[7]
r
[
,
1844 \.
9 Octombrie.
l
Iată 9 dile trecute în cea mar desăvârşită tică-
loşie, şi �1'all1 avut timp măcar de a jscrie sera di­
lele. Ce, am fost are aşa de mult ocupate -N,::!, n'am.
avut cea mai mică trebă, n'am făcut cel mar ... nic
lucru, ci am trăit o viaţă de acelea sardanapale Y
Nu, nici acel nume nu'l merită o viaţă de simplu
animal: a mânca, a dormi, a şedea, o viaţă al că­
rul tip adevărat numai în ţer a rornânescă p6te
exista. N'am axut tirno să scriu nimic. Iată o do-
,-"- -- .� ,[
vadă vie că cu cât mal mult Întrebuinţezi orele
cu folos, cu muncă, cu atât al timp mai mult.
face ce voesci şi ce eşti dator; într' o vorbă o muncă
pornesce pe alta şi o lene pe alta, precum un val
pe altul.
Am fost aprope să me pun în trăsură şi să me
întorc la Bucurescl '). Trimisesern la cai şi iar me
înduplecai a merge la Câmpulung.
Am petrecut cu Brătianu şi cu Z. şi in altă di
cu cumnata sa, binişor, câte-va ore, la via lui. Am
vedut în sfîrşit, mai bine ca tot-dea-una, până în
ce grad se urcă ... 2) femeilor.-Socotesc că mai
1) Probabil atuncf se afla la Pitescl,
2) Rosetti, scriind numai pentru el, se servesce aci de cuvîntul tri­
vial, care arată ci! femeile calcă porunca a 7-a.
[8]
8
la tote, dar negreşit că aci mai mult, fiind că sunt
despuiate de ort ce sprijinire ca şi bărbaţiî: nici
religie, nici filosofie. �-- Trebuie ca eu, sau să me
las de Înveţ.ătură şi să încep a trăi viaţa comună
de aci, sti hotăresc, odată pentru tot-dea-una,
ca sămor de cât să arunc o oră măcar,
pen lene, sardanapalism. Şi dacă
incă asemenea crimă, cum am
re, atunci voiu orîndui un epi­
la orî ce pornire nebună.
Bucurescr, 19 Octombrie.
din Pitesci şi adi dirninetă am a­
it'ătimitfarte de frig, dar m'am despă­
Il:'[tn încăldit la doue focu:! �e săteni.
l(::,emenea . . . . Pentru ca IIl l era ru­
;�i!!e de mine îl am scris şi îl am dis: "dacă me
a te stima, voiu fi pentru viaţă cu tine,
şi voescî un amant ca toţi, me vei găsi şi
" Însă am vedut că nu voesce a' să despărţi .
el. Voesc să fiu cinstit, dar care pravilă me,
fiice de a fi cinstit si cu f:: ...... a;l�) 6."", CTi:is.it o seri-
, . lel11\"'11�.. l.l..1. ...... b ........... -. '.'" �--"-----<'
s?re. de la �O�.3� Me11) am citit'o Îndată şi am
si.enti+ --��. , . , ., o • o
��d� :i .. -rnare plăcere. Mama m'a dojenit de ce sa VIU
noptea, Brătianu este trist forte de lumea nostră,
de grozele ce vede şi de secul inimei lui. Dacă omul
acesta nu va găsi o. iubire de femee, apoî puţin
şi'! voiu perde"), pentru că este un om forte rar.
Acum trebuie să încep a lucra mereu, Însă abea
acu sosiu şi simţ secul şi greul ,de a lucra di şi
nopte. Deprinderea de vagabondat" şi singurătatea!
Eu cred că si În' Paris, de eram singur, n'aşt fi
lucrat; dar trebue să me silesc mult.
1) Probabil Rosenthal , şi Melinescu. .
2) Rosetti persisM în credinţa sa, că iubirea înt ăresce pe om şi'Lo­
{lresce d'a aluneca pe calea cea rea,
[9]
9
20 Octombrie.
M'am sculat la 9, am scris o scrisore lui Nicu'),
apoi am fost la S ... ,Ia Mav."), la Câmpineanu, f
Traiti reu. viată aruncată!
Este ciudat, 'tot ce avem mal scump este viaţa şi
apoi aruncăm, nu minute, ci ore, dile În zădar, mal
cum am arunca o lăscaie, cu mal puţină gândire.
La 7 am fost acasă ; trebuie să scriu şi'mi e lene,
n'am plăcere de nimic de cât de o femee. Femeia
o să'mi fure capul.
In sfârsit încă o victimă nouă! Încă o fiintă omo­
rîtă 111 oraliceşte , martea cea mal crudă! Şi până
unde s'a întins depravaţia, în cât unul ast-fel de
scelerat, destul ca purtarea lui cu bărbaţii S8. fie
bună şi îl se dă numele de cinstit! O să'mi dici
pote, că dacă nu eram, era să fie altul, ast-fel mi-a
dis un ticălos.
Dacă un om ar omorî un câine pentru plăcere
numai, l'ai numi crud, şi pe o fiinţă aşa de fru­
mosă ca femeia, o omorîm aşa de crud, şi fără
mustrare, ba Încă. o numim conquete. Si femeia
aceea are prietene, şi femeia aceia este' soră, va
fi mamă. Iată câte cad cu o singură lovitură.
21 Octombrie.
M'am sculat la 5, am scris lui Ros., Mel., apel
am fost la Lux" la Bozianu, la Corneasca şi în
sfîrşit la S.... Me iubesce astă femee, şi iar nu
me iubesce, adecă me iubesce, Însă inima sa este
ca a mea vestejită, şi apol şi purtarea mea nu a
fost de acelea ce înflăcăreză. Eu nu sciu de ce
pretind ca să fie flacără mare şi puternică fără ca
eu să suflu. Groza me apucă gândindu-me la Luni").
1) Oreţea!lu.
2) Mavrocordato.
3) Rosetti decisese ca cu incepere de Luni să se apuce din nou, în
mod serios, de studii.
[10]
10
22 Octombrie.
A venit Creţeanu - cu care am petrecut tată
diua, -- Vorbirăm despre tate şi cu Bozianu Încă.'
Sera apoi fost'am cu el la V., mi s'a părut că ea
este amorezată cu Bolintineanu. Mia dis Creţeanu
că Z. a fost înădită cu Catar., m'a supărat; se
pote P da, pentru că încă frumosul îl visează su­
fletul meu.
Am scris apoi la Paris; am dis că viaţa este o
sarcină dată pe om să o parte ant şi de care are
să dea omul socotelă până la una. Noi doar, nu
numar că nu putem disposa de densa, dar trebue
să îngrijim de fie-care secundă ce o lepădăm aşa
de grozav, cu atât sardanapalisrn, căci fie-care se­
cundă pierdută, o să ne puie să o plătim. Este ade":
ver, mi se pare, acesta şi me voiu sili să me fac
nebun în arpagonia secundelor chiar.
Sunt 111/2, me culc, căci de mâine începe chinul.
A femel, femel, de ce eu ve iubesc?
23 Octombrie.
Astă-<;l! am început a lucra latinesce, am rernas
,muti îndărăt de Bos.1) El, în doue luni a înveţat
mai mult de cât am învăţat eu într'un an -- şi
eu am lucrat în anul acesta, dar Însă nu am min­
tea aci, lucrez ca un copil de 5 anI. Trupul, ca
să dic aşa, învaţă, iar nu mintea. -
De aci dar plecând, spu nemi ce a mai rernas P
Este dovedit, s'au nu, că pier anii cel mal fru­
moşfchinuindu-me pe mine şi pe mama, În vreme
ce alt-fel pote ca a'şl putea să fac un bine mal
mic, fiind în slujbe şi fiind cinstit; insurându-rne
a'şt da societăţet fii buni şi pe mine cel puţin şi
pe câţi-va tinert săraci, Îi a'şi face fericiţi. Dar nu,
1) Bosianu.
[11]
11
este o putere, pe care'mi vine să o numesc fata­
litate, ce me Împinge să merg pe drumul acesta,
de şi ved că nici odată nu o să ajung un om doct.
Arr; mai gândit astă-di la Z., am' trimis scrisori
la Paris, Brătianu şi N. Rosetti, am fost puţin la
Al. �la Luxita, cinat, acum la culcare. Cât des­
pre înveţătură nu a fost cu totul pierdută diua.
24 Octombrie.
In adevăr am avut trebă să merg la Golescu
pentru Slăvescu, la tribunal pentru Al. şi ast-fel
până la 11 am pierdut diua, Am lucrat numai
puţin gramatica şi puţin Descartes. Sera m'am
dus la Winterhalder şi la Câmpineanu. Tot dic
reu, reu, dar indreptare nu fac.
25 Octombrie.
Am fost aseră la Câmpineanu, m'am culcat dar
la 2 şi ast-fel m'am sculat a91, la 5.
Cu visite, petreceri şi amorurî nădăjduesc că În
20 de ani să pot să Învăţ ceval Pe urmă am lu­
crat. până la 7, mulţămită o mai dic, BozianuluI,
apoI am fost la visite, acum sunt 11, o să mă culc.
Am dis astă-di că tocmai acum cunosc că Într' a­
devăr femeia asta S ... m'a iubit la dânsa, acum
peste 3 anl, şi se vede iubire de 3 orI mai mare
de cât la Z. In dilele prime me iubiră aceste
doue femel, Însă me iubiră cât pot ele, nu cât
cer eu. Cât pentru Z. nici cum nu m'a iubit, ci
simplu numar a fost un capriciu de femee des­
frânată, dar se vede că la ele nu eram eu omul
lor şi că doră când ş'or găsi omul, o să iubescă.
Ce este ea de vină dacă nu p6te să me iubesca?
p6te că inima el set6să m'a vedut şi s'a aruncat
cum se aruncă un călător setos, pe cea d'intâie
fântână ce vede - apa Însă e rea·- vinovat este
decă a beut şi nu va mai bea ?
[12]
12
13 Noembrie.
M'fIDl sculat la 8, am lucrat, apol am fost la
tribunal pentru o pricină a Lucsitil, apoi am ·lu­
crat, m'a întrerupt puţin Cocorăscu. Venit apoi
Andronescu
Am fost cu el la Sofia, m' am Întors, el a cinat
cu mama, căcl pe mine m'a oprit durerea de cap.
Acum e el cu mine, mă. silesc a'! linişti sufletul
cu religia filosofică.
14 N oembric.
Pricina Luxitiî m'a făcut să pierd, dimineţa Ia
tribunal, până la ora 1, şi fără să săvârşesc nimic;
aşa dar găsit acest pretext şi n'am primit pe pro­
fesorii şi m'am dus la S ... , unde împreună cu
Andronescu petrecut până la 4 şi jum. Me mustru
de astă femeie nenorocită că este perdută sănă­
tatea el, şi apol cele-I'alte piedicr,-mă mustru că
nu scrin amicilor meL-Am necăjit pe mama pentru
o haină ce voia să'rni cumpere şi eu nu voiam;
m'am purtat ÎnCEt forte reu.
Mercur! 15 Noembre.
Cu tribunalul am perdut iarăşî diua până la 1
si am trecut diua totă fără ca să fac alt ceva de
cât puţină lectură, de gramatică si alte Iectil. Sera
vine Andronescu, Bosianu si ad{lseră si l{n turc
şi făcurărn lectură. din les p�r. d'un croyant 1). Apoi
la 101/2, me duseiu la mama; este tot cam su­
părată pe mine; cinat cu densa numar, şi, săru­
tându-I mâna, \ intra! în chilia mea. Me tot gândesc
ce să fac ca să fac mintea mea să resoneze. Ore
acestă facultate a el nu se va putea desarnorti '?
28 d "A tV \1 ână ' A bui
) e am versta " pari acum ea nu s a intre uinţat,
ca să �EG aşa, nicr de cum. Trebue dar ca să'ml
depuiu t6te puterile a o deprinde la robie şi, a o
1) Les paroles d'un croyant, carte celebră il lUI Lamennais.
[13]
13
împuternici în facultatea acesta şi negreşit că o
să isbutesc.
Apol, odată împuternicită, rămăşiţa studiilor o
să o fac mal lesne. Să me silesc să me scol de
dimineţă şi să încep a lucra cu dinadinsul, în
acesta mare şi grea întrepindere.
JoÎ 16 Noernbre.
Am început lucrul la 8 ore şi n'au fost cu totul
rău. La 11/2 a venit Tichon şi Bălcescu. Eri am
fost la Al. R.1), l' am găsit făcend eliata. 'MI dicea
că nu'I pare reu "de la martea mumă-mt m'am
desgustat de viaţă". Cât de gravă trebuie să fie
amăgirea, dacă pe un om fără filosofie, religie, un
om adică care nu .e sigur) ca Socrat, de nemurirea
sufletului- ba încă mi-a dis; Într'o di, că nici
nu o crede -- şi tot amăgirea iarăşi )l�a desgustat
de viaţă, sau pote că cerul, când trimete martea,
tepregateşce aşq încât o primesci cu vorba ce În-
,,1 tr'adever Îl se cuvine: bine c'ai venit mântuitorea
mea!
'Mi aduseiu aminte de o întîmplare care mi se
pare că arată până în ce grad merge chochetăria
femeilor. Zoe pătimeşce de durere de cap) dar de­
săvârşit de mare, ..•.... , cu spasmuri şi con­
vulsiuni. In astă stare când se afla, mamă-sa 'mi
şoptea: i-au început să se incăldescă degetele, dar
nasul este tot rece". Eu răspunsei: "Apoi până
sa se încăldescă atâta colos, trebuie vreme lungă"
m'a audit si a surîs cu tată letargia el. Cu tate
, ,
acestea, dacă eram soţul el, n'ar fi audit.
..Â.. venit Crunau "), astă-di si nu'rnt a dat nimic,
, , ,
1) Probabil Alexandru Rosetti, fiul lut Costache Rosetti, văr prima:
CU C. A. Rosetti.
2) Doctorul Gl'Un;Ll, amic al 1111 Rosetti.
[14]
14
a făcut reu pentru că as eră durerea de cap a fost
forte mare.
Vineri 17
Simţ' astă-di o slăbiciune plăcută care me făcu
să dic că dile întunecase, dureri sufletesci şi tru­
peşcî când n'ar avea omul, nu ar fi desăvârşit;
ar fi viaţa lui monotonă ca căsătoria, cu deosebire
numai că 'ţi ar fi greu numar ţie şi nu ar fi gre-LI
şi altuia, precum este în căsătorie. .
Lucraiu ca de obiceiu, pe la 71/2 a venit Andr.,
am vorbit cu el mult, şi mar cu sernă de noi.
Nerodia mea, dicea el, că este numai la lucrurile
sterpe. In adever, vanitatea rne face să cred şi eu
că am o imaginaţiune bogată, Însă bogăţie şi să­
răcie, tot de odată, în aceeiaşi pungă, mi se pare
că nu prea ar fi logic, când a-şi spune-o cuiva că
este. Am băgat de semă şi astă seră că urnblând
să me înşel pe mine chiar, voiam să imposes, să
me arăt mare În ochii luî, ca să'l fac să me ad­
mire. 6re tot omul, sau numar eu, sunt aşa de
ticălos,
Am cinat cu mama, acum e timpul de culcat,
Însă trebue să .mat ia-LI din odihnă un ceas, ca să
împlinesc lipsa celui de as eră.
Sâmbătă 18.
M'am sculat la 7 jum. Am lucrat mereu. nu­
mar Caragiali a venit pe la 1. Sera veni Andr.
Am fost putin la S. şi m'am Întors iarăşi cu el
acasă, am mâncat cu el şi acum e culcat pe ca-
napea. "
A fost şi Tichon. E-LI am, dice Andronescu, un
căpătâiu de care să me tin si el n'are -- stare --
, ,
Într' adever. OEt o� Xpu!J.,x:nuv ',Iod &:vw "Coo WV ouUv
. EO·rf YSVEcrOc.:t (fără bani şi fără aceştia nu se poie
face nimic) dice densu, dar ore lipsa chiar nu ar
[15]
115
fi O impulsie si o trebuintă mal mare, la el, de a
studia? Eu ;m viaţa m'ea asigurată, a'şi putea,
prin însurătore bogată, să o măresc şi să fac şi
fericirea mamei; cu t6te acestea muncesc şi me
chinuesc'; de ce el, nu o face? Interesul '1 silesce
şi lipsa mijlocelor adaogă la plăcerea şi gloria
triumfulut.
Pe o femele ce o pocl dobândi cu o vorbă nu­
mai, nimeni nu o doreşce, în vreme ce e pismuit
cel ce a dobândit pe cea virtu6să.
Nu se p6te! Nu primesc, pentru că ornenii cel
mari dic că perseverenţa birue totul şi dobândesce
totul.
Duminică 19
M'am culcat as eră la 2, după miază n6pte. Am
vorbit cu Andronescu, făcurăm palate în Spania 1),
cum o să fim în Paris, dacă vom merge cu Elena.
Cum o să fac eu un curs, la care o ;să asiste
şi ei -şi o să fie mîndri. Cum o să fim de fericiţi
când ne vom aduna odată, toţi învăţaţi, în mar
multe şciinte şi arte, ar rîde cine-va, le ar numi
vise, chimere ! ElI insă, care le simf aşa de mult,
sufletul meu, care le cere negreşit căci el şcie că
se pot acestea t6te şi, dacă nu se vor realiza, vina
va fi sau a Iipsef de perseverenţă, sau a morţeI.
Stăpâne 1 astă m6rte de ce ne-ai dat-o?
Sau dacă tu, carele tot ce dai este bun, prin
înţelepei unea ta şi bunătatea-ţi ai găsit' o de bună,
de ce ai dat'o aşa în cât fiul teu, când a primit'o,
a dis: "părinte, trecă de la mine paharul acesta de
va fi prin putinţă 11:, şi fiul teu nu avea, ca mine
slăbiciuni, şi tu, care porunceşcl iubirea, nu me
osândeşci tu, dacă iubesc frate, prieteni şi ....
1) Expresiunea franceză, spre a spune că făcură proecte frumose
pentru viitor.
[16]
16
il
I
J
f
Am dat astă-di lecţie lui Andronescu, apoI m'am
dus cu el la Creţeanu; îl a spus că amanta l'a
înşelat, salt ca să dic 'mai bine, că amanta s'a tă- (',
vălit, pentru că s'a dat la mal mulţi şi fără amor.
Era turbat omul. Vinterhalder dicea că egoismul 1
e p'l:�,-;ina; pote, şi are cuvînt omul să-I fie ruşine '
că a dis: te iubesc, uriel femel al cărui suflet e
tăvălit: Dacă el ar fi vedut pe amanta lui că s'a
dat altuia de iubire, dacă apol ar fi vedut la densa
fapte de adeverată şi nobilă iubire, nu dice că
nu s'ar fi mâhnit de perderea, el, Însă ar fi fost
mîndru, dar nu ruşinat că a iubit'o.
Am fost astă seră şi pe la S. ApOI am venit
acasă si am lucrat. A venit putin si Tichon, am
cinat �u mama şi Obedeanu, şi a�um 'me voiu culca.
Marţi 21
ErI, n'am Însemnat nimic pentru că am lucrat
până m'am pus în pat. Astă-<;iI am lucrat până la
7. O jumătate de ceas numar, mi-a luat'o Cre­
teanu, căruia îl am dis că de nu se va apuca de
lucru să nu mal vie pc la mine 1).
A venit Andronescu, Bosianu, până la 8 jurn,
apoi am lucrat iaraşl, şi m'am dus puţin la Vi­
Jare. Am cinat cu mama si Obedean u.
Stau cu condeiul în mână si nu mai am ce elice.
Când cine-va petrece totă diua cu gramatice în
mână, dic în mână, pentru că din nenorocire în capul
meu mi se pare că nu este loc pentru dumnealor
si touie fois va fi loc intr'ânsul pentru ceva bun,
lucru de care am început a 111e desnădejdui, când
dar trec, totă vremea cu gramatica potr, când vel
lua condeiul, se scriî forte regulat şi cu sintaxă,
1) A se vedea corespondenţa dintre N. Crctcanu şi C. A. Rosetti, în
volumul "Corespondenţa" publicat de V, Rosetti, 1902.
\
i
1
[17]
, pentru că mintea să stârpesce aşa în cât nu mar
ai nici o ideie a dice şi prin urmare, ne dicând
nimic, nu poţî greşi în nimic. Se vede că, învăţa
gramatica acel ce a dis: Nici o dată când am tăcut
nu m'am căit.
11
Joi 23
•
Adăstând pe profesorul elen voiu să însernnez
diua de eri, dar ved că nu am nimic, nimic a dice
căcî s'a strecurat şi ea ca cele-I' alte, , fără nicl un
câştig. Mulţumită cerului că cel puţin este şi fără
nici o pagubă.
Iată, socotesc, un mijloc de a fi omul fericit: să
se silescă a se asigura, aşi face un fel de credinţă
din astă idee, că adecă omul esţe trimis aci nu­
mal ca să pătirnescă neîncetat şi atunci, odată asi­
gurat de acestă, ori, ce bine îi va verii '1 va primi
ca un favor neaşteptat, şi ori-ce reu '1 va primi
ca pe un obişnuit al casei; va primi reul, cu a­
ceiaşi linişte cu care primesce soţia, în tofe serile
pe soţul el în patu-I, căci eu cred că unele au
ajuns în atâta deprindere, încât nici că mal scie
că e lângă densa, şi iarăşi bunul .'! va primi cum
primeşce pe amant.
Când te apucă furtuna pe mare, nu te mirt, nu-ţi
pare un lucru neaşteptat, în vreme ce din impo­
trivă, când vei călători mai mult şi nu vei avea
nicî o furtună, 'ţI pare un vis aprope acest ciudat
favor.
Eu unul o să me silesc să puiu în lucru acest
adever, de voiu putea, sau dacă nu vreu să-I nu­
mesc asa, atunci îl dic acest antifarmec al neno-
, ,
rocirei.
Astă-di iar am scăpat de furtună, în voiagiul
meu. Multămită tie Demne.
, ,
Am lucrat, am făcut lecţie cu Andronescu.
i'iJ
[18]
18
Acum sunt 11. Deşi nu ved, nu zăresc nici
umbră de nădejde ca să ajung la părnentul rnân­
tuiret, Însă cel puţin me duc să gust din dulceţa
somnului, acum până ce marea nu începe a se
înfuria, acum penă ce valurile el nu turbură cursul
celr lin al corăbiel, ca să 'mi ridice fericirea ce'rnt
dăI somnul.
24, 25, 26, Duminică.
De ce te dai Ienel, d'aia mal mult ea te co­
prinde, ş'apot tot ce este reu este forte lipicios.
Faci odată un reu, ai o mustrare de cuget, a doua
ară 'ţi trebue mal multă stăpânire ca să te oprescă
a nu'l face; în sfîrşit l'at făcut a doua ară, mus­
trarea e mai puţină, şi ast-fel apoi valea începe,
din ce în ce, a se face repede. ELI socot că bunul
este dealul, pentru că'I săvârşesc cu anevoe, şi
din c(în ce te urct până la ceruri ; reul este valea,
cobori cu lesnire, din ce în ce mai lesne, până ce
ajungi la iad. Iată dar şi cu însemnările mele, că
merg tot aşa, şi dacă acum nu voiu prinde de
veste, apoi curând o să ajung a nu mai Însemna.
Mă voiu împotrivi Însă, şi în acestă coconiţeI
lene) căci negreşit ea este o coconită.
In <;lHele acestea n'am avut nici o varietate. A­
seră am scris o scrisore lui 1. Brătianu şi lui Ru­
căreanu; mâine le voiu trimete. Astă-dl am fost
de am vedut pe Pană Arenda (?) la arest. Ii SUBt
dator pentru că a iubit pe frate-meu şi l'a căutat
la inceputul belei lUI morale. Apoi am fost 18 S.
cu Andronescu, s'a isprăvit de densa; frigurile În­
cepură, chipul el care nici o dată nu se schimba,
acum, s'a topit cu totul, martea şi-a pus pecetea
el; o vedi Îndată.
Ce sortă! a pierde tot ce iubesc şi rne iubesce
şi apol a rne ataşa mal mult tot-d'auna, când ved
[19]
19
că O să perd! B6la acesta dă O expresie forte mare
ochilor şi apol ar el au fost tot-d'auna forte fru­
moşi, sau pote că ochii se par mal frumoşi fiind-că
tate cele-l'alte se diforrneză, galbenul acel grozav,
aceste t6te contribuesc '1 mări lucirea si frumu­
seţea ochilor. AJTI fost apof cu Andronescuşi am
prândit la Câmp. De aci iar la densa. Mi-a scos su­
fletul gramatica, îi dicern. O! l'ai perdut de mult,
'mi-a dis ea. Negreşit că are dreptate, căc! ved
eu bine că iubirea, la mine, este extravagantă. Şi
virtutea şi cinstea nu sunt de negat că'rni plac;
a'şt dori Însă mult ca să simţ neincetat o sfinţenie
adevărată în mine. Tot ce este nobil, tot ce este
vrednic de Christ 'mi place şi sufletul meu simte
forte . astă plăcere, căc! ort ce ved aud sau citesc
mare, 'mi dă fiert, Insă negreşit că este vanitatea
căc! pe d' altă parte simţ bine şi forte des, că su­
fletul meu nu este sfînt.
. Astă-seră m'am speriat, când mi-a dis feciorul:
te chiamă cuconita. E bolnavă? am dis îndată.
Cine 'mi dete astă idee dintr' un singur: te chiamă 9
E bolnavă, un turtur şi căldură.
Iată o varietate astă-dt, cred Însă că mâine va
fi bine, gândeso- să nu me duc nici în anul acesta
la Paris, mal am încă ce înveţa aci un an, de ce
d ar să o martirizez pe densa pentru un mic folos
ce a'şî avea de-o cam dată la Paris? Nu, ar fi .
bine să rămân un an Încă. Să vem în sfîrşit!
Lunî 27.
D6mne, D6mne, numar trude hotărâşt tu, pentru
mine? Iartă-mă, stăpâne, şi ardică blestemul acesta
de pe mine! Iată atâtea ore perdute, cu cel mai
desăvârşit desgust, lucrând cele mai blestemate lu­
crări şi ne făcând, neînţelegând, şi ne profitând
nimic, în vreme ce acel Bosianu a ajuns a face
[20]
20
temele sele fără nici o greşelă, şcie tot ce face, .
pentru ce şi cum, şi pe tată diua profită; şi tot
de o dată fără a pierde atâtea ceasurl ca mine.
La mine este intocmat ca la acela care fuge pe
ghiaţă ca să ajungă mai curând, fără ca însă mai
ânteiu să fi luat un be] de fier, sau de acele fiare
cu colţuri, cari se pun la piciore ; alergă dar cade'
pe tot m-inutul, pierde şi muncă, pierde şi vreme
şi capul îi se va sparge fără ca s'ajungă nicî o
dată. Me duc, cel puţin, să dau rămăşiţa serei ma­
meî, să profite încai sufletul ei cel sfînt.
. .,.
Marţi 28
Astă-seră scriu pentru ca să nu calc regula, dar
altminteri nu am a dice nimic, de cât că sunt des­
nădăjduit de mintea mea. După prând am fost la
Andronescu, apol m'am întors, am luat Iecţiî de
elena şi apoi a venit Bosianu şi Andronescu şi
aducându-rni cu birja de la Vinterhalder, pe Man­
fred, 1) am citit.
Am băgat de sernă că citind, de multe orf, Bo­
sianu a căscat.
Ce fel e făcut omul? Acest Bosianu are o minte
fort.sănătosă, '1 admir de progresele ce face în
studiele sele, şi apoi mare de urât la citirea lui
Manfred, În vreme ce eu turbez la fie-ce vorbă.
OrI că eu sunt nebun, sau că el are minte şi eu
simţire. Dar iar ce fel este are acea simţire a mea
când găsesc adesea că nu am nici de cum, căci
nu înţeleg ce fel eu numai îl simţ frumosul, ş'apol
3,'1 face nu pociu P
JOU1 30
.. Iată făgăduinţa iar călcată. A fost Andronescu
de' dimineţă cu care vorbi! de Elena; apoi am pri-
1) .Pcemă dramatica de Jord Byron, tradusă din eng lezesce de C, A.
Rosetti.
J
.1
I
[21]
\
21
mit o scrisore de la Rosenthal ; '1 iubesc pe acel
om pentru că socotesc că el singur me iubeşce
cu desăvârşire. Dar sunt în necdichna de MeI. 2) mi
se pare că s'a smintit omul acesta, şi dacă va fi
un adcver, apoi vor triumfa aceia ce . au dis că
omul este o maimuţă, sau, dacă n'o fi dis'o nimeni
apoi o dic eu, căci pe câtă vreme a fost cu mine
lucra neîncetat, şi dacă şovăi a apoi împulsia ce-I
dam prin puterea ce avem pe mine, '1 făcea de
ruşine, sau p6te de emulaţie, a lucra.
Astă-<;il am lucrat din -nou puţin; m'am sculat
mai târdiu, a venit Golescu la masă, apoi m'am
dus la Cornescu pentru profesorul elen; am trecut
şi pe la S. era prinsă de friguri de acelea ce te
aduc îngheţat; am fost as eră la densa şi la Al.
Rosetti, amândol sunt reu acum, şi mâine eu şi
poimâine cel alt, şi ast-fel şi iar ast-fel. D6mne,
m6rtea asta mă face să nu te înţeleg.
Astă seră am dat lecţii lui Andronescu, apot
veni Bozianu.
1 Decembre
.Astă seră n'aş fi scris nimic pentru că sunt forte
obosit şi embetat. Lucrai până la 10 jum. şi nici
nu' 1111 e bine.
In noptea trecută n'am putut adormi nicî până
la 1 jum. şi asera 'm�închipuiam că un om fără
femee pe păment, este întocmai ca un om trudit
de insomnie; se învârteşce neîncetat în patul seu
pare că t6te sunt rele, pare că tot îi strică, pare
că tot contribuie ca să'I oprescă, d'a gusta odihna,
fericirea, ce aduce cu sine somnul. Ast-fel este şi
bărbatul în lume, când nu este iubit de o femee.
Se bate cu t6te şi tote îl bat şi nici un folos, nici
2) Melinescu,
[22]
22
un bine, nici" o isbândă, nici o fericire, nici o li­
nişte de o secundă măcar, nu găseşce. Me duc
acum să me pul în pat, să vedem dacă şi astă seră
me voiu chinui.
Sunt vr' o două dile de când sunt mal trist, deşi
cu aceste sterpe studii şi cu neînaintarea mea am
început a me familiariza, dar pare că avea dreptate
acel om, când dicea că omul este dobitoc de de­
prindere.
2 Decembre
Am scris o scnsore Elenei pe care Îl o voiu
trimete mâine, cu 40 de galbcnî; îl arăt într'ensa
o iubire, dar prietenescă, căci voesc să ved dacă
ea, numai pe o iubire de prieten va veni să me
vadă numar. Mie mi se pare că dacă iubire încă
este într'însa, negreşit că trebuie să vie.
Am cinat cu Andronescu, Obedeanu şi mama.
Acum Andronescu e pe' canapea gândindu-se la
nimic, după cum <;lise:O să vie o di în care, de
voiu trăi, o Să-I arăt pipăit că eu CU munca mea
am ajuns sus şi el pentru că se gândea Ia nimic
a rămas cu el. Cu tate că eu nădejduiesc să'I fac
şi pe el a înţelege folosul muncel, trebuinţa d'a
se pune pe lucru.
Astă-dt în sfârsit s'a săvârsit crima 1 FăcUI vin­
dare credinţei ce ' mama are în mine, făcui crima
de a face o faptă, care el îl aduce o mare mâh­
nire, căci deşi ea nu şcie, deşi pote nici o dată
n'o s'o afle, însă asta ar fi o scuză? Oare acela
ce \ ar omorî un om si Îl iar fura banii nu ar
fi fUr şi tâlhar, pentru că lumea nu l'a aflat?
ApdI pe urmă nu este o hoţie şi către frate-meu ?
El s'a privat în viaţa lut, de tate, a primit să se
ornare pe densul ne luând de soţie pe aceea ce
[23]
23
iubesc pentru ca să nu facă o neplăcere maicei
1 uî si pentru că era sărac 1). Si astă-di eu să
abu�ez si de una si de alta, mal nainte de a îm­
plini dO;inta lul si' datoria mea. Acesta crimă este
că, amanet punend moşia, am luat 200 de gal­
benr. In adever este c' o să plătesc alte datorii, Însă
am dovedi că este o faptă rea', căci cugetul meu
se simte îngreuiat şi nu este acesta o simptomă
a faptei bune. "
Sera am petrecut' o acasă cu Andronescu. M'am
silit în tate .felurile a-l arăta trebuinţa d'a studia
folosul, datoria, etc. Nu am isbutit în a'l face să
rne credă, Negreşit că pricina este că eu m'am ex­
primat atât de reu, în cât frumosul chiar l' am
'"'fOL
unţn,
O femeie frurnosă când se va sulemeni, în ochii
ce şciu a cunoşce adevăratul frumos, o să se arate
urîtă; ast-fel trebue să fie şi frumuseţea studiului
arătată de mine ochilor lul Andronescu, căci de a
dice că el este atât de corupt în cât nu vede fru­
mosul, atunci m'aşt degrada mult pe mine şi nu-
'''- mal Christos avea puterea de a se micşora până
intratât.
Astă-seră s'a cununat fata prinţului cu fiul Vul­
pescu, şi Obedeanu şi Câmpineanu luară, câte un
rang. Aşa dar În favorul ginerului se plăti o da­
torie. De la un falit creditorii când pot lua jumă­
tate din banil lor, se socotesc fericiţi. Pe acest te­
rneiu trebue eu să mă mulţumesc. Ori şi cum, în
sfârşit rangul veni, Trimete Demne şi cele-l'alte,
ca să ved o dată răsărind sorele pentru Român şi
atunci voiu dice : Slobode, Demne, pe robul teu.
1) Fratele lUI C. A. Rosetti, Dumitru, a murit În urma uriel bole
atribuita durerei ce resimţi d'a nu se căsători cu femeia pe care
o iubea,
[24]
24
4 Decembrie
Astă-9I, găsind prilej cu înălţarea Câmpinenului,
nu am învăţat, am dis că trebue să serbez diua
acesta. Dreptul însă, după părerea mea, este că
nelucrând am degradat-o, în loc d'a o serba, căcl
de a petrece ceasurile în lene, şedere, vagabondaj,
indolenţă este o crimă, dar nu o serbare. Am fost
de am plătit o datorie de bani, a mea; am plătit
şi alta a mea şi a frate-meu, am trimis banii
Elenei şi Brătianului, am fost la Grant, la Mavro­
cordatina, la Panache Arenda (?) carele este. tot la
arest, la Cârnpineanu . unde am şi prândit, apoi la
S. Pare că este ceva mal bine, dar nu mă las să
me legene nădejdea, la Alecu Rosetti şi la 8 jum.
iată-me acasă.
Şedend am dis că nimic nu este mal frumos de
cât poetul. Se pune la masă, ia condeiul, şi mâna
lUI pe hârtie, trupul pe pământ iar sufletul în ce­
ruri, în acele lumi ce omenii le dic fantastice, iar
eu le cred că sunt în adevăr, ei trăesc de odată şi
viaţa de om şi cea de ânger, cu deosibire însă că
în cea de pe pămînt nu simte de cât fericirea, de
cât bunul el; că el trăesce în acele momente. În­
trebuinţând viaţa ast-fel pe cum e dator a o face:
muncind, folosind şi tot de-odată încântând lumea;
Însă pe de altă parte nimic nu este mal nenorocit
de cât poetul, căci el simte mult, şi a fi om este
a simţi, este a fi rata lovituref, pentru că deşi omul
are multe bunuri, Însă legile sociale i le-au răpit
tate. Cc'rnî folosesce mie dacă natura ne-a dat iu­
bire şi daca educaţia, pildele, etc., m'au făcut a nu
putea, a nu mă mal încrede să'mi dau inima? Ce'mî
folosesce mie că natura mi-a da t luna si stelele,
lampe atât de frumose, dacă societatea mă îndato­
reză a avea alte lampe fabricate de omul mecanic?
Şi când este frig şi non, mi-a dat focul în prejma
[25]
25
căruia stând cu ocolit de fraţi, de mamă, de an1101,
. de amantă, să gust plăcerea căl durel, frumuseţea
flacărei lUI, să studiez şi să ador puterea create­
rulul, dar societatea si.crescerea m'au făcut să fiu
silit să am lumînări {n odaie, orneniî să nu vrea
să stea la vatră cu mine ...... să stau, am dis, cu
prîetenil ? Unde sunt? Aceia ce mai sunt aci, sunt
siliţi să fugă, nu mai sein în ce colţ al pământului
ca să caute un mijloc de existenţă prin cultura
duhului; alţii să mergă să cultiveze pe unul şi
pe altul pentru ca să potă trăi, ca să potă fi în
societate, să aibă o posiţie în lume; ba încă şi
chiar hrana de totă dilelele, de multe orl, ca să'ţî o
dobândesc1,esc1 silit să dănţueşcl un vals, să scit
să jocI pharaon 1) sau whist, să seif să minţt, să
lingI şi alte miI asemenea atrocităţi.
Apor şi natura are şi ea crudimile ef ? Nu, nu­
maI una are ea, pe care o numesc omenit un reu
trebuincios. Demne, pentru că tu al dat mortea, cred
că trebue să fie bună. Dar, stăpâne, este un bine
care este forte ascuns; relele el le veci, stăpâne,
simt si gem de chinurile ce ea ne face.
Est� uu blăstem, dar iartă-mă Stepâne, că nu
me pot opri a nu dice că nu Înţeleg astă taină a
ta ; nu veci care a fost trebuinţa să ne daI viaţa
şi să ne o IeI aşa, înt'o clipă; să ne dai iubirea
ca să ne desparţi aşa de grozav de ce iubim.
Binele acesta, Stăpâne, este prea tainic, dar reul
forte de faţă şi simţitor. Dacă vorbele mele sunt o
crimă, socotesc''că trebuie să mi-o iertI căcl nu ved că
a fost o fiinţă �măcar, care nu s'a ingrozit de acest
bine. Dobitoce, omeni de geniu şi fiul teu chiar
te-a rugat să-I scutescî, de se va putea, de acest
pahar. Dar, dacă n'ai făcut' o, negreşit că nu e
1) Joc de cărţl.
[26]
26
bine să fi lipsit ea, căci omul, tată, omul plin de
slăbiciuni şi tot ascultă plânsul fiulul seu. Dar tu?
Tu, tatăl cel mai bun, mal drept, mal cu iubire
tu, dacă nu ai ascultat ruga fiului teu, negreşit,
o mal repet, că nu era bine pentru el. Fă-me,
stăpâne, să înţeleg astă taină a ta, sau de nu, fă-me
să pociu să sufer durerile lovirilor ei, salt de nu,
apoi iartă-mi blestemul acesta de a me îngrozi, de
a rne plânge de dânsa şi a dice că nu înţeleg pen­
tru ce m'ai închis în acest trup şi pentru ce iarăşi
m'ai slobod it. A 1 si David se plânge mult si în-·
" s
treabă dacă morţii ar să potă să te adere. Omenii
cel nenorociţi cred că acea ce ei sufer este o du­
rere mai mare de câ tote. Şi mie 'mi pare că ni­
mem nu suferă mai mult de cât mine. Sciu du­
rerile altor cad se plâng, şi dic că nu au dreptate
în comparaţie cu mine, de a se . dice nenorociţi.
