THUKYDIDES RĂZBOIUL. PELOPONEZIAC TRADUS DE M. J A K O T A PROFBSO R https://biblioteca-digitala.ro RĂZBOIUL PELOPONEZIAC https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro THUKYDIDES RĂZBOIUL PELOPONEZIAC TRADUS DE M. J A K O T A PROFESOR EDITURA CASEI ȘCOALELOR https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro CĂTRE CETITORI Traducerea de față am început-o în iarna anului 1916 după Crăciun, în urma invitației Administratorului de pe vremuri al Casei Școalelor să ne alegem câte una din operele grecești sau latinești și să le traducem în românește. Eu am ales Războiul Peloponcziac al lui Thukydides. Cetitorii se vor convinge că a avut dreptate filo- soful englez John Locke când a spus în prefața traducerii sale, că această operă trebue să fie pe masa dela căpătâiul oricărui om de stat englez. De aceea și eu aș închina această traducere tinerilor Români și aș dori să mediteze cetind-o, cum a prăbușit Alkibiades Atena, patria sa, din pricina nepotolitei sale ambiții, dela strălucirea și mărirea la care o dusese Temistokles și Perikles și aș dori pentru ei să pună în toate acțiunile lor în serviciul patriei noastre, care ne este scumpă tuturor deopotrivă, numai o ambiție nobilă, curată și luminată — și mai ales luminată. Traducerea prezentă am făcut-o după textul lui Classen, revă- zut de Steup, text prevăzut cu note foarte bune, care mi-au fost de mult folos. De asemenea am utilizat și excelenta traducere a lui Betant și specialiștii vor putea aprecia de am sau nu vreun merii în această traducere. Cât despre mine unul, am o adâncă mulțumire sufletească de a fi pus la îndemâna cetitorilor Români această operă de o valoare eternă și universală, și aș dori ca și cetitorii mei să aibă aceeași mulțumire, când o vor ceti. Profesor MIHAI JAKOTA https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro VIAȚA ȘI OPERA LUI THUKYDIDES I Am dat în traducere biografia pe care a scris-o Markellinos, profesorul din Alexandria, în secolul V p. Chr. Dacă mai adăugăm scurta biografie a lui Suidas, care nu ne aduce nimic nou, și cele vreo 30 de fragmente citate la începutul traducerii lui Arsene Firmin-Didot din Paris, în veacul al XlX-lea, avem tot ce anti- chitatea știa despre autorul ce vrem să prezentăm publicului românesc. Mai mult legende. Singurele lucruri adevărate ce le știm despre Thukydides sunt cele ce ne spune ol însuși. Dar acestea sunt foarte puțin lucru. Cetitorii le vor găsi în opera sa. Le reamintim aici pe scurt. Astfel ne spune că la începutul răz- boiului peloponeziac și-a dat seama de importanța luptei ce începea între Sparta și Atena, că de aceea a și început să-și însemne evenimentele, căci s’a hotărît să scrie istoria acestui războiu *); că a suferit și el de molima ce a bântuit Atena în cursul războiului; că, în fine, în anul 424, în al șaptelea an al războiului, fiind el comandantul unei flote ce încrucișa pe coa- stele Thraciei, în preajma insulei Thasos și a minelor de aur ce se exploatau la Skapte Hyle 2), chemat în ajutor de colegul său Eukles, care apăra Amphipolis, colonie foarte importantă pentru Atena, care se aproviziona prin acest punct cu lemne pentru flotă și cereale pentru populația sa, a întârziat cu câteva ceasuri și a dat astfel putința lui Brasidas, Lacedemonianul, să pună stăpânire pe colonia ateniană. Această lovitură a fost fatală Atenei și a contribuit mult la înfrângerea sa finală. In urma *) Th., cartea I, 1. 2) Th„ IV.104, 105. https://biblioteca-digitala.ro 8 acestui fapt, a fost condamnat la Atena. Nu știm dacă a fost condamnat la moarte sau numai exilat. Tradiția oscilează. Sigur este că nu poate intra în Atena decât după 404, a. Hr., când Lysandros impune Atenienilor dărîmarea zidurilor și rechemarea exilărilor. Nu știm precis unde a petrecut Thukydides acești 20 de ani de exil. Markellinos, biograful său, ne spune că a trăit în Thracia, la Skaptc Hyle, unde avea o exploatare de mine de aur, și unde la umbra unui platan a scris istoria războiului pclopo- ncziac. Cert este că a călătorit mult în acest timp pentru a culege informațiuni în Italia de Sud, în Sicilia și Pelopones, căci exilul său îi deschidea teritoriul dușmanilor patriei salo *). Thukydides s’a născut probabil între 460 și 465 a. Chr., căci trebue să presupunem că avea cel puțin 30 de ani în 431 când a început războiul peloponeziac, ca să aibă destulă maturitate politică spre a-și da seamă de importanța evenimentelor ce se pregăteau. A cetit, ca toți copiii de pe vremea sa, poemele home- rice, care dela Pisistrate încoace formau temelia instrucției lor. A fost influențat, cum nc-o dovedește opera sa, de filosofia lui Anaxagoras, lucru asupra căruia vom reveni, de sofiștii Gorgias din Lcontini și Prodikos din Keos, dar mai ales de retorul An- tiphon, care pare să-l fi avut elev și de care Thukydides vorbește 2) cu entusiasm. *) Thukydides, V.26.5 Trap’ âiKporepou; Toîț Kpaypaot, xai ou/ ^aaov roîț IteXoTrow^aicov ăti ttjv 2) Antiphon: născut pe la 480, mort în 411 a. Chr. Th. VIII.68 îi face următorul portret: « Antiphon nu era inferior niciunui Atenian din vremea sa în virtute și era primul ca talent de a concepe și a-și exprima ideile sale; nu vorbea în adunare niciodată, afară numai dacă era silit, în fața tri- bunalelor pentrucă faima elocvenții sale făcea ca lumea să n’aibă încredere în el; dar cei care aveau lupte de susținut fie în fața poporului fie înaintea tribunalelor, găsiau în el sfătuitorul cel mai capabil de a le fi util. .. Dis- cursul ce l-a pronunțat pentru propria-i apărare când a fost judecat pentru rolul cc-1 avusese în revoluție este de sigur cel mai frumos discurs ce a fost vreodată pronunțat până în zilele noastre ». Pausanias I, 23, 11. Otvo6iou epyov eavl eț 0ouxv6£8ou ’OXopou Xp^aTov. 'Fr)>. Lângă porțile numite Melite în Koile sunt mormintele nu- mite Kimoniene, unde se arată mormântul lui Herodot și al lui Thukydides. Evident deci că se găsește pentrucă era din neamul lui Miltiades, căci niciun străin nu se îngroapă acolo. Și Polemon 2) în cartea sa Despre Aeropolea Atenei o confirmă: acolo adaugă că i s’a născut un fiu Timotheos. Hermippos 2) spune că-și trage neamul și dela tiranii Peisistratizi și de aceea în istoria sa dena- turează faptele cu privire la Hermodios și Aristogeiton spunând că n’au fost ucigători de tirani, că n’au ucis pe tiran, ci pe Hip- parehos, fratele tiranului. Și-a luat soție din Skapte Hyle, foarte bogată și care poseda mine în Thracia. Luând această bogăție, n’a cheltuit-o pentru desfătări, ci, înainte de războiul *) Polemon Perigetul, născut la sfârșitul veacului al ITI-lea a. Chr. în Ilion. Are numeroase opere; unele descriptive ca: Despre Aeropolea Atenei, Despre drumul Sfânt, Porticul Sicyonei, Comorile dela Delphi ; altele povesteau fundări de orașe (KTioeiț) în Pont, Sicilia, Italia ctc. E un erudit citat de Plutarchos, Strabon, Atheneus. 2) Hermippos, poet comic din veacul al V-lea, predecesor lui Aristq- phanes; a atacat în comediile sale pe Perikles. https://biblioteca-digitala.ro 29 peloponeziac, simțind că are să vie acest războiu și voind să-l scrie, a dat mulți bani soldaților Atenieni și Laccdemonieni și altora ca să-l anunțe pe dânsul care vroia să scrie despre faptele ce se întâmplau și vorbele ce se spuneau în timpul războiului. Iar dacă se întreabă de ce a dat și Lacedemonienilor și altora, când putea să dea numai Atenienilor și să se informeze numai dela ei, noi spunem că nu fără motiv a dat și altora. Căci scopul său era să scrie adevărul și era natural ca Atenienii să-i spună ce era de folos pentru ei și să mintă și să spună de multe ori «că noi am învins»fără să fi biruit, de aceea dădea tuturor, urmărind să prindă adevărul din potriveala cuvintelor a cât mai mulți. Căci ce nu este limpede se clarifică prin vorbele mai multora ce vorbesc la fel. A ascultat pe filosoful Anaxagoi-as; de aceea, zice Antyllos, a fost socotit cam ateu împărtășindu-sc din concepția aceluia. A fost și elevul oratorului Antiphon, puternic prin retorica sa, de care și amintește în cartea a VlII-a ca dc un autor al pră- bușirii democrației și al stabilirii celor Patru sute. Iar când, după moarte, Atenienii, ca să sc răzbune pe Antiphon, i-au aruncat leșul din oraș, el a trecut sub tăcere faptul, de dragul profe- sorului. Căci se spune că Atenienii i-au aruncat trupul ca al unuia vinovat de schimbarea democrației. Scriitorul n’a făcut politică atunci când a ajuns în vârstă, nici nu s’a suit vreodată la tribună, dar a fost ales strateg, primind o magistratură care i-a fost începutul răului; căci din pricina ei a fost exilat. Fiind trimis la Amphipolis, Brasidas i-a luat înainte și a cuprins orașul: din pricina aceasta a fost acuzat, deși n’a fost în totul nefolositor pentru Atenieni. Căci dacă a pierdut Amphipolis, a luat Eion-ul de pe Strymon. Totuși prima nefe- ricire socotind-o ca grcșală, l-au exilat. După exil, locuind în Egina, fiind bogat dădea bani cu dobândă. S’a mutat însă și de acolo și petrecându-și timpul în Skaptc Hyle scria sub un platan. Căci noi nu credem pe Timaios care spune că după cc a fost exilat a locuit în Italia. Scria, dar nu păstra amărăciune în contra Atenienilor. Era așa de iubitor de adevăr și așa de ponderat, încât nici Kleon, nici Brasidas, cauza nenorocirii sale, n’au fost insultați dc el, ca de un scriitor supărat. Totuși mulți au pus în istoriile lor patimile personale, păsându-le foarte puțin https://biblioteca-digitala.ro 30 de adevăr: Herodot, nefiind tratat cu respect de Corintieni, zice că aceștia au fugit în lupta navală dela Salamina. Timaios Tauromenites a depășit măsura laudelor pentru Timoleon fiindcă acesta n’a luat tatălui său, Andromachos, domnia. Phi- listos2) polemizează cu Dionysios cel Tânăr în istoria sa. Xeno- phon insultă pe Menon, prietenul lui Plafon, din cauza invidiei sale pentru Platon. Thukydides, dimpotrivă, ponderat și drept, servește numai adevărul. Să știm că au fost mulți Thukydizi. Acesta, fiul lui Oloros și un al doilea, fiul lui Melesios, om politic care a fost adversarul lui Perikles; un al treilea, Pharsaliot de neam, de care amintește Polemon în scrierea sa despre Akropole spunând că a fost tatăl lui Menon: un al patrulea Thukydides, poetul, din demul Achcr- dus, despre care pomenește Androtion3) în Atica sa spunând că este fiul lui Ariston. A fost contemporan, cum zice Praxiphancs în tratatul său de istorie, cu Platon, poetul comic, cu Agathon, poetul tragic, cu Nikeratos, poetul epic și cu Choirilos și Mela- nippides. Câtă vreme a trăit Arehelaos 4), a stat în obscuritate mai mult, cum afirmă acelaș Praxiphancs, iar mai pe urmă a fost foarte admirat. Unii, deci, spun că dânsul a murit acolo unde și-a petrecut vieața în exil și aduc ca mărturie faptul că trupul lui nu este îngropat în Atica, Căci pe mormântul său este așezat un capăt de punte de corabie și acesta este semnul indigen și legiuit atic pentru kenotaful celor ce mor din pricina unei astfel de neno- rociri în străinătate și nu sunt îngropați în Atena. Didymos în a sa Atena zice că a murit de moarte violentă pe când se întorcea *) Născut la Tauromenium în Sicilia. A trăit între anii 350—250 a. Chr. A scris o istorie a Siciliei și o istorie a lui Pyrrhus. A trăit peste 50 de ani la Atena și la sfârșitul vieții s’a retras la Syracuza, unde a murit. Foarte criticat de Polybius, totuși opera sa pare să fi avut unele merite, căci Cicero îl laudă. 2) Philistos (431—356), născut la Syracuza, Amic al tiranului Denys cel bătrân și cel tânăr, a scris o istorie a Siciliei până la anul 368, în care imită pe Thukydides. •) Androtion, istoric din veacul al IV-lea a, Chr. A scris istoria Atenei dela origină până la începutul veacului al IV-lea. 4) Arehelaos, regele Macedoniei, care a primit în chip strălucit pe Euripides și l-a găzduit până la moarte. https://biblioteca-digitala.ro 31 din exil. Spune că Zopyros povestește asta. Că Atenienii după înfrângerea din Sicilia au dat permisiunea de a se întoarce tuturor exilaților afară de celor din neamul lui Peisistrates; că deci pe când se întorcea, a murit de moarte violentă și a fost îngropat în mormântul familiei lui Kimon. Mai zice că dânsul blamează naivitatea celor care cred că dânsul a murit afară din țară și că a fost îngropat în pământul Aticei. Căci sau n’ar fi fost pus în mormintele strămoșești sau dacă ar fi fost îngropat pe ascuns n’ar fi avut nici stelă nici inscripția care stând pe mormânt arată numele scriitorului. Dar e clar că s’a permis exilaților să se în- toarcă după cum spune și Philochorosx) și Demetrios2) în "Ap/ovreț Eu cred că Zopyros spune fleacuri, când zice că acesta a murit în Thracia, chiar dacă Kratippos 3) crede că e veridic. Ceea ce spune Timaios și alții că e îngropat în Italia, e ridicol cu totul. Se spune că fața lui era gânditoare, capul ascuțit și părul blond, iar ținuta în totul în armonie cu opera. A murit după cincizeci de ani, fără să termine scrierea, așa cum își propusese. Thukydides a imitat pe Homer în ce privește distribuția operei și pe Pindaros în ce privește nobleță și înălțimea carac- terului. A fost cu intenție obscur în stil ca să nu fie abordabil tuturor și să nu pară simplu fiind înțeles ușor de oricine; ci apre- ciat de cei foarte înțelepți, de aceștia să fie admirat. Căci cel lăudat de cei mai buni și obținând o glorie distinsă, păstrează pentru viitor o cinste ce nu-i în primejdie să fie ștearsă do critici. A imitat puțin, cum spune Antyllos, și corespondența membrilor și antiteza numelor dela Gorgias din Leontine, lucruri în cinste pe vremea aceea la Helcni, cum a luat dela Prodikos din Kcos distincția sinonimelor4). Dar mai presus de toate a imitat pe *) Philochoros c unul din cei șase cronicari Atthides, care se ocupă cu istoria veche a Aticei. A trăit până la jumătatea veacului al III-lca, a scris o Istorie antică în 17 cărți și a fost ghicitor de profesie. (u.âvTiț «al lepoaxAnoț). 2) Demetrios din Phalera, mort bătrân în Egipt pe la 280 a. Chr. A fost regentul Atenei în numele lui Kasandros, între 319—307, când a fost alungat de Demetrios Poliorketes. Cunoscut ca orator și poligraf, a scris Despre demagogie, Istoria celor zece ani (Ilepl Tfjț Sexacvclaț), o Colecte de fabule esopice, etc. 3) Kratippos a continuat pe Thukydides. Nu știm când a trăit. *) Thukydides, I, 69, 6, II 62, 3—4, III 39, 2. https://biblioteca-digitala.ro 32 Homer în alegerea cuvintelor, în grija minuțioasă a compoziției, în vigoarea expresiei, a frumuseții și rapidității. Pe când scrii- torii și istoricii anteriori ne prezintă niște opere lipsite de suflet și întrebuințează numai un stil simplu, nu atribue personajelor cuvinte sau discursuri, afară de Herodot, care încearcă, dar nu reușește (căci a făcut în istoriile sale mai mult prosopopei decât discursuri propriu zise), singur scriitorul acesta a inventat dis- cursuri și le-a făcut la perfecție cu capitole și diviziuni încât rămân imutabile, ceea ce este imaginea discursurilor perfecte. Din cele trei feluri de stil: sublim, simplu și temperat, lăsând la o parte pe celelalte, a căutat numai pe cel sublim ca pe sin- gurul ce se potrivea cu firea sa proprie și cu mărimea unui astfel de războiu, căci se cuvenea ca vorbele să egaleze în mărime faptele. Dar ca să știi și celelalte stiluri, să știi că Herodot a uti- lizat un stil de mijloc, care nu-i nici înalt nici simplu, iar Xeno- phon un stil simplu. Din cauza aceasta Thukydides a întrebuințat adesea expresii poetice și metafore. Despre întreaga operă, unii au cutezat să afirme că ar fi de genul poetic nu retoric. Că nu este o poemă este evident căci nu e scrisă în metre. Dacă cineva nc-ar contrazice și ar spune că nu orice proză este retorică, cum de pildă nu sunt nici scrierile lui Platon, nici cele medicale, răs- pundem că orice istorie se împarte în capitole și se reduce la genul retoric, de obiceiu, la cel deliberativ (unii o socotesc în genul panegiric fiindcă laudă pe cei ce s’au arătat mai viteji în răz- boaie); în special opera lui Thukydides aparține tuturor celor trei genuri: celui deliberativ, din cauza discursurilor, exceptând discursul Plateenilor și Thebanilor din cartea III-a, care aparține genului judiciar, și discursul panegiric funebru, pe care le deo- sebim de celelalte. Căci unde judecă magistrații Lacedemonieni și este judecat Plateeanul și se apără răspunzând la o întrebare făcând un discurs și răspunde acestuia Tebanul căutând să pro- voace supărarea Lacedemonianului, această bănuială și metodă și făptură arată clar genul judiciar. Unii spun că este apocrifă cartea a VIILa, că nu este a lui Thukydides și afirmă unii că este opera fetei sale, alții că este a lui Xenophon. Acestora le răspundem că este limpede că nu-i opera copilei sale, căci nu poate firea femeiască să imite ase- menea calități și asemenea artă. Apoi, de-ar fi fost o astfel de https://biblioteca-digitala.ro 33 natură, nu s’ar fi silit să se ascundă nici n’ar fi scris numai cartea a VUI-a, ci ar fi lăsat și alte multe arătându-și firea proprie. Că nu este a lui Xenophon, numai că nu strigă caracterul căiții: căci mare este distanța între stilul simplu și cel sublim. Nu este nici a lui Theopompos, cum au crezut unii. Alții, cei mai pricc- puți, cred că este a lui Thukydides, dar că este lipsită de podoabe, fiind numai schițată, plină de multe lucruri spre a fi înfrumu- sețată, lucruri ce puteau primi desvoltare. De aceea și zicem că are un stil mai slab, fiindcă pare a o fi compus când era bolnav. Iar când trupul e slab nici mintea nu poate lucra prea încordat, căci este o oarecare simpatie între moral și fizic. * * * A muritx) după războiul peloponeziac în Thracia pe când scria faptele anului al douăzeci și unulea. Căci războiul a durat douăzeci și șapte dc ani. Evenimentele celorlalți șase ani le scriu Theopompos și Xenophon, cu care leagă Istoria elină. Trebue să se știe că fiind comandant la Amphipolis, Thukydides, fiindcă s’a părut că a sosit pe acolo încet și i-a luat-o înainte Brasidas, a fost exilat de Atenieni în urma acuzării calomnioase a lui Kleon. De aceea și urăște pe Kleon și-l prezintă pretutindeni ca pe un apucat de furii și un ușuratec. Și, cum se spune, plecând în Thracia a compus acolo această frumuseță dc operă. Căci de cum a în- ceput războiul, își însemna toate cele ce se spuneau și se făceau, nu că se îngrijea la început de frumuseță, ci numai să scape, prin însemnare, lucrurile de uitare. Mai târziu, după exil, în Skapte Hyle din Thracia petrecând într’un loc a compus frumos cele ce la început și le însemnase numai pentru amintire. Este adversarul miturilor, pentrucă-i place adevărul. N’a făcut ca ceilalți istorici și scriitori cari au amestecat povești în istoriile lor căutând mai mult desfătarea decât adevărul. Ci aceia așa au făcut, dar scriitorul nostru nu s’a îngrijit de desfătarea celor ce ascultă, ci scrie pentru exactitatea celor ce învață. Și scrierea sa a numit-o luptă. A evitat multe din cele ce fac numai plăcere și a ocolit digresiile pe care le fac de obiceiu cei mai mulți, dc unde și la Herodot delfinul iubitor dc armonie și Arion care-1 i) Aceasta de fapt, e o altă biografie, scrisă de un anonim. https://biblioteca-digitala.ro 34 cârmuiește ca muzica și toată cartea a IT-a a istoriilor sale este plină de minciuni. Dar acest scriitor al nostru, chiar dacă amin- tește de ceva de prisos, o spune de nevoie, povestește numai pentru ca să o cunoască auditorii. Povestea lui Tereus 1) este spusă numai pentru patimile buneilor, istoria Kyclopilor este amintită pentru locuri și Alkmeon este pomenit pentru înțelep- ciune, se amintește acolo înțelepciunea lui, care creează insule, dar în celelalte nu este exact. Așa tratează el miturile. Este abil în descripțiile de moravuri. Este clar în părți, deși câteodată din cauza sintezei prin conciziunea expresiei pare obscur. Are un caracter foarte grav și serios. Câteodată duritatea compo- ziției, bogăția de sens și inversiunile îl fac greu de înțeles. Scur- timele sale sunt admirabile și înțelesurile expresiilor foarte multe. Cu totul de lăudat este vorbirea lui în sentințe. Foarte puternic în narațiuni, când povestește lupte navale, asedii, boli și lupte civile. Variat în figuri, imitând multe dela Georgias Leontinul, scurt în indicații, amar în austeritatea sa, pictor și scriitor mi- nunat al caracterelor. Nu știu ce ar mai putea zice cineva când vede la dânsul inteligența lui Perikles și Kleon, tinerețea lui Alkibiades, diversitatea lui Themistokles, onestitatea lui Nikias, superstiția lui, norocul lui până în Sicilia și alte nenumărate, pe care ne vom încerca să le vedem pe fiecare în parte. Se folosește foarte mult dc vechea limbă atică, limbă care între- buința I; în loc de a când zice ^uv^ypatpe și £u|ip.ax() Deputății din Epidainn erau suplicanți fiindcă veneau dintr'un oraș ce făcuse o revoluție populară și se temeau că guvernul aristocratic al Corcirei nu le va da ascultare. Suplicantul se așeza pe treptele unui altar și ținea în mână o creangă de măslin cu cordele de lână. a) Prin y£pa după Diodor trebue să înțelegem: Btâ vo pBvovț voiv drtoixcov nâpTteiv -ri xaTeiSiapsva iepzîa tț, pr(rpo7r6Xs:i adică nu tri- meteau sacrificiile obișnuite la serbările orașului-mamă numite xoival TtavTjYeîpeiț pentrucă erau în același timp serbări și pentru colonii. 3) xopivQîco âv8pi npoxaTapyopevot. In traducerea acestei dificile expresii am urmat explicările lui Dittenberger. xarap/eoflat, npoOueiv, înseamnă a face acțiunile premergătoare sacrificiului propriu zis; la P. este KpoxaTâpyeaSai.In statele elenice un străin nu putea sacrifica de cât dacă un cetățean îi făcea aceste ceremonii: J. Să stropească victima cu aghiasmă; 2. Să-i taie câteva fire de păr din cap; 3. Să invoace divini- tatea; 4. Să presare grăunțe pe capul victimei. https://biblioteca-digitala.ro 56 și fusese vestiți prin corăbiile lor; de aceea se și îngrijeau Corci- ricnii de marină și așa destul de puternică1), aveau o sută două- zeci de trireme când a izbucnit războiul. 26. Pentru toate aceste motive de nemulțumire, Corintienii trimiseră bucuroși la Epidamn ajutorul cerut. Dădură veste că oricine vrea să se așeze la Epidamn e slobod să se ducă și por- niră o garnizoană de Ambracioți, Leucadieni și dintre ei. Au mers pe jos până la Apolonia, o colonie corintiană, de teamă să nu-i împiedice Corcirienii la trecerea mării. Când au aflat aceștia că au sosit locuitori și oaste la Epidamnos și colonia a trecut la Corinticni s’au supărat foarte. Și îndată au purces cu douăzeci și cinci de corăbii, urmate curând de altele, și au dat strașnice porunci Epidamnienilor să primească îndărăt pe cei izgoniți și să trimeată înapoi trupele și locuitorii veniți dela Corint. Căci fugarii din Epidamnos veniseră la Corciră și aici arătând mor- mintele și invocând comunitatea de sânge se rugau să le înles- nească întoarcerea în țară. Epidamnienii n’au voit să audă nimic din acestea. Atunci Corcirienii merg asupră-le cu patruzeci de năvi; luară și pe exilați ca să-i aducă în patria lor și un ajutor de oaste ilirică. Așezându-se în fața cetății, proclamară că orice Epidamnian sau străin dacă vrea, poate pleca nevătămat; de nu, vor fi tratați ca dușmani. Cum nimeni nu i-a ascultat, Cor- ciricmi începură asediul orașului, care este situat pe un istm. 27. Corintienii, imediat ce le-a venit știrea dela Epidamnos că este asediat, au început să-și pregătească armata. In același timp vestiră prin crainici o colonie la Epidamnos făgăduind drepturi egale oricui ar voi să ia parte; iar cine vrea să participe, dar să nu plece de îndată, poate rămâne plătind cincizeci de drahme corintiene 2). S’au găsit mulți și din cei cari au plecat imediat și din cei cari au depus garanția. Rugară pe Megaricni să însoțească cu năvile pe acești coloniști, căci poate Corcirienii vor încerca să le închidă drumul. Mcgarienii dădură opt corăbii și Palienii din Cefalonia patru. Rugară și pe Epidaurieni, cari au oferit cinci corăbii, Hermiona una, Trezenii două, Leuca- ’) După Atenieni, ei posedau flota cea mai mare. a) La Corint staterul de argint care valora cât un didrachțn ațerdăn se împărțea în trei drachme. https://biblioteca-digitala.ro 57 dienii zece, Ambracioții opt. Dela Tebani și Fliasieni au cerut bani, dela Eleeni corăbii goale și bani. Ei înșiși au înarmat trei- zeci și două de năvi și trei mii de opliți. 28. Corciricnii, informați de aceste înarmări, veniră la Corint împreună cu o solie din Laccdemona și Siciona, pe care o luaseră cu ei. Dânșii cercau să-și retragă Corintienii oastea și coloniști din Epidamnos, pcntrucă n’au niciun drept asupra orașului; iar dacă au vreo pretenție asupra lui, declarau că sunt gata să primească judecata oricărei cetăți din Peloponez, pe care se vor învoi să o ia ca arbitru, și cui se va hotărî că aparține colonia, acela s’o stăpânească; admiteau și judecata oracolului din Delfi: «Nu voim să provocăm un războiu, ziseră ei; dar de ne veți sili, vom fi siliți să ne apărăm interesele aliindu-ne cu cine nu dorim și acești aliați vor fi alții decât cei de acum ». Corintienii răspun- seră că vor începe tratative numai după ce dânșii vor fi retras flota și trupele barbare dela Epidamnos; mai înainte nu, căci nu șade frumos ca aceia să fie asediați, iar ei să umble în judecăți. Corciricnii răspunseră că primesc să facă asta dacă și Corintienii vor chema înapoi pe cei dela Epidamnos; că dânșii admit jude- cata și cu condiția ca amândouă părțile să rămână în pozițiile actuale, dar să încheie un armistițiu până ce ca se va pronunța. 29. Corintienii nu primiră niciuna din aceste propuneri, ci când năvile fură gata de luptă și aliații se prezentară, trimiseră înainte un crainic să declare războiu Corcirienilor, ridicară an- cora și se îndreptară spre Epidamnos cu șaptezeci și cinci de corăbii și două mii de opliți spre a da lupta cu Corciricnii. Flota era sub comanda lui Aristeus, fiul lui Pelichos, Kalicrates fiul lui Kalias și Timanor fiul lui Timantos; armata de uscat o comanda Archetimos fiul lui Euritimos și Isarchidas fiul lui Isarchos. Ajungând la Action x), din ținutul Anactorion, unde este un templu a lui Apolon, la intrarea în golful ambracic, le-a ieșit în cale într’o luntre un crainic trimis de Corcirieni, care să-i oprească de a merge mai departe. In vremea asta Corcirienii îmbarcau soldații pe corăbii, după ce legase cu un brâu 2) pe *) Capul ce forma vârful cel mai nordvestic al Acarnamei, cu un port și un templu vestit a lui Apolon. 2) Brâul era un odgon gros și se întrebuința adesea. https://biblioteca-digitala.ro 58 cele mai vechi ca să poată pluti și drescseră pe ici pe colo pe celelalte. Cum solul nu le-a adus un răspuns de pace dela Corin- tieni și corăbiile în număr de optzeci (căci patruzeci asediau Epidamnul) erau pline cu soldați, ieșiră la larg, se desfășurară în linie de bătaie, și începură lupta. Câștigară o frumoasă izbândă Corcirienii și distruseră cincisprezece năvi corintienc. S’a întâmplat ca în aceeași zi asediatorii Epidamnului l-au silit să capituleze: străinii trebuiau să fie vânduți ca robi, iar Corintienii să fie puși în fiare până la altă hotărîrc. 30. După această luptă navală, Corcirienii înălțară un trofeu în Leucime, uciseră prinșii făcuți în luptă, iar pe Corintieni îi ținură legați în lanțuri. Corintienii, dimpreună cu aliații, după înfrângere se traseră spre casă, iar Corcirienii rămaseră stăpâni pe toată marea de prin meleagurile acelea. Dânșii plutiră spre Leucade, colonie corintiană și devastară ogoarele, apoi puseră foc Kilenei, șantierul Eleenilor, pentrucă dăduse năvi și bani Co- rintienilor. Huită vreme după lupta navală, fură ei deci stăpânii mării și mergând unde voiau, cășunau pagube aliaților Corin- tului, până ce spre sfârșitul verii, Corintienii aceștia, văzând necazul aliaților, trimiscră corăbii și oaste care se așează la Action și Chimerion din Tesprotida pentru paza Leucadei și celorlalte orașe ce le erau prietene. Corcirienii se așează și ei cu năvi și pedestrime în Leucime. Dar nici unii, nici alții n’au ieșit la luptă; ci după ce au stat așa față în față vara asta, când a venit iarna, s’au tras fiecare spre vetrele lor. 31. Tot anul de după războiu și cel următor Corintienii s’au ocupat cu stăruință de războiul împotriva Corciricnilor, au con- struit năvi și au pregătit o foarte puternică flotă adunând vâslași năimiți pe bani din Peloponcz și din restul Eladei. Corcirienii, informați de aceste pregătiri, fură tare îngrijorați: nu erau aliați cu nimeni dintre Eleni, nici nu erau înscriși în tratatul Atenei sau al Laccdemonei. Se hotărăsc să meargă la Atena și să încerce a încheia o alianță pentru a obține ajutor. Când aflară aceasta, Corintienii trimiseră și ei o solie la Atona, căci se temeau să nu se unească flota ateniană cu a Corcirienilor și să-i împiedece de a conduce războiul după voia lor. Se convoacă adunarea și li se dădu cuvântul în contradictoriu. Corcirienii spuseră ur- mătoarele: https://biblioteca-digitala.ro 69 32. «Este drept, Atenieni, ca aceia ce, ca și noi acum, vin să, ceară ajutor dela alții, fără să se poată sprijini pe o îndatorire făcută de ei sau pe o alianță anterioară, să lămurească bine, întâiu că cererea lor e folositoare nu numai pentru ei sau, cel puțin, că nu-i dăunătoare, apoi că vor mulțumi dc-a-pururi pentru facerea de bine. Dacă nu vor stabili neîndoios nimic din acestea, să nu se supere că nu-1 vor obține. Corcirienii ne-au trimis să cerem alianța voastră, în credința că vă pot da toate garanțiile posibile în aceste privinți. «De sigur, politica noastră, așa de greu de justificat față de voi când venim cu asemenea cerere, e lipsită și de utilitate în situația noastră de azi. Căci după ce de bunăvoie nc-am ferit până acum a ne face tovarășii cuiva, astăzi venim să rugăm pe alții pentru alianță, tocmai când, mulțumită accluiaș sistem po- litic, noi stăm izolați în războiul contra Corintienilor. Și astfel faptul de a nu ne pune în primejdie după voia altora, pe care noi îl socoteam înainte ca o cuminte iubire de liniște, se arată astăzi că n’a fost decât nechibzuință și slăbiciune. «In lupta navală ce s’a dat, am putut respinge pe Corintieni numai cu forțele noastre. Dar când ei se ridică asupră ne cu mult mai mari pregătiri făcute în Peloponez și restul Eladei, când ne vedem în imposibilitate de a-i învinge numai cu pro- priile noastre puteri, când ne uităm la primejdia de a fi la discreția lor; nevoia atunci ne silește a cere și la voi și la oricine ajutor; și să fim iertați de cutezăm lucruri contrare dragostei noastre de pace, dragoste izvorîtă nu din răutate, ci dintr’o judecată greșită mai de grabă. 33. «împrejurarea ce ne silește a cere sprijinul vostru, dacă ni-1 veți da, va fi pentru voi un frumos câștig în multe privinți. Mai întâi fiindcă veți ajuta niște oameni jigniți în dreptul lor și nu pe apăsătorii altora; apoi, primindu-ne în alianță acum la acest mare ceas de cumpănă, veți asigura un drept etern la recunoștința noastră; în fine, posedăm cea mai puternică flotă după voi. Și uitați-vă, de se poate un noroc mai rar pentru voi și mai supărător pentru dușmani decât acesta, de a vedea că puterea, pe care voi ați fi socotit să v’o apropiați cu orice eț și cu recunoștință, vine singură de buna sa voie și vi se dă .ră a vă pricinui nici cheltueli, nici primejdie; ba încă vă ad?te cu https://biblioteca-digitala.ro 60 sine gloria mărinimiei în fața lumii, recunoștința celor pe cari-i ajutați și vouă înșivă adaos de putere. Atâtea foloase ce rareori se găsesc întrunite la un loc. Puțini sunt aceia cari, cerând o alianță, se prezintă în fața viitorilor prieteni aducând tot atâta glorie și putere câtă vor și primi. va întoarce dânsul și colegii săi, căci sosise în sfârșit și aceștia: Abroniehos, fiul lui Lisicles, și Aristides, fiul lui Lisimachos și-i adusese vestea că zidul e destul de nalt. Se temea să nu-i oprească Laccdcmonii, când vor auzi cum stau lucrurile. Atenienii reținură deci solia după sfatul lui. Atunci Temistokles veni înaintea Lacedemonilor și le declară în față că cetatea și-a construit zidul și e în stare să-și apere locuitorii de acum înainte; că Laccdcmonii și aliații dacă vor să trimeată solia la ei, să trimeată ca la niște oameni ce cunosc și interesele lor proprii și pe cele obștești; că în adevăr când ci au socotit că-i mai bine să părăsească orașul și să urce pe corăbii, au știut singuri să ia această hotărîrc curagioasă; că, în fine, în sfaturile comune nu s'au arătat mai prejos dc alții în pricepere. Acum ei sunt de părere că-i mai bine pentru locui- tori să aibă cetatea lor ziduri; că asta va fi mai folositoare și pentru toți aliații; căci nu-i posibil în sfaturile obștești să aibă vot egal și de aceeași greutate aceia cari nu se reazimă pe o egală independență. Trebue deci, adause el, ori să n’aibă ziduri nicio cetate aliată, ori să se aprobe ce a făcut Atena. 92. Laccdcmonii îl ascultară fără să-și arate mânia lor pe Atenieni. Le trimesese solia, spuneau dânșii, nu ca să le dea po- runci, ci un sfat numai dictat de interesul obștesc. Pe atunci erau foarte buni prieteni cu Atenienii din pricina curajului ace- stora în contra Medului; totuși în adâncul inimii erau amărîți că nu le izbutise gândul. Deputății se retraseră și unii și alții fără învinuiri. 93. Așa au întărit Atenienii foarte iute orașul. Lucrarea arată și astăzi că a fost făcută în grabă. Temelia e făcută din tot felul dc pietre și pe unele locuri nu din pietre cioplite și po- trivite, ci cum le aducea fiecare; au fost puse și columne de pe https://biblioteca-digitala.ro 90 morminte și marmore sculptate x). Căci circuitul zidului a fost lărgit pretutindeni mai mult decât orașul și de aceea, în graba lor au răscolit toate 2) fără alegere. Temistokles i-a convins să termine și zidurile Pireului, în- cepute mai înainte, pe vremea archontatului său 3). Locul i se părea potrivit fiindcă avea trei porturi naturale; se gândea că dacă se vor face Atenienii marinari vor găsi în mare un puternic punct de sprijin spre a deveni o putere însemnată — căci dânsul cel dintâi a cutezat să spună că trebue să se dea o deosebită im- portanță desvoltării maritime — și a făcut imediat pregătirile pentru începerea lucrărilor. IJupă socotința lui, au dat zidului grosimea care se poate vedea și astăzi împrejurul Pireului4); cărau pietrele cu două căruțe legate una de alta5); la mijloc nu era nici macadam nici mortal, ci puneau pietroaie mari, cioplite în patru colțuri și legate între ele cu scoabe de fier înțepenite la capete cu plumb topit. înălțimea zidului n’a fost decât jumă- tate din ce plănuia Temistokles; el voia ca înălțimea și grosimea să facă neputincioase atacurile dușmanilor și gândea să fie de ajuns pentru pază oameni puțini și din cei cari nu erau buni la alte treburi, iar ceilalți să se suie pe corăbii; dădea atenție ma- rinei, cred eu, mai ales fiindcă înțelesese că armata regelui putea veni mai ușor pe apă decât pe uscat. Socotea Pireul mai folo- sitor decât orașul de sus și de multe ori sfătuia pe Atenieni că de vor fi vreodată strâmtorați pe uscat să se pogoare în Pireu și să se apere cu flota împotriva tuturor. Astfel deci Atenienii au construit zidul și au pus temelia celorlalte construcții imediat după retragerea Meziloi’6). 94. Pausanias, fiul lui Cleombrotos, fu trimis din Peloponez cu douăzeci de năvi ca general al Elenilor. II însoțeau și Ate- x) Săpăturile arheologice au confirmat această frază. 2) Au trebuit de pildă, să strice mormintele mai apropiate de vechea incintă, care ar fi fost cuprinse în interiorul cetății, ceea ce era contra legii. 3) Nu se știe data exactă. Clinton (Fasti He.Ionici) o pune la 481 a. Chr. ‘) Adică după catastrofa dărâmării zidurilor din 404. *) Căruțe cu două roate ce transportau pietrele mari, cum se trans- portă azi lemnele lungi. 6) Construirea zidurilor Pireului a durat mai mulți ani, în urma cărora s’au întâmplat evenimentele ce urmează în capitolele următoare. https://biblioteca-digitala.ro 91 nienii cu treizeci de corăbii și o mulțime de aliați. Au mers în contra Ciprului pe care l-au supus în mare parte. Sub același general s’au dus spre Bizanț, stăpânit de Mezi; l-au asediat și cucerit. 95. Dar trufia lui Pausanias deveni supărătoare pentru cei- lalți Eleni și mai ales pentru lonienii ce abia scăpase de sub jugul regelui Persan. Veniră deci la Atenieni și le cerură, în pu- terea înrudirii, să le fie dânșii conducători și să-i apere de sâl- niciilc acestuia. Atenienii primiră propunerea și cu multă grabă au început să ia măsurile ce li se păreau mai bune, foarte hotă- rîți să-și împlinească noua sarcină. In vremea asta Lacedemonii chiamă pe Pausanias ca să-l judece pentru faptele ce auzeau. Că toți Elenii cari soseau în Sparta îl învinuiau de multe încălcări și purtarea lui semăna a fi mai mult a unui despot decât a unui general. S’a întâmplat să fie chemat tocmai când aliații supărați treceau, afară dc cei din Peloponez, sub ordinele Atenienilor. După ce a venit la Sparta, a fost condamnat pentru jignirile pricinuite particularilor; de învinuirile mai grele însă a fost declarat nevinovat. Era acuzat de medism și acuzarea părea foarte întemeiată. T-au luat co- manda și au trimis pe Dorcis și alți câțiva cu puțină oaste; dar aliații n’au voit să le primească șefia. Ei s’au retras și Lacede- monii n’au mai trimes alții, fiindcă se temeau să nu se conrupă, ca și Pausanias, cei ce pășeau peste hotarele țării; apoi erau și sătui de războiul medic și socoteau că Atenienii, pe atunci prie- teni buni, sunt în stare să-l conducă. 96. In chipul acesta luară Atenienii comanda, cu voia alia- ților ce nu putuse suferi pe Pausanias; ei stabiliră mărimea contribuțiilor atât pentru statele ce aveau să dea bani cât și pentru cele ce procurau corăbii spre a se continua războiul cu barbarii. Motivul era să prade imperiul persan ca să se răzbune dc câte pățise. Atunci întâia oară s’a instituit la Atena magistra- tura Helenotamilor, însărcinați să încaseze tributul, căci așa s’a numit darea în bani. Primul tribut a fost fixat la patru sute șase zeci de talanți; vistieria era la Delos și adunările se țineau în templu. *) Cam două milioane cinci sute de mii de lei in aur. https://biblioteca-digitala.ro 92 97. Puși în fruntea unor aliați liberi la început și cu drept de vot în adunările obștești, ei au extins succesiv stăpânirea prin războiu ori măsuri politice în toată vremea cursă dela răz- boiul medic până la cel de acuma. Neîncetat au trebuit să lupte când cu barbarii, când cu aliații lor răzvrătiți, când cu Pelopo- nezii pe carl-i întâlneau în fiecare răscoală a acelora. Am scris aceste întâmplări și am făcut acest ocol, pentrucă toți istoricii de dinaintea mea nu s’au ocupat de ele, ci au vorbit sau de eve- nimentele anterioare războaielor medice sau numai despre aceste războaie. Singur Helanicos le-a amintit în a sa Istorie a Aticei, dar pe scurt și cu date cronologice inexacte. Aceste întâmplări de altfel ne dau și o dovadă de felul cum s’a format imperiul Atenicnilor. 98. Mai întâi sub conducerea lui Kimon, fiul lui Miltiades, au asediat și cuprins Eion, așezat la gura fluviului Strimon și care era stăpânit de Mezi: pe locuitori i-au vândut în robie. Au robit după aceea populația alcătuită din Dolopi a insulei Sciros din Marca Egee, unde au fondat o colonie ateniană1). împotriva Caristienilor au dus războiu singuri, fără ceilalți Eubceni. și l-au terminat printr’o înțelegere. Apoi s’au revoltat Naxienii; i-au atacat și i-au supus în urma unui asediu. Acesta a fost primul stat aliat care, împotriva dreptului stabilit, și-a pierdut liber- tatea; mai târziu și celelalte avură aceeași soartă, fiecare la rândul său. 99. Erau multe pricini de răscoale, dar mai ales întârzierile cu care aliații plăteau contribuțiile, dădeau corăbiile și chiar contingentele de oameni. Căci Atenienii îi executau cu neîndu- rare și se făceau urîți întrebuințând mijloace aspre de constrân- gere față de niște oameni ce nu erau deprinși, nici nu voiau să îndure ostenelile războiului. De altfel nici Atenienii nu mai erau ca la început niște comandanți pe placul aliaților; în expediții nu-i mai priveau ca deopotrivă cu dânșii și le era ușor să astâm- pere pe cei răsvrătiți. Aliații înș’și erau de vină pentru aceste ’) Insula Sciros e aproape de Tesalia. Locuitorii erau pirați. Au fost condamnați de Amficționi fiindcă prădase corăbii ce se duceau la Delfi. Atenienii au fost însărcinați cu executarea pedepsei. Din dijma prăzii au făcut celebrul templu a lui Teseus, ale cărui oseminte Kimon pretindea că Ie-a găsit. https://biblioteca-digitala.ro 93 lucruri. Căci foarte mulți dintre ei, nevoind să meargă la oaste ca să nu se depărteze de casă, se îndatorau să plătească o sumă de bani în loc de corăbii. Și astfel marina ateniană creștea prin banii dați de aceștia anual; și de cumva se răsculau, intrau în război nepregătiți și nedeprinși. 100. In urmă, după aceste întâmplări, au dat Atenienii îm- preună cu aliații lupta pe apă și pe uscat dela gura fluviului Eurimedon din Pamfilia în contra Mczilor. Au rămas biruitori Atenienii în ambele bătălii date în acea zi sub comanda lui Ki- mon, fiul lui Miltiades; au prins ori au distrus vreo douăsute de trireme feniciene. Mai târziu s’a întâmplat răscoala Tasienilor, pricinuită de certurile cu privire la contoarele și minele ce le aveau în Tracia pe coasta din fața insulei lor3). Au venit Atenienii cu flota, i-au bătut și au debarcat în insulă. Tot pe atunci au trimis zece mii de coloni, dintre ei și aliați, ca să se așeze pe marginea Strimo- nuhii, în locul numit atunci Nouă-drumuri, iar astăzi Amfipolis. Au pus mâna pe Nouă-drumuri, stăpânit de Edorieni; dar înain- tând în Tracia au fost nimiciți la Drabescos în Edonia de toți Tracii, cari se vedeau amenințați de așezarea lor în acel loc. 101. Tasicnii, bătuți în mai multe întâlniri și asediați, cân- tară sprijin la Spartani și-i rugară să le ajute năvălind în Atica. Aceștia le făgăduiră în taină și s’ar fi ținut de cuvânt, de n’ar fi fost împiedecați de cutremurul de pământ care a dat Hoților și unora dintre Puricei3), ca Turiații și Etcenii, prilej să se răs- coale și să se retragă pe Muntele Itome. Hoții se trăgeau în mare parte din vechii Mesenieni robiți; de aceea s’au și numit răsvră- tiții Mesenieni. Astfel Lacedemonii tnbuiră să înceapă războiul cu cei de pe Muntele Itomc. Tasicnii, după un asediu de trei ani, s’au supus Atenienilor primind condițiile lor: să dărîmc zidurile, *) Revolta Tasienilor o cam pe la 466 a. Chr. 2) Sunt vestitele mine do aur și argint din muntele Pangou, în Tracia do Sud, între Strimon și Nestos. Aceste mine fusese descoperite do Fenicieni, exploatate do Greci și căzute apoi în mâna lui Filip din Macedonia caro cu venitul din ele clădi orașul Filipi. 3) Acest cutremur s’a întâmplat la 465; a distrus toate casele din Sparta, afară de cinci și a ucis douăzeci de mii do oameni. Perierii so trăgeau din vechii Achci, reduși în vasalitate față do Dorioni. https://biblioteca-digitala.ro 94 să predea flota, să plătească imediat o sumă de bani ea despă- gubire, să achite regulat tributul anual și, în sfârșit, să pără- sească minele și posesiunile lor de pe continent. 102. Lacedemonii, fiindcă se lungea războiul cu cei de pe Itome, cerură ajutor dela aliați1) și mai ales dela Atenieni. Ace- știa veniră cu multă oaste comandată de Kimon. Ii chemase în special pe dânșii fiindcă îi credeau pricepuți în lupta la ziduri. Insă deoarece asediul dura cu toată prezența Atenienilor, ci începură a-i socoti mai puțini iscusiți; altmintrelea ar fi luat cetatea printr’un atac riguros. Din pricina acestei expediții au început întâiu să se certe pe față Lacedemonii și Atenienii. Cum nu puteau cuprinde întăriturile cu asalt, Lacedemonii începură a se îngriji de firea îndrăzneață și neastâmpărată a Atenienilor și socotind că sunt de alt neam se temură să nu plece dânșii urechea la vorbele celor de pe Itome și să le facă vreun bocluc. De aceea pe ei singuri dintre aliați îi sloboziră să plece spunân- du-le că nu mai este nevoie; altfel însă n’au arătat nicio bănu- ială. Atenienii au priceput că nu li s’a dat motivul adevărat, ci că-s bănuiți de ceva. Și foarte supărați, socotind că nu tre- buiau să pățească dânșii una ca asta dela Spartani, îndată cum s'au întors acasă, au rupt prietenia legată cu dânșii împotriva Medului și s’au aliat cu Argienii, dușmanii lor; tot atunci și Atenienii și Argienii s’au legat prin alianță și jurăminte cu Tesalienii. 103. După un asediu de zece ani, revoltații de pe Itome, ne mai putând rezista căzură la învoială cu Spartanii: să plece din Peloponez ocrotiți de credința jurămintelor și să nu se mai întoarcă niciodată; cine o fi prins că s’a întors să fie robul celui ce va pune mâna pe el. Sosise înainte de aceasta în Sparta și un oracol dela Delfi, care spunea să dea drumul suplicantului lui Zeus Itomeeanul2). Ieșiră deci ei cu soțiile și copiii lor și fură primiți de Atenieni, cari dușmăneau acum pe Spar- tani, și așezați în Naupactos do curând luat dela Locrienii- Ozoli. *) Noi știm de ajutoare date de Plateeni, Egineți și Mai.tineeni. 2) Toate vârfurile de munți erau consacrate lui Zeus, care avea pe ele un altar înconjurat de un zid format din pietre necioplite. https://biblioteca-digitala.ro 96 Intrară în alianță cu Atena și Megarienii, cari se despăr- țise de Lacedemoni, pentrucă-i necăjeau veșnic cu războiul Corintienii pentru niște hotare. Astfel Atenienii s’au făcut stă- pâni pe Megara și Pagae r); dânșii au construit pentru Megarieni zidurile cele lungi din oraș până la Nisca 2) și s’au însărcinat cu paza lor. Din asta s’a născut întâiu ura neîmpăcată a Corintie- nilor în contra Atenei. 104. Libianul Inaros, fiul lui Psamitichos și domn peste Li- bienii dela hotarul Egiptului, pornind din Marea, cetate așezată deasupra Farului3), răscoală împotriva lui Artaxerxe cea mai mare parte din Egipt; apoi, stăpân pe țară, chiaină pe Atenieni. Aceștia se aflau atunci în Cipru cu două sute de năvi de ale lor și de ale aliaților; dânșii părăsiră Ciprul și veniră; urcară pe năvi dela Mare în sus pe Fluviul Nil, și biruitori cuceriră două părți din Memfis și începuse lupta pentru a treia parte care se chiamă Zidul Alb 4). Acolo se închisese Mezi, Perși și Egiptenii cari nu luase parte la răscoală. 105. Atenienii făcură o debarcare în ținutul Halienilor 6) și dădură o luptă cu Epidaurii și Corintienii, în care fură bătuți; dar, care mai târziu, în lupta navală dela Cccrifalea •) cu flota peloponeză fură victorioși Atenienii. Apoi începu războiul între Egineți și Atenieni; ajutați fiecare de aliații lor dădură o mare luptă navală în fața Eginei. Atenienii fură învingători și pri- miră șaptezeci de corăbii; dânșii debarcară și asediară Egine sub comanda lui Leocrates, fiul lui Stroibos. Lacedemonii voiră să ajute pe Egineți și le tihniseră treisute de opliți, cari ajutase înainte pe Corintieni și Epidauri. In *) Port la mare, în golful corintian; aparținea Megarei și domina dru- mul ce duce în Bcoția. •) Portul Megarei, așezat la 18 stadii de oraș, pe golful Saronic. s) O insulă mică de pe coasta Egiptului și vestită prin farul ci. Ale- xandru a legat-o de continent printr’o șosea de 7 stadii și a format portul Alexandria. Marea era un oraș din Egiptul de jos lângă gura Canopică a Nilului și lacul Mareotis, care-i datorește numele. *) Mahala din Memfis cu zidul construit din piatră cioplită, pe când celelalte ziduri ale Memfisului erau din cărămidă roșie. 4) 'AXiîț sau ’AXieîț se numea și localitatea așezată pe vârful sudostic al promontorului din Argos și populația din acea localitate. •) O insulă mică din golful Saronic, între Egina și Epidaur. https://biblioteca-digitala.ro 96 acelaș timp Corintienii ocupase înălțimile Geraniei2) și pogo- rîră la vale în Alcgarida cu aliații lor; își făceau socoteală că Atenienii nu vor putea veni în ajutorul Megarei, fiindcă o mare parte din armata lor era în fața Eginei și o alta în Egipt; sau, dacă vor veni, vor trebui să părăsească Egina. Dar Atenienii, fără să miște un soldat din cei cari asediau Egina, ridică oaste compusă din tineri și bătrânii ce mai rămaseră în oraș și o trimet la Megara sub comanda lui Mironides. In lupta ce dădură împo- triva Corinticnilor, sfârșitul rămase îndoielnic; fiecare se retrase convins că el a biruit. Atenienii, cari de fapt avusese mai mult izbânda, au ridicat un trofeu după ce au plecat Corintienii. Ace- știa, ocăriți de bătrânii din oraș, se pregătiră și după douăsprezece zile venind, ridicară și ei un trofeu în fața celui atenian, ca birui- tori. Atenienii alergară din Ale gara, uciseră pe cei cari ridicau trofeul și, începând o luptă cu restul armatei, îl învinseră. 106. Pe când oastea corintiană înfrântă se retrăgea, o bună parte din ea greși drumul, strâmtorată fiind de Atenieni, și intră într’o proprietate particulară, închisă cu un șanț larg și fără ieșire. Atenienii observară: așteptară intrarea cu opliți. împră- știară de jur împrejur oastea ușor înarmată și uciseră cu pietre pe toți cari intrase în locul acela. Asta a fost o marc pagubă pentru Corintieni. Grosul armatei s’a întors acasă. 107. Tot pe vremea asta au început Atenienii să construiască și zidurile cele lungi dela cetate spre mare, unul care se sfâr- șește la Falcr și celălalt la Pireu. Foceenii făcuse o expediție împotriva orășelelor Boia, Kitinion și Erineon din Dorida2), țara de baștină a Lacc- demonilor, și cucerise unul din aceste târgușoare. Laccdcmonii, conduși de Nicomcdcs, fiul lui Cleombrotos, epitrop al tânărului rege Plcistoanax, fiul lui Pausanias, veniră în ajutorul Dorie- nilor cu o mie cincisute opliți de ai lor și zece mii de aliați; după ce siliră pe Focceni să dea înapoi orașul, se găteau să plece acasă; *) Gerania, munte ce străbate istmul de Corint. Dela Corint la Megara sunt 2 drumuri, amândouă deopotrivă dc rele: primul străbate defileurilc Geraniei în centrul istmului (e drumul militar); al doilea nu-i decât o cărare îngustă de-a-lungul stâncilor Scironienc, pe marginea golfului Saronic. 2) Ținut muntos la Nord dc Focida și la Sud de Geta; cuprindea 4 orașe, de aceea se numea Tetrapola doriana; al patrulea oraș era Pindos. https://biblioteca-digitala.ro 9? dar nu știau cum. Dc-ar fi voit să treacă pe mare, peste Golful Crisa1), nu puteau, căci flota ateniană încrucișa în golf și era de așteptat că se va opune; prin Gerania drumul era tot așa de puțin sigur fiindcă Atenienii erau stăpâni în Megara și Pagae. Calea și așa anevoioasă era păzită atunci mereu de trupe ate- niene și dânșii simțise că acestea li se vor împotrivi. Găsiră de cuviință să stea în Beoția și să aștepte un prilej bun. Mai era ceva: unii Atenieni umblau în taină și-i chemau cu nădejdea că vor prăbuși ocârmuirea democrată și vor zădărnici construirea zidurilor celor lungi2). Atenienii au venit asupră-le cu toată armata lor, o mie de Argieni și trupe aliate, în totul patrusprezece mii de oameni; i-au atacat, deoarece-i vedeau că nu știu pe unde să treacă, dar și pentrucă-i bănuiau că vor să distrugă regimul democrat. Venise și cavalerie tesaliană, potrivit tratatului, dar în timpul luptei a trecut la Spartani. 108. Bătaia s’a dat la Tanagra, în Beoția; după mult prăpăd de oameni din amândouă părțile au rămas victorioși Lacedemonii și aliații lor. Aceștia au intrat apoi în Megarida, au tăiat pomii și s’au întors acasă prin Gerania și istm. După șasezeci și două de zile în urma acestei lupte, Atenienii sub comanda lui Miro- nides au năvălit în Beoția; aici bătură pe Beoțieni la Oinofita 8) și deveniră stăpânii Beoției și Focidei. Dânșii dărîmară zidul Tanagrei, luară ostateci o sută din cei mai bogați Locrieni-Opunți și terminară zidurile cele lungi ale lor. Se închinară după asta și Egineții Atcnienilor: risipiră zidurile cetății, dădură corăbiile și se obligară să plătească pe viitor tribut. Atenienii sub comanda lui Tolmides, fiul lui Tolmaios, au făcut apoi cu flota înconjurul Peloponezului; au dat foc șantie- rului lacedemonian 4), au luat orașul corintian Chalcis și au în- vins pe Sicionieni într’o debarcare. *) Așa numește Th. gollul de Corint; Crisa e un orășel la Sud de Delfi, port la mare. Atenienii făceau totdeauna încrucișări la Naupactos. ?) Aristocrația ateniană era sprijinită de Pcloponezi; ea avea interes ca aceștia să poată înconjura oricând Atena și să o despartă de mare. Zidurile cele lungi se construiau tocmai spre a evita această posibilitate. 8) Intre Oropos și Tanagra, pe țărmul stâng al Asopului. 4) In colțul vestic al golfului laconian, era portul militar al Spartanilor, săpat de mână de om; .avea arsenale și o cetățuie. https://biblioteca-digitala.ro 98 109. In vremea aceasta Atenienii din Egipt și aliații stăteau mai departe acolo; dar soarta războiului s’a schimbat de multe ori pentru dânșii. La început Atenienii fusese stăpâni pe Egipt și regele *) trimisese la Sparta pe Megabazos, persanul, cu bani spre a-i îndemna să năvălească în Atica, pentru ca Atenienii să fie siliți a părăsi Egiptul. Dar fiindcă nu obținea niciun rezultat și banii se risipeau zadarnic, Megabazos s’a întors în Asia cu restul banilor. Atunci regele trimise pe Megabizos, fiul lui Zo- piros, în fruntea a numeroase oști2). Acesta veni pe uscat, bătu pe Egipteni și aliați3), goni pe Eleni din Memfis și la urmă îi în- chise în Insula Prosopitis 4), unde i-a ținut împresurați un an și șase luni până ce a abătut apa din canal și l-a secat, astfel că au rămas năvilc pe uscat, a transformat în pământ tare o marc parte din insulă, a trecut pe jos și a cucerit-o. 110. Astfel au pierit Elenii după un războiu de șase ani. Puținii rămași din numeroasa oaste au scăpat prin Libia în Cirene; cei mai mulți s’au prăpădit în Egipt, care s’a plecat din nou sub jugul re- gelui persan, afară dc Amirtaios stăpân peste bălți. Pe acesta nu l-au putut prinde, căci bălțile sunt foarte întinse și locuitorii de acolo foarte buni războinici. Inaros, domnul libian, care pricinuise toată răscoala, a fost vândut și prins de Perși cari l-au tras în țeapă. Cincizeci dc trireme ateniene și aliate, venite să înlocuiască pe cele dintâi, se apropiase de gura brațului mOndesian, fără să știe nimic din cele întâmplate. Atacate simultan dc armata de pe uscat și de flota feniciană foarte multe au pierit în valuri; numai puține s’au întors acasă. Așa s’a isprăvit marea expediție făcută de Atenieni și aliații lor în Egipt. 111. Tot cam pe vremea aceea, Orestes, fiul lui Ehecratidcs, domnul Tcsalienilor5), fiind alungat veni și rugă pe Atenieni ’) Artaxerxis. . ■) Diodor XI 76 și 77 o evaluează la 300.000 ostași și 300 corăbii. ’) Aici nu-i vorba de Eleni ci dc Libieni, Egipteni; Diodor XI, 74: |iia0oț>6poi âx tcov âXXoeOvcăv. 4) Prosopitis este o insulă în deltă, formată din brațele Canopic și Sebenetic și un canal ce lega cele 2 brațe și pe care l-au secat Perșii. 5) Tesalia nu forma un regat unic, ci fiecare oraș avea guvernământul său propriu. Orestc nu era deci decât regele Farsalei. Ilerodot VIII 6 .spune că Aleuazii erau OeaaaXia? PaaiXseț. . https://biblioteca-digitala.ro 99 să-l așeze iarăși în scaun. Aceștia luară pe Beoțieni și Foceoni, aliații lor, și porniră cu oaste asupra Farsalei din Tesalia. Dar înconjurați de cavaleria tesaliotă nu puteau să-și întindă stă- pânirea mai departe de locul taberei. Nu izbutiră nici să cuce- rească orașul, nici să realizeze vreuna din țintele expediției lor; se întoarseră deci acasă fără nicio ispravă și aduseră și pe Orestes cu ei. Nu mult după această întâmplare, o mie de Atenieni se îm- barcă pe năvi la Pagae, stăpânit de ei, și plutiră pe lângă țărm spre Siciona sub comanda lui Perikles, fiul lui Xantipos. Au coborît pe uscat și au bătut pe Sicionienii ieșiți înainte; apoi îndată cu ajutoare dela Achei au trecut pe cealaltă parte a gol- fului, în Acarnania, unde au asediat Oiniada1). N’au putut-o însă lua și s’au întors acasă. 112. La trei ani după această expediție, Peloponczii și Ate- nienii încheie o pace pe cinci ani2). Atenienii n’au făcut niciun războiu cu Elenii, ci cu două sute de corăbii proprii și aliate s’au dus la Cipru sub comanda lui Kimon. Șaizeci de năvi din această flotă merseră în Egipt, unde le chema Amirtaios, regele din bălți; restul a început asediul orașului Cition3). Dar Kimon muri și foametea se ivi în tabără. Atunci se retraseră; prin dreptul Sala- minei din Cipru, au trebuit la întoarcere să lupte și pe mare și pe uscat cu Fenicienii și Cilicienii. Au rămas biruitori în amân- două luptele și au continuat drumul spre casă împreună cu cele șasezeci de vase, ce venise din Egipt. Lacedemonii întreprinseră apoi războiul numit sfânt4); pu- seră stăpânire pe templul din Delfi și-l dădură Delficilor; după ce s’au retras dânșii însă, Atenienii vin, iau templul și-l dau iarăși Foceenilor. 113. N’a trecut multă vreme și Atenienii au trebuit să facă expediția din Beoția, căci exilații beoțieni ajunsese stăpâni pe ') Oraș de mare, la gura fluviului Acheloos. Era continuu în războiu cu Acheii și în favoarea acestora se pare că au făcut Atenienii expediția. 2) La 4b0 a. Chr. •) Pe coasta de Sud a Ciprului, patria filosofului stoic Zenon. *) Așa se numește orice războiu, în care e vorba de templul din Delfi și averile acestuia. Sub protecția Atenei, Foccenii, cari totdeauna au fost dușmani cu Delficii, pusese stăpânire pe templu și oracol. https://biblioteca-digitala.ro 100 Orchomenos, Cheroneia și alte câteva orașe din această țară. Cu o mic de opliți ai lor și cu trupe aliate porniră sub comanda lui Tolmidas, fiul lui Tolmaios, asupra acelor cetăți dușmane. Au cuprins Cheroneia, pe ai cărei locuitori i-au vândut robi și după ce au pus garnizoană în ca, au luat drumul spre casă. Dar la întoarcere, între Coroneea și Toba, îi atacă exilații beoțieni din Orchomenos, cei din Eubeea și toți cari erau din acelaș partid 2); Atenienii sunt învinși; parte sunt uciși, parte cad prizonieri. Dânșii fac pace și părăsesc toată Beoția ca să poată dobândi, prinșii. Astfel exilații beoțieni s’au întors la căminuri și cetățile au rămas libere toate. 114. Curând s’a revoltat și Eubea2). Perikles trecuse deja oastea ateniană’ în insulă, când află că Mi gara s’a răsculat, că Peloponezii plănuesc o năvală în Atica, în fine că trupele ate- niene fusese ucise de Megarieni și nu scăpase decât cele refugiate în Nisea. Megarienii se răsculase după ce-și asigurase ajutorul Corintienilor, Sicionicnilor și Epidaurienilor. Perikles aduse grabnic armata din Eubea. Peloponezii, conduși de regele Pleisto: nax, fiul lui Pausanias, pătrunseră în Atica și pustiiră până la Eleu- sina și câmpia din Thria8); dar nu merscră mai departe și se retraseră 4). Atunci Atenienii trec iarăși în Eubea sub comanda lui Perikles și o supun toată; modifică prin tratate formale, conform cu interesele lor, constituția orașelor; alungă însă pe Hestieni și pun în locul lor o colonie ateniană. 115. Nu multă vreme după ce s’au întors din Eubea au făcut pace 6) pe treizeci de ani cu Lacedemonii și aliații lor; au dat înapoi Nisea, Pagae, Trezena și Achaia pe care le stăpâneau dânșii în Peloponez. După șase ani8) Samicnii și Milezicnii intrară în războiu pentru Priene. Milezienii, cari fusese învinși, au venit la Atena cu *) E vorba de partidul aristocratic, pe care Atenienii îl doborîse în toate cetățile abate cu ei și-l înlocuise cu un regim democratic. 2) Această răscoală, ca și a Megarei, era urmarea firească a pierderii Beoției de Atenieni. 8) Cel mai roditor ținut din Atica. 4) Din pricina acestei retrageri, Pleistoanax fu acuzat că a fost cum- părat cu bani de Atenieni; fu exilat și se întoarse abia după 18 ani. 6) La 445 a. Chr. 6) La 440 a. Chr. https://biblioteca-digitala.ro 101 tot felul de învinuiri asupra Samicnilor; adusese și niște băr- bați particulari cari doreau o schimbare în forma de guvernă- mânt din Samos. Atenienii plecară deci cu patruzeci de năvi într’acolo, instituiră un regim democratic și luară ostateci cinci- zeci de copii și tot atâția bărbați Samieni, pe cari-i depuseră în Lemnos1); lăsară o garnizoană în Samos și se retraseră. Dar Samienii, ce nu așteptase pe Atenieni și fugise pe continent, se înțeleseră cu șefii aristocrației din oraș și cu Pisutncs, fiul lui Histaspe, atunci satrap în Sardes, adunară vreo șapte sute de mercenari și trecură noaptea în Samos. Aici atacară întâi regimul democrat și-l înfrânseră aproape cu totul; apoi furară ostatecii lor din Lemnos și proclamară revoluția; predară lui Pisutncs garnizoana și pe magistrații atenieni2) ce se aflau în oraș și se pregătiră imediat de războiu în contra Miletului. Odată cu ei se revoltase și Bizantinii. 116. Cum simțiră Atenienii, porniră cu șasezeci de corăbii spre Samos. Din acestea deslipiră șaisprezece ce merseră, unele să observe flota feniciană din Caria, altele la Chios și Lcsbos să ceară ajutor; cu cele patruzeci și patru rămase dădură sub comanda lui Periklcs și altor nouă generali, în fața insulei Tra- giaa), o luptă în contra a șaptezeci de corăbii samiene, din care douăzeci transportau soldați 4). Această flotă se întorcea de la MiletB). Atenienii fură învingători. Mai târziu le veniră spre întărire încă patruzeci de năvi din Atena și douăzeci și cinci dela Chios și Lesbos. Atunci debarcară și, superiori în număr, asediară orașul cu ziduri din trei părți, blocându-1 totodată și pe mare. Periklcs ia șaizeci de năvi din cele ce făceau blocada și pleacă repede spre Caunos din Caria, căci se vestise că flota feniciană vine asupra lor; de altfel plecase Stesagoras și alții cu cinci vase ca să cheme flota feniciană. *) Lemnos era clerurchie ateniană. 2) Intre acești funcționari atenieni erau și niște inspectori, ce trebuiau să supravegheze desvoltarea noului regim stabilit. 3) Nu știm exact poziția acestei insule; pare să nu fie departe însă de linia Samos — Milet. «) Corăbii de transport, în opoziție cu năvile de lupte, Ta/eîai fjeț. 5) După cât se pare Samienii făcuse expediția ce s’a anunțat la cap. 115, https://biblioteca-digitala.ro 102 117. Atunci Samienii execută pe neașteptate o ieșire din port; cad asupra taberei neapărate *) și scufundă vasele de strajă, începând apoi lupta cu năvile ce le ieșise întru întâmpinare, le învinseră și deveniră stăpâni pe marca împrejmuitoare timp de patrusprezece zile; se folosiră ca să scoată și să introducă în oraș tot ce au voit. Dar după ce s’a întors Perikles, au fost iarăși blocați. Sosi pe urmă din Atena o nouă întărire de patruzeci de vase, comandate de Thukydides, Hagnon și Formion, alte două- zeci sub comanda lui Tlepolemos și Anticles, iar din Chios și Lcsbos treizeci. Samienii mai dădură o neînsemnată luptă na- vală; dar, văzând că nu pot ține piept, capitulară după nouă luni de asediu; fură obligați să-și strice zidurile, să dea ostateci, să predea flota și să plătească cheltuelile de războiu 2) în rate la epoci anumite. Bizantinii se supuseră și dânșii să plătească tributul ca si mai înainte. 118. La câțiva ani3) după răscoala Samosului, s’au întâmplat evenimentele despre care am vorbit mai sus: afacerea corci- riană, cea privitoare la Potidea și în sfârșit toate câte au prilejit războiul acesta. Toate luptele, pe care le-au susținut Elenii între ei sau în contra barbarului, s’au desfășurat pe un spațiu de cinci- zeci de ani, dela retragerea lui Xerxes până la începutul răz- boiului actual. In acest timp Atenienii au întărit dominația lor și au desvoltat forțele proprii într’un chip neobișnuit. Lacc- demonii vedeau acest lucru, dar nu s’a opus decât într’o slabă măsură; mai mult au stat fără să se miște. Ei, de felul lor, se purced greu la războiu și numai când nu pot face altfel; pe atunci însă și luptele din lăuntru le-au pus tocmai mulțime de piedeci. Dar în fine puterea ateniană luă un astfel dc avânt și ataca chiar pe aliații lor, încât nu mai avură ce face; socotiră că trebue să-si pună toate puterile ca să doboare acest inperiu de vor fi în stare și se hotărîră să ia asupră-le războiul. Lacedemonii înșiși declarase că pacea este ruptă și Ate- nienii vinovați. Dânșii trimesese la Delfi să întrebe zeul dacă sfârșitul războiului va fi bun. Se zice că zeul le răspunsese că *) Flota nu era apărată de obișnuita îngrăditură cu pilaștri (araupâpaTa). 2) Aceste cheltueli după C. I. A. erau de 1276 talanți. Scriitorii greci variază însă asupra cifrei. ’) La 4 ani; căci lupta dela Leukime pare că trebue pusă pe la 435 a, Chr. https://biblioteca-digitala.ro 103 izbânda va fi a lor de vor lupta cu înverșunare și că le va veni și el în ajutor fie că l-or chema, fie că nu. 119. Hotărîră deci să cheme îndată x) pe aliați și să-i întrebe de trebue să purceadă războiul. Veniră deputății statelor aliate, se constitui adunarea și fiecare își dete părerea. Cei mai mulți au adus învinuiri Atenienilor și cerură războiu. Corintienii ru- gase și înainte de această adunare pe fiecare stat în parte să voteze războiul, fiind îngrijați de soarta Potideei; veniră însă și acum, se urcară cei din urmă la tribună și vorbiră următoarele: 120. «Aliați, nu mai putem învinui pe Lacedemoni că n’au hotărît războiul, când ei pentru asta nc-au adunat aici. In adevăr aceasta e datoria unui stat conducător: poate să se ocupe de afa- cerile sale proprii ca și oricare stat aliat; dar înainte de orice trebue să dea atenție intereselor generale, după cum el este acela care primește cea mai de frunte cinste în toate împrejurările. «Aceia dintre noi câți au avut de aface cu Atenienii, n’au nevoie să li se spună că trebue să se păzească. Dar cei cari lo- cuiesc în interior, departe de căile mării, trebue să știe că, de nu vor sări în ajutor locuitorilor de pe coaste, vor vedea îngreuin- du-li-se și exportul produselor proprii ca și importul a tot ce marea dă continentului. Ei trebue să bage de seamă să nu judece rău chestiunea ce se desbate acum, închipuindu-și că nu-i pri- vește pe dânșii; trebue să înțeleagă că, de vor părăsi la nevoie statele maritime, primejdia poate ajunge odată și la dânșii, că astăzi așa dar deliberează tot atât de mult asupra intereselor proprii ca și asupra alor noastre. «Deci nu trebue să șovăie a schimba pacea cu războiul. Fără îndoială, este cuminte să stai liniștit câtă vreme drepturile tale nu sunt lovite; când însă acestea sunt nesocotite, oamenii de inimă nu stau o clipă la cumpănă de a pune mâna pe arme, ho- tărîți ca, de le vine un bun prilej, să reintre iarăși în pace; căci dânșii nu se lasă orbiți de norocul războiului, dar nici căleați în picioare de dragul liniștei de pace. Fiindcă de multe ori unul iubind prea mult liniștea se sperie de războiu și pierde din pricina asta și dulceața odihnei de care se îngrijește atâta, după cum *) au0iț nu arată aici o repetiție; Lacedemonii nu mai convocase o adunare, cu un asemenea scop. Aici ocuOiț are sensul dela cap. 70.3. https://biblioteca-digitala.ro 104 altul, fălos de izbânzile sale în războiu, nu se gândește că se lasă purtat de o neîntemeiată încredere. Căci multe întreprinderi, greșit plănuite, se termină cu bine, pentrucă potrivnicii sunt și mai nechibzuiți; dar și mai multe, ce păreau bine calculate, sfâr- șesc, dimpotrivă, cu rușine. Deoarece nimeni nu concepe și nu urmărește executarea unui plan cu aceaași energie; ci, când nimic nu ne amenință, facem planuri legănându-ne cu înșelătoare iluzii, iar când vine timpul să le realizăm, teama ne amorțește puterile. 121. «Noi, Peloponezii, intrăm în războiu fiindcă suntem loviți în dreptul nostru, fiindcă avem îndestule motive de plân- gere ; îl vom termina la timpul potrivit după ce vom fi pedepsit Atenienii. «Multe ne fac să credem că vom birui. Avem întâi superio- ritatea numărului și experiența războiului, apoi o admirabilă disciplină. In ce privește marina, care face puterea lor, ne vom face și noi una, contribuind fiecare stat cu averea sa și luând din vistieriile templelor din Delfi și Olimpia. De vom face împrumut *), ne va fi ușor să atragem cu un salar mai mare pe corăbierii în leafă ai lor, căci puterea Atenienilor stă mai mult în mercenari decât în oameni de țară; pe când puterea noastră e foarte puțin supusă unei astfel de primejdii, căci ea se sprijină mai mult pe trupuri decât pe bani. E probabil să fie îngenunchiați printr’o singură biruință pe mare; dacă însă războiul se lungește, vom avea și noi vreme mai multă și ne vom deprinde cu luptele pe marc; și când vom avea tot atâta știință câtă și dânșii, îi vom învinge prin curajul nostru. Această virtute, pe care noi o avem prin naștere, ei n’o pot dobândi prin învățătură; pe când noi putem înlătura prin studii superioritatea căpătată de ei prin știință. Vom da banii trebuitori pentru acest scop; altfel ar fi îngrozitor dacă, în vreme ce aliații acelora nu se satură plătind tributuri spre robirea lor proprie, noi nu vom voi să cheltuim bani pentru a ne răzbuna pe dușmanii noștri și a ne mântui totodată pe noi în;ine, pentru a nu fi despoiați de bunurile noa- stre și pentru a nu deveni ele pricina robiei noastre. ') Nu e vorba de împrumut de Stat cum se înțelege azi. Creditul public nu era cunoscut. Dar, în vreme de nevoie, Statul împrumuta din tezaurul templelor naționale, obligându-se să restitue sumele luate, https://biblioteca-digitala.ro 105 122. «Dar avem și alte arme de luptă în contra Atenienilor: Așa, de pildă, e revolta aliaților, lucru ce mai ales îi va lipsi de veniturile care le alimentează forța; fortificații în țara lor și altele câte nu le poate ști cineva dc pe acum; căci războiul merge foarte puțin după norme fixate înainte, ci dela sine, potrivit cu fiecare împrejurare, își găsește calea și mijloacele. Cine deci îl poartă cu liniște, merge mai sigur; cine însă pune patimă în conducerea lui, acela nu puține înfrângeri suferă. « Să ne gândim de asemeni că de ar fi vorba pentru fiecare din noi numai de niște certuri de hotare cu potrivnici tot așa de tari ca și noi, am mai putea răbda; aici sunt Atenienii însă cari pot lupta chiar împotriva noastră a tuturor, cu atât mai mult deci în contra fiecărui stat în parte. Astfel că, de nu vom merge asupra lor uniți toți într’un singur gând, noroade și state, fără trudă ne vor birui găsindu-ne despărțiți. înfrângerea pentru noi, să o știți, oricât e de dureros de auzit, nu ne aduce decât o neîn- doioasă robie. Dar e o rușine pentru Peloponezi chiar numai că în vorba aceasta poate fi privit ca ceva posibil și ca atâtea și atâtea cetăți să fie puse sub jugul uneia singure. De se va întâmpla totuși asta, vom părea că am meritat-o sau că o răbdăm din pricina ticăloșeniei; ne vom arăta mai răi decât părinții noștri cari au eliberat Grecia, în vreme ce noi nu putem apăra nici libertatea noastră măcar. îngăduim să se ridice o cetate domi- nantă în mijlocul Eladei, când privim ca o menire a noastră să doborîm tiranii din fiece stat! «Nu vedem cum o asemenea purtare va scăpa'de una din cele trei foarte mari greșeli: prostie, moliciune ori neprevedere. Pentrucă, desigur, de oarece nu v’ați ferit de aceste greșeli, ați ajuns la acel dispreț care a provocat peirea atâtor oameni și care, pentrucă a prăpădit atâția, și-a schimbat numele în acela de nebunie. 123. «Dar de ce să criticăm trecutul mai mult decât e folo- sitor pentru prezent? Trebue să ne dăm însă osteneală pentru cele ce vor veni în viitor, apărând cele ce există azi. Strămoșii ne-au deprins să dobândim cu trudă bunele însușiri; să nu pă- răsim acest obiceiu, chiar dacă astăzi avem mai multă bogăție și putere, căci este de neiertat să pierzi din pricina belșugului ce ai câștigat în sărăcie. https://biblioteca-digitala.ro 106 « Să pornim deci la războiu plini dc încredere și asta pentru multe motive: întâi fiindcă zeul îl voiește și ne făgăduește spri- jinul său, apoi pentrucă Elada întreagă va lupta alături cu noi fie de teamă, fie din interes; în sfârșit, pentrucă nu veți rupe voi întâi un tratat, pe care zeul însuși, poruncindu-ne să începem războiul, îl crede călcat. Căci nu cine se apără, ci acel care atacă, strică pacea. 124. «Astfel războiul vi se înfățișează sub împrejurări priel- nice din orice parte l-ați privi și noi toți deopotrivă îl sfătuim. Dacă însă este în afară de orice îndoială că această declarație de războiu este folositoare și pentru state și pentru particulari, grăbiți-vă dc ajutați pe Potideați, acești Dorieni asediați de lo- nieni (altă dată era dimpotrivă), și obțineți prin sforțările voastre libertatea celorlalți. Nu mai este cu putință ca noi să stăm ne- hotărîți, iar prietenii noștri să fie loviți deja unii și alții să sufere același lucru în curând, mai ales când se va ști că ne-am întrunit, dar n’am cutezat să le purcedem într’ajutor. Convinși că nu mai putem da înlături, o aliați, votați războiul. Votați-1 fără teamă de primejdia momentului, cuprinși numai de dorul păcii înde- lungate care-i va urma. Căci, dacă pacea se asigură prin războiu, nu tot așa de primejdios este să te ferești a schimba pacea cu războiul. încredințați deci că cetatea care s’a ridicat stăpână în Elada amenință deopotrivă pe toți, astfel că pe unii îi stăpâ- nește deja, iar pe ceilalți are de gând să-i puc sub jugul său, să mergem să o doborîm; să trăim și noi de aici înainte fără grijă și să eliberăm pe Elenii ce zac în robie ». 125. Așa au vorbit Corintienii. Laccdemonii, după ce au ascultat părerile tuturor, au cerut ca toți aliații ce erau de față, mare și mic, să-și dea pe rând votul. Cei mai mulți au fost pentru războiu. Dar n’au putut imediat să înceapă executarea hotărîrii luate, căci nu erau pregătiți. S’a decis ca fiecare stat să-și pro- cure fără zăbavă cele trebuitoare. Totuși a trecut aproape un an, până să se pregătească dânșii cu cele de nevoie, să năvă- lească în Atica și să înceapă fățiș războiul1). *) Aici lipsesc probabil câteva cuvinte. Cronologia faptelor este aceasta: Hotărîrea de care e vorba a fost luată în jumătatea lui Iunie 432; Pelo- ponezii năvălesc în Atica la 27 Mai 431. https://biblioteca-digitala.ro 107 126. In vremea asta au trimes deputați la Atena cu fel de fel de cereri ca să aibă cât mai bune motive de războiu, de nu li se va da satisfacție. întâi au trimes o solie care a pretins Atcnicnilor să alunge din oraș pe urmașii celor ce nu ispășise vina față de zeiță *). Iată despre ce nelegiuire era vorba. A fost în timpurile de demult la Atena unul Cilon, biruitor la jocurile Olimpice2), dintr’o familie nobilă și puternică; se însurase cu fata megarianului Teagenes, care atunci era tiran în Megara. Pe când consulta Cilon oracolul din Delfi, zeul îi răspunse să pună mâna pe acropolea Atenei în vremea celei mai mari sărbători a lui Zeus. Dânsul a luat ostași dela Teagenes, s’a asigurat de sprijinul prietenilor săi și, când a sosit ziua Olim- picilor din Pelopones, a ocupat acropolea ca să se facă tiran. Socotea că aceasta-i cea mai mare sărbătoare a lui Zeus și că-i mai potrivită cu dânsul, care biruise la jocurile olimpice. Dar nici el nu s’a gândit, nici oracolul n’a lămurit dacă zeul înțelesese sărbătoarea cea mai mare din Atica ori de aiurea. Căci aveau și Atenienii așa numita Diasia 3), o sărbătoare foarte marc a lui Zeus Meilichios, care se serbează afară din cetate și în vremea căreia poporul tot face jertfe și mulți, în loc de animale vii, sa- crifică animale făcute din aluat și coapte. Crezând dar Cilon că a înțeles bine oracolul, ocupă acropolea. Atenienii, cum află, aleargă cu toții dela țară, îi înconjoară și-i țin asediați. Dar fiindcă timpul trecea, mulțimea Atenienilor se retrage obosită de asediu și lasă în grija celor nouă arehonți paza, cu depline puteri de a face cum vor crede ei mai bine. Pe vremea aceea cele mai multe afaceri politice erau în mâna celor nouă arehonți4). *) vd diyoț este egal cu vouț âvayeîț și aici cu vo6ț exyâvouț tv toeX66vTv, care par o notă marginală, fără nicio legătură sintactică cu fraza. https://biblioteca-digitala.ro 134 oprit și au pustiit întâiu Eleusina x), și câmpia din Thriasia și au dobândit o victorie fără importanță în contra cavaleriei ate- niene la locul numit Rhcitos2). Apoi au înaintat având în dreapta Muntele Aigalcos și, trecând prin Kropia, au ajuns în Acharne, cea mai marc dintre comunele Aticei3). Au așezat tabăra aici și au început a devasta zăbovind multă vreme. 20. Cu gândul acosta, se zice, că Archidamos stătea în Acharne cu oastea ’n ordine de bătaie și nu pogora în câmpie: spera că Atenienii, puternici prin numeroasa lor tinerime și printr’o pre- gătire de războiu, cum nu mai avusese vreodată, vor ieși poate la luptă și nu vor privi nepăsători la distrugerea țării lor. Fiindcă nu-i ieșise în cale nici la Eleusina, nici la șesul Thriasic, cerca stând în Acharne să vadă de nu vor veni. Căci și poziția i se păru mi- nunată pentru așezarea unei tabere, și totodată Acharnenii, o parte însemnată din stat, căci dădeau trei mii de opliți, păreau că vor porni pe toți la luptă. De cumva însă Atenienii nu se vor opune de loc în vremea acestei năvăliri, atunci fără grijă vor putea distruge plantațiile câmpiei și vor înainta chiar până la oraș. Căci Acharnenii, păgubiți în averea lor, nu se vor mai pune cu aceeași inimă în primejdie pentru bunurile celorlalți; se va isca învrăjbire în gânduri. Aceste lucruri urmărea Archidamos zăbovind în Acharne. 21. Câtă vreme armata peloponcză era în Eleusina și câmpia thriasică, Atenienii trăgeau nădejde că nu vor înainta mai de- parte ; își aminteau că și Pleistoanax, fiul lui Pausanias, regele Spartanilor, când cu patrusprezece ani înainte de acest războiu năvălise în Atica, a venit numai până la Eleusina și Thrya cu oastea peloponeză și s’a retras fără să meargă mai departe; de asta a și fost el exilat din Sparta, căci s’a părut că a fost mituit cu bani pentru a da înapoi. Dar când au văzut oastea la Acharne, *) E vorba de câmpia Eleusina, care la apus merge până la Megara, iar la răsărit se leagă de șesul triasic. 2) Reitoi, niște bălți sărate la capătul șoselei sfinte ce duce dela Eleusina la Atena. 3) Erau în toată Atica 174 de denie (Sîjpoi), asemănătoare comunelor noastre, cu magistrați și administrație proprie. Sunt subdiviziuni terito- riale și grupe de cetățeni în același timp. A. Boxler ridică la 190 numărul total al demelor. In timpul lui Clistene (509 a. Chr.) erau o sută de deme. https://biblioteca-digitala.ro 136 la șasezeci de stadii de oraș, atunci nu mai putură răbda. Cum e firesc, priveliștea ogoarelor pustiite în ochii lor, nouă pentru tinerii ce nu văzuse niciodată așa ceva și chiar bătrânii dela războaiele medice, îi umplea de mânie. Toți, dar mai ales tineri- mea, cereau să iasă la luptă și să nu steie nepăsători. Se adunau în grupuri și discutau cu violență: unii cereau să plece la luptă, alții se opuneau. Prezicătorii cântau fel de fel de proorocii, pe care toți le ascultau cu lăcomie. Acharnenii, socotindu-se cel mai de seamă, element în statul atenian, cercau cu înverșunare lupta căci li se pustiiau ogoarele. Zarvă mare în tot orașul; toți vărsau foc și pară asupra lui Perikles; uitase toate sfaturile lui de mai înainte; îl numiau fricos, căci deși strateg nu-i scotea la luptă, și-l socoteau vinovat de toate nenorocirile ce-i loveau. 22. Periklcs văzându-i tulburați de situația prezentă, pe care o judecau greșit, și încredințat că avea dreptate să nu iasă la luptă, nu convoca adunarea poporului și chiar niciun fel de în- trunire ; se temea ca nu cumva întrunindu-se ei să dea ascultare mai mult mâniei decât judecății. Se mulțămea să ia măsuri pentru paza orașului și să mențină cât putea mai mult liniștea. Trimetea totuși continuu cavaleria pentru a opri grupurile răzlețe ale castei vrăjmașe să calce și să strice ogoarele din preajma orașului. Se dădu chiar și o mică luptă la Phrygiaîntre un escadron de călărinie ateniană, ajutată de Tesalieni, și între călărimea beoțiană; Atenienii și Tcsalicnii sus- ținură atacul și se retrase cu puține pierderi numai după ce opliții beoțieni veniră să ajute pe ai lor; își luară însă chiar în ziua aceia morții fără învoirea dușmanului. Pcloponczii ridicară a doua zi un trofeu. Cavaleria tesaliană venise potrivit unor vechi legături de alianță cu Atenienii2). Ajutorul trimes se com- punea din Larisicni, Farsalieni3), Cranonieni, Pyrasieni, Gyr- tonieni și din Phera. ’) Opuyia, o mică localitate la Nord-Est de poalele muntelui Aigaleos. 2) Despre această alianță vorbește Thukydides în 102 și 107. Dar acesta e singurul ajutor trimis, de-acum nu se mai pomenește de așa ceva și de aceea Thukydides nu trece pe Tesalieni între aliații Atenei. 3) După Farsalieni, textul dă și pe Ilapdaioi, care e însă o corupție, căci nu-i cunoscută în Tesalia o localitate cu acest nume. https://biblioteca-digitala.ro 136 Din Larisa conducătorii erau Polymcdes și Aristonus, fiecare din alt partid; din Farsala, Menon: și celelalte orașe își trimesese generalii lor. 23. Peloponezii, după ce Atenienii n’au ieșit la luptă, au ridi- cat tabăra din Acharne și au început să devasteze alte comune, așezate între munții Parnes și Brilessos *). Pe când se aflau ei tot în țară, Atenienii au trimes în jurul Peloponezului o flotă de o sută de corăbii pe care le înarmase și pe care au îmbarcat o mie de opliți și patru sute de arcași. Comandanți erau Carcinos, fiul lui Xenotimos, Proteas fiul lui Epicles, și Socrates. fiul lui Anti- gcnes. Dânșii plecară cu aceste forțe și începură înconjurul Pelo- ponezului. Peloponezii au stat în Atica până au terminat provi- ziile ; apoi s’au tras spre Beoția, dar nu pe drumul pe care ve- nise 2). Trecând pe lângă Oropos, ținut numit Graic, pe care-1 locuiesc Onopienii supuși atenieni, îl devastară. Sosind în Pelo- ponez se împrăștiară fiecare la casele lor. 24. După retragerea lor, Atenienii așezară străji pe apă și uscat așa cum aveau să le păstreze tot timpul războiului. Hotă- rîră să ia și să pună de o parte din vistieria de pe Acropole o mie de talanți pe care să nu-i întrebuințeze, ci să poarte cheltuelilc răz- boiului numai cu restul de bani. Și să fie pedepsit cu moartea cine va propune ori va pune la vot să se atingă de acești bani în altă împrejurare afară de aceea când statul va fi atacat de o flotă duș- mană sau se va afla într’o marc primejdie. Au hotărît să formeze și o flotă de rezervă compusă din o sută de trireme, alese în fie- care an printre cele mai bune, cu tricrarchii3) lor, de care să se foloseasc ăîmpreună cu acea sumă de bani, numai când va veni o cumpănă grea asupra cetății. 25. Atenienii cu cele o sută de corăbii trimise' în jurul Peloponezului se uniră cu cincizeci de corăbii corciricne și cu alți aliați de prin meleagurile acelea; dânșii pustiiră câteva ținuturi plutind în jurul peninsulei și debarcară la Methona din ’) Parnasul și Brilessos sunt despărțiți de valea Cefisului și de trecă- toarea Decelia. Spre această trecătoare se îndreaptă oastea peloponeză pustiind demele Kefisia, Oeon și Aphidnae. 2) Intrată la mijlocul lui Iunie, oastea se retrage înainte de 3 August, ziua eclipsei de soare; a stat deci mai puțin de 40 zile în Atica. 3) Trierarchii. https://biblioteca-digitala.ro 137 Laconia pe care o atacară, căci era slab întărită și fără trupe destule. Dar se afla pe acolo spartanul Brasidas, fiul lui Tellis, cu o ceată de soldați; fiind înștiințat, veni în ajutorul cetățuei cu o sută de opliți. Străbătu în fugă lagărul Atenienilor împrăștiați și ocupați cu asediul și intră în Methona, pierzând numai câțiva oameni. Salvă astfel fortul și în urma acestui prim act de curaj fu lăudat în Sparta. Atenienii ridicară tabără și continuară plutirea pe lângă coaste; se opriră în Elida, aproape de Phea 1), unde stricară ogoa- rele vreme de două zile; bătură o trupă de trei sute de oameni aleși din Elida de jos și dintre Eleenii din apropiere. Dar fiind apucați de o fortună mare într’un ținut fără porturi, mulți urcară pe corăbii și înconjurând capul numit Ichthys s’au îndreptat spre portul Phea; în vremea asta Mesenienii și cei ce nu se putuse îmbarca merseră pe uscat la Phea pe care au și cuprins-o. Mai târziu sosind și flota care înconjurase capul, îi luă pe bord și se retrase părăsind Phea, căci venise în ajutor oaste numeroasă de Eleeni. Atenienii ținură mai departe țărmul și pustiiră alte regiuni. 26. Tot pe vremea asta trimet Atenienii treizeci de năvi pe coastele Locridei pentru apărarea Eubeei. Comandantul acestei flote era Cleopompos, fiul lui Cleinias; acesta debarcă în diferite puncte pe țărm, pe care le pustii, cuceri Thronion, de unde luă ostatcci, și la Alope învinse pe Locrienii ce încercase să se opună. 27. Tot în vara aceasta Atenienii alungară pe Egincți din Egina, bărbați, femei și copii; îi învinuiau că sunt în mare parte pricina războiului. Dar afară de asta li se părea că mai sigur este să trimită coloni și să stăpânească dânșii Egina, așezată lângă Pelo- ponez; au și trimes nu mult după asta locuitori. Egineților izgo- niți le-au dat Lacedemonii Thyrea ca s’o locuiască și să-și împartă pământul, din ură în contra Atenienilor, dar și din recunoștință pentru binele ce le-au făcut în vremea cutremurului și răscoalei Hoților. Thyrea este un ținut la hotarul dintre Argos și Lacede- mona îndreptat spre mare. Unii Egineți s’au așezat acolo, alții s’au risipit în toată Elada. ') Phea, azi Katâkolo, unde golful e deschis și nu apără de vânt; de aceea flota înconjoară vârful Ichthys și se duce în portul din Phea, portul Olimpiei. https://biblioteca-digitala.ro 138 28. In aceeași vară, pe vremea lunei *) noi, singurul timp când se parc că acest fenomen este posibil, în mijlocul zilei soarele s’a întunecat și s’a luminat iarăși2) după ce ajunsese ca o secere și se arătase câteva stele. 29. Tot în vara asta, Atenienii chemară la dânșii și făcură proxen3) pe abderiteanul Nymfodoros, fiul lui Pythes, pe a cărui soră o ținea Sitalkes, și cu ma'.c trecere pe lângă acest rege. Atenienii îl socotise până atunci dușmanul lor; voiau însă nu- mai decât să-și facă aliat pe Sitalkes fiul lui Teres, craiul Thracilor. Teres acesta, părintele lui Sitalkes, este cel dintâi care a dat Odri- șilor o împărăție mare cu hotare mai largi decât restul Traciei; căci o mare parte din Thracia era independentă4). El nu are nicio legătură cu Tcreus care și-a luat soție din Atena pe Procne, fiica lui Pandion; nici nu erau din aceiași Thracic. Tereus locuia în Daulia, țara numită astăzi Focida și locuită atunci de Thraci; aici au făcut femeile ticăloșia cu Itys6). De aceea și unii poeți vorbind de privighetoare o numesc pasărea Dauliană. Pe urmă e și natural că Pandion să-și fi căutat mai degrabă un ginere pe aproape ca să se poată ajuta unul pe altul la nevoie, iar nu să se ducă tocmai la Odriși, cale de atâtea zile. Teres deci, care nici cu numele nu seamănă, a fost primul rege puternic al Odrișilor. Atenienii s’au aliat cu Sitalkes, fiul lui, dorind să supuie cu sprijinul său ținuturile de pe tărâmul Thraciei și pe Perdikkas. Nimfodoros veni la Atena, legă prietenie între craiu și Atenieni și obținu dreptul de cetățean pentru fiul lui Sitalkes, Sadokos. Făgădui că are să facă să se isprăvească și războiul din Tracia, l) E vorba de luna astronomică, nu de cca civilă, căci adeseori nu co- respundeau. 2) Această eclipsă se întâmplă la 3 August 431 a. Chr.; stelele ce s'au văzut sunt, probabil, Venus și Marte. 3) Ilpoțevoț e un reprezentant pe care diferitele state grecești îl numeau în orașele străine, cu care erau în relații. Sarcina lui era de a primi și găzdui pe ambasadorii statului reprezentat și a-i introduce în adunarea poporului din orașele unde locuia; ceea ce presupune că era cetățean al orașului acesta. Proxenia era ereditară. 4) Puține știm despre acest imperiu trac, format după invazia Perșilor și care se întindea între Hebros (Marița) la răsărit și Oescos la apus, iar la Nord până la Dunăre. Detalii mai ample ne dă la capitolul 96 sqq. 6) E legenda greacă a privighetorii. (Detalii... Decharme), https://biblioteca-digitala.ro 13J căci are să înduplece pe Sitalkes să trimeată Atenienilor oaste tracă de cavalerie și peltaști. Impăcă și pe Atenieni cu Perdikkas și-i făcu să-i dea înapoi orașul Therme. îndată și porni Perdikkas asupra Chalcidienilor împreună cu Atenienii și Phormion. Așa s’a făcut alianța între Atenieni și Sitalkes, fiul lui Teres, craiul Thracilor și între Perdikkas, fiul lui Alexandru, regele Macedo- nenilor. 30. In vremea asta Atenienii cu cele o sută de corăbii conti- nuau drumul împrejurul Peloponezului; dânșii cuceresc Sollion, colonie corintiană și dau orașul și pământul în stăpânirea Palerie- nilor singuri, fără ceilalți Acarnanieni. Iau cu asalt și Astacas, unde era tiran Euarchos pe care-1 alungă și silesc ținutul să intre în alianță ateniană. Plutind spre insula Kcphallenia, o supun fără luptă. Ea e situată lângă Acarnania și Leucadia și arc patru orașe: Pales, Krania, Samea și Cronea. Curând în urmă flota luă drumul spre Atena. 31. Spre sfârșitul toamnei din anul acesta, toți Atenienii, ce- tățeni și meteci, năvăliră în Megara sub conducerea lui Perikles fiul lui Xantippos. Atenienii cu cele o sută de năvi, care făcuseră înconjurul Peloponezului și care, în drumul spre casă sosise la Egina, fiind informați că cei din oraș sunt la Megara cu toată oastea, plutiră spre ei și se alăturară. Asta a fost cea mai frumoasă armată în toată strălucirea puterilor sale și nu fusese încă lovită de ciumă. Atenienii singuri nu erau mai puțini de zece mii de opliți, fără cei trei mii dela Potidea; erau apoi metecii în număr de trei mii de opliți, după care venea oastea de soldați ușor înarmați destul de numeroasă. Au făcut Atenienii și mai pe urmă năvăliri în Megara în fiecare an, cu cavaleria ori cu toată oastea, până când au cucerit Nisea. 32. Au construit pe la sfârșitul verei acesteia și un fort în insula Atalante, așezată lângă Locrienii Opunți, ce era înainte pustie, ca să nu vie pirați din Opunt și din restul Locridei să prade Eubea. Acestea s’au petrecut în vara asta după retragerea Pelo- ponezilor din Atica. 33. Iarna următoare, acarnanianul Euarchos, voind să se întoarcă la Astacos, înduplecă pe Corintieni să-l reașeze pe tronu-i cu patruzeci de corăbii și o mie cinci sute de opliți, la care mai adăugă și dânsul o mică ceată de soldați cu leafă. Această https://biblioteca-digitala.ro 140 expediție a fost comandată de Euphamidas, fiul lui Aristonymos, de Timoxenos, fiul lui Timokratcs, și de Euinachos, fiul lui Chrysis. Au mers și l-au dus în țara lui. Au voit să mai cucerească și niște orașe de pe lângă marc din Acarnania; dar cercând n’au putut și s’au întors în patrie. In drum s'au oprit la Kephallenia și au debarcat în ținutul Cranienilor; înșelați însă de o învoială și atacați fără veste de aceștia, se retrag în grabă suferind oarecare pierderi de oameni și pleacă acasă. 34. In aceiași iarnă Atenienii după obiceiul strămoșesc au făcut pe cheltuiala statului înmormântarea celor căzuți în primul an al acestui războiu. Ceremonia se face în chipul următor: se expun oasele celor morți cu trei zile înainte într’un cort anume ridicat și fiecare aduce mortului său ce daruri1) vrea! Când vine ceasul îngropării, căruțele aduc sicrie de ciparos, câte unul dc trib; în ele se pun oasele fiecăruia, după tribul din care făcea parte. Un pat gol acoperit cu giulgiul mortuar se duce în cinstea celor nevăzuți, cari nu au fost găsiți când s’au adunat leșurile. La convoiu se alătură cine vrea, și străin și cetățeni. Femeile, rude ale morților, vin la mormânt și bocesc. Sicriile se pun în mormântul public, care se află în partea cea mai frumoasă a orașului2). Acolo îngroapă totdeauna pe cei căzuți în războaie, afară de cei dela Maraton: socotind vitejia acelora fără samăn, i-au îngropat în locul unde au murit3). După ce toarnă pământul, un bărbat ales de republică printre cei mai capabili și mai de scamă rostește în cinstea lor lauda cuvenită. După aceea mul- țimea se împrăștie. Așa-i îngroapă. Și în toată vremea războiului acesta, de câte ori a fost prilej, s’a îndeplinit obiceiul. In cin- stea acestora, care au căzut cei dintâi, Perikles a fost ales să vorbească. îndată ce a sosit momentul, a pășit dela mormânt spre o tribună înaltă, ca să-l poată auzi norodul cât de departe și a spus următoarele: ’) Flori, tămâie, smirnă. a) In Ceramicul exterior, la Vestul Atenei, pe drumul spre Eleusina; aici era o vedere frumoasă, erau pomi și pârâiașe. Mormintele particulare erau în alte părți. 3) Erau două morminte ale celor căzuți la Maraton: al Atenienilor și al Plateenilor; erau niște movile, tumuli, cum se ridicau în antichitate și cum sunt și pe la noi. Ele există și astăzi. https://biblioteca-digitala.ro 141 35. «Mulți din cei cari au vorbit până acum aici, laudă pe cel ce a adăugat în lege discursul *) acesta, că e bine, adică, să fie rostit în cinstea celor morți în războaie. Mic însă mi se pare că ar fi fost deajuns să onorăm numai prin fapte vitejia acelor ce prin fapte au arătat-o, cum vedeți și acum pompa desfășurată de Stat la această înmormântare, și să nu lăsăm pe seama ta- lentului oratoric al unui singur om de a face să fie crezute me- ritele atâtora. Pentrucă e greu de păstrat măsura dreaptă în- tr’un subiect în care aprecierea adevărului găsește anevoie în suflete o normă sigură. Căci ascultătorul binevoitor și care din proprie experiență cunoaște faptele, ușor poate fi înclinat să creadă că ele nu-s puse în lumină astfel cum vrea și cum le știe dânsul; iar cine nu le cunoaște, crede, din invidie, că-i exagerat tot ce trece peste puterile sale. «Deoarece atâta răbdăm laudele rostite în cinstea altora, cât credem că și fiecare din noi e în stare să facă ceva din ce aude; tot cc-i dincolo de puterea noastră, invidiem și nu mai credem. Insă pentrucă strămoșii noștri așa au socotit că e bine să fie asta, trebue să urmez și cu obiceiul și să cerc a mă apropia cât mai mult dc sentimentele și judecata voastră. 36. « Voi începe întâi cu strămoșii2); e o datorie și o bună cu- viință totodată să li se dea la un astfel de prilej această cinste a amintirci. Căci același neam, locuind statornic țara aceasta, au lăsat-o prin bărbăția lor din generație în generație slobodă moștenire urmașilor până astăzi. Vrednici sunt dar ei dc laudă; părinții noștri însă, și mai mult. Căci pe lângă cele ce primise, dobândind cu trudă împărăția câtă o avem, nc-au lăsat-o nouă celor de acum, iar noi înșine, cei cari suntem astăzi dincolo de mijlocul vieții, i-am lărgit încă hotarele și am pregătit cetatea să fie îndestulată cu toate și pentru războiu și pentru pace. «Isprăvile lor în războaiele prin care s’a câștigat bucată eu bucată imperiul, vitejia cu care noi sau părinții noștri am res- *) Obiceiul înmormântării publice se atribue lui Solon; sigur e că-i anterior războaielor medice. Nu se știe încă cine a introdus discursul. 3) Strămoșii sunt până la războaiele medice inclusiv ; părinții (mrripeț) sunt generația ce merge dela heghemonia atică până la lupta dela Coro- neia, epoca lui Aristidcs, Kimon, Tolmidas; apoi vine generația lui Pe- rikles, care la epoca discursului avea 60 de ani. https://biblioteca-digitala.ro 142 pins atacurile barbare sau clone, le voi trece sub tăcere, căci nu vreau să mă întind asupra unor lucruri ce vă sunt cunoscute. Voi pune însă în lumină mai întâi spiritul dominant în activi- tatea ce ne-a adus la starea actuală a cetății și felul nostru de viață publică și particulară ce a făcut înflorirea ei cu putință și apoi voi rosti și laudele datorite acestor războinici. Sunt în- credințat că în împrejurarea de față e bine să fie spuse aceste lucruri și e folositor să le asculte norodul întreg de cetățeni și străini. 37. «Trăim sub o rânduială politică ce nu are de râvnit le- gile altora; departe de a-i imita suntem mai degrabă o pildă pentru unii. Numele său este democrația, fiindcă ocârmuirea statului nu se reazimă pe puțini, ci pe cât mai mulți. In afacerile lor personale, toți cetățenii sunt egali în fața legilor; drumul la onoruri în viața publică este deschis fiecăruia în măsura în care opinia publică îi apreciază talentele, după merit mai mult decât după clasa socială; sărăcia nu este un motiv de inferioritate în ochii cetățenilor și nu împiedică de a se face folositor Statului pe oricine e în stare. «Liberi în viața noastră publică, nu iscodim bănuitori pur- tarea fiecăruia din noi; nu ne supărăm dacă cineva își îngădue vreo plăcere și nici n’avem față de el priviri dezaprobatoare care jignesc, dacă nu lovesc. «Deși păstrăm însă această îngăduială în viața noastră par- ticulară, totuși teama ne oprește de a încălca ordinea publică; ne supunem magistraților și legilor, mai. ales acelor care sunt spre ocrotirea celor ce îndură nedreptatea și acelor legi care, deși nescrise, acopăr de ocara tuturor pe oricine le nesocotește. 38. «Am dat minții nenumărate prilejuri de a se mai răsufla de oboseli, ori prin concursuri și sacrificii succesive, ori în casele noastre prin podoabele elegante, ce ne desfată zilnic și alungă supărările vieții. Orașul nostru mare face să curgă spre dânsul toate bunătățile pământului și ne putem bucura de produsele țărilor străine tot așa de complet ca și de cele ale pământului nostru propriu. 