iJ *> ^ r I ^.IOTECA TEATRALA '• EDATĂ DE OCIETATEA>EHTRU FOND DE TEATRU Nr. 40. hilitAbişti. COMEDIE INTR'UN ACT DE I. RUSSU SIRIANUL. B R A S S 6—BR A Ş O V EdituFa Librăriei IOAN I. CIURCU i9>3- 4H MiT- ACADEA Actul L PERSOANELE: Alecu Sabie, colonel la pensie, 60 ani, puternic. Umil Lungu, inginer căp. în rezervă, 35 am. Ilarie Găpitanu, ziarist, 32 ani. Elena, văduvă, de 25 ani "1 nepoatele lui Alecu Olf/a, de 22 ani / Sabie mixai, vistavoi, cam prostănac. ® Acţiunea se petrece în Bucureşti. Scena reprezintă un salonsş. Uşi la dreapta la stânga şi în fund. Mobilier confortabil. SCENA I. Olga, singură. Olga, Aşâ! Cred, că nu mai lipseşte nimic. Cu toate că nu m'aş mira dacă aş ti uitat ceva. Sunt atât de zăpăcită, de nu mai ştiu unde-mi stă capul (Pune mâna la inimă.) Ah! şi cum îmi bate inima! Nenea Alecu nu cred să fi avut a-semenea emoţii în faţa Plevnei, pentrucă să vă spun şi eu, mă pregătesc pentru atac... O să fie greu, o ştiu dinainte. Dar voiu învinge, căci la urma urmelor ce să aibă împotrivă? Ilarie e un băiat de zahăr ... Şi cu toate astea de n'ar fi nenea aşâ de pornit în contra ziariştilor . . . (S'aude tuşind) Vine, (Merge spre stângă şi deschide uşa.) Curaj! Momentul a sosit. Curaj! SCENA II. Olga, Alecu. Tipografia, CIURCU & Comp. Braşov. Olga. Bună dimineaţa, nene! Alecu. Bună dimineaţa, dragă! (0 mângâie cu 4 5 mâna pe obraz) Ei, cum ai dormit? (S'aşează la • masă) Dar ce întrebare? voi, fetele, aveţi totdeauna visuri plăcute, nimic nu vă turbură. Olga. Bine, mulţumesc, nene! Poftim gazetele.... Dar dumneata? Ai venit târziu de tot acasă. Alecu. Da, după miezul nopţii. Am fost la club. Ne-am aprins la discuţie şi apoi... Cărţile. Olga (a parte) Cum să 'ncep? (tare) Şi ai câştigat nene ? Alecu. Da, ceva. Olga (a parte) Slavă domnului! Deaceea e aşâ de bine dispus. Semne bune! Alecu. Ai zis ceva? Olga (încurcată) Eu, nu! Am zis numai că mă bucur atât de mult, că ai câştigat la joc... Dar alerg s'aduc cafeaua. SCENA III. Alecu. singur. Alecu. Se bucură, când câştig. .. Hm, frumos, din partea ei... Ia să vedem, ce mai scriu ga-j zetele. Cu toate că nu pot să le sufer, mă indignează multele minciuni ce culeg, totuş m'am obişnuit cu ele şi nu pot să nu le cetesc. . .. Să vedem. SCENA IV. Alecu, Olga, Minai. Olga. (Serveşte cafeaua) Aşâ! Poftim, nene Mihai, aşează aci cana cu apă! Mihai. Da domnişoară. Olga. Acum poţi pleca Mihai. înţeleg d-şoară. Trăiţi, domnule colonel! Alecu (Ceteşte înainte şi dă din cap.) SCENA V. Alecu, Olga. Alecu. Ha, ha, ha! Dar începe obraznic de tot nătărăul. Olga (Toarnă cafea) Ce-i nene! De ce te-ai supărat ? Alecu. (Bea cafea.) Cum să nu mă supăr? Adică... de ce să mă supăr? Nu merită să mă necăjesc de atâta lucru. Dar totuş e ridicul şi supărător când un sgârie-hârtie de aceştia dă sfaturi miniştrilor, ca