[5]
PREFATA
,
Volumul de faţă al Istoriei limbii române este consacrat epocii
române comune, care se întinde din secolul al V-lea şi al VI-lea
până în secolul al X-lea, când avem dovezi că grupullingltistic
ce era să devină dialectul aromân s'a separat de grupul linguistic
de nord (dacoromân). In cuprinsul acestei perioade româna îşi
capătă caracterele proprii, care o deosebesc de celelalte limbi
romanice, şi totodată se produc în sânul ei o serie de inovaţii care
ne permit să deosebim intr'însa două grupuri dialectale: daco­
româna şi aromâna (», hărţile I5 şi I6 anexate la acest volum).
Partea 1 a cărţii este consacrată urmăririi şi prezentării acestor
inovaţii identice sau divergente, petrecute în interiorul epocii
definite mai sus, pe când expunerea din partea a II-a este consa­
crată determinării fi prezentarii inovaţiilor paralele ale celor
două dialecte, ivite în cursul timpului, după epoca română comună.
Diferenţa între aceste două serii de fapte este oâditâ : de o
parte, inovaţii petrecute în epoca română comună fi, de altă parte,
inovaţii petrecute la o epocă posterioară perioadei de comunitate.
« Unitatea » român ei comune provine din faptul că aceeaşi
civilizaţie a fost impusă grupărilor sociale din această parte a
lumii, cei care alcătuiau aceste grupuri având sentimentul că ei
formează o singură naţiune. Divergenţele dialectale ivite în cursul
epocii, române comune sunt datorite faptului că un grup de popu-
[6]
6
PREFAŢĂ.
laţie (strămoşii Aromânilor) a stat izolat de grosul populaţiei
(strămoşii Dacoromânilor).
Metoda comparativă aplicată faptelor studiate în acest volum
se impune deci dela sine.
Alegerea faptelor ce au fost reţinute pentru fiecare diviziune
a cărţii pune cercetâtorului probleme neaşteptate. Insâşi urmărirea
faptelor e îngreuiată prin lipsa lucrărilor anterioare. Incercarea
d-lui Puşcariu, publicată în I9IO, şi re publicată, cu adaosuri,
în I937, pune problema, fără să o rezolve. Densusianu a ocolit
problema; d. Şiadbei s'a mulţumit să o schiţese, iar Philippide
nu a văzut importanţa ei.
Pe de altă parte, materialul necesar edificării teoriei nu a
fost până astăzi pus la dispoziţia cercetatorului într'un mod mul­
ţumitor. Singur Philippide a indicat o serie de apropieri valabile,
fără însă a avea o viziune clară a ansamblului.
Cercetâtorul este deci nevoit să-şi caute singur calea, printre
faptele pe care e obligat să le adune el însuşi şi să le clasifice.
Repartiţia dialectală a dacoromânei, aromânei, megleno­
românei şi istro-românei domină problema. Incâ înainte de a
pomi la drum, cercetâtorul este deci obligat să-şi lămurească
această repartizare. Cu prilejul alcătuirii prezentului volum, am
revizuit opinia noastră în această chestiune şi am ajuns a crede că ea
poate fi menţinută, întrucât nu am găsit împotriva ei argumente
valabile.
In consecinţă, expunerea noas(�ă e bazată pe convingerea că
megleno-româna este o ramură a aromânei, iar istro-româna o
ramură a dacoromânei.
Această constatare este de o mare importanţă pentru economia
expunerii, întrucât, luând-o drept bună, rezultă că există numai
d ouă elemente care urmează să fie comparate între ele: daco-
[7]
PREFATĂ
7
româna şi aromâna, iar nu pat r u elemente. De aceea, în
cursul expunerii, s'a recurs la mărturia megleno-românei şi istro­
românei numai atunci când lucrul a fost necesar şi, în genere,
când mărturia aromânei lipsea.
Pentru cunoaşterea dialectelor române sud-dunărene există
astăzi publicaţii cu material bogat şi bune compendii. In privinţa
aromânei, vorbită de grupuri umane care trăiesc separate unele
de altele, ea prezintă chiar în sânul ei divergenţe notabile. Cerce­
tătorul va ţinea deci seamă de aceasta şi va cita, la nevoie, două
sau trei forme din grupuri diferite.
In regulă generală, aromâna este citată după dicţionarul lui
Dalametra sau glosarul lui Pericle Papahagi (diţerenţa cea mai
remarcabilă între aceste izvoare constă în faptul că Dalametra
notează pe î.. acolo unde Papahagi a înregistrat un ă).
Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru ca să justi­
fice caracterul de provizorat al construcţiei noastre, ambiţia noastră
mărginindu-se la alcătuirea cadrului în interiorul căruia se vor
putea aduce, ulterior, felurite completări şi îmbunătăţiri.
In expunerea noastră de mai jos fiecare fapt linguistic este
înfăţişat pentru el însuşi, dar în în c hei ere am căutat să
înfăţişăm, într'o privire de ansamblu, trăsăturile caracteristice
ale limbii române ce s' au desăvârşit în cursul epocii române comune.
In felul acesta, calea pentru expunerea ce-şi va găsi locul în
volumul al V-lea al Istoriei noastre este netezită.
Reluând firul expunerii de acolo unde l-am lăsat la sfâr­
şitul secolului al X-lea, vom duce mai departe, în volumul al
V-lea, expunerea faptelor şi vom examina ce influenţe streine
s' au mai exercitat asupra limbii române, pentru a trece apoi la
examinarea expansiunii limbii române şi influenţei pe care a
exercitat-o asupra limbilor vecine.
[8]
8
PREFAŢĂ
Din cauza evenimentelor, expunerea din prezentul volum nu
a putut beneficia, ca în trecut, de proba expunerii orale. Această
lipsă e vizibilă atât în economia generală a lucrării cât şi în pre­
zentarea amănunţită a problemelor . Nădăjduim însă că, la o
eventuală reeditare a prezentului volum, toate lipsurile ediţiei 1
vor putea fi împlinite.
Acelaşi concurs binevoitor al prietenilor noştri ne-a permis,
ca şi în trecut, să ameliorâm redacţia acestui volum şi să corectăm
o serie de erori de tipar.
D. Sever Pop a binevoit să ne comunice hârţile 6 şi 7, repro­
duse aci mai jos, la pag. 47, 48 şi alcătuite în baza materialului
încă nepublicat al Atlasului linguistic român, 1.
D. C. Racoviţă a recitit întreaga lucrare în corectură şi a
compus indicele volumului.
Este pentru noi o plăcută datorie să exprimăm aci prietenilor
si colaboratorilor nostri benevoli sentimentele noastre de sinceră
, ,
recunoştinţă.
Prezentul volum al Istoriei noastre ar fi avut, de sigur, de
câştigat, dacă apariţia lui ar fi fost întârziată. Dar cercetarea
ştiinţifică este în continuă devenire, şi tot ceea ce pare astăzi
actual şi nou este de fapt învechit din chiar ziua apariţiei. Pe de altă
parte, împrejurările actuale îndeamnă pe cercetător la grabnica
publicare a materialelor elaborate.
Pentru aceste motive, ne-am hotărît să prezentăm cu un minut
mai de vreme cititorilor noştri acest volum al Istoriei noastre, în
nădejdea că, aşa cum este, el va putea cel puţin să îndrepte atenţia
cercetătorilor asupra principalelor probleme ale perioadei de comu­
nitate a limbii române.
Bucureşti, septembre I94I.
A. R.
[9]
ABREYIA ŢIUNJ
(v. şi vol, P, P. 10 sq.; II, p, II sq.; III, p, 10 sq.)
ALR, I
ALRM,1
ALRM, II
h.
Hoeg
ILR
Lombard, Pron. du roum.
Papahagi, Megl., 1, II
Atlasul linguistic român, publicat.... de
Muzeul Limbii Române din Cluj ... , Partea I
(ALR, 1), ... , de Sever Pop, Cluj, 1938.
Micul Atlas linguistic român, publicat .
de Muzeul Limbii Române din Cluj ,
Partea 1 (ALRM, 1), voI. 1 ... , de Sever
Pop, Cluj, 1938.
Micul Atlas linguistic român, publicat sub
Inaltul patrona] al M. S. Regelui Mihai 1,
de Muzeul Limbii Române ... , Partea II
(ALRM, II), voI. 1, de Emil Petrovici,
Sibiu, 1940.
harta.
Carsten Hoeg, Les Saracatsans, une tribu.
nomade grecque, 1, II, Paris-Copenhague,
I9�S, I9�6.
AI. Rosetti, Istoria limbii române, 12, II, III,
Bucureşti, 19·+0, 1938, 1940.
Alf Lombard, La prononciation du roumain,
Uppsala (extr. din Uppsala Universitaets
Ârsskrift, 1936).
Pericle N. Papahagi, Megleno-Românii,
Partea 1, II, Bucureşti, I90� (Analele
Academiei Române. Memoriile Secţiunii
Literare, t. XXV).
[10]
ro
Papahagi, Ser. ar. s. XVIII
Rosetti, Cercet. Rom. Alb.
sI. c.
SRL, C. r.
Weigand, Ar.
Weigand, Olyrnpo-Wal.
ABREVIAŢIUNI
Per. Papahagi, Scriitori aromâni în secolul
al XVIII-lea (Cavalioti, Ucuta, Daniil ),
Bucureşti, 1909.
Al. Rosetti, Cercetări asupra graiului Ro­
mânilor din Albania, Bucureşti, 1930.
slav(ă) comun(ă).
Societe roumaine de linguistique. Comptes
rendus des seances de la Societe, 1, 1939 sq.,
în Bulletin linguistique, publie par A. Ro­
setti, VII, Paris-Bucarest, 1939 sq.
Gustav Weigand, Die Aromunen, I, II,
Leipzig, 1895, r894.
Dr. Gustav Weigand, Die Sprache der
Olympo- Walachen, Leipzig, 1888.
\
\
\
[11]
INDICAŢII BIBLIOGRAFICE
•
Româna comună
TH. CAPI DAN, Românii din Peninsula Balcanică, in Anuarul Insti­
tutului de Istorie Naţională, II, Bucureşti, 1924, p. 91-II7.
TH. CAPI DAN, Românismul balcanic, în Revista filologică, 1, Cer­
năuţi, 1927, p. 155-165.
OVIDE DENSUSIANU, Histoire de la langue roumaine. Tome pre­
mier: les origines (capitolul VI: la langue roumaine au sud et au nord du
Danube. Origine des trois dialectes, p. 288 sq.); tome second, fascicule 1:
le seizieme siecle (capitolul II: changements phonetiques accomplis jusqu' au
X VIe siecle, p. 15 sq.), Paris, Leroux, 1901, 1914.
IORGU IORDAN, Diftongarea lui e şi o accentuaţi în poziţiile ă, e ,
Iaşi, Viaţa Romînească, 1920.
ALEXANDRU PHILIPPIDE, Originea Românilor. Volumul al doilea:
Ce spun limbile română şi albaneză, Iaşi, Viaţa Romînească, 1927 (Partea II:
Ce spune limba română, p. 3 sq. Expunere greoaie şi uneori confuză, dar
plină de fapte).
AL. PROCOPOVICI, Din istoria raporturilor noastre interdialectale, în
Dacoromania, IV, Cluj, 1927, p. 38-66.
SEXTIL PUŞCARIU, Zur Rekonstruktion des Urrumănischen, în
Beihefte zur Zeitschrift fur romanische Philologie, herausgegeben von Dr.
Gustav Grober, XXVI. Heft, Halle, Niemeyer, 1910, p. 17-75 (are meritul
de a fi pus problema; studiul a reapărut, tradus în limba franceză, cu
adaosuri, în Sextil Puşcariu, Etudes de linguistique roumaine, Bucureşti,
1937, p. 64-120, sub titlul: Essai de reconstitution du roumain primitij).
A. ROSETTI, :Etude sur le rhotacisme en roumain, Paris, Champion, 1924,
I. ŞIADBEI, Problemele vocabularului român comun, Iaşi, Goldner, 1934
(schiţă, cu indicaţii bibliografice).
[12]
12
'INDICAŢII BIBLIOGRAFICE
H. TIKTIN, Der Vocalismus des Rumănischen ; Der Konsonantismus
des Rumânischen, în Zeitschrijt fur romanische Philologie, X, p. 246-255;
XI, p. 56-84; XII, p. 220-241; XXIV, p. 319-328, Halle, Niemeyer, 1887,
1888, 1889, 1900 (judicios, bine informat şi încă util de consultat; din
consonantism, numai capitolul privitor la 1).
Aromâna
Weigand (Ar., II, 346 sq.) şi Capi dan (Arom., 193 sq.) disting, în aro­
mână, două grupuri dialectale: cel de nord (Macedonia şi teritoriile dela
nord, Albania, precum şi localităţile Gopeş şi Mulovişte) şi cel de sud
(Epirul, Thesalia, nordul Greciei şi Olimpul).
De fapt, grupul din Albania (Fărşeroţii) formează o unitate aparte.
Cercetarea ştiinţifică, pe teren, a graiurilor aromâneşti se impune
ca o necesitate acută, pentru că ceea ce s'a făcut până acum este insu­
ficient şi nu prezintă destule garanţii de rigurozitate ştiinţifică. In
special, graiul grupurilor din Olimp şi din Albania va trebui cercetat
cu de-amănuntul.
MIHAIL G. BOIAGI, Gramatica română sau macedo-românâ, reeditată
cu o introducere şi un vocabular de Per. Papahagi, Bucureşti, 1915 (prima
ediţie a apărut la Viena, în 1813; v. studiul lui Arno Dunker, Der Gram­
matiker Bojadei, în Zzoeiter Jahresbericht des Instituts fur rumănische Sprache
su Leipzig ... , hgg. v. Dr. Gustav Weigand, Leipzig, 1895, p. 1-146).
TH. CAPI DAN, Românii nomazi. Studiu din viaţa Românilor. din sudu
Peninsulei Balcanice, Cluj, 1926 (ştiri preţioase culese din izvoare scrise
şi orale, despre nomadismul păstoresc şi transhumanţa în Peninsula
Balcanică).
TH. CAPI DAN, Fărşeroţii, Bucureşti, Cartea Românească, 1931
(locuinţele; studiu complet asupra limbii; lucrare indispensabilă).
TH. CAPI DAN, Aromânii. Dialect!!:..l aromân, studiu linguistic, Bucu­
reşti, 1932 (lucrare fundamentală; cercetare amănunţită, cu indicaţii bi­
bliografice, a trecutului Aromânilor, urmată de gramatica istorică şi des­
criptivă a dialectului, cu indicarea tuturor nuanţelor dialectale,în baza
întregii_literaturi cunoscute şi it experienţei linguistice a autorului).
1. DALAMETRA, Dicţionar macedo-român, Bucureşti, cd. Academiei
Române, 1906 (autorul e originar din Karaferia, lângă Salonic).
\
\
[13]
INPICAŢIl BIBLIOGRAFICE
13
CARSTEN HOEG, Les Saracatsans, une. tribu nomade grecque, 1:
Etude linguistique, preddte d'une notice ethnographique, II: Textes (contes
el. ehansons ) ,vocabulaire. technique, index uerborum, Paris-Copenhague,
E. Champion-V. Pio-P. Branner, 1925, 1926 (Sărăcăcianii sunt Români
grecizaţi. V. în această privinţăCapidan, DR, IV, 923 sq. şi Arom., 14,
T. Papahagi, GS, III, 259 sq. Numele. lor se trage dela localitatea Siracu).
ŞTEFAN MIHĂILEANU, Dicţionar macedo-român, Bucureşti, Gobl,
1901 (material influenţat de dacoromână).
'ETVp,OÂ.oytXOV },e�lXovT1ic; xovroof3J.uXtxijl,; y).wao1}I,; �mo KQNSTAN­
TINOY NI KOAAi"L\OY, Athena, 1909 (material nesigur; pentru partea
etimologică, v. Th. Capidan, Reponse critique au Dictionnaire d'etymologie
kouteoualaque de Constantin Nicolatdi, Salonique, 1909).
Texte macedo-române. Basme şi poezii poporale dela Cruşoua, culese
de Dr. M. G. OBEDENARU, publicate după manuscrisele originale,
cu un glosar complet, de praf. 1. Bianu, Bucureşti, ed. Academiei Române,
189I (material nesigur, vădit influenţat de dacoromână ; notaţie fonetică
defectuoasă) .
Din literatura poporană a Aromânilor, colecţiune formată şi rânduită
de PERICLE PAPAHAGI. Volumul 1: Literatura copilârească, medicina
populară, ghicitori. proverbe şi idiotisme, colinde, Paparudele, Lăeărelul,
Leagănul, Sărbătoarea Sânzienelor sau Taoiani, Luna nouă, Deceuri, Poezia
populară, în Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, volumul II, Bu­
cureşti, 1900 (conţine şi un indice de cuvinte).
PERICLE PAPAHAGI, Basme aromâne şi glosar, ed. Academiei
Române, Bucureşti, 1905 (glosarul constitue un izvor de informaţie in­
dispensabil).
PERICLE PAPAHAGI, Graie aromâne, Bucureşti, 1905 (Analele
Academiei Române. Memoriile Secţ. Literare, t. XXVII. Expresii particu­
lare, metafore aromâneşti, înşirate în ordine alfabetică).
PERICLE PAPAHAGI. Notiţe etimologice, Bucureşti, 1906 (Analele
Academiei Române. Memoriile Secţ. Literare, t. XXIX. Privesc aromâna).
PERICLE PAPAHAGI, Scriitori aromâni în secolul al XVIII-lea
(Cavalioti, Ucuta, Daniil), Bucureşti, Gobl, 1909 (recditare, în bune con­
diţiuni tehnice, a scrierilor celor trei scriitori reprezentanţi ai aromânei
vorbite în Albania- grupul de nord al aromânei-, cu un studiu introductiv
şi trei glosare : aromân, albanez şi bulgar).
[14]
14
NDICAŢII BIBLIOGRAFICE
AL. ROSETTI, Cercetări asupra graiului Românilor din Albania,
Bucureşti, 1930 (anchetă, cu ajutorul unui chestionar linguistic, efectuată
în 1927 şi 1928, la Românii emigraţi din Albania şi instalaţi în regiunea
Silistrei).
Dr. GUSTAV WEIGAND, Die Sprache der Olympo-Walachen, nebst
einer Einleitung liber Land und Leute, Leipzig, Barth, 1888 (un izvor
de informaţie indispensabil).
Dr. GUSTAV WEIGAND, Vlacho-Meglen, eine ethnographisch­
philologische Untersuchung, Leipzig, Barth, 1892 (anchetă efectuată în
1889-1890).
GUSTAV WEIGAND, Die Aromunen. Ethnographische-philologisch­
historische Untersuchungen iiber das Volk der sogenannten Makedo-Romanen
oder Zinzaren, 1: Land und Leute, II: Volhsliueratur der Aromunen, Leipzig,
}. A. Barth (Arthur Meiner), 1895, 1894 (lucrare fundamentală; voI. I
conţine o bună hartă etnografică a regiunilor din Peninsula Balcanică
locuite de Aromâni; val. II conţine un glosar al textelor publicate).
GUSTAV WEIGAND, Rumănen und Aromunen in Bulgarien, în Drei­
zehnter Jahresbericht des Instituts fur rumănische Sprache, Leipzig, 1908
(călătorie făcută în 1897 şi 1898).
GUSTAV WEIGAND, Rumânen und Aromunen in Bosnien, în Vier­
sehnter Jahresbericht des Instituts jur rumănische Sprache, Leipzig, 1908,
p. 171 sq. (călătoria datează din 1905).
GUSTAV WEIGAND, Die Aromunen in Nord-Albanien, în Sechssehnter
Jahresbericht des Instituts [iir rumănische Sprache, Leipzig, 1910, p. 193 sq.
(călătoria datează din 1889- 1 890).
Megleno-româna
L-A. CANDREA, Viaţa păstorească la Megleniţi. Texte meglenite.
Glosar megleno-român, în Grai şi suflet, Bucureşti, Socec, 1923-1937, 1,
p. 22-38, 261-235, II, p. 100-128, III, p. 175-209, 381-412, VI, p. 163-192,
VII, p. 194-230 (material cules între anii 1912-1915 la Bucureşti, dela refu­
giaţi din Meglenia).
TH. CAPI DAN , Meglenoromânii, 1: Istoria şi graiul lor, II: Literatura
populară la Meglenoromâni, III: Dicţionar meglenoromân, Bucureşti, 1925,
1928, [1936] (Academia Română. Studii şi cercetări, VII; lucrare funda-
\
[15]
INDICA TII BIBLIOGRAFICE
J5
a istro-romanei, în
p. 1-9 (ef. Sextil
istorica română, IV,
mentală; în afară de descrierea locuinţei Megleno-Românilor, voI. 1 conţine
un studiu complet al limbii, în comparaţie cu celelalte dialecte româneşti,
şi o hartă a aşezării Megleno-Românilor).
PERICLE PAPAHAGI, Românii din Meglenia. Texte şi glosar, Bucu­
reşti, 1900 (în lucrarea Megleno-Românii, 1, p. 2, autorul apreciază după
cum urmează această operă: "Lucrarea fiind alcătuită la Salonic, buna
noastră credinţă a fost uneori surprinsă în transcrierea fidelă a unor
sunete ").
PERICLE N. PAPAHAGI, Meg/eno-Românii, studiu etnografico-filo­
logic. Partea 1, II, Bucureşti, 1902 (1: introducere, descrierea călătoriei,
ocupaţiile locuitorilor, texte; II: texte şi glosar. Analele Academiei Române.
Memoriile Secţ. Literare, t. XXV).
Istro-româna
Studii istroromâne, de SEXTIL PUŞCARIU, în colaborare cu d-nii
M. BARTOLI, A. BELULOVICI şi A. BYHAN, 1: Texte, Bucureşti,
1906 (Analele Academiei Române, t. XXVIII, Memoriile Secţ. Literare;
v. note la val. I şi glosar la voI. 1, în voI. III, p. 253 sq.); Studii istroromâne,
în colaborare cu M. BARTOLI, A. BELULOVICI şi A. BYHAN, Il: In­
troducere, gramatică, caracterizarea dialectului istroromân, III: Bibliografie
critică, listele lui Bartoli, texte inedite, note, glosar, de SEXTIL PUŞCARIU,
Bucureşti, 1926, 1929 (Academia Română. Studii şi cercetări, XI, XVI).
Dr. ARTHUR BYHAN, Istrorumânisches Glossar, în Sechster Jahres­
berieht des Instituts fur rumănische Sprache ... zu. Leipzig, hgg. v. Prof.
Dr. Gustav Weigand, Leipzig, Barth, 1899, p. 174-396 (glosarul cuprinde
materialul cules la faţa locului de St. Nanu şi acel care figurează În diverse
alte lucrări).
IOSIF POPOVICI, Dialeetele române (Rumânischc Dialekte ), IX: Dia­
lectele române din Istria. Partea I-a: referinţele sociale şi gramatica. Partea
a a-a: texte şi glosar, Halle a. d. S., editura autorului, 1914, 1909 (v. critica
lui Puşcariu, în Studii istroromâne, III, p. 141 sq.).
AL. ROSETTI, Asupra repartisârii dialeetale
Grai şi suflet, V, Bucureşti, Socec, 1931-1932,
Puşcariu, Dacoromania, p. 450 sq. şi Rosetti, Revista
p. 59 sq.).
[16]
INTRODUCERE
Româna comună. Definiţia ei. E un fapt îndeobşte recu­
noscut de cercetători că dialectul dacoromân, istro-român,
aromân şi megleno-român, în ciuda diferenţelor vizibile de astăzi
mai ales din domeniul foneticei şi al vocabularului, au format
la origine o singură limbă, urmaşă a latinei orientale, vorbită
odinioară în provinciile dunărene romanizate, Moesia supe­
rioară şi inferioară, Dacia şi Pannonia inferioară (ILR, II, 38).
Comparaţia dintre dialectul dacoromân şi aromân (căci dia­
lectul istro-român nu este decât o ramură a celui dacoromân,
iar dialectul megleno-român o ramură a dialectului .aromân,
v. mai jos, p. 22) revelează cercetătorului unitatea de odi­
nioară a limbii primitive, din care s'au diferenţiat aceste două
dialecte. Stadiul de limbă anterior sciziunii provocate prin
deplasarea spre sud a grupului aromânesc (v. mai jos, p. 20)
se numeşte str ă rom â n, rom â n p r imi tiv (8. Puş­
cariu) sau rom â n c om u nj, termenul din urmă are avan­
tajul de a ne lămuri imediat asupra conţinutului său.
