IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SECOLUL AL XVI-LEA ¥01. II Coperta de: Dumitru Negrescu Acad. D. PRODAN IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SECOLUL AL XVI-LEA VOL. II EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA BUCURESTI-im PARTEA A ILI-A DOMENIi FEUDALE ÎN SEC. AL XVI-LEA CÎTEVA LĂMURIRI PRELIMINARE înainte de a intra în studiul analitic al raporturilor feudale din Transilvania în secolul al XVI-lea, trebuie să prevenim pe cititor asupra calităților și limitelor materialului documentar utilizat la prezentarea domeniilor. Urbariile încep să apară chiar în acest secol, au deci insuficiențele începuturilor. Ele ne aduc informații deosebit de prețioase, cu atît mai prețioase cu cît ele sînt puține. Primul act cu caracter urbarial cunoscut pînă acum e cel privitor la Medieșul Aurit din 1512 cuprinzînd de fapt un cerc mai larg, domeniul Seini, Țara Oașului, avînd înscris în frunte Medieșul. Actul se rezumă însă la înregistrarea localităților și înșirarea sesi-ilor sau capilor de familie, fără alte informații de ordin urbarial. Primul urbariu propriu-zis cunoscut e cel al domeniului cetății Șiria din 1525. Acest urbariu înscrie nu numai pe toți supușii cu numele, dar adesea îi și califică, le indică funcția sau chiar meseria. în cîteva localități le înscrie și vitele, porcii, oile. Le înscrie apoi sarcinile față de domeniu. Conscripțiile urbariale cu timpul se înmulțesc, se amplifică, ne servesc tot mai multe informații, făcînd mereu pași înainte spre acele prezentări complexe de raporturi, care sînt urbariile de mai tîrziu. înscrierile lor fac tot mai multe distincții. La înscrierea localităților se disting tîrgu-rile de sate, satele întregi de porțiunile de sate, de predii. La satele românești se indică grupările lor pe voievodate, pe crăinicii. La înscrierea numelor supușilor se disting diferitele categorii, nobili, libertini, iobagi sau coloni, jeleri. Se înscriu tot mai des funcțiile, meseriile. Se indică cîtimea sesiei, subdiviziunile ei, sesiile pustii, iobagii plecați. Spre sfîrșitul secolului, în dreptul numelor se înscriu și vitele, porcii, oile, stupii. Se înre VIII IOBAGIA în* transilvania în sec. al xvi-lea gistrează tot mai amplu feluritele prestații feudale ale supusului. In legătură cu obligațiile lui de lucru se înscrie tot mai des, tot mai amplu pămîn-tul de cultură al stăpînului. Se înscriu tot mai des diferitele alte surse de venit ale domeniului feudal, din monopolurile senioriale, din întreprinderi, din judecăți, adică din gloabe, și altele. Se amplifică mereu informația. Printre datele cerute de scheme se introduc tot mai multe informații complimentare, explicative, lămurind stările, procesele de dezvoltare sau, invers, scăderile, cauzele lor. Textele ne informează adesea asupra pustiirilor produse de războaie, de invazii turcești sau tătărești. Mai mult, conscripțiile urbariale mai puteau fi și prilej pentru iobagi de a arăta stările mai vechi, schimbările care s-au făcut, abuzurile la care au fost supuși. Deși nu acesta era scopul conscripțiilor, s-au putut insinua de multe ori în texte și asemenea informații. Ele vin adesea cu lămuriri prețioase asupra procesului de creștere a prestațiilor feudale, a pămîntului alodial, a veniturilor feudale în genere. Textul sec al înregistrărilor astfel uneori se însuflețește, dezvăluindu-ne cîte ceva și din viața care se ascunde în dosul la-conismelor lui. Urbariile ne aduc în genere informații sumare, dar multilaterale, concrete și deosebit de prețioase pentru reconstituirea raporturilor feudale. Trebuie să prevenim însă și asupra deficiențelor, inexactităților lor posibile. Urbariile analizate aci s-au întocmit de obicei la predarea sau preluarea domeniilor, la trecerea lor din mîna unui stăpîn în mîna altui stăpîn, din administrația unui provizor în administrația altui provizor. Sînt, obișnuit, acte de caracter privat, fără vreo întărire oficială, cu caracter de inventar obișnuit, fără formule de încheiere sau semnături care să le garanteze. înscrierile sînt făcute, ce-i drept, după declarațiile supușilor sau reprezentanților lor, ale juzilor, cnejilor, crainicilor, voievozilor, în prezența dregătorilor domeniilor. Declarațiile sînt prin urmare ale unor cunoscători exacți ai stărilor de lucruri, sporindu-le valoarea. Dar urbariile se făceau nu numai cu titlu de inventar ; ele se făceau cu scopul precis de a servi drept bază de impunere sau de asigurare a feluritelor prestații iobăgești. Supușii aveau prin urmare interes să facă și declarații inexacte, să diminueze baza de prestații. Trebuie să presupunem asemenea declarații în minus mai ales la vite, porci, oi, care erau mai greu de controlat. Ce-i drept declarațiile se făceau sub jurămînt. Reprezentanții care făceau declarațiile puteau fi și ei beneficiari ai anumitor părți din prestații și deci interesați în inexactitatea declarațiilor. Dar aceste beneficii erau prea mici sau puteau fi compensate prin beneficii de la cei sustrași. Puteau fi interesați ca prin CÎTEVA LĂMURIRI PRELIMINARE IX bune servicii să-și păstreze funcțiile sau să se ridice pe scara socială, dar puteau fi și părtinitori în favoarea semenilor lor impuși. O arată aceasta plîngerile lor din urbarii, hotărîrea cu care iau apărarea supușilor sau demonstrează abuzurile stăpînilor și dregătorilor dinainte, cerînd prin aceasta revenirea la raporturile „legale“ sau la vechiul obicei. Inexactitățile erau posibile și prin condițiile în care s-au făcut conscripțiile. Ele sînt mai obișnuit conscripții de domenii fiscale, făcute adesea de camera imperială, adică de oamenii ei, în timpul stăpînirilor imperiale, intermitente pe unele locuri, mai durabile pe altele, de camerari, provizori sau scribi streini de loc, care nu cunoșteau exact stările locale. De multe ori nu cunoșteau nici limba celor chemați să facă mărturie, comunicau prin tălmaci. Sînt făcute deci de oameni cu mai puține posibilități de control. Conscripțiile se fac uneori după războaie, staționări de oști, proprii sau inamice, după jafuri, pustiiri, cînd nu numai starea supușilor e mult mai scăzută, dar și pretextele și posibilitățile de tăinuire sînt mai mari. Astfel, mai ales la înscrierea oamenilor și vitelor nu putem presupune plusuri, ci cel mult minusuri. Aci sîntem siguri că operăm cu cifre minime. Declarații în minus putem presupune și la prestații. Se pot face însă și presupuneri inverse. Interesul stăpînului e să le sporească sau să consacre prestațiile sporite între timp, dregătorii, scribii pot face înscrieri sau formula mărturiile în favoarea stăpînului față de supușii neștiutori de carte și cu atît mai puțin de limba latină în care se redactau textele. Urbariile se întocmeau pentru uzul stăpînilor și rămîneau în păstrarea lor, la înde-mîna provizorilor. Informațiilor din conscripțiile urbariale trebuie să le atribuim, prin urmare, relativitatea inerentă condițiilor în care s-au făcut înscrierile. Urbariile rămîn totuși izvoarele cele mai larg și mai concret informative, cele mai prețioase prin urmare pentru concretizarea raporturilor. Inventarele care apar mai tîrziu sau concomitent cu urbariile vin să le completeze. Ele înregistrează cetatea, încăperile, înzestrarea, mobilierul ei, casele de locuit, instalațiile economice, grajduri, șuri, șoproane și altele, atelierele meșteșugărești ale curții dacă le are, vite, cai, oi, porci, păsări, feluritele produse, provizii strînse la curte, venite fie din prestații, fie din producție proprie. Dacă urbariile ne dau imaginea complexă a raporturilor feudale, inventarele ne dau imaginea complexă a curții feudale, a bunurilor acumulate, a rezultatelor concrete ale acestor raporturi feudale. Inventarele însă și ele se întocmesc tot la asemenea prilejuri ca și urbariile, de același fel de slujbași. Poartă și ele prin urmare deficiențele X IOBĂGIA ÎN* TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA inerente condițiilor în care s-au întocmit. Sînt posibile sustragerile, înscrierile în minus, omisiunile, în care erau interesați dregătorii. Socotelile, care ne dau în plus imaginea întrebuințării bunurilor acumulate, bilanțul de venituri și cheltuieli trebuie supuse acelorași suspiciuni. Trebuie presupuse și aci sustrageri, omisiuni, minusuri sau plusuri la venituri, cheltuieli, la consumație, la vînzări, cumpărări, Ia prețuri, obișnuitele abateri din care își fac venituri administratorii. Aceste abateri și le puteau permite cu atît mai mult administratorii domeniilor mari fiscale, funcționarii camerali, în genere administratorii domeniilor al căror stăpîn nu era prezent. Și cu atît mai mult și le puteau permite comisarii imperiali în locuri atît de îndepărtate de curte și în timpuri de războaie, de tulburări, de pustiiri. Registrele de dijme, care, spre deosebire de urbarii, inventare, socoteli, vin să ne informeze asupra producției țărănești, își au și ele deficiențele lor. Mai întîi ele nu înregistrează decît pe cei care au producție de dijmuit. Din registrele dijmelor din semănături și din vin apoi românii lipsesc, ei nefiind supuși la aceste dijme. Ei nu apar decît în registrele de dijmă a porcilor, oilor, stupilor. Sînt inerente apoi și la dijme abaterile administrative, declarațiile în minus. Un control riguros nu era posibil. întregului material documentar utilizat trebuie să-i atribuim prin urmare relativitatea inerentă naturii sale. Aceasta însă e departe de a-i anula valoarea deosebită pentru subiectul nostru. Prezentarea domeniilor o facem în genere în ordinea cronologică a materialului documentar care le privește. O asemenea prezentare ajută la urmărirea în timp a procesului general de dezvoltare. I. TARA FĂGĂRAȘULUI LA 1508-1576 9 f Țara Făgărașului sau Țara Oltului cum se numește popular, ținutul românesc fost sub stăpînirea domnilor Țării Românești, nu are conscripții u^bariale din secoilul al XVI-lea. Cel puțin jpînă acum n-a ieșit nici una la iveală. Cunoaștem în schimb două statute ale ei. Unul e de la 1508, celălalt de pe la 1560—1570. Cel de la 1508 1 a fost dat sub autoritatea castelanului cetății Buida și a sfetnicului regesc loan Bornemiisza, sub a cărui stăpînire se găsea ținutul atunci, în baza unei înțelegeri între castelanul cetății Făgăraș, Paul Thomori și boierii și toți românii districtului2. Văzînd greutățile pe care Castelanii le fac boierilor și tuturor celorlalți români ai districtului 3 prin aruncare de gloabe neobișnuite, peste cele în obicei ab antiquo, că din pricina lor nu se poate reface ținutul, pentru ad „împodobi cu mulțimea poporului“ 4, stăpînul lui vine cu scăderi de gloabe și plăți și cu alte mai multe rânduieli : Scade mai întâi homagiul boierilor. Cînd se întâmpla să fie condamnați boierii prin judecată la humagium hominis (prețul omului), dregătorii (of.ficiales), juzii și castelanii le storceau 66 fl. Se statornicește ca de acum încolo să plătească castelanilor și dregătorilor numai 33 fi. sau idît vor putea conveni se înregistrează nici dijma stupilor, care iarăși e desigur numai o omisiune. Obligațiile de lucru sînt următoarele : fiecare iobag e dator de S:în-mihai și de Crăciun cu cîte un icar de lemne, însă numai daică are putere, adică vite și car, pentru aceasta. Sînt datori fiecare (fejenkent) să secere trei zile fie grâu, fie ovăz, dar nu și să le care. Sînt datori de asemenea fiecare să cosească două zile, să strângă și să care fînul acolo unde spune provi zorul. Orășenii (az vârosbeliek) sînt datori de Crăciun cu 50 de dinari dare (ado) și cei care au car să aducă cîte o bute de vin din locurile cu vin (az borfblderol). L,a seceriș isînt datori să care orice fel de semănături unde li se spune. Deci seceratul îl făceau iobagii satelor, căratul orășenii. Orașul Făgăraș e dator și să facă malț (szalad, pentru bere) din ceea ce i se dă pentru aceasta din cetate (adică din orz sau altele). în afară de acestea sînt datori cu orice slujbă trebuitoare 22 23. Se înregistrează aci și obligațiile lor militare. Cînd se vestește ridicarea numai parțială la oaste, sînt datori să dea 200 de călăreți (lovagot), cărora trebuie să le plătească stăpînul țării. După aceea, cînd se lasă acasă oastea, ceea ce le-a plătit stăjpiînul trebuie să-i plătească satul. Cînd însă e ridicare generală (kdzdnseges had), atunci trebuie să se ridice pe capete28. Veniturile din monopolurile senioriale sînt abia pomenite. 