[5] lon Ursu. JIn ziua acela, Ion Ursu era mai necăjit m decît oricind. Se întorcea de la ogor şi era necăjit pentru-că pe ogor era sără­ cie şi toamna trebuia să aducă zile negre. Înnainte de a intra în sat, se opri ca să mal privească odată şesul Moldovei. În ziua liniştită de Septembre, soarele asfinţea Înfocat în unde şi acolo, departe, între dealuri, unde asfinţea el, Moldova pă­ rea că fierbe, roşie �i mînioasă. Dincoace şi dincolo de ape, şesurile tinjeau galbene şi sărace; pe prundul vinăt, între pete arse de iarbă, stăteau cal, nemişcaţi; tăind cu negru asfinţitul roş; vitele suiau coasta flămînde şi talanga suna mîhnită în dure­ rea începutului de toamnă. [6] 6 M. SADOVEANU Ion Ursu ofta şi porni spre casă pe gîn­ duri, cercînd cu băţul toţi bulgării drumu­ lui. Se gîndea bietul om: ce să facă? doar munceşte el într'o părere, �i tot degeaba! NU-l nici-o înlesnire de nicăeri ; nevoe ori in cotro se întoarce. Ion Ursu nu-I nici gros, nici urit, nici greoiu din fire: îl chiamă Ursu, pentru-că aşa I-a chemat �i pe tată-său. E mijlociu de trup, bine legat, ro�covan; păr casta­ niu, pe care îl poartă tuns de cind a eşit din oaste; obrajii arsi de soare, mustaţa scurtă, tufoasă ; ochii blînzi, căprit, supt sprîncene late. Umblă domol, vorbeşte rar şi îndesat, cu glas întunecat şi ostenit de suferinţă. Un biet Romînnecăjit, care nici­ odată n'a putut să iasă deasupra nevoilor. Nu era nici prea xieştept, dar nici prost nu era i nu era leneş, nu era suflet răuvnu era urît: ia, si el un om ca toti oamenii! , . , Şi-a făcut oastea �i s'a Însurat c'o vădană. S'a gfndit omul: Văduva e femee care ştie să ţie piept nevoilor; să iau o văduvă. Şi a luat-o pe Dornnica. Au muncit din greu, aii răscolit cele optzeci de prăjini de pă­ mînt şi aei aruncat sămînţa, dar degeaba, [7] DURERI ÎNNĂBU�ITE 7 pămîntul nu le-a dat nimic, nicî în anul în­ tăi ti, nici în acesti trei din urmă. Si de-aceia , , se întreabă Ion Ursu ce să facă, de-aceia e necăjit �i plin de amar. Cireada il ajunge din urmă. El se opreşte ca omul care n'are ce face, se dă în lă­ turi, se razimă de gard si o lasă să treacă. Se uită la fiecare vacă: asta nu e a lui, nici asta, nici una nu e a lui; el e om ne­ căjit, n'are la casă decît nevoe. Şi iar por­ neste în urma cirezii, cercînd cu bătul toti , , , bulgării drumului. Trece prin liniştea satu­ lui, printre casele care se deşteaptă parcă în amurgul de toamnă; stîlpi de fum vînă! se ridică, cumpenele fîntînilor ţipă ici-colo, glasurI şi lătrături izbucnesc pe după gar­ durile de răchită. Ajunge înnaintea căsutei lui mohorîte, stă în drum si se uită mult la dînsa. , Părinţii i-au murit încă de pe cînd era flăcăiandru si atîta avere i-au lăsat: căsuta , , asta. .Cum s'a făcut, casa se dăduse după firea răposatulut U rsu. Era şoldită parcă ; şedea într'o rînă, cu acoperişul de pae ne­ gru şi zbîrlit de vinturî, şi se uita năucă prin cele două ochiuri de sticlă turburi [8] 8 1\1. SAW1VEAKU si afumate. Tot asa sedea si bătrînul Ursu, , ''1' Dumnezeu să-I erte, cînd, întorcîndu-se pe două cărări de la crîşmă, se oprea în lo­ cul unde odinioară fusese poarta şi se uita la căsuţa lui, Şi casa şi el se uitau cu jale unul la altul, ca dOI fraţi care-şi aduc aminte de vremurile bune de odinioară. Acum bă­ trînul nu mai era si casuta se uita tot mo- 1 1 horită la fecior, îl privea, cu ochii el rău- tăcioşi, cum se zbuciumă si cum caută să , 1 iasă deasupra nevoilor. După ce s'a însu- rat, a căutat omul să muncească cu drag, să prindă şi el sămînţă de parale. A arat, cu plug de împrumut, cele patruzeci de prăjini ale femeii şi cele patruzeci ale lui, că atîta loc aveau, şi le-a semănat) femeia a căutat să mal dea o leacă de fată casei 1 şi să-i mal lumineze ochii; după aceia amîn- dot s'au pus să facă gard. ALI mal trebăluit încolo, au mai trebăluit încoace, iaca veni şi toamna, după vara de secetă. Papuşoi s'au făcut te miri ce �i mai nimic. Bine, nu trebue omul să se supere, va veni norocul la anul. Dar anul a trecut şi În loc de no­ roc a venit un copil. Şi doar s'a stradă­ nuit omul. a căutat să facă si el ca ceilalti , 1 J [9] DURERI ÎNNĂBUŞITE . .. . ,,�,' -- 9 săteni, degeaba! A cercat cumpărături la boer, dar cumpărăturile l-au înglodat mal rău. După aceia, a făcut ce-a făcut şi a dobîndit nişte pămînt la cîmp, cînd s'au mai împărţit pămînturi pe la oameni. A bătut cele cind peşte innainte şi înnapoi de multe-ori, dar pămîntul n'a dat nimic, pentru că era nisip. El, ce să mai facă omul? De vrednic om vrednic, dar dacă n'are noroc! ACl mai venit doi copiii în sărăcie) gardul a prins să cadă şi casa iar se uită zbîrlită, prin ochii turburi şi răi, la Ion Ursu, cum se sbuciumă şi nu poate să iasă deasupra nevoilor. Ion U rsu e amărît. Ograda nu-I ca cele­ lalte ogrăzi ale oamenilor, e pustie, parcă i-i silă să intre. Ce are să facă? În ogradă are să se uite la casa zbîrlită ; în casă, la 'peretii vineti si plini de sărăcie. Pe urmă , " i-i grell de gura femeii, mai bine să treacă înnainte. Cum porneşte, iată �i curnătru-său, popa Tănase, preot cuprins, văduv, care-i bote­ zase cele trei odrasle. -- Sărut mîna, nina­ şule. Mulţămesc, Ioane. - Popa se opre�te, Ion se opreste si el. , , [10] 10 M. SADOVEANU «încotro, Ioane ?» Ursu ridică amărît din umeri. Parcă mai stie el încotro se duce, si la ce, si de ce ? , " Popa Tănase, rinjind, îl arată cu degetul casa mohorîtă: ,( Ştii, Ioane, străluceşte de mîndră ce-I, zău asa!» , Ursu se uită si el la casă. Ar vrea să , răspundă, dar se stăpîneşte. Dă din cap şi porneste înnainte, amărît, stîrnind cu băţul toţi bulgăriI drumului, Părintele 'I'ănase se uită o clipă după Ion, apot intră grăbit în ograda căsutei sbîrlite. E cumătru bun părintele: spune Ursuluî că i-i urîtă casa, dar că i-I femeia frumoasă, nu-t spune. E om bun şi-l ştie necăjit pe Ursu; mal bine vorba asta o spune chiar femeii. Cind se Întoarse acasă Ion U rsu, Înse­ rase de-al-binelea şi nemărginirea se um­ pluse de flnn de aur. În casa mohorîtă, gazorniţa ardea pe prichiciul hornului. Popa 'I'il11 ase, cu mînile la spate, se uita cu cu­ vioşie la icoane; Domnica mesteca mărnă­ liguţa. Focul pîlpiia leneş pe vatră şi purta pe pereţii vinen aripi mari de umbră. [11] DURERi ÎNNĂBUSITE .. -- _. - :: _ .. - - - - � 11 « De unde vii, omule, aşa de tîrziu? În­ tre bă femeia. - Ia, de pe drum. - Aşa: umblă drumurile, că drumurile au să-ţi aducă mîncare de a-gata. - Tact, femee, vorbi ostenit Ion; nu mă mai amărî �i tu, că-s destul eu de bătut de Dumn exeu. Nu muncesc eu de mă spetesc? de ce n'am noroc? - Ia lăsaţi acuma, grăi şi popa, cu o­ chii la icoane; mare-i Dumnezeu 1» Ursurăspunse, cu greutate: «E prea mare şi prea sus, de-aceia nu ne vede 1. .. » Tăcură. Aripile de umbră filfiiau rar pe pereţii vineţî, treceau grabnice şi sfioase prin ungherele goale. Pe laviţă, lîngă horn, dormeau cei trei copii; răsuflările lor şue­ rau uşurel în tăcere. Ion se uita la dînşii, pe cînd femeia, răsturnînd mămăliguta, zicea: «Au adormit aşa, săracii, n'au îmbucat nImIca. » Ion Ursu voi să spue ceva, dar tăcu. Popa se întoarse cu fata la icoane si zise iar, , , mingîindu-şî barba cărămizie: «Mare-i unul Dumnezeu!» [12] 12 1\1. SADPVEANU Femeia se uită la popă, apoi la bărba­ tu-său. Ion tăcea, cu ochii în pămînt. Dom­ nica răsturnă într' o strachină borsul cu fa- , sale. Popa, cu ochii în mîncarea de post, zise: «Ce avem azi? - Vineri. Poimîni e tîrg la Paşcam. Doamne, multe min: mi am mal văzut acolo, în gara ceia. Lume de pe lume! Ia acolo cî�tigă oamenii parale ... Cî�tigă parale? vorbi moale Ion Llrsu. Or fi ciştizînd, dar alte natii! ., v., ., ., - Si alte natii si RomîniL..» , , , 1 on dădu din cap, lăsă în strachină lin­ gura pe care voia s'o ducă la gură, pnVl spre copii, spre femee, apoi î�i coborî ochii în pămînt. Domnica zise: « Poftiţi, părinte, cu noi la masă!» ApoI se Întoarse spre bărbatu-său: «Da' ce stai asa, omule, si nu minincî? Mai lasă si tu .,., "" gîndurile?» Popa îşi trase un scăunaş cu trei picioare si se aseză lîn.e.-ă cumătră . ., , I...J « Mare-i Dumnezeu, zise el, la anul poate a da roadă!» U rsu ridică capul: « Ce zici, părinte, oare eu aşi putea să. intru ? [13] DURERI JNNĂBUŞITE 13 Unde să intri? Acolo, la gară. Mă gîndesc şi eu, pă­ rinte, că tare-s necăjit şi amărît pe lumea asta ... Acolo, poate s'o găsi şi pentru mine o bucăţică de pîne !» Popa Tănase se scărpină în barba că­ rămizie si se uitâ la Domnica. , «Dă, Ioane, mare-i Dumnezeu! eu cred că s'a găsi. Am eu, pe-acolo, vre-o doi cu­ noscuti care ar putea să-ti facă înlesnirea , , asta ... ;) Apoi popa adăogi, cu îndoială: «Dar te-ai gîndit tu, Ioane, că-i departe şi ai să fii singur acolo, între străini? - Între străini, rosti trist Ursu, dar tot oiu cî;;tiga pînea de toate zilele şi nu mi-or muri copiii de foame. Aier e urgie! n'am noroc şi pămîntul nu vrea să mă hrănească ... » Şi omul necăjit î�i pleca capul pe piept. Mai intăiu nici el n'a priceput cum de i-a venit gîndul acesta, să se ducă prin străini, să muncească. I-a părut parcă rău de vorbele lui şi ,de făgăduiala popei. Dar gîndul se făcu mai limpede şi mai tare, cind omul, îşi aduse' aminte de ogorul gal­ ben, peste sărăcia căruia toamna îşi întin­ dea. pînze vinete de moarte. [14] 14 M. SADI'VEANU 1 Domnica zise iar: «Da' ia, omule, �i minincă, poate ţi-I foame ... » U rsu se uită la femee, se uită prin casă amărît �i zvîrli vorbele greu, parcă voia să-si zvirlă inima odată cu ele; , «Mă duc l » N'a putut să minince. Focul dormita în pînze· albăstril ; popa privea cuvios la icoa­ ne, plimbindu-şi mîna prin părul roşcat. Din cînd în cînd, fura cu coada ochiului spre Dornnica. Ion Ursu î�i rumega amărăciu­ nile. Într'un: tîrziu, şi-a mal venit în fire şi s'a înţeles cu popa Tănase.' Au să plece Du­ minică la tîrg şi popa, nici nu mai rămîne vorbă, o să-i facă binele acesta: are să vor­ bească cu cei mari de ta gară şi poate va izbuti să vîre �i pe Ion la fabrică. Acolo se cî�tigă parale. ' Noaptea, omul chinuit de gînduri n'a putut să adoarmă. A doua-zi s'a uitat la căsuţa lui zbirlită şi plecată într'o parte, care l-a privit atîta vreme, cu ochii ei rău­ tăcioşi, cum se bate cu nevoile, s'a uitat la căsută si nu i-a părut asa de urîtă. Si· " .., ' , . I 1 I [15] DURERI ÎNNĂBUŞITE --------_ .. ----- 15 toată ziua a umblat prin sat, printre gar­ durile de răchită, prin hudiţele pline de bulgări, a coborît pe prundurile Moldovei si, ori-unde întîlnea oameni, se oprea, cerca să fie vesel. « Mă duc după cistiz !» si le spunea ce , b , gînduri are. Oamenii îl priveau ca pe cel sărac şi-l lăsau în plata lui Dumnezeu. Are să se ducă şi are să vie, că Romînul vatra nu şi-o uită. A-doua-zi, după ce �i-a sărutat nevasta şi copiii, a plecat cu popa Tănase, a plecat ca un om care se duce la primejdie asupra nopţii, pe cind casa şoldită îl privea, în zorii reci, trandafirii, cu ochii el turburi. La tîrg, la Paşcani, popa a umblat pe unde a umblat, ca făcut ce-a făcut şi a iz­ butit să bage pe Ion Ursu la fabrică. Pe la toacă, la spartul iarmaroculuI, zise Ion popei, pe cind cinsteau o litră, de despăr­ ţire, la botul calului : « Vezi, părinte, poate s'o mal fi îndurat şi Dumnezeu de mine, că tare năcăjit am mal fost pînă acum. Eu oiu trimete parale acasă cînd oiu putea, de asta să nu ducă [16] lG M. SADOVEANU Dornnica gnJă; numai spune-i, părinte, să se mai abată cîteodată pe la tîrg, să ne .mai vedem. Şi pe sfinţia-ta te rog, ai grijă de nişte copii sărmani, să nu laşi pe Domnica ... - Nu te teme, Ioane) zise popa; n'o las el! pe Domnica, doar oameni sîntem, ce Dumnezeu l» După ce se despărţită şi plecă popa bălăbănindu-se în teleagă, Ion rămase singur în mijlocul tîrgului, în vierrnătul de oameni. Şi cum se uita prăpădit în urma cărutei care se zbătea în nourl luminoşi de colb, îl veni în minte, pentru a suta oară în ziua aceia, satul lUI liniştit, gardurile de răchită, zgomotele serii, talanga somnoroasă pe prunduri, căsuţa lul urîtă, - şi pricepu parcă de ce-I cuprins de atîta jale şi de ce amărăciunea i se sue fierbinte în gît. Chiar. de a-doua-zi Ion Ursu îşi începu în fabrică munca cumplită a omului care . nu ştie nimic şi care trebue să facă ce i se porunceşte. Zece ceasuri pe zi de muncă amară. În fierberea surdă a mulţimei de oameni, în haosul acela de maşinării, de foc, de chipuri aprinse, de spinări incor- [17] DURERi-' INNĂBUŞI'l'E 17 date, bietul om se pierdu întăiu, crezu că i se dispică capul. Seara, cînd se văzu singur la aer curat, i se păru că răsuflă intăia oară în ziua aceia. Muncea în fierărie. Toată ziua DU mai avea hodină. Ursu 'ncolo, Ursu 'ncoace, toată ziua înghiţea fum negru, cu gust de păcură. Ciocanul cel mare, cu aburi, dădea lovituri surde care zguduiau clădirea; mîni vînjoase băteau bucăţi de foc în roate ele scîntei, băteau nicovalele care tipau toată ziua. Şi necontenit alergaL!, prin fum �i vuet, oameni negri: cînd vorbeau, ţipau în bO'ura mare, cu ochii bulbucati cît niste c , , cepe şi dădeau din mîni de parcă se pre- găteaLI ele bătae. Oamenii nu erau răi de suflet şi Ion U rsu şi-a făcut prieteni îndată. La un pă­ hărel de rachiu se cunosc inimile. Cum a intrat în fabrică, a dat peste un cîrd de săteni cari, ca si dinsul, înghiţeau fumul cu gust de păcură şi arnarul. Într'o seară, �i-aLI mai muiat inimile e'o leacă de băutură si si-au sp. LIS toti păsu- , , ' , rile. Pe toţi ii alung-ase de-acasă biciul .ie­ voii. Totl aveau o sfoară de pămînt cu 2 [18] 18 m. SADOY.CAKU care de-abia işf tineau zilele. Au dus-o o vreme cine-cineşte, dar destul a fost un an rău, ca să-i prăpădească. Au dat vitele pe nimic, ca să nu le mai vadă pierind, ali pornit în lume după cî�tjg şi acuma mun­ cesc crunt pentru o bucată amara de pîne. Ion Ursu î�I asculta povestea lui chiar, în vorbele tovarăşilor, întunecat şi gîndindu­ se cu durere la casa pustie. În seara aceia, de necaz, alt băut toti mal mult si au stat ) ) pînă tîrziu, privrridu-se cu ochî sucloşi, cu coatele pe masă, cu capu 'n palme, supt lumina galbenă. Glasul lor suna trist şi rar, ca la un priveghiu. S'a obisnuit cu greil în lumea aceia 1 u nouă, dar s'a obişnuit. TîrgLl�orul plin de crîsme era tăcut si fierbea numai cînd ate- ) , lierele vărs au şuvoiul negru al sutelor de lucrători. Flasriete cintau printre casele urite, grămădi te cu frică unele în altele; melodiile plingătoare colindau străzile în­ guste innăltind în văzduhul linistit romante (�, " melancolice. Copil zf?:omotosi îsi vînturau <..::J " zdrenţele pe supt sălciile scuturate de cei dintăi fiori ai toamnei, pe malurile pirăului vinăt, care intovărăşeşte şoseaua. [19] DUl{ERI lNNĂBUŞI'l'E 19 Cînd lucrătorii umpleau crîsmele si ca- , , sele, porneau certuri. Femeile mari �i grase eşeau în uliţi, chemau copiii, răcneau cu olasuri as cutite . si întindeau brate goale, b " , care părea enorme în rumeneala amurguluI. Lucrătoril, greo), î�i turnau pipele la fe­ restre �i. morrnăiau cu glasuri surde. «Ce este, mamă ?» Alţii veneau veseli, î�i priveau cu ochi sticlosi femeile totdeauna mal bătrîne decît , ei şi răspundeau moale răcnetelor: _ « Numai un păhar, babo !» Femeile îşi mai duceau o vreme strigă­ tele, cu mînile în şolduri, î�r urneau greoae trupurile mari, se descărcau pe copii, apoi se linişteau, în luminile tot mal şterse ale amurgmilor de toamnă. Seara, pe malurile pir iulul vinat, pe supt pletele sălciilor, rătăceau perechi tăcute: dra­ gostea mai avea puteri încă, după ziua aspră de muncă. Iar flasnetele cintau somnoroase , prin crişmele înfundate. Cîteodată, cînd se deschideau usile cu sticle aburite, năvăleau triluri sperioase în întunericul rece de toamnă şi porneau pe străzile înguste, spre cîmpii; si iar se făcea liniste si flasuetele gemeau ., � " c [20] 20 M. SADOVEANU somnoroase, ca într'o depărtare adinca. Fustele albe ale fetelor insemnau pete albe in întunerecul sălciilor. Era vieată străină în tirgusorul acela , , de lucrătorf, crÎ�mele erau totdeauna pline de oameni şi de cîntece, mal ales cînd venea chenzina, sau ţ asonca. după cum zic lucrătorii de-acolo. Ion Ursu se obisnui , cu vieaţa tÎrgu�orului mai gretl, dar cu fur nicarul crîsmelor Întunecoase s� obisnui , , uşor de tot. Oamenii erau toţi veseli, toţi erau fraţI în mijlocul paharelor şi În nourii vineti de fum de tutun. ,> , La una elin petrecerile chenziner, s'a În­ prietenit el cu Vicenty Hleba. Îndată după Iasoncă, - era pe la sfirsitul toamnei,- valul negru de lucrători umplu crişrnele. Ion Ursu intră si el, c'o grămadă de fieran, la Barbălată, S'a aşezat mai la o parte ca Ul1 străin ce era. Iar crişmarul începu să vorbească cu dragoste lucră­ torilor: {<Şti], am adus un vin negru, acum, de la Odobeşti, să-ţi lingI buzele nu altceva ... ­ Şi-�i punea cele trei degete, cu care faci cruce, pe buzele mari, închipuinc1 săru- [21] DURERI" IN!\ĂBUŞITE 21 tarea. - Bun vin! spirt, 7.ă11 spirt ! - Apoi cătră altii: Dumneavoastră �tili că vă place drojdia, am nişte drojdie, halal! .. » Ion U rsu văzu cu mirare că deodată Barbălată se opreşte �i face lucrătorilor, cu ochiul, semn spre uşă. Se întoarse şi el. Cîtevp. temei se zbăteau la uşă, rosii mînioase, c'o falcă 'n cer �i cu una în pă­ mint. Crisma tăcu pe dată. Femeile se zvirliră ca leoaicele, care spre crişmar, care spre barbati. Răcnetele ascutite pornită. , , «Asa? Nu ti-e rusine obrazului! desert! , " � , buzunarele bărbatilor.i. Ticălos! hot!- , , Acasă, copiii crapă de foame şi tu aicea crapi de băutură! Cîne! Hai acasă !» Răcneall, unele cu mînile 'n şolduri, altele vînturînd cu tărie bratele aroase. Si ocă- 'o , rile curgeall gîrlă, cumplit de puternice şi de dezvălite. Dar domnul Barbălată nu băga in seamă nici răcnetele tari, nici ochii mînioşi : dom­ nul Barbălată cerceta, într'un colţ, foarte atent, un catastih. Iar bărbaţii primiră fur­ tuna cu liniste. , « Ce este, mamă? te este, bătrîna? nu [22] 2:2 �f. SADOVEANU vă supăraţi aşa, mă rog! Taca mergem îndată acasă, după ce-o;n gusta un păhărel. N uma! unul, zău aşa, �i mergem ... A�a e că bei şi tu, mamă, un paliciu ? Barbălată a adus acuma nişte vin bun de Odobeşti, să-ţi lingi buzele, �i nişte drojdie, halal! ,) Femeile, Încet-încet, se potoleau �i Se dădeau pe lîng{t mese. «A adus vin bun �i drojdie bună? -- Da-da. Ei, ce-ţi spuneam eu, drag�{? de ce te superi'? Şezi calca. Un păhăruţ nurnai.. .. - Unul, da; dar mal mult nu. - Unul, baba, numai unul ! Ef, domnule -, Barbălată !» Domnul Barbălată z virli catastihul. - Ion U rsu auzi un rîs linistit alături. Se întoarse. Rîdea un Polon tînăr, bălan si , bărbos. Ion îl privi ; Polonul, rîzînd foarte vesel; începu sa vorbească într' o rominească stricată: «îţI place? Îndrăcită muerea, dar �i băr­ batul al dracului! Stăi, bătrino, haide să tragem un păhărel, numai unul! Şi păhă­ relul se desarta de treizect de ori. De- , acum pînă în ziuă o ţin; pe urmă au sa [23] DUREl1tiNNIBUŞITE 23 se certe, căci paralele se sfirsesc, Al dra­ culuî! Şi asta se întîmplă la orice fasoncă, - Leahul începu a rîde şi a clipi, dădu cu pumnul în masă, apoi se linişti de­ odatăv-> Te uiţi la mine? urmă el, tainic; parcă eli sînt mai ele treabă? Nici eu nu mă urnesc de-aici pînă ce n'oiu fi mal uşor. Pe mine paralele mă încurcă! Dar încaltea eu n'am nimic în vieata asta, nimic! - şi iar bătu cu pumnul în masă­ nimic! nici copii, nici femee, nici rude, nimic! Ce să fac eu cu paralele? Mîni­ poimini crăp într'un şanţ ... » Se opri, clipi siret dintr'un ochiu si începu a urla:- , , Hei! domnule Barbălată l nu ne uita, iubite; mai poftim şi pe la nOI.! Îrnpărtăşanie, domnule Barbălată !» Ion Ursu �i cu Vicenty I-Ileba s'au în­ prietenit degrabă. După două ceasuri î�l spuneau durerile vieţi il deşertind cu dra­ goste păharele. Vicenty bătea din cînd in cînd cu pumnul în masă şi clipea dintr'un ochiu repede, parcă-t era frică să nu-l vadă cineva. Alt­ fel vorbea linistit si frumos si lui Ion Ursu " , il plăcea cînd îl auzea schimonosind cu- [24] 24 nI. SADOVEAl\U vintele si făcînd intorsăturl străine. Vinul , venea sticlă după sticlă şi paharele nu stăteau o clipă deşarte. În jur risete întinse porneau, une-ori se ridicau glasurI ameninţătoare, era zarvă ; fiaşneta suspina sornnoroasă, într'un colţ, romanţe bătrîne; cîteodată se oprea gemînd si ofta istovită. , , Şi Polonul vorbea despre vieaţa lui din patria nefericită, ca şi cum ai vorbi despre nişte visuri triste, pe care mînI le vei uita. - Acolo, în Lembergul cel mare, era aur mult, era soare frumos şi sărăcie cumplită supt lumina soarelui. De veri îşi aducea aminte cu greu: îi rămăsese amin­ tirea unui soare cald, a unor uliţi pline de praf şi a unui stol de copil: săraci şi veseli. Intre copiii. aceia se vede şi el. Numai ernile aLI rămas săpate în sufletul lui, cu îngrozitoarele vaete are unui popor flămînd. Pîne! pîne! Hleba! hleba l - Se vede apoi printre nefericitii aceia, copil încă, pără­ sindu-şî patria şi poposind într'o ţară verde, cu cîmpii mănoase, pline de soare, într'un tîrg nou, plin de pîne. Aici erai.'! bani şi poporul flămînd s'a săturat. Numai el nu [25] 2'" DURERI lNNĂB[JŞITE ��������� .. ���� �.�����.� ..... era sătul totdeauna, pentru-ca era singur şi orfan. Oamenii erau buni cît aveau pa­ rale multe, şi parale multe aveau numai înnainte de a intra în crîsrnă. Pe urmă , trebuia să rabde şi să colinde casele, cînd îl era foame; şi femeile miloase îi dădeau pîne. I;al1 dat �i pîne şi nume: de-atunci il chiamă aşa: Vicenty Hleba, adică Vi­ centy Pîne. - Pe urmă s'a făcut flăcău şi ali venit şi pentru dînsul vremi bune; a prins să cî�tige si el parale. Aici dacă al două brate nu mori de fuame. Dar el n'are , nici rude, nici femee, nicI copil, nimica. El e singur şi parale nu-I trebue. Ce să. facă cu paralele? Mînf-poimîni crapă într'un sant... Pînă atuncea bea si trăeste bine. , , ., , De ziua ce vine nu-l pasă. Bate cu pumnul in masă: «Aici sînt totdeauna' bani, gă­ sesti oricînd pîne caldă, trandafir, vin �i femeil .. » Mîni chiar dac'a muri, rău nu-I pare: au să-I îngroape într'un pămînt bine­ cuvîntat! Şi clipeşte tainic dintr'un ochiu : «(EI, domnule Barbălată, nu ne uita, iubite; mal 'poftim şi pe la nof. Împărtăşanie, domnule Barbălată !» [26] ni. SADOVJ;;ANU Lămpile ardeau ca nişte tăciuni prin fu­ mul vînăt şi prin zarva bubuitoare, şi cei eloi tovarăsi isl dezvăleau sufletele, cu ca- , , petele apropiate, cu ochii strălucitori dea­ supra paharelor pline. Glasurile lor erau în­ tunecate de suspinele flaşnetei, care îngîna, obosită si sornnoroasă, romante bătrîne. , , Prietenia cu Vicenty Hleba a adus nopţi de petrecerI, chefuri cu lăutari. Lcahul era prietenos şi bun la suflet ca pînea cea calda �i avea un fel de slăbiciune pentru Ion U rsu ; nu putea să bea un pă .. har ele vin, dacă nu era si Ursu să cins- , , tească cu el,-- si niciodată nu se opreau la un păhar. Satul prindea încet-Încet să se Întunece în mintea omuluI. în două luni a fost de două orracasă �i acuma) în urmă, nu i-a părut rău că s'a întors la fabrică. De alt­ minteri femeia zicea că o duce bine; co­ piii erau sănătoşi. Popa, cînd se mal abă­ tea pe la tîrg, spunea mereu acelaşi lucru: --- Domnica e hine, copiit sînt rumeni şi sănătosi. , 'i- Nu te teme, Ioane, că n'o las eu pe Doinnica, ce Dumnezeu !" [27] 27 �i Ioan multămea părintelui, îi săruta mina şi trimetea celor de-acasă cîte un pumn de parale. Toamna a trecut aşa. Prietenia cu Hleba s'a legat tot mai strîns. În zilele de sărbătoare, cel dOI prieteni rătăceau prin împrejurimile tîfgu�oruluI: ori spre Siret, pe şoseaua largă, străjuită de sălcii, ori pe linie) prin mijlocul miriş­ tilor sure. Şi seara aducea chef si voe­ bună în crîsmele mohorîte. , Tinrusorul îsi ducea în chip f1resc vieata '--.' ') � , străină �i lui Ion Ursu nu-I mal părea acuma nimica deosebit. Cetele g-ălăgioase de copil, femeile mari cu răcnete aspre, petrecerile de seară, perechile de tineri pe supt sălciile pîrăului, toate i se păreau obişnuite, Şi vieata curgea ... Toamna a trecut nebăgată în seamă, cu frumusetile ei melancolice. , Dimineaţa, cătră răsărit, neguri de ar- gint inghiţeati flacările soarelui, neguri sure invăluiau dealurile şi pădurile de pe zare; numai deasupra văzduhul era albastru-palid �i în răcoarea innăltimilor suspinau prigo­ rii singuratice. O adiere da fiorl, aducea [28] 28 M. SADOVEAl\U oftările toamnei. Lucrătorii trecem) grăbiţi prin crişmele scunde, înnainte de a începe lucrul. Cind treceau peste podete, sălciile picurau rouă rece; el se zgribureau înfio­ rati în bluze-le subţiri, albastre. , , Soarele cernea apoi lumină gălbue şi, prin căldura prietenoasă, stolurile de copil în zdrenţe se zbieguiau cu veselia unor vrăbii gălăgioase. Vînturi grăbite treceau ducînd fOI galbene, pîrăul vinăt trecea tic­ nit ducînd foi galbene. În amurgurile colorate crîşmele se des­ chideau, înghiţeau valurile negre de lucra­ torI, şi vieaţa curgea şi se prăpădea încet, pe nesimţite. Tîrguşorul se liniştea În lu­ mina tristă a serii de toamnă, cîmpiile adorrneau împrejur odată cu zgomotele nelămurite. Arare, căruţe, trecînd grăbite pe departe, aminteau larma innăbuşită a căderilor de apă. În noaptea rece lumini roşii se aprindeau, tresăreau speriate de suflările toamnei. Vieaţa curgea. Fierăria se umplea de fum, de bubuituri surde, de ţipete de ni­ covală; oamenii negri munceau din grell, spinările se incordau, glasurile răgu�ite [29] DURERI ÎNNĂBUŞITE spintecau negura cu gust de păcură, si Ion Ursu muncea si el de dimineata , , , pînă 'ntr'amurgul muncă amară, pe urmă valurile negre îl minau spre Barbălată. «Trebue să bel! zicea Vicenty Hleba; altfel se pune funingine în gitlej ... » Şi se puneau prieteneşte : un păhar, două, trei, pe urmă se pierdea şirul, Asa a trecut toamna. , Pe-aproape de Crăciun, într'o Duminică, Ion Ursu se sue în deal, la tîrg. S'apro­ pie Crăciunul şi o fi venit cumătrul popa cu veştl bune de-acasă, să-I ia pe sus �i să-I ducă intr' o goană, spre căsuţa zbîrlită : să facă şi el sfintele sărbători ca orice gospodar. Sue în tîrg, umblă încolo, um­ blă încoace, norod mult �i îndesat ca în­ tr'un stup. Tirgul biziia ca un bondar urias. AIn! iaca si căruta popei l , " S'apropie repede, c'o bucurie copilă- rească. Acuma parcă se gîndqte cu jale cum de a uitat atîta vreme de vatra lui ! Popa aşează căpestrele cailor, Domnica rindueste