M A N ASSE DRAMĂ IN PATRU ACTE DE Ronetti Roman c\0(J 3 BUCUREŞTI EDITURA LIBRĂRIEI H. ŞTEINBERG 10, STRADA GABROVENI, 10 19 00 PERSOANELE Nisim Coiianovici, bancher. Estkr, femeia lui. Lklia, fiica lor. Lazău, fiul lor. Manasse, tatăl lui Nisim. Roza Blum, nepoata Esteriî. Matei Frunză, judecător. ' Natalia Frunză, profesoară. Emil Horn, întreprinzător de construcţii. Zelig Şor, misit. Un-rabin. Un predicator. •- Un doctor. UJn advocat." Ux contabil. - Aristide Stavri ) <*• Stoica Ilief martorii lui Horn. -Un bAtrAn scurt. iO damA înaltă. O cocoana groasă. Doi ovrei, cu perciuni. George, oberchelner. £ Dina, servitoare. Guiţa, servitor. .Musafiri* de masă. Chelneri. •Muzică militară. \ ACTUL I Un salon cam prea încărcat. O uşă deschisă în fund la dreapta, dând într'o anticamera, o uşă în dreapta şi o uşă în stînga. MANASSE COHEN, către feciorul care intră după el. Spune numaî că e un domn străin, că n'a vrut să-şî spuie numele, atâta. Dute, spune. (Feciorul dă din umeri şi ese prin uşa din stînga. Manasse face încet roata prin salon, uitându-se la toate lucrurile şi se opreşte înaintea unuî tablou în fund, la stînga uşeî. Feciorul intră din stînga şi ese prin fund). NISIM COHĂNOVICI, intră prin stînga. A ! JTata ! (Se îmbrăţişează). Bine aî venit tată ! Ce sur- ! (aleargă înapoi şi deschide uşa). Ester ! Ester ! Vin» repede. îndată, indată, ce este? NISIM Vino repede, Ester! O să vezi, nici nu-ţî închi-pueştî. ESTER, dinăuntru. Nu pot eşi aşa, înţelege, vin indată. ronetti roman MANASSE, arătând tabloul. Spunc-mî, Nisim, ce caută aici muierea asta goala, <:are se luptă cu un tinăr ? NISIM Asta? asta e doar din biblie. E Iosef cu femcca luî Potifar. MANASSE Din biblie ? N'aţî găsit lucru maî frumos în biblie? Şi ruşinea asta se spânzură pe păreţi? Şi aî fată mare în casă! Nu, Nisim, una ca asta nu e pentru o casă ovreiască. ESTER, intră şi se opreşte. : Tata socru ! Asta e frumos a dă mâna). M'am gândit eii la d-ta, dar tot nu-mî venea a crede. Să faci d-ta un drum aşa de lung de la Fălticeni până la Bucureşti. Poftim, şezi, tată socrule. Nu aici, maî bine în fotoliu. MANASSE Ştiţi ceva copii, mie să-mî daţi un scaun ca lumea. Imî place să simt că şed pe ceva. Pe jilţurile astea căptuşite, cu droturi, pe rotiţe, nici nu şezi, nici nu pluteşti. NISIM îndată ! (Se repede în odaia din stînga). ESTER Dar Lefia o să se bucure! O să vezi indată (deschide uşa din dţaapta. Se aud sunete depărtate de piano). Lelia! Lelia! Nu «Ulde, Lelia ! Lelia ! (Se aude închizîndu-se o uşă); LELIA T*H"-'r • V Bunicii! (I sare îtijâk Manasse o stringe în brafe şi o sjţrută în creş-, tel. Nisim se întoarce cu un scaun de pae). 1 n \ MANASSE 9 MANASSE, zîmbind de plăcere. Tot sălbatică şi sburdalnică? Tot? Am crezut că voî găsi o fată aşezată, dar tot căprioară de munte. NISIM, oferind scaunul Poftim, tată, Şezi. (Se aşează toţî, afară de Lelia. Manasse cu faţa spre public). MANASSE Asta e un scaun, simţi că şezi. (Către Lelia). Dar frumoasă te-aî făcut! Şi aî maî crescut, ştiî că aî maî crescut ? Staî, de cind nu te-am maî văzut ? La paşti s'a împlinit anul de cind aî fost la noî. Sint treî-spre-zece luni şi jumătate şi aî maî crescut, mult. (Către Nisim şi Ester). Iat'o fată mare. Acu cincî anî, cind v'aţî mutat din Fălticeni, ce era ? O nimica toată. Şi acum, iat'o! LELIA Tare bine'mî pare că aî venit! Cind s'a dus tata cu Lazăr înaintea pastelor la Fălticenî, m'am rugat atita să mă ia şi pe mine şi n'a vrut. MANASSE Şi bine a făcut. Inmormintările nu sunt pentru copiî, mai ales pentru fete. Să se, gîndească la viaţă, nu la moarte. LELIA M'am gîndit la d-ta, bunicule, aşî fi dorit să te mângiî, să fiu. lingă d-ta. MANASSE Tu eştî fată bună, Lea, dar eşti copilă încă. Unde încape mângăere! Şi cu cc ? Cu vorbe ? O rană în inimă nu se astupă cu vint. Iată, azî sint drept două lunî de cind mi-a murit Sara. Crezî că mi-e maî MANASSE 11 MANASSE Asta aî zis-o bine Lea ; Săracul bunic! o-ea se întoarce surprinsă). Nu te supăra că am auzit. Aî dreptate. Asta e adevărata sărăcie. E destul de răii cînd pierzî a-verea, dar cind pierzi pe un om, atuncî rămiî cu adevărat sărac. Sermana Sara! Ce bunătate de fe-mee, pînă la urmă s'a gîndit la voî. (Scoate o cutie din buzunar). Puţin înainte de a muri a trebuit să-î aduc giuvaerurile şi a ales cu mâna eî şi mi-a zis : Aceştî cercel sint pentru nora mea, Ester, şi aceste şirurî de mărgăritare să le daî Leii, să le poarte sănătoasă când n'oî maî fi eu ; nicî nu stiî cîl te iubia. Lea. LELIA Ştiu, bunicule, ştiu. MANASSE Şi acest lanţ... Dar unde e Lazar? Azi e doar sărbătoare mare, n'avetî treabă la biroii. NISIM Trebue să vie îndată. 4 ZELIG ŞOR, intră din fund; vorbeşte îndărăt feciorului. Sa mu anunţi pe mine ? N'um nevoc să mă anunţi, Pentru ce am eu gură? M/anunţ eu singur.-Buna zioa!— teatre fecior). lata, m'am anunţat, maî pofteşti Ceva ? (Feciorul dă din umeri şi ese). Zelig Şor! NISIM ŞOR Da, Zelig Şor, eî şi? NISIM dîndu-î mâna. Bună zioa, Şor, ce vînt te aduce pe d-ta ? ŞOR Tatăl matale e vînt ? MANASSE, aşezînd lanţul în cutia pe care o pune în buzunar. Aşa-Î, pe Zelig l'am luat eu cu mine. N'am vrut să fac drumul ăsta lung singur. ŞOR Acum, oameni bunî, lăsaţi vorba. Ce fac eu cu gentile d-luî Manasse? NISIM îndată. (Sună). ŞOR Birjarului i-am dat doi franci, na vrut să lase mai eftin, nicî să crape. NISIM Atâta-Î taxa. ŞOR Taxă! Nisim, te ţineam minte parcă maî deştept. Taxay pentril prOŞtî. (Intră feciorul). 12 BONETTI ROMAN MANASSE 13 r-f- NISIM, către Şor. Unde-s gentile? ŞOR Tâlharul de birjar mi a spus să mă duc eu inuntru, să-î las luî gentile şi să trimet pc o slugă să le iee, dar şi-a găsit omul. Le-am luat eii singur şi le-am tirit pînă in antret şi am închis uşa. ESTER, către fecior. Ghiţă, ia gentile din antret şi du-le în odaia cea albastră. (Feciorul ese). ^ ' NISIM, către Şor. Puteai foarte bine să le laşi în birjă, doar are număr la felinar. ŞOR Nisim, zău, mi te-aii schimbat aice, nu te maî cunosc ; şi dacă fuge şi pune alt felinar? ESTER Poftim, domnule Şor, nu vrei să şezi? ŞOR Mulţumesc, nu, eu vreu să staii bine. ESTER Acuma, tatăsocrule, ce ieî? Giaiu. ? Cafea cu lapte ? De sigur că n'aî luat nimica toată noaptea. MANASSE, scoate ceasornicul. Nouă ceasurî şi jumătate. Da, trebue să iau ceva. O să iaii un ceaiîi. Poate să mi se aducă chiar încoace. (Uitîndu-seia mâni). Dar nicî nu m'am spălat încă bine. Trebue să mă spăl intâiu. (Se scoală). LELIA Poi'lim, bunicule, to voî duce în odaia d-tale (Se opreşte la uşă ca să-1 lase pe Manasse să treacă). MANASSE Trcc.î tu întăiu, copilă, doar trebue să-mi arăţi drumul, (es prin uşa din fuad). ESTER Şi d-ta, domnule Şor, nu vreî să te spelî şi d-ta? % ŞOR Nu. Tot zice lumea că sint un nespălat, de ce să maî stric degiaba apa? ESTER Si ce iei? Cafea? Ceaiu? ŞOR Eii o să iau rum cu ceaiu, dar puţin ceaiu. Doctorul spune că ceaiul slăbeşte nervii. NISIM Parcă mult rum nu slăbeşte ! ŞOR Rum nu. Rumul întăreşte; asta s'o ştii de la mine. N'aî văzut când se pun vişine in rum cât de târî se fac? ESTER Mă duc dar, să văd să se aducă ceaiul. Cu slugile astea dacă nu vezî singură... (Ese prin tund). ŞOR, plimbîndu-se prin salon. Dar frumoasă locuinţă aî, Nisim! 14 RONETTI ROMAN MANASSE 15 i» »> II! ■ Ui NISIM E casa mea. M'am mulat într'insa abia toamna trecută. ŞOR Şi câte poze pe pereţi ! Maî multe ca la conu CoStache Bullălău, prefectul IlOStrvi. (Oprindu-se la madam Potifar). Vino 'ncoace Nisim! Asta e o cunoştinţă a d-laLe? Ce zice Ester? NISIM Bată-te să te bată, nebunul de Sor! ŞOR Zău, Nisim, spune-mî; e cine-va din familie ? De unde să stiu eu? NISIM Bine, Şor, nu inţelegî că e Iosef cu madam Potifar ? ŞOR Asta-Î ? ! Dar mare prost trebue să fi fost! (îşi pune un pince-nez şi se uită maî de aproape). Chiar arată a prOSt şi pe poză. Uită-te cât e de speriat, parcă ar fi alte cele. Prost! Dar ea ? Ce zicî, Nisim ? Frumoasă bucată ! Şi tinără! Asta n'a avut incă zece copiî ca femeia mea. ESTER, care a intrat la cele din.urmă cuvinte. Aî zece copiî, domnule Şor? SOR Şi jumătate, să nu fie de deochiu. Şi ştiî, cea maî mare plăcere imî face jumătatea de copil. NISIM Cum asta ? ŞOR Nu cere de mîncare. Ceî-l'alţî cer, fac gură. ESTER Trebuie s'o duceţi greii de tot, d-ta şi femeia d-taie. ŞOR Femeia mea o duce greu numaî câtc-valunî, restul îl duc eii. Dar drept să ve spun, n'am fost maî bogat când am avut numaî unul şi nu sint maî sărac avind acuma zece. Mare-î Dumnezeu. Fie-care copil vine cu norocul luî în lume. încă o burtă, încă o turtă. MANASSE^ intră frecîndu-şî manile şi netezîndu-şî barba. Aşa. Parcă eştî alt om cînd te-aî spălat puţin. (Către şor). Te-aî spălat şi tu Zelig ? ŞOR Nu, eii nu vroî să fiii alt om, sint mulţămit aşa cum sint. . MANASSE Dute de te spală măcar pe mâini, doar o să vrei să ieî ceva. SOR Lasă, domnule Manasse, cînd o să beii, o să mă spăl inuntru. Dumnezeu se uită la inima omului, aceea să fie spălată; de mâinî puţini pasă. MANASSE Stricat maî estî ! (Intră Lelia care duce două coşuleţe de argint cu diferite pişcoturi. Feciorul o urmează cu o tablă mare de argint, pe care sînt aşezate toate trebuincioasele pentru ceaî). ! , , . * • 4-' j ,(■■!(■■' t': ; '/ 16 RONETTI ROMAN ESTER, făcînd loc pe masă. Încoace, Ghiţă, pune labla aice. (o îndreaptă singură). Asa. LELIA aşează coşuleţeie, pune zahăr într'un pahar, toarnă esenţă, şi apoi amestecă. Destul de tare, bunicule ? MANASSE Destul, mulţumesc. LELIA, dîndu-î paharul. Poftim bunicule. (începe să gătească al doilea pahar). ESTER Şi d-ta domnule Şor, şezi aici. ŞOR Destul, destul, dudue, nu maî turna atâta apă, n'o să rămâe loc pentru rum. Dar unde e rumul ? ESTER L'am gătit doar pe bufet. (Către fecior). Adă ruinul Ghiţă. LELIA Iărtă-mă, domnule Şor. M'am gândit numaî la bunic; d-luî nu obicînueşte rum. ŞOR Obicînuesc eii şi pentru domnul Maiasse. NISIM, întinde luî Manasse' un coşuleţ cu pişc»turî. Poftim tată, pişcoturile astea sint foarte uşoare. MANASSE MlllţumeSC, nu mânînC. (Cu o privire aspră şi cam răstit Aî uitat pe semne că nu m'am închinat încă. NISIM Un pişcot uşor nu se chiamă mâncare. MANASSE, mai răstit. Nu? Si CUU1 Se chiamă? (Feciorul aduce rumul şi ese). ŞOR, ia sticluţa cu rum, o ridică şi se uită la densa. Frumoasă culoare ! NISIM E rum vecinii franţuzesc. ŞOR, toarnă mult rum, bea şi prinde a mânca la pişcoturi. Şi pişcoturile sunt bune. Halal de viaţă în Bucureşti ! Unde găseşti la noî în Fălticeni rum ca ăsta I MANASSE Zelig, mânincî ? Doar nu te-aî închinat încă ! ŞOR Iacă, mi-aî Stricat pofta. (împinge în gură restul unui pişcot). Mă rog domnule Manasse, o întrebare : Adam in raiu, când a mâncat din măr, s'a închinat întăiii ? MANASSE Ştiî, Zelig, mie nu-mî plac glume de astea. O-vreiul ovreîîi să fie ! Şi creştinul să lie creştin, e maî bine aşa. Lumea asta nouă fără Dumnezeu, nu vezi ce ticăloşie ? Cu boeriî ceî vechî, carî se duceau la biserică şi aveau în iatac o icoană cu o candelă, şi dacă intilneaii pe popă, i sărutau mâna in mijlocul drumului şi nu le era ruşine, cu boeriî ceia te maî puteai înţelege câte odată pe cuvint. Sa se ducă la judecător, asta era o ruşine pentru un boer vechili. Azî, cu boerul. meii cel tînăr, am contract pe timbru, întărit şi pecetluit, dar ajută? E coconaş ţivilizat, chel-tueşte banî pe caî şi pe^toate drăciile, vorbeşte 18 RONETTI ROMAN miere şi-ţî toarnă venin, de biserică îşî bate joc, la popa din sat se nită ca la un cane, dar la tribunal se duce, şi nu e advocat, nici lălliar de puşcărie, care să ştie să se strecoare maî bine prin toate portiţele dintre legi. Asta ştie ! NISIM Şi cum aî scos'o la capăt cu el ? MANASSE Am tăiat cum am pulul. Eii nu mă judec. L'am dat dracului cu moşia, cu pădurea, cu tot. NISIM Dar velniţa ? Âst an velniţa trebue să tie o afacere bună. Vin s'a făcut puţin, norodul bea rachiu, boî graşi se caută pentru Italia.... MANASSE Afacerea e bună, foarte bună, dar m'am săturat de afaceri. Şi banii, care-i-am împrăştiaţi, iî strîng. Velniţa am trecut-o luî Cahnan Zaraf. Descurc tot. NISIM Dacă-Î aşa, tată, de ce mai staî la Fălticeni ? Cind am venit acasă după moartea mamei, ne-am vorbit şi noî aice, eii cu Ester, că ar ii bine să te laşi de afaceri şi să viî să şezî la noî. Nu-î aşa, Ester ? ESTER, cu un zîmbet dulceag. Da, loc avem, şi cred c'aî trăi cel puţin tot aşa de bine... ŞOR Cum? Pe mine nicî nu mă întrebaţi ? Eu nu-1 daţi pe d-nul Manasse. Multe case de astea am eu? E o parte din averea mea. De afaceri noue îngrijesc eii. MANASSE 19 NISIM Bine. bine. Şor. se va găsi ceva şi pentru d-ta. Mă voî gindi. ŞOR Şi eu să traesc din gîndurile d-tale? Eii nii-1 las pe d-nul Manasse. LELIA Da, da, bunicule! Te rog bunicule, zi da. Şi noî maî li sălbatică şi te voi asculta şi te voî îngriji. Zi da, bunicule, te rog! MANASSE E uşor de zis da. Dar eii trebue să mă duc în fie-eare zi la şcoală. Drumuri lungi eii nu mal pot face. Bucureşti e un oraş mare. Aveţî o şcoală in apropiere ? NISIM Până la templu nu e departe, zece minute cel mult. MANASSE Templu! O maimuţărie, Nisim, o biserică fără cruce. E pentru aceia carî nu-s nicî carne nicî peşte. Mie-mî trebue o şcoală în care să miroasă a ovre-îeşte. Ce? Aice tu la templu te ducî, Nisim? NISIM Nu poţî să ieşi din rîndul oamenilor. Toată lumea maî bună la templu se duce. MANASSE De unde o eî că aceîa e maî bună ? Fiindcă se Îmbracă nemţeşte şi n'a Învăţat carte ovreiască ? NISIM Nicî până la şcoala veche nu e maî departe. 20 RONETTI ROMAN bl if ii: Vi MANASSE Şi apoi maî e şi alta. Ştiţî cum se zice: Un părinte ţine zece copiî... Eu de pildă. ŞOR MANASSE Dar zece copiî... ESTER Crezî că noî am ii dintre aceia... MANASSE Unde te gândeşti, Ester? Nicî nu se poate zice că numaî copiiî sunt de vină. Şi bătrîniî au slăbiciunile lor. Se amestecă in toate, se supără când nu sunt ascultaţi, amăresc viaţa şi altora şi sie-şî.... LELIA Eii o să te ascult, bunicule, in toate, în toate. NISIM Şi ca să nu maî facî drumul asta lung la Fălticeni, aşî putea să mă reped eii pe o zi două, să regulez tot, să aduc ce trebue, poate că s'ar găsi şi un cumpărător pentru casă... ŞOR Am eii un muşteriu pentru casă. MANASSE Casa ? Casa mea ? Casa in care. s'a născut Lea şi in care a murit Sara, aceia nu se vinde. Casa va fi un spital frumos pentru săraci. Am şi pus să mai facă odăî in curte. Asta era şi dorinţa Sareî. Lăsăm si bani. MANASSE NISIM 21 Bine. tată. cum vreî. Dar restul pol să-1 fac eu. MANASSE i\u. Nisim, velniţa trebue s'o predau eii singur. ESTER Cum, n'aî predat-o? Doar aî zis.-. ■ MANASSE l-am trecut-o şi era să-î o dau. pe seamă acum joî. Dar după nenorocirea care a căzut pe bietul Ca Iman... TOŢI afară de Şor. Ce nenorocire? MANASSE Cum? Pe aice nu s'a auzit? TOŢI Nu! Ce? MANASSE Ştiţî, Calman a avut o singură fată... ESTER Cum nu? LELIA Raşela, prietina mea, a murit? cişî frânge mâniie). MANASSE Maî rău! LELIA A inebunit ca mătuşa eî! Săraca Raşela ! E in-tr'adevăr nebună? m Maî reu. MANASSE '....."......::i::L',n »' '•»" prispe. MANASSE .... uiaoOE. Pe un copil mort it plângî, de un copil nebun îngrijeşti. Sunt lucruri tîreşlî si-ţî zici că aşa a vrui D-zeii şi le porţi, greii, dar porţî. Ce să facă insă părinţii ovreî după o fată care fuge cu un creştin? Mare nenorocire î ESTER zîmbind. A fugit ? Nu maî spune! Cu cine a fugit ? ŞOR Cu un subprefecţel, băiatul luî Iordache Ţifnă, dacă-ţî aduci aminte. NISIM Şi n'au încercat s'o aducă înapoi ? MANASSE Ce n'au făcut! Fata nicî nu vrea să vază pe părinţi. LELIA Asta e reii. MANASSE Şi nu s'a sfirşit încă. Peste puţin se va boteza în mijlocul Fălticenilor. LELIA Rasela se botează ? Asta e rău. MANASSE Apoî se va cununa la biserică, tot la Fălticeni. Le vine bieţilor oameni să-şî iea lumea in cap. MANASSE 23 ESTER Cu creşterea care i-a dat-o mama sa, Hana, nicî nu sc putea alt-l'cl. De mică o lăsa să cutreere Iul oraşul, să umplă toate casele. |^ând noaaMnwiat «oi in Fălticeni, nu maî era doar w^ilă,-era-lată de ciiieîsprexeG^ ani — e drept cu doî asL maî mare de GâfcrLftlia—--m, und« -nu-o-găsiaî pe llaşela? Ycnia la Lelia, şedea un ceas, două, apoî se ducea in altă casă, şi aşa loaiă zioa. Eii am crescut pe copiiî mei altfel. Lelia maî că n'a intrat încă in casă străină fără mine. Şi crezi că nu i-am spus-o Haneî ? Când în'a întrebat de ce nu o las pe Lelia să se ducă la Raşela... MANASSE Las'o pe biata Hana, Ester, e destul de pedepsită. ESTER Fireşte, cum işî aşterne omul, aşa doarme. MANASSE Alaltăerî am fost să-î văd, mi-am făcut datoria, ca după un mort. Hana a fost doar o femee frumoasă... ESTER Frumoasă?! Frumoasă n'a fost nicî odată. O femee sdravănă, din topor. MANASSE S'o vezî, Ester, n'aî s'o cunoşti, parcă-î scoasă din pămint. Şi Calman—doar nu poţî zice că e un om moale—Calman şedea cu fruntea în mânî, şi când i vorbiam, se uita in jos şi-î curgeau lacrimile in barbă. SOR » Să-î scoţî luî Calman lacrimi cu vorba,e o minune maî mare ca aceea a luî Moise când a scos apă din piatră. Dar să-î scoţî din pungă un gologan pentru I 24 RONETTI ROMAN MANASSE 25 mi săraci, e o minune şi maî mare, asta n'a vezut-o încă nimeni. Acolo să te ved d-lc Manasse. Si de ce şi-a trimes fata la Yiena să înveţe franţuzeşte şj scripcă ? Ce ? Calmau /arai'fără franţuzeşte şi scripcă nu se poate ? Mama luî, Brana Poloboc, numaî cu franţuzeşle si scripcă l'a lăplal ? Şi vezi, pe unde păcălucşte omul, pe acolo'l pedepseşte D-zeîi ; Franţuzeasca si scripcă i-au perdut fata. LELIA Cum franţuzeasca şi scripcă ? ŞOR Iată cum, dudue. Golanul cântă şi el din scripcă, venia dar să cânte împreună cu Raşela, şi vorbiau. franţuzeşte. Hana şedea martoră şi se topia de plăcere ; lucia, nu alta ; i ie.