şi cum aceştia n'ar avea cap să judece ... zău, satiră! Olga (îngrijată) Dar de ce şă te superi pentru asta? Alecu. Ai dreptate. Dacă m'aş necăji pentru toate câte scriu secăturile astea de ziarişti, mi s'ar urî şi de vieaţă. Olga, Ei, nu-i tocmai aşâ, nene! Văd, că ceteşti cu plăcere ziarele. De multe ori scriu lucruri foarte interesante şi zău, e foarte frumos. Alecu. Ce tot spui! Minciuni turnate cu găleata. Olga. Nu-i tocmai aşâ, nenişorule. Alecu. Ei, ce te pricepi tu la d'alde astea?! Crede ce spun eu: născocesc la ştiri de te minunezi, mint de svântâ pământul! 6 7 Olga. Nu-i vorbă, poate că nu sunt toate cum se scriu, dar sunt frumoase şi amuzante. Alecu. Misiune?... Ei, asta are haz! Olga. Şi încă o misiune nobilă. Alecu. Nobilă? Să întortocheze adevărul? (râde) Să inventeze minciuni? Olga. Nu cumva poezia e invenţiune condamnabilă înaintea D-tale? Alecu. Ei, ei, uite cum îi apără! Poate cunoşti şi tu vreun zgârie-brânză de aceştia? Olga. Nene, dar sunt oameni foarte culţi şi drăguţi printre ziarişti. Alecu. Haida de! Culţi ... drăguţi . . . Dar de unde? Olga. Dar nene, d-ta nu cunoşti nici unul, cum poţi să-i judeci dar? Alecu. Ce fel . . . nu cunosc? Adecă, aşâ-i, ai dreptate. Nu cunosc nici unul, slavă d-lui! Dar nici nu vreau să-i cunosc. Atât mi-ar mai lipsi. Olga (a parte). Se 'ncurcă afacerile chiar dela început, (tare mângăios) Nene dragă ... Aş vrea să-ţi spun un lucru mare . . . zău mare . . . Dar nu ştiu ... Alecu. Dar ce nu ştii? Haide, începe! Olga. Dar. . . uite. . . nu ştiu cum să încep! Alecu. Dela început, cum porunceşte şi logica. Ştii, care-i cuvântul de ordin la mine: scurt militâreşte! Hai, una. două . . . Olga, Da, milităreşte... pescuit... îţi spun. (tot mai încurcată) Ştii, nene dragă, am întâlnit... am făcut cunoştinţă... cu un tânăr . . . Alecu. Şi te-.;i amorezat! Ban! Asta-i în regulă! Dar el? Olga. El... El... da el a zis că mă va cere, nu, întâiu mi-a declarat că mă iubeşte mult. Alecu. Fireşte, cum să nu te iubească? Şi dacă te iubeşte să te ia! Asta-i regula, fetele să se mărite. Ştii că la asemenea chestii nu pun piedică. Şi sora-ta Elena a făcut după dorinţa ei, eu nu m'am împotrivit. Mi-a fost destul să aflu, că peţitorul ei e locotenent... dotă avea... I-am dat binecuvântarea îndată... Şi au fost fericiţi. Olga. Biata Elena! Bietul Victor! Alecu. Se înţelege, se înţelege! a fost o nenorocire, dar la noi militarii, nenorocirile sunt de prevăzut... Un cal turbat, o cădere ţeapănă, şi celui mai viteaz călăreţ nu-i rămâne vreme nici să-şi facă testamentul. Moare milităreşte! Olga. Da milităreşte! Biata Elena însă erâ să moară de durere. Alecu. Vremea vindecă, draga mea. Iată au şi trecut doi ani, uitarea s'aşează pe toate. Nu mai mi-e teamă de aci înainte nici pentru Elena. Buna dispoziţie i-a revenit (sentenţios) şi dacă-i drept ce-mi scrie, atunci nu mai ţine mult nici văduvia. Dar acum să vorbim de al tău; scurt cine-i, ce-i? Olga. Să mă ierţi nene dar aşâ la comandă nu merge. Alecu. Ei bine spune-mi atunci pe larg ca în romane. Olga. Ne cunoaştem încă din carnaval. E un băiat drăguţ şi plăcut. Alecu. Se 'nţelege. Toate fetele vorbesc aşâ de tinerii, pe cari îi iubesc. Olga (dojenitor). Dar d-ta nici nu mă laşi să vorbesc. 8 9 Alecu. Ba, vorbeşte. Iacă tac Olga. Zău e plăcut şi mie mi-se pare frumos. N'are însă a face frumuseţea. Chiar dacă ar fi cel mai urît bărbat tot l-aş iubi. Ii iubesc spiritul care se manifestă în fiecare cuvânt, în fiecare scriere, în fiecare faptă a lui... Când vorbeşte ori scrie vezi numai decât, că ai de aface cu un suflet ales, poetic. Alecu (Intr'astea ceteşte şi dă din cap la cuvintele Olgei. Deodată necăjit.) Ei asta tot e mare ticăloşie. Olga (speriată). Ce, ce-i nenişorule ? Alecu (Aruncă ziarul şi sparge o ceaşcă) Auzi, criminalul 1 Să scrie aşâ ticăloşii! Ascultă „prin invenţia prafului de puşcă fără fum, cavaleria a ajuns cu desăvârşire de prisos" . . . Auzi de prisos!... „Ba s'a făcut chiar imposibilă".. Aşâ batjocură!... „Chipeşii roşiori, trufaşii călăraşi s'au dus ... şi-au jucat rolul şi în curând vor ajunge numai figuri de operetă!..." Scandal! De-aş pune mâna pe un asemenea băutor de cerneală, bucăţi l-aş face. Auzi! figuri de operetă! SCENA VI. Aceiaşi, Mihai. Mihai (la sgomotul ce s'aude intră). Ordonaţi, domnule colonel! Alecu. Du-te la dracu şi tu, nu te-am chemat. Ce ne întrerupi? Nu vezi că conversez cu d-ra? Mihai. Conservaţi, trăiţi d-le colonel (iese). SCENA VII. Alecu şi Olga. Al. (tot aprins) Şi îndrăznesc să tipărească asemenea dobitocii, ruşine, trădare! Ol. Dragă nene, dar ai zis că nu te superi. Alecu. Ei cum să nu te superi.. . Dar aşâ-i. Tu nu pricepi, tu n'ai servit în arma cavaleriei, peste tot n'ai fost soldat. Olga (tristă) Vai, nu! (a parte) Nici căpită-neasă n'am fost măcar (plânge). Alecu. Ei, ce-s lacrimile astea? Se 'nţelege, aşâ-i! Am vorbit puţin cam aspru. Nu-i mirare: abia acum, la vârsta de 60 ani, aflu că sunt o „figură de operetă" ... Nu plânge însă, asta nu te priveşte... Tu nu eşti „figură de operetă"... Haide nu mai plânge, nu sunt supărat. Olga. (îşi şterge ochii) Aş, văd eu că eşti supărat. Alecu. Zău nu mai sunt. Parol!.... Ei, haide, şezi aci şi poveşteşte-mi.... Unde am şi întrerupt conversaţia. Da.... ce meserie are curtezanul tău? Olga (plâge). Numai acum nu pot să-ţi spun. Alecu. De ce să nu-mi spui? Vezi că nu mai sunt necăjit. Ba sunt chiar bine dispus. Ei, începe... frumos.... aide. Una, două!... Olga (şovăind). Dar.... Alecu. Nici un dar!... Ei ce-i, roşior, călăraş? Olga. A, nu. Alecu. Nu? Ei, nu face nimic. Se găsesc băieţi buni şi-n infantrie.... Ori poate nici nu e militar,... Numai sgârie-hârtie să nu fie... Poate câ-i funcţionar la ministerul de râsboiu. 