20 „minden dtven disznotul, az : egy disznot es minden egy disznotul : ket penzt tartozik megadni“. 21 ,,Mikor makk terem, minden sereg disznotul, kiket Fogaras folden kiviil hai-tanak az erdore, minden dtven disznotul eggyel tartoznak, annelkiil ket penzzel tartoznak*. 22 „es annelkiil minden sziikseges szolgâlattal tartoznak“. 23 După testamentul lui Ștefan Bathory din 1585, stăpînii Făgărașului erau datori srb r^^ce „in omnem expeditionem generalem 200 de călăreți și 100 pedeștri“. Veress, Bâthory Istvân levelezese, II, p. 299. 2 c, 401 8 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Fiecare boier e dator de piua sa (dcreczkelo, piuă de pănură, de cioareci) cu o cergă (lazsnak). Era și acesta un abuz ; boierul nu trebuia să fie supus la daturi pentru pive, cum nu era nici pentru moară. Pive ale cetății nu isînt. Din mori, ale oricui ar fi, nu vine nici un venit. De la moara de sicînduri (fireszmalom, feresitrău de apă), e un oarecare venit. Nu se precizează însă cît. Probabil e vorba de ferestrăul cetății. Crîșimăritul aducea desigur mai mult. Fiecare sat trebuia să crîșmă-reasică anual dîte o bute de vin. Aceasta desigur în înțelesul că trebuia să vîndă vinul dat de stăpîn, servindu-i prețul cu oîștigul implicat de vînzarea ou amănuntul. Rînduiala înregistrează și anumite restricții comerciale. în tot ținutul (tartomâny, provincie), fără știrea stăpînului nu e îngăduit să se vîndă cai, berbeci și miere. Dacă cineva ar vinde, să dea valoarea vitei. Cei cane le-ar ascunde sau tăgădui, să dea ei prețul. Cînd vînzarea vitelor nu e oprită de dregător (tiszttarto), se poate vinde. Stăpînul se comportă deci ca un stăpîn de țară. Dacă prind cerb și nu-1 aduic în cetate, ci l-ar vinde sau l-ar prăpădi, gloaba să fie un florin. Cînd aduc însă cerb, trebuie să li se dea bani de băutură, 20 sau 25 dinari. Restricția decurgea desigur din dreptul de vînat ăl stăpînului. Nu știm însă dacă ea era și pentru boieri sau nu. Sînt și aci înregistrate gloabele. Obiceiul românilor — spune textul — e că dacă cineva face vreun furt, dacă, în afară de cai, fură un bou, vacă, oaie sau porc, trebuie să dea, din ceea ce fură, 12 în loc. Românul care fură cal plătește cu capul. Dacă fură ceva din casă, datorează 12 florini gloabă. Dacă face act de putere (hatdlom) în casă, e dator tot cu atâta. Dacă o face în grădină sau în curte, gloaba e de 6 fl. 24. Gloaba sîngelui e de 4 fl. Necinstirea cu sila a fetei tsau femeii se plătește cu capul. Dacă însă s-a făcut cu voia amândurora, gloaba e 4 fl. Necinstirea văduvei se glo-beșlte cu 2 fl. După obiceiul lor, în fiecare sat trebuie ales în fiecare an un boier, care să poarte grija obștei și să strângă darea, care boier în acel an să fie scutit de plată (de plata dării desigur). Dacă vreun boier ales se întâmpla să moară în anull boieriei lui, fiii sau rudele lui (fiai vagy attyafiai) sînt datori să dea un cal sau trei florini. în 1567, Făgărașul, sub motivul că privilegiile lui anterioare au ars într-un incendiu neașteptat al orașului, obține de la loan Sigiisimund o înoine a privilegiilor sale, în care i se fixează drepturile și sarcinile. Mai întâi în ce privește crîșmăritul : întrudît vînzarea (icrlîșmăritul) vinului din timpuri vechi ,a fost al stăpânilor de pămînt (cu aceasta motivează probabil introducerea crîșmăritului), principele hotărăște ca vînzarea vinului în orașul său Făgăraș pe întreg anul să se păstreze numai pe seama lui. Cu toate acestea la târguri, cînd se țin, li se îngăduie și orășenilor, nobililor și celor din starea militară (vitezlo rendek), oare au icasă în oraș, să-și vîndă și vinul lor. Cei cane însă nu au casă aci, fie nosbilli, fie țărani, să nu poată vinde vin. Provizorul și castelanii să nu aibă voie nicidînd sa-și 24 Pentru acest act statutul din 1508, am văzut, întrebuințează verbul sub str aliere. ȚARA FĂGĂRAȘULUI LA 1508—1576 9 vândă, sub numele principelui sau altfel, vinul propriu, decît dacă au casă aci ca ceilalți pot să-și vîndă și ei vinul jn vreme de târg. Qît privește vânzarea cărnii, după vechiul obicei, li se îngăduie târgoveților să taie (vîndă) în măcelării. De aceea ei să aibă grija ca în măcelării carnea să nu lip'seas/că. De asemenea li se îngăduie, iarăși după vechiul obicei, să-și scoată și să-și pască liber porcii în pădurile de ghindă ținând de cetate și să nu dea dijmă din acei porci. Din venitul morii, care e clădită pe apa Făgărașului, judele și târgoveții spun că o parte o primea cetatea, o altă parte biserica, a treia ei, târgoveții, a patra după obicei morarul. Principele hotărăște aicum ca jumătate din venit să fie al cetății, pe seama lui, iar din cealaltă jumătate o pante a judelui și târgoveților, cealaltă parte, adică o pătrime, a morarului, bisericii rînduindu-i parte din allt loc. Darea de cîte un florin, după obiceiul locului, să o plătească anual în două termene, cîte 50 de bani la fiecare. Era deci tot un florin anual. De această dare judele orașului să fie scutit. Locuitorii Făgărașului, după vechiul obicei, să nu fie datori să meargă la naiste și nici să dea bani pentru aceasta. Să nu fie datori nici să stră-juiasică noaptea în cetate, decît pentru bani. Dacă orășenii ar rândui meșteșugari pentru lucrul sau nevoile cetății, aceia, după vechiul obicei, să fie răsplătiți din cetate pentru osteneala lor. Alte hotărâri : apele de pescuit să fie oprite târgoveților, ele să fie pprite și de acum încolo în folosul principelui ; gloabele târgurilor să revină castelanilor ; târgoveții să fie datori să secere, să semene, să care piatră pentru cetate ; să dea și vamă la podul Oltului ca și ceilalți iobagi ; să dea găzduire în casa lor ostașilor și slujitorilor principelui ținând de cetate. întrUdît cetatea nu poate fi ținută cu cinste în privința semănăturilor, hotărește ca pământurile de arătură cuprinse (elfoglalva — ocupate) pentru nevoile cetății, să fie ținute și de acum încolo pentru nevoile ei. De transportarea solilor sau oricăror trimiși (orâtorok, purtători de cuvânt), de darea de cai și căruțe și de alte de trebuință pentru ei (desigur găzduire, mâncare) judele și târgoveții să fie, după vechiul obicei, scutiți ^dacă acei soli nu arată pentru aceasta scrisoare de salv-iconduct. Dar dacă ar avea asemenea scrisoare, să le poarte grija și de căruțe și de cai și de toate cele de trebuință. Cît privește rînduiala judecăților, acestea sînt lăsate cum le-a îngăduit Ștefan Mailat. Anume, pricinile și certurile care se ivesc numai între ei, judele și jurații să le judece după lege numai ei, fără prezența dregătorilor cetății. Străinii de oraș, din cuprinsul Țării Făgărașului, dacă se judecă cu om din oraș, să ceară om pentru a fi de față cu ei în judecată de la pnovizor sau de la castelani. Iar dacă în asemenea pricini s-ar face apel, la apelul ambelor părți care se judecă pricinile să fie lăsate să vină în fața pro vizorului și a dregătorilor (gondviseldk) cetății. Git pentru prinderea răufăcătorilor, hotărăște ca oamenii din afară sau din ținut (kiilsb es vidiki emberek) pe care~i prind în oraș sau în afara orașului asupra vreunui fapt, anume furi, ucigași, punători de foc, hoți, 10 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA desfnînați, otrăvitori (itetok) și alți ticăloși vrednici de prins, unii ca aceia să fie ținuți prinși de provizor sau de dregătorii cetății, care să-i și pedepsească. Dacă cineva din slujitorii cetății ar păcătui ceva îmipotriva orășenilor, un astfel de vinovat, dacă e în slujba cetății, să nu fie dat în lege în fața sfatului orașului, ci în fața provizorului și a dregătorilor cetății, și dacă după fapta sa e vrednic isă fie ținut prins, să fie ținut prins la provizor și la dregătorii curții și să fie pedepsit după lege. Iar dacă vreunul din orășeni ar păcătui ceva împotriva vreunui (slujitor al cetății, cetățenii sau jurații ? (polgârok) să-l caute cu legea la jude și la jurați și dacă e vrednic de a fi prins, (să fie ținut prins la jude și pedepsit de el după lege. Toate pricinile, de orice fel, pornite în fața judelui și juraților, la apelul părților împricinate să fie totdeauna transpuse în fața provizorului și a dregătorilor cetății 25. Maria Christierna în 1596 încuviințează tîrgoveților plata censului de 50 de bani și promite să nu-il mărească, iîntrucît ei fac slujbe grele în jurul „alodi.aturii“ princiare (Majorsagunk). La rugămintea lor, le mai îngăduie ca, atunci cînd își căsătoresc fiii sau fiicele, să poată aduce în oraș vin pentru nuntă, dar numai 25 de vedre, nu mai mult, și acestea cu știrea provizorului (care 'acum e Frandsc Litteratus Leszai). Tot la plînge-rea lor hotărăște ca și nobilii din oraș să țină gardul (Porkolal) care pînă aci n-au vrut să-l țină 26. Țara Făgărașului, devenită sub domnii Țării Românești „ducatla 1508 e calificată ,,distriiat“. Ceea ce nu împiedică actele următoare să o numească totuși regnum27 sau Terra Fogaras ori Fogaras folde (Țara Făgărașului). Țara, și după ce a foist luată de regii ungari din mîinile domnilor „necredincioși" ai Țării Românești, a fost ținută de rege ca țară deosebită, rezervată pentru a fi redată la nevoie domnilor următori ai Țării Românești în schimbul credinței. Țara figurează mereu în titlul domnilor Țării Românești, ei ridică mereu pretenții asupra ei și după aceea. Se socoteau nu numai în drept să poarte în titlul lor Tara Făgărașului, ci și stăpînii ei de drept. Nu mult înainte de 1508, data primului statut, Radu cel Mare, în 1502, cerea de la regele ungar, prin intermediul regelui polon, Făgărașul și Amlașul ca pe niște bunuri ale sale strămoșești și părintești28, însuși întituiîndu-ise la sfîr-șitul scrisorii Radul Dei grada dux de Amlas et Fogaras... que transalpin nensis. însuși Mihai Viteazul, care-1 mai stapînește pe un moment la sfîr-șitul secolului al XVI-lea și începutul celui de-al XVII-lea, îl consideră ca pe un jus antiquum vaivodarum Valachiae Transalpinae 29. 25 M. Gt. Sz., VI (1899), p. 41—43. Actul în traducere maghiară din sec. al XVII-lea. 26 Arh. Ist. FU. Acad. Cluj, Charlophilacuim F ransilvanicum, tom. XXIII, voi. I, Privilegia. 27 „Bojarones et Juratos Regni hujus“... (1520). loan Pușcariu. Fragmente istorice despre boierii din Țara Fagăiașiilui. Sibiu, 1907, p. 98. 28 „bonis auitis ac paternis... hereditates ab awo et protawo jureque protauico in regno Hungarie habuimus"... Hurmuzaki—Densușianu. II/2, p. 509. 