39. « Ne deosebim și în chipul cum ne pregătim de războiu de potrivnicii noștri prin următoarele: Orașul nostru e deschis tuturor; nu îndepărtăm prin legi pe niciun străin dela studiu https://biblioteca-digitala.ro 143 ori spectacol, căci nu ne temem să nu vadă dușmanul ceva ascuns și să tragă folos; credința o avem, nu în pregătirile și vicleniile războinice, cât în curajul ce izvorăște din inima noastră în ceasul primejdiei. Și în educație, alții urmăresc fără răgaz, din frageda copilărie, prin obositoare exerciții a dobândi vitejia; noi, fără să ne trudim atâta, înfruntăm primejdia cu tot așa de mare bărbăție. Iată o probă: Lacedemonii nu ne atacă singuri nicio- dată, ci totdeauna însoțiți de toți aliații lor; pe când noi pășim singuri în țările dușmane și batem în luptă, fără greutate de foarte multe ori, pe cei ce-și apără vetrele lor. « De altfel, niciun dușman până acum n’a dat piept cu oastea noastră întreagă, căci în același timp unii suntem ocupați pe co- răbii, iar alții trimeși pe uscat în multe părți. Totuși când vrăj- mașii se izbesc cu o părticică din armata noastră, de ne birue, se laudă că ne-au bătut pe toți; de sunt învinși, că au fost înfrânți de noi toți. «Chiar dacă-i adevărat că voim să ne obișnuim a înfrunta primejdia printr’un trai ușor mai de grabă decât prin deprin- derea cu ostenelile, cu o vitejie izvorîtă mai mult din felul nostru de viață și nu din legi, ne rămâne totuși folosul să nu ne chinuim dinainte pentru durerile ce au să vie și să fim în ceasurile de cum- pănă tot așa de îndrăzneți ca și aceia a căror viață este un chin nesfârșit. Și în aceste lucruri Statul nostru este vrednic de ad- mirat, dar și în altele. 40. «Iubim frumosul, dar cu simplitate, și cultivăm științele, fără a ne pierde însă ceva din energia noastră. Ne folosim de bogăție ca de un mijloc de acțiune, iar nu pentru fasturi inutile; a mărturisi că ești sărac nu e o rușine; rușinos este să nu cauți să scapi muncind. La noi aceiași oameni pot să se ocupe de afa- cerile lor personale și de treburile publice; chiar muncitorii cu palmele pot înțelege chestiunile politice. Căci numai noi, pe cel ce nu se interesează de trebile Statului, îl socotim nu ca pe un om căruia îi place liniștea, ci ca pe o ființă netrebnică. Noi știm să luăm o hotărîre asupra unei chestiuni și căutăm a o cunoaște adânc, căci nu credem că vorba poate fi spre pagubă acțiunei; dinpotrivă, mai vătămător ni se pare a nu no lumina îndestul prin desbateri, înainte de a păși la lucru. Căci și în aceasta suntem superiori altora: unim în chip admirabil liniștea chibzuirii cu https://biblioteca-digitala.ro 144 îndrăzneala faptei; la alții cutezanța este rodul neștiinței, în vreme ce judecata îi face să se clatine. Drept este deci să fie so- cotiți mai viteji aceia cari, cunoscând mai bine ca oricine și primejdiile războiului și dulceața păcii, totuși asta nu-i face a se da în lături din fața războiului. «Ne deosebim de mulți și prin firea noastră îndatoritoare: ne dobândim prieteni făcând, nu primind binefaceri. Dar e mai sigur prieten binefăcătorul, căci el este interesat să țină viu prin bunăvoință continuă în sufletul celui ce a primit facerea lui de bine sentimentul de recunoștință ce i se datorește, pe când în- datoratul este mai puțin grăbit în dragostea sa, deoarece știe că facerea de bine e plata unei datorii, nu câștigul unei recunoștințe. Noi singuri îndatorim. nu calculând foloasele, ci împinși de o generoasă încredere. 41. «In rezumat afirm că cetatea noastră toată este o școală1) pentru Elada și fiecare Atenian, luat individual, îmi pare că se poate adapta la cele mai variate situații cu o grație și mlădiere admirabilă. Că acestea nu sunt numai vorbe pompoase de ocazie, dar chiar realitatea faptelor, ne-o arată însăși puterea imperiului ce am dobândit tocmai prin acest fel de viață. Căci numai ce- tatea noastră, dintre toate Statele de acum, pusă la încercare, se arată mai mare decât faima sa; numai dânsa poate bate duș- manul fără ca acesta să se indigneze de înfrângerea sa și să co- mande supușilor fără ca ei să se poată plânge că nu-s conduși de un stăpân vrednic. «Mărimea Statului nostru dovedită prin mărturii neîndoel- nicc va fi admirată de urmași ca și de contemporani; nu avem nevoe nici de un Homcr care să ne laude, nici de poezie care poate încântă prin vorbe o clipă, dar ale cărei minciuni vor fi spulberate de realitatea faptelor. Am silit întinsul mărilor și al pământului să se deschidă în fața îndrăznelii noastre; am se- mănat pretutindeni urmele nepieritoare ale victoriilor și înfrân- gerilor noastre. *) Ara păstrat această expresie admisă de toți traducătorii lui Thu- kydides. In realitate însă TraîSeuaiț ar trebui tradus: Punctul central al oricărei culturi spirituale de unde radiază o continuă influență asupra Eladei. https://biblioteca-digitala.ro . FX T,^ 14B MONICA Și ^RIîJ 3OTEZ «Aceasta e patria pentru care aceștia luptând eroic au murit socotind că e datoria lor să nu lase pe nimeni să le-o smulgă și toți ce suntem în viață trebue să fim gata a ne jertfi pentru ea. 42. «De aceea m’am și întins asupra laudelor cetății; am vrut să vă arăt că nu pentru același lucru susținem lupta noi și cei cari nu au niciuna din glorioasele noastre însușiri, totodată ca să sprijin pe dovezi evidente lauda acestora în cinstea cărora vorbesc. De fapt am și rostit cea mai mare parte a laudei lor. Căci cea ce am slăvit în republica noastră c rodul virtuților ace- stora și al unora ca ei. Nu sunt mulți Eleni ce pot fi lăudați cu atâta dreptate ca aceștia. Nimic nu mi se pare că arată mai bine me- ritul ca moartea lor, ce a fost la unii prima probă de bărbăție, la alții o încheiere glorioasă. «Drept este că ceia ce au făcut greșeli să caute a le ispăși prin vitejia în războaiele pentru țara lor; ștergând răul prin bine, aduc cetății un folos mai marc decât paguba pricinuită de rătăcirile lor. Aceștia dimpotrivă: niciunul n’a fost moleșit de bogăție dorind să se bucure mai departe de ca; niciunul, în nă- dejdea de a scăpa de sărăcie și de a se îmbogăți, nu s’a ferit din calea primejdiei. Mai mult decât acele lucruri, dorind pedepsirea dușmanului și socotind că acestă primejduire e cea mai glorioasă, au preferat cu prețul ei să le părăsească și să se răzbune pe vrăjmaș. Au încredințat speranței perspectiva nesigură a victoriei, iar în luptă, cu privire la ceea ce era acum văzut, au socotit că c bine să se încreadă numai în ei înșiși. In însăși lupta judecând că c mai bine să se bată și să moară decât să-și mântuie viața dând înapoi, au ferit astfel de rușine amintirea lor, au înfruntat cu trupul și viața lor vijelia și în fulgerarea unei clipe au părăsit viața cu sufletul peste măsură plin nu de teamă, ci de gândurile slavei spre care năzuiau. 43. «Și astfel s’au arătat vrednici de patria lor. Iar voi, cari trăiți, puteți ruga pe zei să vă dea zile mai liniștite, dar trebue să fiți hotărîți a vă arăta tot așa de viteji în fața inamicilor. Nu-i priviți folosul .numai prin discursul ce l-ar rosti cineva înșirând în fața voastră, care le cunoașteți tot așa de bine, ce de bunuri sunt legate de apărarea țării în contra dușmanului; ci contemplați în fiecare zi, în rezultatele sale reale, puterea cetății noastre, deveniți admiratorii ei pasionați și, când ca vi https://biblioteca-digitala.ro 146 se va părea mare, gândiți-vă că au făcut-o astfel prin îndrăz- neala, prin prudența, prin sentimentul onoarei în lupte, bărbații cari, chiar de n’au reușit în unele întreprinderi ale lor, n’au so- cotit pentru asta că trebue să lipsească patria de curajul lor, ci i-au adus jertfă ccl mai frumos tribut. Dându-și viața pentru țară, au câștigat dânșii o glorie neperitoare și mormântul cel mai de scamă; nu atât acela, unde odihnesc, ci ocaziile solemne de vorbe și de fapte constitue monumentul în care se păstrează veșnic amintită slava lor. «Căci pământul întreg este mormântul oamenilor iluștri. Nu numai inscripțiile columnelor din patrie amintesc de ei; ci până în depărtate tărâmuri faima lor trăiește scrisă în mintea fiecă- ruia mai mult decât pe pietre. «Luați-i dar pe aceștia ca pildă; cugetați că fericirea ade- vărată este în libertate, iar libertatea în curaj și priviți fără teamă primejdiile războiului. Nu cei nefericiți, cei cari n’au nicio spe- ranță de o soartă mai bună, au mai multe motive să-și dea viața fără cruțare; ei aceia cari au a se teme de o schimbare potrivnică pentru timpul ce mai au de trăit, aceia pe cari o înfrângere îi poate lipsi de multe bunătăți. Pentru omul mândru și demn este mai dureroasă înjosirea produsă de lașitate decât moartea pe câmpul de bătaie, pe care nu o poate simți și care-1 doboară în plină putere, în plină nădejde în victoria patriei sale. 44. «De aceea, părinților acestora, câți sunteți de față, nu vă voiu spune cuvinte dc jale ci de îmbărbătare. Trecând în viață prin tot felul dc încercări, știți că fericiți se pot numi aceia cari au avut parte, ca feciorii voștri, de moarte, sau ca voi, dc durerea cea mai glorioasă, și acestora le-a fost ursită o moarte tot așa de fericită pe cât le-a fost și viața. «Știu că e greu să vă conving, căci adesea privind fericirea altora, vă veți aminti bucuriile ce vă desfătau și pe voi odată. Pentrucă nu se întristează nimeni lipsit fiind de bunuri pe care niciodată nu le-a gustat, ci când s’a obișnuit și s’a îndrăgit de ceva și apoi i se răpește. Dar trebue să vă întăriți sufletul cu gândul că veți avea alți copii, cei cărora vârsta vă îngăduie; căci alți copii vor fi în casa voastră o alinare și uitare a celor ce nu mai sunt, iar Statul va folosi îndoit: își înlocuiește pierderile și-și întărește siguranța, căci nu pot aduce aceeași inimă și aceeași https://biblioteca-digitala.ro 147 cumințenie în deliberări aceia cari n’au, ca alții, și copii de pus în primejdie. Iar câți nu mai sunteți tineri, gândiți-vă că ați trăit cea mai mare parte din viață fericiți și că ceea ce vă mai rămâne va fi scurtă și căiitați o mângâiere în gloria copiilor voștri. Căci numai dragostea de slavă nu îmbătrânește și, când nu mai ești bun de nimic, marea plăcere nu e, cum se pretinde, să aduni bogăție, ci să fii respectat. 45. «Pentru voi, copiii și frații acestora, câți sunteți aici, eu văd o luptă grea (deoarece fiecare laudă pe cel ce nu mai este)1), voi, oricâtă vitejie veți arăta, abia veți putea fi socotiți, nu de o scamă, ci măcar ceva-ceva mai în urma lor. Căci invidia se îndreaptă împotriva celui ce se ia cu alții la întrecere, în vreme ce meritul celui mort este prețuit cu o bunăvoință obștească. «Poate trebue să amintesc ceva și despre datoria femeilor câte au rămas văduve. Voiu spune totul în câteva cuvinte: gloria lor cea mare să fie în a nu se depărta de firea sexului lor și în a se vorbi despre ele cât mai puțin între bărbați, fie în bine, fie în rău. 4G. «Am rostit și eu, potrivit obiceiului strămoșesc, ceea ce am crezut de folos. Cei ce se îngroapă astăzi au primit în fapt o parte din cinstea cuvenită; pe copiii lor Statul îi va îngriji pe cheltuiala sa de acum și până la tinerețe, oferind o cunună folositoare celor căzuți pentru apărarea patriei și copiilor lor. Căci unde sunt cele mai frumoase răsplăți pentru virtute, acolo și bărbații își îndeplinesc mai bine datoriile de cetățeni. Acum plângeți fiecare pe cine ați pierdut și vă duceți pe la casele voastre». 47. Așa au serbat înmormântarea iarna aceasta; la sfârșitul ei s’a împlinit primul an al acestui războiu. Chiar la începutul verii următoare, Peloponezii și aliații cu două treimi din oaste, ca și întâia oară, au pătruns în Atica sub conducerea lui Archi- damos, fiul lui Zeuxidamos, regele Lacedcmonilor; au așezat lagărul și au început să pustiiască. Erau în Atica numai de câteva zile, când a prins a se ivi molima printre Atenieni; se zice că ciocnise pe ici colo și mai înainte în alte ținuturi și în Lemnos; *) xdv yâp o uz tjTa ănaț etcoOev inaiveîv —• am tradus această pro- poziție deși cred că Steup și Classen au dreptate când o socotesc o glosă marginală intercalată de vre un copist în text. IO* https://biblioteca-digitala.ro 148 dar nu se pomenise să fi fost nicăieri așa de puternică boala și nici atâta prăpăd de oameni. Că nici doctorii nu erau de vreun ajutor, tratând-o la început fără a-i cunoaște firea și mai ales dânșii mureau ca unii ce veneau mar des în atingere cu bolnavii. De altfel toate mijloacele omenești au lămas fără folos: cât nu s’au rugat prin temple, câte oracole nu au întrebat, câte leacuri n’au încercat. Nimic n’a ajutat. La urmă s’au lăsat de toate biruiti de urgia molimei. 48. A început, se zice, în Etiopia care vine deasupra Egip- tidui; apoi s’a întins în Egipt, Libia și în mare parte din îm- părăția persană. Peste Atena s’a lăsat deodată și întâiu a lovit pe cei din Pireu; astfel că aceștia au pretins că Peloponezii *) au otrăvit cisternele de apă, căci fântâni nu erau pe atunci acolo. Pe urmă s’a ridicat și în orașul de sus și acolo a pricinuit mai multă pieire. Spună fiecare, medic sau nu, din ce i se parc că a pornit, această molimă și ce crede despre cauzele capabile să producă așa turburare a sănătății. Eu voiu descrie simptomcle ei carac- teristice, pentru ca. de mai vine vreodată boala, să se poată feri omul știind ceva de mai înainte. Le voiu înșira, căci eu în- sumi am fost bolnav și ani văzut și pe alții pătimind. 49. Toți spun că anul acela a fost ferit de alte boli; chiar de mai venea vreuna, apoi tot în asta dădea. De obiceiu, fără niciun semn, ci buni sănătoși îi apuca deodată întâiu o fierbin- țeală mare la cap, iar ochii se înroșiau și se inflamau; înlăuntru, gâtlejul și limba îndată se făceau roșii ca sângele și scoteau o duhoare ciudată și puturoasă. După aceasti venea strănutul și răgușala; în scurtă vreme boala se cobora la piept înso- țită cu tuse mare; când ajungea la stomac, producea greață și bolnavii vărsau toate felurile de fiere câte sunt arătate dc doc- tori ; asta venea cu dureri mari. Foarte mulți bolnavi aveau opintiri fără vărsături, care le provocau crampe puternice, care la unii se potoleau după ce vărsau, la alții însă țineau multă vreme. Pe dinafară, când îl pipăiai, trupul n’avea arșiță nici nu era galben, ci foarte roș, vânăt și acoperit de bășici și bube; *) In Pireu nu erau fântâni cu apă de izvor, ci numai cisterne în care se păstra apa de ploaie. https://biblioteca-digitala.ro 149 înăuntru însă așa ardeau că nu puteau răbda pe ei haine și pro- stiri cât de subțiri, ci stăteau goi și cu mare plăcere s’ar fi cufun- dat în apă rece, cum au și făcut unii necăutați, cari chinuiți de o sete nestinsă s’au aruncat în cisterne. De altfel, tot una era ori că beai mult ori puțin. Lipsa de liniște și de somn muncea bolnavii toată vremea. Câtă vreme boala era în toiu. trupul nu se ofilea, ci răbda durerea mai mult decât ar fi crezut cineva; astfel că cei mai mulți mureau în a șaptea sau a noua zi din pricina fierbințelii din coș. căci mai aveau puțină putere sau, de treceau vadeaua asta, boala se cobora în pântece unde mațele se umpleau de bube, ceea ce producea o diaree puternică; atunci mureau de slăbiciunea produsă do ea. Căci boala, care dintâiu se așeza la cap. începea de sus și străbatea tot corpul. Dacă cineva scăpa cu zile din greul ei, apoi boala îsi lăsa urmele durabile măcar la extremități; ataca părțile rușinoase și de'getcle dela picioare și dela mâini. Mulți când s’au îndreptat le-au pierdut; alții și-au “prăpădit vederea; alții, când sau sculat din boală, uitaseră tot: nu se mai cunoșteau nici pe sine nici neamurile. 50. Caracterul și ciudățenile molimei acesteia nu se pot spune cu vorbe; lovea pe om cu o putere mai mare decât poate răbda firea lui. Ceea ce probează că a fost cu totul altceva decât bolile obișnuite, e că păsările și animalele carnivore nu se atingeau de cadavre, deși erau multe neîngropate; ori de gustau mureau. Dovadă a fost lipsa vădită a soiului acesta de animale; nu se mai zăreau nici în jurul leșurilor nici aiurea. Câinii mai ales, fiindcă trăiesc pe lângă om, l-au făcut să priceapă ce se întâmplă. 51. Cam acesta era, în totul luat, caracterul molimei, lăsând la o parte multe alte amănunte, căci ea se arăta deosebită dela un om la altul. Niciuna din bolile obișnuite n’a bântuit în vremea asta; ci și de era vreuna cu asta se sfârșea. Mureau unii fără căutare, alții îngrijindu-se cât se poate de bine; nu s’a putut găsi niciun leac, a cărui întrebuințare să se fi arătat de un folos neîndoios: ceea ce pria unuia, altuia îi făcea rău. Slăbiciunea ori tăria trupului s’a dovedit fără însemnătate în fața boalei; secera pe toți, orice fel de viață ar fi dus. Mai rău decât orice în boala asta era întâiu descurajarea, căci cum se simțea cineva bolnav, îndată pierdea orice nădejde din suflet și nu mai căuta să i se https://biblioteca-digitala.ro 150 opună; al doilea că, îngrijindu-se, se molipseau unul dela altul și mureau ca oile. Această neobișnuită putere de contaminare a și pricinuit mare prăpăd. Căci, ori cuprinși de spaimă, nu voiau să se apropie de altul și mureau bolnavii lăsați în părăsire, astfel că au rămas pustii mulțime de case din lipsă de ajutor, ori mureau și-i îngrijeau, dar se îmbolnăveau și dânșii, mai ales cei cari făceau pe curagioșii; căci de rușine, nu se cruțau și intrau pe la prieteni, fiindcă cei din casă, doborîți de nenorocirile ce veneau una după alta, până la urmă nu mai puteau îndura gemetele celor ce mu- reau. Mai mult se înduioșau de bolnavi și de cei ce trăgeau să moară, aceia cari scăpase odată din boală, deoarece cunoscuse durerea și se credeau acum la adăpost, fiindcă molima nu lovea a doua oară pe acelaș om. așa încât să-l ucidă. De aceea toți îi fericeau și ei înșiși, în bucuria covârșitoare a momentului, aveau pentru viitor o ușoară nădejde că n’au să moară de nicio boală. 52. Pe lângă îndoia asta îi mai chinuia și îngrămădirea în oraș a celor dela țară; mai ales aceștia sufereau. Căci nefiind case, ședeau în toiul căldurilor în colibe înădușitoare, și moartea-i secera fără măsură. Zăceau morți unii peste alții; cu sufletul la gură se târîiau pe uliți și în preajma fântânilor de dorul unei picături de apă. Incintele sfinte ale templelor, undc-și întinsese corturi, erau pline de leșuri; înspăimântați de atâta urgie, oamenii neștiind ce să mai facă, pierduse teama și de cele dumnezeești și de cele sfinte. Nu mai țineau socoteală de vechile obiceiuri la îngropare. Fiecare înmormânta cum putea. Fiindcă le mu- rise atâția nu mai aveau cele trebuincioase la un mort și lipsa îi îndemna la lucruri necinstite: unii puneau mortul lor pe un rug străin și, apucând înaintea celor ce-1 ridicase, îi dădeau foc; alții, pe când un leș ardea, aruncau pe al lor deasupra și fugeau. 53. Dar boala fu în cetate prilejul mai multor călcări de lege și morală și în alte privinți. Oricine cuteza mai ușor acum să-și mulțumească poftele pe care altădată le ascundea, văzând schim- bări așa de năprasnice: bogați ce mureau pe neașteptate și oameni săraci lipiți pământului deodată stăpâni pe averile acelora. Astfel că n’aveau decât un singur gând: plăcerea imediată și mulțu- mirea grabnică a simțurilor, căci socoteau viața și averea lucruri deopotrivă trecătoare. Pe nimeni nu-1 trăgea inima să se tru- https://biblioteca-digitala.ro 151 dească pentru un scop frumos mai îndepărtat, căci nu știa de n’o să moară înainte de a și-l împlini; plăcerea clipei de față și tot ce o putea provoca, era statornicit și ca bun și ca folositor. Nici teama de zei nici legea omenească nu-i mai ținea în frâu; li se părea că-i tot una să fii evlavios ori nu, văzând pe toți deo- potrivă murind; apoi nimeni nu credea să mai ajungă până la judecată spre a-și ispăși vina. Mai tare le ora frică de hotărîrea soartei dată împotrivă-lc ce sta atârnată deasupra capului lor și, înainte de a fi lovit, fiecare voia să se bucure cel puțin de viață. 54. In așa nenorocire căzuți se chinuiau Atenienii: înlăuntru oamenii murind de molimă, în afară țarinele pustiite. Atunci își aduseră aminte, cum e firesc, și de proorocirea ce ziceau bă- trânii că a fost spusă odată: «Veni-va războiul doric și molima odată cu el». Dar nu toți erau de aceeași părere; unii susțineau că nu despre molimă, ci despre foamete a fost în vechiul oracol vorba. Totuși în acele împrejurări învinse, cum era dc așteptat, ideea că de molimă a pomenit proorocirea, căci oamenii își potrivesc amintirile după întâmplările din viață. Cred că de va mai veni odată alt războiu doric după acesta și se va întâmpla să fie și foamete, atunci probabil îl vor cânta astfel. Cine-1 cunoscuse, își aduse aminte și de răspunsul dat de Zeu Lacedemonilor când l-au întrebat de trebue să înceapă războiul, că le-a zis că vor fi biruitori de vor lupta cu toată inima și că și el va veni într’ajutor1). Găseau deci o potrivire între cele ce se întâmplau și oracolul. Căci cum au năvălit Peloponezii, a început și boala; în Peloponez n’a pătruns în chip serios, ci a bântuit mai ales Atena și ținuturile mai populate. Acestea au fost cu privire la molimă. 55. Peloponezii, după ce au pustiit câmpia, au înaintat în ținutul numit Paralos până la Laurion, unde sunt minele de argint ale Atenienilor. Au devastat întâiu partea asta ce pri- vește către Peloponez, apoi pe cea întoarsă către Eubea și Andros. Perikles ce era general cugeta și acum ca și în timpul celei din- tâiu năvăliri că nu trebue să iasă Atenienii la lupt5. ») Cf. I 118. https://biblioteca-digitala.ro 152 56. încă pe când se aflau ei în câmpie, înainte de a ajunge la țărmul mării, Perikles pregătea o sută de corăbii împotriva Peloponezului și porni îndată ce fu gata. Ducea pe năvi patru mii de opliți și trei sute de călăreți în corăbii anume pentru cai pre- făcute atunci întâia oară din corăbiile vechi. Luau parte si Chioții și Lesbienii cu cincizeci de trireme. Când a plecat această expedi- ție ateniană, a lăsat Peloponezii în ținutul Aticei de pe marginea mării. Sosind la Epidauros în Peloponez. au pustiit foarte mare parte din țară și, atacând orașul, avură o clipă nădejdea să-l cu- cerească: dar n’au reușit. S’au retras din Epidauros și au făcut pustiu în ținutul Trezenei, Aliadei și Hermionii, toate așezate pe coastele Peloponezului. De aici s’au îndreptat către Prasiae. orășel.martini din Laconia: au devastat ogoarele și au cuprins și dărâmat orașul. După ce au terminat cu asta s’au întors acasă. Nu mai găsiră Peloponezii în Atica, de oarece se retrăsese. 57. Toată vremea cât a stat Peloponezii în Atica și Atenienii au fost în expediția cu flota molima îi potopea și în oraș și pe co- răbii. S’a și spus chiar că Peloponezii de frica boalei au părăsit mai iute țara, când au primit dela fugari știrea că ea bântuie în cetate și au simțit și dânșii fumul rugurilor. De fapt însă această năvală a fost cea mai lungă și țara în- treagă a fost pustiită, căci au stat în Atica patruzeci de zile încheiate. 58. Tot în vara asta Hagnon, fiul lui Nikias și Kleopompos, fiul lui Klinias, colegii lui Perikles, luară oastea ce o întrebuințase dânsul și porniră în contra Chalcidicnilor din Tracia și Potidea, care tot mai era asediată, cum sosiră, așezară mașini împotriva cetății și cercară în toate chipurile s’o cucerească; dar nu izbutiră, nici să cuprindă orașul nici să facă ceva vrednic de oastea ce aveau cu ei. Căci molima zbucni acolo cu o furie nemai pomenită încă, astfel că chiar soldații din armata dintâi, sănătoși până atunc:, se îmbolnăviră molipsindu-se dela cei ce venise cu Hagnon. Formion cu cei o mie șase sute de opliți ai săi nu mai era la Chalci- dica. Hagnon plecă deci cu flota înapoi spre Atena după ce pier- duse din pricina boalei în patruzeci de zile o mie cinci sute de sol- dați din patru mii. Oastea dintâi rămase pe loc și continuă ase- diul Potideei. https://biblioteca-digitala.ro 153 59. După a doua năvală a Peloponezilor, în fața ogoarelor a doua oară pustiite, a molimei ce se abătuse peste ei odată cu răz- boiul, Atenienii își schimbară gândurile. învinuiau pe Perikles că i-a împins la războiu și că din pricina lui sufăr atâtea nenorociri; ar fi voit acum să se împace cu Lacedemonii și le trimesese o solie, care însă se întorsese fără ispravă. Loviți din toate părțile și ne- știind ce să mai facă, dădeau asupra lui Perikles vina pentru toate. Acesta îi văzu că sunt înverșunați din pricina împrejurărilor și fac tocmai ceea ce prevăzuse. Convocă adunarea poporului, căci era încă strateg; voia să le readucă în suflete curajul și să le poto- lească mânia spre a-i mai astâmpăra și a le da încredere în ci. Se urcă la tribună și vorbi următoarele: 60. «Mă așteptam la această izbucnire a mâniei voastre îm- potriva mea, căci știu motivele. Dc aceea v’am chemat la adunare ca să vă reamintesc unele lucruri și să vă fac imputări de cumva, fără temeiu. sunteți supărați pe mine și vă pierdeți curajul în fața nenorocirilor. «Credința mea este că un Stat, prosper în totalul său, este de mai mare folos pentru particulari decât acela. în care cetățenii, fiecare în parte, sunt fericiți, dar Statul, ca întreg, se prăbușește. Pentrucă, oricât de bine i-ar merge personal unui om, dacă patria piere, piere și el împreună cu ea: dimpotrivă, unul fără noroc, într’o cetate înfloritoare, are, până la urmă, mai mulți sorți de scăpare. Când prin urmare Statul este în stare să suporte nenoro- cirile personale ale fiecăruia, dar stingheri cetățenii nu le pot su- porta pe ale lui, atunci nu suntem oare datori noi toți să-i sărim în ajutor și să nu facem ceea ce faceți voi acum? Spăimântați de durerile voastre casnice, ați uitat de mântuirea patriei și-mi aduceți învinuiri mie, care v’am sfătuit la războui. și vouă, care ați împărtășit părerea mea. « Și totuși voi mă atacați pe mine, un om ce nu se crede nimă- nui inferior când e vorba de a desluși adevăratele interese ale Statului și de a le tălmăci pe înțelesul tuturor, carc-și iubește apoi țara și este incoruptibil. Căci să ai idei, dar să nu le poți arăta lim- pede, este ca și cum n’ai avea: iar cine are amândouă aceste însu- șiri, dar n’are gânduri bune pentru stat, acela nu poate da un sfat cu aceeași dragoste ca unul ce ține la patria sa: poate să aibă și această calitate, de se pleacă însă banilor, c gata să vândă totul https://biblioteca-digitala.ro 154 pentru ei. Astfel că dacă voi, socotind că eu am aceste însușiri în oarecare măsură mai mult decât alții, v’ați încrezut în mine și ați început războiul, nu se cuvine să port acum eu ponosul de a a fi greșit. 61. « De sigur este o nebunie să intri în războiu, când ești mul- țumit de soartă și ai putința de alegere; dar când ești silit, ori să te pleci și să te faci robul străinului, ori să înfrunți primejdia cu nădejdea izbânzii, atunci merită ocară cine fuge de pericol, nu cine-i stă împotrivă. «Eu sunt acelaș și nu-mi schimb părerea. Voi șovăițil voi care ați fost de părerea mea când totul mergea bine, iar astăzi, izbiți de nenorocire, vă parc rău. In fața lipsei voastre de tărie sufletească, motivele mele nu apar în dreapta lor lumină, pen- tiucă fiecare din voi simte acum numai propria sa durere, iar la interesul obștesc nu se gândește. Sufletul vostru e prea abătut din pricina marei nenorociri ce a căzut deodată pe capul vostru ca să puteți stărui în hotărîrile luate. Căci distruge încrederea în sine tot ce vine pe neașteptate, năprasnic, tot ce ne arată o mare în- șelare în socotelile noastre. Asta vi s’a întâmplat și vouă cu mo- lima ce a venit peste celelalte nenorociri. Cu toate acestea, cetățeni ai unei puternice republici și crescuți în instituții vrednice de ea, trebue să fiți hotărîți. și a ține piept încercărilor oricât ar fi de grele, și să nu umbriți gloria ei; pe cei ce prin lașitate aruncă asu- pra slavei lor ocară, lumea îi disprețuește tot atât pe cât urăște pe cel ce cutează a se făli cu o glorie străină. Uitați deci durerile voastre proprii și vă îngrijiți numai de mântuirea patriei. 62. «Vă temeți să nu fie prea greu războiul și totuși până la urmă să nu rămâneți învingători. Că nu este îndreptățită această îngrijorare, pot fi îndestulătoare și acele motive pe care adesea vi le-am înșirat altădată: am să vă spun și următorul fapt a cărui mare însemnătate pentru menținerea stăpânirii voastre mi se pare că n’ați priceput-o și n’ați cumpănit-o în deajuns.N’am vor- bit do ci în discursurile mele de mai înainte și nici acum nu l-aș fi pomenit, căci poate da prilej la pretenții fanfaroane, de nu v’aș vedea speriați mai mult de cât trebue. « Credeți că domniți numai peste aliați. eu însă vă afirm că din cele două părți, pământul și apa, ce stau deschise omului spre folosință, pe una sunteți cu desăvârșire stăpâni în toată întinderea https://biblioteca-digitala.ro 155 câtă, ocupați acum și mai multă dacă veți voi. Cu flota ce aveți, nu e astăzi nimeni, nici rege nici popor, care să vă poată sta îm- potrivă, când vă veți arăta pe mare. Aceasta c puterea voastră, iar nu stăpânirea caselor și ogoarelor a căror pierdere o socotiți așa de mare. Nu se cuvine să vă doară atâta pentru aceste bunuri care, față de imperiul vostru, nu merită a fi prețuite mai mult decât o grădiniță ori o podoabă cu care-ți arăți bogăția. Gândi- ți-vă că libertatea, de ne vom strădui și o vom păstra, ușor ni le va reda iarăși, pe când cine se supune străinului poate, pierde și ce are. « Să nu ne arătăm mai prejos decât părinții noștri în amân- două privințele, care, nu moștenind dela alții, ci cu truda lor, au dobândit acest imperiu și, apărându-1 cu vitejie, ni l-au lăsat nouă; căci e mai rușinos să te lași despoiat de ce ai decât să ur- mărești fără noroc, un câștig. «Mergeți asupra dușmanului nu numai cu încredere în voi, ci și cu dispreț. De vreme ce o fericită neștiință poate și pe un fricos să-l umple de semeție; disprețul însă îl are numai cine-i conștient de superioritatea sa față de vrăjmași. Asta noi o avem. Și când norocul este egal, cunoașterea exactă a situației dă prin această conștiință de superioritate și curajului mai multă tărie; ea pune mai puțin temeiu pe nădejde, ce are putere numai unde niciun cal- cul sigur nu-i cu putință, decât pe priceperea împrejurărilor, care poate îndrepta o privire mai sigură spre viitor. 63. «Locul de cinste pe care Atena îl datorește imperiului său și de care sunteți așa de mândri cu toții, voi trebue să-l apărați și să nu fugiți de osteneli; iar de nu, să nu umblați după asemenea onoruri. Să nu credeți că lupta se dă acum numai pentru un sin- gur lucru: robie în loc de libertate. Nul E vorba de pierderea imperiului vostru și de primejdiile din partea acelora, a căror ură v’ați atras-o prin stăpânirea voastră. Acum nu mai e cu putință să vă lepădați de această stăpânire, chiar dacă cineva și asta o recomandă astăzi, spăimântat de truda ce i se cere. Voi o aveți ca o tiranie, pe care este nedrept să o iei și primejdios să o pără- sești. Cei ce vă sfătuiesc una ca asta, iute ar duce Statul la pieire, și în caz de ar izbuti să convingă și pe alții cu sfaturile, lor și în caz de și-ar face ci undeva unul al lor propriu. Dragostea de li- niște nu-i asigurată când nu-i unită cu energia; nu se potrivește https://biblioteca-digitala.ro 156 unui Stat stăpânilor, ci unuia supus să trăiască într’o ticnită robie ’). 64. « Nu vă lăsați înșelați de asemenea cetățeni și nu fiți supă- rați pe mine, căci și voi alături de mine ați hotărît războiul. Duș- manul năvălind n'a făcut decât ce era firesc să facă, de vreme ce voi n’ați voit să vă plecați înaintea lui. A venit peste așteptările noastre boala aceasta, singurul lucru ce nu se putea prevede și din pricina căruia în mare parte, o știu, s'a deslănțuit mânia voastră împotrivă-mi. Dar asta nu e drept, afată numai de nu-mi veți atribui tot mie și norocul ce ar da peste voi pe neașteptate. Tre- bue să răbdăm cele ce vin dela zei cu resemnare, iar cele ce vin dela oameni cu inimă bărbătească. Aceasta era înainte lozinca cetății noastre; luați seama să fie și a voastră. « Pătrundeți-vă de ideea că dacă cetatea noastră are atâta slavă în lume, este pentrucă nu s'a plecat în nefericire, pentrucă a risipit ca nimeni altul sângele și oboseala în războaie; în sfârșit, că a do- bândit o putere mare cum n’a mai fost până acum. Amintirea e va rămâne deapururi nepieritoare și la urmași chiar dacă azi vom arăta cumva o slăbiciune — căci totul este sortit scăderii. Se va spune că dintre Eleni, noi am stăpânit imperiul cel mai puternic, că am ținut piept tuturor și fiecărui i în parte în lupte foarte grele, că am locuit orașul cel mai bogat și cel mai glorios. «Fără îndoială, un om îndrăgostit de liniște ar putea să nu le dea o mare însemnătate; dar omul de acțiune va vedea în ele un prilej de luare la întrecere, iar cel ce nu le are o pricină de părere de rău. Faptul că sunteți urîți și nu puteți fi acum suferiți e par- tea tuturor celor ce au năzuit să domnească peste alții. Dar înțe- lept este cine înfruntă ura pentru un nobil scop; căci ura nu du- rează, în vreme ce strălucirea prezentului și gloria viitoare ră- mân veșnic amintite. « Dobândiți deci printr o inimoasă jetfire de sine și una și alta: admirația veacurilor ce au să vină și slava momentului de față. Nu mai trimeteți soli Lacedemonilor. nici vă arătați copleșiți de suferințele de acum: pentrucă aceia cari se lasă mai puțin atinși ') âaț SouXeueio l-ani luat ca subiect al ambelor membre; ouăs iv âp/oucȚ) noXei oopcpepei, âXX'ev uTrr.xcco. Bbhme și Batant pun ca subiect al lui cvp.ț.epei ve ro iTrpayp.ov iar pe iaț SovXeueiv îl con- sideră ca pe un genetivum consilii. https://biblioteca-digitala.ro 157 în suflet de nefericiri și le înfruntă prin fapte mai mult, aceia și între indivizi sunt cei mai tari». 65. Cu astfel de cuvinte Periklcs căuta să potolească mânia Atenienilor împotriva sa și să le abată gândul dela suferințele pre- zentului. Dânșii, în ce privește politica Statului, îl ascultară: nu mai trimeseră soli Lacedcmonilor, și-și dădură pentru războiu silință mai multă ca niciodată; fiecare în parte însă nu-și putea alina durerea lui: săracii, pentrucă erau lipsiți și de puținul ce avusese; bogății, pentrucă pierduse frumoasele moșii cu palate și mobile scumpe; dar ce-i durerea mai tare e că aveau războiu în loc de pace. Nu se liniștiră până ce nu-1 pedepsiră cu amendă x). Curând apoi, cum face adesea mulțimea, îl aleseră iarăși strateg și-i încredințară conducerea tuturor treburilor. Căci începuse acum a fi mai nesimțitori pentru durerile lor proprii și numai pe dânsul îl credeau în stare a face față nevoilor țării. In adevăr, câtă vreme a stat în fruntea treburilor, în pace, a guvernat tot- deauna cu măsură și a îngrijit de siguranța Statului, caro sub el a ajuns foarte puternic; iar când războiul a izbucnit, dânsul a pre- văzut dela început toată însemnătatea lui. A mai trăit doi ani și șase luni. După ce a murit, s’a văzut și mai bine ce drept socotise el toate cu privire la războiu. Spusese Atenienilor că, de-și vor căuta de treabă și vor purta grijă de flotă, de nu vor umbla după cuceriri noui în vremea războiului și nu vor pune în primejdie viața republicii, vor fi învingători. Iar ei2) în toate au făcut tocmai dimpotrivă. Pentru ambiții și câștiguri personale s’au apucat de întreprinderi ce păreau străine războiu- lui, întreprinderi care le-au pricinuit pagube și lor și aliaților; ele, izbutind, ar fi adus folos și cinste numai câtorva, nereușind au pus Statul în primejdie pentru ducerea mai departe a războiuluia). Motivul era că Periklcs, puternic prin autoritatea și adâncimea ideilor sale politice, prin desăvârșita sa dezinteresare conducea mulțimea în deplină libertate. Departe de a se lăsa condus de ca, dânsul era adevăratul șef; pentrucă, datorind înrâurirea sa >) Această amendă a fost după Diodor XII 45 de 80 talanți; după Plutarc, I’erikles 35, nchotărîtă între 15 și 50 de talanți. După Platon, Gorgias, a fost acuzat de deturnare de bani publici — KXonr; tom Srjroalorj. 2) Conducătorii, în special, cari sunt descriși în cărțile următoare. 3) Aluzie la expediția din Sicilia și la războiul decelic. https://biblioteca-digitala.ro 158 numai mijloacelor cinstite, n’avea nevoie să măgulească poporul ci, când trebuia, poziția sa îi îngăduia să-l înfrunte și să-și arate supărarea. De câte ori simțea pe Atenieni plini de o intempe- stivă și nebună fudulie, încredere, semeție, trufie, îi speria cu vorbele sale; de-i vodca spăimântați fără pricină, le vorbea și le dădea iarăși curaj. Cu numele era democrație, dc fapt domnea celui mai dc frunte cetățean. Cei cari au venit după el, fiind toți cam deopotrivă și dorind totuși fiecare să fie dânsul cel dintâi. începură a rândui și afa- cerile publice după placul schimbător al norodului; de aici o mulțime de greșeli, cum e firesc într’o republică stăpână pe un mare imperiu; de aici și expediția din Sicilia care s’a prăbușit, nu atâta pentrucă au socotit greșit puterea dușmanului, cât pentrucă cei ce au hotărît-o n’au știut și n’au dat armatei cele trebuitoare. Cu gândul numai la ponegriri și la lupte pentru în- tâietate între dânșii au înzestrat prost trupele expediționare și au umplut cetatea de tulburări și lupte civile, lucru ce nu se văzuse până atunci. Cu toate acestea, chiar după înfrângerea din Sicilia, cu flota distrusă aproape complet, împărțiți în ta- bere vrăjmașe, s’au putut totuși împotrivi vreme de zece ani și dușmanilor ce-i avusese întâi și celor din Sicilia cari se alipise la ei. și aliaților proprii răsculați în marc parte, iar la urmă și lui Cirus, fiul regelui persan, care a dat Peloponezilor bani pentru flotă. Nu s’au dat bătuți decât după ce s’au prăbușit slăbiți dc luptele lor lăuntrice. Atât de multe mijloace avea la îndemână Perikles atunci, din care a putut prevedea că dânșii cu foarte mare ușurință chiar aveau să birue pe Peloponczi singuri. GG. In cursul aceleiași veri, Lacedemonii și aliații lor atacară cu o sută de corăbii insula Zakynthos, așezată în fața Elidei. Locuitori sunt coloni ai Acheilor din Peloponez și erau atunci prieteni cu Atenienii. Flota avea și o mie de opliți lacedemonieni și ca navarch pe Spartanul Cnemos. Pogorîră pe uscat și pu- stiiră o marc parte din insulă; dar nu izbutiră să o supună și se întoarseră acasă. l) Comandantul forțelor maritime ale Lacedemonilor, ales pe un an probabil, cu puteri nelimitate. Aristot, Politica II, 6, 22 zice: vauap/la a/eSov irepa paaiXela xaOâjTTjxe. «Navarchia este aproape o a doua regalitate ». https://biblioteca-digitala.ro 159 67. Tot în vara asta, spre sfârșit, corintianul Aristeus cu solii lacedemonieni Aneristos, Nicolaos și Stratodemos, cu Tima- goras din Tegea și Pollis din Argos ca simplu particular, pleacă în Asia la regele Perșilor; voiau să cerce a-1 îndupleca să le dea bani și ajutor de oaste. Trec întâi în Tracia pe la Sitalkes, fiul lui Teres, cu gândul să-l facă și pe dânsul, dc-or putea, să pără- sească alianța cu Atenienii și să meargă în ajutorul Potideei, care tot mai era asediată. Mai voiau să le ușureze drumul prin țara lui dincolo peste Helespont la Farnakes, fiul lui Farnabazos, care avea să-i trimeată mai departe la rege. Din întâmplare se aflau la Sitalkes solii atenieni Learchos, fiul lui Kalimachos, și Ameiniades, fiul lui Filemon; aceștia conving pe Sadokos, fiul lui Sitalkes, devenit cetățean atenian, să le dea în mână pe oa- menii aceia ca să nu treacă la rege, să-i împiedice întru cât atârnă de el, de a cășuna vreo pagubă orașului său. Acesta ascultă și, pe când străbăteau Tracia spre corabia ce avea să-i ducă peste Helespont, înainte de a se îmbarca, poruncește unor oameni să-i prindă și să-i dea pe mâna lui Learchos și Ameiniades. Aceștia îi iau și-i duc la Atena. După ce au sosit, Atenienii, îi uciseră, și unii spun că în ziua sosirei chiar, pe toți fără judecată și-i aruncară în prăpastie 1). Se temeau să nu scape Aristeus și să le facă iarăși mai mult rău, căci era limpede că dânsul provocase răscoala Potideei și toate încurcăturile de pe coastele Traciei. Socoteau că prin asta plătesc Laccdemonilor, cari ci începuse să ucidă și să arunce în prăpastie pe negustorii atenieni și aliați pe cari-i prindeau plutind cu năvilc dc comerț prinprejurul Peloponezului. In adevăr, la începutul războiului Lacedcmonii pe toți câți îi prindeau pe mare, îi omorau ca dușmani, și pe cei ce erau aliați cu Atena și pe cei neutri. G8. Tot pe vremea aceea, la sfârșitul verii, Ambracioții, ajutați dc o mulțime dc oaste barbară, purccseră în contra Argosului amphilochicon și întregei Amphilochii. Iată cum a început întâi ura lor pe Argicni. Argosul Amphilochicon2) *) Ca și leșurile criminalilor. Această prăpastie era înaintea orașului pe panta occidentală a movilei nimfelor. 2) Argos Amphilochicon este la hotarul nordic al Acarnaniei, în colțul cel mai din fund al golfului ambraciotic, la partea de Nord a căruia lângă fluviul Arachtos este colonia corintiană Ambracia. https://biblioteca-digitala.ro 160 și Amphilochia toată a fost colonizată după războiul Troii de Amphilochos, fiul lui Amphiareus, la întoarcere, fiind nemul- țămit de starea lucrurilor din Argosx); el fundă în golful am- bracic un oraș pe care-1 numi Argos ca și patria sa. Orașul acesta ajunse cel mai mare din Amphilochia și avu locuitori foarte bo- gați. Dar după mai multe generațiuni, loviți de nenorociri, che- mară pe Ambracioți. vecinii lor. să le fie tovarăși de colonie în Amphilochicon. Atunci întâia oară au învățat dânșii limba elină pe care o au și astăzi dela Ambracioții aceia cari au venit în co- lonie; ceilalți amfilochieni sunt barbari. Cu vremea Ambracioții alungă pe Argieni și pun stăpânire pe oraș. Din pricina asta Amphilochienii se pun sub ocrotirea Acarnanilor și amândouă popoarele chemară pe Atenieni: aceștia le-au trimes pc For- mion, strategul, cu treizeci de năvi. Sosind Formion luară cu asalt Argosul și robiră pe Ambracioți. De atunci Amphilochienii și Acarnanii locuiesc împreună orașul. După această întâmplare s’a legat întâi prietenia dintre Atenieni și Acarnani, iar Ambracioții urăsc pe Argieni fiindcă le-au robit neamul. Mai târziu, în vremea războiului acesta, dânșii s’au unit cu Chaonicnii și alți barbari vecini și au făcut expediția aceasta de acum. Sosind ei în Argos s’au făcut stăpâni pe țarini, dar cetatea n’au putut-o cuceri cu toate asalturile date: se întoarseră deci înapoi și se împrăștiară fiecare pe la casele lor. Acestea sunt întâmplările din timpul verei. 69. La începutul iernei, Atenienii trimet douăzeci de năvi în jurul Peloponezului împreună cu Formion, care se așează în Naupactos spre a împiedica vasele corintienc de a intra ori ieși din golful Crisa. Alte șase corăbii sub comanda lui Melesan- dros sunt îndreptate spre coastele Liciei și Cariei ca să ridice tributurile din aceste ținuturi și să oprească pirații peloponezi de a se aciua pe acolo 2) ca să atace vasele de comerț din Fa- sclis 3), Fenicia și din întreaga regiune continentală de prin acele părți. Melesandros pătrunse în Licia cu oaste ateniană sprijinită de contingente aliate, dar este învins și moare pierzând o parte din armata sa. *) Fratele său mai tânăr, Alcmaion, ucisese pe mama lor, Eriphyle. 2) Coastele Liciei, Cilicîei, Cariei au fost în antichitate patria iubită a piraților. Vezi Momnisen, Romische GeschiMe, IV. 3) Phaselis este cel mai important centru comercial al Liciei. https://biblioteca-digitala.ro 161 70. Tot în iarna aceasta Potideații văzură că nu mai pot răbda asediul. Năvălirile peloponeze în Atica nu izbutise să facă pe Atenieni să părăsească înconjurarea cetății; hrana lipsea și era atâta foamete că ajunsese să se mănânce unii pe alții, încep deci vorbe de împăcăciunc cu generalii atenieni cari co- mandau armata asediatoare, Xenophon, fiul lui Euripides, Hi- stiodores, fiul lui Aristocleides, și Fanomachos, fiul lui Calima- chos. Aceștia le primiră, căci se uitau la suferințele ostașilor într’o țară ca aceea cu iarna aspră, apoi și la faptul că cetatea chel- tuise până atunci cu asediul două mii de talanți ’). Hotărîră dar să fie îngăduit să plece ascdiații cu soțiile, copiii și aliații lor, bărbații cu o haină, femeile cu două și să aibă fiecare o anu- mită sumă de bani pentru drum. Ieșiră cu aceste condiții și se duseră în Chalcidica și care încotro putu ficștccine. Atenienii ținură de rău pe generali că au tratat fără învoirea lor, căci așteptau să se predea la discreție: trimiseră mai târziu coloni atenieni și o populară din nou. Acestea s’au întâmplat iarna și cu asta s’a încheiat al doilea an al războiului pe care l-a scris Thukydides. 71. In vara următoare, Peloponezii și aliații lor nu mai nă- văliră în Atica, ci merseră cu oaste asupra Platcei2). Conducea Archidamos, regele Lacedomonilor; așeză tabăra și se pregăti să pustiască țara. Plateenii îi trimiseră îndată o solie care-i spuse acestea: «Archidamos și voi Lacedemoni, nu faceți lucru drept și vrednic de voi și de părinții voștri intrând cu oaste pe pământul Plateci. Căci laccdemonianul Pausanias, fiul lui Cleombrotos, când a mântuit Elada de Mezi împreună cu Elenii ce au în- fruntat primejdia luptei date sub zidurile noastre, aducând în piața Plateei jertfe lui Zeus liberatorul, în fața tuturor aliaților a dat Plateenilor să locuiască în deplină neatârnare orașul și țara lor și a hotărît să nu intre nimeni fără drept ori cu gând de robire în țara noastră; iar de se va întâmpla una ca asta toți aliații de față să le sară în ajutor cu toate puterile lor. Acestea ') Zece milioane opt sute de mii de lei. 2) Soarta Platcei dela începutul asediului, în primăvara anului 429 și până la predarea și uciderea ultimilor apărători, în vara anului 427, este povestită în cap. 71—78, III 20—24 și 62—68. https://biblioteca-digitala.ro 162 ne-au dat nouă părinții voștri pentru curajul și avântul cu care ne-am luptat atunci în acele primejdii. Voi faceți dimpotrivă. Veniți să ne robiți împreună cu Thebanii pe cari-i urîm așa de mult. Luând ca martori pe zeii ce au primit atunci jurămintele voastre, pe zeii voștri și pe cei ai țării noastre, vă cerem să nu faceți o nedreptate pământului platecan nici să vă căleați jură- mintele, ci să ne lăsați să trăim liberi cum a hotărît Pausanias». 72. La aceste vorbo ale Plateenilor, Archidamos a răspuns: « Drept este cuvântul, Plateeni, dacă faptele vi se potrivesc cu vorbele. Fiți liberi, cum a hotărît Pausanias, dar uniți-vă cu noi să liberăm și pe ceilalți cari au fost și ei părtași la primej- diile de atunci și la jurăminte și cari sunt astăzi sub jugul ate- nian. Pregătirile acestea atâta de mari și războiul se face pentru liberarea lor. Luând mai ales parte la această acțiune și voi, rămâneți credincioși jurămintelor; de nu, faceți ce v’am propus întâiu: stați liniștiți, lucrați-vă ogoarele, nu fiți nici cu unii nici cu alții; primiți-i ca prieteni și pe ei și pe noi, dar nu ajutați în luptă pe niciunul. Acestea vă cerem ». Atâta a răspuns Archidimos. Solii, după ce l-au ascultat, au intrat în oraș să aducă la cunoștința mulțimii vorbele lui. Pla- teenii răspunseră că nu pot face ce le cere fără voia Atenienilor, deoarece femeile și copiii lor sunt la Atena; că se tem să nu pună în primejdie însăși existența orașului, căci, sau după retragerea lor se poate să vină Atenienii și să nu primească asemenea în- voială, sau Thebanii, fiind cuprinși în tratatul ce obligă Plateea să primească amândouă părțile, vor cere iarăși să pună mâna pe orașul lor. Archidamos căută să liniștească aceste temeri și le zise: « Dați-ne nouă, Lacedemonilor, orașul și casele voastre, ară- tați-ne hotarele pământului vostru, dați-ne pe număr pomii și tot ce se poate număra, iar voi duceți-vă unde vreți și stați cât o dura războiul. Când se va termina, vă vom da înapoi tot ce am primit; până atunci le vom ține ca un depozit, vom lucra pă- mântul vostru și vă vom plăti o arendă ce va putea îndestula nevoile voastre ». 73. Deputății intrară a doua oară în oraș și, după ce ținură sfat cu poporul, îi aduseră răspuns că vor întâi să comunice Atenienilor propunerile sale și, de-i înduplecă, le vor primi. https://biblioteca-digitala.ro 163 Până atunci cerură armistițiu și făgăduiala că nu se va pustii țara. Archidamos le dădu răgaz de câteva zile în care se puteau duce și veni dela Atena și nu îngădui nimănui să strice în vremea asta ogoarele. Solii plateeni ajunseră la Atena, unde fură pri- miți în adunarea poporului; apoi se întoarseră și vestiră celor din oraș răspunsul Atenienilor: «Plateeni, niciodată de când suntem noi aliați, n’am lăsat pe nimeni să vă jignească și nici acum n’o să vă părăsim, ci o să venim în ajutorul vostru cu toată puterea. Vă rugăm în nu- mele jurămintclor, pe caro părinții voștri le-au jurat, să nu luați vreo hotărîre nouă cu privire la alianță». 74. Acest răspuns aduseră solii; Platecnii hotărîră să nu trădeze pe Atenieni, ci să rabde privind și pustiirea țării și orice s’ar întâmpla: în fine, să nu mai iasă nimeni, ci să anunțe de pe zid că nu pot primi cele ce pretind Lacedemonii. După ce a primit răspunsul, Archidamos a chemat atunci ca martori zeii și eroii pământului cu vorbele următoare: «Zei și eroi apărători ai pământului platecan, fiți martori că dela început n’am fost noi cei nedrepți, ci numai după ce aceștia și-au călcat jurămintele, am năvălit în țara asta, unde părinții noștri îndreptând rugăciuni către voi au frânt pe Mezi și unde voi ați dat Elenilor un prielnic câmp de bătălie; nici acum, oricât dc asprii vom fi, nu vom fi nedrepți, căci propunerile noastre drepte și repetate de atâtea ori n’au fost luate în scamă. îngă- duiți deci să fie pedepsiți pentru nedreptatea lor cei ce au făcut începutul, iar noi să obținem o leguită răzbunare». 75. După această invocare, începu ostilitățile. Intâiu cu arborii pe cari i-au tăiat, a făcut un gard de jur împrejurul ora- șului cu pari înfipți unul lângă altul ca să nu mai poată nimeni ieși. Apoi s’au apucat să ridice o terasă într’o parte a zidului și, fiindcă lucra o armată așa de numeroasă, nădăjduiau să cu- prindă iute cetatea. Tăiau lemne dc pe Citeron și le așezau cruciș ca o împletitură în loc de ziduri de-a-lungul ambelor părți ca să nu se năruie lucrarea; în golul dintre cei doi pereți aduceau fașine, pietre, pământ, tot ce putea în fine să-l umple mai iute. Au muncit la treaba asta șaptezeci de zile și de nopți fără între- rupere, schimbându-se între ei, așa că unii cărau în vreme ce alții dormeau și mâncau. Șefii lacedemonieni, stând ca supra- https://biblioteca-digitala.ro 164 veghetori la trupele fiecărei cetăți, grăbeau lucrul Plateenii văzând terasa înălțâudu-se, legară în bârne doi pereți de lemn pe cari-i puseră unul pe o margine și altul pe cealaltă deasupra zidului propriu în partea amenințată ; în spațiul dintre ei clădiră zid luând cărămizi dela casele din apropiere. Pereții de lemn slujeau de legătură ca să nu se slăbească zidul devenind prea înalt. Pe fata din afară a peretelui spânzurară piei ca să apere lemnele și lucrătorii de focul torțelor aprinse ce se aruncau. Zidul se ridica sus de tot. dar și terasa se înălța tot așa de iute. Atunci Plateenii născociră altceva: făcură o gaură prin zid în partea din spre terasă și începură a căra pământul la ei în cetate. 76. Peloponezii băgară de scamă și umplură coșuri de papură cu lut bătut pe care le asvârliră în loculpiă bușit, ca să fie mai greu de dus. căci nu se năruia ca țărîna. Dacă se văzură împie- decați dela asta, Plateenii se opriră, dar se apucaiă de săpat o hrubă din oraș până sub terasă și începură iar să tragă pă- mântul la ei. Multă vreme asediatorii nu prinseră de veste, astfel că, deși turnau necontenit, lucrul nu înainta de loc, deoarece terasa săpată pe dedesubt se lăsa mereu în jos în golul produs. Temându-se că nici așa n’au să poată ține piept unei oști atât de numeroase, găsiră împotriva primejdiei și următorul mijloc: încetară de a ridica mai sus zidul din fața terasei, dar începând dela amândouă capetele acestuia construiră chiar de lângă zidul primitiv un altul în formă de semilună cu îndoitura spre oraș, pentru ca, de va fi cucerit zidul cel înalt, să-i oprească acesta și dușmanii să fie siliți să facă altă terasă, să muncească de două ori și înaintând să fie expuși a fi loviți și din coaste. Odată cu lucrul la terasă, Peloponezii aduseră împotriva cetății și berbeci. Unul din ei așezat pe terasă făcu să se clatine o mare bucată din zidul cel înalt, ceea ce umplu de spaimă pe asediați; alții băteau în alte părți zidul. Plateenii îi prindeau cu lațul și-i sfărmau; ori legau grinzi grele de amândouă capetele cu lanțuri lungi de fier care lunecau pe două scripete înclinate și ieșite în afară peste zid; ridicau în sus grinzile de-a-curmezișul berbecilor și, când mașina voia să izbească, dădeau drumul lan- țurilor și slobozoau grinda caic, căzând cu putere și iuțeală, îi rupea capul. https://biblioteca-digitala.ro 166 77. Cum mașinile nu le erau de niciun folos și în fața terasei lor se ridica un alt zid, Peloponezii socotiră că e greu de cucerit orașul cu mijloacele lor și se pregătiră să-l înconjoare din toate părțile. Dar mai întâiu voiră să încerce de nu i-ar putea da foc pe un vânt mare, mai ales că orașul era mic. Ei în toate chi- purile căutau să-l supuic fără cheltuială și asediu. Aduseră deci sarcini de lemne și le aruncară de pe terasă, mai întâiu în spațiul dintre aceasta și zid și, fiind mulți, umplură iute golul acesta; grămădiră lemne și în oraș cât putură ajunge de pe înălțimea de unde stăteau. Apoi le-au dat foc cu pucioasă și rășină. S’a ridicat o pălălaie cum nu se mai văzuse până atunci, cel puțin una făcută de mână de om; căci în munți se întâmplă uneori focuri și mai mari când prin frecarea crengilor uscate se aprind pădurile bătute de vânturi. Focul acesta a fost grozav; foarte puțin a lipsit să nu piară Platecnii, după ce scăpase de celelalte primejdii. Căci nu se putea nimeni apropia de el până la o marc depărtare în oraș; dc-ar fi mai bătut și vântul asupra cetății, cum se așteptau dușmanii, s’ar fi sfârșit cu Plateea. Acum se zice că s’a întâmplat și lucrul următor: a venit o ploaie mare cu tunete, care a stins focul și astfel a pus capăt primejdiei. 78. Peloponezii, după această neizbândă, trimisese acasă o parte din oaste, iar cu restul începură să înconjoare orașul cu un zid dc jur împrejur, fiecare Stat luând asupra-și o parte. Pe dinăuntru și pe dinafară săpară câte un șanț și din pământul scos făcură cărămizi. Treaba fu isprăvită la răsăritul Arcturu- lui1), lăsară străji pentru paza unui jumătăți de zid, iar cu cea- laltă jumătate se însărcinară Bcoțienii. Greul oastei se retrase și se împrăștiară pe la casele lor. Platecnii trimisese la Atena cu mult înainte copiii, femeile, bătrânii și toată mulțimea nefolosi- toare; rămăsese asediați patrusute împreună cu optzeci dc Ate- nieni și o sutăzcce femei ce găteau bucatele. Atâta era numărul celor înconjurați, când a început asediul; altul nimeni, nici rob nici liber, nu se mai afla în oraș. Așa s’a făcut înconjurarea Plateei. 79. Tot în vara asta, pe când începea atacul Plateei, Ate- nienii cu două mii de opliți și două sute de călăreți purccseră ') Răsăritul Arcturului are loc cu câteva zile înainte de echinocțiul de toamnă. https://biblioteca-digitala.ro 166 împotriva Chalcidienilor de pe coastele Thraciei și a Botienilor; grâul era copt atunci1). Comanda o avea Xenofon, fiul lui Euri- pides, împreună cu alți doi generali. Ajunși pe teritoriul orașului Spartalos2) din Botiea, începură a strica grâul. Trăgeau nădejde să li se predea orașul de către unii dinlăuntru cu cari se înțele- sese ; dar partidul advers trimisese știre la Olynthos și venise de acolo opliți și oaste de ajutor. Această garnizoană făcu o ieșire și Atenienii începură lupta chiar sub zidurile cetății. Opliții Chalcidieni și aliații lor sunt înfrânți de Atenieni și se retrag în cetate; călăreții Chalcidieni însă și armata ușoară bat pe Ate- nicnii de aceleași arme. Chalcidienii aveau cu dânșii puțini pel- taști3) din țara numită4) Crusis. Tocmai se terminase lupta, când veni un alt ajutor de peltaști din Olynthos; oastea ușoară din Spartalos, cum îl văzu, încurajată de sosirea lui cum și de faptul că nu fusese biruită în prima încăierare, sprijinită de călărimea chalcidică și de peltaștii proaspeți sosiți atacă iarăși pe Atenieni. Aceștia se retrag spre cele două corpuri de oaste lăsate pentru paza bagajelor; de câte ori Atenienii se asvârleau asupra dușmanilor, el dădea înapoi, iar când ei se retrăgeau, dușmanul năvălea și-i acoperea de săgeți, pe când călărimea chalcidiană ataca pretutindeni când i se părea prilej bun. Umplu de spaimă pe Atenieni, îi puse pe fugă și-i goni din urmă până departe. Atenienii se refugiau la Potidea și, după ce printr’un armistițiu și-au ridicat morții, au plecat spre Atena cu armata ce mai rămăsese. Au pierit dintre ei patrusute treizeci de soldați și toți generalii. Chalcidienii și Bctienii au înălțat un trofeu și după ce și-au luat morții s’au dus fiecare în orașul său. 80. Tot în vara asta, nu mult după aceste întâmplări, Am- bracioții și Chaonii voind să supună Acarnania întreagă și să o deslipcască de Atena, înduplecă pe Laccdemoni să le pregă- tească o sută de năvi aliate, și să trimită în Acarnania o mie de opliți. Spuneau că de vor ataca în acelaș timp pe uscat și pe apă. Acarnanii dela malul mării nu vor putea veni în ajutorul 2) Pe la jumătatea lui Iunie. 2) Spartalos este așezat la apus de Olynthos, dar poziția sa nu este precis determinată. 3) Infanterist ușor înarmat cu scut și lance numai. 4) Ținut în Chalcidica, de-a-lungul golfului termaic la N.-V. de Potidea. https://biblioteca-digitala.ro 167 celor dinlăuntru! țării; că, odată stăpâni pe Acarnania, lesne vor putea cuceri și Zakynthos și Kefallonia, ceea ce va face ca Atenienii să nu mai plutească așa de ușor în jurul Peloponezului; că era nădejde să cuprindă Naupactosul. Lacedemonii, convinși, trimit imediat opliți, și câteva corăbii sub comanda lui Knemos ce era încă navarch1); vestiră în acelaș timp aliații de a se pre- găti să purceadă cât mai iute spre Leucada. Corintienii mai ales sprijineau cu multă aprindere pe Ambracioți — colonii lor. Flo- tele din Corint, Siciona și orașele vecine erau pe cale de a se înarma; vasele din Leucada, Anactorion și Ambracia, sosite cele dintâiu la punctul de întâlnire, le așteptau. Knemos cu mia sa de opliți trece marea fără să fie simțit de Phormion, coman- dantul a douăzeci de corăbii ateniene care încrucișau în apele Naupactului, și începu fără zăbavă a pregăti expediția de pe uscat. Pe lângă cei o mie de Peloponezi cu care venise, se adăugară dintre Eleni Ambracioții, Leucadienii și Amactorienii, iar dintre barbari o mie de Chaonieni fără rege, conduși de șefii lor anuali Photyos și Nicanor din familia domnitoare; împreună cu dânșii mergeau în expediție și Tesproții2), tot fără rege. Pe Moloși și Atintani îi ducea Sabylinthos, epitropul regelui Tharyps, ce era un copil abia; veneau apoi Paraveenii cu regele lor Oroidos, căruia Antiochos, regele Oreștilor, îi încredințase o mie de oameni de ai săi. A trimis și Perdikkas, pe ascuns de Atenieni, o mie de Macedoneni; dar aceștia au sosit prea târziu. Knemos porni cu această armată fără să mai aștepte flota din Corint. Trecând prin Argeia3), prădară Limnca, sat fără ziduri, și se îndreptară spre Stratos, cel mai de seamă oraș din Acar- *) Fiindcă evenimentul povestit în Cap. 66 se petrece la sfârșitul verii din 430 și cel de acum în mijlocul verii din 429, nu poate fi vorba dc o reînnoire, ci de o continuare a comandei anuale dc navarch. 2) Tesproții și celelalte neamuri până la Orești, cari sunt Macedoneni, aparțin triburilor epirote. ’) Argeia e ținutul din Argosul Amphilochicon; acesta ca și Limnea sunt de căutat în colțul sud-estic al golfului ambracic, astfel că punctul de plecare al expediției este pe o coastă, în fața Leucadiei. Oastea a mers întâi de-a-lungul golfului spre Limnea și apoi a luat-o spre Sud, cătră Stra- tos, Stratos era așezat pe țărmul drept al Acheloului în partea de Nord al șesului acarnanic. https://biblioteca-digitala.ro 168 nania; socoteau că, de vor putea cuprinde întâiu acest oraș, celelalte li se vor supune ușor. 81. Acarnanienii înțelegând că i-au năvălit oști numeroase pe uscat și că vor veni dușmani și de pe mare, nu-și adunară la un loc puterile, ci fiecare își păzi orașul său și trimiseră la Phormion după ajutor. Acesta răspunse că. deoarece se așteaptă să iasă flota din Corint, nu poate lăsa Naupactul fără apărare. Peloponezii și aliații lor, împărțiți în trei corpuri, mergeau spre orașul Stratos cu gândul să pună tabăra lângă el și. de nu se va supune de bunăvoie, să dea asalt zidului. Armata înainta pe trei coloane: cea din mijloc era alcătuită din Chaonieni și ceilalți barbari, cea din dreapta o formau Leucazii, Anactonienii și vecinii lor, iar în stânga era Knemos cu Peloponezii și Ambra- cioții. Aceste trei trupuri de oaste mergeau la mare depărtare unul de altul și câteodată nici nu se vedeau. Elenii mergeau în ordine, cu pază și nu poposeau decât în locuri bune. Chao- nienii, încrezători în sine și socotiți și de pământenii de prin părțile acelea ca cei mai viteji, nu se mai ocupau să-și mai așeze tabăra; ci și ei și ceilalți barbari înaintând ca o vijelie își închi- puiau că vor cuceri orașul la cel dintâiu strigăt de bătaie și vor avea numai dânșii toată cinstea izbândei. Straticnii, informați de apropierea lor, se gândiră că de-i vor bate pe aceștia în luptă aparte, Elenii își vor mai domoli avântul; se așezară la pândă prin împrejurimile orașului și când dușmanii fură aproape, nă- văliră asupră-le și din cetate și din ambuscade. Spăimântați Chaonienii cad în număr mare, iar ceilalți, când i-au văzut că dau înapoi n’au stat locului, ci au rupt-o la fugă. Niciunul din cele două corpuri de oaste elenă nu prinse veste de luptă, fiindcă barbarii erau mult înainte și Elenii credeau că se grăbesc spre a-și alege un loc pentru tabără. Când barbarii fugăriți căzură peste ei, îi primiră în mijlocul lor și împreunând lagărele stătură pe loc în ziua aceea. Straticnii nu-i atacară în linie de bătaie, căci nu le sosise încă ajutoare dela Acarnani; se mulțumiră să-i bată cu prăștiile și să-i necăjească, pentrucă nu se puteau urni nicăieri fără arme. Acarnanii sunt cei mai meșteri în lupta asta. 82. După ce se înoptă, Knemos se trase grabnic cu oastea în spre Stratos. A doua zi, ocrotit de armistițiu, își ridică morții, fiindcă veni și oastea prietenă a Oiniazilor, se duse în țara ace- https://biblioteca-digitala.ro 169 stora înainte de a sosi Acarnanii în ajutor. De acolo plecă, fiecare la casa lui. Stratienii ridicară un trofeu pentru victoria lor îm- potriva barbarilor. 83. Flota Corinticnilor și a celorlalți aliați din golful Crisa ce trebuia să se împreuneze cu Kncmos și să împiedece pe Acar- nanii de pe coastă de a merge în ajutorul celor din interior, nu-și putu îndeplini această însărcinare; tocmai în zilele bătăliei dela Stratos, ea fu silită să lupte cu Phormion și cele douăzeci de corăbii ateniene care păzeau Naupactos. Căci Formion pândea ieșirea ei din golf voind să o atace la larg. Corintienii și aliații însă nu pluteau pregătiți pentru o luptă navală, ci, încărcați cu soldați, pentru expediție în Acarnania și nu credeau că Ate- nienii cu cele douăzeci de năvi ale lor să cuteze a da lupta cu flota lor de patruzeci dc vase. Dar când îi văzură vâslind paralel cu dânșii pe țărmul dimpotrivă cât timp ei au mers pe lângă coastă, iar când se îndreptară să treacă din Patrae, oraș achaic, spre continentul din față al Acarnaniei observară că Atenienii lasă Chalcis D și gura fluviului Euenus și vin împotrivă-le fără ca noaptea să ascundă locul unde ancorase, se văzură nevoiți a primi lupta chiar în mijlocul mării. Fiecare oraș avea generalul său care lua măsurile de cuviință. Comandanții corintieni erau Machaon, Isocrates și Agatharchidas. Peleponezii așezară flota într’un cerc cât putură mai mare, fără să lase loc de trecere inamicului, cu prora în afară și pupa înlăuntru 2). In mijlocul cercului puseră vasele ușoare ce-i urmau și cinci corăbii din cele mai iuți ca să poată ajuta grabnic oriunde va fi nevoie. 81. Atenienii, înșirați în linie vas după vas, pluteau în jurul Peloponezilor într’un cerc pe care micșorându-1 din ce în ce și apropiindu-sc tot mai mult îi făceau să creadă că acum-acum îi vor ataca. Aveau însă ordin dela Phormion să nu înceapă lupta până ce nu dă el semnalul. Se aștepta în adevăr ca Peloponezii să nu-și poată păstra ordinea de bătaie ca o armată pe uscat și că triremele își vor pierde pozițiile și vor fi încurcate în manevre de a) Chalcis este un orășel din Etolia meridională, la poalele unui munte cu același nume. Euenos este astăzi Phidari. a) Această dispoziție fusese întrebuințată de Eleni la Artemision (He- rodot VIII, 11) contra Perșilor. Acum însă, în urma perfecționărilor intro- duse de Atenieni în tactica navală, ea nu mai putea reuși, https://biblioteca-digitala.ro 170 vasele mici aflate în mijlocul lor; că în sfârșit de se va ridica din golf vântul pe care-1 aștepta și care batea de obiceiu în revărsatul zorilor, se va produce vălmășală în flota dușmană. Fiindcă avea corăbii mai sprintene, se credea stăpân pe alegerea ceasului de atac și socotea că acela e momentul cel mai potrivit. Când vântul prinse a bate, când triremele îngrămădite dinainte într’un spa- țiu mic fură vălmășite totodată și de vânt și de vasele ușoare, când corăbiile începură a se lovi una de alta și marinarii cu țipete, strigăte de pază și sudăhni le împingeau unii dela alții cu căngilo, când nemai ascultând nici poruncile nici pe celeuști oamenii nedeprinși fură neputincioși să miște lopețile în marea agitată și făcură corăbiile cu totul nesupuse la ordinele cârmacilor; atunci Phormion ridică semnalul. Atenienii dela întâiul atac scufundă din vasele-axnirale, apoi sfarmă toate corăbiile ce le pot ajunge, zăpăcesc dușmanul ce nu se mai gândește la rezistență, ci fuge spre Patrae și Dyme din Achaia. Atenienii îl urmăresc, pun mâna pe douăsprezece vase, făcând prizonieri cea mai mare parte din oamenii aflători pe ele și se îndreaptă către Molycreion; ridică un trofeu pe Rion, dedică o corabie lui Poseidon și se retrag la Naupactos. Plecară îndată și Peloponezii dela Patrae și Dyme la Kyllene, port elecon. După lupta din Stratos, sosește la Kyllene venind din Leucade și Kne- mos cu flota de acolo ca să întărească pe cea peloponeză. 85. Lacedemonii trimet lui Kncmos ca sfetnici pe bord pe Timocrates, Brasidas și Lykophron; îi ordonă să pregătească mai bine o altă luptă navală și să nu îngăduie a i se închide marea de câteva corăbii. Ca unii ce dăduse prima bătălie pe mare erau foarte uimiți de rezultat și nu credeau să fie atât de mult pricină inferioritatea flotei lor cât lipsa de energie; ei nu puneau în cum- pănă îndelungata experiență ateniană față de scurta lor ucenicie. De necaz deci trimiseră pe acei sfetnici; aceștia sosind, împreună cu Knemos, cerură orașelor noui corăbii și pregătiră de luptă pe cele ce le aveau sub mână. Dă și Phormion la Atena știre de pregătirile lor, de izbânda ce avusese și cerc să-i trimită grabnic vase cât mai multe, căci se Celeuștii regulau printr'un strigăt cadențat mișcarea vâslelor. https://biblioteca-digitala.ro 171 așteaptă din zi în zi la o altă luptă navală. Atenienii îi trimescră douăzeci do corăbii; dau însă ordin celui ce le ducea să meargă întâi la Creta. Căci Nikias, cretan din Gortyne, proxenullor, îi convinge să plutească în contra Kydoniei, făgăduind să le dea în mână acest oraș dușman; dar voia să fie și pe placul Polichni- ților. Nikias ia deci corăbiile și merge la Creta, unde împreună cu Polichniții pustii țara Kydoniaților; dar marea bătută de vânturi îl ținu prea mult acolo. . 8G. Peloponezii din Kyllene în vremea în care Atenienii erau reținuți în Creta pregătindu-se pentru lupta navală, plutiră spre Panormos din Achaia, unde le venise în ajutor și oastea lor de uscat. Merse și Phormion la Rion din Molycreion și ancoră afară d'n strâmtoare cu cele douăzeci de vase ale sale cu care se și luptase Acest Rion era prieten Atenienilor, iar celălalt din față aparținea Peloponezilor; sunt despărțiți unul de altul printr’un braț de mare lat de șapte stadii, care formează intrarea golfului Crisa. Deci la acest Rion achaic, nu departe de Panormos, unde se afla pedestrimea lor, veniră de ancorară și Peloponezii cu cele șaptezeci și șapte de vase 2), după ce văzură pe Atenieni făcând acelaș lucru. Stătură astfel șase-șapte zile ancorați față ’n față observându-se și pregătindu-se de luptă. Peloponezii nu voiau să iasă dincolo de cele două Rion la larg căci se temeau să nu fie înfrânți ca și întâia oară; Atenienii nu intrau în strâmtoare socotind că lupta acolo este priincioasă Peloponezilor. In sfârșit Knemos, Brasidas și ceilalți strategi peloponezi, voind să dea lupta mai iute, înainte de sosirea ajutoarelor ateniene, adunară soldații și văzându-i fără curaj și speriați din pricina înfrângerii precedente îi îmbărbătară spunându-le următoarele: 87. «Peloponezi, lupta pierdută nu poate fi un motiv temei- nic să vă temeți de cea viitoare. Căci, după cum știți, n’a fost bine pregătită și noi nici nu pluteam pentru o bătălie navală, ci pentru o expediție pe uscat. S’a mai întâmplat să ne fie nu puțin împo- trivă și norocul; apoi și lipsa de experiență ne-a împins pe noi, ce ’) Kydonia era pe coasta nordică a Cretei, astăzi Paleocastro. Ruinele sale au dat la iveală o frumoasă civilizație egeeană, anterioară civilizației elene. *) Numărul vaselor flotei peloponeze variază: Bohme în ediția sa dă 67, Thibaut în traducerea sa 67, Classcn cifra păstrată de noi. https://biblioteca-digitala.ro 172 luptam întâia oară pe mare să facem unele greșeli. Astfel, deci, nu mișelia a fost pricina neizbândei noastre și nu e drept ca un om de inimă ce n’a fost învins cu desăvârșire x), de mai are în sine o scânteie de nădejde, să se lase abătut de rezultatul nefavorabil pricinuit de o soartă schimbăcioasă; el trebue să judece că se în- tâmplă oamenilor să fie înșelați de noroc, dar în sufletul lor tre- bue să fie totdeauna aceeași, fără șovăiri; de sunt viteji, să nu se arate sub pretextul inexperienței, fricoși o singură clipă. « Dar neștiința noastră e mult răscumpărată de vitejia voastră. Experiența, de care vă temeți atâta a acestora dacă e însoțită de curaj își va putea aminti în ceasul primejdiei să facă ce a învățat; fără curaj însă nicio știință n’are valoare în fața pericolului, căci spaima întunecă memoria și este zadarnică istcția fără îndrăz- neală Puneți deci în fața iscusinții lor vitejia voastră, în fața temerii din pricina înfrângerii precedente gândul că v’a găsit atunci nepregătiți. Pe deasupra, acum ne vom lupta având mai multe corăbii, în coasta unei țări prietene și fiindu-ne aproape opliții noștri. Izbânda este de obiceiu a celor mai numeroși și mai bine pregătiți. Ori cum am privi lucrurile nu vedem niciun motiv firesc să ne temem de înfrângere. Chiar greșelile noastre de mai înainte acum ne vor fi de învățătură. Cu încredere, deci, marinari și cârmaci, să vă faceți datoria, să nu părăsiți locul ce vi s’a dat. Am preparat atacul tot așa de bine ca și vechii voștri conducători și nu vom da nimănui prilej să fie mișel. De va trece prin cap vreunuia așa ceva, va fi pedepsit cum trebue. Cei viteji vor primi răsplata cuvenită virtuții». 88. Astfel au îmbărbătat generalii pe Peloponezi. Phormion se temu și dânsul văzând pe soldații săi abătuți și simțind că vor- besc între ei cu spaimă dc mulțimea corăbiilor vrăjmașe: hotărî să-i adune ca să le dea încredere și să-i îmbărbăteze în ceasul acela. El și mai înainte, necontenit le tot spusese și le formase credința că nu poate fi o flotă, oricât de numeroasă, pe care dânșii n’ar trebui s’o înfrunte; soldații de mult aveau convingerea că *) Aici am urmat textul lui Bohme, ediția 1901. Classen a omis negația din expresia to p.v; xarâ xparoț vtxr;9ev. Dar interpretarea sa ca și argu- mentele ce le aduce în justificarea ei nu sunt satisfăcătoare. De asemeni are dvSpelouq în loc de 6p9ouq. https://biblioteca-digitala.ro 173 nu trebue să dea înapoi, dânșii Atenieni, oricât de multe ar fi va- sele peloponcze. Atunci văzându-i fără curaj vroi să le învioreze inimile; chemă pe Atenieni și le voibi următoarele: 89. « Soldați, v’am adunat fiindcă v’am văzut speriați de mulțimea dușmanilor și cred că nu trebue să vă temeți de oare ce nu prezintă primejdie. Mai întâi, aceștia au pregătit atâtea corăbii și n’au îndrăznit să se măsoare dela egal la egal pentrucă au fost bătuți odată do noi și pentrucă nici nu se simt de o seamă cu noi. Apoi, acea credință că vitejia ar fi ceva firesc la ei și pe care mai ales se bizuie dânșii, acea credință nu le vine do aiurea decât din faptul că fiind deseori biruitori în luptele de pe uscat, unde sunt mai încercați, socot că tot așa va fi și pe apă. Dar aici, la dreptul, noi vom fi superiori, dacă ei sunt pe uscat, deoarece în bărbăție nu ne întrec ; noi, întrucât fiecare în parte are mai multă expe- riență, avem mai puternic temeiu de a păși cu încredere. «Lacedemonii având în vedere numai gloria lor proprie îm- ping la luptă fără voia lor pe mulți aliați, cari altfel n’ar fi cutezat să dea o nouă bătălie pe mare după asemenea înfrângere. Nu vă temeți deci de îndrăzneala lor. Mai multă și mai întemeiată frică le inspirați voi lor. și pentrucă i-ați învins odată, și pentrucă socot că n’ați primi voi lupta, de n’ați avea convingerea că veți câștiga o izbândă vrednică de marea deosebire în număr 1). Cei mai mulți dușmani, ca și aceștia, atacă încrezători mai mult în putere decât în virtute; cei viteji însă, tari în hotărîrea lor, dau lupta cu mai puțină pregătire chiar fără să fie siliți. Aceste lucruri le trec lor prin minte și le e frică de această atitudine neașteptată a noastră mai mult decât dacă ne-am fi pregătit cum se cuvine. Câte armate din pricina lipsei de experiență ori de vitejie n’au fost înfrânte de oști mai puținei Noi avem și una și alta. «Nesilit, nu voi da lupta în golf, nici nu voi intra în el. Eu știu că unor corăbii puțin numeroase, dar încercate și ușoare, nu le este de folos marea îngustă când au să lupte cu vase multe și greoaie. Căci neavând privirea liberă, nu poți da cum trebue, nici izbituri din față ori din coastă, nici să te retragi la nevoie când ești strâmtorat; nu sunt cu putință nici ruperi de front, nici ocoliri în loc, manevre obișnuite vaselor sprintene. Lupta pe marc se ’j Erau 20 vase ateniene față de 77 ale Peloponezilor. https://biblioteca-digitala.ro 174 transformă atunci de nevoie în una pe uscat și în acest caz flota mai numeroasă e biruitoare. « Pe cât se poate, voi ține socoteală de aceste lucruri. Voi stați în ordine pe corăbii, prindeți din sbor comenzile, mai ales că duș- manul e așa de aproape. In timpul luptei păstrați disciplina și tăcerea, lucruri de mare folos în toate războaiele, dar mai cu seamă în cele maritime. Respingeți pe acești dușmani în chip vrednic de faptele voastre anterioare. E un ceas marc pentru voi: ori stingeți în Peloponezi nădejdea de a fi puternici pe mare, ori Ate- nienii vor trebui să se teamă să nu piardă stăpânirea mărilor. «Vă mai aduc iarăși aminte că ați bătut pe cei mai mulți dintr’înșii: oamenii învinși nu înfruntă dc două ori aceeași pri- mejdie cu un curaj egal». 90. Acesta fu îndemnul lui Phormion. Peloponezii, fiindcă Atenienii nu-i atacau în golf și în strâmtoare, hotăruă să-i atragă fără voia lor. Se pregătiră deci și porniră în zorii zilei cu vasele așezate pe patru linii de-a-lungul coastei lor înspre interiorul gol- fului, cu aripa dreaptă în frunte, cum și fusese ancorate x). Aici la aripa dreaptă au pus dânșii douăzeci de corăbii din cele mai iuți pentru ca, de va crede Phormion că dânșii merg spre Naupactos și va alerga în ajutorul acestei cetăți, să nu scape Atenienii, în timp ce flota peloponeză va fi în marș, dincolo de aripa ei dreaptă, ci să le taie drumul aceste vase. Phormion, cum prevăzuse Pelo- ponezii, cuprins dc teamă pentru cetatea aceia rămasă fără apă- rare, cum i-a văzut gata de plecare, a îmbarcat repede pe ai săi și cu părere de rău îi urma pe lângă țărm. De-a-lungul acestei coaste mergea în ajutor și oastea pedestră a Mesenienilor. Când Peloponezii i-au văzut plutind pe lângă coastă în linie vas după vas, în lăuntrul golfului și aproape de uscat, tocmai cum voiau, la un semn au întors deodată frontul și s’au îndreptat cu toată iuțeala în contra Atenienilor; sperau să prindă toate co- *) Am urmat pe Classen în acest pasaj care a dat loc la multe discuții din pricina lui enl Teoaâpiov Ta5âp.cvoi vâț vauț tJjv eaurâiv yip. Vasele când erau ancorate stăteau pe patru linii având în spate țărmul. La plecare au făcut o ocolire pe Ioc la dreapta, astfel că cele din extremitatea flancului drept au devenit capul coloanei. Vasele mergeau acum pe un front de patru, corespunzător celor patru linii din stație. Traducerea lui Bâtant o socot greșită. https://biblioteca-digitala.ro 175 răbiile. Unsprezece vase din frunte scapă, de învăluire și ajung la larg. Pe celelalte le prind, le înghesuiesc la țărm și ucid pe Ate- nienii câți nu scăpase înotând. Legase câteva corăbii și le tră- geau (pe una o prinsese cu oameni cu tot) când Mesenienii ve- nind în ajutor intrară în apă înarmați și, suindu-se pe puntea câ- torva corăbii ce erau acum trase la remorcă, s’au luptat și le-au luat înapoi. 91. Aici Peloponezii au învins și au scos din luptă vasele ate- niene. Cele douăzeci de corăbii ale lor dela aripa dreaptă urmă- reau cele unsprezece vase ateniene care scăpase de învăluire la larg. Acestea trecură înainte și, afară de una, se refugiază la Nau- pactos; se opriră lângă templul lui Apolon, întoarseră prora spre inamic și se pregătiră do apărare în caz de le vor ataca în apro- piere de țărm. Peloponezii sosiră mai târziu și plutind cântau peanul ca triumfători, în timp ce o corabie leucadiană gonea din urmă, cu mult înainte de celelalte, vasul atenian rămas mai îndărăt. Era din întâmplare o corabie de negoț ancorată în larg, ' vasul atenian ocolește repede pe lângă dânsa, isbește în coastă corabia leucadiană ce o urmărea și o scufundă. In fața acestei întâmplări neașteptate și fără socoteală, Peloponezii se înspăi- mântară. Și cum înaintau fără regulă, siguri de biruință, unele vase lasă lopețele și se opresc voind să aștepte grosul flotei: lucru pri- mejdios când inamicul o aproape; altele, necunoscând locul, dau peste praguri și se împotmolesc. 92. Atenienii văd și prind curaj; toți se îndeamnă unul pe altul și în strigăte de urale se aruncă asupra lor. Aceștia uluiți de greșelile făcute, de neorânduiala în care se aflau, după o scurtă rezistență o iau la fugă spre Panormos, de unde plecase. Ate- nienii îi alungă din urmă, pun mâna pe șase vase pe care le ajung și iau înapoi corăbiile lor proprii, pe care aceia le stricase și le remorcase la țărm în prima fază a luptei; pe o parte din oameni îi ucid, pe alții îi fac prizonieri. Pe vasul leucadian ce a fost scu- fundat lângă corabia de comerț se afla și spartanul Timokrates; el, când vasul se lăsa la fund, s’a sinucis; trupul său fu dus de valuri în portul Naupactieniler. Atenienii, după ce s’au întors din urmărire, au ridicat un trofeu pe locul de unde pornise și învinsese; adunară leșurile și bu- cățile de corăbii aruncate spre țărmul lor și dădură prin învoială https://biblioteca-digitala.ro 176 leșurile inamicului. Peloponezii ridicară, și dânșii un trofeu pen- trucă au pus pe fugă vasele ateniene și le-au stricat aproape de ărm, iar corabia ce au prins-o, au așezat-o lângă trofeu în Rionul achaic. Apoi, de teamă să nu vină întăriri Atenienilor, noaptea s’au tras cu toții, afară de Leucadieni, în spre golful Crisa și Corint. Atenienii cu cele douăzeci de vase din Creta, care trebuiau să fie la Phormion înainte dc luptă, sosiră la Naupactos, la pu- țină vreme după retragerea flotei dușmane. Cu asta s’a sfârșit vara. 93. înainte de a se împrăștia flota retrasă în Corint și golful Crisa, Knemos, Brasidas și ceilalți șefi ai Peloponezilor, hotărîră, după sfatul Mcgarienilor, acum la începutul iernei să încerce un atac asupra Pireului, portul Atenienilor: căci era fără pază și neînchis, cum era și firesc, dată fiind superioritatea lor pe mare. Socotiră dar să-și ia fiecare marinar lopata, cureaua de gât, vâsla și perna și să meargă pe jos din Corint la marca ce este înspre Atena; odată ajunși la Megara, să scoată repede din șantierul din Nisea patruzeci de corăbii ce se aflau acolo și să plece ime- diat în contra Pireului. Nu era acolo nici flotă de pază și nici nu se așteptau Atenienii la o lovitură așa de îndrăzneață; pentrucă nu puteau să cuteze Peloponezii un atac deschis, iar de-ar fi plănuit dânșii vreunul, nu credeau că c cu putință să nu 1 simtă ei1). Cum au luat această hotărîre, au și plecat fără zăbavă. Au ajuns noaptea și au scos din Nisca vasele, dar n’au mai plecat asupra Pireului, cum plănuise, de teama primejdiei și, se zice, împiedicați și de vânt, ci înspre colțul Salaminci, care e în fața Megarei; era aici un fort și o strajă de trei vase care pândeau să nu intre sau să iasă vreo corabie din Megara. Ei luară coră- biile goale și, deoarece căzuse fără veste, au început să prade. 94. In vremea asta se înălțau semnale de foc, ce vesteau Atenei prezența dușmanului. N’a fost în tot cursul războiului spaimă mai mare decât asta: cei din oraș socoteau că inamicul este chiar în Pireu, iar cei din Pireu că Salamina a fost cuprinsă și din clipă în clipă așteptau să vadă pe dușmani venind asu- *) Am urmat punctuația și citirea lui Bohme. După Scoliast venirea dușmanului era anunțată prin torțe ce le agitau în aer; sosirea prietenilor se vestea prin torțe ce se înălțau liniștite. https://biblioteca-digitala.ro 177 pră-le. Lucrul acesta, de-ar fi voit-o ei hbtărît, ar fi fost ușor și vântul n’ar fi fost o piedică. Cum s’a luminat de ziuă, Atenienii sosiră grămadă la Pireu; traseră corăbiile în apă și, grăbiți și mânioși, se îmbarcară și porniră spre Salamina lăsând paza portului în grija armatei de uscat. Peloponezii simțiră că vin; ei apucase a pustii mare parte din insulă, a lua oameni și pradă cum și cele trei corăbii din fortul Buduron și plecară acum repede la Nisea. Ii îngrijeau de altfel și vasele lor nepuse pe mare de multă vreme și care luau apă prin toate încheieturile. Dela Megara s’au întors pe jos la Corint. Atenienii, dacă nu i-au mai găsit în apele Salaminei, s’au întors și dânșii. După aceia au făcut mai bine paza Pireului pe viitor; închideau porturile și luau toate măsurile ce erau de trebuință. 95. Tot în vremea asta, la începutul acestei ierni, odrisianul Sitalkes, fiul lui Teres, regele Thracilor, porni cu ostași asupra lui Perdikkas, fiul lui Alexandru, regele Macedoniei și în contra Chalcidienilor de pe coastele Thraciei. El voia să-și îndeplinească o făgăduială dată și cerea împlinirea alteia făcută lui. Perdikkas îi făcuse niște promisiuni, dacă l-ar împăca cu Atenienii cc-i făceau la început un războiu înverșunat și dacă nu va sprijini pe Filip, fratele și dușmanul său, ca să-i ia tronul; acum nu se ținea de cuvânt. Apoi el însuși se înțelesese cu Atenienii, când a încheiat alianța, să mântuie războiul chalcidic. Pentru aceste două motive dar, făcea el expediția; ducea cu sine pe Filip, fiul lui Amintas, ca să-l pună în scaunul Macedoniei și era însoțit și de niște soli atenieni în frunte cu Hagnon x), veniți tocmai în acest scop. Căci și Atenienii trebuia să ia parte cu flota și cu cât mai multă oaste împotriva Chalcidienilor. 96. Pornind dela Odriși2), ridică întâi pe supușii săi Thracii cari locuiesc între munții Hemus și Rodope până la Marea Neagră și Helespont, apoi pe Geți și neamurile ce sunt așezate dincolo de Hemus între Istros și Pontul Euxin; Geții și neamurile ace- *) Hagnon, fiul lui Nikias, fusese arehonte în anul precedent și fundase Amphipolis în anul 437; cunoștea bine ținuturile acelea și avea să ia co- manda trupelor ateniene. *) Odrișii locuiau între Hemos (Balcani) și Hcbros (Marița), în șesul Adrianopolului. https://biblioteca-digitala.ro 178 stea de acolo sunt vecini cu Sciții și au arme la fel. Toți sunt călăreți și arcași. Chemă la arme și pe foarte mulți din Thracii autonomi, înarmați cu săbii, cari se numesc Dii și locuiesc munții Rodope; pe unii i-a luat în leafă, alții venise voluntari. Sculă și pe Agrieni, pe Lceni și toate gințilc peoniene supuse lui. Aceste noroade erau așezate la marginea împărăției sale, care se în- tinde până la Peonienii Leeni și fluviul Strymon. Acesta izvorând din muntele Skombios, curge prin țara Agrienilor și Leenilor și formează hotarul împărăției; dincolo sunt Peonienii liberi, în spre Tribali, și aceștia neatârnați, cei din urmă supuși sunt Trerii și Fileteenii. Aceștia locuiesc la miază-noapte de muntele Skombros și se întind spre apus până la râul Oskios ’), care izvo- răște din același munte ca și Nestos și Hebros. Muntele acesta marc și pustiu este un crac al Rodopelui. 97. Spre mare, împărăția Odrișilor se întindea dela orașul Abdera până la vărsarea Istrului în Pontul Euxin. Lungimea acestei coaste poate fi străbătută pe drumul cel mai scurt, de o corabie de comerț în patru zile și patru nopți, dacă arc toată vremea vântul în spate. Pe uscat, pe calea cea mai scurtă, un om cu picioare bune ajunge dela Abdera la Istros în unsprezece zile 2). Aceasta este întinderea sa către mare, iar pe uscat, dela Bizanț până la fluviul Strymon și Leeni, căci asta-i depărtarea cea mai mare dela mare în sus, este un drum de treisprezece zile pentru un om sprinten de picior. Birul din întreaga țară barbară și dela orașele grecești su- puse lor, ora pe vremea Iui Scutes, urmașul lui Sitalkes, care l-a îngreuiat cel mai tare, de patru sute de talanți, plătibili în mo- nedă de aur și argint; la acesta se adăugau daruri în aur și ar- gint de valoare egală, fără a mai socoti pânzeturile brodate sau nu și alte daruri care se aduceau nu numai regelui, ci și marilor dregători, boieri ori Odriși. Căci la Odriși ca și la ceilalți Thraci este un obiceiu cu totul potrivnic celui din împărăția persană; mai bine să iei decât să dai și mai de rușine este să nu dai când ți se cere decât să ceri și să nu capeți. Fiindcă erau foarte pu- ternici, Odrișii storceau și mai mult. Nu puteai obține nimic *) Astăzi Iskerul. 2) In diagonală. https://biblioteca-digitala.ro 179 fără daruri, așa că ajunsese foarte mare bogăția regelui. Din toate neamurile Europei câte sunt între Marea Ionică și Marea Neagră, nimeni nu-i întrecea în venituri și avuții. In ce privește puterea războinică și mulțimea oștenilor sunt însă cu mult în urma Sciților. Acestora, dc-ar fi uniți, nu se află popor în Europa și nici chiar în Asia care să le poată singur sta împotrivă. Dar când e vorba de buna înțelegere și de priceperea afacerilor poli- tice, Sciții nu sunt pe aceiași treaptă cu alte popoare. 98. Stăpân peste atâta țară, Sitalkes începu deci să-și pre- gătească oastea; când fu gata, se ridică și porni spre Macedonia, trecând întâi prin țara sa, apoi peste muntele Cercina, care este nelocuit și face hotar între Sintieni și Peonieni. Muntele îl trecu pe un drum pe care și-l făcuse tăind codrii, mai înainte, pe vremea războiului cu Pconienii. Străbătând muntele, la ieșirea din țara Odrișilor, avea în dreapta pe Peonieni și în stânga pe Sintieni și Mcdieni. Ajunse la Doberos în Peonia. In timpul mersului ar- mata nu suferi pierderi afară de cele pricinuite de boli; mai de grabă sporea. Căci mulți dintre Thracii liberi se alăturară de bunăvoie, ademeniți de nădejdea prăzii. Se zice că oastea în- treagă nu era mai puțină de o sută cincizeci de mii. Marea mul- țime era pedestră, a treia parte călare. Odrișii și după dânșii Geții alcătuiau numărul cel mai mare de călăreți. In pedestrime mai buni războinici erau muntenii liberi, înarmați cu săbii și cari se coborîseră din Rodope. Restul era gloată amestecată, de temut numai prin mulțimea ei. • 99. Se adunară deci în Doberos și se pregătiră să coboare prin munți în Macedonia din vale peste care domnea Perkkicas. Căci tot Macedoneni sunt și Lyncestii și Elimioții și alte triburi din partea de sus, cari sunt aliați și supuși ai Macedonenilor, dar au fiecare domnul lor. Macedonia de astăzi, care este așezată de-a-lungul coastei mării, au dobândit-o și stăpânit Alexandru, tatăl lui Perdikkas, și strămoșii lui Temenizii, odinioară băștinași din Argos. Ei au alungat prin lupte din Pieria pe Pierieni, cari și-au găsit mai târziu adăpost la poalele muntelui Pangeu din- colo de Strymon, în Fagres și alte ținuturi. Astăzi încă țara din vale de muntele Pangeu, de pe lângă maro, se mai numește golful pieric. Au gonit și pe Botieni din Botia, cari acum sunt vecini cu Chalcidienii. Au cucerit și din Peonia o limbă de pământ https://biblioteca-digitala.ro 180 de-alungul fluviului Axios, dela munți până la Pella și mare, iar dincolo de Axios până la Strymon stăpânesc Migdonia de unde au gonit pe Edonieni. Au scos din țara numită astăzi Eordia pe Eordeni; aceștia au fost aproape exterminați; puținii cari au scăpat, s’au așezat pe lângă Physea. Au gonit din Almopia pe Almopieni. Au înfrânt Macedonenii aceștia și pe celelalte no- roade pe care le stăpânesc și astăzi: pe Antemunți, Grestoni, Bizalți și mare parte din Macedonia propriu zisă. Toate aceste ținuturi se numesc Macedonia și era rege Perdikkas, fiul lui Ale- xandru. când a intrat Sitalkes. 100. Macedonenii nu se simțiră în stare să pună piept oștilor numeroase ce năvăleau și se traseră către locurile tari și în ce- tățile câte se aflau în țară. Dar erau puține, căci după aceste întâmplări, Archelau, fiul lui Perdikkas, ajungând rege, a zidit cetățile ce sunt acuma, a tăiat drumuri drepte si a făcut și celelate pregătiri trebuitoare pentru război: cai, arme, muniții, mai mult decât toți cei opt regi, cari fusese înaintea lui. Armata tracă pătrunsese din Doberos întâi în țara ce fusese mai înainte a lui Filip și luă cu asalt Idomena; Gortinia, Ata- lante și alte cetăți se supuseră singure din dragoste pentru fe- ciorul lui Filip, Amintas, care se afla de față. Au înconjurat Eu- ropos, dar nu l-au putut cuceri. Au înaintat în Macedonia ce venia la stânga orașului Pella și Cyrros, fără să ajungă până în Botia și Picria; prădară numai Mygdonia, Grestonia și Antemunta.. Macedonenilor nici prin gând nu le trecea să se apere cu pede- strimea lor. Chemase însă ajutor dela aliații din sus și, deși puțini contra mulți, ori de câte ori era prilej bun, izbeau armata, tracă. Nimeni nu cuteza să stea împotriva lor, fiind călăreți viteji și îmbrăcați cu platoșe; dar învăluiți de mulțimea cople- șitoare a dușmanilor, treceau câteodată prin mari primejdii;, astfel că în cele din urmă văzură că nu pot lupta cu inamicii prea numeroși și se liniștiră. 101. Sitalkes intră în vorbă eu Perdikkas despre motivele ex- pediției sale și, fiindcă Atenienii nu sosise cu flota, căci nu cre- zuse că el o să vină și îi trimisese soli și daruri, dânsul îndreptă, o parte din oaste în contra Chalcidienilor și Botienilor, pe cari-ii sili să stea închiși în cetăți și le pustii țara. In vreme ce stătea, cu oștile aici, Tesalienii de Sud, Magneții și ceilalți supuși aii https://biblioteca-digitala.ro 181 Tesalienilor precum și Elenii până în jos la Tennopile se temură să nu vină și peste ei hoardele acelea și prinseră a se pregăti. Fură cuprinși de neliniște și Thracii dela Nord, de peste Strymon care locuiesc în câmpie: Paneenii, Odomanții, Droenii și Der- seenii, cari toți sunt neatârnați. Chiar și Elenii, cari erau duș- manii Atenei, se îngrijeau să nu vină peste ei, aduse de Atenieni în puterea alianței. Sitalkes însă stând locului pustia în același timp Chalcidia, Botiea și Macedonia. Fiindcă nu-și ajunsese niciunul din scopurile expediției sale, fiindcă oastea sa nu avea pâine și suferea din pricina iernei, se lăsă convins de nepotul său de frate, Seutes, fiul lui Spardacos, care după dânsul avea cea mai mare putere, să se retragă în grabă. Perdikkas câștigase pe Seutes în ascuns cu făgăduieli să-i dea pe soră-sa de nevastă cu zestre mare. Acesta înduplecat se trase grabnic cu oaste spre țară, după ce stătuse în totul treizeci dc zile, din care opt în Chal- cidica. Perdikkas îi dădu lui Seutes după făgăduială pe sora Stra- tonice. Așa a fost cu expediția lui Sitalkes. 102. Tot în iarna asta, după împrăștierea flotei peloponeze, Atenienii sub comanda lui Phormion au plecat în expediție plu- tind spre Astacos; aici au debarcat cu patru sute de opliți Ate- nieni de pe corăbii și cu patru sute dc opliți mesenieni și au alungat oamenii îndoelnici din Stratos, Coronta și alte orașe; după ce au așezat pe Kynes, fiul lui Theolytos, în Coronta, s’au retras pe vase. N’au mers împotriva Oiniazilor, singurii Acarnanieni cari le-au fost totdeauna dușmani, căci au socotit că nu se poate face cu ei războiu în timpul iernei. In adevăr fluviul Achelos, care izvorăște din sus dela Pind, după ce străbate Dolopia, Agrea, Amphilochos, udă șesul acarnanian, trece pe lângă orașul Stratos, se varsă în mare lângă Oiniada și, înconjurând orașul cu bălți, face să nu se poată apropia oaste străină de el pe vreme de iarnă. Cele mai multe din insulele Echinade sunt foarte aproape drept în fața gurilor Acheloului și râul fiind mare le împotmo- lește necontenit. Unele insule sunt legate chiar de continent și e de așteptat ci nu după multă vreme toate să aibă aceeași soartă. Căci apa fiind mare, tulbure și repede, iar ostroavele dese, ele se leagă una de alta prin mâlul depus, deoarece sunt așezate și cruciș și curmeziș, nu la rând și nu formează canale drepte de scurgere a râului către mare, Sunt mici și nelocuite. https://biblioteca-digitala.ro 182 Se zice că lui Alcmeon, fiul lui Amfiareu, când umbla pri- beag după uciderea maicii sale, i-a răspuns printr’un oracol Apolon că nu va scăpa de vedeniile sale înfricoșătoare până ce nu va găsi să se așeze într’o țară, care nu vedea lumina soarelui și nu era încă pe vremea când și-a omorît mama, căci tot pă- mântul este pângărit. El nu pricepea, se zice, rostul vorbelor oracolului, până când observă în fine această împotmolire a Acheloului și socoti că s’a grămădit destul pământ pentru lo- cuința și hrana lui în lungul răstimp de când pribegea, după ce-și omorîse mama. Se așeză deci în locurile din preajma Oinia- delor, întemeie domnie nouă și dădu nume țării după, Acarnan, feciorul său. Acestea se vorbesc despre Alcmeon. 103. Atenienii cu Phormion plecând din Acarnania veniră la Naupactos și la începutul primăverii porniră spre Atena. Duceau cu sine prinșii dc neam liber luați în lupte precum și corăbiile dușmane. Aceștia fură schimbați om pentru om. Se is- prăvi cu asta iarna aceasta și anul al treilea al războiului pe care l-a scris Thukydides. https://biblioteca-digitala.ro CARTEA III Al patrulea an de războiu. Peloponezii invadează a treia oară Atica. Cap. 1. — Lesbos, afară de Methymne, se revoltă. Cap. 2—G. — Expedi- țiile pe mare ale Atenienilor în contra Peloponczului, Oiniadelor și Leu- kadei. Cap. 7. — Peloponezii primesc Lesbosul în alianță; discursul solilor din Lesbos. Cap. 8—15. — O flotă ateniană e trimisă în contra Pelopone- zului. Cap. 1G. — Forțele ce desfășură Atenienii pe mare. Cap. 17. — Atenienii încep asediul Mytilenei. Cap. 18. — In timpul iernii Atenienii își impun o contribuție de războiu și trimit pe Lysikles să ia tributul dela aliați. Cap. 19. — O parte din Plateenii asediați izbutesc să fugă. Cap. 20—24. — Spartanul Salethos c trimes la Mytilene. Cap. 26. — Al cincilea an de războiu. Peloponezii năvălesc a patra oară în Atica. Cap. 26. — My- tilene se predă. Cap. 27—28. — O flotă peloponeză apare în apele ioniene. Cap. 29—32. — Paches o urmărește. Cap. 33—34. — Triinete la Atena o mie de Mytib’nci prinși. Cap. 35. — Atenienii condamnă la moarte pe toți Mytilineii; a doua zi se ține o nouă adunare. Cap. 36. — Discursul lui Kleon. Cap. 37—40. — Discursul lui Diodotos. Cap. 41—48. — Atenienii hotărăsc să pedepsească pe vinovați numai și să confiște pământurile din Lesbos. Cap. 49—60. — Nikias pune stăpânire pe Minoa. Cap. 61. — Plateca se predă. Cap. 62. — Discursul Plateienilor. Cap. 53—59. — Răs- punsul Thebanilor. Cap. 61—67. — Plateicnii sunt uciși și orașul dărâmat. Cap. 68. — Răscoala din Corcyra. Cap. G9—81. — Descrierea desordinei morale din Helada. Cap. 82—85. — O flotă ateniană o trimeasă în Sicilia. Cap. 86. — Iarna, ciuma se arată din nou la Atena. Cap. 87. — Expedi- țiile Atenienilor în Sicilia și ale Rhegienilor în contra insulei lui Aiolos. Cap. 88. — Al șaselea an de războiu. Cutremure de pământ și vărsări do ape în osebite părți ale Heladei. Cap. 89. — Atenienii pun mâna pe Mes- sina. Cap. 90. — O expediție în contra Peloponezului și a insulei Melos. Cap. 91. — întemeierea orașului Heraklea-Trachiniană. Cap. 92—93. — Demosthenes e înfrânt în Aitolia. Cap. 94—98. — Expediția Atenienilor în contra Locrienilor. Cap. 99. — Lacedemonii și Aitolienii încearcă za- darnic să atace Naupaktos. Cap. 100—102. — Iarna lupte în Sicilia. Cap. 103. — Purificarea insulei Delos. Cap. 104. — Războiul dintre Akarna- nieni și Ambrakioți. Cap. 106—114. — Afacerile din Sicilia. Cap. 116, — Aitna erupe. Cap. 116. https://biblioteca-digitala.ro 184 1. In vara următoare, cum a dat grâul în copt, Peloponezii și aliații veniră cu oaste în Atica sub comanda lui Archidamos, fiul lui Zeuxidamos, regele Lacedemonilor; așezară tabăra și începură să strice ogoarele. Cavaleria ateniană, ca de obiceiu, ori de câte ori era prilejul, dădea atacuri și împiedeca cea mai mare parte din trupele ușoare de a se depărta de lagăr și de a pustii ogoarele. Au stat câtă vreme au avut mâncare; după aceea s’au retras și s’au risipit pe la casele lor. 2. Imediat ce s’a isprăvit năvala Peloponezilor, Lesbienii, afară de Methymne, s’au răsvrătit împotriva Atenei. Voise asta și înainte de războiu, însă Lacedemonii n’au primit; au fost siliți să facă răscoala aceasta mai de vreme de cum plănuiau. Căci ei ar fi așteptat să termine de pus stăvilare T) în porturi, de ridicat ziduri și de făcut corăbii; apoi trebuia să le vină din Pontos arcași, grâu și alte lucruri pe care le ceruse. Dar Tene- dienii, vrăjmașii lor, și Methymnienii și chiar unii dintre Myti- linei, oameni de partid, proxeni ai Atenienilor, dau de veste la Atena că silesc Lesbosul să se alăture celor din Mytilene 2) și că împreună cu Lacedemonienii și Beoțicnii, rude prin sânge, zoresc toate pregătirile pentru revoltă; că de nu se iau îndată măsuri, Lesbosul e pierdut. 