ADUNAREA IZVOARELOR VECHIULUI DREPT ROMlKESC VI rom «ca EDIŢIE CRITICĂ li V> I T U K A ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE R O M ! N‘ E Ediţia a fost întocmită de COLECTIVUL PENTRU VECHIULf pims^ROMÎNESC AL A CA DE Ml EI condus de ["Academician ANDREI RĂDULESGU [ şi format din ALEXANDRU COSTIN, YASILE GREGU, VrNTILĂ GAFTOESGU, CONSTANTIN TEGĂNEANU, GHEORGHE YLĂDESCU-RĂCOASA, ANIBAL TEODORESCU, GHEORGHE CRONŢ, RADU DIMIU, OVID SACHELARIE, GHEORGHE N1COLAIASA La o parte din lucrări au participat ANIGUŢA POPESCU şi MIRGEA M. SADOVEANU INTRODU CERE Situaţia economică, Economia' Moldovei din prima jumătate a secolului Moldovei' m* prima al XVII-lea începe să aibă un caracter agrar din ce în ce jumătate a secolului mai accentuat. Domeniile boierilor si ale mănăstirilor al XVII-lea - • ~ , , • , crescuseră prm acapararea unor noi pammturi ale ţara- nilor liberi1). Boierimea moldoveana nu mai era o boierime militară şi de aceea îşi căuta veniturile îndeosebi pe calea extinderii şi exploatării moşiilor, urmărind prin acţiunile ei politice să-şi consolideze poziţia de clasă stăpînitoare. Deoarece moşiile constituiau principala sursă de venituri pentru feudali, aceştia începură să le exploateze nu numai pentru a obţine cantitatea de produse necesare gospodăriei lor, ci şi pentru piaţă, fenomen caracteristic de altfel multor ţări europene 2). Din cauza monopolului turcesc, în Moldova nu s-a putut însă dezvolta în mod liber exploatarea agricolă în vederea producţiei de cereale pentru piaţa mondială. Documentele din prima jumătate a secolului al XVII-lea arată că boierii şi mănăstirile au urmărit sporirea veniturilor lor din moşii prin creşterea producţiei agricole, intensificînd exploatarea ţăranilor dependenţi. Gontinuînd să deposedeze pe ţărani de pămînturile lor, boierii şi mănăstirile au avut nevoie şi de braţele de muncă ale ţăranilor, îneît interzicerea strămutării ţăranilor apăru ca o necesitate pentru stăpînitorii feudali. Legarea ţăranilor de glie şi sancţionarea fugii lor au avut loc tocmai în această perioadă 3). 1]i Vezi, de ex. Documente privind istoria Romîniei, A, XVII, voi. III, nr. 30. Pentru domeniile bisericeşti,- vezi ibid., nr. 73. în privinţa latifundiilor ce se constituiesc, vezi ibid., voi. IV, nr. 261, 276, 296, 335. -) IC. Marx, Forme premergătoare producţiei capitaliste, Buc., B.S.P.L.P., 1956, p. 31—53; F. Engels, Decăderea feudalismului şi ridicarea burgheziei, Buc., Ed. P.G.R., 1945, p. 7. ' „ 3) Vezi acest sens P. P. Panaitescu, Dreptul de strămutare al ţăranilor în ţările romine (pină la mijlocul secolului al XVII-lea), în Studii si materiale de istorie mediei voi. I, Buc., 1956, p. 111 — 117. 6 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ Măsurile represive luate împotriva ţăranilor de către statul feudal dovedesc că rezistenţa şi protestul acestora deveniseră un fenomen general. Răscoalele ţărăneşti s-au intensificat la sfîrşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. în tratatul încheiat la 1595 între Ştefan Răzvan şi Sigismund Bathory se prevede cu privire la Moldova pedeapsa cu moartea pentru cei care « ar năvăli cu forţa în casele şi curţile boierilor » şi se stabileşte ca ţăranii« care s-ar adăposti într-ascuns pe moşii străine, să fie aduşi înapoi » *). Pedepsirea ţăranilor fugiţi şi readucerea lor pe moşie formează obiectul multor porunci domneşti înainte de Vasile Lupu2). Termenele pentru urmărirea ţăranilor fugiţi au variat de la un an pînă la şapte ani3).-Din seria actelor interne referitoare la readucerea ţăranilor pe moşie, amintim în deosebi aşezămîntul lui Miron Barnovsshi din. 16/26 ianuarie 1628 din care se vede că este vorba de o măsură cu caracter general4). Vasile Lupu a dat el.însuşi cîteva porunci pentru interzicerea fugii ţăranilor. Pravila din 1646 n-a făcut decît să consacre şi ea printr-o dispoziţie generală interzicerea dreptului de strămutare a ţăranilor dependenţi. Dezvoltarea forţelor de producţie a determinat şi o remarcabilă dezvoltare a meşteşugurilor. La,oraşe meşteşugurile din prima jumătate a secolului al XVII-lea se caracterizează prin desfăşurarea muncii în ateliere, unde se confecţionau obiecte şi pentru piaţă, oglindind progresul realizat în specializarea muncii. Producătorii de mărfuri erau în acelaşi timp şi negustorii propriilor lor produse, dar apărură şi negustorii propriu-zişi, ca intermediari între producători şi consumatori5). Meşteşugurile s-au dezvoltat şi pe domeniile feudale în cadrul economiei închise, dar unii boieri şi unele mănăstiri aveau şi în oraşe ateliere meşteşugăreşti şi instalaţii industriale pentru sporirea veniturilor lor. Achiziţionînd prăvălii şi case în oraşe, feudalii urmăreau să desfacă şi pe acestă cale produsele domeniilor lor6). în acelaşi timp, pentru a scăpa de situaţia lor servilă, mulţi meşteşugari săteşti se stabileau în oraşe, devenind astfel oameni liberi. Organizîndu-se la început în asociaţii numite frăţii, meşteşugarii s-au constituit, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, în bresle cu statute proprii7). Textul tratatului în colecţia Hurmuzaki, Documente, voi. III, partea I, Buc., 1880, p. 479. 2) Cf. Doc. priv. ist. Rom., A, XVII, voi. III, nr. .68, 116, 120, 159. 3) Vezi P. P. Panaitescu, op. cit., p. 111 — 117. 4) B. P. Hasdeu, Arhiva istorică, voi. I, p. 175 —176. s) Vezi St. Olteanu, Meşteşugurile din Moldova in secolul al XVII-lea, în Studii şi materiale de istorie medie, voi. III, Buc., 1959, p. 190—196. 6) Ibidem, p. 196—197. 7) Doc. priv. ist. Rom., A, XVII, voi. II, nr. 452; ibid., voi. III, nr. 301. INTRODUCERE Această organizare profesională a fost sprijinită de domnie, care urmărea să se consolideze şi pe această calc, opunind marii boierimi noile forţe sociale ce susţineau monarhia *). Şi din acest punct de vedere al sprijinirii meşteşugurilor de către domnie, apariţia pravilei din 1646 a fost determinată de condiţiile istorice concrete ale Moldovei. Comerţul intern a cunoscut progrese importante datorită dezvoltării meşteşugurilor, dar comerţul exterior, avînd ca obiect mai cu seamă grinele şi vitele, era acaparat în mare măsură de negustorii şi cămătarii turci şi greci 2). Ca şi meşteşugarii, negustorii alcătuiau o categorie socială de bază în oraşele moldovene, după cum dovedesc înseşi denumirile de atunci ale uliţelor orăşeneşti. Documentele atestă diferenţieri de avere în rîndurile negustorilor şi meşteşugarilor. Aceste elemente orăşeneşti au contribuit şi la dezvoltarea culturii şi la izbînda limbii romîne în administraţie, în literatură şi în biserică. Apariţia «Cărţii romîneşti de învăţătură» din 1646, ca legiuire tipărită in limba romînă, a fost determinată si de aceste noi forte sociale. ' t t Oraşele moldovene au cunoscut în această perioadă frămîntări sociale proprii. Meşteşugarii şi negustorii moldoveni luptau împotriva asupririi fiscale, împotriva stăpînitorilor feudali, împotriva grecilor şi turcilor 3). Mişcările sociale au căpătat astfel un caracter complex, răzvrătirea socială împle-tindu-se cu manifestările îndreptate împotriva elementelor străine. Frămîn-tările interne s-au mai complicat şi cu contradicţiile dintre mica boierime şi marea boierime şi mai ales cu răzvrătirile împotriva domnilor 4). în prima jumătate a secolului al XVII-lea, dominaţia otomană asupra Moldovei s-a agravat în primul rînd prin majorarea haraciului. De la 30-32 000 de taleri — sumă jeerută Moldovei la începutul secolului al XVII-lea — hara-ciul s-a ridicat la 70-75 000 de taleri în timpul domniei lui Vasile Lupu5). Această dublare a tributului a fost însoţită şi de alte impuneri grele, între care cele mai apăsătoare au fost contribuţiile cerute de turci pentru nevoile campaniilor lor. Dominaţia otomană s-a agravat şi din cauza politicii de aservire pe care a practicat-o claisa conducătoare, care se împăcase cu această dominaţie, deoarece ii permitea să ţină populaţia sub cele mai strivitoare sarcini economice. Rapacitatea otomană s-a manifestat în chip deosebit prin practica mazilirii şi înlocuirii domnilor. Pentru a stoarce sume cit mai mari şi cit mai *) F. Engels, Dccădcrca feudalismului şi ridicarca burgheziei. Buc., Ed. P.C.R., 1945 p. 6 - S. ’ ") 'Vcr.i N. Torga, Istoria comerţului romînesc, voi. I, Buc., 1925, p. 259 şi urm. 3) Vezi Doc. prie. ist. Rom., A, XVII, voi. III, nr. 159, 162. 4) Cf. Gli. Cronţ, Dreptul bizantin in ţările romîne. Pravila 31oldoi’ri din 1616 în «Studii*, an. XI (195S), nr. 5, p. 50. s) Vezi M. Rerza, Uaraciul Moldovei şi Ţării Romîneşti în sec. XV— XIX, în Studii Şl materiale de istoric medie, voi. II, Buc., Ed. Academiei R.P.R., 1957, p. 17 — 29. 8 CARTE r.OMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ des din vinzarea tronului, turcii încurajau intrigile grupurilor boiereşti intervale să aducă in scaunul ţării pe partizanii lor. în scurta perioadă de 34 ani ce precede: domnia lui Vasile Lupu, s-au perindat pe tronul Moldovei 14 domni; in aceşti ani (1000-1634) istoria înregistrează de fapt ÎS domnii, deoarece 4 dintre cei 14 domni au ocupat tronul de cile două ori, la diferi Le intervale1). Avind o durată de 19 ani, excepţional de lungă în raport cu domniile precedente, domnia lui Vasile Lupu (1634-1653) a reprezentat prin însuşi acest fapt o perioadă de consolidare a autorităţii monarhice, care a făcut cu putinţă întocmirea şi tipărirea cuprinzătoarei legiuiri ce s-a numit «Cartea romineaseă de învăţătură » din '1646. întocmirea Cărţii Deşi contactul cu viaţa bizantină, pe de o parte, şi prezenţa romînesti de învii- ’ ™ t, “ • i i ’ « ~ j’ătiirii grecilor care vin in 1 ara nomineasca şi Moldova in număr tot mai mare, pe de altă parte, făcuseră să circule la noi unele lucrări juridice avînd la bază vechea legislaţie romano-bizantină, cu toate acestea obiceiul pămîntului continua să reglementeze raporturile juridice dintre oameni cu aceeaşi putere ca şi în trecut. La o dată care a fost considerată a fi anul 1632 — deci mai înainte de începutul domniei lui Vasile Lupu — logofătul Eustratie scrisese «Pravila aleasă :>. Această pravilă era în realitate o traducere adecvată a unuia din exemplarele Manualului lui Manuil Malaxos care circulau în ţară, cuprin-zind reguli canonice, practici religioase, reguli privitoare la logodnă, căsătorie, despărţenie, viol, zestre, moştenire, convenţii, lucrări agrare, construcţii pe locul altuia, posturi, judecăţi etc. 2). Acest Eustratie — pe adevăratul său nume Dragoş Istratie, după cum rezultă dintr-un document de danie făcută mănăstirii Biscricani la 28 august 1632 — este întilnit fie ca parte,' fie ca martor în mai multe acte de danii, cumpărări de moşii etc. Ieşit din slujba de logofăt al treilea la începutul anului 1632, el este dat că a încetat din viaţă în cursul anului 1646 3). Logofătul Eustratie, pe care istoricii noştri îl consideră a fi autorul ((Letopiseţului moldovenesc» la care se referă deseori Grigore Ureche în cronica sa4), se dovedeşte a fi fost un cărturar care cunoştea limbile clasice şi Vezi I. Ionaşcu şi Fr. Pali, Elemente de cronologic, în Doc. priv. ist. Rom., Introducere,' voi. 1. Buc.. Ed. Academiei R.P.R., 195G, p. 490— 491. T. Cipariu, Principie dc limbă şi de scriptură, Blaj, 18G6, p. 110; I. Bianu, Columna lui Traian, 1882, p. 210. :) C. A. Stoide, Contribuţie la biografia lui Eustratie logofătul, în c Arhiva o, Iaşi, ianunrie-aprilie H'lî'i. p. 2 şi urm. *) Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. Giurescu, Buc., 191G; idem, Noi contribuţiuni la studiul cronicilor moldovene, Buc., 1908, p. 87; vezi şi ed. C. C. Giurescu, Letopiseţul Ţării Moldovei de (irizore Ureche Vornicul şi Simion Dascălul, Craiova, 1942, precum şi ed. P. P. Panaitescu, Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, Buc., 1958, p. 24 — 25. INTRODUCERE. 9 dreptul bizantin cel puţin din manuscrisele greceşti şi din traducerile lor slavoneşti, pe care le avea la îndemînă şi pe ai căror autori îi enumeră în lucrarea sa: Zonara, Balsamon, Armenopol, Vlastare, Fotie Ţarigrădeanul x). Cu toate că prin conţinut era un nomocanon bizantin, «Pravila aleasă» a lui Eustratie, întocmită în limba romînă, răspundea nevoilor societăţii feudale romîneşti. . Straturile sociale care s-au ridicat în Moldova în acel timp luptau să se introducă limba romînă în cancelaria domnească şi în biserică, iar monarhia găsea în folosirea limbii romîne o pîrghie pentru unitate spre a-şi asigura autoritatea în instituţiile-ţării. Profitînd de îndelungatele războaie turco-persane, domnii ţărilor noastre, — atît Vasile Lupu cît şi Matei Basarab şi cei doi Râkoczi — reuşesc să dobîndească o oarecare independenţă faţă de Imperiul otoman, în ciuda împotrivirii marilor boieri. Ca urmare, pe tărîm politic se observă o apropiere între ţările noastre şi strînse legături cu Rusia, Ucraina şi Polonia pentru a putea dobîndi independenţa deplină, iar pe tărîm cultural o intensă activitate pentru cultivarea limbii .poporului şi, pentru unificarea spirituală. Limba romînă triumfă nu numai în scrieri, în biserică şi în cancelaria domnească,, dar şi în actele interne mărunte, în zapise, testamente, inscripţii etc. 2). Constituirea dreptului scris începu în Moldova prin a avea la bază izvoare bizantine şi prin a răspunde deopotrivă cerinţelor bisericii care «conserva prin religie orînduirea de stat feudală laică»3) şi necesităţilor monarhiei interesate în opera de centralizare statală. «Pravila aleasă» a lui Eustratie nu a văzut lumina tiparului. Ea reglementa prea sumar disciplina penală care devenise necesară în mod deosebit statului feudal al Moldovei. în 1646 ieşi la lumină, în tipografia de la Trei Ierarhi, prima pravilă oficială a Moldovei sub titlul de: Carte romînească de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe, legiuire iniţiată şi evident aprobată de domn prin porunca ce figurează în însăşi foaia de titlu: « Cu zisa şi cu toată cheltuiala lui Vasile voivodul şi domnul Ţărîi .Moldovei». Această «zisă», adică ordinul domnului, apare şi mai limpede în finalul prefeţei care precede textul pravilei: « După tocmala şi nevoinţa mării sale domnului, datu-s-au învăţătură şi mie unui mai mic şi nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit- den scrisoare grecească pre limbă romînească ca să poată înţeleage toţi». x) Vezi I. Peretz, Curs de istoria dreptului romîn, voi. II, partea a Il-a, ed. a Il-a, Buc., 1928,^p. 310. 2) Vezi şi Gh. Cronţ, Dreptul bizantin în ţările romîne. Pravila Moldovei din 1646r în «Studii», an. XI (1958), nr. 5, p. 34. 3) K. Marx şi F. Engels, Opere, ed. rusă, voi. XVI, partea I, p. 295. 10 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ Vasile Lupu apare astfel ca fiind iniţiatorul «Cărţii romîneşti de învăţătură». Domnul avea nevoie de o legiuire cuprinzătoare nu numai pentru că urmărea să imite şi pe această cale monarhia bizantină, ci şi pentru că era exponentul clasei stăpînitoare, care avea nevoie de măsuri penale unitare pentru păstrarea ordinei sociale existente. Intr-adevăr din dispoziţiile cu caracter penal ale pravilei se constată că s-a urmărit întărirea puterii domnului şi a aparatului de stat. Supunerea faţă de dispoziţiile domnului este o datorie ce trebuia îndeplinită cu stricteţe. Chiar « rugămintea domnilor iaste ca şi cînd are îngrozi pre neştine » (gl. 58). Injuriile privind persoana domnului, sînt acum pedepsite cu ceă mai mare severitate, oricare ar fi vinovatul. în cazul săvîrşirii unei astfel de infracţiuni, judecătorul trebuie să raporteze domnului şi să aplice pedeapsa-ordonată de acesta (gl. 49). Injuriile privind persoana dregătorului domnesc, cît şi împiedicarea de a-şi exercita funcţia încep să fie considerate ca injurii aduse domnului, iar împăcarea părţilor nu stinge încriminarea (gl. 1, 43, 44). în cazul cînd slujbaşul domnesc săvîrşeşte un abuz, atunci injuriile şi chiar instigarea la răzvrătire nu se mai consideră ca injurii privind persoana domnului (gl. 1). Dregătorul tras la răspundere pentru o infracţiune săvîrşită din porunca domnească trebuie să dovedească cu acte sau martori, că într-adevăr a primit acea poruncă (gl. 58). Pravila cuprinde deci dispoziţii privitoare la întărirea puterii domnului şi a dregătorilor săi, deci la centralizarea puterii de ştat. Vasile Lupu constatase de altfel personal abuzurile dregătorilor domneşti, după cum ne informează logofătul Eustratie în prefaţa pravilei: «şi mai vîrtos vădzînd nedreptăţile şi asuprealele mişeilor carele fac cei neînvăţaţi şi neînţelegători, dir.egătorii şi giudeaţele de pre la toate scaunele Moldovei». Suprimarea abuzurilor — credea, domnul — putea fi obţinută printr-o legiuire care să cuprindă « toate tocmealele ceale bune şi giudeaţele celor buni... împăraţi». . Înîăţişarea pravilei Nu ni s-a păstrat manuscrisul original al acestei legiuiri. Pravila tipărită în 1646 este un in-folio cuprinzînd la început 17 foi nenumerotate, apoi 186 foi de text numerotate. Titlul este cuprins într-un chenar avînd doi stîlpi, deasupra cărora apar, la colţuri, chipurile sf. Gheorghe şi sf. Ion din Suceava, iar între ele, ale celor trei ierarhi, Vasile, Grigore şi Ioan. în josul titlului, la unele exemplare, este scris cu litere latine: Se Cz 1). Fiecare pagină are 27 de rînduri. Tiparul, cu o frumoasă literă chirilică, negru şi roşu, se înfăţişează foarte îngrijit, cu caractere mari şi curate. Iniţialele capitolelor, frontispiciile şi x) Vezi I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia romînească veche, voi. I, Buc., 1903, p. 156. I INTRODUCERE 11 finalele sîrit aceleaşi ce au servit la tipărirea « Cărţii romîneşti de învăţătură » din 1643 a mitropolitului Varlaam al Moldovei. ■ Pe verso foii de titlu se află stema domniei Moldovei, purtînd în jur iniţialele-/o T[asile] F[oievod] i?[ojiu] i¥[ilostiu] gospodar],Z[emli] M[oldav-scoi], iar sub ea, stihurile omagiale, aceleaşi din Cazania mitropolitului Varlaam. în următoarele trei pagini se află prefaţa biv logofătului Eustratie, după care urmează o amănunţită tablă de materii pe 27 pagini. Prefaţa logofătului După versurile care însoţesc stema domniei şi care oma- Eustratie giază pe domn, urmează prefaţa cu care Eustratie însoţeşte textul şi prezintă pravila. Începînd cu o parabolă în care scripturile sînt comparate cu captarea izvoarelor de apă de către «înţelepţii şi putearnicii lumii.. . pentru binele şi răpaosul » celor mulţi, Eustratie pune în lumină străduinţele lui Vasile Lupu care, « cu multă osîrdie s-au nevoit ... de-au cercat pre multe 'ţări ... de-au găsit... dăscăli şi filosofi ... de-au . scos den cărţi elinesti si lătinesti toate tocmealele ceale bune . 9 9 9 9 , ■ Iniţiativa pregătirii pravilei este deci atribuită domnului care « au dat Învăţătură» şi a dispus .ca logofătul Eustratie să scoată* adică să aleagă pravilele şi să le traducă în limba ţării. Autorul pravilei Întocmirea «Cărţii romîneşti de învăţătură» nu a constat numai în simpla ei traducere după un text grecesc, ci şi în alegerea, materialelor şi în ordonarea lor, astfel încît pravila să se prezinte ca o.lucrare unitară. Dacă titlul ei nu ne dă nici o indicaţie asupra persoanei traducătorului, în schimb prefaţa logofătului Eustratie ni-1 arată pe el ca pe singurul autor al lucrării: « După tocmala şi nevoinţa măriixsale domnului datu-s-au învăţătură şi mie unui mai mic şi nice de o treabă a mării sale rob Evstrătie biv .logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limba romînească». Această afirmaţie este verosimilă, întrucît Eustratie era cunoscut lui Vasile Lupu cu competenţa şi cu faima ce i-o dădea, între altele, după cum am văzut, « Pravila aleasă » din 1632. S-a susţinut însă că sarcina întocmirii pravilei nu ar. fi fost încredinţată în mod exclusiv lui Eustratie, ci unei comisii de oameni învăţaţi, după cum s-ar părea că reiese din însăşi prefaţa lui Eustratie : « Drept aceaia cu multă osîrdie s-au nevoit măriia sa de au cercat pre multe ţări,, pă-nă.l-au îndireptat Dumnedzău de-au găsit oameni _ca aceia, dăscăli şi filosofi, de-au scos den cărţi elinesti şi lătineşti toate tocmealele ceale bune şi giudeaţele celor buni creştini şi şvinţi împăraţi». Acei « dăscăli şi filosofi», despre care vorbeşte prefaţa, nu sînt colaboratorii lui Eustratie, membri ai unei comisii instituite de domn, ci autorii nomocanoanelor şi manualelor bizantine, care circulau 12 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ în manuscrise în sud-estul european, ajuns sub influenţa canonico-juridică. a Bizanţului. Eustratie face probabil aluzie la Zonara, Balsamon, Vlastare, Fotie Ţarigrădeanul, pe care îi aminteşte în « Pravila aleasă». La aceste nume se mai adaugă încă şi numele lui Farinaccius, despre care se spune în chiar textul «Cărţii romîneşti de învăţătură» că era un « dascal mare şi tocmitoriu de pravile » (gl. 66, zac. 8). Că aceştia erau « dăscălii şi filosofii» pe care îi evocă Eustratie, iar nu membrii unei comisii instituite, ar mai rezulta din chiar textul prefeţei, care arată că ei « au scos den cărţi elinesti şi lătineşti toate tocmealele ceale bune şi giudeaţele celor buni creştini şi svinţi împăraţi... carele să cheamă acmu Pravilele împărăteşti»'— text ce nu are nevoie de interpretare. în sfîrşit, este edificatoare însăşi afirmaţia logofătului Eustratie, în aceeaşi prefaţă, că lui i s-a dat învăţătură să aleagă materialul si să-l tălmăcească. Este admisibil însă ca Eustratie să fi fost ajutat în executarea lucrării lui, între alţii şi de către învăţatul grec Meletie Sirigos, originar din Creta, al cărui nume apare pentru prima oară în 1632 într-o însemnare făcută chiar pe manuscrisul « Pravilei alese » a. lui Eustratie -1). Acel Sirigos a fost de mai multe ori în Moldova şi ar fi putut participa la pregătirea pravilei din 1646. Această părere a fost împărtăşită de unii dintre istoricii noştri ca Erbi-ceanu 2), Xenopol3), Iorga 4), precum şi de unii jurişti ca S. G. Longinescu 5),. St.. Gr. Berechet6) şi V. Dongoroz 7). Cuprinsul pravilei «Cartea romînească de învăţătură» din 1646 cuprinde reglementări corespunzătoare trăsăturilor societăţii respective din prima jumătate a secolului al XVII-lea8). Tabla de materii, care poartă titlul de: «Pravile împărăteşti alease den svitocul împăratului Iustiniian, pentru multe fealuri de giudeaţe cu tot răspunsul lor, rînduite pre 252 de începături », cuprinde afară de titlurile capitolelor, indicaţii esenţiale privitoare la cuprinsul fiecărei subîmpărţiri. *) I. Peretz, op. cit., p. 284, care reproduce pe T. Cipariu, Principie, p. 110. 2) C. Erbiceanu, Cronicarii greci carii au scris despre romîni în epoca fanariotăt Buc., 1888, Introducere, p. XL. 3) A. D. Xenopol, Istoria romînilor din Dacia Traiană, Buc., voi. VII, ed. a IlI-a, 1929, p. 140, nota 183: 4) N. Iorga," Vasile Lupu ca următor al împăraţilor de Răsărit în tutelarea patriarhiei de Constantinopole si a bisericii ortodoxe, în « Anal. Acad. Rom. », Mem. Secţ, Ist., Seria II, tom. XXXVI, 1913-1914, p. 215. 6) S. G. Longinescu, Istoria dreptului romînesc, Buc., 1908, p. 138 şi 160. 6) St. Gr. Berechet, Istoria vechiului drept romînesc, Iaşi, 1933, p. 171. 7) Vintilă Dongoroz, Dreptul penal, Buc., 1939, p. 76. 8) Vezi şi L. V. Cerepnin, « Sobornoe Ulojenie)> din 1649 şi Pravila lui Vasile Lupu din 1646 ca izvoare pentru istoria aservirii ţăranilor în Rusia şi Moldova, comunicare prezentată Ia Sesiunea Institutului de Studii Romîno-Sovietic din iunie 1958. Citat după Gh. Cronţ, op. cit., p. 50. iNTr.onrri-r.K n Pravila începe cu o culegere do reguli aplicabile plugarilor — Irprs ruln-nariar — ini il ulal o: «Pravile tocmile, alease şi scoase penlru toii burăi orii pămintului, anume: penlru plugaii, penlru lucrăIorii viilor, pentru nămiţi si penlru păslori, arătind împreună tuturor giudcţul şi certarea ce li se va rla fieşcăruia după deala sa, carii vor îmbla cu nedireptate Această parte a pravilei, rare cuprindc 11 capitole numite pricini, fiecare pricină avind mai multe zaceale, eoni ine dispoziţii privitoare la raporturi juridice dintre sătenii sau dintre stăpînii de moşii si vecini: încălcarea liniarelor, schimburile de pămînturi, pămînturile părăsite, împărţirea roadelor, furtişaguri, răspunderea pentru vite. pentru pomi, incendii, situaţia semănăturilor si construcţiilor pe locuri străine, pentru mori etc., prevazindu-se sancţiuni pentru abateri. După reglementările «pentru plugari» urmează «Pravile împărăteşti'), care conţin 5 pricini (XII—XVI) si care sancţionează furtişagurile. Această parte a «Cărţii romîneşti de învăţătură» formează legătura ce s-a crezut necesară între regulile privind pe plugari şi restul dispoziţiilor penale ale cărţii. Urmează apoi sub acelaşi titlu de «Pravile împărăteşti » un număr de 78 capitole, numite glave, care sancţionează alte infracţiuni de ordin penal ca: suduirea dregătorilor, falsificarea de monedă, uciderea, răpirea, bigamia, adulterul, proxenetismul, incestul, raptul,ierosilia, violul, sodomia, injuria, determinindu-se şi pricinile pentru care judecătorul apără de pedeapsă sau f> micşorează. «Cartea romînească de învăţătură» cuprinde şi o sumă de dispoziţii de drept civil ca: reguli relative la moştenire (gl. 15), la căsătorie şi despărţenie (gl. 17 — 21), la pierderea zestrei (gl. 16), la repudierea sofiei (gl. 25), la obligaţia soţiei de coabita ţie cu soţul (gl. 26), Ia comori (gl. 6), la atribuirea către mănăstire a averii călugărului fugit (gl. 68) etc.; de asemenea, reguli de ordin canonic ca: hulirea patriarhului (gl. 49), hiclenirea cinului călugăresc (gl. 67), abateri călugăreşti (gl. 67 —6S). Legiuirea corespunde condiţiilor istorice ale Moldovei, a cărei societate, împărţită in clase, era bazată pe exploatarea feudală. Ea consacră dependenţa ţărănimii legală de pămînt: «Cînd va fugi ţăranul de la locul şi de la siăpinu-său, nime nieăiuri să nu-1 priimască, iară de-1 va şi priimi de odală. de sîrg să-l întoarcă înapoi » (pr. I, zac. ÎS). Abaterea este sanHio-nala cu dublă amendă, una pentru domnie şi alfa «boiarinului celuia a cui va fi ţăranul \ fiind astfel asigurată constrîngerea domnească pentru executarea pedepsei. Pravila prevede privilegii penale pent.ru boierime (url. t>2. zac. .’i si 9) si un tratament diferenţial in faţa legii pentru celelalte stări şi trepte ale poporului, penlru bogaţi si săraci, oameni de jos, < ţărani groşi şi prosti" (pr. 13, zac. 104; gl. 5i. zac. 2). 14 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ «Cartea romînească de învăţătură» socotea că femeia «iaste mai proastă... decît bărbatul» (gl. 41) prin « neputinţa şi slăbiciunea firei» (gl. 51). Pravila reglementează purtarea bărbatului faţă de soţia sa, interzice vrăjmăşia lui (gl. 22), arată cazul în care poate să o bată (gl. 23), o apără de «vătămare» (gl. 24), dar admite pentru' vinovăţii grave să o alunge din casă « cu puteârea sa, fără de leage şi fără ştirea giudeţului» (gl. 25). Legiuitorul moldovean a reţinut din izvoarele folosite şi unele dispoziţii referitoare la micşorarea pedepselor: «mai puţin să vor certa mueriîe decît bărbaţii la greşeale ce vor face» (gl. 59, 1), afară numai de cele «ce să fac împrotiva dumnedzăeştii pravile şi a pravilei firei omeneşti» (gl. 59, 2). Pravila prevede pedepse foarte aspre pentru faptele ce ating fie siguranţa personală, fie , interesele de clasă ale domnului şi boierilor. Infracţiunile respective sînt, în fond, manifestări obişnuite ale luptei de clasă în orînduirea feudală. Spiritul religios, caracteristic legislaţiilor medievale, este precumpănitor pentru incriminările referitoare la viaţa de familie, la viaţa erotică şi în genere la fapte de domeniul moralei. Acelaşi spirit religios intervine în fixarea unor pedepse de drept canonic, precum şi în discriminările prevăzute în raporturile juridice cu păgînii şi cu evreii. Pravila absolvă, de exemplu,, furtul de la păgîni (pr. 15, zac. 176) şi îndulceşte pedeapsa evreului infractor care trece la creştinism (gl. 64, zac. 2—3). Biserica, clerul şi monahismul fac obiectul multor dispoziţiuni penale laice, după cum pe de altă parte, pedepse cu caracter canonic sînt prevăzute-pentru infracţiuni interesînd domeniul privat laic, ceea ce oglindeşte sprijinul reciproc pe care şi-l acordă statul şi biserica pentru apărarea poziţiilor clasei dominante, acest sprijin fiind îii general caracteristic societăţii feudale1). Atunci cînd un eretic era judecat şi apoi trimis de autoritatea bisericească înaintea judecătorului laic spre executare, acesta era obligat să aplice sancţiunea fără altă cercetare (gl. 58, zac. 10). Puterea părintească, maritală, puterea stăpînului faţă de angajaţii şi robii săi, depăşesc limitele exerciţiului unui drept de corecţie. în cadrul acestor puteri sînt prevăzute unele impunităţi chiar în caz de omor. Pravila a îndreptat către incidenţa legii penale multe fapte pe care obiceiul pămîn-tului le socotea a fi de natură civilă, lărgind astfel domeniul infracţiunilor ce priveau interesele individului, persoana sau patrimoniul lui., x) Cf. F. Engels, Războiul ţărănesc german, ed. a IlI-a, Buc., E.S.P.L.P., 1958,. p. 38 şi urm. INTRODUCERE 16 în pravila din 1646 pedepsele sînt bazate îndeosebi pe răzbunare şi au ca scop intimidarea şi expiaţiunea; în genere sînt aflictive, arbitrare şi variate. Caracterul neuman al represiunilor penale se oglindeşte în însăşi varietatea celor, mai cumplite pedepse ca: arderea de viu, lepădarea la fiare sălbatice, legarea de cozile cailor, turnarea de plumb topit în gură etc. Pedepsele privative de libertate sînt, în schimb, foarte rare. Mutilările, bătaia în toate chipurile, confiscarea bunurilor, sînt foarte frecvente; de asemenea surghiunul sau expulzarea. Globirea intervine sub toate formele, fie ca pedeapsă cumulativă, fie alternativă sau unică. Legiuitorul moldovean are meritul de a fi cules cît mai mult din izvoarele pe care le-a avut la dispoziţie, cauzele ce apără sau micşorează pedeapsa, considerînd rolul ce joacă în determinarea pedepsei: dolul, vîrsta, slăbiciunea firii, beţia, nebunia, mînia, somnambulismul, dragostea; mai ales obiceiul locului şi boieria. Nu lipsesc dintre aceste cauze prevederile pentru destoinicia în meşteşuguri • preţuite şi «binele ce va face neştine locului şi moşiei lui» (gl. 63, 3). Tentativa şi recidiva nu sînt reglementate deosebit şi cînd intervin în cazuri anume prevăzute, la unele infracţiuni, sînt sancţionate arbitrar, în schimb complicitatea este tratată dezvoltat în cele din urmă nouă capitole ale pravilei (gl. 69—78). în sfîrşit, se întîlneşte de foarte multe ori întrebuinţată formula la voia judecătorului, cu aparenţa unei sancţiuni mai blînde, (Jînd posibilitatea unei % proporţionalizări a pedepsei pe cale judecătorească. înţelesul acestei dispoziţii îl găsim însă precizat în pravilă: « să va certa după cum va fi voia giudeţului, ce să dzice cum va fi şi omul acfesta ce-au făcut une ca acealea şi cum va fi şi cel suduit şi ocărit ; vor socoti dece au-1 vor goni şi-l vor scoate den moşiiă lui şi-i vor lua toate bucatele domneşti, sau-1 vor trimite la ocna, sau va rămînea fără de cinste, care lucru iaste mai rău de toate, că nu-1 creade nime ce grăiaşte* nice să creade nicăiuri mărturiia lui, nice iaste volnic să dea al său cui va vrea, nice să facă zapis cuiva, nice să moşnenească ocina cuiva, şi alte ca aceastea; sau iarăşi pre unul ca acela să-l .poarte pre uliţe pren tot tîrgul sau să paţă altă pedeapsă, după cum va fi voia giudeţului, avînd giudeţul de pururea puteare de lucrure ca aceastea să cearte şi cu moarte» (gl. 50, zac. 2). «Voia giudeţului» domina în justiţia -fyloldovei. Unul din scopurile pravilei, arătat în prefaţă, era tocmai acela de. a frîna arbitrarul judecătoresc, «vădzînd nedreptăţile şi asuprealele. mişeilor carele fac cei neînvăţaţi şi neînţelegători, diregătorii şi giudeaţele de pre la toate scaunele Moldovei», ceea ce însemna că învăţăturile pravilei ţinteau să determine judecătorului căile de urmat în exercitarea liberei sal6 voinţe de a pedepsi. 16 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ Izvoarele pravilei Pagina de titlu a « Cărţii romîneşti de învăţătură » arată că lucrarea a fost tradusă după « multe scripturi di în limba ilenească pre limba romînească » fără nici o altă indicaţie asupra acestor izvoare, iar logofătul Eustratie confirmă în prefaţă că el a făcut alegerea pravilelor pe care le-a tradus din limba greacă: «Am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit den' scrisoare grecească». Tot prefaţa vorbeşte despre osteneala lui Vasile Lupu care a cercetat prin multe ţări pînă ce a găsit lucrările «elinesti şi latineşti», din care acei dascăli şi filosofi au extras «tocmealele ceale bune», denumite Pravilele împărăteşti. Alte indicaţii asupra izvoarelor sale « Cartea romînească de învăţătură» nu oferă. Pe de -altă parte, Eustratie nu lămureşte dacă, la întocmirea pravilei moldovene, au fost folosite mai multe manuscrise din cele ce conţineau extrasele făcute de « dăscăli si filosofi» din vechile lucrări elinesti si latineşti. f > a y Amintitele cercetări laborioase întreprinse prin «multe ţări», ca şi descoperirea dascălilor şi filozofilor, apar ca o exagerare la Eustratie, fiind menite să măgulească vanitatea domnului, deoarece lucrări redactate fie în limba greacă, fie traduse în slavoneşte, erau cunoscute mai de mult în ţările noastre. Dovadă stă faptul că însuşi Eustratie se referise la ele în a sa « Pravilă aleasă ». Cea mai veche încercare de a lămuri izvoarele « Cărţii romîneşti de învătătură » se datorează lui Dimitrie Cantemir, care în Descrierea Moldovei t ■ > arată în capitolul «Despre legile Moldovei», că după ce Alexandru cel Bun a făcut un extras din Basilicale, acestea nu au putut înlătura diferitele obiceiuri împrumutate de la vecini. Cu chipul acesta «la moldoveni s-au ivit două feluri de legi: una scrisă, întemeiată pe legile împăraţilor romani şi ţarigră-deni şi pe hotărîrile soboarelor bisericeşti şi una nescrisă, care ar putea fi numită datina norodului,. cum se numeşte şi în limba noastră cea veche slăvonească obicei, care însemnează datină şi obicei ». Dar, continuă Cantemir, urmărind de-aproape prefaţa lui Eustratie la « Cartea romînească de învăţătură », «pentru că aceste obiceiuri nu sint scrise şi au fost adesea restălmăcite de către judecătorii cumpăraţi şi folosiţi ca să sprijine strîmbătatea, Vasile Lupu Albanezul, domn al Moldovei, în veacul trecut, a pus oameni cinstiţi şi cunoscînd legile ţăriix) să adune laolaltă toate legile scrise şi nescrise alcătuindu-se din ele un codice deosebit de legi, rămas şi astăzi călăuza judecătorilor din Moldova pentru împărţirea dreptăţii » 2). Concluziile lui Cantemir x) Traducere greşită a cuvintelor legumque pcitriarum, care înseamnă «şi ai legilor părinteşti», adică ai legilor naţionale, ai legilor ţării, iar nu «legile ţărilor». 2) Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Buc., E.S.P.L.A., 1956, p. 200, 201. Pentru raportul dreptului scris cu dreptul comunităţilor rurale, vezi şi P. P. Panaitescu, începuturile dreptului scris in limba romînă, în « Studii », an. VII (1954), nr. 4, p. 215—228 ; V. Costăchel, P. P. Panaitescu, A. Cazacu, Viaţa feudală în ţările romîne, Buc., 1957, p. 521, INTRODUCERE 17 cu privire lâ pravila lui Alexandru cel Bun, susţinute în esenţă îndeosebi de către S. G. Longinescu,1), au fost considerate fără temei istoric şi juridic în urma cercetărilor făcute în special de G. A. Spulber2). « Oricît am dori să ne mîndrim cu o astfel de pravilă la '1400, totuşi n-avem dovezi certe despre existenţa ei. Dacă a existat însă, avem cea mai veche dovadă a romanităţii dreptului nostru, căci ea era greco-romană» 3). într-adevăr, cele 11 pricini, cuprinzînd 94'paragrafe, care alcătuiesc prima parte a «Cărţii romîneşti de învăţătură», sub titlul de «Pravile tocmite, alease şi scoase pentru toţi lucrătorii pămîntului», sînt traducerea în limba romînă a vechiului Nofjioc; Tecopyixo:; 4), cod rural bizantin. Izvoarele acestui cod sînt legile împăraţilor romani, unele dispoziţii din biblie care « aveau putere de lege în faţa oricărei instanţe judecătoreşti»5) şi legile împăraţilor bizantini. Textul acestei legi agrare .a fost anexat în mod obişnuit textului Eclogii Isauriene 6). Traducerea logofătului Eustratie pare a fi fost făcută după o versiune care era cea mai apropiată de versiunea pusă de Armenopol la sfîrşitul Exa-biblosului său din 1345 7). Manualul lui Armenopol era cunoscut lui Eustratie, de vreme ce acest autor fusese amintit, între alţii, în manuscrisul pravilei sale din 1632, cu indicaţia: « Iară Armenopol, a fost giudeţ în cetatea Solu-nului, întru totu cinstit şi învăţat»8). Textul romînesc are însă'în realitate cu 11 paragrafe mai puţin decît originalul, Iipsindu-i mai. întîi cele şase paragrafe ale preambulului, apoi paragraful- 3 din titlul V, Ilepl Crjfuac; [Pentru pagube ce să va face în ţarină], paragraful 4 din titlul VI, Ilepl cpovcov £docov [Pentru uciderea dobitoacelor], paragraful 6 din titlul VIII, Ilepl e(j.7rp7)crjj.ou [Pentru arsuri şi toate fealurile de pojar] şi paragrafele .10 şi 11 din titlul X, Ilepl xouvoto{ai&>v şi V. Al. Georgescu, La reception du droit romano-byzantin dans Ies Principautes roumaines (Moldavie et Valachie), în Melanges H. Levy-Bruhl, Paris, 1958. x) S. G. Longinescu, Istoria dreptului romînesc, Buc., 1908, p. 159 — 206; de acelaşi, Pravila lui Alexandru cel Bun, Buc., 1923. 2) Vezi^G. A. Spulber, Le Code d’Alexandre le Bon et Ies Basiliques dans Ies Principautes Roumaines, în Academie Roumaine, Bulletin de ta Seetion Historique, tom. XXIV, 2, Buc., 1943. 3) A. Rădulescu, Romanitatea dreptului nostru, Buc., 1939, p. 12. 4) D. G. Arion, Le «No^oţ Tz&oyv/.oq » et le regime de la terre dans Vancien droit roumain, Paris, 1929, p. 9. 5) F. Engels, Războiul ţărănesc german, ed. a IlI-a, Buc., E.S.P.L.P.', 1958, p; 48 — 49. 6) G. A. Spulber, L’Eclogue des Isauriens, 1929, p. 128. 7) Q- E; H.eimbach, Const. Ilarmenopuli Manuale legum sive Hexabiblos, Lipsiae, ^851, p. 828 şi urm. Textul grecesc ce publicăm în Anexe este cel din ultima ediţie critică a ,U1JV Ashburner,- The Farmer's Law, apărută în «The Journal of Hellenic fetudies », voi. XXX, 1910, p. 85 şi urm. şi reprodus de I. Zepos şi P. I. Zepos, Jus Graeco-Romanum, v ’ P- 71, dar în ordinea din ediţia lui G. E. Heimbach, de unde sînt scoase şi paragrafele care lipsesc în redacţia primitivă editată de Ashburner. 8) I. Peretz, op. cit., p. 311. • 2-o. 1060 18 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ [Pentru ceia ce vor zidi sau vor răsădi pre locul altuia]1). Cauza acestor omisiuni poate fi atribuită nu traducătorului romîn, ci manuscrisului folosit, deoarece nu toate exemplarele aflate în circulaţie cuprindeau textul complet. Astfel, este destul să amintim aici că traducerea latină a manuscrisului lui Armenopol cuprinzînd şi Legea agrară, tipărită de Ioannes Mercerus la Lausanne în 1575, nu eră completă; la fel era şi traducerea în limba neogreacă tipărită de Alexios Spanos la Veneţia în 17442). , în ceea ce priveşte cealaltă mare parte a materiei «Cărţii romîneşti de învăţătură», cercetările făcute de S. G. Longinescu au adus lumină asupra izvorului folosit de Eustratie. Condus atît de indicaţia aflată în prefaţa pravilei, care vorbeşte de alegerea tocmelilor bune din cărţi elinesti şi «lătineşti», cît şi de menţiunea aflată în glava 66, zac. 8, cu privire la învăţatul « Farinascu », calificat drept « dascaL mare şi tocmitoriu de pravile », care « au strîns toate pravilele ceale împărăteşti, şi încă să ispiti şi să nevoi cu învăţătură ca aceaia să cunoască care pravile şi obiceae să socotesc la oblastiile creştineşti în toată lumea », Longinescu a izbutit să identifice izvorul «latinesc » folosit de Eustratie. Găsind în textul pravilei indicată data de 1598 în legătură cu « Farinascu », Longinescu a dovedit că acesta este jurisconsultul italian Prospero Farinacci cu numele latinizat de Prosper . Farinaccius. Renumit mai cu seamă ca penalist, Farinaccius a trăit între anii 1544—1618 şi a scris, între altele, un vast repertoriu penal, doctrinal şi practic, intitulat Praxis et theoricae criminalis, tipărit în Veneţia (1607—1621) şi în alte oraşe. Această lucrare a fost obîrşia părţii a doua, care constituie partea principală' a « Cărţii romîneşti de învăţătură ». După ce a semnalat încă din 1908 numele lui Farinaccius 3), Longinescu a publicat în 1912, sub titlul general de Legi vechi romîneşti şi izvoarele lor, un important volum consacrat Pravilei Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, în care este cuprins textul integral al acestei pravile pus în paralelă cu izvoarele sale şi anume: pentru primele 94 paragrafe, textele corespunzătoare în limba latină din Leges colonariae (ex libris lustiniani piae memoriae imperatoris selectae), culese din lucrările lui Leunclavius 4) şi Heimbach5), iar *) S. G. Longinescu, Legi vechi romîneşti şi izvoarele lor, voi. I, Buc., 1912 ; idem, Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. Introducere, p. K; idem, Părerile d-lor N. Iorga şi I. Peretz despre Pravila lui Vasile Lupu (extras), Buc., 1915. 2) D. G. Arion, op. cit., p. 20—21. 3) S. G. Longinescu, Istoria dreptului romînesc din vremile cele mai vechi şi pînă azi, Buc., 1908; idem, Pravila lui Vasile Lupu şi Prosper Farinaccius, romanistul italian, Buc., 1909. 4) Iohannes Leunclavius, lus Graeco-Romanum, Frankforti, 1596, p. 256 — 265. B) G. E. Heimbach, Const. Harmenopuli Manuale legum sive Hexabiblos, Lipsiae, 1851, p. 828—851. INTRODUCERE 19 Inccpînd de la pricina 12 a pravilei, textele din Praxis ct theoricac criminaîis a lui Farinaccius. Longinescu- nu se mulţumeşte însă numai să insereze textele din Farinaccius, ci arată totodată şi izvoarele lor, ceea ce da, fara îndoială, o valoare şi mai mare lucrării sale. Cînd s-a întocmit însă «Cartea romînească de învăţătură», logofătul Eustratie se vede că a avut în vedere nu textul original al lui Farinaccius, a cărui ordine în tratarea materiei nu a urmat-o, ci un extras redactat, după toate probabilităţile, în limba greacă, de vreme ce atît pagina de titlu a pravilei, cît şi prefaţa lui Eustratie, vorbesc numai de tălmăcirea din limba « ilenească », « den scrisoare grecească », necunoscută nouă *). La această lucrare va fi fost adăugată materia din acel Nojxck; reccpŢ^-o; cu care începe pravila. Nu avem însă — cel puţin pînă acum — nici un indiciu că un asemenea extras ar fi fost redactat chiar în vederea întocmirii pravilei; dar este probabil că el să fi existat la acea dată2). Faţă de textul latin al lui Farinaccius, Eustratie a încercat să dea un text romînesc explicit şi sistematizat care apare în general vădit amplificat, cîteodată ca rezultat al apropierii şi chiar al combinării mai multor texte latine. Uneori însă corespondenţa între cele'două texte aproape lipseşte3). Cu toate că se bazează în esenţă pe izvoare bizantine, «Cartea romînească de învăţătură » oglindeşte şi unele influenţe juridice slave. Este vorba în primul rînd de influenţa dreptului slav asupra Legii agrare — unul din izvoarele principale ale acestei pravile. *) Vezi şi I. Peretz, op. cit., p. 349, 363, 366—367. 2) I. Peretz a semnalat existenţa în Biblioteca Academiei R.P.R. a două manuscrise greceşti, sub cotele 532 şi 588 (Pravila lui Vasile Lupu şi izvoarele greceşti, în « Arhiva », laşi, 1914, XXV, p. 203—220). Privite din punct de vedere paleografie, aceste manuscrise datează însă, după toate probabilităţile, din sec. XVIII (G. Litzica, Catalogul manuscriptelor greceşti din Biblioteca Academiei Romîne, p. 155, nr. 305, pentru ms. 532 şi p. 156, nr. 308, pentru ms. 588). Ele sînt la rîndul lor, fără.îndoială, copii ale unor manuscrise mai vechi care vor fi fost poate, şi mai complete. Manuscrisul 532 în întregime şi manuscrisul 588, care în pag. 227 — 342 este un miscelaneu juridic, cuprind o serie de articole, de ale căror conţinut şi formulare textele respective din Cartea romînească de învăţătură se apropie cu mult mai mult — deseori pînă la identitate chiar — decît de Quaestiones ale lui Farinaccius. 3) «Leges colonariae au rînduieli scurte şi cuprinzătoare, pe cînd Praxis et theoricac criminaîis, împărţită în quaestiones şi numeri, fiind o scriere doctrinală, nu numai că nu are scurtimea cuprinzătoare a unei legi, dar pe lîngă întindere, din cînd în cînd spune acelaşi lucru de mai multe ori. De aceea legiuitorii moldoveneşti, n-au putut spicui în acelaşi fel rînduielile de care aveau nevoie. Din Leges colonariac, afară de § 5 din titlul VII De arboribus (vezi mai jos § 74), pe care l-au prescurtat, au tălmăcit în întregime pe toate celelalte paragrafe, dar mai pe larg, cu lămuriri şi pilde, spre a putea fi înţelese mai lesne şi cu unele schimbări cerute de împrejurări; iar din Praxis et theoricac criminaîis foarte deseori au prescurtat, uneori au luat prescurtarea de-a gata din summarium, care se găseşte înaintea fiecărei quaestio cîteodată au luat pilda, pe care o dau, din alt numerus decît acela pe care-1 spicuiau, şi în sfirşit au făcut de asemenea schimbările cerute de împrejurări» (S. G. Longinescu, Legi vechi romîneşti şi izvoarele lor, voi. I, Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, Buc., 1912, p. R). 2* 20 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ Istoriceşte; se constată că la sfîrşitul secolului al Vl-lea şi in cursul secolului al VLI-lea, mase compacte de slavi au pătruns în Peninsula Balcanică, s-au contopit apoi treptat cu unele populaţii din . Imperiul Bizantin, influ-enţînd relaţiile sociale proprii obştilor săteşti din perioada de trecere de la sclavagism la feudalism.' Cercetările întreprinse de istoricii sovietici cu privire la influenţa colonizărilor slave asupra comunităţilor săteşti din Imperiul Bizantin arată că această influenţă se reflectă şi în Legea agrară (No^oţ reoopyixoţ), acest cod fiind alcătuit la sfîrşitul secolului al VH-lea şi începutul secolului al VlII-lea, adică tocmai în perioada întăririi obştilor săteşti bizantine prin colonizările slave 1). Faptul că Legea agrară a putut fi folosită şi în ţările noastre ca izvor de drept se explică în primul rînd prin cuprinsul acestui cod care reglementează relaţiile sociale proprii" regimului feudal cu supravieţuirea unor elemente specifice comunităţilor săteşti, relaţii care — în alte condiţii istorice — au fost proprii obştilor, rurale bizantine din perioada colonizărilor slave. Sînt de menţionat apoi şi alte influenţe ale dreptului slav pe care le reflectă «Cartea romînească de învăţătură». Figurează în această legiuire cuvinte şi expresii juridice de origine slavă, ce erau bine cunoscute poporului romîn în secolul al XVII-lea. Terminologia slavă a unor instituţii şi noţiuni juridice exprimă în general sensibile deosebiri de sens social în raport cu conţinutul aceloraşi institutii si noţiuni din“ izvoarele bizantine. 9 -ii) Instituţiile şi noţiunile juridice menţionate în aceâstă legiuire prin termeni de origine slavă ca: boierie, cin, dobîndă, gloabă, ispravnic, izvod, namestnic, năpastă, obicei, ocină, plră, pravilă, rob, slugă, slujbă, treabă, vină' nu mai au întru totul acelaşi înţeles ca instituţiile şi noţiunile corespunzătoare din izvoarele bizantine. Ele vădesc însăşi influenţa semantică a dreptului slav asupra vechii terminologii juridice romîneşti. Aplicarea pravilei Folosirea « Cărţii romîneşti de învăţătură », ca legiuire normativă pentru reglementarea şi soluţionarea neînţelegerilor şi pentru sancţionarea infracţiunilor, a fost contestată de unii istorici. Astfel, referindu-se atît la «Cartea romînească de învăţătură» cît şi la « îndreptarea legii», A. D. Xenopol a susţinut că « nu este adevărat că aceste pravile ar fi slujit de norme la judecăţile pămîntului. Cînd judecăţile acestea se raportă la pravile, ele au în vedere culegeri străine şi nu acele băştinaşe » 2). 1) E. E. Lipsit, Bii3aHTiifiCKoe KpecTtHRCTBO n CJiaBHHCKan KonoHH3aHiiH, în Broa-HTHficKHft CSopHHK, Moscova, 1945, p.. 96—143. Idem, CjiaBHHCKan o6in,ima h ee ponb b $opMiipoBaHHii BH3anHHCKoro $eoHajiH3Ma, în Bn3aHTiiiiCKim BpeivieHiiK I, 1947, p. 161 şi urm. 2) A. D. Xenopol, op. cit., voi. VII, p. 144. INTRODUCERE 21 ; I. Peretz este mai puţin categoric şi admite că « din pricină că în materiile juridicei, ce se’ atingeau de vreo taină religioasă, se aplica dreptul ^canonic bizantin, de către dicasteriile: bisericeşti, iar în materie penală arbitrariul ' domnesc era adevărata lege, pravila lui Vasile Lupu nu a avut o sferă de aplicare întinsă şi se citează puţine, cazuri, în care dispoziţiunile ei au fost aplicate de divanele domneşti, pînă să iasă din uz odată cu urcarea pe tron a domnilor fanarioţi »1). - . - O asemenea concluzie nu este întemeiată. Valoarea pravilei moldovene rezidă în primul rînd în faptul că este prima legiuire din Moldova tipărită în limba romînă. Deşi nu înlătura diversitatea textelor şi dispoziţiilor romano-bizantine aflate în circulaţie sub forma codicelor manuscrise, pravila eră ci lege romînească, un cod aprobat de domn. Pravilă mai are un caracter pronunţat didactic, instructiv. Ca şi bizantinii 2), legiuitorii romîni din evul mediu,socoteau că rolul legii scrise era mai mult de a.învăţa pe judecători şi pe justiţiabili, decît de a le indica soluţii imperative. Pravila dădea deci îndrumări de judecată, după cum explică logofătul Eustratie în prefaţa sa-: « tocmealele oeale bune.şi giudeaţele.. .carile ca o lumină lumineadză şi'arată tot lucrul celor întunecaţi şi proşti şi neînvăţaţi, ca să cunoască strîmbătateâ tuturor şi să giudece pre direptate.». Sensul acesta al pravilelor este indicat, de altfel, de înseşi cuvintele «învăţătură» şi «îndreptare », ce figurează în titlul lor. Faptul că nu aflăm multe documente care-să menţioneze « Cartea romînească de învăţătură », nu înseamnă neaplicarea acestei pravile,: deoarece în pricinile penale ea a putut să fie aplicată fără a lăsa urme documentare. Nu ni s-au păstrat actele instanţelor ca în alte materii de drept. Chiar menţiunea «după pravilă » ce se află în documentele timpului, nu indică numai-decît aplicarea « Gărţii romîneşti de învăţătură », o' asemenea inserare putîn-du-se prea bine raporta la aplicarea oricărei alte pravile dintre cele netipărite, aflate în circulaţie. 9 Există apoi dovezi şi de altă natură cu aceeaşi'valoare probantă ca şi cele documentare. Astfel, Dimitrie Cantemir, care a domnit în Moldova şi care şi-a scris opera sa « Descrierea Moldovei » la'un interval numai de şaptezeci de ani de la apariţia « Cărţii romîneşti de învăţătură », vorbind despre legile Moldovei, arată că din iniţiativa lui Vasile Lupu s-a alcătuit« un codice *) I; Peretz, Curs de istoria dreptului.romîn, voL-II., partea I, ed. a Il-a, Buc., 1928, p. 350. - . , 2) Vezi C. A. Spulber, Le concept byzantin de la loi juridique, Buc., 1928. în privinţa sensului de « carte de învăţătură » şi comparaţia cu legislaţiile orientale (Tora, Sunna islamică), vezi şi recenzia lui P. Koschaker la lucrarea lui'Spulber,'in « Zeitschriît fiir Savigny Stiftung», Romanistische Abteilung, LIX (1939), p. '694. 22 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ deosebit de legi, rămas şi astăzi călăuza judecătorilor din Moldova pentru împărţirea dreptăţii » 1. ' Indiferent de inadvertenţele lui Cantemir cu privire la elaborarea şi conţinutul pravilei moldovene din 1646, nu este mai puţin adevărat că el cunoştea din propria lui guvernare că legiuirea aceasta se aplica în Moldova. Trebuie să avem în vedere în această privinţă faptul că odată apărută « Cartea romînească de învăţătură» a intrat în posesia instanţelor, nefiind temeiuri să nu i se acorde, consideraţie ca şi lucrărilor greceşti şi slavoneşti aflate în circulaţie; mai mult chiar, erau puternice raţiuni să i se dea o atenţie deosebită tocmai pentru că nu era o lucrare juridică cu caracter privat ca diferitele culegeri de texte laice, ci o legiuire patronată de domn şi reprezenta voinţa domnului de a se înzestra ţara cu o asemenea legiuire, tipărită în limba ţării şi deci înţeleasă atît de judecători cît şi de împricinaţi. Cantemir relatează că în judecata divanului domnul consulta totdeauna pe mitropolit asupra prevederilor legii: « Cînd s-au auzit gîndurile tuturora şi s-a cunoscut că cineva e vinovat, domnul întreabă pe mitropolit ce pedeapsă i se cade după legile politiceşti şi cele bisericeşti. Mitropolitul citeşte mai întîi cuvîntul legii şi după aceea cere mila domnului... » 2). Menţionînd procedura de judecată a pricinilor, Cantemir precizează:.« Cauzele mai grele le judecă însuşi principele, cele mai uşoare sînt lăsate boierilor ca să le cerceteze. Boierii cărora li s-a încredinţat cercetarea, judecă acasă pricina şi dau hotărîrea după părerea lor. Dacă se mulţumesc cu ea şi jeluitorul şi acuzatul, ea devine aplicabilă ca şi cum ar fi fost pronunţată în divanul domnului; dacă însă, una sau alta din părţi s-ar socoti nedreptăţită, poate să apeleze la judecata domnului. La divan procesul se judecă din nou şi dacă boierul, îndemnat de darurile adversarilor sau de prietenie pentru ei sau chiar din ignoranţa legijpr, s-ar dovedi că a dat o sentinţă nedreaptă, ar fi pedepsit foarte sever. Dacă însă s-ar părea principelui că apelantul a fost judecat drept, poate fi pedepsit şi cu bătaia, fiindcă .a desconsiderat judecata boierului. După voinţa domnului, i se poate aplica şi altă pedeapsă meritată, asemenea e silit a plăti de.două ori cheltuielile celuilalt»3). Aceste particularităţi procedurale în care apar multe practici bazate pe obiceiul pămîntului, se întemeiază şi pe complexul de reguli procedurale cuprinse în « Cartea romînească de învăţătură ». Raportîndu-se la un caz citat de cronicarul Nicolae Costin în « Letopiseţul Ţării Moldovei», Xenopol aminteşte că în timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Duca (1701 — 1704) « s-a tăiat capul lui .Goia, căpitanul de *) Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Buc., E.S.P.L.A., 1956, p. 200—201. 2) Ibidem, p. 203. 3) Ibidem. iNTi'.oDrcrcnn 23 Covurlui, cu pravila, pentru căci au răpit, o fală. logodnica altuia, şi l-nu îngropat, la sfinlul Neculai şi bucalele lui inoă le-au dat fetei»', pedeapsă re corespunde in realilnle dispoziţiilor glavei 32, zac. 2, 3, 2U şi S-.i din pravila moldoveana J). Un all caz care dovedeşte aplicarea acestei pravile este cel relatat de fosl.ul vătaf de aprozi Enaki Kogălniceanu, in ('Letopiseţul Ţării Moldovei)) ( j 733 — \ llh); in t impul domniei lui Ion Teodor Calimnch (1758—17(31), un oarecare fiu de mare boier, 11 ic Canla, ucisese intr-un moment de minie pe un servilor al său. Prins de ispravnicul de Neamţ şi adus la Iaşi în faţa divanului, ucigaşul şi-a mărlurisil crima. « Aluncc — scrie cronicarul — l-au mustrai domnul şi toţi boierii, şi toate rudele lui; si după aceasta l-au trămis la închisoare, la părcane; care peste cîteva zile, făcind jalobă părinţii mortului, cară l-au scos la divan la boieri pre care l-a rinduit boierii cu pravila ca să ia moarte pentru moarte... »2). S-a făcut deci atunci aplicarea dispoziţiilor glavei 8: «Pentru certarea ucigătorilor de oameni, ce li să cade după deala lor» (zac. 11) din «Cartea romînească de învăţătură»3). Cum nu erau arhive judecătoreşti propriu-zise în acel timp şi dacă au existat mai ales în divanul domnesc, ele nu ni s-au păstrat, iar cronicarii nu găseau nici un interes ca să relateze cazurile judecate, ar fi cu totul nepotrivit să se deducă din acest fapt neaplicarea — în sensul arătat mai sus — a acestei pravile, care se bucura de o necontestabilă autoritate ca legiuire. De altfel, starea de uzură evidentă în care se prezintă puţinele exemplare ce ni s-au păstrat este — credem — încă o dovadă că ele au fost folosite destul de des de către cei ce căutau în textul lor nu numai învăţături, ci şi dezlegări juridice. Cind exemplarele ei deveniră rare, pravila începu să fie copiată, după cum dovedesc copiile găsite în Moldova 4). Nicolae Mavrocordat, ajungînd la domnia Ţării Romîneşti şi amintindu-şi de pravila inoldoveană pe care o cunoscuse încă de pe vremea cînd domnea în Moldova (1711 — 1715), ceru în 1724 preotului Stanciu de la Şcoala domnească din Bucureşti să i-o copieze. în sfîrsit, o altă împrejurare care întăreşte concluzia aplicării pravilei, este faptul că hrisovul lui Scarlat Calimach pentru promulgarea Codului civil din 1S17, confirmă relatarea lui Dimitrie Cantemir că pravila « aceea a lui Vasile (Albanezul) a rămas regula după care judecătorii îndreptau judecăţile pînă la începutul secolului, precum spune acelaşi *) A. D. Xenopol, op. cit., voi. VII, p. 146. Vezi şi Gh. Cronţ, Dreptul bizantin in ţările romîne. Pravila Moldovei din 1646, în o Studii o, an. XI (1958), nr. 5, p. 55. :) M. Kogălniceanu, Cronicile Rominiei scaii Letopiseţele Moldaviei şi Yalahiei, t. III, cd. a Il-a, Buc., IS/'i, p. 245. Vezi şi S. G. Longinescu, Istoria dreptului romînesc din vremile ccle mai vechi şi pînă azi, Buc., 190S, p. 264 şi urm. 3) Vezi şi Gh. Cronţ, op. cit., p. 55. *) St. Gr. Berechet, Legătura dintre dreptul bizantin şi romînesc, p. 119 —120. r.AUTK ia»M |.\|;a.nă î * 1. I N YĂŢA'nnA Cantemir. «are in timpul do atunci a fost in floarea virslei Este drept insă • fi ;i.şi hrisov pre< izonzfi că arcaşiă pravilă <- ra una ce era eu lipsuri, a de 111u 1 f i ani acuma nelolosită şi a devenii foarte rară"1). Ivlijiilo pravilei fn secolele XVII şi XVIII, <■ Cartea rorninească de învăţătură ■> nu a mai fost retipărită, deşi exemplarele ei se împuţinaseră şi deveniseră lot mai greu de găsit. După trecerea de mai bine de d"iiă secole, cind deci aplicarea ei încetase de mult. pravila a fosl retipărită datorită iniţiativei particulare. Ediţia Sion. în JS75, poetul Gheorghe Sion reeditează această pravilă in tipografia Adrian din Botoşani. Editorul arată în prefaţă că ceea ce l-a îndemnat să retipărească pravila a fost micşorarea numărului exemplarelor ei şi ca urmare, temerea că-acest ('document.» foarte preţios pentru romi ni să nu se piardă cu totul. Ediţia Sion. care conţine 179 pagini de text, poartă ca titlu însuşi titlul -Cărţii romîneşti de învăţătură», însoţit de versurile omagiale şi de portretul lui Vasile Lupu. Valoarea acestei ediţii este însă foarte redusă, din cauza numeroaselor - ei defecte. Transcrierea, în general neglijent făcută, prezintă numeroase erori şi uneori chiar omisiuni de text.. Ediţia nu reproduce tabla de materii. împărţit in pricini, dintre care unele sini numerotate iar altele ncnumerolate, textul nu indică paragrafele (zaccalele). De aceea uşurinţa şi lipsa de atenţie cu care a fost întocmită accaslă ediţie far ca ea să se prezinte mai mult ca o ediţie de popularizare a legiuirii din Ediţia Bujorcanu. O ediţie mai bună este aceea a lui Ioan M. Bujoreanu, publicist, fost magistral, rare in 1885 în volumul III din a sa < scădere a acestei ediţii este faptul că se păstrează numerotarea chirilică, pe care insă o transcrie, nu in cifre, ci in caractere latine. In slîrşit, l'ruin'Hi.-cle vinielc nle originalului lipsesc din această ediţie. : (’>■•■ :tl r..-ii. crilicft. iJiic., Kii. A<-,-kI. k.I’.K., 1'JoS, p. -i7. INTRODUCERE 25 Ediţia Longinescu. O ediţie întocmită ştiinţific este cea publicată de S. G.. Longinescu în (19Î2^)sub titlul de « Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu», constituind volumul I din lucrarea « Legi vechi romîneşti şi izvoarele lor ». Aceasta este prima editie^criţică a « Cărţii romîneşti de învăţătură », constituind în acelaşi timp pentru Longinescu încoronarea unor îndelungate cercetări şi'concluzii mai vechi, la care ajunsese. Textul pravilei, transcris cu o meticuloasă atenţie, este prezentat în comparaţie cu izvoarele sale, fie! că acestea sînt leges colonariae, fie că sînt textele jurisconsultului Fjmnagmus, fie textele . corespunzătoare din « îndreptarea legii». i în prefaţa ediţiei sale, Longinescu relevă însemnătatea «Cărţii romîneşti de învăţătură », subliniind că această legiuire.« nu putea să fie preţuită îndeajuns, fiindcă nu se cunoşteau izvoarele ei. Arătăm în introducere — adăuga el — în ce chip am găsit scrierile din care a spicuit legiuitorul Moldovei. Aceste scrieri aveau şi ele la rîndul lor alte izvoare. De aceea, am pu& Cartea de învăţătură faţă-n faţă cu izvoarele ei directe, iar în notă am arătat izvoarele acestor izvoare. Astfel am reîntocmit obîrşia rînduielilor vechii legi moldoveneşti. Acum se poate vedea lămurit şi fără . ca să mai rămînă cea mai mică îndoială, că această lege, unul din cele dintîi coduri din Europa în limba naţională, era la înălţimea ştiinţei juridice apusene din veacul XVII ». ’ ’ ’ . în «Introducerea» ce urmează prefeţei şi care alcătuieşte un studiu remarcabil de vechi drept romînesc, Longinescu, după ce reproduce prefaţa biy logofătului Eustratie, comentează cunoscutul pasaj din Descriptio Molda-viae, interpretîndu-1 în sensul că Dimitrie Cantemir considera pravila lui Alexandru cel Bun ca o spicuire din dreptul romano-bizantin, — premisă de preţ pentru. concluziile sale ulterioare şi împărtăşeşte teza alcătuirii unei comisii de către Vasile Lupu, însărcinată să adune toate legile scrise ale Moldovei, inclusiv deci şi pravila lui Alexandru cel Bun, care a devenit astfel partea de început a legiuirii lui Vasile Lupu. Aminteşte, apoi în sprijin atît hrisovul de promulgare al lui Alexandru Calimach din 1817, cît şi anaforaua boierilor moldoveni din-1819 care, ambele, se întemeiază pe afirmaţiile lui Cantemir. De altfel, chestiunea prezenţei Pravilei lui Alexandru cel Bun în cuprinsul «Cărţii de învăţătură» a lui Vasile Lupu, rămîne principala preocupare a acestei «Introduceri.» în partea finală a « Introducerii », Longinescu arată metoda după care s-a călăuzit în alegerea textelor: l^^e, ^etoda urmată de transcrierea, din chirilică în caractere latine, greşelile de tipar, deosebirile dialectale • dintre cele două texte, moldovenesc şi muntean etc. în ediţia Longinescu, dintre cele 1255 de note referitoare la izvoare, 94 cuprind spicuiri din No^oţ rswpyixoc (Leges colonariae, leges agrariae 26 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ din Corpus juris civilis al lui Iustinian, din Biblie şi din Ecloga Isauriană, iar restul de 1161 extrase din Praxis et theoricae a lui Farinaccius. Ediţia reproduce, în facsimile, coperta « Cărţii romîneşti de învăţătură », cu care şi începe numerotarea paginilor, repetînd-o în acelaşi chenar ornamental, în textul romînesc şi francez; urmează stema domniei Moldovei şi versurile în romîneşte şi în traducere franceză, precum şi introducerea lui Eustratie. Ediţia cuprinde pe patru "coloane şi în paralelă textul latin al izvoarelor, textul pravilei moldovene, textul corespunzător din « îndreptarea legii», şi traducerea în limba franceză, toate capitolele purtînd frontispiciile, vinietele şi finalele din original, pînă la p. 333. Lucrarea se încheie cu o tablă de materii, un index alfabetic de cuvinte, lista erorilor — Corrigenda, şi o scurtă bibliografie. Dacă unele interpretări din ediţia Longinescu nu pot fi susţinute, lucrarea în sine rămîne o remarcabilă operă de ştiinţă prin conştiincioasa cercetare a izvoarelor şi prin probitatea ce stă la baza prezentării textelor. Traduceri « Cartea romînească de învăţătură » nu a fost tradusă în nici o altă limbă străină, în afară de savanta versiune în limba franceză din ediţia Longinescu, realizată cu atîta competenţă şi grijă de A. Patrognet. Această traducere nu este separată de textul legiuirii, ci-1 însoţeşte formînd un text paralel: « N-am căutat să facem o traducere elegantă — spune traducătorul în prefaţa lui — care ar fi cerut adeseori prefacerea frazei întregi. Ne-am silit numai ca să redăm cît mai exact textul cel vechi». Traducerea nu priveşte numai textul propriu-zis al pravilei, ci şi întregul conţinut al ediţiei: prefaţa lui Longinescu, prefaţa traducătorului, introducerea şi anexele. Consideraţii « Cartea romînească de învăţătură » este prima legiuire laică generale oficială şi codificată a Moldovei, care aşază acest stat înaintea multor ţări europene în ceea ce priveşte istoria legiuirilor tipărite. Dreptul bizantin constituie un izvor al dreptului vechi romînesc; a fost cunoscut prin mijlocirea culegerilor care circulau în ţările romîne. Pravila tipărită în 1646 în limba romînă punea la îndemîna clasei feudale dominante a Moldovei din acea vreme, în special în materie penală, un bogat material juridic cules din tezaurul compilaţiilor de drept bizantin. Pentru monarhie, în condiţiunile relaţiilor feudale, cuprinsul pravilei răspundea necesităţilor de consolidare a puterii centrale. Răsunetul pe care l-a avut atunci această pravilă şi faima ei în rîndul clasei dominante feudale, ce simţea nevoia unui puternic mijloc juridic cu <-are să poată reprima împotrivirea mereu ereseîndă a maselor exploatate. ;m fost alil de rnari, incit textul său a fost primit şi integral, deşi intr-o ordine diferită, in 1052, în textul « îndreptării legii» din Ţara Romineas<ă. Astfel, cele două ţări ajung să fie înzestrate încă fie la mijlocul secolului al XVII-lea, cu aceleaşi norme de drept agrar şi de drept penal. Considerată, eu drept cuvînt, ea 1111 însemnat izvor juridic al Moldovei medievale, pravila din 1 Ţ>/jQ____ciT « învăţături » judecătorilor, alît în pricini agraro cil şi in penale, fără a înlătura obiceiul pămîntului. Această pravilă nu era însă o lege obligatorie şi exclusivă pentru tară şi nici nu integra vechile obiceiuri juridice, cărora le recunoştea, de altfel, în termeni categorici, puterea de lege. Gradul în care pravila din 1646 a fost respectată şi aplicată in justiţia ţării urmează să formeze obiectul cercetărilor privitoare la dezvoltarea vechiului drept. « Cartea romînească de învăţătură », fiind în vigoare vreme de aproape două sute de ani, constituie un monument important in ştiinţa vechiului drept romînesc şi a istoriei dreptului. « Cartea romînească de învăţătură » reprezintă totodată şi un remarcabil monument al limbii şi culturii romîneşti din prima jumătate a secolului al' XVII-lea. Ancxo Am alăturat ediţiei de fată anexe referitoare la izvoa- t * rele Cărţii romîneşti de învătătură si la textul însusi al > * • * * acestei legiuiri. Ele sînt: I. (A). Texte din Nojxoţ recopYixoţ (text grecesc şi traducere). (B) Manuscrisele greceşti 532 şi 588 (p. 227—342) din Biblioteca Academiei R.P.R. însoţite de traducerea lor. (C) Extrase din Praxis et theoricac crimi-nalis a lui Prosper Farinaccius. II. Principalele indicaţii bibliografice, indice alfabetic de materii, indice de cuvinte, lista ilustraţiilor, rezumat în limba rusă, rezumat în limba franceză. TRANSCRIEREA TEXTULUI CHIRILIC Alcătuitorii prezentei ediţii a Cărţii romîneşti de învăţătură s-au conduc după principiul că în editarea izvoarelor istoricq-juridice, la transcrierea textului chirilic în alfabetul latin, trebuie să se dea importanţă limbii, iar nu grafiei. Acest principiu a fost aplicat de Institutul de Istorie al Academiei R.P.R. în întocmirea noilor ediţii de documente si cronici. j t Procedeul de transcriere folosit are un caracter interpretativ, în sensul că pentru transcrierea semnelor chirilice cu valori fonetice imprecise am ţinut seamă în general de sistemul fonetic al limbii romîne actuale. Ne-am bazat în această privinţă pe înseşi concluziile lingviştilor care au cercetat limba textelor, vechi. Institutul de Lingvistică al Academiei R.P.R. găseşte că « cele mai vechi texte romîneşti din secolul al XVI-lea prezintă un sistem fonetic aproape identic cu acela al limbii contemporane» şi socoteşte că « sistemul fonetic al limbii- romîne din secolul al XVI-lea nu se deosebea aproape de loc de acela al limbii romîne de astăzi, dacă ţinem seamă şi de particularităţile fonetice ale graiurilor teritoriale » (Gramatica limbii romîne, voi. I, Bucureşti, 1954, p. 78—79). Transcriind textul chirilic cu litere latine, am despărţit cuvintele după regulile actuale ale gramaticii, am coborît în rînd literele suprapuse, am întregit prescurtările, am introdus punctuaţia. Nu am reprodus spiritele şi accentele, ericul şi paericul, deoarece aceste semne au în textul chirilic numai o valoare grafică. Textul prezentei ediţii a fost transcris după ediţia din 1646, în care nu toate semnele chirilice reprezintă valori fonetice distincte şi în acelaşi timp unele semne pot să aibă pronunţări diferite. Valori fonetice precise au următoarele semne chirilice: a, e = b, k=v, A = d, e=e, *K=j, 3 — z, n=i, Y=i, a=1, a\ — m, ii = n, o = o, w = o, n=p, p=r, TRANSCRIEREA TEXTULUI CHIRILIC •29 Celelalte semne chirilice folosite în ediţia'din 1646 nu au echivalenţe Line stabilite în alfabetul latin şi au fost transcrise, ţinîndu-se seama de pronunţarea sunetelor respective în limba romînă. Semnul r (glagoli) figurează în textul chirilic al pravilei cu valoarea sunetului g* dar urmat de sunetele e sau i se pronunţă ghe şi ghi; astfel: rfwpru = Gheorghiei Semnul s (dzialo) a fost transcris prin dz, cum au procedat editorii textelor vechi; astfel: shm = dzice, Kp'bs/'n = creadză, k^ns/TV = vîndză. Senmul k (caco) are valoarea sunetului c, dar urmat de e. sau i se pronunţă che sau chi; astfel: KtATe = chelie, khiik — chip, KHpTe = chirie. Semnul k (ier), precedat întotdeauna de consoane, nu1 are valoare fonetică în interiorul cuvintelor şi de aceea la transcriere a fost neglijat; astfel: 'K8A\KnAMT/T\ = cumplită, ij>8pkT8ujMr = furtuşag_, nfNKTpS = pentru. Dar la sfîrşitul cuvintelor, după Consoanele moi, acest semn are valoarea sunetului î (i scurt) şi a fost transcris cu i: TaprKiiik = iarăşi, K{3H8Hau,K = = cununaţi, = domneşti, nAT$$<\k = patruli. In cîteva cazuri, acest semn are şi valoarea sunetului -ă: 4>aiJlb =faţă ■(gl- 32, 43), copK — soră. (gl. 35,3),Hcripash =■ ispravă (gl. 59,3). Nu am transcris ierul final prin u (u scurt) acolo unde acest semn ar fi putut avea această valoare fonetică, deoarece ne-am condus după regulile pronunţării actuale. Dacă am fi atribuit ierului şi valoarea sunetului u (u scurt), ar fi trebuit să transcriem acest semn, de exemplu, de 17 ori pentru pagina de 17 rînduri cu care începe Pricina a patra: facil, dobitocii, pămîntulu etc., ceea ce ar fi însemnat ca lectura pravilei să devină obositoare pentru cercetători,, fără ca o asemenea transcriere să folosească lingviştilor. Semnele tk (ior) şi ti. (ius) au fost transcrise'âtît prin î, cît şi prin ă, după valoarea lor fonetică în cuvîntul respectiv. Frecventa folosire a acestor semne, unul în locul altuia în aceleaşi cuvinte, dovedeşte că ele aveau o • y * a dublă valoare fonetică. Am transcris deci = sau ktviia^ = cînd; CT'h,nrhH8A sau CTT\ri/Yvn8A sau CT/^n^HSA = stăpînul; gwp^AU^HT‘sau yicprhA\rhHT sau giop'KA\/,RHT = giurămînt. Urmînd această regulă, am transcris: învăţătură, romînească, atîta, mărgînd, pămînt, iar nu învăţături, romîneascî, atăta, mărgănd, pămăni sau pîmînt. Totodată ţinînd seama de pronunţarea moldovenească, am transcris; până, 'întăi, tălhariu, rădic. Semnul w final a fost transcris cu i, ţinînd seama de pronunţarea cuvintelor respective; astfel: vvpw =ori, .fiTpfyM — întregi, TpSneijjM = trupeşti. Semnul (iati) a fost transcris cu ea: Alîye = leage, tcka^ae = toc-meale, ^i^eA-kr^ = înţeleagă, precum şi cu e-a în cazuri ca: trkpe = ce-arc, np*kKOAA = pre-âcolea. 30 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ Semnul & (ia) are o dublă, valoare fonetică, pronunţîndu-se atît ear cît şi ia. L-am transcris cu ea: a) în cuvintele în care diftongul ea a devenit e, ca: MApyt = mearger c*h cii MApre = să să cearte, = feal; b) în substantivele feminine terminate în e şi articulate, ca HoariTA = noaptea, qjrnpA = ştirea; c) în substantivele masculine, ca: a\oujHiî\h = moşnean, \'Ykaah = hiclean; d) în subjonctivul verbelor, ca: ck = să dea, ct% nA'hT/îscii'h = să plătească; e) în imperfectul verbelor, ca: a«iî\ = avea, hhha = ţinea. f) în unele pronume şi adverbe, ca: aq-boTM = aceastea, aM'kAA = acealea, = aicea, akwaa = acolea. Am păstrat transcrierea cu ia în celelalte cazuri. Semnul ta (iaco) a fost transcris în general prin ia: coiapiui = boiarin, rp’Kram« = grăiaşte, va^T^aM^-— cheltuială, dar şi prin ea atunci cînd aceasta a fost pronunţarea, de exemplu uraAwn = cheamă, după cum rezultă din redarea grafică necontestabilă a aceluiaşi cuvînt: kemvk sau K*kA\^. Am mai transcris şi pronumele rae cu eale. Semnul e (tita) a fost transcris, ţinîndu-se seama de pronunţarea cuvintelor respective, cu th sau cu ft, astfel: Hghha = Athina, aoQC’PH = doftori, 60hh = eftin. Semnul m (cerfu) a fost transcris prin ce sau ci, ţinîndu-se seamă în alegerea vocalei e sau i de pronunţare. Astfel: a^acTa = aceasta, 4aAU\ = ce-am, ^apKk — cearcă, CA'KEHMiSHA = slăbiciunea, wmwt = oci7ie, kewhhk — vecin. ■ Semnul g (gea) a fost transcris prin ge sau gi, după pronunţare; astfel: A\rbpgc —mearge, gSA£lV = giudeţ, A\apgHH/î\ = marginea. Semnul 4 (în) a fost transcris prin î, In, sau îm, potrivit pronunţării; astfel: ^iu = î§, 4t8n«îuhk = întunecaţi, ^cT\Taii,h == însătaţi, ^n'hpaiţk = împăraţi. în cuvintele în care lipseşte i final, deşi se aude la pronunţare, acest semn s-a adăugat în paranteze unghiulare < >; astfel: k’kh — cîţ, umaieh = oamen, toi; —toţ. Fenomenul fonetic al metatezelor fiind propriu şi textului chirilic al Cărţii romîneşti de învătătură, am transcris: cîrmască în loc de crîmască, desă-» .» > f , vîrşit în loc de desăvrîşit, mîrşav în loc de mrîşav, ocîrmi în loc de ocrîmi, osîrdie în loc de osrîdie", scîrbă în loc de scrîbă, sîrg în loc de srîg, stîrv în loc de strîv, tîlcuesc în loc de tlîcuesc, tîrg în loc de trîg, vîrstă în loc de vrîstă, vîrtos în loc de vrîtos. Pentru unele din aceste cuvinte figurează în TRANSCRIEREA TEXTULUI CHIRILIC 31 textul chirilic şi formele corecte. Am păstrat însă. adverbul împrotiva sub această formă^ deoarece nu figurează decît aşa în tot cuprinsul pravilei şi constiţuie o variantă ce se păstrează încă în limba vorbită. Cuvintele ce figurează în textul chirilic în mod obişnuit sub forme prescurtate/au fost transcrise cu întregirile necesare, astfel: «ncKnh = episcopr A\A/T\ — mila, A\ATBf =molitve, — domnul, Xc —Hristos. Erorile strecurate în textul chirilic au fost corectate şi semnalate prin note în subsolul paginilor. Cuvintele omise în textul original s-au adăugat în paranteze unghiulare < >. Literele omise în cuvinte s-au completat aşezîndu-se în paranteze rotunde ( ). , / S-au respectat inconsecvenţele în transcrierea semnelor nesusceptibile de interpretare; astfel: — dzice şi S'kmî = dzîce, K 0-:^|FPA Hp/Ş livIiSivJxb/l’ UiH J[o Uh'/<6 UllXH l^OA^Oit» 5 HMTf frr/^nTĂrt 1MU Hffil H-VH'i'mK , njtAHA\£A f oMAntxnf.K . ISS82S Ei 3£5S î22E2Ee3ajS 183238 2&* yjCŢVn'1j!K;i& J^OA-lHFCff?, . Q^’/'T'HnVj (ÎKT6 /?.«'£»",eTtff'to • ^ XC - //«O . Vg£r& V V CARTE ROMINEASCA DE ÎNVĂŢĂTURĂ DE LA PRAVILELE ÎMPĂRĂTEŞTI SI DE LA ALTE GIUDEATE CU DZISĂ ŞI CU TOATĂ CHELTUIALA LUI VASILIE VOIVODUL SI DOMNUL TĂRÎI MOLDOVEI DI ÎN MULTE SCRIPTURI TĂLMĂCITĂ DI ÎN LIMBA ILENEASCĂ PRE LIMBA • ROMÎNEASCĂ ÎN TIPARIUL DOMNESC, S-AU TIPĂRIT ÎN MĂNĂSTIREA A TREI SVETITILE ÎN IAŞI DE LA HRISTOS 1646 G'TnjţtffH ^OAWfîVrt Mo^OiS'fVf, ?« fc3 sicsp ?£(?*> I» &« &$% J. / / ^ / ' ’fUirt fifâH ff’s«1^f.fi4 rpoşnHta > ff'âtfjţf, Ci^dT.* n /* ^ // «/ y oeyi®? $£l?OAl WH^ACHAU^O JW^VfndAOKpof/MfgAAf /jCs^ij’ÂT^ */rjCq^M , ||||: MÂtXfHfrof H nb/Mf r?jif W(SS STIHURI ÎN STEMA DOMNIEP MOLDOVII -Deşi vedzi cîndva sămn groznic, să nu te miri cînd să arată putearnic; ' Că putearnicul putearea-1 închipuiaşte şi slăvitul podoaba-1 schizmeaşte. Cap de buîr şi la domnii moldoveneşti ca putearea aceii hieri să o socoteşti, De unde mari domni spre laudă ş-au făcut cale, de-acolo şi Yasilie voivod au început lucrurile sale Cu învăţături ce în ţara sa temeciuiaşte nemuritoriu nume pre lume sie zideaşte. TOŢI CEIA CE SÎMT CREŞTINI PBAVOSLAVNICI, CINE VA CETI CA SĂ ÎNŢELEAGĂ Cum izvorăsc şi es toate apele den mare şi împărţindu-să să răşchiră pren toate vinele pămîntului de adapă tot pămîntul, aşea într-acesta chip şi svintele scripturi izvorăsc şi eş dentru înţilepciunea dumnedzăirei şi alte toate învăţăturile ceale bune; drept aceaia iarăşi cum vedem pre toţi înţelepţii şi putearnicii lumii cu mare osîrdie şi nevoinţă şi cu multă cheltuială cearcă şi sapă pămîntul şi meşterşuguesc de găsăşc de aceale vine de izvor de apă şi, daca le găsăsc, bucurîndu-să foarte, iscusit cu mare meşterşug silesc de scot acel izvor pănă în faţa pămîntului pentru-binele şi răpaosul a mulţi ce lăcuesc pre acel loc; aşea iaste şi izvorul svintelor scripturi. Mulţi înţelepţi şi putearnici împăraţi cu multă rugă şi nevoinţă şi cu mare osîrdie s-au cumpătat de-au cercat pănă s-au spodobit de-au găsit izvorul vieţii cel nescădzut, ce să dzice svînta scriptură şi cu multă dragoste şi bucurie lumii l-au arătat pentru binele şi folosul a mulţi; dup-acea pre urma lor, cu bună învăţătură ca o moşie tuturor împreună l-au lăsat şi mai vîrtos celor lipsiţi şi însătaţi de învăţătură; pentru că cum nu poate nime a lăcui în c.eastă lume fără de apă, aşea nu poate fi nice fără învăţătură, cum dzice Isaiia pr(o)rocul: « Zavistiia cuprinde pre oamenii cei neînvăţaţi». Drept aceaia şi al nostru prea luminat întru creştinătate şi dirept întru credinţă Ioan Vasilie voevoda, domnul si biruitoriul tărîi Moldovei, urmînd ' * y i ; urma celor buni şi înţelepţi domni, socotind neputinţa şi slăbiciunea acestui loc şi împuţinarea izvoarălor svintelor scripturi şi altor învăţături şi cunos-cînd nevoia ce va veni şi scădearea asupra oamenilor, ce vor fi lăcuitori în ţara Moldovei, fiind fără învăţătură, vor fi de pururea însătaţi şi lipsiţi ca şi cum are fi într-un loc secetos fără de apă, şi mai vîrtos vădzînd nedreptăţile şi asuprealele mişeilor carele fac cei neînvăţaţi şi neînţelegători, diregă-torii şi giudeaţele de pre la toate scaunele Moldovei, drept aceaia cu multă 38 PREDOSLOVIE osîrdie s-au nevoit măriia sa de-au cercat pre multe ţări, pănă l-au îndireptat Dumnedzău de-au găsit oameni ca aceia, dăscăli şi filosofi, de-au scos den cărţi elinesti şi lătineşti toate tocmealele ceale bune şi giudeaţele celor buni1) creştini şi svinţi împăraţi, carile ca o lumină lumineadză şi arată tot lucrul celor întunecaţi şi proşti şi neînvăţaţi ca să cunoască strîmbătatea tuturor şi să giudece pre direptate: carele să cbeamă acmu Pravilele împărăteşti. Aceastea înţelepciuni şi aceastea învăţături ne-au dat şi ne-au lăsat noo tuturor rodului romînesc, ca să ne fie noo de pururea izvor de viiaţia în veaci nescădzut şi nesvîrşit. • După tocmala şi nevoinţă mării sale domnului datu-s-au învăţătură şi mie unui mai mic şi nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit 2) den scrisoare grecească pre limbă romînească ca să poată înţeleage toţi. *) în original «bune». 2) în original «tălmînit». Pil A VILE ÎMPAIîATEŞTI ALEA SE DEN SYJTOCUL ÎMPARATUI/Uî II’STINIIAN PENTRU MULTE FEALURI DE (i IEDE A ŢE CU TOT KĂSPl-NSEE LOR. RÎNDUITE PRE 252 DE ÎNCEPĂTURI. i'jîAvrLi: i’i-xtiiu pliu; ari si pkntru a iţi lucratori di: pamint. PIU CINA 1. ’ Plugariul să nu lan ou plugul don liniarul altuia, ponlru să-ş mai lăţească pămi(n)tul său. Pentru plugariul oo va inlra in hotarul alinia. Cola ce va ara păminlul alinia neinl rohaf. Plugarii oo să vor locini do-s vor schimba păminhirilo. Plugariul oo să va amăgi la schimhalul păminlului. Plugarii ce-s vor schimba păminlurilo donlrc oameni. Plugariul oo va avea piră <'ii allul penlru sămănâtura şi va mearge do va săcera fără ştirea giudeţului. Penlru ceia ce vor face lazuri pre loc strein. Ciml să vor tocmi neşle lucrători să luereadze împreună la fiece lucru, de vor vrea pol să siriei* acea loemală. I'oo salt* ce vor avea price penlru hol ar. l.oia ce vor sămâna in parte inir-o arătură. Cela ot' va lua vio in rupi să o luc;v-ad:-v. dup-acea să va căi şi să va părăsi. zac. list *) pa:;.1) 1 ] 5-'i 2 1 r,.'i ■ » 1 r/( 1 f) \ ;> *) :>;) li 0 / •> S •> r>:> j M li O Pentru vecinul ce va fugi den sat şi-i vor răminea Orinelr. 14 o O Cela ro să va hrăni pre ocinele celui fugit. 15 «* o Ceia re vor lua ocine penlru datorii. 16 o O Cela ce va găsi in cale dobitoc vătămat. 17 o O Ţăranul ce va fugi den sat, să nu-1 priimască necăiuri. 18 o O Cela ce va lua ele la altul bou să-ş are. 19 4 Cela ce va lua dobitocul altuia fără ştirea stăpinului şi să va duce cu dins în calc. 20 4 Plugariul ce va sămăna in păminl strein. 21 4 Partea celuia ce samănă pre locul altuia. 22 4 Cela ce va lua pămint strein în parte şi nu-1 va lucra bine, cum să cade. 23 4 Cela ce va lucra vie streină, pentru să 'împartă roada. 24 5 Plugariul ce va lua pămint strein să-l luereadze şi 1) apoi să va părăsi şi nu-1 va lucra. 25 5 Plugariul ce va lua pămînt de să-l arc de la vreun om ce va fi dus în calc şi apoi nu-1 va ara. 26 5 PENTRU FURTUŞAGURI CE VOR TACE LUCRĂTORII. PRICINA A DOOA. • Cela cc va fura sapă sau hîrlcţ dc la viiar. 27 5 Cene va fura clopot dc la vreun dobitoc. 28 5 Viiarul cc va fura roadă den viia ce lucreadză sau grădinariul de va fura legumi sau poame. 29 6 PăsLoriul ce va mulge oile sau vacilc furiş fără de O * ştirea stăpinului. 30 6 Cela ce va fura miriştea altuia ce să dzice spicele. 31 6 Cela ce va fura cal sau bou. 32 6 Cela ce va fura bou den cireadă. 33 6 Cela ce va fura snopi sau va freca spicc. 34 6 Ceia ce vor intra in vie să mănînce, iară să nu fure. 35 6 Ceia ce vor fura plug sau her de plug sau giug. 36 6 Ceia ce vor fura carul altuia. 37 6 Cinci vor fi intr-un sat nişte furi mulţi. 38 6 Cela ce va îmbla furind noaptea băuturi pren tirg. 39 6 *) in original «şa*. SCARA PRAVILEI 41 PRAVILĂ PENTRU TOT FEALIUL DE PĂSTORI. PRICINA A TREIA. zac. list pag. Cînd va nemeri vită ,de la plug în cireadă. 40 7 58 Văcariur ce va lua dobitoc să-l pască şi-l va piiarde. 41 7 58 Dobitocul cu păstoriu de va face vreo ispaşe. '42 .7 59 Văcariul ce va lua ^ bou de la plugariu să-1 pască intr-acea dzi şi de-1 va piiarde. 43 7 59 Văcariul ce va lua 2) bou demîneaţă de la plugariu şi va fi sănătos, iară sara să va afla bolnav. 44 7' ' 59 Pentru văcariul ce va giura strîmb şi va fi vinovat. 45 7 59 Văcariul ce va arunca cu toiagul şi va vătăma vreo vită sau si într-alt chip. 46 8 59 PENTRU PAGUBA CE VOR FACE DOBITOACELE ÎN ŢARINĂ SAU ÎN VIL PRICINA A PATRA. Cînd va afla nestine dobitoc în vie sau în ţarină. 47 8 59 S 3 Dobitocul a~făţa,' de va‘.paşte pre locul altuia. 48 8 59 Cînd va găsi nestine vreun dobitoc făcînd pagubă. ‘ 49 8 . 59 . Cînd va afla neştine mascuri sau dulău stricînd niscare bucate. 50 9 59 Dobitocul ce va întră în vie sau în pomeate şi va cădea în vreo groapă sau de să va împăra. 51 9 . 60 Dobitocul ce va vrea să sară prespre gard şi să va ‘‘•împăra. 52- 9 60 Cela ce va ucide dobitocul ce-i va fi făcut pagubă. 53 9 60 Cînd vor găsi dobitoG în vie făcînd pagubă. ' > : 54 9 •60 PENTRU PAGUBELE CE SĂ VOR FACE ÎN ŢARINĂ. PRICINA A CIN CE A. 3 3 # Cela ce va secera şi-ş vă căra snopii şi de-aciia va baga dobitoc în ţarină şi vor fi pămînturile altor nestrînse. 55 9 60 ; Cela ce-şva băga dobitocul în vie şi vor fi neculease.. 56 . 9 60 • .Ceia ce vor avea mirţe sau veadre sau alte măsuri . > ' / hicleane. .57 9 60 a) în original «lui». ■ ' 2) în original «Iau*. 42 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ PENTRU UCIDEREA DOBITOACELOR. PRICINA A ŞEASEA. zac. Cînd va dărîma nestine în pădure şi va cădea pădure de va ucide vreun dobitoc. 58 Dărîmînd neştine un copaci va scăpa săcurea şi va ucide vreun dobitoc. 59 Aducîndu-ş neştine vitele den cîmp să va lua cu dînse şi vreun dobitoc strein. 60 Cela ce întinde curse sau leţuri la vreun pomăt şi de să va prileji să să prindză dobitoc dumeasnic. 61 Pentru luptarea a doo dobitoace şi pentru tîmplarea lor. Cînd să vor lupta doo dobitoace şi va vătăma una pre alta. 62 Cînd va veni un dobitoc asupra altuia şi cela nu-i va da cale. 63 Cînd să vor svădi doi dulăi şi stăpînii nu-i vor despărţi şi va vătăma unul pre alt. 64 De va avea neştine dulău simeţ şi va birui pre toţi. 65 De va ucide neştine dulău păstoresc. 66 Cela ce va omorî dulău de turmă. . 67 Cela ce va strica dobitocul altuia. 68 PRAVILA PENTRU POMI. PRICINA A ŞEAPTEA. Cela ce va socoti un pom şi-l va creaşte în loc strein. 69 De va sta pomul în marginea viei. 70 Cînd să vor prici neştine pentru niscare tufe de vie. 71 Cela ce va tăia vie roditoare sau şi pusori. 72 Cine va tăia pomi dumeasnici. 73 Pomul ce va fi bătrîn sau- uscat. 74 Cela ce învaţă pre altul să margă să tae pom. 75 SCARA PRAVILEI 43 PRAVILA PENTRU ARSURI ŞI DE TOATE FEALURILE DE POJAR. PRICINA A OPTA. zac. list pag. Cînd va lăsa neştine pojar în pomătul său. 76 • 13 63 Cela ce va slobodzi pojar în pădure streină. 77 13 63 Cela ce va arde gardul vii. 78 13 63 Ceia ce vor aprinde casa omului. 79 13 63 Ceia ce vor pune foc la grajd sau la alt loc, unde va sta fîn, pae şi alte ca aceastea. 80 13 63 PRAVILA PENTRU NĂMIŢI. PRICINA A NOO A. , Nămitul ce va strica dobitocul cuiva, ca să plătească stăpînu-său. . , 81 13 63 Nămitul ce va îmbla noptea furînd. 82 13 63 Nămitul cuiva de va fura de multe ori şi va scoate turma sau cireada şi vor peri niscare vite. , 83 13 63 Cela ce va da dobitoc la păstoriu, fără ştirea stăpinului. 84 14 63 Păstoriul, cînd va lua de va paşte dobitoc, oi sau vaci, sau iape, cu ştirea stăpinului. 85 14 63 PENTRU CEIA CE VOR ZIDI SAU VOR RĂSĂDI PRE LOCUL ALTUIA. PRICINA A DZEACEA. Un om ce-ş va face casă, sau altăceva, pre locul altuia. 86 14 64 Cela ce va zidi, sau va răsădi, pre loc strein. 87 14 64 Cela ce răsădeaşte pomi pre pămîntul altuia. 88 15 64 Cela ce răsăpeaşte casa altuia fără de voia giudeţului. v 89 15 64 De să va cheltui neştine să facă fiece nameastii pre loc strein. 90 15 64 PRA(VT)LĂ PENTRU MORI. / PRICINA A UNSPRADZEACEA. De va face neştine moară pre locul a mulţi. 91 15 64 Cîndu-şi va face neştine moară după ce să vor împărţi^ răzeaşii ce sîmt cu dîns în sat. 92 15 64 Cînd Va îneca apa morii niscare pămînturi. 93 16 65 Are puteare cela ce i să vor strica pămînturele, cîndii să va direpta apa morii prentr-înse, să oprească moara să nu îmbie. 94 16 65 353 TMO 44 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ PRAVILE ÎMPARĂTE ŞTI PENTRU ALT FEAL DE FURTUŞAGURI. PRICINA A. BOOSPKĂDZEACEA. * zac. list pag. Voroavă pentru rlndul furtuşagului. 95 16 65 Cum să cade giudeaţelor să dea mare certare furilor. 96 .16 65 Furtusagurile sîmt de multe fealiuri. 97 16 65 9 O Un feal de furtuşag iaste mare, iară altul mic. 98 .17 65 Cade-să să ştim că doo certări să dau furului. 99 17 65 Pentru omul ce-i vor fura bucatele.- 100 17 65 Păgubaşul să va ceare la giudeţ să cearce casa nescui. 101 17 66 PENTRU FURn CE ŢlN DRUMURILE FĂRĂ ARME. PUI CINA A TREISPRÂD ZEACE. Pentru ceia ce vor păzi drumurile fără arme, numai pentru furtuşagul. 102 18 . 66 . Cela ce să va face a vîna pre lîngă drum, pentru să apuce ceva cu furtuşag. 103 18 66 Furul ce va sparge zidit, sau1)';uşe sau secriiu. 104 18 66 Cela ce să va ascunde la vreun loc, pentru să fure. 105 18 66 Cela ce va fura haine de la feredeu. 106 18 66 Cela ce va fura lucru puţin. 107 19 . 66 Cela ce va fura den casa stăpînu-său. 108 19 67 Cela ce va fura den besearică lucru svinţit. * 109 19 ■ • 67 Cela ce va fura găini, gînşte şi de alte paseri. 110 19 67 Cela ce va fura - furtuşag mare, întâia dată. 111 19 67 Cela ce va dezbrăca oameni pre drum noaptea. 112 19 67 ' Cela ce va face trei furtuşaguri. 113 19 67 Pentru tălhariul de drum. 114 19 67 Cînd vor fi neşte soţii, multe de vor tălhui. 115 19 67 Pentru vîndzătoriul de oameni. 116 .19 : 67 Vîndzătorul de oameni, după moarte ce-i vor face, încă să dea şi preţul ce-au luat. 117 20 67 Cela ce va fura dobitoc den pădure sau den cîmp. 118 20 67 Cela ce va fura dobitoc ce va găsi slobod lîngă un drum. 119 20 67 Pentru cela ce trage apa şi o scoate den matcă. 120 20. 68 *) în original « sua ». SCARA PRAVILEI zac. lisl 45 P^g- Cela cc strica arlăpătorilc de pre drumuri. 121 20 G8 Cind va sîrgui neştine dc va întoarce furtusagul. 122 20 68 Ţiganul sau ţiganca, dc-1 vor prinde furind. 123 20 6S Cînd va ccare neştine vreun lucru şi-l va tăgădui. 124 20 68 Cind va trimite neştine pre altul să fure. 125 20 68 Cela ce va svătui pre neştine să fure. 126 21 68 Cela ce va da agiutoriu furului, ori în ce feal. 127 21 68 Cindu să va afla într-o rudă, numai unul să fii fur. 128 21 6 S Cela ce va găsi ceva pre drum şi nu va mărturisi. 129 21 68 Cine va găsi ceva pre margi.iea apei. 130 21 68 Cîndu-ş va răsturna neştine carul în vreo apă mare. 131 21 69 Cine va apuca ceva de la casa ce arde şi de nu l-are 132 21 69 fi luat, are fi scăpat, n-are fi ars. Cind va lua neştine lucru de la casa ce arde, că de nu 133 21 69 l-are fi luat, are fi ars acolea. Pentru cela ce va muta hotarul. 134 22 69 Cela ce va lua piatra hotarului. 135 22 69 Cela ce va trimite pre altul de va muta hotarul. 136 22 69 Cene va lua bani împrumut şi nu-i va da. 137 22 69 Cela ce va ceare un dobitoc să margă la cutare loc 138 22 69 şi va mearge mai departe. Cela ce va da altuia să-i tie niscare lucruri si el va 139 22 69 » t îmbla cu dinse cum are fi a lui. Cine va lua bani să-i tie si-i'va cheltui. 140 22 69 t t C(î)nd va priimi neştine avuţie să o ţie şi să o soco¬ 141 22 69 tească, şi o vor fura. Cind va ceare neştine un lucru de la altul şi daca i-1 142 22 70 va da, atunce i-1 vor fura. Cela ce va dzice că i-au furat avuţiia, ce-au fost pre 143 22 70 mina lui. Negulătoriul ce-i vor da bani să-i tie si-i vor număra. 144 23 70 O * t f Ispravnicul cuiva, de va lua bani de la niscare dator¬ 145 23 70 nici a celor săraci. Cela ce să va lega de altul, dzîcind că iaste datoriu. 146 23 70 Cind vor avea nişte solii bani împreună. 147 23 70 Cela ce va cheltui banii besearecii. 148 23 70 Cela ce va fura lucru svinţit den loc cinstit. 149 24 71 Cela ce va fura lucru nesvinţit den loc svinţit. 150 24 71 Pentru cela ce-1 vor certa pentru furtuşag. 151 24 71 \ 46 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ zac. list Oare ce lucru să cheamă svinţit. 152 24 Cela ce va fura moştii. 153 24 Cela ce va fura cruce den besearică. 154 24 PRAVILĂ PENTRU VAMA CEA DOMNEASCĂ. PRICINA A PATRASPRĂDZECE. Cine va îmbla cu amăgituri şi nu va plăti vama 'domnească. 155 24 Cela ce va dzice că n-au ştiut unde iaste vama. 156 24 Cine nu va mearge dirept pre la vamă. 157 25 Cărăuşul ce va ocoli vama. 158 25 Vameşul ce va afla negoţul singur, fără stăpîn. 159 25 Vameşul ce nu va lua negoţul cel acuns. 160 25 Vameşul ce nu-şi va lua vama pănă în 5 ai. 161 25 Cine va sări pre vameşi cîndu-i vor ceare vamă. 162 25 Vameşul ce va lua mai mult de cumu-i adeatiul. 163 25 t Vameşul ce va ceare vamă de niscare lucruri, ce nu 9 .7 s-au dat altădată vamă. 164 25 Vameşul ce va năpăstui pre neguţetori. 165 25 Vameşul ce va fi pricină să nu treacă neguţătorii pre la vreo scală. 166 25 Cela ce va face vamă jioo, carea. n-au fost. 167 26 Cum nu poate face nime vamă noo, carea n-au fost, fără numai singur împăratul. • . 168 26 _ Cela ce va fi scutealnic de nu va plăti vamă. 169 26 PENTRU CEIA CE FURĂ ÎN PIZMA CUIVA CU BATGIOCURĂ. PRICINA 15. 2/ Cela ce-ş va face rîs de altul, de-i va fura ceva. 170 26 Cela ce va mearge să fure şi nu va fura. 171 26 Cela ce va apuca slujnica altuia. 172 26 ■ Cînd va avea neştine vreun lucru la altul şi nu-1 va putea scoate. 173 26 Cela ce va scoate şi va lua pietrile de la viia altuia. 174 27 Cela ce va fura de sărăcie. 175 27 Cela ce va fura de la vrăjmaşul lui. 176 27 Nămitul ce nu-s va lua simbriia. - 177 27 » SCARA PRAVILEI, 47 .. : ' . - • zac. list pag. Cine va fura hiară, sau .pasere sălbatecă. ' 178 27 73 Cela ce va fura de la tată-său. 179 27 73 Sluga ce va fura pre stăpînu-său. v , 180 27 73 Muiarea ce va fura de la bărbat. 181 27 73 Cela ce va svăţui pre muiare să fure de la bărbat. 182 27 73 Muiarea ce va fura de la cela ce curveaşte cu dînsa. 183 27 73 Călugărul ce va fura pre egumen. 184 . 27 74 Cela ce va fura vreun lucru ce-i va fi giuruit neştine să-i dea şi el nu va aştepta. .. 185 27 74 Cela ce să va îndatori la al Iul. 186 28 ■ 74 Cela ce va dzice cumu l-au ertat pîrîşul. 187/ 28 74 Cela ce-ş va prinde un lucru de furat şi-l va lua fără de ştirea giudeţului. 188 28 ".. 74 Ţăranul de-ş va găsi pămîntul ţiindu-1 altul, sau casa-şi, şi va vrea să ia fără ştirea giudeţului. 189 . 28 ' 74 Un,om are un cucon micşor; dece până" a creaşte ş-au lăsat avuţiia pre mîna frăţine-său să să hrăiiească. 190 28 74 Un om ce are lua un lucru a orecui şi l-are da altuia şă să hrănească, cela cu lucrul nu poate să-l,ia fără de giudeţ. 191. 29 '■ 75 ^Cela ce sa va apuca de va lucra o vie pustie şi o. va înnoi şi viiavva avea stăpîn. ■ J \ 192 29 ' 75 Cînd să va svîrsi cela ce-au înnoit viia si nu-i vor 9 9 rămînea feciori. " 193 29 75 Daca va curăţi 'neştine viia şi o va tocmi; dup-acea o va lăsa iarăşi de să va pustii. 194 29 75 Doi oameni de vor avea pîră pentru o vie şi pănă a să pîrî va merge unul şi va culeage viia. A195 29 75 Cela ce-s -va lua lucrul de la altul singur cu voia sa, ■* fără'ştirea giudeţului. 196' 29 ' 75 Doi oameni cînd să vor gîlcevi vrînd să şcoăţă unul pre alt dentr-un/loc. ' 197 30 75 Cela ce să va teame că-1 vor scoate dentr-o casă. 198 30 75 Cînd va goni neştine pre stăpîn de la bucatele lui. 199 > 30 75 Tată cu fecior va să scoaţă unul pre altul den ocine , şi den bucate. ,200 30 75 Vlădicul sau egumenul vor lua, unde vor găsi, vreun . - . lucru de-a besearicii şi fără ştirea giudeţului. 201 30 75 Igumenul. cu săborul singuri cu voia lor -vor lua • . avearea vlădicului după moarte. 202 30 76 <■ i■ il" ii i 48 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ zac. list Cela ce va împrumuta cu bani pre neştine, sau-i va nămi casă, nu va putea să-ş ia al său fără ştirea giudeţului. 203 30 De va avea neştine un ispravnic la bucatele sale. 204 31 Cînd va giudeca un giudecătoriu strîmb. 205 31 Oare ce va să dzică să dea de do ori preţul acelui lucru. 206 31 De va avea neştine la altul ceva vreun lucru şi-l va ceare şi cela nu i-1 va da. 207 31 Un om de bună voia sa de va lăsa ceva unui sărac. 208 31 Cela ce va avea datorie la cineva şi vor aveatocmală să ia altă ceva în preţ. 209 31 Cela ce va face tocmală cu altul pănă la o dzi. 210 32 Un om de să Va tocmi cu altul să-i dea un dobitoc. 211 32 Un om ce-ş va lăsa la moarte avearea sa cui va vrea. 212 32 Pri cela ce-1 vor lăsa să moşnenească pre urmă. 213 32 Cela ce va fi ispravnic vreunui mort. 214 32 Cînd va lăsa neştine ceva altuia să să hrănească. 215 32 De vor lăsa cuiva ceva drept suflet. 216 33 Cine va apuca mainte de vreame de va lua de aceale bucate ce i s-au dat drept sufletul celui mort. 217 33 Pentru fiece lucru ce să va da drept suflet. 218 33 PENTRU SEAMNELE FURTUŞAGULUI. PRICINA 16. Pentru furtuşagul cum 'iaste cu nevoe arăta. 219 33 Yeastea şi fuga tuturor arată furtuşagul. 220 33 Unde să face furtuşagul, trebue să arate locul; iaste stricat pre unde va fi întrat furul de-au furat. 221 34 Nu să va creade păgubaşul pre cît va dzice că i-au furat; ce trebue să-i dea giurămînt. 222 34 Să să dea giurămînt şi celuia de la carele s-au furat. 223 34 Încă să dă giurămînt şi celuia ce' mută hotarul. 224 34 Doi vrăjmaşi, scriind unul o carte, părînd celuialalt cum scrie ceva de rău de dîns, va apuca cartea şi o va sparge. 225 34 Pentru jidov cum nu i să dă giurămînt; şi pentru giurămîntul ce să dă împrotiva furului. 226 34 -SCARA PRAVILEI 49 zac. list pag. Omul rău face prepus de furtuşag. 227 34 79 Face prepus de furtuşag şi cela ce va treace pre un loc, pre unde nu va fi mai trecut. 228 34 79 Prepusul să face încă şi cînd vor găsi pre neştine într-acel loc unde s-au făcut furtuşagul. 229 ■ 34 79 Carele va fugi într-acea dzi den casa ce s-au furat, face prepus să fie acela vin,ovat. 230 35 79 De să va găsi vreo haine a cuiva la locul unde s-au furat. . 231 35 79 Omul sărac de va cheltui niscare bani mulţi. 232 35 79 La care casă vor găsi niscare cinii de treaba furtu- şagului. - 233 35 79 Un om ce îmblă amestecîndu-se ăcolea fără treabă şi pîrînd pre unul şi pre altul, face prepus şă fie el vinovat. 234 35 79 Cînd are putea neştine să smintească furtuşagul. 235 35 80 Aceaste prepusuri nu sîmt nice de o treabă împro- tiva omului cel bun. 236 35 80 Face prepus de furtuşag şi cela ce dzice altuia că-i vrăjitoriu. 237 35 80 Omul, ce va fi vestit de rău, face prepus să-l mun¬ cească. 238 35 80 La cela ce vor găsi lucru de furat. 239 35 80 Unde vor găsi lucru 'de furat; şi va fi om bun. 240 36 . 80 Pri cela ce vor munci pentru prepus. 241 36 80 Cela ce va cumpăra lucru de furat. 242 36 80 Cela ce va cumpăra lucru prea eftin. 243 36 80 Celuia ce-i vor dărui lucru de furat! 244 36 80 Cine va cumpăra lucru ce nu iaste de meşterşugul lui. 245 36 80 Cine va cumpăra-lucru de furat şi-l va întoarce. 246 36 80 Cine va cumpăra lucru de furat şi va fi lucrul den besearică. 247 36 80 Cela ce va pune zălog lucru de furat. 248 36 80 Cine va cumpăra vreun lucru de la tălhariu. 249 36 80 Cela ce va cumpăra furtuşag şi va spune tuturor. 250 . 36 81 - Cela ce-ş va răscumpără lucrul cel furat cu bani unde-1 va găsi. 251 36 81 Cine va cumpăra lucru de furat şi-l va da a cui au fost. 252 36 81 4 — c. 1060 CAUŢI-: I’.i >M iM'.ASi  Hi: I.WAţATCIî ai.t i'i: a ii di: pkayim: împĂkătfsti pfntku toati: ffai.uiîiu: di: (.'ii'di aţi: cu iiâsitnsuri. di: tot ffai.iul di: n rtăiu. tof i*iii: tiînd aIvÂtati:. fii.ci: giayă cu toati: I.nti.p.Vitriu: salf. după gri sfalum: fifşcui; cinf va cfiu’A di: sîm; SĂ POATĂ AFLA (ARFA ÎN (’F FHUN’DZĂ SĂ GÂSKAŞTI2. glava list PaS- Penlru roia ce vor sudui pro ghidei sau pro oamenii coi domneşti. 1 37 82 Pentru ceia co vor sudui pre poli. 2 38 83 Penlru ceia ce vor sudui pre mai marii lor. n 39 8'. . > Peniiu ceia ce vor face hani răi. h 40 84 Pentru ceia ce imblă cu bani răi. r> 42 80 Penlru ceia ce găsesc comoară.' G 42 80 Pentru ucidere şi cile fealiuri siml. 7 45 88 Penlru certarea ucigătorilor de oameni. 8 4G 89 Penlru cela ce-ş va ucide pre lată-său. 9 50 92 Pentru ceia ce vor face ucidere cu otravă. 10 57 98 Prepusurile otrăvii cum să vor creade. Penlru ceia ce ucig pri ?.eia cc vor să-i ucigă. 11 59 100 Penlru ceia ce ucig pri ccia ce-i găsesc furînd. 12 03 103 Penlru ranele ceale de moarte. 13 07 100 Cind să va corla cela ce-au rănii pre al Iul. U 08 107 Penlru bărbaţii cc vor lua doo mueri. 15 70 108 Cindu-ş va piiarde dzeaslrele muiarea ce va fi făcui preacurvie şi cind nu le va piiarde. 10 72 110 Penlru care vine să despart căsarii, bărbat de muiare. >. 17 70 113 Pentru preacurviia unuia să va tocmi şi a celuialall si nu să vor despărli. JS 77 114 Cum şi in ce chip să desparte bărbat de muiare penlru sodomi ia. 19 78 114 Cind să vor despărli căsarii penlru iresc, de va fi unul eretic. 20 79 115 Cind să va despărţi muiarea de bărbat, penlru vrăjmăşiia bărbatului. 21 81 117 Cum şi in ce chip să va putea arăta vrăjmăşiia bărbat ului. 22 8'. 119 Cii d are voe bărbatul să-ş bală muiarea. 2:; K'i 119 ( laie » ind trebue să-ş pue bărbatul chizeaş că nu-ş va umori muiare. 24 80 120 A . SCARA PRAVILEI 61 glava list .pag- . : Pentru cîte fealuri de lucruri poate bărbatul să-ş gonească muiarea. ‘ • • 25 87 121 . Cînd iaste muiarea datoare să îmbie după barba- ţu-şi. - - 26 ... 89 • 123 ■ - ■ Pentru certarea' kotrului. • - 27 91 124 • Carele sa cheamă hotru şi cînd să va-certa. - 28- 92 . 125 ' ~ ■ - Cela ce-ş va nămi casa pentru să să facă acolea curvie. r ■ 29 94 126 Pentru părinţii ceia ce-ş vor hotri featele. , 1 30 95 127 Pentru bărbaţii ce-s vor hotri muerile sale. 31 96 128 9 9 Penlru răpi tul ce certare li să va da.- 32 98 129 Ce certare să va da celuia ce răpeaşte muiare curvă. 33 • 104' 134 Ce certare să va da celuia ce răpeaşte călugăriţă. 34 106 . 135 ; Pentru ceia ce fac curvie cu călugăriţă. 35 107 136 . Ceia ce fac silă fecioarelor de le strică fecioriia. 36 109 137 Cînd iaste datorm cela ce face silă featei, să o îndzes- treadze. . :' 37 111 139 . în ce chip să-va putea arăta cum să fie făcut silă featei. ' ■ . - 38 113 141 Pentru sodomie orice feal va fi şi cîte feâliuri sîmt. 39 114 141 Pentru ceia' ce vor face curvie cu dobitoace. 40 117 ./ 144 Pentru sînge amestecat, ce feal de certare să va da. '41 117 144 . - Pentru mestecarea de sînge ce să face cu nunta. 42 119 146 Pentru certarea celora ce suduesc pre altul. ^ 43 122 148 '. Pentru sudalme cînd să vor chema mici şi cînd să vor chema mari. . • . ■ - 44 126 151 Cînd va putea scăpa de certare cela ce suduiaşte. ; 45 128 . 152 . . Cînd va putea să vie să să plîngă la giudeţ pentru sudalmă. ;. \ 46 , 130. 154 Cînd să va chema sudalmă, de Va dzice neştine «altuia minţi. 47 132 . 155 9 Pentru iartarea sudalmei cum şi în ce chip. să face. 48 133 156 Pentru ceia ce clevetesc şi suduesc pre domnul ţărîi. 49 134 157 ^ Pentru ceia ce suduesc şi ocărăsc pre neştine cu scrisoare. . . •50 136 158 -- - Pricina întăr pentru carga să . îndeamnă giudeţul de mai micşureadză certarea. . 51 138 160 Pentru o samă de greşeale ce să cheamă că să fac fără de!înşelăciune. / ; 51. 139 160 s't'2 i-j" I' ’■ : t:,1 i ' - ’ l',.- i::v ii"v ■ ! r>- : ' Hi."-. kv:'H l^iî: ii‘i !' II i t 1^ ■ ■ I Mi li % >l'l i ni ' Mj ţ i1!1 : :!iJ. 1,1 11.1 H! 4* 52 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ Oare care greşeale să cheamă cu înşelăciune. Pentru a doo pricină ce micşureadză certarea. Pentru a treia pricină ce şuvăiaşte cel vinovat. Certarea celor tineri. Certarea cuconilor. Cumu să micşureadză certarea celora ce sîmt încă nu de vîrstă. A patra pricină ce micşureadză certarea vinovatului. A cincea pricină ce micşureadză giudeţul certarea celui vinovat. Seamnele nebunului pn ce să va cunoaşte. A şeasea pricină, aseamenea celorlalte. Pricina a şeaptea pentru carea să micşureadză certarea. A opta pricină ce micşureadză certarea, după voia giudeţului. Pricina a nooa aşijdere tot într-acesta chip. Pentru a dzeacea pricină, ce iaste ca şi cealea-lalte. A unsprădzeacea pricină pentru micşurarea certării. A dooasprădzeacea pricină aşijderea aşea. g \y Cj A treiasprădzeacea pricină aşijdere aşea. J> A patrasprădzeacea pricină, ce micşureadză giudeţul certarea. A cinceasprădzeacea' pricină, tot într-acesta chip. A şeaseasprădzeacea pricină, tot într-un chip, pentru micsurirea certării. » Pentru ceia ce-ş leapădă călugăriia şi-ş rîd de cinul călugăresc. Pentru certarea celora ce-ş vor lepăda călugăriia. Pentru cela ce va svătui sau va trimite pre altul să facă vreo r(ă)utate. Ce certare vor lua ceia ce svătuesc pre neştine să facă rău. Seamnele care arată pri cel greşit cumu-i vinovat. Ce certare vor lua ceia ce agiutoresc pre altul spre vreo răutate. Ce certare vor lua ceia ce să găsesc la svadă. glava list 51 139 52 140 53 141 53 142 53 143 53 144 54 145 55 146 55 147 56 148 57 148 58 151 59 155 60 156 61 157 62 158 63 160 64 161 65 162 66 162 67 164 68 165 69 166 70 168 71 171 72 171 73 174 SCARA PRAVILEI 53 glava . list pag.. Seamnele care arată pri cel cu arme ce s-au aflat la svadă. 74 174 187 Certarea ce vor lua ceia ce vor ajuta vinovatului. 75 175 188 Certarea celora ce sîmt gazde de furi şi de tâlhari. 7G 177 189 Ce certare va lua cela ce dă puteare cuiva să facă vreo răutate. 77 .178 190 Certarea ce să va da celora ce mulţămăsc vinovatului. 78 184 194 PRAVILE TOCMITE, ALEASE ŞI SCOASE ■. PENTRU TOŢI LUCRĂTORII PĂMÎNTULUI, ANUME: PENTRU PLUGARI, PENTRU LUCRĂTORII VIILOR, PENTRU NĂMIŢI ŞI PENTRU PĂSTORI, ARĂTIND ÎMPREUNA TUTUROR GIUDEŢUL ŞI CERTAREA CE LI SĂ VA BA FIEŞCĂRUIA DUPĂ DEAL A SA, CARIIVOR ÎNBLA CU NEDIREPTATE. PENTRU PLUGARI. PRICINA DENTĂIU. 1 1). Cade-să a tot plugariul să-ş are şi să-ş lucreadze pămîntul cu direptate, iară să nu cumva îndrăznească a eşi den hotarul sau să apuce hotarul dea-proapelui său. 2. De va eşi'neştine den hotarul său şi va micşura hotarul vecinului său, de va face aceasta la vreamea plugului cîndu-ş ară pămîntul, să-ş piiardză lucrul şi osteneala ce va fi făcut acolea; iară de va fi schimbat hotarul cîndu ş-au sămănat sămînţa, atunce să-ş piiardză şi sămînţa şi arătura şi toată roada ce va face acel pămînt ce-au sămănat pre loc strein, pentru căci au călcat hotarul altuia. - 3. Oreacine den plugari de va întră în pămîntul altuia de-1 va ara sau-1 va şi sămăna şi nu va fi întrebat pre stăpînul pămîntului, dăm învăţătură ca să nu ia nemică dentr-acel pămînt, nice pentru munca lui, nice pentru arătură, nice den ro(a)da ce va face şi necum altă, ce nice sămînţa ce-au aruncat acolea, nice aceaia ca să nu aibă voe_ să o ia. ' ’■ 4. De să vor tocmi doi plugari ca să-ş schimbe pămînturile mainte de vreamea sămănăturii şi dup-acea unul de dînşi va vrea să întoarcă, de va fi apucat celalalt să fie sămănat pămîntul, nu vor putea. întoarce; iară de nu va fi sămănat nice unul, pot să strice acea tocmală. Iară de să va prileji cela x) Cifrele marginale reprezintă numerotaţia zafcealelor. DF.SPEE PLUGARI (pr. 1) ce va să strice tocmala să nu fie arat şi celalalt va fi arat, atunce ca să are şi cela şi daca va ara să întoarcă, să-şi ia cineş pămîntul şi să fie o tocmală stricată. 5. De să vor tocmi doi plugari să schimbe neşte pămînturi. veri noo, veri vechi şi de să va afla unul de dînşi să fie luat mai mic pămînt şi mai prost, acolea să să socotească să-i mai dea şi dentr-alt pămînt să fie tocma; iară de le va fi fost tocma aşea precum va fi, să nu mai dea nemică. 6. De să vor tocmi doi plugari să schimbe niscare pămînturi dennaintea a doi sau a trei marturi şi tocmala lor s-au grăit să fie stătătoare, aceaia tocmală ca să stea întreagă şi adevărată şi neclătită. 7.' Un plugar oarecarele de să va prileji să aibă a să pîrî cu cineva pentru vreun pămînt sămănat şi nu-ş va întreba întăi la giudeţ să vadză cumu-i va mearge leagea, ce va mearge la pămînt fără ştirea celuia ce l-au sămănat si fără ştirea giudeţului locului aceluia si să va apuca de va secera, acesta, 9 9 O 9 JJ- • • macar de i s-are şi vini să fie a lui pre direptate, iară ca să nu i să dea nemică. Iară de va fi şi pîrît la giudeţ şi de-i va fi făcut giudeţul carte să ţie el, daca să va afla c-au pîrît pre st.rîmb şi n-au avut el ţreabă, acesta, den roadă ce va fi strîns, să întoarcă înapoi de doo ori pre cît va fi luat. 8. Oricine să va afla c-au tăiat pădure, sau au săpat de-au făcut laz pre locul altuia, şi mai apoi de-1 va fi lucrat sau-1 va fi sămănat, dăm învăţătură ca să nu ia nemică dentr-aceaiâ roadă. 9. De să va fi prilejit nescui să-ş împarţă vreun lucru sau vreun loc andesine cumu s-are dzice, să sape sau să cosească undeva, sau alt lucru ceva să facă la vreun loc undeva, aceştia să fie volnici să strice acea tocmală si acea •9 9 împărţeală. 10. D oo sate de vor avea svadă pentru hotarul sau pentru pămînturi, acolo să socotească giudeaţele să facă direptate să dea acel loc pentru carele să pricesc, acesta să-l dea celora ce să va afla că l-au ţinut mai multă vreame, alegînd cînd va fi hotar băt.rîn; ţinearea cea veache, aceaia biruiaşte, cumu s-are dzice: cum să va afla c-au tînut cei den veaci, asea să rămîe neclătit. > ‘9 11. De va lua neştine vreun pămînt de la vreun om sărac, ca să-l are, şi să vor fi tocmit să le fie în parte, aceasta tocmală să stea pre loc; iară de să vor fi tocmit să-l şi samene, să fie tocmală adevărat. 12. De să va tocmi vreun lucrător şi de va lua asupra sa să lucreadze o vie, şi va lua şi arvonă de la stăpîn şi va înceape a lucra, şi dup-acea să va căi ce-au făcut şi o va părăsi de-a lucrarea, dăm învăţătură, unul ca acesta să plătească stăpinului cît va fi fost preţul viei şi viia tot să fie a stăpînu-său cumu ş-au fost. ' 13. De să va apuca neştine de vreun laz strein părăsit, să fie spinos şi plin de pădure, de vreame ce să va afla că iaste altui lucrătoriu, pentru truda ce CA IVIT. ROM I.NT A 5 ('A DC I NVĂŢÂTlTvA va fi pu? acolo rlr-I va fi ruralii, trei ai să să hrănească cu roada lui. iară de-acii să fio iarăş a stăpinului ce au fost mai de mult. ]•!. I n om oarecine daca va sărăci si va slăbi dc nu va mai putea să-si lueroadze viia sau curăţilura sau altă ocină ce va avea. sau cind va futri de să va instroina. atuncea aceaia ocină să fie pre sama domniei sau a stăpinului a cui va fi locul. Aceştia să o eirmască şi să ia roada ce va fi, iară do să va întoarce acel om şi va veni la locu-.şi, ca să nu aibă nime treabă cu ocinele lui, nice să-i ccae altă nemică, ce să fie in pace. 15. Ţăranul daca va fugi den sat şi-i vor răminea păminturile sau viile sau eurălurile. ceea. cc să vor hrăni dentr-acealca, aceia ca să aibă a-i plăti dajdia şi toate greuLăfile cîte-s prespre an. cum a fosl plătind şi el cind au fost de fată. Iară dc nu vor vrea să plătească pre cit vor lua ei denlr-acelui fugit, de do ori pre cît au luat să dea giudeţului. 1G. Ceia ce vor lua ocine pentru datorii şi mai virlos pentru camătă, dc vreame ce să va arăta c-au mincat roadă dentr-acea ocină mai mult de şeaple ai, aluneca ca să socotească giudeţul tot vinilul ce va fi fosl dentr-acea ocină; deci giumălale den lot să numere şi să facă să fie capele, să să iuşuread/.c den datorie. 17. Margind neştine pre un drum, va afla vreun dobitoc, dc va fi undeva vătămat sau şi mort, atuncea, fiindu-i milă, va spune slăpinu-său, iară slă-pinul boului îs va propune pre cela ce i-au spus, c-au ucis el dobitocul; acesta de nevoe să giure penlru vălămălura, iară de moartea dobitocului nime nu să giudecă. 18. Cind va fugi ţăranul de la locul şi de la slăpinu-său, nime necăiuri să nu-1 prii mască, iară dc-1 va şi priimi, deodată, de sîrg să-l întoarcă înapoi la satul lui dc unde iaste; iară de va fi avînd vreo treabă ca aceaia cu dins, acesta, cc l-au priimil, ca să aibă a-ş spune treaba călră domnul acelui sal. Iară de va meşlerşugui inlr-al(l) chip siva călca pravila aceasta, ca să plătească la domnie 12 litre de argint, şi 2/i de litre boiarinului celuia a cui va fi ţăranul, şi intr-acesta chip să aibă îndemnare fie la domnie, ca să întoarcă ţăranul să-l ducă de unde au fosl, iară ei să rărnie cu toată paguba si clicii uiala. 10. De va lua neştine de la allul bou să are cu dins şi va muri boul, să socotească giudeaţele: de să va afla c-au murit boul intr-acel lucru ce l-au fost dobindit să luereadze cu dins, să nu aibă nice o pagubă; iară de va li murit intr-alt lucru, alunec ca să plătească boul deplin. Ll(). De va lua neştine vreun dobitoc, cal sau bou, fără de ştirea stăpinului a « ui iaste. şi să va duce m vreo cale undeva, va fi plata, ce să dzice ehiriia, ca să-i plătească îndoit ; iară do să va prileji să moară pre cale să-i den doo vile drept una, orie.;- lVal de dobitoc va ii. DESPRE FURTUŞAG (pr. 2) 67 Pentru ceia ce Tor împărţi roada ce vor fi sămănat în parte. 21. Un plugar ce va fi sămănat sămînţa sa în pămînt strein şi va fi cheltuit toată cheltuiala sa şi de va îndrăzni să-ş care snopii fără de ştirea celuia cu pămîntul, ca un fur ca să-ş piardză toată roada de pre acel pămînt. 22. Partea celuia ce samănă pre locul altuia, de va fi sămînţa lui şi cu toată cheltuiala, sîmt a lui 9 snopi şi a celuia ce-au dat pămîntul un snop; iară cela ce va împărţi într-alt chip, iaste blăstămat de Dumnedzău. Pentru ceia ce samănă în parte, cumu li să cade să împarţă. 23. De va lua vreun plugar pămînt strein să samene şi să vor tocmi să împarţă în doo cu stăpînul pămîntului şi daca va veni vremea de nu va lucra pămîntul bine, cum să cade, ce va sămăna aşea fieştecum, acesta să nu ia nemică den roada ce va face acel pămînt, pentru căci cu menciunile lui au amăgit pre stăpînul pămîntului. 24. De va fi luat cineva vreun lucrător vreo vie de la vreun om sărac ca să o lucreadze şi să împarţă vinul în dooă şi acesta de nu să va nevoi să lucreadze toate lucrurile la vreamea lor, ce o va numai ingăima, sau de o va lăsa dezgră-dită, acesta să-şi piiardză munca şi să nu ia nemică den roada viei. 25. Plugariul acela ce va lua pămînt in parte de la vreun om sărac, iară mainte di ce va veni vremea lucrului să va părăsi şi va porunci omului celuia cu pămîntul, cum nu poate să-l lucreadze, iară acesta să va leni şi va lăsa pămîntul nelucrat, să nu aibă nice o pagubă cela ce-au fost nămit pămîntul. 26. Plugariul ce va lua pămînt în parte de la cineva ceva fi dus în vreo cale şi el să va părăsi şi nu-1 va lucra, acesta ca să plătească îndoit roada pămîntului. PENTRU FURTUŞAGUL. PRICINA A D O O A. 27. De să va afla vreun lucrător de vii la vreamea cîndu să sapă viile, atunce să fie furat vreo sapă sau vreun hîrleţ şi daca 1) va treace vreamea săpatului să va oblici şi să va vădi lucrul, ca să plătească atîtea dzile cîte au fost trecute de cînd au furat el sapa. într-acesta chip va plăti şi cela ce va fura seacere la vreamea seceratului sau cuţît la vreamea tăiatului viilor, sau săcurea cînd tae omul leamne în pădure şi alte ca aceastea. 28. De va fura neştine clopot de la dobitoc, de la fiece feal de dobitoc, şi de să va vădi, să-l bată ca pre un fur. Iară de să va prileji să piiae şi acela dobitoc, ca să aibă a-1 plăti cela ce-au furat clopotul. ~ *) în original « deca ». 68 CARTE ROMÎNEASCĂ' DE ÎNVĂŢĂTURĂ 29. De să va afla vreun viiar sau vreun grădinar să fie furînd la locul ce păzeaştea el, acela să-ş piardzăsimbriia şi să fie bătut ca un fur. 30. De să va găsi cineva vreun păstor de oi să fie mulgînd oile stăpînu-său furiş şi de va fi vîndzînd fruptul, să-ş piiardză simbriia şi să fie bătut foarte. 31. De va fura neştine miriştea altuia, să o plătească îndoit. 32. .De va fura neştine cal, sau bou, ca să-l plătească de doo: ori şi să fie bătut foarte şi să plătească şi treapădul dobitocului, cîtu-1 va fi purtat. 33. Cela ce va fi vrut să fure bou den cireadă şi va fi gonit pre văcar şi fiind cireada fără păstor., vor fi date niscare gadine, de vor fi stricat şi alte vite, acestuia ca să i se scoaţă ochii, să fie orb. 34. Cela ce va fura snopi, sau va freca spica la vreamea de seacere, de-1 vor prinde să-l bată şi şă-i ia ha(i)nele toate cu ce va fi fost'atunce îmbrăcat. w 35. Ceia ce vor întră în. vie, sau în pomăt, pentru să mănînce numai poame, să nu să cearte; iară de să va arăta lucrul ^um au mărs să fure, să-i bată şi să le ia şi hainele. 36. Ceia ce vor fura plug, sau her de plug, sau giug şi de să vor găsi, să socotească din ce dzi s-au furat pănă în ce dzi s-au găsit, dece să plătească pre toată dzua cîte 12 aspri, carii fac 2 -potronici de argint, sau cît să va da unui om ce lucrează pre dzi. 37- Ceia ce vor fura carul altuia, sau de-1 vor arde, să plătească doo preţuri. 38. De vor fi într-un sat nişte oameni furi şi de-i vor prinde cu furtuşag, să-i bată ca pre nişte furi şi să întoarcă tot celuia ce-i vor fi furat. Iară de vor fura şi a do oră, să-i bată şi să întoarcă doo preţuri celuia cu paguba. Iară de vor fura şi a treia oară, să le scoaţă ochii, să-i orbască. 39. Cela ce va îmbla de va fura noaptea bucate sau alte băuturi, să-i fie certarea ca si altor furi. 9 -PENTRU PĂSTORI CE SA DZICE VĂCARII ŞI BOARII CE PASC CIREDZI. PRICINA A TREIA. 40. Văcariul sau boariul, de să va lua în cireada lui vreo vită streină de la plug şi să va mesteca cu alte vite, şi dup-acea să va tîmpla acea vită de o vor strica gadinile, să arate stăpinului sămnul aceii vite perite şi daca să -Va cunoaşte, nu va avea nice o certare. 9 -' - • 41. Un văcar de va lua asupra sa un bou să-l pască, şi de-1 va piiarde într-acea dzi ce l-au luat, de va spune stăpînu-său într-acea dzi dzicînd: iată pănă în cutare loc ţe-am văzut boul şi pănă în cutare, de acii nu-1 ştiu ce s-au făcut; de va dzice aşea, nu va plăti boul, iară de nu-i va fi dat ştire într-acea dzi, va plăti boul. ' ' DESPRE PĂSTORI: (pr. 3) 59 42. Văcariul de . va lua demîneaţă bou de la plugar şi boul nu să va ţinea în cireadă cu alte vite, ce să va împărţi şi va întră .în niscare pîni, sau în vii, sau în altă şi va face pagubă, să plătească văcariul paguba, iară sim-briiâ să să. dea, să nu să oprească. : 43. Văcariul de va lua bou de la plugar să-l pască şi de va peri boul, să giure vacariul pre numele, lui Dumnedzău cum n-au făcut el vreun meşterşug şi cum nu ştie el nemică de perireă boului şi să fie în^pace -.să nu aibă . nice o pabugă. ' w . - 44. De va lua văcariul demîneaţă-bou de la plugar şi va fi boul sănătos, nu va avea nice o vătămătură, iară sara să va afla .boul, au cu piciorul frînt, au cornul sărit, au de vreun ochiu orbit, sau. şi aiurea vătămat, să giure văcariul cum n-au făcut el vreun vicleşug şi cum nu şti(e) nemică de vătămarea boului, să fie în pace. . . • 45. De vreame ce va giura văcariul cum nu ştie de perirea boului nice „de vătămătură-lui, iară mai apoi să va vădi şi să va arăta cu doi sau cu trei marturi, oameni de credinţă, cum au giurat strîmb, acestuia să i se tae, limba şi să plătească paguba celuia cu bdul. 46. Văcariul ce. va"arunca cu toiagul cela ce paşte vacile, şi va vătăma vreo vită, au-i va frînge piciorul, au-i va vătăma ochiul, acesta iiu va-fi fără de pagubă, ce va plăti paguba stăpinului ; iară de o va lovi cu piiatră, atunce nu va plăti paguba. PENTRU PAGUBA: CE FAC DOBITOACELE. PRICINA A PATRA. 47. De va află neştine un dobitoc în vie, sau în pămîntul cu pîineâ, sau -într-alt loc.şi va fi făcînd pagubă şi nu va spune stăpinului a cui iaste boul, de vreame ce are a-ş ceare paguba ce i-au făcut şi de va' ucide acea vită sau-i -vă. frînge picioarele,-sau o va orbi, atunce să-i dea dobitoc pentru dobitoc. ' " 48. Cînd să va prileji vreun dobitoc să fie a făta şi vâ paşte pre locul altuia şi acela cu locul nu-i va îngădui, ce o va goni degrabă, de o va usteni, sau de o va'lovi cu ceva şi dentr-acea usteneală sau lovitură să va prileji de va-lepăda; neîngăduitoriul să plătească vita'. 49. Cînd va găsi neştine un dobitoc făcînd pagubă undeva la vreun loc.şi daca-1 va găsi, nu-1 va mărturisi domilu-său, ce-i va tăia urechile,. sau coada, sau-l va orbi: ca să nu-1 mai ia stăpînu-său, ce să-i dea alt bou sănătos. 50. •. De va afla neştine mascur, san dulău, sau şi alt dobitoc stricînd şi făcînd pagubă la locul lui şi deodată va spune stăpînu-său şi-l va slobodzi, iară el va face şi al doile rînd iarăşi aşea şi de să;va prăleji şi pană .a GO CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ treia oară să-i facă pagubă; şi de-i va tăia coada sau de-1 va şi ucide, să nu aibă nice o nevoe. 51. De va întră dobitocul în vie, sau în pomăt şi va cădea în vreo groapă sau să va împăra în gard şi va muri: ca să nu aibă nice o nevoe cela cu viia sau cu pomătul. 52. Orice feal de dobitoc vrînd să sae preste gard, la vie sau la pomăt, şi de să va împăra: să nu aibă nice o pagubă cela cu gardul. 53. De va ucide cineva vreun dobitoc, pentru ce-i va fi făcut vreo pagubă o dată sau şi de doă ori şi nu va fi spus stăpînu-său să-i plătească paguba, dăm învăţătură: să plătească acel dobitoc cela ce l-au ucis. 54. De să va prileji vreun vii ar să afle în viia lui vreun dobitoc, făcînd pagubă şi nu va mearge să spue de sîrg celuia cu boul, ce, vrîrid să-l scoaţă îl va ucide, de va muri sau-i va zdrobi vreun picior, sau-1 va răpedzi de să va împăra în gard: acesta să plătească boul deplin. PENTRU PAGUBE CE SA VOR FACE ÎN ŢARINĂ. PRICINA A CINCEA. 55. De va secera neştine în ţarină şi-ş va strînge snopii şi vor fi pre lîngă pămîntul lui alte pămînturi nesecerate şi el va aduce niscare dobitoc, de-1 va băga în ţarină, şi va strica cuiva pîinea, spicele sau snopii: pre acesta să-l bată 30 de toiage şi să plătească toată paguba ce va fi făcut dobitocul lui. 5G. De-s va culeage nestine viia si vor rămînea alte vii neculease a veci- t O » t nilor lui, şi el va aduce dobitocul său să pască la viia lui, şi vor face pagubă ,1a viia cuiva: acesta încă să aibă certarea celuialalt, 30 de toiage şi să plătească paguba ce va fi făcut, după cum scrie pravila. 57. Ceia ce vor avea mierţă sau veadre, sau alte măsuri hicleani, mai mici decît cum au fost obiceaiul de vac, pre aceştia foarte să-i ccarte cu bălae, ca pre nişte păgîni şi oameni necredincioşi ce sîmt. PENTRU UCIDEREA DOBITOACELOR. PRICINA A Ş E A S E A. 58. Cînd va tăia un om niscare lemn în pădure, sau va dărîma a niscare dobitoace şi va cădea asupra vreunui dobitoc şi-l va omorî, acesta să dea suflet drept suflet. 50. Dc va dărîma neştine în pădure, tăind crăngi den copaci şi cu nesocotinţa lui va scăpa săcurea den mîni şi să va prileji de va lovi vreo vită şi o va omorî fără de voia lui, acesta să dea vită drept vită. GO. Cind va mearge neştine să-şi aducă nişte dobitoc den cîmp şi de să DESPE UCIDEREA DOBITOACELOR (pr. 6) Gl va prileji să să ia şi nişle dobitoace streine împreună cu a lui şi el le va goni şi nu le va putea despărţi, ce le va duce pănă la casa lui şi acolca nu' le va strînge să le închidză cu ale sale, ce le va lăsa pustii, atunce de să va prileji să piară aceale dobitoace, sau să le mănînce lupii: acesta să le plătească, să dea dobitoc pentru dobitoc, iară de va fi spus stăpinului celuia cu dobitocul şi-i va fi arătat şi locul unde le-au lăsat, dzicind că n-au putut să le aducă, atunce să fie în pace fără nice de o pagubă. Gl. Cela ce va întinde laţuri sau va îngropa curse pentru să vineadze jiganii, lupi, sau vulpi, sau epuri, sau şi alte şi de să va prileji să să prindză vreun dobitoc dumeasnic şi de va şi muri acolea, să fie un dobitoc mort: cela cu laţurile să nu aibă nice o pagubă; aceasta să înţeleage mai vîrtos cînd va întinde neşte măestrii la vreo vie, sau la vreun pomăt, sau la alteceva penlru să prindză pre care-i strică roada sau alte bucate. Pentru luptarea a dobitoace şi pentru vătămarea lor. (52. Cînd vor paşte neşte vite streine împreună la un loc şi va înceape una dentr-înse a se boncăi, pentru să întărite pre vreuna să să lupte, dece împungîndu-s aceale doo vite şi de să vor mesteca şi alte vite şi luptîndu-să eale acolo, şi să va prileji de să vor vătăma vreunele, sau doară vor şi omorî pre vruna: aceasta pagubă ca să o plătească stăpînul dobitocului celuia ce:au început svada; aşijdere de să va prileji vreun om acolo şi îmblînd el învăluindu-să să le desparţă, îl vor vătăma şi pre dîns, sau de-ş va piiarde ceva: toată paguba, şi a cestuia, ca să o plătească cela cu boul. G3. Cind va veni un dobitoc boncăindu-să spre altul şi cela nu-i va da cale, ce-i va sta împrotivă, şi de-1 va birui pre acela ce vine asupra lui: nice o leage să nu aibă cela cu boul; iară de va birui cel dentăi pre celalalt şi-l va strica, stăpînul acestuia să margă la giudeţ şi să-i facă leage, să-i dea boul cela ce l-au împuns de l-au stricat, iară de nu-i va plăcea acela, să i să facă plată după cum va fi fost dobitocul lui. 61. Cindu să va prileji să să svădească doi dulăi şi stăpînul unuia va lovi pre celalalt, au cu lemn au cu piiatră, au fie cu ce armă şi de-1 va vătăma: ca să plătească celuia cu dulăul, după cumu să vor putea tocmi ei amîndoi. 65. De va avea neştine un dulău tare şi dîrz şi va mînca pre toţi dulăii, şi de să va apuca de vreun dulău mai slab şi-l va birui şi stăpînu-său va sta de va prăvi şi nu-i va despărţi, ce încă-i va amuţa de-1 va simeţi, şi de-1 va vătăma pri cel slab sau de-1 va şi omorî: ca să plătească toată paguba celuia cu dulăul si să-i dea si dzeace toiage. ft O 66. De va ucide neştine dulău păstoresc, ce să dzice dulău de turmă de oi, şi de va tăcea şi nu va mărturisi şi de să va prileji să dea lupii în oi şi atunce să va vădi cela ce-au ucis dulăul: să plătească toată paguba cîtă 62 CARTE HOMiNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ să va fi făcut în turmă, cela. ce-au ucis dulăul şi să plătească şi preţul dulăului. . . . ■ ' 67. Cela ce va omorî dulău de, turmă cu otravă: acestuia să-i dea 100 de toiage şi să dea dooă preţuri, pre cît va fi plătind dulăul, stăpinului celuia cu dulăul ; iară . de să va.fi făcut vreo pagubă în turmă: să o plătească toate, acesta ce va fi ucis dulăul, pentru căci au omorît pre socotitoriul turmei, însă, de să va mărturisi cum acest dulău au fost tare şi s-au fost luptînd cu toate gadinile; iară de să va afla c-au fost vreun dulău prost şi nice de o treabă: numai să-l bată şi să plătească îndoit preţul dulăului. 