niste cumpărături în cărută. � ,- ') Ion se gindeste: Ce bucurie am să le ,� , fac! - Se apropie încet. [30] 30 ni. SADOVEANU «Bună-ziua, oameni buni !» Domnica ridică ochii si rămîne locului , ca o stană, cu gura căscată, fără de nici un cu vînt. Popa se Întoarce şi răspunde cu jumătate de glas: «Multărnim !» , Şi popa şi Dornnica îşi zvîrl o pnvIre repede; tac. - De bucurie! gînc1e�te Ion; apoi aşteaptă să se Înceapă vorba. Popa tace, se scarpină în barba roşie şi nu poate potrivi căpestrele. Dornnica şi-a plecat ochii spre cumpărături. Şi Ion Ursu nu pricepe, dar i se pare că a căzut de undeva, de sus, a căzut �i cade, şi cade ... «AţI mai venit pe la tîrg? (Parcă vor­ beşte cu nişte străinî.) - Da, am venit... zice popa Tanase. Domnica tace. D ' bă tii ănătosi ;J - a aetu. .. sana aşI. - Sănătoşi.v.» Si iar tac. Săracul Ursu ! la ce se as- , , tepta el! Caută să mai zică o vorbă şi nu găseşte, nu ştie de ce Sti mai Întrebe. Şi parcă i-e silă să mal întrebe de ceva. Sta aşa, la doi paşi de căruţă, se uită la Dom­ nica, se uită la popă: ce dracul! nu mal [31] DUllElII 'Î'NNĂBUŞI'fE sfirseste cu cănestrele celea l - Îrisfirsit , I" ' popa a potrivit căpestr ele de funie pe ca- Petele cailor si Ion răsuflă mal usurat. De , , bună-seamă că popa are să-I îmbie: «Hal! şi-! face Crăciunul acasă l . Dar popa se uită la dinsul ca la un străin. «Ei, cum o mal duci pe aici, Ioane? . --- Bine, sărut dreapta ... - Apoi tot bine să dea Dumnezeu- Sfîntul! » Atîta. Popa iar tace. Lui Ursu parcă-i vine să le spuie : « Ce vă uitaţi la mine ca la un străin?» Dar tace. Cearcă apoi să lege iar vorba: « AC�l nu prea am parale ... fasonca-i joi...» Deabia acum se descleastă si trura Dom- , , <> nicăi : «Apoi nu prea ducem lipsă, Ioane ... » Ion Ursu iar nu ştie despre ce să mai întrebe; Domnica tace; strîmtorarea ciu­ dată îl cuprinde pe toţi ; se uită unul 1:1 altul cu priviri străine. T otuşi nu pot să se despartă aşa, fără de nici un cuvînt, şi părintele Tănase e om detreabă şi i-I milă de Ursu: [32] ,]. SAIJOVEAN U daca, Ioane, iml pare tare bine că ţi-a venit inima la loc.» Dar lUI Ion numai la loc nu i-a venit inima. însă părintele ştie el ce ştie, a luat pe departe pe Romîn şi i-a vorbit de multe lucrurI: iaca aşa, iaca aşa. Ion asculta, dădea din cap, şi din poto­ pul de vorbe al cumătrului a priceput că despre sfintele sărbători nu s'a spus nici un cuvint. «Apoi s'auzirn de bine! ... » zice la urmă preotul, -- şi Ion Ursu rămîne neclintit la marginea drumului, priveşte cum se pierde căruţa părintelui Tănase în piclă şi i se pare C2l tot astfel şi vieaţa lui se prăpă­ cleste si se înstrăinează de căminul si I)ă- , , , mintul bătrîn. I-au venit multe gînduri omului năcăjit despre bunătatea părintelui ŞI despre cin­ stea Domnicăi, dar gindurile-s gînduri. Şi n'a avut cînd să clocească gindurile negre, căci s'a întîmplat să se întîlnească a�a, pe negîndite, prin multime, cu prietenul lui cel I)LUI. Al! nornit să cinstească amîndoi un pahar. Ali cinstit un păhar, pe urmă au cinstit mai multe. Ion Ursu deşerta bău- [33] DURERi iNNABUŞITE tura, dar inima la loc nu-I venea, şi parcă s'a mai uşurat cînd si-a spus unui prieten durerea. Vicenty îl asculta cu ochii la păhare, dădea din cap în răstimp uri cu chip că-I înţelege şi-I punea cu-deasila păharul plin in mînă. « Bea, frate Ioane, las' că-ţi trece ţ Bău­ tura spală durerea ... » Şi i-a trecut lui Ursu durerea. Pe la miezul noptii, de gît cu Hleba, cînta �i fră­ minta pămîntul în loc, cu păharul pe ju­ mătate gol in mînă. Scripcile ţipau speriate �i porneau cu greutate paşii leneşi, ca de plumb, ai celor dOI prieteni. Ion Urs1_1 bea de supărare, Vicenty Hleba de prietenie. Amîndoi de-abia mai puteau duce paharele tremurătoare la gură. Se o­ preau din cînd în cînd, priveau pe cei dim­ prejur cu ochi osteniţi, î�i întindeau buzele în niste r isun tăcute si zădarnice. Scripcile , , iar tresăreau cu ţipete de spaimă şi pasit ca de plumb iar tresăreau leneşi, greoI. Şi vieata curgea necunoscută şi umilită, în fumul negru cu gust de păcură, în Durcrr înnăbuş ite. 3 [34] :)4 1VI '-;.-\DOVEAl\U crîşmele pline de aburi. şi de rmros de băutură. I-a venit într'un rînd lui Ion Ursu gîndul să pornească acasă, să facă Crăciunul la vatra lUI, şi a ciocnit, de ducă, un păhărel cu Vicenty Hleba. Pe urmă s'a gîndit că se poate duce şi minî, şi noaptea a petre­ cut-o chefuind. După aceia a ascultat sfa­ turile prieteneşti şi nu s'a mal dus. Acuma era şi elam, pricepea rostul vieţii. În vremea celor trei zile ale sfintului Crăciun, a cintat, il băut, şi sfîrşea un chef ca să înceapă altul. În jurul lui era veselie mare, sărbătoare si fratie. Femeile mari si , , , grase erau blînde ca oile, se sărutau prie­ teneste cu toti bărbatii si chefuiau la olaltă. , , ,� Copiii curăţe! se hirjorieau, rîdeau, jucau împrejurul părinţilor �i go]eafl pe furiş pă­ harele începute. Iar afară flăcăii şi fetele îşI duceau veselia şi tinereţa ameţită de petrecere şi sărbătoare prin pinza albă de omăt, pînă la oglinda verzue de ghiaţft, care se întindea în mlaştini la o margine a tîrguşoru1ul. Acolo patinele îl duceau în zbor de vînt, obrazurile erau roşii, ochii [35] DU'REnI INNABUŞI'fE scînteetorI si bratele se strîn2"eaLl mai cu " "'---' putere. Fabrica nu mar chema, în vremea asta lucrătoriI, cu boncăluitul ei de taur. Peste zi si seara nu mai speria tirzusorul ametit. , L' , , Pe pîrăLl se pusese punte albă, deasupra sălciile în fiori seră alb de naşterea Mintuito­ ruluî, �i de la un capăt la cellalt al tîrgu­ sorului 2"ărir, crismele vesele răsuflau l)e , <> , uşile umblate aburi cenuşii în iarna albă, Şi toate cr îşmele cintau, tot tîrgu�orul cînta, beat, de sfînta sărbătoare. După sărbători vieaţa iar prinse a curge regulat. Pe şesurile Siretului, tîrguşorul pătat de pînze de omăt părea o fiară pestriţă, pitită la marginea unei pustii albe; ah uri cenuşii de vie aţă pluteau deasupra, în văzduhul rece. Şi lucrător il iar treceau grăbiţ] pe pode­ ţele ninse, zgriburiţi în bluzele albastre. În tăcerea zilelor de iarnă, doar copiii gc\­ lăgioşi, infăşuratr în haine vechî murdare, băteau gheţuşurile pîrăului vinăt cu ciubo­ tele părinţilor lor. Numai nasurile rosii li , , se vedeau din grămada de vechituri. Arare, cînd se deschideau uşile grele, blănite, aburI· [36] j I f f I M. SADO ,'EANU calzî năvăleau 'afară din casele strîmte. Fe­ meile mari nu se mai certau decît cînd venea fasonca si atuncea se certau ca să \ aibă şi ele partea lor de băutură la pe- trecere. În apusurile senine, întinderil., albe din jurul tîrgL1�orului sclipeau în ape viorii ; stîlpul de fum al fabricet părea străveziu şi tăia cu o dungă mare, vinătă , marea înfocată a asfintituhn : veselia lucrătorilor năvălea gălăgioasă pe hudiţele strîmte. În nopţile negre de vijelie, vieaţa se stingea curînd. Numai tericiţii cari mal gă­ seau banI în fundul buzunărilor se înfundau în crişmele mohorîte. Suflările emil umpleau văzduhul de fiori; de-departe veneau bu­ buituri innăbuşite, izbucnirî mal grele ale vijeliei. Groaza trecea ca o pasere uriaşă �i supt filfiitul el pulberea de ornăt se aduna În troene. Secerea lUl\ii eşea palidă de frică din noianurI negre, vîntul gemea aducînd cu el spaima neştiutulur. Luminile gării eli- " peau jalnice în noapte, ca nişte ochi în agonIe. Lui Ion Ursu nu-i păsa de iarnă pentru­ că în crîşmă niciodată nu-l frig. Două pă- [37] DURERI ÎKNĂBUŞITE hare îl faceau să uite de vieaţa trecută, trei pahare îl făceau să prindă gust de băutură �i de veselie. Iar Vicerity Hleba era un prieten cum nu se mai află. Cînd trîntea el păharul pe masă, cînd îşI ridica el ochil albaştri şi barba bălae şi cînd racnea: « Impărtăşanie, domnule Barbălata !», îţi ve­ nea' să-I imbrătisezl. Şi chiar se imbrătisau , , , , prietenii. Cînd începea flaşneta gemete de inimă albastră, amindoi tineau hangul cu glasurI răguşite, pînă ce-I pălea jalea. Atunci Ursu prindea să fluere doina şi Vicenty sta cu ochii aţintiţI în ochii lui, tăcut, cu faţa galbenă. Şi zicea Leahul: « VezI, frate, îmi aduc aminte de ţara noastră ... Ştiu că n'am s'o mal văd niciodată !» Iar Ion Ursu tăcea si amîndoi se priveau muti. - , , Rare-ori jucau, De-obiceiu cîntau, ori se priveau tăcuţi, cu feţele sarbede, cu capul în palme, deasupra paharelor pline cu bău­ tură galbenă. Cînd începeau să bea, vor­ beau rar, sorbeau cu silă paharele, parcă voiau anurne să se îmbete. De la al treilea ori al patrulea pahar se mal dezmorteau, Polonul zîmbea: « Am gust de băutură ... » [38] 38 Iar Ion Ursu znnbea �i el: «Cred şi eu!» în crîşmă plutea umezeală caldă ca intr'o bae de vapori, miros de băutură, fum de tutun; lămpile luminati slab în pînzele de ,aburI. Beţia celor doi prieten! era duioasă, niciodată o vorbă rea nu esise din gura lor. Tîrziu eseau alături, tinindu-se cu mi- , , nile de după cap. Iarna a fost grea, plină de viscole, şi Ion Ursu n'a putut să se ducă niciodată pe-acasă, nici cu oamenii din satul lui DU s'a întîlnit la tirg. Dealtmintert nici nu s'a gîndit de multe-ori S21 se ducă. Cind ÎşI aducea aminte de copii, de ne­ vastă, de casa plecată într' o parte, îl lovea jalea, îl era dor, ar ti vrut să se ducă parcă, dar gindul acesta n'a prins rădăcină nici­ odată. 1sI mai aducea aminte de întîlnirea du- J reroasă dinnainte de Crăciun şi sta pe gîn- duri: tulburarea trecută iar venea şi un început de mînie îî aducea multe prepu­ suri. Treceau Însă toate, mintea lui nu putea să ţie multă vreme un gind; în vuetul de ciocane şi'n fumul negru, ori in aburiî crişmei, gîndurile fugeaCl speriate. Numai noaptea, [39] DURERi lNNĂBUS1'l'E c_ •••• :'_. • 89 înnainte de a adormi, i se închegau icoane, dar îndată oboseala �i somnul le �tergealL Decînd vieaţa aceasta nouă îl prinsese în vîrtejul ei, simţea că se schimbă. De trăit trăia bine, n'avea grijă de nimic, pe­ trecea, dar o oboseală uşoară îi invăluise sufletul; nu mai putea gîndi cu putere; hotărîrea si vointa nu intrau în vieata de " , toate zilele: muncea) se mişca ca o maşină, după poruncă... Cînd. Hleba îl imbia 1::1 cinste: «Hai!», nu răspundea nimic şi rse ducea. De-l vedea trist, Leahul pricepea că-I inclestează dorul de-acasă si erau de , , ajuns cîteva vorbe: «Dar lasă gîndurile, frate, o vieaţă avern !» �i Ion îi da dreptate �i se mira el sinzur cum îi vine asa de usor L..J '1, nepăsarea. - Cîteodată, rar, îi veneau chiar porniri să nu mal dea pe-acasă. De ce au vorbit cu dînsul ca cu un străin? Cine ştie ! poate între popa şi Dornnica lui nu-l lucru curat. Şi gîndurile erau totdeauna obosite, icoanele şterse, Numai copiii, cînd îi vedea în vis, �i gîndul la pămîntul bătrînesc ii umezeau cînd si cînd ochii. Atunci nu era . . altă scăpare decît prietenia lui Hleba, o [40] 40 111. b \DOVEAl\"U vorbă de îndemn şi cîteva pahare la Bar­ bălată, Asa trecu iarna. Omul era mal tras la , fată, ochii erau mai adînci si se întuneca- , , seră; î�i lăsase barbă, o barbă ca mătasa uscată de păpuşoi ; păşea 1 eneş ca toţi lucrătorii, cînd se întorcea seara de la lucru, şi era într'un gînd cu Vicenty Hleba cînd treceau pe dinnaintea lui Barbălată. ÎŞI făcuse strae strîmte) după sfatul prietenului: bluză albastră, pantaloni al­ baştri, Dimineata tremura de-acasă pînă la fabrică; seara tremura de la fabrică pînă la crismă. Acuma se deprinsese si cu felul , , de vorbă al lucrătorilor străini. Cînd se afla Între Leşi, zicea: «Adă la mine un pahar de rachiu ... », ori: «Cîntă, că-ţi dau un bacsis eu tie ... » În loc de «fabrică» , , , zicea uerşiat şi suduia şi el scuipind : « Pceacref sobacea l» Nucă-şi uitase vorba, dar asa vorbeau tovarasii s1-1 luau si pe el , ", în nainte. Afară de asta făcea o mare plă- cere lui Vicenty cînd înjura pe leşeşte. -­ Cînd avea chef şi auzea pe cineva povestind, striga de-departe vesel: «Leagă căteaua ! ... » ori: «Las'că ştiu!», si rîdea si el, si rîdea , , , , [41] DURERI, ÎNNĂBUŞl'l'E ...... - .. --._ .... _----------- si Hleba. Nu erau scor niturî de-ale lui; , aşa spunea toată lumea, aşa spunea �i el. Şi astfel îşi ducea vieaţa; Domnica, copiii, pămîntul, nu prea-i necăjeau gîndurile; iar ochii răutăciosi ai casei soldite se inchi- , , deau, nu-l mal aminteau de zdruncinul de odinioară. A�a a trecut iarna. Într' o Duminică din postul mare, cu o săptămînă înnainte de Florii, prietenii suiră în deal, la tîrg. Sătenii foiau în lumina de primăvară; crişmele gemeall de lume. Ion Ursu priveşte straele albe şi curate care flutură în toate părţile, îşi aduce aminte de multe zile senine pe care le-a uitai, inima îl tresare mal fierbinte. Altul era Ion Ursu odată si altul e acum! , «Ascultă, Hleba, spune drept, m'am schimbat eu mult ?» Cum? Fireste că s'a schimbat. Acuma , s'a mai îngră�at, acuma e tîrgovăţ; s'a schimbat, fireşte ! Tirguşorul e mai luminos în primăvară, supt cerul curat. Pe sindrila plină de muschiu verde a unei dugheni, două gî�te vinete stau linistite si privesc cu luare-a- , , [42] minte lumea. Negustorii prind pe ţărani de pulpanele sumanelor şi-I trag spre măr­ furile pestriţe �i proaste. La capătul unui pod, un calic cîntă cu glas răgu:;;it şi plîn­ gător: «Înduraţi-vă, fraţilor, nu treceţi pe lîngă orbul, săracul! BogdC1,proste, lume drag{l, bogdaproste!» -- În crîşmă, lăutari] urlă ; scripcile ţipă gituite. Pe la colţuri cer milă flaşnete răgu:;;ite, pe care stati cuminţi guzgani albi, cu ochişoril negri ca gămăliile de bolduri. Prietenii rătăcesc prin norod. E zarvă mare in soarele luminos si tînăr. Ion U rsu , caută cu ochii vre-un cunoscut; ar vrea să afle veşti despre satul lui, despre că­ suţa zbirlită, despre copil, despre Domnica; inima i se deşteaptă la suflările primăverii. Într'un răsptirnp, Hleba întreabă: « De ce esti asa de întunecat, frate Ioane?» , , Ion nu ştie ce să răspundă. Se opreşte în larma surdă, se uită gînditor în jurul lui, Dar Hleba e al dracului, el ştie ce srie, şi deodată zice: «Mie mi-e sete, Ioane !» .1 Iar Ion crede �l el că altceva mai bun n'are de făcut de cît să-I fie �i lui sete. -, \ [43] 1 DURERI lN1\AnU"l'rE ... ,..... . . . s; amindol intră intr'o crîşmă. E o inghie­ �ui�tl{l de n'ar unde arunca un ac. Într'un colţ un ţigan î�l întinde gîtul lung şi, cu . ochii în bagdadie, scoate nişte ţipete de te-apucă groaza; alături altul, cu capul 'tJecat pe umărul stîng, î�i chinueşte vioara, -- ,-;;i strunele gem de durere. <}lpîne,· un litru de vin! - Îndată, îndată !» Lume multă, beţie. Ion Ursu se uită la săteni �i-�I aduce aminte de satul lăsat in urmă. In bezna minţii lui pătrund deodată sulitl de lumină si ochii i se luminează .. , , de o duioşie trecătoare. Hleba pricepe şi nu-l lasă la nevoe: « Da' bea, frate Ioane; ia, că se răceşte !» Si Ion Ursu iSI întinde buzele într'un , , zimbet lung �i trist şi-ş: poartă mîna asu­ pra paharului. E cald, gindurile se întunecă din ce în ce mai mult, ochii se aprind. «Ţupîne, înc'o garafă! - indată, îndată!» Şi "n zarva cea mare, Ion Ursu zăreşte pe cuscrul Chirilă din satul lui şi-I face semn cu mina. Cuscrul Chirilă se apropie cumpănindu-se şi Ion Ursu n'are nevoe [44] 44 M. SADOVEAKU locul lUI si , parcă nu mai pricepe nimic. Iar cuscrul să întrebe, căci Chirilă vorbeşte singul". «Aha! bine te-am găsit, cuscre Ioane !. .. Bre ... d'apol te-al boerit... bre! te-ai făcut t tîrgovăţ cum văd eu ... Thiiii ! ... te-ai schim­ bat, cuscre Ioane ! ... --- Dar mal intăiu ştii ! ce ?.. ELl zic să beat' păharul ista.... Să trăeşti ! să trăeşti, măi cucoane! Bre, da' am băut azi.,; Ştii, eu is beat acu. .. turta, măi l da'tu nu te uita la asta ... Tu, dă, eştî tîrgovăţ... noi mal aşa, oameni mal proşti.. ca la ţară ... He-he-he ! da' să-ţi spun ceva, zău să-fi spun ceva zău, .. he-he-he ! Ştii, măi frate ... Dornnica ei, ce te uiti asa la , , mine? Nu ma cunoşti? Da! după sfintele Pa�ti avem să bem la cumătrie ... he-he-he­ he! să fiu al dracului daca n'o să bem! Bre ... da'm'am îmbătat, bre ... al dracului! turtă l. .. Da' acu nu mai poate boteza pă­ rintele ... nuuu ... Dar tu nu te uita la asta ... Părintele, sireacul, să trăească ! ... Ei, ce te holbezi aşa la mine? parc'aî vrea să mă stringi de gît! Caută-ti de treabă, ce ştiu eu ? ... Dă ... noi sîntem oameni mai a�a .... mal prosti... ca la tară l » , , Ion Ursu a 'încremenit în [45] DUREP.I ÎNNĂBUSITE "' ' Chirilă vorbeşte înnainte, ploconindu-se din . trei in trei cuvinte. Hleba se strîmbă de rîs �i trînteşte cu pumnul în masă, de sar păharele zîngănind. Apoi înşfacă un paliciu si-I I)une în mîna lui Chirilă, si omul rin- , , jC:ite, poticnindu-se: «Dă ... să nu fie cu bănat..; noi sintem mai aşa ... »· Ion vede ca printr'o pînză vinătă casa lui mohorîtă - şi icoane şi gînduri ames­ tecate trec, se învălmăşesc prin zarva care-l înconjoară. Se scoală şi porneşte în neştire cu Hleba. Ca prin vis trec cîteva icoane fugare: doi oameni galbeni, cu ochii în sînge, plecaţi minioşt unul spre altul... În jurul lor, mulţimea întunecată îi opre�te... Pe urmă o grămadă neagră, răcnete ... Un om prăpădit, cu obrazul crunt de sînge, cu ochii cumpliţi, se ridică ... ApoI flaşnete ge­ mînd, calici pe la colţuri de podeţe, gră­ mezi de săteni tinindu-se de după cap şi şovăind, - si totul se sterbo-e. , , , <- Au venit multe gînduri în mintea plină de întuneric a omului �i gîndurile au adus ! mînie �i durere. De n'ar fi fost Vicenty � � [46] 40 xr. SADOVEAKU ! \ ,1 Hleba, Ion Ursu pe loc ar fi pornit acasă. Dar prietenul ştie ee face, ştie să mîngîe şi are un leac cum nu se mar află. Prietenii au coborît la Barbălată. Ion Ursu Însă n'a putut S2l uite de casă nici la al cincilea pahar, nid L al zecelea. Pră­ pădit, galben la faţă, se uita cu ochi! pros­ tiţI la Hleba. Într'un tirziu, întrebă aşa, ca din senin: ( Bre Hleba, tie niciodată nu ti-a fost· , ) dor de ţara ta ?. Niciodată nu te-ai gîndit că al să mori printre străini?» '/' Şi Hleba prinse a ride încet, cu ochii 1" umezi : «Tare e�tI tu prost, Ioane! Mai bine la de colea, că se răceşte ... » Ion soarbe paharul încet, cu ochiI la Leahj apoî, după ce pune păharul pe masă, ZIce Iar: «Tare-s eu ti-călos, mal frate !» - Ba eşti prost, Ioane! - strigă pnE'­ tenul, bătînd cu pumnul în masă, ba est! prost! Bea, frate, şi nu te gîndi, că daca te gîndqtI, te-ai dus draculut !» Şi Hleba trînteşte cu pumnul în masă, umple grabnic păhar ele şi ciocneşte. Ia': [47] eri Ion bea cu mînie, aşa cum bei otravă ; ochii îi sticlesc rătăciţi, faţa i-I galben:"\, plină de fiere; mîna-t tremură. De-abia îngînă: «Ba-s ticălos, rnăi frate, tar e-s ticălos !» Şi amîndoi rămîn uitîndu-se unul la altul. Deodată Hleba se scoală cumpănindu-se, se repede la Ion si prinde a-l imbrătisa si ., " , a-l saruta: (\ Tu esti fratele meu, mă! tu esti fratele , , rneu !» A-doua-zi s'a trezit Ion Ursu ostenit peste măsură în cocioaba cu peretii afumati. , , Vicenty dormea grell încă, galben, cu ochii în cear căne vinete; răsuflările îl erau otră­ vite si suerătoare. , , În sărăcia ruinei o rază caldă de primă­ vară pătrunse prin geamul murdar; �i raza cei a argintie i-a adus aminte lui Ion Ursu de cîmpii mari, innecate în unde aurii de căldură. În mintea învăluită de negun, începu să se facă o lumină slabă de amurg şi 'o părere de rău cumplită îi aduse în piept o undă fierbinte de dor. Raza de primăvară umplu odaia, umplu sufletul trudit, -�- si Ion Ursu rămase asa , , [48] multă vreme, cu ochiî în lumină. Faţa arsă de nesomnul noptilor era trasă, barba rară, ca mătasa uscată a porumbului, crescuse mare -- şi ochil adinciţi supt pleoapele al­ bastre erati osteniţi şi bolnavi. Odaia se umplu de lumi.iă, Ion Ursu oftă gretL De sfintele sărbători ale Paştelor, s'a dus U rsu acasă, - dar cum a pornit, cum a ajuns, nu şi-a putut da seama. Pornirea cumplită din Duminica dinnaintea Floriilor, o clipă potolită de cursul vieţii de toate zilele, s'a aprins deodată în Simbăta-pa­ timilor şi omul a pornit spre satul lui fără să ştie ce face) fără multă bătae de inimă, fără bucurie. Totuşi, cînd a intrat în casa mohorîtă, a simţit 6 strîngere de inimă. Domnica scotea pasca din cuptor. copiii stăteau cuminţi lîng!ă vatră, cu ochii mari si lacomi atintiti asupra turtelor rumene. , " «Noroc să dea Dumnezeu !» Femeia se Întoarse rosie la fată si asu- , " dată, groasă �i greoae, lăsă lopata şi se uitâ o clipă, uimită, la Ion; apoi răspunse cu jumătate de glas: 48 M. >'ADOVEANTJ [49] DURERI -!NNĂBUŞITE 4D « •.. Să dea Dumnezeii 1 bine-al venit ... » ŞI rămase in loc. Bărbatul se apropie, o sărută pe obrajii a!)rinsi si vorbi: , , i( Ce mai veste-poveste? cum o mai du­ '? ceţ: . - Noi? bine.» Urmă o tăcere scurtă, femeia tot nernis- , cată sta. Ion U rsu se apropie de copii: « Da tu, Mitruţă, ce mai faci? şi tu, Io­ nică? Ia veniţi ineca, să vă sărute tătuca 1» Copiii se feriră fricoşi şi se grămădiră în fusta ferneil ; Ion cercă să rîdă. Copilul cel mare gîngă vi sfios: dan auzi, mărnucă, zice că-i tătuca ... » , Şi Domnica zîmbi şi ea în silă, mur­ murind: «Nu te mai cunosc, bieţii copir!» Ion Ursu îşi sărută băetiî oftind, apoi se aşeză pe la viţă, supt icoane. Domnica ri­ dicâ lopata şi se plecă iar spre gura cup­ torului. Copiii, grămădiţi lîngă vatră, îşi întorceau în răstimpuri ochii mari de la pasca rurnănă la tatăl lor, şi-l priveau mi­ rat! si sfiosi. " , Supt icoane ardea candela roşie; chipul Dureri iunăbusite. 4 [50] Maicel-Domnului, aburit, părea că doarme în lumina scăzută; de-asupra icoanei, pe capul fecioareI, un mănunchiu de busuioc şi unul de sulfină. În tăcere, numai răsu­ fletul greLl al femeii: însărcinate se auzea. Ion stă prăpădit pe lavita le supt icoane. În lumina rumănă, aceiaşi icoană, cu ace­ leasi mănunchiuri de fiori îl aduce aminte , de multe dureri şi multe rugI. Toporul �i mătura tot după uşă stau; de cealaltă parte a uşi], cofa cu apă şi ulcica de lut; lîngă vatră scăunaşul cu cele trei picioare în sus, imbrătisind ceaunul ne8TU " pereţii rnuruitl.. , , <--J" culmea săracă ... - Toate-s cum le-a lăsat, numai sufletele oamenilor s'au schimbat! Ion vede bine că sufletele oamenilor s'au schimbat, se gînde�te, -nu se poate stăpîni , \ si întreabă: , «Da' curnătrul, ce face ?» Femeia tresare, simteşte o mînie stăpî­ nită în glasul bărbatului, se ridică, se lasă pe spate ca toate femeile însărcinate, �i răspunde cu îndoială: «Bine, Ioane, e sănătos ... A9a ? ... » Pe bietul Ion îl năpădesc gîndurile; se 50 M. ;;ADOVEANU " " °I [51] ." •• 0.0 ••• " •• DURElU "ÎNNĂBUŞITE 51 uită la copil, se uită la nevastă, se uită la hainele lui nemţeşti, se uită la toată casa muruita şi din ce în ce simteste durerea mal grea. Pe urmă, două zile au trecut ca un vîr­ tej. -- Hristos a înviat! Adevărat a inviat 1 Chef, veselie. La acestea se pricepea şi Ion Ursu; şi la {;fî�mă) în îmbulzeală, a eşit c'o sticlă �i cu un păhar în mînă �i a dat o probă de au rămas oamenii cruciti. «Ce stiti Val, bre? Pe-aici nu stiti nimic . ., ., , , Acesta-i rachiu? Acolo să vedeţi voi ra­ diu! Rachiu e-acesta? Uite, eu nici nu-l simţesc cînd îi dau drumul pe gît! Voi nu stiti nimica, bre ... Să vedeti, am un prieten, , , , unul Hleba ... da' cînd începem noi cheful, apoi e chef nu �agă! La Barbălată să ve­ deti voi betie! Pină la ziuă, mă! si cînd " , pornim acasă, să vezi, ne ţinem cu mînile .de păr eţl ' Asa chef zic si eu !» " , Şi vorbind, Ursu cinstea păhar după pă- har. Iar sătenii cel mal bătrîni se uitau tă­ cuti unii la altii si clătinau din Car), cu , " lulelele în colţul guriI. Cei de seama lui Ion rîdeau �l se luau la intrecere cu el. [52] Cuscrul Chirilă îl cam lua pe Ursu Ia vale: « Apoi dă ... dumneata te-ai boerit... Nor mai aşa, mal pro�tL.. ca la sat ... » Şi Ion rîdea, dădea de băut, şi a băut si el pină n'a mal stiut pe ce lume-I. A- , , \ tund a început să răcnească că-i năcăjit, �i nenorocit, �i ticălos. Se bătea cu pumnii în piept, î�i repezea pumnii în sus urlind. « Tare m'am mai ticălosit ! Crezl că eu , nu �ti(l ce se petrece în lipsa mea? Dom­ nica... he-he-he-he! crezi ca nu �tiu eu? Taaare, tare-s ticălos! Of! cumătre, cumă­ tre, unde eşti? of! ... » Ochii lui străluceau ca ochii unui nebun, pumnii băteau surd în piept, picioarele slă­ bite se îndoiau, parcă cereau milă. Bătrînii liniştit], cu lulelele în colţul gu­ rii, clătinau din cap cu paharele în mînă, însirînd porrielnicul viilor si mortilor. A}Joi , , , şopteau innainte de a bea: «Săracul Ion! s'a stricat, săracul!- L-atl dus pe Ursu cu chiu cu vai acasă, şi pe urmă omul a nebunit, nu şi-a mai dat seama ce face. S'a repezit la femee, a apu­ cat-o de cap �i a început a o tîrî prin casă şi a o izbi cu pumnii în cap. Dornnica se 52 1II. SADOVEANU [53] �-- DURER,I "ÎNK ĂBUŞ i TE .zbătea răcnind ca'n gura morţii, se zvirco­ lea, cerea ertare. ApoI Ion, zdrobit, s'a trîntit pe la vită si somnul l-a cuprins ca pe , , un om bolnav pe moarte. Sta întins ca un trunchiu pe lavită, ră­ suflările otrăvite de basamac se suiau in casa st�îmtă cu şuerături ca de şarpe; din cînd în cînd gemea în somn; fruntea-i era asudată, faţa suptă şi albă; de-asupra buzer, în mustata sbîrlită, o bucată de �înge În­ chegat. Copiii scinceau grămădiţI într'un colţ, fe­ meia ofta, îşI aşeza părul, îşI potrivea gri­ meaua şi gemea încet din cînd în cînd. Popa Tănase se uita la nenorocit cu mîna în barba cărămizie. «Mare-I unul Dumriezeu ! Aşa se întîmplă cîteodată. Omul la betie multe face.» , Femeia se uitâ Întunecată la popă; apoi deodată prinse a plînge, cu sughiţuri: «Părinte, părinte! mare pacoste pe ca­ pul meu! De ce nu m 'al lăsat în pace in ticăloşia mea! Ce-am făcut, ticaloasa de mine, ce-am făcut !» Şi plinsul o zguduia În colţul el, pe cînd popa se strecura pe uşă. [54] �I. SADOVEANU Lumina rosie a candelel cădea lJe fata , , năduşită si fără sînge a adorrnitului ; ră- suflările şuerătoar e biciuiau tăcerea; cite-un gemăt de vieată zdrobită tremura în încă­ perea scundă şi se urca înspre icoana fe­ cioarei luminoase. Cele două zile au trecut ca un vis scurt, un vis de nebun. Si în ziua a treia lan Ursu s'a trezit iar , la Barbălată, ciocnind un păhar cu prie- tenul Vicenty Hleba. Vicenty se uita zîm­ bind la prietenul său, într'un tirziu întinse mîna, îl apucă de barbă, îi ridică capul de pe piept, se uită în ochii turburi �i zise: «Măr frate Ioane, spune ce-ar păţit? Văd că nu eştf în toate apele, nu prea ai gust de băut !» Ion dădu un pumn în piept lui Hleba '�I zise, mahrnur : . «Du-te dracului! - Bine, mergem amîndoi, răspunse cu dulceaţă prietenul, dar mar întăiu să-mi spui ce ai ?» Ion se înţepeni în picioare �i ridică mîna, Vicenty se feri, - dar mîna îl prinse de piept şi-l trase aproape: capetele se atinseră. i !