VASILE ROMANESCU ISTORIA UNEI CÂRTI 15 JSJ A TIPARUL ijîG «CARTEA ROMÂNEASCĂ", BUCUREŞTI % V AMI.K KOMANESCU ISTORIA UNEI CĂRŢI PARTEA 11-a (♦ACADEMIEI*) TIRAKUL „CARTEA ROMÂNEASCA”, BUCUREŞT I INTRODUCERE în prefaţa la partea I din „Istoria unei cărţi “ aminteam intre altele că la noi ar fi multe, foarte multe de-spus, privitor la felul cum ar trebui să circule cartea, vorbeam negreşit despre cartea bună, ştiut fiind că cea uşoară, sensatională, repede îşi deschide pârtie* Cartea bună prea adesea a avut şi are soarta nemeritată a cerni-şeresei din; poveşti* Cartea joacă cel mai mare rol în viaţa unui neam. De lâ cărţile bune, morale, vom avea să aşteptăm naş-" terea unui popor sănătos la minte. De la cărţi rele vom avea de înregistrat un convoiu de viţii, trădări, etc. Este timpul ca o adevărată luptă să se. pornească şi la noi împotriva cărţilor rele care inundă peste tot., aruncând otravă in viaţa şi sufletul unui popor. Ne gândim la strămoşii noştri şi la vremurile vitrege prin care au trecut timp de o mie de ani şi mal bine. O tradiţie sănătoasă le-a fost singurul sprijin în zilele de adâncă mâhnire aduse de aţâţi cotropitori. Cred că e locul să amintim câteva cuvinte şi despre rolul cărţilor bisericeşti Jn trecut Aceste cărţi au fost culese priii mănăstiri de mâini cucernice de călugări, care au împrăştiat cartea religioasă românească pretutindeni, pe întinsul neamului nostru $ aceste cărţi au avut un mare rol pentru biruinţa limbii româneşti o asupra celei slave, care ştim că a dăinuit la,noi până îri epoca lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. Tot aceste cărţi au ţinut piept cărţilor calvine (maghiare) care au încercat să propage un curent de înstrăinare printre Românii din Ardeal. ' * * * în partea I a cărţii mele am căutat să fiu cât mai pe înţelesul tuturor, abecedăresc aşi putea spune, nu m’am ocupat decât de carte şi numai de ea. înâinte de a trece la expunerea modului in care a fost concepută cartea aceasta, amintesc că nu e scrisă numai pentru elevii tipografi, ci mai ales pentru marele public, care, citmd"0, n’are decât de câştigat. Ara crezut necesar să dau explicaţii asupra urmă" toarelor capitole; 1. Manuscrisul, comanda şi calculaţia— 2. Hârtia — 3. Maşini de cules — 4. Stereotipia — 5, Turnătoria de litere — 6. Zincografia — 7. Maşini de tipar —8. Legătoria. Asupra fiecărui capitol am insistat atât cât am găsit de cuviinţă, spre a fi cât mai uşor înţeles. Am început cu câteva note asupra comenzii şi calculaţiei, lucru de mare folos, de care s’a izbit oricine cu ocazia tipărirei unei cărţi. Am continuat să dau explicaţii asupra hârtiei, pre-, zentând câteva mostre, ca să ne fie uşor la identificarea, hârtiei dintr’o carte oarecare neavând pentru aceasta, totdeauna un specialist la îndemână. N’am neglijat nici maşinile de cules, stereotipia, turnătoria de litere, zincografia, maşini de tipar. Asupra legătoriei am insistat ceva mai mult. Nu pot încheia decât amintind că ori câte cărţi s’ar scrie despre carte, niciodată hu vor fi prea multe,: 7 mfi refer negreşit Ia cărţile bune, care aduc ceva nou, cum ara îndrăzneala să afirm că am reuşit în cartea mea. Care e folosul unor asemenea cărţi? Citind cartea de faţă, oricine îşi va putea_ da seama de fazele prin care trece o carte, de la fila de manuscris până la pagina de tipar. în acest mod se pot aprecia la justa lor valoare greutăţile ce întâmpină apariţia unei cărţi, de care se lovesc autorii şi tipografii. Cititorii, cunoscând acestea, vor fi în stare să preţuiască eforturile despre care am amintit. Este timpul ca şi noi Românii să avem la îndemână asemenea cărţi, în locul celor străine care inundă bibliotecile şi care, firesc, nu sânt adaptate spiritului românesc în care ra’am străduit să se prezinte cartea de faţă. * *■ * înainte de a încheia aceste rânduri, socotesc de a mea datorie să aduc viile mele mulţumiri persoanelor care mi-au dat anumite indicaţii la diferitele capitole ale cărţii mele. D-lui Victor Kubesch, Directorul Atelierelor „Cartea Românească*'. D-lui inginer Emest Schiel, de la oficiul de hârtie. Precum şi d-lor: Iosif Brandt, Florea Nicufescu,. Ilie Fântâneanu, Stan Constantin, Ernest Gundel, şi Gh. Mihăilescu toţi şefi în diferite secţii ale tipografiei „Cartea Românească Mulţumesc de asemenea d-lui Gh. Predescu care a binevoit să supraveghieze corecturile. ‘ Cu aceasta am terxnihat şi partea a Il-â â cărţii mele, partea tehnică. Dacă timpurile vor fi prielnice, voiu da la lumină şi partea a UI~a, care va cuprinde persoanele care au ilustrat de-a lungul vremurilor gândul şi cartea romanească, . VASILE ROMANESCU „CARTEA ROMÂNEASCĂ* S, A» Nu pot încheia această parte a lucrării mele, fără să aştern şi câteva rânduri despre marea întreprindere tipografică românească, care a aruncat pe piaţă milioane de cărţi şi în care am avut cinstea de a-mi tipări cărţile. Departe de mine orice gând de a măguli pe cineva ţ voiu înşira faptele aşa cum s’au petrecut. In timpul războiului nostru de întregire (1917); marele român Vîntilă Brâtianu, pe atunci ministru al Muniţiilor, â avut fericita idee de a pune bazele institutului de cultură cu care se mândreşte astăzi tot ce e simţire românească. .v Pentru aceasta strălucitul om de stat a convocat în vechea clădire a universităţii ieşene o mână de oameni J V devotaţi lucrului bun şi frumos, în frunte cu regretatul profesor universitar şi rector al universităţi din.Bucureşti, marele savant I. Atanasiu.' Roadele acestei convocări au fost statutele societăţii care mai târziu avea să ia avântul cunoscut, răspândind cartea românească, bună, ieftină şi frumoasă. După împlinirea visului de veacuri al Românilor, alte trei întreprinderi româneşti, marea tipografie Ra-sidescu, librăriile Sfetea şi Minerva se contopesc cu. noua întreprindere. 10 Primul preşedinte al nouei societăţi a fost ales marele savant, prof. universitar I. Atanasiu, acela care întemeiase statutele încă de pe vremea tristă a răz-boiului. Conducerea acestei mari inteprinderi care a avut norocul să cadă pe mâna unor oameni cu multă experienţă, a realizat progrese uimitoare. Astfel că astăzi se găseşte în plină înflorire, cu toate greutăţile ce i-au stat în cale. Datorită acestui lucru s*au înfăptuit atâtea opere frumoase şi nu mâi puţin utile: s’au scos la iveală cărţi de citit pentru toate straturile sociale, biblioteci ca Pagini alese, Cunoştinţe folositoare, Calendarul gospodarilor, etc. De amintit că un punct de mare merit al acestei instituţiuni este editarea celui dintâiu „Dicţionar enciclopedic ilustrat al limbii române“, lucrare la care şi-a dat cât mai multe străduinţe ca să iasă din toate punctele de vedere ireproşabilă. Apariţia acestei cărţi este epocală în literatura noastră, pentru care generaţiile viitoare vor fi recunoscătoare. Nu putem trece cu vederea marea desvoltare ce a luat această societate în toate ramurile de activitate, an de an secţiuni noui luând fiinţă şi unde se pot găsi lucruri din foarte multe domenii, neexcluzând pe viitor noui perspective. Sprijinită pe propriile ei forţe „Cartea Românească" pentru înaltul ei scop de a face să pătrundă cultura românească în straturi cât mai adânci, trebue să fie încurajată de tot ce e suflet românesc în această ţară. 4 4 11 In 1926, marea instituţie a avut imensa durere de a pierde pe primul ei preşedinte, pe savantul profesor I. Atanasiu. I-a urmat tot un bun şi mare român, G. G. Cociaşu, care n’a stat mult în fruntea înaltei instituţii, trecând şi el la cele veşnice. Consiliul avu frumoasa inspiraţie de a alege preşedinte pe un alt bun şi mare patriot român, pe profesorul universitar si membru al Academiei Române, Ion Simionescu, savantul cu o activitate atât de rodnică pe atâtea terenuri. Zi de zi acest neobosit gospodar al marei instituţiuni căreia i-a mărit prestigiul, face ca slova sa să se facă auzită în cele patru colţuri ale neamului nostru de care e atât de iubit, ca unul ce cunoaşte de aproape tot cuprinsul străvechei Dacii. Cu drept cuvânt se poate spune că noul preşedinte e sufletul instituţiei pe care o reprezintă aşa de strălucit prin vasta-i operă gospodărească şi cărturărească. Nu poate fi trecută cu vederea activitatea destul de bogată, desfăşurată de alţi tovarăşi de muncă, administratori delegaţi, d-1 profesor inginer Andrei Ioachi-mescu şi d-1 inginer Gh. Dobrovici, iar ca Directori Generali, d-1 Carol I. Rasidescu şi d-1 Nicolae Ionniţiu, care formează Consiliul de Direcţiune. Recapitulăm. Fondată în 1917 „Cartea Românească", ca tipografie însă este cu mult mai veche, împlinind la 16 Aprilie 1937, o sută de ani de existenţă. După tipografia Mitropolitană, adusă de mitropolitul Varlaam la 1675 şi închisă la anul 1836, tipografia „Cartea Românească", e cea mai veche tipografie laică din Bucureşti, datând din 1837, trecând prin diferite conduceri, arătate în tabloul alăturat. 12 Tablou de patronii şi şefii atelierului "Ptf^ClkeS DELA ÎNFIINŢARE (1837) PÂNĂ lN ZIUA DE AZI 1 ' ¥ Anul PATRONI 1 Şefii atelierului da 1837 Walbaum 1845 Rosettl şl Wlnterhalder 1848 Walbaum 1852 Ferdinand Ohm 1857 C. A. Rosettl 1837 Ferdinand Ohm 1863 Petre Isplrescu 1865 Ion Albescu 1867 C. Petrescu 1868 Al Grecescu 1870 Ghlţă Popescu 1872 Ion Marian 1873 Dlm. Aug. Laurlan 1876 Carol G6bl 1876 Paraschlv Georgescu 1880 Gheorghe Ionescu 1901 Ion St. Rasldescu 1910 Gheorghe Teodorescu 1912 Petre Nlculescu 1916 Carol I. Rasldescu 1919 ,,Cartea Românească" Carol I. Rasldescu Director General 1920 Anton Georgescu 1922 Vaslle Constantlnescu 1924 Vasile Romanescu Şi acum, terminând, gândul meu se îndreaptă pios spre cei ce astăzi, după ce au înscris urme neşterse în analele instituţiei de mai sus, dorm somnul din urmă, cu sufletul împăcat că au lăsat o operă durabilă. Fie-le amintirea neştearsă! CUPRINSUL Pag. Introducere .................. 5 „Cartea Românească" ... 9 Manuscrisul, comanda şi calcuiaţia . . . . . . 15 Cum se calculează un manuscris ...................19 Ce se socoteşte .... 22 Preţul volumului ..... 22 Comanda pentru atelier . 23 Hârtia .......................27 Maşini de cules ... .34 Ce personal se recrutează . 37 Stereotipia ..................40 Unelte şî maşini .............40 Elevul la început . . , 41 Stereotipie prin batere la perie . 41 Stereotipia la calandru . . 43 „ pe picior ... 43 „ rotalivă .... 44 „ în culori . . . ... 45 Materialul....................45 Flancurile ............... . 46 Turnătoria de litere . .. 47 Confecţionarea matriţelor (metoda galvanoplastiei) 48 Baia de galvanoplastie . . 48 ? Metoda stanţelor de oţel* . 49 Maşina de turnat ..... 49 Uneltele întrebuinţate la maşina de turnat ..... 52 Cum se comandă literă la turnătorie .................54 Zincografia ..... 55 Pag. Cum se face clişeul .... 56 Maşini de tipar .... 62 Instrucţiuni pentru elevul maşinist ................... 64 Scule pentru maşini de tipărit 67 Prima lucrare .................69 Rama şi instrumentele pentru închiderea formei .... 70 Registrarea............... . 73 Potrivitul .................. 73 Revizia.................. . 74 Aranjarea cernelei .... 74 Aranjarea coaielor tipărite . 74 Coperta...................... 75 Cunoştinţe folositoare pentru tipărire, lămurirea forma- tetor ..................... 76 Tablou de mărimile de hârtie măsurate în cm..........77 Câteva date despre tipăritul în culori ... ... 77 Combinaţia de tonuri . 78 Cerneluri cu ton dublu . . 78 Tri şi patru cromii . , .79 Legătoria de cărţi .... 81 Broşatul . .... . . 81 Legatul cărţii . • . . 86 Poteitorul • • •...........99 Câteva reţete necesare începătorilor poleitori ... 99 Alte amănunte necesare (tehnica) ......................102 Parte din sculele atelierului de legătorie . . • . 104 FIGURILE DIN TEXT Fig. Pag. Hârtia: 1. Maşină mare de fabricat hârtie..................28 2. Maşină de bobinat hârtie. 30 3. „ „ fabricat hârtie de mătase ...... 32 Maşinile de cules: 4. Maşina Linotype .... 34 5. „ Intertype . . . • 35 Fig. Pag. 6. Maşina Typograf • . . .36 7. Tasterul Monotype -36 8. Maşină de turnat Monot. 36 9. Text cules-perforat pe banda de hârtie ... 37 Stereotipia: 10. Sculele de stereotipie . 40 11. Presa de bătut la perie . 41 12 Flanc......................42 14 Flg. Pag. 13. Circular ... ..... 42 14. Presă plană...............42 15. Calandru..................43 16. Presă rotativă............44 17. Rlnoter rotativ ... 44 : 18. Frez rotativ...............44 19. Cazan automat de turnat 44 20. Frez plan.................45 Turnătoria de litere: 21. Gravură în lemn .... 47 22. Baie de galvarioplastie. . 48 23. Matriţă...................49 24. Matriţă de turnat . . . 50 25. Maşină de turnat ... .51 26. „ „ „ • . -51 27. Sertăraşul............... 52 28. Transportator.............52 29. Uneltele întrebuinţate la maşina de turnat ... 53 Zincograf ia: 30. Aparatul fotografic inclu- siv planşeta şi 4 lămpi electrice. ..............55 31. Obiectiv fotografic cu prismă...................56 32. Centrifug pentru preparat plăcile de zinc .... 57 33. Forma de copiat .... 57 34. Clişeul negativ şi pozitiv. 58 35. Partea dinapoi a aparatului fotografic, rasterul rotund pentru tricromii . 58 36. Maşina pentru săpat clişee 59 37. Presă de făcut tipare . . 60 Maşinile de tipar; 38. Presă gutenbergiană. . . 62 39. „ de tipărit..........63 40. Altă presă de tipărit . . 