Craina jumătate".
    1)      Gh. Dem. Teodorescu, Poesii poporale, p. 296 ; Tocilescu, op, cit. p. 135, 136.
    2) Colecţia Giuglea; Cf. Alex. Vasiliu, op. cit.; Balaban, p. 30
    3) Candrea, Densuşianu, Speranţia Graiul nostru, p. 71.
    4) Tocilescu, op. cit., p. 49, 52; N.- Păsculescu, op. cit. p. 175.
    5) Tocilescu, op. cit. p 126, 1928.
    6) Tocilescu, op. cit. p. 49. 1249, 1252
    7) N. Păsculescu, Literatură populară românească, p. 166; Tocilescu, op.
cit., p. 139; Ion Creangă.                                                i
    8) Alex. Vasiliu, op. cit- p 18.                                      i
    9) Ţiplea, Poesii populare din Maramureş, Bucureşti, 1906, p. 15.
   10) Colecţia Giuglea; Cf. Tocilescu op. cit., p. 66, 69, 12, 61.
   11)    Sim. Mflndrescu, Literatură şi obiceiuri poporane din comuna Râpa de jos, comitatul Mureş-Turda, Bucureşti, 1B92: Colea ’n jos la Sighişoara, p. 179.
  12)   Colecţia Giuglea. Tit. Bud., Poesii populare din Maramureş, p. 13, 22, -24.
13
    Tudor Zăvălaş1). a cărei acţiune se petrece „Tot în laşi“, Miu Zlobiu, (în baladele noastre Cobiu, îndreptat greşit. de Alecsandri Copilul), Miu M-ducu, în care se găsesc încă amintiri despre „curtea lui Ştefan Vodă“ şi despre „boerii ţăriei MoldovieVe, Manolia (Meşterul Manole), în care s'e mai păstrează reminiscenţe şi despre cetatea Poenari. Pe această cale' au putut pătrunde motive din balada românească în cea sârbească■ Astfel ne-am explica amintirea, unor vechi voevozi români în balada sârbească (Dan Voevod, Marca şi ălţii) ' p\e care miri mai întâlnim azi în balada românească din Nordul Dunării.
    Câteva balade au trebuii însă să plece şi din regiunile balcanice, şi de sigur, şi din ţinuturile sârbeşti, pentru a trece în literatura populară a Românilor dela nordul Dunării. Legaturile baladei româneşti cu balada sârbească au fost indicate de L. Şăineanu şi de regretatul N. Iorga >{în Balada populară românească). Balada timoceană ne aduce material nou pentru adâncirea acestei interesante prdbleme privitoare la literatura noastră populară. Biana într’un articol publicat în Convorbiri Literare pe 1908, editând, după mânu-Scripţul nr. 3078 din Biblioteca Academiei, o variantă veche din 1809, a cântecului bătrânesc Don-cilă şi aniintind cu acel prilej şi celelalte versiuni româneşti, cunoscute până atunci, adăoga, la sfârşit, paralele din literatura sârbească şi bulgărească. Din studiul lui Bianu, se putea vedea clar, că balada românească se apropie mai mult de cea sârbească de
  1)  Colecţia Giuglea Vâlsan. vezi variantă în Vasiliu op. cit. p. 33: Al lui l'iidorel.
14
              \
cât de cea bulgărească. Originea transdunăreană a balddel este însă în afară de orice îndoială atât prin numele eroului cât şi prin locul unde se pe-trece acţiunea (Salonicul sau Ţarigradul). Variantele' culese de Giuglea şi Vâlsan — şi acum de Sandu-Timoc — dela Românii din Serbia, ne înfăţişează o fază mai apropiată, din versiunea sârbească atât prin identitatea de nume a eroului Doiecin (în variantele dela nordul Dunării e numit mai adesea Doncilă), cât şi prin prezenţa unor incidente, cari lipsesc din celelalte variante româneşti cunoscute până acum. ,
   Deosebirile între originalul sârbesc şi între varianta românească sunt cu totul neînsemnate. O infiltraţie a baladei sârbeşti în literatura Românilor din Craina trebue să vedem şi în Stoian Bulibaşa, care a fost cules şi de d-nul Giuglea şi regretatul Vâlsan în Rât-icp va. Din Craina, balada aâeas'ţa ă trecut în Nordul Dunării şi a ajuns până în judeţul Teleorman, păstrând toate amănuntele locale sârbeşti: Begu din. Cladova, Pasmangi—Aga, Negotinul, Căpitanul din Craina1), nume pe care un culegător îl explica: „ceată de crai, cei cari petrec în chefuripe când în realitate, este vorba de ţinutul sârbesc al Crainei, din N.-E. Serbiei2).
   Tot din ciclul baladelor sârbeşti a trecut în literatura Românilor din Serbia şi balada Copilaş de turc, în care găsim reminiscenţe despre marele erou al literaturii populare sârbeşti: Marcu K>'aleviei. Se ştie
  1) Colecţia Giuglea-Vâlsan.
  2) Vezi Ion Creangă, 19*1, p. 388.
15
că acest erou căruia fantezia populară i-a plăsmuit o viaţă aventuroasă, are o realitate istorica. E fiul cneazului Vucaşin cel care-şi tăiase, cu sabia, o bucată, de principat, din stăpânirea cneazului Laiăr. După moartea tatălui său, Mar Cu, fund necontenit stânjenit>. în domnie, din partea alor săi, a trecut de partea Sultanului Mohamed, a luai parte la expediţiile acestuia In Ţara-Romănească şi a murit pe pământul nostru la Rovine, în luptă cu Mir cea cel Bătrân (1372). In balada Copilaş de Turc a Românilor din Serbia, erdul şi-a păstrat chiar numele obişnuit în baladele sârbeşti: Marcu Krale viciu, ceea ce înseamnă Marcu, fiul craiului.                            _
                                    /
   Faptele aduse mai sus, sunt suficiente pentru a îngădui ipoteza, că, în transmisiunea motivelor populare balcanice în literatura rorriâfiă, precum şi în trans-/jiis'iunea motivelor româneşti în foliilorul balcanic, elementul rom&nes'c depe ţărmul dunărean drept, cuprins în stăpânirea 'sârbească şi bulgărească — dar în strânse legături economice şi sociale (se fac adesea căsătorii) cu elementul românesc de pe ţâr mut dunărean stâng — a jucat un rol important. Literatura populară a Rorrtânilor din Craina sârbească şi a celor din jurul Vidinului' şi RuSciucului formează unul din inelele de legătură al literaturii populare. sud-Slavice cu literatura noastră populară. Din acest punct de vedere Studierea literăturii Roniânilor dela sudul Dunării are o însemnătate deosebită.
16
                                                                                                                                                                                                       I
    O     altă baladă a Românilor din Serbia, care merită, pentru larga ei circulaţie, o analiză mai a,-mănunţi'tii, ££i\e Dinu şi V o i c h i ţ 'a. Cu pririsul baladei este urrdătorul: O sărmană femeie văduvă rămâne, din 9 copii, mumai cu doi: Voichiţa, şi Dinu. In curârid vin din cele „ţări pustii, din Nadolii‘( peţitori pentru fiică-sa, şi mama, înduplecată de rugăciunile lui Dinu, se învoieşte să-şi mărite fata în ţări străine. Dar, peste puţină vreme, Dinu moare şi bătrâna rămâne numai cu „mâţa în vatră şi greem’n peretel(. Dumnezeu „ca un sfânt", mi-lostivindu-se de jalea mamei, suflă peste mormântul hui Dinu şi U trezeşte la viaţa. Dinu, înviat se roagă, lui Dumnezeu:
                   «Doamne, sfinte Doamne,
                   Dare-ar Dumnezeu,
                   Lemnuleţu mieu,
                   Fă-te calu mieu,
                   Stâlpuleţu mieu,
                   Fă-te şeaua calului;
                   Mătăşica mea Fă-te frâuleţ;
                   Pâzişoara mea Fă-te iepângea».
    Dumnezeu îi ascultă ruga; mormântul se deschide şi Dinu porneşte la „Nad,olii“, Să dducă pe sora sa, 'pe care desprinzând-o din hora nunţii pleacă, cu ea „pe sub podgorii, pe drumul -bătrânpe când deasupra lor pâlcuri de păsărele câjitau:
                   „Doamne, sfinte Doamne Unde s’a văzut,
                   Şi s’a pomenit,
                   Mort cu viu p’un drum“.
19
   Voichiţa încremeneşte de spaimă, dar Dinu încearcă să o liniştească:
                   „Lasă, naică, lasă,
                   Păsările cântă C’a venii primăvara
   Ajuns acasă Dinu trimete pe Voichiţa la maică-sa, iar el se duce la mormânt şi se roagă lui Dumnezeu:
                   «Căluşelul mieu,
                   Fă-te lemnu mieu ;
                   Şeulica mea,
                   Fă-te stâlpul mieu ;
                   Frâuleţul mieu,
                   Fă~le mătăşica,
                   Iepâpgeaua mea,
                   Fă-te pânza mea». l)
   Dumnezeu îi ascultă cuvântul şi ntortul intră iarăşi în Somnul de veci:
                   „Dumnezeu îl ierta,
                   Pământu-1 răbda".
   In timpul acesta, Voichiţa se duce la maică-sa; dar aceasta temându-se de Sila Santodiva, nu-i deschide până ce Voichiţa nu-i arată inelul de argint, „dela logodit11. Dumnezeu însă nu le rabdă şi le pre-face în steie de piatră.
   Motivul acestei balade, împământenite■ în literatura germană de Biirger prin Lenore, Se regăseşte sub dijerite nume („Călătoria mortului“ sau ,fratele înviatu), în toate literaturile populare balcanice: sârbă, Bulgară; albaneză, greacă şi în rriulte alte literaturi
  1) Citatele după ediţia Giuglea-Vâlsan, unde pasajul are mai nplt dramatism.
20,
europene. Tenta a fost studiată pe larg de D. Cara-cpste'a In stadiul său de literaturi comparată şi folklor Leinore, Bucureşti, 1929.
    O     menţiune speciala, din aii 'punct de vedere, merita, balada Ardiu Crăişor, care are acelaşi fond ca Arghir şi Elena a luj Barac. Baldţda Ardiu Crăişor a Românilor din Serbia, este după cât se vede, o prelucrare, a poemă lui Barac. Ea dducf o nouă contribuţie id chestiunea motivelor cărturăreşti intrate în poezia noastră populam, chestiune pentru care am adus atâtea alte doveti în studiul: Cărţile populare, voi. I şi II.
    In sfârşit, câteva bucăţi ca: Legere (Regele) Ca-rol şi Osman Paşa, Craliu Alixandru, ne înfăţişează,un alt aspect interesant \din vieaţa literară a Românilor timoceni: tendinţa lot) coiistantă. de a învălui în au-repla baladei faptele de senzaţie ale zilei. Suntem transpuşi astfel într'o lume nouă în care surprindem aezii populari la lucru.
         ( ' ' '
    Rândurile de mai sus sunt, credem, suficiente pen-tru a arăta, varietatea problemelor pe care le ridică materialul adunat şi Spre a trezi interesul pentru explorarea ştiinţifică a acestei mine nes'ecate de Zăcământ popular. Varietatea problemelor ştiinţifice şi'valoarea literară a creaţiunilor proprii tirriocem îndrept lăţeşte pe deplin înglobarea acestui material în pa► trimoniul bunurilor spirituale ale neamului.
       Aprilie, 1943.                              N.  Cartojan.
  1) Variantele au fost publicate de Auguste Donzon în Chansons populaires bulgares inidites, p. 319 şi urm.
I
 \
INTRODUCERE
    Când am pornit să colind, plaiurile mele natale, ca scopul colecţionării folklorului în anul 1937, am crezut că munca va fi terminată în cursul unui an. Dar lucrurile s’au petrecut cu totul contrariu şi opera a durat câţiva ani, fără a fi adunat întregul tezaur spiritual timocean pe care mi l-am propus. Imensul material pe care-L descopeream cu cât mă adânceam în cercetări, rnfi încredinţa că este neCeSară (o activitate îndelungata şi sistematică.
    M’am mărginii să pornesc la lucru fără vreun sprijin moral şi material. Nu am şi nici nu vreaii săi am pretenţia, că am adunat totul. Sufletul Românilor timoceni eSte atât de bogat, încât se impun vaste cercetări ştiinţifice.
    Nurdai dintr'un sat şi dela un singur cântăreţ care mi este de meserie „lăutar", am putut aduna teci de balade ce nu pot încăpea în cuprinsul unui singur volum.
    Ceea ce m’a îndemnat să pornesc la această grea muncă, nu a fost numai nevoia unei cercetări ştiinţifice, ci mai ales pătrunderea întfo regiune curat românească cu jumătate milion români, cari trăeSc î.n aproximativ 300 localităţi între Morava şi Valea Tlmocului, la un pds de România şi care Sunt Sortiţi
25
 să rămână în crudul ano ni triat, în care i-a aruncai politica românească şi dea din ţările vecine.
   Cu un gând curat, în care metoda ştiinţifică mi-a îngenunchiat sentimentele, redând sufletul tim'ocean în formele lui. cele mai intime, am dorit să prezint lumii etnicul românesc din Car păţii timoceni, scoţân-du-i din anoriimat prin forţa lor spirituală Carată şi arhaică, prin potenţialul tor numeric, care a 'mirai pe cercetătorii Străini, prin vitalitatea şi tradiţia lor pur românească.                                        1
   Românii timoceni trăesc •prin ei înşişi. Conservaţi viSmul lor, U va pune încă la adăpoSt şi ,procesul de „unificare etnică“ nu-şi va ajunge Scopul neomenesc, pe care l-au. născocit nişte străini de poporul românesc, sârbesc şi bulgăresc, streini care prin asemenea metode, 'duc o luptă magică pentru a Strica legăturile de prietenie tradiţională între. Cfle trei ţări. Aşa Se explică de ce vecinii dp, peste DUităre, na au înţeles să acorde drepturile cele mai legitime unei enorme masse româneşti, legată de România prin Dunăre, axa permanentă, de unire şi existenţă a neamului românesc de-a-hutgul veacurilor. Din cauza acestei tendinţe politice de a deSjiaţionaliza pe cei jumătate de milion de Români, fraţii noştri timoceni, au rămas unicul grup etnic compact în} Europa, făt\ă\ şcoală şi biserică în limbfi maternă.
   Românii timoceni au dat şi carne şi suflet pentru renaşterea naţională a ţărilor vecine, dar până în prezent gestul lor de cetăţeni loiali nu a fost înţeles datorită unor concepţii Străine de Sufletul poporului
26
  sârbesc şi bulgăresc şi pe care le-a inventat diplomaţia străină inspirată de ură si gânduri întunecate.
   Românii timoceni în viitor, vor fi însă puntea de unire şi prietenie cu ţările vecirte, iar propaganda şi gândul negr{u al străinilor de a-i arunca în mrejile asimilării tiranice, nu se Va realiza niciodată.
   Din cauza acestei greşite şi durerpase nietode căreia au fost supuşi fraţii noştri dintre Morava şi Valea Timocutui, In cercetările mele am întâmpinat iot atâtea greutăţi câte ar fi întâmpinat un explorator printre triburile malaiezice. Despre aceste greutăţi s’ar putea scrie o carte.
   Pentru tipărirea acestei colecţii de poezii, se cuvin toate mulţumirile domnului prof. N. Cartojan, care a Îmbrăţişat cu tot sufletul cele mai variate probleme ale limbei şi neamului nostru.
   Poezia populară dela Românii din Valea Timocplui, (\stăpânit într’o niică parte de către Bulgari şi în cea mai mare măsură de către Sârbi), dacă prin forma ei lasă de dorit în unele p\ărţi, prin fondul ei, caracterizează bogata imaginaţie a sufletului românesc din Carpaţii Timocutui, wpde se aude acelaşi graiu ca în Oltenia şi Banat şi unde te simţi pe. valea Jiului sau a Cernei, pe Munţii Mehedinţului sau Se-menicul ^bănăţean.
   Această individualitate etno-psihologică a spiritului tirtiocean, oltean şi bănăţean, a permis existenţa la Porţile de Fier a neaţnului românesc, pe ambele maluri.               \
  lată motivul care l-a făcui pe prof. german de filologie romanică. Gamillscheg, să, afirme că Valea
27
   Vestigiile unei cetăţi romane, de lângă oraşul din dreapta Timocului Kula (Bulgaria).
    Timocului este al treilea leagăn de naştere şi existenţa a neamului românesc.
      Românii din Valea Timocului, trebuie scoşi din anonimat nu numai de noi Românii dar şi de prietenii de peste Dunărp. Trebue cel puţin în aceasta epocă de civilizaţie şi \cirtientafe a prieteniei Intre toate stdtete lumii, să se recunoască în chip sincer legitimitatea drepturilor celor rrtai sfinte pentru Românii din Valea Timocului. Trebue s!ă de bucure şi ei de limba lor pe băncile şcoalei şi în amvonul bisericii, care în timpul Turcilor le-a fost românească. Aşa este posibil ca să se v facă din Români nişte cetăţeni buni, civilizaţi şi culţi. Contrariu\ Românii timoceni, în ciuda tuturor meto-'delor, se Vor opune spontan, măingiilindu-se a sug& totul din sufletul lor curat românesc şi arhaic, fără a ceda sistemelor necivilizate şi neomeneşti, cari în acest caz, sunt unice în Europa.
      Românii timoceni nu au profesori de istorie şi învăţători, dar îşi cântă trecutul prin lăutarii lor, făclierii permanenţi ai obiditului suflet timocean. Când îşi cântă baladele, în sunetul în care coarda viorii plânge, bătrânii şi tinerii plâng trecutdl străbun, în care eroii au însângerat pentru „legea11 şi dreptatea românească:
                „Istorie românească"
                „Ca pentru să pomenească'1.
                                               C. Sandu-Timoc.
      Bucureşti, 10 Mai 1943.
30
  închin această carte amintirei părinţilor mei Petre şi Gherghina, care îşi dorm ^somnul în ogorul străbunei Dacii Aureliane, acolo unde şi-au mângâiat sufletul cu aceste cântece şi tuturor fraţilor mei din Valea Timocului şi din Car pa ţii timoceni.'
             C. SANDU-TIMOC
        BALADE
Românii din Timoc, Poezii.
                                                                         \
           I
       I AN A SÂNZIANA*)
             Verde de-o cicoare,
             La vale, la vale, Intrai buaz de mare; Tare mi să ’ti pare, Soarili răsare.
             Odată zbera,
             Apoi şi-mi ofta;
             Soare răsărea.
             In argeaua mare Războaili ’ndoaie;
             La argeaua mică, Războaili-mi pică. Soare-mi răsărea, Năpraznic eria,
             Pe natră ’ndrepta, Ndtra arunca,
             Odată ofta,
             Din gură zăcea:
             „Ţas'ă, lână, ţasă“ „Pânză de mătasă“, „Lu soare cămaşeu; „Fir şi ibrişiru „La soare peşchir“, „Fir şi cu beteau,
             „Lu soare giubea11!).
 *) Variantă; în colecţia Giuglea-Vâlsan poartă aceeaşi denumire, pag. 216. In România îi zice «Ileana Cosânzeana».
    1) Manta.
55
latia Sânziana,
Sora soarelui Ş’a pământului,
Din gură zăcea:
„Soare, frăţioare“,
„Nu-ţ mai mor de dor11, „De-aşă frăţior“.
„Unde s’a văzutu „Şi s’a pomenit“
„Pe ceri pe 'pământ11,
„Să ia frate pe soră“, „Sor pe frăţâor?
„Nu-ţi mai mor de doru, „De-aşa frăţâor!u „Soare luminos „Zo ieşti păcătos11.
„Du-te, soare, du-te“, „Ţărili-oi umbla11 . „Făţâş, curmezâş(i,
„Soare mi-pi cătau; „Proţivnică ţâie1'
„Să-mi samene mieu.
„De na mi-oi găsau,
„La mine oi veneau „Ş’atunci m’oi ruga11, „Ş’amândoi ne-om lua11 „Şi ne-om cununa“
„Sus la mânăstire“,
„De pomină ’n lume“. Soare de-auza,
Soar’li luminos,
Zo e păcătos,
Razăli ’ntărea,
Ş’apoi că umbla Ţâr iii cruciş,
Da şi curmezâş Şi iei că-mi căta,
Lui ca să-şi găsascâ/ Protivnică lui,
Să-i samene iei.
Soarili-mi câta Şi iar vi’o găsa;
Soar’li răsărea In gură de-argea.
Odată ofta,
Din gură zăcea:
„Ţasă, Iartă, ţasă“ „Pânză de mătasă“,
„Lu soare cămaşe „Fir şi cu beteau, „Soarelui giubeau.
„Fir şi ibrişir11,
„Soarelui peşchir „Iote am verdt“, '
„Da tu te-aî gătit", „lană, să ne luăm“,
„Să ne cununăm11 „Sus la mănăstire „De pomină ’n lume?!“ <„Că ieu am umblatcc, „Ţărili făţâş“,
„Iar şi curmezăşu;
„Şi ieu n’am aflat“, „Protivnică mie11,
„Să samene ţâieu.
Iana sta, zăcea:     •
„Du-te, soare, du-te“,
„Tu mie să-mi faci(( „Un pod piste rhareu „Cu nouă picioare „Faci un pod de cearău, „Pe inima goală11.
„Pe mijloc de pod11,
„Tu nii-oi sămăna“,
        „Zău, o vie mare"
        „Cu nouă răzoare“.
        „Pe răzor de vii", „Gutui şi lămâi"
        „Pruni şi zârzălii",
        „Ce să coace ’ntâiu", „Intre Stă Mării",
        „Ce iai îji săcui"
        „Şi dai la copii".
        „Mai multe năramză"'2), „Că sânt cu miroasă", „La boieri pe niasă". „Soare-oi sămăna",
        „Viţă de-a plăviţă", „Struguraş cu ţâţă"; ‘„Struguraş de-ai moi", „De noi de-amândoi". Soare de-auza,
        Năpraznic ieria.
        Razăli ’ntărea,
        Ceara o topea.
        Idolii veniră,
        Podu i-l făcură.
        Pe mijloc de pod Făcu o vie mare,
        Cu nouă răzoare.
        Pe răzor de vii Gutui şi lămâi,
        Poame timpurii,
        Ce să coace fntâiu,
        Intre Stă Mării;
        Ce iai în săcui,
        Şi dai la copii.
        Soare luminos Mult e păcătos;
) Poame.
Iei când sămăna Tot viţă plăviţă, Struguraş cu ţâţă, Struguraş de-ai moi,
De iei de-amândoi. Soar’li răsărea In gură de-argea,
Odată ofta,
Din gură zăcea:
„Ţasă, lană, ţasâ“ „Pânză de matasău,.
„Lu soare cămasă“.
„Fir şi cu beteau,
„Lu soare giubea“.
„Fir şi ibrişir11,
'„Lu soare peşchir11.
„Că ce-ai porăncitl‘
„Lucru-am isprăvit „Da tu te-ai gătit?11 Iana Sânziana,.
Sora soarilui Ş’a pământului,
Din gură zăcea:
„Soare, frăţâoare“,
„Nu-ţ mai mor de dorlc, „De-aşa frăţăoru.
„Unde s’a văzut11,
„Pe ceri pe pământ“
„Să ia frate pe soră“, „Sor pe frăţâorP/J“. „Du-te, soare, du-te“,
„Tu să rtii te duci‘s,
„Pe câmp să te duci“, „Soare, să aducia ■
„Oasă părâsâte“,
„Di pe: câmp uiditea.
„In piuă le-oi. zdrompea“
„La boi că le-oi dau, „Boii le-o tnănca“;
„La mine-oi venea“, „Soare, să ne luăm“, „Să ne cununăm „Sus la mănăstireu, „De pomină ’n lume((. Soar’li păcătos,
Zo e luminos,
Pe câmp să ducea, Oasă-ml < astrângea; Oasă părăsâte,
Pe câmp sânt uidite.
In piuă le’nzdrompea, Boi flămânji ţănea;
Trii zâle-i ţânea,
Nimic nu le da,
Oasăli le lua,
Cu apă le uda,
Şi la boi le da,
Boii le mânca;
La Iana-alergă,
Din gură striga:
„lană, Sânziana11,
„Ce mi-ai porâncitu, „Lucru-am isprăvit „Oasă-am ădunat11,
„La piuă le-am pisat“; „La boi că le-am dat11, „Boii le-a mâncat „Aide să ne luăm“,
„Să ne cununăm“
„Sus la mănăstire11,
„De pomină ’n lume“. lana Sânziana,
Din gură zăcea:
„Du-te, soare, du-te“,
„Mie ca să-mi faci11 „Nişte mândre scări11, i„Nişte scări de fteru, „Cue de oţăl“,
„Le lipeşti de ceri(l. „Amândoi mergemu j„Sus la Mama Eva“, „La Moşu Adamu „Şi la Sf. Ion“,
„Că ie mai bătrân", „Din vreme de mult11, r „Mai multe-a crezut“, „Şi mi-a petrecut!!u. Soare luminos,
Iei e păcătos.
Razăli ’ntărea,
Fteru mi-l topea Şi iar că făcea Nişte scări de fter Cu cuie de oţăl.
Le lipea de ceri,
Cu Iana-mi pleca,
Pe scări să. suia,
Pe drum când pleca, Iana ’nainta,
Soarili pe urmă,
Merg să să, cunune. Iana să gândea,
Cum or rămânea,
De nii s’ar neca,
Colea jos în rtiare, Intfo neagră vuitoare.
Iea aşa grăia:
„Soare luminos(t,
„Ce ieşti păcătos?“ „Unde am plecatl(,
„Nu e adevărat";
41
„leu că mi-am văzut" „Giner’li ’nainte",
„Mireasa pe urmă"; „Merg să să cunune" „Sus la mănăstire", „De pomina ’n lume". Soare de-auza,
’Nainte trecea;
Da Iana pe urmă. Merg să să cunune. Suind sus1 pe scări,
Pe scară de fter Cuie de oţăl,
Lipită/de ceri.
Soare să suia,
Iana iar. aşa. '
Iana de-mi vedea,
Di pe scări sărea.
Şi sărea în marc Să ’nece mai tare. Tălazu o lua,
La fund o ducea,
Iana dicolea; lea să pitula,
Subt o rădinea. Soarili-mi privea,
Pe Iana n’o vedea; Razăli ’ntărea, Marea-mi turbura,
Apili ’nchega.,
Pe Iana. găsa Subt o rădinea.
De mână o lua,
Să suia cu iea.
Pe scară de fter,
Să suia la ceri.
Şi ei să ivea,
Românce din colul Dunării, parlea Cladovei jud. Craina.
   I
 I
La Mama Eva,
Şi la Moş Adatn.
Iana Sânziana La Eva să plângea,
Din gură spunea:
„Mamo, Evo, dea“,
„Unde s’a văzut“,
„Pe ceri pe pământ“,
„Să ia frate pe soră“,
„Sor pe frăţior?“
„Mult l-am năcăijt“,
„Loate le-a făcut";
„La mine-a venit11,
„Şi iar m’a poftitl(
„Să-i fiii de soţâie((
„Şi să s|c cunune11 ,}Aici sus la mănăstire“
„Să fim de pomină ’n lume“. Da Mama Eva,
Iea mi să ducea,
Lu Adam spunea.
Adam este mai tare Să ’ntrebe pe soare.
Soare luminos, eria păcătos, Iei aşa zăcea:
„Or mpr, or trăesc‘(
„Să mă căstoresc“
„Pe Iana-o poftesc!...11 Adam de-auza,
Pe soare-l lua,
In iad îl ducea, ■
In iad i-arăta Un cazan fierbând,
Apa clocotind,
Viermii viermuind,
Mulţi voinici ţâpând.
Adam îi spunea:
45
        „Soare, frăţâoare“,
        „De pofteşti aşa“,
        „S’o iai pe Iana“,
        „Bas pe sora ta((,
        „Să te cununi cu iea<( „Sus la mănăstire", „De pomină ’n lume“. Soarili zăcea :
        „Moş Adame, măi“,
        „Şi ieu poftesc aşa“, „S’o iau pe lana“,
        Da Adam zăcea: „Aide', soare, aide“, „Noi să ne ducem“ „Să ne judecăm „Scupştirtă3) făcemii.
        „Sfinţâ s’ăStrângem“, „Cu toţi ne ’ntrebămu „Cum te cununăm Soare să ducea Sus la masă ’naltă .
        Şi la judecată.
        Adam că-mi avea, Slugă, pe albină,'
        Că ieria mai bună,. Albina mergea,
        Sfinţâ i-dduna.
        Sfinţâ că venea,
        Venea la Seu pş tină Sâ facă o judecată,
        Pe cum nu e altă.
        Toţ Sfinţâ eria,
        Unu n’ajungea,
        Care nu-mi venea? Verde de-o sulfină,
3) Parlament, congres.
Legea a bătrână,
Iei că ii’ajungea,
Mai bătrân eria.
Adam dicolea,
Albina mâna Să vină cu bine La legea bătrâna,
La scupştină ’naltă îmi facă judecată. Albina mergea,
Tabăra striga La legea bătrână,
Să vină' cu bine Sus la scupştină,
Unde s’a adunat Sfinţâ Domnului,
Ş’ai Adamului.
Da legea bătrână,
Să ’ncălza la foc,
Ie bătrân 'de tot.
Da legea bătrână.
Nici nu răspunzând Abia că venea,
Lui Adam spunea: „Moş Adame, măiu, „leu că mai fuSăili „La legea bătrână „La uşă strigai11; „Răspunsă gemând“, „Cu mine n’a venitu. Moş Adam zâcea: „Iară Să, te duciu, „Aici să-l aduci“.
Da legea bătrână, Când veni ’n scupştină, Adam îl mtreba:
],,Măi, lege bătrână“,
„leu că am mânat" „Pe dalbă albină11 „Să vii ta scupştiriă", „Da tu ai 'gemut", „N’ai venit curând11. Da legea bătrână, lea vorbi din gură: „Moş Adame, măi", „leu dacă-am gemut", „Cam îmbătrânit", „Gem da’n casa mea". Adam îi spunea:
„Oi, lege bătrână",
„Oi ştia mai bine11, „Soar’li luminos",
„Iei e păcătos",
„Cere pe Iana11,
„Pe Iana s’o ia".
„Pe iea mi-o făcea-ou „Din soră nevastă", „Zâdire de casă11.
Da legea bătrână,
Iea când auza,
Din gură zâcea:
„Moş Adame, măi",
„la tu sfinţâ tăi11,
„Aide să mergem“, „Caii să-i vedem". Adam de-auta,
Sfinţâ toţ îi lua Şi la cai pleca,
La cai că mergea,
Caii şi-i vedea.
Caii s’a pârlit;
Zobu s’a ’mpetrit,
Piatră s’a făcut.
Sfinţâ să uita,
In zobniţa la cai,
Găsa piatră goală.
Da legea bătrână,
Cant din râs zâmbea,
Din gură zăcea:
„De poftiţi aşa“,
„Soare păcătos",
„Prea e luminoşii...1'
„Pe Iana c’o lua",
„Mulţ sori s’o făcea", „Pământu-o-ardeau.
Adam de-auza,
Judecata i-o scria Şi albina că o lua,
La Sf. Ion' să ducea.
'Şf. Ion când o cetea, Puţânel că să. gândea,
Şi cu Domnu că vorbea. Sf. Ion aşa zăcea:
„Lele, Doamne, Sfântule", „Ai pe soare să-l luăm" „Şi pe ceri să-l lepădăm „Să lumineze iei zăua", „Da pe Iana să o luăm"; „Iar pe ceri s’o lăpădăm" „Să luniine iea noaptea11. Duntnezău aşa-i zăcea: „Sf. Ioane, Dumneata", „Aşa mândru te-ai gândit „Şi mai bine-ai făcut".
Dară Sf. Ion Pe soare că-l lua,
In dreapta-l ţânea,
Pe Iana o lua,
In stânga-o ţânea Şi mi-i blăstăma.
Pe ceri ii lăpăda:
             „Voi să vă duceţi „De văzut să vă vedeţ“
             „De ’ntâlnit, nu vă ’ntâlniţ*‘
             „Vorbă să vorbiţi",
             „Să vă■ sfătuiţi“.
             Ş’acunia este aşa,
             Iei pe ceri currt mai mergea;
             De văzut mi să vedea,
             Da de vorbit nu vorbea.
             Asta blăstămu făcut,
             Dila Dumnezău un Sfânt.
             Este, Doamne, ş’acuma,
             Doamne, de s’o pontenea.
    Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com. Alexandrovăj, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
50
10VAN IORGOVAN
Duboară, cuboară,
Oi  din deal în vale, Un voinic călare, Voinic iortorrian;
Pi-un cal dobrogean, Ficior de mocan.
Cu şoimii pe mână,
De m-e de minună,
Cu ogariVn pată,
De m-e de mirază,
Cu Vidră’nainte,
Ca un om cuminte. Voinic dubăra,
La Cerna-mi venea,
Din gafă-mi vorbea: „Cernâ, apă, lină", „’Nceată Cernă’nceafă“ „Toate ap iii"
„Şi talazurli „Rămână pietrili", „Le-ardă soarili",
„Trec cu picioarili“ „Dincolo în aia parte", „In chip de strinătate". „Unde-am auzât"
„Fată urezând",
„Fată sălbatică",
„Mare m-e groaznică", „Şi riăpraznică".
Cerna sta, spunea:
„Io vane, Io vane",
         „Şi ta I\orgo vane11,
         „leu -nu pot s!ă’,ncet“ „Toate apili“
         „Şi talazurli“.
         „leu cât sânt de mare“ „leu în mine n’am“ „Rudă1) de mireană!(c., „Tu să rtii te duci11... „Mie s\ă-nii aduci“ „Rudă de rriireană“
         „Cu solz de ăurej“ ;
         „In mine s’arunci“.
         „Ieu atunci încet“
         „Toate apili“,
         „Şi talazurli11.
         Io van de-auza, lei mi să ducea,
         Mult pământ trecea.
         Şi cum ajungea,
         Calu la ceşmea Sta şi-mi odihnea.
         Ş’apoi că-mi găsea Chip de fată rtiare,
         Mult mi-este’m.pletită Şi mi-e’mpodobită,
         De şerpe gătită/
         Verde de-o cucută, Şerpili s’o’nghită.
         Io van să oprea,
         Aci la ceşmea,
         Cal descăleca,
         Ţăruşu trăgea,
         Ţăruş de argint ’L’nfipsă’n pământ,
         Cu fata vorbind:
1) Neam.
52
„Fată, vară-mea",
„Ce cauţi pe-aicea?" Da ţaţa spunea:
„Iovaţie, lo vane", „Daică, mă lovane", „Ştii, daică, că sânt“ „Fată de’mp arat"
„Dila Ţaligrad“.
„Taica m’a mânat", „Erendă2) m’a dat", „Verde de-o cucută", „Şerpe să mă’nghită". „Că la noi aici", „Daică, s’a sosât" >yAlă, şerpe nîare", „Nouă capete are". „Şi-mi cere, şerpe cere' „La zâ câti-un cap de „Şi ieu am venit",
„De iei m’am gătit".
Io van sta grăia:
„Fată, vară-mea",
„Ce mă rog de tine": „leu sânt drumuit", „Calu-a ostănit",
„De drumuri bătut". „Pănă ddinesc",
„leu aşa poftesc";
„Să-mi cţiţi 3) câtăva", „Cât oi odinea".
„Ieu de-oi adurniea", „Şerpili-o venea",
„Tu m’oi pomenea". Fata de-auza,
           2) Arendă.
           3) «Să-iv caule în cap».
J
omli.
53
\
 I
        La umbră şedea; Capu’n poală-i Lua, Puţân de-i căta,
        Io van adurmea,
        Şerpili venea,            - .
        Din apă privea, .
        Trii capete vedea, Ş’apoi că zăcea: „Doamne, sfântule", „Până-acuşa-a vai",
        „De dar câti-un om", „Dar acuşa trii".
        „Ce mă fac cu iei?".. Fetiţa privea.
        Şerpili grăbeşte,
        Da nu să glunieşte. Fata de-ar răspunde. .. Şi n’are 'de unde; Limba-i amurţâtă Lăcrămili-i pică.
        Verde foi de praz,
        Lui Io van pe-obraz. Lacrăma-l ardea,
        Io van că sărea,
        La vale privea.
        Şerpe când venea, Talaji-i mâna;
        De mal le bătea,
        Malu zo4) suna, ,
        Io van di colea,
        Pe fetiţă-o lua,
        Pe cal o-arunca,
        Şi-mi fugea cu iea La altă ceşmea.
        Pe ceşmea o punea,
4)  Ce mai.
54
 Îndărăt să-ntorcea,
 Pe şerpe-l întâlnea Cu arcu câtid da, Trii capete-i tăia.
 Ca şasă uidpa;
 La fată-mi grăbea, Dar ţi Să şi-l iea.
 Io van di colea,
 Inc* odată da, încă trii tăia.
 Cu trii rămânea,
 Inc’ odată, da; Două-i mai tăia,
 Cu unu uideă.
 Şerpe iar grăbea,
 La fata mergea; Fata-ar înghiţa.
 Io van ce făcea?
 Dila coadă-l lua,
 Zo mi-l ciormănea, Rău îl vătăma,
 Şerpe când sâtnţa Că tăiat ieria,
 Capu-l învârtea, ’Ndărăt să’ntorcea,
 In apă sărea,
 Apa că ruşea,
 W piatră să băga, Capu-afar scotea Şi zo blăştăma: „îovane, Io vane", „Câne de Io vane!" „De ce te’nduraşi" „Râu mă vătămaşi" „Eu sângili meu"
 „In mare să-l clocesc „Muscă să roiesc".
            „Calu de su tine"
            „Să piară din mine"
            „Şi boiVn coşere“5).
            „Să rămâi de jele"... lovan sta, grăia:
            „Şerpe, Dumneata",
            „Şi ieu oVngenunchea",
            „La Dumnezău m’oi ruga", „Berechet o da",
            „Porci o arănea“, „Uniură-oi topea“,
            „Boii i-oş ungea11 „Şi ta muscă ta“
            „Furau oi făcea!"...
            Io van Să’ntorcea,
            Capitili lua,
            Limbili tăia,
            W geantă le-aşeza,
            La gât o-atârna,
            N e gr u’ncăle ca.
            Fata să ruga:
            „Măi Iovane, daiâp.“, \ „Aide Să mergem",
            „Taica să-ţ plătească",
            „Să te dăruiască".
            „Şerpe-ai oniărit"
            „Şi m’ai izbăvit".
            Da Io van grăia:
            „Fată, vară-mea",
            „leu oi să mă duc", „Departe de sat", „Vară-mea, s\ă cat",
            „Rudă de mireană",
            „Cu sfolz de-aurel",
   5)   Legenda spune că musca columbacă delă GolubăJ (din
slânca Babacaia), de alunei îşi are originea.
56
„Poleit cu iei11.
„La Cer na m!â duc",
„In Cerna s’arunc, „Cerna va’nceta"
„Toate ap iii"-„Şi talazurli",
„Trec cu picioariU" „Dincolo în aia parte", „In chip de strinâtate", „Unde am auzât", „Fată urezând",
„Fată Sălbatică",
,filare m-e groaznică". „Ieu cu-iea m’oi lua". „Da ştii, fată, ştii", „Că’n două trii zâle", „Dau ieu pila tine!"... Fata de-auza,
Palma atingea,
De sânge-o umplea;
In şele-l lovea,
De rhi-l însâmna.
Şi Io van pleca,
Cu şoiniii pe mână,
De e de minună;
Cu ogarii’n pază,
De m-e de mirazâ.
Cu vidra’nainte,
Ca un om cuminte, lei când inii pleca, Ţâganu venea, Capete-astrângea,
In diSagi punea,
La ’mpărat să ducea Şi să lăuda:
„ Cinstite’mpăraie ",
„Iote ce-am făcut":
57
„Şerpe-am omorît", „Fata-am izbăvit „Impăratu de-auza", „Fetica Lui o lua", jyŞi după ţâg'an o da". „De nuntă s’apuca"
Da fetiţa zo plângea ■Şi din gură aşa-i spunea ,J\fu e, tată, nu e",
„Nu e, tată, ăsta“.
„Vez că e ţâgan",
„Da ăla-i Iovan“,
„Io van \Jorgovan", „Călare pe cal"...
„Ficior de mocan " „Pi-un cal dobrogean", „Cu şoiniii pe mână", „De e de minună!"... „Cu ogari’n pată",
„De e de mirată";
„Cu vidra’nainte",
„Ca un om cuminte". „Aşteaptă, tată, Şt eaptă", „Că’n două trii zâle"
„Dă iei pita tine!"... impăratu adăsta,
Nuntă tot făcea,
Trii' zâle’mplinea, lo van ajungea;
Ora zo juca, lovan zo privea.
Fata de-l vedea:
„Iote, taică, iote", „lote-al meu lovan" „Cum şede pe cal"
„Cu şoimii pe mână",' „De ie de minună".
„Cu ogari’n pază11 „lei de mirează".
’Mparat de-auza,
Slugi îmi trimitea Pe lovan striga,
La’mpărat venea.
Impăratu întrebând Capete-arâtând, lovan că le lua,
Gurili căsca;
Limbe nu avea,
Şi iară el zâcea:
„Cistite ’mpămte",
;,Astea capete de şerp'e", „Or limbe n’a avut",
„Da cu ce-a’nghiţit"
„De s’a arănit?"
Iei dacâ vedea,
Geanta dila gât trăgea, Limbili Scotea,
La1 mpăratu le-arăta.
Im păr atu de vedea,
Atunci pe ţâgan îl lua, Patru cai din gr a] di Scotea Pe patru cai mi-l lega,
Din bice când plesnea, Patru cai cu iei sărea,
Pe ţâgan de viu rupea. Atunci pe lovan îl lua, Cu fetiţa mi-l ruga,
Da lovan aşa grăia:
„la mărită fata ta",
„Da tu mie că mi-oi da" „Rudă de mh'eană",
„Cu Solzu de-aurel",
„Plec la Cerna cu el!"... Impăratu de-auza,
La năvodari trimetea Şi lui lovan îi găsa.
Lua mireana şi pleca,
Drept în Cerna să ducea,
Şi la Cerna îi spunea:
„Înceată, Cernă’nceatâ" „Toate apili“
„Şi talazurli“,
„Să rămână pietrili".
„Că ce-ai porâncit",
„le'u fam isprăvit11 ;
„Cu mireana fam venit!"... Mireana din disagi o lua . Şi pe Cerna-o lăpăda;
Iacă Cerna că Saca, lovan călare trecea:
Când în ostrov ajungea, Drumu la şoimi că le da. Plecară Şoimii chiotind,
Da ogarii schincluiid,
Da şi Vidra chirăind.
Piste groaznica că da,
Dară fata-mi chirăia Şi din gură-aşa zăcea: „lovane, lovane",
„Daică, mă lovane!"
„Nu grăbi la mine(l „Că zo m-e ruşine!11 „Sânt în pielea goală11,
„Şi zo rde ruşine";
„Mă daică, de tine", „Sântem fraţi pe lume!!". Da lovan nu vrea,
La fată grăbea,
Foia Să ruga:
60
/
„la stăi, daică, stăi", „Stăi să ne’ntrebăm", „Ce lege sântem!"... lovan Sta-i spunea:
„leu fată că sânt"
„Copil popii Oprii"
„Din Ţara Moldovii!"... Şi fata zăcea:
„Şi eu, daică, sânt", „Fata popii Oprii11,
„Din Ţara Moldovii". „Ştii, daică, nu ştii", „Când ieriam copii"; „Amândoi în casă stam", „Bobiţă ’n casă coceam". „Tu mai multe luaşi", „Şi mă mâniaşi",
„leu vătraiu luai"
„Şi’n cap îţi dedei", „Capu ţâ-l sp'ărsăi!"... „Sămnu dila tine",
„Ie făcut de mine!"...
Da lovan nu vrea,
La fată-mi grăbea;
Fetiţa rău plânge Cu lăcrămi de sânge, lovan o pupa,
Şi o Sărata.
Pe cal o punea,
Cu ea că-mi pleca,
Pe mare mergând L-al mijloc de mare, ’Ntr’o neagră vuitoare. . Domnu din Slăvi privea Ş’apoi mi-i făcea,
Tot un stei de piatră; Cate lemne Sânt,
            Adusă de vânt,
            De iei să oprea,
            Ieste ş’acuma,
            Colea’11 Cerna’n jos Atu Domn fălos,
            Colea’n Ţara Rumănească Ca pentru să pomenească.
  Auzită dela Sâma Prunaru de 52 de ani (ştie carte), din com, Alexandrovăţ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
62
PATRU DILA IZVOR
Când oi zâce di-un bujor, Venea carte din Siantbol La Patra dita Izvor.
Carte albă, slove negre,
Ce spunea ininie rele:
II chema la miliţâie, Slujească la ’mpărăţie,
Să slujească pe dreptate-Noua ai şi juniătate,
Im poarta*mparatului,
Proptă Ţâligradului.
Iacă Patru când pleca,
Şi acasă că-mi lasă.
Nevastă cu doi copiii Şi copiii mărunfm, îşi bat Sătenii joc de, iei.
Da la iei în sat venea Un Arnăut mai bogat Să scoată biru din sat. Duşmanu’n sat când venea, Toată lurtiea\n Sat venea Şi la orâ zo juca;
Toată lumea premenită,
D'a Iu Pătru e cernită.
Tot plânge şi să gândeşte, Unde Pătru sa- căzneştex).
1) Chinue.
63
Arnăutu o vedea,
Pe toţi oaminVntreba:
„Ce şede mândruţa aşa", „T<pată lumea pre menită", „Nutria iea şede cernită?!" Dfiră cânii-ai de săteni,
De Şateni şi vam'eci marii Că sânt oamlni toţi de-ai tari, Pe nevastă o spunea:
Măi Arriăut al bogat",
„Ce ne scoţi biru 'din sat", „ASta cea bană, nevastă"
„Are doi copii în casă".
„Şi copiii niârunţăi",
„îşi bat sătenii joc de iei",
„Că bărbatu i-o plecat",
„A plecat iei la armată",
„La ’mpăratu să o facă".