� [55] DURERI ·,ÎNNĂBUŞITE 50 «lVIăI Hleba, întrebă încet Ursu, tu-mi . e�ti prieten bun, aşa-i ?» Hleba, drept răspuns, bău un păhar pe nerăsuflate �i oftă. Ion Ursu sta c'o mînă pe umărul Lea­ hului, cu cealaltă pe masa udă. «Asa-i că-mi esti prieten bun? întrebă , ' iar I<.omînul, spune, mă! _ Bun, foarte bun! suspină Hleba, în- o-hitind iar un păhar. "" , _ El, vezi tu, Hleba, ce ai face dacă te-ar tnşela ferneia ?» Leahul înşfăcă un păhar �i-l puse în mîna lUI Ion: «Noroc, frate Ioane, da' ştii că eşti 'glumeţ? � Spune, Hleba, ce-al face? � Eli? pceacref sobacea! N'aşi face nimic. Domnule Barbălată, mai adă o gara fă !» Ion Ursu nu pricepu de ce rîde Leahul, dar începu �i el a rîde. -« Ce-asi face? strigâ Hleba, stii tu ce-asi , " face eu? Ce-ai face? întrebă Ursu vesel. -- He, ce-asi face ... bre, aşi face mare [56] .56 1\1. SADOYEANU lucru, foarte mare ... » şi Vicenty Iar ofta şi înghiţi încă un păhar. Ion Ursu rîse iar, pentru-că rîdea Hleba ; şi pentru-că era vin �i Hleba era vesel, n'a mal întrebat nimic; aşa-dar n'a aflat ce-I de făcut cînd te înseal.i femeia. Pe , urmă s'a gîndit că pagubă mare nu-I dacă nu stie -- si-I mal bine S2l te îmbeti cu un " , prieten, decît să te gînde�ti la lucruri su- părăcioase, pe care le vei uita mîni. Prietenii se înţelegeal[ de nunune. După multe păhare, Ion Ursu spuse PolonuluI cum a petrecut sărbătorile. Vorbea cu glas încurcat şi grell, ducindu-şi capul cînd pe umărul drept, cînd pe umărul stîng. « Vezi tu, măi Hleba, eu îs un ticălos ... eram să-mi omor femeia, bre... Săraca! m'a văzut şi ea odată într'un an, la Paştî.; şi nici atuncea nu )-a ticnit! îs un ticălos, măi frate, şi eram beat ... stit.; de-abia mă ţineam pe picioare ... Tare mal eram beat! Mă, da' nu-I lucru curat cu popa Ce zid tu, Hleba? Bre ... da' eram beat ! Ce zici tu, Hleba? - Eu zic să bei de ici, că-ti trece!» Păharul e grell, Ion de-abia îl ţine în [57] DURERI-, ÎNNĂBTJşI'rE 57 mînă; îl gole:şte, ca să-I uşureze. Şi capul prinde iar a se plimba de la un umăr la altul: « Măi Hleba măi.; da' i-am dat o bătae. __ stiL.. să ţie ea minte cît a fi şi-a trăi! Îmi , pare rău că nu l-am mustruluit şi pe popă ... că nu i-arn smuls din barbă.; să le-arăt ei'!. .. că-s om! Am apucat-o, măr, de cî­ nepa dracului. .. Ce zici tu, Hleba? .. » Hleba îi pune păharul în mînă, Ion rin­ je�te : « 13in e zici tu, Hleba! .. » Vieaţa iar începu să curgă regulat. • Cei doi prieteni se iubeau de nu se mal află. Amîndoi se îmbătau, amîndoi dormeau, amîndoi se răcoreau, Cind n'aveau ce bea, porneau razna pe luncile Siret ului, umblau aşa, ba incolo, ba încoace, ca să uite că le era sete; �i um­ blau si ei si căscau gura ca multi altii. , , ., , Hleba căsca gura mare la toate nimicurile. Ion căsca gura la Hleba. Sfîrşitul primăverii a fost mindru ca tot­ deauna. Tirgu�orul doarme mut în soarele fier­ binte, nici-un zgomot; sfircurile sălciilor se [58] �l. SADOVEA);U inmoae în apele vinete ale pirăuluî ; o mierlă sueră într'una şapte sriste. � J b J i\IaiLl e cald, rîndunelele pun săgeţI pe pirău ; gî�tele leneşe ucid firele de iarbă de pe mal şi umplu apa vinătă de puf alb. Cîteodată izbucnesc pe uşi ţipde minioase, odată cu trupuri mari şi grele. Buliaiul prinde a boricălui, lucrătorii es. Ursu şi cu Hleba pornesc în spr� răsărit, cătră Siret. Drumul e străjuit de sălcii bă­ trîne, rupte, încovoiate, arse de trăsnet. Pe ghebul uneia a crescut un mănunchiu de iarbă subţire şi lungă; o capră lasă păs­ cutul şi se caţără pe răchită, se sue pînă la mănunchiul de iarbă; o ţarcă ride dea­ supra. Prietenii se opresc; Hleba Întinde mîna, gura i se întind e rintr'un ris copilă­ resc. Ion rîde si el : . . x A dracului lighioae!» În urmă. soarel-e aprinde apusul; un tren trece umplînd şesul de larmă; amurgul e umed şi seara cade umedă pe cîmpii. Vi� centy zice: «(Mi-e cald şi mor de sete, Ioane ... » Iar 1011 înghite în sec. Pe urmă vine vara. Tîrgu�orul doarme; [59] DURERî-,INN c\ BlJ:;'lTE copiii se joacă în pulberea drumuluî ; s;,d­ ciiJe dorm pe unde; cînii păşesc grell, cu limbile roşii scoase afară. În căldura gre­ oaie apele vinete trec liniştite intovărăşind drumul, cîrduri albe de gî�te intovărăşesc pir;"lUl. Un cucoş trîmbiţează plictiseala în mijlocul tăcerii; de departe, de la fabrică, vin ţipetele sperioase ale nicovalei �i geme­ tele maşinelor obosite. Nici-un bărbat pe uliţele strîmte. Femeile mari, pe ici pe colo, pă�esc rar, de-abia ducindu-si trupurile grele; se opresc cîte două, vorbesc încet, cu gla­ suri ostenite; mînile mari nu se mal întind, ci atîrnă lene�e. Căsuţele murdare dorm una în alta; ferestrele cu perdelele lăsate par nişte ochi închişi de somn. Spre seară, întreg tîrgu�orul porneşte la Siret: acolo e scăparea şi răcoarea. Cînd e tren de bae, vagoanele se umplu de lu­ mea împestritată ; copiii se urcă deasupra, pe acoperişurile vagoanelor, pe pliscul ma- , şinet, şi intr'o gălc'igie veselă maşina pur­ cede fluerind o frîntură de cîntec. - În celelalte zile, lumea porneşte în pilcuri pe JI)S Cărările care întovărăsesc linia si dru- , , mul mare se pătează de bluze albastre �i [60] 60 1\1. SADOVEANU de fuste usoare. Trec prin răcoarea si , , umbra sălciilor', bărbatiî fumează linistiti , , , din lulele, femeile rîd supţire, copiii se zbieguesc trintindu-se prin iarba mătăsoasă. Ion Ursu �i Vicenty Hleba merg alături încet, sfărmatî de munca cun.plită, păşesc tăcuţi pe supt streasina sălciilor. Cînd ajung la jumătatea drumului, la fîntîna cu cum­ păna vinătă, se dezbracă, ca toată lumea, de bluza albastră. Podul alb de rătele ele , fier tae cu o pată luminoasă zarea verde. În curînd se arată şi podul de lemn pe şăicile neg:re, şi odgonul negru, şi nisipul alburiu, şi apele verzui curgînd liniştite în lumina scăzută. Lumea se desface în două. Femeile por­ nesc la deal, dincolo de podul alb de fier, unde apele. se împînzesc de prunduri ; băr­ baţii coboară pe nisipul moale Între. cele două poduri, unde apele adînci vin tăcute ca o ameninţare. Undele prind a licări, la deal se umplu de pete roşii ca sîngele, dincoace de trupuri puternice. Femeile ţipă, bărbatii tae valurile cuminti. Scînteile de , , apă sar rotitoare şi pline de colori în soa­ rele prietenesc; tinerii fac ghid uşii acătin, [61] DURERi' ÎNNĂBUŞ1TE 61 du-se de săicl �i dîndu-se de-a tumba pe odgon. Apele se aprind în cele din urmă sein­ te eri, pe luncile Siretului pluteşte pulberea apusului. La vale, prin vad, trece o cireadă albă de vad; un car cu bol trece legănîn­ du-se cu zgomot pe podul de lemn; pe malul cellalt, un tigan zdrenteros păseste ) , , , cu undiţa pe umăr, cu ochii aţintiţi pe ape. Amurgul aprinde culmile, prundurile se În­ tunecă, apele curg posomorîte, cu scînteeri Întunecoase. La întors, cel dot prieteni sînt mal veseli. . Cu bluzele albastre Între umed, păşesc mai vioi şi zvirl glume în cetele de femei. Fe­ tele strîng soponele, rornanită, măzăriche şi păiuş de pe marginea cărărilor. La fîn­ tîna cu cumpănă vinătă se opresc o ţîră; prieteniî se aşează pe dîrnb supt salcia trăs­ nită " tărci sirete bat din aripi si trec rî- , , , zind ; supt dirnb, în fundul albiei negre, pirăul vinăt gîlgîe. Un tren trece ca' o vi­ jelie în liniştea amurgului: copiii îşi învîrt ţipînd şepcile. O răcoare dulce invălue sălciile, din cîm­ pii vin aburiri umede. Jumătatea cealaltă de [62] 62 M. SAlJOVEANU drum se face mai repede in pacea inseră­ rit. Pe dealul Osoiulni, dincolo de Siret, se aprind focuri; steluţe sfioase încep a tre­ mura in mările de sus. Deodată un cîntec limpede se innaltă tremurînd în seara caldă, grămezile se resfira, în urma rămîn pă­ rechi singuratice, .pe cînd cîntecul de dor adie si se înnaltă tremurind slJre stele. Ici- , , colo pîlpîie liliecI, ca fulgerări negre. Si vieata curg-e linistită, se prăpădeste , , c::» " '1 tristă ori veselă, fără doruri multe, fără du- rerI mari, se prăpădeşte necunoscută şi umi­ lită. Lucrătorii se Întorc răcoriti si privesc ) , frumuseţile fără bătae de inimă, cu ochii linistiti ai animalelor blînde si multămite. , � , , Vil:enty zice: « Uite un foc pe Osoi., »-Ursu răspunde: « Cositorii...» Pe urmă: «Ce ţipă a�a pe cîmp? - Nu sti el. Ia ni ste paseri. » , , Hleba tace, rupe o ramură de răchită, mînîncă două frunze, pe urmă o aruncă. «Frate Ioane, cunoşti tu care-I crişma lui Barbălată ?» Asta l� dă de lucru. Amîndoi se ridiG\ [63] DumeRi ·.ÎNKĂBl1ŞI'l'E -" .. . . . .. . în vîrful picioarelor, se uită printre răchitl, cercetează şi rîd bucurosi cînd au putut să descopere, de la aşa depărtare, crişma dom­ l�ulul Barbălată. Vremea trece şi Ion ·Ursu uită trecutul si se înfundă tot mal mult în mocirlă, Che- , furile se tin lant si desteptările în cocioaba , " ,"- cu pereţii afumaţi sînt grele �i dureroase după destrăbălărî, Cînd deschide ochii simte dureri săgetătoare la timple, braţele îl dor, picioarele parcă vor să se desprindă din incheeturt, gura i-l amară �j simte ceva sec în piept. Şad e aşa cîteva eli pe �i cearcă să adune un şir de gînduri, dar mintea parcă i-l hirbuită. Acum casa care-l privea odinioară cu ochi turburi s'a sters si ne- 1 1 vasta din ce în ce mal mult se depărtează din mintea lui plină de neguri; numai co­ piii mar stărue încă în viaţa necăjită ca o lumină de primăvară. A�a stă de multe ori după nopţile de beţie, şi pricepe el într'un fel că vieata i se întunecă si i se prăpădeşte. 1 l. 1 Vicenty doarme greu alături, galben, cu ochii în cercuri vinete, cu răsufiărt şueră­ toare �l otrăvite ; un sul de lumină mare [64] �L SADOVEANU răzbate prin geamul murdar şi în sulul gal­ ben joacă colbul cenuşiu ; pe pereţii coşco­ viti sărăcie, în toată casa săracă numai pa­ tul de scînduri, cu un mindir pe el şi cu două trupuri zdrobite de mindir. Ioane, Ioane! tare te-ai ruai stricat! Şi ochii tăi stati prăbuşitt în cearcăne vinete, ca si ochii lui Hleba, si obrazul tău e umflat , , şi ars, şi pielea din jurul ochilor botită, �i barba ta e sălbatecă şi încîlcită şi buzele moi, umede şi prostite ca buzele unui cal bă­ trîn! Rău te-au mîncat si te-au zdrobit , străinii, frate Ioane, căci ai uitat de pă­ mîntul bătrînesc �i ai intrat pînă la gît în . 1 ., tică oşie .... Cîteodată lUI Ursu îi vine un gînd fu­ garnic Îl) deşteptările acestea cumplite, cînd se uită la chipul prăpădit al lui Hleba. «Măi Hleba, eli. cred, bre, că prea ne facem de cap 1» El vorbeste cu tot dinadinsul, dar Hleba izbucneşte într'un hohot mare, ţinindu-se cu mînile de pîntece; «Ha-ha-ha! Auzi? cum? - Ba nu zau, mal frate, grăeşte incet U rsu, ar trebui să ne mal lăsăm! � I 1 '1 [65] DURERI,ÎNNĂBUŞITE 65 - Tare mai esti tu Q"lumet, Ioane! Ha- ., <:» , ha-ha! bată-te să te bată !» Şi Vicenty rîde de se prăpădeşte, De la o vreme începe şi Ion să ia vorbele în o-lumă si rîde si el, si chiar de n'ar ride, b ' , � si-8.r uita vorba pînă în seară. , Timpul trece, vine toamna iar, cu pînzele de pîele 'uşoare dimineata. Soarele răzbate cu z;mbete aurii de lumină în grămada de că­ suţe sărace, şi Ion U rsu astăzi priveşte alt­ fel vieata care i se părea asa de străină , , acum un an. Soarele are mîngîeri de prie­ ten, �i căldura potolită a lui Brumă rel aduce zile limpezi �i frumoase, cum nu sînt la noi nici intr'o altă lună. , ApOI Brumărel se călătoreşte odată cu berzele, rîndunelele se călătoresc �i ele, şi vin zile si nopti de ceata grea si de ploae , , , , mocnită. Zilele se petrec pustii �i tăcute în tîrgu�orul mohorît şi plin de apă. Oa­ menii se întorc tremurînd seara, păşind cu greutate prin bălţi Întunecoase. Noaptea, felinarele împrăştie raze de aur, din cercuri sidefii ; arare, năluci negre tae grăbite ochiu­ rile de lumină. Intr' o seară ploioasă, după chenzină, era Durerr înuăbuşite. [66] 66 ]}[. SADOVEAKU oară, a nu stiu citea , chef mare la Barbălată. Cei doi prieteni Petreceau într'o odaita strîmtă si afumată. , , Cîţiva lucrători, SCăP3ţi de femei �i stăpîni să-şt cheltuiască toate paralele, beau zdravăn si vorbeau tare. În fumul cenusiu de tutun , , si în aburit calzi, răzbătea lumina rosie a , , . unei lămpi atirnate în bagdadie. Deasupra lămpii, sus, tremurau răţele negre de pa­ injen. Prin zarva multimii o fiasnetă sus- , , pina dureros o romanţă: Luna doarme. Cei doi prieteni erau chefu.tî bine. Între el cînta cu glas ascuţit, din cap, o femee cu faţa arsă �i îmbătrînită, cu părul ca cînepa supt un bariz verde, îmbrăcată cu polcă roşie şi cu fustă albastră. Din cînd în cînd se oprea ca să mai soarbă din păhar, ori să sărute pe cei doi prieteni) şi glasul de ţivlitoare iar pornea în larma odăii strîmte şi atumate. OchiI ei verzi spă­ lăciţi păreau de sticlă) şi buzele date cu hîrtie roşie, cînd întrerupea cîntecul) stăteau întinse într'un necontenit surîs care nu spunea nmuc. Ion Ursu, pentru întrebă pe femee: I . " [67] DURERi ',ÎNKĂBUŞI'l'E li, umplu paharele: bine! He-he! Ioane, nu spui? de unde eşti, aşa prin lume ?» din cîntec şi începu să de ce pornit se opn «Spune! SI de ce-ai , Femeia rîdă: «Las', nu mal şti, că-I îmbătrîni prea dezrabă ! ;; 1::> Iar Hleba nn.JI �i «(Noroc! luati de , tu parcă nu cunoşti lumea, Ioane !» Ion rise si el si dădu năharul de duscă, ") ,t ") Iar femeia, după ce trinti păharul pe masă, apucă pe prieteni de după cap şi Începu Iar, după glasul răgu�it al flaşnetet : «Luna doarme, luna doarme amoros-a-să Peste dealurt, peste dealuri şi cîmpii...» Tustrei, ameţiţi �i moi, se legănall după ritmul cîntecului. Iar la mesele vecine, lu­ crătorii cheflii răcneau si cercau -si ei să , , cinte cu glasuri răgu�ite, dar totdeauna glasurile se împotriveau în fum şi în aburi, - şi ei trebuiau să le impace îndată cu băutură. Lumina roşie clipea ca un ochiu fricos, cutrernurată de răcnete şi de zguduirile pumnilor �i ale bătăilor din plclOare. [68] «Împărtăşanie, domnule Barbălată!» răcni Hleba, trîntind cu pumnul în masă. Ursu începu să ridă, ca totdeauna: «Tare mai esti tu poznas măi Hlebat» , , Domnul Barbălată aduse impărtăşania �i păharele se umplută şi :,C c.e�ertară grăbite. «Repede, că se răceşte !» strigă Leahul şi umplu iar păharele. Femeia se aninâ de gîtul prietenilor şi începu din nou a CÎnta. Dar Ursu o apucă de mînă, o opri �i o întoarse spre el. Zise tainic: «Nu vrai să-mi spui? - Ce să-ţi spun? -- De unde eştî.; şi de ce-ai pornit aşa prin lume ... - Tu te-ai turtit rău, Ioane! strigă Hleba, pe CÎ�d femeia cuprindea de după gît pe Ursu. Ce ai tu, bre, cu femeia? Poate să fie de-aici, poate să fie din altă parte. A avut şi ea necazurile el. .. Asta se vede ori-unde. Nu trebue să te miri, dragă!» Femeia î�i pleca capul pe umărul Leahu­ lui �i-l apucă de barbă; Ion rămase cu ochii tin titi la ei, fără să întelcază. 1S1 , , , <::» , turnă iute un pahar, îl bău, îşi trecu mîna 138 M. SADOVEANU [69] DURERi ÎNNĂBUŞITE 6fl pnn barba sălbatecă, - �i ochii luî pier­ duţi nu spuneau nimic, dar gura parcă VOIa să întrebe iar. De ce întreba, nici el mqi da socoteala. A�a-i venise lui o idee. Deodată femeia, pe cînd cînta mai cu :ioc: « Te aştept, te aştept, dar tu nu vii.i.», se opri �i izbucni în suspine. «Ce dracu te-a apucat? întrebă Hleba rîzînd. - Nimic ... a�a mi-a venit...») gemu fe­ meia printre sughiţurI şi începu a urla �i mai tare. Ion Ursu, cumpănindu-se, întrebă mirat: « Da' ce are,' măr frate? - N'are nimic ... asta-i boală de băutură ... s'a îmbătat şi acum buhăeşte ... » Femeia plîngea. «Hu-hu-huuu 1 .. nu-s beată ... o sărmană femeie rătăcită ... Huuu-u-u l Să stiti că nu , , mă las de vOI nici moartă! - Bine, dragă, zise Vicenty, să nu te lasi! » , Iar Ion întrebă cu limba cam Încurcată: «Oare nu i-a trece, dacă vi-om da un vI d .? pa rar e VIJl .... [70] 70 M •. ;;ADOVEANU - Tocmai! îi trece !» strig2l Leahul, pu- nînd mina pe garafă. Femeia bău păharul 9Î incepu iar a răcni: «Nu mă las de VOI, nu mă las! - Nu te lăsa! zise Vicenty cu ne­ păsare; apoi se intoarse .3pre Ursu si-l întrebă rîzînd: Nu-i a9a, frate Ioane, că noi sîntem prieteni buni şi n'o să ne sfădim? -- Da, prieteni buni ! răspunse Ion pu­ nind mîna pe păhar, foarte :J un 1, 9i n'o să ne sfădirn !» Hleba să aplecă spre femeia ameţită: «Haide, zise el, nu mai buhăi atîta, că nu te lăsăm, n'ai grijă; o să ne împăcăm nol tustrei si o să trăim ca niste turturele ... )) , , Îl puse în mînă un păhar plin şi se în­ toarse cătră Ion: «Nu-I aşa frate" Ioane? - Da, zise Ion cu greutate, ca nişte turture le ... )) Femeia lăsă paharul pe masă şi cuprinse pe prieteni de după cap; sărută pe Hleba in barbă, pe Ion la tîmplă, apoi prinse a-i legăna la drepta şi la stînga după flaşnetă, cintind cu glasu-i aspru: " '1 • , [71] DURERI -ÎNNABUŞITE ... .. . « Pe valurile mării, albit de mii de spume, Cu barca mea uşoară alerg ca un nebun ... » 71 Şi Ion, legănîndu-se, cerca şi el să cînte şi îngîna frînturi de vorbe. Şi tipau tus­ trei, cu capetele grele şi ametite, cu ochii turburi, cu buzele ude. Din noaptea aceia, femeia a intrat în co­ cioaba afumată a celor doi prieteni şi s'a făcut tovarasa lor. O chema Ana si era , ) poreclita Galanta: Ana Galanta; şi era cunoscută de toţi lucrătorii atelierului din Pascarii. ) Nu puteai să ştii ce naţie este, căci vorbea stricat si romîneste, si nemteste, si , .,,,, � 'l les este. Altădată, pe cînd era tînără si fru- , , ) moasă, Ana Galanta fusese scărmănată de multe ori de femeile grase şi cumplite ale lucrătorilor, şi. totdeauna, după intimplărl de-acestea, se făcea nevăzută pe o bucată bună de vreme. Acum era trecută, şi nu mînca bătăi de la femel, ci de la lucrători, după ce-şi făceai:'! rîs de dinsa. Cîteodată se întîmpla de o ducea cu cîte unul O săptămînă, două, - dar deodată parcă intra în pămînt. Şi iar venea după un răstimp ca să înceapă şi să sfirşească [72] M. SADOVEANU 72 cu altii aceiasi vieată ticăloasă. Se îmbăta , , , totdeauna �?i plîngea la beţie. Atîta ştia : să bea) să se bocească şi să se tăvălească prin tină, încolo nu era în stare să fiarbă un ou, ori să facă o mămăligă. Cei doi prieteni n'au av-it nici-o înles­ nire. Atîta înlesnire aveau că sfîrşeau mai repede litrurile de vin la Barbălată. Ana Galanta le CÎnta cu glasul ei aspru �i ascuţit, bea la olaltă cu dînşii, si cînd eşeau, într'un " , tîrziu, cîntecele femeii stirrieau cînii si des- , , teptau lumea din somn, - şi fiecare ştia că Hleba si Ursu se întorc de la chef. Intrau , ameţiţi şi uzi, pătrunşî de ploaia măruntă a toamnei, şi în cocioaba afumată găseall pustiu, răceală, ruină şi un singur pat. A�a a dus-o Ion Ursu vreme de trei ',.�,.I. Iunl şi în 'vremea aceasta a prins a bea şi t mal cumplit. Simţea că ticăloşiile îl zdro-,,'i,'i:!: besc, dar nu mai zicea lui Hleba, dimineaţa, t� după deşteptările amare: «Mă; Hleba, eu socot, că prea ne facem de cap! .. » ; acuma tăcea şi de-abia aştepta seara, ca să în­ ceapă ca totdeauna chefurile, şi să mor­ măiască cu Ana Galanta de gît, după ge­ metele flaşnetef, versuri proaste pe care nu [73] DURERI Î'NNÂBT.;�l'rE 73 le pricepea) ori s'asculte cîntecele d estră­ băIate pe care femeia le zvirlea cu glas ascutit si ucis de patimă. Crisma bubuia, , , , flasneta Eemea si el îsi pierdea vieata în ') CJ ') ') , fumul cenuşiu şi în lumina pustie. Tirziu se îndrepta cumpănindu-se spre casă prin tjmezeala ploii; ţipetele masinelor sfîşiau noaptea ;ece, vînturile toamnei treceau prin sălciI cu glasul innăbuşit al căderilor de apă. Sufletul necăjit al lui Ion se cufunda în pîele întunecoase �i jalea îl apăsa ca o piatră mare şi grea. Dese-ori dureri ascu­ tite îl cercau pe Ursu, dar el nu mal inte- , , legea de ce; şi dorurile depărtate îl chi­ nuiau fără ca voinţa să se mal deştepte. -Îmbătrinise acuma, ochii erau prăpădiţi, mînile tremurau - �i muncea ca un cal orb, osîndit să facă acelaşi drum, împrejurul roţii de osîndă, de dimineaţă pînă în seară. Mîna-t tremura pe păhar şi buzele îi atîrnau ude În nopţile de destrăbălare. Ajunsese ca toţi vechii muşterii al lui Barbălată : se ducea tremurînd în bluza albastră la lucru, se întorcea zdrobit, cu gura arsă de sete, cu gîtul întins spre crîşma plină cu otravă. Hleba era nedeslipit de el. Se îmbăta, [74] 74 M. SADOVEANU î�i dădea �apca pe ochi şi zicea, cu glas greu, cu un zîmbet chinuit: « Puţin îmi pasă! minl-poimini crăp în­ tr'un sant! Hai să bem cît mai avem zile , , si bani !» , Punea o mînă pe gamUL :;;1 una pe gru­ rnazul Galantei şi începea să urle răgu�it cîntecul Anei: «Ana Galanta, und'te duel, N uma 'n fustă şi '11 papuci ? .. » Iar femeia rîdea şi ţipa CÎntece proaste în larma bubuitoare a crîsmei ; fla�netele gemeai:i cerînd milă i din cînd în cînd se opreau, oftind obosite �i discordate. A�a au trecut trei luni. Deodată, cătră sfîrşitul lui Ianuar, U rsu căzu zdrobit. După chenzină" într'o noapte de moină, a început o beţie cumplită, cu prietenul Hleba, cu Ana si cu mai multi lucrători. , , Nu băuseră de cind zile prietenii şi aveau o sete pe. care vinul nu le-o putea stînge. Băură nebuneste, lăsară vinul si cerură , , otravă galbenă. Într'un tirziu, tovarăsif căzură, unul după [75] DURERI lNKĂBUŞlTE 75 de-asupra; numai Galanta morrnăia cîrpă, aninată de altul, istoviţi, cu Hleba [an nu căzuse, şi Ana ră întrebă omul tînăr cu glasul plin de blîndeţe. Ion tăcu, nu putea parcă să vorbească, dar prin ochii lui bolnavi trecu o licărire de voe-bună şi în piept simţi ca o bae căldută, multărnitoare. , , Trupul voinic al celui ce-l întrebase se întoarse spre babă: «Gata supa? - Acuşi, acuşi, domnule doctor. .. » rosti baba cu glas dulceag. Doctorul se Întoarse iar spre Ion: (' Vezi, Ioane, dacă nu eşti cuminte? Se poate să facI tu asemenea prostii? Doar arăt! om în toată firea ... » , Prin mintea lut Ion trecu de {ulger noaptea de beţie lui cumplită; pricepu de ce şi îngînă cu glas greti: « Tare m'am ticăloşit, domnule doftor .. --- Lasă, Ioane, nu-I nimic ... » [77] DURERI S�NABU�jTE Ti Nici el nu pricepea de ce-i făcea .aşa de bine glasul acela blînd cu ochii aceia blajini; parcă-l mingîia o vorbă bună de frate. «Ai să-ti vii iar în fire, Ioane, nu te teme, numai să cauti să te cumintesti...» , , , O undă de înduiosare îl străbătu si-l în- - , , năbuşi glasul. Doctorul îl privea cu luare­ aminte. Baba îi aduse o farfurie de supă. Ne­ norocitul mincă apoi se simţi îmbrăţişat de o toropeală caldă si închise ochii. Si în ati- , " peala ciudată i se perindară prin minte multe din icoanele trecutului. Săracul Ion! vede iar căsuta cu ochii , turburi, şi vieata de necaz, şi copiii, şi ne­ vasta, şi pămîntul părinţilor lui. Casa şade în soare, ticnită, se odihneşte într'o rînă; copiii se joacă pe prispă, Domnica robo­ teste pe-afară... Se-aud cîntînd cucoşii. Oa­ menii, liniştiţi, trec pe hudită, se opresc Ia poarta casei şi întreabă: « Lele Domnică, nu mai al nici-o vzste de la Ion?» Iar Dom­ nica dă tristă din cap, copiii se uită cu ochi mari la oameni, şi nu pricep ... Şi Ion se frîndeste în toropeala lui si-sf -rniscă bu- c.> ) �'') ., [78] zele: «Săracul Ion! el s'a prăpădit prin străinl...» Pe urmă 11 vine în minte chipul blajin al doctorului: « Om bun ca pînea cea caldă ... » Şi iarăşi icoane multe, nelămurite din satul lui, se perinda într' o lumină albă de primăvară. Cînd deschide ochii, lumina e scăzută; amurgul umple odăiţa săracă; lîngă sobă, Vicenty Hleba stă de vorbă cu bătrîna. Cînd îl vede că deschide ochii, priete­ nul se apropie zimbind. Ochii îi strălucesc de bucurie si zice cu 2.'las miscat: , '--', «Frate Ioane, te-al trezit? Mă cunoşti, măi frate? Tare-ai mar fost bolnav! ... » Ion răspunde incet: « Acu mi-a trecut...» Hleba se aşează la căpătăiul patului. În odăiţă e tăcere, focul pilpie, o oală forfo­ te�te uşor pe cărbuni. Deodată Hleba în- treabă: ' «Şi cum ţi-a venit aşa, Ioane, de-ai căzut si erai să morI? , - Nu ştiu nici eu, bre Hleba, ia, m'a pedepsit Dumnezeu pesemne pentru tică­ losiile mele l» , Leahul tace şi se ginc1e�te, apoi dă din cap: 78 n. SADOVEANU [79] DURERI Î,NNĂBUŞIT�� 79 « Ce-l dreptul, cumplit al fost bolnav! Te zbăteai, urlat, voiai să-ţi zdrobeşti capul de păreţI, v�)rbeai despre o mulţime de lu­ cruri ... Eu credeam că te duci, măi frate, si mă last.. zece zile te-al chinuit. .. " - Ze�e zile? cum se poate?» Nici nu-l vine a crede lui Ion. Noaptea de destrăbălare parcă a fost eri. «Da, suspină Hleba, zece zile �l zece nopţi te-am păzit �i n'am pus o picătură de vin în gură!» Amindoi tac o bucată de vreme. Bătrîna de lîngă sobă vorbeste si ea: c, , , «Am mai văzut eu aşa boală ... Ferească Dumnezeu! putea să moară de-al binelea. CîţI n'au murit la noi din pricina aceasta ... arsi de spirt ... Noroc de domnul doctor. .. , , EI mi-a dat bani pentru mîncare... el te îngrijeşte ... - Bun ca pînea cea caldă!» îngînă Ion Ursu. Şi'n întunericul inserârii, în pacea odăii caldute, Vicenty Hleba începe a spune ce s'a mai petrecut de la căderea prietenului său. -- Trei zile n'a băut de spaimă; pe urmă doctorul i-a spus: « Vrai să păţeşti ca [80] 80 ,\1. SADOVEANU Ion?» Şi el a ascultat pe doctor, întăiu pentru că n'avea parale, al doilea pentru­ că trebuia să păzească pe Ion. Dar de-a­ cum, de bucurie se duce numai de cît la Barbălată să se îmbete! Pe urmă îi spune' că Ana Galanta a intrat în pămînt. Tot de supărare, el, Hleba, i-a impuscat o bătae ca aceia şi a alungat-o cu ciomagul pînă la capătul uliţei; �i de-atuncea s'a făcut ea nevăzută. Ion asculta si o ameteala. bolnavă incepu , , a-l cuprinde. Apoi, într'un tîrziu, fiori de foc prinseră a-l împunge, răsuflarea i se il Inflăcără şi creerii parcă i se clătinau în l :1 cap. Baba îi dădu doctorii, Hleba îl mîn- gîia şi-I spunea o mulţime de prostiî, Că­ tră ziuă, la cîntatul cel din urmă al cuco­ şilor, durerile se mai potoliră şi adormi. A-doua-zi,�upă amiază, veni iar docto­ rul. Lui Ursu i se păru că-i vine sănătatea) cînd dădu cu ochii de fata blîndă si de , , ochii blajini. Doctorul se aseza la margi­ nea patului �i-l întrebă: «De unde eşti tu, Ioane? al nevastă, al copii? » Iar Ion isi aminti dintr' odată visul din , -� [81] DURERI JNNABUŞITE 81 ajun şi-l lovi o jale adîncă care-i aduse la­ cnmi in ochi. Stătu gîndindu-se o bucată de vrerne, după aceia prinse a se spovedi doctorului ca unui duhovnic. Si doctorul , asculta milos durerile omului necăjit. Ion a spus tot. Şi-a povestit toată vi­ eaţa, toata ticăloşia în care a căzut, şi i se parea că vede soarele innaintea lui, cînd vedea milă. si nu dispret, în ochii docto- , , , rului. «Tare m'am mai ticălosit eu, domnule doftor! Am venit prin străini şi m'am stri­ cat, mi-am lăsat pămîntul şi casa, şi copiii si femeia ... si am venit aici, ca să mor ca , , un cîne ... -' - Nu te teme, Ioane, că n'ai să mori ... - Of! mare foc mă arde si tare mi-i dor , de casuta mea, asa urîtă si săracă cum e!» , , , Doctorul asculta, cu sufletul întristat, du­ rerile unul intreg popor necăjit. Cum nu-I luminat omul, să vadă cărarea dreaptă, în noaptea în care-l împresoară! În cocioaba strîmtă pătrundea lumină albă şi sufletul lui U rsu se lumina, parcă des­ chidea ochi uimiţi după un somn plin de visuri urîte. Şi doctorul se gîndea cu ochii Durer-I în năbuşite. 