68. Oricine de va strica dobitocul altuia, macar de i-are fi fost şi vinovat, şi de să va vădi: să plătească paguba celuia cu dobitocul. “PRAVILĂ PENTRU POMI. PRICINA A ŞE APTE A. 69. De va socoti un om un pom şi-l- va creaşte de-1 vă face mare de roadă, într-un loc neîmpărţit, şi dup-acea să va prileji de să vor împărţi acei oameni şi de să va veni acel pom în partea celuia ce nu l-au făcut: ca să nu aibă nice o treabă acesta, ce s-au venit în partea lui, ce să-l ţie tot cela ce l-au crescut; iară de nu va putea suferi stăpînul cela cu locul, să-i dea pom derept pom într-alt loc. 70. De va sta un pom într-o margine de vie a unui om şi cu ramurile lui va face umbră alţii vii, ce-i lîngă a lui, ce să dzice vii vecinu-său: dăm învăţătură, stăpînul cela cu pomul să-ş tae crăngile pomului cealia ce fac sminteală vecinului. -71. Cînd va avea neştine pîră cu* altul pentru niscare tufe de vie, sau pentru vreun pom şi cunoscînd el cumu-i vine giudeţul, ce să va scula sîngur de mintea sa, fără puteare de la giudeţ şi va tăia aceale tufe, sau alt pom, ce va fi: acestuia, dăm învăţătură, ca să i să tae mînule sau să plătească preţul aceii pagube. 72. Acela ce va tăia vie roditoare, sau. şi pusori: acestuia să-i tae mînule şi să plătească şi paguba, ce să dzice, preţul cît va face. 73. Ceia ce vor tăia pomii şi mai vîrtos viia: aceştia să să cearte ca neste tâlhari. i ~ 74. Pomul de va fi bătrîn, sau uscat, acela nu să cheamă pom; aşijdere pădureţul carele nu va fi ultuit, acela nu să cheamă pom. Cine va tăia unele ca aceastea să nu aibă certare. - 75. Socoteaşţe şi aceasta: nu să ceartă numai, cela ce tae pomul cu mîna sa, ce şi cela ce învaţă sau .îndeamnă pre altul de să tae pom: acestuia îndoită să-i fie certarea. PRAVILĂ PENTRU ARSURI (pr. 8) 63 PRAVILĂ. PENTRU ARSURI ŞI TOATE FEALIURILE DE POJAR. PRICINA. A OPTA, 76. De va lăsa neştine pojar în pomătul său, pentru ca să-l curăţască, sau în vie, , sau în fînaţ şi de va sări focul de-a acolea şi va arde casa cuiva, sau aria, sau viia: nu iaste vinovat, să n-aibă certare; numai cînd va vedea că iaste vînt mare şi va lăsa atunce pojar, atunce să va certa. .• 77. Gela ce va slobodzi pojar în pădure streină, şi de vor arde niscare pomi, pre acesta să-l pecetluiască în mînă şi să plătească paguba îndoit. 78. „ - Cela ce va arde gardul" vii, să-l. pecetluiască în mînă şi să-l bată şi să plătească îndoit' preţul gardului.... . 79. Ceia ce vor aprinde casa omului sau aria cu pîinea, sau aria cu fînul în pizmă pentru să-şi. răscumpere despre vreun vrăjmaş, ce-i va fi făcut vreo răutate: pre unii ca aceia ca să-i ardză în foc. ■ ■ ' 80. Ceia ce'vor pune foc la grajd, sau la alt loc unde va sta fînul sau paele: acestora ca să li să tae mînule. PRAVILĂ PENTRU NĂMIŢI. ' " PRICINA A NO A. _ 81. Nămitul unui om, de va strica dobitocul cuiva, bou, sau vacă, sau oae, sau- mascur, de le va ucide şi le va despoia în pădure sau fie în ce ioc pustiiu; . stăpînul acestuia să plătească toată paguba. - ..., 82.' ; Nămitul de va vrea să fure noaptea şi să va scula de va scoate oile den staul-şi de vor da gadinile într-înse şi le .vor strica: pre acesta ca să-l spîndzure. ca pre un tălhar şi ucigător. - 83. De va avea un om un nămit şi va îmbla furînd noaptea de multe ori, sau de va goni turma sau cireada nescui, dăm învăţătura: să să cearte şi stăpînul şi să plătească orice va peri, pentru căce au cunoscut vinele lui şi n-au spus. ; ■ , . •- 84. De . va da neştine vreun dobitoc la' vreun păstor boeresc să i-1 pască, fără ştirea stăpînu-său, iară păstoriul va. piiarde acel dobitoc, sau-1 va vinde, sau-1 va strica înLr-alt chip; acesta să fie slobod, nice o certare ca să nu 'aibă, nice el, nice stăpînu-său. - 80. De să va prileji:’păstoriul cuiva să ia niscare oi să^pască, .ori în ;ce feal. de tocmală, să fie la ştirea stăpînu-său, şi de le v,a mînca păstoriul aceale vite, sau de le^va piiarde,dăm învăţătură: stăpînul acelui păstoriu să plătească .toată paguba celuia cu oile. , . 64 CARTE ROMÎNEASCĂ UE ÎNVĂŢĂTURĂ PENTRU CEIA CE TOR ZIDI SAU TOR RĂSĂDI PRE LOCUL ALTUIA. PRICINA A DZEACEA. 86. De să va prileji vreun om sărac să-ş facă casă, sau să răsădească vie pre locul altuia, să să apuce să facă tot den pajişte, dup-acea cu vreamea de va veni stăpînul locului, să nu aibă voe să răsipască casa omului, sau viia să o scoaţă den rădăcină să o leapede: ce să socotească să-i dea loc derept loc, unde-i va plăcea lui; iară de nu va vrea cela ce-au făcut casa sau viia să-i dea loc derept loc, ca să aibă voe cela cu locul să-i răsipască casa,. şi viia să o leapede de pre locul lui şi să-ş ţie locul. 87. Cela ce va zidi, sau va răsădi pre pămînt strein, sau va sămăna, sau va face fie ce lucru fără de ştirea stăpinului celuia cu locul, dăm învăţătură: acealea bucate, sau fie ce .va fi, ca să nu aibă treabă cu dlnse cela ce-au muncit acolea, ce să-şi piiardză toată usteneala şi necum altă, ce cheltuiala încă să nu-si ia. > 88. Cela ce răsădeaşte pomi pre pămîntul altuia, sau ultuiaşte; cu acel pămînt îşi piiarde şi ultuoanele şi alte tot ce va răsădi. 89. Ceia ce vor răsipi casele altora fără de voia giudeţului, pentru să-şi direagă ale sale case, sau de vor strica garduri de la vie pentru să-şi direagă ale sale vii: acestora ca să li să tae mînule. 90. J)e va face neştine casă pre loc strein şi va fi tot lemnul lui şi toată cheltuiala, dăm învăţătură: cela ce va oblădui acel pămînt, acela să oblă-duiască şi casa, după pravila ce dzice ca să fie biruitoriu cei mai de sus celor mai de gios; deci stăpînul acelui pămînt de pururea să fie biruitoriu asupra aceii case cu toate nameastiile ei, pentru căce nu poate cela ce-au zidit casa să să pîrască la giudeţ pentru cheltuială ce va fi făcut. PRAVILĂ PENTRU MORI. PRICINA 11. 91. De să va prileji neştine să fie lăcuitoriu într-un sat şi de va cunoaşte vreun loc ca acela bun de moară şi într-acel sat vor fi toţi răzeaşi şi acel loc va fi a tot satul şi el va apuca mainte de toţi, de va ţinea acel loc, şi va face moară, iară mai apoi, daca va .svîrşi moara, să vor scula toţi de vor striga asupra lui dzicînd căce au făcut el moară pre locul lor şi nu i-au întrebat, dăm învăţătură: ca să întoarcă cu toţii toată acea cheltuială ce va fi făcut şi să încapă toţi împreună să ţie frăţeaşte acea moară cu tot venitul ce va fi. 92. Cind să vor scula nişte răzeaşi de-şi vor împărţi locul cît vor avea în vrun sat şi dup-acea în partea unuia de să va găsi un loc de moară şi să PRAVILĂ PENTRU MORI (pr. 11) 65 va nevoi de va face moară, atunce nu vor putea să dzîcă nemică ceialalţi răzeaşi, pentru: ce-au făcut moara. 93. De să va prileji apa morii să îneace niscare pămînturi, sau vii, sau pomeate: ca să plătească paguba stăpînul morii, iară de nu, să stea oprită moara. 94. De va avea neştine nişte pămînturi în ţarină şi să va îndirepta apa morii pentr-aceale pămînturi, are puteare cela cu pămînturile să oprească apa, să nu lase să treacă pre locul lui, sau cum va vrea, aşea să facă. PRAVILE ÎMPĂRĂTEŞTI PENTRU FURTUŞAGURI. PRICINA 12. 95. Yrem să facem voroavă pentru rîndul furtuşagului; deci să cade întăi să spunem nişte lucruri oarecarele, pentru ca să putem înţeleage mai lesne certările a tot omul ce sa dau pentru fie ce feal de furtuşaguri. 96. Trebue de acum să ştim cum şi Dumnedzău sîngur ureaşte lucrul furtu- şagului, de vreame ce şi la învăţăturile lui Dumnedzău la vedeare tuturor dzice de grăiaşte: nu fura; şi toate fealiurile'de limbi şi de seminţii au un lucru grozav şi urgisit furtuşagul. Drept aceaia să cade giudeaţelor să-i pedepsească foarte cu mari şi groznici certări pre furi. _ 97. Furtuşagurile sîmt de multe fealuri. Un fealiu iaste de vatămă numai o parte, ce să dzice numai pre un om; iară alt fealiu de furtuşag iaste de vatămă pre mulţi împreună. 98. Alt furtuşag iaste mare, altul mic: dece furtuşag mare să cheamă* cînd iaste lucrul furtuşagului de mare preţ, sau cînd iaste omul învăţat într-aceşt meşterşug a furtuşagului, sau cînd va fura de la vreun boiarin, sau alt om mare de cinste, sau cînd va fi furat niscare dughiane cu negoţ, sau cînd va fi făcut scări să să sue la vreo curte domnească sau boiarească, sau cînd va săpa casă, sau va răsipi zidiu, sau cînd va fi zdrobit lăcăţi şi alte multe ca aceastea, sau cînd fură şi pate nevoe tot satul, macar de-are fi furtuşagul cît de micşor. Furtuşag mic să cheamă iarăş, cînd nu va ■fi făcut nice unele de aceastea, ce am - scris mai sus. 99. Cade-să să ştim cum dooă certări să dau furului: dece o certare iaste în bucatele lui, ce să dzice să întoarcă înapoi tot ce va fi furat; altă certare, iaste asupra trupului său pentru; greşală şi răutate ce va fi făcut. 100. Omul cela ce-i vor fura bucatele şi avuţiia, poate să cearce preri toate •casele; pre unde-ş va prepune, sau va Cunoaşte niscare seamne de furtuşag să fie lucrul la arătare, sau şi cîndu-i Va părea cu adevărat că-ş va găsi furtuşagul de faţă, însă nu cu putearea lui, ce să ia voe şi puteare de la giudeţ iară nu aşea fieştecum. 66 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 101. 3Tai apoi, de va cunoaşte giudeţul cum accl păgubaşi ce să ceare să cearce casa neseui, iaste vrăjmaşi acelui om cu casa, intru carca va să caute, aicea să cade giudeţului să nu-i dea voe să cearce; încă să cade giude-ţuiui să socotească să nu dea voe nemărui să cearce casa celuia ce iaste om de cinste şi vestit de om bun, carele mai deainte nu va fi avut nice dinioară cuvinte de om rău sau de furtuşag. PENTRU FURU CART ŢÎN DRUMURILE FĂRĂ ARME. PRICINA 13. 102. Carele va ţinea drumurile şi căile oamenilor de va fura, însă arme nu va purta cu sine, pre acesta să-l scoaţă şi să-l gonească dentr-acel Joc; iară de va fi purtînd arme şi va fi furat multe lucruri, pre acesta să-l arunce în ocnă, acolo să să pedepsască după cum va fi voia giudeţului, şi den cît va avea, de va fi vreun fecior de boiar, a treia parte den bucatele lui să să dea Ja visteriia domnului, iară de va fi într-alt chip să-l spîndzure în furci. 103. Orcarele să va face a vîna pre lîngă drum şi de va găsi ceva înde-mînă să fure. sau să jecuiască pre cineva, acesta de vor cunoaşte c-au făcut numai o dată, să-l cearte cu ocna, iară de va fi făcut şi altădată să i să facă moarte. 104. Cind va fura neştine, de sparge vreun zid, sau uşe, sau secriiu, sau altă aseamenea acestora, de va fi făcut aceasta dzua şi de va fi om de rod bun, să-l scoaţă den locul lui o samă de vreame; aceasta să înţeleage de va fi om de ocină să-l scoaţă den ocinile lui cîtăva vreame, cîtu va fi voia giudeţului1); iară de va fi om mai de gios, să-l bată ca pre un fur şi să-l trimiţă la ocnă cîtăva vreame, iară de va fi făcut aceasta noaptea şi de va fi, cum am dzis, om de-a firea, să fie scos şi gonit den locul lui pănă la svirşitul vieţii lui; iară de va fi om de gios, întăi să-l bată, de-aciia să-l trimiţă la ocnă să să pedepsască de pururea acolo. 105. Cela ce va vrea să fure şi de să va ascunde undeva la vreun loc pănă va înnopta, daca-1 vor găsi, sau să-I bată foarte, sau să-J trimiţă la ocnă cîtăva vreame, sau să-l gonească den locul lui, pănă cînd va fi voia giudeţului. 10U. Carele va fura haine de la feredeu, aşijdere să să cearte ca şi acesta ce-i mai sus scris.2) 107. Cela ce va fura lucru puţin de la vreun om misăl, cînd va fura întăi să-l bată; iară de va fura şi a dooa oară să-l insămneadze la nas de o parte, iară de va fura şi a treia oară, acesta să moară in furci. în original c gifideţului f. :) în original r scrie t. PENTRU FURII CARE ŢIN DRUMURILE (pr. 13) 67 108. Cela ce va fura den casa stăpînu-său lucru macăr cît de puţin şi de i-are fi atunce întăi a fura, acesta să va certa mai cumplit: dentăi să-l sămneadze la nas de o parte, iară de va fura şi a dooa oara, să-l spîn-dzure. Iară de va fura macar şi dentăi den casa stăpînu-său vreun lucru mare, şi atunce să-l spîndzure, să nu caute că i-i întăi. 109. Carele va fura den besearică vreun lucru ce va fi svinţit, macar de va fi furat atunce întăi, tot să-l spîndzure; iară de nu va fi svinţit lucrul acela ce-au furat, de i-are fi atunce întăi, tot să şi-i tae nasul cum scrie mai sus; iară de va face şi al doile rînd, să-l spîndzure. 110. Cela ce va fura găini, gînşte şi alte pasări dumeasnice, de va fura o dată, de dooă ori, a treia oară să-l spîndzure. ■ 111. Cela ce va fura furtuşag mare, de oara dentăi să-l spîndzure. 112. Cela ce va tîmpina pre neştine în drum noaptea şi-l va dezbrăca, de va face şi al doile rînd aceasta să-l spîndzure. 113. Carele va face trei furtuşaguri, ce să dzice de-1 vor fi prins în trei rînduri cu furtuşag, să-l spîndzure, înţelegînd că aceaste trei furtuşaguri le-au făcut tot într-un loc, supt oblastiia unui domn şi giudeţ, au doară şi aiuri într-alt loc; sau fost-au certat pentru' aceastea, au doară n-au fost certat, numai să fie mărturisit cu adevărat şi la vedeare cumu le-au făcut. 114. Cela ce va fi tălhar de drum şi de să va fi mărturisit el sîngur sau de vor fi mărturisiţi niscare oameni buni credincioşi, sau de-1 vor fi prinşi tălhuind de faţă, pre acesta să-l spîndzure într-acel loc unde va fi tălhuit. 115. Cînd vor fi neşte soţii multe de vor ţinea drumul, de vor tălhui sau vor fura: pre toţi să-i spîndzure, să nu poată plăti cu moartea unuia pre ceialalţi pre toţi. 116. Cela ce va vinde feciorul altuia sau robul altuia, sau fie pri ce om: de va fi boiarin să-l bage în ocnă, iară de va fi slugă, ce să dzice om mai de gios, dentăi să-l poarte de coadele cailor, de-acii să-l spîndzure; iară de va fi om de-a firea, atunce să-i tae capul. 117. Dennafară de această cumplită certare, ce va lua asupra sa cela ce va vinde feciorul sau robul altuia, cade-i-să sădea şi preţul ce-au luat, îndoit, părinţilor sau stăpînului acelui rob vîndut. 118. Cela ce va fura oae, sau bou, sau cal, sau alt dobitoc den pădure sau den cîmp, sau den turmă, sau den casă: să să cearte cu ocna pănă la o samă de vreame, după cum de mult va fi fost furtuşagul şi după cum va fi voia giudeţului; iară de să va afla cum acel om iaste învăţat a fura de pururea şi va fi făcut şi alte date acest lucru, atunce aşea într-acel loc ce-au furat dobitocul, acolea să-l spîndzure în furci. 119. Carele va fura dobitoc ce va fi slobodzit pre drum: acesta să nu să cearte cu ocna, ce mai puţin, după cum va fi voia giudeţului. 68 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 120. Cela ce trage apa şi o scoate den matcă, de o duce la grădină sau la pomătul său, fără de ştirea giudeţului, să să cearte ca un fur. » 121. Cela ce va lua de pre lîngă drum adăpătorile ce s-au făcut să să adape călătorii, sau de le va strica: acesta să să cearte ca un fur. 122. De va fura neştine vreun lucru ceva şi de va sîrgui să-l întoarcă a cui au fost, pănă nu l-au întrebat, să fie ertat de greşală, de-are fi cît lucru mare. Iară daca vor treace o dzi, dooă şi .va da atunce înapoi şi mai vîrtos cînd va fi îmbiat de va fi cercat şi va fi întrebat cela cu paguba, atunce de-are şi întoarce, să va certa ca un fur, după preţul acelui lucru, veri va fi mare, veri mic, veri mult, veri puţin. 123. Ţiganul sau ţiganca lui, sau copilul, de va fura o dată sau de dooă ori, sau şi de trei ori, găină, gînscă, sau alt lucru micşor, să să iarte; iară de va fi alt lucru mai mare furat, să să cearte ca si fie ce fur. 7 t 124. De va ceare nestine ceva vreun lucru la altul si el nu-i va da, iară > > i el să va mîniia şi i să va lăuda că-i va face ceva vreo răutate, pre acesta să-l pedepsească ca pre un fur. 125. Cînd va trimite neştine pre altul să fure vreun lucru şi el va mearge de va fura pre cuvîntul celuia, aceştia amîndoi ca nişte furi să vor giudeca si să vor certa. > 126. Cela ce va svătui pre neştine să fure, pre carele nesvătuit de nime de pururea fura, acesta ce l-au svătuit să nu aibă nice o certare; alegînd cînd va fi svătuit pre neştine să fie fur carile mai di de mult n-au fost fur, acesta să fie de certare. 127. Cela ce va agiuta furului, ori în ce feal, şi niainte de ce va fura, de-i da niscare lucruri, ce sîmt de treaba lui, cumu-i svreadel, sau topor, sau fune, sau alte multe aseamenea acestora; sau, daca va fura, să-i rădice furtuşagul, sau să-l poarte să-l ascundză, sau sîngur şi pre fur: pre acesta ca pre un fur să-l cearte, alegînd de va putea arăta cu o credinţă ca aceaia, cum n-au ştiut nemică că iaste lucru de furat si cum iaste om bun. y j 128. Un tată, sau feciorii lui, un frate, sau muiarea, sau alte chipuri aseamenea acestora, de vor avea dentru dînşi vreunul să fie fur şi de-1 vor acoperi şi nu-1 vor spune, ce-1 vor ascunde şi pre dîns şi furtuşagul lui: nu să vor certa în loc de furi; dară cînd nu să vor certa, cînd nu-i vor fi agiutat nice la un furtuşag, nice-1 vor fi svătuit nice . dînîoară să fure; iară de să vor afla c-au făcut vreuna de aceastea, să să cearte toţi într-un chip. 129. Cela ce va găsi ceva mărgînd pre un drum, fie ce va fi, veri mult, veri puţin, de nu va spune şi să strige, să mărturisească cum iaste la dîns acel lucru si-1 tine să-l dea a cui va fi: acesta ca un fur să va certa. 9 ) • 130. Carele va găsi pre marginea unii ape mari, fie ce lucru, ver mare, ca iu-: ţin i»r.x;-!uf.ii.i: rpr. ko vor mic, carile va fi aruncai apa ca o plavie. a<-esla de nu-1 va mări uri.-i. mi va avea nice o cori arc. HI. Iară numai cind să va fi răsturnat vreun rar şi vor fi şi oamenii dc fală imblind după alic nevoi. 132. ('da cc va lua vreun lucru ceva. do la casa co arde. sau cind să va risipi de va cădea intr-acea dzi ce va fi ars. sau să va fi răsipil. acosta să să eearle ca un fur, după euin va fi prelul acelui lucru ce-au apucai ; iară de va troace o dzi. dooă si va sta vreun loc nesocotit, are fi lepădat şi de-1 va lua cineva la vedeare, să nu aibă nice o certare. 133. Cela ce va lua vreun lucru de la casa ce arde. care lucru, do n-an1 fi luat, are fi ars acolea: acesta să nu aibă nice o certare. 1!M. Carele va mula hotarul cu putoarea sa, slind cu arme să facă războiu, acesta să-i dea certare pre trup, după cum va fi voia giudeţului; iară de va fi mulat, furiş singur, acestuia să-i fie certarea cu bani. ce să dzice să plătească hatalm. 135. Cine va lua piiatra hotarului, sau macar lemn, ce va fi sămnat hotar de va fi ştiind că iaste sămn de hotar, să va cert a ca un fur, iară de să va afla că n-au ştiut, numai să-l bată. 130. Cela cc va îndemna pre altul, sau va trimite de va muta hotarul, ca să să cearte, împreună cu cela ce l-au trimis, tot un feal dc certare. 137. Cine va lua niscare bani de va da altuia împrumut, si de nu-i va da, acela ce i-au luat. ca un fur să să pedepsească. 138. De va veni neştine la un priiatin să poftească un cal sau un bou să margă pănă la cutare loc, si el nu-i va opri, ce-i va da, iară el nu va mearge unde au grăit, ce va mearge intr-alt loc mai departe: acesta să să cearte ca un fur, cumu s-are dzice un om s-au rugat să-i dau 1111 cal să margă călare dzcace mile de pămint, eu i l-am dat, el n-au mărs călare, ce l-au înhămat dc au mărs 20 de mile, acesta să să cearte cum l-are fi furat, iară pentru ce-au mărs mai departe, deusebi să aibă certare. 135). Cine va creade pre neştine in vreun lucru ca acela şi el va da să i-1 tie şi să i-1 scutească, iară el să va sluji cu dins si-ş va trebui toate troabele, cum are fi a lui: să să cearte ca un fur. 1-10. Cela co va lua bani de la cineva, ca să-i ţie, şi-i va cheltui pre troabele sale. dece de-i va fi numărat, cindu-i va fi dat. să nu aibă certare; iară do-i va fi pecetluit in pungă şi el va fi stricat poc ea tea. să să cearte ca un fur. 1J1. De vor da nescui nişte avut.ie, ca să o ţie şi să o socotească, şi de o va li lural cineva de la dins niscare oameni de cari n-au vrut avea nedeajde. au vor fi spart uşea. au secriiul, au lăcăţ ce vor l'i fost. sau alte ca aceastea: ca să nu aibă certare, nice iaste dator să dea nemicâ: iară de vor lipsi aceastea tocmeale, să să cearte. 70 .CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 142. Cela ce va ceare de la un om un lucru să i-1 ţie şi cela cu lucrul să va fi rugat mai de mult să i-1 ţie, de să va prileji să i-1 fure, iaste dator ca să i-1 plătească. 143. Cela ce va dzice că i-au furat avuţiia ce-au fost el socotind, sau banii ce-au fost luat în datorie, acesta iaste datoriu ca să arate, iară de nu, numai să o dea înapoi a cui au fost, că de-are şi giura, nime nu-1 va creade, alegînd de-are avea împreună cu giurămîntul şi niscare marturi sau niscare seamne ca acealea să poată arăta cu adevărat acel furtuşag, să poată' cunoaşte fiecine. 144. Orcărui neguţătoriu • vor da nişte bani să li-i1) ţie şi-i vor număra înaintea lui, şi de-acolea îi vor fura şi-i vor fi spart uşea şi secriiul şi lăcă-ţile şi alte ca aceastea, de să va afla, cîndu i-au dat că i-au dzis să-i înceapă să-i cheltuiască: şi li-i va da mai apoi cînd le vor trebui, atunce neguţă-toriul iaste datoriu să le de banii de la sine; iară' de nu-i vor fi dzis asea * 9 nu-i datoriiu cu nemică. ■ 145. Cine să va face ispravnic vreunui om şi va lua bani de la niscari datornici aceluia şi acesta nu va fi ispravnic să să arate cu scrisoare: să să cearte acesta ca un fur ce să dzice, de vreame ce acei bani va fi cheltuit pre treabele sale. 146. Cela ce să va lega de vreun om dzicînd că iaste datoriu cu atîţia bani, şi nu-i va fi cu nemică, iară el cu înşălăciune şi făr’ de voia lui va lua acea datorie minciunoasă: pre acesta ca pre un fur să-l pedepsească. 147. Cînd vor avea neşte soţii bani împreună şi-i vor da la unul de să li-i ţie, şi el va cheltui acei bani pre treabele sale,: pre acesta să-l gonească den locul lui şi să-i ia toate bucatele cîte va avea; iara de va fi om să nu ţie banii soţiilor, ce, cînd vor vinde sau den slujbă cînd vor veni, elu-i va strînge: acestuia să i să tae capul şi să i să ia tot ce va avea. 148. Cela ce va strica niscari bani a besearicii, care bani vor fi lăsaţi de cineva să tocmască besearica şi să direagă ce pre unde va fi stricat, sau va fi dzîs să cumpere niscare ocine, sau de vor fi niscare bani ce să strîng den viniturile besearicii: acela om de va fi, cumu să dzice ispravnic besearicii şi va ţinea el banii şi daca-i va cheltui pre treabele sale, acesta să nu aibă altă certare, ce să fie gonit den locul său şi toate bucatele şi ocinele, ce va avea, toate să să dea besearicii. Iară de nu-i va fi cheltuit cela ce-i ţine, ce-i va fi cheltuit cela ce-i strînge şi-i aduce de pre unde sîmt veniturile si-i dă la vistiariul besearicii, acesta de va fi făcut una ca aceasta si să 3 ' * va adevăra cu mărturie, oameni de cinste şi credincioşi, certarea lui să fie moartea, ce să dzice să i să tae capul şi să i să ia tot ce va fi avînd, veri mult, veri puţin. în original «lie ». PENTRU VAMA DOMNEASCĂ (pr. 14) 71 149. Orcine va fura lucru svinţit den loc ca cela cinstit şi svînt, pre acesta să-l spîndzure sau să-l ardză de viu în foc, de aceasta după cum va fi voia giudeţului. 150. Cela ce va fura lucru svinţit, den loc nesvinţit, sau lucru nesvinţit den loc svinţit, să va certa după cum va fi voia giudeţului, iară să nu i să ia viiaţa, alegînd de va fi făcut acest lucru de dooă, trei ori, după cum spune pravila. 151. Pre cela ce-1 vor certa pentru furtuşag, macar ce certare micşoară are fi păţit, nu va putea să fie oprit de să va afla cînd au făcut furtuşagul c-au fost mai sus de 15 ai, pentru căce de-are fi mai gios, ce să dzice mai mic, are putea fi. Iară, de va fi şi preot şi-l vor prinde cu furtuşag, să-l leapede den preoţie. ■ 152. Care lucruri priimeaşte preotul în besearică pentru ca să le citească vreo molitvă, acelea toate să cheamă svinţite. 153. Cela ce va fura şi vinde niscare svinte moştii, să-l cearte cu moarte. 154. Cela ce va fura cruce den besearică, măcar de-are fi şi de lemn, acela fură lucru svinţit şi den loc svinţit: certarea lui iaste să-l spîndzure sau să-l ardză în foc de viu. , PENTRU VAMA CEA DOMNEASCĂ. PRICINA U., 155. Oricine va îmbla cu amăgituri şi nu va plăti vama cea domnească, acela iaste ca un fur; deci să cade să piardză tot negoţul derept carele nu va.fi plătit vamă. 156. Cela ce va dzice cum n-au ştiut unde iaste vama, derept aceaia n-au plătit vamă: deva fi vama pusă de curund şi acesta va fi strein, de departe loc, să să creadză şi să plătească numai vama cea direaptă; iară de va fi vamă bătrînă şi omul va fi de loc, iară atunci nu-1 vor creade, ce-ş va piiarde tot negoţul. 157. Cine va ocoli locul acela unde să cade să plătească vamă; său va treace pre niscare drumuri neîmbiate, alegînd de are fi. cu ştirea vameşilor, iară într-al(t) chip de va lăsa drumul cel mare, tot negoţul ca să-ş piiardză. 158. Cela ce va fi luat plată ca să aducă neşte negoţ den loc în loc, iară el va treace şi va ascunde negoţul şi nu va plăti vam'a: acesta iaste' datoriu să plătească stăpînu-său tot cît au păgubit într-aceea cale. 159. Vameşul cela ce va afla un dobitoc încărcat cu negoţ şi să fie departe de acel loc unde plătesc vama, nu-1 va putea lua drept vama, dzicînd cumu-i peritoriu acel negoţ, pentru căce l-au ascuns de vamă, pănă nu va fi stăpînul de faţă împreună cu acel dobitoc cînd l-au găsit. 160. Care vameş nu va lua negoţul cel perit, sîngur de la cela ce-1 va fi ascuns cu înşelăciune de vamă, iară de să va prileji acestuia moarte, nu va 72 CARTE ROMÎNEASCĂ' DE ÎNVĂŢĂTURĂ mai putea de-aciia să ceară de la feciorul lui, de vreme ce n-au luat nemică pănă au fost tată-său viu. 161. Vameşul ce nu-ş va lua vama de la neguţător pănă în cinci ai, de-aciia nu va putea lua nemică pentru căce s-au trecut o vreame. 162. Cela ce va sări asupra vameşilor, cîndu-1 vor tîmpina cu negoţul în cale, şi nu va lăsa să cearce negoţul, carele nu va fi plătit de. vamă, acesta', den negoţ, să nu aibă nice o pagubă pentru ce n-au plătit vama, iară numai să să cearte pentru ce au stătut împrotiva oamenilor celor domneşti. 163. Orcare vamăş va lua vamă mai mult decît iaste obiceaiul să ia, acesta ca să aibă certare după cum va fi voia giudeţului. 164. Orcare vameş va ceare vamă de niscare lucruri ce n-au fost obiceaiul să să dea vamă, nice iaste cu ştirea domniei, de să va afla pentru une ca acealea să fie luat plată ce să dzice vamă: ca să i să tae capul,-însă mainte să dea drep(t) ce au luat aceea vamă de-a una patru, la visterie, iară de nu va fi' luat, ce numai ce va fi cerşut, să să cearte şi atunce, după cum va fi voia giudeţului. ; 165. Orcare vameş va face năpaste cuiva şi-i va lua negoţul, dzîcînd că nu ş-au plătit vama, şi el va adevăra c-au plătit, acesta nu numai negoţul va întoarce înapoi, ce încă şi ca un fur să va certa. 166. Orcare vameş va fi pricină ca să nu treacă neguţătorii cu negoţ pre la vreo scală, făcîndu-le multă asupreală şi lUîndu-le mai mult de cum au fost obiceaiul, acesta iaste datoriu toată asupreala şi paguba ce vor fi păgubit neguţătorii pentru dîns, tot să să socotească şi să plătească la visterie. 167. Cela ce va face vamă noo carea n-au fost, sau de va mai adaoge cea veache de cum au fost, de va fi alt giudeţ intr-acel loc să fie mai mare decît dîns, cum are fi domn: să-l cearte cu banii, ce să dzice să-i ia avuţiia şi să-î gonească dentr-acel loc în toată viiaţa lui, şă nu să mai afle pre acealea locuri. 168. Cela ce va fi domn şi nu va avea alt domn mai mare asupra lui, acesta poate să facă vamă noo cu voia tuturor, însă să plătească şi cei de loc ca şi cei streini, iară < nu > numai cei streini. 169. Cela ce va fi scutealnic să nu plătească vamă, de vreme ce i-au dat Dumnedzău un dar ca acesta, poate să să bucure şi să să veselească cu acest bine pănă cînd să vor împlea doodzeci de ai şi el şi feciorii lui, iară mwnai mult. PENTRU CEIA CE FURĂ ÎN PIZMA NESCUI CU BATGIOCURĂ. PRICINA 15. 170. Orcine va fura ceva vreun lucru, nu drept să păgubească pre cela ce l-au avut, ce numai drept să-ş rîdză şi să-ş bată gioc de dîns : să să cearte, iară nu ca un fur. - DESPRE CEI CE FURĂ ÎN PIZMĂ (pr. 15) 171. Cela ce va mearge să fure şi nu va fura, să să cearte după voia giudeţului. 172. Cela ce va apuca slujnica altuia pentru să curvască cu dînsă, ştiind cum mainte au fost curvă, să să cearte, iară nu ca un fur. Iară de va fi fost fecioară acea slujnică, atunce să să cearte ca un fur. 173. Cînd va avea neştine vreun lucru la altul şi nu-1 va putea scoate de la dîns, şi de-i va fura ceva, însă nu mai mult, ce numai cît va fi preţul acelui lucru, acesta să nu aibă nice o certare pentru furtuşag. 174. Cela ce va lua pietri de la viia altuia, ca un fur să să cearte. Aceasta să înţăleage şi cînd sapă neştine piiatră pre hotarul altuia; aceasta încă să cheamă furtuşag. ' 175. Cela ce de mare sărăcie va fura, iară nu mult, ce numai cît va mînca şi cît să va îmbrăca, acesta să să iarte; iară de vor vrea să-l şi cearte, mai pre puţin, iară nu ca pre un fur, pentru că să cheamă c-au furat de nevoe. 176. Cela ce va fura de la ceia ce sîmt de pururea vrăjmaşi şi pizmaşi unui sat, ce să dzice acelui loc unde lăcuiaşte, aşijdere şi de la păgîni: să să iarte, să nu să cearte. 177. Nămitul de va sluji la un stăpîn şi nu-i va plăti simbriia, şi de-i va fura numai atîta pre cît va fi simbriia, să nu să cearte, ce să fie iertat. 178. Cela ce va fura vreo hiară sălbatecă, sau pasăre, pănă nu va fi învă- ţată, acesta să nu aibă nice o certare. 179. Cela ce va fura de la tată-său, ver mult, ver puţin, nice o certare să nu aibă, iară de să va prileji să fie vreun om de casa lor la moartea lui, să lase ceva acestui fecior, atunce, dentr-acel lucru a feciorului poate tatăl să ia să-şi plătească furtuşagul. 180. Slugă ce va fura în casa giupînu-său, de va fura lucru puţin, să nu_să cearte, iară de va fura lucru mare, să să cearte, iară tot mai puţin de cum are fi furat altul. 181. Care muiare vă fura pre bărbatu-şi, să nu aibă certare, nice să aibă strînsoare să întoarcă ce-au luat, ce să să împace cu bărbatulu-ş; iară de să va prileji să să desparţă, sau să moară muiarea, atunce bărbatul să-ş facă plată den dzeastrele ei. Aceasta pravilă să să socotească şi cînd va fura bărbatul pre muiare. 182. Cela ce va svătui pre muiare să fure de la bărbatu-şi şi să-i dea lui,, alegînd de vor fi avînd împreună împreunare rea 1), pre acesta să-l cearte ca pre un preacurvar; iară de nu vor fi avînd mestecătură într-acesta chip,, să-l cearte ca pre un fur. 183. Muiarea ce va fura de la cela ce curveaşte cu dînsa, să să cearte ca un fur; aşijdere şi bărbatul, de va fura de la muiarea ce curveaşte cu dînsa,. ca un fur să să cearte. x) în original « rrea ». 74 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 184. Călugărul ce va fura pre egumenul, nu va avea certare, că să cheamă că i-i fecior, iară numai să aibă strînsoare, cît să întoarcă tot ce va fi luat. 185. Cela ce va vrea să dobîndească şi să moşnenească avuţiia nescui după moarte, şi-i va fura ceva încă fiind viu, acesta să nu aibă certare, ce numai să întoarcă tot ce^-au furat şi să fie în pace. 186. Cela ce să va îndatori cu ceva la altul, sau cîndu-i va da nestine ceva să ţie, iară el va înceape într-alt chip, după cum va fi voia lui; nu cum va vrea cela ce i-au dat, de va vrea stăpînul să priimască, bine va fi, nu să va certa, alegînd cînd va zice aşea: avut-am nedeajde că vapriimi, pentru aceea am îndrăznit; trebue aicea să socotească giudeţul acea nedeajde cum iaste, dece de va fi cu cale, să-l iarte; iară de nu, să-l cearte. Cumu s-are dzice: un om au luat un cal de la o. rudă a lui, sau de la vreun priiatin bun a lui, să îmbie cu dîns numai trei, patru dzile, el au ţînut calul dzeace dzile; atunce nedeajdea iaste cu cale, pentru căce iaste omul lui sau priiatinul lui cela ce i l-au dat; iară de va lua calul să margă la oaste, atunce nu iaste cu cale aceasta vină. 187. Orcine va dzice că l-au iartat pîrîşul pentru furtuşag ce i-au făcut, măcar de-are şi dzice pîrîşul că-1 iartă 1), nemică nu foloseaşte aceaia ertă-ciune să nu-1 cearte ca pre un fur, daca nu iaste lucru cu cale să cunoască giudeţul pentru ce-1 iartă şi atunce să creadză; că nu să iartă vinovatul dennainte giudeţului, ce pănă a-1 duce la giudeţ. 188. Orcine va fi fără ştirea giudeţului, numai cu voia lui, de-ş va găsi lucrul în mînule altuia şi-l va lua: necum să nu-1 dea înapoi, ce nice-ş poate să-l rfiai ceae; iară de să va afla că acel lucru n-au fost a lui, atunce nu numai lucrul va întoarce înapoi, ce încă va plăti şi preţul celuia a cui au fost lucrul. 189. Orcare ţăran va lua ,pu voia lui pămîntul să dea la altul, sau casa-ş, sau alt lucru ce va fi avut, şi-l va găsi în mînule altuia, de să va afla c-au fost oameni acolea aproape, pre carii putea el face să-i întreabe şi nu i-au întrebat, da-va înapoi acel lucru şi-i perit de la dîns; iară de-i vor fi dzis oamenii că poate să facă acest lucru, sau de nu vor fi fost oameni pentr-aceale sate pren pregiur, atunci i să va lăsa să-ş ţie lucrul. 190. De vreame ce Petrî, ce să dzice ş-au lăsat avuţiia lui Pavel să să hrănească cîtăva vreame şi atuncea să o moştnenească Ioan, ore acest Ioan, numai singur cu voia sa şi fără voia giudeţului, va scoate afară pre Pavel dentr-acea aveare ce i s-au dat să să hrănească, şi să să apuce el să o ţie cum are fi a lui, poate Pavel cu voia giudeţului să cearte pre Ioan şi să-i ia toată avearea înapoi, şi încă să-l facă să mai dea pre atîta. x) în original « iarte ». DESPRE CEI CE FURĂ ÎN PIZMĂ (pr. 15) .76 191; Un om de va vrea să lase altui cuiva vreun lucru pentru să să hrănească, iară cela ce va fi fost mai deainte acel lucru a lui, nu i-1 va lăsa, nice iul va dâ' să să hrănească, iară acesta fără voia giudeţului, numai singur .cu voia lui îl va lua: piiarde-va toată acea dobîndă. ce vrea să aibă, de vrea fi luat'cu giudeţ. 192. Cela ce să va apuca de vreo vie streină părăsita, sau de vreo casă pustiită, sau de vreun laz părăsit, să le tocmască şi să le înnoiască cu voia stăpinului a cui vor fi fost, şi să vor tocmi pre tot anul ca săLi facă plată, or mult or puţin,, iară daca le vâ găta şi să va hrăni, după cum va fi locul, atunce nu va vrea să-i plătească cum au grăit, poate stăpînul să-l gonească şi să-l scoaţă dintr-acel loc şi fără voia giudeţului. - •193. De să va sv(î)rşi cela ce au lucrat ş-au nevoit viia, sau lazurile, sau altă ce va fi, şi de nu vor rămînea feciori, sau altă rudă pre urmă, atunce poate stăpînul şi fără voia giudeţului să-ş ia acealea toate înapoi. 194. Daca va curăţi neştine viia, sau lazul, sau va tocmi casa, sau alte ca aceastea, şi de-acii să va părăsi şi le va lăsa pustii, fiind lucru gata şi vor înceape a să strica, atunce stăpînul locolui poate să-l gonească şi să-l scoaţă dentr-acel loc şi fără ştirea giudeţului. < 195. Cînd vor avea doi oameni pîră pentru vreo vie, sau pentru vreun pămînt, şi pănă a se pîrî unul . dentr-înşii va mearge de va secera pămîntul sau va culeage viia, fără de voia giudeţului: acesta-ş piiarde toţ venitul ce i s-are cădea pre direptate şi încă să plătească pre cît va fi preţul aceii vii sau acelui pămînt. 196. Cela.ce-ş. va lua lucrul de la altul înapoi sîngur cu voia sa şi daca va lua dentr-acel lucru oarece puţin folos, îi va da celuia lucrul iarăş înapoi: acesta să să, cearte şi să plătească cît va fi preţul şi cît va face acel lucru. 197. Cînd să vor gîlcevi doi oameni andesine şi va scoate den'loc'unul pre altul: de vor face aceasta amîndoi într-o dzi, să nu să cearte; iară de vor treace cîteva dzile, şă să cearte amîndoi să plătească cît va fi preţul acelui lucru. 198; Cela ce să va teame eă-1 vor scoate dentr-o casă, sau dentr-o vie, sau şi altă aseamenea acestora: de-1 vor scoate fără voia lui, acesta poate să ceară voe la giudeţ să-i dea oameni cu arme să-l socotească să nu-1 scoaţă. 199. Cînd va goni neştine pre stăpîn de la bucatele lui şi i le va lua: de va fi nebun, nu va avea certare, numai ce va fi luat va da înapoi ; iară dup-acea de să va prileji să să înţelepţească^ tot să nu să cearte. 200. - De să va prileji un tată cu un fecior să scoaţă unul pre altul' den bucatele lui, fără de ştirea giudeţului: de-are treace între dînşi şi vreame cîtăva, nu . vor, avea* nice o certarie, numai ce vor întoarce bucatele înapoL. 201. .Oricare vlădic, sau egumen, sau nameastnic, sau călugăr, singur cu voia sa şi fără ştirea giudeţului va lua vreun lucru de a besearicii de la cela 76 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ ce-1 va fi ţiind: de vreame ce nu va fi făcut săbor să să svătuiască, nu să va certa, să dea încă pre cît au luat, iară de va fi făcut şi săbor, să să cearte. 202. Oricare vlădic, sau egumen, sau nameastnic, sau călugăr împreună cu tot săborul, numai sîngur cu voia lui va lua avearea vlădicului ce va rămînea după moarte, sau a egumenului, sau a nameastnicului, sau a călugărului, de la cela ce le va fi ţiind, de să va afla cum acel mort au fost ţiind aceale unealte cum să fie a besearicii, nu să va certa, să nu dea nemică; iară de le va fi ţiind ca-n chip de mirenie, să va certa să dea înapoi tot ce-au luat şi să plătească preţul cît vor face aceale lucruri; iară de nu să va cunoaşte lucrul, ce va fi ca-n cu prepus, fost-au de-a besearicii au mireneşti, atunce iarăş nu să va certa. 203. Be va împrumuta neştine pre altul sau-i va nămi vreo casă, sau vreo dughiană, sau altă fie ce va fi şi dup-acea sîngur cu voia lui, fără ştirea giudeţului va scoate-1 sau de-i va lua vreun lucru ca-n chip de zălog, nu să va certa; iară de nu va fi sîngur stăpînul cela ce i-au dat bani împrumut sau va fi nămit acel loc, ce va fi altul strein, să să cearte şi să dea înapoi, cît va fi plătind acel lucru. 204. De va fi neştine ispravnic vreunui neguţătoriu vîndzîndu-i negoţul ce i-au fost trimiţînd acel neguţătoriu, iară de să va prileji să nu-i mai trimiţă alt negoţ să vîndză şi el va lua de la altul de va vinde, nu iaste datoriu acela neguţătoriu dentăi să dea samă, de să va prileji ceva pagubă într-acel negoţ ce-au luat el sîngur, rnacar de-au şi fost ispravnic lui, cînd au luat acel negoţ. 205. Cînd va giudeca un giudecătoriu strîmb, sau cînd va da voe cuiva şi nu va fi înţeles pîra de ispravă amînduror pîrîşilor: acela ce va lua ceva vreun lucru cu voia acestuia giudeţ, nu va putea să şuvăiască să nu plătească ş-alt preţ de cum vor preţui acel lucru. 206. Certarea, ce dzicem să dea de doo ori preţul acelui lucru ce s-au luat fără de i(s)pravă, cumu s-are dzice, cînd nu va fi acel lucru de faţă, să-l plătească îndoit; iară de va fi de faţă, să-l dea înapoi şi să dea şi preţul cît va plăti acel lucru. Acest obiceaiu au fost legiuit de legiuitorii cei bătrîni, iară în vreamea de acmu, ceşt mai tineri s-au tocmit toţi împreună ş-au schimbat acea tocmală într-acesta chip: să dea numai lucrul ce-au luat, iară să-l cearte giudeţul după cum . va fi voia lui, cumu s-are dzice să-l globască, sau să-l închidză în temniţă, sau în gros, sau într-al(t) chip, ori cumu-i va părea, pre direptate, să nu îmbie fără ispravă. 207. Neste oameni de vor avea la cineva un lucru si-1 vor ceare şi el nu-1 y . * * va da, aceştia de să vor svătui cu toţii şi numai singuri cu voia lor, fără ştirea giudeţului îş vor lua lucrul său, să nu aibă nice o certare, nice într-un lucru. 208. Un om de bună voia sa, de va lăsa ceva vreun lucru vreunui om sărac sau şi bogat, dentru ce să va fi îndurat pentru sufletul său, şi-i va fi făcut şi zapis cu mărturii şi dup-acea să va fi căit ce-au făcut, acesta cu voia lui, DESPRE CEI CE FURĂ IN PIZMĂ (pr. 15) 77 fără de ştirea giudeţului, de va trimite neşte ^oameni ai săi sau şi-streini şi vor, lua zapisul cel de dare, aceştia nice o certare nu vor avea. 209. Cela ce va avea datorie şi să va fi tocmit cu voia sa să ia vreun lucru ; în preţ, acesta iarăş nu poate lua fără de giudeţ numai sîngur cu voia sa, de vreame ce datoriia nu va fi aleasă să să ştie ce vor. fi avînd catastije şi ' izvoade andesine; drept aceaia trebue întăi să-şi ia sama pre-amănuntul. şi .atunce cu voia sa sîngur să-ş ia acel lucru ce-i vor da, iară de va lua mainte, să va certa după cum va fi voia giudeţului. . 210. J Cela ce va face tocmală cu altul pănă în cutare vreame, de nu-i va da cutară lucru, ca să aibă voe să ia cutare sat, dară de să va prileji satul să . nu fie pre mîna lui, ce să-l ţie altul, atunce nu va putea cu voia lui să-l ia, macar că le-au fost tocmala aşea; ce aicea trebue puteare de la giudeţ; iară de-1 va lua el sîngur, cu voia lui, va avea certare. 211. Un om de să va tocmi cu altul să-i dea un dobitoc sau alt lucru ce va fi, pănă la o dzi, dup-acea va socoti într-alt chip şi-l va da altuia, numai pentru să nu-1 dea celuia ce l-au giuruit, acesta să aibă strînsoare să să răscumpere lucrul acela de la cine l-au dat şi să-l dea cestuia ce s-au tocmit întăi, şi să aibă şi certare după curii va fi voia giudeţului. 212. Un om la moartea sa, de-ş va lăsa cu limbă de moarte mult, puţin, ce va avea, oricui vă vrea el, acela poate sîngur cu voia sa, fără de giudeţ, să-ş ia acea rămăşiţă fără nice de o sminteală şi fără nice de o certare. 213. Pre cela ce-1 vor lăsa să moşnenească bucatele cuiva şi să să hrănească pănă la o samă de vreame, acesta, daca va veni vreamea, poate şi sîngur, fără giudeţ, să-ş ia aceale bucate, după cumu-s giuruite, fără nice de o certare. . • 214;.- Orcirie va-fi ispravnic să moşnenească avuţiia vrunui mort, acela poate lua numai sîngur cu voia sa bucatele celui mort, orice va fi, mult, puţin, de la fie cine vor fi, alegînd numai de i le va fi lăsat cu zapis să le ţie şi să să hrănească pănă în cutare vreame, atunce îi caută să îngăduiască pănă la aceaia vreamea. 215. De va lăsa neştine ceva vreun lucru sa să hrănească vcineva cu dîns , până în-cutare vreame şi va fi făcut şi zapis cum dentr-aceaia vreame să cadză pre mîna celuia ce va să moşnenească, cumu s-are dzice, un om are un cucon micşor la moarte(a) lui; cunoscind că iaste micşor, lasă toate bucatele lui pre mîna'unui om bun să le ţie şi să;să hrănească cu dînse pănă în cutare vreame, pănă va fi cuconul de vîrstă, atunce ca un moşnean să le ia să le ţie el, acesta ispravnic. Cumuş va muri stăpînul, într-acel ceas poate să ia aceale bucate de la moşnean, sîngur cu voia sa, fără nice de un giudeţ, mai vîrlos cînd va scrie zapisul ales şi înţelegînd dzîcînd fără de multe cuvinte şi fără nice o gîlceavă. , 78 CAP.TE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 216. De vor lăsa cuiva drept suflet, nu va putea el sîngur cu voia sa să ia, ce trebuiaşte ispravă de la giudeţ, alegînd acel lucru ce-au lăsat drept suflet, iaste învăţătura să facă besearică, sau bolniţă, sau ospătărie, ce să dzice casă de streini, sau grobnic şi altă asemenea acestora, pentru că atunce poate să ia singur cu voia sa şi nu trebue nice un giudeţ şi încă poate să ia singur, cindu-i va aleage stăpînul în zapis; iară de va fi într-alt chip şi de va lua el singur cu voia sa, piiarde-ş-va tot venitul ce vrea el să aibă drept sufletul acelui mort. 217. Carele va lua cu voia sa o parte dentru aceale bucate ce s-au dat drept suflet, piiarde-ş-va toată acea parte ce-au luat sîngur, numai ce va rămînea cu ceaialaltă parte ce-au fost neluată. 218. Cela ce va lua acel lucru ce i s-au dat drept suflet şi de-1 va lua de faţă să vadză ş-alţii, atunce nu*ş va piiarde venitul; iară de va lua pre furiş, atunce va piiarde şi nu va mai putea să ceae nemică, pentru că şi ce-au luat va da înapoi. PENTRU SEAMNELE FURTUŞAGULUI. PRICINA 16. 219. Furtuşagul, de vreame ce iaste un lucru foarte cu nevoe a-1 arăta, drept aceaia trebue să să arate cu neşte seamne orecarile şi cu neşte prepusuri cîteva. Sămnul furtuşagului iaste aşea: cîndu să va fura nescui ceva, să strige cu glas mare şi să facă gîlceavă, să să cutremure toţi, atunceşi într-acel ceas cînd vor fura, şi să arate cumu i-au spart cămara, sau uşea, sau secriiul, sau lăcata şi alte asemenea acestora, acolo unde vor dzice că au fost acel lucru ce s-au furat. 220. Yeastea tuturor şi fuga robului, ce să dzice a nămitului, arată furtuşagul; aşijdere, cîndu să vor găsi scări pre unde s-au suit, sau alte cinii carele slujesc la descuiat, sau să Strice loc ce va fi închisoare. 221. Trebue încă şi după aceaste seamne toate, să să arate cum într-acel loc, unde să veade stricat, fost-au acolo înlontru aceale lucruri ce dzice stăpînul că i le-au furat şi de va fi om bun şi cu nume bun, agiunge giurămîntul; iară de nu, trebue altă arătare mai bună într-acesta chip cum aceale lucruri au fost stînd tot acolea pănă ce le-au furat. 222. Celuia ce-ş va piiarde lucrul i să va da giurămînt să dzică cîte lucruri i-au furat şi cîtu le-au fost preţul, şi încă cîtă pagubă au avut dentr-aceaste lucruri şi cît au cheltuit îmblînd întrebîndu-le. 223. încă şi celuia ce-i vor fi dat vreun lucru să-l socotească şi i le-au furat, îi vor da giurămînt ca să arate. 224. încă să dă giurămînt şi celuia ce mută hotarul, pentru să arate de-1 va fi mutat sau de nu-1 va fi. DESPRE SEMNELE FURTUŞAGULUI .(pr. 16) 79 225. De va fi apucat neştine o scrisoare den mîna vrăjmaşului său şi o va fi ars, sau o va fi spart: să să dea giurămînt celuia cu cartea, iară nu celuia ce o au spart, pentru să arate ce-au fost scris în carte. 226. Cînd va avea pîră creştinul cu un jidov, nu să va da giurămînt jidovului. Giurămîntul ce să dă împrotiva furului, nu să dă ca să arate el furtuşagul, ce numai daca va arăta furtuşagul sîngur furul, au de va mărturisi cineva, atunce să dă giurămînt celuia ce ş-au pierdut lucrul, ce să dzice păgubaşului, pentru să arate cu adevărat cît au fost şi de ce preţ au fost şi încă să-ş arate si cheltuiala. > 227. Prepusul furtuşagului să arată pre numele omului cel rău, ce să. dzice: alt om iaste vestit de om bun şi altulu-i vestit de om rău. Aşijdere să cunoaşte omul şi pre obiceae* cum au fost învăţat mai de mult. Iară aceaste doo prepusuri nu agiung amîndoo să facă pre giudeţ să muncească pre cineva. 228. Cine va treace pre un drum, pre unde nu i-au fost calea să treacă pre-acolea, poate sărş prepue pre acesta pentru furtuşag, cumu s-are dzice de-1 va fi vădzut cineva să treacă pre acolea, pre la cel loc pre unde într-acea dzi s-au făcut şi furtuşagul; şi această prepunere, poate să-i dea strînsoare să-ş dea sama ce-au îmbiat pre acolo. 229. Prepusul să face încă şi cînd vor găsi pre cineva într-acel loc, unde s-au făcut furtuşagul, sau de va fi întrat şi vă fi eşit dentr-aceea casă, sau de-1 va fi vădzut cineva scoţînd ceva sau ţiind didesupt supt haine sau învălit cu alt lucru ceva. 230. Care slugă sau nămit va fugi den casă într-acea dzi cîndu s-au făcut furtuşagul, dă prepus oarecum cum să fie făcut el acel furtuşag; agiunge şi acesta să-l muncească, alegînd daca va fi fugit să să fie ascuns să. nu să vadză necăiuri. 231. De x) să va prileji să să afle a cuiva veri şlic, sau altă fiece ha(i)ne, sau cuţît, sau vreo scară de suit, sau topor, sau fie ce unealtă; aceastea toate fac prepus de furtuşag de vreame ce s-au găsit într-acel loc unde s-au făcut furtuşagul: pre acesta să-l muncească să arate de va şti. 232. Un om de va fi sărac şi va înceape a cheltui bani mulţi, face prepus cum să fie furat; mai vîrtos cînduş vor şi săm(ă)na cu aceia ce s-au furat într-aceale dzile. 233. Cela ce va avea în casa sa cinii bune ca acealea de furtuşag, face prepus şi acesta cum să fie el furat. 234. Un om orecare ce n-are avea nice o treabă la acea pagubă, nice l-are chema nime, aşea fără de nice de o strînsoare are veni de are a arăta pre cineva cătră giudeţ, cum au făcut acesta furtuşag şi încă are îndemna să-l şi muncească, acesta face prepus cum să fie făcut el acel furtuşag: pre acesta să-l muncească. x) ,în original « Ce». 80 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 235. Cela oe-are putea face un furtşag, ce va să să facă să-l smintească să nu să facă, iară elu-1 lasă de să face, acesta face prepus cum să fie cu ştirea lui acel furtuşag. 236. Aceaste prepusuri nu sîmt nice de o treabă giudeţului, mai vîrtos cînd vor fi împrotiva vreunui om bun şi vestit de lucrure bune, cumu s-ar dzice cînd va fi deusebi; numai una de aceastea nu-i drept nemică, iară de vor fi împreună doo, sau trei, sau şi patru, atunce-1 vor munci. 237. Şi încă face prepunere de furtuşag şi acela om ce face pre altul că iaste vrăjitoriu şi numărătoriu de steale. 238. Ori la carele vor găsi niscare lucruri de furat, de va fi om vestit de rău, să cade să-l mu(n)eească; iară de va fi om bun, să nu-1 muncească. 239. Fiecine va fi, la cela ce vor găsi lucru de furat, şi de va dzice că nu-1 cunoaşte pre vîndzătoriul cela ce i l-au vîndut, sau nu-ş poate aduce amente: de va fi om vestit şi ales de om bun, sau de va fi di ceia ce vînd lucrure ca şi aceale multe ce sîmt de furat, să să creadză; iară' de nu, să-l muncească. 240. Cela ce vor găsi la dîns lucru de furat, macar de-are fi şi om bun, iară de va avea vreun prepus de cealea ce-am dzîs: nu va putea fi într-alt chip, ce-1 vor munci. 241. Pre cela ce-1 vor munci pentru vreun-prepus şi de nu va spune nemică, altă certare să nu aibă, ce să fie slobod de toate. 242. Cela ce va cumpăra lucru de furtuşag să aibă certare, de vreame ce să va afla c-au ştiut că iaste de furat. > \ 243. Cela ce va cumpăra un lucru prea eftin, de vreame ce va fi lucru scump, face prepus cum să fie de furat; să aibă certare. 244. Celuia ce-i vor dărui lucru de furat, să să cearte după voia giudeţului. 245. Cela ce va cumpăra un lucru carele nu iaste de meşterşugul lui, face prepus cum să fie de furat. 246. Cela ce va cumpăra lucru de furat şi daca va şti, îl va întoarce înapoi si nice banii nu-s va lua, acesta nu va avea certare. 9 9 i 247. Cela ce va cumpăra, lucru de furat şi acel lucru va fi de besearică, macar de n-are fi nice ştiut, tot să să dea în besearică şi să nu-şi ia banii ce-au dat. 248. Cela ce va da bani împrumut şi-i va pune zălog lucru de furat, să-l dea acel lucru stăpînu-său a cui va fi şi să nu ia nice un ban; şi mai vîrtos cînd va aduce acel lucru om sărac sau rob şi lucrul va fi de om bogat şi de mult preţ, atîta agiunge. Cu cît nu iaste acela om de credinţă, cu atîta să cunoaşte că nu-i a lui acel lucru ce pune zălog. 249. Cela ce va cumpăra lucru de furat, ştiind că acel om iaste rău, tălhariu şi prădătoriu, acesta nu iaste datoriu să dea acel lucru stăpînu-său, pănă nu-i va da banii ce-au dat. '■lijii ).'( • >i; * j nMi - liijiiiihif; ;:[) ca j -: | i.viii | .<[> ii.i >u| iî.1 uni.* i.\\ 'o1,'," ' ;11 ic-i i: i! > » - >' ! 11 s: - ■ * J» m:-l .i.) !.■[,»> i:j .»[» iniei] imim.i r; i -'ii it'i ■ ; • • j! 11 ■::; j s • i •. j i| i;.\ :-i‘- ni|i.*i{ |i.*[» i[ i:.\ i| imjim;; d ,.[» (•< i n i •;![ mu ji.'jnj ij ca i 111* 11• j •; .»ii: >.i() * | i: 11 u'n< [ ;■ \ ; c-m» [ - ■' ' ••Minimii > uni > ■ ■ ' - ;u i u i •:tj nu -,*.j>ii:i > ca ■< > i:\-\f "O'.'r. DESPRE SEMNELE FURTUŞAGULUI (pr. 16) 81 250. Cela ce va cumpăra un lucru de furat şi va spune tuturor ca să înţeleagă cum cumpără să-l dea stăpînu-său a cui au fost, acesta nu va da lucrul pănă nu-i vor da banii. 251., Orcare stăpîn ce i să va fi furat un lucru şi-l va fi cumpărat cineva .şi el de o grabă îi va fi dat banii şi-ş va fi luat lucrul, acesta nu mai poate să ceară banii de la cela ce i-au dat de-au răscumpărat. 252. Orcine va cumpăra lucru de furat şi-l va da stăpînului a cuî au fost, acela nu poate să-ş mai ceară banii de la dîns. 6 — 0. 1060 DKSPRF. SUI'UIRK (pi. 1-3) moarto, nccsln co ş-au pprijenil viain, fu nu aibă niro o portare, co să fio tni om mort. 8. Cela co va sudui sau va vătăma pro vreun giudeţ, insă nu penlru căce doară mi i-au plăcut cumva giudeţul lui. ce pentru vreo vrajbă ro-au fost avind oi nndosine; acesta nu sa va certa ca un suduiforiu do dnrnnio, ce cu adevărat mai mult să va certa pentru aceasta sudalmă sau vătămare a giudeţiului, docil, pre altul cc n-are fi giudeţ. 0. Oamenii cei domneşti, Încă de să vor prileji să fie zlobii şi vor face nsuprealc şi vor împresura săracii, fără de ştirea domniei; pre unii ca aceştia cini-i va sudui nu să va certa ca un suduitoriu de domnie. 10. Cela ce nu va asculta de’nvăţătura giudeţului, insă nu de cuvintul lui, ce cind va mîna pre o slugă de-i va dzice, acesta să nu să cearte ca un suduitoriu de domnie. 11. Cela ce va porni tot nărodul sau oraşul asupra giudeţului să-l scoală dentr-acel loc de la acel scaun, sau macar de-are fi şi alt om domnesc, cind va face aceasta, pentru căce va fi un mădular rău si giudeţul sau omul cel domnesc, nu să va certa ca un suduitoriu de domnie; iară de va face aceasta pentru altă vină, ca un suduitoriu de domnie să se cearte. PENTRU CEIA CE TOR SUDUI SAU VOR VĂTĂMA SOLII. GLAVA 2. 1. Cela ce va sudui solii, carii vin de la o domnie la altă. sau într-alt chip de-i va vătăma: den afară de certarea ce dau pravilele ceale mireneşti, acesta să să afurisească după pravila besearicii. 2. Cela ce va sudui sau va vătăma pre soli, iaste ca si furul ce fură beseariea. 3. Cela cc va sminti solii de pre calc viind, sau dc le va lua cărţile ce aduc, iaste adevărat suduitoriu de domnie; mai vîrtos cînd va face aceasta pentru să facă ruşine domnu-său, sau pentru să cunoască den cărţi taina acelui domn. Iară dc va face pentru să-i pască cinstea lui, sau şi intr-alt chip drept altă dobindă, atunce nu să va certa ca un suduitoriu de domnie, iară cu alte certări mari de-a tocma ca aceasta. i. Carele va sudui sau va vătăma pre soli pentru vreo vrajbă cc vor fi avut ei andesine, iară nu pentru să facă necinste domnului ce i-au trimis, încă şi atunce ca un suduitoriu de domnie să va certa, o. Cela cc va sudui sau va vătăma pre solii cei urgisiţi, cum are sudui pre domnie, aşea să să cearte. G. Solul, daca-ş va da soliia şi-i vor face răspunsul şi-i vor da cărţile, de nu va putveade, ce să va zăbăvi într-acel loc. de-1 va sudui sau-1 va vătăma cineva, acesta nu să va certa ca un suduitoriu de domnie. ,84- CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 7. ' Cela ce va sudui sau"va vătăma pre sol pentru ce nu va fi îmbiat într-acea solie cu credinţă şi cu cinste cumu să cade, nu să va certa ca un suduitoriu de domnie. ‘ . - ' ■ " 8. Cela ce va sudui sau va vătăma pre vreun sol şi nu-1 va şti că iaste sol, să nu să cearte ca un suduitoriu de domnie. 9. Cela ce va fura bani sau alt lucru de la un giudeţ ce iaste într-un oraş,- să nu să cearte ca un suduitoriu de domnie. , PENTRU CEIA. CE VOR SUDUI PRE MAI MARII LOR, CE SĂ DZICE PRE BOIARI. ; -v GLAVA 3. - 1. Cela ce va sluji la un boiarin şi de-1 va hicleni întru ceva, sau-1 va sudui, sau într-alt chip de-1 va vătăma, să să cearte ca un suduitoriu do. domnie. 2. Cela ce va giura cuiva să-i sluj ască cu credinţă şi mai apoi îl1) va sudui, face greşală cum are sudui pre domn. / PENTRU , CALPUZANI, CEIA CE FAC BANI RĂI ŞI PENTRU CERTAREA LOR. ' GLAVA 4. • ■ " - 1. Minciunoşii ceia ce fac bani răi, aceştia încă fac aceaia greşală cum are sudui pre împăratul şi pre domnul ţărîi. / . r ' 2. Banii cei răi sîmt de trei fealiuri: mestecătură, ce să dzice aurul cel curat ce are fi să fie, ei-1 spurcă şi-l meastecă; argintul aşijdere, unu-1 ameastecă cu arame, altu-1 fac chiar de arame şi numai că ce-1 spoesc deasupra cu argint; aceasta-i una; a doo, s-are fi şi curaţi o samă de bani, ei fac mai mici, dece nu agiung.la cumpănă, ce păgubăsc oamenii ceia ce-i iau; a treia, aşijdere, să .cheamă menciunoşi, pentru căce chipul şi scriptura ce pune pre dînşi iaste minciunoasă, nu iaste făcută den ,svat cu învăţătura .cuiva1, ce pre furiş ca un lucru rău; drept aceaia de-are fi şi curaţi, cu iiemică mestecaţi şi de-are fi şi deplini la cumpănă, totu-i un lucru menciunos şi să cheamă minciunos, soţ furtuşagului. ' ~ . 3. Banii cei buni şi direpţi au patru lucruri pren pregiurul lor: întăi, cela ce face bani'să aibă puteare şi voe de la împărăţie sau de la domnul Jocului,aceluia; al doile, să să facă în loc vestit, cum are fi-în mijlocul tîrgului, să vadză toţi; al treile, să aibă chip şi scriptură cinstită şi frumoasă, iară să nu / fie făcută acea scrisoare în vreun chip grozav şi de ruşine; al patruli; iarăş, să fie şi -la' cumpănă deplini, nemică să nu-i lipsească, cum iaste mai cu .direp-tate, aşea să fie. ■ x) In original «el». DESPRE CALPUZANI (gl. 4, 5) 85- 4. Orcine va;face bani mincioniuşi, să dzice orcine va fi calpuzan, de va face bani răi în numele împăratului şi a domnului acelui loc, dentăi să i să tae capul, dup-acea să-i ardză trupul. în foc şi cîte bucate va avea toate să fie domneşti; iară de să va afla că s-au făcut acea calpuzănie la vreun sat sau şi tîrg micşor, să i să facă moarte, iară bucatele să nu i le ia nime, nice să-l ardză. • .5. Casa aceaia unde să vor face bani răi să fie domnească; iară de să va afla că acea casă au fost prinsă cu chirie, trebue să să cerceteadze giudeţul. De vreame ce domnul aceii case lăcuiaşte nu departe de-acolea, atunce casa va ii tot domnească, de vreame ce giudeţul îşi prepune cum să fie şi el ştiind oarece; iară de să va afla că acel om cu casa lăcuiaşte departe de-acolea, atunce casa nu va fi domnească. 6. încă de să va afla că acea casă iaste a vreaunii muiari sărace, nu va fi domnească. 7. încă acea casă, de să va afla că iaste a niscare cuconi săraci, nu va fi domnească; iară de să va afla că acei săraci au vrun ispravnic pre toate bucatele lor şi va fi nămit el casa, atunce să preţuiască casa cît va face şi să plătească tot acel preţ tot dean bucatele lui. 8. Macar de-are face neştine bani cît de buni, galbeni prisne de aur curat, sau taleri, sau alt feal de bani, să fie prisne de" argint curat şi să fie deplini şi la cumpănă, iară cu aceastea cu toate nu va putea să încapă în voia nemă-rui, pentru să fie certat mai puţin decît că are fi făcut bani răi dentru aur şi dentru argint spurcat, sau prisne de arame, sau cum are fi mai răi; tot o certare va să aibă, de vreame ce iaste fără de ştirea împărăţii sau a domniei. 9. Orcare zlătariu va mesteca aurul sau argintul cu alte lucruri, fără ştirea stăpinului, ce să dzice de va spurca lucrul şi să va afla minciunos, cu altă nemică, numai cu capul să plătească. . ' 10. Ceia ce fac bani domneşti şi de vor îndrăzni să spurce aurul sau argintul pentru dobînda lor, cu altă nemică nu vor plăti, numai cu capetele. 11. Orcare diregătoriu va lăsa şi nu va opri să nu îmbie banii cei răi, acela numai cu capul să plătească. 12. Cela ce va şti unde fac bani răi, şi de nu va spune giudeţului, cu capul să plătească. 13. De să va scula o soţie de-a calpuzanilor şi va vădi cătră giudeţ pre cealealalte soţii, ceia vor peri toţi pre deala lor; iară cela ce i-au vădit să nu aibă nice o certare. Iară de nu va fi soţie, să aibă dar de la giudeţ, -iară de va fi rob, să nu:i dea alt dar, numai să-l slobozească să nu mai fie rob. 14. Cînd va prinde giudeţul vreun calpuzan, trebue să-l cerceteadze,' mai are soţii şi cine le dă agiutoriu de fac acel lucru; şi ce-i va spune, să-l creadză. 86 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURI 15. Seamnele şi prepusurile agiung la giudeţ să arate pre calpuzan. 16. Cela ce va văpsi vreun feal de bani, fiind de arăme, să arate că iaste de aur sau de argint, sau de va văpsi argintul să arate că iaste aur, să-l omoară. PENTRU CEIA CE ÎMBLĂ CU BANI RĂI, SAU-I ŢIN IA SINE. GLAVA 5. 1. Cela ce va cheltui sau va schimba bani răi şi-i va lua de la cela ce-i face, ştiindu-1 şi cunoscîndu-1 că iaste calpuzan, să să cearte ca şi calpuzanul. 2. Cela ce va ţinea la sine bani răi, ştiindu-i că sîmt răi, să să cearte după cum va fi voia giudeţului. 3. Cela ce poartă şi îmblă cu bani răi, face prepus cum să fie şi el soţie cu calpuzanii; tot într-un chip să vor certa. ,4. Certarea celuia ce îmblă cu bani răi iaste mai mare cîndu-1 vor şti c-au îmbiat, de multe ori şi i s-au dzîs şi n-au băgat samă. 5. Cela ce va cheltui niscare bani răi şi să va tocmi, cela ce-i va lua, cum de vor fi răi să-i. întoarcă, acela nu va avea certare. 6. Cela ce va cheltui bani răi şi daca-1 vor prinde, de-ş va pune sodăş de la cine au luat acei bani, să nu aibă nice o certare. 7. Cela ce-1 vor prinde îmblînd şi cheltuind bani răi, de vor fi pre puţini şi de nu-ş va putea pune sodăşul, să-i dea giurămînt; de va giura cum nu ştie c-au fost acei bani răi, să fie în pace, nice o certare să nu.aibă. PRAVILE ÎMPĂRĂTEŞTI. PENTRU CEIA CE GĂSESC VREO COMOARĂ PRE LOCUL ŞI PRE HOTARUL SĂU, SAU PRE HOTARUL BE SE ARICII, SAU PRE LOC DOMNESC, CUI SĂ VA CĂDEA. GLAVA 6. 1. Oricine va putea şi de va vrea să cearce pre locul lui şi pre hotarul lui, cu munca lui, sau de să va nemeri aşeaş fieştecum să să tîmple să găsească vreo comoară, să cheamă să fie a lui, iară nu altuia nemărui. 2. Nu va putea nime să cearce pre loc strein, pentru să găsească comoară, fără de voia stăpinului acelui loc; iară de va cerca şi de va găsi, fără svatul stăpinului celuia cu locul, aşea numai den capul lui, nu va rămînea să fie a lui, ce se va da celuia cu locul. 3. De s-are prileji să cumpere neştine un loc sau un prilog sau laz ce va fi, şi de va găsi o comoară cela ce l-au cumpărat, nu va putea să meşterşuguiască cela ce-au vîndut, să dzică că l-au amăgit de i l-au dat eftin. 4. Cela ce va mearge de va cerca pre locul altuia şi va găsi comoară, fără de ştirea celuia cu locul şi de să va oblici necum să-i lase ceva stăpînul locului DESPRE GEI CE GĂSESC O COMOARĂ (gl. 6) 87 dentr-acea comoară, ce încă de-1 va duce la giudeţ, va avea şi certare, oricum va fi voia giudeţului. , 6. De să va prileji cuiva, nu cercînd, ce aşea să va nemeri, de va găsi o comoară pre un loc strein, atunce să fie şi să împarţă în doo cu stăpînul locului. •' 6. Aceasta să înţeleage încă şi cînd vor găsi niscare compară pre loc domnesc, sau pre loc călugăresc1 ce să cheamă' a besearicii, pentru că giumătate de comoară iaste de pururea a celuia ce o găseaşte, iară giumătate iaste a besearicii,-sau, mai de multe ori, domnească. 7. De vreame ce va fi ţiind neştine neşte ocine streine şi să hrăneaşte cu dînse şi de va găsi vreo comoară acolo, nu să va chema a stăpînului, iară a celuia ce o au găsit, cumu s-area dzice, Petrî au lăsat o ocină lui Pavel să să hrănească atîţia ai, iară mai apoi să o ia Gheorghie, că iaste fecior lui Petrî; de să va afla că s-au găsit comoara la vreamea ce ţinea Pavel la cel loc, să nu să cheame altuia , ce numai'a lui Pavel. 8/ Iară de să va găsi iarăşi vreo comoară pre acest loc a lui Petrî, ce l-au dat lui Pavel, de să hrăneaşte, atunce să vor împărţi în doo cu comoara, Petrî şi cu Pavel, cela ce să hrăneaşte acolea. 9. De să va prileji cuiva, vreunui strein, să găsească o comoară pre acel loc, ce să hrăneaşte Pavel, să împarţă acel lucru cu Pavel, iară Petrî să nu să ameastece întru nemică. 10. De să va prileji cineva sa aibă pre mîna lui niscare ocine jzălojite şi de vă găsi el o comoară, va împărţi cu stăpînul locului, de vreamea ce să cheamă c-au găsit, ca şi cum are fi într-un loc strein. 11. Cînd va nămi oarecine un pomăt, pentru să culeagă poamele pănă la cutare vreame şi acolea va găsi o comoară, atunce să cheamă c-au găsit acea comoară ca şi într-alt loc strein;,dece vor împărţi cu stăpinuT locului; dece, acea giumătate a lui o va ţinea şi să va hrăni cu dînsa de pururea ca cu un lucru al său, iară ceailaltă parte a stăpînului şi aceaia o va ţinea şi să va hrăni cu dînsă pănă cînd să va împlea vreamea pomătului. Atunce, daca să va împle acea vreamea, după cumu le-au fost tocmala, să ţie acel loc cu chirie; iară cînd va da locul stăpînului, atunceă să-i dea şi partea lui ce i s-au venit giumătate de comoară. 12. Cela ce va găsi comoară pre locul muerii lui, ce-i vor fi dat dzeastre; să împartă în doo cu muiarea-şi; iară de să va prileji să să desparţă, atunce să-i dea partea ei ce i să va veni den comoară. 13. De va ţinea neştine neşte ocine zălog pentru datorie, şi de vor treace 30 de ai şi nu le va răscumpăra, atunce, de să va afla vreo comoară prespre acii 30 de ai,.-atunce să fie tot a celuia ce-ati găsit, iară celuia cu ocina nemică să nu-i dea. 88 ‘ CARTE ROMÎNEÂSCĂ’ DE ÎNVĂŢĂTURĂ ^ ’ - " . i ' \ ' 14. Cela ce va găsrcomoEiră cu vrăji şi cu draci, nemică să nu i să 'dea, ce să ia tot domniia. r '' 15. Comoară să .cheamă aur, argint, bani cei" vechi de de mult. Stăpînul a cui au fost, să nu să cunoască, cine-au fost; iară de nu vor fi lucrure vechi , şi stăpînul acelor lucruri să va cunoaşte şi să va şti cine-au fost, -atunce, cine va găsi acealea lucruri, nu să va chema c-au găsit comoară. 16. Cine va nămi o.casă, de va şedea cu chine şi într-acea casă va găsi nişte bani ascunsi ,si acei bani nu vor fi de mult vechi, atunce să. vor chema, a stăpîhului,Jară nu a celuia ce-au găsit şi şeade cu chirie. - ! 17. Orcine va ascunde comoara daca va găsi, pentru să nu dea iiemică celuia ce i 'să vine, piiarde-ş-va şi partea sa ce i să vine. 18. Aceastea toate, ce scrie mai de sus, au fost în dzilele ceale vechi; iară -acum s-au părăsit acealea obiceae, iară. comoarăle, cîte să găsesc, toate le iau domnii şi numai ce dau cîtu să îndură, oarece puţin lucru celuia ce găseaşte, iară stăpînului, celuia cu locul, nu i să dă nemică. PENTRU UCIDERE ŞI ClTE FEALIURI DE UCIDERE SÎMT. ' GLAVA.. 7. ' " ; li De vreame ce vom să- facem voroavă şi pentru ucidere, ce să dzice moarte de om, dentăi să cade să .ştim cum un feal de ucidere să .cheamă grabnică, iară alta şă cheamă vajnică,, dece: cea grabnică să cheamă într-acesta chip, -cînd cel ucis -nu iaste uciderea a lui, ce-au fost să ucigă pre altul, iară graba au pripit de l-au-Ucis pre dîns în locul aceluia.'Uciderea cea vajnică, aşijdere, să;cheamă c-au fost să-l ucigă pre dîns, iară el au ucis pre altul în locui lui, cumu s-are dzice, vajnicul.au pus vina sa asupra altuia şi l-au ucis pre acela în locul lui. 2. A doa să cade să stim, cum alt feal de ucidere să cheamă ,cu însălăciune, > . 7 , . ., ' t ... 7 cîndu să tîmplă, cumu s-are dzice, cu înşălăciune şi cu poftă ucide unul pre altul. Altă ucidere să cheamă cu nesocotinţă, cînd,- cumu s-are dzice, nu are avea neştine nice cu gîndul a gîndi, nice cu'inima a-pofti. să facă ucidere, ce numai căce să va xnîniia pre un om de-1. va sudui şi-l va bate, dentr-acea bătae i să va tîmpla moarte, atunce aceaia ucidere să cheamă pentru nesocotinţa lui, că s-au nemerit de i s-au prilejiţ moartea de mînule lui; Altă ucidere , iaste iarăşi, de să cheamă cu'greşală, într-acesta chip cînd aruncă neştine . într-un dobitoc sau într-o pasere cu o piiatră şi să nemereaşte de loveaşte pre vrun om şi-l ucide; aceasta să cheamă ucidere cu greşală. . i , 3. A treia, să,ştim încă mai cu adevărat în ce chip să cheamă moartea grabnică, cînd să va prileji doi oameni să să ia a ^să prici den cuvinte, pănă-ş vor aduce aminte de vor pomeni de multe lucruri ; dece. dentr-aceale cuvinte să va răni unul la inimă şi-l va birui mîniia şi într-acel ceas va sări asupra lui DESI’UE UCIDERE ŞI UCI < -Ă l OilI (7-12) c;i-] vn iK-irlf* do toi. intr-acel loc; iară de-ş va mai îngădui firei intr-aroa daîă şi va mai socoti şi, fiind biruit de vrajbă, să va apuca şi-l va undo, aceasta ucidere mai roa-i docil ccaia donlăi; aceasta să cheamă moarto vajnică, penlru că o face omul cu lot deadinsul. -1. A patra, să ştim cum ucide unul pre altul şi-l omoară cu fioco feal fio moarlo: au cu minule-1 zugrumă, sau-1 năduşoasto împresurindu-1 cu ceva pănă creapa, cumu să prilej ia.şte şi acestor coconi micşori, cindu-i năduşesc înlr-aşlernul cealea ce-i apleacă, sau cindu-1 va stropşi cu picioarele sau-1 va ucide cu pumnii ponciş în inimă, pănă-1 va omori, sau-1 va bale cu capul de parcate pănă-1 va omori. Aceastea loato lo fac pentru să scape de certare cu înşălăciune iară de să va vădi, să să cearte ca un ucigătoriu. PENTRU CERTAREA UCIGĂTORILOR DE OAMENI, CE LI SĂ CADE DUPĂ DEALA LOR. GLAVA S. 1. Certarea ucigătoriului nu iaste alia, numai moartea, după cum scrie svînla scriptură cea veache şi cea noă şi după cum dau învăţătură pravilele. 2. Dc-are fi neştine boiarin, sau de-are fi fămeae, nemică nu să va folosi cu aceaia să poală scăpa de certarea uciderii; ce să va corla boiarinul şi muiarea, daca vor face ucidere, ca şi fiestecine di cei mai proşti oameni. 3. Uciderea ce o va face muiarea, sau robul sau cel slobod, sau cunoscut sau necunoscut, de pururea toţi intr-un chip să vor certa. •4. Cela ce va ucide prunc micşor să va certa mai cu rea x) moarte decît cela ce are fi ucis bărbat deplin. 5. Cela ce-ş va ucide fata în ceasul ce o va afla c-urvind cu cineva, nu să va certa ca un ucigătoriu. G. Cela ce-ş va ucide muiarea in vreamea cind o va găsi curvind cu altul, nu să va certa ca un ucigătoriu. 7. Cela ce să va apăra de vrăjmaşul său să nu-1 ucigă şi de-1 va ucide el pro dins, să nu aibă nice o certare; mai vîrtos la vreame cindu-1 va vedea că vine asupra lui cu arme, pentru să-i ia viaţa. Iară de va putea să să spriji-nească intr-alt chip, cunoscind că n-are puteare să-l ucigă, şi el, intr-o pizmă, loluşi-1 va ucide; sau de-1 va ucide intr-altă dată, iară nu intr-acela ceas cind veniia asupră-i, atunce ca să aibă certare ca şi un ucigătoriu. S. Cela ce va ucide pre cineva cu greşală şi fără de voia lui. să nu să cearte ca un ucigătoriu. 0. Cela ce va vrea să scape denaintea vrăjmaşului său şi inlr-al(t) chip nu va putea, ce va arunca cu vreo piiatră. iară vrăjmaşul să va pleca, piiatia în original crrea». ■90 x CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ va nemeri pre altul şi-l va ucide, de vreame ce să va afla că într-acel Ioc n-au fost alţi oameni strînşi pre lingă acel vrăjmaş, fără numai acela, să nu aibă nice o certare ca un ucigătoriu; iară de vor fi fost oameni mulţi strînşi pregiur acel vrăjmaş şi el au aruncat cu piiatra, atunce să va certa. 10. Cela ce va răni pre altul, nu cujrană de moarte, iară el să va leni şi nu va păzi curund să să tămăduiască, sau va fi făcut altăceva împrotiva ranei, au va fi mîncat sau băut şi să va fi obrintit şi dentr-acea i să va fi tîmplat de va fi murit, cela ce l-au rănit nu să va certa ca un ucigătoiu, ce mai puţin, cumu-i va părea giudeţului. 11. Orcare boiarin va face moarte de grabă, ce să dzice va omorî pre cineva întăia dată, cît vor înceape a să prici den cuvinte, de să va prileji acel boiarin să fie de treabă şi de folos acei ţări şi de va avea avuţie, să va certa cu bani mulţi, după cum va fi voia giudeţului, pentru căce iaste om de treabă ţărîi; iară de nu, va da bani prespre doo, trei dzile, să-i facă moarte şi acestuia. Iară de va fi uciderea, ce-au făcut, vajnică, nu va fi grabnică, cumu s-are dzice, daca să vor fi pricit, îl va fi ucis prespre vro doo, trei dzile, sau de-i va fi cel ucis ceva rudă, sau-1 va fi ucis cu înşelăciune, sau altă aseamenea acestora, atunce nice într-un chip să nu să cearte cu bani, ce numai moarte pentru moarte; aşijdere cînd să va prileji de va face ucidere vreun boiarin şi de nu va fi nice de o treabă ţărăi, acela de-are da cîţi bani, nu să va putea răscumpăra, alegînd cînd are da niscare bani să agiutorească la vreo nevoe a ţărîi. Iară care boiarin bogat, de să va fi izbăvit cu bani de moartea cea grabnică şi apoi iarăşi va fi făcut al doile rînd, aşijdere aceaia ucidere grabnică nu s-are putea mai plăti cu bani, maear de-are scoate ţara din ce nevoe, sau macar de 1-âre agiutori şi alţii streini cu di ce are putea să-l plătească, nu iastea putinţă cu nemică să-l izbăvască pre cela ce va fi făcut doo morţi grabnice, ce numai să i să dea certare ca unui ucigătoriu; într-al(t) chip nu poate fi. 12. Cînd să va prileji vreun om den clirosul besearicii să facă ucidere grabnică, .să va certa cu aceasta: să-l ducă la.o mănăstire departe, să şadză acolo în .toată viiaţa lui; iară de-ş vor prepune că va să fugă, să-l închidză într-o temniţă, să dzacă acolo pănă la moarte. Iară acmu, drept ucidere grabnică de va face cineva den cliros, trimitu-1 de-1 bagă în catargă, iară drept moartea cea vajnică, îi fac moarte drept moarte, v 13. Fiecine den cliros poate să-ş .dăruiască cinstea sa oricui va vrea, carea au avut de la besearică; însă să facă aceasta mainte di ce-.l va osindi giudeţul spre moarte şi mainte de ce-1 vor certa ca pre un ucigătoriu., 14. Ucigătoriul, dennafară de ce-1 vor certa cu moarte, iaste datoriu încă să plătească rudelor celui ucis toate cheltuialele ce-au făcut, ■ cît au dat la vraci şi alte ce să vor fi păgubiţ pre ranele lui; şi încă mai iaste datoriu să plătească moartea rudei lor, ce să dzice să-plătească pre dzi cîteva dzile / DESPRE UCIDERE ŞI UCIGĂTORI (gl. 7—12) 91 Înainte, pre cît va fi voia giudeţului; direptatea arată, cît are fi, trăit acel mort în lume; şi încă iaste datoriu să hrănească şi cuconii celui mort şi alţi oameni ce va avea, carii i-au fost el hrănind pănă au fost viu. 15. Ucigătoriul nu iaste datoriu nice cu o cheltuială, cînd va fi făcut uciderea în greşală, sau cînd va fi făcut ucidere, pentru să scape de vrăjmaşul său sa nu-1 ucigă pre dîns; alegînd.de va fi ucis pre altul în locul vrăjmaşului său, cumu s-are dzice pre cela ce-au întrat la mijloc, să-i desparţă, său şi cela ce-au fost stînd aproape lîngă vrăjmaş. 16. Căruia i să va tîmpla de să-şi ucigă pre tată-său, în dzilele ceale vechi, întăi-1 bătea cu vine de bou verdzi, foarte tare, şi atuncea viu îl băga într-un sac şi într-acel sac bagă şi un dulău şi un cucoş şi o năpîrcă şi o moimă, şi de aciia-1 arunca în mare cu toate cu acestea, de vrea fi aproape marea, iară de nu, îl lepăda unde ştiia neşte heri sălbateci. . 17. Iară acmu, lasă pre voia giudeţului; îi dă moarte mai cumplită decît altor, cumu s-are dzice, întăi tae mîna ceaia ce-au ucis, într-acel loc -unde au ucis pre tată-său, şi de-aciia-1 leagă de coadele cailor şi-l duc trăgînd pre uliţe pănă la locul cel de pierdzare şi întăi îi tae capul, deaciia-1 tae platoviţe sau şi intr-alt chip, după cumu-i va părea giudeţului; iară nice într-un chip nu să cade să1! îngroape în pămînt. 18. Cela ce va ucide pre altul, ce-au fost ţiind moşiile cuiva, cu acesta scopos, cum să cadză pre mîna lui, de vreame ce să va arăta lucrul c-au făcut una ca aceasta, nice el, nice feciorii lui nu vor încăpea să moşnenească aceale ocine, ce rămîne mosiia să fie domnească, de vreame ce nu vor fi alti mosneani den- » / 9 y tr-acea stepenă ce-au fost ucigătoriul., 19. Grcine-şi va ucide muiarea, sau muiarea pre bărbat, ucigătoriul n-are nice o treabă la ocine, ce să vor da părinţilor; iară de nu vor fi părinţii a celui ucis, acealea oCine să le ţie domniia. • ' 20. De va lăsa cineva bucatele şi ocinile sale cu zapis vreunui om să fie toate a lui după moartea muerii lui, sau a vrunui cucon a lui şi, daca va lua cela zapisul, îi va fi urît aştepta, ce va omorî pre ceia ce ţin ocinele, pentru să le apuce mai curund el, atunce va piiarde acesta tot, cîtu-i spune zapisul, şi .ocinele vor fi domneşti, iară pre acesta, dennafară de pagubă, îl vor certa întru tot ca şi pre un ucigătoriu. 21. Cînd va fi un om bolnav şi să va lăsa cuiva să moşnenească mult puţin, ce va avea, şi-i va face şi zapis, şi acest moşnean nu va griji de dîns să-i aducă vreun vraci bun să-l păzască, cîndai doară' l-are tămădui, ce-1 va lăsa aşea negrijit şi nesocotit şi de va muri bolnavul, acesta-ş va piiarde.moş-neniia si vor fi toate bucatele si ocinile domneşti. 9 9 > 22. De vreame ce ocinele ucigătoriului pogor den bătrîni, ce să dzice de la părinţi, atunce cuconii ucigătoriului nu-ş vor piiarde ocinele ce li să vin 92 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ de la moşu-său, nice vor putea să fie domneşti, ce să vor lua ocinele ce va fi agonisit ucigătoriul. . 23. Cela ce va răni pre altul şi nu-1 va omorî, nu-ş vâ piiarde moşneniia şi mai vîrtos cîndu să. va tîmpţa după ce să va tămădui de aceale rane, de-i va face şi zapis şi-l va lăsa pre urma lui să-i ţie moşiile. 24. Cela ce-ş va omoarî muiarea, cumu şe-are omorî pre tată-său. 25. Oricine-ş va omorî muiarea, îş va piiarde tot venitul ce va fi avîhd den ocinele ei, alegînd cînd o va găsi curvind cu altul, pentru căce'atunce nu va piiarde nemică den toate veniturile ei. - 26. Muiarea ce-ş va omorî bărbatul, nu numai ce-ş va piiarde veniturile ceale ce va fi avut de la bărbat, ce încă şi dzeastrele sale toate le va piiarde, că să. vor lua domneşti. - 27. Cînd să va prileji un om căsariu în viiaţa lui să-ş dăruiască avuţiia sa fămeii sale, său fămeaia bărbatului său, acest, dar să va adevăra după moarte, iară nu în viiaţă; însă şi moarte să fie den fire, iară nu de vro nevoe. 28. Cela ce nu va chema vraci la boala muerii lui şi să-i cumpere de tot fealiul de vracevanii si de alte de toate bucatele ce-i vor trebui, si de va muri atunce, » j t ' dentr-acea boală, piiarde-va bărbatul tot venitul ce va avea de pre ocinile muerei, sau macar de i-are fi si dăruit ceva si aceaia vor lua, sau si alt lucru • 9 9 / 9 ce va fi după obiceaiul locului, cumu s-are dzice oarece are avea. 29. De să va prileji să nu să afle vraci acolo, atunce iaste datoriu bărbaţii! să trimită unde va găsi, să-i aducă de va fi aproape; iară de va fi departe, nemică nu-i datoriu. 30. Muiarea, de nu va chema vraci la boala bărbatului, saii de nu-1 va nice socoti, nu va piiarde nemic den venitul său ce va avea de la bărbat. PENTRU CELA CE-Ş VA UCIDE PRE TATĂ-SAU SAU PRE ÎMĂ-SA, CE CERTARE VA AVEA. GLAVA 9. 1. Cela ce-ş va ucide pre tată-său şi pre îmă-sa sau pre moşu-său, sau pre moaşe-sa, acesta ce-ş ucide părinţii mai cumplită certare să- aibă decît alţi ucigători. - . 2. Ucigătoriu de părinţi să cheamă şi cela ce-ş va ucide feciorul, sau nepotul, sau de va lua neştine fecior de suflet şi apoi să-l ucigă, sau acela pre dîns, ucigătoriu de părinţi să cheamă şi ca unul de aceştia să va certa. 3. Nu are voe nime să-şi omoară feciorul, macar în ce greşală l-are găsi, iară numai cîndu i să'va prileji carea cumva, atunce să-l spue giudeţului. 4. Cela ce va ucide pre vreun diregătoriu şi giudeţ a vreunui loc, ca şi cela ce-ş va ucide părinţii să va certa. DESPRE UCIDERE ŞI UCIGĂTORI (gl. 7-12) 93 5. Cela ce-ş va hicleni moşiia şi naşterea de unde au născut, mai cumplit să-l cearte decît pre un ucigătoriu de părinţi, de vreame ce să cade mai bine să-ş ferească şi să-ş socotească neştine moşiia, decît părinţii ce l-au născut. 6. Ucigătoriu de părinţi să cheamă încă şi cela ce-ş ucide pre frate-său, sau pre soru^sa, sau fie pre Ce rudă a lui. 7. Cela ce-ş ucide muiarea să va certa mai cumplit de cum şe-are ucide pre îmă-sa; aşijdere şi muiarea ce-ş va ucide bărbatul. 8. Cela ce-ş va ucide pre tată-său sau pre îmă-sa şi, pentru să-ş mai micşu-readze certarea, va dzice c-au greşit într-o mînie, sau va dzice că l-au ucis de frică că s-au temut să nu-1 ucigă tată-său pre dîns, să nu i se bage în samă nemică aceastea răspunsuri de-are dzice cît are dzice, să-l cearte ca pre un ucigătoriu de părinţi. 9. Cela ce va otrăvi pre cela ce-i închis în temniţă, pentru să nu-1 vadză cîndu-1 vor certa şi-l vor'chinui la locul cel de muncă, să să cearte după cum va fi voia giudeţui. 10. Cela ce va svătui pre altul să fie ucigătoriu de părinţi, de să va face cumva acea ucidere pre svatul acelui om, să-l cearte şi pre dîns ca şi pre cela ce-au făcut uciderea, ca pre nişte ucigători de părinţi. 11. Vraciul ce va da otravă feciorului să otrăvască pre tată-său, să i să facă moarte, să-i tae capul. 12. Slugile ce vor îmbla şi în sus şi în gios, gătind treabe ca acealea reale, pentru să să facă ucidere, pre aceia să-i cearte ca şi, pre ucigătorii de părinţi. 13. Cela ce va cumpăra otravă să dea tătîne-său,. să-l cearte ca pre un ucigătoriu părintelui său, macară că nu va fi putut nemeri să i-o dea. Iară de va fi altul strein cumpărat otravă şi o va fi dat la vreun fecior a cuiva să dea tătîne-său, şi el nu să va fi putut meşterşugui să i-o dea, atunce să să cearte amîndoi într-un chip, însă să nu-i omoară, ce să Ie dea o certare cumplită, cum va cunoaşte giudeţul. 14. Orcare fecior, sau slugă, sau fiecine va fi, de va şti şi va cunoaşte că vor să ucigă pre cinev.a, au cu otravă, au cu armă, au fie cu ce feal de moarte, şi de nu va spune să smintească acel lucru, ca un ucigătoriu de părinţi să să cearte, împreună cu ceialalţi cu toţi ce-au vrut sau au şi făcut uciderea. 15. Cela ce-ş va trimite pre fiiu-său cel bolnav la şpitali, acela-ş-va piiarde puterea cea părinţască ce au asupra fiilor; acesta fiiu de s-are prileji să ucigă pre tată-său, nu s-are certa ca cela ce-ş ucide pre tată-său, ce s-are certa ca un ucigătoriu ce face ucidere grabnică. 16. Aşea într-acesta chip să paţă şi fiiul cela ce va trimite pre tată-său în şpitali. 94 ' CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 17. Tatăl cela ce-ş va ucide feciorul pentru vreo greşală mare ce va fi făcut, sau va fi vătămat pre tată-său, care vătămătură poate să-l osăbască despre tată-său, să nu.1) aibă nemică parte dentru avearea lui, cumu s-are dzice, de-1 va fi bătut, sau au fost lăcuind rău împreună fără nice de o desmierdă-ciune şi alte multe ca aceastea, atunce nu să va certa ca un ucigătoriu de părinţi, ce să va certa ca cela ce face moarte grabnică. 18. Tatăl ce-ş va ucide feciorul Cîndu-1 va prinde curvind cu maştehă-sa, nu să va chema ucigătoriu de părinţi, ce să va certa ca cela ce face ucidere grabnică; iară de va fi avînd tatăl vreo muiare ţiitoare şi feciorul nu o va şti, nice o va cunoaşte, de-lva găsi cu aceaia şi-l va ucide pre fecioru-ş, să să cearte ca un ucigătoriu de părinţi. 19. Tatăl ce-ş va ucide feciorul pentru ce-ş va fi lepădat leagea lui Hristos, nu să va certa ca ucigătoriul cel de părinţi. ' 20. Cela ce-ş va ucide pre tată-său, pre carele-1 vor fi scos şi gonit dentr-acel loc ce-au fost lăcuitoriu, să socotească de va fi făcut vreo nevoe şi vreo răutate acelui loc sau dirept altă vină mare, să nu să cearte ucigătoriu de părinţi; iară de să va afla că l-au gonit dirept lucru puţin, să să cearte ca un ucigătoriu de părinţi. ■ , . 21. Cîndu să va tîmpla, ori bărbat, ori fămeae, de-ş vor împresura cuconul lîngă sine într-aşternut, pentru nesocotinţa lor, neavînd grijă cumu să cade de pruncul lor, să să cearte, iară nu cu moarte, ce după voia giudeţului; iară de să va afla c-au făcut acest lucru îndeadins, cu înşelăciune, atunce ca un ucigătoriu de părinţi să să cearte. 22. Aceasta să înţeleage şi spre mamce, carele apleacă prunci'mici. 23. Cînd va fi neştine nebun şi dennafară de minte şi de-ş va ucide tată-său, sau pre fiiu-său, acestuia să nu i să dea nice un feal de certare, pentru căce agiunge-i lui certare că iaste neşbun şi fără de mente. 24. Cela ce-ş va ucide pre ta-său, sau tată pre fiiu-său, necunoscîndu-1,— cum s-are dzice noaptea s-au schimbat într-alte haine, sau într-o mestecătură de oameni mulţi, — nu să va certa ca un ucigătoriu de părinţi, dară să cade să arate cu adevărat giudeţului, pentru să creadză cum cu credinţă mare că nu l-au cunoscut; dacă vreame ce giudeţul nu creade şi de să va afla lucrul că nu-i de-a creaderea, tot să să cearte ca un ucigătoriu de părinţi. 25. Cela ce-ş va ucide pre fiiu-său, pentru să scape denaintea lui şă nu:l ucigă, să nu să cearte nice cu o certare; cumu s-are dzice, învăţîndu-şi feciorul, bate-l-va cu,măsură ca un tată, atunce să va porni fiiu-său şi va înceape. a lovi pre tată-său, atunce tatăl poate ucide pre fecior, într-acel ceas să-l omoară şi să nu pată nice o răutate; iară de-1 va fi prea trecîrid cu bătaia, cu vrăjmăşie l) în original «na». DESPRE UCIDERE ŞI UCIGĂTORI (gl. 7-12). 95- ca aceaia şi cu arme, atunce'poate fiiul să'să rădice asupra tătîne-său, şi atunce la aceabătae, de va ucide unul pre altul, să vor certa ca nişte ucigători, iară nu de părinţi. , 26. Orcine-ş va ucide feciorul, carele va fi născut cu niscare seamne groz-nice ca acealea, cum are fi cu capul ca de dobitoc, sau cu tot trupul, sau de tot cu totul să fie lucru ca acela nice de o treabă,- şi cumu-i.mai grozav, şi cum să nu să poată socoti să fie om, acela ce-1 va ucide, să nu aibă nice o certare. Iară trebue să înţeleagem pentru seamne: cuconii carii nasc cu 6 deagete, sau numai cu 4, sau cînd vor fi cu trei mini, sau cu trei picioare, sau numai cu o mînă, sau cu un picior, sau să-i fie mai mici deagetele, — pentru căce atunce, cu aceaia greşală, pot să să hrănească, ca şi alalţi oameni, fără nice de o sminteală. ■ 27i Orcine va ascunde şi va tăcea uciderea şi moartea tătîne-său, sau a ' fiiu-său, sau a muerii lui, sau muiarea a bărbatului, sau a frăţine-său, acela face prepus cum să fie ştiind, sau sa, fie şi soţie cu acei ucigători. Dirept aceaia să: i sădea strînsoare să spue; iară de nu, să i să dea muncă tare. ' . 1 28. Cîndu să va afla neştine ucis în casă la muiare-ş, atunce să muncească pre muiare şi pre alţi pre toţi, cîţ au fost în casă, pentru să spue cine l-au ucis. 29. Oricine-ş va găsi fata sa, cea de trup, curvind cu cineva, poate să-i facă moarte ; însă ca să ucigă împreună cu dînsa şi curvariul şi'să nu aibă nice o certare. . 30. Aşijdere de o va găsi că curveaşte cu om din clirosul besearicei, poate să-i ucigă pre amîndoi ,şi să nu să teamă de afurisenie. 31. Oricine-ş-va găsi fata grea de prunc, poate să o ucigă de tot şi să nu i să dea certare de moarte, ce să paţă altă oarece certare, după cum va fi voia giudeţului. 32. Tatăl curvei poate să ucigă încă.şi pre soţiia curvariului, fără nice de o certare. . 33. Tatăl curvei poate încă şi pre fiiu-său să-l trimită să-şi ucigă pre soru-sa, cînd va curvi împreună cu curvariul şi şi pre soţiia lui, de va avea, şi să nu aibă nice o certare. Iară de va face feciorul acest feal de ucidere, fără de voia tătîne-său, să să cearte cu moarte cumplită. 34. -Tatăl curvei încă poate să-ş cheame şi priatelii lui să să svatuiască pentru să-i ucigă fata şi pre curvariu şi, pentru acesta svat, nime nice o certare să nu aibă'. 35. Curvariul, cîndu-1 va găsi tatăl curvei de faţă curvind şi va vrea să-l ucigă, iară curvariul îl va ucide'pre dîns, să să cearte ,ca un ucigătoriu, de vreame ce pravila nu-i dă voe să stea împrotiva tatălui curvei. 96 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 36. Cela ce va curvi cu muiare cu bărbat, şi de-1 va găsi de faţă bărbatul, vrînd să-i ucigă, va ucide curvariul pre bărbat, sa să cearte ca un ucigătoriu, de vreame ce nu s-au dat voe bărbatului să-ş ucigă muiarea şi curvariul, cîndu-i va găsi', cumu s-au dat voe tatălui.. 37. Aceasta, puteare o dă pravila tatălui curvei cînd să vor tîmpla ăceaste lucruri — ce să dzice- cîndu-i va află pre amîndoi într-un loc,iară; de-şi va ucide fata şi curvariul va fugi, nu mai poate de-aciia. după cîteva dzile să-l mai ucigă; iară de va fugi fata, ucigîndu-ei pre curvariu, poate şi dup-acea să o ucigă, cîndu o va găsi, macar şi în şease luni, macar de-are fugi şi într-alt tîrg. ' ' ■ ' . ■ 1 38. Tatăl încă are voe'să-ş ucigă fata, cîndu o va găsi curvind îri casa sa, unde lăcuiaşte cu dînsa, sau în casa cumnătu-său; iară de o va afla într-alta casă streină, n-are voe să o omoară. •• ! 39. Iară poate cu adevărat, de' o va găsi curvind' într-aceaste doo case' ce am dzîs; iară de va fugi să să ascundză într-altă casă streină şi acolo, dc o va găsi curvind, poaţe să o ucigă fără nice de o certare. • . : 40. Cine-ş va împărţi fata de la sine şi-i va da dzeastrele^toate şi va lăcui singură de sine, nu iriai,are puteare de-acua să-i facă moarte, daca o vă găsi. curvind... '■ ■ 1 41. Cela ce va avea tată viu, nu-ş va putea omorî fata, dacă o. va găsi curvind • pentru că va avea; certare. . ' - 42. Cela ce va avea veaste de om rău şi va fi fost hotru la vreo curvie undeva, sau la alt lucru plin de ruşine,; nu-ş va putea ucide fata, cîndu o vă găsi curvind, că va avea certare. . . 43. Această puteare să dă cînd vor găsi pre curvariu de faţă curvind, fără nemică altă păreare, ce sîngur cu acel, lucru fără de ruşine. 44. Fără.de ruşine lucru să înţăleage cîndu să vor afla amîndoi întru aşternut, goli cu pieile, sau macar şi îmbrăcaţi daca: vor fi într-un aşternut, sau* cînd să vor găsi singuri într-o cămară, sau cîndu-i vor găsi sărutîndu?să, sau de o va ţinea de ţiţe, sau cîndu-şi vor arăta unul altuia ruşinile ceale ascunse' şi coperite, sau cînd :vor vorovi lucrure fără de ruşine, sau cînd vor rîde făr’de nice o dezmierdăciune. - ’’ 45. Această puteare ce are neştine să facă moarte fără de certare nu să tinde departe, ce numai pănă la tată-său; de vreame ce nice moş, nice frate', nice fiiu, nu pot să omoară; pre omul-său, cîndu o vor găsi curvind, şi să nu/ aibă certare. \ 46. Ceia ce vor mearge să răpască vreo fecioară, pre aceia să cade pre toţi să-i omoară fără nice de o certare; iară den toţ oamenii featei, cîridu vor " v>r-\i DESPRE UCIDERE ŞI UCIGĂTORI (gl. 7 —12) 97 găsi de faţă făcînd acel lucru, — ce să dzice cîndu o vor răpi, — într-acea dată au voe să-i ucigă. Iară daca să va face lucrul şi vor treace o dzi, doă, de-aciia n-au puteare să-i ucigă; iară de-i vor ucide, toţi să vor certa cu moarte. 47. Cela ce-ş va ucide muiarea cînd o va prinde curvind, într-acel ceas, împreună cu curvariu cu tot singuri făcînd acel lucru: să va certa bărbatul, însă nu cu moarte, ce cum va socoti giudeţul. Şi aceasta iarăş, de va fi fost curvariul om de folos, de protiva bărbatului; iară de va fi fost vreun om.de gios, — cum să dzice ţăran, sau vreun slugoiu, sau vreun măscărici, — să nu agiungă la cinste de asemenea cu bărbatul curvei, ce să fie mult mai prost şi de nemică, şi de-1 va ucide bărbatul pre acesta, nemică, nice o certare să nu aibă. 48. Bărbatul ce va ucide om den clirosul besearicii, pre carele va prinde curvind cu muiarea-şi, să va certa după cum va fi voia giudeţului. 49. Cela ce-ş va omorî muiarea, avînd prunc în zgău, şi o va găsi de faţă curvind, să va certa după voia giudeţului, — cumu s-ar dzice, .pentru prunc. 50. Poate fiecine să-şi ucigă sluga sa şi şi pre cela ce-1 ţine fecior de suflet, cîndu-i va găsi de faţă curvind cu muiarea lui, fără nice de o certare; iară sluga, sau feciorul cel de suflet, n-au puterea să ucigă pre stăpînu-său, macar de l-are găsi gol într-un aşternut dzăcîndu-i cu muiarea. 51. Bărbatul curvei, ce o au prins cu cineva, poate să trimită pre fiiu-său la slugă-ş, sau şi pre altul strein, să-i plătească să-i ucigă muiarea, împreună cu ibovniculu-ş, — cu cel mai prost, — şi ucigaşii aceştia tot să fie fără nice de o certare. 52. Bărbatul muerii curve poate să-ş cheame fii săi, şi pre alţi streini, să să svătuiască pentru uciderea muerii-şi şi, oricîţi vor fi într-acel svat, nime nice o certare nu va avea. 53. Cela ce va ucide pre cela ce-i îmblă cu muiarea-şi şi pre muiare, ales cîndu să va prileji să fie boiarin sîngur mai marele lui, sau alt giudeţ cineva, acesta nice o certare să nu aibă; însă aceasta să înţeleage cîndu-i va fi făcut . silă aceii mueri şi. va fi fost. fără voia ei de va fi curvit. Atunce boiarinul:, sau şi domnul, făcînd silă cuiva, să schimbă den stepena cea de sus în cea de gios şi den domn să face rob şi den boiarin rămîne ca o slugă; pentru acea scrie: cine-1 va găsi curvind. cu fămeaia-şi, să nu aibă nice o certare, de-1 va putea ucide. 54. Bărbatul ce va avea muiare curvă poate să o ucigă şi pre muiare şi pre cela ce curveaşte cu dînsa, cîndu-i va găsi depreună amîndoi, unul pre alalt, în casa lui, iară nu în casă streină, alegînd cîndu-i va găsi de faţă în casa sa şi ei vor scăpa dennainte-i şi vor da într-o casă streină, cum am şi mai dzîs. Sau şi într-alt chip, cîndu-ş va dzice omul muerii: nu voiu să mai mergi în cutare casă, sau în cutarea, iară ea va mearge şi nu-1 va asculta; • 7-o. 1060 98 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ de-i va prinde în vreo casă de acealea, să-i ucigă şi să-i omoară pre amîndoi, si curva si curvariul, si să nu aibă nice un feal de certare. t t * 3 55. î\Tu să va certa bărbatul curvei, de o va omorî pre dînsă împreună cu cela ce-au curvit cu dînsă; iară de va scăpa muiarea pănă va ucide pre curvariu, atunce orcînd o va găsi, atunce să o omoară, alegînd să nu fie făcut pace cu dînsa; că daca va face pace, nu iaste vreame de-a o mai uciderea. 56. Orcarele va fi fără de cinste şi om plin de ruşine şi de toată ocara, pentru lucrurile lui ceale reale, sau şi de la giudeţ, acesta nu-ş va putea ucide muiarea cîndu o va prinde curvă, că va fi de certare. 57. Cela ce va fi sîngur curvariu şi va avea şi alte mueri, acela nu va putea ucide pre curvariul ce va curvi cu muiarea lui, alegînd de-i va fi dzîs mai deainte să nu vorovască, cu muiarea lui, pentru că atunce, de-i va găsi, poate să-i ucigă şi să nu aibă nice o certare. 58. Muiarea ce-ş va omorî bărbatul cîndu-1 va găsi cu alta şi de va ucide şi pre muiare, — ce să dzice pre curvă, — nu să va certa; numai să-i ucigă într-acel ceas, cîndu-i va găsi de faţă, iară nu altă dată. 59. Cela ce-ş va omorî feciorul cîndu-1 va găsi curvind cu maştehă-sa, să va certa; acesta însă, nu cu moarte, ce mai puţin, după cum va fi voia giudeţului. 60. Feciorul nu are puteare să ucigă pre tată-său cîndu-1 va găsi curvind cu muiarea lui, pentru că să va certa. 61. Cela ce va dzice giupînu-său, — să are fi ce boiarin, — să nu-i voro-vască cu muiarea şi el tot va vorovi, de va face aceasta de doă, de trei ori, poate să-l ucigă fără nice de o certare. PENTRU CEIA CE VOR UCIDE PRE NEŞTINE CU ÎNŞELĂCIUNE, CE SĂ DZICE CU OTRAVĂ, GLAVA 10. 1. Orcine va omorî pre altul cu otravă, să vă certa mai rău decît cela ce face ucidere cu sabiia sau cu altă armă. 2. Cela ce va otrăvi pre cineva, nu numai îl vor pedepsi cu cumplită certare, ce încă şi cuconii lui, ce vor rămînea pre urmă, vor fi neputearnici, fără nice de o cinste şi ruşinaţi înaintea tuturor. 3. Pravila ceaia ce ceartă pre ucigători, nu iaste aceasta sîngură şi pentru ceia ce omoară cu otravă; că aceştia cu otrava mai cumplit să vor certa decît ceia ce să ceartă dirept moarte degrabă. 4. Cela ce să cearcă să otrăvască pre cineva şi nu va putea, au căce nu s-au putut lipi să i-o dea, au n-au fost făcută bine, ce-au fost slabă de nu l-au priimit, acesta să să cearte, iară nu cu moarte. Acesta obiceaiu iaste de DESPRE UCIDERE ŞI UCICĂTORI (gl. 7-12) 99 curund în pravilele ceaste mai noă, iară mai di demult, în dzilele ceale vechi, macar de nu l-au vrut nice otrăvi, tot i-au fost tăind capul. 5. Orcine va avea otravă, de o va fi făcînd sau o va fi vîndzînd şi de să va prileji să otravască pre cineva, acesta să să cearte după cum va fi voia giudeţului. 6. Cela ce va cumpăra otravă, să să cearte, după cum va fi voia giudeţului, pentr-aceaia de nu o va fi încă dat să o bea cineva;, alegînd, cela ce-au fost cumpărînd, iaste vraci, dece va să o cearce cu erbi ca acealea, cu meşterşugul lui, să vadză putea-va face iarbă-ca aceaia, să biruiască putearea otravei, — ce să dzice să dea iarbă celui otrăvit, să nu-1 prindză otrava. 7. Cela ce va vinde otravă omului necunoscut, sau nebunului, sau vreunii curve, să să cearte, iară nu cu moarte. 8. Otrăvitul iaste un lucru foarte cu nevoe să-l arate neştine. Dirept aceaia, giudeţul,’de vreame ce va vedea cum mărturiile şi seamnele nu să pot creade, nice agiung să poată arăta, atunce vine lucrul la muncă şi mai vîrtos să cade să muncească pre om la uciderea cea cu otravă decît la alte morţi şi ucideri ce să fac. , Prepusurile otravei, de undo să iau, să se poată creade. 9. Muiarea îmblătoare şi curvă face prepusuri spre sine cum să-ş fie otrăvit bărbatul. 10. Cela ce aşteaptă să moşnenească ocinele şi avuţiia cuiva, face prepus cum să fie otrăvit pre acea rudă a lui; iară acest prepus nu să poate lipi, cînd să vor fi prea iubind unul pre al alt şi vor fi avînd viaţă stătătoare şi bună într-această lume, pănă va fi fost viu. 11. Cela ce va fi cumpărat otravă, face prepus cum să fie otrăvit pre cel mort; mai vîrtos cîndu să va tăgădui că nu o au cumpărat. . 12. Cela ce va găta nişte bucate sau băutură şi le va găta pre furiş, — ce să dzice pre ascuns, — face prepus cum să dea altuicuiva să să otrăvască. 13. Cine poartă la sine otravă face prepus c-au otrăvit el pre neştine. 14. Cine pisadză otravă în piuliţe face prepus că va să dea, sau au dat cuiva. 15. Cine va îngropa pre mort ce va fi otrăvit şi nu va socoti toate lucrurile şi obiceaele ce s-au apucat într-acel loc de să fac, face prepus cum să-l fie el otrăvit. 16. Cela ce va îngropa pri cel mort otrăvit, încă fiind cald, şi nu-1 va lăsa nice să să răcească, face prepus cum să-l fie el otrăvit. 17. Cela ce ascunde borîturile omului celui bolnav şi nu le arată la vraci să le vadză, face prepus cum să-l fie otrăvit pre bolnav. 18. Cela ce nu va vrea să mănînce de bucate, carele au gătat el sîngur, şi cîndu-i vor dzice că sîmt otrăvite, face prepus de otrăvit. 100 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 19. Cela ce nu-ş va face voia rea după moartea celui otrăvit, ce-ţ va părea că iaste veasel, face prepus cum să-l fie el otrăvit. 20. Cela ce nu pune nevoinţă să socoteăscă pre cel bolnav, ce să dzice pri cel otrăvit, cumu l-au fost socotind şi la alte boale, face prepus cum să-l fie el otrăvit. 21. Face prepus încă şi cela ce-1 pomeneaşte cel otrăvit şi să dea vina lui că l-au otrăvit. 22. Yrăjmaşul celui otrăvit face prepus să-l fie otrăvit el. PENTRU CEIA CE UCIG PRE ALŢII PENTRU SA POATĂ SCĂPA SĂ NU-I UCIGĂ PRE DÎNŞI. GLAVA 11. 1. Cela ce ucide pre omul cela ce vine asupra lui să-l ucigă, nu să va certa nicecum; iară de va mearge neştine să ucigă pre cineva şi cela îl va tîmpina şi-l va ucide pre dîns, atunce să nu să cheame că l-au ucis neştine, ce să.dzîcă că s-au ucis singur. ■ 2. Orcine va fi vrînd să ucigă pre altul în besearică şi celalalt îl va ucide pre dîns în besearică, atunce nicecum să nu să cearte ucigătoriul, nice pentru loc c-au fost svînt ş-au făcut acolea ucidere. 3. Beseareca nu să spurcă de singele ce s-au vărsat pre dereptate parte, ce s-au vrut spurca, cîndu s-au vrut vărsa pentru nedereptate şi cu năpaste lucru. 4. Orcare fecioară sau şi văduă curată şi de cinste, de va ucide pri cela ce va să-i facă silă şi să-i strice fecioriia, sau să o ruşineadze, nu să va certa nice cu un feal de certări, însă de-1 va ucide într-acel ceas,: ce-au vrut să-i facă silă, iară nu altă dată^ 5. Pre cela ce face silă featei, poate şi frate-său şi tatăl featei să-l omoară într-aceaia vreame cîndu-i va face silă. 6.' Uciderea ce face neştine de frica altuia, pentru să-ş scoaţă capul den mîna lui, aceasta să nu aibă certare, ce să dzice: cînd va arăta ucigătoriul la giudeţ cum s-au spăriiat că-I va ucide acela pre dîns, de va arăta cu adevărat lucru şi cu seamne ca acealea ca să poată creade giudeţul cum spaima lui au fost adevărată şi deplin, cum au spus, de va fi mărs asupră-i cu armele goale, sau cu soţii multe, ca nu altă dată, cu oamen ca aceia tocmiţi de ucidere, sau cu alte ca aceastea; pentru căce de să va afla că seamnele nu sîmt adevărate cu credinţă, să poată creade de acea spaimă, atunce-1 va certa şi nu-1 va creade giudeţul că l-au ucis pentru să scape dennaintea lui. 7. Cela ce va ucide pre cela ce-1 îngrozeaşte că-1 va ucide, nu să va certa; aceasta iaste cînd omul cela ce-1 îngrozeaşte să-l ucigă face seamne în toate DESPRE UCIDERE ŞI UCIGĂTORI (gl. 7-12) 101 fealiurile şi-i măhăiaşte şi aduce să-l lovască sau cîndu să va găsi in chip ca cela mînios, sau bat, sau vreun loc ca acela pustiiu, să poată face ucidere. 8. Care muiare va apuca sabiia bărbatului-şi, sau cuţit, sau altă armă ce va fi pus bărbatul supt patu-ş pentru să-ş ucigă muiarea-ş şi de-1 va ucide muiarea pre dîns, să nu aibă nice o certare. 9. Cela ce vă răni pre altul, sau de-1 va lovi macar numai o dată cu un toiag, poate să-l ucigă de tot cel rănit, sau cel bătut, fără nice de o certare. Pentru căce cela ce loveaşte o dată, arată seamnele să mai dea şi a doă oară, dece nu să cade să-l aşteapte neştine, alegînd cînd să va prileji să dea întăi cu armă au cu toiag, să nu mai aşteapte a doa oră, ce să-şi dea dos să fugă; pentru căce de va cură atunce cel rănit sau cel bătut după dîns şi-l va ucide, atunce să va certa ca şi un ucigătoriu. 10. Un om, de va fi încins cu arme şi de va da cuiva o palmă numai, ucide-l-vă de tot 'cela cu palma şi nu să va certa, ales de-1 va fi suduit şi-l va fi ocărit mainte de palmă. 11. Cela ce va ucide pre cela ce-au fost făcut pace cu dîns, de să va afla c-au alergat după dîns, sau au dat asupra lui să-l lovască, sau de-1 va fi îngrozit cu sabiia zmultă şi de să va spămînta celalalt şi-l va ucide, nu să va certa nemică, de vreame ce n-au stricat acesta pacea, ce cela ce-au venit asupra lui de l-au îngrozit cu sabiia goală. 12. Cela ce va lovi cu toiag, sau cu palma, pre cela ce-1 va sudui cu cuvîntul, să să cearte după voia giudeţului, alegînd cela ce va fi lovit va fi b.oiariri, iară cela ce va fi suduit va fi om de gios, dece boiarinul cela ce-au lovit întru nemică nu să ceartă. 13. Nu va putea nime să să pue în price, sau să stea împrotiva giudeţului, de să va afla că face macar şi ceva asupreală. 14. Feciorul nu va putea să să sue împrotiva tătîne-său, nice frăţine-său celui mai mare, nice dascalu-său, nice muiarea bărbatului său, nice călugăr egumenului său, nice robul sau nămitul stăpînălui său. Derept aceaia cînd va bate tatăl pre fecior, sau fratele cel mai mare, sau dascalul pre ucenic, sau bărbatul pre muiare, sau egumenul pre călugăr, sau stăpînul pre rob sau pre nămit, cîndu-i vor bate cu măsură şi pre vină, să cadea să să pleace; iară de să va afla că aceşt mai mare trec prespre măsură şi-ş es din obiceae, de-i bat de pururea şi foarte cumplit şi vine lucrul de stă în cumpănă de moarte să şi-i ucigă de tot, nu cu toiag sau cu bici, ce cu arme goale, atunce cei mai mici vor. putea sta împrotiva celor mai mari şi, de să va tîmpla vreuna ca aceaia, pot să-i ucigă şi de tot şi să nu aibă nice o certare. 15. Cala ce va înceape întăi a sudui ş-a ocărî şi a să svădi şi a să prici şi de va ucide pre cela ce-i stă împrotivă, de să svădeaşte cu dîns, nu va 102 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ putea dzice mai apoi cumu l-au ucis pentru să scape dennaintea lui să nu-1 ucigă, ce să va certa ca un ucigătoriu. 16. Tot omul să cade să fugă di cela ce-1 suduiaşte, pentru să lipsească să nu vie lucrul să să facă ucidere; cumu s-are dzice cînd vedzi vrăjmaşul di departe că vine şi de ver putea, fugi pentru să-ţ scuteşti viaţa. 17. Cela ce cunoaşte că iaste datoriu să pască cinstea altuia, să cade să fugă dennainte-i, cîndu-1 va vedea că vine suduind, pentru să lipsească de pricina uciderii. 18. Cela ce are putea să fugă dennaintea celuia ce înceape a sudui şi nu va să fugă, de să va prileji ucidere unul pre alt, pentru să scape di cela cu viaţă, uciderea să să cearte după voia giudeţului, iară nu cu moarte. 19. Nu iaste datoriu omul să fugă de cuvintele ceale de sudalmă, cînd va cunoaşte că de va fugi, mai rău va fi şi mai rău-1 va vătăma cela ce-1 suduiaste. » 20. Cela ce iaste foarte gras şi cela ce iaste foarte slab şi mîrşav sau altul nu-şi să poate den loc clăti să fugă sau să alearge, nu iaste acesta vinovat să fugă de cela ce să scoală asupra lui cu cuvinte de sudalmă, că atunce are fi mai rău, că l-are goni vrăjmaşul şi l-are agiunge şi l-are ucide de l-are omorî. 21. Cela ce va fi boiarin sau slujitoriu, nu iaste vinovat să fugă dennaintea celuia ce vine spre dîns suduindu-l,‘ pentru căce că de va fugi îi va fi mai mare ruşinea. y 22. Cela ce va ucide pre altul, vrînd să ucigă pre cela ce l-au suduit, acesta nu să va certa, macar de-are dzice alţii că să va certă. 23. Cela ce va ucide pri cela ce va întră la mijloc să-i împarţă, vrînd să ucigă pre vrăjmaşul său, nu să va certa. 24. Cela ce va sprijini pre doi vrăjmaşi pentru să-i împarţă, cîndu să vor bate amîndoi şi va da de-1 va răni unul dentr-înşi, iară el să va scula de va ucide pri cela ce l-au rănit şi-l va omorî, acesta nu va avea nice o certare. 25. Sprijenitoriul poate, să ucigă, fără de certare, pre cela ce-au început svada ş-au făcut asupreală, ce să dzice au cădzut năpaste pentru ce-au izbăvit den mîna lui pre cel dirept; însă aceasta să fie cînd nu-1 va putea izbăvi într-alt chip, fără numai cu ucidere. 26. Iară de să va prileji sprijenitoriul să ucigă pri cel dirept, ce nevoiaşte să scape dennaintea celuia ce-i cade năpaste, pre carele nevoiaşte şi el să-l sprijenească să nu-1 ucigă, părîndu-i de o grabă că iaste acela cela ce-au început svada, carele are fi pre direptate să să ucigă: acesta, de vreame ce-au greşit de-au ucis pri cel dirept, să să cearte după cum va fi voia giudeţului. 27. Cela ce va ucide pri cela ce aleargă să ucigă şi, de-are ucide încă şi pre soţiia lui, nice o certare să n-aibă. DESPRE UCIDERE ŞI UCIGĂTORI (gl. 7-12) 103 28. Cela ce va ucide vreun om, vrînd să ucigă pre altucineva, ce să dzice pre vrăjmaşul său şi acest vrăjmaş şi ucigătoriu iaste cela ce-au scos întăi sabiia pentru să să bată, aicea să înţăleage că acesta au început svada, iară nu să bate pentru să scape dennainte-i, atunce să să cearte după voia giudeţului, macar de-are si dzice alţii să să cearte cu moarte. 9 J 29. Cela ce va ucide pre sprijenitoriu cu înşelăciune, ce sa dzice cînd nu l-are ucide nice derept vreo greşeală sau derept ce-au vrut să ucigă pre vrăjmaşu-i, ce numai în deadins, atunce şi acesta să va omorî. 30. Tot omul are puteare să să bată cu vrăjmaşul cela ce vine asupra lui să-l ucigă, sau să-i ia bucatele; şi de va vedea nevoe, cum într-al(t) chip nu iaste putinţă să scape dennaintea lui, fără de cu moarte, atunce cel dirept, de nu va putea scăpa într-al(t) chip, să ucigă de tot pre cela ce-i cade năpaste şi nice o certare nu va avea; aceasta să înţăleage şi la bucate, într-acesta chip să-ş socotească şi bucatele. PENTRU CEIA CE UCIG PRE FUR CÎNDU-L VOR PRINDE FURÎND DE FAŢĂ. GLAVA 12. 1. Cela ce va ucide furul cîndu-1 va găsi furîndu-i bucatele, nu să va certa, de să va.afla c-au sărit asupra stăpînului cu bucatele ş-au fost de-a-1 uciderea. Aceasta să înţeleage cînd nu va putea într-alt chip să-ş scoaţă bucatele de la acel fur, fără numai cu moartea. 2.- Poate neştine să-şi strîngă priatelii, vecinii şi alţ streini, cu arme, să-ş socotească şi să-şi apere bucatele, fără nice de o certare. 3. Cine va avea la: sine vreun lucru strein şi ,vor verii să i-1 fure, poate să ucigă furii fără nice de o sminteală, ce să dzice certare, macar că iaste acel lucru strein. 4. Tot omul poate să-şi ia bucatele de la cela ce i le ţine şi i le socoteaşte, macară de şe-are fi pus şi chizeaşi, cum-să-i dea bucatele toate de faţă la vreamea cînd s-au tocmit, iară cela cu bucatele tot iaste volnic, ori unde-ş va găsi bucatele, tot să şi le ia, fie ce vreame va fi. 5. Poate fiecine să ucigă, fără certare, pre cela ce să găteadză să-l fure, ce să dzice vădzîndu-1 că pune scară să să sue, sau sapă pre supt casă, sau sparge păreatele. 6. Nu are voe furul să să bată cu cela ce-1 găseaşte fnrînd,,ce să dzice cu păgubaşul, nice să sa sprijinească să nu-1 ucigă, pentru căce i-au furat sau au venit să-i fure. 7. Furul cel de noapte nu poate nime să-l ucigă, cînd va sta de să va arăta, fără numai cînd să va apuca de războiu: atunce-1 vor ucide fără nice o certare. 104 CAUTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 8. Tâlharii cei de drum şi furii, de-i va putea, fie cine-i va ucide Iară certare; si încă şi pre ceia ce fac noaptea pagube la sămănături. 9. Cine va ascunde funi sau alte legături la niscare fercstri, pentru să să suc furul, cind va veni, sau şi derept să să sloboadză gios, să nu să cearte. 10. Pentru să-ş socotească neştine bucatele, are voe să ucigă pro fur, însă cind acel lucru va plăti mult, cumu s-are dzice mai mult decît, 2 galbeni; iară de nu va plăti lucrul atita, nu va putea ucide pre fur, alegînd numai cind să va apuca de războiu, nu să va da să-l prindză furul acelui lucru puţintel, sau şi fără de aceasta, cindu-1 va găsi deusebi noaptea îmblînd dirept furtuşagul, atunce iarăşi îl va ucide fără certare, macar de n-are plăti furtuşagul nice doi galbeni. 11. Socotindu-şi fie cine bucatele, n-are voe sau puteare să stea împrotiva. sau să să bată cu oamen~ca aceia de folos, carii să cade lui să li să pleace si să-i cinstească, alegînd de nu-s va da bucatele unora ca aceia, ce dc s-are t - O » 7 pune şi în price cu dînş, iară să nu-i vatăme întru ceva, nice să-i suduiască pre unii ca aceia, ce li să pleacă de pururea şi-i cinsteşte. 12. Nu poate nime să ucigă furul, cînd poate să-l leage şi să-l aducă la giudeţ. 13. Nu poate nime să ucigă furul, cînd va fugi şi va lepăda furtuşagul ce va fi furat şi să va duce deşert. 14. 0 rcine va ucide fur, dzua sau noaptea, nu să va certa. Aceasta să inţeleage cînd îndată va striga furul pre oamenii săi, să-i agiute, pre vecinii săi, sau pre priatelii săi; iară de nu va striga pre unii ca aceştia şi-l va ucide, să să cearte. 15. Nu e volnic nime să ucigă furul, nice dzua nice noaptea, cîndu-1 va cunoaşte pre dins cine iaste şi cînd poate pre direptate să-şi ia bucatele înapoi şi să-l cearte, alegînd cînd şe-are fi furul schimbat hainele să nu-1 cunoască, nice să fie nime mărturie să arate lucrul la giudeţ, pentru că atunce poate să-l ucigă şi să n-aibă certare; şi ucigătoriu lui încă să prinde şi să creade, dzicînd că nu ş-au vrut putea întralt chip scoate bucatele de la fur, de nu l-au vrut ucide să-l omoară. 1G. Fiecine iaste volnic să să svădească şi să să bată, pentru să mîntuiască nu numai pre sine de nevoe şi de perire, ce încă şi pre rudele lui şi pre priatenii lui şi pre vrăjmaşii lui, de-1 vor chema şi de nu-1 vor nice chema, macar de are fi cine are fi, macar de are fi jidov, totu-i un vrăjmaş ca alalt şi de are fi luat şi bani să-i scoaţă capul den nevoe. 17. Bărbatul are voe să ucigă pre cela ce va fi făcut vreo răutate mucrii lui. ÎS. I\Iacar că are fiecine voe să agiutorească pre cel asuprit şi, unde va vedea că stau cu războiu asupra lui, să-i scoală capul şi să-l mîntuiască den moarte; iară acest lucru nu iaste nemărui dată cu vreo silă, cum s;i fie datoriu să facă acest agiuloriu; de multe ori şi cu cuvinlul poate să agiulo- DESPRE UCIDERE ŞI UCIGĂTORI (gl. 7 — 12) 105 rească neştine pre altul, pănă-1 va izbăvi de vrăjmaşul carele-i face asupreală; dară nu iaste nime datoriu cu de-a sila să-l facă să facă aceasta, şi de vreame ce va fi om strein, iară nu de rodul lui şi de sîngele lui, ce să dzice frate. 19. Feciorul iaste datoriu să agiute tătîne-său, cînd va vedea că stau cu războiu asupra lui, să-l izbăvească de moarte. 20. Slujitoriul iaste datoriu să agiute căpitanului său. 21. Robul cel cumpărat iaste datoriu să agiute domnu-său; 22. Nămitul, stăpînu-său; 23. Muiarea, bărbatului său; 24. Cei de loc, giudeţului său. 25. Ţara să cade să-ş socotească şi să-ş priiască, şi să acopere de asupreale pre oamenii pămîntului său. 26. Cela ce-ş va încuia uşea casei sale pentru să nu între cel asuprit să scape den mîna asupritoriului, să să cearte după cum va fi voe giudeţului. 27. Cînd să va prileji de va fi un cucon micşor şi slab şi va veni asupra lui vreun bărbat mare şi mai tare la toate puterile decît acela, atunce iaste volnic să să bată cel mai mic şi mai slab cu mai mare arme decît cum sîmt a celuia ce vine asupra lui. Iară de să va afla' că cela ce vine asupra lui şi înceape el svada iaste mai micşor decît dîns şi mai slab, atunce n-are puteare cel mai mare şi mai tare să scoaţă mai mare armă să să bată cu celalalt sau şi tocma, pentru ce de să va prileji să scoaţă mai mare şi să va tîmpla de-1 va ucide pre acest micşor şi slab, să va certa, macar de-are fi şi început războiul cel micşor si slab. y y 28. Cînd să va prileji unui om de-1 vor birui, bătîndu-să la războiu sau şi într-alt chip, şi gonindu-1 vrăjmaşul lui, de să va prileji acest vrăjmaş a lui să cadză gios la pămînt şi de-1 va vătăma acolea gios la pămînt, fiind căzut,. să va certa de la giudeţ după vătămarea ce-i va fi făcut. 29. Cela ce,va ucide pre cela ce alergă după dîns să-i facă moarte cînd fugiia, cumu s-are dzice, bătîndu-să, au dat să-l lovască şi n-au nemerit bine, ce i-au căutat numai a da dos ş-au început a fugi, iară celalalt l-au agiuns şi l-au omorît, acesta să va certa după- Voia giudeţului; însă, să socotească giudeţul, dară de va fi fugînd pentru să-ş mai dobîndească agiu-toriu şi să să întoarcă să-l omoară, atuncea de-1 va omorî acesta ce-1 goneaşte, nu să va certa; sau şi într-al(t) chip, cînd să va prileji cela ce fuge să fie om de gios şi cela ce-1 goneaşte să fie boiarin, atunce poate să ucigă boiarenul pre cel mai mic ce fuge, fără de nice o certare. 30. Cîndu să va acolisi un om de altul, nefiindu-i cela nice cu o deală, aşea, numai într-o pizmă, va vrea să-l ucigă; cela încă nu să va da, ce să va sprijini cum va putea; bătîndu-să ei amîndoi, va cunoaşte cel asuprit că-1 va ucide asupritoriul, vădzînd el că nu iaste putinţă să-ş mîntuiască viaţa 106 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ într-al(t) chip şi îl va ucide, atunce trebue să arate la giudeţ cu mărturie, cum acel ucis a început întăi svada şi cum nu i-au fost vinovat, ce de mare nevoe l-au ucis, pentru să scape de moarte, că într-alt chip nu era vreame să poată scăpa de acel vrăjmaş, fără numai cu moarte. Atunce, de să va afla cum aceale mărturii, ce arată acest lucru, sîmt oamen de gios şi proşti, să nu să creadză, ce să să cearte ucigătoriul; iară de vor fi mărturiile oameiii buni şi vestiţi de credinţă, să să creadză şi să nu să cearte. PENTRU R ANE LE CEALE DE MOARTE ŞT PENTRU CEALE CE NU VOR PI DE MOARTE. CUM SĂ VOR CUNOAŞTE. GLAVA 13. 1. Banele, unele sîmt de moarte, carile şi de nevoe sîmt îndemnătoare spre moarte, mai vîrtos aceaste rane ce . să ating de inimă sau de crierii capului. Altele, iarăşi, sîmt mai departe, ce aceaste nu sîmt de moarte, ce să vindecă mai pre lesne, cumu-s la stinghi şi la pulpile picioarelor, aşijdere şi la mîni. Aceaste încă de sîmt vreunele şi cu grijă pentru lăcomiia şi poftele ceale reale, cînd va face cum nu să cade cela ce va fi rănit, care lucru macar că sîmt şi de-a nu îndemnarea spre cumpene de moarte, iară tot trebue cu socotinţă alegînd, de să vor prileji ranele să fie la piept sau la grumadzi şi alte ca aceaste. 2. Cela ce va răni pre altul şi-i va face rană de moarte şi de i să va prileji moarte dentr-acea rănitură, atunce vor vedea toţi cum au murit de acea rană şi-l vor certa pre acesta ca şi pre un ucigătoriu, macar de-are muri dup-acea cît de tîrdziu după cîteva dzile, sau de nu va fi mărs nice la. vraci să să vrăciuiască, sau macar de va fi dat şi pre vraci rău să-l fie smintit,1 sau de să va fi şi smintit cel rănit singur cu multe lucruri, fără de ispravă, mîncări, băuturi şi alte aseamenea acestora, ucigătoriul, tot să va certa ca un vinovat. 3. Cela ce va răni pre altul şi-i va face rană nu de moarte şi dup-acea pentru destule neputinţe i să va tîmpla moarte, atunce nu va putea creade giudeţul, cum să-i fie moartea dentr-acea rană, pentru că acesta nu să cade să să cearte ca un ucigătoriu, ce după cum va fi voia giudeţului, pentru că acesta au murit au pentru vina vraciului, au pentru nesocotinţa lui, ce să dzice pentru lăcomiia lui şi pentru poftele trupului cu. neîngăduinţa sa şi mai vîrtos cînd va muri , curund, preste puţine dzile, după ce I-au rănit. 4. Cela ce-au rănit pre altul cu rană ca aceaia, să vie lucrul să stea la cumpănă de moarte, acesta să cheamă c-au murit de acea rană şi să va certa ucigătoriul cu moarte,- macar de s-are găsi greşala şi acelui rănit pentru hrana lui cea fără de cumpăt, ce să dzice mîncări şi băuturi, sau şi pentru nemeşterşugul vraciului. • DESPRE RĂNIRI (gl. 13, 14) .107 5. Cela ce va răni pre altul cu rană ca aceaia să nu să cunoască ce îeal de rana iaste şi de i să va tîmpla moartea de acea rană, nu să va chema să fie mort de rană, ales cîndu nu să va fi păzit, -nice va fi chemat vraci să-l vadză, sau de-are.fi şi chemat nu va fi ascultat cumu-1 va fi învăţat, sau de să va fi smintit sîngur cu nesocotinţa lui, slobodzindii-să la bucate şi băuturi. Aceastea toate să cade să le arate cela ce l-au rănit, cu mărturie ca aceaia, cum au făcut toate aceaste greşeale ce sîmt mai sus scrise, şi atunce nu să va certa aş ea cumplit ca un ucigătoriu; iară de nu va arăta unele ca: aceastea, cum am dzîs şi mai sus, certa-să-va cu moarte ca un ucigătoriu. CÎND SA VA CERTA CELA CE-AU RĂNIT PRE ALTUL ŞI CÎNI) NU SĂ VA CERTA. t GLAVA 14. 1. Cînd să va afla că cel rănit, n-au vrut să cheanie vraci sau de-are fi si * chemat şi nu l-au chemat la vreame, ce s-au întîrdziat preste cîteva dzile: atunce sminteala morţii va fi despre cel rănit. 2. De să va găsi'că cel rănit nu ascultă cumu-1 învaţă vraciul şi de să va prileji să moară de acea rană: pricina morţii-şi iaste el sîngur, iară nu rana. 3. De să va fi cel rănit împreunat cu muiare trupeaşte, pricina morţii nu i-i den rană, ce iaste pentru nesocotinţa lui. 4. De va: fi cel rănit mîncat niscare bucate greale şi va fi băut niscare băutură carea cumva, sau de va fi îmbiat în soare, sau în vînt la răceală: atunce nu i-i moartea de rană. 5‘. Cînd cel rănit vă să să tămăduiască cu descîntece şi cu farmeci, atunci el sîngur iaste vinovat morţii-şi, alegînd de va fi rana de ceale de moarte şi vracii să vor fi părăsit, dzicînd că nu să va tămădui, atunce de nevoe de va chema şi fărmăcătoare sau descîntătoare, nu să înţeleage să fie făcut aşea greşală mare, pentru să poată şuvăi cela ce l-au rănit, să nu. să cearte cu moarte. . . \ 6. De va fi mărturisit cel rănit, la moartea sa, cum nu i-i moartea de acea rană, ce-i iaste pentru nesocotinţa şi nepaza lui, nu vom putea creade; aşijdere nu vom creade nice cînd va dzice că i-i moartea de acea rană. 7. Cînd va dzice vraciul că iaste rana de moarte sau nu de moarte, îl vom creade. Mai vîrtos, cîndu să va afla că vraciul iaste dascal, cumu le dzic acestora, doftori, atunce să creade şi mai bine decît are fi altul mai prost, bârbiiariu sau descîntătoriu. . - 8. Cînd va dzice vraciul cum cutare armă n-au făcut rană de moarte şi mărturiile vor dzice că rana-i de moarte, mai creade-să-va vraciul decît mărturiile. ' , ‘ 108 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 9. Orice va dzice vraciul vom creade pentru rană, macar de nu s-are giura; sau de-are fi vraciul şi jidov, sau şi de altă leage, atunce vom creade mai mult. 10. Cînd să va prileji să nu fie vracii toţi într-un cuvînt, ce unii să dzică că rana iaste de moarte, iară alţii să dzică că nu iaste de moarte: atunce-vom creade pre cei mai mulţi, sau pri cei mai buni, sau pri cei destoinici, iară nu pre alţii. 11. Iară cînd vor fi tot unii ca alalţi, amîndouă părţile şi la tot meşterşugul să vor tocmi într-o fire şi într-un cumpăt, atunce giudeţul va căuta şi va socoti mădulariul cel rănit: dece, de va fi mădulariu di ceale mari ce oblăduescă,. ce să dzice domnesc, toate mădularele, atunce va creade pri ceia ce dzic că iaste rană de moarte, iară de va fi mădulariul din ceale mai mici, va creade pre ceaialaltă parte de vraci, ce dzic că rana nu-i de mo(a)rte. PENTRU BĂRBAŢII CE VOR LUA I) O O MUERI ŞI PENTRU MUERILE CEALEA CE, CÎND LE VOR LIPSI BĂRBAŢII DE ACASĂ, SĂ VOR MĂRITA. GLAVA 15. 1. Cela ce va lua doă mueri şi să va cununa cu amîndoă, ce să dzice, cu una într-un loc, cu alta undeva într:alt loc, şi vor fi vie amîndoă: acesta lucru,, după pravilele celor împăraţi bătrîni vechi di demult, li s-au fost făcînd moarte, iară în veacul de acmu să ceartă după voia giudeţului, ce să dzice sau să-l bage în ocnă, sau-1 vor purta pren tîrg cu piialea pre toate uliţele şi să i să ia toate bucatele să fie domneşti, pentru că nu i să mai cuvine să aibă bucate, de vreame ce ş-au pierdut cinste şi iaste de ocară şi de toată ruşine. 2. Pre une locuri pre unii ca aceştia, carii iau doă mueri, poartă-i pre uliţe cu piialea şedzînd călare pre măgariu şi-i tot bat cu doaă furci, ce torc muerile. Aşijdere şi pre mueri, pre ceale ce iau doi bărbaţi, le poartă cu pieile goale pre măgari, şi le bat cu doaă cumănace, sau cu doaă şlice. 3. într-un chip să ceartă muiarea ce va lua doi bărbaţi ca şi bărbatul ce ia doaă mueri. 4. Cela ce va avea doaă mueri la vreamea sa, cîndu-i în toată vîrsta, acela-i giudecat numai să fie de moarte. 5. Cela ce să va cununa cu doaă mueri şi să fie amîndoaă yii, face prepus să fie eretic. Drept aceaia trebue să-l întreabe ce gind are spre taina cununii, carea iaste de o ţine besearicaj şi de să va găsi să fie eretic, să va certa cu moarte cumplită. 6. Cela ce va lua doă mueri şi amîndoaă giupînease, să să cearte după cum va fi voia giudeţului; ce voia giudeţului atîta să tinde, cîtu-i va lua şi viaţa. 7. Nice un vlădică sau patriarh nu poate nice într-un chip să slobodzească pre vrun bărbat să-şi ia doo mueri, sau muiarea să-şi ia doi bărbaţi. DESPRE BIGAMIE' (gl. 15) 109 :8. Muiarea ce să va cununa cu un bărbat, carele va avea şi altă muiare vie, de va putea arăta la giudeţ cu bune şi credincioase mărturii ca aceale, cum n-au ştiut că are muiare, nu să va certa; iară de nu vor arăta cu mărturii, să vor certa amîndoi. . '9. Cînd să va afla cum n-au ştiut muiarea că are bărbatul ş-altă muiare şi dup-acea să va arăta şi muiarea cea dentăi: atunce, de va putea arăta la giudeţ cum ea n-au ştiut cum el are şi altă muiare, atunce poate să-şi ia dzeastrele ce-i va fi dat şi alta tot ce-i va fi dăruit; şi de-i va fi dăruit şi el ceva, poate să nu-i dea lui nemic pentru ce va fi fost a lui. Iară de să va afla cum mărturiile ei nu sîmt deplin nice adevărate, atunce cu darurile ce i-au fost dat bărbatul, va piiarde şi dzeastrele sale şi aşea vor fi toate ■domneşti şi pre dînsă o vor certa împreună cu bărbatul. 10. Cînd va lua muiarea al doile bărbat, socotind cum cel dentăi iaste mort: de va putea arătă înaintea giudeţului cu mărturii ca aceale destoinici de-a sa creaderea, cum i-au adeverit cu nedeajde să fie mort, nu să va certa; iară de nu vor fi mărturiile oameni de credinţă şi va cunoaşte, giudeţul că îmblă fără ispravă, atunce să va certa muiare. 11. Toate pravilele împărăteşti dau voe muerii să-şi ia al doile bărbat, cînd va rămînea de bărbat o samă de vreame, după cumu s-au tocmit, cumii s-are dzice: daca să va afla ciumu i-au robit bărbatul, atunce să-l aşteapte cinci ai, numărîndu-i din ce vreame l-au robit; iară de i să va fi dus bărbatul ■la oaste, ce să dzice să fie slujitoriu, să-l aşteapte patru ai, cum au fost ai cei vechi di demult, iară acmu într-acesta veac, scrie să aşteapte dzeace ai. 12. Cela ce-au fost sîngur ţiitoriu, marele împărat Iustiniian, dă învăţătură «um să n-aibă voe nice puteare să să mai mărite după al doile bărbat de-are .aştepta cîţi ai de mulţi, daca nu va putea ales lucru să înţeleagă, de bărba-tu-şi viu-i, au mort; numai cînd va înţeleage foarte cu adevărat, atunce-i slobodă. • 13: Moartea bărbatului să arată pre veaste, cînd să aude viu-i, au mort ; iară cînd să va audzi că iaste loc nu departe, nu agiunge cu atîta să dzică neştine cum au âudzifc, ce să dzică cumu l-au vădzut cu ochii mort, atunce să creadză. .. 14. Cîndu să va afla numai un martur să dzică cum au vădzut pe bărbatul cutăriia mort, agiunge atîta să arate cum acesta iaste mort şi atunce cu această mărturie poate muiarea să să mărite să-şi ia şi al doile bărbat. 15. Poate muiarea să trimiţă în deadins un om acolo unde i-au fost bărbatul, ' să întreabe de viu, de mort; şi cum va spune acesta; giudeţul va creade şi va da voe muerii să'să mărite să-ş ia alt bărbat, însă trebue să socotească giudeţul de va. fi acel 'trimis om ca acela să fie destoinic de . a-1 putea •creaderea. • 110 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ CÎXTtlT-Ş VA PTTARDFi DZEASTRELE MŢJIAREA CE VA FI FĂCUT PREACURVIE ŞI CÎNI) NU LE VA PIIARDE. G L A V A 1G. 1. Nu-ş va piiarde numai dzeastrele muiarea ceaia ce va fi făcut preacurvie, ce încă-şi va piiarde şi darurile cîte i-au fost dăruit bărbatul şi acealca toate le va lua înapoi. 2. Muiarea ce va face preacurvie şi de va vrea să şuvăiască să dzică cum bărbatul ei n-au făcut datoriia deplin ce-au fost să facă, cum face bărbat cu fămeaia sa, sau de va dzice c-au fost năsilnic de o au fost băt.înd fără de rînd, sau va dzice cum au făcut de sărăcie, sau că nu o hrăneaşte: nu-i va folosi nice una de aceaste, ce-ş va piiarde dzeastrele toate şi le va lua bărbatul, daca o va lăsa-. 3. Cind să va afla să nu fie cununaţi muiarea cu bărbatul, ce vor lăc.ui aşea fără leage şi vor putea să să despartă fie cînd si de o va prinde bărbatul făcînd preacurvie şi ea va vrea să şuvăiască să dzică cum au c.urvil, iară n-au făcut preacurvie, fiind fără leage şi necununaţ cu bărbatul, iară cu aceaste cu toate giudeţul va giudeca să-ş piiardză muiarea toate dzeastrele ce va fi avînd. d. Nu va putea bărbatul, după ce să va împărţi de muiare, pentru căce au fost necunimat, să o arate cum au fost făcînd preacurvie la vreamea cînd au fost lăcuind împreună, pentru să-i ia dzeastrele; ce daca i-au fost voe să-i ia dzeastrele, au fost să arate la giudeţ cumu i-au fost făcînd muiarea curvie, mainte di ce s-au despărţit, pănă a nu isprăvi giudeţul împărţirea lor. 5. Muiarea ce-ş va piiarde dzeastrele nu va putea să-ş ceară de la bărbat macar ceva să-i dea de hrană, pentru căce au făcut preacurvie. G. Feciorul ceiia ce va face preacurvie, daca-ş va piiarde dzeastrele, iaste datoriu să hrănească pre îmă-sa, cînd să va părăsi de curvie şi va şedea cu cinste; iară de nu va petreace cu cinste, nice feciorul nu iaste datoriu să o hrănească. 