29 Szâdeczky Lajos, Erdely es Mihâly vajda tortânete 1595—160 Ț Timișoara., 1893, p. 482. ȚARA FĂGĂRAȘULUI LA 1508-1576 11 Dar chiar păstrată de rege, ea e mereu o țară aparte, regele -o donează temporar sau o dă pe mîini’le marilor demnitari ai țării ca unor capi de țară. Ștefan Mailat la 1535 se intitulează : Nos Slephanus Maylâd liber dominus terrae Fogaras Waywoda Franssylvaniae et Siculorum Co-mes 30 31. Nicolae Olahus însuși o caracterizează ca pe un mic ducat, în care s.tăipînul e privit ca un principe ul. Făgărașul a rămas o țară aparte și sub principi, n-a intrat niicioînd în organizația comitatelor Transilvaniei și nu s-a transformat nici sub regimul 'austriac în comitat. Ghiar transformată și în domeniu feudal, ea e obișnuit domeniu princiar sau fiscal. Ea n-a fost fărâmițată în stăpâniri feudale diverse ; moșiile feudale care s-au constituit în cuprinsul ei au fost puține și în genere temporare. Moșiile boierești nici ele n-au ajuns să se deisăvîrșeaisică ca moșii feudale și să fărâmițeze țara în domenii. Ea este în temeliile sale o țară românească și își păstrează aicest -caracter în toate fazele istorice prin care a trecut. își păstrează scaunul boieresc al țării, scaunele boierești subalterne, multe din obiceiurile și preceptele legii românești. Instituțiile ei feudale s-au format desigur cu deosebire în timp ce a făcut parte din Țara Românească. Dovadă sînt în primul rând boierii ei, care se perpetuează pînă în timpurile moderne, precum și vecinii, supușii lor, pe care-i găsim apărând în scriptele Făgărașului încă din secolul al XVI-lea. Dppă cele două statute extrase aci, boierii ne apar ca istăpiîni de moșie ereditari, cu obiceiuri proprii de moștenire, cu obligații militare. e Boierii s-au format fie ridicîndu-se din mijlocul obștiilor, din voievozii, cnejii de aci, fie prin danii, în timpul cît țara a făcut parte din Țara Românească. Seria daniilor și întăririlor în stăpînire cunoscute încep cu a lui Vilaicu, din 1372. Vlaicu donează rudei sale, magistrului Ladislau de Dopica, tîrgul Șercaia (Scherkkengen) și satele Veneția, CuciUlata, Hoghiz, Dopca 32. La 1400 Mircea cel Bătrân întărește pe boierii săi Micul și Stoia în stăpînirea a jumătate din satul Mîndra33. între 1400—1418 tot Mircea întărește lui Ion, Burcea și Calian boiarinului domniei meale... satul Braniștea Urășei și la Vadul Șercaei și stîna de în muntele Lereștilor, de moșie și de moștenire 34 *. între aceleași date, Mircea întărește lui Stanciul egumenul și fratelui isău Călin, regni noștri nobilibus, numiți în același text mai jos boerones, întreg Scoreiul din terra F ogar as25. La 1437 Vlad Dracul 30 Ibidem, p. 107. 31 Nicolaus Olahus spune despre ea : „Haec arx est, veluti quidam parvus ducatus. Subiecți, enim sunt ei Bojarones Valachi, qui arcis dominum observant, ut principem“. H ungaria et Attila. Apud N. Densușianu, Monumente pentru istoria Tierrei Fagar asului, București, 1885, p. 25. 32 P. P. Panaitescu, Documentele Țării Românești I. Documente interne (1369— 1490), p. 33—35 ; Documenta Romaniae Historica, B. Tara Rom., voi. I (1247—1500), p. 14—17. 33 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 65—67; D.R.H., B. Țara Rom., voi. I, p. 31—32. ibidem, p. 86—87. Hrisovul în traducere din sec. al XVIII-lea. 3o Ibidem, p. 84—85, în D.R.H., B. Țara Rom., voi. I, p. 36—39, cu îndoieli asupra autenticității. 12 IOBĂGIA in transilvania în sec. al xvi-lea întărește boierului Stanciul și fratelui său mai mic Roman două sate, Voi-voidenii, precum și partea lui Baicul și Vlad din Loviiștea Săsciorilor (Sessori-Lovistyen) și Sîmbăta de Sus, muntele Moșul și apa Făgărașului36, în același an Vlad Dracul dăruiește ,^slugilor" sale Stan sin Tatu! și Unsul și Radul Stan sin Băra și Godea hrisov întru stăpînirea satului în Mărgineni37. în 1441 același Vlad Dracul dăruiește sau întărește lui Staniciul Moenescul și celor cinci feciori ai 'săi jumătate din satul Voila, iar din cealaltă jumătate a treia parte, cu ape și cu loc de moară și cu 15 țigani, precum și jumătate din Gioruș în Țara Românească, a treia parte din Mistea, a treia parte din Plopeani, jumătate din Cocorăști și moșia lor de la Mocnești38. în același an dă o întărire de ,,imunități nobiliare" (immuni-tatum nobiliarium) pentru boierul Teodor și doi frați ai lui39. Un hrisov, evident ticluit sau contrafăcut, de la Vlad, cu data de 1452, donează boierului Stanciu Mailat din Dej.ani, fraților și fiilor lui, Oprea și Dragomir, a treia parte din hotarul Dejanilor40. Boierii de aci țineau isă-și derive boieria de la domnii Țării Românești, chiar falljsificînd la nevoie. Falsul exprimă și el anumite pretenții de stăpînire sau caută să justifice stări de fapt. Aveau desigur conștiința că numai boieria obținută sau întărită de domnii Țării Românești poate fi adevărată boierie. Radu cel Frumos, la 1473, dăruiește jupanului Stoica Naneș, vărului său Tatomir și nepoților săi, lui Stoica și nepotului său, jumătate din Sătlani, și Rîușorul tot și Copăcelul tot și Voila jumătate și Ucea toată, Porumbacul de Jos jumătate... Cîr-tișoara... jumătate din Sărata, parte... oni, Porumbacul lui Tat[omir și Porumbacul] de Sus... jumătate... și pe Argeș și Negri... și muntele... [și Săsciori] și Bumbuești și Clocotici... jumătate41. E o danie mai mare, care probabil n-a foist durabilă. Ultimul hrisov de la domnii Țării Românești cunoscut e al lui Basarab cel Bătrân (Laiotă) din 1476. Basaralb întărește boierului Șerlban din Țara Făgărașului și fratelui său Aldea jumătate din satul Șinca, cu muntelle Ne'maia și un alt munte Nemaia, cumpărat de la Bujdea și jumătate din Ohaba, cu muntele... din Ludișor, cu muntele Ludișor și șapte țigani cu fiii lor 42. Hrisoavele șînt întru totul identice ou cele ale Țării Românești. Ele înscriu țoale formulele obișnuite ale aparținătoarelor moșiilor dăruite sau întărite, locuri de arătură, fînațe, pășuni, ape, mori sau locuri de moară, munți, țigani etc., prelcum și formulele iScutirilor sau imunității or (scutire de dări, dijme, slujbe, etc.), formulele obișnuite în hrisoavele de danie pentru boieri în Țara Românească. Și boierii care primesc daniile sînt adesea de-a dreptul din Țara Românească, după cum și satele pe care le primesc în danie sau le sînt întărite pot fi și de pe o latură și de pe cealaltă 36 Ibidem, p. 173—176. în traducere ungurească. D.R.H., B. Țara Rom., voi. I, p. 142—144. 37 Ibidem, p. 176—177, D.R.H., B. Țara Rom., voi. I, p. 144. 38 Ibidem, p. 193—195. D.R.H., B. Țara Rom., voi. I, p. 160—162. 39 Ibidem, p. 201. D.R.H., B. Țara Rom., voi. I, p. 159—160. 40 Pușcariu, op. cit., p. 59—62. 41 D.R.H; B. Țara Rom., voi. I, p. 238—240. 42 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 294—296. D.R.H., B. Țara Rom , voi. 1, p.253—256. ȚARA FĂGĂRAȘULUI LA 1508—1576 13 a Munților. Domnii Țării Românești care în raport cu regii ungari suzerani purtau ’ titlul de duce, hențeg ide Făgăraș, în interior se socoteau domni ai țării ca și ai Țării Românești, făceau acte de domnie, danii, ridicau sau întăreau boieri și pe o parte și pe nlta a Munților deapotrivă, ca fiind aceeași țară. Asemenea acte au trebuit să fie, firește, mult mai multe decît aceiste câteva, cîte s-au păstrat. Era în curs de formare deci și aci o boierime identică cu cea din Țara Româneaisică, una și aceeași boierime. Cu trecerea țării în stăpânirea regelui sau a marilor demnitari procesul acesta de formare a unei boierimi a Țării Românești aci s-a oprit. Cu aceasta însă boierimea de aci nu se desființează, ea 'continuă să existe, se menține, se dezvoltă chiar mai departe, numai că în alte condiții. Boierii luptă să se mențină în starea lor de boieri, în înțeles de nobili acum, obțin acte de întărire în boieria lor și de la noii stăpâni, fie întărire simplă într-o stare în oare boierul se găsește, fie o întărire pe bază de hrisoave mai vechi ale domnilor Țării Românești. Astfel Paul de Thomor, castelan și căpitan al cetății Făgăraș, același cu cel de la 1508, la 1511 confirmă pe feciorii lui Coimșa, ai lui Stoica și ai lui Șandru de Viștea în boieritul (officium boeronatus) Viștei de Jos și de Sus și în jumătatea boieritului 43 Arpașului și în stăpânirea a 17 țigani corturari (decern et septem Ciganos tentoriatos) în baza hrisovului lui Mircea cel Bătrîn44. La 1518 același Paul de Thomor confirmă în boierie și în toate bunurile lor din Voivodenii Mari de jure et ab antiquo ad Bojeronatum lege hujus terrae adtinerent concernerent pe boierii Bica45. Aceasta o face desigur tot în virtutea hrisovului pierdut al vreunui domn al Țării Românești, căci actul înșiră și pe țiganii boierești cu numele, ca și hrisoavele Țării Românești. Ștefan Mailat la 1535 întărește pe Ladislau Boier de Grid, fiul boierului Coman Ciurila de Grid, în stăpânirea tuturor bunurilor și moșiilor sale strămoșești, precum și a părților de boierit cumpărate de tatăl său 46. întărirea o făcea desigur în calitatea sa de stăpîn al Făgărașului (liber dominus terre Fogaras), de aceea își și pune în alct acest titlu, mai mic decît cel de voievod al Transilvaniei, în frunte. Ana de Nadasld, văduva lui Ștefan Mailat, stăpînă și ea a Țării Făgărașului, în 1556, ținând aci scaun de judecată împreună cu boierii asesori jurați ai țării, confirmă în părțile lor de boierit boieri din Recea, Hîr-seni, Rîușor, dînldu-le scrisoare privilegială nonă sub titlul de nova donatio în locul celei arse înainte cu 31 de ani, cînd a ars Făgărașul47. Că actul pierdut trebuie să fi foist tot de la careva din domnii Țării Românești reiese iarăși din faptul că în confirmare, alături de munți, sînt înșirați cu numele și țiganii ou copiii și familia lor (jiliosque et totam familiam ab antiquo justo jure et avitico). în 1591 Baltazar Bathory, Comes et Haeres Terrae Fogaras perpetuus, confirmă pe boierii urmași ai lui Buta Judele (Bute Sudele), lipsiți de scrisori corespunzătoare, căci le-au pierdut în tul 43 Latinescul boeronatus tradus cu boierit de o traducere românească tîrzie a unui ■act de confirmare dat de Ștefan Mailat la 1535. Cf. Pușcariu, op. cit,, p. 112—113. 44 Ibidem, p. 85—87. 45 Ibidem, p. 95—96. 46 Ibidem, p. 107—110. 47 Ibidem, p. 124—127. Reprodus după N. Densușianu, op. cit., p. 10—12. 14 IOEAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA burările pe oare le-a suferit Țara Făgărașului în diferite timpuri, în jumătatea unui boierit întreg din Arpașul de Jos, ei fiind obligați în schimb să presteze cetății, ceea ce trebuie să presteze după dreptul și obiceiul vechi (jure et consuetudine veteri). în 1593 același Baltazar Bathory confirmă în același fel și din aceleași motive pe boierul Dobrin de Bucium în stăpînirea a o jumătate dintr-un sfert de boierit în Marginea sub titlul de nova donatio. în 1597 Maria Christierna confirmă scutirea casei din Veneția de Jos a boierului Matei Penei (Penis) pentru el și urmașii lui. z'Xceeași Maria Christierna, la 1598, repune în boierie pe Ilie Bîrsan, Dumitru Alde a și Stoica Bolye 48. Boieria ca instituție se păstrează și sub noii stăpîni. Tot așa și moșia boierească. Boierii rămîn încă stăpîni de sate, de părți de sate, de boierit, de părți de boierit. Continuă să trăiască după legile proprii, după legea românească. Boieria implică nu numai moșie și obligații militare, ci și alte funcții. Țara își păstrează și pe mai departe scaunul ei boieresc, cu 12 boieri jurați. Chiar funcția de jude al satului, ales anual, o dețin în sate boierii. Poate tot de boierul jude e vorba și în textul care stabilește că rusticus valachus care își alungă soția plătește boyaroni suo, sub quo existit nouă aspri, și nu de boierul stăpîn al țăranilor. Și poate tot de asemenea boieri juzi vorbește și textul : villani aliorum willis residentes a Boyaronibus talis loci debeant reconciliare boyaronem... și iarăși nu de boierii stăipîni ai satdlor. E adevărat, în textul de la 1508 apare și judex, dar aceasta nu exclude posibilitatea unei asemenea interpretări. Dar și în funcțiunea de jude boierul își păstrează obligația boierească de a da cal dacă moare în timpul funcțiunii sale. E obligat să-și dea calul boierul ca jude ? Boierul e obligat desigur să-și dea calul ca ostaș. Țara trecută din stăpînirea domnilor Țării Românești pe mîini regale sau de mari feudali, boierii sînt supuși și ei, obligațiile lor față de domn transformîndu-se și ele în obligații față de noii stăpîni. Fac serviciu militar acum în folosul acestora. Mai mult, noii sltăjpîni caută să rupă țara de Țara Românească, să înăsprească pedepsele