şia toată grăsimea de gâscă pe obraz, şi dedea din cap ca un cal de muscă, să se crează că înţelege şi ea cejfa. Şi i-am spus doar luî Calman: „Calman"—am zis — „păzeşte-ţî fata ! Zidurile din Ieriho aii fost maî tari de cât o inimă de fată, şi dacă li s'a cântat aii căzut". Dar Calmau a ris, n'a crezut. Acuma crede. MANASSE După ce-1 sdrobeşte o nenorocire pe om, vini se găsesc destule. Două lucruri insă mie nu-nii intră in cap: Cum de a avut o fată de ovreiii inima să se rupă de la părinţi, şi cum de n'aii înebunit încă atât Calman cât şi Hana. Grozav lucru ! LELIA Tare aşi dori s'o ved pe Raşela ! ESTER Lelia ! cum poţî să spui aşa ceva ? Prietenia asta nu-mî a plăcut nicî odată, şi maî ales acuma... MANASSE S'o vezî? Tu, Lea? Asta nu se maî vede: când 0 întâlneşti in drum, o ocoleşti zece paşi departe. LELIA De ce? bunicule! Crezi că ieî i-o ti uşor? Că ea, săraca, n'are nevoe de o vorbă bună? MANASSE Cred şi eii că-î e greii pe suflet, şi vai şi amar 1 va maî fi de acum înainte. Dar vorbe bune să caute de la acei Ia cari s'a dus, nu de la noi, ovreii. Şi cum vrei s'o mângăî, Lea ? Vrei să-1 spuî : „Fată, pentru desfrănarea ta ţi - aî lăsat pă- , rinţiî, care te-aii crescut şi te-au iubit şi acuma înc-bunesc de durere, dar nu face nimica, bine că eşti tu sănătoasă." Asta vrei să-î spuî? Saii vreî sa-I spuî: „Fată, aî lăsat pe Dumnezeul teu, pe Dumnezeul părinţilor teî, dar nu face nimica, bine că l'aî schimbat ^e. un altul". Asta vreî sâ-î spuî? Ce vrei să-î spuî ? LELIA Nimic, bunicule. Aşî voi să-î strâng mâna si să tac. MANASSE Cum ? Lea, aî putea s'o maî atingi ? ESTER Lasă, Lelia, nu maî vorbi, eşti o copilă, (intra xata- lia Frunză, Roza Blum, Mateî Frunză, Lazăr Cohănovicî; fetele se sărută, doam-m1! Cohănovicî i se sărută mâna, Nisim, care s'a ridicat dă mâna la toţi, afară de Lazăr; se aude bon jour, bon juur din toate părţile). LAZAR, după ce a înaintat pe scenă. A! Bunicul! Bine aî venit bunicule! Asta e o surpri.&ifiwv! aşi strâng mâna). Dar acuma sper c'o să slaî mult la noî. 26 R0XETTI ROMAN MANASSE Deaeimia cred că tot aicea voî şedea. E maî bine aşa. Mă duc numaî pentru eâle-va zile acasă... LAZAR Imî pare foarte bine. ^«re Knmză). Yczî, Matei, fol o să aî ocazia să-1 eunostî. Pcrmilc-mî, l>unieu]c, să-ţî prezint pe prietenul meii, Mateî Frunză, NISIM Judecător la tribunal. FRUNZĂ Mă bucur de cunoştinţă, intr'adevăr mă bucur. Lazar mi-a vorbit atâta de bunicul său. că mi se pare că ve cunosc, d-le Cobănovicî. Dacă me eunostî, de ce-mî poceşti numele? Mie, te rog, să-mi zicî Manasse orî Cohen. (Serios) Mie nu-mi-e ruşine cu numele meu cinstit ovreiesc. FRUNZĂ Şi la asta puteam să mă aştept, după descripţia luî Lazar, şi aveţî dreptate. Eu am un respest deosebit pentru aceia cari sunt oamenî întregi şi ştiu ce vroiesc, chiar dacă părerile lor nu se potrivesc cu ale mele. LELIA Permite-mî, bunicule, să'ţî prezint şi eu. pe prietenele mele. Domnişoara Natalia Frunză, profesoapă ; verişoara mea Roza Blum, studentă în medicină. MANASSE Frumoasă profesoară ţi-aî ales, Lea: ce se potriveşte se întovărăşeşte. LAZAR, către Mateî şi Natalia. Nu v'am spus'o ? In lumea ceia veche era multă pricepere şi multă judecată. LELIA Dar, bunicule, Domnişoara Frunză nu c profesoara mea. Mie mi-e prietenă. Dăm un eoncerl de binefacere. Noî aicî cum ne vezi, unu, doi. trei, palru, sunfem un miartet. Şi acuma o să me scuzi, cel mult jumătate ceas. trebue să facem repetiţie. ŞOR, retras lângă madam Potifar, dând din cap, în parte. Şi CÎ i SC Cântă ! (Filieră încet). NISIM, care stă aproape de Şor. Ce zicî Sor ? ŞOR Eu zic că-mî place muzica. E o mare putere, merge drept la inimă. LAZAR, zărindu-i pe Şor. Uite! Zelig Şor ! Bună zioa, domnule Şor. Ve prezint pe domnul Zelig Şor, un vechili prietin al casei. NISIM Omul nostru de afaceri. LAZAR Ce maî facî, domnule Şor? Cum iţi maî merge? ŞOR Ia, ca la un cal de dărvală. Când are de lucru, n'are vreme să mănince şi când n'are de lucru, nu i se dă de mâncare. Dar păcat că n'am urmat eii cu muzica, departe aşî ii ajuns. 28 LAZAR Cum? Aî învăţat muzică, domnule Şor? ŞOR Da, învăţat. Tatăl meu a dat. unui neamţ—îl ţiî minte Nisim j>e beţivul cela cu nasul gros şi femeia subţire? — şedea in casa luî Nuhăm IIindic, a-lălurea de unde mergeam noî la şcoală— tatăl meii il tocmise cu hurta : două-zecî şi şapte de sfanţi şi treî vedre de viu, ca să mă înveţe a cânta din flaut. Şi aî învăţat? LAZAR ŞOR Eram plin de talent, maî ales pentru flaut, o spunea neamţul singur. Aveam numaî un cusur, când suflam din gură, nu dădeam din degete, şi când dădeam din degete, nu suflam din gură. Altmintrelea, mare talent! Păcat că n'am urmat, cu muzica răsbeşlî. NATALIA Acuma, haî copiî, trecem in salonul de piano, ne apucăm de lucru, vremea trece. ROZA Mi tpnnd ca mtâiii se încearcă rochile, (câtuşi M C:0U0Peas* ™ •*» de încercat. S'a suit im preuna c noî. Dacă e ^ ^ ^ ^ " rochile au prioritatea. ' JUU/ltd' a să mă scuzaţi \m FRUNZĂ La domnişoara Lelia nu. Te prinzi, domnule Frunză ^ rcatrp r p. Lelia, dar sincer. ' Răspunde, ROZA In toată sinceritatea v'aşî ruga moment ca să-mî încerc rochia. ROZA, bate în palme. Bravo, Lelia ! (îuiFrunză). Aî văzul ? Noî intre noi ne cunoaştem inaî bine. NATALIA Aceia cu cartonul era croitoreasa ? O cunoşti maî de mult ? ROZA Eu am recomandat'o. Săraca a văzut zile maî bune, dar bărbatul eî, un negustor, a murit, i-a lăsat o droae de copiî... Câţi ? Zece ? ŞOR ROZA Dar repede maî mergi! Patru nu-s deajuns ? ŞOR Un singur quartet ? Femeia mea are două quar-tete şi jumătate, şi n'a mântuit încă, şi tot nu se plânge. ROZA Femeia d-tale nu e vădană, sper. ŞOR Nu, slava domnului, şi cât oî trai dumnezeu. ăi eii o feri-o Si e o lucrătoare ROZA excelentă, o adevărată artistă. 30 ronetti roman manasse 31 (II De NATALIA ce nu mi-aî spus mie nimic? ROZA Pe rând, Natalia. Am vrut s'o introduc ai ESTER Şi eu altă dată iţi recomandaţii. aice intâiti. mulţumesc pentru asemenea ROZA Pentru puţin, mătuşă. Dar de ce? ESTER Fiind-că eii, dacă-î daii cuiva de lucru, cer să aibă măcar atâta recunoştinţă, ca să se ţie de cuvânt, nu să mă ducă trei zile cu vorba. Şi de asta tu eştî de vină, Lelia. Eu, mamă? LELIA ESTER Nu ţi-am spus-o de maî înainte? Nu vroî să am a face cu calici. Pot să-î daii cincî francî de pomană dacă n'are ce mânca, dar să mă lase în pace. Tu te faci însă indată protectoarea tuturor... LELIA Dar bine, mamă, a avut săraca un copil bolnav şi... ESTER Şi dacă ar ii fost bolnav treî lunî de zile? Ce e rochia mea de vină ? Intr'un atelier mare n'am auzit încă de copiî bolnavî. Eu ştiii ce este ; iiind şi ea ovreică, işî inchipue că faţă cu mine poate să-şî permită tot. O să maî vază ea lucru de la mine! MANASSE Faţă cu un om sărac e uşor să aî dreptate. Şi de ce să nu creazâ ea iulr"adevăr că un ovreiu obidi! la un ovreiu va găsi maî multă milă şi indurare ? Unde s'o caute, mila? ESTER Tocmaî asta e răul. Cu calicii ăştia trebue să aî toate delicateţele. Şi când imî fac ceva, nu vreau să fiii nevoită să am delicateţe. FRUNZĂ Un copil bolnav e un caz de forţă majoră. ŞOR Şi zece copiî sănătoşi sînt un caz de forţă majoră. LAZĂR Lucrătorul nu e o maşină fără suflet. ESTER Te rog, Lazar, dacă ar merge după ideile tale, ar trebui să muncim noî pentru toţi calicii. ROZA Şi lucrează doar pe jumătate preţ, sărmana. NISIM Plătesc bucuros de zece ori atâta, numaî să nu se supere Ester. NATALIA Parcă atelierile cele marî nu te fac să aştepţi cu săptămânile ! ESTER Acolo ştii cel puţin pentru ce, sunt căutate, aii îmbulzeală de lucru, şi apoî nu eştî singura care aştepţi. Să vie insă una leşinată, să se roage s'o a-juţî şi apoî să te poarte de nas... Dar o să-î explic eii... LELIA Te rog, mamă, nu-î maî spune nimica, e destui de mâhnită femeia... ESTER, scuîându-se. Atâta ar maî lipsi ! Să crează că nicî nu pricep necuviinţa ? (Ese prin stînga). LELIA Natalia, Roza, veniţî! (Ese cu eie). ŞOR Să te ferească Dumnezeu de cucoane când le a-pucă rochile! Halal de Adam ! Bărbat fericit ! Femeia luî n'a avut treabă cu croitorese. Şi frumoasă trebue să fi fost mama Eva ! NISIM De unde aî scos-o si asta, Sor ? ŞOR Goală cum era, dacă ar fi fost şi urîtă, maî era nevoe de îngerul luî Dumnezeu, ca să-1 gonească pe Adam din raiii ? Fugia el singur, nu te teme. MANASSE Aice n'aî dreptate, Zelig. Numaî femeile străine sunt frumoase saii urite. Femeea bărbatului nu e nicî frumoasă, nicî urîtă, e femeea luî. ŞOR Ia, spune-mî, Lazar, e adevărat? Te-aî făcut-doctor de lilosoiie ? manasse 33 LAZAR Si e asa lucru de mirare ? SOR Yezî, când am apucat eii lumea, eraii numaî doctori de mediţină. II ţiî minle Nisim, pe bătrânul polac, doctorul Halpuţki? Era doctor şi la d-ta în casă, domnule Manasse, aşa e? Bun doctor! Cam beţiv, nu e vorbă. Seara umbla pe uliţă zîmbind şi tîrîind amândouă picioarele ; dimineaţa era mahmur şi ursuz şi lîriia numaî un picior. Credeam multă vreme, că-î maî rămânea şi pe a doua zi câte o leacă de beţie intr'un picior. Curată năpaste, era chiar şchiop de un picior, sărmanul. Dar bun doctor. Cu cât era maî beat, cu atât era mai bun doctor. Astăzi doctorii, când aî un junghiu, îţî pun treî lipitori şi morî cu lipitorile. Acela bea vin cu ocaua şi lua sânge cu ocaua. Iţi scurgea indată un lighean de sânge, scotea tot răul din trup, iţi maî trântea treî patru duzinî de pahare, şi numaî zile să ti avut, e ea din punctul d-fale de vedere, d-ta aî pe deplin dreptate. NISIM, îmblinzit. Fireşte, d-ta eştî un bun apărător. MANASSE Nicî n'are nevoe de apărător. Ce am eu de pildă din învăţătura mea ? Ştiî doar, aî văzuLjulesea singur, că până in ziua de azî, aşa bătrân cum sint, stau plecat peste carte câte treî, patru ceasuri pe zi. Maî nainte veghiam şi eii tărziii noaptea, acuma nu maî pot, nu mă maî ajută ochii, dar treî patru ceasurî pe zi tot maî învăţ. Ce folos am eii ? Câştig ceva cu asta ? Banî aî făcut şi tu, şi mai mulţi de cât mine, şi fără învăţătură. Pentru asta nu trebue multă înţelepciune. Dar crezî că aşî schimba eii învăţătura mea, nu numaî pe baniî tăî, dar pe toate comorile lumii? Ca mâne o să-mî închizi ochii şi mie^,. tt< . NISIM Dară nu, tată, ce vorbă ! O să maî trăeslî mulţi ani fericiţi. MANASSE Da sau ba. Sint aproape de hotarul vieţeî. Ce e viaţa omuluî? Parcă ar fi acum o săptămână, două, eram copil, mergeam la şcoală, apoî m'am însurat cu Sara şi am avut eii un copil, apoî am însurat 36 ronetti roman manasse 37 m *r Iii ii copilul şi a avut el copii, apoî a murit Sara şi ca mâne mă duc şi eu. In toată viata asta fngarnică numaî la învăţătură am avid plăcere curaiă, mângâiere, uitare de mine si lume. La toate cele l'alte, tot plăcerî căptuşite cu grijî, necazuri, supărări. Şi când voiu trece peste hotarul acestei lumî, ce voiii lua cu mine? lîanî ? Giuvaerul! ? Dar învăţătura, asta o iau cu mine, cu ea mă voiu înfăţişa eii acolo şi voî zice: „Doamne, m'aî trimes in lume cu capul deşert, ţii aduc înapoi plin cu înţelepciunea ta". Şi asta e filozotie ! FRUNZĂ ŞOR Cu filozofia am ajuns drept pe lumea cea l'altă. Ia să ne întoarcem înapoi. Mie-mî place maî bine aice. Spune-inî, dragă Lazăr, este adevărat că te-aî făcut soţialist ? LAZAR De unde aî luat-o asta ? ŞOR FecioriiJ luî Srul Mănzoc a umplut tot târgul Fălticenilor că eşti soţialist, că aî ţinut un discurs, că vreî să impărţeşti toate averile... LAZAR Se pare că feciorul Mănzoculuî seamănă cu tatăl său. N'a înţeles nimica. ŞOR Dar ce te face pe d-ta soţialist. înţeleg băeţî săraci, ar voi să apuce şi ieî ceva. Dar d-ta ? Fecior de mare bancher ? Şi'l laşî, Nisim ? § NISIM Parcă azî copiii întreabă. Dar de vorbit a vorbit frumos Lazar. Asia mi-a -îmi- .i şi depulalul Mişcă. A stat şi in gazetă. MANASSE Spune-mî Lazar, ce e soliaîism? Ce vroesc oamenii ? Aşa am auzit eu multe, dar nu m'am lămurit. Tu trebue s'o ştiî. La Fălticeni nii-al spus o-dată de lilozotia ta şi mi-a plăcut. Nu e in potriva luî Dumnezeu, după cum crezusem eii, nu. Frumos lucru ! Acuma spune-mî, te rog, ce este soţialismul ? Ce vroiţi ? LAZAR D-tale pot s'o spun in câte-va cuvinte. Yroim să mântuim lumea toată. Socialismul nu este numaî o solie către ceî săraci munciţi de foame şi lipsă, ci tot atâta către ceî bogaţi... MANASSE Către ceî bogaţi ? Cum ? Asta o aud pentru întâia dată. LAZAR Vroim să omorim grija, grija zileî de mâne, spaima viitorului necunoscut, staţia îngrozitoare care, palidă şi tremurândă, se pune la masa bogatului ca şi la masa săracului, şi se culcă alăturea cu omul pe patul moale din palat ca şi pe laiţa tare din bor-deiii. Iată-1 pe tata, e om bogat. Ia întrebaţi-1 de «âte ori mănâncă liniştit, ce-î frământă ereeriî până şi in somn şi-l trezeşte noaptea. NISIM Da. Cine are multe afaceri, are multe grijî. 38 RONETTI ROMAN LAZAR Şi ce lume senină ar li, dacă fie-care ar şti că mâine va avea ce mânca şi uude-şî pune capul ! Câte urî nu s'ar stinge, câte invidii nicî i\u s'ar naşte, câte păcate n'ar peri dintre oameni! Ar ti adevărata mântuire şi renaştere a omenireî. FRUNZĂ Eu nu sint socialist, dar când îl aud pe Lazăr, trebue să mărturisesc că pricep cum se încălzeşte pentru această idee. MANASSE Şi înţelepţii noştri au căutat să uşureze soarta săracului. De cât, bunuri lumeşti se pot inpărţi. Ce faceţi însă cu mintea, cu hărnicia? Acestea nu se pot împărţi. LAZAR Nu e de loc vorba de imparţială. Maî întrebat ce vroim şi ţi-am răspuns. In privinţa mijloacelor iţî voî spune câte puţin in fie-care zi şi veî vedea că e departe de a li o nebunie goală. ŞOR Bine, tinere, d-ta n'aî atâta filozofie să pricepi că toată invenţia asta eu soţialismul e iar o capcană pentru ovrei? FRUNZĂ Cum? Socialismul o capcană pentru ovrei? ŞOR Fireşte, d-tale nu-ţî dă mâna să spuî unde cântă cucul, dar s'o ştiţî de la mine, să ţineţi minte că a spus-o Zelig Şor intr'o zi de marţi, parcă o văd manasse 39 de aice, când o să ajungă treaba la împărţeală, o să înceapă întîiii cu ovreii bogaţi ; să-mî tae mie— să zicem gâtul, dacă n'o să fie aşa, na — iar când o să vie rândul la boerî, la prefecţi, la deputat;, la eonii Costacbe Buhălău, indată o să strige; „Staî! Aşa nu ne-a fost vorba. Noî nu impărţim, numaî suntem soţialiştî, gata" ! Aşa că o să român eţî cu buzele unflate ? NISIM Dar ce aî d-la cu socialismul ? Ce te aprinzî d-ta, Şor? D-ta n'aî ce perde. ŞOR Nisim, zău, mi te-au schimbat aice. La Fălticeni parcă eraî... (Se uită chiorîş Ia Frunză şi tuşeşte puţin) Nil Vezî că tot în capul meu se sparge ? Şi aşa suntem maî mulţi misiţî de cât negustori. Dacă o să calicească pe toţî ovreii bogaţi, ce se facă un ovreiu scăpătat? Prefect? Deputat? Atâta samă doară pe mine dinţii ! Samsar se face, şi o să-mî luaţi pâinea din gură. Dar nu te teme, Nisim, misit ca mine tot n'o să fiî. Cine nu ştie să'l facă pe un om ca in loc de o vacă cu lapte să cumpere un ţap riios, acela nu e misit. Asta-Î filozofia mea, şi nu sint doctor! Bravo Şor! LAZAR SOR Şi fiindcă vorbim de împărţeală, ia spune-mî, domnule soţialist, cum o să împărţiţi femeile? O să-î daţi unuia două urîte drept una frumoasă? Două urite! Brrrr! Eu am una şi numaî Dumnezeu mă ştie ! Orî cum întorc lucrurile, soţialismul nu e pentru Uline. Eu mă las păgubaş. (Intră Xatali», Ester, Roza pi Lelia). i 40 RONETTI ROMAN ROZA Eî! Nu v'am spus cu că lucrează splendid ? ESTER Şi ce crede? M'a cumpăra! cu asta că nu-mi-a stricat stofa? Pentru ce-I plătesc? Cum este ea, e încă prea de ajuns cât i dau. Şi apoî rochile care ni le-am făcut an la madam Krapowski în Viena pe Graben erau... LELIA Stricate de sus până jos. Mult le am purtat ? Asta e odată o rochie ! Nicî nu mi-a maî venit s'o scot. NATALIA ,„<-'' Mateî, tu nicî nu te uiţi la roc-Mă Lelieî, sade ca turnată. Dar ce inţelegî tu d^®-'t'ochiî. Te gândeşti la cazurile tale complicateyjpf crede-mă, Mateî, şi o rochie este un caz foarte complicat. ^ FRUNZĂ Sunt calaţi maî complicate, Natalia, dar rochia e într'ada^ar bine făcută. LELIA Spune şi d-ta, bunicule, aşa că-mî şade bine rochia ? MANASSE Ţie-ţî şed bine toate cele, Lea, şi de când erai atâta de mare toate ţi-au şezut bine, şi nebuniile. NATALIA Dacă mi-aşî face eii lecţiile aşa de conştiincios cum facem noi repetiţiile, buna profesoară aşî maî fi! Haide odată ! Mergi şi tu, Roza? Ne trebue public. MANASSE 41 ROZA Ca public aşî ti model de public ; nu înţeleg nimica. Dar ce ţi-am făcut, Natalia, că vrei să mă tratezi cu muzică ? Ştiî că mie muzica îmî place la distanta. (Cuartetul merge spic uşa Jiu Jreupa, Natalia, I.elia şi Lazar os. Frunză se întoarce de la uşă). FRUNZĂ Am de vorbit ceva cu d-ta, domnule Cohănovicî, ve găsesc încă aice dupe repetiţie, nu-î aşa? NISIM Da, da, IIU me duc aZÎ nicăerî. (Frunză ese prin dreapta) MANASSE, către Roza. Eştî fata Iui Şulem, frate cu Ester? ROZA Da. MANASSE Mi se pare că Şulem a avut două fete. ESTER Da, dar cea maî mare a murit acum un an. M'am întâmplat şi eu acolo. Şulem şedea încă in Iaşî. M'am fost dus doar chip de petrecere la Iaşî la sora mea, şi bună petrecere am maî avut! Aşa noroc am eii in tot-dea-una. Şi i-am spus doar luî Şulem : „Nu o indopa cu medicamente, mie nu-mî plac medicamentele care i le tot dă doctorul." Dar îl cunoşti pe Şulem; el cu capul luî! Şi n'a trecut săptămâna şi a murit fata. ŞOR către Roza. Si d-ta înveţi doctor de mediţină? 