10 11 Olga. Nu! Alecu. Ce dar? (glumeţ) N'o fi cumva coşar? (o mângâie) Ei spune-mi mititico repede. Una, două.. Olga. A doamne ... el e (plânge) Al. (Ii lasă mâna) Ce e? va fi chiar ziarist? Olga (Ascunzând u-şi faţa cu manile, face semn că da!) Alecu (Sare 'n sus înfuriat) Ce e? Mişeii! Atât a mai trebuit! Nu-i destul, că zăpăcesc toată ţara, dar îndrăznesc să arunce şi ochii asupra nepoatei mele, s'o scoată din minţi!... Nişte ... da nişte mizerabili... Am să-i înnec în călimară! Pe toţi! (se plimbă furios, apoi se opreşte) Dragă Olga, ştii că te iubesc nu ca pe o nepoată, ci ca pe o fică.... Am ţinut mult la tatăl tău, rni-a fost un frate bun. Doresc să te fac fericită, ţi-am spus că nu m'amestec în chestii de inimă. Eşti destul de mare şi cuminte, fă ce ştii. Cum îţi vei aşterne aşâ vei dormi. Am pus însă o condiţie, sunt dator să fac aceasta în memoria tatălui tău şi pentru liniştea conştiinţei mele: bărbatul tău trebuie să fie un om cum se cade. Olga (supărată). Dar nene, ei e un om cinstit. Alecu. Tăcere! Acum vorbesc eu. Ceştii tu? Eşti tânără şi fără experienţă ... Un şarlatan de ăştia ţi-a sucit capul. O, se pricep de minune la astfel de lucruri. Spun la minciuni, de par'că le-ar ceti din carte. De ce sunt însă eu aci? Să am grije. Dar ştii tu ce va să zică poet? Să priveşti la lună fără gologan în pungă. Ei, ziariştii 'nu sunt altceva, decât o adunătură de băieţi rămaşi de pe la şcoli, ori funcţionari des- tituiţi.... îşi târăsc vieaţa de pe o zi pe alta, rabdă frig şi foame, mor prin spitale. Olga. Dar nu-i aşâ nene.., El nu moare. .. D-ta nu ştii... Alecu. Moare, dacă-ţi spun. 'Din ce să trâ-ească, din două parale, cât capătă p'un rând de slove ? Olga. Nene, nu-i aşâ, ţe'nşeli! Alecu. Ş'un asemenea candidat de a muri de foame întâlnind o gâsculiţă, ca tine, îndrăzneşte să-ţi vorbească de amor, să te înnebunească, ba să te şi ceară . .. Auzi neruşinare . . . însurătoare ori foc, hai? Da cred, că i-ar plăcea! . . . Dar suntem şi noi aci, noi figurile de operetă!... Ascultă! Adineaori în glumă am amintit de coşar. Pe parola mea de onoare, de-mi spuneai că te cere un coşar, poate că obiectam multe, Cel DU"1 pentru tine, că nu se potriveşte între noi, dar în fine tot m'aş fi învoit. De ce nu? Deşi meseriaş îşi câştigă pâinea într'un mod cinstit! . .. Dar ziarist n'are să treacă pragul casei mele. (Se plimbă tot supărat) Atâta mi-ar trebui, bărbatul nepoatei mele ziarist. Olga. Pentru D-zeu nene, dar cel puţin as-cultâ-mă să-ţi desluşesc. Aşteaptă să-1 cunoşti, are să vină azi, şi după aceea să-1 judeci! Alecu (speriat)- Vine azi... vom vedea! (sună.) SCENA VIII. Aceiaşi, Mihai. Mihai. Ordonaţi, domnule colonel! Alecu. Ascultă! Să ai