Aşa, spre pildă, dicearn de Rosenthal, enumă­
ram nenorocirile lul, şi, deşi le găseam durerose,
însă dicearn că eu m'asî scote fericit dacă aşi fi
în lo�ul seu. ' ,
o idee nesocotită. De a merge de aci până la
Cornesca, pe jos, pentru mine este o plăcere, pen­
tru mama Însă ar fi o muncă grosavă ; de a merge
altul până la Băneasa, este acea ce este ·pentru
mine penă la Cornesca, a merge până la Băneasa
m'aşl osteni ore cum, mama ar muri.
Fie-care are dar povara atât pe cât pote puterea
lut să o porte, fie care este de o potrivă împovorat.
Poţi dar să dicî : cutare ar muri de ar avea
greutatea mea, nu poei să dici : cutare nu este îm­
povorat, căci hu portă, ca mine, cutare greutate,
CăCI aceea ce el portă este pentru dânsul, ca acea
ce porţi este pentru tine.
[27]
27
5. Marţi
Nu este 6re scrisă, şi pentru mine, o seră în
care să dic : astădi am lucrat ca om, fără distracţie
cu înţelegere, pătrundere, etc.? Am început a me
îndoi. Să mai încerc însă un an dOI şi să rne si­
lesc el întrebuinţa t6tă puterea mea, în acest punt,
de acum inainte,
Am plătit a9I doue datori ale frate-meu, tutun­
giul şi 3 galbeni croitoruluî, idern şi pe ale mele.
Am fost aseară pe la S.
Aseră Obedeanu 'mi spunea că Vilara întreba
ce me fac?
Tov �A€7tt-; €Aqev o \lv�ivŢt�. OtaŢ[ o€V cpa[ve1'at etc;
't�v \lt/}.J.v othe 01X CP\lV� 1) îi a respuus, Chiarnă'I şi
fă'I agă şi te va refuza OtaŢt EXEt ŢOV crx.oTIOV 'tOU 2)
-' Ce face? -- studie.
Se mira. Şi cred că se mira pentru că pentru
dânsul, a vedea un om refuzând ticăloşiile şi împli­
nindu-şi datoriile, o di este o enigmă, a doua di
apoi, pentru că sufletul omului cere soluţia negre­
şit, o dă şi el Intr'un singur cuvînt: "smintit", 3)
când gura de bolă este amară, numai e dulceaţă
care să nu se pară aşa.
6 Mercurt.
Nici o varietate, sera am fost şi am cinat la
Vinterhalder, Ia 12 am venit şi mama mă adăsta .
cu masa.
7 JouI.
M'am sculat şi vestea cea d'ânteie a fost că
mama este bolnavă. Am trimes dupe medic şi apot
m'am dus în odaia el. Şedeam cu capul pe dânsa
1) Il vedl, dicea boerul, pentru ce nu se vede la curte - nici nn
sa va vedea,
2) Pentru că are scopul său.
3) Rosetti face alusie la boerlf col vechi, cart vădându'l că nu aleargă
dupe ranguri şi slujbe şi că lucrează, '1 tl'ataude smintit.
[28]
28
şi ea a credut că plâng. Aridică'ţt capul, 'mt <;lise
ce are plângi? "trebuie să al mintea ta tată, nu
numai cu Vodă şi cu boerii, ci în tate să fiI mare
si indiferent de omenl si de cele Iumescî. Une
orl te ved coprins de ;a nitate . . . . . . . Să fiI
ca Solcmon, Însa cum era el până a nu se' semeţi
în sciinţa şi mintea lUI, până a nu se îngânfa,
căc! după ce s' a îngânfat, o femeie a fost des­
tul se'l facă a cădea si a se închina la idoli. Tre­
buie să te gândesci �e este viaţa pentru' mine şi
ce a fost si atunci ln'o să te mal mâhnesci când
, ,
veî vedea că vine sfârşitul."
M'a făcut de am plâns, Am stat tată diua cu
dânsa şi nu am lucrat nimic.
8 Vinert,
Nimic mal greu ca mustrarea de cuget. Dacă
eu asi fi avut consciinta că am făcut pe mama să
suridă de fericire, să bine-cuvin teze cerul că a
făcut' o mamă si să simţă fericirea si mândria de
a fi mama mea, atunci de bala el ' m'aşi întrista,
pentru că pătimesce, -dar martea nu m'ar îngrozi.
Nenorocirea cea mal mare care cade pe om,
este când pierde pe mama sa, căci nu mal atunci
omul pierde într'adevăr, pentru că pierde singura
fericire ce are pe pământ, acea de a fi iubit şi,
după părerea mea, numai mama iubesce, atât tate
cele-l'alte iubiri sunt nisce copie, nisce caricaturi
ale iubirei.
Este o groznică nenorocire de a me vedea, de
o dată gol În gerul cel mal grozav, de a me ve­
dea de o dată pustiu în acest chaos, năpustit în
viscolele cele, mal grozave, pe oceanul �cel mal
adânc, pe valurile cele mal turbate, mal neornenose,
mal nesimţitore şi singur, fără cârrna, fără pânză
măcar, sub care să'rnt ascund fruntea de plesni-
[29]
l'
T-
I +
, l
f
(�
/
I
�
l"
r
I
I
I
29
turile viscolului, tote le aşî suferi, ba încă cu ore­
care mulţumire, sciind că ea a scăpat de tote ne­
norocirile ce putea să me năpădescă, căci tot omul
este supus la mîl şi mit de dureri, mama Însă este
mal supusă de cât ori-care căcl este mai simţitore
la ger, mai cu cunoscinţă de adeveratul bine şi
frumos; apoi ea mai este retrasă de tote cele lu­
mesei şi chinuinduise numai pentru mine şi prin
mine, negreşit că mal bine ar fi pentru dînsa mor­
tea; Însă mustrarea cugetului me face a me În­
grozi de ideea numai a rnorţei. Sciu că pentru
totă viaţa o să am astă dure, mai cu sernă că
omul, după ce perde, simte mal bine binele ce
avea. Cu tote acestea elI amsciut acesta şi acum
iarăşi, după ce se va scula, tot nu o să am putere a
me îndupleca să-i fac mulţumirile, căci cea d'ânteie
mulţumire a ei este de a me însura şi a doua a
fi om de salon. Acestea sunt împotrivă de acelea
ce a'şi dori eu. Socotesc însă că, de va trăi ea,
voI trăi eu încă cind ani şi vor ajunge a învăţa
aceia ce voesc, socotesc dic, că aşi putea să o
fac să guste 6re-care fericire, căci, deşi este din
altă lume, ea Însă simte care este adeveratul fru­
mos şi are atâta mândrie în cât negreşit când
rne va vedea cunoscut şi stimat de lume, ca omul
cel mal Învăţat şi cel mal cinstit, o să simţă acea
bucurie ce aşi voi, o dată măcar, să o fac să o
guste şi apel să mă cenuşez de o dată cu ea.
Sâmbătă 9.
Tot reu şi tot reu, nict o schimbare nu face
bola. Grunau vorbesce de 7 dile, abea sunt trei
şi ea a slăbit cu totul. Ore până la a 7 -a avea-va
putere să iasă din Crisis. D6mne! dacă nu o aş­
teptă vre-o durere, pricinuită de mine (căci numai
[30]
30
eu sunt acela ce pot să-i fac dureri marf) atunci
mântuesce-o, de nu, apof chiam-o la tine! Vă­
dend pe T. diceam că nu p6te fi o mal mare ne­
norocire, pentru un fiu, de cât a av�a o mumă de
care Să-I fie ruşine, dar ore este vre-un reti mal
mare de cât a avea o mamă cu care să se mân­
drescă.precum eu, şi s'o piardă? Sărmanul om?
are, n'are este tot reu!
10 Duminică.
B6la este tot aşa, dar mal nicr o frică nu am,
O desăvârşită asigurare are sufletul meu, gândesc
că una din pricint este şi încrederea ce am în Gru­
nau si acea care ved că are si el. Nu sciu dacă
, ,
m' 0f erta filosofu, dar eu dic că nici o dată su­
fletul meu nu m'a înşelat şi când am greşit, a
fost că nu am ascultat prevestirile şi poveţile lui.
Visitele acestea sunt neplăcute. Am isbutit însă'
a opri, pe cunoscuţi, să nu mal intre în odaia
mamet.
Am şedut, astă seră, vr'o oră cu Bosianu şi
Andronescu, '1 mal îndernnarărn a se pune pe
studil, îl vine insă greu; îi ar veni mai lesne să
lucreze 6 cesurt pe c,li ca grefier, de cât 9 ca stu­
dent.
11 Iunie
Astă-seră sunt coprins de ore-care grijă. şi bag
de semă că si în acestă simtire este ca în tote ,
cele-l'alte, al alunecat dupe trepta cea d'ânteie, dacii
îţi vei păstra totă simţirea, nu te-l amăgi nici cum
şi vei avea puterea să-te sprijini, bine, de nu, apoi
dintr' o clipă, din treptă în treptă, cadî şi mal repede,
trecând peste multe şi de o dată chiar vel fi jos
în prăpastie,
Aşa este în t6te, în virtute şi crimă, în veselie
şi în frică. Mi-a venit ânteiu frică, căci îi-am ve-
[31]
S1
dut limba negră, apel pentru că Grunau a făcut
multe întrebări, apoi căcf am aflat că M. s'a sfârşit
la 5 dile, apot işirea afară) care trebuia să me bu­
cure, o iau că este Â6(J't� 1). Acum 'mi pare - căci
eu nu me mal încred în mine, - că a început a
răci; o dare la inimă, mi-e temă că este cangrenă,
sau alt semn al mortei,
De ce are me tem' de marte, căci de viaţă nu
este nici unul carele să fie multumit? Mama neîn­
cetat a dorit martea si acum o v�d că se cam terne.;
Astă seră Îl-a �Hs' Raluca, să' facă un maslu şi
nu a primit, nu voesce să rage pe Dumnedeu
pentru viaţa el şi sunt încredinţat că nici o dată
în rugile sele, nu a amestecat, o vorbă măcar pen­
tru dînsa, şi cu tate acestea o ved că cere doctorii
şi mai ved alte asemenea dovedi, Negreşit că este
şi reul ce o trudesce, însă este şi un gram de
frica morţit. De unde dar ne vine acesta? Eu so­
cotesc pentru că viaţa, bună, rea, aşa cum o scirn,
o cunoscem ; iar rnortea, aceea ce cunoscern din­
tr'insa, este atît de Înfiorător şi scârbos. Omul se
umple de noroiu.. .. , trupul lut Îl spală, îl parfuma,
şi martea îl îngheţa, Îl impute şi viermii îl rod.
Şi mormîntul acela, deşi Byron dice că nu e În­
fiorător, trebue să mărturisim că nu prea e un
alcov dumnedeesc si nu sciu ce fel este.
, ,
Nu dic că pe om l'a făcut bine, sau că nu l'a
făcut cu privilegii şi mai bune de cât pe copacul
acela, ce'I tai ca să fierbi o cafea şi s'o bei, sau
că atunci când l'a făcut nu l'a brodit si are să'I
strice ca să'I mal facă o dată, de doue incă, până
ce 1'0 brodi.
Acestea le dic pentru că sunt destul de poltron
ca să pot dice alt-fel.
1) Liborarea, sftrşitul victer.
[32]
12 MarţI
simte, dice, că-I se sfîr­
a 7 -a si nădusela a în-
, ,
veninul în mine este re-
32
Simţ o impietrire, pipai irurna şi nu prea o gă­
sesc, obrazul e rece, me lupt cu nădejdea şi cu
frica, dar" me tem îndoit de viaţa el pentru că ved
că desnădejdea, turbarea nu m'a coprins şi p6te
Dumnedeu întăresce ânteiu şi apoi boJesce.
Mama însă a răcit căci s'a dus la biserică
n6ptea, să r6ge pe sfântul Nicolae să'mi dea mie
viaţă şi noroc.
Astă-seră ea este reu,
sesce sufletul. Este sera
,
ceput. Mie Îmi este reu,
voltat.
Luxiţa 1), astă-seră, a căutat' o cu mare activitate.
'MI spunea că lumea totă me sfîşie de ce n'am
adus un alt medic. As dori să'I Întreb dece o fi
gândind, ei, că au dreptul să judece pe fiu de ce
n'a sculat pe mai-că P Să vedem, insfârşit, cu mama
şi cu mine ce să face sera acesta.
Sunt 30 de ceasuri de când n'am mâncat, de
ce ÎmI vine gretă 2).
1) Luxita Mavro cordat.
2) A doua di, la 13 Dacembre, mama lUI Rosetti a murit, �i
notele săle au fost întrerup te.
1
'y
f •
1 -,
I
J
\
�
(
I
t
[33]
Notele, pe cari le am găsit, reincep apr6pe un an după
martea mamet lui Rosettl. El le datează după numărul
dil elor trecute de la acea morte.
323 diJe de la m6rtea marnet
, 1113 Martie 1845
Astă-di am Drimito scrisore de la E. 'mI spu-
, >
nea că frigurile o chinuesc, eu dau, la aceia ce
iubesc, o căldură care aduce forte curend frigurI.
Peste puţin se va duce, şi ea, acolo unde amorul
meu duce pe toţI.
Nici un om, nu cred, că a iubit omenirea ca
mine, nici unul, ca mine, nu a voit să fericescă
pe cei ce se ating de el şi, cu tate acestea, nici
o crimă nu a fost mai ornorîtore ca iubirea mea.
Sărmana Fany! iar 'rnl scrie că suferă, Obe­
deanu asemenea, Vinterhalder iarăşi în necdihnă.
Dureri, neodihne, marte, iată îmbrăţişările mele!
Multe Iacrămî vărsai şi astă-dl, din astă pricină.
Mâine iar voru vărsa, fiind-că vine profesorul de
latină.
2j14 Noembr.ie
O! sunt sigur că şi eu în curînd, tot de acele
trigurr rne voiu sfârşi! Lovitura se întorce înapoi
şi lovesce în sfârşit pe cel ce a lovit.
[34]
34
Sunt multe meserii prin care am trecut şi, cînd
aşi trăi, aşi trece încă prin multe pote, de aceea
astă-dt să fac şi un proverb, adică să'] mal C01l1-
plectez :
Scumpul mal mult păgubesce.
Leneşul mal mult alerga.
Lacomul mal puţin mănîncă.
325 Nocmbre 3115.
In noptea trecută) iar m'am luptat cu insomnia
si vedend că trebue cine-va să fie armat cu multă
filosofle pentru ca să pată suferi acest chin, am
reaprins lampa şi am luat la citire pe Jouffroy 1).
Dacă as! fi în bratele tele, asi uita cât-va su-
ferintele l�lele.' ,
D�că te aSI avea acum în brate, asî simti îndoit
lipsa mamei; căci acum, pentru ' ânt�iaşl dată, aşi
face-o fericită de m' ar vedea.
Sunt 9, nu mal sunt în stare a face nimic, nici
a ceti, nici gramatică, nicl filosofie, dar nici poesil
chiar, me duc să me arunc în pat, pote că astă
seră va fi mal puţin dureros, de cât a fost în nop­
tea trecută.
Mare iubire simt crescând în mine, din di în
di, pentru Brătiam{l cel mic 2). O! ce n'aş d; să'!
ved aci � mi se pare că aşi fi mai puţin nenorocit,
căci el numai, din totă lumea. este carele mi se
pare că înţelege mal bine, că cornpătimesce cu ne­
buniile mele.
<126 Noembre 4116
\
Astă-c;!l .am dat' o gustare Golescilor si 11..11 Gru­
nau. Apoi m'am dus la temniţă să vid pe Ne-
1) Celebru profesor de' filosofie.
2) Ion Brătîanu.
[35]
35
gulicL Sera m'am pus în pat, de vreme. Am făcut
Însă o faptă bună căcl am trimes bietel X. 30 de
galbenl.
327 Noembre 5)17
Mi-a scris. o scrisore A. să-I dau 15 franci. Are
tote trebuinciosele şi pentru ca să aibă mal mult,
s'a micşorat a'rnl cerc. In odaia mea nu a mal venit
şi astă-di a venit spre a'rni cere respuns, căci era
sigur că o să-I dau ; Îl am dat, dar m'a durut ve­
gendul aşa mic.
Soldaţii lui Fabius nu jurară de a birui sau a
muri, el jurară că se vor Întorce biruitort, şi o şi
făcură. A! dacă nu pociu şi eu să jur tot aşa ţe­
reî mele! Dar, după cum ved, după. progresul ce
fac, după starea în care se află inima şi după sta­
rea în care trupul meu s'aduce de totl acesti a-
, ,
gent1 ai mortet, mi se pare CEt voiu muri fără a
bin{i. Destul; 'mi-ar dice unii,' că mori în câmpul
bătăliei. Este destul pentru ambitie, dar biata teră
, , ,
ce a folosit? Morti are ea destul. Si chiar pentru
, ,
ambiţie nu este nimeni care să şcie ce am jerfit
eu, când am lăsat pe mama, ce am jertfit eu acum
chiar, pe tot minutul. Păcat, ca atâtea jertfe, atâtea
simţuri ce am în mine, să piară fără a sci nimerii
ce a fost măcar. Iartă-rne maică!
6/19 Noembrie.
Trecu diua de eri cu lucru mai puţin şi plâns
mai mult; eri avui o durere de cap. Este o lună
. aprope de când în tote nopţile nit deştept de 5,
6 01'1. Noptile erau singura multărnire si iată că
o perdusem şi pe acesta; am SP�lS lui Grunau şi
acum era aprope să mă duc la alt medic când, în
. noptea acesta făcut experienţă, şi pricina a fost că
[36]
36
pendula, ce am cumpărat'o ca să mă deştepte di­
mineţa, care nu numai dimineţa ci tată n6ptea
sunând cesurile, me deştepta. Mai frumosă nerodie
nu pote fi; să iau doctorii pentru că pendula 'mi
sună ceasurile ca clopotul!
Acum sunt ceasurile 6 jum., să încep chinul
care' Kretulesculut îl aduce plăcere si mie trudă.
Simţ un desgust aşa de mare de' viaţă, în cât
dacă acu aşi vedea martea, aşl primi-o cu bucurie,
însă nu este o furie de acelea, sau o obosire de
dureri ce te face să dorescî martea drept scăpare; >
nu, astă dori re a mea, astădt, este aşa cum un
om, închis fiind şi ne mai avend ce ceti, s'ar
apuca să schimbe din locul ei o mobilă, o masă,
un pat, nu că dor, crede el, că va fi mai bine,
de cât ca să schimbe monotonie, ca să vadă ce
va mal fi şi cu acea schimbare. 'Mi aduc aminte
că am audit adesea pe mama, dicend, în momente
ce nu avea dureri mari; d'aşt muri. Acum inţeleg,
i se urâse cu acea monotonie. Când durerile, va­
riază, tot este un fel de plăcere, dar când este tot
acea lovitură, tot în acelaşi loc, de ar fi mai uşoră
este mal rea de cât cele tari şi variate, acelea te
enervă, acesta te desgustă,
Ca să cunosci pe un om, să-i cauţi prietenii,
diseră unii, chipul său altii: Descartes a dis că şi
aranjamentul odăiei ; dar i'n{brăcăinintea de ce o
lasă la o parte? dar a locui cu el într' o odaie, o
lună de dile P dar a cunosce femeia ce iubesce şi
a fura şi de la ea ceva idei ? Acestea sunt cele
mal de căpetenie, după părerea mea.
Dar la ce să mai stau, eu, a nerodi aci, asceptă
dascalita mea 1).
Veniră Golescii şi sera o perd ui,
1) Rosetti avea la acea epocii, o pro îesdră de limba eng\(.ză,
[37]
37
De si m'au Încântat, vedend simtiri nobile În­
tr'enşit, Însă m'au Întristat indoit căci am pierdut
din Învăţătură, căci am vedut şi mai bine că avend
şi fiind legat cu asemenea omeni, te poet urca
departe, adică poei face multe lucruri bune.
8/20 Noembrie,
Să Începem diua insemnând ticăloşia-mi. M'am
sculat cu un ceas mal târdiu, nici o scrisore l nici
de la ea, nici de la Granta, nici de la Vinterhalder.
Chin! ce păcat fac ei cu mine! Are cuvînt La Ro­
chefoucault: Chaqis'un ueut auoir un ami, mais
personne ne ueui etre l' ami d'un auire.
Am lucrat, căci mâine va veni dascălul latin,
socotesc să culeg răsplata muncei mele, adică
câte-va lacrărnt. Acum sunară 10 jum., somnul,
singura'rnl mângâere me adastă ; nădejduesc că
acum va veni, afară numai de nu voiu mai învăţa
vre-un meşteşug, ca acela al clopotuluî orlogiului
care să me chinue 20 dile.
9121 Noembrie,
Sunt 2 jum., adăst pe profesorul latin. Am lu­
crat de la 7 până acum. Spre resplată tremur aşa
cum ar tremura un prost şi hoţ procuror, când ar
aştepta revisia unul drept prinţ. Exemplul nu este
bun fiind-că prinţiI nu sunt drepţi şi fiind-că de
va fi unul, apoi procurorul nu p6te fi prost nici
hot; În sfirsit eu tremur căci 'mr voiu vedea ia­
răş'I ticăloşia şi perderile de timp, de viaţă, de
bani, de tot.
S' a împlinit proorocirea, resultatul: plâns şi
.durere de cap.
[38]
38
10/22 Nosmbrie
Astă-di fu ânteia cii că nu plânsei după lectie;
Mi-a t;li� profesorul meu, că tema ce'mi-a dat e'ste
forte grea; asta m'a revoltat. Am dis, astădi, Kre­
ţulescului, când m'am pus să o lucrez, că voit!
isbuti, îl am dis lui, când a venit, că nu'l iert
să-mi găsescă mai mult de 3, 4 greşeli, nu sciu
cum s' a făcut dar am isbutit.
Astă-seră fură Colescii, Caracaş, Mavrodin, Ru­
căreanu, se duseră acum; şi pentru că nu este dat
mie să sfîrşesc diua fără dureri, intraiu în 3a10n7
vedui focul, singurătatea, tăcerea, ceasomicul, ma­
ma, patul meu, pomul îmbobocit, tote acestea Îmi
făcură o durere vagă. Aşi fi în stare acum să fac
o poesie, atât de sufăr.; căci la mine geniul este
în inimă, iar nu în cap: "Mourir et pourtant il y
avait quelque chose la" a dis Chenier 1).
Nu sciu, dar nici o dată nu am simţit nimic
în capul meu, se înţelege că atât. de nimic, dacă
nici o regulă de gramatică nu p6te sta.
a 1 cun). s'ar schimba acum durerea, de. nu în
fericire dar în uitare 1 Chiar pe tine ... E, t'arn cântat.
Aşl putea acum să scriu, dar nu o. fac, pentru
că trebuie să me las în durere, şi apoi poimâine
nu voiu putea să încep gramatica, căci nu am
nici un subiect meditat. Din gramatică a trece în
poesie, 'mi-e temă că o să aibă ceva miros de
dînsa şi prin urmare o să fie rece. ApOI ce vref
să scriu în câte-va cesuri? .
Mâine trebue s'o las, nu, m'aşi alege cu durere
numai, mai .bine .săme pun în pat, este singura
mulţămire ce'mt lucesce totă septemâna patimelor;
după patimit adastă învierea creştinul, eu mortea
căcî ea este pentru mine acum singura mângâere: ..
1) A muri; şi cu tate acestea era ceva acolo �în.cap).
[39]
39
Somnul dar. O! dar m'am miscat atât în cât
metem că nu va veni. Să las �ondeiul că 'mie
temă. O schi eu, pentru mine s'a dat a suferi nu­
mai, fără a produce nimic. A! căcl nu are altul
în locul meu, acea ce simţ în mine astă-seră? Ce
frumusete de fir ar produce! si eLI suntsilit a su­
feri numai. ,,4.10ns, c'est ma' destin ee, il faut l'a­
chever 1). Maica mea! fratele meu! me vedeţi vot
ore? O dacă me vedeti, iertati-rne.
, ,
3:33 Noembrie 11
Duminică m'am sculat mal târdiu, am citit: m'am
. spălat, gândindu-me la mama, la starea mea de
astă-di, la mii altele, al căror resultat fu suspine.
Am citit iarăsl si sera după ce am lucrat puţină fi-
sică, m'am P�lS' în pat. '
334 Noembre 12".
Am făcut încercarea, o i deprindere, ca să dic
aşa, a răbdărei mele.
Am primit o scrisore de la Vinterhalder, în mo­
mentul ce am deschis-o, până a nu rne apuca a citi
nici o vorbă, a venit engleza mea. In scrisore mal ve­
duî şi una mică cu slova Granteî ; ei bine, mi-am
luat lectia de 11/2 ceas, Iară ca să citesc şi m'am
silit să am şi mintea aci. Intr'adever că pentru
mine a fost prea mult. De câte orI primesc seri­
sort de la Vinterhalder, trebuie să'I admir şi să'l
stimez. 'Mi dice că a vedut pe Mad. Duchateau'')
şi că a citit în chipul ei durere. Sărmană femee,
sau mal bine sărmane fernef
1) Aida, este destinul m eir, trebue să'I îndeplinesc.
2) D6mna Pherechirle.
[40]
40
:3.35 Noembre 13
Am lucrat astă-di şi nu am fost în durere, însă
adincuri am citit câte-va rînduri din Faust, şi am
turbat. Am vedut t6te durerile mele, m'am min­
drit, vedend că me Întîlnesc asa de mult cu un
ast-fel de om, m'am aprins, a'rdeam a lua con­
deiul, me intristaiu că nu pociu, simţit durere ve­
dend că nu sciu nimic si me desnădăjduit vedend .
�ă în adever nu me înşel când cred că nimic' mai
ticălos ca omul. Cu t6te acestea, de voiu trăi şi de
voiu putea să rne scap de gramaticl, lucruri cari
sunt arnândoe forte douteuses 1), atunci voiu spune
omenirei lucruri ce vor 11 prea frumose pentru
un om.
:336 Nov. 14126
Astă-seră asistat la primirea lUI Grunau şi Ru­
căreanu 2) Până acum eram în potriva formelor
masonice; acum le găsesc rele, numai pentru că
nu sunt făcute cu totă asprimea primitivă; o me­
decină luată in porţie mal mică de cât trebuie
produce, adesea, chiar reu. Incă o lecţie am luat
asupra ambiţiei omului.
337 Nov. 15/27.
Ciudat că omul nimic nu este; nici o studie
care să fie mal întinsă, care să'ţl aducă mai multă
plăcere, mal multe lumini şi să te scârbească mal
mult aşi dice, să te încline la milă, dacă nu aşi
fi eu om. M'am silit de atâtea ori, luni întregii
să fac pe Kreţeanu a nu mal purta pălăria strâmba,
si serios Îi am dis, si în satiră, am pus în sfârsit o fe­
mee : M-me :o'uch�teau Îi a dis, nimic. Astădi am
, ,
1) Indoi6se.
Z) Primirea lor în loja masonică.
[41]
41
vedut, cu mirare, că a pus'o dreptă. Cine fu acel
puternic? 0 ... 1) ce i-arn dat, numită le bon-ion.
Astă seră scosel din deget veriga ce de 8anf
o port în deget, dată de Melinescu în momente
de acelea ce nu se mai uită. In momentul ce am
scos' o am simţit o durere, un gol, nu dic ca acela
-când 'ţi more. cine-va, dar ast-fel cum e când
cleştele 'ti trage o măsea. Dorul si secul '1 simt
eu viuoici�l11e. Câtă plăcere aşi ave; acum când aşi
vedea că el nu este necinstit 2). Cum I'aşi pune
iarăşi în degetu-rnî. O! de câte ori 'rnr făceam
vise de a găsi o femee căreia se dau inelul. Câte
numi '] cerură P şi le-am dis că este cel de pe
urmă dar ce voiu face unet femel. O om ! om! om [
;):38 Nov. 16/28�
j\ 111 fost bolnav, am lucrat mereu, iată tot. O
micii scrisore de la Vinterhalder, mi-a făcut pu­
·ţin�i. plăcere. S'a împlinit proorocirea mea cu Ro­
senthal, că atunci când îi va veni scrisorea cu
bani, de la maică-sa, o să plângă.
Ore Granta de ce nu mi-a respus ? Sărmană
femee 1
0::l9 Nov. 17/29.
Trecu fără să'rni aducă decât o muncă, o ne­
plăcere şi un somn, dupc 3 ore noptea.
340 Nov. 181:30.
Am fost astă-seră la ânteia adunare de Rornânl,
ce hotărârăm a face în Paris, în tate Dumini-
1) Cuvântul este indescifrabil.
2) �osetti luase de la Mălincscu un inel în semn de legământ Ca
nu va Înceta .I'a lucra pentru patrie; cre <;L\n cI 'că el s'a abatut de la
a cel angajament scose inelul, dar mal târdiu vec;lu că se înşelase şi
rupse inelul.
[42]
42
oile. Am şedut până la 9 şi apor, avend şi trebă,
am fugit. Câtă vreme am fost cu dânşii fură în
unire, căci căntau si vălsuiau. Nu sein ce se va
face până la sfârşit: Am scris lui "E. .. o scrisore
ast-fel încât pote s'o arate ca să dovedescă că
nu a avut nimic cu mine, dar ea va înţelege sa�
tira ce-I fac, deşi cu o manieră forte delicată, res­
pectuosă, ba încă şi cu iubire destulă.
'MI pare reu de densa pentru că este femee,
nenorocită, în vreme ce, dacă ar fi vrut, cu mine
.,. ş'ar fi găsit, pote, fericirea. Ea, ca om, are dorinţe,
schimbări, setea de fericire ce o caută în tot. şi
nu o pote găsi, căci nu e, nici nu o pote da de­
cât filosofia, nu că voiu să dic .că ţi-o' dă, ci te
face să vedi că nu te înşală, te face să te resig­
nezr. Eu, am iarăsi '0 ticălosie a me crede că
pociu da fericirea unu; om 1 Ticălosull Ticăloşi ce
suntem 1
Lucraiu până acum, fusei astădi la cursurile
cari au început, citii programa: mii de sciinte ce
tate doresc să le aflu, mare parte 'mi trebuesc,
multe 'mi şi plac, şi să nu le sciu ' Să nu poţi
măcar să le ascultl ! Totusi asi avea o idee de ele,
asî vedea până unde s'a ddicdt omul. Si nu POCi1�l
ascuita de cât forte putine! Si vreme' nu am să
, ,
lucrez mult, şi vreme nu am să adăst mult sci­
inta, căci vârsta trece, căci Românul are sete şi
fome ; am . eli cel puţin pentru dânsul ? Şi să'ţi
fie fome si \ sete, si să vedi înainte-ti un pămînt
plin de l�â\)cărr şi să c;li�i mi-e fO;11e, şi să 'ţl
dici iată pămentul, curăţă-I, ară'l, sernănă'l, adăstă
să crescă sămănătura, să se cocă, apoi seceră,
curăţă, spală, macină, frămîntă, coce şi mănîncă.
[43]
43
Mi-e sete? Iată sapa, sapă şi vei gasi vîna;
dar spre a lucra trebuie putere şi vreme, şi mie
mi-e forne, săpând voiu insătoşa şi mal mult şi
mie 'mi-e sete acum; voiu muncI cu tote aceste,
alt-fel nu se pote. Apot să ai şi frică că pote pă­
mîntul va fi sterp, sau reli cel puţin; vîna nu o
vei găsi, sau nu 'ţi va da apă, sau va fi salcie.
A 1 nimic mal trist de cât să cari tocmai când ţi-e
forne, şi apoi Ohristul dice : "Oere şi ţi se va da",
Goethe o mai repetă: "Oaută şi vei găsi". Este
adcver, Însă când escl copil. Cu tote astea voiu săpa.
Un om liber pote face tot, afară de cea ce, le­
gea Îl opresce ; un sclav nu p6te face nimic, a­
fară de ce legea Îl ordonă.
342 Nov. 20. Dec. 2.
Am primit astădi O scris6re de la Winterhalder,
frumosă cum sunt t6te ale IU1, ba încă une-ori,
se apropie de sublim; 'rnl dice că'l dare pieptul.
O! nu, nu, Winterhalder nu rne lăsa şi tu! Dar
nu, nu, asta nu se poteynu se p6te să fiu blestemat
până atât. In adever, deşi am păcătuit, însă m'am
îndreptat, me silesc, din di în di, a me-sânti şi
sufletul meu nicl o dată nu a fost criminal. ApOI,
chiar' aşa de ar fi, nu cred că va putea el, să se
ducă înainte de mine. Cu t6te acestea ar fi păcat
să ne ducem; el cu mine, eu cu el, am face mari'
lucruri. Sufletul meu este de împărat, al lui de
rob, 'mi dice el, în scris6rea sa de a<;li. Nu a
găsit bine expresia; de va fi aşa, atunci al meu
este de acvilă, al lUI de turturică, sau alte ase­
menea, blând; credincios, adesea şi sublim.
Lasă-me, D6mne, să'mi împlinesc misia ce simţ
că'mral dat, lasă-rne să pun în lucrare puterea,
creaţia, ce simţ în mine; luminează-mă tu, şi voi
fi vrednic de tine, de mama ce m'a născut.
[44]
44
342 Nov. Z 1.
---Bec. 3.-
Am primit respuns de la Granta. Am citit de
-doue ori scrisorea el, de dane ori am plâns, dar
nu o lacrimă, două, dece ; un plâns de acelea
cum piânge fiul când sărută îngheţată mâna p(t­
rintelui seu.
La cea de a doua, erau fată Rosenthal si Ore­
ţeanu, trebuia să mă stăpânesc pentru cel di� urmă,
dar nu am putut. De ce am plâns? N LI sciu, clar
sciu că plânsul venea când citeam scena de la
morminte. AşI dori s'o mal citesc acea scrisore,
dar nu' pot, nu am curugiul.: S(L me mal Întâlnesc
cu acele rînduri,
Astă femee, sau ăst înger, 'mi scrie că omul
cinstit, cu pilde mari, a făcut un mare bine pa­
triei. Madame Odobescu scrie lui Caracaş 1), o odă
ele mine, în ăst punct.
A! frurnosă este virtutea! Of li' de mari şi grele
să fie legile el, sunt minute ca' acestea, cari 'ţI
plătesc ani de trude. Dacă aşt fi cel mai scelerar,
dacă mal am rele în mine,' dacă sunt chiar cel
mal reu, aste două scrisort sunt destul ca să fad
din mine un om, carele se jertfescă pentru Patrie,
pentru virtute'; mai mult de cât toţi.
- Dar astă <;11 am dobândit puterea să fac chiar
întreprinderea lul Bourqeois de Gand, atât este
adever că pe un suflet, de voesct să'l înalţi, tre­
bue să'l, ridici mal ântâiu într' o înălţime ca pe un
cerf-uolant (smeu) şi de acolo să'I dai drumul,
căci ast-fel, depărtat de atracţia parnîntulur, împe­
dicat de paturile de vent, aerul mal subţire odată
cunoscut d� dânsul, nu mal pote cădea.
O! câte şe trec în mine astă seră, dar nu pociu
dice nimic de cât: maică, iartă-mă.
1) Fratele dtimnet Odobescu.
[45]
45
244 Nov. 22:
Nimic.
345 Nov. 23.
Nimic, viaţă de om.
346 Nov. 24.
Scolari! erau 'Să mergă toti la Ouinet să-i mul-
, , r..I
ţumescă, eu nevoind a pierde cursul de istorie,
nu am voit să merg; am plecat la curs, dar când
me apropiasem iată studenţii că treceau toţI în rin­
durî, a fost cu neputinţă, Golescu rne ţinu, dar
nu mai eram de cât o materie inertă ce a primit
o impulsiune, trebui să merg Încotro me împingea.
Sunt 12 1/2, o durere de cap me silesce să las
scris6rea pentru a doua di şi să me culc.
347 Nov. 25, Duminecă.
Am umblat puţin, am citit ceva jurnale, am
fost vr'o 2 ceasuri la adunarea Românilor, acum
sunt deştept. O! şi mâine, mâine vor începe iar
chinurile rsepternâneî !
348 Nov 26.
Am lucrat neîncetat, lucrul acesta sterp are şi
el avantagiul lui, te nerodesce ; cu t6te acestea
m'am gândit adesea la Granta, până şi la nepu­
tinţa de a o lua de soţie, din pricina lipsei de a­
vere şi a datoriilor mele 1), la nesciinţa mea, Ia
dorinţa de a sci, dar la acesta me gândesc neîncetat.
Acum sunt 10) o să me pun în ,pat şi să citesc.
ceva poetic. Copilului când nu face o nebunie Îi
dai o coftură.
349 Nov. 27.
A ajuns e atât de monotonă viaţa mea, apoi şi
1) Rosetti face alusie L datoriile sele către (eră.
[46]
46
gândirea-mf este şi mal monotonă din pricina
gramaticilor, în cât iau condeiul să scriu şi nu
am ce, nici chiar o regulă de gramatici nu pot în­
semna căci, d�i stau cu ele mal totă diua, din
nenorocire, nu Învăţ nici una.
'MI dicearn astă-dî că femeia, este dovedit, ne­
greşit că totă regula are excepţiunea el, dar in
general este dovedit că femeia nu iubesce de cât
frumosul; eu, sunt bine urît la chip, de unde vine
că tote femeile, ce me cunoscută me iubiră? Iată
şi betrâna engleza mea, pe care deşi am oprit'o,
Însă prin taină tot hotărî il se duce la cursul de
literatură ca să'mi ia note, fiind-că Îl spusesem
că aşi dori se ascult acel curs, fiind-că o să se
vorbescă de lord Byron, şi nu am vreme.
Astă întrebare me făcu să cred că sufletul meu
e frumos; me indoesc, dar aşi dori să fie aşa.
'Mi dicea odată, cine-va, că dacă omul ar fi
cum vreau el}, nemuritor, atunci ar fi forte reu.
11e miră, căct eu acum era să d.c - ce'mi folo­
sesce a fi mare, nobil, sfînt, in 'minte şi îrl suflet
ast il.<;ll , dacă mâine o să mor? Eu unul sciu că
dacă mi-al da pe mama, pe frate-meu şi încă vro
5 salt 6 din-cer vii pe care îl iubesc, şi o viaţă
de 1000 de ani măcar, aşi fi Îndoit mal bun; de
mi al da-o eternă, aşi fi ca eternitatea de mare
de solid; dumnedeesc m'ast face.
, ,
350 Nov. 28.
Astă seră o trecut lucrând scrisorea Granteî :
vremea din invătătură o perdut si nu scriseiu cea
ce voiam. Ammaf <;lis-o, am s6rtaf�meer ce leapădă.
\
:=;�1. 352 Nov. 29, 30.
ErI seră, scriind ,GranteI, vorbind asupra patrieI,
'mî reamintit diua sosirei mele în Bucuresct, Am
r
[47]
47
revedut acea di, acea scenă a sosirei mele si mo­
mentul întâln'iref mele cu mama. Ce bl'estem
a avea ci imaginatie asa încât să'tl aducă trecutul
--'" " ,
Întocmai ca presentul, să vedl tot, tot; durerea
mea fu atât de mare, plânsul şi agonia, încât ţinu
totă noptea si astădi 'mi pare că m'am sculat de
, �, ,
pc o bolă, Maica mea, îmi diceai, tu, cu un zîm-
bet dulce, că o să plâng amar la mormîntul teu.