Megleno-româna este o ramură a aromânei care a suferit o
-- puternică influenţă bulgărească.
Aromâna şi megleno-româna posedă laolaltă trăsături fonetice
de aşa natură, încât prezenţa lor implică o origine comună.
\
[17]
ROMÂNA COMUNĂ
17
Structura fonetică a megleno-românei nu confirmă, aşa dar,
teoria lui Densusianu (H.d.l.r., 1, 330 sq.), după care acest dialect
ar fi o ramură a dacoromânei transportate la sudul Dunării, unde
ar fi suferit influenţa aromânei. Capi dan a combătut acest fel de
a vedea, dar el admite că strămoşii Megleno-Românilor au rămas
câtva timp în contact cu Dacoromânii (AIN, II, 103 sq.). Faptele
invocate în sprijinul acestei afirmaţii nu constitue, însă, o probă,
ele nefiind caracteristice şi lipsindu-le caracterul de unicitate,
care singur poate conferi unui fapt linguistic o valoare de probă
indiscutabilă (v, critica justificată a lui Procopovici, DR, IV,
38 sq.).
Crearea şi menţinerea unei limbi comune pe teritoriul întins
de formaţiune al limbii române (v. ILR, II, 38) se explică
prin necesitatea în care s'au găsit grupările sociale din acel
teritoriu de a comunica între ele; existenţa limbii comune
implică existenţa unei naţiuni, care vorbea această limbă, şi a
unei civilizaţii unitare, impuse acestor grupuri umane (cf. 1.
c., 31). Din cercetarea vocabularului de origini diferite al
limbii române (v. mai jos, p. 70), rezultă că această civilizaţie
era de tip rural: pastoral şi agricol (ef. Puşcariu, Transylv.,
8 sq.; încă din 976 Aromânii practicau cărăvănăritul, una din
ocupaţiile lor de căpetenie de mai târziu, v. mai jos, p. 20).
« Unitatea » românei comune presupune existenţa de rapor­
turi sociale frecvente între grupuri; această unitate s'a rupt,
în momentul plecării spre sud a strămoşilor Aromânilor. Diver­
genţele dialectale dintre dacoromână şi aromână, ivite în timpul
epocii de comunitate, probează că aromâna, cu începere dela
un moment dat, a stat izolată de dacoromână, ceea ce a permis
menţinerea şi desvoltarea divergenţelor amintite.
Unitatea de civilizaţie a Românilor, în epoca de comunitate,
oglindită în unitatea limbii, este un fapt de o mare importanţă
2
[18]
18
INTRODUCERE
pentru desvoltarea ulterioară a românei; limba comună, for­
mată atunci, şi-a menţinut omogenitatea într'o aşa măsură,
încât divergenţele dialectale din sânul dacoromân i sunt minime,
iar deosebirile faţă de grupul aromânesc nu sunt de natură să
împiedece trecerea uşoară dela un sistem linguistic la altul,
unitatea originară a grupurilor fiind şi astăzi aparentă (v. textele
paralele în cele patru dialecte reproduse de Puşcariu, Et. de
ling. roum., 66 sq.).
Datarea. După Densusianu (H.d.1.r., 1, 324), coborîrea spre
sud a strămoşilor Aromânilor s'a produs cu începere din secolul
al VI-lea şi al VII-lea; epoca română comună ar lua deci sfârşit
la această dată; Weigand (Linguistischer Atlas des dacoru­
mănischen Sprachgebietes, Leipzig, 1909, col. 8) stabileşte
limitele românei comune Între secolul al VII-lea si secolul al
IX-lea; Puşcariu (Et. de ling. roum., II6 sq.) nu fix�ază o limită
precisă acestui stadiu de limbă; după Philippide, despărţirea
grupului de sud de cel de nord s'a petrecut în a doua jumă­
tate a secolului al VI -lea: până la această dată, "poporul român
a trăit în Peninsula Balcanică... în cea mai mare confor­
mitate etnică şi în cea mai strânsă legătură politică şi geogra­
fică" (Orig. Rom., II, 404). In sfârşit, Şiadbei (Sur les plus
anciennes sources de l'histoire des Roumains, Annuaire de
l'Institut de philologie et d'hist. orientale, II, Bruxelles, 1934,
p. 863 sq.), delimitează epoca română comună între secolul
al VI-lea şi secolul al VIII-lea .. -c,
Datarea depinde de momentul când se poate vorbi de o
limbă "r o m â n ă ", adică după ce, printr'o serie de împre­
jurări _ politice, economice şi sociale, latina vulgară şi-a pierdut
unitatea, fărămiţându-se în limbile ce erau să devină limbile
romanice de astăzi, deci după secolul al IV-lea, pentru provin-
[19]
ciile orientale ale imperiului roman, când Dacia este separată
de lumea romanică occidentală (ILR, 12, 38 sq. şi 45), şi româna
capătă trăsăturile sale caracteristice, pe care le vom studia
mai jos (v. p. 29 sq.).
Aşa dar, începând cu secolul al V-lea, latina din provin­
ciile dunărene îşi accentuează trăsăturile proprii, dezvoltându-se
în mod independent de celelalte limbi romanice, chiar şi de
dalmată, cu care formase odinioară grupul oriental al limbilor
romanice (ILR, 12, 32, 37), şi de latina vorbită în Pannonia
superioară, care face parte din grupul occidental al limbilor
romanice; în această provincie populaţia romanizată s'a men­
ţinut până în secolul al V-lea şi al VI-lea d. C.
I
�
I
DATAREA
19
In privinţa dalmatei, cf, Treimer (Literaturbl, f. germ. u. rom. ')
Phil.,LXII,coI.65): "DemRum. und Altdalm. eignen bloss uberein- r:
stimmende Altertumlichkeiten im Lautstand und Wortschatz,
besondere Tendenzen und Neuerungen aber bestehen nicht".
A. Alfoldi, Der Untergang der Romerherrschaft in Pannonien, II,
Berlin-Leipzig, 1926, p. 30 sq., 56; L. Găldi, Le romanisme trans­
danubien, Roma, 1937. Pasajele din cronicarii bizantini Theophy­
lactos Simokattes şi Theophanes, referitoare la incidentul provocat
în 587, în armata bizantină, în timpul unei expediţii împotriva
Avarilor, în Balcanii Orientali, de exclamaţia unui soldat: returna
(sau torn a, torna fratre), pentru ca sarcina care căzuse de pe un
catâr să fie ridicată, trebuesc interpretate în sensul că aceşti termeni
latini de comandă, întrebuinţaţi, dimpreună cu alţi termeni de
comandă, în armata bizantină, până târziu în secolul al VI-lea,
au putut fi luaţi drept o comandă de retragere de Thracii romanizaţi
care alcătuiau armata de expediţie şi pentru care aceşti termeni
erau, într'adevăr, în limba lor "părintească", sau "în limba ţării".
Contrar interpretării lui Philippide (Orig. Rom., J, 504 sq.), termenii
de mai sus nu aparţin, aşa dar, limbii române (Densusianu, H.d.!.r.,
1,389 sq.; v. acum H. Zilliacus, Zum Kampf der Weltsprachen im
Ostromischen Reich, Helsingfors, 1935, p. 128 sq.).
2*
[20]
20
INTRODUCERE
Epoca romana comuna incepe, aşa dar, în secolul al V-lea
şi al VI-lea. Ea se sfârşeşte atunci când grupul ce era să for­
meze dialectul de sud al limbii române se desface de dacoromână ;
este momentul când strămoşii Aromânilor sunt semnalaţi pentru
prima oară în sudul Peninsulei Balcanice: în 976 cronicarul
bizantin Cedren relatează asasinarea lui David, fratele core­
gentului rebel bulgar Samuil, la locul zis "Stejarii frumoşi",
Între Kastoria şi lacul Prespa, de nişte Aromâni cărăvănari
(Bogrea, BSO, VII, 50 sq.).
In 980, 1090, 1094 şi IlOS Aromânii sunt sernnalaţi în nordul
Greciei, în regiunea răului Marita, în Balcani şi în Peninsula Chal­
cidică (Giurescu, Ist. Rom., P, 309 sq.).
Din consideraţiile de mai sus rezultă, aşa dar, că epoca
română comună e cuprinsă între secolul al V-lea şi al VI-lea
de o parte şi secolul al X-lea de altă parte.
In cursul epocii române comune au pătruns în limbă primii
termeni slavi (între secolul al VII-lea şi secolul al X-lea);
aceşti termeni apar, sub aceeaşi formă fonetică, în dacoromână
Ş1 în aromână (ILR, III, 25, 87 sq.).
T. Papahagi (GS, 1, 72 sq.) a susţinut, cu argumente fără va­
loare, că Aromânii din Pind şi din sudul Albaniei ar fi urmaşii
populaţiei locale romanizate. Capidan (Arom., 24 sq.) nu exclude
posibilitatea ca "la origine, atât în Epir cât şi în Tesalia ... [să]
fi putut exista populaţiuni româneşti băştinaşe". Dar se ştie că o
populatie romanizată nu s'ar-efi putut menţine într'o regiune de
cultură greacă (ef. ILR, II, 27 sq.), ceea ce Capidan singur recu­
noaşte mai departe: "din cele expuse până aici, rezultă că încă
nu avem probe suficiente pentru dovedirea sigură a patriei primi­
tive a Aromânilor din sudul Peninsulei Balcanice. Datele istorice,
ca şi evoluţia limbii lor, vorbesc pentru coborîrea lor dela nord
(p. 29). Vezi în această privinţă şi Anonymi descriptio Europae
\
[21]
T.l'RITORIUL DE FORMAŢIUNE
21
Orientalis ... edidit ... Dr. Olgierd Gorka, Cracovia, 1916, p. 12-13,
care în 1308 semnalează prezenţa în Macedonia, Ahaia şi la Salonic
a Aromânilor: (Blazi) "qui et olim fuerunt Romanorum pastores "
şi care ar fi venit în acele locuri din Ungaria.
Teritoriul de formaţiune. Teritoriul de formaţiune al
românei comune a fost definit mai sus (p. I6). După Densu­
sianu (H.d.!.r., I, 289), acest teritoriu ar fi cuprins Moesia,
Illyria şi Dacia; Puşcariu (Et:de ling. roum., II2) situează
teritoriul de formaţiune al limbii române pe cele două maluri
ale Dunării, Treimer (Literaturbl. f. germ. u. rom. Phil.,
LXII, col. 64-65), în Illyria, Dardania şi Paeonia, iar Philippide
(Orig. Rom. II, 385), în Peninsula Balcanică.
Centrul românei comune se afla în regiunea Moravei ŞI a
văilor sale (ILR, II, 36 sq.; III, 23 sq.).
Zona Timocului şi a Moravei au rămas romanizate pana III
secolele al XIII-lea 9i al XIV-lea. In aceste regiuni, dar într'o mai
mică măsură decât în Dalmaţia, s'a păstrat un mare număr de nume
topice romane (v. enumerarea din Philippide, Orig. Rom., 1, 453
sq.}; populaţia romanizată s'a menţinut în timpul dominaţiei bizan­
tine dealungul drumului de mare penetraţie în Peninsula Balcanică,
Via Egnatia (Margulies, A. sI. Ph., XL, 197 sq.).
S'a crezut că grupul ce era să devină aromâna a avut o
poziţie excentrică, faţă de grupul central (Capidan, AIN, II,
104), întrucât din cei 78 de termeni "balcanici" comuni alba­
nezei şi dacoromânei, numai 37 de termeni se regăsesc şi în
aromână şi numai 32 sunt conservaţi în megleno-română
(ILR, II, 92). Argumentul nu este însă hotărîtor, întrucât
aceşti termeni au putut dispărea din arornână sau nu au fost
încă semnalaţi de cercetători la sudul Dunării. Pe de altă parte,
nu avem motiv să admitem că strămoşii Aromânilor locuiau
[22]
22
INTRODUCERE
în Bulgaria (Capidan, 1. c.). Intr'adevăr, caracterul bulgăresc
al elementelor slave vechi din aromână e datorit împrejurărilor
care explică prezenţa aceloraşi elemente în dacoromână, fără
ca să fie deci nevoie să presupunem această delimitare terito­
rială (ILR, III, 37). Divergenţele dialectale dintre aromână şi
dacoromână, produse în timpul epocii de comunitate, pe care
le-am amintit mai sus (v. p. 17), sunt însă hotărîtoare, în sensul
că ele presupun izolarea, la un moment dat, a grupului aro­
mânesc de grupul dacoromânesc.
In privinţa locuinţei primitive a Aromânilor, cronicarul
bizantin Kekaumenos (secolul al XI-lea), vorbind de Aromânii
care în vremea sa "s'au împrăştiat peste tot Epirul şi Macedonia,
iar cei mai mulţi s'au aşezat în Elada", arată că ei trăiau "îf!.ainte
vreme pe lângă Dunăre şi pe lângă Sau, pe care râu îl numim
astăzi Sava, prin locuri tari şi grele de străbătut, acolo unde
trăiesc acum Sârbii" (Philippide, Orig. Rom., 1, 662-663).
După ce a socotit că acest pasaj din Kekaumenos se referă la
Românii din Serbia (AIN, II, IlS sq.), Capidan admite mai târziu
(Arom., 24) că el priveşte pe Aromâni,
Acesti strămosi ai Aromânilor de astăzi trebuesc deosebiti
, , ,
de Românii din Serbia, semnalati în tot cursul evului mediu
în regatul sârbesc (ILR, II, 36 sq.). Căci limba Românilor din
Serbia, ca şi istm-româna, prezintă trăsăturile caracteristice
ale dacoromânei şi face parte din grupul de nord al limbii
române (Rosetti, GS, V, 3 sq.}, pe când arornâna constitue
grupul ei de sud.
Divergenţele dialectale ale românei comune. Pe
teritoriul Întins de formaţiune al românei comune s'au ivit o
serie de diferenţieri linguistice, care sunt examinate aci mai
jos, la p. 29 sq.
\
\
[23]
DIVERGENŢELE DIALECTALE ALE ROMÂNEI COMUNE 23
După cum, potrivit unei tendinţe generale, limba română
s'a diversificat, în cursul epocii sale de comunitate, tot astfel,
potrivit unei alte tendinţe generale, dialectele derivate dintr'o
limbă comună iau cu sine din trunchiul comun tendinţa de a
inova în aceeaşi direcţie, şi grupurile o dată separate dezvoltă
inovaţii la fel.
Potrivit acestui principiu, o serie de inovaţii asemănătoare
ale dacoromânei şi ale aromâfiei, în ciuda identităţii lor, sunt
posterioare epocii de comunitate, şi ele au fost examinate
într'un capitol aparte (v. mai jos, p. 79 sq.).
Principiul inovaţiilor în aceeaşi direcţie este ilustrat de
limbile slave, care au inovat la fel, după separaţie (Meillet­
Vaillant, Le sI. c.2, 2 sq.). Puşcariu nu a ţinut seamă de acest
principiu, în încercarea sa de reconstrucţie a românei comune
(Beihefte zur ZRPh., XXVI, Halle, 1910), şi a socotit române
comune fenomene care s'au produs mai târziu în fiecare dia­
lect, după separaţia grupului de sud de grupul de nord.
După Puşcariu (Et. de ling. roum., 64 sq.), sunt române comune
fenomenele următoare:
I. La pers. 1 sg. indicat. prez. al verbelor de conjugarea II,
III şi IV, formele cu oclusiva alterată şi acele cu oclusiva refăcută :
auss - aud.
2. Formele de pers. 1 şi 3 pl. Ia imperfectul indicativului:
-a şi -am (inovaţie), -a şi -au (inovaţie), I pl. lăuda - lăudam, 3 pl.
lăuda - lăudau.
3. Trecerea lui a la ă la numele feminine care fac pluralul
în -i: cetaţi - cetăţi.
4. Trecerea lui e, i la ă, î după t şi r: reu - rău, rid - rîd.
5. Palatalizarea oclusivelor labiale şi a fricativelor labio-dentale
urmate de e accentuat « e lat.) sau i « i lat., ef. Puşcariu, Locul
limbii române Între limbile romanice, Bucureşti, 1920; Academia
Română. Discursuri de recepţiune, XLVI, 10).
[24]
24
INTRODUCERE
6. Rotacismul lui -11-.
7. Tratamentul diferit al lui c, fI latini + e, i şi j în dacoromână
şi în aromână : dr. ă: ar. ts, dr. g: ar. dz.
Philippide (Orig. Rom., II, 245) a combătut interpretarea lui
Puşcariu : "U susţinea că fenomenele care se găsesc în toate dia­
lectele au trebuit să capete fiinţă pe vremea când încă nu se des­
părţise prin distanţe dialectele, este o naivitate. Asemenea fenomene
s'au putut dezvolta în mod independent, aparte, în fiecare dialect".
Slăbiciunea argumentării lui Puşcariu constă, în primul rând,
în aceea că face uz de fapte care s'au putut produce tot atât de bine
în mod separat, în fiecare dialect, după despărţire. Rezultă de aci
că trebuesc reţinute numai acele fapte într'adevăr caracteristice,
care să poată constitui o bază sigură pentru teorie, ca acelea înşi­
rate aci mai jos, la p. 29 sq.
Pe de altă parte, dacă ţinem seamă de faptul că dialectele unei
limbi, după despărţire, pot inova în aceeaşi direcţie (v. mai sus,
p. 23), apare posibil ca inovaţiile socotite de Puşcariu în mod
obligator drept române comune să fie posterioare acestei epoci.
Philippide socoteşte recente fenomenele enumerate mai sus
sub punctele 2 şi 3 (1. c., 235); palatalizarea labialelor s'a putut
petrece în mod independent în fiecare dialect, din moment ce există
"aceeaşi bază de articulaţie" (1. c., v. acum expunerea noastră
dela p. 8+ sq.). Nu mai avem deci nici un motiv să credem, ca
Puşcariu, că unele stadii de limbă comune dacoromânei şi arornânei
au fost importate dela sudul Dunării.
In lumina acestor constatări, problema de sub punctul 1 (v.
mai sus) se înfăţişează după cum urmează:
ariile lui aud - auz, rîd - rÎz (pers. 1 ind. pr.), să rîdă - să rîză,
să vadă - să uaeă (pers. 3 sg. şi pl. subj. pr.), reproduse pe hăr­
ţile nr. 1 şi 2. aci alăturate ne, lămuresc asupra datei inovaţiei.
Pornind deja formele audio, rideo (ILR, P, 131), alterarea oclusivei
dentale este aşteptată: auz, YÎz. Forma cu -z ocupă o arie coherentă
în Ţara Românească - sudul Ardealului - Dobrogea, cu o pre­
.Iungire în nord-vestul Ardealului; restul teritoriului dacoromân
cunoaşte forma cu dentala refăcută: aud - rîd. In secolul al XVI-lea,
situaţia nu era însă aceeaşi: dacă prezenţa formei cu z, în textele
[25]
DIVERGENŢELE DIALECTALE ALE ROMÂNEI COMUNE 25
lui Coresi, corespunde cu stadiul actual, în schimb atestarea acestui
fonetism în nordul Ardealului, Maramureş (textele rotacizante) şi
În Moldova (la Dosoftei), adică în regiunea unde e semnalată astăzi
forma cu -d, este neaşteptată: să auz" (Şerban Coresi, Ps. slavo­
rom., 1588; Coresi, Ps. sl.-rom., 1577, ed. Hasdeu, p. 62, 13),
audzu (Ps. Şcheiană), audzâ-voi (Ps. Hurmuzaki; Dosoftei, Ps,
MICUl. ATL.AS LINGUISTIC ROMÂN (AL'RM. 1)
ISTROAOMĂNI ;J>
"
..
Harta nr. 1
sl.vrom., 1680, Candrea, Ps, Şch., II, 175, II), se aur d ) zu (Ps. Şch.;
Coresi; Dosoftei, Candrea, 1. c., 44, 8); văr d) zu(Ps. Şcheiană; Ps.
Hurmuzaki; Candrea, 1. c., 6,3; II, 1; 143,28); se (nu) va(d)ză
(Candrea, 1. c., 22, 10; 78, 15; 134,5; 253, 14).
Cum se explică repartiţia actuală? Prin extinderea ariei cu -d
asupra unor teritorii nouă (nordul Ardealului şi Moldova). Forma
cu -d este făcută după analogia formelor cu -d conservat: cazi
[26]
26
INTRODUCERE
(2 sg.) -cad (1 sg.), auzi, deci aud, etc., 3 sg. şi pl. ind. prez.: aud,
3 sg., J, 2, 3 pl. ind. prez.: vede, vedem, vedeţi, văd, etc., deci 1 sg.
aud, văd. Această acţiune analogică s'a petrecut şi în aromână,
unde sunt atestate numai forme cu -d: avdu, vedu (Weigand, Ar.,
II, 296, 337 s.v., Capi dan, Arom., 443, 441 s.v.).
Harta nr. 2
Metoda întrebuinţată. Din expunerea de mai sus se pot
întrevedea principiile care ne-au călăuzit în expunerea noastră.
Comparând inovaţiile din dacoromână cu inovaţiile similare
din aromână, am reţinut numai faptele care au şanse de a se
fi petrecut în perioada de comunitate a limbii române, elimi­
nând din prima parte a expunerii noastre inovaţiile care s'au
putut produce în mod independent la sudul şi la nordul Du­
năriiţdupă despărţirea grupurilor, şi consacrând examinării Jar
partea a doua a cărţii noastre.
[27]
PARTEA 1
ROMÂNA COMUNĂ
[28]
I
[29]
FONţ;TICA
VOCALELE
e
ye, e accentuat « lat. e) a fost diftongat în ye (prin faza
intermediară ţ?{!, cf. Rosetti, Rech., 107 sq. şi Id., BL, VII,
IlS sq.):
dr. ieri, ar. a(iJeri < lat. heri, dr.fier, ar. h'er < lat. [errum.
In dr. merg, vărs (1 sg. ind. pr.) < lat. merge, verso, e nu a fost
diftongat, din cauza influenţei oc1usivei labiale precedente, care
a provocat trecerea lui e la ă (ef. mărg, în secolul al XVI-lea). e
din merg este deci analogic (cf. mergi, 2 sg., merge, 3 sg., etc.,
Rosetti, BL, V, 3::1 sq.). Dar, în arornână, trecerea la ă nu s'a
petrecut, pentru că aci oclusiva labială nu are nici o acţiune
asupra timbrului vocalei următoare (cf. ar. mer, per, vină, în
opoziţie cu dr. măr, păr, vînă; Rosetti, BL, III, 103, 107). Această
deosebire dintre graiuriJe nord- şi sud-dunărene datează din cele
mai vechi timpuri. Ca urmare a păstrării timbrului e în arornână,
m a fost palatalizat: ar. nergu < lat. mergo (pentru ar. uersu, v. mai
jos, p. 87).
Fenomenul este spontan, adică nu se explică prin acţiunea
unui alt sunet asupra lui e; el este în legătură cu durata vocalei
şi accentuarea ei; fenomenul pare a fi atestat de gramatici
[30]
3°
FONETICA
în secolul al V-lea d. C. (Richter, Beitr. z. Gesch. d. Roman., 1,
138 sq.).
Pron. pers. dr. mieu < lat. meus prezintă tratamentul normal
al lui e accentuat; fonetismul acesta este atestat, în mod constant,
în textele din secolul al XVI-lea şi în aromână (me!! şi ne!!). Meu
(dr., megI.; istr. mev) este refăcut după analogia fem. mea, unde e nu
a fost diftongat, ca prim element al diftongului ţa (Rosetti, BL, V,
34 sq.). (Megleno-româna a cunoscut forma cu diftong, după cum
arată nări < lat. mei, narld < lat. merula, etc.; ef. mjă!!, la Lium­
niţa, Capi dan, Megl., 1, 103.)
In aromână, deşi tendinţa de a iodiza pe e- iniţial, care a avut
drept urmare diftongarea lui e, se manifestă uneori, în regulă gene­
rală e- nu e diftongat : pron. pers. 1 sing. nominat. eu, dar şi [o,
joy, pers. 3 mase. nominat.-acuzat. el, pI. ac. el'i, fem. ţa, dar şi
[a, vb. eseu: ind. pr. 2 sg. eşti, 3 sg. este (Capidan, Arom., 4II, ,483
sq.; exemplele de diftongare a lui e- nu se mărginesc deci la
[o : Puşcariu, Istr., II, 334). In dacoromână şi în megleno-română,
sub influenţa slavă, diftongarea lui e- e de regulă: dr. yel, yeste
(ILR, III, 41), megl. [el, [eş "eşti", etc. (Capidan, Megl., 1, 103).
e. e nu a fost diftongat în ye în anumite condiţiuni:
I. precedat de n, care a închis timbrul lui e: dr. inel, ar.
nel < lat. anellus, dr. înnec, ar. nicari < lat. neco;
2. urmat de n (+ consoană), e a fost închis progresiv până
la i: dr. bine, ar. gini < lat. bene, dr., ar. dinte < lat. dentem.