pentru trădare, răzvrătire, să pună opreliști chiar comerțului cu vite peste graniță. Caută să reducă din legile sau obiceiurile românești ale țării, să le adapteze, să le apropie de cele în uz în Transilvania sau Ungaria, de cele cuprinse pe urmă și în Pripartitum. Dar noii stăpîni sînt nu numai capi ai țării, beneficiind de foloasele ei de pînă aci. Ei tind să transforme țara și în domeniu feudal, să devină și domnii ei de pămînt (domini terrestres). Alături de castelani sau de căpitan, apare provizorul, prefectul, funcții domeniale (prefectul poate numai în parte domenial). Astfel stăpînii nu mai au interesul să sporească puterea boierească, ci, dimpotrivă, să o reducă, să o transforme din ereditaiă în condiționară, să restrîngă dreptul de moștenire și moșia boierească. Averea imobilă a boierului mort fără moștenitori masculini rămîne acum stăpînului țării. Fiica sa nu-1 poate moșteni decît în caz că a fost prefăcută de boier, încă în viață fiind, în moștenitoare masculină. Ceea ce se 48 Pușcariu, op. cit., p. 138—169. ȚARA FĂGĂRAȘULUI LA 1508—1576 15 făcea cu anumite formalități și im;plica și învoirea stăpînului. Aceste sisteme de moștenire deschideau aoum larg stăpînului feudal posibilitatea de a cîștiga teren în dauna moșiei boierești. Boierul mort își mai lăsa moștenire stăpînului și echipamentul său militar, anume calul înșeuat și lancea, așa cum vom vedea că trebuie să-l lase în Transilvania voievozii români. Boierul jude e prin urmare și boier ostaș. Voievodul sau voievozii români aci au și dispărut, ca și în Tara Românească, mărturie iarăși a aceluiași pro/ces de dezvoltare. Ei a dispărut desigur încă în timpul cînd țara a făcut parte din Țara Românească. Aceasta poate pentru că țara a avut un singur voievod. Iar după întemeierea Tării Românești, ca feud al ei, voievodul Țării Făgărașului n-a fost altul decît domnul Țării Românești, schimbîndu-i-se pentru Țara Făgărașului titlul în duce sau herțeg. Sub stăpînirea regală apoi are în frunte pe castelanii regali, sub stăpînirea măriilor feudali cîte un dominus. Sub principi are în frunte pe căpitanul suprem, reprezentant al principelui Sităpîn. Cnejii înșiși dispar aci. Cel puțin în acte nu mai apar acum, sau apar mai rar. După cum se vede din al doilea statut, tot boierul sta și în fruntea .satului, el făcea și funcția de jude, trebuind să și-o pună acum și în serviciul domeniului feudal, să strîngă dările și prestațiile supușilor față de domnul de pămînt, ca și cnejii de pe alte domenii. Cnezul a devenit boier sau și-a luat titlul de boier mai înainte de a se degrada la jude sătesc. Chiar mai tîrziu, cînd judele satului ioibăgesc nu mai e boierul, judele se numește rar cnez și poate mai mult dintr-o obișnuință a scribilor, el se numește curent jude sau sîndie 49, cum aflăm din urbariile secolului XVII. . Sub noua stăpiînire boierii suferă scăderi și în rangul lor. Boieria, valabilă pe întreaga țară a boierului oînd Țara Făgărașului făcea parte din Țara Românească, acum se reduce la o boierie teritorială, în cadrul Țării Făgărașului. Pus mai înltîi în rînd cu nobilimea țării, acum e redus trqptat, coborît pe treptele inferioare ale nobilimii. La 1511 boierul Mailat de Comana mai e calificat nobilis50. La 1535 Ștefan Mailat mai califică pe boierul Ladislau din Grid nobilis și nobilis et agilis, dar actul mai vechi (1527), inclus aci al castelanilor Nicolae și Laurențiu de Thomor, îl înscrie numai Agilis Ladislaus Boyaro de Grid. în acte se generalizează epitetul de agilis, care se da seminobililor, libertinilor. O dată apare chiar și cel de providus, care se da și iobagilor. Boierului acum nu i se mai acordă calificativul de nobilis și cu atît mai puțin cel de egregius etc. cu care erau calificați nobilii. El se numește și pe mai departe boier, dar tocmai prin aceasta e distins de nobil. Pentru a-1 ridica pe boier la rang de nobil, spre sfârșitul secolului încep să apară, deosebit, acte de înnobilare. iHomiagiul de pînă aci al boierului, de 66 florini, în Transilvania, după Ttipartitum, era hornagiul nobilului51 52. Prin scăderea la jumătate, adică la 33 fL, cît era, după același Tripartitum, homagium vivum^2, boie 49 Cf. D. Prodan, Despre sîndie, în Cercetări de lingvistică, VII (1962), p. 143—147, o0 „nobilis Maylady de Comana Boeronis pracdictae Terrac Fogaras...“. Pușcariu. op. cit., p. 79. 51 Tripartilum, P. III, tit. 3, § 1. 52 Ibidem, § 8. 16 IOBAG IA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA rul era desigur mult ușurat, dar era și slcăzut prin aceasta în rangul său. Hornagiul lui se apropia de cel al țăranului (rusticus) din Țara Făgărașului, de (humagium hominis) sau de al secuiului, care erau 25 florini 53. Boierul își păstra deci și în noile condiții boieria, moșia avitică și desigur și țiganii și vecinii săi. în tot cazul spre sfârșitul secolului vecinii sînt clar atestați aci. Un act dat de Balthasar Bathori de Somlio comes et haeres perpetuus dominusque verus terrae Fogaras, împreună cu provizoruil cetății, ac agiles duodecim Boiarones, Assessores videlicet sedis nostre iudiciarie Fogarasiensis jurati... întărește un act consemnat în protocolul scaunului de judecată din 1585, prin care se atestă că boierul Aldea Dateș (Dattes) de Vad a adoptat ca frate și comoștenitor (fratrem adoptivum et cohaeredem) pe vecinul său (vicinum suum) Neagoe Strâmbul (Nago Ztrimbul), scaunul declarânidu-l adevărat și legiuit boier (verum et legitimum Boieronem pronunciasset et constituisset), încî't Neagul Strâmbul și urmașii lui să nu se mai dheme vecini și să nu mai fie siliți la slujbele și sarcinile (officia et munia) în Obicei ale vecinilor (quae a vicinis seu vulgo Wechyn vocatis, exhiberi, et praestari solent cogerentur), ci dimpotrivă, să se poată folosi și bucura de toate prerogativeile, de care se folosesc și se bucură ceilalți boieri ai Țării Făgărașului54. Dar puterii feudale a boierului i se suorapune a|cum o altă putere feudală, superioară, față de care el se transformă în supus. Situat într-o nouă ortdine ierarhică, i se schimbă sau i se adaptează și rangul! și obligațiile. Boieria, care e drept de proprietate, dar și officium, e pusă și în serviciul noului stăpân feudal 55. Se schimbă treptat și situația țăranilor. Raporturile feudale sub stăpînirea domnilor Țării Românești neajungînd să se desăvîrșealsică, boierul neitransiformînidu-ise deloît în parte din demnitate în stăpânire feudală, dependența feudală sub forma specifică de aci a veciniei nedesăvinșindu-se și negeneralizîndu-'se, necuprinziînd decît în parte țărănimea de aci, țărănimea o găsim în genere în „libertățile“ ei. Ghiar statutul din 1508 se întocmește, am văzut, cum Boyaronibus universisque walachis ai țării. La 1509, după numele celor 12 boieri din scaunul! de judecată al țării se mai adaugă caeterisque Bojaronibus et populis... Țăranul își are și el averea sa mobilă și imobilă, moșia sa care se moștenește după legea românească. în această țară de graniță el își păstrează și rolul militar, acum cînd puterea turcească e tot mai amenințătoare. Chiar dacă cei 200 de călăreți, pe care trebuie să-i dea Țara Făgărașului la o ridicare parțială, se recrutau în bună parte din boieri, la o ridicare generală toți locuitorii trebuiau să participe, pe capete. Hornagiul țăranului român aci era pînă la 1508 în sumă de 33 fl., la cît era scăzut acum cel al boierului. Dar chiar scăzut la 25 fl., rămânea egal cu al secuiului. Aceasta însemna, totuși, nu numai o ușurare, 53 Ibidem, tit. 4, § 1. 54 Pușcariu, op. cit., p. 144—151. 55 Asupra acestui proces v. D. Prodan, Boieri și vecini în Far a Făgărașului în sec. XVI-XVII, în ,Anuarul Institutului de istorie din Cluj“, tom. VI (1963), p. 161—313. ȚARA FĂGĂRAȘULUI LA 1508—1576 17 ci și o scădere la homagiul stabilit pentru rusticus în Transilvania56. Răscumpărarea limbii (redemptio lingue) e scăzută de la 13 florini, cit e și la secui 57, la 6 fii. S-au scăzut în genere gloabele. Nu însă toate. Mai ales nu cele ale furtului. în privința lor, ca și în alte privințe, se menține obi-ceiuil vechi, legea românească (lex valachica). Duipă legea românească, furtul vitei se pedepsește cu obligația de a da 12 în loc, altfel funii e spînizu-rait. Legea românească prezintă și alte deosebiri. Țăranul oare-și alungă soția, își plătește gloaba chiar în asipri, ca în Țara Românească. în privința violului, legile sînt mai severe decît primul statut, îl pedepsesc cu moartea 58. După al doilea statut și aci se pedepsește cu pierderea capului. O hotărâre a dietei din 1554, luată direct pentru Țara Făgărașului, pedepsește, punând-o în rîndul crimelor capitale, cu moartea și încălcarea căsătoriei 59. în ce măsură corespund gloabele incluse în statute cu cele de pe alte domenii sau cu cele din legi se va vedea treptat la prezentarea succesivă a raporturilor de pe diferitele domenii, iar o raportare generală a lor la cele cuprinse în legi am făcut-o în partea a Il-a a primului volum, în „Privire generală44. O distincție între legea românească și alte legi sau legile țării însă n-ar putea-o face cu competență decît istoricul dreptului. Ereticii, puși alături de violatorii rudelor de sîpge și cei care păcătuiesc cu animale și pedepsiți cu arderea pe rug, trebuie să fie și aci ereticii în raport cu biserica catolică, premergătorii reformei, husiții și alții. Aceeași pedeapsă cădea și asupra celor care puneau foc și a celor care băteau monedă falsă. Pierderea capului, cu care erau pedepsiți trădătorii, ndcredincioșii cetății, amenința înainte de toate desigur pe cei care „trădau" cetatea față de domnii Țării Românești, pe cei care rîvneau revenirea ia stăpînirea Țării Românești, în primul fînd pe boierii ostași, care-și datorau chiar boieria Țării Românești, care erau adesea amestecați în luptele pentru tronul Țării Românești și care puteau conduce sau ridica la nevoie și masele la luptă, masele care și ele preferau desigur stăpânirea Țării Românești. Chiar opreliștile care se puneau negoțului peste graniță veneau să întărească stavila pe care noii stăpâni se vedeau nevoiți să o pună între Țara Făgărașului și Țara Românească. Dar ceea ce ne interesează cu deosebire, țara a început să se transforme și în domeniu feudal. Vilani, rustici sînt numiți și coloni. în statute 56 „Item homagium rusticorum Transylvanorum integrum, viginti quinque : medium vero (quod vivum homagium vocitatur) duodecim florenis, et quinquaginta denariis...“ TnpartiUnn, P. III, tit. 3, § 14. Iar privitor la secui „Horum homagia, viginti, et quinque florenis compensantur“. Ibidem, tit. 4, § 1. 57 La secui emenda linguae e 12 florini și 50 dinari. Ibidem, § 2. 58 „Et quod violatores ccclesiarum, ac puellarum et mulierum, qui fuerint : capitali poena puniri faciant“. C. Jur. Hung., 1522, art. 36. Vezi și art. 47 din 1514. 59 „Viri duas uxores habentes, item cusores falsarum monetarum et illis scienter uțentes, item mulieres scienter duos habentes viros, fornicatores et adulteri tales qui co-niuncti sunt ct sanctum violant matrimonium siue sint viri siue mulieres, item eciam homicide, praedones, fures, furumque fautores et scienter eorum dispensores et hospites illis patrocinantes alcius suspendantur. Reliqui vero solită poena puniantur et vita eorum priuen-tur...“ Mon. Corn. R. "Irans. I, p. 506. 