63 41. Boston de mână .... 64 42. Tiegel....................64 43. Maşină plană fără aparat. 65 44. ,, ,, cu aparat . 65 45. ,, cu două tururi fără aparat ..................66 46. Maşină cu două tururi cu . aparat...................66 47. Rotativă..................66 Fig. Pag. 48. Scule pt. maşini de tipărit 68 49. Rama......................70 50. Răstavurile şi cheia . . v 71 51. O formă corect Închisă * 71 52. Maşinistul făcând ultimă nivelare a literilor în maşină 72 53. Aparat pentru păstrarea valurilor de rezervă . . 76 Legătoria de cărţi: 54. Maşina de făţuit . . . . 82 55. Presă pentru stocuri mari 82 56. Maşină de cusut cu aţă . 83 57. Diferite feluFi de cusături 84 58. „ „ „ 84, 59. Coperta de carton cu cele 4 baghete verticale care indică locul unde se fi- xează cotorul cărţii . . 85 60. Maşina unde se reliefează baghetele................85 61. Forzaţ....................87 62. Presă de mână .... 87 63. Carie cu 2 tăieturi (einzeg) 87 64. Model de împungere cu acul . 88 65. Gherghef..................88 66. Maşină cu 7 clape pentru cusut pe tifon...........89 67. Maşină de cusut deasupra 90 68. Carte cu sforile scărmă- nate şi lipite...........91 68 bis. Carte scoasă din gher- ghef nescărmănată. . . 91 69. Poziţia în care ţinem cartea pentru a o rotunji. . . 91 69 bis. Cartea rotunjită ... 91 70. Cărţile preparate între scânduri pentru bătut falţ 92 71. Richănul cu cele 2 mucavale şi spaţiul necesar 3 mm.' între mucava şi richăn 93 71 bis. Scoarţa fixată pe pânză 93 72. Papşer. (Maşină în care se taie mucavale). .... 94 73. Maşină de tăiat (primitivă) 95 74. „ „ „ (modernă) 96 75. Presă de poleitorie ... 97 MANUSCRIS, COMANDĂ ŞI CALCULAŢIE Odată pus la punct, manuscrisul e sortit să rămână mai departe întriun colţ al sertarului sau să ia calea tiparului. In acest de-al doilea caz voiu face câteva observaţii de care s’ar putea ţine seamă, mai ales că sunt scoase dintrio experienţă a mea de ani îndelungaţi în preajma scriitorilor şi scrisului lor. N’am pretenţia de a da ceva cu totul izbutit, dar am satisfacţia sufletească de a fi încercat să fiu de folos în acest domeniu, destul de complicat, ca să poţi spune că n'ai dat greş niciodată. Şi acum să vedem care sunt condiţiunile pe care trebue să le îndeplinească un manuscris care urmează să fie transformat în carte. Prima şi cea mai însemnată condiţie a unui manuscris este să fie cât mai citeţ cu putinţă. Nu e vorba de o caligrafie excelentă; sunt frecvente cazurile când un scris nu prea caligrafic, este totuşi ideal pentru culegătorul tipograf. Esenţialul e să fie scrise pe cât posibil toate literele. Ne sunt cunoscute manuscrisele care sunt curat stenografii şi care dau mult de furcă zeţarului. Nu mai vorbesc de manuscrisele medicilor, care în majoritatea cazurilor sunt parcă nişte reţete, de loc citeţe. In acest caz ar fi de dorit să fie bătute la maşină sau transcrise citeţ. Ce bine ar fi dacă s’ar avea în vedere cât de 16 mult păgubeşte din această pricină însuşi autorul, care va trebui să ceară cât mai multe corecturi, pentru ca la urmă cartea să apară totuşi cu destule erori de tipar, uneori destul de regretabile. Sunt cunoscute eratele ce însoţesc mai toate cărţile, dela noi şi de aiurea, care de multe ori au lungimi destul de apreciabile. De altfel plaga greşelilor de tipar, adeseori foarte poz^ naşe, e îndeajuns de cunoscută, ca să mâi insistăm asupri ei. Âm amintit aceasta în treacăt şi mai mult lăturalnic, neinteresând subiectul nostru. Să trecem mai departe la calităţile unui bun manuscris. In afară de calitatea de a fi citeţ, despre care am amintit, manuscrisul trebue scris pe o singură faţă a foaiei de hârtie care nu va întrece mărimea de 20 cm. pe 25 cm. formatul cel mai potrivit. Tot aci e locul să amintim că autorul trebue să ift-dice pentru zeţar diferitele schimbări de caractere de literă din corpul lucrării, după importanţa acordată; de obiceiu, cursivele se însemnează cu o linie dede-subt, aldinele cu două, capitaluţele cu trei ; cuvintele rărite se însemnează cu o linie punctată dedesubt. Fie-care manuscris e dat în lucru pe anumite formate, pe specialităţi Nu orice manuscris se culege de tipograf, pe orice format ar vrea autorul, care în cele mai multe cazuri este profan în această ramură. Tipograful e dator să-i propue autorului formatul cărţii. In tipografii şi librării sunt diferite cărţi în deosebite formate, însă cu regret trebue să recunoaştem că în majoritatea cazurilor au fost tipărite pe formate greşite. Aceasta fie din vina tipografului, fie din a autorului. Desigur că autorul sau editorul plătind doreşte să i se tipărească cartea pe un anumit format* pentru simplul fapt că dă .bani. Tipograful, de voie, 17 de nevoie cedează, ajungându-se la tipărirea unei cărţi într’un format cu totul nepotrivit cu materialul cuprips într’însa. Stint diferite cărţi de specialitate cu anumite formate. Q|ji mai întrebuinţate formate şi cari ar trebui să fie Irorice lucrare sunt următoarele: TABLOU GENUL LUCRĂRILOR Formatul Hârtia în cm. Formatul tipografic pe pagină hârtiei Cărţi de ştiinţă .... 5° VI 16X24 No. 12 Cărţi de critică .... 8° VI 16X24 >> 12 Nuvele şi romane . • 8° II 1254X19 »> 2 d. Poezii ft. mic..... 8° II 1254 X 19 2 d. „ „ mare ... . • 4° II 24 54 X 38 „ 2 d. Literatură p. copii . . . 4° II 24 54 X 38 2 d. Cărţi de şcoală, curs pri¬ mar şi secundar . . 8° IV 13 54X21 >> 4 d. Abecedare 8° VI 16X24 12 Geografii...... 8° VI 16X24 a 12 Astronomii şi algebre S° VI 16X24 >> 12 Atlase ........ 4° VI 24X32 >> 12 Dări de seamă pentru so¬ cietăţi, cărţi de omagiu şi monografii .... 4° VI 24X32 >> 12 Reviste........ 8° VI 16X24 )> 12 Ziare ......... No. 12 sau 6 --- >> 12 Este bine ca autorul când vine la tipograf, acesta să-i asculte dorinţele şi pe urmă să-l propue formatul cărţii, după ce a văzut manuscrisul. Bine înţeles aceasta •se face numai dacă tipograful e la curent cu toate acestea. Intâiu şi întâiu tipograful îi arată, îi propune . 2 18 o carte, ca să ştie autorul cum s’ar prezenta cartea la format. După aceasta îi arată litera şi hârtia. Nu orice literă e bună pentru orice lucrare. Dator e tipograful să propue autorului modelul de literă. In ce priveşte litera, există sute şi mii de caractere, fiecare tipografie avându-şî felul ei de literă. In general însă toate acestea rotesc în jurul celor patru caractere propuse de mine, adică antiqua, fnedeval, elzevlr şi fantezii. Tabloul de mai jos va servi ca un ghid în viitor pentru cei ce doresc să-şi tipărească cărţi, atât în ce priveşte litera cât şi în ce priveşte hârtia. TABLOU DE LITERĂ ŞI HÂRTIE Greutatea GENUL LUCRĂRILOR Litera Hârtia la 1000 de coaie Cărţi de ştiinţă .... Antiqua sau Velină 50 Kg. Medeval Nuvele şi romane . . . [ Fantezii Edit. sau vel. 50 „ Poezii ft. mic..... \ Elzevir » >> 30 ' „ „ „ mare . . . . [ Medeval n )> n 30 „ Literatură pentru copii . Antiqua Edition 56 „ Cărţi de şcoală curs pri¬ Scris şcolară mar şi secundar şi semi velină. 56 „ Abecedare...... »> Edition 40 Astronomii şi algebre . »> Semi velină 40 „ Atlase....... Velină 50 „ Dări de seamă pentru so¬ cietăţi, cărţi de omagiu Antiqua sau Velină sau şi monografii . . . . Medeval cromo 60-70 ,, Reviste ........ Antiqua sau Scris sau Medeval semi velină 35-40 „ Ziare......... Antiqua Tipar 28-32 „ 19 Odată învoirea făcută între autor şî tipograf în pri-rvinţa formatului, hârtiei şi literei, se procedează la calcularea lucrării, care se face de obiceiu pe o coală, adică 16 pagini sau pe un. foimat ■ mai mare, cum ar fi 8 sau 4 pagini. % CUM SE CALCULEAZĂ UN MANUSCRIS Mai întâiu de toate se controlează manuscrisul dacă are scrisul uniform. Acest lucru se are foarte mult în seamă. Se întâmplă uneori ca un manuscris să fie foarte neuniform. Două, trei scrisuri, apoi fragmente bătute la maşină, etc. Ce se înţelege prin scris uniform? E acel scris în care autorul a aşternut pe fila de hârtie cu aproximaţie acelaşi număr de rânduri. Se numără câte litere sunt pe un rând, câte rânduri sunt pe o pagină şi prin înmulţirea acestora avem numărul de litere de pe o pagină. După aceea vedem câte file are manuscrisul, care număr se va înmulţi cu totalul de litere de pe o filă şî astfel avem totalul nv-tregului manuscris. Evident că o precizie absolută nu poate să aibă loc, dar vom căuta să ne apropiem de dânsa cât mai mult cu putinţă. In mod practic cele de mai sus s’ar desfăşura cam astfel: Să presupunem că avem de calculat un manuscris pe 300 de file; fiecare filă având 30 de rânduri, fiecare rând 40 de litere. Iată cum procedăm: înmulţim pe 30 cu 40 şi av^m 1.200 litere pe o filă. Manuscrisul am presupus că are 300 de file. înmulţim pe 300 cu 1200 şi avem 360.000 litere întreg manuscrisul. 20 Va să zică autorul acestui manuscris a întrebuinţat aproximativ 360.000 de litere. Odată aflat numărul de litere din tot manuscrisul, socotim la formatul cărţii propus şi aprobat de autor la câte mii de litere sunt pe o pagină, pe urmă pe 16 pagini, adică o coală tipografică şi socotim la atâtea coaie până ce ajungem la suma de litere a manuscrisului. Să presupunem că un rând ar avea 50 de litere, iar pe o pagină am avea 36 de rânduri. Facem socoteala următoare 50X36=1.800. Avem deci pe o pagină 1.800 de litere. Pentru 16 pagini, vom înmulţi cu numărul 16 şi vom avea 28.800 litere pe o coală tipografică. Am văzut că întreg manuscrisul autorului are 360.000 de litere. Vom împărţi această sumă la 28.800 şi vom afla numărul de 12 plus o fracţie oarecare, care reprezintă numărul de coaie ce intră în cartea ce urmează să vadă lumina tiparului. Mai punem la socoteală şi paginile de titluri, dedicaţii, tablă de materie, socotim şi clişeele, dacă există şi avem în fine totalul definitiv. Astfel putem şti câte coaie va avea cartea de sub tipar. După aceea întrebăm pe autor în câte exemplare e dispus să scoată cartea, atră-gându-i atenţia că preţul unei cărţi îl decide şi numărul mai mic sau mai mare de exemplare în care e trasă. Nu trebue uitat că tot la calculaţie tipograful va avea în vedere felul manuscrisului, diversele semne, pasagiile în limbi străine, tabele, precum şi diferitele corpuri de litere mai mici decât litera obicinuită a cărţii. Toate acestea măresc preţul cărţii. Tot tipograful face cunoscut autorului că o carte culeasă cu un corp de literă mai mare costă mai ieftin 21 decât una culeasă cu un corp mai mic, dat fiind că un rând din prima conţine mai puţine litere decât un rând din a doua; tot datorită acestui lucru, o pagină cu un corp de literă mai mare, are un număr de rânduri mai mic, decât aceeaşi pagină culeasă cu un corp de literă mai mic. De asemenea dacă o carte 6 culeasă cu linii între rânduri (rărită) e mai ieftină decât una culeasă fără linii (nerărită) (Vezi voi. I pag. 45—47). Dacă, eventual, cartea are şi planşe, acestea se tipăresc de obiceiu pe o hârtie aparte, ca apoi să fie intercalate. Preţul lor vine deosebit. Câteodată planşele se tipăresc cu hârtia cărţii respective; de data aceasta preţul se cuprinde în al cărţii. Ceea ce am scris la calculaţie e pentru o carte care urmează să fie tipărită cu cerneală tipar negru. Dacă lucrarea se tipăreşte cu o cerneală tipar culoare (albastră, sepie, verde, ele), preţul se majorează. Dacă lucrarea se tipăreşte în două sau trei culori, preţul, se înţelege dela sine, e mult mai scump, atât din punctul de vedere al zeţarului care face formele la culoare, cât şi ca tipar, unde aceeaşi coală se tipăreşte odată de fiecare culoare. La notele muzicale, care vin culese în tipografie, preţul se face pe portativ şi format. In cazul când întreaga carte ce urmează să vadă lumina tiparului este intrio lftnbâ alta decât a noastră, preţul va fi majorat cu 15 °/0 — 40 °/0 după împrejurări şi greutatea limbii străine. Limba franceză se culege mai uşor decât germana şi, natural, este mai ieftin de cules un text francez; de aceea am făcut această comparaţie de 15% — 40%. Amintim că de datoria tipografului este ca la des- 22 chiderea comenzei să propună autorului dacă acesta doreşte să tipărească un număr oarecare de exemplare pe o hârtie aparte superioară, pentru a fi oferite diferitelor personalităţi, sau reţinute pentru sine, etc. In cazul când autorul a acceptat aceasta, i se cere să hotărască dacă vrea ca aceste exemplare să fie broşate sau legate în pânză sau piele; de obiceiu pentru Familia Regală legătura e aparte. CE SE SOCOTEŞTE ? 1. Culesul. 2. Tipăritul. 3. Legatul. 4. Hârtia. 5. Coperta (cartonul şi tiparul). 6. Diverse materiale. 7. Cheltueli de administraţie. Tipograful face preţul pe coala de 16, 8 sau 4 pagini. Dacă autorul îi cere să facă preţul pe toată lucrarea, tipo*-graful, ştiind câte coaie va cuprinde cartea, având în vedere planşele, dacă există şi tot ceea ce mai poate surveni, îi va prezenta preţul. De obiceiu acesta se face pe coală şi anume când lucrarea e cu „Bun de tipar ştiindu-se exact câte coaie cuprinde; Autorului i se dă preţâl pe exemplar. PREŢUL VOLUMULUI Să presupunem că tipograful a dat autorului preţul lucrării pe exemplar fixându-1 la 25 de lei. Ce preţ va pune cărţii autorul ? 