Alterarea consoanei iniţiale: dr zeu < lat. deus, dr. şes < lat.
sessus, dr. ţes < lat. texo a fost provocată de vocala prcpalatală
(ef. dr. cer < lat. caelum, dr. g� < lat. gelu, mai jos, p. 52), şi
nu e nevoie să presupunem că numai diftongul ye « e) a provocat
fenomenul (Densusianu, H.d.l.r., II, 18).
Trecerea lui e la a, în dacorornână, după anumite consoane:
dr. bătrîn < lat. v. oetranus, crăp < crepo, şăs < sessus, ţăs < texo,
s'a petrecut la o epocă recentă şi, în multe cazuri, nu este gene­
ralizată (Rosetti, J3L, III, ,102 sq.).
\
\
[31]
VOCALELE
31
�
I
I
e' din lat. tener a suferit alt tratament (dr. tmăr) decât e din
lat. tenet (dr. ţine), pentrucă în teneru, polisilab, al doilea e a
trecut la d: *tenăr > *tinăr > tînăr, cu î provocat de â, prin
asimilare (Rosetti, BL, III, 107).
Urmat de n geminat, e a suferit diftongarea în ea', când
silaba imediat următoare conţinea un a (ă) (v. mai jos):
dr. geană, ar. dzeană < lat. *genna, dr. pană, ar. peană < lat.
pinna (ILR, 12, 83). "
Urmat de m, e nu a fost diftongat: dr. gem < lat. gemo.
Urmat de m + consoană, e a suferit acelaşi tratament ca şi
e + n: dr. stîmpăr < lat. extempero, cu e neaccentuat trecut la â
(ef. mai sus tînăr), iar i accentuat (*stimpăr) cu timbrul schimbat,
sub influenţa lui â (în timp < lat. tem pus, timbrul lui i accen­
tuat a rămas neatins, sunetul inductor (ă) lipsind).
e nu a trecut la i când era urmat de grupul mn: dr. lemn,
semn < lat. lignum, signum (v. ILR, 12, 86 sq.). Ca şi nn, grupul
mn făcea parte din siJaba următoare, ceea ce a permis difton­
garea lui e, atunci când silaba următoare conţinea un e: leamne,
seamne (sec. XVI).
y�a'. ye a fost diftongat în yf!a când era urmat în silaba
imediat următoare de e sau a (ă): dr. fiere, ar. h' are < *fyeare
< lat. fel, dr. miere, ar. nari < *myeare < lat. mei, dr., ar. iarbă
< *yearbă < lat. herba, dr. piatră, ar. k' atrâ < *pyeatră < lat.
petra.
In nordul domeniului aromânesc, ya- se aude ca fa-: eadâ,
earbâ, eapd, etc. Contrar părerii lui Capi dan (Arom., 234 sq.), ino­
vaţia pare a fi secundară şi recentă.
ea'. e accentuat urmat în silaba imediat următoare de a (ă)
sau e a fost diftongat în fa, în aceleaşi condiţiuni ca şi ye (v. mai
sus; pentru 0, v. mai jos, p. 35 sq.), atât în elementele
[32]
32
FONETICA
din vechiul fond, cât si în elementele slave pătrunse în limbă
la o epocă veche.
Fenomenul nu s'a produs când e era neaccentuat în frază: dr. peste
< lat. per-extra, neăe (sec. XVI) < lat. neque, etc. (Puşcariu, DR, 1, 378).
Procesul este condiţionat, ca şi la yţa' (v. mai sus, p. 31),
de calitatea vocalei din silaba imediat următoare. Sunetul
inductor este o vocală deschisă (e, â, a). Fenomenul este cunoscut
sub numele de "Vmlaut" şi consistă în modificarea, prin anti­
cipare, a timbrului vocalei accentuate sub influenţa vocalei din
silaba imediat următoare (ef. Rosetti, Rech., 135 sq.; pentru teoria
generală, v. Viggo Brondal, Proceedings of the third Interna­
tional Congress of Phonetic Sciences, Ghent, 1939, p. 47 sq.).
In cazul nostru, putem admite că partea a doua a vocalei
accentuate a fost deschisă sau că timbrul vocalei accentuate nu
a fost propriu zis modificat, ci timbrul vocalei inductoare,
prin anticipare, a fost grupat cu vocala accentuată, astfel încât,
cel puţin în teorie, trebue presupusă o fază intermediară
*ee, *oe (Puşcariu, DR, 1, 380), care a evoluat apoi, prin des­
chiderea elementului al doilea, în diftongii ţa şi !Ia.
Consoanele care despart vocala accentuată de vocala din silaba
următoare, inductoare a fenomenului, nu joacă nici un rol în
proces, contrar afirrnaţiei lui Iordan (Diftongarea, 90 sq.; ef.
Rosetti, 1. c.,; Id., RLiR, III, 250 sq.; ILR., III, 48). Exem­
ple atât de clare ca dr., ar. iarbă < lat. herba, dr. piatră, ar.
k' atrâ < lat. petra sunt decisive în această privinţă.
"
Iordan şi Philippide (v. ILR, III, 48) au susţinut că a nu a produs
diftongarea lui esau o. De fapt, exemplele de nediftongare ce s'au
dat pentru a sprijini această afirmaţie sunt nume proprii intrate
" în limbă mai târziu (Bisoea, Cotorea, Dilboca, Iordan, Difrongarea,
241 sq.) şi care nu au mai fost asimilate, pentru acest tratament,
elementelor din vechiul fond.
\
\
\
[33]
VOCALELE
33
Fenomenul este caracteristic pentru limbile germanice
(Rosetti, Rech., 1. c.,; Grammont, Traite, 255 sq.; Brondal, 1. c.)
şi pentru română. Româna ocupă, în această privinţă, un
loc aparte printre limbile romanice, care cunosc fenomenul
de "Umlaut", dar nu şi diftongarea.
Meyer-Lubke, Rum. u. rom., 2: "Ausschliesslich rumănisch
ist die Umgestaltung der betonten Vokale durch folgendes a, e,
dem in den andern Sprachen Umgestaltung durch i, u gegenuber­
steht : lat. niger, nigra, rum. negru, neagră, sudital. niuru, neura".
In limbile romanice, vocalele închise sunt acelea care provoacă
fenomenul:
e' {i '\ l'
u/
o' { i -, u'
u/
pe când în română i şi u lasă pe e', o' neatinşi :
r'
r'
e' " ea'
o' '\ (la'
/'
e /
e /
dar
e' { i -, e'
şi
o'r \0'
u/
It /
(Meyer-Lubke, MRIW, 1, 6 sq.).
In limbile slave, "Umlaut-ul" apare în bulgara orientală: dif­
tongul fa e înlocuit în limba vorbită cu e atunci când silaba urmă­
toare conţine un e: mlşko - mlăăen, (pron. mlsa'ko - mleăen}, etc.
(L. Beaulieux, Gr. bg., 10 sq., Havrănek, Proc. of the Intern.
Congress of Phonetic Sciences, 1932, Arch. neerl. phon. exp.,
VIII-IX, 123. SI. c. e este o vocală iodizată şi deschisă. Caracterul
de vocală deschisă reiese, Între altele, din pronunţarea diftongată: ea
sau ea a lui e în bulgara orientală şi în macedoneană, precum şi din
alte indicii sigure: MeiIlet- Vaillant, Le sI. c.", 46 sq. Diftongul ţa
din bulgară are deci o origine diferită de a lui ea' din română.)
3
[34]
34
FONETICA
Iată câteva exemple ale fenomenului:
e-a (a): dr. ceară, ar. ţearâ < lat. eera, dr. ceată: v. sI.
ăeta, dr. mireasmă < n.-gr. ţtvetaţta.
e-e: dr. lege, ar. leadze < lat. legem. I I
Difrongarea nu apare în dr. peşteră (peştere, in PO, ed.
Gaster, Chrest., 1, 36, 30; v. sI. peStera). SI. c. e este redat în lim­
bile slave prin e (Meillet- Vaillant, Le sl. c2, 48 sq.), dar e a suferit
schimbări, sub influenţa sunetelor vecine. Iodizarea lui e a împie­
decat diftongarea vocalei, în română. Iordan (Diftongarea, 90 sq.)
atribue grupului de consoane care urmează după e' această acţiune.
Am văzut mai sus (p. 3:7.) că fenomenul nu e în relaţie cu acest
factor. Cf. de altfel Iordan, 1. c., 98 sq., unde se dă o listă de
cuvinte din care lipsesc grupurile de consoane şi în care e nu a fost
diftongat.
In cuvintele slave intrate mai târziu în limbă ŞI in neolo­
gisme, fenomenul nu a mai avut loc: dr. cretd, schelă, trompetă,
etc., n. top. Cerna, Cesna, Mera, Petra (Iordan, Diftongarea, 98
sq., 104 sq.).
e-. e iniţial neaccentuat, în compusele latine cu eccum, e
redat prin a în dacoromână şi în aromână:
dr. acătare < lat. eccum tale, dr. aci, ar. atsia < lat. eccum
hic, etc. (Procopovici, DR, 1, 162 sq.; ILR, 12, II6 sq.).
i
Î. Precedat de o serni-oclusivă vibrantă sau siflantă, i a
trecut la î, ca şi e la â (dr. rău < lat. reus, Rosetti BL, III,
102 sq.), datorită poziţiei ridicate a părţii posterioare a limbii,
care a fost conservată şi în timpul emisiunii vocalei următoare
(Rosetti, 1. c., J08 sq.).
[35]
VOCALELE
35
Fenomenul e general în dacoromână:
după r: rîpă < lat. ripa, rîs < lat. risus, rîu < lat. rious,
rînd: v. sI. redii, rîs: v. sI. rysă (ILR, III, 48 sq.),
după ts: dr. aţîţ < lat. *attitio, dr. ţîţă < lat. *tittia,
după s: dr., ar. sîn < lat. sinus (prin *scn > sin), dr. sînt
(vb.) < lat. sint, dr. sîrmă < n.-gr. ovep,a,
după z: dr. zînă < lat. divina (Graur, BL, V, 95 s. v.).
La fel în aromână (Capidanţ Arom., 259 sq.):
după ts: ar. căţîn "strachină" < lat. catinus, putin, subţire,
ţîţă; în grupul de sud, sunt semnalate şi cazuri de conservare
a lui i: ar. ţin,
după 1': arîm (= rîm, vb.), aripâ, (a)rîu, amârîre, urî, etc.,
după dz şi s, fenomenul nu e general. Astfel, î (ă) apare
neregulat la scriitorii din secolul al XVIII-lea: ar. dzîc (vb.),
dzÎ (= zi); în grupul de sud şi în Olimp, e semnalat şi fone­
tismul cu i,
după s, î apare numai la Românii din Albania: şî (= şi),
aşi (= aşa), etc.
In dacoromână există tendinţa ca î să treacă din nou la i
(sub influenţa lui dz, s şi r, articulaţi în partea anterioară a gurii).
Fonetismu! cu i e semnalat în textele din secolul al XVI-lea (Ro­
setti, Lb.r.s. XVI, 45 sq.):
după r: rindul, stringe,
după s: sil1.�e, sint (vb.),
după dz: vâdzindu.
o
oa'. O accentuat urmat în silaba imediat următoare de e
sau a (ă) s'a diftongat în oa, ca şi e, în aceeaşi situaţie, în fa'
(v. mai sus, p. 31).
3*
[36]
FONETIC A
Fenomenul nu s'a petrecut în cazurile următoare:
1. atunci când vocala din silaba imediat următoare era
o sau u: dr. om(u), port (1 sg. ind.pr.), dar oameni, să poarte
(3 sg. subj. pr.), etc.,
2. atunci când vocala din silaba imediat următoare era o
vocală închisă (i, i): dr. porţi (sb. f. pl.), dar poartă (sg.), etc.
Fenomenul e normal în elementele din vechiul fond (latin,
slav sau grecesc); el nu se mai produce în elementele ungu­
reşti, bulgăreşti, sârbeşti, neo-greceşti sau în neologisme (flotă,
ond, etc.), pătrunse recent în limbă.
Iată câteva exemple ale fenomenului:
o - a (ă): dr., ar. coadă < lat. cada, dr., ar. coasă (în aro­
mână şi casă, Dal.): v. sI. kosa, dr., ar. poală: v. sl, pola, dr.
coalâ < gr. x6}.}.a, dr. cocoanâ < gr. ",ox",wva.
0- e: dr. floare, ar. floari < lat. flcrem.
Contrar afirmaţiei lui Iordan (Diftongarea, 222 sq.), fenomenul nu
e în legătură cu natura "Închisă" sau "deschisă" a sila bei ; astfel,
o nu ar fi fost diftongat în silabă închisă: cobză, lotcă, etc. Difton­
garea ar fi dependentă, aşa dar, de prezenţa unui grup de consoane
după o. V., în această privinţă, obiecţiunile noastre de mai sus
(p. 32). Cf., de altfel, în Iordan, 1. c., 231 sq., numeroase'cazuri
de nediftongare în silabă "deschisă": botă, cofă, etc. Ca şi în cazul
neologismelor: flotă, pagodâ, tonă, etc., cuvintele în care o nu a
fost diftongat au pătruns în limbă după producerea fenomenului,
astfel încât ele nu au mai fost adaptate la fonetica vechiului fond.
Exemple ca dr. coardă < lat. chorda, cir. foarfece, ar. [oarfică < lat.
[orfice, dr. foarte < lat. fortis, d't. moarte, ar. moarti < lat. mortem,
dr., ar. poartă < lat. porta, etc. confirmă până la evidenţă cele
arătate de noi.
a."In dr., ar. ta, sa (pron. pos. pers. 2 şi 3 < lat. tua, sua:
lLR, 12, 113), diftongul {la neaccentuat a fost redus la a.
�
I
[37]
VOCALELE
37
Fenomenul nu s'a produs când !ia era accentuat: dr., ar.
soare, dr. foale, ar. foali, dr. foarte (în dr. afară, - dar ar.
afoarâ - reducerea lui !ia la a e datorită influenţei consoanei
labiale asupra lui w, primul element al diftongului !ia; ef.
Graur, BL, III, 47).
u. o accentuat urmat de n sau de m, atât în cuvintele din
vechiul fond, cât si în elementele pătrunse din slava meridio­
nală, nu a suferit' diftongarea, "întrucât timbrul său a fost în­
chis în u:
dr. cunună, ar. curunâ < lat. corona, dr. munte < lat. montem,
dr. muncă: v. sl, moka (ILR, III, 55 sq.).
o neaccentuat. Tendinţa lui o neaccentuat de a trece la u,
atestată în latina vulgară prin confuzia, în scris, între o şi u
(ILR, 12, 60), continuă să-şi exercite acţiunea în limba română:
dr. arbure, ar. arburi < lat. arborem, dr. furnică, ar. furnigă
< lat. formica, dr. ureche, ar. ureacl'a < lat. v. oricla.
Pretinsele excepţii semnalate de Philippide (Un specialist
român la Lipsea, Iaşi, 1910, p. 38 sq.) nu rezistă la un examen
critic, întrucât exemplele invocate sunt semnalate şi cu voca­
lismul u: dr. corastâ şi curastâ, ar. curastrâ, culastrâ (Per.
Papahagi, Din literat. poporană a Aromânilor, 1, 467) < lat.
colostrum, dr. coprinde şi cuprinde < lat. comprehendere, dr. ospăţ
şi uspăţ, ar. uspet < lat. hospitium, dr., ar. rumîn, ar. rămîn,
arrâmânu (Capidan, Arom., 208), armîn < lat. romanus, Ezi­
tarea Între timbrele o şi u probează că o era închis.
Î. Dr. osînză, ar. osîndză < lat. absungia (Graur, Romania,
LVI, 105), cu u trecut la â (î) prin acţiunea asimilatoare a lui â
final (ef. dr. lîngă < lat. longus).
Pentru ti> î în adînc, v. ILR, 12, 62: etimonul este lat. v. adancus.
Legea stabilită de Candrea (BSF, 1, 28), că ti lat. neaccentuat + n
[38]
FONETICA
trece la 2, nu e verificată de fapte. Pentru variaţia de timbru: î sau u,
cf. În secolul al XVI-lea: cunusul (influenţa lui u) şi cuninni (Ro­
setti, Lb.r.s. XVI, 95)·
ă
î. â « a accentuat + n în elementele latine ale limbii) a
fost apoi închis în î:
*căne « lat. canis) > dr. cîne, ar. cîni, *cămp « lat. campus)
> dr. cîmp, ar. câmpu, etc.
In dr. unghi, u- se explică prin asimilarea provocată de -u:
*îngl'u > *ungl'u (înghi e dat de Tiktin, s.v. unghi, după Hasdeu,
CB, 1, 80-81: zapis din jud. Vâlcea, 1597; dar lectura este nesigură:
"una 1'nghiul Cărstei " = în unghiul sau în înghiul ?).
In arornână, diferenţa dintre ă şi î e uneori greu de stabilit,
de unde notaţiile când cu ă, când cu î (Capidan, Arom., 196);
notaţia cu ă e mai frecventă decât cealaltă (ef. Philippide, Orig.
Rom., II, 10 sq. şi Weigand, Ar., II, XIV sq. şi 354). î apare
în grupul de sud, pe când În nord se aude ă (Capidan, 1. c., 208).
a latin neaccentuat urmat de n a suferit acelaşi tratament
ca şi a accentuat în această situaţie: *ă > î:
dr. inel (fonetism atestat în secolul al XVI-lea, Rosetti,
Lb. r. s. XVI, 40) > inel (cu î > i prin influenţa lui e următor),
ar. nel, megl. ninel, istr. arel (arft.'; Bartoli, apud Puşcariu,
Istr., III, II6 s. v.) < lat. anellus, dr. îngust, ar. angustu,
'ngustu, istr. gust.
Formele din dialectele sud-dunărene care corespund dr.
inel probează că în- a fost considerat ca un prefix (cf., în daco­
română: îmbătrîni - bâtrîni, îmbrînci - brinci, împăienjeni - păiel1jeni
etc., Puşcariu, DR, IV, 696: "astfel prefixul în- deveni cu
timpul, ca şi ad- şi es-, aproape fără nici un conţinut semantic,
ci mai mult un element protetic"; procedeul e curent în secolul
[39]
VOCALE LE
39
al XVI-lea: blâmu, părat, părăţiia, ăeput, tunerec = îmblăm,
împărat, împărăţia, început, întunerec, Rosetti, Lb. r. s. XVI, 40)
şi cuvântul a fost întrebuinţat fără dânsul: ar. nel. (Nu este
exclusă, însă, influenţa it. anello: Byhan, W.Jb., VI, 188, cu
. atât mai mult cu cât cuvântul a fost sugerat persoanei interogate
de Bartoli la Jeiăn şi existenţa lui la Suşrieviţa, e contestată,
Puşcariu, Istr., III, II6.) Din .aceste considerente rezultă că
forma din istro-română are un a protetic, care înlocueşte pe
în- (> îr), dispărut şi în istr. gust (= dr. îngust). Proteza lui
Asimilarea lui î (nasalizat: în-) de vocala precedentă, în fraza
vorbită (Rosetti, Lb.r.s. XVI, 40) a dus, în regulă generală, la afe­
reza lui tn-: ăeput (= început), etc.; o altă posibilitate a fost com­
pletarea cuvânt ului trunchiat printr'un a- protetic: dr. analta
(= înalt), în secolul al XVI-lea (Candrea, Ps. Şch., 1, clxx ;
Densusianu, H.d.l.r., II, 108), ca şi ar. analtu (ef. Capi dan, Arom.,
246 sq.).
a- nu e neobişnuită în istro-română; ef. istr. abate "bate",
acâse "casă", asera "seară" (Puşcariu, Istr., II, 68 sq.). Pro­
cedeul e întrebuinţat în arornână în angustu şi aci e cu atât
mai justificat, cu cât proteza lui a- e un fenomen curent în
arornână (Capidan, Arom., 224: v. mai jos, p. 92).
Contrar părerii lui Puşcariu (DR, IX, 391 n.) şi a lui Capidan
(Megl., 1, 98-99), nu avem de a face cu acelaşi fenomen în megl.
antrti (= dr. întru), a cărui vocală iniţială este un ă nuanţat spre a,
astfel încât nu poate fi vorba de proteza lui a- (Capidan, 1. c.
"prepos. antru, în care a iniţial se aude ca a şi Q"). Aceeaşi obser­
vaţie cu privire la formele citate de Capi dan, 1. c., 98: ampiratu,
etc.; avem aci un ă "ceva mai închis decât a obişnuit, un sunet
între a şi ă" (Capidan, 1. c., 96).
Puşcariu (DR, III, 387 sq.; Istr., II, 74-75) explică pe a- din
istr. arel prin "reducerea lui â în poziţie nazală în a, după ce a
trecut prin stadiul intermediar ii". Dar mecanismul acestei trans-
[40]
FONETICA
formări fonetice nu apare justificat. De fapt, ii reprezintă aci un â
nuanţat spre a, fenomen din domeniul posibilităţilor, ă fiind o
vocală deschisă.
ă. a neaccentuat din elementele latine ale limbii române
(afară de a iniţial: dr. adînc < lat. adancus), e redat prin ă:
dr. cămaşă, ar. cîmeaşâ < lat. camisia.
Harta nr. 3
In dacorornână, e accentuat, în elementele latine ale limbii,
precedat de o oclusivă labială, a-trecut la ă, prin etapa 0, dar dia­
lectal, în dacoromână, în aromână şi în meglcno-română timbrul
lui e a fost conservat: dr. măr, ar., megl. mer < lat. melum, dr.
păr, ar., megl. per < lat. pilus şi pirum, etc. (Rosetti, BL, III, 102 sq.) ;
Îi neaccentuat a trecut deasemenea la ă, spre deosebire de arornână,
unde e a rămas intact: dr. depăna, ar. dipinari < lat. depanare,
dr. tînăr. ar. tinir < lat. tener (cf. Rosetti, BL, V, 35; ILR, II, 74 sq.).
\
[41]
VOCALELE
41
Fenomenul e condiţionat de prezenţa unei vocale prepalatale
în sila ba imediat următoare: făt (sg.), dar feţi (pl.), măr (sg.), dar
mere (pl.), păr (sg.), dar peri, pere (pl.), etc.
Dacoromâna cunoaşte şi ea păstrarea timbrului intact al lui e.
Aria lui e păstrat în băşină este vastă (v. hărţile noastre nr. 3 şi 4);
e în ved numai la punctele 85 şi 159: h. II 1 (ALRM, 1); peducel
Il
I
'in pd:dllchios
ALRM. Il
Oe
O 11
� b
ISTROROMiml'
��O:2�' ���J, __ ���==���==�����==��������� __ �";A����nQo
Harta nr. 4
numai la punctul 8S, h. 185; e păstrat într'o serie de cuvinte în
Lăpujul de sus (j. Huniedoara): Şandru, EL, III, 123 sq.
î mai provine, în dacoromână, din e +-n, prin etapa ă ;» ă, con­
statată mai sus; fenomenul e condiţionat de absenţa unei vocale pre­
palatale în sila ba următoare: dr. vînă, dar pl. vine (v. mai sus, p. 38).
Aromâna nu cunoaşte acest fenomen; vină. Fenomenul s'a
produs înaintea trecerii lui e la i sub acţiunea lui n următor.
[42]
42
FONETICA
o neaccentuat, în elementele latine ale limbii, e redat de­
asemenea prin ă:
dr., ar. că < lat. quod, dr. cdtrd, ar. cîtrî < lat. contra,
dr., ar. după < lat. ''''de post, dr. fără, ar. fîră < lat. foras,
dr., ar. nă < lat. nos.
Dispariţia lui n, în contra, şi tratamentul lui o (> ă) trebue ex­
plicate prin întrebuinţarea neaccentuată a prepoziţiilor în frază.
Faptul că arornâna, care nu cunoaşte nasalizarea (v. mai jos, p. 46)
a pierdut şi ea oclusiva nasală (cîtrî; în celelalte limbi romanice,
oclusiva nasală a fost păstrată, REW', 2187), arată că dispariţia
lui n nu poate fi explicată decât în legătură cu situaţia lui contra
ca neaccentuat în frază, căci altfel n ar fi trebuit să fie menţinut
(cf. ar. niscîntu, atintu, opuşi dr. cît, atît).