42 RONETTI ROMAN Da. ROZA ŞOR E adevărat că dacă se învaţă doctor de mediţină se tae oameni mortî ? ROZA Da. MANASSE Asta nu e bine. Cămaşa de pe thora, dacă s'a învechit, noî nu o svîrlim, rămâne sfântă. Şi trupul, în care a fost invălit sufletul luî D-zeii, şi trupul e sfânt, nu trebue batjocorit. ŞOR Si tăiatî tot felul de mortî, mici si mari? ROZA Da. ŞOR Şi morţii aceia pe carî i tăiaţî, i tăiaţi goî '? ROZA Da. ŞOR Goî de tot? Fără cămaşă, fără ismene ?... ROZA Da. ŞOR Şi-î tăiaţi in bucăţi ? MANASSE ROZA 43 Da. Şi femei goale Da. In bucăţi ? Da. Şi bărbaţi goî' Da. SOR ROZA SOR ROZA SOR ROZA In bucăţi, bucăţele ? SOR ROZA Da. MANASSE, sare de pe scaun. Ptiu ! Ruşine ! ROZA Ruşinea llU-î din partea mea. (Face o reverenţă împrejur;. Bună ziua la toţi! Imî place încă maî bine muzica Cea laltă, mă duc Să fac pe -public. (Ese prin dreapta). ESTER Vezi-o ? E tot tatăl eî. 44 RONETTI ROMAN MANASSE, se uită pe ceasornic. Cum trece vremea când te ieî cu vorba! Acuma mă duc să mă închin în odaia mea, c prea târziu să mă mai duc la şcoală. Viî şi tu, Zelig ? ŞOR îndată! Eu am uitat talesui meii. Nisim dă-mî un tales, dar nu unul de modă, îngust ca un ştergar. Intr'unul ca ăsta nicî nu simţî că te închini. Mie-mî trebue un tales mare, gospodăresc, să ajungă până la pămînt. NISIM Me duc să caut. ESTER Pe cel mare Fam ascuns eu. atanasse ese) L'aduc îndată. (Vrea să se ducă.) ' ■ ŞOR Ia staţî oameni bunî! Nu vă înţeleg. Ester, parcă d-ta eraî maî... Tales imî trebue mie? Uf! Bine că am scăpat de toată hopta asta şi mă văd singur cu voî. Şedeam ca pe ghimpi. Am să vă vorbesc de o afacere serioasă. (Se plimbă trecându-şi mâniie) Dar înainte de toate, Nisim, mie mi-e uscat, in gât. Ia să aducă ceva vin. Eii sint ca o moară, ca să-mî umble bine limba, trebue să torn pe chiscoiu. (Njsim s^gă) Dar nu vin roş, vin alb, se bea maî uşor, şi ceva pişcoturi, nu de cele subţirele umplute cu vînt ; de cele grosuţe şi llingureţe... (Intră feciorul) NISIM Destupă o sticlă de vin alb şi adă şi pişcoturile. MANASSE 45 SOR De cele grosuţe, Ghiţă, ştiî, de cele grosuţe şi lunguieţe, 11U de cele laJle.tTeci.TKU>»». !sT «onto tabacHeren iji o deschide). Nicî tutun nu maî am. Dă-mî ceva de fumat. Eu sini ca o locomotivă, când lucrez, fumez. Dar tutun, Nisim, nu beţe. NISIM Fumezi inamica mesiî ? Pe mine doctorul m'a oprit să fumez înaintea mesiî, nu e sănătos. SOR la, dă-î dracului pe toţi doctorii ! Parcă asta e grija lor, să tie cine-va sănătos. Din sănătate trăese eî? NISIM, scoate tabacherea şi odăluîŞor. Poftim tutun. ŞOR, îşî face o ţigară. Ce fel de tutun e ăsta ? Gros şi negricios. (Scoate un chibrit, il freacă depantalonşi aprinde ţigara) NISIM E lues turcesc. Mi-l-a adus consulul nostru din Smirna. ESTER Dar cât te costă nu spuî ? Cu atăţia banî ar ti putut să se ducă singur la Smirna să-şî cumpere tutun. NISIM Lasă, Ester, baniî nu sunt pierduţi. ŞOR Dacă cineva ţi-e dator cu banî, şi-ţî aduce tutun, e Semn rău, (Feciorul aduce o tablă cu vin, pişcoturi şi două pahare, le pune pe masă şi ese) 46 JONETTI ROMAN ŞOR, se aşează, ia sti c,aşiumpleimpahar_ Rei, Nisim? NISIM Eu nicî la masă nn beafl v.n ŞOR Pentru asta trebuia să te muţi la Bucureşti ? (Gustăîntăiu, apoî goleşte un pahar) Bun ! (Pune jos paharul, îşi reazămă coatele pe masă, îşî culcă fălcile în mâni şi se uită la E^tei' şi la Xisim). Ia, ghiciţi, cu cine am venit eii azî noapte in tren? NISIM Cu tatăl meu ştiu că aî venit. ŞOR Spune-mî, Nisim, aî ghicit-o asta din capul d-tale? (Ca o taină). Am adus un mire pentru Lelia. (Pauză). M'am înţeles cu el să se sue în tren la Bacău, fără să bănucască măcar cine-va că mergem împreună. Mă aşteaptă acuma la otel. (Tăcere). Tăcerea asta o cunosc, e in regulă. Şi conu Costache Buhălău, dacă vin şi-î spun : „Coane Costache, am un cumpărător pentru grâu — eonu Costache tace, parcă nicî gând n'ar avea de vindut, şi are nevoe de banî de crapă. Ce, nu vi-e fata de dat? Fată şi lingoare e bucuros o-mul când scapă de ele. Aşteptaţi să vă rog ? Iată, nu Ve rog. (îşî toarnă vin şi bea). Unde e tutUllul ? (Nisim scoate tabacherea şi-î-o dă. Şor îşî pune tutun in tabacherea sa şi-î dă luî Nisim tabacherea luî maî goală înapoi). Aşa ! Ca să ttll tOt Cd\ (îşi face o ţigară. Nisim şi Ester se privesc). Ce vă tOt Ultaţî Uliul la altul ca doî cocoşi ? (îşi aprinde ţigara). Parcă eu nu Ştiu Să tac ? Iată tac Şi dl. (îşi toarnă vin şi bea. Pune un picior peste altui, se reazămă de spată şi suflă fumul în sus). MANASSE 47 ESTER Şi ce-aî crezut, Şor? C'o să ne speriî ? Partizî s'au propus destule pentru Lelia. Să fi avut zece fete... SOR Crede-mă, Ester, cunosc şi eu lumea, să fi avut zece fele se propuneau maî puţine partizî. ESTER Adică omul d-lale o vrea pe Lelia, fiindcă n'am de cât doî copiî, vrea să ne moştenească dară de pe acuma. Frumoasă recomandaţie! Acum pot doar să întreb măcar cine este. ŞOR Slava Domnuluî ! Un pas înainte am făcut. (îşî toarnă vin cu încetul şi bea încet). Dacă iiu-1 vreî de pe acuma, Ester, ce-ţî pasă cine este ? ESTER Dacă d-ta singur găseşti că nu e pentru noî, de ce al maî început vorba ? ŞOR bea restul de pahar, se uită la Ester -şi izbucneşte într'un hohot de rîs. Toate femeile sunt trase pe acelaşi calapod! De câte orî crezi că n'am avut aceiaşi conversaţie, cu aceleaşi tăceri, cu aceleaşi priviri, şi femeea care vorbeşte şi bărbatul care se uită şi nu ştie ce să zică! Şi cred, când va trebui să mărit şi eu o fată, ' D-zeu va face o minune ca şi cu Bileam şi va deschide gura femeel mele şi ea o să vorbească, drept ca toate mamele, şi eu o să şed ca un prost. Dacă aşî voi aşî putea să maî lungesc vorba treî ceasuri, dar nu vroî. îndată o să ne cază pe cap quartretul împreună cu studenta care tae bărbaţii goî, şi a- tunel adio treabă! Şi nenorocitul meti care aşteaptă răspuns la otel ! ESTER Şi cc a crezul ? Dacă aşteaptă la otel, i vom sări indată în gât? A aşteptat atâta, poale să maî aştepte puţin. SOR Ester, iar incepî ? Aşa nu vom isprăvi pană mâine. ESTER Parcă trebue să tie numai de cât astăzî ? Ce ? Lelia nu poate să aştepte încă o zi ? Doar, slava Domnului ! nu o apasă încă bătrâneţele. ŞOR Dar nicî maî tânără nu se face. Ia uitate la mine, Ester. Ce ? Nu vreî să-ţî logodeşti fata ? Asta s'o spuî altuia. Şi o partidă cum ţi-o propun eu... ESTER Mi s'au propus cu totul alte partizî pentru Lelia, mal ales una... SOR Bine. Acuma am înţeles. O să-î spun să-şî iee grija, că fata e ca şi logodită, că la urma urmei nicî fata luî Abeles din Focşani nare treî picioare, că... ESTER Cum ? O să-î scoţî svon Lelieî că e logodită ? Cine ţi-a spus-o ? ŞOR Altfel nu înţeleg. Şi apoî trebue să-î spun doar ceva luî Emil Horn. ESTER Emil Horn este?! De ce n'ai spus-o îndată? Şi d-ta ţi-ai închipuit... SOR Fireşte că mi-am închipuit, şi încă bine. De când Emil a făcut cunoştinţă cu Lelia an la Fălticeni, v'ara scris doar de atâtea orî. ESTER Si ce ţi s'a răspuns? 1 ŞOR Cum se respunde. Parcă în asemenea daraverl eu me uit la respunsurî. ESTER Aî cunoscut pe părinţii luî Emil Horn ? ŞOR D-ta i-aî cunoscut ? ESTER Pe Ţipră Fonfă şi Ghedalie Veceră ? Cum nu ? El cumpăra producte şi ca vindea peşte sărat şi măsline într'o dugheniţă mică. Când am fost înaintea nunţii mele la Botoşani, părinţii luî Emil Horn şedeau vecini cu mătuşa mea; Maica cea bogată i ziceau in Botoşani mătuşei mele. Era rudă cu toate familiile mari din Dorohoî şi Botoşani. Trebue să fi auzit de dinsa. ŞOR De bogata Maica? Am cunoscut'o. Era mătuşa d-tale? ESTER Da. Era soră cu bunica mea după mamă. 4 50 RONETTI ROMAN ŞOR Ce inimă bună—de tăiat giamurî cu dinsa; nu giamurî mici, giamurî de cele mari de prăvălie. Şi harnică femee! Se hrănia trei zile cu o bortă de covrig şi o coadă de scrumbie, şi ce maî rămănea a patra zi dedea şi la rude sărace. Dar bogată, putredă de bogată! Vezî, Ester, am avut şi eu o mătuşă cum rar se vede, aî cunoscut-o, trăia in Fălticeni, Elke Şoifer, femeia luî Alter Behemă, era şchioapă, gheboasă şi-î curgea din nas — d-zeiî s'o erte. Dar nu sint mândru, de loc. Şi am avut doar din ghebul mătuşei mele tot atâta cât d-ta din lada de fer a mătuşei d-tale. — Ia, să lăsăm rudeniile. Emil Horn e azi întreprinzător de clădiri, o afacere sigură, dai nisip, var şi pietre şi iei bani. In locul dugheniî luî tată şeii stă azî o casă mare, ce zic casă? Un palat şi e mobilat numaî englezeşte, noii) nouţ, parcă aşteaptă palatul numaî să-şî aducă tină-rul o femee. Emil are azî o avere curată de peste treî sute de miî de franci. I-am spus că-î veţi da cu Lelia două sute de miî... NISIM Cum, să-î daii cu Lelia? ŞOR N'am vorbit şi nu mi-aî scris că vreî sădaîatăta? NISIM • Să-î daii luî indată baniî in mână ? Asta nu o fac. Zestra Lelieî se depune, cel puţin pentru doî ani. Asta e intăia condiţie. Apoî, tata e aice, trebue să me povăţuesc şi cu el. II cunoaşte pe Horn, a lucrat an la Fălticeni..... MANASSE_ SOR Asta n'o maî face. Tatăl d-tale caută învăţătură, i trebue băieţi subţiri, şi d-ta ştiî cât plăteşte in-veţătura în zioa de azî. Emil n'a inveţat mult, drept atâta cât cer afacerile. Altminterea bărbat frumos, ştiî, bărbat cum trebue, şi om de afaceri, pe el nul iei asa... (Intră quartetul cu Roza) LELIA Merge de minune! încă o repetiţie, două, şi Sâmbătă seară, strună. NATALIA, luându-şi ziua bună împreună cu Roza ; către Mateî. Ştiî, Mateî, Roza dejunează azî la noî, să nu ne facî să aşteptăm mult. LAZAR MATEÎ Am de vorbit numaî ceva cu d-nul Cohanovieî. (Natalia, Roza şi Lazar es prin lund). LELIA Şi eii me duc să me schimb pentru masă, bon jour, domnule Frunză. (Ese prin stînga) ESTER Şi eu mi-oî lua zioa bună, trebue să mă maî uit prin gospodărie. Cu slugile astea... NISIM Poftim, domnule Frunză, trecem in salonaşul de alături. Nu ; trec eii. (Arătând uşa din fiŞa.pt»\ In odaia asta trebue să fie o masă, nu ? 51. NISIM Clim I1U ? (Şor ia tablaoa şi ese prin dreapta, lăsând uşa puţin crăpată >. ESTER, întinzând mâna iul Frunză. Bon jour, domnule Frunză. FRUNZĂ Pe doamna Cohanovicî aşî ruga-o să rămână aice. ESTER Trebue să fie vr'o afacere şi eu nu mă amestec în afaceri. FRUNZĂ Afacere nu tocmai. Pe mine chiar cuvântul de afacere m'ar supăra. ESTER I>acă-ţî face plăcere, domnule Frunză. FRUNZĂ Multă plăcere. Vei putea să spuî un cuvânl bun pentru mine. (Se aşează toţi 1«b*b*&'1, Frunză pe scaunul bătrânului), f. Viaţa într'un oraş mic are un mare avantaj... ESTER Eu nu găsesc. In Bucureşti îmi place maî bine în toate. FRUNZĂ într'un oraş mie oamenii trăesc maî aproape, maî laolaltă, se cunosc... ESTER Aici aveam de o sută de ori atâtea cunoşlinţî ca la Fălticeni. Ce putem avea noî acolo ? Două, treî case, restul e sărăcime. M * 1 FRUNZĂ Dar oamenii din cele două, treî case se cunosc bine, cu calităţile şi defectele lor. într'un oraş mare oamenii nu se cunosc. Iată-mâ pe mine, vin la d-voastră in casă, ce ştiţî despre mine? Nimic. NISIM Bine, domnule Frunză, poziţia d-tale, lumea in care viî... FRUNZĂ Asta este. Poziţia şi lumea în care vine cineva, adică tot ce se vede pe din afară, asta se cunoaşte. Dar starea materială şi intelectuală a omului se cunosc rar, starea luî morală maî nicî o dată. Me cred acuma dator să ve spun pe larg, sincer, cum staii ■eu in această privinţă, (in tonui unei povestiri). Când a murit tatăl meu, eram de optsprezece ani, abea... NISIM Bine domnule Frunză, ce trebue atâta vorbă ? Aî nevoe de ceva banî, aî pierdut in cărţî, iţî recunosc pe obraz, nu tăgădui, se întâmplă. Eştî bun, îţi dau, «ât ? O mie? Două? Maî mult? FRUNZĂ, îşî schimbă locul pe scaun. Eu nu joc cărţî, nici de banî nu e vorba. NISIM Atunci vreî să vorbesc pentru d-ta cu domnul ministru de justiţe. Da, da, suntem vechî prieteni eu cu ministru. Aşa-Î, pentru mine face tot. (într'un ton de protector). Spune, să vedem, ce este? Şi dacă... FRUNZĂ N'am stăruit nicî o dată la nicî un ministru. Este 55 ceva maî serios. Erî am primii decretul prin care sint numit, preşedinte de tribunal... NISIM şi ESTER Feliei tarile noastre. FRUNZĂ De acum înainte sint magistrat inamovibil, pot să-î ofer o poziţie sigură aceleia pe care o iubesc din lot sufletul... ESTER A ! Yreî să te însorî ? Asta e frumos ! O să avem o nuntă. Lelia o să se bucure. Şi nicî n'aî spus nimica! FRUNZĂ Până acuma n'am avut dreptul să spun nimic. Dar acuma având o poziţie sigură... ESTER Şi Se poate Şti CU Cine ? (Şor se zăreşte puţin prin crăpătura uşii cu paharul iu mână, din ce în ce crăpătura se lărgeşte). FRUNZĂ N'am spus-o încă nimănui, afară fireşte de Lazar şi Natalia ; eî ştiii tot. Dară... ESTER Asta este o adevărată dovadă de prietenie, domnule Frunză, că vorbeşti intăîil cu noî. Cum sunt astă-zî fetele, cu creşterea ce li se dă, lăsate cum sunt de capul lor, însurătoarea este un hazard, e un pas care trebue foarte bine chibzuit. FRUNZĂ Am chibzuit în tot felul. Fată maî bună in lume pentru mine nu e. NISIM f 4 î i Are ceva avere fala? FRUNZĂ Eu nu me uit la banî. ESTER Fiiml-oă «*imrel», permite-™ sa-ţUpa». Frm>zS asta n'o fact l.ino. 1» ŞOR, îşi freacă manile. Merge, merge ! (la paharul de pe masă, se uită la el, e gol. Trece in salonaş, şi-şî aduce tablaoa, umple paharul şi bea. îşî face o ţigară, scoate un chibrit şi-1 freacă de faţa de masă, aprinde ţigara şi asvîrle chibritul într'un colţ). LAZAR, intră. Singur, domnule Şor ? ŞOR Singur, ca în pântecele mameî, adică nu, — eii nicî norocul ăsta nul am avut, — în pântecele mameî am maî avut un tovarăş, dar de atuncia m'am iuvat, că nu maî fac nicî o tovărăşie; mă lupt singur. LAZAR Nu ştiî, domnul Frunză a plecat de mult? ŞOR Chiar acuma, me mir că nu-l-aî intîlnit. Sau poate nu-l-al recunoscut. 63 62 RONETTI ROMAN LAZAR Ce va sa zică asta? Cum să iui-1 recunosc? ŞOR De ! Dacă m'aşî întâlni pe mine însu-mî cu o aşa faţă, poate că nu m'aşî recunoaşte eii singur. Tatăl d-tale, Lazar, e bărbat, dar domnul Frunză şi mama d-lale, păh ! nişte leşinaţi. LAZAR Cum? d-ta aî fost faţă? ŞOR Eu n'am nevoe să tiu faţă. Tocmaî ăsta-î meşteşugul. Dar ia să nu maî vorbim de asta. Păreţi! aii Urechi. (Manasse apare în uşa din luna înbrăcat în tot ornatul de rugăciune). Fiind-că înţelegi, o fată de ovreiii care a avut o dragoste cu un creştin.... MANASSE Vorbitî tot de fata luî Calman? (Lazar şi Şor se 'ntorc surprinşi). ŞOR Fireşte! De ce alta să vorbim ? Aşa ceva ! Nicî nu poate să'mî iasă din cap. MANASSE Nicî mie. Chiar acum pe când me închinam, me tot gândiam, cu ce inimă se maî închină Calman, când ştie pe fata luî intre creştini. Se ferească D-zeii pe orî-ce ovreiii de aşa nenorocire. SOR Zic * c* ^ln- Eu, bunicule*? , alta maca, de scoate P*^ ACTUL II Acelaşi salon. NISIM, ESTER, (pe sofa). LELIA (pe un scaun). NISIM plimbându-se prin salon. Ne maî auzit! Si nu ti-e ruşine să maî vorbestî ? 1 ' T 1 Ce? Eştî de capul teii? N'aî părinţi? Vreî să nu maî pot eşi pe stradă ? Să me arate lumea cu degetul? Vreî să zică : Asta e Nisim Cohănovicî cu fata botezată? LELIA, plânsă. Dar de câte orî să ve maî spun că nu e vorba de botez? Nu'mî cere botez. NISIM Auzî! Nu cere botez! Ce noroc! Ce noroc! Şi cum ţi-aî închipuit? Tu ovreică, el creştin — ce veî ii ? Un fel de metresă ? Pentru asta am muncit eii toată viaţa, pentru ea singura mea fată să lie metresa unuî judecătoraş ? Asta e resplata pentru creşterea ce ţi-am dat ? Pentru iubirea mea ? Spune singură, spune-mî în obraz, spune, ţi-am refuzat eii vr'odată ceva ? Pentru mine de multe ori nu me înduram, dar pentru Lelia mea nicî stelele din cer 66 RONETTI ROMAN MANASSE 67 nu'mî eraii prea scumpe. Şi să'mî faci mie una ca asta? Mie? (Ester aa din caP> Şi ce crezî ? Te vrea pentru tine? Tc-ar lua cind aî ti săracă ? Da! LELIA NISIM Nu ! Vrea banii meî. LELIA, aprinsă. Toate cele, tată, dar asta nu e drept. Nu cere nicî un ban. ESTER De ce nu o ia pe Roza, dacă-î trebue numaî de cit o ovreică şi nu-î cere banî ? NISIM Copilă ce eştî ! Vrei să-ţî spun ţie : Umblu după baniî tatălui teu! La asta te-aî aşteptat? Fireşte, ţie ţi-a întors capul cu vorbe dulcî, cu minciuni, ţi-a făcut complimente, declaraţii... LELIA Nu, nicî odată! E alt soi de om. NISIM Ce soi de om? Unul care mi se introduce in casă şi-mî fură baniî, e un tălSiar, şi unul care-mî fură tot ce am maî scump, inima fetei mele şi ţinteşte tot la baniî meî, ce crezî că este? Om cinstit? Un om cinstit nu se înţelege intuii cu fata, întreabă intiiu pe părinţi. LELIA Dar dacă nu cerc nimic de la părinţi ? NISIM Cum, nu cere nimic de la părinţi? Tu a cuî eştî? Te-a găsit pe drum? N'aî tată? N'aî mamă? (Esterda dincap). Doamne stinte ! Nu şliii unde ţi-a fost capul. Cum de nu te-aî gindit maî departe? Eşî tînără, o să vreî să te ducî in lume, să petreci, la cine o să te ducî? La aî noştriî, nu. Pentru aî luî vei fi tot ovreica şi ştiî cit sîntem noî de iubiţi. LELIA Me mulţumesc cu o singură iubire, şi Ia acei carî nu vor vedea in mine de cit pe ovreica, la aceia ine voî uita eu cu dispreţ. NISIM Frumos ! Veî sta acasă şi vei despreţui. Bună petrecere ! Şi apoî, te 'ntreb ce rol vom juca noî in casa ta, eu şi mama ta ? Socri ovreî la un ginere creştin, caraghioşi! Ne va li frică să ne întoarcem, să nu ne riză in spate. (Ester aa din cap). LELIA Cine să rîză? NISIM Ceî ce vor veni la tine, musafirii luî. LELIA Pe cine ar ride de aî meî, Mateî ar li în stare să'l împuşte. NISIM N'am nevoe să riză şi n'am nevoe să împuşte. Şi cât nu me bucuram eu, cind vedeam în alte case bărbaţî în virsla mea, carî aii nepoţi, şi me gândeam la vremea cind Lelia mea va avea şi ea co- 68 RONETTI ROMAN MANASSE 69 piî şi voî legăna pe genuchî miciî eî ângeraşî. Lelia. Lelia, copiilor tei le va fî ruşine de bunicul lor ovreiii! Să ştiu eu că nepoţilor meî le e ruşine de mine ? Asta vreî, Lelia ? (Ester aa din cap). LELTA Copiii meî vor ti crescuţi de mine, vor ti oameni, nu vor şti nicî de ovreî, nicî de creştini. NISIM Vor şti, Lelia, vor şti, asta se atlă repede. Şi dacă vor ti bine învăţaţi şi buni patrioţi, le va ti ruşine şi de tine. Cunosc eu de ăştia ! Scuipă pe barba tatei şi pe mormintul mamiî şi se maî laudă de voinicie — aii scuipat doar numaî pe nişte ovreî. ESTER Frumoasă conversaţie ! Bune zile am ajuns eii ! Vaî de capul meii, fiinţă nenorocită ce sint! De ce am maî trăit ? De ce nu ura strins d-zeu. cu zece anî in urmă? Pentru asta te-am păzit eii ca ochii din cap ? Cind alte mame petreceau, unde stăteam eii toate zilele şi toate serile? Lingă Lelia, ca să nu o las pe mana slugilor. Şi cind aî fost bolnavă de scarlantină —me întioară şi acuma când me gindesc— săptăminî întregi n'am închis ochii şi te-am îngrijit şi am postit şi, nopţi întregi lângă patul teu mani rugat la d-zeu să-mî scape copila şi m'am gândit şi eii că pentru toată grija, pentru toată truda mea. îmî Veî face Odată O bucurie, (cu buzele tremurînde a plâns) şi iată bucuria ce niî facî. (Scuiându-se). Eii nu maî zic nimica. Am vorbit destul. Fă cum vreî. Şî dacă aî plăcere să-mî rupi inima, rupe, rupe! ttşi duce batista ia ochi şi ese prin stînga). NISIM Mama ta plinge si tu nu te mistî ? Nu te ducî după ea? Nu te atinge? Aî şi început să'nveţl dispreţ pentru părinţi? LELIA Te rog tată, nu ine mai incărca şi cu mustrări nedrepte. Crede-me sint şi eii destul de nenorocită. Ce vreî să-I spun maniei ? Parcă eii nu ve înţeleg ? NISIM, blând înţelegi, Lelia, ştiam că înţelegi, eştî deşteaptă, eştî draga mea Copilă (îi trece cu mina peste păr) şi n'o să vreî să ne nenoroceşti. Aşa'î Lelia? Parcă noî ce dorim ? Noî nu mal sintem tineri, am trecut dealul, mergem acum la vale. Pentru tine viaţa abea începe, şi dorim să te vedem fericită, cât se poale de fericită. LELIA Asta trebue să 'mî-o spuî? Eu singură nu ştiu cât me iubiţi ? Şi tocmaî de aceea am crezut că me veţi lăsa să'mî aleg fericirea pe placul meu, că veţi pricepe... NISIM Nu, asta nu pricepem, asta nu o pricepe nimeni. Sunt lucruri carî nu pot intra in cap, nu. Şi-î încă bine că tatăl meu nu ştie nimic. Cât te iubeşte el, ar Ii moartea luî. LELIA, dă din cap Săracul bunic ! NISIM Vezî că 'ţî-c milă de el? Vezî? Ştiam eu că aî 70 RONETTI ROMAN inimă bună. Aî auzit singură cum îl plânge pe Calman Zaraf, maî ales dacă i s'ar întâmpla luî... LELIA Ce, eu fac lo! ca Raşela? Eu fug? Eu me botez? NISIM Nu, Lelia, ferească D-zeii! Cine s'a gândit la una ca asta? Dar la urma urmei e tot una, aî vrut să'l eî pe un creştin, 'ţî-a trecut aşa prin cap, nu te-aî gindit; copilă cum eştî, nu te-aî gândit. LELIA Ra, m'am gindit şi foarte mult. NISIM Crede-me pe mine, nu te-aî gândit, ţi s'a părut că te gândeşti, dar nu te-aî gândit, căcî dacă te-aî ii gândit... Chiar acuma te-aî maî liniştit şi o să vezî, nu trece mult şi o să uiţî că... LELIA Să uit eii? Nicî o-dată ! NISIM De astea se uită, crede-me pe mine. O să ţi se pară ca un vis. LELIA Dacă partea cea maî bună a vieţeî este un vis, ce este restul? NISIM Asta aî zis-o foarte frumos, Lelia: Toată viaţa e un vis şi se uită, visurile se uită. Să nu maî vorbim de asta. Acuma trebue să sosească Şor cu Emil Horn... MANASSE 71 Nu LELIA vreau sa ved pe nimen;. NISIM Ce-.