3. Vlăguiți de molimă și de războiul care era în toiu 3), Ate- nienii socotiră grav lucru să treacă în frontul inamic și Lesbosul cu flotași puterile intacte. N’au dat la început crezare acuzațiilor, mai mult fiindcă nu voiau să fie adevărate. Totuși solii trimiși n’au putut convinge pe Mytilinei să înceteze cu preparativele și cu concentrarea Lesbienilor. Atunci, cuprinși de teamă, au hotărît să le ia înainte. Trimit brusc sub comanda lui Kleippides și altor doi generali 40 de corăbii, care fusese destinate să plu- tească în jurul Peloponezului. Căci li se anunțase că este în afară *) îngustau prin diguri intrarea ca să poată la nevoie închide cu lanțuri accesul în porturi. a) E vorba nuinai de desființarea autonomiei locale a celorlalte orășele și sate, nu de aducerea locuitorilor în Mytilene. 3) tou TroXepov Spre xaOiarapevou xai âxp.â£ovro<;. Aici xaOiaTapai nu poate avea sensul de « a izbucni, începe », căci nu se poate spune în al cincilea an de războiu că abea începe, ci pe acel dat de Th. II 36.3 în xaOeaTvjxvta rjXixla care se potrivește cu dxpux^voToț. https://biblioteca-digitala.ro 185 de zidurile orașului o serbare a lui Apolon Maleanul *) pe care Mytilineii o serbează cu tot poporul. Sperau că, de se vor grăbi, vor cădea asupră-le pe neașteptate. De izbutea încercarea, cu atât mai bine; iar de nu, aveau să ordone Mytilineilor să predea corăbiile și să dărîme zidurile. Dacă nu se vor supune, să le facă războiu. Năvile plecară. Atenienii popriră cele zece trireme ale Mytilineilor venite în ajutor conform tratatului de alianță și puseră sub pază echipajele de pe vase. Dar un Mytilinou izbuti să treacă din Atena în Eubea și merse pe jos la Gbraistos 2); aci găsi o corabie de negoț gata de plecare și ajutat de un vânt bun ajunse în trei zile la Mytilene, unde vesti atacul. Mytilineii n’au mai ieșit la Malokis, au întărit zidurile și porturile pe jumă- tate isprăvite și au pus străji. 4. Ceva mai târziu au ajuns și Atenienii. Generalii, văzând cum stau lucrurile, le aduseră la cunoștință poruncile ce aveau. Aceștia nu s’au supus și dânșii au început războiul. Mytilineii nepregătiți, erau pe neașteptate siliți la luptă. Au făcut o mică ieșire cu flota în fața portului; apoi urmăriți de triremele atice, intrară în tratative cu generalii. Voiau printr’o convenție accep- tabilă să îndepărteze pentru moment, de s’ar putea, flota. Gene- ralii atenieni primiră, căci și dânșii se temeau că nu se vor putea bate cu întregul Lesbos. Armistițiul fu încheiat. Mytilineii trimit la Atena pe unul dintre denunțători, cuprins acum de rcmușcare, împreună cu alții, cari să încerce a-i îndupleca să retragă flota, deoarece dânșii n’au gânduri ascunse. Dar, cum nu credeau să obțină ceva la Atena, trimit și la Sparta soli pe o triremă, neob- servați de flota atică ce ancora în Malea la miazănoapte de oraș. Aceștia ajunși după o chinuitoare plutire la Sparta, începură tratative pentru a căpăta ajutor. 5. îndată ce deputății dela Atena s’au întors fără nicio ispravă, Mytilineii și întreaga insulă Lesbos, afară de Methymne, înce- pură războiul. Methymnienii3) și puțini dintre ceilalți aliați veniră în ajutor Atmienilor. Mytilineii făcură o ieșire cu toată oastea asupra taberii ateniene; s’a dat o luptă în care n’au fost ') Apolon Maleanul e zeu specific Lesbosului. Așa spune legenda dată CI. p. 6. a) Port pe capul cu același nume în partea sudică a Eubeii. *) Imbros și Lemnos fusese colonizate de Atenieni în anul 500 a. Chr. https://biblioteca-digitala.ro 186 învinși; n’au rămas totuși noaptea pe câmpul de bătaie, nici n’au avut încredere în sine, ci s’au retras. De acum statură liniștiți; voiau să reia ofensiva cu altă pre- gătire și dacă le va veni vreun ajutor din Peloponez. Sosesc la ei lacomii Meleas și Hermaiondas din Theba. Aceștia fusese trimiși înainte de izbucnirea răscoalei, dar nu putuse ajunge decât după sosirea flotei ateniene. Intră mai târziu după luptă, pe furiș, cu o triremă și-i sfătuiesc să trimeată altă corabie și alți soli împreună cu dânșii. Au trimis. 6. Atenienii mult încurajați de liniștea Mytilineilor chiamă aliații, cari veniră foarte iute, dacă au văzut că Lesbienii sunt slabi. Dânșii aruncară ancora și la Sud de Mytilene, construiră câte o tabără la Sudul și Nordul cetății și blocară porturile din ambele părți. Mytilineii pierd astfel marea, dar ci și ceilalți Les- bieni veniți în ajutor rămân stăpâni pe uscat, cu excepția razei astrelor. Maica era baza lor de operații și piața de aprovi- zionare. 7. Așa mergea războiul la Mytilene. Tot pe vremea asta în vara aceasta Atenienii au trimis treizeci de corăbii în jurul Pelo- ponezului cu generalul Asopios, fiul lui Phormion, căci Acarna- nienii ceruse să li se dea comandant pe cineva de ai lui Phormion, ori fecior, ori rudă. In drum vasele au devastat coastele Laconiei. Pe urmă Asopios trimise înapoi majoritatea flotei, iar el cu două- sprezece vase s’a dus la Naupactos. Ridică oastea Acarnanilor și merse asupra orașului Oiniade; pluti și el cu flota pe Achelaos în sus, în vreme ce armata de uscat devasta ogoarele. Nu reuși să cucerească orașul și trimise acasă pedestrimea, iar el se în- dreptă spre Leucada, unde făcu o debarcare la Nericos. Aici în retragere este ucis dânsul și o parte din oaste de către localnici și o mică garnizoană aflătoare acolo. Atenienii își luară prin învoială cu Leucadienii morții și plecară. 8. Solii mitilinei, cei trimiși cu prima corabie, merg la Olim- pia, după indicația Lacedemonilor cari voiau ca și ceilalți aliați să-i asculte și să delibereze. Era Olimpiada în care a învins do- rianul Rodis pentru a doua oară. Și, când serbarea s’a adunat la sfat, au spus următoarele: 9. «Lacedemonieni și aliați I Cunoaștem principiul stabilit între Greci. Cei cari în vreme de războiu primesc un popor răs- https://biblioteca-digitala.ro 187 culat ce-și părăsește adiatul dinainte, îl privesc cu plăcere, întru cât le este de folos, dar nu-1 stimează; pentru dânșii este trădă- torul prietenului dintâiu. Ar fi dreaptă această judecată dacă răsvrătiții și aceia împotriva cărora se scoală ar avea unii pentru alții sentimente și bunăvoință egală, dacă ar fi egali în putere și număr și dacă motivul rupturei n’ar fi just. N’a fost aceasta între noi și Atenieni. Să nu ne creadă cineva mai răi, dacă onorați dc ei în timp de pace, îi părăsim în vremuri de pri- mejdie. 10. «Vom vorbi întâiu despre dreptate și cinste, mai ales că avem nevoie de alianța voastră. Noi știm că nici prietenia între particulari nu este durabilă, nici alianța între state nu duce la nimic dacă nu-s cinstiți unii cu alții și nu se aseamănă în gânduri și simțiri. Pentrucă din deosebirea în păreri naște neînțelegerea în fapte. «Alianța între Atenieni și noi s’a făcut atunci când voi v’ați retras din războiul medic, iar dânșii au rămas până la sfârșit. Dar nu ne-am aliat pentru a face pe Eleni robii Atenicnilor, ci pentru a-i libera de Mczi. Câtă vreme au condus cu dreptate, i-am urmat cu dragă inimă: când vedem că ura lor împotriva Medului se domolește și că urmăresc să supună pe aliați, am fost cuprinși de teamă. Din cauza mulțimei celor cu drept de vot, aliații rămași izolați, n’au putut să se apere și am fost îngenunchiați, afară de noi și Hioți. Noi deci, autonomi și liberi cu numele, am întovărășit pe Atenieni în expedițiile lor, dar nu mai aveam încredere în ei ca șefi, văzând ce se întâmplă. Căci era de crezut că dânșii, după ce au răpit libertatea tovarășilor noștri, ne vor face și nouă acelaș lucru imediat ce vor putea. 11. «Dc-am fi încă toți liberi, ar fi mai sigur pentru noi că dânșii n’au gânduri ascunse. Dar cei mai mulți fiind supuși și numai noi tratați ca egali, firește că erau să rabde greu această egalitate, mai ales că pe măsură ce dânșii deveneau tot mai pu- ternici noi rămâneam tot mai izolați. Numai egalitatea de forțe dă o suficientă siguranță pentru o alianță. Căci cel ce vrea să facă o încălcare, e reținut de teama că nu va fi dânsul cel mai tare. «Am fost lăsați liberi nu din altă pricină, ci pentrucă li se părea că-și pot urmări ținta de a ajunge stăpâni mai bine prin https://biblioteca-digitala.ro 188 aparența frumoasă a motivului și prin o chibzuire prudentă decât prin violență. Căci puteau aduce ca dovadă că cei pe cari-i atacă sunt vinovați faptul că noi, egalii lor, mergem în expe- diție alături de ei de bună voie. «In acelaș timp împingeau pe cei tari asupra celor slabi; lăsându-i pe cei tari la urmă aveau să-i doboare mai ușor, deoarece toți din jurul acestora acum erau înfrânți. De-ar fi început, când toți aveam și puterea noastră proprie și pe cine să ne reze- măm, nu ne-ar fi supus astfel. Și flota noastră le inspira teama ca nu cumva să se alipească odată, fie de voi, fie dc altcineva și să-i pună în primejdie. Ne-am păstrat libertatea și prin servicii făcute Statului atenian dar și prin daruri și lingușiri adresate șefilor lor politici ce veșnic se schimbau x). 12. «A fost prietenie cu credință ori libertate adevărată când și unii și alții ne arătam amicali în contra sentimentelor noastre intime? In timp de războiu dânșii se temeau de noi și erau foarte prietenoși; în vreme de pace făceam acelaș lucru noi. La alții bunăvoința asigură credința, la noi o puternică frică. Teama nu prietenia ne ținea în alianța lor. Și acela avea s’o rupă întâiu, căruia starea de siguranță îi dădea posibilitate de a îndrăzni. «Cui i se pare că am greșit de ne-am răsculat și n’am așteptat să vedem limpede, de vor face sau nu vreun act de violență în contra noastră, acela se înșeală. Trebuia să așteptăm dacă pu- team ca ei. să preparăm sau să amânăm atacul după voia noastră. Dar când ei au această inițiativă, trebue să avem și noi dreptul de a lua măsuri pentru siguranța noastră. 13. «Lacedemonieni și aliați! Aceste motive și cauze ne-au dus la răscoală. Ele sunt clare pentru cine le aude ca să înțeleagă că am lucrat cu bune temeiuri și au fost suficiente ca să ne înspăi- mânte și să ne facă să căutăm un sprijin. încă de mult am vroit-o noi, când în vreme de pace am trimis la voi o solie pentru răs- vrătire; am fost împiedecați însă, căci voi nu ne-ați primit. Acum când Beoțienii ne-au invitat, ne-am sculat imediat. Și credem că am făcut o îndoită despărțire: de Eleni, pentru a nu le mai face rău prin acțiunea noastră alături de Atenieni, ci de a *) Vezi Aiistofan, Viespile 675. https://biblioteca-digitala.ro 189 contribui la eliberarea lor; de Atenieni, spre a nu fi distruși noi de ei mai târziu și a le lua înainte. «Defecțiunea, e drept, s’a produs prea iute și fără pregătire. Tocmai de aceea trebue să ne primiți în alianță și să ne trimiteți în grabă ajutor; veți arăta prin asta că știți să apărați pe cine trebue și totodată veți lovi în inamici. Moment priincios ca acesta n’a mai fost. Epidemia și cheltuelile tot mai mari au secătuit pe Atenieni; corăbiile, unele sunt în jurul țării voastre, altele ne fac front nouă. Nu e probabil să mai aibă și alte vase, dacă veți năvăli în vara asta a doua oară cu flota și pcdestrimea. Ori nu se vor opune atacului vostru, ori se vor retrage și din țara voastră și dela noi. Să nu creadă nimeni că se va primejdui pe sine pentru o țară străină. Cui i se pare departe Lesbosul, acela va culege folosul de aproape. Căci nu pe Atica se va sprijini războiul, cum poate-și închipuie cineva, ci pe aceia de unde îi vin Aticei puterile. La aliați este izvorul bogățiilor lor și el va crește de ne vor supune. Căci nimeni nu se va mai răscula și tributul nostru se va adăuga. Noi vom fi într’o situație mai rea decât cei supuși înainte. Dacă, dimpotrivă, ne veți da ajutor în grabă, veți câștiga un Stat ce posedă o flotă puternică, lucru de care mai ales aveți ne- voie; veți frânge mai lesne pe Atenieni luându-le aliații, căci fie- cari va trece mai încrezător de partea voastră; în fine veți evita învinuirea ce vi se aduce că nu ajutați pe cei ce se răscoală. Dacă vă arătați ca eliberatori vă asigurați succesul războiului. 14. « Respectați speranțele puse de Elini în voi; respectați pe Zeus Olimpianul, în al cărui templu stăm ca niște suplicanți. Aju- tați pe Mitilcnei primindu-i în alianță; nu ne îndepărtați pe noi care singuri aducem jertfa trupurilor și vieții noastre, dar, de reușim, folosul va fi obștesc, iar de nu vă convingem și suntem învinși, mai generală încă paguba. Fiți astfel de oameni cum Elenii vă cred și cum teama noastră o vrea ». 15. Cam așa au vorbit Mytilineii. Lacedemonii și aliații, după ce i-au ascultat, le-au primit cererea și i-au făcut aliați. Au po- runcit aliaților să se adune în grabă la Istm cu două treimi din contingentele lor ca să dea năvală în Atica. Lacedemonii au ajuns cei dintâi și pregăteau tălpile pe care aveau să treacă vasele din golful Corint în marca Atenei, căci voiau să atace cu pedestrimea https://biblioteca-digitala.ro 190 și cu flota. Ei munceau cu toată inima, dar aliații se adunau încet, fiind ocupați cu strânsul recoltei și sătui de războiu. 1G. Atenienii înțeleseră că Peloponezii se pregătesc din pricina ideii ce-și fac despre slăbiciunea lor și voiră să le arate că n’au judecat bine, că sunt în stare chiar fără să clintească flota dela Lesbos să respingă ușor atacul venit din Peloponez. Umplură o sută de corăbii, îmbarcându-se ei și metecii, fără de cavaleri și pentacosiomcdimni2), plutiră în sus dealungul Istmului arătân- du-și puterea și debarcând în orice parte a Peloponezului voiau. Laccdcmonii văzură că au fost mult greșite calculele lor și socotiră că au fost înșelați de Lesbieni; găsiră că nu-i posibilă întreprin- derea, mai ales că aliații nu venise și li se anunța că vasele ateniene (cele treizeci) devastau teritoriile Periecilor2). Se în- toarseră acasă. Mai târziu pregătiră o flotă ca s’o trimeată la Lesbos și ordonară cetăților să dea patruzeci de vase. Orânduiră ca navarch pe Alkidas ce avea să conducă expediția. Plecară și Atenienii îndărăt cu cele o sută de corăbii, după ce i-au văzut pe oi retrăgându-se. 17. De când a început războiul, acum aveau Atenienii cele mai multe și mai frumoase corăbii. O sută de vase păzeau Atica, Eubea și Salamina; alte o sută încrucișau în jurul Peloponezului, afară de cele din Potidea și alte locuri; cu totul au fost într’o vară două sute cincizeci de trireme. Acest lucru mai ales și asediul Potideii au sleit tezaurul. Căci opliții cari asediau Potidea aveau câte două drachmc pe zi (pentru sine și servitor). Au fost trei mii dela început și acelaș număr s’a menținut până la cucerirea ora- șului; ajutorul de o mie șase sute, veniți cu Phormion, a plecat înainte. Flota primea o soldă egală. Acestea au fost deci cele mai numeroase corăbii și așa s’au cheltuit banii. 18. Pe când erau Lacedemonienii la Istm, Mytilineii cu mer- cenarii ce-i aveau au făcut pe uscat o expediție în contra Metym- nei pe care sperau s’o cucerească prin trădare. Au atacat orașul, dar lucrul n’a ieșit cum se așteptau și s’au retras prin Antissa, *) Sunt Zeugiții și theții cari se îmbarcă. Asta arată cât de mare era superioritatea numerică a acestor două clase față de celelalte două clase superioare. !) Periecii sunt vechii locuitori ai Peloponezilor, cari la venirea Dorie- nilor păstrară pământul neconfiscat. https://biblioteca-digitala.ro 191 Pyrra, Eresos. Au dres întăriturilc acestor orașe și s’au întors degrabă acasă. După retragerea lor, au mers și Metymnienii asupra Antissei; dar într’o ieșire au fost bătuți de Antissieni și lefegii și au căzut mulți; cei scăpați s’au retras în grabă. Când Atenienii au aflat că Mytilineii sunt stăpâni pe uscat și că trupele lor nu-s suficiente spre a-i ține blocați, au trimes chiar la începutul toamnei pe Paches cu o mie de opliți. Aceștia înde- plinind și serviciul de vâslași ajung și înconjură Mytilene cu un zid simplu; au ridicat și forturi pe unele înălțimi. Acum Mytilene era asediată strașnic și pe uscat și pe apă. începe și iama să se simtă. 19. Atenienii aveau nevoie de bani pentru asediu; atunci întâia oară dădură și ei o contribuție de două sute de talanțix) și au trimes și la aliați o flotă de douăsprezece vase sub co- manda a cinci strategi, în frunte cu Lysikles, să încaseze tributu- rile. Acesta trecu marea și strânse banii; însă dela Myon în Caria, urcându-se în sus pe șesul Meandrului până la dealul Sandios, fu atacat de Carieni și Anaiți și pieri cu mare parte din armată. 20. Tot în iarna aceasta Plateenii (tot mai erau asediați de Peloponezi și Beoțieni), fiindcă erau chinuiți de lipsa grâului, și deoarece nu era speranță de ajutor din Atena și nici vreo altă mântuire nu se arăta, plănuiesc cu Atenienii asediați să iasă toți și să treacă peste zidul inamicilor de-1 vor putea forța. Conducea încercarea Thcainetos, fiul lui Tolmidas și prooroc și Eupompidas, fiul lui Daimachos, care era și strateg. Mai apoi jumătate din ei, considerând mărimea pericolului, s’au răsgândit. Insă aproxi- mativ două sute douăzeci de oameni s’au încăpățânat de bună voie în planul lor de ieșire. Au procedat astfel: și-au făcut scări lungi cât era înalt zidul inamic. L-au măsurat după rândurile de cărămizi, într’un loc unde acesta nu era tencuit. Numărau mulți deodată rândurile și dacă unii aveau să greșească, cei mai mulți aveau să nime- rească bine. Au numărat de multe ori; zidul nu era departe și se *) Un milion optzeci de mii de lei. Atenienii nu plăteau impozite directe regulate. Când veniturile ordinare ale Statului nu ajungeau se decreta o contribuție extraordinară pentru o anumită sumă. Aceasta era repar- tizată pe triburi și plătită proporțional cu censul de primele trei clase impozabile. https://biblioteca-digitala.ro 192 vedea ușor. Au luat măsura scărilor prepuind-o după grosimea cărămizii. 21. Fortificația Poloponezilor avea două ziduri: unul făcea față Plateei și unul în afară spre a se putea opune unui eventual ajutor venit dinspre Atena. Intre el era un interval de șasesprc- zece picioare. In acest spațiu de șasesprezece picioare erau clădite locuințe pentru armata de asediu. Casele erau lipite unele de altele ca să pară un zid gros cu creneluri de ambele părți. La fiecare al zecelea crenel erau turnuri mari, egale în lățime cu zidul întin- zându-se dela un zid la altul, așa ca să nu fie loc de trecere pe lângă turnuri; santinelele mergeau prin mijlocul lor. Noaptea, pe vreme de ploaie, părăseau crenelurile și făceau paza din tur- nuri, care erau aproape unul de altul și acoperite sus. Așa era zi- dul ce înconjura pe Plateeni. 22. Aceștia, după ce s’au pregătit, au așteptat o noapte cu vânt și ploaie de au pornit. In frunte mergeau ceia ce provocase încercarea. Trecuse întâi șanțul1) care-i împrejmuia, apoi ajunseră lângă zidul dușman fără să-i simtă străjile, cari nu puteau vedea prin întunericul orb și nici auzi sgomotul pașilor, căci vântul bătea din față. Pășeau departe unul de altul ca să nu se ciocnească armele și să-i trădeze. Aveau cu ei puține arme și erau încălțați numai la stângul pentru a prinde mai bine pământul glodos cu piciorul. Se apropiară deci de zidul dintre două turnuri, știind că nu erau păzite crenelurile, întâi cei ce duceau scările și le sprijiniră de zid. Apoi se urcară doisprezece inși înarmați ușor, numai cu sabia și platoșa, conduși de Am- meas, fiul lui Coroibos, care s’a suit primul. După el cei doispre- zece tovarăși, câte șase spre fiecare din cele două turnuri. Urmau , apoi alții înarmați numai cu lănci, ca să se poată apropia mai ușor, cărora le aduceau alții scuturile și aveau să le dea când vor fi mai aproape de inamici. Erau sus pe zid cei mai mulți, când au simțit santinelele din turnuri. Căci un Plateean, apucându-se de un crenel, a dat jos o cărămidă, care a făcut zgomot în cădere, îndată s’a dat alarma și toate trupele asediatoare fură pe ziduri2). *) Șanțul interior al zidului dușman pe care trebuia să-1 treacă întâi asediații spre a se sui. ’) Ieșiră din turnurile unde stăteau la adăpost de ploaie și vânt. https://biblioteca-digitala.ro 193 Dar nu știau ce primejdie este pe noaptea aceea întunecată și plo- ioasă. In acelaș timp Platecnii rămași în cetate simulează un atac asupra zidului peloponez în partea opusă locului pe unde ai lor urcau ca să le distragă atenția. Peloponezii, uluiți, stăteau locului și nicio strajă nu cuteza să se depărteze de la postul său, căci nu puteau înțelege ce se întâmplă. In timpul acesta trei sute de Pe- loponezi, cari aveau ordin să ajute în caz de nevoie, înaintau pe dinafara zidului spre locul de unde venise strigătul. Au ridicat și torțe aprinse spre Theba; dar Platecnii din oraș au înălțat și dânșii mulțime de făclii pregătite mai dinainte pen- tru asta. Voiau să încurce semnalizarea prin foc a dușmanului și, crezând că e altceva decât ce era, să nu vină în ajutor, până ce ai lor nu vor fi terminat ieșirea și nu vor fi în sigu- ranță. 23. In vremea asta Platecnii continuau a se urca. Cei ajunși întâi pe zid uciseră santinelele din ambele turnuri și ocupară tre- cerile păzind să nu vină cineva în ajutor. Au sprijinit pe urmă scări de pe zid pe turnuri, au suit pe ele câțiva oameni de-ai lor și dând cu lăncile și de sus și de jos opreau pe dușman să se apro- pie. Tot atunci restul Plateenilor de jos punând scări mai multe și smulgând crenelurile treceau peste zid. Care cum trecea, se oprea pe marginea șanțului *) și de acolo aruncau cu săgeți ori cu sulița în dușmanii ce veneau să împiedice trecerea. După ce au trecut toți, cei din turnuri au coborît și ei, cu greu, și au ajuns la șanț. In momentul acesta veneau asupra lor și cei trei sute cu făclii în mână. Platcenii, dc la întunercc, de pe marginea șanțului, îi ve- deau mai bine și ținteau cu arcurile și sulițele unde nu le erau trupurile apărate de arme, în vreme ce pe dânșii dușmanii orbiți de lumina torțelor îi vedeau foarte puțin. Astfel izbutesc să treacă șanțul până la cel din urmă, dar anevoie și cu necaz. Căci apa în- ghețase, dar nu așa că să se poată trece pe ea, ci cum se întâmplă când bate vântul de răsărit mai mult decât cel dc nord. Și noaptea ninsese mult și era atâta apă în șanț în cât le ajungea până la gât. Dar vremea asta rea le-a ușurat fuga. 24. Dela șanț Platcenii pornise în rânduri strânse pe drumul cc duce la Theba, lăsând în dreapta monumentul eroului Andro- *) E vorba de șanțul exterior al zidului. https://biblioteca-digitala.ro 194 krates1); socoteau că dușmanii nu vor bănui că au apucat dru- mul acesta. Și tocmai vedeau pe Peloponezi cum îi urmăresc cu torțe pe șoseaua ce duce la Atena prin Kitheron și Dryoskefale. Plateenii ținură șasc-șapte stadii drumul spre Theba, pe urmă se întoarseră și luară calea spre munți, către Erythrea și Hysias. In- trați în munți, ajung la Atena două sute doisprezece oameni. Fusese mai mulți, dar unii s’au întors în cetate înainte de a esca- lada zidul .și un arcaș a fost prins pe marginea șanțului extern. După o urmărire inutilă, Peloponezii reveniră în pozițiile lor. Plateenii din cetate nu știau nimic din cele întâmplate și cum cei întorși din drum le-au spus că nu mai trăiește nimeni, când s’a luminat de ziuă, au trimes un crainic spre a ridica leșurile. Aflând adevărul s’au liniștit. Așa s’au mântuit o parte din Plateeni trecând peste zid. 25. Tot spre sfârșitul iernii acesteia este trimis din Sparta lacedemoneanul Salaithos cu o triremă la Mytilene. El merse la Pyrra și de acolo pe jos, printr’o râpă, pe undo se putea trece peste zid, se strecoară în Mytilene; spune magistralilor că se va face năvala în Atica și că vor veni și cele patruzeci de corăbii să-i ajute; că el de asta a fost trimis înainte și se va ocupa tot- odată și de celelalte. Mytilineii prinseră curaj și nu se mai gândiră să trateze cu Atenienii. Astfel s’a sfârșit iarna aceasta și cu ea al patrulea an al acestui războiu pe care l-a scris Thukydides. 26. In vara următoare Peloponezii, după ce au trimis la Mytilene cele patruzeci și două de corăbii sub comanda navar- chului Alkidas, au năvălit și dânșii împreună cu aliații în Atica. Scopul lor era ca Atenienii, strânși din două părți, să nu poată ataca năvile ce pluteau spre Mytilene. A condus această năvală Klemenes, moșul și cpitropul lui Pausanias, fiul lui Pleistoan- nax, care era rege, dar copil. Au pustiit tot ce mai înverzise din părțile devastate altădată și ce nu fusese încă distrus în năvă- lirile anterioare. Această năvală, după a doua, a fost cea mai supărătoare pentru Atenieni. Căci dușmanii, așteptând mereu să audă din Lesbos vreo știre dela flota deja sosită după socoteala lor, înaintau tot mai departe lățind pustiul. Dar cum nu le ') Vechiu erou plateean, al cărui templu era la piciorul Kitheronului, aproape de câmpul de bătaie dela Plateea. https://biblioteca-digitala.ro 196 venea nicio veste și grâul li se termina, s’au retras și s’au îm- prăștiat prin orașele lor. 27. In vremea asta Mytilineii, cum nu le mai soseau coră- biile din Peloponez, ci întârziau și cum grâul li se isprăvea, sunt siliți la învoială cu Atenienii din pricina următoare. Salaithos, care nu mai aștepta nici el flota, înarmează poporul lipsit până atunci de arme ca să facă o ieșire împotriva Atenienilor. Dar poporul, cum a luat armele, a început să nu mai asculte de ma- gistrați, ci, adunându-se cete-cete, cereau ca ori bogății să aducă grâul în public și să-l împartă tuturor, ori de nu, se vor învoi cu Atenienii și vor preda orașul. 28. Oligarchii, știind că nu pot să-i împiedece și că de nu vor fi cuprinși în capitulație se pun în primejdie, tratează alături de popor cu Paches și lagărul său. Fu hotărît că ei se lasă la voia poporului atenian; că primesc armata în cetate; că Mytilineii trimit o solie la Atena ca să-i apere; că până se va întoarce, Paches să nu puie în lanțuri nici să robească ori să ucidă pe cineva. Aceasta fu convenția. Dar Mytilineii, mai ales cei cari fusese devotați Lacedemonilor, foarte speriați, la intrarea oastei, s’au așezat suplicanți în jurul altarelor. Paches îi ridică și le făgădui că nu se va atinge nimeni de ei și-i trimise sub pază în Tenedos până ce vor hotărî Atenienii. Trimise și la Antissa trireme de o cuceri și luă toate măsurile potrivite în ce privește oastea. 29. Peloponezii cu cele patruzeci de corăbii, ce trebuiau să sosească repede, au pierdut vremea pe lângă coasta Pelopone- zului și traversară foarte încet marea. Până la Delos, Atenienii din oraș nu i-au simțit. Aproape de Ikaros și Mykonos Pelopo- nezii aud pentru prima oară că Mytilene a fost cucerită. Voind să știe mai exact cum stau lucrurile, au navigat până la Em- batos din Erythrea. Trecuse șapte zile dela predarea Mytilinei când au debarcat ei la Embatos. După ce au luat informații precise, se sfătuiră asupra situației prezente. Teutiaplos din Elida spuse următoarele: 30. «Alkidas și voi generali peloponezi, colegii mei, părerea mea este să plutim imediat spre Mytilene, înainte de a fi semnalați. Căci, cum e și firesc, la niș:e oameni ce au luat de curând un oraș, vom găsi multă lipsă de pază, mai ales din spre mare, de unde ei nu pot crede să le vină vreun dușman și unde noi suntem https://biblioteca-digitala.ro 196 neasemănat de tari. Tot așa de probabil este ca pedestrașii să fie risipiți prin case fără grijă, cum e obiceiul învingătorilor. Sper că împreună cu cei dinlăuntru cari ne-au rămas amici, de vom cădea asupră-le noaptea pe neașteptate, vom fi biruitori. Să nu șovăim în fața primejdiei. Să ne dăm seama că asta este una din surprizele războiului. Dacă un general își ia toate pre- cauțiunile și atacă pe dușman imediat ce-1 vede neatent, de cele mai multe ori iese învingător». 31. Acestea vorbi, dar nu putu îndupleca pe Alkidas. Alții, exilații din fonia și Lesbienii *) ce se aflau cu el pe corăbii, îi propuseră, dacă se teme de asta, să cuprindă vreun oraș din fonia sau Kume din Aiolia, care să le servească ca punct de reazim spre a răscula fonia. După ei, era speranță că se va reuși, deoarece pretutindeni sunt doriți. Vor răpi astfel Atenie- nilor un mare izvor de venituri; în orice caz îi silesc la noui chel- tueli.de vor face expediții. Vor convinge, poate, pe Pissuthnes 2) să intre și el în războiu. Alkidas n’a primit nici acest sfat; el o ținea una: că dacă a pierdut Mytilcne să se întoarcă în Pelo- ponez. 32. Pornind din Embatos. plutea de-a-lungul coastei. De- barcă pe Capul Myonesos din Teos și aici puse de omorî foarte mulți din prizonierii făcu ți în timpul traversării3). Când a an- corat la Ephesos, au venit soli Samieni din Anaia și i-au spus că rău a început să elibereze Elada dacă ucide oameni cari n’au ridicat armele asupra lui nici nu sunt dușmani și sunt de nevoie aliații Atenei. De nu va înceta, pe foarte puțini inamici și-i va face prieteni, dar va schimba în dușmani pe mult mai mulți amici. Alkidas ascultă si dădu drumul prizonierilor ce-i mai avea și care erau din Chios, și de pe aiurea. Oamenii, la vederea coră- biilor. nu fugeau, ci se apropiau ca de vase ateniene, pentiucă nici prin minte nu le trecea că are să vină o liotă peloponeză în lonia. când Atenienii erau stăpânii mării. ') Lesbienii ce fuseseră în ambasadă. Pissuthnes, fiul lui Hystaspes, era satrapul Lidiei, la Sardes. El fa- vorizase revolta Samosului. 3) Această barbarie mai fusese reproșată Spartanilor (II 67). Alkidas șocotea toate popoarele navigatoare ca aliați activi ai Atenienilor. https://biblioteca-digitala.ro 197 33. Din Ephesos Alkidas plecă precipitat, apoi o luă la fugă. Fusese semnalat dc Salaminiana și Paraliana ’) pe când era încă pe lângă Claros. Acestea veneau din Atena. De teamă să nu fie urmărit plutea în largul mării, hotărît să nu se apropie de uscat până în Peloponez. Paches și Atenienii primiră știri din Erythrea; curând apoi din toate părțile. Căci nefiind fonia întărită, era temere mare ca în trecere să nu atace și să prade Peloponezii orașele, chiar de n’ar fi avut de gând să se fixeze. In fine, au adus vestea și Salamaniana și Paraliana. care-i văzuse la Klaros. Paches pomi îndată după ei și-i goni până la Insula Patmos. Când văzu că nu-i va mai putea ajunge, se întoarse. După ce nu i-a întâlnit în larg, socoti ca un mare noroc că nu s’au închis într’un lagăr undeva și nu l-au silit să le pună vase pentru pază și blocadă. 34. Pluti la înapoiere de-a-lungul coastei și se opri la Notion, portul Colophonienilor. O parte din aceștia se retrăsese aici de când orașul dc sus fusese cucerit de Itamanes și barbarii chemați de unul din partide în urma luptelor interne. Aceasta se întâmplase pe vremea celei de a doua expediții peloponeze în Atica. Acești refu- giați, stabiliți în Notion, începură iar luptele civile. O parte din ei aduse dela Pissuthnes lefegii arcadieni și barbari și-i ținea într’un castel; se uni cu Colophonienii din orașul dc sus, parti- zani al Mezilor, și aveau supremația politică în cetate. Ceilalți, partizanii Atenei, siliți să părăsească orașul, chemară pe Paches. Acesta învită la tratative pe Hippias. comandantul Arcadienilor din castel, cu condiția că do nu se vor înțelege să-l ducă înapoi întreg și sănătos. Acela veni și Paches, fără să-l lege, îl puse sub pază; apoi atacă imediat fortăreața și o cuprinde, căci nu se așteptau la asta. Ucide Arcadienii și barbarii aflați în ea; iar pe Hippias îl duce înapoi cum făgăduise; odată ajuns îl prinde și-l omoară. Dă orașul Colophonienilor, cari nu erau partizanii Mezilor. Mai târziu Atenienii au trimis colonizatori2) și au colonizat Notion după legile lor. și au adunat de pe unde mai erau pe toți Colophonienii. *) Aceste 2 vase repezi erau totdeauna în soldă și întrebuințate pentru transportul ambasadorilor. Când s’a cunoscut în Atena expediția lui Alkidas, au fost trimise să afle știri și cu porunci pentru Alkidas. •) Aici nu e vorba de coloniști, ci de magistrați cari orânduiesc conform legilor și ritului orașul ce se întemeiază. https://biblioteca-digitala.ro 198 35. După ce sosi la Mytilene. Paches supuse Pyrra și Eresos; prinde ascuns în oraș pe spartanul Salaithos și-l trimite la Atena dimpreună cu Mytilineii depuși în oraș și cu alții cari i se părură vinovați de răscoală. A trimis și cea mai mare parte din oaste; cu restul soldaților organiză Mytilene și Lesbosul cum i se păru mai bine. 36. Când au sosit aceștia și Salaithos, Atenienii au ucis ime- diat pe spartan, deși făgăduia multe, chiar și că va face pe Pelo- ponezi să se retragă dela Plateea. care tot mai era asediată. Se sfătuiră cu privire la prizonieri. De mânie hotărîră să ucidă nu numai pe cei de față, ci pe toți Mytilineii maturi și să vândă ca robi femeile și copiii. Le imputau și revolta și faptul că au iăcut-o, deși nu erau supuși ca ceilalți; mărise foarte mult înver- șunarea lor flota peloponeză ce îndrăznise să se avânte în aju- torul acelora până în lonia. Li se părea că nu într’un moment de ușurință au făcut răscoala. Trimit deci o triremă, purtătoare a hotărîrilor luate, la Paches și-i ordonă să termine cât mai iute cu Mytilineii. Dar chiar a doua zi îi cuprinde părerea de rău: se gândeau că-i crudă și prea gravă dcciziunca de a distruge un oraș întreg pentru câțiva vinovați. îndată ce simțiră aceasta solii Mytilinei și prietenii lor Atenieni înduplecară pe magistrați x) să pună din nou în discuție chestiunea. Ii convinseră ușor, căci și aceștia vedeau bine că majoritatea cetățenilor voiește să i se îngăduie o nouă deliberare. Se făcu imediat adunarea. S’au susținut diferite păreri de unii și de alții. Au venit la tribună și Kleon, fiul lui Kleainetos, cel care făcuse să triumfe sentința anterioară de moarte. Era pe vremea aceea cel mai violent cetă- țean 2) și cel mai ascultat de popor. El spuse următoarele: 37. «De multe ori și cu alte prilejuri, dar mai cu seamă în răsgândirea voastră de acum față de Mytilinei, am văzut eu că un Stat democrat nu poate guverna pe alții. Pentrucă în relațiile voastre zilnice sunteți încrezători și leali unii față de alții, aveți aceeași purtare și cu aliații. Nu vă gândiți că dacă, fie împinși de milă, fie convinși de vorbele lor, faceți greșeli, *) Un pritan sau un strateg prezida adunarea poporului. 2) Kleon este omul de rămas ce a stat în fruntea republicii ateniene șapte ani după moartea lui Perikles. Dela 429 la 422, când este lupta dela Am- phipolis unde el moare. https://biblioteca-digitala.ro 199 aceste slăbiciuni sunt primejdioase pentru voi și nu vă atrag recunoștința lor. Voi nu înțelegeți că imperiul vostru este o tiranie asupra unor oameni ce o suportă fără voie și au gânduri rele asupră-vă. Ei vi se supun, nu din pricina îngăduirilor ce le faceți spre paguba voastră, ci întru cât ați dobândit stăpânirea prin puterea voastră, nu prin buna lor voință. « Dar mai periculos decât orice, va fi de fiu rămâne nimic stabil în hotărîrile noastre și de nu vom înțelege că un Stat ce se folose- ște de legi mai proaste, dar neclintite, este mai tare ca unul ce are legi foarte bune, dar fără autoritate. O lipsă de cultură și expe- riență unită cu modestia este mai folositoare decât o iscusință lipsită de frâu; oamenii mediocri guvernează de regulă mai bine Statele decât cei prea inteligenți. «Aceștia vor să se arate mai deștepți decât legile, să facă să triumfe părerea lor în orice chestiune supusă deliberării, parcă n’ar mai putea fi alta mai importantă în care să-și arate mai bine inteligența. Prin asta de multe ori prăbușesc Statul. «Ceilalți, neîncrezători în priceperea lor proprie, se socot mai ignoranți decât legile. Ei nu prea pot critica discursul unui ora- tor abil; dar, judecători imparțiali mai mult decât luptători în arenă, ei reușesc mai bine. Astfel deci trebue să facem și noi ora- torii; nu, excitați de o luptă de elocvență și deștcptăciune, să vă dăm vouă, mulțimii, sfaturi contrarii propriei noastre convingeri. 38. «Eu nu mi-am schimbat părerea. Mă mir de cei ce au adus iarăși în desbatere afacerea Mytilineilor și au prilejuit o întârziere ce vine mai mult în folosul vinovaților. In acest caz cel lovit ur- mărește pe vinovat cu mai puțină înverșunare; numai când răzbu- narea este cât mai aproape de vină, ea primește o satisfacție deplină. «Mă întreb cu mirare cine va fi acela care mă va contrazice și se va încumeta să susțină că revolta Mytilineilor ne este utilă și că înfrângerile noastre cășunează daune aliaților. Este evident că acela, sau încrezător în elocvența sa își va pune toată arta să vă demonstreze că tot ce s’a admis de către toți nu se sprijină pe o dreaptă judecată, sau sedus de dorul de câștig, prin vorbe frumoase, va căuta să vă înșele. Dar în astfel de lupte, cetatea dă altora l) premiul și dânsa rămâne cu primejdiile, *) Oratorilor adică. https://biblioteca-digitala.ro 200 «Vinovați de acest lucru sunteți voi, cari prezidați rău desba- terile; voi, cari v’ați deprins a fi spectatori ai discursurilor și au- ditoi i ai faptelor. Voi judecați evenimentele viitoare cum vă spune că au să fie elocința oratorilor; iar în ce privește pe cele deja trecute dați mai multă crezare urechilor decât ochilor și vă luați după cei ce le exagerează în vorbe frumoase. Vă pricepeți minunat f ă vă lăsați înșelați de noutatea unui discurs și nu voiți să urmați un sfat dovedit bun. Robi a tot ce-i insolit, desprețuitori a ce-i obișnuit, fiecare vrea mai ales să fie orator; iar do nu reușește, luptând cu cel ce are asemenea calități, nu vrea să pară că adoptă ideca cuiva; ci, cum spune unul ceva, îndată sare și el să-l aprobe. Vă grăbiți să prindeți cuvintele înainte de a fi spuse, dar sunteți tare greoi când c vorba să examinați ce va ieși din ele; căutați, ca să zic așa. o altă lume decât aceea în care trăim și nu vă gândiți la aceea care ne înconjoară. Intr’un cuvânt, fermecați de plăcerea auzului, voi sămănați mai mult unor spectatori oțioși ai sofiști- lor T) decât unor oameni ce deliberează asupra intereselor de Stat. 39. «Caut să vă scap de aceste cusururi și să vă arăt că Myti- lineiiv'au făcut cel mai mare rău ce vi-1 poate face un Stat. Eu iert pe acel care, nemai putând suporta imperiul vostru ori silit de inamic, s’a răsculat. Dar ei, cari locuiesc o insulă întărită, cari n’aveau să se teamă de dușmanii noștri decât dinspre mare, unde și singuri prin flota lor nu erau fără apărare; ei cari se gu- vernează prin legile lor proprii și erau onorați de voi ca nimeni altul, când au făcut asemenea faptă, ce altceva au făcut decât că au complotat și s’au aruncat asupră-vă, nu s’au răsculat — căci se răscoală cine suferă o apăsare violentă — ce alta, decât stând alături de cei mai înverșunați dușmani au căutat să ne des- ființeze? «E mai îngrozitor decât dacă, prin sine însuși cercând să câ- știge puterea, ne-ar fi făcut războiu pe față. Nicio pildă nu le-a fost de folos. Nici nenorocirile acelora cari, câți s’au răsculat, au fost învinși de noi; nici fericirea lor prezentă nu i-a făcut să ezite de a se pune în primejdie. Cutezători în fața viitorului și sperând lucruri mai mari decât puterea, dar mai mici decât dorința lor, au ales războiul, au judecat demn să pună forța brută înaintea ') Tocmai în acel an venise Gorgias la Atena și rostise faimosul discurs. https://biblioteca-digitala.ro 201 dreptului. In momentul în care au crezut că ne vor zdrobi, ne-au și atacat fără să fi suferit nicio asuprire. Se întâmplă că Statele, peste care vine prea iute o fericire neașteptată, să devină orgo- lioase ; pe când, de regulă, un noroc mai potrivit cu mintea ome- nească este mai temeinic. Omul mai ușor evită o nenorocire de- cât să mențină multă vreme fericirea. «De mult trebuiau Mytilineii să fie tratați ca și ceilalți, fără nicio deosebire, și atunci nu s’ar fi sumețit până într’atâta. Căci așa-i firea omului, să disprețuiască pe cine i se pleacă și să admire pe cel ce-1 înfruntă. «Să fie pedepsiți deci și acum după greșeala lor. Să nu arun- cați vina numai pe aristocrați, iar norodul să-l iertați. Căci toți deopotrivă ne-au atacat. Mulțimea trebuia să fie alături de noi și acum ar fi iarăși in cetatea sa; dar ca a socotit că pericolul alături dc oligarchi e mai puțin serios, și a mers împreună cu ei. «Considerați apoi acest lucru: dacă veți pedepsi la fel pe aliații cari se despart siliți de inamici și pe cei ce se răscoală de bună voie, credeți că va mai fi vreunul care să nu se revolte pentru cel mai mic motiv, când, dacă izbutește, îi surâde libertatea, iar, de-i învins, nu va suferi ceva ireparabil? Dar noi, în contra fiecărui Stat, vom fi pus în primejdie viața și averea noastră. Apoi birui- tori ; vom găsi un oraș distrus și vom fi lipsiți pe viitor de venitu- rile ce formează puterea noastră; învinși, vom avea noi dușmani pe lângă cei de acum și vremea pe care ar trebui s’o întrebuințăm luptând cu dușmanii de astăzi, va trebui s’o cheltuim purtând războiu propriilor noștri aliați. 40. « Nicio speranță prin urmare nu trebue să le lăsăm că prin elocvență ori prin bani vor câștiga în fața judecății voastre moti- vul de iertare: că este omenesc să greșești. Nu ne-au adus pagubă fără voie; cu știință ne-au atacat. Se iartă numai greșelile invo- luntare. «Eu deci și atunci, întâia oară, și acum mă lupt să nu vă schim- bați hotărîrea primă și să vă feriți a face una din cele trei mai pă- gubitoare greșeli pentru o stăpânire: mila, încântarea de vorbe, ori mărinimia. Milă, e drept să-ți fie de egalii tăi; cari și ei ne-ar plăti la fel, dar nu de cei cari cu necesitate nu pot avea acest sentiment și sunt dușmanii noștri eterni. Oratorii cari vă încântă u vorba lor vor avea o arenă de întrecere cu alte prilejuri ma https://biblioteca-digitala.ro 202 puțin importante, nu acum când cetatea va ispăși o plăcere scurtă cu mari pagube, în vreme ce ei vor primi în schimb o plată grasă pentru elocința lor. Mărinimoși să fiți mai bine cu cei ce ne sunt și ne vor rămâne devotați pe viitor, nu cu cei cari orișicum tot au să ne fie dușmani pe veci. «In rezumat afirm: de mă veți asculta pe mine, veți fi drepți față de Mytilinei și cu folos totodată pentru voi; de veți hotărî altfel, nu veți câștiga recunoștința lor, dar veți pronunța neapă- rat osânda voastră. Căci dacă aceștia au avut dreptate să se răs- coale, voi nu trebue să domniți. Dar dacă, deși nedreaptă stăpâ- nirea voastră, voi pretindeți totuși să o exercitați, atunci chiar pi contra dreptului și echității trebue să-i pedepsiți în propriul v ostru interes. De nu, părăsiți conducerea și faceți, la adăpost de primejdie, pe eroii. Atingeți două scopuri prin aceeași pedeapsă: răsbunați-vă și nu vă arătați mai nesimțitori decât cei ce v’au ofensat. Gândiți-vă cum v’ar fi tratat ei pe voi, de v’ar fi biruit, mai ales că dânșii au început cu nedreptatea. Cine, fără motiv vatămă pe altul, îl urmărește până la distrugere chiar, căci se teme de primejdie, do rămâne cu viață dușmanul. Este natural ca cel atacat fără necesitate, după ce a biruit să se răzbune mai aspru decât adversarul obișnuit care stă pe picior de egalitate. « Nu vă trădați deci voi înșivă; apropiați-vă cu mintea cât mai mult de ceasul primejdiei și gândiți-vă că nimic nu vă părea prea scump ca să-i învingeți. Plătiți-le și voi acum la rândul vostru. Nu vă lăsați înduioșați de soarta lor de acum; nu uitați pericolul suspendat deasupra voastră atunci. Pedepsiți-i cum trebue și veți da o pildă vie celorlalți aliați că moartea este plata celui care se răscoală. De vor ști aceasta, veți trebui mai rar să luptați cu prie- tenii lăsând în pace pe dușmani». 41. Acestea le-a spus Kleon. După el a venit la tribună Dio- dotos, fiul lui Eukrates, care și în prima adunare se pusese tare să nu se ucidă Mytilineii. El a vorbit următoarele: 42. « Nu fac imputări celor cari au pus din nou în desbatere afacerea Mytilineilor și nici nu aprob pe cei cari ne mustră că se deliberează de multe ori asupra unor chestiuni așa de importante. « După mine, două lucruri sunt foarte potrivnice unei înțelepte deliberări: graba și mânia. Una merge mână ’n mână cu neprice- perea, cealaltă cu lipsa de disciplină a minții și cu ignoranța. Cine https://biblioteca-digitala.ro 203 se opune ca, vorbele să fie învățătorii faptelor, acela este sau prost sau are vreun interes personal. Prost, dacă-și închipuie că s’ar putea asupra unei obscure chestiuni de viitor comunica părerile țn alt mod; interesat, dacă, voind să propună ceva urît, nu se crede capabil să vorbească frumos asupra unui lucru murdar și prin iscusite calomnii crede să sperie pe adversari și pe auditori. Cei mai periculoși însă sunt numai aceia cari-și acuză dinainte po- trivnicii că vorbesc frumos pentru bani. Căci de i-ar acuza de ne- pricepere, ei, învinși, ar rămâne cu ponosul de proști, dar onești; când ești însă învinuit de necinste, oricât ai triumfa, rămâi bă- nuit; iar de nu învingi, rămâi și prost și neonest. « Dar cetatea pierde în asemenea cazuri, căci este lipsită de sfetnici. Mai bine ar fi pentru ea atunci ca oamenii săi de Stat să fie slabi oratori, căci n’ar izbuti s’o facă să greșească. Cetățeanul onest nu trebue să se teamă de adversari, ci pășind ca egalul lor să se arate mai bun sfătuitor. « Cetatea cuminte nu trebue să adauge noui onoruri sfetnicului celui mai bun, dar nici să-i micșoreze cinstea pe care o are; iar pe cine nu izbutește să-și impună părerea, nu numai că nu trebue să-l pedepsească, dar să-l aibă în aceeași cinste ca și înainte. Ast- fel oratorul învingător n’ar fi ispitit să vorbească în contra con- vingerii sale ori pentru plăcerea mulțimii, numai să capete noui onoruri, și nici cel nenorocos n’ar mai fi împins să lingușească poporul pentru a-1 recâștiga. 43. «Din nefericire facem tocmai dimpotrivă. Și încă de bă- nuim pe cineva că vorbește din interes, oricât dc bune sfaturi ar da, din pricina acestei credințe a noastre cu nimic dovedite, îl invidiem și lipsim cetatea de foloase evidente. S’a ajuns până acolo că sfaturi bune spuse de-a-dreptul sunt tot așa dc bănuite ca și cele rele. Astfel nu numai cel ce vrea să împingă Statul în- tr’o acțiune foarte primejdioasă trebue să înșele mulțimea, dar și cel ce dă cele mai bune consilii este silit să-i câștige încrederea prin falsificarea adevărului. Așa se face că din cauza acestei exa- gerate prudențe cetatea noastră este singura căreia este imposibil să-i faci un bine, fără amăgiri. Cine în mod sincer dă un sfat bun, este bănuit că pe căi ascunse va avea un folos personal mai mare. «Dar chiar în aceste împrejurări, față de marile interese ce sunt în joc, voi trebue să vă așteptați să vorbim noi, cari privim https://biblioteca-digitala.ro 204 lucrurile ceva mai departe decât voi, cari vă ocupați puțină vreme numai de afacerile publice. De altfel noi suntem răspunzători de sfaturile noastre, pe când voi. de voturile voastre, nu! Poate ați judeca mai cu chibzuință, dacă și cel ce propune și cel ce admite ar fi deopotrivă de vătămați. Acum însă sub presiunea primului clocot de mânie ce vă cuprinde, voi pedepsiți o singură părere a celui ce v’a convins, nu și pe ale voastre care, deși fiind multe, au greșit și ele. 44. « Nu m'am suit la tribună nici ca să contrazic nici ca să acuz pe cineva în afacerea cu Mytilineii. Pentrucă, de privim cu pricepere lucrurile, nu despre vina acelora este discuția noastră aici, ci de luat o hotărîre bună și conformă intereselor noastre. De voi demonstra că sunt foarte vinovați, nu voi cere pentru asta moartea lor, dacă nu ni-i utilă; de asemenea, de-aș arăta că sunt motive de indulgență, totuș n’aș cere iertare dacă asta nu-i com- patibil cu interesul Statului. Credința mea e că deliberăm mai mult asupra viitorului decât asupra prezentului. Tocmai ceea ce afirmă mai cu energic Eicon că va fi util pentru viitor, căci se vor răscula mai puțin aliații, de punem moartea ca pedeapsă, eu, tot din considerație pentru folosul nostru viitor, contest cu desăvâr- șire. Și vă cer să nu îndepărtați ce-i util în discursul meu din pri- cina frumoasei aparențe a cuvântării sale. Căci vorbele sale, mai drepte fiind în raport cu mânia voastră contra Mytilineilor, ușor v’ar putea îndupleca. Dar noi nu ne judecăm cu ei, ca să avem nevoie de motive de drept, ci deliberăm cu privire la ei, cum să facem ca să fie mai bine pentru noi. 45. «In State pedeapsa cu moarte se dă pentru multe vini și nu egale cu aceasta, ci mult mai mici. Totuși oamenii atrași de speranță se pun în primejdie. Nimeni până acum nu s’a expus fără să aibă credința că va reuși în planul său. Ce oraș răsculat a încer- cat asta fără o pregătire suficientă, după socotința sa, fie a pro- priilor sale forțe fie ale aliaților? Este în firea omului să greșească toți, particulari și Ștate, și nu există lege care să-i poată opri. Oa- menii au străbătut toată scara pedepselor, înăsprindu-le mereu, doar vor avea mai puțin de suferit din partea răufăcătorilor. Este probabil că în vechime chiar pentru greșelile cele mai mari pe- depsele erau mai dulci; dar cu timpul fiind înfruntate s’a ajuns la pedeapsa cu moartea. Și totuși nici aceasta nu e temută. Sau tre- https://biblioteca-digitala.ro 205 buc deci să se găsească ceva care să înfricoșeze mai tare decât dânsa, sau trebue să admitem că nici moartea nu oprește dela nimic. «Căci sărăcia dă nevoiei îndrăzneala; posesiunea tuturor po- sibilităților de a se bucura de viață dă trufiei și încrederei în sine o lăcomie nesăturată, împing pe om cu pasiune oarbă la între- prinderi primejdioase. Speranța și dorința sunt în toate: una des- chizând drumul, cealaltă urmându-i. Una făurind planurile, cea- laltă fiu turându-i pe sub ochi miragiul amăgitor al norocului, aduc foarte multe rele omului: fiind ascunse, sunt mult mai puternice decât pericolele ce stau în fața ochilor. Dar alături cu ele, și în- tâmplarea contribuc foarte mult să tulbure pe oameni. De oarece câteodată ea pe neașteptate se arată favorabilă și împinge pe om să se pună în primejdie chiar cu puține mijloace. Ea seduce Statele cu atât mai mult cu cât este mai mare scopul: libertatea sau im- periul și cu cât fiecare în mijlocul a lor săi î.și supraestimează for- țele. într’un cuvânt, este cu neputință și este multă naivitate la cine crede că tăria legilor ori frica mai pot abate pe cineva din cale, când firea sa îl împinge să facă ceva. 46. «Nu trebue deci, încrezători în pedeapsa cu moartea ca într’un remediu de o eficacitate sigură, să luăm o deciziune rea, să nu lăsăm revoltaților nicio speranță, dacă se pocăiesc și pun capăt greșelci cât mai iute. Gândiți-vă că, în starea de acum a lucrurilor, un oraș revoltat dacă vede că nu-i posibilă victoria, ar putea sta la împăcăciune când mai este în stare să plătească despăgubiri și tribut pe viitor; altmintrelea însă, care credeți că va mai fi Statul ce nu se va pregăti mai bine decât acum și nu va susține asediul până la ultima extremitate, dacă acelaș lucru înseamnă a capitula degrabă ori după o rezistență desperată? Iar pentru noi cum? nu va fi pagubă să lungim cu cheltuieli mari, fiindcă nu poate fi vorba dc împăcare, asediul unui oraș pe care de-1 cu- cerim, îl luăm distrus și suntem lipsiți dc tributul dela el? Dar tributurile sunt puterea noastră. «Așa dar nu trebue, judecători prea scrupuloși față de cei ce greșesc, să ne pricinuim nouă pagube, ci să vedem cum pe viitor prin pedepse moderate, vom putea să ne folosim de cetăți puter- nice ca bogății. Să căutăm să ne păzim nu prin strășnicia legilor, ci prin corectitudinea faptelor noastre. Acum facem din potrivă! Dacă supunem un aliat liber și stăpânit cu forța, care cum e na- https://biblioteca-digitala.ro 206 tural s’a sculat pentru libertate, noi credem că trebue să ne răz* bunăm crunt. Pe oamenii liberi însă, nu să-i pedepsești aspru când se răscoală, ci înainte de a se revolta să cauți și să previi ca nici prin gând să le treacă; iar. de-au fost învinși, să dai vina pe cât mai puțini. «Vedeți și din următoarele: 47. « Cât de mult ați greși ascultând pe Kleon. Acum în toate orașele, poporul vă este prieten și nu se răscoală alături de aristo- crați: sau. de-i constrâns, el devine imediat dușmanul revoltaților. Voi începeți războiul având aliat norodul Statului advers. De veți distruge poporul Mytilineilor, care nici n’a luat parte la răscoală și care, cum a pus mâna pe arme, v’a dat de bună voie orașul, mai întâi veți comite o nedreptate ucigând pe binefăcătorii voștri, apoi veți face tocmai ce vor oligarchii. Căci de acum înainte, când vor răscula un oraș, vor avea imediat un aliat în mulțime, deoarece voi veți fi arătat clar că aceeași pedeapsă așteaptă deopotrivă pe vinovați și nevinovați. « Dar chiar de ar fi greșit, voi trebue să vă faceți a nu vedea, numai ca cceace ne este încă amic să nu devină dușman. Și socot că e mult mai util asta pentru menținerea imperiului vostru: mai bine să primim cu voie o nedreptate decât să ucidem pe cine nu trebue, conform dreptului. Afirmația lui Kleon nu e justă: este imposibil ca dreptul și folosul acestei pedepse să se întâlnească în acelaș punct. 48. « Recunoașteți că mai bună este părerea mea și, fără să cedați nici milei nici mărinimiei, de care nici eu nu v’aș vrea să fiți amăgiți, ascultați sfaturile inele: judecați în liniște pe cei ce vi i-a trimes Paches ca vinovați, iar pe ceilalți lăsați-i să locuiască orașul lor. «Căci așa va fi bine pentru viitor și va înspăimânta pe dușmani. « Hotărîrile cuminți sunt o mai asigurată poziție în contra inamicului decât puterea fără pricepere ». 49. Acestea a spus Diodotos. După ce au fost expuse aceste pă- reri, care stăteau în cumpănă una față de alta, Atenienii se îm- părțiră în două și la vot taberile fură aproape egale; triumfă totuși părerea lui Diodotos. Trimiseră imediat în grabă o altă triremă, ca nucumva cea dintâi ajungând înainte, aceasta să găsească ora- șul distrus; plecase înainte aproape cu o zi și o noapte. Solii Myti- https://biblioteca-digitala.ro 207 linei pregătiră corabia cu vin și făină și făgăduiră o mare răsplată de ajung la vreme. De aceea a fost așa grabă în plutire încât vâsleau totodată și mâncau făină amestecată cu vin și untdelemn și cu rândul unii dormeau, alții vâsleau. Din întâmplare n’a fost vânt potrivnic și corabia primă mergea încet ca la un lucru trist ca acela, pe când a doua se silea din răsputeri. Prima cu atâta a ajuns înainte cât a putut Paches citi decretul și se pregătea să execute hotărîrile. A doua intră în port și împiedecă uciderea. De atâta a atârnat să nu piară Mytilene. 50. Pe ceilalți bărbați trimeși de Paches ca mai vinovați de răscoală, Atenienii, conform părerii lui Kleon, i-au ucis. Erau ceva mai mulți de o mie. Au dărâmat zidurile Mytilenei și au luat flota. N’au impus pe Lesbieni la tribut, dar au împărțit tot pă- mântul lor, afară de al Methymnei, în trei mii de loturi, din care trei sute au consacrat zeilor, iar pe celelalte au trimes coloniști trași la sorți dintre ei. Lesbienii le plăteau câte două mine J) pe an de lot și lucrau ei pământul. Luară și orășelele 2) câte le stă- pâneau Mytilineii pe uscat și le supuseră. 51. Așa au fost evenimentele din Lesbos. In aceeaș vară, după luarea Lesbosului, Atenienii conduși dc Nikias, fiul lui Nikeratos, au făcut o expediție în contra insulei Minoa, așezată în fața Mh- garei. Megarienii clădiseră un turn și se serveau de ea ca de o fortăreață. Nikias voia să aibă Atenienii acolo în insulă un punct de ob- servație mai apropiat3) și nu tocmai la Buduros și în Salamina; totodată să nu mai facă deacolo Peloponezii neașteptate atacuri prin surprindere cu trireme ori tâlhării cu vase de pirați, cum se întâmplase înainte; în acelaș timp să oprească orice corabie de a intra în portul Megarii. Nikias cuprinse întâi cu mașinele, de pe mare, două turnuri care ieșeau înainte, dinspre Nisea, și, liberân- du-și drumul dintre insulă și continent, închise cu un zid și partea ’) Suma totală a arenzii era de 6400 mine sau 90 talanți. O mină valora cam 90 lei aur. Această sumă revenea coloniștilor atenieni; Lesbienii erau astfel arendașii fostelor lor proprietăți. z) Intre acestea era și Antantros. Ele se numeau (cf. 4.62,3) Azvaiai noXciț, orașe de pe capuri. 3) Tot pe capul apusean al Salaminei. Atenienii aveau aici o stație navală de observație. https://biblioteca-digitala.ro 208 dinspre nscat, pe uude, pe podul de peste smârcuri x) putea veni un ajutor insulei care era aproape de țărm. După ce a terminat treaba în câteva zile, Nikias făcu un fort în Minoa și se retrase lăsând o garnizoană. 52. Tot pe vremea aceea, în vara asta și Plateenii, fără hrană și nemai putând îndura asediul, se predară Peloponezilor în chi- pul următor. Aceștia dăduse un asalt la zid și Plateenii nu fură în stare să-l respingă. înțelese comandantul spartan slăbiciunea lor, dar nu vru să ia orașul cu forța. Căci așa i se poruncise din Lacedemona, pentru ca la caz de se va face odată pace cu Atenienii și se vor învoi ca fiecare să dea înapoi cetățile câte le-au cucerit în război, Plateea să nu poată fi redată, ca unii ce ei singuri s’au pre- dat de bună voie. Le trimete deci un sol care le spune că dacă vor să predea cetatea Lacedemonilor și să-i primească de judecători, dânșii vor pedepsi numai pe vinovați, iar fără judecată pe nimeni. Acestea zise solul. Dânșii o predară, căci erau într’o stare de ne- spusă slăbiciune. Peloponezii le dădură câteva zile mâncare, până au sosit din Sparta judecătorii, cinci la număr. Dac’au venit, n’au formulat nicio acuzare, ci chemând pe fiecare îi întrebau atâta numai: dacă în războiul acesta au făcut vreun bine Lacede- monei și aliaților săi. Plateenii cerură voie să vorbească mai pe larg și rânduiră dintre ei pe Astymachos, fiul lui Asopolaos, și Lacon, fiul lui Aieimnestos 2), proxen al Lacedemonilor. Aceștia ieșiră înainte și spuseră următoarele: 53. « Am predat orașul, Lacedemonieni, fiindcă aveam încre- dere în voi și nu ne așteptam la o judecată ca aceasta, ci la una mai conformă cu legile. Ne-am hotărît să mergem în fața unui tribunal de Lacedemonieni, fiindcă eram convinși că vom obține de sigur o sentință dreaptă. Acum însă ne temem că ne-am înșelat în amândouă privințele. Căci bănuim, firește, că procesul este l) Astăzi nu se poate găsi locul acestei insule. Se presupune că smâr- curile s’au uscat și insula s’a unit cu continentul. 2) Aieimnestos este spartanul care a ucis pe Mardonius în lupta dela Plate a. Probabil în amintirea sa Plateeanul menționat aici primise același nume. La rândul său el numise pe fiul său Lacon, după cum Kimon ate- nianul numise pe fiul său Lacedemonios ca mărturie a iubirii sale pentru Sparta. Alegerea acestui orator fu dictată de părerea că în calitate sa de proxen va fi binevăzut de Lacedemonieni. https://biblioteca-digitala.ro 209 pentru orânduirea noastră la moarte și că voi nu sunteți nepărti- nitori. O probă este că nu ni s’a pus în față o acuzare la care trebue să răspundem — ci noi singuri am cerut cuvântul—, apoi între- barea scurtă care ni se pune. A răspunde la aceasta adevărul este primejdios, iar minciuna are în sine însăși dovada falsului. împre- surați din toate părțile de greutate suntem nevoiți și ni se parc și mai sigur să înfruntăm primejdia spunând un cuvânt deschis. Căci în situația în care ne aflăm, cuvântul ncrostit ar putea fi un motiv de imputare că, poate de s’ar fi pronunțat, ne-ar fi mântuit. Pe lângă toate și putința de a vă convinge este grea pentru noi. Căci de nu ne-am cunoaște unii pe alții, am trage foloase aducând mărturie faptele neștiute de voi. Așa însă vom vorbi în fața voa- stră care știți toate. Și teama noastră nu c că voi, socotind virtu- țile mai prejos de ale voastre, să ne faceți tocmai din asta o vină; ci că. pentru a procura altora o plăcere, noi stăm la o judecată în care sentința e deja pronunțată. 54. « Vom aduce totuși și îndreptările ce avem în cearta cu The- banii, vom aminti meritele noastre față de voi și de ceilalți Eleni și vom încerca să vă înduplecăm. «La întrebarea scurtă: de-am făcut vreun bine Laccdemonilor și aliaților în acest războiu, răspundem: de ne întrebați ca pe dușmani, dacă n’ați primit vreun bine, n’ați fost nedreptățiți; iar de ne socotiți ca prieteni, voi mai degrabă, cari ați venit cu oaste asupră-ne, ați greșit. In vremea păcii și în contra Medului, noi ne am făcut datoria. N’am rupt acum noi întâi pacea și atunc’ numai noi dintre Beoțieni am luptat pentru libertatea Heladei. Deși oameni de uscat, ne-am bătut pe mare la Artcmision; în lupta dată pe pământul nostru am fost alături de voi și de Pau- sanias; am luat, peste puterile noastre, parte la toate marile primejdii ce au amenințat pe Heleni în vremea aceea. Vouă, în special, Lacedemoni, tocmai când o marc spaimă cuprinsese Sparta din pricina revoltei Hoților de pe Itome, v’am trimis ajutor a treia parte din cetățenii noștri. Sunt fapte pe care nu c bine să le uitați! 55. «Așa am crezut noi să fim în vremurile vechi și mari. Duș- mani am devenit mai târziu și voi sunteți de vină. Aveam nevoie de alianță, căci Tebanii nu ne lăsau în pace. Atunci nc-ați sfătuit să ne adresăm Atenienilor ca fiind mai aproape, pe când voi erați https://biblioteca-digitala.ro 210 prea departe. Totuși în timpul războiului n’ați primit din partea noastră vreo ofensă prea gravă și nici n’aveați de așteptat. Dacă n’am voit să nc despărțim de Atenieni, când ne-ați îndemnat, n’am făcut rău! Căci ei ne-au ajutat în contra, Thebanilor, pe când voi ați stat la gânduri; nu ședea frumos să-i trădăm, după ce primisem binefaceri dela ei; le cerusem sprijinul la nevoie și aveam dreptul de cetățenie. Din contra, natural era să împlinim cu toată inima poruncile lor. Dar pentru cele ce fiecare din voi pretindeți dela aliați, nu aceștia sunt răspunzători de lucrurile urîtc ce fac, ci voi cari-i împingeți la rău. 56. « Thebanii multe nedreptăți ne-au făcut; pe cea din urmă, pricină a necazului nostru de azi, o știți și voi: au cuprins orașul nostru în timp de pace, în zi de sărbătoare. Drept a fost să-i pedepsim după legea stabilită pentru toți: e permis să te aperi de inamicul cc te atacă. Just ar fi acum să fim noi loviți din cauza lor? Dc veți judeca după interesul vostru actual și după dușmănia acelora, veți dovedi că nu sunteți adevărați judecători cu dreptate, ci urmăriți foloasele voastre materiale. Dacă aceștia vi se par utili acum, noi și ceilalți Hcleni am fost mai mult atunci când erați în mai mare primejdie. Căci voi înspăimântători mer- geți asupra altora; dar în vremea aceea, când barbarul aducea tuturor robia, aceștia erau cu dânsul alăturea. Se cade să puneți în cumpănă greșeala noastră de azi, chiar dacă am greșit, și de- votamentul nostru de atunci. Veți găsi că este mai mare față de vina asta mică și că s’a manifestat în vremuri când rari Helcni își puneau curajul în contra puterii lui Xerxes. Atunci erau foarte lăudați aceia cari în fața invaziei nu se gândeau să și apere propriile interese, ci de voia lor, cu primejdii au luptat pentru cauza cea bună. Am fost și noi printre aceștia și am fost ridicați în slavă. Acum ne temem să nu pierim fiindcă am lucrat după aceleași principii, fiindcă, după cum cerca dreptatea, ne-am alipit de Atenieni și nu de voi, cum ar fi fost mai profitabil pen- tru noi. Cu toate acestea voi trebue să arătați că judecata voastră este identică pentru acțiuni identice și să credeți că adevăratul vostru folos este numai când interesul vostru momentan coin- cide cu recunoștința eternă ce o datorați aliaților credincioși. 57. « Gândiți-vă apoi că sunteți considerați de cei mai mulți Helcni ca un model de lealitate. Dacă nu veți hotărî după drep- https://biblioteca-digitala.ro 211 tate — căci va avea răsunet această judecată pentrucă și faima voastră este mare și nici a noastră nu e mică — băgați de seamă că n’au să vă laude că în contra unor bărbați viteji ați dat o sentință nedreaptă, voi. și mai viteji, și nici că ați dedicat în tem- plele comune x) prăzi luate dela noi, binefăcătorii Heladei. Li se va părea grozav lucru că Lacedemonii au distrus Plateea, că părinții voștri au înscris pe trepiedul dela Delfi orașul nostru, pentru vitejia lui, iar voi l-ați șters dintre neamurile helenice cu desăvârșire de hatârul Thebanilor. Până la acest grad de neno- rocire am ajuns noi, cari, când a învins Medul, am fost ruinați și acum în fața voastră, cei mai dragi nouă înainte, suntem bi- ruiți de Thebani. Am trecut prin două primejdii foarte mari: atunci de n’am fi predat orașul, am fi murit de foame; acum suntem amenințați a fi osândiți la moarte. Și suntem respinși do toți, părăsiți și fără ajutor, noi, Plateenii, cari peste puterile noastre am fost devotați Helenilor. Nimeni dintre aliații de atunci nu ne sprijină și de voi, o Lacedemonieni, ne temem că șovăiți în vechea credință. 58. * In numele zeilor ce au apărat odată legăturile noastre de alianță, în numele devotamentului nostru pentru Heleni, vă rugăm să vă îndurerați și să schimbați hotărîrca de cumva ați fost înduplecați la ceva de către Thebani; față de pretenția lor cereți îngăduirca de a nu ucide pe cei ce nu vi se cade; câști- gați-vă o recunoștință care să vă facă cinste, nu rușine. Nu faceți altora o plăcere și voi să aveți în schimb ocară. Este ușor să distrugeți trupurile noastre, dar foarte greu să ștergeți numele urît al unei asemenea fapte; căci nu veți lovi în noi pe niște inamici — ceea ce ar fi drept — ci pe niște prieteni cari de ne- voie s’au luptat cu voi. De ne veți lăsa viața, veți judeca după legea divină. Amintiți-vă că ne-am predat dc bunăvoie, că am întins mâinile către voi — iar datinile religioase opresc pe Eleni de a ucide suplicanții; că am fost, în sfârșit, totdeauna binefă- cătorii voștri. «Priviți la mormintele părinților voștri uciși de Mezi și în- gropați în țara noastră. Noi cu toții îi cinsteam în fiecare an cu haine și cu cele obișnuite morților2); le ofeream fruntea buca- *) Templele dela Delfi și Olympia. ’) Se ardeau haine pe morminte, se sacrifica un taur și se făceau libații. https://biblioteca-digitala.ro 212 te or crescute în pământul nostru, ca prieteni în numele unei țări prietene, ca aliații unora ce ne-au fost tovarăși de arme. De nu veți judeca drept, veți face contrariul acestora. Gân- diți-vă: Pausanias i-a înmormântat socotind că-i pune într’un pământ amic, lângă prieteni. Voi, de ne veți ucide și veți trans- forma Plateea în pământ theban.nu veți părăsi în țară dușmană, lângă ucigătorii lor1) pe părinții si rudele voastre, lipsiți de onorurile ce le au acum? Mai mult, veți robi pământul în caro Helenii și-au căpătat libertatea, veți lăsa pustii altarele zeilor la care aceia îngenunchind au învins pe Mezi, veți fura sacrificiilor strămoșești pe cei ce le-au așezat și întemeiat. 59. * Nu este spre cinstea gloriei voastre, Lacedcmonieni, această purtare: ați păcătui față de datinele obștești ale Hele- nilor și față de strămoșii voștri; fără să fi avut vreun rău, ne-ați ucide pe noi. binefăcătorii voștri, pentru satisfacerea unei uri străine. Cruțați-nc și vă înduioșați de noi. Judecați-ne cu o milă lipsită de pornire și prejudecată; gândiți-vă nu numai la groză- venia celor ce vom suferi, dar și la cine suntem și la nestatornicia soartei care lovește pe nevinovat. « Noi, după cum și datoria și nevoia ne îndeamnă, invocăm zeii ce au aceleași altare la voi ca si la noi, zeii comuni ai Helc- nilor. și cerem să ascultați rugămintea noastră: punem înainte spre apărare legămintelc jurate de părinții voștri. îngenunchiem la mormintele lor și rugăm pe cei ce odihnesc în ele să nu ajun- gem sub piciorul Thebanilor, să nu fim dați pe mâna celor mai urîți, noi cari le-am fost așa de dragi; le aducem aminte astăzi, când suntem amenințați de cea mai tristă soartă, de acea zi, în care alăturea de ci am săvârșit fapte așa de strălucite. « Sfârșind cuvântul nostru, lucru necesar, dar și foarte greu pentru noi ce suntem în această stare, pentrucă și viața noastră se poate termina odată cu el, vă spunem: n’am predat orașul nostru Thebanilor — căci decât una ca asta am fi preferat să pierim de moartea cea mai hulită, de foame — ci am venit la voi plini de încredere. Este drept, de nu vă putem convinge, să ne repuneți în starea noastră dinainte și să îngăduiți să ne alegem noi primejdia. *) Thebanii fusese aliații Perșilor în războaiele medice. https://biblioteca-digitala.ro 213 « Vă conjurăm noi, Plateeni, cari am fost cu trup și suflet pentru Heleni, cari suntem suplicanții voștri, o Lacedemonieni, să nu fim jertfiți din mâinile voastre și din pricina încrederii inspirate de voi pentru Thebani, dușmanii noștri de moarte. Fiți mântuitoiii noștri, în ceasul când eliberați pe Heleni, nu ne distrugeți pe noi»! 60. Astfel au vorbit Plateenii. Thebanii s’au temut să nu se înmoiae Spartanii în urma acestui discurs; de aceea au ieșit înainte și au spus că vor și dânșii să vorbească, fiindcă și acelora în contra așteptării lor, li s’a permis mai mult decât răspunsul la întrebare. Voia le-a fost dată, și ci au rostit următoarele: 61. « N’am fi cerut cuvântul, dacă aceștia ar fi răspuns scurt la întrebare, dacă nu s’ar fi întors împotriva noastră și nu nc-ar fi aruncat învinuiri; dacă nu s’ar fi abătut dela che- stiune și n’ar fi vorbit despre ei apărându-se de fapte de care nici n’au fost acuzați și lăudându-se cu altele pe care nimeni nu le-a imputat. Acum însă trebue să ne spălăm de învinuiri și să dovedim falsitatea apărării și laudei lor; pentrucă nici răutatea noastră, nici slava lor să nu le fie de folos, iar voi să vă puteți pronunța, după ce veți fi auzit adevărul în ambele privinți. « Noi nu ne-am înțeles cu dânșii dela început, de când, după ce am pus stăpânire pe întreaga Beoție și am izgonit populația amestecată'), am fondat Plateea și alte orașe. Atunci aceștia n’au voit, cum se orânduise întâiu, să fie guvernați de noi și numai ci dintre Beoțieni au călcat așezămintele părintești; când am voit să le impunem respectarea acestora, s’au unit cu Ate- nienii. împreună cu aceștia ne-au făcut multe pagube, pe care le-am plătit cu vârf și îndesat. 62. «Când a venit Barbarul în Helada, spun că sunt singurii Beoțieni, cari nu s’au dat de partea lui. Cu asta mai ales se mân- dresc ei și ne ocărăsc pe noi. Noi însă afirmăm că dânșii nu s’au dat cu Mezii pentrucă nu s’au dat nici Atenienii și proba este că mai târziu, când Atenienii amenințau libertatea Hele- nilor, tot ei singuri dintre Beoțieni au fost prietenii Atenienilor. Totuși să examinați în ce situație eram și noi și ei când am făcut acestea. Cetatea noastră n i era guvernată atunci nici de o oli- ■) Strabon enumera I’elasgii, Thracii, Hyanții, https://biblioteca-digitala.ro 214 garhie supusă legilor *) nici dc democrație, ci de regimul cel mai potrivnic legilor și bunei rânduieli și foarte apropiat de tiranie. Câțiva oameni conduceau treburile publice, Aceștia cu nădejdea să-și întărească mai bine stăpânirea, de vor învinge Mezii, i-au chemat înfrânând silnic norodul. Nu cetatea întreagă și nu stăpână pe sine a făcut aceasta; nu e drept prin urmare să fie hulită pentru fapte în care a greșit nefiind apărată de legi. Insă după ce Medul a plecat și după ce ea a dobândit o constituție, când Atenienii au atacat pe urmă întreaga Hcladă și au încercat să supună .ara noastră, și, din pricina frământărilor, stăpâneau deja o mare parte din ea, judecați dacă prin lupta și victoria noastră dela Koroneia n’am eliberat Beoția și dacă nu contri- buim acum din toată inima la eliberarea celorlalți dând cava- lerie și oaste mai multă decât oricare aliat. Atâta este apărarea noastră în ce privește alianța cu Mezii. 63. «Vom încerca să demonstrăm că voi ați făcut mai mult rău Helenilor și că sunteți mult mai vrednici de orice pedeapsă! Spuneți că v’ați făcut aliați și cetățeni ai Atenienilor pentru a vă răzbuna pe noi. Apoi nu trebuia atunci oare numai împotriva noastrăsă-i aduceți, iar nu să mergeți împreună cu ei să atacați pe alții? Mai ales că puteați să nu o faceți, căci dc-ați fi fost duși cu sila de Atenieni, nu aveați la îndemână alianța cu Lace- demonii aceștia, pe care o puneți veșnic înainte, alianță făcută deja împotriva Medului? Era suficientă să vă apere de noi și, lucru foarte important, să vă permită de a delibera în liniște. Insă dc bună voie, fără silnicie, ați ales voi partea Atenienilor. Spuneți că ar fi fost rușinos să părăsiți pe binefăcătorii voștri. Mai rușinos însă a fost și mai vinovat să trădați pe toți Helenii, cu care ați jurat împreună, decât pe Atenieni singuri, când ace- știa voiau să robească Helada, iar ceilalți s’o elibereze. Nu le-ați răsplătit cu o recunoștință egală nici ferită de ocară; căci i-ați chemat, ziceți, ca să vă apărați de oprimare și ați colaborat cu ei la îngenunchierca altora. Nu e frumos în adevăr să nu plă- tești binele cu bine; dar e urît, când nu răspunzi decât prin acte injuste la o binefacere venită pe calea dreptății. *) 6Xiyapyla ladvopoț opusă, după Aristot, cu SuvaaTeîa caracteri- zată de el prin cuvintele: 6rav iUp/p (xt; 6 'jojxoț, dXX* ol iipyovreț, https://biblioteca-digitala.ro 215 64. «Ați arătat îndeajuns că dacă numai voi atunci n’ați fost de partea Mezilor, asta n’ați făcut-o de dragul Helenilor, ci pentrucă n’au fost nici Atenienii. Noi afirmăm, pentrucă ați voit să-i imitați pe dânșii și să nu faceți ca ceilalți. Și acum voiți să trageți folos dintr’o bravură pe care ați arătat-o de hatârul altora? Asta nu se poate! Ați preferat pe Atenieni, luptați alături de ei până la sfârșit I Nu aduceți înainte alianța care a fost odată, ca și cum ar trebui să vă scape acum. Căci ați părăsit-o, ați căl- cat-o în picioare și ați ajutat la robirea Egineților și a altor aliați, în loc s’o fi împiedecat. Cu bună voia voastră ați făcut acestea, guvernați de aceleași legi pe care le aveți și astăzi. Nu v’a silit nimeni ca pe noi. N’ați primit ultimul apel, înainte de a fi ase- diați și n’ați rămas liniștiți și neutri. « Cine oare poate, mai pe bună dreptate, să fie urîți de Heleni, dccâ voi cari n’ați arătat vitejie decât spre nenorocirea lor? Bunul acela cu care vă mândriți, ați arătat prin purtarea voastră de acum că nu purcedea din sufletul vostru; adevărata pornire a firei voastre s’a arătat în lumină: când Atenienii au apucat drumul strâmbătăților, ați mers cu ei. Acestea avem de spus în privința Medofiliei noastre involuntare și a liberii voastre alipiri către Atena. 65. «In sfârșit, ultima voastră vină față do voi: spuneți că am venit împotriva dreptului, în vreme de pace și în zi de săr- bătoare asupra orașului vostru. Nu credem să fi greșit mai mult decât voi nici aici. Căci dacă noi, din voia noastră, am fi venit în contra cetății voastre, ne-am fi luptat și am fi pustiit ogoarele voastre ca dușmani, da! am fi păcătuit! Dar dacă oameni de-ai voștri, fruntași prin avere și neam, voind să curme alianța voastră cu o gintă străină și să vă readucă la confederația națională a Beoțienilor, dacă aceștia, de voia lor, ne-au chemat, care este vina noastră? Căci conducătorii sunt mai vinovați decât cei ce-i urmează. Dar nici aceia, după socotința noastră, nici noi n’am greșit. Cetățeni, ca și voi, și putând pierde mai mult, ne-au deschis porțile și ne-au introdus în oraș ca prieteni, nu ca duș- mani. Voiau ca cei răi dintre voi să nu vă ticăloșiți mai tare, iar cei buni să aibă ranguri demne de ei. Erau învățători ai sufle- telor ; nu voiau să văduvească orașul de voi, ci să vă împace cu cei de acelaș sânge; să fiți în pace cu toții, să nu vă urîți cu nimeni I https://biblioteca-digitala.ro 216 Gfi. «Iată o dovadă că n'am lucrat dușmănește: nu ne-am atins de niciun om, ci am proclamat că cine voește să fie guver- nată cetatea după datinele tuturor Beoțknilor să vină lângă noi. Și voi cu bucurie ați venit și v’ați învoit. La început ați stat liniai iți. Pe ui mă, chiar dacă vi s'a părutcă n'am făcut bine intrând fără voia norodului vostru, trebuia să ne plătiți și voi la fel, să nu începeți cu violențele, ci să ne înduplecați cu binele și să ieșim. Voi din contra, cum ați văzut că suntem puțini, îm- potriva tratatului, ne ați atacat. Și nu ne doare atâta de cei pe cari i ați ucis în luptă, căci moartea lor a fost oarecum legitimă. Dar n’ați săvârșit voi o grozăvie, când ați omorît, în contra legii, pe cei ce întindeau mâinile spre voi, pe cei ce i-ați prins de vii, pe cari nc-ați promis mai târziu că nu-i veți ucide? Și când ați făcut voi una după alta trei crime; nesocotirea învoielii, masacrul cu sânge rece al oamenilor și făgăduiala mincinoasă făcută nouă că nu-i veți omorî, de nu ne atingem de ogoarele voastre, aveți îndrăzneala să spuneți că noi am călcat legea și pretindeți să nu fiți pedepsiți? Nu! Dacă aceștia sunt drepți, veți primi plata pentru toate. G7. «Am înșirat acestea, Lacedemonieni, și pentru voi și pentru noi; voi. ca să știți că osânda, ce o veți da, c dreaptă și noi, ca să ne convingem mai mult cât e de sfântă dorința noastră de răzbunare. Să nu vă înduioșați ascultând vechile lor merite, de a fost vreunul! Acestea trebue să vină în ajutor celor loviți pe nedrept; pentru cei ce au făcut însă o ticăloșie, ele trebue să fie un motiv de îndoită pedeapsă, deoarece greșelile lor n’au isvorît din firea lor intimă. Să nu le fie de folos bocetele și vaie- tele, când invoacă mormintele părinților voștri și părăsirea lor. Căci și noi evocăm tinerimea noastră ucisă fără milă de aceștia. Părinții lor, unii au murit la Koroneia pentru a vă aduce în brațe Beoția; alții, bătrâni și părăsiți în casele lor pustii, vă roagă cu mai multă dreptate să-i răzbunați în contra acestora! Milă să găsească oamenii cari sufăr ce nu trebue; dimpotrivă, să ne bucurăm când o dreaptă pedeapsă lovește pe unii ca ace- știa. Dânșii sunt pricina izolării lor, căci de voia lor au respins pe aliații cei buni. N’au suferit întâi din partea noastră și apoi au călcat legea : au judecat cu ură, nu cu dreptate. Nici nu că- pătăm noi astăzi o răzbunare egală cu vina lor. Ei vor suferi https://biblioteca-digitala.ro 217 după lege, căci nu s’au predat în luptă întinzând mâinile spre voi, cum afirmă, ci prin convenție au primit să fie judecați de voi. «Apărați deci, o Lacedemonieni, legea călcată de aceștia, și nouă, cari am suferit fără de legile, dați-ne în schimb o dreaptă răsplată pentru serviciile noastre. Să nu fim învinși în fața voa- stră de discursul lor. Dați pildă Helenilor că nu veți face con- cursuri de vorbe, ci de fapte. O scurtă expunere a lor e suficientă, dacă sunt bune; dacă faptele sunt rele, discursurile împodobite cu vorbe frumoase sunt amăgeli. Dacă voi, șefii, veți da hotă- rîrile privind numai la interesele întregei confederații, vor căuta mai puțini discursuri frumoase pentru fapte incorecte». 68. Așa au vorbit Thebanii. Judecătorii lacedemonieni soco- tiră că este mai potrivit pentru dânșii să se mențină la între- barea: dacă au avut vreun bine dela ei în timpul războiului? Deoarece îi îndemnase toată vremea să stea liniștiți conform tratatului de pace a lui Pausanias după războiul medic și fiindcă aceștia au respins mai târziu, înainte de asediu și propunerea lor de neutralitate x) tot după acel tratat, Spartanii, în urma res- pingerii legitimei lor cereri, au socotit că dânșii, deslegați de obligațiunile tratatului, au fost tratați ca dușmani de Plateeni. Deci aduseră în șir, unul câte unul și-i întrebară tot acel lucru: dacă au făcut vreun bine în timpul războiului fie Sparta- nilor fie aliaților? Și cum lăspundeau: nu, îi duceau și-i omorau. N’au făcut nicio excepție. Au ucis nu mai puțin de două sute de Plateeni și douăzeci și cinci de Atenieni2) cari fusese asediați împreună cu dânșii. Pe femei le-au robit. Cât despre cetate, un an au dat-o pentru locuit Megarienilor exilați după o revoltă3) și Platecnilor, prieteni ai lor, ce mai rămăsese în viață. Mai târziu au dărîmat-o până la pământ. Din materialul dur au construit lângă templul Herei un han cu un perimetru de două sute de picioare, cu odăi de locuit la amândouă caturile: au întrebuințat pentru asta lemnăria și ușile Plateenilor. Din celelalte lucruri de fier și aramă, câte au fost ') Vezi Cartea II, 72. 2) La începutul asediului erau cam 400 Plateeni și 80 Atenieni. Din acești 480 apărători 212 scăpase in ieșirea povestită la cap. 24; restul pierise probabil în timpul asediului. 3) Membri ai partidului aristocratic, refugiați la Pagae. Vezi Cartea IV, 6G. https://biblioteca-digitala.ro 218 în oraș, au făcut paturi, pe care le-au dedicat Herei 1). Au clădit zeiței și un templu de piatră de o sută de picioare. Au confiscat pământul și l-au arendat pe zece ani cultivatorilor thebani. Motivul principal și aproape unicul, pentru care Lacedemo- nienii se îndepărtase așa de tare de Plateeni, e de căutat în con- siderația lor pentru Thebani, despre cari credeau că le vor fi utili în războiul abia început. Așa a pierit Plateea în al nouăzeci și treilea an de când făcuse alianță cu Atenienii. G9. Cele patruzeci de corăbii peloponeze venite în ajutor Lesbienilor, pe când fugeau atunci pe mare urmărite de Ate- nieni, au fost apucate de furtună pe coastele Cretei și risipite. Una câte una veneau înspre Peloponez și întâlnesc lângă Kyllene treisprezece trireme leucadiene și ambraciote conduse de Bra- sidas, fiul lui Tellis, venit ca consilier lui Alkidas. Lacedemonienii, fiindcă nu izbutise în Lesbos, voiau ca flota sporită să meargă la Corcyra, agitată de lupte interne. Atenienii aveau la Nau- pactos numai douăsprezece corăbii și Lacedemonienii voiau să apuce înainte până ce nu vine ajutor din Atena. Brasidas și Alkidas se pregătiră pentru această întreprindere. 70. Frământările începuse la Corcyra de când se întorsese prizonierii luați în lupta navală dela Epidamnos. Aceștia fusese eliberați de Corintieni, chipurile pe o garanție de opt sute de talanți pusă d> proxeni: de fapt însă fusese convinși de Corin- tieni2) să le supună Corcyra. Ei vorbind cu fiecare cetățean în parte se puseră pe treabă, ca să despartă orașul dc Atena. In vremea asta veni o corabie ateniană și una corintiană care adu- ceau ambasade. Se ținu o adunare și Corcirienii hotărîră să ră- mână aliați cu Atona în condițiile știute 3), dar să fie prieteni și cu Peloponezii cum fusese și înainte. Era pe atunci unul Pei- thias, proxen de bună voia sa al Atenienilor și șeful partidului democratic. Oamenii aceia, cari se întorsese din Corint, îl dau în judecată că umblă să facă din Corcyra provincie ateniană. Peithias fu achitat și acum dădu el în judecată pe cinci, cei mai bogați dintre acuzatori și-i învinui că taie haragi din dumbrava *) Paturile erau pentru mobilarea hanului. 2) Cf. I. 55. 3) Era un tratat de alianță defensivă. https://biblioteca-digitala.ro 219 sfântă a lui Zeus și a lui Alkinoos. Pedeapsa era câte un stater x) de fiecare harag. Fură condamnați și atunci ei, din pricina mă- rimei amenzii, se rcfugiară ca suplicanți în temple, rugându-se să le fie îngăduit a plăti în mai multe vadele. Peithias, care făcea parte și din Senat, obține să se aplice legea. Aceștia strânși cu legea și fiindcă auzeau că Peithias se silea, cât mai făcea încă parte din Senat, să convingă poporul să încheie o alianță ofen- sivă și defensivă cu Atena, făcură un complot. Inarmându se cu pumnale, au pătruns fără veste în Senat și au ucis pe Peithias și alți șaizeci de senatori și particulari. Câțiva partizani ai lui Peithias, puțini la număr, au găsit scăpare pe trirema atică ce era încă în port. 71. După isprava asta, au convocat pe Corcirieni și au spus că totu-i foarte bine ;i că de acum n’au să mai fie robii Atenei; că pe viitor să stea liniștiți și să nu mai primească pe nimeni dintre beligeranți decât cu un vas; de vor veni cu mai multe să-i socoată dușmani. După ce au cetit declarația au silit poporul s’o ratifice. Au și trimis îndată o solie, care să raporteze lucrurile cum era în interesul lor și să convingă pe cei refugiați acolo să nu ia vreo măsură nepotrivită, ca să nu se întâmple o revoltă. 72. Când au sosit, Atenienii au închis solii și pe cei convinși de soli ca răzvrătiți și i-au transportat în Egina. In vremea asta cei cari erau stăpâni pe situație în Corcyra se folosiră de sosirea unei trireme corintiene cu deputați spartani și atacară poporul; fură biruitori. La sosirea scrii, poporul se retrase în acropole și în părțile de sus ale orașului, unde se adună și se întări cu bari- cade; ocupă și portul Hylaicos. Ceilalți ocupau piața, unde cei mai mulți din ei își aveau locuința și portul dinspre ea și con- tinent. 73. A doua zi au fost câteva hărțueli. Ambele partide au trimes la țară ca să cheme robii făgăduindu-le libertate. Majori- tatea se aliă cu poporul. Celorlalți le veni un ajutor de vre-o opt sute de pe uscat. 74. După trecere de o zi, se dă iar luptă și învinge poporul, mulțumită și tăriei locului și numărului, dar și femeile au ajutat *) Probabil e vorba de staterul de aur care valora 18 lei. Era și un stater de argint care prețuia 3,60 lei. https://biblioteca-digitala.ro 220 cu multă îndrăzneală pe luptători aruncând cu cărămizi de pe case și înfruntând vălmășeala cu un curaj peste firea lor. Spre seară târziu, aristocratii au luat-o la fugă; dc teamă să nu atace poporul. în avântul său. și să cuprindă și șantierul marinei și să-i ucidă, dau foc caselor din jurul pieței și locuințelor T) din apropiere ca să închidă drumul. N’au cruțat nici proprietățile lor nici pe ale altora ; s’au mistuit multe mărfuri și, dacă vântul ar fi abătut para în spre el, orașul ardea tot. Au isprăvit lupta și ambii adversari au petrecut noaptea în liniște, cu pază. După ce s’a pronunțat victoria de partea popo- rului, vasul corintian a plecat pe furiș; tot pe nesimțite s’au strecurat pe continent cei mai mulți dintre mercenari. 75. A doua zi Nikostratos, fiul lui Dieitrephes, generalul atenian veni dela Naupactos cu douăsprezece corăbii și cinci sute de opliți mesenieni. El stărui să-i împace și reuși să-i înduplece a conveni să se dea în judecată zece bărbați mai vinovați dc tulburări — aceștia nici n’au mai așteptat — iar ceilalți să trăiască în pace unii cu alții și să încheie un tratat de alianță ofensivă și defensivă cu Atenienii. Dânsul, după ce obținu asta, se pregătea să plece: dar șefii poporului îi ccrură să le lase lor cinci vase de ale sale, pentru ca adversarii să fie mai puțin ispitiți la vre-o nouă mișcare. Se legau în schimb să înarmeze și să-i deie cinci corăbii dc ale lor. El primi, iar dânșii recrutară pentru echipa- giile vaselor pe dușmanii lor. Aceia, de teamă să nu fie trimeși la Atena, se refugiară în templul Dioscurilor. Nikostratos căuta să-i ridice și să-i îmbărbăteze. Cum nu reușea, poporul se înarmă din această cauză; credea că nu umblă ei cu gânduri bune, dacă nu vor să se îmbarce. Le confiscă armele din case și ar fi ucis pe unii pe cari-i întâlneau, dc nu-i oprea Nikostratos. Ceilalți, când au văzut ce se petrece, s’au refugiat ca suplicanți în tem- plul Herei; nu erau mai puțini de patru sute. Poporul se temu să nu dea ci vreo lovitură: de aceea îi convinse și-i ridică în insula din fața portului, unde Ic trimese cele necesare. 76. Agitațiile erau în acest punct. La patru sau cinci zile după transportarea în insulă, corăbiile peloponeze, care stătuse ancorate la Kyllene după navigația din fonia, sosesc în număr *) 5uv6ea0ai sunt casc închiriate mai multor familii, așa cum erau insulae la Roma. https://biblioteca-digitala.ro 221 de cincizeci și trei. Le comanda Alkidas ca și mai înainte și avea pe bord ca sfetnic pe Brasidas. Au ancorat la Sybota, port con- tinental și în zori au purces în contra Corcyrei. 77. Fu marc tulburare. Corcirienii, speriați și de situația din cetate și de apropierea flotei inamice totodată, pregătiră șasezeci de vase. Și pe care cum era gata îl trimeteau înaintea dușmanului, deși Atenienii îi sfătuiau să-i lase pe dânșii să iasă cei dintâi și dânșii să vină mai pe urmă cu toate corăbiile. Cum vasele lor înaintau unul câte unul, două au trecut dela început la inamic, iar pe celelalte oamenii se bateau între ei. Nu era nicio regulă în ce se făcea. Peloponezii, dacă au văzut lipsa asta de ordine, au pus douăzeci de vase în fața Corcirienilor, iar cu restul flotei au atacat cele douăsprezece corăbii ateniene, între care erau Salaminiana și Paraliana *). 78, Corcirienii, întru cât îi privea, atacau prost cu puține vase și necăjeau tare greu. Atenienii se temeau de mulțimea corăbiilor și de încunjurare; de aceea nu voiau să izbească grosul flotei sau în centru, ci se îndreptară spre una din aripi unde cu- fundară un vas. Atunci flota peloponeză făcându-se roată, Ate- nienii umblau împrejurul ei și căutau să producă vălmășeală. Cei ce țineau piept Corcirienilor le înțelese gândul; se temură să nu se întâmple ca la Naupactos și veniră în ajutor. Conccn- trându-se toate vasele, începură marșul asupra Atenienilor Aceștia se retrăgeau, dar fără să întoarcă spatele; voiau să lase timp la cât mai multe vase corcirienc să intre în port, pe când ei dădeau înapoi încet și făceau front inamicului. Astfel a fost lupta navală, care s’a terminat la apusul soarelui. 79. Corcirienii erau îngrijorați să nu vină dușmanul biruitor asupra cetății, și ori să ia pe cei din insulă, ori să se apuce de alt- ceva: de aceea au transportat înapoi, în templul Herei, pe cei din insulă și au pus pază strașnică împrejurul orașului. Pelopo- nezii, deși învingători, n’au îndrăznit să-l atace, ci cu cele trei- sprezece vase corciriene prinse s’au retras în portul de unde por- nise la atac. A doua zi nici atât n’au atacat orașul, cu toate că ') Cele 2 vase de războiu totdeauna gata de luptă și însărcinate cu serviciul public: transport de bani, de depeși oficiale, de ambasadori etc. Echipajele erau formate numai din cetățeni. https://biblioteca-digitala.ro 222 era multă vălmășcală și spaimă și cu toată stăruința lui Bra- sidas pe lângă Alkidas, cum se spune; dar n’a reușit. Au de- barcat numai pe capul Leukime și au stricat ogoarele. 80. In vremea asta poporul corcirian, temându-se grozav de un atac al flotei inamice, intră în tratative cu suplicanții și cu restul partidului aristocratic pentru a salva orașul: înduplecă pe câțiva din ei să se îmbarce, deoarece în așteptarea atacului ei tot echipase treizeci de vase. Peloponezii au devastat țari- nele până la amiază și pe urmă s’au retras. Noaptea li s’au sem- nalat șaizeci de vase ateniene venind dinspre Leucada. In adevăr, Atenienii, informați de tulburările din Corciră și de pregătirea flotei lui Alkidas să plece într’acolo, le trimisese sub comanda lui Eurymedon, fiul lui Thukles. 81. Peloponezii s’au grăbit să plece imediat în toiul nopții mergând pe lângă țărm și în drumul lor spre casă au trecut va- sele peste istmul Leucadci ca să nu fie zăriți la dublarea capului. Corcirienii, cum au înțeles că flota ateniană se apropie și cea dușmană a plecat, au introdus în oraș pe Mesenienii ce până acum stătuse între ziduri și au trimis în portul Hylaic D coră- biile ce le echipase. In vreme ce ele treceau către port, dânșii ucideau toți dușmanii pe cari-i puteau prinde. Debarcară și de pe vase pe toți câți îi convinsese să se îmbarce și i uciseră până la unul. S’au dus apoi la templul Herei și deciseră cam vre-o cincizeci să se prezinte la judecată: îi osândiră pe toți la moarte. Suplicanții, cari nu se lăsase convinși — și aceștia erau majo- ritatea— când au văzut ce se petrece, s’au ucis acolo în templu unul pe altul; alții s’au spânzurat de copaci; în sfârșit fiecare se omora cum putea. Șapte zile cât a stat Eurymedon, după ce a sosit cu cele șasezeci de vase, Corcirienii n’au contenit a ucide pe cei ce li se păreau dușmani. Ii învinuiau că vor să desființeze consti- tuția democratică. Dar unii au căzut victime ale urii perso- nale,, alții, creditori, fură uciși de datornici. Moartea s’a arătat sub mii de forme. Nicio grozăvie din cele ce se întâmplă de obiceiu în asemenea vremuri n’a rămas neînfăptuită, ba încă l) Corăbiile erau deci în portul celălalt dinspre piață și continent și era expus din cauza largii sale deschideri unui atac dinafară. https://biblioteca-digitala.ro 223 și mai mari. Căci tatăl îș’ ucidea copilul, victimele erau smulse dela altare, uneori erau omorîte chiar lângă ele: alții au pierit în templul lui Dionysos zidiți de vii. 82. Așa de grozave au fost aceste lupte civile, dar au părut mai spăimântătoare, fiindcă au fost cele dintâiu. Mai târziu, Helada toată, ca să zicem așa, a fost aruncată în turburări. Fiind pretutindeni lupte civile, șefii partidelor democrate che- mau pe Atenieni, aristocrații pe Spartani. In vreme de pace nici Atenienii nici Lacedemonii n’ar fi avut motive de inter- venție si nici partidele n’ar fi îndrăznit să-i cheme; dar acum fiind ei în stare de războiu, se oferea ușor un prilej de alianță unora sau altora, pentru a vătăma pe adversari și a trage folos tocmai din schimbarea regimului politic. Multe și grele neno- rociri s’au abătut asupra cetăților în vremea acestor turburări, nenorociri care sunt și vor fi partea oamenilor, câtă vreme nu se va schimba firea lor: uneori mai ușoare, alteori mai deosebite în manifestări după cum se schimbă și împrejurările. Când e pace și lucrurile merg bine, Statele ca și particularii sunt mai bune fiindcă nu sunt sub apăsarea nevoilor care-i împing la fapte pe care nu le-ar voi. Războiul însă strică tihna de fiecare zi; este un învățător aspru și schimbă după vremuri gândurile omului. Statele deci erau agitate de lupte civile: cele ce rămăsese mai în urmă, auzind cele petrecute pe aiurea, căutau să le în- treacă croind planuri nc mai auzite, atacând prin viclenii pline de intrigi ori răzbunându-se prin cruzimi extrem de rafinate. Schimbase și înțelesul obișnuit al cuvintelor după interpre- tarea subiectivă a faptelor. îndrăzneala nebunească era socotită ca o bărbăție gata la orice pofte pentru prieteni; încetineala prudentă era lașitatea ascunsă sub frumoase aparențe; cumin- țenia un pretext al omului fricos; a te pricepe la orice era a nu fi bun de nicio treabă; furia oarbă devenise o calitate aleasă pentru un bărbat, pe când viclenia perfidă întrebuințată pentru siguranța personală trecea drept un frumos pretext de renun- țare ; omul veșnic nemulțumit era cel în care toți se încredeau și cine-1 contrazicea, devenea suspect. Deștept, cine reușea să-și atragă dușmanul în cursă, mai de temut încă cine bănuia cap- cana și se ferea; iar cine lua măsuri să n’aibă nevoie nici de una https://biblioteca-digitala.ro 224 nici de alta, era socotit ca un rău partizan, speriat de adversar. In scurt era lăudat cel care lua înaintea unuia ce voia să-i facă rău, cum era și cel ce îndemna pe cine nici se gândea. Legăturile de rudenie erau mai slabe decât cele politice, căci acestea-i făceau să îndrăznească fără șovăire; deoarece partidele politice nu se alcătuiau în armonie cu legile pentru binele genera], ci alături cu ele pentru foloase personale; nu-și sprijineau încrederea unul în altul pe legea divină, ci pe faptul că împreună o călcase; pro- punerile frumoase ale dușmanilor le primeau, de erau avanta- joase. nu cu încredere generoasă, ci ca măsuri efective de pre- vedere și numai de erau superiori în forțe. Era mai de laudă să te răzbuni pe cineva decât să nu fi suferit vreo jignire. Jură- mintele de împăcăciune de le făceau, când nu mai aveau încotro, aveau pentru moment putere; dar cum venea un prilej, primul ce-și recăpăta încrederea în sine, de vedea pe adversar nepăzit, îl lovea; și era mai bucuros să-l atace prin surprindere potriv- nicul încrezut în jurămâmntul primit decât pe față, declarân- du-i-sc din nou dușman. Avea două foloase: lovea fără să se expună și, biruind prin viclenie, trecea drept foarte iscusit. Căci mai de grabă cei mai mulți vor să fie socotiți tâlhari decât proști oameni de treabă ; căci de stângăcie se rușinează, iar din iscusință își fac o fală. Cauza tuturor acestor rele era dorința de a domina, dorință izvorîtă din lăcomie și ambiție; și acestea, odată certurile înce- pute, stârneau patima oarbă. Fiecare șef de partid își lua, după preferința mulțimii, o deviză strălucitoare, fie aceea de egalitate pentru toți înaintea legii în viața politică, fie aceea de aristo- crație moderată. La adăpostul ei, sub pretext că servesc Statul, făceau din acestea un instrument al interesului lor personal; în toate chipurile se luptau să se răpună unii pe alții. Aveau îndrăz- neli temerare și nu se dădeau în lături dinaintea oricărei răz- bunări cât de crude: faptele lor nu-și găseau hotar nici în drept nici în interesul Statului, ci în bunul plac al fiecăruia. Odată stă- pâni pe putere, erau gata să-și satisfacă dușmăniile momentane, fie prin condamnări nedrepte, fie prin violență. Niciun partid nu respecta buna credință; din contra, cine izbutea să comită un act revoltător, acoperit însă de frumoase motive, acela se bucura de nume mai bun. Cetățenii, cari nu aparțineau niciunui https://biblioteca-digitala.ro 225 partid, erau loviți de amândouă, ori pentrucă nu dădeau aju- torul pretins, ori pentrucă nu le puteau ierta liniștea și viața fără primejdii. 83. Astfel luptele civile au înrădăcinat în neamul elenic tot felul de perversități. Candoarea, în care este atâta nobleță, era batjocorită și a dispărut; pe când grija de a fi veșnic în pază, suspiciunea față de alții domneau peste tot. Căci nicio vorbă nu era destul de tare, niciun jurământ așa de teribil ca să potolească cearta și să dispară neîncrederea. Nu se rezemau pe solidari- tatea acestora; de aceea, când erau tari, preferau să-și ia măsuri de precauție decât să-și pună încrederea în alții. Cei mai slabi la minte grâu cei mai avantajați. Cunoșteau slăbiciunea lor și talentul adversarilor: de teamă să nu fie amăgiți de vorbele frumoase sau să fie victimele agerimei și iscusinței minții lor, pășeau cu îndrăzneală de-a-dreptul la fapte. Pe când ceilalți disprețuiau planurile adversarilor, nu credeau necesară acțiunea acolo, unde dibăcia singură era suficientă și cădeau foarte mulți fără apărare. 