7. Cind va face bărbatul preacurvie, atunce îl va despărţi muiarea şi-ş va lua toate dzeastrele, cîte vor fi a ei, aşijdere şi ce-i va fi dăruit bărbatul şi toate ce-i va fi făcut, haine şi alte lucruri. S. încă dc nu va fi făcut bărbatul, nice preacurvie, ce va fi numai curvit cu o muiare slobodă aşea cum are fi curvă, atunce muiarea va dobîndi tot ce-i va fi dăruit bărbatul si toate hainele ce-i va fi făcut şi ale sale tot ce va fi avînd. 9. încă şi cîndu-ş va rîde bărbatul de muiare-ş, de va trage şi va săruta înaintea ei fieşce mueri slujnice, sau alte mueri proaste, atunce încă va dobîndi muiarea, tot cum scrie şi mai sus şi încă, de va vrea, poate să să şi despartă de dins. DESRE. PIERDEREA ZESTRII (gl. 16) 111 ,10. Cînd va pîrî bărbatul pre muiare la giudeţ, că face preacurvie, cu scopos ca acela ca să-i ia dzeastrele şi altă tot ce va avea, poate şi ea să-l pîrască pre dîns cum face preacurvie şi atunce nu-ş va piiarde dzeastrele; iară macar de-are putea să-şi arate muiarea lucrul bărbatului, dară ce folos că să vor certa amîndoi într-un chip de preacurvari. 11. . Muiarea văduă, cum să va împreuna cu vreun bărbat trupeaşte, piiarde-ş-va dzeastrele toate şi le vor lua pristavii, pre carii au lăsat bărbatul să fie socotitori câsei-ş; şi aceasta va fi mainte di ce să va împlea anul de cîndu-i va fi murit bărbatul. Iară după ce-i va treace anul, de-are face şi preacurvie nu-ş va piiarde dzeastrele, ce-ş va piiarde numai darurile şi hainele toate cîtu-i va fi făcut bărbatul şi aceaste unealte şi bucate ce vor fi, nu să vor da pristavilor bărbatului, ce să vor lua toate şi să vor da pre sama domniei. 12. Bărbatul ce va fi rămas de muiare-şi şi de va cur vi. cu fiece muiare, piiarde-ş-va toate darurile ce va fi avut de la fămeae-ş, ce i-au fost dat pănă au fost vie şi; ce-i va fi lăsat şi după moarte. 13. Ispravnicii muerii cei moarte, cînd vor vrea să ceară şi să ia dzeastrele ei înapoi de la bărbat, acest bărbat de-are putea să arate cum muiarea lui, cînd au fost vie, au fost făcînd preacurvie: atunce acesta are ţinea, toate dzeastrele ei. 14. Cînd să va scula o muiare văduă şi-ş va ceare dzeastrele de la ispravnicii bărbatului ei celui mort, iară ispravnicii vor arăta cum face preacurvie, pentru să-i ţie dzeastrele, aicia trebue să cerceteadze giudeţul de să va afla să să fie jeluit bărbatul de acest lucru; cînd va fi fost muiarea încă vie; atunce le va priimi mărturiile, cum să fie fost aşea. Iară de nu să va fi jeluit bărbatul nice dînîoară pre muiarea sa necum într-alt chip, ce nice scîrbă n-au avut împreună, atunce oricîte mărturii vor dzice c-au fost muiare rea 1), nice unul să nu creadză giudeţul, nice să o'giudece muiare rea, nice să-şi piiardză dzeastrele. , 15. r De vreame ce va fi ştiind bărbatul că-i curveaşte muiarea cu alţii şi-i va fi şi dzîs şi s-au şi jeluit de multe ori, iară cu aceastea cu toate au tăcut, n-au avut ce mai face, nice au vrut să o pîrască la giudeţ,-ce o au ţînut în casă ca pre o fămeae-ş şi s-au culcat cu dînsă, atunce nu mai poate, nice în viaţă, necum după moarte, să o pîrască la giudeţ cum au făcut preacurvie, nice poate să:i oprească dzeastrele, nice altă nemică. 16. Cînd va erta bărbatul preacurviia muerii-ş ce va fi făcut, cu tocmală ca aceaia de o va mai oblici că face acest lucru, să o spue giudeţului: şi atunce să-şi piiardză şi dzeastrele. ...' *) în original «rrea». 112 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 17. De vreame ce va şti bărbatul cu adevărat cum muiarea lui face preacurvie şi el rabdă şi o ţine în casă şi tace, atunce însămneadză lucrul cum o iartă, au de voe au de nevoe; acesta mai vîrtos poate să să cheame codaş şi hotru muerii sale, alegînd cînd nu va şti adevărat lucru, ce-ş va prepune numai aşea. 18. De va giurui bărbatul cu giurămînt muerii sale, cum de o va prinde făcînd preacurvie, nu o va duce la giudeţ, ce numai ce-i va lua dzeastrele şi o va lăsa; iară muiarea, de va face acel lucru, atunce această tocmală să stea adevărată, că nu-i va lua dzeastrele, ce o va da pre mîna giudeţului de o va certa ca pre o preacurvă, iară dzeastrea să nu-i ia. 19. Cînd nu va şti bărbatul că-i face muiarea preacurvie, dirept aceaia nu face nice o iscuşenie asupra ei, atunce nu să cheamă că o iartă pentru preacurvie ce face. 20. De vreame ce bărbatul va erta preacurvia mueri sale, de vreo nevoe, sau de vro silă, atunce nu să cheamă cum să fie ertată. 21. Cînd va pîrî bărbatul pre muiare-ş la giudeţ cum iaste preacurvă, dzîcînd cum el sîngur i-au fost hotru, atunce-i va lua dzeastrele; iară de nu va spune cum au hotritu-o el şi muiarea va. arăta cum au fost el hotru, atunce nu-i va putea lua dzeastrele. Iară de nu va căuta giudeţul de dzeastre, ce numai să cearte pri cel vinovat, atunce-i va certa pre-amîndoi ca pre nişte vinovaţi. 9 1 22. De va fi viu tatăl muerii, ce va face preacurvie, carele i-au dat dzeastrele şi carele va să moşnenească dzeastrele ei după moartea muerii, atunce bărbatul nu va putea lua dzeastrele şi să păgubească pre tatăl muerii. 23. Cînd să va afla neştine un strein să îndzestreadze pre vro muiare pentru sufletul său şi să o mărite cu tocmală ca aceasta cum, de va muri muiarea, să vie dzeastrele iarăş la mîna lui, atunce de va face aceasta preacurvie, bărbatul ei nu va putea lua dzeastrele. 24. Toate aceaste chipuri ce scriu pentru paguba dzeastrelor, să înţeleage să fie, cum am dzîs, cînd nu va avea muiarea cuconi; pentru că dacă va avea muiarea cuconi, a cuconilor vor fi dzeastrele ei, iară nu altuia nemărui, ce să dzice de vor fi cuconii cu acest bărbat, ce-au luat dzeastrele, sau de va avea si alti cuconi cu alt bărbat mai dentăi, tot ceia vor lua ce va fi. 9 * ' 25. Cela ce să va cununa cu o muiare rea x), de pururea ruşinată şi curvă; dup-acea, de va face această muiare şi preacurvie, atunce nu va putea bărbatul să-i ia dzeastrele. 26. ÎSTu-ş va piiarde muiarea dzeastrele sale, de vreame ce nu vor arăta la vedeare curvia ei deplin să vadză toţi: că giudeţul are puteare să socotească foarte de vor fi mărturiile întregi şi adevărate şi foarte bune. *) In original «rrea». DESPRE DESPĂRŢIREA CĂSARILOR (gl. 17-21) 113 27. Bărbatul ce-ş va pîrî muiarea la giudeţ cum au făcut preacurvie, pentru să-i ia dzeastrele, trebue să vădească foarte la arătare preacurviia ei, ce să dzice atîta să o arate adevărat cum iaste întru toţi credinţă ca aceaia, cum lumina soarelui face dzua; iară de nu o va arăta aşea de adevărat, nu va lua nemică dentr-aceale dzeastre, macar muiarea de să va şi certa ceva, pentru neşte prepusuri oarecarile, ce va giudeţul să vadză de la dînsa cu aceastea cu toate. De vreme ce nu să va arăta un lucru ales pentru această preacurvie, bărbatul nu va lua nemică den dzeastrele muerii-şi. PENTRU CARE VINE SĂ DESPART CĂ SĂRII, CE SĂ DZICE BĂRBAT DE FĂMEAE-ŞI. GLAYA 17. 1. Căsarii să vor împărţi de fămeile sale pentru preacurvii; şi cum iaste dată bărbatului să-ş lase muiarea, cînd o va găsi făcînd preacurvie, aşea iaste dată şi muerii să-şi lase bărbatul, cînd va curvi cu altă muiare măritată, sau fată, sau şi altă muiare fie ce feal va fi. 2. Cîndu-ş va goni bărbatul muiarea den casă, sau de nu o va hrăni, sau alte ca aceastea-i va face, pentru carile ea va face preacurvie: atunce bărbatul ei nu va putea să să desparţă să o lase; mai vîrtos muiarea pentru aceaste vini ce dzisem, poate să ceară voe să să desparţă. 3. De va fi dat neştine voe muerii sale să facă preacurvie, nu va mai putea acela bărbat să să deparţă de dînsă pentru preacurvie ce-au făcut, mai vîrtos muiarea poate să să desparţă de dînsî, pentru care lucru să cheamă codăş şi hotru muerii sale, aceasta să înţeleage de va fi fost cu voia muerii sau de-i va fi fost silă. 4. Carele ştie cum muiarea lui face preacurvie şi are avea puteare să o smintească şi nu o sminteaşte, acesta ca şi cum are da el sîngur puteare şi voe muerii sale să facă acel lucru preacurvie şi iaste ca şi cîndu o are hotri el sîngur. 5. Cînd va face neştine pace cu muiarea sa, după ce o va fi prins făcînd preacurvie, nu va putea dup-acea să mai pîrască pentru această curvie să o desparţă. 6. . Cine-ş va goni muiarea den casa sa, pentru ce va fi făcut preacurvie, să cade să o hrănească, pănă cînd va arăta preacurviia ei la giudeţ şi să să isprăvască împărţeala lor. Iară de să va afla cum muiarea cu voia ei de va fi eşit pănă dennafară de poarta casei sale, nefiind gonită de bărbatul ei, atunce nu va fi datoriu bărbatul să o hrănească. 7. De va fugi muiarea de la bărbat, pentru căce va fi avînd aşeaş la vedeare mueri curve, de le va fi ţiind, atunce are puteare toată cheltuiala ce va fi de hrana ei să ceară de. la bărbat şi tot venitul ce va fi strîngîndu-să den dzeastrele ei. 114 CAUTE UOMlNEASC DE I.WÂŢĂTUIIĂ 8. Piv.H-urviia de-are fi dc fală. dc-are fi pre ascuns, pentru earoa va ^oni bărbat ni pre muiare-ş den casă. sau si muiarea de va fugi singură de bună voia ei: pre aceştia de pururea pravila-i sminleaşte şi nu-i lasă să să împreune iarăş şi să lăcuiască intr-un loc, si mai virlos cind va fi muiarea dennafară de casa bărljatului său şi va naşte prunc acolo. Iară de nu să va putea descoperi acea preacurvie pănă la opt dzile. sau bărbatul sau muiarea pentru bărbat, atunce să îndeamnă a lăcui intr-un loc şi a face pace. 9. Cind să va duce muiarea de la bărbatu-ş, pentru că bărbatul ei line la vedeare curve in casa sa sau şi dennafară de casa sa, si dup-acea singură muiarea va vrea să lăcuiască cu bărbatulu-ş, de vreame cc să va fi giuruit si el să lase curvele, atunce pravila dă voe să facă cum va vrea muiarea. cum şi în ci: chip i:să preacurvita unuia să va puti:a tocmi şt a celuia i,alt PREACURVIE. PENTRU DOARĂ NU S-AltE DESPĂRŢI CĂSARII. G L A V A 18. 1. Cind să cearcă neştine cu besearica, pentru să să împartă de fămeae-şi, pentru c-au făcut muiarea lui preacurvie, atunce de va arăta muiarea cum şi bărbatul au făcut acesta lucru, preacurvie, atunce besearica nu-i va împărţi. 2. Cind va vrea bărbatul să să desparlă de muiarea lui pentru preacurvie ce va fi făcut, dc va arăta şi muiarea cum şi bărbatul au făcut sodomie, atunce nu să vor despărţi; iară trebue să arate muiarea cum au făcut sodomiia deplin, cumu-i să fie, pentru că de nu va arăta sodomiia desăvîrşit, cum au fost păcatul, nu să vor putea despărţi. 3. De vreame ce are neştine gînd să să desparţă de muiare-şi pentru preacurvie ce-au făcut, si muiarea va arăta cum bărbatul ei are vro ereasă, atunce besearica nu-i va despărli, ce pocăindu-să amîndoi, să va socoti greşala unuia să fie dirept altuia, ce să dzice să fie una dirept altă. 4. Aceaste greşeale ce am dzîs, carele împart bărbat de fămeae iaste prea-cur(v)iia. sodomiia, ereticiia, carele trebue să să arate la giudeţ întregi şi la vedeare, penlru că de nu să vor arăta să vadză toţi, atunce ca şi cind nu s-are fi făcut nicecum şi cum nu şi s-are ('i dus pre la giudeţ ; şi aceasta stă asupra giudeţului să să isprăvască dc vor fi mărturiile bune sau de nu vor fi. ci NI) ŞI ÎN CE CHIP SĂ DESPARTE BĂRBAT DE MUIAREA PENTRU SODOMIIA. GLAVA 10. 1. Poate muiarea să ceae voe de la besearică să să despartă de bărbat, cindu-1 va învăţa diavolul meşterşugul lui cel spurcat şi urii tuturor, ce să dzice să nu să impreune cu fămeaia-şi curnu-i firea, ce prospre fire, penlru DESPRE DESPĂRŢIREA CĂSARILOR (gl. 17-21) 115 că atunce besearica-i împarte pănă în puţină vreame, pănă doară s-are pocăi bărbatul de acest păcat spurcat, ce să dzice sodomiia. 2. Iară de să va afla cum acel bărbat ce face sodomie, nu face numai cu singură muiarea lui. ce şi cu alta streină, sau şi cu alt obraz, atunce muiarea va ceare voe de la besearică numai să să desparţă. 3. De să va afla cum bărbatul nu să împreună cu muiarea-ş deplin, cumu-i să fie, ce să varsă pre dinnafară, ce se dzice pentre coapse, să să desparţă. 4. împarte-să fămeaia de bărbat şi bărbatul de fămeae, nu numai cînd face bărbatul sodomie cu muiarea sa, sau şi cu altă muiare, sau cu copil, sau muiarea lui, de va face sodomie cu alt bărbat, ce încă şi muiarea lui de să va împreuna trupeaşte cu altă muiare, cumu să dzice una cu alta şi să varsă una la alta, ce să dzice aruncă sămînţa, pentru că aceasta iaste ca şi sodomiia şi atunce, de va vrea bărbatul, o va împărţi. 5. împarte-să muiarea de bărbat, cînd va face muiarea cinie, sau niscare meşterşuguri să să poată freca să să varse sămînţa, să să poată stîmpăra de poftă, ce să dzice cu cinie de lemn, sau de lier, sau de steclă, sau de pîndză, sau fie ce altă, să fie lucru ales de aceaia treabă: pentrucă cumu-i aceasta, iaste tocma ca şi sodomiia. 6. Nu să va împărţi bărbatul de fămeae, sau fămeaia de bărbat, cînd vor face vărsare de sămînţă singuri cu mina sa. 7. împărţirea căsaşilor cînd să va face pentru aceaste vini, ce scrie mai sus, să înţeleage să fie pănă la o vreame, iară nu de totului tot. CÎNDU Si VA DESPARŢI BĂRBATUL DE MUIARE-ŞI SAU MUIAREA DE BĂRBAT PENTRU ERE SE DE VA FI UNUL ERETIC. GLAVA 20. 1. Pentru ereseile bărbatului poate muiarea să nu-ş desparţă bărbatul numai cu besearica, ce şi ea singură fără de voia nemărui poate să să despărţă de dîns şi mai vîrtos de o va fi el ispitit, sau de o va fi silit să o întoarcă despre credinţa ei cea bună a pravoslaviei spre ereasele lui. 2. Nu să poate socoti den doaă lucruri unul, oarecarele va fi mai rău, ereasele au preacurviia. De vreame ce un obraz, ce are voe de la besearică să să desparţă, pentru că celalalt obraz au făcut preacurvie, acmu nu poate obrazul cela, ce-au făcut preacurviia, să dzică celuialalt, soţiia lui, cum iaste eretic; şi să vor măsura una cu alta, ce să dzice eresele cu preacurviia şi să vor tocmi să fie una pentru alta şi să nu să desparţă: pentru căce de vreame ce obrazul cel cu erese, de nu să va pocăi de tot şi cu totul şi să părăsească eresele, nu să vor erta, ce să vor despărţi şi dirept erese şi dirept preacurvie. s* 116 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 3. Cela ce-ş va despărţi muiarea, pentru căce iaste eretică, nu poate să oprească dzeastrele, cum are voe să le oprească cînd o va găsi preacurvă. 4. Cînd să va tîmpla bărbat cu fămeae să fie amîndoi eretici şi unul de dînşi să va întoarce spre pravoslavie şi spre direaptă credinţa creştinească şi celalalt obraz să rămîe tot eretic, atunce obrazul cel creştin poate să să împreune cu alt obraz creştin şi nunta cea dentăi să să dezlege; iară de vreame ce să va întoarce spre credinţă un obraz şi dup-acea curund să va întoarce şi celalalt, atunce nunta acestora nu să va dezlega, iară va rămînea, de vor fi tot împreună* cumu au fost. 5. Iară cînd va fi dup-acea tîrdzie vreame să va întoarce şi cela obraz al doile spre creştinătate şi-şi va ceare soţul să lăcuiască cu dîns, atunce giudeţul trebue să socotească acest lucru foarte bine, pentru căce poate să fie în multe chipuri. 6. Dentăi, poate să prileji să fie şi într-acesta chip, ce să dzice: daca să va întoarce bărbatul spre credinţa cea adevărată, mai apoi după multă vreame să va întoarce şi muiarea şi va găsi bărbatulu-şi însurat, luat muiare creştină, şi aceasta, ca o muiare ce-au fost dentăi, va vrea să-şi ia bărbatul, trebue să socotească giudeţul de să va găsi că s-au cununat bărbatul cu muiarea cea creştină mai apoi, după ce s-au despărţit de muiarea cea eretică, atunce nunta cea dentăi rămîne dezlegată, iară ceaia a dooa, ce-au făcut cu creştina, iaste întărită şi giudeţul nu o va dezlega; iară de să va afla cum bărbatul s-au cununat cu creştina, mainte de ce s-au fost despărţit de muiarea cea eretică cu giudeţul besearicii, atunce nunta dentăi iaste stătătoare, iară nunta a dooa o va dezlega giudeţul şi va îndemna pre bărbat să-şi ia muiarea cea dentăi, carea s-au întors cătră credinţa cea adevărată, cum au făcut şi el sîngur. 7. A dooa, de vreame ce obrazul cela ce s-au întors mai apoi, va fi bărbatul şi-şi va găsi muiarea măritată după creştin bărbat şi acesta, ca un bărbat ce i-au fost dentăi, o va ceare, trebue să cearce giudeţul cum au făcut şi cu cela bărbat ce scrie mai sus. Iară de să va afla cum să cade bărbatul să ia pre muiarea sa ce-au întors spre credinţă, mai apoi trebue giudeţul să cearce şi foarte mult să cearce, să nu să fie întors bărbatul acesta cu înşelăciune, ce să dzice să nu cumva facă silă muerii să să întoarcă iarăşi la erese lor, sau pentru alte meşterşuguri, pentru că atunce nu va da giudeţul voe să o ia, pentru aceaste prepusuri, ce să fie cu bărbatul al doile. 8. A treia, de vreame ce acel obraz ce s-au întors, fie cine are fi, au bărbatul, au muiarea, de să va călugări şi mai apoi, după cîtăva vreame, de să va întoarce şi cela obraz den erese spre credinţa cea bună şi va găsi pri cel dentăi călugărit şi-l va ceare, ca pre un soţ să lăcuiască cu dîns: atunce trebue să socotească giudeţul, acel obraz de să va fi călugărit, după ce să vor fi împărţit cu besearica, ce să dzice să fie dat mîna, pentru că atunce nu iaste loc de-a DESPRE DESPĂRŢIREA CĂSARILOR (gl. 17-21) 117 sa mai împreunare; iară de să va fi călugărit şi să nu-i fie despărţit besearica, atunce va slobcdzi giudeţul să să dezleage călugăriia şi să să împreune unul cu alalt, însă de va vrea şi obrazul cel călugărit, iară de nu va vrea obrazul cel călugărit să lasă călugăriia, giudeţul să nu-i facă nice o silă. 9. A patra, obrazul cel călugărit, de va fi stînd pre vreo stepenă ca aceaia, ce sîmt dentru destoiniciia besearicii şi să aibă asupra sa hirotonie sau molitve de preoţie, atunce nu va mai putea să leapede călugăriia, macar de-are şi vrea, alegînd de, nu va fi călugăr desăvîrşiţ, ce-i vor fi cetit numai molitva raselor, pentru că atunce nu are nice o sminteală, ce, de va vrea, poate să o leapede. CÎND SĂ VA DESPĂRŢI MUIAREA DE BĂRBAT PENTRU VRĂJMĂŞIIA BĂRBATULUI. GLAVA 21. 1. Muiarea poate să ceară voe de la giudeţul besearicii să să desparţă de bărbatul ei, cîndu o va bate fără de samă şi-i va face rane de armă. 2. încă poate muiarea singură, cu voia ei, fără de giudeţ, să să desparţă de bărbatul său, cînd o va bate într-acesta chip să vie lucrul să stea în cumpănă, cum de n-are fi fugit, o are fi ucis de tot, sau cînd o va bate în vreun chip ca acela să o facă să nu poată grăi cătră giudeţ să-ş spue jaloba, pentru să o desparţă; iară de nu va fi aşea bătaia, să nu să poată despărţi numai ea aşea sîngură cu voia ei. 3. Cînd va fugi vreo muiare de vrăjmăşiia bărbatului şi pentru frica ce are pentru să nu o omoară, de va arăta aciiş, într-acea dată, mare vrăjmăşiia bărbatulu-şi, atunce îi desparte leagea; iară daca nu va arăta într-acel ceas răutatea lui, atunce nu-i va despărţi leagea. 4. Cela ce să va arăta cu vrăjmăşie şi cu groază asupra muerii sale, nu să va numai despărţi de dînsa, ce încă să va certa, după cum va fi voe giudeţului. 5. Muiarea de răutatea bărbatului va fugi de la dîns şi să va duce într-altă casă; iaste datoriu bărbatul să o hrănească şi să-i facă toată odihna, ce să dzice de nu va avea părinţi, sau fraţi şi de va fi eşită sîngură cu voia ei. 6. De va nebuni bărbatul, să să împarţă aceaia casă, pentru căce iaste cumpănă să nu o cumva vatăme, sau să o şi omoară bărbatul pre muiare. 7. Cînd va fi bărbatul învăţat de pururea a îmbla tot bat şi să-ş bată muiarea tot în beţie, atunce muiarea lui cu leage să va împărţi. 8. Nu numai pentru vrăjmăşiia şi răutatea ce are bărbatul asupra muerii-şi de o ucide, să va despărţi, ce şi pentru cuvinte ce va grăi bărbatul sprinţare şi o va îngrozi în tot chipul, că o va ucide de tot, pentru aceastea încă să vor despărţi; încă mai vîrtos, de cînd o are bate- şi ales cînd va fi om ca acela să-i fie ele pururea dragă svada. 11.‘r c.Mrn: homIxkascA iu: invăţâtlmîA !>. ])'■ să va afla in mijlocul a bărbat şi a fămeae, ce să dzice intre căsari. finii să [ic vreo vrajbă ca aceaia do moarto, cumu s-are socoti pentru niscari' lucruri fie prepus să-ş prepue andosino carea cumva cu înşelăciuni' să nu fiinţară unul pre altul, atunce pravila ii desparte, să nu lăcuiască impreună ; iară de nu va fi vrajba do moarte, ce va fi intr-alt chip, să nu să despartă. 10. De n-are avea bărbatul altă nice o vină, ce numai aceasta vrăjmăsiia, cindu-i jestoc şi iuti la rninie, agiunge atita să să despartă aceaia casă, pentru căce să dzice: cel rău, cela ce iaste o dată rău, de pururea va fi tot rău. 11. Acesta lucru stă pre mina giudeţului să oprească pre bărbatul cel vrăjmaş, ce să porneşte asupra muerii sale, pentru să să veaghe să nu cumva să o strice intru ceva, maca'1, de-are si face muiarea pre bărbat să să pornească asupra ei, trebue să-ş ingăduiască firei. 12. încă să cade giudeţului să giudece vina muerii, pentru ce au pornit pre bărbat cu minie asupra ei şi atunce cumu-i va părea giudeţului, sau să-i tocmaseă de să va prinde bărbatul că să va lăsa şi nu o va vătăma, iară fie nu, să-i împarţă. 13. Cela ce nu va lăsa pre inuiare-şi să doarmă intr-un pat cu dîns. să cheamă că de vrăjmăşie nu o lasă, că iaste mînios pre dinsă. 1-J. Celuia ce nu-i plac bucatele ce-i face muiarea, sau cămeşile şi alte ca aceastea, să cheamă că are vrăjmăşie spre dinsă. 15. Cela ce-ş va băga muiarea în liiară, sau o va închide undeva ca intr-o temniţă, să cheamă că are vrăjmăşie spre dînsă. 10. De să va înţeleage cum vreun chip dentru căsari, au bărbatul, au muiarea, va să hiclencască pre soţu-său cu o otravă, sau cu altă ceva armă, sau farmeci: aceaia casă să să împarţă cu ştire şi voia giudeţului. 17. IJărbatul cu fămeaia să despart, nu numai cînd să va afla cum un obraz va să hiclenească pre alt, ce încă şi cind pun pre altul să facă acesta hicleşug. ÎS. Cind să va lăsa bărbatul mai mic şi să va prinde cu chize.şie, cum nu-ş va face muerii nice o răutate şi încă-i va face şi zapis, atunce giudeţul să i-o dea pre mină, insă cind nu va fi vreun prepus la mijlocul lor, că rnacar că s-au el lăsat mai mic, iară nu va putea răbda de să nu-i facă vreo nevoe, ales de va fi vrajba prea mare: pentru căce atunce, cu toată acea plecare şi de va avea ce chize.şie, pravila nu o dă. 10. împărţeala acestor căsari să înţeleage pănă la o samă de vreame, pănă să va mai lăsa si să va mai domoli firea bărbatului cea sireapă şi vrăjmaşe. 20. Macar că şi desparte pravila pre căsasi, pentru frica ce are muiarea despre bărbat să nu-i facă vreo răutate, iară să cade să socotească giudelul această frică, de va fi cu cale pentru să-i desparţă, sau de nu va fi, de vreame cc o frică, cum are fi un lucru de nemică, nu va putea să desparţă căsa.şii. DESPRE DREPTURILE CASĂRILOR (gl. 22-20) CUM ŞI ÎN CE CIIIP POATE SĂ SĂ ARATE VRĂJMĂŞIIA BĂRBATULUI ŞI CU ci: LUCRU. G L A V A 22. ]. Trebue să fie mărturiile cc vor vrea să arate vrăjmăşiia bărbatului, să fie destoinice de-a să creaderea, să nu fie rudă, sau oamenii muerii, nice să fie de rîs şi de batgiocură, oameni dc carii să nu-i bage nime nice intr-o samă. 2. Vrăjmăşiia arată vecinii omului, sau veastea cumu sau dcacă-1 grăcsc. oamenii. 3. Boacetele muerii şi ţipetele ce să aud den casă, nu vor putea arăta vrăjmăşiia bărbatului, nice ochii ei ce vor fi vinei ii < i >, sau obrazul ce va fi îm-flat: nu pot aceastea să arate vrăjmăşiia bărbatului; marturi trebuesc la lucru ca acesta pentru să cunoască tot adevărul. 4. Mai mult creade giudeţul mărturiile carii arată vrăjmăşiia bărbatului, decît toţi ceia ce grăesc împrotivă, de dzîc că nu-i aşea, ce să dzice cum nu-i bărbatul cu vrăjmăşiie spre muiare, de vreame ce la toate giudeaţele mai adevărate sîmt mărturiile carile dzîc că iaste asea, decît ceia ce dzic că nu-i asea, fi i i ce să dzice: ceia ce adevereadză mai de credinţă'SÎmt, decît ceia ce tăgăduesc. CUM ŞI CÎND POATE BĂRBATUL SĂ-ŞI BATĂ MUIAREA ŞI ÎN CE CHIP. G L A V A 23. 1. Poate să îndirepteadze şi să cearte bărbatul pre muiare-ş, pre lucru adevărat şi pre direptate, iară nu cu înşelăciune şi fără de cale şi încă să o bată şi cînd va fi cu vină, după deală ce va fi făcut, şi atunce cu măsură, să nu o prea treacă, cu blîndeaţe, iară nu cu vrăjmăşie, fără vină şi fără ispravă. 2. Doaă lucruri oarecari sprijinesc pre bărbat să nu să cearte, cîndu-ş va bate muiarea: cînd o va fi bătut pre vina ei; a dooa, cînd o va bate puţinei. Pentru că de o va bate fără vină sau cînd o va bate cu vrăjmăşie, să va certa şi mai vîrtos cînd va fi vina micşoară; iară de va fi vina mare, ce să dzice, de o va afla în vreun lucru de-a preacurviei, sau de o va găsi făcînd vreun vicleşug spre moartea lui, atunce macar cu ce vrăjmăşie o va bate, nu să va certa întru nemică de la giudeţ. 3. Muiarea ce o bate bărbatul cu vrăjmăşie şi mult fără de măsură, poate să-ş ceară la giudeţ să să desparţă; iară să cade să fie despărţeala cu leage, să fie bătaia aşea de mare şi într-acesta chip, cît să stea lucrul în cumpănă, de va fi vie, de nu să va despărţi de dinsî; pentru că de va fi bătaia micşoară, nu să vor despărţi. 4. Cela ce va fi vrăjmaş şi cumplit spre muiarea lui, bătindu-o fără de vină, sau o va bate cu vrăjmăşie pentru puţintea vină, să va certa într-acesta 120 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ chip: să piardză a treia parte den darurile ce-i va fi dăruit muiarea; iară de nu-i va fi dat daruri, să va certa să dea muerii sale a patra parte de cîtu-i va fi dzeastrea. Aceasta iaste, cînd nu vor mai treace dzeastrele de trei sute de galbeni; iară de vor fi dzeastrele mai mult, atunce-i va da numai o sută de galbeni, şi dzeastrele fie cît ştie. 5. Muiarea poate să să desparţă de bărbatul său sîngură, cu putearea ei, cînd o va bate des şi fără de vină; şi daca să vor despărţi, să cade să o hrănească bărbatul şi să o îmbrace, cum să cade. 6. Fără de măsură şi cum nu să cade şi cu vrăjmăşie să cheamă bătaia, cînd să face cu toiagul şi mai vîrtos cînd să va svărîma lemnul, sau să facă cu acesta rane să margă sînge, sau cînd o va lovi cu lemnul în obraz, sau în cap: atunce de pururea să va certa bărbatul pentru vrăjmăşiia lui. 7. Bărbatul poate să-ş bată muiarea cu măsură pentru vina ei, macar de are avea şi zapis să nu o bată. 8. Nu să cheamă bărbatul vrăjmaş muerii sale, de o va bate numai o dată. Iară de o va bate de pururea şi de mai multe ori, fără de vină, atunce să dzice că iaste cu vrăjmăşie asupra ei. 9. De-ş va bate neştine muiarea cu pumnul, sau cu palma, nu să cheamă Ccî iaste cu vrăjmăşie asupra ei, de o are bate cît de mult şi de des. 10. Bărbatul poate să-ş pue muiarea în liiară, sau să o închidză, cum are fi în temniţă, numai pentru doaă vine: dece, una iaste cîndu o va afla făcînd preacurvie, iară a dooa cîndu o va găsi că-i face hicleşug să-l omoară; iară dirept alte vine nu va pute, nice să o închidză, nice să o bage în here. CÎND YA TREBUI SĂ FIE CHIZEAŞ DREFT BĂRBAT OAMEN DE CREDINŢĂ ŞI ÎNCĂ SĂ FACĂ ŞI ZAPIS MUERII LUI CUM SĂ NU O VATĂME ÎNTRU CEVA, NICE CU UN LUCRU. GLAVA 24. 1. Cîndu să va teame muiarea de vro răutate să nu facă bărbatul, fiind el om jestoc şi mînios, atunce poate să ceară de la giudeţ să-i facă bărbatul zapis cu chizeşie ca aceaia să nu o vatăme întru ceva; şi mai vîrtos de să va fi sîngură dat vinovată pentru vreun lucru ceva, ce să dzice de va fi făcut preacurvie. , 2. împărţi-să-va muiarea de bărbat, nu numai pentru vrăjmăşiia lui, ce mai vîrtos pentru vrăjmăşiia părinţilor şi a rudelor bărbatului, cînd să ver cumpăni să-i facă nevoe şi să o vatăme întru ceva. 3. Nu agiunge, nice poate să fie lucru de credinţă tocmala şi giurămîntul ce-au făcut bărbatul, să fie cu adevărat, cum nu-ş va vătăma muiarea întru ceva, iară trebue încă să-ş pue şi nişte chizeaşi, pentru să nu-i facă vreo răutate. DESPRE DREPTURILE CĂSARILOR (gl. 22-2G) 121 4. Cînd nu va putea găsi bărbatul chizeaş să-ş pue, pentru să nu-şi vatăme muiarea, acesta lucru stă în putearea giudeţului să socotească, să vadză cumu li-e vrajba şi să legiuiască. Putea-va agiunge să fie numai cu acel giurămînt, ce-au făcut bărbatul, de nu va putea să ştie să-i desparţă, sau să i-o dea iarăşi. 5. Cînd să va împărţi muiarea de bărbatu-ş pentru frica vrăjmăşie lui, cade-să giudeţului să întărească acest lucru, nu numai cu zapis, sau cu chi-zeaşi, ce încă trebue să o pue la un loc ca acela cu credinţă, să şadză acolo cu cheltuiala bărbatului, pănă să va aleage ce cum va fi. 6. Daca va da bărbatul credinţă ca aceaia, cu giurămînt şi cu zapis şi cu chizeaş, să nu-şi vatăme muiarea întru ceva, pentru căce au prinsu-o făcînd preacui (v)ie; iară muiarea daca va veni acasă şi iarăş va face altă curvie, atunce bărbatul poate să-i facă toată răutatea şi să n-aibă nice o certare de la giudeţ şi nu să sminteaşte nemică pentru ceale tocmeale cu legătură ce s-au făcut. 7. Nu va putea muiarea să ceae de la bărbat chizeşie, sau altă, pentru fiece lucru să nu o vătăme, ce trebue să fie vina mare şi frica ei aşijdere să aibă pentru ce să teame: atunce să ceae credinţă, şi apest lucru stă pre sama giudeţului să giudece acel lucru şi acea vină de carea să teame muiarea, poate să fie de chizesie au ba. » 8. Macar de şe-are pune bărbatul şi chizeaş să nu-ş vatăme muiarea, pentr-aceaia tot poate să o bată cu măsură, cîndu-i va fi vinovată, şi să o îndirep-teadze pre voia lui şi de la giudeţ să n-aibă'nice o certare. 9. Datoriu iaste giudeţul să silească pre muiare şi să o îndeamne să lăcuiască cu bărbatul, cînd va cunoaşte că bărbatul iaste gata să dea chizeşie cum să nu o vatăme. Numai să socotească, să nu fie bărbatul foarte vrăjmaş şi să nu fie avînd andesine urîciune, să-ş fie urîţi pînă la moarte, pentru că atunce giudeţiul nu va îndemna să-i împreune, că acolea stă lucrul în cumpănă să nu o cumva omoară, macar de-are da si chizeasi; iară de ya. vrea muiarea să 7 > 9 • şadză cu.dîns, să o lase giudeţul după cum va fi voia ei. PENTRU CÎTE FEALTURE DE LUCRURI POATE BĂRTÎATUL SĂ-Ş GONEASCĂ MUIAREA DEN CASĂ CU PUTEAREA SA, FĂRĂ DE LEAGE ŞI FĂRĂ ŞTIREA GIUDEŢULUI. G L A V A 25. 1. Pentru preacurviia ce va face muiarea, poate bărbatul să o scoaţă şi să o gonească den casă sîngur cu putearea sa şi mai vîrtos cînd va fi curviia de faţă şi arătată; iară de va fi preacurviia pre ascuns şi trebue arătare, atunce nu poate să o gonescă den casă-şi fără de voia giudeţului. 2. Macar de-are şi fi un martur, destonic şi credincios să adevereadze preacurviia muerii, iară tot nu poate, cu putearea sa, acesta sîngur să o gonească. cauţi: uom I.nt.ască ni: InyAţâtit.ă 3. Xu v;i putea muiarea eu voia ci să să despartă de bărbatu-şi şi să iasă den casă-i pentru prcacurviia bărbatului cc va fi făcut şi. mai vîrtos, cind va fi lucrul pre asemis si trebue să o arate neştine: iară de va fi lucrul de fată, atunce ponto numai singură eu voia ci să să desparţă dc bărbat. 4. Cela ce-ş va goni muiarea don casă, fără de vină, acela să va corla după voia giudeţului şi-i va da toato dzeastrele şi ce va fi dobinda dzcastrolor. 5. Datoriu iaste bărbatul să hrănească pre muiare, dacă o va goni don casă; iară de să va afla intr-acea vreame, ce lipseaşte den casa bărbatului, să facă preacurvie, atunce bărbatul nu-i va mai da nemică. 0. De să va despărţi muiarea de bărbat cu voia ci şi bărbatul va arăta, cum s-au despărţit fără nice o vină, atunce nu iaste datoriu bărbatul să o hrănească dennafară de casa lui; iară de să va fi despărţit pentru vreo vină a bărbatului. atunce bărbatul va plăti toată cheltuiala cc va fi făcut pre hrana ci, fiind dennafară do casă. 7. Cind va răspunde leagea să fie muiarca la închisoare în temniţă atîta vreame, atunce bărbatul nu iaste datoriu să o hrănească, de vreame ce iaste la închisoare pentru vina ei, ce să dzice iaste eretică, dece să ceartă cumu i să cade, pănă să va întoarcc. 8. Poate bărbatul să să desparţă de muiare şi muiarca aşijdere de bărbat, cu voia lor si fără ştirea giudeţului, cind un obraz va face îndemnare şi celuia-lalt. să greşască. î). Cind va da bărbatul bani în camătă şi încă mai vîrtos cînd va prea asupri cu camăta, atunce muiarea lui, nicum să nu aibă voe să să desparţă de dins, ce încă iaste datoare întru tot să să întoarcă şi să lipscască de la dins, pănă cind să va întoarce de acest feal de greşală. 10. Dc va face muiarea niscare farmece, carele să vor afla întru tot lucrul să fie de vătămare, atunce bărbatul iaste datoriu să să împarţă de dinsă, sîn-crur cu voia lui fără ştirea giudeţului. # o ♦ 11. Muiarea, cc să va duce de la bărbatu-ş cu voia ei, fără ştirea bărbatului, poatea să roage pre giudeţ să indeamne pre bărbat să o ia iarăş în casă-ş; iară dc nu va vrea să o ia, atunce iaste datoriu să o hrănească cîtă vreame va lipsi don casa lui. 12. Muiarea, cind nu se va pleca, nice va asculta de besearică, cîndu-i va dzice să margă după bărbatu-si, carele o ceare şi o cheamă să vie acnsă-ş şi să lăcuiască împreună, de vreame ce-au fugit fără ispravă, sau de-au fost şi cu vreo vină. bărbatul s-au întors despre acea greşal(ă): atunce bărbatul are putere să margă cu giudeţul cel mirenesc să o ia şi fără de voe ei, ce să dzice cu de-a sila. 13. I)e va lua bărbatul pre muiare numai cu voia sa, ce să dzice să o apuce fără de veaste, cu arme sau şi fără de arme, şi aceasta iaste rnuiarc lui, ca ren au DESPRE DREPTURILE CASAP.II.OP, fd. 22-2'.; fost împreunaI. ni dinsa să fio un (rup şi s-au rîrs|iTii i iI rlc din>.1 fără vină. sau şi ou vină ce-au fnsl micşoară, a (.un or; nu să va corla nomică : iară de va fi fămeaia numai logodită şi incă nu să vor fi împreunati. şi ol n va răpi şi să va împreuna ou dinsă, alunce să va ooiia oariio puţin lucru. cit. va fi voia giudeţului. î l. împar(o-să muiarea do la bărbat ou voia oi şi fără ştirea giudeţului. cind va fi bărbatul ci erotic si pentru oc va moşterşugui să afle vreame să o poală omori, sau să-i faoă alta răutate, sau căce nu o ţine cumu să cade, sau nu o ocîr-moaşlc bine, ce să dzice nu-i dă bucatc să-i fie de agiuns, sau nu-i face haine. CÎN’I) IASTE MUIAREA DATOARE SĂ ÎMBI.E DUPĂ BĂRIîAT ORI ÎNCÂTRO O VA MEARGE. GLAVA 20. ]. Cind va fugi bărbatul dentr-un oraş sau sat pentru vreo greşală mare cc va fi făcut, acolo şi să teame să nu-1 prindză giudeţul să-i facă certare, atunce muiarea iaste datoare să margă după dîns ori unde va mearge şi de are fi si vinovat, tot să cade să margă după dîns să să afle la nevoia lui. 2. Bărbatul încă iaste datoriu să margă după muiare, cînd va fugi de frica giudeţului pentru vreo greşală, ce va fi făcut pre direptate; iară de va fi vinovată într-alt chip, să vie lucrul să să cearte pre vina ei, atunce să nu margă după x) dinsă, că nu iaste bărbatul datoriu pentru vina muerei. cum iaste muiarea datoare pentru vina bărbatului de pururea să îmbie după dîns ori unde ş-are merge. 3. Muiarea iaste datoare să îmbie după bărbat incă nu numai cind va fi vinovat, ce şi nevinovat, sau şi pentru binele lui, cînd va audzi că i se troace undeva meşlerşugul mai bine, sau pentru greutăţile si dăjdele ce simt intr-acel loc, să va duce aiuri să-i fie mai binişor, că acolo nu poate terpi, sau şi dirept alt lucru; iară numai cind va cunoaşte că mearge să facă vreo răutate, ce să dzice furtuşag, tălhuşag şi alte ca aceastea, acolea nu iaste datoare să margă. -J. Cind nu va vrea muiarea să îmbie după bărbat, ce va îmbla cu şuvoaie, una altă va găsi, să să poată mintui dzicind că nu iaste obiceaiul să îmbie mucrile după bărbaţi, nu i să vor prinde aceastea şuvoaie, ce numai ce-i caută să margă după bărbat. f). Nu iaste datoare muiarea să margă după bărbat, cind va vrea să margă bărbatul să lăcuiască intr-alt, sat şi aceasta pentru ce, pentru că va cunoaşte oarece niscare seamne reale ca acealea, cum bărbatul va să o hiclenească să-i facă vreo răutate sau mărgînd pre cale să va teame să nu o ineaee undeva: dirept aceaia nu va mearge. J) în original < dâpâ ». 124 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 6. Cînd să va tocmi un om cu o fămeae şi să va logodi şi-i va dzice să-l aşteapte pănă într-un an şi atunce să să cunune şi cu dînsa; dup-acea să va prileji pănă la aceaia vreame să purceadză să iasă dentr-acel loc, atunce acea fămeae, ce să dzice logodnica nu va fi datoare să îmbie după logodnic. 7. Cînd va fi bărbatul om rău sprinţar şi va îmbla den loc în loc şi den sat în sat, şi nice la un lucru nu va fi om de stavăr şi mai vîrtos cînd va veni lucrul pentru răutăţile lui să-l gonească şi să-l scoaţă dentr-acel loc, atunce nu va fi muiarea datoare să îmbie după dîns, cumu s-are dzice de să va afla că acest om s-au făcut om rău, dac-au luat şi s-au cununat cu această fămeae; iară de să va afla cum au fost om rău de cînduş au fost,, atunce muiarea iaste datoare să îmbie după bărbat oriunde va mearge, pentru ce să cheamă că l-au ştiiut cum iaste. 8. Cînd să va tocmi un om cu muiarea sa dentăi la logodinţa lor, cum să nu aibă voe bărbatul să-s scoată muiarea de la locul si de la naşterea ei si > S 9 > » dup-acea să va prileji de va veni lucrul numai să iasă dentr-acel loc, ce să dzice de să va bolnăvi şi nu va putea să să tămăduiască într-acel loc sau de va avea vrajbă cu oamenii cei mai de frunte, ce vor lăcui acolo, sau cu mai marii lui sau cîndu-1 va scoate giudeţul şi-l va goni den sat, atunce muiarea să cade să îmbie după bărbat, iară să nu poată şuvăi cu alte toc-meale ce vor fi avut.. PENTRU CERTAREA HOTRULUI CUM ŞT ÎN CE CHIP SĂ CADE SĂ FIE. GLAVA 27. 1. De vreame ce greşala hotrului iaste mai rea decît greşala preacurviei şi să ceartă pre multe locuri cu multe fealiuri de certări, după cum va fi obiceaiul a fie ce loc. 2. O samă de pravile scriu să să. tae capul hotrului, ales cînd va îmbla hotrind de faţă de-1 vor vedea toţi şi nu o dată, ce de pururea. 3. Alte pravile dzic să gonească pre hotru şi să-l . scoaţă dentr-acel oraş sau sat unde va fi făcînd hotriia; alte dzic să şi-l scoaţă de /tot de pre locul şi eparhii a acelui giudeţ ce vor fi ascultători. 4. Alte pravile dzic să-l cearte după cum va fi voia giudeţului, ce să dzice să-l bage în ocnă sau să-l poarte pre uliţe şi să-l bată cu piialea. 6. Denafară de aceaste certări ce să dau hotrului, încă de pururea se mai adaogă- doo lucruri legiuite de ispravă: dece una iaste cînd rămîne fără de cinste, ce să dzice de ocară şi de ruşinea ceştii lumi şi de-aciia n-are nice o credinţă nice într-un loc; a doo oricîte tocmeale va face cu cineva pentru fie ce lucru ce are fi de dobînda lui, nu sîmt nice unele dirept nemică, ce la giudeţ toate sîmt stricate şi fără de ispravă ca unui om de ocară ce nu-i ţine nime în samă cuvîntul ce grăiaşte, ce iaste tot de ruşine, unde mearge. DESPRE IIOTRIE (gl. 27-31) 126 ■6. Cela ce va găsi pre muiarea lui făcînd preacurvie şi-i va răbda şi va lăcui iarăşi cu dînsa, macar că să cheamă hotru, iară acesta feal de hotrie nu să va certa cu de acest feal de certări ce am dzîs, că i-i destul şi-i agiunge cît rămîne cu ruşinea în obraz. 7. Hotrul vreunii mueri cu bărbat sau a vreunii mueri de cinste, cîtu-1 vor prinde întăia dată, să-l porte pre uliţe şi să-l bată, cu piialea pren tot tîrgul, iară a do ora să-i facă iarăşi aşea şi să-i tae şi nasul. CARELE SĂ CHEAMĂ HOTRU ŞI CÎND SĂ VA CERTA. GLAVA 28. 1. Hotru să cheamă cela ce are mueri la casa lui de le ţine pentru dobînda lui, carele-şi dau trupurile de le spurcă bărbaţii cei răi şi fără omenie pentru puţină peerdzătoare de suflet dobîndă. 2. Nu numai cela ce are mueri slobode în casa lui să cheamă hotru, ce încă şi cela ce-ş dă roabele şi slujnicele de să dezmiardă bărbaţii pentru ■dobînda. . 3. Cela ce-ş va da roaba să să dezmiiarde neştine cu dînsa pentru dobînda, acesta-şi piiarde putearea ce are asupra roabei şi rămîne roaba slobodă şi mai vîrtos giudeţul să-l sîrguiască să o mărite, iară de nu o va mărita cum mai Curund, să-l cearte pre stăpîn cu ocna. 4. Cela ce-ş va da fata la vreo dăscăliţă muiare pentru să o înveaţă carte sau şi alt meşterşug ceva şi încă-i va da şi plată să o înveaţe şi-i va da si hrană ce-i va trebui, si aceasta, cu învăţăturile ei ceale reale o va îndemna 9 i 9 t * şi va tocmi pre vreun bărbat de o va răpi fără ştirea părinţilor, atunce giudeţul să-i facă leage cumu să cade şi să cearte pre dăscăliţă să-i vearse plumb topit în gură să-i pogoară pre grumadzi la inimă, pentru că pre aceastea mădulare au eşit de la inima ei toate îndemnăturile featei, de au scîrbit inima părinţilor. . •5. Hotru să cheamă nu numai cela ce îndeamnă muerile spre zburdăciune şi spre poftă rea, ce încă şi cela ce le amăgeaşţe cu alte meşterşuguri de le îndeamnă, spre curvie, cumu s-are-dzice îmblă neguţătorind pre la casele muerilor, dece le dă tot mai eftin de cumu-i preţul şi altele şi dăruiaşte, pănă apucă de le află firea şi de-aciia le scoate den minte de le supune supt cine-i voia; aceasta face tot pentru dobînda lui. <). Hotru să cheamă şi cela ce îndeamnă şi amăgeaşţe pe vrun cucon de-1 spurcă cineva şi face sodomie, dînd mîzdă vreunui cetaş a lui sau vreunui slujnic; şi atunce de să va putea oblici cum s-au pîngărit copilul, cu adevărat hotrului numai să-i tae capul; iară, de să va tîmpla să nu-1 fie spurcat de tot, pre hotru să-l izgonească şi să-l scoaţă de tot den toata eparhiiă giudeţului aceluia. 126 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 7. Hotru de faţă să cheamă cela ce-ş dă voe muerii să curvască, pentru să ia el cîte oarice dobîndă ce va fi. 8. Aceaste trei seamne agiung hotrului celui de faţă; dece dentăi iaste una cînd îndeamnă cu cuvîntul şi cu lucrul pre muiarea lui să preacurvască; iară a doo să o amăgească, pănă va plcca singură cu sine de să va da spre dezmierdăciunea bărbaţilor; a treia cînd va lua acesta ceva plată pentru această greşală. 9. De va fi o fată fecioară şi de să va îndemna spre poftă rea pentru ornantele şi îndemnăturile hotrului să va împreuna cu vreun bărbat, macar de are şi lipsi el într-acel ceas, iară tot pentru cuvintele şi îndemnăturile lui să A'a certa, pentru căce agiunge cum cu îndemnăturile şi tocmealele lui ceale reale s-au făcut răutatea. 10. Cela ce va face pre vreo fecioară să'greşască trupeaşte cu vreun bărbat şi aceasta nu cu cuvinte dulci, ce cu de-a sila şi fără voia ei, acesta nu să va certa ca un hotru, ce ca un răpitoriu, cum vom spune mai gios. 11. Cela ce va priimi in casa lui pre vreun hotru sau de-1 va lăsa să şadză cu chirie să hotrească mueri în casa lui, acesta-şi va piiarde casa şi va fi domnească şi-l vor certa şi cu gloabă, după cum va fi voia giudeţului. 12. Cela ce va svătui sau va agiuta hotrului să hotrească, acesta să va certa tocma ca şi hotrul. 13. Cela ce va fi cucon micşor sau feţişoară şi de vor hotri cuiva, nu vor putea rămînea fără de certare nice aceştia; numai ce să vor certa mai puţin decît cum are fi mari. 14. Nu să va certa ca un hotru cela ce va hotri numai o dată muiare streină fiind den ruda lui sau altă muiare slobodă; iară să va certa de va hotri pre vreo muiare slobodă de trei, patru ori sau de va hotri muiare cu bărbat; întăia dată să va certa după cum va fi voia giudeţului, iară a do ora i să va tăia capul; iară de-ş va hotri muiarea sau fata, aşijdere dentăia dată, i să va tăia capul. 15. Nu să va certa ca un hotru cela ce va hotri muiare streină sau fără bărbat şi de nu va lua plată.; iară de va hotri muiare cu bărbat, să va certa şi acesta; şi încă să va certa mai rău, cîndu-ş va hotri sîngur pre muiarea sa. CELA CE-Ş VA ZĂLOJI CASA SA PENTRU SĂ SĂ FACĂ ACOLO PREACURYTE ŞI MESTECA RE DE SÎNGE Şl ALTE FEALIURI DE CURYII ŞI DE LUCRURI SCÎRNAYE CUM NU SĂ CADE, ACESTA SĂ SĂ CEARTE ÎN TOATE FEAL1URILE. GLAVA 29. 1. Oricine-ş va zăloji casa pentru să să facă acolo curvie şi alte toate fealiurile de lucruri reale cum nu să cade, acela să cheamă hotru şi să va certa ca un hotru şi ca un preacurvar şi ca unul di ceia ce fac sînge ameste- DESPRE HOTRIE (gl. 27-31) 127 cat, ce să dzice ceia ce-ş curvăsc cu rudele şi cu cuscriile şi cu cumătrele sau finele lor; acesta să cheamă sînge amestecat; acesta, ver va fi bărbat ver muiare, cu moarte să să cearte. 2. Cela ce-ş va zăloji casa pentru să să facă acolo sînge amestecat sau sodomie, ce să dzice curvie cu copii, pre acesta să-l omoară ori cu ce moarte va fi mai cumplită. 3. în casa celuia ce să vor face svaturi reale spre curvii şi spre alte scîrnăvii ca aceastea sau şi într-alt loc unde să vor face păcate, acela să va certa ca un hotru; iară de nu să vor face păcatele deplin, ce numai voroave, atunce nu să va certa ca un hotru, ce va lua altă certare măi micşoară. 4. Cela ce va nămi casă în chirie pentru să facă acolea răutăţi şi curvii, ca un hotru să să cearte. 5. Aceastea certări să vor da nu numai celora ce vor zăloji şi vor nămi case pentru să să facă acolo curvii şi alte păcate trupeşti, ce şi alte locuri de odihnă ce vor fi ori pre la vii ori pre la priseci ori pren pomeate ori alte primblări aseamenea acestora. PENTRU PĂRINŢII CEIA CE-Ş YOR HOTRI FEATELE SALE CEALE TRUPEŞTI. GLAVA 30. 1. Hotria ce să face cu voe părinţilor iaste mai rea şi lucru plin de ruşine şi de mai mare ocară decît ceaia ce să face între streini. Drept a aceaia oricare tată ce-ş va hotri fata sa, dentăi-şi piiarde putearea cea părinţească ce au avut spre fie-sa şi să aibă strînsoare dela. giudeţ cum mai de sîrg să-i dea toate dzeastrele ce i să vor veni de la tată-său şi să să desparţă de dîns într-acesta chip cum nu-şi i-are fi mai fost nice odînîoară fată; a doo, toate bucatele cîte va avea să să ia, toate să fie domneşti, pănă cînd va fi acesta viu. Daca va muri, atunce vor fi acelora ce vor rămînea moşneani de va fi avînd; a treia, să-l bage în ocnă, în toată viaţa lui acolo să chinuiască. 2. Pravilele ceaste mai noo dau învătătură tatălui celuia ce-s va hotri j > fata, ca să i să tae capul. Aşijdere să paţă această certare şi fraţii ceia ce-ş vor hotri surorile sau şi pre alte rude a sale ce vor pogorî den sîngele lor, care certare să cade să să ţie în samă la un păcat mare ca acesta, după cumu să ţine şi la pravila rîmneanilor pănă şi în dzua de astădzi, macar că la une locuri îi ceartă cu caterga în toată viaţa lor sau într-atîţia ai şi-i purta pre măgari cu pieile, bătîndu-i pre toate uliţele; iară certarea lor cea adevărată iaste moartea. 3.. Maica ceaia ce-ş va vinde fata pre bani pentru să curvască neştine cu dînsa, să i să tae nasul; iară de să va afla că n-au făcut tocmală să ia bani, 128 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ ce numai ce să va fi plecat după voia featei-şi, atunce să va certa după voia giudeţului; iară de va fi cădzut maica la o greşală mare ca aceaia pentru vreo nevoe mare ca aceaia sau pentru vreo sărăcie, nu să va certa aşea cumplit, de vreame ce să va milostivi şi giudeţul vădzînd sărăciia şi nevoia ei. 4. Părinţii ce-ş vor hotri fii lor, macar de le-are fi şi copii şi de are fi şi văduo, nu le va folosi aceasta, ce tot să vor certa cu moarte. 5. Nu vor putea să scape părinţii să nu să cearte cînd vor dzice c-au făcut hotriia de nevoe pentru destulă sărăcie, iară de pururea să vor certa; dup-acea trebue să foarte cerceteadze giudeţul şi să socotească de va fi fost acea nevoe şi acea sărăcie a părinţilor carea să nu să fie putut într-alt chip ocîrmi cu altceva meşterşug, fără de cu hotriia feciorilor săi; şi aceasta va fi aşea sau să va mai milostivi giudeţul de-i va mai iuşura sau mai rău să va întărită de cumplitu-i va certa. 6. Acesta feal de certare să înţeleage, cînd vor lua părinţii bani pentru să dea feciorilor, iară de nu vor lua bani, nu să înţeleage aceasta certare ce poate fi că să vor certa într-alt chip, după cum va fi voia giudeţului. PENTRU BĂRBAŢII CE-Ş VOR HOTRI MUERILE LOR. GLAVA 31. 1. Oricare bărbat va hotri pre muiarea sa, să i să facă moarte, macar cîte-odată că pravila pre unii ca aceştia hotri îi scoate den toată eparhiea giudeţului şi altă dată îi poartă pre toate uliţele tîrgului cu piialea pre măgari şi să fie cu faţa spre coada măgariului şi muiarea lui să tragă măgariul de dîrlogul căpes-trului, cu mînule sale; şi într-acesta chip să-i bată purtîndu-i pren tot tîrgul. Alte date iarăşi îi certa cu caterga în toată viaţa lor. 2. în voia şi putearea giudeţului stă acest lucru să sămăşluiască certarea morţii ce să cade să dea celuia ce-ş vă hotri muiarea sa şi mai vîrtos cînd va arăta giudeţului vreo vină ca aceaia a bărbatului, dentru carea să va fi îndemnat să cadză într-această greşală mare a hotriei. 3. Cela ce-ş va hotri muiarea pentru să ia bani, să va certa cumplit foarte; iară de o va hotri pentru să nu ia bani, să va certa cu adevărat şi atunce, iară nu aşea cumplit, cum are fi luat bani. 4. Cela ce stie că-i curveaste muiarea si el tot o tine în casă si să face a nu 9 9 f f > şti nemică şi o lasă de face preacurvie, atunce să cheamă cumu o are hotri el sîngur şi să va certa ca un hotru. 5. Cela ce să face cum să culcă cu muiarea-şi şi apoi lasă oameni streini de să culcă cu dînsa, să va certa după voia giudeţului. 6. Cela ce va ţinea în casă pre cela ce curveaste cu muiarea lui, ca şi un hotru muerii sale să va certa. DESPRE HOTRIE (gl. 27—31) 129 7. Cela ce-ş va lua muiare pre ceaia ce o au certat pentru preacurvie, acesta să cheamă cu adevărat hotru, ce să dzice fără de cinste şi ruşinat, iară nu să va certa. 8. Cela ce va ţinea în casă-ş de nevoe pre muiarea sa ce va fi făcînd preacurvie, pentru căce să teame de rudele ei sau pentru ce-1 vor face cu deasila să o ţie, atunce nu să cheamă acesta aşea într-acela feal; nice poate nime să-i dzică hotru, pentru că o ţine de nevoe. 9. Nu să cheamă hotru ceia ce-ş ţine în casă pre muiarea sa care face preacurvie, cînd nu o ştie cu adevărat că curveaşte, ce numai ce are aşea oarice prepus, cum şă fie arătînd seamnele că face acest lucru. 10. Numai răbdarea ce are bărbatul, ce să dzice cînd face .muiarea lui preacurvie şi el rabdă, nu dzice nemică; aceasta-1 face de să cheamă hotru, cumu s-are dzice cînd va avea aceasta răbdare, pentru căce-i vine dobîndă; iară de nu-i va fi venind nice o dobîndă si o va sti că curveaşte si o tine asea în * > > * 3 > casă, să să cearte după voia giudeţului. PENTRU RĂPITUL ŞI CE CERTARE SĂ CADE SĂ SĂ DEA RĂPITORILOR. GLAVA 32. 1. Răpitoriu să cheamă ceia ce vor apuca de vor răpi muiarea cuiva cea de cinste de-ş vor rîde de dînsă, sau vreo fată fecioară sau văduă sau călugăriţă sau vreun copil, cînd vor lua pre fiecarea cu de-a sila şi o vor duce dentr-acel loc, unde le va fi voia, de să vor mesteca trupeaşte.] 2. Certarea răpitorilor iaste numai moartea. 3. Cela ce va răpi pe vreo muiare nu să va certa numai cu moarte, ce încă-ş va piiarde şi bucatele că le. va da giudeţul muerii ceii răpite, de va fi muiarea mireancă, iară de va fi călugăriţă, da-i-va giudeţul ’puteare să să hrănească cu. venitul ce va fi dentru acele bucate în toată viaţa ei şi după moartea ei, le va da giudeţul toate aceale bucate la mănăstire- de la carea au răpitu-o. 4. Nu să va numai omorî răpitoriul nice-ş va piiarde numai bucatele, ce şi ceia ce l-au svătuit să răpască sau i-au dat agiutoriu să răpască şi aceştia * să vor omorî şi-ş vor piiarde şi bucatele, iară de-1 vor fi numai svătuit, iară de nu-i vor fi dat agiutoriu la vreamea răpitului, atunce-i vor numai omorî, iară bucatele nu-ş vor piiarde. 5. Bucatele răpitoriului toate să vor da muerii ceiia ce s-au răpit, macar c-au fost numai cum are fi neguţată nunta între dînşi. 6. Părinţii, fraţii, rudele, stăpînii, ispravnicii muerii, toţi aceştia pot să-i ucigă de tot pre răpitori şi să nu aibă nice unul nici o certare şi încă nu numai pre răpitori, ce şi pre soţiile lor, şi pre ceia ce le vor fi într-agiutoriu, însă 9 - o. 1060 130 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ numai cîndu-i vor găsi făcînd acel lucru, ce să dzice cînd vor răpi, iară nu altă dată. 7. Cela ce va răpi copil pentru, zburdăciunea trupului să pată ca şi ceia ce scrie mai sus; cine-1 va.ucide, să fie ucis, nice o certare să nu aibă. '8. Nu va scăpa răpitoriul ca să nu să cearte, dzicînd c-au răpit muiare pentru să să cunune cu dînsă, ce tot . să va certa. 9. Nunta ce să va face după ce s-au răpit, nu-i bună de nemîcă, ce iaste un lucru aşea cum nu şe-are fi fost, după cum dau învăţătură pravilele împărăteşti, pentru că pravila besearicii iartă acest feal de nunte, cînd nu vor avea şi altă sminteală fără de răpitură. 10. Cela ce va apuca, ce să dzice va răpi vreo muiare ce va fi giuruită altui bărbat, ni cum ca să să poată cununa cu dînsa, iară încă nice cu alta, nice cu una nu poate să să mai cunune acesta răpitoriul. 11. Cînd va răpi neştine vreo fămeae şi iarăş o va lăsa, de să va întoarce -la părinţi şi la casă-şi şi atunci de să va însura şi să să cunune cu dînsa, aceasta nuntă va fi bună, nu să va certa ca un răpitoriu; iară de o va fi răpit şi să va fi şi cununat1), aceaia nuntă nu e bună de nemică, că să va certa ca un răpitoriu. 12. Certarea răpitorilor nu numai spre cela ce răpeaşte fată fecioară, ce încă şi spre cela ce răpeaşte muiare cu bărbat sau şi împărţită de bărbat sau văduo sau roabă sau fată de suflet, ver bogată, ver săracă, ver cinstităj ver fără cinste, tot într-un chip şi cu o certare să vor certa. 13. Oricare rob sau nămit sau slugoiu de va răpi vreo fămeae, nu să va certa numai cu moartea, ce-1 vor şi arde în foc. 14. Nu numai răpitoriul să va certa, ce încă şi cine I-au svătuit şi ceia ce-i vor fi agiutat şi ceia ce-i vor fi posluşit la ceaia treabă la răpit, să vor certa toţi într-un chip ca şi răpitoriul. 15. Oricine va ascunde răpitoriul în casa sa cînd va răpi muiarea, ca un răpitoriu să va certa şi acesta; iară numai nu-ş va piiarde bucatele. 16. Oricare muiare va răpi pre vreun bărbat pentru dezmi(e)rdăciunea ei, ca un răpitoriu să va certa şi aceasta, de vreame ce nu iaste la giudeţ altă nemică fără tot o certare celuia ce răpeaşte, fie bărbat fie fămeae. 17. . Muiarea ce va răpi pre altă muiare pentru zburdăciunea trupului ca un răpitoriu să va certa. 18. Cela ce va răpi copil ca un răpitoriu să va certa. 19. Cela ce va răpi pe vreun copil,'nu pentru dezmierdăciunea trupului, ce să-l ducă cu sine în vreo cale sau la oaste, să să cearte, după cum va fi voia giudeţului. *) în original « cunanat». DESPRE RĂPIRI'. (-]. 32-34) 131 20. Oricine va răpi cucoană tinerea curea nu va fi incă de virslă de bărbat si de-i va strica Fecioria, să să cearte cu cumplită moarte, ce să dzice mai rău decît pre răpitoriu, macar că dzic o samă de dăscăli, cum de va fi fecioara inică şi săracă, alunec răpiloriul să să cearte cu ocna şi toate bucatele lui să să dea fecioarei aceii stricate. 21. Cela cc va strica fecioriia vreunii cucoane tinere cc nu va fi încă de vîrslă, macar că nu o au rănit denlr-un loc într-alt, iară tot ca pre un răpitoriu să-l cearte. 22. Cela ce va răpi vreo muiare şi dup-acea o va mărita după alt bărbat, cu une ca aceastea nu va putea şuvăi acesta, ce tot să va certa ca un răpitoriu. 23. Răpiloriul iaste datoriu să îndzestreadze pre muiarea ce au răpit, după putoarea lui şi după putearea şi deslo(i)niciia muerii; aşijdere şi giudeţul să cade să-I îndeamne să o îndzestreadze după deasto(i)niciia amînduror. 24. Oricare răpitoriu nu va priimi leagea cumu-1 va giudeca giudeţul, ce va alerga la alt giudeţ mai mare nedejduind de altă ispravă mai bună, iară aceaia ispravă a doo nu are nice o tărie.- 25. Mai mare iaste răpitura cînd va fi cu soţii multe şi cu multe fealuri de arme şi pentru căce să răpeaşte fată de mare boiarin, şi atunce giudeţul va certa mai mult de cum are fi răpitura mai mică. 2G. Răpiloriul să ceartă fie în ce loc unde-1 vor prinde, cumu s-are dzice un om va răpi pre o muiare de cinste den lîrg den Iaşi şi o va lua de o va duce la Cameniţă în ţara leşască, dup-acea de să va prileji să-l prindză aicea supt biruinţa Iaşilor, să va certa dela domnul den Moldova; iară de să va prinde supt biruinţa Cameniţei, să va certa de la biruitoriu! locului aceluia. Şi nice domnul den Moldova nu iaste datoriu să-l trimiţă acolo, dc va fi leah răpiloriul, la domnul de ţară leşască, nice biruiloriul acelui loc spre domnul dc Moldova, daca va fi moldovan, numai ce să cade să adevereadze giudeţul cu mărturii oameni de credinţă, cum iaste răpitoriu, şi atunce să va certa şi nu-1 va mai trimite aiuri. Iară de vor serie cărţi domnii unul la alalt si * > să-i ceară ca pre nişte oameni de loc, atunce iaste datoriu domnul acela supt care biruire s-au prins răpiloriul, să-l trimită pre dins cătră celalalt. 27. Toate greşealele pănă în cinci ai să săvirşesc, cumu s-are dzice ori în ce feal greşală dc va greşi neştine şi de nu-1 va pirî nime la giudeţ, pănă în cinci ai. nu mai poale nime de-aciia să-l pîrască den 5 ai înainte; iară numai răpilul nu să poale svirşi in cinci ai, ce după dzeace ai şi mai mult poate ficcinc pre răpitor să-l pîrască şi aşea să să cearte ca un răpitoriu. 2$. Răpiloriul de să va ascunde in besearică. penlru să nu-1 poată lua giudeţul, şi den besearică-1 va prinde şi-l va scoate de-1 va certa cumu i să cade. 9* 132 CARTE'ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 29. Răpitura cea adevărată să cade să aibă aceaste doo seamne: întăi să rădice muiarea dentr-un loc să o ducă într-alt loc; a dooa să-i facă silă spre cinstea ei; iară de va lipsi una dentr-aceaste doo lucruri, atunce nu iaste răpitura deplin. 30. Cela ce-ş va răpi muiarea den casa părinţilor ei şi să o ducă la casă-şi, după ce să va fi culcat cu dînsă, nu să va certa. 31- Cela ce va răpi pre muiare-şi, mainte di ce să va culca cu dînsă, şi aceasta i-au fost gîndul să să facă călugăriţă, macar că o au şi măritat părinţii, iară acesta să va certa ca un răpitoriu; iară de să va fi răpit cu voia ei vrînd pentru să lăcuiască cu bărbat, atunce nu să va certa; numai de o va fi răpit fără voia ei şi cîndu-i- va fi făcut silă, atunce pentru sila ce-au făcut să va certa după voia giudeţului. 32. Nu va putea şuvăi răpitoriul dzicînd că iaste mic de dzile, nu i-i vrea-mea încă de-nsurat, ce tot să va certa şi aşea, iară mai puţin. 33. Nunta ce să va face între obrazul cel răpitoriu şi aceii răpite şuvăiaşte răpitoriul şi scapă să nu să omoară, iară numai ce-şi piiarde bucatele şi le va lua muiarea să fie ale ei, iară sveatnicii şi agiutătorii răpitoriului nu să vor putea mîntui aşea, ce să vor certa după cum va fi voia giudeţului; şi aceasta să dzice pentru ceia' ce vor fi agiutaţi la răpit, iară nu pentru ceia ce au agiutat după ce s-au răpit, ce să dzice ceia ce-i vor fi priimiţi în casele sale şi-i vor fi ocrotit pre răpitori. 34. Răpitoriul de pururea să va certa, ver fie cu voia muerii, ver nu fie; de are fi cu voia muerii, poate fi că nu s-are certa răpitoriul cu moarte; iară daca nu va vrea muiarea şi să va fi răpit cu sila, atunce să va certa cu moarte. 35. Răpitoriul de să va prileji să răpască călugăriţă şi pentru să scape de certarea vieţii lui, va să arate cum au fost cu voia ei de s-au răpit, nu-i va folosi nemică voia ei, ce numai ce să va certa cu moarte. 36. Cînd va mărturisi muiarea singură de va dzice cum s-au răpit cu voia ei, pentru şă scape răpitoriul de certarea morţii, atunce să cade să cerce-teadze bine giudeţul să nu fie tocmala părinţilor răpitoriului sau a rudelor lui; cu dare şi cu multe meşterşuguri vor fi plecat muiarea să dzică acest cuvînt, cum iaste cu voia ei; dece să socotească tot lucrul pre-amănuntul, de să va afla cum sîmt aceastea meşterşuguri, răpitoriul numai ce-ş va piiarde viaţa; iară de să va afla cum muiarea grăiaşte de la sine neîndemnată de nime, atunce răpitoriul să va certa după voia giudeţuluh 37. De să va afla cum să fie dat vreun răpitoriu bani mulţi muerii mainte de ce-au răpitu-o pentru să o pleace să fie cu voia ei şi să mărturisească cum s-au răpit cu voia ei, atunce trebue să socotească giudeţul den afară di ceia ce i-au dat să nu-i fie giuruit şj alţii, pentru căce de-i va fi giuruit şi alţii. DESPRE RĂPIRE (gl. 32—34) 133 piiarde-ş-va viaţa, iară de nu-i va fi giuruit altă nemică, atunce să va certa după voia*) giudeţului. 38. De vor vrea părinţii featei şi de vor îndemna pre răpitoriu să le răpască fata şi fata nu va vrea, atunce să va certa răpitoriul cu moarte. 39. Cînd să vor iubi amîndoi, răpitoriul cu fata cea răpită , şi neputînd într-alt chip să să împreune, pentru dragoste ce au la mijlocul lor să vor svătui să să răpască, atunce cum dzîc o samă de dăscăli, nu să va certa răpitoriul, de vreame ce iaste un lucru cum are fi'turbat de dragoste; iară alţii si mai mulţi si mai credincioşi dăscăli dzîc cum să să cearte cu » 9 9 9 * certare iuşoară, după cum va fi voia'giudeţului. 40. Cînd vor răpi pre o muiare şi ră.pitorii vor fi cu svatul şi Cu ştirea ei, iară nu va vrea să-i facă silă spre cinstea ei, iară răpitoriul o va sili şi să A^av:culca cu dînsă fără voia ei, atunce pentru răpitul nu. să va omorî, iară pentru ce i-au făcut silă, i să va tăia capul. 41. Cînd va arăta răpitoriul cum ni cum să nu fie tocmit cu fămeaia cînd au răpitu-o, ce încă vor fi şi, cununaţi împreună, atunce nu vor lua nice o certare. 42. Muiarea macar de are si vrea sau si cu svatul si cu ştirea ei s-are 9 * 99 răpi şi să-şi strice şi fecioriia, cu aceastea cu toate muiarea nu să va certa nicecum, numai răpitoriul să ceartă după voia giudeţului. - 43. Trebue răpitoriul să arate giudeţului cu marturi aceia oameni de credinţă sau şi cu gura muerii cum muiarea au vrut cu voia ei să să răpască, şi atunce să va izbăvi răpitoriul de moarte, pentru căce de nu va pune tot lucrul să fie de faţă să cunoască toţi înainte giudeţului, altă nu va fi, ce numai ce-ş va piiarde viaţa. 44. Cînd va avea răpitoriul marturi mulţi cum au răpit pre muiare cu voia ei, iară muiarea are mărturie cum au răpitu-o cu sila, atunce giudeţul creade mai mult pre mărturii muerii, de are fi numai doi, decît pri cei mulţi marturi a bărbatului. ' 45. Iară de nu vor avea mărturii nice o parte nice altă, atunce să arate răpitoriul seamne ca acealea cu tărie, ca să să poată creade cum s-au făcut răpitura cu voia ei; iară seamnele ce vor să arate sîmt aceastea: întăi, cum muiarea iubea foarte pre răpitoriu; a doo, cum au trimis de l-au chemat să margă să o găsească; a treia, cum la vreame răpitului n-au strigat să-i vie cineva agiutoriu; a patra, cumu o au găsit cu haine frumoase îmbrăcată fiind gata. Şi- atunce daca va avea aceastea seamne, nu să va certa cu moarte, macar de are şi dzice ea cu gura ei cum au răpitu-o cu sila; iară de nu va avea marturi muiarea sau seamne să arate acesta lucru, nu a ya putea creade giudeţul. *) în original « vuia ». 134 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 46. ' Cînd va mărturisi muiarea sîngură cu gura sa, cum mainte di ce s-au răpit, au fost făcută nunta andesine, atunce de va face această mărturie* găsindu-să de putearea sa sau supt ascultarea părinţilor săi, o va creade .giudeţul; iară de va-fi în casa şi supt putearea bărbatului, atunce nu-o vă creade. ■ ' OARE CE CERTARE SA VA DA CELUIA CE RĂPEAŞTE MUIARE CURVĂ. GLAVA 38. _ ... 1. Nu să va certa ca un răpitoriu cela ce va răpi pre vreo muiare curvă, ce să va certa după voia giudeţului. 2. Pravilele ce dau certare pănă la moarte celora ce răpăsc mUeri cu de-a sila, înţelegînd cum să fie muiarea de cinste sau să fie slobodă sau măritată sau fată fecioară. . 3. Răpitoriul pentru să fugă de certarea vieţii lui, va arăta la giudeţ cum această muiare mainte de răpit au curvit cu altul şi iaste curvă; atunce giudeţul trebue să caute de vă fi fost acea curvie la arătare, nu să va certa răpitoriul, iară de va.fi pre ascuns şi vecinii vor dzice . că iaste muiare bună, atunce răpitoriul îşi va piiarde viaţă. 4. Cela ce va răpi muiare curvă cu •voia. ei, nu să va certa nicecum. 5. Cela ce va răpi vreo muiare de ;cinste socotind cu • ăşupreală cum să fie curvă, acela nu-ş. Va piiarde viiăţa, câ să va. certa după voia giufreţului.' 6. Cela ce va răpi muiare curvă carea mai apoi să va fi întors den petrea- cerea ei cea rea *■) şi să va fi cununat cu vreun bărbat cu leage, atunce vâ cerceta giudeţul, de să va afla că acea curvă, daca s-au cununat,-ş-ău petrecut viaţa cu cinste, va omorî pre răpitoriu, iară de va' fi curvind şi după ce s-au cununat iarăşi, atunce nu-şi va piiarde viaţa, ce să vă certa după voia giudeţului. • • / 7. Curva să cunoaşte pre locul ce lăcuiaşte si pre haine ce poartă, pocăit tu-s-au de curvie au ba, dece oricine va răpi curvă pocăită cerla-să-va cu . moarte. -■ ; 8. Cînd dzicem că cela ce va răpi curvă nu să va certa, aceasta să înţe- leage numai cum nu-şi va piiarde viaţa, iară într-alt fchip totr să va certa, după voia giudeţului.’ ‘ : ; ' 9. Oricine va răpi muiare. curvă şi o va ţinea-îii casă cu sila, vor număra dzeace dzile de cînd au luatu-o şi o ţine în casă-ş, dece de nu vă dă la domnie doo sute de taleri bătuţi, i să vă tăia o mînă. 10. Cela ce va răpi muiare curvă şi de va fi şi cu alte soţii cătră sine încă dzeace oameni întrarmaţi, i să va tăia capul sau, cum învaţă şi alţi x) în original « rrea ». DESPRE RĂPIRE (gl. 32—34) 335 dăscăli, să să cearte cum va fi voia giudeţului, macar că această voe a giudeţului să tinde, cum am şi mai dzîs pre multe locuri, pănă la moarte şi mai vîrtos cîndu să va răpi fără frica lui Dumnedzău şi fără ruşine de oameni. 11. Cela ce va răpi pre vreo muiare de cinste şi să o poarte den loc în loc, iară să nu să împreune cu dînsa trupeaşte, atunce să cade să caute giudeţul şi să ia sama binişor şi de va afla cu adevărat cum, pentru căce s-au căit ce-au făcut, pentru acea nu s-au împreunat cu dînsă, nu să va certa cu moarte, ce după voia giudeţului; iară de să va afla că nu s-au împreunat pentru altă sminteală ce-au avut, atunce să va certa cu moarte. 12. Cela ce va mearge în vreo casă pentru să răpască pre vreo muiare, iară nu o au răpit, trebue să cerceteadze giudeţul dece de nu o. va fi răpit; iarăşi dentru sine pentru căce să va fi căit ce va să facă şi va fi fugit de acolea, nu să va certa acesta cu moarte; iară de să va afla. că nu o au răpit, pentru că nu o au găsit acolea sau cînd vor< fi alergat oameni mulţi, dece nu o vor fi lăsat, sau şi pentru altă sminteală, atunce va certa giudeţul pre acesta cu moarte, ca şi cîndu o are fi răpit.- 13. Cela ce să cearcă să răpască călugăriţă,'macar de nu o are îiice răpi, acesta totuş va piiarde viaţa, ca şi cînd o (a)re răpi şi de-i va dzice macar un cuvînt: esi den mănăstire si eu te voiu lua să-mi fii muiare si mă voiu 9 9 9 . cununa cu tine, şi numai pentru atîta îş va piiarde viaţa. 14. Toate pravilele împreună învaţă de toate greşealele cum cela ce nu va face încă de tot greşala şi deplin, acela nu va lua certare deplin, ce numai ce să va certa mai puţin după voia giudeţului; aşea într-acesta chip iaste şi greşala răpitului, ce să dzice cînd să va face răpitura la muiare de cinste sau fată sau muiare cu bărbat sau vădoo şi de nu să va face greşala de tot de ispravă la acest feal de fămei, atunce răpitoriul nu să va certa cu moarte, iară mai puţin după voia giudeţului; iară de să va răpi călugăriţă, atunce nemică nu-i va folosi cum dzice pravila altor tuturor să nu să omoară, iară numai de să va ispiti să răpască călugăriţă şi de nu o are nice răpi, tot să va certa cu moarte, ca şi cum o are fi răpit cu adevărat. OARE CE CERTARE SĂ VA DA CELUIA CE VA RĂPI MUIARE CĂLUGĂRIŢĂ. G LA VA 34. 1. Cela ce va răgi călugăriţă de la mănăstire nu să va numai omorî, ce încă şi bucatele lui toate să vor da la/ mănăstire de lâ carea au răpitu-o. 2. Călugăriţa ce să va răpi de la mănăstire, o vor pune de Va lăcui la altă mănăstire şi acolea să o socotească foarte cu pază mare. 136 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 3. Cela ce va răpi vreo muiare călugăriţă sau alt obraz ce va fi giuruit lui Dumnedzău şi va fi şedzînd în lontru în mănăstire şi de o va răpi cu voia ei şi el nu să va afla să o fie îndemnat sau svătuit sau să-i fie dăruit ceva să o smomască sau să-i fie giuruit niscare lucruri sau bani, nice una de aceastea macar să nu fie făcut, tot să va certa cu moarte şi nice un lucru nu poate ca să-i agiute să nu-ş piiardză viaţa. 4. Cela ce va apuca vreo muiare mireancă de la mănăstire şi acesta să va certa cu moarte. 5. Pravilă împărătească iaste tuturor: cum oricine va face pace cu obrazul cel asuprit la fiece greşală, atunce cela ce-au asuprit nu să va certa aşea cumplit; iară la această greşală a răpitului această pravilă nu să ţine în samă, pentru căce că obrazul cel asuprit iaste Dumnedzău carele dentăi să asupreaşte cu răpitul mireasei lui călugăriţei, dece cu Dumnedzău cine iaste destoinic să facă pace. Dirept aceaia nice un lucru nu poate agiuta răpitoriului călugăriţei să nu-şi piiardză viaţa. PRAVILĂ PENTRU CEIA CE FAC CURVIE CU CĂLUGĂRIŢE; ACEST FEAL DE GREŞEALE SĂ CHEAMĂ ELINEAŞTE IEROSILIA. GLAVA 35. 1. Ierosilia iaste de multe fealiuri. Toate fealiurile de greşeale cu cîte să atinge omul de besearică, toate acealea să cheamă ierosilii. Iară aicea la toc-mala aceştii pravile aceasta ierosilie să înţeleage într-acesta chip: un mirean sau fie şi diiac, ce să dzice om den cinul besearicii, sau fie şi preoţit de să va prileji să să împreune trupeaşte cu vreo călugăriţă carea iaste de pururea supt închisoarea mănăstirii sau şi dennafară de mănăstire, sau cînd să va împreuna trupeaşte cu vreo muiare mireancă în besearică, sau să să împreune cu vreo muiare ce să va fi giuruit încă cu giurămînt să fie călugăriţă. 2. Tot omul ce va face ierosilie cu cumplită moarte să va certa. 3. Cela ce va face acest lucru ierosilie face o dată trei păcate mari di ceale de moarte: întăi sînge amestecat; a doo face preacurvie; a treia face furtuşag. Dirept aceaia de vreame ce tot creştinul s-au prilejit de are pre călugărită adevărată soră sufletească, dece cine o va ruşina veri cu voe veri fără j ' * voia ei, acela ruşineadză cu adevărat pre soru-sa, dece iată că să cheamă c-au făcut sînge amestecat; şi iară şi, călugăriţa să cheamă mireasa lui Dumnedzău carea iaste cununată cu Dumnedzău, dece cine să împreună cu dînsa, să împreună cu muiare cu bărbat, dece iată că face preacurvie. Aicea sîmt doo păcate mari de moarte. A treia, călugăriţa să cheamă şi iaste vas de besearică, dece cine o va streina den besearică şi o va spurca, iată că face ierosilie. Ierosilios să cheamă mai chiar fur de besearică, dece acesta să DKSl'RK IEROSIUF. (gl. 35) rhenrnă r-nu furai, ne ol vas do bosoorien : el coc ini fi cu un păcat face l io i pncnl-c do ccalo mari do moarto, cum scrie mai sus. Drept neon in acestuia altă n-au ce-i face, ce poate fi că-1 vor omori numai cu o moarte. ‘\. (lela co să va împreuna Irupoaşle cu călugăriţă, altă certare nu pol să-i mai rlea fără numai o moarte şi să i să ia tot ce va avea să să dea mănăstirii de undo iaste călugăriţă. 5. Oricare călugăriţă do va vrea ea sîngură cu voia ei să să împreune ou vreun bărbat Irupoaşle, să o ducă la altă mănăstire să o închidză acolo şi foarte să fie in pază tare; cîndai cu canon cu post, eu rugă să va puica ceva folosi şi va fi şi ccloralaltc învăţătură bună, ca să aibă frică să să teamă. Iară altă cert,are trupască nu va avea pentru vine ca aceastea, întăi penlru căce că ea nu iaste nice aii ta vinovată cum iaste vinovat bărbatul, do vreame ce aceaia şeade la mănăstire si nu să duce să cearce pro uimo, cumu-i bărbatul de mearge de o smomeaşle şi o prileslcaşte; a doo, puţine călugăriţe să fac de bună voia lor; mai multe să fac cu de-a sila şi cu amăgituri sau mai multe şi dc nevoe. Drept aceaia giudeţul să fie cu milă spre dinse. G. Cela ce să va însura, de-ş va lua muiarea, călugăriţă, accaia nuntă nu c destul că iaste de rîs şi de balgiocură şi urilă tuturor, ce încă să ceartă şi cu moarte. 7. Feciorii cc să vor naşte den călugăriţă, aceia sîmt copii; nu vor moşneni nemică dentru avearea mine-sa. S. Cela cc să va împreuna cu muiare ce încă nu va fi călugăriţă, ce numai cc va fi purlînd hainele, atîta să va certa ca şi cind are fi călugărită dc ispravă. 0. Cela cc să va împreuna cu slujnicele călugăriţelor carele simt dennafară dc mănăstire, nu să va certa ca cela ce să împreună cu călugăriţă, cc să va ccrla după voia giudeţului ca un curvariu. 10. Nu vor putea părinţii nicc rudele călugăriţei, ca să facă pace cu ccia cc să va fi împreunat Irupoaşle cu călugăriţa lor; şi de are face şi pacc, vinovatul nu-ş va folosi nemică cu aceasta pace, ce să va certa cu moarte. 11. Cela ce va săruta călugăriţă, să va certa după cum va vrea giudeţul, iară nu cu moarte. PENTRU CEIA CE FAC STLĂ FECIOARELOR DE LE STRICĂ FECIORIIA. OARE CE FEAL I)E CERTARE VOR AVEA. G L A V A 30. 1. Cela ce va face silă vreunii fecioare şi-i va strica fecioriia. dc va fi bogat, să-s piiardză giumătate den toată avuţiia lui cit va avea: iară deva fi sărac, să-l bală şi să-l gonească den locul lui. 138. CÂRTE ROMÎNEÂSCĂ DE ' ÎNVĂŢĂTURĂ ■2.,: Cela ce va face silă a muiaxe văduo. să va certa cu bani după desto(i)-niciia acelui obraz. ; 3. Cela ce va face silă vreunii fecioare ce i-o vor fi dat părinţii să o hră- nească sau la moarte o vor fi lăsat pre mîna lui să o grijească şi, şă- o socotească di ce-i vor fi treabele, acesta-ş va piiarde tot ce va avea şi să-l scoaţă să-l gonească şi den locul lui. , - ' 4. Robul sau năruitul sau sluga de va face silă featei stăpînu-său, să-l ardză în foc de viu, iară de va fi fost cu voia fetei, să-i facă moarte şi ei. 5. Cela ce va face sila vreunii feate sau vreunii mueri văduo şi de va fi cu arme şi cu soţii, să i să facă moarteiară de va fi fost fără. arme, atunce să să cearte, după. cum va socoti giudeţul. . . ; : ■6. . Oare cînd nu să va certa cu moarte cela ce va face silă vreuriiia, atunce cînd nu o va muta den casa ei'sau den casa părinţilor ei într-alt loc. 7. Oricine va face silă a fecioară micşoară, încă să.nu fie de 12 ai, să va certa, mai rău de cînd are fi fost fată mare de vîrstă. 8. Ceia ce fac silă celor mici şi încă riu de vîrstă fecioare, o samă de pravile pri cei bogaţi îi- goniia şi-i scotea den tot locul lor, iară 'pri cei mai mici îi trimitea la ocnă, păriă cînd era. voia giudeţului. 9. Un feal de pravile dzic să să cearte după voia giudeţului, altele dzic să-i trimiţă la ocnă,.alte dzic să li să facă moarte. . 10. Iară ceaste pravile împărăteşti ce sîmt mai noo, carele să ţin în samă acmu în toată lumea, caută şi cerceteadză,:dece de va fi fost ,acea silă a fecioarei foarte cu o> nevoe^ mare ca aceaia, atunce. să va omorî vinovatul, iară de ,va fi fost cu dezmierdăciune şi cu zburdăciuni şi cu dări şi cu giuruinţe şi fără nice de o nevoe, atunce să va certa, vinovatul^ după cum va fi voia giudeţului. 11.. Muiarea ce i să va face silă cu voia ei, unii dzîc să să-cearte, alţii dzîc să nu să; iară alte pravile împărăteşti dzic, de.va fi.muiarea văduo, să va certa după voia giudeţului, iară: de va .filată, nu să va certa nicecum. 12. Cela ce va sili fată sau pre. vreo. muiare fie ce feal va fi, sărva giudeca cu giudeţul besearicii, ce să dzice să afuriseaşte şi i să dă canon şi să giudecă şi de giudeţul cel mirenesc, ce să dzice şă ceartă, cu moarte sau şi .intrrâlt chip cumu-i voia giudeţului. , ■ 13. Cela ce va fi om den clirosul besearicii si de va sili. vreo muiare sau vreo > fată, să-l nevoiască episcopul să îndzestreadze faţar iară ,de v.a. fi mirean, să-l nevoiască giudeţul acelui loc să o îndzestreadze. 14. Cela ce va face silă muerii celuia .,ce-i va fi lăsat ceva drept suflet la moartea lui, să va certa după voia giudeţului şi-ş va piiarde acel lucru ce i-au fost dat. •' 15. Cuconii ce vor naşte den muiarea ce i să va fi făciit silă, nu vor moşneni nemică dentru avearea mîne-sa. : i DESPRE SILUIRE (gl. 36—38) 139 16. Cela ce să va fi certat o dată sau de doo ori după cum va fi fost voia giudeţului, şi el nu să va fi pocăit, ce iară va fi făcut silă şi altiia, atunce să va certa cu moarte. 17. Cela ce-au făcut silă, iaste om den clirosul besearicii, să va certa după voia giudeţului şi une date să va globi cu bani, alte date să leapădă de tot den mesereare-şi, iară uneori să opreaşte de besearică; iară cu aceastea cu toate, să cade tot să îndzestreadze fata. Atîta voe veghiată au aceşti oameni den clirosul besearicii, cît nu să bat la giudeţ, nice să poartă pre uliţe, cînd fac vreo greşală, pentru să nu facă ruşine cinului besearicii. 18. Cela ce va face silă muerii văduo, de va fi om den cliros, să va închide într-o mănăstire sau într-o temniţă, de va şidea pănă cînd va fi voia giudeţului. 19. Cela ce va sili vreo fată şi dup-acea cu voia ei o va lua de o va ţinea în casă de-i va fi ca o curvă, nu să va certa nicecum de pravilele ceale împărăteşti, ce numai de la besearică. 20. Muiarea ce i să va face silă şi dup-acea de să va face curvă, nu va putea să-ş ceară dzeastrele de la cela ce i-au făcut silă. 21. Oricare muiare, după ce o va sili cineva, să va învăţa de să va împreuna de multe ori cu acela, aceasta nu să cheamă fără de cinste nice ruşinată, pentru căce agiunge că au fost dentăi muiare de cinste, iară sila ce i-au făcut dentăia dată biruiaşte şi şi prisoseaşte; drept aceaia poate să vie la giudeţ să-şi ceae dzeastrele. 22. Pentru ce va certa giudeţul pre cineva, pentru ce va fi făcut silă vreunii mueri, trebue întăi să cerceteadze bine de va fi fost muiarea de cinste, pentru . căce că de va fi fost de ocară şi muiare rea curvă, nu să va certa nemică cela ce i-au făcut *■) silă. 23. Cela ce va face silă vreunii feate, pentru să o ia să-i fie muiare, de va sîrgui să să cunune cu dînsa, nu să va certa nemică. 24. Certarea ce să dă în vacul de-acmu celuia ce va face silă vreunii mueri, iaste după voia giudeţului şi giudeţul, cum va vrea, aşea-i va certa. CÎND TASTE DATORTU CELA CE YA FACE SILĂ VREUNII FEATE SA O ÎNDZESTREADZE ŞI CÎND O VA LUA SĂ-I FIE MUIARE. GLAVA 37. 1. Cela ce va face silă vreunii feate de o va îndzestri şi să va cununa cu dînsă să-i fie fămeae, nu să va certa nemică, iară de nu va vrea să o ia muiare, giudeţul cel mirenesc va certa-1 după voia lui şi-l va sili să o îndzestreadze; iară giudeţul besearicii îl va aforisi, pănă cînd sa va pocăi şi-ş va face canonul. x) în origina] «fucul*. 140 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 2. De nu vor vrea părinţii featei să o dea după cela ce i-au făcut silă, nu va putea giudeţul să-i facă cu sila să o dea, ce numai ce-1 va sili să o îndzestreadze acel vinovat. 3. Dzeastrele ce să cade să dea cela ce-au făcut silă featei ceii asuprite, trebue să fie după desto(i)niciia featei şi după avearea silnicului; şi aceasta stă pre giudeţ să răspundză, ce să dzice numărul şi cît va fi dzeastrea, mult au puţin. 4. Cela ce va face silă vreunii feate şi el va fi sărac şi nu va putea da dzeas-trale cumu să cade, atunce să-l poarte pren tîrg cu piialea şi să-l bată pre toate uliţele; de-aciia să-l scoaţă să-l gonească den toată eparhiia acelui giudeţ. 5. De va fi neştine căsariu şi va face silă vreunii feate, dece nu poate să o ia să-i fie muiare, atunce giudeţul să-l silească să o îndzestreadze şi să-l cearte cumu-i va fi voia. 6. De să va prileji să să împarţă nunta ce s-au făcut cu fată ce i-au făcut ’ silă, atunce dzeastrele ce i-au fost dat, cîndu i-au făcut silă, nu să vor mai întoarce la dîns, ce le va lua fata şi, după viaţa ei, încă şi ceia ce vor moştneni avearea ei. 7. Cînd va dărui fata dzeastrele sale celuia ce i-au făcut silă, să cheamă atunce că i le-au dăruit ; iară trebue giudeţul să socotească şi să cerceteadze foarte bine să nu cumva fie făcînd acest lucru de vreo frică să-ş dăruiască fata dzeastrele, sau cu altă înşelăciune a cuiva, pentru că atunce nu va folosi darul acela, ce să va nevoi să o îndzestreadze. 8. Cînd vor fi părinţii featei vii, nice intr-o samă de chip nu va putea fata să-s dăruiască dzeastrele celuia ce i-au făcut silă. » 9. Cînd va sta lucrul în cumpănă cum de-ş va dărui fata dzeastrele, va să să facă să fie curvă, atunce giudeţul sileaşte pre vinovat să o îndzestreadze şi să o şi mărite cum mai de sîrg. 10. Cînd să va face silă featei cu voia ei, c,e să dzice cînd va vrea şi ea şi va pofti să să împreune cu bărbat, atunce giudeţul, pentru să răspundză pre direptate pentru rîndul dzeastrelor, trebue să cerceteadze cum au fost această voe a featei, pentru căce cîndai să va fi îndemnat fata după multe lincote şi giuruinţe ce-i va fi giuruit şi încă-i va fi şi. dăruit, pănă o va fi pornit spre împreunare, atunce silitorul să nevoiaşte numai să o îndzestreadze, iară de va fi mărs fata sîngură la bărbat, de-1 va fi cercat pănă-1 va fi găsit nechemată de nime, atunce vinovatul nu o va îndzestra; şi iarăşi de va fi priimit fata fără atîtea cuvinte, numai că ce-i va fi dzîs o dată, atunce giudeţul cel mirenesc nu va îndemna pre cela ce i-au făcut silă să o îndzestreadze; iară giudeţul besearicii de nu o va îndzestra, îl va aforisi. 11. Dzeastrele să cade să le dea silitoriul featei la vreamea cînd să va mărita, iară să nu-i dea mainte. DESPRE SILUIRE (gl. 36—S8) 141 L\ CE cmp SĂ VA PUTEA ARĂTA CUM SĂ SĂ FIE FĂCUT SILĂ FIECĂRII FEATE. GLAVA 38. 1. Cu glasul şi cu ţipetele ce va striga, cîndu-i va face silă bărbatul cine va fi, carele să audză vecinii şi ceia ce vor treace pre drum şi să mărturisească, atunce să va arăta cumu i s-au făcut silă featei. 2. Arată-să cum s-au stricat fecioriia featei pre sînge ce să va arăta pre ha(i)nele. ei şi pre cămeaşea featei. 3. Cînd va vrea să arate fata cum au fost fecioară curată la vreamea cînd s-au împreunat cu bărbatul, va giura cum au fost fecioară întreagă; şi o vom creade şi aceasta, cînd vor mărturisi şi vecinii cum au avut veaste de fecioară curată şi ş-au petrecut viaţa cu cinste; iară de va fi avut veaste rea x) şi vecinii nu o vor fi ţiind nice într-o cinste, atunce nu-i vom creade nice giurămîntul. 4. Veastea cîndu să va audzi că cutarea i-au stricat fecioriia cutarele, nu iaste aceasta arătare la giudeţ cum acesta să-i fie stricat fecioriia cu adevărat, iară face prepus mare foarte. 5. Mărturiile den casa featei nu vor putea arăta cum s-au făcut silă featei, ce vor da numai prepus. 6. Cînd va mărturisi moasea cum iaste fata întreagă, o vom creade si aceasta f 0 7 » cînd va fi muiare ca aceaia de cinste moasea şi de o va fi vădzut că iaste fată şi o va fi socotit bine cum iaste întreagă şi o au pipăit cu mînule şi încă de are fi mai fost cu moasea doo mueri destoinice de o să creaderea si învătate y » s biiie la acest meşterşug. PENTRU SODOMIE ORICE FEAL VA FI Şl CÎTE FE ALURI DE SODOMIE SÎMT ŞI CE FEAL DE CERTARE LI SĂ DĂ. GI.AVA 39. . 1. De vreame ce dzisem pentru ceia ce- fac silă featelor celor fecioare şi muerilor văduo şi alte, să ş stăm tot pre aceasta cale şi să spunem şi pentru ceia ce vor face silă a cuconi brudii de-i vor spurca, căre păcat să cheamă prespre fire. Acest lucru prespre fire să face în trei chipuri: dentăi cîndu să împreună neştine trupeaşte cu maică-sa ce l-au născut sau cu'fata-şi sau cu soru-sa, deci acesta păcat să cheamă sînge amestecat; al doile cînd să împreună neştine prespre fire cu vreun dobitoc, fie ce feal va fi; a treia cînd să împreună neştine cu fiece obraz parte bărbătească, care lucru mai pre scurt să cheamă sodomie, pentru care lucru vrem să arătăm cuvînt răspuns într-acest chip. 1) în original « rrea ». 142 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 2. Sodomleanii nu să ceartă numai cu moarte, ce şi după moarte trupurile lor le bagă în foc de le ard. 3. Oamenii cei vechi di demult şi elinii pre aceştia i-au fost certînd cu o muncă mare pre carii făcea această grozăvie ce să dzice sodomiia şi dup-acea i-au fost omorînd. 4. Acesta feal sodomleanii să cheamă şi sîmt fără de cinste şi mainte încă pănă a-i ocărî înaintea giudeţului. 5. Sodomleanii mainte încă pănă nu-i vor ruşina înaintea giudeţului nu sîmt volnici cu avuţii a sa la moartea lor să o dea cui vor vrea. Iară de va lăsa neştine » 9 cuiva avearea sa la moarte şi de are face şi zapis şi dup-acea să va arăta lucrul cum au fost sodomlean, strica-să-vor acealea tocmeale şi să vor sparge acealea zapise, cum nu şi s-are fi făcut, şi avearea lui toată va fi domnească. 6. Cela ce va face silă vreunui copil, poate acesta să-l ucigă de tot şi nu va avea nice o certare de Ia giudeţ. 7. După pravila împărătească nu va putea nime să fie ispravnic vreunui sodomlean nice la'un lucru; nice la giudeţ nu va îndrăzni să grăiască pentru sodomlean; aceasta să înţeleage, cînd va fi greaşala lui arătată înaintea giudeţului, pentru căce că de n-are fi arătată greşala, fiecine are putea grăi pentru dîns să-i isprăvească ce va trebui la giudeţ. 8. De să va. afla neştine, den clirosul besearicii să fie sodomlean, să va sărăci de toate, după cum scrie pravila besearicii, de tot binele ce va fi avînd de la besearică să va scăpa şi-l vor opri şi de la besearică şi-l vor duce de-1 vor închide într-o mănăstire departe; şi mai vîrtos îl vor lepăda de tot şi cu totul den cinstea sa şi atunce să va da pre mîna giudeţului celui mirenesc să-l certe cu moarte, ce să dzice să-i tae capul. Şi aceasta să va face, cînd să va afla c-au făcut sodomie numai o dată şi deplin; pentru căce că de nu va fi făcut desăvîrşit, ce va fi făcut numai vărsare pre denafară prentre coapse, atunce nu i să va tăia capul, ce să va certa într-alt chip, pre după cum va fi voia giudeţului. . .. 9. Cela ce să cheamă, că face sodomie, acela iea şi certarea, dară nu să cheamă că face sodomie numai cela ce să împreună trupeaşte cu parte bărbătească, ce să dzice cu copii, ce şi cela ce să va împreuna cu muiare prespre fire. - 10. Cela ce să va împreuna cu singură muiarea sa într-alt chip, iară nu cumu-i obiceaiul muerilor, răspunsu lui iaste de ispravă să-i facă moarte şi nu-i va folosi de-are cît şuvăi, de vreme ce iaste mai grea aceasta greşeală, cînd să împreună omul prespre fire cu fămeaia sa decît cu streină. 11. Sodomlean să cheamă încă şi cela ce cu mîna sa face vărsare; iară de-1 va vedea cineva şi de-1 va prinde, nu să va certa cu moarte, iară cum va fi voia giudeţului. DESPRE SODOMIE (gl. 39, 40) 143 12. Orcare muiare va meşterşugui de va mearge la altă muiare ca un bărbat cu cinii ca acealea cum am scris şi mai sus, şi frecîndu-să eale acolo, de va arunca sămînţă una la alaltă, ce să dzice de vor face acel lucru desăvîrşit să să stîmpere de poftă, atunce pre amîndoo să le omoară; iară de nu vor face lucrul deplin, să vor certa mai iuşor după voia giudeţului. 13. De să vor afla frecîndu-să doo mueri una pre alta, însă fără nice de o cinie, pănă cînd să vor slobodzi amîndoo, să vor certa şi aceastea după voia giudeţului. 14. Care muiare va face în loc de bărbat cu vreun copil, să-i facă moarte ca unii sodomleance. Alţi dăscăli dzîc să să cearte după voia giudeţului. 15. Nu va putea giudeţul nice într-un chip să mai micşureadze certarea ce să dă la sodomie, ce de pururea le va tăia capetele şi-i va arde în foc; numai să socotească giudeţul, cînd va fi lucrul desăvîrşit, ce să dzice în lontru, atunce să-i piiardză, iară cînd va fi dennafară să-i cearte după voia lui, cum scrie si mai sus. 9 16. Oricare sodomlean va face sodomie cu copil sau şi alt obraz parte bărbătească, să-i facă moarte si să-l arză în foc. 7 9 ' 17. Cela ce să va împreuna „cu vreo muiare' prespre fire dormind în somn şi încă-i va fi muiarea rudă den sîngele lui şi ea daca să va deştepta, va strigar acesta să să cearte ca un răpitoriu, ce să dzice să i să tae capul. 18. Sodomia nu naşte rod; drept aceaia nu să sminteaşte să să. facă nuntă den rodul sodomleanului. 19. Greşala sodomiei să giudecă de la doo giudeaţe; giudeţul besearicii-1 aforiseaşte, giudeţul cel mirenesc face-i moarte şi după moarte trupul lui îl arde în foc. 20. Cela ce va săruta copil cu rîvne, să să cearte după voia giudeţului. 21. Greşala sodomii să arată cu seamne si cu înţelesuri. » 9 » 22. Arată-să încă şi cu mărturii carii vor dzice cum au vădzut! pre sodomlean apucatu-să de copil şi vrea să-l întoarcăcu faţa în gios cu de-a sila şi ei au audzit rugucindu-să ş-au alergat de l-au scos şi alte ca aceastea. 23. Ţipetele şi strigarea copilului iaste de faţă sămn, cum i-au făcut silă. 24. Cînd va dormi neştine într-un pat cu copil tinăr, face prepus mare cum iaste adevărat sodomlean. 25. Cînd va fi cămeaşea copilului cu sînge, iaste de faţă sămn de sodomie. 26. Să prindză neştine copil cu de-a sila să-l sărute, face prepus cum iaste acela sodomlean, alegînd cînd va fi copilul mai gios de dzeace ai. 27. Agiută foarte multe la arătarea sodomii veastea celui vinovat ce-i vor dzice că iaste scdomlean. 28. Moasea şi vraciul pot să mărturisească, "de vreame ce vor fi vădzut copilul şi de vor cunoaşte făcut-au sodomie au ba. 144 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE'ÎNVĂŢĂTURĂ 29. Cuvîntul copilului nu va arăta Ia giudeţ greşala sodomiei, iară face mare prepus cum să fie vinovat. 30. Certarea sodomiei poate giudeţul să o mai micşureadze, cînd să va face între cuconi micşori ce nu vor fi încă de vîrstă. 31. Cind va păţi copilul această pacoste, sodomia, de i să va fi făcut silă, nu să va certa. PENTRU CEIA CE VOR FACE CUR VIE CU DO TUTO ACE, CE CERTARE LI SĂ VA DA. GLAVA 40. 1. Bărbatul ce să va împreuna cu dobitoc parte fămeiască sau muiare ce să va împreuna cu dobitoc parte bărbătească, întăi li să tae capetele şi dup-acea să ard în foc cu acel dobitoc împreună cu carele să. va fi împreunat. PENTRU SÎNGE AMESTECAT CE FEAL IASTE ŞI CE FEAL DE CERTARE LI SĂ VA DA CELORA CE VOR FACE ŞI CÎND SĂ VOR CERTA CEIA CE VOR FI VINOVAŢI. G L A V A 41. 1. Sînge amestecat iaste un păcat şi o greşală mai rea 1) şi mai cumplită decît preacurviia; şi să cheamă sînge amestecat, cînd să va împreuna neştine cu o muiare ca aceaia cu carea nu să vor putea împreuna cu nuntă după pravila besearicii. ■2. Amestecarea de sînge să face în doo chipuri: chipul dentăi este cu nuntă, cînd să va cununa neştine cu vreo muiare carea nu i-o au dat pravila; iară a doo iaste fără de nuntă, ce să dzice să împreună cu dînsă încă mainte de cununie! 3. Certarea sîngelui mestecat , ce să face fără nuntă iaste ca şi preacurviia, macar că şi dzic alţi dăscăli, cum cela ce face sînge amestecat să să cearte cu moarte; alţii dzic iarăşi să să cearte după voia giudeţului; iară cei mai mulţi şi cei mai mari şi mai credincioşi dăscăli dzic, de să va face sînge amestecat între obraze ce vor sui şi vor pogorî pănă întru a doo stepenă, atunce certarea lor iaste moartea, iară de să va face sînge amestecat întru obrazele ce sîmt mai sus de a doa stepenă sau cu obraze ce stau de o parte, certarea iaste după voia giudeţului, cumu s-are dzice mestecătoriul cel de sînge s-au împreunat trupeaşte cu maică-sa sau cu îmamaică-sa ce sîmt obraze de să sue în sus spre stepenă den sus şi a dooa, sau cu fata sa sau cu fata featei sale ce sîmt şi aceastea obraze carele pogor în gios spre x) In original « rrea ». DESPRE AMESTECAREA DE SlNGE (gl. 41, 42) .145 stepena întăi şi a dooa, atunce1) să va omorî, iară de să va împreuna trupeaşte cu fata mătuşe-sa ce iaste obraz de stă de o parte, ce să dzice alaturea, să va certa după voia giudeţului. 4. Cînd nu va fi singuri sîngele amestecat, ce va fi împreunat şi cu preacurvie sau cu silă, răspunsu-i acestuia numai să-l omoară, cumu s-are dzice oarecine să va împreuna trupeaşte cu fata sa cea măritată sau şi nemăritată şi acesta o prinde, cu de-a sila, ce să dzice îi face silă, şi să împreună cu dînsă, acesta n-ăre nice o nedeajde de a mai firea viu. 5. Muiarea ce să va împreuna trupeaşte cu vreo rudă a ei, de va fi di cealea ce să sue sau di cealea ce .pogoară obraze pănă a dooa stepenă, să va omorî, iară de va fi de obrazele ce sîmt de laturi, să va certa după voia giudeţului. 6. Mai cu milă să va certa muiarea decît bărbatul la păcatul sîngelui amestecat, de vreame ce iaste mai proastă şi mai leasne spre cădeare decît bărbatul. 7. Cela ce va face mestecare de sînge cu vreo rudă a muerii sale, să va certa Cu giudeţul şi de-aciia nu va mai putea să, să culce cu muiarea lui. 8. Sînge amestecat să cheamă nu numai cînd să va împreuna cu vreo rudă a sa carea pogoară2) den sîngele lui sau den sîngele muerii lui, iară încă să va împreuna cu vreo rudă a sa ce-i va fi den svîntul botedz. 9. Dezleagă-să nunta ce să va face între ruda cea den svîntul botedz şi vor lua oarice puţină certare, de vreame ce va creade giudeţul, cum nu s-au ştiut. 10. Cela ce să va însura şi va lua muiare vădoo şi va avea o fată cu bărbatul dentăi, de ,să va cumva împreuna trupeaşte cu fata muerii sale, face sînge amestecat şi să va certa cu moarte. 11. Feciorul, de să va împreuna cu curva tătîne-său sau cu maştehă-sa, face sînge amestecat şi să va certa cu moarte, macar că dzic unii că să va certa după cum va fi voia giudeţului. 12. Tatăl ce să va împreuna trupeaşte cu muiarea feciorului său, să va certa cu o certare mare, însă numai nu i să va face moarte. 13. Fratele, de să va împreuna cu soru-sa, fără nice de o nedeajde să va omorî. 14. Cela ce să va împreuna trupeaşte cu fata frăţine-său sau a surori-sa sau cu mătuşe-sa sau cu muiarea frăţine-său sau cu sora muerii-şi, tot sînge amestecat face şi să va certa după cum va fi voia giudeţului. 15. Cind să vor împreuna trupeaşte cu vreo muiare tatăl cu feciorul, atunce să face mestecare do sînge şi să vor certa amîndoi cu moarte. 16. Dennafară de aceaste certări ce să ceartă mestecătoriul de sînge, încă-1 aforiseaşte şi besearica. în original «atutunce». 2) în original « pugoară ». 146 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ FEXTRU 3LESTECAREA DE SÎXGE CE SĂ FACE CU NUNTĂ. GLAVA 42. 1. Mestecătoriul ce face mestecarea de sînge cu nuntă, nu să va certa cu moarte, ce numai după cum va fi voia giudeţului, ce să dzice, de. va fi boiarin, numai ce-1 vor goni şi-l vor scoate de tot den locul lui şi den toată eparkiia ce va fi supt mina acelui giudeţ; iară de va fi om de gios, întăi să-l bată, de-aciia să-l izgonească şi pre-acesta; şi aceasta va să fie cînd nu vor şti că-ş simt rudă şi să vor împreuna cu nuntă; iară de să va afla cum s-au ştiut că simt rudă ş-au făcut nuntă, să să cearte mai mult şi mai cumplit, de cum are fi făcut această greşală fără nuntă, ce să dzice curvie, de vreame ce n-au băgat în samă t-ama nuntei ce să face pentru besearică. 2. Avuţiia aminduror obrazele ce vor face mestecare de sînge, să fie toată domnească: iară de vor fi avind cuconi cu altă muiare sau muiarea cu alt bărbat, dentăi încă mainte di ce să vor fi împreunaţi, atunce avearea lor să va da acelor cuconi, iară nu va fi pre sama domniei. 3. Cind să va face mestecarea de sînge fără de nuntă, mestecătoriul cel de sînge nu-ş va piiarde avearea, ce numai ce să va certa. ■A. 3Iestecătoriul de sînge nu va putea la moartea lui să-ş dea avearea lui oricui va vrea, macar şi cu zapis, că nu va fi lucrul'stătătoriu; că de să va arăta după moarte cum să fie fost mestecătoriu de sînge, să vor strica acealea tocmeale toate şi avuţiia lui toată să va lua pre sama domniei. 5. Darurile ce să vor dărui unul pre alt la nunta mestecătorilor de sînge nu vor fi intru nemică. ce să vor lua şi aceastea domneşti. 6. Iară feciorii ce să vor naşte den mestecătorii cei de sînge, nu vor putea moşneni avearea părinţilor săi, nice vor putea nice într-un chip să^să facă să fie cum are fi den părinţi cununaţi: şi aceasta va fi cind să vor fi născuţi feciorii la vreamea ceaia. cînd va fi mestecarea de singe la arătare, de vor vedea toţi şi să vor şti şi mestecătorii cei de singe şi vor cunoaşte-şi singuri greşala; iară de să vor fi născuţi cuconii la vreamea încă pănă a nu să cunoaşte mestecătorii de singe cum fac această greşală, atunce feciorii aceia simt cum are fi den părinţi cununaţi, şi vor moşneni tot ce vor fi avind părinţii. 7. Nuntele ce să vor face dentru sînge amestecat, ce să dzice den cuscrii sau den seminţii ce vor pogorî dentru singe sau de-n cumătrii ce vor fi den svintul botedz, aceastea nunte să vor despărţi, cum am şi mai dzis, şi nu vor putea acealea obraze dup-acea să să mai căsătorească nice cu alte obraze streine. S. Tinerii şi ceia ce vor fi incă mici de vîrstă, de să va prileji să să însoare şi să-ş ia vreo rudă. să nu să cearte cu moarte, iară după voia giudeţului şi cu multă milă: insă aceasta va fi, cind să vor face mari.să să desparţă şi ni-:spui-: amestecarea de sInge ("î. î, '.2) 1-17 să 1111 mai facă acest lucru, mestecare dc sînge, pentru căce dc vor sta tot. într-ar(;;istă înşelăciune, să vor certa deplin ca şi ccialalti după voia giudeţului şi fără nice de o milă. 0. I)e vor apuca să nu să facă nunta ce va să fie cu sînge amestecat, nu să vor certa, cumu s-are dzice de vor fi numai logodiţi sau intr-alt chip legaţi cu cuvîntul şi făcuţi tocmală, aceştia să nu să cearte. 10. Nu va putea, fie cc fcnl de mestecători de sînge, să şuvăiască înaintea giudeţului, cum n-au ştiut mestecarea de sînge, alegînd dc va fi ţăran di cei neînţelegători. 11. Necunoştinţa pravilei celui mcstecătoriu dc sînge nu dă să aibă certare mare, însă nu celuia ce nu va cunoaşte nici un feal de pravile, ce numai celuia cc nu va cunoaşte pravila ceaia ce nu o cunosc toţi, cumu s-are dzice un om la moartea sa de va lăsa învăţătură cu scrisoare, ca să margă fata lui să lăcuiască in casa cutărui om, care lucru acela să o hrănească şi să-i ţie toate bucatele, pănă cind va veni vreamea de va fi de vîrstă de măritat, drept aceaia iaste pravilă cum să nu pc(a)iă nicc acesta nice feciorul lui să o ia şic muiare pri ceaia ce o au hrănit şi o au crescut aemu, aceştia de nu vor fi ştiut această pravilă şi vor fi făcut această greşală, aicea poate şuvăi vinovatul să nu să cearte. Iară ce va fi lucrul într-alt chip, să ştie şi să cunoască toţi, atunce nu va putea şuvăi vinovatul şi să dzîcă cum n-au ştiut. 12. Neştiinţa mestecătoriului de sînge sprijineaşte pre vinovat de certarea cea mare, iară nu de toate certările; şi mai vîrtos sprijineaşte obrazul cela carclc iast e credincios spre giudeţ, cum să nu fie ştiut, şi să va certa celalalt obraz cc să socotcaste cum să fie ştiut; iară de vor fi ştiut aminduo obrazele * » sminteala lor şi ei tot s-au împreunat, atunce amîndoo obrazele să vor certa după voia giudeţului. 13. Seminţiia cc să face după darul svintului botedz, de vreame ce iaste o rudă carea nu să poate cunoaşte de toate orile; drept aceaia daca să face mestecare dc sînge întru aceaste fealiuri de obraze, giudeţul creade cum n-au ştiut şi nu să ceartă nicecum, macar că şi dzîc o samă de dăscăli cum să cade să să cearte de pururea, citu şe-are fi de micşoară certarea, ce să dzice cu bani sau şi cu altă. 11. Cela ce va face nuntă cu sminteală de sînge amestecat cu neştiinţa, în' vreame ce-ş va cunoaşte sminteala, îndată să să desparţă, nu să va certa nicecum. Io. Iară de să va fi făcut mestecarea de sînge fără de nuntă, nu vor putea să şuvăiască să dzică cum n-au ştiut, ce să vor certa. 10. Muiarea poate şuvăi că n-au ştiut sminteala nuntei sale şi nu să va certa nicecum, insă cînd va fi sminteala ei sminteală de pravilă, iară cind va fi sminteala ei de prespre fire, atunce să va certa şi ea. io* 348 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 17. Cela ce va şti sminteala semenţii şi nu va băga în seamă, ce tot va face el nunta cu mestecare de sînge, de să va căi dup-acea şi de să va împărţi de acea nuntă, nu-i va folosi nemică acea pocăinţă, ce să va certa după voia giudeţului. 18. Cela ce va lua asupra sa giurămînt cum n-au ştiut cum iaste nunta cu sminteală, să-l creâdem. Şi cîndu-1 vom putea creade cu adevărat? Cînd va avea vreun sămn, ca să arate cu adevărat cum n-au ştiut; însă nu avem alt mai bun sămn, de cînd vom vedea nunta de faţă cu mare pohvală în svînta besearică, pentru ce că atunce arată cum n-au ştiut şi creadem atunce şi giurămîntul lui şi nu să va certa; iară de-ş va fi făcut nunta pre ascuns în casa lui, atunce iaste sămn cum au ştiut de sminteala lui, şi nice giurămîntul nu-i vom creade, ce să va certa după voia giudeţului cu moarte după greşala lui şi după cum va fi şi msstecarea cea de sînge, după cum şi mai sus am dat cuvînt de învătătură. : > 19. Svîrşitul pravilelor împărăteşti pentru toate păcatele şi greaşelele ceale trupeşti şi pentru toate certările lor. PRAVILĂ ÎMPĂRĂTEASCĂ PENTRU CERTAREA CELOR CE SUDUESC, CÎND LI SĂ VA DA ŞT CÎND NU LI SĂ VA DA. GLAVA 43. 1. Cela ce va sudui pre un om, cînd nu va fi de faţă, să va certa într-acela chip ca şi cînd are fi suduitul de faţă. 2. Cela ce va sudui şi va ocărî pri cel mort, să să cearte, iară nu aşea tare cum are fi cînd au fost viu. 3. Cela ce-s va rîde de altul arătînd muteaste, acela să va certa ca şi cîndu > > • 0 9 l-are fi suduit şi ocărît cu cuvîntul. 4. Cela ce trimite pre altul să îndeamne pre neştine să suduiască şi să ocă-rască pre cineva, sau să-l pornească asupra cuiva de să-l suduiască, de pururea si acesta să va certa ca si un suduitoriu. y f 5. încă să va certa ca un suduitoriu şi cela ce să va învaţa a treace de pururea pre lîngă casa vreunii mueri de cinste şi va treace de multe ori tot cîntînd; acesta de-i şi pare- nescui lucru micşor, iară acesta să ceartă şi cu gloabă şi cu alte certări trupeşti. 6. Cela ce va sudui pri cela ce l-au suduit, să să cearte ca un suduitoriu; iară puţintel mai iuşoru decît cela ce-au suduit întăi. 7. Cela ce va grăi omului cuvinte bune şi le va grăi cu hicleşug, de-1 va bat-giocuri, ce să dzice va grăi îndărăpt, acesta să va certa ca un suduitoriu. 8. Cela ce va grăi cătră altul cuvinte sprinţare cu meşterşug spre alt obraz, ca să nu să priceapă că-ş rîde, cumu s-are dzice, cînd va dzice cuiva că eu DESPRE SUDALME (gl. 43-50) 149 nu sîmt fur sau cînd va dzice mult îm pare rău unde ţe-au făcut atîta ruşine ca unui fur şi alte aceastea, să să cearte ca un suduitoriu. 9. Cînd va grăi neştine cătră altul cuvinte de sudalmă şi lui nu i-are fi fost gîndul să-l suduiască, ce să dzice în chip de glumă, să să cearte ca un suduitoriu, pentru că de pururea creade giudeţul că şi gluma iaste cu pizmă şi cînd glumeaşte, îs face rîs de-1 suduiaşte, pentru să nu să priceapă că-1 suduiaşte, alegînd cînd va fi firea omului şi învăţătura pre fiece cuvînt tot să suduiască sau cînd va fi neştine ţăran prost. 10. Cînd va giura cela ce au suduit, cum nu l-au suduit îndeadins pre neştine, atunce giudeţul va socoti de va fi acel om deprins cu aceale cuvinte de le grăiaşte de pururea şi nu suduiaşte pre nime, va creade giudeţul giurămîntul lui; iară de vor fi cuvinte de sudalmă, atunce nu-i va creade giurămîntul, ce-1 va certa ca pre un suduitoriu şi nu va socoti giurămîntul lui. 11. De va dzice neştine altuia: tu ai barbă mare, iaste cuvînt ce să prinde şi drept sudalmă şi nu drept sudalmă, pentru că aceastea cuvinte să chiamă ca neşte izvoade şi giudeţul mai bine creade cum să fie fără de sudalmă: drept aceaia nu să va certa atunce acela ce-au dzis acealea cuvinte. 12. Cînd nu va fi fost mai de mult vrajbă între cela ce-au suduit şi între cel suduit, atunce cuvintele să spun mai spre gînd bun decît rău. 13. Cînd va sudui neştine pre altul, glumind amîndoi, nu să va certa ca un suduitoriu. 14. Cela ce va face niscare măscăriciuni de să rîdză cetaşii lui, ca un suduitoriu să va certa. 15. Giudeţul ce va sudui sau va bate pri cela ce va dzice că nu-i place giudeţul lui cumu l-au giudecat şi să va giudeca la alt giudecătoriu ce va fi mai mare decît dîns, acela să să cearte ca un suduitoriu. 16. De va fi neştine vreun om ca acela să aibă vreo mesereare şi de va dzice cuiva vreun cuvînt de sudalmă, pentru să tocmască pri ceia ce să svădesc înaintea lui, acesta nu să va certa ca un suduitoriu. 17. Dascalul ce-ş va bate ucenicul, nu să va certa ca un suduitoriu, cîndu-1 va bate cu măsură şi spre învăţătură şi stă acest lucru după voia giudeţului să giudece bătaia ucenicului, de va fi fost cu măsură şi spre învăţătură sau de nu va fi fost, pentru că, de nu va fi cu măsură, să va certa ca un suduitoriu. 18. De să va prileji neştine vreun filosof sau vreun numărătoriu de steale, cînd va căuta în obrazul cuiva şi de-i va dzice fur, nu să va certa ca un suduitoriu, pentru căce de i-au dzis fur, nu i-au dzis pentru să-l suduiască, ce pentru că l-au cunoscut cu meşterşugul său cum iaste fur. 19. Nu va putea feciorul nice nepotul pănă a opta stepenă, ca să ceară giudeţ, ca să cearte pre tată-său sau pre moşu-său şi alte obraze ca aceastea, pentru ce l-au suduit sau l-au bătut, de vreame ce giudeţul creade cum tatăl 150 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ şi moşul şi alţi ca aceştia i-au suduit şi i-au bătut spre învăţătură, iară nu spre răutate. 20. Aceasta să înţeleage, cînd va fi. bătaia şi vătămarea cu măsură, pentru căce de vor treace de măsură, atunce aeela ce l-au bătut sau l-au vătămat să va certa trupeaşte şi stă aceasta în voiâ giudeţului să legiuiască de va fi cu măsură sau de nu va fi vătămătura. : 21. .Feciorul ce-1 va vătăma tată-său prespre samă, macar de-are fi şi spre învăţătură, iară de va vrea, poate să facă pre tată-său, şi fără de voia lui, să-i dea ce-i va fi partea şi să să usebască de dîns. 22. .. Tatăl poate să îndeamne pre giudeţ să cearte pre fiiu-său ce-1 va fi suduit, macar de are fi sudalma cît de micşoară. 28. Domnul fără de certare şi fără de cuvinte de sudalmă poate să îndirep-ţeadze pre robul său spre învăţătură. 24. Priiatelul şi ruda de va sudui pre priiatel sau pre rudă, nu să cheamă că l-au suduit cu gînd rău, cumu l-are sudui vreun strein. , 25. : Cela ce va fi suduit pre cineva de răpitul mîniei sau den sminteala limbii, să nu să cearte ca un suduitoriu, iară să cade într-acel ceas ce-au suduit, să-ş tocmască: lucrul şi să să lase mai mic, căindu-să ce-au făcut şi pocăinţa să fie de faţă şi să-ş ceară ertăciune la vedeare, pentru căce de va lipsi vreuna dentr-aceastea, certa-să-va ca un suduitoriu. . : 26. Cela ce va sudui pre neştine şi cel suduit va priimi sudalma şi va dzice: eu am vrut, de m-au suduit, atunce cela ce-au;.suduit nu să va certa; şi aceasta să înţeleage cînd va rămînea sudalma asupra obrazului celui suduit, iară de va treace sudalma şi la alt obraz, atunce acela al trei obraz poate să vie să pîrască la giudeţ şi să-i răscumpere giudeţul ; cumu s-are dzice va sudui neştine pre vreun copil şi sudalma nu rămîne asupra copilului ce treace la tată-său, atunce macar că şi priimeaşte sudalma, iară tată-său poate să vie la giudeţ şi să-ş ceară, răscumpărare. 27. Aşijdere de va sudui neştine muiarea cuiva, sudalma va treace spre bărbatul ei; şi, de va sudui neştine pre vreo slugă, sudalma treace la stăpînu-său. 28. Cela ce va sudui pre omul cel domnesc să cheamă cum au suduit pre domn şi, de-are şi erta cel suduit, iară fiind om domnesc, domnul nu-1 va erta, ce-1 va certa. 29. Cînd va sudui neştine pre altul mult şi el va tăcea şi va priimi sudalma, de vreame ce va fi sudalma mare şi va fi şi cu lucru făcută şi cel suduit va fi şi vătămat la trup dentr-acea sudalmă, atunce giudeţul va certa pre cela ce' au suduit, macar de are şi priimi cel suduit sudalma, pentru ce că giudeţul creade cum cel suduit, de frică dzice că priimeaşte sudalma, iară nu cu adevărat. DESPRE SUDALME (gl. 43-50) 151 30. Cela ce va trimite pre altcineva să suduiască pre altul şi el nu-1 va sudui, nu să va certa ca un suduitoriu. 31. Cela ce va dzice cuiva: eu sîmt mai de cinste decît tine şi mai boiarin, atunce acela să suduiaşte şi să va certa ca un suduitoriu, iară de-i va dzice: cinstit sîmt si eu ca si tine si boiarin ca si tine, atunce nu să va certa ca 9 9 9 9 • un suduitoriu, de vreame ce nu ia nemică den cinstea lui sau den boeriia lui şi pentr-aceaia nu să va certa ca un suduitoriu. Iară de vreame ce acesta ce va grăi acest cuvînt iaste mai mic decît acela ce aude acesta cuvînt, atunce să va certa ca un suduitoriu, macar că aceastea toate stau după voia giude-ţului să giudece de vor fi aceaste cuvinte de sudalmă sau de nu vor fi. 32. LT(n) om ce are fi în toată vîrsta şi va sudui pre cineva cu multe sudălmi şi în multe fealiuri, acesta tot cu un giudeţ să va giudeca şi cu o certare să va certa pentru toate; iară cela ce va sudui pre altul în multe vremi şi de multe ori si cu multe fealiuri de sudalme, acela să va certa cu multe certări. 9 ' PENTRU SUDALME, CÎND SĂ VOR CHEMA MICI ŞI CÎNDU SĂ VOR CHEMA MARI. G LAVA 44. 1. De vreame ce am dzîs şi mai sus cum sudălmile să ceartă după voia giudeţului, trebue acmu să spunem că voia giudeţului la lucruri ca aceastea, ce să dzice la sudălmi, în ce chip să cade să fie: dece toată sudalma să giudecă în doo chipuri, sau mare sau mică, de pre aceaste lucruri ce stau •pren pregiur, ce să dzice pentru vina dentru carea s-au scornit şi s-au făcut sudalma spre obrazul celui suduit ce feal va fi mare au mic; sau şi locul în care s-au făcut sudalma; sau în ce vreame şi alte ca aceastea; dece dentr-aceastea lucruri să ia izvod de să cunoaşte carea-i sudalmă mare si "v * ■ 9 . mică. Iară giudeţul poate după voia lui să cearte pri cela ce suduiaşte. 2. Sudalmă şi ocară mare iaste cîndu să face şi cu lucrul, într-acesta chip cînd va tăia nestine barba altuia. Sudalmă mare iaste cînd va fi nestine » » dăruit cuiva vreun dar dennaintea a mulţi oameni si încă-i va fi făcut 9 9 şi zapis să fie a lui să-l ţie, nemărui să nu-1 dea, încă să cheamă sudalmă mare şi ocară, pentru carea-ş piiarde feciorul moşiia părinţilor săi. 3. Cuvîntul cel de sudalmă mai rău întărită pre om decît cîndu l-ai bate cu un ţoiag. ~ 4. Cela ce să va atinge de trupul cuiva cu mînie de-1 va împenge sau-1 va strînge, să cheamă că l-au suduit sudalmă mare. 5. Cindu-ş va sparge neştine hainele de mînie şi va sudui pre altul, atunce să cheamă că face acela sudalmă mare. 6. Mai mare iaste sudalma cînd suiuasc mulţi decît cînd are sudui numai unul. Î52 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 7. Mai mare sudalmă să cheamă cînd va sudui neştine pre altul în vreun loc ca acela de cinste unde vor fi mulţi oameni strînşi, cumu-i în mijlocul tîrgului sau la vreo nedeae sau în curtea domnească sau la vrun praznic. 8. Sudalma ce să va face în tîrg iaste mai mare decît ceaia ce s-are face la sat. 9. Mai mare iaste sudalma, cînd suduiaşte neştine pre altul înaintea a oameni mulţi decît cîndu l-are sudui să fie numai ei singuri. 10. Cela ce va sudui pre neştine înaintea giudeţului într-acel ceas să va certa. 11. Cela ce va sudui pre om de besearică, popă sau diacon, face mare sudalmă. 12. Cela ce suduiaşte pre boiarinul ce are boerie, acesta să socoteaşte în locul giudeţului, atunce face mare sudalmă. 13. Cela ce suduiaşte pre omul cel domnesc face mare sudalmă. 14. Cînd va sudui neştine pre vreo muiare şi cu acea sudalmă înmicşureadză cinstea aceii fămei, acesta face sudalmă mare. 15. Sudalma ce se va face în besearică iaste foarte mare. 16. De va dă neştine cuiva o palmă prespre obraz, nu să cheamă sudalmă mare; iară de va fi în vreun loc mare ca acela cum am dzis mai sus, atunce iaste mare, cum au fost odată un boiarin carele fu scos şi gonit den locul lui doo luni, pentru ce au dat o palmă în besearică unui rob a giudeţului acelui loc, pentru căce i-au dzis: au nu ne vedzi? Iară de să va prileji vreun om de gios să dea palmă vreunui boiarin, atunce va face sudalmă mare. 17. Cela ce va lovi pre altul cu pumnul sau cu toiag sau cu fune sau cu vargă sau cu alte ca aceastea şi de nu să va înfla sau de nu va face vînătae sau sînge, nu să cheamă sudalmă mare, alegînd de să face spre vreun obraz ca acela mare, sau de-1 va fi lovit în besearică la vreamea svintei liturghii, sau de să va prileji în curtea domnească, pentru că atunce să va chema sudalmă mare. 18. Cela ce va mearge la casa altuia de-1 va sudui, acela face sudalmă mare. CÎND VA. PUTEA SCĂPA DE CERTARE CEIA CE SUDUIAŞTE CA SĂ NU SĂ CEARTE ARĂTÎND CUM ('UVI(N)TEI-E CE-AU DZIS DE L-AU SUDUIT SÎ.UT ADEVĂRATE. GLAVA 45. 1. Cela ce va sudui pre altul dzicîndu-i cuvinte tot adevărate pre cale, după cum va fi făcut, acesta va şuvăi cum va putea şi va scăpa de certarea sudălmii. DESPRE SUDALME (gl. 43-50) 153 2. Cela ce va dzice vreunii mueri curvă carea cu adevărat mainte va fi fost curvă, iară după-acea să va fi înţelepţit şi va fi atunce muiare de cinste, nu să va certe. 3. Cela ce va dzice cuiva că-i afurisit sau copil, neştiind că cel afurisit l-au ertat şi l-au făcut cu adevărat fecior după leage, nu să va certa ca un suduitoriu. 4. De va dzice neştine cuiva hain carele mai de mult cu adevărat va fi fost hain, ce-1 va fi ertat domnu-său şi-l va fi priimit iarăşi în cinstea dentăi, atunce acela de-i va fi dzis hain pentru ceaia ce-au fost întăia vreame, ce să dzice de-i va fi dzis: tu ai fost hain, nu să va certa ca un suduitoriu; iară dei-i va dzice dentr-acesta an, cumu s-are dzice: tu eşti hain, atunce să va certa. 5. Cînd va sudui neştine pre altul şi-l va ocări, de va putea arăta cum cuvintele cealea ce i-au dzis de ocară sîmt adevărate, pentru carele poate să ia şi certare, cela ce l-au suduit nu să va certa; cumu s-are dzice, de va dzice neştine cuiva cum iaste fur sau preacurvar sau şi alte ca aceastea şi le va arăta cum sîmt adevărate, atunce şuduitoriul nu să va certa, ce să va certa cel suduit; iară de va dzice neştine altuia: frenţite, sau gîrbove, sau alte, acela de-are şi arăta acest lucru să fie cu adevărat, iară tot să va certa cela ce va fi ocărit ca un suduitoriu, pentru că nu să pot certa nice dînîoară stricaţii şi beteagii şi alţi ca aceia. 6. Cînd va sudui neştine pre altul pre direptate şi pentru căce i să cade să-l suduiască ca pre un vinovat, atunce nu să va certa, iară de-1 va sudui fără de vină, atunce ca un suduitoriu să va certa, macar de-are fi şi cum dzice şuduitoriul cu adevărat, iară pentru firea şi mintea lui cea rea1) tot să să cearte. 7. Cela ce va arăta la giudeţ cum cutare martur ce mărturiseaşte împrotiva lui, nu iaste om de credinţă şi-l va sudui pre martur înaintea giudeţului,. dzicînd cum mărturiia lui nu iaste bună, de vreame ce el iaste preacurvariu şi iaste minciunos şi om cumu-i mai rău: dece de va arăta aceastea cuvinte cum sîmt adevărate, nu să va certa ca un suduitoriu, iară de nu va arăta,, să va certa ca un suduitoriu ce face sudalmă mare. 8. Cela ce va da vreun artic la mîna domniei si, va scrie acolea hulă si i > ' ' t ocară împrotiva cuiva, de vor fi aceale cuvinte adevărate şi de faţă, nu să va certa, iară de nu vor fi adevărate, să va certa ca un suduitoriu ce face sudalmă mare. 1) în original « rrea *. 154 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ OASE-CÎND VA PUTEA SĂ VIE SĂ SĂ PLÎNGĂ LA GIUDEŢ NEŞTINE ^ ŞI. SĂ. PIRASCĂ PENTRU SUDALMĂ CE VA FI SUDUIT NEŞTINE PRE ALTUL. , . GLAVA 48. / ' . 1. Sudalma ce va sudui neştine pre cucon .mic, să cheamă c-au suduit pre ■ tată-său;, drept aceaia poate tată-său să vie la giudeţ,să să plîngă pre dîns, macar d,e nu 1-are mîna fiiu-său, ce numai pentru să să cearte cela ce va.fi suduit pre fiiu-său. . . . - . 2. Aceasta să înţeleage cînd cuconul cel suduit încă nu va fi usebit de tată-său; iară de-i va fi fecior de suflet sau de-i va fi copil, atunce nu va putea să margă la giudeţ să-ş plîngă sudalma feciorului său. 3. Feciorul nu va putea nice dînîoară să pîrască la giudeţ pri cela ce-au. suduit pre tată-său. 4. Cînd va sudui neştine pre fecior, nu va treace sudalma pănă la tată-sări,' cînd nu va şti cela ce suduiaşte cum iaste tată-său viu. -5. Sudalma robului iaste sudalmă stăpînu-său ; drept aceaia poate stăpînul robului despre chipul lui să facă pîră la giudeţ pentru sudalmă robului său, macar de are fi cît de micşoară sudalma ; şi aceasta să înţeleage cîndu-1 va' sudui în pizma stăpînu-său, pentru să-i facă lui ruşine; iară de-1 va fi suduit pre rob pentru vina lui şi nu să va atinge nemica de stăpîn,. atunce nu să. , va certa nice unul nice altul. , , 6. ’ După voia giudeţului stă acest lucru să legiuiască acea sudalmă a robului oare atinge-să de stăpînu-său au nu să atinge. . ' , 7. Bărbatul despre'partea lui poate să pîrască la giudeţ pre cela ce va fi suduit pre muiarea lui; aşijdere şi socrul pentru sudalma nurorii sale şi ■ ginerele pentru sudalma logodnicei sale; şi încă pentru sudalma unii feate logodite poate să pîrască la giudeţ tatăl ei şi logodnicul ei şi încă şi socru-său, de vreame ce sudalma ei, ce să dzice featei,> treace şi pănă la ceialalţi -lă toţi şi poate, fiecarele de aceşti oameni a featei, tot cîte unul, să margă să pîrască la giudeţe şi să cearte pre suduitoriu; şi aceasta să înţeleage cînd Va fi'ştiind suduitoriu pre aceştia pre toţi şi cum iaste logodită. 8. Muiarea nu va putea să vie la giudeţ să pîrască pri cela ce va fi suduit pre bărbatul ei, de vreame ce sudalma bărbatului nu să cheamă sudălmă şi spre muiarea lui. 9. Cela ce va sudui pre ispravnicul cuiva nu să cheamă cum au suditu pre acela ce iaste ispravnic, ce pre stăpînu-său, alegînd cînd va sudui pre ispravnic de va fi el de faţă sau de:l va sudui la vreamea ceaia cînd să vâ apuca, de să fie ispravnic sau de va sudui în pizmă; .pentru şă facă ruşine stăpînu-său. - - 10. Cela ce va sudui pre ucenic înaintea dascalu-său să cheamă că suduiaşte pre dascalu-său ; drept aceaia dascalul despre partea sa-poate Veni să pîrască ;L DESPRE SUDALME (gl. 43-50) 155 la giudeţ. să-i facă răscumpărare pentru sudalma lui ce va fi luat pentru ucenicul său. • . . ■ 11. Cela ce-ş va sudui pre o rudă-şi, suduiaşte pre toate rudele şale cîţ vor îi dentr-acel rod şi fiecarele derrtr-acel rod poate să vie să pîrască la giudeţ,. pentru să să cearte trupeaşte şuduitoriul; şi nime dentr-acel rod nu'va putea să roage pre giudeţ pentru certarea suduitoriului să să cearte cu băni, numai, el singur şuduitoriul poate să facă aceasta să să roage să să -plătească, cu bani. . - 12. Acela ce va, sudui pre om den clirosul besearicii suduiaşte pre vlădic şi pre besearică şi vlădicul poate să iarte greşala lui ce-au făcut suduind pre episcop şi pr'e cliros; iară greşala ce-au făcut suduind besearica, nu-1 va. putea erta, ce sa va certa ca un suduitoriu. 13. Acela ce va sudui pre călugăr suduiaşte pre egumenul lui şi pre mănăstire şi poate egumenul şi cu mănăstirea să pîrască la giudeţ, alegînd de . va fi călugărul dus pentru învăţătură cărţii cu voia egumenului, pentru că atunce cine-1 va sudui nu suduiaşte pre egumenul nice pre mănăstire. 14. Poate călugărul să iarte pri cela ce l-au suduit pre dîns, iară nu poate • şă. iarte pri- cela ce au suduit pre egumenul şi pre mănăstirea lui. CÎND SĂ VA CHEMA SUDALMĂ, DE YA DZICE NEŞTINE ALTUIA: . MINŢI, ŞI CÎND NU SA VA CHEMA. -• * ■ GLAVA 47. ' 1. Cela ce va sudui pre cineva, pentru căce-1 va fi suduit el întăi, nu să va certa ; însă cînd va fi sudalma celuia dentăi minciunoasă şi nu va putea • să arate, iară sudalma celuia al doile iaste adevărată; iiară de are fi sudalma celui dentăi adevărată şi celuia al doile minciunos, atunce acela, al doile să va certa, şi.nu va putea şuvăi să dzică, că: m-au suduit el întăi, de-aciia l-am suduit şi eu. ' 2. Cela ce va sudui pre cineva tîrdziu după ce-1 va fi suduit el, nu va putea şuvăi că l-au'suduit, pentru ce l-au suduit celalalt întăi, ce să va certa. 3. Cene va sudui, pre cineva dzicîndu-i că bîrfeaşte, acest cuvînt ce i-au dzis că bîrfeaşte, de să va afla că iaste adevărat cumu i-au dzis, acesta nu să;va certa ca un suduitoriu; iară de-i va fi dzis întru deşert acest cuvînt şi sa va afla că iaste el vinovat, atunce acesta ce-au dzis celuia că bîrfeaşte să va certa ca uri suduitoriu. \ ,4.' Cela ce va dzice altuia: sa mă erţi că minţi, să va certa şi nu va putea scăpa cu acest cuvînt, căce va fi dzis: să mă erţi. 5. Cind şă vor prici doi oameni şi va dzice unul altuia niscare cuvinte reale asupra lui cum să fie făcut niscare. răutăţi şi cela-i va dzice de faţă ca 156 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ bîrfeaşte: de nu vor fi adevărate cuvintele ceale de ocară ce i-au dzis, nu să va certa cela ce i-au dzis că bîrfeaşte, iară de vor fi adevărate, atunce ca un suduitoriu să va certa. 6. Cela ce va dzice altuia că bîrfeaşte şi-i va da şi o palmă, macar de are fi dzis şi minciuni cel lovit, iară cela ce l-au suduit să va certa pentru ce l-au lovit. 7. Cînd va dzice neştine altuia că bîrfeaşte şi el va fi grăind dirept, atunce cela ce i-au dzis că bîrfeaşte iaste datoriu între toţi oamenii să dzîcă c-au bîrfit el sîngur, iară nu cela ce i-au dzis el că bîrfeaşte. 8. Cela ce va dzice celuia ce-1 va sudui că bîrfeaşte, tîrdziu după sudalmă, bîrfeaşte; acela să va certa ca un suduitoriu. PENTRU ERTAREA SUDĂLMTI, CUM ŞT ÎN CE CHIP SĂ VA FACE. GLA VA 48. 1. Sudalma să iartă uneori cu cuvîntul, iară de multe ori să iartă şi cu tăcutul. 2. Sudălma să cheamă ertată, cînd să tocmăsc amîndoo părţile şi să împacă şi dau mîna unii cu alţii şi încă de multe ori fac întăritură şi cu giurămînt. 3. încă,să iartă sudalma şi cu bani; iară cela ce iartă pri cela ce l-au suduit, pentru căce îi dă bani, acela iaste de ocară şi de toată ruşinea. 4. Cu tăcearea să cheamă că să iartă sudalma, cînd cel suduit va face nişte seamne oarecarele, întru care lucru va putea cunoaşte cum dentru adincul inimii lui arată cum să aibă prieteşug spre cela ce l-au suduit, macar de n-are nice arăta cu cuvîntul; iară seamnele ertăciunii sîmt aceastea: cînd va sudui neştine pre altul şi el să va face a nu-1 audzi şi dup-acea cît de tîrdziu nu-ş va mai aduce aminte că l-au suduit; şi mai vîrtos cînd vor avea sîmbră împreună sau de vor mearge amîndoi pre o cale sau de vor mînca sau vor bea împreună sau de vor dzice bineaţi unul altuia sau de să vor desfăta şi vor glumi unul cu alalt. 5. Cînd să va prileji cel suduit şi cu cela ce l-au suduit să dea mîna amîndoi şi să să sărute unul pre altul, cumu-i la paşti, cînd fac « Hristos văscrăse », aceasta nu să va chema că s-au împăcat, alegînd de vor face aceasta într-altă vreame. 6. Ertată să va chema sudalma, cînd va audzi cel suduit cuvinte bune şi de cinste den. gura celuia ce l-au suduit. 7. Cînd va sudui neştine pre altul şi de să va atinge de trupul lui, cumu s-are dzice să-l împingă sau să-l ţie şi să-l suduiască, atunce nu să va putea erta cu aceaste cuvinte ce scriu mai sus, ce trebue cîndu-1 va erta, să-l iarte cu cuvîntul şi dennaintea a mulţi oameni. DESPRE SUDALME (gl. 43-50) 157 8. Cela ce va erta sudalma, celuia ce l-au suduit, au cu cuvîntul au cu tăcearea, acesta cu adevărat să ştie că nu va mai putea să pîrască la giudeţ să-i facă răscumpărare pentru sudalmă ce l-au suduit, ce-i va face giudeţul cumu-i să cade şi-l va certa ca pre un vinovat, cumu-i va veni giudeţul după pravilă, cum dă învăţătură. 9. Seamnele ce scriu mai sus, arată cum cel suduit au ertat pri cela ce l-au suduit, mainte pănă a nu întră acealea cuvinte în urechile giudeţului, iară de-1 va erta după ce va fi înţeles giudeţul, atunce nu să cheamă ertată aceaia sudalmă. 10. Cela ce va erta la boala lui sudalma ce-1 va fi suduit neştine, acela de să va scula den boala lui, nu va putea să pîrască la giudeţ pri cela ce l-au suduit să-ş răscumpere de pre dîns. PENTRU CEIA CE CLEVETESC ŞT SUDUESC PRE DOMNUL ŢĂRÎI SAU PRE OAMENII BESEARICII. GLAVA 49. 1. Cela ce va grăi rău de domnul locului aceluia şi-l va sudui cu mînie şi cu tot deadinsul într-acesta chip, cît de are putea i-are face toată răutatea, pre unul ca acela să cade să-l cearte, de vreame ce face lucru ca acela împrotivâ legii şi pravilei şi nu să va certa numai cela ce grăiaşte rău de domn de faţă de aud toţi, ce încă şi cela ce va grăi cît de puţin şi micşor cuvînt ce va fi de ruşine şi de hulă asupra domniei, şi acesta să va certa, de vreame ce să află un lucru mare la toate pravilele: acesta ce va grăi cît de puţin cuvînt rău împrotivâ domniei locului aceluia unde lăcuiaşte, de are fi orice feal de :om, ver fie mirean, ver călugăr, ver fie ce om den clirosul besearicii. 2. Cela ce va sudui pre vlădic sau pre duhovnicu-său, să cade să să cearte. 3. Sudalma ce va sudui neştine pre vlădic, de să va atinge şi de besearică cu vreo hulă sau altceva lucru cu ruşine, atunce sîngur mitropolitul, ce să dzice vlădicul să cade să-l cearte pre suduitoriu şi să-l aforisească, iară de va fi suduit numai pre vlădic, atunce vinovatul să va pîrî la giudeţul cel mirenesc şi acolo să va certa. . 4. Oricare dascal făcînd vreo învăţătură în svînta besearică între tot nărodul, de va sudui sau va ocărî pre vreun vlădic dzicîndu-i şi pre nume şi arătîndu-i de faţă şi ocărăle lui şi lucrurile ce va fi făcut, acesta să va certa încă de-are spune şi într-alt chip cu cuvinte acoperite, ce să dzice cu tîlcuri ca acealea pentru să nu înţeleagă toţi, iară numai cei învăţaţi, aceia să-i cunoască şi pre vlădic şi lucrurele lui, şi atunce iarăşi să va certa. 5. Cela ce va huli pre patriarhul, de faţă sau şi în taină, nu să va numai aforisi sau să va goni den svînta besearică şi va rămînea şi fără de cinste, ce încă şi ca un eretic să va certa 1). 1) în original « cerceta». -158 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 6. Cela ce va sudui pre domnul ţărîi de va fi nebun sau lipsit de minte sau bat de băutură sau de altă nebunie, nu să va certa, însă să cade să să arate lucrul şi să să cunoască pre cuvinte ce va fi suduit sau ce feal de obraz va fi fost sau ce feal de nebunie va fi avînd sau de beţie; iară de va fi într-alt chip să va certa foarte cumplit. 