23 Am spus maî sus că înainte de a fixa preţul, autorul trebue să aibă în vedere: a) Rabatul librarului de 25 % b) Cheltueli de depozit 15 % De asemenea trebue să se aibă în vedere un număr de exemplare care trebue distribuite la diferite personalităţi, biblioteci, instituţii, ziare, reviste, plus alte pierderi. Avându-se în vedere toate acestea, preţul unui exemplar se va socoti de trei ori la preţul tipografului, adică 75 de lei. COMANDA PENTRU ATELIER Am dat un model practic de comandă tipografică pentru atelier. Procedându-se astfel nu se greşeşte niciodată. Se completează locurile rămase libere. Comanda se trece într’un registru sub un număr anumit. După aceea vine la zeţărie unde va fi culeasă lucrarea. Comand^ se predă şefului de atelier-zeţar. La zeţărie, manuscrisul se culege, se corectează întâiu de corectorii atelierelor, pe urmă de însuşi autorul, se paginează şi se trimite corectura în pagini autorului, odată sau de două ori, după cum sunt mai multe sau mai puţine greşeli şi după cum autorul e mai mult sau mai puţin pretenţios. La ultima corectură, autorul va trebui să dea aşa zisul, „Bun de tipar !“ sub rezerva ultimelor corecturi însemnate, care cad în sarcina revizorului corector, care va fi foarte atent să nu scape nes-coasă nici una din corecturile însemnate de autor. Odată îndeplinite aceste lucruri, şeful zeţar o predă şefului maşinist, care îşi aranjează maşinile necesare pentru tipărit; de asemenea cere şi hârtia de care are nevoie. 24 După ce cartea a fost tipărită complet, comanda vine la legătorie, unde şeful de legătorie va avea toată grija să se execute cât mai repede cu putinţă broşarea sau legatul care se va face de bună seamă după norme precise, ca astfel lucrarea să se execute în condiţii tehnice ireproşabile. De aci cărţile sunt predate cu număr expediţiei; biroul tipografiei reţine 20 de cărţi pentru bibliotecile diferitelor instituţii. După aceea lucrarea se predă, după indicaţiile autorului sau editorului, depozitului sau librarului, care pune cartea în vânzare. încheiu partea aceasta cu observaţia că la apariţia unei cărţi lucrează: 1. Autorul. 2. Tipograful. 3. Fabrica de hârtie şi 4. Librarul. Nu trebue să uităm că vânzarea unei cărţi depinde în mare parte de reclama ce i se face prin diferite afişe şi ziare; aceasta cade în sarcina autorului nu a librarului cum am fi înclinaţi să credem. ^ De bună seamă însă că cea mai bună reclamă ce se poate face unei cărţi, mai ales când e bună, aducând ceva cu totul original ca inspiraţie, etc., este critica ce i se face, de care cititorii vor ţine seama, îmbulzindu-se să citească sau ocolind lucrarea recent apărută. In scurt, despre acest capitol am spus tot ce am găsit nimerit pentru scopul meu, căutând să nu-i dau o prea mare desvoltare îngreuindu-1 cu amănunte inutile, ceea ce i-ar micşora valoarea practică, şi pe de altă parte ar mări şi preţul cărţii. 25 No. de Comandă Data emiterii COMANDA Data punerii în lucru Punga Clientul L ucrarea Suma Formatul lucrării Hârtia Detalii Coperta ZEŢĂRIA ZINCOGRAFIA Litera ............... Formatul în quadraţi Paginat pe ^ Detalii.............. Corecturile se trimit la B- cm. total Clişee liniare yy autotipii................. ,, culori Clişeele se fac pe raster de.......................... Detalii STEREOTIPIA MAŞINI PLANE Cerneala Coperta tipar culori Detalii Predarea la MATERIALE ÎNTREBUINŢATE LA MAŞINI PLANE Hârtie...........1.......................... Copertă Diverse Terminat lucrarea la. 26 PREDAREA LA LEGĂTORIE Suma Semnătura Suma Semnătura LEG ÂT ORIA Execută pe baza acestei pungi EXPEDIŢIA Data Exemplare Data Exemplare Observaţiuni Semnătura, CALCULAŢIA Lucrarea la Ore a lei ora Lei Material coaie Lei lucrate întrebuinţat Zeţărie Hârtie Zincografie . Planşe Maşini Coperte Legătorie Diverse Total Total Total general Lei HÂRTIA Materialul fără de care progresul actual de pe toate tărâmurile ar fi fost cu mult întârziat e fără îndoială hârtia. Mulţumită hârtiei putem face ca gândul nostru să străbată mări şi ţări, ajungând în cele mai îndepărtate colţuri ale pământului, ducând lumina ştiinţei pretutin-deni. Fără să exagerăm, putem spune că născocirea hârtiei poate fi socotită printre marile minuni ale creierului omenesc, veşnic frământat spre a găsi căile mai înlesnitoare pentru înaintarea cu paşi repezi spre culmile progresului. Acestea zise, vom aminti în treacăt câteva din fazele mai însemnate prin care trece fabricarea acestui element, care deşi nu aparţine chiar industriei cărţilor, credem că merită 6 cât de modestă atenţie, dată fiind valoarea excepţională pe care am văzut că o reprezintă în progresul umanităţii. După ce multă vreme omenirea şi-a aşternut ideile pe pergament, s*a ajuns la descoperirea hârtiei, care avea să revoluţioneze lumea, dând posibilitatea scrisului pe o scară mai întinsă. Chinezilor datorim această descoperire, care de prin sec. III a. Hr. au fabricat papirusul, din care prin îmbunătăţire treptată, dealungul veacurilor şi la diferite 28 popoare, a ieşit minunea realizată in zilele noastre, în fabricarea hârtiei celei mai pretenţioase posibile. * $ $ Hârtia se obţine prin împâslirea fibrelor. Aceste fibre pot să fie din bumbac, in, cânepă, paie, bambus esparto, Fig. 1. Maşina mare de fabricat hârtie. fibre de diferite alte plante, sau fibre de lemn de molift, brad, plop şi altele. Hârtiile cele mai fine întrebuinţate la noi ca: hârtie pentru bilete de bancă, hârtie pentru acţiuni, rentă, cărţi funduare, poliţe, etc., se fabrică din fibre de bumbac, cânepă şi in. Cea mai mare parte din hârtii se fabrică din fibrele obţinute din lemn de molift. 29 Pentru a se putea scoate fibra din lemnul de molift sunt două posibilităţi de procedare. 1. Se scoate fibra din lemn pe cale chimică; în acest caz se obţine aşa zisa celuloză chimică, care ulterior se poate înălbi. 2. Se scoate fibra din lemn pe cale mecanică; în acest caz se obţine pasta mecanică de lemn. Pasta mecanică de lemn fiind cea mai ieftină materie primă a hârtiei, se întrebuinţează la toate hârtiile inferioare, împreună cu un coeficient mai mare sau mai mic (20—80%) de celuloză chimică. Hârtiile de gazetă, sunt hârtiile cari au cel mai mare coeficient de pastă mecanică de lemn, iar hârtia velină este fabricată exclusiv din celuloză chimică înălbită, adică fără pastă mecanică de lemn, din care cauză hârtiile veline se mai numesc şi „hârtii fără pastă de lemn“. După cum am arătat mai sus, hârtia se compune din fibre. Afară de acest material se mai adaugă în hârtie şi corpuri de umplutură a spaţiilor între fibre, care poate să fie: caolină, asbestină, blanc fix şi altele. De asemenea se adaugă şi cleiu vegetal, care se scoate din răşină (colophoniu) prin fierbere cu carbonat de sodiu, şi se fixează în hârtie cu sulfat de aluminiu. In hârtie se mai adaugă coloranţi, pe măsura nuanţei de culoare comandată. Materialul de umplutură dă posibilitatea de netezire (satinare) fină. Cleiul nu permite hârtiei să sugă umezeala; se va putea deci scrie pe hârtie încleită fără să se întindă cerneala. Prepararea pastei de hârtie se face în aparatele nu- 30 mite „Holendrew cari au principiul de funcţionare apropiat de al unei mori, adică macină, toacă şi a-mestecă fibrele şi celelalte adaose mai sus numite într’o pastă care se subţiază cu apă. Fig. 2. Maşina de bobinat hârtie. Fabricarea proprie a hârtiei se face pe „maşina de fabricat hârtiiu, care are ca principiu de bază o sită pe care curge pasta de hârtie, subţiată cu apă, prin care apa se scurge, iar pe deasupra rămâne hârtia (un strat de fibre încâlcite), care se trece apoi prin valţuri .31 (numite prese) pentru a se netezi hârtia şi a se scoate resturile de apă. După aceasta hârtia parcurge o serie de cilindre uscătoare, cari sunt încălzite prin abur. Hârtia astfel fabricată se taie în coaie, se alege şi se ambalează în baloturi. Maşina de fabricat hârtie întrio foaie fără sfârşit (in-continuu), este inventată de un francez în anul 1800. Până la acea dată hârtia se lucra coală cu coală printr’un procedeu manual, care necesita multă dibăcie, care era însă în principiu, identic cu procedeul celor mai moderne fabrici de hârtie. Vechile ateliere de fabricat hârtie (numite mori de hârtie) au avut o fabricaţie de câteva zeci de kilograme pe zi, pe când una din cele mai mari maşini de fabricat hârtie ce avem actualmente în ţară, produce singură până la 45.000 kgr. hârtie în 24 ore. Şi acum trecând peste procedeele întrebuinţate la fabricarea hârtiei, ca fiind cu totul în afară de subiectul cărţii noastre, ne vom opri asupra câtorva observaţii care în mod necesar se desprind din capitolul hârtie. Spre părerea noastră de rău, trebue să amintim că din punctul de vedere al cunoştinţei asupra cerinţelor unei hârtii proprie pentru tipărit, aproape întodeauna lasă de dorit. Hârtia de tipar e de obiceiu considerată după înfăţişarea exterioară şi natural e comandată şi fabricată, avându-se în vedere preţul. Numai rareori e luată în consideraţie capacitatea de tipărire. Nimic mai urât decât o carte, mai ales când e de valoare, tipărită pe o hârtie defectoasă. Trebue amintit că una din calităţile esenţiale ce trebue să îndeplinească hârtia, înainte de a fi dată la tipar e aceea de a fi plană şi uniformă, altfel face falţuri, la tipar, destul de urâte. 32 Hârtia moale satinată îndeplineşte în general cel mai bine cerinţele pe care le cere tipogafia, respectiv capacitatea de tipărire. Cele mai perfecţionate sunt hârtiile artistice de tipar care corespund tuturor pretenţiunilor capacităţii de tipărire. Flg. 3. Maşina de fabricat hârtie de mătase. Hârtiile cu suprafaţa mată se pot tipări chiar cu clişee la Offset. Hârtia lucrată prea moale lasă în timpul tipăririi scame şi praf şi umplu deci maşina în interior de praf şi mai ales forma si vălătucii cu cerneală. ■» Acestea sunt în scurt ceea ce am găsit necesar să amintesc despre hârtie. 33 Relativ la hârtie am crezut necesar sâ dau diferite modele, spre ştiinţa tuturor. La aceasta am fost determinat de faptul câ aproape în fiecare zi ne cade în mână câte o carte, pe care o frunzărim de la un capăt la altul, dar nu ne dăm seama de calitatea hârtiei. Ca să ne facem o idee despre aceasta, ne vom adresa adeseori unui specialist. Modelele din cartea de faţă ne înlesnesc să identificăm numai decât hârtiile cele mai variate. Bine înţeles avem în vedere numai hârtia fabricată în ţară. Şi noi avem câteva fabrici de hârtie naţională, care ne îndestulează trebuinţele. Prima fabrică de hârtie a fost întemeiată în 1546 la Braşov. A doua la Bacău în 1583. In cartea de faţă se va găsi la sfârşit, un număr oarecare de modele de hârtie românească cu denumirile lor, putând astfel să identificăm orice hârtie din cărţile româneşti. ■> MAŞINI DE CULES Secolul trecuta dat tiparului o nouă desvoltare prin apariţia maşinilor de cules. Multe lucruri din domeniul tipografiei ce erau considerate Imposibile, astăzi, graţie tehnicei atât de avan^ sate au devenit destul de cunoscute. Mâna zeţarului cât ar fi fost de iute şi de exercitată la culegere, n’ar mai fi putut face faţă cerinţelor de azi. De a-ceea inventarea maşinilor de cules este tot ce mintea omenească a putut da la iveală mai cu folos în privinţa tiparului. M’am ferit de o descriere amănunţită a maşinilor de cules care ar fi îngreuiat volumul cu lucrări care nu se pot învăţa din lectură, căci o maşină nu se poate învăţa decât făcând practică cu ea. Fig. 4. Maşina Unotype. ■■ Sunt diferite maşini de cules: Linotype, Intertype, Typography Monolyne şi Monotype. Dăm câteva tipuri de maşini de cules mai importante. Linotypul şi Intertypul sunt maşinile de cules cele mai rapide şi se întrebuinţează pentru gazete, reviste, broşuri, etc. Aceste maşini au nevoie de supravegherea unui mecanic. Ambele aceste maşini toarnă rânduri întregi, aşa că pentru o greşală se culege un rând întreg, de aceea se recrutează elementele cele mai destoinice pentru a deservi aceste maşini. Maşina Linotype a fost inventată de Otmar Mergen-thaler. Maşina Intertype este o creaţie a inginerului Scudder fost asistent al inventatorului Linoty-pului. In 1914 a ajuns să perfecţioneze la maximum Linotypul, care sub această formă a fost numit Intertype. Marele avantaj al acestei maşini este rapiditatea în ce priveşte schimbarea formatului şi matriţelor. Intertypul e întrebuinţat în mai toate întreprinderile tipografice mari. Typograful e o maşină mai mică, cu instalaţii mai simple şi cu cheltueli de regie reduse. Funcţionează în tipografiile mici şi mari. Nu are nevoie de mecanici speciali, iar ca producţie e aproape la fel ca celelalte două maşini de mai sus. A fost inventat de Rogers şi Bright. Toarnă tot ca şi Linotypul rânduri întregi. Fig. 5. Maşina Intertype. 36 Monolynul, toarnă tot întrebuinţat. Fig. 6. Maşina Typograf. tîe tastat complet, e dus Fig. 7. Tasterul Monotype. rânduri întregi dar e puţin Monotypul, e maşina de cules cea mai perfectă. Se deosebeşte de toate cele- ■t lalte maşini de cules prin aceea că pe când celelalte toarnă rânduri întregi, monotypul toarnă litere individuale. In compoziţia Mo-notypului intră propriu zis două maşini: una care tastează (culege) şi alta care toarnă. Zeţarul tastează literele care se imprimă prin-tr’o perforare pe un rol de hârtie specială. Pe un astfel de rol se pot imprima 30-32 pagini. Odată rolul de hâr-l maşina de turnat, care în Fig. 8. Maşina de turnat Monotype. 