84. In Corcyra *) deci s’au înfăptuit întâia oară cele mai multe din aceste grozăvii. Tot ce poate trece prin mintea unor oameni guvernați atâta vreme mai mult cu trufie decât cu înțe- lepciune și care au în fine prilej de răzbunare; tot ce pot face oamenii ce doresc să scape de o lungă sărăcie care, cu pasiune, împotriva dreptului, au hotărît să pună mâna pe averea veci- nilor; în fine toate cruzimele și toate faptele de neiertat săvâr- șite cu patimă neînfrânată de cei mânați, nu de lăcomie, ci de dorința de egalitate, toate s’au făcut. S’a turburat cu totul viața în vremea aceea în orașul acela; firea omenească, care și altfel e obișnuită să le calce, a biruit legile și cu bucurie a arătat că nu sunt obligații morale în fața pasiunii, că aceasta e mai tare decât dreptul și e dușmană oricărei superiorități. Căci altmin- trelea nu s’ar fi prețuit răzbunarea mai presus decât pietatea, nici câștigul mai mult decât respectul dreptului; atunci nici invidia n’ar fi avut atâta putere de distrugere. In pornirea lor de răzbunare, oamenii desființează legile obștești de milă și ier- *) Acestea sunt reflexiile unui moralist de mai târziu asupra cuprinsului celor 2 capitole precedente. Thibaudct le crede ale lui Th. 15 https://biblioteca-digitala.ro 226 taro, în care toți ar avea o speranță de mântuire, când le merge rău, cu riscul de a nu le putea nici ei invoca la primejdie. 85. Astfel au fost la început izbucnirile pătimașe ale parti- delor în Corciră. Eurvmedon și Atenienii au plecat cu flota. Mai târziu fugarii Corcirieni, căci au scăpat vreo cinci sute, au pus stăpânire pe forturile de pe continent și pe coasta maritimă din fața Corcirii. Purcedeau do aici și prădau pe cei din insulă; le făceau multe pagube și foametea domnea în oraș. Tn acelaș timp au trimis soli la Sparta și Corint și se rugau să-i readucă. N’au obținut nimic. Atunci și-au adunat vase și ajutoare și au trecut în insulă, cam vreo șeasesute în totul; acolo au dat foc corăbiilor ca să știe că nu le rămâne alta decât să pună mâna pe țară. S’au suit pe Muntele Istonc, au zidit o fortăreață și devastau pe cei din oraș, fiind stăpânii câmpiei. 8fi. Pe la sfârșitul aceleiași veri, Atenienii au trimis în Sicilia douăzeci de corăbii conduse de Laches, fiul lui Melanopos și Charoiades, fiul lui Euphiletos. începuse războiul între Siracu- zani și Leontinieni. Aliații Siracuzanilor erau, afară de Camarina, toate orașele doriene, care dela începutul războiului se decla- rase aliate ale Lacedomoifenilor; totuși nu luaseră parte la lupte. Leontinienii aveau orașele Chalcidicc și Camarina. Din Italia, Locrienii erau de partea Siracusanilor, iar Rheginienii, înrudiți cu Leontinienii, erau alături de ei. Aliații Leontinienilor trimit deci D la Atena și-i conving, în puterea vechei alianțe și a faptului că sunt lonieni, să le trimeată o flotă, deoarece le închisese Siracuzanii ieșirea și pe mare și pe uscat. Ate- nienii le-au trimis sub motiv de înrudire; dar voiau să oprească transporturile de grâu de acolo în Peloponez și să încerce de n’ar fi cu putință să supună Sicilia. își stabiliră deci baza de operațiuni la Rhegium în Italia și împreună cu aliații purtau războiu. In vremea asta se sfârși vara. 87. La începutul iernii molima se abătu a doua oară peste Atenieni; de fapt nu se stinsese cu totul nici până acum, dar mai contenise oarecum. A durat de data asta un an încheiat; la prima izbucnire ținuse doi ani. Nimic n’a slăbit mai tare puterea Atenei, căci au murit nu mai puțin de patru mii patru sute *) In această ambasadă era și celebrul sofist Gorgias. https://biblioteca-digitala.ro 227 de opliți înscriși în rol și trcisute de cavaleri, iar din norodul celălalt nu se poate ști câți. Au fost atunci și multe cutremure de pământ în Atica, Eubea, în Beoția și mai ales la Orchomenos. 88. Atenienii din Sicilia și Rheginienii au făcut în iarna asta cu treizeci de năvi o expediție asupra insulelor numite ale lui Aiolos1): căci vara, din lipsă de apă nu se poate merge acolo. Sunt așczafi pe ele Liparicni, coloniști ai Cnidienilor. Locuiesc numai pe una mică dintre ele, numită Lipara: de aici se duc și fac sămănături pe celelalte: Didymc, Strongyle și Hiera. Indi- genii cred că în Hiera și a așezat Hephaistos făurăria, pentrucă zi și noapte sbucneștc din ea foc și fum. Aceste insule sunt între Sicilia și țara Mesenienilor2), aliați cu Siracuzanii. Atenienii devastară țarinele, dar neputându-le cuceri, se retraseră. S’a terminat iarna și cu dânsa și anul al cincilea al acestui războiu pe care La scris Thukydides. 89. In vara următoare Peloponezii și aliații sub conducerea lui Agis, fiul lui Archidamos, regele Lacedemonilor, veniră până la Istm cu gândul să năvălească în Atica. Dar s’au întâmplat multe cutremure și s’au întors înapoi și n’a mai fost năvală. In vremea asta, pe când durau cutremurele, la Orobiac3) în Eubea, marea s’a retras de lângă țărmul de pe atunci: apoi, ridicându-se în valuri uriașe, s’a prăbușit peste uscat și a scu- fundat o parte din coastă, iar de pe alta s’a retras și astăzi este mare unde era înainte pământ. A înnccat și oamenii câți n’au apucat a fugi pe înălțimi. O asemenea scufundare în mare a fost și în insula Atalantia, vecină cu Locrienii Opuntieni, care a stricat o parte din fortul Atenienilor și a sfărâmat unul din cele două vase care erau trase pe țărm. Și la Peparethos s’a tras marca înapoi, dar n’a fost revărsare de ape. LTn cutremur a dărâmat o parte din zid, pritaneul și câteva case. Eu socot că pricina unor asemenea întâmplări a fost asta: unde cutremurul a fost mai tare, acolo marca s’a retras și împinsă apoi brusc cu prea mare putere a produs inundația. Fără cutremur nu mi se pare că așa ceva s’ar fi putut întâmpla. *) Astăzi insulele Lipare. ’) Mesena stăpânea și o parte din coasta Italiei; locuiau Sicilioții indigeni. •) In partea de Nord a coastei de Vest a Eubeei; astăzi satul Rovies. https://biblioteca-digitala.ro 228 90. In cursul verii acesteia s’au dat multe lupte în Sicilia; s’au bătut și Sicilioții făcând expediții unii în contra altora, și Atenienii alături de aliații lor. Voiu aminti numai faptele însemnate săvârșite fie de Atenieni și aliați, fie de adversari împotriva Atenienilor. După ce Charoiades, generalul atenian, a căzut într’o luptă cu Siracuzanii, Laches rămase singur coman- dant al întregei flote. Dânsul atacă împreună cu aliații Mylae, oraș mesenian • se găseau acolo pentru apărare două corpuri de trupă meseniene. Acestea întinseră o cursă celor debarcați. Ate- nienii și aliații îi pun pe fugă și ucid o mulțime, apoi atacă for- tăreața, o silesc să se predea și să meargă împreună cu ei în contra Mesenci. Când s’au apropiat Atenienii și aliații, s’au predat și Mescnienii, dând ostateci și rânduind și celelalte în chip mul- țumitor pentru Atenieni. 91. Tot în vara asta Atenienii trimiseră treizeci de vase în jurul Peloponezului conduse de Dcmosthenos, fiul lui Alcisthenes, și de Prokles, fiul lui Theodoros, iar șasezeci de vase și două mii de opliți la Melos sub comanda lui Nikias, fiul lui Nikeratos. Voiau să supună pe Melieni, cari deși insulari nu voiau să-i asculte nici să facă alianță cu dânșii. Cu toate că au pustiit ogoarele, n’au reușit. Au ridicat ancora și au plecat la Oropos în Grecia. Au debarcat noaptea și imediat opliții de pe vase au plecat pe jos la Tanagra în Beoția. La un semnal dat, ieșiră Atenienii din oraș cu toată oastea sub comanda lui Hipponicos, fiul lui Calias, și a lui Eurymcdra, fiul lui Thukles, și veniră pe uscat la punctul de întâlnire. Au așezat tabără în ziua aceea în ținutul Tanagrei, au devastat țarina și au petrecut noaptea pe loc; a doua zi au bătut pe Tanagrecni, o parte din Thebanii ce le venise în ajutor, ce făcuse o ieșire, i-au despuiat de arme și au ridicat un trofeu. Apoi s’au retras, unii spre oraș, ceilalți pe corăbii. Nikias cu cele șasezeci de vase pluti pe lângă țărm și pustii regiunea maritimă a Locridei: pe urmă se întoarse și dânsul acasă. 92. Pe vremea asta x) Lacedemonii au fondat colonia He- raklea în Trachinia. Iată cu ce prilej: toți Malienii sunt împărțiți în trei ramuri: Paralienii, Hierienii și Trachinienii. Dintre ace- După retragerea lui Nikias de pe coasta Locrienilor. https://biblioteca-digitala.ro 229 știa, Trachinienii, bătuți în războiu de Oeteeni, vecinii lor, în- tâiu au voit să se alipească dc Atenieni. Dar s’au temut că n’o să-i apere cu credință și au trimis la Sparta alegând sol pe Tei- samenos. Dorienii, metropola Lacedemonienilor, s’au alăturat și ei la ambasadă tot cu rugămintea asta, căci erau și dânșii năcă- jiți de Oeteeni. După ce i-au ascultat, Lacedemonienii au hotărît să trimeată o colonie, căci voiau să ajute pe Dorieni și pe Trachinieni; totodată li se părea că poziția orașului are să fie bună pentru războiul cu Atenienii. căci se putea pregăti o flotă în contra Eubeei, astfel ca să treacă pe un drum scurt; va fi de folos în fine și pentru plutirea spre Thracia. Pentru toate aceste motive porniră cu dragoste să întemeieze orașul. Consultară întâi pe zeul din Delphi. După răspunsul favorabil al acestuia trimiseră locuitori dintre ei și Perieci; dădură știre că poate merge oricine vrea, afară de lonieni, Achei și alte câteva neamuri. Ca fun- datori au condus trei Spartani: Leon, Alkidas și Damagon. Așezându se au zidit din nou orașul, care astăzi se numește Heraklea, la depărtare dc Termophylae numai cu patruzeci de stadii și de mare cu douăzeci. Au construit șantiere și au închis drumul dinspre strâmtoarea Termopilelor, ca să le poată păzi mai ușor. 93. Atenienii fură neliniștiți întâi de întemeierea acestui oraș și crezură că este menit mai ales în contra Eubeei, căci drumul până la Kenaios este scurt. Totuși lucrul a ieșit împo- triva așteptării lor, căci nicio vătămare nu le-a venit de-acolo. Si iată cauza: Tesalienii, stăpâni pe ținuturile din această parte și pe locuitorii pe pământul cărora se clădea, s’au temut să aibă vecini prea puternici; de aceea i-au hărțuit și s’au războit cu oamenii aceia de curând așezați până când i-au slăbit de tot. La început au fost tare mulți, pentrucă oricine venea cu încre- dere, socotind sigur orașul, odată ce-1 întemeiau Lacedemonienii. Dar nu puțin au stricat treaba și au împuținat oamenii și con- ducătorii veniți din Sparta, căci au speriat pe mulți prin guver- narea lor aspră și câteodată nedreaptă. Dc aceea i-au învins ușor popoarele vecine. 94. Tot în vara asta, pe vremea când erau Atenienii în Melos, aceia cari cu cele treizeci de vase făceau înconjurul Peloponezului, s’au oprit întâi la Ellomenos din Leucadia, unde au întins o https://biblioteca-digitala.ro 230 cursă și au ucis câțiva oameni din garnizoană. Pe urmă au mers asupra Leucadei cu marc putere. Aveau pe Acarnanienii toți, afară de Oiniazi, pe Zacintieni, Kefalonieni și cinsprezece vase corciricne. In fața atâtor oști Leucadienii nu se mișcară, deși li s’a pustiit pământul și de dincolo și de dincoace de istm unde este și Lcucadia și templul lui Apolon. Acarnanienii pretindeau lui Demosthenes, strategul atenian, să asedieze orașul: socoteau că-1 vor cuceri lesne și se vor mântui de o cetate care le-a fost pururea dușmană. Demosthenes însă este convins de Mesenieni că, având el atâta oaste adunată, bine ar fi să atace pe Etolieni, vrășmașii Naupactului, că de-i bate pe aceștia, ușor va supune toată partea asta de pământ. Căci neamul Etolienilor e mare și războinic, locuește în sate depărtate unul de altul și neîntărite, întrebuințează armătură ușoară și nu e greu a-i bate, de-i atacă până ce nu se adună toți. II îndemnau să înceapă întâi cu J\po- doții, apoi să treacă la Ofioniei și după aceștia la Eurytani, cari sunt partea cea mai numeroasă a Etolienilor, vorbesc o limbă cu totul necunoscută și mănâncă carnea crudă. Odată ce sunt aceștia cuceriți, restul va merge ușor. 95. De hatârul Mesenicniloi se lasă înduplecat. Mai ales își făcea socoteala că ar putea merge asupra Beoțici fără oastea ateniană, numai cu aliații continentali uniți cu Etolienii; pentru asta avea să treacă pe la Locrienii-Ozoli la Kytinion în Dorida, lăsând în dreapta Parnasul, până se cobora la Foceeni. Credea că aceștia, vechi prieteni ai Atenei, vor merge și ei cu oastea: dar nu puteau fi siliți; apoi Foceca este în hotar cu Beoția Se ridică deci cu toată oastea, spre marea neplăcere a Acar- nanienilor și plutea pe lângă coastă spre Sollion. Când împărtăși gândul său Acarnanienilor. aceștia refuzară de a-1 urma fiindcă nu asediase Leucada. Merse deci numai cu cealaltă oaste: Kefali, Mesenieni, Zacintieni și cu trei sute de marinari de pe vasele ateniene (cele cinsprezece corcirieneră se întoarse acasă) asupra Etolienilor. Porni din OineonD în Locrida. Acești Locrieni- Ozoli erau aliați și trebuiau să întâmpine pe Atenieni cu toată oastea în interiorul țării Fiind vecini cu Etolienii și având ace- leași arme, se vedea că vor fi de mare folos, luând parte la ’) Oineon situat la Nord-Est de Naupactas. Era un port al Locridei, https://biblioteca-digitala.ro 231 războiu, ca unii ce cunoșteau locurile și chipul de luptă al acelora. 96. Petrecu noaptea cu oastea în incinta templului lui Zeus NemeeanulT). Aici se zice că a pierit poetul Hesiod, ucis de oa- menii locului, după cum i se proorocise lui că o să pățească în Nemeea. In revărsatul zorilor purcese spre Etolia. Cuprinse în ziua dintâi Potidania, în a doua Krokyleion și în a treia Teishion ; se opri aici și trimise prada la Eupalion în Locrida. Avea de gând că după ce va fi luat și celelalte localități să se întoarcă la Nau- pactos și pe urmă să se întoarcă asupra Ophionienilor, dc n’or vrea să se supuic de bună voie. Etolienii însă simțise această pregătire dela început, dc cum o plănuia; când a intrat oastea, toți au sărit în ajutor, până și Ophionienii cei mai dela margine de pe lângă golful Maliac, Bromienii și Kallicnii, au venit. 97. Mescnienii sfătuiau pe Dhemostencs tot ca mai înainte; după ei, supunerea Etolienilor era un lucru foarte ușor. Ii spu- neau să meargă cât mai iute asupra satelor; să nu le dea vreme să se grupeze și să-i facă front: să cuprindă tot ce-i iese în cale. Dcmosthcncs se lasă convins de ci încrezător în norocul său, pentrucă până acum toate-i mersese bine, nu mai așteptă aju- torul Locrienilor cari i-ar fi prins tare bine, căci n’avea soldați ușor înarmați; ci merse în contra orașului Aigition și năvălind îl cuceri la primul asalt. Oamenii fugise pe dealurile de deasupra târgului: căci e așazat pe culmi înnalte cam la optzeci de stadii de mare. Intre timp Etolienii se adunaseră pentru ajutor la Ai- gition. Ei atacară pe Atenieni și aliați alergând de pe dealuri din toate părțile și asvârlind cu săgeți și suliți. De câte ori armata ateniană se arunca asupra lor, se retrăgeau; iar când aceia dădea înnapoi, dânșii se repezeau iarăși. Așa s’a prelungit lupta multă vreme, cu retrageri și urmăriri, în care Atenienii erau veșnic bătuți. 98. Până când arcașii n’au isprăvit săgețile și au mai avut putere, au rezistat; căci Etolienii, oameni goi, când erau bătuți cu săgețile, se retrăgeau. Dar după ce șeful căzu, arcașii se risi- piră. Armata ateniană, făcând atâta vreme aceleași mișcări, se ’) De sigur după prima zi de marș. Templul acesta este tot în Locrida, așa că numărarea zilelor începe după năvala în Etolia, https://biblioteca-digitala.ro 232 obosise, în timp ce Etolieni năvăleau continuu și asvârleau să- geți. In cele din urmă întoarseră spatele și o luară la fugă. Căzură în răpi prăpăstioase și în locuri necunoscute, unde-și găsiră moartea, căci pierise și călăuza lor, mesenianul Chromon. Etolienii, sprinteni și neîngreuiați de arme, au ajuns pe mulți din fugă și i-au străpuns cu sulițele. Foarte mulți fugari greșind calea s’au băgat fără voie într’o pădure fără drumuri; Etolienii o înconjurară și-i puseră foc din toate părțile. Au pierit Atenienii de tot felul de morți și cu greu cei scăpați au ajuns la mare, la Oinion, de unde porniseră. Au murit în această luptă mulți aliați și cam vreo sută douăzeci de opliți, floarea tinerimii ateniene. A căzut și Prokles, cel de al doilea general. Și-au ridicat morții cu permisiunea Etolienilor și s’au retras la Naupactos, de unde mai târziu s’au dus pe corăbii la Atena. Demosthenes a rămas prin împrejurimile Naupactului, căci se temea de Atenieni în urma celor petrecute. 99. Tot pe vremea, asta Atenienii din Sicilia au mers cu flota în Locrida; au debarcat, au bătut pe Locrienii ce voise să-i res- pingă și au cucerit fortul dela gura râului Halex. 100. Tot în vara asta Etolienii au trimes la Corint și Lacede- mona o ambasadă compusă din Tolophos Ofionianul, Boriades Euritanul și Teisandros Apodotul. Ii conving să le trimeată o armată în contra Naupactului, care adusese împotriva lor oștile Atenei. Lacedemonii au trimes spre sfârșitul toamnei trei mii de opliți aliați, între cari erau cinci sute din Heraklea, orașuț nou întemeiat din Trachinia. Spartanul Eurylochos era coman- dantul șef și avea ca ajutoare pe spartanii Makarios și Menedaios. 101. Oastea se aduna la Delphi. Eurylochosa a trimes un sol la Locricnii-Ozoli. Ii era drumul prin țara lor și totodată cerca să-i desfacă de Atena. Dintre Locrieni îl ajutau mai cu seamă cei din Amphissa, care se temeau de Phoceeni. Ei cei dintâi au și dat ostateci și au convins să facă același lucru și pe ceilalți înfricoșați de oastea ce sta gata să intre în țară. Au convins întâi pe Myonieni, vecinii cei mai apropiați și stăpânii trecătorilor din Phokida, apoi pe Ipnei, Messapieni, Tritaei, Chalaei, Tolopho- nieni, Hessieni și Dianthi. Aceștia toți l-au însoțit și cu oști. Olpaienii au dat ostateci, dar oaste nu. Hyeenii n’au dat ostateci până ce nu le-a cucerit satul numit Polis. https://biblioteca-digitala.ro 233 102. După ce au fost toate gata, și a trimes ostatecii la Ky- tinion în Dorida, a pornit cu armată spre Naupactos prin țara Locrienilor. In drum a cuprins Oineon și Eupalion, care nu vroise să se supună. Sosind în țara Naupactului, s’a unit cu Eto- lienii ajunși deja, a pustiit ogoarele și a cucerit o mahala care nu era întărită. Apoi a luat Molykreion, colonie corintiană supusă Atenei. Demosthenes atenianul, care era tot în preajma Nau- pactului după cele întâmplate în Etolia, presimțise această expediție. Se temu de soarta Naupactului și se duse la Acarna- nieni după ajutor. Greu izbuti să i înduplece, deoarece erau supărați din pricina retragerii din fața Leucadei. Ii dau totuși o mie de opliți, cari se îmbarcă pe corăbiile sale și intrând în cetate o mântuie de primejdie. Căci altfel, zidul fiind lung și apă- rătorii puțini, era teamă că n’au să poată rezista. Eurylochos și tovarășii săi, când au înțeles că a intrat oaste în cetate, s’au retras fiindcă nu se putea lua cu asalt. Dar nu s’au dus în Pelo- ponez, ci în Aiolida, numită astăzi Kalidona și Pleurona, în ți- nuturile de pe acolo, cum și în Proschion din Etolia. Venise Ambracioții la dânșii și-i convinsese să atace împreună cu ei Argosul Amphilochic, restul Amphilochiei și Acarnania. Ziceau că de vor pune mâna pe acestea, toată partea continentală se va alia cu Lacedemona. Eurylochos îi crezu și trimise acasă pe Etolieni. Stătu liniștit în meleagurile acelea așteptând momentul potrivit să plece în ajutor Ambracioților, când aceia vor pleca asupra Argeșului. Vara s’a sfârșit 103. La începutul iernii, Atenienii din Sicilia împreună cu aliații lor Heleni și câți din Siculi, stăpâniți cu sila de Siracuzani voiau să se deslipească de ei, atacară orășelul șicul Inessa, a cărui acropole era ocupată de Siracuzani. Dar n’au putut-o lua și s’au retras. In timpul retragerii, garnizoana fortăreții a atacat arier- garda compusă din aliați, a pus-o pe fugă și a ucis mulțime de oameni. După întâmplarea asta Laches și Atenienii cu flota lor au efectuat câteva debarcări în Locrida; aici au lovit și bătut la apa Kaikinos trei sute de Locrieni ce le-au ieșit înainte cu Pro- xenos, feciorul lui Kapaton, le-au luat armele și s’au retras. 104, In iarna asta, Atenienii au purificat insula Dclos din porunca unui oracol. O purificase mai înainte și tiranul Peisi- stratos, dar nu toată, ci numai partea de insulă câtă se vede dela https://biblioteca-digitala.ro 234 templu. Atunci a fost purificată toată în chipul următor: au luat toate sicriile câte se aflau. Au interzis pe viitor să mai moară sau să nască cineva în insulă, ci să fie transportat în Rhenca. Aceasta era așa de aproape de Delos, încât Polykrates, tiranul Samienilor, fiind tare pe mare o bucată de vreme și stăpânind celelalte insule, a cuprins și Rhenea, pe care a dedicat-o lui Apolon Delianul legând-o cu un lanț de Delos. Atunci pentru întâia oară, după această purificare, au sărbă- torit Atenienii Dcliacele, serbare ce se repetă la fiecare patru ani. Era și de demult, odată la Delos mare adunare la lonicni și insularii vecini. Veneau cu femei și copii, cum se adună astăzi lonienii la serbările din Ephes. Erau lupte gimnice și concursuri de muzică: orașele trimeteau coruri. In versurile următoare, ■care sunt din imnul lui Apolon. Homer arată că așa se petreceau lucrurile: « Dar câteodată, o Foibos, in Delos inima-ți bucuri. Acolo se adună lonienii cu lungile haine Cu copii și neveste pe drumul de serbare. Acolo cu lupte de pumni, cu dansuri și cântece Se desfată sărbătorindu-te în adunările lor». Că era și concurs de muzică și că veneau oameni cari să par- ticipe, arată în următoarele versuri din același imn. După ce laudă corul de femei din Delos, el termină cu aceste versuri în care pomenește și de sine: « Ci îndure-se de noi Apolon și Artemis, Rămâneți cu bine, voi toate. Aduccți-vă aminte Și de mine. Și dacă vreodată un drumeț năcăjit Va veni aici și va întreba: « o copile, ce cântăreț Mai plăcut vine pe aici și care vi-i vouă mai drag? Voi toate să răspundeți cu bună voință: Un orb Ce locuiește în stâncoasa Chios. Atâta aduce Homer ca dovadă că era și în vechime mare adunare și sărbătoare în Delos. Mai încoace insularii și Atenienii trimeteau corurile și jertfele, dar concursuri și alte multe au fost lăsate în părăsire din pricina greutății vremurilor, cum e natural, până ce în sfârșit Atenienii au instituit concursuri și alergări de țai, ce nu fusese înainte. https://biblioteca-digitala.ro 235 105. In iarna asta Ambracioții, după cum făgăduise lui Eu- rylochos și-i reținuse prin asta armata, purced cu trei mii de opliți asupra Argosului Amphilochic. Năvălesc în Argeia și cuprind Olpai, zid tare așezat pe o culme lângă mare: din vechime îl construise Acarnanienii și aveau în el reședința tribunalului comun D. E departe de orașul Argienilor, care e tot lângă mare, cam cu vreo douăzeci și cinci de stadii. Acarnanienii s’au strâns unii să ajute Argosul, iar alții merseră la un loc ce se chiamă Krenai și păzeau să nu treacă Peloponezii cu Eurylochos în spre Am- bracioți. Trimet și la Demosthenes cel ce condusese expediția din Etolia, să vină să le fie lor comandant și chiamă cele două- zeci de corăbii ateniene care se găseau împrejurul Peloponezului sub comanda lui Aristoteles, feciorul lui Timokrates, și a lui Hie- rophon, fiul lui Antimnestos. Ambracioții din Olpai au trimes veste în orașul lor să le vină cu toată oastea în ajutor; căci se te- meau că n’are să poată Eurylochos trece peste Acarnanieni și au să rămână ei singuri numai în luptă, iar, de ar vroi să se retragă, n’or s’o poată face fără primejdie. 106. Eurylochos cu Peloponezii săi, cum au înțeles că Ambra- cioții au șosit în Olpai, s’au ridicat din Proschion și au plecat repede în ajutor. Au trecut Acheloul și au mers prin Acarnania, pustie atunci, căci oamenii toți plecase la Argos: aveau în dreapta orașul Stratienilor, și garnizoana sa, în stânga toată cealaltă Acar- nanie. După ce au străbătut pământul Stratos, au luat-o prin Phytia, apoi pe lângă hotarul Medeonului și prin Limnaia. S’au urcat în țara Agrailor, care nu mai este a Acarnaniei, ci prie- tenă lor. Ajungând lângă muntele Thyramos, care aparține Agrai- lor, l-au urcat și s’au coborît în Argeia pe înnoptate. S’au stre- curat fără să fie simțiți printre orașul Argeilor și trupele acarna- niene dela Krenai și s’au împreunat cu Ambracioții în Olpai. 107. Astfel reuniți, în zorii zilei merg și se așează în locul nu- mit Metropolis unde-și fac tabăra. Curând apoi sosesc în portul Ambracic și Atenienii cu cele douăzeci de vase în ajutorul Argeie- nilor și Demosthenes cu două sute de opliți Mesenieni și șapte- zeci de arcași Atenieni. Corăbiile închid marea în jurul cetății *) Orașele acarnaniene formau o confederație cu caracter administrativ țnai mult decât militar; aveau monetă comună, dar șef militar, nu. https://biblioteca-digitala.ro 236 Olpai, în vreme ce Acarnanienii și o mică parte din Amphilo- chieni — căci marea mulțime era stăpânită silnic de Ambracioți — se adunase de pe la Argos și se pregăteau de luptă cu vrăș- mașii. Aleg comandant al întregei armate pe Demosthenes, pe lângă strategii lor. Acesta apropie lagărul său de Olpai. O râpă adâncă despărțea oștile. Cinci zile au stat fără să se miște. In a șasea s’au așezat amân- două armatele în linie de bătaie. Armata peloponeză, mai nume- roasă, domina la frontul advers. Demostlienes se temea să nu fie înconjurat. De aceea ascunde într’un drum care mergea printre maluri acoperite de huceaguri cam la patru sute de opliți și oa- meni ușor armați; aceștia aveau menirea, când se va începe bă- tălia, să se ridice și să ia pe la spate aripa inamică ce depășea frontul său. Când ambele armate au fost gata, s’a început lupta. Demosthe- nes cu Mesenienii și ceva Atenieni ocupau aripa dreaptă; restul frontului îl țineau diferitele grupe de Acarnanieni și Amphilo- chienii prezenți înarmați cu suliți. Peloponezii și Ambracioții erau amestecați : numai Maritineii erau de o parte, grămadă în aripa stângă, dar nu la capăt, căci la extremitatea frontului stâng se așezase Eurylochos și ai săi în fața Mesenienilor și a lui Demo- sthenes. 108. Lupta se desfășura acum, Peloponezii depășeau aripa dreaptă vrăjmașă și erau pe cale să o înconjoare, când Acarna- nienii ies din ambuscadă, le cad în spate și-i dau peste cap. Cu- prinși de spaimă, nu se mai gândesc la rezistență și atrag în fuga lor toată linia de bătaie; căci, dacă au văzut zdrobită fruntea oastei de sub comanda lui Eurylochos mult mai tare s’au înfricoșat. Mesenienii cari erau aici cu Demosthenes au făcut minuni de vitejie. Ambracioții și cei ce erau cu dânșii la aripa dreaptă au fost învin- gători în partea lor și au urmărit în spre Argos pe dușmani: ei sunt și cei mai buni războinici de pe meleagurile acelea. Dar când se întorceau din urmărire, au văzut greul armatei învins. Atacați de Acarnanieni, abia au putut găsi cale spre Olpai și mulți din ei au pierit, deoarece, în afară de Mantinei, dau busna unii peste alții fără nicio socoteală spre cetate. Numai Mantineii, din toată oastea, s’au retras în ordine. Lupta s’a terminat târziu către seară. https://biblioteca-digitala.ro 237 109. A doua zi Menedaios ia comanda oștilor, căci murise și Eurylochos și Macarios. După grozava înfrângere ora în mare nedumerire: să stea pe loc, să suporte asediul, căci era încercuit și de pe uscat și de pe mare de flota ateniană, ori să caute mântui- rea în retragere? Intră în vorbă cu Demosthenes și generalii acar- nanieni pentru pace și retragere și totodată și pentru ridicarea morților. Aceștia îi dau leșurile, înalță un trofeu și iau și morții lor în număr de cel mult trei sute. Voia de retragere însă au refu- zat-o pe față tuturor. Dar pe ascuns Demosthenes și colegii săi Acarnanieni se înțeleg cu Mantineii și Menedaios, cu ceilalți șefi Peloponezi și cu câți erau mai de seamă între dânșii să plece în grabă: voia să izoleze pe Ambracioți și mulțimea mercenară, dar mai cu seamă dorea să discrediteze în ochii celor de pe acolo pe Lacedemoni și Peloponezi, că au trădat pe Heleni și nu s’au gândit decât la folosul lor. Aceștia și-au luat morții și-i îngropau repede, cum puteau, și cei cărora li se îngăduise, pregăteau pe ascuns retragerea. 110. Lui Demosthenes și Acarnanienilor le vin știri că Am- bracioții din oraș vin cu toată oastea prin țara Amphilochilor în ajutor după vestirea cea dintâi primită din Olpai, voind să se unească cu cei de acolo și fără să știe nimic din cele ce se întâmplase. Demosthenes trimete îndată o parte din oaste să stea la pândă de-a-lungul drumurilor și să ocupe înălțimele tari; se pregătește și dânsul să le plece în ajutor cu restul armatei. 111. In vremea asta Mantineii și cei cuprinși în convenție au ieșit sub cuvânt să culeagă legume și uscături, și se depărtau încet în grupe mici adunând în acelaș timp și una și alta; când au ajuns destul de departe de Olpai, au iuțit pasul. Ambracioții și ceilalți câți rămăseseră părăsiți în chipul acesta se strânseră gră- madă și când au înțeles sigur că aceia au plecat, au pornit și dânșii alergând, căci voiau să-i ajungă. Acarnanienii întâi au crezut că pleacă toți fără învoire și s’au pus să urmărească și pe Pelopo- nezi; și când unii dintre șefi au voit să-i oprească, un soldat a izbit cu lancea, căci socotea că sunt trădați. Pe urmă totuși au lăsat în pace pe Mantinei și Peloponezi și ucideau numai pe Am- bracioți; dar multă sfadă era, căci nu cunoșteau bine cine-i Am- braciot și cine-i Peloponezian. Au omoiît cam vreo două sute; https://biblioteca-digitala.ro 238 iestul au scăpat în Agraida, țară vecină, unde regele Agraienilor Salynthios, i-a primit fiindu-lc prieten. 112. Ambracioții din oraș ajung la Idomene; sunt doi mun- țișori cu acelaș nume. Pe cel mai înalt din aceștia îl ocupă pe ne- simțite în timpul nopții trupa trimisă înainte de Denrosthenes; pe cel mai mic se suiră și-și așezară corturile Ambrocioții. După masa de seară porni și Demosthenes, cum a înoptat, cu greul oști- tilor; el cu jumătate din armată mergea spre defileu, iar cealaltă jumătate apucă prin munții amphilochieni Pe la cântatul dintâi al cocoșilor cade asupra Ambracioților cari erau încă în culcu- șuri și nici prin minte nu le trecea ce se întâmplă. Demostbenes dinadins așezase în primele rânduri pe Mesenieni și le poruncise să sc adreseze avant-posturilor în limba dorică, ca să nu le deștepte vreo bănuială, căci de văzut nu se vedea încă, fiind noapte. Cum a căzut deci asupra taberii lor. i au pus pe fugă și pe mulți i-au ucis chiar acolo. Restul au luat-o la fugă prin munți. Dar dru- murile erau ocupate dinainte și Amphilochienii își cunoșteau bine țara; pe lângă asta erau ușor înarmați față dc opliții dușmani. Aceștia necunoscători dc locuri și neștiind pe unde să apuce, au căzut prin râpi și în cursele întinse anume și s’au prăpădit. Au fugit în toate părțile și unii în spre mare, care nu i departe. Și cum au văzut corăbiile ateniene, care pluteau dc-a-lungul coastei în vremea când se dădea lupta, s’au aruncat înot spre ele, soco- tind în spaima lor de atunci că i mai bine să piară uciși, de trebue, de brațul celor din cor ăbii, decât să cadă în mâna barbarilor Am- philochieni atât de urîți. Deci Ambracioții în chipul acesta bă- tuți, din mulți puțini s’au întors în cetatea lor. Acarnanienii au despoiat cadavrele și au înălțat trofee, apoi s’au retras. 113. A doua zi a venit un crainic dela Ambracioții refugiați din Olpai la Agreeni și ceru voie să ridice morții căzuți în prima luptă, când ieșise fără voie împreună cu Mantenienii și ceilalți cuprinși în convenție. Văzând solul armele Ambracioților din oraș, se miră de mulțimea lor, căci nu știa de prăpădul din ajun, ei credea că-s armele tovarășilor săi. Cineva îl întrebă, de ce se miră și câți din ei au pierit, socotind și acel ce întreba că solul este venit din partea celor dela Idomene. Solul răspunde: Cel mult două sute. Col ce a ’ntrebat a răspuns: « Nu pare a fi aici armele a două sute, ci a mai mult de o mie». Crainicul zice: https://biblioteca-digitala.ro 239 «Atunci nu-s ale celor cari au luptat împreună cu noi». «Dacă v’ați bătut ieri cu noi în Idomenc». «Dar noi ieri nu ne-am lup- tat cu nimeni, ci alaltăieri în retragere». « Noi însă ieri ne-am luptat cu ajutorul ambraciot venit din oraș». Solul, când a auzit și a ’nțe- les că s’a prăpădit oastea venită ’n ajutor din cetate, a gemut spăimântat de mărimea pierderii și a plecat imediat fără să-și plinească însărcinarea și fără să mai ceară morții. Aceasta a fost cea mai mare pagubă suferită de o cetate greacă în așa de puține zile în cursul acestui războiu. N’am scris numă- rul celor căzuți, pentrucă se dă o cifră de necrezut față de mări- mea orașului. Știu însă că de-ar fi voit. Acarnanienii și Amphilo- chienii să asculte pe Atenieni și pe Demosthenes să cuprindă ce- tatea, ar fi luat-o la primul asalt. Dar ei s’au temut că le vor fi Atenienii niște vecini primcjdiosi, de-or pune stăpânire pe ea. 114. După asta au dat a treia parte din pradă Atenienilor, iar restul l-au împărțit pe orașe. Partea Atenienilor a fost luată pe drumul în timpul plutiriix). Cele trei sute de panoplii, care se văd astăzi dedicate în templele atice, au fost luate de Demosthenes ca parte a sa și le-a dus el singur când s’a întors. Căci după neno- rocirea sa din Etolia, acum victoria aceasta îi îngăduia să se în- toarcă mai fără teamă în Atena. Plecară înapoi la Naupactos și cele două zeci de vase ateniene. După ce au plecat Atenienii cu Demosthenes, Acarnanienii și Amphilochicnii au făcut învoială cu Ambracioții și Peloponezii refugiati la Salynthios și Agreeni și de acolo strămutați la Oiniazi și le-au dat voie să se întoarcă în patrie. Pentru viitor Acarnanienii și Amplilochienii au făcut pace și alianță cu Ambracioții pentru o sută de ani, în condițiile următoare: Nici Ambracioții alături de Acarnanieni să nu meargă asupra Pcloponezuhii, nici Acarna- nienii cu Ambracioții să nu ridice armele în contra Atenei; să se ajute reciproc; Ambracioții să restitue cetățile și ostaticii Amphi- lochieni pe care-i au; în fine să nu ajute orașul Anactorion, căre i dușman Acarnanienilor. Cu aceste condiții au terminat războiul. Mai pe urmă Corintienii au trimes în Ambracia o garnizoană de ') De cine și cum a fost furată bogata pradă, Thukydides nu o spune fiindcă faptul nu aparține evenimentelor războiului. https://biblioteca-digitala.ro 240 trei sute de opliți sub comanda lui Xenokleidas, fiul lui Euthy- kleos. Ei au făcut drumul pejoe șt au răsbătut după multe greutăți. 115. Astfel s’âu.. întâmplat lucrurile în Ambracia. In iarna asta, Atenienii din Sicilia au făcut o debarcare pe teritoriul Hi- merei, în vreme ce Sicelioții din interior au invadat hotarele ei. Au plutit și spre insulele eoliene. Intorcându-se la Rhegium găsesc pe Pythodoros, feciorul lui Isolochos, general atenian, venit să înlocuiască la comanda flotei pe Laches. Căci aliații din Sicilia se dusese și înduplecase pe Atenieni să le trimeată în ajutor o flotă mai numeroasă, pentrucă Siracuzanii, stăpâni pe uscat, fiind închiși dinspre mare de câteva corăbii, se pregăteau să adune o flotă pentru a nu mai rabda una ca asta. In adevăr, Atenienii au preparat patruzeci de vase ca să li trimeată. Socoteau să ispră- vească mai iute războiul din Sicilia și voiau totodată să excrciteze marina. Trimiseră deci pe Pythodoros cu câteva corăbii și aveau să-i urmeze Sophokles, fiul lui Sostratides, și Eurymedon, feciorul lui Thukles, cu restul flotei. Pythodoros cu vasele primite dela Laches, pluti spre cctățuia Locrienilor, pe care o cucerise odată Laches. Dar fu bătut de Locrieni și se retrase. 116. Chiar la începutul primăverci acesteia Etna a făcut ca și mai înainte o erupție și a pustiit o parte din pământul Catanilor cari locuiesc la poalele acestui munte, cel mai mare din Sicilia. Se zice că a erupt la cincizeci de ani după cea dintâi erupție; că în totul acest lucru s’a întâmplat de trei ori de când s’au așezat Elenii în Sicilia. Acestea s’au petrecut în iama asta și s’a isprăvit al șaselea an al războiului pe care l-a scris Thukydides. https://biblioteca-digitala.ro MO NIC A ;T i uMN. COTEZ CARTEA IV Al șaptelea an de războiu. Siracuzanii cuceresc Messina. Cap. I. — Pelo- ponezii invadează a șasea oară Atica. Demosthenes fortifică Pylos. Cap. 2—6. — Simonides cucerește și pierde Eion. Cap. 7. — Lacedemonii atacă Pylosul. Cap. 8—9. — Demosthenes vorbește soldaților săi. Cap. 10. — Se dă o luptă sub zidul Pylos-ului și o trupă de Lacedcinoni e asediată în Sphakteria. Cap. 11—14. — Se încheie armistițiul. Cap. 15—16. — Discursul Lacedemonilor la Atena. Cap. 17—20. — Luptele încep din nou. Cap. 21—23. — Luptele din Sicilia. Cap. 24—25. — Kleon ia comanda Atenienilor la Pylos și prinde pe Lacedemonii din Sphakteria. Cap. 26 — 41. — Expediția ateniană în Corint. Cap. 42—45. — Noui tulburări în Corciră; măcelărirea partidului aristocrat. Cap. 46—48. — Atenienii și Acarnanienii cuceresc Anaktorion. Cap. 49. — In timpul iernii prind un ambasador al regelui persan. Cap. 50. — Chios își dărâmă zidurile. Cap. 51. — Al optulea an de războiu. Exilații din Mitylene pun mâna pe Antan- dros. Cap. 52. — Atenienii cuceresc Kythera Cap. 53—55. — Atenienii cuceresc Tyrea. Cap. 56. — Helenii din Sicilia fac între ci pace. Discursul lui Hermokrates. Cap. 67—65. — Atenienii pun stăpânire pe Nisaia și pe zidurile lungi ale Megarei. Cap. 66—74. — Atenienii recuceresc Antandros. înfrângerea lui Lamachos în Pontos. Cap. 75. — întreprinderea Atenie- nilor din Beoția. Cap. 76. — Brasidas duce pe uscat o armată peloponeză în Thracia. Cap. 77—82. — Expediția sa în contra lui Arrhibaios, regele Lykestilor. Cap. 83. — Brasidas pune stăpânire pe Akantbos. Discursul către Akanthieni. Cap. 84—88. — Atenienii fortifică Delion în timpul iernii. Cap. 89—91. — Discursul lui Pagondas către Beoțieni. Cap. 92. — Dispozițiile de atac. Cap. 93—94. — Discursul lui Hippokrates către Ate- nieni. Cap. 95. — Lupta dela Delion; Atenienii sunt bătuți; Beoțienii cuceresc Delion. Cap. 96—101. — Brasidas cucerește Amphipolis. Cap. 102—108. — Succesele sale pe litoralul Thraciei. Cap. 109. — Cucerește Torone și Lekytos. Cap. 110—116. — Al noulea an de. războiu. Armistițiu între Atena și Lacedemona. Cap. 117—119. — Skionc și Mende se revoltă și Brasidas le susține în ciuda armistițiului. Cap. 120—123. — A doua expediție a lui Brasidas și Perdikkas în contra lui Arrhibaios. Cap. 124— 128. — Atenienii recuceresc Mende și asediază Skione. Cap. 129—131.— Perdikkas se împacă cu Atenienii. Cap. 132. — Thebanii dărâmă zidurile orașului Thespia. Templul Herei din Argos arde. Căp. 133. — Iarna luptă între Mantinei și Tegeați. Cap. 134. — încercarea lui Brasidas contra Potidaiei. Cap. 135. 16 https://biblioteca-digitala.ro 242 1. In vara următoare pe vremea când dă grâul în spic, zece vase siracuzane și tot atâtea locriene plutind la Mesena în Sicilia au luat-o în stăpânire. Locuitorii înșiși, cari s’au despărțit de Atena, îi chemase. Siracuzanii au făcut această expediție fiindcă Mesena era poarta de intrare în Sicilia; ei se temeau să nu ser- vească într’o bună zi ca bază de acțiune Atenei pentru a îndrepta de aici asupra lor forțe mai mari. Motivul Locrienilor era ura lor pe Rhegium pe care voiau să-l pună între două focuri1). Ei intrară cu toată oastea în Rhegium pentru a-1 împiedeca să meargă în ajutor Mesenei. Dar îi mai duceau și niște exilați din Rhegium, cari se refugiaseră la ei. Căci Rhegium de mult timp era frămân- tat de lupte civile; acestea-i făceau acum imposibilă rezistența în contra Locrienilor, care tocmai de asta îl atacau mai cu înverșu- nare. ' Locricnii după ce au devastat ogoarele, s’au retras cu pede- strimea, pe când flota a rămas în fața Mesenei; alte corăbii tre- buiau să-și termine echiparea și să vină pentru a continua de aici războiul. 2. Tot pe vremea asta a primăverii, înainte de coptul grâului, Peloponezii și aliații au năvălit în Atica sub conducerea lui Agis, fiul lui Archidamos, regele Laccdemonenilor; au așezat tabăra și au început a devasta. Atenienii au trimes în Sicilia cele patru- zeci de vase pe care le pregătise, sub comanda lui Eurymedon și Sophokles, generalii rămași în urmă, căci cel de al treilea, Pytho- doros, plecase de mult în Sicilia. Aveau ordin ca în trecere să dea o mână de ajutor Corcirienilor din oraș, pe cari-i prădau exilații stabiliți pe munte 2). Aceștia, ajutați de șasezeci de vase pelopo- neze, sperau să cuprindă ușor orașul, unde era mare foamete. Demosthenes, rămas simplu particular după retragerea din Acar- nania, obținu după rugămintea lui să poată întrebuința aceste vase împrejurul Peloponczului, unde i se va părea lui. 3. Când au ajuns în dreptul Laconici și au fost informați că vasele peloponeze sunt deja la Corciră, Eurymedon și Sophokles grăbeau și ei spre Corc ra, pe oând Demosthenes cerea să oprească ’) La Nord dc Rhegium era Locri și la Sud Mesina, despărțite prin strâmtoare. 2) Pe muntele Istone. Vezi Cartea III, cap. 85. https://biblioteca-digitala.ro 243 la Pylos întâi, să facă ce vor permite împrejurările și apoi să con- tinue drumul. Generalii se opuneau. Din întâmplare se iscă o furtună și împinge flota spre Pylos. Demosthenes stărui din nou să fortifice poziția, căci cu scopul acesta, zicea el, se îmbarcase. Arăta bogăția de lemn și piatră, că poziția e tare prin natura ei și nelocuită, ca și o bună parte din regiune. Căci Pylos e la patru sute de stadiix) departe de Sparta, în țara ce a fost odată Mesenia, Spartanii o numesc Koryphasion 2). Ceilalți îi răspunseră că sunt multe promontorii pustii în Peloponez, dacă vrea să pună Statul în cheltuieli ocupându-le. Lui Demosthenes i se părea această poziție cu totul deosebită. Nu numai că avea un port; dar vechii Mesenieni3) cari l-au stă- pânit odinioară, așezându se iarăși, au să fie apărători de credință și au să aducă pagube mari Lacedemonienilor, cu cari aveau acelaș dialect. 4. Cum nu putu convinge nici strategii, nici soldații, căci co- municase mai târziu planul său și taxiarchilor 4), nu mai insistă. Dar până la urmă, soldații singuri stând fără nicio treabă, deoarece nu puteau continua drumul, s’au apucat cu multă hărnicie să-l fortifice. Puseră toți mâna la treabă. N’aveau instrumente de cioplit piatră, dar aduceau pietrele, le alegeau și le potriveau ca să se așeze cât mai bine. Unde trebuia mortal, în lipsă de vase, îl cărau cu spatele: se plecau tare înainte, încrucișau manile pe spinare ca să fie ca o covată. In toate chipurile se sileau să termine fortificarea părților mai slabe înainte de a veni Lacedemonicnii. De altfel cea mai mare parte a locului era apărat dela sine și n’avea nevoie de zid. 5. Lacedemonienii aveau o serbare. De altfel știrea i-a lăsat liniștiți. Căci își închipuiau: sau nici nu vor îndrăzni să-i aștepte Atenienii sau o să-l ia lesne cu forța. Ii reținea întru câtva și fap- tul ca armata le era încă la Atena. Atenienii în șase zile întăriră •cu zid partea dinspre uscat și locurile mai slabe ale poziției, lă- ".) 71.040 metri; un stadiu are 177,6 metri. 2) Koryphasion este propriu zis promontoriul ce închide la Nord baia Pylos ți pe care erau ruinele anticului Pylos în Mesenia. ’) Demosthenes se gândește la Mesenienii ce erau atunci la Naupactos. •) Ofițerii comandanți ai opliților atenieni, zece la număr, câte unul de fiecare trib. *16 https://biblioteca-digitala.ro 244 sară pe Demosthenes cu cinci vase de pază; restul flotei grăbi mersul spre Corciră și Sicilia. 6. Peloponezii din Atica auzind de ocuparea Pylosului por- niră iute spre casă. Lacedemonienii, cu regele Agis în frunte, soco- teau că chestiunea Pylos îi privește pe ei. Pe urmă năvălise și prea de vreme, grâul era încă verde, proviziile lipseau, vremea mai rea decât de obiceiu ; totul făcea ca armata să sufere. Astfel din multe pricini s’au retras mai curând și aceasta a fost cea mai scurtă invazie: au stat în Atica numai cinsprezece zile. 7. Tot pe vremea asta, Simonides, general atenian, a cuprins prin trădare Eion de pe coasta Thraciei, colonie a Mcndeenilor și dușmană Atenei. Adunase pentru acest scop câțiva Atenieni din garnizoane și o mulțime de aliați de pe acolo. Dar au venit iute ajutoare delă Chalcidieni și Botieni și a fost alungat cu mari pierderi. 8. Cum s’au întors Peloponezii din Atica, Spartanii și Periecii mai de aproape îndată au și purces la Pylos; ceilalți Lacedemo- nieni, abia sosiți din altă expediție, au venit mai încet. Vestiră în toate părțile în Peloponez să vină ajutoare cât mai iute la Py- los. Trimiscră știre și celor șase zeci de vase ale lor dela Corciră. Aceste corăbii au fost transportate peste istmul Leucadiei fără a simți flota ateniană ce păzea la Zakynthos 2) și sosiră la Pylos. Pedcstrimea era deja aici. încă pe când era în drum flota pelopo- neză, Demosthenes trimisese prin două corăbii știre lui Eury- medon și Atenienilor ce erau cu flota la Zakynthos că Pylosul e în primejdie. Și vasele mergeau iute după ordinul lui Demosthenes. Lacedemonienii se pregăteau să atace fortificația pe apă și pe uscat. Sperau să cucerească ușor întăriturile făcute în pripă și apărate de o mână de oameni. Cum se așteptau să vină și flota ateniană dela Zakynthos în ajutor, aveau de gând, de nu-1 cu- prind înainte, să astupe intrările portului, ca săn’aibă aceștia unde ancora. Insula Sphakteria așezată în față îl face un port bine apă- rat și cu intrări înguste: pe cea de lângă Pvlos și lucrările ateniene *) Atenienii în tot timpul războiului au avut garnizoane în localitățile principale de pe coastele Thraciei. *) Drumul peste istm a fost ales pentru scurtarea timpului. https://biblioteca-digitala.ro 246 pot intra numai două corăbii; pe a doua, la celălalt capăt, opt sau nouă. Insula era pustie, acoperită de păduri și nebătută de că- rări; e marc cam de cincisprezece stadii1). Trebuiau să închidă intrările prin vase așezate unul lângă altul și întoarse cu prora spre larg. Iar insula aceasta, spre a nu servi dușmanilor în luptă, au trecut în ea opliți; au rânduit asemenea alții și pe coasta usca- tului. Așa atât insula cât și litoralul continental erau să fie ostile Atenienilor, cari nu vor avea unde pogorî. Căci nu mai este în regiunea aceasta un alt port în apropiere unde să debarce ca să poată veni să sprijine pe ai lor. Credeau, după toată probabili- tatea, să cucerească fără luptă navală și fără primejdie o poziție lipsită de aprovizionare și slab apărată. Cu astfel de socoteli, au trecut în insulă opliți trași la sorți din toate companiile. La început cei debarcați se schimbau cu rândul. Cei din urmă, cari au și fost luați prizonieri, erau în număr de patru sute douăzeci, fără iloți. Comandant era Epitadas, fiul lui Molobros. 9. Demosthenes, văzând Peloponezii gata să-l atace pe apă și pe uscat, se pregăti și el. Scoase din mare corăbiile rămase; le așeză lângă piciorul zidului și le împreimui cu o palisadă. Pe mari- narii de pe ele i-a înarmat cu scuturi proaste, cele mai multe de lozie, căci în locul acela pustiu n’avea de unde și procura arme. Chiar și acelea le-au luat dela un triacontor2) și o fregată a unor pirați mesenieni, cari din întâmplare erau acolo. Acești Mesenieni au dat și un număr de patruzeci de opliți, cari au fost amestecați printre ceilalți. Pe cei mai mulți dintre aceștia, oameni cu arme și fără arme, i-a postat în părțile mai tari ale poziției dinspre uscat, cu ordin să respingă pedestrimea, de va ataca. Dânsul alese șase- zeci de opliți și câțiva arcași și ieși afară de zid, pe malul mării, unde se aștepta să încerce inamicii debarcarea. Țărmul aici era abrupt și plin de stânci, cu fața spre mare, dar credea că zidul fiind mai slab va atrage atacul dușmanului. Atenienii știindu-se stă- pâni pe marc nu-1 prea întărise, astfel că inamicii puteau reuși, dacă forțau debarcarea. Venind deci aici, își așeză opliții hotărît să respingă atacurile cât va putea. Vorbi soldaților următoarele: 1)' Cam de vreo 2 km și jumătate. Dar e probabil o greșalâ de copiere, căci insula- e dublă. Se presupune că în text a fost 26 stadii. *) Triacontor, vas cu treizeci de șiruri de lopeți. https://biblioteca-digitala.ro 246 10. «Bărbați ce împreună cu mine împărtășiți primejdia! în ceasul acesta de cumpănă nimeni să nu caute a fi deștept, să nu măsoare pericolul. Mergeți asupra dușmanului orbește, cu inima plină de nădejde și veți birui. Când oști într’o situație unde n’ai de ales, trebue să mergi drept la scop. «Eu văd că avem cele mai multe șanse, dacă suntem deciși să ne opunem și dacă nu le trădăm înspăimântându-ne de mulțimea dușmanilor. Dificultatea abordării e în avantajul nostru. Cât timp rezistăm, ea este un aliat; dacă dăm înapoi, malul stâncos se va netezi, căci nimic nu va sta împotrivă. De altfel și dușmanul odată ajuns pe țărm va fi mai de temut și chiar bătut, cu greu îl vom sili să se reîmbarce. Cât c pe corăbii, lupta nu-i egală: odată de- barcat, suntem în condiții egale. « Să nu vă temeți prea tare de mulțimea lor. Locul de debar- care este îngust și dânșii nu se vor putea bate decât în grupuri mici. Căci nu stă în fața noastră, în condiții egale o armată mai mare pe uscat, ci pe corăbii: dar acestora, le trebue multe împre- jurări favorabile pentru a reuși o debarcare. Sunt convins că desa- vantajele lor compensează micimea numărului nostru. Sunteți Atenieni și cunoașteți din experiență ce înseamnă o debarcare; știți dacă cineva rezistă și nu se dă înapoi speriat de sgomotul lopeților, de grozăvia abordării năvilor, cu greu poate fi silit. «Noi deci să stăm acum fermi. Apărând malul mării, să ne salvăm și pe noi și întăriturile ». 11. Așa vorbi Demosthenes, iar Athenienii prinseră și mai mult curaj, coborîră și se așezară în linie de bătaie chiar pe malul mării. Lacedemonienii înaintară și atacară fortificația și dinspre uscat și de pe mare cu cele patruzeci și trei de vase. Comandantul flotei era Trasymelidas, fiul lui Kraterikles, spartan. îndreptă atacul tocmai unde prevăzuse Demosthenes. Atenienii se apărau de ambele părți și dinspre uscat și dinspre mare. Lacedemonienii împărțise corăbiile în grupe mici spre a nu se încurca una pe alta, atacau și se odihneau pe rând. Cu mult elan se îmbărbătau Boldații unul pe altul să-i respingă și să cuprindă zidul. Nimenea însă n’a arătat atâta vitejie ca Brasidas, care comanda o triremă. Văzând că din pricina țărmului plin de stânci, triearchii și câr- macii, chiar unde malul părea abordabil, șovăie și se feresc să nu-și sfarme vasele, striga să nu cruțe lemnele și să îngăduie https://biblioteca-digitala.ro 247 vrăjmașului să-și construiască ziduri. Lc poruncea să-și farme corăbiile, numai să debarce. Să nu stea la cumpănă aliații în ceasul acesta: să dea corăbiile lor Lacedemonienilor pentru marile bine- faceri. Să abordeze și să debarce cu orice preț, să pună mâna pe întărituri și pe oameni. 12. Așa-i îndemna pe ceilalți. Constrânse pe cârmaciul lui să îndrepte nava spre țărm și dânsul înaintă spre puntea de debar- care. Dar Atenienii îl respinseră violent înapoi. Acoperit de răni a căzut leșinat pe vârful prorei și scutul i-a lunecat în apă. Ate- nienii l-au luat apoi și l-au pus în trofeul înălțat pentru această izbândă. Ceilalți puneau toată inima, dar nu reușeau să debarce, atât pentrucă locurile erau grele și pentrucă Atenienii rezistau și nu dădeau un pas înapoi. Cum se întorsese lucrurile! Atenienii de pe uscat, ba încă în Laconia, combateau pe Lace demon icnii cari de pe corăbii și în țară devenită acum inamică voiau să de- barce. Și Lacedcmonienii pe vremea aceia erau vestiți prin tactica lor în luptele pe uscat și Atenienii glorioși tocmai prin ma- rina lor. 13. Tn această zi și o parte a celei următoare continuară atacurile; apoi renunțară. A treia zi au trimis după lemne pentru mașini câteva corăbii la Asine 1). Sperau să poată lua cu mași- nele zidul din spre port, deși era mai înalt' dar era mai bun locul pentru abordare. In vremea asta sosesc și cele cincizeci de vase dela Zakynthos, căci mai venise în ajutor și câteva corăbii din garnizoana dela Naupactos, cum și patru vase chiote. Când văzură țărmul și insula plină de opliți și portul plin de vase fără gând să iasă la luptă, stătură încurcați: nu se dumereau unde să abordeze. Se duseră la insula Prote ce nu-i departe și-i pustie. Petrecură noaptea acolo. A doua zi ieșiră în larg pregătiți de luptă, dacă o va primi inamicul; de nu, să-i atace dânșii în port. Lacedemo- nienii nu ieșiră la luptă. Dar ei nici nu baraseră intrările por- tului cum plănuise, ci stăteau liniștiți pe uscat, îmbarcase echi- pagele și se pregăteau să lupte chiar în port, destul de mare pentru asta, de vor fi atacați. 1) Asine, localitate maritimă care aparține Lacedemonienilor și era situată la intrarea golfului Meseniei, la 40 stadii de capul Acritas. https://biblioteca-digitala.ro 248 14. Atenienii văzând cum stau lucrurile, atacară prin ambele intrări. Cele mai multe vase inamice erau deja deslegate dela țărm și cu prora înainte. Atenienii cad asupra lor, le pun pe fugă, le urmăresc din scurt, vatămă multe și prind cinci, din care una cu oamenii cu tot. Apoi atacă vasele refugiate pe coastă; unele sunt lovite pe când abia își îmbarcau echipagele și erau încă legate de țărm: pe câteva goale de oamenii ce o luase la fugă, Atenienii le leagă și le târîie după ei. In fața acestei priveliști și foarte îndurerați la gândul că le rămân oameni izolați pe insulă, Lacedemonienii sar cu armele în apă și înaintând în mare pun mâna pe corăbii și le trag înapoi. Fiecare socotea că unde nu-i el, se face treabă proastă. Era un tumult enorm. Cele două popoare-și schimbase modul de luptă: Lacedemonienii excitați la culme, dădeau, ca să zicem așa, o • luptă navală pe uscat; Atenienii biruitori și dorind să exploateze cât mai mult succesul, luptau de sus dc pe corăbii ca pe uscat. După multă osteneală și multe lovituri date și primite, s’au despărțit și Lacedemonienii au salvat corăbiile goale, nu însă și pe cele prinse la începutul acțiunii. Ambii adversari s’au retras în lagărele respective. Atenienii au înălțat un trofeu, au dat morții și au cules sfărămăturile de corăbii. Au blocat imediat insula și au pus străji, ca să nu le scape oamenii din ea. Pelo- ponezii, cari primiseră acum ajutoare din toate părțile, răma- seră pe loc la Pylos. 15. Când a venit la Sparta știre de cele petrecute la Pylos, au hotărît, în fața acestor grele lovituri, să plece magistrații în tabără, să vadă și să decidă pe loc ce-i de făcut. Au recunoscut că oamenii de p*c insulă nu pot fi ajutați. Cum nu voiau să-i ex- pună a muri de foame ori a fi striviți de număr, au socotit să încheie un armistițiu pentru Pylos cu strategii Atenieni, dacă aceștia vor accepta; să trimeată la Atena soli de pace și să caute a scăpa cât mai repede oamenii de pe insulă. 16. Strategii au primit și s’a încheiat armistițiul cu urmă- toarele condiții: Lacedemonienii să predea și să aducă la Pylos atât vasele pe care luptaseră cât și toate vasele mari ce se aflau în Laconia; să nu atace fortificația nici pe uscat nici pe apă; Atenienii permit ca Lacedemonienii să trimeată băr- baților din insulă o cantitate hotărîtă de grîu măcinat și anume: https://biblioteca-digitala.ro 249 de fiecare câte două chenice atice de făină, două cotile de vin și carne, iar pentru servitori rația pe jumătate; alimentele să fie controlate de Atenieni întâiu și apoi trimise; nicio barcă să nu se apropie în ascuns de insulă; Atenienii continuă să pă- zească insula, dar nu vor debarca și nu vor ataca armata pclo- poneză, nici pe uscat, nici pe apă. Dacă unii sau alții dintre contractanți nu vor respecta cât de puțin aceste condiții, armi- stițiul e rupt. încetarea ostilităților durează până se întorc dela Atena solii Laccdemonieni. Atenienii îi duc și-i aduc cu o tri- remă a lor. La întoarcere armistițiul încetează și Atenienii trebue să redee corăbiile în starea în care le-au primit. Acestea au fost condițiile armistițiului. Au predat șasezeci de vase și ambasadorii au fost trimiși. Sosiți la Atena au spus cam acestea: 17. «Atenieni, ne-au trimis Lacedemonicnii să facem cu privire la oamenii din insulă o învoială, pe cât permit împre- jurările. Nu e ptorivnic obiceiurilor noastre de a rosti un lung discurs; lozinca noastră este să nu întrebuințăm cuvinte multe acolo unde puține sunt destule, să ne folosim însă de lungi discursuri când este prilejul ca, luminând o chestiune utilă, să facem prin vorbe ceea ce trebue. Nu le luați deci în nume de rău nici că vă dăm lecție ca unor nepricepuți; socotiți-le numai ca amin- tire a unei bune chibzuiri, deși sunteți destul de cunoscători. « Sunteți în situația fericită de a vă folosi minunat de pre- zenta favoare a soartei asigurând hotarele stăpânirii voastre și dobândind pe deasupra cinste și glorie. Să nu faceți ca oamenii peste cari dă un noroc pe neașteptate și cari doresc necontenit tot mai mult fiindcă până acum soarta le-a surîs. Dar voi și noi, cari din experiență am văzut cât e de schimbătoare, se cuvine să fim foarte sceptici în fața norocului. 18. «Vă puteți convinge privind la nenorocirea noastră de acum. Noi, cari suntem fruntași între Heleni, venim la voi și cerem astăzi ceea ce altădată credeam că noi suntem stăpânii de a acorda sau nu. Și totuși aceasta nu se întâmplă, nici din pricina micșorării puterilor noastre, nici fiindcă ne-a amețit o *) Chcnicul era o măsură de capacitate de 1 litru și 8 centilitri; cotilul era cât un sfert de chenic, adică 27 decilitri. https://biblioteca-digitala.ro 250 mărire dc forțe; și, aceasta se poate întâmpla oricui, pentrucă ne-am înșelat în socoteli. Tăria de astăzi a Statului vostru și gloria celor adaose de voi să nu vă facă să credeți că norocul va fi totdeauna cu voi. Oamenii cuminți știu cât dc nesigure le sunt avan- tajele și de aceea suportă nenorocirile cu mai multă inimă; ei înțeleg că nu poți lua parte la războiu numai cât vrei, ci cât va hotărî soarta. Asemenea oameni sunt rareori înfrânți căci, neor- biți dc succes, ei sunt cu atât mai dispuși la împăcare cu cât sunt mai norocoși. Bine este, Atenieni, să vă purtați «i voi cu noi astfel, pentru ca să nu se creadă mai târziu, în cazul unei înfrângeri, căci multe sunt posibile, că succesele voastre se dato- resc norocului, câtă vreme puteți lăsa urmașilor, fără pericol, un renume dc putere și înțelepciune. 19, «Lacedemonienii vă invită să încetați războiul; ei vă oferă pacea și alianța și vor ca legături de strânsă prietenie să fie între noi. Nu vă cer în schimb decât pe oamenii de pe insulă ; ei cred că este mai bine și pentru voi și pentru noi să nu riscăm orice, ca aceia să scape dându-li-se un prilej de mântuire ori să cadă prizonieri în urma unui asediu. Credem că urile puternice se sting, nu când urmărești cu înverșunare adversarul, îl cople- șești prin forță și-i impui condiții grele legându-1 prin jurăminte; ci, când, deși poți face asta, pe lângă bunătate îl învingi și prin mărinimie și-i oferi un tratat mai blând decât cel pe care-1 aștepta. Căci pe adversarul obligat deja să nu se opună ca unul ce este învins, ci din contra să se arate și el generos, un sentiment de onoare îl va constrânge să respecte stipulațiunile admise. Așa se face mai cu seamă în marile dușmănii; căci așa i firea omului: cedezi cu plăcere celui ce de bunăvoie mai lasă și el din drep- turile sale; dar. față cu cel arogant, te pui în primejdie și peste puterile tale. 20. 'i Și pentru unii și pentru alții e un frumos moment dc a face pace, înainte de a interveni ceva iremediabil, în care caz noi am fi nevoiți să adăugăm la ura comună a Peloponezilor ura noastră proprie, eternă, a Lacedemonienilor, iar voi ați fi lipsiți de avantajele ce vi le oferim. Să facem pace. Până nu s'a pierdut nimic decisiv și la gloria voastră se adaugă amiciția noastră, să ne împăcăm cât suntem sub lovitura unei înfrângeri fără gravitate. Astfel ne liniștim și noi și dăm celorlalți Heleni pri-. https://biblioteca-digitala.ro 251 lejul de a răsufla de rele. Vouă au s’o datorească mai mult. Căci se bat fără să știe precis cine a început; dar odată pacea făcută, pace pe care voi sunteți astăzi mai mult ca oricine în măsură de a o determina, vouă au să vă fie recunoscători. Dacă vă hotărîți, este permis Lacedemonilor de a fi prietenii voștri siguri. Ei vă învită în speranță că vă vor putea fi recunoscători, nu prieteni de silă. Băgați de seamă câte lucruri bune sunt cuprinse în ea. Căci când noi și voi vom fi dc acord, tot neamul helenic mai slab va cinsti pe cei mai mari», 21. Acestea au vorbit Spartanii. Ei credeau că Atenienii, cari înainte dorise pacea și n’o putuse obține fiindcă se opu- sese, vor primi bucuros această pace care li se oferea și vor da oamenii. Atenienii știau însă că pace pot face când or vroi, dacă în mână au pe Lacedemonienii din insulă; aveau pre- tenții mai mari. Mai ales îi ațâța Kleon, fiul lui Kleainetos, fruntaș politic în timpul acela și foarte ascultat de popor. El îi convinse să răspundă așa: că trebue întâiu să predea și să aducă la Atena cu tot cu arme pe Lacedemonienii de pe insulă; că după aceea să redea Nisaia, Pagae, Troizena și Achaia care n’au fost cuce- rite în lupte, ci date de Atenieni prin tratatul anterior, când din pricina vitregiei vremurilor1) aveau numaidecât nevoie de pace. Cu aceste condiții vor elibera oamenii și vor încheia pace pe cât timp vor socoti și ei și Spartanii. 22. Aceștia nu obiectară nimic; dar cerură ca Atenienii să numească plenipotențiarii cu cari să discute toate condițiile în răgaz și să admită pe acelea asupra căror vor cădea de acord. Kleon atunci vărsă foc și pară asupra Lacedemonienilor; spunea, că dela început a înțeles că nu umblă cu dreptatea; limpede este și acum dacă ei nu vor să stea de vorbă cu poporul, ci numai cu câțiva. Dacă le sunt sincere intențiile să vorbească în fața tuturor. Dar Lacedemonienii înțelegeau că nu pot vorbi în fața mulțimii, chiar dacă din cauza nenorocirii ar face unele concesiuni, întâiu pentrucă de vor fi respinse propunerile lor, vor fi discreditați față de aliați: al doilea pentrucă nu le păreau Atenienii dispuși să accepte condiții moderate. Plecară din Atena fără niciun re- zultat. *) Vezi I, 1X4. https://biblioteca-digitala.ro 252 23. Când s’au întors, armistițiul dela Pylos a încetat imediat. Lacedemonienii cerură, potrivit învoielii, corăbiile înapoi Dar Atenienii pretextară un atac la zid dat în contra prevederilor tra- tatului și alte câteva acuzări fără importanță ; nu restituiră vasele sprijinindu-se pe faptul că se scrisese: la cea mai mică încălcare armistițiul e rupt. Lacedemonienii contestară și numiră nedreaptă feținerea corăbiilor: apoi se retraseră și luară armele. Luptele începură fuiioase la Pylos. Atenienii încrucișau ziua cu două corăbii și noaptea cu toată flota: numai dinspre larg nu, când era furtună. Le venise din Atena încă douăzeci de vase pentru pază, așa că erau în totul șaptezeci de unități. Peloponezii așezară tabăra pe continent: dădeau asalturi la zid și pândeau prilej să elibereze războinicii. 24. In vremea asta în Sicilia Siracuzanii și aliații întărise flota dela Mesena cu vasele ce mai pregătise și continuau lup- tele având baza de operație acolo. Ii împingeau mai ales Locrienii cari urau pe Rhegieni și făcuse chiar o expediție cu toată oastea în țara acestora. Siracuzanii voiau să încerce o bătălie navală. Vedeau că Atenienii au puține vase și erau informați că flota nu- meroasă ce trebuia să vină este reținută la blocusul Sphakteriei. Sperau, de vor birui pe mare, să supună lesne Rhegium atacân- du-1 pe apă și pe uscat și astfel să-și asigure supremația. Căci de o parte Rhegium. promontoriul Italici, și de alta Mesena din Sicilia fiind foarte apropiate unul de altul, Atenienii n’ar mai avea unde aborda și n’ar mai putea stăpâni strâmtoarea. Această strâmtoare este marea dintre Rhegium și Mesena. în punctul unde Sicilia este foarte aproape de continent: este faimoasa Charybdis pe unde se zice că a trecut Odysseus. Din pricina îngustimii și fiindcă apele din două mări largi, tireniană și siciliotă, se aruncă vălmășindu-se impetuos aici, a fost pe dreptate socotită primej- dioasă. 25. Aici deci, în această strâmtoare, Siracuzanii și aliații cu ceva mai mult de treizeci de vase fură siliți la un ceas târziu din zi să dea lupta pentru o corabie ce traversa în contra a șasespre- zece vase ateniene și opt din Rhegium. Bătuți repede de Ate- nicni, și pierzând o corabie, se retraseră cum se găseau fiecare- în lagărele lor din Mesena și Rhegium. In timpul luptei se înoptase. https://biblioteca-digitala.ro 253 După asta Locrienii se retraseră din Rhegium, iar flota siracu- zană și aliații se adunară la Peloris x) din ținutul Mesenei, unde aruncară ancora: aici se concentră și armata de uscat. Atenienii și Rhegienii veniră și dânșii aici; văzând corăbiile goale le atacară; .dar pierdură ci un vas lovit de o mână de fier 2) și echipajul a scăpat înotând. In urma acestui fapt, Siracuzanii s’au îmbarcat și s’au îndreptat spre Mesena trăgând cu odgonul pe lângă țărm corăbiile. Atenienii i-au atacat din nou; însă printr’o manevră în semicerc și printr’un atac precipitat al acelora mai pierd o co- rabie. Astfel au ajuns Siracuzanii în portul Mesena având noroc și în luptă și în drumul pe lângă coastă. Atenienii, informați că Archias și partizanii săi se pregătesc să trădeze Siracuzanilor Kamarina se ’ndrcaptă într’acolo. In acest timp Mescnienii se duc cu toată armata de uscat și cu flota spre Naxosul3) chalcidian, vecinul lor. In prima zi au închis pe Naxieni între ziduri și au pustiit țara; a doua zi flota plutind spre gura fluviului Akcsine devasta ogoarele, pe când pedestrimea dă- dea asalt orașului. In vremea asta Sicilienii coborau din munți în număr mare venind cu ajutor în contra Mesenienilor. Naxicnii, cum i-au văzut, crezând că le vin Leontinii și ceilalți Heleni au prins curaj și îndemnându se unii pe alții fac o ieșire neașteptată din cetate și cad asupra Mesenienilor; îi pun pe fugă și ucid peste o mie; restul cu greu a ajuns acasă, căci barbarii le-au tăiat dru- mul și au nimicit o marc parte. Corăbiile s’au întors și ele la Mesena, de unde apoi s’au dus fiecare la vetrele lor. Fără zăbavă Leontinienii împreună cu aliații și cu Atenienii au pornit asupra Mesenei, în credința că după pierderile suferite nu se va putea apăra. Atenienii atacau portul cu flota, iar pede- strimea orașul. Dar Mescnienii și o mică trupă de Locrieni, con- duși de Demoteles, care după înfrângerea precedentă fusese lă- sați de pază, fac o ieșire bruscă, pun pe fugă armata leontină și ucid o mare parte. Când văd asta Atenienii debarcă de pe vase ea să sprijine pe aliați, cad asupra Mesenienilor ce erau în desordine *) Peloris este promontoriul cel mai nordic al Siciliei. !) O cange de abordare cu care Siracuzanii au tras va.ul atenian la țărm. Naxosul chalcidic este cea mai veche colonie elenă în Sicdia (din Chalcis-Euboia), fondată pe povârnișul nordic al Etnei; de aici au plecat coloniile Lcontini și Katana. https://biblioteca-digitala.ro 254 și-i resping înapoi în cetate. Au înălțat un trofeu și sTau retras Ia Rhegium. După aceasta Helenii din Sicilia au continuat luptele lor pe uscat fără amestecul Atenienilor. 26. La Pylos Atenienii continuau asediul Lacedemonienilor din insulă și oastea peloponeziacă de pe continent stătea de ase- menea pe loc. Dar acest asediu era foarte greu pentru Atenieni din pricina lipsei de apă și a hranei. Căci nu era decât un izvor și acela mic și tocmai în acropolea Pylosului: cei mai mulți săpau gropi în prundișul de pe malul mării și ne putem închipui ce apă beau. Fiind campați pe un loc îngust era mare strâmtoare. Coră- biile nu aveau unde ancora și de aceea soldații mâncau cu rândul, pe când o parte din vase stăteau în largul mării. Descurajare foarte multă provoca și timpul care se lungea peste așteptări. Crezuse că în câteva zile vor isprăvi cu niște oameni izolați într’o insulă pustie și cari n’aveau decât apă sărată. Dar Lace- demonienii făgăduise răsplată mare cui s’ar oferi să transporte pe insulă făină și vin și brânză și tot felul de mâncare ce e de ne- voie pentru niște trupe asediate; iloților care vor duce provizii le promisese libertatea. Duceau și alții punându-se în primejdie, dar mai ales iloții; plecau din toate părțile Peloponezului și plutind noaptea abordau insula dinspre mare. Pândeau să fie duși de furtună la țărm, căci mai ușor scăpau de privigherea trire- melor când bătea vântul pe mare, pentrucă era greu de încrucișat; Dânșii se asvârleau spre țărm fără să-și cruțe bărcile, pentru care erau siguri că vor obține despăgubiri, la punctele de abordare așteptau opliți. Cei ce se aventurau pe marea liniștită erau prinși. Erau unii cari înotau pe sub apă în port: înotau trăgând de sfoară burdufuri pline cu mac uns cu miere și sămânță de in zdrumicat. La început au trecut neobservați printre santinele, dar apoi paza s’a întărit. In tot chipul căutau unii să introducă ali- mente, ceilalți să nu-i lase. 27. La Atena, când s’a auzit că armata de expediție suferă și cei din insulă sunt aprovizionați, era mare frământare Se temeau să nu apuce iarna trupele expediționare: vedeau că va fi imposi- bil să se transporte alimente făcând ocolul Peloponezului într’o regiune unde nu se găsea nimic și unde nici vara nu erau în stare să trimeată hrana suficientă: apoi nici blocusul nu se va putea face fiind locuri fără porturi. Dar cum va slăbi paza, cei asediați https://biblioteca-digitala.ro 255 se vor putea aproviziona, ba chiar ar putea și evada pe o vreme de furtună cu luntrile ce le aduceau mâncare. Mai mult decât toate se temeau că Lacedemonienii, acum că erau asigurați, nu le vor mai trimete soli și le părea rău că nu au primit propunerile lor de pace. Kleon înțelese că-s cam supărați pe el că s’a opus la încheie- rea păcii și pretinse că știrile nu-s adevărate. Cei sosiți din Pylos cerură că de nu-i cred pe ei să trimeată inspectori să cerceteze. A fost ales el și Theogenes. Văzu că sau va fi nevoit să spună ace- leași lucruri ca aceia pe cari-i calomniase sau va apare mincinos spunând altfel; de aceea văzând că și Atenienii înclină mai mult spre războiu, îi sfătui să nu mai piardă vreme și prilejuri cu tri- meteri de inspectori, ci de li se par adevărate veștile, să plece asupra dușmanului. Aruncând apoi o săgeată strategului Nikias, fiul lui Nikeratos, inamicul său, zise că de-ar fi generalii oameni, cu oastea ce au, ușor ar putea prinde pe cei din insulă: că el de-ar avea comanda, ar face-o. 28. Atenienii începură a striga lui Kleon, de ce nu pleacă si acum, dacă i se pare lesne. Nikias atacat direct declară din par- tea generalilor că cine vrea, să ia comanda și să încerce. Kleon, socotind la început că-i numai așa o vorbă, era gata: dar, când în- țelese că lucru-i serios, începu a da înapoi și zise că la urma ur- mei nu dânsul, ci Nikias este strateg; se temea, deși nu-i venea a crede, că-i va ceda locul. Nikias insistă, demisionă din comanda trupelor dela Pylos și luă martoră adunarea Atenienilor. Aceștia, lucru ce se întâmplă adesea mulțimii, cu cât Kleon se zbătea și retracta cele spuse, cu atât strigau lui Nikias să predea comanda și acestuia să plece. Așa că, nemai având încotro, primește și se hotărăște să plece. Suindu-se la tribună zise că nu se teme de Lacedemonieni și că va pleca fără să ia pe nimeni din cetate; numai pe Lemnienii și Imbrienii prezenți în oraș, peltaștii veniți ca auxiliari din Ainos și vreo patru sute de arcași din altă parte. Adaose că având aceste trupe pe lângă cele din Pylos în douăzeci de zile sau va aduce pe Lacedemonieni vii sau dânsul va pieri acolo. Atenienii râseră de această fanfaronadă; dar cei cuminți fură bucuroși; își ziceau că vor obține unul din două bunuri; sau vor scăpa de Kleon, ceea ce mai ales credeau, sau, de se înșelau cu părerea, vor bate pe Lacedemonieni. https://biblioteca-digitala.ro 256 29. A isprăvit toate în adunare și Atenienii i-au dat împuter- nicirile : și-a ales dintre generalii din Pylos numai pe unul, pe Demosthenes, și a grăbit plecarea. A luat tovarăș pe Demosthenes fiindcă fusese informat că dânsul plănuește o debarcare în insulă. In adevăr, soldații sufereau de greutățile poziției, fiind mai mult asediați decât asediatori doreau să înfrunte primejdia. Apoi un incendiu de pe insulă îi dădea curaj și încredere. Până atunci se temuse să atace ostrovul acoperit de păduri pe o mare întindere și fără drumuri bătute, din pricina pustietății. Aceasta-i păruse a fi în folosul inamicilor cari atacând din locuri ascunse ar fi putut produce multe pagube unei oștiri numeroase ce debarca; căci pregătirea și greșelile proba- bile ale lor ar fi fost mascate de pădure, în timp ce mișcările Ate- nienilor ar fi fost toate descoperite, în cât dușmanii aveau iniția- tiva mișcării și puteau lovi pe neașteptate unde voiau. Dacă to- tuși ar fi îndreptat un atac în desișul pădurii socotea că un duș- man inferior în număr, dar cunoscător al terenului ar fi fost supe- rior unei oștiri numeroase, dar nedeprinsă cu el: astfel ar fi riscat să și macine numeroasele trupe neputând vedea clar cum să dirijeze ajutoarele. 30. Amintirea dezastrului din Etolia, provocat în parte de pădure, nu puțin contribuia la această șovăială. Dar niște soldați au fost siliți do lipsa de spațiu să abordeze la marginea insulii spre a-și pregăti prânzul sub paza unui avanpost; unul din gre- șală a dat foc la niște mărăcini și focul hrănit de vântul pornit a ars o mare parte din pădure. Acest fapt permise lui Demosthenes să-și dea seamă că Lacedemonienii sunt mai numeroși decât cre- zuse dânsul, socotind după mâncarea ce li se trimetea. Tși închi- pui deci că Atenienii își vor da mai multă osteneală, căci treaba era importantă. Insula i se păru mai ușor de abordat și începu să prepare atacul chemând armata dela aliații apropiați și făcând și celelalte pregătiri. Kleon printr’un trimes înainte îl vestește că vine însoțit de oastea cerută și sosește la Pylos. Cum s’au întâlnit, trimet întâi un crainic în tabăra de pe continent și-i invită, dacă vor, să în- demne oamenii lor de pe insulă să se predea cu arme cu tot fără luptă, cu condiția de a fi puși sub o pază moderată până ce se va încheia pacea. https://biblioteca-digitala.ro 267 31. N’au primit. Generalii atenieni au așteptat o zi. A doua zi au ridicat ancora în timpul nopții, după ce au îmbarcat pe câ- teva trireme toți opliții și cu puțin înainte dc ziuă au debarcat pe ambele părți ale insulii. dinspre mare și dinspre port. Opt sute de opliți aproximativ au mers în pas alergător asupra primului post de pază al insulei. Orânduirea Lacedemonienilor fusese ur- mătoarea: în cel dintâi post erau cam treizeci de opliți; în mij- locul insulii unde era podiș și apă se afla grosul trupei sub coman- da lui Epitadas; o parte foarte mică ocupa extremitatea insulii dinspre Pylos; aici partea dinspre mare era abruptă și poziția foarte greu dc atacat dinspre uscat. Se afla aici și o întăritură veche făcută din pietre grămădite, ce credeau Lacedemonienii să le fie de folos în cazul unei retrageri forțate. Așa erau rânduiți, 32. Atenienii, primele străji pe care le-au atacat în pas aler- gător, le-au ucis imediat, când abia-și luau armele din corturi. Așa de încet efectuaseră debarcarea, încât aceia crezuse că este sgomotul obișnuit al năvilor în stațiune. Când s’a luminat, s’a scoborît pe unități și restul oștilor de pe cele peste șaptezeci de corăbii, afară de vâslași. Erau opt sute de arcași, tot pe atâția peltaști. Mesenienii auxiliari și toată garnizoana din Pylos afară de santinelele de pe ziduri. S’au împrăștiat în grupe de câte două sute și mai mult, după indicațiile lui Demosthenes și au ocupat înălțimile. Acesta voia să înconjure adversarul din toate părțile, să-l zăpăcească spre a nu putea face front nicăieri: ci, împresurat de mulțime, de va ataca înainte, să fie lovit din spate: din flan- curi, de se va întoarce la dreapta ori la stânga. Ori încotro s’ar îndrepta, ostașii ușor înarmați, dușmani greu de ajuns, aveau să-i fie veșnic în spate și să-l atace cu suliți, cu săgeți, prăștii, pie- tre, pentrucă tocmai în depărtare stă puterea lor și nu puteau fi urmăriți, căci erau biruitori chiar când fugeau și năvăleau iarăși asupra dușmanului de câte ori acesta se retrăgea. Acesta era pla- nul dintâi a lui Demosthenes când proiectase debarcarea și acum îl punea în aplicare. 33. Majoritatea oastei grupate în jurul lui Epitadas, când văzu primul post nimicit și o armată înaintând asupra-i, se puse în linie și merse în contra ei gata de luptă. Opliții atenieni îi stăteau în față, având pe flancuri și în spate oastea ușoară. Dar Lacedemonienii nu s’au putut apropia de opliții atenieni, nici 17 https://biblioteca-digitala.ro 258 să facă uz de experiența lor, căci îi împiedecau oștile ușoare prin atacuri de flanc, în timp ce opliții atenieni stăteau nemișcați. Pe soldații ușor înarmați de câte ori se apropiau prea tare îi puneau pe fugă: dar aceștia se întorceau și începeau lupta, căci aveau și arme ușoare și erau sprinteni la fugă prin acele locuri pietroase și fără cărări, prin care Lac dimonienii cu armurile lor greoaie nu-i putea urmări. 34. Câtva timp au aruncat astfel săgeți unii în alții. Dar curând Lacedemonienii nu mai putură face repede față atacu- rilor. Armata ușoară îi văzu că se mișcă mai greu, în timp ce ea prinse foarte mult curaj văzându-se așa de numeroasă. Obiș- nuindu-se cu Lacedemonienii mai mult, nu le mai părură așa de grozavi, pentrucă nu s’au arătat cum se așteptau, când debarcau speriați dc gândul că au să dea piept cu ei. Disprețuitoare acum și scoțând un urlet grozav năvăli lovind cu pietre, cu suliți, cu săgeți, cu cc-i venea la îndemână. Lacedemonienii nedeprinși cu astfel de luptă se spăimântară de strigătul și de goana aceea. Cenușa proaspătă a pădurii se ridica vârtejuri și nu mai vedeau înaintea lor dc săgeți, de pietre, de nourii de cenușă stârniti de picioarele atâtor oameni. Acum lupta devenea grea pentru Lacedemonieni. Căci pla- toșele de fetru nu i mai apărau și vârfurile de lănci se înfigeau în ei rupându-se. Nu mai știau ce să facă neputând vedea îna- intea ochilor nici auzi comenzile din pricina urletului dușmanilor. Primejdia-i înconjura din toate părțile și nicio nădejde să scape din acest vălmășag luptându-se. 35. Mulți erau deja acoperiți de răni, căci nu făcuse decât să se învârtească în loc; în cele din urmă își strânsese rândurile și se traseră spre întăritura ultimă ce nu era departe și spre oa- menii ce-o apărau. Dar când începură a ceda, soldații ușor înarmați năvăliră cu strigăte mai mari și îndrăzneală. Acei La- cedemonieni cari în retragere fură prinși, muriră: cei mai mulți ajunseră la întărituri, se așezară pretutindeni ca să apere toate punctele atacabile. Atenienii se țineau aproape: dar neputând ocoli poziția din pricina râp lor, încercară să-i împingă printr’un atac de front. Lupta fu aprigă și marc parte din zi ambii ade- versari răbdară chinurile oboselii și setei și arșiței, unii căutând să-i alunge de pe metereze, ceilalți să se mențină. Acum La- https://biblioteca-digitala.ro 269 cedemonienii luptau mai ușor, căci nu mai erau loviți din flancuri. 36. Deoarece nu se vedea niciun sfârșit, comandantul Mesenienilor se apropie de Kleon și Demosthenes și le spuse că se trudesc zadarnic; dacă vor, să-i dea lui o parte din arcași și armata ușoară ca să-i înconjoare pe la spate pe drumul ce-1 va găsi și el crede că va frânge rezistența. Obținu ce ceru și se strecură încetișor tară să-l observe inamicii. înaintând tot pe unde îngăduia țărmul râpos al insulei și pe unde Lacedemo- nienii siguri de tăria locului nu se păzeau, cu multă trudă și ocoliri se arătă deodată sus pe înălțimi în spatele Lacedemo- nienilor. Ivirea lor neașteptată îi umplu pe aceștia de spaimă, în timp ce Atenienii cari-i așteptau de mult cu înfrigurare își simțiră puterile crescute. Acum Lacedemonienii erau loviți din două părți și, ca să comparăm un lucru mic cu unul mare, erau în aceeași situație ca la Thermopyle când Perșii i-au măcelărit luându-i din spate pe o cărare; astfel atacați nu mai rezistară; puțini la număr și slăbiți de foame și oboseală începeau a se retrage. Atenienii stăpâneau drumurile de apropiere. 37. Kleon și Demosthenes văzură că un pas de vor mai da înapoi Lacedemonienii vor fi exterminați do armata ateniană; sunară încetarea luptei și opriră pe ai lor în loc. Voiau să-i ducă vii dacă vor asculta chemarea crainicului și-și vor pleca mândria copleșiți de primejdie încât să dea armele. Ii somară deci să lase jos armele, și să se predea la discreția Atenienilor. 38. La auzul crainicului, cei mai mulți plecară scuturile și ridicară mâinile în semn că primesc somația. Lupta fu suspen- dată și ieșiră să trateze Kleon și Demosthenes, iar din partea lor Styphon, fiul lui Pharax. Primul comandant Epitadas, murise; al doilea după el, Hippagretas, zăcea printre morți, deși mai sufla încă; acesta era potrivit legii al treilea ales să comande în caz de pățesc ceva primii doi. Styphon și însoțitorii săi cerură să consulte pe Lacedemonienii de pe continent. Nu s’a permis să plece nimeni, ci Atenienii singuri chemară crainici de pe uscat. După două-trei duceri și întoarceri, ultimul lacedemonian le spuse din partea celor de pe uscat: «Lacedemonienii vă porun- cesc să hotărîți voi despre voi fără a face ceva desonorant». Se sfătuiră între dânșii și se predară cu tot, cu arme. In restul zilei https://biblioteca-digitala.ro 260 și noaptea următoare Atenienii îi ținură sub santinele. A doua zi înălțară trofcie, se pregătiră de plecare și dădură prizonierii în paza comandanților de vase. Lacedemonienii trimiseră un crai- nic și ridicară morții. Iată numărul celor morți și celor prinși în insulă. In totul trecuse patrusute douăzeci; din aceștia au fost transportați vii douăsute nouăzeci și doi: restul au murit. Intre prizonieri, Spartanii erau cam o sută douăzeci. Atenieni au căzut puțini, căci n’a fost luptă regulată. 39. Timpul curs cât au fost asediați oamenii în insulă dela bătălia navală până la aceasta a fost în totul șaptezeci și două de zile: din acestea au primit merinde douăzeci de zile, vremea trecută cu tratativele de pace, restul de timp au fost hrăniți pe ascuns. Totuși s’a găsit grâu și alte lucruri de mâncare în insulă, căci Epitadas le redusese rația. Armata peloponcziană și cea ateinană se retrase fiecare spre casă și promisiunea lui Kleon, deși păruse o nebunie, se realiză: căci în mai puțin de douăzeci de zile adusese Peloponezi cum făgăduise. 40. Dintre toate evenimentele războiului mai ales acesta a produs o impresie extraordinară între Eleni. Nimeni nu credea că foamea ori vreo altă necesitate să poată sili pe Lacedemonieni să depună armele: erau convinși că vor muri cu ele în mână dacă nu-i altă mântuire. Nu-și puteau închipui că prizonierii să fie la fel cu cei morți. Mai târziu cineva din aliații Atenei a întrebat în bătaie de joc pe unul din foștii prizonieri de pe insulă dacă cei căzuți au fost viteji. Neprețuit lucru ar fi să- geata, i-a răspuns acesta, dacă ar putea alege pe cei bravi; lăsa a se înțelege că săgețile și pietrele au lovit la întâmplare. 41. Când au fost aduși prizonierii, Atenienii au hotărît să-i pună în lanțuri până se va încheia o convenție: iar, dacă Pelo- ponezii înainte de asta vor năvăli în țară, să-i scoată și să-i omoare. La Pylos au pus garnizoană. Mescnienii din Naupactos trimi- seră aici pe cei mai buni de hoțit dintre ei. In ochii lor aceasta era patria, căci Pylos fusese odată al Mesenei. Ei începură a prăda Laconia și făceau cu atât mai multe rele cu cât vorbeau aceeași limbă1). Lacedemonii nii nu erau deprinși cu pirateria și astfel ') Dialectul dorian, vorbit în Laconia; acest lucru le îngăduia să umble prin țară, să vorbească sclavilor și să-i îndemne la revoltă. https://biblioteca-digitala.ro 261 de războiu; Hoții dezertau; le era teamă să nu se întindă spi- ritul revoltei mai departe în țară. Erau îngrijorați, deși ar fi dorit să ascundă lucrul acesta de Atenieni, trimiscră soli și cân- tară să capete înapoi prizonierii și Pylos. Atenienii aveau pre- tenții prea mari și toate ambasadele câte s’au preumblat pe la ei, le-au trimis fără nicio ispravă. 4?. Așa s’a terminat afacerea Pylos. In aceeași vară, îndată după aceste evenimente. Atenienii fac o expediție în Corintia cu optzeci de corăbii și două mii de opliți ai lor, cu două sute de călăreți transportați în corăbii făcute anume. Mai erau cu ei aliați din Milet, Andros și Carystos. Comanda o avea Nikias, fiul lui Nikeratos și alți doi strategi. Plecară în zorii zilei și atinseră pământul între Chersonez x) și Rhciton 2), țărmul dea- supra căruia este culmea Solygeios, pe care se așezase odi- nioară Dorienii pe când luptau eu Eolicnii ce locuiau atunci orașul Corint. Azi c acolo un sat numit Solygeia. Dela țărmul unde abordase flota satul c departe la douăsprezece stadii, orașul Corint la șasezeci si istmul la douăzeci. Corintienii informați de Argieni despre sosirea armatei ateniene se adunase toți de multă vreme la istm, afară de cei de dincoace de istm 3). Trimi- seră dintre ei cinci sute de ostași în Ambracia și Leucadia și restul sub arme pândea unde aveau să debarce Atenienii: dar aceștia coborîră noaptea fără să prindă de veste. Cum s’au ridicat semnalele 4), Corintienii au lăsat jumătate din ei în Cenchreia, pentru cazul când Atenienii ar merge spre Krommyon 8), și ceilalți au plecat repede să le iasă înainte. 43. Battos, unul din generali, căci au fost doi prezenți, cu parte din trupe merse la Solygeia, neîmprejmuită cu ziduri, s’o apere, iar Lycophron cu cealaltă oaste începu lupta. Corin- ■) Chersonezul Corintian trebue să fie o limbă de pământ ce înaintează în golful Saronic, la Sud de Kenchreia, ca prelungire a muntelui Oncion. 2) Rheiton se presupune un pârâu ce curgea ceva mai la Sud. ’) Corintia se întindea la Nord de istm probabil până la munții Oneeni, hotarul Megarei, căreia îi aparținea Gerania (C. 1, 4). Aici erau micile localități Schocnos, Sidos și Krommyon. •) De către locuitorii unde debarcase Atenienii. 5) Corintienii se temeau că este numai o demonstrație de amăgire abordarea la Chersonez, dar că intenția inamicului era să traverseze golful și să atace Krommyon, așezat pe drumul dintre Mcgara și Corint. https://biblioteca-digitala.ro 262 tienii atacară întâiu aripa dreaptă ateniană, care abia debarcase în fața Chersonezului, apoi bătălia se întinse pe tot frontul. Lupta era înverșunată și corp la corp. Aripa dreaptă formată din Atenieni și Caristicni, care ocupa extremitatea, primi izbirea Corintienilor și-i respinse cu greu. Aceștia se retraseră spre un gard de zid mai la deal, căci toată poziția era în pantă. De aci începură a svârli cu pietre, apoi intonând peanul, atacară din nou. Atenienii le ținură piept și lupta începu iar. Un corp de Corintieni venind în ajutorul aripei lor stângi întoarse aripa dreaptă ateniană și o urmări până la mare; dar aici Atenienii și Corintienii se întoarseră și reluară lupta. Pe restul frontului bătălia a ținut neîntrerupt; mai ales la aripa dreaptă corin- tiană, unde comanda Lycophron, a fost înverșunată, căci se aștep- tau că Atenienii vor încerca un atac spre Solygeia. 44. Lupta a ținut mult și niciunii nici alții n’au dat un pas înapoi: în cele din urmă Atenienii, ajutați de cavalerie, pe când ceilalți n’aveau, puseră pe fugă pe Corintieni, cari se retraseră pe colină unde luară poziție și stătură liniștiți fără a mai coborî. In retragere căzură mulți de ai lor, dela aripa dreaptă, între cari și Lycophron. Restul armatei, deși nevoită să bată înapoi, s’a retras mai slab urmărită și a ocupat înălțimile. Atenienii stăpâni pe câmpul de bătaie despuiară morții inamici, ridicară pe ai lor și înălțară pe loc un trofeu. Jumătatea din Corintieni, cari păzeau la Kenchrea, ca să nu se atace pe mare Krommyon, nu văzu lupta din pricina Muntelui Oneon. Dar văzând colbul ce se ridica de pe câmpul de bătaie, înțelese și porni grabnic în ajutor. Veniră și Corin- tienii mai bătrâni din oraș auzind ce s’a întâmplat. Când Ate- nienii i-au văzut pe toți venind asupră-le, și-au închipuit că vin în ajutor Peloponezii de prin vecinătate; s’au urcat iute pe corăbii cu prăzilc și morții lor afară de doi, pe cari neputându-i găsi, i-au lăsat. Imbarcându-se au trecut în insulele din apropiere, de unde au trimis crainici să-și ridice morții lăsați. Au căzut în luptă douăsute doisprezece Corintieni și mai puțin de cincizeci Atenieni. 45. Ridicând ancora Atenienii porniră din insule în aceeași zi spre Krommyon din Corintia, departe de Corint la o sută douăzeci de stadii • aici au debarcat, au pustiit țarinele și au pe- trecut noaptea. A doua zi navigară spre Epidauria, unde au de- https://biblioteca-digitala.ro 263 barcat, apoi s’au dus la Methonc situată între Epidaur și Tre- zena x). Au ocupat istmul peninsulei pe care este Methone, 1 au întărit cu zid și au pus garnizoană: de aici prădau apoi Trezena, Heliada și Epidauria. Flota după ce a fortificat poziția s’a întors la Atena. 46. Tot pe vremea, când se întâmplau acestea, Eurymedon și Sophokles, plecați din Pylos cu vasele ateniene spre Sicilia, au sosit la Corciră. Aici împreună cu cei din cetate au făcut o expediție în contra Corcirienilor stabiliți pe Muntele Istone 2). Aceștia trecând în insulă erau stăpâni pe țarine și le făceau multe pagube. Ii atacară și luară fortăreața8) cu asalt. Apărătorii retrași toți pe o înălțime capitulară cu condiția să predeie auxi- liarii, să depună armele, iar asupra soartei lor să decidă poporul atenian. In virtutea acetei convenții generalii îi transportară în Insula Ptychia 4) pentru a fi păziți până ce vor fi trimiși la Atena; dar de va fi prins cineva că încearcă să fugă, convenția e nulă pentru toți. Șefii poporului corcirian se temură că Atenienii n’au să omoare prizonierii, când vor sosi acolo și imaginară următoarele. Con- ving pe câțiva de pe insulă prin prieteni trimiși pe ascuns ară- tând că le voiesc binele, că cel mai bun lucru pentru ei este să fugă cât mai iute, că dânșii le vor pregăti o corabie; căci stra- tegii atenieni au de gând să-i dea pe mâna poporului corcirian. 47. Vicleșugul reuși. Prin măsurile luate de cei ce pregătise corabia, aceștia fură prinși; convenția fu ruptă și toți au fost predați Corcirienilor. Au contribuit la asemenea faptă foarte mult generalii atenieni: ei au făcut ca pretextul să fie verosimil și au asigurat impunitatea celor ce o pusese la cale. Este evident pentru toată lumea că trebuind să plece în Sicilia n’au voit să lase altora onoarea să-i ducă la Atena. Corcirienii luându-i, i-au închis într’o casă mare; de aici apoi i-au scos în grupe de câte douăzeci, legați unul de altul, printre i) Methone în Trezena spre a o deosebi de Methone în Mesenia. Satul de azi Methana e pe locul primului oraș. 2) Vezi C. III, 85. 3) Fortăreața făcută pe Istone de cei 600 membri ai partidului oli- garhic. <) Azi insula Vido, https://biblioteca-digitala.ro 264 două șiruri de opliți așezați de o parte și de alta, cari-i loveau sau împungeau pe măsură ce vedeau vreun dușman de ai lor. Pe delături mergeau oameni cu biciul cari iuțeau pe cei ce înaintau prea încet. 48. Au scos vreo șasezeci și i-au ucis în modul acesta fără să prindă veste cei închiși, cari credeau că-i transportă aiurea. Dar simțiră și cineva îi lămuri. Atunci chemară pe Atenieni și-i ru- gară să-i ucidă ei; nu mai voiu să iasă din casă și declarară că pe cât le va fi posibil nu vor îngădui nimănui să pătrundă înăuntru. Corcirienii nici ei n’aveau de gând să forțeze ușile; se suiră pe acoperișul casei și luară plafonul. De aici aruncau cărămizi și trăgeau cu arcurile în jos. Aceștia se apărau cum puteau și mulți se ucideau singuri vârîndu-și pe gât săgețile pe care cei de sus le asvârlise: alții se gâtuiau cu chingile dela niște paturi care se găseau întâmplător acolo sau cu fășii rupte din hainele lor. Cea mai mare parte din noapte care acoperi această scenă de măcel s’au ucis în toate chipurile ori au pierit loviți de cei de sus. Corcirienii, după ce s’a făcut ziuă, i-au încărcat punându-i de-a- lungul și de-a-latul în care și i-au scos din oraș. Femeile câte au fost prinse în fortăreață, au fost robite. Astfel au fost exterminați de popor Corcirienii de pe munte și cu aceasta s’au terminat marile lupte civile cel puțin în timpul acestui războiu, căci din partidul advers nu rămăsese mai nimeni. Atenienii plecară spre Sicilia, ținta primă a expediției lor și se războiră alături de aliații lor dc acolo. 49. Spre sfârșitul verii, Atenienii din Naupactos și Acarnanii fac o expediție și cuprind prin trădare orașul corintian Anakto- rion, situat la intrarea golfului ambracic. Acarnanii au expulzat pe Corintieni și au așezat locuitori recrutați printre ei toți. Cu asta s’a terminat vara. 50. Tn iarna următoare Aristides, fiul lui Archippos, unul din comandanții năvilor ce adunau tributurile dela aliați, prinde la Eion pe Strymon pe Artaphernes, persanul, care venea dela rege la Lacedemona. După ce a fost transportat la Atena, aceștia au pus să traducă scrisorile din limba asiriană 2) și le-au citit. In- ' *) oepa-fv) numesc partea dintre claviculă și omoplat pe unde vâră săge- țile cei ce vor să se ucidă. 2) Probabil erau scrise cu caractere cuneiforme, dar limba era persană. https://biblioteca-digitala.ro 265 tre multe spuse cătră Laccdemonieni principalul era că nu înțe- lege ce vor; căci deși au venii mulți soli, niciunul nu spune ace- leași lucruri; dacă vor să vorbească limpede să-i trimeată soli cu Artaphernes. Pe acesta l-au trimes mai târziu pe o triremă în- soțit de o ambasadă la Ephesos. Acolo auzind că regele Arta xerxes, fiul lui Xerxes, a murit dc curând (cam pe vremea aceea se întâm- plase) s’au întors acasă. 51. In aceeași iarnă și Chioții au dărâmat zidul cel nou, după cererea Atenienilor, cari se temeau dc o revoltă a lor; n’au făcut-o totuși decât după ce și-au luat toate garanțiile și asigurările dela Atenieni că n’au vreun gând ascuns asupra lor. S’a terminat iarna și al șaptelea an din războiul pe care l-a scris Thukydides. 52. Chiar la începutul verii următoare s'a întâmplat o eclipsă de soare 1), când era lună nouă, cum și un cutremur de pământ în primele zile ale aceleiași luni. Exilații2) din Mitylene și alți Lesbicni ajutați de mercenari din Peloponcz și de pe aici pleacă de pe continent și cuprind Roiteion; îi iau o contribuție de două mii stateri foceeni s) și-l lăsară liber fără a-i face vreun rău. După asta cuceresc prin tră- dare Antandros. Planul lor era să elibereze de sub Atenieni toate orașele numite acteene, stăpânite odinioară de Mitylenicni, dar mai ales Antandros și întărindu-1 (aveau acolo putință de a-și construi corăbii fiind păduri, muntele Ida aproape și alte mate- riale) să-și facă din el punctul do reazim de unde să devasteze Lesbos ce era apropiat și să supună orașele colice de pe continent. Acestea aveau de gând să pregătească aceștia. 53. In aceeași vară Atenienii cu șasezcci de năvi, două mii de opliți și puțină cavalerie, iar dintre aliați cu Milisicni și alți câțiva fac o expediție la Kythera. Generali erau Nikias, fiul lui Nikeratos, Nikostatos, fiul lui Dieitrephes, și Akotcklcs. fiul lui Tolmaios. Kythera este o insulă lângă Laconia, în fața capului Malea. Locuitorii sunt Laccdemonieni perieci și vine acolo în fie- care an din Sparta un magistrat numit Kytherodikcs. Lacede- monienii întrețineau o garnizoană de opliți și se îngrijeau mult ’) Această eclipsă s’a întâmplat la 21 Martie 424 a. Chr. a) Oligarhii. ’) Un stater foccean dc aur valora 23 drachme atice de argint. https://biblioteca-digitala.ro 266 de insulă, pentrucă portul său era un punct de abordaj pentru corăbiile de comerț din Egipt și Libia, afară de asta apăra Laconia de incursiilc piraților, cari numai din partea asta o puteau ataca. In adevăr insula se întinde toată între marca cretană și siciliana. 54. Apropiindu-se Atenienii deci, cu zece corăbii și două mii2) de opliți Milisieni cuceresc orașul de lângă mare numit Scandia, cu restul oștilor au mers să debarce în insula dinspre Malea și se îndreptară în contra orașului ('maritim al) Kytherienilor 2). I au întâlnit pe toți ieșiți înainte. In lupta dată opuseră câtva timp rezistență, apoi puși pe fugă se retraseră în acropole. Mai târziu conveniră cu Nikias și colegii săi să se predea Atenienilor cu con- diția de a li se cruța viața. Fusese mai înainte oarecare vorbe între Nikias și unii dintre Kythcrieni; de aceea și acum înțelegerea s’a făcut mai iute și apoi li s’a acordat un tratament mai dulce. Altmintrelea fiind Kytherienii Lacedemonieni și insula așa de aproape de Laconia, Atenienii i-ar fi expulsat în masă. După asta au luat în stăpânire și Scandia, orășelul din port, și s’au îngrijit de pază pentru întreaga insulă. De aici au plutit spre Asine, He- los și alte orășele de pe coastă, au debarcat unde le-a plăcut, au petrecut nopțile pe uscat pustiind ogoarele șapte zile. 55. Lacedemonienii, văzând pe Atenieni stăpâni în Kythera și așteptându-sc la astfel de debarcări și în țara lor, nu le-au opus nicăieri oastea întreagă; ci au trimes detașamente de opliți pro- porționate după trebuință în punctele amenințate. Și în celelalte privinți erau cu multă pază, căci toate-i făceau să se teamă de re- voluție: marea și neprevăzuta catastrofă din insulă, Pylos și Kythera cucerite, războiul care-i înconjura din toate părțile cu lovituri răpezi și neașteptate. De aceea împotriva obiceiului lor au format un corp de patru sute călăreți și arcași. Erau mai mult decât niciodată sătui de lupte, văzându-se aruncați într’un răz- boiu pe mare, pentru care nu erau preparați și acesta încă cu Ate- *) Un număr așa de mare de opliți nu se potrivește nici cu numărul de 800 hopliți milisieni amintiți la 8.25.2 nici cu cele 10 corăbii. Unii au propus 200, alții 500, alții 400. Sigur nu e nimic. 