Fenomenul se repetă pentru -o în cuvintele de origine
slavă, pe când pentru o el nu este general:
dr., ar. sită: v. sI. sito, dr., ar. sută: v. sI. săto, etc. (ILR,
III, 46 sq.; Rosetti, BL, VIII, 159 sq.).
î
i latin neaccentuat urmat de n e redat prin a III aromână
şi în megleno-română şi prin î în dacoromână. Pornind dela
e, prin confuzia dintre i şi e petrecută în latina vulgară (ILR, 12,
57 sq.), trecerea la â şi la î se explică prin tendinţa românei
de a trece vocalele neaccentuate în seria posterioară (-a > -ă:
lat. casa> dr., ar. casă, ILR, II, 74 sq.), iar închiderea lui â
în î a fost provocată de n următor (v. mai sus, p. 38):
lat. in > dr. în, ar. ân, lat. inclin o > dr. închin, ar. ncl'in etc.
După H. Moser, W.Jb., X, 428: i > f> i > i. Explicaţia
trecerii lui i la î dată în DE, 833, nu poate fi reţinută. Capidan
\
[43]
DIFTONGII
43
(lVlegl., 1, 113), urmându-I pe Puşcariu (DR, III, 391 sq.), susţine
că in a fost redus la n în toate dialectele (î- ar fi deci o vocală de
sprijin). Dar afereza lui î- este un fenomen propriu aromânei,
iar ă-, în megl. ân-, nu e provenit din an- (cu a- protetic), ci rezultă
1 n mod normal din *en « in; v. în această privinţă mai sus, p. 39).
De fapt, pentru a explica dispariţia lui ş: în aromână şi, dialectal,
în dacoromână, astfel încât în- să fie înlocuit cu {l (cf, Moser, W.}b.,
X, 430), trebue pornit dela tratamentul lui în- în frază, când cu­
vântul precedent se termina printr'o vocală şi, deci, timbrul lui f­
a fost asimilat de vocala precedentă (v. mai sus, insul, p. 38).
DIFTONGII
yu
Diftongul ytt accentuat sau nu, provenit din i în hiat + u
s'a menţinut atât în dacoromână, cât şi în aromână:
dr. minciună, ar. minăune (Weigand, Ar., II, 317 s.v.;
Capidan, Arom., 284) < lat. mentione (Puşcariu, ZRPh., XXVII,
743; REW3, 5508), dr. (sec. XVI) menăunos, ar. minăunosu
(Capidan, Arom., 248), dr. strunăuna (sec. XVI; Rosetti,
Lb. r. s. XVI, 57).
Dimpotrivă, yu accentuat în grupul l' + u a fost redus la i
atât la nordul cât şi la sudul Dunărei:
dr., ar. blid: v. sl, bl'udă (Rosetti, BL, IV, 63), dr. închid,
ar. ncl'ideare < lat. includere.
yu neaccentuat a trecut la i la o epocă recentă; textele din se­
colul al XVI-lea dau, pe lângă formele cu yu, enumerate mai sus,
forme cu i: mincinos, strunăina (Rosetti, 1. C.; < lat. *extortionare,
Candrea, Dicţ. encicl. Cartea Rom., s.v. sdruncina ; lat. *extruci­
nare, REW", 31°5, face dificultate: Graur, BL, V, 97 s.v.).
[44]
FONETICA
�
CONSOANELE
t'
Pronunţarea asibilată a lui t + i în hiat, în elementele latine
ale limbii, este atestată încă din secolul al V-lea d. C. (ILR, 12,
72). Evoluţia ulterioară s'a făcut în două direcţii:
1. ts, când t era urmat de ia, accentuat sau nu, şi de iu
neaccentuat: dr. înălţa < lat. *inaltiare, dr. maţe, ar. maţâ
< lat. matia, dr. scoarţă < lat. scortea, dr. preţ < lat. pretium.
2. c, când t era urmat de io, iu accentuaţi: dr. fecior, ar.
fiăor < lat. fetiolus, dr. tăciune, ar. tîcuni < lat. titionem.
Asibilarea lui t latin + e, i s'a produs după secolul al VI-lea
(Rosetti, Rech., 109 sq.):
dr. cuţit, ar. cuţît, cuţut < lat. *acutitus, dr., ar. ţară < lat.
terra, dr. ţin, ar. ţîn < lat. teneo (pentru tînăr şi timp, v. mai
sus, p. 31).
dz, z
d latin urmat de i în hiat, muiat şi asibilat încă din epoca
latină (asibilarea e semnalată de gramaticii latini în secolul al
V-lea d. C. şi e notată ds, z sau i, ILR, 12, 73 sg.), a suferit
două tratamente: "
I. ds (trecut apoi la z, încă din secolul al XVI-lea, într'o
parte a dacoromânei, şi anume în Ţara Românească, Rosetti,
Lb. r. 8.. XVI, 66 sq. şi în aromâna vorbită la Mulovişte şi
Gopeş, Capidan, Arom, 317 sq.), când era urmat de ia, accen­
tuat sau nu, sau de io, iu neaccentuaţi:
\
[45]
CONSOANELE
45
,Il
dr. aşeza < lat. assediare, dr. miez, ar. nedz < lat. medius,
de orz, ar. ordzu < lat. hordeum, dr. prînz, ar. prîndzu < lat.
prandium, dr. rază, ar. radsâ (Mihăileanu) < lat. radia,
In secolul al XVI-lea, fonetismul cu z e atestat în mod normal
n Tara Românească; celelalte provincii cunosc fonetismul cu dz
(Rosetti, Lb.r.s. XVI, 66 sq.).
2. g r> j), când era urmat de io, iu accentuaţi:
dr. jos, ar. (nJios (pentru g, î, 1. de g, Capidan, Arom.,
320) < lat. deorsum.
d latin + e, i a suferit acelaşi tratament, după secolul al
VI-lea:
dr. zece, ar. dzaţe < lat. decem, dr. zeu, ar. dzău < lat.
deus, dr. zic, ar. dzicu < lat. dico, dr. zinâ, ar. dzinâ < lat.
divina.
dz mai provine şi din j latin + a:
dr. zăcea, ar. dzaţiri < lat. jacere.
n
In lat. frenum, granztm şi în "breruc (ILR, II, 99), -n- a su­
ferit un tratament special, în dacoromână, care trebue explicat
prin structura vocalică şi consonantică a acestor cuvinte: prima
silabă e constituită dintr' o oc1usivă + r + Î şi e închisă de n;
în a doua silabă, n e urmat de tt (Rosetti, Rhot., 37; ILR, II, 99).
Cauza inovaţiei este î (dar cu condiţia ca silaba următoare
să conţină un u; căci, urmat de e, n s'a menţinut: p1. frîne,
grîne). Intr'adevăr, în cuvintele cu o structură fonetică asemă­
nătoare, dar în care timbrul vocalei accentuate nu mai este i,
Il s'a menţinut: dr., ar. plin. (Rezultă de aci că dispariţia lui -n-
[46]
FONETICA
e posterioară trecerei lui i la î, provocată de r precedent în *brenu,
frenum: Rosetti, BL, III, 108 sq., şi a, lui a la î în granum.ş
Dispariţia lui -n-, în cuvintele indicate, s'a petrecut numai
în dacoromână, căci aromâna a păstrat pe n neatins: dr. brîu,
ALRM. II
Harta nr. 5
�
HARTA 119: II
11 În inimă II
li
li
il
li
I
!
�
frîu, grîu, dar ar. brîn, [rin, fîrll.U, grîn, gîrm: (ef., în daco­
română, căderea lui -n-, condiţionată aci de accent, în o < lat.
una, formă neaccentuată: 0< uo < *ua; cf. în Cod. Voroneţean,
ed. Sbiera: uo, 69, 9; 137,6; 152,9; 167,9 şi păstrarea lui -n­
în forma accentuată una, pe când aromâna cunoaşte, în amân­
două cazurile, o singură formă cu -n- conservat: una).
[47]
CONSOANELE
47
Păstrarea lui -n-, în aromana, corespunde lipsei nasalizării
în acest dialect. Intr'adevăr, nasalizarea provocată de oclusiva
nasală, în dacoromână, a avut drept urmare trecerea nasali­
tăţii peste limitele silabei nasalizate şi propagarea ei în silaba
următoare: lat. *canuius > dr. cănunt, dar ar. cînut, lat. gellU-
Harta nr. 6
culum > dr. genunchi, dar ar. (d)zinucl'u, lat. minutus > dr. mă­
nunt, dar ar. minut, lat. manuculus > dr. mănunchi, dar ar.
mînucl'u, lat. granuceus > *grănuţ > dr.* grănunţ > grâunţ, dar
ar. gîrnuţ (Rosetti, Rhot., 18 sq.).
De aceea epenteza lui n, în aromână (v. exemplele în Capi dan,
Arom., 36r sq.), nu este datorită propagării nasalităţii anterioare
(pentru dr. nuntă, ar. numtă se admite influenţa lui nuntiare, DE,
r ztio ; REW', 5999). Ea se explică fie prin anticiparea unei mişcări
[48]
48
FONETICA
\
articulatorii, ca, de ex., îÎl pîngîn, pîngîniri (Rosetti, Rhot., 22) sau
este produsul nasalizării expresive, ca în ninţi (pe lângă niţi) "nici"
şi în urinei' at, uruncl' at (uriel' at în sudul domeniului; dr. creangă
< bg. granka, nu din krak, Capi dan, W.Jb., XV, 27).
Ca o urmare a tratamentului special al lui -n- latin, în daco­
română, vocala precedentă a fost nasalizată, iar timbrul ei modi-
Harta nr. 7
ficat: e > i: lat. bene > dr. bine, etc (ILR, II, 78 sq.). Nasalizarea,
nesemnalată în scris, nu este simţită de vorbitori, dar e percepută
de foneticieni (Lombard, Pron. 'roum., 133 sq.). In secolul al XVI-lea,
nasalitatea unei vocale e marcată cu ajutorul unui semn special,
aşezat după vocală: u1'brd.
Aşa dar, -n- latin e .tratat în dacoromână ca implosiv şi grupat
în silabă cu elementele ce-l preced. Dar un n implosiv fiind în
poziţie slabă, este supus inovaţiei. Inovaţia s'a făcut fie prin trecerea
[49]
CONSOANELE
49
ocIusivei dentale În seria palatală sau velară, rădăcina limbii fiind
retrasă În spre partea posterioară a boltei palatului: il (palatal
sau velar), fie prin "cerebralizarea" lui n dental şi modificarea
modului său de articulaţie, vârful limbii atingând perpendicular
partea anterioară a boltei: � (cerebral: Rosetti, Arch. f. vergl.
Phon., IV).
ALRM. II
Pretutindeni CUI
80
tSTRoROMĂr�1
oa
Harta nr. 8
300 şi 3°1: cui
La un n cerebral, palatal sau velar, modul cum se face oclusiunea
nu mai permite închiderea canalului bucal.
De aceea, -n- inovează, trecând la r nasal spirant (care, la rândul
său, prin pierderea nasalităţii, poate evolua spre r oral).
In secolul al XV-lea, rotacismul este atestat În Moldova, iar
În secolul al XVI-lea el apare În Ardeal (jud. Turda), în nordul
Ardealului-Maramureş, în Bucovina, Moldova şi Basarabia. In
[50]
50
FONETICA
\
zilele noastre, fenomenul ?l dispărut din aproape Întreaga regiune
indicată şi se mai păstrează, sporadic, În Basarabia (Şandru, BL,
1, 93), În Ţara Moţilcir (Id., BL, II, 206; Rosetti, BL, II, 98 sq.),
în Ţara Ugocei (comunicarea d-Iui prof. Scurtu, SRL, şedinţa
din 23 mai I941) şi În Moldova (v. hărţile noastre nr. 5, 6 şi 7)·
Acestă repartiţie a faptelor de rotacism ne îndeamnă să presu­
punem că, odinioară, rotacismul a caracterizat graiul vorbit În
ISTRCROMĂNI
"
"
Harta-nr. 9
nordul Ardealului, Maramureş şi Bucovina, de unde a fost adus
în Moldova (ILR, II, 79 sq.) .. �
Faptul că rotacismul nu apare în aromână concordă cu situaţia
diferită a lui -n- În acest dialect (v. mai sus, p. 46): aci n nu a
nasalizat vocala precedentă; fiind tratată ca explosivă, consoana
nu a putut inova.
Acesta este motivul pentru care -n- explosiv, În dacoromână,
nu a suferit rotacismul : în această situaţie, n deschidea silaba urmă-
\
[51]
CONSOANELE
SI
toare (de aceea nu a alterat timbru! vocalei precedente şi nu a nasa­
lizat-o): ar. rană (: v. sI. rana), dr. pană « lat. pinna: ILR, IT,
78 sq.).
il. n urmat de i (e) în hiat a fost muiat în n; acest stadiu
fonetic a dăinuit mult timp în dacoromână, In secolul al
XVI-lea, n, întovărăşit de nasa li zarea vocalei precedente, e
atestat în nordul Ardealului, Maramureş, Bucovina şi în Mol­
dova, pe când în sudul Ardealului şi în Ţara Românească pro­
cesul se petrecuse mai demult, ajungându-se la un stadiu
fonetic fără nasalitate şi fără n (Rosetti, Lb. r. s. XVI, 75 sq.).
Astăzi, n apare menţinut în nord-vestul şi în vestul dome­
niului dacoromânesc (v. hărţile nr. 8, 9 şi 10), precum şi în
aromână:
dr. întîi, Întînu, ar. ntÎnu < lat. *antaneus, dr. călcîi, câlcînu,
ar. cîlcîsu: < lat. calcaneum, etc.
g, j
/f provine din i consoană latin, urmat de o, te accentua ţi:
dr. ajuna (cu accentul pe te în majoritatea cazurilor), ar.
a/funari şi ajunari < lat. jejunare, dr. joc, ar. /foc < lat. jocus,
dr. joi, ar. /foiI < lat. [oois (dies), dr. jug, ar. /fug < lat. jugum,
dr. ajunge, ar. a/fundziri < lat. adjungere, dr. ajuta, ar. alfutari
< lat. adjutare, etc.
If a trecut la j într'o parte a domeniului dacoromânesc
(j e atestat încă din secolul al XVI-lea în textele provenind
din sudul Ardealului şi din Ţara Românească, Rosetti, Lb. r. s.
XVI, 68) iar, în aromână, la Gopeş şi Mulovişte (Capidan,
Arom., 319 sq.).
4*
[52]
52
FO�ETIC:\
-,
k'
Asibilarea lui k' (+ e, i) e atestată, în latină, în secolul
al V-lea d. C. (l!' + i în hiat fusese asibilat mai de vreme:
ILR, 12, 76).
Tratamentul normal, în dacoromână, este c (prin etapa
Harta nr. 10
intermediară tJ, < ty < ky): dr. ceară < lat. eera, dr. cer < lat.
caelum, dr. cind < lat. eena.
Aromâna cunoaşte astăzi, în regulă generală, tratamentul ts,
corespunzător lui c din dacoromână (fără ca să putem preciza
până în ce măsură, în textele publicate de Per. Papahagi şi.
culese dela persoane culte, generalizarea lui ts nu este un fapt
[53]
CONSOANELE
53
individual şi întrucât aceasta corespunde cu realitatea fonetică
din graiul vorbit): ar. ţearâ, ţer, ţină, şi tratamentul la fel ca
în dacoromână în aricii, cinuşă (v. mai jos), Cireaşă, Cireşu,
ăirşescu "cerşesc", cruăişalui "cruciş" (Capidan, Arom., 323).
De asemenea, regăsim pe c « c + i în hiat) în ar. febl (vb.
1 sg. perf. simplu), megl. feS (Capidan, Megl. 1, 131) şi ar.
licor "picior".
cor, CI cor, ăiorv; k'iCuare, în aromână, în localităţile Giumaia­
de-sus, Selia-de-jos, Perivoli, Pleasa (ALR, 1, h. 58).
ar. cumă s. f. "buci, fulgi de lână; umflătură" nu trebue ex­
plicat prin lat. cyma (Capidan, Arom., 324), ci prin gr. uVţta, după
cum arată tratamentul iu al gr. v (ILR, II, 56). Imprumutul e deci
posterior secolului al X-lea şi nu interesează, aşa dar, româna
comună.
Sunt Însă indicii suficiente că pronunţarea ts este recentă.
Astfel, în monumentele de limbă ale scriitorilor aromâni din
secolul al XVIII-lea, care servesc drept mărturie pentru graiul
grupului aromânesc de nord, şi în care se întrebuinţează pentru
notarea sunetelor româneşti alfabetul grecesc, nu se observă
distincţia Între c şi ts (în afară de Ucuta, care notează pe ts
în ţerru, ţina, idne (vb.), etc., Papahagi, Ser. ar. s. XVIII, 69),
astfel încât mărturia acestor scriitori nu poate fi luată în seamă.
Sunt Însă indicii că c era cunoscut şi la Românii din Albania
(cf. kluăesc, la 9 persoane, pe când 2 alte persoane interogate
au pronunţat aceeaşi formă cu ts, Rosetti, Cercet. Rom. Alb.,
p. 33, nr. 24). In grupul central, la Vlahoklisura, Serres şi
Samarina, Weigand a notat, pe lângă pronunţarea obişnuită
cu is, pe c în aducem, ceara, ce, cea, Cinc, facem, trecem, etc.
(Weigand, Olympo-Wal., 53 sq.). La sud, în regiunea Olirn­
pului, Weigand a găsit (în 1887) o stare de lucruri haotică:
[54]
4
FO�ETJCA
-,
tratamentele eşi ts apar laolaltă, fără a se putea stabili o regulă
oarecare. Acest aspect fonetic se explică prin concurenţa dintre
două pronunţări: cea tradiţională, cu C, ca şi în dacoromână, şi
cea cu ts, venită din neo-greacă (Skok, ZRPh., XLVIII, 402,
n. 3 şi 410, n. 2; Aromânii din Olimp vin din regiunea
Pindului, Capidan, Arom., 196, 307). Acelaşi fenomen se
petrece în graiul Sărăcăcianilor, unde pronunţarea dialectală
cu c tinde să fie înlocuită prin ts, din limba comună (Hoeg, 1,
186 sq.). Cercetările recente au revelat prezenţa normală a
pronunţării cu c în regiunea Olimpului (comunicarea d-lui
Sever Pop).
De aceea, notaţiile cu c ale lui Weigand, în loc de ts (Capidan,
Arom., 102, 321), nu sunt în mod necesar "greşeli", ci pot fi simple
variaţii de notaţiune. Cf., de altfel, Capidan el însuşi (1. c., 323):
"este o pronunţare a lui ts în graiul Românilor din Olimp care se
apropie mai mult de c dacoromân ".
Pronunţarea s a lui [, semnalată de Weigand în regiunea Olim­
pului: arsine, arsune: dr. ruşine, aros: dr. roş, etc. (Capidan, Arom.,
334 sq.) e datorită, de asemenea, influenţei greceşti.
Tratamentul lui clatin (+ e, i) în megleno-română vine să
confirme explicaţia noastră. Intr 'adevăr, megleno-rornâna cunoaşte,
în regulă generală, acelaşi tratament tse, tsi, ca şi aromâna: birbeaţi,
niţi, ţeapă, ţinţ, etc.: dr. berbece, nici, ceapă, cinci. c apare menţinut,
ca şi în aromână, în linuşă (cănuşâ), feău, fes « [eău), cur (Ca­
pidan, Megl. 1, 129 sq.).
Densusianu (H.d.l.r., 1, 215) a susţinut că. tratamentul ts, din
aromână, provine din c, prin 'xvoluţie fonctică (ef. Densusianu,
GS, II, 375-376: "Nu mai poate fi atunci îndoială că şi aromâna
a cunoscut altădată peste tot fonetismul cu C"). Intre argumentele
de opus acestei explicaţii, este acela că în felul acesta ar rămânea
neexplicată persistenţa lui c în unele cuvinte din aromână (v. mai
sus, p. 53). S'a spus că c a fost provocat de s următor în al'. cireaşă
şi ăinuşâ. De fapt, c s'a menţinut în aceste cuvinte, şi nu a fost
[55]
CONSOANELE
55
înlocuit cu ts, din cauza acţiunii lui s următor. Alţi cercetători
(Meyer-Lubke, S. Puşcariu, T. Papahagi) au explicat tratamentul
din aromână independent de cel din dacorornână (cf. Rosetti,
Rech., 108 sq.).
Tratamentul lui g + e, i este la fel cu al lui c + e, i (v. mai
sus, p. 52):
dr. ger, gem, geană < lat. gelu, gemo, *genna, faţă de ar. dzer,
dsem, dzeană (megl. zănucl'u < dsânucl'u, zeazit: dr. deget, etc.,
Capi dan , Megl., I, 133 sq.).
Aşa dar, lui g din dacoromână îi corespunde, în regulă
generală, în aromână, un dz (dar la Ucuta regăsim şi pe g:
gudicătoru, gone, gOl, gumitate, Papahagi, Scr. ar. s. XVIII, 69;
deasemenea, la Avdela: gingi'ji, ALR, I, h. 32).
Ca şi în cazul lui l şi ts (v. mai sus, p. 53), trebue ţinut
seamă, pentru a explica prezenţa fonetismului dz în arornână,
de notaţiile aproximative pentru a reda aceste sunete, ale
scriitorilor aromâni şi: ale dialectologilor. Weigand a înregistrat
pe dz la Vlahoklisura (dzone) şi pe g la Kruăevo (dione); tot
el a atras atenţia asupra confuziei dintre g şi dz, în arornână
(Olympo-Wal., 56). Este deci probabil că pronunţarea cu dz,
din aromână, vine, ca şi cea cu ts, din neo-greacă.
g + i prim element de diftong, a fost asibilat şi a trecut
la g şi apoi la j Într' o parte a domeniului dacoromân:
dr. giur, jur, megl. din-zur < gr. rifeo� (ILR, 12, 64; II, 56),
dr. Sîmgordzu, Sînjorj (n. de localitate, j. Bistriţa-Năsăud ;
numele unei zile de sărbătoare), ar. Sămgorgu, megl. Sămggrzu
< lat. Sanctus Georgius.
[56]
56
FO�TICA
f
g + i în hiat e redat prin dr. z, ar. dz (ef. k' + i în hiat,
redat prin ts: dr. braţ <:: lat. brachium, dar dr. zece < lat.
decem, ILR, J2, 76):
dr. osînză, ar. usîndzâ < lat. absungia (Graur, Romania,
LVI, !OS).
1
1 latin urmat de e, i sau de e, Z 111 hiat, a fost muiat şi a
dispărut, în dacoromână, pe când în aromână s'a menţinut
muiat:
dr. femeie, ar. fumeal' a < lat. familia, dr. iepure, ar. l' epure
< lat. leporem, dr. in, ar. l'in < lat. linum.
1 velar latin intervocalic a trecut la r (afară de cazul când
era urmat de e, i, v. mai sus).
dr. burete, ar. bureati < lat. boletus, dr. care, ar. cari < lat.
qualis, dr. păr, ar. per < lat. pilus, etc.
Fenomenul acesta nu este atestat numai în română, ci şi
în dialecte1e italiene (Liguria, Lombardia, Piemont, Emilia;
Meyer- Lubke, Die Schicksale des lat. 1 im Romanischen,
Leipzig, 1934, p. 10) .. Trecerea la r presupune o pronunţare
vel ară sau cerebrală a lui -l- (ef. Rosetti, Arch. f. vergl.
Phon., IV).
s latin urmat de i şi de e, Z 111 hiat a trecut la $:
dr. .. cămaşă, ar. cîmeaşâ < lat. camssta, dr., ar. caş < lat.
caseus, dr. răşină, ar. aruşini < lat. resina, dr. roş, ar. aroş
< lat. roseus, dr., ar. şi < lat. sic, etc.