37 mod automat toarnă litere individuale după rolul de hârtie la formatul cerut si cu matrita necesară. •> 7 Marele avantaj al acestei maşini de cules, este la corectură unde nu mai avem nici un inconvenient, căci pentru orice greşală se scoate literă cu literă ca la culegerea de mână. Monotypul însă cere instalaţii speciale care necesită mari chel-tueli şi de aceea aceste maşini sunt recomandate numai tipografiilor mari. Pentru ziare aceste maşini cari dau litere mobile nu sunt practice din cauză că .îngreunează mult paginaţia care trebue făcută foarte repede. Monotypul a fost inventat de Tolbert Lanston. CE PERSONAL SE RECRUTEAZĂ Canditaţii pentru maşinile de cules cei mai preferaţi sunt zeţarii. Dintre aceştia se recrutează de obiceiu cei mai buni şi cu o cultură oarecare. Candidatul dat la maşina de cules e pus la început numai să vadă şi să asculte sunetul maşinii, sunet care la maşina de cules în funcţiune e de o importanţă capitală. Face apoi o probă de vre-o câteva zile spre a se obişnui cu clapele literelor. Aceste exerciţii se fac cu ambele mâini şi cu toate degetele. Numai aşa poate deveni un linotypist bun şi iute la lucru, ajungând să bată între 4.000-10.000 Fig. 9. Text cules-perforat pe banda de hârtie. 38 litere pe oră. Supraveghetorul trebue să ia aminte dela început dacă candidatul e atent la lucru şi dacă e bun pentru maşinile de cules. El trebue să-şi cureţe şi să-şi ungă singur piesele pentru a fi stăpân pe toate secretele maşinii. Se mai arată candidatului matriţele corpurilor ca să ştie se . evidenţieze corpurile străine mari şi mici; e destul ca o singură matriţă să fie de corp străin ca tot zaţul să fie socotit inutil şi deci aruncat la topit. Trebue să i se atragă atenţia ca la schimbarea matriţelor să le controleze întodeauna. Spălarea matriţelor şi inelelor (caelelor) priveşte tot pe linotypist, care şi le controlează zilnic, fiind lucrul cel mai important la facerea rândului. Curăţenia la maşinile de cules va fi sporul şi obţinerea unui zaţ ireproşabil. Curăţenia se poate face uşor şi repede, bine înţeles dacă aceasta se va face în fiecare zi. De asemenea se cere ca maşinile să nu fie unse peste măsură; trebue depuse la fiecare ungere numai 2-3 picături de uleiu, căci dacă se pune mai mult, uleiul se prelinge amestecându-se cu praful care murdăresc maşinile în scurt timp. în sala unde sunt instalate maşinile trebue de asemenea să fie o curăţenie exemplară, căci praful este inamicul cel mai înverşunat al maşinilor. Şurupurile trebuiesc zilnic controlate $ e posibil ca unele să se slăbească în timpul funcţionării, producând astfel defecte grave. Dimineaţa, prima grife e deschiderea maşinei şi încălzirea cazanului de topire a plumbului. Apoi maşina se şterge, se unge, piesele necesare sunt spălate cu benzină sau petrol, după caz, şi, când totul e aranjat şi pus bine la punct, se dă drumul maşinei. Seara se 39 face 74 oră curăţatul maşinei şi apoi se înveleşte cu o pânză, ca în timpul curăţirii localului să nu se depună praf pe maşină. Maşinile astfel îngrijite se vor conserva bine, iar defectele vor fi aproape inexistente. O ultimă lămurire ce mai am de dat şi pe care am lăsat-o înadins la urmă este cu privire la aliajul acestor maşini. Trebue să se observe ca plumbul să nu fie nici prea cald nici prea rece. De asemenea facerea aliajului este un lucru de foarte mare importanţă. Dau un tablou de compunerea aliajelor şi temperaturile de topire şi retopire a plumbului la maşinele de cules. TABLOU Veţi menţine cu stricteţe următoarele temperaturi şi aliaj la maşinile de cules. TYPOGRAPH INTERTYPE MONOTYPE ALIAJ 2% Cositor 4% Cositor 9% Cositor 12% Antimoniu 11 % Antimoniu 19% Antimoniu 86% Plumb 85% Plumb 72% Plumb Corp 6-7 cu Temperatura 400° Celsius sau în cazanul 280° Celsius 280° Celsius 750° F. de topit sau 555° F. sau 535° F. Corp 8-14 cu 370-380° Celsius sau 710° F. Temperatura maximum maximum maximum la retopire 300° Celsius 500° Celsius 440° Celsius (cazanul de sau 570° F. sau 570° F. sau 840° F. 300 kg.) STEREOTIPIA Aproape nu există astăzi tipografie care să nu aibă pe lângă ea şi un atelier de stereotipie. Denumirea de stereotipie o datorim francezului Didot. Acest procedeu a fost născocit pe la începutul secolului al XVIIMea. UNELTE Şl MAŞINI Primul lucru ce trebue să înveţe un elev la stereotipie e cunoaşterea uneltelor şi maşinilor ce-1 înconjoară. Uneltele atelierului de stereotipie sunt următoarele î daltă, ciocan, călfuţă, cleşte, şurupelniţă, patent, foarfecă, compas, pilă mică, pensulă, piatră de ştab, sulă, piatră de ascuţit, perie, menghină, rangă, flancuri, foiţă negativă. Maşinile atelierului de stereotipie: Calandrul, presa de îndoit clişee pentru rotativă, frez plan, rinoter pentru rotativă, presă de bătut la perie, strung de rotativă, frez pentru rotativă, presă pentru turnat clişee plane, circular de tăiat clişee, etc. Fîg. 10. Sculele atelierului de stereotipie. 41 ELEVUL LA ÎNCEPUT Prima lucrare la care e pus un elev când intră la stereotipie, e aceea de a desface clişee de pe lemn; cu vremea, va fi pus să închidă forme, să toarne clişee plane, şi să dea la rindea. Deabia când este stăpân pe aceste lucruri, i se dă să toarne la rotativă, unde e supraveghiat de aproape de lucrător. După un timp anumit de practică, i se dă în primire, deacum pe răspunderea lui, orice lucrare plană sau rotativă. STEREOTIPIE PRIN BATERE LA PERIE Să vedem acum cum se lucrează o formă dela zeţărie, la stereotipie $ dacă ne referim la procedeul vechi dinainte de războiu, amintim că forma după ce vine la stereotipie se închide întrio rangă în felul următor : mai întâiu se desleagă forma, i se pun răsta-vuri pe margini şi re-gleţî şi apoi e închisă. După ce am în-chis-o îi dăm corectură si o ducem * la zeţărie unde se citeşte ca să nu fie vre-o greşeală, se face ceea ce se chiamă revizie. După aceea băgăm flancul în apă unde sade 15 minute, apoi, scoţându-1, Fig. II. Presa de bătut la perie. 42 îl netezim bine cu o hârtie, ungem forma cu uleiu, aplicăm flancul ud pe formă şi-l batem cu peria până se imprimă bine litera (zaţul). Aceasta făcută, cu călfuţa şi ciocanul batem bine pe faţă, să nu fie vre-o literă mai sus decât alta. Apoi luăm forma şi-o introducem la presă care e fierbinte, punând deasupra formei 2 bucăţi de postav, ca să nu iasă căldura afară. După ce a trecut o oră o scoatem dela presă şi flancul . a rămas uscat pe formă. II luăm şi-l turnăm la presă. După ce s’a turnat stereotipia, o tăiem la circular şi o dăm la rindea, o batem pe lemn, o tăiem din nou pe mărimea formei şi o curăţim cu dalta, apoi o dăm la maşini spre a fi tipărită. Fig. 12. Flanc. Fig. 13. Circular. Fig. 14. Presă plană. 43 STEREOTIPIE LA CALANDRU Stereotipia a făcut progrese destul de însemnate. O formă de progres e întrebuinţarea calandrului cu ajutorul căruia se imprimă forma automat. Iată cum se procedează aci. După ce s’a adus forma de la zeţărie e închisă intri o rangă, se dă corectură, după ce s’a făcut mai întâiu revizia, apoi se închide din nou şi se bate faţa formei spre a se nivela literele. In fine flancul foarte puţin ud îl punem deasupra formei, peste flanc punem 2 postavuri, presiunea calandrului atât cât trebue, apăsăm pe manivela automată care merge bine înţeles cu curent. După ce s’a oprit calandrul luăm flancul în care s’a imprimat zaţul. II Fig. 15. Calandru, tăiem pe mărimea formei şi tragem cu creionul pe dos, unde sunt locuri albe şi lipim cu nişte cartoane ca să iasă la turnat ceva mai jos decât litera, căci altfel stereotipia murdăreşte la maşină* Restul se procedează la fel ca şi bătutul la perie. STEREOTIPIE PE PICIOR Al treilea sistem de stereotipie e aceea aşa zisă pe picior. Stereotipie pe picior e la fel ca aceea pe lemn, cu deosebirea că cea pe lemn nu e rezistentă, cea pe picior e numai din plumb la înălţimea literei şi ţine mai mult la tipărit. STEREOTIPIE ROTATIVĂ Al patrulea sistem de stereotipie e cea rotativă. Procedeul este următorul: odată venită forma dela zeţărie, e închisă, se dă corectură, se citeşte să n’aibă greşeli, apoi e închisă din nou şi bătută cu călfuţa spre nivelare. Apoi se ia flancul puţin ud, se pune Fig. 16. Presă rotativă. Fig. 17. Rinoter rotativ. pe formă, se pun postavurile pe flanc şi dăm drumul calandrului, după ce am scos flancul imprimat cu zaţul. Fig. 18. Fig. 19. Frez rotativ. Cazan automat de turnat la rotativă. 45 II tăiem apoi la mărimea formei şi îl punem pe cazanul cu plumb ca să se usuce. După aceea introducem flancul in presă şi turnăm materialul înăuntru lăsând vre-o cinci minute ca să se răcească. Scoatem pagina, ne uităm dacă e bună, o punem pe frez-rotativ şi tăiem albitura. Pe urmă o introducem la rinoter ca s*o cureţe pe spate la grosimea cilindrului rotativ. Din nou o punem la frez-rotativ unde o frezăm, şi o curăţim cu dalta. In sfârşit o dăm la maşina rotativă unde se tipăreşte. STEREOTIPIE IN CULORI In fine avem şi stereotipia zisă în culori la care se procedează astfel; luăm spre exemplu două culori: roşu şi galben. Turnăm stereotipia întreagă, adică două bucăţi, una rămâne la roşu şi alta la galben 5 luăm stereotipia şi scoatem una din culori cu frezul plan după cum ne arată manuscrisul; a doua culoare se scoate la fel ca şi prima 5 pe urmă se tipăreşte fiecare la maşină în culori. Aceasta e •> stereotipia în culori. Fîg. 20. Frez plan. MATERIALUL Când se toarnă la presă stereotipie plană, materialul trebue să fie potrivit de fierbinte, ca să nu se ardă matriţa şi să nu se facă falţ. 46 La stereotipia rotativă materialul trebue să fie mai fierbinte, pentru ca să nu iasă floarea literei ciupită. Temperatura materialului la stereotipia rotativă e aproximativ -f- 300° la cea plană -f- 250°. TABLOU DE COMPOZIŢIA MATERIALELOR DE STEREOTIPIE Pentru plăci maşini plane: 70% plumb, 25% antimoniu, 5% cositor. Pentru plăci maşini rotative: 65°/0 plumb, 30 antimoniu, 5% cositor. FLANCURILE Un mare avantaj prezintă stereotipia, prin faptul că la retipărire, nu mai avem nevoie de culegere din nou, ci ne folosim de flancurile obţinute după primul zaţ bine înţeles dacă lucrarea nu are modificări. Flancurile trebuesc păstrate la o temperatură potrivită. TURNĂTORIA DE LITERE La 1450 Io an Gatenberg descoperi împreună cu Petre Schoeffer si Io an Fausty matriţa după care se toarnă litera mobilă. Clişeul nostru reprezintă în faţa cazanului de topit un maestru turnător cu instrumentul de turnat în mână, având lângă el coşul plin cu litere turnate. Timpul a adus îmbunătăţiri mari j în arta turnatului; de unde la început se turna după cum se vede în alăturatul tablou, azi s’a a-juns să se toarne litere cu maşini speciale. Delacâ- Fîg. 21. Gravură în lemn din Jost Ammans Stăndebuch. teva litere pe oră câte se turnau după sistemul vechiu, azi cu noile maşini putem turna până la 100 litere pe minut. O turnătorie de litere moderne este şi la „Cartea Românească". 48 Spre a putea turna litere mobile, adică literele de bază din tipografie, e nevoie mai întâiu de matriţe sau forme pentru turnat. Aceste matriţe se pot confecţiona după două metode. CONFECŢIONAREA MATRIŢELOR METODA GALVAN OPLASTIEI Pentru confecţionarea matriţelor e necesar un desen făcut de un artist special pentru litere. Acest desen se dă gravorului care îl gravează pe plumb. Modelul de plumb obţinut de la gravor se introduce în baia de galvanoplastie unde cu ajutorul electricităţii cuprul din sulfatul de cupru (S04 Cu) se depune pe modelul de plumb, formând astfel copia negativă care pentru turnătorie constitue matriţa sau forma pentru turnat. BAIA DE GALVANOPLASTIE Baia de galvanoplastie se compune din apă filtrată şi sulfat de cupru (piatră vânătă) în raport de y şi este în legătură cu o sursă de electricitate. Literele introduse trebue să stea înăuntru 50 de ore, spre a se putea depune un strat de cupru suficient de gros. 49 După cum se vede la modelul de mai Jos, lamele cu modele de litere sunt puse la polul negativ al curentului, iar la polul pozitiv se pune o placă de cupru electrolitic. METODA ŞTANŢELOR DE OŢEL înainte de a proceda la executarea matriţelor e nevoie de desenele respective, care sunt lucrate de un specialist în această ramură. Odată gata desenele, se predau gravorului care le gravează în oţel. Acest oţel trebue să fie din cea mai bună calitate căci odată fiind gravate bildurile, se trage o polei-tură spre a se obţine luciul dorit, care luciu va fi transmis apoi literilor turnate.. Odată aceste stanţe obţinute, care se mai numesc şi pansoane, se călesc spre a putea resista la batere. După aceasta se iau ştanţele şi se introduc într’o presă specială care le bate într’o placă de cupru sau de nichel, în dimensiuni aproximative după mărimea şi grosimea literei. In acest mod obţinem matriţa de turnat după care se toarnă literele cele mai frumoase. Fig. 23. Matriţă. MAŞINA DE TURNAT Părţile constitutive (vezi fig. 24). A) Ceaunul cu compoziţia literei care este alcătuită din plumb, antimon şi cositor în următoarea proporţie: 67 plumb-|-28 antimon+5 cositor = 100 kgr. compoziţie B) Forma literei sau orificiul de solidificare. 