O diceai cam în glumă, o diceai căci sciai că te
iubesc, o diceai căci sciat că sunt vinovat şi că
o să me mustre cugetul, o diceai căc! sciai tu, ce
perde un fiu când perde pe mama sa. Dacă ai
sciut, tu, acesta, cum al putut muri 1 negreşit că
nu al sciut' o desăvîrşit, căci amorul te ar fi făcut
să birui si martea chiar.
Am primit o scrisore de la Winterhalder. De
voiu muri, numai el ar putea, ajutat de acest jur­
nal, să rne descrie, căci el me cunosce binişor.
1113 Dec. 353.
Am lucrat scrisorea Grantei.
2114 Dec. 354.
Am lucrat şi sera fu adunare la mine, aşeza­
răm societatea şi me aleseră casier; este o belea,
Însă eu am simtit bucurie. si o voiu simti tot
dea-una, de câte �rl RomaniI �e vor alege, ia 01'1
ce va fi, fie cât de mic.
3/15 Dec. 355.
Omul, . se vede că este compus de mal multe
grame de reutate şi gelosie de cât de bunătate, căci
am vedut că pentru a sfâşia pe un altul, a'l scă­
dea din meritul lut, prea multi tovarăşi se găsesc; ,
spre a lăuda Însă pe altul, mult mal puţini.
[48]
48
4116 Dec. 356.
Am trecut. diua franţozind şi prescriind scrisorea
GranteL
5/17 Dec. 857.
De ce nu ve�l în alţii cea ce ved în mine? voiu
să ivorbesc de nervele lor. Când aud un ton de
musică, când aud un vers, o poesie, de ce nu
trăsară, nu tremură el, ca mine? Dece nu inebu­
nesc, dece nu vin in frenesia ce vin eu, a nu
vedea nimic, a sparge, cine mal scie ce? şi alte
asemenea nebunii. Acum pune Creţeanu mâna pe
f6rfecele ce le am de la biata S ... şi me în­
fioră, mi se păru o profanatie.
Astădl am suferit ore cum, totă diua, t6te ner­
vile 'mi sunt abătute, am recitit scrisorea adresată
Grantel, m'am oprit la partea în care vorbesc de
mama; apoi mâine este şi ajunul bolet el şi asta
este pricina.
GI18 Dec. 35�.
Astădi este ajunul b61e1 el.
7119 Dec. 359.
Astădfeste ânteia di a bolel ei; ce presimtire!
îndată �emi s'a spus' că este bolnavă eu, în' loc
să me duc să o ved, am chemat pe medic, me
duc îndată în casă, o întreb, o pipăi şi la piciorele
el şedend, me culcai pe dânsa, . abea rne ţineam
a nu plânge. Ce presimţire! ea 'ml ridică capul:
ce plângi, 'ini dise P 'mi vorbi, 'mI dete poveţc,
scurte şi forte mari, ca t6te vorbele el, şi'rnl
I dise că m6rtea el trebuie să o socotesc ca mân
tuirea. Ce presimţire 1
[49]
49
8120 Dec. 360
Am suferit, am fugit astă sera, ca să scap' de
mine; am fost la Grunau. Ciudată viaţă! N6ptea
am stat până la 2, cu Rosenthal.
9/21 Dec. 361
'IJ ved Încă . . . . pe betrânul Grunau. O 1
cum me uitam la el. Este ciudat cum '1}11 ascun­
deam de mine însumi, frica, presimţirea ,ce (tveam.
10122 Dec. 362
Ce obosită era sermana 1 Atâtea dile fără somn
şi cu chinul acela, cu focul acela î�tr'ensa. Cum
începuse, ea chiar, a perde răbdarea 1 Nu mar lua
doctoriile decât de silă. cu indiferenta si cu t6te
aceste el, ar fi vrut un aJutor; nu de rnorte, de du­
rerr. O! când ar putea un condeiu să descrie acea
ostenelă, ce .era pe chipul el, nu ar trebui o altă
filosofie spre a arăta dovedit, ce ticălos este omul.
Eu nu pociu să înţeleg cum ostenela acea ce era
în chipul el, nu m'a făcut să mOL Dar Înţeleg.
pentru că n'am iubit destul, şi cu t6te astea sufer,
sufer, căci deşi nu am perfectia, o simţ.
Am în mine tot tipul el, am în mine tată do­
rinţa de a putea uşura Q1'i ce durere; însă imper­
fect tot, si dorintă, si iubire, si scârbă de' mine,
, . ,,' ,
tote imperfecte, căci vi n, trec, şi iar vin, şi eLI
trăiesc.
11123 Dec. 363
Deşi adăstarn a 7 -a di, în care, medicul nădej­
duia crisa, jnsă eu, printr'un instinct .ce am, me
temeam. Am fost şi ,e'l1 chiar bolnav, n'am putut
mânca, si tot veninul scorruo 111 aducea ver-
, . ,
sături. Maica mea! ore eu te-am OUlOrÎt, eu? căci
nu'tl am adus un alt medio îndată?
,
[50]
50
Ea veduse bine că Grunau o înşela: "nu'lT1I dă
nimic" 'mi dicea, "nu vedl tu că astea tate sunt
nimicurî ?" Grozavă este şi astă idee că eu sin­
gur am dat cu toporul în capul fericirei mele !
121z.! Dec. 364
Providenţa are ingrijesce aşa de amănuntele vie­
ţer ornulut ' Nu, ast-fel de îngrijiri numai mama
are. Providenta, Dumnedeu, este tată şi ca tatăl
ingrijesce en grand. Acele amănunte, acele miel
îngrijiri cad merg drept la inimă, numai unei
mame sunt date a le avea, acelea nu le are tatăl.
De unde dar 'mi vine mie acea îngrijire? Când
perdut pe mama, în acele momente când () deş­
teptai să-I dau doctoria şi o vedu-t pentru ânteia
dată că nu mal aude, sărmana,mi se pare că şi
atunci me audi 1 nu am Îndrăsnit să o mal strig,
mi-a fost temă să nu-l fac durere! Ea a făcut o
mişcare, mi se pare că se silia să deschidă ochii,
mi se pare că voia să vorbescă. Maică! o dată
în viaţa mea am făcut şi eu o jertfă pentru tine;
a fost atuncl. că nu, te am strigat, că nu te am,
sguduit. Sunt sigur că un minut măcar te. aşl fi
readus în viaţă; cel puţin sunt sigur că m'ai fi
audit, dar nu, te-am respectat în acel minut; am
preferat mal bine să pierd acel minut, de cât să'ţt.
fac ţie o durere.
De unde mi-a venit. acel respect? De unde mi-a
venit că am respectat; şi voia ta, de aţl: aduce
grijania? De unde mi-a venit că am îngenuchiat
în acel minut, când nu mal credeam, nu în
trupul fiului, dar nu mai credeam nicî în Dumne­
deul seu, deşi credeam pete, dar cel puţin Îl desfî­
dem. In minutul când robul este cu gâtul sub
[51]
51
securea călăului desfide el, pe stăpănul seu. De unde
dar 'mi vine că eu am respectat acestea? De unde
iarăşi mi-a venit puterea, nu fac acea ce pre­
meditam : de a'rni da sufletul o dată cu tine? Pre­
ceptele tere să fie ore? Dumnedeirea P sau că este
în om un instinct, pus de providenţă, spre a'l duce
pe calea cea" dreptă, a'l lumina chiar în întune­
ricul patimelor? Sau a fost lipsa de iubire, S311 Î
lasitatea mea? Numai sciu si nici nu pociu, .d
mi cutez a filosofa în acel' punct, căcr mi-e
temă de partialitate, mi-e temă că me voiu erta.
Astă-9i iarăşi aşa. Am Iostadesea în mare mus­
trare, dar astă-di mai mult, că eu te am omorît ne
aducându'ti alt medic. Adesea mi-a venit să me duc
,
să sugrum pe Grunau. E bine! printr'o minune,
m'am dus la un curs de medicină. Acolo ce spune
acel medic? Că unde sunt medici sunt mai puţini
mortt, că el nu lasă sânge de cât când bolnavul
cere acesta. căci atunci la croyance lucreză, iar nu
sângele; că chiar peripneumoniele le trateză fără
a lăsa sânge şi are experienţa că mai puţini mor,
când nu sunt sângeraţl, în aceste bale.
Mi-au adus ore-care uşurare aste vorbe, deşi 'rnî-e
temă să le cred, ca să nu mă ert 1).
Astă-dt tate veniră ca să me oprescăa nu peri
sub durere; astă-di 'rni veni a crede că sunt er­
tat de mama, sciu eu că sunt ertat, căcî ea iartă
dar 'mi veni a dice că sunt ertat, Am simţit ore­
care linişte asupra învăţăturilor, chiar asupra Iim­
belor şi gramaticeî, un fel de hotărîre liniştită a
urma şi o asigurare că curând voiu isbuti a me
mântui de ele şi nu târdiu, apol că voiu isbuti a
fi un om învăţat, un f6rte bun profesor şi un om
care a produs un mare bine patriei Iuî,
1) Mama lUI Rosetti a murit de perlpneumonie.
[52]
52
Astă-seră, în sfîrşit, fusei la loja masonică; 'mf
deterăgradul al doilea, le făcui un cuvînt de care
toţi fură incântaţt şi rne numiră în postul de al
doilea secretar, pe mine .un strein,un necunoscut!
Este un ce mic de tot, dar tot este, şi numele a­
cele de secretar, ce ini'l deteră, mi se pare că este
o prevestire că condeiului îi va şedea bine, o dată,
în mâna mea. Cu tate acestea 'mi pare reu că
ved durerea-mi impuţinată.
Astă-seră veni medicul'). Tate merg bine, 'rnî
dise, păzesce numai a-l ţine piciarelecalde. Me
ascunsel după paravan, căci nu me lăsa a o prive­
ghia, după paravan trecut tată noptea. Eşiarn din
când 'în când. Petrecu o nopte forte grea, în mare
chin, am credut în câte-va rînduri, că se va .sfîrşi
atât de reu îl a fost în cât m'a vădut venind, de
multe ort, şi nu s'a- supărat vedând că mi-am per­
dut somnul. Si la densa acesta este forte mare lu-
, .
cru. Despre diuă se linişti. ElI credul că bala face
Krisis ;' îl mal incăldiî piciorele si me duseiu în
odaia mea şi .me trî'ntiI puţin pe 'pat (aşa mi' se
pare, dar nu sunt sigur). Fu noptea cea de pe
urmă a suferinţelor el. Mâine, o mâine, este o �i 2)
in care creştinismul sărbeză nascerea mântuitorului,
nascerea fericirei ornenesct, şi eu, cu uşile închise,
cu postul şi cu ruga, voiu serba martea fericirei
mele.
13/25 Dec. 365
Stăpâne ! cum ai pus în mine ăst amestec de
sfintenie si de nesimtire? Citii acum câte-va sori-
" ,
sort d'ale el J)şi încă nu acelea în car! 'suferinţa
cea mare este, descrisă. Le citii si lăcrimile isvo-
.. '
1) Alusie la anul �recedenf, când veni medicul să vaIă De mnma luI.
lioosc�ti. ' �
2) După stilul nou.
0) [)'ale mzmcl mele.
[53]
\
l
53
rau; însă de ce curg? Prin urmare durerea nu
este mare. Me mir acum, cum avui puterea a o
lăsa şi a. pleca 1). Şi cu tate acestea atunci plân­
geam, ca şi acum; atunci, ca şi acum, sciam ce
este mama. De ce dar am lăsat' o ?
Stăpâne, te mal Întreb, de ce ăst contrast în
mine? Negreşit este blestemul ce mic, l'am tras
asupră-rnl, căci în multe şi felurite feluri am
chinuit'o ; Însă ce stricam : eu, dacă nu sciam
ce făcearn! 'Şi chiar când sciarn, ce stric eu dacă
greşiam ? Nu plăteam are, cu lăcrămi, ort-ce gre­
selă ?Dar lăcrămile mele ea nu le sciea si chiar
de le ar fi sciut, nu ar fi folosit de cât să-I mă­
rescă d urerea,
Stăpâne, esei poto, esei bun, însă escI un fel de
bun neinteles pentru mine. Pote că fac si cu tine
cum făceam cu densa, te sciu şi te măchnesc,
me căesc, dar în zadar şi, când te voiu perde, me­
voiu căi şi mai în zădar.
Citir,acum, o scrisore a mea, ce-I am adresat
când eram la Craiova. Primisem de la densa, una
in care, pentru înteiaşl dată, me mângâia, vei că
atunci încă am simtit acea fericire, me ved, rne
, ,
cunosc in acea scrisore, sunt acel amestec de
sfint şi de tigru, căci Îi spui că pentru ântâiaşi
dată me mângâia. Câtă durere îl voiu fi pricinuit
ore! Ce mustrare de cuget. Şi cu tate acestea 'mi
aduc aminte că am plâns, când am citit acea seri­
sare a el. Nu, o mamă ar trebui ca pe fiul ei să
nu'I mângâie, se'! maltrateze, să fie rece către el.
Aceea ar fi adevărată iubire; dar nici asta nu se
pote, O mal dic : fericiţi cel. ce-nu au cunos­
cut .fericirea de a avea o mama,· dar fericiţt. căci"
când o au, nu sciu el ce au; şi când nu o mal
.5) Când pled! la Paris.
[54]
54
au, atunci învaţă a preţui ce au avut şi nu mai
au, N ti am putere să urmez lectura scrisorilor
el, dar o voin face; sciu bine că nu sunt în stare,
a plesni de. durere.
Acum eram fericit, acum eram în ceasurile ce
o credeam mîntuită, acum eram la masă; am
mâncat, am rîs, am glumit, eram vesel şi fericit.
Poruncise de dimineaţă, în vremea ce lipseam din
odaie, eram însă ascuns dupe paravan, chiemă pe
Constantin, se uită prin casă să vadă de nu sunt
acolo, Întrebă încă - sărmana, până în ceasul din
urmă o înşelat - şi. apoi îi dise că îndată se-I
facă o saltea nouă si curată. Porunca nu avea
nimic de lugubru, însă este destulă dovadă că ea
scia că se duce, taină ce voia se'rni facă. Nu am
înţeles'o, Însă am dis să o facă îndată; şi s'a şi
.pus în lucru. Venise ceasul 3, întrebase de mal
multe ori de saltea şi şedea totsculată ; nu se
culca nici de cum, ne vorbea,' ne spunea anec­
dote, limba Îi era cam slabă dar mintea o, avea
Întreagă. Vorbesce mai bine decât tine, 'mi <;1i­
cea Luxiţa Mavrocordat. O rugai să se mai culce,
căci ostenesce asa; se rezămă un minut, ca să
. '
nu me refuze:' O! cum me satira, cănd îl dam
medicina - mai vîrtos cea din urmă - cu o
mare satiră o lua. Am vedut satira, dar Însă nu
am înţeles acea ce ea înţelegea, căci o amesteca
cu glume. Nu, astă femee era un înger, asta este
sigur pentru ori cine o fi în stare să vadă, D'aci
'mi vin acele minute de sfintenie.
Am vrut' şi vroesc să scriu; dar care limbă, care
poesie pote, cuteza .a descrie un ast-fel de suflet, ..
asemenea întârnplărf şi chiar cea ce am simţit şi
simţ eu ? mi, nu a fost, nu este un asemenea con­
deiu. Mai citii vr'o două. Ce stil, ce expresie, ce
iubire!: "Este peste putinţă să'ţi descriu plăcerea pe
[55]
55
care am simţit'o când nu am primit scrisore. Atunci
am simţit cât te iubesc. FU atent prin urmare la
sănătate" 1).
4 ceasuri! Acum Începuse a pierde răbdarea, '1n1
cerea mereu salteaua, din ce în ce o cerea mai
cu nerăbdare. Ti o adusel, în sferşit. O ved, voia
să .se scole, să o puie mal curând. "StaI, mamă
ii am, dis, să mă g[î1ll1CSC CUlT'. să te strămut"
rne gândiu, o ardicai şi cu multă muncă, abea
isbutir, fără a-l face mare deranjament, a o aşeza.
Cam ostenise puţin, simţi Însă mare mulţămire.
"Era glodorosă, 'mi dise, cea vechie, pe acesta
me simţ bine "mal şed puţin," 'ml se pare, 'mi
dise, că o să'rnî vie un somn uşor" -- "Bine ar
fi mamă, îl am dis, este multă vreme de când te
chinuesc!", aci, respunsu-mr, fără a sci ce dic,
fu adeverat, O rugaI să mai ia o doctorie şi apoi
să se culce. O luă, dar cu maniera ce o sorbea,
'mi făcu cea mai mare satiră; o lăsai în sfârşit
culcată si eu, cu cea mai 111a1'e bucurie si vesel,
inceput � vorbi cu Mavrocordatina. Era aprope de
5 când audim glasul el. Ascultat ca la 5 minute,
rosti un psalm al lut David. "Ce dice?" me întrebă
Luxita. "Se închină," Îi am dis.
Ticălosul, şedearn departe de ea şi nu stam în
genuchi să me închin cu ea, să-I sorb suflarea.
Pote că Durnnedeu m'ar fi ascultat, pote că acea
suflare m'ar fi sfinţit, m'ur 11 fucut să capet erta­
rea. dar nu sciarn, serrnanul !
Maica mea, cu puţin înainte te văd resemată
lângă. perete, adăstând salteaua. Veni Costache 2)
"Danu, oh, Danu meu" îi disesi. IPe el numai,
'1 mângâiaşi pentru cea din urmă oră. Şi, în ade­
ver că el te-a mâhnit mal puţin de, cât toţl ce ai
1) Acestă frasă este Scrisa în limba grecescă.:
2) Probabil C. Cornescu,
[56]
56
iubit. Iată'I acum; îl chemat, îl îmbrătişaiu, în 10'
eul teu.
- Seir, tu, cu cine al vorbit astădi un an, la
ceasul acesta?
--- Da, mi-a dis.
'L mai tinulnutin, '1 săruta! în locuţl, si'I lăsaiu
sti se ducă. Nu 1 trebuie se me vadă, asa 'voiai tu,
sti nu sufere nimeni decât tu.' ,
Aşa făcut şi eu, cu el.
Acum se sferşiră tote vorbele, sunt apropo
5. O să radorm. 0, Maică 1 De sciam nu te aşt t1
lăsat , .: cel putin 'ti aSI f cerut ertare. Dar nu a
, , ,
vrut icerul, căci, tu, m'ar fi ertat, şi nu m'aşî crede
blestemat precum merit a fi. Oui, ici je penis dire
que le ciel fut juste 1).
Recitit în sfârşit, tote scrierile ce am. Cea d'ân­
reia însă, care mi-a scris, inaintea plecărei mele --­
dacă nu aş! fi simţit atunci acea scrisore, nu m'aşi
osîndi, dar am resirntit'o ---- Multl sunt ce sciu
câte Iacrăml am vărsat, Dumnedeu, în sfîrşit, scie
câtă durere aveam, când am plecat, şi cu. tote
acestea am plecat t Iată, acesta este una din cele
mal mari crime ale rnele, de care, eu, de aşi f
judecătorul meu, sunt sigur că nu m'aşl erta.
M:e uit Ia ceasornic, me uit la numărul 5 şi ved
cât de fericit eram. Me uit la 8. Acolo este ară­
tătorul; de atunci este oprit, nu mal umblă ...
De la 5· până la 8 nu este departe; tot acel
ceasornic este, tot acel 5; de ce Însă acu m '1 văd
mort? dece nu'mi dă nădejdea ce ceream atunci P
Şi cu tote acestea 8 Îmi dă o mare parte din acea
durere 2).
Veni-va ore, maica mea, o di în care să'I las să
treci! de acel \pumăr? Iar nădejde, iar vanitate!
.1) Da, aci pot spune că cerul fu drept.
�) La 8 ore a murit mama lui Rosetti.
[57]
1
57
Să adăst ceasul 8 şi apoi să ingenunchiu la ca­
pul el. ca să-si dea sufletul în bratele mele.
• Ac6sta va fi în tot de-a-una in �iua acesta, în
ceasul acesta, pe cât voiu trăi.
Acesta va fi sinzura di în care voiu posti) în
. b ,
care me voiu închina.
Nu este ea serbata ca diua nascerei mântuito-
,", ,
ruluî ? E bine, o voiu serba, şi eu, ca diua în-
gropărei a mântuitorulut, a fericire] mele.
a! făcu ceasornicul meu un murmur si me În-
,
fiorat : acum vor bate 8. Aideti.
,
15/27 DeG. 367
Astă-di am îngropat-o.
17/'2() Dec. 36!i
Septemâna trecută şi cea-I' altă încă, mi-am ne­
glijat forte 1111.1lt studiile gramaticale. Trebue să
me pun la regulă şi am, început astă-dl. Din di
înc;li ved ce viaţă fericită p6te ti pentru cine-va
născut într'o natie luminată. Chiar nefiind un ge­
niu, ne având stare, e destul să'ţi ei soţia la braţ,
şi pe totă diua să petreci 4 sau 5 ceasurl in
cursun. Ce de materie de iubire si chiar de con­
versaţie cu densa la cheminee, set:a, poţi culege.
J 8/20 Dcc, :J70.
Profesorul de literatură germană dicea, astă-di,
că durerea" negaţia, dori rea lut Lord Byron este
protestantismul, Sărmanul, nu scie el că sunt su­
flete împăraţi şi sunete robi. Să-I arăt cu în Lord
Byron, cea mal mare afurnaţie de Dumnedeu. Le
voia dovedi acesta, de voiu trăi 4 saufi ani Încă.
[58]
58
19/31 Dec.3n
..
Se sfârsesce si anul acesta. Ce am perdut cu
el? Multe. Ce �m câştigat? Nimic. Cel' puţin fa­
ceri de bine, cu bani, am făcut. Multe şi, chiar
acuma, asemenea s'au sfîrşit, dând iarăşi bani.
Andronesculul ca să sedă aci, căci mi-a făgă­
duit că va studia; am dat şi lui Rukie, mică sumă,
dar nu mi -a mal rămas si mie de cheltuială de
cât tot atâta. Am împărţito cu densul. AsI face
, ,
mal mult de aşI putea.
Maica mea iartă-me, şi tu fratele meu.
Decernbre 20, 1845--IanL1arie 1, 1846.
372 dile de când nu mal am mamă,
JoT, 12 ore noaptea.
[
Bate 12 - două-spre-dece bătături - Sună încă
clopotul de loviturile ciocanulul: Bătaia a stătut,
dar el tot sună -- ca inima mea .: - lovirea a stă­
tut, der durerea tot este.
In acest moment ce este în lume? - Unii se
imbrăcişeză. ,Alţii cu pahare în mână se salută ;
altii zac. -, Dureri, suferinte 1 -- Alti! cu condeiul
în' mână salută anul nou. �-- Altii blăstemă trecu-
tul şi salută viitorul. '
Alţii pe nasc şi alţii mor.
Eu ce fac? N ici unele din acestea.
Plecă cel l'alt, veni acest un şill nu mal SClU
dacă în radever simţ ceva. Fiă bun, fiii reu ; fiă
vesel, fiă trist. Mi se pare că ast-fel în tocmai
trebuie se, fiă un vechiu prisonier când vede eşind
acela ce îl. dete tprtura, şi intrând acela ce o se-I
facă intrebarea. Antciu a fost întrebarea şi iarăşi
tortura.
Intr'uă clipă acum revedui câte-va intrări de a-
[59]
59
cestea ale anului. Ce deosebire Însă, în aparenţă
numar.
Cum am dis : întrebarea şi tortura, tortura şi
întrebarea.
Un an numai, şi cel d'ânteiu de care 'mi aduc
aminte, 1833 mi se pare, acela a fost singurul ce
a sciut să me -înşale frumos. A fost ca o Ierneiă
care scie se'şî mascheze bine chipul şi trupul, ast­
fel în cât o crede cine-va de mare frumuseţe. Dar
ore femeia este de vină? Nu, este orbirea şi nees­
perienţa tineretului.
Eram de 16 ani numar si intrasern în militie.
Pe o catedră de m'asl urca astă-di, nici a treia
, ,
parte din acea fericire nu aşi simţi.
Pe urmă încet, încet, fie-care an începu a pleca
ca o părticică din fericirea mea, şi cel nou a venit,
din ce în ce mal posomorît, şi a plecat rupend
din ea încă o bucăţică mal mare.
Alt, alt an apoi: mi-aduc aminte că m'am pri­
vat câte-va dile, înaintea sosirei luî, şi dupe sosi­
ref, de a'rni vedea amanta. M'am făcut mănios
pe densa, CăCI nu aveam cu ce-I cumpăra un dar,
- Eram fericit.
Ore .nu era deja o bună perdere de ilusiuni ?
Nu era o dovadă că începusem a vedea că da­
rul e de trebuintă în amor?
Dar însă tot dram fericit, căcl nu vedusern încă
cii el este stîlpul, temelia amoruluI.
Alt an apol veni. Eram în Giurgiu cu Engel ')
Acela mi se pare că a fost unul din cel mal bun!
ani, căci eram cu Engel, adică beat de vin.
Pe urmă esii din militie. Am plecat la Andro-
, ,
nescu, Îl ved Încă în beciul lut, Domne.vângeril sunt
ore mal buni, mal nevinovaţi şi cu mal multă iubire L
1) Ofiţerul care comanda escadronul lUI C. A. Rosetti.
[60]
60
Scrisei cu sângele meu, o urare, un jurământ,
numai SC1U ce! Ce, dic aci? O vorbă e de ajuns.
Andronescu de multă vreme a perdut acel sfînt
contract D.
Când m'am Întors a casă, intrat în odaia-mi.
Aprinsei luminarea. Tată odaia mea o ved albă:
mese, perdele, scânduri, uşe - cu tibişir tot era
scris -- versuri. Me pusei cu grabă a le citi. Le
găsi! şirul, le simţi! frumuseţea- .de şi "rltuncI nu
puteam face nici un vers măcar. Ce să mal dic
aci? - O vorbă numai: era un prieten ce scrisese.
Numele Iul P Rărnniceanu. -- Unde este acum po­
etul ? -- Nu sciu, dar trupul lui sciu că este ţeriniL
Apoi veni cel l'alt an, mai puţin, mult mai pu­
tin vesel.
, Anii, pentru mine, vin ca corpurile în căderea
lor, cu o. putere din ce în ce mal grăbită,
Eram la Pitesci. Cu o amantă şi o prietenă .�
Oe să mal spun? O vorbă iarăşi. Unde este amanta?
- Din depravaţie în depravaţie cădu şi aC�lln 'şi
părăsi si tera; nU11'1a1 sciu de trăesce chiar. Prie­
tena ? -� t�rînă.
Veni apoî alt an. Eram cu un nou prieten. Că­
te-va c;lile închişi amendouî, ş'apoi despMţiţI--fără
nici o vină -De aci monotonie.
Se duc, vin anii, cu câte o nouă durere. Veni
în sfârşit ·184:3. Aveam un frate, o mamă. Se duse
anul şi'mî luă, fratele.
Veni 18.44. Amorul '1 prefăcut în prieteşug-'mi
era dulce acel prieteşug ! Aveam o prietină, Aveam
o mamă.
I
Eu eram \În Paris, cu un alt prietin, acela cu
care fusesem' Închis; '1' regăsisern în sfârşit.
Mai aveam încă pe Rosenthal, pe care '1 ades-
2) Proba.bil face ilusia la un legământ ce'I luase şi pe care Andro '
ne seu l'a distrus spre, a se deslega de el.
[61]
.' (H
tam şi pe Stoltz, care era încă în Bucuresci. Der
aveam şi pe Andronescu şi pe Winterhalder, pot
dice, căci începusem a crede şi într'enşit. Deci eram
încă fericit, căcl toţi aceştia eram sigur că. me
iubesc.
Aveam apoî nădejdea că lucrând 3 sau 4 ani,
me voiu intorce+in patria mea, VOI străluci 'prin
sciintă şi virtute, val ferici, o di mâcar, pe mama;
val ridica putin patria mea si ast-fel" apoi rne val
sferşi şi eu, �u cugetul în pace, că mi-am împlinit'
frum os misia. I
Lăsat invăţătura,eăcl, aflat că mama a pătimit.
Me întorsel în teră. Stoltz murise. Rosenthal bol­
nav. Câte-va lu�i trecuse abia si ' tate ilusiile ce
,
le formasem la venirea anului nou, se cenuşiară ;
căcî nimic nu mal avui. .
Intră 1845.-- L'am primit cu 1 ăcramL-, Oh, una
numai din ele cu fierbintela el ar fi fost destul
se moie sorta, decă lăcrăl�ile şi rugele ar putea
se o moie.
Cu venirea lut se duse biata Sophia 1)_. Pier­
dui doul prieteni apoI-' pierdui mal tot ce'mi re­
măsese din il usii arnorose. Câte-va ceasuri până 3,
nu veni acest lan, primii o scrisore de la Brătianu
în care 'rnt dicea că. b6la '1 silesce 3 trece în
Italia. Şi eu care '1 adestam cu atâta nerăbdare;
eu, carele din di în di simţeam iubirea mea pEm­
tru densul crescend ; eu care nu şciu să fi dorit
o amantă mal mult de cât pe densul, 'carele me
gândeam cum să'rnl regulez vremea casă pot că­
peta pe totă diua un ceas,' în carele să fi:tX cu
dânsul.c--eă aflu adi că nu vine si că boia '1, si-
lesce a trece în 1t�liâ. '
Bolă ! Italia 1 .Iubirea mea! Tate, acestea sunt
sinonime:
l) După cit cred, prima
[62]
62
Bala omară.·- Italia ce n'a omorît? - Iubirea
mea ce n'a dărepănat 1
Când a'şt enumera tate câte se trec în mine,
când a'şi zugrăvi aci tată starea in imei mele, ne­
greşit că eu singur m'aşî Înfiora. Betrânul an ce
se duse, în ce stare me dete celui ce veni, ce este
si mai slab, si mai nesimţitor si mai crud 1
, Puţin în adever mai am a n�e teme de el. A­
cela ce adesea a suferit temniţa, judecata, tortura,
spovedania, când vine gâdea, puţin să înfiorează
la vederea lui.
Cu tate acestea tot mai am a pierde. Este ciu­
dat omul, me mir cum după atâtea perderi nu s'a
mai secat inima mea. Nu că simt în acest mo­
ment vr'o frică, cu tate acestea când m'am uitat
la foile acestei cărţi şi le-am vedut aşa de albe
şi frumose, mi-a scăpat un suspin: Cine scie,
mi-am dis, ce voi mai 1'1 ursit să însernnez : pe
ele? .,
Omult este aşa, are eLI sunt mai laş? Simţ,
sunt sigur încă, m'am cercetat totă diua şi chiar
acum şi ved că nu am frică, că'l desfid, cum am
�is,-cu tate acestea simţ acum ceva căruia nu
sciu ce nume să'I dau. Sciu ce e, - rne tem nu
de mine, dar me tem să nu mai fac ceva neno-
rociţi. .
Cât :pentru mine, an nou, iată-me, Iovesce-rne
că rîd de tine, 'mi bat joc. In turbarea ta lovin­
du-me, simţ aceia ce aş simţi când aş vedea un
om Înfuriat lovind cu palma sa o piatră.
Rosenthal mi a adus portretul Iuf, drept dar. Ce
mult mă.iubesce omul acesta 1 Putea-voi ore să
'ţi plătesc astă iubire 1 0, şi iubirea ta 'mi este
îndoit scumpă căci o scia mama. Murind, ea era
sigură că nu sunt de tot strein, fiind-că te-am r-e tine.
Putea-vot ore dragul meu, ţie şi patriei mele ...
.l.r
j
1 +
1
[63]
seră ţi-am făcut o plăcere.
Am dat iubitului tell Costa­
cu un condeiu, ce ani. aflat
63
. Ce fac? doriri. - Nu, betrân blestemat 1) nu,
din gura mea, venirea ta nu va audi nicl o urare.
N icî să te' cânt, nici să te rog, nici să te blestem
chiar nu me mal înjosesc. Fă ce vrei, te aştept.
Nu, nimic din acestea nu voi face, de aş sci chiar
că me voiu asemăna cu satana, gonit din cer. Der,
restogolindu-me pe gurile iad ului ca 'densul, voiu
suferi si te voiu despretui. De cât rob tie, mai
, , ,
. bine stăpân în iad.
Maica mea! astă
M'aI vedut tu are?
che 2) un portofoliu
că'l dorea.
0, decă tu m'ai vedut, sunt sigur că o să me
bine-cuvintezr ; de nu m'al vedut, tot e bine, am
făcut ceea-ce tu al fi făcut; am făcut acea ce 'ţi
ar fi adus ţie mulţumire, bucurie Încă. E bine, cu­
getul meu este destul ca să'ml plătescă, Când fac
vr'o faptă ce sciu eu câte-ar fi mulţumit, cugetul
meu 'mi plătesce aşa de bine, în cât simţ, maică
aşa, par'că m'ai săruta tu.
Decembrie 21, 1845-Ianuarie 2, 18,H.i
1373 dile de când DU mai am mamă,
Am trimis profesoruluîfrances un ceasornic şi
celei de englezesce un Shakespear ilustrat. Ce deo­
sebire Între bărbat şi femelă şi aci! ,ce nobile
mulţumiri din partea el; ce ... , nu sciu ce nume
să-I dau? o să-I dic mulţumire pernîntescă, Cine
me va citi, de va avea suflet, va sci să me În­
ţelegă.
A�1 nu avui nimic. Am lucrat, iată totul.
'Mi dicea englesa: Ce să'ţl urez? Ciudată sortă!
1) Se adreseză anului ce vine.
2) Costache Cernescu,
[64]
64
Să nu mar, am eu nict chiar ce cere anului a­
cesta! Şi în adevăr că l' asi trece printre cei feri­
citi, decă nu mi-ar aduce vre-un reu. De nu m'ar
bate cel puţin cu biciul ce scie el că me .dore :
cu mortea frinţilor cemaliubesc.se(1 în cari nă­
dăjduesc că p să aducă vre-un bine terci mele,
căct ce pete să'mf aducă mie anul? Să'rni dea pe
. Granta de soţie? 1) Asia, e un bine pe care pu­
tem să'l am şi pe care l'am jertfit pentru Cel. nu '
am starea mea ; şi acesta ce o am este a mameI
mele, adică a Patriei şi a săracilor, destulă durere
încerc 'că sunt silit de o cam-dată a me împru­
muta de la densa 2).
Nu, nicIo fericire n1.1'm1 pote da nimeni, de cât
se pot seversi înveţăturile, seu cel putin gramati­
cele. 3) NicI" una, �icI cea l'aItă, am{l a�esta nu
mi-o pote da..
,Aşa der mal repet, l' aşi considera Între anii cel
mar fericiţi, dacă fiinţele ce iubesc 'nu ar pătimi
nimic şi mal cu sernă de nu ar muri nimeni din el.
0, când aşr putea într'ensul să me scap şi de
gramaticI! der nu, acesta ar fi prea mult, să aştept
de la nisce beeri, de la nisce nobili, aşa cum, după
maniera ce nefrateză, să arată că ar fi anii 4).
Am acum şi un călin dar, ' pe tată sera VDt şterge
'1) D-ra Maria Grant,:pe care Rosetti o CUI10scl1se în casa luI Odo­
bescu şi apreţiase nobilele sele simţiminte. Se scie că mal în urmă
acesti! căsătorie se făcu, Mari" Crunt devenind' Maria C, A, ROsetti,
2)' Este de observat că ROsetti nu privea averea moştenita ca a sa,
ci numar pe aceia ce el ar fi câştigat'o prin munca sa. Averea moş­
tenită aparţinea Patrie] şi săracilor, cărora' o restitui, după cum să scie,
înainte şi după revoluţia din 18,18. Cea ce cheltuia. pentru studii din
acea avere, considera deci, ca un împrumut. Nu voia să se îns6re
spre a nu cheltui \leeI bani,
:3) Pentru Rosetti studiile universitare eraii O simplâ gramatică, iar
prin învăţătură, înţelegea studiile ce le facem singurf , după ce scim �ra­
matica, adecă am dobândit o diplornă.
4) Dispreţul ce'I avea Rosetti pentru boierii reiese i'n tote scrierile scle.
Ce e ren trebue sit fie boier. De aceia anii cel rei trebuiau, după ci, să
ne nobil], să fie boierI.
[65]
65
diua ce va trece fară să fac vr'uă faptă frurnosă,
folositore omenirei, adecă sublimă şi diua ce va
trece fă-ră să'rnl vie vre'o fericire. Cu alte vorbe,
voi şterge tate dilele,
Acum sunt 10 şi jumătate sera, rne duc să
şterg diua, să aşez sculătorul ') dimineţei şi să
me arunc în braţele fericirei, ale somnului.
S'a isprăvit, .acum nu o mal tagăduesc. După
multe cercetări, m'am asigurat în sfârşit ·că sunt
şi încă că sunt un mare poet.
P6te că nimeni nu va dice acesta, pote că nu
voi fi în stare nici o dată să scriu ceva mare;
însă acesta nu me va opri de a rne sci eu că sunt.
Acesta nu este un egoism, căci nu ved în ce
rne p6te mândri) căci nu este nici de cum un
merit al meu, fiind-că nu m'am făcut eu,
Nu înţeleg în adevăr, cum se mândresc unii ce
sunt nobili din nascere, acel ce sunt poeţl, frumoşi,
şi alte asemenea calităţi ce nu sunt ale lor ci ale
părinţilor lor, seu ale naturei. Aşa dar eu nu simţ
de cât bucuria mulţumirel ce simte un proprietar
în a cărui moşie pernintul e roditor. Cu t6te aces­
tea până acum nu găsesc de cât mari dureri în
acestă rodire. Dar înţeleg acum de ce omenii me
iau de nebun. Firesce, căci acea ce simţ eu este
nebunie, pentru cei ce nu pot simţi aşa.
In ochii lor este nebunie a pătimi forte. Me pri­
vesc ca pe o fiară fiind-că am lăsat pe mama a
pătimi şi am venit la Paris. Câte de aceste!
22 Decembrie 1845-3 Ianuarie 1846.
23 Decernbre 1845--4 Ianuarie 1846.
Sâmbătă 374.
Duminică 375.
Am umblat ca să preumblu pe Costache 1) şi
1) Ceasornicul care avea sonerie pentru a'I deştepta dimineţa.
l) C. Cornescu, fiind în liceu la Paris C. A. Rosetti, verul seu, '1
lua serbătorile sprea'l plimba.
[66]
66
'r-am făcut portretul de l'am trimes mamei sete.
Imi place, de că n'am putut să ferice se pe mama
mea, să fac o bucurie celor I'alte mame. Nu sciu
de ce mi se pare că bucur pe a mea, când bucur
o mamă.
24 Decembrie 1845-5 Ianuarie 1846.
Luni 376.
Astă-q.l m'am asigurat de un defect mare ce am
şi am hotărît a me sili să'I îndreptez. Voi încerca
a nu pierde judecata şi a nu lucra nici vorbi ni­
mica cu repediciune, urmând impresiunea inimel,
fie chiar şi nobilă minia. .