ţi strică, dacă o săi vezi? O să vie. T-am poftit încă de astăzi dimineaţă, de unde să li ştiut eu? Şi trebue să te arăţî, asta trebue, vezî singură, nu merge alt-fel, nici nu voiu să se bănuiască măcar... Par'că te silesc? Dacă n'o să 'ţî placă ei, va ti altul, pe orî-care veî voi... LELIA Pe nicî unul. NISIM Acuma du-te, copilă, de te îmbracă, vezî singură, trebue să te îmbraci, nu merge altfel, şi eu me duc să ved de mamă şi să'î spun că tot eştî copila noastră Cea bună şi dulce. (O sărută şi ese prin stînga. Lelia îşi ascunde obrazul în mâni. Intră Lazar din dreapta). LAZAR, se apropie de Lelia A trecut furtuna? LELIA A trecut şi vezî cum m'a lăsat, încovoiată si sdro-bită. Frate dragă, irţi-e mî-e deşert şi pustiu în cap şi inima mî-e plină de jale. Dorul me mână intr'o parte, iubirea veche înrădăcinată me ţine pe loc. Sunt nenorocită şi aşa şi aşa. Nu ştiu singură ce să fac în nenorocirea mea, nu ştiii. Spune-mî tu, tiî tu călăuza mea, poveţueşte-me. LAZAR Cum să te povăţuesc ? Să'ţî spun : Fă aşa, fiindcă eii cred că aşa e bine ? O povaţă este un petec alb pe o haină neagră, e voinţa străină altoită pe 72 RONETTI ROMAN un suflet străin. Acum poate să ţi se pară că am dreptate, fiind-că s ar potrivi cu dorinţa ta, mâine insă vei vedea că nu se potriveşte cu firea ta, şi povaţa va fi rea. LELIA, privindu-1 şi zîmbind printre lacrimi. Ăsta eşti întreg tu, iubitul meii frate, înţeleptul blând, liniştit şi nepăsător. Dar nu înţelegi, e sora ta care în nespusa eî durere vine la tine şi 'ţî cere ajutor, norocul eî, viaţa eî întreagă, sunt in joc, iar tu, în loc de a mc lămuri, de a 'mî da măcar o părere, tu mc hrănesc! ca in tot-d'auna cu filosofic LAZAR Părerea mea ţi-am spus-o. LELIA Eu n'am înţeles nimic. Ce să fac? Ce să fac ! LAZAR Să fiî credincioasă cu firea ta. Să nu întrebi pe altul ce e bine. Ce e bine pentru el, e pentru el. Tu coboară-te în lăunlrul teu, cercetează inima ta, şi cc-'ţî va spune ea că e bine, aceea fă, şi lasă lumea să zică. LELIA Săraca inima mea! Durerea părinţilor o sfişie, durerea mea o doboară, aleg durerea mea. Să ti vezut jalea mamei, săi fi vezut pe tata căi de duios inii vorbea şi se ruga... Voiii fi doamna Horn ! Acest nume me inlioară, pe acest om nu pot săi suf'er, cu atit mai bine. Mc jertfesc, cel puţin să fie jertfa întreagă. Si părinţii când vor vedea fericirea ce mi-aîi gătit, Se VOr illgl'Ozi de bucurie. (Sărind de pe scaun şi puindu-şî amîndoue manile în cap). Si, doamne sfinte, Ce Se MANASSE 73 alege de mine şi ce se alege de el ? Şi norocul nostru, praf, şi cuvîntul meii, minciună, şi eu singură o sdreanţă svîrlită la cel dintiiu.... LAZARj apucând'o de amîndoue manile. Lelia ! LELIA Ai dreptate Lazar, aî dreptate, dar nu pot, nu pot, vezî, me aj)ucă-ţ.le gât, me îneacă. Luî Mateiu, te rog, să-î spTîfcă '1 voiii iubi cât voiii avea suflare in mine, îl voiu iubi ca pe un frate, ca pe tine, Lazar, şi (plângând) spune-î că '1 rog să înţeleagă şi să me erte, şi spune-î că '1 rog să me iubească şi el ca pe o soră, ca pe Natalia. Când o să'l vezî, Lazar ? LAZAR Chiar azî. LELIA Bine, să'î spuî, şi-î trimit sărutări____ Natalieî. (Se duce încet spre uşa din stingă, se opreşle, uşa se deschide, Xisim intră şi 'î zimbeşte Lelieî. Sor n'a venit mcă? LAZAR Poate e dincolo -la bunic ? (Nisim ese prin uşa din £ttrrăTLelia se întoarce şi maî încet, cu capul plecat şi ţînmcTVpăsată de dîrrţî imghiâ^!reg^tuluî cel gros de la mâna dreaptă strinsă f |ri pumn. Cînd e aproape de tot de Lazar, 'î şopteşte ca o taină). Şliî, Lazar ? Maî este o cale. LAZAR, Uitândn-se lung în ochii eî Lelia ! LELIA Tiv te-aî gândit vr'odală ? LAZAR Nu e vorba de mine. 74 RONETTI ROMAN MANASSE 75 H u nu, nici o di LELIA ttă, şi acuma mc îngrozesc nn- dindu-me. Ţi-e groază şi ţie cind te gindeştî ? LAZAR Me infioară când îmi spuî că te gindeştî tu. LELIA Când n'oî maî putea, calea asta aleg. LAZAR E rea. Nu desleagă nimic. LELIA Scapă. LAZAR Pe cine ? LELIA Pe cel ce suferă, pe cel ce nu mai poate. LAZAR Dar ceî-lalţî ? LELIA După aceea omul nu maî e dator nimenui nimic, nicî să asculte, nicî să se ţie de cuvint, nimic. LAZAR Dar durerea lor? A luî, a părinţilor, a mea.... Vezî, Lelia, el îţî va erta toate, numai asta nu, te iubeşte prea mult. Şi părinţiî şi bunicul.... Nu vreî să te ducî din casă fără voia lor, şi te gindeştî?... Şi eii, Lelia ? Noî toţi ce ne facem ? Staî la mijloc între el şi părinţi şi pentru a nu supăra pe nicî o parte, vreî să le nenoroceşti pe amîndouă. LELIA Când te aud vorbind, ved bine că aî dreptate, dar când voî ii singură, ştiu că iar me voi gândi. LAZAR Făgădueşte'mî că te vei sili a alunga aceste gânduri, a le învinge. Încă azi voi vorbi cu Matei şi ţî voî aduce şi părerea luî; ţi-o aduc înscris. LELIA Nu, Lazar, te rog, nu, luî nicî un cuvint, e destul de nenorocit. LAZAR Şi crezî dacă... cugetă, închipueşte'ţî... cum iar fi atunci ? LELIA, îşî acoperă obrazul cu amîndouă manile. Nu, nu... nu pot să'mî inchipuesc... e grozav lucru, grozav lucru ! (ese prin stînga). ŞOR, Intră repede. Bună zioa, Lazar, Emil Horn vine îndată. Tatăl d-tale unde'î? LAZAR Trebue să iie dincolo. SOR Uf! Lazar, să vezî să faci tot, să'ţî vinzi şi cămaşa de pe tine, numaî bogat să iii, să nu fiî nevoit să te facî misit. Amară nrraerie! Acuma ei maî face nazuri, pune condiţii, se tocmeşte cu mine, se fuduleşte, imî sună cu punga la urechi. Maî bine să'ţî virî capul într'un buştean crăpat, de cât intre două lăzî de fer. Dar in sfirşit l'am muiat. De giaba sint eii misit? Sfii Lazar, si Moise trebue să ti fost misit, 76 RONETTI ROMAN MANASSE 77 altfel nu scotea el cu vorba apă din piatră. Eu am făcut azî o minune şi maî mare, am scos de la Emil Horn două silele de vin roş — la masă 'mî place vin roş—şi o sticlă de şampanie, adeverată şam-panie'ciăntăricşt- cu iimha> fain! Doisprezece franeî sticla, am vezut cind a plătit. Să ştie domnul Manasse unde am dejunat eu aslâ-zî i Chiar ia otel cu Emil. Dar carne de porc n'ain inincat, zeu, nu. Ciudat lucru ! Trăese doar şi cu creştinii, umblu cu eî, fac afaceri cu eî, la moşie la corni Costache Buhălău am şi inincat de multe orî. Aii şi eî multe lucruri bune, nicî partea creştinească aceea cu perul lung şi fusta scurtă, nicî aceea nu e de lepădat — dar carne de porc, nu. Me duce într'o zi Haini Chişcă la Botoşani să mincăni crenvirşlî. Mănânc, beau bere, şi'mi place. Şi Haim Chişcă n'are ce face şi 'mî spune din ce se face crinvirşt. Când a început de o-dată porcul să 'mi grohăe in pântece şi să facă porcării, de am crezut na, na, Şor, a venit ceasul să trimiţi să 'ţî iee mesură pentru un costum de scânduri. Reu mî-a maî fost. Doue di le am stat in pat şi tot credeam că'inî umblă porci de desubt. Urită dihanie. Nu ştiu. pentru ce a mai poruncit D-zeîi din adins să nu mâncăm carne de porc. Dacă toate legile noastre ar fi aşa de uşor de ţinut... Dar ce e asta Lazar? Mi se pare că eu vorbesc şi d-ta tacî. E.ştî cam trist. Nu cum-va îţî pare reu şi d-tale dupe domnii Frunză? Ce? Vreî să te înrudeşti şi maî de aproape eu Hristos? Lasă, Lazar, rudenia asta nea costal destul. Şi la urma urmeî religia ovreiască tot face maî mult. LAZAR Lasă religiile, d-le Şor. ŞOR Cum să le las, dacă nu me lasă ele pe mine? Una me ţine şi cea laltă me bate. Dar religia ovreiască tot face maî mult. .LAZAR Religiile sini de o potrivă, bune sau rele, după cum o ieî, dar nu se poate zice : asta e maî bună. SOR Nu? Şi daca ţi-o dovedesc eu? Ce plăteşti? LAZAR Să dovedeşti? SOR Foarte uşor. Iacă. La noî la Fălticeni s'a pripăşit an un englez din Colomea, avea o figură uscată şi mustăţile rase şi-î zicea misionar. Făcea comerţ ambulant cu religie. Pe semne că tatăl luî era negustor de haine vecin. Şi englezul cela umbla printre ovrei si imbia pe iie-care să facă trampa, să schimbe religia luî cea veche ovreiască pe religia cea nouă creştinească, nu per pe per, englezul maî dădea câte o mie de franci deasupra. Acuma te întreb, dacă religia ovreiască n'ar face maî mull, dece maî dădea adaus? Se pare că religiile sint ca vinul cu cît sînt maî vechî cu atâta sînt maî bune. Să me auză Alter? Zeu, asta ar fi o minune de care m'aşî mira şi eii. Omul e surd ca o piatră de mormint, de zece anî nu 'şî-a auzit numele şi tocmaî pe mine să me audă? (Ghiţă aduce o scrisorică luî Lazar care o deschide şi citeşte). LAZAR Bine Ghiţă. Spune că nu e nevoe de respuns, către seară trec eii singur. (Ghiţă ese). NISIM De la cine e scrisoarea? 80 RONETTI ROMAN MANASSE 81 De la Frunză. De la Frunza'-' Da. LAZAR NISIM '.A ".' Sc uită furi.,., la La>.~i'. LAZAR MANASSE De la prietenul teu, pe eare '1 am vezut azi? LAZAR Da, bunicule. MANASSE Ştiî, Lazar, prieteşugul ăsta cu creştinii mie nu'mî intră in cap. Ce are de împărţit un copil de ovreiu cu un creştin ? Nu pot să zic, prietena Leiî, profesoara, pare a fi o fată bună... LAZAR Cine? Natalia Frunză? Bunătatea singură, un cap mai limpede şi un suflet maî blând nicî nu se găsesc. (Şor înaintea măgarului dă din cap şi tuşeşte). MANASSE Dar prietenul teu, judecătorul, nu'mî place de loc. LAZAR De ce, bunicule? Frunză e un om cum rar se vede. MANASSE Mî-a fost prea prietenos, şi când un creştin e prea prietenos eu un ovreiu,.. am trăit eu îndestul pentru a şti ce va să zică asta. Apoî se tot uita la mine, parcă ar ii vrut să'mî citească în fund, să me cântărească, să vadă cam cât trage moşneagul ăsta. Şi ţie, Nisim, ce zor avea să'ţî vorbească numai >ii i,u . i i-d Ci;i'ul : ijdiu . NISIM Nil. MANASSE Nu? De obicei & cu asta se începe prieteşugul şi cu asta se sfirşeşte. SOR Voia să 'î spue luî Nisim ceva dintr'un proces. MANASSE Dintr'un proces? Un judecător? Parcă aî zis că e om cum se eade, Lazar ? <.\iai mult pentru sine) Da, da. aşa sunt eî, când sunt cum se cade. LAZAR Era o afacere personală si vroia să ştie părerea tateî. NISIM Asa este, da, vroia să ştie părerea mea. MANASSE Şi nu te miri că nu'l-a maî găsit pe altul să'l în- trebe de părere? NISIM Ce să mc mir? lată, m'a întrebat pe mine. Aşa me întreabă mulţî. MANASSE Oameni de afaceri, înţeleg, dar un judecător când începe să se amestece în afaceri, e vaî de judecată si vaî de afacere. 82 RONETTI ROMAN MANASSE ŞOR Afacerea de care a vorbit domnul Frunza e o a-t'acere frumoasă, aşa zile sa am eu! Eram in odaie dincolo, am auzit tot, n'am avut la mine vată să'mî astup urechile. Frumoasă afacere! O ştim numai noi amândoi, eu şi Nisim, dar n'am dreptul «ă spun nimica. Aşa'î, Nisim? Şi pe ciad se vorbea aice de afacerea ceea frumoasă, eu am beut dincolo un vi-nuşor alb, de gust, o să'ţî placă şi d-tale, d-le Ma-nasse. Maî aî vr'o sticlă, două, Nisim? NISIM Cum nu? Bucuros. (Sună) ŞOR La un pahar de vin se vorbeşte alt-fel. Aşa, parcă mi-e uscat in cap. ., , /.» (Imră W/} I : 4 v ■■•V' A sunat coniţa ? , NISIM Nu, eii am sunat, liinat} adă o sticlă de vin alb şi eâte-va pahare. şor Şi ceva la vin, 1ăm$, nu tot pişcoturi, caută ceva prăjituri. (»{na?cs,e) Şi Emil care tot nu vine ! (intra Ghiţă, amintind :) Domnul Horn. NISIM Să poftească inuntru. (Ghiţa ese) ŞOR Vorbeşti de lup şi lupul la uşă. NISIM, Merge pînă la uşă. Bună zioa, domnule Horn. HORN, Intră, dă mîna la toţî Bon jour, bon jour. Me scuzaţi, am intîrziat puţin, m'aii reţinui la minister. Cind aî a face cu autorităţi eştî om vîndut. ŞOR Pe preţul cât ţi se dă d-tale m'aş vinde şi eu, las şi maî eftin. HORN, zimbind mulţumit de sine. Cred şi eii, s'ar găsi mulţi. NISIM Poftim, şezî, domnule Horn. HORN către Manasse. Inii pare bine că vc găsesc şi pe d-voastră aicî la Bucureşti. MANASSE Da. Am venit azî dimineaţă. HORN Şi eii am venit azî dimineaţă. Cu afacerea mea sint tot pe drum, o întreprindere la Dorohoî şi una la Craiova, la mijloc mai aleargă şi la Bucureşti, maî abate-le si acasă la Botoşani... şor Model de ştofă de bărbat! Nu unul care şade tot anul acasă şi i se ureşte femeii. Eii şti ii, când vin acasă de la drum, femeea mea se uită la mine parcă aşi ii alt bărbat. Maî că 'mî vine câte odată s'o trimit pe femeea mea la drum, poale când o să vie 84 RONETTI ROMAN MANASSE 85 acasă O Să (ie altă femee. P*t» aduce vin şi prăjituri. Şor'ui- tându-se îa prăjituri). Să trăeştî, BinitV asta al făcut-o bine. "Su^'^NîsîhT*"nuTîPa vin, copiilor nu se dă vin, că visează noaplea. HORN Eu nicî nu beau vin între mese. ŞOR Cu alâl maî bine, ,remâne slicla pentru noi. Să trăim ! MANASSE Sa trăim ! (Nisim se îndreaptă spre uşa din stînga). SOR Stai, Nisim, întâiu afacerea apoî cocoanele, Sper că Emil iţî va ii ginere, dar in afaceri, asta trebue să 'ţî spun, d-luî seamănă cu socrul meu. HORN N'am plăcerea să'l cunosc. ŞOR Eii îl cunosc, dar plăcere n'am nicî eu. Vin la socrul 'meii şi'î spun me rog, socruşorule, îmî trebue o sută de francî până mâine, sfint, mă jur pe frumuseţea femeiî mele, -mâine ţi-î dau înapoi. Socrul meii zimbeşte şi mî respunde : Bine, dar mâine mi-î daî? „Da". Bine, înebipueşte-ţî că e deja mâine şi mi-aî şi dat inapoî. Domnului Emil Horn, iată-1 faţă, i vorbesc azî un ceas bătut că zestrea se depune pe doî anî, iar domnul Emil Horn îmî tot respunde : Bine, dar peste doî anî mi se va da ? Ce va ti atuncea, poate să fie şi acuma. Iată-ve împreună, înţelegeţi-ve, eii mi-am făcut datoria. (Bea, în- cepe să 'şi facă o ţigară). Vezî, Nisim mi-am cumperat tutun, consulul d-tale din Smirna sgârie, d-tale ţi-a sgariai iu punga, ;uu: ifii-.i "o-"-1' 1,1 b '•*'<>••> vorbiţî. \!S'\1 In situaţia «I-lale iiuaiiciara, a.:.;i cu;u se prezint.t, nu pricep stăruinţa... HORN Veţi înţelege, domnule Cohănovicî, că tocmai in situaţia mea financiară, când e vorba de banî, nu sint obicinuit să întâmpin dificultăţi, şi sint surprins că tocmaî aice se găsesc un fel de lipsă de ine re dere care... NISIM Dar nicî decum ! Aşa e obiceiul. MANASSE Şi acest obiceiu e foarte bun. In vremea mea ginerele venea de şedea după nuntă câţî-va anî la socri in casă, puteau să vadă cum trăesc tinerii împreună, înainte de a se duce la căsnicia lor. Azî e altă lume, fata se dă din casă îndată după nuntă, dar zestrea ei e drept să se asigure măcar pentru câţî-va anî. HORN Nu m'am aşteptat la atâta opunere, ca să ve arăt insă că nicî eu... ŞOR Foarte bine, trecem maî departe, la când nunta? dntra.Ester). lat'o .pe Ester, vine ca chemată, parcă a simtiiTcă e vorba de nuntă. 80 RONETTI ROMAN manassf. 