„La ’mpăratu la Stamb'ol", „Pătruţă dila Izvor".
„Să Slujească pe dreptate" „Nouă ai şi jumătate". Arnăutu 'de-auza,
Azi aşa şi niâne-aşa,
La nevaStă să ducea Şi din gură aşa-i zăcea:
„Vai, nevastă cea curată", • „Ce Stai aşa lăcrămată",
„De purtare te cerneşti"2)
„Or pe care nii-l jeleşti?"
„Să te duci, te premneşti",
„Să pui faţa pe albeală", „Buză moi la rumineală",
2) îmbrăcată în negru, doliu.
64
          „Că de-oi sta, de na oi face“ „N’ai face porânca mea“, „Capa dila trap foi lua!11. Nevasta să speria, lea acasă să ducea,
          Nici La oră nu ieşea.
          Amăuta mi-o căta,
          Mi-o data şi n\o găsa, .
          Să duSă’n casă la iea.
          Cânili mi-o năcăjea Şi-şi fâca voia cu iea.
          Da nevasta rău plângea. Arnâutu di colea,
                             * \ lei da s'âla că o lua Şi ca' nevasta pleca,
          Ii lua şi copiii cu iea.
          Unde cu iea să ■ ducea?
          Unde-i codru ’ncocârlat,
          Cânili s’a scufundat.
          In poală de codru-avea,
          Avea Turca o băştea,
          Da nevasta sărmana;
          Toată zâua suspinând,
          Pe-al iei Pătraţă dorind.
          II dorea az şi-l dorea ntâne, Păn’ la nouă ai de zâle.
          Pe-al de zece-a povârnit, Pătruţă-acasă-a venit.
          Găsa casa părăsâtă,
          De porci toată râmată.
          Cum tabăra să văita,
          Multă lum)e-l asculta,
          Iei rrii M văita aşa:
          „Oi, sărac de maica mea11, „Unde mi-e nevasta mea?il „Nevasta cu dpi copiiu,
          „Că zo-mi pare rău de iei!“
Românii din Timoc. Poezii
Fămeiili povestea: ,
„Măi Pătruţă, Făt-Frumos",
„Care ’n lume n’ai mai fost‘(, „Aşa voinicel frumos „Băiete, nevasta taa „’Ntotdeauna plângea“,
„Şi pe tine te-a jelit“,
„Tu mi-te acuşa ai venit".
„Dar pe dânsa mi-a sâlitli . „Un Arnăut bogat11,
„Şi nevestica ţi-a luat.
„Neve ti:a cu copii11,
,/Ş bate el foc de ii".
„Arnăutu mi-a vorbit",
„Şi pe-aici n’a mai venit11, „Unde mi s’a scufundat", „Domnu ştie ştirea lui"
„Şi nevasta cu copii!".,.
Cum tabăra de plângea,
O săcure’n mână lua Şi cu săcurea pleca.
Călca ici, călca colea,
Unde-i codru ’ncârligat,
Cânili s’a scufundat,
Arnăutu al bogat.
Pe su codru că-mi avea,*
O micuţă de băştea;3)
Iacă Pătru mi-l găsa.
Arnăutu und,e sta?
La umbriţa nucului, lei şedea şi-mi odinea,
Da nevasta zo-mi săpa, Arnăutu cucăia.
Pătruţă din crâng ieşea,
Cu săcurea când măi da,
3) Grădină.
66
Capu dila trup ii lua,
Nici nevasta na vedea.
Sărea capu ici, colea,
'Trupă mătănii făcea,
Da Pătruţă zo striga:
„Aoleo, nevasta meail,
„Vino păn’la mine’ncoa11, ■ „Văd Turcu bolborosăşte“, „Vino cu iei de yorbeşte(i „Că nu ştiu deloc turceşte“. Nevasta când oaza,
La Pătruţă să uita Şi pe gură-l cunoştea.
Când vorbi vorba cu iea,
Tocma-atunci să pricepea ■
Că Pătruţă a venit,
Arnăutu-a prăpădit.
Iea din gură-aşa zăcea: „Bată-t Dumnezău de Turc“, „Lasă-l să bolborosască“, „Bărbatu meu să trăiască11. „Ăsta câne m’a robitu )rŞi sângili mi l-a sapt“, „M’am făcut neagră pământ Copilu o'ntreba:
—   „Care mumă e ăsta?“
—   „Muică, copilaşii mei“, „Ăsta ieste taici-l tăulx „Şi e bărbăţălu mea“,
„Cu care m’am cununat"
„Şi pe voi v’am căpătatu. „Arnăatu al din sat“,
„Pe câs-trii ne-a robit11, „Ne-a ţâhut aici la crângu. Pătruţă dacă-auza,
îşi lua mândra şi pleca.
Să dasă iar la Izvor.
67
            Casăli şi le dregea,
        '' Şi-mi ierna cu nevasta.
            Când veni printavara, lei de muncă s’apuca;
            Şi munceşte vara toată,
            Umplea cwtea de bucate Şi trăia, pe Ţară ’n pace,
            N’are Tur cu ce-i niai face.
  Auzită dela Sâma Prunaru de 52 de ani (ştie carte), din corn. AlexandrovăJ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
68
           MARCU V1TEAZU*)
            Jos pe apa Nistrului,
            Im morile Turcului, Turcului, Bolunului;
            La câşile Marcului,            \
            Marcului Viteazului,
            ’Ntr’o Sântă Dumineca,
                    Da vez Marcu ce făcea.
            Cu Turcu să ramăşea;
            Im beutură să lua,
            Să să ducă pomina.
            Da la masă-i asculta,
            Cu păru rachiu le da;
            • Mâiculiţa Marcului,
            Ibomnica Turcului;
            Dară Marcu. ce făcea?
            Puţân afară ieşea;
            Mă-sa cu capu-i făcea, Mumă-sa afar ieşea.
            Dară Marcu că-i spunea: „Mumă, muichiliţa mea11, „Când oi zâce bob năut“, „Cu Turcu tn’am răniăşii“ „La beutură ne-atn luaiu;
            „Car’ pe care 'ne-om îmbăta“ „Capa dela trup ne-om lua“. „Să ne dai rachiu11,
   *) Variantă. In colecţia Giuglea-Vâlsan, pag. 298, poartă aceiaşi denumire.
69
„De-al niălău“;
„Nici pe ala să nu-l laşi“, „Cu apă să-l îndoieşti „Rându la Turc o venea11, „Să-i dai rachiu Mărmăzâu11 „Ce-adoarme otrtu de viuu; „Nici pe ala să nu-l laşi“, „Cu spirt să-l îndoieşti“. „Să-i dai la Turc să bea11, „Te miri mumă s’o ’mbăia“ „Să-i răpun ieu vieaţa“. Numa-atâta că-mi vorbea,
Iar la masă-să punea Şi pornea de mai bea,
Da mumă-sa ce-mi făcea? Bat-o Maica Precesta Ibomnica Turcului;
Lină verde de-o lalea,
Iea de Marcu n’asculta, Rându la Turc îmi venea.
Ii \da răchiu de-al mălăa, Nici pe ala nu-l lăsa;
Cu apă-l îndoia,
Din ce bea tot ar mai bea. Şi mai bine să treza.
Rându la Marcu venea.
Zo-i da rachiu Mărmăzâu, Ce-mi ădoarme om de viu. Nici pe ala nu-l lăsa,
Cu spirt îl îndoia,
Zo-i da lu Marcu de bea. Bea Marcu şi să ’mbăta,
Pe astal mi să culca;
Zo dur mea Marcu dus,
Cu păloşu pe pept pus. Dară muica Marcului,
Ib'ontnica Turcului,
Iea din gură-aşa vorbea:
„Turcule, Bolunule",
„Când oi zăce flori domneşti", „Da ce stai şi mai priveşti?“ „Nu vez Marcu s’a’mbătat"
„Şi pe masă s’a culcat",
„Zo me bun iei de tăiat!"
Dară Marcu că-nii avea,
Vez, o slugă mîiiutea;
La fereaStă m?-asculta,
Toată taina mi-afla.
De Turcu mi Să ruga,
Ş’aşa din gură , vorbea: „Turcule, Bolunule",
„leu de tine m’aş ruga11, „Puţân drumu că mi-oi da", „Pe Marcu l-oi săruta „Nouă ai l-am ascultat", ,^Pânea, sa) ea i-am mâncatu, „Toată sâmbria mi-a dai", „Nicio para nu mi-a luat „Nimic nu m-e vinovat“,
„O fi ceva păcat",
„Să moară nesărutat",
Dară Turcu de-auza,
Cu inima să ’ntorcea,
Drumu la slugă că-i da.
Dară sluga ce-mi făcea?
La Marcu mi să da,
Să făcea mi-l săruta,
DinţVn obraz împlânta,
Trăgea Sluga cât, putea,
Dară Marcu nu sâmţa,
Parcă purecu-l rtiuşca.
Dară sluga de-mi vedea,
Drept în picioare sărea,
Aşa din gură vorbea: },Iariă-mi Doamne păcatu11, „Ooi Să-mi bat stăpâioru“. „Nouă ai l-am ascultatu, „Pânea, sarea i-am mâncat11, „Toată sâmbria mi-a dat“; „Nimic riu m-e vinovat „Veni vremea să mi-l bat“. Palma bici că mi-o făcea, Piste \oichi că mi-l lovea. Tum-te-atunci să deştepta, Drept în picioare sărea,
Mâna pe slugă punea,
Aşa din gură vorbea:
„Lele, Slugutiţa mea“,
,,Foaie verde di-un spanac“; „Ce-ţi fusăi ieu vinovat“, „De tu pe mine mă baţ“?. Dară sluga aşa vorbea: „Marcule, viteazule11,
„Marcule, Stăpânule“,
„Da nu ştii ta ce-ai lucrat?il „Cu. Tur cu te-ai rămăşit“; „La beutură v'aţ luatu,
„Şi tu mi te-ai îmbătat“,
„Pe aStal mi te-ai culcat11, „Zo durmeai Marcule dus11, „Cu păloşu pe pept p\uS“. „Foaie verde bob năut“, „Da mumă-ta-aşa-a vorbit“ : „Turcule, Boluitdule“,
„Da ce stai şi mai priveşti?11 „Nu vez Marcu s'a ’mbătat „Pe astal mi s’a culcat“, „Zo me bun iei de tăiat11! „Foaie verde di-un spanac „La fereastă-am ascultat“,
„Toată taina le-am aflat", „leu, de Turcu m’am rugai", „De abia drumu că mi-a dat", „leu, la tine am venit"; „Palma bici că mi-am făcut", „Piste oichi te-am lovii"; „Când oi zâce di-un spanac", „Şi de-abia te-ai deşteptat". Dara muica Marcului,
Când aşa ceva vedea,
Pe uşă afar fugea,
Da şi Turcu după iea.
Dară Marcu ce-mi făcea? Straichina di pe masă lua, De-asvârlitelea când da;
Capu dila trup îi lua,
Pe Turc îl prăpădea.
Pe mumă-sa mi-o prindea,
Cu săngin) nti-o lega,
Cu catran o cătrănea,
Şi la coş mi-o atârna,
Foc dila picioare-i da. Mi-ajungea focu la ţâţă, Vorbea Marcului măichiţăr „Marcule, copilule",
„lea priveşte la muichiliţă", „Mi-ajunsă focu la ţâţă"; „Muică, ţâţâşoara ta",
„Ce-ai supt Mar cale din iea". Dară Marcu aşa vorbea:
„Nu e ţâţâşoara mea",
„Ci e ţâţă de căţa",
„Ce-a muşcat Turcu din iea". Ardea mă-sa de plesnea,
Bea Marcu să vesălea
             Şi cu sluga alăturea, Lăutarii zo-i cânta.
             Când focu să potolea, Dară Marcu ce-mi făcea? Oasăli i le-aduna.
             ŞUn piuă le pisa,
             Şi’n vânt i le vântura,
             Şi nimic nu s’alegea, C’aşa minte iea mi-avea.
    Auzită dela Chiria al Peni de 31 ani, ştie carte din com, Coilova, jud. Craina. Valea Timocului jugo-slav.
74
    G R U I C E A
Când oi zâce trii măsline, Ascultaţi boieri la mine Să vă spun o istorie,
Dintr’a mea copilărie,
Să vă spun un cântecel,
De când eriam mititel.
Când oi zâce de-o cicoare, Colea?n vale dispre mare S’a aflat o casă mare.
Da la iea cine-mi şedea? Cistitul de împărat,
Cu fată de măritat, împăratul ie bogat,
Nu găsea giner-de luai Şi da veste la ’mpăraţi,
Să s’astrângă la Galaţi.
Nu ştiu astrânge, mi să strânge Vro şaptezăci de ’mpăraţi,
Dila răsărit chemaţi.
Toţ împăraţii vorbea,
Care fata să i-o iea:
Toţ împăraţii striga Că fetiţa să i-o ea Al ficior bun şi frumos,
Al de Filip Măgerină.
Da ’mpâratul sta vorbea:
„Toţ împăraţii aţ venitu,
„La fata mea în peţât“,
„Numai unu n’a venita;
75
        „Craliui) Marcu cel de multa „Şi cu Gruicia copil mic11. Iacă puţin zăbăvea,
        Crăliu Marcu ajungea Cu un cal bătrân de tot, Numai de cinci sute ai;
        Da şi Gruicea pe-al mai mic, De două sute şi cinci zeci. Cum la ’mpăratu-ajungea,
        Caii la iesle lega,
        Drept în casă alerga,
        La coada mesii şedea.
        Da rdireasa de-i vedea,
        Iea de ciste că le da Câte un par 2) de vin Că sânt ostăniţi de drum. Craliu Marcu ceai de mult Păru de vin l-a golii,
        Un galbin în par punea, ,
        Da şi Gruicea iar aşa.
        Păruţu de vin când bea, Diodată când îl sorbea,
        Nici limbuţă nu uda,
        Păru la fată ’n mână da,
        Şi când de mână-o prindea, Numa-odată o strângea;
        Oasăli zo-i pârăia,
        Da fetiţa rău ţâpa.
        ' Impăratu sta grăia:
        „Ai şaptezăci de’mpăraţi", „Voi luaţi, beaţi şi mâncdţi", „Şi de treabă vă cătaţi11;. „Asta-i Gruicea copil mic11, „Baş3) nu ştie nimic".
1) Regele.
2) Pahar.
3) Chiar.
76
         Da Filipu Măgerină,
         Iei din gură aşa grăia:
         „Nu este mireasa mea!“
         „Ie-a lui Gmicea copil mic“,
         „Dacă nu ştie nimic!“
         Da Gruicea când auza,
         Din sobă 4) a far ieşea.
         Şi pe vatră să juca.
         Cenuşe cu pumnu lua,
         Pe vatră mi să juca,
         Ulceluşe că făcea,
         Cu iele de uşe da,
         Ca copilu să juca.            i
         Craliu Marcu aşa vorbea: „Dacă Gruicea este mic“,
         „leu la stâne l-am crescutH; „Nouă stâne la mulsoare", „Umpleau nouă ciubăre“;
         „Şi-i dam lui Gruicea să bea“, „Şi-şi uda numa-o măsa“.
         . Impăratu de-auza-,
         El din gură aşa vorbea:
         ,,Ai, bre Marcu, Crale Marcu“, „leu lui Gruicea-ăl tău i-oi da“, „Nouă coptoare de pâne“
         „De va mânca pânili“;
         „Atunci să ia fata mea“
         „Şi toată ,mpărăţiaa.
         Iacă ’mpăraţi asculta,
         Impăratu că lua,
         Şi la ţurnel5) aducea.
         Dară Gruicea copil mic.
         Când tăbăra de mânca Nouă coptoare de pane Şi iar nu să sătura.
4) Cameră.
5) Cuploare.
        Iei pe tugle G) tabăra,
        Să surupe furnili,
        Şi să roadă tuglili.
        Da ’mpăratu de vedea, Tabăra de să ruga:
        „Oi, mă Gruicea, copil mic", „Bas că n’ai ştiut nitnic", „lea nu-mi roade furnili „N’am und’ să coc pânili" „S’arănesc oştirili“.
        Iar în casă să băga,
        Jucării că să juca, împăraţii logodea După care fata s’o dea.
        Mult vorbeşte Măgerină,
        Să ia fata de ’mpărat,
        Ca să trăiască cu drag. Craliu Marcu adăvăra:
        „Care-i mai viteaz ca mine", „Ala să ia fată bună". Impăratu aşa spune:
        „Ai şaptezăci de ’mpăraţi“, „Iea luaţi de beaţi şi mâncaţi „Că mai. am încă una“.
        „Mai am ieu la pimniţă“ „Nouăzeci de ardovele“
        „Tot cu zămătoc7) în iele". „De-o putea să mi le bea", „Să-mi golească-ardoavili". „Iei atunci fata să-mi iea". Impăratu l-aducea Şi’n pimniţă mi-l băga, Ardoavili-i arăta,
        Şi din gură îi spunea:
6) Cărămidă.
7) Vin tocii.
         „late Gruiceo, copil mic11,
         „Iea să beai ta vinurli11, „Să-mi goleşti ardoavili!".
         „Ş'atunci să-ţi dau fata mea" „Şi toată împărăţia".
         Da Gruicea când auza,
         Gura la boc&) când punea Odată când trăgea Şi ardovu îl golea.
         Ş’aşa pe toate le bea Şi iar nu să sătura.
         Pe dăogi să tabăra9)
         Şi dăogili rodea.
         Da ’mpăratu sta zăcea:
         „Oi, bre Gruiceo, copil mic11, „Ia lasă dăogili11,
         „Nu-mi spărgea ardoavili". „N’am and’ să pun strugurii".. Iar îndărăt să ’ntorcea,
         Şi la masă iar şedea; Tăbărât) de povestea, Impăratu aşa zăcea:
         „Ia luaţi să mâncăm, să bem", „Şi de drum să ne cătini", „Că noi mireasă n’avem".
         Da cistitu-al de ’mpărat, Mândră vorbă că le-a dat: „Aşteptaţi şi nu-mi plecaţi", „Că mai am încă- una!..." „Ta:ca-al meu când a munt", „Piste Marea Neagră-avut" „Un pui de măr de argint", „Pe-o parte pârguit",
         „Da pe una ’mbobocit",
 8) Cep.
 9)  Prunea.
10) începea.
„Pe-a-lălaltă a roşit“.
„Asta pui de merişor",
„De păzât, mi-l păzăşte‘l, „V’o trii zâne, fete mari!u „Iei dacă va putea“,
„Patru, mere să-mi aducă“, „De patru ceasuri să-aducă“ „Şi iar să să ’ntoarcă11, „Numai merii să-mi aducă11 „Atunci fata mea să, ia!...“ Craliu Marcu ceai bătrân, Iei din gură-a povestit:
„Oi, bre 'Gmice.o, copil mic‘ „Iea Să-l iai pe Şargu meu11, „Că ie bătrân de demult“ „Şi mai multe a văzut11. Gruicea pe Şargu că-l lua, Şi cum l ’ncăleca;
Pusă buza -la pământ,
Da coada-i şuera ’n vânt Pe Marea Neagră trecând Când la măr că ajungea, Iacă zânili durmea,
Dară Gruicea ce făcea? Măru cu totu că lua Şi cu iei mi să ’ntorcea.. Când de margini apropia, Zânili să deştepta,
După Gruicea alerga
Şi pe Gruicea când prindea
Câte triile-l ocolea.
Una pe Şargu-l ţânea,
Una de coadă-l trăgea Şi la fund il scufunda,
Una de scări îl trăgea,
Di pe Şargu jos să-l dea. Dară Şargu Sta, grăia:
         „Oi, bre Gruiceo, copil mic", „Da ce 'stai şi mă priveşi?" „Or nu vez cum năcăjesc". „Iacă zânili ne-u prins".
         ,,Una de dârlogi mă ţ&ne",
         „Una de coadă mă trage", „Una de scări mi te strânge", „Di pe mine te răstoarnă". „Scoate rriic de mămuzel", n) „Şi ’nţapă-mă cu iei"
         „Din botiţ până }n codit" , „Să scoţi fâşie de opinci"; „Sângeraşi) de-argint scotea" „Piste zâne arunca", s,Lacătili să, ’nchidea"
         „Şi legate că le lua".
         Atunci Gruicea de-auza Mâna ’n disagă punea, Mititel mămuz trăgea,
         Din botiţ păn la codiţ Scoase-o fă sie de opinci;
         Lua săhgiru de argint, Le-arunca la zâne, la gât. Zânili lega,
         Din mare afar ieşea,
         Mâna Şargu cât putea;
         Zece minute uidea,
         Iacă Gruicea mi-ajungea.
         Măru de casă răzma,
         Zânili le ’mpriponea;
11)  Uneltă de ’njepai.
12)  Zale.
Iar în casă să băga,
Impăratu când. privea;
Măidanu să lumina Şi iar din gură zâcea:
„Ai şaptezăci de ’m păr aţi11.
„Iea luaţi de beaţi şi mâncaţi11 „Şi de drum să vă cătaţi „Iacă Gruicea ce-a făcut",
„Cu măr cu tot a venit1',
„Şi zânili a ’mpriponit11.
Ai şaptezăci de ’.m paraţi,
Dila 'masă să scula, îşi lua drumu şi pleca,
Numa Gruicea rămânea.
Fata lu ’m păr atu lua Şi cu iea să cununa;
’Mpărăţia dobândea.
Jar la stâne să ducea.
Nouă stâne le mulgea,
Nouă ciubară umplea;
Pe câte nouă le bea,
Numa-şi uda o măsa.
Cu Craliu Marcu că pleca Sus pe munţii Bârsăneşti, Unde-i frumos, să trăieşti. Craliu Marcu ce făcea?
Intr’o mână îmi ţânea,
Budugan de nouăzăci oca.
O călcătură făcea,
Drumu ’n Gruicea-l lui că-i da, Capu că i-l fărâma.
Ş’o cerea pe noru-sa,
Să să joace iei cu ea;
Da noru-sa de vedea,
            . Sângură să prăpădea.
            Craliu Marcu rămânea Pe toţi munţii covârşea 13).
            Şi căzu ’ntr'o boală grea.
            Şi iei mi să prăpădea,
            Şi pierdu ’mpărăţia.
  Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com. Alexandrovă}, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
13) Cutreiera.
83
       GJiUlA LUI NOVAC*)
           Plimbă-mi-să,
           Poartă-mi-să,
           Pin oraş pin Ţăligrad;
           Să plimbă pe stradă ’n vale Ceai trii voinicei drumeţ.
           Să plimbau pe stradă ’n vale, Căta conac să conăcea^că,
           ' La Anica crâşmăreasă.
           Când voinicii tună ’n crâşmă, Pe trii scaune şedea Scaunili scârţâia,
           Trii păreţi îi cuprindea;
           Cu pumnu ’n masă bătea,
           Câta vinişor Să bea.
           Tot bătând cu pumnu ’n masă, Veni Anica crâşmăreasă,
           Ş’apoi zâsă- vorba-aleasă:
           „Ce poftiţi voi DumneavOastâ?“ Da voinicii stau, grăia:
           „Măi Anicfi, crâşmăreasă11, „Dă-ne vin de-al bun să bem, „Cât îţi face că-ţi plătim1“
           Da Anica de-auza,
           Tăbăm la vin căra;
           Le căra vinu cu vadra Şi rachiu cu ocaua.
       Varianlă ; în colecţia Giuglea-Vâlsan, pag. 19, poarlă denumirea de «Novac cel Bătrân».
84
        Şi bea voinicii la bere,
        Şi goliră şase vedre
        Făr’ să pană-un ban pe masă.
        Da Anica răspundea:
        „Măi voinici, voi Dumneavoastă" ; „Îmi golirăţi şasă .vasă", f „Nu tni-aţ dat un ban pe masă". Da Gruiţă cel frumos,
        Cu mustaţa răsucită,
        Alb la faţă,
        Negru, ’n, chică,
        Dila masă să scula,
        Ş’o palmă' bună-i cârpea.
        Anica ’n călcâi să ’nvârtea,
        ’Ş lua peşchiru şi pleca;
        Drept la ’mpăratu mergea,
        Mâna ’n şolduri îmi punea: „Aman, cistite ’ mp arate",
        „La mine ’n crâcimă a • venit“ „Ceai trii voinicei drumeţ“.
        „Iei venind pe stradă ’n vale", „Căta conac să conăcească"
        „Şi brodiră x) în crâcinia mea".
        „Pe trii scaune-mi şedea",
        „Trii păreţi îi cuprindea,
        „Cu pumnu ’n masă bătură", „Vinişor de-al bun cerură",
        „Ceru vinişor de-al bun",
        „Să bea la mine pe masă",
        „Cât îmi face să-mi plătească". „Şi-mi băură. şasă vasă",
        „Nu-mi pusără-un ban pe masă". „Dacă văzui şi văzui",
        „Banii dela iei cerui".
        „Unu mai albu la faţă"
1)  Nemeriră.
„Cu mustaţa răsucită",
„Dila masă a venit“
„Ş’o palmă mi-a cârpit“. „Dacă văzui şi văzui“
„leu la tine că venii11,
„Pe cei triivoinici drumeţ11 ■, „Să mergem să-i osândim“ „Că mi-a golit vasă/i“,
„Nu mi-a dat păralili“.
Da ’mpăratu întreba:
„Cum le este ţaţa lorP“
Şi Anica sta, grăia: *
„Unu-i negru şi bătrân“, „Cam cu ■ oichii largi în capil „Şi cu chica rotunjită11 ; „Unu-mi este mai negrişor“, „Tuns flăcău de muntea.
„Iei la masa mea beură“
„Şi banii nu-mi plătiră11.
Da ’mpăratu-aşa zăcea:
„Ala' negru şi bătrân11,
„Cel cu ochii largi în cap11, „Şi cu chica rotungită“,
,je Novac, oţu bătrân11.
„Ăla negru puţânela,
„Cel bun şi frumos la faţă", „Ie nepotu lui Novac11.
„Dă-le vinişor să bea11, „Mestecat şi cu rachiu11;
„Să bea până s’o ’mbăta“, „Pănă vin cu potera11.
Da Anica de-auza,
Iar la crâşmă să ’ntorcea, Tăbăra vin de căra,
Cu rachiul mesteca Şi-l da la voinici să bea.
Beură pân’ să ’mbătară
                                     <5
        Şi pe masă să culcară. Impăratu di colea, îmi pleca cu potera Şi crâcima i-o acolea,
        Nimenea nu cuteza,
        Numai un Amăut Cu cioarecii rupt în furid.
        Iei în crâşmă , să baga,
        Ceai trii voinicei dur mea. Atunci Turcu arnăut,
        Cu cioarecii rupt ■ în fund, împăratului zâcea:
        „Mă ’mpărate, luminate", „Uite ce am să le fac":
        „Mai trimitem făgăraş" ?)
        „Pe târgu Stambulului",
        „Şi mie să-mi aducă"
        „Şasă frânghii de mă tas ă“, „Să-i tai carnea, pân’la oasă". „Ş’alte şapte de Braşov",
        „Să-i tai carnea pân’la os". „Mândru bine l-oi lega"
        „Şi să-i luăm cu potera". Impăratu de-auza,
        Mai mână un făgăraş Pin târgu StămbululuL Făgâraşu cumpăra Şasă frânghii de mătasă,
        Să-i tae carnea la oasă; Ş’alte şapte de Braşov Să-i tae carnea păn’la os. Făgăraşu când venea,
        Cu frânghiili ajungea,
        Ala Turcu arnăutu,
        Nu e aga3) de nimic
2) Jandarmi.
3) Soldaţi, jandarmi.
87
 Cu cioarecii rupţi în fund,
 Pe Gruiţă mi-l lega,
 Mi-l lega şi-l ferega,
 'Şi. pe câţ trii iar aşa.
 Ala Turcu arnăutu,
 Cu cioarecii rupţ în fund,
 Câte-o palmp. le-a cârpit,
 Gruiţă s’a pomenit.
 Când odată să ’ntinâea Şi frânghiile rupea,
 Buzduganu ’n mână lua4,
 Pe poteri să tăbăra.
 Şi nu-i bate cum' să bate,
 Şi-i bate pe toţ de moarte, Toate-agale prăpădea,
 I-astrângea şi-i grămădea,
 Grămadă de Turci făcea.
 Iar în crâcimă că tuna Şi din gură-aşa Striga:
 „Oi, mă tată, măi Novace“, „De-asară de când dtirmiţu,
 „Da nu vedeţ ce-am făcut?u „De când din somn m’am trezât“, „Ce agale-am prăpădit?!“
 Da Novac, oţu bătrân,
 Când în coate să răzma;
 Pe fereastă largă-dfară, lei capu că mi-l scotea;
 Grămează de turci vedea'
 Şi din gură-aşa zicea:
 „Mulţămesc, taică} Gruiţă",
 „Că de nu te-ai fi trezât“,
 „Pe toţi ne-ar fi prăpădit“.
 Câţ trii afară ieşea,
88
            Tăbâra de-i bulduşa Multă blăgă4) astrângea,
            Pe Anica o chema Şi-i da galbinii cu poala. Anica galbinii lua,
            In chimir îi băga,
            Banii că şi-i ascundea,
            Şi iar în crâcimă venea.
            Le da la voinici să bea, Mai beură şi mâncară;
            După ce să saturară,
            Iară prin Stambul plecară. Să duceau ei măciucarii, Măciuca Turci tot de-ai mari, Multă turcime-omora.
            Din Stambul iei când ieşea; Veniră puţân pe Ţară,5)
            Văzu Turcii la comoară.
            Da Novac, oţu bătrân,
            Iei din gură povestind: „Măi, Gr uită, ţiul ttieu",
            „Să ne-ajute Dumnezău“,
            „Ai cu taica să mergem“
            „Să bătem Turcii din Ţarăli, „Ţara să o liberăm",
            „De păgâni să o spălăm11.
            Şi pin Turci că abatea,
            Şi nu-i bate cum să bate, ’ Şi-i baie iei tot de moarte, Scotea pe Turcu din Ţară, Ţara toată a libărat,
    4) Bogăţii.
    5)     Ţara Românească. Aşa numesc România, Românii
limoceni.
89
            De păgâni*o a spălat.
            Păgâna e duşman rău,
            Trecu ’n vale la Bosţora;
            Şi trecură Marea Mică,
            Nu mai putură de frică.
            Novac Ţara stăpâneşte,
            De păcate-o libărăşte.
            Şi Rumâni-l pomeneşte.
 Auzilă dela Sâma Prunâru de 52 ani (ştie carte) din com. Alexandrovăţ jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
                     !W‘
90
 ,1
                    N OVA C*)
                                    Când oi zace peliniţă,
                                      La vale pe Dunăriţă,
                                       Tare vine-o şeiculiţă;
             Şaica veche cârma nouă Zo taie Dunţirea’ii două,
             Darâ’n şaicâ cine-mi şede?
                                    Şede Corb ea şi Gfuia.
                                       Lină verde nvăfidălac,
             Şi mi-e Coi'bea moft de beat Că de cum mi s’a sculat,
                                            Multe vinuri a cercat. a A beut şi s’a’mbătat,
                                    Şi’n şaicâ mi s’a culcat.
                                    Iacă şaica că-mi Venea,
             Până’n vad la Vidina1).
             Cânii, Turcii de-l vedea,
                                    Toţi în luntrii s'ă punea,
             ŞVnaintea lui ieşea,
             , Şaica’n Dunăre-i oprea.
                                     ' Fereşti deschise eria,
             Turcii pe şaicâ să suia.             ;
             Când la Corb ea să uita,
             Sfânta Gomeac2) zo sufla Chica pdle i-o mâna,
                                     Turdii mi s!ă spăimânta
    •*) Variantă; e culeasă de Giuglea-Vâlsan în colecţia «Dela Românii din Serbia»,' pag. 155.
    1)  Vidin.
    2) Vânt care bate în Craina şi aduce zăpadă.
93
Şi fugea ca ciorili,
Să’ne ca ca vitili.
Da sluga nemernica, Mânca-i-ar cânii carnea,
Şi ţâţa dela dreapta, lei din gură aşa-mi zâcea: „Turcilor, voi Tarei agale((, „Ce fugiţi ca ciorili“, „Vă’necaţi ca vitili?“
„Veniţi că vi-l dau legat“, „Ca pi-un dobitoc la gard!“ Da Turcii dacă-auza,
Sus pe şaicâ să suia,
Pe Corbiţă tiii-l lega Cu cinci frânghii de niătasă, Tăia carnea păn’la oasă.
Cu alte de Braşov,
Tăia carnea pan la os.
Şi-l lua pe Cor bea legat,
Şi-l ducea la Calafat,
Calafat oraş bogat,
Piste Ţarâs) adăvărat.
Pe Corbiţă că mi-l lua Şi’n ţapă că-l înfigea,
Da pe Gruiţă-l lega,
Jos de ţapa lui Corbiţă;
11 lega Turcii pe Gruiţă.
Pică sânge din Corbiţă, Strică faţa lui Gruiţă;
Cine că mi-i corrtanda? Ficioru lui Caragea,
Un turculeţ mititel,
Ştia carte giurgiumel. lei din gură aşa grăia:
„Turcilor, buni şi agale",
3) Ţara Românească.
94
        „Câţi copii de Tare aveţi“, „Pe toţi să-i astrângeţi", „Flinta?n mână să le daţi"
        „Şi cărtuşe cu patroane"4).
        „Pe Corbiţă. l-o’mpuşca",
        „Să Să’nveţe’n el să dea".
        Da Turcii când auza,
        Câţi copii de Turc avea,
        Pe toţi, îi astrângea,
        Flinta’n mână că le da Şi cartuşe cu patraoane, ' Tabăra de-l împuşca.
        Dară Corbea ce făcea? Glionţăli le prifunea,
        In potcoava cizmelor Şi’n piatra inelului.
        Copiii de turc împuşcând.
        Şi de-asupra lui venind.
        Corbu pasăre neagră,
        Din aripă răzbătând,
        Da din cioc tot cârăind,
        Şi la carnea lui rămnind5). Dară Corbea răspunzând; „Măi, vulture, pasăre neagră", „Nu rămni ta carnea mea",
        „Şi vino la rnine’ncoa",
        „Că de-ajută Precesta",
        „leu ţâie că ţ-oi făcea";
        „Stârv de trii ani să mănânci", „Binili meu nu-l mai uiţi". Da-l vultur, pasăre neagră,
        Jos pe ţapa lui şedea Da Corbiţă di colea,
        Inel de aur scotea
4) Cartuşe cu plumbi.
5) Dorind, poftind.
    Şi pe gluară-i aşeza,
    Din guriţă-i povestea:
    „Măi vulture, Dumneata11,
    „Să te duci păriă colea", „Colea?n deal in Stări deal"G) „La casăli lui Novac,
    „Ce-are barbă că un 'ţap", „Sare Dunărea’n ciuniag", „Dincoace la Calafat"
    „Unde ie an rob legat" „Şi-unu’n ţapă-alinat".
    Vultu.ru dacii-mi vedea,
    Din aripi răzbatea,
    Iei odată să’ndrepta Colea’n deal la Stări deăl,
    La caŞăli lui Novac.
    Da Novac, baba Novac, Twnan bea la cafenea Cu frati-sa Banabac '
    C’o ploschiţă de dud verde, Ce ţânea vro şapte vedre. Taman paj- de vin când bea, Da vulturu di colea,
    Inelu că-l sloboza,
    Drept In par îl sprijinea. Novac baba vinu-l bea,
-   Când, la fundu parului,
    Văzu piatra inelului.
    Când ş’ardică genili Să^şi vad\ă potecili,
    Inelu din par îl lua,
    Şi pe iei să zăuita,
    Prea bine rrii-l cunoştea Şi din gură-aşa vorbea: „Doi copilaşi c’am avut“
6) Dealul vechi.
96
„Crezi Turcii i-a prăpădit „lac#, inelu-a venit".
Lăpăda ţoale domneşti ŞVmbrăca călugăreşti.
Pe su chivară-atârna,
Acea Spatie turbată,
Ce prăpădea lumea toată. Genele-şi rădica,
Potecile de-şi vedea Colea’n vad la Dunăriţn Unde-i fiu-s'u Gruiţă.
Odaia sja opintea,
Dunărea’n ciumag sărea,
Şi trecu la Calafat De văzu robu legat Şi-unu’n fapă alinat.
Dadă văzu şi văzu,
Bun călugăr să făcea Şi trecu la Vidina,
La mai mică cafenea,
Cu şaptezăci lângă ea,
Unde Turcii bea cafea,
Şi din gură-aşa vorbea: „Turcilor, boierilor",
„Ani trecut la Calafat"
„Şi văzui un rob legat"
,,Ş’ altu’ti ţapâ alinat",
„Ş’oi M am cu iei păcat";
„Vedeţi bine teu că sânt" „Călugăre pe pământ". .
„Chiar niă rog de Dumneavoastră" „Sărmi daţi o vadră de vin", „Robii i-oi cuminica",
„Că moare necuminecat"
„Ş’oi s'ă am cu iei păcat".
Da Turcii ăacă-auza,
Vadră de vin cumpăra,
                                              7 Românii din Timoc. Poezii.
97
         Lu moşu Novac i-o da. Novac baba vadra lua Şi cu vadra că-mi pleca.
         Pe margine de Dunădţă,
         Se mânie pe vedriţâ,
         De pământ când o trântea, Dăogili zo-i sărea.
         Dunărea?n ciumag sărea, Chiar la Călăfat trecea,
         ■ Frânghiili le 'tăia Şi din gură-aşa zâcea:
         „Măi Corbiţă, taică, mă“,
         „Să ţâneţi marginili“ ;
         „Săi le bat mijloacili“
         „Că le ştia soroaciW1.
         „Când Turcu striga: „Aman!“ „Să-i bat taică de su mal“. „Când Turcu striga „Amet!“. „leu şă-i bat taică la piepta, „Oaşa am avut adet“7). Când pin Turci că abătea,
         Pe toate socacili8)
         Zo le sare fesurli.
         Tabăra de-i bulduşa9).
         Multă blagă10) aduna,
         Lua pe Corb ea şi pe Grăia, Pe \drutn la vale-apuca; Pănă’n vale la ceşmea,
         Unde sta şi o'dinea..
         Apă rece Novac bea,
         .. Şi din gură-aşa grăia:
         „Măi Gruiţă, taică, mă“,
         „la să-mi cânţi un cântecel“ „De când ereai mititel!11...
.7) Obişnuinţă.
8) Strade ’nguste.
9) Ii căuta.de bani.
10) Bogăţie, bani.
O moară pe Timoc în comuna Zlocutea.
 4
Da Gruiţă sta, grăia:
„Tată, tăiculiţa-l meu“, „Creştinii Lui Dumnezău“,
„Da ştii, taică, da nu ştii“, „C’un pustiu de glas ce am“, „Când odată-oi răsuna „Braji mărunţi s’o legăna11, „Lunca valea o-aulea11,
„Ape reci oi turburaa,
Ş’oi să m’audă Zâna“,
„Mă loveşte cu-aripau,
„Oichii din cap mi-o sărea11, „Buştean negru-oi rămânea Da Novac dacă-auza,
Aşa din gură-i spunea:
„Dila câte mi te-am scos“, „Şi te scot şi dila iea“,
„Ce nu-mi faci tu voia tnea?!u... Gruiţă când a uza,
Când abătea de cânta,
Braji mărunţi li legăna,-Lunca1 n vale răsuna,
Ape reci le tulbura,
Zâna din ceri l-auza,
Din no or să slobăza, .
Cu arpia mi-l lovea,
Oichii din cap li sărea,
Buştean negru rămânea,
Tăbăra Gruia plângea,
Da şi Novac iar aşa;
Cu faţa’n sus să punea,
După zână să uita,
Trii zâle şi trii nopţi;
Gida ii) ’n mână o ţânea,
Sta numa’n zână să dea.
11) Suliţa.
 101
         A dea-tria zi’mpiinia,
         Iacă zâna c’o afla,
         In no ori cum şedea,
         Taman de namneazi2) mânca. Moş Novac mi-o oichea,
         De-o dată s\ă opintea,
         Cu gida13) ’n zâjiă când da,-Şi pe zână o lovea La foaia zăbunului,
         Bas la capu pieptului,
         Unde-i pasă zâniei.
         Paţânel cum zăbovea,
         Iacă zâna că-mi cădea Moş' Novac o prijinea,
         Şi pusă mâna pe iea.
         Lua cuţâtu ş’o crunta,
         Cam de ptelie-o jupuia,
         De fade cat-o judeca:
         „Pune-i oichii tu căţa“,
         „C’ai căzut la mână ra“,' „Că-ti iau pielea di pe tine"; „Carne oi s’arunc la câneu,
         „Să te fac de bas'hă’n lume!“ Dară zâna nu bas 14) vrea, Oichii lui Gruia-a punea.
         Moş -Novac o năcăja,
         Pielea foale-i jupuia;
         Când la ţâţă ajungea,
         Dară zâna-mi chirăia Şi din gură să ruga:
         „Moş Novace, Dumneata „Ia Stai nu niă jupuia“
         „Că-i pun oichii acuma".
12) Amiază.
13) Suliţa.
14) Prea, chiar.
         „la lapte din,• ţâţa mea“,
         „Pe oichi negrii l-oi spăla „Mai ntăridrii oichi i-o venea“. Moş Novac de auza,
         Vedriţă’n mână că lua Şi [a ţâţă o punea,
         Tabăra de o rrtulgea.
         Vedriţa când o umplea,
         La , Gruiţă să ducea,
         Pe oichi negrii c.ă-1 spăla,
         Mai mândri oichi li venea.
         Da pe zâna-o jupuia,
         Ii făcu carnea bucături Ş’o lăpădă la vulturi.
         La toţ locu debitor sură,
         Lasă câte-o bucătură Să fugă corbii cu iea’n gură. Ptelea zâniei că lua Şi foaie că i-o făcea, îşi lua drumu şi pleca.
         ' Călca ici, călca colea,
         Colea la podu de zale,
         Unde trec nişte aZnale i5), Căpătăm câtea parale, .
         Că n’avem de iarnă sare.
         „Voi în codru vă scufundaţi", „La mine Să vă uitaţi“.
         Dor atâta le spunea,
         Corbiţă pe Gruia-l lua Şi’n cddrii seu scufunda,
         Oichii la Novac ţânea.
         Da Novac ce mai făcea?
         Iei s'u pod să zgugulea,
         Puţânel că-mi zăbovea,
         Iacă, doamne, că-mi venea,
15). Cară cu bani şi marfă.
103
      Venea caii ropăind,
      Aznalili tumind;
      Da bănuţii zdrăncănind Şi ovreiaşii cântând.
      Când pe pod apropia,
      Ovreii su pod privea, '
      Pe Novac baba-l vedea;
      Pe lângă car să zgugulea i0), Călugăre să făcea.
      Ovreiaşii, bogătaşii,
      Iei din gură aşa vorbea:
      „Măi călugăr, dumneata",
      „Ce te zguguleşti aşa",
      „Or eşti maistor de ceva?11 Călugăru sta, grăia:
^      —  „Sunt maistor da nu aşa" ;
      „De căpestre de-al de boi11, „Şi de săbii de-ale nouil“ Ovreiaşu, bogătaşa,
      Iei din gură aşa-mi vorbea:
      —   „Mai călugăr, Dumneata", „Taman vin din Ţarigrad", „Bună sabie-am cumpărat", „Şapte mii am numărat". „Bună sabie mi-am luat", „la vino la "mine’ncoa",
      „De cunoaşte-mi sabia?!".
      Da Novac dacă-auza,
      La ovreiaş să ducea,
      Sabia din mână-i lua Şi pe iea să zăuita.
      Din gură aşa spunea:
      „Bună sabie-mi câştigai",
      „Da pi-un Ovrei n'o cercai!" „Să văd taie, au nu taie", „Au să mi-o fac o tigae!".
16) Se zgârcea se cocoşa.
104
            , In şapte arcuri o’ntindea,
            Drumu’n ovreiaş câ-i da,
            Capu dila trup le lua.
            Şi le lua aznalili',  ■
            Ş’apuca potecili.
            Lua pe Corbea şi pe Gruia Şi cu iei mi să ducea ..
            Colea’n deal, din Stări deal,
            La casMi lui Novac,
            Lui Novac, baba Novac,
            Ce-avea barba ca un ţap,
            Sărea Dunărea?n ciumag Dincoace la Calafat.
            Dacă vedea şi vedea, lei în peţit să ducea;
            De umbla ţărili’n cruciş Piste Sava curmeziş.
            Ce mândră noră-mi găsa;
            Cum eria norica lui,
            Nu să află-a nicicui.
            Lăutari buni tocmea,
            , Mândră nuntă că-mi făcea;
            Făcea nuntă cât de bună O lună ş’o săptămână.
            Da mi-o făcea cât de ra,
            De când să ivea luna Şi-mi uidea ca secerea.
            Făcu nuntă boierească,
            Sus la tabăra turcească,
            Colea’n Ţara RumâneasCă,
            Ca pentru să pomenească,
            La buni fraţi ca Dumneavoastă.
    Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com. AlexandrovăJ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
105
IOV IŢĂ A LUI NOVAC
        Colea, măre, colea, vere, Colea ’n deal la Stări deal;1) La ca săli lui Novac,
        Lui Novac, Baba Novac.
        La cea masă, cea de piatră, Cumărglnili de os,
        Ce-l şedea, Doamne, frunios. Da la masă cine-mi şedea Unde bea la răfenea?
        Tot Novac, Baba Novac,
        Cu. frati-su Bănabac,
        Cu. nepotu-sii lovită,
        Bea la masă răfenea,
        C’o ploschiţă de dud verde, De ţânea vro şapte vedre.
        Da nepotu-su lovită A auzât iei ş’a aflai De fata vlzârului,
        Nepoata Supăratului.
        Bas de Stanca Şergheşanca, Nepodta. Supăratului.
        Să ducea pila băştea,2)
        Ş’afla lovită de iea.
        Cum ar face ş’or dregea,
        Să o. fure pe Stanca,
        S’o fure dila băştea,
        S’o ducă• la Bănăbac,
1) Bătrânul deal.