Am vedut pe Costaforu şi, necăjit fiind-că nu
vine în adunarea nostră, părendumi-se, (dic păren­
dumi-se pentru că nu sunt încă sigur deca el nu
are are-care virtute, der cred că încă nu pote să
sacrifice existenţa sa pentru densa), părendumi-se
der că el nu vine fiindu-I temă. de stăpânire; ne­
căjindu-rrie de acestă micşorare, l'am acostat forte
repede; am fost pe urmă la el şi am încercat are
cum se indulcesc repediciunea mea, cler nu cred
că am isbutit.
De'l luam cu are-care diplomatie pote că isbu­
team. Am făcut reu. Cu tate acestea urăsc aşa de
mult diplomatica prefăcătoria, în cât nu me pot
stăpâni Ee nu me revolta la ideia numai, de a o
lua eu ; ved însă că în asemenea împrejurări este
are cum de trebuinţă.
25 Decembrie 1845-6 Ianuarie 1846.
377 Marţf:
\
Astă-91 î'l.1 ţera mea este naşterea ChristuluJ.­
Serbărî, veselit! Şi în adevăr că II1U;ţi sunt ves eli.
Unii pentru' că scăpăm de post; alţii că începe
balul mascat, şi au cuvînt a se bucura de acesta,
căci în adever al nostru este unul din cele mar
[67]
·e1' ..
bune, fiind-că tate. clasele sunt una. Ş'apol, când
un amant pote fi mal fericit decât când 'şJ vede
amanta cu o mască! Acesta este singurul mijloc
de a avea o fericire mai îndelungată, căci nu se
pot vedea l1eadevel'urile în chipul el. Cu tate că, ce
trebuie o mască când iubesci P Cari ochi ce iubesc
pot vedea un "asemenea adevăr?
Ia.ă acum trei ani de dile, că aceste sărbători
nu le petrec cu mama, patru de când nu mal fu­
răm' câte trei la o masă, mama cu fiiI eli). CE
blestem este pe bietul om!
Nu tăgăduesc că, prin urmare de este, nu pote
fi fără a fi bun şi drept. Insă este un fel de bu­
nătate, cum am mal dis, ce adesea este de neîn­
ţeles. Iubire şi marte! Despărţirea, fie chiar după
cum dic vremelnică, tot nu o înţeleg. Decă trebuia
să fie,' trebuia să o facă să vie odată la toţI cer ce
se iubesc, seu se fi ·făcut ca în momentul ce pierdi
pe cel ce iubesci, se'I poţi uita îndată, şi de tot,
de tot.
26 Decembrie 1845-7 Ianuarie 1846.
378 Mercuri.
.
Am primit o scrisore de la Winterhalder şi alta
de la Obedeanu 2). Amândoi me chiamă .înapoi ;
mal cu sernă Obedeanu, întrebuinţeză nisce cuvinte
forte resonabile, cel puţin forte tinere: "Vie-ţI cel
puţin dorul de lutul părintesc." Der, dragă Obe­
dene, mi-e dor de acel lut, Însă tocmai acel dor
trebuie să me facă a sta aicl, ca se pot odată ve
nind, să nu-I aduc ruşinea) nu, fie ce va fi, me
vOI chinui, voi suferi trudele streinătătii, vOI suferi
trudele morale şi fisice, me voiu priva de ori-ce
plăcere, der VOI rămânea pe câtă vreme voi avea o
scânteie de nădejde, că voiu putea face ceva.
1) Murise şi Dumitru, fratele lUI C. A. Rosetti.
2) Betrânul Obedsanu, unchiul lUI C. A. Rosetti,
[68]
68
Am fost puţin, eri, la Rosenthal şi m'am speriat
de frigul ce era acolo. Sermanul om! cum se ehi­
nuesce, cum se privează de totul, numar pentru
a esi din mediocritate. Iată în adever dovedi destule
, ,
că va ajunge mare omul acesta. Estesciudat cum
ţinta cea nobilă. dă puteri.
Sunt aci mulţi români ce nu au altă ţintă de
cât a înveta atât cât trebue, spre a momi lumea
ca să le dea banr. Nicl unul din el nu şede în frig
ca Rosenthal, nici unul din ei nu 'suferă de des­
părţirea părinţilor lor, ca densul. Pentru ce nu au
astă putere? Puntru că ţinta nu le-este nobilă. O­
mul când apucă spre fapte rele, drumul este des­
chis şi povârnit. Numai virtutea dă putere mare.
Vitiosul tot-dauna este slab si las.
, , y
27 Decembrie 18'15-·8 Ianuarie 184G.
JOI 379.
Am lucrat până acum când' bate 10, der lucru
cum lucreză copilul ce voiesce a orbi pe profeso­
rul seu.'
Astă seră sunt obosit sufletesce. Nu sciu de ce
iar mi-a slăbit puterea ce trebuia să am, de a su­
feri acest fel de lucru sterp si felul acesta de viată.
Asi voi să sc�iu ceva, se fiD în tera mea un sCl:ii-
, ,
tor bun şi un profesor,
Asi voi si o femelă, seu cel putin o adunare de
fem�i. Ace�tea le doresc mereu, '
Dar adesea am putere pe mine, în cât aceste
dorinţe nu'mi fac trudă şi lucrul '1 sufer mai cu
răbdare, Astă seră Însă nu este aşa, dar negreşit
că trebuia s�\ fie asa fiind-că iată câte-va diJe de
când nu an\ suferit moralicesce. Acele mid dureri
nu le socotesc, fiind-că ele sunt de mii de ori
pe 9i.
O! de mi-ar da Dumnedeu putere a răbda, şi
[69]
69
o parte măcar să se împlinescă din cele ce voesc
ca face, totuşi aşifi răsplătit. Dar acesta nu se va
putea face penăe tu, iubită şi nenorocită maică,
nu me vei erta!
Dragul meu frate! de mult nu am mai dis ni-o
mic de tine. Tu Însă scii că nu este nici o di, în
care să nu vorbesc în mine, cu tine, şi alt-fel nu
s'ar putea, ori-ce voi audi, ori-ce voi citi frumos
trebue să fie una din vorbele tale.
Primesc o îmbrătisare 1)
. , ,
28 Decembrie 1'845·-9 Ianuarie 1846.
Vinerr 380.
Din vieta sterpă nu pote eşi, de cât iar stărpi­
ciune. Clopotul cel mai sunător, când nu va fi aer,
nu va da sunet.
O inimă fără amor şi un om închis Între patru
ziduri, cu 8 gramatici, nu p6te da nici un sunet.
Prin urmare n'am ce seri.
29 Decembrie 1845-10 Ianuarie 1846.
Sâmbătă 381.
Am eşit astă seră cu Rosenthal şi Grunau 2)
mergând aşa, în cursul întemplăret, intrarăm într' o
cafenea şi luarăm o cafea. �
Aci, era o femeie cu amantul ei pe care el o
cunoscea şi e.u nu, De o dată el 'mi dice că vo­
esce se'I scrie doue vorbe. Găsi! condeiu de plumb
şi hârtia şi el scrise, dar îmi dise că nu scie cum
să'I dea biletul. 'L luat, penă să trecă o clipă bi­
letul fu dat.
Dar ca să scie ea că biletul este de la el, ca
1)' Dumitru Roseti, care era mult mal în vârstă de cât C. A. Ro­
setti fu pentru dânsul ca un părinte. Era un spirit superior, cuI t si cu
o mare memorie. EI inspiră, în parte, lUI C. A. Rosetti iubirea d� 111-'­
cru şi simţiminte nobile, călăudindu-l în primele sale Iecturî,
2) Doctorul Grunau care s'a stabilit în urmă în Bucurescl,
[70]
70
să scie că el are tată încrederea în mine, ca să
sciu eu că amantul printr'o oglindă, ce era faţa-I,
pote vedea totul ?
Cum se făcură aceste tate? -- In gura mare le
dicea tate, chiar lui; lui şi nimic nu înţelegea şi
toţi rîdeau de cele ce dicea el, rîdeau ca nisce
nebuni.
In sfârşit făcurăm atâta, în cât Rosenthal 'mi
disc că vom putea guverna şi lumea, n01 arnendoî.
E, cine nu cunosce astă putere a unire]? De când
nu umblu pentru densa? D'2 câte ori am propus'o
Golescului, şi chiar de ună-di
Care este acuma nădejdea mea? a inveţa şi apoi
a me asocia cu trei sau patru «meni, care vor fi.
cu talent si cu desăvemiredevotament. A dobîndi
, ,
trei, patru femei, în felul Grantei -- şi cu ele şi
crin ele, să dobindirn totul. Inteleg' dobîndi re de
bine, nu de interes personal, nu d'� stăpânire a111-
bitiosă. Dar asta 'mi este dorinta, asta'mi este pla-
, r
nul, Astă ideie 'mi dă putere a lucra, căci într'ensa
numai ved mijlocul a lumina patria mea.'
Te pismuesc, Văcărescule, .că ai apucat înaintea
mea de al rimat aceste vorbe:
"Ld�fapte bune, PUţh1 s'adurui
"Mult, puţini, buni împreună.
In sfârşit fie, tu le-ai rimat şi eu le voiu sfinţi
prin punerea în lucrare şi isbândă; căci sunt si­
gur că vOI isbândi, dacă nu me va împedica ... A,
te blestem marte! te blestem căci m'ar nenorocit;
căci de tine numai me tem, tu numai ai putut să
rne subjug1 şi, după tine vine gramatica.
31 Decembrie \1845--12 Ianuarie 1846.
Luni 383.
M'am sculat astă-di la 6 jum., 'dar 'mi era aşa
de somn şi eram atât de slab, în cat şovăiam, m'am
[71]
71
şi culcat asera cam târdiu. Am lucrat; acum sunt
apropo 9 ore sera. Me voi culca ca să pot să rne
scol mâine mai cu putere şi să me găsescă ador­
mit anul nou al românilor.
Acum un an eram forte nenorocit, dar cel pu­
ţin tot a fost Q, fiinţă ce s'a ocupat de mine, biata
Cărnpinenca 1). Ore'si-o aduce ea, astă.seră, aminte
de mine? Nu cred.' E, dar fie şi'a aşa! Ce'rnl folo­
sesce aducerea el aminte.-Negreşit că aducendu-şt
aminte de un om ce lipsesce, o să'I pară reu. Asta
este folosul? Blestemat, egoist este omul! şi apoi
şi. astă l'altă ticăloşie, a găsi,în cel mal trist tre­
cut, ore care bine şi în presinte nimic. Ce amestec.
Ce viată astă seră în tara mea, ce de veselie!
Dar câtl 'ore o fi şi plîngând 1
0, când 'st-ar cunosce starea lor si ar avea o
scinteiă de cinste, de amor, ar trebui t�ţI să plângă,
toti românii.
Astă seră negreşit, E. .. va primi un dar, de la.
amantul el. Şi eu, ticalosul, am iubit'o. Şi, cine
scie, pote că şi acum o mal iubesc. Dar fie, me­
,rită a fi iubită căci e femee-şi prin urmare ne­
norocită este.
Te îmbrăţişez, nenorocite Vinterhalder.
, ,
Il Soţia lUI Costache Câmpineanu.
[72]
[73]
II
NOTE INTI M E
[74]
[75]
O. A. Rosetti
După un desen făcut de NegulicI în 1846
[76]
[77]
Pa,I'is de la 1846
LA
1848
1 (13) Ianuarie 1846.
MarţI 384.
In tote e înapoi Românul. In tote până şi
chiar în dată. Serrnanul l nu'rnr va fi mie dat ore
a'l face să facă un pas Înainte! Dar astă dorinţă
11 va egoism il vanitate? Fie ori-ce va fi, este destul
.încat că doresc un bine al Românului si că .asi da
, ,
totul pentru ca să-i '1 pot face. .
Astă-dr am dobândit iarăst o mare lectie', astă-dl
, ",
.am pierdut iarăşi un defect mare ce avem: însă,
desi era defect, isvorul '1 avea Într'o sfintenie si
, , ,
perderea-I 'mi face durere. Defectul era de a spune
.un ce mal tainic, la câte unul ce'l socoteam ore
cum mai cinstit, cel puţin în Iucrurl de la carrn' o
să aibă nicr un dştig spuindu-le.
Ast-fel am spus Kreţulescului doue miel secrete
ŞI le-a spus altuia, făcendu-mt un rr�LI destul de mare.
Ori-ce cunoscintă o plătesc când o dobîndesc;
şi nu e destul atât: de ce me coriges cu atât mal
mult trebue .să me fac ipocrit şi să despreţuesc pe
ornenî.
[78]
2 (15) Lanuarie 1846.
Jou'i385.
Am fost la un banchet şi am vedut mal pipăit
eât de ticălosă este omenirea: cum că este osîndită
a simţi frumosul, a sci mij16cele prin care se p6te
dobîndi şi tot de odată a fi stăpânită atât de pa­
timt, în cât să nu p6tă se'l urmeze.
Si omenii sunt atât de ticălosi în cât nici de
, ,
frumos nu vor să se lase, dar nici de patimele lor,
spre a dobîndi frumosul.
Ei vor a uni aceste doue si ast-fel în cele mar
frumose lucruri, îl vedt că par a fi nişte copil:
Însă totul este denaturat la denştr; căcI nicr copil
nu pot fi, ci nişte omeni ce cu sciintă se copilăresc,
se inşelă el pe denşir,
Copil ditormt !
El sciu că prin unire omul pote dobîndi totul,"
prin iubire: frăţie. - Unire, conlucrare, sciu el că
pot ferici lumea în general şi pe fie-care în parte ;
se unesc decr, fiind-că vor fericirea lurnel şi mal
cu se mă fie-care pe a sea, Însă nu al'! puterea să
se desbrace de patimi şi ast-fel acea unire atât de
frumosă, atât de, sfintă, ajunge a fi o ditormitate.
Intorcendu-rne de la curs aflu că în lipsa mea
a sosit o scrisore recomandată. CincI cesurt am
adestat să revie. In ce stare eram il puţinI pot în-,
ţelege ; cu tate acestea am eşit din nO(I, căci n' am
voit să jertfesc o lectie, desi sciam că factorul o
, "
să vie în lipsa mea. Cine ' ml va mulţumi de aste
jertfe :' Cugetul meu.
De unde va fi acea scrisore il Ce calamitate. ce
nenorocire mai are el! să-mi vestescă l Bănues� că
va fi de la E ... ; deşi ea nu iubesce Însă eu trebuie
să sufer ia nenorocirile el, mal vîrtos când sunt şi
eu una din pricim, fără să voiu, dac fie tot sunt
[79]
79
vinovat! O! ce n' aşî da săpat să o fac. fericită!
Cel. puţin să nu fi fost eu pricina atâtor calomnit
ce mal cădură-peste densa!
0, de unde va fi scrisorea il Ciudată sortă ! să
am mit de rele a aştepta şi nicr unul, nici unul dar
nicr un bine măcar!
In sfârsit reintral si mi se aduse si scnsorea.
, , .,
Am pus'o pe masă fără să amcuragiul a o des­
chide. După multă trudă, m'am hotărît. M'adăstam
numar la o durere şi am găsit o bucurie, ba încă
o fericire a-şi putea spune. Şi cu t6te acestea a fost
şi o durere pentru mine. Era de la Mălinescu,' de
la acel om ce m'a iubit şi pe care l'am iubit, dar
îl socoteam de pierdut. Acum H redobendit, iată
fericirea, dar l'am osîndit, l'am sfăşiat pe nedrept,
iată durerea.
Rosenthal 'mi spune că m'am purtat bine, fiind-că
către densul, l' am scuzat si el l' a acuzat.
, ,
Insă nu, tot sunt vinovat, deşi l' am apărat, deşi
îl am scris cerendu-t să se explice, atunct când
tote erau în potriva lUI, sunt vinovat pentru că nu
am adăstat până să scot inelul 1).
In sfârsit 'i-am făcut durere când 'r-am scris.
,
Trebuia ca scrisorea să fie mal bună, iar nu aşa
tare. OrI şi cum asta este o eii fericită. Anteiu am
făcut un bine lUI K. scotendu-l din datoria lUI, al
doilea fiind-că am căpătat iar un prieten, care me­
rită a fi, fiind-că are o inimă care p6te ferici pe
prietenir şi pe patria sa; al treilea în sfârşit, pentru
că deşi şciam că nu trebue să osîndesc pe nimeni.
ori-cât de vinovat va fi, până ce nu'i voi cere 50-
1) Măl ine scu la plecare dăduse lUI C. A. Rosetti UD inel drept
semn de ere din Vă în ideile lor. Rosetti creq.end că Mal ineseu
Il'a abătut de la ele, scosese inelul, ne mal oreq.end pe amicul
sih1 demn de iubirea lui.
!
[80]
80
cotelă, desi sciarn acesta, acum m'am întărit si mal
, , ' ,
mult în acesta 'credintă.
: De aci înainte nu vor mal face greşela de al.
sc6te inelul si a osîndi pe un amic, fiind-că în 50
de dile nu mr-a venit scrisorea sa.
Diua de aq1 n' a fost trecută în zadar, de aceea
nu trebue stersă din călin dar. .
)
Rosenthal astă-seră este desnădăjduit. Din cele ce
"mî dice, se intăresce acea ce spuser aseră : cu cât
cunosct omenir, cu atât eştl silit a cădea în misantropie.
Am primit o scnsore de la Winterhalder, În care
nu-l mal cunosc. Acel om atât de pacinic, acel om
cu un suflet deşi nobil, Însă suflete de acelea ce se
stăpînesc de raţiune, este astă-di revoltat. lată dar
si altă dovadă că iubirea si nenorocirile făcuse pe
) ,
Byron a tăgădui une-ori, iar nu protestanrismul cum
dise D. Philaret J) când l'am audit, mi-a venit Să-I
dic : Nu domnule, Byron tăgăduesce şi sufera, căct
a cunoscut ornent ca dumneta. .
O! cum asi dori să învet ceva carte si să me În­
torc în tera mea. Dorire f6rte frum6să si dobân­
direa el' s' ar face forte folositore în mâil�ile mele.
T6te mijlocele putinciose am voit se le fac ca
să nu pierd nici un minut fără lucru, în septernâna
acesta, cut6te acestea pare că s6rta rne persecuta
şi aci, căcr fur silit a me duce ca se fac ce e cu
putinţă, spre a scăpa din inchisore pe .Negulicr,
Monotonia monotonieI monotoniilor l
9121 Ianuarie.
H . \ . "1 I
Monotonia .monotorueî monotonu or.
1) Philaret Oharlos profesor care Iăce a un «ursIa acea epocă,
la Colege ele FnlUue, elin Paris.
[81]
81
11 (23) Ianuarie 1846.
VinerI 39/1.
Opiumul ce'rnr dete Grunau .se vede, seu cine
scie ce, mi-a adus un somn asa in cât asera nu
am fost in stare a seri o vorbă măcar. Indată ce
mi-am săverşit lucrul, m'am aruncat în pat şi am
adormit; iată dar că şi medicina pote aduce ornu­
lUI un bine. Sunt trist, mâhnitpe mine. Cu t6te
tăgăduelile ce'rnl dau în t6te serile nu pot Încă se
ajung a lucra neîncetat, mult şi cu gândire. ­
Trebue multa vreme, 'rnt idicea Jouffroy 1) până
ce o minte vagabonda se se înveţe la jug, dar
insă fiI sigur că veî isbuti". L'am credut, sau, ca
si} dic mai bine, mi-a plăcut se'l cred, însă me
cam îndoiesc acum, nu ca doră omul nu ajunge ta
tote prin voinţă, ci cit mie mi s'a dat a nu do­
bândi aceia ce iubesc.
Românul este blestemat de cerurI şi eD dobândind
aceia ce doresc, sortea lut s'ar mai îndulci ...
12 (24) lauuarie 385.·
Inţeleg să sufere cine- va nenorocirile, SEt sufere
loviturile sorter, ticălosiile ce sunt În condiţia lut,
bola, stavilele trupulut, luptele lur cu sufletul, ne­
putinţele duhulut Sell chiar, sa le sufere, der se
sufere, pe omenii cel ticăloşt, se'ŞI piardă vremea
dându-le audiente ---- căci acest fel de omeni sunt
ca lipitorile, sunt fără discreţie, vin şi nu se mal
deslipesc ----- Se'] sufere, în vreme ce am putea cu un
nicior să'] aruncăm afan), acesta nu o întelez.
J.. , U
Educaţia, politeţa, se dice că cer acesta. f)cntru
ca sa iitl bine crescut trebue sa' ml pierd () parte
. din viaţa mea! o ti, der nu înţeleg.
1) Cunoscutul profesor.
[82]
82
Se sfârşi şi acesta săptemână ; lucraiu mal mult
de cât în cea-I' altă, dar tot prost. Ah! nu mal am
nimic de cât o suferinţă mare, un dor mare de
femee!
Me simt pierind din eli în eli, pierind şi timpul
şi mintea, şi sufletul şi poesia mea, i1ind-c� ,nu, am
inima unei femel drept punct de reazăm şi iubirea
drept leoier (părghie).
" 0, maica mea, ill făcut reu de m'ar lăsat; treind
tu, aşl fi putut face ceva. Tu 'mt dădeai putere, de
. f de ") Ov act 1
ŞI su eream; er acum; ,acum, acum"
14 (26) Ian/tan'e 398.
Este o di asa de frumosă în cât 'mt vine un
, ,
parfum de primăvară. Deschise! Ierestra şi voit a
inveta vorbe englezesci, dar 'mt fu prin neputinţă.
Simţit o durere dulce în mine, o sete mare de
amor, sau de poesie, cea ce este tot una.
O! aSI voi acuma se iubesc si să fin iubit de o
femelă si se iau condeiul si se 'pot cântaacea ce
, ,
trece prin mine.
DorirI zadarnice şi una şi alta, dorin ce nu se
vor mal împlini pentru mine, Este crudă astă sortă !
să o deveverşesc dar, luând gramatica în mână.!
Astă-seră citii ceva luî Andronescu din Micke­
vict ; acum simt o caldură si frig si sudorea 'mi trece
pe frunte..; "
Veni Rosenthal si Îl dădui a cânta ceva din me-­
lodiile Irlandeze. o' ce fericit ar fi omul, când mi-ar
da o putere creatorul, să-i dau 2 sau 3 lucruri,
ce nu a dat el. Ce fericit aşI ii acum când a-şi poseda
o mare sciintă, pe mama mea, pe frate-meu, pe
S .. , pe Winterhalden, Rosenthal, şi Grant, în mij-
locul ţerei mele fericite! .
1) .Iul es Mi ch elet , marele istoric Ir au ous.
[83]
83
Sunt obosit .de atâta nesciintă SI simt o sete de
, ,
a crea, de a iubi.
Ticălosul acela de Philaret ml-a dis că Byren
minte "de mândrie, une-ori, ascunde defectele fa­
miliet". Să tacă, se pote, dar să minţă, nu. Nicr
odată un om mândru, mândru pe cum '1 înţeleg
eu, nu minte. Minte un laş şi un ticălos, dar nu,
acela ce voesce ca sufletul lul şi trupul lut, ca pa­
tria lUI si tot ce este al lui si tot ce iubesce el să
1 ,
:fie dumnedeit.i.
Am revedut pe Michelet 1) după 2 anî, E tot
asa. Tot mare, tot fericit. Eu tot mic si înmiit mal
, ,
nenorocit, dar fie, de nu vot muri, am să-I ajung.
Devotament si inimă am ca si densul ; invetătura
, , ,
o vot dobândi-o.
18 (30) Ianuarie 401.
Din norocire m'am bolnăvit si ast-fel lenea mea
pote găsi o scuză. Il am dis Creteanului că are un
germen de arpogonie, şi dovedindu-t prin trei altit ce
diceau tot aşa, el mî-a dis că am eu o gelozie pe'
densul şi de aceea îl găsesc, tot-d'a-una, vină. Acesta.
a fost multumirea. Ori si cum nu strică el, ci eu,
, ,
H) (31) Lanuarie.
Sâmbătă 402.
Sunt tot bolnav dar tusea parcă este mal bine
de cât erI.
A m hotărît să stau în casă astă-dî si mame, ca
, ,
să nu cad în vre-o bolă al cărui reu nu este altul,
pentru mine, de cât că pierd cursurile. Căcr alt-.
mintert simt un fel de plăcere a pătimi trupesce,
a fi în durerI, a fi în lipsă şi singur. Iată ce mi-ar
plăcea; căct tate acestea 'rnr arată mal bine lipsa
mamei.
1) J ules MicheJet, marele istoric Irances.
I
[84]
84
In adever că' un- fiu ce are o mamă trebue să
moră în dureri, vedend câtă iubire pierde.
E· cerul ve-ţi spune.
Nu, faceţt poesie, sunt sigur că în cer nu p6te
fi mal bine de cât în bratele mamei.
, Deosebirea Între cer şi pement va fi că in cer
'vel fi neîncetat în bratele mamei.
,
20 Ianuarie, 1 Februarie 403.
'MI este rett încă, cu t6te acestea g�lnelesc să es
mâine.
Recitii scris6rea Grantet şi mi se pare puţin ma­
terialistă :" Nu este destul, spunea ea, a face pe
alţiI fericiti, ci trebue a fi şi tu". Ei) nu ştiu ce
mal mare fericire p6te avea cine-va de cât când
va ferici pe altul şi nict nu înţeleg ce fel p6te fi
alt-fel fericit omul. Dar ore nu me insel il
,
21 Ianuarie, 3 Februarie 404.
Desi 'mi-a fost tot cam reu, Însă am luat lectia
englezescă şi am fost la cursul de filosofie. In ad'e­
ver aveam Încă puţină căldură, dar cu tate acestea
<il fost mar bine SEt lucrez, de cât să ascult pe Ru­
căreanu şi pe Tichon.
Francezii spun in vorbele şi scrisele lor că el
sunt cel mal mari orneni şi rîd de cet-l'alţir ; en­
glezii dd de francezt si de nemti si nerntul ele a­
.sernenea de cer-I' alti. Eu care n�l �unt nic'l francez,
nicr englez, nici neamt, rîd de toţi, fiind-că toţi an
câte un dar si o mie de defecte.
,
23 Iauuarie, 4 Februarie 406,
Am o mare greutate de a studia. Lenea pare
că me prinde din ce în ce mal mult. ApOI şi astă
-monotomie, dorinta de a lucra unită cu dorinta da
, ,
[85]
seră, am scris un
Granta si l' a făcut
,
85
iubi, cel puţin d' a "audi, "din când în când o femee,
me oboseste si' mal mult, cu' t6teaeestea nu cred,
-, , ,
că o săpată să me.-biruie "atât în cât să'mî Ias.
studiile. Nu" vOI suferi, val muri p6te, dar nu cred..
că Val cădea în astă slabi"iune.
25 Ianuarie" 6. Februarie. .
Vineri 408.
Astă-di este numele Obedeanului si al fiulul seu;
Acum un an' a mâncat' Corneasca şi' Cârnpineanca,
cu densul, la el. ' .
Puţin era de când pierdusem pe mama şi cu
t6te acestea acea q.i a trecut cu mal multă dis­
tracţie de cât acesta:
'MI aduc aminte. că în acea
răvaş Brătianuhn şi apoi l'a luat
cartă de invitaţie,
Este un ce ciudat amorul ce de când tin minte
. ,
şi până acum, am avut pentrufemeiă. Şi tot ce e
mal ciudat e că laveam când nu mi'l da de cât
instinctul si '1 am acum si nrin ratiune.
, .'.t,
'MI aduc aminte al eram prea nebun şi niment din
al t.aser nu me putea potoli, de şi adesea intrebuinţau
mijloce aspre. Insă îndată ce venea Corneasca 1), cu
o vorbă, din acel Ieu, făcea un miel. Ast-fel în cât
rnumă-rnea o chema pe densa, de câte-ori avea
a face ceva cu mine. Pricina Însă nu era numar
că densa întrebuinţa cu mine o manieră mal dulce,
dar si că era frumosa 2). Mal târdiu amoru-rnt
ajunse materialist, tremuram la vedere� unei femel.
Acum s'a stins mult acel materialism, însă iubi-
1) Matusa lUI c. A, Rosetti.
2) Rosetti a avut tot-deauna un cult pentru femeia şi pentru
frumos. Incă de copil resimţea acea influenţă şi adesea ne
spunea că o dojană de la un frumos, face cât două de la un
urit.
[86]
86
rea-nu către femeie a crescut. A luat un ce sfînt
în; inima-mr, dar Însă tot este o parte de materia­
lism, deşi în fond 'mi este scârbă de materie. Sunt
înCă tiner ; uresc căsătoria; Însă acum m'aşt În­
sura, de că ar fi cu putinţă se iau de soţie orl căte
femel voi vedea; căci tate 'mr plac, fiind-că în
tate. găsesc câte un dar şi câte o nenorocire. Şi
ast-fel aşl voi să le iau pe tate de soţie, pentru ca
să le Iericesc pe tate .
. 0, în .adever că decă aşI sta 10 cesurt privind
<O femeiă, simt că asi înnebuni de atâtea frumuseti
r , , ,
câte eu şciu a vedea în ele.
Tot sunt bolnav... trebue să fac o consultatie.
Der este o nenorocire mal mare; veduî Într'o seri­
sare către Caracas 1) că Granta pătimesce forte su-
. , ,
fletesce si trupesce si ceea-ce este si mal reu că'sl
.,' " , ,
neglijeză şi datoriile. Inţeleg, înţeleg t6te, Însă să
stea in acea casă şi să nu-şi implinescă datoriile,
aşta nu o Înţeleg de la densa. A! ce sorta e a.
mea! A respândi nenorocirea ca ciuma, martea.
Şi cine ? Eu care aşt vrea să respândesc fericirea.
Durer6să sortă l
Veq.ul în sfîrşit pe Negulici eşit din inchisore.
E ciudat, pare că aşi avea un farmec spre a
câştiga pe oment şi mal vertos pe femel. Prietenia
ce'rnt arăta dăscăliţa mea a ajuns însemnată. Din
qi în di parcă eresee. Cel puţin din qi în di se
desvelesce: si e seiut că nu merit acesta: ba, am un
, , ,
dar, unul numai, acela că şciu a cunoşce şi a preţui
cel mal mit semn.
1) Fratele d-net Odobescu, în casa căreia se afla d-ra Grant,
spre a face educeţiunea copiilor seJ.
[87]
87
29' (10) Ianuarie 412.
Venind astă-dt de la cursul de poesie, mi-a venit
un mare dor de mama mea, nu Însă in' felul acela
ce vine de o fiintă ce nu mal este, ci in tocmat
, '
ca acela când fiinţa ce iubesc! nu este departe de
tine. Eram aprope, gata să plec spre a o vedea ...
Nici o scrisore nicr adt. .. Insă de la cine să pri­
mesc ? Cine este casa mea î.. Cu t6te aceste tot
mal ved dile fericite pentru mine. Bogat eşti, stă­
pine, în a da fericiri, dacă eu mal pot încă gusta.
Insă este adever că si dureri si fericiri simt eu de'
, ,
miî de lucrurt, ce pentru alţi.! sunt nimicuri.
Primii, în sfîrşit, astă seră o scrisore de la W.
şi trecut o parte din seră citind' o, apor veni Ro­
senthal, Curie şi Creţeanu. Eri seră fusese şi Tichon.
Nu mal înţeleg pe aceşti ornent de ce fac visite?
P6te 6re dice vre-unul că eu Îl am furat un ceas
din lucru!'
30 (11) Ianuarie 413.
Am umblat mult astădî. Am avut Şl trebă la
bancher, la A. Frank.
1 (13) Februarie 415.
Am fost la teatru astă-seră. De câte-ori 111' am
dus la teatru tot-deauna am suferit. Aseră pentru
prima dată, am suferit mal: puţin. Nu am avut din
suferinţele obicinuite ce le aveam la teatru, decât
una numai : De ce nu sunt actor! Cele l' alte nu
fură, ba am avut chiar ore-care bucurie, căcr 'rnt
pare că am Înaintat ore-cum în gândire, vedut
defecte în piesa, pe can altă dată nu le puteam
vedea.
[88]
88
Am C1tIt aq.! o scrisore către C. în care 11 se
spupea Că Granta .este mai bine, că a inceput, a
ingrijide datoriile el" că numele meu' nu'l mar, po�
menes�e şi că a rugat şi pe cei-l' alţi a nu'l mal:
pomem.", , , ,
. Ce. va fi asta? A vedut în sfirsit că sunt un om,
egoist; un pm ce nu su�t în star� ele' cât a neno­
roci pe cel ce me iubesc?
Are dreptate, aşa este. Iml pare bine că nu va.
mal suferi. Cu t6te acestea 'rnl pare reti că voesce
să me ornore, ne mai pronuntând nici o dată nu­
mele meu şi cerând ca şi cet-I'alţi să nu'l pronunţe.
Fie, e1:1 vOI fi. singur: "ast -fel ' rnt este sorta". Des­
tui că ea, că niment, nu va mar suferi din prici­
na mea.
De nu pot a face fericiţi, cel putin nu vol mal
nenoroci \l Der ore acea neutralitate nu este Ierte
durerosă l Acum 'rnr pare reti ,că îl am scris acel
răvăşel alaltă-erl, când am aflat că'şl a neglijeat
datoriile: doue rînduri prin cart voiam se o fac să
le păzească; îmi pare reu acum; cine scie ce ne­
norocirt pot face acele rînduri!
'.
4 (16) Februarie 418.
Un bătrân tată pofteape un medic să vadă pe
fiul seu bolnav; a avut, îr dise, un guturain şi acum
s' a făcut, me tem, oftica. "Cum de nu s' a căutat?"
Îi' dise doctorul. "E! când ar şei copiii, respunse
ta tăl, ce scump ne ţin, ar îngriji mult de sănăta­
tea lor". \
Am hc\.tărât a lucra şi Duminicile, t6te merge
bine, Însă il seră a trebuit să iael o bae de aburi,
prin urmare am lucrat numai până la 8 jum.
Am dat 20 franct la o femeia săracă si am
,
[89]
89
imprumutat 500 Iranci unul om pe care riu'I cu­
nosc şi \:arele pleca.
"Când me gândesc la câte am făcut şi câte am su­
ferit, 'mi vine a dice că atât de tare eşisern din
pântecele mamet, în cât mi a dat t6te aceste suferinţt
Dumuedeu, pentru că Îl a fost frică de puterea
mea". Ast-fel 'mi vorbi Rosenthal astă-seară. Vedui
că sufletele nostre se înrudesc, '
Am primit o scrisore de la densa, e rece ca
marmora ; cu t6te că, mi-a pricinuit multă durere,
'rnr a făcut însă şi plăcere, căci mi-a arătat că de
vOI trăi, vot ajunge un om mare, un om adică carele
va face mult bine Patriei sele ; căci iată că o fe­
meie româncă, crescută acolo unde nici prin vis
nu a vedut Patria, nicr n' a putut audi de datoria ce
are omul pentru densa, o femeie româncă, scrie
amantului el, şi unui amant ex, care este şi mal
mult, şi il vorbesce de Patrie. "lngrijeşce-te, 'rnl
dice ea, nu lucra aşa mult, căct sănătatea ta este
slabă şi trebuie să ţi-o păstrezl pentru prieteuii tel
şi mai venos pentru Patria ta «qui n'est pas trop
riche en hommes d'honneur pour pouvoir les pro­
diguer" 1). Demne, dăm o putere a învăţa, a seri,
precum simt, şi sunt sigur că Rornânul va simţi
că am trăit!
Nu pot lucra cum se cuvine adr, Pretecstul
ce găsesc este durerea visicătorei ce am pus. Aşa
este că sunt de rîs? Dar de ce? Sunt multe Ielurl
de visicătore,
Câte rele, câte chinuri mal sufer l Câţl .nu me
fură, de câte 11).1 rne privez, pentru cer) Pentru pa­
triotisrn !
1) Care nu este prea bogată În omenit de onore, spr.c a putea să-iI
risipescă.
[90]
90
Adi dimineţă este o di de acelea ce sfâşie inima
unul om ce este ne Însurat şi neînveţat. l,)i de reacţie,
qi de primăvară.
14- (26) Februarie
JOI 428.
Venind prin grădina Luxembourg, păsările jucau
inaintea mea şi incet, Încet, pare că era să le prind,
nu de fapt, dar CLI gândul, când vedu) înaintea mea
un copil de vr' o patru anr care fugea şi ţipa din
când in când. El voia să prindă păsările. Când el
venea) ele fuge au şi el da acel ţipăt şi alerga.
Discutam cu <Costa-Foru, en, asupra Rornânulur,
era si Golescu cel alb 1). După ce discutia tinu mult
, ., ,
timp, conclusia fu: "fă, dise el Golesculur, fă ca
Tosso o lamentatie ",
, A fost ert şi a'stăd,l o q,i frumosă. A Înflorit zar­
zarul ert. si eu il .. Ba încă mal scad.
Am primit de la G. 2) un respuns la scrisorea
mea 1 "Ved, spune, că m'am purtat cu/;tşur'illlţd În­
cepend o corespondenţă cu dota; Lucrul e blarnabil
în ochit lurnet şi al amicilor mel, în care am cea
mal deplină incredere. Cugetând elI insumr, desa­
prob purtarea mea, căc! o asemenea corespondenţă
nu trebue să existe de cât Între persone legate prin
angagiamente, cari nu pot nici o dată să existe
între noi" il).
E asta, un amor i' El' bine, să presupunem că tre­
buia să suspende corespondenţa, dar arc asa tre-
., ,
buia să procedeze il Nu era mal nobil din partea el,
a lua condeiul si a'mi răspunde la tate cele ce ce-
, ,
reau răspuns la scrisorea mea, si apoi am dice:
\ '
,
\
1) Alexandru C. Golescu, fratele lui Ştefan, Nicolae şi Radu Golescu.
2) Dvşora Grant.
el) Acestă scrisore este în limba franceză.
[91]
"Am socotit că vorbind cu tine o să'mt fie mal
bine, am socotit, fiind-că cugetu-mi era curat, că
niment nu va vedea nict cea mal mică greşală în
convorbirea nostră. Pote că eu nu rn'aşl fi deştep­
tat nict chiar de murmurul ce în împrejurimr este, dar
o prietenă rne deşteptă si în adever veduî că are
dreptate. AşI jertfi datoriile mele, adică' a'şr suferi
acest murmur nedrept, dacă aşi putea să'ţ) fac o
fericire; Însă, deşi a vorbi cu' mine este o mare
plăcere pentru tine, însă, s'o mărturisim, a te ferici
nu pote. Şi cine scie de nu'ţi va aduce şi durerî
man, precum preved că'mi va aduce mie. Sein că
o să suferim de astă tăcere, dar care alta pote fi
misia nostră?
, "Trebue dar, SaL! să încetăm, sau să ne scrirn
prin taină. ELl sunt de părere (te mirt pote că pociu
resona, da inca mar pociu) să încercăm pe cea d'ân­
teitt. In sfârşit eu o propun. Gândeşcete şi tu, di,
si voiu face si eu".
, ,
Pe cea d' a doua scnsore aşI fi înţeles' o, aş! fi
vedut că nu ascunde că a iubit, nicl cât a iubit.
Pe cea d'ânteiu n'o inteleg .