7. Certarea celuia ce suduiaşte pre domnul ţărîi sau pre vlădic sau pre duhovnic ce iaste ispravnicul lui, iaste după voia giudeţului. 8. Nu poate fiece giudeţ să cearte cum va fi voia lui şi cumu-i va părea lui pri cela ce va sudui pre domnul ţărîi, ce să cade să scrie carte să-i dea ştire domnului cum şi în ce chip l-au suduit şi cumu-i va da răspuns şi învăţătură, aşea într-acela chip să-l cearte şi să-l pedepsească. PENTRU CEIA CE SUD UE SC ŞI OCĂRĂSC PRE NEŞTINE CU SCRISOAREA.. GLAVA 50. 1. La1) capetele ce scriem mai sus, dzis-am cum sudalma să face şi cu scrisoare, care sudalmă cu scrisoare să face aşea: cînd va scrie neştine şi va pune şi niscare cuvinte de ocară şi de sudalmă împrotivâ cuiva, scriindu-i şi numele lui şi multe cuvinte reale şi sudălmi asupra lui, aceaste ocără cu scrisoarea să fac în multe fealiuri; uneori scriu hîrtii cu sudalme şi cu ocări asupra cuiva şi le aruncă pre uliţe sau în mijlocul tîrgului unde sîmt mai mulţi oameni pentru să citească mulţi şi să înţeleagă ocărăle lui; alţii scriu şi lipăsc hîrtii pre ziduri sau pre păreţi pre unde trec oameni; alţii cu meşterşug nu scriu numele omului, ce scriu niscare seamne ca acealea ce nu le au, de toţi înţeleg şi cunosc pentru cine grăiaşte şi pre cine ocăreaşte. 2. Cela ce va face polojenii ca acealea cu ocări şi cu sudălmi asupra altuia, aceluia ca să i să tae capul, după cum dzic mulţi dăscăli. Aceasta să înţeleage şi să face, cînd aceale scrisori şi aceale polojenii cu sudălmi şi cu ocări vor fi tocmite cu vicleşug ca acela asupra cuiva: ca să i să facă moarte aceluia om; iară de nu vor fi aşea cumplite, Ce vor fi mai iuşoare aşea ca-n chip de glume, atunce cela ce va fi făcut acel feal de scrisori să va certa, după cum va fi voia giudeţului, ce să dzice cum va fi şi omul acesta ce-au lăcut une ca acealea si cum va fi si cel suduit si ocărit; vor socoti dece au-1 vor » * * ' goni si-1 vor scoate den mosiia lui si-i vor lua toate bucatele domneşti, sau-1 O > * > vor trimite la ocnă, sau va rămînea fără de cinste, care lucru iaste mai rău de toate, că nu-1 creade nime ce grăiaşte, nice să creade necăiuri mărt'uriia lui, nice iaste volnic să dea al său cui va vrea, nice să facă zapis cuiva, nice 3) în oiigina] «G.i». ijksi’IU-: sudai.mi: ("i. r,i.v.» să moşnenească ocina cuiva şi allo ra aceastea; sau iarăşi pro unul ca ardă .să-l poarif; pro 111 iIo pron toi liricul sau să paţă allă pedeapsă. după cum va Fi voia giudeţului, avînd giudeţul do pururea pul oare la lumire oa aceastea să eoarlo şi ou moarto. 3. Cola oo va trimite pre allul să facă sorisori cu sudălmi şi cu ocări ca aocalea asupra cuiva sau fio va svălui pro allul ca să facă acesl lucru, să să oearlo locma ca şi cola co arc fi făcui ol singur. '1. Cola oo va face scrisori ou ocări si cu sudălmi asupra cuiva vrind să şuvăiască să dzîcă cumu l-au îndemnai cularolc şi acela i-au dai sval do-au făcui acesl lucru, iară el denlru sine n-are fi făcui nemică, nu-i va folosi accsluia, ce să vor corla amîndoi cu un feal do cerlare. 5. Cela oo va găsi vreo scrisoare cu sudălmi sau ou ocări asupra cuiva si do nu o va sparge sau să o ardză, co o va arăla prialcnilor săi sau cui-s va găsi, acosla să va corla ca şi cela ce o va fi făcui, alegînd dc o va fi făcut vreun om de cinste şi va fi scrisă cu dăscălie mare, dece o va ţinea şi să va miera dc aceale cuvinte tocmite cu filosofic; iară nice acesta lucru nu iaste ori al să-l facă, de vreame ce iaste scris acolea cuvinte reale carele nu trebuiasc-să să arale între oameni. (>. Cola ce va scrie virsuri sau va scoale cinlcce intru ocară cuiva, acosta t să va corla ca şi cela ce va scrie sudalme şi ocări, cum scrie nai sus, împreună şi cu cela cc le va cînta acealea cinlece sau alte ca aceastea, toii cu o cerlare să vor certa. 7. Cela cc va unge ferestrile sau uşea cuiva cu scîrnă sau cu fiecc grozăvie, făcîndu-ş rîs dc casa aceluia, să să cearte ca şi ceialalţi. 8. Cela ce va spindzura la uşea cuiva niscare coarne sau altăceva slirv împuţii, să să cearte ca şi ceia ce scrie mai sus. 0. Cela ce va lipi scrisoarea cea cu ocări la uşea sau la fereastra vreunui om de cinste sau de o va lipi la curtea domnească sau la besearică, acela mai mull să va certa decît ceia ce scrie mai sus. 10. Cela co va zugrăvi chipuri de oameni cu ruşine si cu ocară asupra lor şi mai virlos, cind de le va pune la vreun loc să vadză mulţi, să să cearle ca şi ceialalli. 11. Cola ce va face răspuns scrisorii ce-au fosl scris la dins cu sudalmă si cu ocară asupra lui si macar de n-are adaoge alte cuvinte, cc numai do arc scrie cum cile au scris simt toate minciuni, nu-i vor folosi aceastea să poală scăpa do cerlare, ce să va certa ca şi cela cc scrie carte cu ocări şi sudalme. 12. Cela co va vădi la giudeţ pri cela cc scrie carto cu ocară asupra cuiva, acela va lua dar do la giudeţ şi-l va giudeca giudeţul cumu să cade şi după cum va fi fealiul omului cel suduit sau in cc loc îl va fi suduit sau in ce vreame. IGO CARTE ROMÎNEÂSCĂ -DE ÎNVĂŢĂTURĂ PRICINA ÎNTĂI PENTRU CAREA SĂ ÎNDEAMNĂ GIUDEŢUL DE MAI MICŞUREADZĂ CERTAREA. GLAVA 51. 1. Acmu să spunem pricinile pentru care să îndeamnă giudeţul- de mai micşureadză certarea celui vinovat; şi întăia pricină iaste înşelăciunea, vicleşugul, pentru căce greşala ce să face cu înşelăciune şi cu hicleşug iaste foarte mare, iară greşala ce să face fără de înşelăciune nu să cheamă nicecum greşală şi numai ce să ceartă aşea puţin lucru numai drept, leagea. 2. După chipurile celora ce vor greşi ce feal vor fi, va cunoaşte giudeţul şi va creade de va fi greşit cu înşelăciune sau de nu va fi, pentru căce cela ce-au greşit, de va fi vreun ţăran gros şi prost sau vreun cucon mic de vîrstă sau vreo muiare, atunce nu. să va chema să fie greşit cu înşelăciune sau cu vreun vicleşug. Care greşeale să cheamă fără de înşelăciune. 3. Cînd face neştine vreo greşală şi pentru acea greşală nu dobîndeaşte nice o cinste sau cînd va face de vreo frică sau de vro zburdăciune, atunce vom creade c-au greşit fără înşelăciune şi mai vîrtos cînd va păgubi sau va păţi altă nevoe pentru acea greşală. 4. Cine va face vreun lucru de fată de vor vedea toti, care lucru nu va da > » 7 pravila să să facă, ce-1 va sminti, nu să cheamă să fie făcut greşală cu înşelăciune. 5. Cela ce va face greşală cu învăţătura mai marelui său, nu să cheamă să fie făcut greşală cu înşelăciune. 6. Cela ce va greşi priatenului său cel bun, nu să cheamă să fie făcut greşală cu înşelăciune. 7. Cela ce face greşală de nevoe îndemnîndu-1 meserearea carea are pre mîna lui, nu să cheamă c-au greşit cu înşelăciune. Care greşeale să cheamă cu înşelăciune. 8. Cela ce-i învăţat a face răutăţi, acesta toate greşealele ce face sîmt cu înşelăciune. 9 , 9. Cela ce face lucruri prespre fire şi dennafară de obiceaele creştineşti să cheamă că face greşale cu înşelăciune. 10. Cela ce va fi ispravnic vreunui cucon micşor, de-i va ţinea bucatele pre urma şi după moartea părinţilor şi de va lăcomi să ia ceva dentr-aceale bucate fără de blagoslovenie şi fără di ce să vor da la vreo treabă pentru nevoia acelui cucon, să cheamă că face greşală cu înşelăciune. 11. Cela ce nu face la boeriia lui după tocmealele şi năravurile ce-au fost mai de mult aceii boerii, ce face alte obiceae după voia sa, acela să cheamă •că greşeaşte cu înşelăciune. niismi: M:r.şoi!.\iii:.\ r. iută ii i i r.i-r.o; it'-i 12. Cela ce face silă cuiva să f;ic;l vreun lucru fără voia lui. acela să cheamă c;l face greşală cu înşelăciune. I(’<* 1;i r-(! are putea face vreo greşală de fală şi la vedeare. iară ol face acea greşală pro ascuns să nu-1 vadză nime. acesta face greşală cu inşelăr iuno. alegind de va avea cuvînt a grăi să dzică c-au făcui penfru cui are lucru. M. Pre ascuns să cheamă şi să face vreun lucru care lucru nu-1 spun celuia ce i s-aro cădea să-l ştie. 15. Cela ce va vătăma foarte rău pre cineva sau de-i va face altă nevoe mare, să cheamă să fie făcut acel lucru cu înşelăciune si nu va putea să suvă-iască să dzică cum nu I-au vătămat cu înşelăciune. 1(1. Cela ce va asculta şi va face vreo greşală pre cuvin tul altuia, acesta nu să cheamă că greşcaşte cu înşelăciune, alegind de va fi fost acela ce i-au dzis vreo muiare. PENTRU A I)OA PRICINĂ CIÎ MICŞUREADZĂ GIUDEŢUL CERTAREA CELUI VINOVAT. G L A V A 52. 1. A doo pricină carea îndeamnă pre giudeţ să mai micşureadze certarea cehii vinovat iaste miniia; şi să va da, de vreame ce şi pravila dă învăţătură cum greşala ce să va face cu mînie să să cearte mai iuşor. 2. Diropfafca şi jaloba vinovatului poale să-l sprijinească la nevoia lui cind va greşi, cumu s-are dzice tatăl cindu-ş va găsi fata curvind sau bărbatul cindu-ş va găsi muiarea făcînd preacurvie cu altul, pentru direaptă jeale şi de la inimă dureare de va omori pre curvariu şi pre curvă intr-acel ceas. putea-vor suvăi să să cearte mai puţin. 15. Cela cosă va miniia fiind îndemnat de cuvintele altuia sau de lucrul lui şi acesta intr-acea minie de-1 va vătăma intru ceva. mai puţin să va certa ori cu ce vătămare l-are vătăma de cumu l-are vătăma cind nu l-arc fi intăritat cu mînie asupra lui. •f. Cela ce va strica pacea ce au fost făcut cu vrăjmaşul său pentru miniia si scirba ce s-au scirbit pre dins, do să va afla că s-au miniiat şi s-au ştirbit pre direplale parle, să va certa mai puţin; iară de să va afla că s-au S'-irbil pentru un lucru pulin. alunce să va certa deplin. o. Oriei' lucru ce să va face cu minie şi cu si irbă nu-i bun de nemică. că atîta iaste cum nu şi-are li lost. alegind numai < ind să va face milostenie, că milos!oniia rămine in veaci neclătită, macar de s-aro fyco şi cu ştirbă: iară de va li lost miniia aşea do maro. < it să scoată pre om şi don minte, atunce nici1 milostoniia nu iaste drept nemică ca si cum nu şi s-aro ii făcu’, b. ib* are giurm neslino orice giuruinla să Iacă. ce să dzi' O să i:u să însoare sau să dăruiască cuiva vreun lucru sau să să postească sau şi altă fiece 162 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ giuruinţă de-are face, de vreame ce giuruinţa va fi fost cu mînie, nu iaste datoriu cela ce au giuruit să ferească acest lucru, macar de are giurui şi cu giurămînt. 7. De s-are despărţi neştine de fămeaia sa întru mînie şi într-o scîrbă sau 'C de să va lepăda de fecioru-şi şi-l va scoate den toate ocinele lui sau de s-are face călugăr sau de ş-are vinde casa sau viia sau satul şi mai pre scurt de-are face ce va face în mînie, nicecum să nu să prindză în samă cum nu şe-are fi fost nemică. 8. Aforiseniia ce să va face cu mînie, numai aceaia să prinde în samă şi iaste (0 foarte rea1) şi cumplită; aşijdere şi alte ori fiece blăstăm. 9. Care giudeţ de va fi mînios şi va giudeca pre cineva şi de va isprăvi în vreun chip aceaia giudecată, nu să cade sa fie desăvîrşit, pănă nu vor treace treidzeci de dzile. 10. Cela ce va fi biruit de mînie şi de va face vreo greşală într-acea mînie, t\ \ iară după ce să va dezmîniia, va dzice că: ce am făcut, de-am şi greşit, bine am făcut, sau şi alt cuvînt asemenea acestuia, nepărîndu-i nice un rău că-ce au greşit, acesta să va certa pentru acea greşală şi nu va putea şuvăi să dzică c-au fost mînios. 11. Cela ce va dzice că de mînie au făcut vreo greşală, nu-1 va creade giude-ţul, ce trebue să arate acest lucru cu mărturie oameni de credinţă. PENTRU A TREIA PRICINĂ CE ŞUVĂIAŞTE CEL VINOVAT SA SĂ CEARTE MAI PUŢIN DE CUMU I SĂ CADE DUPĂ GREŞALĂ CE VA FI FĂCUT. OLAVA 58. * 1. A treia pricină ce îndeamnă pre giudeţ să mai micşureadze certarea celui vinovat iaste vîrsta, pentru căce pre bătrîni şi pre cuconii cei nu de vîrstă, pre aceştia mai puţinu-i ceartă pravila. Iară drept aceaia pentru să să înţeleagă bine firea şi tocmala pravilei, trebue să spunem bine pre amănuntul înălţimea şi pogorîrea vîrstei omeneşti, cumu să cade, pentru să înţelea-gem şi pravila mai bine, ce să dzice care vîrstă să cheamă cucon şi care tînăr | oîn măsură de vîrstă şi carele iaste mic şi carele bătrîn. 2. Cucon să cheamă pănă al şeaptele an de vîrstă; tînăr în măsură de vîrstă să cheamă parte bărbătească de la dzeace ai şi giumătate pănă la 14 ai, iară parte fămeiască de la 9 ai şi giumătate pănă la 12 ai. 3. Aceasta să înţeleage cînd răutatea tinerilor nu va treace pre vîrsta lor, "/f pentru că de vor fi tinerii foarte răi pănă mainte de 10 ai şi giumătate, atunce să vor socoti mai sus de 25 de ai, cum au fost oare cînd un cucon cum scrie svetii Grigorie dvoeslov, cum pentru dease şi multe şi înfricoşate blăstămi 1) în original « rrea ». 11 — c i«v,> ICO CARTE ROMÎNEASCĂ .DE ÎNVĂŢĂTURĂ PRICINA ÎNTÂI PENTRU CAREA S ÎNDEAMNĂ GIUDEŢUL DE MAI MICŞUREADZĂ CERTAREA. ’ GLAVA 51. ... 1. A emu să spunem pricinile pentru care să. îndeamnă:-giudeţul> de mai micşureadză certarea celui vinovat; şi întăia pricină iaste înşelăciunea, vicleşugul, pentru căce greşala ce să face cu înşelăciune şi cu hicleşug iaste foarte mare, iară greşala ce să face fără de înşelăciune nu să cheamă nicecum greşală si numai ce să ceartă aşea puţin lucru numai drept, leagea. 2. După chipurile celora ce vor greşi ce feal-vor fi, va cunoaşte giudeţul şi va creade de va fi greşit cu înşelăciune sau de nu ya fi, pentru căce cela ce-au greşit, de va fi vreun ţăran gros şi prost sau vreun cucon mic de vîrstă ' sau vreo muiare, atunce nu să va chema să fie greşit cu înşelăciune sau cu vreun vicleşug. Care greşeale să cheamă fără de înşelăciune. 3. Cînd face neştine vreo greşală şi pentru acea greşală nu dobîndeaşte nice o cinste sau cînd va face de vreo frică sau de vro zburdăciune, atunce vom creade c-au greşit fără înşelăciune şi mai vîrtos cînd va păgubi sau va păţi altă nevoe pentru acea greşală. 4. Cine va face vreun lucru .de faţă de vor vedea toţi, care lucru nu va da pravila să să facă, ce-1 va sminti, nu să cheamă să fie făcut greşală cu înşelăciune. -5. Cela ce va face greşală cu învăţătura mai marelui său, nu şă cheamă să fie făcut greşală cu înşelăciune. ■ - 6. Cela ce va greşi priatenului său cel bun, nu să cheamă să fie făcut"greşală cu înşelăciune. ’ . 7. Cela ce face greşală de nevoe îndemnîndu-1 meserearea carea are pre mîna lui, nu să cheamă c-au greşit cu înşelăciune. Care greşeale să cheamă cu înşelăciune. 8. Cela ce-i învăţat a'face răutăţi, acesta toate greşealele ce face sîmt cu înşelăciune. 9. Cela ce face lucruri prespre fire şi dennafară de obiceaele creştineşti să cheamă că face greşale cU înşelăciune. > 10. Cela ce va fi ispravnic vreunui cucon micşor, de-i va ţinea bucatele pre urma şi după moartea părinţilor şi de va lăcomi să ia ceva dentr-aceale bucate fără de blagoslovenie şi fără di ce să vor da la vreo treabă pentru nevoia acelui cucon, să cheamă că face greşala cu înşelăciune. - 11. Cela ce nu face la boeriia lui după tocmealele şi năravurile ce-au fost mai de mult aceii boerii, ce face alte obiceae după voia sa, acela să cheamă •că greşeaşte cu înşelăciune. DESPRE MICŞORAREA CERTĂRII (gl. 51-66) 163 şi hule ce făcea, cînd era numai de 5 ai, îl apucară diavolii den mînule părinţilor lui şi periră cu dî(n)s; sau ca şi alt cucon ce era de 5 ai şi giumătate, dece pentru blăstămile şi ocările ce făcea părinţilor, să supărase toţi cetăţeanii Rîmului şi s-au sculat cu toţii de l-au ucis. 4. Mic să cheamă pănă în 25 de ai şi de-acolea înainte să cheamă mare, să poată face tot lucrul. 5. Bătrîn să cheamă den 50 de ai pănă la 70 de ai. G. Bătrînii cînd fac vreo greşală pentru carea învaţă pravila să să cearte trupeaşte, acesta să ceartă mai puţin decît cel tînăr; aşijdere şi la toate gre-şealale să ceartă mai puţin, alegînd de va fi greşala ce va face bătrînul dentru greşealele ce să ceartă cu moarte, ce să dzice cumu-i uciderea, pentru căce că atunce veri bătrîn veri tînăr i să va tăia capul, fără nice de o socotinţă cumu-i va fi. vîrstă. 7. Mai puţin să vor certa cei bătrîni nu pentru altă, ce pentru ce li să împu- ţineadză sîngele şi putearea simţirilor şi li să împuţineadză şi mintea, iară de vreame-ce va fi el cu toate bătrîneaţele şi cu barba albă şi de va fi bărbat şi bun şi întreg la simţiri şi la minte, atunce de va greşi, să va certa ca şi un tînăr. " 8. La greşealele ce să ceartă cu bani, să ceartă tocma şi cel bătrîn ca şi cel tînăr. 9. Macar că cei bătrîni la o samă de greşeale să ceartă mai puţin, iară drept aceaia tot nu poate fi ca să nu să cearte oricît de puţin. Certarea celor tineri. 10. Ceia ce sîmt mai mici de 25 de ai, mai puţin să vor certa la toate greşealele. 11. Cuconii de tot şi cu totul să iartă, orice greşeale are greşi. Certarea cuconilor. 12. Carii nu vor fi de măsura vîrstei, aceia de vor şi greşi, mai puţin să vor certa, macar că sîmt ei destoinici să amăgească pre toţi cu lucrurile lor. 13. Cei fără de vîrstă, mai puţin să vor certa la toate păcatele ceale trupeaşti şi aceasta să înţeleage cînd le lipseaşte puţină vreame să vie la măsura vîrstei, ce să dzice să le vie mintea în cap, că de le va lipsi vreame multă pănă a veni la măsura vîrstei, atunce nu să vor certa nicecum, cum au fost oare-unde un cucon carele mainte pănă a să împlea 9 ani, îngroşe pre mamca ce-1 apleca; şi de aceasta nu iaste a să miera, că mulţi cuconi s-au aflat de micşori atîta de tari la fire, cît au putut lucra ca şi cei mari bărbaţi, cum mărturiseaşte de acest lucru şi svîntul Ieronim, scriind într-o istorie cătră 31* 164 ' CARTE; ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ . ' ’. " ■ un preot de l-au chemat Vitalie, cum au fost Solomon de' unsprădzeace ai, cînd au născut pre fiiu-său pre Rovoam, şi pentru AhaV dzice cum si acesta de 12 ai au fost, cînd au-născut pre fiiu-său Ezechia. Iară drept aceaia această pravilă iaste deplin şi adevărată, , curci cei mai.mici şi fără de vîrstă să ceartă mai puţin la toate păcatele trupeşti şi de să vor împreuna cu i jidovcă sau cu alt copil parte bărbătească sau cu vreo ruda, carea să cheamă mestecare de sînge. , •. 14. î cică şi la greşealele, ceale mari,, ce să dzice la ucidere, măi puţin'Sa ceartă ceia ce nu sîmt încă de măsura vîrstei. _ .- 15. Cei fără de vîrstă de vor face bani răi calpuzani, nu să vor certa cu toate certările, după cum învaţă pravila, iară numai după’voia giudeţului, însă nu cu moarte. . ■ ■ .. '. 16. La uciderea ce fac cuconii andesine giucînd, iau o certare foarte micşoară-, cum au fost acei doi cuconi carii giucîndu-şi ,cu giucăreile sale, s-au mîniiat unul pre altul, şi l-au lovit cu cuţitaşul cel de condeae şi l-au giunghiat de l-au omorît; şi pentru certarea l-au izgonit dentr-acel sat, unde au-fost făcut moarte, cu învăţătură ca aceaia să nu să mai întoarcă la cela joc, pănă nu va face pace cu părinţii cuconului celui ucis. ' * . 17. Cei nu de vîrstă, şi la furtuşag mai puţin să vor certa, de are fura* şi „den lontru den besearică. ; ; ^ •• ' . 18. De va . fi neştine nu de vîrstă. şi de va. face. vreo greşală şi pentru căce va fi mic de vîrstă, să va certa puţinei-;, iară . el. de vreame ce:nu va fi de vîrstă, va face iarăşi aceaia greşală, atunce să vă certa mai mult decît ceaia dentăi, iară tot nu cu moarte, macar de-are şi certa pravilă pentru aceaia. greşală cu moarte. - . . . . ' . -v- 19. Oricare fără de vîrstă va face vreo greşală şi de nu-1 vor pîrî la giudeţ pănă să va face mai mare^ atunce giudeţul nu-1 va certa după vîrstă ce va fi avînd atunce, ce după vîrstă ce va fi avut atunce cînd au făcut greşală. 20. De-are vrea de n-are. vrea, giudeţul iaste datoriu să mic.şureadze certarea celui mic cînd va greşi; „să o micşureadze după voia lui, pentru cace că toate giudeaţele feresc acest lucru, ce să-.dzice micşurarea certării. A Cumu să micşureadză certarea celuia ce hu-i de vîrstă. • , ' - ^ ’ 21.: De vreame ce cel fără de vîrstă ce face greşală va fi de optspredzeace ai mărgînd, atunce - să-l bage în hiără şi în temniţă pănă în cîtăva samă de vreame; iară de va fi. de 14 ai, şi greşala, ce va Jace să ceartă ca şi pre bărbaţii cei mare, ce să dzice cu moarte, cumu-i întăi furtuşagul sau sodomiia; atunce-1 va bate pren tot-tîrgul şi-l v.a închide. îh temniţă cu obeade în-picioare; iară de va.fi mai. sus de 14'ai şi mi va agiunge-ipănăia 25: şi greşala ce va face iaste de cap, atunce iarăşi să va bate pren tîrg şi-l vor trimite la bcriă.; DESPRE MICŞORAREA CERTĂRII (gl. 51 — 66) 165 22. Cel nu de vîrstă de să va găsi că iaste eretic sau de s-are prileji să-şi ucigă pre tată-său sau pre îmă-sa, atunce nu va putea scăpa cu vîrstă, ce să va certa’ca şi un mare, cum au fost tînărul cela ce otrăvi pre tată-său, de vreame ce nu era încă nice de 18 ai şi-i tăiară capul îh cetatea Rîmului. PENTRU A PATRA PRICINĂ CE MICŞUREADZĂ GIUDEŢUL CERTAREA'CELUI VINOVAT. GLAVA 54. 1.  patra pricină ce îndeamnă pre, giudeţ să micşureadze certarea celui vinovat, de cumu i să cade, iaste beţia, de vreame ce dă învăţătură pravila de dzice cum toată greşala, de-are fi cum are fi de mare şi de să va face la vreamea de beţie, nu să vă certa deplin după cum spune pravila, iară numai după voia giudeţului. 2. - Omul bat de-are greşi tocma şi spre chipul domnului ţărîi, iarăşi tot să va certa mai puţin. . 3. Omul cel bat de-are sudui, de-are huli, de-are face şi giurămînt minciunos şi dedare strica şi pacea ce va fi făcut cu vrăjmaşul său, de pururea şuvăiaşte şi scapă şi să ceartă tot mai puţin după voia giudeţului ; şi mai vîrtos vinul ce Va fi băut vădzîndu-1 limpede şi frumos la faţă şi moale şi dulce la gustare, de are fi şi înţelept neştine, tot să amăgeaşte părîndu-i că nu să va îmbăta. 4. Cîndu să va îmbăta -neştine cu înşelăciune, mai vîrtos cînd va meşter- s 9 / 9 şugui cineva să-l îmbeate, atunce orice va greşi, nu numai va şuvăi pentru să scape, ce nu şi să va certa nice cît de puţin. ,5. -Mai puţin să va certa omul cel bat, cînd va fi prea omorît de beţie, decît cînd are fi numai în vreame, că atunce să cheamă că nu şti nemică ce face; iară cînd să va cunoaşte că nu-i prea bat şi de va greşi, să va certa măi mult, iară tot nu cum are fi treaz. v 6. Batul ce va face vreo greşală şi-s va cunoaşte lucrul că de toate ori cîndu să îmbată iaste rău la beţie si să svădeaste si să bate cu toti, acela să y y y » ii să cearte deplin, ca şi cum are fi greşit în trezie şi după cum spun pravilele şi după greşală ce va face, pentru căce să cade cine-ş cunoaşte firea că iaste zlobiv la beţie, sau să nu-ş bea vin nicecum, sau să bea puţin să nu să_ îmbeate. 7. Cela ce să va îmbăta îndeadins, ca să poată şuvăi la greşala ce va greşi, pentru să să cearte mai, puţin, acela nice dînîoară nu va ( scăpa, ce. să va certa deplin. 8. Celuia ce-i va părea bine după beţie, căce au făcut vreo greşală, îmbătîndu-să iarăş şi lăudîndu-să dzicînd: bine am făcut, de-ăm făcut aşea, acesta nu să va certă puţin, ce tocma şi deplin, după cum va fi scriind pravila. ■ 166 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 9. Cela ce va dzice giudeţului că: amfost bat, cînd am făcut această greşală, giudeţul nu-1 va creade; drept aceaia trebue să arate cu mărturii care mărturii să mărturisească cumu l-au vădzut bînd intr-acea dzi şi cum au fost borînd şi au fost făcînd toate nebuniile beţii şi alte seamne ca de om bat< PENTEU A CINCEA PRICINĂ CE MICŞUREADZĂ GIUDEŢUL CERTAREA. GLAVA 55. 1. A cincea pricină pentru carea să îndeamnă giudeţul ă mai micşura certarea celui vinovat, iaste aceasta, cînd nu-i omul cu toată mintea, ce să dzice eşit den fire-i, nebun, de vreame. ce învaţă şi pravila: omul ce va fi dennafară de minte, macar ce greşală are face, nu să va certa. . 2. Nebunul şi cel dennafară de minte de să va înţelepţi cîndva, nu să va certa pentru greşeale ce-au făcut la nebuniia lui. 3. Cela ce-i cînd şi cînd nebun, iară nu în toate dzile, cumu s-are dzice patru luni iaste nebun şi cinci, şease luni-iaste înţelept, acesta feal ,de va face vreo greşală în vreamea nebunii lui, nu să vâ certa, iară de va' greşi la vreamea ce iaste înţelept, atunce să va certa tocma, după cum scrie pravila, ca şi fiecine; iară de va fi lucrul împărechiat, oare nebun* au fost au ba, cînd au făcut acea greşală, atunce stă în mintea giudeţului să cunoască de pre lucrurile ce vor fi fost pren pregiurul acei greşeale. ' ■ 4. Cela ce va fi cu minte şi va face vreo greşală şi pentr-acea greşală să va pîrî la giudeţ şi giudecîndu-1 şi grăind mărturiile, iară el într-acel ceas va nebuni, atunce giudeţul îl va certa cu bani sau cu dobitoc; iară de va nebuni el, daca va isprăvi giudeţul pîra şi va vrea să-i dea şi vreo certare pre trup, atunce de vreame ce pre nebun nu-1 pot certa trupeaşte, va schimba certarea lui pre bani; şi aceasta să va face cînd nu va mai fi nice o nedeajde de-a să mai înţelepţirea cel nebun; iară de va fi nedeajde să să înţilep-ţească, atunce giudeţul îl va pune la pază, pînă să va înţilepţi să-l cearte. Nebunul de are ucide şi pre tată-său, nu să va certa nicecum. Seamnele nebunului. 5. Cela ce să va face şi să va arăta cum iaste nebun, pentru r să scape de certare, iară el nu iaste cu adevărat nebun, acela să va certa deplin după pravilă, iară pentru să-l cunoască giudeţul au doară să face au cu adevărat iaste nebun, trebue să-l întreabe giudeţul multe întrebări şi în multe fealiuri şi cu multe meşterşuguri şi să întreabe şi pre vraci, carii foarte lesne vor cunoaşte de va fi nebun cu adevărat'. 6. Cela ce va svătui pri cel nebun să facă vreo greşală sau să-i agiute, cumu s-are dzice să-i dea sabie goală şi, arătîndu-i pre cineva să-l ucigă, nu va putea DESPRE MICŞORAREA CERTĂRII (gl. 51—66) 167 şuvăi acesta pentru ce au fost el nebun şi au- făcut greşala, pentru să nu să cearte după pravUă cela ce-1 va fi svătuit. ' v " : . 7. Cel nebun macar că: nu să va: certa la- nebuniile lui, de va face vreo greşală, iară tot nu să cade să-l slobodzească de tot să îmbie pre drumuri slobod,jce să; aibă pază să fie pre lîngă omenii săi, pănă să va înţilepţi. • A ŞEASEA PRICINĂ CE MICŞUREADZĂ GIUDEŢUL CERTAREA CELUI VINOVAT. ' ' - glava 56. 1.  şeâsea pricină carea îndeamnă pre giudeţ să mai micşureadze certarea celui vinovat, de cum învaţă pravila, iaste obiceaiul locului, după care obiceaiu Cine va greşi nu să va certa nicecum, ciim dau învăţătură toţi dăscălii, toc-mindursă toţi într-un cuvînt. - , . - 2. . Cînd va fi un lucru cu cale să să cearte carele-1 va face, iară.acel lucru de vreame ce va fi obiceaiul locului să să facă, atunce acela ce-1 va face nu să va certa nicecum. - - \ 3. Giudeţul, giudecă cîteodată şi împrotivâ pravilei pentru acest obiceaiu a locului şi de multe ori face cumu-i'voia lui. 4. Lucrurile ce să fac după cum iaste obiceaiul locului, macar de-are şi fi împrotivâ firei şi a pravilei, iară drept aceaia tot nu .vă certa giudeţul pre ceia ce,fac acel obiceaiu, macar că aicea-i ceartă besearica; iară la « vtoroe prişestvie » va certa Dumnedzău cu munca de vac, pre cîţi vor face împrotivâ dumnedzăeştilor pravile lucrure fără leage. PENTRU A ŞEAPTEA PRICINĂ CE MCŞUREADZĂ CERTAREA. ? , :.t - ■ - v glava 57. : . ,1. A şeap tea pricină ce înmicşureadză certarea celui vinovat iaste mulţime de oameni, unde să pornesc cu toţii să facă vreo răutate, atunce giudeţul nu poate, să aleagă cine-au făcut răutatea, dup-acea nu poate pre toţi să cearte pentru unul-; şi pentru ce ? Că aceaste soţii multe să fac în doo fealuri; . drept.-aceaia trebue să ştim cum une date sîmt împreunaţi mulţi şi fac toţi o greşală şi iarăş altă dată sîmt mulţi împreunaţi într-una şi numai unul dentrTÎrişi face: o - greşală, într-acea nime nice dentru soţiile lui n-au înţeles, nice l-au vădzut, nice giudeţul poate să-l cunoască şi'într-această faptă sîmt doo pravile; întăia pravilă iaste aceasta. ' - 2. ■: VCînd sîmt nişteoameni mulţi strînşi la un loc şi fac vreo greşală, drept această greşală să îndeamnă giudeţul să ' mai micşureadze' certarea, după cum scrie pravila; şi; mai vîrtos greşala ce vor- fi făcut acei mulţi-să' ceartă după pravilă cu moarte, atunce aşijdere să‘îndeamnă giudeţul să mai micşureadze certarea pentru să nu omoară pre mulţi drept o greşală. K 16S CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 3. Cind să va prileji in mijlocul a mulţi de vor fi unii dentr-înşi mai capete, cumu s-are dzice ispravnici, atunce la unii ca aceia nu va micşura giudeţul certarea acei greşeale pentru cei mulţi, pentru căce că fie la ce greşală ceia ce sîmt capete după pravilă să ceartă de pururea deplin, numai cc înmicşu-readză certarea celora ce sîmt toţi într-un chip de vinovaţi si nice unul dentr-înşi nu iaste mare sau mic. 4. A doo pravilă dzice: cind să va tîmpla dentre nişte oameni mulţi să gresască unul dentr-i(n)si şi atunce nice aceia nice giudeţul poate să ştie carele au făcut greşala, atunce pre toţi să-i slobodzească de toată certarea trupească şi să vor certa numai cu bani, cumu s-are dzice do pre o fereastră a unii case, unde au fost strînşi nişte oameni mulţi, s-au aruncat o piiatră ş-au ucis pre un om ce-au fost trecînd pre uliţă şi aceştia ce sîmt în casă nu ştiu cine să fie aruncat acea piiatră, cum nu poate să fie într-alt chip, ce unul dentr-înşi au aruncat piiatra şi el nu va spune, atunce toţi să fie slobodzi şi numai cu bani să să cearte. 5. Cînd vor fi într-o casă nişte oameni mulţi lăcuitori şi să,va găsi între dînşi unul ucis şi vor arăta seamnele cum să-l fie ucis unul dentr-înşi, iară nu mulţi, de vreame ce să va afla că are numai o rană, iară nu mai multe, iară nu să şti carele dentru dînşi să fie făcut această ucidere, atunce vor fi toţi slobodzi de certarea uciderii, numai ce să vor certa după voia giudeţului şi nu să va certa nice unul cu moarte; aşijdere de-are avea cît de multe rane cel ucis, macar de are x) fi atîtea de multe pre cîţ oamen vor fi într-acea casă şi su nu ştie nime cine să i le fie făcut acelui ucis, atunce loţ vor fi slobodzi de moarte, numai ce să vor certa după voia giudeţului. G. Cînd să va prileji să aibă price nişte oameni şi vor sări toţi cu arme asupra unuia si-1 vor omorî cu multe rane, iară să nu fie nici aicea lucrul de faţă t 7 » oare cine l-au rănit şi cine nu l-au, atunce toţ să vor certa după voia giudeţului; iară de să va cunoaşte carii l-au rănit şi carii nu l-au, atunce ucigătorii să vor omorî, iară ceialalţi ce le-au fost agiutoriu să vor certa după voia giudeţului; iară de nu le vor fi agiutat, ce numai fiind acolea de faţă vor fi sărit şi ei cu arme, atunce aceştia nu să vor certa. 7. iS'işte oameni mulţi vor ucide pre vrunul cu rane de moarte, carele una dentr-inse singură putea să-l omoară, iară să nu să poată adevăra la giudeţ carele l-au omorît, atunce, pentru căce sîmt mulţi, nu să va omorî nice unul. iară să vor certa după voia giudeţului. 8. Cind vor ucide mulţi pre unul cu rane nu de moarte, care lucru una dentr-acealea nu l-are fi putut omori, ce toate împreună l-au omorît şi giudeţul nu şti carele-i va fi făcut rana cea de moarte, numai ce să adevereşte lucrul, în original <• derea t>. DESPRE MICŞORAREA CERTĂRII (gl. 51-GG) 169 cum l-au ucis toţi împreună, atunce pentru mulţimea să vor certa toţi după voia giudeţului. 9. Cel ucis de mulţi de va avea şi rane multe şi dentr-aceastea unele sîmt de moarte, altele nu sînt de moarte, iară să nu poată giudeţul să adeve-readze cine i-au făcut rana cea de moarte şi-cine i-au făcut cealealalte ce nu-s de moarte, atunce pentru mulţimea toţi să vor certa după voia giudeţului; iară de va cunoaşte giudeţul pri ceia ce-au făcut ranele ceale de moarte, îi va certa ca pre nişte ucigători, iară ceia ce n-au făcut rane de moarte, va certa-i giudeţul după cumu-i va fi voia lui. 10. Mai marele ce va fi cap între multe soţii şi de va fi făcut rană de moarte celui ucis si ceialalţi soţiile să-l fie vătămat cu rane nu de moarte, atunce » f y > cel mai mare să va certa ca un ucigătoriu cu moarte, iară ceialalţi după voia giudeţului şi după rane ce vor fi făcut fiecarele, însă şi atunce să cade să foarte cerceteadze giudeţul pre-amănuntul în ce parte de trup au rănit fieş-carele de dînşi, pentru căce macar de n-are fi făcut toţi rane de moarte, alegînd fără di cel mai mare; iară drept aceaia mai mult să va certa cela ce va fi lovit în piept decît cela ce-1 va fi lovit într-un deaget şi mai mult să va certa cela ce-au făcut rana de i-au scos sufletul decît ceialalţi, dece oricîţi vor fi făcut rane de moarte, toti să vor Omorî, iară ceialalţi să să cearte s li / 9 după voia giudeţului. 11. Cînd să va ucide neştine de mulţi şi giudeţul nu va şti carele dentr-acei mulţi l-au ucis, atunce toti să vor certa cu bani sau-i *) vor scoate den moşie » ' 9 / 9 sau la ocnă. 12. Poate giudeţul să muncească pre acela sau pri ceia ce vor avea niscare seamne ca acealea cum să fie ucis aceia pri cel mort, macar de-are fi smomit şi pre alţii-pre mulţi într-această ucidere; aşijdere de va arunca neştine vreo piiatră den vreo casă, unde vor fi oameni mulţi şi va ucide pre cineva, nu-i va munci pre toţi giudeţul, nice-i va putea să-i muncească, pentru să ştie carele iaste dentru toţi cela ce-au aruncat piiatra; Iară de va fi care cumva dentru aceşti mulţi de să vor găsi vreunii carii să aibă niscare seamne, cum aceştia să fie aruncat piiatra, t acela sau aceştia numai ce va munci giudeţul să spue cum va fi cu adevărat. v PENTRU A OPTA PRICINĂ CE ÎNMICŞUREADZĂ GIUDEŢUL CERTAREA. GLAVA 58. 1. A opta pricină carea îndeamnă giudeţul să înmicşureadze certarea celui vinovat la greşala ce-au făcut iaste ascultarea carea va face neştine spre domnul ţărîi sau spre stăpînul carele-i va sluji. Şi cum dzice cartea cea x) în original « sau ui». 170 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ veache la « vtorii zacon », 17 capete, cela ce nu să va pleca, ce să dzice ce nu va asculta de giudeţul ce-au ales Dumnedzău cu moarte voiu să moară; macar că acest cuvînt a scripturii cei vechi dzice aşea, iară să înţeleage pentru învăţătura giudeţului celuia ce giudecă pre leage şi pre dumnedzăeştile pravile şi pre pravilele cealea ce sîmt după fire, pentru căce carele nu să va pleca supt tăriia învăţăturii legii şi giudeţului nu să va certa cu moarte pre direptate şi după pravilă. 2. Cade-să să asculte şi să să pleace boiarinului şi mai marelui nărodului, însă cînd va da învăţătură spre lucrurile carele vor fi mărturisite de pravilele ceale împărăteşti sau de obiceaele locului sau de sîngură firea omenea(s)că, care lucru să înţeleage, cînd va îmbla neştine pre aceaia ascultare, puţină vătămare va face spre de-aproapele său; iară de vreame ce cu această ascultare ce va face neştine spre mai marele său, ce să dzice spre domnu-său, îmblînd de toate pre voia lui, va greşi şi va vătăma forte mult pre de aproapele fieşcui, atunce nu să cade ascultătoriul să ferească această ascultare. 3. Cela ce va ucide pre cineva fiind trimis de boiarinul săborului, ce să dzice di cel mai mare a gloatelor, poate şuvăi să nu să cearte, după cum scrie pravila, care lucru să înţeleage într-acesta chip: cîndu-1 va trimite cel mai mare, îl va îngrozi de-i va dzice că de nu va omorî el pre acela, giudeţul va omorî pre dîns; şi mai vîrtos mai marele gloatelor va fi deprins a omorî pre unii ca aceia ce nu-1 vor asculta; iară de vreame ce nu-1 va îngrozi mai marele gloatelor şi să nu-i dzică aşea: că de nu-1 va omorî, va muri el în locul lui, şi încă cînd nu va fi învăţat a omorî pri ceia ce nu-1 ascultă, atunce cela ce va face uciderea nu va putea şuvăi să dzică că l-au mînat mai marele său, ce să va certa după cum scrie pravila, 4. Rugămintea domnilor iaste ca şi cînd are îngrozi pre neştine. 5. Oricare muiare de frică şi de silă ce-i va face domnul să va pleca şi va face pre voia lui, aceaia nu să va certa nicecum. 6. Un giudecătoriu de la un tîrg, ce să dzice un diregătoriu, nu iaste datoriu să asculte pre domnul ţării să muncească sau să spîndzure pre neştine, cunoscînd el că nu.-i Aânovat şi iaste lucru cu asupreală aceaia muncă sau aceaia moarte, ce mai bine-i iaste lui să-ş lase scaunul cel de giudeţ ce ţine decît să să pleacea învăţăturii domnu-său cea cu asupreală; iară de nu să îndură să facă părăsire scaunului său, trebue să scrie să dea ştire domnu-său de acea tocmală ce i-au poruncit, cum iaste lucru cu năpaste şi să socotească să mai cerceteadze şi dup-aceasta să aşteapte răspuns. Iară giudeţul de va răspunde şi al doile rînd şi de va dzice: de nu veri asculta, tu ştii, sau să faci cumu-ţi dau învăţătură, să nu mai cerci alt lucru sau altă vină; sau de va dzice şi într-alt chip: citit-am scrisoarea ce ne-ai trimis şi am înţeles de tot: iară drept aceaia să faci cumu ţe-am dat învăţătură; într-alt chip să DESPRE MICŞORAREA CERTĂRII (gl. 51-66) 171 nu fie, atunce de va asculta de învăţătura mai marelui său, va putea şuvăi şi nu să va certa după pravile pentru greşala ce va fi făcut pentru ascultare. 7. Cînd va dzice ' giudeţul cutare lucru l-am făcut, pentru că mii-au dat învăţătură domnu-mieu carele iaste mai mare pre o ţară, nu-i vom creade acest cuvînt, numai trebue să arate acea învăţătură a celui domn, au cu marturi au cu scrisoare de mîna domnului ţărîi. 8. Un giudeţ ce va isprăvi şi va svîrşi leagea altui giudeţ alţii1) eparhii nu să va certa, nice iaste datoriu acesta să cerceteadze tocmala aceaia direaptă-i au cu asupreală, alegînd de să va pune împrotivă cel vinovat, de va dzice cum această leage nu-i bună de nemică, de vreame ce s-au făcut de un giudeţ strein şi cum nu i s-au cădzut să legiuiască el greşală ca aceasta, cumu s-are dzice: starostea de Cameniţă n-au putut prinde vreun vinovat la mînule lui, au făcut leage sa fie izgonit den toate cetăţile cîte sîmt supt oblastiia craiului leşesc; şi aşea au isprăvit : cum de va încăpea în mînule vreunui scaun crăesc, ca să aibă a-i tăia capul. Şi aşi-au dat ştire pre la toate cetăţile ţărîi leşeşti, iară vinovatul s-au prilejit de s-au prins la mîna starostei de Liov; dece avînd starostea la mîna lui isprava celuia staroste de Cameniţă, cum ori unde-1 vor prinde să-i tae' capul, acmu poate într-acel ceas fără nice de. o certare, ce pre giudeţul celuia să-i tae capul. Iară de va fi giudeţul acestuia strîmb, acesta ce i-au tăiat capul, nu să va certa nicecum, alegînd cînd va dzice vinovatul acelui staroste de Liov: ce treabă are starostea de Cameniţă 9 cu mine sau ce putearnicu-i asupra mea, să-m tae capul, de vreame ce eu nu sîmt leah, ce sîmt frînc şi omul cela ce.l-am ucis iaste den ţara frîncească şi l-am ucis la Franţa, dece ce treabă are starostea de. Cameniţă cu greşealele de să fac în ţară frîncească ? Dece atunce acel staroste îl va ţinea la închisoare şi va scrie la craiul leşesc, ce vor putea aleage 'pentru acest lucru; şi după cum va veni răspuns de acolo, aşea va ocîrmi. 9. Patriarhul de va scrie la vreun posluşnic al său şi de-i 'va dzice: sa faci cutare lucru, iară de nu veri face, de greu te aforises.c, şi acest lucru ce-i dzici să facă iaste cu năpaste şi cu asupreală, atunce acest posluşnic nu iaste datoriu să-l asculte pre patriarhul, nice aforiseniia lui, iară să cade . să-i dea ştire cu scrisoarea, cum iaste năpaste şi să face asupreală pre învăţătura ce i-au dat; şi după-acea să aşteapte răspuns. 10. Giudeţul cel mirenesc să cade să isprăvească şi să săvîrşască o leage ce va fi legiuit giudeţul besearicii, de-i va părea c-au legiuit dirept, însă poate şi acesta giudeţ mirenesc să cerceteadze tocmala cu mărturii, să poată cunoaşte leagea ce-au legiuit, poate fi de să facă svîrşit, ce să dzice certare au cu moarte au într-alt chip, alegînd numai de va fi tocmala pentru .erease, pentru că x) în original « alţii». 172 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ atunce giudeţul cel mirenesc nu mai cerceteadză nemică, ce atunce şi orice feal de eretic îi vor da.de la giudeţul besearicii, îl va omorî fără de nemică altă îngăduinţă şi fără nici de o întrebare, cum au fost tocmala. 11. Oamenii cei domneşti, ce să dzice armasii si armăseii si alti ca dînsL * • > > » > y 9 7 cînd vor munci, cînd vor spîndzura sau vor tăia capul cuiva şi altă ce vor face cu învăţătura domnului ţărîi, de-are fi învăţătura domnului la arătare să vadză toţi că iaste cu asupreală şi cu mare năpaste, aceştia nice dînîoară nu să vor certa nicecum nice drept un lucru. 12. Plugarii şi alţi lucrători de vor ara în pămînt strein sau de vor culeage în vie cu învătătura cuiva, cînd le va fi dzis că iaste a lui, nu să vor certa i / t nicecum, alegînd atunce cînd vor şti lucrătorii, că nu iaste a celuia ce i-au pus să lucreadze-acolea acel pămînt sau alt ce va fi, sau alegînd cînd i-are pune să seacere încă fiind crud, sau să strîngă alte poame într-acesta chip, sau cînd le-are dzice să mute vreun hotar den locul său, sau unde-i vor pune să lucreadze si-i vor socoti cu oameni cu arme, sau cînd le vor dzice să lucreadze i ' noaptea, ce să dzice să fure, pentru -căce că atunce de pururea să vor certa şi nu vor putea şuvăi. 13. Feciorul ce va face vreo greşală pre învăţătura tătîne-său sau a mîne-sa,. sau muiarea pre învăţătura bărbatului său, sau robul pre învăţătura domnu-său, nu să vor certa nicecum, de va fi greşala micşoară; iară de va fi greşala mare, atunce să vor certa, însă nu deplin, cum scrie pravila, ce după voia giudeţului. PENTRU A NOA PRICINA CE ÎNMICŞUREADZĂ GIUDEŢUL CERTAREA CELUI VINOVAT GLAVA 59. 1. A noa pricină pentru carea să îndeamnă giudeţul să mai micşureadze certarea celui vinovat, de cum ceartă pravilele, iaste neputinţa şi slăbiciunea firei pentru carea mai puţin să vor certa muerile decît bărbaţii la greşeale ce vor face. 2. Muiarea să va certa mai puţin decît bărbatul, cînd în casa ei să vor face bani răi, calpuzani, sau cînd va cumpăra ceva vreun lucru eftin, pentru să-l vîndză mai scump, sau cînd va sparge carte domnească şi încă şi de să va-mesteca în tocmala ereticilor, sau la giurămînt minciunos; iară cînd va greşi la lucruri ce să fac împrotivâ dumnedzăeştii pravile şi a pravilei firei omeneşti, atunce nu să va certa muiarea mai puţin, ce tocma ca şi bărbatul. 3. Ţăranul cel gros poate şuvăi să nu să cearte, ales-cînd va fi mărturie cuiva şi de va grăi cuvinte fără de ispravă şi fără cale, de să va cunoaşte lucrul că grăiaşte de prostimea lui, iară de va grăi de învăţătura lui cea rea, DESPRE MICŞORAREA CERTĂRII (gl- 51-66) 173 atunce să va certa tocma ca şi al alţi. Aşijderea şi la alte la toate greşealele ce va face ţăranul cel gros, de va face de grosimea lui, mai puţin să va certa, iară de va face den răutatea şi fealul lui cel rău, atunce să va certa tocma ca şi alalţi; şi aceasta iaste în putearea giudeţului să-l giudece de va fi de grosimea lui sau de nu va fi, alegînd de va fi greşala spre dumnedzăiasca pravilă sau spre pravila cea de fire, căce că atunce grosimea lui nemică nu-i va folosi, nice va şuvăi să scape de certare. PENTRU A DZEACEA PRICINĂ CE ÎNMICŞUREADZĂ CERTAREA. GLAVA 60. 1. A dzeacea pricină carea îndeamnă pre giudeţ să mai micşureadze certarea vinovatului iaste somnul, de vreame ce mulţi s-au găsit de-au făcut multe şi minunate lucruri în somn; şi daca să deştepta, nu ţinea minte nemică ce-au făcut, cum au fost odată unul de-au fost dormind la besearica lui svetii Benedict la tara frîncească si au fost esit den besearică adormit, de-au îmbiat doo mile de > . > > . ' loc şi acolea au găsit pre un copil şi l-au ucis, de-au murit, neavînd nice un lucru cu dîns, nice l-au ştiut, nice l-au cunoscut; si iarăs asea adormit s-au întors 7 9 7 7 9 9 9 si s-au dus de-au întrat în besearică, iară demăneată n-au,ştiut nemică, esit-au 9 " 9 .. ' 9 >9 afară au n-au esit. Altă dată iarăşi au fost într-un oras ce s-au chemat Pizan, 9 9 9 ' unul dea aceia carele de multe ori eşiia noaptea den casă-şi cu arme şi încun-giura tîrgul tot cîntînd şi iarăş dormind să întorcea de veniia acasă şi nu să mai deştepta. Şi de multe ori priiatenii lui daca-1 găsiia îmblînd pre drum, îl deştepta şi-l întorcea deşteptat la casa lui, den carea eşise dormind. Sau cum au fost o muiare carea să scula noaptea de-ş frămînta pîinea şi o punea de o învălea şi o găta de tot, numai să o bage în cuptor; şi iarăşi adormită să ducea de să culca în patu-ş şi demăneaţă nu ştiia cine i-au tocmit aşea pîinea şi aşea de pururea îi părea că-i fac acesta vecinile ei, drept să rîdză cu dînsă. Şi alţii mulţi s-au aflat ca aceştia, dece pentr-acea s-au făcut aceaste pravile. 2. Acest feal de oameni, dormind în somn, de vor bate sau vor răni sau vor ucide pre cineva, nu să vor certa după pravilă, ce-după voia giudeţului, de vreame ce şi somnul să asamănă cu moartea. Iară dennafară de aceasta să cade să aibă giudeţul milă la greşealele ce sîmt den fire. 3. Un om cu fămeaia sa dormind într-un aşternut vor împresura-şi pruncul între sine şi-l vor omorî, acesta lucru nu să va chema c-au făcut ei de mintea lor cea rea, ce le-au fost greşală, de vreame ce şi giudeţul de pururea creade cum părinţii mai bine-şi socotesc feciorii decît sînguri pre sine; sau maica nu să va chema să-şi poată uita pre fiiu-său, fiindu-i den mănuntaele ei: drept aceaia nu să vor certa după pravilă ca nişte ucigători, iară pentru nesocotinţa lor, să vor certa după voia giudeţului. 174 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 4. Cela ce va greşi dormind să va certa după pravilă însă, cînd să va face că doarme, iară el cu adevărat va fi deşteptat. 5. Cela ce va greşi dormind şi daca să va deştepta, nu să va căi ce-au făcut, ce încă va dzice: bine-am făcut, de am făcut aşea în somn, acesta să va certa după pravilă şi nu va putea să şuvăiască. 6. Cînd va dormi neştine şi de va mearge să facă vreo răutate sau deva vătăma pre cineva, poate celalalt să-l ucigă, pentru să scape dennaintea lui cu viaţă, şi nu să va certa, care lucru să înţeleage cînd nu va putea într-alt chip să scape den mînule lui, ce numai ce-i caută să-l ucigă. - PENTRU A UNSPRĂDZEACEA PRICINĂ CE YA MIC ŞURA GIUDEŢUL CERTAREA. - GLAVA 61. 1. A unsprădzeacea pricină ce mai înmicşureadză giudeţul certarea celui vinovat iaste dragostea, de vreame ce dragostea să asamănă cubeţiia, aşijdere si cu nebuniia si mai vîrtos iaste si mai rea chinuire decît acealea, decît toate: 9 9 9 7 drept aceaia s-au făcut această pravilă. 2. Cela ce face vreo greşală fiind îndemnat de dragoste, mai puţin să va certa de cum spune pravila. 3. Cela ce va fi biruit de dragoste şi de va tîmpina vreo fată mărgînd pe drum şi o va săruta, nu să va certa nicecum; cum au făcut un muncitoriu de la Athina ce l-au chemat Pisistratos x) carele au dzis muerii-şi cîndu-1 îndemna să nu fie într-alt chip, ce să omoară pri cela ce-au sărutat pre o fată fecioară a lor mărgînd pre drum, dzicîndu-i acest cuvînt: cum, de vreame ce pri ceia ce ne iubăsc şi ne sărută tu dzici să-i omorîm, dară încă ce învăţătură ver da să facem celora ce ne vor urî şi ne vor fi cu vrăjmăşie. 4. Oricare muiare pentru multă dragoste ce va avea cătră ibovnicul ei, va priimi în casa ei furtuşagul ce va fi el furat, mai puţin să va certa, de cum iaste scris la pravilă. 5. Dragostea şuvăiaşte preacurviia şi răpitul featei şi alte greşeale ca aceastea, ce să dzice cînd are pune scări la ferestri să să sue să între la ibovnică-ş şi alte ca aceastea. PENTRU A D O OASPRĂD ZEACE PRICINĂ CE ÎNMICŞUREAD ZĂ GIUDEŢUL CERTAREA. G L A V A 62. 1. A doasprădzeace pricină ce îndeamnă pre giudeţ să înmicşureadze certarea celui vinovat, de cum scriu pravilele, iaste ruda cea aleasă, ce să dzice boeriia, de vreame ce nice cei de rudă bună, nice boiarii, nice feciorii lor să vor certa x) în original cu articolul grecesc «o Pisistratos h. DESPRE MICŞORAREA CERTĂRII (gl. 51 —GG) 175 cu caicrga sau cu ocna, ce pentru aceastea să vor goni den moşiia sa cîtăva vreame, iară nu să nice spîndzură în furci ca alţi făcători răi, nice să înţapă, ce drept aceastea drept toate li să tae capetele; nice pre uliţă pren tîrg nu să poartă unii ca aceştia. 2. Cînd ceartă giudeţul sau pravila pre cineva cu bani, tocma să ceartă boiarinul ca şi cel sărac. 3. Certarea cea trupască ce dă pravila pentru greşeale, de-are fi cît de mic-şoară, aceaia certare daca să va da vreunui boiarin, să cheamă prea mare decît cîndu s-are da fiiecui di cei mai mici. Şi iarăşi vine lucrul unul drept altr cît are fi de mică certarea ce va fi cu bani la vreun om di ceşti mai mici şi proşti, la aceştia iaste mai mare decît s-are da la un boiarin. Drept aceaia pravila schimbă certarea cea trupască cu bani cînd iaste vreun boiarin şi-l ceartă cu certare de bani, iară de iaste vreun om de gios şi micşor şi sărac, să va certa cu certare trupască. 4. La greşeale ca acealea ce sîmt la pravilă mai mari să dau boiarilor decît săracilor şi mai mult să vor certa boiarii decît cei mai mici şi mai săraci, cum s-are dzice de să va afla vreun boiarin hiclean unui domn şi hain ţărîi şi de s-are arăta într-acesta chip şi unul di cei mai mici, mai mult s-are certa cel mai mare boiarin decît cel mai mic şi om de mai gios. Aşijdere şi omul cel mai de gios de-1 vor prinde la războiu viu, îi vor tăia capul, iară de vor prinde vreun boiarin, îl vor. spîndzură. 5. Greşealele ce fac ruşine boiarii boiarilor, mai mult să ceartă boiarii decît cei mai mici şi oameni mai de gios, cum s-are dzice la greşala hotriei să va certa mai mult boiarinul decît cel mai micşor. y 6. La greşealele ce învaţă pravila furci, cumu-i liainiia şi vicleşugul cînd hicleneaşte pre domnu-său, să va spîndzură şi boiarinul ca şi cel mai prost, iară furcile boiarinului să fac mai înalte decît a celui mai mic. 7. Cind va mărturisi neştine minciuni sau va fi eretic şi cînd nu va asculta de domnu-său şi la lucrul ce-1 vor sudui pre împăratul sau pre domnul locului, într-un chip să vor certa şi boiarii şi cei mai proşti. S. Cela ce va face o greşală nedejduind că nu să va certa, pentru căce iaste boiarin şi de va fi scos cuvînt să fie înţeles cineva, cum să fie dzîs acest cuvînt şi cum să fie făcut această greşală cu acesta gind, atunce boiarinul să va certa de-a tocma cu cei mai săraci. 0. Cind să va cădea unui boiarin pentru greşală ce-au făcut, să-l trimită la ocnă sau să-l bată pren tîrg sau altă certare să paţă, iară giudeţul ca pre un boiarin va certa-1 cu bani, aceasta să face o dată sau de doo ori. iară a treia oră de-1 vor mai prinde pre boiarin făcînd iarăşi acea greşală, atunce să va certa tocma ca şi cel mic şi om mai prost. 176 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 10. La certările cealea ce dă pravila după voia giudeţului, la acealea poate giudeţul să mai împuţineadze certarea boiarinului; iară la cealea certări ce de faţă învaţă leagea şi pravila certarea cum va fi, nu poate giudeţul să cearte mai puţin pre boiarin decît pre cel mai mic şi mai de gios om. 11.' Pentru preacurvie tocma să ceartă boiarinul ca şi cel mai mic. PENTRU A TREIASPRĂDZEACE PRICINĂ CE MICŞUREADZĂ GIUDEŢUL CERTAREA. GLAVA 63. 1. Giudeţul să îndeamnă să mai micşureadze certarea celui vinovat pentru iscusirea şi desto(i)niciia lui, cumu s-are dzice de vreame ce neştine va şti vreun meşterşug ca acela frumos şi scump şi atîta să-l ştie de bine cît să nu să afle altul aseamenea lui, atunce acesta de va face vreo greşală, mai puţin să va certa, cum au fost odată un sineţariu bun carele pentru uciderea ce făcuse, nu l-au omorît, ce l-au izgonit den locul lui şi den moşiia lui şi iarăş la vreamea de oaste l-au adus. Aceasta să face cîndu să va arăta meşterşugul lui de faţă de vor vedea toţi carele va fi tuturor de treabă; şi greşala lui trebue să nu fie hainit cumva moşiia sa sau să fie fost tălhar de drum, pentru căce atunce nice un meşterşug nu-i va folosi. 2. Cînd va fi făcut neştine un bine mare locului aceluia unde lăcuiaşte, care bine să să pomenească de pururea, dup-acea de să va prileji să facă vreo greşală, atunce giudeţul pentru acel bine ce să pomeneaşte, va certa-1 mai puţin de cumu să cade, alegînd cînd va fi acel bine ce-au făcut locului lucru puţin, iară greşala lui va fi mare, atunce acel bine ce-au făcut nu-i va fi drept nemică. 3. Binele ce va face neştine locului şi moşiei lui, au el au moşii lui, îi va folosi ca să să cearte mai puţin sau să nu şi să cearte nicecum la greşala. ce va ii făcut; şi aceasta poate fi cînd va fi trecut vreame multă de cînd va fi făcut acel bine pănă cînd au făcut greşala, pentru cace de să va face acel bine în vreamea ce să va face şi greşala, atunce acel bine nu-i va folosi nemică, ca şi cînd nu ş-are fi fost, de are fi cît de mare, ce să cheamă că va mai micşura orece, cumu s-are dzice fură oarecine de la un boiarin un secriiaş cu bani şi găseaşte acolo în lontru nişte cărţi hicleane carele scriia la nişte vrăjmaşi să vie cu oste să ia acel loc, şi dacă le-au găsit, le-au arătat domnului acelui loc şi s-au păzit de-au ocîrmit cum au ştiut acel lucru, acesta cu adevărat mare bine au făcut acelui loc; iară nu l-au făcut cu svat bun şi cu gind bun, cumu să cade să să facă binele, ce i-au venit acest bine mare den furtuşagul lui şi drept aceaia ca un fur să va certa, iară mai marii acelui loc vor face milostenie feciorilor lui şi pre dîns încă-1 vor certa mai iuşor orice puţin lucru pentru acel bine ce i s-au nemerit. DESPRE MICŞORAREA CERTĂRII (gl. 51, 66) 177 PENTRU APATRASPREDZEACE PRICINĂ CE MICŞUREADZĂ GIUDEŢUL CERTAREA. GLAVA 64. 1. Schimbîndu-şi neştine firea şi viaţa cea rea ce-an fost avînd şi plecîndu-să cătră Dumnedzău, îndeamnă pre giudeţ de-i mai micşureadză certarea, de cum spune pravila pentru greşala ce-au făcut; drept aceaia s-au făcut această ' pravilă. 2. Jidovul de va face o greşală şi dup-acea va veni spre credinţă creştinească şi să va botedza, sau nu să va certa nicecum, sau să va certa mai puţin pentru acea greşală, de cum învaţă pravila; şi acesta lucru stă cu totul în voia giudeţului să-l cearte sau să nu cearte veri mult veri puţin. 3. Jidovul ce s-au botedzat, de va fi luat cevaşi cît de puţină certare pentru greşală ce-au greşit încă mainte de botedz, atunce giudeţul nice într-un chip nu va putea să-l cearte, cum spune pravila. 4. Jidovul dacă să va botedza, de-are fi făcut cîte păcate şi scîrnăvii, pentru darul botedzului toate să vor curăţi şi va rămînea, cum ar fi născut a do ora. Atunce poate să fie şi preot fără nice de o sminteală. 5. Toate aceastea vor fi cîndu să va face şi cr'eştinul călugăr. PENTRU A CINCEASPREDZEACE PRICINĂ CE MICŞUREADZĂ CERTAREA. GLAVA 65. 1. Giudeţul să îndeamnă a mai micsura certarea celui vinovat, de cum f 9 / spune pravila, cînd cel vinovat iaste surd sau mut, de vreame ce unul de aceştia iaste ca şi un prunc micşor şi ca unui de cei fără minte nebun. 2. Surdul şi mutul cîndu-i va fi mintea întreagă şi deplin şi va putea cu măhăitul să arate fieştecăruia firea-şi şi vrearea-şi, atunce să va certa tocma ca şi alalţi. Alţi dăscăli dzîc cum mutul să să cearte mai puţin, pentru căce mărturiia ce face mutul cu măhăitul poate să fie şi cu greşală, alegînd acest mut şi surd de va şti scrie şi să citească, pentru căce că atunce giudeţul îl va întreba cu scrisoare şi el va răspunde iară cu ssrisoare; şi atunce poate să-l şi muncească pentru să spue şi să-l cearte după pravilă. PENTRU A ŞE ASE ASPRED ZE ACE PRICINĂ CE ÎNMICŞUREADZĂ CERTAREA. GLAVA 66. \ 1. Cînd va pîrî tatăl pre fiiu-său cel trupăsc la giudeţ pentru vreo greşală ce va fi făcut, atunce i să va face milă giudeţului şi-i va micşura certarea ce i s-are cădea după greşala lui, cum scrie pravila. , • . 2. Feciorul ce are fi fugit şi i s-are fi făcut leagea după vina lui, unde-1 vor găsi acolea să-i facă moarte, iară tată-său de-1 va prinde şi să-l dea giudeţului, 12 - c. 1060 178 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ giudeţul va mai micşura certarea lui, ce să dzice nu-1 va omorî, ce-1 va certa într-al(t) chip. 3. De va fi feciorul fugit, pentru căce va fi greşit împrotiva împărăţii sau a domnii şi au făcut pagubă ca aceaia ţărîi, pre acesta de-1 va prinde tată-său şi de-1 va trimite la giudeţ, atunce mai puţin să va certa de la giudeţ decît de l-are prinde omul domnesc. 4. De vreame ce şe-are prinde neştine feciorul şi l-are duce de l-are da pre mîna giudeţului, nu căce doară iaste om bun, ce pentru căce să teame să nu-1 cumva prindză oamenii cei domneşti, atunce încă să va certa mai puţin de cum să cade şi de cum învaţă pravilele pentru aceaia greşală. 5. Acela ce-ş va da feciorul lui pre mîna giudeţului ca pre un vinovat, de-are fi tată-său şi jidov, tot mai puţin să va certa. 6. Aşijdere şi feciorul de va da pre tată-său la giudeţ ca pre un vinovat, ca să să cearte după greşală, atunce mai puţin să va certa. 7. Ima de-ş va da feciorul sau fata la giudeţ ca pri nişte vinovaţi, mai puţin va certa-i giudeţul, iară nu-i va slobodzi de tot. 8. Aceastea toate ce-am dzis pentru darea tatălui pre fecior şi feciorul pre tată-său, iaste adevărată şi neclătită după pravilele împărăteşti şi după cum scriu toţi dăscălii, tocmindu-să toţi într-un cuvînt fără nice de o price şi carele au fost şi mai prost şi mai mic, nemică nu s-au pus împrotivă acestora nice unele de cîte am dzis. Iară drept aceaia, această dare de tată pre fecior sau fecior pre tată, nu s-au prilejit -nice dînîoară să fie acesta lucru să dea tată pre fecior şi fecior pre tată, pănă la vreamea unui dascal mare şi tocmitoriu de pravile; numele lui era Farinascu, carele au strîns toate pravilele ceale împărăteşti şi încă să ispiti şi să nevoi cu învăţătură ca aceaia să cunoască care pravile şi obiceae să socotesc la oblastiile creştineşti în toată lumea; acest dascal au fost după Hristos 1598 de ai şi pănă într-aceasta vreame nu s-au prilejit, nice dînîoară vină şi faptă ca aceasta să să legiuiască ,1a giudeţ, ce să dzice tatăl să-şi dea feciorul ca pre un vinovat la giudeţ, numai la Polonia -1) supt oblastiia papei de Rîm, ce-au dat aşea un tată pre fecioru-şi, care fecior au fost izgonit den moşiia lui, pentru căce era greşit împărăţii. Iară aicea nu să ţînu în samă pravila cea de milostivire pentru să cearte mai puţin pre fecior, pentru ce l-au dat tată-său, ce cumplit după pravile l-au certat, pentru căce greşala era sudalmă pre împărăţie; şi giudeaţele la greşeale ca aceastea nu deschid pravila cea de milostivire, ce numai pravila cea de certare cumplită, pentru căce să nu cumva ceară milă nice tatăl nice feciorul de la giudeaţe, ce cum au fost numai o dată s-au prilejit acest feal de giudeaţe. x) In Farinaccius, Praxis et thcoricae criminaîis: «Bolonia». DESPRE LEPĂDAREA CĂLUGĂRIEI (gl. 67—68) 179 PENTRU CEIA CE HICLENESC ŞT CALCĂ CINUL CEL ÎNGERESC CE SĂ DZICE CĂLUGĂRESC, CE SĂ DZICE PENTRU CEIA CE-Ş LEAPĂDĂ CĂLUGĂRIA. GLAVA 67. 1. Hiclean şi vrăjmaş cinului călugăresc să cheamă cela ce s-au făcut călugăr şi nu de tot, ce numai ce-au fost îmbrăcat hainele, şi dup-acea va lepăda rasele şi să va face iarăş mirean. 2. • Cela ce va eşi den mănăstire fără de voia şi ştirea egumenului şi de să va fi îmbrăcat într-alte haine mireneşti şi-ş va fi ascuns potcapocul şi cheme-lavha şi alte ca aceastea, acesta să cheamă hiclean şi hain cinului şi obrazului călugăresc. 3. Călugăriţele ce vor eşi den mănăstire şi vor îmbla pren lume fără ştirea vlădicului locului aceluia şi aceastea sîmt ca şi călugării. 4. Cela ce-şi leapădă haine călugăreşti, A^rînd să şuvăiască să dzică că îmblă pentru învăţătura, ca un hiclean să să aforisească. 5. Popa şi diaconul, de să vor însura, după ce le vor muri fămeile, sîmt ca şi cela ce leapădă călugăriia şi fac prepus cum să fie eretic. Drept aceaia trebue să să cerceteadze dece, de va fi credzînd cum are puteare preotul sau diaconul să să însoare, atunce ca pe un eretic să-l cearte, iară de nu va avea acesta gînd, să va pedepsi numai ca şi cela ce leapădă călugăriia. Şi iarăş de-ş va lepăda muiarea şi va pleca, iarăşi la besearică să-l legiuiască cu blîn-deaţă şi cu milă, care lucru de nu va face de bună voia lui, atunce şi cu sila şi fără de voia lui va să-l facă besearica şi-l vor băga în temniţă sau-1 vor Închide într-o mănăstire, de va şidea întru toată viaţa lui. 6. Călugărul de _ nu-ş va purta măntiia în chelie-şi sau cînd va mearge la feredeu sau şi într-alt loc ascuns, nu să va certa nice să va chema ca cela ce leapădă hainele călugăreşti. 7. Cela ce va scoate den mănăstire pre vreunul di ceia ce.cearcă să să facă călugăr, aceluia capul să i să tae. 8. Cela ce va îndemna pre altul să leapede rasele, capul să i să tae. 9. _Cade-să în toată vreamea să priimască besearica pri ceîa ce va lepăda călugăriia, iară cu adevărat nice odînîoară nu -va putea fi egumen, alegînd cîndu-1 va blagoslovi patriarhul. 10. Călugărul sau popa sau diaconul de să va îmbrăca cu haine mireneşti, cînd va mearge pre un drum, nu să cheamă c-au lepădat călugăriia, nici şă va certa. 11. Călugărul ce va eşi din mănăstire şi va lăcui la ţară pentru să-ş hrănească părinţii, nu să cheamă ca să leapădă de călugărie, cînd nu-i va putea hrăni într-alt chip şi cînd va fi cu voia mai marelui mănăstirii. 12. Cela ce-ş va lăsa cinul său şi să va apuca de alt cin mai cu nevoe şi mai cu grea petreacere, nu să va chema că hicleneaşte mănăstirea şi besearica, cumu s-are dzice cînd să va face călugărul schimnic sau săhastru în pustii. 12* 180 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ PENTRU CERTAREA CELORA CE SA LEAPĂDĂ DE CINUL ÎNGERESC, CE SĂ DZICE CE-Ş LEAPĂDĂ CĂLUGĂRITA, CE CERTARE LI SĂ VA DA. GLAVA 68. 1. Cela ce va hicleni cinul şi obrazul călugăresc, ce să dzice va lepăda călugăriia, de nu va fi avînd asupra lui cetite molitve de călugărie, nu să va aforisi; iară de va fi purtînd hainele, ce să dzice rasele cu molitve, atunce să-l aforisească si de va sta un an într-acea aforisenie si nu să va întoarce 9 9 cătră mănăstire, atunce face prepus să fie eretic: drept aceaia să să cerceteadze’şi să-l muncească şi să-l cearte ca pre un eretic; şi! rămîne şi fără cinste şi cela ce-i va strica ceva, nu-1 va putea pîrî la giudeţ; nice i să prinde mărturiia, unde grăiaşte, ce iarăşi să aforiseaşte „ şi de va sta cu pizmă într-acea aforisenie, să-l -dea la giudeţul cel mirenesc să-l cearte. 2. Cînd să va pocăi cela ce va fi lepădat călugăriia şi de-1 va priimi vlădicul sau egumenul lui, de va fi. avut cinste de la besearică, ce să dzice preoţie, nu va putea să să mai apuce de cinstea ce-au avut, doară numai cu voia şi cu blagoslovenia patriarhului. 3. Toată avearea celuia ce-au lepădat călugăriia va rămînea la mănăstirea de "la carea au fugit, cîndu ş-au lepădat călugăriia. PRAVILE ÎMPĂRĂTEŞTI. PENTRU CEIA CE ÎNDEAMNĂ ŞI AGIUTĂ CUIVA SAU-L SVĂTUESC SPRE RĂU SAU CÎND VA TRIMITE PRE ALTUL SĂ FACĂ VREO RĂUTATE. GLAVA 69. 1. Ce folos are avea neştine, cînd svătuiaşte pre altcineva sau-i agiută sau-1 trimite să facă vreo răutate. 2; Cînd va îndemna neştine pre altul şi-l întărită de-1 mînie sau-1 descă-leaste de-1 învaţă să facă vreo răutate, acela să cheamă svătuitoriu răutăţii. » > ' * 3. Agiută neştine cuiva să facă greşală, cînd dă bani sau oameni sau cai sau arme sau scări să fie de suit sau alte lucruri de acea treabă, pentru să facă greşală cum au socotit şi mai vî.rtosu-i agiută, cînd mearge el sîngur cu capul său de-i soţie şi sîngur 1) cu sine să facă greşala împreună cu celalalt. 4. Multe fealuri de svaturi sîmt şi la agiutoriu aşijdere, de vreame ce svatul să face numai cu cuvîntul, iară agiutoriul să face şi cu lucrul. Drept aceaia nu să vor certa într-un chip svătuitoriul cu agiutătoriul. 5. Alta iaste să svătuiască neştine să să facă greşala şi alta iaste să trimiţă să facă, pentru căce cela ce svătuiaşte socoteşte folosul celuia ce-1 svătuiaşle, iară cela ce trimite să facă greşala, socoteaşte numai folosul său, iară nu *) în original « sungur». DESPRE SFATUL SAU AJUTORUL SPRE RĂU (gl. G9-7S) 181 a celuia ce-1 trimite. Drept aceaia giudeţul nu să cade să socotească cuvintele cîndu să va face vreo greşală, pentru căce cum grăiaşte cu cuvîntul cela ce svătuiaşte, aşea grăiaşte cu cuvîntul şi cela ce trimite; iară să cade să cerceteadze la carile au rămas folosul şi dobînda ce-au venit de pre acea greşală, pentru să poată înţeleage carele iaste adevărat şi mai întăi vinovat. 6. încă mai iaste un lucru între -svătuitoriu şi între trimiţătoriu, pentru ce cela ce svătuiaşte nu rămîne datoriu celuia ce l-au svătuit, iară cela ce trimite pre altul să facă greşală, rămîne datoriu lui, ce să dzice celuia ce-1 trimite. 7. Mai mare lucru iaste să trimiţi pre cineva să facă greşala decît să-l svătueşti să facă. 8. Pri cela ce-1 vor cleveti c-au trimis pre altul să facă o greşală, iară el de va arăta cum nu l-au trimis, iară numai ce l-au svătuit să facă acest lucru, să fie slobod de pîra ce l-au clevetit întăi şi şi de certare. 9. Cela ce va dzice cuiva vreunui priatel să ucigă pre vrunul ce le va fi amînduror vrajmaş, atunce să cade să socotească şi să cerceteadze giudeţul acest cuvînt ce-au dzis, svat au fost au învătătură. au cuvînt de ascultare, ' S ' ' să facă, cumu-i va dzice şi fără de voia lui, ce-să dzice să-l ucigă, carele să cunoaşte într-acesta chip; de să va afla acesta ce s-au îndemnat a mearge spre ucidere, cum n-au făcut nice dînîoară ucidere şi nice atunce n-are fi făcute, de nu l-are fi îndemnat acela, atunce să cheamă că i-au dat învăţătură, ce să dzice i-au dzis: pasă să ueidzi pre cutare om, el s-au dus şi l-au ucis pre cuvîntul'acelui om. Iară de să va afla cum acesta l-au vrut ucide şi fără de dzîsa şi indemînarea aceluia, atunce acel cuvînt au fost numai de l-au svătuit; iară de va fi izvod cum de nu i-au vrut dzice acela, sau l-au vrut ucide sau ba, atunce giudeţul creade că l-are fi ucis, macar de nu i-are fi dzis nemică. 10. Al doile sămn pentru să cunoască giudeţul pri acela ce l-au trimis să ucigă pri celalalt, oare svătuitu-1-au au dzisu-i-au să margă să-l ucigă şi fără voia lui, care sămn iaste acesta: pentru să cerceteadze giudeţul şi să cunoască pri cel ucis. căruia au fost mai mare vrăjmaş, pentru căce de va fi fost ucigătoriu lui. atunce acea îndemnare au fost numai svat, iară de va fi fost cel ucis mai mare vrăjmaş celuia ce l-au svătuit decît celuia ce l-au ucis, atunce acea îndemnare au fost învăţătură cum am dzis mai sus, ce să dzice: ascultă cum dzic şi fă cum te învăţ: pasă de-1 ucide fără voia ta ! Eu voiu da samă ! Aceasta să cheamă învăţătură şi pre-aceasta învăţătură au mărs de l-au ucis. 11. Cind nu va putea giudeţul să cunoască într-alt chip mai cu adevărat acea îndemnare svătuire au fost au învăţătură, atunce va munci pre svătui-toriul să spue cu adevărat şi să dzică: svătuitu-l-au au învăţatu-l-au să facă acea greşală. 182 GĂRŢE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ ' CE CERTARE VOR LUA CEIA CE SVĂTUESC SPRE RĂU SĂ FACĂ CINEVA. 1 / glava 70.’ ■ ,: . ■ 1. Cela ce ya svătui pre altul să facă vreo greşală, să va certa cu aceaia certare, cumu să va certa şi cela ce va face greşala. 2. Cine va îndemna sau va învăţa sau va svătui pre altul să facă vreun lucru rău şi vro greşală, să va certa ca şi cel vinovat .ce va face greşală. 3. Cela ce. va arăta cuiva folosul şi dobînda ce va avea, daca va face vreo greşală şi de-1 va ascultă acela şi va face greşala, acesta ce l-au svătuit să cheamă svătuitoriu. spre răutate şi şă va certa, cum am dzis. 4. Cela ce va lăuda vreun lucru rău . şi cu greşală şi neştine audzind să va răni la inimă şi nu să ,va lăsa pănă,nu-1 va face acel lucru, acesta să cheamă sveatni'c rău şi să va certa cum scrie şi mai sus. . _ •*.. '5. . Cînd va vorovi neştine cătră altul şi va spune cumva să facă o răutate şi .cela .îi va. răspunde de-i va dzice: bine va fi aşea să faci şi şă nu zăbă-veşti,.‘ce. să faci acest lucru,, acela-1 svătuiaşte spre rău: să să. cearte' ca şi cela ce va face acea greşală.. \ . - 6. Cînd va dzice neştine altuia ce va vrea să ucigă pre cineva: de ver vrea să-l ucidzi, ucide-1, acesta nu să cheamă svătuitoriu rău, nice să va certa, de vreame ce nu i-au.dzis: ucide-1, ce i-au dzis: de ver vrea să-l ucidzi, ucide-1, iată că nu-1 îndeamnă, ce-1 lasă în voă-sa. 7. Ceia ce vor fi într-un gînd cu ceia ce vor face 0 greşală, să să .cearte toţi cu o certare şi ceia. ce n-au făcut,, ce pentru căce au fost într-una toţi ; şi aceasta va fi,, cînd va fi şi greşala mare, cumu s-are dzice,-cînd are hicleni domniia sau locul uride lăcuiaşte sau alt lucru ca acesta, iară de ya fi lucru mai puţin greşala, mi să va certa cela ce nu^face ca cela ce face greşala. ' 8; Cela ce va da niscare lucruri de carele'vor trebui celuia ce va să -facă vreo greşală, să va certa tocma ca şi cela ce-au făcut greşala, ver mică ver mare. ■ ■■ - : ' : ' 9. Cela ce va svătui să să facă vreo greşală, nu va lua numai aceaia certare ce să va' da vinovatului, ce încă va plăti şi pagubele toate ce va păgubi şi va piiarde cela ce-au păţit rău; şi aceasta va fi cînd aceale pagube să vor face tot pentru acea greşală ce s-au făcut cu svatul lui./ 10. 1 -Cela ce va svătui pre altul sau-1 va îndemna să fure, să va certa ca im fur, însă cu adevărat cînd n-are fi furat furul fără de svatul'şi îndemnarea lui, iară de să va afla cum acel fur au fost învăţat şi de altă .dată să fure,' atunce cela ce-1 va fi svătuit nu să . va certa. •, “ . * . . - ■ 11. Cela te va svătui'să să facă furtuşag, să fie datoriu acel lucru ce s-au furat să-l dea său să-l-plătească stăpînului a'cui au fost, macar de nu 1-^are1 fi furat el, ce numai pentru căce'au svătuit să să facă ,:acel furtuşag. Aice'â- DESPRE SFATUL SAU AJUTORUL SPRE RĂU (gl. 69-78) 183 să cade giudeţului să socotească de-1 va fi svătuit acel sveatnic ce să dzice să fure numai o sută de taleri, iară el va fura doo sute şi daca va fi aşea, atunce sveatnicul nu va plăti mai mult de acea sută de taleri stăpînului a Cui vor fi fost banii, pre cîtă samă să va afla că l-au svătuit. 12. Cînd va svătui neştine pre altul să facă vreo greşală şi el nu va face, atunceş curund, ce va lăsa de va treace vreame multă pănă va veni vreame de va face acel lucru, tot într-un chip să vor certa sveatnicul cu furul. 13. Cuvintele ceale de svat mai mult să tîlcuesc spre bine decît spre rău; şi aceasta să va .face şi să va creade, cînd între svătuitori şi între păgubaşi nu va-fi fost nice o vrajbă mai dennainte vreame, pentru căce că de vor fi avut mai de mult andesine vrajbă, atunci cuvintele ceale de svat mai mult să vor socoti spre rău decît spre bine. 14. Cela ce va svătui să să facă vreo greşală şi greşala să nu să facă, atunce sveatnicul nu să va certa; şi aceasta va fi cînd greşala va fi micşoară, iară de va fi greşala mare, cumu s-are dzice de hicleşug şi de vătămare spre ţară sau spre domnie, atunce sveatnicul să va certa tocma ca şi cînd s-are fi făcut acel lucru desăvîrşit şi să va certa ca şi cela ce are fi făcut acea greşală. 15. Cela ce va svătui să să facă vreo greşală şi cînd să va căi ce-au făcut şi-ş va întoarce svatul într-al(t) chip, nu să va certa, însă nu va putea fi numai cu atîta, ce trebuiaşte să-l svăt.uiască alt svat împrotiva celuia dentăi; şi nice atîta nu agiunge, ce trebue să adevereadze acel sveatnic cum nu va face acel om pre svătui lui, cumu 1-ău fost svătuit întăi; iară de nu va putea să-l facă să să părăsească de-aceL svat ce l-au svătuit întăi, să cade să mărturisească de faţă să audză mulţi vicleşugul ce-au vrut să facă; şi încă nu va fi destul nice de i-are dzice: fereaşte-te de cutare lucru să nu-1 face, că ver păţi rău; dup-acea trebue să arate şi omului celuia ce va să-i facă rău şi să-l păgubească şi să-i spue anume şi omul şi numele lui să să păzească de dîns; dece daca va face aceastea toate ce am dzîs măi sus, nu să va certa sveatnicul, macar de are şi face celalalt greşala carea 1-ău fost svătuit. Iară de va lipsi vreuna de aceastea ce am dzîs şi să va -face şi greşala, atunce să va certa ca şi cela ce va face greşala. 16. Cela ce va da învăţătură şi va dzice nescui să facă cutare greşală şi dup-acea-i va dzice să nu facă, iară el tot va face, acesta să să cearte numai el sîngur, iară cela ce l-au fost trimis întăi să nu să cearte; şi la’ acesta lucru nu mai trebuesc alte certări. 17. Cela ce va svătui pre altul să să învrăjbească cu cineva şi acela să va îndemna dentru sine şi va mearge să-l ucigă, atunce sveatnicul nu să va certa ca un ucigătoriu, ce să va certa, după cum va fi voia giudeţului. 18. Cela ce. va svătui pre neştine să ucigă pre Gostantin, iară el va ucide pre Ion, aţ.unce sveatnicul nu să va certa ca un ucigătoriu. o -x 184 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 19. Cela ce va svătui pre altul să facă vreo greşală şi el va face greşala, după cumu l-au învăţat şi, de s-are prileji să-l iarte giudeţul să nu-1 cearte pentru acea greşală, atunce nice sveatnicul nu să va certa.. 20. Cela ce va svătui pre altul să ucigă pre neştine, iară el nu-1 va numai ucide, ce încă dentăi-1 va munci, ce să dzice îi va tăia nasul sau-i va scoate ochii sau într-alt chip îl va sluţi, dup-acea-1 va şi omorî, atunce sveatnicul. nu să va certa într-un chip cu vinovatul, de vreame ce vinovatul să cade să să cearte cu o moarte cumplită, iară sveatnicul numai ce-i vor tăia capul. SEAMNELE CU CARILE SĂ CUNOAŞTE VINOVATUL DE VA FI GREŞIT DUPĂ SVATUL ŞI AGIUTORIUL CE-I VA FI DAT SVEATNICUL. GLAVA 71. 1. întăi sămn iaste Cum vinovatul au vrut face acea greşală şi fără de svatul ce i-au dat, cînd va fi îngrozindu-1 pri cela ce l-au vătămat, încă mainte di ce-au făcut greşala. 2. Al doile sămn cum nu iaste făcută greşala cu svatul nemărui, ce sîngur vinovatul va fi făcut den voia lui, ales cînd va fi fost mainte de svat să fie avut amîndoi A^rajbă ucigătoriul şi cu cel ucis. 3. Al treile sămn iaste cumu l-are fi ucis şi fără de svatul nescui, cînd va fi gătînd arme mainte de svătuit. 4. Al patruli sămn iaste cînd mainte de SA^ăt A^a dzice cătră cineA^a: eu A'oiu să ucig pre cutarele şi nu poate fi într-alt chip. 5. Al cincele sămn iaste cînd A^a face greşala tîrdziu, trecînd multă vreame după ce l-au fost svătuit, pentru ca atunce arată cum au făcut el greşala, iară nu pre îndeniînarea SATeatnicului, ce den sîngură voia lui. CE CERTARE VOR LUA CEIA CE AGIUTORESC PRE ALTU SĂ FACĂ GREŞALĂ. GLAVA 72. 1. Cela ce va da altuia arme sau cai sau bani, pentru să margă să ucigă pre altul, sau de va da scări sau funi, pentru să. facă vrun furtuşag, să Ara certa ca un ucigătoriu şi ca un fur, pentru că să cheamă soţie cu dînşi. 2. Şi aceasta A^a fi, cînd A^a'da aceastea agiutoriul, ştiind cumu le trebuesc să facă lucru rău, pentru căce că de va da aceale lucruri pentru alte tocmeale bune şi acela le va trebui spre alte lucruri reale, atunce sveatnicul nu să va certa ca cel. vinovat, ce mai de multe ori creade giudeţul cum acealea cinii s-au dat pentru alte treabe, iară nu să facă lucruri ca acealea reale. 3. Şi aceasta să face de pururea la toate tocmealele. DESPRE SFATUL SAU AJUTORUL SPRE RĂU (gl. G9-78) 185 4. Cela ce-ş va zăloja casa sa la om ucigătoriu, pentru să să pue aleş acolo să păzească pre vrăjmaşul său cînd va treace să iasă înainte-i să-l ucigă, acesta să va certa ca şi un ucigătoriu. 5. Cela ce va petreace pri cela ce va mearge să ucigă pre cineva sau să facă altă răutate şi-l . va petreace1), pentru să nu-1 învăluiască cineva mărgînd pre cale, să să cearte ca şi cel vinovat, însă cînd să va afla de faţă la acel loc, unde să va face acea greşală, sau cînd va fi mărs îndeadins drept acesta lucru, pentru căce că de-1 va petreace ca un priatel şi mărgînd să va prileji într-acea greşală, nu să va certa; sau de l-are petreace pentru să facă acea. greşală şi cînd să va fi făcut, nu să va fi prilejit acolea de. faţă, aşijdere nu să va certa, că giudeţul mai creade. cum să nu-1 fie petrecut pentru acea greşală. Iară mai pre scurt pentru prieteşugul de nu vor fi şi alte seamne ca acealea să facă pre giudeţ să creadză cum pentru greşala l-au petrecut. 6. Cela ce va arăta casa sau lăcăşul cuiva, unde să va fi ascuns vrăjmaşul cuiva pentru să-l ucigă, sau va străjui, cînd va veni vrăjmaşul lui să-l ucigă, acesta să să cearte tocma ca şi cel vinovat; şi aceasta vă fi cînd ucigătoriul n-are fi ucis, de nu i-are fi arătat acesta casa sa,u de n-are fi străjuit, pentru căce că de vreame ce şi fără de aceasta are fi făcut acesta greşala, cela ce i-au arătat casa sau va fi străjuit, nu să va certa ca acel ucigătoriu, ce mai puţin, după voia giudeţului. 7. Cela ce va ţinea pre-neştine cu cuvinte şi:l va. zăbăvi pentru să vie mai curînd vrăjmaşul lui să-l ucigă, să să cearte ca şi ucigătoriul; sau cîndu-1 va zăbăvi cu cuvinte sau cu alte meşterşuguri, pănă-i va curvi altul cu .muiarea, să va certa ca şi un preacurvariu. într-acesta chip şi ,1a alte greşeale şi aceasta să va face cînd să va afla că l-au zăbăvit cu cuvintele lui îndeadins, pentru că de-1 va fi zăbăvit cu cuvinte fără nice de o înşelăciune şi să va prileji atunce de va nemeri vrăjmaşul asupra lui şi-l va ucide, atunce acela nu să va certa nicecum. ' 8. Cela ce va păzi hainele .celuia ce să va duce să ucigă pănă va veni acela, să să cearte ca şi ucigătoriul. . . ■ . 9. Cela ce va duce niscare cărţi vreunui om-fiind trimis de altul pentru să facă vreo răutate şi de va şti-şi acesta ce poartă cărţile de acest lucru ce vor să facă, să va certa ca şi cel vinovat. 10. Atunce să va certa cela ce va agiuta la vreo greşală cu aceasta certare ce să va certa şi vinovatul, cînd agiutoriul ce va da iaste pricina aceii greşeale, pentru că de s-are fi putut face acea greşală şi fără de agiutoriul aceluia, atunce agiutătoriul nu s-are certa cu certarea vinovatului, ce numai puţin; şi pricina ce va da, de va fi lucru mare şi cap, pentru că de va fi mai micşoară, 1) în original « pentreace ». 186 ' CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE -ÎNVĂŢĂTURĂ să va certa mai puţin; iară de va da pricină mare ca aceaia fără de carea n-are fi putut să să.facă acea greşală, atunce să va certa tocma ca şi cel vinovat. 11. Nu'iaste datoriu neştine să smintească să nu să facă greşala, nice-să spue celuia ce vor să-i facă nevoe, nice să să pue în svadă pentru cela ce vor să-i facă pagubă, macar de are putea să smintească, să. nu să facă acea greşală numai cu un glas', ce să dzice* numai de-are striga şi încă cînd are sminti să mTsă facă, are fi şi de Binele lui, şi de nu o va sminti, nu să va certa. 12. Stăpînul şi tatăl şi domnul şi vlădiculsîmt datori în tot chipul să nevoiască să smintească fiece greşală să nu să cumva facă, cînd vor înţeleage că vor să facă vreunii di cei mai mici cumu-i feciorul sau sluga sau călugărul; aşijdere iarăşi călugărul şi sluga şi feciorul şi nămitul sîmt datori, cînd vor înţeleage că va să să facă vreo greşală şi vreo răutate asupra vlădicului sau domnului sau asupra tatălui sau a stăpînului, să spue să să smintească să nu să facă sau să-l smintească; şi ei sînguri ori în ce chip vor putea să nevoiască, pentru să nu facă fieşcine după voia sa; şi cînd va- şti vru nul de aceştia ce am dzis mai sus, ca va să să facă vreo greşală şi de nu va spune, să va certa după voia giudeţului. . . ' , ' - /. CARE CERTARE VOR LUA CEIA CE SA VOR GĂSI ACOLEA DE FAŢĂ, UNDE SĂ VA FI FĂCÎND VREO SVADĂ, FIIND CU ARME ŞI SĂ VA TÎMPLA DE SĂ VA FACE UCIDERE. GLAVA 78. 1. De să va afla neştine de fată unde să va face ucidere, mai vîrtos fiind J j 7 cu arme, trebue să cerceteadze giudeţul au doară pentru venirea acestuia să va fi blîznit.şi să va fi spăriat cel ucis şi să va fi lăsat deJ vor fi ucis;, de să afla acest lucru să fie cu adevărat, să va certa tocma ca şi cela ce-va fi făcut uciderea; şi mai vîrtos cîndu-1 va -fi ştiut mai de mult cum iaste ucigătoriu şi mai mult pentr-acea să va fi- îngrozit, daca-1 va fi vădzut acolea de faţă; iară de să va fi numai tîmplat acolea şi nu va fi ştiut nemică cum va să să facă ucidere şi căce au venit el acolea nemică n-au făcut, atunce nu să va certa. 2. Cela ce. să va găsi la un loc de faţă cu arme, unde se va tîmpla ucidere, să va certa ca şi ucigătoriul;. sau de va fi mărs cu ucigătoriul după ucidere, de-i va fi fost soţie pănă la lăcaşul lui, macar de n-are fi făcut altă nemică, căce au fost acolo de faţă. : 3. Cela ce va svătui pre ucigătoriu să nu facă ucidere, iară cînd şă va afla acolo de faţă, unde să va. face uciderea, nu va nevoi di ce va. putea, să-i . desparţă să nu să<-facă ucidere, acela să să cearte tocma ca şi cela. ce va fi făcut uciderea. _ • . . DESPRE SFATUL SAU AJUTORUL SPRE RĂU (gl. 09—78) 187 SEAMNELE CU CARILE SA CUNOAŞTE CEL CU ARME CE S-AU PRILEJIT ACOLO LA SVADĂ, OARE ÎNDEADINS AU VENIT ACOLEA, AU TÎ3IPLATU-S-AU FĂRĂ VEASTE. GLAVA 74. Dc să va afla neştine acolea de faţă cu arme, unde să va face ucidere, şi giudeţul nu va putea aşea lesne să cunoască, îndeadins au venit au tîm-plaLu-s-au de s-au nemerit acolea, atunce să cade să fie îngăduitoriu şi cu milă şi să creadză că s-au găsit acolo de faţă, neştiind nemică, că să va face ucidere: derept aceaia nicecum nu să va certa acesta. 2. De să va afla la giudeţ mai mult de doo seamne, să să arate cum acesta ce s-au găsit acolea la ucidere, au fost venit îndeadins să agiute de va trebui, atunce-1 va certa ca pre un fur; iară de nu să va găsi sămn nicecum, să-l slobodzească; iară de vor fi numai doo seamne, să-l muncească să spue cu adevărat, iară de va fi numai un sămn, atunce să-i dea giurămînt să mărturisească cum va sti că iaste mai cu adevărat. y 3. Un om cu arme cînd are putea face să lipsească de la acel loc unde s-are face ucidere, şi' el nu va să lipsească, atunce face sămn cum s-au găsit acolea de faţă îndeadins: să să cearte ca un ucigătoriu. 4. Cînd va fi neştine cu arme şi va face sămn cum s-au tîmplat la acea ucidere, iară n-au venit îndeadins si încă la aceaia vreame va arăta că-m • y lipseaşte de la acel loc, tot să va certa, de să va afla că acea ucidere s-au făcut puţinei mai apoi di ce au lipsit el şi încă cînd să va fi bucurat, pentru că ce să va fi făcut acea ucidere. 5. Ucigătoriul de va fi om' strein carele nu va fi cunoscut nice dînîoară pre acel om cu arme ce s-au găsit acolea de faţă la acea ucidere, atunce nu să A^a certa. 6. Cela ce să A^a prileji la Arreo ucidere şi A^a fi cu arme şi va nevoi să-i împarţă şi să-i facă să să împace, şi daca nu va putea, nu să A^a certa nicecum. 7. Cind să va afla neştine la A^reo ucidere fără arme, iară armele Ara fi dat la altul să i le ţie, pentru să poată şuvăi să dzică c-au fost fără arme, atunce trebue să cerceteadze giudeţul, de să Ara afla cum cela ce-au ţînut armele au stătut tot aproape de dins, ca de-i Aror trebui să fie îndemînă a le apuca, atunce-1 A^or certa ca pre un ucigătoriu, iară de să va. afla cum cela ce-au ţinut armele, au stătut departe, A^a şuArăi şi nu să Ara certa. 8. Cind să va prileji neştine cu arme să nemerească la un loc, după ce să Ara fi început svada şi mai vîrtos cînd va Areni după ce să A~a fi făcut şi uciderea, şi după ce să vor fi rănit, şi el nu A’a fi nemică rănit la acea ucidere sau să fie zervit ceA’a, atunce nu Ara aArea nice o certare; sau iarăşi de A~a fi Arenit mai apoi si A*a fi ceva mestecat şi Ara fi zărvit acolo la acea ucidere, nu să Ara certa ca un ucigătoriu, ce atîta să Ara certa, pre cită zarvă şi greşală A*a fi făcut, după voia giudeţului. 188 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ CERTAREA CE VOR LUA CEIA CE TOR AGIUTA VINOVATULUI DUPĂ CE VA FACE GREŞALA. GLAVA 7a. 1. Cela ce va petreace pri cel vinovat, după ce va face greşala, pentru să-ş poată a mistui capul, să va certa-după voia giudeţului, însă nu ca cel vinovat; iară de-1 va petreace, pentru să nu-1 prindză oamenii cei domneşti carii vor fi trimişi îndeadins să-l prindză, atunce să va certa cu moarte. 2. Muiarea ce-ş va agiuta bărbatului ce va fi vinovat, după ce va fi făcut greşala, pentru să nu-1 omoară, nu să va certa nice într-un chip. 3. Cela ce va petreace pri cel vinovat, după ce va face greşala şi de-1 va petreace puţin lucru, pănă-i va arăta calea şi va fi fără arme, nu să va certa nicecum. 4. Cela ce va petreace pre ucigătoriu, după ce va face uciderea, neştiindu-1 că iaste ucigătoriu nicecum au ucis, atunce într-acea dată nu să va certa nicecum. 5. Cela ce va petreace pe vrun vinovat, după ce' va face vreo răutate, să va certa ca şi cel vinovat, macar că dzic o samă de dăscăli cum să nu să cearte, ce numai după voia giudeţului; iară de-1 va fi petrecut mai tîrdziu prespre cîteva dzile, atunce nu să va certa. 6. Celax) ce va şti pre neştine c-au făcut vreo răutate şi, după ce au făcut acea răutate, i-au nămit calul său sau i-1 va fi dat să fugă să scape de certare, să sa cearte după voia giudeţului. 7. Cela ce va ascunde, furul sau fiece vinovat, după ce va fi făcut vreo răutate, pentru să nu-1 prindză păgubaşii sau oamenii cei domneşti, sau de-i va da cale să fugă, să să cearte după voia giudeţului, macar că dzic unii să să cearte ca şi vinovatul. . 8. Cela ce va ascunde trupul omului celui ucis, să nu să ivască, să să cearte ca şi ucigătoriul. • . 9. Cela ce va priimi sau va ascunde lucru de furat, de să va găsi cum au ştiut că iaste furtuşag, să va certa după voia giudeţului; iară de nu va li ştiut, nu. să va certa; iară de va fi lucrul împărechiat, ştiut-au au- n-au ştiut, atunce creade giudeţul sa nu fie ştiut. ■ 10. Cela ce va lăuda pri cel vinovat şi de va dzice: bine au făcut de-au făcut aceasta, dăm învăţătură, de va fi greşala ce-au făcut greşală di ceale mari ce sîmt de cap, să va certa mai mult decît cel vinovat; şi aceasta să va face cînd va fi lăudat pri cel vinovat mainte di ce va fi făcut greşala, ■ pentru căce de-1 va fi lăudat după ce-au făcut greşala, să va certa tocma ca şi cel vinovat; iară de nu va fi greşala ce-au făcut din ceale mari şi de-1 va lăuda mainte di ce va fi făcut greşala, nu va lua mai multă certare, ce ca si cel vinovat. 9 x) în original « Cele ». DESPRE SFATUL SAU AJUTORUL SPRE RĂU (gl. 69-78) • 189 11. Cela ce să va giurui celui vinovat, după ce va face greşala, să-i agiute la ceva şi de-i va da ceva agiutoriu, să va certa tocma. ca şi cel vinovat. 12. Cela ce va petreace pri cel vinovat, pentru să poată scăpa sau să-l poată ascunde undeva sau să-i facă cale să fugă sau ţi într-alt chip cumva să-l agiutorească, face prepus cum şi el iaste soţie cu dîns la greşala ce-au făcut cel vinovat: drept aceaia să-l muncească să spue cu direptul, alegînd de nu va fi agiutat atunce într-acel ceas ce-au făcut răutatea, ce mai tîrdziu prespre cîteva dzile; sau alegînd să să arate de pre alte seamne cum acesta va fi ştiut oarice de acea greşală; sau alegînd de va fi fost rudă vinovatului cela ce i-au agiutat: drept aceaia să. cheamă că i-au agiutat pentru că1) i-au fost omul lui, iară nu i-au fost o soţie la greşală. CERTAREA CE VOR LUA CEIA CE PRIIMĂSC ÎN CASELE SALE FURI ŞI TÂLHARI. G L A V A 76. 1. Cela ce va priimi în casa lui fur sau tălhariu cu lucrure de furtuşag, să va certa ca şi furul; iară de va priimi numai'pre om sau furtuşagul numai aşea sîngur, să va certa după voia giudeţului. 2. Cela ce va priimi în casa sa tâlhari de drum, ca pre un tălhariu să-l cearte cu moarte. 3. Tot omul iaste datoriu daca va prinde tălhariul să-l dea pre mîna giudeţului; şi de va şti neştine pre vreun tălhariu undeva, şi de nu-1 va spune giudeţului şi pre acela, sau de va lua de la dîns ceva bani sau alte lucruri şi de-1 va slobodzi cîndu-1 va ţinea legat, acela să să cearte ca un tălhariu. 4. Cela ce va priimi în casa lui tălhari, să va certa nunumai cîndu-1 va priimi în casă-ş, ce încă de-1 va şi ascunde sau-1 va petreace şi-i va fi soţie să nu-1 învăluiască cineva, atunce să va certa ca şi tălhariul; iară de-1 va fi numai ascuns, atunce nu să va certa ca un tălhariu, ce după voia giudeţului. 5. Cela ce .va priimi lucru de furtuşag, ce să dzice numai furtuşagul, de va priimi de multe ori, pentru căce va fi legat prieteşug cu giurămînt cu furul, acela furul să fure, iară celalalt să ascundză în casa sa, atunce ca pre un fur să-l spîndzure, fie cine ar fi, fie bărbat fie muiare. 6. Cela ce va priimi bani sau alte lucruri de furat de la vreun om slujitoriu sau şi într-alt chip ce va fi avînd pre mîna -sa bani domneşti sau alte lucruri, pre acesta-l vor certa ca şi pre un fur. 7. Cela ce va priimi furtuşag în casa lui şi de nu va şti, să nu să cearte. 8. Atunce să va certa ca un fur cela ce va priimi lucru de furat in casa sa, cînd va lua ceva, pentru să ascundză sau să dobîndească ceva dentr-înse. x) în original « cu ». 190 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ CE CERTARE VA LUA CELA CE DĂ PUTEARE ŞI ÎNVĂŢĂTURĂ CUIVA SĂ MARGĂ SĂ FACĂ VREO RĂUTATE CUIVA. GLAVA 77. 1. Cînd dă neştine puteare altuia să margă să facă vreo greşală, acesta lucru să face în multe chipuri, pentru căce să face şi cu cuvinte de învăţătură^ cumu s-are dzice învaţă într-acesta chip: pasă să ucidzi pre cutare om sau să baţi pre cutarele; încă să face acest lucru şi cu cuvinte de rugăminte, cumu s-are dzice: rogu-te să scoţi pre cutarele den cutare mesereare, sau alte ca aceastea. 2. Cela ce va dzice cuiva: de-aş avea ceneva să ucigă pre cutarele, foarte i-aş mulţemi, sau de va dzice:.de-aş putea face în vreun chip să găsesc cineva vreun om sau şi doi să ucigă pre cutarele, le-aş plăti foarte bine şi încă i-aş şi dărui, acesta dă puteare şi trimite pre acel om să facă acea ucidere, drept aceaia ca un ucigătoriu să va certa. 3. Cela ce va dzice cătră slugă-şi sau nămit ce va fi: ruşine şi ocară şi răutate ca aceasta ce mi i-au făcut cutare om, nu trebue să lăsăm să nu ne rascumpărăm, acela ş-au dat puteare slugei-şi gu aceaste cuvinte, pentru că va mearge sluga şi să va nevoi de va face acea greşală: drept aceaia să va certa pentru acea greşală ce-i va fi făcut sluga-i, ca şi cînd are fi făcut el sîngur. 4. Cela ce-i va fi dat neştine o palmă prespre obraz sau un pumn şi de va dzice cătră cineva: cutarele m-au suduit şi m-au bătut tot prespre obraz şi mi i-au făcut atîta ruşine, dece te. rog să-m'tăscumperi de pre dîns, sau şi alte cuvinte ca aceastea de-i va dzice, pentru să-l poată îndemna să-i răscumpere, şi acela să va scula şi-l va ucide, atunce cela ce l-au îndemnat şi l-au trimis nu să va certa ca un ucigătoriu, pentru căce că drept o palmă şi drept un pumn ce va da neştine altuia, nu să cade să să cearte sau să să răscumpere cu ucidere; alta, acesta l-au rugat şi i-au dzîs să-i facă răscumpărare drept palmă şi drept pumn, iară nu ucidere şi atunce numai sîngur cela ce va fi făcut uciderea să va certa ca un ucigătoriu. 5. Cînd nu să vor putea aleage cuvintele să să ştie puteare i-au dat cîndu l-au trimis au învăţătură, cumu s-are dzice: acea puteare şi acea învăţătură spre bine l-au fost învăţat au spre rău, atunce scrie să să mai creadză Cum să fie fost mai mult spre bine decît spre rău. 6. Cela ce va dzice cătră cineva: de veri să ucidzi pre cutarele, ucide-1, atunce nu să cheamă că l-au trimis el să-l ucigă, pentru căce asupra lui au lăsat putearea să facă cumu-i va fi voia. 7. Cela ce va dzice cuiva: pasă de întreabă pre Andrei de va vrea să-ţi dzică să mergi să ucidzi pre Ioan şi, daca va' vrea el, ucide-1, atunce cela - ce l-au trimis, şi Andrei şi ucigătoriul, toţi într-un chip să vor certa ca nişte ucigători. DESPRE SFATUL- SAU AJUTORUL SPRE RĂU (gl. 69-78) 191 8. Cela ce-ş va dzice slugii: să nu te vădz înaintea ochilor miei pănă nu voiu aud zi ca-i făcut ceva vreun lucru ca acela, pentru să-m poţi răscumpăra răutatea şi ruşinea ce ne-au făcut cutarele, şi atunce de va mearge sluga şi-l va ucide, trebue să cearce giudeţul, oarece feal de răutate i-au făcut şi cui au făcut, slugii au giupînu-săn, pentru să să ştie căruia dentru acei doi; sau de va fi fost vreo răutate mare ca aceaia, să fie lucrul în cumpănă de moarte, pentru că de va fi fost într-alt chip, lucru de nemică, cumu să va certa sluga c-au ucis, aşea să va certa şi cela ce l-au trimis; dece de va fi făcut răutatea stăpînului şi va fi lucrul .puţin şi de va fi şi omul de gios şi micşor, atunce iaste sămn, cum i-au fost gîndul, stăpînului să-l ucigă, cîndu ş-au trimis sluga: drept aceaia într-un chip să va certa sluga ce-au ucis ca şi stăpînul ce l-au trimis. Iară de va! fi făcut acea răutate slugii, atunce arată seamnele, cum stăpînul, cînd au trimis pre slugă,, n-au avut.gînd că-1 va ucide, ce s-aii gîndit că numai ce-1 va sudui sau-i va face altă nevoe împrotivâ ce le va fi făcut şi acela: dirept aceaia nu să va certa stăpînul cu. moarte ca sluga, ce va fi făcut uciderea, ce să va certa după voia giudeţului. 9. Stăpînul ce va da puteare slugii-şi să ucigă pre cineva şi nu-1 va audzi nime, cîndu-1 va învăţa, pentru că-i va şopti la ureache şi el să va, duce şi va ucide pre vrăşmaşul stăpînu-său, aicea trebue să cerceteadze acela giudeţ întăi cîndu i-au dat acea puteare să margă să ucigă, n-au audzit nime; a doo, cel ucis de-i va fi fost stăpînu-său cu vrăjmăşie de moarte; a treia, de va fi sîrguit sluga şi va fi ucis omul într-acea dată, cumuşi i-au dzîs stăpînu-său, pentru căce că atunce va creade giudeţul cum stăpînul au dat puteare slugii-şi să-l ucigă şi vă certa pre stăpînul slugii ca şi pre un ucigătoriu; iară de va lipsi vreuna de aceastea', ce dzisem mai sus, atunce creade giudeţul cum să nu-i fie dat stăpînul puteare într-acesta chip cum ca să-l ucigă şi nuri va certa ca pre un ucigătoriu, ce numai după cum va fi voia giudeţului; şi aceasta să va face, cînd va da. stăpînul puteare slugii-şi pre ascuns, ce să dzice îi va şopti la ureache. Iară de-i va fi dat această. puteare unui ispravnic al sau, pentru să îmbie să pîrască la giudeţ pre acel vrăjmaş al lui şi să nevoiafecă să-l omoară, atunce să înţeleage lucrul, că i-au dat puteare să îmbie să-i facă răscumpărare, pentru răutate ce-i va fi făcut, după cum va aleage giudeţul. Iară de să va grăbi şi-ş va răscumpăra el singur fără de giudeţ, ce să dzice îl va ucide sîngur cu mîna sa, să va certa atunce ca şi un ucigătoriu. 10. Cela ce va dzice slugii sale: ia^ţi un toiag şi să nu mai vii ,1a această casă, pănă mi-mi veri face răscumpărare pentru ruşine ce mi-au făcut cutarele, sau şi cu alte cuvinte de-i va grăi să-l poată îndemna, spre răscumpărare şi încă mai vîrtos cîndu-i va dzice de multe ori şă-ş ia toiagul, atunce 192 CARTE ROMÎNEASCĂ DE'ÎNVĂŢĂTURĂ sluga, de va mearge şi-l va ucide pre acela, nu să va certa stăpînul slugii ce l-au trimis, ca un ucigătoriu, ce. numai după voia giudeţului, de vreame ce-i va fi dzis numai să-ş ia toiagul; aicea arată sămnul, cum să-i fie dzis .să-i bată, iară să nu-1 ucigă. 11. Feciorul sau sluga sau ruda sau priatenul va ucide pri cela ce va fi făcut vreo răutate tatălui sau stăpînului sau rudei sau priatenului, nu să va chema să fie făcut acea ucidere cu putearea tatălui sau a stăpînului sau a rudei sau a priatenului; drept aceaia tatăl, stăpînul, ruda, priatenul,— acestora s-âu făcut răutatea şi sudalma — dece nu să vor certa ucigători; si aceasta va fi, cînd feciorul, sluga, ruda, priatenul vor fi oameni buni şi vor avea veaste de oameni buni şi încă cînd vor fi făcuţi răscumpărarea atunceşi curund, după ce le vor fi făcut acea vătămare ce cum va fi, nea-vînd vreame să să svătuiască cu cei scîndăliti si vătămati, ce să dzice cu ) 9 ) i cei suduil; pentru căce feciorul, sluga, stăpînul, ruda, priatenul-vor fi oameni răi şi vor avea veaste de răi şi de vor fi făcuţi uciderea tîrdziu prespre cîteva dzile după svadă, atunce iaste sămn cum cei suduiţi au ştiut de tocmala uciderii şi n-au nevoit să nu să facă: drept aceaia să va certa tatăl, stăpînul, ruda, priatenul carii s-au suduit ca şi feciorul şi sluga şi ruda şi priatenul ce-au făcut uciderea; şi aceasta va fi să nu să cearte ucigătorii cei suduiţi, cumu s-are dzice tatăl cîndu-1 vor fi suduit, svădindu-să den cuvinte .andesine, iară nu pentru vreun lucru ce au avut să ia sau să dea unul altuia; pentru căce de va sudui neştine pre.:tatăl cuiva pentru niscare lucruri şi feciorul să va scula de-1 va ucide pri cela ce-au suduit pre tată-său, pentru să dobîndească aceale lucruri tată-său, şi uciderea s-au făcut pentru folosul tătîne-său, atunce iaste sămn' cum să fie ştiut şi tată-său: drept aceaia şi tatăl şi feciorul ca nişte ucigători să vor certa; aceastea toate să înţeleg şi pentru slugă spre stăpîn şi pentru rudă spre rudă; şi pentru priatel pentru priatel. încă de să va afla că feciorul la uciderea celuia ce-au suduit pre tată-său va fi făcut cheltuială, iaste sămn cum si tatăl si alţii au ştiut de acea / 9 9)9 ucidere şi drept aceaia ca nişte ucigători să vor certa. încă _să va certa tatăl ca un ucigătoriu, cînd va fi început el a sudui întăi pri cela ce l-au suduit sau l-au într-alt chip vătămat şi feciorul lui l-au ucis, de-au murit, pre suduitoriu; iară de nu va.fi tatăl început svada, ce sîngur şuduitoriul, atunce să va certa numai feciorul; aşijdere vor fi şi ceialalţi. Cînd va ucide feciorul pri cela ce va fi suduit pre tată-său şi de-i va părea rău tătîne-său, iaste sămn cum n-au fost cu voia lui uciderea;, iară de să va bucura tatăl, pentru, căce au ucis feciorul1) lui prin cela ce l-au suduit, atunce. iaste sămn cum să fie fost cu ştirea lui şi ca nişte ucigători amîndoi să vor certa. x) în original «feciorlu ». DESPRE SFATUL SAU AJUTORUL SPRE RĂU (gl. G9-7S) 193 12. Cînd va fi lucrul împărechiat, oare ştiut-au şi fost-au cu voia lui au n-au fost, ce să dzice tatăl, stăpînul, ruda, priatenul cum va să ucigă pre suduitoriu, feciorul, sluga, ruda, priatenul, atunce giudeţul de va avea nişte seamne oarecarile cum să fie ştiut, iară seamnele vor fi mici, să-i muncească să spue cu direptul; iară de nu vor fi seamne nicecum, atunce agiun-ge de să-i pue numai să giure. 13. Datoriu iaste tatăl, stăpînul, ruda, priatenul să nevoiască în tot chipul să smintească să nu să poată face ucidere de la fecior, de la slugă,'de la rudă, şi de la priatel; iară de nu vor putea face nice într-un chip să smintească să nu să facă ucidere, atunce de să va face, nu să vor certa ca ucigătorii, ce după cum va fi voia giudeţului. 14. . Sluga giudeţului de va bate pri cela ce va dzice: leagea ce legiuiaşte acest giudeţ nu-m place, drept aceaia voiu să mărg la alt giudeţ, iaste sămn cum să-l fie bătut cu voia giudeţului. 15. Cela ce va trimite pre altul să facă vreo greşală şi acela va mearge şi va face, amîndoi să vor certa după certarea aceii greşeale. 16. Aceia carii vor trimite să facă vreo greşală la vreun loc şi de vor fi într-acel loc oameni mulţi si acei trimişi iarăşi vor fi mulţi, atunce de va i 9 j f ti fi greşala mare, atunce fără nice de un feal de şuveâle, toţi cîţi vor fi, să vor certa de la giudeţ, după cum va fi greşala: drept greşală di ceale mari cu moarte, iară de' nu vor face greşală di ceale mari, atunce va cerceta giudeţul carele dentr-aceia va fi mai cap şi carele va fi început întăi greşala şi cela ce va fi trimis întăi să să facă greşala şi pre-aceia va certa cu moarte, iară prin ceialalţi vor certa după voia giudeţului. 17. Cela ce va dzice acolo unde vor fi strînsi nişte oameni mulţi: de-as 9 9 x 9 9 putea găsi pre cineva să-m ucigă pre cutarele feau să facă cutare greşală, da-i-aşi atîţia bani, şi oarecarele dentr-acei oameni are mearge şi are face acea greşală, atunce amîndoi să vor certa, după cum va fi greşala, de vreame ce să cheamă că l-au trimis. 18. Cela ce va trimite pre alt om să facă vreo greşală, nu să va certa mai mult decît l-au învăţat să facă orice feal de greşală cînd l-au trimis; iară acel trimis, de va face mai mult de cumu i-au fost învăţătura, acela sîngur să va certa drept cel mai mult ce-au făcut. 19. Cela ce va trimite pre neştine să facă cuiva răutate şi dup-acea iarăş să facă în vreun chip să dzică să nu facă şi acela tot să-ş facă pre cuvintul dentăi, atunce să va certa el sîngur, iară nu cela ce l-au trimis. . 20. Celuia ce-i vor da învăţătură să facă vreo greşală şi va priimi să facă şi dup-acea să dzică celuia ce l-au trimis: nu voiu face acea ffresală ce m-ai O » învăţat sa fac, şi dup-acea iarăş să margă să o facă, atunce acela singur 13 - c. 10G0 194 ■ ■ CARTE ROMÎNEASCĂ"!) E ÎNVĂŢĂTURĂ' şă va certa* după cum va fi'munca, aceii greşale şi-cela ce 1-aU trimis , nice-cum nu să va certa. : ' ./ . . . 21. Cela ce va trimite, cumu s-are dzice pre Io ari"- să-ucigă pre Pefcrî, iară Petrî va ucide pre Ioan, atunce cela.ce l-au trimis nu să va certa, ca un ucigătoriu, numai după voia giudeţului. . 22. Cela c,e va trimite pre Consta să ucigă pre Ioan şi el nu va ucide pre Ioan, ce va ucide pre. Pavel, atunce cela ce l-au trimis xiu şă vă certa. • 23. Cel trimis cînd va face arătare, cum nu-i vinovat la greşala ce l-au . clevetit şi de va fi acea mărturie să arate numai sîngur pre dîns, atunce , acela ce 1-ău trimis să facă greşala', nu va fi slobod de acea greşală, ce. l-au : clevetit cu mărturiile ce arată celuialâlt, iară de va da răspuns cel: clevetit • pentru amîndoi, atuncea vor fi amîndoi slobodzi. ' ■ 24. De va slobodzi giudeţul pri; cel- vinovat ce-au făcut greşala, nu să va chema, drept aceasta slobod şi cela ce l-au trimis să facă greşala; aşijdere de va slobodzi pre cela ce l-au trimis, nu să va chema slobod şi cela , • ce-au făcut greşala. , , - • - ’ .,25. Carele va putea face vreo greşala de carele iartă şi slobodzesc pravilele, cumu s-are dzice să-şi ucigă fata cînd va face preacurvie, iară el să: trimiţă pre altul strein să o ucigă, atunce nice unul nice altul nu să vor certa pentru ucidere ce s-au făcut., .. : ' , 26. Cela ■ ceva trimite pre =altuP să facă preacurvie, mi să va certa ca un ' preacurvariii, ce aşea mai pre iuşoară certare i să va da. •, 27. Orcare cucon ce Va fi. încă nu de vîrstă ce să va găsi tot supt ascul- tarea părinţilor, de va trimite vreunul să fie mărturie minciunoasa, atunce pentru căce iaste încă nu de vîrstă tînăr, nU să va putea certa certare deplin, cumu să cade la mărturiia minciunoasă, ce numai şi acesta, cum va vrea giudeţul; de vreame ce nu iaste putinţă cel trimis să ia mai multă certare decît cela ce-1 va fi trimis. a CE CERTARE SĂ VA DA ACELORA CE MULŢĂMĂSC VINOVATULUI '• DUPĂ CE FACE GREŞALA. GLAVA. 78.- ^ : 1. Cela. ce va mulţemi nescui după ce va face vreo greşală, atîta iaste vinovat ca şi cela ce va trimise de va. face greşala: drept aceaia ca şi cel vinovat să va certa, macar că n-are avea acesta ce mullămeaşte nice un folos, nice o dobîndă de la acea greşala ce ■ s-au făcut. 2. Mulţămire să cheamă, daca face greşala cel vinovat, cîndu i-ăre dărui neştine vreun dar, ceva bani sau alt luCru sau cu cuvinte de mulţămire' DESPRE SFATUL SAU AJUTORUL SPRE RĂU (gl. 69-78) 195 să-i mulţămească sau să-i giuruiască ceva sau să să cucerească lui sau de i-are părea bine de acea greşală. 3. Cela ce va priimi sau va ascunde pre cela ce face greşala, iaste sămn cumu-i mulţămeaşte, pentru căce au făcut acea răutate, şi aşea iaste ca şi cîndu l-are fi trimis să o facă: să va certa ca şi vinovatul. 4. Cela ce va tăcea şi nu va dzice nemică celuia ce-i vâ spune cum au făcut cutare răutare, atunce iaste sămn cumu-i mulţămeaşte şi să va certa ' ca un vinovat. 5. Cela ce va da învăţătură cuiva să facă vreo greşală şi dup-acea iarăşi îi va dzice să nu facă şi acela va face greşala, şi daca o. va face, cela ce l-au fost învăţat îi va mulţemi, să cheamă cumu l-are trimite şi să va certa tocma ca şi cel vinovat. 6. Cela ce să va prinde chizeaşi dennaintea giudeţului pentru, cel vinovat, nu să cheamă cumu-i mulţămeaşte. 1 7. Cela ce va dzice: de vreame ce n-are fi făcut cutârele cutare greşală, eu aş fi făcutu-o, că aşea.mii-au fost gîndul, şă cheamă că-i mulţămeaşte. 8. Cela ce să va bucura de preacurviia ce. va face altul, nu să va certa ca un preacurvariu, de va fi făcut preacurviia pentru zburdăciunea şi pofta lui, iară de să va fi îndemnat de pizmă, pentru să facă ruşine şi ocară bărbatului muerii, atunce si cela ce să va bucura face sămn, cum multă- 7 9 ' * meaşte preacurvarului şi atîta iaste ca şi cînd l-are fi trimis el să facă preacurvie: drept aceaia ca şi preacurvariul să va certa. 9. Giudeţul de nu va amu putea1) cunoaşte cu seamne. în ce chip au făcut neştine preacurvie, de zburdăciune au numai pentru să facă ruşine bărbatului aceii mueri, atunce creade giudeţul c-au făcut de zburdăciune. 10. Cela ce va trimite să bată pre altul să va certa ca un vinovat, alegînd de-1 va bate în besearică sau în mijlocul tîrgului, pentru că atunce să va certa numai el sîngur. 11. Cela ce va trimite să bată pre cineva, iară acela "nu-1 va numai bate, ce-1 va ucide de tot şi, cînd cel trimis va bate şi-] va ucide de tot, şi va fi de faţă şi cela ce l-au trimis, atunce să vor certa amîndoi ucigători, iară de nu va fi de faţă, cîndu-1 va ucide cel trimis, atunce numai ucigătoriul să va certa ca un ucigătoriu, iară cela ce l-au trimis să va certa după voia giudeţului. 12. Cela ce va trimite pre cineva să ucigă pre altul şi el numai ce-1 va bate sau-1 va răni, atunce amîndoi să vor certa după certare bătăi sau a rănitului, iară nu mai mult. 13. Cela ce va învăţa pre neştine să facă o greşală şi mai apoi să vor împăca sau-ş va fi vreo rudă cu vrăjmaşul, atunce cel trimis, de va x) In original «potea ». 196 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ face greşala, să va certa el sîngur, pentru căce cela ce l-au trimis să cheamă că ş-au luat învăţătura înapoi pentru rudeniia ce-ş vor fi cu vrăjmaşul său. s 14. Cela ce va dzice: pasă de ucide pre Ioan, şi prespre un cescuţ să-i dzică: pasă de bate pre Ioan, atunce de-1 va. ucide pre Ioan, amîndoi ca nişte ucigători să vor certa. 15. Cela ce dă învăţătură cuiva să facă vreo greşală şi va treace vreame multă şi dup-acea o va face, atunce amîndoi să vor certa într-un chip ucigători, macar cîtă vreame are fi trecut. 16. De pururea să va certa cela ce învaţă pre altul să facă vreo greşală, macar de-are şi dzice dup-acea să nu o facă, iară de vreame ce-i va fi dzis: să nu faci cutare greşalăj şi el de o va face, atunce acela ce l-au trimis să va certa mai puţin după voia giudeţului; iară de nu-i va fi dzis să nu o facă, atunce să vor certa amîndoi după certarea aceii greşale, orice greşală va fi. ^ ' A ~ ~ CAdEd C'KKp'KIUHTfAtO E» H 00 34H/ftA/î\ H KOHfU,K. KA’fe(T) x3pN,\> AUH /L,1). 4) Adică: « Slavă lui Dumnezeu săvîrşitorul, carele după început a dat şi sfîrşit. Anul 7154, mai 4». HXHMV A. KE«î>AAAIA NOMOY TE^PriKOY KAT’ EKAOrHN EK TOY IOYZTINIANOY BIBAIOY A. TEXTE DIN LEGEA PENTRU PLUGARI ALESE DIN CARTEA LUI lUSTLNIAN TITAOS A'. I7EPI TEQPmN TITLUL I. DESPRE PLUGARI 1. Xpr( tov yecopyov Epya£6[i.Evov tov I'Slov âypov elvai Sîxaiov xal (.i.yj —apopîueiv auXaxaţ tou — \t)gIcv' eâv Se tl<; irapopî^cov — apoptay) xal xoXo[jCoaŢ) u.eplSa trf-J EyyLora auTOu, el (1£V EV VEOCTM TOUTO 7tETTOÎVjXSV, â~oXXei T7]V VCCO a LV aUTOU, El Se Xal EV C~6pCO TttUT TjV T f(v —apopîav e—0L7)craT0, â—oXXel tov ct—opov xal Tr,v yecopy£av auTOu xal tr(v s—Lxap—îav 6 —apo-ptaaţ yecopyoc. 1. Plugarul care-şi lucrează pămînhil, trebuie să fie cu dreptate şi să nu treacă peste hotarele megieşului; dacă însă cineva, lot trecînd, a trecut peste hotar şi a micşorat partea vecinului său, dacă a făcut aceasta la arat, pierde arătura lui, dacă însă această împresurare a făcut-o la semănat, pierde sămînţa şi lucrul pămîntului şi roada, plugaru care a împresurat (compară1) zac. 1 şi 2. Pentru plugari). 2. ’Eav tlc yecopyoc; aveu elSy]Geco£; tou xuplou tvjc ‘/.«paţ eicreXOcov vecier, :q c~z!.prjt (jly) Xa|i3avETCo jjlvjte epyaTeLag u~ep t^c vecocrecoc fr/jTe e-ixap-'av u~ep tou c~6pou, aXX’ ouSe tov xoxxov tov xaTa|3Xr(0EVTa. 2. Dacă vreun plugar, fără ştirea stăpînului locului, a intrat şi a arat sau a semănat, să nu ia nici răsplată2), pentru arătură, nici roadă pentru semănătură, şi nici bobul ce a fost aruncat jos (vezi zaceala 3). 3. ’Eiv Suo cuii-ocov/jacoci yecopyol xaTxXXiţai /copac “poc xatpov tcu a-eTpai xal Siacrpeiei cv uipoc, ei [i.ev o xoxxoc xaTe3Xr(0r,, jj.r( SLacrTpeOcoCTLV si Se ou xaTeSXr^Y;, Sta-CTTpsd'coGiv* ei Se o SiacTpecpcov oux eveacrev, 6 Se erepoţ eveacev, vecoceL xal 6 Siacrpecpcov. x) Cind paragrafele din Noaoc IV.or/Lxoc corespund in totul cu cele din Cartea romîneaseă de învă(ătură, s-a făcut trimiterea prin cuvîntul c vezi iar dacă na sini întocmai, prin cuvînlul * compară •>. 2) să nu ia nici pentru locul lui, nici... (versiunea Armenopol). .200; ' 'CAjrii::.jioMii\i;AS(:Ă Di: invătătură 3. Dacă doi.plugari s-au tocniit.să-schimbe pămînturi la vreme1) d e semănat şi-o parte va întoarce, să;nu întoarcă,’clacă bobul a fost aruncat; dacă însă nu a fost aruncat, ■ să întoarcă; dacă însă'cela ce voieşte să întoarcă ri-â'.arat, iar.celălalt a:arat, va ara şi: : acela ce voieşte să întoarcă2) (vezi zac.. 4).’ . ) ’/H'i > . >■4. ’Eâv-.''aujx,'Xây7)-kupta'xal .(3EŞaîa xal âŢTapaaâXeuTbţ.'... ." ■; \ 1 • 4. Dacă do i plugari ş-au' tocmit dinaintea ;a doi şi . trei. martori să schimbe între ei nişte, pămînturi :şi,s-aii.'tocmit pentru vecie,-voinţă; ăcestofa'şi schimbul' acestora . să . rămînă întregi şi adevărate şi neclintite (yezi zac. 6). - ' \ ' ■ V.5.’ ’Eocv- Suo; -.Yfecopyoi 'xaTaXXa^wai ./copai;. el'T£.''7r1po^;, xaipov. ei/re sti; to ^itjvexei;, xai-■'eSpeŞîj'Sv yi.P0? xoXo(3ov Ttpoş-to . aXXo, xal.-o'J ouvştpcovvjţrav ojjŢtoţ, Softo 'âvTiTOTuâv' 6'-to:-ttXsov s'/m'J tco oXiyoaTcp' el <5s o-jtco? aoveşcWvjCTâv/jzr/e/ŢtSiSoTcoaxv. . ' 1 • 5. Dacă doi /plugari vor schimba pămîntul,'fie pentru -un timp, fie de. veci’şi; se va •/ fi' aflat o parte ştirbită faţă 'de. ceălaltă' şi nu s-au tocmit aşa-, cel ce- are mai mult să : . dea loc în: schimb celui, cu. mai puţin ; dacă însă. s-au tocmit ,aşa, să ;nu măi dea nimic ' (comp., zac. o). % .. • : . • v -V.v’ A. • G. ’Eâv ysoapYo? s/wv Sixr,v ev aYpŞ'.etCTşXG^ Tcapa YVM^vjV ToC oTrsîpav.Toţ xal ■&epîa7),. sav yCev eX/e ..Stxaiov,; [ztjSsv s^eţc^eI;-; autou; ’kl Se xal £8ixaîoX6Y7)ăev,ev Şwr-Xfj 7ioa6T7)Tt 7tâpe-f ' " ' /etc) Ta? e~ixap—laţ Taţ .ftepiGOsLCTaţ. - v ' ' v .6. Dacă un plugar, avînd pricină pentru un,ogor,.â intrat şi a secerat3), fără învoirea" ’ celui care a seiiîăiîat, dacă avea dreptate, să nu aibă .nimic dintr-aceasta; .dâca însă S;â A judecat, să dea îndoit roadele secerate', (coinp. zac; 7).- • \ r;; -V /.?;v ' ' 7. !’0 xottţmv \âXXofpîav uXvjv .avei) “eiS-rjcrecDc; tou xupîou aîiT^ş xal. epYOdtoj^evoş xal :V aTTîipwv [i.7)Sev ’ e^eTW -ex' TÎjţ hnikdpm să nu ia. nimic:din roadă (comp. zac., 8). .V ' ; .8. ’Eâv (xeptcrpLoi;'Yevo^v0? .vjStXTjae .Tivaţ ev;'axapţ-qHoiţ. t, ev TOTrotţj aSsio'v/syETCocav' âvaX\je!.v'tvjv Yevo[x,evV)v-[jLEpLCîtav.. ‘ ' •' • ,s‘ ; 8. Dacă la facerea unei:;împărţeli uniiVau. fost riedreptaţiţii fie lâ' delimitări,; ’fie*. la împărţirea^ locurilor, .să ■aibă.'vpie să.'strice.împărţirea., făcută- (comp. zac.- 9).; " V . . .. .9. ’Eâv Suo xcopia-[i.âxwvtai TcepV opou ^'.âYp.op, ţ1^pEtroiadV .âxpoaTal xal to .Sia^- ' xpaTTjcravTi Srrj 7TXeîova; aTroŞcoCTouai io Si,xâîto[ia- .el1 8k, 'JMtl',’,8p.oţ. .d'^x&toţ ^.' âp^âia ' StaT^p'/jcic î’otw â—apacrâXEUTOi;. •' ■ ’/■ V'V;' / ■ 9. Dacă,două săte se ceartă'pentru hoţar-sau^ ogor; judecatorii^^^'sărcerceteze şi să,dea carte! de dreptate celuia Care a ţinut, neîntrerupt mai mulţi' ani; daca însă este şi hotar r. vechi, stăpînirea cea veche să:rămînă-neclintită (comp-, zac. 10). » . '* » '^ înaintea vremii' (versiunea- Armenopol).- ’ ■ ‘ 2) şi şă întoarcă (mai^^ adauga- Aimenopol).: , ' • ^ , 3) a secerat cu de la .sine putere .(versiunea Arm';,' 1,6). . ANEXE: DIN LEGEA PENTRU PLUGARI - . .,201- 10. ■’Eâv-xic; .yîjv XdcPfj. kapâ ■ âTropYjcavToţ. yscDpyou xal «rrbt^Cctf. vscocrai- ţ«,'6v6v.xa. [xeptaacSai, xpâTeÎTW,aav; :TK : tTu[X(ptova‘. si- Se. xal auvE(pv7)aav': ’xii'pi.oţ aurou.: ’ - /’ t> .. - 11.-Dacă un iplugăr a luat;asupră-şi lucratul unei vii sau âl unui pămînt, a stabilit condiţiile cu stăpînui -lui-şi iuîrid arvună,, a început lucrul şi revenind, l-a- părăsit ^ sădea preţul cît.face. ogorul şi ogorul2.) să-l aibă stăpînul lui (comp. zaci 12). ■ ’ 12. -.’Eixv yecopYoţ eîaeX0MV. ipf&aiyta.i svuXov'Xcopav ETepou Yefopyou, rpîa etrj dcTrbxap- tteuoel eauTcŞ xal âTroScobsi. TtâXtv t?]v /ţopav tu xupîcp âuŢÎjţ. .. . • 12. Dacă- un plugar, intrînd în -pămîht împădurit al altui agricultor, l-.a lucrat, va strînge roada. trei ani ‘pentru sine şi va da înapoi -pămîntul stăpînului lui (cOmpV zac. 13). , v ’13; ’Eâv. â7rop7iaa<;..yEcppY.oi; Tcpoţ To EpyâîtEdOai t6v. tSiov' âypov Xal ^sviteuctţ) xal Sta ol.ŢpuyŞvTsi; xal ol ve(jl6[xevoi tov. âypov sl Se [zt), £if)fub • “ • 3) via-i proprie (Ashburner); • ' • ' ' • - . ;. «) să culeagă .- ceva,, oricej (Armenopol): . .‘să o culeagă, .< agricultorul; -dacă se întoarce, nemai avîrid voie să^l păgubeas.că? de. 'vin;. (AsKb'urner, 18):.. \ .. să-i păgubească' cu ceva qrice 'ţZachariae von Lingenthal, Jus Graecoromanum, IV, p. 122,13 şi Ferrini în '«Byzamtiniscftei Zeitschrift1898, ,p; 561, 13). ' ■..- / . • . - \ - L- '6)-.Dâcă. uri agricidt6r.fugind: din .ogbrul său, plăteşte tn fiecare.an, dăjdiilâ pretinse de .stat, cei c'e culeg şi se hrănesc din acel ogor, să fie amendaţi cu o sumă îndoită (Ashburner, 19). •' ■ • ■ v... • .. 202 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 16. ’Eâv Tzc/.piyji'zal tiq ev oSco xal eupy) xexXacr|j.evov rj â.7roXXup.evov XT7jvo<;, xal GTîXayy-vuaOelq (i7)v6ast, o Se xupioţ tou xttjvouc; UTrot^lav e-/st. tov [i.7]vuT7]v -e-ov/jpeucOat,, 6fi.0C7âTC0 —epl Tvjţ xXâcecoţ, —epl Se Tvjţ âTicoXelaţ (j,7]Selţ âvaxpiveaOco. 16. Dacă cineva trece pe drum şi a găsit o vită ologită sau murind şi făcîndu-i-se milă, va da de ştire, însă.stăpînul vitei are. bănuială că acela ce i-a dat de ştire a făcut vreun vicleşug, să jure pentru ologire, dar pentru moarte să nu fie cercetat nimeni (vezi zac. 17). - 17. MvjSelţ âXXoTpiov yecopyov u—oSsyea0co- el Se UTroSe^sTat, âiroSoTco auxov tcŢj ycoplcp TîâXtv, orcep xaTsXiTCsv xal el' Twa Xoyov 'iyzi Ttepl aurou auxoţ o u7îoSsi;âfi.evoc;, toutco Keyp-qaQto Trapâ tw âp/ovTr el Se Trapa^î], Sotco ziq to Ta[j.isîov ScoSexa âpyuplou Xh-paţ, SiTrXaataţ Se tco xuplco tou ycoplou, xal outco<; utco tou ap/ovTOţ âvayxa^ofjisvoţ â7îoSouvat, tov yecopyov |i.eTa —âavjţ iŢvjfiiaţ xal [3Xdc[3vjţ xal tou 7iexouXlou aurou. 17. Nimeni să nu primească un plugar străin; iar dacă-1 va primi, să-l înapoieze satului pe care l-a părăsit; şi dacă acela care l-a primit are vreo pricină cu el, să fie deslegată în faţa boierului; dacă însă s-a abătut de la aceasta, să dea vistieriei douăsprezece litre de argint, iar domnului satului îndoit şi aşa să fie silit să dea înapoi pe plugar cu toată paguba şi stricăciunea şi cu peculiiil lui (comp. zac. 18)1). 18. ’Eâv Xdc|37] tiq [3ouv —poţ epyaalav xal aTroSâvŢ), TTjpeiTcoaav ol âxpoaTal, xal el (jlsv ev co epyco e^7)T7)crev auTov ev exetvco xal ârceOavev, â^vjfxioţ ecrrco- el Se hiz aXXco epyco dcTre-9-avev, Scoaei tov (3ouv oXoxXvjpov. 18. Dacă cineva a luat boul la lucru şi a, murit, judecătorii să cerceteze şi, dacă a murit la lucrul pentru care l-a luat, să fie fără pagubă; dacă însă a murit la alt lucru, va da boul în întregime (vezi zac. 19). 19. ’Eâv tic, (3ouv ovov 'r\ olov oOv XTvjvoc âyvoouvToq tou xuptou aurou <5cprj xal ev Tîpây^aTt pav tou OTreîpai. ttjv rijiicretav xal tou xaipou xaXouvToţ ou vecocrei, âXX’ elţ 6tjji.v xoxxov, [X7]Ss.v ex T'?j<; e;uxap7ua<; Xaji.|3av£Tco, cm t|;euaâ[i.îVO(; St,eyXeua xupuo tou âypou coţ jj.7] ia/ucov, xai o xuptoq tou âypou âjj.sXtjcţ), y) xal StayvcoCT0fj, coc xXe—ty)<; [iaaTiyco07)TCO' ei Se âipaveq yev7)Tat. to Ccoov, SiSotco auro o ttjv xXottr(v 7iDt7]craq tou xcoScovoq. 2. Dacă cineva a furat3) clopotul de la bou, sau oaie, sau de la ori şi ce altă vită4) şi a fost dovedit, să fie biciuit ca hoţ; dacă însă vita a dispărut, să o dea cel care a furat clopotul (comp. zac. 28). *) Dacă plugarul care a luat în parte ogor de la cel lipsit de mijloace... (vers. Arm., 24). '-) şi altele asemenea (omite Ashburner, 22). 3) a tăiat (Ashburner, 30). ■*) sau de la ori şi ce altă vită (omite Ashburner, 30). 204 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 3. ’Eâv eupE07j o7icopo(puXa£ y.XeTtTcov ev w cpuXâTTet. T07rcp, crTepela0co tou jj.ict0ou au-ou xai acpoSpx tuîtteta0co. -3. Dacă paznicul de pomet a fost descoperit furînd în locul unde păzeşte, să i se oprească simbria şi să fie bătut foarte (vezi zac. 29). • 4. ’Eâv supsO-Ţj 7uOt[ji7]v [xicOcotoi; â[ieXycov Ta (3ocrx7](i.aTa auTOu Xâ0pa tou xuplou auTcov xal —mpacxcov, tutito^evo? tou [iiaOou auTOu CTTepstaOco. 4. Dacă păstorul năemit a fost găsit mulgînd animalele ce le paşte, pe furiş de stăpînul lor şi vînzînd, să fie bătut şi să i se oprească simbria (vezi zac. 30). 5. ’Eâv Ttţ eups0Ţj xXs7ttcov. âXXoTpîav xaxâfxvjv, ev ttogottjti,'â7ro§coaet.. 5. Dacă a fost găsit cineva furînd pai străin, în sumă îndoită va da înapoi (vezi zac. 31). - 6. ’Eâv Tiţ. xXe^T) pouv. ^ ovov xal i’kzyyQfi, ev SlttXy) ttocjotyjtl (xaaTtycoOelţ Scoaei, auro xal tyjv epyaatav auTOu Ttacrav. - ' . ' O 6. Dacă a furat cineva bou sau asin şi a fost dovedit, va fi biciuit şi-l va da în sumă îndoită şi toată munca lui (vezi zac. 32). / 7. ’Eâv tic; xXeJjca -8-eXcov eva fSouv sE, âyeXvjc;, âTreXaaOsîaa V) âyeXv) -9'7)pt6ppwT0£; yevyjTat., tuoXouoOm. 7. Dacă cineva vrînd să fure un bou din cireadă şi cireada fiind pusă pe goană, fiarele au mîncat din ea, să fie orbit (comp. zac. 33). 8. Ol tu xaipco tou ■&£pia(jLou zicepy6y.evoi ev «XXoTpla auXaxi xal xotttovtec Secara rj cTâ/uaţ Yj ocTrpia toiv yitcovcov oTepeiaQcocrav [zaaTi^ojjLevoi. 8. Cei ce în timpul secerişului intră în brazdă străină şi taie snopi, sau spice, sau legume, să li se ia hainele şi să fie biciuiţi1) (comp. zac. 34). 9. Ol ev'âpiTreXoţţ r) auxaîţ âXXoTplaiţ ziaspyoy.zvoi, el (j.ev Ppcoaewţ evexev, â0Şoi EaTwcrav el Se xXo7t7jţ yâpiv, tu7tt6[jl£VO!, tcov ^itcovcov crTepelcxOcoaav. ' ' * 9. Gei ce intră în vii sau la smochini2) străini numai pentru mîncare3), să fie' fără vină; dacă însă intră pentru furt4), să fie bătuţi şi să li se ia hainele (comp. zac. 35). '10. Ol xXeTTTOVTeţ apoTpov vj uvvjv ^uyov. eTepa ^7)fnoua0coaav;xaTâ .tvjv TtoaoTTjTa tcov 7][jtepcov, âcp’ v)ţ to xXejxjxa eyeveTO, xa0’ exâtJT7)v , 'q arco (3ootîou tţ) auTŢ) UTropXvja-xeaOco 7TOivf), xa0cbţ ev tco âvcoTepcp xecpaXaico yeypaTrrai.' 13. Gel ce fură noaptea vin din chiup, sau de la cramă, sau din bute, să fie supus aceleiaşi pedepse, precum s-a scris în articolul de mai sus1) (comp. zac. 39). TITAOE T. KEPI ArEAAPmN , . T ITLUL III. DESPRE VĂCARI 1. ’Eâv âyeXâpioţ |3ouv 7rapaXaf3cov â7roXec?Y) xal tv] auTfl Y)[jiEpa, ev f) o fiouţ ârtxoXeTO, ou xaxa[i.7)vuaY] tw xupîco tou pooţ oti- « t6v.(3ouv ecoţ &Se xal wSe scopaxa, ti Se ysyovev oux olSa, [xvj .eoTco ăţ'qţLi'oq, ei Se xaTe[jiY)Vucrev, eaTco â^Y][xioţ. • 1. Dacă un văcar luînd asupra Iui un bou, l-a pierdut şi în ac eaşi zi în care s-a pierdut boul, nu a anunţat stăpînului boului că: «am văzut boul pînă aici şi aici, dar ce s-a făcut nu ştiu», să nu fie fără pagubă; dacă însă a * anunţat, să fie fără pagubă {comp. zac. 41). 1 ' 2. ’Eâv âyeXâpioţ (3o«v ecoOev TrapocXaŞcov uapâ yecopyou(3ouv. auyxaTajii^v) auTov [jieTa tvjţ âyeXv]? xal au[i.pfj tov (3ouv XuxcoOvjvai, Sei^ârco to 7TTW[jia tw xupîco ocutou xal â^vjfuoc; .auToq ecrrai. , . ■ 2. Dacă dimineaţa un văcar luînd în grija sa boul unui plugar, l-a amestecat cu cireada şi s-a întîmplat ca boul să fie mîncat de lupi, să aratesstăpînului lui sţîrvul şi nu va răspunde de pagubă (comp. zac. 40). - . ... 3. ’Eâv âyeXâpioţ [3ouv TuapaXa(3cov ano yecopyou ecoOev â7reX0v) xal /copiaQeiq o (3ouţ ex tou 7tXt)0oui; tmv [3owv ârceXOcov eiaeXOv) ev xcopacpioiţ rj â[X7reXoiţ xal TcpaîSav TCOirja-jr), tou [aict0ou aurou [xv] CTepeiaOco, Tvjv Se 7rpaîSav SiSotco. • 3. Dacă dimineaţa un văcar luînd în grija sa boul unui plugar, a plecat şi boul despăr-ţindu-se de cireadă, a intrat în ţarini sau vii şi a făcut pagubă, simbria să nu i se oprească darpaguba să o dea (vezi zac. 42). 4. ’Eâv âyeXâpioţ ecoOev 7rapăXâf3v) pouv-7tapâ yecopyou xal âcpavvjţ yevv)Tai o (3ouţ, 6[i.0craTC0 ev ovojxaTi Kupiou [xvj auTov 7TE7i:ov7)peua0ai xal oti oux exoivcovvjcre Tfj âîroXeia tou 'lobe, xal â£v)|j.ioc ccttco. . ... ! 4. Dacă dimineaţa un văcar a luat In grija, sa boul unui plugar şi boul a dispărut, să jure în numele Domnului că el n-a uneltit şi că nu e părtaş la pieirea boului şi nu va răspunde de pagubă (vezi zac. 43).' 1) Cel ce fură noaptea vin din chiup sau untdelemn va fi supus pedepsei pentru furi (versiunea Arm., II, 13). 206 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 5. ’Eav âyeXâpioţ ew0ev TrapaXâPy) Trapa yecopyou [3ouv xal aujj.3^ auTov x.XaaOvjvat. V} e-/.TUcp,X«0-/jvai, oij.ocaToi) o âyeAv.pioc |j.yj auTov TC7rov7)peua0ai xal ccttco. 5. Dacă dimineaţa un văcar a luat în grija sa boul1) unui plugar şi s-a întîmplat să fie ologit sau orbit, să jure văcarul că nu el a uneltit şi nu va răspunde de pagubă (comp. zac. 44). ■ : ' 6. ’Eâv dyeXâpi.0!:, eu’ d-wXeta pobq î) e7UxXâceco? y) exTUGY), oux egtiv â0«oq, âXXâ ^Y][xtco0Y]T6r et Se (i.eTa Xt0ou xpouay), â^Y)[xi.o<; sgtw. 7. Dacă un văcar a ucis sau a ologit un bou, sau l-a orbit cu ciomagul din mîinile sale, -este vinovat şi să despăgubească; dacă însă a lovit cu o piatră, să nu despăgubească (comp. zac. 46). TITAOS A. IIEPI nPAIAAS ZQQN TITLUL IV. DESPRE PAGUBA DOBITOACELOR 1. ’Eâv nq eupv) pouv sv â[i.7îsXcovt V) ev &ypco '/} ev eTspw Torrco 7rpaîSav 7rot,ouvTa xal ou 7rapâSa)Gei, auTov tco xupîa> auTou cbţ (xeXXcov auTov a7ratT£Îv 7raaav t65v xapTUCov. â7râ)Xetav, âXXâ (povsucŢ) v) xXâcŢ), Sotco pouv âvTi fîooţ xal ovov devii ovcu y) 7rp6paiov âvTl TrpopâTou. 1. Dacă cineva a aflat un bou în vie, sau pe ogor, sau în alt loc, făcînd pagubă şi nu-1 va da stăpînului lui, ca unul ce are să ceară toată pierderea roadelor, ci l-a ucis sau l-a ologit, să dea bou pentru bou şi asin pentru asin, sau oaie pentru oaie3) (comp. .zac. 47). ' 2. Tyjv cpoppâSa jjlou pocxo|iivY)V eupwv ev tw gŞ t6tîo:> ă.nrfK(x.cq ziy.bq e^yjfiicoTai. 2. Găsind vita mea păscînd în locul tău, ai gonit-o şi a lepădat, dacă ai lovit-o sau înadins ai fugărit-o tare, eşti vinovat după legea Aquilia; căci cine găseşte dobitoc străin păscînd în locurile sale, nu trebuie nici să-l închidă, nici să-l fugărească tare, ci să-l ţină ca pe al său propriu; căci are drept de pîră în contra stăpînului, precum este cu dreptate pentru paguba ce a suferit4) (comp. zac. 48). 3. ’Eâv tiq eupv) pouv TrpatSeuovra xal ou Sciaet auTov tu xuptcp auTou â7roXa[.ipâvwv to pxâpoţ, âXX’ coTOXOTTYjay) auTov yj TUcpXcoaY) 73 oupoxo7ry)G-fl, ou Xajxpâvst aurov o xuptoţ auTou, âXXâ Xap!.pâve!. aXXov avi’ auTou. x) bou (Ashburner, 27): bou neologit, ci sănătos (versiunea Arm., III, 5). 2) Cu vrednică încredinţare (Ashburner, 28): cu doi sau trei martori vrednici de credinţă (versiunea Arm. III, 6). 3) în loc de «oaie pentru oaie», în textul Ashburner, 38 găsim «şi vită la fel pentru vită la fel». 4) în textul Ashburner, acest articol lipseşte. ANEXE: DIN LEGEA PENTRU PLUGARI 207 3. Dacă cineva a găsit un bou făcînd pagubă şi nu-1 va da stăpînului lui, primind despăgubirea1), ci i-a tăiat urechile sau l-a orbit, sau i-a tăiat coada, stăpînul lui nu-1 primeşte, ci i se dă altul în locul lui2) (comp. zac. 49). 4. ’Eâv riQ eupŢ) yoîpoy ev 7rpatSa :q TipofSaTOv :q xuva, ”apaScoasi. auro ev —pcotok; toî xupîco aurou' EÎra xai TrapaScocaq Ssurspov, —apayyEXst tco xupico aurou' to Se TpiTOv oupc-y.cmEÎ 'q cotoxo—eî yj to^euel auro âvEyxXrjTCo:;. 4. Dacă cineva a găsit un porc făcînd pagubă, sau oaie, sau cîine, mai întîi îl va preda stăpînului lui; apoi predîndu-1 şi a doua oară, va aver i a pe stăpînul lui; a treia oară însă îi taie coada sau urechi e s) sau îl săgetează, fără să poată fi învinovăţit, (comp. zac. 50). 5. ’Eâv (iouţ Tj ovoq siaeX0eTv -OiXcov ev âfxiîEXcovi :q ev xrj—cp EfXîrsGŢ) ziq tov tyjq â[X7reXco Tatppov :q tou xt)tuou xai ârcoOâvy), a.ţ-q[Lio<; egtco o xuptoq tou âjXTTEXcovoţ r] tou xvjtîou. 5. Dacă bou sau asin vrînd să intre în vie sau în pomet, a căzut în groapa de vie sau de pomet şi a murit, să fie fără pagubă stăpînul viei sau al pometului (comp. zac. 51). < 6. ’Eâv (Bouţ ^ cîvoţ -9-eXcov eiGeX0eIv ev âjXTreXcovi v] ev xyjtuco EfjOTapf) ev tou; tou cppayfxou TOxXoiq, â£,7)[iioc, sgtco o tou xtjttou xupLoq. . 6. Dacă bou sau asin vrînd să intre în vie sau în pomet şi s-a înfipt în parii gardului, să fie fără pagubă stăpînul pometului (comp. zac. 52). 7. ’Eâv ti<; ex (juaţ xai SsuTspaq xaTa^oX^ţ TîpaîSaţ 7rpaiSsuGav cpovEucjaq ou —apaScoGfl t6 £coov tco xupîco aurou, îva â7roXâ(37) tt]V TîpaîSav auTou, SiSotco ottep eşoveugev. 7. Dacă cineva dintr-o aruncătură şi a doua â ucis animalul care a făcut pagubă şi nu l-a predat stăpînului lui, ca să-şi primească paguba, să dea ceea ce a ucis (comp. zac. 53). 8. ’Eâv yecopyoq supT) (3ouv âXXoTpiov ev âjXTreXcp âXXoTptco TcpaiSeuovTa xai ou xaTa-[xyjvijgţ] tco xupîco aurou, âXXâ SicoEai PouX7)0siq şovsuGEt, ^ xXâoel 7} ev TrâXco e[i.7tspeî, £t)(j.ico-Otqtco e£ oXoxXrjpou. 