6 [82] 82 nf. SADOVEAKU atintiti la atîtea si la atîtea suflete care ar , , trebui să fie deşteptare pentru o vieată mal bună, în tara aceasta în care toti calcă au- , , rul în nicioare si nimeni nu-si dă osteneala t, , să-I curete de noroi, să-I ridice si să-I facă , , să scînteieze la soare! Într'un tîrziu, bolnavul şopti : «Eu gîndesc că dacă m'oiu face sănătos să mă Întorc la pămîntul şi la căsuţa mea, că m'am săturat de străinătate, tare m'am săturat... pînă în git!» Şi doctorul îl sfătui îndelung, ca pe un frate; iar lui Ion i se părea că lumea aceasta e mai bună, că soarele e mai luminos şi vieaţa plină de bunătatea lui Dumnezeu. Din ziua aceia, Ion Ursu s'a gîndit nu­ mai la ai lui. Iată, primăvara vine, el are să se În­ toarcă la pămîntul bătrinesc şi va începe iar, cu nădejde, muncă dreaptă şi cinstită. Zile întregi sta cu ochii aţintiţi în pulbe­ rea strălucită a soarelui si visa n vieată nouă , , si ticnită la căminul lui. Părea toată vieata , , trecută un vis năprasnic. Zilele treceaii şi puterea se Întorcea cu greu. Bătrîna Polonă îl îngrijea bine, se [83] 88 DURERI ÎNNABUŞITE ................................................ a�eza la căpătăiul lui �i-i insira întîmplări si dureri din nefericita ei tară. Ion lsl adu- , " cea aminte de povestirea 'JuI Hleba şi i se părea că şi vieaţa sa tot aceiaşi pricină de nefericire a avut; asculta pe bătrînă, şi pri­ cepea că sînt oameni) la vatra lor, mal nefericitI decît a fost el. Glasul moale al , " babei curgea Încet şi plîngea vieaţa de amar din patria nenorocită, fără să-şi dea seamă; vorbea despre rătăcirea noroduluI după pîne, şi glasul ei nu arăta durere adîncă, nici părere de rău după vatra străbună. Cite­ odată vorba se prelungea pînă tîrziu, cînd venea Hleba, şi tustrei vorbeau In odaia caldă, pe cînd cele din urmă vînturi ale emil se călătoreau pe la geam, aducînd suspine de durere din ţinuturi depărtate. Vremea a trecut asa si) pe la sfirsitul , , , lul Faur, soarele cald a năvălit pe uşa des­ chisă cu miros de pămînt umed �i de pri­ măvară. Ion e�ea adesea în bătaia Iurninei şi sta aşa, rumegîndu-şi gîndurile, pierdut într' o aţipeală odihnitoare. Adesea venea doctorul Bunescu, şi cînd îl găsea în soare) îi zicea: «-Ei, ce mal gîndeştI, Ioane?» [84] 8-1 )L SADOVEANU Ion dădea din cap, melaucolic : :< A�i vrea să m.; duc să-mi ar pămîn­ tul... - Bine, bine, Ioane, răspundea docto- 1 rul, ai să te duel ş'au să se schimbe lu- J' crurile ... » Se aseza alăturea si-l intreba multe de ., ., toate., îi descosea întreaga vieaţă. « V ezi tu, Ioane, dacă ştiai Cum să lu­ crezi pămîntul, nu pribegeai de-acasă ... Ce- 'Ji ai folosit dacă ai venit aicl ? Nu stiai nici '1 , Il o meserie, ţi-ai prăpădit aşa vieata de su- '!' fi etul dracului. .. 1):1 Şi-l sfătuia ca un frate mai mare docto-j rul, cu dragostea-i tînără pentru cei necă- : ]'itl si umiliti. I .. " ., După ce pleca doctorul, Ion Ursu se sim- ţea mai înviorat, mai plin de' nădejde, şi începea să p0.vestească babel Carolina ] despre copiii lui, despre nevastă, şi acum 1: găsea în trecutul de durere o mulţime de • clipe feri�jte, A�a stăteau am�ndoi la soare,t vîntul pnrnăvern aducea mirosul părnin- .• tului umed, în soarele prietenesc se hîr-: joneau copiii pe cărările zbicite, şi Ion�, Ursu se gîndea la copilaşii lui. De multe: [85] DURERI ÎNNA13u�I'l'E 85 orl la sfaturile acestea se amesteca ŞI ca­ pra roşie a bătrîn ei Carolina, venea pe fu­ riş şi mîngîia cu coarnele ciolanele slabe ale babei, şi bătrîna o săruta şi se tînguia : « Capra asta o am de pe cînd trăia băr­ batu-meu ... Dumnezeu să-I erte pe lohan ... era cam betiv .. , S'a dus în mormînt si nu ]� , mi-a lăsat decît atîta ... Acum numai cu ea mă mîngîi, mi-e ca şi o prietenă. Dar e obraznică cum nu se mal află: toată noap· tea bate cu capu 'n pereţi şi eu nu pot dormi toată noaptea !. .. » Capra îsl scutura barba si se îndesa cu , , coarnele în babă, Ion începea iar să vor­ bească şi zilele curgeau ca Ia vreme de bătrîneţe, ticnite, în soarele de primăvară. Însfîrşit, iată si Mărtisor! Pe malurile pî- ') , , , răului vînăt săgetează Iăstunii şi rînd unele le; fluturi roşii zboară în lumină ; sălciile scot mîţişori catifelaţi; pe a pele vinete încep iar a călători cîrdurile albe de gîşte ; prin aerul limpede trec ţipetele ascuţite ale ma­ sinelor si bătăile înnădusite ale ciocanului " , cel mare de la fierărie. Ion stă ca pe ghimpi; vînturile primă- [86] 86 l\l. SADOVEANU veni îl mină spre pămîntul lui �l spre cămin. Si într'o bună dimineata iată-l pornit. , , Nici n'a stiut cum a plecat si cum si-a , ,., J ' luat rămas-bun de la doctor şi de la baba Carolina. S'a trezit pt drumul cel mare, l zbicit, păşind înviorat. Şi aşa, pe drum, . si-a adus aminte de vorbele calde ale doc- , torului Bunescu si de oftaturiJe CarolineL , Vicenty Hleba l-a întovărăşit o bucată bună fără să zică o vorbă, numai ochii ,,'­ lui turburi arătau o durere mare. S'au l oprit la crişma din capătul tirgului: «Frate Ioane, numai un păhar să mai cinstesc cu tine ... » Şi-I jucau Leahului ochii în lacrimi. � Săracul Hleba! ce-i-dreptul, bun prieten! t Pentru despărţirea lor n'au băut numai un I pahar, ci au cinstit un clondir întreg, pe 1, I urmă s'au sărutat frăteste si s'au despărţit, ". , ') iar Hleba i-a zis în clipa din urmă: «Să dea Dumnezeu să fie bine, frate I Ioane, şi să nu te mai întorci... - Dar să r nu mă uitî.; ElI ca mîni crăn într'un sant, ' , r ') ') ;: �iriet;e��, vieaţa mea numai tu mi-ai fosti .1 [87] 87 DURERI J.i"NĂBUŞITE ................................................ Ion a zimbit şi a dat din cap, l-a sărutat Încă odată pe Hleba �i s'a dus. Şi multă vreme Lehul a rămas încremenit în drum petrecîndu-l cu ochii. A mers Ursu multă vreme. O vieată , nouă parcă-i întinerea trupul. Totuşi se gîndea 13. vorbele lui Vicenty: s'ar putea oare să se mai "întoarcă iar printre străini? Căta să alunge o mulţime de gîndurI, care-I a­ duceau icoane posomorîte din trecut, păşea mal voinic şi-şi zicea că pînă atunci un vînt rău l-a abătut din cale, iar de-acum înnainte o viată senină si cuminte i se , , deschide. Drumul se întinde vinăt pînă hăt-departe ; în stilpii şi în sîrmele telegrafuluI vîntul uşor al primă verii cîntă încet; la dreapta �i la stînga, pe lan uri, se înşiră dungi albe ca de var: sînt şirurile de plugari carî scurmă pămîntul negru. Deasupra cerul e ca sineala si în văzduhul luminos răsar , din vreme în vreme cîrdun de cocoare. Ia aşa, ca cocoarele celea, se întoarce şi Ion Ursu la cuibul Iui. Prin codrii Paşcanilor, mierlele cu CIOC galben ziceau cîntece vesele şi piţigoiI [88] 88 M. SADOVEANU adîncă de biserică: «Simt , vară !» Soarele cernea praf ţipau în tăcere a vară! simt a , de argint prin bolţile de ramuri negre �i împrăştia, pe patul galben de frunze moarte �i pe petele de viorele albastre, răţele de lumini si umbre. , Ion păşeşte cu nădejde, înviorat de vieata nouă. Si pe drum gîndurile îl cuceresc si ,'- , anii din urmă îl trec pe dinnaintea ochilor cu nopţile de destrăbălare, cu deşteptările bolnave, cu sminteala lui de-acum un an, de la Paşti. Săraca Domnica! tare a mai rămas ea chinuită cu copiii, ca o văduvă, că el era ca cel ce nu-l ! După multă vreme, gîndul i se opreşte iar asupra nebuniei lui de acum un an şi pe nesimţite un gînd urît se strecoară in bucuria lui de pînă acum. Se gîndeşte la popa Tănase. «Aşi! am fost nebun atunci! Popa e om cinstit si încă mi-i si cumătru ... » , , Vra să se încredinţeze cu vorba, dar îndoiala rămîne si-I roade inima ca un , VIerme. într'un tirziu se trezeşte cu capu 'n palme [89] DURERI Îl>INĂBUŞITE pe ghizdelele unei fîntîni. Î�I scutură capul si murmură: , « Tare-s prost! Cearcă să zîmbească si porneşte înnainte , , cu un dor si o imbcldire nouă. , «Doamne! cu cît foc am să încep a lucra pămîntul pe care l-am lăsat atîta vrerne !» Şi se gînde�te cu dragoste adîncă la ţă­ rîna hrănită cu sudoarea �i sîngele părin­ tilor lui. , A mers multă vreme, �l pînă la toacă a făcut un popas numai, la o orindă. De şr era slab, ca după boală, totuşi a mers destul de repede şi se simţea mai vioiu cu cît se apropia mai mult de Moldova. Acum nu mai are mult. Se mai opre�te, căci se innăbusă. Numai dealul să-I sue , şi o să şi vadă în vale satul, şi, dincolo, Moldova limpede. Se scoală, nicl nu ştie cînd ajunge in vîrful dealului. Dar acolo rămîne înlemnit, un fior de durere îl scutură. De la marginea satului, de la poalele dealului �i pînă hăt cine ştie unde, numai o pînză de apă. - Iar i-I innărnolit pămîn­ tul! iar o să înceapă o muncă zădarnică [90] 90 JYl. SADOVEANU şi fără de nici-o nădejde l Moldova a im­ pînzit cîmpiile �i săraceşte norodul. Ră­ mîne năuc, s(� aşează pe margmea şan­ tulut, se uită �i nu-i vine a crede, se uită multă vreme, fără să-I vie un gînd lămurit în mintea întunecată. La poalele dealului, tufe rarl de trestie se ndică din unde, asemenea unui păr bălan, zblrlit �i rar. Încolo, o pînză hor­ botată de apă pînă în zare. Nouri viorir plutesc deasupra asfintituluî, un llnghill de cocoare ostenite ese în lumină, vîsleşte în văzduh, departe, pe urmă coboară după o muche de deal. În mijlocul apelor vi­ nete, o pată verde de pămînt: acolo se ridică o colibă singuratică; împresurată de ape creţe. Cocoarele es iar pe cer siniliu, se apropie, bat ostenite din aripi, se opresc� parcă. stau pe gindurI, plutitoare, apoi iar î�i pornesc vislele negre, cu tristul dor de cuib. Soarele înflăcărat, după un nour vioriu, stă răzimat de deal, intre ramurile negre ale unei livezi. Un vînt rece sueră me- , lancolic prin spinăriile coastei, şi stoluri de ciori si de na2,:îti se ridică ţipînd din " ---.> , , bălti. , [91] DURERI îNNABU�lTE 91 Ion priveşte totul năucit, cu sufletul chi­ nuit de durere; apoi se ridică greiL «Eh ! fie! oiu munci şi eu cum oiu putea, m' oi II strădănui, dar încaltea oiu fi la vatra mea, Între nevastă şi copii !» Coboară coasta cu pas ostenit. Intră în sat, păşeşte tăcut pe uliţele străjuite de răchiţi, cînii dau la el ca la un străin) femeile es pe prispă, î�i pun palma streaşină la ochi, se uită după el fără să-I cunoască. Ion Ursu merge innainte. Iată, casa mohorîtă e colo, se uită la el iar, îl tinteste cu ochi turburi si răi. , , , Ion U rsu se mal opreste să răsufle si , , el;". cu ochii de un stol gălăgios de copii, cari se joacă la răscrucea drumului. li pri­ veste si prin lumina asfintitulut cunoaste , , ,., pe băiatul Iuî cel mai mărut, pe Mitruţă. Poate şi ceilalţi doi mal mititei, carî se ţin ele mînă, tot .ai lui sînt. Da, sînt ai IuL Se apropie. Copiii se opresc �i-l privesc mi­ rati. Ion Ursu se alătură blînd de copilul cel mare. « Mă! Mitrut, băetul tatei, ia vină încoă la tătuca ... » [92] 92 j)1. SADOVEANU Copilul se trage sfios înnapoî, pe Ion îl prinde jalea. « Vină la tătuca, nu te teme ... » Mitrută se opreşte, Ion îl sărută oftind pe obrajii arşî de soare, sărută şi pe cel doi mai mici si prinde pe conii, mirat! de , ., mînă. «Hai de-acu la mămuca. Ce face mă­ mucă-ta, Mitruţ? Şede ... - Cum sede? , -- Sede de vorbă cu ninasul, .. » , , Pe Ion par că-l păleşte cineva cu un maiu în cap. Se opreşte ameţit. Copiii se uită la el cu gura căscată. « Bine, bine, Mitruţ ... da' vine des nina­ şul popa? - Des, că la noi doarme ... » Într'o clipire de fulger furtuni de gîn­ duri trec prin mintea chinuită a lui Ursu. Ar vrea să se repeadă, să dea foc, să ucidă, să zdrobească! Stă cu ochii aţintiţi asupra casei şi a încremenit aşa. Într'un tirziu pieptul i se despovărează într'un muget adînc, într'un oftat. Se a­ pleacă, î�i sărută pe rînd copiii, îşi mai [93] DURERI ÎNNĂBUŞITE 93 mînă odată privirea rătăcită spre casa cu ochiI turburl, - şi se întoarce. Cînii iar dau la el ca la un străin, oa­ meniî se uită ciudat la straele luî nemtesti, , , el ese din sat în neştire şi urcă cu greu­ tate dealul. Acolo se opreşte iar, se mai uită odată pe întinderea de ape, supt care zac doru­ riIe şi pămîntul Iui. Amurgul inroşeşte ju­ mătate de cer, vîntul bate trist prin spi­ năriile uscate. Omul amărît îs'î ridică mîna , dreaptă la frunte, apoi se lasă cu paşi os­ teniţi la vale, pe drumul lung şi vînăt . • 7 [94] [95] Sluga. Mii' ntr'o dimineaţă, o lună după moartea }II bătrînului Tudor Lupaşcu, cuconaşul Ionică, eşind din casă, nu găsi, ca tot­ deauna, calul înşăuat la scară. De multe ori te scoate din fire un lucru de nimic, - dar mi-te cînd e vorba de o g;rc:�aIă care face să întîrzie cu o jumătate de ceas o I întîlnire aşteptată cu bătăi repezi de inimă? - Cuconasul Ionică se făcu foc si , , pară, bătu din picioare, răcni, chernă pe argatul care trebuia să-I aducă înşeuat ca­ lul, - îl dădu patru palme repezi, una după alta, îl croi de cîteva ori cu cravasa şi-Î porunci să-I aducă la moment pe Cezar. Omul îşI luă de jos pălăria care căzuse [96] 96 J1. SADOVEANU din pncll1a zguduiturii, şi-o puse in cap, scuipă intr' o parte cu sînge în două şi porni spre grajd. « Ce bestiî ! ce bestii l » strigă cuconaşul, întorcindu-se spre vechiI. Bătrînul, orn cuminte, de mult În slujba familiei, răspunse blînd: « Dă, cucoane Ionică, omul nu era vino­ vat. Cezar a fost la potcovit, şi de-abia acum a venit. .. -- A�i � ce tot îmi vorbiţi dumnea­ voastră ... - Cucoane Ionică, ascultă ce-ţi spun eu: acu nu-I de o palmă, două ... , dar tre­ bue să cunosti si omul. Ai făcut rău c'ai , , dat. Năstase e om închis, dar, cînd izbuc­ neşte, e mînia lui Dumnezeu! Şi răposatul boer, Dumnezeii să-I erteJ îl cruţa, - mal ales că e muncitor si voinic ca un taur ... , , - Fleacuri! răspunse pufnid Ionică; vezi să mi se aducă mai repede calul... li Năstase veni tăcut) cu obrajii roşii, adu­ cînd calul de căpăstru. Era un Romin cît un munte, cu ochii foarte pătrunzătoru Boerul nici nu se uitâ la el; se zvîrl( în /' sea si porni acolo unde-I chema dras-ostea: . ., ) -'L <-J [97] DURERI ÎNNABUŞITE 97 I Trecu cîtăva vreme, �i, într'o zi, boeru1 Lupaşcu se hotărî să plece la Iaşi. A vea nevoe de parale de-i ţipa măseaua �i se ducea să pue amanet moşia l(oşcCţnL Cu toate că în ziua aceia cerul nu fă­ t;aduia vreme bună, cuconaşul, hotărît ca în totdeau�a, dădu ordin să se pue caii la droşcă. Apoi căută hirtiile trebuitoare, băgă de seamă să i se aşeze În cufăr toate lucrurile de care credea că va avea nevoe, stătu la masă În fugă şi, foarte grăbit, po­ runci Să-I vie trăsura la scară. Vătavul îl intimpinâ �i-r spuse că vizitiul s'a îmbolnăvit, dar s'a găsit alt argat să meargă. S'a cerut chiar el singur. Boerul se supără, certă pe văta v, apoi se sui mor­ măind în trăsură, Cînd caii porniră, privi cerul. Noun mari, vineti, rătăceau prin văzduh, venind de la miază-noapte. Soarele, trecut de amiază) ardea C11 o strălucire neobisnuită. Ionică , Lupaşcu ar fi dorit foarte mult să nu-l apuce vremea rea pe drum, ca să-i zădăr­ nicească interesele. " «"Nu cred să ploae !» -- murmură el. Durert îun ăbuş i te , 7 [98] 90 Di. SADOVEANU Apoi răcni la vizitiu : «Mină mai repede,­ să nu ne-apuce ploaia pe drum ... il Vizitiul întoarse peste umăr o figură roş­ cată, cu ochii pătrunzători, �i buza de sus se increti zîmbind: , «Poate n'a ploua, cucoane. Nourii trec ... » Un miros tare de băutură izbi în Iată , Pe cuconas. Îndată îi sări tandara. , , « Bine, mă ticălosule! strigâ el, gata să se ridice si să insface pe vizitiu ; acu ti-ai , ,. , 2,"ăsit să te imbeti ? Ce canain !:,> Dar viz.i- c.> , tiul îsi Întoarse iar obrazul: boerul cu- , noscu pe Năstase �i tăcu dintrodată, «Nu te teme, cucoane ... Dacă s'o în­ tîmpla ceva, păcatul meu o fi ... » şi buza dublă de sus se increti iar.' Se întoarse si , , dădu biciu cailor. Boerul rămase cu ochii la spatele uriaş dinnaintea lui, şi. la capul pletos, - gîn­ dîndu-se la întîmplarea cu palmele. În adevăr, -- bruta de pe capră e voinic cit un munte si seamănă a fi foarte vio- , lent. De vină nu-l decît vătavul, că-I dă la drum oameni de-aceştia. Trebue pedepsit ticălosul de vătav, trebue dat afară, "fără milă. Auzi, dumneata? numai la noi se [99] DURERI JNNĂBUŞITE întîmplă lucruri de acestea... îţi primej­ due�tI vieata, pentru un lucru de nimic. E adevărat că dăduse cîteva palme, şi nu fusese la mijloc cine stie ce vinovatie ... , , Ei, dar asta se întîmplă des... Ce-a făcut Năstase atunci? A scuipat în două cu sînge, a tăcut şi a rămas foarte neguros ... Boerul 'cercâ să se gîndească la alte cele: la femeia care-I era dragă; la vînă­ torile care trebuiau să înceapă odată cu toamna; la vieata Parisului, vieată fără pri­ mejdii şi fără grijI, pe care n'ar fi Între­ rupt-o de nu murea bătrînul; la multe; ­ dar nelinistea i se furisase pe nesimtite , , , în suflet. Caii fugeall în trap grabnic pe �oseaua vinătă. Trăsura duruia din cînd în cînd pe podeţe. Ionică Lupaşcu, în mantaua albă de doc, se legăna pe perinile trăsurir. În urmă, pluteau pînze gălbuI de pulbere. La asfinţit, se grămădeall munţi uriaşi d- nourI negn. i noaptea, cu bubuiri de cîntec: parcă spunea vorbe duioase de mîngîere şi de alinare si celor cari sufăr si celor cari urăsc. , ,. Clopotul svirlea în întunecimi cîntecul Învierii si Gheorghe-a-Anutei, încet-Încet. , , ' isl slăbi dusmanul din strînsoare, se trase , , pe draghina din dreapta carului, îşi trecu barda în stînga şi, cu dreapta, îşI făcu cruce. Cellalt, Tudor, se sculă greu, ca un rănit, gemînd, şi se aşeză de cealaltă parte Amîndoi priveau spre luminile ne­ numărate care tremurau, ca nişte steluţe, in vale; amîndoi ascultau muzica adîncă a clopotului şi carul cobora coasta "'pre sat. [117] Epilogul. e aflam într' o societate aleasă, în care erati multe doamne. Prietenul meu Ioan V., tînăr publi­ cist cu oarecare talent, -- după o discuţie foarte aprinsă, în care fusese vorba de fe­ meile căzute, începu să istorisească o în­ tîmplare. O să vă spun o istorie foarte simplă, zise el, o istorie ca multe altele ... Urmăream, într' o zi neguroasă de iarnă) pe un om beat, care colinda toate crişmele pe care le întîlnea în cale. Mă ţineam de el de două ceasuri, prin aburii nesuferiţi, prin fumul de tutun �i prin larma crişme­ [or scunde ; îl urmărisem pas cu pas prin murdării şi printre îngrămădirile de populaţie [118] 118 :NI. SADOVEANU năucă care se strînsese să se îmbete, să urle si să uite vieata neinţeleasă, în ziua , ,', aceia de sărbătoare. Omul meu băuse cu frenezie, cu frenezia disperării, cu faţa întunecoasă, cu buzele încretite de o amărăciune �dîncă. Acum, , prin pîcla amurgului de iarnă glodoasă, prin uşorul vînt jilav care punea o bură. alburie pe haine, călca la întîmplare, ca din pod, pe pătura de ghiaţă acoperită cu noroi şi cu bălţi întunecoase de apă. Mer­ gea în zigzagurI, împrăştiind raze murdare de apă în juru-I; barba şi mustăţile îi erau umede �i încîlcite, în jurul gurei amărîte pe care încremenise tristul zîmbet stereotip al beţiei. Vîntul purta prin stropi pulpanele descheiate ale paltonului. Intrai, după dînsul, încă într'o crîşmă. Prin ţipetele stridente ale unei scripci, prin vuetul uniform de glasurI, prin innăbuşeala' bolnavă, pătrunsei şi mă apropiat de tej­ ghea. Nenorocitul î�I aprinsese o ţigară groasă şi sta cu un pahar murdar de vin în mîna stîngă; se clătina u�or, cu picioa­ rele slăbite de la genunchi. în întunericul fumuriu, mă zări, - şi gura '1 I I 1. t [119] DURERi "INNĂBUŞITE UD i se întinse într'un zîmbet lung, umed. Cercă să facă un pas, clătinindu-se. «Ce vrai? începu el, cu gura cleioasă; spune, ce vraî! - Nu vreau nimic.» El sorbi un gît de vin, plescăi din limbă si-mi făcu cu ochiul. � 111' «Mai pune-ţi pofta 'n cuiu; nu-ţi dau nici-o picătură 1 Şi, bătînd cu dreapta în aer, dădu drumul pe gură unui «hh-eh-eh » prelung, aspirat, un rîs fără răsunet. « Nici măcar atita!» adăogi el ducîndu-şi unghia degetului celuI mare la dinti. Apoi făcu doi paşi, prăvălindu-se pe-o coastă, spre mine. d\1ă! dai o cin ste? d-dai! -- Dati 1 - Bine, dă o cinste. Ce crezi, că n'am să beau? Tu nu ştii cine-s eli! Ai tu idee de cînd beau? De dirnineată! auzi? de di- , mineată l Si stii tu prin cîte crîsme am , , , , trecut? Phiii! Nici nu le mai ştiu numă­ rul! Peste-o sută! O sută n' or fi, dar peste cincizeci; peste cincizeci! Si stil cît vin am , , băut? Teribil! Dar rom? dar biter? Teribil! Si stil de ce ? Nu stii! Sînt bolnav, pe , , , [120] 120 l\L SADOVEANU moarte ... Asa-i că nu-t! închipui? Pe moarte! Am scuipatun plămîn �i mal am unul... Dupa ce l-oiu scuipa şi pe-acesta, s'a sfîrşit ! Ceva teribil! - Dar de ştiut, ştii cine-s? Funcţionar, domnule! Şi am familie, bre ... nevastă si două fete ... nici nu stii cît mă , , doare inima ... Au să rămîe pe drumuri... Vai de capul lor ! Nevastă şi două. 'fete, domnule! ş'au să rărnîe, după ce-oiu scuipa �i pe cellalt!» V orbele acestea le spusese cu gura ele­ ioasă, cu o voce adîncă şi bolnavă, cu limba area. Acelasi surîs nealternat al be- u , tivului sta pe buzele umede, ochii erau tristi si plini de durere, obrazul secat si , , , supt, în vorbă era o intonaţie sălbatică şi în beţia lui ceva tragic. Se clătina pe picicarele-t slăbite din În­ cheeturi, mă privea ,cu ochi mari, aţintiţi, ţinea păharul aplecat, buzele amărîte şi ude erau vinete. 1n jur, mulţimea foia în­ tr'un miros grell; pe poc1ele, era glod ca si în stradă. Afară tirîia mărunt din pîcla , , fumurie. Crişmarul aduse vinul poruncit de mine. «Am să beau! zise beţivul, am să beau, [121] DURERI ·.rNNĂBU�ITE 121 dar ţie de loc! mal pune-ţi pofta 'n CUi:Cl! Nu-ti dau nici atîta! - si iar îsi duse de- , " getul cel mare la gură. - Nici nu-mi trebue. -- Hhh-eh-eh! Nici nu-ti trebue! Parcă mie îmi trebue ?. Asta-Il Parcă-mi trebue! Dar e vorba că nu se poate altfel: trebue să bem{ căci trebue să mor... înţelegi? Ceva teribil! Iată, vezi că beau paharele ... unul după altul. .. înţelegi? Trebue! :M2t clatin? vorbesc încurcat? - N'o să mă mai clătin şi n'o să mal vorbesc încurcat, cînd voiu scuipa şi pe cellalt! - De ce te uiţi asa la mine? Crezi că eu n'am învătat ? , , Am �i eu patalama! am şi eu) dragă! cu toate astea, vezi că trebue! Si stii de , , ce.? Nu poţ'î şti, căci nu te gînde�tI la cel­ lalt, cum mă gîndesc eu! Scuip odată şi stiu sigur că m'am apropiat cu un pas de groapă. De pildă acuma, - uite! - mTI scuipat, am scuipat o bucată de suflet! Asta stii ce înseamnă? Că trebue să beau , un păhar de vin! Şi iată, îl beau ! Ceva teribil! » Vă puteţi închipui un cap descărnat,­ oase, - o frunte asudată, cu ochii dureroşi, [122] 31. SALJ()V�ANU - �i un ris, un rinjet amar? Capul acesta n 'are nimic ornenesc ; moartea vibrează în fiecare trăsătură. Eşirăm. El păşea greu prin bălţi întune­ coase de apă, cu pălăria infundată în cap, trasă mal mult pe-un ochiu, ce mînile bă­ lăbănind, cu ochii ca de sticlă. Seara umedă venise. Acoperişuri umede, ziduri umede, trotuare umede, toate luceau trist şi intunecos, pînă şi lumina felinarelor părea umedă ; iar pîcla te apăsa ca un fum înnăbusitor. , «Încet! zise tovarăşul meu, prinzîndu-se de un felinar şi oprindu-se deodată în cum­ pănă, cu jumătate de trup plecat înnainte ; încet! E lunecuş l O să ajungem greu acasă! - Asta-t frumos! Acasă .. plîng femeile ... Au să audă: boc! pac-pac! boc! - Au să ştie că eu tropăesc au să mă cunoască ... au să iasă plîngînd ' mi-e lehamete! Vai de capul lor, nenorocite! Ele �till acuma că am băut tot! tot! si mîni nu-l ce mînca! , Ele ştiu că mult nu mal este ... şi plîng, pling, vai de capul lor! Ce să fac! - uite, încă o bucată de suflet! Ceva teribil! - Haide să mergem! 