. 'ImI subliniadă pe iege�'ete (uşurinţă) ca să În­
,ţeleg că a fost leg eră pănă acum, adecă că este o
nebunie a iubi pe un om ce nu'l poţt lua de soţ.
Adecă că ea 'ŞI pote porunci pe cine să in­
bescă, adecă că ea me despretuesce, căcl dice
-că nu ne putem lua. De ce? Nu sunt vrednic de
densa? Salt me socotesce om ce vreau bani sau nobleţe.
E ciudat, forte ciudat Nu me iubesce şi nict
voesce să me înşele. De ar iubi ar jerfi tot, fără
a mal asculta; de ar voi să înşele, iar ar jertfi tot,
sigură fiind, că un o m cinstit nu o va lăsa.
Dacă ea se întorcea 1), era să fie aqT soţia mea.
1) Face alusie la o călătorie a d-ref Grunt.
[92]
92
Fericită il Nu sein, sein însă că eu m' aşl fi silit să
o fac a fi.
Sciu că chiar acum, de ar fi călcat t6te conve­
ninţele, de 'mi-ar fi scris, însă fără să ascundă ni­
mic, aşa cum vorbesce in jurnalul el 1) : nimic adăogat,
nimic scădut, ar fi fost soţia mea. ElI sunt sigur
că ar fi fost fericită, cel puţin în momentele în cart
nu sunt nenorocit - nebun cum dic omeniî.
Dar să lăsăm şi acestea: "ast-fel 'rnî este s6rta
nu e vina mea 2) " .
Citind aq.l pe jeţul meu, lîngă masă, de o dată,
cu o aruncătură de ochi, repede, repede, aşa cum
ved eu une-orI, într' o clipă ce alţiî nu ved in anI
intregr, vedui presentul şi viitorul meu. Dacă lângă
mine era un pistol, nu sciu de nu m'aşt fi împuş­
cat, căct aveam mare sete de marte, atît de ti­
călos me vedin pe mine şi pe om în general. Nu
cred ci} altul a iubit pe om mal mult de cât mine
şi a suferit ca mine de cele ce sufer pentru omenir,
de starea cea josnică în care provedinţa ÎI a pus,
şi de starea cea ticălosă în care omul s'a pus.'
Neegalitatea acesta, me omora.
Când me ved pe mine in casă, şi afară pe sluga:
mea tremurând, 1l1� Întreb pentru ce?
Pentru că pe mine m'a nascut Alexandru şi pe
el Stan. Şi eli pot fi un ticalos şi el un geniu.
Şi eu, cu, banii ce Alexandru mi-a dat me perd,
în desfrinărr, şi el. cu sărăcia ce Stan Îl a lăsat se
pierde în lipsă.
Sunt trebuinciose rangurile P
-- Stăpân şi slugă, mari şi nuci, aşa spun, însă
\
------ \
1) D�ra Grant, ca \i C. L\', Rosetti, scria dilnic impresiunil e 61, In"
cea Ce se numesce jurnalul ei. La acesta- face alusic C. A. Rosetti.
2) Alusie la una din poesiile sele,
[93]
93
eu raslvrea să piară aste trebuinte. ASI vrea să fim
.în lipsă, în acest punct. "
In şcola cea mai scumpă, in scola cea mal du­
rerosă, unde se învaţă tote, am înveţat multe eu,
din care văd că e prea mulţi dintr' al mei, mal vîrtos,
sunt necinstiţt. De unde Însă vine că ort cine pote
să me Însele il
Cu ba�l rne înşală, cu amor me inaşală, cu vir­
tute me insală.
Sciu că 'un om ren crescut şi ajuns la vârsta de
30 de ani, când a trăit tot în vitiu, nu se mal pote
îndrepta.
De unde vine că eu adesea tot me Înşel, tot mal
nădejduesc, tot mal încerc, ba încă şi dând bani
şi mulţi, prea mulţi pentru starea mea?
Omul judecă după. sine.
Ore asta să iiă? Nu, este ceva mal solid. Este
că virtutea 'rnt pare a fi o femeie aşa de Irumosă
un sare aşa de luminos, în cât nu pot a crede că
pote cine-va a n'o iubi.
Acela ce iubesce mult este gelos. Chiar când Ie­
". meia lUI nu este frumosă, cel ce o iubesce, o vede
forte frumosă îl pare că toti o iubesc.
, Dar eu, când soţia mea' 1) este în adever cea
mal frumosă, din tote frumuseţile, când este atât
". de frumosă, în cât în dictionar dacă astădî este
vorba frumos, ea este pricina. '
Dar am dis'o si o mal dic: Mal bine vreau să
" ,
me înşel, credând pe un necinstit de cinstit, de cât
pe 1J1I1 cinstit de necinstit, mai bine vreau a fi jertfă
,de cât gâclc.
Cum am petrecut �eptemâna asta ?Iubind, sufe­
rind mult, dorind forte şi înveţând puţin.
1) Virtutea.
[94]
94
lÎ Februarie, 1 Martie 46.
Duminică 431.
ln tine se sfârşiră, se sfârşiră tote nădejediile şi
dorintele mele, nu Însă si suferintele. Putin mal este
, ".
si se vor sfârsi tote 2), afară numai de nu se va
face acum, într'adi�s pentru mine un iad, pentru ca
să mal am unde si cum suferi iarăst si d'incolo de
, , ,
mormânt.
Dar asta nu cred că se va face. Ar fi prea multă
cinste pentru mine şi nu am meritat' o.
De va fi ceea ce spune religia, tot nu cred că
vOI fi eli in iad. Ar fi multă nedreptate şi 'nu am
meritato. Nu, ce am făcut eui' Pe cine am ven­
dut? CuI am voit reul? al cui l'am cugetat măcar ?
pe cine am furat? pe cine am pismuit? Pe nimenI,.
afară din cel ce au neveste frumose isi sciintă multă.
Şi apor, asta nu cred că pote fi un păcat.
A dori cea Ce este frumos _. astă dorintă. este
rodul frumusetel.--- In adever ce folos ar fi, ati
frumos, dacă nimeni nu te-ar plăcea. Dacă ÎmI place
un ce, este în natură a voi al trage spre mine.
Nu, păcatos jm cred a fi.
Prin urmare sfârşitul se apropie mult.
Astă-ql am scuipat sânge. Scuip sânge!
Ce zimbet! Cum am rîs când l' am vedut l Am
rîs de mine, de tera mea, de planurile ce'mt fă­
ceam pentru fericirea el, de răsplata ce socoteam
că munca si chinul meu vor avea. Eată resplata :
, A
a scuipa sânge, a'rnt scuipa viaţa. Simţ curiositate
să ved acum. cât de repede o să me duc.
Domne l de este puterea in, mine a face bine Ro­
mânilor si de este voia ta, fă ca să invăt si să
, , ,
2) La acea epocii C. A. Rosetti credea a Ci uf'ticos.
[95]
95
trăesc. De nu, fă să pier mar curând Şi fără du­
rerl, de se pote.
] 9 Februarie, 2 Martie 4G
MarţI 433
Asta-dt am scuipat sânge numai o dată, am luat
doctorii, am primit o scrisore de la Obedeanu, cu
un pachet de poesii ale lui, pe care mi le dedică mie.
Obedeanu care, acum 5 ani, se ingrozea numai
când audea numele meu. Eu I1U m'am schimbat
invet, sper că voi putea face mare bine Româ­
nilor. Aşa dar trebue să fiu în primejdie să mor
in curând, de aceia el 'rnl scrie.
M'am obicinuit cu martea sau am început a
nădăjdui? Nu sciu care din douc SLt fie, dar nu
me simţ prea trist.
Doue chestii se puseră profanilor, astă seră.
Chestii ce elI mi le-am pus adesea. 'MI pare reu
Cel il II se desbătură m ult şi că nu am rern as 111 U 1-
tămit cu definitia dată.
, Medicului îi 'se întrebă: Dacă feciora va fi În­
sărcinată", omorî-vei pe prunc ca să o scapt pe
densa?
-� Nu, a dis el, în nici un caz.
Avocatului îi s'a spus: Pentru vinovat pledavel
ca sir I desvinovătesct ?
- Da, disc el.
Am indoclî mari În amendoue acestea. Nu 111C
unesc cu densii, mai vîrtos cu medicul nici de
cum.
Din verful Pautheonulul de vei asverf cu mare
putere pe Michelet jos, în acea clipă ce va fi pe
drum, ce se va gândi, ce va face?
[96]
96
De voiesci să studiezi inima unui om; de voesci
a sci dacă el iubesce, studiei când dorrne positiile
tote şi chipul lui. De nu mai mult, dar cel puţin,
sunt sigur, că vei cunosce o mare parte din ini­
ma lui.
Cine sunt cel ce te osîndesc mal lesne? Cine
iartă mai anevoe o greşală? Cine se înfurie când
Îi dici cea mai mică vorbă contra virtutel ? Ne-
, ,
cinstitul,
Care este omul cel mai pernicios; cel mai reu,
cel de care trebue ori-care să fugă? Acela care
nu are delicateta sufletului. Ea, când lipsesce, este
ca la femelă, lipsa pudorei.
24 Februarie, (8 Martie) Dumlnică 4:38.
Am fost la adunarea nostră. Atât de uşori si
fără iubire de Patrie fură astă seră, în cât de 1'1':1
aveam iubire eu, o dobândearn, atât de. urât şi
viu era tabloul nesimţirei. Serrnană Românie, mult
"bine îI voiu face eu, de voiu trei şi voi putea
înveţa. Am primit o scrisore de la Winterhalder,
respuns la acea prin care eu l'am îndemnat a se
Însura. Mal multă iubire, delicatetă, sfinţenie de
suflet, prietenie) nimeni nu a exprimat în dane
vorbe; "de voesci me VOiLI Însura, Însă cu Mvme
Stoltz" am trecut sera de eri, scriindu-I.
M'am sculat la 6 şi 10 minute. Aşi fi dat o
cornoră pentru ca să pot dormi până la 9 ore. Ciu­
dat, sunt trei' ani de când me scol de vreme :;ii
tot' n'am isbutit a me deprinde să me scol de di­
.mineţă, fără a' plânge 1). De trei scptemâni rne
.sculaf mal târdiu si de aceia adi am. suferit si mar
" , ,
1. Rosetti nu s'a putut deprinde la acesta până a murit şi în tot�
.dimineţel e suferea, fiind silit il se scula, spre il lucra i'n redacţia sea.
[97]
97
mult, fiind-că am voit să reîncep a me scula de
dimineţă. Am lucrat până acum, dar nu cum se
cuvine. La mine mediocritate nu pote fi, trebue
sau să nu perd o secundă din di, sau să o perd
tată.
Am mers la CLU'SUrl, ce ţinură până la 4 ore şi
după ce mâncat, plecat la biuroul des Ecoles unde
ca fondator, fut chemat pentru o subscripţiune po­
loneză. Am dat 20 de franci şi plecat,
Pe drum me gândeam, cu ore-care mândrie, că
am dat 20 Iei, în vreme ce numai unul din Ion­
datori a dat 10 lei, (după cum am audit pe unul
dicend}, şi rne gândeam că am contribuit Ia 1Î­
berarea unei natiuni.
Ciudat, 'rnl spuneam, acel omeni în acest mi­
nut, 'şI varsă sângele lor, se luptă cu martea, cu
fornete, CLl nesomnul, cu durerea sufletescă, cu a­
păsarea tiraniei şi mie, pentru că am dat 20 de Iei
ÎmI pare că am contribuit, că am luat parte in
111 işcarea lor.
Francia tată contribuesc si toti dic că Francia
a luat parte. Şi ce a făcut? 'A elat ne-care câte-va
soldit din prisosul seu. S'a privat fie-care de o
desfrânare, sau a trupului, sau a stomacului, sau
de un teatru, şi au drept pentru acesta a dice : Po­
lonezi, v'am ajutat în revolta vostră pentru liber­
tate, am contribuit şi eu, am dat dovedr că iubesc
libertatea) fiind-că pentru dânsa m'am privat". De
o desfrânare? Dar dacă al dice aşa, tot ar fi U 11
semn mal bun că iubesci libertatea, Şi cu tote a­
cestea, blestemat metal! cu tate acestea tot sun t
silit a dice că Francia a luat parte, că eu am luat
.parte ?
O asemenea privelisce este destul spre a dovedi
cât de departe suntem încă de perfecţiune. Ore
va ajunge omul la ea? pa, dacă nu va veni vre-un
[98]
98
potop colea, vre-un cutremur dincolo, ca să re­
copilărescă omenirea.
Me gândearn la acesta şi ajunse! a pismui pe
polonezil, de simpatia Iumel ce o au. In adever
cât de Irumosă trebue să fie libertatea, dacă aceia
ce aspiră la densa sunt aşa resplătiţt, CLI admira­
rea şi simpatia chiar a celor r�l; însă cât de greu
se cumpără stima. Spre a fi stimat, se sciinţă, ce
muncă, ce sacrificil trebuesc ?
Ce ne făcu Socrat ; ce ne făcură acel martiri ;
ce geniu apol le trebui! Ce sînge, ce trude, ce
grozăvii trebue să încerce o naţie ca să potă trage
asupra-I adrnirarea şi simpatia. Şi noi, nof Ro­
mânii, voim să se ocupe lumea de nol ! De nu
a'şI plânge a'şt rîde. Venind cu aste gânduri, în­
tâlnesc un orb.
Cine 'j ducea? Taică-so ? J1U; rnaică-se a ? nu;
frate seu? nu; soţia, fi ul, prietenul ? nu. U rl orb
nu mai pote avea de cât., un câine.
De aci mersei la Costa-Foru unde me adesta
Catargiu si Rucăreanu ca să asedărn statutele PCIl-
, , ,
iru societatea ce ne muncim s'o facem ŞI alţii se
rnuncesc să o strice.
Duminică, era de jale starea în care ajunsese.
Fiind-că' spusesem la uniI în faţă, că sunt rei,
şi fiind-că me temeam Set nu-l aspresc, am numit
eu, de la mine, comisia acestă si asa nădciduesc
să-I aduc în neputinţă a'nu sta 'în p.:>trivEi."
Femeile dau astă-di în curs, bani pentru polo­
nezi. Garsonul amfiteatru lul intră cu un prunc în
brate care-le depuse obolul seu. Banii se puseră
pe 'catedra lui Michelet. Veni în sfîrşit el: "Mes­
sieurs, le droit est eternel. .. "
[99]
99
Domne,
Sau dă-mi a ta putere
Sau fă să nu 'iubesc .
. '
'Mi-a trimes Brătianu 20 franci şi am dat şi eu
30 şi. ast-fel puserăm în N aţiona/uZ: "Un colegian
român, tate economiile sale, 50 lel". Este frumosă
ideia, Însă este mică. Dar multe mici fac una mare.
Umblu să găsesc paşaporturi pentru polonezit.
Creţeanu nu a voit să'rni dea pe al seu. Andro­
nescu mi l'a dat.
'/[6 III Luni 445
Eri sera avurăm ceva frumos în societatea nos­
tră fiind-că Vârnav 1) făcu o danie care este des­
tul spre a o Întemeia şi tot de o dată atât de fru­
mos este devotamentul încât îmbată nu numar pe
cel ce']' are dar şi pe cel din prejrnă, căci Romalo a
dis: "Eu domnilor, nu am fost până în acest nio­
rnent, cu cuget curat, eu am voit în adever să
stric întreprinderea, eu su ni acela ce am scris ... "
Sunt multi ce-mi vor sta împotriva, eu Însă dic
că mărturisirea lui Romalo este isvorită din im­
bătare i devotamentulul lui Vârnav, dic că astă-dr
Rornalo nu ar mal mărturisi ceea ce în acel mo­
ment a mărturisit.
Dascăliţa me a mi-a dat o pungă suvenir, o pungă
galbenă şi argintată. Ce 'i-am făcut acestei femei
de 60 ani de me iubesce?
1) Părintele Vârnav.
[100]
100
Am fost astă-di în adunare cu cel doui conto­
varăşi, spre a hotărî pe cine să aducem; căci se
hotărî să aducem aci pe un tînăr, cu spesele nas­
tre se studieze, şi ne aleseră pe noi trel, Golescu,
V ârnav şi eu, ca să' 1 desemnăm. Este forte grea
astă misie, şi apoi cum să facem ca să nu su­
părăm provincialismul.
De voiu numi un Bucurescense supără - Mol­
dovenul, şi vice-versa. Aşa dar hotărîrăm să nu­
mim doui şi eu făgădui! a da banii pentru cel-I'alt,
până se va îmbogăţi societatea.
Golescu şi Vârnav nu voiră să perd eu numai,
si cerură să fie respundători.ca si mine. Si fiind-că
l;U era o danie ci mar mult l{n împrumut, care
se va rambursa) dacă societatea va avea bani mal
târdiu, nu puteam să nu-l primesc părtaşi.
Aşa dar peste puţin vom avea doi tineri aci.
Am primit o scris6re de la Brătianul cel I11ic 1)
pornită Însă de la Iunie 1845 şi încă una de la
Granta 2) tot din acel as an si aceias lună' datata
, , ,
P v 14/ 1· . 184'" . d eVI' tV 15(
. asarea . 26 ume - .:) ŞI a aus: a are, J, I �7
Iunie 3).
In scrisore erau doue 1'01 de ederă 4) şi scria:
"Aceste foI ţi le trimet amice, drept mulţumire
pentru cele' ce am primit acum câte-va dile, cu
fericire" .
Este plină de inimă Şl de iubire astă scrisore.
\
1) 1. C. Brătianu.
2) Dvna Maria Rosetti, ,
3) La Mănăstirea Pasărea era înmormântată manie lui C. A. Rosetti
şi Călăreţi era proprietatea f'amiliel Odobescu, unde se afla dom Grant.
4) Aceste fOI sunt încă păstrate alături de manuscrisul ce'! avem.
[101]
101
5 (17) Martie, Marţi 441.
Byron a fost un şarlatan, minţea, nu iubea. Ast­
fel '1 cunosce Charles şi ast-fel vorbea de el în
curs. In adever că trebue se'l ierte cine-va, căci
acelea ce Byron simţea nu sunt nici de înţeles, nicl
de credu t pentru comunul ornenilor.
Ei nu pot înţelege că dacă am supărat pe o
femeie care m'a iubit, (nu dic pe mama), me dare
aşa în cât pot dice : "ell am vărsat un sânge, etc."
Nu înţeleg el, că acela ce a pătimit pote nasce
un Manfred, EI de câte ori am gândit şi eu ca şi
el. de câte ori durerile lui Manfred le simţit în
inima-mt l
Şi el, sărmanil, nu pot înţelege că o durere mică
în inimele nostre, cu imaginaţia nostră, să face
îndecit mai mare.
Acum îmi aduser aminte că Byron o dice, dar
unde pot el să înţelegă cea ce voi dovedi eu!
AşI dori să respund Grantei, dar me stăvilesce
frica de a nu-l aţâţa felul acela de iubire ce a a­
vut pentru mine, me stăvilesce minciuna şi limba
chiar.
Astă-seră iar sunt toti la baluri. De ce eu numai
nu pot gusta nimic di� ceea ce gustă tot omul?
De ce durerile, plăcerile mele, se deosebesc aşa
de mult de a le lor?
In tate corpurile pote gasi cine-va foc, dice fi­
sica şi eli dic că din tate poţi să scoţi poesie.
A, de ce n'am sciinţa tată, amorul unei femei
şi putere pe marte pentru un secol numai!
[102]
102
Ca să fii virtuos trebue să iubesci şi ca să iu­
besci trebue să suferl.
Am ales pe Zane din Bucuresci şi pe Ionescul
din Moldova 1).
Banit societăţel ne ajungând, ne insărcinarăm
nOI treî a plăti.
14 (26) Marte, 1.01 456,
De ce atâtea dile ne scrise? Nu am avut ce
scrie? Nu am avut vreme? Am avut trebă, dar
tot trebuia se găsesc vreme şi negreşit că găseam
de nu eram leneş.
Costa-Foru 'rnl dicea eri: Când' 'mi-al amintit
în Bucurescî pe Lamenais eu credem că sunt
basme acelea, el! credeam cit cel mare trebue se
chinuiască pe, cel mic.
De va fi adeverat că acum nu mal crede acesta)
atunci este adevăr că, de vot trăi, vOI ferici patria mea. '.
15 (27) Marte, Vinerf 457.
Vineri a plecat Andronescu la Nancy. Intorcân­
du-me în grădină, de la masă, unde o fi el acum,
ÎmI disel ? In diligenţă singur, mergend pe drum
o fi suferind. Şi începui a suferi el! dicend aceste
vorbe. Apoi cugetat: de ce sufer el! de densul când
el nu o fi suferind, când el nu simte durere de
cele ce simt eu. Altele sunt cele ce ii fac lul du­
rere. Apoi el nici nu me iubesce. Fie, eu am su­
ferit.
16 (28) Marte, Sâmbătă 458.
Aceia ce dă un nume fiului se II este un capi­
Jal ce 1-1'a d�t cu dobândă. El va f forte necin-
1) Ioan Ionescu şi\Zane fură desemnaţî spre a fi ajutaţi ca să, stu-.
dieze la Paris.
[103]
r
103
stit de' va pleca fără ca să'! dea iarăşi cu tată do-.
bânda lui, şi'şt va face datoria de va da şi prisos,
adică aceia ce este si el dator să dea. Atunci nu­
mar când va plăti Ir:af mult de cât acestea să pote
numi virtuos. Şi ca să plătescă mar mult trebue
să fie prea bogat un om care a avut o mamă ca
a mea, care i-a dat un capital aşa ele nesfârşit în
cât viaţa mea, plătind neîncetat, nu va ajunge spre
a restitui cât ea 'ml-a dat.
Rosenthal a vîndut un tablou aci; plecă' la Lon­
dra cu o ocasiune favorabilă. A primit o scrisore
de acasă în care i se spune că un alt tablou al
seu s'a vîndut; că bani! cel pierduţi s'au găsit,
că scrisorile mele s'au dat la destinaţie, tote bine
"o dată".
In scrisore, 'mi dise el, se vorbesce numar de
tine, eu nu mal am de cât o mică parte în seri­
sarea părinţilor mer,
17 (2U) Martie 4(i, Duminică 45fJ.
Am cunoscut pe Mavrocordat şi soţia lul, mol­
dovenI.
El mi-a părut un om cu bune gândirl. MiS'3
părut însă că are trebuinţă de un prieten, om mare,
ca să pată şi el face frumose lucruri.
Astădl am primit o scrisore de la . Costaforu, ea
mi-a făcut mare bucurie lăsându-me a crede că.
pote vom avea într' insul un 0111, şi mult am PLI­
tea face cind, şase inşi, omem cu arc-care sciinţă
şi cu multă iubire şi devotament. Păstrez scrisa­
rea ca să pată vedea cel ce 'mi-ar dice "nu pu­
tem nimic",
De şi aveam deja mari dovedi despre acesta,
astădt am vedut iarăşi cât am putea face de am
[104]
104
avea femeile în partea nostră; căci în adevăr ele
au puterea cea mal mare pe nOI şi neputerea pe
ele. Ele simt mal lesne frumosul şi le plac a se
jertfi pentru dinsul, ca unele ce iubesc mal mult
de cât noi, au mal multă stăruinţă în ceea ce VOI'..
18 (30) Martie, Luni 460.
Eşti din şcola fataliştilor, o să-mt dici, EştI ma­
hometan. Fie ce va fi, daţi-mi epitetele cele mal
rele, eu o să dic că rne tem forte că în anul a­
cesta voiu muri.
Me tem, fiind-că pe tată diua primesc o seri­
sare de la câte unul din cei cart me ura, prin
care 'mi fac ode şi 'rnt spun că me stimeză.
Astădi mal primit una de la Cornescu. Aşa dar
aII:. început a dobândi stima lumei, Dacă Val do­
bândi şi sciinţă şi prin purtarea mea voiu dobândi.
cu desăvârşire stima lor! atunci o să pot să fac .
mult bine În patria mea. De aceia,' fiind-că stima
am început s'o dobândesc şi pe fie-care di capet
luminl de cum să me port şi inveţătură mal multă,
de aceia dic că voiu muri pentru ca să nu pata ..
biata Românie să aibă un om cu capacitate şi cu
mijloce, carele s;l nu trăiască de cât pentru bi­
nele el.
Fie să nu fie aşa, dar efi me tem mult. In sfir­
sit fie ce va voi. Eu de me val urca si Val do­
bândi puterea nu me voiu mândri, m� voi face
mal cun încă şi puterea o voi Întrebuinţa pentru
lume, nimic. pentru mine.
\ 1n (31) Martie, Marţl461.
,
ln acest moment, 10 jum., pleca Rosenthal pen­
tru Londra. 'I� săruta 1 şi apoi simţit ca un are­
care sec. Me mir de ce; metgerea lUI la Londra
[105]
105
îmi face plăcere fiind-că mar lasă lucrul, mal pe­
trece si el, însă ce fel îl iubesc eu de nu me dore?
de ce' M-me Ponton plânge.
Sera am trecut'o cu Costaforu. A fost la mine.
Nu sciu, ,dar nădăjduesc ; însă m'am speriat de
depărtarea în care se află încă. de bine. Eu Însă
sunt de parere ca dacă amend ar considera un
lucru numai, le-ar veni lesne: să vadă că virtutea
este mal' bună. Aratam, i-arn dis, un. om rău care
are un prieten. '
Tiranul are robi, bogatul linguşitort, negustorul
tovarăşi, tâlharul complici şi virtuosul amici.
21 Martie (2 Aprilie), JOI 463,
Am fost la dornnele Moldave ca să le cel' să
subscrie pentru societatea nostră. Am fost intâiu
la domna Mavrocordat. (irnl diseseră de 'densa că
este de un caracter opiniatr», că trebue sa stăru­
esei până să facă ceva). 'Lam dat cartea de sub­
scripţie. A pus'o lângă densa deschisă: "a�ivoi
să fie şi bărbatul ,meu ca să subscrie şi el".
In sfârşit vedend că nu mai vine şi silit fiind
a pleca, de multă ruşine voi a subscrie.
"Să lăsăm mal bine să fie şi dumnealui, ÎI a111
dis". I-se păru ferneei că cerul s' a deschis şi pl;imi
propunerea mea, Însă nu putut hotărî nimic, căci
mi s'a părut forte copilă; e ast-fel din nascere, din
vârstă, din puţin duch?
Se va desvolta? N li sci 0, Însă mie îmî pare că.
o femee care în vârstă de 20 ani, . fie 18, este
multă copilă, mult duch nu pa te avea. . . .
Am fost apoi la dornna Balş, îmi arată biletele
de invitaţie ca să Înţeleg că este contesâ.rSub­
scrise 15 franci şi apoi ÎmI spuse că a venit unul
[106]
I(l6
dicendu-I că este doctor, trimis de o contesă, prie
tenă a sa, etc. etc.
Şi apoi că contesa i-a spus C8 nu scie nimic.
pe aci plecai la prinţul c. .. unde era şi soţia
lui şi Ermiona Asaki.
Scena se deschise ca scena lui Moliere, nu mai
sciu din ce bucată; el vorbesce şi femeile dic ne
încetat câte () vorbă în contra lUI, îl întrerup, îl
contradic; el strigă,. ele urmeaz�:
Să ve propui, domnilor. ..
O este de. prisos.
Românii de vor voi.
Nici � dată nu vor voi. '
Dar bine, faceti-I,
Nu o să voescă.
Nu trebue să-i intluenţatt.
. Nimeni nu vapl;iţY,li.
El mi-a perut un om prost şi fanfaron ca un
prinţ, Însă uJ;1 prinţ din aceia dintr'a cărora fan­
faronadă poţr câştiga. mult, poţi face multe bu­
nuri, de vei sci se'I apuc! bine.'
Ea 'mi a părut a fi. Între femel, aceia ce este
Venezzia Între oraşe.
Venezzia'mf parc a li. zidită de amor şi ea
pentru amor. Plină de voluptate, chochetă, cu.
duch, plină, de amabilitate, jertfind tot pentru' a
plăcea; pentru a face cea ce îl place. Mândră ca
oCoc6nă şi, bună ca mal tote berbantele.
, Ori şi cum societatea câştigă de la amândol,
40 franc! pelună şi banii pe un an Înainte. Este
frumos din partea lor, de ar fi chiar fanfaronadă.
Mi-a <;lis,' 'ea, ceva frumos: "Mă durea când
am lăsat p[.tt�jk; pote unde n'o s'o mar ved, dar
ne aşe<;l,am- il?�r��ia�
"Este dulce patria, mal cu seamă când esei de-
parte de d.�nşa" �
[107]
107'
. 'MI venea sin�ic: Aşedăte unde vret, der
,.'alegeţi O· patrie. Este dureros când omul nu are
-o patrie pentru care se lucreze.
Errnionami-a părut a fi departe de a avea bu­
-nătatea de inimă ce se vede În. cea-l'altă ; pote
asta o face de �ste aşa de Irumosă cea-I'altă, Ce
"contrast este între aceste doue femei ce par a fi
prietine. Eu nu cred Însă că sunt.
Nu este departe deseverşita desrobire a ferneef ,
AQÎ ml-a fost forte reu, nici nu am prândit,
me simţ forte slab, are s'o fi apropiat?
23 Marte (3 Aprile) Duminică 464
Am Iucrat.oinse sera am perdut'o Tar cu pa­
triotismul.
Am rost la comitetul polonezilor, unde iar nu
.Iăcurăm nimic.
Venind acasă primii o scrisore de la Rosenthal.
Dupe mama mea omul acesta m'a iubit mal
mult.
Este ciudat că în tote mi s'a dat mie a simţi
cu desăverşire ce este frtlJ110S1 am plăcea şi a
suferi că nu'I am.
Ast-fel cu poesia, ast-fel cu iubirea, ast-fel cu
"virtutea, ast-fel cu tote.
T6tele simţ şi pe nicl una deplin nu o pot
avea. ,
Scrisorea lui 'mi făcu plăcere: ânteiu pri n stil ul
lutglumet, al douilea prin iubirea ce ved în tote
rândurile, ImI făcu plăcere iarăsl vedend ce lu-
, ,
crud aşi putea face, dacă aşl sci carte şi aşi fi
.sănetos. 'MI -făcu Însă şi durere fiind-că ved
.mortea forte.aprope, fiind-ca .ved ticăloşia omulur.
"Nu sciuce .arn că iar sunt trist astă seră. _
Mortea, acea . marte este tot' ce' mă omoră pe
[108]
108
mine. Este singurul lucru împotriva căruia nu pot
face nimic. Pe ea numai de aşi avea putere, o, a­
tunel aşi fi fericit, atunci aşi dobândi totul, chiar
şi gramatica. .
Dar martea când ar lipsi, sau când aşi avea eu,
în mâini viaţa;. tate felurile de vieti r' O ! . nu aşl fI
ca tine, stăpâne, torente _ de vieţe ar curge din
mâinile mele neîncetat? Dar dintr'ale tale nu curge r
Curge Însă nu sciu ce fel' este, dar sciu că. în
acest minut chiar, lacrămile curg din ochii ruei.
E ciudat! me strânge un om de mână şi'mi
bate pieptul. Acum me strânse Mavrocordat şi'rni
bătu inima.
'MI veni să'I scriu o scrisore şi în adever că
de 'I-aşl fi scris'o s'ar fl mirat, m'ar fi socotit de
nebun.
Căci în acest minut 'l-aşi fi scris ca un amant' ..
unei amante De ce? Căci 'mi-a arătat iubire acel
strâns. .
Şi de ce iubirea me sfâşie ast-fel?
25 Mârtie, .(6 Aprilie) 467.
o femelă vede· un om cădend, lovit de epilepsie,
fuge de milă. Alta stă şi'! ajută. Al căreia suflet
este mal frumos? care este mal vrednică de stimă?
Astă seră' voi se încerc un fel nou - era se dic
de viaţă---ll;ri fel nou de pornite arnaşinel : S'o
opresc la 8 sera şi să-i dau drumul la 31/2 dimi-
neta. \
. , \
Făgaduesceţ: \ cinstit a' scrie tot în jurnal s) eu te
asigur că de multe păcate o se fiI scutit: "Magl1a,
paris peccatorum tollitur sipecdaturis testis 'ad-
sistat" . .
[109]
I
109
Am hotărât s,ă desrobesc pe ţiganii din Vala­
chia. Se vedemface tomul tot .ce va voi.
27 Martie (8 Aprilie), Mercur! 46B.
Nu 'rn; a fost bine, dar Ghica m'a bucurat
'spuindu'mi că sosesce cu Brătianu .
•
28 Martie '(B Aprilie), Joi 470,
I
Un revaş de la Caracaş: "Vino mal În grabă
căci am mare trebuinţă cu tine" ....
Când am vedut comisionarul m'am bucurat cre·
dend că este Brăteanu. Vedând că e de la Cara­
caş m'am posomorât. M'am dus Însă îndată, când
.acolo zării pe Brăteanu (cel mic), Câtă bucurie am
simtit. '
,
Este, mi se pare, ânteiul om pe care l'am să­
rutat şi mângăiat aşa. Ba încă m'am stăpânit.
Eată răsplătirea: am alergat ca se ajut un om
străin carele me chema şi plata fu îndată, căci
chemarea era pentru Brăteanu. Este Însă bolnav,
suferă mult de trânjii 11.11.
" ,
. Granta mi-a trimis uarăşi daruri frumose, poe-
tice volu se dic, ca şi densa, dintre care iatâ acest
buchet de ederă şi cypres 1). Ciudată e acea Întâm­
plare care făcu ca se avem acele flort . Nu arată
ele are îndestul că visurile nostre martea numai
ni le va împlini?
D6mna S. a dat Brăteanululun buchet se mi'l
aducă. Nu mi l'a adus. Eu însă am simtit mare
,
plăcere de astă aducere aminte.
, 1) Acest arbore este' simbolul dotiulul,
[110]
110
T----------�
Zinca Rosetti mi-a trimis portretulef.i.Mi-a făcut
asemenea multă plăcere, bucurie chiar, aducerea'
aminte.
De ce me bucur aşa de mult când cineva iml
arată un semn de aducere aminte? Egoism se.'
fie ?
Este fericirea de a fi iubit sau un fel de res-·
bunare ce iau asupra morţi! ;> ... căcieujchiar de nu
aş fi iubit pe cel ce rut-a luat tot nu i-aşi uita
numai ca se me fac rebel, 'în ceva măcar, către
dânsa.
31 Marte (1 Aprilie) Duminică 473.
Costaforu mi-a făcut <191 plăcere. Astădl e în­
vierea. Fie Costaforu, fie ca se fie aşa! Este ciudat
cum îl ved acum frumos la faţă. Ved în chipul
lUI o blândetă
Astăd! în adever fu învierea fiindcă pentru in­
teiaşl dată vorbit cu un christ, vorbit cu Michelet.
Am fost la densu. l-um dis ceva. El mi-a res­
puns : Indeamnăl pe prietenul d-tale Brătianu 1) se
scrie căci este pecat de nu face acesta, fiindcă
scrie în perfecţie ";
lată dar că avem un om care.scia să scrie. Câtl
,
o mal fi!
2( 14)Apl·jlj�, Marţi ·175.
Astădl într'o jumatate de ceas făCUI următorea
poesie. Idea o, am de o lună de dile, de când
Winterhalder a\ scris lui Rosenthal ,;sultanul vine
în tera românească şi ţer a va da 30,000 galbeni".
1) Dimitrie Brătianu, care adresase UD memoriuJuj-Michelet, cu pri­
vire la chestiunea .. română.
[111]
111
o plimbare a S'ultamtlui Salt, birul boeresc 1).
Este o plăcere când cine-va face o poesie de.
fel ul acesta, o poesie care fiind buna pote se facă
mare bine cântându-se de românl ; atunci este ne­
definit aceia ce simti. Nu mal este ambitie flatată
, ,
ci datoria împlinită.
5 (17) Aprilie, Vineri 478.
Astădi este un an de când am fost la Pasărea
de 'mi-am luat diua bună, de am cerut iertare la
mormântul mamei. Ducându-rne am rătăcit dru­
mul. Ducendu-rne spre iertare a rătăci! Dornne
fi-va ore acesta o prevestire? Nu cred fiind-că ar
Il forte crud. Mal mulţt din cei ce cred prin reli­
gie sunt mai fericiţi de cât cel ce cred prin filo­
sotie. De ce? Fiind-că filosofia domină prin raţiune
şi religia prin inimă. Pote Însă să fie că d'a crede
prin .ftlosol1e este forte greu, trebue multă muncă;
în vreme ce prin religie e mal lesne. E mal lesne
deci a iubi de cât a te gândi. E mal lesne, Însă
nu şi mal solid. Religia este echipagiul celor le­
neşr, te duce în calescă până la cer, dar dacă se
rupe calesca, bagă de sernă, atunci cadi şi rărnâi
pc: jos. Eata dar de ce religia are mai mult) vo­
iagiorî.
Philosofia ar trebui Însă să o posedi ca să fii
fericit şi a poseda este forte anevoie. De aceia
acel ce o cunosc pe jumatate sunt mar puţin fe­
riciţi. Barthelerny dicea căc mai greu a fi tco-
1) Această pcesie ;, fost în urmă ştearsă ast-fel că nu se mal pote
descifra.
M otivui se va vedea !lIai jos.
[112]
112
log) dar eu nu am trebuinţă de acesta spre a fi
fericit. Cred tot ce mi se spune: iubesc şi nă­
dăjduesc şi. iată-rne fericit. De nu ar fi dis Chris­
tos aşi fi 91S eu acuma: "fericiţi cei săraci de
minie" ...
ii (18) aprilie 474
Am primit o scrisore de la Andronescu; "Ma­
ma mea s'a dus la locaşul unde locuesc dreptii,
acolo unde este mama ta, fratele teu şi nu mai
scie pe nimeni". Tot fiul pe mama lui o pune
în ceruri l
Şi mai departe Andronescu scrie:
" ... EI 'mi dice că sunt bun catolic şi eli oftez
că n'am nici o religie. Cu tate acestea la tate
slujbele sunt la biserică.
El predică simplu şimodesl, 'rnî tălmacesce,
religia, eu tnveţ şi me Întorc acasă.' cu sufletul
plin de Dumnedeu. 'TI mulţumesc de viaţa asta;
tie ti-o sunt dator. La .revedere, me duc la bise-
, ,
rică".
De câte 01'1 me va mustra cugetul că nu ain
făcut nimic pe pământ, de voi citi aceste rînduri
o se me rnângăiu puţin. lată asemenea poesi!
când aş! face pe t6111 diua, aşi dice că sunt cel
mal mare poet.
0, bogaţilor! ° imperaţilor şi stăpânitorilor ! de
ce nu voiţi s.e fiţi poeţî! PoeţI În se cari se facă
asemenea cântece, iar nu "Tz;t'mi 4iceai o-dată (1)"
Tu-mi diceai o-dată, te face arogant şi aste poesiî
te sfintesc, Dar\ de val trăi me val sili să Bie fac
un ast-fel de D;lare poet. Şi. apa! vot da pc fată
\
1) Alusia la una din pocsiiie sele.
[113]
11.3
operile mele ca se arăt lumei care este adevărata
poesie.
7 (19) prile, Duminică 480.
Am trimis poesia ce am făcut alaltăert, Brătia­
nului (2), tăinuindu-i numele. Mi-a respuns că nu
este sublimă. Aşa" dar am şters' o.