18 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA apar și prestațiile lor feudale, adică prestațiile lor față de stăpînul țării ca domn de pămînt (dominus terrestris). Rezumanid informațiile, raporturile sînt următoarele. Colonii sînt datori după statutul din 1508 cu cîte un florin, după ceil din 1560—1570 cu dare (ado) repartizată după vite, variind între un florin și 25 dinari. Se numea darea țării, dar ea ia aspect de cens acum, de bir al pămintului, cea mai obișnuită din prestațiile feudale, chiar dacă încă nu se numea așa. Țară și domeniu se confundau și deci se confunda încă și darea cu censul. Darea deci nu era uniformă (nu era desigur niici la 1508), ci eșalonată după starea iobagului, aci după vite, după vitele de jug desigur, care sînt măsura posibilităților economice ale supusului. De „dare" erau scutiți cei care își făceau casă nouă, juzii (boierii) care o strîngeau. Preoții plăteau și ei cîte un florin. Daturile sau darurile, care completează censul, la 1508 nu sînt înregistrate. Sînt însă în statutul următor. Ele sînt în natură, parte individuale, parte colective, pe sate. Individual colonii dau grîu, ovăz, varză, păstrăvi. Colectiv satele dau unt, ghindă, rășină de brad, pește, căprioare (sau găini, bani în locul lor). Ne-fiind înscrise darurile și în primul statut, nu putem vedea în ce măsură au sporit. Dijme din grîne și din vin nu dau, desigur pentru că satele sînt românești. Vin nici nu se producea aci. Aceste dijme în Transilvania se datorau încă bisericii catolice și românii nu le dădeau în genere. Nu apare nici nona, care era destinată stăpînului feudal. Apar în schimb, am văzut, gălețile de grîu și de ovăz, care o compensează. Datul porcilor în primul statut se reduce doar la cîte o găleată de ovăz și o măsură de vin, pe care trebuiau să le dea boierului în a cărui pădure scoteau porcii la ghindă alte sa’te decît cele supuse lui. în'al doilea însă obligația e mai ridicată și se extinde asupra tuturor porcilor scoși la ghindă, fie de pe domeniu, fie din afara domeniului. Datul însă nici acum nu e o dijmă, în înțelesul de unul din zece. Se plătește doar răscumpărarea de doi dinari ele porc, obișnuită altfel la răscumpărarea de la dijmă, și o cantitate de ovăz, sau se ia un porc din 50, plus răscumpărarea. Sau fie porc, fie răscumpărare ? Datul în această formă ne amintește quinquagesima. Totuși nu putea fi aceasta, quinquagesima se lua doar din oi. Din textele trunchiate situația nu ne apare destul de clară. Se pare că înainte nu erau obligați la un dat pentru porci decît străinii de satul sau satele, adică de pădurile ținînd de un boier sau cuprinse în moșia sa și nu și țăranii acestor sate sau ceilalți țărani care-și mînau porcii în pădurile satelor lor. Sau poate la atît s-a redus datul din porci după ce daturile față de domnul Țării Românești cu stăpînirea lui au dispărut. Noul fel de dat pare mai curînd o reintroducere a unui obicei mai vechi adăugit și cu răscumpărarea de la dijmă obișnuită pe alte domenii dincoace de Munți. în plus și cu obligația de a da și cîte o găleată de ghindă pentru porcii stăpînului. Dijma mieilor nu apare ; ea nu era în obicei la români nici în alte părți. Nu e înregistrată niici dijma stupilor, care trebuia să fie în obicei. Datul oilor sau quinquagesima regală nu e pomenită. Ceea ce nu înseamnă că nu putea fi nici unul, aici unde oile trebuie să fi fost multe. Chiar dacă n-ar fi în uz încă un dat față de noii stăpîni, trebuie să fi fost față de boierii deținători de munți. în hrisoavele de danie munții apar adesea ȚARA FĂGĂRAȘULUI LA 1508—1576 19 chiar cu numele, iar în formulele lor sînt nelipsiți. Poate acesta e și înțelesul omisiunii. Dacă nu e luată de-a dreptul de rege. Fapt e că nu este pomenită quinquagesima. Dacă ea lipsește cu adevărat, înseamnă iarăși că în timipul cînd ea s-a generalizat, Țara Făgărașului nu era sub stăpînire regală. Daturi sau dijme din oi, porci, stupi trebuiau să fie aci încă pe timipul stăpânirii domnilor Țării Românești. Le putem presupune după formulele de scutire din daniile pentru boieri 60. Dar apar și obligații de lucru. Supușii, desigur colonii, la 1508 trebuie să ducă în cetate cîte două care de lemne de cap anual și să cosească, după obiceiul de altă dată, cîte două zile, trebuind să și strîngă și să care fînul cosit desigur. Textul se relferă la numai două zile din trecut pentru că probabil se abuza și se cerea mai mult. La 1560—1570 statutul îi și obligă la mai mult. Pe lingă cele două care de lemne obligatorii pentru cei cu vite, două zile de coasă, cu strâns și cărat, apar și trei zile de secere de cap, fie la grâu, fie la ovăz, dar fără obligația de a căra (ceea ce au secerat). Căratul îl făceau orășenii. în privilegiile orășenilor apare și semănatul. Obligațiile noi de muncă sînt semnificative. A apărut între timp și pămîntul de arătură al celtății, pămînt „oicupat“, cultivat cu grîu și ovăz sau pămîntul cultivat pentru cetate, un pămînt destul de întins ca să ceară supușilor cîte trei zile de secere. în înnoirea privilegiilor Făgărașului și apare hotărârea ca pământurile de arătură ale cetății să fie ținute mai departe pentru nevoile cetății. Privitor la monopolurile senioriale informațiile sînt foarte puține. Morile, primul statut nu le pomenește. Al doilea ne informează că din ele nu e nici un venit. Morile sînt desigur boierești și țărănești și nu sînt supuse încă la vreo prestație față de domeniu. Gel puțin așa reiese din text. Numai moara din Făgăraș aducea înainte o pătrime, iar acum jumătate din venitul său cetății. Un venit oarecare aduce moara de scînduri. Probabili moara de sicînduri a cetății. Pivele boierești sînt datoare cu cîte o cergă sau pătură. Dar această obligație era nou introdusă sau abwzivă, căci boierii nu trebuiau să fie supuși la asemenea daturi. Crîșmăritul la 1508 nu e înregistrat. La 1560—1570 însă cetatea îl exercită, obligînd satele să crâșmă -reaiscă fiecare cîte o bute de vin anual. Privilegiile tîrgului Făgăraș arată se pare felul cum s-a introdus crîșmăritul stăpînului în oraș, sub motivul că crîșmăritul vinului din timpuri vechi a fost dreptul stăpînilor de pămînt. Măcelăribul însă în oraș era liber și probabil nici în sate nu erau restricții în privința tăiatului cărnii. în schimb statutele, am văzut, vin cu restricții comerciale. Primul pedepsește pe cei care încalcă opririle vânzărilor de cai, boi, oi și altele peste graniță. Al doilea pedepsește chiar pe cei care vînd cai, berbeci și miere fără știrea stăpînului. Acesta își asuma astfel un drept de preemțiune, cel puțin la aceste articole. Pescuitul e pomenit numai în statutul al doilea și numai sub forma obligației supușilor de a da pește, b0 .....ulii contributioni subsint, signanter autem ut neque ele ovibus, s.v. de porcis, apibus, vineis, decimam dare..." (dania lui Mircea cel Bătrîn din 1392) Pușcariu, op. cit,, P; 3$: $au în traducerea unui hrisov al lui ; „Să se odihnească iei de dijmă de oi și de vămui tul porcilor, de dijmă de grîu și de vinăricie și de stupi...” Documenta Romani ae Historica, B, Țara Rom., voi. I, p. 31—32. 20 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA din ceea ce s^ar putea deduce că, în schimbul datului, pescuitul rămînea liber. După privilegiul Făgărașului însă, apele de pescuit sînt oprite tîrgo-veților, în folosul principelui. Vînatul în 1508 nu e pomenit. în al doilea statut însă apare obligația satelor de a da iarna cîte o căprioară și de a da cerbul prins cetății. Vamă plăteau la podul Oltului și orășenii și iobagii. în actele secolului al XVI-lea apare, pe lîngă castelani, și provizorul și prefectul cetății, funcții spelcifi.ee domeniale. Un act din 1584 e dat de Cosma Horvath Petrityevilh Provisor, et Prefectus Arcis FogarasC1. în anii 1590—1593 e pomenit Egregius Franciscus Literatus Provisor... arcis Fogaras62. Sub Mihai Viteazul provizorul cetății e Badea stolnicul. Țara avea desigur nu numai provizor, ci și alți dregători isubalterni, care purtau grija prestațiilor și veniturilor cetății. Din obligația satelor de a da cîte o găleată de ghindă itrebuie să concludem că și stăpînul feudal ținea porci și probabil nu numai^ din porcii veniți în di jmă, ci și porci proprii. Ținea și oi proprii. într-o scrisoare din 1549 a castelanului Matei Daczo aflăm și condițiile în care erau angajați păstorii de oi. Rînduiala păstorilor din Țara Făgărașului, după textul scrisorii, ie că li se plătește de la Sîngeorz pînă la sf. Dumitru din o sută de oi două și îmbrăcăminte de două ori pe an din pieile oilor care mor sau suman (?) (gwbath). Mîn-care, de fiecare om o găleată de grîu, cu găleata locului, pe lună, iarna brînză (Brenzeth) din produsul acelorași oi, vara lapte de oaie, urdă (orda), jintiță (Semthycze). De aceea cașul să fie fără lipsă. Cînd vine timpul, mai întîi trebuie să se facă pe zi un caș. Aceasta aci începe la Sîngeorz. După aceea, cînd mieii cresc, trebuie să se facă doi cași pe zi. Apoi la ziua sf. Urban (25 mai) ;se despart mieii de oi, după care trebuie să se facă trei cași pe zi, atîta timp cît îngăduie aci vremea. Cel care poartă grija măie-riștii (mayornak) oilor primește din caș a șaptea parte, dar e liber să se tocmească <și în bani. Pînă la Sînpetru de obicei fac asîtfel de caș care stă. Din cei care se fac după aceea, obișnuiesc să facă și brînză63. Țara pornise pe calea transformării și în domeniu feudal. Pedepsirea cu moartea a celor care îndrăznesc să se ridice împotriva castelanilor și dregătorilor vizează desigur și pe boierii nemulțumiți, dar și pe țăranii care se puteau răzvrăti împotriva creșterii sarcinilor, printre ele și a sarcinilor domeniale. Orașul (varos) Făgăraș are în cadrul țării sau al domeniului situație aparte, își are privilegiile sale. El își are scaunul de judecată propriu, al judelui își juraților orașului, în care se judecă orășenii, fără prezența dre-gătoriilor cetății. Orășenii sînt Sicutiți de oaste sau de plata ei, de straje în cetate, exercită liber măcelăritul, meșlterii pe care-i dau pentru luicru în cetate isînt plătiți. Sînt scutiți de dijma porcilor de la ghindă. Au parte din venitul morii. Dar siînt își supuși la o serie de restricții și obligații. Străinul se judecă cu orășanul în fața scaunului de judecată al orașului, dar e asistat la judecată de omul provizorului sau castelanilor, iar apelul G1 Pușcariu, op, cit„ p. 130. 62 Ibidem. p. 137, 140, 153. 63 Scrisoarea comunicată de Szabo T. Attila în Nyelv- es irodalomtudomânvi kdzle-menyek, VI (1962), p. 375—376. ȚARA FĂGĂRAȘULUI LA 1508—1576 21 se judecă în iscaunul provizorului și dregătorilor cetății. De competența acestora sînt și cauzele criminale. La același scaun se judecă orășenii și cu slujitorii cetății. Gloabele tîrgurilor sînt ale castelanilor (pîncălabilor). De la crîșmărit orășenii .sînt opriți, crîșmăritul lor e restrâns Ia tîrguri. Sînt opriți și de la pescuit. Plătesc vamă la podul Oltului ca și iobagii. Găzduiesc’și ei în caisele lor pe ostașii și isilujitorii principelui, pe soli, le dau mijloace de transport. Plătesc și ei dare de un florin. Fac servicii ica și iobagii, sînt datori isă semene, și în domeniu feudal, raporturilor feudale, cit se formaseră aci, suprapunlîndu-li-ise o nouă putere feudălă, între stat și supuși interpunîndu-se stăplînii Țării Făgărașului acum și ca domni de pămînt (domini terrestres). în locul ierarhiei feudale dinainte : țărani-boieri-domn, avem acum : țărani, boieri, slăpinul domeniului — regele, respectiv principele Transilvaniei, care însuși devine și stăpânul feudal al domeniului, complicând dezvoltarea ulterioară, dind Țării Făgărașului în cadrul acelorași raporturi feudale o fizionomie aparte. II. DOMENIUL CETĂȚII ȘOIMUȘ LA 1513-1514 Cu privire la domeniul cetății Șoimuș, de pe cursul inferior al Mureșului, pentru secolul al XVI-lea avem puține date interesiînid subiectul nofsitru. Domeniul icetății Șoimuș se numără printre domeniile mari, cu multe zeci de sate. De el ține obișnuit tși cetatea și Itîrgul .sau orașul Lipova. Cuprinsul lui variază, firește, în cursul timpului. în 1477 el cuprindea, pe lîngă Lipova, nu mai puține de 95 de nume de sate, de pe teritoriile fostelor județe Arad, Severin, Caraș, Timiș. E un domeniu în