grije să nu pătrundă aci nici un ziarist, nici un fel de zgârie-hârtie, 12 13 mă înţelegi? Ia seama c'o păţeşti cu mine! Dacă vine spune-i: la stânga 'mprejur, marş! Cam aşâ ceva. Mă înţelegi? Mihai. înţeleg, trăiţi domnule colonel. La stânga împrejur marş! (lese.) SCENA IX. Olga, Alecu. Alecu. La ce oră a zis, că vine acel.. .? Olga. Te rog nene, nu mai vorbi despre el. Alecu. Nu-i doresc, decât binele. De aceea te întreb, când vine. Olga. La unsprezece. Alecu. Ei bine, acum sunt numai zece. Scrie-i repede să nu se obosească. E mai bine aşâ, atât pentru el cât şi pentru mine. Dar să-i scrii cu minte, căci mizerabili cum sunt te pun încă în gazetă. M'ai înţeles? grăbeşte-te dragă. Olga (aparte) Aşâ-i, de altcum azi ar veni în zadar. O să-i scriu, (tare) Merg nene, îi scriu îndată (iese în dreapta). SCENA X. Alecu, singur. Alecu. Curată prigonire! Nu-i destul că In fiecare zi mă supără scrierile lor, nu le ajunge că-şi vâră nasul în toate şi ne fac figuri de o-peretă.... acum vrea să intre unul chiar în familia mea. Ce îndrăzneală. In familia unui cavalerist! Şi cine, mă rogi Un ... un ziarist! Ne mai pomenită îndrăzneală. SCENA XI. Olga, Alecu. Olga (gata de plecare). Mă grăbesc, nene, să fac ce mi-ai zis. (oftând) La revedere! (pleacă spre fund). Alecu. Bine, bine, dragă, grăbeşte-te (se apropie şi o sărută pe frunte) Nu fi supărată, întotdeauna ai fost ascultătoare .. . Sileşte-te să uiţi ziua de azi. Adio'. Olga. Adio! (iese). SCENA XII. Alecu, singur. Alecu. Biata fată! Ce suflet bun! Şi pe acest înger a îndrăznit mizerabilul.... (furios) Hu! Mă cuprinde furia, numai când mă gândesc la el. SCENA XIII. Alecu, Elena, Mihai. Elena (intrând). Bună-ziua, unchiule. Alem, Bine-ai venit, draga mea. Mihai. (Stă cu geamantanul în uşe.) Elena. Pune-1 aci (îi dă o hârtie) Iată reci-pisa, mai e o ladă în tren. N'ar fi încăput în trăsură. Du-te de-o scoate. Mihai. Trăiţi coniţă.... Scoatem! SCENA XIV. Elena, Alecu. Alecu (o îmbrăţişează). Cât mă bucur că-ai venit. Şi ce bine eşti la faţă... Ţi-au priit se 14 15 vede băile şi aerul de munte. Abia aşteptam să vii. Elena. Dar ce-i cu Olga? Unde fugiâ? Am întâlnit-o pe scară. Alecu. Olga? Hm! Ştii... o mică neplăcere... Iţi voiu povesti mai târziu.. Alergă la mătuşe-sa Măria. Elena. Neplăcere... pentru Oiga ? (îngrijată). Alecu. Nu, ei nu i-s'a întâmplat nimic, ci unei cunoştinţe, a ei. .. adecă, de... toată afacerea e o copilărie, vei află mai la urmă, acum şezi. Trebuie să fi obosită .... N'ar strica să dormi niţel. Elena. Adevărat, sunt obosită. Am călătorit toată noaptea. Ce eră să fac însă ? Ziua ar fi fost şi mai rău, e mare căldură. Alecu. Se înţelege, se înţelege. E căldură mare. Ai fost cuminte când te-ai hotărît să, călătoreşti noaptea. Şi acum, pofteşte, dragă (mergând spre dreapta şi deschizând