Brătianu, cel mic (3) mi-a dis că este egoism
să o ard. Pote, iam dis, eu nu voesc să me pre­
fac, voesc se me vedeţi aşa cum sunt. Şi eu sunt
de părere că ori ce voi seri şi nu va fi cap d'operă
să'] ard, fiind-că mediocrităţi pote face ori cine.
E de prisos se mal fac şi eu.
Brătianu s'a dus la teatru. Mie nu mi s'a urît
cu ei şi lui '1 sa urît cu mine! In sfârşit veduî
că. tot eu sunt mai nenorocit 1
lată că teatrul are farmec pentru densul, in
vreme ce pentru mine, aceia ce ar putea sh me
farmece o ved că nu mai există. Cel puţin de aşi
f şedut în ţeră şi, pe de o parte aşî fi luat slujbe
politice, pe d'altă aşI f citit şi aşi fi scris. Con
deiul meu în aceşti 3 anî s'ar fi făcut dulce şi
mlădios prin exerciţii, mintea s'ar f1 subţiat prin
citire, imaginaţia s'ar fi întărit, pe mama nu aş fi mâ­
hnit'o, ţerei i-aşi fi făcut ore-care bine şi eu aşi
fi avut multe minute plăcute; în vreme ce acum
tate acestea le am din contra. Şi câştigul, in lo­
cul lor, care este? Un verb latinesc şi o eternă
durere.
Ast-fel mi-a fost sorta, nu e vina mea sa u mal
drept:
Ast-fel'mi-este capul, tnna e a mea ..
Dă Cesarului ce este al Cesarului,
2) Dumitru Brătianu.
3) Ion Brătianu,
[114]
114
Dar ce nu este al Cesarului trebue să'I dai? Şi
libertatea este il naturer omenescl, iar nu a Cesa­
rului.
N'am ce dice, nu mal sciu ce am făcut 1. •. ni­
mic. Ce voesc să am şi să fac ? .. Totul.
Am fost de am făcut regulamentul pentru so­
cietatea aducerei tinerilor. Am scris lui Winther­
halder şi la 6 m'am pus în aşternut. Odată feri­
cirea mea era să umblu neîncetat, acum este să
rne culc să dorm, să rne dobitocesc, de nu pot să
me omor. Cu tote acestea:
N' ai; cuvint, nu 'i'n' am schimbat.
15 (27) Aprilie, Luni 488.
Astădi este un an ele când nu mal vedul ţera
mea; de când nu mai vedul pe Grant, pe Wil1-
terhalder ; astădi este un an de când ea plângea..
de când era totă amor si acum nici nu se mai
. .
gândesce p6te.'
Pare că ved diua aceia: iaHt... rne sculat de di­
mineţă - - iată odaia. mea _.- iată Niculae -- iată
Winterhalder-v- iată Grant-i- iata Bălută-- iată tot...
afară de mama.·� ,.
Al făcut reu, mamă, de m'al lăsat, al făcut reu,
căci iată şi, acuma lacrămile 'mi curg.
Acum un an m'am îmbarcat în corabia Nadouna­
dor si în adever cămuIt dor mi-a. dat.
N {l . sciu 111Să care din doua rele a fost mal reu.
Varietatea suferinţelor de atunci salt monotonia
acelor de acuma.
\
Ce Irurnosă esei. K.. E rar diminetă să trecă
fără să 'mi aduc aminte jocurile ce fă�eamdimi­
neta el! tine. Şi tu? Tu 'mi scrii să lepăd tot ce
[115]
115
pote să te înfăţişeze. AşI dori, dar nu se pote. Tu
însă că m'ar uitat ai dreptate.
Eu te ţin minte căct escl forte frurnosă şi esct
ânteia femee pe care am iubit'o. Eu pentru tine
nu am nicl una din aceste calităţi.
La 5 ore, mi-se pare, vaporul plecă. Ved încă
sorele ridicându-se şi ochii ei lăcrămând. Nu sciu
încă care din doi era mai glorios, mai frumos,
mal lucios; nu sciu din aste doue creaţiuni de
care pote fi. mai mândru creatorul, caci şi ochii el
ar avea universalitatea sor..lul de ar fi mai sus.
0, câte inimi nu o fi luminând ei!
18 (30) Aprilie, Joi 491.
A�I îngroparărn pe Goga, un tîner trimes de­
scole si carele era cel nud bun, dupe cum se
spune. 'Eu socotesc că intr'adins l'au trimis; de
mic el era bolnav, a mostenit ftisia. Scala a sciut
aceasta si l'a trimis. Ânt�iel ca să ne arate noue
,
că a trimis un om vrednic; al doilea ca să credem
CEL tot ce este bun trebue SEt piară.
Simţ o întristare, durere pot dice. Isvorul este
singurătatea, lipsa femeeL
Este o căldură de Iunie, o di din cele mai Iru­
mase.
Totul îmi infătiseză diua de acum un an, tate
, , ,
sunt ca atunci, cu deosebire numai că adi inima
mea are o goliciune şi mal mare. OrI şi cum Însă
în sunt dator tie E. .. câte-va minute de delir. A­
cesta nu o v�f uita nicl odată. Tu ore îtt vei
aduce aminte? Se pote, căcf ţi-am umplut 't;iilele
cu suveniri ce nu se uită, de şi tu escl prea Iru­
rnosă şi astă frumuseţe me face a crede că nu al
tinere de minte.
,
[116]
116
Ce deosebire Între aceste două seri!
Acum un an' cu tine şi astă seră ocupându-rne
a drege, a cârpi, spărturile ce Zenide şi alţii fă­
cură lui Pericle Ghica.
Acum un an amant, astă-seră judecător 1
Care din doue meserii este mal primejdiosă ?
Sunt unele femei cari iubesc pe amanţiI lor cu
amorul-cu care cea mal mare parte din omeni, ca
să nu dic toti, iubesc banii. Voiesc să-i aibă si
, , ,
le e rusine da se arăta că-I voesc.
,
In t6te aceste dile setea de femei îmi făcu du-
,
reri. Astă sete, semanând cu a mea, o ved în
Brătianu,
Alalta-eri fu primit în 1).
Când i-se deslegară ochii şi ne vedu, i-s'a pă­
rut, imi dicea, aşa cum după viaţă' va fi raiul.
Totă diua mi-a vorbit de acesta.
,
lată dar ce fac misterele. 'I'rernura intr'ânsul
când îl cercetau, era deconcertat.
O! rea este orbirea 1
1 (13] Maiîi, Marţ! 504.
De ce nu scriu acum? Căct nu sunt singur;
căci am un jurnal viu, inima Brătianului.
, ,
5 (18) Mai;" Duminică 504.
Am oftat de lipsa ferneei şi a sciintei ŞI din
causa ticălosiei omenesci, cu deosebire că astă-dt
, \
.aveam un echpu, pe Brătianu.
Nu sciu de ce aştept cu o mare asigurare, seri-
1) Alusie la primirea lui Brătianu Într'o lojă masonică.
1
[117]
117
sori şi tot de o dată, cu un fel de nerăbdare, pare
că adăst ceva: o plăcere sau o durere, o schim­
bare în sfârşit.
Nimeni nu doresce, nu cred, ca ofticosul şi ni­
meni nu se înşală mal In ult de cât acela care
crede si .doresce.
Asa' fu si cu Înine astăd L
, .
Am avut o durere de cap Brătianu me doje­
nesce.
Ved, dice el, că fiind-că lucredi de aceia păti­
mesei, şi 'rnl cere să me las de filologie, să nu
mai învăţ spre a trece examenele. '
Pa te că 81' fi fost bine dacă aşi fi făcut acesta,
Însă acum nu se mai p6te, 'mr-e milă de 3" ani
ce l-am pierdut în aceste studii. El dice căambitia
m'a făcut să le intreprind. Se p6te; s'cill însă că am
făcut mari jertfe din minutul ce am lăsat din mâini
condeiul creator, am lăsat' pe mama, ţara mea,
prietenii şi prietenile mele, şi am venit aci, unde
m'am privat de ori-ce hrană sufletească, unde tru­
pul chiar l'am chinuit şi am luat condeiul spre a
seri '. . , Vet'bur{ nereguiaie. '
Dacă însă ambiţiunea mi-a dat astă putere şi
dacă ambitia numai ni' el' făcut se voesc se dau'
, .
ţer el mele un profesor de morală libera, iar nu
un poet (cum maf .ure mulţi), atunci eli unul,
nu am curaj să osândesc astă ambiţie. Am greşit?
Me plîng, dar nu me osândesc, fiind-că după a­
tâtea jertfe ce am făcut şi fac, nu am putere;
drept resplată, se'mt dau osânda.
9 21 (Maiu) JOI 512.
Astă-di mi a venit o scrisoare recomandată .. De
ce tremuram? Ce adăstarn? Nimic. Cu tate aces-
[118]
118
tea aşr fi dorit se fie o veste, fie rea, de nu bună.
T6te sunt mal bune de cât monotonia, de ar fi
chiar cu fericire. Ce dar trebue se fie când este
rnonotonia cu Întristare?
E.:... scit tu că am fost aşa de simplu încât
am gândit că tu 'ml scrii un vino, 01' un vin Se
te ved. Eartăme, este simplicitate.
lnima poetulut este o vioră, al cărui arcuş este
amorul
1224 (Maiu) 1846 Duminică 515.
dacă n'aşt simţi atâta putere în
că nu mal este nădăjde de ăst
Am suferit f6rte astă-seră.
De ce?
Căci era şedinţa adunare! Rornâ
întrunise ca se desbată statutele u
reusirăm să facem.
Ce ticăloşi.
In adever că
mi ne aşi dice
neam.
1n, J cari se
::;0 ci etătl ce
,
Mare amor, mare sete de libertate simt. Aş!
vrea se umblu, s� sbor prin păduri, din cracă în
cracă şi se cânt frumuseţea naturei.
NicIo dătă nu am vedut frumuseţile ce ved
acum.
T6tă natura aşl vrea s'o sorb de ar fi cu pu­
tinţă, aşi vrea ca totă să se facă o unitate pi­
păită ca ast�fel 5'0 strâng în braţe şi s'o sărut.
Dureros e pe când simţi astea, se deschid! ochii
se întorci capul, se te uiţi şi se vedt, se îmbră­
ţişedi pe.... �ra�atiâi.
Sufer şi doresc. Şi în adever cum să nu do­
resei când n'ai nimic, şi voescl totul. ŞI' cum se
'.
I
,
l
[119]
119
nu suferi după ce omul în deobşce este o zidire
greşită, ne complectă, apol tu, între ornenr chiar,
se fii sfârşit necomplect, se al 30 de ani şi . se
cunosc! şi să doresci se fii nu om cornplect, dar
Dumnedeu chiar.
In sfârşit, după, intrigi şi ticăloşii mari, astădi,
după 5 luni. se sfârşiră statutele societătel Rornâ­
nesci, se nu miră cel ce a(1 s'o cârmuiască. Fie să
iasă cu bine.
21 Maii; (2 Iunie) Marţî 5�H,
Astă-di este diua mamcî mele!
A5tă-qI era să fie ea veselă şi acuma nu mal
este nimeni, nici Sofia chiar să'rnt trimită un bu­
chet, nici E... să'mi trimiţă un portocal.
Găsit pe masă o pereche de călirnărf. De la Bră­
tianu negreşit.
Este ciudat că tocmai astădi 111C sculal inteiaşl
dată la 6 ore suferind şi începui a lucra aceea ce
urăsc mai mult: gramatica.
Mi-a remas VI" o trei perechi de ciorapi de mă­
tase . făcuţi de mama. Imi făgăduisem ca pe tot
anul să pun în ace stă di o pereche aşa cum în
acea di i-aş1. fi primit dar de la densa.
Am pus acum un an o perechie, astă-�H însă
. nu mal 'mt vine Se-1 pun. Mal bine să-I păstrez
şi se-mi dăruesc atunci când faptele melc vor me­
rita un dar de la densa.
Am voit se deruesc ceva Cornescului, pentru
că mama făcea .acesta şi eu sunt mulţumit când
pot face ,aceia ce ea făcea. Dar nu am sciut ce
poei se-I dau. care se-I facă plăcerea. L'am Între­
bat şi, sau de delicatetă, sau că .nicl el nu scia
[120]
120
---nu mi-a spus ce voesce, Am' dat Însă luI. Ro­
senthal o vioră. Musica este limba sufletului. . lf
am dat eu limba cu care' se ne spuie aceia ce
sufletul lui simte. Ast-fel negresit că. durerile îi
c. , ,
se vor mai uşura.
22 (Maiu) Miercuri, 525_
Mi-e somn când me culc şi plâng de somn
când rne scoli Ce las dar sera şi .ce găsesc dimi­
neta e lesne acum de Înţeles.
Forte des punend în lucrare pe cunosceie pe
tine al lui Socrat me menit, mie scârbă chiar de
mine; În se se întâmplă că pe când privesc În mine
se fac şi comparaţie cu alţi omeru : mi se întem­
plă dic se fiu in primejdia d'a cadea în vanitate.
Când fact o faptă bună şi chiar când dict ceva
bun, temete de tine în acele momente.
27 Maia, Lunl 530:
Nici-odată nu am avut o �;,=te1l1ai mare să ies
din oraş. Ce dic? Nici-odată nu am cunoscut astă
sete, nici-odată nu am dorit să ies din orCJ.S. Si
acuma fllomela chiar nu doresce mal mult d�cât
mine crângul,
O să'rni dau negreşit vr'o două lun; de vacanţă.
Aşi voi însă, să merg 1\1 Bucurescl,
AşI dori forte mul. Insă aşt voi să nu pierd a­
ceste doue luni, şi mergend în ţară nu o să' fac
,mal nimic în \ studii. ApOI aşi-voi să fac ceva lec­
ţil care s�h! silit s� le iau acolo undenu'mt place
mie, adeca 111 Enghtera, ca să mar câştig în limbii
Ce de dorirl l Ce de stavite!
[121]
I
"
121
1
l
30 Maiti, 53:3.
AIn scris o scrisoare Obedeanului, îndernnându-I
să-mi trimită pe fiul seu. Brătianu a admirat' o
mult. Atât este adever că omul trebue să simtă
numar, pentru ca să scrie bine. '
2 Iunie, 536.
Astă-dî se săvârşi nurnerul cel fericit 1), nume­
rul 2. Astă-di esiI din vensta mea. De acum s'au
, ,
sfârsit tote.
,
3 Iunie, f)37.
Am trimis Obedeanului scrisorea prin care îl
silesc a'rnt trimite pe fiul seu. O citit şi lui Cre­
teanu care o admira ca si Brătianu, Ionescu plânse.
, ,
Facă cerul să isbutesc.
4 (16) Iunie, 538.
Nimic alt, în tată acesta lume, nu me pote mul­
ţămi, nu rne pote face să nu plâng cesurile tre­
cute, decât trei lucrurI:
A f cu o femee ce iubesc şi me iubesce.
A face versuri bune, sau a dormi mult şi bine.
Femeea nu rne iubesce, versuri nu sciu să fac,
nu pociu şi nu am vreme să dorm.
6 (18) Iunie, 540.
Am cheltuit �iU9 cu plecarea lui Caracaş, Am
vedut eri, la densu, ceva care m'a bucurat: Virtute.
N'am înveţat carte, mi-a dis, dar am înveţat a
1) In diua de 2 Iunie era aniversarea nascerel lui Rosetti, care îm­
plinea 3l de ani.
[122]
122
sci că am datorii. Creţeanu mi-a vorbit bine erl,
mi-a spus în ce stare jalnică era să fie sufletul
Iul, dacă nu venea aci 1). Ce fericire o să am dacă
el se va face bun.
Facă cerul să fie aşa.
7 (19) Iunie 541.
Astă-di fu O di fericită, de nu În alt ceva, cel
puţin fericită prin ilusiuni. Şi este mult, în astă
verstă, asemenea fericin. Furăm Ia de Lamartine
şi primi patronagiul societătet n6stre. Primi dicend
că tot-dea-una se va interesa de noi si ne va a-
,
juta la tot ce va putea.
Diua de adl nu o şterg din calendar.
8 (20) Iunie 542.
Am scris astă seră un apel către Români. Mal
tată noptea nu am dormit; am trecut-o În spas­
murl şi visurt. Scriam, citem, făcern poesit, 'vor­
bem cu Lamartine. Cine mai scie câte de aceste
fericite şi frumose lucruri făcem.
Pecat de mine, multe imaginaţie aşl fi avut şi
multe Iucruri frumose aşI f făcut de aşi fi exer­
sat'o, dacă sciam carte de mic şi dacă nu aşl fi
deseverşit uciderea ei prin gramaticî. .
9 (21) Iunie, Duminică 543.
Am fost la .Ghica unde recitit comitetuluI apelul.
Brătianu 1) l'a atacat, eu l'am aperat cu mare
căldură; Însă .dupe cum cred eu l'am susţinut ca
mădular al comitetului, iar nu ca scriitor. El dice
1) La Paria.
1) Ion Brătianu,
I
i
I
I
}
[123]
123
cum că ambiţia este pricina. Se pete, eu nu cred
-că are dreptate şi aşl dori se nu aibă.
10 (22) Iunie, 544.
L'am trimis lUI Brătianu 1) cel mare, ca se'rnl
.spună şi el părerea sa.
11 (23) Iunie 545.
A venit Bozianu cu care am petrecut sera. Mi
-s'a părut bun ca tot-deuna numai cuminte şi el.
Facă cerul se fie bun, iar nu egoist numai.
15 (21l Iunie Sâmbătă 54H.
E dulce să al o mamă; este frumos şi bine
să al un tată.
16 (28) Iunie 550.
Am fost 3'îH la princesa ; de o mie de 01'1 vor­
'bind cu densa, am simţit dorinţa, trebuinţa şi pu­
terea de a seri pentru femee. Negreşit- că la acestă
scriere voi da t6tă viaţa mea, numat 'ml e temă
ca se nu fie târ'îHu pentru mine.
Femeia fără zestre 2) trebue scrisă negreşit
peste un an măcar de acum înainte.
17 (29) Iunie 551.
Am un dor în capul pieptului. Dor moral şi pri­
cina este vizita de eri. O femeie, femeie 1 Ce s6re,
ce rouă, ce totul esei tu, pentru mine, Ornenil au
'9is că nimeni nu se p6te flata dea afla t6te şi­
retlicurile ferneel, Bine, dar şi eu nume voiu ocupa
1) Dimitre Brătianu.
2) Titlul unei scrierf ce proectase ,
[124]
124
ele acesta, ci numai de tate bunurile el şi de tate
relele ce-I dăm nof.
18 (30) Iunie 552.
Am primit o scrisore de la Mălinescu. Este în
8 cale şi tate sublime. Tot de-a-una am avut sis­
tema a nu osîndi pe nimeni nejudecat.
Nu l'am osîndit ca cea-I'altă lume, pe Mălinescu,
dar l'am osîndit; d'acum Înainte nu voi mai cădea
in asemenea vină. Cu tate că eu nu am avut 0-
casie ca se'I cunosc, şi apoi dacă nu este culpabil
dar greşit tot este. Insă o mai repet, se pot intern­
pla împrejurări în cart se pari a fi cel mai mare
criminal şi acea crimă se nu fie alt nimic de cât
virtute.
20 (2) Iunie JOI 554.
Durerosă mult este condiţia mea. Sufer că nu
sunt om desăvârşit, şi nu sunt, în mine Însă arde
un foc, simţ o putere să nasc eu alte Iumi şi fe­
ricite. Simţ o putere de a seri, de a spune ceea.
ce se petrece în mine si simt că nu voi putea si
nu am cea mal mică î'nvetet�ră. Vers ta înaintez'ă
,
şi puterile 'mt slăbesc.
Şi apoi iarăşi simt că de aşi fi cel mai dese­
versit om, asi fi nenorocit, căci cel mal deseversit
, , ,
este tot nimic - căci e martea.
A, astă slăbiciune aşî voi s'o strivesc' sub căl­
câiul meu l
Este reu de mine.
Nu sunt în stare să fiu nici filosof, nict ticălos.
24 (4) Iunie 558.
'Mi dicea O dată un boer că acele sublimităţr
de virtuti, devotament s. c. 1.,. sunt numai În poesil.
Are dreptate boerul, fiind-că numaî poeţii simt.
[125]
·r
I
r
\
f
l
I
125
25 (7) Iunie 559.
Am suferit adi, p6te pentru inteiaşi dată, .dece
minute, de lipsa banilor. Şi în adever am mare
trebuinţă de denşiipentru ajutor înlesnitor la pla­
nurile mele; înse n'am vedut nici un mijloc, afară
de însurătorea, căreia îi am dat cu piciorul, dicen­
du-mi că sciu a suferi şi nu me voi vinde.
2] (7) Iunie 561.
Mari suferinţe avu şi are Rosenthal, de când cu
'voiajul lui la Londra. Eu dic că pricina este că
acolo a trăit ca nicIodată şi cum a dorit el tot
.dea-una.
ApoI şi femeia aceea. El dice că nu, dar se în­
şelă, gândesc,
28 (10) Iunie 562.
Englesa mi-a găsit aceea-ce dorem de atâta timp,
şi ce se numesce harpa Eoliană,
Câte-va sunete mi-a dat numai şi am re mas în­
cântat. Am simţit şi plăcere că am făcut plăcere
celor-I' alţ!.... Egoism!
29 Iunie (Iulie) 56:�.
Rucăreanu a plecat şi m'am socotit dator seI
însoţesc până la Bruxelles. N'am avut nimic nO(1
pe drum.
In Bruxelles, la grădina Crăiască, era la portă
o ordonanţă poliţienescă, M'am dus s'o citesc de
curiositate.
Intre altele ordonanta dicea că nimeni să nu
strice sau se rupă cev�. Soţif, dascălii, stepânii vor
fi respundători de stricăciunea ce va face femeia,
.copii, slugile etc. ! 1!
[126]
126
o se pun tref puncte de mirare ca Aaron în is­
torie.
In biserică sunt Adam şi Eva, goniţi din raiu.
Adam vine sub genuchiî ângeruluî, care este
d'asupra lut şi, ameninţă cu biciul pe Eva. Adam
este cu capul în jos şi Eva se uită la el cu frică,
părend a voi să se apere de biciul stăpânesc. Ser­
mană femeie mult reu 'ţi-a făcut şi biblia.
Eva Însă, în totă frica el, mărul nu'I lasă din
mână. Alt n'am avut nimic la Bruxelles:
3 �15) Iulie 1846, Mercur! 5137.
Luni şi Marţi am dormit la Bruxelles. Ce deo­
sebire de nopţile acestea pe lângă. acea nopte r
Atunci furii suferinţe mari şi plăceri. Acum linişte
şi monotonie şi nici cum plăcerea. A fost uriciosă,
a fost furtunosă acea nopte, dar însă era mai bună.
Atunci trăiam şi acum dormeam. Pleca Rucă­
reanu şi eu plecat inapoi. Intorcându-rne, la gra­
niţa Franciel, am Întâlnit pe Bălcescu. El vedu.
Francia ca mine.
Francia este Libertatea.
Facă cerul se fiă aşa! Facă ca Bălcescu se fiă
bun, să se unescă cu mine şi să dăm libertatea
Românilor.
Snnt omeni cart rîd de mine, cad m'ar închide
când ar sci ceea ce se petrece în mine. Ticăloşii
au dreptate să me acuze fiind-că eu me ocup şi
simt puterea de a libera pe Români, în vreme ce,
de nu aş fi l111· ticălos, ar fi trebuit să simt pu­
terea şi să întreprinz a libera lumea.
Cu tote acestea sunt puncturi în cari şi la acesta
m� gândesc. De câte ori am suferit eu pentru
univers.
Dacă ar fi să. se plătescă suferiuţetele, Dum-
[127]
i
. \
"
t
�
I
I
I
',j,.
I
I
127
nedeu ar libera o parte (l) din Univers că să-mi
plătescă pe ale mele.
4 (16) Iulie 568.
Am adus pe Bălcescu la mine.
Il am dis că trebue să remâie în Paris şi că vom
face ceva spre a-I Înlesni mijlocele. Mi-a vorbit
bine. L'am vedut cu curagiu -a întreprinde fapta
cea mare, însă nu sciu de ce me tem ore-cum de
el. Nu sciu de ce nu'rnl place. Facă cerul să fie
bun.
5 (17) Iulie 569.
Indată ce a venit s'a dus la Ghica (2) şi nu se
mal deslipesce de el.
Se potrivesc ore aceşti 6menI? Se iubesc el?
Sunt el buni? Nu sciu, dar nu se iubesc şi cu
tate acestea... Nu, nu am dreptate. P6te se'mi
placă un om, să stau cu el dile intregi şi fără se'l
iubesc. P6te că el caută a se cun6sce. Iar am în­
ceput a suferi, dar me stăpânesc.
8 (20) IUli6 572.
M'am desfăcut de t6te lipitorile mele, de toţI
chinuitorii mei, de toti aceia care me nerodesc si
cad se numesc dasciliI. O se'mi iau v1" o' dOL;ă
lunl de vacantie,
Să vedem ce va ft şi în ace stă vreme cu mme.
O se studiez ce mi-o veni. Să vedem în sfirsit
,
ce o să simt în acest curs de vreme.
Irdată ce vor primi banii voI şi pleca pentru
ca se flu şi singur.
1) România,
2) Se scie că Ion Ghica repredinte elementul liberal moderat, ore­
cum conservator, pe când Hosetti pe cel democrat.
[128]
128
10 (22) Iulie 574.
Am avut o variaţie pe Rosenthal, carele se puse
pe plâns.
, Rosenthal să plângă! El carele nu varsă lacrămi.
Este desnădăjduit de când s'a Întors. Nu vorbesce,
nu zîmbesce măcar şi suferinţa nu'l mal uşuredă.
Ce are?
Nu scie, dice, dar n'are nimic carele se'l facă a
trăi. Nimerii nu'l pote Înţelege, afară din mine.
Voesce a fi mare, este în verstă ; nu iubesce şi
nu este iubit, nu are cea mai mică distracţie, nu
are patrie,(l) nu are pentru cine lucra şi ce nădej­
dui. Cum dar să nu sufere?
Serrnane Rosenthal. când ai sci tu ce este mama!
Dar seif, în se nu scit ca mine, fiind-că n'al per­
dut-o.
Am fost Ia Troyes, cu Brătianucel mic, ca se
ved pe cel mare.
Fatal voiagiu, în tate am păgubit.
18 (30) Iulie 582.
Am primit o scnsore de la Mălinescu, Este un
fel de testament 'Mi lasă pe sora şi pe fratele seu,
El dicea că are să rnoră pentru un prietin. Voiu
primi moştenirea, În se sunt sigur că nu va muri.
10 (al) liric 53:1.
,
Am fost la �. P.-Estc o ferneiă de rînd, Însă
cât de sublimă era când 'mi spunea ce suferă de
la lumea nostră.'
1) Rosenthal era născut în Ungaria şi ele naţionalitate Israelit.
[129]
129
Ce dureros şi repede tablou mi-a dat de ticăloşia
omului în general şi mal cu sernă de starea cea
jalnică în care să află femeia ŞI bărbatul român.
Cât de mult mi-a arătat că trebuie se mal stu­
diez, şi să studiez mal curend, şi se me grăbesc a
me întorce şi a-rni dobândi o putere şi a me a­
soţia cu câţi-va, ca să împingem biciul ce cade ne­
Încetat pe familiile nostre.
20 (1) August 584.
Am fost cu densa la teatru. Plângea şi-mi spu­
nea că iubesce pe I. G. "dar el nu me iubesce,
căci de me iubea ar fi venit".
- De ce al plecat?
- Afla soţul meu şi nu-mi mal putem jertfi
totul, dacă el nu-mi făgăduia rezăm. Şi nu am
stimă într'ânsul căc! este tînăr, timid de caracter.
Şi'l iubesc fiind-că este tiner si timid si slab.
, ,
Blestamat esei omule. In vecr vel fi nenorecit,
pe câtă vreme vel fi aşa) precum esei de nedesă­
vârşit.
Nici mare, nici mic. Mediocritatea este tot reul,
în t6te ea te nenorocesce.
21 (2) August 585.
Simt tristeţă, ceva sec, deşert în mine. Citesc un
sfert de oră pe Michelet, un altul pe Mickewici ;
se-rit:'! un altul şi ard de dorinţa activităţei. .
Me uitat În oglindă într'o clipă vedui primă­
vera, tornna, iarna .....
Astă-<;l1 vedul frunzele cădute.
Erl' dragele mele, ve admiram cum eraţi de
verdi şi frumose.
ErI, 'rnt aţi aprins setea de a crea şi astă-di 'mi
arătaţi că gropa mea se sapă.
[130]
130
Dumnedeule de esei, şi de escI precum se crede
- şi precum am muri de am crede că nu escl­
apoi iar mai dic că nu te înţeleg de ce m'ar năs­
cut, de ce me faci se sufer, de ceme omorî.
30 (11) August 594.
De ce nu am mai scris atâtea dile şi de ce a­
cum am mai puţin de scris ca mai înainte, când
viaţa este aceiaşi şi vreme am mal: multă în va­
canţie ?
Pentru-că o lene aduce pe alta.
Astă-di Creteanu trecu un examen si fu primit.
El a 'lucrat' mult mal puţin ca min� şi iată că
el are o resplată adt. Are o dovadă că a invetat
şi eu. am o dovadă 'că nu sciu nimic şi că de atâţea
anI de când muncesc (căcl la mine este muncă şi
chin iar nu inveţătură), am dovedi că nu am În­
vetat nimic.
Pe el nu l' a blestemat sortea si. este de 21 ani
,
şi pacmic de patimi, cum eram eu la 6 anf.,
. 31 Iulie (12 August) 595.
Astă-seră am făcut cunoscinta lui Fanton. O!
cât de mult am pismuit căsătdria (interioră).
O soţie frumosă, un copil frumos, rnusică, con­
versaţie, dar când m'am Întors acasă, linişte ce
era în odaie-mi arăta lipsa femeer.
Si luna si sera atât de frurnose me făcură să
, ,
blestem că omul este blestemat, să oftez că e mu­
ritor şi să suspin că nu sunt poet se pot descrie
aceea ce simt.\ Aşi voi să me culc şi nu pot. Mal
înteill că cu un moment mai înainte am spus:
"Ce ticăloşl sunt acel ce se culcă şi nu stau să
adrnire aceste frumuseţe".
[131]
131
1 (13 )August 596.
Am scris o poesie în albumul mediculuf Grunau.
2 (14 August, Paris, Vineri 597
Am petrecut noptea la Grunau. Astă dimineţă
la 8 ore plecă. Era înecat de lacrămt. El, de 25
de ani, tîner şi plin de viaţă şi despărţirea îndată
'1 făcu să vedă martea.
Aşi vrea, o' di numai, să pot ţine în mâinile
mele acea marte 1 Nu s'a vedut încă pe pământ
un fel asa de resbunare cum ar fi a mea. Dar are
nu va fi' destul pentru densa, s'o opresci o di a
nu sfărâmă mir de mii de lucruri si de fiinte!
, ,
5 (17) August 600.
De o dată me hotărît a merge în Bucuresci ca
să'mI regulez treburile.
Obedeanu ne-voind a'mi trimite bani, la soroc,
rne făcu să sufer.
Apoi 'mi trebuie să fac o imprumutare mar mare,
căcl iacă CEt din di în di familia mi se măresce (1).
Cu ce o să plătesc acei bani? Iata că de când
se duse mama am cheltuit 1000 galbeni ce avea
la Vilara, 700 galbeni al pădurei şi iată încă 1000
datorie.
Ast-fel trebuea are, mamă, se arunc acel bani
ce tu, lipsindu-te de totul ai adunat, ca păsărică,
fulg cu fulg pentru ce să'rni faci mie un cuib?
Şi tu, iubite frate, ce dicl are când vedi că eu nu
am uitat cât 'al suferit tu?
Dar nu îl am cheltuit pe desfătări, Însă cugetul
(1) Rosetti înţelegea atunci prin familie pe Românii elin Paris şi pe
ce! cart aveau necesitate ele ajutore.
[132]
132
me mustră. Trebuia mal bine să fi dat o dată, în
numele vostru, o sumă mare, de cât să dau aşa
fără ca voi să profitaţî, Si vaî l pa te că nici tera
nu va profita intru nimic!
7 (19) August 602.
Am fost astă-di într'o casă unde erau 8 român!
din cari erau unii ce sunt crema naţiei; poeţi, is­
torici, autori, beeri şi feciort de beeri.
Am şedut un ceas şi în tot cursul acesta de
vreme nu am vedut ce deosibire putea să fie dacă
eram într'o cârciumă.
Avem cu mine şi pe Cornescu,
Il depravedi ar putea să-mi dică cine-va; Iar eu
cred din potrivă.
Atât de murdari erau în cât socotesc că adu­
narea lor este un mijloc, forte sigur, ca să desguste
pe un om de viţiu.
M'am culcat astă-seră la 12 ore, m'am tăvalit şi
nu am putut dormi.
Este 1 şi jumetate, me sculai, Îmi făcui o ţi­
gareta şi iată-me intrebendu-me de ce nu dorm?
Câtă vreme ar trebui ca se descriu pricina?
Grant, căsătoria fericită, nenorocirea de a fi că­
sătorit--lipsa banilor-nesciinţa-patria-greutatea
de aţi face un nume fiind însurat---paguba ce se
va face patrii de nu voi avea un nume (negreşit
inse înţeleg un nume pe care se'I merit) --- do­
rinţa d'a scrie despre femee-e-planurile. scrierei -­
greutatea cum se aşedi legi pentru densa - legi
pentru patrîe-> cum se dai educaţie, românilor­
cum se trăesc fără mamă si ai mei ce nu mai
sunt. Cum se fac să birul mortea=-cum o se su­
fer mergend pentru prima ară strein în patria mea,
căci acum nu este nimeni care se simtă a treia
,
[133]
133
parte din ce a simţit mama când m'am Întors a­
cum dOI ani -- cum starea ce am se topesce, ­
cum se fac să opresc topirea el şi se urmez,
crescând, facerile de bine?
Şi câte încă mai miel trecură prin mintea mea,
ca se dic mai bine prin inima mea! căci minte
eu nu am. Ce să fac acum? Să dorm nu pot, se
scriu nu pot. să bel! ar fi mai bine.
a! temă 'mi este de beţie, dacă nu me va a­
juta isbenda femeia sau martea.
10 (22) August 60b.
Sera veniră Ia mine Golescir, Florescu, Lapati,
Cretenu si Oornescu.
S'ciam 'bine că totl sunt steini si cu tate aces-
, ,
tea vederea lor nie ametise.
Am plecat la drum d� fier. Cornescu începu a
plânge forte dureros.
Dumnedeule ce am simţit? Mama mea, martea
si iubirea erati în inima mea o tortură si cu tate
, . ,
acestea sirnţiam un fe! de fericire de lacrămile lui.
L'am luat în braţe:
- Spune-mi de voesci să remân, vOI remânea,
-- Nu, Însă nu me pot opri d'a plânge. 'I-am
jurat credinţă, iubire I 'i am spus că noi vom fi
uniţi pentru viaţă, pentru totdeuna, căci el crede
în acel totdeuna.
Ii. am spus că lacrămile lUI 'mi fac fericire, că
'mi arată că are inimă, câte nu 1 am spus.
Plecase drumul de fier şi m'am întors, am dor­
mit în brate cu el.
,
[134]
[135]
l
1
i
l
1
I
t
I '
CALATORIE
DII PAIIS LA mUCUDSCI
1.846
[136]
[137]
,
r
I
I
r
r I
1
I
j
I
I
NOTE INTIME
IU
[138]
r
J
I
I
I
il j
J e
,
[139]
Pe drum Intre Paris şi BucurescI
11 (23) August 606 Duminică.
Am plecat dimineţa la 7 ore. Cornescu m'a În­
.soţit la drumul de fier şi iar a plâns, Şi tot ce
-este mai sublim că se stăpînea să nu plângă.
O iubire şi tu tinereţe! .De nu e fi un Dumne­
-sieu a tot puternice şi a, tot ţiitor, apof vol sun­
teţi în locul lui.
Pe drum am fost cu Brătianu.
In vaporul nostru eraujncă ,4 persone.
Ei nu erau ornenî dar cronologia tuturor orne­
nilor nobili şi bogaţi, a tuturor femeilor frumose
şi desfrânate, erau carta vinurilor celor mai felurite,
a bucatelor şi a tuturor lucrurilor de mâncare, cu
locul lor, cu timpul lor, cu felul gătirei lor, erau
ghidul tuturor acestora şi încă a tot felul de co­
rnerciu, ba Încă şi al tuturor actorilor şi al muzi­
cantilor. In să o vorbă măcar de literatură nu se
vorbi în aceste 13 ore.
12 (24) August 607 LunI.
Astă-sii la 5 şi jumătate plecarăm, la 5 şi jum.
sera ajunserăm la Colonia, şi acum Ia . 8 ore ple-
[140]
140
cărn cu vasul pe Rhin pentru Maienza etil şi pen-­
tru Coblenz Brătianu.
Acum un an am făcut tot acest voiaj, tot aşa de
iute. Si cu tate acestea ce deosibire ! Si atunci
. ,
suferern, pote şi mal mult, dar ce deosibire l
Ce să vorbesc, ce se spul? Ce simţiam atunci
si ce simt acum? Cine pote să descrie o simtire?
, Atunci suferern, căci nu credem că sunt iubit,
dar eram cu densa şi de şi, nu isbutiam să me
înşel, tot eram cu densa, o vedem, o atingem. Ori
cât de frig să-ţi fie când esei lângă foc tot simţi
celdura lut, dar acum când focul nu e şi frigul
este!
Nimic nu am ce dice nou.
,
Lume este destulă şi pe fie-care obraz se vede
guvernul şi .tipul nemtesc: mâncare, joc de cărţi,
Pe nici un chip nu ved viaţă.
Pe la a ore voiu fi Mayence, de aci la Frank­
fort, de unde socot se plec Îndată.
Pentru ce astă grabă? Cine me adastă ? Nimerri;
nsă tot am o teră si morminte.
,.
12 ore.c=-Plecă şi Brătianu ; iată-me acum tot
singur. El stă pe pod afară, eu pe vas Înăuntru;
o galerie ne dsparte.
Plecal eu, şi el stă pe pod până se-I vie şi Iur
rândul se plece. Peste câte-va minute se va duce.
Viaţa nu este tot aşa! Cu deosibire că cel ce
plecă din ea, cred că momentul plecărel va mat.
zăbăvi şi cred că merg toţi pe acelaşi drum.
Am ajuns Ia 3 ore la Mayence. Am. plecat În­
dată cu condeiul în mână şi cu jurnalul la braţ!
pe ramparuri, \
Voiam s� regăsesc locul acela, 1) cel dupe urmă
fericit şi acolo \să scriu o plângere în versuri. Am
l' Locul 1!1 care fusese, în anul trecut, cu persona care '1 însoţea' îrr.
călătorie,
[141]
141
'umblat până acum, 4 jum., şi nu l'am putut
găsi.
Am găsit unul ce semăna, însă era deosibire.
'Malul' acela puţin povârnit, nu era! Era lume a­
cum şi atunci locul era singuratic. Cine scie, pote
-că $i atunci era lume şi eu nu o vedem.