8. Dacă plugar a găsit în vie străină 4) bou străin făcînd pagubă şi nu l-a anunţat stăpînului lui, ci voind să-l alunge îl va omorî, sau ologi, sau îl va'înfige într-un par, să-l despăgubească deplin (comp. zac. 54). TITAOE E\ IIEPI ZHMIAE TITLUL V. DESPRE PAGUBĂ 1. ’Eâv Tiţ •&ep[cra<; T7)v eauTou fxspîSa tcov 7tXt)gîov auTou fJLEpîScov (xy) -&epiG0EVTCov, eîcayayjf) Tâ EauTou xtt)V7] xai pXâ(37)V Toîq “Xtjgîov aurou EpyâcryjTaL, tu—tegOco (xâaTtyag TptâxovTa xai to â^rj^iov tco pXaŞsvn -oieltco. *) primindu-şi paguba (Ashburner, 48): în versiunea Armenopol lipseşte. :) lui (Ashburner, 48): lui sănătos (versiunea Arm.). 3) sau urechile (Ashburner, 49): omite versiunea Arm., IV, 4. 4) în vie străină (Ashburner, 85): în via sa (versiunea Arm., IV, 8). % -20? CART)'. ROM i.XKSCĂ l>K ÎNVĂŢĂTURĂ 1. Dacă secerînd cineva partea sa, părţile megieşilor lui nefiind încă secerate, a băgat vilele sale şi a făcut megieşilor lui stricăciune, să fio bătut cu treizeci lovituri de bici şi să dea despăgubire celui păgubit (vezi zac. 55). 2. ’Eâv tic -rp’jv'^Ti VSiov a’JTou âu/rreXcova xal ovtmv âTp'jyrjTcov [xspîStov tivmv siaavâvYj Ta Vă ia X7r(vto-tegOco jiâcT'.yac Tp>„ xxovtx xal to aLYjixtov tco pXapfvTt. —oleltco. 2. Dacă a cules cineva propria-i vie şi, fiind unii cu părţile neculese, a băgat vitele sale1), să fie bătut cu trei zeci de lovituri de bici şi să dea despăgubire celui păgubit (comp. zac. 5G). 3. 'O pocxwv âSîxcoc ev âXXoTpîa yyj -ftpsajiaTa tm ’AxoutXuo eveyeTai, toutsgtiv eîţ to âvTÎiuyov tco xupîco auTou pouv r( ovov el 8s [xrjv’jcov eşx'^vuce xal tov tottov u—eSeicev, ârroXo-y/;c;â;j.evoc coc âSuvâTcoc zi/z'J aurou emxpaTrjC ysvEcOai, âţ’/jţ-UO!; egtco. J) sale (Ashburner, 79) adaugă şi a făcut pagubă megieşilor. -) Acest articol lipseşte şi în textul Ashburner şi în Pravila Moldovei de IalO^G. a) tradiţiei vechi din părinţi (Ashburner, 70): măsurării apucate din vechime (versiunea Arin., V, 4). ‘) fac (vers. Arin.). r) bătuţi lare (vers. Arm.). c) ci a căzut şi ucide (Ashburner, 39): ci căzînd copacul ucide (versiunea Arm., VI,1). ANEXE: DIN LEGEA PENTRU PLUGARI 209 ,3. Dacă a mers cineva să-şi aducă boul sau asinul şi mînîndu-1 a mînat cu el şi un altul şi nu l:a adus împreună, ci îl va pierde sau va fi mîncat de lupi, să dea stăpînului lui -un bou sau asin de acelaşi fel; dacă însă l-a anunţat stăruitor şi i-a indicat şi locul, apărîndu-se că nu l-a putut aduce, să nu răspundă (comp. zac. 60). 4. ’Eâv Tiţ eupcbv ev GXţ) [3ouv atpâ^'n kutov xal âpv) toc xpea aurou, /eipoxo7reLa0co. 4. Dacă aflînd cineva bou în pădure, l-a tăiat şi i-a luat carnea, să i se taie mîna 1). 5. ’Eâv iig -f^crv) [i.âyyavov ev tco xaipco tcov xapTitov xal.iy-Tisaj) ev auTcp xucov 9) /oîpoi; xal â7ro0âv7), â^pLioţ earco o toijtou xupioţ. 5. Dacă cineva a pus capcană în timpul roadelor şi a căzut într-însa vreun cîine sau porc şi a murit, stăpînul acestuia să nu fie despăgubit (comp. zac. 61). 6. ’Eâv £coov eTepov £coov epe0(cjŢ) xal Trapo^uvfl xal 7rapaxLV7)C77) xal kx toutou îj ev âTCo tcov Suo ^cocov TeXeuTTjcŢ) Y) ysvTjTai (âXâ^T) aXXco tivi â—oXscavTi tu/ov ti tcov oIxelcov ex TTjC, tcov ^cocov q, o 8eG7z6T7)q tou epeOtaavToţ î^coou eve/eTai. 6. Dacă o vită a întărîtat altă vită, a aţîţat-o şi a pus-o în mişcare şi dintr-aceasta sau una din cele două vite a murit, sau s-a întîmplat pagubă altcuiva care întîmplător a pierdut ceva din ale sale de pe urma luptei acelor vite, stăpînul vitei care a întărîtat se învinovăţeşte2) (comp. zac. 62). ‘ . 7. ’Eâv £coov erepco £coco \j.6.yy\v (JU|i.pâXX7), el [xev ro'xarâ tou aXXou 6p[i.7)aav TeXeuTvjcrei, ouSe|i.ia âycoyv] xiveLTaL* ei Se to eTepov âTCoXeo0fl, xiveî o Seg7t6t7)<; aurou xarâ tou e/ovToţ to,£coov to TCpcoTcoţ siq T7)v (J.â/v]v op[jL7icTav, xai 7) auro TO TCpcoTcoi; xivrjcrav £coov âvT’ exeîvou Xafx{3âvei 7] âXXoTp67rco<; stcI Tfj yevo^LevY) ^7][i.ta tyjv S-epârceiav âvâXoyov Ssxetcci. 7. Dacă o vită se încaieră la luptă cu altă vită, dacă va muri aceea care a năvălit asupra celeilalte, nu se face nici o pîră; dacă însă a murit cealaltă, face pîră stăpînul ei contra celuia cu vita care a năvălit întîi la luptă, şi, sau în locul aceleia ia vita care a pornit întîi, sau primeşte pentru paguba făcută o reparaţie asemănătoare (comp. zac. 63)* 8. ’Eâv (xa/ojjLevcov Suo xuvwy o tou ev6ţ xtjpioq Scoaei tco âXXoTpico [jlst<& ^Ltpouq rj [iSTa £â[3Sou rj (jiexâ XlOou xal ex rr\q '7rXv]y^t; exeiv.^ţ TU9Xco0fl r\ ano0âvŢ) rţ aXXo tI IttlxlvSuvov Trâ0Y), to â^T|ij.(.ov tco xupico auVou TTOLrjcraq Xa(x(3avsTCo [xâcTţ.yo'.ţ ScoSsxa. 8. Cînd se luptă doi cîini, dacă stăpînul unuia va da în cel străin cu sabia, sau cu ciomagul, sau cu piatra şi de pe urma acelei răni a orbit, sau murit, sau a păţit vreo altă vătămare grea, să daspăgubească pe stăpînul lui şi să primească douăsprezece lovituri de bici3) (comp. zac. 64). 9. ’Eâv xiq s/cov xuva Suvâ<7T7)v xaTCTOCLpofisvov to.0'jc: âXXorptaţ eyxâp-ouc r, âvxc-tov -/E'.poxo—cicOti) ţ^;;.'.ou:i'voc. 4. Aceluia ce laie vii străine cu rod, sau le smulge, să i se laic mina şi să întoarcă paguba (comp. zac. 72). fi. OL 8£v8px xal iiv.Algtx âu.—eXou; t£i;.vovt:c w: Xţ)G77.1 xoXxuovTa’.- Sevopov Se A-ycTX'. v.al 7; au—eXoc xal 6 xictcoc xal 6 xâXa;ioc xal vj lt£x• to 8e |j.r(—w p'.~ St,—Xouv SixâCeTat. 6. Dar înseamnă-ţi că nu numai acela care cu înseşi mîinile sale taie, ci şi cel care îndeamnă pe un rob sau slobod, şi acela se pedepseşte îndoit2) (comp. zac. 75). TITAOS II'. IIEPI EMIIPI-ISMOT TITLUL VIII. DESPRE INCENDIU 1. ’Eâv tic —up £ij.[jaXrj ev uXţq tSta tj ev âypco xal aujj.^Ţi StaSpajiEiv to rd3p xal xaucŢ] oixouc y) syxâp—oue âypouc, ou xa-raSixâcsTai., exv oux ev ttoXXw âvf^M touto ttettoIt;xev. 1. Dacă a făcut, cineva foc în propria-i pădure sau pe ogor şi s-a întîmplat ca focul să se lăţească şi au ars case şi ogoare cu roade, nu este osindit, dacă n-a făcut aceasta pe vînt mare (comp. zac. 76). 2. rO xa£cov opoaei auT6. 1. Dacă vreun rob a tăiat în pădure un bou, sau asin 2), sau berbec, stăpînul lui îl va da înapoi (comp. zac. 81). 2. ’Eâv Tiţ SouXoq, -freXcov ev vuxtI xXetjm, âTrsXâcreL ex rîjq tcoiyLvrjq râ ^pe[j.(zaTa, Sia>i;a<; ex Tvjţ (i.âvSpaţ, xai âîîwXcovTai 'q &7)pLoPpMTa yevcoVTaL, cpoupxL^ecOco obţ cpoveuţ. 2. Dacă vreun rob, voind să fure noaptea, va fugări oile din turmă mînîndu-le din stînă şi s-au pierdut, sau fiarele au mîncat din ele, să fie spînzurat ca un ucigaş (comp. zac. 82). 3. ’Eâv tic SouXoţ Tivoq TCoXXâxiţ xXEt^a? xtyjvy) ev vuxtl tj âTrsXaaiaţ 7uoXXâxi<; ttolyjgy) 7i:0ipiVLC0V, ^Y)jj.tCL)0YjceTaL o xupioţ aurou râ âjroXcoXoTa uţ yiyvtocxcDV UTraiTiov tov SouXov, auT^q Se . 3. Dacă vreun rob al cuiva a furat deseori vite noaptea, sau a făcut deseori jafuri în turmă, stăpînul lui va despăgubi cele pierdute ca unul ce-1 ştia vinovat pe rob, iar robul să fie spînzurat (comp. zac. 83). 4. rO TiapaSouţ ~poţ vojayjv xtyjvy) SouXco âveu eiS'/icecoţ tou xupîou auTou xal o SouXoţ TTCoXYjCJY) auTâ 75 âXXwţ ttcoi; â/pELMaY], â^Yj^Loţ egtg) o SouXoţ xal o xupLoţ auTou. 4. Cel ce a dat vite la păscut unui rob, fără ştirea stăpînului acestuia şi robul le-a vîndut sau le-a vătămat altcumva, robul şi stăpînul lui să nu despăgubească (comp. zac. 84). 5. ’Eâv auv elSyjctel tou xupiou 6 SouXoţ 7rapaXâ(37] oLaSvjTroTE $psfA[i.aTa xal xaTaţiayy) auTâ 7^ âXXcoţ âcpavÎGY], o xupioţ tou SouXou to âpXapsţ ttoleltco tu xupLW aijTwv. 5. Dacă robul, cu ştirea stăpînului, a luat asupra Iui nişte oi de orice fel şi le-a mîncat sau le-a făcut să dispară altcumva, stăpînul robului să despăgubească pe stăpînul lor (comp. zac. 85). x) Acest articol lipseşte şi în Pravila Moldovei de la 1646, şi în textul Ashburner. 2) asin (Ashburner, 81): porc (versiunea Arm., IX, 1). ANEXE: DIN LEGEA PENTRU PLUGARI 213 TITAOS r. IIEPI KAINOTOMIQN TITLUL X. DESPRE ZIDIRI NOI 1. ’Eâv yECopy&t; oly.oSoyLTjzr) oîxov xal 9UTSUCT7) âjx—sXcova ev âypco âXXoTptco rj t6tcco xal |i.STâ Tiva y_p6vov £X0coctlv oi tou totttou xupioi, oux £youcriv âSsiav tov oîxov xaTacrjvăv xal -zâq â(jL7teXou<; expi^ouv, âXXâ Xa(i.j3âveiv âvTiTO-[av Suvav-ai' zi Se âvavsucov âvaveuet 6 eIq tov âXX6Tpiov âypov XTlaaţ 7^ ţiUTeuaai; p.7) Souvai âvTiTO—(av, âSsiav e/eiv tov tou t6ttou xupiov Tâţ â[i.TCEXou<; âvac>7răv, tvjv Ss oîxov xaTacTuăv. 1. Dacă un plugar a clădit casă şi a sădit vie pe ogor sau loc*) străin şi după un timp oarecare au venit stăpînii locului, nu au voie să dărîme casa şi să scoa ă via din rădăcină, ci să ia loc în schimb; dacă însă acela care a clădit sau a sădit în ogor străin nu vrea cu nici un chip să dea alt loc în schimb, stăpînul locului să aibă voie să smulgă via, iar casa să o dărîme (comp. zac. 8G). 2t rO ev âXXoTptco £Sâ9£i xtî^cov rj 9uteucov rj G7ieLpco\i âXXo ti lpya^6[i.EV0ţ ^xtuti-t£tco tTjq SeaTTOTEÎaţ (jlyjSe tva<; t6 ev t<£ piXco epyofjievov, t6 âpXa(3£<; to^tcov TCOtetTCO' zi Se [ii], âpysiTW o (xtSXoţ. 8. Dacă apa ce vine la moară pustieşte ţarini sau vii, să se plătească stricăciunea; în caz contrar, să fie oprită moara (vezi zac. 93). 9. ’Eâv oî auOevTat tmv xcopatpîcov ■freXcociv îva Soepx'/jTai t6 uSoop Siâ twv auTcov ywpacpLOiv, <$tSet.av lysTCOcrav. 9. Dacă stăpînii ţarinilor nu voiesc ca apa să treacă prin ţarinile lor, să aibă voie (comp. zac. 94). , 10. 'O xaTâ (iîav âypou Ttvoţ eTUpaivcov, xav ex tou oixeiou auTou (j^epouţ âvatpeOfj tis, xav ex-tou evavTÎou, auToţ wţ âvSpocpovoţ tt)V xe, xaTaSi-xa£ec0a) Se xal Trepl tt)? (3iaţ eXTUTrrcov ex tcov oîxetwv. 11. Cel ce crede că ogorul sau alt lucru posedat de altul, i se cuvine lui, să facă plîngere la dregător; dacă însă a făcut pîră de violare şi n-a dovedit că lucrul e al său, să sufere pedeapsă. Dacă însă a nesocotit judecătoria şi a mers cu puterea, atunci să cadă din posesie, iar pentru violenţă să fie încă osîndit, căzînd dintru ale sale ‘). vS'. ’Eâv tiq eyxXeîcrŢ) yoîpov r) xuva xal StatpOetpy), ev SurXfl ttoctotyjt!, aTCoScoarei. 54. Dacă a închis cineva un porc sau cîine şi l-a ucis, va întoarce paguba în sumă îndoită. x) Articolele 10.şi 11 se află în versiunea Armenopol, lipsesc însă din textul Ashburner şi din Pravila Moldovei de la 1646. în ediţia lui Ashburner se mai găseşte articolul următor care însă lipseşte atît în versiunea Armenopol cît şi în Pravila Moldovei de la 1646. B. NOMOI BASIAIKOI AIA EKEINOYS OnOY 2YMB0YAEY0Y2I KAI OnOY SYMBOH0OY2I KAI OIIOY ZTEAAOYZI NA TENH TIXIOTES Z«i>AAMA KBOAAAION A-ov Tî SiatpepEt. vâ cofipouXeucy] Tivâţ 7] vâ (3o7)0fj rj vâ niyLivr} [xe opiajxov vâ yevjr) rinoTcg aTou cotpsXsiav xal o/t, tyjv wcpsXsiav Ikslvou, tov o~oîov TcspLTCsr 8sv TipsTCEi Xoircov o xpiTYjţ va CTO/â^eTat, Ta Xoyia, oTav ■OeXy] ysvY) titcoteq GtpâXua, Starl toctov XsyEt. Xoyta sxeîvoţ otcou au(jL[3ouXeust, cbaâv xal EXEÎvoţ otcou 7ce[xtcei, Tcpsroi va e^etccgţ] elţ TÎva sxaTavTTjcev 7) G>9sXsia, otcou yjXOev ătco to a(pâX|j.a sxsîvo, 8iâ vâ'^fwcopfj vot yvcopîcrfl ■jtotos eîvat. 6 xaGoXixoţ xal Tcp«T0ţ TCTaîoTY)ţ. ’Ax6(j.i Siacpepsi to vâ gu(jl[3ouXeuy] Tivâc; duo to vâ TC£|i.îtfl, SiaTl otcoîoi; au(jt.pouX£UEi, 8sV (XTCOJXEVEl. XPe“CJT‘/lC SXEIVOU, TOV OTTOtOV CTU^pOuXEUEt, ). Cola cc arală cuiva folosul ce-1 va avea de la cutare crişeală, acela il sfulucşto să facă greşeala aceea (comp. gl. 70, zac. 3; Far. Qu. 129, P. 11, nr. 3). 218 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ "Otcoios etouvscty) to aţâXfjLoc, otcou Tivâţ aXXoc, tou Xeyei, tcgS? b/zi vâ xâfx7], exeîvoi; t6v au|i.(3ouXEuei vâ to ''Otcoioi; âTtoxpiGvj exeivou, otcou tou Xeyei, TCcoţ e/y) v“ ^^Tf) Seiva 7)<;, 9ovsuCTe tov, Sev XoyaTat, TCcoţ vâ tou eScoxe cup!.pouXr)V Siâ tou t6 Xeyet, (j.£ utc60sctiv‘ av ■S-eX^g- xal a9ivei 0X7)V ttjv e^ouatav elq tou X6you tou. ’Exeîvoi, otcou eyouai T7jv iSîav yvwjx^v p.e exeîvouţ, otcou xccfi-voucri to c^âXfJia, tijjiu-pouvTai [xs TTjV ISîav Tifxcopiav, ojcâv xal exetvoi, otcou to exâ(j.acr xal touto ypoixaTai, o-rav to g9aX[jia slvai aTCo exeîva Tâ [j.syaXo'iTaTa c^âXjAaTa, y_.X., waâv elvai vâ 7upo8coacoc>i tov totcov xal tyjv /copav 7} vâ (3Xa(}JMOi tov au0eVT7)V, otcou TOiiţ opî^ei, 7) &X.X0 o[xoiov. ’Ajxt) âviacoţ xal elvai aTCo Tâ TCapajxixpâ c?9âX[xaTa, Sev Ti(i.wpaTai toctov exeivoţ, otcou xcqxvsi to [i.7)v vâ t6 xâ(zyj, dc.(XV] vâ [i.7] t6 exajjiev. ' "Otcoioi Scoaouaiv eToi[i.aaîaiţ, Siâ vâ yevfl xaveva a9aX[xa, xal otcoioi elvai elţ ttjv a7r6-9aaiv vâ yevŢ) auTO to cr9âX[i.a, tocov Ti(i.copouvTai, cbaâv xal exeîvoq o l'Sioţ, otcou TeXeicovei to ocpzliitx, o,ti Xoyvjţ acpaX[j.a xal av eîvai, puxpov 73 [i.eyâXov. "Otcoios cu(jL(3ouXe(jaei xaveva vâ xâ[x7) TiTCOTaţ c9âX[i.a xal vâ to ^TOLjj.dccT'jf) xal oXcoţ vâ yevy] xal vâ a,uvTp09iâcjr) xal exeîvov, otcou -9-eXei vâ xcqxyj to cpîav tou atpâX-ji.aTO<; eiq to xopfii tou, âXXâ elvai xpaTTjfxevoţ, vâ âvaTrXT] pcovŢj oXaiq Tctiq ^Tjjjian; exeivou, ivavTLOV tou ottoîou eyivTjxe to c?9âX[za, oxav eyivrjxacttv aî Tifxcopiai 8iâ t6 c?cpâX[i.a exeîvo. ''Ottoloc guu.3ouXeuCoi :q mxpaxiVYjaei xaveva vâ xXs^n, «crâv xXeTTTYjţ TifXcopaTai, OTav o xXettt7)i; XWP'L? exeîvtjv ttjv ctu^PouXtjv xal ttjv Trapaxivvjaiv 8ev ijOeXev xXe^n- â[XTj aviaciii; xal auToţ o xXeTrrrjţ 9jtov (xaOTjfJLevoi; xal (xtto aXXaiţ «popaîţ vâ xXe-TŢj, tots exeîvoţ, ottou tov aujj.pouXeuei, Sev Ti[j.copâTai rcoXXâ waâv o xXeTTTTjţ. cO cuja-PouXaTopaţ Trjs xXetpîag xpaTTjfisvoi; vâ CTpe^T) Trpây(J.aTa Tâ xXe4>t[i.ia tou oîxoxupou, ottou Ta eyaaev, av xaXâ xal vâ jjiy) Tâ exXs^sv auToţ, âXXâ fxovov SiaTi eScoxe ttjv PouX^jv vâ tou xXeq, aXXa TcpwTOV tou x67TTEt. tt)v (i.uT7)V tou.x<*piv Xoyou, Euyâ^si Ti ofjtaTa tou xal aXXa 6jxota tou xa[i.vst xal ucTspov tov •9-avaTwvEt, tote o cyufA[3ouX(XTopa<; Sev Tiji.wpS.Tai [JtE ty)v tStav Ttjj.copt.av ottou Ttjxwpavat o 7rTatcrT7)<;, etlSiSy) o -&âvaT0ţ xal auTouvou TUxaivEt vi slvat cxXv]poTepoţ, ajxvj Sta tov oujJtpouXaTopa cpQâvEt 7) iTroxEtpâXvjatq. Cel ce va sfătui pe cineva să ucidă pe Petru de ex., şi el va ucide pe Andrei, sfătuitorul nu se pedepseşte ca ucigaş (vezi gl. 70, zac. 18; comp. Far. Qu. 129, P. II, nr. 99). Cel ce va sfătui pe cineva să facă vreo greşeală şi acela o face, nu se pedepseşte, cînd judecătorul izbăveşte de toată pedeapsa pe vinovatul care a făcut chiar acea greşeală (vezi gl. 70, zac. 19; Far. Qu. 129, P. II, nr. 100). Cel ce va sfătui pe cineva să ucidă pe altul şi acesta nu-1 ucide pur şi simplu, ci întîi îi taie nasul de ex., îi scoate ochii şi altele asemenea îi face şi pe urmă îl omoară, atunci sfătuitorul nu se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă ca şi vinovatul, deoarece moartea acestuia trebuie să fie mai aspră, iar pentru sfătuitor ajunge tăierea capului (vezi gl. 70, zac. 20; <;omp. Far. Qu. 129, P. II, nr. 101). KEOAAAION r-°v AIA E.KEINO YS OIIOY EYMBO YAE YOYEIN AAAOYE NA KAMNO YZIN TIIIOTES 20AAMA, OI OIIOIOI KAI XI2PIS THN SYMBOYAHN EKEINHN H0EAASI KAMH TO IAION Splq vi tov cujxPouXeuctţ) ocXXog, vi 7rpoSa)CTy) x-^- X^P0^ toiji; sxQpouţ 7] vi xaTa7) Ti amsvTtxi TCpây[xaxa vj TtpoaTayjxaTa, [as oXov touto xal onoioţ aXXoţ ^GeXe tov aufxJBouXEucrf) vi t6 xocji.7), tote xal auToi; o auji.J3ouXcpâX[xa Ssv ^0eXe yevTj, tote ottoioc Scoaet, auT'/jv T7jv Po7)0et.av, toctov Ti[xa>pâTat. cocrâv xal o TTTataTTjc. "0—ot.oţ cru(j.pouXeucret xaveva vâ xâfxr) TiTTOTeţ a(pâX[xa, to ottoîov crtpâXjxa vâ [xtjv ti[xco-pârat.1) fxe -9-âvaTov, âXXâ fxovov jxs acrTtpa xal auToţ elxe vâ to xâfxv) auro to (77), to slvat Ssurspov a-/)jxâSt xal â—stxaafxa, —coţ auTO? tov 7]0eXe cpovsvcrr] xal /.coplţ ttjv (3ouXyjv Ixsivtjv. Tpkov avjfxâSt xal â-ELxacjxa slvat, Trcoţ kuto? tov t^OeXe şcovstjcrv) xal /copl? tyjv. f3ouX-/jv, oTav ETOtjxâ^T) âp(i.aTa, Trplv 7rapâ vâ tou Scoa-jQ ttjv PouXyjv. TsTapTov cTjjxâSt sîvai OTav o cpovsaţ -9-sXst stufl xavsvoţ, -plv 7rapâ vâ Trap-/) ttjv [3ouXy)V Eyw -9-sXco vâ tov q>ovsuaY) /copl? aXXo. IIsjjitctov cnjfxâSt slvat, orav -freXY) xâ[i.Ţ) to cr[a£Xie [as tou Xoyou tou aTrXcoţ X«piţ SoXoVjXalsîţauTO to jasctov 9jX0sv osxâpoţTOUxa'i tov stpovsuasVj auTOţSevTLpKopâTaiTrocycoţ. . "Oirotof; 9uXâc;asi Tâ TrpâyfxaTa tou 90VSC05, coste vâ UTrâyn vâ 90VEUCJ7), XoyâTat ttcoi; Ipo7)0v]csv eiq tov 96VOV, xal Tt[AcopaTat coţ 90vsaţ. "Ottoioq uTrâysi ypa9aî<; oraX[Asvoţ anb âXXov Stâ vâ ,xâ[A-jf) tittote<; G99âX[Aa, TOTE O GU[a(3o7)06<; SsV TlfACOpâTat [a£ ttjv iSiav Ti[Acoptav, âXXâ [as oXiycoTspav xal y ah la XoyâTat tou c^âXjAaToţ vâ slvat ama aipiâ xal 071 ama [Aaxpoc, StaTt oTroioq Scogţ) [xaxpâv aWav r) Sev, TtjAcopocTai cocâv xal o TtTaCcTTjţ tou JStou a(pâX[AaTOi;. Asv slvat Tivâţ xpaTY][A£Voţ, Siâ vâ sfATroSfofl vâ jat) ysv?) t£ttoteq gcpâXy.a, vâ to 6[AoXo-yqG'fl exeivou ottou syst vâ pxapfj, âXXâ outs slvat xpaTYjjAEVOi; Tivâţ vâ UTTEpfAa/rjCTy) Siâ sxsîvov ottou £%ei vâ pxapfj- xal âv xaXâ xal vâ 7)[ATTopf) vâ e[attoS(ay) vâ jat) ysvjf) t6 C9aX[Aa [a£ [AovayJjv ttjv 9tovr)v tou, toxXiv Ssv slvat xpaTTjfAsvoq vâ t6 xâ[AY)’ xal av t6 xâ[A7), slvai Siâ xaXcocr6v7)V tou, xal âv Ssv to xâ[AT), Ssv Tt[AcopaTai. cO ojxoxupT)<;, o TraTEpag, o TrpîyyiTraţ, o au0£vTT)ţ tou t6ttou xal 6 âpxiEp^aţ EÎvat xpa-ttjjasvoi vâ s[ATToS[crougt [ae xâ0s TpoTrov vâ [A7) xajAfl to a9aX[Aa, ottou &sXst vâ xâjAy) o Sou-XsuTTjq, o uloţ, o uttOTSTay[asvoq xal o xaXoy7]poi;. Karâ tov aurov TpoTrov xal o xaX6yr]poţ, Gel ce ţine cu vorba pe altul, pînă ce vine duşmanul său să-l ucidă, se pedepseşte ca şi un ucigaş; sau dacă-1 ţine cu vorba, încît altcineva să corupă pe femeia lui, se pedepseşte ca şi un preacurvar. Şi într-acest chip şi la alte greşeli; aceasta se înţelege cînd îl ţinea cu vorbele sale cu asemenea scop; pentru că dacă stătea pur şi simplu de vorbă fără viclenie şi între timp a venit duşmanul său şi l-a ucis, acela nu se pedepseşte nicidecum (comp. gl. 72, zac. 7; Far. Qu: 130, nr. 36—38). Cel ce păzeşte 1 c u i e ucigaşului ca să meargă să ucidă, se socoteşte că l-a ajutat la ucidere şi se pedepseşte ca un ucigaş (vezi gl. 72, zac. 8; Far. Qu. 130, nr. 39). Cel ce duce scrisori, trimis de altul, ca să facă vreo greşeală, şi ştie, se socoteşte că ajută şi dînsul la acea greşeală, şi se pedepseşte ca şi vinovatul (vezi gl. 72, zac. 9; Far. Qu. 130, nr. 41). Ajutorul la vreo greşeală se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă cu care se pedepseşte vinovatul, atunci cînd ajutorul pe care-1 va da, este cauza săvîrşirii greşelii, pentru că dacă şi fără acel ajutor putea să se fi făcut greşeala, atunci ajutătorul nu se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă ci cu mai puţin; şi cauza se socoteşte a fi o cauză lăturalnică iar nu o cauză mare, pentru că cel ce a produs cauza mare sau nu, se pedepseşte ca şi vinovatul aceleiaşi greşeli (comp. gl. 72, zac. 10; Far. Qu. 1,30, nr. 42, 60). Nu este ţinut nimeni să împiedice să se facă vreo greşeală, să o mărturisească aceluia care are să sufere vreo vătămare, şi nici nu este ţinut nimeni să se lupte pentru acela care are să sufere vreo vătămare; şi chiar dacă ar putea numai cu strigătul său să împiedice să se facă greşeala, iarăşi nu este ţinut să o facă; dacă o face, este din bunătatea lui, şi dacă nu o face, nu se pedepseşte (vezi gl. 72, zac. 11; comp. Far. Qu. 130, nr. 61 şi 66). Stăpînul casei, tatăl, principele, domnul locului şi arhiereul sînt ţinuţi să împiedice cu orice chip să nu facă greşeala pe care vrea să o facă sluga,'feciorul, supusul şi călugărul. 15 — c. 1060 226 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 6 U7roT£Tay[j.evoc, 6 uloq xal o SouXeurvjţ, orav 7jJ;eupouai, TrSţ zyzi vâ ylvjrj xaveva acpâXjxa eiq tov âpxiepea tou, eiq tov âipevrrjv tou, el? tov mxTspa tou xal eiq t6v olxoxupvjv tou, elvai xparTj-pivo? Siâ vâ to e[XTToSia7) vâ jxtj yevT), vâ tou to ofxoXoyTjGy) xal vâ ejXTToSîaYj [xe xâ0e rpircov vâ (XV) yevv). Kal onoioq ano toutou? rouq u^oTeTayfxevouţ Tjţevpei rinoruq cpâXjxa xal Sev to oixoXoyTjafj, Tifxw parai xarâ ttjv •9-eXvjciv rou xpirou. în acelaşi chip, şi călugărul, supusul, feciorul şi sluga, cînd ştiu că are să se facă vreo greşeală asupra arhiereului, domnului, tatălui şi stăpînului lor, sînt ţinuţi să o împiedice, să i-o mărturisească şi să o împiedice cu orice chip să nu se facă. Şi acela care dintre aceşti şupuşi ştie vreo greşeală şi nu a mărturisit-o, se pedepseşte după voia judecătorului (vezi gl. 72, zac. 12; comp. Far. Qu. 130, nr. 67). KEOAAAION E“ov . AIA EKEINOYE OnOY,2YMBOH0OY2I TINA NA KAMH TIIÎOTAS " 2âX[xa, r6re o xpiTTj? Siâ vâ (xtj to6?-XaXâcTY) oXou?, e^erâ^ei [xe eTTijxeXeiav eva ^ S\io ottou vâ eScoxaai [xeyaXwTccTTjv (3o-/j0eiav eiq auro ro tjq>fx?qia, xccl &avaTa>vei touq ofxou ;xe tov ÎSiov TTTaici.TTjv* xal tou? Xoittoij? roi? Tijxwpâ xarâ t'/jv S-eX^criv tou o xpir7j?. . "Ottoio? cfUjxpovjOyjCTei xal c>ufx(3ouX£ucTei Tivâ vâ xâ[XTj tittot£? avc/£ovraq •BiXsi Scoay) 8iivap.1v tou cpoveco? vâ q vâ Po7j0Tjcev eiq tov cp ovov, xal wcxâv cpovea? Tifxţo parai. "Ottoio? cuvrpopidc^Ei •uvâ ottou urrâyei vâ cpoveuc>7) aXXov, xal cruvrpo(piâ^et tov, Stâ vâ [xtj tov pXâ(jjŢ) rivâ? auvrpoţio? rou cpoveupivou, Xoyârai tccg? vâ eporjOTjcrev eiq tov <; vâ Exa[J.£ xoartov c^âXfia, tote Sev 7)[i.Tropsî vâ â7ToS£ix0f) °u"re xarafîaXenav o urs aTroSEt^Eţ Stâ rov CTU[J.[j0uXâr0pa. ’Avtcrcoc; xal o xptTT)? âTroşaaîcy) rov TrrataT7)V Stâ ro c7)XE xal ecpovEu07)XE, rtfxcopa xal aurov cbcrâv xal tov 9ovsa• âji.7) aviccot; xal Eups07)XEV sxst xarâ tuxtjv, XwPl? ^XEl vâ ysvT) 90V0xal âico r7)v Trapouctav tou oute o slţ eTTÎjps Suvajj.iv, oute o âcXXoq t7)v sxacrE, t6te Sev ri[i.coparat 7toctco<;. "Qkoloc; supsOf] Trapcov slţ xavsva 9ovov âp^.arco(J.svoţ, rtfico parat cbcrâv xal 6 povsaţ, orav ucrrspa ano tov 90V0V cuvrpoptâcjEt rov 9ovsa xal vâ (xtcrEUcrouat [Jta^t, âv xaXâ xal anb CAPITOLUL VI PENTRU ACEI CARE S-AU GĂSIT ÎNARMAŢI LA VREO CEARTĂ LA CARE SĂ SE FI ÎNTÎMPLAT UCIDERE, CU CE PEDEAPSĂ SE PEDEPSESC EI? Dacă se va afla cineva înarmat de faţă la vreo ucidere, ştiind că are să se facă ucidere, şi pentru că era de faţă acela, ucigaşul s-a făcut semeţ, sau cel ce e ucis mai speriat şi de spaimă s-a lăsat şi a fost ucis, îl pedepseşte şi pe dînsul ca şi pe ucigaş; însă dacă s-a găsit acolo din întîmplare, fără să ştie că are să se facă ucidere, şi pentru că era de faţă, nici unul n-a luat putere, nici celălalt n-a pierdut-o, atunci nu se pedepseşte (comp. gl. 73, zac. 1; Far Qu. 131, P. II, nr. 67—68). Cel ce se va găsi de faţă înarmat la vreo ucidere, este pedepsit ca şi ucigaşul, cînd după ucidere va întovărăşi şi pe ucigaş şi vor • pleca împreună, chiar dacă fiind şi ANEX!-:: MSS. GltF.C. Nr. .W2 n f.S8, y. 227-.V, 2 tt)v —apouaiav tou auTouvou outc o dc vâ z~r:zz t.zc’.gg'jZZZ'j.'j Suvajr.v, oOte o aXXo; vi c/)v cyaccv. "O-otoţ GUu/iouAEuGct tov oovia vi (jlyj oove’jgţ;, [l'z ■ oXov to’jto vi c-jpcOf, — xpt'uv cîţ tov 90V0V, vi [;.r(v e|;.-oo’gţ} oaov 7)[jltt opsî, Ti;j.v eiq xavsva cp6vov XC0P^? ap^ara, â[i'q âvîcxal PacJTwvTaţ Tâ apţiaTa tou Tâ &eXei Scogţ) âXXou, Stâ vâ TrpocpaaiaOyj auToţ, tots Tu/aîvei o xpt/r}]? vâ s^eTâGŢ), âvtcrwq xal exsîvoţ, tou ottoiou eScoas Tâ apfxaTa, earexe ai(i.â tou togov, cdgts vâ r)[i.TTopv) —aXiv vâ Tâ ttiocgţ), orav Tâ xpst,aG0vj, SlxtI tots roxXiv tov Ti[xcopă. ’A[AV) âvtGMţ xal sxsîvoc, tou 6-0'ou sSwas Tâ âpjzaTa, ecttexs fxaxpâ â~6 Xoyou tou, t6tg TrpocpaaîCeTai xal Ssv Ti|j.copăTat,. ’Avlctm? xal Tivâq âp[i.aTWjj.svoţ -&sXei sX07) ucTepov âcp’ ou elvat, â.pyia\iivi) Y) [i&X'q, eiq tY)V o-QLav s'fLV/)XEV o oovoţ xal (xâX'.CTa av 1X07) uGTepov, âcp’ ou -9-sXougiv 7)G0at. Sojiivcaţ xal TrXvjyaîq, Ssv Ti|i.«păTat —oawţ, âvtaa>q xal Ssv (3ot)07)G7) TiTTOTaţ eiq tov (povov. Kal TrâXiv âviacoţ xal epy_6[i.evo<; UGTepov -&eXei (3o7)07)C]r) eiq tov cpovov, Ssv Tt^copaTai, togov waâv 6 cpoveaq, dcX) .â (Aovov togov Tifi-oopohm, ocov sxa^e xal ogov e(3o7]0Y]Gev, eGTCOVTaq xal vâ elvai V) e^ouatx T-/jţ TOtauTvjq Tifjwptaţ eî? ro -&£Xvj{za tou xpitou. Cînd ucigaşul este un străin pe care nu l-a cunoscut niciodată acela care s-a aflat de faţă la ucidere înarmat, atunci acela nu se pedepseşte (vezi gl. 74, zac. 5; comp. Far. Qu. 131, P. II, nr. 96). De asemenea nu se pedepseşte acela care se va fi aflat de faţă înarmat la vreo ucidere, cînd i-a despărţit pe unul de altul şi s-a aruncat bine între ei (comp. gl. 74, zac. 6; vezi Far. Qu. 131, P. II, nr. 97). De asemenea nu se pedepseşte acela ce se va afla de faţă fără arme, la vreo ucidere; dacă însă, avînd arme, le va da altuia ca să aibă pretexte, atunci judecătorul trebuie să cerceteze dacă şi ace}a căruia i-a dat armele a stat aproape de dînsul în aşa fel ca să le poată iarăşi apuca de-i vor trebui, pentru că atunci tot îl pedepseşte. Dacă însă şi acela căruia i-a dat armele a stat departe de dînsul, atunci invoacă aceasta şi nu se pedepseşte (vezi gl. 74, zac. 7; comp. Far. Qu. 131, P. II, nr. 98 — 99). Dacă cineva înarmat va veni mai pe urmă, după ce a început cearta în cursul căreia s-a făcut uciderea, şi mai ales dacă a venit după ce se vor fi rănit, nu se pedepseşte, dacă n-a dat nici un ajutor la ucidere. Şi dacă venind şi mai tîrziu, va ajuta Ia ucidere, nu se pedepseşte ca ucigaşul, ci numai atîta cît a făcut şi cît a ajutat, dat fiind că puterea asupra unei astfel de pedepse să stea în voia judecătorului (vezi gl. 74, zac. 8; Far. Qu. 131, P. II, nr. 100). KEcPAAAION Z"ov AIA EKEINOYS OIIOY BOH0OY2I EKEINOY OIIOY ©EAEI KAMH THIOTES SOAAMA YSTEPON Ad> O Y TO KAMH "Ottoioc; GUVTpocpiaGsi exsîvov ottou vâ exa|i.e tlttote? G7ÎCOV, 07T0U O aU0SVT7]!; TOU T07I0U TOUţ EGTEIXeV E7rl TaUTOU vâ T&V 7Ttâ<70UCTl, TOTE Ti[i.copaTaL eiq t?)v ^cdtjv tou. . 'H yuvaîxa otcou Po7]0TjCî£i tov &v8pa T7]ţ, dctp’ ou xâ(i.rj to aţ>âX[i.a, 8:â vâ yXuTWOŢ] T7)V £corjv tou, Siv TifJtcopaTat xar’ ouSeva tpotcov. "Otto oţ cuvTpocpiâc?EL sxeîvov, otou vâ ex.ajjLs t(tcot£? acpxXiJ.cc, uarepov «cp5 o j t& xâjrr) ■xal vâ tov auvTpccp âaŢ] eţ oXtyov Spojiov xal y.wplc; #p[/.aTa, Ssv TijAcopocTai -oawţ. "OTCotoţ cuvTpopaTai. , "OTCOlOţ xpiJ^Et TOV 7TTatC7T7)V UCTTEpOC 1X710 t6 CTtpccXfJta OOTO TOUţ âv0pO)7COUţ TOliţ aU0EVTLXOtJi; r) vâ Touţ âraxTrjav) vâ [zt] tov Eupcoat, TtjjicopăTai xaTâ tyjv -S-sX^aLV tou xptTOÎi, av xaXâ xal aXXot stmxai, tccoi; Tt[ZcopaTat wcfâv xal o l'Sio'q 7CTa£aTTjţ. "071010c; xputj^si TO XettjjaVOV TOU epOVEUJXEVOU, Stâ vâ [X7]V EupE0fj, Tt[XC0p5cTat [ZE T7)V IStav TtfJLcoptav, 07î0u TificopaTat xal o cpoveaţ. ''0~otoţ â~oSEt^0fi xal xpu^Et Tâ TcpdcyjjtaTa otîou exXEtpOvjxav, âvtcrcoi; xal v^^sups Tccoţ -îjxav xX£^t(xa, TijJtco parat xaTâ ttjv ■&sXt)c>7] eiq tyjv xptcriv, xal auxoq SiaTl EKvjpsv o.tz auTov acTîpa rj Tcpâyji.o'.Ta, Sev tov ETuaasv yj tov eXucrev, av tov el/e SefXEV0V, tote xal auxoţ «crâv XyjaTY)? TijxojpaTai. Tote tiixco parca «cav Xr^oz'qq exeivoţ ottou (XTroSe/Oy) tov Xtjcttyjv eIc to ctttÎti tou, ctxv eŞ« ottou tov â7TsSe/0Y]XE, tov expune xal oXcog â~o iSXXouţ y) tov eauvTpoqHaae- SiaTl dvÎGwţ xal jj-ova/oq tou tov arcoSe/Ofi, Xţ°P^? vâ tov xpu^n 7} vâ tov cuvTpo9iâa-fl, Sev Ti[i.copaTai eiq tyjv £ar/)V tou cbcâv X-/)CTY)ţ, âXXâ ;j.6vov xaTâ -0-eX'/)criv tou xpiTOU. "OTTOioţ aTroSs/Ovi Tâ xXeiţJijJiia Trpây(j.aTa j^ova/â, â[j.Y) vâ Ta cy.—oSsydŢ) TroXXaîţ 9opaî<; vj vâ Tâ Se/Ofj, SiaTl ei/ev opxov xa[j.w(;.EVov tou xXetttou vâ Tâ Ss/Oţ], tote E^âTravToţ waâv xXeTTTYjţ ©oupxi^ETai, Y) avSpaţ elvai ^ yuvaîxa. "Otcoloq k—oSs'/Oţi uG—pa. rj TrpayjxaTa xXetj/î(i.t’a xaveva, ottou vâ piETa/eipt^ETai Tâ aG—pa Y] Tâ TTpây[i.aTa Tâ auOsVTixâ, cbaâv xXsttty]*; Tifxcopocxai . "Ottoioc arcoSe/Ov) xXE^î[jiia TrpâyjxaTa, ycoplţ vâ Tâ Y^sup?), ttwc Yjcav xXsdiqxia, S£v Ti[zcopaTai. Tots tijig) parai waâv xXettty]<; exeivoc ottou Se/0-^ ra X-Xs^tiiia TrpayjiaTa, OTav Tâ Se/Of], Siâ vâ Tâ xp6i};Y) Siâ vâ xspSYjafl âtt’ aurâ Tâ TTpây[i.aTa. Cel ce va primi să găzduiască în casa sa un tîlhar, adică un fur la drumul mare, ca un tîlhar se pedepseşte cu moartea (vezi gl. 76, zac. 2; Far.; Qu. 133, cap. II, nr. 77 — 79). Fiecare este ţinut să dea în mîinile judecăţii pe tîlhari; şi dacă ar şti cineva pe un tîlhar şi nu-1 va preda, pierde toate lucrurile sale şi se fac domneşti (comp. gl. 76, zac. 3 ; Far. Qu. 133, cap. II, nr. 80—83). Cel ce va primi vreun tîlhar în casa sa, sau în ţarina sa pierde acea casă sau ţarină şi se face domnească (comp. gl. 76, zac. .4; Far. Qu. 133, cap. II, nr. 81, 90). Cel ce putînd să prindă pe un tîlhar, să-l dea şi să-l predea judecăţii, însă el nu l-a prins sau i-a dat drumul, dacă-1 avea legat, pentru că a luat de la acela bani sau lucruri, se pedepseşte şi el'ca un tîlhar. Atunci se pedepseşte ca un tîlhar acela care a primit tîlharul în casa sa, cînd afară de faptul că l-a primit, l-a şi ascuns de alţii cu totul, sau l-a întovărăşit; pentru că, dacă el l-a primit numai fără să-l ascundă sau să-l însoţească, nu se pedepseşte cu viaţa ca un tîlhar, ci numai după voia judecătorului. Cel ce va primi numai lucrurile de furat, dar le va primi de multe ori, sau le va primi pentru că avea jurămînt făcut cu furul să le primească, se trage neapărat în furci ca un fur, fie că este bărbat sau femeie (vezi gl. 76, zac. 5; comp. Far. Qu. 133,' cap. II, nr. 91, 93). Cel ce va primi bani sau lucruri de furat de la cineva, care umblă cu banii sau lucrurile domneşti, se pedepseşte ca un fur (vezi gl. 76, zac. 6; Far. Qu. 133, cap. II. nr. 94). Cel ce va primi lucruri de furat, fără să ştie că erau de furat, nu se pedepseşte (vezi gl. 76, zac. 7; Far. Qu. 133, cap. II, nr. 99). At mei se pedepseşte ca un fur acela care va primi lucruri de furat, cînd le va primi casă le ascundă sau să aibă un cîştig din ele (vezi gl. 76, zac. 8; Far. Qu. 133, cap. II, nr. 100, 101). ANEXE: MSS. GREC. Nr. 532 şi 588,' p. 227-342 23B KE arco eSa> C AP I T OLUL XI PENTRU PORUNCA PE CARE CINEVA O DĂ ALTCUIVA SĂ MEARGĂ SĂ FACĂ VREO GREŞEALĂ ' Porunca pe care cineva o dă altuia să meargă să facă vreo greşeală, se face în orice chip şi cu orice fel de vorbe; de aceea se face cu vorbe poruncitoare, de ex., du-te, ucide pe cutare sau bate-mi-1 pe cutare (comp. gl. 77, zac. 1; Far. Qu. 133, cap. I, nr. 1 — 2). . Se face şi cu vorbe de rugăminte, de ex., te rog să-l scoţi pe cutare din viaţa aceasta^ (comp. gl. 77, zac. 1; Far. Qu. 133, cap. I, nr 3). Cel ce va zice cuiva: dacă aş avea pe cineva să meargă ca să ucidă pe cutare, l-aş avea foarte drag; sau îi va zice: dacă aş putea găsi pe un om sau doi, să mi-1 ridice din faţa mea pe cutare, nu i-aş părăsi niciodată şi ăş avea grijă de întreţinerea lor 1) Vezi nota 1, de la pag. 233. i;M'.ţiNr.A.-;''.Ă nr. I.\vĂŢĂTn;Ă ' ;■ cx.c.vor < ■. \: •. op'.T ;tov xa*. ct: tov iv'ct, —ov v; xitir : x.;-.vov 7 v.‘ t-ovov xv•. f.jTxv t. ov: 7 :'.T.r, tov oo-.>> ;ot / tov' to io-.x.ov x v. I t t;i 7;:'.v, ottov ui: cx.v.icv o ^rTvo; v.'i.-.m-■ ;/ vv t.şv v.Of vv. r:;p7Tr yopl: zvĂ'.y.tz'.'.', ixcTvo; too 1 o:'.~ov.' v > •'<"••• 77; v/ tov V/.'/vr,. xa*. t'.;.i.c jpÎTa’. î’jto: ~r.\r.: 'fhz't.z /.7 ' -r £v.r:,.'T:!.a r( ş'po'ha.v arro x.avcva xal c’.r:?, T'.voc o <':Tv',c uoo I io": '.av v, cva xa1. vi ;j.ov x.irr,: tt(v cx.'vix^rriv, r( aXXa Xoş'ia tov ~ :r vi xv;j.ţ( rv cx.-vlxr.'î'.v. xal cxclvo; ori”-'- '/.'/.i tov v,v: lor'., totc rx.cîvo:; o-o’î tov z",~.z\t.z, •>:v T'.’/.f'jp7.T7.'. t'iciv ov;:'/:. o'.xt! o oovo: ocv clva*. cx.'v!x.rlT.: t7; ş-po'hi: 7, tv~> îv ni':;; 7.to: ' xa*. aoTo: tov c r: p o t t :/.; r vi v/Â'.v.'rp’.'i T? ; v zrMviz xal o;v civil x caT/■ •/. :vo; oii TO TTZp'.'^OTipOV, O “O O IOT'»: C X. 7. li. CV, i/./.i U0V7/0' TO'J C X.C1V O C OTTO'j TO CX.a’J.C, T*.;t<-»CÎÎT2t v,nx'J Ţ/Ov;ar. "i It'j.v t7. to’"j rival iii-piV/Xx xal r,;./. 77000001 vi C'^yr/liTiii xal xa>.i xal x.ax.a. tot: ■;>,Y';o:('jTcp7. cEr/şov'^ai ci: to xa aov —7pi ci; to x7.xov. "< 'rroior xavrvo:' av (>:Xr1c vi oovcvc7,r tov oct va, oovcj't; tov, o:v ).oyă7ai, vi tov ioojTcv opioizov vi tov 00vcvtţ;, *.• tjf ; ri;11 ă vrei (ve/i el. 77, zac. r, ■ comp. Far. Qu. 1cap. 1. (.iad va : pune cineva altuia: mergi la Andrei şi intreabă-1 dae.i voieşte : i-l te izi pe i'-tru, i;i dai.'i voi. sje, un. !•■-!, atunci şi ui;v ypo'.xr^t) 7'.—',7:: x.7.'.- voupiov ~p'7.y;;.'/. o’.'/. t'/'jV uttoOcg'.v tt(c U^pEwc. ottou u.yc z/.y\i.z'i o ozvjtc. x7- xutoc x7i tov Ţ/Ovcug;!., —y/y.’.'jz’. 6 xp’.7YC vi '.87, ti r:: u^p’.c vjrov zv.zvrq ottou to’j: zv.'/m.z y.v.'. 7:vo' 7 7,V CX7.|XC 77(V uŢip'.V, TOU OOuXO’J 7) TOU K'jOcVTO: TOU, O'.7.7'!, XV 7, u'iC'.r 7,TOV Jirvy.7.^ X7.f. 7. V.7 O7.v7.70u, 7, c!c tov cv7. vi eytvcv r( e’.c tov aXXov, togov TiLi.cop7.77.’. 6 oouXo;, orrou coovcugev, (’>G7V X7t 6 7.u0cv77|c TO’J, OTTOU TOV CG7ClXtV 5.V 7( U,3p'.C 7(70V IX’.Xpi X7.t XX!JL'0:XTV7( C'.C 70V 7'Vir^77;V tou SouXou, â|;.7( ano |/.'.xpo7cpov 70U avOpwrrov, 707c cl va'. nrt[jAv. t.wz zi/z pu:r/;v o aur)r,J7r1c 70U, vi TOV OOVCUG7), 077.V TOU cS(i)GE TOV OplGJXOV y.q exa(i.sv 6 Ssivoţ avOpw-—oc, Ssv Tuyatvst vâ tyjv â9'/)GM|j.EV vâ —zcxcţj ycoplc exSîxtjgiv, exsîvoq tou eScooev optG|j.ov vâ uttâ.YY3 'r^v pXâd'Tli xal Tt[i.topxTat auToţ Stâ o,ti Xoyvjţ pXâditjjLov -O-eXei xâjjlţq o SouXoţ tou exeîvgu tou âvOpcb—ou. "0~otoq t(0eXe Xâ^y] pxrrtGji.a yj ypo0tav â~6 xavsva xal -O-sXEt etrcyj Ttvoţ- 6 SEtvoţ (xou eScoge (J.îav ypoGtav rj evx pi~iG|xa xal e~tOujxco vâ [i.ou X7.(j.7jţ T7)v sxSlx.TjGlv, y) (jle aXXa Xoyta vâ tov —poc'ry.E'fj vâ xâ[j.y) ty)v exSîxvjGtv, xal exeîvoţ u~âyst xal tov şoveugei, tote exEtvoq 6—ou t^v egteiXe, Sev Ttfi.cop5.Tai cîiGâv ţioveaţ, Starl o EXŢ]ţ. ''Orav sl~yj Tivâţ Ttvoţ- u~ayE etg tov ’AvSpeav xal pa>07]Ge tov, av t>eXţ) vâ 90veug^ş t6v IlETpov, xal av SeXţq, 90VEUGS tov, tote xal o 90vsaţ xal exetvoţ, orrou t6v egteiXe, xal o ’AvSp£aţ, oXot rtfJtMpouvrat [xe tt]v 18'iav Ttjjtcoptav â>Gâv 90VtâSeţ. în alt loc cu cheltuielile mele, acela dă poruncă şi trimite pe omul acela să facă uciderea şi se pedepseşte ca un ucigaş (vezi gl. 77, zac. 2; comp. Far. Qu. 133, cap. I, nr. 31). Cel ce va zice slugii sale: nedreptatea şi ocara pe care ne-a făcut-o cutare om, nu trebuie să o lăsăm să treacă fără răzbunare, acela a dat poruncă să meargă să-i facă rău, şi se pedepseşte pentru orice fel de răutate ar face omului aceluia sluga (vezi gl. 77, zac. 3; Far. Qu. 133, cap. I, nr. 8). Cel ce primind o palmă sau un pumn de la altul ar spune cuiva: cutare mi-a dat un pumn sau o palmă şi doresc să mă răzbuni, sau cu alte cuvinte să-i poruncească să-l răzbune, şi acesta va merge şi-l va ucide, cel ce l-a trimis nu se pedepseşte ca un ucigător, pentru că uciderea nu este răzbunare pentru un pumn sau o palmă; şi el i-a poruncit să răzbune cu pumnul şi nu este ţinut pentru ceea ce a făcut celălalt mai mult, ci se pedepseşte numai făptaşul ca un ucigaş (comp. gl. 77, zac. 4; Far. Qu. 13, cap. I, nr. 27). Cînd vorbele de poruncă sînt îndoielnice şi pot fi tîlcuite şi în bine şi în rău, atunci mai degrabă se tîlcuiesc în bine decît în rău (vezi gl. 77, zac. 5; comp. Far. Qu. 133, cap. I, nr. 28). Cel ce va spune altuia: dacă vrei să-l ucizi pe cutare, ucide-1, nu se socoteşte că i-a dat poruncă să-l ucidă, pentru că lui i-a lăsat puterea, să o facă sau nu, deoarece îi spune ipotetic: dacă vrei (vezi gl. 77, zac. G; comp. Far. Qu. 133, cap. I, nr. 34). Cind va spune cineva altuia: mergi la Andrei şi întreabă-1 dacă voieşte să-l ucizi pe Petru, şi dacă voieşte, ucide-1, atunci şi ucigaşul şi acela care l-a trimis şi Andrei, toţi se pedepsesc cu aceeaşi pedeapsă ca nişte ucigaşi (vezi gl. 77, zac. 7; comp. Far. Qu. 133, cap. I, nr. 36). ANKXK: M.-H f.r. i.< < r. 'i .V- "Otto'.o: cItty, tou <’>ouXou tvv jzv, gtp'yr,: ci: to "it1.. âv <>:v vp'/.xr Gr i t:“ot:: vouj'.ov npv.yîzv. o'.â ty,v utto'Icg’.v tr(: 0'',p:cj:. ottou ;/.v: zv.rizi o ozvixz. v.t. -//jto: uTrvy:’. xa; tov yovcuG:'.. Ty/rvJZ'. o /v.tt: vâ ior, ti Xoy?,: u'-,:’.: y,tov ottou tou: :/'/v.: xv.'. t:vo; tyv LV.?;;: ty(v 'Vip'.v. tou o'/j/.o'j y( tou 7'7):vto: to'j. o’.aT'. âv r, ’j/f.’.: /tov xa-, 7:'.z flv.v/.TO'j. >( cic tov cv7. vi cy.vcv r( ci: tov âXXov, togov T'.;;.'-)C7.T7’. o oouXo:, ottou cyovrjGcv, 0>G7V X 71 O X'Vl'VTrjC TO'J, OTTOU TOV C'TTC./.rJ' â.V 7, U.'lp’.C 7,TOV [Z'.Xpi X7.1 y.X\l.'')[lZ'l r, ci: TOV 7.'V):vT7(v to^ riouXou, âi/.r, â~o [Z'.xpOTcpov tou âvOpforrov, totc elva’. G/;:i70'. ttco: clyc yvo);zr(v ° au'tcvT/;: TO'J, vâ TOV OO VCUGYj. OT7.V TO’J C'MOGC TOV Op'.CJZOV 017. TOUTO X7.’. O 7.Ufl :VT/j C T”I'.') pâT7.'. ()G 7.V x71 o oov:7C SouXoc. ’Ajzy, âv Yj v/ipic y,tov ţzixpi xaizwjicvYj ci: tov oouXov. tot: cîvv.i gy;:x-/.v ecpoveuae ;z£ xâ yspitx tou [i.ovax6ţ rou, auriţ Tifxcopârai tbcrâv 90vea<;. "O/roioţ et7T77 tou SouXou tou- enape eva £x(3Sl xal (X7) arpei^r)? eiq t6 otciti, âv Sev xâ^.Y)ţ ey.Sixrjmv eiq rrjv 0(3ptv, 07T0u, (zaţ sxafxaaiv, 77 (x£ aXXa Xoyta vâ tou et7ry) vâ xâ(x7) exStX7]atv, â[X7) (xe to i;uXov rcâvTa, âvtGcoţ xal auToţ UTcâyv) xal xâfXŢj 9ovov, Sev rijxco parat o au0evTY)q tou tbaâv cpovsaţ, âXXâ [xovov xarâ ttjv •&eX7)aiv tou xpirou, eTceiS?) jxe t6 vâ tou st7Tfl vâ mxpfj to ^uXov elvat c^ptâSt, ttcoi; Sev eypotxa vâ tov cpoveuay), âfXT] vâ r&v SeîpY). "Orav o utoţ î) o SouXoţ ^ o auyyev/jţ 9j o 91X01; -freXet tpovsuay) exetvov, ottou u(3ptaev 7) g(3Xatj;s tov Tcarepa tou 7] tov au0evT7]v tou tov auyysV7) tou 7} tov cptXov tou, Sev Xoyarat, ttcoi; vâ tov ecp6vEuae fxe optajxov xal 7tp6ara£tv tou vrarpoi; tou tou avOevrâq tou tou auyyev7j tou 7} tou 91X0U tou- Stâ touto Sev Tt[xcopotTat coaâv qjoveaţ o Trarepai;, o au0evT7]ţ, o auyyev/jq xal o 6-vsucev eXeîvov, otcou u(3ptce rov Trarepa tou rj tov au0evT7)V tou Y] tov auyyevî) rou 7) tov 9tXov tou, Siâ vâ xpaT'/jEf) râ Tcpâyjxara eiq rou Xoyou tou o Tcarepa? tou 7) 6 au0evT7]ţ tou 7^ o cruyye- ci să-l răzbune cu judecata; şi dacă acela l-a ucis singur,- cu inimile sale, se pedepseşte ca un ucigaş (vezi gl. 77, zac. 9; comp. Far. Qu. 134, cap. II, nr. 56, 57). Cel ce va zice slugii sale: ia-ţi un toiag şi să nu te întorci acasă, dacă nu răzbuni pentru ocara pe care ne-au făcut-o, sau cu alte vorbe să-i spună să facă răzbunare, dar tot cu o bîtă, dacă acela merge şi ucide, stăpînul lui nu se pedepseşte ca un ucigaş, ci după voia judecătorului, deoarece faptul că i-a zis să ia bîta este un semn că nu înţelegea să-l ucidă, ci să-l bată .(vezi gl. 77, zac. 10; comp. Fari Qu. 134, cap. II, nr. 53). Cînd feciorul, sau slugă, sau ruda, sau prietenul va ucide pe cel'care a ocărit sau a făcut vreun rău tatălui său, stăpînului său, rudei sale sau prietenului său, nu se înţelege că a ucis cu ordinul şi porunca tatălui său, a stăpînului său, a rudei sale sau a prietenului său; de aceea nu se pedepseşte ca un ucigaş tatăl, stăpînul, ruda sau prietenul care a fost ocărit şi a suferit un rău. Şi aceasta se înţelege cînd feciorul, sluga, ruda şi prietenul sînt oameni buni şi se bucură de faimă bună şi dacă au făcut uciderea îndată după ocară, fără să aibă timp să ţină sfat cu cei ocărîţi, pentru că dacă feciorul, sluga, ruda şi prietenul sînt săraci şi de nume rău şi dacă uciderea a fost săvîrşită mai tîrziu, după multe zile de cînd s-a întîmplat ocara, atunci este semn că cei ocărîţi au ştiut de hotărîrea ucigaşilor şi n-au împiedicat-o. De aceea se pedepseş' e şi tatăl şi stăpînul şi ruda şi prietenul care au fost ocărîţi, ca şi feciorul, sluga ruda şi prietenul care au făcut uciderea. Aceasta se înţelege de asemenea să nu fie pedepsiţi ca ucigaşi cei ocărîţi, cînd au fost ocărîţi cu cuvinte pe care şi le-au aruncat între ei, nu pentru lucruri pe care avea să le ia unul de la altul; deoarece, dacă este ocara pentru lucruri şi feciorul sau sluga, sau ruda, sau prietenul l-au ucis pe cel care a ocărît, pe tatăl său, pe stăpînul său, pe ruda sa sau pe prietenul său pentru ca să stăpînească lucrurile aceluia tatăl, stăpînul, ruda sau ANEXE: MSS. GREC. Nr. 532 şi 588, p. 227-342 239 vy)ţ TOU ^ o 91X0? TOU xal o 90V0? eyivrjX'ev el? âxpsXeiav tou TTarp6?, tou au0evr6?, tou cuyYevrj xal tou q)tXou, tote elvat, c?7)[i.âSi, ttco? vâ t6 r^supaai xal auTol xal Siv efXTroSîaacji, Siâ touto TifitopouvTai oXot cbaâv tpovtâSeţ. ’Axofxi touto ypotxâTat, orav y£vj) 6 90V0? arco tov ul6v, aTro t6v SouXov, arco t6v Guyyevîj xal £XrJc!.v tou v.piTou, ettî'.Sv; Sev -^[XTTopeî o â—egtxX|x£vo<; avOpto-oc vi Trxpfi nepiG-G Ot£ pXV Tljxcopîxv â“6 EXCÎVOV, OTTOU TOV SGTC’.XîV. Col ce poale să facă vreo greşeală, pentru că legile îi dau voie, de ex. să-şi ucidă fiica preacurvă, şi el va trimite pe altul şi o va ucide, atunci nici unul nici celălalt nu se pedepsesc pentru acea ucidere (vezi gl. 77, zac. 25; comp. Far. Qu. 135, P. IV, nr. 37). Cel ce va trimite pe altul să facă preacurvie, nu se pedepseşte ca un preacurvar, ci cu o pedeapsă mai mică (vezi gl. 77, zac. 26; comp. Far. Qu. 135, P. IV, nr. 39). Băiatul nevîrstnic care se găseşte sub conducerea părinţilor şi care va trimite pe altul să facă mărturie mincinoasă, atunci, pentru că băiatul nevîrstnic nu poate să fie pedepsii cu pedeapsa deplină a mărturiei mincinoase, ci se pedepseşte după voia judecătorului, nici acela care a depus mărturia mincinoasă, nu se pedepseşte ca un martor mincinos, ci se pedepseşte numai după voia judecătorului; deoarece omul trimis nu poale să ia pedeapsă mai mare decît acela care l-a trimis (vezi gl. 77, zac. 27 ; comp. Far. Qu. 135, p. IV, nr. 40). KEAAAION IB-°v AIA TUN E1WAPISTIAN OIIOY AfiSEI TI NAS EKEINOT OlIOT EKAME TIIIOTAS £AAĂIA ''Ottoioc c'jy_ap'.GTr,GC. t'.vx, ottou vi exxjxe tÎttotxc ctpxXjxx, elvxt. tocov, coaiv vi. tov vjOeXe GTeiXv; vi t6 xxjxv), xal TijxcopxTX!. coaiv exeîvoc 6 i'S’.oţ -TaiaT^c, âv xaXi. xxl oXcoc vi (XTjV cyrt xutoc, ottou euyxp'.GTC/., tÎttotxc wcpeXeixv vj Scicpopov «xtto to ccpxXîxx exeîvo, ottou lviyxp'GTv;cic XoyxTXi, otav SoOvj tÎttotec yxpic|xx vj aa-px vj xxl aXXo tÎttotcc TTpxyjxx, vj OTav eIttoOwg'. Xoy.x jxeyxXx euyxp'.CTtxc |xe txc'ixxtx xxl u-6g-/egec, vj xxl otxv [xovov y/y.pvj to coxX;xx exeîvoc, ottou to ypo'.xv;ce'.. CAPITOL XII PENTRU MULŢUMIREA CE O VA DA CINEVA CELUIA CARE FACE VREO GREŞEALĂ Cel co va mulţumi aceluia care a făcut vreo greşeală este ca şi cuin l-ar fi trimis să o facă; şi se pedepseşte la fel cu cel vinovat, chiar dacă cel ce-i mulţumeşte nu are nici un folos sau dobîndă din greşeala pe care a făcul-o acela (vezi gl. 78, zac. 1, comp. Far. Qu. 135, P. II, nr. 43 — 44). Mulţumire se socot^şto cind se va da vreun dar, sau bani, sau şi un alt lucru, sau cînd vor fi spuse cuvinte mari de mulţumire cu dispoziţii şi făgăduieli, sau cind cineva s“ va bucura numai de greşeala aceea pe care o va vedea (vezi gl. 78, zac. 2; comp. Iar. Qu. 135, P. II, nr. 4G, CO). ANEXE: MSS. GREC. Nr. 532 şi 588, p. 227-342 243 "Otcoioş âno8ex®Tl xo^ xpu^81 exeîvov, otcou exajxe tiTCoraţ crcpâXjxa, eivat crY)[xâSt, tcG<; tou eu/aptarc*, Starl to exajxe, xai elvat.. togov, cbcrâv vâ tov 7)0eXe GTetX?], vâ to xâjxŢ]' Stâ touto Ttjxcopârat cbcrâv xal âxeîvoq o i'Stoţ 7ZTcâazr\q. "Otcoioţ atcoTCTjaet xal Siv evavTtco0fl exetvou, o~ou tou elttţ), tccoi; tou eu/aptara, Starl t6 exajxe, xal elvat ţ6gov, coaâv vâ tov ■’/jOeXe oTetXy) vâ to xâjxy). "Otcoio? Scbaet optajxov Tivoţ, vâ xâjxŢ) TiTCOTaţ acpâXjxa, xal TCaXtv vâ TCapy) tov optajxov 6tuoco, XeyovTaţ tou- jxt) to xâjxŢ)(;‘ jxi oXov touto auToţ to xâjxer âvtacoţ xal XeyovTaţ tou, tccoş to exajxe, tov euxaptGT7)get, elvat togov, cbcrâv vâ jxrjV 7}0eXe TCapyj tov optajxov otugcd. "07rot.oţ yevT) xecpiX^ţ eiq ttjv xpîatv Stâ tov TCTatoT7)V, Sev XoyaTat tcco? eu/aptara, TCCOţ exacte to acpâXjxa. "Otcoioi; etarf)- âvtacoţ xal o Setvoţ Sev 7}0sXe xâjxŢ) to Seîva to acpâXjxa, eycb ^0eXa vâ to xâfxv), Sev XoyaTat vâ eu^aptara exetvou, otcou to exajxev. , . "O.TCOtoţ TCtxpav0yj xal tou xaxocpavfj to acpâXjxa otcou /&eXoucrt tou etTCyj, tccoş £ytvev .ele to ovojxa tou, Set/vet G7)jxâSt, tccoc; Sev eu/aptara exetvou, otcou to exajxev. "OTCOtoţ cruyxapfi Stâ tt)V [xot/eiav, otcou âXXoq exajxe, Sev TijxcopăTat, cbaâv o [toi^dq, firav auro? exajxe ttjv jxot/etav Stâ âxoXaatav eStxTjv tou- dtfjLV) âvtcrco? xal auToţ exajxs tt)v [xot/etav Stâ vâ uppiaŢ] xal vâ evTpoTCtâaT) tov âvSpa i^q yuvatxoq, tote xal auTOŞ, otcou eauy-Xapv)xe, StSst CTYjfxâSt, tccoş vâ eu/aptara tov (xot/ov, xal elvat toctov, cbaâv vâ tov ^0eXe GTeiXj] auroq vâ xâjxy) tt)v [xot/etav Stâ touto Ttjxcopârat cbaâv xal exeîvoţ. ’Avtacoq xal o xptT7]ţ Sev 7)jXTCopeî vâ yveopta-jr) ;xe GY)[xâSia, âv o (xot/oc; exajxe tyjv [xot/eîav Stâ âxoXacrtav tou, î) Stâ vâ 6[3ptaŢ) xal vâ evTpoTCtâar] tov avSpa Tyjq yuvatxoţ, tote yX7)yopco-Tepa TCtGTeuet o xptTY)ţ vâ T7jv exajxe Stâ âxoXacrtav xal o/t Stâ 6j3pty. Cel ce va primi şi va ascunde pe cel care a făcut vreo greşeală, arată prin aceasta mulţumirea că a făcut-o, şi este ca şi cînd 1-ar fi trimis să o facă ; de aceea se pedepseşte ca şi cel vinovat (vezi gl. 78, zac. 3; comp. Far. Qu. 135, P. II, nr. 48). Cel ce va tăcea şi nu se va împotrivi aceluia căruia îi va spune că-i mulţumeşte pentru că a făcut-o, este ca şi cînd l-ar fi trimis să o facă (vezi gl. 78, zac. 4; comp. Far. Qu. 135, P. II, nr. 51). Cel ce va da poruncă cuiva să facă vreo greşeală şi apoi vă reveni zicîndu-i: să nu o faci, cu toate acestea el o face; şi spunîndu-i că a făcut-o, îi va mulţumi, este ca şi cînd n-ar fi luat porunca înapoi (vezi gl. 78, zac. 5; comp. Far. Qu. 135, P. I, nr. 54). Cel ce s-a făcut chezaş la judecată pentru cel vinovat, nu se socoteşte că-i mulţumeşte că a săvîrşit greşeala (vezi gl. 78, zac. 6; comp. Far. Qu. 135, P. I, nr. 58). Cel ce va spune: dacă n-ar fi făcut cutare greşeală cutare, eu aş fi făcut-o, nu se socoteşte că mulţumeşte celuia care a făcut-o (vezi gl. 78, .zac. 7; comp. Far. Qu. 135, P. II, nr. 59). * Cel ce se va amărî şi-i va părea rău de greşeala pe care i-o vor spune că s-a întîmplat în numele lui; arată semn că nu-i mulţumeşte celuia ce a făcut-o. Cel ce se va bucura de preacurvia ce a făcut-o altul, nu se pedepseşte ca un prea-curvar, cînd acela a făcut preacurvia din cauza desfrînării lui; dar dacă acela a făcut preacurvia ca să-şi bată joc şi să-l facă de ruşine pe bărbatul femeii, atunci şi acela care s-a bucurat dă semn că-i mulţumeşte preacurvarului şi este ca şi cînd l-ar fi trimis el să facă preacurvia; de aceea se pedepseşte ca şi acela (vezi gl. 78, zac. 8; comp. Far. Qu. 135, P. I, nr. 79-81). Dacă judecătorul nu ar avea semne să cunoască dacă preacurvarul a făcut preacurvia din cauza desfrînării lui sau pentru ca să-şi bată joc şi să-l facă de ruşine pe bărbatul femeii, atunci judecătorul crede mai repede că a făcut-o din desfrînare şi nu pentru batjocură (vezi gl. 78, zac. 9; Far. Qu. 135, P. II, nr. 82). 16* 244 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ "O—oioq aretXy] xaveva vâ Setpy) âXXov e^co ârco to — a£âpt y.ai sE,co arco ty)V exxXv)atav, âvtcMţ xai auroş tov Setpv) sic to mx^âpt -q eiq ty]V exxXigatav, Siv Tt[jLcopârat exeîvoţ, ottou tov earetXev, âXXâ Ttjjtcopârat exetvoţ \Lov jxe T7]V £Stav rtjxcoptav, ottou TijAcopccrat xal sxeîvoţ o ’t'Stoc, ottou xâ[XY) to atpdcXjxa, o,ti XoyTjţ crcpâXjxa xal av elvat Ixstvo. Gel ce va porunci cuiva să facă vreo greşeală, totdeauna se pedepseşte cînd greşeala s-a făcut, măcar că a revenit asupra poruncii şi i-a zis aceluia căruia i-a poruncit, să nu o faci! Totuşi cu acest chip, deoarece a revenit asupra poruncii pe care a dat-o, dar greşeala s-a făcut, atunci se pedepseşte după voia judecătorului cu o pedeapsă foarte mică; însă dacă n-a revenit asupra poruncii, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă cu care se pedepseşte şi acela care săvîrşeşte greşeala, de ori şi ce fel ar fi greşeala aceea (vezi gl. 78, zac. 15; comp. Far. Qu. 135, P. V, nr. 185). KEOAAAION A-°v nas AHO AEIXNONTAI TA EAPKIKA AMAPTITMATA Atâ vâ ypotx7)0outn op0â xal xaXâ oi vojxot rourot, ottou ypâcpovTat Stâ Tâ crapxtxâ âjxapryjjxaTa, TrpeTret, vâ r^etipcojxev, Trcoţ ,roura Tâ crapxttfâ âjxapr^jxaTa xptvovrat pio7) T°° âvSpoyuva xal vâ â~ ocpaaiGT) xal Siâ ttjV Trpoîxa tyj? yuvatxoţ xal Stâ râ yapia-jxara, ottou tj yuvatxa ^0eXe Scoafl tou âvSp6ţ; rrjq, rj o &vSpaq rî)q yuvatxoţ tou, xal elq aXXo TTEptcraoTspov Siv Y)fXTropst vâ tou? Tijxcop’rjcr']'). TI xoajAtxv) xpiaiq TcâXtv un o to &XXo jxepoi; rtjxtopa tov TTTatCTT7)v xal etq ttjv ^covjv tou, orav elvat vojxot dcTro ’Afi.-/) âv£acoţ xai 7) yuvaîxa, (ze ttjv o^otav âtrfx£j'07)XEV o ippaîoţ, yjtov 6roxv8pE[AEV7], tote 0 ippaîoi; Ti(zcopăxai oj(i Eiţ aarTrpa, âXXâ aco[i.aTixSi;, ^youv stţ to xaTEpyov îj-eEţ ttjv oxvav î) Xa0Uţ -&eX?)(TEI O XplTYjţ. CAPITOLUL VII PENTRU EVREII CARE SE VOR ÎMPREUNA TRUPEŞTE ’ CU O CREŞTINĂ CE PEDEAPSĂ LI SE CUVINE? \ Cînd evreul ş-a împreunat trupeşte cu o femeie creştină sau şi dimpotrivă, creştinul cu vreo femeie evreică, în timpurile vechi se pedepseau cu moartea, dar acum se, pedepsesc cu bani după voia judecătorului, sau cu orice alta ce ar fi voit judecătorul. Dar dacă femeia cu care s-a împreunat evreul, a fost măritată, atunci evreul nu se pedepseşte cu bani, ci trupeşte, adică sau la galeră, sau la, ocnă, sau după cum va voi judecătorul. ■ ............................................................................ KEî>AAAION H-ov * AIA EKEINOTS pnOT nEPNOTSI ATO PTNAIKAS ■ ."Ottoioi; TrâpY) Suo yuvaîxac xal vâ Taîţ suXoyvjOfj zic, Staţ>6pouţ To—ouţ. xal vâ xal al Sijo, xarâ Tţnjţ'TraXatoi><; PaatXixouţ vojiouţ -OavaTâvETai. ’A[X7) wpa TtficopaTai xarâ ttjv •9-EXTjcriv tou xpiTou, T^youv.elţ t6 xaTspyov î) si? ttjv oxvav, r) tov yupî^oucRV el? 8Xov tb îia^dtpi, SspvovTaţ tov, ^0eXe qiavfl tŞ xptTfl. - • _ . . Eiq (AEptxoui; totcoui; exsîvov oîtou $sXef Trâpfl 86o yuvaîxaq tov ysPsvT^ouai. yuji.vpv ettccvm si? sva yatSapov, 6(xo£to? xal ttjv yuvaîxa, ottou vâ Trâpy) Suo avSpac, y.ai vâ ^cocri xal 01 Suo, TTjV yE^Evu^ouaiv q. "Onoioq suXoy/)-8-Ţ) Suo yuvaîxeţ, StSst UTroiJ'tav vâ eîvat aîpsrtxoq' Stâ touto TrpsTCEt vâ ipcoTTjOfj, Tt Xoytc(iov eyei ETCavco zlq to ptuarviptov tou yâjxou, otcou tj exxXy)cJta xpareî, xal av eups0Ţ) atpertxoţ, rtfAcopărat elţ CTxX7)poraTov -&âvaTov. "Otcoioş TCapv) Suo yuvatxaţ âpxovTtaaaţ, rt[i.M parat xarâ T7]V S-eXTjatv tou xptrou, tcX7]V 7) $‘£X7)(7tş tou xptrou s^aTrXovsrat roaov, ocrov vâ tou Trap?) xal tt)v £cot)v tou. Nâ xparv) rtvâţ Suo yuvaîxag, Sev 7)jjtTropsî rtvâţ vâ tov CTuyxcopY)a7) Stâ ouSefjttav â^av, otcou vâ •/)fj-TCopY5 av0pwTCOţ vâ XoytâcrY) âvayxatav. . "Oriota yuvaîxa ^OsXev suXoy7)0fj nvâ'av0pa>Trov, ottou zXyzv âXX7)V yuvaîxa ^covravTjv, âvtacoţ xal aTroSet^y) eîq tov xptT7)v (jte xaXouţ xal TCtareuTOUi; XoyaptaafAouţ, n&q Sev to 7)£eupEV, auT7) Sev TtjjtcopaTaf â[i.v) âvtcrwi; xal Ssv to dcTroSst^Ţ), rtjjtwpouvrat xal oî Suo. ’AvtCTtoţ xal 7) yuvaîxa Sev 7]£eup7), n£>q o avSpac s/et aXX7)V yuvaîxa, xal tov £uXoy/)0fj• xal ucTspa -OsXet cpavfj 7) TrpcoTY] tou yuvaîxa, tots âvtacaş xal dcTroSet^y) EfATcpoarâ elq tov xptTVjV, TCWţ auTV] Sev r^eups, tccoş slys aXXvjv yuvaîxa, -/jfjtTCopeî vâ Trap*/) otcictco ttjv Trpoîxa ottou tou sScdxev 7} o, Tt #.XXo tou eyâpiae' xal av auToţ s/apta-EV auTTjvîjţ rtTrorsţ Trpâyfjta, auTT) to xpareî. ’AfjtV) aviacoţ xal at âTroSet^etţ tvj? Sev sîvat acoaraîi; xal xaXaîţ, tots xal sxeîvo ro TCpăy(Jta otcou T7)ţ s/aptoEV o avSpaţ, xal tt)V Trpoîxa T7]ţ tt]V IStav /âvsi xal ytverat âcpsvrtXT)' xal aurvj Tt[J.co parat jjtaî^l (jte rov avSpa. "Orav V) yuvaîxa TrâpŢ] Seurepov avSpa, Xoytâ^ovraş tcwş o TCpcoroţ rrjţ vâ aTCoOavev, âvtcrco? xal ânoSeiţj] slq- rov xptrvjv fzs Xoyaptaajxouţ, Trwţ sl/s xaX'?]v xal âpxsTTjv aîrtfitv vâ Xoytâ^T) tov Davarov rou âvSpoţ rrjq, Ssv rtfAcopârar âixT) av al aTroSsi^s? Sev elvat xaXaîţ at[i.â sic rov xptTTjv, tots auTT) rtpico parat. Gel ce în acelaşi timp va fi luat mai mult decît două femei, hotărîrea e să fie pedepsit cu moartea (vezi gl. 15, zac. 4, Far. Qu. 140, P. I, nr. 21). Cel ce se va cununa cu două femei, dă de bănuit că este eretic; de aceea trebuie să fie întrebat ce crede despre taina cununiei pe care biserica o ţine şi dacă se va afla eretic, se pedepseşte cu moarte foarte aspră (vezi gl. 15, zac 5; comp. Far. Qu. 140, p. I, nr. 24). Gel ce va lua două femei boieroaice, se pedepseşte după voia judecătorului, numai că voia judecătorului se întinde atît, încît să-i ia şi viaţa lui (vezi gl. 15, zec. 6; Far. Qu. 140, P. I, nr. 38). Nimeni nu poate îngădui cuiva, să ţie două femei, nici ren'rn o demnitate, cînd un om ar putea s-o socotească de nevoie (comp. gl. 15, zac. 7; .Far. Qu. 140, P. I, nr. 33). Femeia care se va fi cununa', cu vreun om care avea altă femeie în viaţă, dacă la judecător va dovedi cu raţionamente bune şi vrednice de crezut că nu ştia aceasta, nu se pedepseşte; dar dacă nu va dovedi aceasta, se pedepsesc amîndoi (vezi gl. 15, zac. 8 ; comp. Far. Qu. 140 P. I, nr. 34—35). Dacă femeia nu ştia că bărbatul are altă femeie şi se va cununa cu dînsul şi mai pe. urmă va apărea întîia lui femeie, atunci dacă în faţa judecătorului va dovedi că ea nu ştia că avea altă femeie, poate să ia înapoi zestrea ce i-a dat-o, sau orişice dar i-a făcut; şi dacă dînsul i-a dăruit vreun lucru, dînsa îl păstrează. Dar dacă dovezile ei nu sînt depline şi bune, atunci pierde şi lucrul ce i l-a dăruit bărbatul şi însăşi zestrea ei se face domnească; iar dînsa se pedepseşte împreună cu bărbatul (vezi gl. 15, zac. 9; comp. Far. Qu. 140, P. I, nr. 36—39). Cînd femeia ia un al doilea bărbat, crezînd că întîiul ei bărbat a murit, dacă va dovedi la judecător cu raţionamente bune că avea bună şi îndestulătoare pricină să creadă ANEXE: MSS. GREC. Nr. 532 şi 588, p. 227-342 251 "OXot oî (3actXtxol v6(jtot SiSoucriv âSstav ty)? yuvatxoi; vâ UTTavSpsu07j (jle SsuTspov avSpa, omv xapTepf) tov TcpMTOV ty}q avSpa xarcotov Xpovov xal auro? vâ [jlt) sX0y], x-X. âvtcrcoi; xal 7ua<70fl cxXâpoţ, vâ tov xapTEpf) ecoi; ttevte /povouţ,, (ZETpwvTa? arco tov xatpov, ottou ^eXei 7Tiaa0Y) axXâPoţ’ âfAY) âvîacoţ xa't UTrâyn eiq tov tt6Xe|xov, TU/atvst vâ rov xapTEpfj TEaoapeţ xpovouţ, TîXY)V TO\JTOUţ TOUţ TECTCfapaţ tou TToXs[jiou TOiSa yuvaîxa, xal âviacoţ xal Xsyf), ttcoi; auro? Ssv exa|i.e to XP^°? T0U <*>câv 6cvSpa<- (ii auxY]V, yj Vjxov oxXTjpoţ xal tyjv sSspvsv, ^ ttcoi; 7)tov tttcoxy) t] TTwţ ETreiva, 8£v ty)V cî^siXa TiTTOTeţ eiq to vâ {jlv} T7]v X“VT)> 7r. ui “xpau’.xpat; ■fjvaîxt; currpoGTa ri viir/Ty. rr;. "Otxv o avSşa: -apaSf'jGŢj ci; tt,v xplc’.v TYjv yuvaîxa tou tbaiv uo’.yaXlSa, o«.â vi tt;; “apr, to —py.yij.i tt;;, op:T xal '/’jtt vi —apaoo>GŢj aurov cociv uo'.yov, xal tot; Siv /ave. to TTpăyua tt;. ivico; xal to ir:oScl' r;, ai oXov touto 6 xp'.TTj; T'.ueopâ xal tou; Suo cîjaiv uo'.yo';:. 'II yrpa yuvaîxa av cuiyOŢj ui xavsva Gapxixa, -/âv:' tt;v rrpoTxa tt,; xal SISstxi. t<~>v x/.r,povo;Kov tou âvSpo; tt,;- xal touto ypo’.xăTa'., âvîcco; xal G./.a T-i yapÎGUXTa, ottou 6 avSpac ~rtz r/)s Acv cyr; yapiGuiva' xal toutx Ti yap’cuaTX o, ti Xovt(; xal civ slvai jx'.xpi r( [.isvxAa, Siv SISovtxi tcov xXTjpovoutov tou âvSpo; tt,;, xaax. v'Ivovtx'. â'psvT'.xx. '<) avSpx; o y^psufvo; âv cijl'.'/Oţ} Gxpx'.xi ;xi xaulav yuvaîxa, -/ave». o/.a Ti yxptGf/.aTa t( ’luytxi. ottou Yj yuvaîxa tou tou TjOsXsv âţTjCŢ] :'rl yapÎGŢj. "OTav ol xÂr(povouo'. ty;; yuvatxo; tt(; â—oOajifvYjţ yupsuGi vi -ipouat 6tug, zac. 8; coinp. Far. Qu. 1V2, P. I, nr. M). Femeia mai ciştigă lucrurile sale, cînd bărbatul, din dispreţ fală de dînsa, sărută şi se amestecă printre femei de stare foarte joasă, în faţa ochilor ei (comp. gl. 10, zac. Far. Qu. 1V2, P. I, nr. 38). Cind bărbatul îşi va da femeia pe mîna judecăţii ca preacurvă ca să-i ia lucrul ei, si dinsa poale să-l dea ca preacurvar, iar dacă o dovedeşte, nu-şi pierde lucrul, cu toate acestea, judecătorul ii pedepseşte pe amîndoi ca preacurvari (vezi gl. 1G, zac. 10; Far. Qu. 1V2, P. I, nr. 39). Dacă femeia văduvă se va împreuna trupeşte cu cineva, îşi pierde zestrea şi esle dală moştenitorilor bărbatului ci; si aceasta se înţelege, dacă greşeşte înainte de a trece amil de cînd a rămas văduvă; dar dacă greşeşte mai pe urmă, după un an, nu-şi pierde zestrea, pierde insă loate darurile pe care i le-ar fi dăruit bărbatul; şi aceste daruri, ori de ce fel ar fi, miei sau mari, nu sînt date moştenitorilor bărbatului ei, ci se fac domneşti (vezi gl. 1<», zac. 11; comp. Far. Qu. 1 'i2, P. 1, nr. 'iG— 'iS, f/i, ăG). Dară bărbatul văduv se va fi împreunat trupeşte cu vreo femeie, pierde toate darurile sau rele date de suflet, pe care femeia i le-ar fi lăsat sau dăruit (vezi gl. 1G, zac. Iii; ]■ ar. Qu. l 'i'J, P. I, nr. 58). Cind in'işteniti'iii unei femei moarte caută să ia înapoi zestrea de la bărbatul ei, dara bărbatul [.oale să dovedească că ea, femeia lui, făcea preacurvie cind era în viaţă, alunei t-| păstrează zestrea. Dar trebuie să şlini, că unii dascăli tilcuieso că bărbatul poate intr-ad'-var să păstreze zestrea femeii lui, cind nu ştia că femeia in viaţă preacurveşte, dar mai tir/iu ANEXE: MSS. GKKG. Nr. .r).'12 şi 5PR, p. 227-3V2 7!0)C, avwwc x7.t y, ccupc to xai oXcoq ~o>: e’i//./:'j:to, ay.Y, EGiforra, ix: oaov touto arrooE'./vovra:: t/;V |/.oiyaXwa r^/.-opEÎ vâ xpaTÎ^Ţj tyjv —poîxa T/jc. ’Avtafi)? xal r( yuvaîxa Yj '//jpa yupEuvj ârro touc xX^povoiiou:: tou âvopo; t/,: vi ~âpYj !t~in6> tYjv —poîxa tt,c, xal ol xÂr(povo|i.oi OeXougi vi tt(v SeI'ougl, ~o>z vi y(tov i/.o'.ya XîS'.a, Stâ vâ ty^c xpa.TÎEouGi ty,v —poîxa, Tu/aivci vi eczry.a-fj o xdity;:, âvîrrfor xal xaţxîav 9 o pâv ixXauOyjv.EV 6 â—oOaw.£voţ avo pa: ;;.s tYjv yuvaîxa tou, — wc vi tou xy.jzvyj âS'.xov, Siarl tots t6ts, âvtawc; xal auT7j fjiotxeua7), Ssv 7][iTCopeî o avSpaţ T7]ţ vâ xr\q xpar£E,yj ttj- TCpoîxa exetvrjv. Tourot oXot ol tpotcol stţ to vâ x®^?) T^lv TCpoîxa 7) yuvaîxa, ypotxaTat, orav Ssv exTI TţatSta, StaTt, aviocoţ xal s/ţ) TCatSta, twv TratStwv sivat 7) TCpoîxa, xal o/t xavsvoq Ixh;, otcou 7}0îXî Tcxpj] o xptTTjţ' Stâ, Xoyou tt)?, [ie oXov touto, avicrcoţ xal Sev elvat cpxvsporaTa âTCoSeSeiy[iiv7) 7] [xotxsta, aIAHSE TINAS H EniASE TA BTZIA THS H AI’ AAAO OMOION; Tote yv.vzi T7)V TTpoîxâ t'qq ’q yuvaîxa Stâ to Tijitopârai xarâ TTJV SeXTjGIV TOU XplTOU. "Ottoio? fis xaxrjv yvtofxrjv âx6XacjTov (piXrjGzi ~ai8l rj v£ov, Ti.fxcopaTai xarâ tr)v $eX7)criv tou xpiTou, V) oîiota £a~Xtiverai, av &sXţ) vâ Tov.pocXXT) xal elţ to xârepyov. '‘Ofiotco? xal V) yuvaîxa, ottou jxe to -OiXTjjxâ ty)? ■&£>.£[, Ss/Of) to > publicată de către jurisconsultul italian Prosper Farinaccius, în Veneţia, între anii 1609 — 1614 şi 1607 — 1621 (Partis secundae tomus primus, Quaestiones LXXXI —LXXXXVIII, CV şi Partis secundae tomus secundus, Quaestiones CX1I —CXXXXIX). Volumele acestui tratat se găsesc în biblioteca Facultăţii de Ştiinţe Juridice din Bucureşti, afară de volumul care cuprinde materia despre furturi. De aceea am fost nevoiţi ca quaestiones 165 — 177 privitoare la furturi, să le reproducem din lucrarea « Legi vechi romîheşti şi izvoarele lor » a lui G. Longinescu, care arată că a găsit paragrafele în chestiune în unul din volumele tratatului lui Farinaccius aflate în Biblioteca Naţională din Berlin. Această împrejurare explică micile diferenţe dintre aşezarea fiecărei «quaestio » din materia despre furturi şi cele din materiile următoare. , 262 CARtE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ factum sine scalis... No. 22: Sic furtum commissum in domo acrius punitur, quam com-missum extra domum... No. 23: Septima sit conclusio, quod fractura aggravat furtum... (99) No. 24: Quod contra furem potest agi civiliter et criminaliter ad publicam vindictam, et per viam accusationis. Civiliter datur duplex actio, condictio scilicet furtiva, qua solum quis ad restitutionem rei furatae; item actio furti, quae tantum poenalis est ad duplum et ad quadruplum... (100) No. 31: Quod potest dominus rei furatae perquirere in domo alterius res sibi furatas... quod dominus rei furatae non potest propria auctoritate alienam domum perquirere, sed praecedentibus indiciis seu suspicione, quod res furata sit in domo alicuius... sed bene potest iudicis officium implorare, ut mandet suis exsequutoribus, qui faciant talem periquisitionem..'. (101) No. 31: in fine... ubi bene admonet judices, ut advertant in cuius domo has perquisitiones fieri mandant, ne forsan si fuer'it persona integrae famae, eius honor laedatur, et etiam advertat ne is' qui pro perquisitione instat, sit inimicus illius, in cuiug domo perquisitionem fieri petit, ut pariter illius honorem, et famam denigret. P R I C I N A 13 DE DIVERŞIS FURUM GENERIBUS Quaestio 166 (No. 1—44) DE POENA FURUM Quaestio 167 (No. 1—123) {102) Q. 166, No. 26: Grassatores qui dicantur? Dic, eos, qui praedae causa in itineribus stant... Q. 166, No. 24: quod si saepius grassati fuerint, morţi traduntur, sin minus in metallum damnantur aut in insulam relegantur.Q. 166 No. 31: Raptor quis dicatur et quid si rapina? Dic quod rapinae crimen committitur, cum aliquis per violentiam, et âperte alienas res furatur... et fit quandoque cum armis; — et quandoque sine armis. — Q. 167) No. 20:... Criminalis autem poena raptoris est poena exilii cum publicatione tertiae partis bonorum... Ubi, quod si rapina est facta cum armis intra poena I. Iuliae de vi publica. Si vero sine armis intrat p. I. Iuliae de vi privata... (403) Q, 166, No. 30: Praedonem esse, qui alios praedatur et spoliat, ut puta viatoribus auferendo bona sua... Q. 167 No. 25; Poena praedonis quae sit? Dic, quod est eadem quae raptoris. (104) Q. 167, No. 27: Poena effractoris hoc est, furtum facientis cum fractura ostii domus, vel capsae, quae sit?... Ubi loquitur in furto facto cum apertura parietis... ita ut diurni effractoris post fustium castigationem in opus perpetuum vel corporalium sunt dandi effractores vero nocturni fustibus caeduntur, et in metallum damnantur... Ubi quod judex effractori plebeio operis publici; honestiori autem relegationis poenam excedcre non potest... Ex quibus negări non potest communiter receptum esse, quod effractores puniunlur pro facli, et personarum qualitate, poena arbitraria. (105) Q. 166, No. 44: Directarii qui sunt? Dic eos, qui in aliena caenacula se tegunt furandi animo... Q. 167, No. 30:... Quod... directarii plus quam fures puniendi sunt, et propterea, aut ad tempus in opus publicum dan tur, aut relegantur; aut fustibus casti-gantur;... Ubi probatur... directarios puniri arbitraria... ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS» 263 (106) ’ Q. 166, No. 42: qui furantur in balneis vestes eorum, qui denudati in balnea ingressi sunt. Q. 167. No. 31:... Ubi quod pariter extraordinem puniuntur... (107) Q. 167, No. 35: Verum quae poena primo furto imponi possit? Communiter etiam videtur receptum, impoenandam esse poenam fustigaiionis... No. 42: Poena pro secundo furto quae sit?... quod isto casu fur punitur, aut auris, aut manus abscissione, vel alia nota corporali... No. 48: Poena famosi furiş, qui scilicet tria, aut plura furia commissit, quae sit? Dic quod talis fur furca suspendendus est. (108) Q. 167, No. 38: Posset autem locus, in quo furtum committiţur, esse adeo insignis, ut etiam pro primo furto quamvis exiguo, fur esset suspendendus... Ubi testatur saepius vidisse suspendi istos, qui in Palatio Principis Senatus Tholosani crumenas abscinderat, et si vix in illis sex denarii inventi essent. .. No. 40: In hoc tamen servanda esse Stătută. Ubi aliis reia tis tenet vaiere stătu tum, quod pro magno et qualificato furto imponatur poena mortis. (109) No. 39: Vide Q. 172 No. 24:... quando sacrilegium committitur surripiendo sacrum de sacro, tune enim intrat poena capitalis in proprio significatu, hoc est mortis.. Mo. 28:... quando quis furatur rem non sacr,um de loco, tune enim non intrat alia poena quam furti. (110) No. 48: In fine... quod furatus anseres, et galinas pro primo furto relegatur, pro secundo suspenditur. (111) No. 45: quod imponatur pro magno furto poena mortis... Ego dico, quod pro uno furto multum enormi, potest quis suspendi., (112) No. 44: in fine: Et si furtum fuit commissum de nocte per vim, spoliando trans-euntes per viam, faciunt ii, quos nos vulgo nuncupamus. Cappeggiatori, si bis hoc admise-rint, poena furcarum puniuntur vigore statuti Urbis. (113) No. 50:... in fine: Regula igitur ex praemissis formari potest, quod pro tribus furtis fur suspendendus est. No. 51:... ut procedat etiam quod non omnia furta essent commissa in territorio in quo pro ultimo furto reus est c'arceratus... No. 59:... quod per quemcunque iudicem, sive originis, sive domicilii, vel delicti, dummodo tria furta fur commiserit, potest is puniri ad mortem ... No. 68:... ut furta tria sufficiant ad condemnandum furem in poenam mortis, sive de primis furtis,'quis fuerit condemnatus-, sive non. (114) No. 89: Latrones vero publici, et famosi, qui in strata publica, et alibi saepius grassati fuerint in loco, in quo grassati fuerunt furca suspenduntur... No^ 92. Quae quidem specialia non habent locum contra insignes, et famosos fures, et latrones, nisi constet, quod sint tales, ut puta convicti, aut confessi, aut in flagranţi reperti. (115) No. 94: Et si plures fuerint ad furandum aliquam rem, omnes tenentur in solidum, nec unius poena alius liberat. (116) Q. 165, No. 45: Plagiarii qui sunt? Dic, eos qui liberum hominem, vel servum alienum sciens vendit, vel aliter alineat, vel ipsum vinctum retinet, vel celat, vel ei suadet, ut a domino fugiat... Q. 167, No, 95:.. . si plagiarius est nobilis damnatur in metallum, si vero est vilis persona, et tune si est servus, vel libertus, bestiis subiicitur, si vero ingenuus, gladio consumitur... Ubi testatur apud eum hoc plagiarios laqueo suspendi... (117) Q. 167, No. 100: Et ultra poenam criminalem datur insuper patri, aut domino servi, aut filii rapti contra furem, et rapientem actio dupli, aut quadrupli ad interesse operarum, et commodi, quod dicti pater et dominus percepturi essent ex dicto servo, vel filio. (118) Q. 167*, No. 105: Regula sit,, quod abigei condemnantur in opus publicum ad tempus.No. 106:... Ubi quod est poena arbitraria... No. 111: Ut abigei puniantur 264 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ poena mortis in loco, ubi frequentius hoc maleficii genus committitur... No. 113: Ut abigeatus crimen, et poena locum habeant non solum, quando quis abigit animalia ex agro vel silva, seu grege, sed etiam si a stabulo, vel domo... No. 116:... nisi quis animalia furetur, quasi artem exercens furandi: Tune enim, si saepius admiserit, etiam quod unam ovem singula vice surripuit, abigeatus poenam incurrit. (119) Q. 167, No, 119:... in surripiente oves errantes, vel eo qui equos in solitudine reliclos abduxerit, qui non est abigeus sed fur... No. 120:... arbitraria poena mul. tatur. (120) Q. 168, No. 3: Ut fiat etiam furtum in aqua publica, illam scilicet ex flumine publico surripiendo, et ad suos privatos fundos conducendo sine principis licenţia. (121) No. 4: Ut furtum etiam committatur ab occupatore locorum publicorum. (122) No. 23: Ut rei furatae restitutio non tollat actionem furti... No. 24: ... non procedere in duobus casibus. Primus quando quis a principio abstulit animo restituendi ei, cuius erat res ablata, quia tune non committil furtum... No. 25: Secundo quando fur statim commisso furto poenitentia ductus furatam rem restituit, quia tune per ist'am celerem poenitentiam, et restitutionem furti vitium purgatur. (123) No. 30:... quod si Zingari, et praesertim foeminae in aliqua modica re furtum committerent, impunitum evadere solet, dum mira arte res alienas surripiunt, non si maiora commiserint crimina. (124) No. 31: Etiam in eo, qui alteri minatur, ut sibi aliquid tradat, et sic iile minis coactus rem minanli tradiderit. Nam, et hune furti teneri, etiam quod adsit solo vis compulsiva, non autem ablativa. (125) Q. 168. No. 32: Furtum mandans nulii dubium, quod furti tenetur furto sequuto. (126) No. 35:.. . quod consilium furto praebens teneatur eadem poena, qua ipse fur... No. 41:.. .ut consilium furi datum non puniatur eadem poena, quando sine illo consilio fur erat furalurus. (127) No. 42:...quod praestans auxilium furi ad furandum... furti tamen tenetur... No. 48: etiam in auxilio praestito ante furtum. Qui enim ferramenta ad rumpendum ostium, vel armarium, vel scalam ad ascendendum sciens furi accomodaverit, furti tenetur... No. 50: In praestante auxilium furi post delictum, puta deferendo rem furatam ad domum furiş: si enim scienter hoc facial fur est et furti tenetur, non autem est fur manifestus; sed si ignoranter, nec fur est, nec furti tenetur. (128) No. 60: Quia pater, filius, frater, uxor et similes pro receptatione furum, et rerum furatarum non puniuntur eadem poena, qua puniuntur extranei receptatores... nisi et ipsi fuissent parlicipes in crimine. (129) Q. 168, No. 62: ...quod qui alienum quid iacens in terra lucri faciendi causa substulit furti astringi tur, sive sciat, cuis sit,sive ignoravit.. . No. 64: ...et furti non teneatur qui rem in via accipit animo restituendi eam domino; quandocumque apparuerit, et ila palam declaravit, et protestatus fuit. (130) No. 66: in inveniente res, quae non fuerunt in bonis alicuius prout sunt lapilli, el gemmae; quae reperiunlur in litore maris, eas enim accipiens, ut suas faciat, furtum non commillit, quia haec in maris litore inventa fiunt primo occupantium. (131) No. 68: ...ut furti nec eliam teneatur inveniens aliquid in via et illud capiens, quando putavit id quod capit, esse derelictum.. . (132) Q. 168, No. 74: ...Sic, et accipiens rem proiectam ex causa necessitalis, puta incendii, animo eum occupandi, furtum commitlit... No. 78: in fine: .. .furantibus res in ineendio, impositam eandem poenam, quae imposila est furantibus res in naufragio. 133) No. 86: ut impone liceal surripere rem illico ex ineendio perituram... ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS* 265 (134) Q. 168, No. 91: ... quod scilicet et poena pecuniaria, et quandoque etiam corpo-ralis contra amoventes terminos imponi possit arbitrio iudicis, iuxta facti, et personarum qualitatem. (135) No. 100: Etiam in eo qui terminus amoverit causa furandi sciens lapidas, quos furatur, esse terminum... Una enim fuiţ opinio quod poena furti teneatur... No. 103: Etiam in eo, qui terminos amoverit... ignorans eos esse terminos, is inquam fustibus caeditur. (136) No. 110: Ut poena amotionis terminorum non solum habeat locum contra princi-palem amoventem, sed etiam contra eum, qui de alterius mandato sic terminos amovet. (137) Q. 168 No. 117: Regula sit, quod pecuniam alteri deferendum, si quis ab aliquo acceperit, et non deferat, eamque in proprium usum converterit, furtum committit, fur-lique actione tenetur. (138) Q. 169, No. 1: Regula sit, utens re aliena ad alium usum, quam destinatum, furtum committit... No. 5: In commodatario utente re commodata ad alium usum, quam ad illum, ad quem fuit sibi commodata... No. 6: in eo, qui equum accomodatum usque ad aliquem destinatum locum longius gestaverit et equitaverit. (139) No. 3: Ubi de depositario committente furtum utendo re depositata, vel inter-vertendo possessionem domini, per eiusdem rei usum vel alteri credendo. (140) No. 4: in depositario pecuniarum sibi datarum in depositum, et numeratarum: Nam et is non tenetur furti, si dictis pecuniis pro uso suo utatur, secus si dictae pecuniae fuissent sibi traditae non numeratae in sacculo, et per modum speciei. (141) Q. 169, No. 14: In depositario, cui si furto substracta fuerit res depositata, tenetur domino illius rei, si eius dolo furtum commissum fuerit,.. . No. 15: Sic idem depositarius tenetur de lata culpa... No. 16: De levi autem, et levissima culpa sine dubio depositarius non tenetur. (142) No. 18: Nisi depositarius obtulerit se recipere depositum non rogatus a domino rei depositae. (143) No. 28: Ut custodi, depositario, commodatario, alterive alienam rem detinenti, et dicenti sibi rem furto subtractam fuisse non credatur, nisi probaverit, sive agatur, sive excipiatur... No. 20: .. .ut nec isto casu credatur assertioni praedictae... etiam quod eadem assertio esset iurata: No. 30: Nisi cum iuramente concurrerent aliquae coniecturae. (144) No. 43: Quando mercatori datur pecunia in depositum numerata, et quid etiam si tacite, aut expresse fuit actum, ut reddatur tantumdem, et tandem concludit pro mer-catore, quem non est verisimile pecuniam mutuo accept rum, quod non teneatur de casu fortuito, nisi tacite, aut expresse fuerit data potestas utendi pecunia, quia tune tenetur etiam de casu fortuito... , (145) Q. 170, No. 15: Ut falsus procurator exigendo alterius pecuniam, et in usum proprium convertens ei, magis furtum committat cum debitor illi pecunian solvit, cum hoc ut domino ferat. (146) Q. 170, No. 36: Regula sit, quod creditor falsus exigens indebitum a bona fide solvente, et se debitorem credente, furtum facit, et furti actione tenetur... No. 38: .. .dum-modo faisus creditor dolo induxerit debitorem ad credendum eum esse debitorem... (147) Q. 171, No. 2: Regula sit, quod omnes illi, qui pecunias publicas intercipiunt, vel auferunt, lege Julia peculatus tenentur. No. 3: .. .ut peculatus crimen committens puniatur-poena deportationis... Ubi amplius, quod est poena confiscationis bonorum... No. 14: ...dummodo iudex pecuniarum, quas surripuit, non sit administrator... No. 15: Et isto casu poena est capitalis... No. 16: scilicet de poena mortis naturalis... (148) No. 21: Ut peculatus crimen committatur.. . etiam ab illo, qui pecuniam sacram et religiosam intercipit, vel aufert... No. 22: quae est relicta, vel destinata ad ecclesiam 266 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ fabricandam, vel res sacras comparandas... No. 25: Etiam in eo, qui deo donatum acce-perit, interceperit, sive abstuleril... No. 57: . . .Lex Julia de residuis habet locum contra administratorem, publicam pecuniam intercipientem et retinentem. .. peculalus vreo modatur contra alium extraneum non administratorem, qui publicas pec.unias subripuit'. No. 65: ... dislingue ut tune demum administrator retienens, seu surripiens pecuniam publicam teneatur de residuis, non de peculatu, quando sic surripuit, seu retinet finita adminis-r tratione si vero hoc facit durante administratione tenetur de peculatu, et poena capitalis. (149) Q. 172, No. 24: .. .quando sacrilegium committitur surripiendo sacrum desacro... hoc sacrilegium aut gladio, aut laqueo, aut igne, aut proiectione ante feras, ut ab iis sacri-legus devoretur, punitur... No. 13... et sic arbitrium iudici... conceditur... (150) No. 26: .. .in surripiente rem sacram de loco non sacro, qui licet non possit poena mortis... punitur tamen maiori poena, quam si furtum commississet,... arbitrio iudicis. No. 28: ...quando quis furatur rem non sacram de loco (sacro), tune enim non intrat alia poena quam furti. _ (151) No. 47: Ut in crimine sacrilegii, impubes excusetur... No. 18: .. .quod si sacrilegium committatur a clerico.. . promoto, possit tune deponi, officioque, et beneficio privări. (152) Q. 172, No. 55: .. .sacra res dicitUr ea, quae est consecrata ab eo, qui consecrandi potestatem habet servata solemnitate iuris canonici... (153) No. 65: ... Puniuntur etiam, qui reliquias emunt, et vendunt extra ordinem, et iudicis arbitrio ultra contractus nulitatem... (154) No. 76: ... Quod respectu repraesentationis verae cruciş, in qua dominus noster Iesus Gristus passus est, dicatur sacra et sancta, licet materia, ex qua crux est confecta, non esset, nec sacra, nec sancta. PRICINA 14 DE FRAUDANTIBUS GABELLAM ET EORUM POENA, QUANDO HABEAT LOCUM ET QUANDO NON Quaestio 173 (No. 1—52) (155) No. 2: Regula sit, quod fraudantium gabellas poena est, quod res, quae vehuntur, de quibus gabella solvi debeat, et non fuit soluta, incidunt in commissum et confiscantur... (156) No. 12: Ut a non solutione gabellae, et illius defraudatione ignorantia non excuset: ... No. 13: Nisi ignorantia fuerit probabilis... No. 14: Aliud probabilis ignorantiae exemplum potest afferi, quando gabella esset noviter, et recenter imposita, quia tune illius allegata ignorantia excusabit a fraudatione gabiellae. (157) No. 19: In eo qui cum mercibus, pro quibus gabella solvitur, inventus fuit per vias inusitatas; ordinaria et usitata via derelicta: nam et is gabellam fraudare praesumitur... No. 20: nisi quis ex aliqua iusta causa viam usitatam, et ordinariam derelinquerit... (158) No. 19 in fine: Ubi amplius, quod muliones euntes per viam insolitam, inciderint in latrones, et ab illis fuerint derobbati, periculum spectat ad eos non ad dominos mercium: Hoc probato, quod per illam inusitatam viam transierint, ut gabellam fraudarent... (159) No. 44: Quando gabellarius invenisset mulum oneratum mercibus euntem sine mulione ultra terminum loci, in quo solvi debet gabella, vel in via non recta, tune enim idem gabellarius non potest capere mulum, et merces, tanquam quod inciderint in commissum, quia potest esse quod mulus aufugerit patrono invito. (160) No. 48: Ut poena defraudatae gabellae non transeat ad heredes defraudatoris, nisi quatenus res, quae in commissum inciderunt, ad eum pervenerint. Ubi declarant dummodo vivente fraudatore gabellae fuerit lis contestata, alias secus. ANEXE: EXTRASE DIN « PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS » 267 (161) No. 49: Ut ius vendicandi res, quae in commissum inciderunt ob non solutum vectigal quinquennio contra gabellarium, seu fiscum praescribatur. (162) No. 51: In eo, quem inventum in via gabellarius voluit perquirere, an res gabellae subiectas deferret, et ipse non passus est se excuti, aut perquiri non enim ex hoc dicitur gabellae fraudator, nec fraudata gabella, puniri potest, sed tantum de resistentia. (163) Q. 173, No. 54: Regula sit, quod publicanus exigens plus quam debet exigere de gabella solvenda pro mercibus consuetis, punitur exilio, vel exlra ordinem arbitrio iudicis. (164) No. 57: In publicano exigente gabellam in casu, in quo exigi non debet, vel non est consuetum eam exigi: nam et is capitali poena punitur... No. 59: .. .sed etiam civiliter teneatur ad quadruplum si exegit nullam habens exigendi potestatem.... No. 55: In publicano volente exigere gabellam, ubi nulla prorsus a principe imposita est gabella: nam si tune voluit exigere, et non exigit, punitur poena quinquaginta librararum auri* et poena legiş Juliae de ambitu... (165) No. 64: Et mUlto magis in publicano, seu gabellario, qui aufert merces sub prae-textu quod inciderint in commissum, cum re vero non inciderint, et licite deferantur. Nam et is non solum punitur de furto, sed etiam tenetur de vi bonorum raptorum.. . (166) No. 65: Ut gabellarius iniuste exigens a transeuntibus et eos illicite molestans, si ex hoc eveniat, quod homines desistant transire per illud territorium, teneatur communi-tati ad damna, et interesse passa pro eo, quod viatores non sic per illam viam transeunt, sicut antea transibant. , (167) Q. 173, No. 66: Regula sit, quod nova vectigalia imponi non possunt a non » habente auctoritatem... ubi etiam quod antiqua vectigalia non debent augeri. No 67: Ut imponens nova vectigalia sine auctoritate puniatur de iure civile poena centum aureo-rum, efficiatur infamis, et amplius poena 1. Iuliae de vi publica damnetur, et in exilium perpetuum mittatur, et ablata restituat. (168) No. 69: Et propterea principem, qui superiorem recognoscit, non posse gabellas imponere... No. 79: Et generaliter in omni alio principe superiorem non recognoscente: nam et is gabellas imponere poterit. (169) Q. 173, No. 101: Quando e contra agetur... de praescriptione libertatis, seu immunitatis eas non solvendi: Nam tune si exactio pertinet ad privatum ex privilegio, vel consuetudine, sufficit esse cesatum per decem, aut viginti annos. PRICINA 15 FURTUM NON COMMITITUR, NEC FURTI POENA LOCUM HABET IN PLURIBUS CASIBUS IN HAC QUAESTIONE EXPLICATIS Quaestio 174 (No. 1—94) (170) No. 11:... In furto facto non animo lucrandi sed iniuriae faciendae, aut damnum inferendi causa, utputa in eo, qui surripuit fructus immaturos. Nam is furti actione non tenetur. (171) No. 2:... Si quis enim furti faciendi causa domum alicuius ingressus est, nihil tamen furatus fuit, non tenetur de furto... No. 8:... puniuntur tamen extra ordinem arbitrio iudicis. (172) No. 13: Ut nec furtum, nec plagium committatur ab eo, qui libidinis causa alienam ancillam meretricem rapuerit vel celaverit... No. 14: Secus si quis furatus fuerit ancillam non meretricem, quia tune eam rapiens furti tenetur... 2G8 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (173) No. 20: ut nec committat furtum is, qui non valens aliter ab aliquo recuperare rem propriam, et suam, illi furatur aliquam rem aequivalentem... (174) No. 66: In surripiente ex fundo alterius cretam... et de surripiente ex fundo alterius sulfurarios, lapides quod furtum committat... (175) No. 68:... in eo qui furatur propter necessitatem famis... ut fur isto casu propter necessitalem excusetur... sed etiam de necessitate vestitus propter nimiam nuditatem... No.' 69:... quod furans propter necessitatem non multum urgentem mitius punitur, quam si furaretur sine ulla necessitate... (176) No. 74:... in furto facto hostibus perpetuis et infidelibus... (177) No. 75:... in famulo creditore sui domini, qui non valens consequi suum salarium,. illi furatur tantundem, qui propterea de furto non tenetur.. . (178) . No S6:.. . in furantibus animalia sylvestria, aut aves quae in nullius boni sunt, (179) Q. 174, No. 95:... in furto domestico, quod impunibile esse scripserunt... No. 99: Et quidm.. . ut furtum domesticum dicatur illud, quod factum est a filio, vel servo... No. 101:.. . quia contra filium datur patri actio, si habebat peculium castrense, vel quasi... (180) No. 97:.. . Et tamen etiam levia furta domestica puniuntur, licet mitius in famulisr ancilis, et aliis servientibus, No. 112:... ut furtum domesticum non puniatur si sit leve, secus si grave... (181) No. 103: Ut idem sit in uxore furante res mariti, et e contra... No. 104:... datur tamen contra uxorem, et e contra pro rebus a conjugibus surreptis sive durante matrimonio, sive finite per mortem unius conjugis ante aditam liereditatem actio in factum et rerum amotarum propter res amotas... (182) No. 107: Quando uxor, prout saepe contigit, bona aliqua furto subtraxerit, marito ope, et. consilio alicuius adulterii, tune enim uxor, et propter adulterium, et propter furtum punienda, est exilio, aut alia poena arbitrio iudicis, adulter autem capitaliter. (Quod tu intelligas non poena mortis). (183) No. 106: In concubina, quae aliquid surripiat suo concubinario, vel e contra, tune enim furtum commitli. (1S4) No. 109: Ut inter furta domestica possint etiam connumerari furta facta a mona-chis suo abbali... No. 111: Potest tamen is, cui res surrepta est, adire iudicem et illius officium implorare pro restitutione rei furatae. (185) Q. 174, No. 136: Ut hereditariae rei licet furtum non fiat, si tamen ab alio quam ab herede possideatur, et auferalur, auferenş furti tenetur. (1S6) Q. 174, No. 145 in fine: Quod depositarius, et commodatarius utentes re commodata, et depositata ad alium usum, non teneatur actione furti, si crediderunt dominum permissurum, No. 147:... quod etiam in casu, in quo quis a principio habuerit rem de voluntale domini, adhuc non excusetur a furto, dicens, se credidisse dominum permissurum, nisi suae credulitatis aliquam probabilem rationem reddiderit consanguinitatis, puta amici-tiae, vel aliam... Quod si commodo libi unum equum, ut vadas in villam, et tu ires ad bellum... si commodassem equum per duos aut tres dies, et tu retinuisses illum per decern dies. Primo enim casu non est verisimile dominum permissurum. Secundo autem casu sic... el sic in hoc mullum versabilur iudicis arbilrium... (187) No. 155: Ut quamvis dominus rei furatae dicat furtum esse factum de eius voluntate, illi tamen non creditur. et lali asserlione non obslante, potest a iudice contra furem de furto agi ... nisi domini assertio essel adjuvata aliis indiciis, ut puta amiciţia, consanguinitale, parvitate rei furatae, consuetudine permittendi similia furta, et similibus... (188) Q. 175, No. 3: Et propterea, qui propria auctoritate rei suae ab allero possessae possessionem invadit, et occupat, illam poss^ssori restituit, et eiusdem rei dominium amiltit. ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS » 269 Si vero alienae rei possessionem invadit, non solum possessionem una cum fructibus percep-tis restituit, sed ipsius rei aeslimationem sol vere compellitur... (•189) No. 9: Etiam in milite et rustico, qui etiam tenetur poena, d. 1. si quia in tan-tam, occupando res proprias seu alienas propria auctoritate... No. 10:... secus si inva-dant rem propriam, sic sibi licere putant.es... No. 11: Contrarium. .. No. 12:... quod prima opinio procedat, quando miles et rusticus non potuerunt consulere peritiores, puta quia non aderant in eo loco nec în vicino, vel si consuluit. fuit ipsis dictum a peritis, quod licebat: secunda autem opinio procedat, quando cum possent noluerunt peritiores consulere- (190) No. 14: Etiam in usufructuario, qui ab aliquo expellatur, contra expulsorem habet condilionem ex eadem I. si quis in tantam. No. 15: Et in specie de usufructuario expulso, et deiecto ab aliquo extraneo loquitur eadem gios, in I si quis. (191) No. 19: Quando usufructuarius propria auctoritate expellit extraneum possidentem rem, in qua habet usufructum, tune enim non dubium quod amittit ius suum. (192) No. 29: Quando emphyteuta non solvit debitum canonem: nam tune potest expelli a domino directo auctoritate propria, et sine citatione. (193) No. 39: Et quid si emphyteusis fuerit finita per defectum generationis. .. Qui omnes tenent finita linea posse dominum directum ingredi auctoritate propria in possessionem rei emphyteuticae. (194) No. 40: Et quid si emphyteuta cecidit a iure suo propter deteriorationem rei emphyteuticae, an dominus directus possit auctoritate,propria in emphyteusim ingredi? Yidetur quod sic. (195) No: 51: In occupante propria auctoritate non solum ante litera moţam, sed etiam post, sive ante, sive post sententiam, cum tune sine iudicis decreto, aut licenţia nemo possit auctoritate propria iudicis sententiam exsequi... No. 53: Ut invasor possessionis rei aiienae, qui tenetur, ut dixi, restituere, non solum possessionem, sed etiam eiusdf m rei aeslimationem, talis aestimatio facienda sit habito respectu ad proprietatem rei occu-patae. et non possessionis. (196) No. 70: Ut poenae praedictae d.I. si quis in tantam, habeant locum etiam, quod invasor, et expulsor ante litem contestatam, vel ante sententiam occupatam rei possessionem restituerit. Non enim ex hac restitutione liberatur a poenis praedictis. (197) No. 79:... distingue, quod si deiectus ex sua possessione deiicientem deiicit ex intervallo, tune verum est, quod incurrit. poenas... No. 80: Secus in eo, qui ab aliquo deiectus ex sua possessione incontinenţi deiicit eum, a quo deiectus fuit, qui propterea non incurrit poenas... ... ... (198) No. 85 in fine: Licet tutius sit si is, qui dubitat, se molestări in sua possessione, imploret officium iudicis, et ab eo, obtineat licentiam deferendi arma, et armatos conducere ad suam possessionem defendendam. (199) No. 89:... in furioso, qui non tenetur poena I. si quis in tantam..: quod isto casu occupata possessio a furioso... deiecto restituenda est... No. 90:... ut nec.... teneatur ad poenas... etiam quod factus sanae mentis eandem possessionem, retineat. (200) No. 9S:... Un non procedat in patre, seu patrono propria auctoritate occupantibus res filii, aut liberti, qui non tenentur hac-poenali constitutione... No. 100: Ut non procedat e contra quando filius, aut libe'rtus propria auctoritate occupaverint res patris, aut patroni... (201) No. 104: In abbate, praelato, monacho, tutore et similibus, qui si respective propria auctoritate invaserint res Ecclesiae, seu pupilii non faciunt incidere in poenas I. si quis in tantam... ecclesiam seu pupillum... No. 105:... nisi abbas, praelatus seu monaehus invasionem et occupationem propria auctoritate fecissent convocato consilio monachorum, et aliorum, ad quos spectat... 270 CARTE ROMÎNEÂSCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (202) No. 107: Quod si praelatus cum capitulo per vim occupet bona praelati.defuncţi possessa ab herede, et ibi.punit tres casus. Primus est, quando clare constat, quod praelatus defunctus d. bona tenebat nomine ecclaesiae, et tune nulla. incurritur poena. Secundus est casus, quando :clare, constat, quod praelatus defunctus d. bona tenebat nomine proprio, et tune sine dubio incurritur poena. Tertium poena casum, quando res est dubia.Et tune nec etiam incurritur aliqua poena, quia praesumtio est, quod praelatus defunctus acqui-siverit de bonis ecclesiae. (203) No. 111: In commodatario, depositario, seu colono, qui cum possidere non dicaritur, hoc ideo, .si propria auctoritate expellantur a commodante, deponente seu locatore, non habet contra eos actionem ad poenas d.l. si quis in tantum, nisi eorum posses- \ sionem interverterint... No. 112: Hinc est, quod si inquilinus icessat in solutiohe pensionis, potest dominus propria auctoritate ipsum expellere, et claudere ostia domus.. . No. 113: In comfriodatărio, depositario, colono, seu conductore expulsis non a domino, sed ab "extraneo: tune enim iile extraneus expulsor incurrit poenas.... (204) No. 116: Iri procuratore,. seu negotiorum gestore, qui si me non iubente, aut mandante rem alicuius nomine meo invaserit, tenebitur, et non ego, quia procurator, seu negotiorum gestor non censetur habere mandatum ad faciendum incurrere suum principalem in poena... ubi secus si procurator, vel negotiorum gestor, iubente vel ratum habente principali rem alterius. invaserit. . ’ (205) No. 121: In decreto iudicis nullo, .seu invalido, seu iniusto, quod propterea non excusat occupantem propria auctoritate, rem suam vel alienam ab alio posşessam. (206) No. 144: Secundum quam recesserunt ab Aula... ,ubi testatur poenas praedictas communi totius Christiani orbis usu, et praxi antiquatas esse... apud nos.tamen poenas 1. si quis in tantam, monnunquam in praxi receptas vidi, sed, sic per vim occupantem rem suam, vel alienam arbitraria poena punitum, iuxta facti, et persoriarum qualitatem, et secundum quod vis illata fuit cum armis, vel sine, convocatis hominibus, vel non.saepius observări; poterit enim isto caSu imponi 1. Iuliae de vi publica. (207) No. 111: In commodatario, depositario, seu colono, qui cum possidere non dicantur, hoc ideo, si propria auctoritate expellantur a commodante, deponente, seu locatore, non habe'nt contră, eos actionem ad poenas d.l. si quis in tantum, nisi eorum possessionem interverterint. . 1 „(209) Q. 175, No. 240:... quando quis alteri promisit non venire contra aliquam pro-missionem sub poena miile, et sub obligatione omnium bonorum, adiecto. pacto exequulivo, ut in casu contraventionis possit creditor capere possessionem propria auctoritate. Non enim tune poterit dictus creditor possessionem ingredi nisi verificata contraveniione coram iudice... No. 242:... Et... dixerint, sufficere nr veritate, creditum esse liquidalum, et conditionem purificatam, licet non coram iudice... (210) Q. 175, No. 187: Ut pactum .capiendi possessionem propria auctoritate valeat non solum in contractu pignoris... sed etiam in omni alio contractu... No. 255: Ut pactum ingrediendi possessionem propria auctoritate non possit exerceri contra tertium possessorem resistentem. (211) Q. 150, No. 220: In vendente rem alteri obligatam, qui licet non teneatur poena falşi, punitur tamen crimine stellionatus... Ubi e contra de vendente rem uni, et postea eandem rem altera in solutionem dante, aut hypothectante... No. 228:.. .quia; isto casu datur poenitentia ante sententiam, et potest is, qui dixit rem alteri non esse obli- ANEXE: EXTRASE DIN « PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS » 271 gatam, eam liberare ab. obligatione sicut promisit, et liberando ante sententiam, non punitur. — No. 229: ... quod poena sit arbitraria. (212) Q. 175, No. 283: Regula sit afirmativa, quod heres potest propria auctoritate res hereditarias apprehendere... No. 284: ...Potest tamen propria auctoritate rem, in qua institutus est, apprehendere absque alicuius poenae incursu. (213) No. 285: In herede instituto a testatore post mortem usufructuarii: nam tune cum non adsit heres, de cuius mânu possit usufructuaris usumfructum accipere, poterit idcirco illum propria auctoritate capere. (214) No. 288: Ut heres possit propria auctoritate adipisci possessionem hereditatis sibi delatae ex testamento vel ab intestato, quando illa est vacans, et a nemine possessa... No. 2S9: Secus si hereditaria bona ab alio possideantur, quia tune heres non potest propria auctoritate in eorum possessionem ingredi... Et est ratio, quia nemo de sua possessione amoveri debet sine citatione... (215) Q. 175, No. 309:... quando usufructario fuerit data a testatore licenţia capiendi usumfructum propria auctoritate, etiam quod licenţia sit tacita, utputa quando usus; fructus alicui relinquiter libere, et pleno iure, quia tune potest usufructurarius illum capere propria auctoritate... No. 310: Quando in legato usufructus essent aposita verba, sine contradictione: quia tune pariter usufructuarius potest capere usumfructum propria auctoritate ...No. 311: Idem si testator prohibuit ne usufructuarius in usuîructu mole-stetur... No. 312: Quando fuerit alicui relictus ususfructus cum clausula omni meliori modo... talis enim clausula supplet titulum institutionis. (216) Q. 175, No. 317: Regula sit, quod legatarius debet legatum capere de mânu heredis... et aliter illud occupando propria auctoritate perdit omne ius, quod in eo habet... No. 326:... quando testator dedit licentiam legatario capiendi possessionem propria auctoritate; nam tune legatum in eo transit sine vitio... No. 336: In legato ad pias causas, quod propria auctoritate posse per legatarium cepi,... No. 337: Quando periculum est in mora, prout in legato alimentorum facto pauperi... Ed idem in legato factor pro sepultura, quod cum dilationem non admittat, poterit legatarius illud propria auctoritate sumere... (217) No. 348: Quando legatarius non occupavit totum legatum, sed illius partem. Non enim privatur omni iure suo, nec amittit totum- legatum, sed tantum committit, et privatur proportione occupata... (218) No. ,349:... Quando legatarius rem legatam occupavit clam, secus si palam, quia tune non privatur legato. PRICINA 16 FURTUM QUANDO, ET QUIBUS PROBETUR Quaestio 176 (No. 1—18) (219) No. 1: Regula sit, quod licet furtum non praesumatur, et qui furtum allegat probare debet... illud tamen, tum et difficilis probationis, coniecturis probatur... No. 7: Ut furtum probetur ex acclamationibus factis in domo de nocte a vicinis... No. 11: Ut et furti coniectura non modica sit, quando in loco, ubi furtum dicitur commissum, fuit auditus strepitus, seu rumor... No. 12: Ut et furtum censeatur probatum quando reperitur fractum ostium domus, seu camera, in qua res, quae dicuntur furatae, erant depositae. 272 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (220) No. 13:... Ut fnrtum fuisse commissum probetur ex publica voce, et fama... No. 14:... ex fuga famuli... No. 15:... ex eo, quod ... fuerint repertae scalae, quibus fures in eandem domum verisimiliter ingressi sunt. — Adde: Q. 2, No. 19:. .. ex fractura ostii, seu capsae, ubi res dicitur furto subtracta. (221) No. 16:... hoc tamen intelligendum est concurrente probatione, quod res, quae dicitur subtracta, fuerit in loco, unde subtracta praetenditur, alias coniecturae supra-dictae non probant corpus delicti... No. 17: Contrarium, quod probato furto non sit necesse probare res,- quae dicuntur furatae, fuisse in loco furti, sed quod credatur iuramento damnum passi... tamen requiritur quod damnum passus sit vir bonae famae... (222) Q. 176, No. 19: Regula sit affirmativa, quod probato furto, si valor, et quanlitas rei furatae probări nequit,. statur iuramento actoris... No. 21: ut detur iuramentum in litem contra furem,... etiam super probatione damnorum, expansarum, et interosse. (223) No. 26:... Ut hoc iuramentum in litem detur etiam contra custodem, commo-datarium, seu deposilarium r^i furatae in casu, in quo praedicti de furto tenentur. (224) No. 27:... Ut etiam hoc iuramentum in litem detur contra amoventem terminos... non solum pro damnis, et interesse, sed etiam ad probationem loci, in quo ante amotionem termini stabant. (225) No. 28:... ut hoc iuramentum in litem detur... etiam contra furem scripturarum, videlicet super tenore d. scripturae furto subtractae... No. 29: Sic enim dâtur iuramentum in litem ad probandum tenorem instrumenti ab adversario combusti, vel lacerati... (226) No. 31:... ut hoc iuramentum in litem super quantitate, et valore rerum fura-tarum non deferatur Judaeo contra Christianum... No. 45: Ut hoc iuramentum in litem detur, quando de furto constet plene, et concludenter, aut per rei confessionem, aut per tesles illum convincentes, secus si de furto non constaret nisi praesumtive. (227) Q. 176, No. 50: Primum itaque indicium contra furem est mala fama... No. 51: Et hoc indicium magis operatur contra eum, qui consuetus alias furări... No. 53: Yeritas est quod sola mala fama, nisi sit aliis coniecturis adminiculata, non sufficit ad torquendum. (228) No. 62: Quintum oritur indicium ex transitu insolito per viam, et locum, ubi furtum factum fuit, facit indicium ad torturam contra transeuntem No. 63: Idem de eo, qui visus est frequentare locum, ubi commissum est furtum... (229) No. 64:.. . qui visus est exire ex domo, in qua fuit factum cum fardello, seu alia aliqua re sub brachio, et sub pallio. No. 65: Et idem crederem de eo qui tempore commissi furti visus fuisset introire, et exire ex domo, ubi furtum commissum fuit... No. 68:... .. .qui inventus fuit in loco furti, habet contra se indicium... (230) No. 69: Octavum indicium oritur ex fuga famuli, seu alterius domestici in domo, in qua est commissum furtum... No. 71:... quod sola fuga famuli non facit indicium ad torquendum. .. No. 73:... dummodo famulos non solum aufugiat ex domo domini, qui dicit sibi furtum factum, sed etiam, ut talifer aufugiat, ut se abscondat, et non compareat... (231) No. 74: Nonum indicium furti oritur contra eum, cuius res, utputa pileus, pallium, scalae, aut similia, fuerint inventa in loco furti. (232) No. 80:... qui pauper existens visus est expendere pecuniarum quantitatem... No. 81: Et multo magis urgeret hoc indicium, si moneta quae expenditur esset eiusdem formae, et materiae, qua erat pecunia furto subtracta. (233) No. 84:. .. furti indicium oritur contra eum penes quem reperiuntur instrumenta ad derobandum apta, prout de scarpello. (234) No. 86:... furti indicium etiam oritur contra eum, qui non vocatus, nec citatus, et sine aliquo interesse denuntiat Guriae furem, instat ut - contra eum procedatur, aut quid simile facit, per quod credat se ostendere immunem ab illo crimine. ANEXE: EXTRASE DIN 287 vel tactu mammillarum, vel pudendorum osculantes... No. 43: .. .Ubi videtur requirerer quod mulier viri membrum, et vir mulieris vulvam, aut tangeret, aut saltim spectaret.. . (45) No. 44: .. .Quia impunitas data a iure patri occidenti filiam in adulterio repertamr/ ac ipsum adulterum, non est extendenda ad alias personas, etiam sanguine conjunctas... No. 45: .. .Hinc est, quod avus licet neptem in potestate liabeat, illam tamen et adulterum minime occidere potest... No. 46: Ita nec filius poterit adulterum matris occidere (et multo minus ipsam matrem)... No. 48: Sic nec frater poterit impune sororis adulterum, (et multo minus ipsam sororem) occidere... (46) No. 52: ...quando mulier fuit rapta, et in rapta inventa in flagranţi, tune enim raptores, et qui eis auxilium praestiterunt, non solum ab eius parentibus, sed etiam ab aliis consanguineis, tutoribus, curatoribus, patronis, vel dominis impune interf'.ci potuerunt... ARGUMENTUM. MARITUS AN ET QUANDO LICEAT UXOREM IN ADULTERIO DEPREHENSAM, AC IPSUM ADULTERUM OCCIDERE Quaest. CXXI. Par. II (47) No. 60: .. .quod quamvis maritus non possit impune occidere suam uxorem, non tamen per hoc punitur poena ordinaria... sed mitius... No. 63: ...quod si maritus-occiderit suae uxoris adulterum, quamvis impune hoc facere non ,possit, mitius tamen punitur... No. 64: .. .quod-licitum est marito occidere suae uxoris adulterum vilemr et occidendo ab omni poena est immunis... quod licet adulterum, qui sit turpis persona, et sic vilis,... vel humilis... No. 66: .. .viles personas censeri considerata dignitate mariti... in hoc esse considerandam qualitatem personarum... quod viles personae dicuntur secundum qualitatem facientis, et recipientis... (48) No. 73: ...ut multo minus liceat marito occidere clericum adulterum repertum cum sua uxore... licet bene propter iustum dolorem mitius puniendum, dubii iuris non est... (49) No. 76: .. .ut sicut marito mitiganda est poena, si uxorem in adulterio deprehensam occiderit, ita etiam minuenda sit, si eandem praegnantem occiderit... (Ade: Q. 121, No. 4 et 5: ...non effugere omnem poenam propter partum, quem occidit). (50) No. 77: ...in domino, qui potest impune occidere'servum adultei^ntem cum sua uxore... et ampliat etiam in patrone occidente libertum sic cum uxore deprehensum... No. 78: Non sic servo, aut liberto licitum est dominum, aut patronum in adulterio deprehensum occidere... (51) No. 79:... quia pater potest filio mandare, ut adulterum vilem cum eius uxore, . et matre respective deprehensum, occidat, et filius obediendo excusator, nec ullam patitur poenam... No. 80: ... in servo, vassallo, aut similibusj qui pariter suo domino părere tenentur.'.. No. 83: .. .quia imo maritus potest hoc mandare cuiîibet extraneo... No. 86: .. .quod et hoc possit etiam mediante pecunia mandari... (52) No. 87: .. .ul multo magis maritus possit ad hoc convocare, et filios, et alios etiam extraneos, ut illi auxilientur in occisione vilis adulteri, quod isti associantes, et auxiliantes, non puniuntur. (53) No. 61: .. .nec etiam ei licet occidere eum, quem cum sua uxore adulterantem invenit,... si non erat vilis persona... No. 70: Ut multo minus licitum sit marito occidere iudicem, seu magistratum repertum in adulterio cum sua uxore... No. 92: .. .in occidente eum, qui occidentis uxorem per vim cognoscere ausus est, tune enim sive is nobilis fuerit, sive vilis, occidi impune poterit... (54) sNo. 93: ...ut liceat marito vilem adulterum cum uxore deprehensum occidere, 288 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ dummodo cum deprehendat in sua domo ; secus si in aliena etiam soceri. .. No. 94: potest tamen occidere etiam extra domum, quando adulter in domo deprehensus aufugiat, et maritus eum persequatur... No. 125: ...quando maritus habens aliquem suspectum de concubitu cum sua uxore, illi denunciaverit, ne cum ea loquatur; si enim is spreta mariti denunciatione, et prohibitione fuerit cum m liere inventus in loco suspecto, sive in domo ipsius mariti, vel uxoris, vel adulteri, vel in popinis, aut aliis suburbanis locis, in quibus coeundi facultas datur, impune occidi potest... (55) No. 97: ... ut in casu, in quo maritus potest impune adulterum occidere, impunitate praedicta non gaudeat, nisi uxorem incontinenţi dimittat, et ab ea divertat... idem quando maritus post commissum adulterium se cum ea reconciliavit, ac etiam idem, si eandem publice adulterantem retinet, vel si ipsemet eam prostituerit, et fuerit laeno. (56) No. 99: ... in marito, qui sit turpis, et ignominiosa persona; nam huic nec etiam in casu a iure permisso, licitum est occidere adulterum cum sua/uxore deprehensum. (57) No. 102: ... in marito, qui et ipse adulteria committit seu concubinas retinet; tune enim sicut uxor hon perefit dotem, sic et ipsa si in adulterio deprehendatur, multo minus debet perdere vitam... No. 125: ... quando maritus habens aliquem suspectum de con cubitu cum sua uxore, illi denunciaverit, nec cum ea loquatur; si enim is spreta mariti denunciatione, et prohibitione, fuerit cum muliere inventus ... impune occidi potest ... (58) No. 120: ... in uxore quae si maritum in adulterio deprehensum occiderit ... No. 121: .. . etiam si uxor occideret mulierem, quam cum suo viro in actu veneris depre-hendisset; et forsan hoc ultimo casu non esset os in coelum ponere si deceremus uxorem -esse ab omni poena immunem, si reperta mulier fuisset vilis . .. (59) No. 117: . .. et patri non mortis, sed deportationis poena infligenda est, si filium cum eius noverca adulterantem, occiderit... et tamen poena haec non minuitur, nisi cum in actu adulterii invenerit et occiderit ... .(60) No. 119: ... et multo minus licet filio patrem occidere, quamvis cum eadem sua uxore deprehenderit... (61) No. 127: Verius tamen videtur in odium spernentis denunciationes, etiam nobilem adulterum posse eo casu impune occidi... itam verum, nisi adulterum ter prius monuerit... GLAVA 10 ARGUMENTUM. DE GRAVITATE ET POENA HOMICIDII VENENO COMMISSI Quaest. CXXII. Par. II (1). No. 1: Regula sit, quod veneno aliquem occidens, poena mortis naturalis plectendus est... No. 2: ... . plus est hominem extinguere veneno, quam occidere gladio... (2) No. 4: ... ut, et homicidium veneno commissum, dici proditorie commissum ... No. 5: ubi etiam ex hoc infert, quod filii rei huius criminis efficiuntur infames. (3) No. 5: .. . ubi consequenter concludit, quod omnia disposita in homicidio, vel delicto proditorio, procedunt etiam in homicidio per venenum commisso..., ARGUMENTUM. AFFECTUS NON SEQUUTO EFFECTU, AN ET QUA POENA PUNIATUR IN CRIMINE VENENI Quaest. CXX. Par. II (4) No. 14: ... ut affectus in crimine veneni, sicut in homicidio etiam non sequuto effectu, puniatur eadem poena de iure communi... quod qui venenum emit, ut alteri daret, licet non dederit, poena mortis puniendus est... No. 2_0: ... non puniatur poena ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALIS * 289 mortis... praesertim, quando venenum aut ratione quantitatis, aut qualitatis non erat aptiun ad occidendum... No. 29: ... non procedere de generali consuetudine lotius Italiae... ARGUMENTUM. VENDENS, EMENS, AUT RETINENS YENENUM QUA POENA PUNIATUR Quaest. CXXll. Par. III (5) No. 32: ... ut procedat etiam in vendente, faciente, seu etiam habente, et retinonte venentun necandi homines causa ... No.: 46: ... procedere quando ex veneno confecto, relenlo, aut vendilo sequuta est mors alicuius; aliter secus ... (6). No. 40: ... quando quis emit venenum sed necando homini illud non praebuerit, aut poenitentia ductus, aut impeditus, tune enim non mortis poena, sed alia extraordi-naria iudicis arbitrio imponenda videtur.. . No. 43: . . . vel non animo necandi, quia tune nulla poena punitur ... No. 45: ... Ubi de chirurgo emerite venena ad eflectum faciendi anlidota, et medicamenta. (7) No. 49: ... ut tune pariter vendens huiusmodi venena puniatur, quando illa vendi-dit ... incognilis ... ubi idem de vendente aliquibus fatuis ... seu alicui meretrici ... No. 51: ... non poena mortis teneatur... ARGUMENTUM. IN CRIMINE VENENI AN PRAESUMPTIVA PROBATTO SUFF1CIAT; ET AN ETIAM AD TORQUENDUM SUFF1C1ANT LEV10RA. INDITIA ET QUAE Quaest. CXXI. Par. IV - (8) No. 53: ... ut cum veneni crimen sit occultum, et difficilis probationis ... Nr. 54: ... Hoc ideo ad condemnandum praesumpliones sufficiunt ... No. 57: ... iudex debet esse etiam facilior, et promptior ad inferendum torturam... quod in hoc crimine lex est contenta facilioribus-inditiis ... No. 60: ... iudex possit, et debeal iura, et regulas iuris communis, et statutorum transgredi ... No. 62: Indicia autem seu praesumpliones in hoc veneni crimine plura sunt ... (9) No. 63: ... non modicum oriri inditium contra uxorem, quod maritum venenaverit, si probatur eam esse adulleram. (10) No. 64: Primum inditium ... oritur, quando ex morte venenati, is illi successurus, aut aliquod lucrum raportaturus erat ... No. 67: ... ubi quod hoc indilium tollil.ur ex magna benevolenlia, amiciţia, et merilis existentibus inter inquisitum, et defunctum ... (11) No. 68: Secundum inditium oritur ex eo, quod, quis visus est emere venenum ... No. 69: ... ubi de eo qui emit venenum, et negat se emisse ... (12) No. 71: Quarlum inditium oritur contra illam personam contra quam probatur, quod clauso hostio, seu alias occulte cibum praeparavit, seu aliquid comedendum, aut bibendum fecit ... (13) No. 70: Tertium inditium oritur contra eum qui retinet venenum ... (14) No. 72: Et idem de eo, qui in mortario fuit visus triturare venenum ... (15) No. 73: Quintum inditium oritur ex eo, quod de venenalione inquisitus occulte, el sine consuelis pompis et Tuneralibus cadaver mortui sepeliri procuravit . . . (16) No. 7.>: Et de sept'llilione cadaveris calidi statim quod venenatus obiit, quod faciat contra sepellientem inditium ... 13 — 0. iogo 290 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (17) No. 78: Sextum inditium, et non modicum in crimine veneni oritur contra illum, qui infirmi vomilus servare, ilJosque medico oslendere non curaverit ... (18) No. 79: Septimum inditium veneni oritur contra eum, qui noluit comedere de cibo, quod praetenditur venenosum. (19) No. 82: Octavum inditium oritur contra inquisitum de veneno, qui existens con-sanguineus, vel etiam amicus mortui, de eius morte non condoluit, vel et multo magis si laetus stetit, et ridens . .. (20) No. 85: Nonum inditium oritur contra eum, qui in infirmitate, qui praetenditur venenatus, solitam, et debitam diligentiam non adliibuit ... (21) No. 87: Decimum inditium oritur contra inquisitum ex assertione, seu inculpatione venenati ... (22) No. S9: Undecimum oritur inditium ex inimiciţia ... GLAYA 11 ARGUMENTUM. HOMICIDIUM AD DEFENSIONEM COMMISSUM, AN, ET QUANDO, A QU1BUS, ET ADVERSUS QUOS IMPUNIBILE SIT Quciest. CXXV. Par. I (No. 1—120) (1) No. 3: Regulam constituo, quod occidens hominem ad sui defensionem, non punitur ... No. 7: ... unde idem aggressor, si occiditur potest dici a se ipso, non autem ab insultato occisus ... (2) No. 22:... ut cuiucunque liceat se defendere, et aggressorem occidere in quocunque loco, et etiam in ecclesia ... (3) No. 22 in fine: ...in ecclesia, quae per effusionem sanguinis non polluitur ... (4) No. 44: ... quia pro defensione sui honoris licitum este stupratorem occidere, ... No. 45: ... ubi quod violentiam castitatis non solum quis potest propulsare, ne fiat, sed etiam inferentem hanc violentiam in flagranţi crimine licet occidere animo ulciscendi ... (5) No. 46: ... ubi generaliter dixit, licere parentibus, consanguineis, affinibus, tuto- ribus, curatoribus, et etiam amicis alicuiuis virginis, aut honestae viduae interimere vio-lentum raptorem ... (6) No. 50: ... ut ad excusandum occisorem ex eo, quod occiderit ad sui necessariam deffensionem, sufficiat ipsi occisori deducere, et probare verisimilem, et probabilem limo-rem, ac dubitationem suorum inimicorum et mortis ... ubi declarat hoc non procedere quando timor non est iustus ... ubi, quod iste timor occisoris debet esse verus ... No. 52: ... quia sufficit. armorum terror ... No. 62: ... quando quis contra alium venit cum arihis evaginatis ... No. 63: ... ubi quod sufficit videre praeparamenta ad offendendum, et quod ita ex facto fuit iudicatum, et ponit exemplum in eo, qui post minas iussit vocari socios ad offendendum eum, quem minatus est ... (7) No. 67: ... Quia etiam minantem, seu iactantem me occidere percutere, aut vulne-rare, aut etiam occidere mihi licet, ... No. 70: ... dummodo minans sit in aclu vulnerandi, vel occidendi, vel quando periculum est in expeclatione, et appareant in minante aliqua signa offendendi; aliter secus ... (8) No. 63 in fine: ... ubi muliere iacente cum marito in eodem lecto, quae sciens suum maritimi sub cervicali abdidisse gladium, quo ipsam dormienlem iugulare volebat, furtim eodem arrepto gladio, eundem maritum occidit . . . (9) No. 77: ... quia semel percussus, seu vulneratus non debet expectare, ut iterim vulneretur, vel percutiatur, ... et propter ea repercutiens eum, a quo prius quis fuit ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS» 291 percussus, dicitur facere ad necessariam defensionem ... No. 79: .:; quia qui semel per-cussit durante eadem rixa, praesumitur habere animum iterum percutiendi, nisi discedat, ... No. 80: Quod si constare! eum, qui primo percussit,.amplius noluisse repercutere, ut puta, quia post percussionem se in fuga posuisset ... et tune si is offendatur, dicitur of fensio facta potius ad vindictam, quam ad defensionem ... 1 (10) No, 87: Ideo pro solutione declara, illam procedere, quando ex iniuria personali inferri potest periculum vitae ... (Adde: Quaest. CXXV, par. VI, No. 363:... quando is, qui pugno percussit, haberet arma ad latus, quo casu percussus probabiliter dubitare poterat de vulnere post pugnum ...). ...... (11) No. 91: ... quia licet verberans aut occidens alium contra pacis edictum ad membri -abscissionem puniatur, non tamen tenetur, nec punitur, si se defendendo hoc fecerit ... No. 93: ... quia aggressorem, vel venientem contra me armatum occidere mihi licet, etiam vibrando in illum gladium, aut quid simile antequam ad me percutiendum magis prope accedat ... , (12) No. 98: ...ut non per hoc licitum sit percutere eum, qui verbalem tantummodo iniuriam infert, et si quis percutiat, aut vulneret, aut occidat, puniatur, sed non poena ordinaria propter provocationem... No. 100: ...quando vilis persona aliquem nobilem iniuriaret, quia tune si iile nobilis pro sui honoris conservatione alapa, seu baciilo iiiiu-riantem illum percutiat, nullam videtur pati poenam. ’ (13) No. 101: .. .propositam regulam non procedere adversus magistratum, qui licet iniuste aliquid facit, non potest illi a privato resisti... , (14) No. 102: ...in filio, qui adversus patrem, aut matrem ipsum verberantem, resis-tentiam facere non potest,... No: 104: ...in servo, qui domino sui ipsum verberanti resistere non potest.,... No. 106: Et idem, in famulo, seu servitore salariato..'. No. 107;: ...adversus magistrum, qui si discipulum corrigit, et castigat, non licet ei resistentiam facere,... No. 108: ...in uxore, quae si a marito verberetur, et castigetur, non potesjt illi resistere,... No. 109: .. .in monacho, qui abbati suo corrigenti resistere minime potest.î. No. 110: .. .in fratre maiore castigante fratrem minorem,... No. 111: '.. .non procedere, quando pater, dominus, magistrer, maritus, abbas, et alii, quibus debetur reverentiâ, immoderate, et atrociter. animo occidendi percuterent, et vulnerarent, quia ţunc nihil est, quod impediat, quin, et ipsi possint impune occidi... Ubi de abbate cum armis aggre-.diens monachum,... Ubi generaliter de parentibus, dominis, marito; praeceptore; et âliis quibuscunque coniunctis, quibus debetur reverentiâ,•excedentibus modum in corrigendo;. î (15) No. 118: ...in authore rixae, et sic in ipso aggressore, contra quem si irisultatus se defendit, excedens moderamen inculpatae tutelae, et ob id ipse idem aggressor illi resislendo, ac se defendendo, occiderit, non potest dicere se fecisse ad sui defensionem . i et propterea poena ordinaria 1. Corneliae de sicariis punitur. ) ARGUMENTUM. INSULTATUS, QUI FUGIENDO POTERAT EVADERE MANUS AGGRESSORIS ET NON AUFUGIT, ■ ■ SED ILLUM OCCIDIT AN ET QUOMODO PUNIATUR Quaest. CXXV. Par. H (16) No. 131: ...quando insultatus sine ullo periculo vitae suae salyando se, fugere potest, quia tune fugere tenetur... No. 132: Et propterea quando quis videt inimicum» suum a longe contra ipsum venientem, si de eo timet, et commode sine periculo vilae suae potest se salvare, et retrahere, debet hoc facere. 19* 292 CÂRTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (17) No. 137: .. .in omnibus personis, quibus debetur reverentia, et obedientia, adversus quas non est prorsus impunibilis, quando insultatus poterat fugiendo se salvare,... (18) No, 138: ...quia non fugiens aggressorem in casu, in quo de iure fugere tenetur, sed illum occidens, punitur tantummodo de excessu poena arbilraria, non autem poena mortis ordinaria. (19) No; 124: ...quando quis fugiendo poneret se in periculo ut ab aggressore offen-deretur... tune enim omnes admittunt, et nemo eontradicit, quod fugere non teneatur... (20) No. 125: ...ut multo minus teneatur fugere insultatus, quando ipse esset homo carnosus, vel debilis, vel alias non aptus ad currendum, ita quod facile aggressor insequendo, poterat ipsum percutere, et vulnerare... ' (21) No. 126: .. .ut fugere non teneatur insultatus, sive sil miles, et persona nobilis, cui sit verecundia fugam arripere... No. 127: ... secus autem si sit persona vilis, et ignobilis... ARGUMENTUM. OCCIDENS UNUM, VOLENS OCCIDERE ALIUM, AN, QUANDO ET QUA POENA PUNIATUR Quaest. CXXV. Par. III (22) No. 139: Regula sit, quod occidens se defendendo non aggressorem, seu offendentem, sed alium tertium... volens tamen occidere dictum aggressorem, non punitur... (23) No. 142: ...quia et occidens pro sui defensione mediatorem rixae, eum scilicet, qui se in rixa interponit ad illam sedendam, et partiendam, volens tamen occidere aggressorem, non punitur. (24) No. 144: ...in mediatore interponente se in rixa, ut rixantes dividat, quia si ob id ponatur ab aliquo ex rixantibus in periculo vitae, ut puia quia rixans contra ipsum arma . dirigat, potest utique idem mediator ipsum rixanlem impune occidere pro defensione personae... (25) No. 145: Tmo etiam, quod non ponatur mediator iii periculo vitae, potest rixantem insultatiim, et existentem in periculo vitae defendere, et aggressorem impune occidere... (26) No. 167: Quod si ipse mediator non dolo, sed per errorem occiderit urium ex rixan-libus, putans eum esse aggressorem, cum non esset, et tune punitur, sed non poena ordinaria... (27) No. 150: .. .ut multo magis, et pro sua defensione liceat non solum occidere aggressorem, sed eliam socium aggressoris... (28) No. 152:. .. .quando ipse est aggressor, et volens occidere suum inimicum, occidit casu alium tertium praetereuntem, vel etiam mediatorem, quia tune omnino punitur, si non poena mortis, salLim alia mitiori, iudicis arbitrio... (29) No. 154: .. .quando quis mediatorem occidil, non volens occidere suum inimicum, sed dolo volens, proprie ipsum mediatorem occidere,... tune enim sine dubio poena mortis intrat. ARGUMENTUM. PRO DEFENSIONE RERUM, QUANDO LICEAT RESISTENTIAM FACERE, ET INVASOREM, SEU FUREM OCCIDERE ' Quaest. CXXV. Par. IV - (30) No. 168:.Regula sit affirmativa, quod defensio licita est non âolum pro defensione sui corporis, sed eliam pro defensione rerum suarum. . . No. 170: . . .quod pro defensione rterum suarum, quando aliler defendi, aut recuperări, non possunt, licitum est invasorem occidere, etiam quod dominus rei non sil in periculo suae personae constitutus;... ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS * 293 GLAVA 12 .! , ■ * (1) No. 169: ...ut pro defensione, seu recuperatione rerum suarum, occidere quisque possit furem,.. . No. 171: ... etiam quod nullum adsit vitae periculum, quando videlicet furata res defendi, aut recuperări non potest,. .. No. 173: Et quod etiam non possit impune fur occidi, pro sola recuperatione rerum, nisi dominus sit constitulus in periculo suae personae... (2) No. 177: . . .ut pro defensione rerum suarum licitum sit convocare etiam alios.amicos, vicinos, et armatos... (3) No. 182: ...ut rerum suarum defensio sit permissa nedum ipsarum domino, sed etiam simpliciter detentori, et possidenti alieno nomine... (4) No. 192: .. .quia et si spoliator, offerat spoliato praestare cautionem de restituendo possessionem, non tamen ipse spoliatus tenetur eam recipere, ac desistere a recuperanda possessione per vim, prout per vim sibi fuit ablata. (5) No. 195: .. .ut furem occidere liceat. .. etiam.. . dum se ad furandum praeparat. .. ubi probatur, impune occidi nocturnum furem, quando perfodiens domum,... in fure perfodiente parietem, vel siib pariete... in fure invento frângere liostium, vel apponere scalas ad fenestras causa furandi. (6) No 198: .. .quia in tantum licitum est furem occidere, ut nec ipsi furi licita defensio adversus eum, qui vuit eum occidere,... (7) No. 203: ...quod aut fur nocturnus nullo modo se defendit, nec resistentiam facit, sed sinit se capi, et tune occidi non potest... si vero se defendit, et resistentiam facit, ne capiatur, sive lelo, sive alio modo, et tune potest occidi. (8) No. 204: ... et multo magis in agrorum nocturno depopulatore, quem occidere licet. .. Ubi etiam idem de latronibus stratarum et qui de die itinera frequentata insidiis obsident... (9) No. 210: .. .quia de homicidio non tenetur, qui ad capiendum furem, vel etiam ad ipsum praecipitandum apposuit de nocte offendiculum, vel laqueum in aliqua fenestra, ut illac ingrediens fur decipiatur, capiatur, vel praecipitet. (10) No. 238: .. .ut tune demum pro defensione rei licitum sit hominem occidere, quando, scilicet esset res magni pretii; secus si vilis, et parvii pretii... Vilem autem rem eam existimat, quando est.valoris duorum aureorum, et non plus,... No. 240... quando fur resistentiam faceret cum armis, non solum se defendendo, sed percutiendo dominum rei furatae, vel alias ponendo eum in periculo suae personae... No. 241: Et hinc idem forsan dici posset in fure nocturno, qui cum nesciatur quid def’obaverit... iccirco eum impune occidi posse, quamvis rem vilem furatus fuerit... (11) No. 250: .. .quia non est permissa defensio rerum suarum adversus personas, quibus debetur reverentia... No. 251: ... ut scilicet non liceat filio pro defensione suarum rerum resistere patri deveniendo ad offensionem personae eiusdem patris; non autem, quod non liceat illi resistere absque offensione personae, quia hoc licet... (12) No. 257: ...quia nec furem occidere licet, quando aliter potest apprehendi, et ad iudioem duci... (13) No. 258: .. .quod si fur recedat, et aufugeat sine rebus furatis, non potest, etiam quod nocturnus sit, occidi. (14) No. 263: ...quia ad hoc, ut excusetur occidens furem etiam nocturnum, necesse est, ut ipse occidens antea clamando in auxilium domesticos, et vicinos dicat succurrite aut similia verba. (15) No. 264: ... quia fur sive diurnus, sive etiam nocturnus, occidi non potest, quando via iuris aliter quam occidendo furatae res recupcruri possunt, prout est, quando 294 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ fur cognoscitur de die, vel de nocte ... cum testibus, qui illum cognoscunt ... excusatur occidens furem nocturnum ... cum non cognoverit ... No. 266: ... quando et si fur nocturnus sit cognitus domino domus, non tamen idem dominus habet tesles, qui ipsum recognoscant, et sic non potest via iuris esse illi succursum ... quando isti testes non adsunt, quia tune etiam occidi potest v . , ARGUMENTUM. HOMICIDIUM COMMISUM PRO DEFENSIONE ALTERIUS AN ET QUANDO IMPUNIBILE ET AN ETIAM TENEATUR QUIS ALTERUM INSULTATUM DEFENDERE Quaest. CXXV. Par. V (16) No. 267 : Regula sit, quod defensio a iure permissa est, non solum pro sui ipsius defensione, sed etiam pro defensione alterius ... No. 268: ... etiam pro defensione Iudaei... No. 271: Ego tamen indistincte crederem posse extraneum defendi, sive is auxilium imploret, sive non, ... No. 272: ... etiam pro defensione inimici ... No. 275: ... quia pro defensione alterius licitum est accipere pecuniam ... No.-281: ... ut magis permissa sit defensio pro suis coniunctis, e,t propinquis ... No. 294: ... ut aggressorem occidere liceat, etiam pro defensione sui amici ... (17) No. 285: ... Et multo magis in marito, cui licitum est occidere aggressorem suae uxoris pro illius defensione, et e contra ... (18) No, 300: Limita propositam regulam unico modo ut liceat quis etiam pro defen- sione alterius possit illum defendendo, aggressorem occidere, non tamen cogitur hoc facere, nec de iure tenetur ... No. 302: .. ..quia quis non tenetur insultatum defendere, ne dum perşonaliter se interponendo in rixa, sed nec etiam verbis, ... ubi quod volens ,verbis delicto obviare, et nihil dicens, aut nulla poena, aut modica puniendus est. Addo ego quod nulla poena punitur et ita apud nos. practicatur ... quod si. solo clamore potui evadare insultatum, et non clamavi, non punior... 