'l \ I [123] DURERi LNNĂBUŞlTE ------------------------------------------- 123 - Să mergem! strigâ tovarăşul, pornind cu capul în nainte, gata parcă să împungă; să mergem! - Domnule, dacă ai şti ce fete, ce fete frumoase am! Şi ce nevastă bună! Ei, a fost frumoasă nevastă-mea! Ne-am luat din dragoste. Acum însă nu mă gîndesc la ce-a fost; acuma mă gîn­ desc la cellalt! Uite, colo stau eli, în fund, căsuta ceia cu cerdac. Acusi încep : bac! , , pac-pac! bac! şi au să iasă plîngînd ... Vai de capul lor! Ceva teribil !» Eli m'am oprit în pîcla umedă a nopţii. Tovarăşul meu porni pe supt streşini mo­ horîte �i dispăru în întunerec. Îl auzeam murmurind, cu limba încîlcită; auziî şi tro­ păitul picioarelor în cerdac. M'am întors, pătruns de jilăveala �i de tristeţea nopţii de iarnă. Din cind în cind, cădeam în ochiuri de apă. Felinarele eli­ peau şi trimiteau prin întunerec fire tremu­ rătoare de aur. Din cînd în cind, umbre încovoiate treceau prin întuneric. Uneori se deschidea o clipă uşa aburită a unei crişme, izbucnea afară un şuvoiu de larmă si cintece iute innăbusite. , , Întîmplarea aceasta, măcar că m'a mişcat \ [124] 124 lH. SADO,EA1:U întrucîtva, am uitat-o după o bucată de vreme. Dealtminteri, nu eva de cît prologul unei drame, pe care o făurisern eu în seara aceia, după ce mă despărţisem de tovarăşul m eu. Vă puteţi lesne închipui drama: la­ cr irnî o'emete, bîlbiirile disperate ale be- J<=::> tivului pe cale de a sfirsi si cu cellalt si , ' , , alte multe de acestea. A�a mi-am închi- puit eu, dar realitatea trebue să fi fost mult mai simplă �i mai dureroasă. Epilogul dramei însă l-am greiit, după cît m'am convis mai tirziu. A fost la mijloc o lipsă elementară de bun simt. Ca toti , , confratii mei, am voit să misc cu orice , , preţ sufletele; am încheiat cu lacrimi, cu moarte, cu bocete, cu sinucideri, �i am reuşit poate. Întîmplarea, însă, mi-a pus în cale ade­ vărata dezlegare. Vă rog să nu vă scandalizaţi.lntr'o seară, o seară ploioasă şi mohorîtă de iarnă, mi-a esÎt în nainte o fiinta sărmană si nenorocită, , , , tremurînd de frig sub fustele ude şi pline de noroi, - una din sutele de fete neno­ rocite care colindă Bucureştiul. M'a apucat tremurînd de brat, fără de nici-un cuvînt. , [125] DUHERf' îNNĂBU�ITE 125 Eu eşisern de la o petrecere cu prietenii, eram foarte infierbintat. Dupa o petrecere în care se făcuse multă literatură si se , băuse mult vin, era foarte natural să mă gîndesc că am dat peste un adevărat stu­ eliel după natură. Am ,:;lusco acasă la mine, în odaia mea caldă de flăcău care are cu ce trăi si cu , ce petrece. Fata s'a aşezat pe un scaun lîngă foc, tremurînd; eu m'am aşezat în faţa ei, privind-o cu curiozitate. Era albă, - de suferinţă; - era delicată) - adică slabă: pielea şi oasele; - avea ochi frumosi si arzătorr, în care licăreau , , frigurile foameî ; - în sfirsit, era foarte in­ teresantă. Am întrebat-o: « Cum te chiamă? - Adela ... îmi răspunse ea, ridicîndu-şi ochii spre mine şi cercind să zîmbească. - Esti din Bucurestt ? , , -Da. - Părinţi al? -Nu.» Un adevărat interogatoriu. Mă uitam la dînsa �l VOIam s'o mai întreb ceva,-dar [126] 12li M. SADOVEANU nu stiam ce. Afară de asta, starea mea nu �ra potrivită pentru Ud studiu, Cînd, -- pentru ca să răspund Ia zîm­ betul el de provocare, -- am întins mîna, şi i-arn pipăit trupul, am rămas îngrozit: supt hainele ude, trupul era cald şi tre­ mura pînă în adincuri. Ochil ei, pe cari îi căutam în momentul acela, erau atintiti , , asupra dulapului din dreptul ei, de lîngă sobă, cu o durere sfisietoare. Oricit ar fi de rău omul, cîteodată se induioşează. M'am îndreptat repede, am deschis dulapul, am scos pîne, nişte frip­ tură rece, apoi le-am pus pe-o măşută si i le-am adus dinnainte. Aţi văzut de sigur cum schiaună şi cum înghit, tremurînd, bucăţi mari, nemestecate, acei cîni jigăriţf, schilodiţi, morţi aproape de foame, alungaţI de .pretutindenI. .. Aşa, tremurînd şi suspinînd, înghiţea, cu şiroae de lacrimi, bucăţi nemestecate de carne şi pîne, fiinţa asupra căreia voiam să fac studii după natură, în ceia ce priveşte pros­ titutia si desfrîul! , , Tirziu, în tăcerea odăil, la focul potolit, pe cînd vinturi de durere se zvircoleau [127] pe-afară, Adela se linisti si isi sterse ochii 1, v d 1 'v '" '\ plOI e acrmu. ' Atunci am pus şi eu, cum ar fi pus fie­ care dintre durnnevoastră, acea Întrebare de prisos: «De ce te-al lăsat inselată ? De ce al , căzut În desţr iic ? Ea izbl�cni deodată, rătăcită, abătindu-se la pieptul meu. «De ce mă 'ntrebi? Oh! de ce mă 'n­ trebi? Nu :ştiit! nu mă întreba zădarnic, căci nu ştiu l Atîta pot să-ţi spun, că am avut un tată nenorocit, un suflet bun, dar nenorocit �i bolnav... S'a dat la patima beţiei. Scuipase un plămîn şi, în nainte de a scuipa :şi pe cellalt se dăduse la 'băut ca un nebun! Ştiu că am fost nenorocită, altceva nu stiu. Mai stiu că n'am auzit o , , vorbă bună de multă vreme, că aşt voi să filI cinstită şi bună, numai să pot! Ah! nu stil ce teribilă e foamea', nu ti-a fost , , niciodată foame! Nu mă întreba zădarnic de ce am căzut! Stiu că am fost nenoro- , cită, altceva nu ştiu !» Şi plîngea cu capu 'n palme, pe cînd vîntul murmura la geamurI, aducînd plin- .e' DURERI IN:&"ĂBUŞITE 127 [128] 128 11. SADOVEAc "-', ropa. La urma urmei... hm ! mar sînt şi altil.. stii dumneata ... la nevoe, as putea ... · , , 1 dar tot mal bine să vie lVlanole !» Cumătrul Manole. a venit. Era un Romin mijlociu, bărbos şi cu ochii foarte viol. Cirlan îl lămuri toată afacerea şi-I mărtu­ risi, de la început, că era hotărît, fie ce-o fi, să scape lumea de o fiară răpitoare. «Bine! zise Manole, cu glas moale; om face ce s'o putea ... - Nu aşa ! mugi domnul Costache ; eii, [165] 165 dacă a111 s!ms, - e sfînt! Trebue să im­ pu�căm dihania. - O împuşc, numai s'o zăresc! răspunse Romînul. Acuma noptile sînt neguroase. Te 'nhată lupul de picior �i nici nu-l vezi... -- Te-ai stricat, Manole ! strigâ înfier­ hîntat Cîrlan. Te credeam mai ueteaz î» Sateanul "se scărpina în cap. ApoI vorbi: «Nu, pe negură nu-I chip. Dar, dacă vreţi, e-Ll vă prind lupul, - fără puşcă ... -- Fleacuri l răcni domnul Costache ; eu, cu pu�ca mea, dacă nu l' oiu împuşca, să nu-mt ziceţi pe nume 1» Bine. Pînă în seară, s'au pregătit. Fă­ nică s'a dus după praf, după halice, după petiţL Domnul Cirlan şi-a şters pu�ca, a încărcat-o, a eşit afară, a dat un foc. Cînii aii început să urle, şi gospodarii de prin prejur, cu neveste, cu copil, veniră să fie faţă la pregătirile celui care avea să-i scape de necaz. Fanică mai făcu cîteva călătorii la Avram, în colţ. Oamenii cinstită, vorbită. Cinsti şi vorbi �i Manole şi făgădui, cu tot rîsul batjocoritor al lui Cîrlan, că el va prinde lupul fără să aibă nevoe de puşcă. [166] «Tu) cu meşteşugul tău ; eu, cu-al meu !» zise domnul Costache. Manole, cam cherchelit, porni cu Ber­ belită, cu Panţiru, cu Pungă şi eu alti pă­ guba�l, ca să facă pregătirile trebuitoare. Apoi trecură pe la A vrarn, şi, cînd se în­ toarseră, tocmai asfinţea soarele. Dumneaei, cucoana Săftica, a lui Cirlan, puse masa �i cumetrii ospătară. Apoi, Domnul Cos­ tache is! trase cizmele cele mari de iuft , pe care le lua de obiceiu la drurn ; îşi În­ veli trupul uriaş cu-un pieptar de piele, se înbrăcă pe deasupra cu mantaua cea mare de şieac ; îşi turnă în cap o căciulă cît o oboroacă ; î�I trecu torba pe după gît; luă Pusca, tusi si zise: , " «Gata! De-acuma, mergem ... » ÎşI făcură cruce şi porniră, pe un frig de crăpau pietrele. Zăpada scîrtîia sub pi­ cioare. Cum inseră, o piclă lăptoasă umplu văsduhul şi acoperi pămîntul. Gospodari] se strecurau de prin ogrăzl, CLI armele vechi, ŞJ măreau ceata. După ce eşiră la margine, Cîrlan zise: dan să-ţi vedem meşteşugul, Manole ... » Porniră cu toţii. Cîmpia era tăcută; nu- 166 �I. SADOVEANU [167] DUREHI îNN$>BUŞJ'l'E 167 mal un guiţat jalnic de purcel se auzea prin ceaţă. La o bătae de puşcă, se opriră, «De ce guiţă purcelul ? întrebă Costache. -- Aici e capcana ... » răspunse Manole si începu să arate cumătrului mestesuzul. , ') , LJ O groapă adîncă de un stînjen; împreju- rul gropir: două tarc uri de nuele. Prin san- � 1 1 tul făcut de tarcuri, - sant aconerit bine , , "r- cu spini şi pae, - umblă coviţînd purce- lul. Lupul aude ţipetele, se apropie, dă tîrcoale, apoi sare, ca să ospăteze din go­ dac, şi dă în groapă ... « Asta-i toată filosofia? întrebă rîzînd Cirlan. - Asta-Il» răspunsecumătrul Manole. Şi cu toti! se strecurară la marginea ma­ halalei, prin Întunerec. Domnul Costache se aşeză cu cumătrul Manole supt un �opron bine îndosit. La cîţiva paşi, se piti Berbeliţă, gros ca un ţuhal, c'o ghioagă nestrujită în mînă. Mai încolo, supt un gard scund, cu streşina mare, sta Costache Pungă, nalt şi subţire, răzimat Într'o puşcă cu cremene. Pe urmă, Panţiru spinul; pe urmă, Dorobautu, prietenul cel bun al lUI Avram, şi multi alţii, [168] cari cu lănci, cari cu pari, cari cu furcr, fie­ care cu ce putuse. Noaptea era a�a de neguroasă, Încît nu se vedea Ia doI paşî. O liniste mare dom- , , nea pretutindeni. Guiţatul jalnic al purce­ lului sfî�ia tăcerea Din mahala, izbucnea, în răstimpurl, cîte un lătrat de cîne. Şi era ger, �i era piclă, - iar cîmpia, neagră ca păcura şi nerniscată, se întindea innainte ca o genună plină de spaima necunoscutului. Din vreme in vreme, cîte un glas înnă­ bu.şit răzbătea : B P b lită , �� « re... Jer e rţa.; n auzr: -Ce-i? se auzea răspunsul, în şopot. -Nu 11;")011 vine, bre Berbeliţă!» Urma trăcere. Şi În cîmpie, pure elul co­ viţa cu disperare. Domnul eîrlan, de la o vreme) începu să se plictisească. Scoase din torbă clon­ dind cu rachiu de drojdie �i zise curnă­ truIui Manole: « Pină ce-a veni dihania, noi putem să mal tragem cîte-o duscă. Altfel arnortim ... , , -- Arnorţim, da !» şopti Manole. Traseră cîte-o duşcă bună. ApoI iar se puseră să asculte. 168 nI. SADOVEANU [169] DURERI ÎNNĂElUŞITE .............. 16" «Comedie, domnule! murmură supărat Costache; e un întunerec de-ţi dar cu de­ getele în ochi. Îricâ n'am văzut asa ceva de zilele mele! - Întunerec, da! grăi Încet Manole. -- ŞtiI, cind e întunerec ... îţi vme a�a, nu ştiu cum ... -- Ba inie nu mi-i frică de loc! ZIse cumătrul. - Îrnl pare rău ! răspunse Cirlan. Parcă eu zic că mi-I frică? Dar stii asa .... ti-e , , , oarecum ... - Da, a�aceva ... ;) şopti săteanul. După un răstimp, Costache Cirlan .. mugi iar : «E frig al dracului! Ar fi bine să ne mai încălzim cite-o leacă ... » O voce se auzi, în apropiere: «Grozavă pîclă, domnule Costache ... - Îţi dai cu degetele 'n ochi, frate .... Cine-i? A! dumneata esti, Berbelită? " , - Eli sînt. - Dă-te mai incoace.» Alt glas adînc izvorî din întunerec: « Si eu is aici! , - E Dorobantu !» ZIse Berbelită. , , [170] 17U J[. S.-LJOVEâ:s'U Iar domnul Cîrlan grăi moale: « Zi si celorlant! să vie !» , ' Apoi, cînel tOţI se strinseră la un loc sub şopron, şipul cu rachiu incepu a umbla elin mînă în mînă. Vorbeau Încet si cin- , steau, Se pipăiau cu mînile şi �:e cunoşteau după glasuri --, de văzut nu se vedeau. Cînd se auzeau Iătrături mal tari de cîni, tăceau, î�i întorceau urechile spre cîmpie si ascultau, tinîndu-si răsuflarea. Dar, afară , " de ţipetul ele fierăstrău al purcelulur, nu se auzea nimic; �i iar incepeau a şopti şi garafa gîlgîia. După aceia, cînel băutura se sfîrşi, unul se strecură pănă la Avram şi se întoarse innapol. Vremea trecea. Lupul nici gind n'avea să vie. Într'un tirziu, domnul Costache începu a se veseli si a face haz în Întunerecul , şopro nulur. «Ha-ha-ha! cumătre Manole ... cumătre Manole.; al făcut si tu o treabă cît o , nucă !... Să stil că de-aceia nu mal V1l1e , dihania ... , îi dă de veste purcelul.i.. O frămîntare se iscă, şi un glas zise: «Încet, încet, domnule Costache .... dar t � I pes e nOI .... [171] 171 - Voi sinteti? murmură Cirlan ; bine! dar lupul, - unde-i ? Are să vie! zise Manole. - Nu mal vine! strigâ Cîrlan. Pureelul tău e de vină! -- Ta eL.. şopti ţăranul; nu răcni, că s'aude cine stie de unde! , - CuîTI să nu răcnesc? Ba am să răc­ nesc! Ura! Uraaa ' Psss! Astupati-i gura!» gemu Manole. Se sbătură cîtăva vreme prin întunerec. Apoi unul izbucni: « l-auzi l » - �i frămîn­ tarea conteni dintr'odată. Prin gerul �i pîcla deasă a nopţii, ţipetele godacului se auzeau tari) ascuţite, sfisietoare : cînii începură a latra din toate părţile �i a urla prelung. Manole zise: «Lupul !» Iar domnul Costache gemu: « Unde-i?» Nimeni nu-l răspunse. Toţi ascultau. Dinspre ţarc, venea un zgomot neobişnuit: mugete, izbiturI, schelălăituri răguşite. «Gata! s'a prins !» vorbi Manole, cu li­ nişte. Iar glasul lui Cirlan izbucni disperat: « U nde-I, domnule?» Şi, prin noapte, două [172] ni. SADi.: \'EANU fulgere tîşniră, unul după altul, cu bubuirI asurzitoare. « Uraaa! dă-I la cap r pe dînsul mă: r» Iar oamenii se poticneau în toate părţile, supt izbiturile uriaşului. Nimern nu indrazni, deocamdată, să se apropie de groapă. Manole nurn.ri, se duse si se întoarse. Zise: , «Dihania a căzut în capcană.i. » Cîteva lumini scăpărară. Apoi felinarele pornită în zigzag-urI prin piclă, ca nişte focurI rătăcitoare pe iaz. Şi deodată ţarcul se lumină �i umbre negre îl impresurară. Pure elul se sbătea covitind în sant, iar , " în fundul gropiI icnea fiara. Cînd simţi pe oameni, prin întunerec, se opri. Ochii îi scînteiau în negură ca doi licurici. «Pe dînsul, măr l » strigâ cu glas mare Cirlan. Şi felinarele începură a alerga în jurul gropiI.' Cîteva puştr bubuiră ; �păngile şi furci le începură a izbi' spre fundul gropiI, ghioagele băteau surd; şi fiara ţipa, urla înspăimîntată, sărea, se svîrcolea, nebună de groază, - apoi începu să geamă înfio­ rător, cu durere, pînă ce tăcu, doborită în sîngele-f îngheţat. După aceia, gospodarir 'plecară la Avram [173] DURERi îNNABUŞlTE 173 luară de brate si-l traser ă , , dumnealuI se zrnunci si se , marginea gropii, bălăbănin- si toată noaptea chefuiră, cintară si bătură , , cu cizmele în podele. A-doua-zi, se strînse toată mahalaua: bătrîni, copii, neveste, bărbaţi, la marginea gropif, ca să privească pe duşmanul ucis. a grămadă de carne şi de sînge, ames­ tecate cu bucăţi inrosite de zăpadă. Era veselie şi vorbă, iar cînii dădeau tîrcoale, urlind. O femee scoase purcelul din ţarc. Co­ viţa moale �i răgu�it şi era slab, numai pielea si ciolanele. Veni �i domnul Cirlan, ţinînd de după cap pe cumătrulManole. Era foarte vesel. Se repezi prin multime la marginea gropii �i începu să răcnească la leşul lupului, dînd din mîni şi cumpăniridu-se : «Hotule! asa ti-a trebuit! Ai să mai vii , " să furi?» Oamenii îl deoparte. Dar năpusti iar la du-si bratele: , , « Asa ti-a trebuit! Purcel ai vrut? uurcei , , t ai găsit 1. .. ». Şi oamenii îl apucară iar �i-l traseră în- [174] 174 1\1. SADOYEANU dărăt. El se sbătea, mugind ca un taur. Iar lumea era bucuroasă că bietul lup a fost ucis şi toţi se gîndeal! că vor petrece cu multărnire sărbătorile de iarnă. 1 [175] �uini. e cînd s'au sculat, tustrei tac. Pe bătrîn îl chiamă Irirnia Popovici, dar toată lumea îi zicemos-lrimia. , ' simplu, - de Popovici nu ştie nimeni. Iar dacă vor Să-I zică altfel, îi zic Ţapul. Şi chiar au de ce să-i zică asa: mosrieazul ") ') C,} e amarnic, nimeni nu se poate inţelege cu el; afară de aceasta, are o bărbută albă şi lungă, curat barbă de ţap. E mijlociu, ciolănos, si are niste ochi ce strălucesc ca , , oţelul; merge dîrz şi vorbeşte îndesat, din oît. t":> Pe babă o chiamă Mărioara, e voinică incă şi frumoasă, cumpenele au trecut peste ea fără s'o zdrobească. Are o leacă de mustaţă �i toată ziua e cu ţi�.;ara'n gură, [176] 17t; ceruite. toată ziua stă la cinste şi la taclale, CÎnd e linişte în cocioabă. Iar pe tovarăşul de nevoi il chiamă Gheor­ ghe Şoric. Mititel, uscat, de-l dă vîntul jos; obrazul lui negru şi boţit parcă e un zbîrciog; ochii sint aproape albi, fără de n ici-o culoare, n'are fir de păr pe faţă; Şl e aşa de slab, Încît straele pe �l par fien" durile aninate pe o mornie pusă în mijlocul grădinelor ca să sparie vrăbiile. -- De cînd il ţin oamenii minte, umblă cu o pălărie mare, pleoştita ca un clopot, care-I trece peste urechi, cu nişte pantalonI ca rf au fost cărămizii odinioară, dar cari acurna-s pes­ triţi din pricina petecelor. Surtuc nu poartă �i cămaşa e tureatcă pe el: o leapădă cind nu se mai poate ţinea petec de petec. Îl1caltea m6ş-Irimia tot are o jiletcă albastră .�i o redingotă roşcată, rămase din vre­ murile bune. Tustref tac. )1oş Irimia şi Gheorghe Şoric stau sus, pe patul de scinduri, 'între calupun şi ciu­ bote stricate, pe scăunaşele lor cizmăreştf. Lucrează: îrnp uni!' cu sula si tra2' sforile �) 'CJ [177] DURERI ÎNNABUŞITE 177 Mătuşa Mărioara stă pe scaun, lîngă va­ tră. Focul de trei lemne arde lenes dea- l supra cenuşeî, dar la foc nu fierbe nimic. Soarele dimineţii de vară intră galben prin ochiul colbăit de sticlă, care ţine loc de fereastră. Tac. De multă vreme, de o săptămînă, e linişte in căsuţa săracă, şi tăcerea asta nu prevesteşte lucruri bune. Baba bate tăciunii, fumează �i priveşte gînditoare flacările. La foc nu-l nimic: baba de-abia aşteaptă să izbucnească. Mos-Irimia trage din cînd în cînd cu coada ochiului la bă­ trînă, o priveşte ciudat, cu un zîmbet rău­ tăcios deasupra bărbii de ţap. Astăzi bate mai îndesat cu ciocanul si strînge sfoara ceruită mai tare. Gheorghe e ca totdeauna: de-abia î�i poartă mînile, priveste neclintit la ciubotă, cu ochii lui spălăciti şi plini de somn şi se zgudue cînd bate cu ciocanul. Rare-ori i�I ridică capul şi privirile se plimbă odată de la mo�neag la babă, la foc, pe urmă iar la mo�neag, �i iar se coboară la ciubotă. Ştie el bine ce are să se întîmple. Trece o bucată de vreme SI deodată , Durerr îunăbu şite. [178] 178 nr. SAD OVEANU moş-Irimia trage, strîngînd fălcile, un cio­ can în ciubotă, cît ce poate, zvîrle apoi ciocanul, zvîrle şi ciu bota, zvîrle şi piedica şi zice îndesat, uitindu-se tintă la usă : . , , «la să mă scol eLI şi să pun o oală cu apă la foc, că văd că ... - Hm !» mormăe baba trăgînd adînc din ţigară. Gheorghe Şoric se face mai ghebos de­ asupra ciubotef. Moş-Irirnia se dă jos de pe pat, face ciţlva paşi pînă 11 prag, acolo se opreşte şi zice iar, cu ochii ţintă la uşă : «Ce? e mare lucru să pLIn eu o oală cu apă la foc? e mare lucru adică? - Hm! - Că văd eLI că. ... nu-l mare lucru .... he-he! văd eu că ... - Ce vezi? ce vezi? strigă deodată bă­ trîna zvirlind ţigara şi repezindu-se în sus; ce vezl, ha? spLIne ce vezl, Tapule , ce vezI? - He-he-he ! rîde îndesat bătrînul, tot cu ochiI la uşă; văd eil că baba mea azi n'are f'TISt de treabă. Adică ce? e mare el lucru să pui o oală cu apă la foc ?adică ce? să ardă focul de sufletul draculuî ?» [179] DURERi ÎN�ĂBUŞITE .................. 179 Adi baba s'a mîniat tare. « Apoi bată-te Dumnezeu să te bată, Ţa­ pule, �i n'ai mal ajunge! De ce să pun oala cu apă la foc? de ce s'o pun? spune că te tr ăsnesc l Ce? faci pe boerul? vrai stI te duel tocmai deseară în tîrg, iar pînă atunci să ne chiorăe matele de foame? , -- He-lre-he ! ce deseară? nici nu mă duc azi în tîrg, ce deseară ? ... N'ai spus tu să nu mă duc în tîrg, că ... he-he-he! -- Ce r izi ? ce rlzl? spune de ce rîzi, că-ti scot ochii ca la dracu! - Bătrîna , sare �i pune mîna pe cle�te. -Apoi da, să nu te duci, că dacă te duci n'ar altă grijă decît să faci cu ochiul fetelor si nevestelor, , ticălosule ! Mi-ai mincat tinereţele, prăpă- ditule, mînca-te-ar temniţa pămîntului şi viermii cei neadormiţi! Da, să nu te duci, că-ţi Iaer de cap, ghiujule!» Ghiuj! valeu! Bătrînul Şoric a pus liniş­ tit cio canul si sula deoparte si a ridicat , , capul. Ştie el că dacă s'a spus vorba asta, apol e rău. Se uită linistit la ceilalti doi , , şi gura uscată i s'a strîmbat într'un fel de zîmbet fricos. Mos-Irimia s'a întors repede Şl s'a ase- [180] ISO �L SADOVEANU zat dîrz în tata babel. Vorbeste SI mai t , , , indesat. « Cum? ce-al zis? ghiuj! eli ghiuj? A- �, pol nu ţi-I ruşine obrazului? nu te vezr? I Ce? nu te vezi adică? -- Ce să văd? poate nu eştl ghiuj ? ba eşti ghiuj păcătos, na ! o căzătură �i tot umbli după mueri ; iaca) omul ista ne-aude .... - Ce s'aud? zice umilit Şoric bătrînul ; eu n'aud nimic " eu stiu ce stiu eu si bine 1 , , , fac că nu spun! --- Ce ştil ? strigă. moş-Irirnia repezindu­ se la mo�neag şi apucindu-I de mînă; ce ştit ? spune, ce ştii de mine, ha?» - Şi-l trage de pe pat. Bătrînul lasă ciubota şi chinga �i se prăvăleşte moale de pe pat, după bratul lui mos-Irimia. , , « Nu ştiu nimica, de dumneata, nu ştiu, ZăCI nu stiu.; murmură moşneagul umilit. - Da' de cine ştii ? ţipă baba. - De cine, de cine îngînă moşul liniş- tit; eu �tiLI ce ştiu eLI » t Ochii lui se uită fără să spue nimic cînd t la babă, cînd la moş-Irimia. , '. Acuma s'a mîniat baba pe dînsul: r [181] «Poate vrai să zici că stii de mine? , asa? vîri inirică Între noi? vra să zică asa? , ' - V ra să zică asa? zice si moş-lrimia ; ., .", vîri inirică? Afară! afară! că-ţi sparg capul l » Şi moş-Irimia �i baba sar la. bătrîn, îl trag, îl întind, îl ghiontesc, deschid uşa si-l zvirl răcnind afară. �' fjJ Iar Gheorghe Şoric ese umilit, cu capul plecat, din odăiţa săracă �i întunecoasă, face dOI pasi într'o sălită si mai Întunecoasă - , ", �i se razimă apoi de perete, lîngă uşă. Ascultă. Ştie el bine ce are să se întîmple. A ştiut ce are să se întîmple �i ştie ce are să se întîmple şi de acum înu ainte. În casă au urmat cîteva clipe de linişte, pe urmă glasurile bătrînilor au izbucnit iar mal îndîrjite. «Ticălosule ! ghiujule! mi-ai mîncat ti­ nereţele, ai să mă omori ! ... . - Ghiujule? iar ghiujule? na ! ghiujule ... I) Şi s'audeceva innăbuşit, o pălitură în plin. « Val eu ! val eu ! săriţi, oameni buni, ho­ tul mă omoară! Valeu ! ticălosule! hotule! , ',' ., ar să mă vîri în pămînt. La ocnă, mînca­ te-ar holera, pahonţule!» Uşa se zgudue de-o pocnitură. pI- DURERI î:\NĂ'BUŞITE ........... ]81 [182] 182 A zvîrlit în el cu calupul, gînde�te bă­ trînul Gheorghe. « Aşa? zvirlî cu calupul ! Cine-i mai mare în casă? Ia să-ţi arăt elI, madarno ! Ghiuj ? hi ., 1 o ;J o 'h ;J na, g lllJ. a ocna. na, ocna. . oţ. na, hot!» , După fie-care na ', se aud bătăi înnăbu­ site. Şi bătrîna strigă ca 'n gura morţii: «Ooof ! săriiitî! mooor !» şi poe! poc ', apoi s'aude zuruind cleştele, zurrr. .... Bătrînul Şoric a auzit destul. Porneşte şi dă să. iasă din şală la lumină. În casă tot se aud răcnete, sudălmi şi bubuituri înnăbusite. El porneste usor prin sălită si , ') ') ", împinge o uşă de-abia întinată. Un val de lumină slabă, Iurnurie intră, şi ÎII lumina fumurie se văd în sălită multime de ciove e " , zvîrlite Într'un colţ clae peste gramada: o tărăboantă cu roata fără ciolane, o piuă mînjită de var, o frigare, oale farfurii şi tingiri sparte, fierării ruginite, calup uri rupte. După ce eşi din şălită, bătrînul dădu de un loc gol împresurat de pereţi in ruină. Aceasta era vechea casă a maistrului Iri­ mia. Din coşcogeamite hardughie nu ră­ măsese acum de cît odăiţa pitită colo,în- [183] - DURERI îNNABU�1TE 183 tr'un colţ, joasă şi urîtă, supt o pînză sa nătoasă de acoperiş. Din hogeagul scund, fumul vînăt esea lenes si se împrăştia în � , , , toată ruina. Bătrînul îşi plimbă ochii spălăcitl prin­ prejur. Cel patru pereţi marI rămăseseră în picioare, dar în coastele lor se deschi­ deau, ca nişte răni, găurI adînci. Varul căzuse, tencuiala cădea şi ploile lăsaseră pe aceste rămăsiti de ziduri zugrăvelile lor ciudate. Ferestrele fără geamuri atîrnau numai în cîte-o balama, ca nişte capete intristate. Sus, acoperişul spart dădea dru­ mul ploilor; vintoasele minioase rupeau totdeauna din el draniţele putrede şi le purtau în undele lor ca pe nişte paseri ne­ gre. Uşile de mult se prefăcuseră în ce­ nuşă. Prin colţuri, gurile sobelor se căscau negre, sornnoroase şi plictisi te. Vrăbii şi rin­ dunele sfatuiau pe sus, prin ungherele pline de cuiburi. Şi prin toate părţile perdele mari, colbăite şi afumate, ţesute de pain­ jeni. Un miros greu de fum, de mucegaiu şi de ruină plutea între peretii pustii, clo­ cea acolo, apăsat de o jale adîncă. Bătr inul Soric, cu pasi scurti, clătinin- , " [184] 184 M. SADOVEANU du-se de slăbiciune şi bătrîneţe, se indrepta spre o fereastră. Acolo se opri, îşI vîri mînile în buzunarele pantalonilor lui pes­ triţi, pe urmă ridică capul şi începu să-şi plimbe pe sus privirile lui alburii şi ador­ mite. Stătea aşa, nemişcat, înţepenit ca o mo­ mie, prin ochii lui nu trecea nici-o lică­ rire de vieată, prin mintea lui părea că nu trece nici-o licărire de gînclurI. În dimineata linistită de vară rîndunelele , , chiscuiau vesele �i treceau ca nişte săgeţi negre prin lumina ferestrelor şi a spărturilor; raze piezişe de soare străpungeau fumul liniştit care umplea ruina. Sus, prin spăr­ tura cea mare a acoperişului, se vedea o pată mare de cer liliachiu ; dungi subtirele de nouri, ca piele albe, treceau leneşe pe pata de cer. Şi moşneagul stătea nemişcat, numai ochi 1 ui adormiţi se plimbau cerce­ tînd în neştire ruina. În tăcere, veneau ca de departe răcnetele şi ţipetele moşnegilor rămaşi cu mînia lor În întunerecul căsuter. Pe bătrînul Scrie nu-l mal miră nimic , .din întîmplările zilei. Nu de cîte-ori pe an, dar de cîte-ori pe lună nu se petrec ace- [185] DURERI ÎNJ'iĂBUŞITE 185 leasi lucrun l S'a obisnuit, săracul! De cînd , , maistrul Irimia a pierdut în petreceri toată averea, şi de cind aL1 rămas ei trei, -vieaţa asa a trecut. Casa s'a ruinat si s'a pră- , , pădit, ei s'au ruinat şi s'au prăpădit. Su­ tletele celorlaţi doi bătrîni s'au cam schim­ bat în vr�mea asta, numar el, Şoric, a ră­ mas cum a fost. El nu si-a schimbat linis- , , tea, a rămas tot cu filosofia lui: «Eu ştiu ce ştiu eu, da' bine fac că nu spun! l! De cîte ori bătrînii ceilalti se iau la hartă, el , , murmură linistit vorbele acestea si totdea- , , una se alege cu pumni şi înjurăturl. Şi tot­ deauna în furtunile acestea se îndreaptă li­ niştit spre aceiaşi fereastră a casei ruinate, înţepeneşte acolo, lîngă fereastră, cu mi­ nele'n buzunare si cu capu'n sus si se uită , , în neştire la toate din jurul lui. Şi vara şi iarna se petrec la Iel. nict căldura nu În­ călzeşte, nici frigul nu răceşte mai tare pielea lUI sfărogită. Iată aşa stătea moşneagul în lumina fu­ murie, căldura verii creştea încet, vuetele infundate din odaia moşnegilor slăbiseră, încetaseră, o linişte tristă stăpînea ruina. Rindunelele nu mal săgetau prin lumina [186] iss M. SADOVEANU spărturilor acum se astimpăraseră si ele si , , , sfatuiau prin ungherele negre de sus, cu glasurI subţirele. Un vînt cald, de-abia sim­ ţit, trecea ca un oftat încet pe la urechile moşneagulur; perdelele prăfuite �i afurnate ale painjenilor se clătinau uşor. Bătrînul Şoric intepenise cu ochii dusi. Credeti , " poate că se gîndea la tinereţea lui fericită, la vremurile calde de odinioară? Nu stiu, , Dar se poate ca o bătrinete asa de dure- , , roasă, care-şi duce zilele în lipsă, în su­ dălmi �i bătăi, să se gîndească la o tine­ retă luminoasă? A avut tineretă Gheorahe , ,� Soric? De cînd îl tin minte oamenii, asa . , , îl ştiu, cu pielea botita si arsă si cu pălă- , ", - ria ca clopotul pe capul plecat, blînd �i trist ca un cîne horopsit. Nimeni nu I-a văzut rîzînd şi zîmbetul lui înseamnă du­ rere. Eu mar degrab� socot că nu se gîn­ ·dea Ia nimic moşneagul, că se simţea mul­ ţămit oarecum, dacă putea şi el avea rnul­ tamire, să stea acolo, în lumină, ca un le rnn, ca o piatră, să n'audă nimic, să nu vadă nimic! Şi ar fi stat el multă vreme încă acolo, dar bătălia din odăita întunecoasă Încetase , [187] DUREHI Î:<;, , , v' asi dracului h, tusi si intrâ în odăită, Era ., ., , , mai rumăn la fată si ochii îl sticleau veseli " , , zimbea. Într'o basma mare, roşie, aducea ceia ce tîrguise: carne şi pîne; iar la sub­ suoara stîngă ţinea strins clondirul. Se opri în mijlocul casei, se uitâ la babă, - baba [190] IDO ThL SAD()\'EAKU .2:emea sreu -- apoi se Întoarse spre Gheor- " ,':>' ghe Şoric: « Ia mai lasă bocîncii ceia, că m'am să,­ turat l Tot cioca-cioca, cioca-cioca! Le­ hamete !» Şoric puse pe rînd ciocanul, sula, sfoara �i ciubota deoparte �i rămase nepăsător pe scăunaşul Iui. Mos-Irirnia aseza basmaua pe marbo-inea " c, vetre! �i clondirul jos, apoi se apropie de babă. Se opri Ungă pat :,.i dădu Încet din cap. Deodată se Întoarse spre Gheorghe. « Ce stai acolo, ha? Dă-te jos, mai pune un lemn, două pe foc, şi zvîrle carnea în oală, că doar n'o să stăm flămînzi toată ZIua ... » Bătrînul Şoric se dădu cu greutate jos şi se apropie de vatră; dar în treacăt î�I întoarse o leacă capul, numai o leacă, spre clondirul plin. Mos-Irirnia se alătură de babă şt-I puse mîna pe umăr. «Valeu ! of! gemu bătrîna mal tare. -- El, ce-I, ce ai, ce te doare? Întrebi cam luător în rîs moş-Irirnia. [191] DURERi ÎNNĂBUSI1'E , ' 191 - Of! Irimie, coastele !