2) Klasscn și Stcup dau £tco ăaXâaoTjț koXiv, Boehmc (em SaXâaap) 7t6Xiv. E probabil unul și același oraș, Scandia, căci Tli. nu mențio- nează altul. E probabil că au dat atacul principal dinspre Nord, fiind mai puțin întărit, https://biblioteca-digitala.ro 267 nienii, pentru cari inacțiunea a fost totdeauna o pierdere. Tot- odată loviturile soartei, multe, repezi și neașteptate îi buimăcise și erau veșnic cu teamă să nu li se mai întâmple vreo nenorocire ca acera din insulă. Devenise mai puțin îndrăzneți în lupte și la orice mișcare se temeau să nu greșească: neobisnuiți cu insuccesul, nu mai aveau încredere în ei. 56. Atunci, pe când Atenienii devastau coastele mării, dânșii au stat nemișcați cea mai mare parte din vreme. De câte ori se făcea o debarcare în apropierea unei garnizoane, aceasta socotin- du se prea inferioară în număr manifesta și în această împreunare starea de spirit descrisă mai sus. Numai o trupă s’a luptat la Kotyrta și Aphroditia alungând o ceată ușor înarmată împrăștiată prin țarine, dar întâmpinată de opliții atenieni s’a retras pierzând și câțiva oameni. Atenienii i-au despuiat, au ridicat un trofeu și s’au întors la Kythera. De aici au plutit spre Epidaur-Limera și devastând o parte din țară au ajuns la Thyrea, în regiuna Kyno- suria, teritoriu limitrof între Argolida și Laconia. Lacedemonienii, stăpânii acestui oraș. îl dăduse Egincților, fie pentru bunăvoința acestora când cu revolta Hoților și cutremurul de pământ, fie că, deși supuși ai Atenei, au fost totdeauna partizanii lor. 57. Pe când erau încă pe mare Atenienii, Egineții părăsiră portul ce-1 construiau lângă țărm și se retraseră în orașul de sus unde locuiau, la zece stadii de mare. Era cu ei și un corp de Lace- demonieni, una din garnizoanele din țară, care lucrau împreună la fort. Cu toată rugămintea Egineților, n’au voit să-i însoțească în cetate, căci li se părea primejdios să se închidă între ziduri. Se retraseră pe înălțimi, unde stătură fără a face o mișcare, căci nu se crezură capabili de luptă. ■Tn vremea asta Atenienii abordară și mergând imediat cu toată oastea cuprinseră Thyrea. Au prădat totul și au dat foc ora- șului; pe Egineții, câți n’au pierit în luptă, i-au dus la Atena ca și pe lacedemonianul Tantalos, fiul lui Patrokles, comandantul cetății și care fiind rănit a fost făcut prizonier. Au luat și un nu- măr de Kytherieni, pe cari au socotit că-i mai sigur să-i deporteze. Atenienii au decis ca aceștia să fie stabiliți în insule, iar ceilalți să rămână în țara lor plătind un tribut de patru talanți; Egineții prinși să fie uciși din cauza urei lor de totdeauna, iar Tantalos să fie închis alături cu ceilalți Lacedemonieni dela Sphakteria, https://biblioteca-digitala.ro 268 58. Tot în vara asta. în Sicilia au făcut întâi armistițiu Ka- marineii și Geloii. Apoi se adunară la Gela ambasade din toate cetățile siciliene și începură tratative de pace generală. S’au spus multe păreri și pentru și contra păcii, căci nu se înțelegeau și fie- care avea pretenții, după cum se socotea nedreptățit. Foarte convingător a vorbit în adunarea lor Hermokrates. fiul lui Hor- mon, care a spus următoarele: 59. « Reprezentant al unui Stat care nu e ce) mai slab și nici cel mai obosit de războiu, voi vorbi în această adunare ca să arăt părerea ce o cred mai utilă pentru toată Sicilia. Despre războiu cine ar mai lungi vorba în fața voastră, enumerând greutățile pe care le aduce cu sine? Le cunoașteți! Căci nimeni nu-1 face din ignoranță, după cum teama nu-1 abate pe cineva când crede că-i va folosi. Așa-i firea lucrurilor că unora li se pare câștie'ul mai mare decât primejdia, iar alții preferă să înfrunte pericolele decât să suporte o pierdere imediată. Câtă vreme însă nici unii nici alții din fericire nu fac acestea, sfaturile de pace sunt utile. De faptul acesta de ne-am convinge astăzi, ar fi pentru noi foarte prețios. In adevăr, pentru a susține interesele noastre proprii fiecare am început războiul și astăzi prin discuțiile noastre cercăm să ne îm- păcăm. De nu vom reuși să plecăm de aici având fiecare ce i se cuvine și este drept, vom purcede iar războiu. 69. «Totuși, de suntem cuminți, trebue să înțelegem că adu- narea aceasta, după judecata mea, nu e atât pentru rcgularea intereselor noastre particulare, cât pentru salvarea Siciliei din mrejele ce le întind Atenienii. de va fi posibil. Spor că, mai mult decât discursurile mele. Atenienii înșiși ne vor sili să ne apro- piem. Stăpâni ai celei mai mari forțe helcne, ei cu puține corăbii prezenți pândesc greșelile noastre și sub numele legitim al unei alianțe (ascund sub temelii) modelează în chip convenabil pentru folos propriu dușmănia lor naturală. Căci de alegem războiul, de aducem pe acești oameni cari și nepoftiți intervin, dacă ne facem noi rău sleindu-ne în cheltuieli, dacă într’un cuvânt lucrăm ală- turi de ei la mărirea imperiului lor, atunci este firesc: când vor înțelege că suntem ruinați, vor veni cu o flotă mai numeroasă și vor pune toată această țară sub jugul lor. 61. «Totuși fiecare din noi, de suntem înțelepți, pentru a de- veni stăpânii bunurilor străine mai mult decât a expune cele ce https://biblioteca-digitala.ro 2G9 posedăm, trebue să chemăm aliați și să înfruntăm primejdii. Ni- mic însă nu distruge mai lesne Statele decât neunirea și mai ales în Sicilia. ai cărei locuitori toți suntem amenințați, dar ale cărei orașe toate sunt în luptă unul cu altul. «Convinși de acest adevăr să ne dăm mâna particular cu par- ticular și Stat cu Stat și să ne silim cu toții să mântuim Sicilia. Să nu-și închipuie cineva că Atenienii ne sunt numai nouă Dorienilor dușmani și că Chalcidienii sunt asigurați prin comunitatea de rasă cu lonienii. Nu ne atacă dânșii pentrucă suntem neamuri deose- bite, pentrucă urăsc pe unul, ci pentrucă râvnesc la bogățiile Si- ciliei, patrimoniul nostru comun. Au arătat-o acum la chemarea Chalcidienilor. Căci cu o bună voință mai mare decât o cerea li- tera tratatului s’au pus la dispoziția acestora, cari nu le dăduse nici cel mai mic ajutor niciodată, potrivit unui angajament de alianță. Eu înțeleg că Atenienii au aceste ambiții și pre- vederi din timp; nu reproșez celor ce vor să domnească, ci acelor ce se arată prea grăbiți să se supună. Căci este în firea omului de a stăpâni pe cel ce i se pleacă și a se feri de cel ce-1 atacă. Dar greșim profund aceia cari, știind acestea, nu ne luăm măsurile de precauțiune nici chiar atunci când vine cineva și arată că cel mai important lucru este să ne apărăm de primejdia comună. «Foarte ușor ne-am apăra, dacă ne-am împăca între noi; căci punctul de reazim al Atenienilor nu e la dânșii, ci în țara celor ce-i chiamă. In cazul acesta nu războiul va pune capăt unui războiu, dar pacea va aplana fără greutate neînțelegerile dintre noi, iar acești aliați veniți sub masca unei false prietenii se vor întoarce fără nicio ispravă. (i2. «Acesta e marele avantaj față de Atenieni, dacă ne gân- dim bine. Dar pacea, pacea aceasta pe care toți o cred supremul bine, de ce să n’o facem între noi? Dacă unul prosperează, dacă altul suferă, nu socotiți oare că liniștea, mai mult decât frămân- tările războiului, va aduce acestuia încetarea suferinții și va con- tribui la menținerea prosperității celuilalt? Nu pacea menține neprimejduite onorurile și gloria? Nu dânsa procură atâtea fo- loase, pe cât de numeroase sunt nenorocirile războiului? Trebue să examinați aceste lucruri; să nu disprețuiți cuvintele mele; scoateți din ele mântuirea voastră. https://biblioteca-digitala.ro 270 «Dacă cineva are siguranța că va izbuti pentrucă are cu sine dreptul sau forța, să ia seama să nu sufere o amară decepție. Nu s’au văzut atâția urmărind o justă răzbunare, ori alții ce sperau că prin forță își vor mări puterea? Că unii nu numai n’au obținut satisfacția, dar și-au periclitat salvarea; iar pe ceilalți că în loc să se extindă, adesea au pierdut ce aveau? Căci răzbunarea nu are un rezultat fericit numai prin faptul că o justificată, după cum nici forța, pentrucă-i însoțită de bune speranțe, n’are sigu- ranță. Viitorul este plin totdeauna de nestatornicie. Această nesi- guranță are utilitatea ei. Căci dacă și cel slab și cel tare este cu- prins de îngrijorare, ei vin cu mai multă bunăvoință unul către altul. 63. «Acum stăpâniți de această îndoită frică: temerea vagă față do acest imprevizibil și de prezența îngrijorătoare a Ate- nienilor, apoi gândindu-ne la insuficiența calculelor noastre, la câte am crezut fiecare din noi că vom reuși, dar am fost înfrânți de aceste picdeci, să depărtăm din patrie dușmanii ce-o amenință și noi să facem o pace eternă; de nu se poate, să facem un armi- stițiu cât mai lung și să amânăm neînțelegerile dintre noi pentru mai târziu. In rezumat, de mă veți asculta, fiecare va păstra libertatea Statului său, și fiind independenți vom găsi în asta posibilitatea egală de a pedepsi răul și a răsplăti binele ce ni se va face. Dacă nu mă veți asculta, dacă veți pleca urechea la alții, nu va mai fi vorba de răzbunare; în cazul cel mai fericit, vom deveni de nevoie prietenii celor cari ne sunt mai urîți și dușmanii celor ce nu se cuvine. 64. «Eu, ceea ce am spus la început, cetățean reprezentant al unui Stat puternic, al cărui rol este de a ataca mai mult decât a se apăra, socot de datoria mea, după cele ce am recunoscut, să mă arăt tolerant; nu vreau să fac potrivnicilor mei atâta rău încât să fiu cel mai tare păgubit; nu vreau, împins de nebunia certurilor, să cred că am o egală stăpânire asupra pro- priei mele hotărîri ca și asupra soartei pe care nu o cârmuiesc, și prefer să cedez tot cei-i raționabil a se ceda. Cer ca și ceilalți să facă acelaș lucru, să consimțim la sacrificiu noi între noi și nu sub presiunea dușmanului. Nu e rușine să cedăm între nea- muri, Dorieni la Dorieni sau Chalcidieni la Chalcidieni, într’un cuvânt toți vecini și locuitori ai unei singure țări, scăldată de https://biblioteca-digitala.ro 271 aceeași mare, toți purtând acelaș nume de Sicilieni. Ne vom lupta între noi, când va veni vremea și iarăși ne vom împăca. Toți uniți însă să respingem străinii ce vin asupră-nc, dacă sun- tem prudenți, căci toți suntem amenințați, chiar dacă numai unii sunt păgubiți. Să nu mai poftim pe viitor niciodată aliați ori mediatori. De facem asta, nu vom lipsi Sicilia în prezent de două bunuri: ne vom mântui de Atenieni și vom scăpa de luptele dintre noi. Pe viitor, vom stăpâni această țară și liberă de mrejele dușmanilor». 65. Aceste lucruri le-a spus Hermokrates. Sicilienii l-au ascultat și s’au înțeles să înceteze războiul. A rămas fiecare stăpân pe hotarele sale. Camarinienii au luat Morgan tina cu condiția să plătească o sumă dc bani Siracuzanilor. Aliații Atenei chemând pe comandanții oastei le-au declarat că vor face și dânșii pace și că vor cuprinde și pe Atenieni în tratat. Magi- strații atenieni și-au dat aprobarea. Dânșii au făcut pace și flota ateniană a plecat din Sicilia. La întoarcere, Atenienii au pedepsit pe acești generali; pe doi, Pythodoros și Sophokles, .i-au exilat, iar pe Eurymedon l-au amendat. Motivul a fost că, deși ar fi putut cuceri Sicilia, s’au lăsat corupți de daruri și s’au retras. Până într’atâta no- rocul lor de atunci îi făcea să creadă că nimic nu le poate sta împotrivă, ci în toate trebue să izbândească: în cele posibile ca și în cele mai grele întreprinderi, bine pregătite sau atacate cu mijloace insuficiente. Cauza era că succesul neașteptat în cele mai multe cazuri dădea speranței puteri nelimitate. 66. In aceeași vară, Megarienii din cetate, chinuiți și de războiul Minienilor, cari năvăleau de două ori pe an cu toată armata, și de exilații lor cari, în urma unei revolte1), se refugiase la Pagai, de unde făceau prădăciuni supărătoare, se vorbiră între ei că ar trebui reprimiți exilații ca să nu mai fie expus *) Autorul a trecut sub tăcere detaliile acestei revolte din Megara, în urma căreia aristocrații exilați s’au refugiat la Pagai; dar ea e povestită de Diodor din Sicilia (XII. 66). In ce privește devastările periodice făcute în Megara de Atenieni (vezi Th. 11,85). Despre decretul care interzicea sub pedeapsă cu moarte Megarienilor să intre în Atica (vezi Plutarc, Pe- rikles XXX). Asupra suferințelor ce au rezultat pentru Megara (vezi Ari- Btophanes, Acharnienii V, 761). https://biblioteca-digitala.ro 212 orașul din ambele părți. Prietenii celor exilați, cum au simțit svonul devenit mai public decât înainte, au cerut să participe și ei la discuții. Atunci șefii partidului democrat înțelegând că din pricina suferințelor n’au să mai poată menține influența lor asupra poporului, fură cuprinși de teamă și intrară în vorbă cu generalii atenieni Hippokrates, fiul lui Ariphron, și Demo- sthenes, fiul lui Alkistenes, hotărîți să le predea orașul; erau convinși că pentru ei aceasta e o mai mică primejdie decât reîn- toarcerea exilărilor. Se înțeleseră ca Atenienii să cuprindă întâiu zidurile cele lungi care leagă orașul cu Nisea, la opt stadii de- părtare. Astfel Peloponezii, cari țineau garnizoana aici spre a fi siguri de Megara, nu vor putea ieși din Nisea. Pe urmă vor încerca să predea și orașul de sus, ceea ce va fi mai lesne, odată primul rezultat obținut. G7. După ce s’au înțeles în cuvinte și au pregătit lucrurile, Atenienii au'debarcat noaptea la Minoa *), insulă megariană, cu șase sute de opliți sub comanda lui Hippokrates și s’au ascuns în gropile, dc unde se lua pământ pentru cărămizi și de unde zidurile nu erau departe. O altă trupă, comandată de Demo- sthenes și compusă din Platecni și Peripoli2), a venit de s’a ascuns în templul lui Arcs, care e ceva mai departe. Afară de cei ce trebuiau să știe, nimeni n’a prins de veste. Când fu a- proape de revărsatul zorilor, Megarienii trădători întrebuințară următorul vicleșug: de multă vreme obținuse dela comandantul garnizoanei să li se deschidă noaptea porțile și ei treceau trăgând într’o căruță peste șanțul zidului o barcă cu două rame, cu care ieșiau și umblau pe mare ca pirații. înainte de a se face ziuă, o aduceau înapoi cu căruța pe poartă, astfel că n’a deșteptat atenția garnizoanei ateniene din Minoa, care nu vedea în port nicio corabie. Atunci căruța era deja înaintea porților; le deschiseră ca de obicciu să dea drumul bărcii. Atenienii văd: după semnalul ') Minoa. Atenienii erau stăpânii acestei insule din vara anului 427; ea era legată de continent cu un pod. Astfel trupele lui Hippokrates și Demosthenes puteau aborda aici fără a fi observate de garnizoana pelo- poneziacă din Nisea și se puteau apropia de zidurile lungi, unde să stea ascunse într’o groapă de lut ori în Enyalion. 2) Tinerii atenieni între 18—20 ani cari făceau serviciul militar în Atica și pe frontieră. https://biblioteca-digitala.ro 273 convenit sar din ascunziș și fuga la porți înainte de a se închide; cât mai era căruța între ele ca să nu se poată alătura. Ucid, ajutați de Megarienii complici, sentinelele dela porți. Cei din- tâi au alergat Platecnii cu Peripolii din jurul lui Demosthenes, acolo unde este acum trofeul. Imediat au început în interiorul porților lupte cu Peloponezii mai apropiați, cari au simțit și au venit în ajutor; i-au învins și au deschis singuri porțile pentru intrarea opliților atenieni. 6S. Apoi Atenienii, cari cum intrau pe porți, mergeau spre ziduri. Garnizoana peloponeziană, o parte puțin numeroasă, la început a rezistat și a pierdut câțiva oameni; dar cei mai mulți au luat-o la fugă înspăimântați de atacul nocturn al Atenienilor și de faptul că unii Megarieni trădători luptau contra lor, căci credeau că toți Megarienii i-au trădat. S’a mai întâmplat că crainicul atenian din propria-i pornire a proclamat că orice Megarian vrea să vie să lupte alături cu Atenienii. Atunci, cum au auzit, convinși deabinelca că Megarienii și Atenienii luptă împreună, n’au mai stat, ci au fugit spre Nisea. Când s’a făcut ziuă erau deja cuprinse zidurile. In oraș era mare zarvă. Cei ce tratase cu Atenienii, sprijiniți dc o mul- țime complice, strigau că trebue să deschidă porțile și să iasă la luptă. Erau înțeleși cu Atenienii să năvălească cum s’or des- chide porțile. Dânșii, ca să fie recunoscuți și să nu fie loviți, trebuiau să se ungă cu untdelemn. Era mai mică primejdia pen- tru ci să deschidă, căci cei patru mii de opliți și șase sute călă- reți fixați prin convenție sosise deja, veniți în marș de noapte. Se unsese deja cu untdelemn și stăteau lângă porți, când unul din complici desvăluie planul celorlalți cetățeni. Aceștia vin cu grămada și susțin că nu trebue să deschidă, căci n’au cutezat să facă una ca asta nici înainte, când erau mai puternici, că nu trebue să expuie cetatea unui pericol evident; că la urma urmei de nu vor asculta, se vor lupta aici pe loc. N’arătau cu nimic că știu ce s’a pus la cale, ci se mărgineau a susține că pă- rerea lor e mai bună; în acclaș timp stăteau lângă porți și le pă- zeau ca să nu poată trădătorii să-și execute planul. 69. Generalii atenieni înțeleseră că s’a ivit o piedecă și că nu vor putea cuceri orașul cu forța: începură dc îndată asediul Niscei în speranță că o vor cuprinde înainte de a veni cineva 18 https://biblioteca-digitala.ro 274 în ajutor și astfel va merge treaba mai ușor și cu Megara. Le-au sosit degrabă din Atena meșteri cu instrumente și cele de nevoie, începând dela zidul pe care erau stăpâni, au clădit unul curmeziș din spre Megara; apoi de capetele acestuia, de o parte și de alta au durat ziduri și șanț să învăluie Nisea până la mare. Armata și-a împărțit lucrul. Au utilizat pietre și cărămizi din mahala, au tăiat arbori și ramuri pentru a face palisade unde era tre- buință; în fine casele din mahala au fost crenelate și puse în stare de apărare. Au lucrat toată ziua aceasta; a doua zi spre seară zidul era aproape gata. Cei din Nisea erau îngroziți: n’a- veau mâncare, căci se aprovizionau zilnic din orașul de sus, nu sperau că Peloponezii vor veni degrabă în ajutor și pe Megarieni îi socoteau dușmani. Se predară deci Atenienilor cu condiția ca fiecare să plătească anume sumă de bani, să dea armele, și să lase la discreția Atenienilor comandantul și ceilalți Lacede- monieni ce s’ar mai afla. Cu aceste condiții au ieșit. Atenienii au dărîmat zidurile lungi din spre Megara și stăpâni pe Nisea s’au instalat solid. 70. In timpul acela Brasidas, lacedcmonianul, fiul lui Tellis, . se afla prin împrejurimile Sikionei și Corinthului, unde pregătea o armată pentru Thracia. Află de cucerirea zidurilor și cuprins de temeri pentru Peloponezii din Nisea și pentru Megara, tri- mise răspuns Beoțienilor să-i iasă înainte repede cu oastea la Tripodiscos — numele unui sat din Megarida, la poalele mun- telui Geraneia. Se îndreptă și el într’acolo cu două mii șase sute opliți Corintieni, patru sute Fliasieni, șase sute din Sikiona și câți mai erau strânși de pe lângă el; credea să apuce Nisea ne- cuprinsă. Informat de faptul acesta, luă trei sute de ostași pe alese din armată și înainte de a se auzi — căci plecase noaptea spre Tripodiscos — de apropiă de Megara fără a fi simțit de Atenienii ce se aflau pe țărmul mării. Voia să se spună că cel puțin a încercat ceva pentru Nisea, chiar de nu izbutea. Obiec- tivul lui principal era însă de a pătrunde în Megara și a se asi- gura de ea. Ceru să-l primească spunând că are nădejdea să cuce- rească Nisea. 71. Cele două partide megariene se temeau: democrații, să nu aducă cu sine pe exilați și să-i alunge pe dânșii; oligarhii, să nu le facă lor poporul aceasta cuprins de aceeași frică, să nu https://biblioteca-digitala.ro 275 arunce orașul în turburarca luptelor civile și să devină astfel pradă Atenienilor cari stăteau la pândă. De aceea nu l-au primit; au hotărît ambele partide să stea liniștite și să vadă mersul evenimentelor. Se așteptau la o luptă între Atenieni și cei veniți în ajutor și credeau că e mai sigur să se decidă după victorie. Brasidas, dacă nu i-a putut convinge, s’a retras spre grosul armatei. 72. Când s’a făcut ziuă, sosiră și Beoțienii. Chiar înainte de a trimite Brasidas răspuns, ei se gândise să vină în aju- torul Megarei, căci primejdia era comună și erau deja cu toată oastea la Plateea. Venirea solului le mărise și mai mult avântul. I-au trimis lui Brasidas două mii două sute de opliți și șase sute călăreți, iar cu restul s’au întors acasă. Cu aceștia forțele aliate se ridicau la șase mii de opliți. Opliții atenieni erau așezați în ordine de bătaie pe lângă Nisea și pe țărmul mării, iar oastea ușoară împrăștiată pe câmp, căci până în momentul acesta nu venise niciun ajutor Megarie- nilor de nicăieri. Cavaleria beotiană căzând asupra ei pe nea- șteptate o goni până la mare. Cavaleria ateniană se puse la rân- du-i în mișcare și lupta începu. A durat mult această luptă de cavalerie și ambele părți își atribuiau victoria. Atenienii au ucis pe comandantul cavaleriei beoțiene și câțiva oameni, ce se apro- piase prea mult de zidul Niseei, i-au despuiat de arme, le-au dat cadavrele prin învoială și au înălțat un trofeu. La dreptul vorbind nici unii nici alții n’au obținut o victorie decisivă și s’au retras Beoțienii în lagărul lor și Atenienii în Nisea. 73. După asta Brasidas s’a apropiat cu oastea de mare și de Megara. Aici au ocupat o poziție bună de luptă, s’au așezat în linie și stăteau liniștiți. Credeau că Atenienii îi vor ataca și știau că Megarienii așteaptă să vadă de partea cui e victoria. Această atitudine avea pentru Peloponezi două avantaje: în primul loc de a nu începe lupta și a nu se expune de bună voie pericolului; deoarece le ora deajuns că s’au arătat gata de luptă și puteau pe bună dreptate să-și atribue victoria fără o lovitură de lance. In al doilea rând, era tot ce puteau face mai bine față de Mcgarieni. De n’ar fi fost văzuți venind, n’ar mai fi avut nicio șansă favorabilă, ci sigur ar fi pierdut imediat orașul ca și cum ar fi fost învinși. Acum însă de se întâmplă și norocul că Atenienii refuză lupta, ei își ating obiectivul pentru care venise 18* https://biblioteca-digitala.ro 276 fără luptă. Ceea ce s’a și întâmplat. Atenienii ieșiră și se desfă- șurară în fața zidurilor lungi, dar, cum Peloponezii n’au atacat, au stat liniștiți și ei. Chibzuiră și generalii lor că, după ce între- prinderea lor reușise aproape complet, eventualul risc într’o luptă cu un inamic superior în număr nu mai era egal: învin- gători, n’ar fi putut cuceri decât Megara; învinși, pierdeau floarea infanteriei ateniene. Din contra, era natural ca Peloponezii să dorească bătălia, căci oastea le era întreagă și nu expuneau fie- care în parte decât un contingent. Au stat deci față în față câtva timp și, cum n’a început nimeni, s’au retras întâiu Atenienii la Nisea și apoi îndată și Peloponezii în vechile poziții. Atunci prietenii exilaților din Megara au prins curaj și au deschis porțile lui Brasidas și celorlalți comandanți peloponezi, socotindu-1 victorios numai prin faptul că Atenienii nu accep- tase lupta. Dânșii se adunară la sfat. în vreme ce partizanii Atenei erau striviți de spaimă. 74. După aceea aliații s’au risipit prin orașele lor, iar Bra- sidas s’a întors și dânsul la Corint, unde a continuat pregătirea expediției în Thracia, pe care o începuse. Când s’au retras și Ate- nienii acasă, acei Megarieni cari luase parte la tratativele cu ei, știind că sunt suspectați fugiră de îndată. Ceilalți, în unire cu amicii celor exilați, readuc pe cei din Pagai1), după ce i-au pus să jure că nu-și vor aminti de niciun rău și nu se vor gândi decât la binele patriei. Aceia, cum au ajuns la putere, au orân- duit o cercetare a armelor2), și, despărțind prin intervale bata- lioanele, au ales dintre dușmanii lor și partizanii atenieni mai de seamă cam vreo sută de oameni; au silit poporul să voteze asupra lor pe față și, fiind osândiți, i-au ucis; astfel au resta- bilit guvernământul oligarhic. Această schimbare efectuată prin- tr’o răscoală de foarte puțini a durat foarte multă vreme. 75. In vara asta, Mytilineii se pregăteau să fortifice An- tandros, cum plănuise. Generalii atenieni cari strângeau tri- buturile, Demodocos și Aristides, se găseau atunci în Heles- pont; Lamachos, al treilea din ei, era dus cu zece vase în Pontos. Simțind de pregătirile ce se făceau, se temură să nu se repete ') Cap. 66. 2) Armele trebuiau puse la dispoziție pentru cercetare. https://biblioteca-digitala.ro 277 primejdia din Anaia de lângă Samos Acolo întărindu-se refu- giații din Samos ajutau pe Peloponezi trimițându-le piloți, pro- vocau tulburări în oraș și adăposteau pe exilați. De aceea gene- ralii strânseră oaste dela aliați și merseră spre Antandros unde îi bătură când le-au ieșit înainte și le luară înapoi orașul. Nu mult după asta, Lamachos, intrând în Pontos și anco- rând la gura fluviului Kalet lângă Herakleotis, pierde vasele din pricina unei viituri năprasnice do apă din sus. El și armata au mers pe jos pe la Thracii-Bithynieni, cari locuiesc dincolo în Asia și au ajuns la Chalcedona dela gura Pontului, colonie mc- gariană. 7fi. Tot în vara asta, îndată după retragerea dela Megara. generalul Demosthenes sosește la Naupactos cu patruzeci de co- răbii. Căci niște Beoțieni avusese tratative secrete cu dânsul și cu Hippokrates urmărind să schimbe regimul politic și să stabi- lească democrația ca la Atena. Conducătorul lor cel mai activ era mai ales Pteodoros, un exilat theban. Unii trebuiau să le predea prin trădare Siphae, care este la marginea mării, pe pământul thespian, în fundul golfului Crisa. Alții din Orchomenos aveau să le predee și Cheronea, numită mai înainte Myneiana 2), dar azi aparține Beoției. Exilații din Orchomenos erau cei mai aprigi susținători ai acestui plan și tocmise și mercenari din Peloponez. Cheronea este la hotarul Beoției aproape de orașul foceean Pha- notis. Complotul avea părtași și în Phoccea. Atenienii trebuiau să cuprindă Delion, un templu al lui Apolon, așezat lângă Tanagra, în fața Eubeei. Toate acestea trebuiau să se întâmple simultan, într’o zi anumită, ca să nu se poată uni Beoțienii să vină la Delion, ci fie- care să fie reținut de încurcăturile proprii. Dacă încercarea izbutea și Delion era fortificat, apoi, fiind cuprinse aceste localități, țara fiind prădată și având fiecare loc apropiat de refugiu, era bună spe- ranță că chiar de nu s’ar întâmpla revoluția pe moment, dar lucru- rile în Beoția nu vor sta neclintite, ci, cu vremea dând ajutor și Ate- nienii și fiind puterea thebană împrăștiată, vor sfârși prin a da Beo- ției un guvern după placul lor. Astfel se pregătea deci conspirația. ’) Vezi Cartea III, c. 19 și 32. ’) Mynienii erau un vechiu trib helenic, al cărui șef și erou eponimic era Miyas. Fiul său Orchomenos trecea drept fondatorul acestui oraș din Beoția. https://biblioteca-digitala.ro 278 77. Hippokrates însuși, când era să fie vremea, trebuia să meargă în Beoiia cu oaste din Atena. Trimisese pe Demosthenes înainte la Naupactos cu patruzeci de vase ca. după ce va fi adunat prin paraginele acelea armată dela Acarnieni și alți aliați, să plece la Siphac ce avea să fie dată prin trădare. Se convenise între ei ziua în care acestea trebuiau făcute. Demosthenes, la sosirea sa, găsi pe Oiniazi vârîți cu sila dc către Acarnanieni în alianța Atenieni- lor. Ridică de aici toate trupele și merse întâi în contra Salynthiu- lui și Agrailor. Ii supuse și pregăti totul ca să fie la ceasul de în- tâlnire, când va trebui. în fața Siphei. 78. Tot pe timpul acesta al verii, Brasidas începu marșul spre Thracia cu o mie șapte sute de opliți. Ajuns la Heraklea din Trachine trimise un curier la Pharsala și ceru prietenilor să-i ușu- reze traversarea sa și a oastei Au venit la Melatia din Achaia îna- intea sa la Paneros, Doros, Hippolochideas, Torylaos și Stro- phaios, proxenul Chalcidienilor. Atunci se puse în marș. II înso- țeau și alți Tesalieni, iar din Larissa Nikonidas, prietenul lui Perdikkas. In adevăr nu i ușor să străbați în alt chip Tesalia fără conducător și mai ales cu arme. De altfel Helcnii toți socot bănui- tor lucru a străbate un teritoriu străin fără să fi cerut îngăduire. Pe urmă poporul de jos al Tesaliei a fost totdeauna prieten Ate- nei, încât dc ar fi fost liber și nu sub puterea câtorva familii, nu mai mergoa înainte Brasidas. Chiar și atunci i-au ieșit înainte la râul Enipeus oameni din partidul advers și i-au pus în vedere să nu meargă mai departe fără învoirea întregii națiuni. Însoțitorii săi declarară că nu va merge înainte fără voia lor și că, venind pe neașteptate și fiindu-le prieten, au trebuit să-l întovărășească. Brasidas adaose că dânsul trece ca prieten prin Tesalia și că duce armata în contra dușmanilor săi, Atenienii, iar nu contra lor; că nu știe despre vreo inimiciție între Lacedemonieni și Tesalieni încât să nu treacă unii prin țara altora. Acum, fără voia lor, nu va merge mai departe; speră totuși că nu i se va refuza trecerea. Atunci aceia s’au retras. El, după îndemnul însoțitorilor, a plecat fără a mai zăbovi o clipă; să n’apuce a se ridica o piedică mai grea. Și în ziua aceasta în care s’a pornit din Melitia a ajuns la Pharsala, la râul Apidan, unde a poposit, iar de acolo la Pha- xion și apoi la Peraibia. Aici l-au părăsit însoțitorii din Tesalia; https://biblioteca-digitala.ro 279 Peraibii, supuși tesalieni, l-au dus până la Dion în țara lui Per- dikkas. Acest oraș se află sub poala Olimpului, în partea Mace- doniei care e în hotar cu Tesalia. 79. In chipul acesta Brasidas a trecut în fugă prin Tesalia, înainte de a se pregăti cineva să-l oprească. Astfel a sosit la Per- dikkas și în Chalcidica. Perdikkas și orașele răsculate din Thracia chemase această armată îngrijați de succesele ateniene. Chalcidienii se așteptau că peste puțin vor fi atacați dc Atenieni; dar și orașele vecine, nc- răsvrătitc încă, îi îndemnau în taină. Perdikkas nu era dușman pe față, dar se temea din pricina vechilor sale neînțelegeri cu Atenienii și mai ales voia să supună pe Arrabaios, regele Lyncc- stilor. Au mai fost și nenorocirile din Peloponez care au ușurat mult venirea unei armate de acolo. 80. Fiindcă Atenienii în adevăr exercitau o marc presiune asupra Peloponcnezului și mai ales asupra Laconiei, Lacedemo- nienii s’au gândit să provoace o diversiune trimețând o armată la aliații acelora, cu atât mai mult că aceia erau gata să o întrețină pe socoteala lor și-i chemau spre a i sprijini în revoltă. Mai voiau Lacedemonienii să aibă un pretext pentru a mai scăpa dc Hoți, căci de când Pylos era ocupat se temeau să nu se revolte. Lace- demonienii sunt veșnic speriați de liloți. Ei nu s’au dat în lături dc a face și următoarea faptă dc frica tinerimii și mulțimii lor: au proclamat că. aceia dintre ei cari cred că s’au arătat mai bravi în fața inamicului, să se aleagă, căci îi vor elibera. Voiau să-i ispitească: gândeau că aceia ce se vor socoti mai demni dc liber- tate, aceia vor fi și cei dintâi gata la revoltă. Au ales cam la două mii cărora le-au pus cununi pe frunte și așa i-au preumblat pe la temple ca desrobiți; apoi peste puțin timp i-au făcut să dispară și nimeni n’a aflat vreodată în ce chip au pierit. De aceia bucuroși au trimes și atunci vreo șapte sute de opliți cu Brasidas. Restul erau mercenari luați de el din Peloponez. 81. Lacedemonienii l-au trimes pe Brasidas după cererea sa. Și Chalcidienii doriseră un bărbat cu marc reputație dc energic în Sparta. După cc a plecat, s’a arătat de marc ajutor Laccdemo- nilor. In adevăr, spiritul său de ponderație și dreptate a despărțit multe orașe de Atena, pe altele le-a cuprins prin trădare. Astfel că Lacedemonienii, când au voit să facă pace, cum au și făcut, au https://biblioteca-digitala.ro 280 avut de unde să dea cetăți în locul celor pe care le cereau înapoi,, fără a mai vorbi de ușurarea adusă Peloponezului de răgazul lăsat de Atenieni. Chiar multă vreme după aceea, după războiul din Sicilia, bărbăția și curajul său de atunci, pe care unii le cunoșteau prin experiență, alții din auzite, inspira multă dragoste de Lace- demonieni aliaților Atenei. Căci fiind primul lacedemonian trimes în străinătate și părând întru toate desăvârșit a lăsat după sine bună nădejde că și ceilalți sunt la fel. 82. Când au auzit Atenienii că a sosit atunci pe coasta Thra- ciei, au declarat dușman pe Perdikkas socotindu-1 pricina expe- diției și an instituit o mai atentă supraveghere față de aliații de acolo. 83. Perdikkas uni forțele sale cu ale lui Brasidas. merse în contra lui Arrabaios, feciorul lui Bromeros, regele Macedonenilor Lynkești, vecinul său cu care avea o neînțelegere și pe care voia, să-l supună. Când oastea ajunse la intrarea în Lynkos, Brasidas. zise că înainte de războiu vrea întâiu să se întâlnească cu Arra- baios și să-l facă, de poate, aliatul Lacedemonienilor. Arrabaios: îi trimisese un sol și se declarase gata a-1 primi ca arbitru. Solii' chalcidieni, prezenți acolo, de asemenea sfătuiau pe Brasidas să nu depărteze orice motiv de temere din jurul lui Perdikkas spre a nu i se micșora devotamentul pentru interesele lor: apoi și solii săi dăduse a se înțelege în Lacedemona. că dânsul ar putea atrage pe mulți din vecinii săi în alianța spartană. In atari cir- cumstanțe deci Brasidas socoti de a sa datorie să trateze chestiu- nea lui Arrabaios cu cât mai multă imparțialitate. Perdikkas îi replică: nu l-a adus să fie judecătorul certurilor sale, ci extermina- torul dușmanilor pe cari i-i va indica: de va intra în tratative orale cu Arrabaios, va ii nedrept cu el care susține jumătate din cheltuiala oastei lui. Cu toată opunerea și supărarea lui Per- dikkas, Brasidas se întâlnește cu Arrabaios și, convins de argu- mentele acestuia. își retrage armata înainte de a-i călca țara. Din acest moment Perdikkas socotindu-se jignit nu mai contribui la întreținerea oastei decât cu o a treia parte. 84. In aceeași vară, îndată după această întâmplare, Brasidas luând și pe Chalcidieni merge asupra lui Acanthos, colonia Andrie- nilor. Era puțin înainte de culesul viilor. In cetate era mare sfadă cu privire la primirea lui, între cei cari alături de Chalcidieni îl https://biblioteca-digitala.ro 281 chemase și între popor de alta. Totuși de teama recoltei care era pe câmp, poporul se învoi să-l primească numai pe Brasidas și după ce-1 va fi ascultat, să decidă. Pentru un lacedemonian nu era slab orator: veni deci Brasidas în fața mulțimii și spuse ur- mătoarele : 8<". «Acanthhni! Lanccdemonienii m’au trimes pe mine și această armată, ca să dea o adeverire motivului pe care l-am de- clarat atunci, când am început războiul cu Atenienii- că luptăm pentru a elibera Helada. Să nu ne reproșeze nimeni dacă venim târziu- este pentrucă ne-am înșelat în ideca despre un războiu purtat acolo pe un alt teatru si în care am sperat că vom doborî singuri pe Atenieni, fără a vă mai atrage pe voi în vârtejul pri- mejdiei. Căci acum, când momentul a venit, iată-ne sosiți pentru ca împreună cu voi să cercăm a-i frânge. ) Către Brasidas, care urcase și el împreună cu cei trei sute de arcași și deschisese prin asta drumul armatei. https://biblioteca-digitala.ro 304 care zece chiote, aducând o mie de opliți și șase sute de arcași, o mie de mercenari thraci și alți peltaști recrutațiprintre aliații de aici. Generalii erau Nikias, fiul lui Nikeratos, și Nikostratos, fiul lui Dieitrephes. Plecând din Potidea cu flota, abordară la templul lui Poseidon și merseră în contra Mendeenilor. Aceștia și Skionienii în număr de trei sute ajutați și de auxiliarii peloponezi, în totul șapte sute de opliți, sub comanda lui Polidamidas, luase pozi- ție pe un deal râpos, afară din oraș. Nikias cu o sută douăzeci de Methonieni, înarmați ușor, cu șasezeci de opliți atenieni aleși și cu toii arcașii încearcă să urce dealul pe o cărare, dar fiind rănit nu putu răzbi. Nikostratos repetă atacul pe un drum mai cu încunjur cu restul armatei; urcușul era însă prea greu, este respins în dezordine și cât pe aci întreaga oaste era să fie bătută. Cum Mendeenii și aliații lor nu cedară, Atenienii se retraseră și făcură o tabără; după ce înoptă plecară și Mendeenii în oraș. 130. A doua zi Atenienii merseră cu flota în partea de Sud a Skionci, cuprinseră mahalaua și devastară toată ziua țarina, fără să le iasă cineva înainte. In oraș erau frământări. Noaptea cei trei sute de Skionieni plecară acasă. In ziua următoare Nikias cu jumă- tate de armată înaintă pustiind ogoarele până la hotarele Skionie- nilor, iar Nikostratos cu restul trupelor asediă orașul la porțile de Nord pe unde merge drumul la Potidea. Mendeenii și aliații erau postați aici îndărătul zidului. Polidamidas îi pune în ordine de bă- taie și-i sfătuiește să facă o ieșire. Dar unul din partidul poporului i se pune împotrivă și declară că nu va ieși și nici n’are nevoie să lupte. Polidamidas îl apucă de braț și-l trage la dânsul. Celălalt se opune și poporul înfuriat pune mâna pe arme și sare asupra Peloponezilor și partizanilor lor și-i pun pe fugă spăimântați și de atacul acesta neașteptat și de Atenienii cari intrase pe porțile deschise; Peloponezii se crezură victima unui complot organizat. Câți n’au pierit îndată, au fugit în Acropole, pe care și înainte o stăpâneau. Atenienii — căci se întorsese și Nikias din excursiile lui de pradă — năvălesc cu toată oștirea în oraș; cum acesta nu-și deschisese porțile prin capitulație, a fost dat prăzii ca și cum ar fi fost luat cu asalt. Abia au putut opri generalii pe soldați să nu ucidă locuitorii. După asta au poruncit Mendeenilor să restabilească vechea ordine de lucruri și să judece ei între dânșii pe cei ce-i socot https://biblioteca-digitala.ro ^ONICA ți SOKIN BOTEZ 305 vinovați de răsvrătire. Pe cei refugiați în Acropole îi împrejmuiră cu zid dela o mare la alta și lăsară trupe. Stăpâni pe Mende, se în- toarseră în contra Skionei. 131. Locuitorii de aici împreună cu Peloponezii se așezară în fața orașului pe un deal râpos, pe care trebuiau să-l cuprindă întâi dușmanii spre a putea face împrejmuirea. Atenienii dau asaltul, bat și alungă trupele de pe înălțime; așează ei în loc lagărul lor, înalță un trofeu și se pregătesc de împrejmuire. Pe când erau ocu- pați nu de mult cu treaba asta, auxiliarii asediați în acropolea din Mende își deschiseră drum pe lângă mare printre trupele de strajă și ajung noaptea la Skione • cei mai mulți se furișează pe lângă tabăra ateniană și intră în oraș. 132. Pe când se continua lucrarea împrejmuirii Skionei. Per- dikkas printr’un sol încheie o convenție cu generalii atenieni din ură pentru Brasidas. începuse tratativele imediat după retrage- rea din Lynkos. Tocmai atunci lacedemonianul Ischagoras trebuia să aducă pe uscat o armată la Brasidas. Nikias cere lui Perdikkas, fiindcă acum s’au împăcat, să dea Atenienilor o dovadă sigură de buna sa credință. Cum nici el nu mai voia să-i vină Peloponezi în țară, trimise știre prietenilor săi din Tesalia, oameni de frunte: prin eiopri și drum și pregătire așa că nici n’au cercat să treacă prin Tesalia. Totuși Ischagoras, Ameinias și Aristcus au venit ei personal la Brasidas, trimeși de Lacedemonienieni să vadă și să-și dea seamă de starea de lucruri. Ei au adus și niște tineri din Sparta, în contra obiceiului, ca să le încredințeze guvernarea ce- tăților, care să nu mai încapă pe mâna oricui. Au așezat pe Cleari- das, fiul lui Kleonimos, în Amphipolis și pe Pastelidas, fiul lui Hegesandros, în Torone. In aceeași vară Thebanii au'dărâmat zidul Thepienilor acu- zându-i de simpatizare pentru Atena. De mult aveau Thebanii acest plan; dar acum ocazia li s’a părut mai favorabilă, deoarece în războiul cu Atena2) pierise floarea tinerimii thespiene. Tot în vara asta s’a aprins și templul Horei din Argos. Preo- teasa Chrysis pusese o lampă aprinsă lângă ghirlande și adormise, *) Probabil că fruntașii tesalieni au făcut cunoscut la Sparta că nu mai permit trecerea unei armate. ’) Lupta dela Delion. https://biblioteca-digitala.ro 306 astfel că n’a observat cum a cuprins focul totul și a ars templul1) până la temelie. De frica Argienilor noaptea atunci Chrysis a fugit la Phlius. Argienii au așezat, după lege 2), o altă preoteasă nu- mită Phaenis. Când a fugit Crysis erau opt ani și jumătate dela înce- putul războiului. La sfârșitul verii Skione era împrejmuită cu totul; Atenienii au lăsat trupe de asediu și s’au retras cu restul armatei. 134. Iarna următoare a fost liniște, căci Lacedemonienii și Atenienii au respectat armistițiul. In schimb Mantinienii și Te- gcații, ajutați fiecare de aliații lor, au dat o luptă în Laodokeion din Orcsthida 3), cu rezultat îndoelnic. Fiecare a fost biruitor la aripi și a pus pe fugă adversarul; au înălțat trofeu și au trimes prăzi la Delphi. E adevărat că au căzut mulți de ambele părți, că succe- sul a fost aproape egal și că numai venirea nopții a curmat lupta; totuși Tcgeații au dormit pe câmpul de bătaie și au înălțat ime- diat trofeul, pe când Mantinienii s’au retras la Bucoliona și l-au înălțat mai târziu. 135. Spre sfârșitul iernii și începutul primăverii, Brasidas a făcut o nouă încercare asupra Potideei. Se apropiă în timpul nopții și sprijini o scară fără a fi simțit. A pus-o în intervalul scurs între momentul când santinela a adus clopotul și până s’a întors la post. Dar apoi a fost simțit înainte de a urca Lacedemonienii, a retras armata și n’a mai așteptat ziua. S’a terminat iarna și al noulea an din războiul pe care l-a scris Thukydides. *) Vestitul Ileraion al Argienilor la 10 stadii de Mykene și 40 de Argos. In locul său au clădit Argienii chiar pe urmele vechi un templu de mar- mură cu celebra statue făcută de Polyclet din aur și fildeș. Nu ne-au rămas decât urme. 2) Instalarea unei preotese se făcea cu coruri și sacrificii ca și a unui rege. 3) Tentoriul orașului Orestheion fondat de Orcstheus, fiul lui Lycon. Era în Menale, district în Arcadia. https://biblioteca-digitala.ro CARTEA V Al zecelea an de războiu. Atenienii alungă pe Delieni din insulă. Cap. I. — Kleon recucerește Torone. Cap. 2—3.—Atenienii trimit o ambasadă în Sicilia. Cap. 4—5. — Kleon merge în contra Amphipolisului. Cap. 6—8. — Discursul lui Brasidas. Cap. 9. — Lupta dela Amphipolis; moartea lui Kleon și Brasidas. Cap. 10—11. — Iarna, Ramphias pleacă cu întăriri din Lacedemona pentru armata din Thracia; știrile de pace îl fac să se întoarcă. Cap. 12—13. — Preliminările păcii. Cap. 14—17. — Tratatul de pace între Atena și Lacedemona. Cap. 18—20. — Klearidas nu predă Amphipolis. Cap. 21. — Alianța între Atena și Lacedemona. Cap. 22—24. — Al unsprezecelea au de războiu. Observații cronologice asupra duratei răz- boiului pcloponeziac. Cap. 25—26. — Argienii se pun în fruntea unui ligi contra Lacedemonei. Cap. 27—28. — Mantinea intră în liga dela Argos. Cap. 29. — Lacedemonii nu pot face ca Beoția și Corintul să primească tratatul cu Atena. Cap. 30.—Eleenii, Corintienii și Chalkidienii intră în liga din Argos. Cap. 31. — Atenienii recuceresc Skione. Beoțienii și Tegeații nu vor să se alipească de ligă. Cap. 32. — Expediția lacedemonă în Phar- rhasia. Cap. 33. — Răsplătirea soldaților lui Brasidas; prizonierii din Sphakteria pierd drepturile. Cap. 34. — Dienii cuceresc Thyssos. Cap. 35. — Intrig le eforilor pentru a rupe pacea. Cap. 36—38. — Lacedemonii încheie alianță cu Beoțienii. Cap. 39. — Al doisprezecelea an de războiu. Preliminări între Argos și Lacedemona. Cap. 40—41. —• Beoțienii dărâmă Panakton înainte de a-1 da Atenienilor; aceștia, supărați de asta pe Lacedemoni, se aliază cu Argos, Mantinea și Elis. Cap. 42—47. — Corintul se împacă cu Lacedemona. Cap. 48. — Cearta dintre Eleeni și Lacedemona pentru Lepreon. Cap. 49—50. — Iarna. Herakleoții sunt bătuți de Oitceni. Cap. 51. — Al treisprezecelea an de războiu. Expediția lui Alkibiades în Peloponez. Cap. 52. — Războiu între Argos și Epidaur. Cap. 53—54. — Lacedemonii trimet ajutor Epidaurienilor; pentru asta Atenienii declară tratatul rupt. Cap. 56.—paisprezecelea an de războiu. Expediția Lacedcmonilor în Argos ; armistițiu de patru luni. Cap. 67—60. — Reîncep luptele; Argienii cuceresc Orchomenos și amenință Tegea. Cap. 61—62. — Lacedemonii ajută pe Tegeați. Cap. 63—64. — Luptele dela Mantinea; victoria lacedemonă. Cap. 6IT—74. — Dușmănie între Argos și Epidaur. Cap. 75. — Lacede- monii și Argienii încheie pace și alianță. Cap. 76—79. — Disolvarea ligii argienc. Cap. 80—81. — Al cincisprezecelea an de războiu. Revoluția demo- cratică din Argos; se aliază Argos cu Atena. Cap. 82. — In timpul iernei 20* https://biblioteca-digitala.ro 308 expediția lacedemonă în contra Argeșului și Argienilor în contra Phliun- tului Cap. 83. — .11 șaisprezecelea an ) Luna Karneion (15 Iulie—15 August) își trăgea numele dela serbările lui Apolon Carneianul, care sc țineau acum și durau nouă zile. Luna toată era pentru Dorieni un timp do bucurie — în cursul căreia ostilitățile erau do obiceiu întrerupte. 2) Karya pe drumul dela Sparta la Tcgea. Fusese mai înainte un district tegeat, apoi un oraș de perieci; astăzi o acolo Arachova. 22* https://biblioteca-digitala.ro 340 biades, scriseră jos pe Columna laconiană că Lacedemonii au călcat jurămintele și duseră la Pylos pe opliții din Krania ca să prade. In celelalte privinți stăteau liniștiți. Toată iarna asta, cât s’au bătut Argienii și Epidaurii, n’a fost nicio luptă regulată, ci numai harțe și năvăliri, în care pie- reau câțiva de o parte și de alta. Iarna era pe sfârșite și se apropia primăvara. Argienii veniră cu scări la Epidaur; socoteau să-l găsească fără apărare din cauza războiului și să-l ia cu asalt, dar nu izbutiră. Iarna sc termină și al treisprezecelea an de războiu. 57. In mijlocul verii următoare, Lacedemonii văzând că Epidaurii. aliații lor, erau necăjiți, că parte din Peloponez era în plină revoltă sau nemulțumit, înțeleseră că dacă n’o iau repede înainte, lucrurile vor merge tot mai prost. Porniră în expediție ei și opliții cu toată oastea. Comanda Agis, fiul lui Archidamas, regele Lacedemonilor. Luau parte la expediție Tegeații și toți Arcadienii câți le.erau aliați. Cei din restul Peloponezului și din afară se adunau la Phleiunte. Beoțienii trimisese cinci mii de opliți și tot atâția soldați ușor înarmați, cinci sute de călăreți și un număr egal de hamipi1); Corintienii venise cu două mii și ceilalți cum putuse fiecare. Phliasienii erau cu toată oastea, căci adunarea se făcea pe teritoriul lor. 58. Argienii aflase dc pregătirea Lacedemonilor întâiu, apoi, informați că sunt în drum spre Phleiunte, spre a se uni cu restul aliaților, atunci ieșiră și dânșii. Le venise în ajutor Mantineii cu aliații lor și Eleenii cu trei mii de opliți. înain- tând. dau peste Lacedemoni la Methydrion 2) în Arcadia. Ocupă fiecare câte o colină. Argienii se pr. gătiră de luptă voind să pro- fite de izolarea Lacedemonilor; dar Agis, în timpul nopții, ridică tabăra fără să fie simțit și porni spre Phleiunte lângă ceilalți aliați. Argienii aflând pornesc și ei în zori de zi, mai întâiu spre Argos, apoi pe drumul dela Ncmeea, pe unde sc așteptau să co- ') Pedeștri a mestecați intre cavaleri, cari însoțeau fiecare pe un călăreț și la nevoie încăleca pe calul lui. IC o armă specială a Beoțienilor. O aveau și Germanii, cum spune Cezar în 1 48 De Bello gallico. s) Drumul cel mai drept între Tegea și Phleiunte trecea prin Mantinea. dar cum acest oraș era în stăpânirea dușmanilor, Lacedemonii l-au lăsat în dreapta și au trecut prin Methydrion, care e inai în centrul Arcadiei, la confluența a două pârâie, de unde-i vine și numele. https://biblioteca-digitala.ro 341 boare Lacedemonii cu aliații. Dar Agis nu merse pe drumul pre- supus, ci cu Lacedemonii și Arcadienii și Epidaurii apucă un alt drum foarte greu și coborî în șesul argian Corintienii cu Pellcnii și Phliașii o luară pe alte drumuri pieptișe 2), iar Bco- țienii cu Megarienii și Sikyonienii avură ordin să coboare pe drumul spre Nenuea, unde erau așezați Argienii, ca să-i ia pe aceștia din spate în caz de-ar voi să coboare la șes în contra Lace- demonilor. Agis, după ce a luat astfel dispozițiile, a năvălit în șes și a pustiit Saminthos și alte localități. 59. Argienii află și în ziua aceea pleacă din Nemeca. Se în- tâlnesc cu trupele phliasiene și corintienc și în ciocnire uciseră câțiva Phliasieni și căzură și din ai lor loviți de Corintieni cam tot atâția. Bcoțienii. Megarienii și Sikyonienii mergeau, cum li se spusese, dar nu mai găsiră pe Argicni. Aceștia coborîndu-se cum văzură țarinele devastate, se așezară în ordine de bătaie. Se rânduiră și Lacedemonii. Argienii erau cuprinși la mijloc. Din spre șes Lacedemonii și aliații lor le închideau drumul spre oraș; deasupra lor pe înălțimi Coiientienii, Phliasienii și Pellenii; dinspre Nemcea Bcoțienii. Sikyonienii și Megarienii. Cavalerie n’aveau, căci nu sosise încă Atenienii, singurii cari posedai'. Mulțimea Argienilor și aliaților nu socoteau poziția lor așa de primejdioasă ; din potrivă credeau că vor da lupta în condiții favorabile, și că au prins pe Lacedemoni pe teritoriul lor și sub zidurile orașului. Deja oștilc se pusese în mișcare pentru a începe bătălia, când doi Argieni Thrasyllos, unul din cei cinci strategi, și Alkiphron, proxcnul Lacedemonilor, ecrură o convorbire lui Agis și-l sfătuiră să nu dea lupta, căci Argienii sunt gata să su- pună unui arbitraj neînțelegerile lor cu Lacedemonii și să în- cheie pe viitor un tratat dc pace. 60. Acești Argieni vorbind acestea, le spuneau dela ei lără vreo însărcinare publică. Agis acceptă propunerile lor, cu dela sine putere, fără a se sfătui cu mai mulți sau a convoca un con- siliu, ci comunicând numai unui singur magistrat care era în *) Dela Nemea la Argos sunt și azi două drumuri: unul mai lung și mai bun prin satul Sf. Gheorghe; altul mai scurt, dar foarte rău prin satul Carvathi, lângă ruinele Micenei. £) Pe dreapta drumului marc din Nemea, formând a treia coloană dc atac. https://biblioteca-digitala.ro 342 tabără, și încheie un armistițiu pe patru luni în intervalul căruia trebue să împlinească cele promise. Și imediat dădu ordin de retragere fără a se mai chibzui cu vreunul din aliați. Lacedemonii și aliații îl urmau după poruncă din supunere către lege; dar între dânșii învinuiau foarte mult pc Agis. Credeau că deși soarta le oferise un frumos prilej de a lupta atunci când inamicul era înconjurat din toate părțile de pedestrime și cava- lerie, ei pleacă fără a fi făcut nimic vrednic de această pregătire. A fost în adevăr cea mai frumoasă armată elenă ce se adunase vreodată până acum. Erau Lacedemonii toți, Aicadienii, Corin- ticnii, Sikyonienii, Pellenii, Phliașii și Megaricnii și aceștia toți oameni pe alese, elita țărilor lor, vrednice a se lupta nu numai cu aliații din Argos prezenți, dar și cu alte puteri adăugate. Astfel armata aruncând imputări lui Agis se retrase și s’au împrăștiat fiecare pe la casele lor. Argienii erau și mai înfuriați pe cei cari încheiase armi- stițiul fără încuviințarea mulțimii. Și ei credeau că le-au scăpat Lacedemonii tocmai când li se prezentase o așa de frumoasă ocazie: să lupte lângă zidurile orașului lor, alături de aliați și viteji și numeroși. Și în drumul spre casă începură a lapida pe Thrasyllos în Charadron1), unde se judecau greșelile din expe- dițiile militare înainte de a intra. Thrasyllos se refugiază pe altar și scapă. Averile îi fură totuși confiscate. 61. După asta veni și un ajutor de o mic de opliți Atenieni și trei sute de cavaleri sub comanda lui Laches și Nikostratos. Argienii, cărora le venea greu să rupă armistițiul cu Lacedemonii, deși încheiat fără consimțământul poporului, îi învitară să se retragă. Cu toate că Atenienii cereau să vorbească poporului, nu voiră să-i prezinte; dar fiind rugați de Mantinei și Eleeni, cari erau încă acolo, au fost nevoiți să-i introducă. Atenienii, prin ambasadorul lor Alkibiadcs, susținură în fața Argicnilor și aliaților că n’a fost drept să încheie un armistițiu fără ceilalți aliați și, acum când sunt și ei, trebue să înceapă războiul. Aliații se lăsară convinși: și imediat toți, afară de Argieni, pleacă *) Charadron: In partea de Nord și răsărit a zidurilor cetății se întinde ca un șanț natural defileul lui Charadron în a cărui largă vale erau jude- cați generalii înainte de a intra in oraș, pentrucă, odată intrați, cădeau sub justiția civilă care nu admitea executările sumare. https://biblioteca-digitala.ro 343 asupra orașului Orchomenos din Arcadia. Argienii, deși erau și dânșii convinși, întâiu nu plecară, dar pe urmă, mai târziu, se duseră și ci. Stând aici, asediară cu toții Orchomenos și dădură mai multe asalturi. Voiau să-l atragă la ei și mai ales să elibereze ostatecii arcadieni cari erau depuși aici de Lacedemoni. Orcho- menienii înspăimântați, și de slăbiciunea zidurilor, și de mulțimea dușmanilor și cum nimeni nu le venea în ajutor, le era frică să nu se prăpădească. Se supuseră cu condiție să fie aliați, să dea ostateci Mantineilor și să predea pe cei pe cari îi lăsase acolo La- cedemonii. 62. După asta, acum stăpâni pe Orchomenos, aliații se sfă- tuiră spre ce oraș dușman să meargă întâiu. Eleenii cereau să meargă la Lepreon, iar Mantineii la Tegea. Argienii și Eleenii se alăturară dorinții Mantineilor. Eleenii, supărați că n’au votat pentru Lepreon, plecară acasă. Ceilalți aliați se pregătiră în Man- tinea pentru a merge contra Tegeei, unde și unii Tegeați din oraș voiau să li-1 predea. 63. Lacedemonii, după întoarcerea din Argos și armistițiul de patru luni, erau foarte porniți împotriva lui Agis pentrucă nu le supusese Argosul, deși, după credința lor, se prezentase un prilej minunat cum nu mai fusese înainte; căci nu e ușor lucru să aduni atât de mulți și așa de viteji aliați. Când veni și vestea că a fost cuprins Orchomenos, furia lor se aprinse mai tare. Hotărîră, de mânie în contra firei lor, să-i dărîme casa și să-l amendeze cu zece miriade de drahme J). El îi rugă să nu facă unele ca acestea, căci printr’o mare faptă va răscumpăra toate vinele; iar de nu, atunci sunt liberi să facă ce-or voi. La- cedemonii amânară dărîmarea și amenda, însă pentru momentul acela făcură o lege care n’a fost mai înainte la dânșii: îi aleseră zece sfetnici dintre Spartani fără care nu era stăpân nici să plece oastea din cetate. 64. In vremea asta le vine știrea dela prietenii lor din Tegea că de nu sosesc repede, va trece Tegea de partea Argienilor și aliaților și aproape că a trecut. Atunci Lacedemonii și Hoții pleacă în masă cu o iuțeală ce nu se mai văzuse până atunci. *) O sută^cincizeci de mii lei aur, fiindcă e vorba de drahma eginetică ce avea singură curs în Peloponez, https://biblioteca-digitala.ro 344 Sc îndreptară spre Orestheion din Mainalia. Lăsară răspuns Arcazilor aliați să vină îndată după ei la Tcgea. Ajunși la Ore- stheion toți, trimit de acolo acasă a șasea parte din oaste, pe cei mai bătrâni și cei mai tineri, să fie de pază în țară; iar cu restul armatei sosesc la Tcgea. Nu mult în urmă veniră aliații dela Arcazi. Trimit și la Corint, Beoțieni, Foceeni și Locri, cerând să le vină repede în ajutor la Mantinea. Dar cererea le-a venit prea pe neașteptate și nu era lesne să treacă prin teritoriul dușman care le închidea drumul, fără a se aduna așteptându-se unii pe alții; totuși se grăbiră. Lacedemonii luară pe Arcadienii pro- zeliți, năvăliră în țara Mantineei și, punând tabăra lângă tem- plul lui Heraklcs, începură s’o devasteze. Ga. Argienii și aliații, cum îi văzură, ocupară o colină întă- rită dela natură și greu accesibilăși sc așezară în ordine de bătaie. Lacedemonii înaintară imediat spre dânșii. Și merseră până la o aruncătură de piatră ori de suliță. Atunci unul din bătrâni, văzând poziția tare spre care mergeau, strigă lui Agis că vrea să vindece un rău prin altul; voia să înțeleagă că zelul prezent intempestiv căuta să fie repararea vinovatei retrageri din Argos. Iar el. fie din pricina acestui avertisment, fie că și singur a luat o altă hotărîre, deodată în grabă a dat ordin de retragere înainte de a începe lupta. Sc duse în țara Tegcei unde sc apucă de abătut apa în spre pământurile Mantineei; apa aceea e un prilej de frecvente conflicte între Mantinei și Tcgeați căci produce pagube unde se abate 2). Spera că, informați, Ar- gienii și aliații să se coboare pentru a sc opune la abaterea apei și astfel să dea lupta în câmpie. Așteptând, ziua aceea toată, se ocupă de abaterea apei. Argienii și aliații, uimiți de neaștep- tata lor retragere în loc, nu știau ce să creadă. Apoi după ce aceea s’au retras și nu i-au mai zărit, în vreme ce dânșii stăteau liniștiți și nu-i urmăreau, izbucniră iarăși imputări în contra generalilor lor: că nu ajunge că mai înainte Lacedemonii așa de bine prinși în Argos fusese lăsați să scape, dar nici acum când fug, nimeni nu-i urmărește; ci în tot răgazul aceia se salvează J) Capătul sudic al șirului de înălțimi din Alesion. un important punct militar pentru Mantinea. Prin inundațiile provocate. https://biblioteca-digitala.ro 345 și dânșii sunt trădați. Pentru moment generalii fură uluiti, pe urmă dădură ordin de plecare și coborînd de pe colină, înain- tară în câmpie, unde așezară tabăra cu gândul să dea lupta cu inamicii. 66. A doua zi Argienii și aliații se așezară în ordinea cum aveau să lupte dacă întâlneau pe Lacedemoni. Aceștia se întor- ceau dela apă spre templul lui Herakles în tabără, când văd la o mică depărtare pe dușmani coborîți de pe colină și deja în or- dine de băiaie toți. De când țin minte Lacedemonii, n’a fost spaimă mai mare ca în acel moment între ei; căci trebuiau să se pună în rânduri fără zăbavă și întârziere. Se așezară în ordine iute, regele dând toate poruncile, după lege. Căci când regele e cu oastea toate merg după cuvântul său. El spune1 ce trebue polemarchilor, aceștia logarchilor, aceia penteconterilor, aceștia iarăși enomotarchilor și enomotarchii enomotici ’). Și poruncile, regilor merg în ordinea aceasta și ajung repede1 la destinație. Căci, cu foarte mici abateri armatele Laccdemonilor sunt co- mandate de comandanți și grija de ce se face se întinde la mulți. 67. In ziua aceea Skiriții2) ocupară aripa stângă, loc pe care-1 au de totdeauna dânșii. Lângă ei soldații ce serviră sub Brasidas în Thracia și neodamozii cu ei; apoi Lacedemonii pro- priu ziși se rânduiră pe batalioane; alături Arcazii din Hcrea3), cei din Mainalia; la aripa dreaptă se așezară Tcgcații și câțiva Lacedemoni ocupând marginea extremă ; cavaleria se așeză la ambele aripi. Așa se rânduiră Lacedemonii. La dușman, dreapta o țineau Mantincii, fiindcă lupta se dădea în țara lor 4). Lângă dânșii aliații Arcazi, apoi cei o mie do Ar- *) După Xenophon, polemarchul comanda o mora, una din cele șase divizii ale armatei lacedemone. Lochos sau batalionul se compunea din 512 oameni și se împărțea în 4 pentekoslys, compusă fiecare din 128 oameni și comandată de un pentecoster. Pentecoslia se împărțea și ea în 4 eno- motii cu 32 oameni fiecare sub conducerea unui enomotarch. 2) Lochos laconică astfel numită. Scholiastul. Skiriții locucsc un district din Laconia de Sus; formau un corp de infanterie ușoară. Nu se știe din ce pricină ocupa un post de onoare. 8) Heraia era situată între îngusta regiune muntoasă a Arcadiei și șesul deschis din valea Alphcului. 4) Era un obicciu vechiu, de pe timpul lui Homer. Catalogul corăbiilor începe cu Beoțienii, pentrucă oastea se adunase la Aulis, în Beoția. https://biblioteca-digitala.ro 346 gieni aleși, cărora de multă vreme orașul le dădea instrucția de războiu pe cheltuiala publică; alături ceilalți Argieni și aliații lor, Kleoneii și Orneații. Atenienii ocupau aripa stângă, susți- nuți de cavaleria lor. 68. Aceasta fu rânduiala și pregătirea amândorora; armata lacedcmoncană păru însă mai numeroasă, însă n’aș putea scrie exact cifra unora sau altora, nici în parte, nici în total. Căci numărul Lacedemonilor nu se cunoștea din pricina tainei ce învăluie guvernământul lor; în ce privește ceilalți nu te poți rezema pe omeneasca exagerare a mândriei naționale. Cu toate acestea calculul următor ne poate permite de a evalua mulțimea lacedemoneană prezentă atunci. Au luat parte la luptă șapte batalioane, afară de Skiriți cari erau șase sute. In fiecare batalion erau patru pentekonstyi și în fiecare pentekostye patru enomotii. In fiecare enomotie patru oameni formau primul rând; dar în adâncime nu s’au așezat în număr egal, ci cum a vrut fiecare lochag; de regulă erau opt în șir. Prima linie, fără Skiriți era de patru sute patruzeci și opt luptători1). 69. înainte de a începe lupta, generalii celor două armate și-au îndemnat soldații. Mantineilor li s’a spus că vor lupta pentru patrie și totodată pentru libertate sau robie; să caute să n’o piardă pe una, după ce se deprinsese cu ea, și să n’o guste iarăși pe cealaltă. Argienilor că luptă pentru vechea heghemonie, pentru egala stăpânire de odinioară a Peloponezului, de care să nu rabde să fie pentru totdeauna lipsiți, să se răzbune de multele nedreptăți ale unor dușmani și vecini. Atenienilor, că este frumos luptând între atâția aliați viteji să nu se arate mai prejos decât nimeni și că bătând pe Lacedemoni în Peloponez își vor întinde și întări stăpânirea și că nu va mai năvăli vreodată cineva în țara lor. Cam acestea au fost cuvintele de îndemn pentru Argieni și aliați. Lacedemonii, fiecare în parte și toți împreună, ca unii ce erau viteji, se îmbărbătau prin cântece *) Frontul compus din 448 pe 8 în adâncime dă 3684 luptători și cu Skiriții 4184. Aceștia sunt numai opliții cari numai ei se rânduiau în falangă. Trebue să adăugăm cavaleria, trupele ușoare ce erau foarte numeroase în armata lacedemoneană și în sfârșit aliații, căci socoteala lui Th. nu privește decât pe Lacedemonii propriu ziși. Cavalerii erau 300 și for- mau garda regelui. https://biblioteca-digitala.ro 347 războinice x) să-și aducă aminte de învățătura ce au primit-o, ei știau că exercițiul practic îndelungat este o mai sigură garanție a izbândii decât îndemnul scurt al vorbelor ori cât de frumos spuse. 70. După acestea, armatele se porniră. Argienii și aliații mer- geau cu pași iuți, cu aprindere; Lacedemonii pășeau încet în tactul dat de mulți flautiști amestecați printre ei; nu era un rit religios, ci ca să înainteze egal mergând în cadență și să nu se frângă linia cum se întâmplă armatelor mari în mersul spre inamic. 71. Erau încă în marș, când Agis hotărî să facă următoarea manevră: Toate armatele în mersul spre inamic se împing tot spre aripa dreaptă astfel că de o parte și dc alta debordează aripa stângă adversă. Asta din pricină că, de teamă, fiecare încearcă să-și apere partea descoperită a corpului vârîndu-se sub scutul celui din dreapta și crede că va fi cu atât mai apărat cu cât s’o ține mai strâns. Mersul acesta oblic începe dela capul coloanei din aripa dreaptă, care caută totdeauna să și ferească partea descoperită a trupului de loviturile inamicului; împinși de aceeași teamă urmează și ceilalți. In acea zi Mantineii debordau mult aripa Skiriților: Lacedemonii și Tegeații, mai numeroși, debor- dau și mai mult pe Atenieni. Tcmându-se Agis să nu fie luată din spate aripa stângă, dă ordin Skiriților și soldaților brasi- deeni să se rupă din linie și să se așeze drept în fața Mantincilor, în acelaș timp porunci polemarcliilor Hipponoidas și Aristokles să treacă din aripa dreaptă cu două batalioane și să umple golul din linie. Iși făcea socoteală că aripa sa dreaptă tot va rămâne superioară, și va fi mai tare și aripa opusă Mantincilor. 7?. Se întâmplă însă, deoarece ordinul se dăduse în momentul ciocnirii și în grabă, că Aristokles și Hipponoidas n’au voit să-l execute; do aceea au și fost exilați mai târziu din Sparta pentru lașitate. Inamicii începură atacul și Agis, văzând că cele două batalioane nu execută mișcarea, porunci Skiriților să-și reocupe locul în front; nu mai putea să se apropie și să încheie linia. *) v6(xoț 7toXe(j.ix6ț. Ni s’au păstrat din Tyrtaios fragmente în metri anapestici. https://biblioteca-digitala.ro 348 Dacă atunci. în ce privește tactica, Lacedemonii au fost cu totul inferiori, s’au arătat însă de o vitejie incomparabilă. Când a început lupta, dreapta Mantineilor dă peste cap pe Skiriți și brasidicni: apoi Mantineii și aliații lor și cei o mie de Argieni aleși se aruncară în spărtura neumplută, bătură pe Lacedemoni învăluindu-i, îi pusei ă pe goană și-i împing până la care, unde uciseră câțiva din cei bătrâni lăsați de pază. Aici fură înfrânți Lacedemonii: dar restul armatei și mai ales centrul, unde era regele Agis și cei trei sute numiți cavaleri \), izbind pe veteranii Argieni și pe cei ce se numesc cinci batalioane, pe Klconei, Or- neați și pe Atenienii așezați lângă dânșii, îi puseră pe fugă. Cei mai mulți nici n’au așteptat ciocnirea, ci au dat dosul, cum s’au apropiat Lacedemonii; ba unii au fost și căleați în picioare pentrucă n’au putut să evite mișcarea de învăluire a ina- micului. 73. Cum a cedat armata Argienilor și aliaților, se rupse linia în două. Totodată dreapta Lacedemonilor și Tegeaților, care deborda pe Atenieni, îi învălui și-i puse în mare primejdie, căci la un flanc erau învăluiți și la celălalt rupți de restul frontului. Din toată armata ei ar fi suferit cel mai mult, de nu le-ar fi fost cavaleria de mare folos. Veni și faptul că Agis, aflând înfrân- gerea suferită la aripa stângă din partea Mantineilor și celor o mie de Argieni, ordonă ca întreaga armată să meargă în ajutor. Prin această mișcare Atenienii se liberează și se retrag nehăr- țuiți împreună cu Argienii învinși. Mantineii și aliații lor și cei o mie de Argieni nu se mai gândiră să urmărească dușmanii; văzând pe ai lor bătuți și pe Lacedemoni că se apropie, o luară la fugă. Mantineii au pierdut mulți oameni; cea mai mare parte a elitei argiene reuși să scape. De altfel fuga și urmărirea n’a fost aprigă nici lungă. Căci Lacedemonii luptă îndărătnic și ferm cât timp inamicul rezistă; când începe fuga, îl urmăresc puțin și nu merg prea departe. 74. Cam așa și cât mai aproape de această expunere a fost această bătălie, cea mai mare, pe care, dc foarte multă vreme, au dat-o Helenii și la care au luat parte cele mai de seamă orașe. l) Aceștia erau aleși din floarea tinerimii spartane și serveau de gardă regelui, dc obiceiu pe jos. Șefii lor se numeau hippagreti. https://biblioteca-digitala.ro 349 Lacedemonienii, după ce s’au aliniat în fața leșurilor inamice 1), au ridicat imediat un trofeu și au despuiat cadavrele. Au ridicat morții lor și i-au dus la Tegea unde i-au îngropat; au dat pe ai dușmanilor prin bună învoire. Au căzut dintre Argieni, Orneați și Kleonei șapte sute, dintre Mantinei două sute, dintre Atenieni și Egincți două sute și ambii generali. Aliații lacedemoni n’au fost strâmtorați așa ca să piară un număr ce să merite a fi amintit. Cât despre Lacedemoni însuși, e greu să afli numărul exact Se zice c’ar Ei pierit vreo trei sute. 75. Cu puțin înainte de luptă Pleistoanax, al doilea rege, porni în ajutor cu oaste formată din cei mai bătrâni și cei mai tineri. Veni până la Tegea și auzind dc victorie sc duse înapoi. Lacedemonii trimiseră și întoarseră din calc pe Corintieni și aliații de dincolo dc istm. Cum erau în luna Carneană. se retra- seră și ei dând drumul si aliaților lor și se duseră să-și țină sărbă- torile. Prin izbânda aceasta au risipit învinuirea ce li se aducea dc Helcni pentru dezastrul din insulă ca și imputările de neho- tărîrc și încetineală. Se arătă că a putut norocul să-i trădeze, dar cât despre curaj erau tot aceeași. In ajunul luptei acesteia, Epidaurienii năvăliră cu toată oastea în Argolida pe care o credeau fără apărare și uciseră mulți din cei lăsați pază de Argieni. Dar după luptă, venind Manti- neilor un ajutor de trei mii Eleeni și încă o mie de Atenieni peste cei dintâi, plecară îndată toți acești aliați asupra Epidaurului, în vreme ce Lacedemonii serbau Carncenele. Începură să-l ase- dieze, împărțindu-și munca. Ceilalți aliați se lăsară; numai Ate- nicnii terminară lucrul și fortific tră îndată promontoriul unde-i templul Horei2). Au pus aici o garnizoană compusă din aliați și s’au dus fiecare în orașul său. Cu aceasta sc termină vara. 76. Chiar la începutul iernei următoare, după sărbătorile carneene. Lacedemonii ieșiră în tabără și ajungând la Tegea trimiseră la Argos vorbi de împăcare. Aveau acolo prieteni mai de mult, cari voiau să înlăture regimul democratic argian. Sfâr- șitul luptei le dăduse mai multă putere să ademenească mul- ■ ) Așa sileau pe inamici să recunoască înfrângerea și să sc roage să li se dea trupurile spre îngropare. 2) Templul Herci din port flădit pe un cap ce iese în marc; urmele lui se văd și astăzi. https://biblioteca-digitala.ro 360 limea la o politică de pace. Plănuiau să facă întâiu cu Lacede- monii un armistițiu, apoi o alianță și dacă izbuteau, să atace regimul politic. Vine la Argos din partea Lacedcmonilor Lichas, fiul lui Arkesilaos, care era proxenul Argienilor. Aducea două propuneri, după cazul că ar vrea să facă pace ori să continue războiul. Au fost multe discuții contradictorii, căci era de față și Alkibiades; totuși partizanii Lacedemonilor, deveniți mai în- drăzneți, convinseră poporul să primească propunerea de pace. Era următoarea: 77. «Adunarea lacedemonă hotărăște să trateze cu Argienii în aceste condițiix). «Argienii vor da înapoi Orchomenienilor copiii, Menalienilor oamenii și Lacedemonilor oamenii cari sunt la Mantinea2). « Să iasă din Epidaur și să dărîmc întăritura construită. Dacă Atenienii nu părăsesc Epidaurul să fie socotiți dușmani de Lace- demoni și Argieni cum și de aliații acestor două State. «Dacă Lacedemonii aveau prizonieri, îi vom înapoia orașelor căror aparțin. «In ce privește sacrificiul zeului, obligăm la jurământ pe Epidaurieni, dar pot să jure și Argienii. « Orașele din Peloponez, mari sau mici, toate să iie libere, potrivit obiceiurilor părintești. « Dacă vreun popor străin vine cu oaste în Peloponez, vom chibzui prietenește cum să-l respingem în chipul cel mai drept. «Toți aliații Lacedemonilor dinafara Peloponezului vor fi în aceleași condiții în care sunt aliații Lacedemonilor și Argie- nilor, fiind stăpâni pe țara lor. «Vom comunica prietenilor tratatul ca să poată subscrie de vor voi. Dacă vor avea vreo propunere de făcut, vor trimete la Sparta». 78. Argienii primiră aceste condiții și armata Lacedemonilor se retrase din Tegea spre casă. Se restabiliră raporturile pașnice. Nu târzie vreme apoi aceiași oameni izbutiră să aducă pe Argieni să părăsească pe Mantinei, Eleeni și Atenieni și să facă pace ți alianță cu Lacedemonii. Condițiile au fost acestea *) Textul e în dialectul doric din Peloponez. a) Copiii sunt ostaticii menționați la cap. 61; oamenii sunt probabil prizonieri de războiu. https://biblioteca-digitala.ro 361 79. « Au hotărît Lacedemonii și Argienii să facă pace și alianță pe timp de cincizeci de ani și se obligă a soluționa pe căile de drept neînțelegerile, conform obiceiului părintesc. «Celelalte orașe din Peloponcz pot participa la pace și alianță, rămânând stăpâne pe ele, pe orașul și teritoriul lor cu datoria de a soluționa conflictele pe căile de drept, potrivit obiceiului părintesc. «Aliații Lacedemonilor din afara Peloponezului vor avea aceleași drepturi ca și Lacedemonii. Aliații Argienilor vor fi în aceleași condiții ca și Argienii, stăpâni pe țara lor. «De va trebui făcută o expediție în comun, Lacede- monii și Argienii se vor sfătui cum va fi mai drept pentru aliați. ) Iată după Holm data fundării orașelor amintite de Th. în aceste trei capitole: Naxos 735 a. Chr., Syracusa 734 a. Chr. Zankle-Mesena 738 a. Chr. Leontini și Catana 729 a. Chr., Megara 728 a. Chr., Gela G89 a. Chr., Acre 664 a. Chr., Himera 648 a. Chr., Kasmenc 664 a. Chr. Selinus 628 a. Chr., Kamarina 529 a. Chr. și Akragas 581 a. Chr. 2) Motya, Panormos (Palermo de azi) și Soloes (fenicianul Kafara = sat la Est de Palermo) în urma rămășițelor descoperite de săpături sunt astăzi un Pompei în mic. 3) Archegetes, epitet al lui Apolon delfi culca protector al coloniilor. După cât se vede orașul avusese Ia început un mare circuit. ♦) Theori ambasadori la jocurile publice, sau oracole. ‘) Thukles era din Atena după Ephoros la Strabo VI, 2, https://biblioteca-digitala.ro 364 sicilian Hyblon, care le-a dat pământuri, au mers de au întemeiat orașul numit Megara-Hyblea. Dupăce au locuit aici două sute patru zeci și cinci de ani, au fost goniți din oraș și din țară de Gelon, tiranul Syracuzei. Dar înainte de a fi alungați și la o sută de ani după așezarea lor, au trimes pe Pammilos și au fondat Selinunte. Acesta a venit din metropola Megara și a prezidat actul colonizării. Antiphemos din Rhodos și Entimos din Creta aducând colo- niști au fundat Gela la patruzeci și cinci de ani după întemeierea Syracuzei. Orașul a fost numit după râul Gela1), iar locul unde este acum orașul și a fost clădit întâi se numește Lindii. Consti- tuția lui a fost doriană. Cam la o sută opt ani dela fundare Ge- leenii au întemeiat orașul Akragas2) și l-au numit așa după fluviul Akragas; ctitori au fost Aristonus și Pystilos, iar legislația cea a Gcleenilor. Zankle a fost întemeiată de pirații veniți din orașul chalcidic Kyme din țara Opicia 3). Mai târziu a venit mulțime și din Chalcis și restul Eubeei, care s’a alăturat și și-au împărțit pământurile; fondatori au fost Perieres din Kyme și Kratcmcnes din Chalcis. A fost numită întâiu Zankle de Sicili, fiindcă țara are forma unei secere, lucru pe care Sicilii îl numesc Zanklon. Ulterior au fost și ei goniți de Samieni și alți lonieni cari au venit în Sicilia fugind de Mezi. Pe Samieni i-a alungat mai târziu Anaxilas, tiranul din Rhcgium, care a întemeiat aici cu oameni de strân- sură orașul Mesena, numele vechi’ sale patrii 4). 5. Din Zankle a purces o colonie Himera în frunte cu Eu- klides, Simos și Sakon. Au venit spre colonizare Chalcidieni mai mult, dar s’au alăturat și exilați din Syracusa învinși în niște lupte civile, cari se numeau Mylitidi. Limba a fost un amestec de chalcidic și dorian, dar legislația a fost chalcidică. Akre și Kasmene au fost fundate de Siracuzani: Akre la șaptezeci de ani după Syracuza, Kasmene douăzeci de ani după Akre. ’) După Duris la Stephanus cele mai multe orașe din Sicilia au numele după cursul apelor. 2) Agrigcnti, astăzi Girgenti. 3) Latium și Campania. *) Anaxilas era de loc din Mesena. Această expediție la Zaukle cu Samieni și Milisieni fugari o povestește Herodot VI, 23, https://biblioteca-digitala.ro 365 Kamarina a fost întemeiată la început de Siracuzani cam la o sută treizeci și cinci de ani după Syracuza; ctitorii săi au fost Dascon și Menekolos. Fu distrusă într’un războiu dc Siracuzani în urma unei revolte. Mai târziu cu timpul Hippokrates, tiranul din Gela, primind teritoriul Kamarinei ca plată pentru niște prizonieri siracuzani, a fondat din nou Kamarina. A fost dărî- mată a treia oară dc Gclon și restaurată de Gcloeni. 6. Atâtea neamuri helcne și barbare locuiau Sicilia și asupra unei asemenea țări se pregăteau Atenienii. In fond doreau să domnească peste toată insula; pretextul cuviincios cu care-și acopereau scopul e că vor să ajute pe cei dc un sânge cu ei și pe aliații dobândiți înainte. I-au împins și niște soli din Egesta cari venise și-i chemau în ajutor. Fiind vecini cu Selinunte, in- trase în războiu pentru niște chestiuni de căsătorie x) și neîn- țelegeri de hotar. Cei din Selinunte ajutați dc aliații Siracuzani îi boldiau cu războiul și pe mare și pe uscat. Acuma Egcstanii, aminteau Atenienilor dc alianța și de războiul dintâiu, de pe vremea lui Laches, și-i rugau să le trimită o flotă în ajutor. Adu- ceau multe argumente; principalul era următorul: «Dacă Sira- cuzanii, după ce au alungat pc Leontini fără pedeapsă, vor di- struge și restul de aliați ai Atenei, și vor stăpâni întreaga Sicilie, apoi este primejdie ca nu cumva curând să se unească Dorieni cu Dorieni și coloni cu metropolele lor, să vină în ajutor Pelopo- nezilor cu mare pregătire și să distrugă imperiul atenian. Bună socoteală este deci să reziste Siracuzanilor cu aliații ce-i mai au, mai ales că dânșii se ofereau să acopere chcltuelilc de războiu. Ascultându-i Atenienii de atâtea ori pe ei și pe coi cari-i sprijineau în adunare, au hotărît să trimită întâi o ambasadă la Egesta, care să cerceteze dacă sunt atâția bani în tezaur și în temple, cum afirmau ei, și să se informeze totodată despre războiul cu Selinunte. 7. Solii Atenienilor au plecat în Sicilia. Tot în iarna aceasta Lacedemonii și aliații, afară de Corinticni, făcură o expediție în Argos, unde pustiiră o parte din țară și luară și grâu pentru care adusese căruțe, stabiliră pc fugarii Argieni la Ornea și le lăsară puține trupe și închciară armistițiu pentru câtva timp *) Epigamia (jus connubii) dreptul ce și-l acordau reciproc două po- poare de a-și lua neveste unul dela altul. Violarea acestui tratat putea fi un caz de războiu. https://biblioteca-digitala.ro 366 ca să nu se atace reciproc nici Orneații nici Argienii. Dar nu multă vreme în urmă venind Atenienii cu treizeci de corăbii și șase sute dc opliți, ies și Argienii cu toată armata și împreună cu dânșii asediază o zi pe Orneați. Noaptea, bivuacând armata departe, Orneații au fugit. A doua zi Argienii, cum au prins dc veste, au dărîmat Ornca și s’au retras. A plecat și flota ateniană. Atenienii trimiseră pe mare cavalerie la Methone J) lângă hotarul Macedoniei; aceasta împreună cu fugarii macedoneni devastau țara lui Perdikkas. Lacedemonii trimiseră o solie la Chalcidienii din Thracia cari aveau un armistițiu de zece zile 2) cu Atenienii și-i îndemnau să ajute lui Perdikkas. Aceștia refuzară. Și se termină iarna și al șaisprezecelea an al acestui războiu pe care l-a scris Thukydides. 8. In vara următoare odată cu primăvara sc întoarseră solii Atenieni din Sicilia; cu ei veniră și Egestanii aducând șasczeci de talanți ’) nemonetizat ca soldă pentru o lună pentru șaizeci de vase pe care voiau să le ceară în ajutor. Atenienii au ținut o adunare și au ascultat discursurile Egestanilor și solilor lor se- ducătoare în celelalte privințe și neadevărate în cc privește banii: Căci ziceau că ar fi aur mult în temple și în tezaurul public. Au decis să trimeată șaizeci de corăbii sub comanda lui Alkibiades, fiul lui Klinias, a lui Nikias, fiul lui Nikcratos, și a lui Lamachos, fiul lui Xenopanes, învestiți cu depline puteri. Sarcina era să ajute pe Egestani în contra Selinuntienilor, să restabilească orașul Leontinilor în caz de merge războiul bine și să reguleze toate afacerile Siciliei cum vor crede mai bine pentru Atena. După asta, la cinci zile s’a ținut o nouă adunare pentru a se grăbi pregătirea flotei și pentru a se vota eventualele cereri noui ale generalilor. Nikias, care fusese ales strateg fără voia lui și care socotea că republica a luat o hotărîre greșită, când, sub un pretext neînsemnat și frumos, dorea să cucerească toată Sicilia, lucru mare, sc urcă la tribună; voia să abată pe Ate- nieni de pe această cale și vorbi următoarele: *) Această Methone era încă aliata Atenei; nu era departe de Pydna. a) Adică se reînnoia din zece în zece zile. a) Șasezeci de talanți fac trei sute patruzeci de mii franci aur. Echi- pajul unei trirene fiind de două sute de oameni, plata oferită fiecărui soldat era o drachmă pe zi, adică dublul soldei ordinare. https://biblioteca-digitala.ro 3G7 9. «Această adunare are scopul de a pregăti expediția noa- stră în Sicilia. Eu totuși cred că trebue să examinăm însăși ținta acestei expediții, dacă-i bine să trimetem flota: ca, nu așa după o scurtă deliberare, când sunt în joc grave chestiuni, să ne lăsăm convinși de niște oameni străini și să luăm asupra noastră un războiu ce nu ne privește. «Eu unul, deși în războiu mi-am căpătat glorie și deși mă tem mai puțin ca alții pentru viața mea, cu toate că nu cred mai rău cetățean pe acel care se îngrijește de viața și averea sa, căci mai ales un asemenea om dorește în interesul său propriu, siguranța Statului, cu toate acestea nici înainte, sedus de ono- ruri, n’am vorbit în contra convingerii melc și nici azi nu voiu spune altele decât cele ce mi sc par mai bune. «Fără putere ar fi cuvântul meu față de caracterul vostru dacă v’ași sfătui să păstrați ce aveți și să nu periclitați imperiul vostru pentru lucruri nesigure și viitoare. Voiu dovedi însă că nu-i momentul potrivit pentru această grabă și că nu este ușor de atins scopul pe care-1 urmăriți. 10. «Afirm că voi, lăsând aici în urma voastră mulți duș- mani, doriți plutind acolo să atrageți și pe alții noi încoace. Vă închipuiți poate că pacea încheiată are vreo tărie. Această pace, câtă vreme veți sta liniștiți, va dura cu numele; — căci așa au făcut-o intrigile dela noi și dela adversari — dar de veți suferi undeva un'insucces dușmanii, ne vor ataca repede: întâi pentrucă au închciat-o în urma înfrângerilor, de nevoie, în condiții umili- toare, apoi, fiindcă chiar în stipulațiunile fixate sunt multe puncte în litigiu. Sunt unii adversari cari n’au acceptat nici măcar această pace, și nu cei mai slabi: ci unii ne poartă război fățiș, iar alții, fiindcă Lacedemonii nu se mișcă, fac armistițiu de câte zece zile. Ba poate, de ne-ar găsi cu forțele împărțite, lucru ce ne grăbim să facem acum, vor sări asupra noastră împreună cu Sicilienii, a căror alianță o apreciau înainte așa de mult. «Astfel că trebue să examinăm aceste lucruri și, când si- tuația Statului nostru este așa de șovăitoare, să nu ne troacă prin minte să ne aruncăm în pericol si să dorim alte provincii, înainte de a fi asigurat ceea ce avem. Iată Chalcidienii de pe coasta Thraciei, de atâția ani revoltați, nu sunt încă supuși; iată alții pe continent ni se supun numai la nevoie; și noi ne grăbim https://biblioteca-digitala.ro 368 să mergem în ajutorul Egestanilor, aliați nedreptățiți, pe când stăm la gânduri să pedepsim supușii noștri revoltați de mult timp, dela cari primim lovituri. 11. « Totuși pe aceștia de aici de i-am învinge, am putea să-i stăpânim; asupra celor din Sicilia, fiindcă sunt departe și sunt mulți, ar fi imposibil să-i menținem sub dominația noastră, chiar dacă i-am supune. Dar este o nebunie să ataci niște astfel de adversari, pe cari dacă-i învingi, nu-i vei putea stăpâni; iar în cazul unui insucces, nu-i vei mai putea combate cu forțele cele dintâi. « Sicilienii, cum sunt acum, nu mi se par de temut; ar fi și mai puțin de i-ar stăpâni Siracuzanii, lucru cu care mai ales vor să no sperie Egestanii. Acum fiecare spre a face plăcere La- cedemonilor poate ne-ar ataca; în celălalt caz nu-i de presupus ca un imperiu să meargă contra altui imperiu. Să admitem în adevăr că aliați cu Peloponeziacii ar distruge imperiul nostru; în același fel și de către aceiași oameni este probabil să fie di- strus și al lor. Helenii de acolo vor avea respect față de noi, mai ales dacă ne ținem departe de ei, ori să ne arătăm numai puterea și plecăm repede. Căci toți știm că se admiră ceea ce-i foarte depărtat și n’a dat încă dovadă de puterea sa. Dc-i vom ataca, la cea mai mică înfrângere, ne-ar disprețui și împreună cu cei de aici ar veni asupra-ne. Și voi, Atenienii, față de Lacedemoni și aliații lor, pentrucă i-ați învins împotriva așteptării și a temerilor voastre dintâi, acum îi disprețuiți și doriți Sicilia. Dar nu trebue să te fălești în fața înfrângerilor trecătoare ale inamicului, ci numai când prin lovituri și calcule l-ai biruit, să ai încredere în tine. « Să nu credeți că Lacedemonii au altceva de gând, din pri- cina rușinii suferite, decât să examineze și acum în ce chip ar putea să-și ia revanșa prin căderea noastră, și să-și recapete gloria așa de cu trudă și în multă vreme dobândită. Astfel că grija noastră nu trebue să fie Egestanii, oameni barbari, ci, de suntem prudenți, cum să ne păzim mai bine de cursele unui guvern oligarchic. 12. «Trebue să vă aduceți aminte că de scurtă vreme abia ne-am odihnit puțin după cumplita epidemie și războiu și vedem în creștere populația și averile noastre. Drept este să le cheltuim https://biblioteca-digitala.ro 36J aici în interesul nostru și nu să le risipim pentru acești fugari cari cer ajutor. Este desigur folositor pentru ei să acopere ade- vărul cu dibăcie; alții să înfrunte primejdiile și ei să ofere dis- cursuri numai. De vor birui, să știți că niciodată recunoștința lor nu va fi demnă de serviciul primit: de vor fi învinși cumva, vor duce la peire odată cu ci și prietenii. «Dacă unul1), încântat de a fi fost ales general, așa de tânăr, vă îndeamnă la războiu uitându-se numai la interesul său ca să fie admirat pentru caii săi frumoși și căutând să-i îngăduie luxul acesta demnitatea de strateg, voi nu trebue să dați prilej unui om de a străluci ca particular prin aruncarea- în primejdie a Statului. Gândiți-vă că asemenea oameni sunt pacostea cetă- ților și risipitorii averii lor. Lucrul este foarte important și nu-i de natură să-l hotărască și să-l realizeze grabnic niște tineri. 13. c Mă înfior când îi văd partizani stând aici alături de acest om. Sfătuiesc la rândul meu pe bătrâni, dacă se găsesc printre ei, să nu se lase stăpâniți de rușine ori de teama de a trece ca fricoși votând împotriva războiului; să nu se lase ca tinerii ace- știa, cuprinși de dorul necunoscutului, căci ei știu că întreprin- derile nu reușesc conduse cu pasiune, ci cu prudență. Să dea, pentru patria ce se aruncă în primejdia cea mai marc de până acum, un vot contrar celui dintâi. Să decidă că Sicilienii vor avea față de noi hotarele de care nu ne plângem, pe care le au și acum, marea ionică 2), pentru cel ce plutește pe lângă coastă, marea siciliană, pentru cei ce merg în larg. Administrându-și fiecare cc-i al său să se împace între ei singuri. Să spunem în particular Egestanilor că deoarece au început războiul cu Seli- r.unții fără a cerc sfat dela Atenieni, e treaba lor să-l sfârșească singuri. Să nu ne mai facem pe viitor aliați pe cari să-i susținem când le merge prost și n’avcm niciun folos când avem nevoie. 14. «Și tu, prietene, de crezi că trebue să te îngrijești de soarta Statului și de vrei să fii un bun cetățean, pune din nou în desbatere chestiunea și cere un nou vot Atenienilor. Dacă te temi să revii asupra votului dat, gândește-te că această călcare de lege nu-ți poate aduce nicio vină când se face în fața atâtor *) Alkibiades. *) Marea Adriatică. 34 https://biblioteca-digitala.ro 370 martori, gândește-te să fii medicul hotărîrii cetății. A fi bun magistrat este a fi cât mai de folos patriei ori să nu-i aducă cel puțin o vătămare în mod conștient». 15. Așa vorbi Nikias. Dintre Atenienii cari s’au urcat la tribună cei mai mulți au vorbit pentru războiu și pentru men- ținerea hotărîrii luate. Au fost și de altă părere. Dar cel care lupta mai înfocat pentru expediție era Alkibiades, fiul lui Klinias. Vroia să se opună lui Nikias, pentrucă-i era adversar politic și pen- trucă vorbise despre dânsul în chip jignitor. Dar mai ales dorea să ajungă strateg. Spera să cuprindă Sicilia și Cartagina și acest succes să i aducă bogăție și glorie. Având mare trecere în fața cetățenilor, trăia pe un picior mult mai mare decât îi permitea averea sa 1), pe care o risipea în creștere de cai și felurite chel- tueli. Acest om a contribuit foarte mult la ruina Statului. Mulți îngrijați de încălcările risipitoare în viața sa particulară și dc îndrăzneala planurilor în tot ce făcea, îl bănuiau că urmărește tirania. Ii fură dușmani și, cu toate că lua cele mai bune dispoziții în ce privește războiul, fiecare jigniți dc felul său de viață pri- vată, încredințară posturile de comandă altora cari curând au dus cetatea la peire. Atunci suindu-se la tribună sfătui pe Ate- nieni următoarele: 16. «Atenieni, comanda mi se cuvine mie mai mult decât altora — trebue să încep cu mine pentrucă Nikias m’a atacat — și cred că am și drept la această cinste. Căci aceste lucruri pentru care sunt în gura lumii, acestea aduc strămoșilor mei și mic glorie, iar patriei folos. In adevăr, fastul desfășurat de mine la jocurile olimpice 2) a făcut pe Heleni să exagereze puterea Sta- tului nostru pe care înainte-1 credeau săcătuit de războiu. Am pus să alerge șapte caro, lucru ce n’a mai făcut vreodată un par- ticular; am luat premiul, am obținut și rangul al doilea și al patrulea; am pregătit și celelalte3) la înălțimea victoriei. Dar l) Lisias o evalua la o sută dc talanți. 2) Anul 416 este cel mai probabil, deoarece în 424 nu se putea spune despre Atenieni că-s istoviți de războiu, iar in 420 a învins Spartanul Lichas. (Vezi V, 50.) 3) Celelalte consistau în sacrificii, ofrande în temple, banchete date de învingător, imnuri compuse spre lauda sa. Legea la Greci, onora pe învin- gători la jocurile olimpice căci se considera că aduc glorie țării lor. La întoarcere erau primiți în triumf și li se dădea masa în pritaneu. https://biblioteca-digitala.ro 371 după părerea obștească asemenea lucruri sunt o cinste; sunt în realitate și un semn de putere. «Și iarăși toată strălucirea pe care o desfășor în choregii *) și în alte împrejurări natural că provoacă invidie între cetățeni, dar în fața străinilor și acesta-i un semn de putere. Nu este inutilă această nebunie, care, cu cheiltuiala mea particulară, îmi aduce mic folos, dar aduce și Statului. Nu este dar nedrept ca un asemenea om, să se mândrească și să nu se socoată egal cu ceilalți, pentrucă și nefericitul cu nimeni nu-și împarte soarta rea. Ci după cum, când destinul ne urmărește, lumea se ferește să stea de vorbă cu noi, tot așa în cazul contrar, trebue să rabde a fi disprețuit cel nenorocit de cei alintați de noroc. Sau dacă atribuim fiecăruia o parte egală, atunci are și el dreptul să pre- tindă un tratament egal. « Știu că pe asemenea oameni, cari se disting prin strălucirea lor, îi privesc cu ciudă contemporanii și chiar aceia cu cari trăiesc în contact zilnic; dar mai târziu se găsesc cari să pretindă, chiar pe nedrept, că descind din ei; patria lor se mândrește cu această faimă și, departe de a o socoti străină sau greșită, și-o însușește și o proclamă fără pată. «Aceasta-i ambiția mea. Și de aceea calomniat în viața mea particulară, vedeți dacă în cea publică lucrez cu mai rău decât altul. Am grupat cele mai puternice State din Peloponez și fără primejdie sau cheltuială din partea voastră, am silit la Mantinea pe Lacedemoni să lupte și să pericliteze întregul lor imperiu; deși au învins, încrederea în ei nu mai este aceeași acum. 17. « Și acolo această tinerețe a mea și această presupusă nccu- mințenie prin discursuri potrivite și printr’o pasiune ce le inspira încredere a intrat în legături cu puterile peloponcziacc și le-a atras în alianța voastră. Acum nu vă temeți de aceste calități ale mele. Ci cât timp eu sunt în floare și Nikias arc norocul ce pare a-1 desmierda, folosiți-ne pe fiecare în interesul Statului. Nu vă schimbați părerea cu privire la expediția din Sicilia cu gândul că c împotriva unei forțe mari. «Căci orașele de acolo au populație numeroasă, dar amestecată din fel de fel de oameni cari devin cetățeni sau părăsesc această *) Choregia era una din cele mai grele sarcini ce apăsa pe bogati. Tre- buia să dea un cor pentru reprezentările dramatice. ^4* https://biblioteca-digitala.ro 372 cetățenie cu ușurință. Tocmai de aceea nimeni nu este pregătit ca pentru a-și apăra patria sa, n’are armele nici instalațiile ce se obișnuiesc la țară. Acelea sunt gata ce fiecare crede că va lua din bunul comun prin convingere sau lupte civile: în caz de nu reușește își caută altă patrie. E puțin probabil ca o mulțime compusă din astfel de elemente să aibă unanimitate în păreri sau să procedeze în comun la acțiune. Fiecare, rând pe rând, se vor alipi de noi de le vom vorbi cu abilitate, mai ales că sunt fră- mântați de tulburare după câte știm. « De altfel nici opliții și nici alte lucruri cu care se fălesc nu sunt din belșug. Nici ceilalți Heleni nu s’au arătat a fi atâția cât se numărau și, după ce Helada și-a exagerat până dincolo de limită forțele, abia în războiul acesta are efective suficiente. «Deci cam acestea sunt ușurările, pe care le vom avea acolo după informațiile mele, ba poate și mai mari. Căci vom avea o mulțime de barbari cari din ură pc Syracuza o vor ataca. Starea lucrurilor de aici nu va fi o împiedecare de veți lua măsurile cuvenite. Tot aceiași dușmani, despre cari ni se reproșează acum că-i lăsăm în urma noastră, îi aveau și părinții noștri; ba și pe Mczi și totuși au dobândit imperiul numai prin supe- rioritatea flotei lor. Niciodată n’au fost Peloponezii mai fără nădejde ca acum în fața noastră ; dacă vor face toate sforțările, vor putea năvăli în țară, chiar și de nu plecăm în expediție; dar pe marc nu ne pot fi periculoși, căci ne rămâne o flotă sufi- cientă. «18. «Astfel, ce am putea spune care să justifice șovăiala noastră sau ce pretexte am înșira ca să nu plecăm în ajutorul aliaților dc acolo? Trebue să-i ajutăm fiindcă am jurat. Să nu se spună că nu putem aștepta o acțiune reciprocă! Căci nu i-am alipit ca să vie să ne apere aici, ci pentru a neliniști pe dușmanii dc acolo și a-i împiedeca să ne atace. Așa am câștigat imperiul și noi și toți ce au domnit vreodată, sărind cu drag în sprijinul celui ce ne chema, fie barbar, fie helen. Pentrucă de vom sta cu totul liniștiți sau vom discuta cui să dăm ajutor, puțin vom adăogi la imperiul nostru sau poate chiar vom primejdui ce avem. Căci pe dușmanul puternic nu-1 respingi numai când te atacă, ci îl și previi. Nu suntem liberi să hotărîm până unde voim să întindem imperiul nostru. Dacă am admis principiul, trebue https://biblioteca-digitala.ro 373 să atacăm pe unii,și să ținem strâns pe alții; am fi în pericol să cădem noi sub dominația străină, de nu extindem continuu stăpânirea noastră. Voi nu trebue să priviți repausul din același punct de vedere ca și ceilalți ori de nu, să vă însușiți până la asemănare modul lor do a gândi și lucra. « Socotind dară că vom mări imperiul nostru de aici, dacă vom merge în acele țări, să facem expediția măcar pentru a frânge ifosul și mândria Peloponezilor, de vom arăta că disprețuim liniștea prezentă și plutim spre Sicilia. In același timp din două una: ori vom stăpâni, după toată probabilitatea, întreaga Hcladă, odată alipiți cei de acolo; ori vom zdrobi pe Siracuzani, ceea ce ar fi un folos și pentru noi și pentru aliații noștri. Flota noastră ne dă siguranța în orice caz: de merge bine, rămânem, de nu, plecăm. Căci vom fi superiori tuturor Sicilienilor reuniți. «Să nu vă înduplece discursul lui Nikias care vă îndeamnă la inacțiune și vrea să fie o luptă între tineri și bătrâni. Ci după regula noastră obișnuită și urmând pilda părinților noștri, cari prin sfatul tinerilor și al bătrânilor au ridicat acest imperiu, și astăzi în același chip să ne silim să-l mărim. Gândiți-vă că tinerețea și bătrânețea nu pot nimic una fără alta; că forța o dă amestecul fericit de ce-i slab, mijlociu și perfect. Statul nostru, de va rămâne inactiv, se va măcina dela sine ca orice lucru, și știința va pieri de bătrânețe: în vreme ce fiind în luptă își va mări experiența continuu și se va deprinde să se apere cu fapta nu cu vorba. Știu că o cetate deprinsă cu acțiunea decade foarte repede când se cuprinde în lene și că acei oameni își asigură liniștea cari în guvernarea lor se depărtează foarte puțin de obiceiurile și legile în ființă, chiar de nu-s așa de bune». 19. Așa vorbi Alkibiades. Atenienii după el ascultară pe Egestani și pe exilații Leontieni, cari le aduceau aminte de jură- minte și sc rugau să-i ajute; pornirea lor pentru războiu crescu mai mult ca înainte. Nikias, înțelegând că nu i-ar mai putea abate cu aceeași argumentare, crezu să-i schimbe prin mărimea pregătirilor. Se sui din nou la tribună și le vorbi astfel: 20. «Pentrucă văd, Atenieni, că sunteți hotărîți cu totul pentru războiu, să dea Dumnezeu să iasă cum voim noi: așa fiind situația vă voiu arăta gândurile mele. După cum știu din auzite, avem de mers împotriva unor cetăți mari, nesupuse una alteia https://biblioteca-digitala.ro 37 4 nici doritoare de revoluții, în care cineva se aruncă bucuros pentru a schimba o robie cu altă stare de lucruri mai suportabilă. Deci nu-i probabil că vor primi stăpânirea noastră în locul libertății lor. Mulțimea orașelor helene, ca pentru o insulă, e mare. In afară dc Naxos și Katane care, sper, că vor fi alături de noi, deoarece sunt înrudite cu Leontinii, sunt alte șapte cu o pregătire militară foarte asemănătoare cu a noastră; mai ales Sclinunte și Syracuza, ținta expediției noastre. Au din belșug opliți, arcași, aruncători de lance, multe trireme și mult norod care să le umple. Au bani mulți fie dela particulari, fie dela templele din Selinunte, fie din tributurile pe care le ia Syracuza dela supușii săi barbari. Au, și în aceasta mai ales ne sunt superiori, o cava- lerie numeroasă; apoi se folosesc de grâu propriu, nu importat. 21. «In conlra unei asemenea puteri nu sunt necesare numai o flotă și o armată obișnuită; trebue să îmbarcăm multă pede- strime dacă voim să realizăm planul nostru și să nu ne vedem îndepărtați de uscat de numeroasa lor cavalerie; căci mai ales este dc temut că orașele înspăimântate au să se unească și n’au să ne ofere călărime alți aliați decât Egestanii. Ar fi rușinos să ne întoarcem copleșiți de forțele lor sau să cerem pe urmă întăriri, pentru a nu ne fi luat dela început toate măsurile. «Chiar de aici trebue să plecăm cu pregătire suficientă. Să știți că trebue să mergem departe de țara noastră, că nu-i vorba de una din acele expediții pe care le facem la aliații noștri spre a-i ajuta împotriva unor dușmani de acolo, unde, în țară prie- tenă, aprovizionările cu cele necesare sunt ușoare. Vom pleca într’o regiune cu totul streină, de unde în cele patru luni de iarnă niciun sol nu poate ajunge ușor. 22. « Cred așa dar că trebue să ducem opliți mulți dela noi, dela aliați, dela supușii noștri și chiar din Peloponez, de vom putea ori să-i convingem ori să-i atragem cu o soldă bună. Tre- bue de asemenea arcași și prăștiași mulți ca să înfrunte cavaleria acelora. Trebue o flotă numeroasă ca să asigure ușor transportul celor necesare; aprovizionarea de aici cu grâne în corăbii rotunde, grâu și orz prăjit. Să ducem și brutari, rechiziționați în parte dela mori, plătiți, pentru ca, la o vreme când nu vom putea pluti, să aibă armata ce i trebue, căci fiind numeroasă, nu orice oraș o va putea primi. Să le pregătim toate cât mai bine și să nu ne https://biblioteca-digitala.ro 375 lăsăm pe seama altora; mai ales bani să ducem de aici cât mai mulți, căci, despre ce ce se pretind că sunt gata la Egestani, să credeți că sunt gata mai mult în vorbe. 