2) Grădină.
  Româncă din dreapta Timocului. după Em. Bucu|2, Românii dinh‘e Vidin şi Timoc.
         Să-i fie noră pe plac Că ie fată de bogat, lei dila 'masă Să scula,
         La graf di de piatră mergea, ’N uşa grajdului şedea,
         Şede vânătu rotat;
         Paşa-l din DU3) l-a dat, Când a fost ta-su 'dănac*) Că-mi este frumos şi gras, le făcut dila Ispas.
         Pe Vânătu ’ncăleca Şi da fuga la băştea.
         Când ajunsă la băştea,
         Iei pe Stanca mi-o găsa. Prisădeşte5) fior iii Şi-mi uda garoafili,
         Toate busuioacili,
         Să facă miroasali,
         Să le poartă fetili.
         Da Io viţă, bun de mână,
         Mi să trasă la        pir laz,    • .
         li cere floare de     năcaz:
         „Stanco, Stanco,      vara measc,
         „Ce mă rog de         D-ta“,
         „Ia mai mpe-o garofea“;
         „Să o miros câtă-va11,
         „Să mai pierd inima ra“. •
         „Şi mai dă-mi ş’un busuioc „Că nu mai pot ieu de foc“; Dară Stanca Şergăşanca,
         Fetiţa vizârului,
         Nepoata ’mpărctului,
         Iea din gură-aşa Zăcea:
         '„Mă Io viţă, pui de drac“,
3) Vidin.
4) Flăcău.
5) Sădeşte florile.
1.09
        „Bată-ţi sulucată-ţi drumu", „N’are Stanca flori de dat" „C’astă sară nJa ploiat"'
        „Ş’am 'dat bani de le-am udat", „Banii di pe sărutat".
        „Ş’am dat bani de-am îngrădit", „Toţ banii di pe iubit".
        „Tii ieşti,- claică, pui de drac", „Ieşti gata de ’nceluşat".6)
        „Pe mine n’ai înceluia" .
        „Să-ţi dau florile la pirlaz", „Să mă săruţ pe obraz".
        Da Ioviţă aşa zâce:
        „Stanco, Stanca, vara mea",
        „Ia mai dăm o garafea",
        „Să mai pierd inima rea".
        „Că la taica-am d\ănăcit“,7 „Toate fete m’a urît"
        „Ş’am plecat in lumea albă." „Să-mi găsâsc pe lume fată", „Să minune lumea toată".
        Da Stanca când auza,
        Mai rupsă o garofea,
        Rupsă una, rupsă două,
        Când" să rupă pe-a de trii, lea-şi veni ’n minţăli iei,
        Mai.rupsă ş’un busuioc,
        Şi da fuga la pirlaz,
        Şi Să dusă la Ioviţă.
        Da Ioviţă, bun de mână,
        O s’o pue la ciochină.
        Pe Vânătu să ţânea,
        Picioarili pe iei strângea.
6) Înşelat.
7) A trăit flăcău.
110
  lei cu stânga o minţa Şi cu dreapta o prindea.
  La ciochină, o punea,
  Di pe cal o săruta,
  Şi-mi pleca iei cu Stanca,
  .s Şi-mi mergea cât mai mergea, \Dară Stanca sta, grăia:
  „Mă, lovită, bun de, mână“, „Cum m1 aruncaşi la ciochină „Sufleţălu mi-l mâncaş“,
  „Pe obraz mă sărutaşi...“ „Da ştii, lovită, nu, ştii“,
  „Că Cădriu de-o afla“,
  „Pe Galbin o ’ncăleca“,
  „Şi m’ajunge acuma11.
  „Şi pe tine te-o tăia11,
  „Şi pe tine şl pe mine“, „Strică dragostea pe lume“. „Da de-o ţi iei pe Negru", „Ne gr a lui a ’mbătrânit" ;
  „Numai fuge aşa iut“,
  „Şi scăpăm departe ’n câmpiC. Iar şedea, cât mai şedea,
  Şi Cadrla mi-i sâmţa,
  Pe Galbin o ’ncăleca,
  După lo viţă să lua Şi tăbăra de-l gonea.
  Da Iov iţă. r.ău fugea,
  Tot pe Stanca o ţânea;
  Că. e dânsa bun de mână,
  Zo mi-o ţâne la ciochină. Novacu la masă bind,
  Când ş'ardica genV.i \
  . Să-şi vadă potecili,
  Pi lângă masă să uita,
  Pe loviţă nu vedea,
  Iei din gură-aşa zâcea:
„Oi, sărac de maica ■*mea", „Ai mă frate Bănâbace", „Noi beurăm şi tnâncarăm". „După ce ne saturarăm", „De Ioviţă ne uitarăm".
„Că copilu s’a sculat"
„Di lângă noi a plecat".
„Du-te, frate Băbănace", „Colea ’n grafdu-al din afară „De priveşte pe Roşioara „De-o fi luat pe Roşia"
„Pe iei nu-l, prinde nima“. „Că e iute la picior",
„Odată şi de trei ori".
„De-o fi luat pe Vânătu", „O să mi-l taie Turcu!" Băbănacu, pui de drac, Fugea ’n \grafdu din afară Ş’o văzu pe Roşioară. Roşioara e ’nşelată,
Ce mai bun de ’ncălecaiă! Da Vânătu nu eria.
Pe iei Ioviţă l-a luat Că eria frumos şi gras,
E făcut dila Ispas.
L-a văzut mândru rotat, Paşa din DU i l-a dai. Băbănacu, pui de dracu,
Mi să dusă la Novacu Ş’apoi din gură-i zăcea: „Lele, nană, măi Novace", „Avusăşi un hepoţăl"
„Şi uidişi şi făr’de iel!“
Da Novacu de-auza,
Iei poteca i-o ştia,
Şi fuga ’n graf de că dâ. Cam la fundu grafdului
Şedea Şargu Mârşanu,
Parcă-i de găini spurcat;
Da cu şeaua e ’nşelat,
Zo e bun de ’ncălecat. Bănăbac pe Roşioar.a,
Că e iute la picior,
Odată şi de trii ori. Buzduganili le lua,
După lo viţă pleca Şi trecură la băştea. lei pe Stanca n’o vedea,
La pirlazu de băştea Pe unde Vânătu-a trecut,
Făcu dâre pe pământ,
Iei cu Stanca tot plângând. Când ieşiră la Periş, Novacu-mi privea ghioldiş;
Pe Cadriu mi-l vedea,
Pe loviţă zo-l gonea.
Da Vânătu zo fugea,
Da Stanca să chimia;
Da Novac când îi vedea,' lei din gură-aşa zăcea:
„Bată-l Maica Precesta“,
„O să-mi bată nepoţălu“,
„Până ajunge Şarga mea!a „Să-mi ajute Dumnezău11,
„Să mai cerc ieu buzduganua, „Dali 8) o să-i 'dobor ieu calu...a Când de iei apropia,
Novac din gură spunea:.
„Oi, măi cuscre Cădiaş“,
„la lasă-mi tu nepoţălu(<
„Că ie copilu mitiutel11, „Nimica nu ştie ielu.
8) Oare.
113
„Vino la Novac bătrânii", „Că Nov acu-a ’mbătrânit" „Şi mai multe-a petrecut". „Da, ştii, cuscre, da mu ştii", „Că copiii fac vrăjbur’li", „Da bătrânii păciur’U..."
Da Cadriu ' n’asculta       >
Şi de-ai niorţ că-l înjura,
Că i-a furat fetiţa.
Novacu când auza,
Iei din gură-aşa zăcea: „Măi, Cădrie, Turc bătrân", „N’ai auzât ş’ai aflat",
„De NoVac, Baba Novac", „Ce-are barba ca un ţap", „Sare Dunărea ’n ciumag?" „Indreaptă-te la mine’ncoa", „La buzdugan să ne luăm", „La flinte să ne ’mpuşcăm". Cădriu când auza,
Buzdugan dila ciochină lua; Şi’n Novac îl răpeza;
Novac îi ştia sama,
Pe Mârşanu-l atingea ,Cu dunga călcâiului Cu vâna genunchiului.
Atunci .Şargu Mârşanu,
Până buzdugan venea,
Iei pe burtă să punea, Buzduganul petrecea.
Şargu când să rădica,
La buzdugan să ducea, Novac Baba că i-l lua Ş’atunci din gură-i spunea: „Săi Cădrie, Cădriaş",
„Că de mine ri1ascultaşi!..." Şi la goană mi-l gonea, y
114
  Undrepta Novac pe munte,
  Şi ca uliu pe brăbete;
  Şi-l doborî la poiană Ca uliu pe coţofană.
  Când Vndrepta la şusea,
  Cu buzduganu când da,
  Di pe Galbina câ-l lua Ş’o falcă-i îndrepta;
  Oichii din cap îi. sărea Şi limba că-şi răteza.
  Da Novacu aşa-i spune:
  „Ţ-ă mai bine cuscre-aşa“,
  „Nascultaşi de vorba meau „Să-ţi iau şi pe Galbina!“ Paloş, iatagan trăgea,
  Capu dila. trup U lua,
  Ş’o lua pe Galbina.
  # Pleca 'Novacu cu iea,
  Colea- ’n deal în Stări Deal La casăli lu Novac,
  ■ Cu frati-su Bănăbac.
  Novac cum ajungea, lei la Stanca aşa strigă:
  „Stanco, nepoţâca mea11, „Până-acuşa, nepoţâcă“,
  „Dar, acaşa o noricâ“.
  „Iacă, taică, Cfi-am făcui11,
  „Cu cuscru m’am ogodit „Galbina v’a dăruW1.
  Stanca pe Galbina-o lua Şi’n grajd de piatră o băga Fân cu floare Stanca-i da, Când în casă că venea,
  Iar Novacu zo-i spunea:
  „Iacă, taie fi, de-am făcut11, „Disagii de carne-am umplut, „Luai tot carne bună, grasăe{
115
             „Să prăjim desarâ varză".
             Stanca ’n disagi că căta,
             Capu lu Cădriu scotea,
             Lacrămile-o podidea,
             Şi din gură-aşa zâcea:
             „Lele, tată, măi Novace",
             „Cu Cadriu n’ai ogodit",
             „l-ai luat capu dila trup..."
             Da Novac-aşa zâcea:
             „Taci cu taica nu plângea",
             „Oaşa este vitejia",
             „Vitejia şi mânia".
             „Astăzi face, mâne-şi uită",
             „Vine alta şi mai uită".
             Iară Stanca că-mi tăcea.
             Novac dacă-mi vedea,
             Lăutari buni îmi tocmea.
             Făcu nunta lu Ioviţă,
             Că i-a dus o copiliţă,
             Făcu nuntă cât de bună,
             O' lună ş’o săptămână.
             Da mi-o făcu cât de ra,
             • De când să ivea luna,
             Şi-rrii uidea ca secera.
    Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani‘(ştie carie), din corn. Alexandrovăţ, jud. Craina, Valea Timocului jugo"slav.
116
                          D O I E C I N*)
              Când ol zâce de-o cicoare, La vale, frate, la vale,
              Din cotro soare răsare,
              Sus pe malu măriei,
              Sosit-a şi s’a aflat Un arap negru buzat,
              Cu buza cât un ficat.
              Când îi priveşti după cap, Ii stă solzu ca de crap;
              Da când îi priveşti pe burtă, Ii sta solzu ca de ştiucă. Mânili, prăjinili,
              Picioarli, rişchitoarili;
              Capu lui cât baniţa.
              ’N vălitoar ea capului,
              Ca rotila plugului.
              Om de casă şi de masă Câte-o nevastă frumoasă;
              Să şadă cu ea la masă,
              Şi mănâncă la mâncare Nouă coptoare de pâne Şi bea nouă boţi' de vin, Ş’alte nouă de rachiu, Tăman atuncea-i chefliu.
              Şi cere, arapu cere,
              In culcare, fată mare,
              Cu cine să culca sar a,
    *) Variantă; se află şi în colecţia Giuglea-Vâlsan «Dela Românii din Serbia», pag. 29.
117
Pănă’n ziuă îngropa.
Iacă rându că venea Şi la sora lui Doicin,
Lui Doicin, Doicin bolnavu, Ceai de nouă ani zăcând:. Sufletu nu i-a ieşit Că mai are încă rând,
Pe toate nu le-a fursit.
Da Smăranda fată marc Lua vedriţa’n cobeliţă Şi pleca la Dunăriţă.
La Dunăre mi-ajungea Să’ntâlnea cu vară-sa.
Da varâ-sâ-i povestea:
„Fa, văruică, d-ta“,
„Tu la ap\ă mi-ai venit11,
„Ştii, văruică, da. nu ştii“,
„Că la noi mi s’a sosât",
„Tot o ala de arapu „Cu buza cât un ficat“.
„Când îi priveşti după cap",
„Ii stă solzu ca, de crap".
„Da când îi priveşti pe burtă", „Ii stă soltu ca de ştiucă". „Om de casă şi de masă", „Câte-o nevastă fratn'oasă"
„Să şadă cu ea la masă".
„Mi-este câne ală mare"
„Că mănândă, la mâncare" „Nouă coptoare de pâne"
„Şi bea duşmanii la bere" „Câte nouă boţi de vin" „Ş’alte nouă de rachiu", „Taman atuncea-i chefliu".
„Şi trial cere, câne, cere"
„In culcare fată rriare".
„Câte fete’n Ţaligrdd"
 „El cu toate s’a culcat“ „Pănă’n ziuă le-a,ngropat“. ,sŞ’acu râiidu ţ-a venit“, „Văruică, desar’ te duci11 „Cu arapii să te culci“.
 Da Smaranda de-auza,
 Pe vedre să mânia,
 Şi ’ndărfd mi să’ntorcea,
 Şi tuna’n casă plângând;
 Ieşea afară suspinând,
 Oichii la Soare ţ&nând,
 Da Doiăn tot întrebând:
 „Bre, Smarando, sora mea“,
 „Ce tui în casă plângând11, „Ieşi afară suspinând11,
 „Oichii la Soare ţânând“,
 „Or cu niine ţi s’a urît“,
 „La căpătâie mutând „Aşternute Scuturând11.
 Da Sm'aradda sta, grăia:
 „Lele, nană, mă Doicine“,
 „Eu ţi-aş spune, mi-e ruşine „Şi mii-e ruşine de tine“,
 „Eşti mai mare decât minei1, „Cu tine nu rrii s’a urît(t,
 ~„Aşternute scuturând", „Căpătâili mutând11.
 „N’auzi că mi s’a sosâtu, .
 „La trialu Stămbulului",
 „Tot o ala-1) de arap“,
 „Un arap negru buzai“.
 „Om de casă şi de masă(l „Câte-o nevastă frumoasă11 ;
 „Să şadă cu ea la măSă“, „Să-şi facă voia deplin“.
1) Monstru.
119
„Şi m-e câne, ală mare",
„Mult mănâncă la mâncare":
„Nouă coptoare de pâne"
„Şi bea cânili ta bere",
„Câte nouă boţi de vin". „Ş’alte nouă de rachiu", „Tăman atuncea-i chefliu".
„Şi cere arapu, cere",
„In culcare, fată mare".
„Cu cine sar a să culcă" „Dimineaţa o şi’ngroapă".
„Ş’acuşi rândul a venit",
„Cu arapu să mă culc",
„D’aia tun în casă plângând"; „Ies afară suspinând",
„Oichii la soare ţânând".
Da Doicin dacă-auza El din gurâr-aşa zâcea.
„Ere, Smarando, sora mea", „Nu te teme nimica",
„Să te duci und’ te-oi mâna", „Pe murgu din graf di oi lua, „Să te duci cu iei colea",
„La fratimiu potcovar",
„Pe negru sări potcovească11, „Cu cuie de sârmă ’ntoarsă", „Să ţână bine la coastă".
„Că m-e naica om bolit",
„Şi m-e frică de căzut".
Da Smaranda de-auza,
Gra]di de piatră deşchidea,
Pe negru de frâne-l lua,
La potcovari să ducea Şi din gură să ruga:
„Lele nană, potcovari",
„Când oi zâce di-un pelin", „M’a mână nana Doicin",
„Negru să l-l potcoveşti",
„De grea cale să-l găteşti11; „Cu cule de sârmă ’ntoarsă „Să-l ţâiiă bine la coasta". -„Că e \nana om zăcut",
„Şi € frică de căzut". Potcovaru sta, vorbia:
„Bre, Smarando, sora mea",
„Să-ţi râdici tu poalili „Ca să-ţ văd picioarili". „Negru să ţâ-l potcovesc",
„De grea cale să-l gătesc"; „Cu cuie de sârmă ’ntoars\ă",
„Să-l ţână bine la coastă",
„Că e nana om zăcut"
„Şi e frică de căzut".
Da Smaranda de-aiiza,
Din oichi negri lăcrăma;
Şi cu negru să’ntorcea,
Iară’n grajd că îl băga,
Şi iar tabăra, plângea.
Da Doicin tot o’ntreba:
„Bre, Smarando, sora mea", „Ce tot plângi tu naică-aşaP" Da Smaranda-i sta, spunea: „Lele, nană, mă Doicine", „Cum de n’aş poate să plâng", „Nu ţ-ă negru potcovit",
„Da eu la arap mă duc".
Da Doicin că întreba:
„Dl ce jiaică-nii spui aşa?" Smaranda zo povestea:
„Iote, nană, dlce zâc",
„îmi zâsă nana potcovari", '„Să-mi râdic eu poalili",
„Să-m vadă . plcioarili;
„Ş’aşa ce -m’am supărat",
121
„Venii cu negru la grajdi“. „Da Doiăn dacă-auza“,
El din gură aşa zăcea:
„Lasă naicp. nu plângea“, „Merge negru nteu ş’aşa“
„Da tu naică Să te duci11,
„C’am un frate săbier“,
„Sabia să ţi-o tocească „’N venin de şerpe syo călească11, „De arap Să o gătească Da Smaranda 'de-auza,
Săbioara '{din cui lua,
La Săbier Să ducea Şi din gură-aşa-i spunea:
„Lele, nană, Săbiereu,
„M’a mânat nana Doicin“, „Sabia să i-o toceşti11;
„’N venin de şerpe s’o căleşti „De arap Să i-o găteşti Săbieru sta vorbea:
„Bre, Smarandp, sora mea11, „Să-ţ deSţaci chetoriliu „Şi Să-mi arăţi ţâţăli“,
„Ţâţăli Să le iubesc(l,
„Săbioara s’o tocesc11;
„’N venin de şerpe s’o călesc“ „De arap\ Să o gătesc Da Smaranda de-auza Sabia ’n teacă-aşeza,
Iar îndărăt Să’ntorcea.
Şi tuna’n caSă plângând; leşea-afară Suspinând,
Oichii la soare ţânând.
Da .Doiăn tot întrebând,
Şi din gură bombănind:
„Mi-a vorbit câne ceva11,
„De plânge s'or.a aş'a?“
Iar frati-su c’o’ntreba:
—   „Ce plângi naică, sora mea", „Ţl-a vorbit câne ceva11,
„Ia spune tu- la naica!?"
—   „Lele, nană, m'ă, Dolcine", „Zo me ruşine de tine";
„Zâsa nana săbieriu",
„Să-mi desfac chetorili“,
„Să-i scot afar ţâiţâli", ■ „Ţâţâsoarli să-rili iubească"; „Săbipara s’o tocească",
„De arap să o gătească".
Da Doicin aşa zâcea:
„Taci cu naica nu plângea", „Tale sabia mea ş’aşa!“ ■ „Du-te naică acurria",
„Oam un frate ovreiaş „Da rrii-este frate de sânge", „Da ml-este frate de cruce11. „Frati-miu e ovreiaş",
„Ce-al mai mare dugăiaş"; „Dila frati-miu s!ă ceri",
„Trii topuri de pânză rară"-„Să lai un top de-a mai groasă11 „Să mai strâng eu ale oasă;
„Să lai unu de mijloc",
„Să cuprindă piste tot".
„Să lai unu mai subţâre", „Să-nii ntai vină-o ţâră fire". Iacă Smaranda plecă .
La dugaie mi-ajungea Pe o ic hi negrii să ştergea, Ovreiaşu de-o vedea,
Deloc pe soru-sa’ntreba:
„Ce Smarando £ora mea", -„O cere nana ceva?!",
„Să-i dau din dugaia2) mea?!“ Da Smaranda zo-i spunea: „Lele, nană, ovreiaş“,
„M’a mânat nana Doicin“, „Trii topuri de pânză-i dai,
„Să-i dai unu de-a mai groas[ă“, „Să-şi mai strângă ale oasă“. „Să-i dai unu de mijloc „Să-l cuprindă piste tot.
„Să-i dai unu mai s'ubţâfe“,
„Să-i vină o fără fire.
Ovreiu, ovreiu erea,
Da cum- îşi tânea legea,
Trii topuri de pânză lua,
Pe ales i le-alegea,
SmarandVn braţă le da Şi din gură aşa-i zăcea: „Du-te naică, mai de grabă „El de nouă ani zăcând11.; Zâlili nu le-a furşit((,
„Oor mai avea încă rând“. Smaranda acas venea Pe pârete-l aşeza L’încinSă cu pânia groasă,
Şi-i mai strânsă ale oasă. Vîncingea cu-a de mijloc,
Şi-l cuprinsă piste tot. Umcingea cu-a mai subţâre, De-i venea o ţâră fire,
Ş’atunci din gură zâcea:
„Bre, Smarando, sora mea11, „Ia adu-l pe Negru Xncoa11. Când pusă picioru’n scară Deodată mi s’arunca Pe Negru ’ncăleca
2) Prăvălia.
124
        La Smaranda că cerea:
        „Bre, Smarando, sora niea“, „Ia dă' soaţă săbioarătc,
        „Să-o atârn la subţâdară!11. Pornea ca Negru-mi pleca, Când pe poartă afar ieşea, Capu ’ndărfit ’l învârtea, Buzduganu nu-l vedea.
        El din gură aşa vorbea:
        „Bre, Smarando, sora nieau, ,Ja dă-trii buzduganu-ăla“, „Că plecai eu la arap(l, „Buzduganul l-am uitat11.
        Da Smaranda zo-tni căânea, Nu putea l-aridica,
        Atunci Doicin să’ntorcea, Deştiu-al mic încârliga,
        Şi de toartă l-apuca;
        La terchie 3) l-aşeza, îşi lua drumu şi pleca.
        Când 'din sat afar ieşea,
        O arătura vedea,
        El din gură-aşa zâcea:
        „Să mi-l cerc pe Negru meua, „Să mi-l cerc pe arâtură“, „Să-mi mai fac o săritur$“.
        Şi-l mâna pe arătură,
        Şi-i făcu o săritură,
        Când îl scoasă la şuşea.
        Drept la arap pleca.
        Când de conac ajungea, Buzduganu ’n mână lua;
        De trii ori când învârtea, Drumu’n tărabă4) că-i da,
3) Ciochină (cuiul dela şea).
4) Gard.
 Tărăbili zo sărea,
 Arapu să spământa,
 ■Şi din foişor striga:
 „Măi, Doicine, D-tau „Ce-mi fă/iămaşi tăraba"
 „De ' nouă ai ai zăcut11.
 „Ş’acuşi la mine-ai venit". Da Doicin îi răspundea : „Măi, arape, D-ta“,
 „Ia vino la mme’ncoa,
 „Să-ţi dau eu pe Şora mea", „Să te culci câne cu ea".
 Da Arapu de-auza,
 Jos pe scară dubăra,
 Şi din gurn-l întreba:
 „Măi, Doicine, Durrineata", „Vrei ba flinte ne’mpuşdfim"; „Or la slăbii ne tăierii",
 „Or ta luptă ne luptâm".
 Da Doicin aşa-i spunea:
 „Vin aproape ne luptăm", „Cari pe care ne bătem". Arapu la Doicin venea}
 ’ Deodată-l ’mbrăţişa,
 Tăbăra de să- lapta.
 Arapu când l-aducea,
 De părnânt când îl znopea, Pănă’n gleziiă.-l Scufunda.
 Da Doicin să mânia,
 Pe genunche-l învârteşte,
 Pe arap că mi-l trânteşte.
 Păn la genunchi îl scufunda, Şi arapu iar -aşa.
 Doicin când să mânia,
 Odată să opintea,
 Pe Arap când îl znopia, Pănă’n subţiori îl scufunda.
Deloc trăgea sabia,
Capa la arap îi lua,
Şi’n desagă-l lâpăda.
Lua pe Negru şi pleca,
Să, ducea la potcovari; Potcoavili şă-i plătească,
S&, nu să rhai zăbovească.
La s'ăbier iar aşa Să-i plătească sabia,
Cârtd pe cale că mergea,
Nu ştiu ce nu’ s’auza,
S’auza un zgomot mare, încotro Soare răsare.
Pin codru verde trecea,
Şi la poiană ieşea;
La poiană-l întâlnea,
Vro doi, trii văcăraşi,
Care vacili păştea,
Ei plângea şi să văita,
Lui Doicin îi povestea:
„Lele, nioşule, Doicine“,
„La noi aici s’a ivit“,
„S’a ivit un şerpe marea, „Cu oichii cât covcţaua“,
„Da timbili ca lopata11;
„Ne ia viţăii dila vaci“,
„Pe noi ne lasă săraci „Da şi mânjii dila caiu, „Uidim datori pe mălaiu. Moşu Doicin derauza,
Pe văcăraşi întreba:
„LJnde-i vezurina?11
„Să mergem şi pan kt ea“,
„Belcum5) toate n’am furşit“;
5) Poate.
127
„D’aia sufletu nu mi-a ieşit", „C’oş mai avea încă rând". Văcar aşii l-aducea,
De unde şerpile ieşea;
Moşu Doicin când vedea,
După\ piatrp. să, ducea.
Iacă şerpe sftnvârtea,
Capu afară scotea,
Da, Doicin cu Sabia.
Şi-i lua capu dila trup,
Răzniă sabia ’n pământ,
Făcu brazdă ca de plug.
Capu de şerpie îl lua,
Şi’n disagi că mi-l punea, îşi lua drumu şi pleca.
Când în sat căymi ajungea, Pila potcovaru da,
Şi lui bqcşişu să-i dea.
Dila poartă mi-l striga,
Nu ’ntreba nu ispitea,
Deloc capu că-i tăia;
Şi’n disagi că-l lupă da.
La săbieri iar aşa,
Şi lui capu îi tăia,
Iar în disagi îl punea.
Pila ovreiaş trecea,
Cu ovreiu lua mânca,
Când acasă să ducea,
Da Smaranda adăsta Di pe Negru jos să da,
Disagi di pe Negru lua,
Capetili răsturna;
Da Smaranda când vedea,
Ea de frică tremura.
Da Doicin zo-i mai spunea:
,Nu te tenie, sora mea", „Arapu-l-am prăpădit",
            „Ţâie zăle ţ-am lungit".
            ■ Cu fraţii m’am ogodit",
            „l-am răpus jos su pământ „Să ti1 aibă la tine gând“.
            „Acuşi, naică, M te duci11,
            „Şi la mine să-mi aducia,
            „Patruzăci de protopopi" ;
            „Pe mine să mia cetească „Naică, să rtia spovedească".
            „Domnu din sus s’o uita“,
            „Sufletu meu Vo ierta „Belchem toate le-am furşit“,
            „C’am avut eu încă râiid".
            Protopopii ajungea De ceteală mi-l cetea Pe Doicin îl spovedea Domnu sufletu-i ierta Doicin sufletu îşi da Lua Smaranda-l îngropa,
            La anu Să mărita,
            Mândru bărbăţăl că lua;
            Şi trăia pe Ţară6) ’n pace,
            Că n’are ardpu ce-i face.
          Auzită dela Sama Prunaru de 52 ani (ştie carte) din com. Alexandrovăţ, jud, Negolin-Graina, valea Timocului-jugo-slav.
    6) Ţara Românească.
9  Romanii din Timoc. Poezii.
 129
             VÂNTU CRIVETU*)
            Lină verde, m'ăndălac,
            N’aţ auzât ş’aţ aflat,
            Voi, de vântu Crivetu,
            Putere dumnezăiască,
            Cu iea cine să lovească?!, împăratul din Stambul,
            Câte legiuiri pe pământ; lei pe toate le-a bătut, Numai cu vântu a uidit Tot cu vântu Crivetu,
            Putere dumnezăiască,
                       Cu ea cine să lovească!?
            Pe toţ paşii ce i-a-avut, lei cu toţ mi s’a vorbit; Nurriai unu să ăflâ,
            Cotceag Paşa ceai de mult, ' Iei din gură-aşa zâcea:
            „Mă ’mpărate, luminate", „Câţ paşi ai pe pământ", „Iei toţi mi s’a bătut11;
            „Şi tot că mi-a isprăvit", „Numai ieu că mi-am uidit". „leit cu vântu să mă bat", „Başi) cu vântu Crivetu"; „Putere dumnezăiască",
    *) Variantă, în colecţia Giuglea-Vâlsan, poartă denumirea «Colceag Paşa», pag. 275.
     1) Chiar.
130
„leu cu ea să mă Lovesc Atunci vâjitu Crivetu,
La Colceag Paşa venea,
Şi din gură-aşa striga:
„Hai bre paşă, bre Colcege", „Vreai cu mine să te baţi?" Colceag Paşa răspundea: „Vântule, măi vântuleu,
„Unde mergem ne bătem?" lei din gură aşa-i zăcea:
„Aide paşă, mai Colcege", „Colea ’n câmpu Culilor" ; „La fântâna gerului11,
„Unde-i pasă turcului „Şi mă rog de Dumneata", „Agalili-oi Itnbrâca11,
„Să ’mbrace nouă, căm'ăşele“, „Piste nouă. cămăşele11,
„Alte nouă zăbunele", .
„Piste nouă zăbunele";
„Să ’fnbrace nouă cojoace“ „Piste nouă cojocele";
„Alte nouă iepângele11,2)
„Să ţină la ger şi iele11. Colceag Paşa de-auza,
Toată-oştirea îmbrăca,
Câte nouă cămaşele,
Piste nouă cămăşele.
Îmbrăca nouă zăbunele,
Piste nouă zăbunele;
Şi ’mbrăca nouă cojoace, Piste alte nouă cojocele.
Alte nouă iepângele,
Să ţână de ger şi iele. Colceag Paşa că pleca,
2) Mantale.
             La fântâna gerului,
             Colea ’n cămpu C aleluia) Dară vântu, Crivetu,
             Cu o nare cam trăgea,
             Şi la Coşava4) striga:
             „Oi COşavo, sbra mea“,
             „Ia măi sufla câtăva“;
             „De mai scoate noorii“,
             „Să te pui cu ploili11.
             Tabăra Coşava sufla,
             Zâua, noaptea că pioia,
             Şi la ţoale mi-i uda.
             Atunci Vântu Crivetu, -După munţ-ai mari să da, Când tabăra de sufla,
             Da Turcii cum îngheţa.
             Cu pustiii în vânt că da, Vântu sufla,
             Turcu ’ngheţa.
             Colceag paşa să ducea, Groapă . ’n pământ că facea, Şi cedârul5) aşeza.
             Şi tuciul îl încinta.
             Cine la iei că venea?.
             O gageală turc bătrân,
             Cu cioarecii rupţi în fund.
             Iei din gură-aşa zâcea:
             „O, Efende,G) paşo breu, „Iacă vântu ce-a făcut‘c,
             „Iei pe toţ 'ne-a omont“. Colceag paşa sta, zâcea:
    3) Oraş în Bulgaria de esl.
    4)      Coşova e vânl.ce bate prin regiunea de N-E. a Iugoslaviei, Banat şi Oltenia.
    5) Umbrela.
    6) Domnule.
132
„fărâmat voi paştili“,
„Ş’aţâţaţ focurli“,
„Până’n zână. să scăpaţi“,
„Fuga ■ de-aicea să daţi...11 Turcii pustiii frângea,
Condacili i le lua,
Tăman focul l-aţâta Da şi vântul că-i vedea,
Odată tare Sufla;
Şi tăciunii că-i sbura,
In Dunăre-i îăpăda.
Iar Turcu baraf bătrân, lei lui paşa că-i spunea:
„Iacă vântu ce-a făcnt“,
„Focurile ne-a sburat“,
„Şi tăciunii-a lăpădat11,
„In Dunăre i-a arunCatu.
Colceag paşa ceai bătrân,
Apoi din gură zâcea:
„Toţ caii să vi-i tăiaţu „Maţăli le lăpădaţ“.
„Şi’n coşurili -la cai să vă băgaţu.
Iacă Turcii-aşa făcea,
Cum paşa că-i         învăţa.
Dară vântu Crivetu.,
Când tabăra de sufla,
Şi pe toţ că-i îngheţa.
Când zorile să vărsa,
Vântu Crivetu venea,
Cu mustăţăli de       dudă;
Cu cketorili de       brumă,                             /
Cu cârja de ghiaţă ’n mână.
La cedâr mi să ducea,
Şi din gură-aşa zâcea:
„Colceag paşa, Dumneata",
„Ce te-ai băgat In pământ?11 ,filai dă-mi oaste săi mă bdt“,
                                                135
            „Că . iăştia-m. îngheţat",
            „Crac ide Turc ieu n’am lăslat".
            Colceag paşa’ nmărmurea,
            Nu putea iei răspundea,
            Dară vântu di colea;
            Cu o nare catdă-mi sufla Puţânl Turci învia.
            Colceagu afar când ieşea,
            Pe picioare zo-mi fugea,
            Şi'da fuga iei ta DU,'1)
            Dila DU tncătre Stambul.
            „Tum-te atuncea iei vorbea:
            „Oi sărac de maica mea!"...          \
            „Cine-o mai fade ca mine",
            „Pedepsât să fie’n lume".
            „Baca, baca şim din gheaur" 8)
            „Gheaur, başi or da"
            „Asta Dilio-Iovan başi"
            „Putere Dumnezăiască",
            „Cu ia cine să lovească?"
            In Stambul că rămânea,
            ' Cu vânt nu Să mai bătea,
            Doamne, de Să pomenea.
    Auzită dela Sâma Pruriaru de 52 ani (ştie carte) din com. Alexandrovăţ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
     7) Vidin.
     8) înjurătură turcească.
134
                       M A N O L 1 A*)
            Pe Argeş în jos,
            Negru Vodă trece,
            Pe un mal frumos,
            Cu imeşterii zece.
            Noua meşteri mari, Calfe de zidari,
            Dila Poenari,
            Cu Manolia zece Care-i şi întrece.
            Cum merg toţ. pe cale, Să-mi aleagă’ti vale,
            In vale’n Alunlş;
            Loc de mănăstire, Pentru pomenire. Doninul cum mergea, Şi’n cale ’ntâlnea; Pi-un biet ciobănaş,
            Din fluer doinaş. Domnu cum îl vede, Ş’apoi Vntreba:
            ,filai, biet ciobănaş, „Din fluer doinaş",
            „Pe unde-ai umblat11, „De oichi nu ţ’a datcl „Zâd de mănăstireu, „Pentru pomenire?!
     *) Variantă, în colecţia Giuglea Vâlsan, poartă denumirea de „Manole zidaru“ pag. 177 şi 182.
135
  „Nu cumva te-ai dus“, „Pe Argeş în sus“,
  „Cu turme te-ai dus“; „Pe Argeş în jos“,
  „Cu turmili-ai fOs't“; „Zâdu nămolit“,
  „Şi neisprăvit?!“
  Da al biet ciobănaş,
  {Din fluer doinaş,
  Din gură grăia:
  „Ba Doamne-am văzut11, ‘ „Asară-am trecutu,
  „Zâdu l-am văiut“; „Râu e'lnămolit“,
  „Şi neisprăvit11.
  Cânii cum îl vede,
  . La iei să răpede,
  Ş’a latră amurtâu,
  Şi-mi urlă-a pustiu.
  Colea ta grindiş,
  In vale’n aluniş,
  Domnul Negru Vodă,
  Pe cale mergea Cu nouă meşteri mari, Calfe de zâdari,
  Dila Poenari;
  Cu Manolia zece Care-i şi întrece.
  Ciobanii Spuneau:
  „Iote, Doamne, aicea, „Zâdu p\ărăsât“,
  „Din vreme de multa. Domnul Negru Vodă,
  Ce e bun de vorbă,
  Din gură grăia:
  „Iacă zâdu meu“, „Care-l aleg ieu“;
„Zâd de mănăstire", „Păntru pomenire". Chiar Domnul zăcea:
„Voi meşterii mari", „Calfe de zâdari",
„Dila Poenari";
„Cu Manolia zece",
„Şi pe toţ vă’ntrece". „Curând vă sâliţ", „SfoarăW ntindeţ",
„Zâdu de’ncepeţ", ■
„Ca Să-mi faceţ mie"; „Mândră mănăstire",
„De pomină?n lume". „Da de nu apoi",
„Voiu zădea pe voi"; „Voiu zădea de vii", „Chiar la temelii!" „Zâdu rrieu să' crească", „Apoi să sporească",
„Să nu zăbovească!" Meşterii cei mari,
Calfe de zâdari,
Curând să sâlia;
SfoarăWntindea,
Zâdu de pornea.
Zâna ce-mi zâdea, Noaptea Surupa;
A doua zâ aşa,
:Ş’a tria zâ iar.
Zâdea în zâdar,
Zâdu surpa,
Chiar jos cădea,
Zâdu nu sporea,
Nici nu-l isprăvea.
Chiar meşteru Manole, Zâdăraş Monole;
137
 I
Sfoarăii-astrângea,
Nici numai zâdea. Ş’apoi să culca Ş’apoi adurmea,
Ş’un vis că visa,
La iei că venea;
Cea şoaptă de Sus, Aievea i-a spus: Zâdăraş Manolea11,
„Cel zâdari ca tine“, „Nu să află’n lume11. „Zâdu n’o spori „Pănâ n’aţ zâdi“,
„Acea intâiu fămeie“, „Adea ’ntâiu s'oţme“; „Aducând bucate“■
„La soţ şi la ' frateu. „Prânz de măncătură“, „Vin de beutură“,
„La soţâie bună“;
„S’o zâdiţ de vie“, „Chiar in temelie11. „Zâdu să vă crească „Apoi să sporeă&ă", „Să nu zăboveasdă“. Negru Vodă vine.
Vine sfi cunune;
Pe toţ vă răpune,
Una n’aţ rămâne. Chiar meşter Manolia, Zâdăraş Manolia,
Apoi să treza,
Ş’apoi că<-mi verb ea: „Voi . meşterii-ai mari“; „Calfe de zâdaria,
„Dila Poenari\‘.
„Scule s’astrângeţicc,
„Toţ îngenunchiaţ" ;
„Pânea Sâ pupaţ",
„Sarea-mi Sărutaţi".
„Cu toţ Să furaţ"
„Taina Să ţâneţ" ;
„ Voi să nu spuneţ"
„La Soţ şi la soră",
„Pe lume cu dor11.
„teu când m’am culcat1', „Visu l-am visat",
,,Ş’aievea mi-a spus: „Păriă n’am zâdi" ;
„Şi ni-om hotărî11 „Acea ’ntâiu fămeie", „Ş’acea’ntâiu Soţâie" ; „Care s’o ivi,
„Mâne’n zori de zâ". „S’o zâdim de vie11 „Chiar în temelie", „Zâdu să ne crească"; „Ş’apoi Să sporească", „Să nu zăbovească".
„Că Negru Vodă* vine, „Vine Să cunune";
„Pe toţ ne-o răpune",
„Unu n’om rămâne". Chiar meşterii ai mari, Calfe de zâdari,
Dila Poenari,
Toţ le grămădea,.
Ş’apoi ingenunchia.
Pânea mi-o pupa,
Sarea săruta;           )
Cu toţ să fura,
Să ţână taina, lei că\ n’o spunea,
La soţ şi la soră,
        Pe lume cu dor.
        Chiar meşter Manolia,
        Şi iei ingenunchia;
        Şi iei Să jura Să ţână taina.
        Ap\oi când jura,
        Meştera Manolia,
        Iei mi Să suia Pe gatd de nuele,
        Şi rriai Sus pe schele.
        Arşinu1) cioplea,
        Pe zâd l-aşeza,
        Da meşterii lui,
        Iei Să-n furişară,
        Veste că dădură,
        (La soţ la soţioară,
        Să nu Să ivească;
        Să să zăbovească2),
        Zâle Să-şi lungească.
        Da Meşter Manolia,
        Iei taina-o ţânea;
        Nici nu mai spunea,
        La soţ şi ta soră pe lume cu dor. De zâd că-mi zâdea,
        Meşteri năvălea;
        Arşine-ăducea,
        Manolia zâdia.
        'Di pe mănăstire,
        La vale-mi privea,
        Ş’avea ce-mi vedea:
        Iacă Ana lui,
        Floarea câmpului,
        AduCe bucate,
1) Piatră paralelipipedică.
2) Să întârzieze.
140
La Soţ şi la frate.
Manolia privea,
Oichi-şi învelea,
Ş’apoi zo plângea, 1 Din gara, zâcea:
„Iacă Ana mea",
„Iea cum S’a sculat", „De noapte-a plecatCi; . „Ş’acas rră-a lăsat"
„Copil hes'căldat";
,£i nelegânai",
„Ţâţa nu i-a dat1.
„De noapte-a plecat“
„Sus la mănăstire",
„De pomină ’n lume", „S’o zâdesc de vie“, „Colea’n temelie „Zâdu nieu Să crească", „Să nu ZăbăveaScă".
(La copil cum Să gândea, Ş’aşa rău că-i părea,
Oichi ’n Sus i-arâdica,
Şi la Dumnezău Să ruga: „Doamne Sfântule", “
„Şi puternicule !ic „Măi dă-I Doamne, Dări" „O pipăie cu Spumă"; „Să-mi curgă şuvoaie11, „Să meargă pâraie".
„S’o opreaScâ’n vale11, „S’o’ntoardă 'din cale",
„Şi Să zăbăyească",
„Zâle să-şi lungească1'; „Copila Să-mi crească1', „Să niă pomenească Chiar Dorrina-auZa,
Ruga-i asculta,
            Şi iar Domnu-i da:
            Da o ploaie grea,
            O ploaie du Spumă;
            De-mi curgea şuvoaie.
            Şi rrişrgea pârâte.
            Ploaia rpiii ploia,
            Ana mi grija.
            Poale Sumetea;
            ’Nainte mergea,
            Nu Să zăbăvea.
            Meştera Manolia,
            Dipe ' mănăstire,,
            Iar Să zăuita;
            Pe Ana-mi vedea,
            Şi iar Su ruga:'
            }TMăi dă-I, Doamne dă-Iu,
            „Pe Sfântu Gorneacu 3),
            „Cu vântu-al turbat"; paltinii să’ridoaie“,
            „Brajii Să-i desp\oaie“■
            Drumurli o’ncurca“,
            „Să vină alta11,
            „Iea Să zăbăvească",
            „Zâle Să-şi lungească11,
            „Copiki să-mi crească11;
            „Să rriă pomenească Chiar că Domnu da,
            Pe Sf. Gorneac;
            Cu vântu-al turbat,
            Sufla-aniestecat.
            Paltinindoia,
            Brajii-i despoia,
            DrumurWncurca.
            Ana ce-nu făcea?
            Pin crengi îmi trecea,
____________
    3) Vânt foarte puternic ce bate dinspre munte, în Car-pafii timoceni.
142
Şi iar că mergea; Meştera Manolia,
Din gură zâcea:
,filai dă-I Doamne, dâ-„O tur niă de oi“;
„Cu trii ciobăneiu,
„Cu nişte câni răi11.
„Câni să sloboza“,
„De s’o speria“,
„Să-i verse oala“; „îndărăt s’o’ntorcea“, „îmi gătească alta“. „Pănă mi-o găteşte“,
„Or cum zăbăveşte", „Zâlili-şi lungeşte“; „Copilu să-mi crească „Să mă pomenească". Chiar Domnu-auza, Ruga-i asculta,
Chiar că Domnu-i da, ’Naintea iei ieşea,
O turmă de oi;
Cu trii ciobănei,
Cu nişte cârd răi.
Câni să sloboza,
La Ana lătra;
Rău rrii-o ocolea,
Ana nu grija.
Pin cârd îmi trecea,
Şi să’ndirepta;
Sus la mănăstire,
Iea cum mi-ajungea, Zâdăraş Manolia,
Mi Să cutffira Pe gard de riuele,
Şi.mai jos pe schele. ■ Pe-Ana ’n braţă-o lua,
        Şi mii-o săruta,
        Din gur$-l zâcea:
        „Ario, soaţa mea“,
        „Vin la mine’ncoa“;
        „Să te zâdes'c de vie“, -„Coleă’n temelie“.
        „Zâdu tneu să crească11, „Apoi sic sporească11.
        Ana să râdea,
        Pe Ana ’n braţă-o lua, Şi mi să suia;
        Pe gard de. nuele,
        Şi rriai sus pe Schele.
        In zâd o-aşeza,
        Meşteri năx^lea,
        Cu-arsine i) pe iea;
        De zâd o zâdeşte,
        Da na să’ng (urneşte.
        Ana răspundea:
        „Manolicr, Manoliou, „Zâdăraş. Manoliotc, „Vreai să te glumeşti“, „Or că niă zâdeşti“; „Mă zâdeşti de vie“t „Chiar la temelie11. Manolia zâcea:
        „Ano soaţa mea‘c,
        „leu vreau s'ă glumesc11, „De zâd te zâdesc“,
        „Ca s'ă isprăvesc“;
        „D’alba mănăstire“,
        „De pominăin lume“. Zâdu rău creştea,
        Păn’ la gemănare;
        Ana sta, plângea,
1) Lespezi paralelipipedice.
            Din gură zâcea:
            „Zâdăraş Manolia",
            „Nu-ţ mai vpz de şagă", „Nu e bună' dragă!"
            „Zâdu rău rtiă strânge", „Trupuşoru-mi frânge"; „Ţâţâş oara-mi curge ", „Copilaşu-mi plânge!“
            „Plânge şi suspină",
            „Să-i dau ţâta’n gură“-„Că ieu m’am sculat", „De noapte-am plecat", „Ş’acasă-am lăsat" ;
            „Copil nescăldat",
            Şi nelegănat!!".