\
\
[57]
t
CONSOANELE
bl
57
i
."
b din grupul lat. bl intervocalic a trecut la u sau a dispărut:
dr. staul < lat. stabulum, dr., ar. sulă < lat. v. subla (CIL,
IV, 1712; 3: Pompei; asupra sincopării lui ZI, v. ILR, l2, 52
sq. şi Richter, Beitr ' z. Gesch. d. Rom., 1, 36).
br
b în grupul lat. br a trecut la u sau a dispărut, la intervo­
caii că (ef. tratamentul lui -b-, ILR, P, 69):
dr. ciur, megl. cur, ar. ţir < lat. cibrum (CGL, V, 59, 25),
dr. creier, ar. crier < lat. c( e )rebellum (*crel > creel, prin die­
reză, Graur, BL, III, 50 sq. > creiel > creier; pentru conso­
nantism, v. DE, 406), dr. faur, ar. [aoru (cu v recent, din w)
< lat. fabrum, dr. lâuruşcâ < lat. labrusca.
el, gl
1, în grupurile lat. el şi gl, deci după oclusivă prepalatală,
a fost muiat şi a dispărut, în dacoromână (s'a menţinut însă
până târziu în Bănat, după cum probează şi istro-româna,
unde el' este de regulă: Puşcariu, Istr., II, 318), pe când în aro­
mână l' s'a menţinut:
dr. aşchie < lat. astia (ILR, P, 89), dr. cheie (dr., Bănat,
sec. XVII: kleje, Anonymus Lugoshiensis, ed. Hasdeu, Rev. p.
ist., arch. şi fil., VI, 31 S.v.; ef. DA, s.v. cheie), ar. el'ae < lat.
clavis, dr. închin, megl. ancZ'in < lat. inclinare, dr. şchiop, ar.
şcl' op < lat. cloppus, dr. şchiau, ar. şcl' du "SIa ve " (Puşcariu,
EW, 1547) < lat. sclavus (sklavenos, gr., "Slave", REW3,
8003 a), cir. ureche, ar. ureael' a, istr. urecl' e < lat. v. oricula ;
[58]
58
ar.
FONETICA
-(
dr. ghiaţă, ar. gl' eţ, gl' aţă (pl.) < lat. glacies, dr. înghiţi,
angl'itari < lat. ingluttire.
cleamă din Cod. Voroneţean (climă, 72., 6-7) poate fi o eroare de
transcriere a copist ului (pentru chiamă), după cum presupune Densu­
sia nu (H.d.!.r., II, 12.7 sq.; el e menţinut în nume proprii, în Moldova,
în secolul al XV-lea; Urăcle, Unclăta, Hasdeu, Arch. ist., III, 190).
In privinţa datării momentului când el' a devenit k", Densusianu
(H.d.!.r., 1, 303 sq.) socoteşte că împrumuturile din sârbo-croată
şi din ungară, conţinând acest grup, ne pot folosi pentru precizarea
acestei date. Intr'adevăr, zice Densusianu, dacă grupul el s'ar fi
aflat la stadiul el', în momentul împrumutului, atunci cuvintele
sârbo-croate sau ungureşti conţinând acest grup ar fi trebuit să
sufere tratamentul la care a fost supus el' în cuvintele din fondul
latin al limbii, adică k', Prin faptul că grupul el a fost menţinutîn
făclie şi mîglâ, de ex. (s.-cr. vaklja, [aklja, ung. [âhlya, mdglya),
aceasta probează că el' trecuse la k' în cuvintele din vechiul fond.
De fapt, aceste cuvinte nu pot oferi un mijloc de datare a feno­
menului, pentru că grupul lor kl era urmat de yod, şi deci 1 nu
era muiat. De aceea s.-cr., ung. kl > dr. el (nu el' 1); cf. fenomenul
analog pentru n şi 11, În Împrumuturile din slavă (ILR, III, 61).
1 nu a fost muiat după oclusivă sau fricativă labială: dr. blînd,
floare, plin.
Fenomenul muierii lui 1 după c, g se explică prin poziţia
şi mişcările limbii în timpul articulării acestor grupuri: vârful
limbii fiind ţinut în jos, în timpul articulaţiei oclusivei şi a
vocalei următoare, se ridică, pentru a articula pe 1 j această
mişcare a muşchiului lingual este influenţată de cousoana pre­
palatală precedentă, astfel încât, prin asimilare, locul articu­
laţiei este mutat în regiunea unde se articulează l'. Fenomenul
nu s'a produs după oclusivă sau fricativă labială, pentrucă
poziţia limbii, în timpul articulării lui p, b, f, nu mai este favo­
rabilă inovaţiei (Grammont, Traite, 209 sq.).
[59]
CONSOANELE
59
"kl et gl exigent deux mouvements bien distincts de la langue :
l'un de la racine, I'autre de la pointe, hl', gl', au contraire, deman­
dent un mouvement interrnediaire, non plus de la pointe, mais
du dos de la langue. L'l' est done appelee naturellement par la
gutturale. On ne voit pas les memes raisons pour le mouiIlement
de 1'[ apres les labiales " (Rousselot, Les modifieations phonetiques
du langage o • o', 263)0 "La raison physiologique de la mouillure
de l . o. c'est I'abaissement de la langue par assimilation, Dans les
deux derniers groupes (hi et- gi), le point d'articulation de k et
de g n, de son cote, exerce une influenee assimilatrice sur la late­
rale, en etendant la region d'articulation" (A. Sjogren, Rev. de
phonet., V, 204-205).
ps
Grupul ps, în lat. ipse, apare asimilat încă din latina vul­
gară: isse (ILR, 12, 89). Forma cu nasală, din dacoromână:
îns (m.), însă (f.) se explică pornindu-se dela compusele cu
in, cum, prin propagarea nasalităţii anterioare, fenomen normal,
în dacoromână (v. mai sus, p. 46): cum ipso > *cun dsu > *cun
dnsu, In aromână, unde fenomenul propagării nasalităţii este
necunoscut, nîs (năs, Capidan, Arom., 425 sq.) se explică
printr'o separaţie arbitrară a compusului: "I.'cun âsu > cu nâsu
(Puşcariu, EW, 870; DE, 869; Puşcariu, DR, III, 394, n. 1.
Cunînsu, cunusul, cu nusa, cu nuşii, în secolul al XVI-lea,
Rosetti, Lb. r. s. XVI, 95).
st
Grupul latin st urmat de e sau de i e redat prin st:
dr. aşterne, ar. aştirnari < lat. asternere, dr. cîştiga, ar.
ciştigari < lat. castigare, dr. înoeşti, ar. noeaştiri < lat. inve­
stire;
[60]
60 FONETICA
(
urmat de i (e) în hiat, st a trecut la s;
dr. păşune, ar. pîşuni < lat. pastionem, dr. uşe, ar. uşâ < lat.
ustium (dr. creştin, ar. criştin < lat. christianus, cu grupul
păstrat, întrucât cuvântul a pătruns târziu în limbă şi nu a
mai fost adaptat la cuvintele din vechiul fond).
se
zg-, Grupul latin sc- apare sonorizat în zg-, şi feno­
menul e semnalat nu numai în română, dar şi în dialecte1e
italiene şi în albaneză, astfel încât trebue să admitem că este
vechi:
dr. zgaibă, ar. sgaibă < lat. *scabia (REW3, 7634), alb.
zgjebe, abruzz. zgabbyf, friul. zgabye; dr. zgură (ef. dr. scoare,
ILR, 12, 176), ar. zgură < lat. scoria, alb. zgjyre (bg. zgortja
"Schlacke", explicat de Romansky, W. Jb., XV, 132 sq. prin
n.-gr. axoveu1; Jokl, IF, XXXVII, 112 sq. propune acelaşi
etimon pentru forma din albaneză), dr. zgîriu < lat. carilium
"Nusskern" (dubios; REW3, 1726; dialectele italiene cunosc
forme cu g: zgarid, etc.).
Dcnsusianu (H.d.!.r., 1, 350) explică sonorizarea lui se- prin
influenţa formelor a!baneze. Dar, în afară de faptul că acest factor
trebue, în principiu, eliminat din discuţie (ILR, II, 91 sq.), formele
romanice corespunzătoare, cu grupul sonorizat, ne arată că feno­
menul nu este limitat la română şi la albaneză. Aceeaşi obiecţiune
în privinţa dr. vitreg: lat. vitrieus (REW', 9400), pentru care cf.
log. bidrigu. Cu privire la dr. aprig, v. REW', 561, 4°55: termenul
nu poate fi explicat prin latină, pentru că sensurile nu coincid
(cf. şi Gram, BL, V, 100 s.v.),
\
I
j
[61]
AFEREZA
st-. Grupul latin sc urmat de e, i este redat prin st:
dr. creşte, ar. crea ştiri < lat. crescere, dr. destinde < lat.
descendere, dr., ar. paşti < lat. paschae, dr. peşte, ar. peaşti <
lat. piscis;
urmat de e, i în hiat, grupul a fost redus la I: dr., ar. faşă
< lat. fascia.
"
AFEREZA
a-
Afereza lui a iniţial neaccentuat trebue opusă protezei lui
a-, tendinţă comună dacoromânei şi aromânei, dar realizată în
mod independent în fiecare dialect (v. mai jos, p. 92). Feno­
menul este caracteristic pentru română, în opoziţie cu celelalte
limbi romanice:
lat. agnellus, agnella > dr. miel, mia, ar. nel, nalâ (pentru
mior, mioară, v. Rosetti, BL, V, 36 sq.),
lat. amita (REW3, 424) > dr. mâtuşe,
lat. animalia (REW3,476) > dr. nămaie (Bănat), ar. numa!'u,
lat. annotinus (REW3, 485) > dr., ar. noatin,
lat. aprilis (REW3, 562) > dr. prier (ef. Graur, BL, III,
50 sq.), megl. pri!' (ar. apri!'; ef. n.-gr. a:n:eawr;;, DE, 1444),
*apă-botează > dr. bobotează (DE, 168),
lat. aranea (REW3, 593) > dr. rîie, ar. arînâ (cu a- recent),
lat. autumnus (REW3, 812) > dr., ar. toamnă.
Cauzele aferezei rezidă în faptul că a- a fost considerat
ca un element mobil, întrucât avea mai multe funcţiuni, numele
şi verbul putând fi întrebuinţaţi combinaţi cu a- sau fără a-:
1. a < lat. illa, a fost întrebuinţat ca articol proclitic la
numele feminine, înainte ca enclisa articolului să fie genera-
[62]
62
Iizată, după cum lu < illum era întrebuinţat, cu aceeaşi func­
ţiune, la numele masculine (cf. ILR, 12, 108 sq., 146 sq.; II,
82 sq.). Aşa dar, numele apărea când cu a-, când fără a-o
2. există verbe cu a- etimologic, de ex. dr. adormi < lat.
addormire (REW3, 157), aduce < lat. adducere (REWa, 160)
alături de dormi şi duce, şi altele simple, la origine, care apar
şi cu a-: dr. coperi (şi acoperi) < lat. cooperire (REW3, 2205),
mesteca (şi amesteca) < lat. *mixticare (REW3, 5617).
a- mai este întrebuinţat la formarea infinitivului verbelor
(cf., în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, întrebuinţarea nomi­
nală a verbelor la infinitiv: de-a firea, de-a numărarea, etc.,
ILR, II, 88 sq.).
Şi atunci, din moment ce numele apare cu a- şi fără a iniţial,
şi tot astfel verbul, numele cu a- etimologic, ca acelea enumerate
mai sus la p. 61 şi pronumele demonstrative cu a- « eccum):
acest, acel, au putut fi întrebuinţate fără a- protetic.
In megleno-română, afereza a fost extinsă la toate elementele
vocabularului, Încât procesul constitue o trăsătură caracteristică
a acestui dialect (Capidan, Megl., 1, 66, 97 sq.).
\
[63]
l\llORFQLOGIA
NUMELE
SUBSTANTIVUL
Articolul
Articolul, la numele masculine şi neutre este -lu, în daco­
română şi în arornână (ILR, P, 108; -le, la numele masculine
în -e, în dacoromână şi în aromână, 1. c., 109).
Ar. (sec. XVIII, şi astăzi, în Albania, la Mulovişte şi la
Gopeş, Capi dan , Arom., 365, 383 sq.) birbeculu, capul, înfă­
ţişează, aşa dar, formele articulate aşteptate; în ar. bărbatlu,
luplu, etc., forme obişnuite, -lu apare după finala consonantică
a numelui. (Formele în -ul(u) sau -lu se explică pornind dela
pronunţarea explosivă, sau nu, a consoanei finale: consoană + u
sau consoană: Rosetti, BL, 1, 83, n. 3).
ADJECTIVUL
Comparaţia adjectivelor
Mul: e întrebuinţat pentru formarea superlativului adjec­
tivelor atât în dacoromână, cât şi în aromână:
dr. (sec. XVI): mu/tu milostiv, multu nedejduitori (Rosetti,
Lb. r. s. XVI, 91), ar. multu muşatu.
[64]
,�10RFOLOGIA
NUMERALUL
Româna a inovat, adoptănd pentru numărătoarea zecilor,
dela 20 la 90, sistemul slav de multiplicare: douăzeci, treizeci,
etc. (ILR, III, 67 sq.). Aromâna a păstrat, însă, pe lat. viginti
(ar. '(intiţi).
Pentru numărătoarea unităţilor zecilor, româna întrebuin­
ţează, de asemenea, sistemul slav: şaizeci şi trei: sestt des't,tu i (ti)
trtje (şi corespunde v. sl. i); în aromână, nu apare şi, ci -i, dela
xeci, se pronunţă lung: trejdzîtsiunu ,,31" (Capidan, Arom.,
403). De fapt, acest -i reproduce conj. v. sl. i.
Dacoromâna, ca şi aromâna, întrebuinţează numerale ordi­
nale compuse cu articolul -le sau cu -lu, după analogia numelor:
dr., ar. -le, la numele masculine în -e: cînele, dr., ar. -u, la
numele masculine în -u: lupul(u) (Puşcariu, DR, III, 4°5;
ILR, 12, 109):
dr. (sec. XVI) al doile, al treile, al şasele, dar al patrul,
al optul (Rosetti, Lb. r. s. XVI, 94), întîiul, al doilea, al patrulea,
etc., ar. ţinţile, şasele, optule, a naurili "al noulea", dsatsile ;
ntinlu, doilu, treilu, paturlu, ţinţirlu, optulu, n9.aylu(Capidan,
Arom., 404 sq.). .
VERBUL
Forme de, conjugare
Per f e c t u 1 ind i cat i v li 1 u i. Trecerea lui -a la -ă
în flexiunea perfectului simplu al conjugării 1, la pers. 3 sg.
şi f pl., nu a fost explicată (Rosetti, ILR, 12,134); ea e comună
dacoromânei şi arornânei (Capidan, Arom. 205, 454 sq.):
\
[65]
VERBUL
65
dr., ar. cîntă (3 sg.), cîntăm (1 pl.).
Necesitatea de a diferenţia aceste două forme de formele
o rnonime dela imperfectul indicativului (cînta, cîntam) ar putea
explica inovaţia.
Aromâna a păstrat până astăzi o serie de forme tari de
pers. 1 sg. a perfectului tare: apreşu « aprindu), teşă « ntindu),
adapşu « adavgu), frtmşu (;::: frîngu), astimşu « astingu),
strimşu « stringa: Capidan, Arom., 459 sq.).
Astfel de forme sunt întrebuinţate şi în dacoromână, în
secolul al XVI-lea: aduş[u}, arş, ascunşţ u}, destinşţ u}, plinşu,
spuş(u), etc. (Densusianu, H.d.1.r., II, z18 sq.); dar, în cursul
evoluţiei sale, dacoromâna a renunţat la ele şi le-a înlocuit
cu forme în -sei, refăcute după analogia pers. z.
Mai - m uit - ca - per f ee t u 1. Forma în -se, genera­
lizată astăzi în dacoromână, dar care, în secolul al XVI-lea,
apare numai în câteva texte: gătise, fuset, înoisese, mersese,
(Rosetti, Lb. r. s. XVI, lOZ) a lăsat câteva urme, în aromână
(fuseş, aouseşâ, oruseşâ, Capidan, Arom., 463); forma între­
buinţată în mod normal este o formă perifrastică, mal
expresivă (la fel în dacoromână, în secolul al XVI-lea;
de aceea nu e necesar de a recurge, pentru a explica
crearea formelor perifrastice, la o influenţă streină: Capi dan ,
1. c., 464, căutarea expresivităţii fiind un criteriu suficient
de explicaţie).
Con d i ţ ion alu 1 p r e zen t are drept origine perfec­
tul conjunctivului latin, confundat cu viitorul II al indicati­
vului (intraverim + intravero). Forma e întrebuinţată de daco­
română în secolul al XVI-lea (ILR, 12, 135); ea apare şi în aro­
mână: 1 sg. s-cîntarim, z sg. cintari, 3 sg. şi pl. cîntare (şi cin­
tari), 1 pl. cîntarim, z p1. cîntarit.
5
[66]
66
JtIORFOLOGIA
f
Con d i ţ ion alu 1 t r e c li t, în limba din secolul al
XVI-lea, este exprimat prin trei construcţii, din care două
cu verbul a vrea (Rosetti, Lb. r. s. XVI, 104). Aromâna cunoaşte
şi ea mai multe forme compuse cu auxiliarul a vrea:
dr. (sec. XVI): se vre fi, se vre asculta, etc., au vrut fi, aţi
vrut vie, etc., ar. vrea s-cîntarim, vrea s-cîntam, vrea s-cîntu
(Capidan, Arom., 473 sq.). Se poate deci presupune că, la
origine, condiţionalul trecut s'a format din imperfectul ver­
bului a vrea urmat de infinitivul verbului de conjugat.
Construcţia din aromână este considerată de Capidan (1. c., 476)
imitată din neo-greacă, pe motiv că construcţia viitorului cu t.ellc
ar avea aceeaşi origine. Am combătut acest punct de vedere în
ILR, P, 128 sq.
Ger un zi u 1. O formă de gerunziu în -ure (-ură) apare,
sporadic, în dacoromână: cindură (= ii'indură), neputîndure,
îmbldndure (sec. al XVIII-lea, Bogrea, DR, II, 661) şi în me­
gleno-română: buddindâra « budâies "împung"), lăgQndăra
« lag "alerg"), etc. (Capidan, Megl., 1, 170).
Acelaşi sufix, dar cu funcţiune adverbială, apare câteodată
şi în aromână: ngosura "în jos", de-ah'imura "Ia vale", etc.
(Capidan, Arom., 481). Prezenţa lui -re, întrebuinţat în forma­
ţiuni adverbiale romanice (Meyer-Lubke, Gr., II, § 627; cf.
dr. aiurea, ar. al'urea, dr. aimintrea, altmintrelea, ar. al'umtrealui,
al'umtrelea), în aceste forme de, gerunziu, nu poate fi exclusă,
cu atât mai mult cu cât explicaţia lor, dată de Capidan (Megl.,
1, 1. c.): participiul prezent al verbului respectiv + vb. era,
nu satisface. In sfârşit, pentru dacoromână, influenţa dezi­
nenţei -ra dela pers. 3 pl. a perfectului simplu, care în limba
vorbită s'a transmis la pers. 1 şi 2 pl. a perfectului simplu şi
\
. "
i
I
1,
u
[67]
VERBUL
a mai-mult-ca-perfectului, nu poate fi exclusă (Bacinschi,
ZRPh., XXXVII, 617).
Verbele auxiliare.
A u xiI iar u 1 fir e. Aromâna a păstrat, la perfectul
simplu, forma originară de pers, 2 pl. fut, pe când dacoromâna
a inovat (ILR, 12, 140;'
5*
[68]
SINTAXA
NUMELE
Gen iti v u 1. Genitivul numelui se formează cu ajutorul
prep. de, în dacorornână (sec. XVI): casa de domnul, cale de
cetate (Rosetti, Lb. f. s. XVI, IlO) şi în arornână (arhaic):
purtaru di paraăis, peana di ocl'u, etc. (Capidan, Arom., 386).
Gen iti v - dat i v u 1. Genitiv-dativul numelui, pronu­
melui posesiv la masculin şi al numeralului ordinal se formează,
in dacoromână şi în arornână, cu ajutorul prep. ad + illo:
dr. al (dialectal a) lui, ar. a separat de lui: a auşaticlui ILR, 12,
1°9; Capidan, Arom., 385 sq.).
Deasemenea, la feminin: dr. a ei (sec. XVI), azi ii < lat.
ad illaei, ar. ali şi a ... l'ei: ali mumă, afeatăI'ei (ILR, P, 109).
Acu z ati v u L Construcţia acuzativului cu pre, ino vatie
a dacoromânei "pornind dela funcţiunea locală a lui pre şi dela
întrebuinţarea cu verbele reflexive" (ILR, 12, 155: cf. Rosetti,
RIR, IV, 61 sq. şi M.-L. Cartojan, SRL, C.r., 2, p. 2 sq.)
nu apare în aromână, care a rămas fidelă construcţiei vechi.
(Cazurile de construcţie cu pre în arornână, în texte orale culese
de persoane care cunoşteau dacoromâna, se explică prin in­
fluenţa limbii literare: Puşcariu, DR, II, 566; Capidan, Meg1., 1,
203 sq.; Id., Arom., 397 sq., 530.)
\
\
\
[69]
ADJECTIVUL
69
La. Aromâna nu întrebuinţează, ca dacoromâna, prep. la,
pentru a indica direcţia, rămânând fidelă construcţiei latine
(acuzativul de direcţie): mi duc Bitule, dr. mă duc la Târgo­
oişte (Capidan, Arom., 531 sq.; ILR, 12, 14-5; ef. totuşi Graur,
Melanges linguistiques, II, Copenhague, 1941, p. 19 sq.).
ADJECTIVUL
Ca şi în dacoromână, aromana întrebuinţează con}. di pentru
a reuni cei doi termeni ai comparaţiei :
dr. (sec. XVI) mai oârtos de fsaiele fu Iacovu, mai mulţi de
patrudzeci (Rosetti, Lb. r. s. XVI, 1I7), ar. el faste ma mare di
mine, cama dulţe di nare (Capidan, Arom., 402).
VERBUL
Perfectul simplu ŞI perfectul compus:v.
expunerea din ILR, 12, I50 sq.
[70]
VOCABULARUL
Elementele latine păstrate numai în aromână
In acest capitol ar trebui să fie înfăţişate elementele de vo­
cabular din vechiul fond, pe care dacoromâna şi aromâna le
posedă în comun; ele sunt înşirate în ILR, 12, 165 sq. Elemen­
tele balcanice comune celor două grupuri au fost studiate în
ILR, II, 57 sq. şi 91 sq., iar cele slave meridionale în Id., III,
87 sq., astfel încât ne mai rămâne ca să înfăţişăm acum numai
elementele latine păstrate în aromână şi în megleno-română,
care nu figurează şi în dacoromână (istro-rornâna nu conţine
elemente latine de această categorie), fie că e vorba de dispariţia
termenului, fie că grupul dacoromân nu a cunoscut termenul
respectiv (am eliminat din enumerarea noastră cuvintele for­
mate în aromână, ca 'de ex. fâlcare s.f, < lat. falce, REW3,
3175, cf. dr. mold, falce, etc.).
afreaţâ s.f. "sorte de pain": africiae "sorte· de gâteau"
(ILR, 12, 167).
aşismari s.f, "a strânge, a culege strugurii": explicaţia
prin vindemiare "Weinlese halt;;n" (REW3, 9344) prezintă di­
ficultăţi fonetice (Graur, BL, V, 117 s.v.).
agun adj. "affame": jejunus "niichtern" (REW3, 4582).
amindari vb. "a câştiga, a dobândi": augmentare "augmenter,
accroître " (REW3, 783).
\
[71]
ELEMENTELE LATINE
71
apiriri vb. "poindre (en parlant du jour), se lever de bonne
heure ": aperire (REW3, 515).
arap s.n. "suiş, urcuş": repere .Jcriechen" (REW3, 7222;
îndoios, Graur, BL, V, III s.v.).
arat S.11. "charrue": arairum,
arniu S.11. "quartier d'hiver": hibernioum (DE, 802).
arugă s.f. "portiţa staulului pe unde intră vitele": ruga
(REW3, 7426; ef. Graur, BL, V, II2 s.v.).
arumin vb. "a ronţăi" (Per. Papahagi, AAR, XXIX liter., 6):
ruminare (REW3, 7440 a).
arup s.n. "povârniş, prăpastie": rupes "Fels" (REW3, 7451).
asfingu vb. "a creşte (despre aluat)" (Per. Papahagi, W.Jb.,
XII, IOZ): fingere (REW3, 3313); v. disfindziri.
avră (megl. a'ură) s.f. "fraîcheur": aura "Lufthauch, lei ser
Wind" (REW3, 788; cf. însă n.-gr. avea).
bîrbutâ s.f, "filament chevelu du poireau": barbutus "her­
sutus, capillutus, barbutus" (CGL, V, 207, 25; Graur, BL,
V, 89 s.v.).
bîşari vb. "baiser": basiare (DE, 137).
blîndurs.m. "vocea, melodia desmierdătoare... a cava­
lului": blandulus .flatteur, adulateur" (REW3, I150 b.; ILR,
12, 169).
cîprinâ s.f, .Jaine de chevre ": caprinus "zur Ziege gehorig"
(REW3, 1654).
cîroari, cîloari s.f. "căldură excesivă provenind din razele
soarelui": calorem.
cişari s.f. .fromagerie, parc de brebis": casearia (REW3,
I735)·
cîstmu s.m. "châtaignier", cîstîsid, găstme (Papahagi, Ser.
ar. s. XVIII, 215 s.v.) s.f. "châtaigne": castaneus, castanea.