23. « De vom pleca de aici pregătiți nu numai cu forțe egale, ci, afară de cavaleria lor așa de tare, chiar superioare, abia abia cred că vom învinge și ne vom putea menține. Trebue să ne socotim în situația acelora ce vor să fundeze o colonie în pământ străin și dușman și care trebue să știe că ori sunt stăpâni din prima zi pe tară, ori totul le va fi dușman la cel mai mic insucces. «Cu teama de aceste lucruri și știind că avem nevoie de bună chibzuială, dar mai mult încă de noroc — ambele lucruri grele pentru oameni—vreau, dacă trebue să plec în expediție, să plec, lăsându-mă cât mai puțin pe seama întâmplării, și sigur cu o pre- gătire amănunțită. Socot aceste lucruri sigure pentru Stat și pentru noi, ce vom lua parte la expediție, mântuitoare. Dacă altul crede altfel, îi cedez comanda». 24. Acestea a vorbit Nikias, socotind că ori va abate gândul Atenienilor dela expediție prin mărimea pregătirii, ori, de va fi silit să o facă, să plece cu cât mai puține riscuri. Dar s’a întâmplat contrariul: departe dc ale potoli dorul dc războiu, greutatea pre- gătirii i-a înverșunat mai tare. Li s’a părut că-i sfătuește bine și că va avea o siguranță și mai mare. Pe toți îi cuprinse deopo- trivă dorul expediției: cei în vârstă se gândeau că, ori vor supune țara împotriva căreia mergeau, ori că o așa mare putere nu va putea fi învinsă; pe cei în putere îi mâna dragostea de a vedea locuri depărtate și nădejdea că ei vor scăpa. Marea mulțime și soldații știau că vor avea acum bani și pe viitor vor dobândi un izvor nesecat de câștig. Astfel că față dc avântul marii majo- rități, chiar de erau câțiva de altă părere, s’au temut să nu treacă drept răi patrioți și au stat liniștiți. 25. La urmă un Atenian se urcă la tribună, se întoarce către Nikias și-i zice că nu trebue să caute pretexte și să zăbovească lucrul, ci să spună acum în fața tuturor ce pregătiri să-i voteze adunarea. Prins la strâmtoare, zise că va chibzui eu colegii săi mai mult în liniște. Totuși el personal crede că nu se poate porni cu mai puțin dc o sută de trireme, că năvile ce vor transporta opliții, câte vor fi necesare, să fie și ateniene și luate dela aliați; că numărul total de opliți atenieni și aliați, nu trebue să fie https://biblioteca-digitala.ro 376 inferior cifrei de cinci mii, ba mai mare de se poate; restul pre- gătirii va fi în proporție: arcași din patrie și din Creta, prăștiași; într’un cuvânt tot ce i se părea să ducă gata. 26. Auzind Atenienii decretară imediat ca generalii să aibă depline puteri, și în privința numărului de ostași, și în privința tuturor pregătirilor expediției să facă ce vor crede că-i mai bine pentru Atena. După aceasta, începură pregătirile. Trimeseră la aliați și făcură recrutări și pe loc. Căci cetatea își revenise din pierderile provocate de epidemie și continuul războiu; în timpul armistițiului și populația crescuse și veniturile. Așa că toate se procurau mai ușor. 27. Preparativele erau în curs. In vremea asta într’o singură noapte fură mutilate mai toate statuele de marmură ale lui Hermes — figuri dreptunghiulare — așezate multe după obi- ceiul, țării în fața clădirilor particulare și a templelor. Nimeni nu știa pe făptași. Aceștia erau căutați cu făgădueli de mari recompense2) pentru denunțători. Se mai decretă că oricine, orășan, străin, sclav, are la cunoștință vreo impietate făcută să o dea pe față, fără teamă. Afacerea lua proporții mari. Se credea că este o rea prevestire pentru expediție, se vedea un complot contra ordinei de Stat, o încercare de dărîmare a democrației. 28. Deci niște meteci și servitori făcură un denunț, nu cu privire la Hermeși, ci la mutilarea făcută mai înainte altor statui de către unii tineri beți, în joacă; adăugau că se imitează în bă- taie de joc misterele în case particulare și învinuiau pe Alki- biades că ar fi fost printre ei. Prinseră aceste vorbe mai ales cei amărîți că Alkibiades le stă în cale și nu sunt ei în fruntea popo- rului ; credeau că de l-ar exila, ar fi dânșii fruntașii; le prinseră și le umflară. Că pentru desființarea democrației s’au săvârșit și parodierea misterelor și sluțirea la față a Hermeșilor; că nimic din astea nu s’a făcut fără el. Ca probe aduceau toate călcările de legi potrivnice poporului în purtarea sa. 29. Acesta se apăra contra denunțurilor și se arăta gata, de a făcut ceva din acestea, să fie judecat înainte de a pleca în expe- Busturi așezate pe un piedestal sau stilobat și considerate ca simbol al siguranței drumurilor. e) Andokides: după decretul lui Kleonymos o mie de drachme, după cel al lui Pisandros zece mii. https://biblioteca-digitala.ro 377 diție, a cărei pregătire se terminase. Cerea că, de se va dovedi vinovat, să-și ia pedeapsa; de nu, să-și mențină comanda. Se ruga să nu primească, în lipsa lui, calomniile, ci să-l ucidă acum de e găsit vinovat; că mai cuminte este să nu-1 trimeată sub povara unei atari acuzații în fruntea unei atât de mari armate, înainte de judecată. Dușmanii săi sc opuneau în toate chipurile cererii sale: se temeau că arc armata binevoitoare, de sc va judeca imediat, și că poporul va fi blând cu el cruțându-1 pentrucă, mul- țumită lui, Argienii și o parte din Mantinei luau parte la expediție. Ridicară alți oratori cari spuneau că el să plece acum și să nu zăbovească plutirea; că de va fi nevoe se va întoarce și se va judeca în zilele hotărîte. Voiau să adune ușor calomnii mai multe în lipsa lui și apoi să-l cheme să se apere. Se hotărî ca Alkibiades să plece. ' 30. După acestea, la mijlocul verii de acum plecă expediția spre Sicilia. Cei mai mulți aliați, flota de transport, corăbiile ușoare și materialul de războiu fusese îndrumat să se adune la Corciră, ca să treacă de acolo cu toții marea Ionică înspre capul lapygia1). Atenienii înșiși și aliații ce erau prezenți se coborîră la Pireu în zori, la ziua hotărîtă, și se îmbarcară pentru plecare. Coborî împreună și cealaltă mulțime, tot orașul ca să zicem așa, orășeni și străini. Pământenii însoțeau pe ai lor: unii prietenii, alții rudele, alții feciorii, mergeau cu speranță și jale totodată; se gândeau la ce vor câștiga și dacă se vor mai revedea vreodată și la marea depărtare în care se duceau. In aceste clipe, când cu primejdie se părăseau unii pe alții, dificultățile le apăreau mai mari decât atunci, când votau expediția. 31. Totuși desfășurarea de forțe pe care o aveau în față le reda încrederea. Străinii și restul mulțimii venise pentru vedere, cuprinși de sentimentul că era o întreprindere ce întrecea în mă- rime toate așteptările. Niciodată până în acea vreme nu pornise dintr’un oraș o armată, și așa de mândră, și așa de bine echipată. In ce privește numărul corăbiilor și al opliților și expediția din Epidaur sub Perikles și cea dela Potidea sub Hagnon nu erau inferioare. Căci au participat patru mii de opliți, trei sute de cavaleri și o sută l) Astăzi capul Santa Mana di Leuca. https://biblioteca-digitala.ro 378 de trireme din Atena; din Lesbos și Chios cincizeci și încă mulți aliați. Dar era pentru scurtă vreme și echiparea slabă. Aici ex- pediția avea să fie lungă și trebuia să fie gata să lucreze, după nevoie, pe uscat și pe mare, osebită osteneală și mari cheltueli și din partea Statului și a trierarchilor a fost pregătită. Tezaurul public plătea o drachmă3) pe zi fiecărui matclot și dăduse șase- zeci de corăbii goale repezi, patruzeci pentru transportul opli- ților, toate cu cei mai buni corăbieri. Trierarchii dădeau un su- pliment de soldă thraniților 2) și corăbierilor specializați3); îm- podobise corăbiile cu embleme și mobilier luxos: fiecare-și dăduse silința ca vasul său să se deosebească prin eleganță și iuțeală. Pedestrimea fusese recrutată după registre cu grijă în- tocmite ; soldații se întreceau între ei prin frumusețea hainelor și armelor; fiecare se silea din toată inima să-și facă cât mai bine datoria la postul ce-i era încredințat. S’ar fi zis mai mult o de- monstrație de putere și belșug față dc ceilalți Hcleni decât o pregătire contra inamicilor. Căci dacă ar socoti cineva cheltuiala publică și particulară a celor ce plecau, sumele avansate deja de Stat și cele date generalilor ce plecau, sumele cheltuite de fiecare particular pentru echipament, cele ce a cheltuit și avea să mai cheltuiască pentru corabia lor trierarchii, banii de drum pe cari natural și-i lua fiecare plecând pe o vreme așa de lungă în afară de soldă, banii ce-i duceau pentru comerț soldații și co- mercianții, dacă ar aduna toate aceste sume, ar găsi că mulți talanți au ieșit din oraș. Expediția a fost vestită nu mai puțin prin uimirea cutezanții și strălucirea înfățișării cât și prin dispro- porția dintre mărimea ei și scopul mărturisit. Era cea mai de- părtată plutire ce s’a încercat din patrie cu cele mai ademeni- toare nădejdi pentru viitor față de prezent. 32. După ce s’au umplut corăbiile și s’au așezat toate ce aveau dc luat cu ei, trâmbița a poruncit tăcere și s’au făcut ru- *) Dublul soldei obișnuite, din cauza lungimii drumului și primejdiilor expediției. Aceeași soldă se plătise la asediul Potideei. (III, 17). 2) Thraniții erau vâslașii din primul rând cari aveau lopețile cele mai mari și suportau munca cea mai obositoare. Erau compuși din oameni aleși. 3) E greu dc spus ce erau acești uTrqpeoiat. După Xenophon, De Bepl. Ath. 1, 2, poate că intra în această categorie: cârmacii, șefii de vâslași; ofițerii ce comandau cincizeci de oameni, piloții secunzi și constructorii, https://biblioteca-digitala.ro 379 găciunile obișnuite înainte de plecare, nu pe fiecare vas, ci pe întreaga flotă printr’un crainic: s’a amestecat vinul în cratere și toată armata soldați și generali au făcut libațiuni din cupe de aur și argint. își unea rugăciunile și mulțimea cetățenilor de pe uscat și oricine era binevoitor. După ce au cântat peanul și s’au terminat libațiunile, au ieșit la larg. Au mers întâiu într’o singură linie; apoi au mărit viteza până la Egina, de acolo s’au grăbit să ajungă la Corciră, unde se adunase și restul armatei aliaților. La Syracuza veneau de pretutindeni vești cu privire la ex- pediție ; totuși multă vreme nimeni nu le dădea crezare. Se făcu o adunare și s’au rostit felurite cuvântări; unii crezând cele ce sc spuneau despre expediția Atenienilor, alții nu. Hermokratcs, fiul lui Hormon, care se credea bine informat despre aceste eve- nimente, se sui la tribună și spuse următoarele: 33. «Voi părea, ca și alții, că spun lucruri do necrezut despre adevărul expediției și știu că cei ce afirmă sau vestesc fapte ne- verosimile nu numai nu conving, dar sunt priviți cu ironie. To- tuși, când patria e în pericol, asemenea teamă nu mă va opri de a vorbi, când sunt încredințat a fi mai bine informat decât alții. «Căci Atenienii, acest lucru vă stârnește mirarea, au pornit cu o mare armată, flotă și pedestrime, sub pretextul ajutorării Egestanilor și restabilirii Lcontinilor: dar în realitate ei doresc Sicilia și mai ales cetatea noastră. Sunt convinși că de pun mâna pe asta vor avea ușor și restul. Vedeți deci că vor fi curând aici și gândiți-vă cum îi veți respinge mai bine cu mijloacele ce avem. Nu-i disprețuiți ca să nu fiți surprinși nepregătiți și necrezarea voastră să nu facă să neglijați totul. «Dar să nu se sperie de îndrăzneala și puterea lor cei cari văd adevărul spuselor mele. Răul pe care sunt în stare să ni-1 facă, îl vor putea și suferi. E folositor că vin asupră-ne cu mari pregătiri și mult mai bine în ce privește pe ceilalți Sicilieni: frica îi va constrânge mai iute să se alieze cu noi. Fie că-i vom zdrob,ifie că-i vom sili să bată înapoi fără a fi obținut ce doresc, și eu sunt sigur că nu-și vor atinge scopul, vor fi pentru noi unul din cele mai frumoase rezultate. Eu, cel puțin, am mare nădejde. Puține expediții mari, fie elene fie barbare, au reușit când s’au depărtat mult de țărmul lor. Nu pot veni mai numeroși decât https://biblioteca-digitala.ro 380 localnicii și vecinii lor, pe cari spaima comună îi va grupa pe toți într’un mănuchiu, apoi dacă lipsurile și nevoile inerente în țară străină le vor provoca un dezastru, oricât acesta nu se va datora decât propriilor lor greșeli, gloria rămâne totuși celor atacați. Astfel și Atenienii aceștia au crescut în renume numai pentrucă a fost vorba că a venit în contra lor Medul, cu toate că acesta a făcut greșeli de necrezut. Putem spera să avem și noi un ase- menea noroc. 34. « Plini de curaj deci să ne pregătim aici și să trimitem la Sicilieni1), pentru a întări pe unii în credința noastră și a încerca să atragem în prietenia și alianța cu noi pe alții. Să trimetem soli și în rostul Sicilici2) pentru a le arăta pericolul comun și în Italia pentru a face alianță cu popoarele dc acolo sau cel puțin să nu primească pe Atenieni. Socot c’ar fi tare bine să trimetem și la Cartagina. Acest oraș nu e în siguranță, ci totdeauna cu frică să nu-1 atace Atenienii. Cartag nezii se poate deci să înțeleagă că, de vor neglija împrejurările de aici, și interesele lor vor fi primejduite și să fie dispuși a no da ajutor ori fățiș, ori pe ascuns, cum ar fi. Dacă vor vroi, ci o pot cel mai ușor din toți de acum. Căci au foarte mult aur și argint, care e nervul răz- boiului ca și al oricărui lucru. Să trimitem și la Corint și Lace- demona și să-i rugăm să ne ajute grabnic aici și să iuțească răz- boiul de acolo. «Este însă o măsură ce-mi pare mie cea mai bună, dar la care cred foarte greu v’ați lăsa repede înduplecați din pricina apatiei voastre. Totuși eu o voiu propune. Dacă ar voi toți Sicilienii, iar de nu cât mai mulți împreună cu noi ar fi să tragem în mare toată flota ce avem, să luăm hrană pe două luni și să ieșim înainte Atenienilor la Tarent și la capul lapygia. Prin asta le-am arăta că, înainte de a lupta pentru Sicilia, vor avea să lupte pentru trecerea mării ionice Asta mai ales, i-ar înspăimânta și i-ar face să se gândească că noi, apărători, plecăm dintr’o țară amică — deoarece Tarentul ne va primi — în timp ce dânșii vor avea să străbată o bună bucată de mare cu toate pregătirile și le va fi ’) E vorba de Elenii din Sicilia; sub stăpânirea Siracuzanilor și aliați. 2) Elenii cari nu intrau în raza de influență a Syracuzei. https://biblioteca-digitala.ro 381 greu să păstreze ordinea din pricina lungimii plutirii; că în timpul mersului lor încet se vor distanța și noi îi vom putea, ușor ataca. «Să presupunem că și-ar ușura corăbiile 2) și ar înainta cu vasele repezi; dacă se vor folosi de lopeți, îi vom ataca când vor fi obosiți; de nu, vom putea să ne retragem la Tarcnt. Și ci plutind cu puține merinde ca pentru o luptă navală se vor găsi încurcați pe locurile pustii. Dc se vor opri, îi vom bloca; dc vor încerca să înainteze pe lângă țărm își vor lăsa în urmă flota cu bagaje și îi va cuprinde descurajarea, căci nu vor fi siguri de vor fi sau nu primiți de cetăți. «Eu cred că reținuți de aceste considerațiuni nici nu vor porni din Corciră, ci sau, prin deliberări și trimiteri de iscoade ca să afle câți suntem și în ce loc vor ajunge până în iarnă, sau, inti- midați de atitudinea noastră neașteptată, vor renunța la expe- diție. Mai ales că după ceea ce aud cu, ccl mai experimentat general al lor fără voie a primit comanda și bucuros ar fi să gă- sească un pretext de renunțare dac’ar vedea vreo demonstrație serioasă din partea noastră. Știu că pregătirile noastre se vor anunța exagerat de mari și părerile oamenilor se schimbă după cele ce aud. Cei ce iau ofensiva sau cel puțin se arată hotărîți să se apere, inspiră mai multă teamă pentrucă sunt crezuți în stare de a rezista. Acest sentiment l-ar putea avea acum și Atenienii. Căci ne atacă în speranța că nu nc vom apăra. Și ne disprcțuesc pe bună dreptate, căci nu ne-am unit cu Lacedemonii ca să-i distrugem. De ne-ar vedea acum îndrăzneți peste socotința lor, vor fi spăimântați mai mult de acest gest neașteptat decât de forța noastră reală. «Ascultați mă deci și aveți această cutezanță; iar de nu, trebue să vă pregătiți cât mai iute pentru războiu. Fiecare să fie con- vins de a-și arăta disprețul pentru inamici prin energia faptelor și până atunci lucrul cel mai bun este de a se pregăti cu îngri- jorare ca și cum primejdia ar fi aproape. Dușmanii vin; știu că sunt pe mare și vor sosi curând». 35. Acestea vorbi Hermokrates și poporul siracuzan începu o lungă desbatere. Unii spuneau că Atenienii nu vin și se îndoiau ') încărcând bagajele pe corăbiile de transport de pe cele de luptă. https://biblioteca-digitala.ro 382 de adevărul celor confirmate : alții că, și de-ar veni, ce pagubă le-ar putea face, pe care să nu le-o plătească cu dobândă? Alții dis- prețuiau cu desăvârșire și-și bătcau joc de toată treaba asta. Puțini erau cei ce credeau pe Hermokrates și priveau cu teamă viitorul. Veni la tribună Athcnagoras, șeful partidului popular, cel mai ascultat atunci de mulțime și zise: 3G. «Este un laș sau un rău patriot cine nu dorește să facă Atenienii nebunia asta și să vină în mâinile noastre. Nu mă mir de îndrăzneala celor ce afirmă asemenea lucruri și caută1 să vă alarmeze; mă mir dc prostia lor de cred că nu vor fi dați pe față. Cei ce se tem singuri vor să arunce spaima în cetate, pentru ca în umbra îngrijorării publice să-și ascundă teama lor. Asta-i semnificația acestor svonuri. Nu se nasc în mod spontan, ci por- nesc dela oameni cari vor să întrețină o frământare continuă. ) Theții erau cetățenii din ultima clasă, cari de obiceiu serveau ca vâslași pe vase; în cazuri extraordinare, ca aici, ca soldați de marină — tmfj&Tai — cu arme de opliți. 2) Erau probabil vase comerciale ce mergeau spre Sicilia și Italia și care erau forțate să meargă în urma flotei spre a nu aduce acolo prematur știri inamicilor. 33 https://biblioteca-digitala.ro 386 fură primiți în oraș și puseră tăbără în afară, pe teritoriul con- sacrat Artemidei, unde li se oferi și piață. Traseră corăbiile pe uscat și se odihniră. Intrară în vorbă și cu cei din Rhegium și le cerură că fiind ei Chalcidieni ar trebui să ajute pe Leontini cari sunt tot din Chalcis. Ei au răspuns că vor păstra neutrali- tatea și vor urma hotărîrile comune ale Helenilor din Italia. Generalii atenieni examinau situația afacerilor din Sicilia și planul de campanie ce trebuiau să adopte. Totodată așteptau și să se întoarcă din Egeste și corăbiile trimise înainte, căci voiau să știe dacă sunt comorile despre care vorbise la Atena solii. 45. In vremea asta Siracuzanii primeau vești clare din multe părți și mai ales dela observatorii lor că flota este în Rhegium. Orice neîncredere fu înlăturată și începură pregătirile cu toată hărnicia. Trimiseră la Sicilieni, la unii paznici, la alții ambasadori; se puseră garnizoane în forturile din interiorul țării; inspectară amănunțit armele din oraș și caii; în fine luau măsuri, nu ca pentru un războiu viitor, ci pentru unul aproape prezent. 46. Cele trei vase ateniene trimese la Egeste se întorc la Rhegium și aduc știrea că din toate sumele promise, se văd numai treizeci de talanți. Generalii se descurajară de acest prim eșec, unit la acela că Rhegienii, cei dintâi pe cari încercase să-i atragă în alianță refuzase, deși aveau legături de sânge cu Leontinii și fusese totdeauna prieteni cu Atenienii. Nikias nu fu surprins de cele aflate din Egeste; ceilalți doi colegi nu mai înțelegeau nimic. Iată ce născocise Egestanii, când venise primii soli atenieni să examineze starea finanțelor lor. I-au dus la Eryx în templul Afroditei și le-au arătat ofrandele compuse din cupe, pahare, cădelnițe și alte multe obiecte, care, fiind de argint, aveau mai mult aparență decât valoare reală. Particularii invi- tase în casele lor pe marinarii de pe trireme; adunase paha- rele de aur și argint din Egeste, ba împrumutase și de prin orașele vecine, și feniciene și helene, și le prezentau la banchete ca ale lor proprii. Aceleași pahare din belșug figurau la toate banchetele și uimise pe Atenienii de pe trireme, cari când s’au întors la Atena spuseră ce multe bogății au văzut. Și astfel dânșii fiind înșelați, înșelau atunci fără voie pe ceilalți. Dar când adevărul gol fu cunoscut soldații îi mustrară strașnic. https://biblioteca-digitala.ro 387 47. Strategii ținură sfat în fața acestei noui situații. Părerea lui Nikias era să plece cu toată flota la Selinunt, ținta principală a expediției, și dacă Egestanii le oferă aprovizionare pentru întreaga armată vor chibzui atunci; iar de nu, să dea solda celor șase zeci de corăbii câte ceruse, și să rămână și îi vor împăca cu Selinuntienii cu voie ori de nevoie; să treacă apoi prin fața celor- lalte orașe ca să arate puterea Atenei și devotamentul ci pentru aliați și prieteni; apoi să plece acasă, afară numai dacă nu se pre- zintă curând un prilej neașteptat de a ajuta pe Lcontini sau a-și atrage vreun oraș; să nu pună în joc existența prin întrebuințarea mijloacelor proprii. 48. Alkibiades zise că după ce au plecat cu atâta pregătire, nu trebue să se întoarcă rușinos și fără nicio ispravă; să trimeată soli pretutindeni afară dc Syracuza și Selinunt, să încerce a des- părți pe Sicilieni de Syracuza, pe alții să și-i facă prieteni ca să le procure hrană și oaste; dar înainte de orice trebue atrași Me- senienii, așezați în drumul strâintoarei și cu punctul cel mai bun de abordare, armata va găsi un port și loc de încrucișare minunat; că odată orașele atrase și știindu-se cinc-s aliații, vor ataca apoi pe Siracuzani și pe Selinunți, numai dacă aceștia nu se împacă cu Egestanii, și aceia nu îngădue Leontinilor să-și restabilească orașul. 49. Lamachos susținu dimpotrivă că trebue să se meargă spre Syracuza și să dea cât mai iute lupta, până ce nu s’au pre- gătit complect și sunt sub impresia teroarei. «Căci la început o armată inspiră mai multă groază; dacă pierde vremea înainte de a da ochii cu dușmanul, acesta prinde curaj și-l privește cu dispreț. De vor ataca brusc, cât aceia îi mai așteaptă încă cu marc teamă, ar putea obține victoria, căci prin toate i-ar înspăi- mânta: prin aspect, căci vor părea foarte mulți — prin așteptarea relelor, dar mai ales prin primejdia de îndată a luptei. Este pro- babil că mulți Siracuzani să fie surprinși la câmp afară, fiindcă nu ne așteaptă; apoi oricât vor transporta în interior dânșii, nu va fi lipsită de pradă armata ce va veni biruitoare sub zidurile lor să-și pună tabăra. In modul acesta și pe ceilalți Sicilieni îi vom abate dela alianță cu dânșii și-i vom atrage spre noi fără a-i mai lăsa să vadă întâiu cine învinge. Adaose că port bun dc ancorat și de popas este Megara, care era pustie și nu departe de Syracuza, nici pe marc, nici pc uscat. 35* https://biblioteca-digitala.ro 388 50. Acestea zise Lamachos, dar se alătură părerei lui Alki- biades. Acesta se duse cu nava sa la Mesena și făcu propuneri dc alianță. Mesenii răspunseră că nu-i vor primi în oraș, ci le vor da piață lângă ziduri. Alkibiades se întoarse la Rhegion. Gene- ralii imediat aleseră din toată flota șase zeci de vase, le apro- vizionară cu toate cele necesare și plutiră dealungul coastei spre Naxos, lăsând restul armatei cu unul dintre ei la Rhegion. Na- xienii îi primiră în oraș și plutiră spre Katane. Cum Kataneenii nu-i primiră — că ei era acolo un partid syracuzan — se duseră la gura fluviului Terias, unde bivuacară. A doua zi plutiră spre Syracuza, așezați în linie cu cincizeci de vase; alte zece o luară înainte cu ordin de a pătrunde în golful cel mare și să observe de sunt nave trase pe apă. Apropi'ndu-sc de uscat trebuiau să anunțe prin crainic de pe bord că Atenienii vin ca aliați și ca neamuri să ducă pe Leontini în țara lor: că așa dar Leontinii aflători în oraș să vină fără teamă la Atenieni ca la prieteni și binefăcători. Dupăce și-au dat solia și au observat orașul, portu- rile și regiunea de primprejur dc unde pornind aveau să lupte, plecară înapoi la Katane. 51. Se făcu adunare și Kataneenii nu primiră armata în ce- tate, dar admiseră ca generalii să intre și să spună ce voesc. Pe când vorbea Alkibiades și cei din oraș erau întorși spre el, sol- dații dând la o parte o portiță cam putrezită în zid, intrară fără să fie simțiți și se împrăștiară prin agora. Kataneenii, din par- tidul syracuzan, cum văzură armata în oraș, îndată se speriară foarte și se strecurară din cetate: nu erau mulți. Ceilalți votară alianța cu Atena și-i rugară să aducă și armata din Rhegion. După asta, Atenienii merseră la Rhegion și de acolo ridicându-se cu toată armata plutiră spre Katane. Ajunși aici așezară tabăra. 52. Li se vestea din Kamarine că de-ar veni Atenienii, orașul ar intra în alianță; a doua știre că Syracuzanii echipează flota. Deci cu toată armata pluti răspre Syracuza întâiu. Dar cum nu găsiră nicio flotă, plutiră mai departe spre Kamarine. Oprin- du-sc la un cap trimiseră crainic. Ei nu primiră zicând că jură- mintele îi obligă să primească numai câte un vas atenian, afară numai dacă ci înșiși n’au chemat mai multe. Se întoarseră fără nicio izbândă; în drum debarcară pe teritoriul Siracuzei și fă- cură oarecari prădăciuni; veni curând cavaleria siracuzană și https://biblioteca-digitala.ro 389 după ce pierdură câțiva peltași împrăștia ți pe câmp, se întoar- seră la Katane. 53. Și găsesc corabia Salaminiană venită din Atena cu ordin să ducă pe Alkibiadis să se apere de acuzațiile ce i le aducea orașul: trebuiau să meargă și alți soldați denunțați odată cu el pentru ticăloșia cu misterele și cu Hermeșii. Căci Atenienii, după ce plecase armata, nu încetase o clipă cercetările în aceste afaceri. Fără să caute a se convinge de me- rită ori nu vreo crezare denunțătorii, primeau mici indicii cu bănuială; în baza mărturiei unor oameni fără căpătâiu prindeau și închideau cetățeni de frunte, socoteau mai util să cerceteze și să găsească adevărul decât să scape necercetat un om do treabă din pricina ticăloșiei denunțătorului. Poporul știa din auzite că tirania lui Peisistratcs și a fiilor săi fusese tare grea spre sfârșitul ci și că nici n’a fost doborîtă de Atenieni singuri sau de Har- modios, ci de Lacedemonieni; de aceia cuprinși de o teamă fără sfârșit, primeau orice denunț cu bănuială. 54. Căci fapta lui Aristogeiton și Harmodios s’a datorit unei aventuri de dragoste, pe care am s’o povestesc mai pe larg și să arăt că nu numai străinii, dar și Atenienii înșiși nu știu nimic sigi'r despre tiranii lor și despre întâmplare. După PJsistratos, care a sfârșit bătrân și în tiranie, i-a urmat nu Hipparchos cum cred mulți, ci Hippias prin dreptul de în- tâiul născut. Fiind Harmodios un tânăr foarte frumos se îndrăgi de el Aristog. iton, un cetățean din clasa de mijloc și-i deveni amant. Dar și Hippias fiul lui P( isistratos se îndrăgise și umbla după Harmodios, care-1 spuse lui Aristogeiton. Acesta, cuprins de gelozie și tcmându-sc de puterea lui Hipparchos să nu i-1 ia cumva cu sila, pune la cale înlăturarea tiraniei întru cât îi stătu în puterea lui de cetățean modest. In vremea asta Hipparchos făcând din nou încercări pe lângă Harmodios, fără succes, nu voia să întrebuințeze violența; ci într’un chip ascuns, ca să nu se vadă adevăratul motiv, se pre- gătea să-l târîie în noroiu. Nu era împovărătoare pentru mul- țime tirania. Multă vreme tiranii aceștia s’au purtat cuminte și înțelept. Luau dela Atenieni a două zecea parte din venituri și cu aceasta au împodobit frumos orașul, duceau războaiele și făceau sacrificii zeilor. In celelalte privinț ' cetatea era guvernată https://biblioteca-digitala.ro 390 după legile stabilite înainte, numai că aveau grije ca în posturile importante să fie unul de ai lor. Și alții dintre ei au ocupat ar- chontatul, funcțiunea anuală și Peisistratos, fiul lui Hippias, care era tiran, și purta numele bunicului1). Acesta fiind arehonte, a dedicat în Agora altarul celor doisprezece zei și unul lui Apolon Pythianul în incinta consacrată zeului. Mai târziu poporul ate- nian a mai adăugit alte clădiri lângă altar și a dispărut inscripția; iar a lui Apolon din Pythia se poate și acum citi cu litere șterse: «Aceasta-i o amintire dela Peisistratos, fiul lui Hippias. A pus-o în timpul archontatului său în dumbrava lui Apolon Pythianul». 55. Că Hippias a urmat la tiranie în calitate dc primul nă- scut, știu și din auzite și pot afirma și după alte probe mai si- gure. Ar putea-o cineva ști și numai din asta: dintre toți frații legitimi el singur a avut copii, cum arată altarul de care am po- menit și columna așezată în acropolea Atenei ca amintire a nedreptății tiranilor 2). Pe ea nu se vede scris niciun copil al lui Thessalos și nici al lui Hipparchos: dar sunt scriși cu cinci fe- ciori pe cari i-a avut cu Myrsine, fata lui Kallias, fiul lui Hype- rochides. Căci natural era ca fiind cel mai în vârstă să sc căsă- torească primul. Tot pe columna aceasta este înscris îndată după tată, și accasta-i firesc fiind cel mai în vârstă și urmându-i în tiranie. Dar mi se pare că nu i-ar fi fost deloc ușor să pună stăpânire pe tiranie, dacă Hipparchos ar fi murit în funcție și el în aceeași zi s’ar fi și instalat; însă frica ce o sădise în sufletul cetățenilor de multă vreme, disciplina riguroasă din garda sa personală au fost cu prisos suficiente pentru a-i asigura stăpâ- nirea puterii și n’a trecut prin greutățile de care evident s’ar fi izbit, dacă el, ca mai tânăr decât fratele său, n’ar fi avut deja o lungă deprindere de a comanda. Nefericirea lui Hipparchos l-a făcut celebru și i-a adus pentru posteritate și gloria tiraniei. 5G. Hipparchos deci acoperi dc batjocură pe Harmodios, așa cum își pusese în minte, după ce fusese din nou respins. Dăduse știre surorei sale să vină să poarte coșul într’o procesiune și pe l) Grecii n’aveau nume de familie. Obiceiul era să se dea primului născut numele bunicului de pe tată. 3) Numai Thukydides pomenește de acest monument de blestem ridicat de Atenieni după alungarea tiranilor. https://biblioteca-digitala.ro 391 urmă o alungase spunând că nu-i demnă de o atare cinste. Har- modios a suportat greu ocara, iar de dragul lui, și mai tare Ari- stogeiton s’a întărîtat. Se înțelesese cu ceilalți conjurați asupra faptului. Așteptau marile Panatcnec, singura zi, când cetățenii puteau, fără a da de bănuit, să vină cu armele la adunare pentru procesiune. Trebuia ca ei să înceapă, iar ceilalți să le sară în ajutor în contra gardei. Conjurații nu erau mulți, ca să se poată păstra taina. Credeau că și cei nepreveniți s’ar fi alăturat la o faptă așa de îndrăzneață, în dorul de a-și recuceri libertatea, mai ales că aveau armele cu ei. 57. Veni ziua sărbătorii. Hippias cu garda sa era în Kera- micon, afară din oraș, și regula ordinea cortegiului. Harmodios și Aristogeiton înaintau cu pumnalele să-l lovească, când văzură pe unul din conjurați vorbind familiar cu Hippias, de care se putea apropia ușor oricine. Se temură, crezură că au fost de- nunțați și că vor fi arestați. Voiră însă mai întâi să sc răzbune pe cel ce i insultase și din pricina căruia se pusese în primejdie. Așa cum erau, porniră iute în oraș și întâlniră pc Hipparchos la locul numit Leokorion. Fără să se uite la nimic, cuprinși unul de furia dragostei, celălalt batjocorit, îl loviră și-l uciseră. Ari- stogeiton pentru moment, strângându-se mulțimea, scăpă de sentinele; dar mai târziu a fost prins și a pierit în grele chinuri. Harmodios a murit acolo pc loc. 58. Când în Keramicon a primit vestea Hippias, s’a îndreptat îndată nu spre locul omorului, ci către opliții cari trebuiau să formeze cortegiul și cari, fiind departe, nu aflase ce se îutâm- plase. Aici ascunzându-și tulburarea pricinuită de nenorocire, le porunci să se adune, fără arme, într’un loc pc carc-1 indică. Aceștia se duseră crezând că vrea să le spună ceva. Hippias, după ce dădu ordin gardei să strângă armele, alese imediat pe cei ce-i bănuia și pe cari-i găsi cu pumnale. Căci la procesiuni veneau de cbiceiu numai cu lancea și scutul. 59. Astfel un necaz de dragoste a fost începutul complotului și frica momentană a împins pe Harmodios și Aristogeiton la acea nechibzuită îndrăzneală. După asta tirania a devenit foarte apăsătoare pentru Atenieni. Hippias bănuitor ucise mulți cetă- țeni și în același timp își căuta peste hotare un loc de scăpare în caz de schimbare. Deși Atenian, mărită după asta pe copila https://biblioteca-digitala.ro 392 sa Archedike cu A:antides, tiranul din Lampsac, feciorul lui Hippoklos, știind că această familie se bucura de marc trecere pe lângă regele Darius. Este mormântul ei în Lampsac cu urmă- toarea inscripție: «Această pulbere acoperă pe Archedik^, copila unui om ce s’a distins în Hehda printre oamenii din vremea sa. Deși a fost fiică, soție, mamă de domnitori, nu și-a tulburat mintea cu nebunii». Hippias a mai stăpânit Atena trei ani și în al patrulea s’a retras printr’un armistițiu încheiat cu Lacedemonienii și Alcmeo- nizii exilați, întâi la Sigcu, apoi la Aiantidcs în Lampsac. Pe urmă s’a dus la regele Darius, de unde mai târziu, după douăzeci de ani, bătrân acum, a venit cu oastea persană la Maraton. 60. La acestea se gândea poporul atenian și-și aducea aminte câte știa din auzite; era foarte necăjit și bănuitor față dc pre- pușii învinuiți dc profanarea misterelor. Totul i se părea că s’a făcut în scopul unei conspirații oligarchicc și tiranice. In mânia sa aruncase în închisoare mulțime de oameni de seamă și lucrul nu părea să înceteze, ci din zi în zi teroarea se înăsprea și nu- mărul celor închiși creștea. Atunci unul din prizonieri, asupra căruia cădeau și cele mai multe bănueli, este convins de un to- varăș dc închisoare să facă un denunț mincinos ori ba, căci în pri- vința asta câmpul este deschis propusurilor și nimeni n’a putut nici atunci, nici mai târziu să spună ceva despre făptași. Cu multe insistențe fu hotărît să se denunțe, chiar de nu făcuse nim’c, să se bucure dc impunitatea asigurată și să scape orașul de bă- nuiala ce-1 apăsa. Căci mai sigură îi era mântuirea dacă mărtu- risea fapta sub chezășia nepedepsirii, decât de va continua a tăgădui și va merge la judecată. Și acela se arătă pe sine și pe alți câțiva vinovați de mutilarea Hermcșilor. Poporul atenian primi cu bucurie ce i se păru adevărat. Grozav supărați înainte că nu cunoșteau consumatorii, Atenienii eliberează pe denun- țător și pe cei ce nu fusese implicați; pe cei arătați ca vinovați îi judecară. Pe câți i-au putut prinde i-au ucis; fugarii au fost condamnați în lipsă și capul lor pus la preț. Nu se știe dacă vic- timele și-au meritat soarta; orașul însă pentru moment fu ușurat de o mare grijă. 61. In ce privește pe Alkibiades, Atenienii erau foarte por- niți dând ascultare dușmanilor săi cari-1 acuzau și înainte de a https://biblioteca-digitala.ro 393 sc fi îmbarcat. După cc au crezut că au lămurit pe deplin afacerea cu Hermeșii, mai tare încă se încredințau că și afacerea misterelor, în care era Alkibiades acuzat, avea la temelie o conspirație în contra poporului. Din întâmplare, pe când era tulburarea aceasta în oraș, o mică armată laccdcmonă veni până la Istm în urma unei înțelegeri cu Beoțienii. Li s’a părut că Alkibiades era în- țeles cu ei, că nu ora vorba de Beoțieni, ci de un complot, și că dacă n’ar fi apucat a pune la închisoare pe cei acuzați, orașul ar fi fost cuprins prin trădare. A fost o noapte pe care au pctrccut-o înarmați în templul lui Thescus la Atena. Tot pe vremea aceea prietenii lui Alkibiades din Argos fură bănuiți de conspirație contra democrației; din pricina asta Atenienii dădură atunci poporului argian ostaticii depuși în insule spre a fi uciși. Din toate părțile bănuiala împresura pe Alkibiades. încât Atenienii, hotărîți să-l dea în judecată și să-l ucidă, trimit corabia salami- niană în Sicilia după el și ceilalți denunțați. Ordinul era ca să vină să se apere; dar să nu-1 aresteze. Sc purtau bine cu el ca să nu se producă tulburare în oastea lor și la inamici; totodată voiau să rămâie Argienii și Manticnii, despre cari sc credea că el i-a convins să ia parte la expediție. El și ceilalți preveniți sc îmbarcară pc corabia sa și plutiră în urma Salaminei din Sicilia spre Atena. Când au ajuns în Thurium, nu s’au mai ținut în urmă ci, ieșind din corabie, sc făcură ncvăzuți. Se temeau să apară sub povara unei asemenea acuzări. Cei de pc Salaminiana îi căutară o bucată de timp, apoi nu le mai găsiră urmele și ple- cară. Alkibiades, de acum exilat, ceva mai târziu se îmbarcă pc o corabie comercială și trecu din Thurium în Peloponez. Atenienii îl condamnară în lipsă la moarte pe dânsul și tovarăși' săi. G2. După asta ceilalți doi generali atenieni din Sicilia împărțiră armata în două și se traseră la sorți; apoi cu toată puterea se în- dreptară spre Sclinunte și Egestes ca să știe dacă Egestanii vor da banii făgăduiți, să cerceteze afacerile Selinunților și să afle neînțelegerile dintre ci și Egestani. Plutiră având în stânga Sicilia, partea dinspre marea thursenică și ajunseră la Himera, caro este singurul oraș helen în această parte a Siciliei. Cum nu-i primiră, trecură mai departe. In drum cuprinde Hukkara, orășel sicanian, în dușmănie cu Egeste. Era situat lângă mare. Bobiră locuitorii și dădură orașul Egestanilor, deoarece cavaleria https://biblioteca-digitala.ro 394 lor luase parte. Pe urmă cu pedestrimea o luară pe jos printre Sicilieni până ce ajunseră la Katane, iar flota cu sclavii își con- tinuă drumul. Nikias dela Hukkara se duse direct la Egeste, regulă celelalte trebi, primi treizeci de talanți și se duse la armată. Vândură sclavii pe o sută douăzeci de talanți și trimeseră la aliații din Sicilia pentru a cerc trupe. Cu a doua jumătate de oaste se îndreptară spre Hyble-Geleatis x), oraș inamic pe care nu-1 putură cuceri. Și vara s’a sfârșit. 63. Iarna următoare Atenienii se pregătesc pentru atacul Syracuzei; Syracuzanii se găteau și ei să meargă împotriva lor la Katane. La început în spaima dintâiu se așteptase la un atac imediat; cum Atenienii nu venise, curajul lor creștea din zi în zi. Când văzură că s’au dus în capătul celălalt al Sicilici și atacând Hubla n’o putuse lua, disprețul lor crescu și mai mult și, cum se întâmplă să facă norodul când prinde curaj, cereau gene- ralilor să-i ducă la Katane, deoarece Atenienii nu veneau la dânșii. Iscoadele de cavalerie syracuzană zilnic umblau în jurul taberii ateniene și-i întrebau în bătaie de joc dacă au venit să locuiască cu dânșii în pământ străin în loc să așeze pe Leontini în țara lor. 64. Văzând aceasta generalii atenieni voiră să atragă oastea syracuzană cât mai departe de oraș,- în timp ce ei plutind cu flota pe lângă țărm noaptea puteau să-și aleagă în liniște un loc potrivit pentru tabără. Știau bine că nu le-ar fi fost tot una dacă debar- cau în fața unui inamic pregătit sau dacă înaintau pe uscat; în acest din urmă caz armata lor ușoară și servitorii ar fi avut mult de suferit din partea numeroasei cavalerii syracuzane, mai ales că dânșii nu aveau. Așa, puteau să-și aleagă un loc, unde călărimca nu le putea pricinui mare pagubă. Exilații din Syracuza, cari erau cu dânșii, le arătară un loc în templul lui Zeus Olim- picul 2) pe care l-au și ocupat. Pentru izbânda planului, generalii născocesc următoarea viclenie: trimet la Syracuza un om de încredere în care aveau toată nădejdea și generalii syracuzani. l) Erau în Sicilia două orașe Hybla: una (Hybla major) în partea de Sud a Etnei, aproape de Katane; cealaltă (Hybla Heraea) în partea de Sud a insulei, vecină cu Gela, de unde și-a luat și numele. a) Acest templu era pe un deal la Sud de valea lui Anapos, la o mie cinci sute pași de Syracuza (Titus Livius XXIV, 33). Fusese construit de Gelon cu prăzile luate dela Cartaginezi. https://biblioteca-digitala.ro 395 Bărbatul era din Katane și zise că vine din partea acelor oameni pe cari generalii îi cunoșteau pe nume că au rămas în oraș cre- dincioși Syracuzei. Le spuse că Atenienii petrec nopțile în oraș departe de arme x) și dacă vor aceia într’o zi anumită să vină la revărsatul zorilor asupra lagărului, ei își iau sarcina să închidă pe soldații din oraș și să dea foc corăbiilor; că vor cuceri ușor valul la primul asalt; că la Katane sunt mulți cu același gând, și l-au trimes pe dânsul, iar ei pregătesc totul. 65. Strategii syracuzani, cari erau plini de curaj și se gândeau și fără asta să meargă la Katane, fără nicio cercetare se încrezură; hotărîră de îndată ziua când vor fi acolo și-l trimese. Venise și dela aliați Selinunții și alții. Se dădu ordin ca toți Syracuzanii să fie gata să iasă în masă. Când toate pregătirile s’au terminat și s’a apropiat și ziua fixată, luară drumul spre Katane și așezară tabăra lângă râul Symethos2), în țara Lcontinilor. Atenienii, cum îi simțiră că s’au apropiat, se ridică cu toată oastea lor, cu Siculi și alți partizani, se îmbarcă pe corăbii și pe cele de transport; apoi în timpul nopții plutiră spre Syracuza. Tn revăr- satul zilei, Atenienii debarcară lângă templul lui Zeus Olimpianul ca să-și pună tabăra. Cavalerii syracuzani cei dintâi se apropiară de Katane și înțeleseră că toată oastea e plecată. întorc iute și dau veste pedestrimiei. Numaidecât toți pornesc repede în ajutorul orașului. 66. In vremea asta, fiindcă drumul era lung, așezară în liniște lagărul în loc bun, care le dădea putința să înceapă lupta când vor vrea și cavaleria syracuzană avea să-i supere tare puțin și în timpul luptei și înainte. Deoparte îi apărau ziduri și case și copaci și o baltă3); de cealaltă pante repezi. Tăiară arborii din apropiere, îi duseră la mare și înfipseră palisade pc lângă corăbii. Spre Daskon 4). pc unde era mai accesibil inamicilor, ridicară *) Scuturile și lăncile erau așezate la rastel. 2) Un râu din șesul Katanei format din mai mulți afluenți, cel mai mare curs de apă din Sicilia. Astăzi se numește Simeto sau Giaretta. a) Este probabil o mlaștină făcută de un afluent ai lui Anapos, care curgea în vale la piciorul Olympionului (astăzi Pantano); dacă nu vrem să ne închipuim tabăra ateniană așa de întinsă spre Vest, atunci era o baltă ce se află la Sud de gura Anapos-ului. •) Un șir de înălțimi ce se întinde dela Punta Caderini de azi spre Nord. https://biblioteca-digitala.ro 39G iute o întăritură cu lemne și pietre îngrămădite și tăiară podul de pe Anapos. Pe când își făceau pregătirile astea, n’a ieșit nimeni din oraș să-i împiedice. Cei dintâi sosiră călăreții syracuzani și apoi curând toată pedestrimea se adună. Se apropiară la început de tabăra ateniană; dar, cum nu le-a ieșit nimeni înainte, s’au retras, au trecut șoseaua spre Eloros și au bivuacat. G7. A doua zi Atenienii și aliații se așezară pentru luptă în ordinea aceasta: pripa dreaptă era ocupată de Argieni și Man- tieni, centrul do Atenieni, stânga de ceilalți aliați. Jumătate din armată fu pusă în față, așezată în rânduri de opt adâncime; cealaltă jumătate așezată la tabără în careu, tot de opt oameni în adâncime. Aceștia aveau ordin să observe și să dea năvală unde vor vedea nevoie. Pe servitori îi puseră între aceste trupe. Syracuzanii așezară opliții pe șascsprezece în adâncime. Era tot poporul ieșit și o parte din aliați, veniți mai ales din Selinunte. Gela trimesese două sute de cavaleri, Kamarina douăzeci și vreo cincizeci de arcași. Cavaleria, în număr de o mie două sute, fu așezată la aripa dreaptă sprijinită de prăștieri. In clipa de a porni atacul, Nikias străbătu rândurile oastei și-i îndemnă în chipul următor: G8. «Ce nevoie avem, bărbați, de multă încurajare noi cari luptăm pentru aceeași pricină? Pregătirea aceasta mi se part mai potrivită să vă inspire încredere, decât vorbele frumoase spuse alături de o tabără slabă. Apoi când suntem aici cei mai de frunte dintre Argieni. Mantinei, Atenieni, insulari, cum să n’avem nădejde mare de biruință? Ceva mai mult: avem de a face cu oameni ridicați în masă, nu cu oameni aleși ca noi; pe deasupra sunt Sicilieni cari pot să ne disprețuiască, dar nu ne vor putea ține piept, căci îndrăzneala li-i mai mare decât știința. Să vă aduceți aminte și de asta: suntem foarte departe de țara noastră, unde nicio palmă de pământ nu ni-i prieten, decât ce vom câștiga prin luptă. De aceea îndemnul meu este contrar celui pe care-1 fac, o știu bine, dușmanii în aceste clipe. Ei își zic că luptă pentru patrie; eu vă spun că nu suntem în patrie, ci într’o țară din care nu ne vom putea retrage ușor, de ne vor învinge, căci vom fi copleșiți de numeroasa lor cavalerie. Aduceți-vă deci aminte de vitejia voastră; mergeți cu inimă în luptă; gândiți-vă că nevoia și greutatea prezentă sunt mai de temut decât inamicii», https://biblioteca-digitala.ro 397 69. După aceste vorbe Nikias porunci imediat înaintarea. Syracuzanii nu se așteptau că o să înceapă așa dc iute; unii sc dusese în oraș care era aproape. Veniră pe urmă și oricât sc gră- biră să se întoarcă, ajunseră târziu și-și ocupară locul fiecare cum nimerea. Nu s’au arătat mai prejos în bărbăție și cutezanță nici în lupta aceasta, nici în celelalte; se arătară cu inimă câtă vreme experiența îi ajuta; celui care-i lipsea cu toată bunăvoința, trebuia să părăsească rândurile. Totuși, deși nu crezuse că îi vor ataca atât de pe neașteptate și iute, luară armele și-i înfruntară cu hotărîrc. La început din ambele părți, soldații înarmați cu pietere, prăștiașii și arcașii începură harța și, cum e obiceiul trupelor ușoare, fugiră când unii când alții. Apoi profeții aduseră legiuitele jertfe, trâmbițele hopliților sunară atacul și rândurile se clătinară. Syracuzanii își ziceau că luptă pentru patrie, pentru mântuirea fiecăruia acum, pentru libertate în viitor. La inamici: Atenienii, că luptă pentru a cuceri o țară străină, să nu expună primejdiei propria lor țară printr’o înfrângere; Argienii și ceilalți aliați autonomi își ziceau că au venit să ia parte la câștigul dat de victorie și să-și revadă patria biruitori; în sfârșit aliații supuși erau împinși de gândul că nu-i scăpare pentru ei acum decât în biruință și că ajutând să supună pe alții își vor ușura po- vara lor. 70. Se începu lupta piept la piept, se înfruntau cu mult curaj și unii și alții, când izbucniră tunete, trăznete și o ploaie mare. Cei cari luptau întâia oară și n’avcau experiența războiului fură cuprinși de spaimă; cei cari știau treaba luptelor atribuiau ano- timpului fenomenul și se mirau mai degrabă că nu-s biruiți cei ce li se opuneau. întâi Argienii au îndoit aripa stângă syracuzană și după ei Atenienii au plecat pe cei din fața lor ; în sfârșit se rupse toată armata syracuzană. Atenienii nu-i putură urmări departe, fiind opriți dc cavaleria syracuzană; aceasta, numeroasă și neatinsă, dădea năvală de câte ori vedea hopliții avântați la urmărire și-i alungau. Atenienii în rânduri strânse îi urmăriră, cât putură fără primejdie, apoi se întoarseră și ridicară un trofeu. Syracuzanii se adunară pe drumul spre Elore, se regrupară ca în împrejurarea aceea și trimiseră dintre ei o pază la Olympeion, de teamă să nu pună mâna Atenienii pe tezaurul de acolo. Restul se întoarse în cetate. https://biblioteca-digitala.ro 398 71. Atenienii nu se apropiară ele templu; își adunară morții îi arscră și petrecură noaptea pe câmpul de bătaie. A doua zi dădură prin învoială leșurile dușmane; căzuse dintre Syracuzani și aliați cam două sute șaizeci. Atenienii strânseră oasele a lor lor, în număr de cincizeci cu tot cu aliați și cu prăzile luate dela cei uciși se întoarseră la Katanc. Era iarnă și nu credeau cu putință să mai continue acolo războiul, înainte de a le sosi călărimea din Atena și cu cea dela aliații din insulă, ca să nu mai fie tot- deauna copleșiți de cavaleria adversă. Și bani voiau să strângă și din Sicilia și să ceară și din Atena, să caute alianța unor cetăți, care acum după luptă aveau să-i asculte mai cu bunăvoință; în fine să-și pregătească toate, provizii și cele necesare pentru atacul Syracuzei în primăvară. 72. Cu gândurile acestea se întoarseră la Katane și Naxos ca să petreacă iarna. Syracuzanii își îngropară morții și ținură adunare. Se urcă la tribună Hermokrates, fiul lui Hermon, omul care unea o inte- ligență din cele mai vii cu experiență ostășească și cu un curaj personal strălucit. Voia să-i îmbărbăteze și să nu-i lase pradă descurajării de după prima întâlnire. Căci, zicea el, nu curajul lor a fost învins, ci nedisciplina adusese vătămarea: că nici nu s’au arătat așa de jos cât era firesc să fie, când te gândești că ei niște simpli lucrători au stat, ca să zicem așa, în fața celor dintâi maeștri ai războiului. Mult rău a făcut și mulțimea generalilor și comenzile fără rost — nu erau mai puțini de cincisprezece strategi — ca și neascultarea mulțimii. Cu mai puțini generali, dar încercați, cari să pregătească opliții în timpul iernii acesteia, să procure arme celor ce n’aveau, ca să fie luptători cât mai mulți și să-i pună la exerciții regulate, zise că-i firesc să bată pe inamici, dacă pe lângă bărbăția înăscută în ci sc va adăuga și disciplina; căci ambele vor progresa: disciplina prin deprinderea cu primejdia, bărbăția care prin știință va deveni și mai curajoasă. Trebue să se aleagă generali puțini și cu puteri depline și să se oblige către ci cu jurământ că le vor lăsa libertatea de comandă. Numai așa vor putea acoperi și ascunde ce trebue și să pregătească toate în regulă, fără ocoluri». 73. Siracuzanii îl ascultară și votară toate propunerile sale. Aleseră trei generali, pe el, Hermokrates, pe Herakledes, fiul https://biblioteca-digitala.ro 399 lui Lysimachos, și pe Sicanon, fiul lui Enekestos. Trimiseră soli la Korinthos și Lacedcniona pentru a cere ajutor și a convinge pe Lacedemonieni să întețească războiul în Atica, pentru ca, ori să recheme armata din Sicilia ori să nu mai trimeată alte trupe în ajutor. 74. Armata ateniană din Katane plecă în curând la Messene, pe care sperau s’o cucerească prin trădare. Dar înțelegerile ce avusese loc nu se realizară. Căci Alkibiades, când a plecat din Sicilia fiind rechemat dela comandă, știind că va fi exilat, denunțase complotul pc care-1 cunoștea Mcssenienilor, cari erau partizani ai Syracuzii. Aceștia mai întâi uciseră pe complotiști, iar acum la apropierea flotei ateniene provocară lupte și reu- șiră să impună să nu primească pe Atenieni. Aceștia așteptară treisprezece zile; cum era vremea rea și n’aveau cele necesare și cum nu părea a luci vreo rază de speranță, plecară la Naxos unde întăriră tabăra și petrecură iarna. Trimiseră la Atena o tri- remă după bani și cavalerie, ca să le aibă la începutul primăverii. 75. Complectară și Siracuzanii iarna aceasta fortificațiile lor, cuprinseră înlăuntrul orașului templul lui Apolon Teme- nites x) printr’un zid ce privea toată partea dinspre Epipolai. Voiau să nu fie cetatea ușor de înconjurat, în caz de înfrângere, con- struiră un fort la Megara și altul la Olympeion și palisadară marginea mării pretutindeni unde s’ar fi putut debarca. Știind că Atenienii iernau la Naxos, merseră cu toată oastea la Katane; pustiiră o parte din țarini, arseră bărăcile și lagărul Atenian apoi se întoarseră acasă. Informați că Atenienii trimet o ambasadă la Kamarina pentru a încerca să atragă acest oraș în alianță după tratatul lui Laches, trimiseră și dânșii una. Ii bănuiau, căci și la întâia luptă Kamarineii nu-i ajutase cu toată inima și sc temeau că pe viitor să nu le mai dea niciun ajutor, să nu facă alianță cu Atenienii, pe cari-i vedeau biruitori și de cari-i lega o veche prietenie. Veni din Syracuza la Kamarina Hcrmokrates în fruntea unei delegații; sosiră și din partea Atenienilor Euphemos îm- preună cu alții. Se ținu adunare. Hermokratcs voind să apuce a ponegri dinainte pe Atenieni zise următoarele: *) Era o mahala a Syracuzei, numită așa după templu, iar mai târziu Neapolis. https://biblioteca-digitala.ro 400 76. «'Kamarinci, ani venit în solie nu de teamă că o să vă speriați de forțele prezente ateniene, ci ca să nu vă lăsați influen- țați de cuvintele ce le ar putea spune înaintea noastră. armată. Dela succesul de pe Epipole spera să ia cu asalt tabăra Atenienilor. 47. In fața înfrângerii suferite și a descurajării ce sc întindea în tabără, generalii atenieni ținură sfat. Vedeau că n’au reușit în planurile lor și că soldații sunt supărați de ședere; căci erau și loviți de boală, fiind foarte priincios anotimpul acesta pentru molime, apoi și locul taberei era băltos și nepotrivit foarte; într’un cuvânt situația li se arăta desperată. Demosthenes deci socotea că nu trebue prelungită șederea; persista în ideca pe care o enun- țase când cu atacul dat la Epipole; fiindcă nu reușise, ora de părere să nu mai întârzie, ci să plece până ce marea se putea încă trece și flota în urma sporului de vase făgăduia biruință. « Și pentru Atena, zicea el, e mai de folos să poarte războiul cu ina- micii întăriți în țara lor decât cu S racuzanii ce nu vor mai fi ușor înfrânți. Nici altfel nu-i natural să prelungim șederea și să cheltuim bani mulți fără folos». Aceasta era părerea lui Demo- sthenes. 48. Nikias era și dânsul de părere că situația-i proastă, totuși nu voia să o admită pe față și că generalii deliberând asupra retragerii într’un consiliu numeros să bage de seamă să nu cumva să descopere planurile lor inamicilor, ceea ce le-ar îngreuia execu- tarea, când se vor decide. De altfel știa sigur că și treburile duș- manilor nu erau strălucite, ba este nădejde să fie și mai rele de se va continua asediul. Căci îi vor slei prin cheltuielile tot mai mari, mai ales acum când flota sporită le promitea supremația pe mare. Apoi era în Syracuza un partid care dorea să cedeze Ate- nienilor și-i trimetea veste după veste pentru a-1 îndemna să nu ridice asediul. Aceste considerații îl făceau să șovăc și să stea în rezervă, iar în consiliul acela mare s’a opus retragerii armatei. Căci știe bine, zise el, că Atenienii nu o vor aproba, fără să o fi decretat. Cei ce vor d:cide prin votul lor soarta generalilor, nu cunosc situația văzută cu ochii lor; ci din ocările celor de prin prejur și din calomniile pe care le vor strecura oratorii în fru- moase discursuri își vor forma convingeri. Mulți din soldații de față, majoritatea poate, zise el, care acum își plâng așa de tare sufe- rințele lor, ajunși la Atena vor striga dimpotrivă cei dintâi că generalii au trădat pentru bani și s’au retras Cunoscând așa dar, zise el, firea Atenienilor nu vrea să fie victima unei acuzări ne- https://biblioteca-digitala.ro 441 drepte și rușinoase și preferă să moară, dacă trebue, cu armele în mână în fața dușmanului. Situația Siracuzanilor, adaose el, este și mai proastă decât a lor, solda trupelor străine, garnizoana forturilor. întreținerea unei mari flote de mai mult de un an le pricinuiesc încurcături financiare care vor crește pe viitor; căci au cheltuit deja două mii de talanti și au încă enorme datorii de plată: și cât de cât să vrea să reducă din efectivele lor prin supri- marea soldei, vor fi pierdeți, căci armata lor este compusă în majoritate din mercenari, nu din cetățeni ca a Atenienilor. Să aibă deci răbdare, să continue asediul, conchise dânsul, să nu se plece în fața cheltuielilor pe care la urma urmei Atena le poate* suporta mai ușor. 49. Ceea ce-1 făcea pe Nikias să vorbească astfel, era faptul că dânsul cunoștea precis cele ce se petrec în Syracuza: încurcă- turile financiare, existenta unui partid dispus să predea orașul Atenienilor și care-i trimetea solii și-l ruga să nu ridice asediul: mai era apoi încrederea ce-o avea dânsul în flotă acum și mai mult ca înainte. In ce privește continuarea asediului Demosthenes nu cedă de loc. Dacă nu trebue' să retragem armata fără un vot al Atenienilor, zise ol. ci să măcinăm pe Siracuzani. apoi mai bine este să facem asta ridicându-ne de aici și mergând să ne așezăm la Thapsos ori Katane: acolo cu armata ele uscat vom putea întinde1 prădăcium le departe în țară dușmană și întreține trupele cu asta, în timp ce flota nu va mai fi nevoită să lupte în strâmtoare, împrejurare favorabilă inamicilor, ci se va desfășura într’o marc largă, unde1 se1 vor putea folosi de experiența lor manevrând după voie, fără a-și reduce mișcările de atac și retra- gere1 într’un spațiu îngust. In rezumat, sfârși el, cu niciun chip nu-i place să mai rămâie aici și că trebue hotărîtă plecarea fără zăbavă. Eurymedon fu ele aceeași părere; dar opunerea lui Nikias aduse șovăire și întârziere; îl bănuiau că e mai bine informat decât ceilalți. Astfel Atenienii amânară plecarea și rămaseră pe loc. 50. Gylippos și Sikanos în vremea asta se întoarseră în Syra- cuza. Sikanos n’a izbutit în întreprinderea din Akiagas; încă pe când se1 afla el în Gela, partizanii Siracuzanilor fusese alungați, Gylippos, în schimb, aduse multă armată strânsă în Sicilia ca și https://biblioteca-digitala.ro 445 pe opliții trimiși din Peloponez astă primăvară cu holcade și care din Zibya sosise la Selinus. Duși pc coastele Libyei, pri- mise dela Kyrcnecni două trireme. In drum, au ajutat pe Eucs- periți pe cari-i asediau Libyenii; i-au bătut și de acolo au mers de-a-lungul coastei până la Neapolis, târgușor cartaginez, de unde trecerea în Sicilia nu durează decât două zile și o noapte; de aici sosise la Selinus. Cum au venit, Siracuzanii au început pregă- tirile să atace iarăși pc Atenieni și pe uscat și pc mare. Generalii atenieni, văzând că dușmanul a primit noui întăriri, în timp ce situația lor devenia din zi în zi mai rea mai ales din cauza bolilor care bântuiau oștirea, regretau că n’au plecat mai degrabă. Nici Nikias nu se mai opunea ca până acum și ceru numai să nu se divulge hotărîrea lor. Prin urmare dădură ordin armatei cât putură mai în taină să fie gata dc plecare și să se îmbarce la primul semnal. Tocmai voiau să plece, căci terminase pregătirile, când luna, plină fiind atunci, se întunecă. Atenienii, cei mai mulți, îngrijorați dc acest fenomen, cereau generalilor să aștepte. Nikias, care dădea o importanță prea marc prezicerilor și tuturor faptelor de felul acesta, zise că nici nu mai stă de vorbă în privința plecării, înainte dc a fi trecut do trei l) ori câte nouă zile, cum cercau prezicătorii. Atenienii zăboviră din această cauză și rămaseră pe loc. 51. Siracuzanii fură și ei informați de asta și fură cu atât mai aprinși să nu slăbească pe Atenieni, cari prin planurile lor mărturiseau că nu s mai tari nici pe marc nici pc uscat, căci altfel nu s’ar fi gândit la plecare; nu voiau nici ca dânșii să sc așeze undeva în Sicilia, unde ar fi fost mult mai greu de purtat războiul. Hotărîră deci să profite cât mai iute de situația lor avantagioasă și să-i silească la o luptă navală. Umplură vasele și sc exercitară timpul cât li s’a părut necesar; când veni vremea, în ajun atacară zidul atenian. Un mic detașament de cavalerie și opliți ieșindu-le întru întâmpinarea pe niște porți, Siracuzanii căzură asupra lui și tiviseră câțiva opliți, apoi punându i pc fugă, îi urmăriră. Cum trecerea era îngustă, Atenienii pierdură șaptezezi dc cai și câțiva opliți. *) împreunarea nu merilor sfinte trei și nouă cu de trei ori nouă se gă- sește și la Soph. Oed. Col. 483. Roschcr vede o dovadă esențială că la vechii Eleni săptămâna a fost odată de nouă zile. https://biblioteca-digitala.ro 44G 52. In ziua aceea armata Siracuzanilor se retrase; a doua zi se îmbarcă pe șaptezeci și șase de corăbii, iar infanteria o arun- cară asupra întăriturilor. Atenienii le opuseră optzeci și șase dc vase. Se apropiară și începură lupta. Eurymedon, care comanda aripa dreaptă ateniană, voi să facă o mișcare de învăluire a flotei inamice : dar s’a apropiat în plutire prea tare de pământ. Siracu- zanii și aliații, după ce au bătut întâiu centrul atenian, îl îngră- mădiră și pe acela într’o înfundătură a portului, distruseră vasul său și pe cele ce-1 urmase și-l uciseră și pe dânsul. Apoi începură urmărirea întregei flote ateniene, pe care o împingeau spre uscat. 53. Gylippos, văzând vasele inamice înfrânte și aruncate din- colo dc palisade și de lagărul lor, voi să distrugă pe cei ce debarcau și să ușureze Siracuzanilor remorcarca vaselor, fiind țărmul ocu- pat de prieteni. înaintează de-a-lungul cheiului cu o parte din armată; dar Etruscii, cari păzeau aici pentru Atenieni, văzându-i că merg fără ordine, iese în ajutor și căzând asupra primelor rân- duri le pun pe fugă și-i aruncă în balta numită Lysimelia Atunci înaintează și grosul armatei siracuzane și aliate; Atenienii te- mându-sc pentru vasele lor aleargă în ajutor, încep o luptă în re- gulă. sunt biruitori și urmăresc pe dușmani ucigându-i câțiva opliți. Scăpară cea mai mare parte din vase și le adunară lângă lagăr. Siracuzanii și aliații le-au prins optsprezece vase și le-au măcelărit cchipagiilc. Voind să dea foc vaselor rămase, umplu o holcadă veche cu viță de vie uscată și făclii; apoi profitând de faptul că vântul bătea spre /Ytcnieni, o aprind și o lasă ’n voia vântului. Atenienii, cuprinși de grijă pentru flota lor, întrebuințară toate mijloacele de stingere. Reușiră să potoale focul și îndreptară aiurea holcada și scăpară de primejdie. 54. După asta Siracuzanii înalță un trofeu pentru victoria navală și unul pentru biruința dela zid, unde strâmtorase pe opliți și luase caii. Atenienii ridică un trofeu pentru biruința Etruscilor asupra infanteriei pe care o aruncaseră în baltă și unul pentru ei cu întreaga armată. 55. Această strălucită victorie a flotei Siracuzanilor, care mai înainte se temuseră de corăbiile venite cu Demosthenes, pro- duse o adâncă descurajare printre Atenieni. Mare era greșeala lor în socoteli, dar și mai marc încă părerea de rău pentru expediție. Atacase aceste State care semănau cu ale lor, care erau conduse https://biblioteca-digitala.ro 447 de un regim democratic ca și dânșii și caro aveau corăbii, cai și populație numeroasă. Nici nu puteau cerca să provoace tulburări între dânșii printr’o schimbare a regimului politic pe care să le folosească, nici mijloacele lor de atac nu erau cu mult superioare. După ce făcuse o mulțime de greșeli, erau încurcați și înainte, dar, după înfrângerea neprevăzută pe mare, aceste încurcături sporiră și mai grozav. 5G. Din acest moment Siracuzanii circulau fără teamă în port și sc gândeau să-i închidă gura, pentru ca Atenienii să nu poată ieși fără știrea lor. Căci nu se îngrijeau numai de mântuirea lor, ci sperau să împiedece pc aceea a dușmanilor își ziceau, cum și era, că în starea actuală a lucrurilor erau cu mult mai tari și că de ar putea birui pe Atenieni și aliații lor pe uscat și pe mare, acest triumf îi va acoperi de glorie în fața Helenilor; din care o parte vor fi liberați imediat, iar ceilalți vor scăpa de teamă; că Atenienii cu puterea ce le mai rămânea nu vor mai putea să su- porte războiul; în timp cc ci, pricinuitorii acestei schimbări, vor apare demni de admirat și de contemporani și de urmași. Glorioasă era lupta și pentru aceste motive, dar și pentru altele; aveau să învingă nu numai pc Atenieni, ci și pe aliații lor tot așa de numeroși ca și ai Syracuzei; aveau să participe la comandă ală- turi de Lacedemoni și Corintieni: în fine, oferind primejdiei orașul lor cei dintâi aveau să facă progrese mari în marină. Căci nicio- dată nu s’au adunat popoare mai numeroase în contra unui oraș, afară de marea coaliție a acelor care în cursul acestui războiu au stat alături de Atenieni sau de Lacedemoni. 57. Căci iată cc neamuri au stat pentru sau contra Syracuzei, ca să cucerească Sicilia sau s’o apere. Nu le-au unit nici dreptul nici comunitatea de origină; ci pe fiecare le-au împins împrejură- rile, folosul, necesitatea. Atenienii, de neam Ionic, au venit de bună voie cu războiu asupra Syracuzei dorice. Cu dânșii au mers, uniți prin limbă și obiceiuri, Lemnienii, Imbrienii, Eginiții, cari locuiau atunci Egina1) și Cii din orașul Hcstiea din Eubea, coloni atenieni. Cci- ’) In Cartea II, 27, în al doilea an de războiu, Egineții au lost alungați din insula lor de Atenieni, cari și-au împărțit pământul; după cucerirea Atenei de Lysandru, Egineții au fost readuși la vetrele lor. Thukydides, https://biblioteca-digitala.ro 448 lalți au participat la războiu ca supuși, ca aliați sau ca lefegii. Printre supușii tributari erau Eritrienii, Kalcidienii, Styricnii și Karystii din Eubea; în insule locuitorii din Keos, Andros și Tenos; din fonia, cei din Milet, Samicnii și Chioții, aceștia din urmă nu erau tributari; erau independenți și contribuiau numai cu flota. Aceste popoare, afară de Karystienii cari sunt Dryopi, erau în cea mai mare parte lonieni sau coloni din Atena; mergeau ca supuși sau prin constrângere, dar erau col puțin lonieni opuși Dorienilor. Veneau apoi popoare de origină coleeană, ca Methym- nienii, obligați să contribuc cu vase, fără a plăti însă tribut, Tc- nedeenii și Eneenii, tributari. Aceste popoare, de neam coleean, erau silite să lupte cu Beoțienii, aliații Syracuzei, deși aceștia erau Eoleeni ca și dânșii, și ceea ce-i mai mult încă ctitorii lor. Plateenii, deși originari din Beoția, erau atunci, printr’o ură ușor de înțeles, singurii opuși celorlalți Beoțieni. Locuitorii din Rhodos și Kyth ra, Dorieni, si unii și alții, erau siliți, cei din Kythera, colonie laiedemonă, să lupte alături dc Atenieni în contra Lacc- dcinonilor lui Gylippos; Rhodienii, originari din Argos, luptau împotriva Doi ionilor din Syracuza și a propriilor lor coloni din Gela. aliați ai Syracuzei. Dintre insularii din jurul Pcloponczilor, Kephalleneii și Zakynthienii erau independenți, dar calitatea lor de insulari îi obliga să urmeze pe Atenieni, stăpânii mării. Cor- cirienii, nu numai Dorieni, dar de obârșie corintiană luptau contra Corintienilor și Syracuzanilor, deși coloni ai unora și înrudiți cu ceilalți, de nevoie printr’un motiv decent, dar de fapt din ura în contra Corintienilor. Și Mesenienii, atât acei numiți astăzi din Naupactos, cât și cei din Pylos, stăpânit atunci de Atena, fusese obligați să ia parte la războiu. Un mic număr de exilați Megarccni luptau printr’o crudă necesitate cu Megareenii din Selinunt. Cât despre ceilalți aliați, partea pe care au luat-o la această expediție a fost mai mult de bună voie. Căci Argienii, de neam dorian, lup- tau contra Dorienilor alături de lonienii din Atena, nu atât din cauza tratatului de alianță cât din pricina urci recente și pentru folosul lor propriu. Manticnii și ceilalți Arcadieni, totdeauna care a redactat opera sa după această epocă, indică aici populația ate- niană ce ocupa Egina în timpul războiului peloponeziac. Imbros, Lemnos și Ilestiea erau de asemenea populații ateniene. https://biblioteca-digitala.ro 449 obișnuiți să meargă împotriva inamicului ce li se arăta, se găseau și atunci față ’n față cu Arcadienii, tocmiți tot cu leafă dc Corin- tieni și-i priveau ca dușmani. Cretanii și Etolienii, cu plată de asemenea, fusese convinși și aceștia. S’a întâmplat că Cretanii, cari au fundat Gela împreună cu Rhodienii, mergeau pentru pa- rale, de bună voie, nu alături de colonii lor, ci împotriva lor. Din- tre Arcarnieni venise în ajutor câțiva pentru leafă *), cei mai mulți din dragoste pentru Demosthenes și din bună voință față de Atenieni, cu cari erau aliați. Aceste popoare sunt despărțite prin golful ionic. Dintre popoarele italice, Thurienii și Metapon- tienii, erau siliți din pricina luptelor interne să se alăture de Ate- nieni, ca și Naxienii și Katancii, greci din Sicilia. Dintre barbari, Atenienii aveau cu dânșii pe Egestani, carc-i și chemase, ca și cea mai mare parte din Siculi; dintre popoarele din afară de Sici- lia erau câțiva Etrusci veniți din dușmănie cu Syracuza; erau și Japygi în leafă. Aceștia erau aliații Atenei. 58. Alături de Siracuzani erau: Kamarincii, vecini cu dânșii, și Geleenii, cari locuiau mai departe. Akragantinii au rămas neutri; dar Selinuntienii, situați mai departe, în Sicilia ce privește Libia, se uniră cu Siracuzanii, ca și Himera, singurul oraș helen din marea tyrcniană, unde numai Himerienii sunt Helcni și au venit din meleagurile acelea în ajutor. Acestea fură neamurile helenicc din Sicilia, Dorienii și independenții toți, cari au luat parte la războiu. Dintre barbari, numai Siculii, cari nu se alăturase dc Atenieni. Dintre Helenii din afară de Sicilia, Lacedemonienii dădură un comandant spartan, Neodamozi și Hoți — cuvântul Neodamod înseamnă: «liberat». Corintienii singuri triincseră flotă și armată de uscat. Leucadicnii și Ambrakioții pentru înru- dire 2); din Arcadia venise mercenari trimeși dc Corintieni; Sikyonienii participau la războiu constrânși3). Din afară dc Pelo- ponez venise Beoțienii. Față dc aceștia cari au venit, forțele puse în mișcare de Sicilieni erau cu mult superioare sub toate ra- porturile, lucru natural ca unii ce posedau orașe mari. Căci adu- nară mulțime de opliți, corăbii, cavalerie și infanterie ușoară. Și *) Pentru soldă, adică și pentru dobânda din războiu. a) Erau înrudiți ai Corintului. ’) Siliți de guvernul oligarhic impus de Lacedemona, C. V, 81. https://biblioteca-digitala.ro 450 față, de toți iarăși, ca să spunem drept, Siracuzanii au contribuit mai mult decât toți împreună, și pentrucă aveau un mare oraș, și pentrucă erau direct expuși primejdiei. Aceștia au fost aliați ambelor părți. Și la vremeaaceiatoți erau de fată, iar pe urmă n’a mai adaos nimeni nici la unul nici la altul. 59. Siracuzanii și aliații lor socotiră cu drept cuvânt deci, după victoria navală, să pună cunună gloriei lor și să facă pri- zonieră marea armată ateniană, fără a-i lăsa niciun mijloc de scăpare, nici pe uscat, nici pe apă. închiseră deci imediat portul cel mare, a cărui gură este de opt stadii aproximativ, cu trireme piezișe, vase de transport și luntri pe care le fixară cu ancore. Se pregătiră și pentru o luptă navală, dacă Atenienii vor mai îndrăzni. Toate le vedeau numai în proporții mari. (10 . Atenienii, văzând închiderea portului și înțelegând planul lor, socotiră că trebue să țină sfat. Generalii și taxiarchii se adu- nară deci pentru a vedea ce-i de făcut în fața încurcatei situații. Provizii nu mai aveau; căci când hotărîseră să plece, trimisese la Katane ordin de a nu mai aduce; și nu sperau să aibă nici pe viitor fără o bătălie navală victorioasă. Luară așa dar decizia de a părăsi fortificațiile situate pe înălțime sus și să con- struiască chiar lângă flotă o întăritură cât mai redusă atât cât trebuia pentru bagaje și bolnavi; să lase aici pază, iar cealaltă pedestrime să se îmbarce pe toate vasele și cele capabile și cele mai puțin în stare de a pluti. De vor fi biruitori, se vor duce la Katane: dacă nu, vor arde vasele și se vor retrage pe uscat, în ordine, la cea dintâi țară prietenă fie barbară sau helenă. Și cum hotărîră și făcură. Au coborît la vale la mare din fortifica- țiile de sus. Au umplut toate corăbiile, suind toți oamenii sănă- toși și ajunseră să echipeze o sută zece vase. Au îmbarcat mulți arcași și lăncieri, Acarnanieni ori străini; în fine luară toate mă- surile ce erau posibile după nevoie și după planul indicat de situație. Când toate erau aproape gata, Nikias, văzând pe soldați descurajați din cauza înfrângerii neobișnuite pe mare, dar ho- tărîți, din pricina lipsei de hrană, să dea cât mai iute o luptă decisivă, îi adună pe toți. îi îndemnă și le spuse cam acestea: «Pentru noi și pentru dușmani e în joc existența și patria. Soldații trebue să fie inimoși pentrucă norocul se schimbă și forțele de luptă sunt așa de numeroase. https://biblioteca-digitala.ro 461 Gl. «Cetățeni soldați ai Atenienilor și ai celorlalți aliați, lupta care vine va fi deopotrivă pentru toți: și pentru noi și pentru inamici este vorba de mântuirea fiecăruia și salvarea patriei. De vom învinge acum în această bătălie, va fi posibil fiecăruia din voi să-și revadă patria. Nu trebue să vă lăsați în brațele desnădejdei nici să pățiți ca acei cari, înfrânți în primele lupte, se așteaptă toată vremea la nenorociri egale cu frica lor. Voi, Atenieni, cari ați luat parte la atâtea lupte, și voi, aliați, cari ați luptat totdeauna în rândurile noastre, aduceți-vă aminte de norocul schimbător al bătăliilor, trebue să sperăm că va fi în fine și de partea noastră și să vă pregătiți a da o luptă demnă de forțele pc care le vedeți. 62. «Noi am pregătit acum, după o examinare îngrijită îm- preună cu’piloții și față cu necesitățile prezente, măsurile trebui- toare pentru a evita înghesuiala corăbiilor în strâmtoarea por- tului. Căci sc vor sui pe bord numeroși arcași și lăncicri; această mulțime noi n’am întrebuințat-o într’o luptă pe mare, unde în- greuierea vaselor ar strica manevrei; dar ne va fi utilă în nevoia în care suntem de a ne bate de pe corăbii ca pc uscat. Am găsit combinațiile cu care trebue să luptăm în contra dușmanilor. In fața acelor groase urechi, care mai ales ne-au păgubit, vom opune căngi de fier, care, aruncată asupra unui vas, îl va împiedica să se retragă vâslind îndărăt1), numai însă oamenii dc pc punte să-și facă datoria. Am fost siliți să ne luptăm de pc corăbii ca de pe uscat; prin urmare nu-i util, nici noi să vâslim înapoi și nici pe inamici nu trebue să-i lăsăm; mai ales că în afară de spa- țiul ocupat dc trupele noastre, tot pământul ni-i dușman. 63. «Trebue să vă aduceți aminte de acestea, să luptați cu toată inima, să nu vă retrageți un pas; ci, când un vas s’a încle- ștat cu altul, să nu-i dea drumul înainte dc a fi curățit puntea (de oameni). Aceste cuvinte le spun opliților mai mult decât marinarilor, căci mai ales treaba aceasta este a celor dc pe punte; în dânșii c pusă în marc parte nădejdea noastră de biruință. Sfătuiesc și rog pc mateloți în același timp să nu se lase prea ') Tactica Siracuzanilor era dc a lovi de mai multe ori vasul inamic servindu-se de pinten ca de un berbec. Căngile erau menite să le împiedece do a sc retrage vâslind înapoi, după prima izbitură. Atunci lupta era ca un abordaj. ’ ao* https://biblioteca-digitala.ro 452 tare înfricoșați de neizbânzile noastre acum când pregătirile pe punți sunt mai bune și avem corăbii mai multe. «Și voi, aliați ai Atenei, meditați ce prețios lucru este să păstrați mândria dc a avea aceeași limbă, aceleași datini ca noi și că, fel cu noi, să fiți respectați în toată Helada; voi, cari vă bucurați de imperiul nostru cât și noi, de nu mai mult, căruia-i datoriți teama supușilor noștri și siguranța voastră. Astfel că numai voi ați găsit libertatea participând la imperiul nostru; gândiți-vă că n’ar fi drept să-l trădați acum. Disprețuind pe Corintieni pe cari i-ați văzut de atâtea ori și pe acești Sicilieni, care niciunul n’ar fi cutezat să ne înfrunte câtă vreme marina noastră e în floare, rcspingeți-i și le arătați că știința voastră, cu toate nenorocirile și slăbiciunea noastră, este superioară unei forțe fericite. 64. «Cetățeni Atenieni, vă mai aduc aminte că n’ați lăsat în șantiere o flotă asemenea cu aceasta, nici o tinerime în stare de a purta armele. Deci, de ni se va întâmpla altceva decât de a învinge, inamicii de aici vor pluti imediat în contra lor și că cei rămași în patrie nu vor putea respinge, și pe dușmanii de acolo și pe cei cari vin pe deasupra. Voi ați cădea imediat aici în puterea Siracuzanilor—și știți cu ce planuri ați venit— iar aceia în puterea Laccdemonieilor. Așa că în această singură luptă stând, luptați cu tărie acum ori niciodată și pentru unii și pentru ceilalți. Gândiți-vă fiecare în parte și toți împreună că pe vasele unde ne vom urca este și pedestrimea și flota și ce mai rămâne din Stat și în sfârșit marele nume al Atenei. Dacă vreunul întrece pc altul prin curaj ori știință, s’o arate în această ocazie și să fie folositor și mântuitor pentru el și pentru toți». 65. Nikias imediat după acest îndemn porunci îmbarcarea. Gylippos și Siracuzanii văzând aceste pregătiri înțeleseră că Atenienii vor da o luptă navală. Li se dăduse știre despre așe- zarea căngilor de fier, ce trebuiau să fie aruncate asupra coră- biilor lor și se pregătiră și în celelalte privințe și în aceasta; aco- periră cu piei prorele și părțile anterioare ale punților ca să alu- nece cangea aruncată și să nu prindă. După ce toate au fost gata, generalii și Gylippos încurajară e soldați astfel: 66. « Siracuzani și aliați, la mulți ni se pare a ști ca frumoase au fost biruințele noastre dinainte și că lupta aceasta nu va fi https://biblioteca-digitala.ro 453 mai puțin glorioasă, căci altmintrelea n’ați pune atâta tragere dc inimă la treabă. Totuși, dacă mai sunt unele temeri, vom căuta să le împrăștiem. « Căci pe Atenienii veniți în țara aceasta întâiu pentru robirea Siciliei, apoi, în caz de izbândă, a Peloponczului și restului He- ladei, și care posedă cel mai mare imperiu pe care l-au avut, înainte ori acum Helcnii, voi pe acești Atenieni cei dintâi dintre oameni i-ați înfruntat cu flota, cu care toate le stăpâneau și ați fost deja victorioși; acum după toată probabilitatea îi veți bate. «Căci oamenii, când sunt micșorați pe terenul pe care se credeau superiori, își pierd încrederea în ei înșiși; căzuți peste așteptările lor, cedează mai mult decât le-ar permite forța lor reală. E natural ca situațiunca de astăzi a Atenienilor să fie astfel. 67. «Curajul nostru dinainte, cu care, iam înfruntat când eram fără experiență, este mai mare acum; Și fiindcă se adaogă convingerea că noi suntem cei mai tari fiindcă am învins pe cei mai tari, nădejdea fiecăruia este îndoită. Insă dc cele mai multe ori în întreprinderi cu cât speri mai mult cu atât te trage inima. «In ce privește pregătirile, pe care le-au făcut imitându ne pe noi. ne sunt obișnuite și vom lua și noi măsuri față de fie- care din ele. Ei, dimpotrivă, au îngrămădit pe punțile corăbiilor, în contra obiceiului lor. mulți opliți și lăncieri dc uscat, ca că zicem așa, care pe bord nici nu vor găsi mijlocul cum trebue să arunce o lance stând nemișcați. Este cu putință să nu tulbure manevrele năvilor și să nu sc încurce și ei în do ei în mișcări cu care nu sunt deprinși? Dacă cineva dintre voi s’a speriat de marele lor număr do corăbii, să știe că inamicul nu va putea trage niciun folos din această superioritate, pentrucă nu va lupta cu năvi egale; căci într’un spațiu mic multe sunt neputin- cioase dc a-și executa manevra și vor fi foarte ușor de vătămat cu mijloacele ce am pregătit. «Adevărul singur cunoașteți-1 din cele ce credem că suntem siguri informați: Atenienii, copleșiți de nenorocirile ce cad asupra lor, siliți de nevoile ceasului dc față, sunt disperați. Nu atât prin încrederea în preparative cât mai mult în noroc, au hotărît să sc expună primejdiei, să forțeze, dacă sc poate, ieșirea și să plece pe mare; sau de nu, după aceasta să se retragă pe uscat, pentrucă în niciun caz starea lor n’ar putea fi mai rea decât acum. https://biblioteca-digitala.ro 464 « Să-i atacăm cu încredere; să ne aducem aminte cu ce gân- duri dușmănoase au venit; am fi lași să le permitem să plece fără luptă. G8. «Față de o astfel de ncorînduială deci și de o soartă cc dă în mâna noastră pe cei mai cumpliți dușmani, să izbim cu mânie; să fim convinși în același timp că vom pedepsi pe agre- sori și ne vom potoli setea de răzbunare din piept; și de ne reu- șește, cum se zice, nimic nu-i mai dulce decât răzbunarea. « Toți știți că ne sunt dușmani și cei mai urîți dușmani. Ei au venit în țara noastră s’o robească; de-ar fi reușit, ar fi impus bărbaților chinurile cele mai dureroase, copiilor și femeilor tra- tamentul cel mai ofensator, patriei numele cel mai de ocară. Pentru aceasta să nu no înmuiem, să nu credem că-i un folos a-i lăsa să plece fără primejdie. Căci la fel vor face și ei, dacă vor fi biruitori. Insă față de împrejurări să facem noi ce voim, să-i pedepsim și să redăm Sicilici mai asigurată libertatea dinainte; aceasta este o frumoasă luptă. Sunt rari ocaziile în care te poți teme puțin de primejdie, iar în caz de izbândă să poți totul câștiga. G9. Strategii siracuzani și Gylippos astfel îndemnară soldații lor; după aceea îi suiră imediat pe corăbii, când înțeleseră că și Atenienii o fac. Nikias, spăimântat de situațiune și văzând cât de mare și ce aproape-i deja primejdia, simți ceea ce de obiceiu se petrece în sufletul cuiva într’un ceas de mare cumpănă; credea pregătirile neterminate încă și că n’a spus destul oamenilor. Din nou chiamă pe fiecare tricrarch, numindu-1 pe fiecare pe nume și după tată și după trib, le ceru cu stăruitor îndemn să nu păteze nimeni gloria lor, să întunece strălucirea strămoșească, le reaminti de libertatea patriei lor și de independența complectă asigurată fiecăruia în viața sa particulară. Le vorbi ce sc spune de obiceiu în asemenea împrejurare, când lupta-i pe viață și pe moarte, când recurgi la toate locurile comune, și le aduse iar aminte de soții, de copii și de zeii patriei. Crezând că i-a sfătuit nu tot ce ar fi voit, dar măcar tot ce era trebuitor, Nikias se retrase și duse oștirea pe marginea mării și o înșiră cât putu mai mult, ca să mărească mai tare îndrăzneala celor de pe vase. Iar Demosthenes, Menandros și Euthydemos, cari comandau flota ateniană, plecară imediat din port și șe https://biblioteca-digitala.ro 455 îndreptară către închizătură și către intervalul lăsat liber; voiau să forțeze trecerea. 70. Siracuzanii și aliații lor înaintară cu un număr egal de vase ca și în lupta precedentă. Cu o parte din flotă barară ieșirea, iar celelalte vase le așezară în semicerc în port, ea să poată deo- dată cădea asupra Atenienilor din toate părțile. Tot atunci armata de uscat se întinse până unde putu și unde erau corăbiile. Coman- dau aripele flotei siracuzane Sikanos și Agatharhos, iar centrul îl ocupau Pytheu și Corintienii. Când Atenienii ajunseră la baraj, în primul clan bătură vasele așezate pentru pază și încercară să rupă închizătură. Atunci Sira- cuzanii și aliații îi atacară din toate părțile și lupta începu nu numai la gură, ci și în tot portul. Bătălia era înverșunată și fără asemănare cu cele dinainte. Și de o parte și de cealaltă era marc tragerea dc inimă de a porni la primul semnal, cârmacii se între- ceau în pricepere și silință; soldații de pe punte de câte ori se lovea vas de vas se îngrijeau să nu rămână mai pe jos de iscusința manevrei. Fiecare își dădea silința să fie primul la postul ce i se încredințase. Niciodată n’a fost o luptă așa de mare într’un spațiu atât de mic, căci ambele flote la un loc puțin de nu atin- geau numărul de două sute. De aceea când lupta a început, din pricina înghesuielii, erau puține înfigerile de pinteni în coaste din cauza imposibilității de a se retrage vâslind, și de a rupe frontul dușman. Mai adeseori se ciocnea vas cu vas, cum se întâmpla, fie fugând, fie atacând. In vremea cât o corabie acosta pe alta, cei de pe bord aruncau din belșug lănci, săgeți, pietre asupra ei; apoi când sc alipea un vas do altul soldații de pe bord porneau la luptă și încercau să se urce unii pe puntea celorlalți. Adesea se întâmpla din pricina îngustimii spațiului, ca un vas să ciocnească un altul și să fie și el lovit; adesea sc vedeau două sau mai multe vase încleștate în jurul unuia singur, de nevoie. Piloții, ocupați cu apărarea și atacul, erau nevoiți să pândească în toate părțile. Marea zvoană asurzitoare, atâtea corăbii lovin- du-se, făcea să nu se mai audă glasul comandanților, cari și de o parte și de alta își îndoiau strigătele pentru a comanda manevra ori ? însufleți pe ai lor. Atenienilor li se striga să rupă linia, că a venit^ceasul de a lupta cu îndârjire pentru mântuire în patrie : cum ori niciodată, iar Siracuzanilor și aliaților că este o glorie https://biblioteca-digitala.ro 46G să-i împiedece să fugă și prin biruință fiecare să-și mărească țara sa. Și generalii ambelor armate de vedeau vre-un vas dând înapoi fără nevoie, chemând pe nume pe trierarhi îl întrebau, Atenienii, de credeau că pământul spre care se retrăgeau era mai prielnic decât marea câștigată cu atâta trudă; Siracuzanii, de fugeau de niște dușmani despre cari știau bine că li-e gândul numai la scăpare. 71. Câtă vreme lupta navală era nehotărîtă, armatele de uscat, amândouă, așezate pe țărm treceau prin cele mai agitate chinuri sufletești. Cei localnici doreau să-și completeze triumful, năvăli- torii să nu dea peste mai rău încă. Căci Atenienii, a căror soartă era pe corăbii, erau cuprinși de neliniște pentru viitor. Ocolirile țărmului prezen'ase vederea bătăliei sub aspecte deosebite. Căci cum scena era foarte apropiată și nu toți priveau în același timp același punct, de câte ori vedeau undeva pe ai lor victorioși, căpătau curaj și rugau zeii să nu-i lipsească de mântuire. Alții, cari se uitau într’o parte, unde ai lor erau învinși, izbucneau în vaiete și strigăte de groază; spectacolul luptei le ținea încordată mintea mai mult decât celor ce luptau. Alții, în sfârșit, privind o parte unde bătălia era egală și victoria nehotărîtă multă vreme, treceau prin cele mai chinuitoare emoții; în spaima lor, mișcările trupurilor urmau pe ale gândurilor; în fiecare moment când se credeau pierduți, când erau salvați aproape. In aceeași armată ateniană, cât timp izbânda nu era hotărîtă se puteau auzi deopotrivă țipete de jale, chiote de victorie și toate exclamațiile ce în mod firesc le scoate în fața unei mari primejdii o mare armată. Cam aceleași sentimente, frământau și pe cei de pe corăbii, până când Siracuzanii și aliații lor după o luptă înverșunată puseră pe fugă pe Atenieni, năvăliră asupră-le în chip strălucit cu strigăte mari de îndemnare și-i urmăreau spre țărm. Atunci ce mai rămăsese din flota ateniană, cei ce nu fusese prinși în larg alergau spre țărm, și căutau un refugiu în tabără. Atunci pedestrimea nu mai fu agitată de sentimente deosebite, ci toți izbucniră într’un tunet de jale, de suspin, de vaiete. Unii dădeau ajutor corăbiilor, alții alergau la paza restului de zid; alții în fine, și erau cei mai mulți, se uitau pe unde vor putea găsi un drum de mântuire. In nicio nenorocire n’a fost spaimă mai zguduitoare ca atunci. Situația Atenienilor era asemănătoare cu aceea ce făcuse dânșii Lacedemonilor la Pylos. Căci când https://biblioteca-digitala.ro 457 au pierdut corăbiile, s’au prăpădit și oamenii trecuți în insulă; așa și Atenienii atunci nu mai aveau speranță dc a se salva pe uscat, afară numai dacă un eveniment neprcvătzut nu s’ar fi în- tâmplat. . 72. A fost o mare luptă în care și-au găsit sfârșitul atâția oa- meni de amândouă părțile și s’au distrus atâtea corăbii. Siracu- zanii și aliații lor adunară frânturile dc corăbii și morții și plu- tind spre oraș înălțară un trofeu. Atenienii, sub greutatea neno- rocirii prezente, nu se mai gândeau să ceară cioburile do vase și cadavrele; grija lor era să plece chiar în noaptea aceea. De- mosthenes, ducându-se la Nikias, îi propuse să echipeze ce le-au mai rămas și să forțeze în zorii zilei trecerea de vor putea. Ii arătă că Atenienii au mai multe corăbii bune dc întrebuințat decât inamicii. Atenienii aveau cam șasezeci de vase și adver- sarii mai puțin dc cincizeci. Nikias conveni și dânșii hotărîră îm- barcarea; dar marinarii înspăimântați dc înfrângere, nu mai credeau în victorie și nu voiau să se îmbarce. 73. Siracuzanul Hermokrates înțelese gândul lor. înțele- gând ce primejdie ar fi dacă o armată așa de numeroasă, rctră- gându-se pe uscat, s’ar așeza undeva în Sicilia de unde ar începe iarăși războiul cu ci; se duse la magistrați și le explică că nu trebue să lase pe dușmani să plece în noaptea asta dându-și și părerea ca toți, Siracuzani și aliați, să baricadeze drumurile și să ocupe defileurile. Generalii aprobară ideca; însă nu credeau să se poată realiza, căci nu li se părea că oamenii ce abia sc odihneau cu bucurie după o marc luptă navală, mai ales că era și sărbătoare, aveau să se supună. Era în ziua aceea sărbătoare și jertfe în cinstea lui Heraklcs. Dânșii credeau că foarte greu vor vroi să asculte. Imbătați de victorie, cei mai mulți se apucase de băut și la orice tc-ai fi așteptat să-i îndupleci decât să ia armele și să iasă acum. Generalii socoteau acestea și li se păreau irealizabile. Hermo- krates, după ce nu-i putu convinge născoci o înșelătorie pentru ca Atenienii să n’apuce a trece noaptea prin locurile mai grele. Trimese câțiva prieteni însoțiți dc cavaleri la tabăra ateniană când întuneca. Apropiindu-se atât cât puteau fi auziți și dându-se drept prieteni ai lui Nikias, — căci erau unii cari-i vesteau cele din lăuntru, — îi spuseră să nu ducă armata în noaptea asta, căci Siracuzanii păzesc drumurile, ci să plece ziua dupăce sc vor https://biblioteca-digitala.ro 458 fi pregătit în tihnă. După ce au dat vestea, au plecat, iară ce-i ce-o auziră o comunicară generalilor atenieni. 74. La știrea asta, așteptară să treacă noaptea necrezând să fie înșelare. Și fiindcă nu plecase îndată, crezură să mai zăbo- vească și ziua următoare, ca să se pregătească soldatii cât mai bine cu ce se putea. Se dădu poruncă să lase toate, și să plece numai cu lucrurile de absolută nevoie și cu mâncare. In vremea asta Siracuzanii și Gylippos ieșiră cu pedestrimea și stricară drumurile pe unde credeau să treacă Atenienii, ocupară vadurile râurilor și puseră pază; în sfârșit, se rânduiră cât mai bine și așteptau să oprească armata. Apropiindu-se în același timp cu năvile de flota ateniană o traseră dela țărm; unele fuseseră arse de Ate- nieni, cum hotărîse; pe celelalte, cum erau părăsite la întâm- plare, le târîră, fără să-i împiedece nimeni și le legară: le duseră spre oraș. 75 După asta, când socoti Nikias și Demosthenes că s’au pregătit deaiuns, se întâmplă și pornirea armatei: era a treia zi după lupta navală. Situația era îngrozitoare, nu numai într’o privință. Nu numai că pierduseră vasele toate și în locul frumoa- selor speranțe și ei și Statul se vedeau în mare primejdie, dar însăși părăsirea taberei fu o priveliște dureroasă pentru ochii și inima fiecăruia. Morții nu erau îngropați; dc câteori vreun soldat își vedea un prieten întins fără suflare se oprea întristat, cu spaimă Gei vii, bolnavi și răniți, pe cari-i părăseau, inspirau mai multă milă și jale decât morții; rugămințile și tânguirile lor le rupeau inima. Sc rugau să-i ia cu dânșii, chemau pe nume pe fiecare cu strigăte mari, când vedeau vreun prieten ori vreo rudă, se atârnau de tovarășii de cort, deja pe drum și se țineau pe urma lor cât puteau; apoi, când puterile trupului și minței le slăbeau, se opreau blestemând și gemând; toată armata era cu ochii plini de lacrămi. Nu le era ușor să plece, deși se depărtau dintr’o țară dușmană, unde îndurase dureri ce nu se puteau plânge; dar cele ce le zăreau în viitorul neguros erau și mai de temut. Era multă rușine și umilire. Semănau cu un oraș luat cu asalt dc unde fugea o populație fără număr. In adevăr, nu erau mai puțin de patruzeci de mii, oamenii ce mergeau în grămada aceea. Și toți duceau fiecare bagajul cel mai dc nevoie; împotriva obiceiului, opliți si călăreți își luau mâncarea sub scuturi, unii https://biblioteca-digitala.ro 459 din lipsă de servitori, alții din neîncredere. Căci sclavii fugeau de multă vreme, iar acum dezertarea devenise generală. Dar nici mâncare nu duceau de ajuns, pentrucă nu mai erau provizii în lagăr. Și nici acea mângâiere pe caro o simți când împărtășești durerea cu mai mulți tovarăși, nu o ușura în prezent, mai ales când se gândeau dela ce fală și ce strălucire dintâi la ce sfârșit și ce umilință ajunsese. In adevăr, a fost cea mai profundă desiluzie întâmplată vreunei armato helene; venise să robească pc alții și plecau cu teama să nu fie ei înșiși robiți; în locul rugăciunilor și pcanurilor dela plecare, strigăte de negre presim- țiri; plecase pe corăbii și se întorceau pc uscat și din mari- nari se transformase în opliți. Și totuși, toate astea li se păreau suportabile în comparație cu primejdiile ce le stăteau în cale. 7G. Nikias văzu armata descurajată și în mare schimbare. Străbătând rândurile, pe cât îngăduia starea lucrurilor, căuta să le dea încredere și îndemn; dorul de a se face auzit, inima ce-o pu- nea, dădea glasului o tărie și un timbru extraordinar. « Nu trebue să pierdem speranța. Să avem încredere în zei. Suntem numeroși și trebue să păstrăm ordinea pe drum, până ajungem la o localitate prietenă. De acolo vom reuși să vedem patria. 77. «Atenieni și aliați, chiar și în situația actuală nu trebue să pierdem nădejdea — alții au scăpat din mai grozave împrejurări decât acestea. Nu vă imputați peste măsură nenorocirile și sufe- rințele pe care nu le-ați meritat. Și eu care sunt mai slab decât oricine dintre voi — vedeți unde m’a dus boala—, cu care cre- deam că sunt norocos și în viața mea particulară și în cea publică, iată sunt în aceeași primejdie ca cel mai neînsemnat soldat. Și totuși am păstrat totdeauna regulile stabilite față de zei; cum am fost față de oameni drept și fără pată. De aceea cu tot păstrez nădejdea în viitor; nenorocirile care vin fără vina mea nu mă înspăimântă; poate curând se vor ușura. Căci deajuns au fost dușmanii de fericiți. Dacă am venit aici în expediție urîți de vreun zeu, am ispășit crud greșeala. S’au mai dus și alții, nu suntem cei dintâi; dar după ce au lucrat omenește, au suferit dureri to- lerabile. Este natural să sperăm că și noi vom avea divinitatea mai îndurătoare, căci acum merităm mai mult mila decât invidia zeilor. https://biblioteca-digitala.ro 460 « Priviți-vă pe voi înșivă ! astfel de opliți și atât de numeroși, mergând în ordine nu trebue să vă lăsați peste măsură copleșiți de teamă. Gândiți-vă că sunteți o cotate oriunde v’ați așeza și nicio alta din Sicilia nu v’ar putea-o respinge ușor: iar odată sta- biliți, nu v’ar putea izgoni. Voi înșivă fiți cu băgare de scamă ca marșul să fie în ordine și cu privighere. Fiecare să-și spună că locul unde va fi silit să lupte, acela va fi și patrie și zid dacă bi- ruim. Vom grăbi la drum zi și noapte oricum, căci avem puțină hrană; de ajungem într’un loc prieten undeva la Sicilieni, și teama de Siracuzani îi face să ne fie credincioși, vă puteți socoti ca în- tr’o cetate de acum. Am trimes răspuns înainte spre dânșii, le-am spus să ne iasă întru întâmpinare și să aducă mâncare. «într’un cuvânt, soldați cetățeni, voi înțelegeți că bărbăția este o necesitate, că nu este nicăieri pe aproape un loc ferit unde să vă mântuiți cu frică. De veți scăpa acum de inamici, veți găsi pe cei ce doriți să-i vedeți; și voi Atenieni, veți ridica marea pu- tere căzută a cetății noastre. Căci oamenii sunt orașul, nu zidurile și corăbiile fără apărători». 78. Nikias rostind aceste cuvinte străbătea armata și unde vedea soldați mergând risipiți și fără ordine, îi aduna și-i punea în linie. Și Demosthenes vorbea soldaților săi cam aceleași lucruri. Oastea mergea în careu; în frunte Nikias, în spate Demosthenes; purtătorii de bagaje și marea mulțime fără arme era la mijloc între opliți. Când au ajuns la trecerea fluviului Anapos, au găsit acolo așezați în linie de bătac Siracuzani și aliați: i-au pus pe fugă, au trecut râul și au continuat drumul înainte. Syracuzanii pe flan- curi îi hărțuiau cu cavaleria și oastea ușoară. In această zi au înaintat cam patruzeci dc stadii și au petrecut noaptea pe o colină. A doua zi au plecat foarte de vreme și au mers cam două-zeci de stadii și au coborît într’o câmpie, unde au întins tabăra. Această regiune era locuită și voiau să-și procure ceva provizii și să ia cu dânșii apă de acolo, căci drumul, pe care aveau să meargă, vreme de multe stadii, era lipsit. In timpul acesta Siracuzanii trecură înainte și întăriră cu zid drumul pe care aveau să-l treacă. Era un deal înalt, mărginit de o parte și de alta de prăpăstii adânci și se numea Akrcon-Lepas. https://biblioteca-digitala.ro 461 A doua zi Atenienii merseră înainte; dar cavaleria siracu- zană și aliată și lăncicrii călărind numeroasă pe margini, ai uneau o ploaie dc săgeți și suliți și le împiedecau marșul. Atenienii s’au luptat multă vreme, apoi s’au retras înapoi în tabăra de unde plecase. Nu mai aveau nici merinde, căci nu mai era cu putință, 79. Porniră foarte de dimineață iarăși și sc nevoiră să ajungă la colina fortificată. Găsiră în fața lor pedestrimea siracuzană numeroasă cu scuturi așezată sus pe zid. Atenienii dădură asalt și luptă la zid, dar sub grindina de lovituri aruncată de sus de pe colină se retraseră și se odihniră. Se întâmplă și o ploaie ame- stecată cu tunete, lucru obișnuit la vremea asta, fiind către sfâr- șitul toamnei. Atenienii fură cuprinși și mai mult de disperare și credeau că toate astea le prevestesc pierderea lor. Pe când se odihneau, Gylippos și Siracuzanii trimiseră o parte din oaste să fortifice și drumul din spatele lor pe care-1 străbătuse; dar tri- mețind și Atenienii un detașament îi împiedecară. După asta armata întreagă coborî în câmpie și întinse tabăra. A doua zi continuară drumul și Siracuzanii îi învăluiau din toate părțile și răneau pe mulți; de câte ori Atenienii porneau la atac, Siracuzanii se retrăgeau și mai cu scamă pe cei din urmă îi hărțuiau, ca să sperie astfel întreaga armată și să o pună pe fugă. Atenienii rezistară multă vreme acestui soiu de luptă și înaintară cinci sau șase stadii, apoi se odihniră. Se retraseră și Siracuzanii în tabăra lor. 80. Noaptea, Nikias și Demosthenes, fiindcă armata stătea prost prin lipsa tuturor alimentelor, fiindcă erau mulți răniți în multele ciocniri avute cu dușmanii, hotărîră să aprindă cât mai multe focuri și să ducă oastea nu pe drumul ce plănuise, ci pe unul din potrivă, unde Siracuzanii nu-i pândeau, în spre mare. Drumul acesta nu mai ducea armata spre Katane, ci spre cealaltă parte a Sieiliei, spre Kamarina și Gela și către orașele helenc și barbare din această regiune. Aprinzând deci multe focuri purceseră noaptea; cunr se întâmplă însă tuturor armatelor, și mai ales celor mari, când merg prin țară dușmană și inamicii sunt aproape, să cadă asupra-le o teroare panică, ce produse mare tulburare. Ar- mata lui Nikias, care mergea în frunte, păstră rânduiala și făcu o bună bucată de drum; dar partea condusă de Demosthenes, ceva mai mult de jumătatea oastei se fărâmă și merse în dezor- https://biblioteca-digitala.ro 462 dine. Totuși în zori do ziuă ajung Ia mare; luară drumul pe Elorine și câștigară distanță. Gândul lor era că după ce vor ajunge la fluviu să urmeze cursul lui în sus. Trăgeau nădejde să întâlnească aici și pe Siculii pe cari-i chemaseră. Când ajun- seră la apă, găsiră și aici drumul păzit de Siracuzani, cari fortifi- case trecerea cu zid și palisadă. Ti dădură peste cap și continuară spre cealaltă apă, Erineos. 