            „Cine ţâţă i-o da?"
            „Cine mi l-o legăna!!"... Manolia zâdea,
            Da nu să ’nglumea,
            Ana rău plângea.
            Meşteri năvălea,
            Cu arşin pe iea,
            Zâdu rău creştea.
            Lângă ţâţâşoare,
            Ana rău gemea,
            Ş’apoi să ruga:
            „Meştere Manolia",
            „Cel zâdari ca tine"
            „Nu să află’n lume!" „Nu-ţ văzuşi de şagă“, „Nu e bună dragă!" „Zâdu rău rriă strânge", „ Trupuşoru-mi frânge ",
            „Ţâţâş oarli-mi curge ", „Copilu meu plânge!!"... Manolia zâdea,
            Lacrămi U pica; !
10  Românii din Timoc. Poezii.
La oichi să ştergea, Arşinu-aşeza. <■ Ana di colea,
Iea dacii-mi vedea, Că nu este şagă,
Nu e bună dragă>
Din zâd să ruga:
„Meştere Manolio“,
„Cel zâdari ca tine“,
„Nu să află ’n lume!a „Ce rriă rog de. tine";
„In drept ţâţâşoare“,
„Să-mi laşi fereştioare!“
„Că lui Vancea-l meu“, „Foame i-o venea11,
„Să vină la rttuica11...
„Din zâd m’o Şugea“,
„Pâri s’o Sătura!!“...
Manolia plângea,
Ciocanili lua;
Arşinul tăia,
Şi chiar că-i făcea.
In drept ţâţâşoare,
Două fereştioare,
Ţâţăli-i curgea,
Ana-l întreba:
„Manolio, Manolio“,
„Nu te-ai înglumit11,
„Baş 5) că m’ai zâdit!"
„Da lu Vancea-l rrieu“,
„Cine ţâţă Stă-i dea“,
„Cine mi l-o legăna?"...
„Pe iei cine l-o scălda „Cin1 pe ptelie l-o ungea?“...
                                   5)  Chiar.
\
146
 „Frumoasă ptelie-o avea",
 „Să mi-l Sărute muica",
 „Că zo-mi rupSă inima!!"... Da Manolia Sta zâcea:
 „Iote, Ano, Soaţa nîeţi", „Pisica ţâţă să-i dea", „Vânturli l-o legăna";
 „Ploili mii l-o scălda",
 „Şi ninsoarea l-o ungea".
 „Şi Vdncea-l trieu o creştea", „Să Să- facă voinicel"; „Domnul facă colonel",
 „Judece armata iei".
 Dor atâta că-i Spunea, Pusă-arşinu pe iea,
 Dară Ana zo gemea,
 Şi Manolia zo plângea;
 Aude pe-Ana gemând,
 Numai poate iei plângând. Iacă zâdu c’ajurtgea,
 Ajungea păn’ la grindiş,
 Păină sus ta opperiş.
 Meşterii căra grinduş,
 Să-i aşea ză-aco periş ;
 Colea pe grinduş,
 Sus pe co periş;
 Meşterii lucrau,
 Grindişi aşezau.
 S’apuca de coperiş,
 Frumos că o coperea,
 Negrul Vodă ajungea;
 Bună tfiua (C|ă le da,
 Meşterii că-i mulţămea.
 Negrul, Vodă sta, zâdea:
 —   „Măi voi meşterii-ai mari", „Sânieţi calfe de zâdari";
 „Cu Manolia al de zece,
 „Care şi vă’ntrece".
„Da voi nu-mi- puteţ", „Mie să-mi făceţ",
„Alia mtănăstire", „Mărifistire ’naltă" ;
„Şi mai luminoasă",
„Pe cum nu triai e altă!?.
—   „Ba Doamne că ştim" „Orcând Să zâdim",
„Ca să-ţ facem taie", „Altă mănăstire",
„Mult mai frumoasă",
„Şi mai luminată",
„Pe Ţară aleasă"; „Mănăstire’naltă",
„Pe cum nu e altă". Domnul de-auza,
Apoi Sfi supăra;
Ş’apoi porâncea,
La s'lugiti lui;
Schele-mi cubăra,
Meşteri rămânea.
Sus pe coperiş,
Meşterii uidind,
Şi toţ ie'ţ. plângând. Schele-a dubărît,
Meşterii a uidit, ■
Ca Să mi-i mpue,
Uriu nu rămâie ;
Să, mi-i prăpădească,
Ca Să pomenească. Meşteri di colea,
Buni meşteri eria,
Sculili că~şi lua „Şi iei îşi făcea,
Aripi zburătoare,
Din şindrili uşoare.
Âripi ca S\& zboare,
Di pe mănăstire,
Ca de pomenire.
Meşterii zburau,
Manolia uidea,
Sus pe coperiş. lei dacă vedea,
Şi iei îşi făcea;
Âripi zburătoare,
Manolia să zboare.
Când iei să ’nălţa, AripVntindea,
Din zâd s’auza,
Un glăştior frumos; Frunios şi milos,
•Zo vine din jos.
Glasu-aşa răspunde: „Meştere, ManolioK ,J\lu-ţ văzuşi 'de şagă“, „Nu e buiiâ dragă!“ . „Zâdu, zo mă strânge „Trupuşoru-mi frânge“,. „Ţâţâşoara-mi curge“, „Vanciu meu zo plânge!!“. Aşa S’auza,
Manolia privea,
Oichii-şi’n vălea,
Şi iei că Sărea;
Di pe mănăstire,
ColeţL pe şuşea,
Carnea să spărgea;
Oasă fărăma,
Sufletu-i ieşea.
Domnul Negru Vodă, lei dacă-mi vedea, Trupuşoru-i lua;
In oraş, în Argeş,
            De-l făcea ceşmea In oraş In Argeş,
            II făcu fântână;
            Cu apşoară bană,
            Apâ lecuitâ;
            Cine bolnav că venea,
            Şi bea apă dila iea;
            Lecuit riii s\ă ducea,
            O aşa Domnu că zâcea.
            Da pe Vancea că mi-l lua,
            II lua Surorii şi-l creştea,
            Bună şcdala’nvăţa,
            Să făcu cel bun ficior,
            Şi ieşi de1 dotonel.
            De fudecata-armata, toată Ca ie Ţara mai bogată*,
            Colonelu când crescu,
            Şi de ta-Su când afla;
            Să dus\â la mănăstire,
            Ce fu pentrp, pomenire,
            Mănăstirea i-o privea,
            Pe mumărsp- o vedea,.
            Cum şedea in zâd zâdită;
            Cu ar şine ’n văluită,                '
            Dila Dumnezău rândită, •
            Colea’n Ţara Rumâneas'că,
            Toată lumea să cetească,
            Să nu Să, mai zăbăveaşcă;
            'Şi din vac pan’ la vecie,
            Mila Domnului Să fie.
  Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com. AlexandrovăJ, jud. Negotin-Craina, Valea Timocului jugo-slav.
                             «3#
150
            GHIŢSA CÂT AN UT A
Când oi zâce peliniţâ,
Pe ceai deal, pe cea culmiţă Trece Ghiţă Cfiţiănuţă,
Lele şi cu-a lai mândruţa.
Cu cincisprezece cai bătrâni Şi cu nouă catâri,
Intovăraţ cu g,ălbinei Şi cu rtiândra pintre iei.
Trece Ghiţâ şuerând, >
Dară caii Mnchezând, Mâriduleana aulind.
Dară Ghiţă sta zâcea: „Mândruţeana, soaţa mea",
„Aşa ieu ce m’aş ruga"
„Ca să-mi cântaţi un cântecel", „De când eriam mititel“. Mândruleana sta, zâcea:
„Lele, Ghiţă, soaţa mea", j,Baş acuşa f oi cânta" ;
„Şi-un 'pustiu, de glas ce am11, „Când o dat-o răsuna",
„Lunca’n vale-o răsuna",
„Braji niârunţi o legăna",
„Ape reci o turbura"
,£i Rânjeţu1) m’o-auza",
„Şi ne iaSă colea? n vale",
1) lbovnicu.
   „Şi ne opreşte din cale11;
   ,yŞi pe tine te-o tăia",
   „Şi pe mine. iei m’o lua"-Dam Ghiţă Cătăhuţă,, lei 'din gura aşa zâcea: „Mândră, mândruleana ţnea", „Da ştii, mândră/ da nu ştii11 „Că şi iea, mândră, nu sânt11 „Fâjrieie cp . cârpă3n cap11 „Să niă d-tiV- la iei legat!11 „Şi ieu, mândruleană, sânt11, „Şi ieu sânt un voinicel" „De' ţâpă codru de iei". Mândruleana 'de-auza,
   Cârtd abătea de cânta,
' Lunca?n vale ’nbobocea,
   Braji mărunt li legăna,
   Ape reci le turbura, :
   Şi Rânjeţu de-auza, înainte le ieşea;
   Şi le ieşi colea ’n vale,
   Şi mi-i opreşte din cale.
   Dară Ghiţă-aşa zâcea:
   „Mă voinice, Dumneata", „Dă-te alăturea din drum", „Să trec cu mândra cântând Da Rânjeţu aşa zâcea:
   „Nu e niândruleana ta“,
   „Şi ie ibovnica mea",
   „Ce m’am iubii ieu cu iea". Dară Ghiţă Cătănuţă,
   Când aşa iei mi-auza,
   Iei din gură aşa grăia:
   „Mă voinice, Dumneata", „Nu ie ibovnica ta",
   „Şi ie niâridfuteana mea", „Ce m’am cununat cu iea".
 Da Rânjeţu s!ta,, zâcea: .„Lele, Ghiţă, Cătănuţă",
 „Oi să te las făr’ mândruţă". „Da ştii Ghiţă care Sânt?" „Ieu sânt Florea al florilor", „Zâua florii le ’nfloresc", „Dimineaţa’nbobocesc" ; „Măndrili le’mpodobesc",
 „In vale ’n luncă le iubesc". Dară Ghiţă răspundea:
 „Mă voinice, Dumneata",
 „Da ştii tu care ieu sânt?" „leu sunt luna lu Brumari", „Lui Brumariu al mai mare", „leu flor’li ţâ le pârlesc", „Pănă’n zâuă le’negreSc", _. „Mândrili mi te urăsc".
 Dară Florea-l florilor,
 Iei 'din gură aşa zâcea:
 „Oi, măi, Ghiţă Cătănuţă", „Vreai la flinte ne’mpuşcăm" „Or la Săbii ne tăiem",
 „Or la luptă ne luptăm". . Dară Ghiţă aşa zâcea:
 „La luptă Să ne luptăm"
 „Că lupta e mai dreaptă",
 „Dila Dumnăzău lăsată". • Rânjeţu câiîd auza, lei la luptă îl lupta.
 Cam în trii zâle de vară, Cam din zâ şi până}n sară Să luptează, c’oi să moară. Rânjeţu când l-ăducea,
 Lui păpucu că-i cădea,
 Dară Ghiţă sfi. ruga: „Mândruleana, niândra mea", „Ce niă rog de Dumneata",
        „Pâpuceki ,mi-a căzut11; „Baga-mi păp'ucu’n picior11,. „Or niă luptez, or că rtior!" Mândruleana sta. grăia:
        „Ba, mă Ghiţă, nu aşa“.
        „Că din doi bărbăţăi“,
        „Tot du unu-oi rămânea"
        „Şi-mi petrec tin'ereţa!"’ „Ghiţă şi mi-oi stăpânea11 „Ai cei nouă catârei", „Intovăraţ du găibinei",
        „Şi cu doi cai pintre iei11.
        Şi iar Ghiţă s\ă lupta, Brânişoru2) să rupea,
        Şelvarii3) ’n vine cădea,
        Şi iar Ghiţă să ruga: „Mândruleană, mândruleană", „Brânişoru mi S’a rupt" „ŞelvarVn vine-a cătut"
        „Şi me frică de perit". Mândruleana sta, Zâdea:
        „Las Să-ţi fie rău nu-aşa", „leu de tine m}am rugat", „Dar tu nu ai ascultat"..
        „Şi tu niie aşa mi-ai spus": „Ca să-ţi cânt ieu cântecelu" „Să m’audă Rânjeţălu",
        „C’o Să-ţi iea iei sufleţălu!" Ghiţă-aşa când auza,
        Odată să opintea Şi şalvari-i lăpăda.
        Şi-l luptă cât îl luptă,
        Apa morţâ mi-l trecea
2) Brăciriarul.
3) Pantalonii,
 154
Şi Ghiţă zo stă ruga:
„Mândruleana, mândra ntea“, ,Ja rriai cată tu colea11 „in poznariu la şalvari". „Scoate-mi cea verde basma", „Şterge-mă pe oichi cu iea"; „Văd bine m’am năduşit „Şi me' frică de .perit".
Da nevasta sta striga:
„Ia taci,. Ghiţă, nu-mi vorbea" „Că din doi bărbăţăi";
„Tot cu unu-oi rămânea", „Şi-mi petrec taiereaţa" — Dor atâta că zâcea,
Da Ghiţă să opintea,
Pe Rânjeţu l-aducea,
Şi de pământ îl trântea. Paloş, iatagan trăgea ,
Capu dila trup îi lua Şi pe cal să ’ncăleca,
Şi-şi lua nouă catârei,
Şi cu ntândra pintre iei.
Şi pleca Ghiţă pe cale,
Şi pleca iei şuerând;
Şi cu caii rânchezând,
Cu bănuţâ zdrăncănind. Mână-aici, mână colea,
Când ajunge la ceşmea,
Iei şedea şi odinea,
Apă rece Ghiţă bea,
Şi pe mândra-o ispitea,
Din guriţă-aşa-i zâcea:
„Da ştii, mândruleana mea", „leu de tine ’rrm rugam" „Păpucu’n picior l-oi punea"; „Cătărama i .s’a rupt", „Păpuceki mi-a căzut".
        „Da tu mândra» cp.-mi zâciai" „Că din doi bărbăţăi",
        „Tot cu unu-oi rămânea"
        „Să-ţi petreci tinereaţa“.
        Dară mândra sta, zâcea:
        „Ba, mă Ghiţă,, na aşa", „leu pe tine te-am ştiut"
        „Că ieşti. ţiciorel de trup", ,JRânjeţălu-i de nimic".
        Şi iar Ghiţă cări spuma:
        „Mândră, mândruleana ntea", „Când şelvarii miei căzură11, „Picioarli Săimpedeca";
        „Da tu mândra te râdeai",
        „Tot la Rânjeţu priveai".
        Dor atâta judeca,
        Capu dila trup îi lua Şi’n disagă H punea,
        Şi pe cal să ’ncăleca.
        ’Ş lua catârii şi pleca,
        Mânia ici, mâna colea,
        AjunsţL la soacră-da.
        Taman 4 ) Sara că’nSăra. lei cfitârii şi-i lega Şi la mumă-s'a s'triga:
        „Bună sara, soacra-niea", „Iote, mamă, am venit"
        „leu conac Să conăcesc "
        „Ca să-'mi faci o cină, bună", „Să-mi bagi o oala de varză", „S’o prăjeşti cu carne grasă"; „Cu un cap de jupâneaSâ" „Crescută la tine’n casă"-Soacră-sa când auza
4) Tocmai.
156
            Căia’n disagi carne grasă,
            Ce-a Crescut jla iea în casă ~
            Când lua cap\ de jupâneasa,..
            Fu fata iei a frumoasă!...
            Da baba zo Să văita,
            Da Ghiţă zo Sfi. râdea,
            Trecu’ti vale’n Crai o va,
            Altă mândruţă că. lua;
            Mai mândră şi mai frumoasă.                  e
            Nu ca-asta stricat’aleasă.
            Şi de nuntă s’apuca. *
            Făcu nunta, boierească Colea’n Ţara RurriâneaScă,
            La astă cistită masă,
            La buni fraţi, ca Dumneavoastă ;
            Todiă lumea Să cetească,
            Cântec Sţx Să pomenească.
    Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte) din com. AlexandrovăJ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
157
             B A D I U
PUmbă-mi-să, poartă-mi-să,
Pin oraş, pin Braşova Umblă Turci de-aşteamatu După Badiu crâcimarlu, întrebând şi ispitind.
Badiu ici, Bddiu colea,
Badiu’n margine de sat, Intr’un bordei afumat.
Turcii ''pe iei mi-l afla,
Mâna p'e Badiu punea Şi ‘pe Badiu mi-l lega Cu cinci frânghii de mătasă, Ii tăid carnea \p\ă\w’n oasă.
Tot îl bate-l ispiteşte,
De când Badiu-a crâcimărit, Câţ Turci iei a prăpădit.
Măre, Badiu-mi chirăia,
Turcii la coş l-atârna,
In bătaia fumului,
La dogoarea focului,
Unde-i pasă Badiului.
Măre, Badiu străfiga,
La BâdiuleaSa striga: „Bădiuleasă, crâşmăreasă"
„Cu faţa ta aleasă";'.
„Cu sprânceană- neagră trasă", „Iţ samănă de crâşmăreasă". ,„De ce Stai şi mă priveşti?“ „Or ttu vez cum năcăjesc!" „Ia du-mi-te ', crâşmăreasă",
158
„La frati-miu- Nicolcea"
„Cu cizma de opt oca"
„Cu potcoava plumbuita", „De agale e gătita". Bădiuleasa de-auza, îşi lua drumul şi pleca La frati-su Nicolcea Cu cizma de opt oca,
Cu potcoava plumbuită,
De agale e gătită.
Nicolcea când o vedea, lei din gură-aşa’ntre ba :
„Ce ntai faci cumnata mea?" „De-ai venit la mine’ncoa!" Bădiuleasa Şta, grăia:
„Lele, naică, Nicolcea",
„Da ştii naică, da nu ştii",
„La noi In crâcimă-a venit", „Câte-agale pe pământ". „Toate crâCima ne-a umplut" „Şi pe frat-tu l-a legat"
„In bătaia fumului"
„Şi’n dogoarea focului", „Unde-i pasă Badiului".
Da Nicolcea de-auza,
Iei din gură aşa zăcea: „Du-nii-te, cumnata mea", „C’oi să vin ieu acuma"
„Cu pistoalili pocnind";
„Tot de garduri lovind", HCâni’n sat întârătând" ;
„Turcii pe tine’ntrebând": „Bădiuleasa, crâşmăreasă", „Ce S’ăud pustiii pocnind?" „Cânii prin sat alătrând?!" „Tu din gură le-oi spunea": „Turcilor buni şi agale",
 „Ăla nu e blăstămat“,
 „Să- ntărâte cânVn s'at“.
 „Şi e negustor de boi“,
 „Şi vine şi pila noi
 „Să dăm doi, lăsăm p'e doîu,'
 „Scot pe Bcidiu dila voi“.
 Dor atâta că-i spunea: Bădiuleasa că-mi pleca,
 Când ta crârimă ajungea, Turcii pe.Badiu-l năcăja. Puţânel Că zăbăvea,
 Iacă Nicolcea venea, ‘
 Din piStoale pârăind;
 Tot de garduri lovind,
 Cânii’n sat Întărâtând,
 Dară Turcii întrebând: „Bădiuleasa, crâşmăreasă", „Ce s’aiid puşti pârăind“, „Toate de garduri lovtnd“,
 „Câni pin sat alătrând?u BădiuleaSa sta grăia: j,Turcilor buni şi agale“, „Ala nu e blăstămat“,
 „Şi e neguStor de sat“. „A-auzât el şi a aflat11 „C’avem şi noi patru boi“; „Să dăm doi, lăsăm doiu, „Scot pe Badiu dila voi“. Dor atâta că zâcea:
 Iacă Nicolcea-ajungea,
 Cu cizma de opt oca,
 PiSte uşă când intra,
 Şi Turcii când îl vedea,
 Care Su pai fugea,
 Care’n furnă1) că sărea,
1) Cuptor.
160
            Care de frică murea.
            Da Nicolcea di colea Cu poicoava-i măciuca,
            Capetili le spărgea, Multe-agale o măr a.
            Că Nicolcea e om bun,
            Zâaa Badiu niăcelari,
            Dara noaptea măciucdri.
            Zâua măcelar de boi,
            Dară noaptea de ciocoi.
            Tot aşa pe Turci bătea,
            Sta la masă de cina,
            Şi cu Badiu-alăturea.
            Pi su pat să zăuita, .
            Vedea Turca că mişca;
            O o tipsie2) ’n cap li da,
            Şi capu că-i fărâma, .
            Şi din gură-aşa spunea: „Naică, naică Badiule",
            „Sus în pod să-i arădici" ; „Bine’n pod i-oi grămădea", „Foc la conace oi da".
            „Să ardă focu casăli",
            „Când focu că v’afungea"
            „Colea sus pe coperiş", „Măre, Turcii o ardea", „Scrum de chebe3)-o mirosa", „Da şi Turcii te-o întreba": „Ce miroasă’n foc aşa?"
            „Tu din gură le-oi spunea" : „late-agale ce-am făcut", „Negustorie-am făcut".
            „Multă untură-am cumpărat"; „Toata untura de porc"
    2)  Tavă.
    3)  Haine.
11 Românii din Timoc. Poezii.
  „Arde Să topeşte’n ţoc“. Atunci Nicolcea pleca,
  Dară Badiu ce făcea? 1 ' Toată noaptea Turci căra,
  Şi pin p\od îi grămădea. .Badiu când ardică unu, Bădiuleasa aMioă doi.
  Când ardică ■ Badiu doi, BădiuleaSa-ardică, trii.
  Ş’aşa p\e toţ i-ardica,
  Foc la conace că da.
  Ardea conace plesneşte,
  Bea Bddiu Să vesăleşte.
  Iacă Turcii foc. vedea,
  {Şi la Badiu alerga,
  Toţ pe Badiu mi-l căia. Focu’n Turci când ajungea, Scrum de chebe-aniiroSa,
  Dară Turcii-l întreba:
  „Ce niiroaSă ’n foc aşa?" Dară Badiu-aşa spunea: -„NeguStorie-am avut“
  „Şi mult am negustorit'1, „Multă untură-am avut", „Toată untură de porc „Arde, Să topeşte’n foc11. Turcii-aşa dacă-duza,
  Cârpili la nas puma;
  Măi degraba Să’ntorcea,
  Pănâ focu potolea.
  Iacă negustori trecând,
  Şi jereg de foc văzând,
  Pe tot natu întrebând;
  Dară Badiu suspinând,
  Tot pe drurrturi Sta. plângând. Da Turcii dacă-mi vedea,
  Toţ băga niâna’n poznari,
 Toţ îi da câti-un dinari.
 Care-i da şi câte doi;
 Şi-l dăruia Cp. parale.
 Badiu conace făcea
 Şi ia}' crâşntă-mi deschidea.
 Cu Bădiuleasa vindea,
 Sta Turcii de să gândea:
 „Iacă Badiu ce-a făcut11,
 „Care pe drum a trecut11,
 „Şi toţ mi l-a dăruit".
 „Care du le!u şi cu zlot",
 „Făcu crâşma iar la loc".
 Un Tur cule ţ că grăia:
 —    „Conacili foc i-a luat",
 „Fuma cum a mirosat?"
 —    „Scrum din chebe pe nas a dat".
 —    Crezi iei Turci a măcinat",
 „Foc la case că şi-a dat".
 Iacă paşa auza,
 Alţâ colgii că mâna,                    '
 Şi iar pe Badiu-l lega.
 II bătea şi-l nâcăja,
 Şi de Turci îl ispitea:
 „Badiule, crâşmariule",
 „De când tu mi-ai crâşmărit", „Câte-agale-ai prăpădit?"
 „Când fa arS conacili";.
 „Le mirosarăm chebili".
 Dară Badiu Sta, zâcea:
 „Turcilor buni şi agale",
 ' „De când ieu am crâşmărit",. „Niciun Turc n’am omărît",
 „Iacă focu mi-a venit",
 „Pe mine m’a pârjolit",
 „Cu totu m’a sărăcit".
 Dară Turcii nu credea,
 Şi ntiai rău Că rrii-l bătea;
Fum de-ardii la nas îi da,
Da Badiu rău chirăia.
Iar din gură-aşa zâcea: „Bădiuleasă, crâşmăreasă11,
„Da ce Stai şi ntă priveşti11, „Or nu vez cum năcăjeSc?"
„Du-te acuşa, mai de grabă11, „Iar la nana Nicolcea",
„Să mă scoată din belea". Bădiuleasa 'de-auza,
'La Nicolcea fuga da,
Pe Nicolcea mi-l găsa,
La mai ‘ midă căfenea 1 Cu şapte zăci lângă iea,
Cu trii proaSte-alăturea.
Una-l muşcă, una-l flişcă,
Una cum rrii-l gengăleşte, Chesăluţa i-o goleşte. Bădiuleasa-i Sta, spline a:'
„Lele, naică, mă Nicolceo",
„Tu beai şi te vesăteşti";
„Da de Badiu nu grijeşti".
„Iar Turcii l-a ocolit",
„Mândru frumos l-a legat"; „Fum de-ardii la nas i-a dat", „Măre rău l-a vătămat".
„Ce mă rog. de Durtineata", „încă odată să mtergem", „Dila-agale sări scăpăm".
Iacă Nicolcea pleca Şi iar prin Turci abătea;
Nu Să bate cum să bate,
Şi mi-i bate tot de moarte.
Şi nu-i taie cum să taie,
Şi-i lap\ădă pin gunoaie. Multe-agale prăpădea,
Dară Badiu ce făcea?
164
            Toate-agale astrângea,
            Şi’n cratima Că le prindea;
            Ii punea focu' şi aprindea,
            Lei plecă prin Craiova. lei pin oraşe plimbând,
            Dară crâşma lui arzând.
            Iacă calgii-l întâlnea,
            Şi lu Badiu sta spunea:
            „Badiule, crâşniariule11,
            „Ce te ’mplimbi pin Craiova?“
            „Da vez Badiule, nu vez“,
            „Cum îţ ard conacilia,
            „T arde \şi buioaili!11 Dară Badiu di colea,
            Săi făcea că nu ştia, _ lei de grabă\ alerga.
            Ş’avea Doamne ce-mi vedea,
            Focu mi le-a prididit,
            Conacili i-a căzut.
            Ardea pe jos pe pământ.
            Atunci Badiu Suspinând,
            Da Turcii la iei privind.
            Câţ Turci eria ’n Braşov a,
            Toţ la Badiu că venea,
            Şi 'pe Badiu-l dăruia,
            Care cu un leu,
            Care cu un zlot,
            Să-şi facă caSă la loc.
            AUe conace-şi făcea,
            Iară’n Braşova trăia Cu Nicolcea-alăturea,
            Tot la Turci îmi măciuca.
            Trăia pin Brăşova ’n pace Că n’are nirrta ce-i face.
     Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com. Alexandrovăţ, jud. Negotin-Craina, Valea Timocului jugo-slav.
165
                                                                  V
MOŞrTEAN BĂTRÂN*)
             Când oi zâce de-o cicoară,
             La vale, frate, la vale,
             Dincotro soare răsare,
             Mi Să vede-o caS\ă mare Cu fereştile în soare>
             Dă la iea cine-mi şedea,
             Ceai Moştean, Moştean bătrân, Bătrân, frate, \din deniult, Decând pământu s’a urzât Moşteanu mi S’a născut,
             Barba pe piept i-a albit 'Şi la faţă S’a zbârcit.
             De când sl mi S’a. făcut, Ficior el de trup n’a-vut.
             La vretrie de bătrâneaţă,
             Ii dete Domnu fiu la braţă. , Pe' el Joi că îl năştea,
             Da Vinerea-l boteza,
             Sântbăta nti-l logodea,
             Da Dumineca nuntea.
             Lăutarii zo-i cânta,
             Al Moştean Sâ’n vesălea, Lăutarii când cânta,
             Iacă colgiu1) că venea Şi la poartă Să oprea,
             Şi-mi scotea 6 cărticea,
   *) Variantă ; în colecţia Giuglea-Vâlsan poartă denumirea «le «Moşteanu ăl bătrân», pag. 150.
   1) Jandarmul.
 166
Pe ginere mi-l chema,
Cărticica’n mânări da.
Ginerile cartea-o lua Şi la mireasă i-o da,
MireaSa cartea o lua,
De cetealâ o cetea,
Lacrămili-o podidea,
Da lovancea o’ntreba:
„Măriţă, soţâia mea
„Ce-mi ceteşti şi-mi lăcfămeşti\
„Or cu cartiia vorbeşti",
„Or la altu te gândeşti!"...
Da Mafiţa răspundea;
„lovanceo, soţâia meail,
„La dltu nu mă gândesc",
„Numa cartiia ceteSc“.
„ASta carte albă este“,
„Cartea albă slove negre11, „Zo-mi spune inime rele11.
„Ţ’a venit o cărticică",
„Cu mândre slove chitită „Carte dila’mpărăţâie“
„Să te duci la miliţâieu.
„Nouă ai şi jumătate"
„Să slujeşti tu pe dreptate“
„La poarta'mp\ăratului“,
„Proptă Ţărigradukii" •
Da lovancea de-auza,
El din 'gură aşa zâcea;
„Măriţă, soţâia mea",
„Cum îmi scrie cartiiau „Ş’aşa mândru mi-oi făcea".
„leu ’narmată m}oi ducea",
„Pe niine rri’oi adăsta11 „Nouă ai şi jumătate
2) Ani.
                                                                       167
 /
„Pe-al de zece-o povârnea“ „Ş’oi vedeta Gaj n’oi venea", „Tu mândră ml te-oi ducea“ „Colea pin curtea rrOea“,
„Un car de lemne oi lua „Lemnili rrii-oi grămădea11, „Şi foc la lemne c’oi da“. „Lemnili nii-oi grămădea11,
„In vatra celui de, foc“
„Să Sa'me'ni şi tu busuioc“. „Busuiocu-o răsărea“,
„Tragi nădejde c’oi venea,s, '„Busuioc n’o răs\ăreaC!,
„Pila tine n’oi mai da“,
„Te-i duce, teroi mărita“. Numa atâta c$-i vorbea.
Cu mândra să cununa Şi-şi lua drumu şi pleca La oraş, la Ţăligrad,
Unde e Varicea cHeniat. Mi-ajungea la Ţăligrad Şi s'ă ivi la 3 mp arat Impăratu mi-l armia, Voinicelu io siujea Nouă ai Şi jumătate Că nirtia riu-i ţâfie parte. Dară mândra de vedea,
Că lvancea nu venea,
Jos în curte să ducea Şii’n car de lemne căi lua> , Şi cu focu le~aprindea.
Toate lemniM-m'i aMea, Numai vatra rămânea. Mătura’n mână că lua,
Vatră de ftic mătura. Busuiocu’n mână lua Şi s/ămânţa-i sămăna,
Ş’atunci mândra săraca,
Adăsta cât adăsta,
Busuioc nu răsărea, . impeţitori-şi primea.
Venea ’mpeţitorii ’n casă Cu riiândra să ogodească.
Da Moşteanu e bătrân,
Iei tuna’n casă plângând. laSă-afară suspinând,
Cu cârpe la oichi ştergând. Dadă-mi vedea şi-mi vedea, Impeţitorii stau la iea;
Bas Sfânta Duminecă,
Când nu lucra nimenea,
Lua un târnăcop pe mână,
Şi Să duSă. Ui grădină,
La grădină' ^us In vie,
Tăbăra via-mi Săpa.
Şi n’o Săpa cum să sapă,
Şi lua rând 'din deal în vale,
Ş’o Săpa la răd&cină,
Şi mi-o scotea din tulpină; Ş’asvârlea piste grădină Că n’are âui Să> rămână. ScoaSiărun rând şi scoasă două, Scoasă rânduri pan’ la nouă. Când la vale Să uita,
Ş’avea Doamne ce-mi vedea,. Tufe vine dila vale,
Tare-mi vine-un voinicel.
Voinic negru, cala negru; VoiniCelu-a os'tănit,
Calu de drumuri bătut.
Lângă Moşiean ajungea,
Şi iei bine-l cunoştea Că taica-l lui ieria-Şi din gură aşa zâcea:
„Măi moşule, dumneata „Ţ’aş dp. acuş dună zâua“,
„D’aCuş e Dumineca11 „Şi nu lucră nimenea!11 „Da ce-mi Săpi tu via aşa?“
„Şi n\o Sapi cum să Sapă?!11... „Ce-ai luat Aârid din deal în Vale, „Şi 'trii-o s&pi la rădăcină11,
„Şi nii-o scoţi dila tulpină?11 ,}0 asvârli piste grădină11,
,;0r n’are cui SăI rămână?11 Da-l Moştean, Moştean bătrân, Cam din wreme\ şi 'de mult,
DeCând pământ s’a urzât,
Iei din \gură-dd\ăvăra:
„Măi, nepoate, voinicele“,
„De când maica m’a făcut",
„Ficior de trup n’am avut!“...'
„La vreme de b$trâneaţă“,
„Barbă albă §i rriuStaţă11,
„Iacă Domnul s’a milit“,
„îmi dete ficiorel de truptc.
„Iacă ordin a venit11,
„Ordin dila’mpărăţie“,
„Şi rrii-l luă la miliţâie11,
„Slujească la’mpărăţâieu.
„Ficiorelu mi-a plecat11,
„Nouă ai l-am adăstat“, .
„Pe-al de zece-a povârnit“,
„Ficioru nu mi-a venit „Mândră noră* am o.Vut“, „Ea’mpeţitori a primit11.
„LăsaVmpeţitori în caSă‘‘, „Târnăcopu’n mână luai“,
,£i la vie că plecai“.
„Şi n’o sap ieu cum să sapă“, „Ş’am luat rând din deal în vale
170
„Şi mi-o sap la rădăcină",
„Şi o 'scol eu \din tulpină"
„Că n’are âţd să rămână!"... Voinicită de-auza,
Din \gură aşa zââea:            \
„Măi, moşule, d-ta“,
„Şi ieu sânt voinic ca'tine",
„Şi de drum sânt ostănit",
„Şi calu mi s’a bătut".
„Ce mă rog, de d-tau „Să rttiă conăceşti o sară".
Dară, moşu aşa-mi grăia:
„N’am conac numai de-o sară11, „Da te conăceSc o vară". Târnăcopu’n mână lua,
Cu voinicetu pleca -Când acasă mi-a junge a, ImpeţitoriVn casă sta. lei tot bea să vesălea,
Pe Mărita Să o ia.
Voinicelu de vedea,, lei din g,ur$ aşa zâcea:
„Măi, moşule, d-ta“,
„Roagărte de nora ta“,
„Iea la poartă mi-o aducea“, „Mi-o aducea un par de vinC( „Că Sânt ostănit de drum" „Că-ţi v|ad ţâie nunta ’n casă", „Mie-aşa nu mi să lasă".
Al Moştean dacă-auza, lei în CaS$ să ducea,
Şi din gură-aşa grăia:       --
,JFăi, Măriţă, fata mea",
„Ia vezi taică, ori nu vezi11,
„Că la poarţă, s’a oprit",
„S’a oprit un călători"       :
„Or fi săios şi flămând";
„Voinicelu-i ostănitu „Şi e calu drămuit11.
„la, dai an părut de vin“
„La d$lătoraş din drum“.
Da, Mărita de-auza,
Umplea an păruţ de vin,
Pleca la voinic în dram,
Şi Măriţa-aşa zâcea:
„la, băete, vin de bea(C,
„Iea sânt du inima rea“. „Voinica nie'a l-am perdut“ „Ş’aduşi Ip. alta mia duc“. Voiniceta paru-l bea,
Inelu’n par îl punea;
Da Mărita de-l vedea,
Gârtdea că v’an dar i-o da.
Pe inel Să. zăaita Şi inetu-şi cunoştea. .
Că ea când s’a cununat Şi inelili a Schimbat.
La iei câjid Să. zăaita, L&crămili-o podidea,
Bărbatu iei că eria.
Fuga’n casă ea că da,
Şi din gufăraŞa zâcea: Impeţitori, d-voastă,
„Nuniai purtaţi minte proastă“ „Că pe care l-am dorita, „Tum-te acaşa mi-a venitu-’Mpeţitorii de-ăuza,
Dila 'masă să scala, îşi lua dratnu şi pleca.
Da nevaSta să ducea,
La-l ei mândru voinicel,
Ce-i eria iei bărbăţăl.
Calu de frâu că-l lua,
In grajdi de piatră-l băga.
             Fân cu floare ea că-i da,
             Băicitu de tnână-l lua.
             Când în caSă\ să băga,
             Al Moşteanu rău plângea,
             Da Mărita zo striga:
             „Ia taci, tată, nu {plângea",■
             „Că| pe care l-am dorit",
             „Tum-te-acuşa mi-a venit".
             „ĂSta-i copilaşu tău",
             „Şi bărbăţălu, al meu".
             Al Moştean de auza,
             Di pe Scaun când Să sculă,
             La voinicel când privea;
             Tum-te-atunci îl cunoştea Că ficioru lui eria-De foc, de inintă ra,
             'Inirtia i isf® rupea Şi iei mi să prăpădea, lovancea-l lui rămânea Şi de grijă Că-i purta;
             Lină Verde tătriâioară,
             Şi-i făcu o' pomenioară.
             Şi uidea lovancea’n pace,
             Că n’are Turcu ce-i face,
             Mare bogat că-mi ieria,
             Doamne, de să pomenea.
    Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com. Alexandrovăt, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
M1ZÂLCUŢA MIZÂL CRAIU*)
            Când oi zâce de-o cicoare,
            La vale; frate, la vale;
            Dincotro soare răsare,
            Mi Să vede-o casă mare.
            Da la ea cinemi Şedea?
            Tot cistitu de ’mpărat.
            Şi ’mpăratu că-mi avea,
            El trii fete mari avea,
            Cum e una şi alta.
            Tot o liţă!) tot o faţă.
            Da ’mpăratu Turcului>
            Din cornu Stambulului,
            Ii dete Sărmanii ibrior Şi-i scrisă un răvăşel Cu mândre slove pe iei.
            La ’mpăratu-l trirrietea,
            Ş’aşa-i spune pravila:
            „Mă’mpăraie, d-ta“,
            „Ştii’nipărate ce-am gândit?11'
            „Rându la tine-a venit"
            „Să-mi dai fiu de miliţâie“
            „Să slujasdtă la’mpărăţâie“,
            „La poarta’mpăratukda,
            „Proptă Ţp,rigradului“.
            „Să-mi stujascăi pe dreptate“
            „C’amintrelea 2) nu să poate",
    *) Variantă; în colecţia Giuglea-Vâlsan are denumire de «Mizilca», pag. 88.
    1) Faţă.
    ■2) Altfel.                                   .    ,
 174
                                                                           /
Impăratu de rumân,
Este omu al rriai bun.-Iei n’avea ficior de dat Cu trii fete s’a aflat.
Şi pe una mi-o chema, Alexandra fată bună;
Da pe una Elena Ş’a mai mică Mizâlca. Impăratu. zo plângea,
Cum să facă ş’or dregea,
Să dea fiu de miliţâe, Impăratu când plângea, Alexandra-l întreba:
„De ce, tată, plângi aşa?“ „Unde plângi şi sus pine zi1-, „Numai stai şi te gândeşti?11 Da’mpăratu-aşa Spunea:
„Cum, taică, de n’aş. plângea“ „Unde S’a sosât ş’aflat11 „Să ceară’mpărat la’mpărat“
„Câti-un ficior de miliţie!“ „Că ieu n’am ficior de dat“, „Cu trii fete m’am aflat!“ „Aşa dânSu nii-a şcriat“, „Dacă nu i-oi trimetea", „Ficioraş de miliţie11,
„Cu ascheru3) o venea“
„Şi cu mine s’o batea11,
„Ş’o Să-mi ia 'mpărăţâia“,
„Şi toată avuţâia11.
Alexandra de-auza,
„Lasă, tată, nu plângea“,
„Că ieu tatăi să mă duc11,
„Fac miliţia la Turc11.
Impăratu de-auza,
La bărbier o mâna ■
3) Armata.
Şi cosâţa i-o tundea, Mândra dănac o făcea.
'Mbrăca ţoale voiniceşti, Sabia La gât atârna;
Pe roibu-l încăleca.
Despre Stambul îmi pleca. Când la pod îmi ajungea, Iacă pe s'u pod ieşea Un bivole negriu murg. Cu-'un corn s'ăpa’n pământ, Cu unu năroi mestecând. Alexandra de-l vedea,
Şi prea rău Se Sp\ământa. îndărăt mi să’ntorcea,
Lu ’mpăratu-i povestea.
Iar împăratu plângând,
Şi Elena întrebând:
„la taci, tată, nu plângea“, „Că şi iea o să, mă duc11, „Să fac armata la Turc“.
Şi pe iea că o tundea,
Iar ca ţoale mi-o ’mbrâca, Sabie la gât punea;
Pe roibu-l încăleca,
Despre Stambul îmi pleca. Iar la pod-când ajungea, -De Su pod că ieşea,
Şerpe ntare să vedea,
Cu limbe ca lopata,
Cu oichi ca coveţaua,
Când pe pdd Să ’ncolăcea; Numai limbe ascuţe,
Pe Elena să spămănte.
Iar îndărăt să’ntorcea,
Când acasă ajungea Lu ’mpămtu-i povestea;
Iar împăratul plângea
            Că-şi pierde'mpărăţia. Mizâlcuţa cârld vedea, La’mpăratu s|ă ducea,
            Din guriţă aşa-i zâcea:
            „la taci, ■ tată, nu plângea", „Să ştiu. ep. capa l-oi da", „Iar la Stambul m’oi ducea" „Şi iar fac eu miliţie“,
            „Scap iea ţâie ’mpărăţâie". Mizâlcuţa fată mică,
            Mai mică şi m!ai voinică>
            In ţoale verzi să’mbrăca, Sabie la gât punea,
            Pe roibu-l încăleca.
            II rtiâna tare boiereşte,
            Lele Ca doamne păzăşte.
            ' Iar Iţi pod când ajungea,
            De pe, p\0\d\ în sus ieşea;
            O balbătaie de foc,
            Podu. îl acoperea.
            Mizâlcuţa ce făcea?
            Pe roibu-l întărăţa Peste foc podu trecea. Impăratu să uita,
            Impăratu zo privea '       .
            Şi tabăra să râdea,
            Şi din gurfiraşa zâcea: „Mizâlcuţa, fata mea",
            „S’ai mertic 4) de'mpărăţâie11, „C’aşa-mi trebue şi mie". Mizâlcuţa mi-ajungea La poarta’mpăratului,
            Proptă Ţaligradului.
            Cine pe iea o primea Abduimanu agă.
    4)  Noroc.
12  RomSnli din Timoc. Poezii
Cu’nVălitoarea capului Ca rotila plugului.
Pe Mizâlcuţa o lua,
Cheili pe mânări da,
Oastîli le judeca,
Mizâlcuţa comanda,
Pe dgalje le’nvârtea, Abdulmanu privea,
Şi lu’mpăratu-i spunea; „Mâ’mpămte, luminate",
„Aşa mustră n’am văzut",
„De când maica m’a făcut!".. „Mizâlcuţa, Mizâl Craiua, „Nu-i samănă de voinic";
„Că e glas'u subţârel“,
„De te miri giurgiu de el!" „Şi la faţă albişoară „Cu cosâţa gălbioară" Da’mpăratu aşa zâcea:
„Sama de Mizâlcuţa luaţi",
„De-o fi chipu de fămeie",
„Singur Dorrin\u să vă, ştie!11.. „Sama bine voi să luaţi", „Curată să n’o lăsaţi", „Drumu Stricatăs sări daţi". „De-o fi chip de voinicel", „Bine să\ cunoaşte el".
„Că chipu de voinicel",
„ESte numai vână gol", „Dară chipu de fămeie"
„E rnai mtlt şi e mai gros",
„Când să duce’n muştruială" „GlaSu de fămeie goală!"... Da Mizâlcuţa-mi avea,
Tot ' o mică boldeicuţă,5),
5) Căţeluşe.
                                                                                                                 /
        Ce agalili vorbea,
        Boldeicuţa tot spunea, Mizâlcuţa când ieşea,
        Tabăra de conianda Şi mai mândru glas avea.
        Da Abdulmanu vrea,
        Tot cerea 0\ o cunoască;
        •Or Voinic e or fămeie ŞV mpăratu să o ştie! Abdulmanu că spunea, împărate, dumneata,
        „Nu ştiu voinic e or fămeie", „Mai mândru glas o Să-i vie“. Dă1 mpăratu de-auza, ‘
        El din gură, aşa zâcea:
        „Măi, Abduiman, dumneata", „Cu Mizâlcuţa te duci11,
        „Logorii6) să ridicaţi",
        „In logori şă vă culcaţi",
        „Piste noapte vă sculaţi", „Piste voinici vă uitaţi", „Sania de Mizâlca luaţi11. Boldeicuţa de-auza,
        Pingă Mizâlca şedea,
        Când la logor să ducea,
        Uîide Mizâlca Să culca; Boldeicuţa râcăia,
        Şi Mizâlca să culca.
        Cu băieţii1 tnpreună,
        Abdulmanu îmi privea,
        Să cunoască iei ceva,
        Nimica nu-mi cunoştea,
        Tot o potrivă eria,
        Iar lu’mpăratu-i Spunea,
6) Corturile din lagăr.
Da’mpăratu-aşa zăcea:
„Vă duceţi la ieşit oare"7),
„De Să duce ca voinicu“, „Nimica sjă nu-i făceţi“,
„In sarriă bine să, luaţi",, „Stricată drurrm să-i daţi"'. Boldeicuţa auza .
Şi iar MizâlChi-i spunea. Mizâlcuţa de-auza,
La ieşitoare să. ducea,
La trup tătuţă, punea,
Ca voinicu să ducea.
Turcii nu Să pricepea,
Iacă Mizâlca ieşea,
T&băra de comanda Şi’mpăratu o vedea,
Chiar din gură-aşa zâcea:
„Măi, Abdulman, dumneata", „Iacă mie mi s’arată"
„Că e Mizâlcuţa fată".
„Tot aScheru ţi-l iei“,
„Pin Stambul Cu iei să pleci11, „Cam pin târgul fămeiesc", „Cam pin târgul ce-al de flori", „Unde trece negustori"..