304: Propositam limitalionem non pro:edere. ' (19) No. 307:. ... in filio qui tenetur patrem defendere ... (20) No. 311: Ubi etiam de milite, quod tenetur defendere suum capitaneum ... (21) No. 310: ... in servo, qui tenetur dominum defendere ... (22) No. 312: Et idem in famulo, seu servitore salariato ... (23) No. 313: ... in uxore, quae etiam tenetur defendere maritum, ... (24) No, 315: ... .cives, et oppidani tenetur defendere suum officialem insultatum, seu alias vim patientem ... (25) No. 316: ... sic etiam quod civitas teneatur defendere suos homines ... (26) No. 326: ... si ipse insultatus, ut evaderet manus insultantis, fugeret in domum âlicuiuSj et dominus domus clauderet ostium ne se ingrederetur ... dominus domum, qui ostium clausit puniri potest, quia dolo ostium clausisse videtur ... ARGUMENTUM. MODERAMEN INCULPATAE TUTELAE QUANDO DICTTUR SERVATUM, QUANDO ET E CONTRA" DlCATUR IN EO EXCESSUM ET QUOMODO EXCESSUS ISTE PUNIATUR Quaest. CXXV. Par. VI (27) No. 366: ... Attamen veritas est, quod si insultans sit fortior insultato, Iicebit ipsi insultato etiam excedendo in qualitate defensionis et armorum insultantem pro sua defensione percutere et vulnerare ... quod non punitur excessus, quando forlis aggre- ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS» 295 ditur debilem_____No. 367: Et e contra si aggresor esset puer, vel aliter debilitatus, ita quod non est verisimile, quod etiam cum armis. potuisset offendere, insultatus autem esset adeo robustus, et fortis, quod verissimiliter potuisset etiam sine armis, et sine offensione resistere, et tune si armis utatur, et aggredientem vulneret, et occidat, non dicitur servasse moderamen inculpatae tutelae ... ' (28) No. 378: ... quod si insultans-in rixa caderet in terra, et qua non esset periculum quod amplius ressurgeret, vel cum dificultate non potest insultatus illum occidere; et si occidit dicitur excessisse moderamen inculpatae tutelae ... No. 396: ... iste tamen excessus non punitur poena ordinaria homicidii, sed mitius arbitrio iudicis. (29) No. 385: ... ut moderamen inculpatae tutelae nec eliam dicatur servatum, quando insultatus aggressorem fugientem occidit ... No. 390: ... nisi aggressor se retraheret animo reassumendi vires, ad agrius pugnandum, ac ad revertendum ad rixam, quia tune non videtur excessum, si insultatus illum occidat, dum sic se retrahit ... No. 392: .:. nisi insultatus esset vir nobilis et aggressor rusticus et vilis, quia tune si idem insultatus post percussionem sibi illatum, aggressorem insequatur, et vulneret, nullo pacto punitur ... No. 393 : ... quia isto casu non punitur poena ordinaria homicidii, sed extraordinaria iudicis arbitrio propter excessum. ARGUMENTUM. QUOD QUIS OCCIDERIT AD SUI DEFENSIONEM NON PRAESUMITUR; IDEO PROBANDUM QUOD QUANDO VERUM SIT ET QUOMODO .PROBANDA DEFENSIO Quaest. CXXV. Par. VII, § 1 (30) No. 419: Regula sit, quod defensio, et quod quis ad defensionem occiderit, probanda est ... No. 421: ... quia non sufficit probare defensionem, nisi etiam probetur neces-saria defensio, ... No. 426: ... quod tune defensio vere dicitur probări, quando deducitur tale factum, quo probato apparet, et ita testes deponunt, aliter non potuisse periculum evitări, ... No. 429: ... quod non solum est probanda necessaria. defensio, sed etiam quod occidens fuerit provocatus, quod se defendendo occiderit, et quod fuerit posilus in discrimine vitae ... (Adde: Q. 57, No. 1: ... Contra testes quod sunt pauperes esl testis idoneus, et integer, vel ut alii dicunt, omni exceptione maior ... No. 36: .., in nobilio-ribus ... illis magis credatur, quam vilioribus, et humilioribus). G LA VA 13. ARGUMENTUM. MORTALE VULNUS QUANDO DICATUR, ET QUANDO NON MORTALE: ... QUID IN DUBIO PRAESUMATUR ... Quaest. CXXVII. Par. I (No. 1—26) (1) No. 2: Vulnus enim aut est mortale, aut non mortale ... No. 3: ... vulnus non mortale dicitur illud, quod bene curatum secundum regulas medicinae mortem minime afferebat ... No. 5: Vulnera omnino mortalia, et ad mortem certe sunt illa, quae non requirunt curam et consilium medicorum, sed sunt alia ex quibus vulneratus statim moritur, prout sunt vulnera, quae cerebrum tangunt. Vulnera autem non omnino morlnlia, nec ad mortem certa, sunt illa, ex quibus. vulneratus non statim moritur, et ex illis quandoque etiam non moritur ... Ubi exemplificando dixit, vulnera in capite, in gula, 29G CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ vel peclore esse periculosa ad mortem, posseque etiam esse mortalia, sed non certa ad mortem, aut de necessitate mortalia. (2) No. 10: ... quod quando constat vulnus fuisse mortale, vel ut alii dicunt, quando est certum illum fuisse mortiferum, et tune morte sequuta, vulnerans de occiso tenetur, quia ex vulnere praesumitur decessisse ... No. 11: ... quandoeumque morialur, etiam ex intervallo ... No. 12: ... quod vulnere existente mortali, vulnerans de occiso teneatur, eliam quod non fuerit adliibitus medicus, vel quod fuerit adliibitus, sed imperilus, etiam quod probetur aliqua culpa, seu negligentia medici, vel ipsius infirmi,... (3) No. 13: ... quod quando constat, et certum est, quod vulnus non erat mortale, el tune vulneratus non praesumitur ex vulnere decessisse, sed ex alia causa, ul puta culpa medici, mala cura, aut alio malo regimine, quae presumitur etiam, quod non sit probata, et banc praeşumptionem inducit sola qualitas vulneris non mortalis, ... No. 15: ... tune vulneratus non ex vulnere, sed ex alia causa obiisse praesumitur, cliam quod infra breve tempus, et paucos dies moriatur ... No. 16: ... et sic vulnerans non de occiso, sed de vulnere tenetur ... (4) No. 17: ... quod quando vulnus non solum fuit mortale, sed etiam omnino mortale, el certum ad mortem, et tune et si vulnerato non fuerit adhibitus medicus, vel adliibitus, sed imperilus, vel eliam concurrat malum regimen ipsius vulneraţi, vulnerans tenetur de occiso, et poenam ordinariam non effugit ... (5) No. 20: ... quod quando non conslal, an vulnus esset mortale vel non, et sic quando sumus in dubio, vel etiam quando erat mortale, sed non constat quod esset omnino mortale, el certum ad mortem, cum posset se habere ad vitam, et ad morlerri, et tune conslilo quod medicus non fuit adliibitus, vel fuil adliibitus sed imperitus, aut eliam conslito de aliqua culpa, seu negligentia in curando vulneratum, vel alias de aliquo malo regimine, si vulneratus decedat, non praesumitur ex vulnere decessisse, et consequenler vulnerans non de occiso, sed de vulnerato tenetur ... No. 21: ... quod quando sumus in dubio .... praesumitur vulneratus potius mortus ex vulnere, quam ex alia causa, si ea non probelur GLAVA 14 ARGUMENTUM. VULNERAŢI MALUM RECIMEN, SEU INORDINATA VTTA, VEL NEGLIGENTIA IN CURANDO VULNUS, QUANDO, ET EX QUIBUS COGNOSCATUR Quaest. CXXVII. Par. III (1) No. 88.: Primo loco negligentia, et malum regimen vulneraţi arguitur ex eo, quod in vulnere curando medicum non adhibuil ... ubi de vulnerato qui adliibuit medicum sed larde ... (2) No. 92: ... vulneraţi malum regimen, et culpa arguitur ex eo, quod noluit medico obedire, et eius praeceptis ... (3) No. 93: ... quod concubuit cum uxore, vel cum alia mulicre; tune anim si decedat, ’ non ex vulnere, sed eius culpa decessisse praesumitur ... (\) No. 94: ... quod sibi nociva comederit ... No. 95: quando ... vinum purum biberit, ... No. 98: ... si parvipendendo vulnus de lecto surrexil, et de die, et de nocte ad solem, ad serenum, ad ventum ambulaverit, si decedat, non ex vulnere, sed sua culpa decessisse praesumitur ... ANEXE: EXTRASE DIN o PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALIS » 207 (13) No. 90: ... culpa vulneraţi praesumitur, nec ex vulnere decessisse praesumitur, sed culpa mediei, quando in curando vulnus fuerunl adliibilae incantaliones ... No. 97: ... nisi vulnus esset certum ad mortem, el medicorum opera incurabile, quia tune si vul-neralo adliibilae fuerunt incantaliones, non per hoc arguelur negligentia curantis ipsum, nec propterea vulnerans excusabilur de occiso . . . (G) No. 99: ... malum regimen, seu inordinata vita vulneraii non probatur ex eo, quod idem vulneratus eliam moriens assueveril se deeedere, non ex vulnere, sed ex malo regimine... No. 100: Sic, et e contra inquisilo non credilur asserenli vulneralum decessisse ex vulnere ARGUMENTUM. MEDICTS REFERENTIBUS, AC DEPONENTIBUS SUPER MORTALITATE VULNERIS; AN, QUANDO ET IN QUIBUS CASIBUS CREDATUR VEL NON Quaest. CXXVII. Par. IV (7) No. 101: Regula sit, quod medicorum relalioni, et iudicio statur super mortalitate vulneris, et an vulneratus obierit ex vulnere illato ... No. 107: Bene verum est, quod periI is, el chirurgis doctoratis semper magis credendum esset, quam non doctoratis, bărbitonsoribus, seu chirurgis ... (8) No. 11G: ... quia magis credit r super mortalitate, et non mortalitate vulneris, vel in aliis ad eorum peritiam spectanlibus ipsis medicis, quam lestibus contrarium deponenlibus ... (9) No. 118: ... quia relationi, et assertioni medicorum credilur etiam sine iuramento ... No. 123: ... ut nec etiam credatur medicis iudaeis, et infidelibus .. . (10) No. 141: ... quia medicis creditur . . . quando suni concordes; si vero sunt discordes, et tune, ... Regulariler magis creditur pluribus quam paucioribus . . . No. 146: ... nisi pauciores essent digniores, ... No. 147: ... nisi pauciores essent periliores ... (11) No. 148: ... quia medicis discordanlibus super letalilate vulneris, si aequales sunt numero et dignitate credendum est potius illis qui dicunt, et afl'irmant vulnus fuisse letale ... No. 149: Contrarium quod medicis discordantibus, si inter eos nulla sit inaequalitas, credendum sit magis referentibus pro percussore . .. No. 150: ... quod in hoc est atlen-denda pars corporis laesa; nam si vulnus fuit illatum in loco periculoso, procedit prima opinio, secus si fuei'il illalum in loco non periculoso. GLAVA 15 DE DELICTIS CARNIS-ARGUMENTUM. POENA DUCENTIS DUAS UXORES, SEU MULIERIS HABENTIS DUOS V1ROS, QUAE SIT, QUANDO, ET IN QUIBUS CASIBUS HABEAT LOCUM Quaest. CXL. Par. I (1) No. 1: Indubitalum est tam de iure canonico, quam civili, interdiclum unicuique du as uxores, imo el punibile esse ... No. 3: Dubitant solum doctores, quae poena pro hoc crimine imponi possil. Una enim fuit opinio, quod sil capilis, et mortis naluralis ... No. 9: Sexla, et ultima est opinio, et illa quidem verior, et in practica magis servula, •298 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ quod poena ducentis duas uxores est arbitraria iuxta facti, et personarum qualitatem ... et sic arbitrio iudicis puniendam existimavit ... No. 10: Et propterea quandoque ... poenam ... carceris ad tempus mulctabitur ... No. 15: ... quis infamis est ipso iuro ... No. 16: ... quia poena confiscationis bonorum imponitur etiam iis, qui duas uxores ducunt, ... (2) No. 11: Et in quibusdam locis, ... in Hetruria servari 'quod vir plures habens uxores sedens super asino mitratus per civitatem fustigatur cum duabus, seu pluribus conocchiis iuxta numerum uxorum, quas duxit, a. quibus conocchiis fuso fila ducuntur, mulier autem quae plures viros accepit totidem bireta super capite defert, et pariter super asino publice fustigatur. (3) No. 19: .. . ut sicut vir ducens duas uxores, ita etiam puniri debeat ducens duos viros ... (4) No. 21: ... et multo magis in eo, qui eodem tempore plures quam duas habuit uxores, hoc enim casu mortis poenam posse intrare ... (5) No. 24: ... quia ducens duas uxores, est etiam suspectus de haeresi, et propterea contra eum inquisitor fidei procedere, et inquirere poterit, quod sentiat de sacramento matrimonii ... quod si iste qui duas uxores duxit ... si non est pertinax in sua credulitate, non potest poena mortis puniri ... (6) No. 28: ... multo magis in viro ignobili, qui duas nobiles uxores duxit, hoc enim casu arbitrariam poenam posse extendi usque ad mortem inclusive ... (7) No. 33: ... quia Papa non potest ex quacunque causa etiam necessitatis dispensare, ut quis possit reţinere duas uxores ... (8) No. 34: ... in muliere, quae ignoranter contraxit matrimonium cum viro habente aliam uxorem: ... Nam tune quod nulla poena quis puniatur ... No. 35: ... dummodo ignorantia sit in facto probabili, .:. et e contra, quia tune talis excusatio non pro-desset ... (9) No. 36: ... quia mulier quae marito suo habenti aliam uxorem dotem dedit, aut quid aliud propter contractum matrimonium, detecta prima uxore omnia repetit ... No. 37: ut procedat, si mulier ignorabat virum habere aliam uxorem, secus si sciebat, quia tune nec data repetere potest ... No. 38: ... ea tamen quae sibi ab eodem viro tradita sunt occasione contracti matrimonii iuste retinet ... No. 39: hoc procedere, quando mulier ignorabat virum habere aliam uxorem, sed si hoc sciebat, et tune licet nec etiam teneatur restituere, fiscus tamen ab ea aufert tanquam ab indigna. ARGUMENTUM. MULIER CREDENS VIRUM, MORTUUM QUANDO POSSIT SECUNDO NUBERE, QUANDO EIUS CREDULITAS DE MORTE VIRI DICATUR IUSTA, VEL INIUSTA ET QUOMODO ETIAM PROBETUR MORS VIRI ET MULIERI CONCEDATUR LICENŢIA SECUNDO NUBENDI Quaest. CXL. Par. II (10) No. 42: Mulierem secundo nubentem non mortuo primoviro ab omni poena excusari, si verisimiliter credidit primum virum mortuum esse ... quando mulier habet pro se unum testem fide dignum, et famam, ... No. 43: Sic e contra mulierem non excusari, si eius credulitas super morte viri non fuerit iusta, et verisimilis, et multo minus si fuerit ficta, falsa, et ab ea procurata ... (11) No. 45: ... quod de iure civili nempe digestorum, codicis.et authenticorum sufficiebat mulieri expectare per aliquot annos virum suum absentem, quo tempore si ANEXE: EXTRASE DIN f 1*1!AXIS ET TIIEORICAE CRIMINAI.IS* vir non redibat poterat absquc limore incursus alicuius pocnae cădem mulier socundum vimm asstimere, ... No. 46: ... transaclo quinquennio a lemporc captivilalis mulierem liabere licori lin m migrandi ad alias nuplias. No. 47: ... mulierem maritum in mililiam profeclmn per quadricnnium expeclarc deberc ... No. 48: Et Iustinianus ... quadriennii lempus praediclum ad dccennitim prorogavit. (12) No. 40: ... Idem imperalor Iustinianus statuit, mulierem non posse secundo viro nubcre quantiscunque annis primus vir ab ea abfuerit, el eliam, quod ab eo in mililiam profeclo, nullas liabere potuerit litteras eius reditum, et vitam conlinenles, nisi per se, aut alios ad belii ducem, seu militiae cartularios accesserit, et ab eis iuralum teslimonium de morle viri habuerit, et ulterius per annum expectaverit . .. {13) No. 61: ... quod mors viri non probatur per famam, ... No. 62: Contra quod imo prnbetur . .. No. 63: Distingue ut prima opinio procedat, quando agitur de probando morlem viri in loco propinquo, et sine diutina eiusdem viri absentia. Secunda autem opinio procedat, quando agitur de probando mortem viri in locis longinquis et iam diu absenlis ... No. 66: ... et inter alias scias, quod fama probat morlem viri coniuncta cum uno teste de visu ... (14) No. 73: ... quod mors viri ad effectum, de quo agitur, dicitur plene probata per unum testem de visu deponentem, idoneum tamen, ... (15) No. 67: ... quod mors viri probatur per nuncium destinatum a conjunge ad percunclandum coniugis mortem, vel vitam . . . No. 68: ... in quo tamen est advertendum, quod huic nuncio non debet iudex passim credere, sed ex qualitate personae suae et ex aliis circumstantiis, quanta fides sit illi adhibenda arbitrabitur .. . GLAVA 16 ARGUMENTUM. UXOR AN, ET QUANDO PRO ADULTERIO AMITTAT DOTEM, ET QUID DE VIDUA COMMITTENTE STUPRUM INFRA ANNUM LUCTUS, VEL POST Quaest. CXLII. Par. I (1) No. 1: Adulterii alia poena est, quod uxor pro illo dotem amittit ... No. 2: ... sed etiam donationem propter nuplias, seu lucrum dotis ex pacto provenientis .. . (2) No. 11: ... quia uxor amittit dotem propter adulterium, non obstante quod maritus ipsi debilum non reddat ... No. 13: ... non obstante quacunque viri saevitia ... No. 15: ... ut uxor propter adulterium amittat dotem ita, ut nec excusatur propter paupeiialem aut îamen, imo ea non obstante punienda est tanquam adultera . . . (3) No. 16: ... etiam in uxore putative, quando scilicet matrimonium est nullum propter aliquod impedimentum affinitalis, seu consanguinitatis, nam et tune etiam quod matrimonium non adsil uxor propter adulterium, dotem perdit, et viro applicatur. (4) No. 19: ... procedere quando praecedit sententia super separatione tori propter fornicalionem, et in siniul super amissione dotis, et ab ea sententia non fuit appellatum; secus si in senlenlia praedicta separationis tori nihil fuerit dictum de amissione dolis, . .. No. 21: ... quando praecedit sententia super nullitate matrimonii, propter affinitatem, vel consanguinilatem, non potest postea vir dotem reţinere, etiam quod probet. mulierem fuisse adulteram .. . (5) No. 31: ... quia uxor dote privata propter adulterium non potest a viro petere alimenta ... 300 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (6) No. 33: Sed nunquid mulier de adnlterio condeinnata, quae amiltit dotom suam, debeal aii a filio, dic quod sic, nisi in vilae turpitudine luxurio.se vivondr» persistat ... (7) No. 35:. . . el e contra, ul si maritus commissjril aduîlcrium, uxor recuperat dolem, et lucralur donalionem propter nuplias ... (S) No. 37: ... ut maritus teneatur reslituere dolem durante matrimonio, sed eliam perdal donalionem propter nuplias, non solum propter adulterium ... sed eliam propter fornicalionein commissam cum soluta, seu eliam cum merelrice . . . ('J) No. 38: ... quia vir non solum propter adulterium debet dolem reslituere uxori, ac eliam donalionem propler nuplias, sed etiam si in spretum dictae uxoris, cl ipsa inspicienle cum impudicis mulieribus conversalionem habeat ... (10) No. 39.: ... ut elsi uxor accusala de adulterio dolem amillat, potest tamen contra virum de viri adulterio excipere, et sic unius adulterium cum altero compensatur . . . No. 43: ... quando maritus agit ... criminalilor ad poenam, tune cum uxor non possit. criminalilor virum de adulterio accusare hoc iudicio, non habebil locum islo casu mulua deliclorum compensalio, sed ami.ro punientur ... (11) No. 46:... procedere, eliam in vidua, quae si mortuo viro sluprum commisseril, eliam dolem amittit, illaque acquiritur heredibus mariti, ... No. 47: Contra ... No. 48: Jn hac conlrarietate distingui solei tempus commissi stupri, an infra annum luctus, an vero post, ut primo casu procedat prima affirmativa opinio, secundo vero casu procedat secunda negativa, ... No. 54: ... sed quoad amissionem legalorum donalorum, a viro augumenli dolis, et lucri facti constante matrimonio, aut aliorum quorumcunque bonorum provenienlium a marito, communiter receplum videlur ul vidua propler sluprum illa prorsus amittal ... No. 56: Nunquid autem ista legata, seu donata applicenlur fisco; videlur quod fisco applicenlur . . . (12) No. 58: ... ila etiam, et vir si in stalu viduilalis impudicam teneat vilam, amitlerc debet om.aia sibi legata, ac donata, sau quomodolibat relicta a muliere . .. (13) No. 59: ... ut maritus mortua uxore possit eliam contra heredes agenles ad repelilionem dotis excipere de adulterio, et eos sic agenles adullerii exceptionc repel-lere .. . (14) No. 65: Nunquid aulem heredes marili possint uxori repelenli dolem opponere de adulterio, si ea viro vivente non fuerit convicla ... (Adde: N. 121). Si vero maritus supervixit sciens uxoris adulterium, et Lunc aut lăcuit, el niliil dixit, ... ipsius heredes non possunl uxorem agentem ad repelitionem dotis exceptionc adulterii repellere . .. quod si maritus non fuit de adulterio conquestus . . . idem si vir nunquam est conquesliis . . . ad veram tamen concordia . .. No. 123: ... si uxor vivente viro accusala de adulterio fuerit convicta, et condemnala, et Lunc non esl dubium, quod heredes mariti mortui exceptionc adulterii repellunl uxorem agentem ad repelilionem dolis... (15) No. 68: ... quando vir posl commissum ab uxore adulterium, illud sciens lăcuit, uxorem in domo relinuit, cum ea se reconciliavit, el commiscuil, lunc enim acLionem, quam habebal ad separalionem lori, et dolis amissionem tacite remississe censetur, . . . (16) No. 76: ... quia reconciliatio post commissum adulterium non operatur nec trahilur ad adullerium commissum post reconcilialionem, et imo si uxor reconciliata ilerum fornicetur, adhuc vir dolem lucralur, non obslanle praecedenti reconciliatinne ... (17) No. 74: ... ul non solum doini retinens adulteram uxorem, censenlur illi remississe acliunem, el accusatiunnm quam habebal pro commisso adulterio, sed etiam potest dici eiusdem uxoris leno, slullum enim est, el inciftiens, qui uxorem adullerarn retinei... (ÎS) No. 77: ... quid si maritus expresse per paclum iurattirii promisuri l mulierem de adulterio futuro non accusare? EL videlur concludere quod quoad privaluin interesse, el ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALI S » 301 sic quoad amissionem dotis valeat hoc pactum, secus quoad publicum interesse, ut crimi-naliter uxor puniatur ... (19) No. 78: ... non procedere... quando coniux coniugis adulterium ignorat... (20) No. 78 in fine: non habebit locum,' quando coniux cum coniuge adultero se reconciliavit aut expresse, aut tacite non sponte sed per vim ... (21) No. 79: ... quando maritus consentisset adulterio uxoris, et multo magis si ipse leno exstitisset, tune enim dotem non lucratur, et si ad eam conventus excipiat. de adulterio uxoris, uxor replicabit de lenocicio . .. No. 83: ... quando maritus agit civiliter ad separationem tori, et amissionem dotis, quia tune mulier excepiendo de lenicinio excludit marilum ; secus si agerei criminaliler, quia tune illum non excludit, sed ambo puniuntur... (22) No. 85: ... regulam non procedere in praeiudicium patris, qui filiam dotavit, ipso enim vivente, ad quem soluto matrimonio dos redire debet, si uxor et filia respective adulterium committat, vir dotem non lucratur in praeiudicium patris ... (23) No. 90: ... in dote data ab exlraneo cum stipulatione ut soluto matrinomio sine liberis, sibi restituatur. Hane enim dotem maritus uxoris adulterium non lucratur... (24) No. 93: ... Regulam procedere quando maritus et uxor non haberent ex eodem matrimonio liberos, secus si liberos haberent, quia tune nec maritus lucratur dotem, nec uxor donalionem propter nuplias: sed ista eiusdem malrimonii liberis reservantur ... No. 94: Sic et extantibus filiis alterius malrimonii uxor dotem non amittit, sc;d illa reservatur filliis ex primo matrimonio nalis... (25) No. 99: ... quando maritus uxorem iam impudicam, etmeretricem duxerat, ut post contractum matrimonium ea adulterium commiţtente dotem lucraretur ... coegit dotem reddere ... (26) No. 110: ... regulam procedere, quando adulterium probatur plene, conclu- denter, et vere, secus si lan tu m probetur praesumplive, quia ex praesumtione uxor non potest eondemnari in amissionem dotis ... - (27) No. 112: ... quod scilicet maritus possit agere ad repetitionem dotis propter adulterium uxoris etiam criminaliler eam accusando, quando maritus uxorem de adulterio criminaliler accusasset, quia tune nisi illud probaverit per probaliones luce meridiana -clariores, dotem non lucrabilur, quamvis mulier propter aliquas praesumptiones aliqua poena fuerit condemnata ... - GLAVA 17 ARGUMENTUM. ADULTERIUM AN, ET QUANDO SIT CAUSA SEPARAŢIONIS TORI Quaest. CXLIII. § Scparatio lori (1) No. 9: Regula sit affirmativa, quod scilicet propter adulterium fiat inter coniuges separalio tori ... (2) No. 12: ... nisi vir ea intentione uxorem de domo expulisset, alimenti suae privasset, ut sic illa necessitate urgente adulterium perpelraret, tune enim perinde,est, ac si eidem adulterio consenlirei ... propterea eidem viro denegetur lori separalio ... (3) No. 25: ... quando vir ipsam uxorem prostituisset, tune non potest propter eiusdem uxoris adulterium, cui ipse causam dedit, tori separalionem petere ... Ubi amplius ... -quod uxor potest propria autoritate divertere a viro, si iile sit uxoris leno. No. 26: Quod procedit sive uxor invita, et coacta prostituta fuerit, sive etiam volens, el consenliens... 302 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (4) No. 27: Imo vir adulterii uxoris conscius noluit prohibere cum possit, idem est, ac si expresse consensisset, atque ideo tanquam leno punitur ... (5) No. 32: ... quando maritus se cum uxore adultera, aut tacite, aut expresse recon-ciliavit, nam tune pariter non poterit propter adulterium petere separationem tori ... (6) No. 43: Lite autem pendente super adulterio certum est, quod debent uxori a viro praestari alimenta ... No. 44: Quod si maritus eiecit uxorem ex domo sua propter adulterium, tune ad hue debet eam alere extra domum, nisi adulterium fuit notorium ... No. 45: et e contra si uxor non eiecta a viro, sed sponte a viro recedit; propter adulterium a ea commissum, non potest petere ab eodem viro alimenta extra domum ... (7) No. 46: Et hinc est quod si uxor recedit, a viro, eo quia publice retinet concubinas, non est dubium quod ipsi uxori extra domum habitanti debentur ab ipso viro alimenta ... amplius, quod est in electione uxoris petere, aut alimenta, aut fructus dotis ... ARGUMENTUM. TORI SEPARATIO QUANDO CONCEDATUR PROPTER NOTORIUM, SEU OCCULTUM CONIUGIS ADULTERIUM DICATUR NOTORIUM, VEL OCCULTUM Quaest. CXLIV. § Notorium et occultum (8) No. 49: ... sola videtur difficultas, nunquid propria autoritate vir propter uxoris notorium adulterium seu âccultum possit eam expellere vel si expullit sine causa, nunquid notorii, seu occulti adulterii exceptio impediat restitutionem uxoris ad virum, et e contra ... No. 52: ... et nunquid e contra possit uxor propria authoritate a viro divertere .., No. 56: Imo in petitorio rion solum notoria adulterii exceptio, sed etiam occulti impedit Testitutionem ... No. 57: ... quod notorium ... dicitur adulterium quando est facti permanentis, ut puta quando mulier postquam recessit-.a viro sobolem procreavit ..; No. 62:... secus quando adulterium non est iudici nec aliis notorium, sed illud proponenă longum terminum peteret ad probandum, quia tune non est deneganda restitutio, ... quod incontinenţi dicitur facta probatio adulterii si fiat infra octo dies ... (9) No. 60: ... quod uxor, quae discessit a marito retinente concubinam in sua domo, non tenetur redire nisi praestita cautione per eundem mâritum de expellendo concubinam et amplius ea non retinenda... No. 61: .. .quot potest uxor divertere a viro retinente concubinam domi suae, vel extra domum ... GLAVA 18 ARGUMENTUM. ADULTERIUM UNIUS CONIUGIS AN, ET QUANDO COMPENSETUR CUM ADULTERIO ALTERIUS Quaest. CXLIII. Compensatio. (No. 69—82) (1) No. 69: Regula sit quod separatio tori propter adulterium uxoris impeditur, si uxor excipiat de eodem adulterio viri, et e contra; fit enim isto casu mutua delictorum conpensatio ... (2) No. 74: ... si vir istat separari torum propter adulterium uxoris, poterit uxor pelere compensationem propter sodomiam viri, et sic impedire separationem: ... N. 75: ... quando sodomia est perfecta, et consumata sicut adulterium, aliter secus, ... ANEXE: EXTRASE DIN «I'RAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALIS » (3) No. 7G: ... ut fiat etiam compensatio do fornica[ionc carnali ad spiritualem hac csl, haeresim, cl c contra . . . (4) No. 80: ... ut compensatio adulterii ad adulterium admiltalur, quando adulterium, se quo excipitur, et de quo petilur compensatio sit cerlum, notorium, et liquidum, secus si dubium incertum ... GLAYA 19 ARGUMENTUM. TORI SEPARAŢI O AN, ET QUANDO SEPARETUR PROPTER CONIUGIS SODOMIA. Quaest. CXLIII. § Sodomia (No S3—97) (1) No. 83: Regula sit quod propter mariti sodomilicum vilium toris separatur, ... de crimine sodomiae perfeclo simplici contra naturam, ... No. 84: Ubi de viro commit-tente completam sodomiam cum uxore invita, nunquid ex hoc perpetua divortii causa inducalur, an vero ad tempus, dum vir ab illo scelere desistere renuit. (2) No. 89: ... Ut propter sodomiam separetur matrimonium, etiam quod vir eam eommiserit non cum uxore, sed cum alia persona. (3) No. 90: ... ut tori separalio concedatur propter sodoT iam etiam quod virpropriam uxorem minime consenlientem extra claustra pudoris pollual ... de copula naturali, sive sodomitica penetrando vas, semine tamen intra illud minime emisso. (4) No. 93: ... ut tori separalio concedatur propter sodomiam non solum si vir cum alia muliere aut viro, aut mulier cum viro sodomiam commissil, sed etiam si uxor cum alia muliere in simul se carnaliler cognoverint, nam tune etiam sodomiam commissam esse, et poenam sodomiae intrare. (5) No. 93 in medio: ... nam tune etiam sodomiam commissam esse, et poenam sodomiae intrare, dixi infra in materia sodomiae quando aliquod instrumentum ligneum aut ferreum, vel ex aliqua alia materia confectum inlercedil, et consequenler torum ex hoc separari posse. (G) No. 96: ... ut tori separatio non concedatur ex eo, quod vir, aut mulier se propriis maniluis corrumpnnt ... (7) No. 97: ... quia sicut propter adulterium sit tanlummodo separatio tori, non autem dissolvilur malrimonii vinculum ... ita nec etiam dissolvitur propter sodomiam ... GLAVA 20 ARGUMENTUM. SEPARATIO TORI AN, ET QUANDO CONCEDATUR PROPTER HAERES1M ET QUID SI EX DUOBUS CONIUGIBUS 1NFIDELIBUS UNUS AUT AMBO AD FIDEM CONYERTANTUR Quaest. CXLIII. Hacresis (No. 9S—12S) (1) No. 102: . .. ut propter haeresim non solum coniux possit pelere separationem tori, et praeserlim uxor, sed etiam eadem uxor sine indici o rccksiae, et propria authoritate polesl discedere a viro qui in haeresim laliitur, . . . No. lO.'î: ... ut multo magi? separetur matrimonium inter coniuges quando unus allerum in haeresim trahere conalur elium quod non traxerit . . . 304 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (2) No. 104: ... quia non rîatur compensalio fornicationis spirituali? cum carnali, dixi stipra in praecedinti § compensalio, No. 76, hic non repeto. (Q. 143, No. 7(5: ... quod si quis accusetur de spirituali fornie.atione, et excipialur de carnali, adhuc in accusa-tione proceditur, et sic non fit compensalio, secus si quis accusetur de carnali, et excipialur de spirituali, quia tune super exceptione in primis procedetur, et si de ipsa appareat, et lapsum non poenileat, fit compensalio ...). (3) No. 106: ... ut quando fit separatio lori propter haeresium uxoris illius dolem non lucretur maritus, sed fiscus .. . (4) No. 108: ... ul quamvis propter haeresim fiat separatio tori, non tamen matri-monii vincuhim rlissolvitur . . . No. 110:. . . ut procedai in fidelibus ad haeresim conversis, secus in infidelibus ad fidem conversis, si enim inl'idelium unus coniux ad fidem noslram converlatur, is sic ab infideli relictus, poterii alieri chrisliano nubere, et sic erit dissolnhim mattimomum, ... No. 118: Quod si ainbo infideles eodem tempore ad fidem conver-tunlur, tune planum est, quod inter eos matrimonium non dissolvitur ... (5 şi 6) No. 119: Si vero uritis post alium ad fidem convertitur, pariter primo conversus restituitur secundo converso, si res est integra, hoc est quod alieri non nupserit, el sic inter eos reintegratur matrimonium tanquam novum, secus si primo conversus nupserit tempore, quo alter ad fidem converlilur,.. .Ubi dixit, quod şi post conversionem unius infidelis altera uxor eum sequilur, primo conversus uxorem recipere compellilur, quia non statim conversio solvit vinculum matrimonii... (7) No. 120: ... quia uxor, quae propter viri haeresim ab eo discessit propria autoritate, et sine iudicio ecclesiae, tenetur redire, si idem vir ad fidem revertitur,... No. 121: Nisi esset limor probabilis fictae, et non verae conversionis, et sic non cessaret peri-culum perversionis catholici. {8) No. 122: ... eliam quod catholicus, qui propria autoritate ante sententiam iudicis ab haeretico divertit, ingressus fuisset religionem; adhuc enim haeretico ad fidem redeunli iile ingressus religionem eidem reverso reslituendus es't, quia ante sententiam divorlii non est licitum coniugi calliolico religionem ingredi,... No. 123:.Secus si^uxor fuerit separata a viro propter illius haeresim iudicio ecclesiae, et sic per sententiam, quia lunc non tenetur amplius redire ad eum-; etiam redeuntem ad fidem. (9) No. 125: Quod ultimum inlellige, dummodo uxor sic a viro iudicio ecclesiae separata propter haeresim ingressa, et professa fuerit religionem, secus si religionem non fuerit ingressa aut ingressa, et non professa; tune enim viro redeunli ad fidem resliluenda est, etiam quod iudicio ecclesiae fuerit separata. GLAYA 21 ARGUMENTUM. SEPARATIO TORI QUANDO CONCEDATUR PROPTER VIRI SAEVIT1AM, SEU PARATAS INSIDIAS VITAE CONIUGIUS , Quaest. CXLIII. Saevilia (No. 129—160) (1) No. 129: Regula sit, quod propter saeviliam coniugis fit separatio tori, ... No. 131: ...ul propler immoderalas percussiones, et verberationes possit uxor petere separationem tori. (2) No. 132: .. .ut propter viri saevitiam uxor possit propria authoritate, et sine iudiris sentenlia ab ipso aufugere, et ab eo seorsum habitare, ...hoc procedere dummodo sit periculum in mora, vel non sit facilis aditus ad iudicem, aliter secus. ANEXE: EXTRASE DIN » PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALIS » 305 (3) No. 133:. ...ut propter viri saevitiam, et timorem offensionis uxoris impedialur eiusdem uxoris ipsi-viro restitutio... No 134; ... hanc conclusionem ab omnibus doc-toribus admilli, et eam declarat procedere, dummodo saevilia incontinenli probelur, alias secus. (4) No. 135: ... ut vir saeviens in uxorem adhuc criminaliler puniatur, prout dixi irifra in § verberatio, hic.non repeto. (5) No. 136: ...ut rriulieri fugienli a viro propter ipsius saeviliam, et mala trarla-menta, seu alias cum causa, et culpa ipsius viri, ipse vir 'tenetur praestare alimenta in domo, in quo inhabitat ... secundum dignitalem ipsius mariti, et uxoris, quando uxor non liabet aliunde, unde se alerel ... (6) No. 137: ...ut pariter tori separatio concedatur propter furorem viri, quando ex illo furore periculum est, ut ipsi mulieri aliquod grave damnum inferatur, ... quando furor est ita ardens, ut probabile vitae periculum incurreret mulier si cum viro habi et, alias secus, ... (7) No. 138: Et quae de furioso dicta sunt, extendit etiam ad virum solilum saepo inebriari cum periculo vitae ipsius uxoris. (8) No. 140: ... ut tori separatio concedatur inter coniuges non solum propter prae-lerilam saeviliam, sed eliam propter timorem futurae saevitiae ... No. 142: ... quando probatur, quod ipse vir minalus fuit in ipsam uxorem, ... ubi ponit exemplum in minis de inlerficiendo uxorem, ... No. 143: ... Ubi de viro comminante morlem mulieri cum pugione ... Ubi late, et praeserlim in minis prolatis ab liomine scandaloso, sevo, et con-suelo verberare ... (0) No. 145: ... idem esse quando inter coniuges adest capitale odium, et capilalis inimiciţia, tune enirn uxor viro non restituenda est, et iusta haec videtur causa se-parationis tori, ... No. 146: Quod si odium non sil capitale tune non fit separatio tori, ... (10) No. 147: ... ut unus actus saevitiae sufficiat, eo enim ipso quod comprobatur maritum semel insaevisse in uxorem, praesumendum est, quod el in futurum periculum sit, ut pari modo insaeviat, per regulam semel malus, ... (11) No. 148: ... ut propter saeviliam viri, et fiat separatio tori, et denegetur restitutio, et vir cogalur ad cavendum de non offendendo uxorem arbitrio iudicis, eliam quod uxor dederit causam saevitiae, et sic etiam quod sit in culpa. (12) No. 149: ... ubi in proposito dixil iudicem maxime debere considerare culpam, et maliliam uxoris danlis causa saevitiae. No. 150: ... ut iudicis arbitrio remitlulur qualis et quanla sit saevitia viri, propter quam uxor ei non sit restituenda sine caulione, vel nec eliam cum caulione, et ob id sil facienda talis separalio ... (13) No. 151: ... quando marilus uxorem lecto maritali privat, ut puta ipsam ex d. lecto proiiciendo et nolendo ut secum dormiat ... (14) No. 152: ... Idem esse, quando marilus denegat uxori alimenta, et veslimenţa condecenlia ... (15) No. 153: ... quando maritus ponit uxorem in carcere, et in vinculis ... (16). No 154; ... Quando coniux alterius coniugis vitae insidialus fuerit ferro, veneno, aut alio simili modo: tune enim concedilur separalio tori, ... ubi ponil exemplum, quando mulier supposuil viro suo ad ipsum necandum facturas, herbarias, incantaliones, aut similiu veneficia, ... (17) No. 155: ... quia propter insidias, quas coniux coniugi in alterius vitam facit, concedilur separalio tori, etiam effectu non sequuto ... dummodo ad aliquem aclura exteriorem perductus fuerit ... 20 - o. 1030 306 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (18) No. 158: ... nisi vir offerat cautionem de non offendendo uxorem, tune enim impeditur separatio tori, et si uxor aufugerit a viro propter > praetensam saevitiam, ei restituenda est, nisi saevitia fuerit talis, ut cum cautione iudex verisimiliter arbitretur adhuc eam non esse tutam, dixi infra in § cautio, hic non repeto. (19) No. 160: ... quia separatio tori ... non est perpetua, et irrevocabilis, sed tempo-ralis, et revocabilis: ... cessante autem saevitia, et periculum saevitiae* ut puta si vir appareat emendatus, cessat etiam separatio ... (20) No. 161: ... ut non omnis timor futurum saevitiae sufficiat ad separationem tori inter virum et uxorem, ... sed qualis debeat esse iste timor, dic quod, ... attenta qualitate personae mulieris minor in ea metus sufficit, et consideratur ad effectum de quo agitur, qnam in masculo ... No. 162: . .:. Ubi quod vani timoris nulla habenda est ratio '... GLAYA 22 ARGUMENTUM. SAEVITIA VIRI AN PRAESUMATUR, ET QUOMODO PROBANDA Quaest. CXLIII. Probatio saevitiae (No. 163—178) (1) No. 166: ... ut testes probantes saevitiam viri in uxorem debeant esse idonei, et omni exceptione maiores, ... Ubi de testibus consanguineis, pauperibus, infamibus, affectantibus victoriam causae pro una parte, et alios exceptiones patientibus ..; No. 167: ... ut testes domestici non probent saevitiam viri in uxorem ... (2) No. 175: ... quia saevitia censetur probata per publicam vocem, et famam, ... Ubi quod isto casu statur famae vicinorum. (3) No. 169: ... Ut viri saevitia, seu-verberatio uxoris non censeatur probata ex eo, quod audiatur mulierin domo clamans, plorans, et auxilium vicinorum invocans ... No. 171: ... ut pariter occuli lividi, et tumefactio vuîtus non probent verberationem, et saevitiam, viri, . . . No. 172: .:. fundamentum facit in testibus, ... No. 173: ... ut testes singulares probent saevitiam ... (4) No. 176: ... quia magis creditur testibus deponentibus de saevitia viri, quam depo-nentibus contrarium, ... Ubi reddit rationem quia s. testes deponentes de non saevitia, dicuntur deponere super negativa non coarctata. GLAVA 23 ARGUMENTUM. VIR AN, ET QUOMODO POSSIT UXOREM SUAM VERBERARE. Quaest. CXLIII. Probatia. Saeoitio (No. 179—208) (1) No. 181: ... Veritas tamen est quod potest maritus uxorem verberare leviter et cum causa, secus si sine causa vel atrociter ... No. 182: ... multo magis regulam procedere in immoderatis et atrocibxis verberibus quae prorsus viro in uxorem prohibi-tae sunt. (2) No. 184: ... ad excusandum maritum castigantem, et corrigentem uxorem suam duo copulative requirunt, scilicet causam magnam, et levitatem verberum ... No. 185: .. .quia causa potest esse tam magna, ut vir impune possit uxorem suam etiam atrociter, et imoderate verberare, ut puta si eadem deprehendat in adulterioo, vel suae vitae insi-diantem, tune enim quod maritus verberando uxorem etiam immoderate nullam poenam ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALIST 307 mereatur ... secus dicit si causa non esset tam magna, ut puta si vir apud mulierem invenit litteras amatorias, tune enim moderate verberare licet, immoderate autem non .. . (3) No. 186: ... quia si vir immoderate, .et atrociter uxorem suam verberat, potest ipsa uxor separationem tori petere, ... dummodo tamen verbera sint immoderata, et talia ut nisi tori separatio detur periculum sit vitae ipsius uxoris, alias secus. (4) No. 187: ... ut vir saeviens in uxorem eam acriter verberando, vel etiam leviter sine causa puniatur in amissione tertiae partis donationis propter nuptias, .... si vero vir donationem propter nuptias hon dederit, punitur in quarta parte totius suae subs-tantiae, si non excedat aureos 300, si vero excedit dabit tantummodo aureos 100, ... No. 188: ...ubi quod perdit lucrum dotis... (5) No. 189: ... ut mulier propter viri saevitiam et atrocem verberationem possit a viro propria authoritate aufugere, et divertere ... No. 190: ... ut uxori, ... teneatur ipse vir alimenta praestare extra domun suam. (6) No. 191: ... ut percussio, et verberatio dicatur atrox, et immoderata, et conse- quenter prohibita si fiat cum baculo ... ubi de viro verberante uxorem cum fune, ferula, seu corrigia ... ubi loquitur quando sanguis exivit, ... ubi praesertim quando baculus in percussione fractus remansit, vel quando vir uxorem cum baculo percutit in faciem et in capite. , (7) No. 195: .. . quod vir possit suam uxorem moderate, et leviter verberare, ... No. 196: .... etiam, quod praestiterit cautionem de, non oi'fendendo uxorem, ... No. 197: ... ut nec vir possit uxorem moderate verberare, nisi cum .causa, et ea quidem magna, ... (8) No. 203: ... quia quando vir semel tantum verberaret uxorem non potest dici in eam saevisse; secus si pluries. (9) No. 204: ... in viro percutiente uxorem pugno, vel alapa, non enim ex hoc dicitur immoderate verberata, ... (10) No. 205: ... quia’potest vir uxorem in vinculis tenere, ... quando uxor adultera, vel viri vitae insidiatrix, ab adulterio, vel insidiis, ut se abstineat excommunicata non vuit se corrigere ... No. 207: .. . quod sine causa vel cum levi causa maritus non possit uxorem in vinculis tenere, seu in carcere;,cum causa autem magna, sic ... GLAVA 24 - ARGUMENTUM. CAUTIO DE NON OFFENDENDO AN, ET QUANDO PER YIRUM PRAESTANDA SIT, , SI UXOR EX ALIQUA CAUSA TIMEAT AB ,EO OFFENDI Quaest. CXLIII (No. 209—226) (1) No. 209: Regula sit affirmativa, quod quando uxor timet a viro offendi propter eius saevitiam, vel ex alia causa, tune potest ab eo petere sibi dari cautionem de non offendendo, ... No. 212: ... etiam quod timor offendendi proveniat culpa ipsius muli-eris, ut puta quia adulterium eommiserit, vel ex alia causa, ... (2) No. 211: ...ubi quod denegatur viro restitutio uxoris nedum ob severitatem ipsius viri, sed etiam ob severitatem parentum viri, ... (3) No. 213: ... quod quando periculum est, ne uxor offendatur a viro, et tune non sufficit iuratoria cautio, sed debet esse cum fideiussione, ... non dici sufficientem cautionem sine fideiussione, vel pignoribus iuris, ... (4) No. 216: Bene verum est, quod si maritus re vera non inveniat fideiussorem, et *sic suo iuramento asserat, erit locus iuratoriae eautione ... No. 214: ... Sufficit tamen uratoria cautio quando timor non est magnus ... esse locum juratoriae cautioni . .. 20* 3U8 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ quando non praecessit gravis offensio ... No. 215: ... ubi quod judicis arbitrio remit-tilur nunquid sufficiat iuratoria cauiio cum apposilione poenae. (5) No. 218: ... quod quando uxor, propter mala tractamenta sibi facta a viro, aut ex alia causa timens eius saevitiam, et ab eo offendi, petit tori separationem, et tune ne offendatur ab ipso viro, non solum iudex providet de cautione de non offendendo, sed etiam .debet poni in loco tuto, ut puta in domo alicuius honestae mulieris, in qua vir, vel eius parentes eidem uxori nullam possint violentiam inferre, usque ad decisionem causae, ... (6) No. 219: ... ut cautio praestanda uxori de eam non offendendo, debeat esse non solum propter commissum iam adulterium, sed etiam propter committendum ... No. 220: Quod est maxime notandum, contra maritos, qui praestiterunt cautionem, vel dederunt fideiussionem de non offendendo uxorem, quod non excusantur eliam si postea uxorem .in adulterio invenerint, cum tamen facile contrarium videretur dicendum propler supervenientem novam causam. {!) No, 221: ... ut uxor banc cautionem petere non possit sine causa, imo non sufficit quaelibet causa timoris, sed debet esse legitima, vel verisimilis, sic quod etiam timeant constanles, ... non sufficit timor vanus, ... sed verius dic id omne iudicis arbitrio remis-, sum, ... No. 222: Veritas est, et ita practicatur quod in hoc statur arbitrio iudicis, ... (8) No. 223: ... quia potest vir uxorem suam corrigere, et castigare, et sic leviter, et mode'rate verberare non obstante cautione praestita de ipsam non offendendo, ... (9) No. 224: ... quia sicut uxor viro non est restituenda, quando petit sibi.caveri de non offendendo, et est periculum ne offendatur, ita e contra talis restitutio viro non denegatur, nec eadem uxor potest seorsum a viro habitare, aut tori separationem pelere sub praetexlu alicuius timoris, quando vir talem cautionem cum effectu praeslare paratus est, ... No. 225: ... quando maritus est adeo crudelis, et severus, vel quando inter mari-lum et uxorem adest tale odium capitale, lalisque inimiciţia, veLomnino timealur, et periculum sit ne offendatur a marito, cautione non obstante, Lunc enim non est viro restituenda, etiam quod ipse vir cautionem de eam non oferidendo praestiterit, sed omnino tori separatio facienda est, ... GLAYA 25 ARGUMENTUM. VIR AN, QUANDO, ET EX QUA CAUSA POSSIT PROPRIA AUTHORITATE EX SUA DOMO EXPELLERE UXOREM, ET E CONTRA UXOR AB IPSO VIRO AUFUGERE, ET SEORSUM AB EO HABITARE Quaest. CXLIII. Et habitalio (No. 227—256) (1) No. 229: ... ut vir propter adulterium uxoris non possit propria authoritate uxorem expellere ... No. 230: Quod intellige si adulterium uxoris sit occultum, secus si sit notorium, .... (2) No. 232: ... ut nec etiam vir possit uxorem de domosua expellere propter prae-lensum adulterium, etiam quod de eodem adulterio fuerit certificatus ab aliquo viro fide •digno extraiudicialiter. (3) No. 233: ... et e contra, ut uxor propter adulterium viri non possit propria aulho-ritate a viro discedere ... No. 234: Quod procedit, quando viri adulterium est ocultum ... secus si adulterium viri fuerit notorium, quia tune potest uxor ab eo propria authoritate divertere... ANEXE : EXTRASE DIN * PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALIS * 309 ^4) No. 236: ... ut vir, sic propria authoritate, 6t sine causa uxorem expellehdo, puniatur, ... ubi quod restituit dotem' cum fruclibus, et amittit lucrum dotis, ... (5) No. 237: ... quia si uxor a marito expellatur sine causa, et propria authoritate, non est dubium, quod tenetur illam alere extra domum, ... ubi tamen videtur hoc limitare, nisi uxor sic expulsa, sine causa commisisset adulterium, quia tune amittit alimenta. (6) No. 238: ... et e contra, ut nec uxori propria authoritate sine causa, et sua culpa a viro fugienti praestanda sint alimenta ab eodem viro, ... No 529 secus si cum causa, ... ubi bene probat, quod vir non tenetur alere uxorem habitantem extra eius domum, quando aut sine causa, aut culpa sua recessit, ... (7) No. 240: ... ubi alios refert concordanles, et infert ad mulierem, de haeresi ad fcarceres condemnatam nunquid vir teneatur eam alere. (8) No. 243: ... ubi pari modo declarat licitum esse coniugi divertere ab alio coniuge, quando ab eo .ad peccandum inducitur ... {9) No. 244: ... ubi ex hoc infert licere uxori recedere a .viro usurario, et fure, fami-liam, non nisi de usuris, et furtis, alimentante, ... etiam sine sententia iudicis, ... quod imo isto casu non solum uxor potest a viro divertere propria authoritate, sed etiam tenetur, ... No. 245: ... talisque diversio non debeat esse perpetuă, sed ad tempus donefc vir emendetur, et resipiscat, ... (10) No. 246: Ubi bene e contra nunquid vir possit recedere ab uxore veneîica, el liberorum inlerfectrice. (11) No. 248: ... si mulier quae a principio propria authoritate recessit a viro, postea poenitentia ducta velit ad maritum redire, et maritus nolit eam recipere, lenebitur ei praestare alimenta, ac si a principio expullisset sine causa. (12) No. 249: ... quando uxor sine causa divertit a viro possit vir illius rfestiţutioneiA petere iudicio pelilorio et possessorio ...ubi quod datur excommunicatio, imploratio brachii saecularis, et tam petitorium, quam possessorium remedium. No. 250: Potest itidem cogi uxor ad redeundum cum viro per excommunicationem ... (13) No. 251:... Item potest cogi realiter et criminaliler agendo, et sic per capturam prout quotidie videmus ... No. 253: ... quia vir si propria authoritate capit uxorem, quae ab eo divertit sine causa non tenetur poena raptus ... ubi de sponso per vim rapi-ente, et cognoscente sponsam de praesenti. Ubi tamen dixit hune non esse puniendum poena raptus, sed mitiori. Quod si maritus iam cognilam uxorem rapuerit nulla poena puniendus est. (14) No. 254: ... in crimine haeresis, in quo uxor potest. propria authoritate, et sine iudicio ecclesiae a viro divertere ... No. 255: ... quando uxor recedit a viro propter insidias, et.mala tractamenta viri posui supra in § saevilia (No. 132, et seqq.) hic non repelo. GLAVA 2G ARGUMENTUM. UXOR AN, ET QUANDO TENEATUR SE QUI VIRUM SUUM QUOCUN QUE VADAT Quaest. CXLIII. Sequilur (No. 257—284) (1) No. 257: ... quod scilicet uxor tenetur sequi virum suum quocunque vadat, No. 258: ... recedendum sive ex iuxla causa, sive ex iniusta, el sive ex necessilate, et sive sine necessitate, ... No. 261: ...recedendum, et fugienlem ex causa necesiLalis, •310 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ ut puta si îecerit aliquod delictum, vel homicidium, et timens carcerari, et puniri disces-serit, ... (2) No. 260: ... quia sicut uxor tenetur sequi virum suum, ita etiam e contra vir tenetur sequi uxorem suam. Differentia est in hoc, quod uxor tenetur sequi virum suum indistincte ex quacunque causa, ... vir autem non tenetur sequi uxorem suam nisi reces-serit ex aliqua iusta causa. (3) No. 263: ... ut uxor teneatur sequi virum suum quando ex aliqua honesta causa vuit trarisferre domicilium de uno loco ad alium, ... ubi porut exemplum quando marir tus propositus, vel balius, seu officialis alicuius domini, ... No. 265: Secus si vir velit domicilium mutare ex inhonesta et turpi causa. (4) No. 266: ... quia consuetudo quod uxor non sequatur virum suum quocunque vadat non valet. (5) No. 268: ... ut uxor non teneatur sequi virum suum volentem mutare domicilium de uno loco ad alium, quando sic ipsum sequendo incurreret suae vitae periculum aut aliud grave detrimentum ... infert ad uxorem, quae probabiliter timet necari a viro suo, eam ducere volente extra territorium ... (6) No. 267: ... in sponsa per verba de futuro, quae non tenetur sequi virum suum quocunque vadat, ... (7) No. 269:... in vagabundo viro, quem uxor sequi per orbem non tenetur,... No. 270: Contrarium ... No. 271: Et prima opinio maxime procedere videtur, quando vir effectus fuit vagabundus post contractum matrimonium ... quare secus videtur, si vir tempore contracti matrimonii erat vagabundus... No. 272: ...alia, et communis doctorum distinctio est, quos si uxor tempore contracti matrimonii sciebat maritum esse vagabundum, et tune tenetur eum sequi ... secus si ignorabat ... No. 276: ... quia uxor non tenetur sequi virum suum bannitum... (8) No. 278: ... Nisi adesset pactum inter coniuges, quod uxor. non possit a viro trans-duci ad alia loca, nec extrahi ex sua patria, huiusmodi enim pactum vaiere voluerunt ... No. 281: Bene verum est posse a pacto recedi ex superveniente aliqua nova causa disces-sus, ut puta propter capitales inimicitias vel infirmitatem et sic ad mutandum aerem. GLAYA 27 ARGUMENTUM. DE LENOCINII GRAVITATE, ET EIUS POENA Quaest. CXLIII. Poena lenocinii (No. 1—15) (1) ...No. 2: ...gravius lenocinium reputatur delictum, quam adulterium... No. 4: Et quod attinet ad poenam, firmari potest conclusio illam esse arbitrariam ..'. (2) No. 9: De iure autem Authenticorum expresse videatur stătută poena ultimi sup-plicii ... hanc ultimi supplicii poenam non habere locum nisi in publico lenone. (3) No. 5: Quamvis enim de iure Digestorum lenocinii poena videatur esse,... No. 6: quandoque ad exilium tantum fuisse extensam ... ab omnes civitatibus, et locis expellendi ... (4) No. 6 in fine: ...et apud nos quandoque lenones, et lenae fustigantur.'.. No. 7: ... per urbem fustigentur ... No. 8: ...sed etiam ad triremes transmitti... No. 12: . .. quod lenocinii poena hodie de iure communi sit arbitraria. (5) No. 13: Et ultra principalem delicti poenam patitur etiam leno duas alias conse-quulivas poenas, quarum prima est, quia lenones sunt non solum viles personae, sed etiam infames ipso iure, ... dubium non est, quod remaneant infames tanquam damnaţi ANEXE: EXTRASE DIN « PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS » 311 publico iudicio, . .. No. 14: Altera est poena quod omnes.contractus, omnia pacta, omhes-que fideiussores recepti, et initi inter lenones et puellas, quas quaestus causa prostituunt ad favorem lenonum non valent, etsi lenones aliquid ipsis puellis dederint, amittuunt, nec repetere possunt, ... (6) No. 13: ... declarat, hoc non procedere in marito, qui uxorem in adulterio depre-hensam apud se retinet, qui propterea non est infamis ipso iure, sed per sententiam. (7) No. 15: De iure autem Regni lenae alicuius mulieris coniugatae puniuntur eadem poena ac şi suas proprias filias, vel sorores ad fornicandum tradiderint, pro lenoncinio veri alicuius honestae mulieris pro prima vice fustigabitur, et pro secunda vice nasus sibi obtruncabitur ... GLAYA 28 ARGUMENTUM. LENO QUIS DICATUR, ET QUANDO LENOCINII POENAM LOCUM HABEAT Quaest. C XLI III. Lenones ( No. 16—41) (1) No. 17: ... Regula firmari potest, quod leno dicitur is, qui quaestuarias feminas habet, in illisque quaestum exerceat, ... qui pretium pro comperto stupro acceperit, ... (2) No. 18: ...ut lenones dicantur non solum, qui quaestus causa liberas feminas aliis prostituunt, sed etiam qui. proprias ancillas in eorum potestate existentes, ... (3) No. 19: Et ob id domini ancillarum suarum privantur dominica protestate, et possunt cogi eas manumittere, et si non manumittant, et in le'nociniis perstiterint, ad publica metalla damnatur. (4) No. 20: ... in nutricibus puellarum ipsis traditarum in custodiam a parentibus, quae si pravis suasionibus ipsas puellas violandas tradiderint morte plectuntur; meatus oris et faucium quibus nefaria hortamenta protulerunt liquentis plumbi ingestione, ... (5) No. 21: ... ut leno dicatur non solum is, qui principaliter lenocinium exercet, sed etiam qui secundario, et accessorie sub nomine alterius lociti exerciţii quaestus causa feminas viris prostituunt ... 6) No. 22: ... et multo magis in lenone alicuius pueri; si quis enim puero stuprum persuaserit abducto ab eo, vel corupto comite perfecto flagitio capite punitur, imperfecto in insulam deportatur, ... (7) No. 23: ... quod maritus dicitur publicus leno uxoris, quando dat operam, ut uxor sua adulteretur, ut inde aliquid lucretur, ... (8) No. 23: ... quod ad hoc, ut quis dictatur leno publicus, ... necesse est, quod quatuor concurrant. Primo quod invitas puellas sumat, aut via facti, aut per verba decep- toria. Secundo quod ad necessitatem peccandi inducat. Tertio quod ex fornicatione quaestum acquirat. Quarto quod ipsas puellas habeat obligatas sub pactis, promissio-nibus, et iuramentis. (9). No. 24: ... ut lenones puellarum puniantur, etiam quod non invitas ad stuprum adducant, et ad se aliis prostituendum, cum sufficiat eas blandis verbis, promissionibus, muneribus, aliisque artibus, et fallaciis ad id eas allicere, ... (10) No. 26: Si enim lenones per vim, et non blandis verbis, et fallaciis puellas ad stuprum traherent, tune non lenocinii, sed raptus poena tenerentur, tanquam auxilia-tores, et opem dantes, ut dicam infra in materia raptus ... (11) No. 29: ... quia recipiens in sua domo lenonem, seu etiam domum suam lenoni locans, et patiens illum ibi lenocinium exercere, et non expellens, perdit domum, et pecu-naria poena mulctatur ... 312 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (12) No. 30: ... etiam in consultoribus, et auxiliatoribus lenocinii, qui pari poena puniuntur ... (13) No. 31: ... ut minor aetas non excuset in crimine lenocinii, ... No. 32: Declara ut minor aetas non excuset in totum, sed bene sufficiat ad minuondum poenam, .... (14) No. 35: ... ut non dicatur leno, nec lenocinii poena puniatur, qui semel tantum lenocinium fecit, requiritur enim consueludo saltim per trinum actum, ... No. 36: ... non procedere in marito, qui sive saepius, sive semel de sua uxore quaestum facerit, lenocinii poena tenetur, ... No. 37: Verum ad effeclum imponendi poenam ultimi supplicii ... non crederem sufficere unicam vicem, sed requiri quod pluries uxor, aut filia fuerit prosti-tuta, ... No. 38: ... non procedere quando quis lenocinium exercuit mediante pecunia, nam tune etiam quod semel fuerit leno, videtur poena lenocinii plectendus, ... (15) No. 39: ... ut lenones non dicantur, nec lenocinii poena punianlur nisi quaestus causa mulieres aliis proslituant, ... (Adde No. 80: Veritas est quod marilus etiam sine quaestu uxorem adulterandam tradens, vel permittens impunis esse non debet, sed eius poena non debet esse ordinaria, et lam magna, ac si cum quaestu hoc fecisset). G LAVA 29 ARGUMENTUM. ACCOMODANS DOMUM PRO COMMITTENDIS ADULTERIIS, ET STUPRIS, AN DICATUR LENO, ET QUA POENA PUNIATUR Quaest. CXLIV. Domum. accomodans (1) No. 42: Regula sit, quod accommodans domum ad committendum adulterium dicitur leno, et lenocinii poena, quae est adulterii tenetur, ... No. 43: ... sed atiam si ad committendum sluprum cum aliqua puella ... (Adde Q. 149, No. 5: ... quod incestus iest illicila maculatio commissa cum consanguinea, vel affine, sive sit matrimonium, sive non ... No. 9: ... quod poena incestus sit poena mortis ...) (2) No. 45: ...ut lenocinii, et sic adulterii poena, quae capitalis est, multo magis teneatur accommodans domum ad committendum stupruni cum masculo ... (3) No. 46: ... ut lenocinii poena intret non solum in accommodante domum ad committendum stuprum, sed etiam ad tractandum, et sermonem habendum super commit-tendo stupro ... No. 47: .... effectu enim non sequuto, lenocinii poena ordinaria non intrabit, ... sed extraordinaria. (4) No. 48: ... ut lenocinii poena teneatur ... etiam domum conductam, vel alienam, quia appelatione domus venit habitalio... (5) No. 49: ... ut lenocinii poena teneatur non solum accommodans domum ad committendum stuprum, sed etiam accommodans agrum, seu vineam suam, vel alienam, ... G LAVA 30 ARGUMENTUM. DE LENOCINIO PARENTUM IN FILIAS Quaest. CXLIV. Parenlis (No. 52—68) (1) No. 52: Dubitandum non est multo gravius esse, et magis turpe lenocinium parentum in filias, quam aliorum cxlraneorum, .... No. 53: Quae aulem poena in iure staluta sit parentibus suas filias proslituenlibus, dic, quod primo amillant patriam potestatem, ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALIS > 313 et cognuntur illas emancipare, ... No. 54: Secundo amiltunt eliam usumfructum omnium bonorum advenliliorum, quem prius habebant, cum se male gesserint in officio pa-terno,... No. 55: Tertio parentes lenones filiarum condemnalur ad publica me-talia, ... (2) No. 57: Successit postea ius Authenticorum imponens leonibus poenam ultimi supplicii... quo iure comprehendi eliam lenones filiarum, dubitandum non est... No. 58: Ubi eliam de fralibus proslituenlibus sorores, aut alias sanguine coniunctas. No. 59: Et in Urbe habemus claram conslilulionem Sixli V ... No. 60: ... quamvis non igno-rem parentes filiarum lenones quandoque fuisse fustigatos ... No. 61: El quandoque eliam fuisse ad Iriremes Iransmissos perpetuo, vel eliam ad tempus eliam ullra fustigalionem, el ductionem super asinum per civitatem, ... (3) No. 62: De iure autem Regni adest conslitulio, ... in qua maler filiam virginem prelio stuprandam tradens punitur poena truncationis nasi, si autem non vendidit, sed consenlit stupro filiae exlraordinarie punitur, nisi ex causa necessilalis hoc feceril, ... No. 63: ... parentes lenones suarum filiarum puniri possunt eliam poena ultimi supplicii nisi iudex ex aliqua rationabili causa poenam hanc minuendam arbitratus fuerit ... (4) No. G4: ... etiam in parentibus lenonibus filiarum naturalium et non legilimarum ... No. 65: ...in parentibus proslituenlibus non solum filias virgines, sed etiam vi-duas, ... (5) No. 66: ... ut parentes non videantur excusandl prostituendo eorum filias quaestus causa ex eo, quod dicant se hoc fecisse paupertate, seu necessitate ducii, ... No. 67: ... Contrarium quod excusentur parentes qui sunt lenones filiarum propler pauperlatem necessitate cogenle propter sustenlationcm eorum vitae, ... Ubi respondendo conlrariis distinguil inter paupertalem, et necessilalem, ut s. paupertas non excusent, necessitas autem excuset, ... - ' (6) No. G8: ... Limita propositam regulam, ut poena tam iuris communis, quam sta-tutaria parentibus proslituenlibus suas filias inflicla, locum non habet nisi hoc fecerint recepta pecunia, secus si sine pecunia, ... GLAYA 31 ARGUMENTUM. DE LENOCINIO MARITORUM IN UXORES Quaest, CXLIV. Maritus (1) No. 70: Yerum qua poena maritus leno uxoria puniri debeat ... No. 71: De iur& autem authenticorum est magis expressa poena, quod sit poena ultimi supplicii... No. 72:... quandoque in poenam exilii... No. 73: Quandoque eliam in poenam fusliga-tionis seu duclions super asinum facie versa ad caudam asini, uxore asinum per manus Iralienle, et praecone ante eos clamante: Qui sic faciet, sic capiet, ... No. 74: El quandoque eliam ad triremes. (2) No. 77: Regula igitur ex praemissis firma remanet, quod mariti lenones uxorum de iure communi puniuntur poena ullimi suplicii, quamvis non sit sublala iudici poleslas miligandi poenam ex aliqua causa sibi bene visa. (3) No. 78: ... quod maritus consenliens adulterio uxoris sine quaestu puniatur poena exilii, aut alia arbitrio iudicis, cum quaestu vero, quo casu vere lenocinium committit graviori poena pleclendus sit ... 314 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ ARGUMENTUM. MARITUS RETINENDO. UXOREM IN ADULTERIO DEPREHENSAM, VEL ALIAS PATIENDO ET CONSENTIENDO UXORIS ADULTERIO, NUNQUID DICATUR LENO, ET LENOCINII POENA TENEATUR ET QUANDO Quaest. CXLIV. Retentio et patienlia (No. 81—99) (4) No. 81: Regula sit, quod maritus punitur tanquam leno uxoris, illius adulterio scienter consentiendo ac si eam alteri adulterandam tradiderit, ... No. 84: ... ut leno dicatur, qui uxorem in adulterio deprehensam retinet ... (5) No. 82: ... in marito qui fingens se dormire permittit h'omines ad eius uxorem accedere ... isto casu ... non esse nisi ... aliam poenam arbitrio iudicis, ... (6) No. 83: ... in marito retinente domi adulterum, ... (7) No. 85: ... ut idem sit in marito ducente uxorem damnatam de adulterio, ... No. 87: ... quamvis ducens damnatum de adulterio infamis censeatur. {8) No. 88: ...ut retinens domi uxorem in adulterio deprehensam, dimisso impune adultero, non dicatur leno, nec lenocinii poena teneatur, quando hic illam retinet vi, aut metu coactus, .... (9) No. 92: .... eandem regulam procedere, dummodo plene constet viro mulierem esse adulteram, secus si tantum eam habeat pro suspecta, quia tune sola patientia, aut retentio non inducit lenocinium ... (10) No. 95: ... ut sola patientia, seu consensus mariti faciat lenocinium, et lenocinii poena puniatur, quando talis patientia, et consensus fit ex causa quaestus; aliter secus,... ubi expresse dixit viro patienti seu dissimulanti adulterium uxoris sine quaestu minorem infligendam esse poenam, quam si cum quaestu hoc fecisset, ... GLAVA 32 ARGUMENTUM. DE CRIMINE RAPTUS, ET ILLIUS POENA, QUANDO LOCUM HABEAT ET DE MATERIA Quaest. CXLV. Raptus (1) No. 4 : . raptum esse quoties mulier, aut virgo improbe vel vi abducitur, vel vi corrumpitur . .. No. 5: ... qui mulierem libidinis causa de loco ad locum conducit, ... No. 6: ... raptum mulieris esse violentam, vel cum ma is artibus asportationem, sive abductionem mulieris honestae, et invitae de loco ad locum animo eam carnaliter cognos-cendi ... (2) No. 7: ... quod raptores mortis poena afficiuntur ... (3) No. 10: ... ut etiam raptores mulierum ingenuarum non solum puniahtur poena mortis, ut supra, sed etiam perdunt omnia bona applicanda raptae mulieri si laica fuerit, si vero fuerit monialis applicantur ipsi raptae quoad usumfructum, donqc vixerit, post mortem vero monasterio seu ecclesiae in qua rapta mulier Deo dicata est, .:. (4) No. 11: ... ut talis amissio bonorum non solum ipsos principales raptores, sed etiam auxiliatores afficiat, sed tamen, qui in ipsa rapina et invasione operam, et opem praestiterint; secus si non actum rapinae, sed alias ante, vel post huius criminis fuerint conscii, miniştri, susceptores, vel quocunque alio modo ad delictum auxilium praestite-runt, qui non poena amissionis, sed tantum capitis puniuntur ... ANEXE: EXTRASE SIN « PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS » 315 (5) No. 12: ... quia raptoris bona raptae mulieri applicantur etiam quod inter rap- torem, et raptam sequatur matrimonium, ... • {6) No. 13: ...ut raptores eorumque auxiliatores. in flagranţi crimine comprehensi, possint impune occidi a parentibus, et consanguineis mulierum rapiendarum, vel earum tutoribus, curatoribus, patronisve, dominis, ... (7) No. 14: ... Ubi idem, quod raptor alicuius masculi libidinis causa impune occidi potest, ... (8) No. 22: ... Ut nec raptor a poena raptus excusetur etiam, quod mulierem rapuerit animo contrahendi cum ipsa matrimonium ... (9) No. 25: ... Ut matrimonium postea contractum inter raptorem, et raptam nullum, et invalidum sit, . .. No. 26: ... non procedere de iure canonico ... quamvis enim secun-dum antiquos canones raptor non poterat contrahere matrimonium cum rapta, hodie tamen secus est, secundum posteriores canones, ... (10) No. 27: ... in rapiente alienam sponsam, qui etiam de iure canonico non solum non potest contrahere matrimonium cum sponsa rapta, sed nec etiam cum aliqua alia muliere, ... (11) No. 28: ... non procedere quando matrimonium sequutum fuit, puella existente in libertate extra raptorum potestatem, in domo s. parentum, seu consanguineorum; secus si adhuc puella in raptorum potestate existente raptori nupserit, ... (12) No. 30: ... Poenas statutas locum habere non solum in rapientibus puellas virgines) sed etiam in rapientibus nuptas, desponsatas, viduas, servas, libertinas, et sic tam viles, quam nobiles, et alias quascunque feminas, ... (13) No. 33: ... ut multo magis in raptoribus servis, seu raptui opem praestantibus, qui non solum poena mortis plectuntur, sed etiam comburuntur ... (14) No. 34: ... ut poena mortis raptoribus stătută, locum habeat ,non Solum in ipsis raptoribus, sed etiam contra, eos associantes, conscios, ministros, aut alias opem, et auxi-lium praestantes ... {15) No. 36: ... in receptatoribus raptorum, seu raptarum, quos pariter et eadem poena capitis puniri, ... No. 37: Quid autem quoad poenam confiscationis bonorum dixi No. 11. {16) No. 38: ... Ut poena raptus locum habeat, quando mulier libidinis causa-, răpit aliquem virum, licet hoc raro contingat, . „ . quod non est adhibenda distinctio sexus, quando tam in masculo, quam in femina adest eadem ratio ... (17) No. 43: ... In muliere rapiente aliam mulierem libidinis causa, ... (18) No. 45: ... Non solum in raptoribus feminarum, sed etiam in raptoribus mascu-lorum, ... (19) No. 49: Et quid de rapiente puerum non libidinis causa, sed ex alia, ut puta in milite contra voluntatem parentum pueros ad bellum ducente... (20) No. 51: .. . Et multo magis raptus poenam intrare in eo, qui virginem immaturam, «t non viri potentem libidinis causa rapuerit, et stupraverit ... No. 52: Quamvis contra-rium voluisse, ... ubi dixit, quod rapiens puellam impuberem, si est humilior in metallum damnatur, si vero honestior, in insulam, aut exilium relegatur, ... (21) No. 55: Quod si non intervenerit raptus, et sic transductio de loco ad locum, an carnaliter cognoscens, seu cognoscere tentans virginem non viri potentem, poena mortis puniatur, seu alia ... (22) No. 56: ... quia a poena raptus raptor non excusatur etiam quod raptae mulieri dotem dederit, et alteri eam nuptui tradiderit, ... (23) No. 57: Imo vigore Concilii Tridentini, ca. 6. sess. 24. de reformat, tenetur raptor puellam raptam decenter arbitrio iudicis dotare ... attendenda maxime sit raptoris, et raptae qualitas personarum. 316 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (24) No. 58: ... Quia appellari non potest a sententia lata contra raptores, ... (25) No. 60: Sic et raptus crimen aggravatur si factum fuerit cum magna copia hominum armatorum ... No. 61: Aggravatior etiam crimen raptus ex qualitate personae raptae ... et gravior est raptus si rapiatur ingenua, quam si rapiatur serva aut libertina ... (26) No. 62: ... quia raptores absque ulla fori praescriptione ubique locorum raperli fuerint puniri possunt, ... No. 66: ... ubi quod non debet remitti ad iudicem loci delicti, sed debet puniri, a iudice qui eum cepit. (Adde Q. 7, No. 8: ... In raptore, qui ubi repe-riatur puniri poterit, etiam quod ibidem raptum non commiserit, nec domicilium contra-xerit aut originem trahat, ..._ No. 32: ... Quia licet quando iudices sunt sub diversis principibus, remissio ut dixi de consuetudine concedi non soleat; hoc sane intelligendum est respectu ipsorum iudicium, qui sui principis iurisdictionem conlueri teneantur, ideo remittere nequeunt; secus autem respectu ipsorum principum, qui si voluerint, poterunt delinquentem remittere, etiam quod in eum nullam habeant iurisdictionem nec ratione delicii, nec originis, nec domicilii, nec alia de causa, ... Si vero petatur remissio a iudice diverşi principatus, non potest idem iudex remittere, nisi principe ita iubente. Ergo si princeps ita volucrit, et iusserit, remiltetur delinquens... (27) No. 68: ... quia raptus crimen non praescribitur quinquennio, sicut praescribuntur alia delicta carnis, ... (28) No. 69: ... quia raptores non sunt tuti in ecclesia, sed ab ea possunt extrahi, ... (29) No. 70: ... ut ad hoc ut poena raptus proprie dicatur, non solum requiritur, vis, sed etiam ut mulier transducatur de loco ad locum ... (30) No. $4: ... in rapiente suam uxorem post consumatum matrimonium ... (31) No. 87: Non enim puniri potest rapiens uxorem nondum carnaliler cognilam, et sic sponsam per verba de praesenti, nisi voluerit monachari, ... No. 89: . ..'et in hoc sufficit solus consensus puellae dummodo eam non poenituerit, ...No. 92: Quamvis rapienti suam sponsam invitam non ordinariam raptus poenam, sed mitiorem ... infli-gendam esse facile crediderim ... ubi e contra quod rapiens uxorem suam licet non puni-alur de raptu, punitur tamen de vi. (32) No. 93: ... in raptore minore, licet enim minor aetas non excuset in totum, facit tamen miligare poenam ... (33) No. 97: ... quia sequuto matrimonio inter raptorem, et raptam ... cessant poenae raptus ... No. 101: Bene verum est, quod matrimonium subsequulum inter raptorem, et raptam, licet ipsi raptori proderit, ad evitandum poenam raptus, non tamen prodest auxiliatori, distinguendo tamen inter auxilialores ante raptum, vel post raptum ... No. 12: ... quia raptoris bona raptae mulieri applicantur etiam quod inter raptorem, et raptam sequatur matrimonium ... ARGUMENTUM. RAPTUS SINE VI NON COMMITITUR QUOMODO HOC PROCEDAT, ET AN RAPTUS COMMITATUR IN MULIEREM VOLENTEM Quaest. CXLV. Vis (No. .105—151) (34) No. 105: Regula sit, quod raptus poena locum habet sive volens, sive nolens fuerit rapla, et sic consensu mulieris in raptu raptus poenam non excludit (35) No. 109: ... et multo magis in rapiente monialem etiam volentem ... (No. 215: Regula sil, quod rapiens monialem poena mortis tenetur, ...). (36) No. 110: ... et multo magis, quando rapta mulier ad consentiendum ducta fuit blanditiis, persuasionibus, promissionibus, pecunia, aut simile dolosa deceplione, ... Ubi ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS » 317 ponit exemplum in consetisu mulieris,. praecedente tamen instigâtione viri, ... et loquilur noii solum quando mulier sic blanditiis, muneribus^ et aliis fraudibus decepta, habet . parentes, sed etiam si parentes non habeat, ... No. 112: Concordat Urbis statutum libro secundo, cap. 15, ubi non solum furca suspenduntur, qui rapuerint per vim puellas, aut pueros, sed etiam, qui eos abduxerint. (37) No. 114: Et quod attinet ad dationem sive promissionem pecuniae, adverte, ... quod tune demum ex eo dicitur puella decepta, et sic intrat poena raptus, quando, rapiens promisit magnam auri quantitatem, et ut vulgo dicitur maria, et montes, et fidem non servavit, secus si promissa pecunia praecedente pacto fuerit data, nullaque in promissione, seu traditione pecuniae intervenit fraus, tune enim non intrat poena ordinaria raptus . .. (38) No. 125: ... mullo magis ut raptus poena imponatur quando puella invita rapitur ab aliquo etiam, quod parentes raptui consenserit ... (39) . No. 131: ... quando cessantibus omnibus blanditiis, persuasionibus, aut alia dolosa deceptione, mulier consensit se rapi, et multo magis prout saepe contingit, quando ipsa alicuius amore capta raptum sollicitat .... ubi nullo praecedente dolo, vero, aut praesumpto, mulier raptui consentit raptuique eius voluntas libere accedit, ... Ubi dixit voluntatem mulieris sine instigâtione alicuius excludere poenam raptus, ... ubi quod isto casu est locus poenae extraordinariae arbitrio iudicis, ... {40) No. 133: ... quod si raptui consensit, sed non carnali cdpulae, et adhuc invita cognoscantur tune licet non intret poena raptus propter consensum illi praestitum, intrat tamen poena stupri violenţi. . {41) No. 136: ... veritas tamen est, quod solus tractatus non sufficiat ad excludendum raptum, nisi fuerit deventum ad consensum de contrahendis nuptiis, et sic ad sponsalia, ... (42) No. 139: ... quia licet muliere volente raptus puniatur, Hoc tamen intelligendum est respectu raptoris, non autem respectu mulieris consentientis se rapi, et stuprari, quae non punitur ... (43) No.\140: ... mulieris raptae consensum excusare raptorem a poena raptus, ... No. 142: ... quod testibus probări voluntatem, et consensum mulieris raptae, dubilandum non est, ... No. 143: ... Ubi amplius, quod isti testes debent carere omni suspicione, ... Ubi quod maxime creditur testibus coniunctis mulieris raptae, asserentibus eam voluntarie recesisse. ' (44) No. 144: Secunda sit conclusio, quod magis creditur duobus testibus deponentibus de voluntate coacta puellae raptae, quam pluribus deponentibus de illius spontanea voluntate, ... {45) No. 145: ... quod coniecturis probatur consensus mulieris raptae, ... ubi etiam inter alias coniecturas ponit, quando probatur puellam valde amare raptorem, quando procuravit eum vocare ut ad ipsam veniret, aut quid simile, ... Item ponit, quando pro-, batur quod mulier in raptu non acclamavit, nec auxilium imploravit. Item si vanis orna-rhentis compta incedebat, ... Ubi quod actus probantes voluntatem mulieris.debent esse multum concludentes, ... Ubi quando mulier in actu raptus non acclamavit, cum accla-mare possit imo hilaris, et laeta cum raptore ivit. No. 146: ... quod e contra non consensus puellae raptae probatur signis, et coniecturis, quae sumuntur ex qualitate personarum, et quod in raptu intervenit vis ex clamore, el ploratu puellae. (46) No. 149: ...quod confessioni mulieris asserentis ante raptum inter ipsam, ei raptorem praessisse matrimonium, videtur slandum_________No. 150: ... quod huic confessioni . non sit slandum... No. 151: ... praeserlim quando taliş confessio fuisset facta in domo raptoris, el in illius potestate, ... talis confessio puellae non valet, nisi fuerit reducta in domo, parentum, et prislinae libertati, ... 318 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ G L A V A 33 ARGUMENTUM. RAPIENS MERETRIGEM, AN, ET QUA POENA PUNIATUR Quaest. CXLV. § Meretrix (1) No. 153: Regula sit, quod rapiens meretricem raptus poena non tenetur, ... (2) No. 153: ... iura enim sic rigorose mulierum raptores punientia loquuntur de mulie- ribus honestis, ... et ibi hoc adnotarunt glos, in verbo virginum (3) No. 158: .. . quod ad excusationem raptus sit necesse probare inhonestatem mere- triciam, et quod rapta uti meretrix sui corporis copiam fecerit, . .. No. 159: ... quod si mulier semel passa est se carnaliter coghosci caute, et non more meretricio, nec publice, ita quod in numero honestarum haberetur, et tune rapiens eam ultimo supplicio afficiendus est, ac si mulier honesta rapta fuisset; secus si mulier passa esset se cognosci sine vere-cundia, et ob id impudica haberetur ... (4) No. 165: ... et multo magis, quando meretrix non invita, sed volens rapitur, tune enim dubium non est, quod raptor non punitur, . .. (5) No. 166: ... quia rapiens mulierem honestam, et coniugatam quam iuste credebat esse meretricem, ... non punitur poena raptus, .... secus quando verisimiliter non debebat credere illam esse meretricem, ... (6) No. 172: ... in meretrice maritata, in qua'raptus committitur, .. . No. 177: Veritas est, quod si maritata meretrix honeste vivit, et desiit meretricari, sine dubio intrat poena raptus, ... si vero adhuc inhoneste vivit, et tune non intrat poena raptus ordinaria, sed extraordinaria propter vim ipsi in raptu illatam, .... (7) No. 179: ... in meretrice, quae iam desiit meretricari, et honeste vivit, . . . No. 182: Quomodo'autem agnoscatur, quod mulier desi'erit meretricari, dic, quod cognoscitur ex loco, in quo habitat et ex habitu quem defert, ... (8) No. 188: ... ut rapiens meretricem non omnimo impunitus evadat, sed extra ordinem iudicis arbitrio punitur, ... (9) No. 190: ... rapienti per vim meretricem eamque'invitam retinenti amputatur manus, nisi infra decem dies solverit ducatos auri ducentos, et alios arbitrio iudicis, et ibi etiam ponitur de pluribus insimul, ... (10) No. 192:... ut haec arbitraria poena etiam usque ad mortem exten,datur, et raptus qualitates aggravantes hoc suaserint, ... concubitus fuerit contra naturam, vel aliquod turpe agatur, ... No. 193: Et quando in raptu meretricis intervenit numerus decem per-sonarum armătarum, tune vigore statuti urbis, libro secundo, cap. 52 poena capitis imponitur. ARGUMENTUM. IN CRIMINO RAPTUS AN ET QUANDO PUNIATUR CONATUS, NON SEQUUTA GOPULA CARNALI S VEL ETIAM NON SEQUUTO RAPTU Quaest. CXLV. Conatus (11) No. 196: Regula sit afîirmativa, quod raptus punitur poena ordinaria, etiam quod post raptum non sit sequuta alia copula carnalis, .. . No. 198: Contrarium, .... alia mitior arbitrio iudicis ... No. 209: ... quid ergo dicendum, quod si copula carnalis non est sequuta, quia raptor non potuit aliqua de causa impeditus, et tune procedit prima, ... opinio affirmativa; si vero raptor mulierem non cognovit, quia noluit, et forsan poenituit et tune procedit secunda ... negativa opinio ... (12) No. 200: ... Amplia i. propositam regulam etiam in eo qui non solum raptam puellam carnaliter non cognovit, sed etiam qui nec raptum perfecit, ut puta, quia aut ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS » 319 non invenit in domo, aut alio modo raptum perficere non potuit . . . No. 201: Contrarium, quod isto casu non intret poena ordinaria raptus . . . No. 202: Concorda has contrarietates, ut infra in prima limitatione (Vezi supra nr. 209). (13) No. 204: . . . et multo magis in raptu monialis, in quo intrat poena ordinaria raptus ex solo conatu, etiam non sequuto raptu, ... No. 205: . .. sufficiat, quod raptor deveniret ad actum verbi, ut puta, si laicus vădit ad monasterium, et dicit monaehae, si vis exire de monasterio, accipiam te in uxorem, ex hoc enim solo hune decapitandum esse. (14) No. 212: ... ut raptus puniatur eadem poena etiam non sequutu effectu quando deventum est ad aliquem actum proximum maleficio secus si remotum, ... ubi enim deventum est solum ad actum remotum, non nisi arbitraria poena imponi, potest, ... ubi loquens in raptu monialis simpliciter dixit attentationem, et conatum, licet aliquantulum remotum puniri, ... No. 213: . .. de generali consuetudine, qua .. . derogatum est omnibus legibus punientibus conatum, non sequuto delicto, . . . ubi tamen de hac generali consuetudine excipit raptum monialis, ... GLAVA 34 ARGUMENTUM. RAPIENS MONIALEM QUA POENA PUNIATUR, ET QUANDO Quaest. CXLV. Monialis (No. 215—230) (1) No. 215: Regula sit, quod rapiens monialem poena mortis tenetur, ... No. 218:. ... ut ultra poenam mortis raptoris bona monasterio applicentur . .. (2) No. 219: ... ut rapta monialis in aliud monasterium ubi arctius custodiatur detru-datur. (3) No. 220 : ... ut rapiens monialem, seu feminam Deo dicatam poena raptus omnino puniatur, etiam quod consenserit se rapi, ... No. 221: ... etiam quod rapta non sit velata, .... No. 222:- Quod et idem procedere videtur in rap'ientibus istas mulieres tertii ordinis quas nos tertiaras nuncupamus, . .. aequiparantur mulieres monaehae, diaconissae, vel aliae religiosam vitam, vel habitum habentes. (4) No. 230: ... in rapiente saecularem de monasterio, qui propterea poena mortis plectendus est, ... (5) No. 229: .. . quia stante statuto, quod pax offensi in delictis minuat poenam. Hoc statutum non habet locum in raptu monialis, in quo. cum principaliter Deus sit offensus,. nemo potest facere pacem, nisi Papa. (No. 227: ... quia statutum puniens raptorem mulieris coniugatae, trahitur etiam ad raptorem monialis, quia et ipsa dicitur Christo coniugata, ...) GLAVA 35 ARGUMENTUM. DE SACRILEGIO COMMISSO CUM MONIALI PER CARNALEM COGNITIONEM Quaest. CXLVI. § Sacrilegium (1) No. 1: Sacrilegium pluribus modis committitur .. . No. 2: Illud autem, de quo in praesenti quaestione tractaturus sum, nempe de carnali cognitione monialis, aliud non est, quam fornicatio illicita damnabiliter contracta contra votum religionis, vel ordinis, .. . No. 5: ... Detestabile enim est crimen hoc sacrilegii, quando s. laicus, seu clericus carnaliter cognoscit monialem aliquam, ... No. 32: ... ut committatur sacrilegium in delicto carnis, non solum quando quis carnaliter cognoscit monialem, sed etiam, quando aliam 320 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ quamcunque mulierem in ecclesia; polluitur enim isto casu ecclesia per emissionem seminis in ea, sicut per effusionem sanguinis ... (2) No. 3: Regulam mihi propono sic, quod carnaliter cognoscens monialem commillit sacrilegium, et poena mortis pleclitur ... (3) No. 6: Qui enim carnaliter cognoscit monialem, committit tria delicta, nempe inces-tum, adulterium, et sacrilegium, et secundum aliquos committit etiam stuprum, ... No. 7: In quo ne decipiaris adverte, nam carnaliter cognoscens monialem, licet deberet puniri, multiplici poena, quia multa committit delicta, nempe raptus, sacrilegii, stupri, et adulterii, unica tamen mortis s. poena punitur, quia hae omnes poenae confunduntur sub maiori. No. 16: .. . monialem, quae, et ipsa Deo nupta, et coniugata dicitur . .. (4) No. 9: ... quia bona carnaliter cognoscentis monialem applicatur illi monasterio in quo permanebat dicta monialis. (5) No. 12: . .. quia monialis, quae se carnaliter cognosci, passa est, detruditur in aliud monasterium cum suis bonis arctius custodienda ut ibi poenitentia, orationibus, atque ieiuniis proficiat aliisque metuondum praestet exemplum, ... No. 13: Ratio autem, quare monialis sit consentiens carnali cognitioni, graviori poena non puniatur duplex affertur, ... Prima est, quia ipsa non videtur esse in tanta culpa, in quanta est masculus, qui eam reclusam tentavit, et interpellavit. Secunda, quia ut plurimum istae moniales ingrediuntur monasterium propter vim, et metum a suis ipsis illatam, et ideo si non in totum, saltem in aliqua parte veniunt excusandae, ... qui propterea multum inveliit in parentes, qui filias cogunt ad ingrediendum monasterium ... (6) No. 14: ... et multo magis in contrahente matrimonium cum moniali, nam tune commitit duplex delictum, cum tale matrimonium cum virgine post consecrationem sit omnino damnatum, ... (7) No. 15: ... quia filii nati ex coitu cum moniali, sunt spurii, et incestuosi, nec propterea matri succedunt .... (8) No. 19:.... ut et idem sit in cognoscente carnaliter sorores tertii o'rdinis, quas Bizzocas appellamus, ... No. 20: EL idem in cognoscente carnaliter monialem professam sed nondum consecratam, .... (9) No. 21: Contrarium in carnaliter cognoscentibuş servientes monialibus, ... quod licet isto casu non sit imponenda eadem poena, quae imponitur cognoscenti carnaliter monialem, gravior tămen debet esse poena ea, quae imponitur cognoscenti laicam. (10) No. 23: ... quia super hoc in crimine transactio non valet, quia nec monialis, nec monasterium, nec eius parentes possunt facere pacem huic sacrilegi, nec propter pacem poena minuetur, ... (11) No. 33: ... in osculante monialem, qui si aliud non fecerit, non poena mortis, sed extraordinaria arbitrio iudicis puniendus est, ... GLAVA 36 ARGUMENTUM. STUPRUM QUID, ET QUOTUPLEX SIT, QUAE SIT POENA : STUPRI, ET IN QUIBUS CASIBUS LOCUM HABEAT Quaest. CLX VII. Stuprum (No. 1—96) (1) No. 4: Stuprum autem stricte, et in specie sumptum, est virginis illicita defloratio, ... No. 6: Regula sit, quod stupratores si fuerint honestae personae, publicatione dimidiao partis bonorum; si vero humiles, corporis coercitione (hoc est fustigatione. et relegalione) plectuntur, ... ANEXE: EXTRASE DIN « PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALIS » 321 (2). No. 13: Tale enim stuprum in viduam commissum, quod puniatur poena pecuniaria, arbitrio iudicis iuxta qualitatem facti, et conditionem personarum, ... (3) No. 16: .. . et multo magis in tutore, seu curatore stuprante pupillam, seu adultam durante, vel finita tutela, seu cura, qui propterea et deportatione, et publicatione bonorum punitur ... (4) No. 18:.. . pariter, et multo magis in servum stuprante filiam domini sui, vel dominae suae, aut ipsam dominam. Mulier enim, quae passa est se stuprari morte punitur, et servus igne concrematur, ... (5) No. 30: Interdum est stuprum cum vi, destinguit inter vim factam cum armis, et factam sine armis, ut primo casu intret poena 1. Iuliae de vi publica, secundo autem casu, poena 1. Iuliae de vi privata ... (6) No. 28: ... quod pro stupro per vim commisso in mulierem lionestam, non inter-veniente raptu, lioc est transductione de loco ad locum, non imponitur po~ena mortis, sed minor ... (7) No. 37: ... in stuprantibus virgines immaturas, minores scilicit duodecim annorum, quos puniri acrius debere, quam stuprantes virgines iam maturas, dubitandum non est, . .. (8) No. 38: Prima enim fuit opinio, quod stuprantes virginem immaturam, si liumiliores sint in metallum damnantur, si lionestiores in insulam relegantur, aut in exilium mit-tuntur... (9) No. 39: Secunda fuit opinio, quod, ... pro huiusmodi stupro poena sit remissa arbitrio iudicis ..:. No. 41: Et propterea huiusmodi stupratores, quandoque fuisse ad triremes damnatos, ... No. 42: Tertia successit aliorum rigorosa admodum sententia, qui dixerunt simpliciter pro huiusmodi stupro poenam mortis naturalis imponi, ... (10) No. 43: Quarta fuit opinio, quae mihi multum placet, et alias apud nos servata fuit, distinguens inter huiusmodi stuprum factum cum violentia vel sine violentia; si enim factum fuit sine violentia, tune non sit poena mortis, sed arbitraria, ut supra; si vero cum violentia et tune intret poena mortis naturalis, ... - (11) No. 49: ... quia stuprata mulier etiam aliquo modo punitur propterea quod stupro consensit, ... No. 50: Contrarium, quod stuprata mulier non puniatur, .,. No. 52 in fine: ... primam opinionem procedere in vidua, secundariam autem in virgine .. . (12) No. 53: ... quia stupri crimen est mixti fori, et propterea puniri potest tam a saeculari iudice, quam ab ecclesiastico, quando sine vi, et cum consensu puellae, ... (13) No. 53 in fine: .. . Ubi quod iudex ecclesiasticus arbitratur dotem constituendam a stupratore clerico, saecularis vero a stupratore laico, ... (14) No. 57: ... quia si legatarius stupravit uxorem testatoris post eius mortem privatur legato ab eodem testatore sibi relicto . . . (15) No. 58: ... quia filii nati ex stupro sunt insuccessibiles ... (16) No. 59: ... et multo magis in committente plura stupra, quem propterea poena mortis puniri posse, ... (17) No. 61: ... etiam in clericis stupratoribus, qui quod puniantur, non est dubitatio, . . . No. 65: ... quod poena clerici stupratoris liodie, est poena arbitraria, quandoque scilicet poena pecuniaria, quandoque depositionis, et quandoque suspensionis, sed semper cum praestatione dotis puellae, .. . fustigationis autem poenam de qua supra, tanquam nimis ignominiosam, nunquam in Urbe vidi servatam in clericis. (18) No. 14: ...Ubi propterea infert ad clericum carnaliter cognoscentem viduam, quod non teneatur jioena stupri, sed poena simplicis fornicationis, et sic poena arbitraria, ... No. 68: Quid de clerico stuprante per vim aliquam puellam, dic, quod,non solum depo-nitur, sed etiam in monasterium detruditur, aut in carcerem... 322 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (19) No. 78: ... in stupro commisso in puellam, quam quis domi accepit, ct relinuit pro concubina... huiusmodi enim stuprum eodem iure civili impunibile esse, ... (20) No. 79: ... quando stuprata mulier post stuprum meretrix evasil; lunc enim non potest amplius dotem petere, ... (21) No. SI: Licet secus si ab eodem stupratore passa fuerit iterum, atque iterum cognosci, hoc crimen non operatur, quin honesta dicatur, cum sufficiat a principio fuisse honestam, ... ubi quod postquam virgo, vel vidua fuit stuprata, et continuata subsequenli cohabi-tatione stuprum non purgatur, sed nugetur, ... (22) No. 82: ... quia ut poena stupri locum habeat, requiritur ut stuprata fuerit honesta, ... No. 83: Ergo secus, ubi stuprata fuerit inlionesta, ... No. 86: ... quando stuprata vidua meretrix, ... (23) No. 92: ... in eo, qui puellam stupravit, ut eam in matrimonium duceret, nam sequuto matrimonio cessat poena stupri, ... (24) No. 96: ... quia hodie (quidquid dixerint doctores) poena stupri arbitraria est, sic enim in practica apud nos^servatur imponi poenam, ... GLAVA 37 ARGUMENTUM. STUPRATOR, QUANDO, ET IN QUIBUS CASIBUS STUPRATAE PUELLAE DOTEM DARE TENEATUR, VEL EAM IN UXOREM DUCERE Quaest. CXX XXV II (No. 97-129) (1) No. 97: Regula sit, quod de iure canonico stuprator stupratam mulierem, et dotare, et in uxorem tenetur recipere, ... No. 100: ... quod si stuprator non vuit puellam in uxorem ducere, verberibus castigatur, a iudice, prout ei visum fuerit, et excomunicatus, in monasterium detruditur ad agenda poenilentiam, ... (2) No. 105: ... quod si pater stupratae puellae recuset ipsam nubere cum stupratore, vel etiam ipsa stuprata recuset, non possunt ad id cogi, sed stuprator adhuc lenebitur eam dotare ... (3) No. 124: ... ut dos stupratae puellae constituenda debeat regulari ab eo, quod solitum est in patria in qua puella erat nubenda, ... nec non eliam iuxta facullales stupra-toris, et puellae dignitatem, ... No. 125: Ubi iudicis arbitrio remittit quantitatem dotis constituendae a stupratore puellae stupratae, . .. (4) No. 109: ... quia si stuprator est inops, et dotem dare non potest stupratae puellae, tune fustigabitur, et exilio damnabilur, ... (5) No. 110: ... etiam in stupratore uxorato, qui licet non possit stupratam in uxorem ducere, non tamen per hoc excusatur a praestatione dotis, ... No. 111: ... quod tenetur amplius aliqua alia poena, sive extraordinaria arbitrio iudicis, ... (6) No. 112: ... quia dos a sluprante constituia stupratae, quam duxit in uxorem soluto matrimonio, non reverlilur ad virum, a quo esl profecta, sed Iransit ad lieredes ... (7) No. 117: ... propositam regulam non procedere, quando stuprata puella remisit slupratori dotem, quia lunc talis remissio valet, per regulam, quod iuri suo quisque renun-ciare potest ... Ubi admonet iudices, ut bene cauţi videant, ne talis remissio, sil metu, aul aliquo dolo extorta, ... (8) No. 117 in medio: ... si vero puella non sit sui iuris, et habeat parentes, et lunc talis remissio ipsis non nocel, . . . (9) No. 117: ... Ubi admonel iudices, ut bene caute videant ne talis remissio sit, ... vel etiam ut sic non nubendo libentius possit puella luxuriari, ... ANEXE: EXTRASE DIN ♦ PRA5&S ET TIIEORICAE CR1M1NAL1S» 323 (10) No. 119: ... quando puella fuit stuprata de eius voluntate libera, et consensu, ... No. 122: ... Primus est, quando puella consensit stupro, sed veliemenlibus persua-sionibus, ac importunis praecibus seducta, et tune concordant communiter theologi, et canonistae, quod stuprator teneatur puellam, aut in uxorem ducere, aut dotare, Secundus est casus, quando stuprata mulier absque ulla persuasione ex parte viri praecedente consensit stupro, ut puta quia virum ad concubilum attraxit, et tune pariter baud dubium est stuprantem ad nihil ei tenere in utroque foro, cum ipsa virum provocaverit, alque induxerit. Tertius est casus, quando mulier deficiente seduclione, et nimia persuasione, aut praece, sed tantum blandis verbis leviter rogata stupro consensit; et tune distinguit, ,quod in-foro exteriori stuprator tenetur dotem stupratae constituere, aut etiam ducere in uxorem; secus autem in foro interiori, ... (11) No. 123: ... quia dos a stupratore puella& stupratae constituenda, dari debet non tempore stupri, sed quando nubet, ... GLAVA 38 ARGUMENTUM. DE PROBATIONE STUPRI Quaest. CXLVJI. Probatio (No. 130 — 150) (1) No. 150: ...quod stuprum probatur per vociferationem, et clamorem mulieris stupratae; eX hac enim vociferatione magnum stupri inditium oritur, ... (2) No. 148: ... quod virginem fuisse defloratam probatur, quando constat eius inte-rulam tempore stupri fuisse repertam sanguine aspersam, vel linteamina, in quibus cubavit cum viro sanguinolenta, ... (3) No. 135: ... quod stupratae asserenti se fuisse virginem tempore stupri, creditur i'jramento eius, ... No. 139: ...in hoc esse maxime attendendam qualitatem vitae, et morum puellae et quale nomen habeat, quia si haberet malum nomen, et pro virgine non reputaretur, tune utique eius iuramento non esset standum, cum mulieres iurisiurandi facile contemptrices sint, ... (4) No. 133: ... quod ex fama non modicum stupro argumentum desumitur, ... (5) No. 132: ... quod stuprum non probatur per testes domesticos, qui propterea non laciunt, nisi inditium, ... (6) No. 141: ... quod obstetricum relationi, et iudicio statur nunquid puella sit virgo, vel non et sic, nunquid fuerit stuprata, nec ne, ... No. 143: Ubi quod istae obstetrices debent esse honestae providae, ac prudentes matronae, ... Mo. 144: ... non solum inspi-cere, sed et tangere, ... No. 145: ubi etiam quot debeant esse istae obstetrices, ... ubi an’ in inspiciendis feminis possint elligi viri periti, ... GLAVA 39 - ARGUMENTUM. DE CRIMINE SODOMIAE, ET ILLIUS POENA, QUANDO HABEAT LOCUM, ET QUANDO NON ' Quaest. CXX XXV III (No. 1-Slf (1) No. 1: ... Vidimus in praecedente quaestione de stupro commisso in virginem, et viduam, sequitur modo videre de stupro commisso in puerum, et sic, de sodomia quae dicitur coitus contra naturam. No. 2: Coitus autem contra naturam triples est. Primus contra naturam humanae societatis, ut puta cum matre, filia, et aliis, ... Secundus contra 21* 324 CARTE ROMÎNEASC# DE ÎNVĂŢĂTURĂ naturam sexus humani, quando scilicet cum masculo, Tertium contra naturam generis humani, quando cum animali bruto, ... No. 3: de hoc igitur contra naturam coitu tractaturus, .... (2) No. 7: ... ut pro hoc crimine non solum imponatur poena mortis, sed etiam post mortem igne concrematur, ... (3) No. 10: ... quia sodomitae etiam apud antiquos, et gentiles poerfa mortis, et aliqua gravissima puniebantur, ... (4) No. 11: ... quia sodomita est infamis, et infamiam incurrit ipso iure etiam ante- quam sit accusatus, et damnatus, ... (5) No. 16: . .. quia sodomitae, ... infames sint ipso iure, etiam dominio rerum suarum ipso iure priventur . . . hoc ideo etiam antequam accusentur, et damnentur, sunt pariter intestabiles, et propterea testamentiim factum, post eius mortem annullatur, ... No. 14: ... quia in hoc crimine etiam bona ipso iure confiscantur, ... (6) No. 18: ... quia occidere licet eum, qui alterum sodomitare tentaverit, ... (7) No. 20: ... ut in hoc srimine ad rei defensionem interdictum est procuratori, seu advocato intervenire, No. 21: (qui tamen loquitur, et declarat, quando de hoc crimen probatum est, et non antea, et est bona declaratio) (8) No. 25: ... etiam in clerico qui pariter de iure canonico pro hoc crimine beneficiis privatur, deponitur, et in monasterium detruditur, ... No. 2G: Imo, quod clerici pro hoc crimine degradari possint, et potestati saeculari tradi, . . . No. 28: ... capitali Supplicio puniendi sicut laici, ... No. 30: ... ut clericus sodomita tradatur curiae saeculari, etiam si unica tantum vice hoc crimen commiserit, et sic etiam, quod pluries illud non exer^ cuerit, No. 31: ... quando clericus committit copulam sodomiticam in anum; secus si sodomiticum actum committat contra na.turam alio modo per pollutionem extraordi-nariam, ... (9) No. 35: ... ut sodomiae poena locum habeat non solum, quando masculus masculum1 carnaliter cognovit, sed quando cum femina rem habuerit contra naturam, ... (10) No. 37: .. . et multo magis ut poena mortis locum habeat in eo, qui praepostera venere cognovit uxorem suam; nam gravius et delictum cum uxore quam cum aha femina. (11) No. 38:.. .ut etiam sodomita dicatur, qui propriis manibus se polluit,.. .No. 39:... ut isto casu non imponatur poena ordinaria mortis, sed mitior arbitrio iudicis, . .. (12) No. 40: ... etiam si femina agat ut vir in aliam femimam patientem, nam et tune etiam intra poena sodomiae, et mortis, ... No. 41: ... non procedere, quando mulier se corrumpit cum alia femina sola fricatione; secus quando agit cum aliquo instrumento materiali ligneo, aut vitreo, ... No. 42: . .. et concludit si delictum fuit consumatum intrat poena mortis; si vero non fuit consumatum intrat poena arbitraria fustigationis ... (13) No. 41 in fine: ... ubi propterea testatur ita alias apud eum fuisse servatum in quibusdam mulieribus se corrumpentibus' sine ullo instrumento, quod fuerun fustigatae, ... (14) No. 43: ... etiam in muliere agente ut vir cum masculo patiente, ... No. 44: ... tune esse locum alteri mitiori poenae arbitrio iudicis. (15) No. 51: ... ut iudex non possit ullo pacto huius criminis reo poenam minuere, sed omnino teneatur eum legitima poena punire, ... No. 64: ... quod quando quis emittit semen extra anum, non poena ordinaria, sed mitiori, et extraordinaria plectendus sit, ... No. 65: Secus autem si quis membrum imposuisset intus anum, . .. (16) No. 7: ... ut pro hoc crimine non solum imponatur poena mortis, sed etiam post mortem igne concrematur, ... ANEXE: EXTRASE DIN » PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALIST 825 (17) No. 52: ... ut crimen hoc puniatur, etiam quod fuerit commissum cum dormiente, ... ubi dixit se alios consuluisse, quod agens contra naturam cum femina dormiente sibi affine, et post factum clamante, teneatur de raptu poena capitis, ... (18) No. 54: ... ut ex coitu sodomitico non contrahatur affinitas, et propterea ex illo non impeditur matrimonium; ... (19) No. 55: ... quia hoc delictum esse mixti fori, et sic lâicus potest etiam puniri a iudice ecclesiastico poena excommunicationis, ... (20) .No. 63: . . . deosculantem puerum libidinis causa, poena arbitraria puniendum esse.' (21) No. 66: ... quia sodomiae crimen probantur praesumptionibus, ... ubi discurrit super aliquibus inditiis, et coniecturis sodomiae, ..... (22) No. 67: ... quod sodomia probatur etiam per testes, qui dicunt se audivisse tergi-versationes, et quassationes, et similia ... (23) No. 68: ... quod puer vim passus fuerit, non modica oritur praesumptio, ex eo quod fuit auditus clamans et vociferans, ... (24) No. 69: ... probări hoc crimen ex dormitione alicuius viri cum puero, quando nulla redditur verisimilis causa huius dormitionis, ... (25) No. 70: ... quod puer fuerit stupratus, quia eius camiscia reperiatur sanguino- lenta, ... (26) No. 71: ... quod oritur etiam attentati criminis probatio ex osculo, et amplexu pueri, ... No. 72: . .. hoc non procedere quando puer esset minor decem annorum, ... (27) No. 73: ... quod fama in proposito multum adminiculatur in probatione huius criminis, ... (28) No. 74: ... quod sodomiae corpus probatur per obstetrices, et peritos, . . (29) No. 75: ... quod sodomitati dictum facit inditium contra sodomitantem, ••• (30) No. 76: ... Limita propositam huius quaestionis regulam in minoribus, quibus propter aetatem poenam mitigari, etiam in hoc sodomiae crimine, ... (81) No. 79: ... in eo, qui per vim sodomiam passus est, nam et is nulla poena punitur, . .. GLAVA 40 (1) Q. 148, No. 46: . . . et multo magis, quando masculus committit hoc crimen cUm aliquo animali bruto, vel etiam femina ab eodem animali se cognosci permittit, nam et tune sive masculus, sive femina sodomiae poenam ordinariam subeîint, et comburuntur insimul cum animali, ... GLAVA 41 ARGUMENTUM. INCESTUS DETESTATIO, DIFFINITIO, DIVISIO, ET POENA QUAE SţT, QUANDO, ET IN QUIBUS CASIBUS LOCUM HABEAT Quaest. CXLVIII. Par. I (1) No. 1: Incestus crimen grave, et quidem gravius adulterio ... No. 5: ... quod incestus est venerea coniunctio, quae nuptias nullo modo admittere potest, ... (2) No. 6: ... Quod incestus committitur duplici modo, videlicet cum matrimonio, et sine, ... T 326 CARTE ROMÎNEASCĂ-DE ÎNVĂŢĂTURĂ (3) No. 7: ... Quod poena incestus sine velamine matrimonii commissi, est eadem poena, quae est adulterii, ... No. 9: Prima enim fuit opinio, quod poena incestus sit poena mortis, ... No. 11: Secunda fuit opinio, quod poena incestus de iure communi non sit mortis, sed deportationis, et sic mitior, ... No. 12: Et quia deportationis.poena hodie non est in usu, ideo poenam hanc arbitrariam esse, ... No. 14: Et hanc sententiam quod scilicet pro incestu non sit imponenda ullo pacto poena mortis tanquam veriorem, et magis communem in iudicando omnino âmplectendam esse crediderim, nisi fuerit com-missus cum ascendentibus, vel descendentibus. No. 18: Secunda.et contraria fuit opinio, quod poena incestus cum adulterio non sit mortis, sed deportationis, et sic mitior, arbitrio iudicis, ... praesertim quando non essemus in incestu commisso inter descendentes, et ascendentes, et quando etiam non in primo, aut secundo consanguinitatis ... gradu in contingenti casu iudicari debere tutius crediderim. (4) No. 15: Yerum magis controvertunt doctores de incestu commisso cum adulterio vel stupro, ... No. 16: Prima enim fuit opinio, quod pro incestu cum adulterio sit poena mortis, ... No. 17: Sed quocl eadem poena mortis sit, quando incestus fuit commissus non cum adulterio, sed cum stupro, vel alia specie fornicationis. (5) ' No. 24: ... ut poena incestus sit eadem cum poena adulterii ..vet sic mortis, ... tam in masculo, quam in foemina, .... (6) No. 28.: Veritas, est quod feminae tanquam magis fragiles quam masculi in hoc incestu crimine, sunt semppr mitius puniendae, ... (7) No. 29: In incestu commisso a coniugato, qui ultra alias poenas non potest a sua coniuge, cuius consanguineam, vel affinem cognovit, amplius petere debitum, ... (8) No. 22: ... ut procedat non solum in incestu prohibito a iure gentium, seu naturali ... sed etiam in incestu prohibito a solo iure civili, ... No. 23: Et potest poni exemplum in incestu commisso, ... inter coniunctos cognatione spirituali ... (9) No. 50: Yerum quod haec spiritualis cognatio licet impediat matrimonium, non tamen sufficiens sit âd puniendum, quia in ea praesumitur ignorantia ... sed tantum-modo imponi posse poenam extraordinariam, et mitiorem arbitrio iudicis. (10) No. 70: ... incestus committi dicatur a vitrico carnaliter cognoscente suam privignam, quae loco filiae reputatur ... No. 71: Et isto casu posse imponi poenam mortis, ... (11) No. 69: ... quod incestus committatur per filium qui carnaliter cognoscere audet concubinam patris sui ... No. 66: ... a privigno carnaliter cognoscente suam novercam, ... No. 67: Et isto casu posse imponi poenam mortis ... No. 68: Sed quoad poenam mortis valde dubito, ... (12) No. 73: ... Ut incestus committatur per socerum carnaliter cognoscentem nurum suam, ... No. 75: ... et si omnem aliam poenam morte excepta corporalem imponi posse, et debere apud me non est dubium. (13) No. 79: ... Ut incestus committatur ab eo, qui sororem carnaliter cognoscit, seu cum ea matrimonium contrahit, ... No. 80: Et isto casu pro incestu imponi posse poenam mortis, ... (14) No. 86: ... Ut incestus committatur etiam per eum, qui rem habet cum filia sui fratris, vel sororis, ... No. 91: ... qui carnaliter cognoscit suam.amitam, vel materteram, ... No. 94: ... qui carnaliter cognoscit uxorem fratris sui, vel sororem uxoris suae, .. (15) No. 105: ... committatur etiam incestus, quando pater, et filius carnaliter cogno-scunt eandem feminam' ... Ubi quod est poena capitis, ... (16) No. 117: ... Ut crimen incestus sit mixti fori, et ideo contra laicum etiam eccle-siasticus iudex ad excomunicationis poenam procedit, ... \ ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS » 327 GLAVA 42 • ARGUMENTUM. DE POENIS INCESTARUM NUPTIARUM Quaest. CXXXXIX. Par. II (No. 121-160) (1) No. 122: Regulam mihi propono, quod incestas nuptias contrahens non poena mortis, sed relegationis in insulam a iure stătută est honestae personae. Vilis autem persona verberatur, et in exilium mititur ... No. 125: ... procedere in eo, quiigno-ranter contrahit incestas nuptias, quo casu ignorantia est magis excusabilis, quam in eo, qui committit iricestum sine nuptiis, ... Secus quando scienter; nam quando scienter, non desunt doctores dicentes maiorem esse poenam incestus commissi sub velamine matri-monii, quam sine matrimonio :.. Et ita teneas, quia haec est pura verittas ... (2) No. 127: ... Ut ultra poenam praemissam non solum dos, sed omnia alia bona contrahentium incestas nuptias ipso iure confiscentur, ... No. 130: ... nisi is habeat filios ex alio legitimo matrimonio natos, seu nepotes; si enim filios, aut nepotes habuerit, bona non applicantur fisco, sed dictis filiis, aut nepotibus, ... (3) No. 131: ... ut haec poena confiscationis bonorum procedat in incestu commisso sub facie matrimonii, secus sine matrimonio ... (4) No. 133: ... ut incestas nuptias contrahens testări non possit, et si testamentum fecerit non valebit, si post eius mortem fuerit probatus incestus, cum dominio rerum suarum ipso iure privetur, ... ' (5) No. 134: ... quia donationes factae inter contrahentes incestas nuptias, et omnia alia lucra nuptialia ab illis tanquam ab indignis auferuntur, et fisco applicantur ... (6) No. 137: ... Quia filii ex incestis nuptiis nati sunt incapaces bonorum patris, nec ex illis aliquid capere possunt ab intestato, vel ex testamento, ... Ubi quod non sunt in potestate patris, nec patrem habere dicuntur, ... No. 139: ... quando incestae nuptiae fuerunt contractae a coniugibus scientibus impedimentum, secus si ab ignorantibus, quia tune filii nati ex tali matrimonio putativo sunt legitimi, et successibiles ... (7) No. 144: ... quia quando nuptiae sunt incestae, matrimonium dissolvitur ... No. 145 : ... procedere, etiam in nuptiis incestis inter cognatos cognatione spirituali, ... No. 142: ... quia adhuc contrahentes incestas nuptias non possunt cum aliis contrahere matrimonium, ... (8) No. 152: ... Regulam non procedere in minore, Minor enim aetas in crimine inces-tarum nupliarum tam feminas, quam masculos excusat, ... No. 153: ... ut.minor aetaâ in incestis nuptiis non excuset in totum, sed bene faciat, ut, ... mitius puniatur, ... No. 155: ... ut tune demum minor aetas excuset contrahentem incestas nuptias, si maiores effecti ab illis recesserunt, aliter secus, ... (9) No. 157: ... regulăm non procedere in eo qui desponsat aliquam suam consan-guineam, vel affinem: nam ex solis sponsalibus non sequuta copula carnali incestae nuptiae non cOntrahuntur ... et poena incestus non habet locum. ARGUMENTUM. IGNORANTIA IURIS, VEL FAGTI, AN ET QUANDO EXCUSET AB INCESTU Quaest. CXLIX. Par. III (10) No. 161: Regula sit, quod ignoratia excuset ab incestu ... No. 162: ... ut praeser-tim procedat in ignoratia seu errore facti, ... No. 163: ... ubi praesertim loquitur de rustico, ... Contrarium, quod ignorantia iuris non excuset, ... 328 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (11) No. 163 in fine: . .. quod ignorantia iuris non excusat in totum, sed in parte ut poena minuatur, . .. No. 164: . .. ut multo magis ignorantia iuris excuset contrahentem incestas nuptias prohibitas de iure civili tantum, et non de iure gentium ... No. 165: Et multo magis excusat ignorantia illius iuris civilis, quod maior pars masculorum ignorat, utputa quod tutor, vel filius tutoris prohibeatur contraliere matrimonium cum pupilla... (12) No. 169: ... quod haec ignorantia in incestis nuptiis de iure civile non excusat masculum in totum, sed solum relevat in aliqua parte, et sic facit eum mitius puniri, ... No. 178: ... quando unus coniux est ignorans incestarum nuptiarum, aut in facto, aut in iure. Aliter vero sciens, quia tune ignorans reputabitur pro ignorante, et sic excusabitur; sciens vero habeatur pro sciente, et non excusabitur. (13) No. 167: . .. et ignorantia iuris civilis in incestu commisso inter cognatos cogna-tione spirituali, excusat contralientem incestas nuptias, ... No. 50: ... quia in ea praesumitur ignorantia, .. . quod poenae impositae incestis nuptiis non procedant in istis nuptiis inutilibus, .. . sed tantummodo imponi posse poenam extraordinariam, et mitiorem arbitrio iudicis. (14) No. 196: . . . quod regressus a nuptiis contractis ab ignorante statim superveniente scientia impedimenti illum excusat ... (15) No. 186: ...in (incestu) commisso cum fornicatione, et sine matrimonio, tune enim quia datur opera rei illicitae, hoc ideo tenetur quis de incestu, etiam quod ignoraverit consanguinitatem, ... (16) - Nr. 173: ... ut ignorantia juris excuset feminam contrahentem incestas nuptias prohibitas a iure civili positivo tantum, ... Nr. 174: ... Secus si mulier contraxerit incestas nuptias prohibitas a iure naturali, vel gentium, ... (17) Nr. 197: Quod si quis scienter, et non bona fide contraxit incestas nuptias, super-veniens poenitentia, et recessus a dictis nuptiis non excusat, quia iam est perfectum flagitium ... (18) Nr. 203: Sed an ignorantia probetur iuramento contrahentis incestas nuptias, videtur quod sic, . .. Quod non credo verum, nisi iurans haberet, pro se aliquam praesump-tionem ignorantiae.. . Nr. 204: Et magna in proposito ignorantiae praesumptio oritur, quando nuptiae sunt contractae publice, et palam, sicut e contra praesumitur scientia, et mala fides, si clam, . .. quod quando nuptiae sunt contractae palam, et in faciem ecclesiae, tune, et facti, et iuris ignorantia praesumitur... Ubi e contra, quod quando nuptiae sunt clam contractae, tune ignorantia non praesumitur, nec excusat contrahentem, etiam quod sit minor, aut mulier, ... G L A V A 43 LIBER TERTIUS. DE YARIIS, ET DIVERSIS CRIMINIBUS. TITULUS DUODECIMUS ARGUMENTUM. INIURIARUM POENA, QUANDO HABEAT LOCUM, ET QUANDO NON Quaest. 105 (Inspect. III) (No. 83—174) (1) No. 83: Regula sit,... quod iniurians punitur, et civiliter, et criminaliter ... etiam in iniuria absenţi. Nam et absenţi iniuriam inferri posse, ... (2) No. 85: ... etiam in iniuria facta mortuo, ... No. 86: ... quod iniuria illata defuncto dicitur iniuria ficta, et abusiva, et levior, ea, quae infertur in viventem, ... (3) No. 87: ... in iniuria facta nutu; iniuriam enim non solum verbis, sed etiam nutu inferri posse ... • ANEXE: EXTRASE DIN » PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS » 329 (4) No. 90: ... Ut iniuriarum poena locum habeat non solum in eo, qui iniuriam infert, sed etiam in mandante, consulente, procurante, incitante, seu persuadente ... (5) No. 92: ... Ut iniuriarum actione teneatur etiam iile, qui de nocte tacite viam alicuius mulieris honestae frequentat, vel ante illius domum facit matinatas, nam ex hac nimia frequentia aliquam praebet infamiam (6) No. 98: Etiam in eo, qui provocatus aliqua verbali iniuria provocanţi aliam infert iniuriam, nam, et is etiam punitur, licet mitius, ... (7) No. 103: ... in eo, qui alteri dicit aliquod bonum, sed hironice, et cum animo iniuriandi ... iniuriarum actione tenetur, ... (8) No. 104: Idem si quis alteri diceret, ego non sum fur, et similia, ... No. 105: ... ubi generaliter de omni iniuria dicta per verba indirecta et subdola, . . . No.. 106: . . . Pariter, et iniuriarum actione tenetur, dicens alicui condemnato de crimine «taedet me de condemnatoria sententia contra te lata de furto » .. . (9) No. 111: . .. eandem propositam regulam, ut nonrprocedat quando quis in alterum convitium infert sine dolo, et sine ani mo iniuriandi, quia tune poena iniuriarum non habet, locum ... No. 113.: ... quia iniuria praesumitur malus iniuriandi animus, nisi contrarium probetur; ... No. 114: Ubi tamen quod hoc fallit in rustico. (•10) No. 116: Ubi conatur probare, standum esse iuramento iniuriantis, quod iniuria non fuit illata animo iniuriandi, ... Adverte tamen, quia loquitur, quando ratione loci aut temporis, aut personarum, constat quod iniuria fuerit illata sine animo iniuriandi, et sic quando pro iuramento concurrunt praesumptiones et coniecturae; unde secus sî aliter ... (11) No. 120: Sic, et dicere alicui«tu defers magnam barbam», potest trahi in iniuriam, et etiam in non iniuriam ; ideo in dubio sine malo animo talia verba prolata censetur, . . . (12) No. 122: Primum itaque, ubi praecipue tune iniuriandi animum abesse affirmat, quando inter iniuriantem, et iniuriatum nulla pracedebat inimiciţia. (l5) No. 125: ... in eo qui alteri ioco, aut ludendo iniuriam verbis, aut facto infert, is inquam iniuriarum actione non tenetur ... 14) No. 129; Sic etiam de iniuria tenebitur iile, qui de aliquo facit ludibrium, nec excusatur ex eo, quod ioco id se fecisse dicat, ... (15) No. 131: . .. ubi quod si iudex iniuriose, et iniuste partem litigantem coram ipso iniuriaret, tenetur actione iniuriarum, .. . Ubi de iudice iniuriante eum, qui appellat a sua sententia (16) No. 132: ... Ubi declarando praedicta, ... dixit, officialem actione iniuriarum non teneri, si animo corrigendi verbum iniuriosum protulerit, ... (17) No. 133: ... in magistro qui verberando discipulum iniuriarum actione non tenetur, quia malus in eo animus non praesumitur, .. . qui facit causa correctionis .. . No. 134: ... dummodo magister leviter, seu moderate, et non excedendo modum discipulum verberet, secus si graviter et atrociter .. . Ubi amplius, quod an. castigatio sit moderata, relinquitur arbitrio iudicis, qui per coniecturas arbitrabitur, an castigationi& modus fuerit excessus a magistro ... (18) No: 136: ... in astrologo, qui dum consultus respondit aliquem esse furem, iniuriarum poena non tenetur, quia non animo iniuriandi hoc dixisse praesumitur . . . ubi reddit rationem, quia scilicet non dolo, sed suae artis causa fecit, ... (19) No. 138: ... In patre verberante filium, contra quem filius iniuriarum actione agere non potest (si iniuria atrox non sit) cum non animo iniuriandi, sed corrigendi id omne factum praesumatur, ... No. 139: Idem de iniuria illata nepotibus, et aliis descen-dentibus usque ad septimum gradum, . . . 330 CARTE ROMÎNEASCĂ' DE ÎNVĂŢĂTURĂ (20) No. 142: ... procedere, prout loquitur si iniuria levis sit, secus si sit atrox, quia tune contra patrem) posset criminaliter agi ad poenam, licet non Civiliter ad aestimationem iniuriarum, ... ~ (21) No. 141: ... quod propter atrocem iniuriam parentes coguntur filios emancipare. (22) No. 145: E contra, autem filius semper potest conveniri a patre pro iniuria sibi illata quamvis levis sit. (23) No. 146: ... In famulo verberato a domino, qui cum praesumatur verberatus causa correctionis, hoc ideo dominus non tenetur, ... (24) No. .147: In amico, in quo, cum non praesumatur iniuriandi animus, idcirco de iniuria in alium amicunv illata non tenetur, ... No. 148: ... multo magis in coniucto, ... quod ratio sanguinis tollit praesumtionem inferrendae iniuriae ... (25) No. 149: In iniuria illata per iracundiam et linguae lubricum ... No. 151: ... In eo, qui post illatam iniuriam, ... illam revocat, et retractat poenitentia ductus, ... No. 154: ... Nam quod omnino retractatio, seu revocatio iniuriae debeat fieri per iniu-riantem statim antequam recedat a loco, in quo iniuriam protulit, ... No. 156: Utcumque ■Sit ista revocatio, seu retractatio iniuriae quando fit, debet fieri publice, et palam nou autem secrete. - ■ / , , (26) No. 157: ... In iniuria facta volenti, ... quia nulla iniuria est, quae in volentem fit, ... No. 158: Et haec ampliatio in tantum est vera, ut credatur asssertioni iuratae iniuriati dicentis, ex voluntate iniuriam recipisse ... No: 159: ... non procedere in illis personis, pro quorum iniuria alteri actio acquiritur, ... No. 160: Sic, et pro iniuria facta iilio vel uxori etiam volentibus, ... pater et maritus agere possunt ... (27) No. 161: Sic, et pro iniuria facta uni de domo, et familia, quamvis volenti, posse alium de eadem domo, et familia agere, ... - (28) No. 162: Sic, et iniuria facta officiali regio, etiam volenti punitur; quia regi facta dicitur, ... (29) No. 163:'... quando voluntas iniuriati libere ad iniuriam sibi inferendam con- currit, ... No. 165, quia in dubio non praesumitur, quod quis volens patiatur iniuriam, ... No. 167: ... dummodo iniuria non sit atrox, quae corpus frangat, ad quam cum nemo se obligare possit, quia nemo este dominus membrorum suorum; ideo consensus non excusat iniuriantem, licet bene excusaret, quando iniuria esset verbalis, aut alia quae corpus non frangat, prout est alapa, aut similis, ... ’ (30) No. 172: ... quod si quis alicui dat pecuniam, ut alteri dicat, aut faciat iniuriam, si iniuria facta, vel dicta non sit, non potest agi actione iniuriarum contra mandantem ,... (31) No. 173: . . .. in eo, qui alteri, dicit sum nobilior te, aut quid simile, non enim per hoc infamatur opinio, et dignitas illius ... De quo dicto valde dubito, cum per verba praedicta satis videatur diminuta illius opinio, et nobilitas prasertim, quando se se praetenderet nobiliorem altero; . .. Ideo considera: bene crederem non esse iniuriam, si quis alteri diceret, quod est nobilis, et probus, prout ipse; quia tune sic dicendo alterius honori, et dignitati non praeiudicat, licet forsan faciat se magis nobilem, et magis probum, quam sit si adderet illud verbum plus diceretque quod esset plus nobilis, et plus probus, quam alter; tune non video quomodo possit iniuriarum poenam effugere, cum sic dicendo, ut praedixi, illius dignitati praeiudicet. (32) No. 174: ... regulam ... non procedere in pluribus iniuriis uno impetu illatis. Nam tune unica tantum reputatur iniuria, et unica' tantum poena locum habet ... Una enim oratio idem' significans pluries repetita pro unico verbo habeţur, secus vero si diversae proferant orationes continentes diversas iniurias, vel si sub unica oratione plures annectant iniuriae, iis enim duobus casibus non unica, sed plures repUtantur iniuriae, ... * ANEXE: EXTRASE DIN « PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS * 331 G L A V A 44 ARGUMENTUM. INIURIA QUANDO DICATUR LEVIS, ET QUANDO ATROX, SEU GRAVIS Quaest. CV. Inspect. IV (No. 175—218) (1) No. 175: Iniuriarum poenam arbitrariam esse... Unde sequitur quod iudex maiorem arbitrari debet poenam pro iniuria atroci, seu atrociori, quam pro minus gravi seu leviori; hinc propterea doctores gravitatem iniuriae ab illius levitate maxime distinxe-runt, et e contra dicentes, quod iniuria alia est levis, alia gravis, et alia atrox ... No. 176: ... quod levitas, seu gravitas iniuriae cognoscitur ex illius qualitatibus, habito praesertim respectu ad causam, et ad personam iniuriantis, aut iniuriati ... dicitur atrocem reputari iniuriam, aut persona aut tempore, aut re, ... ; ... iniuriam reputari atrocem quatuor modis, videlicet ex persona, ex tempore, ex loco, et ex facto... No. 177: Ubi amplius, quod statur arbitrio iudicis, quae dicatur atrox iniuria, ... (2) No."178: ... quod illa dicitur atrox iniuria, propter quam aut donatio revocatur ..; aut filius exheredatur, ... Ubi propterea infert, quod quaelibet levis iniuria habens admixtam ingratitudinem reputatur gravis. No. 179: ... quod iniuria reputatur atrox, seu levis secundum communem opinionem loci in quo illata est, ... No. 180: Ubi propterea infert Florentiae pugnum reputari levem iniuriam; et alibi atrocisimam esse iniuriam incendere alicui barbam. ' (3) No. 182: Quamvis aliquando dici soleat, quod plus turbent verba, quam ver-bera, ... (4) No. 184: ... quod iniuria in corpus illata semper grăvior est iniuria verbali, sed non semper verum est, quod debeat reputari atrox, nisi intervenerit vulnus, aut fractura, .... ^ • (5) No. 183: Et isto casu reputatur atrox, et personalis iniuria non solum si corpori inferatur, vel eţiam si non corpori, ut puta vestimentis scissis. (6) No. 185: ... quod iniuria gravior reputatur ea, quae a pluribus commissa est, quam quae ab uno tantum, ... (7) No. 186: ... quod iniuria reputatur atrox ea quae in loco publico, ut puta in foro, theatro, ludibus publicis, in palatio potestatis, et simili illata est, ... No. 188: Et de iniuria, illata in domo principis, quod gravior reputetur ratione loci, ... (8) No. 187: Propterea si inferatur in civitate gravior est, quam si inferatur in villa, ... (9) No. 189: ... quod iniuria dicitur gravis eam quae multis astantibus, videntibus, et audientibus facta est, ... No. 191:-Sic e contra iniuria non reputatur atrox ea, quae in solitudine alicui illata est, ... (10) No. 192: ... quod iniuria reputatur atrox ea, quae in praetoris conspectu illata est, ... No. 194: ..., quod iudex tune et in loco, et statim potest iniuriandem arbitrio suo punire ... (11) No. 195: ... quod iniuria facta clerico ac sacerdoţi, dicitur atrox, ... (12)_ No. 198: ... quod iniuria illata magistratui, dicitur atrox ... No. 199: ... quod iniuria illata magistratui, censetur illata ipsi principi, ... {13) No. 200: ... ut procedat etiam in inferenţe iniuriam officiali finito.officio, et tempora sindicatus. {14) No. 205: ... quod iniuria reputatur gravior ea, per quam infamatur de honestate aliqua mulier notae authoritatis ... (15) No. 206: ... quod iniuria reputatur atrox illa, quae infertur in ecclesia ... 