87 ESTER Bună zioa d-le Horn. HORN Bon jour, doamnă Cohănovicî d sărută mana). NISIM, cam îngrijat. Unde e Lelia ? ESTER Vine îndată cu Roza. N'aî idee cât de îndărătnică e lata asta, ar vrea ca Lelia să se îmbrace după capul el. ŞOR Cu studenta ceea mal am eii un cântec, las'o pe maî târziii. Acum vorbim de nuntă, poftim, inţele- gCţi-YO. (îşi tsarnă vin şi bea). HORN Imî veţi permite să ve spun părerea mea... ESTER Nemulţumită. Poftim. HORN Voiii ca nunta să se facă cât de curând. E vară, vremea noastră de lucru, am o mulţime de muncitori de tot felul în toate părţile. Nicî aşa nu voiii putea veni de multe orî să'mî ved logodnica, şi apoî, eu sunt om practic, mie nu'mî place o afacere care se trăgăneşte. ESTER, rece. Dar nicî aşa de repede nu merge. Doar nu 'mî voiii da eu copila mea din casă aşa cum a apucat-o vremea. HORN Parcă dupe nuntă nu se poate face ? ESTER, hotărît. Eii ţin să'mî înzestrez fata aşa cum am fost deprinsă eii în familia mea. HORN Acuma nicî nu se maî face atâta la nuntă, e altă vreme. ESTER, aspru. Se poate că pentru alţiî vremile să se (î schimbat, pentru familia noastră e aceeaşî vreme ca maî nainte. şi cum am apucat-o eu la părinţii meî... ŞOR Staţi! Am eu o idee. (işî goleşte paharul). Vinul ăsta e plin de idei. (către Nisim şi Horn). Păcat că nu beţi. Iată ce zic eii. D-ta, Ester, tot ţiî la madam Cărpaţki din Viena. ESTER Krapowski. me rog. ŞOR Cărpaţki, Crapoţki, tot una, lolî polonii ăştia aii un nume. Me mir numaî că se maî cunosc între eî. Treime ca o feinee să ca pe altul drept bărbatul eî, nu se poate. Eii zic dară aşa: Mâine, poimâine, d-ta plecî cu Lelia la Viena, acolo ve faceţi toate cele în voe, şi repede, să zicem in cincî, şase săptămâni. Şi cu o zi doue înaintea nunţiî ve întoarceţi. Voî veţi ti acolo liniştite;S*Emil va ti aice om slobod, aşa e Nisim ? 88 RONETTI ROMAN MANASSE 89 NISIM Şor are dreptate. Ar li chiar bine să te duci cu- ...i.i;<;... « wi , i«t ou vc »iii- ' 1 "; înceţi in străinătate, la băî Cum crezi : dacă voitî numai «V a)\ MANASSE Pană aluneca voiii putea să reguli* 9. u i,oale, maî ales cu Calmau. Bietul Calmau ! Horn). \î auzit de nenorocirea luî ? HORN Ce nenorocire ? MANASSE Ştii, Calman a avut o singură fată... HORN A! istoria su fata? Ca fugit? Cum nu? Şi închipuiţi-ve, acum doue luni mi s'a propus mie. Bună treabă aş fi făcut eîi. ŞOR Cine ţî-a propus'o ? Vezî una ca asta n'aşî fi fă-cut'o eu. Ferească D-zeu! Intreabă-1 pe Nisim, dacă nu me crezi, rac cunoaşte de maî mult; fiindcă o fată de ovreiu care a avut o dragoste cu un creştin... (Intră Lelia înţurg|rată dupăJjfestul Estereî şi Roza). LELIA Se duce drept la Emil şi-î întinde mâna. Buna zioa, d-le Horn. HORN BOU-JOUI' d-ŞOai'ă. fi sărută mâna). lelia Nu cunoşti pe d-şoara Blum, (Presenuind> I)mi Horn, verişoara mea. HORN ]mî pare-bine de cunoştinţă. ROZA ieenien'^n ŞOR D-şoara Roza e studentă de mediţină. Frumoasă ştiinţă, vezî multe, păcat că n'am înveţat şi eu. N'ar fi de d-ta. Si de ce me rog? ROZA ŞOR ROZA La noî se vede mult si se vorbeşte puţin, d-la vezî puţin, dar vorbeşti cam mult. ŞOR Aice te. înşeli d-şoară. întâia un misit nu vorbeşte nicî odată prea mult, şi apoi meseria noastră este câte-o-dată să vezî, să auzi şi să taci ca umbra unui mort. Auzî, Nisim, eu nu ştiu să tac! HORN Me mir numai de ce maî stuiază fetele medicină, parcă nu's destuî bărbaţi medicî, şi nicî aceia n"au ce face. ROZA Se miră lumea cât se miră, până ce nu se va .mai mira. HORN Şliî domnişoară, de an de când te-am vezut la Fălticeni aî maî crescut. 90 LELIA Se pare ca aşa'î, mi-a spus-o şi bunicul. ESTER lui aşi zice să trecem în salonul do piano, Lelia ne va cânta ceva. (Ui-uţă ttduw..d,uj^*;aia-. uumai ilorn.iaj. LELIA Eii să maî cânt? Astăzi? Te rog, mamă... NISIM Las'o, Ester, a cântat destul toată dimineaţa, (atre Manasse). Aşî VOI să te întreb ceva, tată. (Manasse se scoală şi ese cu Nisim prin fund). ESTER Am uitat inelele mele, Iii aşa de bună Roza, sau me duc şi CU CU d-ta. (Ese cu Roza prin stînga). ŞOR Lazar, maî este o uşă şi pentru noi. Hai să-ţi Spini Un Secret, (Iş> ia un pahar cu vin si ese cu Lazar prin dreapta). HORN Presupun, domnişoară, că pricepi scopul pentru ce am ibst lăsaţi singuri. Da. LELIA HORN Şi ce zicî d-ta ? Cu părinţiî m'am înţeles în toate privinţile, acum vreaii să aud şi părerea d-tale. LELIA Ce părere să am eu. ? Eu nu sint a mea, sini a părinţilor, a bunicului, pe fele le dă, auzî in toate zilele: „Mi-am dat fata după cutare", şi... HORN Şi-Î foarte bine aşa. Părinţiî ştiu ce fac. Vezî d-ta : o căsătorie trebue să aibă o bază solidă, căsătoriile de amor fără bază solidă sint clădite pe teren nesigur. ,-tUii prieten al meu, tot întreprinzător de construcţii, om cu avere, s'a aprins după o fată săracă. Eir&te, părinţiî eî aii fost fericiţi, o partidă splendida^ nici n'aii visat, şi acum, după zece luni, are un copil şi e in divorţ. Şi crezî că el a cerut divorţ? r\Tu, ea. Inchipucşte-ţî. Eu i-am spus-o de maî nainteV „Un om practic nu trebue să aibă iluzii".— Ştiî d-şoară ce mi-a plăcut la d-ta, indată ce te-am vezut an la Fălticeni ? N'o să ghiceşti. LELIA Probabil că nu. HORN Şi frumuseţea — când voî trece cu d-ta la braţ, să zică lumea: „Frumoasă femee şi-a ales Emil Horn" — dar, înainte de toate sănătatea. îndată ce te-am vezut mi-am zis: Iată o dată o fată sănătoasă. Vezi d-ta: frumuseţea trece, dar sănătatea e un fundament, solid. Mie-mî place să am o femee sănătoasă, nu una (zîmbind) pe care s'o doară azî capul, mâine dinţii şi poimâine să ţipe de crampe, înţelegi d-ta : asta nu e viaţă, maî bine nimic de cât aşa femee. Aşa-Î ? LELIA Şi eştî sigur că sint aşa de sănătoasă? HORN Degiaba sint eii om practic ? Me pricep eii, nu maî să me uit. Vreî o dovadă? Iată. Mi s'a propus intre altele şi fala luî Calman Zaraf, o cunoşti... 92 RONETTI ROMAN MANASSE 93 LELIA Raşela ? Eî ce-a zis ea ? . HORN Nicî n'am vrut să me uit la (linsa. Nu ştiu ce-a găsit subprefectul ceia în prăjina ceea, poale baniî luî Calmau, altminteri ea, un maldăr de ciolane într'un sac de piele neagră, şi aî băgat de seamă ce dinţi are, nu ? Eu am vezut-o indată, peste câţî-va anî, i va trebuiîo dantură. A-cum vroî să te maî întreb ceva. Am trecut azî pe la giuvaergii, am pus la o parte câte-va lucruri frumoase şi scumpe. Vezî d-ta, când cheltuesc banî pentru cine-va, vroî să-î fac de gust. Spune-mî ce să-ţî cumper cadou de logodnă, o broşa, cerceî, o brăţăletă, o diademă ? Se poale aduce acasă să'ţî a-legî singură. LELIA Eu nu port giuyaerurî, de nicî un fel, nicî măcar un inel, uită-te. HORN Va trebui să porţî, şi multe, înţelegi d-ta, deja de lume. Nu e vorba sint banî riiorţî, dar ce vreî, să zică lumea că Emil Horn nu e in stare să facă ce fac alţiî ? Apropo, am vezut in gazetă că Sâmbătă daî un concert, Asta îmî place. Maî eşî in lume, facî cunoştinţî, vezî d-ta, nu se ştie la ce poate să te folosească odată. E bine. Cu toate eă Sâmbătă e zi de plată.la lucrători, me voî aranja să pot veni şi eii. Cine e Frunzescu cela cu care cânţi? (Intră Ester din stînga) LELIA, Cu vocea tremurândă. Frunză, Mateî Frunză, preşedinte de tribunal. {Ester remâne la uşă înlemnită, duce mâna la inimă şi scapă cheile, Şor intră din dreapta). ia HORN Asta e o cunoştinţă bună. Vezî d-ta : Un preşedinte de tribunal la nevoe e bun. LELIA Concertul nu va avea loc, HORN Păcat. De ce? LELIA De ce ?...» i ESTER Leii dragă, te pofteşte Roza, scuză un moment, domnule Horn. • HORN Me TOff. iile l'Oîî. (Ester cu Lelia es prin stînga, Ghiţă vine din fund, aducând pe o tablă pahare cu ciaî, zaharniţa şi pişcoturi, le pune pe masa 'şTţţe'!. ŞOR, către Horn. Ai vorbit ? Eî ? ce zice ? HORN, zîmbind. Adică, ce să zică?... Dar me rog, Şor, ce este cu Lazar? Stă ca mut, nu ştie să scoată un cuvânt. S'a prostit de tot t in arul. ŞOR Aşa sunt filosofii, ca butoiul, când daî de cep, curge prea mult, când nu daî de cep, nu curge nimic. HORN Şi eu care am crezut că d-zeu ştie cât de învăţat e. Dar, Iasă, il deschid eii, numai să me însor, tot 94 RONETTI ROMAN MANASSE 95 îmi trebue un băiat cu bani pentru întreprinderi cari îinî sînt mie peste mână. ŞOR EI, Emil, nu ţi-am spus'o ? In totdeauna să te pui bine cu un misit şi cu un cioclu, că nu ştii când aî ncvoe de eî. Acuma, vezî că te-am logodit eu ? Bună partidă! Să fi trăit părinţiî d-tale să vadă fata cuî eî... şi ce fată!... Aşa de mare le creştea inima de plăcere. Acuma cred că me veî mulţumi şi pe mine, îmi veî da peste dreptul meu, odată se însoară omul... HORN Da, da, voî vedea, ţi-oî da ceva, fireşte vom maî vorbi. ŞOR 0 Vorbim acuma. Mie mi se cuvine după obiceiii două la sută din toată zestrea. Trei sute de inii şi două sute de mii face cinei sute de miî, două ia sută face zece miî de franci. Asta e dreptul meu. HORN Ce, drept! Intâiu pentru banii meî nu daîinimc-îiuî nimic, înţelegi d-ta. Şi pentru cât primesc dotă... ce ? E. aşa mare scofală ? Dar in sfirşit pentru cât primesc dota, ţi-oî da una la sută, face două miî de lei, jumetate acuma şţ jumetate când voî primi eu banii. ŞOR Cum? Ce? Imî daî de pomană? N'am muncit destul ? Să nu fi fost eii, Esier se uita la d-ta ? Parcă e numai de voia d-tale ? Nu maî si ut oameni în lume ? Bătrânul şi Nisim crezi că, o să me lase aşa? Te vor face eî... HORN Ascultă, Şor, dacă spuî un singur cuvînt, nu ţî daii nicî un ban. Doar no să strice logodna cu mine pentru asta, înţelegi d-ta. Şi apoî, te poftesc să nu 'mî maî zici simplu: Emil, pe mine ine chiamă: Domnule Horn. Aî înţeles ? ŞOR Cum nu? Să nu înţeleg eu ce spuî d-ta? Dar a-tuncia nici mie să nu 'mî spuî numai aşa : Şor, pe mine me chiamă : Domnule Şor. Şi eii m'am născut într'o dugheană cu măsline, cu peşte sărat, cu covrigi cu trcî borţî, ce crezî ? (.Intră Manasse cu Nisim) , , Unde e Lelia ? NISIM ŞOR A trecut dincolo cu Ester. ^Nisim ese prin stînga). MANASSE Poftim, ia ciaiii, domnule Horn, ia şi d-ta Zelig. ŞOR Eii, ciaî ? Nu pot săT sufer. Ciaiul e un parvenit, e apă prefăcută, vopsită, îndulcită, apoi se fuduleşte : Uită-te, eii sint roş, sînt băiat dulce şi deştept pe mine me chiamă : Domnule ciaî ; uită că frate-se ii din acelaş poloboc spală blidele in bucătărie, (îşi toarnă vin). Mie 'mî place vin, ăsta e născut de soiţi, nu c parvenit. MANASSE Ce aî, Zelig ? 96 RONKTTl ROMAN •SOR Eii? Nimica. Sunt om stricai, îmî plac lucruri Juşca). .ilrti\ ASi>h, către Huni. Asa dar era sil ie? pe. {'ai.* !ut C:><<<>-ţn •> HORN Nu. Mi s'a propus :iis::uu, «iar nicî nu m am gândit, parcă ce poale să dea Calmau Zaraf.. MANASSE De putut, poale. Bara are. Dar ce'î maî folosesc luî baniî? De când slaii Folliceniî nu s'a maî întâmplat una ca asta. O fală de ovreiti să fugă cu un creştin... ŞOR Zidurile din Ieriho, d-!e Manasse. HORN, către Manas.se. Ce zidurî? ŞOR Nişte zidurî slabe, construcţie veche, nu le-aî făcut d-ta, când ii s'a cântat aii căzut. Şi construcţiile d-lale cad când li se cântă ? HORN cu dispreţ. Lasă-me, me rog, cu asl-fel de întrebări, zidurile mele nu cad. ŞOR De! Cine ştie? Să ferească D zeu MANASSE, Zelig ! Ciume de astea nu'mî plac ! î MANASSE 97 (Intră Ester, Lelia, Roza şi Nisim). NISIM către Manasse, Te rog tată, Un CUVÎllt. (II ia într'un colţ unde vorbesc). HORN (către Lelia). Era să'mî spuî pentru ce nu maî daî concertul cu domnul, cum îl chiamă? LELIA Frunză, Matern Frunză. SOR > I-a plesnit o strună la scripcă d-luî Frunză. Omui e bolnav. Azî dimineaţă au făcut aicî repetiţia, şi când era să plece, abea îl maî duceau picioarele. Aî vezut vr'odată un cadavru in congediu ? Toc maî aşa umbla şi el, nicî mort nicî viu. Atunci i-air, zis eii: D-le Frunză, am zis, du-te acasă, lasă quar tetul, nu-î de d-la, odihneşte-te. Şi el a zis, „da" si a plecat. Cât mc cunosc eii, m'aşi prinde că omul e ciocnit aice, drept la inimă. Păcat! Băiat cu duh... Apoi unde maî e vorba de concert! Lelia arc acum alte grijî, mâine, poimâne pleacă la Viena... Dar d-tale. domnule Horn iţi arde inima de săraci, îţî pare reu dupe concertul de bine-facere, nu vrei să piarză săra-ciî, staî, domnule Horn, nu vor pierde. (Manasse cu Nisi . se apropie). Nisim la logodna Lelieî nu va uita nicî de săraci, domnul Manasse va da, ştie să dee... aşa 1 d-le Manasse ? Dau, bucuros. MANASSE SOR Ester din partea ei va da, şi d-ta domnule Hoi; dacă dat] tOtî... (Horn se uita la el furios). 98 RONETTI ROMAN MANASSE 99 MANASSE Fireşte că va da. Se poate alt-fel ? ŞOR Şi eu zic aşa, trebue să dec măcar o mie, douc de franci... Iată dar un quartet pentru săraci, fără să se maî cânte pe spetele lor. Săracii nu ţin la muzica bogaţilor. MANASSE se îndreaptă, tuşeşte puţin. Părechile se potrivesc in cer. Omul chibzueşte, face planuri, alege, ar voi să apuce norocul cu a-mândoue manile şi să-1 lege de viaţa copilului seu. Dar ce ştie omul unde e norocul ? Ce e vrerea omului ? Intr'o zi i vine gândul să facă ceea ce erî n'ar fi făcut, şi tocmaî ăsta e norocul ursit. Am fost doî carî am dorit să trăim până în ziua aceasta. Sara a închis ochiî înainte de vreme, n'a fost s'o ajungă Eu mulţumesc luî D-zeii că m'a învrednicit a fi in înijlocuJ vostru in ceasul fericireî. Voue copiilor, ţie Ester, şi ţie Nisim, ve doresc să aveţî bucurie cu copiii voştri şi să trăiţi să ajungeţi c a mine să vedeţi cu ochiî norocul la copiii copiilor VOŞtri. (Se apropie de Lelia şi i ia mâna). Fiî fericită Lea. Pană acuma ne-aî ascultat şi ne-aî iubit numaî pe noî. De acum înainte va trebui să'l asculţi şi sâ'l iubeştî şi pe acela de care 'ţî legî viaţa. Veî avea casa ta, să vezî Lea, casa ta să fie o casă ovreiască, sub a-coperişul teu săracul să găsească adăpost, flămândul de mâncare şi obiditul mângăere. Fiî fericită Lea, draga mea COpilă. (I ia capul cu amândouă manele şi o sărută în creştet). Şi d-ta, d-le Horn, veî fi de acum înainte copilul nostru. Să-ţî dee d-zeu pace şi sănătate in casă şi noroc pe toate căile vieţeî. (i strânge mâna). ESTER, cu lacrămî în voce, luî Horn. Iţî încredinţez singura mea copilă. Nu m'am despărţit de ea o singură zi de cânt] mi-a dăruit-o d-zeii. Am păzit-o ca ochiî din cap, şi acuma numa eii ştiu cum îmî este... nicî nu-mî vine a crede că trebue s'o dau din casă... mie inima aşa de grea... parcă aşî avea o presimţire... nu pot să me hotărăsc... Dar fiind-că bărbatul meu şi socrul vroesc, ce pot să zic eu ? Dar făgădueşte-mî un lucru, să fiî bun şi blând cu Lelia, s'o ţiî cum am ţinut'o eii, să nu uiţî din ce casă este şi cum a fost crescută. (Ştergându-şî ochiî). Făgădueştî ? HORN, (I ia mâna şi i-o sărută, ea T sărută pe obraz). Făgăduesc, maî e vorbă ? Vezî d-ta : Când îmî iaii eii o femee, o să vază lumea cum o tratez. (Strângeri de mâni şi felicitări tăcute). ŞOR Heî ! Felicitările mele, felicitările mele, la toţî, să dea d-zeii să fie într'un ceas bun şi cu noroc. (Lazar v(a ---*t-.>..v.-v^. :1. intră dia fund) 1 - ^-^.■^'■.r* roii 1 mana. Bon jour, colega. {; \ ROZA / Bună zioa^ domnule Jloctor. f DOCTORUL^ Puindu-şî pe rrtasă bastonul şi deasupra pălăria înaltă. Eî? cum inerge cu doctoratele? Merge{ Merge? I .ROZA ! Aşa şi aşa. " / DOCTORUL, începând să-şî scoată mănuşa de pe mâ^ia dreaptă. Eî ? Ce tare pacienta? | i ROZA I Cât timp n'am diploma in buzunar, iţ'am dreptul sa me amestec. DOCTORUL Cuminte, foarte cukiinte. Ia să vetfem noi. (Scoate ceasomicul *se uita lu7 inilrlaceval -- ^—- ■. NISIM în anticameră. In odaea deşartă, Ghiţă, şi luaţî seama să nu răsturnaţi cutiile, (intrai B&S&m^mmm&mMkml&i pi prin stingă). )T. (Ese «u ROZA Ce zicî de Lelia ? MANASSE 109 LAZAR, dă din umeri. ROZA Mi se rupe inima. Şase septămânî şi abea'î de recunoscut. Aî vorbit cu ea ? LAZAR Unde puteam să vorbesc ! In câte-va cuvinte faţă cu alţii.... Şi ce să vorbesc? Pe faţă nu'î stă scris destul ? ROZA De ce aii maî chemat pe acest domn doctor ? Ce să'î facă doctorul ? LAZAR, dă din umeri. ROZA E şi vina Lelieî, prea se lasă stăpânită de părinţi. Şi cum s'a purtat la gară cu onorabilul el mire'. LAZAR Zeii, nu ştiu. De când am vezut-o nu ştiii pe ce lume umblu. E foarte trist. ROZA LAZAR E îngrozitor. D-ta nicî nu ştiî. Dar no să las eii, întâmplă-se orî-ce s'ar întâmpla, eu no las ! ROZA Ce n'o să laşî ? LAZAR Nunta asta nu trebue să se facă. r 110 RONETTI ROMAN MANASSE 111 ROZA Cum, să nu se iacă ? Dar peste un ceas, doue, se face. LAZAR Am tăcut destul. VoT vorbi eu cu lata, cum n'am maî vorbii. Si dacă nu va iute lege el... NISIM, intră repede cu o reţetă în mână si sună ; către k'oza. Ester m'a speriat, dar doctorul a ris-o. nu e nimica, poţi să te ducî înăuntru. Lelia te cere (intră Ghiţă). Cili iţă, repede Ia spiţerie, ia o birjă, dar repede. (Ghiţă ese). (Te când Roza ese, intră Ester ow~ttoet©r-ul). ' . -Iir DOCTORUL Nimica, cum am spus, nimica. Puţină iritaţie nervoasă, Iasitudine de voiaj, intrerupţiune de comuni-caţiunî ; apoî ' circonstanţale : o mireasă, excitaţia, curioşitatea, impacienţa... aşa e coniţă'? Şi dacă maî iau incă in consideraţie ineliiefudinea, pudicitalea, bucuria... Bucuria subită e unul din elementele foarte excitante pentru nervi. Eu mi-am explicat-o foarte just. Când cauţi să, aprofundez! simptomele, să legî toate indiciile într'un buchet, asta e toată arta. I-am ordonat eu ce trebue, Să nu purtaţi nicî o grije, Veţi vedea după nuntă. uîmbind). Mariagiul la demoa- zele este un remediu eficace pentru diferite specii de maladii. ESTER Aşa aii zis şi profesorii din Viena că după nuntă trece. DOCTORUL Vedeţi, coniţă, înţelegem şi noi ceva. ESTER Am uitat să ve arăt reţetele, domnule doctor. Pr<>feso>-iî din Viena i-aii dai prafuri şi ni şl o picături negre. Nicî n'a luat din ele. DOCTORUL Foarte bine. coniţă. N'are necesitate de gute. Eu i-am ordonat o soluţie într'o sticlă mare, să ia câte o lingură de masă, una dimineaţa şi una seara—dar acuma trebue să ia una imediat — şi pilule, să le ia la dejun, una înaintea mesei şi una după masa. Acuma scuzaţi-me eă sunt forţat să me privez de plăcerea amabilei d-voastră societăţi... sint foarte presat... am o consullaţiune urgentă... me aşteaptă... (începe sâ'şî Pne mănuşa), un caz foarte curios ! O demoazelă, într'o familie de elită, care s'a otrăvit (batjocoritor) de amor... CU chibrituri... (către Lazar care s'a apropiat). Pură ignoranţă! Numai puţin sublimat face de^zece ori atâta efect. (IsI trece eu*.mâna peste obrazul obosit). Sint teribil de ocupat... nicî nu ni'ar ti găsit la mine Ia ora asta... aveţi şansă.,, rîe-aiu întâlnit pe stradă, par pur hazard . (către Lazar) Aşa'î ? (Luându-şî pălăria şi bastonul). Dai' spre seară 'ml promit plăcerea să ve vizitez pentru a ve prezintă felicilaţiunile\mcle. (i sărută mâna Estenr. dă amândoue manele lui Nisim şi Lazar). B\>n JOUI', boii JOUI", (ese). NISIM Acuma spune'mî, Ester, ce c cu Lelia ? ESTER Bine că ţi-aî adus aminte să 'ntrebî măcar de Lelia. Cum am petrecut eu, ce 'ţî pasă? NISIM E schimbată de tot copila, de când e asta? f l RONETTI ROMAN MANASSE 113 ESTER De când ! De când ! Şi dacă ţi-oî spnne de când, ţie 'ţî pasă mull de cc spun eu ! Când li-am spus şi te-am rugat, uu'mî nenoroci copila, nu'mî place omul ăsta. nu vroi să'l văd, miroase a scrumbii din dugheana mumii sale din Botoşanî, m'aî asculta!? Tu şi ta tăi teii, nu şi nu şi nu, şi numai ăsta. a-cunia vezî? Te rog, Ester ! Ni SI Al ESTER 'Acuma me rogî, îţî mulţumesc. Şi pentru asta a trebuit să plec repede la Viena, să me chinuese a-colo şase septămânî, şi tocmai când me întorc eu să mi se tae comunicaţia, să maî stau două zile si la BraşoV. Braşov mi-a trebuit ! Numaî la Braşov n'am maî fost! NISIM Doar nu sini eii de vină, că a fost inundaţie. ESTER Nu, eii sini de vină, eu sini de vină la toate, ca în lot-deauna. \ \ \ NISIM Dacă aî vezut că Leltla. nu vrea cu nicî un preţ, de ce nu mi-aî scris '? AşPJi căutat să amân, să stric logodna. ESTER V Pentru asta m'aî trimis pe nţinc la Viena să fac trusou, ca să strici logodna? Pejutru ce aî făcul'o, dacă aî vrut s'o strici? * NISIM Pu[cam sa si iii cu tic uiaî naiulc ? V \ ESTER Dacă nu ştii ,de cc te amesteci? \ NISIM S'o li vezut eii pe Lelia în starea în care este, stricam zece logodne, doar nu sint legat de Emil Horn. ESTER Aî fi făcut o mare voinicie ! Ce ţi-a făcut Emil ? Cc te legî de el? El e vinovat ? Luî i-a plăcut fata. Cum să dii'Î placăV E şchioapă? E gheboasă? A vezut el multe fete ca Lelia mea? NISIM Asta nu, şi ceea nu^ce este eta*' cu Lelia? ESTER Nu maî ştiu cum să'ţî spun ca să me înţelegi. Dacă nu me laşi să VOrbeSC. (Zărindu'l pe Lazăr care se plimba în fund). Intreabă'l pe fiul teii, el ştie maî bine ce este. In loc să'î scrie, să fie cuminte, să £sculte de părinţi carî pricep maî bine, i-a" scris filosofii de pe altă lume, cu idealuri şi realităţi, ca să nu înţeleg eii, aşaT? Am înţeles. Şi Roza, nicî nu ştiî ce viperă e fata asta ! In toate scrisorile, Frunză şi Na-talia şi Natalia şi Frunză, o să'î arăt eii. NISIM Dar ce zice Lelia? Ca mamă, aî vorbit doar cu dinsa ! ESTER Am avui eii vreme să vorbesc? Am avut eu un ceas liniştit ? Singură intr'un oraş mare. Toată zioa 8 rgându-şî fruntea. 