4 C) Sertăraşul pe care se fixează matriţa. D) Şaibă cu etaje pentru potrivirea viteseL E) Transportatorul care scoate litera din orificiul de solidlficare şi o transportă afară din maşină. F) Pistonul ceaunului Principiu de funcţionare (vezi fig. 24). Compoziţia din ceaunul A se topeşte 340—360° prin ajutorul căldurii dela electricitate sau prin flacăra ga*-zului de iluminat. Compoziţia în stare lichidă este trimisă sub presiune de pompa F în orificiul de solidlficare B în momentul când sertăraşul îl închide ermetic iar dispozitivul numit transportator (E*) scoate litera afară din maşină. Litera astfel obţinută se taie pe înălţimea normală de 62 y puncte, 62 y X 0,38 mm. = 23,8 mm care se mai numeşte şi înălţime franceză. 51 Fig. 25. Maşina de turnat, vedere din faţă (Schnellguss). Fig. 26. Maşina de turnat, vedere din spate. 52 Maşina de turnat e acţionată de o transmisie cu curea sau printr’un electromotor şi poate produce pe minut: Fig. 27. Sertăraşul » ^ ^0 » » (Materkasten) pe grosime de un ghifert. UNELTELE ÎNTREBUINŢATE LA MAŞINA DE TURNAT I. Sistemul care serveşte la măsurat corpul, are lungimea franceză de 6 cuadraţi. 2* Kernmasul pentru măsurat grosimea literelor şi a liniilor. 3. Winckelul pentru măsurat suprafaţa floarei la litere, este un unghiu, foarte exact, de 90°. 4. Lupă pentru mărit, se întrebuinţează până la corp 12. 5. Bezebleckul serveşte la controlarea liniei la litere. 6. Penseta pentru scos litere. 7. Şurupelniţă mare. 8. „ mică. 9. înălţimea, aparat special şi exact înalt de 62 puncte. 10. Justurium, aparat pentru controlat linia la litere. II. O cană de uleiu pentru uns maşina. 53 /- T Sistem. F U Şurupelniţă. Justurium. Bezebleck. Fig. 29. Uneltele întrebuinţate la maşina de turnat. 54 CUM SE COMANDĂ LITERĂ LA TURNĂTORIE Pentru a avea o repartiţie bine stabilită la o comandă în ce priveşte cuantumul de kgr. la corpuri, dau o notă cum se poate face comanda de către tipograf la turnătoria de litere. Intr’un minimum se află tot alfabetul cu toate semnele punctuaţiei. Corp. 4 se comandă 2V2 kgr. 5 » » 3 7* 6 5 7 » 5 V. » 8 » » 6 9 7 » 10 tf . » 8 12 » » 10 14 » 14 16 » 16 » 20 » 20 w 24 » 22 28 w 24 » 56 >» » 50 » 48 n 40 » ZINCOGRAFI A Pe lângă materialul de cules, în tipografie mai e nevoie de clişee care servesc la ilustrarea lucrărilor tipografice, reprezentând desene, vederi, picturi, etc. Pentru ca ilustraţiile în carte să fie bine reuşite e > •» neapărată trebuinţă ca desenele, etc. ce se predau Flg. 30. Aparatul fotografic Inclusiv planşeta şl 4 lămpi electrice. zincografului să fie desttil de reuşite şi clare; numai astfel putem avea ilustraţiuni frumoase. Zincografului i se indică de cei în drept formatul clişeului ce trebue făcut. Formatul se dă pe centimetri sau se indică mărimile la care se reduce însemnându-se astfel: Vx, 1/2, 3/4, 1j4, V5, V8- Toate acestea depind de mărimea 56 desenului, vederii, picturii, etc. ce avem şi la cât trebue să facem reducerea. După aceasta comunicăm zincografului hârtia pe care vrem să tipărim clişeele, pentru ca să ştie cum să facă rasterul clişeelor. Numai astfel zincograful pune în lucru clişeul. De notat că la cartea ilustrată cu clişee autotipii cu fotografii, vederi, picturi ce nu sunt liniare se întrebuinţează hârtie satinată; iar când se tipăreşte pe hârtie mată, clişeele autotipii se fac cu raster mare. Clişeele lineare se tipăresc pe orice fel de hârtie. CUM SE FACE CLIŞEUL Clişeele se execută pe cale foto-mecanică şi sunt de două feluri. Clişee liniare, adică clişee în care desenul de reprodus e compus numai din linii, şi clişee în autotipii care redau desene în semitonuri, ca fotografii, picturi, etc. Clişeele liniare se transpun pe zinc prin trei mijloace; desenul se face direct pe zinc cu o cerneală Fig. 31. Obiectiv fotografic cu prisma. grasă specială, sau se transportă după un desen lucrat pe hârtie de transport sau pe un tipar din-litografie, şi pe cale fotomecanică. Clişeele liniare pe cale fotomecanică se execută'astfel: se face un negativ fotografic de pe un desen pe mărimea necesară în zaţ; acest negativ se copiază pe zinc, turnând pe zinc o cuşe sensibilă de albumină combinată cu bichromat de amoniu, care după ce s’a uscat, se pre- 57 Fig. 32. Centrifug pentru preparat plăcile de zinc. sează într’o ramă de copiat in contact cu negativul şi se expune la lumina zilei sau lumină electrică, după 5-10 minute; când copierea e gata, se scoate din ramă şi cu un val de cleiu se înegreşte placa cu cerneală de transport, se pune într’o tavă cu apă şi cu ajutorul unei bucăţi de vată se developează; părţile copiate, adică desenul nu se solvă în apă şi rămân fixate pe placa de zinc, iar restul cuşei se spală Jos, astfel că desenul apare fidel cu originalul; după ce s’a uscat placa de zinc, se pudrează cu praf de asfalt, care se lipeşte pe desenul gras, se scutură bine de prisosul de asfalt şi se încălzeşte placa până ce asfaltul de pe placă s’a topit; în această stare placa se poate trata cu acid azotic pentru a-i da relieful necesar tiparului. Acest relief nu se poate obţine cu o singură săpătură cu acid, el trebue obţinut cu mai multe băi succesive care cresc în concentraţie pe măsură ce trebue întărită şi cuşa desenului, aplicând după fiecare baie o nouă cusă •> mai rezistentă* Clişeele în auto-tipie sunt reproduceri de pe fotografii, picturi, desene lavate; aceste toate nu au ca la liniare modulaţia formată din aşure de linii si din semitonuri, adică trecerea de la umbră la lumină Fîg. 33; Forma de copiat. •58 Fig. 34. Stânga: negativul. Dreapta : pozitivul copiat de pe negativ. este redată eu un ton care merge descrescând. Aceste tonuri, ca să le putem reda pe zinc, trebue descompuse în puncte care în partea din umbră sunt legate între ele şi cu cât mergem spre un ton mai deschis, ele descresc, astfel că redau toată modulaţia originalului. Pentru a obţine astfel de negative fotografice, trebue că în faţa plăcei fotografice să intercalăm un geam pe care e gravată o liniatură Fig. 35. Partea dinapoi a aparatului foto- Care se încrucişează grafic : rasterul rotund pentru tricromii. la un unghiu de 90°, 59 formând astfel o reţea cu mici puncte transparente care se imprimă pe placă fotografică, redând modulaţia desenului. Aceste ecrane numite şi rastere sunt de multe desimi, după cum o cer împrejurările în care se tipăreşte un clişeu. Dăm aci mărimile întrebuinţate. Maşina rotativă şi hârtia ordinară 20 linii pe cm2. yy yy » » Velină J>0 „ „ „ » plană * „ ordinară 4 0 „ „ n y, yy n y, Velină 48 „ n „ yy yy yy yy bună D4 ,, » „ » » „ „ cromo sau kunstruck 60 „ „ * Cu cât rasterul unui clişeu este mai des, cu atât cere şi o îngrijire mai mare la tipar, adică o cerneală mai bună, o hârtie mai bună şi o potriveală mai îngrijită. La clişeele de autotipie, copiatul pe zinc diferă de cel pentru liniare, soluţia necesară fiind preparată în loc de albumină cu cleiu de peşte; acesta după copiat nu mai are nevoie de prăfuit, căci încălzind placa la o temperatură de 300°, cleiul de peşte se transformă într’un etnail care rezistă acidului. Săpatul de asemenea diferă de cel de la liniare, căci desenul fiind des şi neavând goluri, nu are nevoie de adâncime şi îi ajunge o singură săpătură. Fig. 56. Marina pentru săpat clişee. 60 Tot cu ajutorul autotipiei se mai fac reproduceri în culori, cari prin supratipărire redau exact culorile originalului. Se ştie că în natură nu există decât trei culori (roşu, galben, albastru) şi toate celelalte sunt combinaţiile acestora; de aci a plecat şi procedeul în culori care se numeşte tricromie. Pentru executarea acestui procedeu avem nevoie de plăci sensibile la o anumită culoare, de filtre colorate pe cari le punem în faţa obiectivului, şi cari nu lasă să treacă prin ele decât o anumită culoare, astfel că printr’un filtru verde trece numai culoarea de roşu şi Fîg. 37. Presa de făcut tipare. închise, se mai poate pentru un negru care se supratipăreşte. La fiecare din aceste culori, înclinaţia liniilor de pe raster trebue să fie mutată cu 30°, ca să evităm aşa numitul moire sau canava. Plăcile fotografice obicinuite nu sunt sensibile la anumite culori, aşa că nu se pot întrebuinţa în tricromie ; pentru acest scop ne folosim de emulsia de collodiu care în legătură cu colorantele ce i se adaugă şi cu filtrul respectiv, dau placa cu coloarea extrasă după cum ne trebue. Cele trei clişee astfel obţinute după ce au fost copiate şi făcută prima săpătură, se face un tipar de probă, tipărind în ordinea următoare: întâiu amestecurile cu roşu: ■> 7 filtrul de orange e pentru culoarea de albastru ; iar filtrul de violet pentru culoarea de galben. Dacă la tri-cromii, desenul are părţi intense în culorile lua o a patra culoare I. Galben II. Roşu III. Albastru Toate trei culori supratipărite In ordinea de mai sus Vasile Romanescu - Istoria unei cărţi — Partea Il-a. „Cartea Românească" 61 galben, apoi roşu şi la urmă albastru; acest tipar colorat ne arată care din părţi corespund originalului şi cari mai trebuesc săpate pentru a ajunge la fidelitatea originalului. Pentru ca tiparele în culori să cadă exact una peste cealaltă, se fixează pe două părţi laterale ale originalului două cruciuliţe trase cu cerneală pe o bucată de carton; acesta se fotografiază odată cu originalul astfel că le avem pe toate trei culori şi pe ele potrivim ca culorile să cadă exact una pe cealaltă. După aceea clisele, atât cele liniare cât şi autotipiile, se taie şi se montează pe lemn, care trebue să aibă grosimea necesară, ca să fie exact la înălţimea literelor. Odată cu predarea clişeelor, zincograful predă şi câte un tipar de fiecare clişeu. La clişeele în culori, zincograful pre^iă de fiecare culoare câte un tipar (scala culorilor), plus tiparul cu toate culorile pe hârtia sau cartonul respectiv. MAŞINI DE TIPAR Oricât de primitivă era presa de tipar a lui Guten-berg, a fost folosită câteva veacuri, până s'a ajuns la inovaţii, care aveau să producă o adevărată revoluţie în arta tiparului. Un istoric al maşinilor de tipar nu-şt are locul în cartea de faţă, care a fost plănuită pe proporţii cât mai reduse şi urmând un plan cât se poate de elementar. în treacăt numai, amintim două nume ilustre din istoria maşinilor de tipar: Kdnig, Nicholson. Odată completată comanda, lucrarea cu Fig. 38. Presă gutenbergiană. ,,bun de tipar“ ia drumul spre maşini, adică urmează tipăritul. 63 MAŞINI DE TIPĂRIT Gutenberg îşî tipărea cărţile cu presa de mână. Acesta a fost începutul tiparului. Cu timpul, s’a adăugat la presa de Fig. 39. Presă de tipărit. mână piesă cu piesă, până s’a ajuns la ceea ce se poate vedea azi. Maşinii e sunt de diferite formate, începând cu cele de cărţi de vizită, până la formate pentru cărţi, etc. In tipografiile mari, maşinile sunt împărţite după varietatea lucrărilor de executat. 64 Fig. 41. Boston de mână. INSTRUCŢIUNI PENTRU ELEVUL MAŞINIST Elevul la maşini. — Elevul sau începătorul, trebue să cunoască la început ca şi zeţarul, lucrurile care îl înconjoară în atelierul său, adică pe lângă tot mobilierul, trebue să cunoască maşinile de tipărit, piesele, sculele, etc., ca atunci când este nevoie de ceva să fie cât mai înlesnit. El mai trebue învăţat Dăm câteva modele de maşini de diferite forme, de la presa lui Guten-berg care tipărea câteva exemplare pe oră, şi până la cele mai moderne maşini, care au ajuns astăzi să tipărească 4000 de exemplare pe oră. Maşinele de tipar sunt de două feluri: fără aparat, la care e nevoie de puitor cu mâna, şi cu aparat, care funcţionează automat coaiele înşirându-se una după alta singure. Fig. 42. Tlegel. 65 Fig. 43. Maşină plană fără aparat. ca atunci când trece pe lângă o maşină, să fie cu băgare de seamă, ca nu cumva să-l apuce vre-o roată Fig. 44. Maşină plană cu aparat. 66 Fig. 45. Maşină cu două tururi fără aparat. 67 sau vre-o curea. La orice lucrare ce începe trebue să oprească motorul maşinii. La maşini elevul trebue să cunoască; valurile, cilindrul, manivela, clapele, şireturile, aşternutul, etc. SCULE PENTRU MAŞINI DE TIPĂRIT 1. Fundamentul de lemn. — Cu ajutorul acestuia se transportă formele de tipărit de pe fundamentul de maşini şi viceversa, când s’a terminat cu tipăritul. Fundamentul de lemn se face de obiceiu din stejar. 2. Fundamentul de fier. — E o placă de fier aşezată pe un postament de lemn. Acest fundament serveşte la pregătirea (închiderea) formelor într’o ramă, înainte de a fi transportate pe fundamentul maşinei de tipar. 3. Ramele de închidere. — Sunt rame confecţionate din fier, constând din două părţi de aceeaşi mărime. Rama serveşte pentru fixarea şi transportarea formelor de tipărire. 4. Călfuţa şi ciocanul de lemn. — Acestea servesc maşinistului să niveleze zaţul, când forma a fost închisă în ramă. Se ia călfuţa în mâna stângă iar ciocanul în dreapta şi se bate bine suprafaţa formei. Se strâng încă odată răstavurile şi se bate pentru o ultimă dată forma, pentru a se împinge în jos literile care eventual s’au ridicat, apoi se strânge din nou. 5. Spahiul (lopăţica).—Serveşte pentru transportul cer-nelei din butoiu în jghiabul maşinei şi amestecul culorilor. 6. Cana de uleiu. — Serveşte la ungerea maşinilor. 7. Cuţitul şi foarfecile. — Ele servesc la potrivitul formelor. Procedeul e următorul: se taie de pe o coală trasă prin maşină cu forma de tipărit, literele şi oma^-mentele prea tari şî se lipesc petice de hârtie satinată 68 Lopăţică (şpahlu). r) Cheie pentru clape. Ciocanul de lemn. mm Cuţitul de potrivit. Frecător de cerneală. Fig. 48. Scule pentru maşini de tipărit. 