şi spatele; Irirnie, tare m'ai zdrobit! - Te-am zdrobit? Hm! lasă! nu-l nimica. Are să-ţi treacă. - Nu, nu, se tîngui baba, nu-mi trece nu ... - Taci, că-ţi trece, o mîngîi'; moşul ; iaca am adus pîne, iaca am adus carne :şi am adus şi" !şpirt... ha? Întoarce-te oleacă, har... Unde te doare? Spune, să te frec c'o leacă de spirt. Are să-ţi treacă, n'ai grij 2\. Întoarce-te !» Baba se întoarse gemînd şi oftind mai încet si-si desfăcu polea. Soric pusese carnea , , , nespălată în oală şi acum se necăjea cu focul. Moş-Irimia destupă clondirul, turnă spirt în palmă şi prinse a freca cu luare­ aminte pe bătrînă. « Valeu! răcnea mătuşa Mărioara , mai încet, îf! ... îf! ... acolo mă ustură ... - El, ţi-i mai îndemînă acuma? zise vesel mosneagul,' asa că ti-e mai în dă- , , , mînă? Ce ti-am spus eli? Cu spirt îndată-ti , " trece. - Da, cu spirt îndată-ţi trece, suspină bătrîna mai Iinistită. - Bun. Acuma să-i cercăm !şI gu:::tul... [192] Jl:L SADOVEANU 19� He-he-he l e bun oare? ce zid? - Şi privea ' clondirul în zare. -- Şoric, ia mai lasă focul si adă incoă o cească de cafea ... » , , Mos-Irimia turnă rachiul si întinse babei , , ceaşca : «Hai! ia de bine si nu te uita la ce s'a , Întîmplat, că moşneagul tot e bun ... » Baba luă ceaşca, dar tot se tîngui: «Tare m'ai stilcit!», pe urmă dădu spir­ tul de duscă. , Mos-Irimia umplu iar ceasca si zise: , , , «Măricară, spune drept, m'ai ertat? -- Nu, nu te-am ertat, vorbi cu Întris- tare baba, că tare m'a mai usturat ! - Te-a usturat tare? - Tare m'a mai usturat! - Şi nu vrai să mă erţi? Uite colea! iaca ÎmI plec şi eli capul. .. Unde te-a LlS­ turat? La coaste? la spate? Hai! dă �i tu în mine, dă, haide, numai să nu te ştill mînioasă! Dă si tu în mine! 1> , Baba zirnbi şi începu să tragă pe moş de cap şi de barba lungă de ţap, pe urmă începu să-i care cu pumnul. «Aşa, zise bătrînul indreptîndu-se ; act! [193] să trăesti l » şi dădu si el ceasca peste , " cap. Apoi o umplu şi o dădu lui Şoric: «la si tu de bine, - si uită ... » , , Înnainte de a bea, gura uscată a lui Soric se strimbâ în obisnuitu-l surîs fricos. , Într'un tîrziu mos-lri�ia si baba Mări- , , nara, ameţiţi, se culcară ; iar Gheorghe :)oric eşi în ruină şi se cinchi pe pămîn­ tul înflorit cu rnuşchiu verde, lîngă aceiaşi fereastră. Era cald si roiurr de muste se jucau în , , lumină. Din cînd în cînd, în mîhnirea care stăpînea liniştea casei dărîmate, veneau frînturi de zgomote depărtate. Glasuri pierdute, adinci, sunau la urechea ador­ mită a bătrînului ca un bîzîit subtire de , tintar. Cînd se desteptă SI intră iar în căsuta " , întunecoasă, soarele era aproape de toacă. Baba şedea la vatră, scosese cu lingura o bucată de carne fiartă din oală si acum o , mesteca încet, ajutîndu-se din cînd în cînd cu ceşcuta. Mos-Irimia dormea. Bătrînul Soric se a- , , propie si el de vatră si bătrîn a-i scoase si , , , lui o bucată de carne şi-I frinse pîne. Durert în n ăbuş ite. DURERI INNĂBUŞITE 193 13 [194] 194 nI. SADOVEANU După intimplarea aceasta a trecut o zi, două, mai multe, l inistite. Mos-Irimia si cu , , , Şoric ciocăneau toată ziua, bătrîna şedea la vatră cu ţigara în gură �i bocănea cu clestele in lemne. Oala cea mare forfotea , llngă flacărr. Mătu�a Măr.oar a povestea o mulţime de lucruri, pe cari le povestise de o multime de ori " mos-Irimia o Între- , , rupea din cînd cînd şi . rîdea îndesat, pe cînd barba de ţap tremura: «He-he-he l . Numai Şoric tăcea toată vremea: el ştia ce ştia el, dar bine făcea că nu spunea la nimeni. Pe urmă, într'o zi, focul începu iar a arde fără oala cea mare si tăcerea iar , veni, ca înnaintea unel furtuni. Şi Şoric iar esi brincit afară si se duse de se aseză li- , , , niştit la fereastra IUl, în lumina dimineţii, -pe cînd în urmă, în căsuţa întunecoasă, tresăreau bubuituri surde şi gemete. În acest chip trecea bătrîneţa celor trei, în ruina de la marginea tîrgului. Nimenea nu-l băga în seamă, nimenea nu-i cerceta fală decît numai lumina soarelui, ploaia, noaptea �i vînturile. Vuetele tîrgulUI ajun­ geall în ruină obosite, stinse. Moş-Irimia �i baba s� certau �i se impăcau, Gheorghe [195] DURERI ÎNNĂBUŞITE 185 Şoric tăcea si-si ducea bătrinetea tristă si ., , ." dărăpănată pînă la fereastra ruinei şi în nap O! ; din ruină nu eşea el, se temea parcă să păşească prin brîul de erburi ce Împre­ sura casa veche. Toate supărările celorlalţi dor moşnegt se r evărsau si asuI)ra lUI în , - , pumni şi sudălmi ; el tăcea şi răbda ca un cîne. Ce să facă altceva? Toată vieata a , tăcut şi a răbdat ca un cîne. Mînca bătăile cu aceiasi liniste cu care mînca si bucătica .,., .", amară de pîne. De era vară, de era iarnă, moş-Iri mia eşea cu cartelul lui mare, alb, si cu basmaua rosie - si cu pasi îndesat! , .,.", intra în tirg, uitindu-se cu luare-aminte la toţi trecătorii; de era iarnă, de era vară, bătrînul Şoric esea în ruină si se aseza ne- , " mişcat la fereastra Iui. Baba stătea tot- deauna la foc si fuma. , Asa a trecut vieata bătrînilor pină la , , vremea cind începe povestirea noastră. De la această vreme incolo, s'a schimbat în­ trucîtva. Certurile bătrînilor au venit mai des să turbure melancolia ruinei si Scrie a , , prins a se purta mal cu greu ... Pielea zbircită a prins a se încreti si mai , , tare si linstitele lui ceasuri de tăcere, în , , [196] lumina verii, păreau mal de grabă oboseală şi somn. Se încovoiase tare din grumaz şi cînd îl injurau şi-l pumneau ceilalţi dor, prin ochii lui părea că trece o undă slabă de lumină, o rugă tristă. Dar ce le păsa celorlalţi doi! Cu cît pumneau mai tare pe bătrînul Şoric, cu atît mai des cinsteau băutură gălbie din clondir; şi în somnul lor greu, niciodată nu auzeau oftările pieptului uscat din care vieata se călătorea. , Asa a trecut vara si toamna. , , Frumuseţa verii umplea totdeauna ruina de melancolie " fumul lenes dormita si'n , , lumina soarelui si'n umbra a '1lUrguriloL Prin crăpăturile ruinei, în apus, se vedeau bucăti rumenne de cer, ori nourt vineti în , , care soarele înflăcărat se cufunda; se vedeau păduri sub piele străvezii, sate pestriţe, din mijlocul cărora se-ridicau bisericile albe. În tăcere adîncă, vuetele tîrgului se auzeau ca pnn VlS. Toamna, ruina rămase umedă şi pustie, fără sfaturile rîndunelelor. Buruenele cres­ cute pe sus prinseră a se îngălbeni şi în jalea adîncă strigătele vrăbiilor sfişiau tă­ cerea ca niste chiote. Cind ploua subtire , , 196 }I. SADOVEANU [197] DURERI ÎKKĂl,3UŞITE şi rece prin ceaţa toamnei, ruina .se um­ plea de o mihnire de cimitir; ploaia moc­ nită se scurgea pe pereţii înnegriţi în' şu­ viţe dese, pătrundea prin toate colţurile, po­ leia cărămizile poleia muşchiul, pămîntul negru, şi în clipirea mohorîtă, în soapta monotonă a picuşurilor, casa veche părea un mormînt; iar bătrînii parcă erau îngro­ paţi dedesupt, supt umezeală şi piclă, Bă­ trînul Şoric, corogit, sfirsit, trecea cîteodată ca o arătare şi-şi tîra prin hleiu picioarele ca plumbul. În vremea asta bătrînii trăiau cu bătăile, cu gemetele şi cu impăcările lor. Ei nu erati nici trişti, nici veseli; el se sfadeau şi beau. Ce le păsa lor de vară? ce le păsa de iarnă? De fleacurile acestea s'au bucurat si s'au , întristat ei în tinereta lor, dar acum îs bu- , curosi sau tristi, cind au ort ri'au cu ce cin- , , sti. Iar bătrînul Şoric părea că trăeşte pen­ tru că se mai putea purta; dar dacă l-ai fi pus în sicriu şi l-ai fi îngropat, cred că nici n'ar fi gemut. Se purta din ce în ce mai grell: cînd e.şea, după sudălmile şi după pumnii moşneg ilor, afară, găsea cu anevoe usa prin întunerecul sălitei ---- si prin urne- , ", [198] f lns zeală, ajungea la fereastra lui sprijinindu-se de pereţii uzi. Cînd, după cinste, mo� Iri­ mia si baba Mărioara adorrneau, si cînd , , era prea frig afară, el sta între calupurile lui ceasuri întregi şi se uita într'un singur loc, de multe ort la flacările fccului. Seara, se culca sus, pe patul cizrnăriet, Între bo­ tine, între unelte, Între calupun, şi se În­ valea cu nişte fienduri ; se scula cu noaptea în cap şi umbla prin casă ca o nălucă. Dacă se întîmpla să fie baba trează, îi zicea: dar te-al sculat, strigoiuJe? Mă bagi în toate r boalel�, bată-te Dumnezeu l » �i el tăcea. Iarna a fost lungă, viscolele plîngeal1 prin casa veche cu glasurI dureroase, se infundau prin hornurI, şuerau a pustiu si trinteau omătul alb cu bubuirt surde în co­ cioaba săracă. Vinturile se alungau chiuind prin cîmpiile din preajmă, de multe orî prin vijelie veneau urlete, �i era o jale si un bocet . de vinturi în toate părţile de te treceau fi­ oriI.Atund baba Mărioara aprindea ţigară după ţigară la vatra focului şi povestea În­ tîmplări grozave cu glas aşezat şi moale. Trecu iarna, trecu şi primăvara şi vara veni iar. Şoric bătrînul slăbise tare, de- [199] DURERI îNl'1,ĂBUŞITE 199 abia umbla ; cu toate acestea din vorbele lUI nu esea: «Ell stiu ce stiu eu, da' bine , , , fac că nu spun ... » Totdeauna bătrînii să­ reau asupra lui �i-l mîngîiau cu pumnii răc­ nind: «Ce ştii, ha? ce ştii? spune, că-ţi sparg capul! ... » Afară, în lumina verii, se aşeza liniştit la fereastra lui, sta acolo nemiscat si se , , uita cu gura căscată Ici rindune lele care treceau prin lumina spărturilor ca nişte ful­ gere negre. Dar slăbea din ce în ce, � si ce era vieata lui? , , Într'un rînd, după ce-şi spuse liniştit vorbele, ceilalţi doi rnoşnegi, ca totdea­ una, îl ghiontir�t si-I deschiseră usa, Mosu- , " Şoric se împiedecă de prag �i se izbi cu capul de cellalt perete al sălitei. Mos-Iri- " , mia rîdea răutăcios în urmă. El porni prin întunerec, trist, cu capul plecat; se împie­ decâ de cioveele care stinjeneau trecerea de ani, si esi la lumină. , ' Păşi încet-incet pe lîngă peretele coş- cov şi umed şi cu mare greutate ajunse la fereastra lui. Acolo nu putu sta în pi­ cioare, se lăsă încet pe muşchiu, se cinchi lîngă perete, î�I trase pălăria pleoştită bine [200] 200 lIL SAD0VEANU ' pll1a la urechi �i Î�i puse palmele pe ge­ nunchi. Pe urmă î�r ridirâ capul �i-�r În­ dreptă în sus ochii stinşt. Rîndunelele ci­ ripeau în preajma cuiburilor pestriţe, pa­ injcniî coborau la vale pe perdelele afu­ mate, şi o pace adîncă şi dulc. stăpînea lumina fum urie si mîhnirea care izvora din , toate colţurile ruinei bătrîne. Soarele nă­ vălea în suluri mari prin spărturi; sus, cerul era siniliu si limpede. În linistea tristă bă- 1 1 trînul Şoric şedea nemişcat, cu palmele pe genunchi. De la o vreme, încet-încet, ochii lui îndreptaţi asupra cuiburilor de rîndunele prinseră a se coborî odată cu capul; se lă­ sară asupra gurilor negre şi somnoroase de sobe, asupra muşchiului verde de pe zid; pe urmă tot mai jos, tot mal jos, pînă ce capul se apropie de genunchi. Şi moşneagul rămase a�aJ liniştit, foarte liniştit, cu mînile negre zbîrcite şi ciolă­ noase puse frumos pe genunchi, cu pălăria pleoştită trasă pînă peste urechi. Rămase cu ochii lui fără culoare ţintiţi asupra pă­ mintulul umed, - părea că ascultă un glas care venea din adîncuri si care-I chema , [201] DURERI ÎNNĂ,BUr;;I'l'E --_ ..... _-_ ..... :201 acolo unde nu-i nici bucurie, nici durere, ni ci întristare. Aşa s'a stins bătrînul Şoric. În urma lUI, ceilalţi doi bătrîni se sim­ ţiră mal singuri, şi cu toate că nu mai a­ veaii asupra cui să-şi ridice îutăiu braţele, certurile se iscara mal des. Clondirul esea , mai de multe orI din ruină şi, cînd se în­ torcea, se cobiltiia totdeauna sub bratul , , moşneaguluî ; ochii lui moş-Irimia sclipeau mar tare la întoarcere si zîmbetul era mal , sters, La împăcare) baba îl trăgea avan de cap şi-I căra la pumni de răcnea moş­ neagul. Asa si-au mai dus vie ata prin luminile si '" , , '1 pîclele triste ale toamnei, prin zgomotele de vînt ale începutului de iarnă, prin bo­ cetele întristătoare ale erniL Cînd se tre­ zea mătuşa Mărioara în zori-de-ziuă, ca tot­ deauna, încă buimăcită de somn, î�i în­ tindea urechea :;;i asculta; de multe-ori chiar întăiu striga: dar te-ai sculat, stri­ goiule?}) şi pe urmă asculta. Dar moşnea­ gul Şoric se odihnea în ţărînă, supt omăt, .'Şi baba înfiorată se gîndea la vorba stri­ goizl, asculta bocetele .vintului �i se gră- [202] :'11. SADV\'EANU măde a llngă mo,?-Irimia, dar nu putea să doarmă. Mosneagul ciocănea singur toată ziua şi babel ît plăcea acuma sa povestească istorii urîte cu strigoI �i cu draci. Focul de tret lemne ardea leneş în cenuşă, biba poves­ tea şi pufăia din ţigară, moş-Irimia moco­ şea pe scăunaşul cu trei picioare. Cînd, plictisiţi, se ciondăneau şi se bă­ teau iar, baba gemea mai tare �i nu se scula cîte două zile din pat Numai cînd moşneagul e�ea pe afară, ea se trezea, S[I.­ ruta zura clondiruluî si scotea cîte-o halcă '-� , de carne fiartă din oală. Pe urmă, cind îi venea şi moşneagului poftă şi cind se dădea jos �i cotrobăia prin oală, numai ce-l auzeai: «Cine Dumnezeu a umblat aici? Da-l-as! , dracului !» Şi baba se prefăcea că doarme �i gemea mal tare în somn; iar cînd venea . rindul clondirulut, atunci se deştepta. Dar iarna era tare si mosneazul umbla , , <.J numai cu fumul în cap; lucrul nu mergea de loc; lemnele începură a lipsi; clondirul venea numai pe jumătate, Din pricina asta 1l10şnegiI nu se Împăca CI de cît pe jumă­ tate, iar cînd cloudirul venea gol, atunci [203] IlUJlEliÎ Î:-I�ĂBUŞ1'l'E 20[) nu se impăcau de loc. Tăceau ca nişt« moroi toată ziua în întunerecul căsutel, pe cînd afară vînturile ţipau disperate prin ruină. Baba era gînJitoare şi ţigara nu se mai da jos din colţul gurii rnustăcioase. Cînd era singură, sconnonea prin cenu�a din cuptor cu clestele si scotea un căltun ros. începea să nL1l;1ere f'răllcusorI sterp�liti ., ,., , de prin buzunarele moşneagului, strinsi săptămînă cu săptămînă, lună cu lună, an cu an. După ce-i număra, cercetîndu-i cu deamănuntul, îi îngropa iar în cenuşă si rămînea mai ginditoare decît totdeauna. Cind intra moşneagul în casă, începea să se certe numaidecît cu el: «Mi-ai mîncat tinere tele, ghiujule, mi-al mîncat tineretele! , _.- He-he-he! că bune tinerete ai mai avut! , - Tacf, minca-te-ar holera, cel puţin dă-mi pace, nu începe iar sfada, ghiuj păcătos! » Moş-Irirnia punea îndată mîna pe piedică: « Ia să-ţi arăt eu cine-i ghiuj păcătos; ia să-ţi arăt eu cine începe sfada l» Şi afară era o mînie a lui Dumnezeu, de ţi se încreţea carnea pe trup. Cum să [204] 20,1 nI. SADOVJ;,ANU e�r pe vremea asta cu clondirul ? Dar dacă nu esI cu clondirul, trebue să te sfădestr , , toată ziua. Şi se sfădeau toată ziua. A�a, într'o seară de viscol, s'a întîmplat ceva la care nu se aşteptau moşnegii, dar care a bucurat tare pe babaMă.ioara. Vînturile bubuiau, tiuiau si se boceau în , , ruină; în căsuţă o lampă mititică ardea si împrăştia o lumină vecină cu întunerecul; focul pilpiia albăstrui, se sfirşea ; tresă rea numai cînd se infundau suflările viscolului pe hoarnă. Mosneagul lucra încă, baba fu­ ma ca totdeauna. Deodată se auzi un se:-omot în sălită : � , , trîntituri grele. Se scutura cineva de omăt. Bătrînii săriră si se uitară unul la altul. , Cine să fie? Paşii se apropiară ; cineva bombănea cu ciudă; o trintitură mal tare: s'a izbit de eiovee; o, înjurătură innăbu­ şită ; o mînă fîşii pe uşă, căutînd clampa. Baba căsca ochii mari; moşneagul În­ cremenise cu sula în aer, cu ochii asupra uşei. Însfîqit, u�a, zmuncită, se deschise. În prag se propti un zdrahon mustăcios, îmbrăcat c'o manta militărească ruptă �i c'o capela răsfrmtă peste urechi. Nasul şi [205] DURERI îNNĂBUŞIT�� 205 I obrajii II erau roşii ca sfecla, ochii mititel, duşi în fundul capului, licăreau ca argintul viu. După ce închise uşa în urma lui, străinul î�i zmulse capela din cap şi se uită în jur, apoi prinse a vorbi cu glas cam răgu�it: «Aha! bună-seara! eu sînt! vagmistrul A1exa, liberat! Să nu vă fie cu supărare, am văzut lumină si am intrat. Ha? Ce , ziceţi? Bucuroşi de oaspeţi? O leacă de găzduire pe noapte, o leacă de mîncărică ... mai-cu-seamă mîncare ... stii, frigul ăsta te stoarce al dracului! Cum? ce-ai zis?» Nimeni nu zisese nimic. Mo�neagul în­ ţepenise cu su1a'n mînă, baba se uita cu luare-aminte la vagmistrul Alexa, liberat. Văzînd că nimeni nu-i răspunde, străinul mai făcu un pas şi-ş; zvîrli capela pe pat, apoi se întoarse spre babă şi începu iar, răsucindu-si mustata: , , «N evestică dragă, răspunde măcar dum­ neata, nu te uita la chiagul cela moro­ cănos! - Baba se uitâ pieziş la mo�neag si cu multămire la vazmistrul Alexa, li- , , <:» berat. - Bucuroşi de oaspeţi, hai? Bucurosî, zise însfîrşit mătuşa Mări­ oara, cu glas dulceag. [206] 1 r 1 m. SADOVEANU :!Uli - Hm! mormăi bătrînul, împungînd de­ odată ciudos cu sula. - Foarte vă multămesc !» zise oaspete le vesel cătră matusa Mărioara, făcînd cu ochiul semn spre mo�neag. Mos-Irimia tusi îndesat si se uitâ cu , , , coada ochiului la vagmistrul Alexa. Bă­ trîna întrebă: «Dincotro vii dumneata? - ELl? strigâ străinul descheindu-se la manta si asezîndu-se pe un scăunas " eu , , , vin de departe tare, hei! de departe! M'am liberat din oaste. - Şi de unde, anume? -- De unde? he-he ! eu sint.; adică am fost vagmistru ... vin de la Galaţi! - Hrn !» mormăi iar moşneagul im­ pungÎnd a doua oară cu sula, aşa de tare în cît parcă voia să zdrobească ciubota. Alexa făcu iar cu ochiul ; baba se În­ toarse spre mo�neag, pri vindu-l aspru. « Ce te uiti asa la mine? strigâ mos- ') ') .' Irirnia ; ce te uiti asa la mine? Nu stii că , , , sîntem săraci? Cum să primeşti străini ? De ce să-i prirneştf ? - Taci, ghiujule, răspunse baba cu glas \ \ \ ,1\ [207] DURERI ÎNNkBUŞITE 207 ascuţit; după ce mi-ai mîncat tinereţele, acum mai ai gust de vorbă? Iaca, ai sta, zise baba lui Alexa, mi-a mîncat mie ti­ nereţele 1» Vagmistrul Alexa, liberat, se uită ame­ ninţător la mo�neag, ca-şi-cum ar fi vrut să-i zică: • « De ce i-a) mîncat tinereţele, hai ?» Moş-Irimia pipăi piedica �i scrîşni, tul­ gerînd cu ochii pe babă: « Acusi iti arăt eu tiner etă l » apoi iar se , , , repezi cu sula asupra botinet. Vagmistrul se sculă încet de pe scaun, Isi dezbrăca mantaua si rămase într'o tu- , , nică jerpelită, pe care se cunoştea urma galoanelor, �i în nişte cizme mar), milită­ reşti, Acuma se putea vedea mai bine fruntea îngustă, mustăţile lungI, stufoase, nasul mare, ro�, şi ochii mititel îngropaţi supt frunte. « Ia păzeşte-ţi treaba, bătrinule, zise el; nu-I mai arăta nimic nevestei.; c'apot.. uită-te la mine, mă'nţelegL..» Moş- Irimia rămase uimit, cu goma căscată. « Adică ce? crezi că am să-ti mănînc , comîndul? grăi vagmistrul Alexa, liberat, [208] 208 'f. SAD0 VEANU ţi pâ baba, sprijinită lui Alexa. Nu ti-I ru- , crezi că n' am mar avut eu de-a face cu de-al-de tine? Iaca, ascultă ce-a zis ne­ vasta asta, ea are inimă mai bună decât tine l » Baba plecă ochii în JOs, apoi zise lUI Alexa : « Nu faci o tizară mal intăiu P , c.> - Cum nu? cum să nu? mai ales !» Şi vagmistrul î�r desfăcu genunchiI si se aşeză ca un pasă alăturea de babă, după ce zvîrli moşneaguluî o pri vire îngrozitoare� c are parcă zicea: «Da' cine esti tu. rnă ?» , , Iar bietul mos-Irimia îsi pierduse tot cum- , , părul, se uita cu gura căscată la el. După ce începu să fumeze cu poftă: ui­ tindu-se zîmbitor la babă, vagmistrul vorbi iar) mîngîindu-�J mustătile lungi, roşcate : «Da' de gustat... adică ... ce-ai S::l-1111 dai? mă'nţelegI... înnainte de culcare ... » Mosneagul tusi innăbusit si izbuti însfirsit , , �., , să .. �:răiască �i el: «Chî-chi ! De culcat s'a găsi unde să te culci... da'de mîncare ... n'avem de unde; sîntem săraci.. .. -- Cum? săraci? de pri virea vitează CI [209] DURERI ÎNNĂHUŞI'l'E 20B şirie, omule? (Acum nu-l mal zicea moş­ neag). Numai Ucigă-I-Crucea e sărac 1 Ce vorbeşti ? Adică n'am putea găsi noi un oii, două, şi o bucăţică de slănină, să fa­ cem un scrob ? Parcă vorbeşti intraiurea, omule! -- '" Dacă zici tu că sînt ouă, bine ... » murmură moşneagul, umilit de privirea vag­ mistrului Alexa, liberat. După aceia, baba zise iar: «Omule, du-te la fina, colea la margine, şi împrumută tigaia ... » Şi pe de o parte, adică să nu vadă oaspetele, puse lîngă moşneag clondirul. « Cum să mă duc eu? Du-te tu, babă! - Adică altfel nu-mi poţi zice? Ptiu! llcigă-te-crucea! Dacă-I vorba pe-aceia, fă cum te-a tăia capul! Babă 1... parcă altă vorbă n'ai!» Moşneagul, disperat, sări deodată în sus şi înşfăcă piedica, dar vagmistrul întinse mîna şi-l făcu semn cu degetele să' se li­ niştească. Apoi întrebă scurt: «Care se duce?» Moşneagul pufni, nu răspunse şi începu a repezi în toate părţile, cu picioarele, ciu-" Dureri înn ăbusite. 14 [210] M. SADvVEANU botele de pe pat. Alexa, ameninţător, l�l puse mînile în şolduri �,�şi întinse picioa­ rele în lături: « Adică ce, moşnez e, al să-ti bati J' oc � c. , " de mine? Nici nu răspunzi ? Mă'nţelegI, el} sînt... adică am fost VD OTulstru, ostas 1'"::) , mă'ntele2.·f... Stii ce-l aia ostas? ŞtiI ori ''--) , , nu? Anafora si Dob0-ribania! Uite ici, la , j <. mine! De ce să nu te duei s'aduci tigaia de la fina? - Pe cînd zicea vorbele acestea, se uita la clondir. - De ce să nu te duci? Vrai să se ducă o femee pe vremea asta? Ce crezI că am să las eu pe nevastă să iasă acum în vifornită? Să te duci tu, mă , 'nţelegI... Eepede, al auzit? pleacă şi adă tingirea de la fina, mă'nţelegi!» Mos-Irimia o sfeclise, mă'nţelegl. Cu vag­ rnistrul nu era de glumit. N'a mai zis, săracul, nimic; şi-a luat ceva pe dînsul, şi-a tras căciula pe urechi, a înşfăcat clon­ dirul si a esit. , , «A�a ... zise Alexa vagmistrul, cu rnul­ tărnire. Acuma, nevestică dragă, vezi de-ml g,ltcşte scrobul... nlă'nţelegl... că pe urmă om mai vedea ce-o fi! - Şi făcu cu ochiul. -' Îndată, îndată, răspunse baba sărind '.' [211] e \ ,·1 1 '.' DUREHÎ ÎNNĂBUŞl'l'E 211 . . . în sus ca o nevestică tinerică. Da' poate mai pofteşti o ţigară? - Cum nu? cum să nu? mai ales !» Pe urmă baba a prins a se învîrt] prin casă ca o sfirlează. Din CÎnd in cînd ofta si murmura: «Mi-a mincat tineretele omul " , , f ista.. dar nu mai trăesc cu el, cît lumea!» Si Alexa, va2:mistrul liberat, tusea si , CJ , , trăgea avan din ţigara. Cind mătusa Mărioara puse lemne pe foc, dădu cu cle�tele prin cenuşă şi se uită, oftind mulţămită, la căltunul roş, plin cu frăncusorii moşneaguluî. « Ce crede el, mor­ măi ea ca-si-cum si-ar fi vorbit sie-si : , " , , crede ca n'am cu ce trăi singură? He-he ' Mărioara să trăiască, săraca !» Tigaia ceia adusă de la fina a fost ne­ norocirea moşneagului. Alexa vagmistrui a mîncat, - şi, cinstind, s'a împrietenit cu mos-Irimia. Si asa de , " bine s'a împrietenit, încît el s'a mulţămit numai cu citeva păhărele, iar pe moşneag îl indesa cu cescuta, ca IJe un bun si 1 , , vechiu carnarad. Supărarea bătrînului s'a dus. Bietul moşneag a adormit între cala­ poduri �i nici n'a băgat de seamă că vag- l' [212] 212 )1. SADOVEANU mistrul �i CU iubita lU1 babă se puseseră la glume şi la poveştt. Vînturile mînioas­ bubuiau prin ruină si legănall pe mosneac- � , b în ameteala lui. De aceia chiar nici n'a , auzit el oftări, şi soapte, �i rîsete prin vî­ jiitul vijeliei. Da, tigaia de la fina a adus nenoroci­ rea bătrînului! A-doua-zi, într'un tirziu, cînd s'a sculat. n'a mai văzut în căsută pe , , Alexa, vagmistrul liberat; dar nici pe babă n'a mal văzut-o. În vatră cenusa era ras- , colită tare. Iată ce poate face o tigae adusă, de la fina, mă'nţelegI! Niciodată moşneaj-ul n'a mai văzut pe j baba şi iarna aceia a petrecut-o într'o 1 mîhnire cumplită. Slăbise tare şi e�ea des din ruină. Cu pasi îndesati si scurti intra I , ,� , f în tîrg, se abătea la cea d'intăiu crîşmă, Jet domnul Ionică, �i acolo cerca să se rnîngîe. Noaptea, nu putea sa doarmă, ziua, n'a vea cu cine să se sfădească, Era su­ părat si ametit totdeauna. Asa l-a apucat " , prrmăvara. Acuma era slab, o arătare, dar tot se ţinea bine. întîmplarea care-I scosese din făltasul obisnuit îl zdruncinase tare. Cea- � , , [213] DURERI i1\NĂBU�IŢJ<� suri lntregI stătea nemişcat Şl se gîndea la baba lui. Oare ce face ea? unde-i ( Nu se poate să nu-l pară şi el răii după vieata lor linistita (acuma vie ata trecută i " , se părea liniştită); nu se poate să nu se întoarcă! Întreaza mahala mărvinasă stia de pă- c-' <....