114 RONETTI ROMAN MANASSE 115 croitori şi croitorcse şi modiste, şi aleargă din prăvălie in prăvălie şi alege şi cumperă şi asta e prea eftin şi aceea e prea scump... Şi necazul meu ! Naiba r-.'o ii cunoscut pe madam Crapowschi! Mi-a stricat toate rochile, i^şă ~mî fie imniaî. ruşine de lume. Bine că măcar rochia de mireasă am scăpat-o de am jlaf-o la .altul. Şi tot singură. Lelia nu s'a ames-t*y«^4rtât{r,™m+reab-'o>-• -a eşit de; treî orî rîrn otel? Frumoase pregătiri de nuntă am avut eu! Toţi duşmanii nicî lot aşa s'o aibă. NISIM Şi ce iacea Lelia toată vremea ? Tot aşa era ? ESTER Ce făcea ? Nu ţi-am spus '? Corespondenţă făcea. Pentru asta a trebuit să se ducă la Viena. Scria, tot scria, numai lor Ie-a scris trei cutiî de hărtie. NISIM Lor ! Şi primea scrisori de la eî ? ESTER Cum poţî să mai intrebî! Iţi spun si 'ţî spun si tot nu înţelegi. Pa»eă»ft»'uii>uu-.-tv Ştiî, Lazar, tU poţî Săneajuţî... (Lazar se uită la el) Iată cum : Lelia te iubeşte, are încredere în tine, dule la ea, spune'î să fie cuminte, să se liniştească, să plece cu el după nuntă, nai nai pentru câte-va zile, la Botoşani, apoî să se întoarcă acasă. O voî primi cu braţele deschise. Se va chema că n'a putut să trăiască cu el şi o ^espărţesc. Dute, promite!, iţî daii cuvîntul meu c'o despărţesc. LAZAR Cum? Să povăţuesc eii pe sora mea să se ducă în lume cu un bărbat strein? Asta n.uofac, şi nicî n'ar ajuta. NISIM Trebue s'o facî, e singura scăpare, trebue s'o facî. Tu mi-aî adus nenorocirea in casă, e de datoria ta să me ajuţî. LAZAR Nunta asta nu se lra face! Şi dacă nu vreî să me înţelegi d-ta, voî vorbi eii odată cu domnul Emil Horn, i voî spune tot adevărul... NISIM Lazar ! LAZAR Şi dacă nu va voi să înţeleagă nicî el, atunci îl daii afară din casă ca pe un miserabil care in înţelegere cu părinţiî vrea să siluească o fată ! NISIM Ce eştî tu? Cum îmî vorbeşti ? Cum indrăsneşti ? (Ridică bratui). Să daî afară clin casa mea ? n 1 122 Ir r RONETTI ROMAN LAZAR Loveşte-me! Nu vede nimeni, nu e scandal- te, Nisim cade Pe un scaun\ UN ADVOCAT, intră din fl;ilJ -Bună zioa, domnul^ Coliănovicî. NISIM», Tresare şi se serala. Bună zioa... (Se uită imrit) Poftim sezî. (se pune jos,. VDVOCATUL Mulţumesc, nu şec|, am venit numai pentru un minut. îndată ce ani primit serisorica d-voastră, am lăsat un proces şi maro repezit la primărie. Am sosit punct Ia minut. «Cum de nu va'ţl gândit mal de dimineaţă ? Ce tipiqarî! Ce tipicari! Ce'I vorbesc eu : „Domnule", I fzie, „cununia trebuia să se oli-cieze la orele douăsprezece, adevărat, dar înainte de două nu se poate, 1 întârziat mireasa". Ştiţi ce'inî respunde ? (zâmbind) |Să ştie altă dată să nu întârzie". Asta mi-a resfiuns. I NISIM Cum, altă dată ? |Când altă dată ? I ADVOCATUL .1 Aşa. Prostie. Dan cu inundaţia, cu caz de forţă majoră, cu rugăminte, in sfârşit, l'am muiat. A in-lervertit rândul. Dar ve rog să fiţi exact, la orele două punct. Bună «ioa, domnule Cobănovicl. (întinde mâna luî Nisim, care nu^ o yjj^)^,,. NTSiM, Se scoală. Bună -•^ioji f •i i îmbrac'o! N'avem multă vreme. înainte de două trebue să fim Ia primărie. ESTER Zeu, Nisim, nu ştju ce aî azî. NISIM Ce ani. ce n'am, duţe, şi imbrăcati-ve odată. ESTER Dar in trăsură deschisă, iară rochie de mireasă, nu o las să meargă ! Ţie ee'ţî [iasă ! Dar eii nu vreu să me tac de ris. Spune să pue caii ia cupca. NISIM Fie la cupea! Dar imbracă-te odată! (Kster se «itâ ia ei mirată .şi ese în stingă). Dute, Emil, de te îmbracă şi d-ta. HORN Trebue să dau de ştire la martorii meî, eî nicî nu ştiu că e la două. NISIM Da, da, da de Ştire. (Kmil ese pe uşa din fund. Nisim, gânditor, face o tură prin salon, uitându-se din când î,i când la uşa din dreapta. I^tfijl îfoirfill .c"te °/siiclă de Şampanie in )ie care mână, una destupată şi una astupată, dupA e-^k^^uriâod,s> ţabln cu pahar:: oe jumătale r<»iio Jc vio: ar.' un şervet perbraş7. - ," ŞOR Me rog, Nisim, ee'ţî place maî bine ? Borş ? Oţet ? Sau borş cu oţet? Cine ţi-a lipit lăzile astea cu sticle pline de colici? Nicî la nunta luî Alter Sgărcî nu s'a vezut lerpentină ca asta, brrrrrr ! Lasă, Sor, NISIM ŞOR Cum să las! Să me otrăvesc? Să li ştiut cu ca asta, imî aduceam vin din Buzeu. La Cocoşul Roş e acolo un vinişor prohir de treî anî, ala! numaî sănătos să fiî şi să'! lot beî. Si asta e şampanie? Zeamă de corcoduşi! Şi crezi |că ferbe? (Toarnă) Mort! Nu se mişcă, ca o pisică moartă. Dopul e putred ca o măsea stricată, capul se rupe şi trebue un dantist să scoată rădăcinele. iaTi,u.,vezi. NISIM , Lasă, Şor. (Se uiut ia dreapta). Jorj, trimite indată pe un chelner la d-nu Mestecescu, ştiî unde? JORI Stiii. NISIM Să spue să'mî expedieze îndată alt vin şi altă şampanie. JJ,__^JaCTMWMTO»ow»CTg^^ ■*' ŞOR Numaî să vezî. (Puneaos sticla destupată, scoate un briceag şi începe să desfacă sârma la cea astujbtă, către Jorj). Fă d-ta, CStl mai meşter. (I ia tablaua şi i dă sr\cla cu briceagul. Jorj pune sticla între ouchî, desface sârma, şi cum tac sfcoara, dopul îî sare în obraz şi şampania U udă de sus până jos). Na! [tpia ci sfoara \ jdpj SOR: Itic, aî făcut o poznă JORJ, Stergându-se eu şervetul. Te rog, d-le Şor, gândeşte-ie... una ŞOR \ nu'l chianiă Iţic, nicî atâta, il chiamă ca pe mine Şor, Şorş. cWe Jorj). Acuma dute de te spânzură Ia soare, să ie u|ucî. Nisim, am greşii, 132 RONETTI ROMAN fi JORJ, JjHÎdul. / Suntem prevezuţî... atn doue rindurî de/îiaine. jN iSiM > Date ,lorj... trimit^ dupe alt vin... / JORJ / Dar până alunul cc pun pe bufei./ / NISIM '/■ Pune din viind meu. Dule .Joi.j, Joii cs^.,,,r . ^ t t ŞOR, Ducându-se dilpă-Jorj. Stai, tkM»i, dă'mî un chelner, mc duc eu singur să aleg vin. NISIM Nu, Şor, d-ta reinâî aicî. ŞOR Cc este, Nisim? Nuntă aî azî orî-ce ? Facî o faţă parcă ţi s'ar fi inecal toate corăbiile. NISIM Mie nu mi-e bine. Să me ved deja odată ,după nuntă ! Ascultă, Şor, eti maî am treabă, d-ta nu te mişca de aice, vor începe să vie musafirii, primeş-le'î, indreaptă'î in salonul cel mare, scuză-ne c'am întârziat... încă ceva. . un serviciu de prieten... la altul n'aş spune... Nu ş ti ti ce neînţelegere au avut azî Lazar cu Emil... ŞOR Ăştia doînu's pereche. Ştiam eii de mult, doi stingheri. NISIM Lazar e în odaia luî, (arătând ia dreapta) alăturea cu salonaşul. Vezî de'l împedieă a se întâlni cu Emil. MANASSE 133 Nu vreaii ceartă în ziua nunţii. Şi dacă'î vezî împreună vorbind, dă'mî de ştire. ŞOR Lasă pe mine. Dacă sînt eu la mijloc nu se maî ceartă. NISIM, mergând spre stînga. Nicî să vorbească, auzi ? Nicî să se apropie unul de altul. îndată ine chemi. Auzi ? (Ese). ŞOR Ciudată nuntă ! (In uşă apar doî ovreî cu perciuni, înalţi, ^caţî, bărboşi, negrii, cel din dreaptă poartă în braţe un baldachin strins, cel din stînga un pahar în mâna dreapta). OVREIUL I/N DREAPTA Unde... / / ŞOR *' Staţî! Unde Ve/virîţî? (arată în anticameră). FuUC'I a- colo in colţ, maî/e vreme. Ia, arată paharul, dapaha-rui în mână, se uită ia ei). Subţire, spumă, n'o săaibăniultă muncă. Putea să fie maî gros, e zdravăn bărbat. (Dându'l înapoi ovreiului, paharul cade jos şi se sparge $e prag). OVREUIL DJN STINGĂ Dă din cap, uitându-se'la cioburi, apoi con- vins' şi .mistic. Spart pe prag, semn reii... şi câjfid se sparge fără de vreme e semn reii. (Dând din capse" Nu e bine. ŞOR "/ Ia, strângeţi-ve hârburile şi duceţi-ve în-sofragerie de aşteptaţi. Vezî dacă era piaî gros nu se spărgea. OVREIUL i)IN STÎNGA Dacă s'a spart e semn rjSii... dar mare'î dumnezeu. (Ovreii strâng hârburile şi eS). (Jorj vine cu câţî-va chelneri, purtând sticle cu vin). tal 134 JRONETTl ROMAN MANASSE 135 K" Unde duceţi sticlele ŞOR JORJ La bufet alături, e vin din casă, schimbăm. ŞOR Să'mî aduci si mie un pahar, de cel alb, şi ceva de muşcat, maî că n'am dejunat azî. JORJ îndată. (Lse cu chelnerii). (intră un domn cu o doamnă). ŞOR Poftim, pe aice, scuzaţi, s'a întârziat puţin, familia SC îmbracă. (Pârechea dintâiu ese în dreapta, vin alţî musafiri, ovrei, creştini, bărbaţi, femei, tete, ia fie-care repetă aeeeaşî, formulă : Poftim etc. familia se îmbracă). ini?l 'ntoarce cu chelnerii purtând alte sticle, un chelner poartă o tă-JOKJ, hliţa cu viu şi prăjituri. Pentru domnul Şor, pune-o pe masă yorj cu chelnerii. es prin fund; acela care fa servit pe Şor sc întoarce şi ese prin dreapta). MANASSE, Ir,t,'r' ca u" ciubuc lung. Unde e Nisim ? SOR. Din ohiceiu. i Familia se îmbracă. surprins. Lelia! II căutam pe Şor... LELIA A trecut dincolo, (către Roza). Vin îndată, Roza, vezî de o maî ajută pe mama. (Roza ese). HORN Acuma areţî ceva maî bine... Mama are dreptate. Viaţa asta de otel, alergăturile in Viena... dar aşteaptă, la mine acasă te îndrepţi repede... Vezî, merge şi fără rochie de mireasă. De te-aşî vedea deja trecută şi prin rochia ceea ! N'aî idee cât mc plictisesc formalităţile astea. Abea aştept să fie deja seara şi să plecăm. (Scoateceasornicul). Maî avem opt ceasuri şi jumetate, şi un ceas şi jumătate până Ia Ploeştî, face zece. Părinţii d-tale cred că voî umbla toată noaptea până la Botoşani... aşi! Nu rabd eu atâta. Me mir numai, cum aî putut să'mî scrii din Viena să amân nunta. Eu număram zilele. In sfirşit astă-seară ne dăm jos la Ploeştî. (Lelia se uita ia ei). Ştiu la ce te gândeşti, depeşa la părinţi. Am îngrijit şi de asta. Sint om practic, nu uit nimic. Am lăsat o telegramă scrisă cu mâna mea : „Sosit sănătoşi şi voioşi, salutări şi sărutări la toţi. Emil şi Lelia MANASSE 141 Horn". Contabilul meii o dă mâne la 12 punct din Botoşani, iar toată noaptea te voî stringe în braţe, -.hig'ir cu micuţa mea, ascuns intr'un otel... am pregătit tot, doue odăî frumoase ş'un singur pat.... şi un mic superi cu şampanie... LELÎA, ca trezită din vis. Singură.... intr'un otel... HORN Nu te maî face prea copilă. Spune-mî drept... a-cuma doar nu trebue să'ţî lie ruşine de mine a pune mâna sub bărbie şi i ridică capul) spune-mî drept, tu ll'aî do- rit ? Nu te-aî gândit ? LELIA Da şi ba, lămurit nu. HORN Vezi eii de la logodnă Ia asta m'am gândit. Me înfiora de plăcere când me gândesc. LELIA De la logodnă m'am gândit eii la multe. Noî nu ne cunoaştem, suntem doi oameni streinî, n'am vorbit încă un singur cuvint serios... HORN Ce să vorbim noî serios ! Şi după nunta, tot ce e serios, afaceri, încurcături, buclucuri, bătăi de cap afară din casa... La mine în casa, altă viaţă ! LELIA, mai mult pentru sine. Degiaba ! (Lazar intră şi se aproprie). HORN Ce e degiaba? 142 Nimica. M'aî chemat. RONETTI ROMAN LELIA LAZAÎ L.lia LELIA Eram să'ţî «pun ceva, dar actinia e de prisos. (Lelia se duce spre stînga, se opreşte şi pe când Lazar şi Kmil Horn i Întoarce spetele, se uită împrejur şi ese pe uşa din fund). HORN, către Lazar. Aî vrui să'mî vorbeşti, ce e? LAZAR Da. Poftim, domnule Horn, trecem in odaia mea, te aşteptam acolo. HORN Poţî să'mî spuî si aice. Şi de ce tot domnule? De ce nu me chemi simplu lunii. Ce crezi că me voiii supăra? Nicî de cum. Zi simplu lunii. Bine, suntem doar cumnaţi. LAZAR Cumnaţi... Tocmai despre vorbesc, domnule Horn. aceasta trebue să tî HORN Ce maî încape multă vorbă ? Zi Emil şi atâta.. Vezî, Lazar, eii m'am gândit la d-ta. Acuma că vorbim, să'ţî spun franc—eu sint om franc—vezî d-ta, în birou la socru uiţi să vorbeşti, curat uiţi. Şi eitiUil ăsta 'ţî strică capul. Iată-me pe mine, eii nu citesc. înţelegi d-ta : Trebue să maî eşî in lume, să te maî mişti. Voî îngriji eii de o întreprindere, aşa una care'mî este mie peste mână, o iau pentru d-ta, te fac tovarăş. Socru va trebui să dea bani... MANASSE 143 lasă te scot eii din birou. De cumnatul meu să nu zică lumea că... LAZAR Mulţumesc de îngrijirea d-tale şi maî ales pentru delicateţea cu care mi-o spuî. Decât... HORN Ear formalităţi ! Sunteţi aice in casa nişte formalişti cum n'am mai vczul. Şi T.elia în scrisorile eî tot „domnule" si „domnule". LAZAR Şi nu te-aî mirat de lipsa asta de intimitate ? HORN Lasă, Lazar, in asta, me rog, să nu te amesteci... Intre mine şi soţia mea n'o să las să se amestece nimeni, absolut nimeni, (zîmbind) Te asigur, câte-va ceasuri ineă si vom îi foarte intimi noî amândoi, fără să SC amestece nimeni. (Şor intră cu un rahar.de viu în mână). LAZAR, cu vocea ridicată. Dar trebue să me amestec, trebue să'ţî spun a-deverul, trebue să ştii... ŞOR Staţi oameni buni să ve spun -eii povestea cu moş COCOŞ, CU nasul roş (alcar«â la stingă şi deschide uşa). Nisilll ! ea me till. (II apucă pe Lazar de braţ cântă şi joacă pe loc în tact cu musica . LAZAR, desfăcându-se. Lasă, domnule Şor (către iiom). Poftim trecem dincolo. 144 RONETTI ROMAN SOŢ, puindui-se în drum, cântând şi jucând în tact cu muzica. Ba nu las, nu las, nu las nu ; nu las, nu las nu.. NISIM, Intră, în uşă, strigă înapoi. Ester, Lelia nu e aice. (ii ia pe Lazar ia-oparteo. Lasă, Lazar. am vorbit eii cu Lelia, ea ne înţelege. LAZAR De asta nu m'am îndoit. Dar o înţelegeţi voî pe ea? ESTER, Intră fuga cu Roza. Cum să nu fie Lelia aice ? Aice trebue să iie. (catrc Roza). Unde aî lăsat-o? ROZA Am lăsat-o aice un moment cu mirele. HORN Aice a fost. Unde să iie ! Poate ca trecut dincolo. (Arată la dreapta. Lazar ese prin dreapta, Şor pe uşa din fund). ESTER ^ Nu se poate ! Cum să se ducă singură între musafiri ! LAZAR, Se întoarce palid, cu ochiî măriţi. Nu'î! Unde'î Lelia, tată? NISIM, Din pept iuăduşit. Nu şliii, Lazar, nu ştiu, caută, să căutăm... ŞOR, Intră cu Dina Dina spune.... DINA Duduia a fost lângă scară şi mi-a spus, să'î aduc un pahar cu apă. Eii m'am dus încolo (gesticulează cu manile) şi duduia s'a dus încolo, când m'am întors cu MANASSE 145 apa, n'a maî fost duduia. Poate s'a suit in odaia unde ţine cărţile. NISIM Haî, Lazar, sus în pod, repede. (Es grămadă Lazar, Horn, Dina, Nisim şi Şor prin fund, Ester şi Roza prin stînga. La uşa din fund'Şor îT'opreşte pe Xfetaif"*...... ' ŞOR Nisim, poate____ NISIM Asta nu, Lelia nu fuge. (Ese cu Şor. Prin uşa din stînga se aud ţipetele Eşţeriîj Lelia! Lelia! Rin, itaa.M't sr audrt mil.7,ica. Intră din fund Nisim cu perul vulvoi, Lazar cu ochiî sgăiţî, Horn aiurit, Şor foarte abaTlŞt* din stînga Ester cu Roza), ESTER tremurînd Eî? NISIM, Gemînd. Nu'î! DINA A tras cupeaoa la scară şi a spus viziteul, că a vezut pe duduia lângă fântână____ NISIM Fântâna ! (Cade pe un scaun). DINA Şi apoî n'a maî vezut-o pe duduie lângă fântână____ NISIM, Vrea să se ridice şi nuT ţin picioarele Dute, Lazar, dute____ (cearcă să se ridice) dute, alergaţi tOtl, (Lazar, Şor, Horn şi Dina es prin fund ; Ester ţipând: Lelia, Lelia, ese ------..—^..^.^.^.^.,.,^1^ iriwifhiiiitTntEiin cu Roza îrTstînga, Dmutoaţtfa». -*rft»'"" ';**l'\VJ'n" b'atrV'^oT CONTABILUL, \ Thvctu miop, âna stînga Bună zioa! W trimisN^J* n. =...0, cu un pachet de vine cţnfund. iine....(PaU2i>- 10 dupi 146 RONETTI ROMAN MANASSE 147 Nu e încă două, dar am închis bifoul pentru zioa de azî, am dat drumuMa tot /pefsonalul. Cred că am făcut bine. Vrocsc să vie in c*orpore să ve felicjteze. (Desface pachetul şi depune pe masă un te/nc jje depeşi). PoltillT telegramele de felicitare cari aii s^sit până acum la birou, maî -toate din streinăţatţ^... (Nisim întoarce «opui şi se uită năuc la depeşi) / ;| ^ (Intra.o cocoană groasă, roşie/la £$fă, cu o domnişoară subţire). COCOANA GRASA, 4*'oapîe veselă, cu vocea ascuţită. Buna zioa. Domnulf/ Qohănovicî! Singur? Unde'î Ester? Unde'î Lelia?