69 pe cele mai joase, care apar pe hârtie prea slab. Odată potrivită, coala se fixează pe cilindru, exact la punctul în care a fost trasă$ peste ea se pune încă o coală, aceasta curată, şi în fine se poate începe tipăritul, Cuţitaşul pentru potrivit are două tăişuri, 8. Cheia de închidere. — Fiecărei prese automate i se va adăuga de fabrica de maşini o cheie de închidere, necesară maşinei şi care se găseşte pe un tablou de scândură. 9. Cheie pentru clape. — Fiecare maşină mai posedă şi câte o cheie pentru clape, aceasta este necesară pentru potrivitul clapelor care necesită un control foarte des. 10. Masa de spălat formele. — Serveşte la spălarea formelor de tipărit. Formele închise pot fi curăţite bine pe o masă de spălat. Mijloacele de curăţire a formelor constă din perii tari, petece udate cu leşie, apă şi benzină. PRIMA LUCRARE După ce a învăţat toate acestea, prima lucrare a elevului este la maşinile mici, la care tipăreşte cărţi de vizită, afişe, bilete de nuntă, etc. şi pe urmă treptat, după învăţarea acestora, va trece la maşini mai mari. Tot pe elev îl priveşte curăţatul maşinilor, formelor de tipărit, clişeelor. El trebue să ştie de asemenea cum se scot valurile din maşini, să cunoască spălarea lor şi ungerea maşinei. Maşina trebue ţinută în cea mai perfectă stare de curăţenie. Seara, la lăsarea lucrului, trebue bine curăţită. Dimineaţa prima grijă a elevului e ungerea maşinei, aceasta pentru buna conservare a ei. 70 Este bine ca elevul trecând la practica cu maşinile mari, să i se arate cum să pună coaiele singur, ca atunci când va fi lucrător să fie un perfect punător de coaie la maşină. In momentul când maşinistul a cerut paginile zeţarului pentru tipărit şi zeţarul i le-a adus la maşină, maşinistul are datoria să vadă ca fundam entul-masă pe care zeţarul va pune paginile să fie bine curăţat, ca să nu fie nici-o murdărie. Controlând, va comunica apoi zeţarului că poate aranja paginile, aranjare pe care o face conform schiţei ce o are (Vezi pag. 59 „Cum se aşează paginile". voi. I). După ce paginile au fost aşezate şi controlate ca să nu fie vre-o greşeală, maşinistul începe să facă formatul. RAMA ŞI INSTRUMENTELE PENTRU ÎNCHIDEREA FORMEI. CUM PROCEDEAZĂ MAŞINISTUL DUPĂ CE A PRIMIT FORMA DELA ZEŢAR? Mai întâiu aşează pe fundament rama de închiderea formei, forma (paginile) rămânând la mijloc. ,__________n , ____n____________, O _______ ■________ o Fîg. 49. Rama. 71 Ramele au forma fundamentului maşinei respective. După aceea maşinistul trece la facerea formatului. Pentru aceasta ia o coală de hârtie de mărimea celei pe care se va tipări forma şi măsurând se distanţează paginile la intervalele cerute de formatul coalei ţinând cont şi de anumite sisteme de tăieturi. Intre pagini, în locurile rămase goale, se aşează regleţii de maşină cari se pun şi ei după o normă a închisului formei, pentru a nu avea şpiţuri în timpul tiparului. Regleţii sunt turnaţi din tuciu. După aceea maşinistul des- Flg. 50. Răstavurîle şi cheia. Fig. 51. O formă corect închisă. leagă uşor sfoara dimprejurul zaţului, începând cu pagina din capul ramei şi pe urmă strânge forma. Când 72 s*a terminat cu facerea formatului, maşinistul aşează răstavurile între paginile dela margini şi cele două laturi mici şi una a ramei; după aceea cu o cheie specială se strâng puternic răstavurile care au un fel de rozete dinţate. Astfel se termină operaţia de închidere a formei. Controlează încă odată ca totul să fie în regulă. Flg. 52. Maşinistul făcând ultima nivelare a literelor în maşină. Pe urmă se trage pe fundamentul de transport al maşinei, se pune vertical (în cap), spre a se curăţa dedesupt literele; pe acelaşi fundament se transportă în maşină, unde forma se deschide din nou şi se fixează bine rama, se strâng puţin răstavurile şi se bate cu călfuţa bine. După ce a apropiat valurile de cilindrele trecătoare ale maşinei, maşinistul se urcă pe maşină şi trage primele tipare, unul pentru revizie, altul pentru registru. REGISTRAREA Prin registrare se înţelege suprapunerea precisă una peste alta a paginilor tipărirei şi contra-tipărirei. Dacă se ţine o coală tipărită pe ambele părţi la lumină, trebue ca pagina primă şi contrapagina să se suprapună exact. Registrarea trebue făcută înainte de începerea tipărirei de pe contra-paginâ. Registrul şi formatul făcute, se poate începe potrivitul. POTRIVITUL Sunt mai multe sisteme de potrivit; se împart după felul formei, hârtiei si natura lucrării. Pentru text bătut, tipărit pe hârtie velină se ia de obiceiu aşternut semi-tare, dacă nu are clişee, dacă are clişee se ia aşternut tare, iar potrivitul textului se face cu hârtie moale şi la clişee cu hârtie subţire consistentă. La text tipărit pe hârtie mată sau nesatinată se ia aşternut tare, spre a nu se îngropa literîle prea tare în hârtie. Pentru clişee autotipii care se tipăresc în majoritatea cazurilor pe hârtie satinată fină, se utilizează aşternut tare. Aici potrivitul se face mai mult sub clişee, adică între ţine şi lemn, iar pe aşternut cu hârtie subţire pelur sau mătase. Clişeele vor trebui să fie potrivit înălţate, să nu depăşească înălţimea literelor, de preferat cu două foi de hârtie mai Jos decât literele, spre a se putea face decupările respective tonurilor dela clişee, sau aşa zisele Kreidereliefe (potrivire mecanică). 74 REVIZIA In timpul potrivitului vine zeţarul la revizie, i se spală forma, i se deschide maşina şi incepe a face revizia; când zeţarul a terminat revizia, se închide maşina, se face un control dacă nu cumva a rămas ceva literă pe formă şi în urmă i se mai dă o con*-trarevizie, apoi un tipar pentru „bun de imprimat". După aceasta, înaintea începerii tipăritului, maşinistul e dator să arate primul tipar maestrului de atelier şi numai după controlul şefului său, şi când s’a găsit că totul e in regulă, se dă drumul maşinei. ARANJAREA CERNELE1 înainte de începerea tipăririi, de mare însemnătate este aranjarea cernelei, spre a nu fi pe alocuri prea multă sau prea puţină. Cerneala se aranjează trăgâm-du'-se la început zece — douăzeci maculaturi, apoi un tipar bun $ dacă nu este convins de bunul curs al cernelei se mai dau câteva maculaturi, până ce jghiabul de cerneală şi^a luat cursul potrivit. Tot în cursul tipăritului maşinistul controlează din când în când maşina şi tiparele, ca să nu iasă spiţuri sau dacă tiparul se menţine ca la început. ARANJAREA COALELOR TIPĂRITE In cursul tipăritului se vor aranja coaiele pe rafturi, spre a se evita copiativul (murdărirea pe verso). După ce s’a tipărit suma necesară, coaiele tipărite se pun la uscat, până a doua zi, când se trimit numărate legătorului. 75 îndată ce tipărirea s’a terminat, forma e ridicată şi curăţită cu îngrijire. După terminare se vor lua regleţii, paginile legate se vor transporta la zeţărie pe şifurile de lemn. Cu tipărirea restului de coaie, dacă lucrarea e mai mare, se va proceda la fel. COPERTA Odată cu tipărirea cărţii, maşinistul tipăritor are grija ca să se tipărească şi coperta. Coperta se tipăreşte pe o hârtie mai groasă (carton), după indicaţiile ce i s’au făcut pe comandă. Dacă e text, de obiceiu, se tipăreşte în două culori; dacă sunt clişee, în mai multe culori. Odată terminate de tipărit coperta şi lucrarea, bine uscate, se trimit legătorului de cărţi. La copertă tipăritorul va avea grijă să se taie cartonul după grosimea cărţii, iar dacă aceasta nu vine ajustată în părţi, se va lăsa loc şi pentru cant, adică să depăşească formatul cărţii cu V2 cm. în părţile din faţă şi de jos. De asemenea, înainte de a potrivi se va da un tipar şi legătorului de cărţi, care poate şti mai precis grosimea cotorului cărţii. La copertele cu mai multe culori se vor alege nuanţele în concordanţă cu cuprinsul cărţii. Cea dintâiu grijă la tipărire va fi ca cernelurile să fie amestecate cu pasta de uscat, spre a ne da o copertă ireproşabilă. Notă. — Elevul tipăritor trebue să înveţe să pună coaiele la maşină în mod perfect. El mai trebue să aibă grijă ca atunci când se spală valurile pentru o culoare să nu se amestece între ele. In grija elevului tipăritor va fi ca atunci când se termină o lucrare să despartă valurile, spre a evita formarea de dungi. Tot în atribuţia lui va intra să cunoască anumite reguli la spălatul valurilor. 1. De exemplu nu se vor spăla niciodată valurile cu benzină, de 76 oarece benzina elimină grăsimea din cleiul de pe valuri şi acestea scad în aşa fel că nu mai ating cilindrele trecătoare. 2 De asemeni nu trebuiesc spălate valurile cu apă, fiindcă se întâmplă acelaşi fenomen de mai sus; pentru o zi ele dau rezultate bune, dar a doua zi scad foarte mult, încât nu le mai putem întrebuinţa de loc, şi astfel se dă loc la o nouă turnare de valuri care scade din valoarea cleiului. 3. Se va evita pe cât posibil datul cu uleiu la valuri, mulţi maşinişti obişnuesc la cernelurile care se usucă repede să le dea cu uleiu până a doua zi, uleiul pătrunde în găurile mici ale valurilor şi dă loc la o rupere mai timpurie. Elevul maşinist este bine ca în timpul uceniciei să înveţe a turna valuri singur. La noi fiecare întreprindere îşi toarnă valuri în propriile ateliere. Valurile de rezervă vor fi puse la un loc ferit de praf, vor fi aranjate pe un aparat construit pentru acest scop, se va evita un loc cu temperatura nepotrivită. Fig. 53. Aparat pentru păstrarea valurilor de rezervă. CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE PENTRU TIPĂRIRE LĂMURIREA FORMATELOR Octav. — Coala crestată constă din 8 foi sau 16 pagini. Există octav mic, mijlociu şi mare; ultima se mai numeşte octav pentru dicţionare. Qaart. — Coala crestată constă din 4 foi sau 8 pagini. Există quart mare şi mic. Folio. — Coala crestată constă din 4 foi sau 8 pagini. Există folio mare şi mic. Duodez. — Coala crestată constă din 12 foi sau 24 pagini. Sedez. — Coala crestată constă din 16 foi sau 32 pagini. 77 Octodez. — Coala crestată constă din 18 foi sau 36 pagini. Formatele duodez şi octodez actualmente sunt mai puţin întrebuinţate. In timpurile mai vechi, când încă se mai tipărea cu presa de mână, aveau o întrebuinţare frequentă. TABLOU DE MĂRIMILE DE HÂRTIE, MĂSURATE ÎN CM. Formatul 1/1 coală 1/2 coală 1/4 coală 1/8 coală 1/16 coală hârtiei No. 1 (simplă) 34X42 21X34 17X21 1012 X17 8> jXIOVj No. 1 (dublă) 42X68 34X42 21X34 17X21 10V2X17 No. 2 (simpli) 38X49 24 % X 38 19X24% 12\2X19 81/2X12V4 No. 2 (dublă) 49X76 38X49 24 % X 38 19X24V2 12V4X19 No. 2 (dubli bis) 76X98 49X76 38X49 24 Vg X 38 19X24V2 No. 4 (dubli) 54X84 42X54 27X42 21X27 13'/2X21 No. 4 (dubli bis) 84X108 54X84 42X54 27X42 21X27 No. 10 58X80 40X58 29X40 20X29 14>,2X20 No. 12 65X96 48X65 32 % X 48 24X32‘/2 16>/4X24 „ 70X100 50X70 33V.X50 25X3314 17X25 CÂTEVA DATE DESPRE TIPĂRITUL ÎN CULORI în tipografie, pe lângă lucrările obişnuite, mai avem şi lucrări de lux în două, trei şi patru culori; aceste lucrări necesită o atenţie deosebită. Aşa de exemplu avem lucrările în două culori; deşi culorile sunt ho-tărîte de cei in drept, totuşi în seama tipăritorului cade alegerea nuanţelor potrivite scopului lucrărei; avem 78 lucrări în două culori care necesită contrast între nuanţe, iar altele care necesită armonie între nuanţe. Pe lângă aceste cunoştinţe mai sunt şi altele. Culorile se vor alege şi în concordanţă cu hârtia şi felul clişeului de tipărit; pentru o hârtie colorată se iau cernelurile opace, spre a acoperi bine hârtia, şi a nu se altera culoarea. Se va avea grija ca anumitor cerneluri care se usucă foarte greu, să li se adauge pasta de uscat (segativ). Cerneluri care se usucă greu, sunt acelea de pământ opace, care suportă lăcuitul, dar trebue să le adăugăm pasta de uscat, altfel se curăţă de pe hârtie. Ele sunt ocru, umbra, terra de siena etc. Pentru clişee în autotipie aceste cerneluri se tipăresc greu şi nu sunt preferabile. De mare însemnătate pentru tipărit e şi amestecul cernelurilor între ele. Sunt unele cerneluri ce nu se pot amesteca între ele, de exemplu cele sulfuroase şi plumbifere. O combinaţie din aceste cerneluri ar da loc la alterarea culorilor. COMBINAŢIE DE TONURI Tonurile se obţin prin combinarea culorii respective cu Cremzervais, dacă trebue să fie opac sau cu Misvais dacă trebue să fie transparent. Iată cum se procedează: se pune mai întâiu culoarea deschisă pe masă, adăugând câte puţin din culoarea mai tare, până ce obţinem nuanţa dorită. CERNELURI CU TON DUBLU în comerţ avem şi cerneluri cu ton dublu, sunt cernelurile de ilustraţie, care după câtva timp de la 79 tipărirea lor se desvoltă în Jurul punctelor autotipiei un al doilea ton, care dă un efect minunat. Acest lucru se datoreste colorării firnisului cu diferite culori de gudron mineral, care se dizolvă în ulei, sunt preferate numai la auto tipii. TRI ŞI PATRU-CROMIl Tipăritul în trei şi patru culori după autotipie necesită o îngrijire foarte mare, in primul rând, din punctul de vedere al exactităţii suprapunerilor, o diferenţă de un punct ar da loc la diferite alterări ale desenului, în al doilea, din punct de vedere al alegerei nuanţelor potrivite picturii sau peisagiului ce reprezintă tabloul ce avem de tipărit. Tri şi patru-cromiile se tipăresc numai cu cerneluri normale. Tipăritorul când are autotipie în trei şi patru culori primeşte de regulă de la zincograf o scală de tipărire din fiecare culoare, după care se orientează la alegerea nuanţelor. In caz că nu avem aceste tipare, se procedează în felul următor : se trag câte trei tipare cu diferite nuanţe din fiecare, culoare adică: la galben se trag trei tipare, din trei nuanţe diferite (şi de fiecare nuanţă câte trei) unul se va păstra în caz de aprobare, iar al doilea se va trage şi cu roşu şi în sfârşit al treilea se va trage pe el şi albastru. Astfel putem defini nuanţele de culori ce reprezintă tabloul ce trebue tipărit. Cernelurile normale pentru tri şi patricromii sunt clasate printre cernelurile cele mai fine, cerneluri de autotipie cu o transparenţă desăvârşită. Prin normal se înţelege nuanţa independentă a culorilor, care la galben nu trebue să bată nici în rbsu nici în albastru; iar la roşu 80 nici în galben nîcî în albastru, mai ales, când e vorba de reproduceri după natură, şî peîsage. Când trebue să se reproducă pictură de porţelanuri, cuverturi, covoare, etc., atunci e nevoie de multe ori să se ia şi alte nuanţe, de exemplu: tot o cerneală normală, dar care bate în nuanţa ce o dorim mai mult. In comerţ se găseşte o scală de trei nuanţe de fiecare culoare, dar se mai pot face şi combinaţii între ele. Cernelurile normale la tri şi patricromii se tipăresc în consistenţe livrate de fabrică. La primele culori nu se va adăuga segativ, iar la a doua şi următoarele câte 2,3 la °/0 în caz de urgenţă; altfel numai la ultima culoare se adaugă segativ. Imprimatele vor fi puse la un loc cu temperatura potrivită. PARTE DIN SCULELE NECESARE LEGĂTORULUI DE CĂRŢI 1. Foarfecă. 