332 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (16) No. 208: Contrarium quod immo alapa inferat levem iniuriarum ... quod non nisi exilio per bimestere fuit punitus quidam nobilis Neapolitanus qui famulo unius ex Capitaneis deputatis ad custodiam civitatis ab eo provocatus, quia ipsi dixerat, non ci vedi », alapam dedit in ecclesia; ... ubi percussionem mânu vacua quando persona percussa non est superior, vel notabilis non atrocem sed levem reputat iniuriam, ... (17) No. 212: . .. quod ex pugno levis iniuria illata dicitur ... ubi loquitur de pugno . illata sine livore, tumore, aut sanguine, .. . nisi ratio loci, et dignitas personarum aliud suadet, ... No. 215: ... quod atrox reputatur iniuria, quando quis aliquem, fustibus aut baculo caedit ad ea quae generaliter tradita sunt (supra in quarta conclusione No. 181: . .. et sequentibus) . . Qui virgula alterum percussit cum modico vulnere. (18) No. 218: ... quod iniuria dicitur gravis ea quae illata est ad domum alterius.. . GLAYA 45 ARGUMENTUM. YERITAS CONVITII AN, ET QUANDO EXCUSET A POENA INIURIARUM Quaest. CV. Inspect. V (No. 219—252) 1 No. 219: ... Prima fuit opinio affirmativa, quod scilicet veritas illatae iniuriae iniuriantem excuset, ... (2) No. 221: ... quod non tenetur actione iniuriarum qui vocat meretricem eam, quae olim fuit meretrix, licet hodie sit emendata,... (3) No. 222: ..; non teneri actione iniuriarum illum qui alteri dixerat, quod erat bastardus, vel excommunicatus cum talis revera erat quamvis absolutus, vel legitimatus, si absolutionem, aut legitimationem ignorabat, ... (4) No. 222 in fine: Et quid de proditore, seu rebelle ad famam, et lionores restituto an impune possit vocari proditor, vel rebellis, ... ubi tefiet quod sic si loquitur per verba praeteriti temporis, puta dicendo, tu fuisti proditor, et rebellis; secus si per verba temporis praesentis puta si diceret, tu est proditor vel rebellis. (o) No. 225: . .. quod iniuriarum poena non habet locum quando quis dicit verum, si iniuria contineat aliquod factum punibile, et pro quo iniuriatus accusari potest, quia tune interest Reipubicae delicta punire, ut puta si quis alteri diceret tu es homicida, latro, et similia; secus autem quando iniuria continet factum non accusabile, et non punibile, quia tune inhumanum est alienos defectus detegere, ut puta si dixero tu es pauper scabiosus, et similia, . .. No. 226: . .. prout est quando quis vocat claudum, vel mancum, ... in eo qui alteri dicat Zoppo, cieco, cornuto et similia ... (6) No. 227: . .. quod iniurians teneatur actione iniuriarum etiam quod dicat verum, ... et etiam quod proveniat culpa iniuriarum passi, et quod de illis possit accusari idem iniuriam passus, si animo iniuriandi ipsum vitium improperaverit, ... No. 229: Animus autem iniuriandi praesumitur si sine causa fuit iniuria illata; si vero cum causa, et tune secus, ... (7) No. 233: . . . quod si quis excipiendo contra testes actorem, vel accusatorem ipsos infamaverit, pariter et actione iniuriarum tenetur si infamatoriam exceptionem non probavit, secus autem si illam probavit, ... (8) No. 240: ... quod porrigens principi memoriale, in quo aliquem infamet, iniuriarum actione tenetur, ... quando contenta in memoriali principi porrecto non probantur, ... secus autem si probentur, . .. iniuriarum actione teneri eos, qui contra veritatem alios diffamant in supplicationibus principi porrectis. ANEXE EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIST 333 G L A V A 46 ARGUMENTUM. INIURIA UNI FACTA AN ALTERI FACTA CENSEATUR; ITA QUOD UNUS POSSIT PRO INIURIA ALTERIUS NOMINE SUO PROPRIO AGERE Quaest. CV. Inspect. VI (No. 253—305) {1) No. 253: Regula sit, ... quod ratione affectus iniuria facta uni censetur etiam alteri facta, . .. No. 254: . . . propositam regulam in filio, cui facta iniuria censetur facta patri, . .. No. 255: ... ut pro iniuria facta filio possit pater agere nomine proprio, . . . (2) - No. 259: ... in filio emancipato, pro cuius iniuria pater agere non potest, . . . No. 261: ... in filio naturali, ... (3) No. 258: ... Quia non e contra filius potest agere pro iniuria facta patri, ... (4) No. 263 : . . . dummodo iniurians scieverit iniuriatum esse filiumfamilias, et in potestate alicuius, licet non scieverit in cuius potestate esset; secus si hoc ignoraverit, crediteritque iniuriatum esse patremfamilias ... (5) No. 265: ... in servis, quibus facta iniuria, ipsis dominis facta censetur, . .. No. 266: Et ideo pro iniuria facta servo dominum agere posse, . . . No. 267: . .. quod si iniuria facta servo levis est, et tune si non est facta in contumeliam domini pro ea agere non potest, nec servus, nec dominus; si vero est facta in contumeliam domini, et tune non agit servus, ■sed dominus proprio nomine, tanquam de iniuria sibi facta. (6) No. 268: .. . quod an iniuria sit facta in contumeliam domini, vel non, inspicienda est causa propter quam iniuria facta est. (7) No. 270:'. . . quod maritus pro iniuria facta uxori possit nomine proprio, tanquam pro iniuria sibi facta agere contra iniuriantem, .. .No. 271: . .. etiam in iniuria facta sponsae, pro qua sponsus nomine proprio agit, tanquam de propria iniuria, . .. No. 272: . . . etiam in iniuria facta nurui, quae et socero facta censetur, et pro ea ipse socer agit nomine proprio, ... No. 273: ... si vellent agere nomine proprio, tanquam de iniuria sibi illata, quia tune uţerque potest agere, nec unus impeditur per alium, ... (8) No. 274: .. . quia non e contra iniuria facta marito dicitur facta uxori, nec pro ea uxor agere potest, ... (9) No. 280: ... In procuratore, vel negotiorum gestore cui facta iniuria censeatur facta suo principali, et domino, . . . No. 281: Attamen si fiat praesente ipso domino, tune et etiam domino facta consetur,. . . No. 282: Idem si iniuria fieret dum procurator, seu negotiorum gestor, aut alius minister esset in exequutione sui officii, exerciţii, seu ministerii .. . No. 283: Et idem generaliter si iniuria fuerit facta procuratori meo in mei contumeliam. (10) No. 284: ... In discipulo, cui facta iniuria consetur facta praeceptori, et pro ea idem praeceptor agere potest ... No. 285: ... si in contumeliam praeceptoris iniuria illata fuerit, secus si aliter, quia per discipulum magistro non acquiritur . .. (11) No. 288: ... In coniuncto, et consanguineo, cui facta iniuria censetur etiam facta omnibus aliis de eodem sanguine, et cognatione. . . No. 289: Poterit ideo quilibet coniunc-tus, et de eadem cognatione, seu agnatione criminaliter agere contra iniuriam inferentem, civiliter autem non nisi iniuria fuerit facta in contumeliam coniuncti agere volentis, ... quod non poterit coniunctus agere ad poenam conventionalem, .. . (12) No. 291: ... In clerico cui facta iniuria censetur etiam facta episcopo, et ecclesiae, . .. No. 293: ... In episcopo, vel praelato cui facta iniuria censetur etiam facta ipsi ecclesiae, immo et in omnibus ecclesiis sibi subiectis, ... No. 294: Et propterea licet episcopus, quantum ad suam personam, possit iniuriam sibi illatam remittere, non tamen potest quo ad- ecclesiam, ... 334 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (13) No. 205: ... In monaco, et religioso regulari, cui facta iniuria consetur etiam facta abbati, monasterio, et ecclesiae, ... Ubi, quod abbas, et monasterium possunt agere pro iniuria facta suo monaco, nisi monacus esset in studio de licenţia abbatis vel abbas ageret in longinquis partibus, ... (14) No. 296: Ubi, quod monaci non possunt remittere iniurias quoad actionem natam monasterio, secus autem quoad suam personam, .... G L A Y A 47 ARGUMENTUM. DE INIURIA ILLATA SEU MENTITA'DATA AD PROVOCATIONEM ALTERIUS; ET CUM PROTESTATIONE, QUOD NON ANIMO INIURIANDI, SED SALVO HONORE Quaest. CV. Inspect. VII (No. 306—333) (1) No. 306: . .. quod iniuriSirum poena> non habet locum in eo, qui iniuriam infert illi, a quo per aliam praecedentem iniuriam, fuit provocatus ... No. 307: Contra, quod iirimo puniatur, sed mitius ... No. 309: Pro solutione potest dici, quod prima opinio procedit, quando iriiurians'dicit falsum, et iniuriatus refert iniuriam veram, quia tune provocatus nullatenus tenetur, ... Secunda autem opinio procedit, quando iniuriatus refert iniuriam falsam. (2) No. 3,08.: Ubi praesertim, quando provocatus non incontinenţi sed ex intervallo, cum alia iniuria vuit illatam iniuriam propulsare. (3) No. 310: ... quod qui alteri aliquid asserenti, vel neganti, quod in se non conti-neat: dicit, tu mentiris, iniuriam infert, et iniuriarum actione tenetur, quia mentita est verbum iniuriosum ... ' (4) No. 311: ... quod mentita infert iniuriam, etiam quod sit data, cum protestatione, salvo honore mentiti. - (5) No. 315: ... quod mentita data ad propulsandum iniuriam mentienti illatam, punibilis non est ... No. 318: ... tune demum licere iniuriato dare mentitam, quando iniuria sibi illata est falsa: secus si vera: et si iniuria est falsa, tune mentiens redar-gendo iniuriantem de mendacio, verum dicit, et propterea non punitur. (6) No. 320: ...punitur tamen, quando ultra mentitam iniurians vulneratur, ... Ideo tenetur de vulnere, ... ubi de eo, qui post mentitam dedit iniurianti alapanu (7) No. 321: ... quod mentita data ad propulsandum iniuriam, tune demum est impu-nibilis, quando scilicet illata iniuria est falsa, et mentita vera, ... No. 322 : Secus autem,. si iniuria illata sit vera, et consequentur falsa mentita, quiâ tune mentita est punibilis,: etiam ad propulsandum iniuriam prorupta, ... (8) No. 333: ... quod mentita data ex intervallo, est punibilis, etiam quod fuerit data ad propulsandum iniuriam illatam ... GLAYA 48 ARGUMENTUM. INIURIARUM ACTIO QUOT MODIS REMITTATUR > Quaest. CV. Inspect. VIII (No. 334—383) (1) No. 334: Iniuria quandoque remittitur expresse, et quandoque etiam tacite. (2) ... Expresse dicitur remissa iniuria per pactum, eonventidnem, seu transactionem, et- praesertim iuramento vallatam, ... ANEXE: EXTRASE DIN « PRAXIS ET THEORICÂE CRIMINALIS * (3) No; 338: .. . quod licet possit quisque . .. remittere iniuriam, etiam per pecuniamr modo tamen pecuniae quantitas, arbitrio boni viri, sit moderata;________Talis tamen remit- tens iniuriam per pecuniam remanet infamis. ‘(4) No. 339: Tacite remissa censetur. iniuria per signa, et coniecturas reeonciliationis ... No. 340 : Prima enim, et.potissima coniectura a iure inducta ad probationem remissionis iniuriae, est ea, quae a dişsimulatione, et non revocatione ad animum ortum habet: ... Nr. 350: ... quando iniuriatus incontinenţi ostendit se adversus iniuriantem bona& . voluntatis, ... No. 352: . .. ex familiari conversatione cum eo a quo iniuriam recepit .. . No..355: ___ quae per salutationem vicissim factam ab iniuriato, et iniuriante indu- citur ... No. 356: ... quando iniuriatus comedit şeii bibit insimul cum iniuriante . No. 359:_____quando iniuriatus, et iniurians, insimui rident, ludunty aut quid simile faciunt ...' . \ , • (5). No. 360: Septima est coniectura seu potius vera probatio remissae iniuriae illa quae ex tactu • manum indicitur ... No. 361: ... quando iniurians et iniuriatus se invi- ' cem deosculantur ... No. 362: Haec autem coniectura seu: probatio non procedit in oscula pacis dato in ecclesia, quod non (potest-salva honestate refutări ... (6) No. 363: Nona remissionis iniuriarum probatio oritur ex eo, quod iniuriatus recipit.. ab iniuriante illatae ini..riae'satisfactionem ... ■ * ’ (7) No. 345: ... nisi iniuria fuerit illata în corpus aut membra cum saevitia, qui tuna sicut volens, non potest consentire expresse cum nemo sit dominis membrorum suorum, • ut suo loco dixij.ita nec etiam per dissimulationem hoc potest facere .... (8) No. 364: Limita I omnes praecedentes coniecturas et probationes remissionis iniuriae, ut operentur effectum suum quoad praeiudicium partis remittentis, non autem in fisei praeiudicium quin idem fiscus possit agere ad vindietam Reipublicae ne delicta rema-neant impunita (9) No. 375: ... Quando iniuriatus'accusavit iniuriantem ipsumque citavit aut cum eo litem contestatus fuit... (10) No. 379: .. . quod iii expressa remissione iniuriae in articulo mortis censeatur etiam remissum omne interesse, quod poterat iniuriatus praetendere ... - J GLAVA 49 , ARGUMENTUM. DE MALEDICENTE PRINCIPI, CARDINALIBUS. ET PRAELATIS ' Quaest. CV,. Inspect. X (No. 389—420) (1) No. 389: ..; quod principi maledicens ex proposito, et malo animo puniendus est ... No. 392:.: ... ut puniatur. non solum inferens in principem maledictum, ... sed etiam inferens. omne aliud verbum importans contumeliam, quod propterea isto casu appe-latione maledicti comprehenditur, ... maledictus potest dici is, qui obloquitur de alio homine detrahendo ei, et.eum obloquiis deprimendo; quae descriptio iudicio meo optime etiam iniurias comprehendit ... No. 393: ... quia iniuria, et maledictum illatum in principem dicitur maximum delictum : . . No. 398: ... ut poena . . . de maledicisj quaeloqui-tur in clericis, locum habeat etiam in laicis ... . (2) No. 394: . v. ut proposita regula procedat... etiam in maledicente Papae... (3) No. 405: ...~ quod si iniuria facta praelato tangit etiam ecclesiam, et tune praelatus - potest esse de tali iniuria iudex competens, et iniuriantem punire, et excommunicare ...: si vero iniuria tangit solum, et specialiler personam ipsius praelati, et tune non potest, nec punire, nec excommunicare.'’... CÂRTI:: ROM ÎNKASCA OK ÎNVĂŢĂTURĂ (4) No. 406: ... in praedicatoribus, qui si in oorum praediealionibus. et sermonibus ccclesiarum praelalis detraxerint, per duos menses subiaeere debent illis poenis. quae secundum eorum regulam, vel stătută pro gravibus criminibus, seu culpis eis consueverunt, imponi, . . ., hoc intelligendum esse quando religioşi isti nominalim detraluml, vel per circumloquulionem, quae vicem habeat proprii nominis: ... (5) No. 407: ...ut principi, et praesertim ecelesiastico non sit maledicendum, non solum publice, ... sed nec etiam private ... No. 408: ... ut maledicentes Papae, non solum infames sunt, et ab ecclesia extorres redduntur . . ., verum etiam quandoque si verba clerici contra Romanam Sedem prolata, habent in se speciem liaeresis, . . . tune. talia dicens, puniri debet tanquam liaerelicus, . . . (6) No. 409: . . . ut procedat prout loquitur in maledicente principi ex iniuria, et cum dolo; secus autem si proter ebrietatem maledixerit, tune enim nullatenus punitur malc-dicens ... No. 411: ... in maledicente principi ex levitate, temeritate, seu lubrico lin-guae ... 415: ... in maledicente principi ex insania . . . No. 413: quia quod quis principi maledixerit ex leA’itatc, non praesumitur, ideo is, qui dicit, probare debet. (7) No. 416:. . . Quia licet maledicens Papae, seu imperatori poena arbitraria puniendussil. (8) No. 419: ... ut nullo casu praedicto iudex ex se ipso possit imputalos de hoc crimine absolvere, vel condemnare; sed eos ad principem remittit., qui postea rescribel an absolvendi, vel condemnandi sint . . . G I- A V A 50 ARGUMENTUM. DE POENA ET MATERIA LIBELLI FAMOSI Quaest. CV. Inspcct. XI (No. 412 — 492) (1) No. 421: Dixi supra num. 3. quod iniuria ... etiam scriplo infertur: scripto autem tune praecipue illata dicitur iniuria quando per libellum famosum illata est; ... quod libellus famosus . . . est compositio facta in scriptis in infaniiam alicuius, eius quod quis probare non vuit et in publico iactata, vel in loco, ubi inveniatur . . . No. 457: . . . etiam in affigente, seu ponenle libellos famosos in aliquo loco publico ... No. 474: Quod et idem erit si libellus nec etiam conţineai nomen illius cui infamia irrogatur, dummodo aliundc constet, de quo libellans voluit intelligere . . . No. 475: ... quod quando in libullo famoso non est specificata aliqua certa persona, licet, possit suspicari de quo libellans intellexit. . . . (2) No. 422: Quod vero allinet ad poenam ... De iure civili poena capilis videlur statuia, ... No. 423: ... Et hanc capitis poenam plures dixerunl esse poenam mortis naturalis. et dec.apilationis, ac ultimi suplicii . . . No. 424: Dummodo tamen libellus famosus conţineai capitalia delicla in alium improperala; secus si in eo improperelur delictum non capitale, ... No. 425: Quod si libellus non contineat improperalionem alicuius delicii, sed aliam iniuriam, el tune exlraordinaria imponitur poena ... No. 426: Alii autem dixerunl de consuetudine poenam libclli famosi esse non morlis, sed extraordi-nariam. iuxta facli, et personarum qualitalem ... No. 429: Nec desuerunl allii doctnres qui dixerunl. secundum leges, poenam li!)elli famosi osse deportationis ... No. 4.(8’: Et ultra praedictas poenas libelli famosi nul hor infainis est, el inleslahilis, et, propterea, nec testamentum facere, nec teslimonium fenv potest... No. 441: Regula igilur fir-mata sil ex praemissis, quc>d aulhor, el composilor libelli famosi sive clericus, sive laicus, et tam de iure civili, quam canonico punitur, ut suj)ra diversis poenis, et quandoque eliam poena morlis. ANEXE: EXTRASE DIN » PRAXIS ET THEORICÂE CRIMINALIS » 337 (3) No. 442: ... Regulam procedere non solum in authore ipsius libelli famosi, et principali delinquente, sed etiam in mandante, et consulente, . . . ubi quod facientes, et con-sentientes pari poena puniuntur . . . (4) No. 443: ... Ubi idem de mandatario, quem non excusat dicere, quod de alterius mandato, vel persuasione libelli composuerit, aut ediderit, ... (5) No. 460: ... ut, et capitali poena puniatur etiam is, qui libellum famosum, casu invenerit, illumque non corruperit, combuserit, aut laceraverit, sed eius vim, et teno-rem aliis manifestaverit ... No. 451: . . . poena aliqua non tenetur ... de eo qui legit, et respicit libellum non animo infamandi aliquem, sed ut videat ingenium, et inventionem libellantis, et causa addiscendi, prout praesumendum est, quando legens est persona literata, honesta, et bonae conditionis, et famae....' (6) No. 467: ... in componente carmina, epigrammata, vel ut alli dicunt, cantiones, aut quid simile. (prout etiam saepe contingere solet) in detractionem famae alicuius, No. 468:' . .. etiam in eas cantare ... (7) No. 469: . .., etiam in stercorante fores alicuius... (8) ... vel eisdem foribus cornua affigentibus . . . ubi propterea infert, quod stătută imponentia poenam stercorizantibus, seu apponentibus praeputia, aut cornua in ostiis alienis, procedunt, ... ubi quod talia facientes, puniuntur ad instar facientis libellum famosum. (9) No. 477: .. . multo magis in ponente, seu affigente libellos famosos palatio principis, aut Communitatis ... (10) . No. 471: ... ut libelli famosi crimen incuratur etiam per eum, qui obscaenas pictu-ras in alterius infamiam, in aliquo loco ponit, ... (11) No. 490: . . . quando is, quil libellum famosum fecit, revocaret per alium libellum famosum ea, quae in diffamatione alterius în libello per ipsum composito proposuerat asserens, puta illa non esse vera, et ex calore iracundiae dicta, ... (12) No. 479: ... Ut revelans, et indicans libelli famosi authorem praemium consequatur si liber sit arbitrio iudicis de bonis accusati, si Servus libertate donatur, et fiscus dat domino pretium. GLAVA 51 LIBER TERTIUS. DE POENIS TEMPERANDIS. TITULUS DEGIMUS. ARGUMENTUM. DOLUS AN, ET QUANDO REQUIRAŢUR IN DELICTIS, . ET QUANDO CULPA LATA DOLO AEQUIPARETUR. Quaestio LXXXVII. Inspect. I (1 — 64) (1) ... Yidendum modo est de causis quibus iura poenam minui, et temperări, man. dant. No. 1: Prima se .offert causa minuendi poenam carentia doli. Regulariter enim in delictis dolum requiri, et ubi dolus non adest, delicti poenam, nec etiam habere locum . .. No. 2: Cessante itaque dolo, poenam omnimo minuendam, pluribus probat, ... • ARGUMENTUM. DE PRAESUMTIONIBUS EXCLUDENTIBUS DOLUM Quaestio LXXXIX. Inspect. III (44— 73) (2) No. 44: Prima praesumptio excludens dolum sumi potest ex qualitate personarum, ... No. 45: Hinc in rustico, et imperito [dolum non praesumi, •. . . ubi vuit hominem (ut vulgo dicit) grossum, praesumi fecisse per ignorantiam, ... No. 49: Hinc etiam 22 — c. îoeo / 338 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ in minore, dolum non praesumi ... No. 50: Hinc quoque dolum non praesumi in muliere.. . (3) No. 56: Ilinc non praesumi dolum commissum, ubi lucrum et commodum non adesl . .. No. 57: ... cum modico commodo, seu modico lucro ... No. 58: ... et multo minus dolum praesumi, quando ex actu, qui dicitur dolosus, agens iacturam, et damnum, seu lucri amissionem reportaret ... (4) No. 63: ... praesumptio oriens ex actu palam gesto, ...quando actus in genere est permissus, sed in specie aliquo casu prohibitus. Et sic quandoque permissus, et quan- doque proliibitus ... (5) No. G9: ... praesumptio non doli oriens ex obedientia superioris: ... (6) No. 68: ... praesumptio doli exclusiva est illa, quae nascitur ex actu in personam benevolam, ... (7) No. 71: ...praesumptio excludens dolum oritur ex necessitate officii. ARGUMENTUM. DOLI PRAESUMPTIONES. QUAE SINT Quaest. LXXXIX. Inspect. IV (74-147) I (8) No. 75: Hinc dolum praesumi in eo, qui est solitus dolum committere, et delinquere, facit regula semel malus ... (9) No. 77: ... doli praesumptio oriens in actibus, quae de sui natura mala, illicita, et a iure reprobata sunt, ... (10) No. 82: ... dolum praesumi in tutore alienante bona pupilii sine causa, et sine aliis debitis solemnitatibus, .. . (11) No. 92: ... doli praesumptio est, quando quis non facit id, quod facere debet, ... No. 95: Hinc etiam praesumitur dolus in omitiente facere illud, quod quis ratione sui officii facere tenetur ... (12) No. 127: ... praesumptio doli, est ea, quae nascitur ex violentia... (13) No. 130: .. .doli, seu fraudis praesumptio oritur ex actu clandestine facto... No. 133: ... quando datur aliqua causa propter quam iuste dicitur actum fuisse celebratum, potius clam, quam palam. Tune enim dolus non praesumitur, quia in claris non est opus coniecturis. (14) No. 135: ... quod clam fieri dicitur illud, quod fit ignorante eo, ad quem res perlinebat, ... . - (15) No. 140: .. .praesumptio doli, et fraudis, est illa, quae oritur ex enormi, seu enor-missima laesione, ... ARGUMENTUM. DELIQUENS EX EO, QUOD CREDIDIT VIRO FIDE DIGNO ET QUOMODO EXCUSETUR A DOLO ET POENA Quaest. LXXXX. Inspect. III (No. 109-127) (1G) No. 109: ... quod scilicet credens viro fide digno excusatur a dolo, ... No. 119: ... ut licet excusetur credens viro fide digno, non tamen excusatur credens mulieri quamvis fide dignae, ... ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALIS» 339 GLAVA 52 ARGUMENTUM. IRACUNDIA, QUANDO EXCUSET A DELICTO: ET AN CONTRACTUS, ET OBLIGAŢIONES PER IRACUNDIAM FACTAE VALEANT Quaest. LXXXXI (No. 1-43) (1) No. 1: Tertia causa minuendî poenam est iracundia, regula enim iuris est, quod delictum ira commissum mitius punitur. (2) No. 5: ... ut pariter delinquentem excuset iustus dolor . .. Ideo mitius puniri debet ... No. 6: ... ut pater, seu maritus occidento filiam seu uxorem in adulterio deprehensam, ac ipsum adulterum multum excusetur ob iustam iram, et iustum dolorem quo sic ad occidendum commoventur, quandoque a poena ordinaria, et quandoque in totum . . . (3) No. 7: ... quod provocatus ab aliquo verbis, aut facto, si provocantem offendat, mitius punitur, tanquam iusto dolore, ac iusta iracundia motus, etiam quod inculpatae tutelae moderamen excedat, ignoscendum enim esse ei, qui provocatus se ulcisci voluit. .. (4) No. 12: ... etiam in pace, et cautione rupta de non offendendo, a qua per iram offendens, excusatur non aliter, ac şi ex nova causa offendisset, quae quidem nova causa satis dicitur ex eo, quod quis ad iram provocatur . . . No. 13: ... dummodo ira proveniat, ex iusta causa, secus si exiniusta, ... No. 14: ... dummodo ira fuerit magna, secus si parva... (5) No. 18: ... Ut regula procedat non solum in criminalibus, ut praefertur, sed etiam in civilibus et generaliter: Omnis enim actus calore iracundiae factus nullus, et irritus est, nulliusque roboris, et momenti ... No. 20: ... Limita ... in contractu ad pias causas ... No. 21: ... dummodo ira non fuerit talis, quae donantem a mente alienaverit, quia tune nec etiam valet contractus in favorem piae causae, ... (6) No. 22: ... in voto, quod pariter calore iracundiae emissum non obligat... No. 23: ... in iuramento, quod pariter non obligat, si calore iracundiae praestitum fuerit, ... (7) No. 26: .. . in divortio, quod pariter factum calore iracundiae, non tenet . . . No. 27: ... in exhaeredatione facta calore iracundiae, quae pariter non valet ... No. 28: ... in professione emanata calore iracundiae ... (8) No. 34: ... In sententia excommunicationis, quae etsi per iracundiam lata sit, valet. (9) No. 35:Aliae autem sententiae per iracundiam latae non statim exequi debent, sed eorum exequutio post 30 dies differtur etiamsi esset principis sententia. (10) No. 36: ... quando delinquentem non poenituit, deliquisse, et propterea in delicto perseverat, illudque ratificat. Tune enim etiam quod per iracundiam deliquerit non punitur mitius ... (11) No. 43: ... quia iracundia non praesumitur, ideo per allegantem probanda est, sic enim admittunt omnes ... G L A V A 53 ARGUMENTUM. MINORES QUI DICANTUR; ET QUI DICANTUR PUBERES, SEU IMPUBERES, AUT PUBERTATI PROXIMI: QUI AUTEM INFANTES, AUT INFANTIAE PROXIMI, ET QUI SENES. EX IIS PRAEMISSIS AN SENES, AC MINORES, DELINQUENDO, MITIUS PUNIANTUR Quaest. LXXXXII (No. 1-191) (1) No. 1: Quarta causa minuendi poenam est aetas, 1. fere in omnibus, ff. de regu. iur. ex quo et senes, et minores delinquendo mitius puniri omnes consentiunt. Verum ut quando hoc verum sit, dignoscamus, praemittenda aliqua sunt, quae ad terminorum cogni- 22* 340 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ tionem pertinent. No. 2: Quaero igitur primo praemissorum loco, quot sint liominum aetates, et quo tempore incipiant ... (2) No. 3: Quaero II, quis dicatur infans. Dic, quod infans dicitur usque ad septimum annum inclusive'... No. 9: Quaero VI. quis dicatur proximus pubertati. Dic, quod in hoc fuerunt diversae doctorum] opimiones, quarum prima fuit, quod proximus pubertati dicatur ab anno decimo cum dimidio, si masculus fuerit, usque ad 14, et si fuerit foe-mina ab anno nono cum dimidio usque ad 12. (3) No. 10: Et si haec tibi placet opinio eam limita, nisi maliţia suppleat aetatem, ... tune impubes et infantiae proximus infra decem annos cum dimidio, non solum reputatur pubertati proximus, sed tanquam maior 25 annorum ... No. 48: Et scripsit Gregor. capit. 19. Lib. 4. Dialog, infantem quinque annorum e manibus parentum propter assiduas infantis blasphemias, a diabolo ereptum fuisse ... Decian, in tract, crim, tom. 2, lib. 6. c. 3. nu. 19. ubi etiam refert quendam vicinum suum, puerum ab infantili aetate, teterrime conniventibus parentibus blasphemantem, fuisse a rusticis occisum. ' (4) No. 21: ... quod minor dicitur qui nondum est annis 25 ... et ab inde supra dicitur maior in negotiis peragendis, ac etiam im delictis, ... (5) No. 22: ... quod senectus dicitur ab anno, 50 perfecto usque ad annos 70 ... (6) No. 23: Regula I sit, quod senes delinquendo mitius puniuntur ... No. 26: ... ut. praesertim procedat in poenis corporalibus . .. No. 32: Limita II in capitalibus, in quibus senes mitius non puniri... No. 33: Sic et in homicidio, senilem aetatem non esse iustam causam minuendi poenam, ... (7) No. 35: ... quia tune demum senes puniuntur mitius, quando scilicet propter senec-tutem, et sanguinis diminutionem sunt etiam diminuti sensu, et intellectu, ita quod repuerascere incipiant,' . . . secus autem, quando sunt robusti, graves, iperspicaces, et sapientes, ... (8) No. 38: ... in poenis pecuniariis in quibus senes non puniuntur mitius, ... (9) No. 39: ... quia licet senes mitius puniantur, non tamen excusantur in totum, ... (10) No. 41: Regula II sit, quod minores 25 annorum mitius puniuntur... (11) No. 46: ... multo magis procedere in infantibus, quos in delictis excusari cum doli capaces non sint, et quicquid agunt ignorent. (12) No. 62: ...in proximis pubertati, qui si delinquant, adhuc mitius puniuntar, quamvis doli capaces sint, ... (13) No. 79: .multo magis procedere in impuberibus, qui cum sint ad coeundum impotentes, hoc ideo excusantur in totum, et minime tenentur in crimine adulterii, et aliis delictis carnis ... No. 80: ... Nam ut refert gl. in c. summa 20, q. 1 authoritate Gregor. lib. 4. dialog, cap. 19. reper-tus fuit novem annorum, qui nutricem impregnavit. Et refert etiam Hieron. in epistola ad Vitalem presbyterum, quae est XIII. 1. tractatus, 2 partis, Salomonem fuisse 11 annorum cum Roboam filium suum genuit, similiter testatur de Achaz, quod in 11 anno pariter genuit Ezechiam suum filium... .No. 93: ... quando constaret quod dicti impuberes essent viri potentes ... Tune dicti impuberes licet mitius puniantur quam majores... No. 85: Sic etiam, et puberes ac minores 25 annorum in eodem sodomiae crimine, mitius puniendos ... No. 88: ... quia minor aetas excusat etiam a poena ordinaria christianum carnaliter cognoscentem iudaeam, . .. No. 98: ... in crimine incestus, in quo minorem aetatem excusare ... (14) No. 103: ... etiam in criminibus gravibus, et atrocibus in quibus quod minor aetas faciat mitigare poenam ... ubi loquitur de proximo pubertati, ... qui tamen loquitur in minore 14 annorum ... ANEXE: EXTRASE DIX » PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALIS * 341 (15) No. 109: ... in crimine falsae monetae, in quo minores vigintiquinque annorum licet non excusentur in totum mitius tamen puniuntur. (16) No. 121: Et omnia quidem praemissa multo magis procedunt in homicidio commisso, per impuberes, et pueros ludentes . . . ubi ponit casum in duobus pueris insimul aleis ludentibus, quorum unus iurgio inter eos occasione ludi orto, alterum cultro temperatorio quem forsan ex ludo literario attulerat vulneravit, et ex eo vulnere vulneratus obiit, docitque talem puerum non esse puniendum in plus quam in poena exilii. (17) No. 123: Sicut nec etiam in totum excusentur pubertati proximi ... et in specie in crimine furti ... No. 126: Quod et idem in furto commisso in ecclesia. ... (18) No. 138: ... etiam in delictis geminatis, et iteratis, in quibus, quod propter minorem aetatem poena mitiganda sit . .. No. 140 . . . Dicasque quod in delictis geminatis, minores puniuntur gravius, sed non poena ordinaria, et mortis. (19) No. 162: ... ut minor puniatur mitius etiam factus maior, quia attenditur tempus delicti, et non punitionis ... (20) No. 163: ... ut iudex non solum possit, si velit, minoribus delinquentibus poenam temperare, sed etiam teneatur, et si id non îecerit, dicatur gravare, et ab eo possit appel-lare, ... (21) No. 168: . .. ubi de homicida annorum 18, qui fuit damnatus ad triremes arbitrio principis, .. . No. 170: Yerum, quod impuberes non alia poena puniri possint, quam ferula ... No. 171: . .. non publice, ipsis inflicta . . . sed in carceribus a parentibus, seu consan-, guineis, vel ab uno ex carcerum custodibus, ... Si Yero delictum erat capitale, quod saepe contingit, quando isti pueri sodomiae crimen active, vel passive eommittunt, vel etiam plura eommittunt furta, et tune saepissime eos publice fustigatos; ad triremes autem propter eorum tenellem aetatem nunquam damnatos vidi. Quod si fuerint puberes maiores, scilicet quatuordecim annorum licet minores 25. Et tune si delicti gravitas hoc patiatur, et fustigentur, et etiam ad triremes damnatur, ... (22) No. 180:... in delictis spiritualibus, prout est crimen liaeresis, et simoniae, in quibus minores non excusantur ... No. 108) ... Si parricida filius esset maior sexdecim annorum nullam certe mereretur veniam, ... quendam nobilem iuvenem, qui nondum compleve-rat annum fuisse capite obtruncatum eo quia patrem veneno necaverat, ... quod a poena parricidii minor aetas non excusat. GLAVA 54 ARGUMENTUM. DE EBRIO DELINQUENTE, ET ILLIUS POENA Quaest. LXXXXIII (No. 1—26) (1) No. 1: Quinta causa minuendi est ebrietas. Regula enim iuris est, quod omne delictum quantumvis grave, et atrox durrante ebrietate commissum, non ordinaria poena, sed extra ordinem, et mitius punitur, ... (2) No. 6: ... quia videtur ebrius mitius puniri, etiam quod delinquat in principem, prout in maledicente principi ... (3) No. 7: ... etiam in crimine blasphemiae . .. No. 1 in fine: .. . quod ebrietas excusat a periurio ... No. 10: ... etiam in poena pacis seu cautionis ruptae ... No. 12: ... et multo magis in eo, qui ebrius evasit, sine sua culpa, quod potest contingere, prout exemplificant doctores duobus modis. Primo, quia non cognoscebat vini quaiitatem, et potentiam ad inebriandum aptam cum contrarium crederet, ex eo, quia illud erat clarum, et parvum, ... No. 14: ut poena ebrio diminuitur iudicis arbitrio ... 342 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (4) No. 12: ... Secundo quando fuit deceptus a sociis, qui in vino mixturam, utpula sal posuerint. Tune enim delinquendo ebrius, nullatenus punitur, nedum mitius, ... (5) No. 18: ... procedere in eo, qui taliter est inebrialus ut quicquid agat ignoret, cum in totum propter ebrietatem fuerit a mente alienatys, secus autem in leviter ebrio, et ut dicitur lantummodo proper vinum exhilarato. Nam is delinquendo non punitur mitius... No. 19: ... quod et leviter ebrius mitius aliquantulum puniatur, ... (6) No. 20: ... in eo, qui sciens se solitum in ebrietate delinquere, et alios percutere, ac offendere non abstinuit se a vini immodica potatione, et se inebriavit. Tune enim delinquendo punitur non mitius, sed poena ordinaria, ... (7) No. 21: ... in ebrietate procurata,, et affectata ad effectum, ut ebrius delinqueret, et delinquendo se cum ea excusaret. Nam tune nullatenus excusatur, et ordinaria poena plectendus est. (8) No. 22: ... in eo, qui in se reversus, et ebriositate cessante male contensus remanet de delicto in ebrietate commisso; secus si de eo glorietur, quia tune ex ratificatione subsequuta apparet, quod eodem modo deliquisset si non fuisset ebrius, merito poena ordinaria puniendus est, ... (9) No. 23: ... quia ebrius, quis non praesumitur. Ideo illam alleganti ad effectum, uf se a delicto excuset, incumbit onus probandi ... No. 25: ... quod ebrietas probatur per testes de credulitate ... No. 26: ... Ideo signis, et coniecturis probări, ut puta ... ex nimio potu, et praesertim diversorum vinorum ex evomitione, aut aliis similibus aclibus GLAVA 55 ARGUMENTUM. DE FURIOSO, ET PRODIGO DELINQUENTIBUS, ET EORUM POENIS, ET AN FUROR PROBANDUS, ET PER QUEM Quaest. LX XXXI III (No. 1-55) (1) No. 1: Sexta causa minuendi poenam est furor: In qua regula sit, quod furiosus in furore delinquens excusatur a poena .. . No. 2: ... Quomodocunque enim quis tempore delicti sit extra mentem, excusat. (2) No. 4: ... eliam quod furiosus redierit ad sanam mentem. Nam adhuc puniri non potest de delicto commisso tempore furoris. (3) No. 5: ... ut et idem sit in furioso habente dilucida intervalla ... No. G: licet enim, quando constat furiosum dilucida intervalla habentem deliquisse in sana mente non excusetur a delicto . .. No. 7: Tamen bene excusatur furiosus liabens dilucida inler-valja, si e contra constet, eum deliquisse tempore furoris . . . No. 8: ... ul si dubilclur, quo tempore deliquerit liabens dilucida intervalla an, scilicet tempore furoris; an vero tempore sanae menlis, . . . Cf. Summarium, 5 in fine: Sed dic verius esse in totum remilli iudicis arbitrio, qui ex qualilalibus, et circumslanliis iudicabit, an delictum fuerit cornmis-sum tempore furoris an vero lempore sanae menlis, num, 11 et 12. ('i) No. 13: ... etiam quod delictum fuerit commissum in sana mente . . . No. 18: ... Quod si ogalur de poena pecuniaris, et furor advenial non solum post complelum proccs-suni infonnalivum, sed etiam post defensivum, et rnullo magis, si superveriial post senten-liam, et tune pecuniariam poenam imponi posse, cum iam evidenler conslet de delicto ... Xo. 25: ... ut furiosus non sit puniendus, quando nulla est spes, ul reducalur ad sanam menlem: sed si de hoc esset aliqua spes, lunc non esl dimillendus, et absol-vendus, sed relinendus, et cuslodiendus, donec ad sanam mentem reversus fuerit ... ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICÂE CRIMINALIS» No. 27: ... etiam in crimine parricidii ... si per furorem aliquis parenlein occiderit impunilus est, ... (5) No. 40: ... in eo, qui non est vere furiosus, sed simulării se talem ad hoc, ut a delicto excusarelur. Tune enim certum est hune puniendum esse, ... No. 41: El hinc propterea iudicem deberc bene advertere, an carceratus fingal se furiosum, e( ol) id debere eliam eum diligenter pluribus modis interrogare, ac diversis uli mediis, seu caulelis ad agnoscendum, an sit vere furiosus, an vero simulel ... No. 42: Probarcm autem furoris simulalio, vel iudicio medicorum, . . . No. 43: Vel etiam praesumptionibus, et coniecturis . .. .(G) No. 44: ...ut licet furiosus non puniatur, punitur tamen consulens, incilans, seu praestans opem furioso, ul occidat, praeserlim si gladium accomodaverit . . . Ubi tamen requirit dolum in dante gladium in manibus furioşi ad hoc, ut puniatur poena ordinaria. (7) No. 45: ... quia licet etiam non sit puniendus furiosus, non per hoc tamen dimil-tendus, et liberandus est, sed custodiendus est a suis, . . . GLAVA 56 ARGUMENTUM. CONSUETUDO LOCI, AN, ET IN QUIBUS CASIBUS EXCUSET DELINQUENTEM, QUAMVIS IRRATIONABILIS, INIUSTA, AC REPROBATA Quaest. LX XXX V ( No.' 1—44) (1) No. 1: Seplima causa minuendi poenam est consuetudo loci. Ex qua regulariter delinquentem a poena excusandum esse . . . (2) No. 3: ... ut consuetudo aclum de sui natura illicitum, et punibilem, faciat licitum, et impunibilem . .. (3) No. 0: ... quia consuetudo excusat etiam iudicem iudicanlem contra legem ... (4) No. 35: ... regulam procedere in iis, quae sunt prohibita a iure positivo . .. No. 36: Secus autem in prohibitis a iure naturali ... No. 37: Et multo minus in iis, quae sunt prohibita a iure divino ... No. 38: Contrarium quod consuetudo etiam contra ius divi-num, vel naturale excuset a poena temporali, licet non a poena peccafi . . . No. 42: . . . quia ■consuetudo licet excuset a poena temporali. Non tamen excusat a poena peccati, etaeler-nali. GLAVA 57 ARGUMENTUM. DELICTI INCERTITUDO, AC DELINQUENTIUM MULTITUDO; AN ET QUANDO FACIAT POENAM M1NUERE; QUOMODOVE SIT PROCEDENDUM IN DELICTO, ET HOMICIDIO A PLURIBUS COMMISSO AD IN QUISITIONEM, TORTURAM, ET CON DEMNATIONEM Quaest. LX XXX VI (No. 1-07) (1) Octava causa minuendi poenam orilur ex multitudine delinquenlium et ex incertitudine delinquentis. In qua quidem causa sicut duae incidunt inspectioncs. una scilicet quae respicit mulliludinem certorum delinquenlium. Altera vero, quae respicit incerli-tudinem delinquentis. Ita, et duas firmandas regulas censui. (2) No. 1: Regula 1, sil quod multitudo delinquenlium facit minuere poenam. Ubi praeserlim agilur de poena mortis, ne multorum strages sequalur .. . Ubi dixit, quod 344 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ si una universitas concurreret ex proposito ad occidendum hominem et occideret; .durum esset omnes decapitari, unde forte poena commutabitur ... (3) No. 8: ..., ut licet poena minuenda sit propter delinquentium multitudinem, haec tamen misericordia non est habenda in eos, qui delicti, vel authores fuerunt, vel in delinquendo plus aliis operaţi sunt, vel principaliores extiterunt. In istos enim graviter, et sine venia animadvertendum esse .. i (4) No. 14: Regula II sit, quod propter delinquentium incertitudinem minuitur poena; omnes enim quando delictum in subitanea rixa commissum, est, absolvuntur a poena ordinaria, et extraordinaria tantum poena iudicis arbitrio plectuntur... No. 15:... quando ambulans per viam fuit occisus ex percussione lapidis proiecţi, ex aliqua fenestra, vel domo, in qua plures aderant homines, et eorum unus jiecesse est ut lapidem illum proie-cerit, sed ignoratur quis. Tune enim propter incertitudinem nullus tenetur, et omnes absolvuntur ... No. 16 : ... et non teneantur de occiso poena ordinaria, verum poena extraordinaria, videlicet poena pecuniaria, sine dubio plectentur ... (5) No. 19: Amplia II, ean'dem secundam regulam ut, et idem, sit, si in una domo aliquis reperiatur occisus, et nesciatur a quo ex existentibus in d. 1. domo fuerit occisus, quamvis certum sit quod eorum unus occiderit, .. ^ No. 21: ... quando in rixa a pluribus commissa reperitur mortuus unico tantum vulnere affectus, ignoreturque quis ex rixan-tibus illud intulerit. Tune enim propter hanc incertitudinem omnes absolvuntur a poena ordinaria homicidii, et' condemnantur in poenam extraordinariam arbitrio iudicis... No. 27: Ubi loquitur . .. etiam quando tot sunt vulnera, quot rixantes ... si percursores non sunt cerţi, adhuc non nisi poena extraordinaria plectuntur ... (6) No. 25: ... quando quis est mortuus ex pluribus vulneribus, et ignoretur, quis ex pluribus rixantibus ea intulerit. Nam adhuc omnes a poena ordinaria absolvuntur, et extra ordinem condemnantur, ... No. 28: ... et constat qui vulneraverint, et qui non. Tune enim non vulnerantes, non tenentur de occiso, nec puniuntur ... No. 30: Verum, ut non vulnerantes nullatenus puniantur, quando] non [solum non vulnerarunt, sed. nec etiam insultarunt, nec alio modo dederunt aliquod auxilium percussoribus, ...: Secus autem quando ipsi in] rixa existentes [etiam aggressi fuerunt, licet non vulnera-verint. Nam tune sine dubio tenentur poena extraordinaria pro ope et auxilio praes-tito ... (7) No. 31: .... quando quis est mortuus-ex pluribus vulneribus letalibus, sibi in rixa a pluribus illatis sed ignoretur, ex quo vulnere mortus sit vulneratus, quia scilicet nesciatur quis primo mortaliter vulneraverit, ac etiam illus vulnus, ex quo mortuus est, intulerit. Tune enim .pariter omnes absolvendi a poena homicidii, et condemnandi in poenam extraordinariam iudicis arbitrio ... (8) No. 34: ... quando quis est mortuus ex pluribus vulneribus quorum unumquodque de per se non erat letale, sed simul iuncta mortem attulerunt; constatque quod omnes vulnerarunt, licet non constet cuius ictu vulneratus obierit ... Tune, in quam, licet omnes teneri de occiso ... No. 35: Non tenebuntur poena ordinaria homicidii. sed ... extraordinaria iudicis arbitrio (9) No. 38: ... in eo, qui mortuus est ex pluribus vulneribus; quorum praesertim unum vel plura letalia erant. Alia autem non letalia. Gerti sunt percussores, sed ignoratur quis letale vulnus intulerit, et cuius ictu vulneratus perierit. Tune enim omnes puniuntur non poena ordinaria homicidii, sed extraordinaria iudicis arbitrio ... No. 41: ... Et licet constet, quis vulneraverit letaliter, et quis vulneraverit non letaliter ... No. 42:... quod isto casu vulnerantes letaliter de homicidio teneantur, (caeteri vero qui non letaliter vulnerarunt teneantur tantum de vulnere). A NEX li: EXTRASE DIN » PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALII 345 (10) No. 44: ... in mortuo ex pluribus vulneribus, quonnn primuin mortale fuit, alia vero posteriora non fuerunt morlalia, et constat de primo mortalilor vulnerante, et de al iis postea non mortaliter vulneranlibus, tune enim quamvis primus Ictaliter vulnerans teneatur de homicidio poena mortis, sed alia miliori iudicis arbitrio pleetendi sunt . .. No. 46: . . . Ubi ponit exemplum, quando primus letalilor vulncraverit in capile, et secundus non lelaliter, cum parvo vulnere vulneraverit, in digito . . . No. 47: . . . quod primi non lelaliter vulnerantes tenenlur de vulnere, secundi autem vulneranles lelaliter tenenlur de occiso ... No. 49: ... primus percussor mortaliter vulneravit. Alter vero secundo loco vulnerans in totum exanimavit. Tune enim primus vulnerans (quamvis mortaliter) de vulnere tantum, secundus autem de occiso tenetur . . . (11) No. 56: ... ut in homicidio a pluribus commisso, si vulnerans, seu occidens sit incertus, . .. No. 57: ... Talis utique poena non corporalis, sed pecuniaria tantum erit ... No. 58: ... poenam exilii ... posse etiam ad triremes fieri condemnationem ... (12) No. 80: ... Bene tamen possunt omnes torqueri ad sciendum quis eorum vulneraverit ... No. 82: Sic quoque homicidio commisso in una domo, si ignoi’etur quis ex ibidem existentibus occiderit, posse omnes torqueri âd sciendum quis occiderit . . . No. 83: .. . dummodo contra torquendum adsint inditia particularia, ut puta si contra aliquem urgeat mala fama, et quod sit solitus vulnerare et occidere . .. No. 87: Unde secus si nulla praecesserint inditia, . . . No. 90: Sic quoque aliquo occiso ex lapide proiecto ex una domo, non posse omnes in eadem domo existentes torqueri, sed tantum eum, qui fuerit malae famae ... GLAVA 58 ARGUMENTUM: PRINCIPIS AC SUPERIORIS IUSSUS, ET MANDATUM, AN, ET QUANDO EXCUSET A POENA EUM PRAESERTIM, QUI METU, ET MINIS COACTUS DELINQUIT Quaest. XCVII. Casus 1 (No. 1-24) (1) Nona causa minuendi poenam oritur ex principis, seu alterius superioris iussu, et mandato ... No. 2: Sic etiam in libro Regum legitur, quod qui non obedierit principi morte moriatur . . . No. 3: ... ubi illum textem . . . declarat procedere, dummodo prae-ceptum sit iustum, secus si iniustum . . . Ubi facit conclusionem generalem, quod iniustum superioris mandatum non excusat subditum exequentem . .. No. 5: ... procedere in prohibitis a iure divino et a sacris scripturis . . . et non obediendo, . .. nullam meretur poenam .. . No. 6: ... ut et idem sit in prohibitis a iure naturali, in quibus non esse .obediendum principi, et obedientem non excusâri . . . (2) No. 7: ... ut et idem sit in prohibitis a iure posilivo, quando agitur de gravi praeiu-dicio tertii, licet enim in prohibitis a iure positivo scripto, vel consuetudinario principi obediendum sit, et obediens, excusetur a delicto, ex quo, vel nulii fit praeiudicium, aut parum . .. No. 8: Secus tamen est, quando agitur de gravi praeiudicio tertii. Tune enim principis iniusto praecepto obediendum non est, . . . No. 9: Et generaliter eandem propo-sitam regulam ... ut procedat in delictis atrocioribus. In quibus verum est, quod principi et superiori, non est obediendum, et obediens non excusatur, secus autem in levioribus, in quibus ab omni poena excusatur obediens ... (3) No. 11: ...in occidente vulnerante seu quomodolibet delinquente, de mandato principis, aut alterius superioris minantis mortem, nisi mandatarius mandatum exequatur. Is enim liuiusmodi mandato obediens, ut suae vitae periculum imminens effugiat, excu-sandus est . .. No. 21: ... ut procedat, quando ultra principis et superioris mandatum 346 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ 'non solum intervenerunt minae, ... sed eliam si idem princeps, et superior sit solitus minas exequi; secus si minae non intervenerint. Vel etiam si intervenerint, non tamen minans sit solitus saevire et minas exequi. Tune enim talis sic occidens, seu delinquens non excusatur, ... . (4) No. 21: Ubi facit conclusionem generalem ... quod regis praeceptum iustam timoris causam inducit. -(5) No. 18: Et hinc excusati mulierem, quae propter metum, et vim illatam,'passa est carnaliter cognosci ... quod isto casu excusatur mulier, non solum a poena ordinaria, sed etiam ab extraordinaria. ' _ ARGUMENTUM. PRINCIPIS AC SUPERIORIS JUSSUM, ,AN ET QUANDO EXCUSIT JUDICEM A POENA ALIQUID INIUSTE . AGENTEM ' * ' Quaest. XCVII. Casus II. Inspect. I (No. 25—51) 46) .No. 25: Regula sit ... quod scilicet iudex, seu officialis non tenetur obedire principis, ac superioris, praecepto iniusto, et non obediendo excusatur ... No. 28: ... qui ... aliquem suspendere facit, ... No. 82: ... torquendo aliquem indebite ... No. 33: .!. Quod si iudex viderit principis, et superioris praeceptum iniustum, ut supra conti-nens, praesertim aliquam exequutionem poenae corporalis ac mortis, non debet exequi, sed consulere, rescribere, et expectare aliam iussionem; nunquam enim de morte hominis cunctatio sera est ... No. 34: ... debeat iudex non statim exequi, sed expectare per =dies 30 ... No. 35: ... ut iudex pro suae conscientiae exoneratione, debet potius officio suo renunciare, quam principis, et superioris iniustum praeceptum exequi... No. 50: ... Quando princeps certioratus exequi adhuc secundo loco iusserit, omnino etiam obe-, dieridum est, quia certum est, quod princeps ita vult;: et eius mandato, quamvis duro, et iniusto parendum est, quando clare constat principem velle, ut illud exequatur omnino sive iustum, sive iniustum, ... quod tune obediendo,- non peccat, si-quanturn potuit resis-tentiam fecit .... ARGUMENTUM. IUDICI SEU OFFICIALI ASSERENTI SE ALIQUID FECISSE IUSSU ET MANDATO PRINCIPIS, SEU SUPERIORIS, AN ET QUANDO CREDATUR Quaest. XCVII. Casus II. Inspect. II (No. 52—66) (7) No. 52: Regula sit, quod iudici seu officiali asserenti se aliquid facere de mandato ' principis non creditur, nisi aliter, quam ex sua assertione doceat de mandato .... No. 54: ... quia tale principis mandatum videtur probandum esse per scripturam ... ARGUMENTUM. DE IUDICE EXEQUUTORE EXEQUENTE INIUSTAM .SENTENTIAM ALTERIUS IUDICIS. QUANDO EXCUSETUR. QUANDO QUE ILLAM EXEQUI TENEATUR Quaest. XCVII. Casus III (No. 67-80) , (8) No. 67: Regula sit in hoc tertio casu, quod exequutor iudex etiam quod videat sententiam iniustam, et exequendo etiam faciat contra propriam conscientiam. Non tamen per hoc dictam exequutionem retardare debet, cum nullam habeat cognitionem, et excu- ANEXE: EXTRASE DIN * PRAXIS ET THEORICÂE CRIMINALIS » 347 satur ... No. 76: Quando coram exequutore opponitur de nullitate sententiae, utputa, quia sit lata ab incompetente iudice; licet n. ipse non debeat de hac opposita nulitate cognoscere; supersedebit tamen in exequutione, et negotium ad superiorem remittet, si opponens incontinenţi probare se offerat oppositam nullitatem, alias secuş ... (9) No. 40: ... ut iudex non debeat exequi praeceptum iniustum Papae, sed rescribere, ■etc, etiam quod Papa mandet exeqtţi sub poena ^excommunicationis ... etiam quod Papa praecipiat sub gravissimis poenis ... ARGUMENTUM. DE IUDICE SAECULARI QUANDO TENEATUR EXEQUI SENTENTIORUM JUDICIS ’ ECCLESIASTIGI, ILLIQUE SUUM BRACHIUM SAECULARE ÎMPĂRŢIRI Quaest. XCVII. Casus IV (No. 81-108) (10) No. 81: ... quod iudex ecclesiasticus pro exequutione suae sententiae potest implorare brachium iudicis saecularis, et dictuS saecularis iudex tenetur illud impartiri, et senţen-tiam praedictam exequi ... No. 100: ... in criminalibus ... in quibus saecularis iudex non tenetur ecclesiastici iudicis sententiam exequi, nec degradatum clericum sibi traditum, morţi tradere, absque eo, quod processum videat, et ex processu sententiam iustificatam cognoscat... No. 103: ... in crimine haeresis, aut alio ecclesiastico delicto, in quo iudex saecularis nullam habet cognitionem, et iurisdictionem .. . No. 105: ... ut iudex saecu-laris haereticum sibi a iudice ecclesiastico traditum,' teneatur statim punire, et morţi tradere ARGUMENTUM. DE BIRRUARIIS ET EXEQUUTORIBUS SI IUDICIS AC PRESIDIS IUSSU; ET MANDATO FACIANT ALIQUOD INIUSTUM; AN EXCUSENTUR ET QUANDO Quaest. XCVII. Casus VI (No. 121-130) (11) No. 121: . . . quod biruarii, et exequutores excusantur exequendo iniustam iudicis sententiam, seu praeceptum in iis, quae spectant ad eorum officium ...ubi videtur ampliare hanc conclusionem etiam quod exequutor sit certus de iniustitia sententiae ... No. 122: . .. etiam quod aliquem occidat, . .. No. 123: ... excusentur torquendo carce-ratum . .. quamvis indebite et iniuste.. . ARGUMENTUM. LABORANTES ET OPERĂRII AN EXCUSENTUR LABORANDO IN FUNDO ALIENO, DE MANDATO EIUS QUI IPSOS AD LABORANDUM CONDUXIT Quaest. XCVIII. Casus VII (No. 131-148) i (12) No. 131: ... quod excusantur laboratores laborando in fundo alieno putantes, fundum esse illius a quo conducti sunt ad laborandum .. . No. 132: . .. quando scilicet operării labor.arunt in fundo alieno, ignorantes illum esse alienum; secus si sciebant vere. vel praesumtive, tune enim quod non excusentur, ... No. 141: Et hinc laboratores non •excusandos, quando vadunt ad recolligendum fructus immaturos . .. No. 142: Hinc eitiam non excusari eosdem laboratores in amotione terminorum ... No. 144: Quando operării •fuissent ad laborandum in fundo alieno cum armis ... No. 145: Vel'etiam si noctis tempore ... ' 348 i CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ ARGUMENTUM. FILIUS DELINQUENDO DE MANDATO PATRIS QUANDO EXCUSETUR Quaest. XCVII. Casus VIII (No. 149-161) (13) No. 149: ... quod filius delinquendo de mandato patris excusatur ... No. 150: ... etiam in filiis delinquentibus iussu matris ... No. 151: ... etiam in uxore delin-quente de mandato sui viri... No. 153: ... procedere in criminibus levioribus ... No. 154: Secus autem in gravioribus et atrocioribus . . . No. 160: ...mitius tamen puniretur, ... ARGUMENTUM. SERVUS DELINQUENDO DE MANDATO DOMINI, AN ET QUANDO EXCUSETUR Quaest. XCVII. Casus IX (No. 162—170) • ... quod servus delinquendo de mandato domini excusatur ... GLAVA 59 ARGUMENTUM. DE PLURIBUS, AC DIVERSIS CAUSIS, QUIBUS DE IURE POENA-DELINQUENTIBUS MINUITUR, AC IN PRIMIS, DE MULIERIBUS AN QUOMODO, ET QUANDO EXCUSENTUR IN DELICTIS Quaest. XCVIII. Causa X (No. 1-19) (1) No. 1: Decima causa minuendi poenam erit ea, quae sexus fragilitatem respicit: Regulam enim est, mulieres non sic graviter puniendas, quam mares, ac in poenis infli-gendis sexus rationem habendam. (2) No. 2:... ut et mulier excusetur a scientia fabricationis falsae monetae, cussae in eius domo ... No. 4: ... a praesumpta fraude usurarum, et ideo si emant pro parvo pretio cum pacto de retrovendendo,’ non possunt de usuraria pravitate redargui, ... No. 7: ... a poena falşi, propter lacerationem scripturarum ... No. 8: ... ut etiam mulieres in crimine haeresis, ... No. 9: ... a periurio .. . No. 13: ... ut mulier excusetur in iis quae a iure positivo prohibita sunt, .. . non autem in iis, quae a iure divino, naturali, vel gentium sunt prohibita... easdem subire poenas, quas sustinent mares; ... ARGUMENTUM. RUSTICUS, AN ET QUANDO EXCUSETUR IN DELICTIS, SEU MITIUS PUNIATUR, ET DE MATERIA Quaest. XCVIII. Causa XI (No. 19-61) (3) Undecima causa minuendi poenam est rusticitas . .. No. 29: ... ut rusticus excusetur quando in sua depositione dixit contraria, quia praesumitur non dolo, sed potius per simplicitatem contraria deposuisse ... No. 31: ... quando constat quod ex malignitate rusticus contraria seu falsum deposuit, tune enim quod non excusetur, ... No. 32: . .'. ut iudicis arbitrio relinquatur an rusticus per malitiam, an vero propter simplicitatem contraria dixerit . .. No. 49: . .. ut rusticitas non excuset in iis quae sunt prohibita a iure divino naturali vel gentium ... No. .50: . .. tune rusticus non excusatur nec ab extra- ANEXE:' EXTRASE DIN « PRAXIS ET THEORICÂE CRIMINALIS » 349 ordinaria, nec: ab ordinaria; No. 61: ... ut in omnibus casibus, in quibus rusticuş excusatur: id utique. intelligendum sit, ut excusetur a poena ordinaria non autem ab extra-ordinaria ... ' ■ . 1 . . •' . ' ; GLAVA 60 , ARGUMENTUM. DORMIENDO DELINQUENS, AN PUNIATUR, ET QUANDO : Quaest. XCVIII. Causa XII (No. 62- 76) {1) No. 62: Duodecima causa mitigaridi poena est, quando'quis dormiendo delinquit-Saepius eiiim accidisse, quod homines dormientes deliquerint, testantur communiter omnes in clement, prima, de homicid, ex Guliei. Guil. quem allegant, et recensent casum cuiusdam siii socii Angliei, qui dormiens in ecclesia S. Benedicti surrexit ide lecto, et ivit _ per, civit'atem Parisienseiii per longum tractum, puerpque per' ipsum interfecto, adhuc dormiens in'lectum suum reversus'est, et dicit Barto. in leg. ut vim, column. prima in iine post nu. 5 quod quidam Pisanus tempore suo se armabat de nocte, et ibat per civi-tatem cantando, et referat Marian. Socin. in cap. ad audientiam, num.'51 de homicid. Bononiae habuisse vicinam quandam puellam, quae in somniis surgebat ex lecto, et panem laciebat, et mulţi qui re ipsa dormientes electo surgunt, ambulant, .arma capiunt, pluraque ■ac si vigilarent conficiunt ex antiquorum authoritatibus ... Ubi pro remedio valde con-lerre existimat herbam bettonicam, ex quo vim habet animos hominum, et corp ora custo-■diendi a nocturnis ambulationibus, maleficiis periculis, et visionibus ... {2) No. 63: Regula igitur sit. quod si dormiens aliquem occidat, aut aliquo alio modo -delinquat, non punitur No. 64: ... quia dormiens aequiparatur furioso ... No..65: ... quia naturali vitio parceiidum est .. .‘No. 66: ... quia dormiens rnortuo asquiparatur.. (3)' No. 72: . in pati-e, matre, seu nutrice, quae si dormiendo, et voluendo se per lectum infantem lactantem suffocaverint, non puniuntur, ... quod' si filius anniculus reperitur morţuus in lecto patris, vel matris, vel avi, vel aviae, vel etiam nutricis bonae famae prout in dubio praesumitur; tale homicidium impunibile esse debet, ex quo potius casu aut negligentia; quam dolo commissum praesumi debeat, cum nullus amor vincat patemum ... et per consequens non imponitur isto casu poena mortis ordinaria, sed extraordinaria iudicis arbitrio ... ' (4) 'No. 74: ... in eo qiii dedita opera abdormivit, ut delinqueret, .. .nullam maerebitur •excusationem, sequutique homicidii, et offensionis reus erit. (5) No. 75: . . . ut" dormiens delinquendo non excusetur, quando vigilando ratum hşLbuit quod iam in somniis mâle gessit ... et faciunt quae in simili dixi de ebrio... (6) No. 76: ... ut licet dormiens, delinquendo excusetur, si .tamen dormiens, dum vuit aliquem offendere, offendatur ab eo, excusatur utique iile qui, puta, ad sui ipsius defensionem dormientem occiderit, ... tatamen videtur Yelle quod naturali iure inspecto possit licite, et impune offendi, ... ^ . ' , •' GLAVA 61 ARGUMENTUM. AMORIS CAUSA DELINQUENS, AN PUNIATUR MITIUS . ; Quaest. XCVIII. Causa XIII (No. 77-92) . I (1) No. 77: Decima tertia causa mitigandi poenam est amor, amor enim ebrietati aequiparatur ... No. 78: Sic etiam jeţ amorem furori aequiparare bene.probat r. y No. 79:. Amorisque impetum, et turbationem omnibus aliis vehementiorem esse scripserunt ... 350 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ ' (2) No. 80: ... sic etiam, et cognoscendum esse (saltem ad effectum ut mitius puniatur)' ei qui amoris impetu delinquit, ... -.. • • ■ ■ ■ ■ (3) No. 84: ...in eo qui in via publica alicui puellae propter amorem osculum dat,, huic enim aliquatenus parcendum suadeţur exemplo Pisistrati Atheniensium Tiranni,' cuius virginem filiam,. cum quidam adollesckns eius amore accensus in publico obviam sibi, factam osculatus esset hortante uxore, ut ab eo capitale supplicium sumeret respondit, si eos qui nos amant interficiamus, quid his faciemiis, quibus odio sumus? ; (4) No. 85: ... ut excuset etiam in receptatione rerum furatarum ; .. ubi dixit' in facti contingentia vidisse quodammodo excusatam mulierem, quae amore capta cuiuşdam viri res, per eum furlo subtractas receptaverat ... . - ■ (5) ’No. 86: ... ut amor excuset etiam- ab infamia, et meretricio,-et ilbus poena i No. 87: . . . in crimine.raptus v. . No.'88: ... in'criming Jibelli'famosi No. 89: Limita I. ut amor non excuset eum qui;scalas de nocte in şdienam domum apponit illuc intrandi, et suam amatam Carnaliter cogrioscendi causa,... No./ 90: Verum, .... talis sententia iudicio Italiae fuit visa nimis saeya, :et crudelis, . Ideo iri occurenti casu, nec eţi'am in proposilo discendendum est a regula ..... ' GLAVA 62 ■ '' V'.'; . ARGUMENTUM. NOBIL1TAS QUANDO FACIÂT DELINQUENTIUM MITIUS PUNIRI -;•/ 'Quaest. XCVIII: Causa XIV (No. 93-133) , . . : (1) No. 93: Decima quarla causa mitigandi poenas est nobilitas, in qua regula sit, quod nobiles, divites, et digniores mitius puniuntur ... No. 96: ... in -âecuriooibus, ac eorum liberis, nepoţibus,vac pronepotibus, qui nec in meţallunj damnaturf-nec• iff.opus publicum, nec ad bestias damnatur, nec fustibus caeduntur ... No. 9â: .. .ut nobiles et in dignitate constituti ... minime puniantur poena infamatoria, ut puta fustium, berlinae, aut simili ... nobiles non esse ad triremes condemriahdos, sed relegandos, aut in exilium mittendos ... No. 100: Et hinc .decuriones, milites -şdiosve nobiles non esse furca suspendendos, sed .decapitandos ... ■ . ■ ’ . (2) No. 110:, ... in (poena) pecuniaria, in qua mitius puniri pauperes, et ignobiles, quam divites, et nobiles . .. . ■ (3) No. 111: Ratio differentiae inter poenam corporalem, et pecuniariam ... quod quilibet punitur in eo, quod sibi minus est, ideo nobilis, et dignior magis punitur in pecuniaria, quam in corporali, quia'mirius sibi est solvere pecuniam, quam pati in corpus, ex .quo, gravius est percutere nobilem, quam occidere ruşticum. Et maior, est quaelibet poena corporalis, quamvis levis quacunque poena pecuniaria, quamvis gravi ... No. 112 :-.. . Sic et ignobili pauperi et minus digno minus est pati poenam corporalem, quam pecuniam solvere, et dificilius, est pauperi solvere denarium. unum,. quam nobili, et- diviti solvere marchas, ... ' ' ' (4) No. 113: ... In delictis, quae augentur propter nobilitatem et dignitatem, et quae maiora reputanţur a legibus in nobilibus, et dignioribus, quam in aliis minus dignis, et minus nobilibus ... quando milites vendunt arma . .. nam, si miles ... in'servitutem se venire passus est capite puniendum ... tune enim nobiliores, et'digniores non minus, sed gravius puniendus esse, quam minus nobiles, et minus dignos ... No. 114 :... ubi ponit exemplum in crimine desertae militiae ... ubi de nobili, revelante secreta suae civi-tatis ... ■ • , ,< -. ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICÂE CRIMINALIS» ' . 351 (5) No. 114: . . . regulam praedictam non procedere in delictis, quae redeunt in contumeliam; et dedecus nobilitatis, et dignitatis tun/j enim quo nobiliores, et digniores sunt delinquentes, ei graviu's puniuntur, etiam, quod agatur de poena corporali ... ubi ponit exemplum .-..in lenocinio commiso per militem. (6)- No. 115: .. .ut eadem regula non procedat in crimine1 proditionis, in quo nobiles . proditores, non mitius puniri^ quam ignobiles', et si crimen capitale sit, quod furca suspen- dantur ...quod in Regn o Franciae iii crimine proditionis, et ruptae fidei magnates et-nobiles in altioribus'furcis suspenduntur. .... (7), No. 118 : ... in crimine falşi in quo nobiles mitius non punitur ... propter periurium,. et falsum .testimonium______No. 122: ... in crimine.haeresis in quo nobiles non puniuntur mitius ... No. 123': ... in delictis quae consistunt circa inobedientiam seu transgressionem superioris, in quibus nobiliores mitius non puniri ... No. 124 .. in crimine laesae maie- stalis ... (8) No. 127:...'. quando nobilis delinquit sub praetextu, colore, seu velamento nobili-' (atis,-'et dignitatis, quia tune’non mitius punitur ex eo quia videtur delinquere in contu, meliam, et dedeGus nobilitatis, ... (9) No. 125: quando nobiles in delicto, et maliţia contumaces, et perseverantes fuerint, quia, tune non puniuntur mitius., < (10) No.-1-31 :■ ...ut regula procedat in poenis arbitrariis, et non uniformibus, quae- ex qualitate personarum distinguendae sunt.per iudicem, secus autem in poenis uniformibus et taxatis a lege vel statuto ^ (11) : No.-133: .. .,in crimine adulterii in quo non puniuntur mitius, ... . ; ; ' ' GLAVA 63 ARGUMENTUM. PERITIA, ET MERITA DELINQUENTIS AUT SUORUM, v QUANDO IPSUM EXGUSENT A POENA ORDINARIA . Quaest. XCVIII. Causa XV (No. 131—143); (1) Decima,quinta causa mitiganidi poenas, est ea, quae sumitur-, vel ex peritia delin-quentis in Rempublicam, aut meritis maioTum suorum ... No. 134: Regula igitur prima sit, quod poenă aut in totum remittitur aut saltem niinuitur delinqueiiti propter eius insig-nem peritiam^ aut celebre artificium maxime Reipublicae utile... cuidam Bombarderio pro homicidio inquisito fuerit poena mortis com'mutata in poenam relegations â patria per ânnos quinque, ut accederet ad deserviendum in bello, et strage Idrontina ... No. 139; ... quia peritiă cum non sit qualitas insita a natura probanda est, ..; No. 135: non procedere in famoso, et manifesto latrone, vel seductore, quod non obstante eius peritia poterit morţi tradi, et postea principem consulere ... (2) , No. 140: ... qiiod delinquentî potest etiam iudex poenam remittere, et minuere propter merita, et.beneficia in Rempublicam collata-... No. 142 : ... nisi adeo gravissimum crimen quis in Rempublicam commisisset, ut non magis celeşti facinoris qualitas iudicem ad illud vindicandum cogeret quam sua ipsius merita ad poenam minuendam suaderent... (3) No. 141: ... ut procedat in meritis ne diim ipsius delihquentis, sed etiam maiorum suorum, vel coniunctorum, propter quae poenam ipsius delinquentî, aut remitti, aut minui posse: facit, quia propter merita parentum remunerantur filii, ... .No. 143;. ... quod. si'merita'sint sepărata a delieţo, ut pută, quia delinquens diu ante delictum sit bene meritus de Republica,; et tune bene procedit firmata conclusio, quod scilicet propter praecedentia 352 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ' merita in Rempublicam pofena, aut minuitur, aut remittitur: si v6ro merita sunt annexa Jn ipso delicto, et ex delicto met processit utilitas Reipublicae, et tune, aut delinquens habebat animufrr delinquendi, et non faciendi utilitatem Reipublicae. Primo casu, cum adsit animus delinquendi licet casualiter eveniat Reipublicae utilitas, prout est quando quis animo furandi, in domum alicuius ingressus de nocte scrinium surripuit, sed postea in eodem scriiiio literas proditionis Civitatis, et Principis invenit; hoc utique casu is cum intentionem furandi habuerit; poenam furti non evitabit; et fortuna quae felix Civitati fuit non consideratur .. . Ubi tamen etiam in primo casu admittit poenam minuendam, quamvis a principio adfuerit animus delinquendi, et hoc propter felicem eventum, et bonum effectum sequutae utilitatis in Rempublicam. - GLAYA 64 ARGUMENTUM. IUDAEUS EFFECTUS CHRISTIANUS AN, ET QUOMODO POSSIT PUNIRI DE DELICTIS COMMISSIS TEMPORE QUO ERAT IUDAEUS Quaest; XCVIII. Causa XVI (No. 144—158) - (1) No. 144: Decima sexta causa mitigandi poenam, est mutatio. status, ex quo si quis post delictum religionem ingressus fuerit in commissi delicti poenam, quod amplius luere nequeat ... (2) No. 145: . .. Quod scilicet iudaeus effectus christianus minime puniri possit de delictis ante baptismum commissis... No. 146: Contrarium ... No. 147: In hac contrarietate nonnulli dixerunt, quod licet iudex possit, si sibi videbitur, sequi primam opinionem, non tamen cogitur ... et ita in arbitrio iudiciis esse hanc mitiorem, et aequiorem opinionem, et doctorum et theologorum authoritatibus confirmat. (3) No. 149: . ... propositam regulam multo magis procedere, quando iudaeus effectus christianus fecerit specialem poenitentiam de delictis ab eo commissis ante baptismum; tune enim ipsum non posse amplius puniri,.... (4) No. 150: . .. sine dubio iudaeus effectus christianus ab omnibus praeteritis criminibus tune enim ipsum non posse amplius puniri,.... (4) No. 150: . . .sine dubio iudaeus effectus Christianus ab omnibus praeteritis criminibus, et peccatis absolutus censetur... No 151: ...ut iudaeus effectus christianus, nec etiam efficiatur irregularis ex homicidio ante baptismum commisso... (5) Cf. Summarium 1: Monachus seu religiosus effectus post commissum delictum non potest amplius puniri de eo. No. 144. G LAVA 65 ARGUMENTUM. MUTUS ET SURDUS IN DELICTIS, QUOMODO EXCUSETUR Quaest. XCVIII. Causa XVII (No. 159-163) (1) No. 159: Decimasepta causa mitigandi poenas est quando reus fuerit.mutus, et surdus,' is enim si deliquerit cum non habeat sensum, et intellectum, et propterea infanti, et furioso aequiparetur, ... ■ (2) No. 160: .. . non procedere si mutus, et surdus intellectum habeat possitque signis et nutu mentem suam exprimere, et demonstrare reputatur habilis ad deliquendum... ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICÂE CRIMINALIS» 353 No. 162: Attamen cum confessio sic signis, et nutu significata non sit tuta, et clara, prout ad reum condemnandum req'uitur, idcirco ex tali confessione ipsum mulum condem-nari non posse ... No .163: .. . quia si mutus, et surdus sciret scribere, posset per iudicem cogi ad respondendum per scripturam, et si legitima procederent inditia potest etiam torqueri, ut delictum per scripturam fateatur, et si fatebitur, et in scriptis suam redegerit confessionem, videtur ex ea ipsum posse condemnari... GLAVA 66 ARGUMENTUM. POENA QUANDO MINUATUR FILIO DELINQUENTÎ EX EO, QUOD PATER IPSUM IN CARCERIBUS REPRAESENTAVIT Quaest. XCVIII. Causa XVIII (No. 164-172) (1) No. 164: ...Decima octava causa minuendi poenam est quando pater filium delinquentem in carceribus constituit. Tune enim regulariter eidem filio non ordinariam, sed extraordinariam, et mitiorem iudicis arbitrio imponendam esse poenam... (2) No. 165: .. .ut idem sit in patre qui coepit filium bannitum ad mortem, et curiae praesentavit. Nam et adhuc dictum bannitum non esse morţi tradendum,... (3) No. 166: ...etiam in crimine laesae maieslatis ...mitius tamen isto casu filii a parentibus accusati puniuntur ... ' (4) No. 167: .. .etiam in patre praesentante filium timore ne a Curia caperetur, adliuc enim ipsi minuendam poenam videtur, ... (5)' No. 168: .. .ut et idem sit in patre hebraeo repraesentante Curiae filium delinquentem. Adhuc enim eidem poenam minuendam esse, ... (6) No. 169: .. .in filio capiente patrem delinquentem, et Curiae praesentante. Nam, et hune patrem . mitius puniendum esse,.... (7) No. 170: ...in matre praesentate Curiae filium delinquentem... (8) No. 171: .. .non per hoc filius praesentatus per patrem impunitus evadit. Nam si puniendus erat poena mortis, talis poena commutatur in poenam deportationis, vel exilii ... iniuncto exilio, seu relegatione ad tempus, ... verius tamen est ipsum iudicis arbitrio plectendum eo praesertim, quia deportationis poena, quae olim isto casu infligebatur amplius hodie non est in usu, et eius loco successit poena arbitraria... No. 172: ... ut quicquid sit de iure, et quicquid doctores praecitati cantent de facto, difficile esset in practica hanc cautelam obţinere per ea, quae scripsit Rayne. de Forliu in d. leg. milites agrum §. deser-torem. ff. de re milit. attestans Bononiae non fuisse servatam hanc cautelam in quodam de Galluccis, qui Curiae praesentavit filium bannitum, Caepoll. sd. caut. I. in fine, ubi pariter, quod haec cautela est periculosa in crimine laesae maiestatis. Carer... Ubi dicit, quod ista cautela non est tuta in aliis delictis, quam in eo, in quo loquitur tex. in d. leg. milites agrum, § desertorem ff. de re milit, praesertim non liabita remissione a patre, et idem repetit in § circa itaque secundum, num. 11 in fine, subdens amplius, quod iudices non attendunt hanc cautelam, cum tamen eam attendere deberent cum sit fulcita, et iu-rium, et Doctorum autorilatibus. Clarus.. . ubi dixit se certe credere, difficile esset obţinere in practica hanc cautelam, et quod nunquam vidit illam in practica proponi ... prout nec ego etiam unquam vidi disputationem super eadem cautela contingere, licet bene viderim quandoque filios in carceribus constitutos, et praesentatos a patre, et eos liberatos non in vim dictae cautelae, sed quia sic de iure liberări debebat. Verum si casus conlingeret male crederem facere iudicem, qui poenam isto casu non minueret, saltem Principe consulto. £3 — C. 10G0 354 CARTE ROMÎNEASCĂ DS ÎNVĂŢĂTURĂ GLAVA 67 DE APOSTASIA RELIGIONIS, SEU IRREGULARITATIS, QUI DICANTUR APOSTATAE , Quaest. 183 (No. 61—95) (1) No. 61: Regula sit, quod apostata irregularitatis, seu religionis dicitur is, qui ab ordine sine habitu assumptae religionis et ad saeculum rediit ... (2) No. 62: ... ut apostata irregularitatis, seu religionis, dicatur etiam is, qui recedit a monasterio sine licenţia superioris, No. 66: Sic etiam abscondes scapulare, sub vestibus, ... deferens liabitum separatum a cappuccio ... (3) No. 68: ... ut moniales executes ex suo monasterio sine licenţia superiorum dicantur etiam apostatae ... (4) No. 69: ... ut apostata dicatur, et excommunicationis poenam ipso. iure incurrat religiosus professus tacite, vel expresse, qui ad quaevis studia litterarum, sine sui praelati licenţia extra monasterium vagando accedit, ... (5) No. 70: ... Et multo magis in religioso, seu etiam clerico saeculari, qui dimisso habitu, seu etiam non dimisso uxorem duxerit. No. 71: ... Poena autem religioşi uxorem ducentis ... et hodie inquisitores ... ieiunia, orationes, cum perpetua detrusione in monasterium iniungere solent ... in monasterium donex vixerint i.. No. 72: ... ut religioşi, seu clerici, sic ducentes uxorem, sint suspecţi de haeresi, possintque contra eos inquisi-tores procedere si matrimonium contraxerunt, non clam, sed palam secus si clam,... quod si professus de monasterio egressus, palam uxorem ducat, haereticus est, potestque de haeresi puniri si errorem suum pertinaciter defendere velit, licet verbo hoc non esse peccatum non dicat, cum satis sit facto contrarium eius, quod dicit demonstrare,... No. 75: ... quia clerici in sacris constituti, si de facto uxorem duxerint, et postea poenitentes ad clericatum redeant, potest, cum illis episcopus misericorditer dispensare ... (6) No. 80: ... ut non dicatur apostata, monachus seu clericus, qui monachalem seu clericalem habitum non defert in cella, in balneis, seu alio simili loco secreto . (7) No. 85: Bene verum est, quod rapiens novitium ex monasterio capite punitur ... (8) No. 86: Quod, et idem procedit in persuadente aliquem apostatare a fide, nam et is pari modo capite punitur ... (9) No. 88: ...monachus apostata ...si poenitens redire voluerit, recipiendus omnino est in monasterio ... No. 89: ... non potest amplius eligi in abbatem, et electus eiciitur ... No. 90: Nisi apostata fuerit dispensatus a Papa ... (10) No. 92: ... in religioso, seu etiam clerico saeculari non incedentes in habitu clericali, et religioso ex iusta, et rationabili causa, ut puta faciendo iter per loca periculosa; is enim non incurrit crimen apostasiae: ... (11) No. 95: ... ut apostata non dicatur religiosus iile, qui ex sua religione, et monasterio egreditur causa subveniendi patri, vel matri, inopia laborantibus, de licenţia tamen sui praelati... (12) Q. 183, No. 96: ... quod apostata religionis si ingrediatur aliam religionem assu-matique dictae alterius religionis habitum non est excommunicatus... No. 100: ... ut multo magis procedat in religiosis ingredientibus strictiorem religionem, qui multo minus dicuntur apostatae, nec ut apostatae puniuntur. GLAVA 68 DE POENIS APOSTASIAE RELIGIONIS, SEU IRREGULARITATIS Quaest. 183 (No. 107-114) (1) No. 107: ... quod apostata irregularitatis, et religionis, si saecularis sit, non est excommunicatus ipso iure sed excommunicandus est; si vero fuerit regularis ipso iure excommunicatus est... No. 108: ... Quia si talis apostata in excommunicatione per annum per- ANEXE: EXTRASE DIN « PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS» 355 stiterit animo indurato negligens ad religionem, et ad clericalem ordinem, et habitum redire, evidenter de haeressi suspectus est, potestque propterea ab inquisitore citări ad respondern-dum de fide ... No. 109: ... Quia ultra excommunicationem praedictam poenae apostasiae irregularitatis, seu religionis, sunt plures, et diversae ... infamiae scilicet, quod repellatur ab accusando et ferendo testimonio, quod praecedente monitione deponatur, et si fuerit incorrigibilis curiae saeculari tradatur ... (2) No. 112:... Ut ordinatus in apostasia etiam, quod postea poenitens fuerit suo abbati reconciliatus, adhuc absque dispensatione Papae ministrare non poset. (3) No. 114: ... Ut bona apostatae irregularitatis, seu religionis apostatae non resti-tuantur, sed remaneant monasterio a quo apostatavit ... GLAVA 69 ARGUMENTUM. DE CONSULTORIBUS, AUXILIATORIBUS ET MANDATORIBUS. CONSILIUM ET AUXILIUM DARE, QUANDO, ET QUOT MODIS QUIS DICATUR; IN QUO DIFFERAT CONSILIUM AB AUXILIO, ET MANDATO; ET DE FORMA INQUISITIONIS CONTRA AUXILIUM PRAESTANTES Quaest. CXXIX. Par. 1 (No. 1—22) (1) No. 1: Consilii, (et auxilii), et mandati materiam mihi in hoc titulo pertractandam propono ... (2) No. 4:,.... quod consilium date videtur is, qui persuadet, impellit,. atque instruit et sic considerat verba,. (3) No. 1 in medio: ... quod auxilia praestantur corpore, pecunia, clamoribus, persuasio-nibus et consiliis ... No. 2: ... opem et auxilium praestare dicitur is, qui ministerium vel adiutorium ad delinquendum praestat ... No. 4, .”.. opem vero qui ministerium atque adiutorium praestet (sic considerat factum). (4) No. 3: ... Quod consilium differt ab auxilio. Aliud enim est auxiliari, et aliud est consulere ... No. 4: Consilium enim fit verbis, auxilium vero facto ... No. 7: ... ut propterea statutum puniens auxiliatorem, non trahatur ad consultorem, et e contra. (5) No. 8: ... Quod consilium differt a mandato; aliud est consulere, instigare, hortari, vel monere, et aliud est mandare ... No. 9: Differt enim praecipue consilium a mandato, quia consilium respicit gratiam, et utilitatem deliquentis, et illus cui datur consilium; mandatum vero respicit non gratiam, seu utilitatem delinquentis, et mandatarii, sed mandantis ... No.' 10: Nec isto casu attenditur, quibus verbis consilium detur, etiam quod sint verba. importantia mandatum, ut puta si dicat, mando, vel rogo, nam et adhuc reputatur consilium, si delictum respicit utilitatem eius qui delinquere debet, et in quem verba diriguntur, et e contra ... (6) No. 11: Et rursus mandatum differt a Consilio, quia mandans obligatur mandando, consulens vero non obligatur consulendo, et sic mandatum durius, et efficacius obligat, quam consilium, ... (7). No. 11: ... et plus delinquit mandans, quam consulens ... (8) No. 12: Et ex praemissis infertur, quod accusatus de mandato absolvendus est, si in prosequutione causae non de mandato sed de consilio constet, et e contra (9) No. 13: ... quando occiditur communis inimicus, tune in dubio potius praesumitur consilium, quam' mandatum, et consequenter consulens tenebitur mitiori poena, quam principalis ... No. 14: ... non procedat quando quis fuit occisus contemplatione alterius, quia tune non consilium, sed mandatum praesumitur ex parte illius, cuius contemplatione 23+ t 356 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ fuit factum homicidium, No. 15: ... Quando occidens non erat alias facturus; data enim paritate inimicitiae intrat consilium, et non mandatum, ut supra dixi, et conse-quenter intrat mitior poena, quando deliquens erat alias facturus; secus si non erat alias facturus ... No. 16: In dubio autem isto casu, an praesumatur, quod quis esset alias facturus, ad effectum, ut intret poena extraordinaria, videtur quod sic ... (Cf. Q. 134, No. 2: ... ut puta si dixero, occide talem ...). (10) No. 18: ... Quando inimiciţia non est aequalis, sed est maior in uno quam in alio, quia tune praesumitur mandatum, et non consilium ex parte illius, in quo praeponderat inimiciţia... (Cf. Q. 134, No. 2: .. .ut praesertim mandatum contraliatur verbis impera-tivis, prout est verbum volo, et verbum mando, et ut puta si dixero, occide talem, vulnere talem, aut quid simile, imperative loquendo ...). (11) No. 19: An autem isto casu possit dare tortura ad habendum mandatum, dixi infra hac eadem quaestione p. 2, No. 69. et seqq. — (Cf. No. 69: ... Quia consulens delictum non solum punitur, ut supra, sed etiam torquetur super mandato). GLAVA 70 ARGUMENTUM. CONSULENS QUANDO, ET QUA POENA PUNIATUR Quaest. CXXIX. Par. II (No. 23-106) (1) No. 23: Regula sit, quod consulens delictum puniatur eadem poena qua ipse delin-quens ... (2) No. 26: ... illam procedere in persuadentibus, inflammantibus, insligantibus, hor-tantibus, incitantibus, et instruentibus ... (3) No. 28: ... In eo qui delinquenti delicti utilitatem ostendit, nam et is consulere dicitur ... ' (4) No. 29: Ita, et consulere dicitur is, qui communicatum sibi homicidium futurum illud laudat dicendo fore bene factum, aut quid simile:... (5) No. 30: ... Amplia III. in eo qui volenti delinquere audita eius voluntate respondit expedias te cito, quod facturus es, fac cito, aliter factum non bene succedet, aut quod simile. Nam et is consulere dicitur, et de consilio tenetur... (6) No. 31: Sed nunquid censeatur datum consilium isto casu, si respondens dixit, se lo vuoi ammazzare ammazzalo, ... quod praedicta verba se lo vuoi ammazzare, ammazzalo, cum sint conditionaliter prolata, et posita in liberam voluntatem delinquentis, nullum pro-ducunt consilium, seu persuasionem... (7) No. 32: .. .Non solum in consulentibus, sed etiam in consentientibus delicto; agen- tes enim et consenlientes pari poena puniuntur ... No 34: ... quod agentes, et consentientes pari poena puniuntur, quando sumus in delictis atrocissimis, ut puta in crimine laesae maiestatis, et parricidii ... et sirnilibus; secus in levioribus ... (8) No. 40: ... In praestantibus favorem delinquenti, qui et eadem poena puniuntur, sicut praestantes consilium ... No. 41: ... qui ... necessaria ad maleficium subministrat... (9) No. 58: ... Ut consulens puniatur non solum criminaliter, sed etiam teneatur ad damna, et interese ... ubi quod consulens tenetur ad emendationem damni, etiam consilio revocalo, et eliam quod competeret actio contra principalem ... (10) No. 60: ... Ut et consulens, seu persuadens furtum, puniatur poena furti ... No. 62: ... quod si fur sine consilio erat facturus furtum, et tune consulens non tenetur ANEXE: EXTUASE-DIN c PRAXIS ET THEORICÂE CRIMINALIS » 357 eadem poena, . ... si- vero sine illo consilio fur non- erat- furaturus, et tune consulens . tenetur eadem poena ... . ... . (11) No. 63: ... ut et consulens furtum teneatur etiam ad damna et interesse, ac ad restir tutionem rei furatae ipsi domino . . . ubi an consulens furaturo centum,oit et.alia centum furetur, an teneatur ad restitutionem omnium ducentorum, an vero centum tantum .. / ubi, quod consulens tenetur tantum de damno, quod consulit, non autem de sequentibuă... (12) . No. 68:... Ut consulens, teneatur eadem poena, qua principalis delinquens, sive delictum fuerit perpetratum incontinenţi post datum consilium, sive ex. intervallo _ (13) . No.-72:,..... si.verba praetensi consilii non.sint clara, et recipere possint, et bonam, et malam interpraetationem quia in dubio interpraetantur in bonum, et non in malum .;•! _No., 75Nisi inter coiisulentem, et .occisum praecedat inimiciţia ex aliqua recepta iniuria, quia tune verba interpraetantur in malum, et non in bonum ... (14) No. 81: ... Consulentem hon puniri, nisi sequuto -delicto ... No. 87 : ... quando " is, cui datum fuit consilium ad delinquendum,'n'on devenit ad aliquem actum, seu conatum, et tune consulens si-delictum erat atrox, puniendus-videtur poena extraordinaria; si vero erat leve, nulla poena punitur ... No. 88: ... in consulente delictum atrox, in quo de iure communi punitur eadem poena conatus, effectu non sequuto .. . (15) No. 90: ... Quando consulens consilium revocasset re integra, tune enim non tenc-tur : No.: 92 : ' .. quia ut consulens hon puniatur ex eo quod consilium revocaverit, necesse'est, ut non solum contrarium delinquenti debeat consulere, sed etiam quod sie certus quod iile'non amplius sit' commissurus delictum; quod si de hoc non sit certus,'debet, denunciare illi, in cuius necem consilium praebuit ... No. 93: ... ,ut non tantum revocaiis consilium debeat denuncikre personae occidendae'in genere, ut caveat se, quia contra ipsum de' morte tractatur, sed etiam debeat hoiiiinari persona in specie, quae occidere volebat ;. i (16) No. 92 in medioNon sic in mandante, cummandâtum nuda et simplici voluntate mandahtis revocetur ... ‘ ■ (17) No. 97: :. . ut consulens, seu inflammans, vel incitans aliquem non ad occideridum, ■. sed ad habendum odio eum, quem postea incîtatus, seu inflammatus occiderit, non eadem , poema, qua ipse'occidens, sed niitiori puhiendus'est . (18) : No. 99: ... quia tune consulens homicidium punitur poena ordinaria homicidii’, quăndo'occiditur is, contra = quem" consilium fuit datum; secus si occidatur alia, et diverse persona, quia tune non intrat poena ordinaria ... • ‘ ’ (19): No. 100: ... quia et consulens non potest molestări, quando principalis delinquens ' luit absolutus . V.' ' , ■ ' ’ (20) No. 101:.... quando'in delihquente datur aliqua qualitas aggravans, vel excusarisj quae iionsit in consulente, tune enim qua poena puriiendus sit .ipse consulens ... (Q. 131; No. 44: .:. . ham auxilium prâestăns delicto licet puniatur eadem poena,'ipse delinquens, hoc tamen non procedit, quando in ipso delinquente;principali poena ăugeretur propter • qualitatem, quia, tune non punitur propter illam qualitatem in principali delihquente existentem, eadem poena ...). ' ■, ; glava 71 ■ ARGUMENTUM; CONSULENS ALLIAS FUTURO, AN, ET QUA POENA PUNIATUR Quaest. CXX1X. Par. III (No.. 107-154) ' (1) No. 142: -i,.. quia ad probandum, quod quis esset alias facturus, vel non, probatur coniecturis .. . No. 143: ... Prima enim est coniectura, quae sumitur ex praecedentibus .minis ... - ’ 358 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (2) No. 145: ... Secunda est coniectura illa, quae oritur ex inimiciţia inter occisum, et occidentem; tune enim praesumitur, quod occidens etiam sine consilio, esset occisurus, et ideo isto casu consulens non tenetur de occiso ... ' (3) No. 147: Tertia est coniectura, quando delinquens praeparavit se ad delinquendum, ut puta in homicida, qui praeparavit arma ad occidendum, tune enim praesumitur quod is etiam sine consilio esset facturus ... (4) No. 144: ... Et quid de eo qui ante delictum dixerat se omnino velle facere ... No. 148: ... Ubi de eo, qui ... dixerat se omnino velle facere ... (5) Summarium, ad Q. 129, par. III: Delinquens diu post consilium datum praesumitur delinquisse ex suo proprio motu, et non ex praecedenti consilio, No. 151 ... Contrarium quod ex intervallo post datum consilium, delinquens non praesumitur motus ex illo consilio... GLAVA 72 ARGUMENTUM. DE AUXILIO PRAESTITO ANTE DELICTUM Quaest. CXXX (No. 1 - 71) (1) No. 4: ... in accomodante arma ad vulnerandum, vel ad occidendum— No. 5: Idem de accommodante ferramenta, seu alia instrumenta ad furandum ... No. 9: ... In accommodante equum delinquenti... No. 13:... In dante pecuniam delinquenti, ad delictum committendum ... No. 20: ... In accommodante scalam ad committendum furtum, vel aliud delictum, quod cum et ipse dicatur opem, et auxilium praestare delicto ea propter eadem poena, qua ipse delinquens, puniri debet ... (2) No. 7: ...si scienter accommodaverit delinquenti ad delinquendum ... secus si ignoranter, ut puta quia accommodanti fuisset dictum, quod volebat ire ad vineam... No. 8: Et in dubio praesumitur quis arma, ferramenta, et similia accommandasse non scienter ad committendum delictum, sed ignoranter :.. . (3) No. 23: ... per ea, quae generaliter dixi hanc eadem quaestione, No. 58. et No. 7 (4) No. 25: ... in accommodante domum in qua delictum committi debet, vel in qua delinquentes commorari debent ad delictum committendum, ... videtur puniendus eadem poena ... (5) No. 27: ... In associante delinquentem ante delictum, ut puta ne ab aliquo impe- diatur ad deliquendum, licet manum in delicto non apponat; nam et is puniendus videtur eadem poena, qua punitur ipse delinquens ... No. 28: ... quod contrarium quod ex sola associatione ante delictum non teneatur associans eadem poena, ... procedat, quando ante associationem praecessisset consilium, vel non praecedente consilio, quis non solum associavit, sed etiam astitit... No. 29: ...procedere prout loquitur in associantibus delinquentem dolo, et ex proposito; secus si ignoranter... No. 30: ... Ubi amplius, quod in dubio praesumitur quis potius casu fortuito associare delinquentem, quam scienter, et dolose ... (6) No. 32: ... Etiam in eo, qui occisori monstrat domum, seu locum, in quo latebat occidendus, seu alias occisori scortam, ut dicitur, facit contra occidendum, quia tune et is dicitur praestare opem; et propterea eadem poena videtur puniendus ... No. 35: ... quod si ex huiusmodi exploratione fuit causatum homicidium, hoc est quod sine illa occi-sores, aut non occidissent, aut non sic commode, et faciliter occidissent denunciatum ... Si vero exploratio non fuit causa homicidii, quia etiam sine exploratore illi, qui posuerunt se in insidii denuntiatum occidissent, ... non intret poena ordinaria ... ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIS * 359 (7) No. 36: ... eademque poena puniatur is, qui tenet in sermone occidendum, donec a suo inimico insultetur, et occidatur ... No. 37: ... ubi pluribus probat teneri eadem ' poena adulterii eum, qui arte, et falaciis maritum extra domum vocavit, perduxit, et retinuit, donec socii ad uxorem ingressi, illam carnaliter cognoverint ... No. 38: ... procedere quando clare constat, quod unus alterum retinebat ad effectum, ut a corixante percute-retur; secus si hoc clare non constaret. Ut puta quando ambo essent inter se complexi, et conglutinati, et interim tertius corrixans veniret, et ex illis sic insimul dimicantibus unum vulneraret ... (8) No. 39:.. .Ut et auxilium praestare ante delictum dicatur is, quisicariorum sarcinas custodit, dum ipsi ad aliquem occidendum vadunt ... (9) No. 41: ... is qui litteras de delicto tractantes, et ad delictum spectantes, alicui transmisit, ... quod punitur eadem poena, si scienter dictas litteras portaverit ... (10) No. 42: .. .ut tune demum praestans auxilium ante delictum (sive etiam in delicto) puniatur eadem poena, sicut delinquens, quando cum auxilio dedit causam delicto...; secus si delicto causam non dederit, quia tune mitior poena venit imponenda... No. 60: ... Sublimita limitationem procedere in levibus delictis, in quibus bene verum est, quod auxilium non punitur, effectu non sequuto; secus vero in atrocioribus, in quibus cum atten-tatum puniatur, etiam non sequuto effectu, ita pariter dicendum est auxilium aliqua poena puniti, etiam effectu non sequuto ... (11) No. 61: . .^non tamen punitur propter non praestitum auxilium adversus delin-quere volentem; communiter enim receptum est, quem non teneri delicto obviare, illud relevando, aut insultatum defendendo... No, 66: ...quod ubi insultatum defendere quis non tenetur, tune nec etiam tenetur, et si posset sola acclamatione illum defendere... (12) No. 67: ... quando dominus, pater, baro, seu princeps sciens, seu videns delictum committendum a suo servo, filio, vel subdito, tenetur in-quantum potest illi obviare, pro-hibendo, relevando, aut alias invasum defendendo, vel quoquomodo delictum impediendo; et e contra servus, filius et vassallus sciens delictum committendum in personam sui domini, patris, vel principis tenetur relevando, aut alias obviando, et defendendo illud impedire ... No. 68: .. .in praelato, qui tenetur defendere suos subditos, et e contra eorum delictis obviare ... No. 71: ... quando negligentia in non revelando delictum, et illi non obviando quis punitur, tune talis poena non est ea, qua punitur principalis delinquens, Sted mitiori arbitrio indicis iuxta facti, et personarum qualitatem ... GLAVA 73 ARGUMENTUM. ASTANS ARMATUS IN RIXA QUANDO ET QUA POENA PUNIRI POSSIT DE OPE, ET AUXILIO PRAESTITO Quaest. CXXXI. Par. II (No. 67—75) (1) No. 67: ... Regula sit, quod astans armatus homicidio, seu alio delicto, ... punitur eadem poena, qua punitur ipse delinquens, et homicida... Ubi quod eo ipso, quod quis stat armatus homicidio, videtur stare ad hoc, ut homicida securius, et habilius malum committat, ... ubi quod astans armatus, dicitur dare.pavorem insultato, quod propterea reditur timidior, et insultans audacior... No. 68: ... procedere in eo, qui astitit armatus scienter, et dolose animo praestandi auxilium; secus, si casu, et ignoranter astitisset, quia tune videtur puniendus aliqua poena... 360 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (2) No. 74: ... ut multo magis atrans armatus in homicidio puniri possit eadem poena, qua punitur ipse homicida, quando post homicidium commissum associat ipsum occi-sorem, eique auxilium praestat ad evadendum; si enim sola assistentia cum armis sufficit ad sic puniendum... (3) No. 75: ... Ut, astans armatus homicidio teneatur homicidii poena, etiam quod prius occisorem persuaserit ad non occidendum... ' GLAVA 74 (1) No. 80: ...Ut in dubio in assistente praesjamatur potius ignorantia, quam dolus, et scientia, nisi hoc aliunde probetur ... ubi amplius quod scientia- ista probanda est ~ liquidissimis probationibus ... (2) No. 84:---- ut isto casu credatur iuramento astantis armaţi, et dicentis se sic asti- tisse casu, et ignoranter, non autem scienter, quod quis esset commissurus delictum, ... ubi praesertim quando is qui iurat, est boiiae famae.... No. 85: .. .quia, an quis scienter, et dolose armatus astiterit, an'vero e contra, probatur coniecturis ... No. 86: .... Quia pariter super hoc, an scienter, et dolose astiterit, poterat astans armatus torqueri ... (3) No. 87: ... Quia astans delicto ignoranter, tune demum excusatur, quando statim, quod videt malum animum illius, quem casu associavit, se retrahit, et discedit a rixa, cum posset;,secus si non recedat, et adhuc suam praestet praesentiam armatus; quia tune nullo modo excusatur ... (4) No. 88: ... ut tune demum non teneatur is, qui armatus assistens discedit a loco rixae ante homicidium sequutum dummodo homicidium sequatur ex aliquo intervallo post-illius recessum .. ..No. 89: ... Quia, astans armatus etiam casu,. et ignoranter, tenetur eadem poena, qua principalis delinquens, quando post commissum delictum illud habuit ratum .. >. (5) No. 96: ... Ut tune-demum assistens armatus homicidio teneatur eadem poena, qua tenetur ipse homicida, quando s. homicida est certus; secus si incertus. (6) No. 97: ... Ut astans armatus non teneatur, nec puniatur, quando fuit praesens homicidio, et se in rixa interposuit animo dividendi .... (7) No. 98: .. .in eo qui est praesens maleficio, et homicidio sine armis; tune non praesumitur assistere dolose, et malo animo ... No. 99: ... secus si pervenisset cum armis, et illa deposuisset, et adhuc arma essent sub assistentis custodia, ita quod ea facillime apprehendere poterat, quia tune idem est, ac si armatus astitisset (8) No. 100: ... procedere in assistente rixae a principio; secus si illuc accesserit post coeptam rixam, et multo magis, si post vulnera illata, aut caedem sequutam, .. .ubi quod superveniens post coeptam rixam etiam adiuvando rixantem, non tenebitur tanquam auxiliator, sed tantum de eo quod fecit .... GLAVA 75 ARGUMENTUM. DE AUXILIO PRAESTITO POST DELICTUM Quaest. CXXXII (1) No. 4: ... in praestante auxilium delinquenti post delictum ad ipsum evadendum, ut puta eum associando, vel alio modo, nam et tune iste associans, .. . punitur, sed non eadem poena, qua puniendus est principalis delinquens ... sed vel poena arbitrio iudicis ... ; qui interponendo se inter delinquentem fugientem, et alios, qui eum prosequebantur,. ut caperent, ... puniatur eadem poena, qua esset puniendus delinquens fugiens ... (2) . No. 6: ... in uxore, quae viro suo post delictum opem praestat ad evadendum, quod nullo modo puniatur ... ANEXE: EXTRASE. DIN « PRAXIS ET TIIEORICAE CRIMINALIS 361 (3) No. 8: . . . et etiam nulla poena puniatur associans delinquentem post delictum quando sine armis, et non longe associaverit ... (4) No. 9: ... ubi eliam idem de eo, qui associavit homicidam ignorans in rixa fuisse commissum homicidium ... (5) No. 10: ... ut associans delinquentem post delictum tune demum non teneatur de ope, et auxilio poena ordinaria, sed tantum poena arbitraria .. . quando scilicet asso-ciat non incontinenli, et immediale post delictum, sed aliquo temporis intervallo interiecto, quod si post delictum immediate, et incontinenţi associaverit, et tune ex hoc oritur certum inditium, ex quo videtur quod possit condemnari de ope ... (6)' No. 13: ... quando scienter delinquenti quis accomodat equum, ut aufugiat, non punitur pari poena, qua punitur ipse principalis, sed mitiori ... (7) No. 14: ... in monstrante viam delinquenti, ut post commisum delictum aufugiat ex manibus Curiae illum forsan prosequentis qui pariter non tenetur eadem poena, qua principalis delinquens, sed extra ordinem iudicis arbitrio ... No. 15: ... in occultante delinquentem post delictum .. . No. 16: , .. Et si contrarium, quod occultans delinquentem ne capiatur eadem poena puniatur qua ipse delinquens ... (8) No. 17: ... in praestante auxilium post homicidium ad sepeliendum cadaver occisi, qui quomodo puniatur dixi infra ... (9) No. 18:'... in praestante opem, .et auxilium furto post commissum furtum ; ut puta receptando, et occultando rem furatam, qui pariter non tenetur poena furti, sed mitiori . .. (10) No. 24: ... plus puniantur defensores, et authoritatem praestantes delicto, quam ipsi delinquent'es, quando scilicet sumus in gravioribus, ut puta in haeresi, et similibus criminibus ... secus in civilibus, vel in minoribus criminibus, in quibus defendens, et authoritatem praestans delicto non maiori, sed eadem punitur poena qua ipse delinquens ... No. 25: ... quia videtur quod intelligi debeat de defendente delictum, et de praesentante illi authoritatem, non postquam fuit commissum, sed antea... (11) No. 29: ...in praestante opem, et auxilium delicto, praecedente tractatu, et promissione de sic auxiliando post perfectum delictum; is enim non mitiori poena, sed eadem poena, qua principalis delinquens puniri debet, puniendus videtur ... (12) No. 34: Et propterea praestans auxilium post delictum associando delinquentem ad evadendum, domi receptando, occultando vel alio modo, non solum per hoc auxilio potest condemnari, ut supra, sed etiam torqueri super praecedente tractatu, et scientia ... No. 35: ... ut associatio, et auxilium praestitum post delictum faciat inditium contra associantem et auxiliantem, dummodo tale auxilium incontinenţi praestetur, secus si ex intervallo, quia tune nullum facit inditium ... No. 37: ... procedere in dubio, prout loquun-tur praeallegati doctores; secus vero quando ex aliis praesumtionibus constat, quod quis associavit delinquentem sine ulla praecedenti participatione delicti,. .. No. 39:... quando associans, seu alias auxilium praestans, est affinis, vel consanguineus delinquentis ... GLAVA 76 ARGUMENTUM. DE REGEPTANTES FURES ET LATRONES Quaest. CXXXIII. Cap. II (1) • No. 75: Regula sit, quod receptans furem post furtum commissum tenetur poena furti, ... No; 96: ... ut tune demum receptans furem, aut furtum puniatur eadem poena furti, quando, et furem, et furtum insimul receptat; secus si furem tantum, vel furtum tantum, quia tune non videtur intrare eadem poena, sed mitior ... 362 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ (2) No. 77: . .. et multo magis in receptante latrones, qui punitur eadem poena qua punitur latro: ... No. 79: ... ubi propterea, quod recipiens malandrinos poena mortis punitur ... (3) No. 80: ... quia non revelans, et non offerens iudici latrones punitur facultatum dispendio pro qualitate personae, et iudicis aestimatione ... No. 83: ... eadem poena puniri eum, qui non apprehendit latronem, cum possit apprehendere; ut scilicet procedat, quando illum dimittit corruptus paecunia, aut parte bonorum derobatorum ... (4) No. 81: Et. non revelans, et offerens iudici sponte latrones existentes in eius domo, vel fundo, vel si requisitus eos exhibere distulerit, domum, seu fundum, in quo dicti latrones steterunt, amittit, et si domus non est sua, perpetuo exilio subiacebit ... No. 90: ... videtur distinguere inter simplicem receptationem et inter receptationem cum occultatione, et associatione, ut primo casu non intret eadem poena, secundum autem sic... (5) No. 91: ... etiam in receptante res furatas, qui propterea punitur eadem poena furti, qua punitur ipse fur ... No. 93: ... adverte ad testimonium Baldi in 1, eos, ne credas mulierem illam fuisse 'suspensam propter solam receptationem furti; nisi recep-tatio fuerit reiterata, et cum promissione facta furibus de receptando res furatas ... (6) No. 94: ... et multo magis in receptante pecunias, seu alias res furatas a iudicibus, seu administratoribus publicarum pecuniarum, et rerum, quae ad fiscum spectabant, qui propterea incurrunt crimen peculatus, et pari pena puniuntur, sicut ipsi fures ... -(7) No. 99: ... in receptante fures, seu res furatas ignoranter, qui nec tenetur, nec ulla poena punitur ... (8) No. 100: ... ut tune demum receptans, furem, seu furtum, teneatur eadem poena furti, quando scilicet quis receptavit animo occultandi ... No. 101 :.. quando sic recep-tavit animo lucrandi aliquid; aliter secus ... GLAVA 77 ARGUMENTUM. MANDATUM IN DELICTIS QUIBUS VERBIS CONTRAHITUR Quaest. CXXXIII. Cap. I (1) No. 1: Regula sit, quod mandatum inducitur quocumque modo, et quibuscunque verbis, ... No. 2: ... ut praesertim ... verbis imperativis, prout est verbum volo, et verbum mando, et ut puta si dixero, occide talem, vulnere talem, aut quod simile, imperative loquendo ... No. 3: ... ut mandatum contrahatur non solum verbis imperativis, sed etiam rogativis, ... (2) No. 31: ... quod etiam sub conditione possit dări mandatum ... ubi de eo qui alteri dixit, S’io havessi uno che volesse ammazzare Antonio l’harei a caro, et iterum infra Se si potesse trovare una persona, o due che ci Ievassimo costui davanti, non gli mancare, mai, e lo sosterrei fuori a mie spese (Cf. Q .135, No. 1 ... quod mandans punitur eadem poena qua puniri debet mandatarius ...) (3) No. 8: ... ut mandatum inducatur etiam per verba impersonalia, ut puta quando is qui iniuriam recepit, dixerit alicui suo familiari, male hoc factum, est, nec decet hanc iniuriam remanere impunitam, aut sine vindicta; nam si dictus familiaris postea occident eum, qui iniuriam intulit, mandatum praesumitur contra eum, qui dicta verba pro-tulit ... {4) No. 27: Et in omni casu, in quo ex verbis praedictis induceretur mandatum ad offen-dendum, ut mandans teneatur, intelligendum est, quando subsequuta offensio est corres- ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICÂE CRIMINALIS» 363 pondens iniuriae illatae ipsi mandanti; secus si non sit correspondens, et maior. Utputa si quis recepto pugno, vel alapa eommiserit alteri receptae iniuriae vindictam, non utique tenetur, si mandatarius occiderit eum, qui mandanti alapam, seu pugnum intulerit, quia cum non censeatur commissa, nisi proportionabilis vindictam, hoc ideo mandans de tali excesu non tenetur ... (5) No. 28: ... in dubio facienda est interpretatio verborum, ut non importent mandatum ... ubi quod verba debent expresse tendere ad delictum; alias fiet interpretatio in meliorem.partem, et ibi hoc declarat, nisi interpretatio ad malum esset verisimilior ... (6) No. 34: ... si quis alteri dixerit, si vis occidere talem occidas; tune anim mandatum ad occidendum ex dictis verbis hon oritur, quia nec etiam oritur consilium ... (7) No. 36:..'. si quis alteri dixerit, vade ad Titium, et si Titius voluerit, ut Sempronius occidatur, illum occidas, tune mandatum omnino induci, et oriri sine dubio crederem ... intrare eandem poenam, etiam quod mandantes, et mandatarii sint plures ... ARGUMENTUM. MANDATUM AN PRAESUMATUR, SEU INDUCATUR, QUANDO DOMINUS, QUI ALIQUAM INIURIAM PASSUS EST, SUO FAMULO DIXERIT «NON REDEAS DOMUM DONEC ALIQUID NOYI SENSERIM DE ILLATA INIURIA, AUT QUID SIMILE, ET QUID DE ALLO QUUTIONE FACTA A DOMINO AD AURES SUI FAMULI, " . QUI POSTEA SUI DOMINI INIMICUM OCCIDIT Quaest. GXXXIV. Cap. II (8) No. 41: ... Regula prima sit, quod si dominus, qui ab alio iniuriam receperit, famulo suo dixerit. Non redeas domum, nisi aliquid senserim de illo negotio, et famulus ex tune iverit, et interfecerit illum, qui dominum suum iniuriavit, praesumitur ex dictis verbis mandatum ... No. 42: ... etiam quod is, qui fuit occisus, non immediate iniuriaverit clominum, sed mediate, ut quia ipsum famulum percusserit; et sie etiam quod occissor esset inimicus occisi per regulam, quod iniuria facta famulo, censetur etiam facta domino ... No. 43: ... quod isto casu dominus non puniatur eadem poena, eo quia iam famulus tanquam inimicus erat alias facturus, ... No. 50: ... dummodo iile, qui occisus fuit, intulisset mandanti domino gravem iniuriam, et eam quidem correspondentem homicidio sequuto in tantum ut pro illa vendicanda gladius requireretur; secus si illata iniuria non esset ita gravis, utputa quia dominus non ferro, sed pugno, seu alapa fuisset percurssus, tune enim ex mandato praesumpto ex verbis praedictis non redeas domum, si mors sequatur non potest poena mortis mandanti infligi, quia quodcunque generale mandatum, de faciendo vindictam, non intelligitur, nisi de vindicta aequali illatae iniuriae, non autem de excessiva ...No. 51: ... nisi persona, quae pugnum, seu alapam recipit, esse nobilioris condi-tionis eo, qui pugnum, et alapam intulit ... (9) No. 56: Regula secunda sit, quod praesumatur mandatum ex alloquutione facta ad aures alicuius, qui incontinenţi occidit inimicum alloquentis ... No. 57: ... ut procedat tribus concurrentibus requisitis; Primo ut alloquutio sit facta secrete, et ad aures; Secundo ut praecedat capitalis inimiciţia; Tertio ut subsequatur homicidium incontinenţi ... et uno ex tribus requisitis praedictis deficientibus cessat etiam regula, et decisio praedicta ... No. 52: ... procedere prout loquitur in famulo, in quo non poterat cădere alia verisimilis verborum interpretatio, quam homicidii'committendi; secus si fuissent prolata cum alia persona, cum qua posset cădere alius sensus, quia tune statur interpretationi ipsius domini, 364 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ utputa si iniuriatus diceret verba praedicta, non redeas domum, procuratori, vel advocato-... tu dic quod ex qualitate personae iudex debebit aestimare, ... (Cf. Summarium: Limita tertio ... secus si fuisset prolata cum alia persona, utputa procuratore, vel advocato,. in quibus potest cădere interpretatio vindictae per viam iuris, No. 52. (10) No. 53: ... nisi dominus famulo suo dixisset, accipias unum bastonum, et non redeas domum, tune enim quia ex genere armorum non videtur mandasse quod occideret,. non tenetur de liomici dio ... ARGUMENTUM. MANDATUM AN PRAESUMATUR IN FILIO, SERVO, FAMULO' CONSANGUINEO, SEU AMICO OCCIDENTE, SEU VULNERANTE SUI PATRIS, DOMINI, AMICI VEL CONSANGUINEI INIMICUM Quaest. CXXXIV. Cap. III (11) No. 67: Regula sit, quod filius, servus, famulus, consanguineus et amicus occidens, seu aliquo modo offendens eum, qui iniuriam intulit suo patri, domino, consanguineo,. seu amico, non praesumitur occidisse, seu offendisse, de mandato eius, qui iniuriam recepit, et in cuius commodum, et utilitatem tale delictum redundabât .. . No. 73: ... procedere iri delicto momentaneo, secus in successiyo, in quo non praesumitur ignorantia domini, patris, consanguinei, seu amici, quando delictum tendit ad eorum utilitatem, seu vindictam et ideo praesumitur mandatum nisi prohibuerint ... No. 78:. ... quando famuli essent viles personae, et multo magis, si essent improbi, et malae conditionis, et famae, quia tune delictum ab ipsis commissum ... praesunitur de mandato domini -commissum, et pro eis dominus tenetur .. .No. 79:.... .quando agitur civiliter et quo ad interesse civile, quia tune praesumitur mandatum in famulo, filio, condanguineo, seu amico delinquente ad commodum, et utilitatem patris, domini, consanguinei sui, et amici, ... No. 81: Idem in delictis, in quibus fuissent factae magnae expensae, quae cum praesumantur factae de pecuniis delinquentis non habentis praecipuam utilitatem ex delicto, ideo praesumitur mandatum in domino, seu eo ad cuius utilitatem commissum est ... No. 84: ... quando pater, dominus seu aliquis consanguineus, vel amicus, est author rixae, et rixam incipiat, in qua si percutiatur, vel male tractetur, propter quod ipsius filii, famuli, amici, seu consanguinei indignaţi aliquem etiam praeter conscieritiam suam occidant, vel debili lent, quia tune idem, pater, dominus, amicus, seu consanguineus cum sit in culpa incipiendo rixam, ea propter de subsequuto homicidio,,vel debilitatione tenebitur ... No. 85: ... quando delictum ad sui contemplationem, utilitatem, seu vindictam commissum, pater, dominus, consanguineus, seu amicus ratificaret, quia tune tenetur, ac si mandasset ... No. 89: . . .si dominus, pater, consanguineus, seu amicus, sciens committendum delictum... tacuit, et non prohibuit; tune enim ex praesumpto mandato tenetur ...No. 108: Quamvis isto casu ordinariam delicti poenam imponendam esse ... (12) No. 94: ... quia in dubio praesumitur ignorantia in patre, domino, consanguineo, et amico, in cuius utilitatem, seu vindictam delictum ab altero commisum fuit .. .No. 95: Et consequenter isto casu iuramento probatur ignorantia ... nisi contra iurantem laborat aliqua fama scientiae, vel infamia delicti ... (13) No. 98: ... quando pater, dominus, seu consanguineus committendum delictum sciens illud non prohibuit; secus si prohibuit, ... No. 100: Idem şi non prohibuit, quia non poterat prohibere, sic n. prohibendi possibilitatem praesupponunt .. .scientem, etnon prohibentem teneri cum prohibere potuit ... (14) No. 71:. Et hinc est quod famulus iudicis verberans appellantem ab eius sententia, praesumitur verberasse de mandato iudicis, ... .'ANEXE: EXTRASE DIN «PRAXIS ET THEORICÂE CRIMINALIS» 365 ■ ARGUMENTUM.MANDANS QUANDO ET QUA POENA PUNIATUR . '■ ' " . . .- ■-:: Quaest. CXXXV. Par. I - ,.<(15)'. No. 1:-Regula sit, quod mandans punitur eadem poena qua puniri debet manda-.tarius . . . item pari poena puniuntur mandans,. et faciens ... {16) No. 10: ... ut eadem poena mahdans puniatur, ac mandatarius quandomandantes, seu mandatarii sunt plures; nam et tune omnes, et singuli eadem poena puniuntur . .-.No. 11: ,.:. omnes; prâemissam ampliationem procedere affirmant in : atrocioribus, -secus . in Ilevioribus. No. 12: Et generaliter de hac materia, quando plures delinquunt, an reputetur Tjnicum delictum; et an unica tantum poena-pro omnibus. imponi debeat; an vero unusquis-■que sua poena plectendus sit, vide text. cum ibi notat, per doctores in I. si familia ff. de auridict. ,omn. iudic. . ' , .'.{17) • No. 15:- .. Quia.mandans tenetur eadem p.oena .... si in plătea, aut in aliis locis publice profitebătur, quod ipse quaerebat hominem pro occidendo talem, et propterea si quis tuerit, qui illum occideret, sibi offerebat tantum pecuniam, aut simile; tune enim si aliquis haec ăudiens'occidit eum, quem iste occidi desiderăbat ..; (18)' No. 18: .. . .Quando mandatarius excessit fiues mandati; nam tune mandans non ■tenetur de excessu ... . (19)' No. 19: ...Quando mandatum fuit revocatum, quia tune mandans non tenetur ■de-delicto-commisso post revocătionem ,... (20) . No. 22 :.... quando mandatărius acceptavit, et postea repudiavit mandatum, ac deinde occidit, et pariter concludit mandantem non teneri, si occidat ex intervallo ... No. 23: Verum praemissam limitationem eam indistincte veram credo, sive mandatarius post repudiătionem occidat ex intervallo, sive non ex. intervallo ... (21) • No. 25: ... si contingat, quod mandatarius occidatur ab eo, contra quem fuit ■datum mandatum .-. . No. 26: Verum qua poena iste mandans puniri debeat ... et dixi supra in tit., de homicid ... _ - ; :■ ARGUMENTUM. MANDANS AN, ' . QUANDO ET QUA POENA TENEATUR SI MANDATARIUS FINES MANDATI. EXCESSIT ; ' ; Quaest. CXXXV. Par. IV : ' - (22) No. 159: : . . in maridante occidi unum, et mandatarius alium occidat, tune enim mandans non;tenetur de occiso poena,ordinaria, şed mitiori arbitrio iudicis' , ,{23) -.No. 32: ...quod si probationes factae ad favorem mandatarii, sunt factae ad ipsius. instantiam tantum, et. tune nullo pacto prosunt mandanti, etiam quod ex dictis probationibus excludatur delictum respectu mandantis; secus ci dictae probationes fuerint .factae communiter ad instantiam utriusque, quia tune utrique prosunt_____ (24) “No. 33: Et.hinc inferri potest, quod absolutoria lata ăi favorem mandatarii, non prodest mandanti, et e contra ... , _ (25) No. 37: Et an quod mihi licitum. est impune facere, possim etiam alteri hoc.deman- dare; et an mandatarius impune facial, sicut mandans ... : - , : (26) No.' .39: in măndante adulterium committi; nam is non tenetur eadem poena iniuriarum _____ v - (27) No. 40.: Idem de pupillo doli capace, mandante fieri falsum testimonium, quod non puniatur tanquam falsus teslis, sed, extra ordinerii, eo quia in impubere non cădit periurium — No. 42.-Quia mandans non punitur maiori poena,.quam mandatarius ... . ' \ cârti: ho.mI.nkască de I.wăţâtukâ G L A \ A 7 S ARGUMENTUM. RATIFICATIO IN DELICTIS, AN, ET QUANDO } IA N D A T O A E Q UI PA R E T U R Quaest. CA'A'AT. Par. II (I) No. io: IiccruIa sit, quod in dcliclis ratificalio acquiparatnr inandato . . . No. Vi: . . . etiam quod ex delicto ralificato nihil pervenerit ad ralificanlem, quia adhuc ratificau? punitur eadem poena. qua ipse delinquens ... {-) No. 47: ... ul ralifieatio delicii inducatur non solum verbis, sed etiam facto ... No. GO: ... si quis dicat, contentor de eo quod fecisti, placet inihi, gaudeo, bene egisti, ero tibi obligatus de hac vindicta, quam pro me fecisti, aut alia similia verba indicantia concurrenlem voluntatem, sive loquatur cum delinquente, sive cum alio ... (8) No. 48: ...ut ex receptationc, et occultatione delinqucntis, qui delictum nomine receplantis commisit eiusdenr delicii inducatur ralifieatio ... (4) No. 51: ... quia ralifieatio inducilur per taciturnitalem, et non conlradictionem .... ubi ponil exemplum, si cui dicalur, talis pro te, et luo nomine occidit talem, et iile non contradical . . . (5) No. 54: ... ut ratificatio aequiparetur mandato in delictis, eliam quod subsequatur post revocatum mandatum; non enim est absurdain, quod quis revocct mandatum, el postea poenitens revocasse, delictum ralificet ... (G) No. 58: ... non induci delicii ratificationem ex eo, quod quis pro deinqucnle fideiu-beat ... (7) No. 59: ubi pariter quod inducitur ralifieatio per ista verba, si iile non occidisset, occidissem ego ... (S) No. 79: ... quia sicut mandans adulterium committi, non punilur poena adulterii, ita nec ratificalio adulterii, in proposilo aequiparatur mandato ... No. 80: Contra ... quod eliam in delictis carnis ratificatio aequiparetur mandato ... No. 81: Pro concordia dislingue, ut prima opinio procedat, quando adulterium commillitur principalilor causa libidinis, et concupiscentiae ... Secunda autem procedat, quando non causa libidinis, et concupiscentiae principaliter committitur, sed in iniuriam, et viluperiurn marili; el sic isto casu ratificans punitur, non de adulterio, sed de iniuria illata ... (9) No. 82: Ubi tamen quod in dubio praesumitur potius adulterium commissum causa libidinis, quam causa iniuriandi . . . ARGUMENTUM. MANDANS AN ET QUA POENA TENEATUR SI MANDATARIUS FINES MANDATI EXCESSIT Quaest. CA'A'AT. Par. IV (10) No. 1G0: ... ut mandans aliquem perculi extra plalearn, vel extra ecelesiam, non teneatur. si mandatarius pc-rcussil in platea, vel in ecclesia . . . (II) No. 153: ... ut propterea mandans aliquem perculi cum instrumento non aplo ad inferendum mortem, ut puia cum bastono, non tenetur de homicidio, si mandatarius sic l»astonan«ii> occideril; non enim credendum est inandarilem voluis.se occidi eum, quem solum baslotiari iusserat ... No. 105: ... quando mandatarius exccssissel fine.s mandati, {'ravSvnt-* mandante, ot non contrndicente ... ANEXE: EXTRASE DIN « PRAXIS ET THEORICAE CRIMINALIST 367 (12) No. 167: . . . tenetur tamen de eo quod fecit minus, ... et ponit exemplum in eo qui mandavit alteri ut occiderit Seium, et mandatarius noluit occidere, sed teutonice verberare ... ARGUMENTUM. DE REVOCATIONE MANDATI Quaest. CXXXV. Par. V (13) No. 175: ... Ut mandatum dicatur revocatum non solum expresse, sed etiam tacite, utputa quando mandans contraxit parentelam, vel fecit pacem cum suo inimico, quem puta occidi mandaverat; si mandatarius habens notitiam de dicta pace, seu parentela occiderit eum, mandans non tenetur ... (14) No. 184: ... si mando Titio ut occidat Caium, et cras mando Sempronio ut eundem Caium occidat, si Caius occidatur a Titio primo mandatario, teneor de homicidio... (15) No. 185: ... Quia mandatum non censetur revocatum ex diuturnitate temporis, ideo tenetur mandans, quamvis mandatarius diu post receptum mandatum illud fuerit exequutus ... (16) No. 187: ... Ut proposita regula procedat quoad poenam ordinariam, secus quoad poenam extordinariam, quam mandans incurrit, si sequator delictum, etiam quod mandatum revocaverit ... \ [ j i j INDICAŢII BIBLIOGRAFICE l) K. Marx, Formele premergătoare producţiei capitaliste, Buc., E.S.P.L.P., 1956, 53 p. (p. 34-53). F. Engels, Decăderea feudalismului şi ridicarea burgheziei, Buc., ed. P.C.R., 1945, 16 p. — Războiul ţărănesc german, ed. a IlI-a, Buc., E.S.P.L.P., 1958, 224 p. (§ I si p. 147-153). — Anti-DiUiring, ed. a IlI-a, Bucureşti, E.S.P.L.P., 1955, 478 p. (p. 296-302). V. I. Lenin, Despre stat, în Opere, voi. 29, Buc., E.S.P.L.P., 1956, 594 p. (p. 454-473). * Alexandrescu, D., Droit ancien et moderne dc la Roumanic, Paris—Buc., 1898, p. 75. 109 passim. — Explicatiunca tcorctică şi practică a dreptului civil romln în comparatiune cu legile vechi şi cu principalele legisla-tiuni străine, Buc., 1906—1926, 11 voi. (voi I, p. 3 — 16; voi. II—XI, passim). Arion, Dinu C. Le N6jj.oc rEcopvi.xocef le regime dc la terre dans Vancien droit roumain jusqu'ă la reforme de Constantin Mavro-cordat (IJospodar dc Moldavie ct de Vclachic) (1733-1796), Paris, 1929, (p. 22, 52, passim). Arion, Dinu C., Unitatea legislativă in trccutul vocvodatelor rominesti, în < Parlamentul rominesc», 12 iulie 1933. p. 29-31. Berechet, Ştefan, Schiţă de istoric a legilor vechi rominesti, 1632 — 1S66, 1928, 91 p. -r 106 (p.’ 25—30). — Istoria vechiului drept rominesc, voi. I. Izvoarele, Iaşi, 1938, 578 p. (p. 164 — 173). Berechet Ştei-an, Legătura dintre dreptul bizantin şi rominesc. voi. I, partea I, Izvoadele, Vaslui, 1937, 376 p. (p. 112, passim). Berza, % M., Hameiul Moldovei şi Ţării Rominesti in sec. AT — XIX, in Studii şi materiale dc istoric medie, voi. II, Buc., 1957, p. 17 — 21. Bianu, I., Despre introducerea limbii romi-neşti in biserica romînilor, discurs de recepţie, Academia Romînfi, XXIV, Buc.., 1904. Bianu. I. şi Hodoş, N., Bibliografia romi-ncască veche lo'0S — lS3O, t. I. 1508 — ■1716, Buc., 1903, IX -f 572 p. (p. 156— 158). Bogdan, Damian, Contribuţiuni la bibliografia rominească vcche, Buc., 1938. 11 p. (extras din «'Biserica ortodoxă romînă’', nr. 1 — 4, ianuarie-aprilie 1938). Brezoianu. I.. Vcchile institutiuni alic Romanici (13'!7 -1866), Buc., 1SS2, VI -f- 262 p. (p. 36). Bujoreanu, Ioan M., Colectiunc dc legiuirile Rominici vechi şi noi, voi. III, Buc., 1885, 789 p. (p. 5 — 82). Călînescu, Gh.. Istoria literaturii romlne, Buc., 1941, 948 p. (p. 13-1’.). Cantemir. D.. Descrierea Moldova, traducere, cu o prefaţă de C. I. Gulian, Buc.. 1956. 294 p. ip. 199—201. passim). CartojaN, N.. Istoria lihraturii rornine vechi. voi. II. Buc., 19i2, 178 p. (p. 113—115). Cazacu, Aurei.. Dreptul de prn'.imis. Origina si evoluţia lui in dreptul rominesc, teză, Iaşi, 1937, -143 p. (p. 117j. ‘) Bibliografia cuprindc materialul şi datele pe care le-am putut avea la dispor.ijk-. -1 —c. ÎO'O 370 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ Chirică, George, Cercetări istorice asupra legislaţiei lisericii romîne din sec. XVII ţi XVIII, teză, Buc., 1895, 97 p. (p. 65—68). Cipariu, T., Crestomatia seau analecte literarie din cărţile mai vechi şi noue romînesci, Blaj, 1858, XXXVIII + 256_p.Jp. 216-223). — Principia de limbă şi de scriptură, Blaj, 1866, p. 110. Condurachi, Ion, Expunere rezumata a teoriei moştenirilor in vechiul drept romî-nesc, Buc., 1919, 23 p. (p. 8, passim). — Trăsăturile caracteristice ale vechiului drept penal romînesc, Buc., 1934, 20 p. Conduratu, Gr. C., Codul de legi al lui Alexandru cel Bun, în « Dreptul », 1904, nr. 19, p. 145-148; nr..20, p. 153-156. Costăchel, V., P. P. Panaitescu şi A. Cazacu, Viaţa feudală în Ţara Romînească şi • Moldova (sec. XIV—XVII), Buc., 1957, 559 p. Cronţ, Gh., Dreptul bizantin in ţările romîne. Pravila Moldovei din 1646, în « Studii», an XI (1958), nr. 5, p. 33—59. Dissesco, C. G., Les origines du droit rou-main, trad. par J. Last, Paris, 1899, 71 p. (p. 63). Doncoroz, Vintilă, Drept penal, Buc., 1939, 772 p. (p. 76). Drăghici, Manolaki, Istoria Moldovei pe timp de 500 ani pînă în dzilele noastre, Iasi, 1857, 2 voi., 5 + 222 + VI p. (I)'; 258 p. (II). Dyovuniotis, I. C., MeXsTioţ Supîyoţ, Atena, 1914, p. 22. Erbiceanu, C., Cronicarii greci carii au scris despre Romîni în epoca fanariotă, Buc., 1888, LXXII + 361 p. (p. XI). Erbiceanu, C., Material inedit pentru istoria dreptului canonic oriental. Manuscriptul grecesc al lui Manuel Malax Notarul. Forma şi conţinutul manuscriptului, în « Biserica ortodoxă romînă», an. XVI (1892-93), p. 319-334. Erbiceanu, Vespasian, Contribuţii la istoria dreptului romîn, în « Cuvîntul dreptăţii », an. III (1321), nr. 9, p. 1 — 31; an. IV (1922)', nr. 7, p. 1 ş.a.; nr. 8, p. 1 — 4; nr. 9, p. 1 — 5; an. V (1923), nr. 3, p. - 25 — 28; nr. 4—5, p. 49 — 52; nr. 6, — p. 81-84. — Influenţa dreptului bizantin în Ţările Romîne, în « Cuvîntul dreptăţii», ân. IX (1927), nr. 1, p. 1 — 3; nr. 2, p. 25-27; nr. 5, p. 101-103. Farinaccius, Prosper, Praxis et Theoricac Criminalis, Parlis secundae, tomus primus, Venetiis, MDCVII; partis secundae, tomus secundus, Venetiis, MDCXIII, Lyon, 1616. Filitti, I. C. şi I. D. Suchianu, Contribuţii la istoria dreptului penal romîn, Buc., 1926, 29 p. — Contribuţii la istoria justiţiei penale în Principatele Romîne, Buc., 1922, 70 p. (p. 14). — Din vechiul drept penal romîn. Răspuns d-lui prof. S. Longinescu, în «Curierul judiciar», 1927, p. 514 — 518. Filitti, Ion, Despre vechiul drept penal romîn, 1928, 22 p. (p. 3—11, 21, 22). — Coup d’ceil sur Vancien droit penal roumain, în « Revista de drept penal şi ştiinţă penitenciară», 1932, p. 49 — 55. Vechiul drept penal romîn. între- giri privitoare la vechea organizaţie judecătorească, Buc., 1934, 74 p. Gaster, M., Chrestomatie romînă, Buc., Leipzig, 1891, CXLIX+16 + 368 p. (I); VII +562 p. (II) (p. LVIII, 116-123). Georgesco, V. Al., La râception du droit romano-byzantin dans les principautes roumaines (Moldavie et Valachie), în Melanges II. Levy-Rruhl, Paris, 1958, (după « Byzantinische Zeitschrift», 52 Band, 1959, Heft 1, p. 241). Giuresgu C., Noui contribuţiuni la studiul cronicilor moldovene. Buc., 19U8, 93 p. Giurescu, C. C., Istoria Romînilor, voi. III, . partea I, ed. a Il-a, Buc., 1942, 438 p. (p. 81-106). D’Hauterive, (A.-M.j, Memoire sur l’etat ancien et actuel de la Moldavie, 1902, 409 p. (59-61). Heimbach, E. G., Const. Harmenopuli Manuale legum sive Hexabiblos, Lipsiae, 1851, p. 828 şi urm. Iorga, N., Istoria literaturii religioase a Romînilor pînă la 1688, Buc., 1904, VIII + 243 p. (p. 159-161). — Vasile Lupu ca următor al împăraţilor de răsărit în tutelarea Patriarhiei de Constantinopole şi a Risericii Ortodoxe, în «Anal. Acad. Rom. », Mem. Secţ. Ist., Seria II, t. XXXVI (1913-1914), p. 205-236 (p. 212-216). Pilda bunilor domni din trecut, în «Anal. Acad. Rom.», Mem. Seci. Ist., Seria II, XXXVII (1914-1918), p. 101 — 106. — Istoria comerţului romînesc, voi. I, Buc., 1925, p. 259 şi urm. INDICAŢII BIBLIOGRAFICE 371 Iorga, N., Istoria Romînilor din Ardeal şi Ungaria, Buc., 1915, VI + 461 (ij; XV + 291 + 14 (II). — Istoria literaturii romîneşti, voi. I, ed. a Il-a, Buc., 1925, 400 p. (p. 265). — Istoria invăţămîntului rominesc, Buc., 1928, 351 p.’ — Istoria bisericii romîneşti şi a vieţii religioase a romînilor, voi. . I,ed. a Il-a, Buc., 1928 (1929), 432 p. (p. 325-326). — Istoria Romînilor, voi. VI, Buc., 1938, 518 p. (p. 50, 134 şi urm.). Kogălnîceanu, M., Rumănische oder Vala-chische Sprache und Literatur, Berlin, 1837. Leunclavius, Iohannes, Jus Graeco-Ro-manum, Frankfurti, 1596, p. 256—265. LlPŞIŢ, E. E., BH3aHTHHCK0e KpeCTIlclHCTBO h cnaBnaHCKanH K0Ji0Hii3aijiiH în, ,TBii3aHTiincKH c6opHiiK“ Moscova, 1945, p. 96 — 143. — CjiaBnaHcnaH oSmiraa ii ero pon b ^opMHpoBaHiiii Bii3aHTiicKoro (Jjeo^a-misivia, în ,,Bii3aHTiiHCKiiii BpeMeHHiiK11/ (1946), p. 161 şi urm. Litzica, C., Catalogul manuscriptelor greceşti, Buc., 1909, VI + 564 p. (p. 155-156). Longinescu, S. G., Istoria dreptului romî-nesc din vremile cele mai vechi pînă azi, Buc., 1908, 369 p. + 1 p. (p. 136 — 260, passim). — Pravila lui Vasile Lupu şi Prosper Farinaccius, romanistul italian, Buc., 1909, VIII + 120 p. — Legi vechi romîneşti şi izvoarele lor, voi. I, Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu însoţită 1. de izvoarele sale, 2. de varianta sa muntenească, întrupată în îndreptarea Legii a lui Matei Basarab, 3. de tălmăcirea sa în frantuzeşte de A. Patrognet, Buc., 1912, VI + 440 p. — Părerile d-lor N. Iorga şi I. Peretz despre Pravila lui Vasile Lupu, în «Curierul judiciar», 1915, nr. 61, p. — 495 — 502; nr. 63, p. 511 — 515; nr. 65, p. 527-531; nr. 66, p. 535-539; nr. 70, p. 571 — 577 (exţras, Buc., 1915, 31 p.; a apărut şi în limba franceză). — Drept vechi rominesc: Pravila lui Alexandru cel Bun, în « Curierul judiciar»,,.. 1923, nr. 14, p. 209-214; nr. 15, p. 226 — 230; nr. 37, p. 577 — 579 (extras, Buc., 1923, 40 p.). Longinescu, S. G., Fragmente din istoria dreptului penal romîn, în «Curierul judiciar», 1926, nr. 41, p. 641 — 643, 1927, nr. 1, p. 3-5; nr. 5, p. 72-74; nr. 10, p. 149—150; nr. 15, p. 226— 228; nr, 30, p. 468-470. — Anexă la Fragmente din istoria dreptului penal romîn. Replică la răspunsul d-lor I. C. Filitti şi D. I. Suchianu, în «Curierul judiciar», 1927, nr. 35, p. 545—553. Lupu, Ion, Vina si procesul ei la romîni, Iaşi, 1934, X + 456 p. Mavrojani, Alexandru P., Situaţiunea juridică a copilului natural în dreptul vechi, Buc., 1911, 84 p. (p. 51 şi urm.). Meteş, Şt., Istoria bisericii şi a vieţii religioase a Romînilor din Transilvania şi Ungaria, voi. I, ed. a II- â', Sibiu, 1935, XXXVI + 596 p. Milaş, Nicodem, Dreptul bisericesc oriental, trad. de D. Cornilescu, Vasile Radu, revăzută de I. Mihălcescu, Buc., 1915, VII ^ 607 p. (p. 161). Missail, G. M., Originile legislatiunii romîne, Buc., 1865, 118 p. (p. 35-40). — Epoca lui Vasile Lupu şi Matei Basarab V.V., Domnii Moldovei şi Tării Romîneşti (1632—1654), Buc., 1866, VII + 498 p. (p. 46-57). ' Moisescu, I. G., Şt. Lupsa şi Al. Filipaşcu, Istoria Bisericii romîne, voi. II, Buc., 1958, 655 p. (p. 59, 60). MurĂraşu, D., Istoria literaturii romîne, Buc., f.d., 449 p. (p. 43 — 44). Nedelcu, George; Puterea părintească în vechiul drept romînesc, Buc., 1932, 223 p. (p. 130 — 190 şi 203-210). Negulescu, Paul, Studii de istoria dreptului romîn, VII. Divorţul în vechiul drept romîn, Buc., 1900, 220 p. (p. 108 — 151). Neigebauer, Ioh. Ferd., Das kanonische Recht der morgenlăndischen Kirche in der Moldau und Walachei, în «Neues Jahrbericht der Geschichte und Poli-tik», 1847, p. 495-508. Die Rechlsverwallung in der Moldau und Walachei, în « Kritische Zeitschrift fur Rechtswissenschaft und Gesetz-gebung'des Auslandes », an. XX (1848), fasc. 2, p. 39 —88 şi fasc. 3, p. 71 — 88. Oeconomu, Ciru D., Despre penalităţile la Romîni în timpul lui Matei Basarab şi al lui Vasile Lupu, în « Dreptul», 1883, p. 473—480 (extras, Buc., 1883, . 