[72]
VOCABULARUL
coacă s.f. "crestătură la urechea unei Oi In formă de .>,
spre a se deosebi de altă oaie": coccum "Fruchtkern" (REW3,
2009).
cunâ s.f, "Lagerstătte, Wiege" : cuna "Wiege" (REW3,
2391).
cusurin s.m. "cousin", cusurină s.f. "cousine": consobrinus,
consobrina.
dimîndari vb. "demander, appeler; ordonner; aviser ":
demandare "beaustragen; fordern; fragen" (REW3, 2547)'
disfindziri vb. "couper la pâte en menus morceaux, lui
donner la forme des pains"; v. asfingu.
disicari vb. "fendre, couper; dechirer ": dissecare "zer­
schneiden" (REW3, 2688).
dizmălare vb. "destram, scot fir cu fir dintr'o ţesătură,
stric o ţesătură, un ciorap, etc.": "dismallare imallus "Flocke";
Per. Papahagi, AAR, XXIX liter., 19; cf. REW3, 5267 a).
fa'uă s.f. "linte": faba "Saubohne" (REW3, 3II7).
ful'inâ s.f, "pielea de foale în care s'au păstrat brânzeturi "
(Per. Papahagi, AAR, XXIX liter., 22): follinus (REW2, 3420).
furnu s.m. "cuptor": furnus.
gărîre vb. "gazouiller": lat. garrire "schwatzen" (DE, 716;
REW3, 3691).
gingiţi num. "douăzeci": viginti.
grunare s.f. "grohăire, grohăit": *grul1iare (REW3, 3893).
h'ic s.m. "figuier", h'icâ s.L�"figue": [ieus.
h'idzeari, h'idsiri vb. "planter, ficher, enfoncer ": figere.
k'ipurari vb. "pincer": pipilare "piepsen" (DE, 931;
REW3, 6522).
k'iurari vb. "a ciripi": piulare "piepen, jammern" (DE, 932;
REW3, 6551).
[73]
ELEMENTELE LATINE
73
lîlîtoari s.f, ,,(jour) ouvrable, non ferie": laborare (DE, 942;
REW3, 4810).
mes s.m. "mois": mensis.
minat s.m. ,. "mielul care se ţine acasă pem ru îngrăşare,
miel care se învaţă să vie după om": man(uJarius "zur Hand
gehOrig" (REW3, 5332; refăcut după mînă, Graur, BL, V,
104 s.v.).
mul s.m, "catâr, partea bărbătească a catârului": mulus
"Maulesel" (REW3, 5742).
mul'u adj. ,,(catâr) de culoare negricioasă" (Papahagi, AAR,
XXIX liter., 39): mulleus "rotlich" (REW3, 5731).
murnu adj. "brun, oacheş; învineţit; negru ca mura":
*morinus "brombeerfarbig, dunkel, schwarz" (REW3, 5684 a).
ntardu adv. "târziu" (Capidan, Arom., 109 sq., 503): tardus
"spat" (Densusianu, Romania, XXXIII, 80 sq.).
ntricare vb. "a hrăni din gură pe copii mici, pe prunci"
(Papahagi, AAR, XXIX liter., 39): nutricare (?; REW3, 6002;
Graur, BL, V, 107 s.v.).
nuearcâ, nearcâ s.f. ,,(mamă) vitregă": noverca "Stiefmuttet"
(REW3, 5970).
megl. nuibari vb. "rencontrer": in-obviare "begegnen"
(REW3, 6027).
oarfîn adj. "orphelin, pauvre": orphanus (REW3, 6105).
pâl'ur s.m. "argalou, porte chapeau, plante qui pousse en
Thessalie, en Epire et en Macedoine'": paliurus (ILR, P,
175 s.v.).
pârtâiune s.f, "dare de pomană, împărţire, parte" (Capidan,
Arom., 149): partitione "Teilung" (REW3, 6260; Graur, BL,
V, !O8 s.v.).
picul'i; s.n. "argent sene, mis en reserve ": peculium.
[74]
74
VOCABULARUL
picusu: s.n. "avere strânsă de bătrâni pentru a o lăsa mo­
ştenire la cel mai iubit al lor copil" (Papahagi, Basme, 678 s.v.):
pecunia (Puşcariu, EW, 1296).
puduriţâ (Mihăileanu) s.f, "pedală dela războiul de ţesut":
pedulis "zum Fuss gehorig" (REW3, 6362).
pusca s.f. "vinaigre": pusca "boisson acide composee d'eau
et de vinaigre" (CGL, II, 590, 35; III, 604, 29; Graur, BL,
V, 110 s.v.).
rup s.m. v. arup.
sâin adj. ,,[despre] lâna care conţine peri albi, aspri; lână
nu tocmai bună ": suinus "zum Schweine gehorig" (Papahagi,
AAR, XXIX liter., 43; REW3, 8440; îndoios, din cauza
vocalismului, a neputând fi justificat; nici sensul nu cores­
punde).
şar s.m. "fel de lapte gros ce se depune pe pereţii putinilor;
fel de zăr ce se scurge din lapte, din brânza pusă în strecură­
tori şi care se dă la câini" (Papahagi, AAR, XXIX liter., 45):
serum "Molken" (REW3, 7870; Graur, BL, V, II3 S.V.: în­
doios).
şară s.f, "fierăstrău; locul unde se scot scânduri": serra
"Sage" (REW3, 7861). .
sârcl'are vb. "a curăţi ogoarele de ierburi care nu sunt
trebuincioase, care opresc creşterea semănăturilor; a îngropa
sămânţa în pământ" (Papahagi, AAR, XXIX liter., 43): sarcu­
Iare "hacken, jăten " (REW3, 76QI).
şcl'ifur s.n. "pucioasă": sulphur "Schwefel" (REW3, 8443;
*selufur, prin metateză, şi introducerea lui k în grupul sl-,
Puşcariu, EW, 1554).
şcl' imura vb. "a scheuna, a schelălăi; a scânci": ex-clamorare
(Papahagi, AAR, XXIX liter., 45; cf. REW3, 2971).
\
[75]
ELEMENTELE LATINE
75
sfulgu s.n. .foudre ": fulgur (cf. REW3, 3555).
şi!' e s.f. "fulguleţ, un ce foarte mic din orişice obiect, cât
e negru sub unghie; pai, un pai mic, gunoi" (Papahagi, Basme,
707 s.v.): exilia (ILR, 12, 176).
sîn adj. "sănătos": sanus (REW3, 7584).
sîrisuz s.f, "locul unde se dă oilor să lîngă sare", sdriăe s.f.
"Platz wo das Vieh Salz erhălt" (Weigand, Ar., II, 329 s.v.):
salina "Salzwerk" (REW3, 7535).
soarti s.f, "placenta": exorta "nata, procreata" (REW3, 3027).
spes adj. "strâmt": spissus .xlicht " (REW3, 8160; dar sensu­
rile nu coincid).
sprund s.f, "spuză": pruna "gliihende Kohle" (REW3, 6797:
s-, prin contaminarea cu spuză).
stringi' e s.f. "trăgătoarea, sforicica cu care se strâng cioa­
recii ... ": stringula (Papahagi, AAR, XXIX liter., 44; REW3,
8315; Graur, BL, V, II4 s.v.).
strop s.m. ,,0 prăjină lungă şi subţire precum şi haracii,
stâlpii care se aşează în grădini şi pe care se agaţă legumele
agăţătoare, ca fasolea ... " (Papahagi, AAR, XXIX lîter., 44):
strop pus "Riemen" (REWS, 8321).
sui!'ari vb. "a tunde oile numai împrejurul cozii", suel'u s.n.
"lână tunsă dela coadă, codină": *subiliare "die Schafe an der
hinteren Korperhălfte scheren" (DE, 818; REW3, 8362 a
şi 4260).
sumă s.f. "caier de lână lungă; lână lungă şi mai aspră".
In toponimie: Suma-cu-bradu, în Epir, "pic des sapins" (Capidan,
Arom., 147): summus "der Oberste" (REW3, 8454).
surin s.n. "loc expus la soare": *solinus "sonnig" (REW3,
8°73; îndoios).
.. f �". K' h b" (REW3 )
teaţm s .. .măut : ctcere " lC erer se , 1900 .
[76]
VOCABULARUL
tumbă s.f. "mormânt rămas dela cei vechi, tumulus" (Pa­
pahagi, AAR, XXIX liter., 45): tumba "Grab" (REW3, 8977).
uin adj. "de brebis, specialement hit de brebis", uinâ s.f,
"quantite de brebis": ovinus "vom Schaf" (DE, 1266; REW3,
6126; Graur, BL, V, 107 s.v.).
utrî s.n. "burduf": uter "Schlauch" (RE"\V3, 9102).
vănat adv. "în deşert, în zadar": vanus (REW3, 9145).
voamire, vumeari vb. "a vărsa, a vomita": vomere "sich
erbrechen" (REW3, 9449)'
yillgiţ num. ord. .,douăzeci": viginti.
yite s.f. "viţă de vie" (Puşcariu, EW, 1925): vitis .Rebe"
(REW3, 9395).
[77]
PARTEA II
INOVAŢII PARALELE POSTERIOARE EPOCII
ROMÂNE COMUNE
[78]
I
1
•
I
I
I
,.""
I
,
[79]
INOVAŢII PARALELE POSTERIOARE EPOCII
ROMÂNE COMUNE
Sub acest titlu am reunit inovaţiile din dacoromână şi din
aromână care s'au dezvoltat separat în fiecare dialect, după
despărţire (ele sunt deci posterioare epocii române comune),
potrivit unei tendinţe comune de a inova în aceeaşi direcţie.
Aceste fapte ilustrează teoria inovaţiilor paralele şi indepen­
dente ivite în dialectele unei limbi, după despărţirea lor din
trunchiul comun (v. mai sus, p. 23). Faptele enumerate aci
nu pot fi datate; ele sunt mai mult sau mai puţin. recente şi
nu le putem fixa o dată precisă decât în cazurile rare când
posedăm atestări vechi (secolul al XVI-lea şi următoare, pentru
dacoromână, secolul al XVIII-lea, pentru aromână).
[80]
FONETICA
DIFTONGII
au
Consonificarea lui w, al doilea element al diftongului lat.
au, apare în dacoromână (dialectal) şi în aromână:
dr. capta « caut), labdă « laud, Weigand, W.Jb., III, 223),
ar. avdu, abdu « aud), adabgu « adaug), alaodu « laud),
ca/tu « caut), [aoru « faur), gavră « gaură, Capidan, Arom.,
288, 298; ef. Philippide, Orig. Rom., II, 26 sq. ; aw, în aromână,
ar fi o imitaţie după pronunţarea grecească: Puşcariu, Istr., II,
334 sq.).
îy, ay, ey, oy, uy
Diftongii cu y ca ai doilea element: dr. cîine, oyk' (= ochi),
etc., sunt produşi prin gruparea unui element palatal cu vocala
accentuată din silaba imediat precedentă. Aşa dar, pentru a
explica pe îy din cîine trebue să plecăm dela pluralul cîni, pe
când diftongul din oyk' a fost produs de elementul palat al
din h'.
Pentru mecanismul fenomenului, care e atestat şi in neo-greacă,
v. Rosetti, GS, II, 167 sq.
\
[81]
DIFTONGII
Fenomenul e atestat în dacoromână începând cu secolul
al XVI-lea; la sudul Dunării, el pare a fi recent şi nu este ge­
neral (Capidan, Arom., 213).
îy. In secolul al XVI-lea formele cu îy sunt atestate în tex­
tele din Ţara Românească şi din Bănat, pe când textele din
Harta nr. Il
Moldova si din nordul Ardealului-Maramures nu cunosc ino-
, ,
vaţia: căine, măini, păine faţă de căne, măne, păne. Totuşi,
chiar în regiunile care au inovat sunt semnalate forme nedif­
tongate, mai puţin numeroase (Rosetti, Lb. r. s. XVI, 59).
Prezenţa formelor diftongate cîine, pîine, etc., la Varlaam şi
Dosoftei (sec. al XVII-lea: Rosetti, Lb.r.s, XVI, 59), trebue expli­
cată prin influenţa limbii cărţilor religioase din Ţara Românească.
6
[82]
82
FONETIC A
ay, ey, oy, uy. Trecem acum la ceilalţi diftongi cu y ca
al doilea element.
Iată câteva exemple provenind din texte din secolul al
XVI-lea:
ay: căntaire, căraire.
Harta nr. 12
"
ey: curetre.
uy: minuine, păduire.
Formele acestea apar în texte provenind din nordul Ardea­
lului-Maramureş (Rosetti, l. c., 60).
In zilele noastre, îy (pl. mîini) apare în Oltenia, Ţara Româ­
nească, Dobrogea şi în judeţele Odorhei şi Ciue din Transil-
\
[83]
9
MONOFTONGAREA
vania (v. harta noastră nr. 12), iar oyk' şi ureyk'e (=ureche)
ocupă o arie mai restrânsă: Oltenia, partea occidentală a Ţării
Româneşti şi, în Ardeal, judeţele Făgăraş, Braşov, Târnava­
Mare şi Trei Scaune (v. harta nr. II).
La sudul Dunărei fenomenul a fost semnalat în grupul de
nord al aromânei, numai la pluralul numelor: căjnli, măjnle,
păinle; el a fost produs nu de -i din silaba următoare, ci de ele­
mentul palatal al consoanei muiate care urmează după ă; de
aceea, diftongul nu apare la formele de singular a numelor,
ca în dacorornână (Capidan, Arom., 214; ef. diftongul produs
în acelaşi fel în ar. ajlu < al'ii, cajl < cal'i, mailu < mal'u, etc.,
Capidan, 1. c.). Tot astfel, în megleno-română: coini, mQjn,
p2ini, fonetism atestat alături de acel fără j (Capidan, Megl., 1, 97).
y poate trece la l', printr'un mecanism de închidere: megl.
cul'b, istr. cul'ib < cuyb (cf. Rosetti, Rech., 124-125).
Tendinţa e realizată, aşa dar, în mod independent, atât la
nordul cât şi la sudul Dunării.
Densusianu (GS, II, 378 sq.) se întreabă dacă fenomenul nu
a trecut din arornână la nordul Dunării, iar Procopovici (DR, IV,
44-45) dacă fenomenul poate fi clasat printre faptele pe care daco­
româna şi megleno-româna la au în comun,
MONOFTONGAREA
Tendinţa de a modifica timbrul vocalei accentuate potrivit
cu timbrul vocalei con tinute în silaba imediat următoare si
, ,
care a provocat diftongarea condiţionată (v. mai sus, p. 31)
s'a manifestat, în dacoromână, încă dela o epocă veche. Ea
a dus la monoftongarea lui ţa în limba literară (Rosetti, Rech.,
144 sq.). In aromână, tendinţa a lucrat numai sporadic.
6*
[84]
FONETICA
fa - a: monoftongarea lui fa' din ffată e atestată încă din
secolul al XIII-lea (Fata, 1219, Ungaria, Drăganu, Rom. s.
IX-XIV, 331, 587); în monumentele de limbă din secolul al
XVI-lea, monoftongarea era efectuată: masă (Rosetti, Lb. r. s.
XVI, 54)'
fa - e: încă din secolul al XV-lea, fa fusese redus la e
(Fereci, 1441, 1445, în Bihor, Drăganu, 1. c., 618); în secolul
al XVI-lea, textele atestă monoftongarea prin graf ii ca alege,
este, lege, mele, etc. (Rosetti, Lb. r. s. XVI, 30 sq.).
In aromână, dimpotrivă, diftongul a fost păstrat şi înaintea
lui a, şi a lui e:
feată, measâ, peană, veară,
areate, bureate, seate (Capidan, Arom., 235 sq.). Monofton­
garea (Il) apare numai la grupul din Albania, în amândouă
cazurile (Id., l. c., 243 sq.).
CONSOANELE
Palatafizarea labialelor
V. expunerea de ansamblu a lui D. Macrea, Palatalizarea labia­
lelor în limba română, DR, IX, 92 sq. (cu indicaţii bibliografice
şi 9 hărţi linguistice ; cf. Rosetti, BL, VII, 192 sq.).
Fenomenul palatalizării oc1u�lve1or labiale b, m şi p şi a
fricativelor labio-dentale f şi v con si stă în deplasarea punctului
de articulaţie al acestor consoane spre mijlocul boltei palatului;
din această modificare articulatorie rezultă, în primul caz, o
oclusivă muiată, iar în al doilea caz o constrictivă spirantă,
sonoră sau surdă (v. tabloul).
I
-t
[85]
------
CONSOANELE
85
Cauza inovaţiei este i următor, consonificat în y (yod; < i:
bine sau i prim element al diftongilor ya: piatră sau ye: fier).
Acest i "degajează consoana palatală" (A. Lambrior).
Tabloul următor rezumă expunerea noastră:
sonore
surde
oclusive labiale
b
m
p
(bine)
(mie)
(piatră)
�
�
�
oclusive linguale muiate
g
n
k'
(gine)
(nie)
(k' atră)
fricative labio-dentale
v
f
(vie)
(fier)
oclusive linguale muiate,
/
'\..
�
spirante
palatale
sau
y
g
h'
postpalatale
(yie)
(tie)
(h'er)
Fenomenul s'a produs în etape:
p + y > py >pyk' > pk' > k'
b + y > by > byg' > bg > g
m . + y > my > my» > mn > n
f + y > fy > b" > fh' > h'
v + y > �)y > vyY > y
'\..
vyg' > vg > g
Fiecare membru al seriei a fost alterat în mod independent
de ceilalţi membri, şi aceasta s'a putut produce la date diferite.
Dar schimbarea nu s'a oprit la stadiile fonetice indicate
în tabloul de mai sus, ci a mers mai departe. Astfel, p e re dat, în
[86]
86
FONETICA
graiurile care au inovat, prin ph- (p aspirat, Rosetti, Rech.,
120), c, t', h' (prin etape intermediare), v e redat prin
y, d', g, z! şi j (prin etape intermediare), iar f e redat prin
h', fk', ft', s, s, sk' (prin etape intermediare: Rosetti, Rech,
II6 sq.).
Palatalizarea labialelor e atestată în secolul al XVI-lea
numai pentru f şi p; alterarea celorlalţi membri ai seriei apare
în textele posterioare. Pentru secolul al XVII-lea, există infor­
maţia lui D. Cantemir, care semnalează inovaţia în graiul
femeilor moldovence (Rosetti, Lb.r.s. XVI, 62 sq.). In secolul
al XVI-lea inovaţia ocupă regiunea de nord, de centru şi de
est a domeniului dacoromânesc; ea nu e atestată în Ţara Ro­
mânească, Oltenia, Bănat şi în sudul Ardealului (de aceea ino­
vaţia nu e semnalată nici în istro-română, Rosetti, Rech., 127).
Astăzi, aria inovaţiei este mai întinsă ca în secolul al XVI-lea
şi ca la începutul secolului al XX-lea, când Weigand şi-a făcut
anchetele asupra graiurilor dacoromâne (1895-19°5; v. hărţile
comparative alcătuite de Macrea, DR, IX, 142): nordul dome­
niului dacoromânesc, centrul, estul şi partea orientală a Ţării
Româneşti, având, uneori, drept graniţă de vest, cursul
Dâmboviţei, cunosc inovaţia; în Oltenia, în afară de regiunea
dunăreană, fenomenul e atestat rareori. El nu apare în
Bănat.
Fenomenul e generalizat în arornână (cu rare excepţii,
Capidan, Arom., 292 sq.).
Sunt câteva cuvinte, în aromână, cu labialele nealterate: vin
( < lat. vinum), dar şi yin, vizur (dar şi ye' dzăre; pentru dacoro­
mână, v. Macrea, 1. c., I08), pică, (vb.), dar şi k'ică (Capidan, Arom.,
292 sq., 294 sq.), merdu, dar şi dizlierdu (Id., 1. c., 305 sq.). Pentru
dacorornână iduminicâ, cf. şi în arornână duminică la Daniil, ed.
\
[87]
CONSOANELE
Papahagi, Ser. ar. s. XVIII, 209, merg, vărs, vineri), v. Rosetti,
BL, V, 33, n. J.
Nealterarea lui v- în ar. nvescu, versu, oecl'u (dr. vărs, vechi)
e în legătură cu păstrarea lui e nediftongat în aceste cuvinte (cf. dr.
vechi). Pentru oecl'u, ar putea fi vorba de acţiunea consoanei muiate,
care ar fi conservat pe e (Rosetti, 1. c.}, dar celelalte două cuvinte
cer o altă explicaţie. A porni dela forme neaccentuate, pentru
nvescu, versu, nu explică nimic (Capidan, Arom., 246). Singura
explicaţie posibilă este că v- a avut o acţiune asupra lui e, care nu
s'a tradus, ca în dacoromână, prin trecerea lui e la ă, ci s'a mani­
festat printr'o labializare care a impiedecat pc e să-şi exercite
acţiunea de palatalizare asupra lui v. (Acţiunea lui v- e aparentă
în ar. oîscu, văscu < lat. viscum, pe lângă forma cu fonetismul
aşteptat, căci e nu trece la ă, în aromână, ca în dacoromână,
v. mai sus, p. 40, vescu; ef. şi păn: dr. pînă, Capidan, Arom., 232.)
In privinţa dat ă r i i fenomenului, el este recent, în daco­
română, întrucât în secolul al XVI-lea inovaţia nu a atins decât
doi membri ai seriei (în afară de elementele din fondul latin
al limbii, mai sunt alterate, atât în dacoromână, cât şi în aro­
mână, şi elemente din vechiul fond: balcanice, greceşti şi slave;
Macrea, 1. c., 101; Capidan, Arom., 292, 302, 305).
Fenomenul pare a fi mai vechi în aromână, întrucât aci
inovaţia este generalizată. In privinţa datei când s'a produs
fenomenul în grupul dela sudul Dunărei, avem un indiciu în
felul cum inovaţia se prezintă în megleno-română unde, în regulă
generală, oclusivele labiale şi fricativele labio-dentale nu sunt
alterate. Palatalizarea labialelor e semnalată însă la Ţârnareca,
pentru întreaga serie, dar aci ea este datorită influenţei
exercitate de graiul Aromânilor din Gjovgjoli şi Livădzi,
influenţă care se manifestă nu numai în fonetism, dar şi
în morfologie (Capidan, Megl., 1, 26, 147 şi 148; Rosetti,
Rech., 132).
[88]
88
FONETICA
Rezultă de aci ca, m momentul când grupul ce era să de­
vină aromâna s'a despărţit de grupul megleno-român, inovaţia
nu se produsese încă.
Faptul că in dacorornână neologisme ca pistoale (pl.), prop( r )ietar,
căpitan, etc., prezintă inovaţia (Rosetti, Rech., 1 J 8), se explică
fie prin faptul că inovaţia e recentă, În regiunea unde au fost culese
aceste forme, fie prin adaptare fonetică. Capidan (Arom., 292)
socoteşte că "vechimea mare a alterării labialelor În dialectul aro­
mân se vede şi din palatalizarea labialelor din elementele paleo­
slave ", De fapt, din această constatare rezultă atâta numai, că
fenomenul este posterior intrării elementelor slave În limba română!
Din considerentele de mai sus reiese că palatalizarea labia­
lelor s'a produs în mod independent şi la date diferite în daco­
română, aromână şi megleno-română. Ea s'a manifestat, mai
întâi, la membrul seriei care a opus o rezistenţă mai slabă
inovaţiei, şi anume la J.