2- Compasul 3. Brilucele. 4. Sniţer. 5. Diferite dălţi. 6. Foarfecă de repertoar. 7. Fălţuială. 8. Cleşte de binduri. 9. Ţine de scărmănat. 10. Glâttzahn (Piatră de topaz) 11. Schriftkasten (Cleşte de literă). 12. Filetă de tras linii. 13. Dinte de os. 14. Perie. 15. Grătar pentru stropit volumele. 16. Rotiţă pentru imprimat linii. 17. Cuţit de tăiat aur. 18. Schârfmesser (Cuţit de şlefuit pielea). 19. Perniţă de tăiat aur. 20. Băţ pentru bătut albuşul de ou. 21. Pinţetă pentru literă. 22. Ciocan de fier. 23. „ „ lemn. 24. Ferăstrău de mână. 25. Raşpel. 26. Sulă. 27. Ac de cusut. 28. Metrul. 24. Ferăstrău de mâoă legătorului de cărţi 14. Peri* LEGĂTORIA DE CĂRŢI Dacă ne coborîm în timp, vom găsi că meseria legării de cărţi a fost foarte mult cinstită mai ales de către feţele bisericeşti, călugării, care au realizat acele minunate lucrări, datorită cărora s’au perpetuat neştirbite atâtea comori de scris. Către acei modeşti slujitori ai Domnului trebue să se îndrepte recunoştinţa noastră a tuturor, când vedem progresul la care a ajuns arta legatului cărţilor în vremea noastră. Cunoaştem progresele uimitoare pe care le-a făcut tipărirea în ultimul timp şi odată cu aceasta s’a desfăşurat şi progresul legătoriei, manipularea mecanică ocupând un loc de frunte în legatul cărţii. Vom trata despre broşate şi legare. BROŞATUL A broşa este tot ce poate fi mai uşor. Iată cum se procedează. In primul rând, după ce coaiele au sosit dela tipar, începem a le bate în partea unde au fost puse la vinchel: dacă sunt două coaie a 16 pagini, coaiele se taie în două, iar dacă sunt coaie mai mari între ele e ab- 82 Fîg. 54. Maşină de făţuit. solut necesar a se face toate de aceeaşi măsură, în cazul că broşura nu vine tăiată în trei părţi. Aşa fiind coaiele se trec la maşina de făţuit sau la mână. In ambele cazuri coaiele tre-buesc făţuite la colontitlu (număr). După a-ceea coaiele se aranjează în ordinea necesară, începând cu ultima coală si Sfârşind cu prima. Aranjate astfel, începe aşa zisul adunat. De ex: să presupunem că broşura are zece coaie. începând cu coala a X-a şi până la prima, le suprapunem. Vom vedea că broşura este în ordine, adică padină după pagină dela 1 —160 (o coală are 16 pagini). Coaiele adunate trebuesc bine presate, înainte de a le coase. A patra operaţie este cusutul. Cusutul e de mai multe feluri: cu mâna; pe deasupra cu sârmă; pe tifon tot cu sârmă sau cu aţă la maşina Holender. In atelierele mari sunt maşini foarte practice care cos cu aţă, dar care leagă coaiele între ele cu ochiuri şi împletituri în forma din fig. 57—58, Fig. 55. Presă pentru stocuri mari. 83 care au destulă rezistenţă ca să nu se desprindă coaiele. O altă operaţie e încleiatul. Coaiele luate dela cusut se presează puţin pentru a nu fi cotorul prea înalt. Batem pachetul, care mai întotdeauna este format din câteva cărţi (depinde de grosimea volumului), punem Fig. 56. Maşină de cusut cu aţă. mucava deasupra şi dedesubt, pentru a nu se murdări când încleiem; potrivim să fie drept căci altfel iese cartea strâmbă, apoi dăm cleiu lăsându-le să se usuce, cu o greutate pe ele, atât cât credem de cuviinţă. După ce s’au uscat, le desfacem, carte de lângă carte, căci sunt fixate una de alta atât prin cusătură cât şi prin cleiu. 84 Fig. 57. Diferite feluri de cusături. Acum vine rândul copertei. Dacă e de hârtie, adica subţire, fixăm cartea deasupra copertei, potrivind-o la colţul stâng cu faţa în jos, apoi partea care rămâne în afară o tragem pe deasupra în dosul cărţii. Dacă coperta e tipărită pe faţă şi la cotor, trebue ţinut seama la broşat ca rândul tipărit pe cotor să cadă drept, pentru o mai bună estetică a cărţii. Dacă coperta este de carton, se face aceeaşi operaţie, cu singura deosebire că coperta fiind tare trebuesc 2 sau 4 biguri, nişte baghete care reliefează car- tonul si •> care permit Să se în— Fig. 58. Diferite feluri de cusături. 8'5 Fig. 59. Coperta de carton cu cele 4 baghete verticale care indică locul unde se. fixează cotorul cărţii. doească, pentru ca coperta să se poată mânui în acel loc. Copertele de carton, la exemplarele de lux, se îmbracă într’o cămaşe care se îndoaie la toate cele patru laturi ale cărţii, spre a feri coperta de a se murdări. Câte odată unii clienţi mai cer şi o îmbrăcăminte de hârtie pergament prin care se străvede tiparul. Toate aceste me-Flg. 60. Maşina unde se reliefează baghetele, tode se întrebuin— 86 ţează numai la partea cea mai uşoară a legatului, aşa zisului broşat. Dar pentru a fi legător de cărţi desăvârşit nu cu acest sistem de a lega te poţi numi legător. Sistemul de mai sus serveşte numai la broşat, adică legătură ieftină. Acest fel de a lega serveşte când e vorba de cantităţi mari, precum şi atunci când se cere efectuarea lucrării cât mai repede cu putinţă. Cu aceasta se poate încheia rubrica broşatului. LEGATUL CĂRŢII Această operaţie prezintă un interes deosebit. De astă dată cădem în dezacord cu ori-cine pretinde că lucrarea se poate efectua în acelaşi termen de rapiditate. De asemenea nici ieftinătatea nu-şi mai are rostul aci, ştiut fiind că de multe ori scumpul mai mult păgubeşte. Dacă am aplica sistemul dela broşat, adică al tendinţei de a căuta ca lucrarea să fie executată cât mai repede şi cât mai ieftin, n’ar fi o treabă tocmai bună. Dar, de multe ori clientul tocmai acest lucru îl cere, care lucru dacă se poate realiza cu oarecare efort, în cele din urmă tot clientul e păgubit, şi aceasta din vina lui. Am văzut că broşatul, cu puţină bună voinţă, îl poate face oricine. Nu se poate spune acelaşi lucru şi despre legat Să ne închipuim câteva categorii de clienţi; vom începe cu acea categorie de clienţi cari cer ca lucrarea să fie ieftină şi totuşi legată. E metoda de legat cu V2 pânză cu sau fără colţuri. A doua categorie? cere pânză peste tot. A treia 1/2 piele şi pânză. A pat a 1/2 piele cu binduri şi pânză, carte care neapărat trebue 87 şi poleită, operaţie ce Se ’chiamă poleîtură. A cincia categorie, cea mai pretenţioasă cere ca toată cartea să fie legată în piele, cu binduri şi Goldschnit. Să ne ocupăm mai întâiu de prima categorie. Iată cum procedăm. Luăm cartea, îi rupem copertele care întotdeauna se păstrează (ca orientare pentru retipărit cartea la nevoie), desfacem coală cu coală una de alta din cleiul şi tifonul cu care sunt prinse, apoi curăţim bine fiecare lagăn de stratul de cleiu încărcat pe : muchea lagânului (lagăn se chiamă § fiecare coală de 16 pagini în parte), apoi verificăm filele, spre a vedea care sunt rupte spre a le repara cu hârtie pelur lată de 7—8 mm, care se unge numai cu scrobeală (căci cleiul murdăreşte şi întăreşte) $ lăsăm să se usuce o oră sau două, în care timp facem forzaţul; observăm dacă s’au uscat lipiturile, o băgăm la presă spre a pieri umflătura care se produce din cauza răsfoitului $ la presă o ţinem V 2 oră sau mai mult. (Timpul ni-1 indică presa, Fig. 63. Carte cu 2 tăieturi (einzeg). dacă trebue să fie liberă cât mai curând sau nu). îndepărtăm coala din Fig. 62. Presă de mână. 88 6 i f|) î Fig. 64. Săgeţile indică ordinea în care împungi cu acul. faţă şi din spate, apoi restul de coaie le batem bine la cap şi cotor, le punem între două scânduri, cu 5 mm. mai în afară cotorul de marginile scândurilor şi le tăiem cu fe-restrăul (facem einzeg) $ sunt cele 3 tăieturi mai groase care servesc la introducerea sforilor de care se prind mucavalele; aceste tăieturi se adâncesc cu ferăstrăul atât încât sforile ce le introducem să nu iasă în relief câtuşi de puţin; altfel ţine distanţat ri- chănul de cotor; acest lucru prezintă un mare interes, odată terminat ein- zegul, suprapunem coala I si ultima la ■> locul lor (aceste coaie nu au einzeg), apoi punem coala pe primul forzaţ. Ce se chia-mă forzaţ ? Forzaţ înseamnă coala din faţă şi din spate care mai întotdeauna sunt alese din hârtie fantezi, pentru ca la prima ridicătură a scoarţei să aibă o în- Fig. 65. Gherghef. 89 făţişare frumoasă. Cum se face? Luăm o coală dublă cât mărimea cărţii de legat, plus un cm. la laturile din faţă şi exact în lungime o făţuim în două cu partea fantezi faţă în faţă; de acel cm. ce l-am luat în plus ne servim făcând încă o îndoitură de 5—6 mm. tot in partea unde a mai fost odată făţuită (vezi fig. 8) în care loc introducem lagănul ultim, ţinând seamă că cartea stă înaintea noastră cu faţa în jos, deci ultimul lagăn cusutului, dela a la b în direcţia săgeţilor, suprapunând coaiele una peste alta, până ajungem la ultima, care bine înţeles e tocmai prima coală, care la rându-i şi ea vine intercalată într’un forzaţ, la fel ca şi coala primă din dos. Această operaţie se face de obiceiu la gherghef. Cusutul cu sârmă cărţi groase; această cusătură permite ca atunci când cartea e citită să fie desfăcută complet pînă la locul indicat. Există şi aşa zisul cusut cu sârmă pe deasupra, care se întrebuinţează la cărţi mai subţiri (100—150 pagini); avantaj, mai ieftine (în preţul costului), desa-vantaj: nu se desface complet. Odată terminată operaţia cusutului, cartea se scoate din gherghef ('vezi fig. 65). Se lipeşte îndoitură ce am e deasupra şi începem operaţia Fig. 66. Maşină cu 7 clape pentru cusut pe tifon. pe tifon se obişnueşte mai ales la 90 introdus-o intre lagăne, apoi batem cartea bine lâ cotor, o băgăm un lat de mână în maşină, sub presa de tăiat şi se bate şi pe o parte şi pe alta, apoi se scarmănă (vezi figura 68 şi 68 bis) ca să dispară glodul care îl lasă forma sforei şi care nu ar permite ca forzaţul să se lipească satinat 5 aceste sfori care se scarmănă, trebue mai întodeauna alese ca să îngădue scărmănatul uşor şi fără ca să rupă din lungimea lor care nu trebue lăsate mai mari de 3 cm. şi pe o parte şi pe alta a cărţii; după ce se termină scărmănatul, aceste sfori se lipesc. După aceea cartea vine încleită, e lăsată să se usgce suficient, apoi o tăiem în trei părţi atât cât e necesar; o rotunjim la cotor, după aceea o introducem în presă, batem falţ, lipim capital-bând şi o caşem; în fine trebue lăsată în presă, spre a se usca, cel puţin opt ore, după care timp scoţând-o trebue cu Fig. 67. Maşină de cusut grijă curăţată; apoi croim mu-deasupra. cavaua. Pe aceasta o croim după lăţimea cărţii iar în lungime să depăşească cu 6 mm. lungimea cărţii, ca să aibă aşa zisul cant (cele trei ieşituri în plus la carte); apoi croim o bucată de carton de lungimea mucavalei şi lat cât grosimea cărţii (de notat că acest straif niciodată nu trebue tăiat invers de cum se îndoaie el, altfel cartea va avea la cotor w Fig. 68. Carte cu sforile scărmănate şi lipite. creţuri); apoi formăm scoarţa (vezi figura 71 bis). Fazele acesteia sunt următoarele: Scoarţa fiind gata îmbrăcată, ţinem de ambele părţi laterale şi rotunjim puţin cotorul pentru a ne ajuta la formarea lui şi ca să ne vie mai uşor la băgat cartea în scoarţe (adică la facerea ein-papului). Odată făcut einpap, punem câte o mucava deasupra şi dedesubt până la marginea mucavalei la cotor (niciodată peste cotor) şi apoi strângem la presă. Prima dată nu se ţine prea mult în presă, căci se poate lipi forzaţul. Deci va trebui să facem un control după un minut sau două. Dacă Fig. 68 bis. Carte scoasă din gherghef nescărmănată. Fig. 69. Poziţia în care ţinem cartea pentru a o rotunji. Fig. 69 bis. Cartea rotunjită. ne convingem că nu prezintă nici un pericol, o introducem cam peste o oră din nou la presă ; de astă 92 dată o ţinem mai mult, câteva ore, ca să se usuce în presă. Trebue să observăm ca forzaţul, când scoatem cartea din presă, să nu aibă nici un fel de creţuri. Cam acestea sunt elementele de legat cărţile ieftin. Operaţia de până aci e a aşa zisului legat uşQr, care foloseşte foarte mult începătorilor (legători de cărţi). Arta legatului de cărţi însă nu e aşa de uşoară. Sunt Fig. 70. Cărţile preparate între scânduri pentru bătut falţ. cazuri când chiar după 4 ani de practică legătorul tot n’a epuizat elementele trebuitoare în această meserie. Amintim că toate cunoştinţele de mai sus, aflate din cărţi, adică fără a fi trecute în practică, nu sunt de mare folos. Practica trebue continuată zi de zi. Experienţa şi în acest domeniu ca şi în alte domenii e de mare însemnătate. Cititul şi practica trebue să meargă paralel, niciodată stinghere. Cred că e de folos să spicuim în mod cu totul redus, cunoştinţe din aşa zisul curs superior al legă- 93 torului. Ne rezumăm la cât mai puţine cunoştinţe, dar care trebuesc însuşite cât se poate de temeinic. Să ne închipuim că suntem în cursul superior de practică si ne vine în •» mână tot un volum, dar care diferă de astădată de celelalte şi în ce fel ? E o carte mai mare, mai groasă, o scriere mai rară, nu ca acele de rând, într’un cuvânt o carte scumpă şi e natural ca persoana în a cărei mână a căzut să-i dea o atenţie deosebită. Pentru aceasta se apelează la arta şi cunoştinţele legă-torului. Iată procedeul urmat în acest caz. Cusătura de mână e aceeaşi ca şi la cele de rând. Deo-Fig. 71 bis. Scoarţa fixată pe pânză. sebire totuşi există şi încă mare. For-zaţul de data asta se încheie cu o pânză la stânga Flg. 71. Rlchănul cu cele 2 mucavale şl spaţiu necesar 3 mm între mucava şl rlchăn. 