uşa) Uite, aci, sunt toate, cum le-ai lăsat tu. Am rezervat această cameră tot pentru tine. Olga nu mai putea de bucurie, când se gândea că o să fiţi iar împreună. Elena (scoate pălăria şi observă ceaşca spartă.) Eu asemenea m'am gândit mult la ea . • . Dar, asta ce e? Alecu. Asta?... da... uite s'a spart în cursul unei convorbiri. Elena. (Bănuitoare) Aşâ! (pleacă la dreapta, se opreşte) înainte de-a mă odihni, aş dori să ştiu (se duce şi-1 cuprinde cu braţele după gât) ce zici de scrisoarea mea din urmă? Alecu. Ei, ce să zic? Mă bucur. Oare nu eşti frumoasă, tânără... N'o să rămâi vecinie văduvă. Şi apoi nu mai eşti o copilă, fă ce vrei. Sunt convins că-i bine aşâ cum vreai. A, dacă toate femeile s'ar gândi ca tine. Elena. D-ta, unchiule eşti foarte bun. Ştiu că nu mai sunt copilă, dar vezi, cu toate astea ţin să nu fac nimic fără a te întrebă. N'aş fi par'că fericită, dacă nu ţi-aş cere sfatul în toate şi n'aş avea aprobarea d-tale. Alecu (înduioşat, măgulit). Dragă nepoată văd şi acum, că mă iubeşti. Nici să te temi, că voiu pune vreodată piedică în calea fericirei tale. Mi-ai scris, că inima ţi s'a deschis iar pentru iubire... sunt sigur că ai ales bine.. mă învoesc (îi întinde mâna.) Elena. Şi zău mă temeam, că vei obiecta ceva Alecu. (Cu bunătate) A, da... fiindcă nu e militar, nu-i aşâ? Elena. Da . . . Alecu. Nu te teme.... Şi apoi, nu crede că sunt tocmai aşâ de preocupat. Se găsesc şi între civili oameni cum se cade... Alesul tău după cât mi-aduc aminte e funcţionar chiar la minister.... Asta e o garanţie întru câtva. Elena. Da unchiule şi încă la ministerul de râsboiu, şef de birou. Alecu. Cu atât mai bine. Dar chiar de-ar fi şi într'altă parte, eşti femeie cuminte, îţi vei fi ales un bărbat vrednic de tine. ' Elena. Şi-am uitat să-ţi mai spun ceva (sentenţios) E căpitan în rezervă, a servit în cavalerie. Alecu (radios). Ei atunci trebuie să fie un om cum se cade. 16 Elena. Cred şi eu! De altcum îl vei vedea căci vine aci. I-am scris când sosesc'şi desigur nu va întârzia. Alerg dar mă odihnesc puţin. Alecu. Prea bine. Şi apoi poate că ai să te găteşti puţin. Elena. La revedere! (iese prin dreapta). SCENA XV. Alecu, singur. Alecu. Asta zic şi eu că e femeie, (s'aude sunând) Cine o fi? (strigă) Mihai... Ei dar uitasem, a plecat să scoată bagajul dela gară. Alerg să deschid eu. (în fund) Bon jour, poftim! SCENA XVI. Aleou, Ilarie. Ilarie. Cu d-1 colonel Alecu am onoare să vorbesc ? Alecu. Da eu sunt. (măsurându-I de sus în jos) Ilarie. îmi pare bine, eu sunt Căpitanu. Alecu (radios) Bine-ai venit camarade! (Ii strânge mâna ) Ilarie (încurc&t). Camarad ? Alecu. Ei da. N'am servit amândoi în cavalerie? Rangul n'are aface! Ilarie. Ce, ştii şi asta? (a parte) Ii va fi spus nepoată-sa. îmi place militarul ăsta. (tare Gentila D-stră nepoată, d-le colonel... Alecu. Cum ? Domnule ?... Nici un d-le (îi întinde mâna.) Camarade! Aşâ-mi place mai bine. Am uitat, care ţi-e numele de botez. 