/ / N^lltyl, Ca un copil N.6 stiii... (Uitandu-s^ ţgttă la dinsa, cu lacrimi în voce). Nil Still Un(|e e Lelia. Cocoa/ijjpgroasă remâne cu gura căscată şi ascultă la ţi-peteife Esteriî cari s'au apreciat; domnişora palidă şi subţire se uită încurcată in t^ate părţile. Din fundjjpîn Lazar, Şor şi Horn. Nisim sare de pe scaun şi se -.lepede înaintea lor, Es»!1, frângându-şî mâmle şi mormăind Lelia, Lelia, intră cu Roza din stînga). , --r^**-** - \TTc-TAf Întrebând cu ochii si eu manile tremurânde. mugind ceva ne-N1SIM, articulat. LAZAR, sfîrşit Nimic ! Uşa din dreapta se. deschide şi incep a se strecura câţî-va,musafiri, alţi musafiri vin prin fund. rjiina\'ţi-fftW"l«e-^rin lttmft-şi vine repede).. i( DINA ' • " A venit un birjar cu o birjă cu un om cu o scrisoare... Duduia a scris! NISIM fără suflare Adă ! Adă ! (ia scrisoarea, dar nu o poate deschide). V ezî. Lazar ! LAZAR, O desface şi citeşte Iubiţi părinţi, am avut alegerea între a cşi din viaţă, saii a eşi din casă. Me iubiţi şi veţi ii mulţumiţi că m'am stăpânit în clipa din urmă şi că rac veţi găsi la Natalia, in loc de a me găsi unde-va moartă. Ertaţi-me, n'am putut altfel. Lăsaţi-me să mc liniştesc. Miî de sărutări, in vecînică iubire, Lelia. NISIM Eî, Lazar, fuge Saii nu fuge ? (extaziat de fericire.) A fugit ! (Cade pe un scaun). ESTER, .Grozav de speriată. Nisim ! Ce aî Nisim ? - NISIM Ce am? O fată noii născută am. Ce ştii tu, femee, prin ce am trecut eii! Am vezut moartea cu ochii... Ce, moartea? Zece morţi! Uilă-te la mine. Am ve-zut-o svircolindu-sc otrăvită, spânzurată in pod, înecată in fântână, cu cuţitul la gât, împuşcată la timpi ă, sânge şi moarte am vezut; c^-«ş*iu eii ? u curg ia- crimele pe obraz). ESTER A ! A ! A ! (Leşină serios). NISIM Nil aice! Ajlllă Lazar ! (Lazar şi Roza o prind de subsuoară, Nisim caută să se ocupe şi 'el. Es toţi prin stingă, ducînd pe Ester mai tărîiş). HORN, către Şor. Ce e asta? Eu nu pricep. De ce s'a dus? Cine-Î Natalia ceea ? ; ş°R Natalia? O fată cât se poate de bună, întreabă! pe Lazar, e soră cu domnul Frunză, e un sfert de quartet, cum am zice a patra roată Ia car, trebue numaî de cât. I 148 RONETTI ROMAN HORN Asta este ! Iţî place ? Să'mî facă mie una ca asta. Sfinta ! Se făcea că nu ştie nimica şi fuge la un amant in ziua nunţii! ŞOR După nuntă 'ţî plăcea maî bine ? HORN Şi d-ta maî Încurcat aice. Aşteaptă, te inveţ eCi minte... ŞOR Ce să'ţî fac ? Dacă aî aşa noroc ! Numaî că aud fetele de d-ta, fug. Fata luî Calman a fugit, fata luî Nisim a fugit, me gândesc acuma la fala luî A-beles din Focşani, dar maî ştiî, să nu o rupă şi ea de fugă, maî ales când ar auzi de locomobilă... Vezî, domnule Horn, le pedepseşte d-zeu pentru mine, că nu mi aî dat dreptul meu, te-aî bucurat de munca mea... HORN Adică, ce vrei să zicî ? Maî aî pretenţii ? s UN BATRAN Domnul ~~ către Horn, ■ „ \ iarta-me că\ine amestec MM* ____________ |i eii, nu me eunostî, m| recomand, mă chiamă Wifrmkraut, fac negoţ de Manufactură eii gros, asculta pe un om bălrin : Duifinealuî (arătând peţşor) are drept|te, maî bine aşa. La un ^îepot al meu â\fugit treî zilei după nuntă, şi acuma pe^itru o nimica toată trebue* divorţ, i \ I ŞOR, către bătrân. Domnule, iarlă-me, nu mc \u'noştî, îxxe recomand, rac chiamă Şor, Zelig Şor diit Fălticeni, fac negoţ MANASSE 149 eu vorbă lată, en gros. PelJite mî să te intreb : A nepotului d tale tot cu un peştin a fugit? I / BĂTRÂNUL, «Im încurcat. Nu, chia/ cu verul bărbftuluî eî. $ ŞOR, I if mâna. t Felicitările mele, domifule, felicitările/ mele, cel puţin /u s'a instreinat, afremas în lămâie, v. "**SMS"MK*^If^''*^ninţâ^ pumnul spre uşa din stînga O să maî auzâ eî de mine. O să le arăt eu. (ese). { Ce stal de vorba ? Nu te maî salţrl. Uiţi c'aî o c fată ! A trebuit să fac pregătiri si s| aduc şi fata la comedi asta. Ni\ maî remân un|minut în casa asta. Duteide'mî scokte fata. Ţi-am s|us eii, cu fu- dulia lor ii'o să qibă-. sfirsit bun. Vezî? )i BĂTRÂNţjL, foarte supus. 1 Aî drept||e, dragă, me duc, aî dreltate. (Ese prin dreapta). y- ' \ DAMA ÎNALTĂ CU NASUL* ASCUŢIT, către cocoana groasă. Spunem! &umaî, cocoană dragă, mi| întreb eu singur, de ce|au maî poftit lume? | j- COCOANA GROASĂ \ Biata Ester f| \ DAM|. ÎNALTĂ CU NAŞUL ASCUŢIT; Ia, cocoană dragă, nu o mai plânge. De ce să ne înşelăm. Nu vroî să zic nimica, dar trebrie să fie capul eî la mijldc. Parcă fără Voia eî se mişcă un paiu in casa asta. Mi-e milă nuînaî de bărbaţii seu, săracul, n'aî idee cum il duce de nas. Aşa bunătate de bărbat ! 150 RONETTI ROMAN . ' , CEI DOI MARTORI, (către Şor). Ujhde e mirele? ŞOR A plecat. AL DOILEA MARTOR A plecat deja la primărie ? ÎNTÂIUL MARTOR Fără noî ? Nu se poale ! Cum să se ducă fără martori ? ŞOR Nu. A plecai la plimbare. AL DOILEA MARTOR Cum la plimbare ? ŞOR Aşa. L'aii trimis să se plimbe, tocmai ca el pe Io-, comobila luî, şfiţî. Azî mie, mâine ţie. Dar n'a urlat mult, S'a făejftt scurt, cu abur, a fost ca trăsnit. Acuma a eşft. Poftim (arntăndu-ie uşa din fund) dacă ve grăbiţi, il niaî apucaţi pe scară. AL DOILEA MARTOR rîzînd. Vezî, Aristide, n'aî noroc. Fraî să vezî odată o nuntă ovreiască, şi aceea s'a spart. ÎNTÂIUL MARTOR g Atffta pagubă! Cu atât maî bine, nu perd vreme. Haî ,4a Club. (Martorii es): / / / JORJ, Vine fuga desperat către Şor. /Ce e asta? Acuma a plecat si mirele ! Tocmai yeneam din pimniţă. L'am întrebat, dacă pofteşte MANASSE 151 ceva, mi-a tras o înjurătură. Pe semne că nunta asta nu se maî face. / Aî gliicil. De când te-aî viril in ţivilisaţie; te-aî făcui om deştept. ." JORJ Şi cum renîân cu? Mi-am stricat doue zile, cinci oameni de plată,. Ce suntem noî de vină ? SOR Nu ii prost. Lasă; mâine, se va regula. 'JORJ / De cinci ani tot la nunţi servesc, dar una ca asia nu mi s'a întâmplat încă; G,huntă aşa de bogată... vara, când sunt aşa de puţjjhe nunţi... mc aşteptam la atâtea bacşişuri... ŞOR Nu te maî văi la... aşa saii aşa, nuntă se va face... veî avea bacşişuri alia dată. Aciuna ciute de'mî adu un pahar de vin, şi; vezî ce maî face acolo bătrânul. De ar afla măcar,întâiu de la altu... bătrânul ăsta imî arde pe suflet. JORJ furiosă către cocoana groasă. îndată (ese Jirin dreapta). DAMA ÎNALTĂ CU NASUL ASCUŢIT, Si bărbatul meu care s'a aşezat acolo ! Se zice că femeile nu maî isprăvesc cu vorba, dar bărbaţii sunt de zeco orî maî palavragii. 4 JORJ, Vine cu un pahar de vin. Poftim, d-le Sor. « fi> 52 RONETTI ROMAN ŞOR) II toarnă duşcă. Şi bătrânul? Ce face bătrânul? A aflat? tu nuccc Intră cu un pahar de vin ros pe jumătate piin în mâna stinsă. MANASSE, E foarwWe dispus. Zelig ! (Şor se întoarce surprins") Păcat că ll'aî Ibst (lili- colo, Zelig. Când a aflat rabinul că pe mireasă o chiamă Lea, mi-a spus el o pildă despre nunta luî Iacob cu Lea ; şi ce a visat Laban ; cum a vorbit el in somn cu îngerii luî d-zeu... Păcat căn'aî auzit şi tu ! Frumos ! 4R«lAyil ,şh^^A^ati^iiM^=di^toapta, •sajtfr.ecoarâ fgnvit»,iii AiiiVilWifi f%fir f"°n?N .Nicî predicatorul nu e om prost, ştie carte, aşa cum il vezî, dar degiaba, nare gustul cela Lferţ-ami «anaare■^mbe^w^mr/^-^mi^^a, fe- Qeacă .prin îynd*_Wurmlcraut ita, jSârte ,)pU»că, par)* for- iâ^ăi^4is««««A^F Şi ce* se "maî aude aice, Zelig? N'au venit încă de la primărie ? ŞOR, Foarte încurcat. MC rog, domnule Manasse, să ve spun ceva. MANASSE Vino cu mine dincolo. Am făgăduit să me întorc îndată. Vino cu mine, să auzî şi tu, o să'ţî placă. ŞOR Numai un moment, domnule Manasse. (11 ia pe Manasse de braţ, îl duce maî la oparte, începe să'î vorbească încet şi caută să'l tot ducă până ca să easă cu el. Manasse se opreşte de odată, se retrage puţin şi se uită aspru la Şor). MANASSE Zelig, nu glumi! SOŢ, Urmează încet cu vorba, gesticulează, se aude: Frunză, musică, Calman... MANASSE, Kâcneşte Beţiv ticălos! îndrăzneşti? (Apucă [un scaun) Iţi sparg capul ! Te învăţ eu glume ! Eşî afară ! Eşî, îţi zic ! MANASSE 153 SOŢ, Retrăgându-se FS CS dar poftim, întrebaţi (Muzica vine din dreapta şi ese ^)nu e secret, ştiu toţi. Iată, pleacă si muz,ca MANASSE, UitânJu-sc în jur. Adevărat?... Lea mea? se dă înapoi - — ar fi vezut o stafie ; paharul cade din mână şi se sparge). AdeA arai . ACTUL IV (Biroul laî Frunză. Mobile simple. Un dulap nou cu cărţî lîngă peretele sting. O masa mare de lucru aproape de peretele drept. în fund două uşî, ana în dreaptă şi una în stînga. Intre aceste doue uşî staţi alături pe doue postamente negre statuea lut Moise şi Venerea milo ne ză, jumătate mărime. In fie-care parte a statuelor, câte o grupă de plante înalte. înaintea statuelor, între grupele de plante o canapeluţă mică, îngustă şi joasă. In peretele stîng, dincolo de dulapul cu cărţî, o uşă. Pe pereţi câte-va tablouri maî bune, restul gravuri -şi fotografii). CNatalia şi Lazar intră din fund, pe uşa din stînga). NATALIA Aşa. E maî bine să remâe puţin singură. (Se pună pe canapeluţă). LAZAR Cred că şi Mateî s'a retras din cauza asta. NATALIA I-am făcut eu semn. A avut o zi grea copila dragă. LAZAR A fost o zi grea pentru toţi, maî ales pentru bătrânul bunic. Asta e o rană care nu se maî vindecă. Tu nu ştiî ce lume s'a dărimat în el. NATALIA. Dar ce zicî de Lelia? Admirabil de liniştită. Nicî nu m'am aşteptat să fie aşa de liniştită. M 156 RONETTI ROMAN LAZAR Sermana sora mea. Cât e de slabă şi palidă, şi cu toată liniştea, cât a plâns ! NATALIA Lasă Lazar, sunt lacrămî sănătoase. Noî femeile în fericire şi in restrişte trebue să plângem. O durere şi o bucurie care n'a fost sfinţită cu lacrimi nare preţ pentru noi. LAZAR Aî dreptate. Lacrima e un leac al fireî. E prisosul de simţire, care nu maî încape în pieptul omenesc. Bătrânul nu ştie să plângă. Nicî la moartea bunicii n'a plâns. Şi lovitura asta e maî grea. îl nimereşte la rădăcinile vieţeî sale. Faţă cu Lelia nicî n'am vrut să spun atâta. NATALIA Dar Matei poate să fie mândru. El e sigur că femeea, pe care 'şî-a ales-o, îl iubeşte. Lelia s'a purtat voiniceşte. Asta e odată dragoste. Spune'mî, Lazar, ine iubeştî tu pe mine tot aşa ? Câtă nemărginire încape intr'un'' cuvânt! Se zice aşa de uşor iubire, precum se zice furtună, încă maî uşor. Cine n'a fost singur pe /larg, când cerul e groază şi marea un mormânt; când corabia trosneşte şi inima omului nu maî bate ; când ocbiî, măriţi de spaimă, ved in viaţă un blestem şi in moarte mântuire... acela nu ştie ce e furtună. Şi cine nu e înfiorat de acelaş simţimânt de nimicire când iubeşte, nu ştie ce e iubire. NATALIA ' Şi tu me iubeştî pe mine ast-fel ? I MANASSE 157 LAZAR Copilă, eopilă ! Cerî vorbe. NATALIA Si vorbele sunt dulci. Ştiţi foarte bine că inc iubeşti, şi nicî o dată nu vreî să ini-o spuî. " " ' LAZAR Copilă dragă! Cuvintul e duşmanul simţirii. E o vrăjmăşie veche. Nu ştiu, dacă Matei a pus din adins pe aceştî doî lângă olal-tă. (arata statuete). Când aceşti doî nu se vor resboi y. când asprimea datoriei şi seninătatea plăcerii se vor uni; când castitatea ini-meî şi goliciunea castă & trupului vor merge alături; când cerul şi pământul se vor împăca... atunci şi omul va putea spune cu fruntea sus şi cu gândul curat tot ce simte. Până atunci citeste'nri în ochi, ghiceşte'mîy gândirea, ascultă Ia bătăile inimeî mele când şe^fângă tine şi 'ţî strâng mâna,—şi fii fericită, cum jrfnt fericit şi eii. ...... SERVITOAREA Intră pe /uşa din dreapta în fund E un negustor în antret, zice că'l cheamă Cioară Caută pe coconaş. NATALIA Pofteşte'! înăuntru. Saii me duc singură. (Se s şi merge spre uşă. Servitoarea ese). ŞOR Vîră capul înăuntru şi, zărind pe Natalia, intră foarte mulţumit. Bună zioa, domnişoara. Imî pare foarte bine. LAZAR Şor ! Ce este ? ŞOR, încântat. A! Lazar, imî pare st maî bine. icoală- 158 Dar ce este? RONETTI ROMAN LAZA ŞOR Ce să fie? Iată ara venit şi cu să ved ce maî esle pe aice. Îmî parc bine că ve găsesc, Cu "domnul Frunză nu m'am despărţit prea prieteneşte. LAZAR Şi viî din capul d-tale ? ŞOR . Lasă'I în pace pe capul meii. Azî nu e bun de , nimic/ M'am 'înţeles cu Nisim. ' LAZAR Adică ? . ŞOR Adică... Ascultă, Lazar, e întâia dală in viaţă că mi s'a înfundat. (Către Nataiia). D-ta o să pricepi, Nisim nu ştie singur ce vrea şi Ester nu vrea cu nicî un •chip ce vrea Nisim: e foarte lămurit. Să me bală dumnezeu dacă ştiu un singur cuvint din ce am să spun. Dar trebue să sondez terenul. Aşa vrea Nisim. Ce maî e acasă? LAZAR ŞOR Nisim şi Ester, aşa şi aşa. Cam tierţî, dar nu prea. LAZAR Dar bunicul, ce face bunicul ? ŞOR Acolo'î buba, bătrânul! N'a deschis gura. Nisim i-a vorbit un ceas,, n'a respuns un singur cuvint. Am manasse 159 intrat şi eii, am încercat să'î vorbesc, dar s'a uitat la mine că am îngheţat. Se plimbă prin odaie cu ciubucul in gură. si e o fumărae că nu vezî cu o-ehiî. Acasă am o poză : Dumnezeu pe muntele Sinaia. Un moşneag cu barba mare într'o grămadă de fum. întocmai aşa. Numaî că acela nu trage din ciubuc. Dar ciocoieşte cât ciocoieşte, pe urmă se rc-ceşte. Şi muntele Sinaia s'a recit. Toate trec. Greii. LAZAR ŞOR Greii, uşor, pozna s'a întâmplat. Acuma trebue săT ved pe domnul Frunză. NATALIA Me duc SăT Chem. (Ese prin stingă). ŞOR, Se apropie de Venere. Dar goală maî e şi asta! Maî goală nicî nu se poate. Şi ce pântece! Ce pântece! Nicî asta n'a a-vut copiî. Spune'mî, te rog Lazar, cine sunt âştî doî ?* Un moşneag eu coarne, o femee eu hraţele rupte... LAZAR Pe moşneagul ăsta trebue săT eunostî, este... SOR Staî, Lazar, ştiţi, am înţeles: Ea i-a. pus coarne şi el i-a frânt ciolanele. Bine au făcut amândoî. Marî coarne ; a dracului femee ! LAZAR, zîmbind O tragedie conjugală. 160 RONETTI ROMAN MANASSE 161 ŞOR Te rog, Lazar, nu vorbi turceşte, spune ca să înţeleg si eii. LAZAR, In fond ai dreptate. Duhul luî a nenorocil-o ; el stăpâneşte lumea. FRUNZA, Intră din stînga cu Natalia. Bună zioa, ce veştî maî aducî d-ta, domnule ? ŞOR Am priceput. D-ta n'aî uitat. Maî mult decât să me daî afară, nu poţî: poftim. Parcă nuT am spus luî Nisim? „Cum stăm noî", am zis, „să ştiîcă me dă afară, şi o să aî şi d-ta parte la cinstea asta". FRUNZĂ Viî într'adevăr din partea domnuluî Cohanovicî? ŞOR Yreî să me jur? Am un suflet şi o femee. Pot să me jur şi pe coarnele moşneagului ăstuia ; frumoase coarne. Şi ce pofteşti? FRUNZĂ ŞOR Aş voi să vorbim intre patru ochî. Dupe câte ved tot câte patru ochî se aleg. D-ta şi Lelia, patru ochi; tinărul şi domnişoara, patru ochî. Intre patru ochî înţelegerea se face maî uşor. LAZAR Trecem dincolo, Natalia, (Es prin fund uşa din stînga). FRUNZĂ Acuma spune, domnule. ŞOR Acuma, me rog, maî domol. Suntem intre noi. Ceea cc vroî să fac eii e bine pentru toţî, şi pentru d-ta. FRUNZĂ Ce vrei să faci d-la, puţin îmî pasă. Ce doreşte domnul Cohanovicî care, zicî, că tea trimes? SOR Dacă ar şti ce vrea, ar fi venit, poate, singur. Tocmaî asta e, nimenî nu ştia ce vrea. Toţî aii per-dut capul, numaî eu nu; fiindcă eii, chiar dacă pierd atâta cap cât aii alţiî, mie tot îmî maî remâne o bucată bună. FRUNZĂ Fireşte, necazul altuia se poartă lesne. D-tale nu ţi-e greii. ŞOR Greii de tot, domnule Frunză. Durerea bătrânului Manasse e grea cât un munte şi o parte me apasă şi. pe mine. E singurul om în lume înaintea căruia imî plec eu Capul, aşa. (Işî pune mâna în ceafă şi se pleacă mat până îa pamînt) Trebue să facem ceva şi pentru el. Si ce vrei d-ta ? FRUNZĂ ŞOR După câte înţeleg eii, toată piedica e bătrânul. FRUNZĂ Aşa, bătrânul. ŞOR Cât va trai el, nicî gând. Nisim nu ese din cuvin tul luî, nu poate. u 162 RONETTI ROMAN FRUNZĂ MANASSE 163 Dar doamna Cohanovicî? Lelia ţinea mult la mama eî. ŞOR Ester e femee si e mamă, ceară, o fntorcî cum vreî. Dar bătrânul nu e ceară, o! nu, pe elnu'l întorci. Şi cit va trăi bătrinul — (dă din cap şi cu degetul arătător din mana dreapta) asta c sigur—asta e punctul principal — şi cine ştie căi trăieşte. Trebue să găsim ceva. Şi d-ta te-aî gândit, de sigur; spune, cum crezî d-ta. SERVITOAREA E un domn in antret, zice că'l chiamă Mânase. ŞOR Bătrânul! O uşă! Me rog, o uşă! Pe unde es? Nu vreu să me vadă aice. Me rog, o uşă ! FRUNZĂ Trecî dincolo (I arată uşa din fund la stînga. Şor ese. Către servitoare) Pofteşte! înăuntru. către Manasse FRUNZĂ Bună zioa, domnule Manasse, poftim şecleţî. MANASSE (Se pun jos. Pausăy D-ta, d-le Frunză, nu te-aî aşteptat să me vezî pe mine aicî..., nicî eii. (Pausă). FRUNZĂ Se pare, domnule Manasse, că mS învinovăţiţi pe mine. MANASSE Eii nu măsor vina, nu ştiu; alţii sunt poate maî vinovaţî. FRUNZĂ Nicî eii n'aş fi dorit să ajungă lucrurile ast-fel. MANASSE Nu? Şi cine a dorit? FRUNZĂ Ştiţî că atuncî, când ne-am vezut intâiu, am cerut mănu Lclieî de la părinţi — MANASSE Aî cerut? Aî cerut mâna? Mie nu mi s'a spus. TSfu ştiu. Dar tot una, nu schimbă nimic. Ce a fost nu maî este, Să vedem de acum înainte. Am venit să'ţî vorbesc deschis. Aî biruit, bine ; mi-aî pus genunchiul pe piept, bine; me ţii de gât, bine. Acuma spune ce vreî, pune'ţî condiţiile. FRUNZĂ Nu înţeleg ce'mî cereţi. N'am nicî o condiţie. Doresc numaî ca părinţiî să se învoiască la căsătoria mea cu Lelia. MANASSE Bine. Un om deştept, care cere un lucru cu neputinţă, caută altceva. Aşa'î ? Vreî să pricep singur ; am priceput. Cât? Ce cât? FRUNZA MANASSE \ Bine. Nu me tOCineSC (Scoate din buzunarul de la piept un plic mare şi din plic un teanc de bancnote şi le pune pe masă) Cil acest! banî era să fac un mare bine. Era să'î depun ca fond pentru întreţinerea un'uî'j spital. Aşa saii aşa, tot bine fac. Ţi'î dau d-tale, 164 MANASSE 165 FRUNZĂ Mie ? MANASSE Dă'mî inapoî copila. FRUNZĂ sărind de pe scaun Ce e asta ? MANASSE, arătând hanii Asta e mare parte din munca unei vieţi întregi ; sunt o sută de miî de leî. Ţi î daii. Aî zestre şi scapî de o ovreică. FRUNZĂ Domnule Manasse, eşti bunicul Lelieî, aî mare noroe. Te rog, strângeţi baniî. MANASSE Nu vrei aceşti banî? Adică... FRUNZĂ Te ro.g strânge'ţî baniî. MANASSE, strângându'şî baniî Ce vrei dară, dacă.... FRUNZĂ Bătrâne, n'aî inimă de loc ? Nu înţelegi legătura tainică dintre două inimi ? MANASSE A! Aî inimă! Bun teineiu; săraca Lea! O cunosc eu inima ceea. Biciuită de patimi, iubeşte rar, urăşte des ; se înşală azi, îşi minte mâni. Ia uită-te la mine, dacă aî inimă. Imî tremură tot trupul, sunt bolnav, aî trăsnit cea maî mare nenorocire pe capul meu. bătrân şi plecat — mi-aî vârît ghiarele in suilet—găseşti un pic de milă in inima d-tale? Şi părinţii Leiî — i-aî acoperit cu hulă şi ruşine ; ţi-e milă de durerea lor? Şi Lea singură.,., Te-aî folosit de slăbiciunea unei copile rătăcite, e bine? Asta e inimă? Eşti judecător, judecă-te singur. Dacă aveai un simţi mă nt omenesc pentru ea, era de datoria d-tale s'o îndrepţi spre bine. Datoria e talpa vieţii, nu inima. Am crezut că vrei banî, că umbli după zestre ca toţî. N'am avut de unde să te cunosc. Ţi-am dat banî. Eartă-me, am fost nedrept. Im pare bine că staî maî sus. Pot să'ţî vorbesc ca om la om. Yreî să te însori, ţi se pare că o iubeşti pe Lea... FRUNZĂ Cum mi se pare ? De asta sint doar sigur. MANASSE Astăzi, da ; de mâne sunt sigur eii. Dar nu eşti numaî d-ta ; trebue să te gândeşti şi la Lea, chiar in interesul d-tale. Intr'o căsnicie e destul ca unul să tie nenorocit, nenorocirea celuî lalt vine nechemată. ^Crezî că Lea va putea li fericită cu d-ta ? FRUNZĂ Asta da. MANASSE Ast'a nu. Imî cunosc eii maî bine sângele meii. Las credinţa la o parte. Pentru d-ta se pare că n'are preţ, alt-fel n'aî lua o evreică. Cu toate că nu e viaţa care leagă pe doî oamenî, ci ceea ce stă deasupra vieţeî şi care e sfint pentru amândoî, la care se închină amândoî. Dar las asta. Aşa e lumea azî, se uită la pământ, nu la cer. Te-aî gândit insă ? Ce viaţă veţî duce împreună ? FRUNZĂ O viată bună de doî oameni buni cari se iubesc. 