De-o fi chipu de fămeie,
Iea la flori o alerga,
Pe care’n mană. să■ ia.
Iacă Abdulman trecea,
Multe flori mândre eria,
Mizâlca nu le privea.
Cam la capu târgului,
W marginea Stambulului; Mizâlcuţa că-mi vedea,
Nişte Şutiţi tari şi mari.
7) Closet.
180
         Iea din gură-aşa zâcea:
         „toţi ceauşii8) v’adanaţi“, „Câte-o Suliţă luaţi",
         „Da mie Să-mi daţil(,
         „Daţi pe cea mai niare".
         „Toţi pe Sus le lăpădăm",
         „Care pe care’ntrecem".
         Ceauşii de auza,
         Toţi câte o Suliţă lua,
         Cea niai mare suliţă Mizâlchii Turcii i-o da Şi la poiană ieşea.
         Toţi cu iele’n sus că da,
         La toţi Suliţa cădea;
         A Mizâlchii mai Sus merge,
         La un ceas pe urmă cade. Abdulman îmi priveşte Şi lu’’mpăratu-i vorbeşte: „Mă’mpărate, luminate11,
         „Iote Mizâlca ce-a ţăcut:
         „Pin Stambul când dm trecut", „Colea pin târgul de flori11, „Unde trecea negustori", v,lea la flori na s’a uitat11.
         „Da’n marginea târgului",
         „Nişte Suliţi mari şi tariu.
         „Iea din,gură c’a vorbit“
         „Cu ceauşii toţi de Turc(C „Câte-o ■ suliţă Să iau. t^Pe^a ,mai niare suliţă“
         „MizâlCuţii să i-o dea".
         „Aşa Ce iea a lucrat"
         „Pe-a mare suliţă i-a data.
         „La pdiană Să trăgea",
         „Cu Suliţăli’n sus da",
_________ \
8) Sergenţii.
181
„La toţi Suliţa cădea".
„A Mizâlchii Suliţă",
„Mai departe Să ducea",
„Pe urmă la un ceas cădea". Impăratu de-auza:
Las Să fie .voinicel",
„Că e prea frumos şi iei".
Cu logorii Să’ntorcea,
La căşele9) când venea; . Judeca agale’n pace,
Că n’are nima ce-i face!... , Nouă ai că s’a’mplinit,
Şapte zâle i-a trecut, lei din gură aşa zâcea:
„Vino Mizâlcuţa’ncoa",
„Că armata mi-ai făcut", „Şapte zâle a trecut",
„Să-ţi îmbraci ţoalăli tăie", „Să te duci acăs cu iele". Mizâlcuţa de-auza,
Lăpăda ţoale turceşti,
’Mbrăca de-ale boiereşti, îşi lua drurriu şi pleca Şi Turcii o petrecea.
Când să pusă pi-un vapor,
Să\ treacă-o apă de dor, Cămaşa deşchetora,
Ţâţă albe că\ scotea,
Cu pălniuţa le bătea,
Şi din gură le spunea: „Turcilor, bătrâni agale",
„Da vedeţi, da nu vedeţi“, „Astea ţâţă boldurele",
„V’a judecat pe voi iele". „Când la mână eu v’am fost",
                                              9) Cazarme.
182
            „Voi în stare na mi-aţi fost".
            Da Turcţi când auza,
            Cu pumnu’n piept să batea,
            Şi toţi Aman!... striga,
            „Baca şim dim gheaurul0) „Ce-a’ndemnat-o gheavolu“
            „Să ne-arăte ţâţăli",
            „De ne-a rupt inimili".
            Mizâlca din vapor ieşea,
            Iar pe roibu’ncMeca,
            Şi la’mpăratu venea.
            Şi'mpăratu o prinîeţL,
            Şi pe ieia o mărita,
            Fiăor de alt împărat lua Şi le da’mp'ărăţia Ş’a lui toată avuţia Singur Domnul iei ştia,
            ŞVmpărat că rămânea,
            Doamne, de să pomenea.
      Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com.
Alexandrovăţ jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
10) Jnjurătură turcească.
                                                                  183
                                                                                                                                                                                                                  t
IL1NCUŢA ŞANDRULUI
         Lină verde de-o cicoare, La vale, frate, la vale, Dincotro soare răsare,
         Mi să vede-o casă mare; Cu fereştili ’n brumate,
         Să ’nvârteşte după soare. Da la iea cine-mi şedea? Şede Şandru, om bogat, Cu ţaţă de măritat.
         Pe ţetiţă c’o chema Ilincuţa Şandrului, Şandrului bogatului, Propta Ţăligradului. De-unde voivod-auza De Ilinca cea frumoasă, li scoate suflet din oasă. Pe căic i) că să punea, . Oujbili2) că le ’ntărea. Iacă căicu ajungea La marginea Dunării, Unde Dunărea coteşte,
         Da malu mi să ’nvârteşte, La cea salcă cocoşată,
         Ce sta cu burta pe apă, Unde căicu mi-aşteaptă. Din căic afar ieşea,
1) Vaporaş.
2) Pânzăli.
Mi-eşea doi pruni înfloriţi; Nu sânt doi p'runi înfloriţi, Şi sânt doi Turci învăliţi.
Pe margine de Dunării$ Frumos ieşi o fetiţa Cu vedriţa ’n cobeliţă, la apă rece în vedriţa. '
Şi cu Turcii se ’ntâlnea,
Da Turcii zo întreba De llinca Şandrului.
Acea mândră de fetiţă, li fu llinchii-o văruichiţă. Iea pe Turci când auza Că ’ntreabă de llinca,
Pe vedre se mânia,
Fuga la llinca da.
Drept în casă. să ducea, Ilincuţii că-i spunea:
„Fa, văruică, llincuţă",
„Ştii, văruică, da nu ştii", „La tine fată-a venit", N „Tare venind şi sosănd", „Veni doi pruni înfloriţi „Nu sânt pomii înfloriţi", „Da sânt doi Turci învăliţi". „întrebând şi isp'itând"
„De llinca Şandrului", „Şdndrului, bogatului",
„Că mi-o cere Voivoda". „Lină verde de-o sulfină", „Să facă neagră cădână". „leu aşa c’am auzât", „Turcii de tine ’ntrebând", „Şi la tine fam venit", „Mândră veste ţ-am vestit". Da llinca de auza,
Cum tăbăra de plângea,
 185
î
Din oichi negrii lăcrăma Şi din gură-aşa grăia.:
„Lele, Doamne, Sfântule!..."
„Şi tu, Puternicule!u „Unde, Doamne, s’a văzut",
„Cea Rumână după Turc?-!" „Că m-e Turcu porc de câne" „Să nu-l văd pe lângă mine". Şi. la mumă-sa striga:
„Mumă, muiculiia mea",
„Da ştii mumă, da nu ştii",
„leu dau fuga la băştea“,3)
„Da tu mumă-oi rămânea",
„Şi Turcii când m’o căta", „Dila poartă or striga": „Şendruleasă, bogăteasă",
„Iea să ieşi afar din casă",
„Ne dai pe Ilinca frumoasă". „Că ne cere Voivoda",
„C’aşai vrea inima"
„S’o ia pe Ilinca ta".
Da tu mumă c’oi zâcea: „Turcilor, buni şi agale",
„N’aţ auzât ş’aţ aflăt"
„Că Ilinca a murit", ■
„Cam din vreme şi de mult!..." „De când Ilinca-a murit",
„Inima ’n mine s’a fript",
„Şi numai pot de urit!..."
„Da de când am Xngropat-o" „Inima ’n mine-a crăpat-o..."
„Pe Ilinca-am îngropat-o"
„La stratu cu oicheşele",
„Să-i plângă lumea de jele...", „La stratu cu busuioc"
3) Grădină.
186
  „Să-i plângă lumea ca foc...“ lată Turcii că-mi venea,
  Aşa Turcilor grăia:
  Da Turcii când auza,
  Di pe cai să dubăra Şi din gură Sta, grăia:
  „Mumă slabă şi bătrână",
  „Tu ieşti Ilincuţii mumă?11 „Noi nu-ţi credem cuvântu", „Aide să ne-arăţi mormântu". Şendruleasa, bogâteasa,
  Lua pe Turci şi pe agale Şi’n grădină că sărea,
  Din gură Aşa grăia:
  „Iote llinca colea!"... •
  Sapă Turcii după iea,
  Pe llinca \n’o :găsa.
  Şi dp. fuga la băştea,
  Unde uda fior Ui,
  Prisădea garoafili,
  Să le ’nfloară florili;
  Să le poarte fetili,
  Mai cu foc nevestili.
  Iacă Turcii c’o vedea,
  La llinca să ducea,
  Dila pârleaz că striga:
  „Bre, Ilinca, fată mare",
  „Dă-mi şi mie-o garafea",
  „Să o miros cătăva".
  , Da llinca sta, vorbea:
  „Turcule, păgânule",
  „Baţă-ţi calu, cată-ţi drumu", „N’are daica flori de dat", „C’astă vdră n’a ploiat"
  „Ş’am dat bani de le-a udăt", „Banii di pe sărutat".
  „Ş’am dat bani de îngrădit",
  „Toţi banii di pe iubit"; „La nuiaua şi paraua",
  „La tot păru galbinu". Dară Turcu să ruga:
  „Vin, Ilinco, la pârleaz", „Nu ne face la năcaz.."
  , Iacă Ilinca venea,
  Şi-i adusă-o garofea;
  Dară Turcu di colea, lei cu stânga o minţa,
  Cu dreapta ' o prindea ’
  Şi pe cal că-o-arunca. Plecară Turcii cu iea, Legată ca vai de ea;
  Zo plângea şi să văita, Dară Turcii să ruga: „Taci, Ilinco, nu plângea", „Te ducem la Ţaligrad", „Să te vadă cădânili", „Să-şi dea sufletili" ;
  „Să-ţi vadă umbletili",
  „Să le rupi inimili".
  Şi pe căic o punea Plecă căicu cu ea;
  Da Voivoda zo striga:
  „Ia ’ntăriţi voi gujbili", „Daţi voi cu lopeţăli".
  Când căicu să ’ntărea Tare la. fugă-mi fugea,
  Da Ilinca zo plângea,
  Şi din gură aşa zâcea: „Lele, Doamne, Sfântule!" „Decât roabă Turcilor"
  „Ş argată cădânilor",
  „leu momeală peştilor"
  „Şi rugină pietrilor".
  Atât din gură zâcea,
188
De Voivoda să ruga:
„Mă, Voivode, d-ta“,
„Ia dezleagă mănilia,
„Să-mi aşez ieu iâmplili“, „Să-mi pun faţa la albeâlă „Buză moi la rumineală“, „Că mă văd cădânili11, „Să-şi de sufietili“.
Da Voivoda, pui de domn, N’avu minie de un om; Mânili le dezlega,
Da llinca sărmană,
Se făcu că, să ’mpletea,
In margine la căic să da, Apă cu mâna că lua, Tâmple negre le uda,
Cu marama le ştergea; Dumba’n Dunăre sărea.
Da şi Turcii după iea Cu cârligili-o trăgea,
Şi moartă ca vai de iea. Caicu ’ndărăt ’nvârtea La cea salcă cocoşată,
Ce sta cu burta pe apă, Unde Dunărea coteşte;
Da malu mi să ’nvârteşte. Iei căicu mi-l oprea,
Pe llinca că o lua Şi pe cai că o lega,
Băş moartă ca vai de iea. Şi-o dusă la muică-sa,
Şi aşa turcii că striga: „Şendruleasă, bogăteasă“, „N’aţi pe llinca frumoasă Şendruleasa de-auza,
Când afară că ieşea,
Pe llinca mi-o vedea
189
            Şi moartă ca vai de ea.
            Tum-te atunci că trti-o lua,
            Pe Ilinca mi-o ’ngropa La stratu cu oicheşele Să-i plângă■ lumea de jele...
            La stratu cu busuioc Să-i plângăi lumea de foc.
            Ş’o băga ’n negru pământ,
            Şi să uita ca un gând.
            Lăutarii că. tocmea '               .
            Şi’n cântec că o cânta;
            Doamne, de să pomenea, .
            De să cântă, ş’acuma.
    Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştife carte), din com. Alexandrovăţ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
190
                                         C
CHERA CHERALI NA
        Verde de-o cicoare, Colea’ti vad în vale, Colea’n Gârla Mare; încarcă, mi să’ncarcă Doua trii sandale *)
        Cu marfă fănteiască Că ie mai frumoasă,
        In ,lu.me mai hlâgoasă. Dila vale-mi vine,
        Chera Cheralina,
        Fată de Rumână.
        De Rumân bogat,
        Dila Ţăligrad.
        Da sandale’ncarcă Arapu, arapu,
        Negru şi buzatu.
        Arap de-mi vedea Că vine Chera,
        Arapu-mi vorbea:
        „Vino, Chero, vino", „Vino de falege", „Marfă fămeiască",
        „Că e mai frumoasă!"... ,yŞi iar Chero-alege", „Pene şi mărgele",
        „Că sânt frumuşele", „Sădef de-al mărunt"
1) Vaporaşe mici.
191
        „Să mi-l porţ la gât". Chera, fată mare,
        Mergea pin săndale, Arapu-mi vorbea:
        „Turcilor buni şi agale", „Ia ’ntăriţi voi gujbili"2) „Să pornim s'ăndalili",
        „Pe Chera Să o furăm", „La Stambol să o ducem", „Da Chera ştia turceşte", „Ca arfipu iea vorbeşte": „Arape, ar ape",
 / „Negre şi buzate";
        „la nu ’ntări gujbili",
        „Să porneşti şăndalili". „Ştii, arape, ştii",
        „leu, arape, am"
        „Vro trii frăţiori":
        „Unu şerpii Dunării",
        „Unu raţa bălţâiei",
        „Şi cu oţu Brăilei".
        „Când de noi că-o auza", „După noi când s’o lua" ' „Şi te-ajunge pe săndale", „Şi-ţi ia capu dumitale". Da arapu sta, zăcea:
        „Aide, Chero, aide"
        „Că te cere Juz-Paşa" „De-a lui mândră ne vestea" „Să te vadă cadânili"
        „Să-şij dea şi sufletili", Dară' Chera-aşa zâcea: „Arape, arap\e",
        „Negru şi buzate",
        „leu m’am botezat";
2) Pânzele dela corabie.
192
 „De albă creştină",
 „Nu neagră cădână".
 Da arapu de-auza,
 Săndalili le mâna . La vale pe Dunăriţă.
 Fraţâ Cherii trii-auza Şi-mi aleargă colea’n vale, Colea’ n vale’n Gârla Mare. lei câs-trii mi să vorbea, Zâcea şerpii Dunării:
 „Măi, tu, raţa bălţâiei", „Sări în Dunăre la fund", „Că mergi pin apă curând" Dară oţu Brăilii,
 Dară şerpii Dunării Să delungea câmpului.
 Şi ca vântu alerga Când ajunsă la săndale,
 Sus pe călină să suia,
 Striga raţa bălţiei:
 „Aleargă oţu Brăilii"
 „Că i-am prins ieu cârmili", „Şi i-am. muiat gujbili!"... Veni şerpii Dunării,
 Să suia sus pe săimia,
 Dară Turcu rău striga: „Turcilor buni şi agale", „Mânaţ şa iea cât puteţi"
 „Că Dunărea s’a turburat", „Nu Sântem noi de scăpat". Veni oţu Brăilii,
 Di pe malu Dunării,
 Pusă mâna pe arap.
 Mâna’n chică-i împlânta Şi de mdică-l înjura,
 Ce i-a luat pe soru-sa.
 Dară şerpii Dunării,
13  Romftali din TImoc. Poezii.
 193
            Ingăurea sandalili,
            De izvora apili.
            Turcii-aşa dacă-mi vedea,
            Sandalili le trăgea La mala Bosforului,
            In poala Stambolului —
            Multă blagă rădica,
            Pe Ckeralina o lua,
            O ducea la Brăila.
            La Brăila când mergea,
            Veni boieri din Brăila;
            Pe Cheralina ogodea, 3)
            Şi de nevastă o lua —
            Fraţă iei c’o dăruia Cu două, trii săndale pline Tot de marfă fămeiască,
            Că ie’n lume mai frumoasă,.
            Mai mult pene şi mărgele Că sânt mândre - frumuşele Şi sădefuri de-al mărunt Că ie’n lume şi mai scump —
            Cu boier iu văcuia Doamne, de să pomenea.
    Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com, AlexandrovăJ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
4) Logodea.
194
J I A N V
N’aţ auzât di-un oţoman, Di-un Jian şi di-un Oltean Şi di-un oţ de căpitan Care umblă pin păduri Cu şaisprezece panduri,
Tot in ghete şi cusături, Numai in găitan şi ’nflorituri. Cu pistoale înarmat,
Cu puşti, flinte încărcat, Umblă ca nişte turbaţ;
Că iau mei dela ciobani, Armăsari dila mocani;
Făr’de plată, făr’de bani, ■
Vai, maica mea, ce duşmani! Şi păzăsc pila strâmtori, la bani dila negustori;
Că sânt la purtat uşori Şi la schimbat cu spori. Jianu mi-e om la sfat,
Fără frică de păcat,
Multe casă a călcat;
Pe cine ’ntâlnea smulgea, Măduva din iei sugea.
Iară lumea de vedea,
Da jalbă la Caragea; Domnia cât mai curând, Potera la iei mânând;
Da Jianu ’nţălegând,
Să opri la Olt fugind.
195
Călare pe armăsar Şi striga: „podar, podar11, „Trage podişca la car",
„Că nu-ţ va fi în zădar", „Trage po'du rriăi de-adreptu", „Nu mă trage pe departe" „Că-ţ răcesc un glonţ în piept" „Or te culc, or te deştept11.
Da podar iul sta privea,
Să, făcea că să gândea,
Poterii voind să-i dea.
Jianu iar strigând,
Şi Zăbava lui văzând,
Să mai aştepte ne vrând,
Dete drept prin Olt trecând.
„Decât să mă rog de prost", „Până să dea podu ’n rost"; „Fi-voi voinic cum am fost"
„Şi voi trece la-adăpostu. „Decât o para la pod", „Murgu-mi este cam nărod"; „Când ie coada lui nod",
„Trece Oltu ca pe pod".
„De-oi sta ca să mă plătesc", „La toţ să nip.\ căciulesc",
„Da ce naiba haiducesc!" „Haideţ, murgule, haideţ",
„Te sâleşte murguleţ",
„Nu-ţ mai face păru creţ",
„Hai la Zlatina, aideţ",
„Mergi, murgule, nu sufla",
„Na sufla, nu te umfla".
„La gazde vom răsufla"
„Şi odină vom avea"',
„Gazda mea e’n Valea rd".
Iară murgu când. sărea,
Togntai ca căprioara '
Poşta un sfert îi părea.
Dar la gazdă ajungând,
Omu auza ţâpână;
Potera gazdii alergând,
Şi de Jianu ’ntrebârid.
Iei atunci fugind spre plaiu,
A strigat la murgu „ai“,
„Săi, murgule sfii",
„Să fugini şerpi şi văi“.
„Ţân’te, gaido, nu te da",
„Că s’o nioloşea",
„De s’o mira tot de iea11.
Dar când Jianu fugea,
Potera mi-l ajungea;                   >
Mânili ’n iei înfigea,
Şi-l ducea la Caraged.
Iar câjid pi la apus,
Când. la curte iei fu dus;
Ca tovarăşii în rând pus,
Aşa cânta cu’n glas sus:
„Stau în drum şi mă gândesc11 „Ce s’apuc, ce să muncesc11;
„Pâne să mi-o dobândesc", „Copilaşii să-m arănesc“.
„Când nădejdea mi-am răspuns", „Şi şedeam pe gânduri dus", „Aminte ce mi-am adus?"
„Mă uitam pe deal în sus",
„Mă uitam pe jos pe lunci", „Vedeam oameni, muieri şi prunci „Tot cu plugurile la mutici".
„Mă ’ntristai mai mult atunci", „Că toţi îmbrăzda mereu", „Numai plugulaşul meu",
„De vremuri râie rupsăsă",
„Făr’de-aramă rămânsăsă".
„Că ieu numai avusăi"
„Tot brădetul, un bordei!"
„Şi. pe vatră unt cu tei11, v,Şi-un tăciune de tei11,
„Cu cenuşa ’ntr’un ulei".
„Şi nici aia nu-i a mea",
„Ce-a tors soacră-mea pe iea", „Când să ’nchină să ia",
„Să spele şi iea cu ia".
„Ş’am umblat, ş’am alergat", „M’am miluit, m’am rugat";
„De sărac şi de bogat"
„Şi nirna ’n samă nu tn’a luat". „Am cerut boi intr’un ceas", „Să-mi ar şi ieu un loc di-un pas „Nevoie să nu m'â las",
„De mila n’am măi rămas".
„Atunci mă ’ntorsei şi ieu"
„Şi zâsăi in gându mieu":
„Dar’ar bunu Dumnezău"
„Să umble şi plugu mieu"; „Săbioara să-mi fac plug",
„Şi pistoalele să le ’njug".
„Flinta, iaiaganu lung",
„Să-mi pun într’o parte fes"
„Şi la colnice să ies".
„Să rrtiă pui Să brăzdez des", " „Să trag brazda dracului",
„Tot din vâr fu dialului"
„Până în capu satului",.
„Drept în casa bogatului",
„Drept la furca patului".
Astfel Jianu legat A stătut şi a cântat Ixl vale în palat,
De poteră ’nprejurat.
Dară pravila judeca,
             Cu lanţuri îl includea Şi în ocnă mi-l băga,
             Unde om nu măi călca,
             Cât o fi lumea asta.
    Auziiă dela Chivu Irşie com. Stanolârn, jud. Vidin, Bulgaria.
199
       GUDAŞI COSTEA (VARIANTĂ);
Astăzi Luni şi mâne Marţi, Pleacă Coste-a la Galaţi Să ia Sare de mneoare,
Să aibe’n toamnă gonitoare. Şi tărâţă de oiţă,
Să facă la mneluş'Sţ ţâţă.
Când mergând CoStea pe cale Sa'ntâlnea du Fulga’n vale,
Cu Fulga aiduc bătrân,
Ce tot vine pila turmă.
Iacă Fulga-i sta vorbea: „Unde, Coste o, mi-ai plecat“, „Cu cine tmrriili-ai lăSat? Dară CoStea, cioban CoStea, lei din gurăi-aŞa zâcea:
„Măi, Fulga, aiduc bătrân“, „Toată iarna ai venit“
„Şi la turmă ai dârâtu.
„Da ştii, Fulg,o, da nu ştii“, „Că mai are CâStea, are“, -„Pătmzăei de cârti bătrâni“ „Şi cinci zaci de căţălandri"; „Cu Guda, căţa bătrână“,
„Ce păzăşte vara-o Stână", Iacă Fulga sta vorbea:
„Iote, CoSteo, ce-o să-ţi fac“, „leu la turmă m’oi ducea‘(,
„Turmili ţi le-oi rupea“,
„Ţ,âie un cârd că foi lua“
„Ş’o mioară de frigare“
„Ş’un berbec de o căldare Dară Coştea, aşa-i grăia:
„Nu Scapi tu de Guda mea!u, „Chiar în pământ te-oi băga!“... Da Fulga când auza,
Ala mare că ieria,
Pornea vânturi de sufla Şi din ceri că lăpăda.
Pica câti-un pic de ploaie,
Câte două de Zăpadă,
Vânturli tot vâjăihd;
Dară Guda ocolind Căţălandrii cîurăihd.
Dară ploia Slătărea,
Pănă pe Guda uda.
Guda’n claie s'ă băga, Căţălandrii iar aşa.
Da Fulga, aiduc bătrân, lei în turnie Să băga;
In multe părţi le Spărgea,
Un cârduleţ lua şi pleca.
Unde mi Să scufunda,
Un'de-i codru neumblat;
Dealurli S’a surupat,
Fulga-acia S’a băgat.
Lua mneoara de frigare Şi berbecii de căldare.
Iară Costea când venea,
Turmili le număra,
Chiar în turme nu-mi vedea Cea mneoară oicheşea,
Ce-ţi dai inima pe iea.
Iei la Guda Să ducea,
„Asnoapte ce mi-ai făcut“
        „Turmili ce n’ai păzât?"
        „Fulga aiduc a vetiit“,
        „Cârdu din turme mi-a rupt",
        „La număr nu mi-a ieşit"
        „A tnneoară de frigare",
        „Şi cu’n berbec de căldare";
        „Şi mneoara oicheşea",
        „Ce-mi dau inima pe ea".
        Câtârligax) rădica,
        Şi pe Guda o lovea;
        Dară Guda zo schincea,
        Şi din gură-aşa grăia:
        „Stai, stăpâne, nu mă bate",
        „C’o s'ă-l cat pe Fulga la moarte!". Atunci _CoStea ciobănaş,
        Câtârliga’n mână lua,
        Tăbăra de- fluera
        L-a.i patruzăci de câni bătrâni,
        Ş’ai cincizăci de căţălandri.
        Şi Guda căţa bătrână,
        Ce-mi păzăşte vara-o stână,
        Când odată pueza2);
        Iacă Guda rău schincea,
        Piste urma tu Fulga da,
        Căţălandrii după iea.
        Dară Cost ea trist eria Şi mergea cât rriai mergea Guda pe Fulga-l sâmţa.
        Odată când aulea,
        Căţălandrii iar aşa,
        Şi pe Fulga-l ocolea,
        Cioban CoStea alerga.
        Când pe Costea il vedea
1) Ciomag cu cuie.
2) Umpleau pădurea.
202
Cu berbecii în căldare Şl mneoara pe frigare, Cioban Costea când răcnea; „Aşa căţăluşa mea!":.-.
„Ia să-i rupi fu vitiili",
„Să-i pierdem noi zâlih Chiar Guda când îl sâmţa, Odată Să^răpeza,
Şi de vine-l apuca;
Viriili i le rupea, ,
Căţălandrii i-ajuta —
Cânii bătrâni ajungea;
Da din Fulga zo trăgea,
Şi pe Fulga îl rupea.
Cioban Costea ajungea, Ş’avea Costea ce vedea: lin berbece’ntr’o căldare Ş’o mneoară în frigare.
Iei la câtd Să ducea ŞVn cârd că. truii găsa Pe-o mneoară oicheşea,
Ce-şi da inima pe iea.
Chiar la turme să ducea, GtCda zo le ocolea,
Costea la iea să răstea;
Să păzască turmili,
C’o să-i piardă, zâlili.
Da Guda aşa zâcea:
„Mă rog stăpâne de tine", „Că ieu am îmbătrânit" ; „Păru pe mine s’a rărit", „Nu pot Să mai fân la frig". Alţi căţăluşi învăţa,
Turmili de le păza.
Cioban Costea rămânea,
Tot cu turme Să purta.
Că eria cioban bătrân,
           Cam din vreme şi de mult.
           Şi iar Costea râniânea . Pin aproape de Galaţi;
           In Ţara RumâneaScă,
           Ca pentru s,â pomenească.
    Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com. AlexandrovăJ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav. .
204
ARGHIU CRĂ1Ş0RU*)
             Verde de-o cicoare,
             La vale, la vale,
             Intr’al buaz de mare,. Tare mi Să’npare, Mândră ca Să, mare; Fereştile’n brumate Să’nvârte după soare. La iea cine-mi şedea? Un cistit de împărat, Mare luminat.
             Şi ’mpăratu-avea Cea mică băştea i).
             Si ’n băştea mi-avea, Vro cincisprezece meri, Cu doisprezece peri. Doisprezece aluni,
             Cu doisprezece pruni Şi toţ pomi de-ai buni. Impăratu avea,
             ’N mijloc de băştea, Tot un pui de măr; Nu ştiu fi-va păr,
             Or m-e pui de măr.
             De flori înflorea Şi poame lega,
    *) Variantă; în colecţia Giuglea-Vâlsan poarlă denumirea „Ardiu Crăişor“ pag. 229.
    1) Grădină.
205
 Pe-o parte să cocea,
 Pe alta iar lega.
 Impăratu când venea Găsa măra jerpelit,
 Crecile Ie-a frânt,
 Rău le-a prăpădit. Impăratu. sta, zăcea:
 „Ce să fie Doamne-asta?“ „Asta- pui de măr“, .
 „Nu ştiu fi-va părcc,
 ,,Ăsta pui de măr“,
 „leu l-am pus cu mâna“, „L-ăm săpat cu sapa“
 „Să mănânce tata11.
 „Nu-şi cine-a venit11 „De l-a prâuit“2).
 Şi’m păratu-âvea Vro trii ficiorei,
 'Tot sânt pui de zrriei. Ficioru cel mare Cu grija’n spinare, lei sta şi grăia:
 „Tată, taica-l meu“, „Desară mă duc“
 '„Măru să-l păzăsc“, .
 „Or şt ce gândesc!“..
 „Pe care găsescu ■ „Mere culegând“
 „Să ţi-l dau legat“
 „Ţâie ca pi-un beat“. •împărat de-auza Din gură-i spunea:
 „Du-te, ficioraş“.
 „Mi-eşti ficior mai mare11 „Să ai grije tare“.
                                                                2) Prăfuit.
206
„Tu n’oi aclunnca“; Pană oi prindea",
„Or cine-o venea“. Soarli apunea,
Voinicii pleca,
Su măr să ducea, Voinicu păza,
Zânili venea,
Măru-i culegea,
Crecili-i frângea,
Rău mi-l jerpelea.
Ceai voinic de noapte, Cum să pomenea Şi’/! măr să uita,
Şi iei că vedea Mării jerpelit,
Crecili le-a frânt. Tabăra plângea, La’mpărat venea Şi tni-i povestea:
„Tată, taica-l meu“, „Ş’al lui Dumnezău". „Ieu măru-am păzât",
„Nu-şi cine-a venit"... „Când. am adurmit". „Rău l-a jerpelit", „Crecili le-a frânt",
„Le văd pe pământ!". Al de doi ficior,
Pe lume cu dor,
Iei aşa vorbea:
„Tată, taical-meu". „Acuşi rându meu";
„Şi ieu să păzăsc", „Belchetn 3) dobândesc".
3) Poale.
Dor atât vorbea,
Şi-mi pleca’11 băştea.
Su măr să ducea,
Şi iei îmi pâza.
Toată noaptea sta,
Nim'a nu venea.
La rriijloc de noapte,
Puţân Cucăia.
Zânili să sloboza Şl iar niăru culegea, lei nu le-auza.
Cum Să pomenea,
Tabăra plângea Şi la’mpărat venea,,
Din gură-i povestea:
„Iote, tată, ce-am făcut", „Toată noaptea am păzât", „Când fu la mijloc de noapte „Puţânel am cucăit" ;
„Nu ştiu cine a venit",
„Şi iar mării l-a bătut".
Atunci ficiom-al mai tiiic,
Cel rtiai bun, tare, voinic,
Iei din gură-aşa grăia:
„Tată, tăiculiţa-l meu(‘,
„Să-ţi ajute Dumnezău“ „Să-mi. dai ţoalili tăle“,
„Ce te-ai cununat cu iele". „Să-mi dai Săbioara ta",
„Ce te-ai încins tu cu iea" „Când ai luat pe muica mea „leu atunci la măr nia duc", „leu miiru Să ţâ-l păzăsc"
„Şi prea cred că dobândesc", împăratul de-auza,
Ţoalili lui că, le lua,
Şi lui Arghiu Craiu le da.
        Ar ghiu cum le îmbrăca, Sâbioara o’ncingea, îşi lua drumu şi pleca Şi să dusa, la băştea,
        Şi în măr Să pitula,
        Toată noaptea că. păza. Când. fu la mijloc de noapte, ( Cu Sudori grele de moarte,
        Ii venea de cucăia.
        Deloc trăgea sabia,
        Pune plăSădilVn pământ,
        Şi da vâr fu sus la. gât.
        N urna-odată cucăia,
        Săbwara-i înfăpa Şi de somn că îi trecea.
        Când în măr să zăuita Trii zâne în măr vedea; Câte treile fete mari,
        Parcă sânt de gospodari. . Ar ghiu dacă îmi vedea,
        TraSă ar cu sta să dea,
        Dară Zâna cea mai mare, Ce e cu grijă-n spinare,
        Iea din gură aşa-i grăia:
        —    „Arghiu Crăişor“ „Prididit de dor",
        „Arghiu far de casă“
        „Şi fără nevastă11.
        „Ia stăi de nu da".
        „Cere di la tnine“,
        „Că-ţi dau cu pe lume".
        —„ Zână, Dumneata", „Dă-mi pe sora ta",
        „A mai mititea!"
        „Pe aia, Ileana",
        „De crăliţă4) mie"
4) Reginu.
14  Rom&nll din Timoc. Poezii.
209
 „Să-ţi samene ţâie",
 „De podoab& mie“.
 Atâta-i spunea,
 Arcu’ntins şedea,
 Sta mirtiai să dea,
 Ileana privea.
 Iea dacă-mi vedea,
 Din mat cubăra.
 Arghiu di colea,
 In braţă o lua.
 Da zâna cea mare,
 Cu grija?n spinare,
 Iea aşa-i spunea:
 „Arghiu, Crăişor“, „Prăpădit de dor";
 „Iote s'ora mea“,
 „Acuşi zâna ta".
 „Tu cum oi păstra-o11, „Aşa mi-oi aveauă".
 „Cu iea te-oi culca", „Colea pe băştea",
 „Voi când v’aţi iubea", „Şi aţi ădurmea",
 .„Rău o venea",
 „Dila iea o jura"
 „O viţă de păr din cap", „Şi atunci zâna fa plecat". Rămâi făr’de casă"
 „Şi fără. nevastă".
 Arghiu de-auza,
 Cu zâna-mi pleca,
 Colea pin băştea,
 Unde să culca} lubitu făcea.
 Zâna pleca grea Şi iei adurmea.
 Iacă rău când venea,
Dila zână că fura
O   viţă din păr din cap; Deloc zâna a plecat,
Pe Arghiu culcat l-a lăsat. Ar ghiu când să deştepta,
Şi pe zână n’o vedea;
Cum tabăra.de plângea,
Şi la taică-su-alerga.
Din gură aşa-i spunea:
„lotet tată, ce-am făcut“, „Toată noaptea am păzât‘c, „Şi ieu Zână-am dobândit „Şi cu iea că tn’am iubit“, „Cu ea am adurmit",
„Rău la noi a venit11,
„Dila zână mi-a furat“
„O viţă de păr din cap11. „Iacă zâna mi-a plecat „leu am rămas culcat „Nu ştiu cum naiba să fac“ „Mă duc în lume s’o cat!“.. Iacă Arghiu îmi făcea, Nişte opinci de fter Ş’o cârjie de oţăl.
Ca nouă cai pleca,
Nouă- ai că o căta;
Nouă cai îi prăpădea Şi pe zână n’o găsa.
Pe picioare pleca,
Din ţară’n ţară’ntreba; De-acea casă a de zâne, Unde-o fi departe’n lume!... Şi nima nu ştia,-Şi opincili tocea,
Şi cârjia iar aşa.
De tot gol că rămânea,
Tot îşi cată iei zâna.
Pe-o vale cubăra,
Tăman săra însăra,
Sus: în niunte Să uita, ■
Sus în munte un foc ardea, Pingă foc ora juca.
Arghiu ba fop să ducea, • Acolo pe cine găsaP Găsa vro trii tărtureiF°). Tărtureii io s.ă, batea Pi-un pustiu de fes.
Arghiu 'de vedea,
Bună sara că le da,
Tfirtorii zo-i mulţănvea,
Din bătaie sfi\ oprea Cu Arghiu Să vorbea. Tartorii zo-l întreba:
„Măi Arghiu, tu, crăişor“, „Ieşti bun, prididit de dor“; „Ieşti băiat fără de casă“, „N’ai acasă nici nevastă“. Da Arghiu le povestea,
Cum cu zâna a păţât,
Şi pe Zână ş’a pierdut. „Departe am plecat11,
„Pe zâna mea S’o cat“. „Da voi tartori grei",
„Voi n’aţi fi auzâtli „De casa de zâne“, „Unde-or fi pe lume?“ Tartorii zăcând,
„Noi n’am auzâta „De casa de zâne“', „Unde-or fi pe lume11.
Arghiu şi’ntreba;
„Măi, voi, tartori grei",
5) Draci.
212
„De ce vă certaţi";
„Şi vă vătămaţi?
Tartorii zăceau:
„Arghiu, Dumneata",
„Taica a murit",
„Fiesu i-a uidit“,
„Şi noi ne certăm"
„Care să i-l luăm"-Arghiu întreba:
„Ce vo trebuia"
„Bas şi feSu-ăsta?!"
Tartorii spuneau:
„Arghiu, Dumneata",
,Pe unde--oi umbla",
„Fesa’n cap oi punea",
„Nu te vede nima".
Arghiu de-auza,
Trii părete din poznar lua,
Şi la tartori că le da,
Fesu de-l cumpăra-îşi lua drumu şi pleca;
Toată noaptea că nîergea,
Şi la zâuă iar aşa.
Unde sara însăra,
Altu foc în munte sus;
Unde tartorii s’a dus,
Să facă Şi ei răspuns.
Tartorii la foc şezând,
Toţi din fordeleG) băiând;
Pi-un păpucel certând.
Arghiu la ei privind,
Şi bună s'ara le da,
Tartorii îi rhulţăntea;
Da Arghiu îi întreba:
„Măi, voi, tartori Dumneavoastră,
6) Nuele.
   „Ce sânte ţi cu mintea proastă," „Ce vă certaţi voi aşa",
   „Baş pe păpucelu-ăsta!!"...
   Da tartorii aşa zăcea:
   „Măi, Arghiu, Dumneata",
   „Iacă taica a murit", . „Păpucelu i-a uidit!"...
   Şi Arghiu ispitind,
   „Măre ce v’o trebuia"
   „Vouă păpucelu-ăsta!?“ „Păpucelu s\ă mi-l daţi",
   „Dila voi l-oi cumpăra"
   „Ga s’a rupt opinca mea",
   „Da spuneţi ce-o trebuia?", Iacă tartorii-i spunea:
   „Arghiu păpucelu-ăsta",
   „Pe apă te-oi slobăza";
   „Sas pe ap\ă c’oi mergea"
   „Şi nu mi te-oi scufunda". ■ Arghiu dacă-auza,
   Trii parate că le da,
   Şi pap,ucu cumpăra,
   Şi iară-i mai întreba: -„Voi, tartori, Dumneavoastă", „Pe-aici pe munte şezâtid“
   „Şi la focuri încălzând",
   „Ştiu bine c’aţi auzăt"
   „De-a cea casă cea de zâne", „Unde or fi iea pe lume?!" Da tartorii că spunea:
   „Măi Arghiu, Dumneata", „Arghiule să te duci,"
   „In marginea măriei",
   „Şi pe măre c’oi pleca"
-  „Să te duci în sus pe mare" „Dinspre răsărit de soare" — „Unde şede apa baltă",
„Că’ mpăratu nostru-aşteaptă, „La cea cadă, cea de sticlă", „Inimioara’’n tine-ţi pică". „Că’mpăratu lui de drag", „Are vo trii coarne’n cap", „Impăratu dero’ntreba",
„Lu’mpăratu-oi povestea" ■ „Să1 Spună, el zâna ta".
Iacă Arghiu de-auza, Păpucelu că şi-l lua,
Jos la mare dubăra,
Şi’n picior şi-l aşeza;
C’o cure tuş e-l lega,
Şi pe apă că pleca.
Apa pliută mi-l ţânea,
Şi Arghiu zo-mi drumia7) Pe mare, la vale,
Spre răsărit de soare,
Unde şede apa baltă,
Unde’mpăratu aşteaptă.
La cea casă, cea de sticlă, Inimioara’n tine-ţi pică.
Cum în casă ajungea,
Iacă’mpăratu vedea:
„Măi Arghiu, Crăişor", „Prididitu de dor",
„De când m’am făcut", „Pe-aici n’a venit",
„Nici un om cu trup". „Acuşi tu-ai venit",
„Acas m’ai. găsât!"...
Arghiu Crăişor,
Din gură vorbea:
„Cinstite’mp ărate",
„Mare luminate",
7) Drumula.
„Ieu că mi-am plecat"
„Zâna mea s’o cat“. „Pământu-am umblat",
„Nici n’am m'ai aflat "...
„De casa de zâne",
„Unde-or ' fi pe lume!"... Cistitu’nipămtu,
Iei dacă-auza,
Bucîumu că lua,
Când îmi buciuma,
Toţi tartorii venea,.
Când şă’nşiruia;
De rrii-l odolea,
Unu nţi ieria!...
Iei tartorli-al şchiop,
Cu mare năroc.
Pe-ai buni-i’ntreba,
„Uride-o fi pe lume?"
Şi iei nu ştia.
Şchiopu când venea,
Pe iei Vntreba,
Iei îi povestea:
„Oştite’ mpărate",
„Acuşa trecui"
„Pin gunoiu tor"
„Fărntături de pâne mâneai", ,,Păn’ iriă Saturai".
„Bucium auzâi",
„La tine venii".
I m păr atu răspundea:
„Unde ie caSa 'de zâne",
„De şede departe’n lume?" Dară şchiopu zo-i spunea,
Im păratul-asCulta,
Iar din gură-aşa zâcea:
„Pe Arghiu 'Crăişor îl iai", „Vă duceţi tare ca vântu",
216
        „Ajungeţi ’nainte ca gându,
        Iad\ă tartorii mi-l lua,
        Şi cu Arghiu îrhi pleca;
        Şi mergea tare ca vântu Ş’ajungea iute ca gându.
        Când la zâne ajungea,
        Lui Arghiu îi spunea:
        „In prăvălie când oi tuna"8),
        „Fesu’n cap că l-oi punea",
        „C’aici alili te mănâncă".
        „Şi ’n sobă te-oi băga",
        „Cam departe’ntr’o chiuşea",9)
        „Şi fe'şu ’n cap l-oi ţânea"
        „Că te vede zânili"
        „Şi-ţi răpune zâlili".
        „De cină că oi cina",
        „Da zâne nu te-o vedea".
        Iacă Sara în săra,
        Da Ileana le gălea,
        Mândră cină, le făcea,
        Numai vro trei perişoare, >
        Ş’alelalte carne goale —
        Iele la niasâ şedea}
        Arghiu între iele sta,
        -Mândră cină, că'cina;
        Cina pan’ S\ă, sătura Şi zânili nu-l vedea.
        Dară zâna cea mai mare,
        Iea Ilenţi sta-i spunea:
        „Ileano, daică, Ileano",
        „Pănă-acuşa aşa-am mâncât"
        „Şi toate ne-am săturat",
        „Dară-acuşa nu ne-ajuns",
        „Crezi copilu ţ’a crescut"
        ~,Şi mănâncă şi iei rriult!"...
8) Inlra.
9) Colţ.
                                                           217
„De prânz mâne să găteşti1' „Să faci patru perişoare" „Şi rrcai multa, carne goală'1, „Să mâncăm, ne Saturăm"; „Că copila fa crescut", „Că mănândă şi iei. mult". Ileana cum să scula, Căldarea pe foc p'unea, Copilaşu şi-l scălda.
Arghiu feSu-arâdica Şi copilu îl vedea, .
Iei din gură-aşa zâcea:
—    „Mamă, iote tata-l meu
—    „Nu e, muică, nu e", „Nu e taica-l tău",
„Ş’al lui Dumnezău".
„Lui nu i-o aducea",
„Nici ca vântu păru", . „Nici cioara oştioru".
Şi iar îl Scălda,
Arghiu s’arăta,
Ileana-l vedea,
Din gură-i zăcea:
„Arghiu, Crăişor",
„Prididit cu dor";
„Arghiu făr de caSă"
„Şi făr1 de nevastă!"...
„Tu Să te păzăşti"
„De sur o fie mele",
„Că ce zâne rele!".-..
Ielena afar. ieşea,
De surcele Surcela,
De prânz să gătea,
Da? Arghiu di colea Copilu din luicâ lua Şi cu copilu pleca;
Colea? 11 poala mărilor,
            Şi să sui pe văpor.
            Ileana când venea Şi copila nu-l vedea,
            Când pe văpor ctă privea,
            Pe Arghiu că-l vedea;
            Şi la fel să slobăza10),
            Lângă iei iea şedea.
            Surorili iei când venea,
            Pe Ileana n’o găsa, lele pe Sus să învârtea Şi pe văpor c’o vedea, lafndărăt să’ntorcea.
            Iacă Văporu pleca,
            La trialu mării-ajungea;
            Multă-armată’l aştepta,
            La pristanişte11) adăsta.
            Arghiudin văpor ieşea,
            Tabăra bande12) cânta, laca’n trin mi Să punea Şi acasă că-mi venea,
            Mândră nuntă iei făcea;
            ’Mpărăţâia Stăpânea,
            Doamne, de să pomenea.
    Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com. Alexandrovăţ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
     10) Se lăsa.
     11) Port.
     12) Muzica.
219
  BROASCA ROASCA
Când oi zâce măndălac,
N’aţ auzât ş’aţ aflat,
Colea ’n vale ’n mândru sat Şede Stancu om sărac.
De sărac este sărac, .
De n’are soţâie ’n sat,
Cu trii ficiori de ’nsurat. Ficiorii că i-a crescut,
A ’nceput a ’nbătrânit,
Da fiu s’a mai castorii.
Al mai mare sta vorbea,
El Dumitru Făt-Frumos,
Care ’n Iunie n’a mai fost,
El din gură-aşa zâcea:
„Tată, tăiculiţă-al meu",
„Să-ţi ajute Dumnezăuu,
„Tată tu m’ai blăstămat" ;
„Or ursoaica m’a ursat", i„De Hoi nu ne-am însurat?..." Dară Stancu om sărac,
De sărac este sărac;
De n’avea soţâie ’n sat,
El din gură-aşa Zâcea:
„Măi Dumitre, taică mău, „Taica nu v'a blăstămat“, „Or ursoaica v’a ursat11. „Fincă este vorba-aşa11,
„Când oi zâce de-o cicoare",
„Du-te ’n soba1) dela vale"; „Lină verde peliniţă",
„Să pui mâna pe poliţă", „Trii suliţi taică să luaţi",
„Şi cu ele ’n sus să daţi", „Unde suliţa-o cădea",
„Acolo mireasa-oi găsa2).