care iarăși populația românească e desigur masivă. Stăipînit și acesita de lancu de Hunedoara, trece în stăpînirea regelui Matei Corvinul, care l-a donat rînd pe rînd lui loan Giskra, Nicolae Banfi și apoi fiului său, loan Corvinul, prin văduva căruia a ajuns pe urmă în stăpînirea lui Gheorghe de Brandenburg L : Csânki, op. cit., VI, p. 760—762. într-o listă contemporană, sub titlul Nomina villarum aci castram Solymos vocatum per tine ncium in comitatibus Orodiensi et Themc-siensi existentium apar, în grafia originalului, următoarele : ,,Felsew Jwancz, Also Jwancz, Ragaffewlde, Kys Arokffewlde, Besen, Zagorycza, Gyakarocz, Radayhocz, Zamarynocz, Dragomanocz, Domynowcz, Gyarak, Brwznyk, Pawlocze, Drwksoczy, Owpathy, Dobra-yowcze, Ztherkoacz, Baynyezy, Loposnyk, Kermelewczy, Zthwndyncz, Bara, Rodmanowcz, Sthoyanowczy, Patha, Bwcheyczy, Wysnya, Felsewgwthwnya, Kdzepsewgwthwnya, Also-gwtwnya, Wrechowcze, Wyrykowcz, Krywabara, Nagzekas, Jlincczy, Brathisynowcze, Fel-sewsegas, Lamnacza, Kdzepseewehyotha, Felscwkyzgya, Radwchywa, Kyzgya, Nc-gedyk kyzgya, Ohaba, Alsokegies, Beczthowechz, Also kowesd, Hatyncz, Felsew kewesd, Radowyewcz, Kyakoroczy, Sestaroczy, Pentek, Zowas, Pathak, Elewffalw, Hezotha, Felsewmylowa, Alsomylowa, Zwnyokzegh, Odwas, Thelekes, Sebeș, Pentekylese. Felsd Kalocza, Also Kalocza, Warallya, Solymos, Magyarradna, Kewzepsewradna, Raczaradna, Labasewcz et Wyradna. Itcm praedia : Gawerlocz, Woxynczy, Branoczy, Ohabycza, Bwkowecz, Swsnewczy, Nygwanoczy, Felsewchyotha, Alsochyotha, Bworowcz, Harmadyk Kyzgya, Felsew Keyges, Cberwengocz, Pethrowcz, Thwsewow, Reepas, Kewzepsew Kewesd, Thwdarocz, Dwbrewzlowcz, Czeztarowcz, Czernekowcz, Chepethew et Lobya. In Orodiensi neenon Wathahaza, Pethymagylla, Zthanczaffalwa, Bratynoffalwa, Handraka, Godynoffalwa, Alsoweneczya, Kalynocz, Brathynoffalwa. Jstwanffalwa, Loranth-falwa, Rogyncz, Felsewzykelew, Harchyafalwa, Peterfalwa, Hernyakfalwa, Alsozykelew, Ewrddklyk, Felsew Kabalas, Also Kabalas, Mosynoffalwa, Prybelewfalwa, Ohabycza, Fel-sewwenecze, Balyczafalwa, Dubrodofalwa et Dragotaffalwa. Predia : Hozzwpathak, Zlas-saffalwa, Obradaczffalwa, Thekerews, Zonnyoffalwa et Dodyncza. In Temesiensi. Ittcm Plezth, Ghwch, Fenew, Aczwa. Lazwra, Wyfalw, Agiagwcza, Nernyk, Wydra, Naglwbylga, Eeza, Lyschyora et Tyza neenon Predia. Zakachy et Eghazas Somboly. In de Zarand ac 3 — C. 401 24 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Din socotelile domeniului păstrate în arhiva marcgrafului însă nu avem la îndemînă decît un sumar din 1514, pentru anul 1513, și oîteva acte privind mai ales răslcoala2. Sumarul înregistrează rezumativ veniturile și cheltuielile domeniului pe 1513. Intratele bănești însumează 1059 florini (guldeni) 12 dinari 3 din oare : 343 florini censul de Sîngeorz 3,29 florini de la mori 362 *' ” ” Sînmihai 3,75 „ banii fînului (heygelt) 50,81 „ banii porcilor (Sweingelt) 14,12 „ ,, albinelor (pyngelt) 2,20 „ „ lemnelor (holczgelt) 4,18 „ „ oilor (Schaffgelt) 18,97 „ „ fînului (heygelt) 191,30 „ „ din vămi (Zollen) 66 „ censul viilor (weingarten zinsgelt) Socotelile sidhiimbului de aur n-au intrat încă, dar aduce și el 400—500 fl. La acestea se mai adăugau gloabele, mai mult bănești, dar neprecizate aci. Veniturile bănești se ridică deci la vreo 1500 fl. La -care se mai adaugă odată 400 fl., altă dată 200 fl. — partea revenind marcgrafului din darea regală ( vom kdniglichen auschnitt). Cheltuieli în bani : 100 fl. lui Bodo Niclosen 4 fl. bucătarului (koch) cetății 50 „ „ lorg. Brantner 48 „ pentru 6 soldați paznici ai 80 „ pentru 10 soldați paznici ai porții (Thorschuszen) cetății Șoimuș porții (1 horschuszen) castrului Lipova. 12 „ pentru 2 străji (wechtern) ale 12 „ pentru 2 străji cetății Șoimuș 4 „ pitarului 4 „ pitarului (pecken) 4 „ bucătarului în total 318 fl., rămînînd 731 fl. (gulden). Gloabele s-au cheltuit 'cu bucătăriile și cu sicaunul (de judecată). Samarocz, Marton. Et medietatem possessionis Kaladwa. In dicto Orodiensi comitatibus existentes et habyta“. Aparțineau desigur aceluiași stăpîn și cele înscrise mai departe sub titlul Nomina villarum et oppidorum ad castella Zadya, Waradya, et Sarad pertinentium, et primum ad castellum sive oppidum Zadya: „Thys, Felsew kapolnas Also kapolnas, Bogorffalwa, Zwmarynffalwa, Baltanagra, Cherne, Zalobath, Kechyeffalwa, Also thalmagh, Weresmarth, Zygethfew, Sellie et Maryan. In comitatu Orodiensi ad castellum Zadya pertinentium : Waradya oppidum Nag kewesd, Kys Kewesd, Zylasd, Dumbawycza, Gywlathy, Thys, Kapolnas, Gywla, Brwchan, Meggiest, Kaakaro, Banya, Sylestye, Musa, Lwpeffalwa, Wlyna, Thaba, Polyana, Zarwassag, Felsewsekas, Alsosekas, Symanowcz, Brathasthynattya, Sela-tynya, Felsewmusa, Halalos, Wama, Werthechke, Wylmesth, Alsobrwma, Pernyffalwa, Sterkowanya, Rynesor, Thyssaza, Wlmafalwa, Galsa, Awas, Zambro, Czygwd, Themesest, Gozewmya, Zawassym, Ohaba et Kewes. In eodem orodiensy. Dorosma, Banfalwa, Gye-kenthew et Zenthmyhal. In chongradiensi corn, ad castellum Waradya pertinentium : Sarad oppidum, Chyenew, Zephel, Fywfalwa, Jwanfalwa, Wyzes, Alsobathy, Felsewbathy, Be-weles, Rekatho, Darwas, Chyebeeth, Ethwe, Pysky, Nadasd, Kerwyles et Kyrwynzasa, ad castellum Sarad pertinen. In Themesiensi comitatu existen. : Zenthmyklos et Abaa. In Chanadiensi. Weczel oppidum, Weczelthew, Hydegffa, Balamer, Kalemar et Herman, et medietas possessionis Nemethy. In de Hunyad, parcium scilicet Transsiluanarum comitatibus habita", Arh. St. Budapesta, U. et C., fasc. 99/3. 2 Alexandru Mârki, monograful comitatului Arad n-a extras mai mult din ele. L-au interesat prea puțin asemenea probleme. 8 în socoteli greșit : 1049 fl. 12 d- DOMENIUL CETĂȚII ȘOIMUȘ LA 1513—1514 25 Grîne (getrayd) din nonă (newntl) au venit : 178 găleți (kubl) 1 mierță (virtl) de grîu 20 „ „ 1 „ „ „ ovăz 5 „ 1 „ .. „ orz In stoguri mai stau 3566 căpițe (Cap) și o căjpiță de 27 de snopi4 * de grîu neitreierait. Asupra meiului încă nu s-a făcut socoteala. Din acestea au fost urcate în cetate 75 găleți de grîu, rămlînînd 103 găleți 1 mierță de grîu și 3567 căpițe de grîu netreierat. Ovăzul și orzul le-au consumat angajații (Ambtleut, angajații sau slujbașii salariați). Porci din dijmă au venit 310, din care 70 au fosit daiți în cetate, rămînînd 240. Din vin au venit 31 de buți (vass), dar pentru că în acest an s-a făcut puțin. Cînd se face, vin 70, 80, 90 și dhiar mai multe buți. Din cele 31 buți, 16 au fosit date în cetate, rămînîpd 15. Din grîne au venit : 2401 găl. de grîu 1073 „ „ ovăz și orz Din care au ieșit 500 găl. de grîu 200 „ „ ovăz Rămînînid : 1901 găleți de grîu, 873 găleți de ovăz și orz, din care nu se știe cît le-a revenit provizorului (Hoffrichter) și slujbașilor. Din porci au venit în cenis (zu zins) 99, căci nu s-a făcut ghindă, din. care 50 s-au dat angajaților, rămiînînd 49, din care urmează să primească și provizoriul, ica și din grîne 6. Socotelile sînt deci cî't se poate de sumare și interpretabile. E greu de făcut preciziuni. Cunosidînd 'socotelile mai amănunțite din alcelași răs-timp și de aceeași factură ale domeniului cetății Hunedoara, putem face totuși încercări de interpretare. Socotelile privesc Șoimușul și Lipova, așa o spune și titlul lor: Sollms Lyppa. Distincția se face uneori și la venituri și cheltuielii. Veniturile din prima parte pot să fie ale Șoimușului. Repetarea unora din ele, ca cele din griîne -și din porci din a doua parte, arată că pot să (fie ale Lipoivei. Dar nu e sigur, căci în relslt și venituri și cheltuieli se amestecă. Luînld veniturile bănești, și făcînid abstracție de ceea ice revine s'tăpî-nului din darea regală, care nu e venit feudal, ci o concesie i&au parte din darea pulblilcă, vedem că cea mai ridicată sumă, 705 fl., vine din cens. 4 Probabil așa trebuie înțeles 3366 Cap. waytz vnnd ist ain Cap 27 garb, adică și o capetie de 27 de snopi, o capetia care nu e întreagă și nu că o capetia ar fi de 27 de snopi.^ Capetia era mai mare, obișnuit cuprindea două clăi. De altfel și socotelile în cele următoare calculează cu 3567 capetia, semn că rotunjind au adăugat și căpița incompletă drept o căpiță. * Copie simplă la Mârki Sândor, Oklevelek Arad tortenetehez, I, p. 188—191. Utilizate în monografia sa Aradvârmegye es Arad szabad kirâlyi vâros tortenete, II/l, Arad, 1892, p. 392, iar mai nou în studiul lui M. Gliick, G. Kovach și E. Dorner, Contribuții noi cu privire la răscoala populară din 1514, în Studii și materiale de istorie medie, II, p. 435—437. 26 IOBAGIA în transilvania in sec. al xvi-lea Urmează isohimibul de aur, cu 400—500 fl. Un venit mai însemnat bănesc alduoeau aici vămile, 191,30 fl., dar aci avem o situație aparte, vămile Mureșului. Censul viilor trebuie să fie jus montanum, partea în bani. Banii porcilor trebuie să fie banii de răscumpărare a porcilor căzîînd sub numărul hotărât pentru dijmuirea în natură. Banii oilor, de abia 4,18 fl., n-ar putea fi dedît doar iarăși vreo răscumpărare a mieilor de la dijmă, de la locuitorii obligați la asemenea dijmă, .sau răscumpărarea celor sub numărul prevăzut pentru dijmuire, în nici un caz nu vreo răscumpărare a quinqua-gesimei românești, care trebuia să reprezinte incomparabil mai mult și care trebuia isă fie regală. Se pare că cea de ,aci nu era concesionată stă-pînului și de aceea n-a mai intrat în socoteli. Banii situipiilor isînt, iarăși, desigur banii de răscumpărare de la dijmă a stupilor sub zece. Stupăritul se araită mai redus, dar nu neînsemnat. Suma de 14,12 fl. răscumpărare, socotind 2 d. de ștpp, ne dă cifra de 706 roi, căci numai roii cădeau la dijmă. Tot răscumpărări în bani de prestații, trebuie să fie și banii lemnelor, banii finului. Nu știm ce ar putea reprezenta banii de la mori, suma atlît de mică, de abia 3,29 fl. Poate vreo taxă bănească de la mori particulare, vreun cens al acestora, căci în vama morilor domeniului, dacă erau, trebuiau să vină gnîne, care au fost socotite poate în veniturile din gnîne. Veniturile din grîne, vedem, sînt înscrise în două locuri. Un venit mai mic, de abia 178 găleți de grîu, 20 găleți de ovăz .și 5 găleți de orz, notat ca venit din nonă, și un altul nemăsurat mai mare de 2401 găleți de grîu și 1073 găleți de ovăz și de orz, la care «se adaugă cantitățile însemnate de grîne netreierate. Gnînele treierate, 2579 găleți de grîu și 1093 găleți de ovăz și 5 găleți de orz, plus 3567 căpițe de grîu în stoguri sînt cantități însemnate. De unde puteau veni aceste cantități ? Puteau veni din prestații, din dijme sau none sau din datul sub formă de ako, din vama morilor. Puteau veni apoi din dijme arendate. Dar puteau veni, în parte cel puțin, și din semănături proprii. Socotelile nu ne dau nici un indiciu asupra existenței acestora, puteau să nu fie, dar puteau și să fie, această alternativă fiind mai probabilă. Cantitățile mari de grîne strînse însă nu e de loc sigur că provin din veniturile unui singur an. Mai ales nu grîull istrîns în stoguri. Desigur și acum se obișnuiește să se țină grîu în rezervă, mai ales grîu netreierat, cum vom vedea din socoteli, și mai ales din socotelile secolului următor, că se obișnuia în genere. Sau poate se cumulau rezerve cu preferință aci de stăpânul feudal. Astfel grîul cumulat poate să fie un indiciu nu numai pentru agricultură mai întinsă, ci și pentru rezerve mai mari. Cantitățile însemnate de vin înregistrate între veniturile cetății iarăși nu știm în oe măsură vin din prestații, și în ce măsură din producția proprie. Datele, prea sumare, nu atestează o producție proprie. Mai curînd e vorba de vin venit din prestații. Tolomai pentru că venea atîta vin din prestații, domeniul se putea și dispensa de o producție proprie, care era costisitoare. Cei 409 porci înregistrați la venituri, desigur din dijmă, precum și cei 50,81 fl. banii porcilor veniți desigur din răscumpărarea celor sub DOMENIUL CETĂȚII ȘOIMUȘ LA 15.13—1314 27 numărul prevăzut pentru dijmuire, presupun un număr mare de porci. Răscumpărarea, socotind 2 d. de cap, presupune 2540 porci, iar 409 porci venrți în dijmă, solcotind dijma unul din 25 sau peste 25 ca la Hunedoara, presupun cel puțin 10 000. Numărul poneilor celor nescutiți de dijmă se putea ridica deci la 12 15 000.