M' am Întors mal trist fiind-că nu numai fericirea,
.dar nici locul nu'l mai pot găsi.
Ou densa şi el a perit, s'a schimbat pentru mine.
Oa deosibire l atunci braţul meu cel drept o
strângea pe densa şi acum nimic ... Am pus cartea
acestă la braţul drept.
Ce copil e omul!
Veni! acum la birt să marime, sau, ca să \lLC
;'.111a1 bine, să beu, căci nu am forne. Atunci nu
am vedut birtul, atunci nu mâncam, atunci bem
numar, dar bem sărutarea ta, femee!
Beutura ce beti a<;11, de beu multă, C39 pe pă­
rnent ; acea de beu mult, rne urcă la ceruri!
Pot găsi femeile orneni frumoşi cu mult mal
multe calităţt de cât mine, Însă om carele să scie
mar bine ce ne dă ele, nu vor găsi pe altul.
16 (28) August 01 t VinerI
Marţi am ajuns pe la 3 ore la Frankfort şi la
�8 am plecat cu trăsura pentru Wurtzburg.
Wurtzburg! Câte nu'rnt spune acest nume!
La Frankfort am găsit şi familia Catargiu, mol­
.do venea, şi am plecat cu densa.
Nu mi-a plăcut astă întâlnire, pentru că nu mai
sunt singur.
Mercuri am rernas noptea la N urernberg, am vi­
.zitat JOlli oraşul şi am plecat apoi pentru Ratis­
bona. A<;11 la 4 jum. am ajuns fli la 5 am fost pe
vasul cu vapor.
[142]
142
'MI e somn, sunt ob () sit, mi-e uret.
Am citat, am dormit un ceas afară.
Au rîs de mine nemţiî, S'ar părea ciudat acesta'
că nemţi! ar puteă rîde de un om care mănîncă,
bea sau dorrne, când el mi fac alt nimic ; Însă
de mine rîseră femeile, fiind-că am barbă, fiind-că
nu sunt nernţ, fiind-ca ele rîd sau plâng când' ved
pe un om în amorţire.
17, (29) August 612 Sâmbătă.
Am ajuns la Viena la 3 ore.
Când luam biletul de intrate în Linz. am găsit s
'şi pe medicul Grunau, plângea dicend ca n'o
să ne mal vedem, şi peste câte-va dile ne vedurăm.
Şi altă dată făgăduesce omul că la anul vom face
cutare lucru şi peste un ceas este mort. Am găsit
vasul plecat cu câte-va ore Înaintea. mea. Bani nu
am găsit. 'Cu câţi am vorbit de societate me fac
să tremur de isbândă.
18, (30) Angust 613 Duminică.
6 ore vaporul .sosind imjiinge aerul şi îndată că­
pitanul ese, se urcă sus, comandă şi pornim.
.Pe vas tqt ce este mal remarcabil este o femee
israelită. Doue perne albe de puf, puse pe laviţă,
şi ea Între densele, O întristare mare pe chipul el.
Indată ce o va vedea cine-va pote înţelege cii astă
naţie nu-şi pote perde tipul el, originalitatea şi că
este suferindă' şi înapoiată În tote,
Am fost aseră la Mihalache Ghica şi la Bibescu
Iancu. \
Coriclusia ce 'am tras'o este că suntem în cea
mal desevârşită 'pr6sta stare, că' trebue se fie cine­
va mare mult şi tare forte ca se fie om politic;
r
[143]
143
între denşit se lucreze pentru bine şi să nu se des­
curajeze, ImI făcură amândol mari laude şi asta
me făcu să cred că a'şî putea ore-cum face ceva.
Inse, Dumnedeule, dă-mi acea răbdare şi perseve­
rintă si putere.
-Âm. găsit la Viena pe un om pe care l'am cu­
noscut acum trei ani şi căruia Îl am dat 5 florinî
sau 10, fiind-că era sărac. Cum me vedu arătă
bucurie şi me întrebă dacă '1 cunosc. Indată am
înţeles că el este un om de nimic, dacă crede că
el, carele a primit facerea de bine, o se ţie minte
de acel făcător de bine, mai bine de cât făcetorul
de bine, pe omul nenorocit pe care 1'a ajutat.
Când m'am înbarcat aci, la Linz, 'rnî arunc o­
chii şi ved Sophia. Câte nu-mi aduse aminte în­
tr'o clipă acest nume pus pe un vas!
Acum trei anî, când am plecat din Pesta, eram
iarăşî pe un vas care purta acest nume.
l-am scris el acesta.
Acum sunt singur şi suferinţa a început iar;
Însă ce ciudat lucru! Pe câtă vreme treia mama
suferern mar mult, une orl, şi alte ori eram mult
fericit .. Ca atunci nici durere nict fericire nu am
mai avut într'un grad aşa.
Dar ore nu sunt greşit?
Golul acela 'ce simţ, acea apatie, acea tâmpire
in care me aflam nu este ore mult mal durerosă
de cât durerea? . .
Cel mal bun voiagiu din tote câte sunt desco­
perite până astă-di, este vasul cu vapor, avend şi
o cabină.
Nici ostenelă nu simţi; nici vremea nu o perdî,
Pare că e un fel de magie, din odae eşi şi intri
în altă odaie, depărtată cu sute de ore. Cu tote
astea de ce omul se ostenesce, ca se dic aşa; de
[144]
144
ce eşind din vas şi intrând într' o trăsură, esei de
o cam dată mulţumit? Pentru că omul este bles­
temat a-i se urî cu un fel de viaţă; pentru că
are un ce Înăuntru lUI, care '1 face ca şi cu sbo­
rul cel mal repede se i se pară încet; pentru că
voesce se fie în activitate - în vas escf pasiv ­
pentru că voesce să fie înşelat şi trăsura îl înşală,
fiind-că îl ostenesce şi pe când stă, simte trebu­
inţa de a se odihni. Şi acea odihnă. '1 tace de are
O variaţie plăcută.
Este ciudat lucru cum tate naţiile fisicesce vor­
bind, sunt forte urâte comparate cu Românii!
Acum ajungem la Pesta. Să vedem acolo ce me
mal adastă:
19 (31) August Luni 614
Pesia
Am ajuns eri, la 6 ore aci şi fiind-că un vas
pleca Mercuri, pentru Orşova, sunt' sitit să adăst.
Astă-<;lf veniră la mine vr'o trel tineri preoţt ro­
mâni din Bucovina şi un transilvănen, purist de
limbă ca toţi transilvăneniî, Le vorbi! neîncetat,
me silit se aprind în el iubirea şi credinţa în mîn­
tuire şi în puterea lor, dar ce pa te face un om
mic ca mine În câte-va minute numai. O exalta­
tie momentană si atât.
, Mamă, de voi trăi însă, nădăjduesc Să arăt lu­
mei cine ar' fost tu. Sunt sigur că VOl putea face
man Iueruri, Însă iartă-mă tu din cerurî. Dar maică,
dacă va fi vre-uri cer, negreşit că al multă putere
acolo şi, de şi faptele mele nu sunt nimic încă, tu
care 'mr, ve<;lI\ inima şi dorinţa, sunt sigur că me
veI ierta. \
V.sia, 26 Avgust, Ma!'ţi 615 (1 Sepb.),
Am vedut iar pe Românii preoţi şi m'am silit
să'I aprind. Sera pe la 6 ore am fost în ea-
[145]
145
sarmă ca să ved pe Murgu, carele este prisonier
al Austriî. Să fii închis de Austria! aste vorbe ex­
primă câtă suferinta trebue să fie. Ce frumos era!
Părul şi barba forte lungi, ferestrele zidite şi nu­
mai jos doue ochiurf cu gem, ce păreau lăsate
intr'adins ca să'I arate de câtă lumină este lipsit.
Pasnicul terrîniţel, cel mal mic, este Român şi
asta face sorta lul mal dulce, cu t6te acestea îl
deterăm 7 sfanţi acestuî român paznic. O J cum
am suferit că nu am un venit de 1000 galbeni
pe fie-care oră.
Am voit să propun Murgului să'I trimet ceva
bani, dar n'am îndrăsnit. Am fost la mama JuI
Rosenthal. Voiam Să'I cer parale şi nu am avul
curagiu. Erau toţI forte trişti. M6rtea şi falirnentut
îl ameninţă şi me rugară să nu spui lUI Rosen­
thal, "el va avea pensia lut, diceau el!"
21 Aug. (2 Sept.), Mereurî, 5 ore dimineţa 616.
Me îmbarcat pe vasul Pesta. Când trecut pe aci,
'prin acest loc, acum un an, ce fericit eram. Era
sera, nof luăm ceaiu şi Cornescu dormeaînvălit
cu blana et '). 'Ţi mulţumesc E ... , căcl deşi escl
forte rea, dar tot mi-al dat câte-va momente de beţie.
Pe vas am găsit pe Haralambie. Am mal găsit
şi pe Manolache Lahovari cu soţia lut. Am simţit
o bucurie când am vedut'o, de şi nu o cunoscem,
pentru că aşa sunt eu când ved femeele. In să ...
'Este o Jună din cele mal frum6se-o li.nişte.-­
Dacă nu ar fi lume pe pod, aşf povăţui pe un
poet să, trecă astă-nopte pe pod.
a Grant, unde escI tu acum aci l Dar să nu'rnj
fii soţie, să nu'mt fiI nici amantă, dar să BcÎl1 că
me poţî iubi.
O 1 m'ar face să trec o noptc fără ca să'mî a-
1) Cu blana d-neî E.
[146]
i46
duc aminte o secundă macar, că vremea curge ...
Aceste rnăsgălitură 1) le-a făcut o fetiţă a lui
Dascoff. Copii sciu tainele cerului, nu va fi are
eboşul 2) de ceea ce face taică seu în- tera mea?
Oe nopte frurnosă l Abia un zefir uşor adie;
cocoşul cântă şi luna eclipseză tate stelele şi'rnî
spune că inima'mi e fără de amor.
23 August, (4 Sept.), Vinerl 618.
In fine am plecat şi de la ' Drencova. A fost
noptea cea mai fericită pentru mine. Veniră doi
Turci pe vas, şi veniră de odată lângă mine şi'rni
arătată simpatie. Ce vedură ei în mine de 'mi ară­
tau prin gesturt că sunt un om bun? Dar eu sciu
că pricina este că stam lângă D-na ... De aceia el,
atraşt prie magnetismul acel puternic al ochilor el,
veniră şi statură lângă mine şi . credeau, sau se
făceau că. cred, că el) sunt acela ce'I a atras. Săr­
manil, dacă ar scî ei ce este o asemenea atracţie 1
Dacă ar soi ai ce este puterea acelui şerpe care
cu o cântătură trage jos pe libera păsărică ce în
sbor mergea la cuibul ei; dacă ar sci el, ca mine,
ce dureri, ce rnorte aduce acea dulce câutătură,
ce te farrnecă, atunci ar închide ochii şi ar fugi,
aşa cum p să fug eu acum, de va mai fi vreme,
de nu va fi prea târdiu , de nu voi fi ca căpriţa
rănită si care în înferbintela aceea nu simte rana
şi pest�câţI-va paşi cad� de o dată rnortă.
Am ajuns Ia Orşova, la 6 ore.
Este ca sii dic aşa, tera rornânescă, prin urmare
sunt silit sau să stau aci, sau să me Întorc înapoi
1) Pagina pe care scrie Rosetti, este măsgălită cu creionul şi el,
sub aceste liniI sede bele ce urmedă.
2) Schiţa.
[147]
1'47
la Paris, sau să iau un car cu bol, sau cu cai;
cad să me ducă ca' bol, sau să cumper cu preţ
mare o calescă.
O Românie dragă, de ce nu'mi este dat de ce­
ruri să te ved ::tQJ în rînd cu una din cele mal
mici naţiuni civili sate şi atuncl să dic : Slobode
Domne pe robu teu !
24 August, (5 Sept.). 619.
La Orşova. pentru ca să mi se arate şi mai bine;
jalnica stare în care se află România, nu am găsit
mijloc <;t pleca pentru Bucurescî, afară numar de
nu mergeam cu o căruţă cu chirigiu, carele se
făgăduia să me ducă în 2 jum. dile, până la era ..
iova, cu plata de 22 florin! argint. Aşa dar arn,
hotărît a adăsta până Mercurt, când va pleca vasul
cel din partea dreptă a Dunării, şi venit cu La­
hovari la Mehadia,
Negreşit Însă că dacă nu era o femee la mijloc
nu veneam.
Mehadia, 26 August, (7 Aprilie), Luni 621.
ErI totă diua n'am eşit din casă şi sera am ju­
cat preferenţă cu Iancu Filipescu.
Ce sortă ipe Români! ca să placi puţin unul
boer trebue să pierdl vremea în ticăloşil, jucând,
cărţi sau vîndând s. c. L cum spune Michelet.
Mare frig este în clasele de sus! Insă 'rnt era
milă de bietul tată carele dicea că fU lui sunt ti­
căloşi. M'am prefăcut în destul, nu sciu dacă am
isbutit să'I plac.
Astă-d] citii totă diua.
Mehadia este frumos situată.
Dacă aşi fi venit aci acum trei ani, negreşit că
aşl fi făcut multe poesir, Cu t6te acestea muriţi!
sunt atât de aprope în cât omul se simte înecat,
sdrobit, ca să .dic aşa ;pemru ca să răsuflu mi- ar
[148]
148
trebui să rne urc în vîrful unul munte, şi nu În­
·qrăsnesc, 'mi e frică că. VOI suferi, acolo sus, de ce
nu sunt poet!
27 (8) 622, 28 August (9 Sept.) , Mercurl 623.
'Am venit la Orşova.
Un vas pleca mâine pentru Giurgiu. Aşa dar
ne puserăm în luntre si venirăm la Rusava.
Cine pote descrie ce' am simţit în astă-'seră când
totul dormea, numai un glas tare, sonor şi frumos
al unul român, despica aerul şi făcea să răsune
Împrejur, la fie-care cinci minute un: ascultaţi.
In adevăr ascultaţi trebuia să strige tot românul.
Ascultaţi glasul inimei, glasul nenorociţilor, glasul
părinţilor voştri. Glasul cel mut' şi elocuinte al
mormintelor, glasul lUI Durnnedeu şi al Patriei şi
veţi fi mântuiţt.
Pe Dunăre, 29 Aug. 629.
Mâine vot fi În Giurgiu şi pote şi în Bucurescl.
Dar pe cine vot mal găsi are acolo! Sciut-arn
eu are să gust, acum 2 ani, când me întorcem,
fericirea mea, - atunci când mama me adăsta?
Dar, am sciut, căcl atunci am alergat cu căruciora
cea mică şi acum nu. Insă tot nu am sciut pre­
ţui bine. Aşa este blestemat omul să piardă ca
să scie bine ce a avut!
Am audit mal pe toţi românii gândindu .. se cum
.să trecă <;ii ua.
Aşi voi să-I ved o dată măcar, gândindu-se cum
să facă ca .să nu treoă diua,
\
Iată că vi\ţ1 cu o femeie de 7 sau 8 dile ; aşI'
putea spune că este frumosă. Mi se pare că şi
'eu nu-l displac; în sfârşit plăcerea d'a vorbi cu o
I
\
[149]
149
\ femeie nu este are o plăcere mare? De ce dar ea
nu mi-o dă? Pentru că este româncă, cucotui. Tot
ce'l are bun 'la dobîndit din salon, nimic din cele
ce ating inima nu înţelege. Nu se transportă de
nimic.
Bărbaţt ce simţiţi, nu ve însuraţt cu o coconă
româncă! (1)
Am citit în ace stă călătorie trei volume de is­
torie romana, deşi am avut nenorocirea de a nu
fi singur. In adevăr că cela ce voesce să se des­
guste de viaţă să citescă istoria.
Ce seră frumosă! Sunt 10 şi jum. ore, luna a
eşit. şi îndată lumina el deşteptă pe pilot şi pe
căpitan. .
Ancora se ridică. A! omul se plânge pe nedrept
de Dumnedeire, căci cât de fericit ar fi el decă
ar sci se se bucure de căte ne-a dat ea! Dar martea.
O! Stăpâne dă-mi mie taina acesta şi nimeni nu
te va adora, nu te va cânta ca mine!
11 ore şi 20 n-inute. - Eram culcat şi citeam,
Me sculaiu, me îmbrăcat, 'mI voI face o ţigaretă
şi me voi culca pe pod:
In tot odihnă pace,
Siăpâne ceresc!
De ce eu 'numai 'ţi place
Se nu pociă s'asomnesct
F apturaţi dorme totă,
Căci n'aud un suspin;
A! numai când. e mortâ
E ceas fără chin.
1) Rosetti ieria aceasta la 18(6 dect vorbaşoe de starea in.
eare se afla românca aoum 56 de ani.
[150]
,150
,T�1t,um:ai şi cu mine
In dst moment trăim.
Stăpâne, vi� la tine
Să' 1ţZi spu,i, căci suferisn,
De ce oermu rod ftorea
In care te privim?
De ce noi cu sudorea
Pămentul se'l hrănim?
De ce tu în mistere
Puterea 'ţi-al, închis?
De ce ne ai dat durere,
Şi fericire 'n vis?
Ce sunt acele stele ?
De el sorele pleacă ?
De ce lucesc dar ele ?
Cea stea de ce ea pică
De ' ce femeia ţine
Pe prunc lipit. în ea ?
De . ce când ceasul v�1:l:e
'L smulge şi' t ia ?
Eată câte-va rînduri fără şir, dar cari pote o
-datăvor face o elegie, o căntare care să mângâie
pe un nenorocit, sau să se deştepte o imaginatie
tînără 1
Am eşit pe vas la 11 şi 20 111. şi acum sunt 2,
după-rniedul nopţeî.
De ce ore creatorul a făcut atâtea mir de mit
de contraste ?
Ce este jri acest minut aci, numar în astă peti­
cică a pământului atât de mică în cât nu SCÎl�1 ce
\
nume se-I dau ?
Pe cer, o' lună şi stele, împrejur părnent şi
iarbă, o apă Ice curge fără ca să sciu pentru ce
'şi de ce ? Un vas pe care omul, acest ticălos, l'a
[151]
151
născocit, cu o maşină care îl dă atâta putere în
cât unda cea Înfuriată a Oceanului '1 portă, mu­
gind, în spate-i şi'! duce unde el, ear nu eq, voesce.
N umar câţt va ornenî sunt astă-seră pe acest
vas Arpad, puţin), puţint de tot. Şi ce deosebire
in ne care? Ici, .alăturf o femee, are un pat
comod, dorrne îr; braţe cu soţul el şi la piciorele-I
fiica el pruncă,darme legănată de o altă femeie,
sluga, ce este silită se vegheze, sau cel puţin a­
desea să se deştepte, să strice dulceaţa somnului
el pentru ca să înveselescă un copil, pe care stă­
pănă-sea într'un moment de plăcere, l'a născut.
Şi pentru ce acea femeie este aşa de chinuită?
Pentru că a născut' o Ion. Pentru ce cea-laltă este
liniştită ? Pentru că a născut'o George. Şi cine scie
şi ea ce va fi suferind pote ?
In cea-laltă cabină un om numal, desbrăcat,
bine culcat, dorme. Un negustor gustă astă plă­
cere pentru că a in; elat câţi-va omem vindendu­
le o mătăsărie,
Afară, pe pod, un căpitan bolnav, şi carele stă
rezemat şi vegheză mersul vasului, carelepartă
pe aceşti omeni şi câte-va trăsurt pentru aceia
cari despoie pe sătenul român. Câte-va Iă<;1f cu
mărfuri de lux, ce le portă boerul român, cumpă­
rindu-le cu banii celui ce stă în piciore acum şi
cârmuesce vasul acesta. Şi Înăuntru 4 omenî, români!
0, cine pote des eri starea lor!
Masina umblă cu aceiasi monotonă miscare si
� , "
ei neincetat aruncă cărbuni În acea gurii de foc
nesăţiosă a sobelor,(O ! cum sernănă ea cu
gura celor mari l ), aruncă neîncetat şi când se um­
ple, îndată ca panaRomanilor 1), scote ce a me­
stecat, ca să mai arunce iarăşi alimente nof.
1) Alusie la.acet Romani carl,ldupăce prâJl(,leaubine,'şî puneau
o pană in gură spre a vărsa şi putea mânca din nou.
[152]
152
Il am privit mult timp şi am vedut că ei ajun-­
sese aşa în cât nicI o deosebire nu este Între mi­
scarea lor si a rnaşinel. Tot asa de monoton, tot
aşa ca den�a. Aceiaşi, şi iar aceiaşi mişcare şi tot
aceiaşl, Cine scie ce bun, ce nesaţiu, ce viţii vor
plăti el dinaceştr bani câştigaţi, nu cu sudorea
frunţit, du pe cum fu osîndit omul cel păcătos, ci.
cu pârlirea frunţel, cu martea sufletulul.
Căci de viu more sufletul ce stă l1ngă ma­
şină ....
Cine mal este alt? Un rnaşinist, câte-va slugi
Încă şi iată tot;
Dar eu? Eu ore cine sunt! de ce veghiez? Ce
caut aci! Unde merg i'
De ce veghiez? Căci me blestemă mama' când
ca prunc o necăjearn. Dar nu veghiez ca un poet
ci ca femeia care drept mângâere a trudelor ce
suferi, îl se pune în braţe copilul mort. ,
Cine sunt? Acela ce a mâhnit - pe maica sea, a­
cela ce acum nu mal are mamă şi scie ce este
mama.
Unde merg? se cheltuesc mica stare ce ea a a­
dunat cu sudori-> se mal fac pete vre-un păcat-­
se pierd vremea; vremea de care Rornânul are a­
tâta trebuinţă;' şi se ingenuchiu un minut pe'
mormîntul mameI.
Iată aprope 3 ore, peste 2 vom fi la Giurgiu.
Oând am eşit ânteiu în lume, la Giurgiu rnerseiu
cu escadronuJ.
Ciudată legătură avu cu mine acest oraş? Oâte
lucruri mal trecură în el şi prin el! Mai totă.
viaţa mea. \Fericirea ânteiă a Iibertăţel, Apei căpi­
tanul meu �eru se. me fac vindător. Ochii ferneei
lui, pote, m� făcură cinstit.
Şi el se rnâniă şi a doua <;ii me puse la arest şi
femeia lUI nu mi-a mal vorbit, nici până astădt.,
[153]
15�
Apoi beţie cu Engel. Apoi alt căpitan Se mâniă
pe mine şi'mi strică cariera militară. Apoi un a­
mor. Apoi ânteia plecare, ânteia Întorcere. Apoi a­
doua plecare cu acea femee; acum iar... acum
încă sunt mai liniştit de cât tot-de-auna, adecă
cum e liniştit de vânt copacul doborât ios.
30 Aug-ust (11 Septernbre) Vinerî 625
Am ajuns la Giurgiu. Winterhalder a venit la
sosirea celui l'alt vas şi vedend că nu sunt acolo,
a plecat, prin urmare fui silit să viu cu o căruţă
cu chirie, care m'a adus în trel ceasuri la Călugă-
re� ,
Am oftat când am vădut în ruine monumentul
ce dovedesce isbânda armelor n6stre.
Cum arată el starea în care ne aflăm.
De aci am pierdut răbdarea si cu ° cărută de
, ,
poştă am plecat.
Am trecut pe la Obedeanu şi nu am intrat.
M'am dus drept la Winterhalder.
Cum m'a primit el ! Cum, cu cea mal mare muncă,
apoi ne-am despărţit la 4 şi jum. dupe rniedul
nopţet. La ce să mal descriu acestea? Cine simte
le pote înţelege, cine nu simte în zadar ar citi.
Bucuresoi :Jl Aug. 626
Am umblat tată diua si am fost multumit
numar sera, când am' răma� cu vVinterhalder:
1 (13) Septembre Duminică 627;
Am fost la Vodă. El mi-a făcut primirea cea
mal: bună şi am plâns când am vedut ce ar putea
face cine-va cu un asemenea om, linguşind arnbi­
ţ.iunile lui şi vc<;lend că eLI nu sunt gata pentru
acesta.
[154]
154
II am dat un exemplar din regulament şi din
apel.
Am fost apoi la mormîntul Sefii, cu el, şi porta
era închisă. Ce, ore Sofio, tu nu ne-al primit?
In colo, diua se scurse greu. Am simţit numai
bucurie când am fost la Luxiţa, dar durere de ce
nu pot se iau de soţie pe fata ei, Nu pot pentru
că nu este pentru mine.
Nici eu pe dânsa, nicî ea pe mine nu ne putem
ferici.
2 (14) Sap. 628
Am fost la E... Chochetă şi rece. Dacă aşt fi
voit să iau o altă manieră dobitocul ar fi trăit
bine, dar sufletul nu pote să fie fericit. Îi am tri­
mis răvasele el si un adio.
Am prândit 13 'Voenescu, au fost chemau Băluţă,
Văcărescu şi Pherechide şi toţi 'ml făcură primi­
rea cea mal frăţescă. D6mne ajută-ml să trăesc
SI să o merit.
,
Mănăstirea Pasărea () (18) Septembre, Vineri 632
Am venit să fac pomenirea fratelul-rneu. Este
ciudat că în acest minut în loc se vorbesc de mor­
mintele mele 'nYI vine ea în minte. 'Mi spun ace­
ste calugăriţe (1) că venea ea şi ridica capacul şi
lua în mână capul lul tată-meu, că aducea cununl.
'TI mulţămesc femee sfîntă. (2) Facă cerul ca sufle­
tul Iuî să ne curonat aci si acolo.
'Mt aduc aminte de scds6rea ei.
O nopte fără somn a trecut ea acilea.
Acel copil \ce-I a dis : ce este "nenorocirea?"
\
1) Călugăriţele �e la monastirea Pasărea, unde era tnmorrntn­
tată familia lUI O. 'A. Rosetti.
2) D-ra Maria Grant
[155]
155
I
r
- De perdre ce qu'o« aime. (3) Şi cu tate aces-
-tea de atunci nu a mal venit.
ii Se pote are ca un simţirnent de interes se o
fi trimis' o pe ea aci? N u, mama mea era atât de
sfîntă în cât nu e nici un tâlhar carele să fi au­
-dit de densa, şi să cuteze să mintă lângă densa.
Eu nu cred că o femeie ar putea să mintă lângă
un mormînt.
O broscă veni încet, pe când eram acolo, şi in­
tră sub piatra de pe mormîntul mamei. Ea acolo
-'şI a făcut, locaşul el; acolo 'şI are ea copii el.
Maică, tu me făcusi pe mine si suferişî, si m'ar
iubit, şi acum o broscă şede lângă tine. '
Si cu tote acestea omul trece de frumos si mare
si eu trec de simtitor (si o broscă mt arătă ceea
�e ar trebui să fac, '
Si eu am înteles'o, maică, si nu o fac.
Am voit să scriu aci şi nu' pociu în astă sera.
Nici o dată nu m'am simtit mai fără simtire
ca în sera acesta. Iartă-mă maică, iartă-mă fratele
meu.
8 (20) Septem bre 034
Dimineta mi-a dat E. un rendez-vous de o ju­
mătate de ceas. Frumosă chochetă si rece ca în
,
tot dea-una.
Sera mad. K. veni la minJ şi voia să me sedu­
izeze ; nimic mal urât ca omul care ese din vârsta
lut,
ti (21) Septembre, 635.
Umblai să vînd moşia. MI-a dat 7500 galbeni,
însă nu am dat'o. Nu sein de ce simt o mustrare'
de cuget pare că aşI' face o greşelă împotriva
3) A perde cea ce iubescî.
[156]
156
voinţei mamei mele. De şi nevindend'o, cu veru­
tul ce am nu pot merge bine.
10 (22) Septembre 636
Mi s'a urât. Dacă nu ai o femee ce te iubesce
nu ai tate cesurile <;i il el pline de ocupaţie. Viaţa.
în Bucurescî este de nesuferit.
Astă-seră a mâncat Ghica aci. La masă vedur
iarăsî acea iconă fericită a viselor mele:
, '
O masă frumos gătită, mama mea, frate-meu
Sofia şi încă câtl-va prieteni adeveratr. Diua acti­
vitate mare si s6ra o intimitate desăvârsită. In a­
dever că dec'ă mi ar da el putere 'Pe morte, aşi
face pe om să fie, aci, mal fericit de cât în raiul
făgăduit.
11 (23) Septernbre 6:37
'I'oţl trăesc pe drumuri aci. Fie-care petrece în
familia vecinului şi more ·de urît şi' de suferinţă.
în asea.
12 (44) Septembre, Joul 638
Am fost la Herescu (1) astădl, şi am rămas în­
cremenit se aud din gura Iul, el boerul ţeret, a­
semenea Idei.
A luat pe cel mal mare tâlhar din Ocnă, l'a
iertat de marte, l'a Îmbrăcat cu arme l'a făcut
şeful celor-I' alţr servitori şi l' a Însurat.
Mi-e gren aci. Mi s'a urît fiind că acasă nu am
nici femeie, nici lucru. Starea în care se află tate
aci este forte jalnică. Nu este o insectă ce nu
suferă şi cu tatţ acestea. tot nădejduesc că am
putea face lucrurî forte mari, dacă am fi vr'o dece
\
1) Năsturel Horeseu.
[157]
r
I
157
cu are-care stare, învăţătură, virtute, iubire şi
voinţă mare.
13 (25) Sept. 629
Să me insore vor unit, Însă peţitorii toţi sunt
Întocmai ca un commis uoyageur.
Ce insultă pentru mine, pentru ea, pentru ţeră,
pentru omenire 1
Seara a venit o slugă şi mi'a vestit, că Elena a
sosit, m'am dus să o ved, nicIodată, de când
s'a măritat, nu mi-a părut frumosă ca acum.
14 26 Sept. 640
'I'recu diua si suferil mult de lipsa unei femei
, ,
.nu de slăbiciunea omului,
17 (29) Sept. 643.
Reu am făcut că am venit în Bucuresci.
21 Sept. 3 Octombrie Sâmbătă 647
"Peut-etre que la conscience de sa nullite est
le premier pas vers un noble essort. Les sots ne
I'ont jamais". (2) G. Sand.
a tristă este viata si durerosă este bala. A­
cum ved şi mai bin� că în tot ce vol face val fi
nenorocit. Pe mine numai un ce pe pernint, me
potc multămi, e delirul.
Delirul nu se pote găsi de cât in amor. Amo­
rul nu pote fi de cât în tinereţe şi. Ia un om pu­
ternic şi frumos.
Nu mai am acestea prin urmare nu am amo­
rul şi deci vOI suferi.
2) P6te că consciinţa nulitătet sela aste primul pas spre un
nobil avânt. Proştit n'o au nicIo dată.
[158]
158
22 Sept. 6 Octombre Duminică 648
M'am dus la Elena Cantacuzino se prândesc şi"
de aci cu Voenescu, la Caracaş. Acolo vedui pe
d-ra Grant şi pe d-na Odobescu.
FUI rece cu Granta şi cu respect de salon. In
sfîrşit nu putui ţine mult şi fiind la ferestra a··
mândoi, m'a Întrebat decă o despreţuesc. Nu, îl
am dis, dar o acus.
Er� o lună asa de frurnosă în cât "vedeam În­
tr'insa câtă feridire are omul pe pămînt şi cât de
lesne o pierde. (luna era la sfîrşit) Gât aş fi dat
să stati cu densa în acea nopte şi ea asemenea.
Lumea, les conoenances, datoriile, spun că omul
este blestemat pe pămînt, iată acestea sunt bles­
temul.
Dacă ar lipsi acestea, omul ar fi fericit. Ca do­
bitocul ar fi liber şi mai mult de cât el, ar simţi"
totul.
23 Sept. 5 Ooctombre 648
In 24 de ore mi s'a adeverit un zapis. Dedu
pretinde că acesta el Încă mi a vedut. Le este
mare frică de dumneata, mi-o dis.
Iată ce am putea face avend virtutea, sciinţă,
perseverenţă si unire!
, ,
24 Sept. Ci Oct. 650
Am mâncat la Elena Lahovari, sera la Filipescu.
Trecu diua cu are care bătăi de inimă şi atât.
25· Sept. 3 Oct, 651
\
Astă-<;li trebuie să me duc la Catinca Dornniţa,
fiind că cere negreşit să me cunoscă. Şi Elisa
Ghica cere să mănânc la densa. Ce agonie! 1ns11,
de VOl trăi, amar o să le plătiţl,
[159]
1/13 Oct. 657
159
30 Sept. 12 Oct. 656
Sera am plect cu Luxita si Pipită la Ploesci.
In adever că făcând cineva' o 'căletol:ie de 3 cea­
sun, în tera mea, are motive şi întîmplări de a
scrie cât nu pote seri În altă parte, în călătorii
forte Jungi. Sera, după perderi, restumăn în baltă,
am ajuns la Cornescr,
Ajunserăm în Ploescî.
2/14 Oct. 658
Fui la tergul de aci, carele în adever este terg,
însă ar fi fost frumos de n'ar fi fost şi aci, ca în
tate, perfectă neingrijire. Am prândit, aci, cu ma­
dame C.
3/15 act. 659
Am fost la vie la M-me e, unde am şi prândit,
Cine scie, "mi d iceam, eu, la masă, dacă val mal
prândi vre o dată, cu aceste femei!
Am suferit mult astă-di.
Cum am petrecut diua? nemulţumit, când eram
acolo, şi'ml părea reu, dupe ce am plecat. Ce bles­
tem este pe bietul om!, cel puţin pe mine.
4/16 o, t. GGO
Am suferit, dar sera eram fericit. Am suferit
când am citit scrisorea el, eram mulţumit când
am vedut'o venind.
5/17 act. GGI
Am fost la vie la Kretulescu şi la Voenescu.
Eram cu Voenescu, Încă 'unu şi BU într'o odaie,
�"l tăceam, şi ni se urîse, si avem si cărtl cu noi.
, "
[160]
160
Ciudat, dice Voenescu, trei inşî şi ni s'a urît, o
singură femee de ar fi, am petrece.
6118 Oct. 662
Am suferit forte astă-dl, şi nici un minut nu
cred că a trecut fără ca să me ocup de densa.
Câte planuri, şi tate, abea făcute, cădeau; câte
scrisori şi iarăşi rupte l Nu pociu nici decurn să
me hotăresc să plec şi cu tate acestea val pleca
negreşit, mâine. Ce sortă blestemată!
Să citesc puţin Nouoelle Heioise. Este pote sin­
gura lectură ce vOI putea să o fac, cu alta nu
am putut.
7/19 Oct. 663
8/20 Oct. 664
Am plecat din Ploesci şi pe la 3, am ajuns.
Nicf odată să nu căletorescî cu o femee, afară nu­
mat cu amantacta.
9/21 Oct 665
Am venit la Călăreţl '),
O cât de frumosă este femeia! Cum scie ca a
face ca tot ce'ţl o da să fie mal graţios!
10/22 Oct. 66fi
\
M'am întors, In tate câte am întreprins în acesta
revenire, în tate stavile, tot reu mi a eşit.
1) Moşia luî Odobescu, unde se afla d-ra Grant.
[161]
161
11 {23 Oct. 667
Am vedut pe Grant. Este ciudat că de câte 01'1
, �
ved pe femeia aceea, neîncetat doresc să me insor
cu densa. Şi acum, dacă femeia aceea nu me va
iubi I Luni, pete că-I voi şi propune.
In albumul d-nel Câmpineanu
Din partea tovarăşi! trimis dar
Tret cărt: sunt 11UNWi pe lume: într'una sorta'ii' scrie
Acolo, ah acolo, am vrea o ,ti se'ţi scrini .
Cea IaU' o scrie lumea; virtutea la e vie.
In tenmiţi-ai dat uiaţa, tot ce ai jertfit noi seini.
A treia e acesta, pri11tesce-o cu iubire
Blestem pe tot ronuinu] ce o sia profana.
UŞ01' la foi îtttorce, zimbescc în fericire.
Dar când vei sci ce' i viaţa atunci . . . mi ne uita.
12/24 Oct. 668
Era o pravilă odată, că cel ce au robI să plă­
tescă un bir. A avea robi era o stare. ElI voind
să nu mal uman, le am dat libertatea, Însă el
vin şi'mt cer bani, el dic că eu trebuie să le dau
un bir lor, anual, şi tiind-că o dic el, eu trebue
sa fac. Este ciudat că, de când am venit, pe
tată diua vin' femel ce le ajuta mama mea,
slugile el şi ale tatălui meu, şi ale fratelui
meu, şi ale mele. Trebuie să le dau, fiind-că de
nu ar trebui, inima mea 'rnt ar dice că nu tre­
buie, dar vin şi ornenî şi'ml cer mie împrumut
Mie bani P de unde am eu ? Me împrumut şi le
dau: Voinescu, Negulici, Grunau, Andronescu,
Creţeanu, Rosenthal, Grabner. Le dau tiind-că
sunt sărac! Şi eu povăţuesc pe tot omul ce nu
are şi voesce a găsi aj utor, să mergă să ceră de la
un om sărac) iar nu de la un bogat. Săracul îl
va da bani, bogatul '1 va da pe uşe afară,
[162]
162
Golescil, Ghica, Voenescu II, Pherechide, mân­
cară la mine si' băurărn ceva.
,
13/25 Oct. 669
Am suferit mult de amor.
Este ciudat cum amorul unei femel me sfâsie 1
Ideia că fac o durere unui om. si mal vertos unei
, ,
femei, este destul ca să rne facă să sufer, să o
iubesc. Chiar de nu va fi amorul în inima'rnl, astă
idee este destul ca să simţ t6te simptomele lul,
Am fost la Vodă. Acea multime de ornent să
prefăcu în fl6rea sorelui, să întorceau, ca densa,
cu deosebire că ea se întorce dupe sare şi el se
Întorc după un trup îmbrăcat cu fir.
14/26 Oct. 670.
Am fost la Odobescu. Me iubesce mult acea
femee 1) şi în adever că perd tot ncluând-o de
soţie. Ah! căcl patria, amorul şi averea nu me lăsă
a fi fericit!
20 Oct. (1 Noemb) 676.
Iarăşi diua plecărel Însă am hotărât a pleca după
12. Ciudată di ! La palat, când plecă Prinţul, nu
este mai multă lume; însă la mine, erau slugi cad
me sărutau, ToţI me sărută, afară de ea. Cât am
suferit în astă-di.
Am plecat. îl{ sfârşit pe la 2. Câtă durere pote
face un om kingur,şi, ce este şi mal ciudat, că
1) D-ra Grant.
[163]
I
J
4>
163
de va fi el bun sali reu tot dureri va face; omul
este biciul omului. Ce fatalitate! Câte dureri făcui
eu acum şi câte întristărî. Şi cu tate acestea avend
cugetul cel mal sfînt, avend dorinţa d'a face feri­
ciţi, aşa cum o are chiar Dumnedeu, dar ce stric
eu dacă ea m'a iubit?
Nu am evitat în destul? Nu am fugit anul tre­
cut? Dar tocmai fiind-că al evitat, o să-mi dică
cine-va, al aprins mal mult amorul. Are cuvânt
acel om, ce-mi va dice el, când l'aşî întreba ce
se făcea de nu evitam?
Trebuia, o se'mi dică altul, să'I dici acelei fe­
mei: escr măritată şi'aî datorii, nu vom fi nici o
dată Împreună şi nu te iubesc.