94 şi o filă de hârtie fantezie la dreapta, plus la stânga pânzei o filă de hârtie simplă, apoi se îndoaie exact atât cât a fost uns forzaţul ca lăţime; de notat că forzaţul se unge de astădată pe faţă şi se aplică cu faţa la faţa ştraifului de pânză care are 3 cm. lăţime. Hârtia simplă şi ea se lipeşte tot în faţa pânzei. Această hârtie serveşte ca apărare, spre a nu se murdări forzaţul când Fig. 72. Papşer. Maşină cu care se taie mucavalele. ungem pânza şi spre a trage pe scoarţă ştraiful de pânză; în cazul de faţă nu mai facem ca la celelalte, închizând scoarţa după ce am uns, ci contrariu, tragem pânza pe scoarţa deschisă şi aplicăm şi pe partea mucavalei partea de forzaţ, rezervată locului indicat. Astfel rămâne până se usucă, de reţinut că la volumele legate în piele, când le coasem, întot- 95 deauna se aplică 4—6 file zise maculatură, care servesc în faţa forzaţului (în faţă şi în spatele cărţii) pentru distanţa dintre falţul cărţii şi mucava. Acestui spaţiu lăsat în urma extragerii celor 4—6 file, după ce e trasă rădăcina şi făcut einşlag, gata pentru einpap, îi datorăm faptul închiderei automate a scoarţei. Fără aceste file, care închid coperta ermetic, scoarţa ar rămâne inestetică (căscată). De observat, lucru pe care nu-1 prea bagă în seamă foarte mulţi lucrătorii, că falţul de pânză de la forzaţ. are creţuri, că ri-chănul e căscat şi nu se poate trage bine pe cotor şi are falduri, că rădăcina de piele nu se trage bine pe binduri şi la capetele lor, în dreptul fiecărui bind rămân creţuri, bindurile formând un fel de umflătură a pielei în dreptul unde sunt aşezate ; toate aceste amănunte le putem atât de uşor evita, dacă ţinem seamă că atât hârtia, pânza, mucavaua şi pielea trebue să se întindă numai într’o direcţie; când croim pânza să nu se întindă straiful în lung, mucavaua pentru richăn s*o alegem tăind un straif în direcţia în care se îndoaie şi să-l tăiem aşa fel, încât neforţat să se lase pe lungimea cotorului. Acest lucru se vede când e uns, aducându-se singur $ pielea la fel o întindem în mână, în direcţia în care serveşte cuta în relief mai mare; astfel o tăiem ca acele cute singure să formeze împrejurul bindului Fig. 73. Maşină de tăiat (primitivă). 96 aproape neforţate;,de aci şi faptul că nu mai avem creţuri la capetele bindurilor. Tot un amănunt necesar e că pielea trebue să fie unsă de două ori cu scrobeală (niciodată cu cleiu, care se îmbăţoşează şi se răceşte repede), pe când scrobeala înmoaie şi dă elasticitate pielei. De asemenea nu trebue uitat că la cele patru col-ţuri ale mucavalelor, unde vine rădăcina, se taie în linii oblice colţurile, care lasă un spaţiu între richăn si mucava, aşa zisul s e n tule t 11 care se formează după ce am făcut an-şlag la piele cu o sforicică adusă de două ori împrejurul cotorului in Fig. 74. Maşină de tăiat (modernă). dreptul go- lurilor lăsate între mucava şi richăn; de sigur toate acesta sunt amănunte, dar multe din ele sunt lăsate la aprecierea lucrătorului. Fără aceste explicaţii referitoare la cunoştinţe mai înaintate, cum le-am spus, pe care nu ar avea putinţă să le ştie orişicine fiind chestii de amănunt, cel ce e chemat să exercite asemenea meserie s’ar vedea pus în imposibilitatea de a se achita în mod meritoriu. Cred că sunt suficiente îndrumările date aci. 97 Un amănunt peste care nu se poate să trecem e că la lucru nu trebue să avem mâinile asudate, pentru a nu lăsa peste înveliş petele desgustătoare pe care le întâlnim la unele cărţi. Să nu se creadă însă că tot ce am scris până aci e suficient pentru legatul estetic al unei cărţi; Mai intervine experienţa proprie a lucrătorului, care poate dla loc la minuni în această artă. Pe această experienţă trebue să contăm foarte mult. f în afară de legătură, cartea mai are şi ornamente, tare se săvârşesc prin aşa zisele lucrări de poleitorie. Aceasta, când e pe margini poleită cu aur se chiamă goldşnit. Alteori are şi pe cotor litere şi ornamente de aur. Voiu da si câteva infor-maţii asupra poleitoriei, gă-sindu-le de mare folos. Amintim că poleitorul e tot un legător, dar cu cunoştinţe mai întinse. Cum se face un goldşnit ? Foarte uşor, când se cunoaşte în amănunt meseria. Admitem că trebue să facem goldşnit numai la un cap. începem prin a tăia cartea $ cartea fiind rotunjită şi falţul bătut, o băgăm în presă în mucavale, ceva mai înalt decât falţul, bine potrivite, nici mai jos nici mai sus decât cartea, adică mucavaua egală cu lungimea cărţii, bine strîns la presă şi egal cât la cotor şi în faţă. Cu nişte tinichele ascuţite numite tincling, apucăm cu Fig. 75. Presă de poleitorie. 7 98 amândouă mâinile şi tragem pe deasupra cărţii bine şi peste tot, până ce ne încredinţăm văzând cu ochii şi pipăind cu mâna că nu mai există nici un fel de ieşituri ale lagănelor produse când batem de jur împrejur cartea; apoi din nou curăţim cu glaspapier mărunt. Altfel rămân zgârieturi, lucru care trebue evitat. După aceea luăm o cârpă curată şi scuturăm tqt praful produs prin frecarea cu glaspapier, apoi cu p bucăţică de burete înmuiată în scrobeală, nu prea groasjă^ dăm un strat deasupra bine întins şi peste tot, lăsăţit puţin să se usuce, apoi frecăm bine cu cârpa uscată, îi dăm un strat de bolias (o piatră cu care frecăm lociif ce vine acoperit cu aur, ne lăsându-i nici un fel de gol) iarăşi dăm cu cârpa deasupra lustruind cărâiele lăsate de bolius, apoi dăm un strat de albuş de ou (din plin) cu o pensulă lată; după aceea imediat aplicăm un strat de aur peste această compoziţie. A nu se pierde din vedere că aurul trebue tăiat dinainte la lăţimea cărţii şi atât cât e necesar pentru acoperirea întregei suprafeţe (la aur şi la poleitorie trebue să se facă cea mai mare economie posibilă). La punerea aurului peste compoziţia mai sus arătată trebue observat să nu se lase neglijat nici cel mai mic gol. Odată aplicată foaia de aur la locul necesar, suflăm, cum s’ar zice, un suflu uşor, cald, peste umflăturile produse de aerul depozitat sub foaia de aur, până vedem că aurul s’a întins bine pe suprafaţa cărţii. Astfel fiind cartea, o lăsăm circa de 20 minute spre a se svânta. Acum vine rândul să ne servim de o sculă âsa numită gleţan (dinte de os pentru glătuit, sau piatra de topaz, care serveşte la lustruit aurul); această sculă trebue ţinută cât mai adus spre umăr, contrariu se hârjieşte aurul când il frecăm. 99 POLEITORUL Poleitoria se îndeplineşte cu următoarele scule: 1. Cuţitul care trebue să fie drept în gură; nu trebue apucat niciodată cu mâna de lamă, căci rugineşte; trebue ferit si de unsoare care de asemenea e vătămătoare. ■> 2. Tamponul se face dintr’o bucată de lemn care e îmbrăcată cu o bucată de stofă îndoită pe verso şi serveşte la tăierea în bucăţele a aurului. 3. Fileta simplă sau dublă pentru tras linii. 4. Schriftkasten e scula în care se grupează literile, ca să putem polei. 5. Litera care înainte de a ne servi de ea, trebue să fie foarte bine curăţită în apă sau în gaz, bine ştearsă sau frecată cu un cărbune, având grijă să nu se zgârie, sau pe o bucată de piele de viţel întinsă pe o scândură dreaptă; se dă un strat de puţin (pastă de curăţat alămurile) apoi plimbăm litera la stânga şi la dreapta peste piele până ce vedem că a prins litera lustru. Se lucrează cu literă de alamă în special, dar tot atât de bine se poate lucra şi cu literă de zeţărie, fiind mai ieftină, dar foarte mult expusă din cauza nerezistenţei. Deci aceasta e mai puţin practică. CÂTEVA REŢETE NECESARE ÎNCEPĂTORILOR POLE1TORI (Poleitoria pe piele) I. Praf de răşină sau albuş de ou (o picătură de glicerină împiedică uscarea prea rapidă). II. Un albuş de ou. Dublă cantitate oţet de vin (sau bere) acestea puse l^Vo cană şi bine amestecate cu un beţişor, apoi lăsate 100 să se limpezească; în fine aruncăm o bucăţică de camfor pentru a nu se altera. Se înmoaie un burete, se dă un strat subţire în locul unde tipărim şi putem fi siguri că aurul prinde de minune. Pe Calico. Un albuş. Dublă cantitate apă de ploaie. Puţină giicerină. Tpate acestea se bat cu un băţ până fac spumă, se lasă a se linişti, pe urmă se strecoară printr’un tulpan; în fine se pune o bucăţică de camfor pentru a nu se altera; după aceea se pun în sticlă şi se astupă cu dop. Soluţie ieftină. 170 gr. albumină de ou. Un litru apă de ploaie, după ce se disolvă albumina, se strecoară printr’o sită de păr; la neyoie se subţiază tot cu apă de ploaie. Apa de q,urit pentru grundat. 2 Albuşuri de ou. 4 Părţi oţet de vin. 20 Picături Salmiakgeist. 20 „ ceapă de mare (Meerzwiebel); toate acestea se bat cu un băţ şi se filtrează cu ajutorul unui tulpan. Soluţie grasă pentru înmuiat pielea în caz că e prea aspră. Urină de om sau 101 5 gr. lichid de ceapă de mare-f-5 gr. apă tare. 100 gr. Rachiu de drojdie. Bine amestecate, se spală pielea cu această soluţie; apoi se spală ddn nou cu apă de puţ curată (să nu aibă nisip); când se usucă se poate lucra. Soluţii uscate. Pentru catifea Moleschin sau mătase aceste stofe nu se pot auri cu soluţii ude, pentru că se strică suprafaţa. Reţeta la praf alb. 1 Parte şcherlaik necolorat. 1 „ Copal India de Est. 1 ,, ,, ,) Vest. Reţeta pentru praf galben. 5 Părţi damarhart (răşină). 1 Parte Gumi Guti. 2 Părţi Copal India de Est. Sau 1 Parte albunună. 1 „ Copal India de Est. 1 „ Gumi Guti. Aceste prafuri trebuesc bine frecate şi date prin sită* Câteva detalii asupra denumirilor ce sunt necunoscute unoray din cauză că poartă nume străin. Einzeg = tăieturile unde se introduc sforile ce ţin loc de şiret. Forzaţ = coaie din faţă şi spatele cărţei. Einpap = lipitul forzaţului de mucava (scoarţă,). Richân = cartonul ce se aplică pe cotorul cărţei. Cotor = partea unde nu se deschide cartea. Cant =?= cele trei părţi de mucava care ies în afară de L^rte. 102 Maculatură = coli de hârtie care nu-şi mai au rost la întrebuinţare din diferite motive. Big= reliefuri în formă de baghete care se imprimă în carton ca să se poată îndoi exact unde trebue. 1 Filă — 2 pagini. 16 Pagini =1 coală. Scule. Fâlţuialâ — 1 bucată de lemn sau os care ne ajută la îndoitul coaielor. Binderzange = cleştele cu care se formează bindurile. Glăttzahn — dintele de os de elefant care lustrueste ( •» aurul. Goldschnit = aurul aplicat pe marginea filelor la carte. Ţincling = l bucată de tablă special ascuţită cu care se curăţă cartea înainte de a*-i aplica aurul. Schriftkasten — aparatul în care se fixează literele ca să se poată tipări pe carton. ALTE AMĂNUNTE NECESARE. (TEHNICA) Stratul de albuş întins cu un burete la locul unde se face tiparul se dă numai într’o singură direcţie şi ca să nu dea loc la cărâi, se pun câteva picături de lapte dulce. Pentru piele. La litera de plumb se încălzeşte numai Schriftkastenul. La litera de alamă Schriftkastenul odată cu litera. Pe Calico. Schriftkastenul cu litere numai de alamă se încălzeşte ceva mai tare $ proba o facem scuipând pe Schriftkasten, dacă scuipatul se evaporează repede e bun de tipărit după aceea apăsăm tare şi repede. 103 Ca să fim siguri pe mişcare cotul se ţine totdeauna fixat pe coastă. Când tragem linie cu fileta, se face un semn cu făţuiala dinainte, fixând fileta la un cap, ochiul îl plimbăm spre celălalt. Dacă aurul nu a prins bine, ne servim de un băţ ascuţit şi înmuiat în apă, pentru a curăţa locul unde nu a prins. Motivul pentru care n’a prins ar fi că nu a fost bine încălzită litera sau grundul dat înainte a fost prea uscat, ceea ce nu trebue să pierdem din vedere. (Vezi grundul pentru Calico). Când aurul nu se prinde de litere, le frecăm pe acestea puţin pe o bucată de piele unsă dinainte cu puţin uleiu. Calico fiind apretat, se tipăreşte cu căldura cât mai pronunţată. Mătasea şi Moleschinul satinat se tipăresc cu litera foarte fierbinte şi numai la presă; înainte de a presa se dă un strat de praf alb, apoi presăm lăsând litera pe locul presat, până se răceşte. ACEST VOLUM S’A TIPÂRIT IN ATELIERELE „CARTEA ROMÂNEASCĂ", ÎN LUNA IUNIE, ANUL 1936