17 Ilarie. Ilarie! Alecu. Ei bine, frate Ilarie, şezi!... Nepoată-mea într'adevăr mi-a scris şi vorbit multe despre tine. Ilarie. (Şade) Scris? Alecu. Se înţelege! Ce te prefaci că nu ştii, ştrengarule ? Ilarie. Zău, nu ştiam, (aparte; Draga mea nu mi-a spus nici odată că-i şi scrie unchiului său. Alecu. Şi cu toate acestea aşâ e. Nepoată-mea n'are nici un secret pentru mine. Ilarie. Ştiu. Tocmai fiindcă am cunoştinţă de acest lucru, am îndrăznit sâ mă prezint şi să-i cer mâna. Alecu. Cu plăcere, camarade (îi întinde mâna, se scoală). Fiţi binecuvântaţi de mine. Mă bucur. Ilarie. Mă simt însă dator să-ţi spun, că 'n ce priveşte starea mea... Al. Ştiu... camarade, am cunoştinţă de toate. Ilarie. Cu toate că am auzit că nu prea eşti mulţumit cu ocupaţia noastră ... Alecu Ei, să lăsăm asta... Adevărat, că am obiceiul să-i numesc sgârie hârtie pe cei cari îşi câştigă pâinea scriind — dar asta mai mult în glumă, (ii întinde mâna) Te asigur că în glumă. Ilarie. Sunt convins de aceasta. Totuş, ca să fiu pe deplin liniştit, pot să-ţi comunic, că cu sgâriatul-hârtie câştig şase mii de lei pe an. Cu atâta o familie modestă..... Alecu. Nici vorbă, poate trăi... Şi apoi să ştii, că şi nepoatâ-mea are avere. Puteţi ţine casă în bună regulă. Acum doarme. S'o'lăsăm să se odihnească niţel. 18 19 Ilarie. Prea binel Mai ales că eu aş fi vinovat, dacă nu s'ar odihni destul: am venit mai de vreme decât promisesem. Mai târziu am ceva urgent de lucru. Şi eu am fost prea nerăbdător.. Dacă-mi daţi voie, voiu veni mai târziu. Alecu. Ce mai întrebare, dacă-ţi dau voie. De sigur. Ba ţin chiar, să te avem la dejun. Ilarie. Mulţumesc, domn... pardon, camarade, (se găteşte de plecare) La revedere! Alecu. La revedere! Vezi de vino mai degrabă, te aşteptăm cu dor. Ilarie. Voiu fi punctual. Salutare! SCENA XVII. Alecu, Mihai. Alecu. Ei vezi, ce băiat de treabă. Atât de tânăr să ajungi căpitan. Alecu. Fie chiar în rezervă. Om, nu glumă. De geaba, se vede c'a servit în cavalerie. Mihai (intrând). Trăiţi, dom'le colonel, am adus geamantanele. Alecu. Bine băiete. Acum vezi de curăţă pe aci, să fie gata până când mă voiu fi îmbrăcat. SCENA XVIII. Mihai, pe urmă Emil. Mihai (adună cioburile.) A naibii conservaţie, cum a spart ceaşca... Ce să-i faci, noi melentarii aşâ suntem, şi cu vorba spargem. M'am obicinuit cu d'alde astea... Altfel dom colonel e băiat de treabă. Nici frate-meu nu i-aş pofti su-pirior mai bun. (şe aude sunând). Ei, iacă, iar sună (iar se aude sunând). Bine, bine, viu îndată, (afară) Ce poftiţi? Emil. Doamna Elena a sosit? Mihai. Da, ce poftiţi cu dânsa? Emil. Bine că a sosit. Mihai. Da, numai că doarme acum. Emil. Las-o să doarmă. Dar