81. In vremea asta Siracuzanii și aliații cum sc făcu ziuă, și înțeleseră că Atenienii au plecat, cei mai mulți acuzau pe Gylip- pos că de bunăvoie i-a lăsat să plece. Se iau de grabă pc urma lor, căci nu era greu de văzut pe unde au apucat, și-i ajung pc la vremea prânzului. Oastea lui Demosthenes, formând acoperirea spatelui oastei în marș, care mersese mai în voie și mai fără rân- duială după tulburarea de atunci din timpul nopții, fu atacată imediat și lupta începu. Cavaleria siracuzană îi înconjoară ușor și-i adună la un loc oamenii aceștia despărțiți în două. Oastea lui Nikias era înainte cu cincizeci de stadii. Căci Nikias grăbea pașii socotind că, într’o astfel de împrejurare, scăparea nu este să te oprești de bună voie și să lupți, ci să mergi cât mai iute și lupta s’o înceapă numai siliți. Demosthenes se găsea mai trudit fiind continuu hărțuit, ca unul c? mergea în urmă. Atunci văzând pe Siracuzani că-i urmăresc, sc opri din drum și puse în linie de bă- taie, până ce prin încetineala sa fu înconjurat de dușmani și oastea lui fu cumplit vălmășită. Grămădiți într’un loc, unde de jurîmpre- jur era zid, pe lângă care și de o parte de cealaltă erau drumuri și dumbrăvi de măslini, erau loviți de o ploaie de săgeți și suliți. Siracuzanii întrebuințau, firește, acest mod de luptă și nu atacau în ordine, căci n'aveau niciun interes să se riște în contra unor oameni aduși la disperare. In fața victoriei sigure fiecare vroia să se cruțe și să nu moară: credeau că în chipul acesta că domo- lindu-i îi vor face prizonieri. După cc restul zilei îi ciuruiră cu săgeți și suliți și-i văzură copleșiți deacum de răni și de cealaltă răutate ; Gylippos, Siracu- zanii și aliații le trimeseră crainic să se predea, cari dintre insu- lari voiesc și vor fi liberi. Și se predară câteva orașe. Apoi și restul oastei lui Demosthenes puse jos armele cu condiția că nu-vor ucide pe nimeni cu moarte violentă nici nu-i vor pune lanțuri și nici îi vor lipsi de strictul necesar vieții. Se predară toți șase mii https://biblioteca-digitala.ro 4G3 și banii ce-i aveau îi aruncau pe scuturi răsturnate. Au umplut patru scuturi. Pe aceștia i-au dus imediat în oraș. Nikias și oastea sa ajunge în ziua aceasta la râul Erineos și trecându-1 se așeză pe o înălțime. 83. Siracuzanii a doua zi îl ajunseră și-i spuseră că Demosthe- nes și oastea s’a predat; îl îndemnau să facă acelaș lucru. Acesta, neputând crede, trimete sub armistițiu un călăreț care să vadă; când veni înapoi, aduse vestea că s’au predat toți. Atunci Nikias dă știre prin crainic lui Gylippos și Siracuzanilor că e gata să trateze în numele Atenicnilor, să plătească cheltuielile făcute de Siracuzani în războiu, cu condiție ca oastea să fie slobodă. Până când se vor plăti banii, oprea ostateci Atenieni, câte un om de talant. Siracuzanii și Gylippos nu admiseră condițiile, ci atăcân- du-i și înconjurându-i din toate părțile, îi loviră până târziu. Atenienii sufereau de sete și de lipsa oricării mâncări; totuși în liniștea nopții să pregătesc să plece, Siracuzanii îi simt și into- nează pcanul. Văzând Atenienii că nu se pot furișa, se pun jos afară de trei sute; aceștia își deschiseră cu sila drum noaptea și apucară încotro putură. 84. După ce se lumină de ziuă, Nikias duse armata înainte. Siracuzanii și aliații îi atacau în același chip lovindu-i și săge- tându-i din toate părțile. Atenienii grăbeau spre fluviul Assi- naros cu nădejdea că de vor trece apa, vor fi mai puțin expuși atacului cavaleriei și oastei ușoare, în același timp erau împinși și de dorul de a bea. Cum ajung însă la el, se aruncară fără să mai păstreze vreo ordine; fiecare voia să treacă cel dintâi. Duș- manii atacându-i de aproape, le îngreuiat! acum trecerea. Căci siliți să meargă strânși unul lângă altul, Atenienii se aruncau unii peste alții și-i călcau în picioare; încurcați de suliți și bagaje unii se prăpădeau de îndată, alții erau duși de apă la vale. Sira- cuzanii, trecuți și de cealaltă parte a râului, ale cărui maluri erau înalte, loveau de sus în Atenienii, cari sorbeau cu lăcomie apa și se înghesuiau în albia fluviului. Peloponezii coborînd după ei în apă, îi ucideau. Curând apa fu stricată, și cu toate acestea o beau așa, ba încă mulți se băteau între ci pentru dânsa, așa glo- doasă și plină de sânge. 85. In fine leșuri multe stăteau îngrămădite unul peste altul în râu și armata era distrusă, unii fiind uciși aici lângă apă, alții, https://biblioteca-digitala.ro 464 de izbuteau să fugă, cădea sub loviturile călăreților, când Nikias se predete lui Gylippos fiindcă avea încredere mai maro în cl decât în Siracuzani. Rugă să facă cu dânsul ce-or vrea Laccdc- monicnii, numai să nu mai omoare pe ceilalți soldați. După asta Gylippos ordonă să se facă prizonieri. Și pe aceștia pe câți nu-i ascunsese Siracuzanii, îi duseră vii; trimiseră și după cei trei sute cari trecuse noaptea printre străji și-i opriră. Armata adu- nată la un loc nu era multă, căci cei mai mulți fură îndesiți de particulari și sc umplu Sicilia cu ei, ca unii ce nu fusese luați prizonieri după convenție ca cei din oastea lui Demosthenes. Au fost și mulți morți; căci măcelul a fost mai mare decât în orice altă luptă din războiul acesta sicilian. Muriseră și în cele- lalte numeroase atacuri din timpul marșului mulți; mulți totuși scăpară, fie chiar atunci, unii fie mai pe urmă, alții după ce au fost robiți și au fugit. Aceștia se retrăgeau la Katane. 86. Siracuzanii și aliații se adunară și porniră spre oraș cu prizonierii și cu prada. Pe Atenieni și pe ceilalți aliați prizonieri îi scoborîră în carierele de piatră D, unde socoteau paza cea mai sigură. Pe Nikias și pe Demosthenes îi uciseră cu toată împotri- virea lui Gylippos. Acesta credea că e o frumoasă glorie pentru el, ca pc lângă celelalte, să ducă Lacedemonilor și generalii ina- mici. Se întâmplă ca unul, Demosthenes, să fie cel mai urît din pricina celor petrecute în insulă și la Pylos; celălalt, Nikias, s’a pus pentru Lacedemonienii din insula Sphakteria și el înduple- case pe Atenieni să facă pace, ca să-i poată libera. Pentru asta Lacedemonienii îl iubeau foarte mult, de aceia și dânsul avusese încredere în Gylippos și i se predase. Insă unii Siracuzani, cari avusese legături cu el, se temeau că pus la chinuri să nu-i de- nunțe, și să le facă tulburare cu asta în așa frumoasă izbândă; alții, și mai ales Corintienii, să nu înduplece pe câțiva cu bani, căci era bogat, și să fugă și să le facă iar boclucuri; convinseră pe aliați să-l omoare. Cam acestea fură pricinile morții lui Ni- kias, omul cel mai virtuos dintre Heleni și cel mai puțin demn să ajungă la acest grad de nefericire. 87. Pe cei din cariere Siracuzanii îi tratară aspru în primele timpuri. Fiind grămădiți în locul acela scobit mulți într’un spațiu ’) Latomiile sunt celebrele cariere de piatră săpate pe Epipole, adânci, care există și astăzi. Au servit adesea de închisoare. https://biblioteca-digitala.ro 466 restrâns fură întâi chinuiți de lumina soarelui și de arșița lui, nefiind locul acoperit; apoi veniră nopțile reci de toamnă și această schimbare îi îmbolnăvi. Căci nu se puteau mișca decât în același spațiu îngust și se mai îngrămădeau cadavrele celor cari mureau de răni, ori de schimbarea vremii, ori din altă cauză. Se produse o putoare de nesuferit. Se mai adăugau și chinurile foamei și setei, căci timp de opt luni au dat de om numai câte un sfert de litru dc apă și două sferturi dc grâu J). Niciunul din chi- nurile, pc care le poți natural îndura în captivitate, nu Ic-a fost cruțat. Șeptezeci de zile au trăit așa grămadă; apoi vândură ca robi pc cei ce nu erau Atenieni, Sicilieni ori Italieni. Deși c greu de spus precis, totuși la un loc n’au fost mai pu- țini de șapte mii de prizonieri. A fost cel mai mare eveniment în războiul acesta și, după cât știu cu și din auzite, din toate timpurile; n’a mai fost vreodată victorie așa de strălucită pentru învingători nici înfrângere așa dc cumplită pentru cei învinși. Căci bătuți în toate, cu totul au pierdut corăbii și pedestrime; nimic n’a scăpat; și din atâta mulțime de oameni puțini s’au întors acasă. Așa s’a terminat expediția din Sicilia. *) Să sc compare tratamentul acesta cu cel impus Lacedemonilor din Sphakteria, unde fiecare primea un chenim de grâu, ceva mai mult de un litru, doi chcnimi de vin și carne, iar servitorilor porția pe jumătate. 30 https://biblioteca-digitala.ro CARTEA VIII Jalea la Atena când sc află dezastrul din Sicilia. Cap, 1. — Fierbere generală între Eleni pentru a lua parte la războiu. Cap. 2. — Expediția lui Agis contra Oitecnilor. Cap. 3. — Pregătirile de apărare ale Atenienilor. Cap. 4. — Eubeii și Lesbienii tratează răscoala cu Agis; Chioții și Eritreenii cu autoritățile din Sparta. Cap. 5. — Lacedemonii hotărăsc, după îndemnul lui Alkibiades, să sprijine întâiu pe Chioți și Eritrecni. Cap. 6. —Al douăzecilea an de războiu. Lacedemonii ordonă flotei dela Corint să treacă istmul și să plece la Chios; dar Atenienii le fac să se retragă în portul Pireos. Cap. 7—11. — Alkibiades convinge eforii să-l trimeată pe el și pe Chalkideus în lonia. Cap, 12. Vasele peloponeze dela Syracuza se întorc la Corint; în drum sunt pândite de Atenieni. Cap. 13. — Alkibiades reușește să revolte Erythrea, Klazomene, Teos, și Miletul. Cap. 14—17. — Textul tratatului cu regele Perșilor. Cap. 18. — Operațiile ateniene în Chios. Cap. 19—20. Poporul din Samos se revoltă contra oligarhilor. Cap. 21. — Chioții reușesc să determine revolta Lesbienilor; Atenienii supun Klazomene. Cap. 22—23.— Atenienii debarcă la Milet; Chios e strâns de aproape de Atenieni; luptele din jurul Miletului, ('ap. 24—27 — Peloponezii atacă și cuceresc lasos și prind pe Amorgcs. Cap. 28. — Tissaphernes vine la Milet și negociază cu Peloponezii. Cap. 29. — O parte din flota ateniană trece dela Samos la Chios. Cap. 30. — Peloponezii atacă zadarnic Pteleon și Klazomene. Cap. 31. — Lesbienii vor din nou să sc răscoale. Cap. 32. — Flota ateniană din Samos plecată la Chios e împrăștiată de furtună. Cap. 33—34. — Pclo- ponezii sunt bătuți la Knidos. Cap. 35. — Alt tratat de alianță intre Lace- demoni și Perși. Cap. 36—37. — Atenienii debarcă la Chios. Cap. 32. Pclo- ponezii trimet o flotă lui Pharnabazos. ('ap. 39. — O flotă lacedemonă ia Atenienilor trei trireme. Cap. 40—42. — Lichas și sfetnicii săi caută să amelioreze tratatul cu Tissaphernes. Cap. 43. — Revolta insulei Rhodos. Cap. 44. — Alkibiades, bănuit de Lakedemoni, trece la Tissaphernes și-l convinge să lase victoria nesigură. Cap. 45—46. — Alkibiades urmărește rechemarea sa in patrie. Cap. 47. — Conjurația din Samos pentru reche- marea lui Alkibiades și răsturnarea democrației la Atena. Cap. 48—64. — Atenienii atacă insula Rhodos și asediază Chios. Cap. 65. — Pisandros intervine pe lângă Tissaphernes și Alkibiades. Cap. 56. — Tissaphernes încheie al treilea tratat cu Lacedemonii. Cap. 57—59. — Beoțienii pun mâna pe Oropos. Cap. 60. — .41 douăzeci și umilea an de războiu. Chioții dau https://biblioteca-digitala.ro 467 o luptă, fără rezultat cu Atenienii. Cap. 61. — Lainpsakos și Abydos sc revoltă; pe~eel dintâi îl recuceresc Atenienii. Cap. 62. — Pisandros și con- jurații stabilesc oligarchia la Samos, apoi la Atena; guvernarea celor Patru- Sute. Cap. 63—71. — Armata ateniană din Samos se declară pentru de- mocrație. Cap. 72—77. — Peloponezii sunt nemulțumiți de Astyochos. Cap. 78—79. — Peloponezii trimit patruzeci de vase lui Pliarnabazos; Byzanțul se revoltă. Cap. 80. — Alkibiades, chemat dc armată, vine la Samos și c ales general. Cap. 81—82. — Armata peloponeză dela Milet se revoltă în contra lui Astyochos; aceasta e înlocuit cu Mindaros. Cap. 83—85. — Cei Patru-Sute trimet soli în Samos, spre a convinge armata să accepte regimul. Cap. 86. — Tissaphernes și Alkibiades pleacă în întâmpinarea flotei fenicienc la Aspendos. Cap. 87—88. — Opoziția din Atena contra oligar cin ci. Cap. 89—93. — O flotă peloponeză revoltă Eubeia. Cap. 94—96.— Atenienii alungă pe cei Patru-Sute și instituc guvernarea a cinci mii de cetă- țeni. Cap. 97—98. — Din ordinul lui Pharnabazos, flota peloponeză se duce în Helespont; cea ateniană o urmează. Cap. 99—103. — Lupta dela Ky- nossema; Atenienii sunt învingători. Cap. 104—106. Atenienii recuceresc Kyzikos Cap. 107. — întoarcerea lui Tissaphernes și Alkibiades; acesta din urmă sc duce în Helespont. Cap. 108—109. 1. La Atena, după ce a venit știrea, multă vreme nu voia să creadă nimeni că s’a pierdut totul așa de complet, deși ve- stea o aduceau oameni scăpați chiar din mijlocul dezastrului și cari o spuneau limpede. Dar au trebuit să se plece în fața evi- denței. Atunci s’au ridicat cu mânie grea asupra oratorilor cari-i îndemnase la expediție, ca și cum nu ei ar fi votat, cum și asupra proorocilor, profeților, ghicitorilor și toți cari prin prezicerile lor îi făcuse să spere că vor lua Sicilia. Toate erau din toate părțile jale; spaima și groaza îi împrejmuiau. Căci în același timp, fiecare în particular avea pe cineva de plâns. Dar Statul regreta mulțimea de opliți și de cavaleri și acea tinerime, pe care nu vedeau cu ce au să o înlocuiască. In același timp în șan- tiere nu erau suficiente vase, în tezaur nu erau bani, nu erau nici mateloți pentru cchipagiile flotei; toate în ceasul acela îi făceau să piardă nădejdea în mântuire. Credeau că dușmanii din Sicilia vor pluti imediat în contra Pireului, chiar după acea victorie așa dc completă; iar cei din Helada în număr îndoit, pregătiți în toate, aveau dc acum să vină cu tot greul și pe uscat și pe mare în contra Atenei; în sfârșit, și aliații revoltați se uneau cu ei. Totuși hotărîră să nu cedeze, ci, cu ceea ce aveau, săpregă- 30* https://biblioteca-digitala.ro 468 tească o flotă, adunând de unde vor putea lemne și bani; să ia măsuri de siguranță față de aliați și mai ales față dc Eubea; să introducă o mare economie în administrație și în fine să aleagă un sfat de bătrâni ’), care să chibzuiască înainte, cum a fi pri- lejul. asupra măsurilor de luat. In aceste ceasuri dc mare teamă, cum face adesea mulțimea, erau gata să reguleze toate. Și vara aceasta se sfârși. 2. In iarna ce urmă marca nenorocire a Atenienilor din Si- cilia stârni o frământate obștească. Cei cari până atunci fusese neutri, credeau că nu trebue să mai stea departe dc războiu; chiar dc nu-i invită nimeni, credeau că trebue să meargă de bună voie în contra Atenienilor, căci dc-ar fi izbândit în Si- cilia i-ar fi atacat și pe ei; că restul războiului avea să fio scurt și că n’ar fi frumos să nu participe și' dânșii. La rândul lor aliații se sileau mai mult ca înainte dorind să scape repede dc multă nevoie. Dar mai ales supușii Atenei erau gata să se revolte ; fără a se uita la puterile lor, judecând toate cu patimă, fără rațiune; credeau că Atenienii nu vor fi în stare să reziste nici vara viitoare. Statul lacedemonian avea curajul mărit dc toate acestea și mai ales de faptul că aliații din Sicilia, în urma măririi necesare a flotei lor, aveau să vină cu multă putere odată cu primăvara. Din toate părțile plini de speranță, gândeau să se apuce dc răz- boiu fără șovăire, convinși că, terminat fiind războiul cu bine, au să scape pe viitor dc asemenea primejdii, cum îi amenințase Atenienii dacă s’ar fi adăogit cu Sicilia; și că dânșii dărâmân- du-i vor fi de acum înainte stăpânii nccontcstați ai întregei Helade. 3. îndată deci, în iarna asta regele lor Agis porni din Dc- kelia cu oaste la aliați ca să strângă bani pentru flotă. Se în- toarse întâi spre golful Meliac și luă dela Etccni, vechi dușmani ai Lacedemoniei, o mare parte din pradă 2) și rândui și o con- ') După Constituție, orice hotărîre a adunării poporului trebuia să fie precedată de avizul Consiliului de Cinci-Sute. Probabil că autoritatea dc care-i vorba aici, era una aleasă printre cei mai bătrâni din cei Cinci- Sute și ei trebuiau să examineze chestiunile înainte de a veni în desbaterea senatului. 2) Prada consta mai ales din vite pe care locuitorii muntelui Dita o făcuseră în continuele năvăliri din Heraklcea-Trachiniană. https://biblioteca-digitala.ro 469 tribuțic în bani și ostateci, pe cari-i depuse la Corint și făcu totul să-i atragă în alianță. Lacedemonienii ordonă orașelor construirea a o sută de co- răbii ; ei trebuiau să dea douăzeci și cinci de vase; Beoțienii de asemenea, Phoceeni și Locrienii cincisprezece, Corintienii cinci- sprezece, Arcadienii, Pellencci și Sikyonienii zece, Megara, Trc- zona, Epidaur și Hermiona zece vase. Și cu toate sc pregătiră ca imediat în primăvară să înceapă războiul. 4. Se pregăteau și Atenieni, cum hotărîse, să facă în iarna asta o flotă, pentru carc-și procurară lemne. întăriră capul Su- nion, ca să le fie asigurată circumnavigația pentru vasele ce transportau grâul. Părăsiră fortul pe carc-1 construise când navigau spre Sicilia și se strângeau în toate, în ce li sc părea de prisos, la economie; dar mai ales observau pe aliați să nu se revolte. 5. Pe când lucrau acestea și unii și alții și pc când erau ca și cum ar fi început războiul, Eubeenii cei dintâi trimiseră în iarna asta soli la Agis ca să sc despartă de Atena. Dânsul primește propunerea și chiamă din Laccdemona pe Alkamcncs, fiul lui Sthcnelaidas, și pe Mclanthos ca să fie comandanți în Eubcca. Aceștia veniră aducând cu ci trei sute de Neodamozi; dar pc când Ic pregătea trecerea, în vremea asta veniră și Lcsbicnii, cari voiau și ei să se revolte. Ii spriiincau Beoțienii și Agis e con- vins să amâne planurile cu Eubeea și pregătea răscoala Lesbic- nilor dându-le ca harmoste ’) pe Alkamenes, care tocmai era să se îmbarce pentru Eubeea: Beoțienii îi promiseră zece corăbii și Agis tot atâtea. Toate aceste rândueli se făceau fără partici- parea autorităților din Laccdemona. Agis câtă vreme era la Dekelia și avea cu sine armată era stăpân să trimeată oaste unde voia și să ridice contribuții de bani și de oameni. Mai mult ascultau de el pe atunci aliații, ca să spunem, decât de Lace- demonienii din oraș, căci, având cu sine puteri, oriunde se pre- zenta, era de temut. ’) Harmostii erau comisari extraordinari pc cari-i trimeteau în vremea asta Lacedemonii in orașele aliate pentru a comanda armatele și populația. Aici e singurul loc din Th. unde e menționată această autoritate. Poate era o creație nouă. Mai târziu sunt exemple numeroase. https://biblioteca-digitala.ro 470 El trata cu Lesbicnii, când Chioții și Erytrcenii, gata și dânșii să se revolte, nu se întoarseră cătră Agis, ci către Lacedemona. Sosi împreună cu ei și un sol dela Tissapherncs, care era coman- dantul celor de pe coaste x). Le dădea zor și Tissapherncs Pelo- ponczilor și promitea că va aproviziona armata. Regele de curând îi ceruse tributurile provinciei sale cu care rămăsese dator ne- putându-le încasa din pricina Atenienilor cari nu îngăduiau orașelor helene să plătească. Deci credea că mai lesne va încasa birurile de va bate pe Atenieni. Totodată voia să facă pe Lace- demoni aliații regelui și să-l ajute să ducă viu sau mort pe feciorul bastard al lui Pissuthnes, revoltat în Caria. Astfel Chioții și Tissapherncs lucrau în comun în acelaș scop. G. In vremea asta sosesc la Sparta, trimiși de Pharnabazos Kalligcitos, fiul lui Laophon, Megarean și Timagoras, fiul lui Athcnagoras, Kyzikian, amândoi exilați din patria lor și locuind pe lângă Pharnabazos, fiul lui Pharnakos, cu sarcina de a obține flotă pentru Hclespont. Și el voia, ca și Tissapherncs, să dispartă orașele din provincia sa de Atenieni din cauza impozitelot și să trateze alianța Lacedemonilor cu regele. Ilar pe când solii Iui Pharnabazos și ai lui Tissapherncs lucrau fiecare aparte, fu mare luptă între cei din Lacedemona, unii voind să trimeată mai întâiu flotă și armată în lonia și Chios, ceilalți în Helespont. Totuși Lacedemonii votară cu mare majoritate propunerile Chio- ților și ale lui Tissapherncs. -Lucra pentru ei și Alkibiades, care avea legături strămoșești de ospitalitate cu eforul Endios, de unde și casa lui primise din aceste relațiuni numele laconic de Alki- biades, căci Endios se numea tatăl lui Alkibiades2). Totuși Lace- demonii trimiscră întâiu spion pe Phrynis, periceul, la Chios să ') Provinciile inferioare sau maritime erau partea Asiei Mici situată de-a-hingul coastelor occidentale, anume: ('aria, Lykia, Pamphylia, Mysia și Lydia. Imperiul persan întrebuința satrapii pentru guvernarea civilă și încasarea impozitelor și generali cari comandau mai multe satrapii și aveau un loc de adunare pentru trupe. Câteodată generalul (aTpa"r,y6ț) era și satrapul unei provincii, cum e aici cu T ssaphcrnes și va fi mai târziu cu Kyros cel tânăr. ■) Numele Alkibiades, cum arată terminația, era spartan de origină. Erau două serii de Alkibiades, una la Lacedemona, cealaltă la Atena. Tatăl lui Klinias se numea ca acel a lui Endios; și după obiceiul Grecilor cari n aveau nume de familie, aceste nume se transmiteau dela bunic la nepot. https://biblioteca-digitala.ro 471 vadă de sunt corăbiile câte le arătau Chioții și dacă puterea cetății era în raport cu faima ce-i mergea. Vestind acela că-s adevărate cele ce auzeau, primiră îndată în alianță pe Chioți și Erythreeni și votară patruzeci de corăbii, pentrucă Chioții spuneau că n’au mai puține de șasezeci. Și întâiu trebuiau să trimeată zece vase și pe Melagchridas ca navarch; dar întâm- plându-se un cutremur, trimiseră în loc de Melagchridas pc Chalkideas și pregătiră cinci în loc de zece corăbii în Laconia. Se termină iarna și cel dc al nouăsprezecelea an al războiului pe care l-a scris Thukydides. 7. Imediat, odată cu începutul verii următoare, Chioții grăbeau trimiterea unei flote, căci se temeau să nu simtă Atenienii, fără știrea cărora se purtau soliile. Lacedemonii trimit la Corint trei Spartani ca să poruncească să treacă istmul cât mai iute din marca cealaltă în marea Atenei corăbiile și să plutească toate spre Chios și cele pe care Agis le pregătise pentru Lesbos și celelalte. Erau acolo treizeci și nouă dc vase aliate cu totul. 8. Deci Kalligeitos și Timagoras, oamenii lui Pharnabazos, nu luară parte la expediția spre Chios, nici nu dădură pentru flotă banii pe cari venind îi aveau, douăzeci și cinci de talanți; se gândeau să plece mai târziu pe socoteala proprie cu altă flotă. Agis, după ce văzu pc Lacedemoni hotărîți să meargă întâiu la Chios, nici el nu fu de altă părere. Aliații se adunară la Corint și ținură sfat: deciseră să trimeată întâiu la Chios sub comanda lui Chalchideus, care prepara în Laconia cele cinci vase, apoi la Lesbos sub comanda lui Alkamenes, la care se gândise și Agis, și în sfârșit să ajungă la Helespont unde era rânduit șef Klear- chos1), fiul lui Phamphias. Fu hotărît să treacă istmul întâiu jumătate din corăbii și acestea să plece imediat pentru ca Atc- nicnii să atragă atenția către vasele plecate mai mult decât cele ce erau să treacă mai târziu. Făceau de altfel expediția pe față, disprețuind neputința Atenienilor, pentrucă nu se văzuse încă nicăieri o flotă a lor mai mare, și trecură imediat douăzeci și unul de vase, cum hotărîse. *) Este același Klearchos care mai târziu comandă pe cei zece mii de Greci în expediția lui Kyros cel tânăr. https://biblioteca-digitala.ro 472 9. Deși aliații sileau expediția, Corintienii nu se grăbiră să plece înainte de a fi serbat jocurile istmice 1). Agis era gata ca ei să nu violeze armistițiul isthmiac și să facă expediția pc soco- teala sa; dar Corintienii nu admiseră. Urmară tărăgăneli și Ate- nienii încep să înțeleagă ce sc urzește la Chios. Trimiscră unul din generalii lor, pe Aristokrates, și-i acuzară; cum Chioții tăgă- duiau, cerură să trimeată pentru flota comună vase în semn de credință. Trimiscră șapte. Pricina acordării vaselor era că mul- țimea Chiotă nu știa cele ce se urzeau în taină, iar oligarhii și cei ce cunoșteau tratativele nu voiau să aibă mulțimea dușmană, înainte de a-și fi luat măsurile de siguranță. De altfel nu mai așteptau că vor veni Peloponezii, fiindcă întârziau. 10. In vremea asta aveau loc jocurile istmice. Atenienii par- ticipau, căci fusese Invitați, și faptele celor din Chios Ic deveniră evidente. După ce se întoarseră, luară imediat măsuri pentru ca vasele din Kcnchrca să nu plece fără știrea lor. Peloponezii, după serbare, plecară cu douăzeci și unul dc vase la Chios, având comandant pe Alkamencs. Atenienii ieșiră întâiu cu un număr egal de vase și cântară să-i atragă în largul mării. Dar cum Peloponezii nu-i urmară pe o mare distanță, ci se întoarseră, se retraseră și Atenienii, căci n’aveau încredere în cele șapte vase din Chios care erau cuprinse în număr. Mai târziu umplând treizeci și șapte de corăbii luară contact cu ina- micii și-i urmăriră, plutind dc-a-lungul coastei până la Pireos 2) din Corintia. Este un port pustiu, la marginea țării, pe hotarul Epidaurului. Peloponezii pierdură o corabie surprinși în larg; adu- nară însă pc celelalte și aruncară ancora. Atenienii îi atacară și pe mare cu vasele și pe uscat cu trupe debarcate și s’a făcut mult sgomot și nerânduială; stricară lângă țărm cele mai multe din vase și uciscră pe comandantul Alkamencs, și dintre ei că- zură câțiva. ') Jocurile istmice se celebrau din doi în doi ani (în anul întâi și al treilea al fiecărei Olympiade, la începutul verii, în incinta consacrată lui Poseidon pe istmul din Corint. Corintienii prezidau jocurile și publicau armistițiul sfânt în Helada ca și pentru jocurile olympice. 2) Pireos sau Pireon (Steph. Byz. Ileipaioț, Xenophon, Hell. IV c. 5, Agesilaos II, 18 to Ileipaiov), astăzi o mică baie Sophico, la jumătatea drumului între Epidaur și istmul de Corint. In fața băii sunt câteva mici insule, din care cea mai mare se numește Hewemisi. https://biblioteca-digitala.ro 473 11. După ce s’au despărțit, au lăsat în ancoră vase suficiente pentru paza corăbiilor inamice, iar cu restul Atenienii aruncară ancora lângă o mică insulă, care nu era departe, și făcură tabără. Trimiseră la Atena după ajutor; căci a doua zi Corintienii veni- se în apărarea flotei și curând și ceilalți vecini. Dar nu știau ce să facă văzând greutatea de a o apăra pe un țărm pustiu, întâiu se gândiră să le dea foc, apoi hotărîră să le tragă pe uscat și să stea să le păzească cu infanteria, până ce va veni un prilej bun de fugă. înțelegând această situație le trimise și Agis pe spartanul Thcrmon. Lacedemonilor întâiu le-a venit știrea că vasele au ieșit în larg dela istm; căci eforii spusese lui Alkamencs să trimeată un călăreț în momentul plecării. Și îndată voiră să trimeată și cele cinci vase dela ei și pe comandantul Chalkideus și pe Alki- biades cu el, apoi tocmai când se pregăteau le sosi vestea de retragerea vaselor la Spireon. Pierdură curajul, fiindcă chiar dela început încercase o înfrângere și Lacedemonienii nu mai trimiseră cele cinci vase dela ei; ba chiar se gândeau să recheme unele plecate înainte pe mare. 12. Alkibiades cunoscând acestea convinge din nou pe En- dios și pe ceilalți efori să nu renunțe la expediție, spunând că vor sosi la Chios înaintea știrei cu nenorocirea flotei; că el, de va fi în lonia, ușor va convinge orașele să se răscoale expunând slă- biciunea Atenienilor și curajul Lacedemonienilor, căci va inspira mai multă încredere decât oricine în această privință. Iar lui Endios în particular îi arată că ar fi frumos să se lege de numele lui revolta loniei și alianța regelui cu Lacedemonii; să nu lase să revină acest succes lui Agis cu care nu se înțelegea. Și con- vingând pe ceilalți efori și pe Endios, porni cu cele cinci corăbii împreună cu Chalkideus și făcură iute drumul. 13. Tot pe vremea aceasta se întorceau din Sicilia cele șase- sprezece vase care făcuse războiul cu Gyllipos. Au fost ajunse și bătute de douăzeci și șapte vase atice, conduse de Hippokles, fiul lui Me.noripos, care le pândise la întoarcerea din Sicilia. Cu toate acestea au scăpat de Atenieni toate, afară de una și s’au refugiat la Corint. 14. Chalkideus și Alkibiades plutind luară cu ei toate vasele pe care le întâlneau ca să nu fie semnalați înainte, ajunseră la https://biblioteca-digitala.ro 474 Korykos pe continent, unde eliberară vasele și luară contact cu niște Chioți amestecați în complot. Accștia-i îndemnară să meargă la Chios, fără a mai vesti dinainte: sosiră pe neașteptate și umplură poporul de uimire și spaimă. Oligarhii pregătise să se găsească adunat din întâmplare Senatul. Chalkideus și Alki biades anunțară sosirea unei flote numeroase și nu suflară o vorbă despre vasele blocate la Spireon. Ca urmare Chioții întâiu, apoi Erytrca se despart de Atenieni, și după aceasta, plutind cu trei corăbii la Klazomcne, îi revoltară și pe aceștia. Klazo- menienii trecură imediat pe continent și începură a fortifica Polichna O, ca să aibă un refugiu la nevoie din mica insulă pe care locuiesc. 15. La Atena veni iute știrea revoltei Chiosului. Atenienii socotiră că-i împresoară de acum o primejdie mare și evidentă și că nici ceilalți aliați nu vor voi să stea liniștiți, după ce s’a răsculat un oraș așa dc important. In fața groazei prezente, Ate- nienii ridicară îndată pedepsele hotărîte pentru cine ar propune sau ar face să se voteze și să se atingă de cei o mie de talanți2), pe cari-i ținuse în rezervă în tot timpul războiului. Votară să preia din tezaur și să armeze o flotă numeroasă. Opt vase, sub comanda lui Strombichides, fiul lui Diotiinos. din cele dela Spireon fură trimise în urmărirea flotei lui Chalkideus și neajun- gând-o se întoarseră, primiră ordin să plece imediat la Chios. Și curând după asta trimiseră alte douăsprezece vase luate și acestea din blocadă, sub ordinele lui Thrasikles. Readuseră cele șapte vase chiote care blocase împreună cu ci flota din Spireon și liberară sclavii de pe ele, iar pe cei liberi îi puseră în lanțuri. In locul vaselor luate din blocada Peloponezilor umplură în grabă altele și le trimiseră să le înlocuiască. Plănuiau să armeze alte treizeci de corăbii. Avântul era mare și pentru Chios se luau măsuri energice. 16. In vremea asta Strombichides cu cele opt corăbii ajunge la Samos. Mai luă una din Samos și plecă la Teos, unde le ceru să rămână liniștiți. Dar din Chios plecă și Chalkideus spre Teos *) Polichna, orășel situat pe continent în fața Klazomenei. Numele era comun la mai multe localități. 2) După cartea II, 24 era pedeapsa cu moartea atât pentru propunător cât și pentru magistratul ce prezida adunarea și admitea să fie pusă la vot, https://biblioteca-digitala.ro 475 cu douăzeci și trei de năvi, susținut de pedestrimea din Klazo- mene și Erythtrea, care venea pe lângă țărm. Simțind la timp, Strombichides ieși în largul mării, dar, cum văzu o flotă nume- roasă venind din spre Chios, fugi spre Samos. Aceasta-1 urmări. Teienii, întâiu nu primiră pedestrimea, dar după ce Atenienii fugiră, le deschiseră porțile. Pedestrimea rămase pe loc și așteptă pe Chalkideus din urmărire. Cum zăbovea, dărîmară zidul pe care-1 construise Atenienii în partea spre Continent. La această lucrare luară parte și câțiva barbari, comandați de Stages, loco- tenentul lui Tissaphernes. 17. Chalkideus și Alkibiades după ce urmăriră până la Samos pe Strombichides, înarmară corăbierii de pe vasele din flota pelo- poneziacă și le lăsară la Chios. Din Chios echipară în schimb alte douăzeci și plutiră spre Milet ca să-l revolte. Alkibiades, fiind în legături cu fruntașii din Milet, voia să ia înainte de a sosi flota din Peloponez. Dorea acest succes pentru Chioți, pentru sine, pentru Chalkideus și pentru Endios care-1 trimisese și căruia-i făgăduise să revolte cât mai multe cetăți numai cu puterea din Chios și a lui Chalkideus. Fără să fie simțiți de dușmani și luând cu puțin înainte lui Strombichides și Thrasikles, cari sosiră tocmai din Atena și-i urmăriră cu douăsprezece vase, răsculară Miletul. Atenienii îi luară din urmă plutind cu nouăsprezece vase; dar, cum nu-i primiră Milezienii, se duseră și aruncară ancora în Lade, insulă vecină. Se făcu prima alianță între Lacedemoni și rege prin mijlo- cirea lui Tissaphernes și Chalkideus, îndată după revolta Miletului. 18. «Lacedemonii și aliații lor fac alianță cu regele și Tissa- phernes cu următoarele condiții: «Câtă țară și câte orașe stăpânește regele ori au stăpânit strămoșii să fie ale regelui. «Și din aceste orașe câți bani ori venituri de orice natură mergeau la Atena, să împiedice în comun regele și Lacedemonii și aliații pentru ca Atenienii să nu ia nici bani nici altă ceva nimic. « Războiul împotriva Atenienilor să-l poarte în comun regele și Lacedemonii și aliații și sfârșitul războiului să nu fie decât cu con- simțimântul ambelor părți: a regelui și a Lacedemonilor și aliaților. «De se va revolta cineva împotriva regelui, să fie dușman și pentru Lacedemoni și pentru aliați. Și dacă cineva se va răscula https://biblioteca-digitala.ro 476 asupra Lacedemonilor sau aliaților să fie dușman pentru rege în aceleași condiții». 19. Aceasta a fost alianța. După asta îndată Chioții echipând alte zece corăbii plutiră spre Anca voind să culeagă informații de ce se petrece în Milet și totodată să scoale orașele. Și venindu-le știre dela Chalkideus că se pot întoarce și că se apropie Amorges cu oaste de uscat, se retraseră la Dios-Hieron 2). Aici văd șase- sprczccc vase pe care le aducea Diomedon, venind în urma lui Thrasykles. Cum îl zăriră fugiră cu o corabie la Ephesos, cu celelalte la Teos. Atenienii au luat patru vase goale, căci oamenii apucase a fugi pe uscat; celelalte se retraseră către orașul Teie- nilor. Atenienii plutiră spre Samos; Chioții cu restul de flotă și cu armata lor de uscat sc duseră să răscoale Lcbcdos și pe urmă Here. După asta fiecare se întoarse acasă, și flotă și pedestrime. 20. Tot pe vremea asta cele douăzeci de vase peloponeze ur- mărite 3) și blocate atunci de un număr egal de corăbii ateniene, ies pe neașteptate din port, înving în luptă pe Atenieni și le iau patru vase. Apoi plutiră spre Kenchrea, de unde sc pregătiră iarăși pentru drumul la Chios și în fonia. Le veni din Laccdemona navarchul Astyochos4). caro luă comanda întregei flote. Când pedestrimea se întoarse clin Teos, veni Tissaphcrnes însuși cu oastea și dărâmând ce mai rămăsese din ziduri5) se întoarse. Nu mult în urma lui veni și Diomedon cu zece vase ateniene și făcu legătură cu Teienii să-l primească. De aici pluti pe lângă coastă spre Here pe care o atacă, dar n’o putu cuceri și se retrase. 21. Se întâmplă în vremea aceasta o răscoală a poporului în contra oligarchici. Această mișcare fu sprijinită de Atenienii cari din întâmplare erau aici cu trei corăbii. Poporul Samicnilor ucise ') \ ezi cap. 5 și 28. Acesta trebue să fi fost partizanul Atenienilor, deoarece Tissaphcrnes chemase pe Lacedemoni ca să-l distrugă. 2) Localitate din fonia între Lebedos și Colophon. 3) Vezi cap. 10. 4) Ca înlocuitor a lui Chalkideus, ale cărui funcțiuni erau vremelnice (cap. 6). Astyochos trebuia să ia comanda tuturor forțelor maritime aliate; predecesorul său nu comandase decât forțele laccdemone. ") In contra puterei maritime ateniene, garanția era să fie asigurată legătura cu continentul. https://biblioteca-digitala.ro 477 vreo două sute de aristocrați și pedepsi cu exilul patru sute, împăr- țindu-și pământul și casele. Atenienii, socotindu-i acum demni de încredere, le dădură autonomie ’). Pentru restul timpului fură stăpâni în cetatea lor și luară toate drepturile aristocraților până și acela de a se uni prin căsătorii între ci. 22. După acestea, tot în vara asta, Chioții, cum au început, fără să slăbească din zel și fără mulțimea Peloponezilor, continuat ă să sc prezinte cu puteri mari în fața orașelor ca să le răscoale, voind în același timp să participe cât mai mulți la primejdiile lor. Astfel ci singuri cu treisprezece corăbii merseră în expediție la Lcsbos, care fusese hotărît dc către Lacedemoni ca al doilea scop de atins înainte de a trece în Helespont. In aceeași vreme pedestrimea peloponeziacă, ce era acolo, și aliații din părțile locului merg către Klazomcne și Kyme. Comandantul lor era spartanul Eualas, iar al flotei pcriecul Diniados. Vasele plutiră întâiu spre Mcthymnc, o n voltară și lăsară în ea patru corăbii; celelalte plecară să revolte Mytilene. 23. Lacedemoneanul Astyochos, nauarchul, cum avea de gând, plecă din Kenchrea cu patru corăbii și sosi la Chios. A treia zi dela sosirea lui, flota ateniană, în număr dc douăzeci și cinci de vase, sub comanda lui Leon și Dionredon, se îndreptă spre Lcsbo;. Leon plecase mai târziu din Atena, după colegul său, îi adusese zece vase în ajutor'. Târziu, seara, în aceeași zi, porni și Astyochos pe mare și, după ce mai luă o corabie chiotă, se îndreptă spre Lesbos spre a fi dc folos de mai era vreme. Ajunge la Pyrra și de acolo a doua zi la Ercsos. Acolo aude că Mytilene fusese luată de Atenieni la primul asalt. Căci Atenienii veniră plutind pe neașteptate în fața portului, intrară în el și bătură vasele chiote 2); apoi debarcară, frânseră trupele ce le rezistau și luară în stă- pânire orașul. Acestea le auzi Astyochos dela Erezieni și dela corăbiile chiote venite cu Eubulos, care fusese lăsate atunci acolo și îndată ce Mytilene a fost cucerită, au fugit în larg. Nu mai erau decât trei, căci una fusese prinsă dc Atenieni. Astyochos nu mai plecă la Mytilene ci, revoltând Eresos și înarmându-j *) Samos își pierduse autonomia în urma revoltei din 440 pe care o reprimase Perikles. 2) Trebuiau să fie nouă corăbii, pentrucă din cele treisprezece arătate la cap. 22, patru fusese lăsate la Methymne. https://biblioteca-digitala.ro 478 locuitorii îi trimese cu opliții de pe vasele sale pe jos la Antissa și Methymna, sub comanda lui Eteonikos. El, cu flota sa și cu cele trei vase chiote, plecă pe mare în nădejdea că văzându-i Methymnienii vor stărui în răscoală. Dar cum cele din Lesbos toate îi stăteau împotrivă, se întoarse la Chios luând și pedestrimea sa cu sine. S’a dus înapoi la vetrele lor și pedestrimea de pe flotă, care trebuia să meargă în Helespont. După asta șase vase din flota peloponeză sosesc la Chios ve- nind din Kenchrea. Atenienii așezară la loc treburile în Lesbos și de acolo plutind spre Klazomcne cuceriră Polichna întărită pe continent și transportară locuitorii înapoi în orașul de pe insulă, afară do autorii revoltei; aceștia fugiră la Daphnunte. Și Kla- zomene reintră sub stăpânirea ateniană. 24. Tot în vara asta Atenienii dela Milet, cari ancorau în douăzeci de vase în Lade, fac o debarcare la Panarmos, un port din teritoriul milcsian, și ucid pe Chalkidcus care-i întâmpinase cu o mână de oameni; a treia zi plutind ridicară un trofeu, pe care Milezienii îl dărâmară, căci pretindeau că n’au rămas stăpâni pe câmpul de bătaie. Leon și Diomedon, cu vasele ateniene din Lesbos, pornind din insulele Enusse din fața Chiosuhii, din Sidusse și din Pteleos, fortificații ce aveau în Erythrea, și din Lesbos duceau cu vigoare războiul contra Chioților. Aveau ca oameni de bord opliți recru- tați *) după catalog. Și debarcând la Kardamyle 2) și la Boliskos 3) învinseră pe Chioții ce le ieșise înainte, uciseră o mulțime și devastară țarina. Bătură într’o a doua luptă la Phane 4) și în a treia la Leukonion 5). După acestea Chioții nu mai ieșiră la luptă, iar Atenienii devastară țara frumos împodobită și care nu mai suferise nicio pustiire dela războaiele medice. Căci din câte știu cu numai Chioții, lăsând la o parte pe Lacedemoni, s’au bucurat în același timp de mare prosperitate și de cumințenie. ’) < pliț.ii se recrutau de obiceiu din primele trei clase; ca oameni de bord (emod-ai) se îmbarcau cetățeni din ultima clasa. Recrutarea după ’egistie se explica prin situația încurcată de atunci a Atenei. ■) Kardamyle în nord-estul insulei. 3) Boliskos pe coasta de Nord-vest. 4) Phane în vârful sudic al insulei. 5) Leukonion, nu poziția. https://biblioteca-digitala.ro 479 Cu cât orașul lor creștea, în aceeași măsură introduceau buna rânduială. Și nici revolta, deși par că au făcut-o în mod nechib- zuit, trebue să spunem că n’au cutezat s’o întreprindă mai înainte de a-și fi asigurat aliați numeroși și buni cari aveau să ia parte la primejdie și înțelegeau că nici Atenienii singuri, după dezastrul din Sicilia, nu mai ascundeau fără îndoială reaua lor situație. Dacă s’au înșelat în socotelile omenești ale vieții, că Atena sc va prăbuși repede, greșala le-a fost comună cu mulți cari au crezut același lucru. Deci când se văzură blocați pe marc și devastați pe uscat, unii încercară să împace orașul cu Atenienii. Care lucru simțindu-1 magistrații nu luară nicio măsură, dar chemară din Erythrea pe navarchul Astyochos cu patru corăbii pe care le avea și după cc l-au adus căutau cum să liniștească mai fără turburare ten- tativa, fie luând ostateci1), fie în alt chip. Așa era situația în Chios. 25. Tot în vara asta, spre sfârșitul ei, o mic de opliți Atenieni, o mie cinci sute de Argieni — din cari cinci sute fiind soldați ușor înarmați fusese echipați de Atenieni — și o mie de aliați cu patruzeci și opt de corăbii, printre care erau și corăbii pentru trans- portarea de opliți, sub comanda lui Phrynichos, Onomakles și Skiro- mides, plutiră din Atena la Samos și dc aici trecură la Milet, unde așezară tabără. Milezienii ieșiră și dânșii cu opt sute de opliți, susținuți dc Peloponezii lui Chalkideus. de auxiliarii străini ai lui Tissaphernes și de însuși Tissaphernes care era de față în fruntea cavaleriei sale. Dădură lupta cu Atenienii și aliații lor. Argienii, la aripa lor, sc repeziră furtunatic, ca asupra unor lonieni, și merseră în dezordine prea mare crezând că nici n’o să i aștepte, fură învinși și pierdură aproape la treisute dc oameni. Atenienii însă batî ntâiu pe Peloponezii puși în fața lor, apoi pe barbari și la urmă restul armatei. Cu Milezienii nu putură lupta, căci aceia, întorși din fugărirea Argienilor, când văzură înfrângerea grosului armatei lor, se retraseră în oraș. Atenienii, biruitori puseră tabăra chiar sub zidurile orașului Milet. S’a întâmplat în această luptă ca lonienii din ambele părți să bată pe Doricni. Căci Atenienii au învins pe Peloponezi și Milezienii pe Argieni. După ce au ridicat ’) Că. s’au luat de fapt ostateci rezultă din cap. 31. https://biblioteca-digitala.ro 480 trofeul, Atenienii se pregăteau să asedieze locul care este în chip de istm. își făcean socoteală că de ar putea cuceri Miletul, ușor ar supune pe celelalte. 2G. In vremea asta, seara târziu deja, se anunță cincizeci și cinci de vase din Sicilia și Peloponez, care cât nu-s de față. Căci Sicilienii, mai ales după îndemnul Siracuzanului Hermokrates de a pune mâna și la risipa din urmă a Atenei, venise cu douăzeci de coiăbii și două din Selinunt. Cele ce se pregăteau în Peloponez fiind gata, ambele flote sub comanda Laccdemonului Therimencs, rânduit să le ducă navarchului Astyochos, plutiră întâi la Lcros 1), insulă din fața Miletului. Apoi, simțind că Atenienii sunt lângă oraș, se duseră de acolo întâi în golful lasos, voind să culeagă in- foimațiuni precise relativ la Milet. Plutiră spre Tichiussa, unde așezară tabăra pe torit' riul Miletului, și aflată dela Alkibiades, care venise călare amănunte asupra luptei. Alkibiades fuse de față la această bătălie și combătuse pentru Milezieni alături de Tissa- phernes. El îi sfătui să ajute cât mai repede Miletul și să nu-1 lase să fie înconjurat, dacă nu vor să pieardă, lonia și întreaga situație. 27. Hotărîră deci să plece în ajutor odată cu ivirea zorilor. Din Leros Atenienii primiră știri precise relativ la flotă. Colegii săi strategi voiau să-i aștepte și să dea luptă pe marc; Phrynichos zise că nici el nu va face asemenea greșeală și, pe cât îi stă în pu- tere, nu va îngădui, nici acelora nici nimănui altul.« Când se poate, zicea el, să cunoaștem mai târziu numărul exact al vaselor ina- mic? și se poate pregăti apărarea în liniște și deajuns și să se aleagă momentul luptei, niciodată el, cedând unui reproș de ru- șine, nn va pune totul în primejdie cu nechibzuință; că nu-i o rușine pentru marina ateniană de a se retrage de vreme; ci ar fi mai mare de ar fi învinși; căci atunci Statul va fi expus nu numai rușinei,ci și celei mai mari primejdii; după înfrângerile suferite, chiar cu o bună pregătire, abia este permis să ia ofensiva fără a fi silit de mare nevoie; cu atât mai mult, când nimic nu-i silește, ar fi dc neiertat să se arunce cu dragă inimă în pericole volun- tare i). El sfătuia deci să ia cât mai iute răniții, pedestrimea și bagajele cu cari venise, să lase ce au prădat în țara dușmană, ’) Textul primit are ’EXeov nume complet necunoscut. Deși insula Leros e destul de departe de coastă, nu este nepotrivită expresia rrpo MiXtjtou și se potrivește cu ce urmează: Tov*IaQixdv xoXttov. https://biblioteca-digitala.ro r.x b°iK 181 ș' , . pentrucă să fie corăbiile ușoare, și să plece înapoi la Samos: și de acolo apoi, adunând toate vasele ce se pot ține pe mare, dc va fi bun prilej, să facă războiu. Ii convinse și făcură acestea. Phrynichos, și atunci ca și mai târziu și nu numai cu ocazia asta, ci și în altele, în cariera sa, s’a^ arătat plin’^dc înțelepciune. Atenienii de cu seară deci se ridicară dela Milet în chipul acesta, cu victoria nccomplectă. Argienii, repede și de mânie pentru înfrângerea dela Samos, ple- cară acasă. JT 28. Peloponezii, în zorii zilei ridicându-se din Tichiussa se duseră la Milet, unde rămaseră o zi. A doua zi, luând și corăbiile chiote cele cu Chalkideus, care fusese întâiu urmărite, voiră să plu- tească înapoi la Tichiussa ca să ia bagajele x) ce le lăsase. Cum sosiră, veni și Tissaphernes cu infanteria sa și-i convinge să meargă la lasos, unde este prezent Amorges, dușmanul său. Atacând lasos fără veste, care nu se aștepta să fie alte vase decât atice, îl cu- ceresc. In bătălie mai cu scamă Siracuzanii au meritat lauda. Au prins viu pc Amorges, copilul bastard al lui Pisuthnes, răsculat împotriva regelui, pe care l-au dat lui Tissaphernes să-l trimeată regelui dacă vrea, precum îi porunceau. Au prădat orașul și ar- mata, luară bogății fără număr, căci locul acesta era foarte bogat. Pe lefegiii de pe lângă Amorges îi aduseră la sine și, fără să le facă niciun rău, îi încorporară. Au predat orașul lui Tissaphernes cu toți prinșii, sclavi și oameni liberi, primind pentru fiecare dela el câte un stator darie 2). Peloponezii se întoarseră apoi la Milet. Trimet pe jos la Chios până la Erythrea pe lefegiii dela Amorges și pe Pedaritos, fiul lui Leon, venit comandant dela Sparta. In Milet au pus ei pe Philippos. Și vara s’a terminat. 29. Iarna următoare, Tissaphernes, după ce puse pază în lasos, se duse la Milet și plăti, cum făgăduise în Lacedcmona, solda pe o lună, câte o drachmă atică dc fiecare tuturor corăbii- lor ; pentru restul timpului nu voia să dea decât trei oboli, până ce va fi raportat regelui. De va porunci, va plăti, zise, drachmajn- ') In așteptarea unei lupte navale se depuneau pe uscat pânzele coră- biilor și bagajele mai mari. 2) Monctâ de aur cu chipul lui Darius, fiul lui Hystaspis și valorând 20 drachme ateniene. https://biblioteca-digitala.ro 482 treagă. Numai strategul siracuzan Hermokratcs protestă: Theri- menes nefiind navarch, ci plutind numai spre a da vasele lui Astyo- chos,fu moale în ce privește banii. Totuși fu convenit să se plă- tească pe grupe de cinci vase fiecărui om mai mult de trei oboli, căci dădu pe lună pentru cincizeci și cinci de vase treizeci de ta- lanți; și pentru rest, cu cât erau mai mulți de acest număr se dă- dea după aceeași învoială1). 30. Tot în iarna asta, Atenienilor din Samos le sosiră de acasă alte treizeci și cinci de corăbii și generalii Charminos, Strombi- chides și Euktemon. Adunând toate celelalte vase dela Chios, voiau prin tragere la sorți să blocheze Miletul pe mare și să atace Chios și pe marc și pe uscat. Și făcură așa Ieșiră la sorți să plece la Chios Strombichides, Onomakles și Euktemon. Plecară cu trei- zeci de vase, corăbii de transport și o parte din opliți la Chios; ceilalți rămași la Samos cu șaptezeci și patru dc corăbii erau stă- pâni pe mare și îndreptau atacuri contra Miletului. 31. Astyochos, care atunci se găsea la Chios, unde alegea osta- tecii pentru trădare, opri această lucrare când înțelese că au sosit năvile cu Therimenes și că treburile aliaților merg mai bine. Luă cu sine zece vase peloponeze și zece chiote și merse și atacă Pte- leon; necucerindu-1, se duse la Klazomenc. Aici ordonă partizanilor Atenei să se retragă sus la Daphnus și să-i predea orașul; era sprijinit și de Tamos, guvernatorul Ionici. Dar cum n’ascultară, dădu un atac asupra orașului, care nu era împrejmuit cu ziduri, și, neputându-1 cuceri.se retrase pe o mare furtună, el la Phokea și Kyme, pe când celelalte vase ancorară la Marathussa, Pele și Drymussa, insule vecine cu Klazomcne. Proviziile Klazomenilor de aici, parte le prădară și le consumară pe loc în cele opt zile cât îi opriră vânturile, cu restul se îmbarcară și se duseră la Astyochos. 32. Pe când sc afla aici, vin soli din Lesbos, care voia din nou să se răscoale. Dânsul se lasă convins; dar deoarece Corintienii și ceilalți abați se arătau fără nicio tragere de inimă din cauza pri- mei nereușite, ridică ancora și pleacă la Chios. Bătute de furtună *) Pentru 200 oameni, echipajul unei trireme, solda pe o lună pentnr cinci vase, câte trei oboli pe zi și de om ar fi făcut 15.000 drachme. Tis- saphernes dădea trei talanți, 18.000 drachme; era deci un plus lunar de trei mii de drachme de împărțit între cei o mie de oameni cari formau echipajul a cinci vase. https://biblioteca-digitala.ro 48! și împrăștiate, vasele sale ajung mai târziu la Chios fiecare izolat. După aceasta Pedaritos venind pe uscat atunci cu pedestrimea dela Milet și aflându-se în Erythrea trece marea la Chios el și armata. Avea aproape cinci sute de oameni cu arme rămași dela Chalkideus din corăbiile lăsate de el. Câțiva Lesbieni promiteau revolta patriei lor. Astyochos propuse deci lui Pedaritos și Chio- ților să meargă cu flota lor și să răscoale Lesbos. Prin asta, zicea el, vom spori numărul aliaților sau, de nu vom izbuti, vom face pagube Atenienilor. Nu-1 ascultă nimeni; Pedaritos zise că nu-i va ceda din flota dela Chios. 33. Astyochos luă cu sine cele cinci vase din Corint, unul din Megara, unul din Hermiona și pe cele peloponeze cu caro venise și plecă la Milet să ia comanda flotei. Plecând, mult amenință el pe Chioți că nu-i va ajuta de vor avea nevoie. Ajunse la Korykos, în pământul Erythreei și petrecu noaptea. Atenienii, plecați din Samos ca să atace pe Chioți cu toată armata lor, ancorară de cea- laltă parte a colinei care-i despărțea și le ascundea vederea ina- micilor ; așa că n’au știut unii de alții. Noaptea, veni o scrisoare dela Pedaritos vestindu-i că niște prizonieri Erythreeni eliberați din Samos vin la Erythreea pentru a urzi trădarea. Imediat Astyochos se întoarce înapoi la Erythreea și cu atâta a lipsit să nu cadă în mijlocul Atenienilor. Sosind și Pedaritos și făcând cercetări se dovedi că pretinsa trădare a celor din Samos n’a fost decât un pretext pentru a scăpa de acolo; îi deslegară de orice vină. Pedaritos plecă la Chios, Astyochos la Milet, cum îi fusese gândul. 34. In vremea asta și armata ateniană plecase dela Korykos și ocolea capul. Ajunsă în vârful Arginonului x) dă peste trei vase lungi chiote și se luară după ele imediat. Se stârni un vânt puter- nic și corăbiile chiote abia-abia ajung în port; cât despre cele ateniene, trei care înaintară mai mult, sunt avariate și aruncate spre orașul Chioților. Oamenii, unii fură prinși, alții uciși; restul flotei se refugiă la poalele muntelui Mimas 2), în portul numit Pheniconte. De acolo, se duseră la Lesbos și se pregătiră de asediu. x) Arginon sau Argennon (astăzi Capul alb) un promontoriu din Ery- threea. !) Munte așezat în Asia Mică în fața insulei Chios. Se crede că Pheni- conte este faimoasa baie Cișmea. https://biblioteca-digitala.ro 484 35. Din Peloponez, tot în iarna asta, Hippokrates lacede- moneanul porni cu zece vase din Thurii, sub comanda lui Do- rieus, fiul lui Diagoras, el fiind al treilea, cu un vas din Laconia și unul din Syracuza. Ajunge la Knidos pe care Tissaphernes îl răsculase. Cei din Milet, cum aflară că au sosit, le dădură ordin să păzească cu jumătate din flotă Knidos, iar cealaltă jumătate să meargă să încrucișeze la capul Triopion și să prindă vasele de negoț care veneau din Egipt. Triopion este promontoriu al teri- toriului Knidian, consacrat lui Apolon. Atenienii auzind știrea pleacă din Samos și prind cele șase corăbii care pândeau la Triopion, oamenii de pe ele fugiră. După asta se duc la Knidos, care nu era apărată de ziduri, îl atacară și cât pe ce de nu-1 cuceriră. A doua zi reînoniră atacul; dar cum în timpul nopții se întărise mai bine Knidienii și le venise în ajutor și oamenii fugiți de pe corăbii dela Triopion, Atenienii nu mai avură aceleași avantagii. Plecară deci, după ce pustiiră țara Knidienilor, la Samos. 36. In vremea când a venit Astyochos la Milet, belșugul dom- nea în toate în lagăr. Căci solda, se plătea regulat: bogățiile pră- date la lasos erau deajuns soldaților și Milezicnii duceau cu dragă inimă greutățile războiului. Totuși Peloponezii găsiră că cel din- tâiu tratat, cel încheiat de Chalkidcus cu Tissaphernes, lăsa de dorit și nu era în folosul lor. Cât era Therimenes încă la Milet, făcură alt tratat. Condițiile erau următoarele: 37. * Tratatul Lacedemonilor și aliaților lor cu regele Darius, și copiii lui și Tissaphernes se încheie cu aceste condiții: «Câtă țară și orașp arc Darius, regele, sau părintele său ori strămoșii, asupra lor să nu meargă cu războiu ori cu pagubă nici Lacedemonii nici aliații lor. «Tributuri să nu ia din aceste orașe nici Lacedemonii nici aliații lor. « Regele Darius și supușii săi se obligă să nu meargă cu războiu sau să facă alte pagube Lacedemonilor și aliaților lor. « Dacă Lacedemonii sau aliații lor au nevoie de ajutorul regelui, dacă regele are nevoie de Lacedemoni și aliații lor, sc vor înțelege unii cu alții ca să fie spre folosul comun. « Războiul împotriva Atenei și aliaților lor îl vor duce și unii și alții în comun și nu vor face pace decât împreună. https://biblioteca-digitala.ro 485 «Armata ce va fi în țara regelui, după cererea sa. va fi susți- nută de cheltuiala sa. «Dacă vreunul din orașele, câte sunt scrise în tratat, va ataca împărăția regelui, Lacedemonii și aliații lor să se opună și să împiedece după puterile lor. «Dacă vreunul din țara și împărăția sa va ataca pe Lacedemoni sau pe aliații lor, regele să-i împiedece și să-l combată din toate puterile». 38. După acest tratat, Therimenes predă lui Astyochos flota, se îmbarcă pe un vas ușor și dispare. Atenienii din Lesbos trecuseră deacum în Chios cu armata; stăpâni pe uscat și pe apă ei fortificau Delphinion, loc tare și altfel dela natură din partea insulei, având porturi și nefiind departe de orașul Chioților. Aceștia, bătuți în multe lupte, nu erau în bună înțelegere între ei. Pedaritos ucise pe Tydeus, fiul lui Ion, și partizanii lui ca vinovați de aticism; restul orașului era supus cu forța unui regim aristo- cratic, se bănuiau unii pe alții și nu făceau nimic. Din pricina asta nici ei nici auxiliarii peloponezi nu păreau în stare să reziste duș- manilor. Totuși trimeteau la Milet și cereau ajutor dela Astyochos. Cum nu le dădea nicio ascultare, Pedaritos scrisese la Sparta, și se plânsese dc el. Așa era situația Atenienilor în Chios. Năvile lor din Samos făceau demonstrații la Milet, dar fiindcă nu le ieșea nimeni împotrivă, se întoarseră la Samos și stătură la odihnă. 39. Tot în iarna asta din Peloponez corăbiile pregătite pentru Pharnabazos după cererea lui Kalligetos Megarianiul și Tinagoras din Kyzikos plecară pe vremea solstițiului în lonia. Trimeseră La- cedemonii și unsprezece sfetnici pentru Astyochos; printre ei se afla Lichas, fiul lui Arkesilaos. Li se spusese că de vor ajunge la Milet, să ia măsuri cum să fie mai bine; de vor crede, să trimeată chiar vasele acestea sau mai multe sau mai puține la Pharnabazos în Helespontos și Klearchos, fiul lui Rhamphios, să fie comandantul flotei; de vor găsi de cuviință cei unsprezece sfetnici, vor scoate din navarchie pe Astyochos și vor pune pe Antisthenes, căci aveau bănueli asupra lui Astyochos în urma scrisorii lui Pedaritos. Plecară deci vasele dela Malea și ieșiră în larg; ajunse la Melos, dădură peste zece vase ateniene, din care prind trei goale și le dau foc. După asta, temându-se ca nu cumva corăbiile ateniene https://biblioteca-digitala.ro 486 scăpate dela Melos să dea de veste celor din Samos despre plutirea lor — ceea ce s’a întâmplat — plutiră spre Creta și lungiră calea pentru pază și ancorară la Kaunos în Asia. De acolo, fiind în siguranță, trimiseră știre la Milet ca să le vie înainte. 40. Tot în vremea asta Chioții și Pedaritos nu conteneau a trimetc scrisoare după scrisoare lui Astyochos, cu toată reaua voință ce-o arăta, cerându i să le vină în ajutor acum când sunt asediați și să nu privească nepăsător cum cea mai de seamă cetate aliată din lonia este blocată pe mare și pustiită prin jafuri pe uscat. In adevăr, afară de Lacedemona, niciun oraș nu avea așa de mulți sclavi1) și din cauza mulțimii lor, trebuiau pedepsiți mai aspru când greșeau. De aceea, când li s’a părut că armata ateniană se așează temeinic cu împrejmuire de zid, îndată mulți au început să fugă la ei și, cunoscând foarte bine locurile, le fac foarte multe pagube. Spuneau deci Chioții să-i ajute până mai este încă speranță și putință de a împiedeca lucrul, fiind zidit Delphinion, dar necomplect, și până ce nu înconjoară dușmanii cu fortificații mai mari tabăra și flota lor. Astyochos din pricina amenințării lui de atunci nu era dispus ; văzând însă pe aliați doritori, le porni în ajutor. 41. In vremea asta din Kaunos vine vestea că cele douăzeci și șapte de vase și sfetnicii lacedemoni sunt de față. Astyochos, socotind că toate celelalte trebuiau puse în urmă, întâiu pentru a însoți o flotă așa de numeroasă, ca să-și asigure supremația pe mare, al doilea să asigure traversarea Lacedemonilor, cari veneau să-i cerceteze activitatea sa, nu mai pleacă la Chios și pornește la Kaunos. In trecere debarcă la Kos în Meropida. orașul care nu era întărit și care era dărîmat de cel mai mare cutremur de pământ pe cari-1 țin minte oamenii. Populația fugise prin munți. El făcu năvăliri și luă tot ce putu, afară de oamenii liberi pe care-i liberă. Dar cum ajunse noaptea la Knidos, Knidienii îl silesc și-l sfătuesc să nu debarce echipagiile, ’) Stephanos din Byzanț (sub cuv. Xioț): « Ilioții sunt cei dintâi cari au întrebuințat servitori (Oepanovreț), cum se folosesc Lacedemonii de Hoți. Argienii de Gymnesieni, Sikyonienii de Kornyphori, Grecii din Italia de Pclasgi, Cretanii de Mnoizi». Athenaios (VI, 28) confirmând faptul vor- bește de revoltele provocate la Chios de sclavi și adaugă că Chioții șun,t primii Greci cari au organizat comerțul de sclavi (. 2) « Peninsula stâncoasă care se întinde dela Nord în spre gura marelui port». Curtius « OuTcoț exaXeÎTO 7) erepa tou IIeipai6toț dtxpa and tou xaTaxTT)iX6yopoț. https://biblioteca-digitala.ro 513 înainte partizani credincioși. Cuprinși de teamă, și pentru cele din Atena și pentru cele din Samos, trimiseră îndată la Lacede- mona pe Phrynichos, Antiphon și alți zece cu ordin de a face pace cu orice chip cu Lacedemonii, numai să fie suportabile condițiile. Grăbiră și zidul din Ectioncia. Scopul acestui zid, cum zicea Theramenes și ai săi, nu era să închidă Pireul celor din Samos, dacă vor vrea să intre cu forța, ci mai de grabă să primească pe dușmani mai ales, când vor vrea, și vase și cu pe destrime. Ectioneia este un dig al Pireuhii și intrarea în port se face chiar pe lângă el. La zidul ce exista înainte dinspre con- tinent, au mai adaos unul, ca să fie nevoie de puțini oameni, pentru a domina intrarea. Zidul vechili se termina la unul din cele două turnuri dela gura îngustă a portului; tot acolo se ter- mina și zidul ce-1 construia din nou de către mare. Despărțiră printr’un zid curmeziș și porticul1) din Pireu, care era foarte mare și chiar lângă acesta zid nou. Administrația acestei hale și-o rezervase pentru dânșii; siliră pe toți cari aveau grâu să-l depună aici; tot aici se depunea și grâul importat. De aici se scotea pentru vânzare. 91. Acestea le răspândea de multă vreme Theramenes. Când reveniră solii din Lacedemona fără tratat încheiat, spunea că zidul acesta va primeidui orașul. Tn același timp printr’o întâm- plare ciudată patruzeci și două de vase tocmai în timpul acesta — unele erau italiene din Taras și Locroi și unele din Sicilia — ve- niră din Peloponez și ancorară în Las2) din Laconia, pregătin- du-se să treacă în Eubeea unde erau chemați Flota o comanda Agesandridos, fiul lui Agcsandros, Spartan. Theramenes zise că aceste corăbii vin nu atâta pentru Eubeea cât pentru cei ce for- tifică Ectioneia și că de nu se va băga de seamă, vor pieri fără să știe. Nu era numai o calomnie în vorba aceasta. Căci Cei Patru- Sute vroiau să guverneze oligarchic chiar și pe aliați: dacă nu *) oto4 e marea hală de cereale pe care o construise Perikles pentru păstrarea grâului transmarin. Aceasta a fost acum separată printr’un^zid transversal de celelalte depozite publice și cuprinsă în interiorul fortăreței Ectioneia. ’) Lassayda, unul din cele mai vechi și mai bogat în legende orașe din Laconia. Era situat la 40 stadii la S.-E. de Gythion în golful Laconiei. Ruinele mai sunt și astăzi lângă satul Passava. 33 https://biblioteca-digitala.ro 514 era posibil asta, având autonomia să păstreze flota și zidurile 7 în fine de n’o fi cu putință nici asta, să nu fie dânșii primele vic- time ale poporului redevenit stăpân, să introducă pe dușmani să trateze cu ei cedând zidurile și flota și să salveze din oraș ce se va putea, numai să li se garanteze siguranța. Dc aceea făceau și zidul acesta, care avea portițe și ganguri de ieșire și pe unde puteau introduce dușmanii și se sileau să-l ter- mine repede. 92. întâiu erau numai niște vorbe spuse între puțini și în taină : dar în vremea asta Phrynichos, întors din ambasada dela Lace- demona, fu lovit cu premeditare de către unul dintre peripoli x) și lăsat mort în plină agora, când tocmai ieșise dela Senat. Ucigașul a scăpat. Complicele său un Argian fu prins și pus la chinuri de Cei Patru-Sute, nu spuse numele celui ce ar fi ordonat fapta; declară că nu știe altă ceva decât că se țin sfaturi dese și în casa peripolarchului și în alte case. Cum acest asasinat n’a avut urmări 2), Theramenes, Aristokrates și alți partizani dintre Cei Patru-Sute și din afară socotiră că este vremea să se pună pe lucru. Flota peloponeză, plecată din Las, plutise în același timp până la Epidaur, de unde făcu o incursie în Egina Thera- menes susținea că dacă această flotă ar fi fost menită pentru Eubeea, apoi nu se puteau explica manevra în contra Eginei și pe urmă ancorarea iarăși în Epidaur; că ea venise chemată în scopul, pc care el toată vremea l-a denunțat; că deci nu mai este cu putință să se stea cu brațele încrucișate In sfârșit, după multe vorbe de zurbavă și mai adăugându-se bănuieli noui, au trecut la faptă. Opliții, cari lucrau zidul din Ectioneia, și printre cari se afla în calitate de taxiarch și Ari- stokrates cu tribul său, prinseră pe Alixikles, unul din generali cei mai devotați Celor Patru-Sute și-l duseră într’o casă, unde îl închiseră. Au luat parte și alții și mai ales Hermon, coman- dantul peripolilor de pază din Munichia; și ceea ce era mai im- portant, era faptul că masa opliților îi susținea. *) Peripolii erau tineri Atenieni până la 18 ani, formau un corp sub comanda unui peripolarch (7repi7tâl.apxoț) cu reședința în Munichia. 2) Tovarășii lui Phrynichos n’au îndrăznit să ia măsuri contra lui The- ramenes și a prietenilor săi. https://biblioteca-digitala.ro 515 Cei Patru-Sute erau din întâmplare în ședință. Când li s’a anunțat faptul, erau gata să ia armele, afară de cei cărora nu le plăceau lucrurile acestea, în același timp zbucneau în amenin- țări asupra lui Theramenes și partizanilor săi. Acesta se apăra și se arăta gata să meargă împreună cu dânșii să-l libereze. Luă pe unul din generalii care erau de aceeași părere cu sine și coborî la Pireu. Merse și Aristarchos cu o seamă dc călăreți tineri. Era zarvă și spaimă mare. Cei din oraș credeau că Pireul este cucerit deja și prizonierul ucis, cei din Pireu așteptau din ceas în ceas pe cei din oraș să vină să-i atace. Toți alergau după arme. Cu greu i-au oprit cei mai bătrâni și Thukydides din Pharsalos, proxenul Atenei, care se punea în drumul fiecăruia și striga să nu piardă patria pândită de dușmani. Se liniștiră și nu se încăierară. Ajuns la Pireu, Theramenes, care era încă strateg, se supără pe opliți, dar numai dc formă; Aristarchos și dușmanii mulțimii erau foc de mânioși. Majoritatea opliților totuși nu se lăsau de treaba începută și nu le părea rău și întrebau pe Theramenes dacă i sc pare că cu gânduri bune s’a clădit fortificația și de nu-i mai bine s’o dărîme. El le răspunse că dacă așa i credința lor, n’are nimic împotrivă. Imediat opliți și mulți din Pireu se suiră pe zid și-l dărîmau. Cuvântul de ordine în mulțime era: «La lucru cel care vrea să domnească Cei Cinci-Mii în loc de cei Patru- Sute ». Se ascundeau sub numele de «Cinci Mii» și nu spuneau pe față că vor domnia poporului. Se temeau să nu existe în rea- litate Cei Cinci Mii și să nu se înșele adresându-se unui necu- noscut. De aceea cei Patru-Sute nu arătaseră cine face parte din Cei Cinci Mii, dar nici nu voiau să se afle că nu-s numiți. Pe de o parte o participare așa de numeroasă la treburile publice li se părea o adevărată democrație; pe de alta nesiguranța îi face să se teamă unul de altul. 93. A doua zi Cei Patru-Sute, cu toată tulburarea, se adu- nară la Senat. Opliții din Pireu, după ce au eliberat pe Ali- xikles și au dărîmat zidul, se strânseră la teatrul lui Dionysos din Munichia, lăsară armele și ținură sfat, și socotiră să plece îndată spre oraș și puseră armele în templul Anakion x). Câțiva *) Templul Dioscurilor la piciorul de Nord al Acropolei, dedesubtul templului Erechteion.« La acest templu fiecare cetățean ca tânăr jurase să apere patria și legile orașului». Curtius, Ist. Gr. V. It> 730. 33* https://biblioteca-digitala.ro 516 aleși dintre Cei Patru-Sute veniră la dânșii, statură de vorbă om cu om și căutară să convingă pe cei ce-i vedeau mai cu- minți să se liniștească și să rețină și pe ceilalți. Le făgăduiră că se vor desemna Cei Cinci-Mii și Consiliul celor Patru-Sute va fi luat pe viitor dintre aceștia în chipul pe care-1 vor fi fixat Cei Cinci-Mii îi sfătuiră că până atunci să nu cumva să piardă republica nici s’o împingă la inamici. Aceste discursuri spuse dc mulți și către mulți mai potoli masa de opliți și o făcură să se mai teamă de mântuirea patriei. Se învoiră ca, într’o zi determinată, să convoace adunarea în teatrul lui Dionysos 2) pentru restabilirea armoniei. 94. După ce a sosit ziua hotărîtă pentru adunare în teatru și ședința era aproape să sc deschidă, când se anunță că Agesandridcs cu cele patruzeci și două de corăbii dela Megara, plutește în jurul Salaminei. Fiecare din mulțime credea același lucru: că se adeveresc temerile exprimate de The- ramenes și dc partizani. Frâu siguri că flota vine spre fortifi- cație și le părea bine că au dărîmat o la timp. Agesandrides poate că se învârtea pe lângă Epidauros și aici după o înțelegere cu unii fruntași dintre Patru-Sute: dar e probabil că aștepta sfârșitul luptelor dintre Atenieni și să poată interveni la timp de va fi nevoie. Atenienii deci, cum le-a venit știrea, îndată în fugă s’au dus cu toții la Pireu, gândind că au un războiu mai marc decât al lor. pe cel cu dușmanii cari sunt aproape la intrarea portului. Și unii se îmbarcau pe corăbiile ce erau pe apă, alții trăgeau alte vase, iar alții alergau pe ziduri și la gura portului. 95. Flota peloponeză, după ce a plutit și a dublat Sunion, aruncă ancora între Thorikos și Praxiais). Atenienii fură siliți să întrebuințeze la formarea echipagiilor oameni nedeprinși, fiindcă Statul de atâta vreme era în răscoală, dar voiră totuși ') înțelegeau că instituția Celor Patru-Sute să fie permanentă și să înlocuiască Consiliul de Cinci-Sute, cu deosebirea că acești Patru-Sute nu vor fi inamovibili și că vor fi luați alternativ din Cei Cinci-Mii. 2) Marele teatru din Atena servea câteodată ca loc de întrunire pentru adunările ce se prevedeau numeroase; în teatru puteau încăpea treizeci dc mii de oameni. 3) Cele mai apropiate localități de pe coasta răsăriteană a Aticei, în fața Eubeei. https://biblioteca-digitala.ro 517 să ajute repede cea mai importantă dintre posesiunile lor; de când Atica era blocată, Eubeea era totul pentru ci. Trimet pe Thymocharcs și vase la Eritrea. Cu cele ce se aflau mai dinainte în Eubeea se ridicau la treizeci și șase dc vase. Cum au ajuns, au fost siliți să dea lupta. Căci Agcsandridcs, după prânzul de dimineață, a ridicat ancora din Oropos, care nu-i departe de orașul Eritrea decât șasczeci dc stadii. Cum înaintă, Atenienii începură și dânșii îmbarcarea, crezând că au soldații aproape de vase. Dar aceștia negăsind provizii în piață, unde Eritreenii se îngrijiseră să nu fie nimic, ci fură siliți să meargă în casele dela marginea orașului. Prin asta se urmărise ca să se facă îm- barcarea cu încetul și inamicii să aibă timp să atace pe Atenieni și să-i silească să lupte așa cum găseau. Un semnal fusese ri- dicat în Eritreea ca să le arăte când trebue să plece. Cu asemenea pregătire Atenienii ieșiră la larg și începură lupta înaintea por- tului Eritreea. Totuși puțină vreme rezistară, au fost puși pe fugă și urmăriți spre uscat. Și câți dintre ei s’au refugiat în Eri- treea, ca într’un oraș amic, au suferit cei mai greu, fiind măce- lăriți de populație; dimpotrivă, cei cari au ajuns la fortul pe care-1 aveau în Eritreea, au scăpat ca și restul de vase ce se adună la Chalkis. Peloponezii au luat douăzeci și două dc vase; echipa- giile, parte le-au ucis, parte le-au luat prizoniere și au ridicat un trofeu. Puțină vreme după aceea răsculată Eubeea întreagă, afară dc Oreos pe care-1 ocupau Atenienii, și organizară țara după voința lor. 96. Când a venit Atenienilor vestea despre cele întâmplate în Eubeea, au fost cuprinși de o spaimă, mai grozavă decât toate câte au fost. Nici nenorocirea din Sicilia, oricât dc mare păruse atunci, și nicio altă înfrângere nu i-a umplut vreodată de atâta spaimă. Armata din Samos revoltată; nu mai erau nici corăbii nici cine să se mai îmbarce; ei în plină revoltă și nu știau numai când se vor încăiera; pe deasupra tuturor venise o așa de mare nenorocire, în care pierduse flota și, ceea ce era mai rău, Eubeea, mai folositoare pentru ei decât Atica. Cum să nu-i cuprindă adâncă descurajare? Ce-i îngrijora mai ales și foarte de aproape era teama ca dușmanii învingători să nu cuteze a veni imediat asupra Pireului lipsit de vase; din ceas în ceas se așteptau să-i vadă venind. Dr-a'- fi fost mai îndrăzneți, le-ar fi fost lucru ușor; https://biblioteca-digitala.ro 518 prezența lor ar fi mărit turburările între cetățeni; blocusul ar fi forțat flota din Samos, deși ostilă oligarhiei, să vie în ajutorul rudelor lor și a întregii republici; și în timpul acesta Heles- pontul, lonia, insulele, toate pământurile până la Eubeea erau pierdute, într’un cuvânt tot imperiul Atenei. Dar nu numai cu prilejul acesta Lacedemonii s"au arătat pentru Atenieni cei mai de treabă dușmani, dar și în alte multe. Foarte deosebite unul de altul aceste două popoare în ce privește caracterul, unul vioiu, celălalt încet, unul cutezător, celălalt lipsit de îndrăzneală; această deosebire a folosit Atenienilor foarte mult mai ales în luptele pe mare. Au arătat-o Siracuzanii; semănând foarte bine cu Atenienii, le-au făcut și războiul cel mai greu. 97. La aceste vești, Atenienii echipară totuși douăzeci de corăbii și convocată imediat atunci întâia oară dela revoluție x) o adunare a poporului în Pnyx 2), unde obișnuit se adunau In această adunare făcură să înceteze guvernul Celor Patru Sute și votară să se predea administrația în mâna a cinci mii de cetă- țeni 3), din cari vor face parte oricine poate să-și procure arme; nimeni pentru nicio magistratură să nu primească salar, iar de nu să fie blestemat *). Au mai fost în urmă adunări în care au votat și nomoteți5) și alte legi privitoare la Stat. Și în perioada ce urmă, cel puțin în vremea mea, Atenienii au avut cea mai bună constituție. Era un amestec cuminte de oligarchie și demo- crație : aceasta întâiu ridică orașul din netrebnica stare. Au votat reîntoarcerea lui Alkibiades și altor exilați 8). I-au trimis și lui și armatei din Samos un mesagiu pentru a veni să se pună în fruntea trebilor ’) Dela așezarea Celor Patru-Sute, adunările poporului nu mai aveau loc. 2) Pnyx, colină situată în Atena la S.-V. de Acropole. Pnyxul servea pentru întrunirile ordinare ale poporului; avea scări de piatră în semicerc, în fața cărora se ridica tribuna. a) Erau deci numai opliții și cavalerii, adică cetățenii din primele trei clase, cari făceau parte din acest corp privilegiat. 4) Fură suprimate diurnele pentru judecători și cetățenii cari asistau la adunare. 5) Comisie permanentă legislativă, ce redacta proiectele de legi ce tre- buiau apoi votate de adunare. 8) întoarcerea lui Alkibiades la Atena n’a avut loc decât 4 ani mai târziu. Xenophon https://biblioteca-digitala.ro 619 98. Imediat la începutul acestei revoluții Pisandros. Alc- xikles și ceilalți fruntași ai oligarchiei s’au refugiat la Dekelia. Singurul dintre ei Aristarchos, care era și strateg, luând în grabă câțiva arcași din cei mai barbari1), se duse către Oinoe, o fortă- reață ateniană la hotarul Beoției. O asediau Corintienii ca vo- luntari 2), chemând și pe Beoțieni, pentru a răzbuna pieirea câtorva dintre ei, căzuți sub loviturile celor din Oinoe, când se întorceau dela Dekelia. După ce a vorbit cu asediatorii, Ari- starchos 3) înșeală pe cei din Oinoe spunându-le că Atena a în- cheiat o pace cu Lacedemonii și că dânșii trebue să predea fortul Beoțienilor. Căci cu aceste condiții s’a făcut împăcarea. Se încrezuse în cuvântul său. căci era strateg, și ci fiind asediați nu știau nimic. Iese deci sub garanția tratatului. Luată în modul acesta Beoțienii primiră Oinoe, și în Atena se termină cu revoluția și oligarchia. 99. Tot în vara aceasta, cam în aceeași vreme 4), Peloponezii din Milet se hotărîră să plece la Pharnabazos. Nimeni din cei însărcinați de Tissaphernes, atunci când plecase la Aspendos, nu le plătea solda. Nu se arătase de atâta timp nicăieri vreo urmă, nici de flotă feniciană nici de Tissaphernes. Philippos, care-1 însoțise, și un alt spartan Hippokrates, trimiteau navarchului Mindaros răspuns că nu va veni flota feniciană și că în toate sunt înșelați de Tissaphernes. Pe dc altă parte, Pharnabazos îi chema la sine și voia ca la venirea flotei să despartă de Atenieni orașele din Satrapia sa ce le mai rămăsese; în aceasta spera să obțină mai mult dela el ca și Tissaphernes. Astfel deci Mindaros plecă din Milet cu șaptezeci și trei do vase în mare ordine și, printr’o comandă neașteptată, ca să se poată feri dc cei din Samos. Mai înainte, tot în vara asta, șasesprezece vase plutise într’acolo și devastau o parte din Chersonez. Prins de furtună, a fost silit să ancoreze la Ikaros, unde vânturile îl ținură cinci sau șase zile; de aici trecu la Chios. ’) Probabil Sciți, pe cari Atenienii îi țineau pentru poliție. •) Această operație nu intra în planul general dc războiu și nu fusese ■ordonată nici de Lacedemoni nici dc regele Agis. Corintienii făceau asediul pe socoteala lor. 3) Aristarchos a fost mai târziu dat în judecată și executat împreună cu Alexiklcs. Lykurgos, In Leokratem. 4) Răsturnarea Celor Patru-Sute. https://biblioteca-digitala.ro 520 100. Thrasyllos din Samos, când fu informat că Mindaros a ridicat ancora din Milet, plecă și el îndată cu cincizeci și cinci de vase și se grăbea să n’apuce să intre în Helespont acela îna- intea lui. Auzind că este la Chios și crezând că va sta acolo, puse vase de observație și în Lesbos și în continentul din față ca să afle toate mișcările flotei. El se duce la Methymne și porunci să pregătească grâu și cele necesare pentru ca să dea atacuri din Lesbos asupra Chiosului. dacă va fi timp mai mult. Totodată, fiindcă Eresos din Lesbos se revoltase, avea de gând să meargă asupra acestui oraș și să-l distrugă de va putea. Căci cei mai bogați dintre exilații din Methymne, strânsese în Kyme printre partizani de-ai lor vreo cincizeci de opliți și mai tocmise în leafă oameni de pe continent, în totul cam trei sute și-i puseră sub comanda tebanului Anaxandros din cauza înrudirii dintre cele două popoare 1). Atacase întâiu Methymne, dar fură res- pinși printr’o mișcare a garnizoanei ateniene din Mytilene. în- vinși a doua oară în luptă și împinși peste munți, au răsculat Eresos. Plutind așa dar Thrasyllos asupra lui cu toată flota, se pregătea să-l atace. Era venit acolo și Thrasybulos din Samos cu cinci corăbii, când li s’a anuntat această trecere a exilatilor: dar ajuns prea târziu, îl blocă. Se mai adaoseră și două vase din Helespont și vase din Methymne. In totul erau șaizeci și șapte de corăbii. Cu trupele de pe bord cu mașini și în orișice chip vor putea, se pregătea să ia cu asalt Eresos. 101. In vremea aceasta Mindaros și vasele peloponeze din Chios, după ce s’au aprovizionat și au primit dela Chioți câte trei tessaricoști2) de cap, pleacă repede a treia zi din Chios și n au ieșit în larg ca să nu dea peste vasele din Eresos și, având în stânga Lesbosul, au plutit spre continent. Abordară la portul Karteria din țara foceeană și luând prânzul de dimineață, navi- gară pe lângă Kyme și luară loc pe seară la Arginusse de pe conti- nent, pe uscat, în fața Mytilenei. De acolo, când era încă noaptea neagră, continuată navigația pe lângă coastă și sosiră la Har- *) Lesbienii și Beoțienii erau de origină eoliană (III, 2). Lesbienii, con- siderându-se coloni ai Beoțienilor, oferise comanda Bcoțianului ce se afla între ci. ■) Scholiastul: monetă veche, indigenă. 15 nesigur de avea valoarea, unui stater de aur, în care caz ar fi valorat 45 centime. https://biblioteca-digitala.ro 521 matus, pe continent în fața Methymnei. După mâncarea de dimi- neață, au trecut repede pe lângă Lektos, Larisa și Hamaxiton și alte locuri dc prin aceste meleaguri și înainte de miezul nopții ajung la Rhoiteion care-i deja în Peloponez. Câteva corăbii ale lor abordară la Sigeion și în alte puncte ale țărmului. 102. Atenienii, cari se aflau în Scstos cu optesprezece vase, înțeleseră după focurile străjilor și rugurile multe aprinse deo- dată în țara inamică, că Peloponezii plutesc în Helespont. Și în aceeași noapte, cum erau, se îndreptară cu toată iuțeala spre Elaius ca să ajungă în larg înainle de a se întâlni cu vasele duș- mane. Trecură fără a fi zărite de cele șasesprezece corăbii din Abydos, deși acestea aveau ordin dela flota care se apropia, să fie cu ochii pe ei, de cumva vor să plece. Dar în zorii zilei sunt văzuți de flota lui Mindaros, care se ia îndată după dânșii. Cele mai multe vase au putut fugi în spre Imbros și Lemnos, dar patru care închideau mersul sunt prinse lângă Elaiunt; un vas căzu lângă templul lui Protesilaos D și fu luat cu oameni cu tot < alte două le-au luat fără oameni, iar pe unul l-au ars gol lângă Imbros. După aceasta, unindu sc cu flota dela Abydos și alte vase, numărul total este optzeci și șase de corăbii; asediară în ziua aceea Elaius, dar, cum nu s’a predat, au plecat înapoi la Abydos. 103. In vremea asta Atenienii, înșelați de străjile lor și ne- crezând că flota inamică s’ar putea strecura fără s’o simtă, con- tinuau în liniște asediul. Cum simțiră, lăsară imediat Eresos și plutiră în grabă spre Helespont. Prind două vase peloponeze, caro atunci în avântul urmăririi ieșise în larg cu prea multă îndrăzneală și dăduse peste ei. Ajungând cu o zi mai târziu, Atenienii ancorează la Elaius, primesc vasele refugiate din Imbros și se pregătiră dc luptă vreme de cinci zile. 104. După asta începură lupta navală în chipul următor: Atenienii, așezați în linie, pluteau pe lângă coastă îndreptându-se spre Scstos; Peloponezii, cari-i văzuse din Abydos, le ieșiră împotrivă. Când lupta a fost să înceapă, Atenienii desfășurări ’) Mormântul lui Protesilaos, cel dintâi erou grec căzut înaintea Troei, era așezat pe vârful sudic al Chersonezului din Thracia. Cu timpul a fost considerat ca un templu și un oracol. https://biblioteca-digitala.ro ■>22 frontul pe lângă Cbersonez. dela Idakos până la Arriana cu șaptezeci și șase de vase; Peloponezii se înșirară și ei cu optzeci și șase de corăbii dela Abydos până la Dardanos. La Peloponezi aripa dreaptă o țineau Siracuzanii. cealaltă însuși Mindaros cu cele mai bune vase; la Atenieni, stânga Thrasyllos, iar dreapta Thrasybulos; ceilalți, fiecare la locul său cum au fost rânduiți. Peloponezii se grăbiră să înceapă lupta. Aripa lor stângă depă- șind dreapta Atenienilor, voiau de era posibil să le închidă ieșirea din strâmtoare, să dea atacul la centru și să-i împingă spre țărm, care-i aproape. Atenienii, ghicind intenția lor, se întinseră și ei și-i depășiră. Aripa lor stângă trecuse dincolo de promontorul Kynossema 1). Această manevră le slăbea centrul și așa inferior și cu mai puține vase decât inamicii; conturul capului Kynossema care forma un unghiu ascuțit nu permitea să se vadă ce se pe- trece mai încolo. 105. Peloponezii deci, căzând asupra centrului, împinseră năvile ateniene spre uscat, urmăriră dușmanii pe continent, având în acest punct de fapt superioritatea. Nu putea veni în ajutorul centrului nici Thrasybulos dela aripa dreaptă, fiindcă avea în față un număr covârșitor de vase, nici Thrasyllos dela aripa stângă, căci promontorul Kynossema îi ascundea vederea, apoi Siracuzanii și ceilalți tot așa de numeroși pe cari-i avea în față îl împiedecau. Abia numai când Peloponezii, din cauza victoriei, începură a urmări fără teamă corăbiile dușmane, în unele puncte s’a produs desordine. Thrasybulos observând încetează acum mișcarea de depășiri; și, aruncându-se asupra vaselor cc-1 amenințau, le atacă imediat, le pune pe fugă. Se ■duce apoi în punctul unde Peloponezii erau victorioși, surprinde vase rătăcite, le bate și le pune pe fugă fără luptă mai mult. Tocmai atunci Siracuzanii dădeau îndărăt în fața lui Thrasyllos; când văzură și pe ceilalți învinși, o luară la fugă și mai mult. 106. După înfrângere, Peloponezii se retraseră întâiu lângă fluviul Meidios și apoi la Abydos. Atenienii prinseră puține ■corăbii, căci Helespontul fiind îngust oferea dușmanilor retrageri *) Cap în Chersonezul Traciei, ceva mai la Est de Madytos. Numele \ Mormântul cățelei) derivă dela Hekabe, care în excesul durerii a fost ■schimbată în cățea și i s’a ridicat un mormânt în acest loc. https://biblioteca-digitala.ro 523 apropiate. Dar nimic nu putea veni mai la vreme ca această victorie. Până atunci Atenienii se temuse de flota Pclopone- zilor din cauza recentelor înfrângeri D și a dezastrului din Sicilia: din momentul acesta încetară de a-și mai face reproșuri cum încetară să supraevalueze forțele maritime inamice. Au luat totuși opt vase din Chios, cinci din Corint, două din Ambracia, două din Beoția, unul din Leucada, unul din Laconia. unul din Syracuza și unul din Pallcne; pierdură și ei cincisprezece vase. Au ridicat un trofeu pe vârful unde este mormântul Cățelei, adunară frânturile de corăbii, dădură prin armistițiu dușmanilor cadavrele și trimiseră la Atena o triremă cu vestea biruinții. Ei, auzind dela corabia sosită norocul ne mai sperat, își ridicară inimile abătute de recentele nenorociri din Eubeea și dc luptele dintre ei. Crezură că mai pot avea biruința dacă sc apucă dc treabă cu inimă. 107. A patra zi după lupta navală, Atenienii reparându-și în grabă vasele plecară dela Sestos spre Kyzikos, care sc revol- tase Văzură ancorate în Harpagion și Priapon cele opt vase venite din Bizanț. Plutiră împotriva lor, bătură dușmanii ce se aflau debarcați și luară corăbiile. Ajungând la Kyzikos ce era fără ziduri. îl aduseră înapoi sub stăpânire și-i impuse o con- tribuție. In vremea asta Peloponezii plutiră și ei dela Abydos la Elaius și luară o parte din vasele prizoniere care erau mai bune, celelalte fusese arse de Eleontini. Trimiseră pe Hippokrates și Epikles în Eubea ca să aducă flota ce era acolo. 108. Tot în această vreme se întoarse și Alkibiades cu cele treisprezece corăbii dela Kaunos și Phaselos la Samos, aducând știrea că ar fi îndepărtat gândul Fenicienilor de a se uni cu Pelo- ponezii și că ar fi făcut pe Tissaphernes mai mult prieten ca înainte Atenienilor. Echipând nouă vase pe lângă cele pe care le avea, impuse o grea contribuție de. războiu Halicarnasului și fortifică Kos. După ce a făcut acestea și a rânduit un guver- nator în Kos, se întoarse acum spre sfârșitul toamnei la Samos. Când Tissaphernes află că vasele peloponeze s'au dus din □Milet în Helespont, porni și el și se îndreptă către lonia. Pe l) In luptele dela Oropos cap. 5 ți Întâlnirea dela Elaius cap. 102. https://biblioteca-digitala.ro 524 când erau Peloponezii în Helespont, locuitorii din Antandros.. eolieni de origină, fiind asupriți tare de persanul Arsakos, loco- tenentul lui Tissaphcrnes, aduseră pe uscat, prin muntele Ida opliți și-i introduseră în cetate. Acest Arsakos a făcut mult rău Delienilor *) ce se așezară în Atramyttion, când fusese alun- gați de Atenieni pentru a purifica insula. Sub pretextul de a combate un dușman pe care nu-1 arăta, porunci expediției cclor mai buni2) dintre ei și-i scoase din oraș cu semne de prietenie și alianță : apoi pândind ceasul prânzului, îi înconjură și-i ucise cu săgeți. Temându-se dar să nu facă vreo călcare de lege și împotriva lor și apoi nemai putând răbda birurile ce le tot punea, au alungat din Acropole garnizoana lui. 109. Tissaphcrnes înțelese că și treaba aceasta vine dela. Peloponezi, cum făcuse și cu garnizoanele din Milet și din Knidos pe care le alungară- se crezu foarte rău pus cu dânșii și se temu să nu-i mai facă și altă pagubă. De altfel era supărat că Pharnabazos, în mai puțină vreme și cu mai puțină cheltuială, avusese mai mult folos decât el în contra Atenienilor. Plănui deci să meargă în Helespont, să se plângă despre cele întâmplate la Antandros și să se apere cât mai cuviincios în ce privește flota feniciană și celelalte învinuiri. Se duse întâiu la Ephesos unde făcu un sacrificiu Artemidei. (Când iarna de după vara aceasta se va fi sfârșit, se va îm- plini al douăzeci și unulea an al războiului) ®k ’) Vezi Cartea V, cap. 1. 2) Oi PeXtiotoi trebue sâ-1 înțelegem aici nu în sensul de cei mai' respectabili (cap. 42, 2) nici de cei mai în vază, ci în sensul de cei mai, destoinici. Cartea V, cap. 42. 3) Aceste cuvinte, care se găsesc aproape în toate manuscrisele, nu vin desigur dela Thukydides; dar fără îndoială au o origină foarte apropiată. https://biblioteca-digitala.ro INDICE https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro INDICE1) A Abdera. oraș 11,97. Abderita 11,29. Abydos, colonia Melesienilor VIII, 61 așezată în Hellespont 62. A părăsit pe Atenieni și a trecut la Derkylidas și Phar- nabazos ibidem. Akamantis, trib IV, 118. Akanthos, lacedemonian V, 19. Akanthos, colonie din Andros IV, 84; 18,5. Brasidas duce războiu IV, 84. Se răscoală în contra Atenienilor IV, 88. Akarnania, numită după Akarnan, lini lui Alkmaion. Lacedemo- nienii trimit pe Knemos spre a o supune II, 80 și sq. Akarnanii cei mai buni prăștieri II, 81. înving pe Ambracioți. ibid. Fac pace cu ei III, 114, 3. Se aliază cu Atenienii II, 68. Locuesc Anaktorion IV, 49. Akesines, fluviu în Sicilia IV, 25. Achaia din Peloponez primită în în alianța ateniană I, 111. Redată Peloponezilor de Ate- nieni I, 115. O cer înapoi IV, 21. Acheii Phthioți VIII, 3. Acharne, cel mai mare sat din Atica II, 19, 2. Este asediat II, 20 sq. O mare parte din statul atenian, ibidem. Achelous, fluviu care curge din Pind prin Dolopia și pe la Agre- eni II, 102. Acheron, fluviu din Thesprotia I, 46. Acherusia, baltă I, 46. Akre, oraș în Sicilia VI, 5. Akraion Lepas VII, 78. Akragas, oraș și fluviu în Sicilia VI, 4. Vezi Agrigentum. Akratoi, oraș IV, 109. Akle, orașe IV,' 52. Akte IV, 109. Aklion din Anaktorion, unde-i un un templu a lui Apolon I, 29. Adimantos I, 60. Admetos, regele Moloșilor, pri- mește pe Themistokles fugar I, 136. Akantides, tiran din Lampsakos VI, 69. Aigaleon, munte din Atica II, 19. Aigina este asediată de Atenieni I, 105, se predă lor 1,108, suferă năvăliri VIII, 92. Egineții au avut odată flotă mare I, 14. îndeamnă la războiu contra Atenienilor I, 67. Sunt învinși de Atenieni 1, 105. Alungați de “) Unde nu se pune numărul paragrafului, de cele mai multe ori-se înțelege sau tot capitolul sau paragraful 1. https://biblioteca-digitala.ro 528 Atenieni din Egina II, 27. IV. 57. Drachma și obolul eginet V, 47. Aigition în Aitolia III. 97. Aigyptos se revoltă în contra lui Artaxerxes I, 104. Atenienii stăpâni pe Aigyptos odată 1,109. Aigyptos din nou în stăpânirea Perșilor I, 110. Atenienii trimit flotă I. 112. .hneas, fiul lui Okyta IA , 119. Ainesias, efor în Sparta II, 2. Jbms, oraș IV, 28. Ainienii sunt Eeolieni VII. 57. Birurile Ate- nienilor, ibidem. Aiolades. tatăl lui Pagonda IV. 91. Aiolis case și Kalydon III, 102. Locuitorii tributari Atenei VII 57. Dau Atenienilor corăbii în războiul syracuzan, ibidem. Sunt coloni ai Beoțienilor, ibidem 108- Aioli, insule III. 115. Aisimides, monarchos al Corcyrei I. 47. .luon, deputat al Argienilor V, 40. Aithaenii I, 101. Aithiopia II. 48. Aitne, munte în Sicilia. III 116, Erupția lui ibidem. .1 italienii, ce fel de neam III, 94, 95 sqq., 98. Agamemnon. Flota, imperiul și puterea lui I. 9. Agttlharchidas. șef corintian II, 83. Agalharchos, comandantul flotei syracuzane VII, 25, 70. Agesandros I, 139. Agesandridas, ibidem. Agesippidas Lacedemonian V, 56, Agis, fiul lui Archidamos, regele Laced. III, 39. Comandantul expediției în Atica și alte locuri, ibidem și IV, 2: V, 54, 57. Actele lui contra Argienilor V, 59. Acuzat de Lacedemoni V, 59 sq. Pleacă din nou asupra Argienilor V, 65, 71. învinge pe Argieni V, 72, 73 sq. întărește Dekelia în Atica VII. 19, 27. Puterea sa în Dekelia VIII 5. 71. Agis sol V. 19, 24. Agrai. Țara lor III, 106. Salyn- tbios regele Agrailor III, 111, IV, 114. Regiunea Agrailor II, 102: IV, 77. Agrianii II, 96. Agrigentum, fundarea lui VI, 4. Revolte VII, 46, 50. 32, 33. Așe- zarea lor VII, 58. Aimneslos III, 52. Aikaios, archonte la Atena V, 19, 25. Alkamenes, Spartan, fiul lui Sthe- nelaida VIII, 5, comandant de flotă VIII. 8, 10. Alkibiades, numele lui spartan VIII, 6. fiul lui Klinias, V, 43. Dușman al Spartanilor înșeală pe solii lor V. 45. Expediția lui în Pelop. V, 52 și Argos V, 84. Ales șef pentru exped. în Sicilia VI, 15,16. Caracterul, vieața și moravurile sale VI, 12, 15, 16, 29. Acuzarea de violarea Her- meșilor și profanarea misterelor VI, 28, 53, 61. Pregătit să se apere VI, 29, 30. Părerea lui despre războiul sicilian. VI, 48. Chemat să se apere VI, 53 61. Fuge în exil VI. 61. Condamnat la moarte VI, 89 sq. Discursul său la Sparta VI, 89 sq. Legături de ospitalitate cu Endios eforul VIII, 6. Sfătuește pe Lacede- moni să trimeată flotă la Chios VIII, 11 sq. Faptele lui la Chios și Milet VIII, 14, 17, 26. Ple- carea la Tissaphernes VIII, 45, 46. Iși pregătește întoarcerea în patrie VIII, 47 sq. Discuția cu Phrynichos VIII, 50, 51, 52. Se hotărăște chemarea lui în https://biblioteca-digitala.ro 529 patrie VIII, 81, 97, 82. Poto- lește mânia armatei în contra celor Patru-Sute VIII, 86. Ple- carea lui la Tissaphernes și în- toarcerea la flotă VIII 88, 108. Alkidas, navarch spartan III, 16. Trimes la Lesbos și Mitylene IIL 26. Sfatul și faptele lui III, 31, 32, 33, 69. Pleacă în contra Corcirei III, 76. Unul din ctitorii coloniei Heraklea 111,92. Alkinadas V, 19. Alkinoos, templul său III, 70. Alkiphron, oaspetele Lacedemo- nilor V, 59. Alkislhenes, tatăl lui Demosthenes III, 91. Alkmaion fiul lui Amphiaraos II, 102. Alkmeonizii alungă pe Peisistratizi din Atena VI, 59. Alexandros, tatăl lui Perdikkas I, 57. Alexarchos, comandantul Corin- tienilor VII, 19. Alexikles. unul din Cei Patru-Sute VIII, 92, 98. Alexippides, efor lacedemonian VIII, 58. Alikaios VII, 32. Alinopia, Almopii II, 89. Alope II, 26. Alyzia VII, 31. Ambrakia, colonia Corintului 11,80. De ce n’au cucerit-o Akarna- nienii și Amphilochii III, 113. Garnizoană trimisă din Corint 111,114. Ambraldoții ajută , pe Corintieni în contra Corcirei I, 27. începutul dușmăniei între ei și Agieni II, 68 sq. Duc răz- boiu cu Amphilochii II, 68 și cu Akarnanii II, 80, 81. O altă expediție la Amphilochi și Akar- nani III 105. Cuprind Olpai și sunt învinși de Akarnani III 108 sq. încheie pace III, 114. Dau ajutor Syracuzei în contra Atenei VII, 58. Golful am- brakian I, 29, 55. Aminiades, fiul lui Philemon II, 67. Aminias IV, 132. Aminokles, constructor corintian I, 13. Ammeas, fiul Koroibos 111,22. Amorges, fiul lui Pissutncs se răs- coală în contra regelui persan VIII, 5 și 28. Ampelidas, V, 22. Amphiaraos, tatăl lui Amphilochos II, 68. Tatăl lui Alkmaion II, 102. Amphias, fiul lui Eupaida IV, 119. Amphidoros tatăl lui Menekrates IV, 119. Amphilochia II, 68. Amphipolis oraș, numit odată ’ Evvâa 68ol. I, 100, 102. Când și de cine a fost fondat și numit și cum se duce Brasidas la Amph. IV, 102, 104. Este asediat de Euetion Atenianul VII, 9. Amphissienii III, 101. Annyklaion, templul lui Apolon V, 18. Amyntas, fiul lui Philippos II, 95, 100. Amyrtaios, regele deltei Nilului I, 112. Anaktorion, golf situat la gura Ambrakiuhii I, 55. Recucerit de Atenieni și Akarnani IV, 105. Pământul său I, 29. Anaia III, 32, IV, 75. Acolo se adună exilații Samieni IV, 75 și Chioți VIII, 19. Anaiții ucid pe Lysikles III, 19. Anapos, fluviu în Akarnania II, 82. Fluviu în Sicilia VI, 96, VII, 78. Anaxandros Tebanul VIII, 100. Anaxilas, tiran în Rhegion VI, 4. Ctitorul Mesenci, ibidem. 34 https://biblioteca-digitala.ro 530 Andokides, fiul lui Leogoras, na- varch atenian I, 51. Androkles, luptător. înverșunat de- mocrat VIII, 65. Androkrales, templu III, 24. Andromedes V, 42. Androsthenes, arcadian olimpio- nicos V, 49. Andros, insulă II, 55. Andrieni aliați cu Atena IV, 42. Supuși și tributari atenieni VIII, 57. Aneristos II, 67. Antandros, oraș IV, 52, 75. Antan- drienii sunt de neam colic VIII, 108. Anlhemos II, 99 sq. Anthene, oraș din Kynosuria V, 41. Antikles I, 117. Anligenes, tatăl lui Socrates II, 23. Anlimenidas, Spartan V, 42. Antimnestos, tatăl lui Hierophon III, 105. Antiochos, regele Oresticnilor II, 80. Antiphemos, fundatorul Gelei VI, 4. Antiphon, foarte strălucit orator, autorul schimbării constituției, condamnarea lui la moarte VIII, 68, 90. Anlippos, Lacedemon V, 19, II, 24. Antissa, oraș din Lesbos III 18, VIII, 23. Asediată zadarnic de Mcthymneeni III, 18. E cu- prinsă de Atenieni III, 28. Antisthenes, Spartan VIII, 39, 61. Aphrodilia IV, 56; templul la Eryx VI, 46. Aphylis I, 64. Apidanas, fluviu în Tessalia IV, 78. Apodaloi, neam etolic III, 94. Apolon. Templul lui Apolon Ar- chegetes VI, 3. Altarul dedicat de Peisistratas lui A. Pytios VI, 54. Templu în Aktion I, 29 și la Leukadieni III, 94, la Argieni V, 47, în Lakonia VII, 26, la Triopion VIII, 35, la Naupaktos II, 91, templul lui Ap. Pythhicul II, 15, VI, 6, 54, VI, 7. Oracolul lui Apolon II, 102. Serbarea lui Ap. Ma- loeis III, 3, 6. Rhenea consa- crată lui Apolon din Delos I, 13. VI, 3, 104. Templul în Delos IV, 90. Apolon Pytheianul V,53. Apollodoros, tatăl lui Charikles VII, 20. Apollonia, colonie corintică I, 26. Arkades au primit corăbii dela Agamcmnon I, 9. In războiul syracuzan au fost mercenari VII, 57. Archedike, fiica lui Hippias VI, 59. Archelaos, fiul lui Perdikkas II, 100. Archestratos, fiul lui Lykomedes I, 57. Tatăl lui Chereas VIII, 74. Archelimos, fiul lui Eurytimos 1,29. Archias din Kamarina IV, 25. Archias fundatorul Syracusei VI, 3. Archidamos, regele Lacedemonei I. 79. Discursul său, ibidem. Comandă expediția în Atica II, 10. Trimite sol la Atena II, 12, 13, 18,19, 20. Comandantul celei de-a doua expediție în Atica II, 47. Răspunsul său către Plateeni II. 72 sq. Archippos, vezi Aristides. Archonides din Sicilia, amic al Atenienilor VII, 1. Archontes, numărul și puterea lor I, 126. Arkturos, răsăritul acestei con- stelații II, 78. Argilos, oraș în Thracia V, 18. Colonie a Androsului IV, 103, V, 6, 18. Un argilian trădează pe Pausanias I, 132. Arginon VIII. 34. https://biblioteca-digitala.ro 631 Arginusai, insule VIII, 101. Argos. Arde templul Herei IV, 133. Regimul oligarhic V, 81. Dușmanii Lacedemonilor I, 102. Tratatul cu Atena V, 14. Ațâțați de Corinticni în contra Lacede- monilor V, 27. Urmăresc hege- monia Peloponezului V, 29, 31, 36, 37, 41, 44, 46. Constituție democratică V, 44. Războiu cu Epidaurienii V, 53. Războiu cu Lacedemonii V, 57, 59. Cuprind Orchomenos V, 59. Războiu cu Lacedemonii V, 64, 66, 72. Pace cu Lacedemonii V, 76, 77, 79. Poporul se aliază cu Atena V, 82. începe din nou războiul cu Sparta V, 83, 116, VI, 7. Sunt învinși de Milezieni VIII, 25. Thyrca desparte pământul argian de Lacedemona II, 27, IV, 56. Argos Amphilochion de cine este fundat, mărimea și puterea lui, Cucerirea de Atenieni II, 68: III, 102, 105 sqq. Arianthides, fiul lui Lysimachos IV, 91. Ariphron, tatăl lui Hippokrates IV, 66. Aristagoras din Milet IV, 102. Aristarchos, atenian VIII, 90, 92. Dă Oinoe Beoțienilor VIII, 98. Aristeus, fiul lui Pellicas I, 29. Fiul lui Adimas I, 60. Faptele lui Aristeus din Corint II, 67. Aristeus, Lacedemoneanul IV, 132. Aristides, fiul lui Archippos IV, 60. Fiul lui Lysimachos I, 91. Aristides șef al Atenienilor IV, 76. Arislokles, fratele lui Pleistoanax, rege spartan V, 16, 71, 72. Aristoklides, tatăl lui Hestiodores II, 70. Arisiokrales, Atenian V, 19, 24, VIII, 9, 89. Aristogiton, Atenian VI, 64, I, 20. Ariston, fiul lui Pyrrichos, cel mai bun pilot VII, 39. Aristonous din Larisa II, 22. Fun- datorul Agrigentului VI, 4. Aristonymos, tatăl lui Euphamides II, 23, IV, 119. Aristophon VIII, 86. Arisloteles, fiul lui Timokrates III, 105. Armai, oraș din Chalkidica IV, 103. Arne, oraș din Thessalia I, 12. Arrhiana, oraș din Chersonez VIII, 104. Arnissa, oraș din Macedonia IV, 128. Arrhibaios, regele Lynkestilor IV, 79, 83, 124. Arsakos, locotenentul lui Tissa- phernes VIII, 108. Arlabazos, fiul lui Pharnakes I, 129, 132. Artaphernes, Persan IV, 50, Artas VII, 33. Artaxerxes, fiul lui Xerxes, regele Perșilor I, 104. începe să dom- nească I, 137. Moare IV, 50: VIII, 5. Artemision, cap din Eubea III, 64. Lună V, 19. Artynai, magistrați în Argos V, 47. Asine IV, 13, 54, VI, 93. Asopios, tatăl lui Phormion I, 64, fiul lui Phormion III, 7. Asopobaos, Plateean III, 52. Asopos, fluviu II, 5. Aspendos, oraș din Pamphylia VIII, 81, 87, 88, 99, 108. Assinaros, fluviu din Sicilia VII, 84. Asociații Ia Atena VIII, 64, 81, Assyrieni. Caractere IV, 50. 