L-ai doi fraţi,
Suliţa ’n sat le cădea.
Şi-şi găsiră suliţa Şi deloc mi să ’nsura.
A lu Dumitru suliţă,
Nu ştia uitde eria. lei pe cal să ’ncăleca,
După suliţă-mi pleca.
Mergea negru ’tnboiestrând, Dumitru pe iei plângând Şi de suliţă ’ntrebând.
Mergea Dumitru pe cale,
Şi’n cale-l întâlnea;
Lină verde foi de fân, L’ntâlnea im moş bătrân.
Cu barba albă până ’n brâu. Da Dumitru sta -zâcea: .
—   „Bună calea, moşule!..."
—   „Mulţumescu-ţi, Dumitre!..." Dară moşu-l întreba:
„Măi Dumitre Făt-Frumos", „Care ’n lume n’ai mai fost!" „Ce mergi pe negru plângând", „Din oichi negrii lăcrămând?" Da Dumitru Făt-Frumos,
El din gură-aşa zâcea:
„Măi moşule, d-ta",
1) Camera.
„Ml-am pierdut eu suliţa".
„Nu ştiu unde a picatu „Ş’am plecat şi eu s’o cat!..." Dară moşu ce-al bătrânf Iei din gură aşa grăia:
„Măi Dumitre, d-ta",
„Ţ’am văzut ieu suliţa"
„In coadili mărilor",
„In răsar itu soarilui",
„înfiptă ’n piatră şedea", „Lângă gropanu cu apă, verde" „La' cea salcă cocoşată",
„De stă cu burta pe apă". Dumitru când auza,
Iar tăbăra3) He plângea.
Şi din gură-aşa zâcea:
„Oi sărac de maica mea", „Piatra este scrisa mea!..."
„Da ce să mă fac cu ea?" Mâna calu cât putea La coadili mărilor ajungea; Mâna pe suliţă punea,
Şi pe negru-l întorcea.
Mâna calu cât putea,
Pe unde iei că trecea?
Pin gr o pan cu apă verde,
Pila saica cocoşată,
Ce sta cu burta pe apă. Dumitru că mai trecea Şi din groapă că ieşea,
Ieşi-o broască boboşată. Dumitru când o vedea,
Mergea Dumitru .plângând,
Dar şi negru ’mboestrând. ■ Da şi broasca ţopăind,
2) începea.
222
   Mâna calu cât putea,
   Până calu-i ostănea.
   Când ajunsă la ceşmea,
   Unde sta şi odinea,
   Iacă Dumitru-adurmia;
   Da şi broasca ajungea,
   Lângă ei mi să culca.
   Dumitru să pomenea,
   Broasca lângă el vedea,
   El din gură-aşa zâcea:
   „Oi sărac de maica mea", „Broasca este soaţa mea11,
• Dară broasca sta zâceâ:
   „Taci, Dumitre, nu plângea". „Că ieu sânt soţâia ta!.."
   Da Dumitru sta vorbea:
   „Cum să merg în sat cu tine", Să fiu ieu de râs pe lume!" „Ieu sânt bărbat voinicel"
   „Şi la faţă frumuşel",
-  „Da tu eşti o boboşată",
   „De picioare ’ncrăcănată..."
   Iar pe negru ’ncăleca,
   Şi pe drum că mi-l pornea; Merge negru ’mboiestrând,
   Dară broasca ţopăind.
   Când în sat că să băga, Taică-su când îl vedea,
   Că vine cu negru ’mboiestrând, Broasca după el ţopăind,
   Taică-su când îl vedea;
   Mâna pe topor punea,
   După Dumitru să lua.
   Da Dumitru ce făcea?...
   Iei în cose re4) fugea
3) Grajd.
223
Şi cu boi să culca;
Brâasca lângă iei venea Şi lângă iei să culca.
Da Dumitru tot plângea,
Urît pe broască avea.
Da broasca dacă-mi vedeă, II păza pă’n adormea,
Pin inel să zăuita,
Toate ţării le vedea Când odată corconea;
Iacă mumă-sa-auza, Mumă-sa Solomeia.
La broschiţă că venea, Broasca Roasca povestea, „Iacă, mumă, ce-am poftit" „Păn’să varsă zorili" ;
„Tu să-mi faci conacili", „Conacili le furşeşti",
„Cu argint le polei eşti". „Gând o ieşi soarili",
.„lele’a soare să lucească", „Dumitru să mă• poftească" Solomeia de-auzea:
Când odată cârâia,.
Şi pe iea că auza,
Să vez muma iadului Şi cu tot al broştilor,
Că toate mi s’astrângea, Toată noaptea că lucra;
Lui Dumitru că-i făcea Mândre palaturi i-ardica. Când soarele răSărea,
Ele ’n soare strălucea, Dumitru să ponienea.
Case mândre că-mi vedea, Iei cu broasca să ducea Şi’n casă când să băga,
  Da broschiţa ce făcea? Deşchidea cu cheili,
  Şi-şi deşchidea cojili,
  Mândră fată rămânea!
  Da Dumitru de vedea,
  EL cu .broasca văcuia,
  "■ Şi ta-su să minuna.
  Impăratu de-auza Că Dumitru Făt-Frumos,
  Care \n lume tfa mai fost,
  Aşa conace-a făcut,
  Cum nu este pe pământ, Impăratu trimetea:
  „Măi Dumitre Făt-Frumosil,
  „Tu mie că mi-oi făcea11,
  „Palatur’li iar aşd“.
  „Cum ale tăie sunt .frumoasă", „Ale mele mai aleasă!?...11 „Şi ’naintea lor de casău,
  „Nişte pruni- înfloriţi“,
  „Cu argintu poleiţi11;
  „Soarili c'o răsărea,
  „O ’ncepea de-o strălucea“. „Dacă tu nu mi-oi făceau,
  . „Oi trimete de te-o tăia11. Dumitru când auza,
  Cum tăbăra de plângea,
  Din mândri oichi lăcrăma,
  Da Sroschiţa-l întreba:
  „Măi Dumitre Făt-Frumos“,
  „Ce tui ?n casă plângând11,
  „Ieşi afară suspinând11;
  „Or de mine ţă unt?u „Să-mi dai drumu să mă duc!!...li Da Dumitru sta vorbea: „Broschiţă, soţâia mea",
  „De tine nu me urît“,
15. Romftnll din Timoc. Poezii
225
„Mândră vorbă. mi-a venit“; „Veni pe dalbă arţie",
„Veni dila ’mpărâţie".
„Da să vezi în ea ce scrie!!..." „Impăratu a mânat",
„Şi lui aşa ieu să-i fac"
„Iar conace c’ale mele"; „înaintea la conace11,
„Să fac doi pomi înfloriţi", „Cu argintu poleiţi".
„Când soarili-o răsărea.", „Conacili-b strălucea11.
Broasca Roasca stă zâcea: „Taci, Dumitre, nu plângea", „Cât trăieşte muma mea",
„De râma nu te speria". Broasca Roasca ce făcea?
11 păza pâ’p adurmea,
Pin inel să zăuita,
Toate ţăr’li le vedea.
Ş’o văzu pe Salomeia, Numa-odată cârăia,
Salomeia că venea,
Broasca Roasca sta zâcea: „Mumă, muiculiţa mea(l,
„Iacă ’mpăratu-a poftiti( „Dumitru lui i-o făceau „Iar conace c’ale noastre“. „’Naintea conacelorli,
„Să-i facă. doi pomi înfloriţi“, „Cu argintul poleiţi11.
„Când soarili-o răsăred“, „Conacili-o strălucea";
„Da dacă nu i-o făcea",
„O venea de l-o tăia". Salomeia de-auza,
Odată când cârăia,
226
Pila tata iadului Şi la mutria broştilor Intr'o noapte că-i făcea,
Alte conace-i făcea,
Mai triândre şi mai frumoasei... Nişte conace innalte,
Nu să află, ’n lume alte.
Iacă ’mpăratu să scula,
Conacili şi le-avea,
Şi iar din gură-i zăcea:
„Măi Dumitre Făt-Frumos", „Tu mie să-mi aduci",
„Ţoalili lui taica-l meu",
„Ţoalili de pe lumea-ailaltă“;
„Mândru ce l-am îmbrăcat", „Cu maica mea când s’a luat“ „Ş’amândoi s’a cununat „Când a fost taica dănac", „leu de pomană le-am dat", „Să le-aduci la mine ’ncoal..." „Dacă tu n’oi aducea11,
„Oi trimetea de te-o tăia".
Salomeia când aude
Că ’mpăratu ' aşa răspunde,
Să vezi iea mi să ducea,
Pila tata iadului,
Şi la mama dracului.
Să vezi dracii să. ducea,
Pe lumea alălaltă mergea, Ţoalili lu ’mpăratu bătrân lua. Şi la Dumitru venea.
Ţoalili lui Dumitru da,
Dumitru ’n traistă le punea,
Lu ’mpăratu i le da.
Impăratu le vedea.
Şi ’ncodată să ruga:
„Măi Dumitre Făt-Frumos",
            „Ia ascultă la mine ’ncoa",
            „Noi amândoi să schimbăm'1,
            „Iţi dau ţie ’mpărăţia"
            „Şi-mi dai tu mie broschiţa".
            Da Dumitru aşa zăcea:
            „Mă ’mpăfate luminate",
            „Nu-ţi şede ţâie aşa!.."
            „Să iai tu broschiţa mea";
            „Zo e boboşată ea".
            „Iea la oichi e boboşată",
            „La picioare Jncrăcănată",
            „E urită deodată!!".
            „Dar împărătiţa ta"
            „Zo e mândră şi frumoasă",
            „Şi Va faţă'e sclipoasă".
            „Ştii ’mpărate, da nu ştii",
            „Să ţâi ţoalili-ăştea ’n cui",
            „Că de pomană le-ai dat",
            „Impăratu tat-tu le-a purtat"
            „Şi tat-tu le-a blăstămat".
            Impăratu că le lua,
            Când pe cui le atârna,
            Da Dumitru când pleca,
            Casa pe el s’aprindea Şi ’mpăratu că ardea.
            Uldea Dumitru ’mpărat,
            Piste lume-adăvărat,
            Şi-şi ţânea împărăţia;
            Ţânea ’mpărăţia ’n pace Că n’are nima ce-i face.
            Istorie rumănească,
            La boieri ca dumneavoastră,
            Ca pentru să pomenească.
    Auzită .dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din corn. AlexandrovăJ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
225
DINU ŞI V01CH1ŢA')
             Verde de-o cicoare,
             La vale, la vale,
             Intr’al buaz de mare,
             Tare mi să’npare Mândră casă mare Cu fereşti în soare,
             Cu nouă uştioare.
             La iea cine-mi şede?
             Cea maică bătrână,
             Cu brâu de sârmă!
             Baba că năştea Nouă ficior ei.
             Şi ieşiră oţ,
             Şi-mi periră toţ.
             Măi la urmă naşte Dor un copilaş,
             Mândru, drăgălaş.
             Baba-l boteza,
             Numili-i punea Dinu Costăndinu;
             Ceai cu barba neagră Şi cu mintea? nlreagă,
             Ce mai om de treabă!...
             Şi pe urma lui,
             Baba mai năştea Mândra copiliţa,
             Ce-o chema Voichiţa.
    *). Variantă; în colecţia Giuglea-Vâlsan poartă denumirea «Voichiţa» pag. 253.
229
Voichiţa, nilădiţa Şi păcurăriţa.
Amândoi creştea,
Baba şi-i mâna;
O iii păscând,
Şi stâne mulgând Fata când creştea,
De doişpe ani eria,
La stâne mulgea.
Dinu, CoStăndinu,
Ceai cu barbă neagră Şi cu mintea ’ntreagă,
Ce' mai om de treabă!... Intr’o Sânta Joia,
Tot mulgând la stâne, Dinu mi te mulge, Voichiţa le mână,
Le mână la Strungă,
Dinu Să le mulgă. Voichiţa mâna,
Da Dinu mulgea,
Voica când , mâna,
La oale-mi privea,
Ş’avea ce-mi vedea.
Nişte noori grei,
Nu sânt curăţăi,
Sânt cu piatră’n iei. Voichiţa-mi striga:
„Nană, Nană, Dine", „Dine, Costăridine",
„Ceai cu barbă neagră“ „Şi cu mintea’ntreagă“, „Ce mai om de treabă!11... „Mulge, nană, mulge", „Mulge câte două“
„Şi Sloboade nouăl(.
„Iote, nană, iote",
230
„Dila Vale-mi vine",
„De jos di spre gârlă", „Nişte no ori grei";
„Nu sânt curăţăi",
„Sânt cu piatră’11 iei".
Da Dinu-mi zâcea:
„Nu e, naică, nu e",
„Nu e noori grei",
„Şi iei, naică, sânt",
„Impeţitorii tăi".
„leu te-am logodit"
„Şi te-am măritat" „Departe de sat",
„Intr’ale nădolii" 1), „Intr’ale ţări pustii".
Voie a de-auza,
Tabăra, plângea,
Din gură zăcea:
„Nană, Nană, Dine", „Dine, Costau dine",
„Ceai cu barba neagră", „Şi cu mintea’ntreagă", „Ce mai om de treabă!“. „Când m’ai măritat",
„Pe care-ai întrebat?" „Da pe mutiia noastă",
„Unde rni-ai lăsat-o?“ „Singurică’n vatră"
„Cu pisica’n braţă"
„Şi dorind de fată!!"... „Că muichiţa noastră", „Iea ne-a legănat",
„Nouă legăioare".
„l-a ieşit tot pui de oţ" „Ş’a pierit din codru toţ"
1) Pustielă|i.
 1
i
         *
  ,y '■ ■
  ■ ■!
 I:          I
 'j            '
»
H
 ! ■ j i
232 -
„Măi la urrriă ne-a născut“, „Pe noi doi mărunţăi"
„Şi c’ai mândri bujorei „Da tu zo m’ai măritat „Pe nima n’ai mai întrebat", „Mai departe de sat".
Dor atât Voica zâcea, Inpeţâtori ajungea;
Şi pe Voica că mi-o lua,
Şi pleca iei cui Voica,
Verde matostat,
Departe de sat,
Intr’ule nâdolii,
Intr’ale ţări pustii.
Cu Voica-mi pleca, lei mulgând la strungă,
De jos tare-mi vine,
Cu cârja în mână,
Cea maică bătrână,
Cu brâu de sârmă.
Iea cum ajungea,
Bună dimineaţa-i da;
Dinu-i mulţumea,
Baba-l întreba:
„Dine, maică Dine"
Ceai cu barba neagră „Şi cu mintea’ntreagă", j,Ce mai om de treabă!"... „Maică, stâne mulgi",
„Singur mulgi la stână", „Unde este Voina bună?“ Dinu răspundea:
„Mumă, maica mea",
„Ştii mumă nu ştii";
„Cum sânt fetili",
„Fetili ca merili".
„Când sânt fete mărunţăle",
„Le drag la părinţi de iele", „După ce să mai măresc"; „lele părinţâ-şi urăsc"
„Şi pe strini îi îndrăgostesc". „Pe Voica am măritat-o"
„Şi departe mumă-am dat-o", „Intr’ale nădolii",
„Intr’ale ţări pustii".
Baba de-auza,
Tăbăra plângea,
Şi mi-l blăstăma:
„Dine, muică, Dine",
„Dine, Costăndine",
„Ce-ai făcut aşa?!"
„Muică, mă uscaşi"
„Şi iar mă lăsaşi"
„Cu pisica’n braţă",
„Săngură în vatră".
„Să doresc ieu fată".
„Că Voichiţa mea",
„Maica-a L gănat-o",
„Maica mi-a scăldat-o",
„Ş’am crescut-o fată".
„Vorbă să vorbesc",
„Să mă sfătuesc"
„Ca maica cu fata"
„Şi ca lumea toată";
„Tu mi-ai măritat-o",
„Nu m’ai întrebat!"
„Să dea Dumnezău",
„In boală grea să caz";
„Să zaci să putrezăşti",
,fie una să sfoiegeşti",
„Pământ nu te rabde",
„Până n’oi aducea"
„Pe Voichiţa mea"
„La mine în casă",
„Vorbă ^ vorbesc",
„Să Mă sfătuesc" '
„Ca muma cu fata"
„Şi ca lumea toată". „Dine, maică, Dine",
„Să dea Dumnezău"; „Dumnezăa s\ă-ţi facă", „Ţâie stalpa cal",
„Şi pânza ebâncă 2),
„Şi mătasa frâu".
„Maică, Să te duci" ; „Pe Voica s’aduci"'
„Cu iea să vorbesc",
„Să mă sfătuesc".
Domnu asculta,
Blăstăm să prindea, Zăcea să Spoia;
Pe-o parte putreza, Dumnezău sufletu-i lua.
II  lua baba-l îngropa, Pământu nu/ mi-l răbda Că niuniă-sa-l blăStănia. Şi iai1 Domnu c-ări făcea: Să vez stâlpu cal Şi pânza ebâncă,
Da mătasa frâu.
Dinu Calu’ncăleca,
Şi pleca la soru-sa hitfale nădolii,
Intr'ale ţări pustii.
Iei cum ajungea,
Pe Voichiţa mi-o găsa; Tăman la oră juca, Lăutarii le cânta.
Voica zo-mi juca,
Intră nouă surate,
2) Pălura de sub şea.
•234
Intră nouă cumnate; Toate sânt şerpoaice Şi bălăuroaice,
Sângili-i sur bea.
Voica di colea;
Din oră privea,
Pe Di nu-l vedea.
Din oră s\ă lăsa,
La Dinu să ducea;
Din gură vorbea:
„Nană, Nană, Dine“, „Dine, Costăndine" ;
„Şi cu barba neagră", „Ce mai om de treabă!". „Cum tu ai plecat", „Departe de sat!?"
„Da pe munia. noastă", „Unde mi-ai lăsat-o?" „Săngurtă în vatră"
„Cu pisica ’n braţe/!?".
Da Dinu-i zâcea:
„ V o ic h iţă, mlădiţă "
„Şi păcurăriţăi",
„leu că mi-am plecat", „Muica m’a mânat"
„Pe tin’ să te cat".
„La muma mergem",
„Cu muma vorbeşti",
„Să te sfătueşti"
„Ca muma cu fata"
„Şi cu lumea toată". „Aide să mergem", „Nunta s’o lăsăm";
„Că sântem călare"
„Şi mergem mai tare".
Voica de-auza,
Iea să’11 furişa,
Cu Dinu pleca Ş’amândoi mergea;
Pin păduri mergea,
Păsării cânta.
Cum cântă păsării,
Doamne Sfântule Şi Tu puternicule.
„Unde s’a văzut11 „Şi s’a pomenit",
„Mort cu viu p'i-un drum!?" Voica le-asculta,
Din gură vorbea:
„Nană, Nană, Dine",
„l-auz Nană, auzi“,
„Cum ne cântă păsării“; „Unde Nană s’a văzut11, „Mort cu viu p\e pământ?"... Da Dinu zăcea:
„Lasă, naică, lasă",
„Toate păsării"
„’Şi cântă versurii". Ş’amândoi mergând pe cale, Când de sat apropia,
Dară Dinu sta zâcea: „Voichiţă, mlădiţă"
„Şi pâcurăriţă";
„Aide, naică, aide",
„Aide tu’nainte",
„Că ieu să mă duc",
„La li vadea lungă",
„Calul priponesc";
„Iar cu tine mă’ntâlnesc“
„Şi cu muma să vorbesc". Voichiţa, mlădiţă
236
Şi păcurăriţa,
Iea’nainte să ducea,
Dară Dinu rămânea.
Iei ca calu să ducea,
Şi’n grobişte3) să băga,
Iar la mormânt să culca.
Dară Voica ajungea,
La fereastă Că striga:
„Mamă, mumă, maica mea", „Deschide, muică, uşa"
„Că-mi ajunsă,. Voica ta“.
Dară baba dila joc,
Iea din gură aşa zăcea:
,;la fugi grabnico, fugi",
„Ia fugi tu din uşa mea", „De nu mă niai oftica".
„Că la feli niai ofticat", „Până sân gură m’ai lăsat". Da. Voichiţa sta zăcea: „Deschide, mumă, uşa",
„Că nu sânt ieu grabnica" „Şi sânt ieu fetiţa, ta";
„Dacă mumă nu mă crezi", „Vino la fereastă vezi" —
„Să-mi vez gâtu cu mărgele", „La tot deştiu cinci inele", „Chibzuită de muiere". Mumă-sa când auza,
La fereastă mi să da;
Pe Voichiţa mi-o vedea,
Şi iea iişa-i deschidea. Voichiţa’n casă intra,
3) Cimitir.
            Mumă-să’ti braţă o lua,
            Domnu sfânta c’o vedea.
            Pe-amândouă le’mpetrea,
            Stei de piatra le făcea;
            Ş’aşa’n casă rămânea,
            Doamne, de să porrtenea.
    Auzită dela Sâtna Prunaru de 52 ani (ştie carie), din com. Alexandrovăţ, Valea Timocului jugo-slav.
r*
238
          RAIUL
   In oraş, în Vitliem,
   Ai Adarrie să mergem,
   Frunză vefde mărăcine;
   Şi dă-ţ ceva pentru tine,
   Să mergem la rai cu bine.
                   Dar la rai când ajungea,
                   Avea Dotrinu ce-mi vedea.
                   Când la poarta raiului Şedea floarea soarelui,
                    Cu druga porumbului Şi cu spicu grâului,
   Doamne} şi cu-al orzului Şi judeca florili,
   Ce ş’a dat miroasăli.-Vorbea floarea soarilui,
   ■ C'a pierdut miroasăli:
   „Lină verde, lemn pălit",
                  „Noi, Doamne, am înflorit".
                „Când Dumineca-a venit", „Fetiţăli s’a ’mpletit", s >Jn grădinuţa a sărit",
   „Şi pe noi Doamne ne-a rupt"; „In cosăcioară ne-a ’nfipt",
   Şi la oră am ieşit.
                  DănaciiA) le-a zbicit Şi noi pe jos am picat,
1) Flăcăii.
                                                                           239
  r
   Toată lumea ne-a culcat,
   De aia miroasăli le-am dat, Zo ne-am umplut de păcat. Lină verde ş’o lalea,
   Domnu de-acia-mi pleca,
   Şi pin rai mi să plimba,
   Pi lângă iad când trecea, Auza lumea zberând,
   Vedea vermii clocotind,
   Adam pe Domnu ’ntrebând:
   ■ „Măi Doamne, puterea Ta“, „Ce lume plânge aicea?11 Dară Domnu-i povestea:
   „Aici toată lumea ra“,
   „Ce-a făcut rău pe lumea-aia Când pe ăia vedea Iei deacia-mi pleca Şi pin rai mi să plimba.
   La o vacă grasă, ajungând, Adam iarăş întrebând,
   Dar Domnu spunea pe rând -„Lină verde, lemn pălit“,
   „Asta om, cât a trăit11,
   „Şi cât a fost pe pământ11; „A vorbit vorba pe rând11,
   „Pe nima nu l-a minţât“. Domnu vorba isprăvea,
   Dar Âdam înţălegea,
   Şi deaicea-mi pleca La altă vacă ajungea;
   Iarba pârtia pept creştea,
   Dară vaca tot păştea.
                            _ Când oi zâce foi de salbă, Dară cum eria de slabă...
   Putea Să s!ă razrtte ’n coadă. Verde foaie ş’o lalea,
   Adam iară întreba:
240
          „Ce ie vaca slabă aşă?“
          Dară Domnu iar spunea: „Când oi zâce iarbă neagră11, „Asta nu e vacă slabă!.Js „Şi ie otnu-al mincinos“,
          „Ce să face tot fălos“.
          „Cât pe pământ a trăitu,
          „Tot falnic mi s’a făcut11, „„Dar acasă nimic n’avut!...e‘ „Toată vorba a minţât", „Niciuna n’a spus pe rând11, „De-aia l-am năcăjit11;
          „Vacă slabă, l-am făcut",
          „Zâ şi noapte tot păscând Verde foaie ş’o lalea,
          Iei de-acia im plecă Şi prin rai mi să plimba;
          Jos pe nişte rămurele,
          Cântă negre păsărele.
          —   „Aştea nu sânt păsărei“, „Şi sânt copilaş de-ai mei(t. „Ce-a murit nerânduii“,
          „De mumâni necăpuiţ“.
          —   „Când copiii a murit11, „Mumânile mi-a durmita „Ş’a murit ne rânduit11;
          „Când .la Mine a venitu, „Păsări negre i-am făcut“. Dar când privea măi la vale, Vedea păsări albişoare.
          ,,Ş’aştea nu sânt păsărei11,
          „Şi sânt iar copii de-ai mei((; „Ce mi-a murit rânduiţ“,
          „Şi căpuiţ de părinţ“.
          Măi la vale când pleca,
          Un foc mare arzând vedea. Când. la foc iei ajungea,
Romflnil din Tiraoc. Poezii.
  In mijloc de foc ardea Fermecătoarea satului;
  Ce-a luat sporii câmpului Şi glasu voinicului.
  Da măi la vale mergând, Vedea un purcel râmând,
  La izvoare'destupând.
  „Asta ie la omu-al bogat, „Purcel de pomană ş’a dat(C, „Copiii nu l-a ’nfruntat“,
  „Şi Duninezău l-a luat11 „Şi 'prin Rai mi l-a rânditu, „La izvoară destupând". . Dară iei privind Altu purcel a văzut,
  De slab în coadă răzmând, Niciun izvor n’a găsit.
  „Asta la omu-al sărac“,
  ' „Un purcel ş’a cumpărat11, „De poniană şi l-a dat11, „Copiii l-a înfruntat11.
  Iei de-acia ’mi privea,
  Pe Maica PreceSta vedea., Când de copilaş tni-a luat, La măru-al roşu a plecat. Când la măr ajunigea,
  Cu ciumagu scutura,
  Dar copiii mi-aduna.
  Când de-acia. ’mi pleca, Trecea printr’o baltă verde, Şi mi le da mare sete.
  Care copil trochiţ avea, Din fugă apă, prindea,
  Când la margine ieşea;
  Apă din trochiţ bea,
  N’o dprea pe mumă-sa.
  Care urcior aş mi-avea,
             Din fugă mi-l scufunda; Urcioru s’a îngânat,
             In iei apu n’a intrat.
             Când pe uscat tni-eşea,
             Iei în gură mi-l punea,
             Apă ’n ulcior nu găsa,
             Zo plângea şi să văi ta.
             O durea pe mumă-sa•
             Să vină de undeva;
             Doamne cu ţâţâşoara,
             Că i s’a fript limbuţă.
             Da privind iei după copii, Vedea muieri ce fac copii, Toate scrisă ’n lăturgliii.
             Da care nu fac copii,
             Nu sânt scrisă ’n lăturghii. Că pe-aicea sânt frumoasă, Dar la Domnu păcătoasă... Când oi zâce bob de mei, Dară care fac copii,
             Aicea sânt tălărite 2) ;
             Şi iele sânt măi urâte,
             La Domnu sânt blagoslovite. Muierea care copii ş’omoră, Domnu copiii mi-i lua,
             Pui de şerpe mi-i făcea,
             La pieptu iei mi-i punea Şi şerpii din iea trăgea,
             Aşa ie pe lume aia.
             Care pe aicea rău face,
             Pe lumea alălaltă şi-l trage.
    Auzîlă dela Stan Vasilescu de 17 ani (ştie carte), com. Tomislava (Ţoromaşja), jud. Negotin-Craina, Valea Timocu-lui jugo-slav.
 2) Muncite.
245
                  T V N Ş U
             Veste’ri ţară a ajuns, ■
             De un oţ ce-i zâce Tuns,
             Care’n codrii a ieşit, -Cu şasă’ntovărăşit.
             Tot voinici aleşi pănduri,
             Tâlcari aleşi de păduri Şi umblă din crâng în crâng,
                   Toi câţ trec de iei să plâng.
             Că nici unde nu gândeşti,
                    Cu iei în cale te’ntâlneşti.
             Şi te’ntreabă binişor,
             Cu cuvânt bun blândişor.
             —   De-unde vii flăcăiaş,
             Din ce sat, din ce oraş;
             Ai luat de drum răvaş Să nu pătimeşti cevaş?
             Aceştia Tunsu zâcea,
             Tu tu lor câţ god1) trecea;
             Şi mi-i jefuia de bani,
                   Ca pe nişte tâlcari duşmani.
             Pe cine’jitâlnea smulgea,
             Lumia de dânşii fugia,
             Măduva la toţ sugea,
             Pe cine god întâlnea.
             Dumnezău nu l-a răbdat,
             Curând în cursă l-a dat,
             Drumurli le-a dezlegat.
    Auzită dela Stan Vasilescu de 17 ani (ştie carte), din com. Tomislava (Ţoromaş]a), jud. Negotin-Craina, Valea Timocu-lui jugo-slav.
____________ %=>
     1) Care.
244
DIN M Ă L A')
            Lină verde colălie,
            I-ascultat boieri la mine Să vă spun o istorie,
            Istorie de nestrete1). Nestretea mi s’a făcut, Doamne ruu s’a pomenit, Pe cecil negru de pământ. Lină verde de-o lalea,
            Ce cântecel că eria?
            Să vez Sandu din Măla. Când oi zâce peliniţă,
            Să vez tată-său Vănuţă, Intr’o Sântă Sâmbăta, N’avea Sandu ce lucra.
            La zadrugă2) Să ducea,
            Şi bomboane cumpăra;
            La şcoală să ducea, Copilaşii i-aduna Şi bomboane le’tnparţa,
            Şa şa din gură vorbea: „Copiilor Dumneavoastă“, „Bomboanili să-mi fie mie“ „Că cu mine nu Să ştie<(.
            O săptămână-mi trecea, Vladitnir nuntă făcea, Sâmbătă sara venea;
    *) Sal curai românesc; aslăzi cu numele schimbai In Mali lasenovaj.
    1) Nenoroc.
    2) Cooperativă.
245
     Lăutarii că-i venea Şi la nuntă că-i cânta.
     Dară Sandu-i auza,
     Ş’acasă zo juca;
     Lăutarii când tăcea,
     Dară Sandu ce făcea?
     Iei în casă să băga,
     Frati-su când îl vedea,
     Mâna pe fluer punea,
     Pornea Doamne de cântă; Pornea Sandu de juca,
     Parcă-i s\ă arăta.
     Iote cina când venea, Frumoasă masă’ntindea:
     Toţ la masă când şedea,
     Dar şi Sandu iar aşa Frumos bine că cina,
     Dila masă să lăsa Şi frumos trii să culca, .
     Dar şi Sandu iar aşa.
     Toată noaptea că durmia, late Zăua să făcea,
     Bas Sânta Dumineca.
     Toţ■ mi Să scula,
     Dar şi Sandu iar aşa;
     De tată-Su să ruga:
     —   „Oi, măi tată, tata-l meu“, „Dăruit de Dumnezău“,
     „Mă rog, tată, ieu de tine11; „Urzoabili3) Să mi le faci“, „Urzoabili mi s’a rupt
     —   „Nu pot taică, s,ă le fac!“ „Iote lu vite Să dau“,
     „Şi pe urmă să le facu.
     Atâta că-mi vorbea
Găurile opincilor.
Şi afară că ieşea.
Dară Scinda ce-nii făcea? Urzoabili le făcea,
Le făcea cum niai putea; Frumos bine să’ncălfa Şi afară că-mi ieşea.
Cu mici copii Să găsa, Pornea de mi să juca; Vladimir că iriai trecea, Vladimir cu nunta sa.
Dară Sandu ce făcea? După nuntă trii să lua,
Dară nuntaşii vorbea:
„Oi, mă taică, copilaş", „Intoarceţă-vă îndărăt11, „Dară unde vă duce(?u Numai mergea şi-mi tăcea, Dară nunta că mergea,
In Isnovâţ să ducea,
Când tnireas'a ajungea; Lăutarii zo cânta,
Dară lumea zo juca.
Când lăutarii tăcea,
Lumea’n Sobă            când tuna;
Lăutarii le cânta,
Dară lumea-i asculta.
Valul la mireasă punea,
Dar ginerii ce făcea? lei afară cărmi ieşea,
Iei în băie(. că tuna.
La un prietin că mergea, Pistolaşu mi-l cerea.
Dară văru-su vorbea: „Vladimire Dumneata", -„Lasă nu pocnea-acuma";
4) Cameră.
   „Când de-aicea mi-om pleca", „Atuncea om pocnea Da Vladimir n’asculta, Pistolaşu mi-l zbicea5),
   Şi’n vale mi să’ntorcea. Pistolaşu întindea,
   Pe subt un patul cum şedea, Ş’aşa din gură vorbea:
   „Ia păzâţâ-vă copii",
   „leu acuşa Sa pocnesc";
   „Să pocnesc mă’nveselesc", „Că. acuşa îmi nuntesc". Ş’atâta că vorbea,
-  De pe de a că trăgea;
   Când pistolu că pocnea,
   Pe Sandu mi-l dubăra.
   Da un copilaş striga:
   „Măi ginere, Dumneata", „Omorîşi copilu-ăla!"
   Ginerii când auza,
   ' La Sandu Să răpeza;
   Şi pe braţă mi-l sălta,
   Şi la Sandu că. striga;
   Da Sandu nu răspundea}
   Să bătea cu grabnica. -Da nuntaşii de vedea,
   Iei afară mi-alerga:
   Şi pe braţă că mi-l lua,
' Unde’n sobă-l aducea;
   Pi-un astal mi-l punea,
   Gândea glumă că eria.
   Şi la cap că trLi-l lega,
   După ta-Su trimetea;
   Nuntaşii că trimetea,
   Pe ta-su că-l chema.
5) Trăgea cu sila.
248
Tată-su când ajungea,
La Sandu că-mi alerga Şi pe braţă că tni-l lua Şi din gură-aşa vorbea:
„Măi, Săndi{ţă, cu taica11,
„Nu-l vez pe tatăl tău“,
„Dăruit de Dumnezău?"
Da Sandu nu răspundea,
Să bătea cu grabnica De moarte Se pregătea.
Şi tată-său că-mi vorbea:-„Ce lume vă uitaţ“,
„Nu vez Sandu mi-a murit11, „Mi-a murit făr’ de lumină?" „Duceţă-vă de cătaţ"
„Niscai ţoale şi lumină11,
„Că ie inimă creştină"
„Nu e lege vez turcească",
„Ci ie lege rumânească Da nuntaşii de-mi vedea,
După ţoale-mi alerga,
Da Sandu nu aştepta;
Suflsţălu îi ieşea,
Nuina lumina apuca.
După mumă-sa trimetea,
Dară, fripta mumă-sa, lea când auza;
Ţoliţăli mi le lua,
La Sandu mi s'ăi ducea.
Când acolo mi-ajungea,
Pe Sandu mort mi-l găsa Şi iea jos îmi cădea,
Doamne, de părere ra.
Pornea, Doamne, de-mi plângea, Ş’aşa Doamne să cânta:
„Pe Sandu l-a omărît",
„Năroit şi zdrenţăros“,
        „Rupturos şi sângeros">
        „Ca când boa l-am tăiat", „Doamne, Doamne, ce păcat!" „Bine Doamne-l otriăriră",
        „Ce la mine nu veniră";
        „Că ieu vreme aş fi avut",
        „Pe Sandu-aş fi premenit!" „Bine Doamne-l o măriră"
        „Di ce Doamne na cătară", „Intr* atâta sat de mare",
        „Vez' un rânduleţ de ţoale", „Pe Sandu să-l premcnească", „Doamne, să mi-l dichisască?" „Nu mai pot, m’a o mărit", „De dănac"') neprimenit!" „Sandu meu al dănăcel",
        „Tot desculţ cu capu gol",
        „Nu mai ie nitna ca iei!"... Dară iei cei cu nunta,
        Iei mireasa că mi-o lua Şi pe-acia că-mi pleca,
        In trăsură o punea,
        Făr’ de ginere mergea,
        Din oichi negri lăcrăma,
        Şi pornea vez de Mala.
        Pe ginere mi-l oprea,
        Pân’ poliţâia venea;
        Dar mireasă să ducea,
        Să ducea la Mă la.
        Şi nunta ce-mi făcea?
        Lină verde de-o cucută,
        Au ce nuntă chinuită.
        Poliţâia că venea,
        Pe Vladimir că; mi-l lua,
6) Împodobească, îmbrace frumos.
7) Flăcău.
La canţelarie-l aducea;
La opreală mi-l ţânea Pană venea comisia.
Comisia când venea,
Pe Sandu mi-l vedea,
Când în cap ce îi găsa?
Un văluş de artie,
Artia la pntărît;
Doamne, nu s’a mai văzut,
Pe ceai negru de pământ.
Iar capu i-l cosa,
De-aci poliţâia pleca Pe Vlădimir că mi-l hm,
La Negotin că-l ducea.
Dar pe Sandu că mi-l lua Şi mergea vez de Măla,
La Măla când ajungea; Mândru leagăn şqari făcea,
La biserică mergea.
Dascălu dacă-mi vedea, Copilaşi-i aduna,
In biserică Să, ducea;
Toată luniea îl plângea,
Dară popa iar aşa Jele, jele, piste jele,
Doamne ce păcate grele;
Pe Sandu-l cetea,
De-acia că-mi pleca;
Mumă-sa mi să, cânta,
Şi- tată-su să jumulia:
„Mă niir pământe de tine“, „leu rriâ mir cum nu te’ngraş“ „Ce lume mândră mâncaşu. „Mi-avuSâi un copilaş“
„Şi pe ăla mi-l mâncaş“, „Inimioara mi-o săcaş“; „Sângurea că mă lăsaş“.
            Şi la mormânt mi-l ducea,
            Şi pe Sandu-l îngropa,
            Pământ ca. pe iei trăgea.
            Dideasupra iarba creşte,
            De jos, Sanda p'utrezăşte,
            Dorul, focul, p\otoleşte;
            Ş’aşa Sandu că-mi făcea,
            Doamne, de să pomenea.
    Auzită dela Angliei Maiti din com. Isnovăjul Mic (Măla), jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
    Autorul popular Anghel Maiti, versifică tragica înlâm-plare din Isnovăjul Mare, petrecută în anul 1936.
252
             STOIAN BULIBAŞA*)
             Când oi zâce colălie,
             I-ascultaţi boieri la mine;
             Să v'ă spun o istorie,
             O istorie din Sârbie Dintfa mea copilărie,
             Să vă Spun un cântecel; Decând eriăm mititel,
             De un mândru voinicel.
             De Stoian Bulibaşa,
             Ficiorelu Sârbului,
             Fala Nigotinului:
             De când s’a bulibăşii1),
             Cu sabie cu cuţât,
             Turc In Craina2) n’a trecut. De trecea Turcu bătrân,
             II punea de mânca ţân,
             De trecea Turcu cu barbă,
             II punea să pască iarbă.
             De trecea câti-un ţâgan,
             II punea de mânca căftălan; De iei cine că afla,
             Ala Begu din Ada3).
             Când oi zâce di-un bujor, Trecu Begu din Stambol;
    *) Variantă; este şi în colecţia Giuglea-Vâlsan, «Dela Românii din Serbia», pag. 38.
    1) S’a făcut conducător de oaste.
    2) Provincie în N-E Serbiei pe Timoc.
    3) Ada-Kaleh.
253
        Cu’mpăratu iei vorbea,
        Cum ar face facerea Lui Stoian Bulibaşa.
        Impăratu Sta zâcea:
        „Multă blagă 4) Să iroseşti 5), „Pe Stoian Să-l prăpădeşti", „Pe Craina să i-o robeşti Da Begu de auza,
        Din Stambul când îmi pîeca, Pănă la Vidin venea,
        In Vidin la Omirada. Cadânili când auza,
        Câte-o azmă că-i făcea, Câte-o găină-i tăia li da lu Begu de mânca;
        Dar să-i facă facerea Lui Stoian Bulibaşa.
        Cu Omirada vorbea,
        Multă blagă-i număra;
        Pe Stoid\n i l-o v'mdea Să-l aducă la Ada;
        In Ada să-l prăpădească-,
        Pe Craina să i-o robească. Omirada di cotea In Bregova t) că venea,
        La Ninifă’n Bregova,
        Cu Ninifă ogodea; ■
        Multă blagă lui îi da,
        Pe Stoian îl cumpăra.
        Ninifă din BregoVa,
        Când oi zâce di-un pelin, Trecu iei la Nigodn.
        La Cărăpancea venea,
4) Bogăţie.
5^ Chellueşle.
6) Sal românesc cu pesle 5000 loc. pe Timoc în Bulgaria.
254
        La fereastă că striga:
        „Cărăpancio Dumneata",
        „Ia ieşi pan la mine’ncoa", „Mândră vorbă Să vorbim"; „Bas de finişoru tău",
        „De Stoian Bulibaşa".
        Niniţă io mai spunea:
        „Ştii Cărăpancio, nu ştii" ; „Că din Stambul a plecat", „Cu cea mică săxâna7)", „Ş’a venit la Bregova",
        „Cu cea mică săxăna",
        „Să treacă la. Nigotin,
        „La Nigotin oraş bogat"; „Să-l dăm pe Stoian legat", „Multă blaga i-am fi luat". Dară ndşu ■ lui Stoian,
        Iei aşa că mai zăcea:
        „Lasă Begu ’nc-oa să vină", „Să ne dea bani măsurat", „Să-l dau pe finu legat".
        Iacă Begu clauza,
        Şi trecu din Bregova,
        Trecu colea pila Timoc,
        Şi da la Cobişniţa8),
        Cu cea. mică săxăna.
        De Nigofin să’ndrepta,
        In Nigotin când venea;
        Să băga’titr’o cafenea, Carapancea-l întâlnea.
        Şi iar Begu zo-m vorbea, Cum să-i facă facerea .
        Lui Stoian Bulibaşa,
        Ce judecă pe Craina.
7) Cărujă cu bani.
S) Sat românesc în Timocul jugo-slav.
            Cărăpancea aşa zâcea:
            „Nu e Stoian aicea",
            „Stoian e la Zăiceri“9)
            „Şi mi-a plecat iei de ieri „Să-mi astrângă o verghie10) „Ca un chip de datorie ' Naşi-su Carapancea,
            Mânca i-ar cânii carnea,
            Şi ţâţa dila dreapta.
            Pe Burcă pandur îl lua, Carapancea îi scria,
            Cartea lui Burcă-i da.
            Burcă pandur cartea . lua Şi la Zăiceri pleca;
            Să ducea Burcă călare,
            Şi 'mâna calu mai tare.
            In Zăiceri când ajungea,
            Şi la .Culă11) să ducea;
            Da Stoian Bulibaşa,
            Sus în culă că şedea.
            Burcă pandur calul lega,
            Şi-l lega iei de-o tarabă12),
            Pe scări sus când să suia; Scărili zo zdupăia,
            Da Stoian zo asculta.
            Pe fcreastă să uita,
            Şi văzu calu legat,
            Şi cu şeaua înşelat.
            Da Stoian mi să gândea, „Ce-oi să fie Doamne-asta?u „Un cal legat la stobori
     9) Oraş aşezai pe Timoc la confluenţa Timocului Alb cu Timocul Negru.
    10) Birul.
    11) Cetale cu lurn înalt.
    12) Gard de blane.
256
            „Oi să ţie acuşi ceva11...
            „Or a trecut vro căţa",
            „La mine prin Craina mea!" Nici vorba nu isprăvea,
            Iacă Burcă traistă ruptă; li scoasă o cărticica,
            Lui Stoian în mână-i pusă, Stoian cartiia cetea,
            Pe Dorcea-l încăleca.
            Şi mi-l mâna boieslrând,
            Da Stoian pe iei gemând; Ca cânili mârăind.
            Pin Isâcova 13) trecea,
            Şi trecea la Ciocănari1^),
            Ş’o lua pe Timoc la vale,
            Şi veni la Isnovăţ15).'
            Şi luă drum de Bregova, Unde Begu că trecea,
            N in iţă din Bregova, lei poteca că-i spunea;
            Unde Begu a trecut Colea ’n vale la Timoc.
            Da Stoian Bulibaşa,
            Iei la Timoc dubăra,
            Şi urma că i-o găsa;
            Din gură aşa zâcea:
            „Iote urrria a de Twc,
            „Iote ■ pe unde-a trecut";
            „Şi ăja la Co bişniţa",
            „Şi să băga’n cafenea". „Bea un par de cafea" „Oamini din Cobişniţa"
            „Lui Stoian îi povestea":
   13) Sal românesc în slânga Timocului.
   14) Sal românesc în stânga Timocului.
   15) Sal românesc în dreaplă Timocului,
17 Românii din Timoc. Poezii.
 257
„Măi, Stoiajie, gazda mea"; „Iote pe-aici a trecut",
„Ăla Begu câne. turc",
„Ş’a tunat în Nigotin".
Da Stoian Bulibaşa,
Mâna Dor cea cât putea,
Din oichi negri lăcrărda,
Şi din gură-aşa zâcea:
„Oi Sărac de maica mea!".,
„A trecut altă căţa"
„La min,e pin Craina' mea", lei acasă, să ducea,
Numai cina c’o cina,
Şi iei în pat să culca;
Cu nevasta lui vorbea,
Puţânel că zăbovea,
Iacă Burcă că, Striga; Stoieniţa-i răspundea,
Iea din gură-aşa zâcea:
„Oi măi Burcă traistă, ruptă", „Ce strigi tu Sara ’nsărat",. „La Stoian Bulibaşa?"
„Că Voinicu Sara nu Să strigă", „Şi Să strigă dimineaţa!"... Burcă panduru pleca,
Lu Cărăpancea-i spunea,
Cum e lui Stoian taina.
Iacă Stoian să culca,
Cu nevaSta-alăturea. .
Când zorili să vărsa,
Iei pe oichi mi Să spăla;
Beu un par de cafea,
Pe Dorcea-l încăleca.
Şi pleca la cafenea,
Da Stoieniţa-i Spunea:
„Măi, St olane, gazda mea",
„la nu pleca tu aşa";
„Şi ia’ncinge armili“, ■
„Că-s per de Begu zâlili".