domnul colonel e acasă? Mihai. Da. Emil. Spune-i că sunt aci. Mă chiamă Emil Lungu. Mihai (îi examinează bănuitor.) Aşâ ? Dar, ia spune-mi, d-ta seri? Emil. (mirat) Dacă scriu? (aparte) Ce 'ntre-; bare? (tare) Vezi bine că scriu. Mihai (i.se pune 'n cale.) Da? Atunci să ştii: ! La stânga 'mprejur, marş! Emil. Ce? Ce însemnează asta? Mihai. Ce însemnează ? Pe la noi pe la ţară se zice: P'aci ţi-e drumul! ; ^ Emil. Ei, nu mai îndruga atâtea, c'acum ■ îţi astup gura! Mihai. Ce naiba ? Dar vorbeşte milităreşte. Emil (răstit). Ai înţeles ? 1Mihai. (aparte) Ce să fac, vai de mine ? .. . porunca... (tare) Bine, dacă domnul vrea cu orice preţ ... Emil. Haide! Una, două!.. Mihai. Plec, vezi că plec (pleacă, privind în-grijat înapoi). 2* 20 21 SCENA XX. Emil, singur. Emil. Curios vistavoi. (gânditor) Ce însemnează asta? (şade cu spatele spre stânga) Dar, în sfârşit ce-mi pasă mie de un prostănac. Lucrul principal e că a sosit Elena. Frumos din partea ei, că s'a ţinut de cuvânt şi m'a invitat îndată. SCENA XXI. Aleeu, Emil, Mihai. Alecu ('îmbrăcat, fără halat, intră furios.) Unde-i? Mihai (urmându-1, arată pe Emil). Uite-1. Alecu. Aa... (face semn lui Mihai să iasă.) SCENA XXIf. Emil, Alecu, apoi Mihai. j Emil. Scuzaţi, dacă v'am deranjat poate. Alecu (privindu-1 bănuitor, aparte). După faţă, se vede că e un muritor de foame, (tare) D-ta eşti?' Emil. Da, am onoare a mă prezintă, d-le colonel: Emil Lungu, Alecu. Te cunosc. Ştiu şi pentru ce vii. Emil. (surprins), Da ? Care va să zică, drăgă-laşa-drăgălaşa D-v. nepoată a vorbit? Alecu (ironic). O ceri de nevastă, nu-i aşâ ? . Bietul bătrân, zău e ţicnit, (tare) Nene Alecule linişteşte-te, eşti bolnav, iritat, ai face bine să te odihneşti puţin. Alecu (supărat). Eu bolnav?... Cine ţi-a spus asta? Voi rn'aţi zăpăcit! Elena (aparte). Ia spune-mi unchiule, când a fost aci d-1 Lungu? Alecu. Când? Azi! Elena. Şi d-ta ce i-ai răspuns? Alecu (indignat) L-am dat pe uşe afară! Elena. A, acum înţeleg. (îl prinde de mână) Nene, pentru Dumnezeu, dar el n'a cerut pe Olga! Alecu. Cum, pe cine dar? Elena. Pe mine. Şi d-ta l'ai dat afară. De ce? Alecu. Mâna ta, un jurnalist? Elena. Ce, jurnalist? Alecu. Dar Lungu acela... Elena. Dar Lungu e funcţionar la minister şi căpitan în rezervă. SCENA XXXVIII. Aceiaşi, Olga, apoi Mihai. Olga. Poftiţi la masă, dejunul e servit! Alecu. Asta-i acum, dejun ne mai trebuie! Olga. Ce e, ce s'a întâmplat? Alecu. (o ia de mână furios) Cine-i peţitorul tău? Spune repede, că înebunesc! Olga (se uită la llarie, îl arată). Uarie, cine să fie? Alena. Acum înţeleg, de-acl purtarea curioasă a lui Lungu. Unchiule, pentru D-zeu, de mă 3 34 35 iubeşti, repară cumva greşala. Va mai fi vreun, mijloc (s'aşează, scrie un bilet, sună). Mihai (intră) Ordonaţi! Elena. Du biletul ăsta la adresă! Mihai. Duc, trăiţi