Fenomenul apare şi în albaneză, italiană şi neo-greacă, cu
rezultate asemănătoare (Rosetti, GS, III, 415; IV, 164)' Dar
nu se poate contesta limbilor slave meridionale rolul de iniţia­
toare ale fenomenului, în română, prin rolul de prim plan al
iodizării, în sistemul fonologic slav (ILR, III, 41).
nt
Tendinţa trecerii grupului nt .( < lat. net şi itt) la mt, prin
diferenţiere (t şi n sunt oclusive dentale; t, în poziţie domi­
nantă, a modificat în labială modul de articulaţie al lui n)
este realizată în aromână:
ar. frîmti, frumte (Mihăileanu; şi frunte, Capidan, Arom.,
341 ), dr. frunte; ar. frimtu, dr. frînt; ar. vimtu (şi vintu,
Capidan, 1. c.), dr. vînt.
\
[89]
CONSOANELE
Diferenţierea este realizată, uneori, şi in dacoromână, în
secolul al XVI -lea: frâmse, [râmt, sâmtu, sem tem (Rosetti,
Lb.r.s. XVI, 80-81), dar ea nu e generalizată, ca în aromână,
Reducerea şi închiderea vocalelor finale
Potrivit sistemului de accentuare pe care româna îl are în
comun cu unele limbi balcanice' (ILR, II, 74 sq.) care cunosc
un puternic accent dinamic, vocala din silaba ne accentuată a
suferit. modificări, în sensul că şi-a micşorat durata, iar timbrul
ei s'a î�chis (prin ritmul ei coborîtor şi tratamentul special al
silabei finale de cuvânt, româna ocupă un loc aparte printre
celelalte limbi romanice: Meyer-Lubke, MRIW, 1, 3,5 sq.).
Astfel a şi o trec la â (dr. cdmaşă < lat. camisia, lăuda < lat.
laudare, câtrâ < lat. contra, că < lat. quod), i final devine ultra­
scurt, asilabic şi surd: dr. lupi, peşti, etc., iar e final trece dia­
lectal la i (v. mai jos, p. 91).
Tendinţa aceasta se traduce în apocopa vocalelor finale:
dr. nimic < nimică ( < lat. *nemica; în celelalte limbi roma-
nice, vocala finală a fost conservată: REW3, 5885);
la adverbe: dr. acas', afar', îndat', etc.;
la prepoziţii: făr', pîn', etc.;
la formele de imperativ (în limba vorbită): las', vin', etc.;
scurtarea infinitivului lung al verbelor: dr. cînta < cîntare,
vedea < vedeare, etc.;
dispariţia lui -u « lat. 0, u) e semnalată în dacoromână
încă din secolul al XIII-lea: Qrud (= Crud), Fichur (= fecior,
1202-1203, Drăganu, Rom. s. IX-XIV, 618), Boul: 1470 (P. P.
Panaitescu, Doc. Ţării Româneşti, Bucureşti, 1938, p. 272, 23;
Rosetti, Lb.r.s. XVI, 48 sq.; Id., BL, 1, 80).
[90]
9°
FONETICA
Fenomenul e cunoscut şi în aromana:
-i dispărut: ar. altar (= aftari), ver (= veri), etc. (Capidan,
Arom., 268);
-â dispărut: cas' (= casă), eas' (= easă), etc. (Id., 1. c., 229)'
Harta nr. 13
Deasemenea, în rnegleno-română: -i căzut în fiăor (pl.),
lin gur (pl.), tu per, tu ver (pers. 2 sg. ind. pr.; Capidan, Megl.,
1, II3). '�
-i, semn al pluralului, e astăzi, în dacorornână, un sunet ultra­
scurt, asilabic şi surd (E. Petrovici, BL, II, 86 sq.; Lombard,
Pron. roum., 116); consoana + -i nu este echivalentă cu o consoană
muiată (Graur-Roserti, BL, VI, 15 n. 1). Dar din punct de vedere
fonologic, nu mai suntem ţinuţi la această distincţie. Aşa dar,
\
\
[91]
REDUCEREA ŞI îNCHIDEREA VOCALELOR FINALE
91
fonologic vorbind, -i constitue muierea consoanei precedente; în
felul acesta, şi s�b influenţa limbilor slave meridionale, s'a consti­
tuit, în sistemul fonologic al limbii române, o opoziţie morfologică
care serveşte pentru a distinge pluralul de singular şi pers. 2 sg.
Harta nr, 14
a ind. pr. de celelalte persoane: an - ani (pl.), plimb - plimbi (pers.
2 sg.; Graur-Rosetti, 1. c., 15 sq.; 269; ILR, III, 41).
Asurzirea vocalelor finale, în graiul vorbit, a fost înregistrată,
ici şi colo, pe toată întinderea 'domeniului dacoromân (v. hărţile
noastre n-r. 13 şi 14).
Inchiderea lui -e în i apare, în secolul al XVI-lea, în textele
provenind din Moldova: carti, ceri, faci, iasti (= este), pa ci,
[92]
FONETICA
zili, etc. (Rosetti, Lb.r.s. XVI, 47). Fenomenul e caracteristic
pentru graiul moldovenesc din zilele noastre.
El apare şi în aromână, în grupul de sud, pe când în grupul
de nord timbru! lui -e este, în regulă generală, conservat:
ar. carti,jrati, ntribari, lapti,parti, etc. (Capidan, Arom., 248 sq.).
Pronunţarea explosivă a consoanelor finale
Pronunţarea explosivă a consoanei finale de cuvânt are
drept urmare ivirea unui element vocalic, care întovărăşeşte
emisiunea consoanei. In dacoromâna vorbită elementul vocalic
final, produs pe cale mecanică, apare fie ca o simplă explozie;
socotit', fie ca un timbru vocalic determinat (u, â, î): oindut»,
vrut",pIătitt, dati, ştiută, etc. (Rosetti, BL, 1,79 sq.; V, 38 sq.). In
aromână se aude un -u: aducu, albu, altu, robu, etc. în nordul
domeniului, şi rare ori în sud (Capidan, Arom., 285 sq.; Ro­
setti, BL, 1, 75, n. 1.); -â este generalizat la participiul trecut:
câdzutâ, cîntată, etc. (Capidan, 1. C., 478), pe când în daco­
română formele de gerunziu şi de participiu trecut cu -â apar
sporadic, în graiul vorbit: lucrîndâ, lucrată (Rosetti, BL, V,
38 sq.).
Proteza
Proteza lui a- apare, în dacoromână, într'o serie de cuvinte
din limba comună care circulă şi f�ră a- protetic:
alămîie şi lămîie « n.-gr. Aeţt6Vt), alăută şi lâutâ « germ.
Laute), aluneca şi luneca « lat. lubricare), amirosi Şi mirosi
(: v. sI. mirosati), etc.
Auâ (sec. XVI şi, azi, dialectal) < lat. uva nu apare fără a-;
proteza a fost provocată de structura fonetică a cuvântului (*uă);
\
\
[93]
PROTEZA
93
ea apare ŞI 10 ar. aud (dar şi ud; megl. uel: Papahagi, Megl., II,
IZ6). Nu avem deci motiv să presupunem că acest termen "aparţine
stratului de cuvinte introduse din sudul Dunării" (DE, II7).
Am examinat mai sus (v. p. 61) condiţiile care au înlesnit
ivirea acestui fenomen, şi anume construcţiile în care a- era
întrebuinţat ca unealtă gramaticală.
La exemplele enumerate atunci, mai adăogăm următoarele:
1. întrebuinţarea lui a « lat. ad) la formarea adverbelor
din nume: dr. acasă, afund, aneooe, etc.
2. întrebuinţarea prep. a « lat. ad) în propoziţiile finale:
merse în pădure a lemne, eşind a vînat vădzu un cerb (sec.
XVI-XVII; ILR, 12, 153 sq.).
In aromână, proteza lui a- e un fenomen frecvent în grupul
de sud; în grupul de nord, fenomenul nu e general. El e ate­
stat rareori la scriitorii din secolul al XVIII-lea şi, în zilele
noastre, la Fărşeroţi şi la Românii din Olimp (Capidan, Arom.,
226 sq.):
ar. arădăţină « lat. radicina), ardu « lat. reus), alavdu
« lat. lauda), aspargu « lat. sparga), etc.
Fenomenul nu e atestat în megleno-română, v. mai sus, p. 62.
Proteza lui î- la formele conjuncte ale pronumelui personal
şi la pers. 1 sg., 3 sg. şi 3 pl. a indicativului prezent a verbului
a fi, în dacorornână, e un fapt general: îmi, îţi, îi, îşi, îl; îi, îs
(cf. Puşcariu, DR, VII, 462).
Fenomenul apare şi în aromână, dar nu e generalizat:
pron. pers. 1 dativ: ini, îni; pers. 2 dat.: îţi; pers. 3 masc.
dat.: il', îl'; vb. eseu, prez. ind., pers. 1: îs (la Fărşeroţi; Capi­
dan, 408 sq.; 483).
[94]
94
FONETICA
Particulele deictice
Adăogarea, prin epiteză, a particulelor deictice, din nece­
sităţi expresive (ef. Puşcariu, DR, II, 43: "înţelesul mai preg­
nant" al lui acela, faţă de acel), la adverbe şi la pronume, apare
ca o tendinţă opusă tendinţei de a reduce vocalele finale (v.
mai sus, p. E'9).
1. Sunt, mai întâi, elementele adaose prin epiteză care sunt
produse pe cale mecanică, prin pronunţarea explosivă a con­
soanelor finale: -ă, -î, -u, -a, la nume sau la formele de gerunziu
şi de participiu trecut ale verbelor, în dacoromână şi în aromână
(v. mai sus, p. 92).
2. -a « lat. hac, Drăganu, DR, IX, 263), la adverbe (dr.
abia, dr. acicea, acia, ar. aţia, dr. aiurea, ar. al'urea, etc., ILR, 12,
II6 sq., Capidan, Arom., 229) şi la pronume (dr. ăsta, acesta,
acela, etc., ar. aestuea, atsela, atseluea, etc., Capi dan , Arom.,
421 sq.).
3. -le (din articolul masculin -le, v. mai sus, p. 63), la
numeralele ordinale: dr. al doile, al treile, etc., ar. ţinţile,şasile,
şaptile, a nayrili "al noulea ", dsatsile (Capidan, Arom., 405 sq.)
ŞI la adverbe: dr. acilea, aimintrelea, etc.
-le, ca şi -lu, reprezintă articolul masculin la nominativ-acuzativ ;
pentru Drăganu, DR, IX, 264, ,.:::le reprezintă articolul feminin
plural; ef. Capidan, Arom. 4°7. O întrebuinţare analogă a artico­
lului apare în gerunziul în -alui din aromână: agungîndalu! (tu
buriclu a padurii' ei "ajungând în buricul pădurii "), explicat de
Puşca riu (DR, III, 406 n.) şi de Capidan (Arom., 480 sq.) prin
construcţii adverbiale ca: nvărligalui, etc., formate cu articolul
-lui (dativ).
[95]
PARTICULELE DEICTICE
95
4. -ne « lat. -ne: Stolz-Schmalz", 32), la adverbe (dr.
atuncine, DE, I13, ar. atumţinea, Weigand, Ar., II, 296 s.v.).
5. -şi « lat. sic) la pronume (dr. eişi, luişi, sieşi, sineşi ;
acelaşi, etc.).
6. -te « lat. -ter i, Puşcariu, DR, III, 403, n. 1), la adverbe
(dr. adicâte, etc.).
[96]
MORFOLOGIA
NUMELE
SUBSTANTIVUL
DecIinarea
Prin analogie cu numele feminine de declinarea J-âi, care
fac pluralul în -i sau -uri, şi în care vocala radicală este â:
dr. pradă - prăzi, ţ( e )ară - ţări, numele feminine care intră în
această categorie au modificat la plural pe a în â: baltă - bălţi,
carte - cărţi, cetate - cetăţi, parte - părţi, carne - cărnuri, sare­
săruri, etc. (Rosetti, BL, III 100 sq.).
Fenomenul e recent, în dacoromână, întrucât în textele
din secolul al XVI-·lea mai găsim atestate forme cu a: carti,
cetaţi, corabii, intrebari, etc. (la fel şi substantivele cu pluralul
în -e: isprave, prade, rane, etc.; ef. astăzi, în nord-vestul dome­
niului dacoromânesc: nari, pl. dela nare « nas », cu a: ALRM,
1, h. 37; Id., II, h. 15). "
Fenomenul apare, uneori, şi în aromân ă: pl. cărţî (sg.
carte), pl. cdsi (sg. casă), pl. drăJii (sg. drame), pl. făţi (sg. faţă),
pl. hrisâh'i (sg. hrisafe), pl. IăcriJii (sg. lacrămă), pl. mâcâri
(sg. măcare), pl. mdrdzmi (sg. mardzine), pl. mâtriţi (sg. mătrică),
pl. ţităţi (sg. ţitate), pl. văţi (sg. vacă, Capidan, Arom., 378 sq.).
\
\
[97]
MORFOLOGlA
VERBUL
97
Par tic i p i u 1 t r e cut. In arornână, toate verbele fac
participiul trecut în -â (forma aceasta nu trebue considerată
ca o formă feminină, provenită din acordul subiectului feminin
cu verbul: Rosetti, BL, V, 38 sq.): cîntată, câdsutâ; bătută,
dumitâ (Capidan, Arom., 478). Forma în -ă apare şi în daco­
română (în limba vorbită: Rosetti,"]. c.).
Originea lui -ă este fonetică: provine din pronunţarea explo­
sivă a consoanei finale. Generalizarea formei în -â, în aromână,
trebue pusă în legătură cu pronunţarea cu u la sfârşitul cuvin­
telor (v. mai sus, p. 92).
A u x i l iar u l fir e. In aromână şi, dialectal, în daco­
română (Bucovina), pers. 3 sg. şi pl. a prezentului conjunc­
tiv ului este dr. s-hibă, ar. s-h'ibă, formă refăcută după analogia
lui aibă (Capidan, Arom., 489; aromâna a păstrat şi forma
h'ie, dar într'o singură localitate).
7
[98]
INCHEIERE
In epoca romana comună, care se întinde din secolul al
V-lea şi al VI-lea şi până în secolul al X-lea, româna şi-a că­
pătat trăsăturile sale proprii, dezvoltându-se în mod indepen­
dent de celelalte limbi romanice. In acest răstimp, prin con­
tactul cu limbile slave meridionale, structura limbii române a
fost modificată într'un mod caracteristic (v. ILR, III).
Admiţând că limba română s'a format pe un larg teritoriu
romanizat (v. mai sus, p. ZI), centrul românei comune se
afla în regiunea Moravei şi_a văilor sale. Pe această întindere
teritorială s'au produs divergenţe dialectale, creându-se două
grupuri, fiecare cu inovaţiile sale caracteristice. (Pentru a
explica ivirea divergenţelor linguistice în două puncte apro­
piate ale unui teritoriu linguistic unitar, nu este necesar să
presupunem că grupurile au fost despărţite unul de altul,
printr'o cauză oarecare, ci inovaţiile diferite s'au putut naşte pe
un teritoriu continuu: F. de Saussure, Cours de linguistique
generale, Lausanne-Paris, 1916, P>z76sq.; Rosetti, Linguistica
în cercetarea monografică, Bucureşti, 1930, p. 10 sq. Men­
ţinerea şi desvoltarea divergenţelor presupune, însă, separaţia
teritorială a grupurilor şi desvoltarea lor independentă.)
De aceea, dacă luăm în consideraţie divergenţele care separă
aromâna de dacoromână, nu e nevoie să presupunem că grupul
\
[99]
care a devenit ulterior aromâna a fost separat încă dela origini
de grupul dacoromân şi s'a format în Bulgaria (v. mai sus, p. 21),
cu atât mai mult cu cât avem motive să credem, în baza unor ştiri
contemporane, că strămoşii Aromânilor au locuit în apropierea
centrului românei comune. (Lipsa, în aromână, a unor termeni
comuni dacoromânei şi albanezei nu implică, de asemenea, o
separaţie a strămoşilor Aromânilor de grupul ce era să devină
dacoromâna ; v. mai sus, p. 22.�Ci e suficient să admitem că,
începând dela un moment dat, strămoşii Aromânilor nu au
mai fost în contact cu strămoşii Dacoromânilor.)
Inovaţiile grupurilor ce erau să devină dacoromâna şi aro­
mâna, petrecute în limitele epocii române comune, sunt des­
părţite, în expunerea noastră, de inovaţiile în comun aledaco­
românei şi arornânei care s'au petrecut la o epocă posterioară.
In privinţa identităţii acestor inovaţii, teoria a stabilit că ea
se explică prin considerentul că un grup linguistic separat de
trunchiul comun continuă să inoveze în aceeaşi direcţie, po­
trivit unui impuls înnăscut (v. mai sus, p. 23).
Epoca română comună ia sfârşit în secolul al X-lea, prin
despărţirea grupului de sud de cel de nord.
Expunerea din prezentul volum ne permite să deosebim
câteva trăsături caracteristice ale limbii române:
1. Fenomenul de "U mia u t" sau de in fie x i un e:
vocala accentuată a cuvântului fonetic îşi modifică timbrul sub
influenţa timbrului vocalei din silaba următoare. Vocala accen­
tuată constitue sunetul indus; vocala neaccentuată, sunetul
inductor al fenomenului. Tendinţa aceasta de a modifica într'un
anumit sens timbrul vocalei accentuate a dus la crearea unei
serii de diftongi cu y ca element al doilea (v. mai sus, p. 80).
Aceeaşi tendinţă a mai provocat monoftongarea diftongilor,
r
I
I
\
I
I
I
$
1
INCHEIERE
99
7·
[100]
100
INCHEIERE
astfel încât, în dacoromână, s'a trecut, la epoci succesive, dela
monoftong la diftong şi apoi iarăşi la monoftong: lat. lege- >
v. dr. lffage > dr. lege (v. mai sus, p. 31, 83).
2. Diftongarea sub condiţie a lui e şi o accentuaţi este în
legătură cu fenomenul examinat mai sus, sub punctul 1.
Această diftongare constitue o trăsătură caracteristică a românei,
pe care o regăsim şi în limbile germanice (v. mai sus, p. 32).
3. Tendinţa de a închide timbrul vocalelor, moştenită din
latină (ILR, 12, 55 sq.), la care au venit să se adaoge efectele
accentului dinamic, care a provocat reducerea duratei şi închi­
derea vocalelor ne accentuate (Id., II, 73 sq.), se manifestă
prin schimbări importante care au intervenit în vocalismui
limbii, în epoca română comună:
vocale accentuate: e >i(v. mai sus, P.30), o:i>u
(v. mai sus, p. 37), a > â şi apoi î (v. mai sus, p. 38),
vocale neaccentuate: e >ă (păcat, ILR, II, 75)
şi e > ă şi apoi î (v. mai sus, p. 41), -e > -i (v. mai sus, p. 89),
i > i (v. mai sus, p. 89), o > â (v. mai sus, p. 42), -o > u
> ii > zero, -u > ii > zero (v. mai sus, p. 89), a > d (v.
mai sus, p. 40).
4. Acţiunea vocalelor prepalatale (e, i). Există, în această
privinţă, două categorii de fapte:
A. a. alterarea consoanei prepalatale sau dentale prece­
dente (palatalizarea şi, eventual, muierea consoanei, urmată de
asibilarea ei): k' > e, ts (în aromână, pronunţare venită din neo­
greacă, v. mai sus, p. 52), g > g,'az (în arornână, pronunţare
venită din neo-greacă, v. mCJÎ sus, p. 53), t' > ts, c (v. mai sus,
p. 44), d' > ds, s (v. mai sus, p. 44).
b. muierea lui 1 şi n şi dispariţia lor, în dacoromână (v. mai
sus, p. SI, 56).
\
\,
[101]
INCHEIERE
101
c. Acţiunea lui i asupra lui s (> s) şi se, st (> st), pe care
o regăsim şi în dialectele italiene de sud (Iordan, Arhiva,
XXX, 335).
Aceste inovaţii apar şi în celelalte limbi romanice.
B. Există o a doua categorie de inovaţii, care nu se regă­
sesc în celelalte limbi romanice:
a. i final, semn al pluralului, amuiat consoana dură prece­
dentă şi a dat naştere unei opoziţii fonologice între consoanele
dure şi consoane1e muiate, utilizată de limbă pentru a deosebi
singularul de pluralul numelor şi pers. a 2-a a verbului de cele­
lalte persoane: lup -lupi (pl.), rup - rupi (pers.z), etc. Această
opoziţie dintre cele două serii de consoane a fost introdusă
în limbă după modelul limbilor slave (ILR, III, 40 sq.),
b. Palatalizarea oclusivelor labiale şi a fricativelor labio­
dentale, fenomen caracteristic al limbii române, îşi are originea
în acţiunea palatalizantă a lui y, după modelul slav (ILR, III,
41; v. mai sus, p. 84).
c. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, tratamentul
lui d + i în hiat e diferit de al lui -g-: dr. rază, deget (v. mai
sus, p. 44).
5. Tratamentul special al lui -rt- (ca şi al lui -1-) apare şi
în alte limbi romanice (v. mai sus, p. 45).
6. Intunecarea lui i în î sub acţiunea anumitor consoane
precedente (v. mai sus, p. 34).
7. Afereza lui a-, în elementele latine ale limbii, fenomen
care nu apare în celelalte limbi romanice (v. mai sus, p. 61).
Printr�'în6Vaţiile pe care le-am examinat aci, unele sunt
produsul unor tendinţe care lucrează într'un anumit sens,
cărora li se opun tendinţe care lucrează în sens contrar: astfel,
în opoziţie cu afereza lui a-, limba uzează de proteza lui a- (v,
[102]
102
INCHEIERE
mal sus, p. 92). Impotriva tendinţei de a reduce şi de a
suprima vocalele finale neaccentuate, consoanele finale sunt
pronunţate explosiv şi produc un timbru vocalic determinat,
după explozia lor, sau se adaogă cuvintelor particule deictice
(v. mai sus, p. 92, 94).
Faţă de dacoromână, şi anume de limba literară, aromâna
a rămas la un stadiu mai înapoiat de evoluţie, apropiat de
stadiul dacoromânei în secolul al XVI-lea. Printre caracterele
ei arhaice, sunt de semnalat păstrarea diftongului fa - a şi
ţa - e (v. mai sus, p. 84), a lui l' (v. mai sus, p. 56), 1/ (v.
mai sus, p. SI) şi a lui ii (corespunde lui î din dacorornână,
v: mai sus, p. 38, 42); în morfologie: sistemul verbal e încărcat
cu forme arhaice; în sintaxă: întrebuinţarea prep. de şi la
(v. mai sus, p. 68 sq.); lipsa prep. pre (v. mai sus, p. 68).
La ieşirea din epoca de comunitate, limba română apare
constituită în aşa fel, încât evoluţia ei ulterioară îi va aduce
puţine modificări nouă în structura fonetică, morfologică şi
sintactică, aportul secolelor următoare mărginindu-se la intro­
ducerea unor elemente de vocabular ce vor fi eliminate şi
reînnoite în cursul evoluţiei posterioare a limbii.
SFÂRŞITUL VOLUMULUI IV
[103]
Alfoldi A. 19
Bacinschi 1. 67
Bartoli M. 38, 39
Beaulieux L. 33
Bogrea V. 20, 66
Brondal V. 32, 33
Byhan A. 39
Candrea l.eA. 37, 39, 43
Candrea-Densusianu 47,
61, 71, 72, 73, 75, 76,
95
Capi dan Th. 17, 20, 21,
22, 26, 30, 31, 35, 38,
39, 42, 44, 45, 47, 48,
5 1, 53, 54, 55, 59, 62,
63, 64, 65, 66, 68, 69,
73, 75, 80, 81, 83, 84,
86, 87, 88, 90, 92, 93,
94, 96, 97
Cartojan M::'L:--68
Densusianc O. 17, 18,
19, 21, 30, 39, 54, 58,
60. 65. 73, 83
Drăganu N. 84. 94
INDICE
A. AUTORI
Gâldi L. 19
Giurescu C. C. 20
Grammont M. 33. 58
Graur A. 35, 37. 43. 56.
57. 60, 61, 69, 70 71,
73, 74, 75. 76
Graur-Rosetti 90, 91
Hasdeu B. P. 58
Havrănek B. 33
Hoeg C. 54
Iordan 1. 32. 34, 36, IOI
Jokl N. 60
Lambrior A. 85
Lombard A. 48, 90
Macrea D. 84. 86, 87
Margulies A. 21
Meillet-Vaillant 23. 33,
34
Meyer-Lubke W. 33.42,
47, 55. 56• 60, 61, 62,
66. 7� 71• 72. 73. 74.
75. 76• 89
Moser H. 42. 43
Papahagi P. 52, 53. 55,
71. 72, 73, 74, 75. 7�
87, 93
Papahagi T. 20, 55
Petrovici E. 90
Philippide A. 18, 19, 21
22, 24. 32. 37. 38. 80
Pop S. 54
Procopovici A. 17. 34.