„Noi asară tie-arn culcat11, „Iote ce vis am visat":
„Visai şerpili-al moţat", „învăluit 'pe după cap".
Da Stoian când auza,
Nevasta lui ce-i spunea, lei din gură-aşa zăcea: „Aoleu, nevasta rtiea",
„Visa tău ce l-ai visat",
„Nu e şerpili-al moţat"; „învăluit pe după cap",
„Şi e ştreangu atârnat";
„De gâtu meu Stă legat",
„Ooi să mă vez spânzurat!"... Lua ar nuli şi’ncingea,
Şi atunci cu Dorcea pleca,
Să ducea la cafenea.
Intr’o sobă să băga, lei pe Begu mi-l vedea;
La Begu să răpeza,
Mâna’n chică-i iniplânta;
De genunchi ’l’ngenuntfiea, Sta decât capu să-i ia.
Naşi-su Cărăpancea,
Iei de mână că-l prindea,
Şi din gură aşa zâcea:
„Stăi, fifie, nu face-aşa",
„Nu te teme nimica",
„Atâta te-ai supărat",
„Nu e Begu vinovat",
„La tine Begu-a venit" ;
„Cu cea mică Săxăna",
„Mi Să duce la Ada".
„Vede dosu că’npupit"1G),
16) înmugurii.
„Mulţ voinici s’a măldărlt" „Lui ie frică de perit" ; „Da dacă merge cu tine", „l-el n’are frică pe lume!".. Stoian aşa când auza, Multă blagă Begu-i da; Şedea, toţ iei şi mânca,
Şi de drum iei să gătea, lei cu Begu când''pleca, Cu. naşu-su Cărăpancea; Niniţă din Bregova,
Şi cu- ăla Omiradă.
Cu cea mică Săxăna,
Şi din Nigotin ieşea,
Când sa’ndrepta la şusea, Stoian că mai rărriânea;. Cărăpancea ’nfurişat, Drumu pe şuşea a luat.
Da Stoian Bulibaşa,
Merge pe Dorced? ncălecat; Din Nigotin sa’ncura, Paloş din teacă trăgea; De-a tuturiga că-l da, Schintei de foc că sărea. Dugăiaşii11) să ruga:
„Măi Stoian Bulibaşa",
„Nu’ncura pe Dorcea-aşa", „Nu da cu paloşu-aşa", „Că sare schinteili",
„Şi ne-aprinz dugăili".
Da Stoian Bulibaşa,
Din Nigotin ieşea Pi lângă ciobani trecea;
Da ciobanii de-l vedea, Cum tabăra de-i cânta.
17) Negustorii.
260
„Nigotine, Nigotine“,
„Cam în vro 2—3 zâle“;
„Zo să urle cânii ’n tine“, „Că pleacă Stoian din tine!“... Da Stoian când auza,
După Begu alerga,
Uapuca din s/âxăna; Mâna’nchică-i împlânta,
Sta decât capa să-i ia.
Na şi-s u Cărăpancea,
Sta din gură şi zâcea:
„Stăi, fine, nu face aşa“,
„Că să râde lumea11;
„Că de-o fi fine ceva11,
„Dau ieu Craina de răia“, „Dau pe Negru de subt minetl, „Şi pe Dorcea de subt tine“, „Nu te dau fine pe tineu.
„Pe tine te-am cununat",
„Doi copii fam botezat „Şi nu fac fine ieu păcatu.
Da Stoian când auza,
Iar pe Begu mi-l lăs/a.
De petrec îl petrecea,
Când ajunsă la Ada;
'Iei în Ada că intra,
Cu cea mică săxăna.
Iacă Begu ce-mi făcea,
Pin Ada să’nfurişa,
Şi pe Stoian îl lăsa. ■
Da soarili apunea Begu căpiili1S) "’ncludea,
Da Stoian Bulibaşa,
Fugea ,cu Dorcea pin Ada;
Cu paloşu când da,
18) Porţile cetăţii Ada-Kaleh.
 Bântăli le lovea.
 Schinteili zo Sărea,
 Cădânili spântânia,
 Cărăpancea că-l vedea,
 Şi din gură aşa zâcea:
 „Ce faci, fine, tu aşa“,
 „Ta de noi fuga ai dat",
 „Şi pe Begu l-ai lăsat!"...
 „Pe Begu l-am petrecut",
 „Multă blagă ne-a plătit!"... „Aide fine să mergem",
 „Că~ ieu mi-am luat partea mea", „Şi-ţi iai şi tu partea ta".
 Iacă Stoian că mergea,
 In sobă cum să ducea,
 Dară Begu-l întâlnea:
 ,„Sala mili ialdişim"
 „Sala, iala, bacalăm".
 Stoian turceşte ştia,
 -„Bine Stoiane ai venit",
 „Vin la mine să-ţi plătesc";
 „Că de slujbă m’ai slujit", „Saxănale n’am pierdut".
 Da Stoian Bulibaşa,
 In Sobiţă să băga;
 Begu lumina aprindea,
 Şi la galbini număra.
 Naşi-su Cărăpancea,
 Iei în lumină sufla.
 Şapte Turci din Cladova,
 Iei de Su pat când ieşea,
 Pe Stoian Să grăniădea.
 Da Stoian Bulibaşa,
 Odată să opintea,
 Ca pe peri îi Scutura. Cărăpancea di colea, lei din gură aşa zâcea:
262
„Stăi, fine, nu face aşa“,
„Iea de iasă ani tuşit";
„Lumina fa căzut",
„Da Turcii mi s’a 3nglumitl"...
Iar lumina aprindea,
Dară Begu număra,
Naşi-su Cărăpancea;
Ca genunchi ’n şele-i da.
Şi de niâni că mi-l prindea. Mânîli la cot lega,
Şi-l dete la Turc legat,
Ca un dobitoc la gard. .
Atunci Begu. că mi-l lua,
Din Ada afar îl scotea Şi la ştreang că-l aducea.
Da Stoian Bulibaşa,
Iei din gură-aşa zâcea:
„Mă' Begule Dumneata",
„Tu la mână când mi-ai fost", „leu cădăr19) că nu mi-am fost". „Ce mă rog de Dumneata",
„Să nu mă spânzuri noaptea".
„Şi să mă spânzuri tu zaua",
„Să mă vadă toată lumea".
Dară Begu-i sta zâcea:
„Măi Stoiane Dumneata",
„N’ai aiducit tu zâua"
„Să te vadă raiaua".
,,Şi iu ai aiducit noaptea",
„De nu te-ă văzut nima";
„leu noaptea te-oi spânzura",
„Să nu te vadă nima".
Şi iar Begu să gândea/
Să mi-l spânzure zâua,
De mi-l văzu raiaua.
19) In stare.
6
            Begu un săndâc20) lua,
            Pe Dunăre-l lăpăda;
            Şi Dunărea-l aducea,
            In vale la Prahova21).
            Prahovenii mi-l găsa,
            Şi tsândâcul desfăcea;                       ,
            Şi pe Stoian îl vedea,
            Pe Stoian îl cunoştea.
            Cam pe sfârcu nasului,
            Pe faţa obrazului.
            Şi’n căruţă mi-l punea,
            Şi-i ducea la Nigotin;
            Stoieniţa că afla,
            Şi la Stoian să ducea.
            Pe Stoian îl cunoştea,
            II lua şi mi-l îngropa;
            Multă voiscă 22) astrângea,
            Şi să-dusă la Ada.
            Pe agale23) tăbăra,
            Pe agale mi-i bătea,
            Şi iar Craina rămânea;
            Stoieniţa stăpânea N’are Begu ce-i făcea.
    Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte) din com. Alexandrovăl, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
    2C) Ladă.
    21)    Sal românesc, pori pe Dunăre în Iugoslavia, aproape de Ostrovul Mare.
    22) Armală.
    23) Soldaţi turci.
264
         Intelectuale în port românesc, din regiunea de munte a Zăiceriului.
265
           NEGRU VODĂ
Colea măre,
Colea vere,
Colea’n vad în Bucureşti,
Voie casă mari domneşti;
Laie 5'nalte ’mpărăteşti,
Ce să văd din Stoieneşti.
In curtea^ lui Negru Vodă,
Mulţi boieri s’a strâns la vorbă, Toţi boierii Jiului,
Ca stâlpii pământului;
Mâncători de nouă sări, Ş’avutori de nouă domni.
Iei la masă bea, niânca,
Şi cu păru1) cin’ le da,
Le da Dediu vistieriu;
Le da vin de-al Măfmăziu, Ce-omoară omu de viu.
Şi rachiu ~de-al spirtăriu, Mestecat cu daţion,
Ce te face din om neom.
Bea boierii şi mânca,
Toţi la vorbă mi să lua;
Negru Vodă ce-mi vorbea, Nima’n samă nu-l băga.
Dară Dediu când vorbea,
Toţi boierii-l asculta,
Vorbă dulce îmi avea;
1) Paharu.
267
Şi’n părete s’o vrea da,
In părete' să lipea.
Negru Vodă de-auza,
Pe masă să supăra,
Conteş2) din spinare. lua;
Şi pe rrtaSă-o lăpăda,
Pe uşe afar Ieşea.
Trăgea' uşa ş’o’nchidea,
Din afară asculta,
Dediţă când le vorbea:
„Domnilor, boierilor",
„îmi şede bine’n domnie „Or mai bine’n visterie“,
„Să fac ieu bani de domnie?im Da boierii-aşa grăia: „Dediule, vistierule11,
„Mai bine-ţi şede’n domnie îşi lua drumu şi pleca; Negrul Vodă de-auza,
Când acasă ajungea,
Cu cocoana lui vorbea:
„Făi, cocoană, Doamna mea“, „N’ai auzât ş’ai aflat11,
„Cu mine ce s’a’ntâmplat“, „Ştii cocoană au nu ştii“; „C’a ieşit altă căţa“,
„Să ţână domnia mea?!u... „Ăla-i Vidu vistierul".
„Ce vorbii eu pin domniea, „Niminea nu vrea sa ştie". „Blăstămatu ce-mi vorbea", „Toţi boierii-l asculta".
Da cocoana sta grăia: „Domnule, boierule",
„Când o venea Dediu-acasă“,
2) Manlaua.
.„Noi să-l luăm să mi-l cătămf\ „L’o fl Domnu pe el urs'at „Să ţie el împărat?"
„Să-l cătăm. câta pin cap“, „O-avea sămnu de’mpărat!".
Dor atâta că vorbea,
Iacă şi Dediu venea;
Negru Vodă pul de domn,
N’avu minte de un om.
II cată pe Dediu ’n cap,
Găsi s,ăninu de’mpărat.
Da mi-l cată pe su brâu,
Găsi spiculeţ de grâu.
Şi nii-l cătă printre spete,
Găsi spiculeţu verde.
Şi-l căta su subţâoară,
Găsa sămn de săbioara.
Negru Vodă aşa vorbea:
„Făi, cocoqnă, soaţa mea11,
„Bune Sănine s’a arătat11,
„C’o să fie de’mpărat" ;
„Cu Ficna Dragna mea s’a luat", „Crezi o să-i fie de cap!“...
„Ăsta este o căţa",
„Să ţână domnia mea!"...
Da cocoana-aşa vorbea:
„Domnule pe Dediu-l luaţi",
„La apsâna 3) să-l băgaţi11,
„La cea apsăna de piatră“; „Di-un corn în pământ băgată“, „De doi neamţ e aşezată".
„Pe Dediţă Să-l băgaţi"
„In şuetulv şerpilor",
„Şi’n toiu năpârcilor"
„In cârcăitul broaştelor“,
3) închisoare.
„In cel fund de ap'săna“,
Să nu-l vadă nimenea“,
„Ficna Drag na c’o’ntreba“ :
„Unde cu Dediu-ai plecat“, „Unde îl desparţi de sat?!11. Domnul că le răspundea: ,ficno, Dragno, fata mea“, „leu mă duc cu Dediu tău“; „Să-i arăt otarăli“,
„Să-i spun viili şi moşiili!"... „Ficna Dragna o tăcea", ,J?ă'n l-aduci la apsăna(t.
Iacă Domnul să scula,
Trăsură mândră’nvârtea;
Patra cai că înjuga,
Ficna Dragna întreba:
„Tată, tăiculiţa-l meu“,
„Să-ţi ajute Dumnezău", „Und’ te duci cu Dediu tneu?“ Negru Vodă răspundea:
„Fieno Dragna fata mea“, „leu mă duc cu Dediu tău“,' ,JSă-i ajute Dumnezău11,
,£ă-i spun eu nioşiile“;
„Să-i arăt otarăli“,
,,Să-mi ţână dorri.hiili“.
Ficna Dragna de-auza,
In trăsură aşternea,
Tot pânzuţă de măiasă,
Să-i fie moale la oasă. Căpăţâili de bumbac,
Să-i ţie moale su cap.
Dediu’n trăsură şedea, Domnu caii de ţrâhe lua, Mâna caii cât putea;
Călca ici, călca colea,
La pustia apsăna.
La cea apsăna de piatră; Di-un corn în pământ băgată, De doi neamţ e aşezată.
La cocon. Gheorghe mergea, Ăla coconaş Gheorghiţă, Vătaşu dila temniţă.
La Negru Vodă să ivea, Negru Vodă -porâncea:
„Lele, coconaş, Gheorghiţă", „Vătaşu dila temniţă",
„Aide’n coa cu cheili",
„De deschide uşili;
„Să băgăm blăstămatu-ăsta"; „Să nu-mi ea el Domnia", „Şl pe Fie na, fată rriea".
Cocon Gheorghe de-auza, Cheili pe m'ână-şi lua,
Nouă uşi îmi deschidea,
Pe-a de zece iar aşa.
Pe Dediţă-l aşeză In şuetul şerpilor Şi’n toiu năpârcilor,
In cârcăltul broaştelor.
Când pe Dediţă-l băga,'
Şerpii ca cebuce4) sta; Năpârce ca fuSăli,
Da broaşte ca nucili.
’Nchidea uş’li si pleca,
Ficna Dragna adăsta,
Dila poartă păriă’n casă; ’Ntinsa pânza de mătasă,
Că vine Dediţă-acasă.
Adăsta şi nu-l vedea,
Cum tabăra de plângea,
Din guriţă-aşa vorbea:
4) Lulelele.
„Tată, tăiculiţă-al „Să-ţi ajute Duninezău",
„Ce-l făcuşi pe Dediu trteu?“ Negru Vodă s/ta vorbea:
„Fie,no Dragno, fata mea",
„Ia taci de numai plângea",
„leu pe Dediu l-am mânat11, „L-am mânat la visterie" ; „Să-şi facă bani de domnieu, „La nouă ai ş’oi să vie“. . Ficna Dragna-l adăsta Adăsta un an, or "doi,
Adăsta şi doi şi trei;
Nouă ai când Să’mplineşte,
Da Dediu nu să iveşte.
Ficna Dragna să scula, Mândră trăsură ’nvârtea; Multă blagă rădica,
Şi la temniţă pleca.
Să dăruie bani la temniţă De păcatu lui Dediţă.
Pe temniceri dăruia,
Num'a-un fund de apsăna, -Uşa nu să deşchidea.
Ficna Dragna zo vorbea, Cu-ai temniceri din apsăna, Dediu glasu-i aifza,
Din apsăna răspundea: „Ficna, Dragno, soaţa mea", „Ce rău mare v’am făcut“, „M'aţi băgat în apsăna",
„In şuetul şerpilor";
„In cârcăitul broaştelor".
„Pe toate le obicnesc" 5), „Nurria una nu poftesc",
5) Suporl.
272
„Tot o ală de năpârcă“,
„A puiat la Dediu’n chică11,
„Când să’ntinde, mă cuprinde ,,Să zgârceşte mă furşeşte“;
„Came din mine ciocneşte11; „Cu ea puii-şi arăneşte“.
„Da ştii Dragno da nu ştii“;
„Când pe mine m’aţ băgat“, „Şerpii că nu s’a'aflat11.
„Şerpii ca cebucili11 „Năpârce ca fusăli“,
„Broaştili ca nucili“.
„Dar acuşa mi-a crescut", „Balauri ca grinzili“;
„Năpârcili, cât furcili", „Broaştili cât ploştili“.
Ficna Dragna de-auza,
Cum tăbăra de plângea,
Şi cum să suia’ntrăsură,
Şi-mi mâna caii’ntr’o fugă,
Ş’ajunge a la Bucureşti,
L’ale iei case domneşti.
Dila poartă cum striga;
„Lele, tăiculiţa-l m'eu“,
„Să-ţi ajute Dumnezău",
„Ce-l făcuşi pe Dediu meu? „L-ai mânat la vesterie“, „Să-şi facă bani de domnie?“ „La nouă ai oi să vie?“
„Nu-mi este la vesterie“,
„Şi mi-e Dediu’n puşcărie“, „Păuă lumea nu mai vie ,JDomnule, boierule „leu mă rog de d-tal(
,£ă-l aduci pe Dediu’n coa“, ,JDediu este soţu meu“, ■ „Dăruit de Dumnezău“.
ÎS Românii din Timoc. Poezii.
 273
        Negru Vodă de-auza, înjuga caii la trăsură Alerga’n vale’ntr’o fugă,
        La cocon Gheorghiţă strigă: „Vătaşu dila temniţă „Ia Să vii cu cheili";
        „Scoate blăstămatu-ăla“, „Numai pot cu Drag na rtiea“. C’a ieşit altă căţa,
        Să ţână domnia mea.'.
        Cocon Gheorghe de-auza,
        Veni iut cu cheili,
        Şi deschisă uşili,
        Nouă .uşi le deschidea,
        Pe-a de zece nu putea.;
        Că. lacătu-a ruginit,
        Ş’a prins faţă de pământ.
        El bărofu6) ’n mână lua,
        Pe lacăt să tabăra,
        Lacătu şi-l făr'ănia,
        Şi pe Dediu îl scotea.
        Iacă Dediu ce-a făcut,
        Barbă mare i-a crescut,
        Piste tot l-a coperit;
        Da şi chica i-a crescut,
     ■ f De-o aşterne aşternut.
        'Mustăţâli s’a lungit,
        Puţânel le răsuceşte,
        Pe s'u cap le grămădeşte. Puţânel de odinea,
        Negru Vodă atunci îl lua,
        La bărbier l-aducea,
        De-l tunde bine ciocoieşte,
        Şi-i las!ă chica’n Văr văr ic1),
6) Borosu.
7) Potrivii.
274
        Cum îi şede de voinic.
        Şi-t rade bine pănă’n os,
        Şi-l făcu dănac frumos,
        Cum înainte mi-a fost.
        In trăsură mi-l punea,
        Cu Dediu Domnul pleca,
        Călca ici, călca colea,
        Păn’ la groapa de argea8)
        Dediţă că-mi ostănea;
        Vânt şi soare nu-l vedea,
        Unde sta şi odinea.'
        Căzu’n groapa de argea,
        Negru Vodă ce-mi făcea;
        Mititel briceag trăgea,
        Şi la gât îl junghia. '
        In trăsură să 'suia,
        Da pe Dediu-l astruca,
        Sub conteş că îl lăsa,
        Pornea trăsura pleca,
        Flcna Dragna adăsta:
        Dila poartă pănă’n casă,
        ’Ntihsă pânză de mlătasă, '
        Ca să vină Dediu-acasă.
        Iacă trăsura-ajungea,
        Din guriţă să ruga:
        „Tată, tăiculiţa-l meii“,
        ,ySă-ţi ajute Dumnezău11, ■
        „Ce-V făcuşi pe Dediu meu?!11... Negru Vodă Să vorbea:
        „Fieno Dragtio, fata mea“,
        „Lasă blăstămatu-ăla(t,
        }yAla e un blăstămat“,
        >rA beut şi s’a’mbătata,
        „Şi la argea s’a culcai“,
        „Unde l-am lăsat mort de beat11;
8) Groapă în pământ unde în vremurile vechi se lesa.
275
„Cu contesa s’a strucat9), „D’a-foSt mare blăs'tămat!“... Ficna Dragna de-auza,
In trăsură să suici^-Işi lua drumu şl pleca,
Calcă ici, calcă colea;
La gropanu de argea,
Ea pe Dediu mi-l găsa.
II găsa la gât tăiat,
Cu contesu astrucat,
Nu rtie nimic vinovat.
Ficna Dragna, dicolea,
Contes di pe iei că lua,
Capu tăiat îi vedea,
Mătasă în ac punea;
Capu la trup îl cosa,
Şi tabăra de plângea.
Din guriţă blăstăma,
„Tată, tăiculiţa-l meu“,
„Să-ţi ajute Duninezăiu“,
„Nici mai bine, nici mai rău“, „Baş să-ţi moară cocoana,
„Să te’nSori de nouă ori“, „Nouă cocoane Să iai“,
„Nouă coconaşi. Să faci“.
„Şi să ieşe pui de oţ“,
,fSă piară din codru toţi11.
„Mai la urmă să te’nSori",
„Să mai iai o coconiţăC(,
,ySă mai faci an coconaş „Să care apă la temniţă11, „.Ntr’o coaje de lobeniţău;
„De păcatu lui Dediţă“. Domnul Sfântul auza,
BlăStămu ce-l blăstănia.
                                                9) Acoperii.
276
Fie na Drag,na ce făcea,
Pila brâu s’apipia,
Mititel briceag trăgea; Sângurâ să junghia,
Piste Dediţă cădea.
Căzu trupu’ncrucişat,
Să-i fie lui Domnu păcat. Negru Vodă adăsta,
Ga să-i vină lui Dragna; Adăsta, cât adăsta,
Ficna Dragna nu venea. Negrul Vodă să scula, ’Njuga caii la trăsură, Alerga’n vale pe fugă,
Şi pe Dragna o găsă,
Cu Dedlţă-alăturea.
N’are Domnul ce-mi făcea, Mândru leagăn le făcea,
La mănăstire-i ducea.
Toate păsării cânta: „Bucură-te mănăstire,
Că vine Dediu la tine,
Nu vine să să cunune,
Vine să să spovedească,
In pământ S,f putrezaScă". Şi-i băga’n negru pământ, Şi-i băgară mai adânc,
Să nu putrezască curând“. Domnu-acas că îmi venea, Deloc murea cocoana; Să’nsura de nouă ori,
Nouă coconi că. făcea;
Şi ieşiră pui de oţ Şi pieriră’n codru toţi.
Măi la urmă Să’nsura,
Mai lua doninu-o coconiţă, Mai făcu un coconaş,
            Căra apă la temniţă;
            ’Ntr’o coaje de lobeniţă,
            De păcatu lui Dediţă.
            In oraş la Bucureşti,
            Să vedea din Stoeneşti,
            In curtea lui 'Negru Vodă,
            Ce eria mai bun la vorbă,
            Colea ’n Ţara Rumânească,
            Ca pentru să pomenească.
    Auzită dela Sâmâ Prunaru de 52 ani (ştie carie) din com. AlexandrovăJ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
278
  Comuna românească de pe Tlmoc, Alexandrovut (Zlocutea), de unde a fost culcasu cea mai marc parte din poeziile populare din acest prim volum.
LEGERE CAROL l şi OSMAN PAŞA
       Lină verde măndălac,
       N’aţ auzât ş’aţ aflat,
       Cu Turcii ce s’a’ntâmplatP Cânili s’a supărat, "
       Pin creştini că a plecat; Multe sate a tăiat,
       Sate pustii a lăsat.
       Da creştinii rău de plâns, Că turcu mi i-a rup uns, C’auziră de Bătacu;
       C’a venit Turcu turbatu,
       Ş’a tăiat cu totu satu. Tinereaţă a aflat,
       Fuga’n biserică a dat, Biserica rni-a’ncuiat.
       Iacă Turcu i-a aflat,
       La biserică a venit,
       Săbiili le scotea;
       Şi tăbăra de-i tăia,
       Nici unu nu lăsa,
       Tăia copilaşi de-ai mici,
       Şi-i punea’n coarne la bici. Bicii de tni-i brăşcăia,
       Pe care-l găsa-l tăia,
       Toată lumea spământa, Care putea de fugea,
       Trecea pila Rahova,
       Da fuga’n Rutnania,
       Să-şi lungească vieata.
281
        Domnitor care-mi uidea, Mândră jalbă că făcea;
        Pila Ţara Nicolae,
        Şi la legeni1) Carol.
        Iacă Carol sa’ngrijit,
        Ca ţar Nicolae a vorbit,
        Să ducă-amândoi la turc.'
        Şi cu armata lui toată,
        Să meargă cu toţ îndată. Atunci ţaru Nicolae,
        Impăratu. rasului,
        Ardica oştirea toată;
        Veni’n Băsărabia,
        Şi să găsâ cu Carol.
        Carol este un om bun, li pare rău de creştin;
        Că creştinu e rurtiân,
        Tare strigă Balduin:
        „Măi legeru de Carol",
        ,^Ai cu-armata mereor“,
        „Să mergem la Cozlodui"2) ; „O parte în Rahova“,
        „Ei să treacă Dunărea".
        „Noi să dăm la Cozlodui", ,,Pontoanili Să tragem", ,J>ână podul aşezăm11;
        „Cu tunurli să ' bătem",
        „Şi pe Turc să-l farămăm“. „Că Turcu este turbat",
        , finită Iunie a tăiat",
        „Ş’o Să-i fie lui de cap.
        Da legeru de-auza,
        Lângă Dunăre venea; Îngropa tunuri în pământ,
1) Regele.
2) Comună mare românească la Dunăre în Bulgaria.
282
        Să nu le vadă vhin turc.
        Da turcu câne duşman,
        Să uita de sus din deal. Bălduinu mi-i oichea,
        Şi din gură cum zăcea:
        ,JMăi topgii3) tunari de-ai tariu, „Dă-mi ghiulele de-ale mari“, „Să lăpădam sus în deal“.
        „Iote turcu pe redut“,
        „Bată-l Dumnezău de turcf“... Topgii, tunari de-ai mari,
        Venea cu ghiulele tari,
        Când odată conianda,
        Curri cădea ghiulelili;
        Şi ca vara ploili,
        Răzbatea lui şdfiţurU.
        Călăraşii di colea,
        Su burta de cai punea;
        Tot foaie de capră star pa,
        Să treacă Dunărea’n dată.
        Cu caiVn Dunăre sărea,
        Caii buni, mari şi tari,
        Toţ sânt pui de armăsari.
        Inotează mi sa joacă,
        Sus pe tnalu Dunării;
        Ieşiră călăraşii,
        Şi scoasără săbiili.
        Şi alerga cât putea,
        Pe turc de-l spământa, ■
        Fugea turcu cât putea.
        Colea’n vale de Ar ceri 4); Călăraşii de văzură;
        Mai văzură-o brăniştioară,
3) Tunari.
4) Sat românesc la Dunăre în Bulgaria.
        Şi cât o mu-o rătezară. Ciulpăiori-i îmbrăcară, I’mbrăcară’n ţoale verzi;
        Flinta pe ei atârna,
        Flintă’n ţoale zo sclipea.
        Dară Turcii că-i vedea,
        Ei cu tunurli-i bătea,
        Gândea armată eria.
        Paşa-l turcului Striga:
        ,JDaţi iute cu tunurli“,
        ,^Zo sclipeşte flintili!u...
        Arunca turcu granate,
        Bătea ciulpanii de moarte.
        Şi rumânu ca un leu,
        Lui i-ajută Dumnezău;
        II mâna pe turc în fugă,
        Că n’are und’să fugă.
        Când trecură roşiorii,
        Lăpăda ghiuleli pe ei,
        Fuge turcu nu Să joacă,
        Şi sâ'ndreaptă de Vraţa; îşi ea drumu pe şuşea,
        Că rumânu zo-i bătea. Veniră’n Beligrăgic5), Aproape’n graniţa la sârb. Strigă turcu cu mânie,
        Să-l laşe sârbu’n Sârbie,
        Dară Sârbu aşa-i spune: „Bată-te Dumnezău de turc11, „Du-te de und-ai venit“,
        „Eu cu tine ce-am păţât“ ;
        „De te-am Scos de pe Sârbiea, „Ş’acuşi mai vii la mine!11...
        Da turcu dacă-mi vedea,
        Pe şuşea mi Să’ndrepta
5) Oraş in Bulgaria de apus.
284
         Cătră Star a Pianina G).
         Balduinu-aşa striga:
         Unii pe Timoc mergea,
         „O armată-voi să luaţ“„
         „De Sofia s’o mânaţ“,
         „Da Vi dinu să-l lăsaţ“
         „C’o să-mi mân eu ficiorei“,
         „Să-l ia dila Timoc ei“.
         Iacă ficiorei venea,
         Deteră pingă Pristol1),
         Şi pe lângă Salcia <) ;
         Jos pe mala Dunării,
         Şi pe-albia Timocului.
         Şi dila Timoc U lua,
         Şi-i scoasă din Bregova8),
         Unii pe Timoc mergea,
         Sus din oraşa la Cule,
         Iacă turcu la Du9) fuge.
         Da partea dina Timoc,
         Zo mi-i goneşte cu foc!...
         Mi-i scoasă din Cosova io),
         Fugiră la Gâinzova10).
         Din Gânzova la Sămârdan11),
         La Sămârdan turcu şedea;
         Şede turcu în ocop12),
       ■ Să dea (ăreanu W) cu foc;
         Să mi-l scoată din ocop.
         Lină verde mirodii,
         Bătea Turcii dila Dii;
         Şi-l paza pe Sămârdan,
         Că e turcu la divan.
 6) Munjii Bălrâni.
 7) Comune în judeţul Mehedinţi la gura Timocului.
 8) Comună românească în judeţul Vidin.
 9) Vidin.
IC) Comune pur româneşti în judeţul Vidin-Bulgaria.
11) Comună bulgărească.
12) Lagăr.
13) Romunu.
285
        Da ţăreanu ca un Leu,
        Zo-i ajută Dumnezău,
        Jos pe vale că venea;
        Când. oi zâce bobolan.
        Să tue la Sămârdan.
        In Sămârdan e un mic deal, Privea turcu din divan,
        Ce-mi făcea, domnul ţărean. Şi-mi chema o companie, Compania, pionerii,
        Cu lopeţă rriari şi tari,
        Toată noaptea că supară;
        Ş’un tunel mare făcură.
        Şi pin tunel că ieşiră, leşiră’ngă Sămârdan,,
        La Sămârdan, la redut,
        Că e plin şanţu de turc.
        Un logor de infanterie,
        Trecură pila Inovai),
        Şi-l Luară dila dreapta.
        Lină verde bobolan,
        La vale de Smârdan;
        Şapte Turci pi-un Moldovean,-Şasă, şapte pi-un Muntean.
        „Ia ieşi turcule’n măidan“,
        „Să te bat să zaci un an“, „Ieşi afară de pofteşti",,
        „Să te bat s’o pomeneşti11.
        „Ce te baţi pe brânci hoţeşte? „Vino la piept voiniceşte!“...
        Şi veni un sărgenţăl, Sărgenţălu, mărinelu,
        El veni cu colonelu;
        De priviră pe redut,
        Unde e turcu mai mult.
14) Comună bulgărească în judeţul Vidin, ■
286
         Dincoace de Sămârdan,
         Veni colonelu’n casă, ŞVntrebă o bulgăr easă:
         „Spune muma cea bătrână11 „De lege eşti o creştină“
         ]fAi v’un turc la tine’n casă „La noi afară să.iasă?“
         Da bugarca o căţa,
         Spusă că nu. e nima. Colonela de călare,
         Trecu la fereastă mare.
         Şi pocni puşca din casă, Colonelu-aci rămasă. Sărgenţălu, mprinelu,
         Coborî flinta din spate; Pocni şi el pe fereastă, Omorî pe turc în casă.
         Şi la casă-i dete foc,
         Arsă şi baba cu tot.
         In locu lu colonel,
         Verd-un suptlocotinent, lei băiatu cum. ajunsă,
         Şi odată cum răspundă: ,„Dc ce staţi şi vă uitaţi11,
       , „Frică la păgân Să luaţi?11 „Ia sunaţi la tobgii15) mari“ „Să dea cu ghiulele tarii1, ,JSă mai bată pe redut“, „Fi-ar legea lui de turc“.
         Da tumrii ca tunarii,
         Lăpăda ghiulelele,
         Mai multe şrapnelili.
         Când la vale să uita,
         W vale dispre Bujoriţa; Tare venea şi crăi iţa 1°),
         Vine crăliţa Măr iţa.
15) Tunari.
16) Regina.
         Veni lângă Sămârdan,
         Să dusă la tunu-al mare,
         Şi cu stângu pe tăbie;
         Iar ca dreptu sus pe tun,
         Să dea ghiulele’n păgân. Tare sună şi răspunde: „îndemnaţ ai mei copiiu,
         „C’ajungem desară’n Dii“ ; „îndemnaţ şi’naintăţ“,
         „Frica la păgân nu luaţ“. „Că ieu Sânt chip de fămeie“, „Şi cu stângu pe tăbie11;
         „Da cu direptu pe tun11,
         „JSă mi-l bat eu pe păgân“. Da tobgii de-auza,
         Mânecili răsfrângea; '
         Da Craliţa Mărioară,
         Da cu tuna de s’o moară. Căzu ghiuleaua’11 Caiet17),
         Zo striga turcu Amet!...
         Când oi zâce sălcioară,
         Veni ordin din afară;
         Să s’arunce la cuţât,
         Bată-l Dumnezău de turc.
         Da ţăreanu ca un leu,
         Zo-i ajută Dumnezău,
         Când săriră la bainet, Unţăpa pe turc în piept. Cum pârăie oasăli,
         Şi ca p'iru pe su plug,
         Pârăie osu de turc. Să’ndrepta pe potrivire,
         , Da tobgii cu şrapnele,
         Şi-l băgă pe turc în Du. Atunci craliţa Măr iţa.
         Odată când îmi suna,
17) In celatea Vidinului unde era paşa.
288
            Cum da cu ghiulelili;
            Şi suim Caleturli,
            Zo plângea cadânili.
            Multe-agale prăpăidea,
            Puiânei că să preda.
            Da ţăreanu ca un leu,
            Zo-i ajută Dumnezău;
            Când odată că ieşiră,
            In către Dii îmbulzâră.
            Roşiori şi coco şei,
            Cei mai mândrii călăraşi.
            Când tunară ei în Dii,
            Văzu cădăne fugind;
            Teregele scuturând,
            Cocoşeii alergând.
            „Stăi iurcoaico şi moroaico<(, „Să-ţ iau cedâru din capu;
            „Şi dulvarii di pe tine11,
            „Să rămâi ca o rămână „Să-mi arăţ tu făţâşoarau, ,ySă-ţ văd eu şi sprânceioaraa. Da cădâna mor manea:
            „Aman, ascher beciiingiac“, „Lasă-mă băiat soldat“
            „Că la voi ieu m’am predat11. Tare strigă-un colonel:
            „Ura! Ura-i mei copii!“ „C’ajunsărăm tot în Dii!!11... „Ura noastră să trăiască11,
            „Ce mai oaste rumânească!“... In cetate la Vidin,
            Joacă ora de rumân,
            Cu ciubărili de vin,
            Că l-a bătut pe, păgân.
            In cetate la CulaclS),
    1S)      Oparle din celaiea Vidinului.
19 Românii din Timoc. Poezii.
289
         Cu ciubărili de cluc,
         Că l-a bătut el pe (urc. OH rumânu ce-a lucrat, Vidinu l-a concentrat,
         Din mana la turc l-a luat; Şi pământu l-a spălat,
         Şi la vale mi-a plecat!...
         Să punea pe văporaş, Merge văporu la vale, Despre răsărit de soare. Ajungea la Rahova,
         Din Rahova la Mezdra19), Şi ieşiră pe şuşea;
         Cu tunurji alerga,
         Im Malu Roşu mergea.
         Că în Plevna s’a băgat, Osman Paşa cel bogat.
         El Plevna. a ocupat;
         C’o sută şalzăci de mie, Pe delături la redute,
         Păza ascheru 20) turcesc. Venea’mpăratu rusesc,
         Cu tunurli mari şi tari,
         Şi tăbăra de bătea,
         Să-l Scoată din Plevna. Dară turcu, Malu Roşu, Bate turcu ca cocoşu.. Rusu împărat bătrân,
         Tot din gură comandând: „Malu Roşu l-a uidit“, „Lăcueşte în el turc11.
         Când ajunsă Balduin 21),
19) Oraş aproape de Sofia.
20) Armata.
21) Probabil vreun mare comandant român.
290
§V mp aratul ui vorbind:
„Aiăi’mpărate Nicolae11,
„la aşieaptă câtăva“, „Pănă-mi vine gheneralii*1, „Să le pun cuie’11 papuci“, „Să’n figă pietrili“,
„Să ies dealurlitl,
„Să trio. bat cu Turcii“.
Iacă vine nişte ghiară,
Le pusă rumânii’11 picioare, Suia pe piatră mai tare. Tabăra pe Turci cu glioanţă, Cu glioanţă şi cu şrapnele. Cum cădea şrapnelili,
Şi ca grâu sătnânat,
Ii cădea la turc pe cap.
II dubăira di pe mal,
Şi-l băgară’n Plevna, Le’nchisără şi apa.
N’are turcu ce să bea,
Şaşă luni că mi-l bătea, Până prau ii fur şea.
Din Petarburg22) uni venea, Vine ghin erai Staletu ;
Vine cu cruce la piept,
Că e ghineralu drept.
Şi vorbea cu Balduin,
Că e chipu de rumân. „Balduin e pupă-te-aş“
,£ă ne punem pe oraş!“... Balduinu de-auza,
Când odată tabăra,
Cu tunari mici;
Cu tunari mari,
Fărâma oraşe tari.
22) Pelrograd.
291
         Pe Osman Paşa-l rănea, Cârpa albă râdica;
         Cu. tot ascheru să preda.
         Şi pe el rob îl lua.
         Şi-l ducea înh Bucureşti,
         II ducea şi la spital,
         De-l lecuia 'de răni tari.
         Da msu şi cu rumânu, Luară'n mână şi Plevna; Şi plecă spre Odrengrad23), II lua pe Lozeiîgrad.
         Iacă ordin că venea,
         Anglia şi Franţia,
         A de trii Italia,
         Ei războiu că-l oprea.
         Cole’n deal la San Ştefan, Veni’mpăratu sultan,
         , De făcurp un mir2d) mare. Inipăratu Nicolae,
         Cu le ger u de Car ol,
         Ei amândoi împătţa,
         Şi o lua pe Dobrogea.
         La Runuinia i-o da,
         Dară rasu că o lua,
         Lua. pe Băsărabia.
         La Bulgar puţân îi \da,
         Ii da stoliţă25) Sofia.
         Şi lui chineaz 2G) îi da, Pe-Alexandru Batenberg. Alexandru prusianu, Stăpânea Bulgăria,
         Şapte ai în ea şedea,
23) Edrene.
24) Pace.
25) Capilala.
26) Cneaz.
292
                 Un grup dc Romuni din Valea Tiinoculul (partea dreapta satul Zlocutca, în port curat românesc.
a Thnoculul),
            Ş’altu războiu făcea,
            Să bată cu Craii Milan 2‘). Alexandru, a răcit, în botniţă a murit;
            Ş’aşa războiu ieşea, Doamne de să pomenea.
    Auzită dela Sâmn Prunoru de 52 ani, (ştie carie) din com. AlexandrovăJ, jud. Negolin-Craina, Valea Timocului, jugo-slav.
 27) Rege al Serbiei (1SS2—1SSS
295
CRALIU ALEXANDRU
        Lină verde, trii mpsline, l-ascultaţi boieri la tnirie Să vă spun o istorie,
        Ce s’ă’ntâmpiat în Sârbie Lină verde otrăţul,
        Pe ceai rriâridru os tro vel,
        Răsărit un bujorel,
        Ş’ala nu e bujorel;
        Şi e Craliu tinerel,
        Plânge ţara după el.
        Vez cum plânge tot Bănatu,
        Da cum plânge şi Hârvatu,
        Da mai mult sârbu săracu. lină • verde anas'on,
        ■Când pleacă Craliu din dvor *) Cântă muzica de dor,
        Să desparte de jicior.
        Şi şă pune pe gălie,
        Cu-a lui Craliţă2) Mărie,
        Şi merge de Bugărie.
        Da Bugarii-l aştepta,
        Sta Bugari lângă Bugari,
        Tot cu tunuri de-ale mari; Da-mi aeva şi de-ale mici,
        Că vine Alixandru-aici. AUxandru din Sârbie.
1) Palal.
2)  Regină.
596
         Cu-a lui Craliţa Mărie.
         La Sofia nii-afungea,
         Ş’avea Craliu ce-mi vedea:
         Vedea voisca părădită Numai ca arme gătita Şi muzica zo mai cântă.
         Dară Craliu-al bugăresc,
         Drept înainte ieşea;
         Drept îhainie îi sta Şi frumos nii-l pozdrăvea.
         Mâna amândoi că da, lei în dvor că să băga,
         Da Boriz aşa-mi vorbea:
         „Bine Alixandre-ai venit“,
         „La vorba ce am vorbit11;
         „Să stai pe scaun de argint",
         „Şi Să şezi pe-aici mai mult'1. „Multă vreme mi-a trecut“, .
         „De când. nu ne-am mai găsât“, Dară Craliu 'aşa-mi vorbea:
         „Mai Boriză Dumneata11,
         „leu la tine n’am venit11;
         „Nici să beau, nici să mănânc'1, „Nici să şed pe-aici mai mult". „Ce ieu la tine am venit",
         Vgovora 3) să’ntăsesc",
         „Vreau de /ar să mă crunesc 4)“ „Numai vreau să rătuesc",
         „Că ieu mult am rătuit",
         „Mulţ copii am. sărăcit";
         „Şi neveste-am văduvit",
         „Fete mari a’nbătrânit". lei vorba ş'o isprăvea,
         Ugovorul întărea,
3) înţelegerea.
4) încoronez.
        Şi iar Craliu-aşa-mi vorbea: „Măi Borize Dumneata",
        „Iote depeşu de ieri",
        „Zo triă chiamă, la Marsei". Şi Craliu că-mi pleca,
        De Dubrovnic5) mergea,
        Şi ■ Craliu aşa-mi vorbea: „Mărie, Soţâia mea“, „Tu acuş *mi te-oi ducea", „Să iai sama de copii“. Când'pusă mâna la piept'j Scrisă-un mândru testament, Şi CrăUţii că i-l da;
        La Dubrovnic mi-ajungea, x Şi iar Craliu-aşa-mi vorbea: „Mi-a venit un mare doru,
        „Tot de Pătru-al meu ficior *,Ţot de Pătru meu al mare", „Care’nvaţă la şicoli „La şicoli în London";
        „La şicolili ale mari",
        „Ooi să fie de vlădari“G). „Al de doi me Tomistav",
        „Al de trii ,mi-este Andrii"; „Iii toţi trii copiii mei",
        „Mult îmi pare rău de iei". „Numa-atâta că-mi vorbea,
        Şi iei mi Să des păr ţa,
        Mâna cu Crăliţa da,
        Şi iar Craliu aşa-mi vorbea: „Foaie verde de buf or"; „Du-te mândro sănătoasă", Ca o oicheşea stoloaasă",
5) Oraş Jugoslav pe. coasta Adrialicei.
6) Cârmuitor de Jară.
298
        „Că nu mă mai vez pe-acasă „Lină verde, trii măsline11,
        „Că de mine nu să ştie",
        „Multe sărnne mi să face";
        „Să bate carnea pe oasă“,
        „Vez asta nu e la bine!“
        Numa atâta că-mi vorbea,
        Pe vapor mi să punea,
        Şi pe apă că-mi pleca.
        Bas la calea jumătate,
        Să oprea vapor de-odată; Căpitanu-al de văpor,,
        Zo-alerga cu mare zor.
        Drept la Craliu să ducea,
        Drept înainte că-i sta,
        Ş’aşa din gură vorbea:
        —   „Ce mă rog la Dumneavoastu", „Multe raluri"1) mi-am umblat „Tot pe-aicea mi-am trecut“,
        „Ş’aşa nu s’a potrivit";
        „Baş8) la calea jumătate",
        „Să stea vii por de-odată!"...
        Dară Craliu-aşa-mi vorbea:
        „La focari să porunceşti"
        „Să dea putere mai tare",
        „Maşinili să’ntărească",
        „Vaporul să-l urnească".
        „înainte să mergem",
        „C’ala nu ie voinic",
        „Care să teme de pierit".
        La focari Ic porâncea,
        Muşin urii li ’ntă ria,
        Cu marc sâlă9)-mi pleca.
7) Războaie.
S) Chiar.
9) Pulere.
299
Şi’nainte că-mi mergea.
Da lu Craliu ce-i venea?
Ii venea o cucăială,
Puţân capu mi-l punea,
Şi somnu că mi-l fura,
Uite Craliu ce-mi visa:
Venea Dumnezău din sus,
Şi-i spunea lui hi vis:
„Nu fam spus“,
„Lisandre spus“,
„Să nu niai pleci tu pe apă?11 „’Nainte duşmani te-aşteaptă" ; „Ţ’or fi undeva de dus“,
„Cu iropla.nu pe sus!"...
Dară Craliu. de-mi vedea,
Iei odată că-mi sărea,
La miniştrii povestea:
„Uite, frate, ce-am visat",
„S’a dat Dumnezău de sus“, „Şi mie’n vis că mi-a spus": „Să nu plec ieu pe apă", „’Nainte duşmani ni aşteaptă"; „Mi-ar fi undeva de dus", „Cu iroplanu pe sus!"...
Da miniştrii aşa-mi vorbea: „Fincă-mi este taina aşa",
„Ai să mergem îndărăt", „C’asta vis ce l-ai visat",
„O să fie adăvărat!"...
Dară Craliu aşa-mi vorbea: „înainte să mergem",
„Că-ala nu este voinic",
„Care să teme de pierit!"...
Şi ’nainte că—mi pleca,
De Marselia-apropia.
Dară Craliu ce-mi făcea?
Pe vapor că-mi ieşea,
         Oicfiianu la oichi punea,
         In Marselia să uita.
         Ş’avca Craliu ce-mi vedea.