18 p.). 372 GARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ Olteanu, Ştefan, Meşteşugurile din Moldova in secolul al XVII-lea, în « Studii şi materiale de istorie medie», voi. III, Buc., 1959, p. 190—197. Onişor, Victor, Istoria dreptului romîn, ed. a Il-a, Cluj, 1925, 404 p. (p. 20'7 — 209). Pangal, Ion, Munca şi pedepsele în pravila lui Vasile Lupu şi izvoarele ei greceşti, teză, Iaşi, 1916. Pargoire, J., Meletios Syrigos, Sa vie et ses ceuvres, în « Echos d’Orient», 1908— 1909. Panaitescu, P. P., Uinfluence de l’ceuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines, Paris, 1926, 97 p. (extras dip_ Melanges de VEcole Roumaine en France, V, Paris, 1926). — Dreptul de strămutare al ţăranilor în ţările romîne, în «. Studii şi materiale de istorie medie», voi. I, Buc., 1956, p. 111 — 117. - ' Paul d’Alep, Voyage du patriarche Macaire d’Antioche. Texte arabe et traduction franşaise par pr. Vasile Radu, Paris, 1930, 200 p. (p. 179—180). Peretz, Jean, Histoire de la vente en droit roumain, Paris, 1904, 342 p. (p. 224— 253). Peretz, Ion, Pravila lui Vasile Lupu şi izvoarele ei greceşti, în «Arhiva Soc. ştiint. si liter. din Iaşi», an. XXV (1914), , nr. 5, 6, p. 201 — 221. — Curs de istoria dreptului romîn, voi. II, partea I, Buc., 1928, 441 p. (p. 342—369). — Pravilele romînesti din sec. XVII, Buc., 1930, 47 p.’ — Precis de istoria dreptului romîn, Buc., 1931, 393 p. (p. 332—339). Petrescu Provian, Th., Logodna în dreptul vechi, în dreptul actual şi în noul cod civil, teză, Buc., 1924, 103 p. (p. 27). Pic, Ladislas, Die rumănischen Gesetze und ihre Nexus mit dem byzantinischen und slavischen Recht, Prag, 1886, 36 p. (Les lois roumaines et leuf conexitâ avec le droit byzantin et slave, Buc., 1887, 60 p., trad. par J. Ladislas). Popovici, C., Fontînele şi codicii dreptului bisericesc ortodox, 1866, XVIII + 119 p. (p. 39, passim). Predescu, Lucian, Dragoş Eustratie Logofătul, în « Cercetări istorice », an. XIII — XVI, nr. 1 — 2, Iaşi, 1940, p. 424-452; cf. si , 259 6 ]I. (p. 71). Yernv.dpkv, Sur Vnrigitf d>- In U>i agrrrirc l>i/:untinr. in ' lîv/.anliun . an. II (1925), p. K,'j— ISO. Xenopol, D. A.. Istoria Rnun n Hor dm Dacia Trniană, vo I. VII, .-rl. a 11 l-a. Buc.. 1929. 283 p. (fi. 138— 1 »). — Studii asii;>ra cec/iilor noastre aşe- zăminte, în < Convorbiri literare •. an. VI11 (1874), p. 191. Zaciiariae von Lixgentiial, Karl EdUAHD, Geschichtc des Gricchisch-Bomisclien Rc-ehls, ed. a 111 - a, Berlin, 1892, XXIV 424 p. (p. 17, 249). Zamfirescu, IIexrv, Lcs origincs du droit privii roumain, Paris, 1922, 156 p. (p. 101-105). Zepos, I. P., Jits Gracco-Romanum, voi. II, p. 65 — 71. INDICE ALFABETIC DE MATERII1) Abuz de încredere, vezi Cheltuirea banilor încredinţaţi. Abuz de putere, vezi Vătămare nedreaptă. Acţiune în justiţie, -vezi Piră. Afurisire, amestecare de sînge, 41:16; ~ cu mînie, 52 : 8 ; ~ cu năpastă, 58 : 9 ; ~ lepădarea călugăriei, 68: 1; ~- ... hainelor călugăreşti, 67:4; ~ sila, 36:12; <37:1,10; ~ sodomia, 39:19; ~ suduirea clericilor, 49 : 3,5; ^ su-duirea solilor, 2:1; uciderea, 9 : 30. Ajutorarea vinovatului (complicitate) — la săvîrşirea greşelii, cercetare, 74 : 2 ; ~ corelaţie între ajutor şi greşeală, 72 : 10 ; ~ cu ştiinţă, 12:9; 72: 2, 3, 5, 6; — împiedicarea săvîrşirii greşelii, 72:11, 12; 73:3; 77: 43; ~ în orice fel, XIII: 127; ~ indicii, 74:1 — 8; material, 72: 1, 4, 8, 9;’ ~ răspunderea slugilor 9 : 12. — după săvîrşirea greşelii: ascundere, XIII: 127; ~ ascunderea cadavrului, 75 : 8 ; ajutorul soţiei, 73:2; ~ înlesnirea fugii, 75: 1, 3-6. Ajutor datorat celor fugiţi de asupreală, 12 : 26; ~ de fiu, 12 :19 ; --'de localnici, 12 : 24 ; ~ de nămit, 12 : 22 ; ~ de rob, 12 : 21; <-*- de slujitor, ostas, 12 : 20; ~ de soţi, 8 : 28—30; 12: 23. Alimente, vezi Hrană. Amanet, vezi Zălog. Ameninţare, lauda de a face rău, XIII: 124. Amestecare de sînge (incest) definiţie, 41: 1^ 8 ; ~ modalităţi, 41: 2 ; — fără nuntă : cazuri şi pedepse, 41: 3 — 15; ~ confiscarea averii, 43 : 3; ~ buna ştiinţă, 42: 15; — cu nuntă : cazuri şi pedepse, 42: 1, 8, 9; ~ buna ştiinţă, 42: 10 — 18; ~ efecte, 42: 2, 4 — 7 ; — pedepse : canonice, 41: 16 ; separare de pat, 41: 7. Animal, accident, IV: 51, 52; ~ capturare, VI: 61;' ~ cîine de turmă, VI: 66, 67; ~ daune cînd se bat animalele, VI: 62, 63; folosire neautorizată, 1: 20; ~ răspunderea stăpînului, IX: 81, 83 — 85; ~ vătămarea sau uciderea, I: 17, 19; III: 46; IV: 47 - 50, 53, 54; VI': 58-60, 62, 63, 65-68; - vătămarea vitei aflată în pază, III': 46; ~vită străină în cireadă, III: 40 — 42. Apărare (legitimă) — persoanei: contra vătămării nedrepte, 1 : 7; vieţii proprii, 8: 7, 9, 15; 9: 25; 11: 1, 2, 9, 27, 30; ~ vieţii altuia, 12: 16, 18 — 24; -o- cinstei: silă, 11: 4; ~ răpire, 9: 46; ~ de atacul somnambulului, 60: 6; ~ uciderea altuia în locul agresorului, 11 :, 22, 28; ^ spaima, îngrozirea, 11: 6 — 8, 10, 11; ~ nu poate fi invocată, 9: 35; 11: 13 — 21; — averei, 11: 30; 12: 2; ~ temere, ameninţare, 11: 6 — 8, 10, 11; ^ excepţii, 9: 35; 11: 13—21. Ape, abatere din matcă, XIII: 120. Ardere de viu (ped.) furtişag, XIII: 149, 154; ~ pojar, VIII: 79; răpire, 32: 13; silă, 36 : 4. Arderea trupului după moarte (ped.), calpuzan, 4: 4; răpire, 32 : 13; sodomie, 39: 2, 15, 16, 19; 40: 1. Armisi, armăsei, executarea ordinului, 58: 11. Aruncarea în apă (ped.) uciderea părinţilor, 8: 16. Arvonă, lucrul viei, I: 12. Ascultarea de cel mare (supunere la ordin) vezi Micşorarea certării, 8. Ascunderea lucrurilor (tăinuire), buna credinţă, 76: 7; — comoară, 6: 17; ~ din furt, 75: 9; 76: 1, 5, 7; XIII: 128. ’) S-au notat cu cifre latine pricinile, ca cifre arabe cursive glavele şi cu cifre arabe drepte zaceale'e. 376 -j CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ Bărbiariu, expert, 14: 7. Bătaia (ped.), cazuri: amestecare de sînge, 42: 1; arderea gardului, VIII: 78;, bigamie, 15: 2; ~ distrugerea recoltei si viei, V: 55, 56; ~ furtusag, II: 28-30, 32, 34, 35, 38; XIII: 104, 105, 107; - hotrie, .27: 4, 7; 31: 1; ~ măsuri hiclene, V: 57; ^ mutarea hotarului, XIII: 135; ~ silă, 36: 1; 37: 4; — nu se aplică: boierului, 62: 3, 9; ~ nebunului, 55: 4; preotului, 36: 17; — modalităţi: ca pe hoţi, vezi mai sus: Furtuşag: ~ ca pe păgîni, Y: 57; cu comănace, furci, şlice, 15: 2; pus cu plata pagubei îndoit, VIII: 78; ~ cu toiagul, V: '55, 56; --în tîrg, 53: 21; 62: 9; <*- pe uliţe, 27: 4, 7 ; 31: 1; 37: 4; ~ transformare în bani, 55: 4. Beţie, vezi Micşorarea certării, X: 4. Bigamie, vezi Cununie cu doi bărbaţi.. Biserică, lucru sfinţit-, XIII: 149, 150, 152, - 154; ^ sînge vărsat cu dreptate, XI: 3; ^ ucidere în..., XI: 2. Blestem, nerespectarea împărţirii recoltei, I: 22.; ~ cu mînie, 52: 8. Boier, drepturi asupra ţăranului fugit, I: 18 ; hiclenie, 3:1; nerespectarea regulilor funcţiunii, 51: 11; ~ ordinele boierului, 58 : 2,3; ~ răspundere pentru păstor, IX: 84; ~ ruşinea de a fugiv 11: 21; ^ suduire, 44: 12; ucidere, 9: 61;- -»■' vinovăţii, XIII: 102; 8:2; 9: 53; 11: 12; 12: 29; 42: 1. Vezi Micşorarea certării 8, 12. Bucate (lucruri, bunuri). — mişcătoare: reluare de către stăpîn, 12: 4; ~ fructe, XV: 195; — nemişcătoare: emfiteuză, desfiinţare pentru neplată, XV: 192; intrare în posesie ‘de drept, XV: 193; ~ părăsirea bunului, XV: 194; ~ ţăran fugit, avere, I: 14, 15. Calpuzănie (falsificare de monetă), — falsificarea banilor buni: 4: 1, 2, 8, 10, 16; confiscarea casei, 4: 5—7; ~ denunţare, 4: 12, 13; pedepse, 53: 15; 59: 2; ~ probe, 4: 15; 5: 3; ~ soţi, 4: 13, 14; — falsificarea metalelor preţioase, pedeapsă, 4: 9. Călugăr, reprimire, 67: 9; 68: 2; vezi Cin călugăresc. Călugărie, vezi Micşorarea certării, 14. Călugăriţă, ieşire din mănăstire, 67: 9; ~ ierosilie, 35: 1, 3 — 11; ~ răpire, 34: 1 — 3, 5; 32: 3, 35, vezi Cin călugăresc. Camătă, imputarea asupra capetelor, I: 16; <■*' motiv de despărţenie, 25: 9. Capacitate juridică, vezi Dreptul de a face tot lucrul. Cap, capete, de infractori, răspundere penală, -■57: 3, .10; 77: 16. Cărăuşie, răspundere, XIV: 158. Căsătorie, vezi Cununie. Catastife, înscrierea datoriei, dovadă, XV: 209. Catergă (ped.), hotărîre, 30 : 2; 31: 1; ~ ne-aplicare, 62: 1. Cauze care micşorează pedeapsa, vezi Micşorarea certării. Certare (pedeapsă), cuconii vinovatului, 10: 2; ' ~ stare materială, 36: 1, 8; stare, socială, 42: 1; ~ canonică, vezi Afurisite. Blestem. Mănăstire (închidere în...); — corporală, vezi Bătaie; >— tăierea limbii, mîinii, nasului; — cu moartea, vezi Ardere de viu. Arderea trupului. Aruncare în apă. Legare de cozile cailor. Lepădare la fiare, Moarte. Spînzurătoare. Tăierea capului. Turnare de plumb topit; — expulzare din loc, vezi Izgonire.; — infamantă, vezi Fără cinste. Obeade; Purtare pe uliţe; — patrimonială, vezi Gloabă. Luarea avuţiei. — privativă de libertate, vezi Catergă. Gros. Ocnă. Temniţă. Cheltuirea banilor încredinţaţi (abuz de încredere), ai asociaţilor, XIII: 147. Cheltuirea banilor străini (delapidare), strînşi din vînzări sau din slujbă, XIII: 147; ~ strînşi pentru biserică, XIII: 148. Chizeşie, chizeşluirea vinovatului, 78: 6; ~ între soţi, 21: 18.; 24: 1, 3, 5, 7 ; <■*' reluarea bucatelor, 12: 4. Cin călugăresc, călugărire, 52: 7; 64: 5; -*■' îndatoriri călugăreşti, 67:11; ~ sihăstrie, 67: 12.— hiclenia cinului: cazuri 20: 9; 67: 1, 2, 4-8,10—12; 68: 1-3. Circumstanţe agravante — Persoane: a) statul,- 9:5; ~ b) starea socială, 3:1; 32: 13; 33: 14; 44: 22, 17; - c) rudenia, 9: 1, 7; ~ d) vîrsta victimei, 8: 4; 32: 20; 36: 1. — locul: tîrg, biserică, curte domnească, 44: 8, 15 — 17 ; — excepţii, 11: 2, 3. — infracţiunea, reiterare, XIII: 103, 107, 112, 113, 118. — alte împrejurări, 32: 25; 36: 10. Circumstanţe atenuante, vezi Micşorarea certării. - Comoară, drepturile descoperitorului, 6:1, 18; locul, 6: 2—13, 16; - prin vrăji şi draci, 6: 14; cunoaşterea proprietarului, 6:15; ascunderea comorii, 6 : 17. Comodat, vezi Darea lucrului spre folosire. Complicitate, vezi Ajutorarea vinovatului, învăţătura de a face rău. Sfătuirea de a face rău. INDICE ALFABETIC DE MATERII 377 Confiscarea bunurilor, vezi Luarea avuţiei. Convenţie, vezi Tocmala. Corecţie, vezi îndreptare şi învăţătură. Creştinare, vezi Micşorarea certării, 14. Cucon, casă nămită la calpuzani, 4: 7; hrănire, 8: 14; ~ împuternicire de a face rău, 77: '27; ~ pierderea ocinelor, 8: 22; vezi Micşorarea certării, 3. Cununie (căsătorie) — condiţii: călugăriţă, 35: 6; ~ copiLcrescut în casă, 42: 11; -*■ răpire, 32: 9 — 11; — efecte: credinţa, 23: 10; ~ readucerea femeii, : 25: 12, 13; urmarea soţului (soţiei), 26: 1 — 5, 7, 8; — recăsătorire: absenţa soţului, 15: 10 — 15; interzicere, 42: 7; ~ probarea morţii soţului, 15: 12—15; — vezi Ucidere. Cununie cu doi bărbaţi, sau femei (bigamie), buna credinţă a femeii, 15: 8 — 10; ~ condiţii, 15: 1; ~ ereticul, 15: 5; ~ interdicţia încuviinţării bisericeşti, 15: 7; ~ pedepse, 15: 1 — 6 ; ~ soţie eretică şi soţie creştină, 20: 6; ~ soţii de boier, 15: 6; ~ zestrea si darurile, 15: 9. Curătură în pămîntul altuia, I: 8, 13; părăsită, 1: 14. Curvire, cu femeie slobodă, 11: 8; ~ cu slujnica altuia, XV: 172 ; ~ cunoaşterea curvei, 33 : 7 ; ~ răpirea muiarei curve, 33: 1, 3, 4, 6, 8 — 10; - sila, 36: 19 — 21; — dreptul de a omorî, vezi Ucidere. Darea în plată, vezi Luarea lucrului în preţ. Darea lucrului spre folosire (comodat), depăşirea condiţiilor, XIII: 138; — restituire refuzată, XV: 207. Dăruire (donaţie) în beneficiul clericului, 8: 13; — lucru de furat, XVI: 244; — siluitorului, 37: 7, 8; — vinovatului, 78: 2. — între soţi: confirmare după moarte, 8: 27; pierderea darurilor, 8: 28-30; 15: 9; 16: 11, 12; 23: 4; — confiscare în caz de incest, 42: 5. Degradarea civică, vezi Fără de cinste. Delapidare, vezi Cheltuirea banilor străini. Depozit, vezi Ţinerea lucrului încredinţat. Descîntător, expert, 14: 7. Despăgubiri, vezi Plata pagubei. Despărţenie, vezi împărţirea căsarilor. Diacon, lep’ădarea rasei, 67: 10; — recăsătorire, 67: 5. Dijmă (în parte), cote, I: 22, 23; *>• părăsirea terenului, I: 25, 26; — valabilitatea tocmelii, I: 11, 12. Direptdte (referiri în texte) I: 1, 10; XV: 195, 207; 4: 3; 8: 14; 11: 26; 12: 15; 23: 1; 26: 2; 37: 10; 52: 2, 4; 58: 1. Distrugere, adăpători, XIII: 121; — case, garduri, X: 89. Dobîndă (cîştig), veniturile zestrei, 25: 4. Doftor, vezi Vraci. Domn, batere de monedă, 4: 3; . comori, 6: 14, 18; — dobîndirea bunurilor părăsite, I: 14; — dovada poruncilor domneşti, 58: 7; — fixarea taxelor vamale, XIV: 167, 168; — moştenire, 8: 19 ; — silă, 9: 53; — supunere către... 58: 1; — vezi Micşorarea certării 8. Donaţie, vezi Dăruire. Dragoste, vezi Micşorarea certării, 11. Dregători, executarea ordinelor domneşti, 58: 6 ; — responsabilitate, 4 : 11; — ucidere, 9: 4. Dreptul de a face tot lucrul (capacitate juridică) deplin, 53: 4. Emancipare, vezi Usebire de tată. Emfiteuză, vezi Lucruri. Eretic, executarea hotărîrii bisericeşti, 58: 10; — hulirea patriarhului, 49: 5;: — întreţinerea ereticei în închisoare, 25': 7; — nevîrstnic, 53: 22; — pedeapsă', 62 : 7 ; — • prepus de • erezie, 15: 5; 67: 5; 68 : 1. ^ Extrădare, răpire, 32 : 26. Falsificarea de monedă, vezi Calpuzănie. Umblarea cu bani răi.. Fără de cinste (degradare civică), (ped.), bigamie, 15 : 1; — feciorii otrăvitorului, 10: 2; — hotrie, 27: 5, 6; — hulirea patriarhului, 49 : 5; — sodomie, 39: 4; sudalmă, ocară, 48: 3; 50: 2; — uciderea soţiei, 9: 56. Farmece, cauză de despărţenie, 21: 16; 25: 10; — vindecarea rănilor, 14: 5. Fecior de suflet, drept de ucidere, 9: 50; — paricid, 9: 2; sudalmă, 46: 2. Femeie, vezi Micşorarea certării, 9. Furtuşag, caracterizări, XII: 97, 98; — cercetări, XII: 100, 101; — gravitate, XII: 95, 96; — sancţiune, XII: 99. — A. Furtuşag la ţară: animale, II: 28, 32; — făptaş, II: 26; — pedeapsă, recidivă, II: 38; — produse agricole, II: 30, 31, 34; — tentativa, II: 33; — unelte agricole, II: 27, 36, 37, — B. Furtuşag la drum: XIII: 102. — Făptaşul, XIII: 123, 151. — Păgubaşul de la un mişăl, XIII: 107; — de la stăpîn, XIII: 108. — Obiectul: adă- pători, XIII: 121; ~ animale, XIII: 118, 119; — apa din matcă, XIII: 120; furtuşag mare, XIII: 111; haine de la feredeu, XIII: 106; ~ 37S CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ hotare, XIII: 134 —136; ~ lucru din biserică sau svinţit, XIII: 109, 149, 150, 152 — 154; ~ lucruri (bani) aflate în păstrare, XIII: 139 — 148; — idem, din împrumut, XIII: 137, 138; ~ idem, din incendiu, XIII: 132, 133; ~ idem, găsite şi nedeclarate, XIII: 129 — 131; ~ păsări, XIII: 110, 123; ~ restituirea obiectului furat, XIII: 122 — Modalităţi: cu arme, XIII: 102; ~ cu spargere, XIII: 104; ~ noaptea la drum, XIII: 112; ~ prin ascundere, XIII: 105; ~ simulacru de a vîna, XIII: 103; ~ tîlhărie, XIII: 114, 115. — Alte circumstanţe: ameninţare, XIII: 124; ~ ascunderea faptului, XIII: 128; ~ complicitate, ajutor, XIII: 127; — instigare, XIII: 125, 12^ ~ recidiva, XIII: 110, 113. — Împuternicirea şi sfătuirea pentru furtu- şag, XIII: 125, 126; ~ ajutare, XIII: 127, 128; — Cazuri asimilate; ameninţare, XIII: 124; ~ cheltuirea banilor încredinţaţi, XIII: 147, 148; ~ dare spre folosire, XIII: 138; ~ împrumut, XIII: 137; ~ înşelăciune, XIII: 146; XIV: 155; ~ ţinerea lucrului încre- dinţat, XIII: 139 — 141, 148. — C. Furtuşag In pizmă: elemente, XV: 170, 171; ~ calitatea părţilor, XV: 179 — 185; — însuşire de bunuri, XV: 174, 201 — 203, 206; ~ excepţii, XV: 173, 176—178, 207, 208; ~ fapte abuzive, XV: 172, 175, 186, 188-190, 195-200, 203-205, 211, 216-218; excepţii, XV: 192-194, 212-215; ~ luare în plată, XV: 209, 210. — semnele (indicii): a) reputaţia, XVI: 219, 220, 236; b) corpuri delicte, XVI: 220, 231, 233, 238 — 240; c) atitudinea vinovatului, XVI: 228-230, 234, 235, 237, 243, 245, 247. — cercetarea judecăto- rului, XVI: 221-226, 236, 238-241. — lucru de furat, XVI: 242 — 244, 246 — 252. Găzduirea infractorilor, vezi Primirea hoţilor şi tilharilor. Giuclccata (jurisdicţie) — canonică: a) mireni, amestecare de sînge, 41: 16; ~ erezie, 20: 1, 2, 6, 8; — fapte nepedep-sile de judecătorul mirean, 50: 4; — împărţirea căsarilor, 18: 1, 21: 1; ~ silă, SG: 13; ~ suduirea Bisericii şi a clericilor, 19: 3 — 5; b) clerici, recăsă-torire, 67: 5; c) caracterul hotărîrilor canonice, oS: 10. — laică, cercetarea holăriiilor canonice trimise spre executare, 5S : 10; ~ supuşi străini, 58: 8. — canonică şi laică, liiclenia cinului, 68 : 1; 37 : 1 ; — sodomia, 39 : 8 ; ~ suduirea soliloc, 2: 1. Giudeţ (judecător), excese, 11: 13; 52: 9; 77: 14; ~ mădular rău, I: 11; ~ opunere la ordinele sale, 11: 13. Giurămînt, mincinos, III: 45; 59: 2; ~ evreu, XVI: 226; — aplicaţii, amestecare de sînge, 42: 18; ~ furtuşag, XVI: 222; ~... infractorului, 77: 12; ~ întăreşte împăcarea, 48: 2; — mutarea hotarului, XVI: 224; — sudalma, 43: 10; — ucidere, 74: 2; — umblare cu bani răi, 5: 7. Gloabă (certare cu bani, amendă) (ped.): în bani: aplicare fără deosebire socială, 62: 2; — amestecare de sînge, 42: 13; — boier, 62 : 2,3; — furtuşag, XV: 206 ; — hotrie, 28: 11; — mulţime de vinovaţi, 57: 4, 11; — răpire, 33:9; — silă, 36: 2, 17; — suduire, 43: 5; — ucidere, 8: 11; vamă, XIV: 164. — în natură (dobitoc), 55: 4. Greşală (referiri în texte) 1. Fapt ilicit XII: 100; XIII: 122; 1: 1-3; 4: 1; 18: 3, 4; 33: 14; 39: 7; 41: 1. 2. Imprudenţă 7: 2; 8: 8, 15; 11: 29. Gros (la...) (ped.), furtuşag în pizmă, XV: 206. Hainie (trădare) hiclenie şi hainie, 62: 4, 6; 67: 2; — înlăturarea micşorării certării, 63: 1; — sudalma celui ce a hainit, 45: 4; — vezi Iliclcnie. Hatalm (ped.) mutare de hotar, XIII: 134. Hiclenia boierului, 3:1; — cinului călugăresc, 67: 1, 2, 12; 68: 1; — moşiei şi locului de naştere, 9:5; — pedeapsă după starea socială, 62 : 4, 6 ; — sfătuire de a hicleni pe domn, 1:5; ~ soţilor, 21: 16, 17; — vezi Hainie. Hotar, încălcarea, I: 2; — litigiu, I: 10; — mutarea hotarului ,XI11: 134 — 136; 58: 12; — proba, XVI: 224; — respectarea ,1:1; — săparea pietrei de pe... XV: 174. Hotărîrca canonică executată de judecător mirean, 58: 10; — definitivă, 52: 9; — executare în eparhie (ţară) străină, 58: 8; — sub imperiul mîniei, 52: 9. Hotrie, supunere (proxenetism), amăgiri, 28: 5, 6, 9, 10; — căsătorie cu femeie condamnată pentru preacurvie, 31: 1; ~ cazuri, 9: 42; 2,7 : G; 28: 2 — 9, 13; 30: 2; 31: 3-6, 8-10; certare, 27: 1-7; 30: 2; 3.7:1, 2; 62: 5; - definiţie, 28: 1, 2, 5 — 7; — găzduire, închiriere, 28: 11; 29: 1 — 5; — nepedepsire, 28: 14, 15; — publicitate, 27: 2; ~ sfătuitor sau ajutor, 28: 12. INDICI-: ALFABETIC DE MAT KIWI 37!) Hrana (obligaţia de alimente), de către fii, 16: G; - . . . bărbat, 17: G, 7 ; '25: 5, 6, 11, 14; 16: 5. Hulă, cuvînt de hulă, 49: 1 ; — . . . asupra patriarhului, 49: 5; — prin înscrisuri (la domnie), 45: 8. Jcrosilic, certare, 35: 2, 4, 5; — cu călugăriţă, 35: G, 8, 9, 11; — definiţie, 35: 1, 3; — drepturile copiilor, 35: 7; — împăcare, 35: 10. Iertare, furtuşag, condiţii, XIII: 122; XV: 187; — preacurvie, 15: 19, 20. Incendiu, vezi Pojar. Indicii, vezi. Seamne. Injurie, vezi Sudalmă. Instigare, vezi învăţătură de a face rău. Sfătui re de a face rău. Inversiune sexuală, vezi, Sodomie. Iscusinţă, vezi. Micşorarea certării 13. Ispravnic, a) conducător, 57: 3; b) mandatar, X111:14 5 -14 6,14 8 ; XV: 2 0 4 ; 39: 7; c) moştenitor, 16: 13, 14;XV:214; d) tutore, 4: 7; 51: 10; e) uzufrucluar, XV: 215. Izgonirea din avere şi localitate (ped.), abuz de încredere, XIII: 147, 148; — amestecare de sînge, 42: 1 ; — furtuşag, XIII: 102, 104, 105; — mulţime de infractori, 57: 11; — silă, 36: 1, 3, 8; 37: 4; — vama domnească, XIV: 167. împăcare, inoperantă în caz de ierosilie, 34] 5; 35 : 10 ; în timpul bolii, efecte 48 : 1. împărţeală, stricare, I: 9; — dare în plată, Vîi: 69. împărţirea eăsarilor (despărţenia) — A. Cauze; — preacurvie, 16: 7; 17: 1 — 5, 7; 25: 1 — 3; — rudenia, 41: 9; 42: 7; 19: 1 — 6; — efecte lemporare, 19: 1,7; — erezia: vină comună, ÎS: I,2; — sodomia, ÎS: 3; — oprirea zestrei, 20: 3; — revenire la credinţă, 20: 4, 5; — recăsătorire, 20: 6 — 8; — călugărire, 20: 8, 9 ;—părăsirea domiciliului, 20 : 1; — alte cauze, 25 : 8 ; — cauze imputabile bărbatului. 21: 1 — 4, 6-10, 13 — 18; 25: 9, 14; 16: 9 ^vrăjmăşia rudelor, 24: 2 ; — cauze imputabile femeii, 25: 10. — B. Procedură judiciară, 18: 4; 21: II, 12, 20; 25: 1 — 3; — efecte: separaţie temporară, 21: 19; 24: 5; — daruri si zestre, 23 : 4 ; 25 : 44 ; — întreţinere, ’l7 : 7 ; 21: 5 : 23 : 5 ; 25 : 5-6. — C. împăcarea eăsarilor, 17: 8, 9. împrumut, pierderea obiectului, XIII: 143, 144. îndreptaresi învăţătură (drept de corecţie) — soţul 23: 1 — 9; — punerea în fiare sau întemniţare, 23: 10; obligaţia de a nu-şi vătăma soţia. 21: 1, 7; clmăşie, 21: ÎS; 21: 1, 3—8; — ascendenţi, 43: 19, 20; — separarea fiului de tată, 43: 21 ; — dascălul, 13: 17; depăşirea dreptului de corecţie, 11: 14. însemnarea la nas (ped.), furtuşag, XIII: 107— 109. Intenţie, vezi Micşorarca certării, 1. înşelăciunea, datorie mincinoasă, XIII: 146; — fals mandatar, XIII: 14 5. învăţături7 dc a face rău (instigafie), modalităţi, 43: 30; 77 : 1 — 3, 7 — 9,'ll, 15-17, 19, 20, 24 — 26; — intenţie, 77: 5, G; 7S: 10—13; — depăşirea împuternicirii, 77: 4; 10, 18, 22; - cercetare, 77: 9, 12, 2.3; ~S; 8. Iscusinţa, vezi Micşorarca certării, 13. Jidov, botezare după săvîrşirea unei greşeli, 64: 2, 3; — predarea fiului vinovat, 66: 5; — preoţire, 61: 4; — ju-rămînt în pîră cu creştin, XV: 226. Jurisdicţie, vezi Giudecată. Lăsarea drept suflet (legat), anulare, 36: 14 ;' — intrare în posesie, XV: 21G — 218. Leage (referiri în texte) 1. Act normativ I: 7: 16: 3; 21: 3, 7; 23:3; 25:7; 33: 6 ; 45:3; 40: 1 ; 51: 1 ; 56: 4 ; 58: 1 ; 62: 10. 2. Act procedural VI: G3; 24:!i ; 28: 4; 32: 24; 43: 20 ; 46: 6 : 58: 8, 10 ; 66: 2,8; 67: 5; 77: 14. 3. Credinţă 9: 19; 19; 9; 50:4. Legarea dc cozile cailor (ped.), furtuşag, XIII: 116. Lepădarea la fiare sălbatice (ped.), paricid, S: 16. Limbă dc moarte (testament verbal), intrare în posesia bunurilor, XV: 212. Loc străin, moară, XI: 91; — muncă, I: 8, 13; — pădure, I: S; — pomi, VII: 69: X: 88; — recoltare, semănături. I: 21 — 23; 25, 26; X: 87, 88; 58: 12; -vie, X: 86; — zidire, X: 86, 90. Logodnă, amestecare de sînge, 42: 9; — neobligare a urma pe logodnic, 26: 6; — pîră pentru sudalma logodnicei, 46: 7; — răpire, 25: 13. Loviri, depăşirea dreptului de corecţie, 11: 14; — modalităţi. 7: 2: 11: 12; 43 : 29; - neglijenţa victimei, 6': 10; — provocare. 11: 10. Luarea avuţiei (confiscarea Imnurilor), (ped.), — a) abuz do încredere. XIII: 147; - amestecare de sînge. 42: 2 — 5; — bigamie, 15: 1 : — furti şigul. XIII: 102; — ierosilia, 35: 4: — preacurvie, 16: 11; — răpire, 32: 15; - silă. 36: 1, 3; — sodomie, 39: 8: — ucidere. .S : 20, 21; — vamă domnească. XIV: 167; 380 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ — vestminte şi daruri, 16: 11; 42: 5; zestre şi daruri, 15: 9; — b) în folosul victimei, răpire, 32: 20; — în folosul mînăstirei, 34: 1; 35:- 4; — . . . -bisericii, XIII: 148. Luarea lucrului in preţ (dare în plată), animale, VI: 58—60; — datorie nea-leasă (neprecizată), XV: 209; — împărţeală, VII: 69; — sat, XV: 210. Lucru pierdut, însuşire, XIII: 129—131. Lucru sfintit, ce este, XIII: 152; — furul. .., XIII: 149, 150, 153, 154. Lucruri, vezi Bucate. Mănăstire (închidere în...), (ped.), izgonirea soţiei, 67: 5; silă, 36: 18; — sodomie, 39: 8. Mandatar, vezi Ispravnic. Mărturie (martor), cazuri, 15: 14; 25: 2; 32 : 43, 44; — contradicţie cu vraciul, -14: 8; — oameni de cinste si credincioşi, XIII: 148; 12: 30; 15: 8, 10; 45: 7; oameni de jos şi proşti, 12: 30; — oameni buni şi vestiţi de credinţă, XIII: 114; 12: 30; — prioritatea mărturiei afirmative, 22: 4. Mărturie mincinoasă, pedeapsa autorului moral, 72 :27 ; — pedeapsa uniformă, 62: 7. Mărturisire, aprecierea sincerităţii, XIII: 114; 32: 46. Măsuri hicleane (false), mearţe, veadre, întrebuinţare, V: 57. Micşorarea certării, neaplicare, 9: 8; 34: 3, 5; 39: 15. 1. înşelăciune (vicleşug, intenţie), lipsa de..., 51:1, 2; — fapte săvîrşite cu înşelăciune, 51: 8—15; — fapte săvîrşite fără înşelăciune, 51:3 —7,16;.— provocare: prin cuvinte, 11: 12; prin suduire, 47: 1,2. 2. Mînia şi sfada, principiu, 52: 1; — cazuri, 52: 2—8, 10; —probe, 52: 11. 3. Vîrsta, categorii, 53: 1; — cucon si tînăr, 28: 13; 39: 30; 53: 2, 3, 11, 16; 77: 27; — mic (minor), XIII: 151; 32: 32; 42: 8: 53: 4, 10, 12- 15, 17 — 19; bătrîn, 53: 5—9; —copil .de ţigan, XIII: 123; reducerea pedepsei, 53: 21, 31; — neaplicarea reducerii, 53: 22. 4. Beţia, principiu, 54: 1, 3; — cazuri, 54: 4 — 8; excepţie, 49: 6; 54: 2; — constatare, «y: 6; proba, 54: 9. 5. Nebunia, principiu, 55: 1; — nerăs-pundere, 55: 2; cazuri, XV: 199; 9: 23; 49: 6; 55: 3,4; 65: 1; examinarea nebunului, 55: 5; — sfătuire şi ajutor, 55 : 6; — supravegherea nebunului, 55:7. 6. Obiceiul locului, principiu, 56: 1, 2; — contradicţie cu pravila, 56: 3, 4. 7. Mulţimea (ceata), principiu, 57: lr 2; —infracţiuni, 57: 3—11; — certarea căpeteniilor, 57: 3, 10; — certarea bănească, 57: 4; — unul din mulţime, 57: 4, 5; —probe (muncire), 57: 12. 8. Ascultarea de cel mai mare (supunerea la ordin), principiu, 58: 1; — condiţii, 58: 2; — copiii, soţia, robul (de tată, soţ, stăpîn), 58:13; — infracţiuni agrare, 58: 12; — judeţul (de domn), 58: 6, 7; — judeţul mirenesc (de cel bisericesc), 58: 10; — oamenii domneşti (de domn), 58: 11; — poslujnicul (de patriarh), 58: 9; — prin îngrozire, 58: 3-5. 9. Slăbiciunea firii. — femeia: justificare, 41: 6 ; 51: 2; 59 : 1; — cazuri, 41: 6 ; 58 : 5; 59 : 2: — ţăranul: ţăranul cel gros, 59 : 3; — ţăranul neînţelegător, 42 : 10; — neaplicarea micşorării certării,. 8: 2, 3. 10. Somnul. Somnambulismul, 60 : 1, 6; — cazuri, 60 : 3—5; — sancţiuni, 60: 2. 11. Dragostea, principiu, 61:1; — cazuri 61: 3—5; — sancţiuni, 61: 2. 12. Boieria (ruda aleasă), principiu, XIII: 102, 106; 42: 1; 62: 1, 3, 10. -excepţii: pedeapsa comună, 8: 2; 62: 2, 6—11; — agravarea pedepsei, 62: 4—5. 13. Iscusinţa (destoinicia), principiu, 63: 1; — excepţii, 63: 1, 2; merite cetăţeneşti, 63: 2, 3. 14. Schimbarea firii şi a vieţii, principiu, 64: 1; călugărire, 64: 5; — creştinare, 64: 2—4. 15. Surdomutismul, principiu, 65: 1; — răspundere, 65: 2. 16. Plingerea tatălui la giudeţ: pîra, 66 : 1; — predarea fiului (fiicei), 66 : 2—5, 7; — predarea tatălui vinovat, 66: 6. 17. Necunoaşterea pravilei, 42: 11; 59: 3; — necunoaşterea victimei, 9: 24. Mînia, vezi Micşorarea pedepsei, 2. Moară, construcţie, XI: 91, 92; — apa morii, XI: 93, 94. Moarte (ped.), ajutarea vinovatului, 75: . 1; — amestecare de sînge, 41: 3—5, 10, 11, 13, 15; 42: 1; — bigamie, 15: 4, 6; — căsătorie, împreunare cu călugăriţă, 35: 6, 8; —furtuşag, XIII: 2, 49, 52; —găzduirea tîlharului, 76: 2 ; — hiclenie, 9 : 5 ; — ierosilie, 35 : 3; —împuternicire de a face rău, 77: 16; - răniri grave, 13: 4; — răpire, 32: 9, 34-38, 43; 33: 3, 7, 11-14; 34: 1, 3, 4; — silă, : 4—6, 10, 12, 16; — sodomie, 39: 2, 10, 12, 14, 16, 19; —ucidere, 8: 1, 11, 12. INDICE ALFABETIC DE MATERII 3S1 — Moarte cumplită (mai rea, mai cum- plită), bigamie, 15: 5; — hotrie, 28: 4; — ierosilie, 35: 2; — otrăvire, 10: 3 ; — răpire, 32 : 20 ; — sfătuire a face rău, 70: 20; — ucidere, 3: 4, 17; 8: 17; 9: 7; — uciderea părinţilor, 9: 1, 33; 8: 4, 17. ' Moştenire, clase de moştenitori, 8: 22; <32: 3; — daruri între soţi, XV: 202; ' — nedemnităti, 8: 18 — 20; 35: 7; 36: 15; 42: 6. Mulţime, vezi Micşorarea certării, 7. Mulţumirea adusă vinovatului, definiţie, 78: 2; — cazuri, 78: 3 — 8; — culpabilitate, 78: 1; — cercetare, seamne, 78: 9. Muncire (tortură) la porunca domnului, 58 : 6, 11; — muncă tare, 9 : 27 ; — nemărturisire, XVI: 241; —cazuri: ajutarea vinovatului, 75: 12; — furtuşag, XVI: 227, 230, 231, 234, 236, 238 — 240; — lipsă de probe 69: 11; — mulţime de vinovaţi, 57: 12; — sfătuire de a face rău, 77 : 12 ; — surdo-mutism, 65: 2; — ucidere, 9: 28; 74: 2. Năruire, construcţii, 4: 5; 28: 11; 29: 1 — 5; — teren, I: 25; 6: 11. Nebunie, despărţenia, 21: 6; — vezi Micşorarea certării, 5. Nevoie (stare de necesitate), sărăcie, XV: 175; — hotria copiilor de către părinţi, 30: 3, 6; — rezultată din funcţia vinovatului, 51:7. Obeade (tortură), furtuşag, sodomie, 53: 1. Obiceiu, comoară, 6:18; — contrar pravilei, 56 : 3,4; —în funcţiuni, 51: 11; —măsuri şi greutăţi, IV: 57 ; — micşorarea pedepsei, 56 : 1; — moştenire, 8 : 28; — obiceiul locului, 27 : 1; 56 : 1; — otrăvire, 10: 4, 15; — părăsirea vechiului obicei, comoară, 5: 18; ~ putere obligatorie, 58 : 2 ; 66 : 8 ; — preţul îndoit, XV: 206; — vama, XIV: 163, 164, 166. Ocară (ped.), a fi de ocară, 48: 3; 27: 5 ; vezi Hulă, Sudalmă. Ocnă (ped.), bigamie, 15: 1; - boier, 62: 9; — furtuşag, XIII: 102, 105, 116, 118, 119; — mulţime de vinovaţi, 57: 11; — răpire, 32 : 20 ; — silă, 36 : 9. Om, de-a firea, de jos, de rod bun, de ocină, deosebire de pedeapsă, XIII: 104, 116. Omor, vezi Ucidcrc. Ordinul celui mai mare, vezi Micşorarea ccrtării, 8. Otrăvire, cazuri, 10: 5 — 7 ; — cercare, 10: 4; — cercetare, seamne, 10: 8 — 22; — complicitate, 9: 11, 13; — cercetare, 10: 1, 3; — efecte faţă de succesorii vinovatului, 10: 2. Păstori, pravilă pentru tot felul de..., XIII. Pecetluirea în mină (ped.), pojar, VIII: 77. 78. Pedeapsă, vezi Certare. Pîră (acţiune, plîngere de justiţie), sudalmă suferită de: călugăr, 46: 13; — femeie măritată, logodită, 46: 7; fiu, 43: 26; 46: 1, 2; — ispravnic, 46: 9; — rude, 46 : 11 ; — rob, 46 : 5 ; — soţie, slugă, 43 : 27; învestire din oficiu, 43: 29. Plata pagubei (despăgubiri) agricole (animale, plantatii, ţarină), î: 19, 20; II: 27, 28, 36; III: 41, 42, 45, 46; IV: 48, 54; V: 55, 56; VI: 62-68; VII: 71, 72; IX: 81, 83, 85; XI: 93; -furtuşag, XV: 179, 181, 188, 190, 195 — 197, 201 — 203; — plata pagubei îndoit, VIII: 77, 78; — răpire, 32: 3 — 5; — sfătuire la rău, 70: 9, 11; — ucidere, 8: 14. Plugar, drepturi si îndatoriri, I: 1—7, 21, 23, 25, 26. Pojar (incendiu), obiect şi intenţie, VIII: 76 — 80; — sustragerea obiectelor, XIII: 132, 133. Pomi, distrugere, VII: 74, 75; — drept de proprietate, VII: 69; — pravila pentru..., VII; — umbrirea viei alăturate, VII: 70—73. Pornirea norodului contra oamenilor domneşti (rebeliune), mădular rău, 1: 11. Posesie, vezi Stăpînire. Pravilă 1. Lege, cod. — Feluri 2: 1; 58: 1; 59: 1, 2; — aplicare: conflict cu pravilele ljjsericeşti 32 : 9 ; 34 : 5 ; 36 : 19; 39: 8; 56: 4; — necunoaşterea pravilei, v. Micşorarea certării 17; — pravile împărăteşti 34: 5; <36: 10; 58: 2; 66: 8; prefaţa; — pravila mai nouă 6: 18; 10: 4; 15: 1, 11; <30: 2; 31: 1; — pluralitate de pravile 27: 2 — 4, 36: 11; pravila scrisă IV: 56; X: 90; 27: 3. 2. Dispoziţie legală XV: 181; 10: 3. V. Leage, Obicci. Preacurvie (adulter), curvie si preacurvie, 16: 3; 17: 1. — a) Femeia, pierderea zestrei si darurilor, 16: 1 — 4, 16, 18, 21-26; <36: 20; — pierderea dreptului la hrană, 16: 5, 6; — văduvia, 16: 11; — iertarea bărbatului, 16: 15 — 17, 19, 20; — culpa comună, 16 : 10. 382 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ — b) Bărbatul, restituirea zestrei şi darurilor, 16: 7 — 9; — văduvul, 16: 12, 13. — Procedură, probe, 16: 14, 18, 26, 27. Vezi Puterea părinţască. Ucidere. Preot, izgonirea soţiei, 67: 5; — jidov botezat, 64 : 4 ; — recăsătorire, 67: 5. Prepus (bănuială), ajutarea vinovatului, 77: 12; — calpuzănie, 4: 15; 5: 3; — erezie, 15: 5; 67:' 5; 68: 1; — furt, XVI: 227-235; 237, 240, 241, 243, 245 ; — mai multe prepusuri, XVI: 236 ; — moştenire, averea clericului, XV: 202; — otrăvire, 10: 9—22; — silă, 38: 4, 5; — sodomie, 39: 24, 26, 29; — ucidere, 9: 27; zestre,, pierdere, 16: 27. Prescripţie, acţiunea penală, '32 : 27; — taxe vamale, XIV: 161; — păstrarea zălogului peste 30 ani: comoara, 6: 13. Prezumţii, vezi Scamne. Primirea hoţilor şi tilharilor (găzduirea infractorilor) cu sau fără lucruri de furtuşag, 76: 1, 2, 4; — denunţare obligatorie, 76: 3. Probe, caracterul afirmativ, 22: 4. Proprietate, vezi Stăpînirea. Provocare, vezi Micşorarea certării, 2. Proxenetism, vezi Ilotrie. Pruncucidere, monstru, 9: 26. Purtarea-pe uliţe (ped.), bigamie, 15: 1, 2; — silă, 37: 4; — şi pe măgar, 15: 1; — exceptarea clericilor, 36: 17; — ...şi a boierilor, 62: 1. Puterea părinţască, despărţirea fiului, 43: 21; — judecarea fiului, 43 : 22 ; — răpirea fiicei, declaraţie, 32 : 46 ; — uciderea fiului, 9: 17, 18, 50; — uciderea fiicei, 8: 5; 9: 29 — 35, 37 — 40, 42, 43; — limitarea dreptului de a ucide, 9 : 41, 45 ; — pierderea puterii părinteşti, 9: 15; 30: 1. Răniri, diviziune, 13: 1; — a) răniri grave, cazuri, 13: 24; 57: 10; — efecte patrimoniale,. 8 : 23; — probe, 14: 6 — 11; — b) răniri simple, 13: 3, 5; — imprudenţa victimei, 14: 1 — 5. Răpire, definiţie, 32: 1, 29. A. Infracţiunea — a) bărbat care răpeşte: călugăriţă, 32: 35; 33: 13, 14; 34: 1-5; - mi-reană, 32 : 8-11, 25, 30-32, 37-42; 33: 5, 12, 14; - curvă, 33: 1, 3, 4, 6—9; — copil, 32: 7, 18 — 20; — b) femeie care răpeşte, 32: 16, 17; —c) cu arme şi complici, 33: 10; —d) tentativa, 33: 12 — 14; — refugiul în biserică nu apără, 32 : 28. B. Norme de judecată, 32: 24, 36, 43 — 46; — competinţă 32: 26; — pres- cripţie, 32: 27; — despăgubiri, 32: 3, 5, 20, 23. Răzeşi, coproprietate, moară, XI: 91. Rebeliune, vezi Pornirea norodului contra oamenilor domneşti. Recidivă, furtuşag, II: 38; XIII: 103, 107, 108, 110, 118; — minori, 50: 18. Rob, ajutarea stăpînului, 12: 21 ; — corecţie, 11: 14; 43; 23; — hotria roabei, 28: 2; — răpirea roabei, 32: 12; — recăsătoria femeii celui robit, 15: 11; — sila fetei stăpînului, 36: 4; — slobozire, cazuri, 4: 13; 28: 3; — sudalma asupra roabei, 46: 5, 6; — vezi Micşorarea certării, 8. Sat, dare în plată, XV: 210; — domnul satului, I: 18; litigiu între sate, I: 10. Schimb, pămînturi, I: 4 — 6. Schimbarea firii şi a vieţii, vezi Micşorarea cercetării, 14. Scriptură sf., aplicare <50 .- 1 ; 58 : 1. Scamne (indicii, prezumţii), ajutare la săvîr-şirea greşelii, 74: 1 — 8; — furtuşag, XVI: 219 — 252; — otrăvire, 10: 8; — răpire, 32 : 45 ; — sudalmă, iertare, 48: 1, 4 — 9; — sfătuire a face rău, 71: 1—5; —silă, 38: 1 — 3; — ucidere, 57: 12. Sechestrarea persoanei, vezi Ţinerea in casă cu sila. Sfadă, vezi Micşorarea certării, 2. Sfătuirea a face rău (instigare). A/ Infracţiunea: — definiţie, 69: 1, 2; 70: 3, 4; — caracterizări, 69: 5—8; — modalităţi, 69: 3-5; 70: 1-6, 12, 14-16; 78:’ 13 — 16 — cazuri: contra omului domnesc, 1: 11; — depăşirea sfatului, 70 : 17, 18, 20; — distrugere, VII: 75; — furtuşag, 70: 10—12; — liotrie, 28: 12; — ucidere, 9: 34. — Procedura: probe, apreciere, 69: 9—11; 70: 13; seamne, 71: 1 — 5. Efecte: a) pedeapsa, 70: 1 — 5, 7 — 10, 12, 14—20; — iresponsabilitate, 55: 6; — b) despăgubiri, 70: 9, 11. Silă (atentat la pudoare, viol). A. Infracţiunea: a) vinovatul, 36: 13, 17, 18; — — căsătorit, 37: 5; b) victima, 36: 1 — 4, 10, 14, 19, 22, 23; - vîrsta, 36: 7 — 9; 32: 21; - consimţămînt, 36: 11; c) împrejurări: însoţitori şi arme, 36: 5; d) consecinţe morale, 36: 21; — . . . materiale: pierderea averii, 36: 1; — ... moştenire, 36: 15; — ... înzestrare, 36: 13, 20, 21; 37: 1 — 5, 10, 11. B. Procedura: competinţă, 36: 12; — probe şi seamne, 38:1 — 6. ÎNDICE ALFABETIC DE MATERII 383 C. Efecte: certare, 36: 24; 37: 1, 5; — recidiva, 36 : 16. Slăbiciunea firii, vezi'Micşorarea certării, 9. Sodomie (inversiune sexuală), definiţie, 39: 1; —cazuri: 39: 9 — 14, 16, 17, 20; 40: 1. — procedură: competinţă, 39: - 19; — probe, 39 : 21 — 29; — efecte: pedeapsă, 39: 2—4, 8, 15, 30, 31; — - patrimoniale, 39:5; — filiaţie, 39: 18; — vezi Împărţirea căsarilor. Solii vătămare,. 2: 1 — 8. Somn', Somnambulism, vezi Micşorarea certării, 10. Spînzurare (ped?), ascunderea lucrurilor, ■ 76: 5;~- furtuşag, IX: 82; XIII: 108—113, 116, 149, 154; -hiclenie, 62: 4, 6; — tîlhărie, XIII :114, 115; • — vînzarea altuia; XIII: 116. — Spînzurare în furci: furtuşag, XIII: 102, 107, 118; — furci mai înalte, 62: 6. Stăpînire. (posesie şi proprietate), apărarea bucatelor, 12-: 2; — repunere în posesie, 12: 4., — apărarea .. ..pămîntului,'I: 2, 3, 7, 8; - — gîlceviri pentru________XV: 195—200; • — ocină luată pentru datorii, I: 16; — proprietate agrară, pentru plugari, 1:1 — 7; — revendicare, ţinerea cea veche, 1:10; uzufruct,’ luare în posesie, XV: 213, 215; — respectare, XV: 190, 191, 214; ' Stare de necesitate, vezi' Nevoie. Strînsoare (constrîngere) pentru: mărtu- . risire XVI: 228, 234; 9: 27 ; — ... răscumpărare XII:.211; —-...restituire de obiecte XV: 181, 184; 30: 1. Sudalmă (injurie, ocară, vătămare). A. Feluri. a) orală, cazuri, 43 : 1 — 9; 11 — 20, _ 22, 24-26, 29, 31; 45: 3-4; 47: 4; injurie reciprocă, 47: 1, 2, 8 ; — .exactitatea afirmaţiei, 47: 3, 5; 7\ — b) prin - jscris, 50: 1 — 6, 11; — afişare şi desen, 50: 9, 10; — c) prin alte. .mijloace, 50: 7,8; sudalmă, -44: 1; — sudalmă mare, 44:- 2—9, 11 — 18; 45: 7; — injuria domnului, 49: 1; — biserica şi clerul, 46: 12; 49: 2—5; — boieri dregători şi oamerii domneşti (vătămare), 1: 1 — 3, 5-11; 3 : ’ 1, 2 ; 43: 28; 44: 13; — soli (vătămare), 2: 1 — 8; — Mulţime de infracţiuni, 43: 32; 47 : 6. ■ s B.- Procedură: denunţare, 50: 12; — reclamant pentru altul, 43: 26, 27; 46: 1 — 13; — competinţă^ 49: 3; , — giurămînt, 43: 10; — giudecare, 44:10. G. Certare (pedeapsă); 49: 6—8; 62: 7; — apărare de certare: ^ exactitatea faptului, 45: 1, 2, 5 — 8; — b) iertarea, 46: 12, 14; 48: 1 — 10. Surdomutism, vezi Micşorarea certării, 15. Surghiun la mănăstire (ped. canon.), ucidere, 8: 12. Tăierea capului (ped.), abuz de încredere, XIII: 147, 148; - furtuşag-XIII: 116; — hiclenie, 2: 4; — otrăvire, 10: 4; — răpire, 32: 40 ; 33: 10; — sodomie, 39 : 8, 15, 17; 40: 1; — sfătuire a face rău, 70: 20; — ucidere, 53: 6 ; — uciderea părinţilor, 8: 17; 5: 11; 53: 22; — vamă, XIV: 164. Tăierea limbii (ped.), giurămînt strîmb, III: 45- • Tăierea mîihii (ped.), distrugere, VII: 71, 72; X: 89; pojar, VIII: 80; — răpire, 33: 9; — uciderea părinţilor, 8: 17. Tăierea nasului (ped.), furtuşag, XIII: 109. Temniţă (ped.), furtuşag, XV: 206;, — ucidere, 8: 12. Testament, vezi Zapis de moştenire. . Tiihăria, cazuri, XIII: 114, 115; — pedeapsă, 63: 1; vezi Furtuşag. Tocmalâ (convenţie), darea mîinii unul cu altul, 20: 8; 48: 2) —' executare, XV: 211; — obiect: sat în stăpînirea altuia, XV: 210; — (tocmală) stri- care, J : 4, 9 ; —.. stătătoare (durabilă), I: 6. Tortură, vezi Muncire. Strînsoare.' Trădare, vezi Hainie. \ Turnarea de plumb topit (ped.), în gură, 28: 4. Ţară, apărarea supuşilor, 12: 25. Ţăran, bunuri părăsite de ..., I: 15; fugit, drept de urmărire, I: 18; — bunuri părăsite, I: 15; — urmărirea ţăranului fugit, 1:18; — gros, 59: 3; — ... gros si prost, 1:2;— bunuri părăsite de..., I: 15. Vezi Micşorarea certării. Ţinerea lucrului încredinţat (depozit), obligaţia depozitarului, XIII: 144, 147; — pierderea obiectului, XIII: 141 — 144; utilizarea obiectului, XIII; 139, ' 140. Ţinerea în casă cu sila (sechestrarea persoanei), curvă, pedeapsă, 33: 9. Uciderea — A. Feluri, 7: 1 — 4, 8: 11; — cazuri, 8: 11, 12, 18, 20-/9: 9, 35, 36, 46, 48-52, 57; II: 24-29; 32: 6, 1. ' — procedură, 9:..28; 74: 2; — semne, 57.: 12; —Efecte, pedepse, 8: 1 — 9, 11, 12, 16,-17; — despăgubiri, 8: 14, 15; —.moştenire, 8: 21 — 22; — pierderea veniturilor si a zestrei, 825, 26, 28, 30. B. Cazuri speciale: a) ucigător al părinţilor, 9: 1, 2, 8, 11, 13, 20, 23, 384 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ - j 60; V asimilare; 9: 4—6, 10, 12, -14; , — pedeapsă, 8: 16, 17 ; 9 .- 1; — b) ucigător al feciorului, 9: 3, 16—19, 23, ■ 25, 26, 29 — 34, 37 — 45, 50, 59; — c/uci-: gător al soţului (soţiei), 8: 26 ; 9 : 7, 36, 47, 54—56, 58; — â) ucigător al soţiei ce curveşte, 8:. 6; 9: 47—49; -52 — 55 ; — excepţie, 9 : 56,57 ; — ejuci- - gător al fraţilor (surorilor), 9:* 6; - ' -rr f) ucigător al mai mărilor săi, 9: 4, 50, 53, 61; 12: 11; — g) ucigător al hoţului, 12: 1 — 3, 5—8, 10; — răspundere, 12: .12—15; — h) ucidere fără voie, caracterizare, • 7 : '2; — v feluri, 8: 8, 9-; 9: 21, 22, 24; 11: 22.- C. '(ped.), vezi Certarea cu moartea. Umblarea cu bani răi (întrebuinţare de bani falşi), buna, ştiinţă, 5: 1, 2,’4; — che-zaşul, 5: 6, 7; — împiedicarea circu-lării, 4:. 11; — restituire, 5: 5»; Usebirea de tată (emancipare), fata, 30: 1; — feciorul, 43 : 21; — sudalma fiului emancipat, 46: 1, 2. ZJzufructuar, vezi Ispravnic. Vama domnească, abuzuri vamale, XIV: ,163—167; — buna credinţă, XIV: 156; — prescripţie, XIV: 161; — scutire, XIV: 169; — taxe noi, aplicaţie generală, XIV: 168; — vinovăţii, XIV: 155, \157 —160, 162. Vătămarea nedreaptă (abuz de putere), asu-preala şi împresurarea săracilor, 1: 9; — oameni domneşti, drept de apărare, 1:7... . ■ ’ .. Vecin, fugit din sat, I: 15 (vezi tabla de materie a pravilei). Vicleşug, vezi Micşorarea certării, 1. Vie, distrugere, VII: 72, 73; — lucrul viei, I: 12, 24; teren litigios,. XV: 195. Vinătoare, răspundere pentru laţuri şi curse, VI: 61. ■ Vlrsta, vezi Micşorarea certării, 3. Voia giudeţului (ped.), ajutor la săvîrşirea greşelii, 75: 1, 5—7; — amestecare de sînge, 41: 3, 5, 14; 42: 1, 8, 13, 17, 18; 9: 59; — ascunderea lucrurilor, 75: 9; 76: 1; — beţia, -54: .1, 3; — bigamia, -65: 6; — boier vinovat, 62: 10; — cal-puzanie, 53 :15 ; — furtuşag, XIII: 102, 10.4, 118, 119, 149, 150; XV: 171,.. 260; XVI: 244; — găzduirea-vino-; vatului, 76: 4; — ierosilie, 35: 9,11; — . mulţimea vinovaţilor, 57: 5—10'; ’<*' mulţumirea vinovatului, 78: 11, 16; — mutarea hotarului, XIII.: 134; — omisiune de ajutor, 12: 26 ; — otrăvire, 10: 5, 6; — ovrei creştinat, 64: 2; — „ preacurvie, 9: 47—49; — provocare, 11: 18; — răpire, 32: 19, 31, 33, 36, 37, 39, 42; 33 : 1, 5, 6, 8, 10, 11; —-sfătuire a face rău, 70: 17; — silă, 36: 5,,10-12, 14, 17, 18, 24;-37-: 5; — .sodomie,' 39: 8, 11—15; — ucidere, 8: 10, 1.1, 14; 17 ; — uciderea părinţilor, 8: 17, 9: 13; — vama domnească, XIV: 163, 164; — vinovat: fecior, slugă, călugăr, 72: 12. Vraciu, expert, 14: 7 — 11; 55: 5; — martor, 39: 28; — preparare de-medi-camente, 10 : 6; — răspundere, 9 : 11. Zălog (amanet), calcularea veniturilor încasate, I: 16; .— împrumut, naimire, XV: 203; — lucru de furat, XVI: 248. Zapis, autoritatea înscrisului, XV: 214—. 216; — forme, 15: 208. — Zapis de moşnenie- (testament), incapacitate, 39 > 5 \ 42: 4; — revocare: reluarea zapisului, XV: 208; — uzufruct, XV: 213—218; • — v. Limbă de moarte. - , Zestre, obligaţie de a înzestra, 32-: 23; • 36: 13, 20, 21; restituire cazuri, IJ.- 9; 16: 1, 24; 25 : 4; 37,: 6; — procedură, 16 : 4, 13, 14, 26,. 2.7; — pierdere, cazuri, 16: 1 — 3; 5; 10, 11, 15, 16, 18, ' 21 —26; — despăgubire, XV: 1.2. Zi de muncă, preţuire 12 aspri sau. 2 potro-•nici, II: 36. ' - ■ Zidire pe loc străini vezi Loc străin. INDICE DE CUYINTE x) Acolisi, a se, 12: 30 = a se lega cu duşmănie de o persoană. acoperi, a, 12: 25 = a proteja, a apăra. adăpa, a se, XIII: 121 = a-şi potoli setea (călătorii). adăpătoare,' XIII: 121 = uluc. adevăra, a se, 8: 27 = a se realiza, a se efectua. adevăra, a, 57: 7, 8, 9 = a stabili adevărul. aforisi, a, 37: 1; 49: 3 = a excomunica. aforisenie, 9: 30; 52: 8 = excomunicare. agiutătoriu, 72: 10 = complice. ai; I: 13; XIII: 151 = ani. alege, a, I: 10; XIII: 126 = a deosebi, a excepta. amistui, a, 75: 1 = a scăpa, a salva. andesine, I: 9; XV: 1§7 = 1. el însuşi, singur; 2. între ei. apleca, a, 7: 4 = a alăpta. apuca, a, 1: 1 = a încălca, a cotropi, a uzurpa. artic, 45: 8 = cerere (către domn), scrisoare, înscris. Bani drepţi, 4: 3 = bani buni, valabili. bani mincinoşi, 4: 4 = bani falşi. bani răi, 5: 1 — 7 = bani falşi. biruinţă, 32: 26 = ţinut, jurisdicţie, cîr-muire. biruire, 32: 26 = autoritate teritorială. biruitoriu, X: 90; 32: 36 = 1. stăpîn; 2. judecător, cîrmuitor. blăgoslovenie, 51: 10 = autorizare. blizni, a se, 73: l = a se intimida, a-şî pierde cumpătul. boariu, III: 40 = văcar.’ boiarinul (săborului, gloatelor), 58: 3 = conducător (al adunării). bolniţă, 'XV: 216 = infirmerie, spital. boncâi, a se, VI: 62 = a rage, a mugi. brudiu, 39: 1 = crud, fraged, mic de vîrstă. bucate, XII: 99, 100; 8: 28 = 1. bunuri; 2. alimente. Calpuzan, 4: 4, 15 = falsificator de bani. calpuzănie, 4: 4 = falsificare de bani, carte, I: 7; 2:3 = 1. carte de judecată, hotărîre judecătorească; 2. scrisoare, document. casă, 21: 16 = căsătorie. catargă, catergă, 8: 12; 30: 2 = galeră. catastih (pl. catastije), XV: 209 = registru. căsariu, 8: 27; 17: 1 = casnic, căsătorit. căsaş, 21: 20; 19: 7 = casnic, căsătorit. cerca, a, XII: 101; 6: 1, 2 = a cerceta, a face cercetări. certa, a se, 5: 1 — 7 = a se pedepsi. certare, certarie, 33: titlu; 36: titlu = pedeapsă. ceşcuţ, 78: 14 = scurt timp, moment. chelie, 67: 6 = chilie. chemelavhă, 67: 2 = camilavcă. cinie, XVI: 233; 19: 5; 72: 2 = instrument, uneltă. cinul besearicii, 35: 1; 36: 17 = ordinul eclesiastic. *) Au fost redate cuvinte care astăzi nu mai sînt în uz, sensuri vechi ale unor cuvinte uzuale, precum şi cîteva locuţiuni verbale caracteristice. Au fost semnalate: pluralul unor substantive şi indicativul prezent al unor verbe care au forme mai puţin obişnuite. Cifrele indică numai textele în care se găsesc cuvintele explicate, cu sensul cel mai caracteristic. S-au notat cu cifre latine pricinile, şi cu cifre arabe glavele şi zaccalele. Cuvintele slavone sînt explicate în cuprinsul pravilei. 25 — c. 1060 386 CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ cinul călugăresc, 67: 1; 68: 1 = ordinul monahal. clăti, a, 11: 20 = a se clinti. cliros, 8: 13 = cler. cirmi, a (cirmasca), I: '14 = a lucra (pă-mîntul). cuceri, a se, 78: 2 = a se ruga cu umilire. cucoană, 32: 20 = copilă. cucon, 53: 2 ; 7: 4 = copil pînă la şeapte ani. cumănac, -e, 15: 2 = căciulă. cumpănă, 4: 2; 21: 2, 6 = 1. cîntar, greutate; 2. îndoială, temere. cumpăni, a se, 24: 2 = a pune la cale. curi, a, 11: 9 = a alerga. cuvînt, 39: 29 = mărturie, declaraţie. Deainte, XII: 101, XV: 191 = dinainte. deală, 12: 30; 23: 1 = 1. vină; 2. faptă. destoinicie, 36: 2; 63: 1 = l.'avuţie; 2. pricepere. dezmîniia, a se, 52: 10 = a-i trece mînia. dezmierdăciune, 28: 3, 8 = prostituare, des-frînare. ■ direptate, XV: 195 = dreptate. dinîoară, XII: 101 = cîndva. dobindă, XV: 191; 2: 3; 4: 10; 25: 4; 70:3 = venit, cîştig, folos, interes. dumeasnic, VI: 61; XIII: 110 = domestic. Eparhiea (judeţului), 27: 3 = circumscripţie judecătorească. ereasă, ereseile, ereasele, 18: 3; 20: 1, 2 = erezie. Faţă (de-), XV: 206 = existent. feredeu, XIII: 106; 67: 6 = bae. firea, v. om de-a firea. frenţit, 45: 5 = sifilitic. fur, I: 21; II: 28, 29 = hoţ. furtuşag, -uri, XII: 95—98 = furt. Gadină, II: 33 = sălbăticiune. gînscă, XIII: 110 = gîscă. giurui, a, XV: 211; 16: 18; 32: 10, 37 = a făgădui (cu jurămînt). giuruinţă, 36: 10; 37: 10 = făgăduială (cu jurămînt). gloabă, 28: 11 = amendă. globi, a, XV: 206; 28: 11; 36: 17; 43: 5 = a amenda. grăi îndărăpt, a, 43: 7 = a vorbi viclean. greşală, XIII: 122 = fapt ilicit, infracţiune. grobnic, XV: 216 = criptă. gros, XV: 206; 51: 2 = 1. închisoare; 2. grosolan. grosime, 59: 3 = grosolănie. Hain, 45: 4 = trădător. haini, a, 63: 1 = a trăda. hainiie, 62: 6 = trădare. hatalm, XIII: 134 = pedeapsă în bani. her, hiară (pl. here), 19: 5 ; 21: 15 ; 23: 10 = fier, fiare. hiară (pl. lieri), XV: 178; 8: 16 = fiară. hiclean, V: 57; 62: 4 = 1. fals; 2. trădător. hicleni, a, 1: 5; 21: 16; 26: 5 = 1. a trăda, a vicleni; 2. a atenta la viaţă; 3. a înşela. hotri, a,'16: 21; 27: 2 = a prostitua. hotrie, 27: 3, 6 ; 30: 1; 31: 2 = proxenetism. hotru, 9: 42; 16: 21 = proxenet. Ierosilie, 35: 1, 2, 3 = sacrilegiu. iscuşenie, (a face-), 16: 19 = a lua atitudine. ispravă, XV: 206; 32: 24 = 1. drept, temei; 2. hotărîre. ispravă (de-) XV: 205 = cum trebuie. isprăvi, a, 58: 8 = a aduce la îndeplinire. ispravnic, 57: 3; XIII: 145; 16: 13 — 4; 4: 7; 32: 6; XV: 215 = 1. conducător; 2. mandatar; 3. moştenitor; 4. tutor. izvod, XV: 209; 44: 1 = 1. act scris; 2. ştire, cunoştinţă. îmă, înmă, 9: 1, 7, 8 = mamă. Imă maică, 41: 3 = bunică, mamă mare. împăra, a se, IV: 51, 52, 54 = a intra în par. împărţi, a se, III: 42; 19: 4 = 1. a se despărţi; 2. a divorţa. împărţire, 19: 7 = despărţire, divorţ. împle, a, 1: 1; 6: 11 = a îndeplini, a împlini. împresura, a, 1: 9; 7: 4; 9: 21; 60: 3 = .1. a oprima; 2. a înfăşură; 3. a apăsa, a înăbuşi. îndemnare, 13: 1 = pricinuire. îndemnătoare, 13: 1 = pricinuitoare. îndemnătură, 28:4 = îndemn. îngroşa, a, 53: 13 = a lăsa grea, a însărcina. înşelăciune, 42: 8 = nelegiuire. înţeles, 39: 21 = prezumţie, presupunere. învălui, a, VI: 62; 1: 1 = 1. a ataca, a tulbura; 2. a se încăiera. învăţătură, I: 3, 8 = poruncă. Jalobă, 21:2 = acţiune, plîngere în justiţie. jecui, a, XIII: 103 = a jefui. jestoc, 21: 10 = iute, violent, crud. Laz, I: 8, 13 = loc despădurit, desţelenit. lăsa drept suflet, a, XV: 216 = a testa cu sarcină de binefacere. leage, 1: 7 ; 21: 7 ; 32: 24 ; 9: 19 = 1. drept, lege; 2. judecată; 3. hotărîre judecătorească; 4. religie. leapădat, a fi, 36: 17 = a fi exclus. legiui, a, XV: 206; 24: 4 = 1. a legifera; 2. a hotărî judecătoreşte. leni, a se, 8: 10 = a se lenevi. limbă de moarte, XV: 212 = testament verbal. INDICE DE .CUVINTE 387 Jihcote, 37: 10— linguşiri. r ; lipi, a se, 10: 4 = â sesapropia de cineva lipsi, a se, 11: 17 = a se feri., lontru, XVI: 221 = înăuntru., Mainle, Ii 25 = mai înainte, înainte. ţnamcă, 53: 13 = doică. maştehă, 9: 18, 59 = mamă vitregă. măestrie, VI: 61 = cursă de prins animale măkăi, a, 11: 7 = a scoate sunete nearti ' culate. - măhăit, 65: 2 = vorbire nearticulată. mănuntae, 60: 3 = mărunţae. mesereare, 36: 17 = funcţiune. mestecare de sînge, 42: 1, 2 = incest. mestecătură, 4: 2 = amestec. meşterşitg, -uri, III: 43; XII: 98; 28: 4 = 1.'şiretlic; 2. îndeletnicire; 3. meserie meşterşugui, a, 1:18 ; 6: 3 = 1. a meşteşugi 2. a umbla'cu vicleşug. mearge leagea. (cumu-i va-), 1: 7 = cum se . aplipă legea. ; miera, a se, 50: 5; 53: 13 = a se .miră. mierţă, V: 57 = baniţă. mînule, XV: 188, 189 = mîinile. mişăl, — ei, XIII: 107 = om din popor, sărac, nevoiaş. : mîntui, a se, 12: 16; 26: 4 = "a se apăra, a se salva, a scăpa. jnîrşiiQ, 11: 20 = debil, fără putere fizică. mîzdă, 28:6= răsplată, mită.. moaşe, 9:1 = bunică. : moimă, 8: 16 = maimuţă. • moşiie, 8: 18; 9: 5 = 1. domeniu; 2. ţară. moţriean, XV: 215 = moştenitor. moşneni, a, XV: 185 = a moşteni.; moşnenie, 8: 21, 23 = moştenire. muncă, 9: 27 = tortură, caznă. munci, a, ••'XVI:. 227; 231 - a. tortura, a supune la caznă. ' Năduşi, ă, 7: 4 = a înnăbuşi, a sufoca. nameaslie, X:' 90 = dependinţă. nameastnic, XV: 202 = locţiitor, reprezentant. ' . ■ " . riămi, a, I:' 25.=: a Închiria, a arenda. nămit, XYî 177; XVI: 230 = angajat, servitor, slugă. . • . năravuri, 51: 11 — moravuri, obiceiuri. nărod, 1:11 = popor.. năsilnic, 16: 2 = violent, brutal. necăiuri,^ I:-18 = nicăieri. . / , neclătită, 1: 6,10 = neclintită, neschimbată. nedeae, 44: 7 = serbare pojiulară. -negoţ, XIV: 166 = marfă; neîngăduinţă, '’13: 3 = neînfrînare. neînţelegător, 42: 10 = nepriceput. nemeşterşug, 13: 4 = nepricepere., heputearnic,' 10:_ 2 = incapabil. nescui,- XIII: 141 — CŢaiva/ neştîne, I: 2, 11, 19,. 20 = cineva, oarecare. nevoi, a se, I: 24 = a se strădui, a-şi da silinţa. • nevoe, IV: 50 = supărare. nicedînîoară, XII: 101 = niciodată. niscare, III: 42; Y: 55 = oarecare, nişte, vreun. noo, 1:5 = noi. numărătoriu de stele, XVIn 237 = astrolog. Objeade (pl.),' 53: 21 = obezi. obiceai de vac, V: 57 = obicei străvechi. oblastiie, XIII: 113; 58: 8; 66: 8= suveranitate, cîrmuire. 1 oblădui, a, X: 90; 14: 11 = 1. a stăpîni; •2. a conduce. • ■oblici, ase, II: 27 = a se găsi, a se descoperi. obraz, 19: 2; 67: 2 = 1. persoană; ‘ 2. condiţie sociala.' • • ■ocină, I: 14;'16; 8: 22 = moşie," moşie ereditară; y. om de ocină, ocîrmi, a,-25: 14; 58: 8; 63: 3 = 1. a întreţine; 2. a hotărî; 3. a cîrmi. ■om de-a firea, XIII: 104 = nobil. / om de ocină, XIII: 104 = stăpîn de moşie. om de rod bun, XIII: 104 ='om de neam bun. om de stavăr, 26: 7 = om de ispravă. * Păsa, a (pasă)., 77:1 = a merge, aîndrăzni. paşte, a, 2: 3 ; 11: 17 = a apăra, a respecta. ■pline, pini, III: 42; IV: 47 — grîne. platoviţe, 8: 17 = bucăţi. .plavie, XIII: 130 = lemne, crengi cu nămol care-plutesc pe ape. . pohvală, 42: 18 = fast, solemnitate. pojar, VIII: 76, 77 = foc. ■polojenie, 50: 2 = pamflet. poncişi, 7: 4 = cu duşmănie. posluşi, a, 32: 14 = a servi, a sluji. posluşnic, 58: 9 = slujitor. . pravila, 2: 1; XV: 181 = 1.. cod. lege; 2. dispoziţie legală. prepune, a, XVI: 228=a presupune, a bănui. prepunere, XVI: 228, 237 = presupunere, bănuială. prespre, I: 15 = peste. preste, V: 52 = peste. priatel, -i, 43: 24 = prieten, amic. price, 11: 13 = ceartă, conflict. prici, a se, I: 10; 7: 3 = a se certa, a nu se înţelege, ' ^ pricină, I—XVI; 11: 17; 56: 1 = caz, cauză. '■ ' prileşţi, a (prilisteăşts), *35: 5 = a seduce. prilog, 6: 3 = pîrloagă, loc înţelenit. prisne, 4: 8 = pur, neamestecat. pristav, 16: 11 = ispravnic. pusori (pl.), VII:. 72 = saduri, puieti. pustiu, VI: 60; XV: 194 = 1. liber; 2. . t .paragină. .. 388 CARTE ROMlNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ Răscumpăra, a se, 43: 26; 77: 4, 9 = a-şi face dreptate, a se răzbuna. răscumpărare, 43: 26; 46: 10 = reparaţie pentru o agresiune, răzbunare. răsipi, a, X: 86, 89 = a dărîma. răspunde, a, (legea) 25: 7 = a hotărî. război, XVI: 134; 12: 7, 10, 18, 19, 27 = agresiune,, bătaie între persoane.. rîvne, 39: 20 = pofte rele. rod 12: 18; 39: 18 = 1, neam. rudă; 2. progenitură; 3. v. om de rod bun. " ruguci, a se, 39; 22 = a se ruga, a plînge. Sămăşlui, a, 31: 2 = a cliibzui. sămn, seamne, XIII: .143 = indiciu. sămna, a, XIII : 135 = a însemna, a indica. scală, XIV: 166 = schelă, vamă. scaun, -e, 1: 11; 58: 6; 58: 8 = 1. funcţie de judecător; 2. instanţă de judecată. scîndălit, 77: 11 = victima unei agresiuni. scoate capul din nevoie, a-i, 11: 6; 12: 16, 18 = a salva viaţa cuiva. scoate din toate ocinile, a-l, 52: 7 = a dez-moşteni. scuti, a, XIII: 139 = a păzi, a păstra. secriiaş, 63: 3 = casetă. secriiu, XIII: 104, 141, 144 = cufăr, ladă.. seminţiie, 42: 13 = rudenie. silă, ,(a face-), 36: 1 —8 = a seduce, a viola. ' silitoriu, 37: 10, 11 = siluitor, seducător. sîmbră, 48: 4 = tovărăşie. simeţi, a, VI: 65 = a asmuţi, a întărîta. sineţariu, 63:1 = armurier. sireap, 21: 19'= iute, aprig. sirg, I:_ 18; IV: 54 = îndată, imediat. sirgui, a, 36: 23; 77: 9 = a grăbi. slobodzi, a, 15: 7; 57: 4 = 1. a încuviinţa, a autoriza; 2.. a achita (de pedeapsă). slujnic, 28: 6 = servitor. sminteală, VII: 70; XV: 212; 42: 14, 16, 17; 43: 25 = 1. supărare, turburare, împiedecare; 2. abatere, neregulă, gre-şală; 3. nesocotinţă. sminti, a, XVI: 235; 13: 2; 24: 6 = 1. a împiedica, a abate; 2. a face rău, a vătăma; 3. a schimba. smomi, a, 34: 3; 57 : 12 = a momi, a amăgi. ' socoti, a, XV: 198 ; 8: 30; 42: 12; 50: 2 = 1. a păzi; 2. a îngriji pe cineva; 3. a considera, a crede; 4. a chibzui, a judeca. socotitoriu, VI: 67; 16: 11 = 1. paznic; 2. administrator. sodăş, 5: 6, 7 = chezaş. sodomlean, -că, 39: 2 = cel ce face sodomie. soţ, soţie, XV: 115; 4: 13, 14 = tovarăş. sparge, a, XVI: 225; 39: 5 = 1. a rupe, a nimici; 2. a anula; sprijinita, 11: 24; 12: 6 = 1. a interveni; 2. a apăra. sprinţar, -e, 26: 7; 21: 8; 43: 8 = l.uşura-tec, nestatornic; 2. echivoce (cuvinte). spurca, a, 4: 9, 10,; 28: 1, 6 = 1. a face necurat; 2. a necinsti trupul. stavăr, v. om de stavăr. stepenă, 8: 18; 9: 53 = 1. spiţă, grad de rudenie; 2. treaptă socială. strica, a, I: 4; XIII: 148 = 1. a desfiinţa; 2. a cheltui; 3. a deteriora. stricaţi, 45: 5 = bolnavi. strinsoare, XV: 184 = constrîngere. stropşi, a, 7: 4 = a călca, a strivi. sudalmă, 44: 1 = injurie, ocară., sudui, a, 1: 1 = a insulta. svădi, a se, VI: 64;'43: 16 = -1. a se încăera; ' 2. a se certa. Şlic, -e, 15: 2 = căciulă boerească. şuveală, -eale, 26: 4; 77: 16 = pretexte. şuvăi, a, XV: 205; 16: 2; 32: 32; 42: 10 = & 'pretextă. Tălhui, a, XIII: 114 = a tîlhări. tălhuşag, 26: 3 = tîlhărie. tîmpla, a se, 11: 14 = a se întîmpla. tocmală, -eale, I: 4; 51: 11; 58: 6, 8, 10; 72: 2; = 1. învoială, convenţie; 2. regulă, rînduială; 3. ordin, hotărîre; 4. faptă, acţiune. tocmi, a, 43: 16 = a-i face să se înţeleagă, a-i împăca. treapăd, II: 32. = alergătură, folosirea unui -animal. trebui, a, 12: 2 = a întrebuinţa. Ţiitoare ' (muiare-), 9: 18 = femeie întreţinută. ţiitoriu, 15: 12 = stăpînitor, suveran. Vltoane, X: 88 = altoaie. ultui, a, X: 88 = a altoi. Vădi, a se, II: 27, 28: 4-: 13 = 1. a se dovedi, a se învedera; 2. a reclama, a denunţa. virşuri, 50: 6 = versuri. volnic, 1:9 = capabil, apt. voroavă, XII; 95 = vorbă. vorovi, a, (vorovască), 9: 44, 57, 61 = a vorbi, a grăi. • votrie, v. hotrie. _ vracevanii, 8: 28 = leacuri. vrăciui, a se, 13: 2 = a se doftorici. Zăloji, a, 6: 10; 29: 1, 2 = 1. a da în garanţie ; 2., a da în folosinţă. ■ zapis, -e, XV: 214 = act privat, înscris. zburdăciune, 28: 5 — desmăţ, desfrînare. zervi, a, 74: 8 = a face zarvă. zlobiv fpl. zlobii), 1: 9; 54: 6 = scandalagiu. LISTA FIGURILOR Fig. 1. —Portretul lui V. Lupu (după N. Iorga, Portretele domnilor romîni).' Fig. 2. — începutul scării Pravilei. Fig. .3. — începutul textului Pravilei (f. l.r.). Fig. 4.—Fila 7 recto cu frontispiciu. Fig. 5. —Fila 8 recto cuvinieta finală. Fig. 6. — Fila 8 verso cu frontispiciu. Fig. 7. —Fila 33 verso cu frontispiciu. Fig. 8. —Glava 3. Aplicarea pedepselor după diferenţa de clasă socială (f. 39 v.). Fig. 9. — Fila 40 recto cu frontispiciu. Fig. 10. —Fila 46 verso cu frontispiciu. Fig. 11. —Fila 63 verso cu frontispiciu. Fig. 12. — Glava 12, zăceala 29. Aplicarea pedepselor după diferenţa de clasă socială (f. 66 v.). Fig. 13.—Fila 86 recto cu frontispiciu. Fig. 14. —Fila 87 verso cu frontispiciu. Fig. 15. — Fila 94 recto cu frontispiciu. Fig. 16. —Fila 117 verso cu frontispiciu. Fig. 17. —Fila 126 verso cu frontispiciu. Fig. 18. —Fila 174 recto cu frontispiciu. T Ilu-strissimi/s .•vro,CtXsws;MU$ Pkinceps Ac’D.o%ii>;r>, Domini^Baalii's D/G ! . 'l>KRAi’XM Moi.'Â'vriA PKIXCLFS. ETC . . . . / Fig. 1. —Portretul lui V. Lupu (după N. Iorga, Portretele domnilor romini). ' * / - Jt ^ •/ «*■ |Mg fAMAt ^nif'l’rttpn AA'bu ^frtfHTOffS. MZArs <|>A4^h k&VcTfsrnScs ao . fţfVi&Tc nft. c«« • At/f'ffn'*rrfyii . nţisT^n^r^H . ujh rmtrf^M(|fc , fSH&TMf rrîlrM&W/lfc 3* 4 . Al? 4 ^OT^k'/1& . nrHTjl^ flltl/M/ff /'scr^'ffc^ n'siniTÎf/it rstf. n''_ .>_.a/-'.'........-. r_____ n' ’ , 1 . t f /■ * /^V C« H fit <»l f/i^i fiXar^M* vro^ /^t^a ^0T/tp 34 fi . ah Tei AATda . I. f* '?!' ’a' <* r. ft T~r O ■-* d rx liAA'ffRAAiAniM’hrti AAtr'6&Hf/\lTffKA. ŞA T . AH Tfcl IJ^fÎH YfrZfiOffc- TOff/ViH -34 |fv*H T4I rrrmM nî/WiHT^H/ir . *- r, • " *- ' u* ^ 1 j« Yfr'ifiA//Mr£y« 34 g . ah a . fl'Z/VVLMT^OH • ,-T ,, / .. *- •?- 't c- - ct • e* IlAXrAftH'itlU&OfliHMSAn'hM'ltirZfHA* 3A O AH TU. JLfl(T0fttM/ltf/!& • LI . > * .?“'// o <-* c.7 • *r []l&r>«ffML ?ffi4 AGA nifX fC5AAT6At . 34 § ,JlH *L.! s w f 0 ' -1 * fîf/iT^a . . UlXfiMl'Ifyf • 3 3 -iStM Fig. 2.,— începutul scării Pravilei. nfagMeTOKMHTe/UiG® UIHGK0/I06 • T0Jj6. A&^TOjîfM f!%M% . AtioA/iS , |]fKrrf ^fT/l&TMfK fltTţtf A&ţiwoşm BiHAO^ fUtTftf tihMtlLjk . fflw fTfHTfţfnf&'rOfff . f[ţ%nn^k ^rtfaytix. T&Wjso wh ffţkTAf* YMWZfiA^A <Ş«(OS if^/h jţ'KAA f A > t(Aţ'lH ăO^EAA K^nffiH^fTATf « nA&TAfH ,nfH'(HNAflfttr'lti , Z' * r-r *f f *2' y*/ f s /. ** 4T(0 fI/i3TAfW , ţIUSAţt IUH fîUI A* * ffiidf niM*Hr&6 , ff&HflcnTA're . wa* fs . */ 1/ * ' * 1! *» ^ * ' / c?* ffSK5/U6A^^‘S^ri4ff^ ^ AftUH £KY£ 6%lcAjÎH tUH KOAfîH Yf R,UfCI,YM jf&fc . []fHfHHA jArţfA * k r A&toApfî ^(c^sa a^a /jl'iHf'i'xA CjJCWfiHT/?; fTfrK.'f^ AA UA^,USH C^fiA MffTfffA fC^AATf CHT* , JLbfTAYA rEfiAT'lfMA AYAfiHTA .1# / / " ✓ ' \7 W60 ttrţlWA rAAKHHAf . f'lASATf fT'Xn'LMcJ / '' // Z’ /• ' ' rfn PÎ.MMBA6 AfCHK CHTf WH frAKA C%BA litfnOAl]If , HofiA ABA MHYf WYffLTAff - ^ %mriMA^ fott A/ii a Aî^nji/ţfA «y({£oJ/ c^n/ţfr^ Ulii fi(ARA riitîţLftf /ţvnr^YA6.W YfAAi/ /toWfc 11&A cn^lif (TrLllTir.&rl't! yN’î’MYASH ri, / * T ' ' t * ' » 1 < ţÂK VUfiMWJEH . ATbti^f /^OCHTO/fi AOSHTOta . *-* * * K *. «. MH |{ CL6A HfHAfJKH fififSMt * I " I " / ' f. »* r. . dtD'JT* IUH BAnAUK npfAOKSAt* A/1T2A . LUH A'itAA kXaOhXm, AT^aM . VfWlM roMH (^fr^r,s ^fcJ/54 eytretiH {a^^ovra aosh tftffîtiA . LUH fri.lih'Tf WA Cy'fTfN'^/iA OAfTf KSHtăOt.AA AtlTA . AKnrAii'* Titstff m*S «-•/ t/V v * ** t AfATC rCSKCCflC CEMMf WffffA^HAf tJUHn^naf^SM/f'LTfBA . (^b ^UlAr^AHii fÂ(Tf AU3A . f<1f{ASPIRA $tffA t\t tutiti Y#M CSC TJHţlf fffcfMAC. /VUff U1H ri<]WlS rSAYAfil TO£lfr . ATfittYfUfţ . /^TţA'tfAk YAffc fC'SH^fc fiOfăfA •■££!« flAfAT# (fSM^M^rrrAATfc ffSiWAfA CA^LUA M# fflffHM /’, / ' *2* /» • « / / *j f tfMIff A1M ttlH ATf Af/NMfrtA AYfCTOdA A/fOAO, ăOf&MC rfi45^0fTt 4YMif5fff5 YfţA5 faţATh c îc G* ÂT/fc T&Vfyo IJLIH &TA pOG&ABH, YffXSHYf JfAT* $tffrtfuiArtfA& AUIH^fflf crcipH npy'«(ţ«A&;râWi , M^AATC iHtifH , ffAjJMf M&JKfMffc AA^ffffSWT / . / ✓ jr' I " " /V CAd flfTfHYf/10(C lf(&A<î>H jy(CH(OAff , w i ff Fig. 7. —Fila 33 verso cu frontispiciu. •> 3* n$HTf8*eAjrâfi5oxj&.fl, fljfMM MAflHAOfb . Ylf'SâMYf JljseoÂfH, rAA p r. fAA 'ffRA M&KH AA$H COIXfH . LUH ^tA5AJ(H l tfAfHH J^.Tţtf'ffRA (A^ARA f^&Hf^vjCrjŢir fi-iTlMA . CinY*£jirf fHSNC&tf HTO|H . HfAA^fRA UHiA t(tfHAA , nH(AtfjKA(KX ff&ffâ ' 1 1 / ~ * t/v*" . U1HMAH An OH fABA tSJ$H <|>AYf r^flliAAT IcX/W, Aţf f&jţtfff nft^OMtik . D«f Fig. S. — Glava 3. Aplicarea pedepselor după diferenţa de clasă socială (f. 39 w). At ţl 0 H Ţ f $ K & A n K 3i H H? 6 A S4HH jlH [£IH fl'mTfitf ¥<|TA ţJK AOfk ,TAA , £ , / v Tf HH YHHOIIlf HeAHHf&H » A'fftjî *V*^i{'&$Ai( M*%ArfmiAAxK^MAşcctifimnţi ^ntfAT^Ah USH tpjt'iH . VfH ri/UT* „ţfţTffH 4>&UfH MfCŢt frtrXf* , fffssHvr x^a/ife v^fr <(h rz$fY9fH>t Va/lliAlUHfKlfSt . «V*nS^lfc *' I ' 1 * •' ■ 1') AilTS/ii &Affi fffil c WH HXMAH fi'L'ii tnoant a4'(tfni rciÂfUHrt . 4¥4f*r4H • &jlH ff4ffH 4SÎff^ f4b AfenTAY’if/K ^f(4>H LUH ffj/ffeMff iî HflflHH* COAfHH& . 'f& ■«•6 HfMHfCA cf>0/ţOffl^ iftâi?£a rsno dT* WUIA JLfYCdTAtf A * «IfYHJLMlH . YfnfiA V ' " V ’ ' i/"1 p r ^ , ' ^YfţTA tOW(HH34 . lUHMadMJA 4>*f* . ffXUiH H «y'YHffc ff'SJGA'Ti JLfflAHHi %T/ *£3" " / ./ /r / <î* /» „ - ' (<$>AlfXitAA • tAA '{(sa ey-YHif fâţ^AL. k*jJ1a ; I \J / Y / kJ * 6/rifH majJ'in^oH sdKATfAf . HMZ6A fffTA . fi({JBA A$AA f(A0(Tl^A eyfH^ffA A"1 AtTA fSjfaţM'fyf. Htf/untfrAjCrfAATL urni f lUIHfOA^* stfl taHHM.lUHAAlj trjlfHtlK rfdAfMf f'ifJrffTrfcfffTS tuH ciuifc Xnr^rc^/f^Tf^r , ţ* Mfw frw •tUTAţf . rr ^ " / . - vT <7 ^ 'ŞHtURA A fi A ^fHKf j fiffdfU AX((ţ5 CTţCHH IUH ăoţk BfHH * no^Tf i'zăvKr,* 4>'2?'ă HHYf .YfCTtSHYf Yf*T/tf * / /» /» / /. , / » > AiAlCAf'S rfZWfT# fTpfHHfe . / ' '.r / v. I , » , Ţotumu,! rroATf «mu £3fMTf,if., ^mayma KHAfljHtif UllHAf fOlSOT'i'lţU AiAKAfl ^fLU^'ff h Fig. 11. —Fila 63 verso cu frontispiciu. * y' AiAkoa iua^ fr'tsn'ir.?* A&tfiuH • ycmaa4 Jl *,* . v * ' * ' MO AtfbMk C£}H AA.X WAAQţ%trU • A'fftTAnBA- H^//* ^ ţ^ * ✓ '/./.# COK «rB-ţwTOrffK’.fc *'ATfiHYA * Jf /7 J >, <1 / 'Ă' f/ ff tyAtlA WMQŞ& Â'IWTA YffCMrfcip HM164 t€TA tA<{uitt faTfAAKHn& • Ultifo^ViBA nfMe&tf , 'ifXA'te&auf f^4>Ts wah ^fyo ♦ t£iHva4*/i^ /' 1 2- ^ ' * 6 * ' rOM'Ktflf t%5yf ^•ZjS^ ^fHHYI VWCfTAfţ . {ţM Alf&AHtH tyiu QL'MB fifAAT^Ai , f1(4>ÎHA%M VMA HKYf (itfwJLr&A.K 4i£JA ff&IMff - - * * " > - ^ ATflOflHAl^ SASpA PÂA h'tHf& Yf/M ffJdJ’î ^ '- * / >, * .j >~ . *s* 0^A4 Yfg’ÎSA gnâH&HNH IfbMSA flSTA f} />! „ ?•/ 1 ' /V f , / «• ^Xr* tffl M^HAOH . B^ff SfîO^UJf Yf/ţ A&tf&H'r * ,/ ' * * " ’«/ ff&f&t 3YHA* ^«3nfHT0^H4 fv*& ft'SKfr Fi^wmt, fţcifcW'iHT&irrr,* mÂ&ţâ AlwMAC-smL UIHaIaGA • ATattYf nTSfG&f J ^' ' \, t/••• /?* * '* r&AQAnrţ AAlfttAMk-9 KBMWSfif . tt»Â4 AtSA QY’tMk AăJ^VttnTt AT’gH rg£$4 10H * n&W $©i?*r£ ăffffOfî^Ts . wiMMAfo mmţ . » / ✓ * - / >/ j: ^45 tyYHCb ? HfHTfă C%tKAnt ^fAACAfVgr.^ < irt&Tf aatl ft'Hfjfe H^ffA Bf4:Mt , jg^a^AvJs, fKI'tlA frihiAk &$t&?KA\AUSk . fd&MH fd/ Aţ@4|T( , ATŞrttf ^ffi54 4<|>44 4Y*£f# Fig. 12. — Glava 12, zăceala 29. Aplicarea pedepselor după diferenţa de clasa socială (f. 66 v.). KiHjLm'fe'KU’OMle , ji * . ' * s / /,'x * '«■ «H^Ktli-^ftnvjk ZlfEATt WAAAtlt am j 10 ')* f f A\%HHW$kAVafi'f.fŞ gJQAWi fZYM/K i / * ' 't ' tfAAlţtttfljk £1K(|>;i*f^, a g’EpSAWSM ^Amg& KtflCH/ysUllf KAAl4fa? $1Hl{wăAT%M$ Yffiiî . tUU AAAHBfWOtL mHrtffXfiA' tmo&A^rj^ ftmnrdl B^thhAWi^tsaA t£$e%s>Ht?e 4fM$K-4m5*r& nfiinţau * ■ ^In'iftfHnBA MlfttfA fifS'LfSATt . nSHTpfipJKM'ZOIMkA • WMAHBŞIWO ntTţtf Af^MKCflfA JT%fHtitţHAOt& * WH ĂftâfifAOfli mo K^Mn&tm p&h$akx, HffiOff USH t’&W&ATIMt /^Tftf'fCăA . HHYff flOATfC^^îV^ff^ ^trffe^HifE «fOff/MA/14 uih ynfiMirYA^’zrrfff'afrJî'ra * *î « jil Fig. 43. — Fila 86 recto cu frontispiciu. 3A- A ncHTf SKiie^A/iipfeje /I&WfVfH IfOATf C'KffMT&H flOJ rowdtKJţ' AitftÂf* tfKAfX A UiH ^Hpk-yn^ffj&îfil . IM/I, K* • ,1-1 1 ✓ 1 * / . MdMţ * . ftOdTf E^âC4T3/1t CI ^ ^ « ' #'/ * WfKO.UJX UJH r£WOHri'f«’A ^(rt ^ KdfA f'AMrfcjU» ffJiW'r'^jlAU . UIH A44Hfijl*iTOa . K'lH^k ittyhIA hjh ajitata, . mj,* fi(iiA$>H np^rf&ffif'A rrjif /mSMffc UiH Tflff&l AjJ-iTAjJf . ATbitle H^IIOATC * rt ’ * ' 1 . ' f'iwroH'teic* AfitifAr&uni . â>%tx> ^ffiOA yu^fLi^A^h . AKAţf, . UlH<ţ>H tyiiMAf Ttffk ^ffTOMH UiH ff/f AHM*/Of6 ClAAfăftf'&bf , SjpSÎfA ^ ^ ^ t ţ/ (-M.o(Aiti . M(JA TOTfc HdnOATl {{XndT'ktA (fi, „ / >■« f. ~ ., 1 -tntwA tiHrxok fiwroH^fffA „ fJfifi^n&TA M&M5A ff&fiOA f« , CZfZlffnW^ * j .j * •»/ * / *-/»’, ^£K*£jlEATa(lîk . UJH tltfUJH tfHKAttH flfHTjJS na^K5f5(A £'I|J£4t84&h . c- ' * I " î' « «* UIH A14HS|'JT0 fi/4&H nffACKbft mti Fig. 14. — Fila 87 . verso cu frontispiciu. . . * * 9 * / fi S&GWA'rt» C&&A ifiTA UIH A'tdTA USH fai(X / .1 * .t v ' •<■ **■'.1 «/ SAfA ■\ e ă â y e ni so1 a q % h k / o â O A . fKHTi^ tf7i?r&(f>Af{'/& AffOAO nŞ'ţztftf QBtf ixiw 7 ' * ** XI' ' AAffTfffApe fieeitiyc aia aats ;?«• A AffO/ÎO 9Jft.tBlţ' WK AAW(TOA*rcfy&AWfHAi £€AWştfflti 1 ir&MK6H&'&KAA$.A'teAAtr&t(MMJL / * /* < /S / if ^OTpatUH fSBA Yf^T4 JţOTfă . OIH iff*S mrhW^dfiAfl& . (IIff f(A6Yt1^Ab ^HYfA */*'»•' * s • v *?• '> f'SHyS 4>MffTffffAV& Yf/fv YeUiffdfi,5K'6 fftâ&JLMf EliH ff^ff&rt’ai'rtAf . tDH ffî/ffB/W'XTpf/ltf / * . /■ /* v ' / ■ /1 » / gAH AKOAO fZHUf AiWffTffCAT . f-45TO J ică fiff ffîwoTirH . naf4mT4 tiAb waaoaşa. wfH J 'e~ X ' \ ' ffăYf MOATf BAA7f . (UH neo^li 7f^T<4 VfA Yf60f<ţ>H fiHKO&Mjkt f/M , AU . ” / * -/ /•» r^/rVr-^'0\\ ^HLJf AMffTttfAT MfTf 8/1 flIfM - ' F^v^'i^a UJH VJrţiUAAA'lMAH ţl& UShMAU ■** ' r-’ // '?' „ pMifiA/ IfărTAHT,* AflC'L H«'fc/r3fif/N (UH ('IfffAAl'L f'iyf d-VUCTHUT -ruGd^vrî^JM Mf{|iHttc . i{Af.'t'iOk, {(tf((AţA ri^f'iao hcîta /^nţt&HA t(tfnnurx • n-p^fiH/îA cffr(y))H'n’H . IţvucTftc^fr'Eiiuf, c'idj-m aiow rrHnî^rt * sjr r / "*/ / / # /r ''*’ {{HfloA ^fllT'ÎH . WfTf (făHbll'r* f'iBA îcbWfM , HClţlHHţ l(^6f(WM^/Âie . ffAfA lltfi * ij ' / <•//•/ "/ • WAS^ATk nfi.ABH^^ . Ai OU) M (T( «PTil* '; ' ' ' ~ /• . C~ ^uliMT^ . VfC'ssH-ff rz^riff&H* , /ţvlf.* /VUMMTf . r • ^fjîT/.pA CIMljiMXH AîffTfff/ţTfe , Vfni^'W « '> ,, '«■> / tpi.c's n<5'rA . rarTf rf/LUH npcki(dpJA. A\Af{AşL 1 / «., ✓ * /. , ,i ((•ZUUllSHKk AAljH fiAlKAAH. iCi/Wk 't(AA't(Q>A'tG h l-.T fiu; Fii:. 10. —Fila 117 verso cu frontispiciu. F^IfTfo GtMfiUS KîfUli CLSO Kf/UA /MM IU . tXlH ((KUfitft’&dQ (ffMA / 'S' — MA^li . (M4 , /MA • A 'tfAMSI U1H MAH C&tL . %MHAC (71“^^ r^n,K JşjfiOA . Tff&cîf f n^W/vi fe /C'ZfiOA &H , AAA^((fi^6H K'4/lYr£cTA * 'l(('ZeH'!€ AAt'&A'hAAH , " ' V / r .. ' .7 A^mcHn (WA i( cxAre . ^fvf tcmta c3a*/vm ^ / ' r ' ' / filjlă^fff^ /Jv^OW IfHridpH tAo MAfC (AoAAHKJfc Xfflff A^ifiCTi AWttffH 'IftTAtf nfiHnţfl/âfk . ’ ' 7 7 * / / / i ^ wiSHYf . rrrrfrfafiHHA AfM'rdarf.uA f-wrr »7 ' * * f tlH'Tk . CLiH tA5 A'SffSTt f- (Hff V&1 ffAofi f&ÎWTYf4>^ 6«<4>H /tt.lff i&Atifffft 'yj '? ' ' ' l. / '/ " tASUJHAOKdAk A*f(A6f tA^N BfSWSSAfiX*. hm ash s,&Mr%nAA A(iwiiiA$>A'ti • 1 * ✓ -‘ir — • . vaa9 or . W&ZA ÂjiAA tittţiHHS £($>AljX. tl&A^Att SYftyffjlf . MVSH fig*£TOP& K^ÂfAAS • TJC Ssk#H E'ZSX'TA AffOAJi ^t^Al^k tAfX> ^CflBA^H H&AWH T’SAtnA/’Tt AffOAA UIH ff&fiA&H UJH&V / ./ ^ i / " ' HfMHffA tfSMfiA fîC'idiAM’A SYHAfif UiH KIYf /?* / /7 N I / | f/16 A/fOAA {tf/MHff/R IM3<ţ>1ffaT6 . ATSHYf HftfîfiA YfgTA . Jtii * Fig. 18. —Fila 174 recto cu frontispiciu. KlIîirA HACTABJIEHHl ftUS PYMHH KPATKOE COflEPîKAHHE ComiajiBHo-aKono- 0KOHOMHKa MojijţaBHH b nepBOîî noJiOBHHe XVII b. jniHecKoennojinTii" na^rmaeT npnoSpeTaTB sce 6oJiee n SoJiee arpapHtifi necKoe nonoaceHno -r> Mocasini b nepsofi xapaKTep. bOHpcTBO, 3axBaTHBan KpecTBHHCKne 3eMJiH nonoBHHe XyiI b. h BKcnJiyaTHpya KpecTBHHOTBO, yKpenjiHJio CBoe noJio- jKemie rocnoACTByiomţero KJiacca. OeonaJiBHaa 9Kcnjiya-TarţHH ocynţecTBJiHJiacb He tojibko c rţeJiBio y^OBJieTBopemiH noipeSHOCTefi 6onpcKoro xo3HiicTBa, ho h noJiyneHHH 3epHa, npeflHasHa^eHHoro Ha nponaîKy. . Boape h MOHacTBipn, 3axBaTBiBan seMJin KpecT&HH, HyjKjţaJiHCB b Tpyjţe nocJiejţHiix, h n0T0My 3anpeTHJiii nepecenemie KpecTBHH; nHTaB-ninecH Hte 6eHtâTB cyp0B0 HaKa3tiBajiHCB. Cboh 3aK0H0B, iicojie^yeMBiii b ^aHHoii paSoTe, KaK pa3 h y3aK0HHBaJi btii MepBi. B cepejţHHe XVII b. pa3BHJiHc& h peMecJia. Focnonapn noonţpHJiH coB^aHHe peMecJieHHBix o6'Be,n;HHeHHH (SpaTCTB), jţapya hm npaBO hmctb coScTBeHHBie cTaTyTBi, n0T0My ^to b hx HHTepecax 6bijio yKpenjiemie nop;o6-hbix npo^eccHOHaJiBHBix opraHH3an;HH, K0T0pBie nojţnepîKHBajiH MOHapxHK) h npe,n;cTaBJiHJiH co6oîi H0Byi0 oSmecTBeHHyio cnjiy, npoTHBOCTOHiiţyio SoapcTBy. B 9to Hte BpeMH BCTpenaioTCH rpe^ecra-ie h TypeiţKne poctobhi;hkh h TOprOBipj, 3aHHMaBHIHeCH, TJiaBHHM 06pa30M, 8KCnOpTHpOBKOH 3epHan CKOTa. B nepBoii nojioBHHe XVII b. TypeiţKoe rocnojţCTBO ycHJiHJiocB. IIop;aTB (xapan), ynjiaHHBaeMaa Typiţnn, y,a;BOHJiacB; ŢypKii cMenţajra h 3aMeHHJin rocno^apeii, nojiy^an: SojiBHine flenemnhie cyMMBi npii 8thx *iacTBix 3aMe-HţeHiiHx. M tojibko HeoSfiiHHaH jţjiHTejiBHOCTB npaBjiemiH BacHJiHH Jlyny (19 jieT) c^eJiana bo3mohîhbim cocTaBJieHne h Hane’îaTaHHe CBOjţa 3aKOHOB «KHurn HacTaBJienHft ^jih pyM&ia». CocTaBnenne B nepBoii nojioBHHe XVII Bena KaK b MoJiflaBHH, „KHimi HacTaBJie- TaK H B BaJiaxmi no^iyBCTBOBajiacB HeooxoTTiiMOCTB b HIIH ITJI3I pyMBIH J 3aKpenjieHHH HeK0T0pBix npaBOBux HopM b nucbmeHHom BHjţe, 0c06eHH0 b oSjiacTH yrojioBHoro npaBa. Bbijio HeoSxoftHMO, *ito6bi CyflBH pyKOBOflCTBOBaJIHCB nop;o6HBIM nncaHLIM pyKOBOflCTBOM, B KOTOpOM 410 KHHTA HACTABJIEHHH PYMBIH HyjKjţaJiCH ii caM rocno^apcKiiit zţiiBaii. YKa3aHHBie 06cT0HTeJiBCTBa no6y-ffnjin EBCTpaTiiH, StiBiiiero Jioroeoj];aJiBHOMy rocyAapcTBy MoJiflaBmi. B 1646 ro^y noHBJineTCH b Tmiorpa<|)HH «Tpex CBHTiiTejieH» riepBoe MOJi^aBCKoe yjiOHteHHe nojţ Ha3BaHiieM «Kmira HacTaBJieHnîi ;d;jih pyMHH no iţapcKOMy CBO^y 3aK0H0B h no /ţpyrnM nocTaHOBJieHHHM» („Carte Românească de învăţătură de la Pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe”), 3aK0H0ffaTejiBCTB0, 3a,n;yMaHHoe h oSHapojţoBaHHoe, oqeBHjj.HO, rocnojţapeM, KaK 9to cjie^yeT hb otmctrii, cAejiamioiî Ha TiiTyjiBHOM JincTe, h peflaKTH-poBaHHoe ynoMHHyTBiM EBCTparnieM. rocnojţapB HyîKjţajiCH b oShihphom 3aKOHO#aTeJiBCTBe (^toSh n b 3tom OTHOiiieHHH noflpaHîaTB BHşaHTHHCKon MOHapxnn), nocpe^OTBOM Kcroporo oh KaK npe^feTaBiiTeJiB rocnoflCTByioirţero KJiacca ycTaHOBHJi 6bi ejţHHBie yr0Ji0BHBie MepBi, HeoSxoflHMBie ^jih yKpenJiemiH cynţecTByronţero coiţnaJib-Horo nopnflKa. IlpaBHTejiB nojiaraji, *ito ycTpaHemie 3JioynoTpe6jieHHH cy^eă MonteT 6bitb HOCTiirHyTO 3aK0H0,n,aTejiBCTB0M, b kotopom cymecTBOBaJiH 6u cyReă-CKne HopMti «ftoSpBix... iţapeii». Bncmniiii be#. g BHjţy Toro, *ito nojţJiHHHHKa 9Toro 3aKOHOjţaTeJiBCTBa He HMeeTCH, paccMaTpiiBaeTCH b Ka’iecTBe no,n;jiira-Hima yjiOHteHiie, Hane^iaTaHHoe b 1646 rop;y in-folio, cocToanţee ns 17 jihctob HeHyMepoBaHiiBix ii 186 jihctob TeKCTa, HyMepoBaHHBix, omenaTaH-HBIX ^iepuoii H KpaCHOIi KpaCKOH, C MHOrOHIlCJieHHBIMH (|)pOIITIICniICaMIÎ, BIIHBeTKaMII H KOHEjOBKaMH. Ha 060p0Te THTyjIbHOrO JIHCTa HaXOflHTCH rocyflapcTBeHHBift rep6 MoJi^aBnn, noa kotopbim, no oSBraaio BpeMeHH, noMenţeHLi npiiBeTCTBeHHBie cthxh, BBipa?Kaioiu;iie no’rremie rocnojţapio BaciiJiHK) Jlyny. Hpe;a;nc;nroBiie Eb- TeKCTy yjiojKemiH npe^inecTByeT npejpicJiOBHe, b kotopom cTpaTim. EBCTpaTHii nocJie npuTHH peJiHrno3Horo xapaKTepa omi- CBiBaeT Bce ycepfliie Bacnjiun tllyny, c 6ojiBiniiM cTapa-HiieM ocymecTBJiHBinero noiiCKH b pa3HBix CTpanax jţo Tex nop noKa He «narneji... y^i-iTeJieii h $hjioco<|)ob, K0T0pBie H3BJieKJin H3 rpeqecKHX h jiaTHHCKiix KHiir caMBie JiyHimie ycTaHOBJieHHH». HnimiiaTiiBa n0flr0T0BJieHiiH yjiotfteHim npnnHCBiBaeTCH rocno/ţapro BaciiJimo Jlyny, pacnopH^iiBineMycH, htoSbi Jtoro^eT EBOTpaTiiii. 0T06paJi Heo6xo,n;iiMBie ■ ropnjţimecKHe hctotoiihii h h3jiohîmji 6bi hx Ha H3BiKe CTpaHBI. KPATKOH CO;inP/:'AHIÎH Aiitop y;io;i;cnnji. CooTon.nenue «Knnrn ;t in pYMi.nî • n<‘ 3:1• K.TIO’ia.TOi’Ii TO.'i IjKO l; ] IJ > (> f' T <»M II f ■ ]' CI î'' .‘I <' 11! I' > <' T ] *;!! î î t < • I'< > TOKCTfl 5 HO II B BblGope II pa3M0IHennn oro B TaKrnt I1« . MT'iui.I iiiio npn;ţcTau.'in.*io Gw e;unn>ni xapauTcp. E;uiM'-n:f‘mino yi.-jKiaini^ b iniio-nienne .'inna, paooraniiiero na;i cocTan.'ieiiiie.M :!.'ii%oiir-.;iaTi*.'!i.cTna, ii:ix< b npofliic.ioBini .*ioro(})Crra EiicrpaTiin, npe;uTaB. miniupro ra'mni ccuh ;ii>,t<• -pOM paGoTLI, MTO BllO.'IIje B03M0/KII0 , ll.MCfl I! BII,'IY K' '.Ml1f'TCI 171!('«"TI> E!.(T| KITITII ii Tţainnioii ou.'iacTii n c.iany, KOTopyio cmv npiiiicc. io y/ioH.-enno. eocŢaB.irii -noc B 'JG32 rojiv. B dtom OTHOiiiciniii, ojuiaKO. ni)icKa:n,n!a:iori, muchiic. mto oGn3anno cocTaB.'icimn y.TO/Keimn Ghuia isMcnena ne to.ibko o;uiomv EiiOTpaTino. a nc.noii KOMiiccnn npocncincimi.ix .TioAeii, mto :jto Gy;vro Gi.i Bi.ircKaoT n3 caMoro npc/inc.iOBim. OflHauo, c.ncjiycT npniurn. bo niniMaiuie, 'ito b cootbpt- CTByiOIUCM MCCTC npefllIC.MOBIIJI II0JI C.lOBaMII «IlOcpO^CTIiOM V MIITO.TOii II clm.’iocoflioB» EBCTjiaTiiii noApaayMCBaeT ne m.'tciiob nanoii-ro i;omiicciiii, ho aBTopoB, nai; nanpmicp 3onapa, Ba.icaMOiia, Briaerapn n ;ip., k koto-]ii,im iipucocAiiimeT ii (Papimaunyca, ii3B.Tieiamix 11:3 rpcMccKiix 11 .'iaTiincKnx Kimr .TiyMiune nocTanoBJieiiiin 11 pomenim cviaBiiux 11 cbuti-ix napeii. na3-Bannwe IţapcKiiMii yjiO/KemiflMn. rioKaaaTeJiBHBiM, Bce >kc , hbjihctch yTBcpjK/ienne EncrpaTim b otom npeftncJiOBini, mto eMy Glijio Aano «nacTaB.Tcnne», mtoobt iimohho oh Bi.iGpa.i n nepcBO.n Gbi MaTepiiaji. He ncKJiioMeno. ojuiano, n to. mto EBCTpaTnn iuor n0JiB30BaTi>cn homoiiilio ii Apyrnx jiiih;, Ges vua^anim nx hmgii. nan, nanpiiMep, yiieiiHM rpeKOM Me.TeTiie.M Cnpnroco.M, iiaxoAUBuniMcn b to BpeMn b MoJmaBiin. CoAcp;i:mmc. yjiO'/Keniie iiaiiiiiiacTCH c coopamm nocTanoB.ioiniii, npn- ^ionneMBix k 3eM.Teiiamn,aM — leges colonariac — co- Acp/Kamcro li rnaB, pasAeJiemiBix na naparpacjiLi, OTnoenuinxen k napy-nicnmo rpanim, BJiaAcnnii, k oGMCiiy 30M.nfl.Mn, k noKiinyTHM 30M.TAM, k pa3;ieny ypo/Kan 11 T.n. 3a nocTaHOB.TGiiiiHMn «a,ta seM.McnamnoB» c.'igayct 5 r.iaB 113 I_ţapcKiix y.no/Kcmn'i, caHKi;iioiinpyioin,nx Kpa>Kn n jib.7ihiohi,uxch eBfisyionţuM 3bciiom îMOHAy nocTanoBJicHiiHMii, Hacaioiuii-AuicH 3CM.'ienaniu,CB, n ocTa.TLHhi.Mii yro.'iOBiiiiiMii nocTaiiOB.TcunHMn y.T0HTBaiOT motiibbt. na ocno-Baiuui KCTopwx cvabh moîkct yMCHbuiiiTb naKa3aniic. O,inah'o. axo y.To;h'Oiine oo,"ioj>;kiit ho to.iuuo npe;innoannn vronoBiioro npnnn. no ji Ho.'n.iii pn;i n]H\"iiin('aniiii rpa}K;iancKoro npa.Ba. a Tanine n nocTaiiOB.ioniin îiepKOBiioro 11 pana. «Knnra naoTaB.'icnr.ii n-in pyMi.ni» cGOTBOTCTBOBa.'ia ncTopn'-iooKHM MaTOjtna.'iMiMM ye.ioBiinM Mo.T.iar>nn. ooiuoctbo noTopoii. ]»a3;ie. iohhoc 11a K.'iaei'M. ocnor.i-.iBa.'iorB ua (]ieo,Ta.TBnoii OKcn.iyaTauiin; c.io;n:ir;aTC.Ti>no, oua ocBMina.'ia naBiiciiMocTB KpecTi>nncTBa. npiiKpcn.'ieHHoro 1; 30M.10. n yoaKOHiiBa.'ia yro.'ioBHMc niHiBiinermi GonjiCTBa; oua npcAycuaTpiin&.'ia u 412 KHHrA HACTAJIEHHH JţJIH PYMBIH to me BpeMH pa3JiiiHHoe nojio?Kemie nepejţ 3aK0H0M h p;jih flpynix cocjio-bihî h cjioeB, hjih SoraTLix 11 Se^HLix, 11 -pjm o6m;ecTBeHHHx hh3ob. IIpocTynKH, sa^eBaBinue JiH*myio 6e30nacH0CT& hjih KJiaccoBBie iiHTe-pecfci rocnojţapH n 6oap, HaKa3BiBajnic& cyp0B0. LţepKOBB II AyXOBeHCTBO HBJIHIOTCH Hp.eflMeTOM MHOniX rpaîKflaHCKIlX yroJioBHBix nocTaHOBJieHHîi, b to BpeMH KaK, c Rpyroiî cTopoHBi, HaKa3amiH iţepKOBHoro xapaKTepa npe^ycMOTpeHBi hjih npocxynKOB, KacaionpixcH HacTHofi rpaîKflaHCKOH c<|)epBi, hto o6HapyîKHBaeT ’myx B3aHMHOli nojţjţep-îkkh, KOTopyio rocy,n;apcTBO n ijepKOBB oKasBreaJin o^ho apyroMy jţjia co-xpaneHHH rocnoflCTByioirţnx KJiaccoBBix no3mpră. Bnpo’îeM,. pejnirH03HBiiî jţyx, xapaKTepHBiîi '^jih cpeflHeBeKOBoro 3aKOHO,naTejiBCTBa, hbjihjich roc-noflCTByionţHM b npocTynKax, KacaronţuxcH ceMBH, ceKcyajiBHOH jkh3hh h BooSnţe MopajiBHoii oSjiacTH, tohho TaK Hte KaK btot îKe jţyx BMemiiBaJiCH b ycTaHOBJieHiie HaKa3amiH, OTiiocHirţnxcH k oSjiacTii rţepKOBi-ioro npaBa, h cojţeHCTBOBaJi orpamraeHino HDpHnH^ecKHX npaB h3bihhhkob ii eBpeeB. HaKasamiH 0CH0BaHBi, B006m;e, Ha MEoţeHHH ii CTaBHT ce6e iţeJiBio 3anyrnBaHHe h HCKynjieiiiie. Ohh TejiecHBi, caMoynpaBHBi ii pa3iro-O0pa3HBI. B oSjiacTii oSBHHeHiiH yjiOHteHHe CTpeMHJiocB k BKJiio^eHHio b c$epy yrojiOBHoro npaBa MHornx npocTynKOB, K0T0pBie fto Toro BpeMemi $opMH-pyioirţeecH pyMBiHCKoe npaBO cni-iTaJio HMeioiiţiiMii rpaHîjţancKira xapaKTep. HcTonnnKn. ^to KaoaeTCH hctohhhkob «Emirii HacTaBJiemriî ,o;jih pyM&m», to caMan paHHHH nonBiTKa o6î>hchhtb ee nponc-xoHyţemie npnHa^JieîKHT SBiBineMy rocno^apio Moji,n;aBHH ^ţiiMiiTpuio KaH-TeMHpy; b CBoeiî paSoTe «Onncamie Mo.JiflaBiiH»- B rjiaBe «O 3aK0Hax Moji-flaBira» oh yTBepnt^aeT, hto ero npe^inecTBeHHHK no npaBJieHiiio, Bacnjing Jlyny, y6e,n;HBnmiîcH b HtaJiKOM coctohhhh MOJijţaBCKOH iocTiirţiiH, ynp e/ţHJi KOMHCCHIO, cocTaBJieHHyio H3 CBeflynţnx jno^eii, K0T0paH coSpaJia b o^Hy KOJiJieKrţHK) Bce nncaHBie ii HenHcaime 38Kohbi CTpaHBi, cocTaBHB TaKiiM 06pa30M eniiHBiiî cboji;, kotopbih enţe n b ero BpeMH, to ecTB b Ha^iaJie XVIII BeKa, npe,n;cTaBJiHJi cy,n;e6HyK> HopMy jţjih cy^eii. no# «nncaiiBiMH 3aK0HaMH» 9tot aBTop no;npa3yMeBaji yjiOHţemie, KOTopoe rocnojţâpB AjieK-caHjţp JţoSpBiH hko6bi cocTaBHJi b Ha^ajie XV BeKa b BHjţe HSBJieneHHH H3 Ba3HJiHK, a no?ţ «HenncaHBiMH 3aKOHaMii» — oSsumoe npaBO. «KaK".6Bi mbi He xoTejin ropniiTBCH hoho6hhm yjiojKemieM b 1400 ro#y, Bce Hîe y Hac HeT jţocTOBepHHX ,n;oKa3aTejiBCTB othocht6jibho ero cynţecTBO-BamiH. Ecjiii ?Ke oho cynţecTBOBaJio, to mbi HMeeM caMoe pamiee ,n;oKa3aTeJiB-ctbo poMaHCKoro xapaKTepa Harnero npaBa, n0T0My *ito yjioîKeime 6bijio rpeKO-pOMaHCKHM»1). H fleiiCTBHTejiBHO, Te 11 raaB, HTO GOCTaBJiHiOT 94 naparpa$a, o6pa-3yiomnx ■ nepByio nacTB «KHiirn HacTaBJieHHii jţJiH pyMBiH» — nocTaHOB-jiemiH jţjiH 3eMJienaiuii;eB — hbjihiotch nepe^a^ieH Ha H3BiKe CTpaHBi speB-Hero N6[xo<; rewpytxoţ, oejiBCKoro Bii3aHTHiiCKoro KO,n;eKca, TeKCT KOToporo 6biji npnjioîKeH, KaK oSbihho, k TeKCTy HcaBpimcKnx aKJior. EBCTpaTHîi 2) Andrei Rădulescu, Romanitatea dreptului nostru [PoMaHCKnft xapaKTep Hamero npaBa], Bucureşti, 1938, CTp. 12. KPATKOE COflEPJKAHHE 413 n0Jib30BaJiCH npn nepeBOjţe pe^aniţiieH, K0T0paH 6tma caMoii 6jin>Kaiimeii k pe^aKLţHH, noMememioii ApMenonojioM b kohijg ero rcKcarona 1345 rojţa, pyKOBOACTBa, ii3BGCTHoro MOJi,n;aBCKOMy nepeBOA^nKy ii ynoMHiiyToro hm b pyKonncH CBoero yjiO/Kcmm 1632 rop,a. Ofli-iaKO pyMLincKin'i TeKCT Menţine noji;JiHHHoro na 11 naparpa$OB, Koncqno, no toii npmmnc, hto 9K3GM-nJinp, K0T0pHM oh n0JiL30BaJiCH, ne imeji nojinoro TGKCTa, nan 9to cjiy-HHJIOCB H C flpyniMIl 3K36MIIJIHpaMIl, IţlipKyJIIipOBaBIiniMII B Esponc. JKeJian cflGJiaTb cboio paSoTy Gojigg hchoii m ftocTynnon, EBCTpaTnii bo MHornx cJiy^anx pacninpHGT Ha3Bamm ii ;n;a?KG tgkct, bboah o6t>hciighiih , K0T0pH6 oh CTHTaji hgoSxo^hmhmh ; imorjţa mgiihgt nopfl,a;oK naparpa^OB HJ1H BBOflHT nOA3arOJIOBKI'I BHyTpiI rJiaB. ^to KacaeTca Sojitmeiî nacTH «Hmim HacTaBJiennii jţjm pyMBin», to C.K. JIoHîKHHGCKy Mor ycTaHOBiiTB enţe b 1908 rojţy, na ocnoBaiinii npefl-npHHHTtix HCCJiejţOBaHHH, pyKOBOftHCB HeKOToptiMH yKa3aHimMii, no*iepn-HyTLIMH H3 npeflHCJIOBHH yJIOÎKGIIHH II OCOGCHIIO 113 erO TGKCTa, HTO pa60Ta Praxis ct Thcoricac criminalis — o6mnpHLrii TeopeTimecraiii ii npaKTii-^eoKiiii cSopmiK b o6jiacTH yronoBHoro npaBa, cocTaBJieHHHii ii3bgcthhm -BHaTOKOM npaBa IIpocnopoM OapimaipiycoM (1544 —1618) — 6i>iJia iictoh-hiikom rjiaBHoii nacTii MOJiflaBCKoro yjioîKGHim. JIoiiîKHHecKy onySjiHKOBaji' b 1913 roay nop; o6nj;iiM Ha3BanneM «Qra-puG pyMHHCKHG 3aK0HLi h iix hctohhhkh» [Legi YGchi romîneşti şi izvoarele lor] HMeBHinii oco6oe 3ii an eune tom, nocBflnţGimBiii yjio?KCHHio Moji^aBiin BpcMeH BacHJiHH Jlyny («Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu»), b kotopom jţaeTOfi noJiHBiii TeKCT BToro yjiojKeHim, napajuiejituo conpo-BOH^eHHHii ero HCTOHHHKaMH, a iîmghho: rjih nepBBix 94 naparpatfţOB — cooTBeTCTByiomHMH TGKCTaMii H3 Leges colonariae (ex libris Justiniani piac memoriae imperatoris selectae), HSBJie^eHHHMii ii3 paSoT JleBiţiiKJiaBiiyca h reiiMSaxa; a Haniman c 12 rJiaBti yjioîKemm — TeKCTaMii ii3 Oapimaiţnyca, flJIfl KOTOpblX yKa3aHBI H HX HCTOHHHKH. B03M0ÎKH0, JIOrO(|)eT EBCTpaTim HG HMGJI ,B BIip;y nOftJIHHHBIH TGKCT IITaJIBHHCKOrO lOpiICTa, IIO JIIIUIB (|>parMGHT, HaniicaHHtiM, bgpohtho no-rpe^GCKii, itaK Bnpo^GM BBiTGKaeT 113 TiiTyji&Horo JincTa yjio?KeHHH, k KOTopoMy 6biji npiiJioîKeH ii ero TeKCT. B cpaBHeHHH c JiaTHHCKHM tgkctom ® apimaii,Hyca paSoTa EBCTpaTim hbho o6nmpHee, ot^cjibiibig nacTii gg BurjiHAHT KaK p63yjn>TaT komSiihii-pOBâHHH MHOriIX JiaTIIHCKHX TGKTOB. MlIOII pa3 COOTBeTCTBIie MGffîJiy 9TIIMH AByMH TeKCTaMii BooSme OTeyTeTByeT. IIpiiMcnemio. tjxo KacaeTCH npaKTimecKoro npiiMeHGHim «Kniirii iiacTaB- JieHIIÎi AJIH pyMHH», TO HeKOTOpHe 60JieG CTapHG pyMLIH-cKiie iicTopimii yTBepîKflaJiii, hto OHa Gy^TO 6bi ne cjiyjKiuia coGpamiGM HopM ajih cyp;oB, iijih , hto c(|)6pa ec npiiMeHeHHH StiJia hkoGbi o^eHt orpa-mmeHa,. n0T0My hto cjiyqaii, Korp;a ee nocTaHOBJieHim npriHiiMajiiict bo BHiiMaHiiG b rocno^apcKiix AiiBanax, Gbtjiii o^ghb HGMiioroniicJieniiLi. OjţnaKo npn BHBOflG noAoGHux 3aKJiioseralii c0BepmeHH0 ynycKaJioct 113 Biijţy 3na-HemiG caMO no cc6e nofloGHoro 3aKOHOjţaTGJiBCTBa, a TaKîKe ii pojiB, KOTopyio oho npii3BaH0 6bijio nrpaTB KaK nopBLin pyîMLiHCKnn 3aKOii b Bonpocax 3eMGJi&Horo ii yroJioBHoro npaBa. Hmghho no 9T0ii npimiiHG oho coxpamuip xapaKTep pyKOBOHHHţeii HopMBi ftjm cy^en. 414 KHHrA HACTABJIEHHH '.EţJIH PYMBIH Otcytctbiie aKTOB, b kotopbix ynoMimaJiocB 6bi ynoîKeHHe 1646 ro^a, He 03HaHaeT HenpHMeHerme aToro yjiOHţemiH, noroMy hto HaJiiraie noMeTKii «no yji0/Keinii0» Morjio 6bi yKa3BiBaTB b paBiioii Mepe KaK Ha npriMenemie «Krnirji HacTaBJieHiiii jţ.nn pyMBiH», TaK ii Ha rţpyroe KaKoe 6bi to hh 6bijio 3ai\0H0AaTeJiBCTB0, HaxofliiBHieecH b oSpameimn. OflHaKo, ^hmiitphh KaH-TeMiip yTBepîKjţaeT b CBoeft pa6oTe, hto yjioHîemie 1646 ro^a 6bijio HopMofi, npHMeHHeMOiî cy^&HMH b hx npnroBopax jţaîKe b ero BpeMH, *ito Sbijio BnojiHe ecTecTBeHHO, ecJin npiiHHTB BO BHmiaHHe npeiiMymecTBo Ha^ţ ftpyrnMii pyKO-Bo^cTBaMii HaiţHOHaJiBHoro 3aK0H0^;aTeji&CTBa, npeftCTaBJiHBmero bojiio roc-noflapn h HamicaHHoro Ha pyMBiHCKOM H3BiKe. TaK, JieTonnceu; HHKOJiaii Koctiih GCBiJiaeTCH Ha cny^aft cMepTHofi Ka3HH 3a noximţernie HeBecTBi flpy-roro, CJiy^afi, npejţycMOTpeHHBiiî n HaKa3yeMBifi «KmiroH HacTaBJiemm rjih pyMBiH»; TaK?Ke h EHara-nî KorajiBHH^aHy b «JleTonncn MoJiflaBCKoft 3eMJiH» cooSirţaeT 06 ySmîiţe, 0cyHîp;eHH0M na CMepTb «na ocHOBaHim yjioîKeHHH», hto CHOBa OBiia^aeT npriMenemie «Kiiiirii iiacTaBJieHim pyMBiH». Enţe OflHHM JţOKa3aTeJIBCTBOM npiIMeHeHHH HBJIHIOTCH KOIIHI'I 8TOrO 3aK0H0p,aTeJIB-CTBa, HafijţeHHBie b MojmaBHii, a TaKîKe n npH3Hamîe, BBicKa3airaoe rocno-jţapeM HoaHHOM CKapjiaTOM KaJiHMaKH b rpaMOTe no noBojiy oSHapojţo-BaHHH rpaîK^aHCKoro KOfleKca 1817 ro^a, hto yjioîKeHne 1646 ro^a Sbijio paHBine npHMenHeMO ii hto no3/Ke ero 9K3eMnjiHpBi CTaJiH oneiiB pe/ţKiiMii. Msjţainwi. IIocJieAyioii];ne HşjţaHHH «Rhhth hacTaşJieHHH rjih py- MBiH» nOHBI'IJIIICB TOJIBKO B XIX CTOJieTHII H o6H3âHBI CBOHM rioHBJiemieM nacTHOH iihiîh;it&thbe. TaK, TeopriiH Ghoh oriySjiHKOBaJi b 1875 ro^y H3p;aHne yjionteHHH Bacnjiira Jlyny HeSojiBinoft, Bnpo^eM, EţeH-hocth BCJieflCTBHe HeSpeHti-iocTH, c kotopoh oho 6bijio 3a,n;yMaH0 h nane-'laxano. '• Bojiee yflaHHoe H3jţaHHe Sbijio 0cyin;ecTBJieH0 HoaHHOM M. ByîKopHHy b 1886 ro^ţy b III TOMe ero KOJiJieKiţHH «CxapBix h hobbix 3aK0H03aTeJiBCTB PyMBiHHH». Ho h 9to H3,n;aHHe, xoth h jiyninee no KanecTBy, *ieM H3,n;aHHe CnoHa, He nepejţaeT to^ihbim 06pa30M noftJiiiHHHK. TpeTBe i^amie, cocTaBJieHHoe na 9tot pa3 Hayrao, 0ny6jiiiK0Baji b 1912 G. r. JIoHîKHHecKy no,n; Ha3BamieM «^peBmie pyMBiHCKne 3aK0HBi. Kmira HacTaBJieiiim jţJia pyMBiH BacnjniH Jlyny». TeKCT yjiO/KeniiH, npejţ-mecTByeMBin o6mnpHBiM BBe,iţeHHeM h THţaTejiBHO nepenncaHHBiii, naeTCH napajuiejiBHO KaK c JiaTmicKiiMH ii ct o tih iik aMii h cooTBeTCTByionţiiMH TeK-CTaMH CBojţa 3aK0H0B MaTBen BaccapaSa-, TaK h c nepeBO^OM Ha paH-u;y3CKHiî h3bik . B^amie JIoHîKHHecKy npno6peTaeT eiiţe SojiBmee 3HaHeHne, n0T0My hto aBTop ero 0ny6jiHK0BaJi noJiHOCTBio He tojibko Henocpep;cTBeH-HBie hcto'ihhkh BaciMHH Jlyny, ho h npoTorpa. JIomKimecKy, npeftiicjiOBiie nepeBOft^ima, BBeAeinie n npiiJioîkeHHH. OGnţnc saMeqanna. «Knnra HacTaBneHiifi a;jih p3n\iBiH» hbjih6tch nepBBiM KOfteK- com MojmaBnn, KOTopBrii CTaBiiT 3to KiiH/KecTBO BnepeAH MHornx cTpan b HCTopiiH eBponeiîcKoro 3aK0H0;n;aTejiBCTBa. P0MaH0-BH3aH-THiîcKoe npaBO, ncn0JiB30BaBHieecH b Moji^aBiin ao noHBJieHiiH yjioH^eHim BacHJiHH Jlyny, 6&ijio npeAOCTaBJieHO ;o;jih oGirţero n0JiB30BainiH ftaHte na H3biKe Hapofla, cnocoScTByn TOMy, htoSbi npaBOcyAiie MoJi^aBim pacno-«narajio, rjiaBHBiM 06pa30M, b o6jiacTH yroJiOBnoro npaBa, oShjibhbim MaTe-pnaJioM, H3BJieHeHHBiM H3 coBpeMenHoro .ropHflHqecKoro coKpoBiirqa. CnaBa, KOTopon nojiB30Bajioct> Tor,o;a 9to yjiojKeune, npiiBejia k Tony, hto oho 6bijio npiiHHTO.n omenaTano b 1652 roAy noJinocTBio, xoth ii b ;n;py-tom nopHflKe, b TeKCTe CBO^a 3aKOHOB MaTBen BaccapaSa 113 Bajiaxnii, cnocoScTByn TaKHM 06pa30M TOMy, tto 06a pyMBiHCKiie Ki-wîKecTBa 6bijih CHa6?KeH&i eiiţe b nojioBHHe XVII cTOJieTHH eniiHBiM 3eMeJiBHBiM npaBOM n yrOJIOBHBIM KOfleKCOM. PaccMaTpnBaeMaH, coScTBeHHO roBopn,' KaK SHa^HTejiBHBiiî iopn,n;ii-^ecraiii hctohhiik cpejţHeBeKOBOH Moji,n;aBHii «Kmira nacTaBJieHHM ajih py-MBIH» He SlJJia, OflHaKO, o6H3aTeJIBHBIM II IICKJIIOHHTeJIbHBIM 3aKOHOM ftJIH npaBOcy^HH CTpaHH h He BKJno^aiia b ce6n CTapBix HaiţiionajiBHBix iopiiHH-■qecKHx oGBi^aeB, 3a kotopbimh, Bnpo^eM, OHa npn3HaBajia npeniviymecTBO. OHa HMejia, b ochobhom, xapaKTep oSnţero pyKOBOTţCTBa b oojiacTH yrojiOB-Horo npaBa, ocTaBancB b ciuie na npoTHHîeHHH noHTH 200 jieT. «KHiira HacTaBJieumî sjih pyMBin» npeftCTaBJiaeT coSon BaHtHBin naMHT-hhk cTaporo pyMBiHCKoro npaBa n ncTopnH npaBa.. OHa npep;cTaBJiHeT b TO ÎKe BpeMH II naMHTHHK H3BIKa II pyMBIIICKOH KyJIBTypBI nepBOÎÎ nOJIOBIIHBI XVII BeKa. HpnnosKenna. I. A) TeKCTBi 113. Noixoţ reoopyţ,x6<;; B) rpe^ecmie pyKO- ' nncn N° 532 ii 588, HaxoAHmiiecH b BnSjinoTeKe ĂKa-jţeMiiii PHP; B) Otpbibkii ii3 Praxis et Theoricae criminalis Ilpocnepa Oapimaiţuyca. II. BiiSjinorpatljiraecKHe yKa3amiH. Aji<|)aBHTHBiiî npeflMeT-HBift yKa3aTejiB, yKa3aTejn> cjiob , cmicoit pncyHKOB. cnncoK pncyHKOB Puc. 1. — IIopTpeT B. Jlyny (h3: H. Hopra, Ilopinpemu pyMbmcnux eocnodapeu). Puc. 2. — Hanajio oraaBJieHiiH ynoHîeHim. Puc'. 3. — .Ha^iajio TencTa yjiojKeHiia (jnmeBan: CTopoHa nepBoro juicTa). Puc. 4. — OpoHTiicnuc Ha JiniţeBoîi CTopoiie 7 JincTa. Puc. 5. — KoHiţoBKa Ha oraneBoii CTopoHe 8 micTa. Phc. 6. — OpoHTiicnnc Ha oGpaTHoiî CTopoHe 8 JincTa. Phc. 7. — OpoHTHcnnc Ha oSparaofl CTopoHe 33 JincTa. KHIîrA HACTAB.’IEHim JIJIH PVMM11 Puc. S PlIC. 9 Puc. 12 Pjic. 10 Pjic . 11 Puc. 13 Puc. if, Puc. 15 Puc. 1G Puc. 17 Puc. 18 . — 3 rnana. ripiiMcueinic Hai;anannii n cootiictctiiiiu c. unaccouMMn, oGiuccmcn iiuMii parj.in'mnMii (oGpaTiian CTopona 39 miCTa). . — (I)poiiTiicnuc na nnuenoii cropone 40 ;mcTa. . — poiiTiicnnc ua oopaTiioii cToponc 46 .mcia. . — (î)poiiTiicrnic na oupaTiioii CTopoiie 63 miCTa. . — 12 mana, 29 naparpaiji. EpiiMenenue naKaaainiîi n cooTiioTCTiutii c iciac com.iMii, oiJiuecTBeimi.ixm pa:jjiuuun\m (oGpaTiian CTopoua 66 JiucTa) . — poiiTncnnc ua rnmcnoii CTopouo 86 .TiiCTa. . — Opoirrncnnc ua oupaTiioii CTopouo 87 :iucTa. . — (I)poiiTncniic na Jiiincuoii CTopoiie 94 JiucTa. . — (I)ponTHcrmc na oGpaTiioii cîoponc 117 juicTa. . — (I)poiiTiicnuc ua oopaTiioii CTopoiie 126 JiucTa. . — (l)poiiTucnnc na .nnnenoii CTopoiie 174 JiucTa. LIYRE ROUMAm DE PR^CEPTES R&SUM& • La situation 6cono- Le caractere agraire de 1’economie moldave de la pre- politiqii0 mi^re moitie du XVIIe siecle devient de plus en plus de la Moldavie pen- , 1 r dant la premiere marque. ^ moiti6 du XVII0 Pour renforcer leur position de classe dominante, Ies siecle boyards s’emparent des terres des paysans et Ies exploitent afin d’obtenir une production toujours plus grande, qui puisse leur assurer un surplus de cereales destine au marche. Pour s’assurer la main d’ceuvre necessaire et bon marche, des mesures ont ete prises contre ceux qui s’enfuyaient des domaines des boyards. De telles mesures ont ete consacrees par le code de 1646. Vers .le milieu du XVIIe siecle, Ies metiers se sont egalement developpes. Les voivodes . ont encourage la constitution d’associations professionnelles leur accordant des statuts, car ces organisations constituaient un appui pour la monarchie et representaient une nouvelle force sociale, opposee aux boyards. G’est â la meme epoque qu’ont păru les commerşants et les usuriers grecs etturcs, dont la principale occupation etait le commerce exterieur des cereales et du betail. Au cours de la premiere moitie du XVIIe siecle, la. domination ottomane est devenue plus puissante. Le tribut a ete double, les.voîvodes etaient tres souvent remplaces par d’autres pretendants pour de grosses sommes d’argent. La duree exceptionnelle du regne de Vasile Lupu (19 ans) a rendu '■possible l’elaboration et l’impression du code connu sous le nom de Carte rominească de învăţătură (Livre roumain de Preceptes). Gen&se du Livre Au cours de la premiere moitie du XVIIe siecle, le besoin roumain^de Prâcep- g’etait fait sentir, en Moldavie comme en Valachie, de regles de droit ecrit, en matiere penale notamment, qui servissent de guide aux juges et au Divan princier lui-meme. Get etat de choses decidă l’ex-logothete Eustratie â composer des 1632 un Code « extrait, ecrit et ordonne, apres l’etude de beaucoup de Saintes Ecritures >>, — recueil de prescriptions religieuses, de regles canoniques et de dispositions relatives aux fianşailles, au mariage, au divorce, â la dot, 27 - c. 1060 418 LIVRE ROUMAIN DE PRfiCEPTES aux successions, au viol, aux jugements, etc. —, qui etait la traduction en langue roumaine des manuscrits d’Emmanuel Malaxos, qui circulaient â cette epoque en Moldavie. L’auteur s’y revele un erudit connaisseur des langues classiques et du droit byzantin. Son ouvrage, cependant, ne fut point imprime, et d’ailleurs il omettait presque, une matiere essentielle, le droit penal, devenu particulierement necessaire dans l’Etat feodal moldave. En 1646, l’imprimerie du monastere des «Trois Saints» fait paraître le premier code moldave, intitule Carie romînească de învăţătură de la Pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe (Livre roumain de Preceptes extraits des lois imperiales et d’autres ordonnances), legislation ordonnee et promulguee par le voivode, comme en font foi les mentions de la page du titre, et redigee par ce meme Eustratie. Le voivode avait besoin d’une legislation etendue, qui lui donnât le moyen, comme representant de la classe dirigeante, d’instaurer des mesures penales unitaires, propres â renforcer l’ordre social existant. Le souverain pensait pouvoir supprimer Ies abus des magistrats par une legislation s’inspirant des normes judiciaires «des bons... empereurs». Aspect de l’ouvrage Le manuscrit original n’etant point connu, on a considere comme original le code de 1646, in-folio. comprenant 17 feuillets non numerotes et 186 feuillets de texte numerotes, imprime en noir et rouge et orne de nombreux frontispices, vignettes et culs-de-lampe. Le verso de la page du titre porte les armoiries princieres de Moldavie avec, au-dessous, selon l’usage du temps, une louange en vers dediee â Vasile Lupu. Pr6îace d’Eustratie Le texte du code est precede d’une preface dans laquelle Eustratie, apres une parabole â caractere religieux, exalte le merite de Vasile Lupu qui a fait des recherches dans bien de pays, jusqu’â ce qu’il ait trouve «... des maîtres et des philosophes qui ont extrait de livres helleniques et latins toutes les bonnes ordonnances ». L’initiative du code est egalement attribuee au voivode Vasile Lupu, qui.a charge le logothete Eustratie du choix des sources juridiques et de leur transposition dans la langue du pays. L’auteur du code Le Livre roumain de Preceptes n’est pas la simple traduction d’un texte etranger. La tâche de son auteur a consiste â choisir et â ordonner le materiei de 1’ouvrage, de maniere â lui conferer un caractere unitaire. L’unique indication relative au redacteur du recueil nous est fournie' par la preface du logothete Eustratie, qui s’y designe lui-meme comme auteur de 1’ouvrage, affirmation plausible etant donne la competence d’Eustratie et le renom que lui avait valu son code de 1632. ■ On.a neanmoins soutenu' que la redaction du code aurait ete confiee, non pas â Eustratie seul, mais â une commission d’erudits, comme il resul-terait de la preface meme. II convient toutefois de considerer que, par«maîtres » et «philosophes» Eustratie entend non point les membres de quelque commission, mais des auteurs tels que Zonara, Valsamon, Vlastares et autres, auxquels il ajoute Farinaccius, qui ont extrait des livres helleniques et latins les ordon-naces et decisions des « bons et saints empereurs », nommees« Lois imperiales » RfiSUMâ. 419 ; . :..L’affirmatioii d’Eustratie, dans cette meme preface, que o’est k lui qu’â £te confiee la tâch'e d’extraire et de traduire le materiei du code est,'si cet dgard, plus decisive .sans toutefois exclure la possibilite qu’Eustratie ait fait appel au concours d’autres personnes, dont les noms he sont point cites, telles-que le savant grec-Meletie Sirigos,-qui se trouvait alors en Moldavie. Contenu du code Le code debute par un recueil de regles relatifs aux labou-1 reurs — leges colonariae — comprenant 11 chapitres divises ,en paragraphes, traitant des empietements sur le champ d’autruij des echan-. -ges des terres, des terres abandonnees, du partage des recoltes, etc. Y4ennent cnsuifce 5 chapitres des Lois imperiales traitant des sanctions applicables ăux voleurs. ' • , Rounis sous le meme titre de Lois imperiales; Ies 78 chapitres suivantss sanctionnent toute une serie d’infractions d’ordre penal telles- que l’insulte, la fabricatioh de fausse monnaie, le meurtre, la bigamie, l’adultere, le proxenetism e,, l’inceşţe, etc.,- avec enilmeration des circonstahces autorisant le juge â attenuer les peines. Geoi’est pas. exclusivement des prescriptions de droit penal que contient ce code, .mais aussi des dispositions de droit civil et des regles-de droit canon. - - - - . ' : Le Livre roumain de Preceptes repondait aux condiţions materielles histo-riques de la Moldavie dont-la societe, divisee en classes, - avait' potir fondement l’exploitation propre â. l’economie feodale. Ce code consacrait en effet Tas-sujettissement des paysans attaches â la terre, et legitimait les privileges, des boyards en matiere> penale; il consacrait en meme temps l’inegalite devant la loi. des autres etats et cătegories de la population, selon leur-etat de fortune. - Les actes qui portaient atteinte â la securite personnelle et aux interets de classe du voivode et des'boyards sont severement punis. L’Eglise et le clerge font l’objet de: nombreuses dispositions penales laîques, tout comme, par ailleurs, des peines de nature canonique sont prevues pour des infractions. du' domaine prive laîque, ce qui re.vele clairement l’as-sistance • que l’Etat et FEglise se pretaient mutuellement pour maintenir. leurs positionş dominantes-de classe. L’esprit religieux, propre aux legislations medievales,. predominait en matiere d’infractioris touchant la familie, la vie passionnelle et, :d’une maniere generale; le domaine moral, de meme qu’il intervenait pour fixer certaines peines de droit canon et se manifestait dans les discriminations prevues dans les rapports juridiques avec les paîens et les juifs. Les peines ont en general pour principe la -vengeance et pour but l’inti--'midation'et l’expiation: Elles sont afflictives, arbitraires et variees. En matiere .jd’incriminatioiij le-code tend â soumettre 'au droit penal nombre de faits que-le droit 'roumain, en voie deiformation, avait jusque-lâ consideres comme etant ;de nature civile. . . ■ Sovrces du code La premiere eţude . des origines du Livre roumain de Pri-. . . _ ceples esfc. celle du voivode moldave Dimitrie Gantemir, qui dans sa Descriptio’Moldaviae, bxl chapitre « Des lois de la Moldavie », affirme que son predecesseur "Vasile- Lupu, frappe par le deplorable etat de la justice.du pays, iristitua.u.ne commisşiqn d’hommes competenţs, avec mission de reunir toxites les ’lois ecrites: et; non ecrites. du pays, en un code unique. 420 LIVRE ROUMAIN DE PRfîCEPTES A l’epoque de Dimitrie Cantemir, c’est-â-dire au debut du XVIIIe siecle, ce code servait encore aux juges en tant que norme de justice. Par «lois ecrites » Dimitrie Cantemir designait le code que le voivode Alexandru cel Bun aurait fait rediger au debut du XV? siecle d’apres un extrait des Basiliques, alors que par «lois non ecrites » il entendait la coutume du pays. Pour ce qui est d’un ■code remontant â l’annee 1400, on ne connaît, jusqu’aujourd îmi, aucune preuve eertaine de son existence. S’il a neanmoins existe, on y trouve'rait le temoignage le plus ancien de l’origine romaine du droit roumain, car la legislation de ce code aurait ete de source greco-romaine x). En effet, les 11 chapitres comprenant 94 paragraphes qui constituent la premiere pârtie du Livre roumain de Preceptes (les Lois pour les laboureurs) sont la transposition dans Ia langue du pays de l’antique Noţjwx; recopyixoţ, code rural byzantin, dont le texte etait habituellement joint â celui de l’Eclogue isaurienne. Eustratie s’est servi, pour sa traduction, d’une ver-sion qui paraît avoir ete la plus proche de celle introduite par Armenopol â la fin de son Hexabiblos de 1345, manuel connu du traducteur moldave, qui y avait fait allusion dans le manuscrit de son code de 1632. Cependant le texte roumain contient 11 paragraphes de moins que 1’original, du fait, sans doute, que le texte de l’exemplaire auquel on a eu recours etait incomplet, comme ce fut egalement le cas pour d’autres exemplaires circulant en Europe. Dans le deşir de rendre son ouvrage aussi explicite que possible, Eustratie amplifie le plus souvent les titres et le texte meme, en y introduisant les explications qu’il juge necessaires; d’autres fois il modifie l’ordre des paragraphes ou introduit des sous-titres dans le corps des chapitres. Pour une grande pârtie du Livre roumain de Preceptes, S. G. Longinescu, guide par certaines indications fournies par la preface et surtout par le texte du code (chap. 66, § 8), a pu etablir, des 1908, que Praxis et theoricae criminalis, vaste repertoire doctrinal et pratique de droit penal, oeuvre du celebre juriste Prosper Farinaccius (1544—1618), a ete la. source de la principale pârtie du code moldave. • • S. G. Longinescu a publie en 1912, sous le titre general d'Anciennes lois roumaines et leurs sources, un important ouvrage consacre au Code de la Moldavie de Vepoque de Vasile Lupu, contenant le texte integral de ce code et, parallelement, celui de ses sources, .c’est-â-dire, pour les 94 premiers paragraphes, les textes correspondants des Leges colonariae (ex libris Justiniani piae memoriae imperatoris selectae) extraits des ouvrages de Leunclavius et de Heimbach, et, â partir du chap. 12 du code, les textes de Farinaccius, dont il indique egalement les sources. Le logothete Eustratie semble. neanmoins avoir utilise non point le texte original du juriste italien, mais un extrait redige, selon toutes probabilites, en langue grecque (ainsi que le specifie d’ailleurs la page du titre du code) auquel il a sans doute annexe son propre texte. Par rapport au texte latin de Farinaccius, l’ouvrage d’Eustratie apparaît, de toute evidence, amplifie, parfois du fait meme du rapprochement ou de la combinaison de plusieurs textes latins. Parfois, la correspondance des deux textes fait entierement defaut. 1) Andrei Rădulescu, Romanitatea dreptului nostru [L’origine romaine de notre droil], Bucarest, 1939, p. 12. RfiSUMfi 421 Application du code Gertains historiens roumains ont pretendu que le Livre roumain de Preceptes n’a pas eu pour objet de reunir des normes judiciaires ou que son application a ete des plus restreintes, etant donne que les cas ou les divans princiers ayant tenu compte de ses prescriptions sont peu nombreux. Pour aboutir â de pareilles conclusions les historiens en question ont sans doute perdu de vue la valeur en soi d’une telle legislation, ainsi que le role qu’elle etait appelee â jouer en tant que premiere loi roumaine en matiere de droit agraire et penal. Le fait que le code de 1646 n’est pas mentionne expressement dans les documents de l’epoque n’autorise nullement la conclusion que ce code n’aurait point ete applique. La mention « conformement â la loi », souvent rencontree, peut en effet indiquer tout aussi bien l’application du Livre roumain dc Preceptes que celle de toute autre legislation moldave du temps. Dimitrie Cantemir affirme d’ailleurs, dans son livre, que c’etait le code de 1646 qui, de son temps, servait de norme aux juges pour leurs arrets, chose naturelle si l’on considere la preference dont devait jouir, par rapport aux autres manuels juridiques, une legislation naţionale exprimant la volonte du souverain et etant redigee en roumain. Ainsi, le chroniqueur Nicolae Costin cite un cas de condamnation â mort pour rapt de la fiancee d’autrui, delit prevu et puni par le Livre roumain de Preceptes et de meme' Enaki Kogălniceanu rapporte, dans ses Chroniques du Pays de Moldavie, le cas d’un meurtrier condamne â mort en vertu du code, ce qui implique egalement l’application du Livre roumain de Preceptes. Comme preuves de son application il convient encore de citer les differentes copies de ce code, trouvees en Moldavie, ainsi que le temoignage du Prince loan Scarlat Calimach qui, dans le decret par lequel il promulguait le Code civil de 1817, declarait que le code de 1646 avait, âte jadis en vigueur et que plus tard les exemplaires en etaient devenus fort rares. Diîî6rentes 6ditions Les editions ulterieures du Livre roumain de Preceptes ne du code virent le jour qu’au XIXe siecle et furent l’oeuvre de l’initiative privee. Ainsi, Gheorghe Sion fit paraître en 1875 une edition d’une valeur toute relative â cause de la maniere negligente dont elle fut conşue et imprimee. Une autre edition, publiee en 1885 par loan M. Bujoreanu, dans le 30 volume de sa Collection de lois roumaines anciennes et recentes, bien que superi-eure â celle de Sion, n’est pas elle non plus rigoureusement fidele au texte original. Une troisieme edition, celle-lâ etablie de maniere scientifique, a ete publiee en 1912 par S. G. Longinescu, sous le titre d’Anciennes lois roumaines: le Livre roumain de Preceptes.de Vasile Lupu. Le texte du Code, precede d’une ample introduction et transcrit avec un soin meticuleux, est mis en parallele â la fois avec les sources latines, les textes correspondants de îndreptarea legii (recueil de lois) de Matei Basarab et une traduction en langue frangaise. La valeur de l’edition Longinescu s’accroît du fait que son auteur reproduit in extenso non seulement les sources directes du code de Vasile Lupu, mais encore la source des sources. La meme edition reproduit en fac-simile la couverture du Code et tous les elements ornementaux — frontispices, vignettes, etc. — de Poriginal. 422 LIVRE ROUMAIN DE PRECEPTES Traductions Le livre roumain de Preceptes n’a ete traduit qu’une seule fois, en franşais, non point isolement, mais en complement de l’edition Longinescu. La traduction, excellente, est l’ceuvre d’A. Patrognet. Elle a ete faite directement du vieux roumain en franţais et comprend non seulement les textes de lois proprement dits, mais encore la preface de S. G. Longinescu, celle du traducteur, l’introduction et les annexes du code. Consid6rations gâ- Le Livre roumain de Preceptespremier code de la Mol-nârales davie, confere â cette principaute la priorite sur beau- coup d’autres pays dans l’histoire des legislations euro--peennes. Par lui le droit romano-byzantin en usage en Moldavie avant la publication du code de Vasile Lupu a ete mis â la portee de tous, dans la langue du peuple, la justice moldave ayant ainsi â sa disposition, en matiere penale notamment, un riche materiei tire du tresor juridique de l’epoque. La renommee dont jouissait alors ce code Pa fait adopter en Valachie, oii il a ete incorpore integralement, bien que dans un ordre different, dans le texte de îndreptarea legii de Matei Basarab. De ce fait les deux princi-pautes roumaines etaient dotees, des le milieu du XVIIe siecle, d’une legislation agraire et d’un code penal unitaires. Considere â juste titre comme une importante source juridique de la Moldavie du moyen âge, 1 q Livre roumain de Preceptes n’a pas ete neanmoins, pour la justice du pays, une loi obligatoire et exclusive; il ne comprenait point, en effet, les vieilles coutumes juridiques nationales, dont il reconnais-sait d’ailleurs la priorite. II a surtout servi de guide aux magistrats, particu-lierement en matiere penale, pendant pres de -deux siecles. Le Livre roumain de Preceptes marque une date importante de l’ancien droit roumain et dans l’histoire du droit en general. II est en meme temps un veritable monument de la langue et de la culture roumaines de la premiere moitie du XVIIe siecle. Annexes I.A) Textes du N6|j.o<; recopytxof;.. B) Manuscrits grecs 532 et 588 de la Bibliotheque de l’Academie de la R.P.R. C) Extraits du Praxis et theoricae criminalis de Prosper Farinaccius. II. Indications bibliographiques. Index alphabetique des matieres. Index des mots. Explication des figures. t EXPLICATION DES FIGURES Fig. î. — Portrait de Yasile Lupu (d’apres N. Iorga, Portrails des voîvodes roumains). Fig. 2. — Commencement de li table des matieres du code. Fig. 3. — Commencement du texte du code (recto de la lre page). Fig. 4. — Feuillet 7, recto, avec frontispice. . Fig. 5. — Feuillet 8, recto, avec cul-de-lampe. Fig. 6. — Feuillet 8, verso, avec frontispice. Fig. 7. — Feuillet 33, verso, avec frontispice. Fig. 8. — Clxapitre 3. Application des châtiments selon la classe sociale du coupabie (p. 39, verso). - EXPLICATION DES FIGURES 423 Fig. 9. — Feuillet 40, recto, avec frontispice. Fig. 10. — Feuillet 46, verso, avec frontispice. Fig. 11. — Feuillet 63, verso, avec frontispice. Fig. 12. — Ghapitre 12, paragraphe 29e. Application des châtiments selon la classe sociale du coupable (p. 66, verso). Fig. 13. — Feuillet 86, recto, avec frontispice. Fig. 14. — Feuillet 87, verso, avec frontispice. Fig. 15. — Feuillet 94, recto, avec frontispice. Fig. 16. — Feuillet 117, verso, avec frontispice. Fig. 17. — Feuillet 126, verso, avec frontispice. Fig. 18. — Feuillet 174, recto, avec frontispice. f Introducere ' Situaţia economică, socială şi politică a Moldovei în'prima jumătate a secolului al XVII-lea, p. 5. întocmirea Cărţii romîneşti de învăţătură, p. 8. înfăţişarea pravilei^ p. 10., Prefaţa logofătului Eustratie, p. 11. Autorul pravilei, p. 11. Cuprinsul- pravilei, p. 12. Izvoarele pravilei, p. 16. Aplicarea pravilei, p. 20. Ediţiile pravilei, p. 24. Traduceri, p. 26. Consideraţii generale, p. 20. Anexe, p. 27. : Transcrierea textului chirilic .................. ......... Carte romîncască de învăţătură (text) ............. ■: Stihuri de închinare, 3’5. Predoslovie, 37. Scara, 391): Pravile tocmite, alesse şi scoase pentruplugari (princinâ l), p. 54; — furtuşag (pr. 2), p.57; —păstori (pr. 3), ,p. 58; — paguba ce fac.dobitoacele (pr. 4), p. 59; — pagube ce se vor face în ţarină (pr. 5), p. 60; — uciderea dobitoacelor, (pr. 6), p. 60; luptarea'dobitoacelor şi vătămarea lor, p. 61; — pomi (pr. 7), p. 62; — arsuri şi pojar (pr. 8), p. 63; — nămiţi (pr. 9), p. 63; —zidiri sau'răsădiri pe locul altuia (pr. 10), p. 64; — mori (pr. 11), p. 64; — furtişaguri şi vama domnească (pr. 12—16), p. 65. Pravile împărăteşti pentru: sudalmă,* gl. 1 — 3, p. 82; —calpuzani, gl. 4—5, p. 84; — ceia ce găsesc comoară, gl. 6, -p. 86; —ucidere, gl.\7—12, p. 88; — răniri, gl. 13—14, p. 106; — bigamie, gl. 15, p. 108; — pierderea zestrei, gl. 16, p. 110; — despărţenia eăsarilor (vini, gl. 17; preacurvia,- gl. 18; -sodomia, gl. 19 ; eresuri, gl. 20 ;vrăjmăşia bărbatului, gl. 21-^22 ; lovirea femeii, gl. 23—24; izgonirea femeii, gl. 25), p. 113; — obligaţia . femeii de a! urma pe bărbat, gl. 26, p. 123; — proxeneţi, gl. 27—31, p. 124; —răpire, gl; 32—34, p. 129; — ierosilie, gl. 35,p. 136; — viol, gl. 36—38, p.,137; — sodomie, gl. 39— • 40, p. 144; — incest, gl. 41 — 42, p. 144; — suduire, gl. 43—50, p. 148; — cauze de micşorarea.pedepselor (înşelăciunea, pr. 1; mînia, pr. 2; vîrşta, ’ pr; 3; beţia, pr. 4 ; nebunia, pr. 5; obiceiul locului, pr. 6; mulţimea de oameni, pr. 7; ascultarea de cel mai mare, pr. 8; neputinţa şi slăbi- *) La pag. 33—53 sc află «scara» pravilei aşa cum a fost publicată în ediţia originală 426 CARTE ROMÎNEASCĂ- DE ÎNVĂŢĂTURĂ ciunea firii, pr. 9; somnul, pr. 10; dragostea, pr. 11; boieria, pr. 12; iscusinţa, pr. 13; schimbarea firii, pr. 14; surdomutismul, pr. 15; rudenia, pr. 16); p. 160; ~ hiclenia şi lepădarea călugăriei, gl. 67, • 68, p. 179; ~ cazuri de complicitate (îndemnare şi sfătuire spre rău, gl. 69 — 70; semne de cunoaşterea vinovatului, gl. 71;- ajutarea la săvîrşirea greşelii, gl. 72; cei aflaţi la locul unde s-a săvîrşit uciderea, gl. 73; semne de cunoaşterea celui ce a participat la sfadă, gl. 74; ajutarea după săvîrşirea infracţiunii, gl. 75; pedeapsa găzduitorului, gl. 76 ; pedeapsa celui ce învaţă să facă rău şi celui ce mulţumeşte vinovatului după săvîrşirea greşelii, gl. 77 — 78), p. 180. Anexe............................................................................... Texte din Legea pentru plugari alese din Cartea lui Iustinian................. PENTRU: plugari (titlul I), p. 199; ~ furt (tiikl II), p. 203; ~ văcari (titlul III), p. 205; ~ paguba pricinuită de dobitoace (titlul IV), p 206; — pagubă (titlul Y), p. 207 ; uciderea vitelor 7 (titlul VI), p. 208; ~ pomi, (titlul VII), p. 210; ~incendiu (titlul VIII), p. 211; ~ robi (titlul IX), p. 212; ~ zidiri noi (titlul X), p. 213. Manuscrisele greceşti nr. 532 şi 588 ......................................... PENTRU: cei care sfătuiesc şi ajută să se facă vreo greşeală (cap. I), p. 215; ~ sfătuitorul greşelii (cap. II), p. 217 ; * sfătuitorul greşelii ce s-ar fi făcut şi fără un asemenea sfat (cap. III), p. 221; ~ cei care ajută înainte de a face greşeala (cap. IV), p. 223; ~ cei care ajuta în timpul cînd se face greşeala (cap. V), p. 226; ~ cei care s-au găsit înarmaţi la vreo ceartă (cap. VI), p. 228; ~ cei care ajută după săvîrşirea greşelii (cap. VII), p. 230; ~ cei care primesc în casele lor pe cei surghiuniţi (cap. VIII), p. 233; ~ cei care primesc în casele lor pe furi şi tîlhari (cap. IX), p. 233 ; ~ cei care primesc pe vinovaţi fără să ştie că sînt vinovaţi (cap. X), p. 235; ~ porunca dată ca să se facă vreo greşeală (cap. XI), p. 235; ~ mulţumirea ce se dă aceluia care face vreo greşeală (cap. XII), p. 242. PENTRU; dovedirea păcatelor trupeşti (cap. I, II), p. 245; ~ curvie şi păcatul trupesc (cap. III—VII), p. 246; scei care iau două femei (cap. VIII), p. 249; ~ preacurvie (cap. IX),,p. 252; ~ pierderea zestrei pentru preacurvie şi alte cauze (cap. X — XII), p. 252; ~ pedeapsa pentru Sărut (cap. XIII), p. 259. Extrase din Prosper'Farinaccius, „Praxis et theoricae criminalis” .... Indicaţii bibliografice............................................................... Indice alfabetic de materii ...............• • • •.................................... Indice de cuvintc ............................................... . . ................ Lista figurilor ...................................................................... Rezumai în limba rusă ............................................................. Kezumat in limba franceză ............................................................ Pag. 197 199 215 261 369 375 385 389 409 417 COAEP>KAHHE Ctp . Beedenuc ....................................................................................... 5 C0iţnajibii0-3K0ii0MntiecK0e n nojmTinecKoe nojioîKCinie Mojiahbiik b ncpnoii noJioBmio XVII b., CTp. 5. CocTan^emie Kimni iiacTaB.neiniii ;yin py.Mi.ni, CTp. 8. Biicumiiiibiij;yjio/KeiniH, CTp. 10. ITpejţiicJioBiie .ioroi}ieTa EncTpaTim, CTp. 11. Abtop yjioîKemifi, CTp. 11. CoAepH.-aiuie y.ionîcmui, crp. 12. IlcTO'nniKii yjioJKeiniJi, CTp. 16. IIpiiMeiieiine y.io>Kenim, CTp. 20. Ily.nanmi yjio?Keimn, cTp. 24. IlcpcBOAti, CTp. 26. OGmue saMCTainin, CTp. 26. IIpiuiOHiemiH, CTp. 27. 06r>ncucnun .................................................................................... 2S *Kmtsa uacmaoAcnuu djin py.ubui» (tgkct) ............................................... 3-'* npiiBOTCTneiiHwe ctiixii. CTp. 35. Oopameime k 'iinaTeJinM CTp. 37. Omau.icime, CTp. 391). yjioHîciiiiH cocTaB.neiniMe, BbiGpaiun.ie ii ii3BJie'ieimi.ie. OTHociiTe.ibno: neM.uenamqeB (npocTvnoK 1),crp.54; BoponcTBa (rip. 2), CTp. 57; nacTYXon (np. 3), CTp. 58; BpoAa, npiiHnujicnioro ckotom (np. 4), e.Tp. 59; ymepua, HanociiMoro na narniie (np. 5), ctp. 60; vGiiiicTBa cuoTa (np.6), CTp.60; paiiemiii Ao.vaiii-hiix îKiiBOTiiHx, crp. 61; RepeBbeB (np. 7). CTp. 62; no>napa (np. 8), cxp. 63; nnaTM 3a iiaeM (np. 9), crp. 63; nocTpoen ii nocaaoK na hvîkom yiiacTKe (np. 10), cTp. 64; sientiiim (np. 11), CTp. 64; iioponcTBa ii rocnoAapcKoii TaMOîKim (np. 12—16), CTp. 65. Lţapcuiie yjioHvemifi oTirociiTe.nt.no: ocKopo.neinm, r.i. 1—3, CTp. 82 ; (]ia.ibiimBO-hoiict'iiikob, ra. 4—5, CTp. 84; tcx, KOTopi.ie naxo^HT unazi, r.i. 6, CTp. 8G; yGiiiiCTna, rji. 7—12, cxp. 8S; panennii, rn. 13—14, CTp. 106; ABoe>KencTBa, ra. 15, CTp. 108; pacTO’iemiH npiiAauoro, ivi. 16, crp. 110; pa;5BOAa cynpyroB (npocTymai, ra. 17; npe.iiooo;ţenmie, ivi. 18; my>kc-jio>KCTno, rji. 19; epccn, r.n. 20; b panteon o CTbMy>Ka, m.21—22; iioGiieime >ueiibi, rn. 23—24; înriiamie Hîeiiu, ra. 25), CTp. 113; oGmamiocTu jkciiu cJieaonaTb 3a MyHtexi, rn. 26, CTp. 123; CBOAHiwecTBa, r.i. 27—31, CTp. 124; no xn menim, rn. 32—34, c.Tp. 129; CBfiTOTaTCTna, ivi. 35. cxp. 136; H3iiacn.'ior,aiiiin, r.i. 36—38, CTp. 137; My>Keno>KCTna, ivi, 39—40, CTp.144; KpoBOCMemcimn, r.i. 41—42, cTp. 144; ocKopGneimn, rn. 43—50, CTp. 148; npn'iim, YMenbinaiounix naKa3amm (ooMan, np.l; npocTb, np. 2; oospacT, *) Ha crp. 3?—53 naxo^nrert ornaunenne yno)i;oiran b TaiîOM biuc, b naKOM oiio Oh.ti nnyCcn* liOBano îs no^.Tnnnniîe. 428 KHHrA HACTABJIEHHft PyMblH np.3; nbHHCTBO, np.4; Gegywiie, np.5; Mecrabift oGbinaîi, np.6; TOJina, np.7; noBimoBeiîiie CTapmeMy, np. 8; 6ecciiJine ii cuaGocTb HaTypu, np. 9; coh-, rip. 10; jiioSobb, np. 11; SonpcTBo, np. 12; npoBopcTBo, np. 13; ii3MeHini-boctb naTypBi, np. 14; rayx0HeM0Ta, np. 15; poflCTBo, np. 16), CTp. 160; npejţaTejibCTBa ii OTpe^eiiHH ot MonainecTBa, ra. 67, 68, CTp. 179; cny-MaeB coyMacTHHqecTBa (noSywAenue ii coBeT coBepuniTb 3Jio, ra. 69—70; npiiMeTM BHHOBaToro, r’ji. 71; nojionţb b coBepinenHii npocTynKa, ra. 72; o Tex, KOTopne naxoAiiJiiicb Ha wecTe coBepmeiiHH ySniiCTBa, ra. 73; npiiMeTH Toro', kto npiiHiiMaji y^acTiie b ccope, ra. 74; noMomb, OKa3an-nan nocne coBepmeHHH npecTynjiemiH, ra. 75; HaKa3amie yKpbiBaTejin, ra. 76; HaKa3airae Toro, kto yraT coBepnniTb ano h Toro, kto Gjiarojţapirr BimoBaToro nocne coBepmeiiHH npocTynKa, ra. 77 — 78), CTp. 180. nP UJIOOICCHU.1 ....................-..................................................... Tencmu un 3anona dan acMRcnauiifco, usojicHenuue U3 Kodenca IOcmunuaua OTHOCHTejibHo: 3eiviJienanmeB (3ar0H0B0K~I), CTp. 199; npa?K (3. II), CTp”. 203; nacTyxoB (3. III), CTp. 205; ymepSa, npHHiiHeHHoro ckotom (3. IV),-CTp. 206; yGbiTKa (3. Y), CTp. 207; y6on CKOTa (3. VI), CTp. 208; aepeBbeB (3. VII), CTp. 210; noAJKora (3. VIII), CTp. 211; paGoB (3. IX), CTp. 212; HOBbix nocTpoeK (3. X), CTp. 213. FpeHecKue pynonucu MM 532 u 588 ......................................... OTHocHTGJibîio: Tex, kto coBeTyioT h noivioraioT coBepniHTb KaKoft-Hii6y,n;b npo-CTynoK (ra. I), CTp. 215; coBeTHHKa npocTynKa (ra. II), CTp. 217; coBeTHHKa npocTynKa, HOToptiii Mor 6u 6htb coBepineH 11 6e3 noAoGHoro coBeTa (ra. III), CTp. 221; Tex, KOTOpbie noMoraioTpaHbme, neM coBepmuTCH npocTynoK (ra. IV), CTp. 223; Tex, KOToptie noMoraioT bo BpeMH coBepraennH npocTy-mta (ra. V), CTp. 226; Tex, KOTOpbie Slijiii B00py>KeHbi bo BpeMH ccopu (ra. VI), CTp. 228; Tex, kto oKasbiBaeT noMomb nocjie coBepmeHHH npocTynKa (ra. VII), CTp. 230; Tex, KOTOpbie npiiHHMaioT b cbo'hx ^OMax cocjianiiHX (ra. VIII), CTp. 233; Tex, kto npiiHHMaeT b cboiix ftOMax bopob h pa36oii-1111KOB (ra. IX), CTp. 233; Tex, K0T0pwe npnHHMaioT bhhobhmx, He anah, hto ohii biihobhh (fji. X), CTp. 235; îţaimoro npnKa3aHHH coBepniHTb KaKoii-jiiiGo npocTynoK (ra. XI), CTp. 235; S-naro/ţapnocTH, 0Ka3BTBaeM0ft TOMy, kto coBepmaeT Hanoii-unSo npocTynoK (ra. XII), CTp. 242. OTHOCHTejiBHO: jţOKaaaTejitCTBa TejiecnbixrpexoB (ra. I, II), CTp. 245; npo-CTUTyiţmi ii TejiecHoro rpexa (ra. III^-VII), CTp. 246; Tex, KOTOpbie >KHByTC jlByMH /KeiinţiniaMii (ra. VIII), CTp. 249; pa3BpaTa (ra. IX), CTp. 252; pacToneHiiH npiiftaHoro H3-3a pa3BpaTa xi apyrnx npnraH (ra. X—XII), CTp. 252;-HaKa3amiH 3a noiţejiyft (ra. XIII), CTp. 259. : OmpbWKu U3 Praxis et Theoricae criminalis Tlpocnepa Oapunai{uyca.................... Bu6jiuozpacf)unecKue ynasanun .............................................................. Ajicfiaeumnbiii npedMemubiu ynaaamejib................................... • • .............. yKaaamejib cjioe ........................................................................... Ctiucok pucyHKoe .........................................................................> KparriKoe codepoicanue Ha pyccxoM nabiue ................................................... JîpamKoe codepoicanue na ţfjpaHiţy3CKOM n3bwe ■............................................. Ctp . 197 199 215 261 369 375 385 714 409 417 TABLE DES MATI £ RES Introcluclion............................................................................ La silualion economique ol politiqur fie la Moldavie pendant la premiere moilio d i XVII0 siecle, p. 5. Genese fin JJvre mumnin dr. Prt’ccptcs, p. 8. Aspect de l’ouvrage, p. 10. Preface du logoliiele Euslralie, p. 11. L’auleur du code, p. 11. Contenii du code, p. 12. Sources du code, p. 1G. Application du code, p. 20. Different< s edilions du code, p. 2ri. Traduciions, p. 2G. Consideraiions generales, p. 20. Anncxcs, p. 27. La Iranscription du tcxlc n/riUiquc...................................................... Lc livre roumain dc Prcccptcs (texte).................................................... Dedicacc en vers, 3f>. A vis aux lecteurs, 37. Tablcs des malieres, 3'j1). fl Lois elablics, clioisies el exlraites >■ (ouchanl: les laboureurs (ler cns), p. 5'i; le voi (2C cas), p. 57; Ies pâtres (3C cas), p. . 8; les dcyăls causes par les animaux ('ic cas), p. 50; les degâls caus's aux champs (5C cas), p. 60; ceux qui luenl des animaux (6<; eas), p. G0; les <-i>n;bals dos animaux entre cux et les dommages qu'ils ])euvent se causer, p. 61; les arbres fruitiers (7° cas), p. G2 ; toutes les csprces d'ineendie (8° cas), p. 63; les serviteurs (9° cas), p. 63; ceux qui bâtissent ou plantenf sur le terrain d'autrui (10c cas). p. Gi ; les moulins (1 lf‘ cas), p. 6 i; les vols el la douane prindere (cas 12— 16), p. 65. Lois imperialcs touchanl: l'injure, ch. 1 — 3, p. 82; les faux-nmnna-yeurs, ch. 4 — 5, p. S 'i ; ceux qui trouvent un tn'sor, ch. G, p. hG; ies meuiires, ch. 7—12, p. 8S; les blessures, ch. 13— p. 106; la bigamie, ch. 15, p. 108; la perle de la dot, ch. 16, p. 110; le divoree des conjoints (motifs do divoroe, ch. 17; l'adultire, ch. 18; la sodomie, ch. 19; les heresies, ch. 20; la haine du mari, ch. 21 — 22; les eoups, eh. 23 — 2-i ; le droit du mari de chassor sa femme, ch. 25), p. 113; robliţration de la feînme de suivre son mari, ch. *26, p. 123; le? ') Voir pj>. 3.—:>3 la t.ilOo des înaticrc; du code, tclle qu'eile nj.j.nr.iît dar.- ;*>' !i:-:i ork:ina*.e. (I i.iviii: noi'.MAiN de rnf:ci-:rTi:s Tare ortlr.-ni<*l l*-ur=. i li. 27 — 31, p. 12 i; le rapt, di. 32 — 3'i. p. 129 ; ooux qui (»; lo viol, rli. ::0 — :;s, p. I;;7 ; la sodomie, cil. 39 — 'i0, p. IV'i; l'incoslo, di. ■i 1 — V2, p. lVi; 1’insulfi>, ,h. '13 — 50, p. 1'iS; les circonstanees alleiiu-.1 iiI< s (]r 1 ’;iii’*:* d’inlenlion ; 2° la coli're;3° I’â.^o; -'ic l’ivrcsso; 5° la fiiiila coulume locale ; 7° la fonie ; S° l’obeissance ă un superieur; 9° ri[i!|iuiss.uirr c! l;i faiblesso natnrdle ; 1 0° lo somniei); 11° l’aniom-; 12cla liaule naissance ; I :i1 l'habilele el les a liludes du coupable ; l-ir l’amen-demonl du coupal le; 15r la surdi-mulite; 16° Ia parente), p. ICO; la t> a’ is n el la i uiuiidal ion â l'el il monac: 1, di. G7 — GS, p. 1 ; les cas de complidle (incilation au mal et mauvais conseils, di. G9 —70 ; indices de (■nlpabililc, di. 71 ; assislance â une aclion coupable, cli. 72; ceux qui assislonl â un meurtre, cli. 73; indices de culpabilile de celui qui a pris pari â uno rixe, cli. 7-'i r l’assistance prelee au coupable apres l’infrac-tion, cli. 7r>; la pcine que subiront ceux qui auront abrile des coupa-bles, di. 7G ; les pcincs applicables â ceux qui auront conseille et diarg£ qnolqu’un de mal faire el â ceux qui recompenscnt le coupable apres l’infraclion, di. 77 — 78), p. 180. /I ft/irxcs ................................................................................. 197 Textes rit’s lois pour les labotircurs, cxlrails dc la Collcction dc Justinien. . 199 Proscriptions toucliant: les laboureurs (titre I), p. 199; le voi (t. II), p. 203; Ies vachcrs (t. III), p. 205; les degâls causes par les animaux (t. IV), p. 20G; les degâls causes aux cliamps (t. V), p. 207; ceux qui luenl los animaux (t. VI), p. 208; les arbres fruitiers (t. VII), p. 210; les incendios (l. VIII), p. 211; les serfs (t. IX), p. 212; les construc-tions nouvelles (t. X), p. 213. Manuscrits grccs nnK 532 ct 5S8.................................................. 215 Proscriptions toucliant; celui qui conseille une aclion coupable et aide â la commettre (cli. I), p. 215; celui qui aura conseille I’aclion coupable (di. 11), p. 217 ; celui qui aura conseille une aclion coupable' qu’on eul com-mise independamment de son conseil (cli. III), p. 221 ; ceux qui auront aide le coupable avani l’infraclion (cli. IV), p. 223; ceux qui auront aidA le coupable pendant l’infraclion (cli. V), p. 22G; ceux qui auront as-sisle en armes â une rixe (oh. VI), p. 228; ceux qui auront prete assislance au coupable apKs l’infraclion (di. VII), p. 230; ceux qui auront recu dos proscrits dans leur inaison (di. VIII), p. 233; ceux qui auront recu dans leur rnaison dos voleurs el des brigands (di. IX), p. 2.'!.'!; ceux qui auront recu dio/. eux dos coupables dont iis ignoronl la culpabilii^ (di. X), p. 235; ceux qui auront ordonne une aclion coupable (di. XI j, p. 235; ceux qui recompenscnt le coupable pour l’infraclion commise (<:li. XII), p. 2V2. Pr'-scripti'iiis toucliant: los moyons do faire la preuve des pedies diar-nd> (di. I, II), p. 2’i5; la proslilution et la luxuro (cli. 111 — VII), j>. 2'ii'i; ci-ux qui preiinonl deux femines (cli. VIII), p. 2VJ; l’adullere (cli. IX!, p. 252 ; la perle de la dot pour adultere ou pour d’autres molifs (i li. X —XII), p. 252; la peine infli^ee pour le baiser (di. XIII), p. 259. J:.nr,'it* dc Prosper ]■ arinua iu:- . . 2G1 T A S'î.î l)i> ii; TI /;ji’> dfhihlir’i’raplmiih .. I tuh r til pliiib.'iifjun . C. Z. pentru biblioteci mici: 34 (B) > >> » » )> » » . . >> >> Carte romînească de învăţătură