Tate acestea/le-am dis, dar nu te iubesc nu
se pote dice, mal vîrtos că, nu poei să nu iubesci
o femee care te iubesce.
Şi apoi n'am făcut şi acesta cu S. Ce am folositi)
Am aprins şi mal mult amorul, el.
Ascultaţi, tot ce veţI face în ace stă pricină este
de prisos.
Omul este' reu făcut şi legile contra naturel sale.
Numai. prin saţiu se pote potol! amorul.
Şi Grantei nu-I am spus că nu rne voi îr, sura
nici odată? Nu a vedut, ea, că în aparenţă nu o
iubesc? Nu o spune singură? Ce am folosit? S'a
aprins amorul şi mal reu, Serrnane femei! serrna­
nul eu! Val de noI!
21 Oct.. (2 Noernb) 677.
După mal multe suferinţe morale şi fisice, ajun­
seră în Giurgiu şi, vasul fiind în intârdiere, a tre­
buit să stau, Nu m'am Întors în Bucuresci, de şi.
arde am de dorinţă. Pentru ce să me Întorc? Prelun­
gire de durere, aşa cum fu şi cu Winterhalder.
[164]
164
22 Oct. (3 Noemb.) 676.
La 10 sera plecă el. Ce durere! Ce sărutare!
Şi cum se aruncă în trăsură strigând: alde, aide I
Pauvre ami, pauvre homme! Şi cu tate acestea
cine pote fi mal fericit de cât cela ce are un prie­
ten! O! egoism, câte nenorociri ne faci tu! căci
fericirea ar fi în nesimtire, dacă tu nu ne al În-
vârti capul. ' .
Am scris el. Ce durerosă scrisore l
"A vorbi prieteşug uneI inimi care arde de
amor. Şi cu tate acestea eram dator şi cea ce e
mal extra-ordinar e acest contrast care me perse­
cută, care face nenorocirea mea. Stimez pe acestă
femeie şi în purtarea el, filosoficesce vorbind, nu
este amor" 1).
O filosofi! sunteti vrednici de milă si din pri­
cina vostră suferă' si ea si eu. Insă d�că am res­
pectat-o, dacă nu an; silit-o, acestă virtute o sunt
datare Grantei. Declaraţia ei me opri.
Am scris şi d-nel Odobescu, Însă ea 2) este pri­
cina acestei scrisori.
23 Oct. (4 Noemb.) 679.
Porni vasul, mi am scos pălăria şi am dis Ia
revedere, acestui loc în care am iubit şi am plâns
şi frica că nu 'l vOI mal revedea veni Îndată.
Nimic în vapor, doue femel, un muscal şi So­
lomon pe care 1 'am găsit la masă, bend la şam­
panie. Ser\� am suferit mal mult de amor, de
densa; rne 'uitam la ceasornic, aşa cum me uitam
.mai deună-dl când adăstarn ceva. M' am uitat la
"
1) Acesti! parte esţe scrisă În limba francesă.
2) Alusie la d-ra Grant.
[165]
165
1
)
lună Întrebând ce face ea, dar atunci am Întrebat
si ce face Grant.
, Pe la 9 m'am culcat şi am dormit penă la 7 1/2"
dar m'am deşteptat de multe orl, dovadă că su­
feream.
24 Oct. (5 Noemb.) 680.
Dimineţa, nicl odată, suferinţa-mi nu a fost mare;
Este un fel de uimire, pare că începi să'ţî aduni
suvenirile, nu este nesuferintă, ei un fel de repaos­
ca acel al ventulul el).
-,
Sera la 7. Femeile celedoue, ce sunt pe vas,
şedeau după masă de vorbă cu un muscal şi eu
sufeream, ca adesea după masă; vorbea, el, de re­
ligia lui, lăuda ţaromania rusescă. n am dis atunci
ceva şi mi a respuns că trebuesc omenii inşelaţl
fiind-că nu sunt în stare să inţeleg ă adeverul.
Ciudat trebuie să fie si adevărul acesta dacă nu
se p6te înţelege de cât' de 6meniI înveţaţl ! Pal4V1'e
huma1zite!
Am eşit afară fiind-că a eşit luna, îl adresat sa­
lutarea obişnuită, adică un oftat, şi me coborî! ia­
răşl în salon pe a cărui uşe era scris, în doue
Iimbî, să suferi dacă trage ciubuc.
'Mi spunea francesa că o femeie îl ar fi dis că de-
3 ort s'a urcat în genucht, pe scara de la Roma,
ca să uite trecutul. Serrnană femeie şi, omul acele
ce are un trecut pe care voesce să'} uite.
O"! dacă al fi iubit, femeie, cât de păcătosă să
fii, tot nu al voi să'I uiţi acel trecut.
;;l) Aci Rosetti, copiază doue pagini extrase din Voyage, ,ltt duc fie
Ra:lHSe, privitore ia Rcmâaia şi Moldova ..
[166]
166
25 act. (Noemb.) 681.
ErI nopte, pe la 2, un urlet m'a deşteptat din
somn. A tinut multă vreme si nu sciarn ce este acea
putere de' face ca tot vasul' să tremure. Era va­
porul ce se perdea în aer, şi mergea,-cum semăna
acea putere cu amorul mei), cu poesia mea, cu
viaţa mea !-se perd, în vreme ce aş fi putut mişca,
un colţişor măcar al ţeret.
Ajunserăm la schela Kladovei.
Pe la 9 plecarăm cu căruta.
Ciudat că la frontieră era un arc de trumf drept
semn.
Arc de triumf acolo unde ar trebui unul de
ruşine, sau ce! puţin de doliu 1).
Mai vedui încă una, nemţii" cântăriră cărţile
la vamă.
Autriche, Autriche, jusqu'ă quand seras-tu tou­
jours Autriche 2) !
In sfârşit) pe la unu, eram în Orşova şi nici
acum nu am putut lua acea odaie, să me culc în
acel pat. Fi-va are şi asta un semn!
Aci vedurărn că vasul nu plecă de cât mâine
si că suntem siliti să. mal trecem o nopte la Drân-
, ,
cova.
Femeile, şi mal vârtos rusul, era il desnădăj­
-duiţî. El voia să plece cu poşta, pe tot minutul
hotârea se plece şi iarăşî remânea, aşa cum fă­
ceam eu, mal deună-dl, când eram în Bucurescl
şi alaltăerî la Giurgiu. Acum însă, eu, eram li­
niştit, nu simţeam cea mal mică durere că starn.i,
deşi se ·<;licea\pă trebuie să stăm penă Duminică.
---------'\
1) Alusie la luarea provinciilor românescî, de către Austria.
2) Austrie, Austrie, pănă când veî fi tot Austrie!
[167]
�.
I
167
Tot ce doream era o odaie mai bunicică, şi a:"
cesta .: o dobândisern.
De ce eu, eram liniştitP
Pentru că nu mal simt nimic, pentru că nici o
deosebire nu este pentru mine de vol fi în Orşova,
sau în Paris, sau în Roma, pentru că în tote lo­
curile, afară din Bucuresci, sunt strein. De ce rusul
suferea? Pentru cărn!Orşova, el, nu are ce face, fiind­
că aci nu pote petrece, fiind-că nueste nenorocit şi
fiind-că doresce petrecerea, fiind-că este din felul
acelora ce caută să omore ceasurile. De ce nu
pleca? Pentru că nu are nimic puternic care să' 1
tragă acolo şi se sfiesce de truda drumului, precum
eu, deună-dl, la Orşova.
Urmeza o poesie la d-na XXX, care în urmă a fost stearsă cu
cernelă,
26 Oct. (7 Nov.) 682.
ivI' am culcat pe la 71/.) si du pă ce avui ore-cari
displăceri pentru o cutie' ce mi-a dat'o d-na ... şi
care intrase în mâinile vameşilor. Plecarărn pe la
10. Pe la 5 socotesc că vom sta la Drencova,
unde vom schimba vasul.
Ce schimbare, ce deosebire din acest voiagiu
cu cel-alt! . Drencova ! este singura nopte în care
am fost fericit. Oe beţie, de şi cu densa am avut
multe betfl, mulţumită caracterului meu şi frurnu­
setei el.
'De ce ore cât ful în Bucurescl nu mal scrisei
nimic în jurnalul meu? Materii mii. Nu sciu. Este
ciudat că nu pot Încă vedea un frances şi o fran-
[168]
168
cesă cu inimă. Afară din Michelet nu am mai
vedut. Din autori: Beranger, Ohateaubriand, Rous­
seau şi Iată tot ce sciu şi pete că şi ale lUI La­
martine. De şi Încă nu cunosc în destul nici pe
rnorţl, nici pe vii, dar pe cât sciu, dic că france­
sul pe uliţl numar trăesce, că în Francia este viaţă
intelectuală, duhul şi simţirea cea mal mare prin
exaltaţie însă, iar viaţa inimel nu.
Nici o femee nu pote săruta cu mal multă
căldură, patimă, amor, durere, ca sărutarea lui
Winterhalder. De şi eu am simţit'o,-sciu ce este
d'a avea prietenl.c-vinsă de ce nu eram în delir?
Sufletul meu de ce nu venea pe buze? Nu'} iu­
besc pote? Dar atuncî nu iubesc nici un om, pen­
tru că nici-odată nu m'a adus nimeni în delir.
Am dormit, am mâncat şi abia sunt 31/2, Ce
viaţă amărâtă.
Femei, femei, o cât vă iubesc. O! căcl nu sunt
frumos, învăţat, mare, cu putere şi nemuritor şi
nici o secundă să nu mai es din braţele vostre !
8 ore seara.
Cinarărn şi o femee se duse în cabina el, iar
alta rernase in fundul odăei la o masă, cu rusul ;
eu în cel-alt fund scriam, cer-alţi trel şedeau eul­
caţt. Se duse femeia şi eu inceput de a rne pre­
găti de 'culcare.
l1VreI să dormi", ÎmI dise un betrân ce era pe
vas. -"Nu, să me culc numar, să visez, să cu-
get asupra vieţii, asupra omuluL.. '
- C'o jumătate înşela pe cea-l'altă şi că a fost
şi va fi în tot-d'auna ast-fel, mult timp încă, dise el.
Stătut un, minut şi mă uitat la densul : da, i-am
dis, adl înş�Iăm, mâine suntem înşelaţi.
I
I
I�
li
[169]
169
Inşelăm nu, căci sunt prea bătrân pentru
acesta, dar a fi inselat da.
Ce vorbe! Filo;ofI, iată câte-va rînduri, deslu­
şiţi-le acum. Şi iarăşi pentru ce să le desluşeşti?
Cine ascultă cele ce s'au dis si cele ce se dic.
Care' om, în teorie nu a fo�t o' mie de Ieghî de­
parte de practică, de adever. O! om, om, cât esei
de nenorocit.
27 Oct. (8 Nov.), 683
Iată o septernână de când plecat din Bucuresci.
Ce faci tu acum, femee ciudată! femee sublimă
SI nenorocită .
,
Duminica ta, este astă-di.
Te iubesc, însă câte nu contribuesc spre a dererna
acest amor! Dacă erar t6tă amor me perdeat şi pe
mine şi pe tine, Însă me perdeat politicesce, dar
amorul meu erai se'l ai tot .
In sfârşit astă-di, pentru că este dina nostră, te
mal îmbrăţişez, nu mal am perul teu, dar îmbră­
tisez medalionul.
, ,
Schimbarăm si vaporul Luduic si acum întrarărn
, ,
în Galatea i nu'l cunosc vasul acesta; mai bine, cel
puţin, nu mal deştepta nicr o suvenire, nicr o durere.
Sunt ameţit căci iată 25 de ore de când stă va­
sul aci. Iată 4 lunt de când nu lucrez, aceste t6te,
unite cu monotomia şi cu durerile mele, rne obo­
sesc. Am suspinat, nu mal sein ce să fac. Să citesc
filosofie nu pot, am citit câte un pasagiu din Gil
Blas, nu'mî place de cât să sărut o femee care
me iubesce. Ce blestem!
Oh! pour que notre amour coule des jour fideles
O mon roi 1
Prends COII;lmo moi racine, ou donne moi des ailes
Commo il toi!
V. HUlro.
Mais la femme ici bas ne sort point du malheur
Elle donne la joie et garde la douleur.
3
[170]
170
28 act. (9 Nov.) 684.
- Trebuie să lucredl mult la d-ta, 'rnt dicea
, ,
betrânul călător, dacă aci, cu atâta lume) lucredi atât.
- Trebuie să lucredt totă diua, dacă voescr ca
viaţa să nu fie o povară.
- Da, al dreptate, domnule, este singurul leac.
Am lucrat aC!1 ceva mal binişor, acum m' am pus
în pat şi am citit, de 3 orr, scris6rea Grantei. AşI
dori se am si scrisorile luI C. asI fi voit mult să
le recitesc. Este ciudat, nu e aşc{? Sufer şi pentru
una si pentru alta. Asi dori să le ved fericite pe
" .
amendoue si la amândoue le-am făcut dureri mari,
si cu amân'doue am fost cinstit, si cu amendoue
, , ,
necinstit.
Le scaudale du m onde c'est ce qui fait I'offeuse
Et ce n'est pas pecher que p ocher en silence.
29 Oct. (10 Nov.) 685,
Am scris, iată tot. Sera am beut cu muscalul z
butilii şi eram gata să beau g. Mi-am q.i? as era că
cariera mea este mancată ; ca se fiu om mare tre­
buia să fiu militar, betiv si hot si depravat, în fe-
, , ),
lul acesta era SEt fiu un geniu.
30 Oct. (11 Nov,) 366.
La 8 eram sus pe pod cu cafeua si o ţigareta.
Nu SCIU de ce nu me pot opri ca la' 8, să sărut
medalionul el şi să me gândesc la densa. Fiind-că
sein că. mi-a dis că tot la acel ceas se va gândi
şi ea la mine şi va seruta portretul.
O Iemee bună: dacă ar fi făcut o jertfă mare,
şi ar fi wenit dupe mine, călcând tot în piciore,
m' ar fi făcut fericit. Dar nicr una nu face nimic şi
apoi t6te \strigă că me iubesce, că me stimă şi că
eLI sunt un ingrat. Aceea ce au făcut, ele, pentru
[171]
171
mine or care femee ar face-o pentru un capnclU,
pentru un om comun. De unde sein eu că nu mint
ele, că nu se înşela cel puţin il Cine scie! Se inşelă,
le insel, ne inselam si ast-fel merg t6te.
, , ,
31 Oct, 12 Nov. 687.
Am eşit, la 8, iar sus, se '111'1 beau cafeaua, am
sărutat medalionul, NicIodată nu am vedut ceva
mal trist ca sorele de astădr, lucea si ceata de odată
, "
'1 înveli, me uitam în fata lUI si el nu putea nimic
asupra mea, era alb şi palid, şi se lupta el. Ast-fel
se luptă şi ochi: uriel femel ce iubesce , cu o ini mă
nesimtit6re. In sfîrşit, în vr'o 20 minute isbuti iar
, ,
si esi si ceata fuge în drepta lut, acolo unde raz ele
, " ,
lul nu pot străbate de cât forte slabe.
De când sunt pe vas. câtă lume intră şi câtă eşi,
acum chiar sunt peste 20 în salonul acesta si totl
omoră vremea, acum j6că cărn, sau dorm, SaJ�l mă­
nâncă, sau bârfesc. Cum se cun6sce că sunt prin locuri
unde este robie; dacă aşl fi în Francia sau în In-
ba-litera ast fi vedut multi citind sau scriind ceva.
, , ,
Posta 1 (13) Nov, GStl.
Am ajuns la Pesta şi, fiind-că hotărâsern să ple­
căm îndată, merserăm în vas, însă dirriineta nu ne
deschise se esim si perdurăm vasul. Venind la hotel
vedut lumea 'pe podul Bucle! şi îndată 'mi adusei
aminte că Grant mi-a spus ceva de lumea aceea.
O Întristare veni, rne duseî la hotel, voit să me culc,
luat scrisorile C. Oh! câtă durere 'mi pricinuiseră
ele; . Nu sein ce să fac, nu sciu cum
să împac pe aceste doue femel nenorocite pentru
că m'au cunoscut. Ciudat, dacă. aşI fi fost necin­
stit, ele nu ar mal suferi. Cum să facă omul ca
să nu facă reu lUI si celor altl il Să se închidă în-
,. ,
tr'o căsă de unde să nu vadă pe nimeni, până ce
[172]
172
s' o coborî în odaia aceea (1) unde nimeni apoI nu
te mal vede, nu te mal caută, nu te mal iubesce.
Pe Dunăre 2 (14) Nov. 689
La 7 dim. pleca vasul Nador, Însă Nador înoit.
Nu mai este acel Na-dor, carele mi-a dat dor, dar
mi-a dat mal întâiu plăcerea. Acest Nador, carele
nu'mi dă acum decât dor. Fi-va el atât de orne­
nese încât se'mt dea, pe urmă, plăcere? Să vedem.
Am luat o cabină fiind- că lumea coprinse t6te lo­
curile şi nu mal puteam fi cu mine un minut, nil
aveam nict un loc spre a scrie. Am recitit scrisorile
el, acum me vor încerca a seri sau a citi o poesie
salt prefaţa editorilor comediei ce cumpărat aseră,
In sfârşit, ori şi cum, trebuia să fac ceva fiind-că
este şi păcat de vreme şi de 25 florint al cabinet.
Viena 3 (15) Nov, 690,
1) In mormânt.
:t) Este pedepsa, dar nu vina mea.
3) Pote că ii va aduce noroc că duşmanul el a băut pentru libertatea ei..
Sărmană femee! Te gândesci tu astădl la mine,
compari astă Duminică sterpă cu aceea ce era atât
de bogată, cel puţin în aparenţă. Me vedeaI atunct,
aveai o nădejde : acum nu me mar vedl şi nădej­
dea este f6rte slabă. Iartă-rne femee dragă! iată
tot ce mal pot dice. Şi, dacă sunt vinovat către
tine în acţie, 'dar sufletul meu a fost curat, am
voit tot-d' a-uha fericicirea ta, ţi-am dat durert, c' est
ma punition et non ma faute e).
Am luat o cabină cu un muscal, Am beut cu.
densul Întru libertatea teret Românesc). 'Peut etre
. ,
que cela lui porter a bonheur que son ennemi a bu
ti sa liberle (3).
Am trăit ". şi ca un Sardanapal, făcând foc cu.
parfumărit, î� loc de spirt.
\
[173]
173
Pe la 10 ajunserăm la Viena. Din t6tă lumea pe
nimeni nu au visitat C), pe uniî nici de cum şi pe
alti forte putin, iar pe mine vizitatia cea mal neo-
" '1'
menosă. ., însă am fost mulţămit căci
mi-am exersat răbdarea; am vedut că am început,
din când în câd, a isbuti să nu me mal necăjesc
nici în mine şi aicî era ocasia să me necăjesc. Me
gândeam pe drum, de la Dunăre până în oraş, la
aceea de care m'am temut adesea, să nu ajung în
apatie desăverşită.
In sfârşit, 12 ore, iată dragă C. acum este cea­
sul acela ce, acum doue septemâni, 'ţI deduI săru­
tarea. O! cea de pe urmă să fie 6re? Dar să fie,
dacă vel trăi şi ve) fi fericită! Dar me tem, pentru
că esct femee si me iubesc) pe mine. Dumnedeu
, ,
cu tine, la revedere.
Doue ore dupe miedul nopţer şi nu putul adormi,
me sculat, me duset jos la scară şi găsiI o lampă
ce ardea şi'mr aprinsei luminarea.
Dumnedeule, somnul '1 mal aveam si acum si
, "
acesta o să mi-o ridicî l Sufer forte, nu sein nict
ce să fac, nici la ce să me gândesc mai înteiu,
nici ce mal doresc, nu mal schi nimic de cât că
.sufer şi nu mal pocin dormi.
4 (16) Nov. 691.
Am suferit f6rte n6ptea si adi diminetă. Am esit
" , ,
apot şi m' am mal distrat. Am fost la spătaru, carele
mi-a vorbit de patriotism; la 4 1/2 am intrat, am
prândit şi am citit până la 12. A venit Hurrnuzachi
<care m'a tinut de vorbă. Sufer f6rte.
,
5 (17) Nov, 692.
Am scris lUI Winterhalder si am trimis si seri­
sarea către Granta. S' a isprăvit! acum să v� hotărî,
,1) La Vamă.
[174]
174
sau me perd, sau că me scap. Dar care este per­
derea i) a veni ea, sau a nu veni; nu mal sein.
Mi-a făcut, vizita Costache Ghica şi 'mi vorbi,
pe cât p6te el, de virtute şi patriotism. Prin urmare
omul trebuie să fie nenorocit ca să fie bun, acum
am inteles bine.
,
Praga 6 (18) Nov, 693, .
.
Am plecat la 7 ale dimineţei pentru Praga şi
abea la 10, ale serel, ajunserăm. Am citit t6tă
diua, Pe la apus am lăsat cartea şi am deschis pe a
naturet. Cât de frum6se locun, Ce tristă şi majes­
tosă e t6mna 1 Vedeat acel muntt goI si alti! îl
, "
vedeal verdr încă şi une-ori, printre denşir, câte
unul mort, pe care schelet mal sta încă câte-va frunze
inşirate pe crăct, adăstând par' că suflarea din urmă
a destrucţiet, iar porni! ce mai stau verdr, erau
numai aceia ce sunt simbolul mortet. Pare că voia
să'rnr spuie că totul piere afară d�m6rtea.
Sera am citit iară la felinar, fiind-că an). dat
peste Lelia (1).
Ciudat, câte idet ale acestei femei le-am dis sau
in gând, sau în scris. Acum de citeam pe Lelia,
mal înainte, eram să dic că am furat.
7 (19) Nov. 694.
Am plecat de dimineaţă pentru Dresda la 8 ore,
pe uscat, fiind-că vasul nu mal umblă.
Dresd.i 8 (20) Nov, 695,
. \
Am ajuns r= la 4, dupe legea lor, 5 dupe a mea.
Simţeam o plăcere şi o durere în n6ptea trecută,
fiind-că nu dormeam ; este a doua nopte de când.
1) Cunoscut roman de ,George Sand,
[175]
175
nu dorm, de la plecare şi m'am gândit mult la tine,
C. . . pe tine te chemam ca amantă, mal tot-
deauna. .
Am hotărât să merg să ved p'e Andronescu de'
milă şi de datorie pentru societate, pentru că cu o
vizită îl vot mal da putere a lucra şi a merge spre
virtute. Am dis de mine, ert, că nu sunt capabil de a
simţi amor precum nict că l' am simţit până acum,
Sunt bun, simtitor si ambitios, dar amorul nu'l simt
, " ,
atât de mare şi societatea, se vede, m'a depravat
cu totul, căct dacă nu l-am simţit pentru aceste doue
femel, pentru care alta o se'l simţ?
Nu am vedut nimic, abea am eşit puţin din odaie
şi am umblat pe uliţă. Este însă o grădină ce în­
conjoră palatul, muzeul şi domină o parte a ora­
sulul sfirsindu-se la malul apel. Este forte frumosă
) ,
pc.dobă. Sunt ore cum bolnav şi stupid. Mâine vot
pleca pentru Leipzik şi de aCI apot pentru Frankfort,
ca să me duc să ved pe acel nenorocit Andronescu ..
10 (22) Noy, 697.
Pe la 3 am ajuns la Eizembach, unde am re­
mas fiind moralicesce obosit. Am prândit şi am intrat
în odaia mea unde am citit . . . . . . In vremea
lecturet trăsurt se opreau aci la hotel şi eu adăs­
tam o femee să vie după mine. Me duseiu acum
şi deschisel geamantanul, şi în vreme ce stam acolo,
jos trompeta cânta chemând pe călătorit O durere
me coprinse şi eram gata să me înec în lăcrămi.
,Me oprit, me sculat şi venit aci şi scrisei aceste rinduri.
Ce mare asemănare Între dorintele si ideile acesteî
, ,
femel cu ale mele; aşa dar ton patimim de ace-
leaşt patime, dorim şi nu dobîndim; sufer forte şi
nu mal sein nict de simţ, nict ce simţ, nicr ce vo­
esc ; sein numai că aşl uita tot, dacă o femee ce
m'ar iubi ar fi aci cu mine, lângă mine, în mine.
[176]
176
Ce pustietate în odaia mea, Dumnedeule, şi trorn­
peta cântă mereu; je suis malheureuic et stupide.
Oh! ma mere, ma mere, ma mere.
6, adecă 6 1/2 în Bucuresct ; acum sunt 3 sep­
temânt K. . . dragă, acum şi tu, şi eu, mal aveam
nădejde să ne vedem. Ell o doream şi o evitam;
pote că şi tu asemenea. Sărmane femel t Fir tu bine
cel puţin, uită-rne.
Am beut dintr' o sticlă de madere ; acum luat un
ceal cu un pahar de rhum. Nimic, nici nu pot să
mor, nicr nu pot să Înviez.
11 (23) Nov. 698.
'MI tremură mâna. Iată ce este d'a fi singur.
M'am despărţit de acel muscal carele me distra,
şi acum sufer. M'am deşteptat pe la orele 6 1/2 şi
m' am luptat în pat Într' o letargie cu sufletul şi cu
trupul. O chiernam pe K. .... venea; apoI pe E. ...
Pe la 71/2' 8 dupe Bucuresct, m'am sculat din
pat şi am serutat, cu căldură, medalionul; am cerut
o cafea, o beut, şi acum uite-me aci, ne avend ce
ceti, ne putend studia, neputend seri.
AşI voi să fac o poesie ca să me insufiu dar
nu sein ce si nu simt putere.
, ,
O t Dumnedeule, O! maica mea.
Am lucrat 2 ceasurl mâchnindu-rne puţin. Câte
rele ne aduce şi câtă vreme ne face să pierdem
acest blestemat timp!
La 12 vot pleca pentru Francfort. Şi ce vreme
şi ce diligenţă! O! Andronescule!
\
Strasbourg, 12 (24) 699.
Pe la 7 am ajuns aci, unde me ved silit a sta
până mâine la 3 dupe 12. ErI, am fost stupid în
[177]
1'JIIIiIIII .
L
t
, '
I
.�
I� .i
177
diligenţă si prin urmare am simtit si acel urît care
, , , ,
face pe om a fi frate cu dobitocul.
Astă-q'î am scris ceva, o mică glumă, o satiră
Oteteleşanuluî, dar sera, singur în acel vagon, eram
În tocmai ca acel viezure ce am vedut, mal alaltă­
err, la o ferestră la o staţie a drumului de fer.
Am suferit şi acum sunt singur în odaie, cu o bu­
telie de Laffitte.
Acum un an, în acest oi.aş, mi se zămisli acea
ce ar fi fost fericirea mea, iacă nu ar, fi fost legile
sociale cari a1cătuesc blestemul ce ne apasă.
13 (25) Nov. 700.
De multe ort m'am gândit pe cine să sărut mal
inteiu la Paris, pe Cornescu, pe Rosenthal, pe Bră­
tianu, sau pe Creţeanu. Ce fericire! Dar o cunosc,
o simţ, sein s'o preţuesc şi cu t6te acestea câte-va
miinute numai va tine si iar durerea va ocupa 10-
, ,
cui el.
De ce ore numar sărutarea femeii me face de uit
totul, de simţ în delir. La mine numai să fie acesta i)
Eu numai sunt atât de ingrat i) Se p6te, cel puţin
aSI dori ca eu numar să fti1 om reu si nenorocit.
, ,
Am suferit astă-di de dimineată' si am început
indată a săvârşi glum« de satiră �e am făcut Ote­
teleşanului spre a putea uita durerea. Acum la 3,
vOI pleca pentru Nancy. O! Dumnedeule, fă să
peară aceste diligenţe atât de nediligente.
Nancy, 14 (26) Nov, 701.
Am ajuns aci pe la 8. Am şedut cu el t6tă diua
ŞI tată n6ptea. Me tem Încă mult.
15 (27) Nov. 702.
Am plecat cu Malle-poste.
[178]
178
Paris, 16 (28) Nov. 703.
Am simtit 6re
,
aci şi o întris-
Am ajuns la 8 ore ale dimineter,
care plăcere imbrăţişând pe cel' de
tare vedend că Brătianu s'a mutat.
Am ;uferit forte citind scris6rea ce
de la K. Serrnană feme t
am primit
17 (29) Nov, 704.
Am voit să fac o surpriză Cornesculut ne spu­
nendu-I venirea mea şi îndată ce intrat în casă, el
rernase o secundă în loc şi înmărmurit, pare că ar
fi vedut umbra mea, apot veni În braţele mele cu
ochif în Iacrămt şi rîdend. O t om, om, ce sublimă
şi ticălosă iconă a ta vedut în chipul lUI şi ce fe­
ricire şi nenorocire pentru mine t Sunt aprope să
ajung în nesimţire.
Paris, 18 (30) N ov. 705
Am suferit de o durere de cap şt diua trecu
fără ca să-I scriu el măcar.
19 Nov, (1 Dec.) 706.
Am pnrmt ,9 scrisore de la IL. 'rnr scrie în t6te
dilele, Durerea cea mare s'a mar alinat şi negreşit
că trebuia, căci natura nu putea să resiste la acea
furie, însă durerea şi amorul este mare, precum
se vede.
20 Nov. (2 Dec.) 707.
Me scula! la 9, me îngrijaI vedend cât de greu
o se'rnt fie \acum a începe iar a me nerodi, adecă
gramaticele. '
\
[179]
179
21 Nov •. (3 Dec.) 708;·
Am scris lui K. Însă m'am silit al descrie dato­
riile el şi ale mele, a-l arăta că este prin neputinţă:
a fi Iericiţr fiind amann şi că pe cât putem fi Ie­
riciţi, numar prin prieteşug şi prin împlinirea dato­
riilor mal putem fi.
23 N ov. (5 Dec.) 710.
Nu am făcut nimic septernâna acesta, o trecut
totă ca un ticălos.
24 Nov. (6 Dec.) 711.
Mal îngroparăm un român, un biet moldovean;
Mihail Casimir, de 22 de ant. El pătimea de mult
moralicesce şi n01, ticăloşit, ne uitam la el şi'l cre­
deam prost ..
26 N ov. (8 Dec.) 713,
ErI, am suferit mult. Ea m'a rugat ca în acea
qi să rne gândesc numar la densa şi eu m'am În­
şelat şi nu am sciut că este diua el. Cu tote acestea
am suferit şi am gândit la densa.
Am fost la cursul de poesie şi de filosofie, apor:
la legătorul de cărţi; sera la profesorul de filosofie;
m'am întors, am dat lUI Curie 30 francr şi m'am.
pus în pat; 'rnl pare bine, cel puţin, că am făcut
o facere de bine în diua acesta.
Astă-dt am citit, am scris, Însă nu ale invăţăturiî,
ci despre femee.
Sufer, asî voi să scriu si fac o crimă că nu me
, ,
apuc de lucru mal serios.
28 N ov. (10 Dec.) 715 ..
II am scris el, eri şi adr, silindu-rne a o aduce
la adeverata virtute.
29 Nov. (11 Dec) 71�,
Am citit, am tradus, am fost la curs, iată tot.
[180]
180
1 (13) Dec. 718.
ErI sera, veni un moldovean Jora, ce nu'l cunosc,
şi 'rnr ceru Să-I fiu secundant; am trebuit să pri­
mesc fiind-că nu'rnr venea să refuz pe un om şi
pentru că mi s'a părut că trebuie să rne leg cât
se va putea, cu moldovenii. Am fost dar astă-di
dirnineţa la Viile d' A vray, se bătură şi avurăm noroc
de nu cădu nict unul.
Am fost Ia Madame Negri, am vedut'o ; mi s'a
părut în adever femee mare însă martea a Înce­
put să o viziteze, me tem . . . peptul.
. Sera m'a chinuit putin Anagnosti si a fost si Bră-
, , )
tianu. M'am culcat, m'am sculat, am citit, m'am
culcat.
2 (14) Dee. 719
Am dis-o, sau de nu am dis-o o etic, că pentru I
un om nenorocit singurul mijloc este . de a lucra
tată diua. Astă-di am rîenceput, am lucrat pene la
!O 1/2, apor am dejunat, m'am dus la doue cursuri
de unde am venit Ia 3. Am lucrat peneIa 5 1/2<
apoi am prândit. La 7 m'am dus la profesorul de
filosofie, la 9, când m'am întors, a venit cel latin
si acum se duse. Sunt 10,- me simt multă mit are
, , ,
cum de diira mea. Nu am suferit de cât forte
putin, acum Însă me simt trist. ASI fi voit o res-
PHitire, odihna, ast fi voit' se me culc în bratele u-
l' ,
ner femel căreia asi sci Să-I dau fericirea când sunt
,
lângă densa, dar nu este drept a cere, sau cel
puţin a dobândi, acea c;e, nu meriţl.
3 (15) Dee .. 720
,\
Sufer mult! Dimine;a tot-deauna eram mai liniştit,
'şi astădi din potrivă. Nu cum-va va fi vre o pre-
vestire? \
Astădr aştept respunsul de la Grant. Sau celei
[181]
181
alte Îl se va :fi intârnplat vr' o nenorocire i) Dum­
nedeule l
Am umblat dupe comerţ, la Franck, Marion ...
Am mâncat la Brătianu şi la gam venit acasă.
Di perdută în zadar. Me mir de ce Grant sau Win­
terhalder nu mi-au mal scris!
4 (16) Dec. 721.
Am primit acum o scris6re de la densa, sublimă
ca tote, sermană femee! Am voit de doue, trei
orI să-I respund, dar m'am oprit. Pene nu vot primi
respuns la scrisorile mele, gândesc că ar :fi mal I
bine să nu-l scriu.
5 (17) Dec. 722.
II am scris iar as eră, am isprăvit şi drama aceea.
A venit si Andronescu astă-seră
,
7 (16) Dec. 718.
Voesc să lucrez puţin latineşte Şl nu <pot. M'am
sculat şi am luat cele 3 . . . nu SCItl ce nume să
le dau, ce mi-a trimis Grant acum un an; doue
le am pus aci în jurnal, şi una am pus-o drept semn
în cartea de istorie universală ce citesc.
Sufer, o doresc pe densa mal mult decât tot
de-a-una. Mi se pare că sunt ursit a lua de soţie
pe femeea acesta, ea, mr se pare, că sau me va
nenoroci, sau me va ferici; point de juste milieu.
O! mult sufer şi cu aceste studii l vreme, viaţă,
avere, tot pierd .
8 (20) Dec. 725.
,
Sera a trebuit se sufer fiind că am fost silit sa'rni
las odaia mea si se me duc la invitarea lut Vârnav
,
pentru inaugurarea unul cabinet de citire ce am
deschis.
[182]
. N imic, aceleasî si aceleasi.
" ,
9 (2;" Dec. 720 •
10 (2�) Dec. 727.
Am adăstat o scnsore; nu a venit. De ce ore
-Grant nu'rnl respunde P
11 (23) Dec. 728.
Acum dor ani eram mal bine de cât astădi P
Tremuram tot de durere şi de frică dar aveam spe­
ranta celei mal rnart fericin. Si acum?
, ,
12 (24) Dec. 759.
Aseră am fost la loja masonică unde fu primirea
Creteanulul. 'L chinuirăm pe bietul om, Însă în
adever acele epreuuuri 1) "ţI arată, adesea, cine e
omul acela.
M' am întors cu durere de cap, pe la o jurnetate
dupe 12.
M' am sculat astădl pe la '9 şi am lucrat. Sufer,
trebuie Însă să deput o activitate la lucru sau sunt
perdut.
Astădt este diua în care eram în cea mal mare
agonie, în care aşteptam crisisul boler, Maica mea,
maica mea, iartă-rne !
13 (25) Dec. 730.
Iată şi a doua aniversare 2) stam aci şi nu plân­
geam si primiarn acestă scrisore de la Brătianu 3)
şi ful fericit că lacrămile începură el curge cu îrn­
belşugare. Nu am am decât să o citesc şi îndată
mi: fac vrednic de densa, caci sufer şi plâng. 'ŢI
mulţămesc suflet sfînt, 'ţI mulţămesc nenorocite
.Brătiene. Facă cerul ca să găsesc! aceea ce 'mi'a! dat.
a ! ş.i dacă va ti un Dumnedeu, atunci o să fii
1) Cercm';nialul de recepţie in ioja masonică
2) A doua aniversare a morţel mamei luî Rc·,'etti.
3) Scrisore publicată în volumul corespondenţă, 1902.
[183]
183
bine plătit, cacr me Iăcuşt de Îngenunchiat ŞI me
rugar la densa şi la densu.> �
5 ore, am scris pene acum un cuvânt ca sel
citesc Românilor în diua adunărel pentru societatea
studenţilor români. Nu sein de ce mi' s'a părut că
asta ar Ii o lucrare vrednică de ceasurile acestea.
Acum sunt obosit, rne dore şi capul. Să mai
stau pene la 9 şi apoi vot. sc6te scrisorile ei să le
citesc pene la 10 . . . apot vin cele 10 minute
solemne ce sunt pentru îngenunchiare 1)
14 (26) Dec. anul al treilea {4).
Am fost iar la Varnav, unde a trebuit să lucrez
pentru societate, până la 12.
Ce timp perdut, Dumnedeule l
15 (27) Dec.
o durere de cap m'a făcut să zac totă diua,
sera mi-au furat-o GolesciI.
16 (28) Dec.
Am stins lampa pe la II şi m'am chinuit, în pat,
pene la 1. Grant me ocupa din ce în ce mai mult,
.... de ce 6re ea nu'mr respunde i) Astă nopte
credeam că pricina tăcerei va fi că se silesce să
isbutescă a veni ea. De va fi aşa, va fi negreşit
soţia mea. Dar dacă tăcerea el nu va fi asta P Mal
bine gândesc că ar ii pentru densa şi pentru da­
toriile mele să se vindece de acest amor.
17 (29) Dec.
M'am sculat astă-dt pe la 7. Am lucrat latinesce,
apoi m'am dus la profesorul latin şi acum o sa ci­
tese, până la 5 istorie.
1) Ora la care a murit mama l ul Rosetti.
2) Anul al a·lea de la mortca mameî luI Rosetti.
[184]
19 (31) Dec
184
grant meurtnăresce neîncetat în cesurile destinate
odihnei. Indată ce me culc şi Îndată ce me scol;
ea este lângă mine. Ce' va fi 6re asta? Nu primesc
nici o scris6re de la densa, de ce? P6te că se si­
lesce să plece şi de aceea nu'mi scrie; alt-fel nu'mt
pot explica astă tăcere., Insă ea, care iubesce, nu
scie ce va să dică tăcerea?
13 (30) Dec,
Am citit, şi erl şi adr, istorie şi ceva filosofie,
apor am eşit, m'am reintors o casă dorind a lucra;
a venit Pillet şi mi-a furat un ceas. M'am pus în
pat şi am citit pene la 1 1.
Cea d'înter faptă fu a pune amanet la muntele'
de pietate ceasornicul mei:'! şi un lanţ al Cornesculur,
ca să plătescă Brătienu o poliţă. . .
Am adăstat mereu scrisort si nu veniră. Ast-fel
, "
să sîârşesce anul, în nesciinţă, în suferinţă, în lipsă
de t6te.
FINELE VOLUMULUI 1'.
A se vedea în volumul II note din.
1848 - 59,
\