-' , , rania lui: se poate să nu-si verse omul , ' amarul la un păhar dulce? Şi celor cari-l rntrehau din vreme în vreme de babă) le răspundea trist: «Nu se poate să nu vie Mărioara mea; trebuie să vie, să ne er­ tăm în nainte de a muri !» Şi după ce-şi potolea aleanul cu un păhărel, bietul moş­ neag pornea mîhnit spre ruină. Dar baba nu se mai întorcea si dure­ rea lui mos-Irimia crestea. Ceasuri intrezt " .... J umbla ca un hăbăuc prin cocioaba lui şi cerceta lucrurile rămase pe urma celei ce fugise. Un şip verde, o cană roşie, o far­ furie zugrăvită aşa, una altfel, toate ii aminteau de lucruri vechi şi-I dădeau nă­ dejde că are să mai vadă pe Marioara lui, Într'un rînd, pe cînd cotrobăia într'o ladă înflorită braşovenească, dădu ele un flaut rămas din vremurile bune. - He � [214] 214 �'[. SADOVEANU cîtă vreme trecuse din tinereţe! f'e-atunCl trăia bine cu baba, din biel�ug; flautul e ele pe-atunci... Se uitâ mirat la lemnul negru, pipăi gi:lurile şi cercă să scoată cîteva sunete. Mulţi ani alt trecut din vremea cînd cînta el Mărioarei lu! L.in :flaut! Cîteva săptămîni ruinele umede răsu. nară �i se umplură de ţipetele flautului. Pe urmă tipetele se îndulciră si mosnea- , , , gul văzu bucuros că un cintec vechiu ră­ sună acuma ca si odinioară. , Durerea lui moş-Irirnia se mai potoli. Nu mai umbla năuc ca o curcă beată, în toate părţile. Cum însera, desfăcea flautul, si-I înfunda în buzunarele rendingotel ro�­ eate, pe urmă intra în tîrg. Se oj)rea la crisma lui Ionică si cerea l , o litră de vin, pe urmă mai cerea una. Cînd fumul vinului i se urca la cap, prin­ dea a povesti celor de prin prejur, oame­ nilor, meselor, scaunelor, păharului, cît de bine a trăit el cu baba lui! Incet-încet se înduiosa si ochii ÎI J" ucau în lacrimi. În- , , tr'un tîrziu, suspina: «Săraca baba mea! cum s'a dus si m'a , lăsat ea pe mine singur şi arnărit !» [215] DURERI ÎNNĂB0�l'rE 215 După aceia scotea bucăţile de flaut, le îmbina şi prindea a cînta trăgănat şi moale o rornantă bătrînă: Pasere nevinovată. Une- , ori pleca flautul şi începea a îngîna din gură, cu glas tremurător: «Pasere nevinovată, Tu să-I spui că am murit, Dar să nu-i spui niciodată Care mînă. m'a zdrobit ! .. » Scotea după asta basmaua mare, roşie, î�i sufla cu zgomot nasul �i-�i �tergea ochii. Tirzii"ipornea spre casă. Notele limpezi de flaut zburau prin noaptea liniştită, pă­ trundeau în case prin ferestrele deschise si trezeau oamenii din somn. , «lan auzr! ... ziceau supăraţi gospodariI; iar trece chiaglll cela de Tap. l-auzi cum urlă după baba lui!" Cîteodată se aşeza în ruină, la fereastra lîngă care se stinsese Şoric. Cînta acolo Pasere neuinouată, Ruina părea că-I as­ cultă, părea mai Întristată de cît totdeauna. Umbrele amurgurilor intrau prin spărturi, prin colţurile ruinei bătrîne se făcea întu- [216] 216 ni. SADOVEAl\:U nerec şi umezeala părea mal rece. Rîn­ dunelele tăceau, perdelele painjenilor Ul1- doiau, suspinele flautului slăbeau din ce în ce, si în linistea inserării se auzea un , , oftat adînc: «Of-of-of! Mărioară ... cum te-ai dus si , m'aI lăsat !» Într'un tîrziu se oprea �i stătea neclintit, ascultînd. Vîntul fişiia melancolic prin bu­ ruenele crescute sus, pe creasta zidurilor, si cîte-o bucată de cărămidă umedă se , desprindea din rănile pereţilor şi cădea cu vuet innăduşit pe pămîntul rece. ,�'" � [217] Petre a Străinul. 1. II ntr'ar�urgul, cind por niră mnapoi, începu JI, să nll1g�t. Văzduhul era închis; sunetele se stinzeau innăbusite ca într'o odae '-' , îmbrăcată. Fulgi mari cădeau, ca nişte bu­ căti de seamă, , Săniile încărcate cu fin lunecau incet, boii păşeau liniştiţi, cumpănindu-şi capetele la dreapta şi la stîng"a; oamenii mergeal) pe lîngă ei, înveliţi în sumane, pe dede­ supt cu cojoace. Cimpul întins, alburiu, începu să se îngus­ teze, fulgiI prinseră a se micşora şi a se [218] �lS )1. SADO\jÎANU îndesi; crîng-urile �:i pădurile de pe dealuri dispărură în măcinarea a; casta tăcută. Părintele Miron dădu un bici CI calului, făcu pe alăturea cu săniile �i trecu înnainte. «Să ne vedem cu bine, oameni buni, zise el rîzînd si scuturîndu-si b.irba mare 1 , cit o mătură; acasă, vă aştept cu rachiu si cu vărzări, să. stiH". , , , -- Ei, că nu-l mult, părinte, răspunse un mo�neag, acuşt aJllllgem.» Părintele porni innainte, umbra săniei scăzu în vîrtejul vinăt de fulgi, apoi nu se mai vazu de loc; numar clopotele SU11al1 sfios, ca pierdute departe, Cele zece sănii cu fin rărnaseră în urmă, înşirate pe pîr­ tia ai ba, ca nişte mosiroae mari, mişcătoare. In adînca si tainica tăcere a cîmpiilor si , , il văzduhului, întunerecul veni ca un fior prel ung. Îndată tăcerea,se posomori ; cîteva suflărl răzlete de vînt stirniră suluri de ornăt , prin noapte. Cîmpiile cufundate în întunerec parura a se deştepta în zgomote ciudate. Fulgir măruntl prinseră a fi�îi ca nisipul; tr îrnbe mari de viscol se dezlăntuiră. , Calul părintelui Miron mergea la galop pe drumul drept, sania sbura prin roate [219] DUHEllI î:-;N\HU�I'l'E de fulgi. Barba mare �i neagră a sfintiei sale se in Iundase de omăt ; pleava măruntă pătrundea pe sub gulerui giubeleI si adu­ cea fiorr, Părintele îndemna cu glas tur­ burat calul şi necontenit îl biciuia. De la J vreme, roibul începu sa sufle greu. «Hm! a ostenit! mormăi popa. Începe a se ingreuî::t. calea. Să-I las mai domol o leacă ... » Dar, după cîteva clipe, biciul căzu iar: «Hi, Mocanu! ... » Viforul se întări; clopotele prinseră a vi­ bra cu jale. «Nu-I nimica, mormăi iar popa, cunosc eu drumul; într'un ceas, am ajuns.» Se plecă în sanie �i privi cu luare-aminte pe deasupra calului. Nu se zărea nimic: ne­ gru, pretutindeni. « Hi, Mo canu!» Viforul venea din stînga; şi, cînd venea mal tare, izbea în coastele săniei �i ale ca­ lului, răpiud sunetul duios al clopotelor. Împrejur, noapte apăsătoare şi vuet de vifor; suflările aspre strecoară frica in su­ fletul neliniştit. Popa s'a plecat �i bate în cal; nu ştie încotro merge, a uitat de unde vine; la urechi îl sună plinsetele vîntului ŞI murmure le clopotelor par a veni de de- [220] 220 parte. Acum, parcă-l mînă vîntul; viscolul vine de la spate. Calul s'a oprit sforăind. Popa ascultă prin viscol; se pleacă �i caută să pătrundă cu ochii întunerecul. S'a dat jos din sanie, se uită, s'apleacă, ascultă. « Unde sînt? bornbăneşte el, răcit de fior î ; aici pare a fi o văgăună de pîrăîl, în drumul spre Lunea nu-I văgăună de pîrău ... » Întoarce repede calul în loc şi se sue în sarue.» Încotro să pornesc? Hi, Mocanu l . Mocanu face cîţiva paşî, dar popa-l opreşte. «1n cotro să mă indrept ?» Ascultă iar. Pare că a auzit, departe, o hămăitură innăhuşită de dulău. «Slavă Domnului! .. » Vîră mîna în fin, supt cergă, �i scoate un şip cu rachiu. Îl destupa cu greutate şi trage cîteva îilg-hiţiturI. «A! parcă m'am mar dezmorţit, morrnă­ e�te părintele, scuturîndu-şi barba plină de ţurţuri; ce vreme a Satanei! Oiu fi apucat alt drum .... Bun rachiu. ... A! parcă te mai <; dezll1orţe�te... Să vedem, încotro apuc? Hi, Mocanu!» Se opreşte iar, ascultă şi aude din nOL[ zăpăitura depărtată a dulăului. Apucă într'acolo. Hm ! bine că dau de o [221] DURERI lNNABUŞITE 221 casă de cre�tin... Dacă mal întîrzii, e cam greii, încep a umbla dihăniile .... » Din vreme in vreme, popa Miron se opreşte şi ascultă. În noaptea �i în pustiul dimprejur, hămăiturile innăbuşite par glasu­ rile mintuirii. Vînturile vin grele, răscolind mormane de ornăt, ridicînd trîmbe dese, cu foşnet trist. Mocanu umblă acum la pas; clopotele sună rar, obosite. S'aud hămăiturî tari. Părintele s'apropie; se coboară şi ia calul de căpăstru. încă nu vede nimic; apoi deosebeşte un morman negru. « O stînă, murmură părintele; trebue să fie stîna de la BIăgenl... - Cine-i acolo? răcneşte un glas adînc. -� Eu, preotul Miron din Lunea ... �- Sfintia-ta esti, părinte ? .. » , , . Părintele e bucuros că aude glas de orn. Se apropie, ciobanul îl păzeşte de cîni şi-I ajută să pue calul la adăpost, in dosul perdelei. Prin şuerul şi gemetele vîntului, se aude o behăitură înceată, duioasă, �i murmure de tăIăngi. « Dar dumneata, cioe eşti? întreabă popa, [222] nl. SADOVEANU uitîndu-se de aproape la om, şi cuprins, aşa deodată, de o mare fericire. -- Ell sînt NeculaI Axinte ; aicî e stîna BIăgenilor. » Popa nu cunoaste pe Neculai ; dar s'a bucurat tare cînd l-a auzit vorbir.d Iar. «Aba! Neculai Axinte l te �till eu ; cum să nu te ştiu, bade Neculai ?» îi vine să-I sărute. Dar apoi se gînde�te, se apropie de sanie �i scoate şipul cu ra­ chiu din fîn, de supt cergă. «PoftiţI innuntru, părinte ... » Înlăuntru, un foc mare ardea în mijlocul stînd. Trei oameni stăteau in jur. Unul tinar, băetan, se sculă, cînd V{Wl pe popă intrînd; al doilea, un mo�neag, baciul, rămase linistit la locul lUI si zise indesat: , , « Bine al venit, părinte, sărutăm dreapta! -� Buna-vremea 1 zise preotul intrînd; ce vreme, ce vreme! parcă-I în iad! - Adevărat ca'n iad, părinte !» răspun­ se baciul. Al treilea om, care sta jos, lîngă foc, părea o momie. Era mic de stat, cu faţa zbircită , pe care zbuciumări �i dureri cumplite lăsaseră semne [223] grăi N eculaI un budăiu, cu J I I DUREP.I îNNĂBU�ITE adînci. Sta în capul oaselor, nemişcat. Păru că nici nu băg;ă în seamă intrarea popei ; se uita cu luare-aminte la foc, ochii negri luceau neclintiti. , «Poftim, şezi, părinte l » Axiute şi puse lîngă popă fundul in sus. Popa se simţea Încălzit de o vo e-bună �i de o bucurie ciudată. Puse şipul alăturt si începu să tr ao ă Încet turturii din barbă .. , '-� '), « Poate rătăcesc de patru ceasuri prin viscol, oameni buni ' zise el, oftind. Bine c'am dat de oameni. Trebue să fie tîrziu ! - Da' de unde, părinte? răspunse baciul bătrîn; de-abia a înserat; nu de mult s'au culcat oile ... - A�i, ce vorbeşti, mosule! Dar de cînd umblu eli rătăcind si de cînd aud eu , urlind lupii. Pot să zic că am avut mare noroc... Am pornit de la Dealul-Lung, cu fîn ... Ce-i? o palmă de loc, şi iaca, m'am rătăcit! Cu noaptea nu te poţi pune. Mare cumpănă era să trag. Măltămesc lui Dum­ nezeu că m'a adus la lumină, Între o a­ meni... Cum te chiamă pe dumneata, mosule? --- Pe mine? Gheorghe Baciu, părinte ... [224] 1s baciii de vre-o patruzeci de anl. Aici, la B1ăgen!, îs de ast'prirna vară. Ne-a apucat, iaca, iarna, cu nepusă-masă, S'a pus pe nins si dă-I si dă-i! Mă tem să I�U ne-astupe , , aici, cu tot cu 01. - Nu te teme, moş Gheurghe, zise părintele Miron, mulţămit; mare-i unul Dum­ nezeu l Dar flăcăul ista, cine-i? - Un nepot de-al meu) părinte.» Focul întindea limbi mari, roşii şi îm­ prăştia o căldură care te frigea; pe la spate, dinspre uşă, se furişau suflările as­ pre ale viscolului. Popa îşi desgheţase barba cît mătura, acum se usca de umezeală şi îşI încălzeamîniJe, cu ochiI la omul care stătea nemişcat, ca o mornie. Baciul Gheorghe zise; « Aista-i un biet om nevoiaş; a căzut, sub sară, la uşa stinei, mort de trudă şi flamind ca un cine. Dumnezeu stie de unde ) vine ! De încălzit, s'a încălzit, dar de mîn- care n'avem ce-l da, val ele capul nostru! De-acl'I în ziuă, dac'a sta viscolul să poată răzbate nepotu-rneu Vasile în sat, s'aducă ceva de îrnbucat. Iaca, aşa stă, nu spune nimica. se uită la foc si se bcrîndeste. Cu , ') <-- , :224 �\l. SADlJVEANU I i ţ [225] ,.::.f1' '\f .•... '.1 " I L DURERi ÎNNĂBUŞI'l'E 225 I te· mare greu a rostit cîteva vorbe: Spune că-I chiamă Petre şi că-i pribeag, vine din toată lumea. Trebue să fie vre-un biet om peste care au trecut grele valuri. Dumne­ zeu stie! il , Străinul nu făcea nici-o mişcare; ochiI lui negri �i adînci ţinteau focul. De supt căciula neagră curgeau plete cărunte, în­ cîlcite; mustătile şi barba, sălbatece, erau �i ele presărate de fire albe; obrazul îi era încretit si dureros. Era îmbrăcat cu un , , suman cenusiu si încăltat cu opinci nerase " , de porc; alăturea zăcea un ciomag mare de corn, tovarăş de pribegie. Toată infă­ tişarea îi era jalnică; dar mal cu seamă ochii, adincl şi trişti, vorbeau de cumplita suferinţă a pribeagulul. «Val de vieata lui! zise iar baciul Gheor- , ghe, coborînd glasul; cine ştie de unde vine! cine ştie de ce rătăceşte ' Întăiti mi s'a părut să-i nebun, dar nu-l nebun, e un biet om flămînd si insetat, un biet drumet , , de care mila nu s'apropie; cînii bat la el în sate, gardurile îl inspină ... » Baciul ottă şi dădu din cap, apoi căzu �i el pe gînduri. Un răstimp mare toţi tăcută. Dureri înn ăbuşite, 15 [226] M. SADOVEANU Afară, în cimpiî, se boceau cu durere vînturile. Se auzeau, cînd şi cînd, tălănci murrnurind Încet afară, în perdea, �i behăi­ turI dulc! SI duioase de oi. , O clipă bocetele vintului incetară ; se făcu liniste în văzduh, si'n tăcerea adîncă , , se auzi deodata un oftat prehmg şi grelL «Oftează!» m urrnurâ liaciul, ca trezit din somn. Popa zise cu jumătate dt-" glas: «Să-i dăm ceva S2l minince ; am eu me­ rinde în sanie. Om mînca �i noi, că frigul ista te stoarce de corncdie ! - Ti-a fi pomana, părinte ! ... » răspunse baciul. Preotul esi afară, intovărăsit de N eculai , , ?i se intoarse, aducînd două pîni, o legă­ tură si citeva căciuliî de usturoiu. , «Iaca, aici în legătur6. am brînză, zise el; usturoiu am iar; pîne tot aşa ; sare ne mal trebue . . - Sare avem noi, vorbi baciul. -- Apoi să facem ce-om face! zise popa punînd mîna pe gara fă; să guSt2ll11 intăiu de ici cîte o leacă, ca să ne mal inviorăm. Să V2l văd sanătoşf !» , , [227] DUREHI .iNNĂBUŞITE 227 în o-biti- b 1 durere Popa trase un gît bun intăiu ; apoI ga­ rafa trecu la ceilalti. N eculai o aseză cu 1 1 deasila în mîna omului tăcut. Străinul o luă, o puse Ia gură �i sorbi lung-lung, apoi o întinse, fără Si'! se uite la ea. Începură SZl imbuce. La a treia tură, necunoscutul oftă iar, cu o sălbatecă. «De unde vii?» întrebă deodată popa. Străinul nu răspunse deocamdată; după un răstimp, zise rar: « Din lumea lui Dumnezeu ! N'am sat, ') ,,) • v n am casa, n am pe rumeni ... » Glasul îl era răgu�it şi slab, de-abia se înţelegea. După aceste cîteva vorbe, tăcu, - apoi incepu să înghită mîncarea cu lă­ comie şi cu grabă; se oprea cite-o leacă şi gemea, nu ofta, apoi reîncepea. OchiI îl ardeau, faţa i se încreţise mai tare, ară­ tînd grelele suferinţI ale trecutuluI. Popa, uimit �i înduioşat, tăcea; îi punea dinnainte pîne si brînză si-l cinstea des cu rachiu, 1 , Deodată, necunoscutul zise: « De trei zile umblu ca un cîne, nemîn­ cat...» Privinle-t luceau ; băutura se suia la cap �i-f aducea gust de vorbă. ApoI iar [228] 2:28 M. SADOVEANU începu: «Ai zis bine, mosule : mau rupt dnir si m'au sfîşiat spinii. Dumnezeu ştie de un'de vin! Un om amărît �i fără de no­ rac ... » Începu din nou să mănînce; mal trase un gît din rachiul părintelui Miron si vorbi iar, întunecos: «Într o lună n'am , vorbit cît am vorbit în ia-sară !» După ce sfîrşi tot ce avea din nainte, ofta �i rămase nemişcat, gînditor, ţintind focul cu ochii lui negri. O suflare ghetoasă de vînt pătrunse bubuind În stînă �i abătu fla­ cările focului. Murmura, clătinînd capul: «Mult m'au bătut şi m'au spulberat vîn­ turile! » Toţi rămaseră gînditori; iar afară, cele dintăi vînturi ale ernii buciurnau în largul cîmpiilor. Prin crăpături intra ornăt, rotin du-se ca pleava vînturată, şi se a�eza, în dungi albe, în colţurile pline de umbră. Împrejur, pe pereţii de scînduri înnegriţ! de fum, jucau umbrele celor cinci oameni ; fla­ cările se învălui au �i bîzîiau, cînd oftările viscolului năvăleau în stînă. Oamenii stă­ te au tăcuţi; în singurătatea cîmpiilor, în adăpostul şubred plin de fum �i de umbră, [229] DURERI ÎNNĂBUŞITE 228 piepturile lor se încălzeau de fiori �l sufle­ tele aşteptau întîmplări supraomeneşti. Popa nu pierdea din ochi pe străin. în­ tr'un răstimp, murmurâ înduioşat, întinzînd baciului garafa: « Am să-I iau cu mine, la Lunea ... » Baciul dădu încet din cap şi puse mîna pe şip. Străinul, la vorbele popeI, ridică capul o clipă �i şopti răgu�it: «La Lunca l..» Apoi iar căzu în nesimţire. «I s'a suit rachiul la cap ... zise Neculai, zîmbind. -- Vai de capul lui! şopti baciul, du­ cînd la gură garafa; ce-I pentru el un gît, două, de rachiu? - Hm! părinte, mare minune, să ştii, al făcut cind ai scos garafa asta şi al adus-o între noi. Umblă căldura prin tot trupul... Aşa creştin înţeleg si eu.; He-he-he-he! - Iaca si păcătosul ) ) ista străin, s'a mal înviorat parcă ... Petrea îl chiamă. Na! măi Petre, mai soarbe �i tu un gît. - De ce a rătăcit părintele dru­ mul şi a apucat la stînga, spre stîna noas­ tră? Vezi, asta-I puterea Celui-de-Sus ... Te-a găsit pe unul ca tine, flămînd şi trudit.­ Ar băut? Părinte, poftim, luaţi şi sfinţia- [230] 230 )J. SADOVEANU voastră ! Nu? Să mai sorb eu dar, oleacă; eu. dă, îs mai bătrîn ... A! umblă căldura prin toate vinele! - Să vezi , bre, era la nol, la Şomuz, un om care venise a�a din lume, :şi sta tot a:şa, ca tine: nu grăia, nu nimica, se uita innainte ca un nebun. Acela era fermecat, săracul; da-da, părinte, nu ride, fermecat; zău fermecat! Zaharia lui Zadoina îl chema. Sta-a si se uita tintă Ia , , foc şi, de la o vreme, începea să cînte Încet: cu-cu-rigu! cu-cu-riguuu l.. Nimeni nu sti a de unde a venit. Intr'o zi si-a luat , , traista 'n băţ :şi a pornit, -� ş'apot de atunci nu l-am mai văzut. Dumnezeu ştie pe unde îi putrezesc ciolanele! - Si vrai să zici că s'acesta-I fermecat?» , , întrebă popa, cam îngrijorat. Baciul Gheorghe î:şI umplu luleaua cu tutun, o aprinse :şi Începu să pufăiască. « Crezf că nu? zise el; cine ştie ce pă­ cate îl mînă a�a prin, lumea mare! Nu vezi cum l-au purtat şi I-au bătut vînturile ?» Deodată glasul răgu:şit al lui Peirea ră­ sună ca un gemăt: «Sufletul meu, sărmanul... numai Dum­ riezeu de sus �tie ce-l în el! NU-l farmec, [231] DUHEHI ÎNNAnuşITE 2"1 nu-l nimic. Asa a fost să fie!» Si cu ochii , , aţintiţl se grămădi mai aproape de flacări, se strînse şi păru mal hotărît de cît ori­ cînd a se închide în mutenia lui. , I "rrnă tăcere lungă, în stîna singuratecă. Deodată, de-afară, prin viforulcare umplea cimpiile de freamăt, pătrunseră în stînă gla­ suri omeneşti, odată cu hărnăituri intărîtate de dulăi. « Aho-ahooo !» Popa răsări speriat, ca trezit din somn. -- Ce-I? ce este? - N eculai Axinte eşi; se auziră glasuri nelămurite, invăluite de vint, apoi o mulţime de oameni, albi de ornăt, cu bărbile si mustătile înfundate de , , ţurţurf, intrară c'o undă aspră de viscol. « Sărutăm dreapta, părinte, zise unul; cum se poate? şi sfinţia-ta ai apucat pe drumul Blăgenilor? Iaca, şi nof am păţit comedia, cu carele de fîn. Am apucat la stînga prin vifornita , noroc c'am dat de oamenL .. De-aC1\ trebue să ne Întoarcem innapol o bucată bună. Aici e stina Blăge­ ni lor ... he-he! unde-I Lunea si unde sîntem , noi! - Iaca Şl eL1 am fost să trag o cum- [232] 232 nI. SADOVEANU pana, zise popa mişcat dintr 'odată. Dacă am auzit lupii cum te-aud ! ... Neculal ! ­ si se întoarse cătră ciobanul Axinte, - ia , . du-te şi mai cată, că mai este un clondir în sanie.» Oamenii se grămădiseră tuţi pe lîngă foc; suflat"! greil din gît, î�i întindeau mî­ nile de-asupra flacărilor, apoi î�i trăgeau turturil din mustăti si din barbă. , , � � Axinte se întoarse cu şipul. «Mare mînie a luî Dumnezeu! cuvintâ popa, privind garafa; noroc că m'am abă­ tut pe la velnită, si noroc si de focul ista ! " , Altfel...-- Ia hai, mai invioraţi-vă cîte-o lea- că) mai sorbitt de ici.» Şipul începu să umble din mînă în mînă. În noaptea de viscol şi urlet, tuturora nu li se părea nimic ciudat, şi nu se mirau, cum nu te miri de minunile care ti se în- , tîmplă într'un vis. Oamenii tremurau scu- turaţi de fiori şi se grămădeall în flacări; vorbeau rar şi puţin, ca oameni cari au indurat multe în vieată ; cuvintele curgeau încete, invăluite de o sfială stranie. Părintele Miron se uita la toti, cu ochii plini de mare mulţămire. Petrea, străinul, J J [233] DURERI ÎNNĂBUŞITE 283 rămăsese Ia o parte tăcut, cufundat în du­ rerea lui neinteleasă, Iar viscolul zguduia clădirea şubredă ţipînd, aducea unde sub­ ţiri de răceală şi de ornăt ; de-afara, ve­ neau din vreme în vreme, ca. ni�te mîngîeri, murmure le duioase ale tălăngilor din perdea. După ce clondirul popei mal făcu cîte­ va roate, baciul Gheorghe începu să spue şi sătenilor cine-i Petrea. Popa asculta, cu mila care-l năvălise în noaptea aceia de cumpănă şi scotea strigăte scurte de mi­ rare. Se descheiase la giubea, în căldura focului; ochii negri îl sticleau supt sprîn­ cenele dese; îşi mîngîia barba neagră, mare cît o mătură, şi dădea din cap des la cuvintele mosneaguluL , � II. După miezul nopţii, viforniţa se mal li­ nişti. Săniile cu fîn porniră iar agale prin no apte ; părintele Miron venea în urmă, ca­ lul mergea la pas. Viscolul ofta rar, adu­ cînd cele din urmă pînze supţiri de pulbere albă. Noaptea părea că cere pace, după [234] M. SA DOVEANU un zbucium urias; cîmpiile se linişteau din ce în ce, larma cumplită scazuse, fiorii de groază se stinseseră. O părere de lumină Vl­ nătă începu S2l lămurească cîmpia. Oamenii mergeaCI liniştiţi pe lîngă boi; numai Petrea, străinul, slab �i ameţit, sta cucuiat de-asupra unei clăi de fîn. în urmă, clopotele calului sunau după pas, rar şi limpede, în noapte. Stîna se pierduse în urmă; unda ei de lumină scăzuse, cuce­ rită de întunerec, se stinsese. Se auzi, din urmă, glasul popei : «S'a mai luminat o leacă parcă ... > Şi o voce răspunse, din Întunerec: «A răsărit luna, în dosul nourilor. Aha! zise altcineva, a răsărit luna, da. Ce vifor, vorbi iar popa; cum urlau lupii! mare cumpănă eram S2l trag! Puterea lui Dumnezeu ... » Înuaintau gre(l prin troian. Pe une-le­ curl, pe unde drumul se încovoia, ornătul se suia let pieptul boilor. Oamenii luptau din greu, alătur ea cu vitele, tăcuţi, încor­ daţi. Popa stătea grămădit în săniuta lui, cu nasul în blana g;iubelei; parcă-i era SUl11n; sunetul trist al clopotelor îi răsuna r I 1 [235] D u HE!{îî�)I ABU:;,!TE .............. 235 la urechi slab, de-departe, ca o îngînare de cintec. Aproape de ziuă vremea se linişti ; norii se risipiră, deschizînd ferestre luminel dulci a lunei. Fi 19u1 CreSC1..1; aerul începu să îngheţe. O lumină de basme se întinse pe cîmpiile albe; în fund de zări se arătau, din vreme în vreme, şirurl de plopi, ca nişte linii drepte, negre, vr istind un petec mai lumi­ nos de cer. La cotiturl de drum răsăreau crînguri pestriţe; crengile încărcate de 0- măt atirnau obosite. Cîteodată umbre ne­ gre vîşcau pe omătul alb, se infundau supt bolţile ninse. Au mers asa multă vreme. , Popa plutea în aceiaşi legănare de somn. Deodată, ca'n vis, văZL1 ceva curios. Din sania din urmă Petrea �e lăsase la vale, din vîrful claei, �i căzuse alăturea cu dru­ mul, pănă la piept în ornăt. Nimeni nu bă­ gase de seamă. Popa se gindi mirat: De ce s'a dat jos din sanie? Apoi tot el murrnurâ : « De unde pot �ti eu ?» J\JaI merse o bucată bună de drum, apoi [236] 236 nI. SADOvEANU şopti Iar: «Să văd, vine după noi?» Voia să se întoarcă şi nu putea; nici glasuluI nu putea să-i dea drumul. Un fior ascutit îl d esteptă. Gîndi: Poate-a murit! Se întoarse greil şi se uită în urmă. Umbra neagră a lui Petrea vşea din tra­ ian. Se mişcă puţin pînă în mijlocul dru­ mului, apoi se făcu una cu ornătul, rămase nernişcată pe luciul alb. Popa se opinti deodată şi răcni sperios: « Stati! s'a întîmplat ceva !» Îndată, oamenii opriră boii. « Ce este părinte? - A căzut Petrea din vîrf. - Care Petre a ? - Cel pe care l-am luat de la stînă. Uitaţi-vă colo, în lungul drumului, o pată neagră. Moare! să ştiţi că moare, săracul j haideţi după mine; moare săracul !» Popa Întoarse calul şi se îndreptă spre străin; oamenii se luară după el. «Iată-l, sede nemişcat, cu fata în JOS' , , 'L) să stiti c'a murit L> , , Părintele Miron se dădu cu greutate jos din sanie, cuprins de o milă nespusă. Se apropie de necunoscut şi-l atinse. Zise, cu glas mişcat: [237] DURERI îNNABUŞl'fE 23i «Petre, măr Petre; scoală, frate ! ... » Unul din oameni sopti : «Era slab, a băut cam multisor, a stat nemiscat în sa- , , nie şi a amorţit. Poate pe urmă a vrut să se dea jos, ca să se mai poarte; a căzut şi acum nu se mai poate mişca. Pe­ tre, scoală, bre omule, iaca te strigă pă­ rin tele; scoală bre!» De data asta, un morrnăit se auzi şi Petrea făcu o mişcare, «N'a murit, săracul, îngînâ popa şi-şi simţi ochii umezi. N'ar murit, frate; scoală şi hai cu noi; nu mai avem mult pîn'la Lunea, scoală, hai! - Ia puneţi mîna ici, să-I sculăm şi să-l punem în sanie ... » Cînd simţi mînile oamenilor, străinul începu să bolborosească : «Lăsaţi-mă ! ... lăsaţi-mă ... e cald pe cup­ tor, daţi-mi pace ... - Hai �i l-om ridica! şopti popa, fă­ cîn d cu mîna semne oamenilor. -- Lăsaţi-mă 1 gemea Petrea ; aici, pe cuptor, e cald; cine ştie ... de cînd n'am dormit eu ... pe cuptor. .. E cald aici...» Şi se strînse ghem pe omăt. [238] 2;)8 llI. SADOVEANU «Har, SUS!» îndemnă iar popa, făcînd semn ca să-I ia si să-I svirla în sanie. , Oamenii îl luară încet de jos, pe braţe, ' şi-l puseră în sania popei. Petrea scîncea ca un copil. Apor, în sanie, păru că se deşteaptă, ridicâ o clipă capul, se uită in jur, apol se gbemlli, fără de nici-un cu­ vînt, în fîn. « Bine, bine! zise popa Miron suindu-se în sanie ; de-acu a scăpat. Hm! dar cum am băgat eu de seamă că a căzut! Ei, dacă rămînea el acolo, în omăt? Murea, nici vorbă că murea! - Săracul! toate păcatele cad pe capul lui! Mie, nu �tii.'l cum, mi-i milă de omul ista ; pare că a fost chinuit mult În vieata luI...» , Săniile porniră iar încet. Frigul creştea odată cu lumina. Printre grămezI de nouri, se vedea luna în aburl violeti. , Clopotele calului sunati rar �i trist; popa se alăturâ cu giubeaua de Petrea, ca să-I tie cald, 31:101 se gTămădi si el în blană " 1 � şi incepu să se gîndească la întîmplările noptii. Simtea o bucurie mare că a scăpat vieata unui om. Din cînd în cînd ridica rncet capul �j privea la Petrea. în lumina [239] DURERI ÎNNĂBUŞIT,E :!39 ,1 J lunei, obrazul nenorocitului era galben, ca de mort, Cînd se opriră la marginea satului, la casa părintelui Miron, -- se revărsa de ziuă, într'un frig cumplit. Pletele şi bărbile tu­ turora erau argintate de promoroacă; boii su fi au uburi deşi în lumina dulce, cenusie. O linişte adînci stăpînea satul, casele stă­ teau tupilate sub glugile lor albe. Şi'n ră­ schit, o undă roşie de văpae năştea. Petre a era amortit, nu-si venise încă în , , fire; fu dus de subsuori în casă. Oamenii traseră carele în ogradă �i dejugară boii, apoi, după ce le dădură să r ontăiască cîte­ ceva, intrară şi ei în bucătăria caldă, mare, unde încă stăpînea căldura nopţii. Preoteasa Irina aştepta. La zgomotul de afară, e�i în prag, în caţaveica-i de vulpe. «Vai de mine, părinte! zise ea cu grijă) cînd dădu cu ochiî de popă; tare m'am înfricoşat f Ce noapte cumplită! Tare mai tremura inima 'n mine si eram scirbită , care nu se mai află! Pină acu am as- , teptat. - He, nu ,,?tii nimica, începu popa cu glas aşezat; cîte arn pătimit, numai Cel- de-Sus [240] 240 M. S_-\.DOVEANU ştie ! Şi lupii r-am auzit, cum te-aud; pu­ team chiar să nu mal fiii acuma; dar a avut milă de mine Domnul! Si un om am , scăpat de la moarte, preoteasă ; da, un om, preoteasă 1 iată-l, chiar aista care-i de faţă ... Da, preoteasă, da, un om sărman; iată-Il. .. » Popa se dezbrăcase de giubea, se des­ căltase si se asezase lîng-ă sobă. Un sătean , ') , <....J descurcă �i pe Petrea de hainele-i sărace si-I grămădi la căldură. Nenorocitul făcea mişcări domoale, încurcate, ca un om beat; ochii pejumătate închişi păreau învăluiţi de o durere posomorîtă pe faţa palidă ca de mort. Preoteasa sta înlemnită în mijlocul ca­ sei, cu mînile sub puse ; se uita cînd la po­ pă, cînd la străin) şi clătina nedumerită din cap. Însă în ochii ei căprii, umbriti de gene lungI, pe faţa el rurnenă şi bla­ jină, se citea multărnirea, bucuria, după aşteptări cumplite şi bătae de inimă. O lampă săracă împrăştia lumină roş­ cată pe peretii îrnbrăcatl cu scorturi si în ') , " odaia plină de buclucun, ca o cutie. Pe peretele de la răsărit, icoane îmbrăcate în argint străluceau în rumeneala tainică a unei candele, ca într'o taină de zori. \ [241] DURERi ÎNNĂBUŞITE ................................... _ . 