83
Puşca riu S. 16, 17. 18.
21. 23. 24. 30. 32, 38,
39. 43. 55. 57, 59, 64,
68. 74, 76. 80, 93. 94,
95
Richter E. 30. 57
Romansky St. 60
Rosetti A. 16. 17. 19.20,
21, 22. 24. 29. 30, 31,
32, 33, 34, 35, 36, 37,
38• 39, 40, 42, 43, 44,
45, 46, 47, 48, 49, 50,
SI, 53, 55, 56, 57, 58,
59, 60, 61. 62. 63, 64,
65, 66, 67, 68, 69, 70,
[104]
1°4
71, 80, 81, 82, 83, 84,
86, 87, 88, 89, 91, 92,
93,94,96,97,98,100,
101
Rousselot 59
Şandru D. 41, 50
zgabb)'� 60
zgjebe 60
a- 92-93
-a 94
abdu 80
adabgu 80
adapşu 65
aducem 53
afoară 37
afreaţă 70
aftar 90
ayizmari 70
agun 70
agunari SI
agundziri SI
agutari SI
a(i)eri 29
ajlu83
ajunari 51
alavdu 80, 93
Il'<DICE
Saussure F. de 98
Scurtu V. 50
Şiadbei I. 18
Sjogren A. 59
Skok P. 54
Stolz-Schmalz 95
B. CUVINTE
D. ABRUZZEZ
ALBANEZA
zgjyri! 60
D. AROMÂN
al'u 83
-altl'i 94
al'umtrealui 66
al'umtrelea 66
al'urea 66
amărire 35
amindari 70
(in 42
analtu 39
ang l' itari 58
angustu 38, 39
apiriri 71
apreşu65
april' 61
arădâţinâ 93
arap 71
arat 71
arău 93
Treimer C. 19. 21
Weigand G. 18, 26, 38,
43, 53, 54, 55, 75, 80,
95
ZiUiacus H. 19
arburi 37
areate 84
arilil 53
arim 35
artnâ 61
arîpă 35
(a)rîu 35
armîn 37
arniu 71
arrămdnu 37
aros 54
aroş 56
arsine 54
arsune 54
arugă 71
arumin 71
arup 71
aruşinî 56
[105]
CUVINTE
JOS
asfingu 71
cîloari 71
de-ah/imura
66
aşî 3S
cîmeaşă
4°,
S6
destinde 61
aspargu 93
cinl S3
di 68, 69
aştirnari S9
cîni 38
dimîndari 72
astimşu 65
ăinuşâ 53,
S4
dinte 30
atsia 34
cînut 47
dipinari 40
auă 93
lioru 53
disfindziri 72
avdu 80
cîprină 71
disicari 72
avră 71
ăireaşâ 53,
54
dizmălare 72
Cireştt 53
disnerdu 86
bîrbutâ 71
cîroari 71
drăn; 96
bîşari 71
lirşesClt 53
duminică 86
blid 43
cîşari 71
după 42
blîndur 71
cîştigari 59
dzaţe 45
brîn 46
cistînâ 71
dzaţiri 45
bureate 84
cîstînu 71
dzău 45
bureati 56
cîtrî 42
dzeană 31,
55
el'ae 57
dzem 55
coacă 72
dzer 55
că 42
coadă 36
.�
dzî 35
caftu 80
coasă 36
dzîc 35
cail 83
lor 53
dzicu 45
căinli 83
cosă 36
dzînă 45
cal/i 83
crea ştiri 61
(d)zinucl'u 47
cămpu 38
crier 57
dzone 55
cari 56
criştin 60
dzone 55
cărţî 96
cruăişalui 53
cas' 90
culastră 37
fa 30
caş 56
ăumă 53
eas' 90
câsi 96
cună 72
el 30
câţtn 35
�
cu năsu 59
eseu 30
le 53
'�
curastră 37
este 30
lea 53
curună 37
eşti 30
ăeara 53
cusurin, -ă
72
eu 30
lilor 53
cuţît 44
tîleMu SI
cuţut 44
falem
53
[106]
106
fâlcare 70
faşă 61
[âţi 96
fa'uă 72
favru 57, 80
feată 84
fetii 53
fiăor 44
[lră 42
fîrnu 46
floari 36
foali 37
foarfică 36
[rîmşu 65
frîmti 88
[rimtu 88
frîn 46
[rumte 88
frunte 88
ful'ină 7'7.
fumeal'a 56
[urnigâ 37
furnu 7'7.
fut 67
gârire 72
gâstine 71
gavră 80
gingi'ii 55
yingiţl 64
gingiţi 72
gini 30
gîrnu 46
gîrnuţ 47
gl'aţă 58
gl'eţ 58
INDICE
goc 51
goi 55
goii SI
gone 55
grîn 46
grunare 72
gudicătoru 55
gug 51
gumitate 55
h'are 31
h'er 29
h'ic 72
h'că 72
h'idseari 72
h'idziri 72
hrisâh'I 96
ia 30
iarbă 31, 32
il' 93
îl' 93
hit 93
i'1ii 93
/0 30
jOIl 30
îs 93
îţi 93
k'atră 31, 3'7. '�
k'ică 86
h'iăuare 53
k'ipurari 72
k'iurari 72
hluăesc 53
\
lăcrini 95
-le 94
leadze 34
l'epure 56
lîlîtoari 73
n« 56
mâcări 96
mailu 83
mâinle 83
mal'u 83
mârdzini 96
maţă 44
mâtriţi 96
measă 84
mer 40
merdu 86
mes 73
meu 30
mînar 73
minăune 43
minăinosu 43
mînucl'u 47
minut 47
moarti 36
mul 73
multu 63
mul'u 73
murnu 73
nd 42
nală 61
nari 31
năs 59
ncl' ideare 43
ncl'in +2
[107]
-ne 95
nearcă 73
nedz 45
nel 30, 38, ,,39
nel 61
nergu 29
ne!! 30
(n)gos 45
ngosura 66
"ngustu 38
nicari 30
nîs 59
ninţi 48
uiţi 48
noatin 61
ntardu 73
ntÎ1ia 51
ntricare 73
nuearcă 73
numal'u 61
numtâ 47
nveaştiri 59
nvescu 87
oarfîn 73
ordzu 45
osindzâ 37
păj1iie 83
păl'ur 73
păn 87 r>:
părtălune 73
paşti 61
peană 31, 84
peaşti 61
per 40, 56
CUVINTE
pică 86
picul'u 73
picunu 74
pingtn 48
pîngînil'i 48
pîşuni 60
plin 45
poală 36
poartă 36 "
prîndeu 45
puduriţă 74
puscă 74
puţîn 35
radză 45
rămân 37
rumîn 37
rup 74
sâin 74
Sămgorgu 55
şar 74
şară 74
sărcl'are 74
sârine 75
şcl'ău 57
şcl'ifur 74
şcl'imura 7+
şcl'op 57
*sclufur 74
seate 84
sţulgu 75
sgaibă 60
s-h'ibă 97
şi 56
şî 35
şil' e 75
sîn 35, 75
sîrina 75
sită 42
soare 37
soarti 75
spes 75
sprună 75
strimşu 65
stringi' e 75
strop 75
subţire 35
suel'u 75
suil'ari 75
sulă 57
sumă 75
Suma-cu-bradu 75
surin 75
sută 42
ţară 44
ţeară 34, 53
ţeaţiri 75
ţ er 53
teşu 65
tîăuni 44
ţin 35
ţîn 44
ţină 53
tinir 40
ţir 57
ţîţă 35
filăţi 96
toamnă 61
treăem 53
1°7
[108]
108
tumbă 76
ud 93
uin 76
uină 76
!l1UI 46
ureacl'a 37. 57
urî 35
uricl'at 48
urincl' at 48
uruncl' at 48
uşă 60
usîndxă 56
granka 48
a 93
a- 92-93
-a 94
-ă 94
acas' 89
acătare 34
aci 34
acoperi 62
adînc 37, 40
adormi 62
aduce 62
v. rom. aduş i u ) 65
afar' 89
aimintrea ţ)6
aiurea 66
ajuna SI
INDICE
uspet 37
utrt 76
oănat 76
uăscu 87
văţl 96
ueară 84
oecl'u 87
ver 90
uersu 87
vimtu 88
vin 86
vină 41
BULGARĂ
zgorija 60
D. DACOROMÂN
ajunge SI
ajuta SI
alămîie 92
alăută 92
-tltmintrelea 66
aluneca 92
amesteca 62
amirosi 92
v. rom. analtu 39
*apă-botează 61
aprig 60 "
arbure 37
v. rom. arş 65
aşchie 57
v. rom. ascunş t u ) 65
aşeza 45
vintu 88
'l.'îsC!/ 87
vizur 86
voamire 76
oumeari 76
zgură 60
ye'dzâre 86
yin 86
yingiţ 76
yite 76
aşterne 59
aţîţ 35
auă (v. rom. şidial.) 92
aud 2$
auz 24, 25, 26
băşină 41
bine 30
Bisoca 32
blid 43
bobateazâ 61
Boul 89
braţ 56
brîu 46
burete 56
[109]
că 42
călcîi 51
câlcînu (dia!.) 51
cămaşă 40, 56
v. rom. căine 81
v. rom. câne 81
v. rom. căntaire 82
cănunt 47
căpitan 88
captă (dial.) 80
v. rom. căraire 82
care 56
v. rom. carţi 96
caş 56
cătră 42
ceară 34, 52
ceată 34
v. rom. leput 39
cer 52
v, rom. cetaţi 96
cheie 57
cîine 80
v. rom. cîine 80
cîmp 38
cină 52
v. rom. cindură 66
cîne 38
cîştiga 59
ciur 57
v. rom. cleamă 58
coadă 36 �­
coală 36
coardă 36
coasă 36
cocoană 36
coperi 62
CUVINTE
coprinde 37
v. rom. corabii 96
corastă 37
Cotorca 32
creangă 48
creier 57
creşte 61
creştin 60
cui 49
v. rom. cunînsu 59
cunună 37
v. rom. cu nusa 59
v. rom. cu nuşii 59
v. rom. cunusul 38, 59
cuprinde 37
curastă 37
v. rom. cureire 82
cuţit 44
de 68, 69, 102
depăna 40
v. rom. destinş ţ u ) 65
Dîlboca 32
dinte 30
dormi 62
duce 62
duminică 86
după 42
făclie 58
falce (dia!.) 70
făr' 89
fără 42
faşă 61
făt 41
v. rom. Fata 84
faur 57
v. rom. feată 84
fecior 44
femeie 56
v. rom. Fichur 89
fier 29
fiere 31
floare 36
flotă 36
foale 37
foarfece 36
foarte 36, 37
v. rom. frămt 89
v. rom. frîmse 89
frîne 45
frînt 88
frîu 46
frunte 88
furnică 37
geană 31, 55
gem 31, 55
genunchi 47
ger 55
ghiaţă 58
giur 55
*grănunţ 47
grăunţ 47
grîne 45
grîu 46
î- 93
-î 94
iarbă 31, 32
iepure 56
ieri 29
109
[110]
IlO
îi 93
îl 93
v. rOID. tmblândure 66
îmi 93
in 56
în 42
înălţa 44
închid 43
închin 42, 57
îndat' 89
inel 30, 38
v. rOID. înel 38
înghi 38
înghiţi 58
îngust 38
inimă 46
înnec 30
îns 59
însă 59
întîi 5 I
întînu (dia!.) SI
v. rOID. intrebari 96
înueşti 59
is 93
îşi 93
v. rOID.
isprave
96
îţi 93
joc 51
joi 51
jos 45
jug 51
jur 55
v. rOID.
klejiJ 57
INDICE
la 69, 102
labdu (dia!.) 80
lămîie 92
las' 89
lăuruşcă 57
lăută 92
-le 94
v. rOID. leamne 31
lege 34
lemn 31
limbă 89
loteă 36
-lu 94
luceafăr 47
luneca 92
v. rOID. măini 81
v. rOID. mâne 81
mănunchi 47
mânunt 47
măr 40, 41
mărg 29
masă 84
maţe 44
mătuşe 61
v. rOID. menăiunos 43
merg 29, 87
mesteca 62
mia 61
miei 61
miere 31
mieu 30
miez 45
mîglâ 58
mîini 82
mînă 80
minciună 43
v. rOID. mincinos 43
v. rOID. minuine 82
mireasmâ 34
mirosi 92
moarte 36
mult 63
muncă 37
munte 37
nă 42
nămaie 61
nari 96
-ne 95
v. rOID. neăe 32
v. rOID. neputlndure 66
nimic 89
nimică 89
noatin 61
nuntă 47
o 46
ochiu 79
oichiului 79
orz 45
osînză 37, 56
ospăţ 37
oyh' 80, 83
păduchios 41
v. rOID. pâduire 82
pagodă 36
v. rOID. pâine 81
pană 31
v. rorn. păne 81
păr 40, 41, 56
[111]
paşti 61
păşune 60
peducel 41
peste 32
peşte 61
peşteră 34
piatră 31, 32
pîine 81
pîn' 89
pînă 87
pistoale 88
plin 45
v. rom. plinşu 65
poală 36
poartă 36
v. rom. prade 96
pre 68, 102
preţ 44
prier 61
prînz 45
proprietar 88
v. rom. Qrud 89
v. rom. rane 96
răşină 56
rază 45
rîd 26
rîie 61
rînd 35
v. rom. ririâuL35
rîpă 35
rîs 35
rîu 35
rîz 24
t'OŞ S6
CUVINTE
rumîn 37
sa 36
v. rom. sămtu 89
şchiau 57
şchiop 57
scoarţă 44
v. rom. seamne 31
semn 31
v. rom. semtem 89
s-hibă (dia!.) 97
şi 56
-şi 95
Sîmgordeu 55
sin 35
sîn 35
v. rom. singe 35
Stnjorj 55
v. rom. sint 35
sînt 35
sîrmă 35
sită 42
soare 37
spun SI
v. rom. spuş i u ) 65
staul 57
stîmpăr 31
v. rom. stringe 35
v. rom. strunăina 43
v. rom. strunăiuna 43
sulă 57
sută 42
ta 36
tăciune 44
ţară 44
II 1
-te 95
timp 31
ţin 44, 50
tînăr 31, 40
ţîţă 35
toamnă 61
tonă 36
-u 94
una 46
v. rom. Unclăta 58
unghi 38
v. rom. 110 46
ureche 37, 57
v. rom. Urşcle 58
ureiche 79
ureyk'e 83
uşe 60
uspăţ 37
văd 25
v. rom, vădzindu 35
vărs 29, 87
văz 24, 25, 26
ved 41
viezure 48
vin' 89
vînă 41, 88
vineri 87
vînt 88
vitreg 60
yel 30
yeste 30
zăcea 45
zece 45, 56
[112]
/
112
INDICE
zeu 45
zgîriu 60
zic 45
zgaibă 60
zgură 60
zină 35,
45
D. FRIULAN
zgabye 60
GERMANĂ
Laute 92
GREACĂ
(;:net�to; 61
�6��a
36
ţJ,vewţ,a 34
yveo; 55
uVţJ,a 53
aVelJa 35
uo�uwva 36
�eţl6'Vt 92
D. ISTRO-ROMÂN
abate 39
asera 39
gust 38,
39
aet1Sf 39
meu 30
arf' 38
cul'ib 83
arel 38, 39
urecl'e 57
ITALIANĂ
zgarid 60
LATINĂ
absungia 37, 56
agnellus 61
aratrum 71
* acutitus 44
amita 61
arborem 37
adancus 37. 40
anellus 30, 38
assediare 45
addormire 62
animalia 6 i'
asternere 59
adducere 62
annotinus 61
astia 57
adjungere 51
*antaneus 51
*attitio 35
adjutare 51
aperire 71
augmentare
70
africiae 70
aprilis 61
aura 71
agnella 61
aranea 61
autumnus 61
\
[113]
'1
I
barbutus 71
bene 30
blaudulus 71
boletus 56
brachium 56
*brenu 45, 46
caelum 52
calcaneum 51
calorem 71
comisia 40, 56
campus 38
canis 38
*canutus 47
caprinus 71
carilium 60
casearia 71
caseus 56
castaneus, -o 71
castigare 59
catinus 35
cena 52
eera 34, 52
c( e jrebellum 57
chorda 36
christianus 60
cibrum 57
cicere 75
clavis 57
cloppus 57
coccum (7� __ -,
coda 36
colostrum 37
comprehendere 37
consobrinus, -a 72
contra 42
CUVINTE
cooperire 62
corona 37
crescere 61
cuna 72
cyma 53
decem 45, 56
demandare 72
dentem 30
deorsum 45
depanare 40
*de-post 42
descendere 61
deus 45
dico 45
*dismallare 72
dissecare 72
divina 35, 45
eccum hic 34
eccum tale 34
ex-clamare 74
exilia 75
exorta 75
extempero 31
*extortionare 43
*extrucinare 43
faba 72
fabrum 57
falce 70
familia 56
fascia 61
fel 31
[errum 29
[etiolus 44
[ieus 72
figere 72
fingere 71
florem 36
[ollinus 72
foras 42
forfice 36
[ormica 37
fortis 36
[renunt 45, 46
fui gur 7S
furnus 72
garrire 72
gelu 55
gerno 31, 55
*genna 31, 55
genuculum 47
glacies 58
granuceus 47
granum 45, 46
*gruniare 72
hen: 29
herba 31, 32
hibernivum 71
hordeum 45
hospitium 37
in 42
*inaltiare 44
inclinare 57
inclino 42
includere 43
ingluttire 58
in-oboiare 73
113
8
[114]
investire 59
ipse 59
jacere 45
jejunare SI
jejunus 70
jocus SI
jovis (dies) 5 1
[ugum SI
laborare 73
labrusca 57
laudo 93
legem 34
leporem 56
lignum 31
linum 56
lubricare 92
manţ u t arius 73
manuculus 47
matia 44
medius 45
mei 30, 31
melum 40
mensis 73
mentione 43
mergo 29
merula 30
meus 30
minutus 47
*mixticare 62
+morimu 73
mortem._36
montem 37
mulus 73
INDICE
mul/eus 73
neco 30
*nemica 89
neque 32
noverca 73
nuniiare 47
nutricare 73
oricla 37
oricula 57
orphanus 73
ooinus 76
paliurus 73
partitione 73
paschae 61
pastionem 60
pedulis 74
peculium 73
pecunia 74
per-extra 32
petra 31, 32
pilus 40, 56
pinna 31
pipilare 72
pirum 40
piscis 61
piulare 72
porta 36 _,
prandium 45
pretium 44
pruna 75
pusca' 74
qualis 56
quod 42
radia 45
radicina 93
repere 71
resina 56
reus 93
ripa 35
risus 35
rivus 35
roseus 56
ruga 71
ruminare 71
rupes 71
salina 75
Sanctus Georgius 55
sanus 75
sarculare 74
*scabia 60
sclavus 57
scoria 60
scortea 44
serra 74
serum 74
sic 56
signum 31
sint 35
sinus 35
*solinus 75
spurgo 93
spissus 75
stabulum 57
stringula 75
stroppus 75
sua 36
[115]
r.;sllbiliare 75
subla 57
suinus 74
sulphur 74
summus 7S
tardus 73
tempus 31
teneo 44
tener 31, 40
tenet 31
bidrigu 60
fdklya 58
ampirata 39
ancl'in 57
antru 39
a'ură 71
CUVINTE
terra 44-
titionem 44
*tittia 35
tua 36
tumba 76
una 46
ustium 60
uter 76
uva 93
D. LOGUDOREZ
MAGHIARĂ
mdglya 58
�D. -MEGLENO-ROMÂN
-cJ ,
[eău 54
feS 53, 54
fiăor 90
uanus 76
versa 29
viginti 64, 72, 76
vindemiare 70
vinum 86
viscum 87
vitis 76
oitrlcus 60
uomere 76
narlă 30
ninel 38
nuibari 73
115
budăindăra 66
ăănuşă 54
ăinuşă 54
coini 83
cul'b 83
cur 54, 57
din-aur 55
dzânucl'u 55
jel
3°
per 40, 90
[eş
3°
Mini 83
lăg ondâra
66
pril' 61
lingur 90
SămgQrzu
55
mer 40
uă 93
meu 30
miăll 30
ver 90
mQjn 83
zănucl'u
55
1îări 30
zeazit 55
8·
[116]
I16
INDICE
ROMÂNA COMUNĂ
*cămp 38
*'jyeare 31
*stimpăr 31
*căne 38
*grănuţ 47
*tenăr 31
*creel 57
*îngl'u 38
*tinăr 31
*creieZ 57
*myeare 31
*uă 46, 92
*crel 57
*pyeatră 31
*ungl'u 38
*cuyb 83
*sen 35
*yearbă 31
SÂRBO-CROAT A
fakZja 58
uahlja 58
VECHE SLAVA
bl'uda 43
moka 37
ryst; 35
ăeta 34
pestera 34
sito 42
kosa 36
pola 36
suto 42
mirosati 92
Y!,du 35
[117]
2
3
4
5
6
7
8
9
10
II
12
13
14
15
16
TABLA HĂRŢILOR
Legenda C'��
eu văd, eu aud
eu rîd, el începe să rîdă
băşină
ă în păduchios
n în inimă
luceafăr
viezure
cui
eu ţin
eu spun
o în ochiu, oichiului, ureiche
pluralul lui mînă
ă final în vînă
ă în limbă
-ă în mă mănîncă
Dialectele române din Peninsula Balcanică
Ietro-româna
afară din
text
afară din
text
[119]
TABLA DE MATERII
. (
f·
PREFAŢĂ .. ( ..
ABREVIA ŢIU�I . • .
INDICAŢII BIBLIOGRAFICE
Româna comună: II. Aromâna: 12. Megleno-româna : 14.
Istro-româna : 15.
INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Româna comună. Definiţia ei: 16. Datarea: i8. Teritoriul de
formaţiune: 21. Divergenţele dialect ale ale românei comune:
22. Metoda întrebuinţată: 26.
PARTEA 1. ROMÂNA COMUNÂc
FONETICA .
Vocalele
e: 29. ye: 29. e: 30. Yfa': 31. fa': 31. e-: 34. i: 34· î: 34.
o: 35. !la': 35· a: 36. u : 37· o neaccentuat: 37· î: 37· ă: 38.
î: 38. ă: 40. î: 42.
Diftongii .
yu: 43.
Consoanele .
t': 44. dz, z: 44- n: 45. ti: SI. iI, j: 51. v. 52. g': 55. l: 56.
s: 56.bl: 57. br : 57. el, st: 57· ps : 59. st: 59. se: 60. zg-:
60. st-: 61.
5
9
II
16
27
29
29
43
44
[120]
120
TABLA DE MATERII
MORFOLOGIA. . . .
Numele
Substantivul.
Articolul ...
Adjectivul ..
Comparaţia adjectivelor: 63.
Numeralul .
Verbul .
Forme de conjugare.
Perfectul indicativului: 64. Mai - mult - ca - perfectul: 65.
Condiţionalul prezent: 65. Condiţionalul trecut: 66. Ge­
runziul: 66.
Verbele auxiliare
SINTAXA .
Numele .
Genitivul : 68. Genitiv-dativul: 68. Acuzativul: 68.
Adjectivul
Verbul ...
Perfectul simplu şi perfectul compus: 69.
VOCABULARUL .
Ele m e n tel ela tin e p ă str a ten uma i î n a r 0-
mână ..•................. " .. '.
PARTEA II. INOVAŢII PARALELE POSTERIOARE EPOCII
ROMÂNE COMUNE
FONETICA .
Diftongii .
au: 80. îy, ay, ey, oy, uy: 80. îy: 8T. ay, ey, oy, uy: 82.
Monoftongarea .
Con s o a n ele . . . . . . • '., .
Palatalizarea labialelor: 84. nt: 88.
Reducerea şi închiderea vocalelor finale
P r o nun ţ are a e x p 1 o s i v ă a con s o a n e lor f i-
n ale .
Proteza.. . .
Particulele deictice
\
\
[121]
Pagina
67
68
68
70
77
80
80
92
92
94
i
t'
TABLA DE MATERII
MORFOLOGIA . . . .
Numele ....
Substantivul.
DecIinarea: 96.
Verbul ...•.
Participiul trecut: 97. Auxiliarul fire: 97.
INCHEIERE .....
INDICE •..........
Autori: 103. Cuvjlt�: 104.
TABLA HĂRŢILO,R - .
TABLA DE MATERII .
121
97
1I7
119