^ Ieșitele ne informează că veniturile se cheltuie sau se consumă în primul nînd în cetate. Se consumă înainte de toate cu personalul plătit al cetății și domeniului. Nicolae Bodo, înscris cu 100 fl., e căpitanul sau castelanul Lipovei, lorg. Brantner e Gheorghe Brantner, vicecastelanul Șoimușului, care joacă un rol aci și în legătură cu răscoala lui Doja. în cetatea Șioimuș mai slînt 10 soldați plătiți cu cîte 8 fl. pe an și 2 străji plătite cu cîte 6 fl., iar în Lipova 6 soldați și 2 străji plătiți cu tot atît. Și în Șoimuș, și în Lipova sînt cîte un pitar și un bucătar plătiți cu cîte 4 >fl. fiecare. Salariile sînt probabil pe un an, la care se adaugă provizii în natură. Grîul, vinul, porcii înregistrați ca fiind dați în cetate, gloabele cheltuite pentru bucătărie reprezintă deisigur completarea în natură a salariilor sau soldelor garnizoanei. Domeniul are și provizor (Hoffrichter) salariat, care poate să fie chiar castelanul sau unul din castelani, al cărui salariu însă socotelile nu l-au precizat. Și mai era și alt personal plătit sau înreținut. Grînele ieșite au servit desigur la întreținerea personalului și a angajaților sau lucrătorilor temporari. Plusurile din veniturile bănești mergeau îa mîna stăpînului, grînele însă în genere se consumă sau se cumulează, se păstrează ca rezerve. Nu avem înregistrate în detalii veniturile și cheltuielile ca să putem vedea și ce și cît se vinde sau se cumpără, sau cum se cheltuie prisosurile. Nici o aluzie în socoteli la sarcinile iobagilor. Și ar fi fost interesant să le cunoaștem. Ghiar acum se petrece aci răscoala lui Doja și știm că chiar cetățenii din Lipova au ținut partea răsculaților și deci cu atît mai mult trebuiau să li ise alăture țăranii. Cunoaștem doar o plîngere a ioba gilor celor două 'sate de sub cetatea Șoimușului (de prossessionibus Waralya et Solymos vocatis), chiar din anul răscoalei. Se plîng că deși .sînt puțini, săraci, trăind pe loc strîmt, cu pămînt de arătură, fînațe neîndestulătoare, incit trebuie să-și oîșitige cele trebuitoare vieții și pe pămînturile nobililor vecini, au purtat totuși toate slujbele își sarcinile cetății. De un timp încoace ei sînt puși .să slujească și la cetatea (castrum) Lipovei, pro vizorul curții și castelanii îi pun la felurite slujbe și acolo. Cer prin urmare să nu mai facă slujbe și la Liipova, ci să rămînă numai în slujba cetății Șoimuș. Iobagii se mai pliîng că dregătorii cetății le îngreunează și munca femeilor lor, le pun să cearnă, să curețe bucatele de dus la moară, să urce în cetate ca să spele, să prepare mațele, măruntaiele de porc, multe din ele fiind silite să urce și să coboare povîrniișul muntelui cu copii mici în brațe. Cer ca asemenea munci să le poată face Ia ele acasă, cum a fois.t obiceiul pînă aci. Mai. este aci și o luncă sau un fînaț pe seama cetății, aproape de dru-mul. tarii, pe care, după ce era cosit și strâns fînul de pe el, erau liberi ,ei/^-iși pască vitele. Acum însă oamenii dregătorilor îi necăjesc mereu, le mmă vitele dacă intră în această luncă, li se dau numai dacă plătesc. Cer să înceteze aceste vexațiuni. Cele două sate au avut din vechime privi- 28 IOBAGIA IN1 TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA lelgiul de ia nu plăti vamă ni|ci pe uslcat, nici pe apă. Totuși acum .sînt încărcati cu ea în mai multe locuri pe Mureș, în cinici locuri cu deosebire, îin abația Byzere (aproape de Lipova), în Azonlaka, Nagfalu, Pdcica și Cenaid, îi prind, îi închid și îi silesc să plătească dîte 40 dinari de cap. Ger isltăpiînului să-i ocrotească și să-i apere în privilegiile și libertățile lor. Se plîng apoi și împotriva nobilului Petre Rawazdy, .care pe unul venind pe Mureș ou lucrurile lui, l-a prins, l-a închis și nu l-a lăsat piînă cînd nu l-a stors de 12 fl., fără să aibă altă vină decît că n-a vrut să-i plătească peste vamă 6. Asemenea abuzuri se petreceau chiar în anul răscoalei. Petru Rawazdy trebuie să fi comis multe abuzuri căci, căzut în miîinile lor, răsculații l-au răstignit7. Din personalul de aci de pe timpul răscoalei lui Doja se mai cunosc castelanul Foris, diacul loan și diacul S'tan’islav din iLipova, castelanul Benedict și voievodul Tschutschy, probabil voievodul de Ciuci, care făceau parte din miliția ȘoimușUlui8. Castelanul! Gheorghe Praritner era german, se înțelegea cu garnizoana prin tălmacii. Castelanul de pînă aci al Șoiimu-șului își Lipovei, Nicolae Boldo, își lare actul de angajament (reversalis, adică actul prin care își asumă obligațiile funcției sale) din 20 ianuarie 1512. Un alit asemenea act e al castelanului Joannes Horvath de Razwaya, din 5 martie 1509. Castelanii, în actele lor, se obligă nu numai să păstreze cetatea, înzestrarea militară și aparținătoarele ei și să-și jure vicecastelanii, familiarii și solldații în credința față de stăpîn, dar și să o predea atunci cînd is'tăplîlnul o cere și să-i îngăduie intrare în ea pentru el și oamenii lui oricînid și cu oricîiți ar vrea să intre9. Priin asemenea acte stăpînul voia să se asigure ou numai ide serviciul castelanilor săi, ci își că aceștia nu -se vor face stăplîni pe cetate și domeniul ei, că nu vor folosi-o în interes propriu sau ichiar împotriva istăpînului, cum erau tentați avînd o asemenea putere militară în mînă, și cum o și făceau adesea. Informațiile pentru cetatea și domeniul Șoimușului privind subiectul nostru se reduc deci la prea puțin. Ele ne dau totuși cîteva indicii prețioase asupra economiei domeniului, care, tălmăcite cu ajutorul datelor altor domenii, pot constitui indicii și asupra sensului în care această economie se dezvoltă. 6 Copie la Mârki, op. cit., I, p. 185—187. 7 Mârki, Aradvârmegye... tort., II/l, p. 479, Despre abuzurile lui v. și M. Gliick etc., Contribuții..., p. 447. 8 Mârki, op. cit., p. 483—493. 9 Mârki, Oklevelek Arad tortenetehez, I, p. 139—140. V. exemple și la Veress, Gyula vâros okleveltâra (1313—1800), Budapesta, 1938, p 51—52, 59—60 ș.a. III. DOMENIUL CETĂȚII HUNEDOARA LA 1516 -1518 Domeniul de bază al lui lancu ide Hunedoara era unul din cele mai mari domenii ale Transilvaniei medievale. Aceasta se vede din înșirările ulterioare ale apartenențelor sale, din 1482, 1506, 1510. La aceste date îi aparțineau ipeste 150 Itîrguri și sate1. Dujpă moartea lui lancu de Hunedoara domeniul a fost istăjpfînit de Matei Corvinul, de fiul (său loan Corvinul și de văduva acestuia, Beatrice. Aceasta, recăsătorită cu marcgraful Gheorghe de Brandenburg, stăjpiînesc domeniul împreună, iar după moartea ei, în 1510, prin danie regală, ajunge în stăpînirea marcgrafului. Din timpul stăpînirii acestuia avem mai multe informații asupra lui, mai ales soidotdi, din care (se pot reconstitui în linii mari veniturile și sursele lor și chiar relațiile feudale din (cuprinsul domeniului. Foloisim datele anilor 1514—1518 2. Din solcoteli vedem înainte ide toate cuprinsul domeniului la acest răstimp. El cuprinde acum cetatea (castrum) Hunedoara și «aparținătoarele „intenoiare", 'tîrgurile (oppida) Hunedoara și Hațeg icu 34 sate și „pertinențele exterioare“ ale cetății, anume castrum și oppidum Margina ou 32 isate, Fîrdia (Thewrd) ou 13 sate, castellum <și oppidum Mănăștiur cu oppidum Gladna 'și 13 sate, oppidum Bujor cu 20 sate, Sugihia (Sugdya) cu 9 sate. Cuprinde în total deci 6 tîrguri și 109 sate3. Să se observe nu 1 Csânki Dezso, Magyarorszâg tortenelmi foldrajza a hunyadiak korâban, N, p. 46—51. 2 Arhiva marcgrafului și deci și socotelile de care ne folosim se păstrează în Arhiva Statului din Munchen sub titlul Brandenburger Lileralien. Socoteli microfilmate privind domeniul Hunedoarei se găsesc la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Mă folosesc aci de notele extrase de pe microfilme din socotelile anilor 1516—1518 de prof. Josif Pataki și de lucrarea d-sale Gospodărirea domeniului Hunedoara in anii 1517—1518, în ,,Studii“, XIII (1960), p. 69—82, căruia îi mulțumesc aci pentru bunăvoința cu care mi le-a pus la dispoziție înainte de publicare. Mă folosesc de asemenea de un fragment din socotelile aceluiași și păstrat la Arh. Fii. Acad, din Cluj, fondul Bănfy, precum și de cele citeva fragmente publicate de Pesty Frigyes, Krasso vârmegye tortenete, III, p. 498—514, după care au fost republicate și în Hurmuzaki, II/3, p. 186—188, 249—252, 270—278. 3 Numele înscrise în socoteli, în grafia originală : Oppidum Hunyad, oppidum Hazak, villa Aranyas, Cserbel, Zochet, Poynicza, Fericze, Zalasd, Jobanaza, Farazyneth, Bratiaza, Bekycze, Runck, Vad, Lymperth, Nadobor, Gosthaya, Monioromczeu, Pasche- 30 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA mărul mare al numelor de sate terminate în -ești. Printre ele și un Tiho-mirești. Numărul supușilor feudali ai domeniului e înregistrat și el. lingurile însumau : Hunedoara Hațeg Margina Mănăștiur Gladna Bujor Iar satele ținîînid de : 196 cetățeni și iobagi 90 82 iobagi 31 15 ,, 31 i otal : 445 Hunedoara 34 sate 492 iobagi Margina 32 „ 268 „ " Fîrdia 13 „ 114 Mănăștiur 13 „ 97 „ Bujor 20 „ 94 „ Sughia 9 „ 71 Total 121 „ 1136 în total deci supușii feudali ai domeniului ise cifrează la 286 (cetățeni și iobagi și la 1295 iobagi (iobagiones), împreună la 1581. Cifre asemănătoare, decît ceva mai ridicate, sînt și între anii 1514—1516 : '6 oppida, 122 sate, 1642 iobagi4. Domeniul trebuie să fi avut întindere și mai mare, căci în socotelile anilor 1516—1518 figurează în plus obișnuit și districtul Ikes și odată și pertinentiae Kayan. Domeniul cuprindea deci sate din comitatele Hunedoara și Caraș-Severin. Cuprindea sate din jurul Hunedoarei, satele Pădurenilor, și satele de la nord-est de Lugoj. Socotelile nu ne informează și asupra compoziției schel, Poynicza Gurka, Ruda, Wertz, Plozka, Valia, Toplicza, Cherna, Juba, Theleck, Nadasd, Rus, Kalan, Zentkyral, Thothy, Boythor, Moniorosd, Gawostdywara, Sequuntur pertinentia exterioris castri Huniad scilicet Morsyna et Monostor cum suis attinentiis : castrum Morsina illud oppidum, villa Branctsh, Wadol, Chakanesth, Swpanesth, Wngli, Goyoesth, Plisesth, Balczina, Lonka Kywly, Romonesth, Rwnkl, Nandresth, Gozupaz, Graynycesth, Wdwarchel, Pleyen, Tryfesth, Baniafalw, Thoplyza, Prataza, Negrylesth, Zthoynesth, Homosthia, Zlauesth, Krywyna also, Felsew Krywyna, Moldesth, Felsew Tharnycza, Petroza, Balesth, Karlige, Mardesth, Sequuntur nune pertinentie Thewrd : villa Gheremida, Zolth, Prodanesth, Thothfalw, Gladnycza, Banyafalw, Dragzynesth, Nathnyck, Boglyesth, Agtherd, Romonesth, Hewgesth, Breckchcsth. Sequitur districtus castelli Monosthor : Oppidum Monosthor, oppidum Gladna, villa BaJesth, Remethe, Toplicza, Tapla, Ohaba, Zohodel, Prodanesth, Thihomcresth, Dwbesth, Othmaresth, Zar-nasth, Wyses, Podwrany. Sequitur pertinentia Bosor: Oppidum Bosor, villa Zigeth, Ko-porlo, Zederyes, Baudesth, Kytesth, Dragoyest. Boinesth, Zaraz, Levedic, Fagacze (?) Paganesth, Bunafalwa, Peperich, Monyorodya, Felsew Dragoyesth, Drynowa, Felsew Zaraz, Niochir, Felsew Bukolcz, Also Bukwltz. Sequitur pertinentia Sugdya: villa Pome-stheny, Radysth, Lewkwsesth, Sugdya, Zthornick, Thamadia, Also Jerchenick, Felsew Jerchenick. 