         L-al cel mândru spomenic10), Multă voiscă mi-a pierit.
         La Marselia mi-ajungea,
         Şi vă pom să oprea;
         Craliu jos să dubăra,
         Ş’avca Craliu ce vedea.
         Vedea lutnea chitită,
         Şi muzica zo-mi mai cântă.
         Pe Craliti-l aştepta,
         Cine’natnte ieşea,
         Pe Craliu de-l prijunea?
         Când ol zâce flori de fân,
         Ieşea Bartăn) cel bătrân — , Al Ministru frănţuzăsc,
         Drept in brafă că mi-l lua,
         De două ori tni-1 săruta,
         Aşa din gură-mi vorbea:
         „Bine Aţo12) mi-ai venitu,
         „La vorba ce ne-atn vorbit“. „Multă vreme mi-a trecut“,
         „De când ratu s’a furşita,
         „Ş’amăndoi n’am mai vorbit.1'1... Di su mână mi-l lua,
         ŞVn tomobil şedea:
         Craliu in dreapta cum şedea, Dară Bartă la stânga ŞVnainte că-mi mergea, lei încet că mai mergea,
         Craliu lumea pozdrăvea;
         Da pin lume ierta
10) Monument.
11) Barlhou.
12) Alexandre, formă de dezmerdnre în limba surbu.
                                                                  301
/
        Vro triizăci de gelăţăi,
        Din triizăci. s’alegea trii,
        Da din trn rămânea unu; Batăi-l Maica Precesta,
        Şi Sânta Duminica.
        Vez duşmanu ce-mi făcea, Şlicu13) lu Craliu l-avea Şi pe Craliu mi-l oichea. Chită de flori în mână lua, Lăvorveriu în flori punea; Un pustiu de-automat, Tum-te din Nemţâia luat. lut la toniobil mergea,
        Şi uşa i-o deschidea;
        Dară Craliu de-l vedea, lei deloc să’ndupleca; Gândea ceva i-or spunea, Da duşmanu ce-mi făcea? Când odată că-mi pocnea; Pe Craliu ’n stânga rănea. Şi pe Bartu-l ornăm.
        Când al doilea că pocnea, Pe Craliu1 n frunte lovea,
        La gura poznarului,'
        La capu. pieptului;
        La casa sufletului,
        Unde-i pasă voinicului.
        Pe Craliu mi-l prăpădea,. Cade Alixandru jos,
        Cu pieptu lui sângerosj Cine din lume auza, Potpucov ic14-) ce-mi eria, Cu politâia mergea,
        De călare-mi alerga,
13) Fotografia
14) Lt.-Colonel.
502
Cu sabla când da,
Mâna stângă i-o tăia.
Din umere-o dubăra,
Da duşmanu tot pocnea,
Trii poliţai dubăra.
Atentator de vedea,
Că iei mort nu cria,
Lăvorveru-l întorcea,
In gură şi-l punea}
Gândea sângur să să-omoare. Potpucovnic de-mi vedea,
Iar cu sabia că da;
Capu dila trup îi Lua,
Pe-atentator omăra.
lut cu Craliu. că-mi pleca,
In Marselia să ducea,
Mulţ doftori mi-a du na Şi pe Craliu îl vedea,
N’avea, frate, ce-i făcea.
La loc rău l-a lovit,
Nu e Craliu de uidit!... Craliu-atâta că-mi vorbea: „Oi, sărac de maica mea“, „Mi să dusă vieaţa“,
„Şi perdui tinereaţa“ ; „Săracii copilaşiia,
„Păstraţi Jugoslavia!“...
Numa-atâta că-mi vorbea, Sufleţălu slobăza;
Da Miniştrii de-mi vedea,
Iei frumos mi-l pregătea, Mândru leagăn îi făcea. Făcea leagăn poleit,
Şi’n leagăn mi-l închidea, Dideasupra că-i punea;
Sabia şi cu şapca,
Să mi-l vadă lumea.
        Cu iei îndărăt pleca,
        Merge AUxandru. pe mări, Ocolit în luminări.
        Depeşa15) o trimetea In Iugoslavia.
        Beogradu să’ncernea,
        Din straşini pănă’n pământ, ’N pânză neagră s’a’nvelit. Zo bătea arângurli,
        Pin toate bisericili;
        Şi-mi. plângea copilaşii,
        Că le pleacă părinţii. Iugoslavia să’ntrista,
        Gândea războiu să făcea, Iacă Craliu ajungea; Beogradu tot ieşea,
        Şi v'oiscalc) să părădea, Muzica-a jale cânta.
        Pe Craliu jos că îl da,
        Da Craliţa de-l vedea,
        Din ochi negri, lăcrăma, Piste Craliu îmi cădea,
        Şi calu ’ncepea-plângea In două picioare sărea,
        La Craliu să răpeza;
        Şi pe iei îl mir o sa, Lacrămile-l podidea.
        Mare jele că-mi eria,
        Pe Craliu că mi-l lua,
        Unde mi-l punea?
        Pe laftul tunului,
        C’aşa-i stă Vlă dar ului11). Da calu lui iar aşa.
        Şi unde pe Craliu-l ducea?
15) Telegramă.
16) Armala.
17) Conducătorului.
304
Iii biserică-l punea,
Multă lume că-mi venea,
Din toate satili.
Câte doi că-mi intra,
Şi pe Craliu îl vedea,
Vedea leagăn poleit;
Deasupra şapca şi sabia,
Da la. cap sta Craliţa18);
Cil copiii-alăturea,
Din oichi negri lăcrăma.
Da şi iea s’a premenit;
Din creştet pană ’n pământ, ’N pânză neagră s’a’nvălit, VarSă lacrămi pe pământ. Trii zâle mi-l ţânea,
Multă voiscă că-mi venea, Din toate dârjevurli19) ; Nurtiai garda că-mi Vepea, Garda şi cu muzica.
Pe Craliu mi-l petrecea,
Multă lume că-mi ieşea; ' , Tomobilurli urla,
Beogradu dârdăia.
Muzica jele cânta,
Toată lumea mi-l plângea,
La Oplenaţ mi-l ducea,
Lângă tai-Su mi-l punea; Toată lurrtea mi-l jelea,
Da Craliţa aşa-mi vorbea: „Las lutriea să nu-l jelească „Că mult lurrtea mi-a jelit11, „Cu războiu, a războit11;
                                                                    18. Regina.
                                                                     19) Ţările.
               20  Românii din Timoc. Poezii.
305
             „Să vez cuiva o fi venit11,
             „Copiii de căstorit“.
             Iar vesălii slobăza Cum să face ş’acuma.
    Auzilu dela CHirin al Peni de 31 ani şlie carie din com. Coi Iova, Valea Timocului jugo-slav
306
s
            Românce „păcurariţe", cu turmele de oi pe „Muntele Negru" („Ţârni Vâr"), din centrul lanului carpatic timocean.
      CÂNTEC DE RĂZBEL (1913)
        Ascultaţ boieri la mine Să vă spun o istorie istorie bulgărească,
        Din bătaia a turcească,
        Scrisă pe albă îrtiev),
        Venită din miliţâie. leu vă Spun cănunu2) meu, Cum mă cănuneam de rău, Spunem tu de doru tău,
        Ce dor duci de doru meu?... Şi scriaţâ-m pe trtie, Trimeteţă-m şi voi mie.
        S’aud şi ieu din lumea noastă, Cu dor din inima voastă,
        Care aţ rămas acasă,
        Şi mâncat cu toţ la masă,
        Şi piângeţ de mila noastă,
        Că sânt la mare pedeapsă.
        Că Bugaru s’a-pucat,
        Cu Turca 'de s’a luptat. Bugaru ca lin viteaz,
        Nu dă Turcului răgaz,
        Că-l scoasă din graniţă Şi-l băgă în Lozengrad*),
        In Liule-Burgazd) îl goniră.
1) Hârtie.
2) Chinul.
3) Oraş în Bulgaria de sud.
4) Localitate în Turcia Europeană.
        Trii zâle în Liule-Burgaz, Să vez luptă ca năcaz!...
        Şi de acolo îl băturăm La Cetalgea5) îl gonirăm. Muică, Muiculiţa rrîea,
        Maică lu mai blăstăm.at, Sau de Domnu sânt ursat, Să stau în puşcă răzmat, Nebeut şi nem'âncat,
        Ca un mare vinovat,
        Ca bou legat de gard;
        Şi de somn ca un turbat, Lele muică, ce păcat!...
        Rău am fost muică ursat, Că nouă ni s’a urât;
        Tot pe păgâni gonind,
        Să nu vină iei curând Ca să sufleţâm şi noi S’avem în minte de voi.
        Că de voi ne-am depărtat, Tocrriai lângă Ţărigrad. Bugaru merge pe brânci, Ca pe boi prinde pe Turci. Vorba voi aţ ’auzât,
        Dar noi muică le-am păţât. Că sântem pin nădolii, Trecuţ pin ţări pustii.
        La coadili mărilor,
        La sfârşita ţărilor.
        Şi sântem In marea albă, Unde turcu Stă grămadă. Câtă iarbă pe pământ, Atâta-i turcu de mult. Bugaru nu să fereşte, înainte tot sporeşte;
5) Localilale aproape de Conslanlinopol.
510
             Dă cu glioanţă să piteşte,
             Pe Turc de tni-l prăpădeşte. Sânt şapte luni jumătate, . De când şed pin strinătate. Fira-naibii aşa dreptate,
             Zău n’am avut nicio. parte Să scap şi ieu de-aste păcate. Că nouă ni s’a urât,.
             Pe drumuri grele umblând, Deal şi vale alergând.
             Zece luni am cănunit,
             Păn3 de tot ne-am prăpădit. Şi noi pe turc tot gonind, Sufleta’n chept s3a oprit,
             De Turci omărâţ dm cuţât. Iarna zăpez, geru măre,
             Vântu vara di pe mare;
             Ne usucă vez din picioare, Ca pe păstrăma la Soare.
             Să vez noi am şi văzut;
             Cu inima n’am crezut;
             Binele la ornu strin,
             Ca dulceaţa din pelin.
             Am'a6) ie viteaz Bugaru,
             Sparstă capu Iu Tătaru.
             Brav os bas1) la treti polcs), Ii bătu pe Turci de tot. • Alerga iei ca un nor,.
             Şi-l băga în Caragol9). Turcu câtă frunză iarbă,
             Da Bugaru nu întreabă,
             Şi de Ţarigrad Vntreabă.
    6) Dar.
    7) Tocmai.
    .8) Regimentul trei, format numai din Români» gloria Bulgariei în 1913.
    9) Localitate lângă Adrianopol.
311
            Fuge turcu la ocop10),
                                         Bugaru să prinde pe loc. i Turcu cu sabia ’n mână,
            Bugaru să prinde de vână;
            Să tăvăleşte în ocop,
            Fuga turcu lasă tot.
            Fuge turcu, strigă' cât poate:
            „Lăs'aţ puşti şi tunuri groasa11,
                                 „Numai scăpaţ cu vieaţă“.
                                    Bugaru ca un iunac11),
            Lăsă pe turc sărac.
            Câ-l scoasă din Lozengrad,
            Şi-l băgă în Ţari grad.
            Puţân bine s’a bătut,
                                    Da luară dila turc mult.
            Trii zâle Liule-Burgaz,
                                      Dar luară mult pripaz.
            Pentru de spomen12) în lume,
                                    Noi luărăm nişte cămile.
                                  Treti polci*) a tot luptat,
            Altili-a ţânut la flang Pe turc de la puţânat.
            Merge Bugaru ca un iunac,
                                     Turcu fuge ca un drac.
                                    Cad giioanţăli din Sănin,
                                     Bugaru rrierge cântând;
                                   Şi la’„urai( iei tot dând,
                                    Pe păgân iei prăpădind.
    Auzită dela Chivu Irşie, com. Stanolârn, jud. Vidin-Bul-garia. Trimeasă de un intelectual din Bulgaria.
   10) Tranşeu.
   11) Viteaz.
   12) Amintire.
   13) Regimentul treî.
312
ORAŢII DE NUNTA
     PRUOROCIAL A
  —    Bună dimineaţa, ciStiţi socri mari,
  ' — Mulţămim Dumneavoastră, boieri militari. Dar ce umblaţi, ce cătaţi?
  —    Ce umblăm, ce cătăm, la nima sântă
                                            [n’avem să dăm!?
  Multe niări .am trecut,
  Multe ţări am bătut.
  Şi oraşe şi s’ate-am colindat,
  Şi nima sam\ă, nu rrii-a dat.
  —■ Cine sânteţ Dum'neavoastă Să ne luat sama noastă!?
  —    Dar fincă ne’ntrebaţ,
  Să ne lăs'flţ cu’nceta, cu’ncetu Să ne dăm cuvântu cu adevăru.
  Că de multe ce sânt şi deasă,
  Nu vom putea spune aleasă:
  Tinărul nostru ’mpărat,
  , De dimineaţă s'a sculai,
  Faţă albă ş’a spălat;
  Chica neagră a cheptenat,
  Cu ţoale noi îmbrăcat,
  Murgu şaua a’nşeiat,
  Din trâmbiţă a cântat,
  Mare veste a adunat Nouă sute grăniceri,
  Din cei mai mari nepoţ de ghenerali,
  Şi pila, răsărit de soare,
  A plecat la vânătoare,
  Ş’a colindat ţara de sus dinspre apus';
315
Până ce juganii ne-a stătut,
Şi potcoavili a cherdut.
Atunci ne lăsăm niai jos Pi-un deal frumos Ş’ alergarăm 'de venirăm,
Munţâ cu brajii şi cu fagii,
Cer ia cu stelele,
Câmpu cu florile,
Dealu cu' podgorile;
Vâlcelili cu viorelile,
Sălile cu fetile.
Când bătu soarli 'de sară,
Ieşirăm la 'drumu-al mare Şi deterăm 1de-o urmă de fiară,
Şi stătu toată oştirea’,n mirare.
Unii zâs'âră că ie urmă de zână, Să-i fie’mpăratului cunună,
Aşa să gâsâră alţ învăţători,
Mai cunoscători,
Şi găsârâ că ie urrriă d£ Căprioară Să-i fie’mpăratului soţioară.
Dar unu cel mal n%are,
Cu grija ’n Spinare,
Călare pi-un cal,
Ca pi-un Ducipal',
Să râdică’n scări,
Să umflă in nări Şi făcu oichii roată Piste-oştirea toată.
Şi’ncoacea privi şi zări O floare frumoasă şi drăgăstoasă.
Şi văzând că nu’nfloreşte,
Nici nu rodeşte,
Nici Ic cu nu-i prieşte Şi mai mull să ofileşte;
Ne mai trimeaSă. pe noi şasă lipani, Călări pe şaSă jugani —
Cu coamili cănite,.
Cu frânili fugrăvite,
Cu unghiile belite Şi coadilVmpîetite.
Că cu toţ Să pornim
Şi la curtea DumneaSiM să venim
Ca floarea s’o lom
Şi la ’rripăratu s’o ducem.
Pornirăm şi venirăm Pe faţa pământului,
Pe aburii vântului Bând şi chiuind,
Din pistoale trăznind,
Caii încurând,
Pe nări flăcări vărsând,                  ■
Rânchezâitd,
Din unghii Scăpărând.
Pănă am sosâi şi v’am găsât,
Acuma or floarea să ne-o dai,
Or de >noi numai scă>paţ!
C’am venit Cu târnăcoape de argint, Să scoatem floricica din pământ,
S’q săodtem cu rădăcină,
Săi sădim la ’mpăratu’n grădină Ca acol\o să’nflorească,
Să rodiască, tocu să-i priască Şi săi nu să ofilească.
Dacă, Doartine, socrii mari,
Ne credeţi niscai tâlhari,
Avem şi ferman1) cu pecete Dila’mpărăţâie !
Cine ştie carte rumânească Să vie să mi-l cetească,
Iar cine tiu ştie, s'ă nu vie Şi ca de foc să se păzască.
1) Scrisoare.
Să ne-aduceţ, socrii mari,
Oarrieni cărturari
Şi-un popă cu barba deasă,
Să ne cetească, carte-aleasă.
Să nu fie cu barbă cănită,
Să ne rămâie cartia necetită>
Or v’un popă cu barbă rară,
Să ne tăie pan’’ desară,
Şi unu cu barba ca fusit Să ne dea curând răspunsu. Răspunsu nostru este:
Şasă pară2) cu vin,
Şasă 'mărame de in De care să găSesc ş’aici,
Cusute cu fluturi de-arnigi.
'Fie şi cu strărhătură,
Numai şă fie cu voie bună.
Să fie şi de rriătasă,
Numai să fie de-aici din casă,
Dila cistita niireasă.
Să nu fie dila vecine,
Să păţâm vo ruşine;
Oatunci va fi necinstea noastă,
Şi ocara Duiniieavoastă.
Socri mari ascultat Şi’11 uriechi băgaţ:
Când va da soariWndesară,
Dacă nu vet avea bucate de-ajuns, S’a vet butii cu vin,
Carne, vin şi boi graşi,
Vaci lăptoasă,
Fete frumoasă.
Să rtvai aveţ, socrii mari, şi lăutari, Când va fi soarili desară,
Mare veste Să’mpresoară;
2) Pahare.
318
 Să lărgit casa,
 Să’ntindeţ masa.
 Că vine’mpăratu.’udată Cu oştirea lui toată:
 O sută cinci zăci şi cinci,
 Din cei mai Voinici.
 Cu mânecili sumeasă,
 Scobit în măSple.
 Gătiţ socri mari,
 Pentru-aceste toate
 Noi vom vrea să descâlecăm,
 Dar n’avem joS pe de să ne dăm!
 Nu sântem ciobani dila oi,
 Să deScălecăm în năroi.
 Şi sântem boieri mari, ghmerali,
 Di lângă, mare,
 De unde soarli răsare!
 Nouă să m-aâuceţ scaune de argint, Săi descălecăm aici pe pământ.
 Să ne’ntindeţ covoară,
 Să descălecăm în pridvoare:
 'La cai să daţ fân gluzden verde, Cosât din noaptea. lui Sf. Gheorghe. Cu roaua neluată,
 Cu floarea nescuturată;
 Strâns în sărbători,
 De dduă Surori.
 Caii noşti Să mănânce,
 Din copite să nu mişte;
 Caii noşti să bea,
 Din copite Să nu dea.
 Că şi Dumneavoastă,
 Din partea noastă,
 JJreichile vi S’ar tăia.
 Noi am descăleca,
 Am mai Sta, v’am mai ura,
 Dar mi-e frică că voiu însăra,
Ş’avem de trecut stânci;.
Cu Văi adânci,
Bine v’am găSât sănătoşi.
Socri mari ce s’a făcut,
Nu mai e de desfăcut;
Să dă numiai opt boi şi şapte vaci. Ţâtie socru niare.
Astă broască ţăstoasă.
Cu astă rădăcină, uscată.
La şezut mare spătoasă,
Picea lată. picea lată, la’ngldte socrule odată!
'Să n’o săruţ tare,
Că şi căciula din cap îţ sare,-S’o Săruţ mai binişor,
Să-ţ pară mai dulclşor.
Poftit de beaţ şi vedeţ,
Că ie răchlu din Piteşti,
Când beai te’nveseteşti.
Iar nu ţuică de-a Dumneavoastă, Zamă- de prune.
Te umfli’n burtă.
Faci burta tobă, ■
Intră’n sobă
Şi stai cu greierii de vorbă.
Tot vrând socri mari,
Vedem că toţi a rămas,
Cei dila Spate,
Cu gurile căscate
Cei dinainte cu gurile’mproţăpite.
Aduceţ un sac cu prune uscate,
S’arunc în ale guri căscate;
Un putinei cu lapte bătut,
Să le tornăm pe gât.
320
      O  straichină cu prune,
      ■ Să dau l-ale . cocoane,
      Că văd ctă a slăbit de foame;
      Şi vo câţva usturoi,
      Să dau ia ai ciocoi.
      Auzită dela Chivu Irşie, com. Stanolârn, jud. Vidin, Bulgaria. Orajia este de curând importată de lăutarii Timo-ceni, în Regat.
21 Românii din Timoc. Poezii.
 321
FRÂNTURELE
     ŞI
STRIGĂTURI
                                                                                     I
 I
V.
*
I
Fiţi-ar, fiţi-ar,
Mâi băete,
Ctucurlli dila bete ■
Şi potcoava dila ghete,
Zo mă sărutaşi cu -sete; De-mi pocni rochiţa’n spete, Şi vr'o cinci cotari ide bete.
             Dascăle, dascăle,
             Ardă-ţ foca braniştea,
             Ce n’ai lăsat dram pin iea,
             Sărtni văd şi ieu copila mea,
             Cum mi-o poartă maică-sa In rochiţă şi’n giubea Şi ’n papuci ca lămâia,
             Şi ’n ciorapi ca vişina.
    Auziie dela Trună Bondoc de 40 ani, com. Alexandrovăţ, jud. Negotin Craina, Valea Timocului jugo-slav.
325
            Fată, nu te mărita,
            Ca ’njlorit tămăioara;
            C’o veni primovara,
            . N’o avea cine-o purta.
                            *   * *
Badeo, de doru tău,
Im tot cade păru meu.
Badeo doru tău m’o-moară,
Nu pot bea>, nu pot mânca,
Că mi-a săcat inima.
                            *
                            *    *
            Taci, badeo, nu blâstăma, leu mi-am cântat cântecu, leu mi-am păfât patima.
            Ieu mi-am cântat cântecu,
            Tu ţ’ai văzut nărocu.
            Nărocu că Vai văzut,
            leu nu pot să-ţ dau mai mult.
                            *                \
                            *   . *
Când văd pe mândra că râde,
Inima în mine plânge.
Dar plânge de bucurie Că ieu ştiu că-mi râde mie.
Râde mândro or la cine,
Inima ’ţ fie la mine.
    Auzile dela Chivu Irşie, com. Slanolârn, jud. Vidin Bulgaria. Cânlecile din Slanolârn au fosl trimise şi adunale de un inieleclual din Timocul bulgăresc.
326
            Trece lumea trec şi eu Ce-am făcut îmi pare rău,
            Şi să treacă lumea’n pace, Ce-am făcut mi pot desface. Că ieu am făcut cu drag, Nimănui vină nu-i bag.
                              *
Spune-mi, mândro, adăvărat,
In ce apă te-ai spălat?
Pe rriine ni’ai fermecat,
C’am lăsat caru’ncărcat,
Fânu pe fâs negreblat Ş’am venit la tine’n sat.
                              *
            De m’o Săruta o sută,
            Ca mândra nu mă sărută, De m’o săruta o mie,
            Ca mândra nu-m place mie.
Arnicu maică-ai avut,
Ce oichi negrii ţ’a făcut;
Oichii negrii ca neghina,
Şi gura ca smochina.
    Auzite dela Chivu Irşie, com. Slanotârn, jud. Vidin Bulgaria.
327
             Mândraliţă de aproape, leş afară dez-de-noapte.
             Numai in in şi’n ciupag Să mi te sărut cu drag.
                              *
                              *   *
Taci, inimă, nu plânge,
Că ţă răii şi nu ţă bine,
Rabdă inimă cât poţ,
Nu-ţ da. sufletu’n spre toţ.
                              *
             De muşcat, de sărutat,
             Nici popa nu-ţ dă păcat.
             Părinte, ne blagosloveşte,
             Că şi tu iubeşti neveste.
Spovedeşte-mă, părinte,
Dar nu-mi da păcate multe Că sânt ca mândra făcute Şi nu-m da - păcate grele,
Şl mai dă-i şi mândrii mele.
    Auzite dela Ciiivu Irşie, com. Stanolârn, jud. Vidin Bul garia.
528
              Bddeo, pentru Dumneata Mă topesc ca cânepa;
              Bddeo, pentru dom tău, întotdeauna mi-este ră\u.
                               *
                               *    *
  ' Cine are glas■ şi cânta,
  I să pare zâua scurtă;
  Cine are glas frumos,
  Ii pare trăiu frurrtos.
                               *
                               *    *
              De s’ar face dealu luncă Şi crângu poiană lungă,
              Să văd niândra und} Să culcă,
              Să ntă duc ca să-i fac umbră.
                                  *
                               ^. *
  Mândruliţă, gură dulce,
  Chiamă doru Să Să culce;
  Că\ de-asară tot pe-afară,
  Şi mă tem sjă nu-'l cherz iară.
      Auziie deia Chivu lrşie, com. Slanolârn, jud. Vidin-Bul-garia.
329
                     Doamne, ţâne lumea’n ceaţă,
                    'Să mă duc ta triăridra’n braţă.
             'S’o s|ăfut s’p strâng ca dor Ş’apoi s\ă\ mtă culc să mior.
                               *    \
                               *    *
Dom trieu, mâjidro, ş’al tău,
ImpreurifiĂ Dumnezău,
Dom 'me'u ş’dl durriitale,
Facă-l Dumttezăţi o floare.
O floare mirosâtoare,
Ca s’o pun la’ncingMoare,
Uride inima tn\a\ ddare.
                                       *
                             , * * tf- Cine a lăsat of tatu, lartă-i Doamne păcatu.
:           O mu dacă n’ar ofta,
             Trupu i s’ar venina.
             Da o mu dacă oftează Sufletu să uşurează.
                               *
                               *    *
Mândra mea de astă-vam Mă roagă s’o iubesc iară.
Aş iubi-o îmi virte greu,
Aş lăsa-o ’m pare rău.
    Auzită dela Chivu Irşie, com. Stanotârn, jud. Vidin-Bul-garia.
 330
              Oicliil mândrii şi vorba Im mănâncă vie aţa,
              Oichii mândrii şi glaSu, ,
              Im mai im ţân sufletu.
                                  *
                                  iţe
Cine ni’a daţ dorului,
Aibă cas'a cucului Şi odihna vântului.
                                  sşc
                                     SjC
              Asarâ vântu batea,
              Badea,n braţă mă strângea;
              De-ar fi bătut şi mai mult,
              M’ar fi strâns de m’ar fi rupt.
                                  *
Ardâ-te focu de dor,
Cum te-oi prinde, te omor.
M’ai învăţat a iubi,
De nu mai poci odini.
                                  * ' *
              Bată-te dorule vai,
              La multe rele mă dai;
              Da ieu cide i) ştiu de tine,
              Şi nu te-am mai spus la nime.
     Auzite dela Chivu lrşie, com. Stanotârn, jud. Vidin-Bul-garia.
1) Câte (de multe).
331
             Frunză verde izmă neagră, Câţ rtiă> vad toţ mă întreabă, Dice port măraniă niagră? Las ' s’o port c’aşa mi-e drag O am vin bădiţă’n cătană Şi s’a dus de astă-iarnă.
                              *
                              *    *
Când oi 'zâce izmă dias\ă,
Dila npi a tria casă,
Tot suspină io nevastă,
Că a bătut-o bărbatu,
Să-i spue ibomnicu.
Dar nevasta tot apunea:
„De m’oi frige pe cărbune11 ..Ibomnicu nu foi spune“.
                              *             ' •
                              *    *
             Copiii Să. bat la uşă, Mălaiu-i plin de cejtuşe. Bătui mâţa cu vătraiu,
             Dice nu rtii-a Scos mălaiu.
    Auzite dela Chivu Irşie, com, Stanotârn, jud. Vidin-Bul-garia.
332
Cine strică. dragosiili,
Mâncai-ar grâu păsării;
Să n’aibe Sănătate’n cadă,
Nici pâne pe. masă.
                              *
                              *   *
            O, săracă mândra mea, Pupu-i oichii şi Sprânceana; Şi cercetu 'din ureiche,
            Cine te Vede să. crăpe.
                              *
                              *   *
De Supărat ni’aş supăra,
Supărarea ce mi-o da?!...
Ba ieu n\u m’oi supăra,
Că destul m’am supărat,
Şi nimic fi’am căpătat;
Boală’n |oaSă mi-am băgat,
Vieaţa dă nii-am scurtat.
                              *
                              *   *
            BiUe-a zâs frunza din vie, Că dragostea nu-i . moşie,
            Că dragostea Să furşeşte Şi cât luniea nu. trăeşte. Dragostea e’nşelâtoare,
            Şi aduce chinuri mare.
     Auzite dela Iosif Nicolov, de 23 ani, com.
 Vidin-Bulgaria.            ,
    i
Chiribeg, jud.
333
            Ai, mândro, să ne iubim,
            La luat s\ăI ne gândim;
                 O avem âot bătrâni în casă,
            Ne-am lua şi riu ne laşă.
                                  *
Măicuţă, dila vamă,
Taie puia şi-l fă zamă,             . •
Când di trecpx pila- noi;
Pentru unu foi dfi doi,
Şi deasupra buză moi.
                              *
                              *   *
            Cucuie, voinţcule,
            Cuâule porumbac,
                 Dacă vrefii să-ţ fiu pe plac,
            Netezăşte-ţ periile,
            Ca mândra sprâncenile;
            Netezăşte-ţ gândita,
            Ca şi niândra cosâţa.
                                 . *
Cala bun şi mândra bună,
La inimă mă răzbună;
Calu bun şi mâridrile,
Alea mănâncă zâlile.
    Auzile dela losif Nicolov, de 23 ani, com. Chirinbeg, jud. Vidin-Bulgaria.
334
            Foaie verde, foi de soc,
            Vino rhâridro s,ă te joc;
            Să te joc să fii jucată,
            Sd rriă pomeneşti v’o dată.
                             *
                             *    *
—   Spune-mi, mândro, .şi ghiceşte,
Dice cddru’ngălbineşte,
Voinic dice’mbătrâneşte?!...
—   Codru de zăpadă multă,
Voinic de inimă ruptă;
Codru de zăpadă grea,
Voinic de ininiă ra.
                             *
            Zâsă bdde!a c’o veni P.ăna’n futidu grădinii,
            Să-i dau gura şi oichii.
            O minută n}a venit,
            Doamne, rău mi-a părut.
                             v
                             %
De ’nsurat m’aş însura,
Dar urât mi mi-aş lua,
Dar nici frumoasă riu-tni place,
Că multe sudori îmi face.
     Auzite dela losif Nicolov de 23 ani, com. Chirinbeg, jud.
Vidin-Bulgaria.
335
              Aoleo, oif de dor
              Unde te-oi prinde te omor.
                                       • * *
                                    *
De-ar iubi bădiţa zece,
De 'dom 'niâţt pu-i niai trece;
De-ar iubi bădiţa-o' sută,
Pe rtiine ttit fiu m\S\ uită.
              /                sfc  sf»  i
              Fă-niă, Dâamne, ce m’oi face, Fă-mă pasăre de-argint,
              Cu aripele de vânt, .
              Ca să zbor unde mi-e dor Şi să trag unde mi-e drag. ■
                                         *
                                *    *
Auz bdidw acuma Joi,
Leagă dlop\6te la boi,
Şi le leagă badeo leagă;
Tot cu fire de mătasă,
Să te-aiid bddeo din casă:
            Mă bddeo al meu dulce,
            Fă--mi cu oichiu când te-oi duce;
            Măcar bddeo cu geana,
            Să vin lângă dumneata.                      1
                Auzile dela Iosif Nicolov de 23 ani, com. Chirinbeg, jud.
Vidin-Bulgaria.
336
             Măi bădiţă,, păr galbin,
             De doru tău mă leagăn;
             Cum să leagănă iarba,
             Când o taie ca coasa.
             Cum o taie pică jos,
             Şi cum pică’ngălbineşte,
             Aşa doru rtiă topeşte.
                               *
                            *    *
Badeo negru■ ca căldarea,
Cântă de răsună valea,
Când te-aud, badeo, cântând;
Stau în loc greu oftând,
Din oichi negri lăcrămând.
                               *
                            sjc :je
             Mult mă doare limba’n gură,
             C’a rămas mândra sângură;
             Mult mă doare limba’n gât,
             C’a rămas niândra plângând.
                               *
                            *    *
leu mă duc mândra rămâne,
Cum s!$ fac s’o iau cu mine;
Barem calea jumătate,
Să1 n’o Ids aşa departe.
              Auzite dela Iosif Nicolov de 23 ani com. Chirinbeg, jud.
Vidin-Bulgaria.
?2 Românii din Timoc. Poezii.
 337
  Eu cu dor, mâridra cu dor, Ne trebue un doftor.
  Pe noi s'ă ne doftorească,
  De dor isfă| de mântuiască.
              Du-te dor aride te mâi Şi te-aşează unde spui,
              La badea su c&pătâiu.
              De te’ntreabă ce niai fac? Sp'ane-i că ni’dm măritat.
              De te’ntreabă\ după cine? Dupărun sâc de mărăcine,
              De mă bate’n toate zâle,
              Şi-mi 'dă lucru eu pumnu,
              Şi mâncare cu raptu.
                               *
                               *    *
  ' Cât e sdţu 'tot de mare,
  Doru nieu odiiiăl n’are.
  Nici la umbră, nici la soare,
  Nici la umbră de Sălcuţă,
  Numai la tine mândruţă-
      Auzită dela Măria Nicolova de 53 ani, corn. fud. Vidin-Bulgaria.
Chirinbeg,
338
Ce folos de tine, dragă,
Că| eşti albă şi Spălată,
Şi ir aţe şti tot supărată.
                             * -
                           *   *
            Nici o mândră n’om afla, Care 'să zâcă aşa:
            „Măi voinice, Dumneata11, „Bagă-ţ banii in chesa“, „Că banii for trebui11, „Dacă te-oi căsători11.
Oftează, mândro, oftează, .
Toată lumea să te crează.
Oftează şi pentru mine,
C’am trăit amândoi bine.
Oftează, oftare-ai foc,
C’aşa mi-ai avui năroc Sa, fim aniândoi pi-un loc,
Să te fân ca pi-an boboc,
De mine să nu-ţ baţ joc.
    Auzite dela Măria Nicolova de 53 ani, com. jud. Vidin-Bulgaria.
   r
      *»
Chirinbeg,
339
                Nu ştim cum n’aiba-am brodit *)
                Sa mănânc cu urât din blid;.
       4          De s’jo sparge blidu-n fund,                   1 ,
                Să scap şi ieu de urât.
  ! ,    •                Da bltdu de cosâtor,
                Nu iparge până mor.,
                                  *               •'
                                  *     * '
  —    Ce stai, mândro, tot la poartă,
  Or eşti profistă, or netoată,.
  — Nu sânt proastă, nici netoată,                        ' ,
  Da sânt mult supărată,
  De dragostela 'de odată•
                                  *
                                  *     *
                Nu eşti, mândro, vrenică Să calci în biserică;
                Nici crucea M o săruţ,
                Nici la popă să te uiţ!...
                Că blserica-i sfinţită Şi tu mâtidro ieşti greşită. -
                                  *
                                  *     *
  leu canosc/c firea badii,
  Că du niine s’ar iubi,
  Da Mu cute'(tda> a grăi!...
  Cutează, badeo, vorbeşte                              (
  Ca mea inimă te Voieşte.
         Auzite dela Asen a Iu Toma lu Pâscu de 26 ani, corn.
   Chirinbeg, jud. Vidin-Bulgaria.
       1) Nemerit.
340
              Badeo, cu cin’te iubeşti,
              Nici itn pic nu, te loveşti!... Uită-te badeo la mine,
              Cum sânt tinără ca tine,
              Cum ne-ar sta nouă de bine!.
Vai de mine mult mă tem, C’o veni iarna curând,
Ş’aş lua bărbatu urât;
Dar mi-a dat Domnu bine, Că e frumos ca şi mine.
             Decât cu urât in casă,
             Mai bine cu boala ’n oasă;
             De boală> boles'c şi scap,
             Da urâtu mi-e pe cap.
Mandră mea, mândră de domn,
Nu mă drăgosti pin. somn;
Când gâridesc să dorm măi bine,
Tu te’ndrăgoslteşti cu mine.
    Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani, din com. Chirinbeg, jud, Vidin-Bulgaria.
341
             DragoStile tinerele,
             Nu săi fac 'din floricele,
             Şi 'din buză subtârele,
             Şi din deşte cu inele,
             Şi 'dpn grumăj cu mărgele.
                              * ' -* * ' -
Măi bădiţă, buZă moi,
Mutăţi edsa lângă no'i;                             .
C’ai un. păr cu pere moi,
Săi le mâncăm} amândoi.
                              ■ * . .
                              *  • * '
             Drag mi-ar fi, măndro, de line,
             Mi-e urât pe cin’ te ţâne.
             Că te ţâne?n nouă frâne,
             De nu poci veni la tine.
             Dar-ar buiui Dumnezău,
             Săi fie pe gândii meu,
             Tu ăl meu şi ieu al tău.
                              *                   *'
                              '* * ,
Cât e de mare pământu,
Ce e măi rău ca urâta.?!
Ba Zău rnare-i dragostea De urât te poţi ascunde,
Da de drago'ste n’ai unde!
Că or unde te-ai ascunde,
La inimă mă pătrunde.
        Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani, din com.
 Chirinbeg, jud. Vidin—Bulgaria.
342
            la-mă} Doamne, şi mă •pune Uride sânt neveste bune Şi bărbaţâ duşi In lume. la-măj Doamne, şi mă lasă Unde sânt fămii frumoasă Şi bărbăţâ duşi de-acasă.
                              *
                              *   *
Amară frunza de fag,
Măi amar dom ce-l trag;
Amară frunza de nuc,
Măi amar dorn ce-l duc.
            Fă-mă, Doamne, muscă’n grindă S,ă văd pe mâridra cum să schimbă, Fă-mă Doamne muscă ’n poartă,
            Să văd pe mândra cum să poartă.
                              *
Câte flori sânt pe câmpie,
Nu sânt ca tine, Mărie;
Mândră, eşti, frumoasă eşti,
Dar nu te prea iubeşti.
       Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani, din com.
 Chirinbeg, jud. Vidin—Bulgaria.
343
            Foaie verde macului,
            Pentru voia badiului M’ăm dat în timpu dracului Şi sufletu iadului.
            Când eream de nu iubeam, Uride nim culcam dunrieam; Dar acum de când iubesc, Nu pot iăi niă odinesc,
            Tot la mândra că gândesc.
Dragostea de fată mare,
Ca garoafa din răzoare, Când bate vântu subţâre, Atunci te scoate din fire. Dragostea 'de nevăstuţă,
Şi ca floarea din crenguţă; Când o bate, vântu ’n jos, Umplu ţara de miros.
             Urâtu din ce-i făcut? v Din omu cărei tăcut,
             Pune-o buză piâte alta,
             Şi iată urîtu-i . gata.
    Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani din com. Chirinbeg, jud. Vidin, Bulgaria.
344
             De urlt tri’aş duce’n lume,
             Dragostea capa mi-l pune;
             De urlt tri’aş; duce ’n ţară,
             Dragostea niă’ntoarce iară.
                                *
                                *    *
Foaie verde, ismă neagră,
Plcioarili mi să leagă;
Arde frunză; arde iarbă,
Ard de tine, mândră dragă.
                                *               ’
                                *    *
             Pentru mândra care-mi place,
             Nici părinţii n’aa ce-mi face!...
             Nici fudile Satului,
             Nicţ cilenii1) Satului —
             Cilenii şed Să Sfătuesc, leu Cu mândra mă iubesc.
                                *
                                *    *
Badea ’nalt şi Subţârel,
Parcă-l tras pintr’un inel,
Sâ te tot iubeşti cu iei.
Da şi mândra Subţârea,
Parcări trasă pin mărgea,
Zău te-ai iubi şi cu iea!...
                                                        I
     Auzile dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani, din com. Chirinbeg, jud. Vidin, Bulgaria.
     1) Consilierii comunali.
345
            Trecui valea satului Să iău fata bogatului.
            Şi bdg,atu-mi dă avere-,
            Să iau , foia lui muiere.
                              *
                              *    *
Măi bădiţă Gheras'âm,
leu de drag te-aş bâga’n sân;
Şi cu drag te-aş sămăna,
Şi cu drag te-aş secera.
Şi ţ’aş jace stog în prag,
Şi te-aş împleti cu drag.
Şi te-aş cerne pin sprâncene,
Şi ie-aş frământa ’n inele;
Dar inima ţ’aş mânca,
Dor de dor rtii-aş stâmpăra.
                              a
            vv                *    *
            Ra e bucată dragostea,
            Cine priride a gus'ta;
            N’are cap de a lăsa,
            Nici minte de a purta.
            M’a pus dracu ş’am gustat-o,
            Ş’am bolit pănă am uitat-o.
    Auzite dela Angliei Maiti de 21 ani, din com. Isnovăjul Mic (Măla), jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
                                                            \
                          •
 346
                                                                                                               /
             Rele sânt frigur’le,
             Da mai rele dragostili;
             Marna din friguri mă scoate,
             Da din dragoste: nu poate.
                                   *
                              *    * •
Zâsă muma că mă scoate,
Dila câte dila toate;
Dila două nu mă poate:
Dila mândra, dila moarte.
                              *
                              *    *
             De n’ar fi oichi şl sprâncene,
             N’ar rriai fi păcate grele;
             Dar oichii şi sprâncenile Sânt păcate pe. pământ.
             Oichii şi sprâncenile,
             Alia fac păcatele.
   Auzite dela Asen a lu Toma lu Paficu de 26 ani, din com. Chirinbeg, jud. Vidin—Bulgaria.
                                  «%g?>
547
  V.
              Vai de mine ce să fac, Că toate fetele-mi plac? Nevestele moarte-mi fac. Moarte-mi fac nevestele, Dar mă-nvie fetile,
              Ş’a şa-mi dac teu zâlile.
Mândră doi oichi ca la tine Nu sânt în milă cu ntine;
Aşa negrii frumuşei,
Ca cireşile oichii tăi:
Care-s coapte la răcoare, •
Şi negrăbite de Soare.
                             *
                             *   *
            Dare-ar bunu Duninezău Ce-aş iubi Să) fie-al meu,
            N’ar mai fi pe lume rău.
            Dumnezău a rânduit Să ia mândra om urât,
            S’aibă traiu năcăjit.
    Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani, din com. Chirinbeg, jud. Vidin—Bulgaria.
348
             Dragostea din ce-i. făcută, Din orrtu ca vorba multă; Zâce-o vorbă zâce doua,
             îndată 'drag,oste nouă.
                       \
                               *
                               *    *
Fugi, urât, di lângă mine,
C’oi lucra şi pentru tine.
Fugi, urâte, dila Spate,
C’oi lucra şi a ta parte.
Mi-am luat urât de o zâ,
Şi mi-o fi p.ănă-oi trăi;
Mi-am luat urât 'de-o noapte,
Şi mi-o fi paria ld moarte.
            Măi bădiţă, bunule,
            Sămăiiaţ-aş lumilex)
            In toate grădinile Să zboare miroasăle .
            La. toate frumoasăle.
    Auzile dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani, din com. Chirinbeg, jud. Vidin—Bulgaria.
                         .. W
    2) Numele.
                                                                        349
             Scumpa nenii feţişoară,
             De te-oi prinde’n ulicioara;
             Ta ca zâle n’oi scăpa,
             In gură te-oi sărata.
                               *    *
Cine zâCe, ca mine bine,
Mute casa. lângă mine                                       -
Să trăiască 'ca şi mine.
Cine zace că \nu mie rău,
Să mute pragu lângă-al mea Să trăiască traiu mea.
                               *       '
             Când oi zace de-o lalea,
             Săraca inima mea;
             Cum . să zbate şi să’ntoarce,
             Ştii Ca puiu în ghioace.
                               *
                               *    *
Mândro, de dragostea noastă,
A răsărit un pom în coastă.
Poma mare, frunză rară,
Păsărele pin iei sboară.
Şi zboară din pom în pom,
Şi cu dor din om în om.
     Auzite dela Chivu Irşie, din com. Stanotârn, jud. Vidin, Bulgaria.
350
             Actăz, mâne oi muri,
             Cine focu m’or jeli;
             M’or feli fetite,
             Că le port inelile.
                              *
                              *    ^
De când s’a dus bădiţa,
Ie pus'tie uliţa,
Ie pustie numai rriie,
Că S’a dus1 şi nutriai vie. .
          «
                              *
             De dmîd S’a duS bădiţa,
             Ie pustie uliţa,
             Uliţa de fluerat,
             Gura lui de Sărutat.
                              *
                              ★    5«:
Mânav’ar focu de gânduri,
Cum veniţ voi tot pe rând Şi veniţ toate odată,
Să nu fiu tot supărată.
    Auzite dela Chivu Irşie, din com. Stanotârn, jud. Vidin, Bulgaria.
                        SFÂRŞIT
351
           TABLA DE MATERII
                                                              Pagina
   Poezia populară a românilor din Valea Timocului .           3
   Introducere............................................    25
         BALADE^:
   Iana Sânziana *..............................    ..........    35
   lovan Iorgovan - •         ...................                 51
   Pătru dila Izvor T ...              ....................       63
   Marcu Viteazu...................* ...............' .....       69
^Gruicea......................................................    75
r Gruia lui Novac . ;. . '................................        84
’• Novac ••              ..............• -..........- • • •       93
   Ioviţă a lui Novac...........................106
   Doiecin....................................................117
   Vântu Criveţu ........................................        130
   Manolia '..............................................       135
   Ghiţă Cătănuţă...............................151
   Badiu .....................................................158
   Moştean Bătrân..............................................  166
   Mizâlcuţa Mizai Crâiu . ^................174
   Ilincuţa Şandrului...................                         184
   Chera Cheralina                     .......................191
   Jianu ...         • >.............................            195
   Guda şi Costea ("variantă) ................................   200
   Arghiu Crăişoru .......................................       205
   Broasca Roasca......................  .      ....... 220
   Dinu şi Voichiţa , ...                   .................. . 229
   Raiul . .     ......................     .   . -...........  239
   Tunsu...............................     ..................244
   Din Măla..........................................         .  245
   Stoian Bulibaşa ........                 .   ........ 253
   Negru Vodă ................     ............................ 267
   Legere Carol I şi Osman Paşa..................... .     ...   281
   Craliu Alexandru.............................'        .   .   296
   Cântec de răzbel (1913) ...................................309
          ORAŢII DE NUNTĂ:
   Pruorociala . . ....................                          315
   Frânturele şi strigături................................ 325-351
-352