34 https://biblioteca-digitala.ro 532 Astakos, oraș din Akarnania II, 30, 102. Astymachos, fiul lui Asopolas III, 52. Astyochos, nauarch laccdemon VIII, 20; trimis la Chios 23; operațiile sale în lonia 24; refuză să ajute Chios 38; Lacedemonii îi trimet sfetnici 39; continuă războiul maritim 40; revolta soldaților săi 78, 83, 84; se întoarce la Sparta 85. Atalante, insulă vecină cu Locrida opontiană II, 32, III, 89, V, 18, Atalante. oraș în Macedonia II. 100. Athena. vechiul azil I, 2; centrul Statului sub Theseus II, 15: înfrumusețată de Peisistratizi VI, 54; restabilită după retra- gerea Perșilor I, 89; întărită de Themistokles I, 90; zidurile sale lungi 93, 107; întinderea incintei II, 13; primește locuitorii dela țară II, 14; începutul. Athena Chalkcoikos I, 134; sta- tuia din Acropole II, 13; tem- plul din Lekythos IV, 116: im- periului atenian I, 96, 99, VI, 82; tributurile plătite de aliați I, 96, II, 13, V, 18; caracterul Atenienilor I, 70, 102, II, 40, VI, 87, VII, 14, 48; gustul lor pentru vieața de țară II, 14; mania lor de procese I. 77 ; Ate- nienii sunt cei dintâi cari au lăsat armele I, 6; constituția lor II, 37, VII, 89; abilitatea lor în asedii I, 102; progresele în navigație I, 93, 121, 113, II, 88, 89, IV, 14, VII, 34. Athenaios, fiul lui Perikles IV, 119, II, 122. Athcnagoras, Syracuzanul VI, 35. Athos, munte și orașe ce cuprinde IV, 109. 5, 100. Boion I, 107. https://biblioteca-digitala.ro Atintanes II, 80. Atramyttion din Asia V, 1; locuit de Delieni VIII, 108. Atreus, fiul lui Pelops, regele Mykenei I, 9. Attica. Pentru ce n’a avut revolte I, 2, V, 6; locuită totdeauna de aceiași locuitori II, 15. Aulon, oraș din Chalkidica IV, 103. Autokles, fiul lui Tolmaios IV, 63, 119. Axios, fluviu în Macedonia II, 99. B Bakkhos. Templul său în Limnai II, 15; teatrul său la Athena VIII, 93, 94; la Munychion VIII, 93; la Corciră III, 81. Serbările sale, yezi: Dyoniiacele. Barbar, nume necunoscut de Ho- incr I, 3. Barbarii poartă tot- deauna arme I, 6. Barbarii nă- vălesc în Grecia cu o flotă mare I, 18. Battos, general corintian IV, 43. Beroia I, 61. Bisaltia II, 99, IV, 109. Bithyni, Traci IV, 75. Beotia. Vechiul nume Cadmeida I, 12. Beoțienii învinși de Ate- nieni la Oinophyta I, 108. Capătă libertatea I, 113. Vecini cu Phoceenii III, 95. Asediază Delion IV, 96. Cuprind Pa- na kton V, 3. Se aliază cu Lace- demonii V, 40. Trimet ajutor Syracuzei VII, 19. înving pe Atenieni la Syracuza VII, 43. Magistrații lor Be ootarhai II, 2 IV, 91, V, 37. Cele patru sfatur, ale lor V, 38. Beoțienii și Les- bienii sunt Eolieni III, 2, VIII, 533 Bolbe, mlaștină în Mygdonia I, 58, IV, 103. ' Bolissos VIII, 24. Bomieni, popor din Etolia III, 96. Boriades, Eurytanes III, 100. Botlia, ținut din Macedonia II, 99, 100. Botliica, parte din Chalcidica I, 65, II, 101. Locui- torii sunt numiți Botieni I, 57, II, 79. Brasidas, fiul lui Tellis. salvează Methone și c lăudat la Sparta II, 25. Sfătuitor a lui Alkidas III,[69. Vitejia lui dela Pylos IV, 11, undc-i rănit greu IV, 12. Ajută^Megara IV, 70 sq. Luptă cu Atenienii IV, 73. Duce trupe în Tracia prin Tessalia IV, 78, 81, 108, V, 7. Expediția în contra Lynkestilor IV, 83; la Akanthos IV, 84, 85. Akanthos trece de partea lui IV, 88; ibidem Stagiros. Merge spre Amphipolis IV, 102; ocupă Argilos IV, 103 și Amphipolis IV, 106. E respins dela Eion IV, 107. Supune Myrkinos, Gapsclon, Oiscmen și merge la Akten IV, 109. Ocupă Torone IV 112; cuprinde Lekythos IV, 115. Skionc trece de partea lui IV, 120; e încoronat ca liberator al Greciei IV, 121. Monde i se predă IV, 123. Altă expediție 1 a Lynkesti IV, 114. E părăsit de Perdikkas IV, 125. Discurs către soldați IV, 126. Respinge dușmanii IV, 127; socotit duș- man de Perdikkas, IV, 128. încercări zadarnice la Potidaia IV, 135. Pune tabăra în fața 1 ui Kleon la Kerdylion V, 6. Lupta cu Atenienii V, 8, 9, 10- Moare și este îngropat solemn V, 11. Brasideiani V, 67. Brauro, soția lui Pittakos IV, 107. Bricinnia, cetățuie în Leontinoi V, 4. Brilessos, munte II, 23. Bromeros, tatăl lui Arrhibaios IV, IV, 83. Bromiskos, oraș din Chalkidica IV, 103. Bukolion, oraș din Arcadia IV, 134. Bukoros, fortăreață din Salamina II, 94. Buphras IV, 118. Byzaniion, luat de Greci dela Mezi I, 94, 128. Se revoltă în contra Atenei I, 115; se supune I, 117; trece la Peloponezi VIII. 107. C Cakyparis, fluviu în Sicilia VII, 80. Cadmeis, vechiul nume al Beoției I, 12. Caduceul, insignele crainicilor I, 53, 146, II, 1. Caiadas la Lacedemoni I, 134. Caicinos, fluviu III, 103. Câlchedon, colonie a Megarei, IV, 75. Calez, fluviu în Bithynia IV, 75. Callias, tatăl lui Kallikrates I, 29; tatăl lui Kalliades I, 61, 63; tatăl lui Hipponikos III, 91; cade în luptă I, 63; fiul lui Ilyperochidos VI, 55. Callikrates, fiul lui Callias, coman- dant corintian I, 29. Calienii, neam eolic III, 96. Calligitos, fiul lui Leophon, me- garian VIII, 39. Callimachos, tatăl lui Phanoma- chos II, 67. Callirrhoe, fântână din Atena II, 15. Calydon, oraș din Etolia III, 102. Camarina, oraș doric III, 86; https://biblioteca-digitala.ro 534 fundată de Syracuzani VI, 5; trădată de Archias IV, 25: neutră între Atena și Syracuza VI, 75, 76, 88. ' Cambyses, fiul Kyros regele Per- șilor I, 13, VI. 14. Camiros, loc din Rhodos VIII, 44. Canaslraion în Chalkidica IV, 110. Capaton, tatăl lui Proxenos III, 103. Carcinos, fiul lui Xenotimos II, 23. Cardamyla, sat în Chios VIII, 24. Caria I, 116, II, 9. Carii ocupau insulele și făceau piraterie I, 8; îngropați în Delos, ibidem. Carnea, sărbătoare la Sparta V, 54, 75 sq; luna carncană V, 54. Carteria în Phocca VIII, 101. Cartaginezii învinși de Phoceeni I, 13; VI, 2, 15, 34, 90. Carya în Laconia V, 55. Carystii învinși do Atenieni I, 98; sunt Dryopi VII, 57. Casmenai, fundată de Syracuza VI, 5. ’ Catana, oraș din Sicilia, când a fost fundată VI, 3; situația sa III, 116; puterea sa VII, 14; aliați cu Atena VI, 64, 98, VII, VII, 25. Caulonia VII, 25. Caunos în Caria I, 116, VIII 39, 42, 57, 108. Ceade, prăpastie la Sparta I, 134. Cecalos Megarian IV, 119. Cecrops, rege atenian II, 16. Cecryphalea, insulă I, 105. Cenaion, promontorium în Eubea III, 93. Cenchrea IV, 42, 44; VIII 10, 20. Cenloripa, oraș în Sicilia VI, 94; locuitorii din Centoripa VII, 32. Cephallonia I, 27; unde-i așezată II, 30. Ceramicos VI, 57, 58. Cercine, munte II, 98. Cerdylion V, 6; VIII, 10. Ceryces VIII, 53. Cestrine I, 46. Chaireas, fiul lui Archestratos VIII, 74, 86. Chaironea, oraș din Beoția I, 113 IV, 76. Chalce VIII, 41, 44, 50, 60. Chalcidienii fac războiu cu Eri- trienii I, 15; trimet colonii VI, 3: supuși de Atenieni VI, 76, 84, VII, 57: Ch. ot erti 0pâxr)ț VI, 10: proxenul lor IV, 78; se răscoală I, 57 sq. II, 29; chiamă și ajută pe Brasidas IV, 7, 79, sq.; aliați cu Leontinii și Atenienii III, 86, IV, 61, VI, 6. Chalcidcos. Lacedeinonian VIII, 8. 11—23; ucis de Atenieni VIII, 24. Chalcioicos, Athena I. 128; II, 134. Chalcis. oraș din Eubea VI, 4 V, 29; VIII, 95. Chaonii, barbari II, 68; forma dc guvernământ II. 80, 81. Charadros, loc din Argos V, 60. Charicles, fiul lui Apollodoros VII, 20, 26. Charminos, comandant atenian VIII. 30; învins de Lacedemoni VIII, 42; ajută pe oligarchi la Samos VIII, 73. Charoiades, fiul lui Euphiletos III, 36; ucis de Syracuzani III, 90. Charybdis IV, 24. Chersonesos din Thracia I, 11, VIII. 99, 102. 104; din Corin- tica IV, 42. Chimerion din Thesprotida I, 30, III, 46. Chionis V, 19, 24. Chios, asediat VIII, 38; bogat în robi VIII, 40; Chioții dărâmă zidul IV, 51; părăsesc pe Ate- nieni VIII, 14; sunt învinși VIII, 24—39; cei mai bogați https://biblioteca-digitala.ro 535 dintre Greci VIII, 24, 45; orașul asediat de Atenieni VIII, 55 au chematpe Astyochos VIII, 24; cer ajutor dela Astyochos VIII, 40. ' Choirade, insule VIII, 33. Chromon Mesenian III, 98. Chrysippos, fiul lui Pelops I, 9. Chrysis, preoteasa Herei din Argos II, 2; din greșala ei se aprinde templul IV, 133 sq. Cilicienii învinși de Atenieni 1,112. Cimon, tatăl lui Lacedemonios I, 45; Cimon, fiul lui Miltiades cucerește Eion I, 98; învinge pe Perși la Eurymedon I, 100; moare în expediția din Cipru I, 112. Cithairon, insulă II, 75, III, 24. Cition, oraș din Cipru I, 112. Ciuma din Atena II, 47, 58, III, 87. Claros, insulă III, 33. Clazomene VIII, 14, 23. Cleainetos, vezi Cleon. Cleandridas, tatăl lui Gylippos VI, 93. Clearchos, fiul lui Rhamphias VIII, 8, 39, 80. Clearidos, guvernatorul Amphi- polis-ului IV, 132, V, 6, 8, 10, 11, 21, 34. Cleippides, fiul lui Dinias III, 3. Cleobulos, efor V, 36, 37, 38. Cleombrotos, tatăl lui Pausanias I, 94, II, 71; a lui Nicomedes I, 107. Cleomedes, fiul lui Lycomedes V,84. Cleomenes I, 126; unchiul lui Pausanias III, 26. Cleon, fiul lui Cleainetos III, 36; caracterul, talentul, elocința sa IV, 21, 22; discursul său III, 37; e trimes la Pylos IV, 28,30— 41; aroganța lui IV, 27, V, 7; duce o armată în Thracia V, 2; cuprinde Torone V, 3 și Ga- lepsos V, 6; învins și ucis la Amph. V, 10. Cleonai, oraș în Athon IV, 109. Cleonimos, Lacedemonean, tatăl lui Clearidas IV, 132. Cleopompos, fiul lui Clinias, tatăl lui Alcibiades III, 43. Cnemos, spartan II, 66, 80, 81, 82, 84, 85, 93. Cnidis V, 51. Cnidos III, 88, VIII, 35, 41, 52, 100; promontoriul Triopon pe teritoriul său 36; insulă din Lipara, colonie a Cnidienilor III, 88. Convorbirea Atenienilor și Melie- nilor V, 85 sq. Colonai, pământ din Troia I, 131; Dem în Atica VIII, 67. Colonie, vechiul mod de a se duce o colonie 1,24,27,111,92; rapor- tul cu Metropola I, 24, 25, 38, III, 34, V, 11, VI, 4, 5. Colonos, l’a înălțat în Atica VIII, VIII 67. Colophon III, 34, oraș în lonia; port lângă Torone V, 2. Canon, general atenian VII, 31. Conjurații și heterii VIII, 49, 54. Copai IV, 93. Cophos, port V, 2. Corcyra, colonie a Corintului I, 25, VII, 67; situația sa I, 36, 44; marina sa I, 25, 33, 36; Themistokles caută azil I, 136; războiul cu Corintul din cauza Epidamnului I, 24; alianța cu Atena I, 44, II, 9, VII, 57; tulburările interne III, 69, IV, 46; peanul Corcirienilor VII, 44. Corebos, Plateean III, 22. Corint. Situația, comerțul său I, 13, II, 92, 93, 94, III, 85, 100, IV, 70, 74, VIII, 3, 7, 8, istmul său I, 13, II, 10, 13, III, 89, https://biblioteca-digitala.ro 536 V, 75, VIII, 7, 11; Corintienii primesc Epidamnul I, 25; în- frânți pe mare de Corcirieni I, 29; victorioși în a doua luptă I, 48; instigatori ai războiului peloponeziac I, 67, 119; aliați cu Lacedemona II, 9; se ceartă cu ea V, 27; ajută Syracuza VI, 93, VII, 58; resping o debarcare ateniană IV, 42; luptă navală cu Atenienii VII, 34; drachma corintiană I, 27; vasele corin- tiene II, 9, VI, 104; teritoriul Corintului IV, 42, VIII, 10. Coroibos, III, 22. Coroneia, oraș din Beoția I, 113, III, 62, 67, IV, 92, 93. Coronta, oraș din Acarnania II, 102. Corykos în lonia VIII, 14. 33, 34. Coryphasiou, nume dat dc Lace- demoni I’ylosului IV. 3. 118, V, 18. Cos Meropis, VIII, 41. Cotyrta în Laconia IV, 56. Cranieni din Cephalenia II, 30, 33, V, 35, 56. Cranonieni din Tesalia II, 22. Cratemenes, fondatorul Zanelei VI, 4. Cratesicles, Spartan IV, 11. Crenai în Amphilochia III, 105, 106. Crestonia în Macedonia II, 90, 100, IV, 109. Cresos, regele Lydiei I, 16. Creta, insulă II, 1, 85, 12, III, 96, VIII, 39; Cretanii fundează Gela VI, 4, VIII, 57; arcașii cretani VI, 25, 43; mercenari, VII, 57; marea Cretei IV, 53, V, 110. Crisa, golf I, 107; II, 69, 83, 86. Crocylion în Etolia III, 96. Crommyon, sat din Corint IV, 42, 44, 45. Cropia în Atica II, 19. Crotona în Italia VII, 35. Crusis în Thracia II, 79. Cultul vechiu al Grecilor I, 6. Gume, oraș din Eolida, vezi Cyme. Cutremur, la Sparta I, 101, II, 27, 128, III, 54; la Delos II, 8; în alte părți ale Greciei I, 22, III, 87, IV, 52, 56. VIII, 41; cauzează inundații III, 89; împrăștie adunări V, 45, 50; oprește o expediție lacedemonă VI, 95, VIII, 6. Cyclade, insule I, 4, 9; colonizate de Atenieni I, 12; aliate cu Atena II, 9. Cyclopi VI, 2. Cydonia în Creta II, 65. Cyllene, portul Eleenilor I, 30, II, 84, 86, III, 69, 70, VI, 88. Cylon, conspirația sa I, 120, 121. Cyme, oraș din Eolia III. 31, VIII, 22, 31, 1000; teritoriul său VIII, 101; oraș în Italia VI, 4; insulă din lonia VIII, 41, 42, 43. Cynes, Acarnian II, 102. Cynossema, promontoriu în Cher- sonez VIII, 104, 105. Cynuria, ținut dintre Argos și Laconia IV, 56; motiv de răz- boiu între cele două popoare V, 41. Cypros, insulă I, 94, 104, 105. Cypsela în Arcadia A’, 23. Cyrene, oraș în Africa I, 116; VIII, 50. Cyrros, oraș din Macedonia II, 100. Cyrus cel Bătrân I, 13, 16; cel Tânăr II, 65. Cythera, insulă IV, 53; VII, 46; aparține Laconici VII, 26; Ate- nienii o ocupă IV, 54; o pă- strează IV, 118; îndreaptă de aici năvăliri în Laconia V, 14; o dau Lacedemonilor V, 18; Cytherienii ajută pe Atenieni în Sicilia VII, 57. https://biblioteca-digitala.ro 537 Cylinion, oraș din tctrapolisul doric I, 107; III, 95, 102. Cyzicos, oraș din Propontida VIII, 107; Timagoras din Cyzicos VIII, 6, 39. I» Daimachos plateeanul III, 30. Daithos, lacedemonul V, 19, 24. Damagetos lacedemonul V, 19, 24. Damagon III, 92. Damotimos, Sicyonian IV, 119. Danai, nume generic al Hclenilor în Homer I, 3. Daphnos, oraș din lonia VIII, 23, 31. Dardanos, oraș din Helespont VIII, 104. Daricos, monetă, de aur VIII. 104. Darios, fiul lui Ilystape I, 14; supune insulele grecești I, 10; lupta dela Marathon VI, 59; Aristogoras fuge de el IV, 102; fiul lui Artaxerxes VIII, 5; tratează cu Lacedemonii VIII. 18, 37, 58; fii săi VIII, 37. Dascon, fundatorul Camarinei VI, 5; numele unui golf lângă Sy- racuza VI, GG. Dascylitis, satrapie I, 129. Daulia, oraș din Pliocida II, 29; își dă numele privighetoarei, ibidem. Dekelia în Atica; situația VII, 19; întărită de Peloponezi VI, 91, 93; VII, 18, 19, 20; pagubele Atenei VII, 27, 28; Agis co- mandă absolut VIII, 3, 5; răz- boiul De' eliei VII, 27; VIII, 69. Decemvirii atenieni VIII, 67. Delion, templu în Beoția IV, 76, 89; fortificat de Atenieni 90; cucerit de Beoțieni 100; lupta dela Delion IV, 93; rezultatele sale V, 14, 15. Delos, una din Cyclade; purifi- carea sa I, 8, III, 104, V, 1; tezaurul aliaților I, 96; cutre- murul II, 18; vin Peloponezii III, 29, VIII, 80; serbările sale III, 104; Delienii alungați V. 1. VIII, 108; reașezați V, 32. Delphoi. Templu] accesibil tuturor Grecilor IV, 118, V, 18: n otiv dc războiu I, 112; prăzilc ce se trimet I, 132, IV, 134; Lacede- monii sc gândesc la un împrumut L- 121; preoteasa câștigată de J l< istonax V, 16; oracolul său 1, 25, 28, 103, 118, 126, 134. II, 17, 54, 102. III. 96. IV. 118.. V, 16, 32. Delphinion în Chios VIII, 38, 40. Demaralos, Atenian VI, 105. Demarchos, Syracuzan VIII, 85- Demeas, Atenian V, 116. Demiurgi, magistrați din Mantinea și Elida V, 47. Demodocos, Atenian IV, 75. Demosthenes, general atenian III. 91; expediția lui Etolia III, 94 r ales general de Acarnanieni învinge pe Ambracioți III, 107; se întoarce la Atena III, 114: expediția dela Pylos și Sphac- teria IV, 2; la Nisea IV, 66; in Beoția IV, 76; în Sicilia VII, 16; atacă Epipole VII, 43; e de părere să părăsească asediul 47 ; comandă în retragere ariergarda 80; capitulează 82; e ucis 86. Demoteles, Locrian IV, 25. Derkyllidas, nauarch lacedemoniani VIII, 61. Derdas, Macedonean I, 57. 59. Derseeni, popor din Thracia II, 101. Deucalion I, 3. Diacrilos, Lacedomonian II, 12. https://biblioteca-digitala.ro Diagoas thurian VIII 35. Diana din Ephes III, 104, VIII, 109. Diasia, cea mai mare zi de sărbă- toare a lui Zcus Milichios I, 126. Didyme, insulă III, 88. Diemporos, Theban II. 2. Dieni. popor trac II. 96, V, 35, 82, VII 27. Diilrephes, general atenian VIII, 10, IV, 53, 119; aduce Traci mercenari VII, 29; trimes în Thracia VIII, 64. Diniadas Macedenonian VIII, 22. Dinias, Atenian III, 3. JJiodotos Atenian III, 41; Discursul său pentru Mytilinei 42. Diomedon, general atenian VIII, 10, 20; conduce operațiile pe coasta loniei 23. 24, 54, 55; partizan al democrației 97. Diomilos, Andrian VI, 96, 97. Dion oraș din Macedonia IV, 78; in muntele Athon 4. 109. Dionisiacele, serbările lui Dionysos; urbane V, 20, 23; vechi II, 15. Dioscurii. Castor și Pollux; tem- plul lor în Corcyra III, 75, lângă Torone IV, 110. Diotimos, Atenian I, 45; VIII, 15. Diiphilos, Atenian VII, 34. Discursuri: al Corcyrienilor I, 32; cil Corintienilor I, 37, 68, 120; al Peloponezilor I, 53; al Ate- nienilor I, 53, 73; al lui Perikles 1, 140, II, 35, 69; a lui Arch damos I. 80, II, 10, 72, 74; a lui Sthenclaidas I, 86; al Platcenilor II, 71, III, 53; al lui Knemos II, 87; al lui Phormion II, 89; al Mitylineilor III, 9; al lui Teutiapos cleeanul III, 30; al lui Cleon III, 37; al lui Diodotos III, 42; al Tebanilor III, 61; al lui Demosthenes IV, 10; al Lacedemonilor IV. 17; al lui Hermokrates IV, 59, VI, 33 76; al lui Brasidas, IV, 85, 126, V, 9; al lui Pagondas IV, 92; la lui Hippokrates IV, 95; al lui Nikias VI 9, 20,68, VII, 61, 77; Alkibiades VI, 16, 89; al lui Athenagoras VI, 36; al lui Euphemos VI, 82; al lui Gy- lippos și ceilalți generali VII, 66. Doberos, oraș în Peonia II, 98 sqq. Dolopia II, 102; Dolopii locuiesc Skyros I, 98. Dorkis, Lacedemonian I, 95. Dorii sau Dorienii locuiesc Pelo- ponezul I, 12; fundează Lace- demona I, 18, V, 16; inamici ai lonienilor IV, 61, VI, 80, 82, VII, 57; dialectul dorian III, 112, VI, 5; instituțiile doriene VI, 4; orașele doriene din Sicilia III, 86, IV, 64; Dorii din Tetra- polis I, 107, III, 92; Dorida din Asia Mică II, 9. Dorieus, atlet rodian III, 8; general al Turienilor VIII, 53,84. Doros, Tesalian IV, 78. Drabeskos, loc din Edonia I, 99, IV, 102. Drachma atică VIII, 29; corin- tiană I, 27; eginetică V, 47. Droeni, populație thracă II, 101. Drymussa, insulă lângă Klazome- nezi. Dryopii VII, 57. Dryoskephala, colonie III, 24. Dyme, oraș din Achaia II, 84. E Ekkritos, Spartan VII, 19. Echekratides, regele Tesalienilor I, 111. Echelimidas, tatăl lui Taurus IV, 119. Echinades, insule II, 102. https://biblioteca-digitala.ro 539 Eclipse de soare I, 23,11, 28, IV, 52; de lună VII, 50. Edonieni I, 100, II, 99, IV, 102, 107, 108, 109, V, 6. Eetioneia, oraș VIII, 90 sqq. Egalia, munte din Atica II, 19. Egesle, oraș al Elymilor VI, 2; duc războiu cu Selinunții VI, 6; cer ajutor dela Atenieni, înșelă- ciunea lor VI, 8, 44; Egestanii barbari VI, 11. Eion I, 98, IV, 59, 10G; ocupată de Mezi I, 98; colonie a Men- deenilor IV, 7. Elaialida în Thespratida I. 4G. Elaios VIII, 102, 107. Elaphebolion, lună IV, 118, V, 19. Eleusis, oraș din Atica I, 114; răz- boiul cu Erechteus II, 15; templul II, 17. Elimioții II, 99. Eliola II, 25, 6G. Eleenii învinși de Atenieni II, 2; se aliază cu Corintienii și Argienii V, 31. 47, 49, 50. Elloinenon III, 94. Elorima VI, G6, 70, VII, 80. Elymii VI, 2. Embaton în Erythrea III, 29. Empodias, Laeed. V, 19, 24. Endios, efor VIII, 6; sol la Atena V, 44; cearta cu Agis VIII, 12. Enipeos, fluviu IV, 78. Enneakrunos, fântână II, 15. Endimos, Cretan, fondatorul Gelei VI, 4. Eordia II, 99. Ephesos, oraș din lonia III, 32, 33, IV, 50, VIII, 19; templul și ser- bările Dianei III, 104, VIII, 109. Efori I, 131, V, 36, VIII, 6, 12; eponyoni: Enesias II, 2; Pli- stolas V, 19. Ephyra, oraș I, 46. Epikles, tatăl lui Protcas I, 45, II, 23, VIII, 107. Epikuros III, 18. Epikydidas V, 12. Epidamnos I, 24, 25, 26, 29; III, 70. Epidauros II, 56, IV, 45, VIII, 10; în războiu cu Argos V, 53; templul Herei V, 75. Epidemiurgi I, 56. Epipolai VI, 75; așezarea și nu- mele VI, 9G; asediate dc Ate- nieni VII, 43. Epitadas, fiul lui Molobros IV, 8. 9, 31; mort IV, 38. Erai, oraș VIII, 19, 20. Erasinides. Corintian. VII, 7. Erasistratos V, 4. Eratoklides I, 24. Erechteus II, 15. Eresos, oraș din Lesbos III, 18, 35; a doua revoltă VIII, 23, 23, 100 sqq. Eritreenii în războiu cu Chalci- dienii I, 15; supuși și tributari Atenei VII, 57: orașul lor VIII, 95. Erineos, fl. VII. 34, 80, 82. Erineos, Dorian I, 107, VII, 34. Erythrai din Beoția III, 24. Erylhraia din lonia VIII, 5, 24. Eryx. oraș din Sicilia VI, 2, 3, 46. Eryxidaides IV, 119. Eleonikos, Laced. VIII, 23. Eualas, Spartan VIII, 22. Euarchos, tiran din Astakos II, 30, 33; altul VI, 3. Euboia I, 114; a doua revoltă VIII, 5, 95. Eubulos VIII, 23. Eukles, Atenian IV, 104; Syra- cuzan VI, 103. Euklides, fundatorul Himerei VI, 5. Eukrates, tatăl lui Diadotos III, 41. Euktemon VIII, 30. Euenos, fl. II, 83. Euesperitae VII, 50. https://biblioteca-digitala.ro .540 Euction, Atenian VII, 9. Eumachos, fiul lui Chrysis II, 23. Eumenide, altarul I, 126. Eumolpizi VIII, 63. Eumolpos se luptă cu Erccbteus II, 15. Eupaidas. tatăl lui Amphias IV, 119. Eupalion, oraș locrian III, 96, II 102. Euphamidas. fiul lui Aristonymos II, 33, IV, 119, V, 55. Euphemos, sol atenian VI, 75, 82. Euphiletos, tatăl lui Charoiades III, 83. Eupompidas III, 20. Euripides, tatăl lui Xenophon II, 70. 79. Euripos în Euboia VII, 29, 30. Europos II, 100. Eurybatos I, 47. Euryclos VI. 97, VII, 43. Eurylochos, Spartan III, 100 — 109. Eurymachos, fiul lui Leontiadas II 2. ucis de Plateeni II, 5. Euryinedon. Iluviu I, 100. Eurymedun. fiul lui Theukles, trimes la Corcyra III, 80; în Beoția 91; înJSicilia 115, IV, 2; intervine în Corcyra IV, 46; coleg cu Nikias VII, 16, 31, 33, 42; e de părere să înceteze asediul VII, 49; e ucis, 52. Eurystheus, regele Mycenei ucis de Ileraclizi I, 9. Eurytanes III, 94. Eurydmos. tatăl lui Archetimos I, 29. Euetrcphoe, Laced. V, 40. Euthykles, tatăl lui Xenokles I, 46 III, 114. Euthydemos, Aton. V. 19. 24, VII, 16, 69. Euxcinos, marea, II, 96, 97. Exekestos, tatăl lui Sikonos VI, 73. Expediția troiană I, 9, 10, 11, 15. F Fluier,întrebuințarea lui în armata spartană V, 70. Fântână, loc din Amphilochia III, 105, 106. G Galepsos, colonie a Thasienilor trece de partea lui Brasidas IV, 107; cucerită de Kleon V, 6. Gaulites, Carian VIII, 85. Gela, fl. VI, 4. Gela. oraș, fundarea lui de Rodieni VI, 4, VII, 50, 57, 58; aliată cu Syracuza VII, 33, 57. Gelon, regele Syracuzei VI, 4. Geloi, locuiesc în Agrigent VI, 4; ajută Syracuza VII, 33; unde locuiesc VII, 58. Geraistos III, 3. Gerastias, lună laced. IV, 119. Gerania I. 105; munte în Megara IV, 70; greu de trecut I, 108. Geții, vecini cu Sciții II, 96, 98. Gygonos I, 61. Glauke în Mykalessos VIII, 79. Glaukon, fiul lui Leagros I, 51. Goaxis, Edonian IV, 107. Gongylon, Earitrean 1,128; general corintian VII, 2. Gortynia, oraș II, 100. Grecia I, 2, 3, după războiul troian I, 12; trimete colonii I, 12; împiedecată de tirani să facă ceva I, 17; ea a suferit din pricina războaielor și revoltelor III, 82; orașele de odinioară I, 7; expediția la Troia I, 9, 11; flotă I, 13; hoții I, 15; când s’a împărțit între Atena și Lace- demona I, 18; 95. Graike în Atica II, 23. Grestonia II, 99. VI, 100. https://biblioteca-digitala.ro 541 •Gylippos, fiul lui Kleandridas, trimes la Syracuza VI, 93; sosește la Syracuza VII, 1; e învins de Atenieni VII, 6; apoi îi învinge VII, 6; cuprinde Plemmyrion VII, 22; aduce nouiajutoare VII, 50; învinge pe Atenieni VII, 69 sqq.; hotă- răște să le împiedice fuga VII, 74; prinde pe Nikias VII, 85. ■Gymnopedia, serbare la Lacede- mona V, 82. ■Gyrlonii din Tessalia^II, 22. H Habronichos fiul lui Lysikles I, 91. Hagnon I, 117; fiul lui Nikias, coleg lui Perikles II, 58; stra- teg 58 și 95; asediază Potidea II, 58; fundează Amphipolis IV, 102; Amphipolitanii îi strică monumentele V, 11; Hagnon tatăl lui Theramenes VIII, 68, 89. Haimos, munte în Thracia II, 96. Halex, fl. III, 99. Halienii I, 105, II, 56. Haliarli IV, 93. Halicarnasos VIII, 42, 108. Halys, fl. I, 16. Hamaxiios VIII, 101. Harmatos VIII, 101. Harmodios VI, 54, 56; ucide pe Hipparchos I, 20, VI, 54 sqq. Harmoșli la Lademonieni VIII, 5. Harpagion VIII, 107. Hebros fl. II, 96. Hegesandros, Lac. IV, 132; Thes- pian VII, 19. Hegesippides, Laced. V, 52. Helena I, 9. Helixos, Megarian VIII, 80. Hellanikos, istoric I, 97. Hellas, vezi Grecia. Hellen, fiul lui Deukalion. Hellenotami, casierii Greciei I, 96. Hellespontos I, 89, 128; II, 9, 96, VIII, 6, 8, 22, 23, 39, 80, 86, 96, 99, 100, 103, 106, 108, 109. Helos, oraș IV, 54. Hera, templul din Corcyra I, 24; III, 79, 81; dela Platea III, 68; la Argos IV, 128; la Epi- dauros V, 75. Heraklea pontică IV, 75, trachi- niană III, 9293, IV, 78, V, 12, 51, 52. Hephaistos la Hiera III, 88. Heraklizii ucid pe Eurysteu I, 9, ocupă Peloponezul I, 12. Heraklides syracuzan VI, 73, 103. Herakles, Serbarea sala Syracuza VI, 73; templul în Mantinca V, 64. Hermes, busturi la Atena VI, 27; mutilate VI, 53, 60, 61. Hermaiondas, theban III, 5. Hermiona, triremă I, 128, pă- mântul II, 56. Hermokrates, fiul lui Hermon IV, 53; caracterul său VI, 72; sfătuiește pe Sicilieni la pace și unire IV, 59; anunță apro- pierea Atenienilor VI, 33; ales general 73; trimes la Kamarina 76; îndeamnă pe Syracuzani să-și echipeze o flotă VII, 22; stratagema pentru a amâna plecarea Atenienilor 73; co- mandă o escadră în lonia VIII, 26; rezistă lui Tissaphernes 29, exilat 85. Hermon, Syracuzan IV, 58, VI, 32; Atenian VIII, 92. Hesiodos, moartea sa III, 96. Hessienii III, 101. Hestienii, alungați de Atenieni I, 114; coloni atenieni în Euboia VII, 57. https://biblioteca-digitala.ro 54? Hesliodoros, fiul Aristoklidcs II, 70. Hiera, insulă III, 88. Hieramenes VIII, 68. Hiereeni, populație III, 92. Hierophon III, 105. Hilofi, numărul lor VIII, 40; teama ce-o inspiră Lacedemo- nilor IV, 80; îndemnați la revoltă de Pausanias I, 132; se retrag pe Ithome I, 101, III, 54, IV, 56; sunt asediați zece ani și alungați din Peloponez I, 102; stabiliți la Naupact de de iltcnieni I, 103; întrebuin- țați în armata lacedemonă IV, 6, V, 57, 64, VII, 19; liber- tatea ce li se promite dacă vor duce provizii în Sphakteria IV, 26; se liberează cei ce au servit sub Brasitțas V, 34; mulți fug la Pylos IV, 41 ; Atenienii îi retrag V, 35. Himera, oraș în Sicilia VI, 5, 62, VII, 1, 58; teritoriul său III, 115. Himereon, loc vecin cu Amphi- polis VII, 9. Hippagretas, Laced. IV, 38. Hipparchos, fiul lui Persistrates I, 20, VI, 54. Hippias, tatăl lui Peisistrates VI, 54; fiul mai marc a lui Pcisis- trates I, 20, VI, 54; tirania lui VI, 59; Arcadian III, 34. Hippokles, Atenian VIII, 13. Hippokles, tiran din Lampsac VI. 59. Hippokrates, general atenian cu- cerește Nisea IV, 66; complo- tează contra Beoției 76; forti- fică Delion 90; îndeamnă sol- dații 95; moare 101; tiran din Gela VI, 5; Lacedemonian VIII, 35, 99, 107. Hippolochidas, Tesalian III, 78. Hipponikos, Atenian III, 91. Hipponoidas, Laced. V, 71, 72. Homer I, 3; exagerează faptele 9, 10; Atena n’are nevoie de laudele lui II, 41; citația din imnul către Apolon III, 104. Hyakynthia, N, 23, 41. Hyemi III, 101. Hybla, oraș VI, 62, 94. Hyblon, rege sicilian VI, 4. Hykkara, oraș sicanic VI, 62, VII, 13. Hylias, fl. VII, 35. Hyllaikos port III, 72, 81. Hyperbolos, Atenian, VIII, 73. Hysia, oraș din Beoția III, 24; din Argolida V, 83. Hystapes, persan I, 115. I. lapygia, cap. VI, 30, 44, VII, 35, lapygienii, ibidem, 57. lalysos, oraș din Rhodos VIII, 44. Jasos, oraș din Caria VIII, 28. 29, 30. Iberia VI, 2, Ibericni mercenari VI, 90. Icaros, insulă II, 29, 33, VIII, 99. Ichthys, cap în Elida II, 25. Ida, munte în Phrygia IV, 52, VIII, 108. Idakos în Chersonez VIII, 104. Idomene, oraș din Macedonia II, 100; colină din Amphilochia III, 112. Ilion I, 12, VI, 2. lllyrii I, 26; luați în soldă de Perdikkas IV, 124, 125; Tau- lantienii de origină ilirică I, 24. Imbros, insulă VIII, 102, 103; Imbrienii aliați cu Atena III, 5, IV, 28, V. 8, VII. 57. Inaros, rege libyan I, 104, 110. Inessa, oraș al Siculilor III, 103, VI, 94. lolkios, Atenian V, 19, 24. https://biblioteca-digitala.ro 543 Ion din Chios VIII, 38. lonienii coloni și rude cu Chalci- dienii IV, 61; cei din Asia sunt coloni din Atena I, 2, 12, 95, II, 16, III, 86, IV, 6, VI, 82; aceeași îmbrăcăminte cu Ate- nienii I, 6; aceleași serbări II, 15; adunarea dela Delos III, 104; marina lor din timpul lui Kyros I, 13; supuși dc el I, 16; se revoltă ajutați de Atena I, 84, 95, VI, 76; lonia n’are cetăți III, 33; Lacedemonii provoacă o răscoală VIII, 6, 11, 39; golful ionian, marca Adriatică I, 24, II, 97, VI, 30, 34, 104, VIII, 33. Ipneeni, populație locriană III, 10. Isarchidas, Corintian I, 29. Isarchos, Corintian I, 29. Isachagoras, Laced. IV, 132, V, 10, 21, 24. Isokrates, Corint. II, 83. Isolochos, Aten. III, 115. Isier, fl. II, 96, 97. Isthmul Pallenei I, 66, 62, 64; al Leucadei III, 81, IV, 8; al Corintului, vezi Corintul; jocurile istmice VIII, 9, 10. Islhmionikos, aten. V, 19, 24. Istone, munte din Corcyra III, 86, IV, 46. Italia, origina numelui VI, 2; colonizată de Peloponezi I, 12; abată cu Lacedemona II, 7; plină de păduri VI, 90, VII, 25; procură abmentc Atenienilor VI, 103, VII, 14; Grecii din Italia VI, 90, VII, 87, 91. Ilalos, rege al Siculilor VI, 2. Itamanes, Persan III, 34. Ithome, munte în Mesenia I, 101, 102; altarul lui Zeus Itomatos 103. Itonieni, popor din Italia, V. 5, Itys II, 20. L Labdalon, fort la Epipolai VI, 97, VII, 3. Lacul Copais IV, 93; Bolbe I, 58, IV, 103; Strymon V, 7. Lacedemona, aspectul ei I, 9; colonizată dc Dorieni I, 18, V. 16; depărtarea de Pylos IV, 3; numărul sclavilor VIII, 40: cutremurul I, 101; IV, 56; Lace- demonii stăpânesc două treimi din Peloponez I, 10; n’au avut tirani și au alungat pe cei din alte țări 18; nu ccr tribut alia- ților 19; caracterul lor 69, 70, 84, 118, VIII, 96; simplitatea costumului I, 6; legea de alun- garea străinilor I, 144, II, 39: împărțirea armatei V, 68; nu urmăresc departe pe inamicii învinși, 73; generalii au bas- toane VIII, 84. Lacedemonios, fiul lui Cimon I, 45. Laches, general atenian, trimes în Sicilia III, 86, 90, 103, 115, 118, V, 19, 24, 43; la Argos V, 61; moartea lui V, 74. Lacon, Plateean III, 52. Lade, insulă lângă Milet VIII. 17, 24. Lamachos, general atenian; pierde flota în Pontos IV, 76; jură tratatul V, 19, 24; trimes în Sicilia VI, 8; părerea sa în sfatul de războiu 49; moartea sa 101, 103. Lamis, fundează Trotilos VI, 4. Lampon, Atenian V, 19, 24. Lampsac, oraș din Propontida: bogată în vinuri I, 138; re- volta contra Atenei VIII, 62; Acantides, tiran în Lampsac VI, 69. Laodikion, în Arcadia IV, 134. Laophon, Megarian VIII, 6. https://biblioteca-digitala.ro 544 Larissa, oraș în Tessalia V, 22, IV, 78; în Phrygia VIII, 101. Las, oraș în Laconia VIII, 91, 92. Latmos, veche citire pentru Pat- mos III. 83. Latomii, cariere de piatră la Syracuza VII, 86, 87. Laurion, minele sale II, 22, VI. 91. Leagros, Atenian I, 61. Learchos, Atenian II, 67. Lebedos. oraș din lonia VIII, 19. Lektos, oraș din Eolida VIII, 101. Lrkylhos. oraș din Chalcidica IV, 113, 115, 116. J^eni. populație din Thracia II, 96. 97. Lemnos, insulă supusă de Atenieni I. 115; colonizată de ei VII, 57; aliată cu Atena II, 47. IV, 28, 109. VIII, 102. Leokorion. monument la Atena I, 20. VI, 57. Leokrates, Atenian I, 105. Leogoras, Atenian I, 61. Leon, Lacedemonian III, 92, V,44, VIII. 28, 61; Atenian V, 19, 24, VIII, 23, 24, 54, 55; localitatea lângă Syracuza VI, 97. Leonidas, Spartan I, 132. Leontiades, Theban II, 2. Leontinoi, fundarea orașului VI, 3: origina chalcidică, 4, 2, 76; 79; înrudirea cu Atena 50, 76 războiul cu Syracuza III, 86; neînțelegeri V, 4; orașul distrus dc Syracuzani VI, 6; Atenienii vor să-i așeze din nou VI, 8, 19, 47, 48, 50. Leolichydas, rege lacedemon I, 89. Lepreon, oraș din Triphylia V, 31, 34, 50, 62. ’ Leros, insulă lângă Milet VIII, 26. 27. Lesbos, aliat autonom al Atenei I, 19. III, 10; revolta sa III, 2; supunerea 27; pedeapsa 50; a doua revoltă VIII, 5, 22. Lespodias, Atenian VI, 105, VIII. 86. Lestrygonii VI, 2. Leukade, colonia Corintului I, 30; situația sa II, 30, III, 94; aliată cu Peloponezii II, 84, III, 7,80, VI, 104, VII, 7, 58, VIII, 106; respinge o debarcare ateniană III, 7; devastată de Atenieni III, 94; Istmul Leu- kadei III, 81, IV, 8. Leukimme în Corcyra I, 30, 47, III. 79. ' Leukonion în Chios VIII, 24. Leuktra în Laconia V, 54. Libya I, 110: ciuma II, 48; vase de negoț IV, 53, VI, 2, VII, 50, 58; Libienii vecini cu Egiptul I, 104; învinși de Peloponezii III, 50. ’ Lichos, Laced,, bătut cu vergi la Olympia V, 50; trimes la Argos V, 22, 76; dat ca sfetnic lui Astyochos VIII, 39; desaprobă tratatul cu Tissaphernes 43, 52; moartea lui 84. Ligurienii sau Ligycnii VI, 2. Limnea. sat din Acarnania II, 80, III. 106. Lindia, cetățuie în Gela VI, 4. Lindos, oraș din Rhodos VIII, 44. Lipara, una din insulele eoliene III, 88. Locrienii Osoli I, 6; Atenienii le iau Naupaktos I, 103, aliați cu Atenienii III, 95; servesc ușor înarmați 97; Eurylochos stră- bate țara lor 102; fără specificare IV, 96, V. 32, 64; Opontieni I, 108, II, 32, III, 83; fără specifi- care I, 113, II, 9, 26, VIII, 43; Epizephyrieni VII, 1; fără spe- cificare IV, 1, 24, V, 5, VI, 44, VII, 4. 25, VIII, 91. https://biblioteca-digitala.ro 546 Loryme pe coasta Cariei VIII, 43. Lyceul, munte din Arcadia V, 16, 54. Lycia, provincie din Asia Mică II, 69, VIII, 41. Lykomedes, Aten., tatăl lui Ar- chestratos I, 57; tatăl lui Kleo- medes V, 84. Lykophron, Laced. II, 85; Corin- tian IV, 43. Lykos, Aten. VIII, 75. Lynkos, țara Lynkestilor-Mace- doneni IV, 83, 124, 129, 132; Lynkestii II, 90, IV, 83, 124. Lysikles, Atenian I, 91, III, 19. Lysimachos, tatăl lui Aristides I, 91; a lui Arianthides IV, 98; a lui Heraklides VI, 73. Lysimelia, mlaștină lângă Syra- cuza VII, 53. Lysislratos, Olynthian IV, 100. M Makarios, Spartan III, 100. Macedonia II, 99; regii săi ori- ginari din Argos II, 99, V, 80; 80; populația barbară IV, 124, 126; cavalerii macedoneni I, 62, II, 100; exilați macedoneni VI, 7; expediția lui Sitalkes în Ma- cedonia II, 95. Machaon, corintian II, 83. Mașini de războiu, mai ales ber- becii II, 18, 58, 76, 77, III, 51, IV, 13, V, 7, VI, 102, VII, 43, VIII, 100; mașină incendiară la Delion IV, 100. Magnesia, oraș din Lydia I, 133, VIII, 50. Magneți, popor din Tessalia II, 101. Mână de fier IV, 25, VII, 62. Malea, cap în Laconia IV, 54, VIII, 30; în Lesbos III, 4; săr- bătoarea lui Apolon III, 3. Malieni, populație în Tessalia III, 92, V, 51; gollul maliac III, 96, IV, 100, VIII, 3. Mantinea, oraș din Arcadia V, 55; aliată cu Argos 29; în războiu cu Lacedemona 33; lupta de pe teritoriul său 66,; se împacă cu Lacedemonii 81, dă mercenari Atenei VII, 57. Marathon I, 18, 73, II, 34, VI, 69. Marathussa, insulă lângă Klazo- mene VIII, 31. Marea, oraș din Egipt I, 104. Marsilia, fundată de Phoceeni I, 13. Meandros, câmpia III, 19, VIII, 68. Mekberna, oraș din Chalcidica V, 18, 39. Medeon în Acarnania III, 106. Mezii, războaiele cu Grecii I, 18, III, 57, 58, VI, 4; retragerea lor I, 89; vechi stăpâni ai Bizan- țului I, 128; al Sestos-ului VIII, 62; Mezii deosebiți de Perși I, 104; Medul pentru regele Per- șilor I, 69, 74, III, 54, VI, 17, 77, 82; războiaele medico I, 41, 69, 142, II, 16, 21, VI, 82; costumul medic I, 130. Medieni, popor din Thracia II, 98. Medism, crima Grecilor partizani ai Mezilor I, 95, III, 62. Megabates, Persan I, 129. Megabazos, Persan I, 109. Megabyzos, ibidem. Megakles, din Sikyona IV, 119. Megara, aliată cu Atena I, 103, 105; răscoala ei 114; decretul Atenei în contra ei I, 67, 139, 144; țara devastată în fiecare an II, 31; vase de războiu în port 93; blocada coastelor III, 61; complotul pentru a o da Atenei IV, 66; zidurile lungi I, 103; luate de Atenieni IV, 97; dărî- 35 https://biblioteca-digitala.ro 546 mato 109; revoluția aristocrată IV, 74,; exilații megarieni auxi- liari atenieni în Sicilia VI, 43; Megara Hyblea în Sicilia VI, 4, 49, 94; Megara loc vecin cu Syracuza VI, 49, 75, 97. Melankridas, Laced. VIII, 6. Melanopos, Aten. III, 86. Melanthos, Laced. VIII, 5. Meleenii, vecini cu Locrienii din Italia V, 5. Melesandros, aton. II, 69. Melesias, aten. VIII. 86. Melesippos. laced. I, 139, II. 12. Meletia. oraș din Phthiotis IV. 76. Melos, una din Cyklade II, 9; colonie lacedemonă V. 48: atacată de Atenieni III, 91,94: asediată și luată V. 84, llo; conferința cu Atenienii V, 85. Mentphis, în Egipt I, 104, 109. Menander, Aten. comandant la Syracuza VII, 16. 43: lupta nefericită VII, 69. Menas, laced. V, 19, 24. Mende în Pallene IV, 123; colonie erytreeană trece la Lacedemoni IV, 130 sqq.; trimete colonia Eion IV. 7. Mendesion, una din gurile Niluhi1 I, 110. Menekolos. fundatorul Camarinei VI, 5. Menekrates. fiul lui Amphidoros IV. 119. Mendaios III, 100, II, 109. Menon din Pharsnla II, 22. Messapia, gintă VII, 33: Messa- pienii III, 101. Messene VI, 4; așezarea IV, 1, VI, 48; se supune Atenei III, 90; se revoltă IV, 1 ; e ocupată de Locrieni V, 5; ispitită de Ate- nicni VI, 74; războiul cu Na- xienii IV. 25 sqq. Mesenienii sunt alungați din Pe- loponez I, 101, 103; așezați la Naupactos I, 103, VII, 57: cuprind Phea II, 25; întorși la Pylos devastează Laconia IV, 41. Metagenes V, 19, 24. Metapontion VII, 33; Metapon- tinii, ibidem și 57. Melhone II, 25; IV, 45; oraș vecin cu Macedonia VI. 7; Methonienii IV, 123. Melhydrion din Arcadia V, 58. Melhymne, oraș din Lesbos III, 2: Methymnienii sunt învinși de Antissieni III, 18; dau corăbii Atenei VI, 85, VII, 57; exilații atacă Methymne VIII, 100. Metropolitanii, ce datorii au față de colonie I, 25, 34, 38. Metropolis, oraș III, 1.07. Mikiades, nauarch I, 47. Midios, fl. VIII, 106. Miletos I, 115; se revoltă contra Atenei VIII, 17; respinge pe Atenieni 25; servește de sta- țiune flotei peloponeze 26, 27, 50, 78, 85; Milizienii distrug fortul lui Tissaphernes, 84, 109. Miltiades, tatăl lui Kimon I, 100. Mimas, munte din Lydia VIII, 34. Mindaros, nauarch laced. VIII. 85; duce flota în Hellespont 99: pierde o luptă navală 104. Mină de aur la Thasos I, 100. IV, 105; de argint în Laurion II, 55, VI. 91; mină săpată II, 76. Milichios Zeus I, 126. Minoa, insulă III, 51, IV, 67, 118. Minos, primul ce are flotă I, 4; liberează marea de pirați, ibidem. Minyenii dela Orchomenos IV, 76. Molobros, Laced. IV, 8. Molossi II, 80. Molycrion, oraș din Etolia II, 84. colonie a Corintului. https://biblioteca-digitala.ro 547 Morgantine, oraș din Sicilia IV. 65. Motye VI. 2. Munychia, dom din Atica II, 13. VIII, 92. 93. Mykale I. 89. VIII, 79. Mykalessos, VII, 29, oraș cucerit și dărâmat de Thraci. Mykcne I, 10, 9. Mykonos, insulă III, 29. Mygdonia II, 99, IV, 100; teri- toriul mygdonian I, 58. Mylai, oraș din Sicilia III, 90. Mylelidai VI, 5, exilați syracuzani. Myonieni, populație locriană III, 101. Myonesos, oraș din lonia III, 32. Myonte, oraș din Caria I, 128, III, 19. Myrkinos, oraș din Edonia, IV, 107; Myrkinicnii peltaști V, 6, 10. Myronides, general atenian I, 105, 108, IV, 95. Myrrhine soția lui Hippias VI, 65. Myrtilos, Aten. V, 19, 24. Mysokon, Syrac. VIII, 85. Mysterele Athenci violate VI, 28, 53, 60 sqq. Mytilene, oraș lesbian, cu două forturi III, 2; situată în fața Arginusclor VIII, 101; revolta sa III, 2; asediat și cucerit de Atenieni 27; decretul contra Mytilineilor 36, 49, 50; se re- voltă din nou VIII, 5, 22; recu- cerit de Atenieni, 23. Myos, dată lui Thcmistokles, III, 19, I, 138. N Nauklides, atenean II, PI. 2 Naukrates, Sicyonian IV, 119. Naupaklos, orașul Locrienilor- Ozoli, cucerit de Atenieni I, 103, II. 69 80, 84, 90, 102, III, 7, 78, 94. 96, 98, 100, IV, 77; Atenienii aveau o stațiune navală III, 69. 75. 114; IV, 13, VII, 17, 19. 31. 34; teritoriul său III, 102; Messenienii din Naupaktos II, 90, VII, 31. 57. Naxos, una din Kyklade I, 98. 137; oraș în Sicilia, fundația sa VI, 3; războiul cu Messina IV, 25, 26; aliat cu Atenienii VI. 20, 72, 98, VII, 20, 57. Neapolis, oraș în Libya, VII. 50. Nemea III, 96, V. 58, 59, 60; Zeus Nemeeanul III, 96. Neodamozi, liberați lacedemoni V, 34, 67, VII, 19, 58, VIII, 5. Nerikos în Leukada III, 7. Nestos, fi. din Tliracia II, 96. Nikanor, șeful Chaonienilor II. 80. Nikasos, Megarian IV, 119. Nikeratos, Aten. III, 51, 91. IV, 53, 119. Nikiades, Aten. IV, 118. Nikias, Aten. tatăl Ini Hagnon II, 68, IV, 102; general aten. fiul lui Nikeratos III, 91; expediția la Minoa 51; la Tanagra și în Locrida 91; în Corint IV, 42: la Cythera 53; în Chalcidica 129: mijlocește pacea V, 10, 43, 46; unul din șefii expediției în Sicilia VI, 8; e contra răz- boiului 9. 20; planul de cam- panie 47; rămâne singurul ge- neral în fața Syracuzei 103; raportul său către Atenieni, VII, 8, 11; încetineala sa pro- voacă neplăceri 42, 49; sc opune la plecare 48; se predă lui Gy- lippos 58; c ucis 86; Cretanii din Gortyna II, 85. Nikolaos, Laced. II, 67. Nikomachos, Phoceean IV, 89. Nikomedes, Spartiat I, 107. Nikon, Teban VII, 19. https://biblioteca-digitala.ro 548 Nikonidas din Larissa IV, 78. Nikostralos, general atenian IV, 119; ajută, poporul din Corcyra III, 76; cucerește Cythera IV, 53; Mende 129, 130; se duce în ajutorul Argienilor, moartea sa V, 61. Nil, fl. în Egipt I. 104: gura mendesiană 110. Nisea, portul Megarei legat cu orașul prin ziduri I, 103; în puterea Atenienilor, 103. 114; întors la vechii stăpâni 115; reclamat de Atenieni IV, 21; cade iar în puterea lor II, 31- IV. 69, 118; nu este dat înapoi V, 17. Nisos, porțile Megarei IV, 118 Nomothefi VIII, 97. Notion, oraș din lonia III. 34. Nymphodoros din Abdora II. 29. O Obolos, monedă, V, 47, VIII. 29; triobolul VIII, 29, 45. Okylos, Corintian IV, 119. Odonian/i, popor din Thracia II. 101, V. 6. Odryșii, imperiul lor II, 26, 96, 97; expediția lui Sitalkes în Mace- donia și Chalcidică II. 95; învins dc Triballieni IV, 101. Odysseus trece prin Charibda IV, 24. Oiantheeni, populație locriană III, 101. Oineon, orașul Locrienilor-Ozoli III, 96, 98, 102. Oiniades, oraș din Acarnania I, 111, II, 82, 102, III. 7, 94, 114, IV, 77. Oinoi, oraș din Atica II. 18. 19, VIII, 98. Oinophytaîn Bcoția T, 108, IV, 95. Oiniussai, insule lângă Chios VIII, 24. Oisyme, în Thracia, colonie a Thasienilor IV, 107. Oiteeni, locuitori ai muntelui Oița, III, 92, VIII, 3. Olophyxos, oraș din Thracia IV, 109. Olpai, oraș din Acar, ania III, 105, 106, 107, III, 113. Olympos, munte din nordul Thes- saliei IV, 78. Olympeion, templul lui Zeus Olim- picul lângă Syracuza VI, 64, 65, 66, 70, 75, VIII, 4, 37. Olympia în Elida III, 8, V, 47; templul lui Zeus III, 14, V, 31, 60; tezaurul său I, 121, 143; jocurile olimpice V, 47, 49; publicarea lor V, 49; Kylon în- vingător I, 126; Dorikos III, 8; Androsthenes V, 49; Lichas V, 50; Alkibiades VI, 16; în ve- chime atleții purtau cingătoare I. 6; oliympiada III, 8. Olynthos, oraș din Chalcidică, întărit I, 59; dușman Atenei 62, II, 79, IV, 123; declarat liber prin tratat V, 18; Oly- thienii V, 3, 39. Onasimos din Sycyona IV, 119. Onelorides din Theba II, 2. Oneon, munte din Corint, IV, 44. Onomakles, general atenian VIII, 26, 30. " Ophionieni. populație etoliană III, 94. Opici, populație din Italia VI, 2, 4. Opontos, oraș din Locrida orien- tală, II, 32. Opontieni, vezi Locrieni. Oracole, dela Delphoi I, 26, 28, 103, 118, 123, 126, 134, II, 17, 54, 102, III, 96, IV, 118, V, 16, 32; oracolele cântate la înce- putul războiului II, 8, 21. https://biblioteca-digitala.ro 549 Orchomenos, oraș din Beoția I, 113, III, 87; numit în vechime al Minyenilor IV, 76; Orcho- menieni IV, 76, 93; oraș din Arcadia V, 61, 62, 63, ostateci orehomenieni V, 77. Oreos, oraș din Euboia VIII, 95. Orestes, Thessalian I, 111. Oresleon în Arcadia V, 64; Oresthis IV, 134. Omeai, oraș în Arcadia VI, 7; Orneați V, 67, 72, 74. Orobiai, oraș din Euboia III, 89. Oroibos, rege II, 80. Oropos, oraș așezat pe Euripos, supus Atenei II, 23; III, 91; IV, 91, 96; cucerit de Beoțieni VIII, 60. Oskios, fl. în Thracia, II, 96. Ostracism I, 136, VIII, 73. Osoli, vezi Locrieni I, 5. I» Paches, general atenian, trimes la Mitylene III, 18; o cucerește 28; urmărește pe Alkidas 33; supune toată insula Lesbos 35, 36, 40. Pagai, oraș din Megarida, în pu- terea Atenienilor I, 103, 107, 111; dată Peloponezilor 115; reclamată de Atena IV, 21; refugiul Megarienilor exilați IV, 66, 74. Pale, oraș din Kephallonia I, 27, II, 30. Paleneeni, popor din Acarnania II, 30. Pallene, peninsulă din Chalcidica I, 66, 64, 116, 120, 123, 129; istmul 120. Pamillos, fundatorul Selinuntului VI, 4. Pamphylia, provincie din Asia Mică I, 100. Panakion, fort din Atica, luat de Beoțieni V, 3; cerut de Atenienii 18, 36, 36; dărâmat 39, 40, 42, 46. Panaieni II, 101. Panairos IV, 78. Pandion, rege aten. II, 29. Panathenee I, V, 47 VI, 56. Pangaion, munte II, 99. Panormos, oraș din Achaia II, 86, 92; oraș din Sicilia VI, 2; loc lângă Milet VIII, 24. Pantakyos, fl. din Sicilia VI, 4. Paralieni, III, 92. Paralos, o parte din Atica II, 65, 56; numele unei trireme III, 33, 77, VIII, 73, 74, 86. Parasieni II, 22. Paradeeni, popor din Epir II, 80. Parieni IV, 104. Parnes, munte II, 23, IV, 96. Păros, una din Kyklade IV, 104. Parrhasienii din Arcadia V, 33. Pasitelidas, Laccd. IV, 132, V, 3. Patmos, insulă III, 33. Patrai, oraș din Achaia II, 83., 84, V, 62. Palrokles, Laced. IV, 67. Patru-Sute, tirania lor VIII, 63, 67 sqq, încearcă să facă pace cu Lacedem. 70, 71, 72, 86, Se întă- resc în contra poporului 90, 92. Sunt alungați 97. Pausanias, fiul lui Kleombrotos, învinge pe Mezi la Platea I, 94; epitropul nepotului său Plei- starehos I, 132; purtarea lui mândră I, 95, 128; e în cores- pondență cu Xerxes I, 129, 130; alungat din Byzanț de Atenieni I, 131; sc refugiază în templul Atenei unde moare de foame I, 132; Pausanias, fiul lui Ploi- stoanax III, 26, V, 16. Pean, cântec de războiu I, 60, II, 91, IV, 43, VI, 32, VII, 44, 83. https://biblioteca-digitala.ro 550 Pedarilos, nauarch laced. VIII. . 28, 32, 33, 38, 40; moartea lui 55. Pelasgi I. 3; Pclasgi-Etruri IV, 109. Pelasgikon, loc în Atena II, 17. Pegai, supusă Atenei I, 103, 107, 111; dată înapoi Peloponezilor I, 111, IV, 21. Pete, insulă VIII, 31. Pella din Macedonia II, 99, 100. Pellone, oraș din Archaia II, 9. V, 58, VIII, 10G; Skionieni din Pallene spuneau că-s de baștină din Achaia IV, 120. Pellichos, Corintian I, 29. Pelops, Pelopizi I. 9. Peloponez, nume, locuitori, colonii I, 9, 10, 12; Egina c alături II, 27 ; Atenienii se asigură de țările ce înconjoară Pelop. II. 7, VI. 85; Pelop. are o tinerime nume- roasă II, 8; nu vine ciuma II. 54: procură mercenari IV, 52. 7G, VIII, 28: are libertate VII, 77. Peloris, loc din Mcssina IV, 25. Peltaști, soldați ușor înarmați IV, IV, 94; un peltast ucide pe Kleon V, 10. Penlecoloare, vase cu cincizeci de lopeți I, 14, VI, 43, 103. Peonieni, popor din Thracia IL 96, 98. Peparethos, insulă din marea Egce III, 89. Perdikkas, regele Macedoniei, se ceartă cu Atenienii I. 57; pune pe Chalcidieni să se strângă la Olinthos I, 58; se împacă cu Atenienii II, 29; războiul cu Sitalkes II, 95; războiul cu Arrhibeus IV, 79; a doua expe- diție în Lynkos, IV, 124; răz- boiul cu Atena V. 83. VI, 7. Periget, geograf. Perikles. comandă pe Atenieni la Sikyone și Akarnania I, 111; cucerirea Euboiei 114; supune Samos 116; autoritatea sa asu- pra Atenienilor 127; talentele sale 139; discursul său dinaintea războiului 140; sfaturile și pla- nurile sale II. 13; supărarea Atenienilor 21; discursul fu- nebru 35; Atenienii îl fac răs- punzător de suferințele lor 59; răspunde acestor acuzări 60; elogiul și moartea sa 65. Periklidas, Laced. IV, 119. Perieres întemeiază Zankle VI, 4. Perieri. în Laconia I, 101, II, 25, IV. 8. 53 VIII. 6, 22. Peripoli. tineri soldați la Atena IV. 67, VIII, 92. Perrhaibia IV. 78. Perseizii. desccndenții lui Perseus I. 9. Perșii, se deosebesc de Mezi I, 104; masă servită ca la Perși 130; dărnicia regilor II, 97; statele regelui pustiite de ciumă II, 48; limba persană, I. 138, IV, 50. Petra, oraș din teritoriul Khegion VII, 35. Phakion, oraș din Tessalia IV, 78. Phagres în Thracia II, 99. Phainis, preoteasa Herei IV, 133. Phaleron I, 107; zidul phalerian II, 13. Phalios fundează Epidamnos I, 24. Phanai în Chios, VIII, 24. Phanomachos II, 70. Phanotes IV, 76; Phanoteus IV, 89. Pharax IV, 38. Pharnabazos, satrap persan II, 67; cheamă Peloponezii în Helespont VIII, 6, 8, 39, 62, 80, 99, 109; feciorii săi VIII, 58. https://biblioteca-digitala.ro 551 Phaniakes, Persan I, 129, II, 67, V, 1, VIII, 6, 58. Phnros în Egipt I, 104. Pharsalos în Tessalia I, 111, IV, 78; Pharsalioți II, 22. Phaselis în Lycia II. 69, VIII, 88. 99, 108. Plică, oraș din Elida III. 25. VII, 31. Pheaeieni, vechii locuitori ai Cor- cyrei I, 25. Pheax, general atenian. V. 4. Phenicia II, 69. Phenicienii au populat insulele și au făcut piraterie I, 8; au ajutat pc Dareios să subjuge insulele I, 16; au colonizat Sicilia VI, 2; învinși pe mare de Atenieni I, 100, 112; atacă pe Atenieni în Egipt I. 110; ajută Samos I, 116; o flotă feniciană chemată în lonia VIII, 46, 59, 78, 81, 87, 99, 108, 109. Phoinikos, port VIII, 34. Phereenii din Tessalia II, 22. Philemon, Aten. II, 67. Philippos, fratele lui Perdikkas I, 57. 59, II, 95, 100. Philippos, Laced. VIII, 28, 87, 90. Philocharidas, Laced. IV, 119, V, 19, 21. 24, 44. Philokrales, general atenian, V,116. Philokleles 1, 10. Phlius, oraș din Peloponez IV, 133, V, 57, 58; locuitorii săi I, 27, IV, 70, V, 58, 59; Phliasia V, 83, 115, VI, 105. Phokaia, oraș din lonia; Phoceenii întemeiază Marsilia I, 13. Phokaia, cctățuc în Leontinoi V,4. Phoceenii fac războiu cu Dorienii I, 107; primesc templul din Delphoi dela Atenieni I, 112; prieteni Atenei III, 95; Ph. duși din Troia în Libya, apoi în Sicilia VI, 2. Phormion, general atenian la Sa- mos I, 117; la Potidaia I, 64, 65; atacă pe Chalkidicni II, 29; se întoarce la Potidaia II, 58; ajută pe Akarnani II, 68; la Naupaktos II, 69; două lupte cu flota peloponeză II, 83, 85, 88; expediție în Akarnania II, 102; Akarnanii cer unul din neamurile sale ca general III, 7. Photios, șeful ('haonicnilor II, 80. Phryyia, loc în Atica II, 22. Phrynichos, general atenian VIII, 25. 27, 29; opus lui Alkibiades VIII, 48; demisionat VIII, 54; sprijină oligarchia VIII, 68. 90; asasinat VIII, 92. Phrynis, periec VIII, 6. Phthiotis, parte din Tessalia I, 3, IV, 78; Acheeni-Phthioți V VIII, 3. Phylides, Beoțian II, 2. Phyrkos, fort în Triphylia V. 49. Physku în Macedonia II, 99. Phytica în Akarnania III, 106. Pieria în Macedonia II, 99, 100; golful Pieric, ibidem. Pierion în Tessalia V, 13. Pindos, munte din Tessalia II, 102. Piraterie, starea generală în vechea Grecie I, 5; pirații III, 51, IV, 67. Pireu, portul Atenei, construit de Themistoklcs I, 93; zidul ce vine până aici I, 107; incinta II, 13; n’avca fântâni II, 48; atacul Peloponezilor II, 93; închis cu lanțuri 94; teama Atenienilor pentru el VIII, 1, 96; Cei Patru Sute construiesc un fort 90; care-i dărâmat 92; teatrul din Pireu 93; spaima Atenienilor 94; luarea lui de Peloponezi V, 26. Pireos, portul Corintici VIII, 10, 11. 14, 15, 20. https://biblioteca-digitala.ro 552 Pisandros, Atenian VIII, 49; con- vinge pe Atenieni să desființeze democrația VIII, 53, 54; în relații cu Tissaphernes 56; se întoarce la Atena 64; stabilește guvernul oligarhic 65, 68; îndeamnă și pe Samieni 73; unul dintre șefii Celor Patru Sute 90; fuge la Dekelia 98. Peisistratos, tiranul Atenei, tatăl lui Hippias, lui Hippachos și lui Thessalos I, 20, VI, 54; purifică Delos III, 104; moartea sa VI, 54; Peisistratos, fiul lui Hippias ibidem; Peisistratizii cu toată moderația lor sunt alungați de Lacedemoni 53, 59. Pissulhnes, Persan I, 115, III. 31; tatăl lui Amorges VIII, 5, 28. Pitanates, batalion ce se pretinde că există la Lacedemona I, 20. Pithias, Corciryan III, 70. Pillakos, regele Edomienilor IV, 107. Plalea, oraș din Beoția, aliat cu Atenienii II, 2,111,52; asediat de Peloponezi II, 71; fuga Platee- nilor II, 20; dărâmarea III, 68; Plateenii așezați la Skione V, 32; ajută pe Atenieni în Sicilia VII, 57. Plemmyrion, promontoriu la Sy- racuza VII, 4; forturile con- struite de Nikias sunt luate de Gylippos 22. Plcuron, oraș din Etolia III, 102. Pleistoanax, expediția în Phocida I, 107; invazia și retragerea din Atica I, 114; bănuit de trădare II, 21; exilat și apoi rechemat din ordinul Pythiei V, 16; lucrează pentru pace V, 17, 24; o expediție în Arcadia V, 33; intră în campanie după Mau- tinea V, 75. Plistarchos, fiul lui Leonidas I, 132. Plistolas, efor laced. V, 19, 24, 25. Pnyx VIII, 97. Pod pe Strymon III, 103; la Minoa IV, 118; pe Anapos VI, 66. Polemarchi, ofițeri superiori ai armatei lacedemone VI, 66; magistrați la Mantinea V, 47. Polichna, lângă Syracuza VII, 4; lângă Klazomene VIII, 14; Polichniți în Creta II, 85. Polis, sat III, 101. Polles, regele Odomanților V, 6. Pollis, Argian II, 67. Polyanthes, Corintian VII, 34. Polykrates. tiranul din Samos I, 13; consacră insula Rhenea lui Apolon I, 13, III, 104. Polydamidas, Laced. IV, 123, 129. Pontos-Euxeinos II, 96, 97; Pontos III, 2, IV, 75. Porticul templului IV, 90; la Pireu VIII, 90. Poseidon, templul dela Tenaros I, 128, 133; lângă Nisea IV, 118; lângă Mende IV, 129; la Ko- lonos VIII, 67; corabie-trofeu II, 84. Potamis, Syracuzan VIII 85. Potidania în Etolia III, 96. Potidaia, oraș în Chalkidica I, 56; revolta sa 59; asediul 64; chel- tuelilc asediului II, 13; III, 17; cucerită III, 70; atacată de Brasidas IV, 135. Prasiai, oraș din Laconia II, 56; VI, 105, VII, 18; dem din Atica VIII, 95. Priapos, oraș în Hellespont VIII, 107. Priene în lonia I, 115. Prokles, general aton. III, 91, 98; alt atenian V, 19, 24. Prokne, femeia lui Tereus II, 29. Proneenii din Kephalenia II. 30. Propyleele din Atena II, 13. Proschion în Etolia III, 102. https://biblioteca-digitala.ro 563 Prosopitis, insulă în Egipt I, 109. Prote, insulă lângă Pylos IV, 13. Proleas, general aten. I, 45, II, 23. Protesilaos, templul său VIII, 102. Prorele vaselor făcute mai solide VII, 34, 36. Proxeni II, 29, 86, III, 2, 52, 70, IV, 78, V, 59, 76, VIII, 14; voluntari III, 70; funcția de proxen V, 43, VI, 89. Proxenos, Locrian III, 103. Prytaneul II, 15, III, 89. Prytanii, o parte din consiliu; exercitau președinția IV, 118, V, 47, VI, 14, VIII, 70. Psammilichos, tatăl lui Inaros, Libian I, 104. Pteleon, oraș V, 18; fort în Erytrea VIII, 24, 31. Pteodoros, teban IV, 76. Ptychia, insulă lângă Corcyra IV, 46. ’ Pydna în Macedonia I, 61, 137. Pylos în Messenia IV, 3; portul 13; luptele 8; dezastrul din Pylos amintit V, 14, VI, 89, VII, 71; Atenienii refuză să predea Pylos V, 36, 39, 45; retrag pe Messe- nieni 36; ii aduc înapoi 66; aceștia pradă Laconia 115; VI, 106, VII, 18, 26; Messe- nienii ajută pe Atenieni în Sicilia VII, 67. Pyrasienii din Tessalia II, 22. Pyrrha din Lesbos III, 18, 26, 35, VIII, 23. Pyrrhichos, Corintian VIII, 39. Pyslilos fundează Agrigentul VI, 4. Pythangelos, Teban II, 2. Pytheu, Corintian VI, 104, VII 1,70. Pythes din Abdera II, 29. Pylhice (jocuri) V, 1, 16; oracolul I, 103; Apolon Pythianul II, 15, VI, 69; preoteasa templului V, 16; columnă de pus în templul dela Delphoi 18. Pythodoros, arehon eponim In Atena II, 2; fură tratatul V, 19, 24; general atenian în Si- cilia III, 116, IV, 2, 66, VI, 105. R Războiul sacru I, 112. Regii lacedemoni, în războiu au cea mai mare putere V, 66; erau doi regi V, 76; pot fi închiși de efori I, 131. Regalitatea era odată ereditară I, 11. Religia neglijată de Atenieni în timpul ciumei, II, 63. Republica ateniană e descrisă II, 37; Rep. laced. I, 141; cea mai bună formă de guvern după Th. VIII, 97. Rhamphias, Laced. I, 139, V, 12, 13; tatăl lui Klearchos VIII, 39, 80. Rhegion, oraș din Italia III, 86; agitat de revoluții; IV, 1 Pro- montoriul Rhegionului foarte aproape de Messina IV, 24, VI, 44; războiul cu Locrienii IV, 1, 24; neutru în războiul cu Sicilia VI, 44, 79. Rhenea insulă lângă Delos I, 13, III, 104. Rhiti în Atica lângă Eleusis II, 19. Rhitos loc din Corint IV, 42. Rhodos, de origină dorică se aliază cu Atena VII, 67; se revoltă VIII, 44; prăștieri și pentecon- toare VI, 43. Rhoition IV, 62, VIII, 101. Rhipai, oraș din Achaia VII, 34, S Sabiylinthos, tutorul regelui Ta- rypos II, 80. Sahon, fundatorul Himerei VI, 6 https://biblioteca-digitala.ro 554 Sadokos, fiul lui Sitalkes II, 29; naturalizat atenian, 67; dă pe ambasadorii laced. 67. Salamina VIII, 94; devastată de Peloponezi II, 93; păzită III, 17 ; servește ca stațiune pentru blocusul Megarei III, 51; bătălia dela Salamina I, 73, 137; trirema salamineană III, 33, 77: VI. 53, 61. Salethos. Laced. trimes la Mitylene III, 25, 27; prins de Atenieni și ucis 35. 36. Salyxthios. regele Agreenilor III, 111. 114. IV, 77. Sameenii din Kephallonia II, 30. Saminthos 1, 58. Samos, situația sa VIII. 79; pu- terea sa VIII, 73, 76; războiul eu Miletul I, 115; revolta repri- mată de Perikles 116. 117: revoluția democratică VIII. 21, 73; flota ateniană staționează in timpul războiului din lonia VIII. 16, 19, 39, 44. 50, 60, 63. S0. 108. Sandios, un deal în Caria III, 19. Sane in Tliracia IV, 109. Santinelă, clopoțelul lor IV, 135. Sardcs în Lydia I, 115. Saryeus, Sikyonian Vil, 19. Skandea. portul Kytherei IV, 54. Skellias, Atenian VIII, 89. Skionc. oraș în Pallene sc revoltă IV. 120; asediat de Atenieni 130, 131, V; 18; luat 32. Skiritai, laced. V, 67, 68. Skiritis în Laconia V, 33. Skironides, general atenian VIII, 25, 54. Skir/diondas, Teban ucis de Thraci VII, 30. Skolos, oraș din Chalkidica V, 18. Skombros, munte din Thracia II, 96. Scriitor public VII, 10. Skyllaion V, 53. Skyros, insulă în Egea I, 18. Secretarul Atenei IV, 118, VII, 10. Skylala, Laced. I, 131. Skythai II, 96, puterea lor 97. Selinus, oraș din Sicilia VII, 50; când și de cine a fost fundat VI, 4; Selinuntieni și Megarieni VII, 57; unde locuiesc VII, 58; fac războiu cu Egestanii VI, 6, 47, 62; vase Selinuntienc VIII, 26. Senatul ales cu bobul la Atena VIII, 66; disolvat de oligarchi VIII, 69 sqq.; patru senatori la Heoțicni au puterea supremă V, 38. Sermylieni, orașul lor din Chalki- dica, I, 65. V, 18. Seslos, oraș din Chersoncz I, 89, VIII. 62, 102. 104, 107. Seuthes, regele Odryșilor II. 97, 101, IV, 101. Sicania. vechiul nume al Siciliei VI. 2; llykkara oraș sicanian 62. Sicanos. fluviu în Ibcria VI, 2; numele unui general syracuzan VI. 73. VII, 46. 50. 70. Sicilia, întinderea sa VI, 1 ; popu- lația sa greacă și barbară 2, 3, 4, 5; distanța de Africa VII, 50; colonizată de Peloponezi I, 12; tiranii săi I, 14, 17; Atenienii trimet o primă expediție IV, 60, 61; hotărîrea de împăcare între Sicilieni IV, 65; a doua ex- pediție ateniană VI, 1, 8, 30; Grecii din Sicilia III, 90, 115, IV. 58, VI, 103, VII, 1, 2, 32. Sieulii, popor barbar din Sicilia VI, 2, III, 88, IV, 25, V, 4, VI, 3, 4; purtarea lor în prima expediție ateniană III, 103, 115, IV, 25; în a doua o parte sunt aliați cu Atena VI, 62, 6o, 88, 94, VII, 1, 2, 32. https://biblioteca-digitala.ro 555 Sikyone, oraș din Peloponez 1,108. 111, 114, II, 80, V, 52, VII, 19, VIII, 3; aliată cu Lacedemona II, 9, VII, 58. Sidussa, în lonia VIII, 24. Sigeon, oraș în Hellespont VIII. 104. Simonides, general atenian IV, 7. Simos, fundatorul Himerei VI, 5. Singeenii, popor thrac V, 18. Sintieni, popor thrac II, 98. Siphai, oraș în Beoția IV, 76, 89. Sitalkes, regele Odryșilor II, 29; expediția contra Macedoniei II. 95; moartea sa IV, 101. Sokrates, general atenian II, 23. Solda infanteriei și cavaleriei V, 47; a hopliților la Potidaia III, 17; a matcloților VI, 8, 31, VIII, 29, 45; a Thracilor VII, 27; solda plătită dc Tissa- phernes vaselor pcloponezeVIII. 29, 45. , Sollion, sat din Corint II, 30, III, 95, V, 30. Solois, oraș din Sicilia VI, 2. Solygia, sat din Corint IV, 42. Sophokles, general atenian III, 116, IV, 2, 3. 46, 65. Spardakos, tatăl lui Seuthes 11,101. Sparta IV, 3, 15, 81, V, 14; Spar- tanii I, 132, III, 100, IV, 8. 38, VI, 91, VIII, 19, 39. Spartolos, oraș din Chalkidica II. 79, V, 18. Sphakteria, insulă în fața Pylo- sului IV, 8; Lacedemonii prinși aici sunt adesea numiți IV, 108, V, 15, 24, 34, 35, 43, 75. Stages, locotenentul lui Tissa- phernes VIII, 16. Stagira, oraș din Macedonia IV, 88, V, 6, 18. Stolerul, monetă do aur III, 70; daricul VIII, 28, phocaitul IV, 62. Slcsagoras, Samian I, 116. Slhenelaidas, efor la Sparta I, 85, VIII, 5. Stratodemos, Lacedenionian II, 67. Stratonike, sora lui Perdikkas II, 101. Stratos, oraș în Akarnania II, 80, 81, 82, 102, III, 106. Strebos, Atenian I, 105. Strombichides, general aton. VIII, 15, 16, 30, 62, 79. Strombichos, tatăl lui Diotimos I, 45. Stromnilc. una din insulele lui Eol III, 88. Slrophakos, proxenul Chalkidieni- lor IV, 78. Slrymon, fl. în Thracia I, 100, II, 96, 99, 101, IV. 102, 108, V, 7, VII, 9. Stryphon, Laced. IV, 38. Sunion, promontoriul Aticei VII, 28, VIII, 95; fortificat de Ate- nieni VIII, 4. Slyrenii, VII, 57. Sybaris, fl. VII, 35. Sybota, insulă și port în Thcs- protida I, 47, 50, 52, 64, III, 76. Syka, mahala din Syrakusa VI, 18. Syme, insulă VIII, 41. 42. Symaithos, fl. VI, 65. Syrakusa, fundația sa, VI, 3; mare cât Atena VII, 28; domi- nată de Epipolai VI, 96; con- ductele de apă VI, 100; portu- rile VI, 50, 101, 102; VII, 2, 22, 23, 25, 36, 52; închiderea portului mare VII, 56, 69, 60, 69, 70. T Tainaros, capul Laconiei I, 128, 133, VII, 19. Talantul, monetă, I, 96, 138, II, 13, 24, 70, 97, III, 19, 70, IV, https://biblioteca-digitala.ro 556 57, V, 31, VI, 8, 31,46,62,94, 95; greutate II, 13; măsură a vaselor IV, 118. Tamos, guvernatorul loniei VIII, 31, 87. Tanagra, în Beoția I, 108, III, 91, IV, 76, 91, 93, 97, VII, 29. Tantalos, Laced. IV, 57. Tarenlon VI, 34, 44, 104, VII, 1. Taulanlieni, neam illyric I, 24. Tauros, Laced. IV, 119. Tegea, oraș în Peloponez V, 32, 62, 64, 74, 76, 76, 82; 76, 82; războiul cu Mantinea IV, 134, V, 57; Tcgeații se așează în flancul drept V, 67; teritoriul lor V, 65. Taxiarchi, ofițeri ai armatei ate- niene IV, 4, VII, 60. Tellias, Syracuzan VI, 103. Tellis, Laced. V, 19, 24; tatăl lui Brasidas II, 25, III, 69, IV, 70 Temeniți, strămoșii regilor din Macedonia II, 99. Temeniies, mahala din Syracuza VI, 75, 99, 100, VII, 3. Templu, comun în Grecia III, 57, V, 18; mahala din Atena unde sunt așezate cele mai vechi temple II, 15; profanarea tem- plelor I, 126, II, 52, IV, 97; templele țărilor cucerite sunt ale cuceritorilor IV, 98; tem- plele trebue respectate chiar în țară dușmană IV, 97; prăzi atârnate în temple III, 57, V, 16. Tenedos, insulă II, 28, 35; aliat cu Atena III, 2, VII, 57. Tenos, una din Kyklade VII, 57, VIII, 69. Teos, oraș VIII, 16, 20, III, 32, VII, 57. Teres, tatăl lui Sitalkes II, 29, 67, 95. Tereus, bărbatul Proxenei II, 29. Perias, fl. în Sicilia VI, 50, 94. Terinean, golf VI, 104. Tessarocost, monetă la Chios VIII. 101. Teuliaplos, Eleean III, 29, 30. Teutlussa, insulă lângă Caria, VIII, 42. Thalamieni, vâslași de rang infe- rior pe trireme IV, 32. Thapsos, peninsulă lângă Syra- cuza VI, 97, 99, 101, 102, VII, 49; oraș în Sicilia VI, 4. Tharypas, regele Moloșilor II, 80. Thasos, insulă în Marea Egee, minele sale I, 100; colonie a Părosului IV, 104, 107; revolta ei VIII, 64. Theagenes, tiranul Megarei I, 126; Atenian IV, 27, V, 19, 24. Theatron, vezi Dionysos. Theba, oraș în Beoția I, 90; di- stanța de Plateea II, 5, 22, 24; teritoriul III, 58; cei doi Beo- tarchi IV, 91, VII, 19; Thebanii împrumută cu bani pe Corin- tieni I, 27; dau cavalerie Spar- tanilor II, 9; surprind Plateea II, 2; luptă cu Atenienii la Delion IV, 93; dărâmă zidurile Thespiei IV, 133; ajută pe ari- stocrații din Thessalia VI, o; urmăresc pe Thraci VII, 30. Theenelos, Plateean III, 20. Themislokles, arehonte la Atena I, 93; general 74; ridică zidurile 90; îndreaptă pe Atenieni spre marină 93; exilat 135; retra- gerea în Persia 137; elogiul și moartea sa 138. Theodoros, Atenian III, 91. Theolytos, Acarmon II, 102. Theori, deputați sacri V, 16, VI 3; magistrați la Mantinea V, 47. Thera, una din Kyklade II, 9. Theramenes, Atenian, unul din cei Patru-Sute VIII, 68, 89; neîn- https://biblioteca-digitala.ro 557 țelegerea cu ei 90; nauarc lacedemon VIII, 26; tratează cu Tissaphernes 36, 43, 52; întoarcerea 38. Therme, oraș din Macedonia I, 61, II, 29. Thermon, Spartan VIII, 11. Thennophylai II, 101, III, 92, IV, 36. Thesaurul atenian la Delos I, 96. Theseus II, 15; templul său VI, 61. Thesmophylachi, magistrati în Elis V, 47. Thespia IV, 76; Thespieni la Delion 93; foarte maltratați 96; Thebanii le dărîmă zidurile 133; revolta Thespienilor VI, 95; ajută pe Syracuzani VII, 25. Thcsprotida, în Epir I, 46, 50; Thesproții fără rege II, 80. Thessalia, fertilitatea sa, I, 2; cucerirea I, 12; guvern aristo- cratic IV, 78; tratatul vechiu cu Atena I, 102, 107, II, 22; expediția ateniană pentru a reîntrona pe regele Orestes I, 111; Brasidas traversează Thes- salia IV, 78; Thessalienii se luptă cu Heraklea III, 93, V, 51 VIII, 3. Tessalos, fiul lui Peisistratos I, 20, IV, 55. Theți, proletari în Atica VI, 43. Thorikos, dem din Atica VIII, 95. Thukles III, 80, 91, VII, 16; fundează Naxos VI, 3. Thracia, I, 100, II, 96, IV, 101; Thracii armați cu săbii II, 29; parte autonomi, parte supuși lui Sitalkes II, 96, 101; Thraci- llithynieni IV, 75; Thracii și darurile II, 97; sunt barbari și cruzi VII, 29; mercenari IV, 129, V, 6, VII, 27; din vechiu locuiau Phokida II, 29; bat pe Atenieni I, 100, IV, 102; expe- diția în Macedonia și Chalkidica II, 100; pradă Mykalessos VII, 29; modul de luptă în retragere VII, 30; orașe pe țărmul mării I, 56, 68, II, 9, V, 12; Porțile Traciei la Amphipolis V, 10. Thranifi, vâslași de rang superior pe trireme VI, 31. Thrasybulos VIII, 73, 75, 76; readuce pe Alkibiades 81; se duce în Hellespont 100; co- mandă aripa dreaptă 104; în- vingător 105. Thrasykles V, 19, 24, VIII, 15, 17, 19. Thrasyllos VIII, 73, 75; ales gene- ral 76; se duce în Hellespont 100; comandă aripa stângă 104; învingător 105; Argian I, 59, 60. Thrasymelidas, IV, 14. Thria, câmpia lângă Eleusis 1,114: II, 19, 20, 21. Thronion, orașul LocrienilorEpiek- nemidieni II, 26. Thukydides IV, 104; suferă de ciumă II, 48; are mine de aur IV, 105; comandă o flotă 106, 106, 107; petrece douăzeci de ani în exil V, 26; motivele pentru care scrie istoria I, 1, 19; alt Thukydides I, 117; Pharsalian VIII, 92. Thuriafii din Laconia I, 101. Thurii, VI, 61, 88, 104, VII, 33, 35, 37; vase thuriene ajută pe Lacedemoni VIII, 35, 61; re- volta marinarilor 84. Thyemis, fl. în Epir I, 46. Thyamos în Akarnania munte III, 106. Thymochares VIII, 95. Thyrea, oraș în Cynuria V, 41; dat Egineților II, 27, IV, 56; luat de Atenieni IV, 57; teri- toriul său II, 27, VI, 97. Thyssos, oraș în Athos, IV, 109. https://biblioteca-digitala.ro 558 Tichion, sat în Etolia III, 96. Tichiussa, loc lângă Milet VIII. 26, 28. Tilateeni în Thracia II, 96. Timagoras din Tegeea II, 67: din Cyzikos VIII, 6, 39. Timanor. Corintian I. 29. Timanlhes, Corintian I, 29. Timokrates, Laced. II, 85; se sinu- cide II, 92; Atenian. III. 105; V, 19, 24; Corintian II, 33. Tisamenos. Trachinian III. 92. Tisandros III, 100. Tisias V, 84. Tisimachos V, 84. Tissaphernes, satrapul Asiei ma- ritime VIII, 5, 16; chiamă pe Peloponezi 5; face cu ci un tratat. 17, 36, 57; e învins de Atenieni în fața Miletului, 25; obligă Peloponezii să-i dea pe Amorges, 29, 29; se ceartă cu ei 43; politică de duplicitate, 45; mânia soldaților peloponezi, 78; călătoria sa la Aspendos. 87, 88, 99. Tlepolemos I, 117. Tolmeus, Atenian I, 108, 113; tatăl lui Antoklcs IV, 53, 119. Tolmidcs, general aten. I. 108. 113: Plateean III, 20. Tolophonieni, populație locriană III, 101. Tolophos, Ophinecan III. 100. Tomeos. Atenian IV, 119. Torone, oraș din Chalkidica, cu- cerit de Brasidas, IV, 110; reluată dc Atenieni V, 2, 3. Torylaos, Thessalian, IV, 78. Trarhinia, III, 100, V, 12; Tra- chinicni III, 92. Tragia, insulă lângă Caria I, 116. Trepiedul dela Delphoi I, 32, III, 57. Treri, popor din Thracia II, 96. Threzena, oraș din Peloponez 1, 115, IV, 21, 45; teritoriul său. II, 56, IV, 45. Tribalieni, popor din Thracia TI, 96, IV, 101. Tribului plătit Atenienilor de aliați II, 13, 69; fixat de Ari- stides I, 96, V, 18; abrogat VII, 28. Trierarchi, comandanți de trireme II, 24, VI, 31; datoriile lor VII, 70; aleși ca generali VIII, 76. Trinakria VI, 2. Triopion, promontoriu în Caria VIII, 36. Tripodiskos, sat în Megarida IV,70. Trireme, vase cu trei rânduri de vâsle; primele construite in Corint I, 13; trireme ușoare VI, 43; reparate cu cheltuiala tri- erachilor VII, 38; solda matelo- ților VIII, 45. Triteeni, populație locriană III, 101. Troada I, 131. Trogilos, lângă Syracuza VI, 99, VII, 2. Troia, războiul său I, 8, 9, 11, 12; Troieni așezați în Sicilia, VI, 2; întoarcerea Ilclenilor I, 12, II, 68; fundatorii Skionei se întor- ceau dela Troia, IV, 120; mi- grația Beoțienilor e posterioară cu 60 ani I, 12. Tropheu, ridicat de ambii adver- sari, I, 105, II, 62, IV, 134: scutul lui Brasidas pus într’un trofeu, IV, 12; trupul unei coră- bii servind de trofeu pentru o victorie navală II, 84, 92; tro- feul dela Amphipolis V. 10: trofeu distrus VIII, 24. Trotilos, în Sicilia VI, 4. Tydeus din Chios VIII, 38. Tyndaros, I, 9. Tyran în Grecia I, 13, 17; alungați de Lacedemonii 18; puterea https://biblioteca-digitala.ro 559 tiranilor în Sicilia 14, 17; Pei- sistratizii VI, 63, 54, 59; alun- garea lor VIII, 68; politica tiranilor VI, 85; imperiul ate- nian este un fel de tiranie II, 63, III, 37, VI, 85. Tyrrhenia, VI, 86; Tyrrhenicnii ajutând pe Atenieni în Sicilia VI, 103, VII, 53, 54, 57; marea tyrrheniană VII, 58; golful tyrrlienian VI, 62; Pelasg- Tyrsemcni IV. 109. X Xanlippos, tatăl lui Periklcs I, 111, 127, II, 13, 31. Xenares, efor la Sparta V, 36, 37, 38, 46; alt Lacedemon V, 51. Xenoklidas. Corintian I. 46, III, 111. Xenon. 'Iheban V, 7. Xenophanes, Atenian VI, 8. Xenophanlidas, Lacedemon VIII, 55. . Xenophon, general atenian II, 70, 79. Xenotimos, Atenian II, 23. Xerxes, regele Perșilor I, 14, 114, 118, 129, III, 56; scrisoarea lui către Pausanias I, 129; Arta- xerxes îi urmează la tron I. 137, IV. 50. Xynoikia, serbare la Atena II, 15. Z Zakynthos, insulă din Marea Ionică II, 7, 80, IV, 8, 13, 7, 31; poziția ei II, 66; aliată cu Cor- kyra I, 47; cu Atenienii II, 9, VII, 57. Zankle, vechiul nume al Messinei VI, 4; fundează Himera, 57. Zanklon, numele secerei la Siculi VI, 4. Zeuxidamos, lacedemon, tatăl lui Archidamos II, 19, 47, III, I. Zeuxidas, Lacedemon V, 19, 24. Zopyros, kersan, I, 109. Zidul alb, cartier din Memphis I, 104. Zidurile lungi I, 69, 107. 108, II. 13; zidurile lungi alo Mcgarie- nilor construite de Atenieni I. 103, IV. 66: separate de Ate- nicni IV, 69, apoi dăr'mate de Mcgarieni IV, 109; ziduri lungi construite dc Argieni V, 82: dărâmate dc Lacedemoni V, 83: Lacedemonii sfătuiesc pe Ate- nieni să-și dărâme zidurile I, 90 II, 78. https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro Pag. CUPRINSUL Către cetitori........................................................... 5 Vieața și Opera lui Thukydides . . .......................... 7 Markellinos............................................. ... 26 Vieața lui Thukydides.................. .... 37 CARTEA I . 41 INTRODUCERE. Războiul peloponeziac întrece în importanță toate evenimentele anterioare ale istoriei elene. Cap. 1—19. — Scopul ce și l-a propus, metoda și mijloacele întrebuințate pentru a-1 realiza. Cap. 20—23. — Epidamnos și Potedaia. Evenimentele ce au dus la războiul pclo- poneziac. Epidamnos; războiul între Corcyra și Corint; prima luptă navală. Cap. 24—31. — Corcyrienii caută și obțin alianța cu Atena. Discursurile Corcyrienilor și Corintienilor Cap. 32—43.. — A doua luptă navală între Corcyrieni și Corintieni; sfârșitul războiului. Cap. 44—56. — Răscoala Potidaiei; se dă o luptă sub zidurile orașului și Atenienii încep asediul. Cap. 56—66. — Adunarea dela Sparta. Discursurile Corintienilor, Atenie- nilor, al lui Archidamos, al lui Sthenelaidas. Lacedemonii declară rupt armistițiul de 50 ani cu Atena. Cap. 67—87. — Cei cincizeci de ani. Ce s’a întâmplat după războaiele medice până la războiul peloponeziac. Cre- șterea puterii ateniene. Cum și în ce împrejurări s’a născut imperiul ate- nian. Cap. 88—118. — Pregătiri de războiu. Lacedemonii cheamă pe toți aliații lor și toți împreună hotărăsc războiul cu Atena. Discursul Corin- tienilor. Cap. 119—125. —• învinuirile ce și le aduc unii altora Lacedemonii și Atenienii. Sacrilegiul lui Kylon; Lacedemonii cer ispășirea lui. Cap. 126—127. — Trădarea lui Pausanias. Cap. 128—134. — Exilul și moartea lui Thcmistokles. Cap. 135—138. — Ultimatul Lacedemonilor. Cap. 139. — Atenienii hotărăsc războiul. Discursul lui Perikles. Cap. 140—146. CARTEA II....................................... 121 întâiul an de războiu. Thebanii atacă Plateea. Cap. 1—6. — Pregătirile și aliații celor doi adversari. Cap. 7—9. — Peloponezienii se adună la istmul 16 https://biblioteca-digitala.ro .562 Pag. Corintului. Cap. 10. — Discursul lui Archidamos. Cap. 11. — Se trimete un sol la Atena. Cap. 12. — Perikles expune Atenienilor planul său de războiu. Cap. 13. — Cei dela țară se adună în oraș; ceva.cu privire la starea veche a Aticei. Cap. 14—17. — Prima năvală a Peloponezilor în Atica; o flotă ateniană pleacă în jurul Peloponezului. Cap. 18—25. — Expediția navală a Atenienilor în Locrida. Cap. 26. — Alungarea Aigineților. Cap. 27.— Eclipsa de soare. Cap. 28.— Atenienii și Sytalkcs, regele Odryșilor, încheie alianță. Cap. 29. — Atenienii cuprind Sollion, Astakos și Kephallonia, invadează ținutul Megarei și întăresc insula Atalante. Cap. 30—32. — Iarna, Corintienii atacă Astakos. Cap. 33.— îngroparea Atenienilor morți în luptele din timpul verii. Cap. 34. — Discursul pronunțat de Perikles la înmormântare. Cap. 35—46. — Al doilea an de războiu. A doua invazie a Peloponezilor în Atica. Ciuma la Atena. Cap. 47—57. — întăririle trimese armatei ateniene ce asedia Potidaia. Cap. 58. — Supărarea Atenienilor contra lui Perikles. Cap. 59. — Discursul lui Perikles. Cap. 60—64. — Moartea lui Perikles; aprecieri asupra activității sale politice. Cap. 65. — Expediția navală a Peloponezilor la Zakynthos. Cap. 66. — Arestarea solilor Lacedemoni trimeși la regele Perșilor. Cap. 67. — Expediția Am- brakioților în Argos Amphilochikon. Cap. 68. — Operațiunile de iarnă pe mare ale Atenienilor în Peloponez, Caria și Lykia. Cap. 69. — Potidaia e cuprinsă. Cap. 70. — Al treilea an de războiu. Peloponezii asediază Pla- taia. Cap. 71—78. — Atenienii sunt înfrânți la Spartolos. Cap. 79. — Pelo- ponezii sunt bătuți la Stratos. Cap. 80—82. — Lupta navală în golful Corintului; discursurile lui Brasidas și Phormion. Cap. 83—92. — Pelopo- nezii încearcă un atac asupra Pyreului. Cap. 93—94. — Expediția lui Sytalkes în Macedonia; ceva despre regatul Odryșilor. Cap. 95—101.— Expediția lui Phormion în Akarnania. Cap. 102—103. CARTEA III............................................................. 183 Al patrulea an de războiu. Peloponezii invadează a treia oară Atica. Cap. 1. — Lesbos, afară de Methymne, se revoltă. Cap. 2—6. — Expedi- țiile pe mare ale Atenienilor în contra Peloponezului, Oiniadelor și Len- kadei. Cap. 7. — Peloponezii primesc Lesbosul în alianță; discursul solilor din Lesbos. Cap. 8—15. — O flotă ateniană e trimisă în contra Pelopone- zului. Cap. 16. — Forțele ce desfășură Atenienii pe mare. Cap. 17. — Atenienii încep asediul Mytilenei. Cap. 18. — In timpul iernii Atenienii își impun o contribuție de războiu și trimit pe Lysikles să ia tributul dela aliați. Cap. 19. — O parte din Plateenii asediați izbutesc să fugă. Cap. 20—24. — Spartanul Salethos e trimes la Mytilene. Cap. 25. — Al cincilea an de războiu. Peloponezii năvălesc a patra oară în Atica. Cap. 26. — My- tilene se predă. Cap. 27—28. — O flotă peloponeză apare în apele ioniene. Cap. 29—32. — Paches o urmărește. Cap. 33—34. — Trimete la Atena o mie de Mytilinei prinși. Cap. 35. — Atenienii condamnă la moarte pe toți https://biblioteca-digitala.ro 563 Pag. Mytilineii; a doua zi se ține o nouă adunare. Cap. 36. — Discursul lui Kleon. Cap. 37—40. — Discursul lui Diodotos. Cap. 41—48. — Atenienii hotărăsc să pedepsească pe vinovați numai și să confiște pământurile din Lesbos. Cap. 49—50. — Nikias pune stăpânire pe Minoa. Cap. 51. — Plati'ca se predă. Cap. 52. —• Discursul Plateienilor. Cap. 53—59. — Răs- punsul Thebanilor. Cap. 61—67. — Platcienii sunt uciși și orașul dărâmat. Cap. 68. — Răscoala din Corcyra. Cap. 69—81. — Descrierea desordinei morale din Helada. Cap. 82—85. — O flotă ateniană e trimeasă în Sicilia. Cap. 86. — Iarna, ciuma se arată din nou la Atena. Cap. 87. — Expedi- țiile Atenienilor în Sicilia și ale Rhegienilor în contra insulei lui Aiolos. Cap. 88. — Al șaselea an de războiu. Cutremure dc pământ și vărsări de ape în osebite părți ale Heladei. Cap. 89. — Atenienii pun mâna pe Mcs- sina. Cap. 90. — O expediție în contra Peloponezului și a insulei Melos. Cap. 91. — întemeierea orașului Heraklea-Trachiniană. Cap. 92—93. — Demosthenes c înfrânt în Aitolia. Cap. 94—98. — Expediția Atenienilor în contra Locrienilor. Cap. 99. — Lacedemonii și Aitolienii încearcă za- darnic să atace Naupaktos. Cap. 100—102. — Iarna lupte în Sicilia. Cap. 103. — Purificarea insulei Delos. Cap. 104. — Războiul dintre Akarna- nieni și Ambrakioți. Cap. 105—114. — Afacerile din Sicilia. Cap. 115. — Aitna erupe. Cap. 11G. CARTEA IV............................................................... 241 Al șaptelea an de războiu. Siracuzanii cuceresc Mcssina. Cap. I. — Pelo- ponezii invadează a șasea oară Atica. Demosthenes fortifică Pylos. Cap. 2—6. — Simonides cucerește și pierde Eion. Cap. 7. — Lacedemonii atacă Pylosul. Cap. 8—9. — Demosthenes vorbește soldaților săi. Cap. 10. — Se dă o luptă sub zidul Pylos-ului și o trupă de Lacedemoni e asediată în Sphakteria. Cap. 11—14. — Se încheie armistițiul. Cap. 15—16. — Discursul Lacedemonilor la Atena. Cap. 17—20. — Luptele încep din nou. Cap. 21—23. — Luptele din Sicilia. Cap. 24—25. — Kleon ia comanda Atenienilor la Pylos și prinde pe Lacedemonii din Sphakteria. Cap. 26 — 41. — Expediția ateniană în Corint. Cap. 42—45. — Noui tulburări în Corciră; măcelărirea partidului aristocrat. Cap. 46—48. — Atenienii și Acarnanienii cuceresc Anaktorion. Cap. 49. — In timpul iernii prind un ambasador al regelui persan. Cap. 50. — Chios își dărâmă zidurile. Cap. 51. — Al optulea an de războiu. Exilații din Mitylene pun mâna pe Antan- dros. Cap. 52. — Atenienii cuceresc Kythera Cap. 53—55. — Atenienii cuceresc Tyrea. Cap. 56. — Helenii din Sicilia fac între ei pace. Discursul lui Hermokrates. Cap. 57—65. — Atenienii pun stăpânire pe Nisaia și pe zidurile lungi ale Megarei. Cap. 66—74. — Atenienii recuceresc Antandros. înfrângerea lui Lamachos în Pontos. Cap. 75. — întreprinderea Atenie- nilor din Beoția. Cap. 76. — Brasidas duce pe uscat o armată peloponcză în Thracia. Cap. 77—82. — Expediția sa în contra lui Arrhibaios, regele 3&‘ https://biblioteca-digitala.ro 564 Pag, Lykestilor. Cap. 83. — Brasidas pune stăpânire pe Akanthos. Discursul, către Akanthieni. Cap. 84—88. — Atenienii fortifică Delion în timpul iernii. Cap. 89—91. — Discursul lui Pagondas către Beoțieni. Cap. 92. — Dispozițiile de atac. Cap. 93—94. — Discursul lui Hippokrates către Ate- nieni. Cap. 95. — Lupta dela Delion; Atenienii sunt bătuți; Beoțienii cuceresc Delion. Cap. 96—101. — Brasidas cucerește Amphipolis. Cap. 102—108. — Succesele sale pe litoralul Thraciei. Cap. 109. — Cucerește Torone și Lekytos. Cap. 110—116. — Al noulea an de războiu. Armistițiu intre Atena și Lacedemona. Cap. 117—119. — Skione și Mende se revoltă și Brasidas le susține în ciuda armistițiului. Cap. 120—123. — A doua expediție a lui Brasidas și Perdikkas în contra lui Arrhibaios. Cap. 124— 128. — Atenienii recuceresc Mende și asediază Skione. Cap. 129—131.— Perdikkas se împacă cu Atenienii. Cap. 132. — Thebanii dărâmă zidurile orașului Thespia. Templul Horei din Argos arde. Căp. 133. — Iarna luptă între Mantinei și Tegeați. Cap. 134. — încercarea lui Brasidas contra Potidaiei. Cap. 135. CARTEA V................................................................ 307 Al zecelea an de războiu. Atenienii alungă pe Delieni din insulă. Cap. I. — Kleon recucerește Torone. Cap. 2—3. — Atenienii trimit o ambasadă în Sicilia. Cap. 4—5. — Kleon merge în contra Amphipolisului. Cap. 6—8. — Discursul lui Brasidas. Cap. 9.—Lupta dela Amphipolis; moartea lui Kleon și Brasidas. Cap. 10—11. — Iarna, Ramphias pleacă cu întăriri din Lacedemona pentru armata din Thracia; știrile de pace îl fac să se ntoarcă. Cap. 12—13. — Preliminările păcii. Cap. 14—17. — Tratatul de pace între Atena și Lacedemona. Cap. 18—20. — Brasidas nu predă Amphipolis. Cap. 21. — Alianța între Atena și Lacedemona. Cap. 22—24. — .11 unsprezecelea an de războiu. Observații cronologice asupra duratei răz- boiului peloponeziac. Cap. 25—26. — Argienii se pun în fruntea unui ligi contra Lacedemonei. Cap. 27—28. — Mantinea intră în liga dela Argos. Cap. 29. — Lacedemonii nu pot face ca Beoția și Corintul să primească tratatul cu Atena. Cap. 30.—Eleenii, Corintienii și Chalkidienii intră în liga din Argos. Cap. 31. — Atenienii recuceresc Skione. Beoțienii și Tegeații nu vor să se alipească de ligă. Cap. 32. — Expediția lacedemonă în Phar- rhasia. Cap. 33. — Răsplătirea soldaților lui Brasidas; prizonierii din Sphakteria pierd drepturile. Cap. 34. — Dicnii cuceresc Thyssos. Cap. 35. — Intrig le eforilor pentru a rupe pacea. Cap. 36—38. — Lacedemonii încheie alianță cu Beoțienii. Cap. 39. — Al doisprezecelea an de războiu. Preliminări între Argos și Lacedemona. Cap. 40—41. — Beoțienii dărâmă Panakton înainte de a-1 da Atenienilor; aceștia, supărați de asta pe Lacedemoni, se aliază cu Argos, Mantinea și Elis. Cap. 42—47. — Corintul se împacă cu Lacedemona. Cap. 48. — Cearta dintre Eleeni și Lacedemona pentru Lepreon. Cap. 49—50. — Iarna, Herakleoții sunt bătuți de Oiteeni. Cap. https://biblioteca-digitala.ro 565 Pag. 51. — Al treisprezecelea an de războiu. Expediția lui Alkibiades în Peloponez. Cap. 52. — Războiu între Argos și Epidaur. Cap. 53—54. t Lacedemonii trimet ajutor Epidaurienilor; pentru asta Atenienii declară tratatul rupt. Cap. 56.—Al paisprezecelea an de războiu. Expediția Lacedemonilor în Argos; armistițiu de patru luni. Cap. 57—60. — Reîncep luptele; Argienii cuceresc Orchomenos și amenință Tegea. Cap. 61—62. — Lacedemonii ajută pe Tegeați. Cap. 63—64. — Luptele dela Mantinea; victoria lacedemonă. Cap. 65—74. — Dușmănie între Argos și Epidaur. Cap. 75. — Lacede- monii și Argienii încheie pace și alianță. Cap. 76—79. — Disolvarea ligii argienc. Cap. 80—81. — Al cincisprezecelea an de războiu. Revoluția demo- cratică din Argos; se aliază Argos cu Atena. Cap. 82. — In timpul iernei expediția lacedemonă în contra Argeșului și Argienilor în contra Phliun- tului Cap. 83. — Al șaisprezecelea an de războiu. Expediția ateniană în insula Melos. Cap. 84. — Convorbire între solii atenieni și melieni. Cap. 85—113. — Asediul. Cap. 114. — Deosebite întreprinderi făcute de Argieni, Atenieni, Lacedemoni și Corintieni. Cap. 115. — Atenienii cuceresc Melos, pe care-1 tratează cu cruzime. Cap. 116. CARTEA VI..................................................................... 361 Atenienii fac planul de cucerire a Siciliei; mărimea, populația, colo- nizarea insulei. Cap. 1—6. — Expediții lacedemone în Argolida și ateniene în Macedonia. Cap. 7. — Al șaptesprezecelca an de războiu. Atenienii hotă- răsc să trimită o flotă în Sicilia pentru a ajuta pe Egestoni și a restabili pe Leontini. Cap. 8. — Nikias se opune acestei expediții. Cap. 9—14. — Alkibiades o sprijină. Cap. 15—18. — Atenienii votează expediția în Si- cilia. Cap. 19. — Nikias caută să-i sperie arătându-le că trebue mari forțe. Cap. 20—23. — Discursul său. Cap. 24—25. — Atenienii încep să se pregă- tească. Cap. 26. — Mutilarea Hermeșilor. Cap. 27—29. — Plecarea flotei ateniene. Cap. 30—32. — La Syracuza Hermokrates vestește apropierea Atenienilor și cerc măsuri de apărare. Cap. 33—34. — Athenagoras îl com- bate. Cap. 35—40. — Un general pune capăt discuției. Cap. 41. — Marșul flotei ateniene. Cap. 42—44. — Pregătirile Syracuzane. Cap. 45. — Sfat de războiu între generalii atenieni. Cap. 46—49. — Naxos și Katana se declară pentru Atena. Cap. 50—52. — Alkibiades este rechemat. Cap. 53. — Amintiri despre Peisitratizi. Cap. 54—69. —Alkibiades fuge și c condamnat în lipsă. Cap. 60—61. — Atenienii cuprind Hykkara. Cap. 62. — In timpul iernii Atenienii debarcă lângă Syracuza și bat pe Syracuzani, apoi se întorc la Katana. Cap. 63—71. — Syracuzanii cer ajutor la Corint și Lacedemona. Cap. 72—73. — Atenienii în tabără de iarnă la Naxos. Cap. 74. — Syra- cuzanii se întăresc. Cap. 75. — Atenienii și Syracuzanii trimet solii la Camarina; discursul lui Hermokrates și Euphemos. Cap. 76—87. — Co- rintul și Lacedemona hotărăsc să trimeată ajutoare Syracuzei. Cap. 88. — Discursul lui Alkibiades. Cap. 89—92. — Gylippos trimis să ia comanda https://biblioteca-digitala.ro 566 Pag. Syracuzanilor. Cap. 93. — Al optsprezecelea an de războiu. Diferite între- prinderi ale Atenienilor și Lacedemonilor. Cap. 94—95. — Atenienii se stabilesc la Epipolai și încep asediul Syracuzci. Cap. 96—97. — încep împresurarea; Syracuzanii încearcă zadarnic să se opună. Cap. 98—103. — Gylippos sosește în Italia cu trupe de ajutor. Cap. 104. — Lacedemonii năvălesc în Argolida; Atenienii pustiesc Laconia; pacea se rupe pe față. Cap. 105. CARTEA VII ........................... 413 Gylippos și Pitlieu ajung la Syracuza străbătând Sicilia ducând șapte sute trupe peloponeze și mai adunând în drum două mii și câteva sute de Sicilioți. Cap. 1—3. — Syracuzanii ridică un zid de-a-curmezișul Epi- polei; Nikias fortifică Plemmyrion. Cap. 4. — Se dau două lupte: în prima Syracuzanii sunt învinși, în a doua sunt biruitori. Cap. 5—6. — Flota corintiană ajunge la Syracuza fără să fie observată de vasele ateniene. Cap. 7. — Nikias cere ajutoare dela Atena. Cap. 8. — Atenienii încearcă să recucerească Amphipolis. Cap. 9. — Scrisoarea lui Nikias ajunge la Atena și e citită în adunare; conținutul ei. Cap. 10—15. — Atenienii pre- gătesc a doua armată și o trimit în Sicilia sub comanda lui Eurymedon și Demosthenes. Cap. 16—18. — Al nouăsprezecelea an de războiu. Lace- demonii intră în Atica și fortifică Dekelea. Cap. 19. — Atenienii trimit o flotă în jurul Peloponezului. Cap. 20. — Gylippos și Hermokrates se silesc să facă pe Syracuzani să dea o luptă navală. Cap. 21. — Gylippos cuprinde trei forturi din Plemmyrion, dar flota Syracuzană e învinsă. Cap. 22—24. Syracuzanii trimit vase în Peloponez și prind un transport de corăbii de negoț ateniene. Cap. 25. — Demosthenes fortifică un punct din insula Kythera. Cap. 26. — Thracii, trimeși înapoi dela Atena, devastează My- kalessos. Cap. 27—30. — Demosthenes se întâlnește cu Eurymedon și pleacă luând trupe și din Corcyra. Cap. 31. — O trupă siciliană ce venea spre Syracuza e bătută de aliații Atenei. Cap. 32. — Kamarina și Gela trimet ajutoare Syracuzei; Akragas rămâne neutră. Cap. 33. — Luptă între flota ateniană și corintiană la Erineos. Cap. 34. — Demosthenes și Eurymedon ajung la Petra, lângă Rhegion. Cap. 35. — Se dau două lupte în portul cel mare al Syracuzei; în a doua Atenienii sunt bătuți 36—41. — Cap. 36—41. — Demosthenes și Eurymedon ajung în tabără. Cap. 42. — Atenienii atacă noaptea Epipolai, dar sunt bătuți. Cap. 43—45. — Syra- cuzanii chiamă ajutoare din Sicilia. Cap. 46. — Sfatul de războiu ținut de generalii atenieni. Cap. 47—49. — Când să plece, luna se eclipsează și Ate- nienii stau pe loc. Cap. 50—51. — Se dă o luptă violentă și pe mare și pe uscat; Atenienii sunt învinși Cap. 52—54.— Descurajarea lor și îmbărbă- tarea dușmanilor. Cap. 55—56. — Enumărarea aliaților ambelor părți. Cap. 57—58. — Portul Syracuza este închis Cap. 59.— Atenienii părăsesc pozițiile de pe uscat și fac pregătiri pentru o luptă navală. Cap. 60. — Dis- https://biblioteca-digitala.ro 567 Pag. cursul lui Nikias. Cap. 61—64. — Pregătirile syracuzane. Cap. 66. — Discursul lui Gylippos. Cap. 66—68. — Un nou discurs al lui Nikias. Cap. 69. — Ultima luptă navală; înfrângerea completă a Atenienilor. Cap. 70—71. — Hotărăsc să se retragă pe uscat; stratagema lui Hermokrates pentru a-i opri. Cap. 72—47. Atenienii părăsesc tabăra. Cap. 75—76. — Discursul lui Nikias. Cap. 77.— Retragerea Atenienilor. — Cap. 78—80. — Demosthenes se predă. Cap. 81—82. — Măcelărirea armatei lui Nikias la trecerea râului Assinaros; Nikias se predă lui Gylippos. Cap. 83—85. — Uciderea lui Nikias și Demosthenes; prizonierii sunt închiși în carierele de piatră. Cap. 85—87. CARTEA VIII ... ............................ 1'iB Jalea la Atena când se află dezastrul din Sicilia. Cap. 1. — Fierbere generală între Eleni pentru a lua parte la războiu. Cap. 2. — Expediția lui Agis contra Oiteenilor. Cap. 3. — Pregătirile de apărare ale Atenienilor. Cap. 4. — Eubcii și Lesbienii tratează răscoala cu Agis; Chioții și Eritrcenii cu autoritățile din Sparta. Cap. 5. — Lacedemonii hotărăsc, după îndemnul lui Alkibiades, să sprijine întâiu pe Chioți și Eritreeni. Cap. 6. —Al douăzecilea an de războiu. Lacedemonii ordonă flotei dela Corint să treacă istmul și să plece la Chios; dar Atenienii le fac să se retragă în portul Pireos. Cap. 7-11. — Alkibiades convinge eforii să-l trimeată pe el și pe Chalkideus în lonia. Cap, 12. Vasele peloponeze dela Syracuza se întorc la Corint; în drum sunt pândite de Atenieni. Cap. 13. — Alkibiades reușește să revolte Erythrea, Klazomene, Teos, și Miletul. Cap. 14—17. — Textul tratatului cu regele Perșilor. Cap. 18. — Operațiile ateniene în Chios. Cap. 19—20. Poporul din Samos se revoltă contra oligarhilor. Cap. 21. — Chioții reușesc să determine revolta Lesbienilor; Atenienii supun Klazomene. Cap. 22—23.— Atenienii debarcă la Milet; Chios e strâns de aproape de Atenieni; luptele din jurul Miletului. Cap. 24—27. — Peloponezii atacă și cuceresc lasos și prind pe Amorges. Cap. 28. — Tissaphernes vine la Milet și negociază cu Peloponezii. Cap. 29. — O parte din flota ateniană trece dela Samos la Chios. Cap. 30. — Peloponezii atacă zadarnic Pteleon și Klazomene. Cap. 31. — Lesbienii vor din nou să se răscoale. Cap. 32. — Flota ateniană din Samos plecată Ia Chios e împrăștiată de furtună. Cap. 33—34. — Pelo- ponezii sunt bătuți la Knidos. Cap. 35. — Alt tratat de alianță intre Lace- demoni și Perși. Cap. 36—37. — Atenienii debarcă la Chios. Cap. 32. Pelo- ponezii trimet o flotă lui Pharnabazos. Cap. 39. — O flotă lacedemonă ia Atenienilor trei trireme. Cap. 40—42. — Lichas și sfetnicii săi caută să amelioreze tratatul cu Tissaphernes. Cap. 43. — Revolta insulei Rhodos. Cap. 44. — Alkibiades, bănuit de Lakedemoni, trece la Tissaphernes și-1 convinge să lase victoria nesigură. Cap. 45—46. — Alkibiades urmărește rechemarea sa în patrie. Cap. 47. — Conjurația din Samos pentru reche- marea lui Alkibiades și răsturnarea democrației la Atena. Cap. 48—54. — https://biblioteca-digitala.ro 568 Pag. Atenienii atacă insula Rhodos și asediază Chios. Cap. 55. — Peisandros intervine pe lângă Tissaphernes și Alkibiades. Cap. 56. — Tissaphernes încheie al treilea tratat cu Lacedemonii. Cap. 57—59. — Beoțienii pun mâna pe Oropos. Cap. 60. — Al douăzeci și unulea an de războiu. Chioții dau o luptă fără rezultat cu Atenienii. Cap. 61. — Lampsakos și Abydos se revoltă; pe cel dintâi îl recuceresc Atenienii. Cap. 62. — Peisandros și con- jurații stabilesc oligarchia la Samos, apoi la Atena; guvernarea celor Patru- Sute. Cap. 63—71. — Armata ateniană din Samos se declară pentru de- mocrație. Cap. 72—77. — Peloponezii sunt nemulțumiți de Astyochos. Cap. 78—79. - - Peloponezii trimit patruzeci dc vase lui Pharnabazos; Byzanțul se revoltă. Cap. 80. — Alkibiades, chemat de armată, vine la Samos și e ales general. Cap. 81—82. — Armata peloponeză dela Milet se revoltă în contra lui Astyochos; aceasta e înlocuit cu Mindaros. Cap. 83—85. ■— Cei Patru-Sute trimet soli în Samos, spre a convinge armata să accepte regimul. Cap. 86. — Tissaphernes și Alkibiades pleacă în întâmpinarea flotei fcniciene la Aspendos. Cap. 87—88. — Opoziția din Atena contra oligarchiei. Cap. 89—93. — O flotă peloponeză revoltă Eubeia. Cap. 94—96.— Atenienii alungă pe cei Patru-Sute și institue guvernarea a cinci mii dc cetă- țeni. Cap. 97—98. — Din ordinul lui Pharnabazos, flota peloponeză se duce in Helespont; cea ateniană o urmează. Cap. 99—103. — Lupta dela Ky- nossema; Atenienii sunt învingători. Cap. 104—106. Atenienii recuceresc Kyzikos Cap. 107. — întoarcerea lui Tissaphernes și Alkibiades; acesta din urmă se duce în Helespont. Cap. 108—109. Indicele .......... 525 https://biblioteca-digitala.ro MONITORUL OFICIAL ȘI IMPRIMERIILE STATULUI IMPRIMERIA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI—1941 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro Din publicațiile casei școalelor Lei C. RAdulescu-Motru Gr. Tăușan G. G. Antonescu Ion Petrovici Dr. Vasile P. Nicolau Traian Bratu J. J. ROUSSEAU, trad. de G1I. Adamescu J. J. ROUSSEAU, trad. de GlI. Adamescu MlllCEA llEROVANU Ion Conea IIoria Teculescu Emanoil Bucuța Constantin Kirițescu Gn. Tăușan I. Petrovici A. BERGET, trad. de ING. C. FundAțeanu Emanoil Bucuta Petre V. Haneș Gr. Tăușan Elena Farago N. Mihăescu Al. Popescu Telega I. A. Bassaradescu I. A. Bassaradescu ANDERSEN, traducere de Natalia Negru D. I. Suchianu Mihai Uță Victor Eftimiu Bardu Theodorescu Vocația, factor hotărîtor în cultura popoarelor......................... 40 Criterii și Evocări ................... 50 Pestalozzi........................ 55 Vieața și opera lui Kant .............. 70 Fenelon. Monografic pedagogică .... 52 Din înțelepciunea lui Goethe........ 30 Emil. Voi. I ......................... 120 Emil, Voi. 11 ........................ 140 Călătorie în Univers .................. 80 Om și Natură...................... 50 V. Onițiu. Un cducalor deschizător de suflete și ziditor de idealuri .. 70 Pietre de Vad..................... 85 Jurnalul unei Comitive ............ 80 Nuanțe filosofice................. 50 Al doilea volum de Impresii din Italia 100 Viața și moartea Globului......... 50 Capra neagră .......................... 80 Scriitorii Basarabeni, Voi. I ......... 65 Filosofi români și străini........ 55 într’un cuib de rândunică ............. 25 Fragmente de critică literară ......... 80 Lecturi romanice ...................... 65 Opere complete, Voi. I (Schițe și Nuvele) ........................... j. .. 80 Opere complete, Voi. II (Schit/ si v:": ..................85 Povestea vieții mele ...........(.... 60 Amica mea Europa ...................... 65 Pascal ................................ 65 Fum de fantome. Evocări ............... 80 Manualul Bibliotecarului .............. 50 ALPHONS BERGET, trad. de I. FUNDĂȚEANU Problemele Atmosferei ............ 72 Gh. VAlsan Pământul Românesc și frumusețile lui 60 N. PETRAȘCU Icoane de lumină ...................... 80 Elena MatasA Soare Răsare .......................... 40 Al. T. STAMATIAD Pe drumul Damascului............... 32 Gr. TĂUȘAN Contribuții filosofice și literare .... 45 G. M. ZAMFIRESCU Sufletul soldaților de plumb......... 30 Elena G-nAL PERTICARI-Davila Amintiri din copilărie ..........:........... 40 Paul Papadopol Cartea, foloasele și neajunsurile ei.. 45 Gh. BANEA Vin apele.......................... 50 MlRCEA Mancaș Condiționarea psihologică a operei de _ artă ............................ 75 PETRE ptl IUTI Mit ■ ,. Amintiri (40 de ani de Teatru) .... 60 MitroAlItULIIțRINEU l Versufile.de aur ale lui Pitagora.... 30 V. V. RanEȘ | ' Basarabia Noastră..................... 30 ClOCĂIțLAN' • ț ofitCrȚ |.^ 'Taina ttluiților ...................... 100 https://biblioteca-digitala.ro