166 RONETTI ROMAN MANASSE O viaţă tristă de doî oameni nemulţumiţi cu sine. Patima trece, mustrările remân. Sulletul femeei trebue să fie plin numaî de bărbatul eî. In capul Leii vom trăi noî, părinţiî eî şi eu. Când veî fi singur cu Lea şi te veî uita în ochiî eî, me veî vedea pe mine, nu pe d-ta. In adîncul ochilor eî, veî vedea pe un om bătrân cu barba albă care nu uită, nu iartă şi care o cheamă. Lea se va slei de dor după lumea eî. Se va veşteji, i va peri frumuseţea. Nu veî avea un ceas vesel in casă. Când te veî crede maî fericit, vom răsări noî ca stafii intre voî şi ve vom despărţi. FRUNZĂ Ne veţî uni în iubire. Voi iubi pe aî eî ca şi pe aî meî. MANASSE Omul nu face ce vrea. Nu te amăgi. Nicî d-ta, nicî Lea, nu ve veţî schimba. Firea e maî tare de cât voinţa, covirşeşte. Şi vaî de ziua in care firea ve va striga la amândoî că aţî greşit. FRUNZĂ Vezî, domnule Manasse, dacă'mî vorbeşti ca om Ia om, iţî voî vorbi şi eu ca la bunicul luî Lazar, la omul pe care ani învăţat a'l stima înainte de a'l cunoaşte, şi care in curând inii va fi şi mie bunic. MANASSE Eu? FRUNZĂ D-ta. Ce crezî, d-le Manasse, aşa de uşor • m'am hotărit eii? Şi câte mi-aî spus d-ta, crezî că nu mine. MANASSE Vezî? Vezî că aî găsit? Ştiam eii. Asta e firea, adcverata fire. Ceva prejudiţiî ! O scânlcc de pe rug mocneşte sub cenuşă, aşteaptă vîntnl. Ceva prejudiţiî! Rămăşiţi de drojdiî pe fundul inimei. Dospesc încet, şi. într'o'zi omul e undat de ură şi nu ştie singur cum. Ascultă de prejudiţiile astea, domnule Frunză, te povăţuesc bine. Sunt semne sfinte, prevestesc furtuna. FRUNZĂ Am luptat cu mine şi le-am biruit. MANASSE Peste o lună te vor birui ele pe d-ta. Buruiană rea de mii de anî nu se stârpeşte peste noapte. FRUNZĂ Le-am stârpit. Şi abea atunci, când eram lămurit cu mine, m'am apropiat de Lelia. N'am ademenit-o, nu i-am vorbit nicî odată de iubire, am simţit a-mândoî că suntem pentru ol altă şi într'o zi am întrebat-o liniştit, parcă ar fi lucrul cel maî firesc, dacă vrea să'mî iie femee. A repuns da. (bău-ânutresare). Am cerut-o de la părinţi. Şi când mi-aîî refusat-o, am plecat din casa lor nenorocit şi frânt pentru viaţă. Sunt azî şase săptămâni. Acuma, domnule Manasse, uită-te Ia mine, Aşa arătat eii acum şase săptămâni ? îmî facî mustrări, dar ştiî ce am suferit 168 ronetti roman eii? Nu numai pentru mine, ci maî ales pentru Lelia. De şase săptămâni eu n'am eşit din casă. N'am dormit noaptea, n'am fost treaz ziua. Me plimbam cia-surî întregî prin odae, până ce mi se împleticeau picioarele. O pirotcală ameţitoare 'mî iuvăluea capul. Dacă oamenii pot înebuni de dragoste, eii nu eram departe şwanasse dă din cap). Şi din negura din creerî, se deslipeaii neted, lămurit, vedenii îngrozitoare. O ştiam Ia Viena. Intr'p zi, şezând lângă masa asta, am vc-zut-o cu ochiî trezi, aşa cum le văd pe d-ta, am vezut-o moartă, întinsă pe pat intr'o odae de otel, am vezut tot, aş recunoaşte mobila şi slugile, şi la cap i ardeau două lurmjnărî marî, şi ea era palidă cu ochiî stinşî şi cu farmecul ei nestins învingător de moarte. Am ţipat de spajniă şi am sărit de pe scaun ca să me apropriii de pât| Şi de câte orî, cu mânie neputincioasă în suflet, scăldat în sudori reci — de câte orî n'am vezut in viitor comoara mea de sfintă frumuseţe necinstită şi mânjită de îmbrăţişări streine ! Atuncî simţeam că'mî plesnesc creeriî şi pentru a nu înebuni, mc loveam cu amândoî pumnii în cap, ca să mc trezesc. Aşa am dus'o eu. Şi Lelia a dus-o şi maî reu. Am aice scrisorile eî. (Arată un saltar) MANASSE Ţi-a scris ? Era logodită şi ţi-a scris ? FRUNZĂ Şi cuî să fi scris ? Cine putea s'o priceapă maî bine? Atâta i remăsese doar, scrisul. Şi'mî scria, în tîe-care zi. Nimeni nu'şî poate închipui cât a suferit copila asta. Şi din tot jarul suferinţei ţişnia strigătul desperat, că maî uşor ar muri, de cât să se rupă de la aî eî. MANASSE 169 MANASSE Vezî? Vezî? Nu ţi-am spus? I'n copil de ovreiîi are rădăcini adincî. Poate să'î frângă furtuna, dar să'l smulgă cu rădăcinele . . . nicî odată. FRUNZĂ Si eii rac îndoiam. Dar o iubiam cu atât maî mult, durerea eî imî sfişia cu atât mai mult inima. Şi a-tuncî mă puneam jos la masa asta şi'î scriam ciasurî întregi, incordându'inî gândul, căutând pentru ea cuvinte de mângâiere în sufletul meu. lipsit singur de mângâiere, îndemnând-o să se plece sorţii, să caute uitare. Şi când isbutiam să'î scriu o scrisoare bună, . mi-o închipuiam pe Lelia cum stă şi citeşte şi se simte alinată, şi mc linişteam şi eu puţin. MANASSE Asta aî facut-o d-ta? 1-aî scris să le uite? Aî vezut singur că nu merge? FRUNZĂ Fireşte. Nu vroiam doar s'o adimenesc, s'o fur sie'sî. MANASSE Foarte bine. In aiurarea d-tale, domnule Frunză, aî judecat foarte sănătos. S'o facî şi acuma. I veî spune singur că nu se poate, că e o nenorocire, că o fată de ovreiu tot fată de ovreiîi remâne. Unde este ? FRUNZĂ Acuma nu, domnule Mânase, acuma nu. MANASSE De ce nu acuma ? 170 RONETTI ROMAN FRUNZĂ Acuma Lelia e a mea pe veci. MANASSE Cum ? Ce ? Ţi-aî schimbat părerea ? Ce e acuma ? Fiind-că a fugit ? O fată fie ovreiu care fuge e ? sa v. FRUNZĂ Fireşte. A vorbit azî mult de d- ta Ş», cu multă dra- goste Lea MANASSE Ci 'ingură ? De ce nu? FRUNZĂ MANASSE Asta e bine. Iţî mulţumesc, domnule Frunză. Asta e bine. Tl'imite-mi-O. (Frun2ă ese prin fund la stingă. Manasse se uită prin salon, se opreşte înaintea Veneriî, dă din cap şi 'î întoarce spatele. Lelia intpă pe uşa, pe care a eşit Frunză). MANASSE Lea!—Te uiţi în jos, nu îndrăzneşti a ridica privirea. Vino încoace copilă, vino la urine. Nu vroî să'ţî fac mustrări, nu. Aî vorbit azî de mine cu dragoste. Ţie dor de noî. Ţie'ţî trebue mângâere. Des-chide-ţî inima, vorbeşte.'Noî oamenii, câţî sintem, MANASSE 173 păcătuim. Cine e curat înaintea domnului ? Aî greşit şi tu. Ţi se ya erta, se va uita. Dar spune, vorbeşte. (Titaudu-sc la ta cu milă,. Cât. (le alt-fel Cşlî aCUllUl, cât de schimbată eştî, copilă ! LELIA Ciasurilc de suferinţă! coc pe om. In sase săptămâni eii am trăit anî. Zi cu zi şi ceas cu ceas am suferit şi am gândit. Nu maî sînt fetiţă sburdalnică, într'adevăr m'am schimbat. Iţî văd in ochî, bunicule, că ţi-e milă de trupul meii slăbit şi de sufletul meu, care ţi se pare rătăcit. Te rog, nu me chinui in zadar. Fie'ţî milă şi de viaţa mea. MANASSE Omul nu trăeşte numai pentru sine. Datoria din-tâhi a unuî copil este să asculte de părinţi. LELIA Părinţii să nu ceară ce nu se poate. Şi ascultarea are margini. MANASSE Lea! Şi neascultarea are marginî. Unde te afli? In ce casă eştî ? O fată in casa unuî bărbat strein ! In ce lume era să intri? Cunoştî tu lumea ceea, tu ovreică ? In lumea ceea duhul uriî se coboară din cer şi arde din pământ şi scapără din ochii oamenilor. Ura nimicitoare, în contra mea, in contra ta, in contra a tot ce e ovreiu. Omoară un om, dacă ispăşeşti păcatul, ţi se iartă. Naşte-te ovreiu, şi dacă aî ti ingerul luî dumnezeu, nu, asta nu se iartă. Tu nu ştii. Aî fost crescută în casă, păzită şi ferită de săgeţile otrăvite ale uriî. Tu nu ştii cum dor. Dar întreabă-me pe mine, cercetează cenuşa celor morţî, citeşte pe faţa celor viî, şi când urlăvintul, pleacă'ţî ■ ' —- RONETTI ROMAN urechia", aseullă'bine, si veî auzi gemete de ovreî. Eii nu stau aice irumaî ca bunicul tăii. Sint judecătorul leu. Prin gura mea le chiamă lol neamul leii obidit, iţî vorbesc îmripinele dumnezeului părinţilor Uvî de taie \uî sa.U' li pi/î. '\~ LELIA Kfi nu me lcpjyA!,ilc pumnezeul părinţilor meî. Un dumnezeu sltfp^lnesre^si un soare luceşte peste toţi oamenii, numaî că., fie-căre spune că e dumnezeul luî şi soarele luî. Cerul rie trimete binele : Lumina şi rouă şi ploaia roditoare. Ura nu vine din cer. Ura creşte în inimi Înguste, departe de soare. Zeiî sunt buni, oamenii iunl ret. Noî femeile, şi maî ales noî femeile ovreice,,-,trebue să ducem solia iubiriî in lume, să ştergem urniMe blestemului vechia care desparte pe oameni. ; ' ^ Când eram copilă, me luaî pe genlinchî. bunicule şi'mî spuneaî cuvinte înţelepte, isvorâţe din adâncul vremurilor. Din gura d-tale, bunicule, "am auzit, eă orî unde se adună doî oamenî bunî, dumnezeu este cu eî şi'î binecuvântează, va ti şi cu noî aniândoî şi he va binecuvânta iubirea. Fiî bun şi blând cu mine şi d-ta, bunicule. MANASSE ■ . Bun şi blând ! Iţî' par reii şi crud. Păsărică ser-mană căzută din cuib. Crezî că peste tot e aşa de cald. Nu e cald. Lumea ceea e rece: pentru tine. Fiindcă s'a găsit unul care să'ţî vorbească dulce, aî uitat că eştî ovreică. Nu te uita la vorbă* Vorba e iubire, fapta e ură. Copilă rătăcită în bezna nopţiîl Vezî o licărire şi crezî că e vatra primitoare. Sunt ochî de lup lucind de lăcomie după pradă. Ce cre/î că iubeşte el în tine? Mintea ta cea limpede?. Inima ta cea bună ovreiască ? Nu ! MANASSE 175 Eştî frumoasă, Lea. Dumnezeu ţi-a dat moştenire frumuseţea mamelor noastre străbune. Aşa de frumoase si de mândre se plimbau reginele noastre pe coastele muntelui Zion. Eştî frumoasă, Lea, pricepe, asla'î! Vrea frumuseţea ta, c lacom de carnea ta, de Cîinie ! (Ridică pumnii până la înălţimea tâmplelor) Două mii de anî de carne ovreiască şi tot nu s'aîi săturat ! Aii scuipat-o, au călcat-o in picioare, aii svârlit-o la fiare, aii. ars-o pe rug şi aii pironil-o pe cruce, au chinuit-o în tot felul — iadul pe pământ— şi tot nu e deajuns! Acum încep s'o strice şi cu sărutările lor. Rupe-o de pe tine carnea asta înflorită, rupe, Slllteşte-te. (Lelia face o mişcare de groaza) Nu, COpilă dragă, am păcătuit, dumnezeu să me ierte. Fiî frumoasă, Lea, înfloreşte, copilă dragă,- cum aî înflorit până acuma: dar scapă-te, scapă-te. Vezî Lea, când zidurile cetăţiî cădeau sub loviturile vrăjmaşe, mame ovreice cu pruncii lor in braţe se svârliaiî in foc, numaî să scape de duşman. Tu o aî mal uşor. Pleacă de aice, vino cu mine, vino, scapă-te ! LELIA ' Mândre şi curate aii fost mamele cele ovreice. Cu o mare iubire in suilet, aii intrat maî bine de vii in flăcări, de cât să ducă o viaţă înjosită prin silă şi minciună. Binecuvântată'este amintirea lor şi mie'mî sunt sfinte, Căcî şi eii îngrozită de înjosire, silă şi minciună, era să aleg moartea drept scăpare. Şi dacă am fost maî fericită de cât ele, şi dacă mi-a remas o poartă deschisă in spre viaţă — hotărârea nu mi-a fost uşoară. 'Nimeni nu rupe lesne tainica şi sfânta legătură de ascultare şi supunere ce'l ţine strâns lipit de-âî săî — şi maî puţin femeea. Dar cerul care mi-a sădit a tot puternica iubire in suflet, şi a căruî voce răsună în pieptul fîe-căruî om, 176 RONETTI ROMAN V I. cerul a vorbit şi in sânul meu : „Ascultă-te pe tine, aeolo'î mântuirea". MANASSE Cerul? Ast-fel nu vorbeşte cerul, (o apucă de braţ şi-o trage înaintea statueî Veneriî). Uită-te hlCOace, ia uită te. Erî mi-ar li fost ruşine de bătrâneţea mea si de line-reţea ta să ţi-o arăt. Acuma — uită-te. Iată de unde vine vocea care ţi-a vorbit. Asta e icoana lumii în care vrei să intri. Desfrânare goală, viaţă de trup fără sullet. Bărbatul înebuneşte, când nu poate avea o femee ; şi femeea când 1 vine ferbinţeală, lasă pe 'ată pe mamă şi pe tot ce e scump şi pe tot ce e sfânt, şi aleargă după bărbat. Ţapi şi capre ! Fugi din lumea asta cât maî este vreme. Intoarce-te ina-poî. Căcî dacă ne părăseşti pe noî, orî unde te veî duce, şi orî unde veî ti, blestemul părăsiriî îţî va urmări paşii. Te vor ocoli aî tăî şi vor fugi de tine aî luî. Hulă şi dispreţ de o parte, ură şi batjocură de alta. Viaţa, nu e o petrecere. Vin ciasurî grele. Moartea bate la uşa şi desperarea la inimă. Undc'ţî veî pune capul obosit, copilă ? La cine veî găsi Lo simţire caldă? Cerul nu'ţî va trimite mângâere şi la oameni veî întinde privirea in zadar, Veî rătăci streină, părăsită, veî muri în jale şi disperare şi nicî dincolo nu vel găsi pace. LELIA Port pacea încă in mine, n'o caut in afară. Lumea mea nu o las, în alta nu intru. Staţi la marginea a doue lumi şi le unesc in iubire. De la cer nu cer nimica ce nu'mî va da singur in hfirul luî. Peste oamenî voî revărsa eu raze de fericire, cât voî fi fericită. Si dacă mi-e scris in cartea vietiî şi dacă e menit de soartă, ca nenorocirea să fie tovarăşa zi- MANASSE 177 lelor mele, chinul meii me va învăţa să pricep maî bine durerea altora şi voî fi cu atât maî smerită, maî bună, mai induratoare. D-tale Ţî fac reu bunicule, ştiu, te iubesc cu atât maî mult. Şi dacă iubirea şi durerea d-tale nu'mî pot îndupleca gândul, nimeni şi nimica nu'l maî vor schimba. Tn. zadar sunt stăruinţî şi rugăminte. Din calea mea eu nu me abat. (Intră din dreapta Nisim. Ester, Roza şi Şor; din fund Frunză, Lazar şi Natalia). MANASSE Perdută ! Perdută ! O ! Voi merge pe mormântul Şareî, me voî pune cu fruntea la pământ, si voî striga : Sara, Sara! Lea, copila noastră, e perdută pentru noî. Perdută pe lumea asta, perdută pe lumea cea-l'altă. Eii n'oî maî vedea-o cât ţine viata şi amândoî nu vom maî vedea-o cât ţine moartea. Perdută, perdută! ESTEU Şi ce crezî, ,^ă de hatârul socriî îmî voî nenoroci eu copila? Pa^că cine'î maî mult de vină decât d-ta. Aţî vorbit u/toate colţurile, d-ta cu Nisim, v'aţî înte-lesTn doş/fl meii. Acuma vedeţi? Eii nu v'am spus-o îndată ?/LTn negustor de scrumbii îî trebuia Leliel? MANASSE, întorcându-se şi zărind pe Nisim. Nisim ! Vino încoace ! Am încercat cu vorba, vorba e degiaba. D-ta eştî tată. Legea 'ţî dă puterea în mână. Rătăcita asta e minoră. Nimenî n'are dreptul să ţi-o iee cu de-a sila. întrebuinţează puterea pe care ţi-o dă legea şi du-o unde-va în lume. ESTER Cum? Să mi-o ducă pe Lelia cu jandarmi pe stradă? Asta mi-a maî lipsit! 178 RONETTI ROMAN MANASSE 179 11$ MANASSE Nisim ! Eii iţî vorbesc ţie. Respunde. NISIM de pot să fac, tată ? MANASSE Cum? întrebi? Datoria de tată, asta să poţî fctcî. NISIM E greii. Te rog, tată. MANASSE Me rogî, me rogî, ce me rogî ? NISIM Sunt lucrurî, cari trebue luate altfel. Şi Lelia va pricepe. Nu merge cum vrea omul. Trebue alte mijloace. Nu maî e azî ca maî nainte. In vremea d-tale era alt-fel, în vremea noastră e altfel... MANASSE Vremea lui dumnezeu nu s'a schimbat, nicî ura oamenilor in contra noastră nu s'a schimbat. Dar ved eii că s'a schimbat ceva. Nisim, uită-te în ochiî meî: spune'mî drept in faţa luî dumnezeu : Tu daî consimţimintul teu ? Eii? Tu! Tu! NISIM MANASSE NISIM Nu. Nu dau. Trebue să vedem. ESTER Nisim, nu te maî înţeleg. N'am avut de ajuns azî? Ce maî a-reî ? NISIM înţelege, Ester, n'am venit pentru asta. Deocamdată eii nu daii nimic. MANASSE Deocamdată, deocamdată, până când deocamdată? Ha! O piedică în ca!e! Un tată care trăieşte prea mult ! Şi dupe aceea ? Şi după aceea ? Te rog, tată. Te rog, bunicule. NISIM LELIA MANASSE, (A.pucându'1 de braţ. pe Nisim) Mie să'mî spuî adeverul, Nisim, adeverul, auzi, adeverul! Adeverul, Adeverul, adeverul, Nisim. Jură ! Jură! Jură înunilea luî Dumnezeu, jură ! NISIM Să jur, să jur, nu pot să'mî omor copila. MANASSE Nu poţî? Nu poţî? Şi pe mine poţî? Pe mine.. •(Se face vînet pe obraz şi se clatină. Sor sare şi'l apucă în braţe. Roza apropie repede un fotoliu. Bărbaţii ajută. Manasse e aşezat în fotoliu). ROZA Apă ! Aduceţi apă ! Ajutaţi-me. Desfaceţî peptul. ŞOR, Care ajută. Tremur, nu pot. ROZA Rupe, dacă nu poţî, rupe. 180 RONETTI ROMAN InS7 ESTER Tată socrule, te rog, destul, me sperii. NISIM Tată! Bunicule ! Bunicule ! LELIA, Deoparte LAZĂR, De altă parte. m4n4ssf Intinde braţul drept şi face o mişcare respingătoare. Braţul cade ' jos, capui şe lasă pe piept. RD7A (Care a 'inut bratul stî"S ou mâna pe puls, îl lasă încet jos, pune i\\j£jn} mâna pe inimă, şi şopteşte încet) Stins. R, Urlă plângând. Mort ! bătrînul ^ mtort ! (Aleargă prin odae cu manile în păr). Nici nu ştiţi cinei a muNrit, nu ştiţi cine a murit ! Numai eii l'am ounoscut^numaî eii l'am cunoscut ! (Se pune intr'un colţ se patină şi plânge înăduşit). I FRUNZĂ | Un bărbat întreg s'a săvârşit. Sletea cu amândouă picioarele pe pămînt şi capul luî ajungea până in cer. I-am fă