241 (, Da-da, preoteasă, zise popa, reşchirm­ du-şi barba mare cu degetele; mare cum­ pănă !... Ce te uiţi aşa la Petrea al nostru ? - Petr ea-l chiamă? - Da, Petrea. Şi eu mă uitam din- tru'ntăiu aşa la dînsul, în stînă ... - Care stînă? - El, apoi nu ştii nimica: stăi să-ţi spun de la capăt cum a fost cu viforul, cu stîna ... S2i vezi. .. - Ăra, părinte, eu stau şi mă uit, ca o proastă ... Ţi-o fi fiind foame, ţi-o fi :fiind sete, - să-ţI aduc ceva să pul la mnnă ... Pe urmă, vin şi-ascult..» Şi, fără să mai aştepte răspuns, preoteasa eşi. «Hrn ! ce are să se mal mire! mormăt popa, uitindu-se gînditor la străin. Petre, Petre, te-ai mai desmorţit? Nu. Mare cum­ pănă am tras, frate!. .. » Preoteasa intrâ cu friptură rece şi c' o cană cu vin. Le puse popeI dinnainte şi se aşeză alăturt. «Să vezi cum a fost... Am pornit pe sub sară ... - Da' el nu minîncă? întrebă în şoaptă preoteasa. Dut-erf în n ăbuş ite. 16 [242] �42 Jl:I. SADOVEANU r - Nu. Nici n'aude; adică nu că n'au- de, dar aşa-I el; stă mut ca o mornie . Petre, bre Petre, vină şi îmbucă ceva . Nu vezi cum se uită înnainte? --- Să vezI... Şi după ce am pornit, unde a început, bre, o vifornită ... da' vifornită nu glumă! , " Nu se vedea, nu se auzea nici în cer, nici în pămînt! Şi urlau lupii, preoteasă, urlau lupii de mă treceau sudorile de groază ... » Popa se opri deodată �i întrebă incet: « Ce te uiti asa la el? - Un străin , , nenorocit.... Să vezi cum am ajuns la stînă .... A! da' bun vin ... Petre, bre Petre; degeaba! Iaca asa se uita la stină l -- Să vezi. .. » Preoteasa privea, ascultînd vorbele po­ pei, la Petrea, străin u]. Aşa de tristă �i de suptă îi era faţa, aşa de dureroşi ochii, stătea a�a de ghemuit în căldură, - încît părea că de' ani nu simţise mîngîerea fo­ cului. Un fl or uşor îi scutura carnea us­ cată. Toată fiinţa lui horopsită şi plină de durere te făcea să te gînde�ti la un ge­ m ăt sfîsietor. , Preoteasa se uita la străin. Popa po­ vestea, imbucind ��; sorbind din cană; în t r [243] ])U!(ERI ÎNNĂBUŞITE 243 odae era cald; vorbele lui cădeau, în tă­ cere, ca nişte fiori. Povesti despre noaptea adîncă, despre vînturile de groază, povesti întîmplările de la stînă, întoarcerea �i amor­ teala lui Petrea. , re ferestre întra lumina alburie a dimi­ neţel; in odaia liniştită, glasul popei, obosit, scădea, curgea lin) monoton, ca în apro­ pierea somnului. Apoi se stinse. Preoteasa tăcea. Şi, în semi-întunerecul din odae, tăceau tustrei. Popa era molesit de căldură. Preotcasa se uita cu ochii mari, plini de gînduri, la Petrea. Iar străinul tot neclintit sta, scuturat, din cînd In cînd, de fiori uşori, cu ochii drept înnaintea lui, în necunoscut. «Irină, --- Irină ' zise popa, deodată; mare cumpana am tras! ... » Un fior mai tare scutură pe străin. În­ toarse încet capul �i ochii lui negri, adînci şi dureroşi, se tintiră asupra preotesei. «Irină, mare cumpănă! Dar a vrut Domnul aşa, să scap şi un nenorocit de la moarte ! ... » Pe ,preoteasă o străpunse o săgeată rece Ia privirea adîncă a lui Petrea i nu înţele­ g'ea de ce, dar privirea aceia îi făcea rău. " r [244] Se sculă, trecu la icoane, se întoarse, spre uşă, - ochii durerosi ai străinului o ur­ măreau, SP. învîrteau supt sprîncenele tu­ foase şi se ţineau de dînsa, pe cînd faţa incretită si tristă sta nemiscată. , , , 144 �l. SADOVEANU III. Popa i-a zis Petrea Străinul şi Petre a Străinul i-a rămas numele. Se potrivea po­ recla cu infătisarea lui tristă, cu ochii du- , , reroşi cari veşnic stăteau cufundaţi în gin­ duri necunoscute. Multă vreme, după noaptea de groază, Petrea a stat zdrobit de amorţeală. Anii de zbucium şi de amar parcă-l sfăr imaseră, �i acum trupul sărman cerea odihnă lungă. Stătea la gura sobei, cu ochii la flăcările focului ; moleşala căldurii îl cuprindea, ochii i se închideau pe jumătate; pe buze i s� isca 11n zimbet de durere: venea trecutul de jale, cu unde de venin. Vieata se strecura linistită, în monotonia 1 1 zilelor de iarnă. O lumină dulce, moale stăpînea odaia înflorită, în vremea zilei. Pe I A ! I I I i \ � 1 [245] DURERi jNNĂBUŞ1TE 245 ochiurile mici de fereastră, se vedeau bu­ căţi de tablouri departe, zugrăvite pe fun­ dul limpede al cerului: un arbore singuratec în mijlocul şesului alb, În mijlocul singu­ rătăţii şi al tăcerii; vînturile îl scuturau, fulgir îl infloreau ; -' . şiruri de sănii pe dru­ munle lungL-· linii întinse • . ........•........................ «Eu mi-am omorît nevasta, zise el li­ nistit. Trăiam bine cu ea si-mi era dragă', 1 ,_ dar cu socru-meu nu mă impăcarn de la nişte pămînt. Într'un rînd, am prins a ne certa, eu şi cu socru-meu. M'am mîniat, iim tras cutitul de la chimir si m'am re- 1 1 pezit la el. Nevastă-mea a sărit să-l apere. Am dat în ea şi am omorît-o. Pe urmă, am tăiat �i pe socru-meu.. În lumina tristă, în liniştea dorrnitorului, povestirile acestea simple curgeall cu li­ nişte şi te infioraii de groază, ca o pră­ pastie tăcută al cărui fund nu se vede. Pasul santinelei de pe coridor suna rar şi regulat; cîteodată, în tăcere, glasul el izbuc nea sperios: «Cine-r?Cine-i? -- Stăl l » Se auzeau mur­ mure innăbuşite, apoi zgomotele se depăr­ tau prin gangurf, �i iar, pasul santinelei răsuna rar şi regulat. Se auzi cornul, sunînd stingerea, pre­ lungă �i duioasă, ca o părere de rău. Lu­ mina Iarnpei fu micşorată, tăcerea caste­ lului crescu. Dar glasurile coudarnnatilor iar p ri nsera a �o pti, [268] 268 M. SADO\!i:A!\U Toader Burlacu zise, arătînd pe cel cu fruntea mare si senină: , « încă noi tot am făcut ceva, de-am fost aduşi aicî. Dar omul ăsta, iată-l : - Florea, -- a venit pe nedrept. Cum nu ştiî dum­ neata pentru ce l-a condamnat, aşa nu-şi ştie el vina.» Petre a se uitâ mirat la Florea. Condam­ natul sta cu fata în sus, cu ochii atintiti , ' , , şi părea cufundat în gînduri mari. Trecu un răstimp după vorbele Ţigaml�ur, apoi Florea se întoarse pe o coastă, spre Petrea. «Cum nu-mi stiu vina? zise el rîzînd în- , cet. Nu m'au condamnat pentru că mi-am ucis nevasta? Mă plimbam cu ea la mar­ ginea oraşului şi a căzut, săraca, într'o fîn­ tînă părăsită. Ce-s eu de vină? De unde puteam şti de ce i s'a găsit capul despărţit de trup ?» Tăcu cîtăva vreme;' fruntea lui de în­ vătat se increti usor. Apar urmă, cu un , " zîmbet grozav: «Crezi că toti cei cari zac aici si se ehi- , , nuesc În oenele de sare sînt haimanale? Cea mai mare parte sînt oameni, domnule! Afară de asta, pe onoarea mea, jumătate [269] DIJnEnl ÎNNĂBUŞITE 269 sint nevinovan. Hehe! eu am fost funcţio­ nar, am învăţat carte, domnule! Ce crezi? Este vre-o dreptate in ţara asta? Tu, om cinstit, îţI cauţi de treburile tale; deodată vin calăii, te înşfacă, te judecă cum socot el, te chinuesc) nu-ţi dau voe să te aperi. Un procuror, care toată noaptea a jucat cărtl si a benchetuit, iti cintăreste sufletul, , , ') ') te străpunge cu vorba şi cu ochii; oameni cari nu înţeleg nimica si dorm toată vre­ mea, vorbesc despre pericole care ame­ ninţă omenirea, se sfătuesc să dea un exem­ plu strălucitor şi te condamna, mă 'nţelegi, cu circumstanţe atenuante, la douăzeci de ani de ocnă ... Cu circumstante atenuaniel , Pe urmă, procurorul, cu conştiinţa impă­ cată, seara, se duce iar la benchetuit şi la cărţi, iar juratii, multumiti că au dat un ') t' " exemplu strălucitor, îşl freacă mîinile cu bucurie. Si aici, între. ziduri innalte, si , J , dincolo, în răcoarea ocnelor, se pocăesc acei cari au fost condamnaţi de legile orne­ neştî l Ah-ah! dreptate!.. ce mai dreptate!.. Mai întăiu de toate, urmă Florea, cu vioi­ ciune; nimeni nu-I vinovat; sint cărţi care dovedesc asta! Sint împrejurărr, dureri. .. [270] �70 M. SADO\ 8ANU De ce unii sînt meniti să ile săraci SI ne- , , norociti? Hehe! cărtile snun multe. , " - Bine, întrerupse Petre a, dacă faci un păcat, trebue să-I ispăşeşti.. - Să-I ispăsestî.; hm! să-I ispăşeştr ! .. De ce să-I ispăşeşti, dacă nu est: vi;lovat? l' � , , Procurorul te osîndeste si pe urmă se duce , , de petrece ... iar noi putrezim aici. .. Dar n'o să. murimnol! oiu scăpa eu vreodată! Atunci o să mă socotesc eu cu procurorul care m'a trimis să mă răcoresc! Procurorul şi primul-jurat, mugi Bur- Iacu. Procurorul şi primul-jurat! zise Flo­ rea. Pentru asta m'am chinuit si o să mă , chinuesc! Dar o să scap şi o să le zdro­ besc capetele! Pentru asta trăim noi toti!» Florea tăcu; se Întoarse cu faţa în sus şi începu iar să se uite în bagdadie, cu ochii mari deschişi asupra necunoscutului. « Ce crezI? şopti Tiganul; crezi că aici avem oameni proştt ? Ăsta a fost om În­ vătat, nu vezi cum vorbeste? .. » , , Petrea tăcu, buimăcit, şi căzu pe gîn­ duri. Crima �i vieaţa trecută răsărită în lu­ mină sîngeroasă dinnaintea ochilor lui; vii- [271] DURERI Îl)lNÂBUŞITE 2Î1 totul, ocna, necunoscutul îl înfiorară ca o suflare de ghiaţă. Vorbele tovară�ilor lui îi aduseră o noapte turbure în suflet. Ce-l aşteaptă? Douăzeci de ani de ocnă! Caută să răzbată grozăvia viitorului cu mintea. Douăzeci de ani !., Aceste trei vorbe, figurile tovarăşilor lui, vorbele lor, l-aii chinuit toată noaptea. Şi acuma, după trecere de atîta amar de vreme, noaptea aceia tot îl stă deslusită în minte. Încet-încet, condamnaţit adorrniră ; răsu­ flările lor grele începură să �uere în tăcere. Pasul santineleî suna rar �i regulat În gang. Din vreme în vreme se auzeau, de afară, în tăcerea nopţii, răcnete : La numărul pa­ tru, - bineee! - La numărul şapte, ­ bine ee 1. .. Şi vuetul valurilor Trotuşulur răz­ ea slăbit în tăcerea dormitorulul. t ile cumplite au început să curgă. între cele patru ziduri ale inchisorii, ră­ tăcea zadarnic printre ocnasi, ascultînd une­ ori povestiri grozave ele i se încrîncena carnea pe trup. Seara, Florea invătatul în­ cepea să povestească întîmplări senine din vieaţa lui trecută; cîteodată izbucnea, �i [272] ]\1. "ADOVEANU iar începea blestemul contra societăţei care îl zvîrlise În noapte �j osîndă. Toate sufle­ tele acestea pline de rele se ridicau contra omenirii libere. începeau să desvălească rănr, patimi cumplite, toată răutatea �i vi­ ti ul în care crescuseră si ca. e-I pierduse. , , Erau şi ei vinovaţi, dar vinovată şi păcă­ toasă e toată lumea. Erati vinovaţi, socie- > tatea îi trimisese la ispăşire: ei mărturiseau cel nu simţesc nici-o remuşcare pentru crimele lor. Erau În dreptul lor să facă ce au făcut; oamenii nu puteau să-I judece, Pentru că erau tot asa de păcătoşi ca si , " el. - Cinismul ocnaşilor l-a înspăimîntat mal intăiu ; pe urmă s'a obişnuit a înce­ put să se bălăcească în el, ca Într' o bae caldă. Cînd erau cereri de sare, pornea, cu convoiul· la .ocrie. Eşeau din inchisoare, porneau într'un cerc 'mare de baionete scli­ pitoare, pe străzi înguste şi dosnice; lan­ turile sunau, , Ocna neagră il sorbea în adîncimea ei răcoroasă. Parcă intrau în altă lume. Bolţi răsunătoare se ridicau în toate părţile, gan­ guri largI de sare vinătă. Lumina electrică [273] DURERI î'NNĂBUŞITE 273 pîlpîia; Şl in creşterile şi scăderile luminii, oTupurile ciocănasilor luau înfătisări fan- b ') " tastice. Iată un grup de doisprezece. Des- prind o stîncă de sare. Ciocanele se ridică odată si odată cad, cadentat, împrăştiind , 1 1 prin bolţi adinci ecouri Întreite: tac-ta-a-a! tac-ta-a-a! se ridică şi cad, se ridică şi cad, regulat, ca purtate de o maşină, deşteptînd răsunetele peşterilor. Deodată, o lampă păleşte, apoi cerne o lumină dulce violetă ; şi ciocanele cad) împrăştiin d ecouri; în painjenişul violet, în pilpîirile uşoare, ca palpitările unor aripi de flutur care se odihneşte, umbrele ciocănaşilor cresc, scad, se întunecă, se luminează, ca niste fantasme în lumi de visuri. , Ganguri adînc'( se întind, pline de umbră, iar în fundul lor licăriri de lămpi se arată, ca răni de lumină. Pe sus, pînă la inn ăl­ tirni ameţitoare, cerdacuri săpate în sare, cu stîlpi vineţi şi lucioşi. Pretutindeni, o pulbere măruntă şi moale, ca fulgiI de pă­ pădie. La margine, o cupolă uriaşă, ca de biserică se înnaltă, pînă ce se deschide sus, în vîrf, într'un ochiti de lumină mIC, Dureri: înnăbuşite. 18 [274] 274 M. SADOVEANU alburiu, ca un ochiu de fereastră: acolo-i gura ocnei vechi, în lumina zilei. Şi sub bolţile răsunătoare ciocanele cad. Ocnasi! umblă prin lumina rece, es din umbră ca nişte fantome; glasurile răsună ca răcnete, trec unduind ca plîngeri de valuri. Muncă amară şi cumplită, fără rază de nădejde! Seara, acelaşi convoiu, între ace­ leaşi baionete, trece pe străzi înguste în sunetul slab si trist al lanturilor. , , A -doua-zi, aceiasi ocnă, aceleasi fi o-uri , , b rase, cu ochiî de oţel, aceiaşi lumină, ace- leaşî glasurI trecînd prin peşteri ca plîn­ geri de valuri. Seara, aceleaşi convorbiri, aceleasi blesteme contra societătei care i-a , , asvîrlit în întunerec şi osîndă. - Primăvara, vara, toamna, iarna, acelaşi soare, de care nu se mai poate bucura amăritul lor suflet. În anul intăiu a slăbit ca o scîndură .. în primăvară, după şase luni de ocnă, cînd văzu o femee în pulberea de lumină, şi cînd simţi că pentru totdeauna a murit o parte din vieaţa lui, - o disperare nebună îl cuprinse si daruri de vieată si de lume , , , îi biciuiră simţurile cu apripile lor de foc. 1 I i I { [275] DUHERI ÎNNĂBUŞI'l'E 275 trec. În trupul i soarele, si de g'emete , <- loc spaimele; Încătu�at, gemea noaptea ca un rănit, se frămînta, ca în jăratec, pe salteaua-I de pae, muşcînd-o. Pe urmă, anii au curs gre], dureroşi, plini de chinuri fără samăn. S'a amestecat cumul­ ţirnea dimprejuru-l, care suferea ca şi el; a suferit si a gemut mal mult', toată fiinta , . , lui se umplea de venin clipă cu clipă. L-au necăjit şi gînduri de fugă. Cu cel trei tovarăşi ai lui, a plănuit scăparea. Şoaptele pe 'ntuneric, planurile, pregăti­ rile, s'au înnecat in neguri. În visurile la gura sobei, n'a rămas de cît clipa din urmă, clipa cînd el si cu tovarasii si-au , , , făcut cruce şi au apucat spre lumină, pe scări întortochiate, cătră gura ocnei vechi. Stringere de inimă, răsuflări scurte, călduri şi răcelt, pînă în clipa cind s'a dat alarma. Din clipa aceia, icoanele se întunecă iar. Apoi se trezeşte în spital, negru de bătăî, pe moarte ... Ani de chinuri sufletul lui isi fac , se istoveşte ; nu-l mai încălzeşte nu-l mai răcoresc vînturile. Ani mulţi şi dureroşi ! În oene, în pal- [276] 276 M. SADOVEANU pitările luminii violete, se mişcă ca o umbră, ridică şi lasă ciocanul ca împins de o putere pe care n'o pricepe; mînîncă cînd mînîncă alţi], se culcă odată cu alţii. Pe drum, în convoiu, mjşcă greu picioarele încătuşate. Intră fără simţire }Je poarta mare, se grămădeste în colturi, nu se g'în- c, , , cleste la nimic. , Numai în nopţile de vînturi şi de vifor, cînd urechea si simturile se deşteaptă, vin " , cîteodată nălucile trecutului. Atunci stă, ascultă, vede, într'o lumină tragică, sate pustii după sate pustii, şi în fund, o ruină, - satul lui! Chipul Irinei răsare jalnic, cu genele plecate; pe faţa blajină trece o lumină de moarte: Satul lui! Ştie că e sa­ tul lUI, dar nu-l mal cunoaste, nu-l mai . , ştie cum a fost odată; Irina lui! logodnica lui, dar chipul i-i şters ) ... Umbre şi lumini de jale răsar din trecut; vinturile gem a­ fară, înfundîndu-se în gangurI şi sufletul lui e cucerit de o mîhnire de moarte. Vieaţa de-altădată se depărtează) tot se de­ părtează, se stînge. Simte că totul s'a sftrşit l Atuncea stă zdrobit, năuc, cu ochii duşi. Totul s'a sfirşit ! totul s'a sfirşit ! I [277] DURERi ÎNNĂBUŞITE 277 Ani de amar curg. Şi ruinile acestea ale trecutului, rămăşiţele acestea de icoane, se şterg şi ele. Nimic n'a mai rămas; su­ fletul e gol ca o peşteră neagră, numai noaptea adîncă domneşte în el; numai noaptea adîncă şi disperarea adîncă care pare fără început, fără sfîrşit. Nict-o rază nu străbate în noapte; în peştera sufle­ tului său gem vînturi sperioase, fără pri­ cină, fără rost... Totul s-a stîns! totul s'a fî it ! s lrşl . Şi totuşi ... o amlntire... ceva... nu ştie ce ... o lumină slabă, dulce, de zori, o pă­ rere, departe ... - cea din urmă rămăşiţă. cea mal cumplită durere! În ceasurile chinuite, cînd stătea cu o­ chii tintiti în lumină, Petrea Străinul se , , gîndea la noaptea din urmă. Din trecutul lui, veneau cumplite suflări de durere, care-i îngheţau sufletul; năluci se ridicau din noapte, ca bulbuci pe luciul iazului, pluteau din negura trecutului, spre slaba şi trudita lui vieaţă de acum. Vieaţa lui din urmă a fost ca o noapte adîncă, în care urlă vijelia; întunerec, jale, pretutin- [278] 278 u. SA DOVF ,\NU deni ; numai în fund departe, o zare slabă, cu un asfintit sters. , , Totul se sfirsise ! , v. În ceasurile de durere la gura sobei, Petre a Străinul se gîndea �i la cele din­ tăiu clipe de libertate. Portile s-au deschis si i-au dat drumul , , în lumea care l-a pedepsit. A intrat tînăr si voinic: a esit uscat si îmbătrînit, cu ·Y /, , barba căruntă �i sălbatecă. A eşit toamna, cînd cad frunze arărnii în luncî. A prins a-şi tîrî picioarele în neştire prin corbul drumului. Nici-o mişcare sufletească spre lumină, spre vieată. A esit cu acelasi su- " , flet pustiit de vînturile desnădejdii, gol ca o peşteră neagră. Î�i tîra încet picioarele ',,1 atîta vreme prinse în cătu�e.Şi acuma-li păreau strînse de fier, şi cîteodată, se o- prea; mirat că n'aude zgomotul lanturilor. Porţile s'au deschis, i-au dat drumul, s'au închis în urma lui. A pornit, a trecut pe străzt pline de lume; priviri piezişe îl [279] DURERI ÎNNĂBUşrre: 279 săgeta,el. S'a suit pe culme, s'a uitat Iară de scîrbă spre castelul în care zăcea în­ gropată vieata si tinereţa lUI; s'a întors, a pornit innainte prin colbul drumului, în­ covoiat, tot cu simţimîntul condamr.atuluî. Castelul a rămas zugrăvit în negru pe fondul de lumină al apusului ; el păşea străin prin frunzele toamnei, mai amărît decît oricînd. A început cumplita rătăcire a pribea­ gulul. A dormit pe margini de drum, pe paturi de frunze, în lunci ; noaptea de-a­ supra lui, în albastru, călătorea aceiaşi lună a tinereţii) poleind cu argint frunzele bătute de bruma toamnei " si aceleasi cin- , , tece de vînt treceau prin bolţile sărăcite de frunze ... Dar el nici luna n'o vedea, n'auzea nici murmurele vîntului. 1n sufletul lui gol nu mai pătrundea nimic din na­ tură si nimic din lume. , Purta pe frunte pecetea infamiei parcă. Oamenii se fereau de el. La poarta sate­ lor, cînii îl lătrau ; privirile păreau că-i zic: «Ce cauţi aici) străinule ?» - Nicăeri adăpost, nicăeri milă! Începură lungile şi mocni tele ploi de [280] 280 M. SADOVEANU toamnă. Zdrobit, ud pma la oase, căta adăpostul cînilor, se bătea cu el de la ciolanele aruncate în gunoI. Păşea înco­ voiat, plin de tină, prin apă şi prin ploae ; zdrentele se tîrau după el, oamenii H ocoleau ca pe un animal murdar. Noaptea, rătăcea pe căi pustii; adorrnea lîngă ziduri, răzimîndu-şî barba în ciomag. Şi împrejurul lUI, vînturile toamnei se jeluiau prin întu­ nerec, ploaia tirîia ; el tremura, se strîngea în zdrenţe, apăsat de dureri sfişietoare. Şi, deodată, se trezi la altă vieată, la alte chinuri. Vijelia care i-a mînat spre ne­ cunoscut vieaţa, care l-a frămîntat, l-a zdro­ bit, l-a tîrît în nenorociri şi În desnădejde, -" l-a zvîrlit pentru cea din urmă oară pe ţărmurile tineretii; - ş'acum vijelia a stat; mintea lui e 'plină de spaima vînturilor; sufletul geme şi nu înţelege această din urmă pedeapsă. El, niciodată) în pribegia lui, nu s'a gîndit să se întoarcă în locurile luminate de soarele copilăriei. Nu s'a mai gîndit niciodată la părinţii lui, la Irina lUI, la atî­ tea ceasuri dulci prăpădite în noianul tre­ cutului. Sufletul lui era gol de toate, nu [281] DURERI INNĂBUŞITE ._------------------ ... --_ .. _----- ... _--- 281 cerea decît pace, nu cerea decît să fie piatră, să nu mal' sufere! Şi acum, iată-l, deodată, în faţa Irinei lui! Aceiaşi faţă blajină, aceiaşi ochr vum­ briti de lungile gene castan ii.; Se uită multă vreme la dînsa, lung-lung, buimac, prostit. Încet-încet, în sufletul, în mintea lui, prind să clocotească amintirile; ceasuri întregi se uită la dînsa, o străpunge cu pri­ virile lUI dureroase. Şi iată că ea singură a vorbit: «Toată lumea l-a uitat; numai eu îmi mai aduc aminte de el!. .. » După oftările sfîşiitoare, Petrea stă şi se gîndeşte. O lumină arzătoare îl năvă­ leşte în suflet şi în minte. Părinţii i-au murit; casa bătrînă s'a dă­ rîmat; din tot trecutul) n'a rămas de cît Irina, şi Irina e a altuia! L-a aşteptat, l-a aşteptat; după aceia, plină încă de durerea, ticăloşiei lui, a cercat să uite; s'a măritat apoi cu un preot cinstit. A trăit vieată multă în pace. Deodată răsare ca o nălucă el, nenorocitul, ocnaşul, mortul! Ea nu bă­ nueşte nimic; nu-şi inchipue că fericirea ei stă aproape de prăpastia sufletului lui! [282] 282 ]\1. SADOVE '\NU Ce-i de făcut? Afară, vînturile primăverit sunau în livezi înflorite, ca �uete de ape. Petrea sta prăpădit în locul lui, la gura sobei, cu mînile în păr, cu coatele pe ge­ nunchi; în ochii lui, toată deznădejdea su- .. fletuluî ; pe faţă, durerea anilor de întu­ nerec. Vîntul de-afară gemea odată cu fur­ tuna din sufletul lui. Ce-I de făcut? Sufletul gol se umpluse deodată de orbitoarea lumină a tinereţei. Revolte adînci zguduiau :firea lui adormită. Fulgerări din nebuniile trecutului îl ară­ tau pe popă supt genunchii lui. Tot se mal găsea vlagă în trupul lui istovit; se va mai găsi un colţ de lume care să-I adă­ postească măcar această fericire atît de tîrzie si atît de arzătoare! Irina e frumoasă , . �l tînără încă! Dar un gînd îşi făcu loc ca un �arpe rece în sufletul lui: Dacă Irina iubeşte pe popă? Se sculă. şi începu să umble năuc prin casă, înfrigurat. Nu se poate, asta nu se poate! A spus ea singură că nu l-a uitat pe cel rătăcit. Bine, - dar preotul Miron l-a scăpat de la moarte, l-a adăpostit ca pe un prie- [283] DURERI ÎNNĂBUŞITE 283 ten: preotul Miron e singura tiinţă care de atît amar de vreme a avut milă de el. Gîndurile se ciocneau ca fulgerile în negura nourilor. Se opri în mijlocul casei, cu mînile în păr. Ş'apoi ! el e ocnaşul, el e nelegiuitul! şi popa Miron i-a luat pe Irina, i-a zdrobit fericirea! Cu ochii mari, vedea pe popă, în sînge, sbătindu-se la picioarele lui. Cu trupul înfierbintat de unde de foc, cu dinţii clăntănind se apro­ pie de fereastră. Gîndul din urmă îi rămase în minte, cu o Iimpeziciune grozavă. Păru că se linisteste, ca după o hotărîre mare, şi privi afară, pe fereastră. Austrul se zbuciuma în livezi, ca pe o mare întărîtată de întu­ nerec, şi 'n zbuciumul mării aceştia, pe ici, pe colo, copacii înfloriţi păreau grămezi mari de spumă. În căsuţa din ogradă, se zărea lumină. Acolo e Irina lui. Chipul ei îl răsări în minte luminos ca altădată. Şi nopţile cu porniri vijelioase, de acum douăzeci de ani, după ce văzuse o femee în pulberea de lumină, - se întoarseră toate, într'o cumplită zguduire. Zbucium amar porni în odaia tăcută, în [284] I III I i II II I i 284 M. SADOVEANU vuetul de valuri al austrului. Omul neno­ rocit gemea innăbuşit, din adîncul fiintei lui �i-�I muşca pînă la sînge buzele. A­ mare ceasuri, în care, ca vinturi de groază, trecură dorinti de moarte si de omor, odată , , cu treamăte calde, cu doruri de vieată, cu lacrimi arzătoare! Austrul gemea în livezi, 'lenea la feres­ tre şi le zguduia, parcă voia să intre înlă­ untru. La răsărit, pe perete, luceau icoa­ nele argintiI într'o rumeneală dulce, ca într' o taină de zori. Tîrziu, tîrziu se linişti vîntul. După această ultimă izbucnire, se linisti si vul- , " canul sufletesc, - pentru totdeauna! Su- fletul trudit începu să se cufunde adînc, tot mal adînc, în noaptea de unde izbucnise la lumină sila vieată. Trupul sfărîmat de , , durere adormi asudat, rece. A-doua-zi, dimineaţa', cînd intră preo­ teasa Irina în odaia zbuciumului, Petrea era galben ca un mort, prostit ca �i în noaptea de iarnă, cînd fusese adus de preot, pe moarte. Ochii lui fără lucire o intimpi­ nară sfîşietori, umplutl de o rugă. de o [285] DURERI ÎJ:/NABUŞITE 286 jale nespusă. Păreau ochii unui cal trudit care se prăbuseste sub povară si bice. , , , Preoteasa se aşeză supt icoane, tăcută, cu mînile subpuse. Într'un răstimp, întrebă: « Ce ai dumneata, de eşti aşa de gal­ ben? esti bolnav? , - Nu! ') răspunse cu durere străinul. ApOI deodată prin ochii lui trecu o lu­ cire, buzele tremurară ca în apropierea lacrimilor şi, cu o silinţă mare, gemu: « Vorbeai eri de cel care a plecat în lume şi pe care nu l-ai uitat. Da, zise preoteasa, liniştită ; de dum­ neata n'am de ce mă teme; pari a :fi om bun ... Nimănui pînă acum n'am vorbit de Peirea.i Buzele lui Petrea iar tremurară. « Ce-ai zice, murmură el deodată, ca­ şi-cum s'ar :fi zvîrlit într' o prăpastie; dacă Petrea s'ar întoarce?» Preoteasa răsări, apoi zise repede: <, Nu, nu se mai întoarce, nu se poate să se mai întoarcă! Petrea a murit.. Străinul fu străpuns de un :fior. Preoteasa privea pe fereastră, la primăvara de afară. O mîhnire mare domnea în odaia tăcută, ca în urma unui mort. Soarele diminetei , [286] 286 M. SADOVEANU Întra pe ferestre �i punea plăci de lumi­ nă în umbra plină de mirezme de tămîe şi de flori uscate de cîmp. O înfiorare rece scutură carnea uscată a Străinului; ochii lui adinci erau plini de disperare. Pe buzele lui albe o vorbă mare sta gata să nască. Preoteasa zise iar cu greutate; «Nu, nu mai vine. L-am aşteptat multă vreme, nu l-am uitat; dar inima îmi spune că Petrea a murit acolo, pe unde s'a zbu­ ciumat, în străini. Cine ştie sub ce brazde' si sub ce cruce zac oasele lui! Cine stie! ... » , , După vorbele acestea, rostite cu jale, două lacrimi izvoriră în colţul genelor ei castaniî. Ochii lui Petrea se umplură de foc. În sufletul lui, gemînd; mărturisirea, vorba mare, născu, izvorî prin ochii în­ friguraţi; buzele trernurară, purtate de un freamăt dureros, - dar vorba rămase în adincuri, se stinse. Si preoteasa isi sterse lacrimile, se ridicâ , , ' ŞI eşi oftînd.