4 Pesty Frigyes, op. cit., p. 503—505. DOMENIUL CETĂȚII HUNEDOARA LA 1516—1518 31 etnice a supușilor. în tîrguri era poate mai mult populație maghiară și poate germană. Satele însă, doar cu cîteva excepții, sînt în masă românești. Ele nu sînt mari ; cele mai mari abia se ridică la 31—32 familii. Făcînd o medie, satele ținîinid de Hunedoara dau doar 14,5 familii de sat. Celelalte și mai puțin. Pentru toate satele domeniului media abia trece de 9. Desigur trebuie >să luăm și aici familia în sens mai larg, în înțelesul ei de unitate de impunere la prestații feudale, la cens sau slujbă. Tocmai de aceea indivizia, conviețuirile pe aceeași „sdsie“ sînt foarte frecvente și adesea foarte largi, mergîpd, vom vedea după informațiile de pe alte domenii, pînă la trei-patru sau cfhiar mai mulți capi de familie pe o sesie. Să se obiserve și numai lista fără an, dar din acest timp a satelor ținînd de Mănăștiur, Bujor și Sughia, 'în care sînt înscrise și numele contribuabililor, numai a contribuabililor5. Numărul lor corespunde aproape cu cel dat mai sus după socotelile nepubliicate înlcă. Lista nu are nici o notă, nu știm deci despre ce dare e vorba, despre cens sau darea regală, sau vreo altă dare extraordinară. Fapt e că sumele din dreptul numelor sînt foarte inegale. Dacă sînt multe sub un florin, sînt aproape tot atît de multe și peste un florin. E interesant că asemenea sume mai mari sînt înscrise adesea în dreptul unor nume colective de iobagi : Marisesty 2 V2 fl. fiii lui Roman 1 V2 fl- Paulisesty 1 V2 ,, Jacobesthy 0 ~ 55 Horgothesty 3 ,, Brana Luca cu frații 1 V2 „ Stepanesty 1 „ 25 d. Hawsesty 1 V2 „ 25 d. Fwpscsty 1 V2 ,, 25 „ Magyar Ferencz cu frații 3 fl. Milesty 3 V2 ,, Kelchesty 2 „ 25 55 Marthesty 1 V2 ,, Miklonesty 1 „ 25 55 Mikolesty 3 „ Thoblesty 1 I2 „ Tripsesty 1 ,, 30 „ Daiesty 1 V2 „ 25 55 Wladesty 1 V2 „ Domesty 2 Dar fiigi urează sume mai mari de un florin și în dreptul unor nume individuale, uneori și de doi, trei florini și mai mult, lăsîndu-ne să presupunem că își în asemenea cazuri poate fi adesea vorba de o familie în sens mai larg. Nu știm nici dacă satele înscrise sînt toate întregi sau se găsesc printre ele și numai porțiuni de sate, cum e posibil. Socotelile nu notează porțiunile, cum vor face urbariile mai tîrziu. Numele de sate înscrise sînt mai multe de cîte se găsesc azi pe teritoriile respective. Unele din ele desigur au dispărut în timpul invaziilor turcești, altele 's-au contopit, s-au contras în sate mai mari. Sursele de venit înregistrate ale domeniului sînt multe : pămînturi, fînațe vii, păduri, munți, ape, mori, vămi, crîșmărit, gloabe, schimb de aur, fierărit și, firește, diferitele dări și prestații ale supușilor. Ne interesează înainte de toate în ce constau prestațiile iobăgești și ce venituri aduceau ele ? 5 Ibidem, p. 507—511. 32 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Supușii domeniului plătesc înainte de toate ^censul, adică birul pă-mîntului. /Acesta se plătește în bani și în două rânduri, la Sîngeoriz (23 apr.) sau (la Rusalii, și la Sînmihai i(29 se(pt.) sau Sînmartin (11 nov.). Cenls plătea — după textul din 1517 referindu-se la aparținătoarele interioare ale cetății Hunedoara, ladlcă la satele aparținând direlat cetății — (fiecare „colon“ care ținea pămînturi de arătură și fînațe, cîte un florin pe an, plătind obișnuit jumătate primăvara, jumătate toamna la datele pomenite. Scutiți de «cens erau cnejii, străjile, pitarul, dulgherii, minerii isau spălătorii de aur, olarii și, desigur, și alți oameni în serviciu)! cetății sau curții și, firește, după precizarea de mai sus, cei oare nu țineau pămlînlturi de arătură și flînațe, sau cei care nu le țineau singuri. Orașele sau tîrgurile Hunedoara și Hațeg plăteau un cens global de câte 100 fl. anual fiecare, cîte 50 fl. la Sîngeorz, și câte 50 la Sînmartin. Satele și celelalte idouă tîr- guri la 1517 sînt înscrise cu următorul cens de Sînmartin : satele Hunedoarei 227 oameni 113 fl. 25 d. tîrgul Marginea 37 »> 19 „ districtul Icuș (Ikees) 166 83 „ apart. Fîrdia 90 »> 45 „ ,, cast. Mănăștiur 5 ,, 3 „ ,, Mănăștiur 54 M 27 „ tîrgul Bujor 6 n 3 „ apart. „ 25 n 13 „ „ Sughia 35 ,, 18 „ Total 645 M 324 „ Censu! de Sînmartin al întregului domeniu, inclusiv Hunedoara și Hațeg, se ridica ajstfeJ la 424 fl. 25 d., isUmă pe care dublând-o în numele censului de Sîngeorz, îi ridică censul anual la 848 ifl. 50 d. Exact aceleași cifre s-au înregistrat și pentru 1514 6. Censul de un florin e cu adevărat censul! numai al celor care țin pământuri de arătură și fînațe, cum indică textul cetății Hunedoarei ? iSau un florin e censul Unei ‘sesii întregi cu pămînturi de arătură și flînațe, sau al echivalentului unei sesii întregi, cens înltreg plătind uneori două sau mai multe familii constituind o sesie, cum era obiceiul ? Din înregistrări nu putem trage o concluzie hotărâtă. Trebuie să fie însă mai curând vorba de un florin cens pentru o sesie întreagă. Se mai înregistrează și un cens de Rusalii (Penthecostes). Dar acesta e mic. La 1517, din acesta în șirul veniturilor s-au înregistrat doar b »fl în alt an, sub acest titlu s-au înregistrat iarăși numai 16 fl., notîndu-se că >au venit din Margina și din unele din celelalte .sate. E, se pare, același cens, dar în unele sate era, se vede, obiceiul ca io parte ,a lui să se ia la Rusalii. Genlsul preoților (presbiteri, sacerdotes) români, pe oare-1 plăteau pe la sif. Dumitru, se cifrează lla 17 fl. sau 19 fl. (1517). 6 Ibidem, p. 500. DOMENIUL CETĂȚII HUNEDOARA LA 1516—1513 33 Darea regală (dica regia) sau taxa extraordinară (taxa extraordinaria) e mai ridicată decît cenisul. După unia din înregistrări Hunedoara a ifoist impusă cu 110 fii., Hațegul! cu 65 fl., Margina cu 65 fl. în schimb isatele Hunedoarei cu 600 fl., ale Căianului (Kayan) cu 50 fL, ale ilcuș-ului cu 230 fl., Fîrdiei cu 115 fl., icele ținînd de Mănăștiur, Sughia și Bujior cu 200 fl. în totali deci au fost impuse cu 1435 fl. în 1517, la intratele cetății de la Sîngeorz pînă la Crăciun se înregistrează dica extraordinaria 719 fl. în socotelile anului apar și 12 florini dați lui Sigismund Literatus și George Skarycza pentru 14 persoane trimise spre impunerea taxei extraordinare în Mănăștiur, Margina și Hunedoara7. După o indicație a isOcatelilor darea era în genere tot de un florin, dar plătită se pare după alte criterii dedît censul. Se repartiza în genere pro-balbil după capii de familie, exceptând doar pe scutiți. De aloeea se ridică la sumă mult mai mare decît cea ,a censului. După texte nu se poate face o distincție clară : darea se lua pentru rege, sau marele senior feudal o lua chiar pentru el ? Marii seniori, prin concesie sau cu de la sine putere, impuneau desigur și ei asemenea dări, în acest timp de lupte continue, fie împotriva turcilor, fie interne, aveau nevoie de -asemenea dări și regele și marii sltăpiîni feudali deopotrivă. Darurile sau daturile le găsim înregistrate numai la satele ținlînd de Bujor, Mănăștiur și Sughia. Satele Bujorului fiecare trebuie să dea la Crăciun cîte o pîine (azi-mam)8, o spată (scapulam), desigur o spată de porc, afumată, și cîte un car de fîn, poate de cap. La Sîngeorz fiecare sat da 16 dinari, o azima și 6 ouă. în satele ținînd de Mănăștiur, la Crăciun, fiecare iom trebuie să dea o azimă și o pecie de fript sau o friptură (asatzira), afară de cnez, care nu dă pentru că el le aduce la castel, adică el le istrînge. Apoi fiecare sat (sau poate iarăși fiecare om) dă un pint (pintam) de vin, un dinar pentru bere (pro ceruisia), adică în loc de bere, un sestar de ovăz, un car de lemne, iar deasupra lor o sarcină (hwmerale, cît duci în spate) de fîn. De asemenea două sate dau cîte o spată (scapulam) și toate împreună (tota provincia) o jumătate de slănină. La Paști fiecare om dă o azimă, trei ouă, un pint de vin și un dinar pentru bere. La Sîngeorz fiecare sat un sestar de ovăz, o azimă și 33 dinari, iar două sate împreună o spată. La Ispas fiecare sat dă un țap (edum castratum, ied castrat). La Sînmartin pe lîngă cens și akones, fiecare om dă și cîte o scoarță de lemn (Cortex ligni wlgo Iwb siue Keregh). în satele ținînd de Sughia, la Crăciun fiecare om dă o pîine (panem) și o friptură sau spată, apoi fiecare sat un pint de vin, un sestar de ovăz, o azimă, cîte două sate o spată și toate împreună (tota provincia) un cerb Iqpătar (dama) >sau o jumătate de slănină ; de asemenea, un lear de lemne și o sarcină de fîn pe lemne (fără isă se înțeleagă dacă fiecare om, fiecare sat isau toate împreună). La Paști fiecare om dă o pîine (panem), cinci ouă 7 Vezi și socotelile din 1514 la Pesty, op, cit„ p. 499—500. 8 O pîine nedospită sau o turtă, un colac ? Nu putem preciza. în tot cazul e o pîine deosebită de cea obișnuită. 34 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA și un pint de vin. La Sîngeorz fiecare sat 33 dinari și pe lîngă aceștia fiecare cinez 8 id. De asemenea, fiecare sat dă un (sestar de ovăz, două sate cîte două pîini și o spată, toate împreună (tota provincia) un țap. De asemenea, fiecare om trebuie să dea unum Cortex siue Keregh*. Desigur ovăzul și banii veniți pe această cale au intrat în sumele generale afle prestațiilor, căci nu .simt calculate aparte. Darurile mărunte în tot loazul reprezentau un venit mai mic. Dijme din semănături sau din vin nu apar în socoteli. Aceasta, desigur, pentru că ele, cîte vor fi fost, erau bisericești. Nu ap^re însă nici nona, (care trebuia să fie venit al stăpânului feudal. Aci sînt în uz vechile prestații în produse, sub titlul akones, care constau obișnuit din grîu, ovăz. Sînt prestații în natură care completează și ele censul sau țin loc de dijmă sau nonă din produse. Uneori sînt chiar trecute drept cens. La 1514, sub titlul Rado perceptionis akomim se înregistrează : Din tîrgul Margina ex Akone provenerunt 24 găleți (cubuli) făcînd 37 „.sextalia" ; din Icuș 160 sextalia făcînid 106 găleți ; din apart. Fîrdia 59 găleți făcînd 89 sextalia ; din apart. Mănăștiur, împreună cu tîrgul, 37 găleți făcînd 56 sextalia ; tîrgul Bujor și pertinențele 21 găleți făcînd 3T sextalia 9 10 11 ; pertinențele Sughia 22 găleți. Aceleași cifre și pentru anul 1516, dar adăugîndu-se și pertinențele „interioare" ale cetății Hunedoarei cu 224 găleți de grîu de la 224 de oameni, precizîndu-se și la celelalte că e vorba de grîu. Aici dau o găleată de om (familie). La aceste cifre ale daturilor din grîu la 1514 se adaugă, sub titlul Perceptio Bladorum, ovăzul intrat : tîrgul Margina 24 găleți, districtul Icus 106 găleți, pertinențele Fîrdia 38 găleți, pert. Bujor 21 găleți, pert. Sughia 22 găleți. La 1516 cifrele diferă : Margina 25, Fîrdia 59, Bujor 24, adăugîndu-ise Mănăștiur tîrgul și pertinențele cu 37, pertinențele interioare ale cetății Hunedoarei cu 224 găleți tot sub titlul de ako n. Cifre asemănătoare și la 1517. Au intrat deci sub acest titlu într-un an aproximativ 500 găleți de grîu /și 450 de ovăz. La unul din ani isînt înregistrate de tritico censibus ordinariis 560 găleți, ovăz 570 găleți. Prestațiile anuale în grîu și ovăz, sub titlul de ako, se arată deci constante, raportîindu-(se nu la cantitatea producției isupușilor, ci la numărul producătorilor. Se percepea o cantitate constantă, se pare cîte o găleată de grîu și o găleată de ovăz de isesie. Nu se lua deci nona din grîne, ci continua să se ia o cantitate constantă de grîu și ovăz după sesia producătoare de grîne, sub titlul de ako. La acestea, socotelile anului 1516 mai adaugă : de la pertinențele interioare ale cetății și de la oarecare sate care nu aduc lemne de Crăciun, 220 găleți de ovăz ; din aceleași pertinențe interioare, de la oamenii care nu coisesc fîn, 200 găleți de ovăz ; din (munții Kethyd, de la oei care își țin oiile la munte, 12 găleți de ovăz. E vorba aci evident de răscumpărarea unor 9 Pesty, op. cit., p. 505—507. Hurmuzaki. II/3, p. 270—272. 10 După aceste echivalențe o găleată era egală cu P/2 sextalia. 11 Pesty, op. cil., p. 498—503. DOMENIUL ' CETĂȚII HUNEDOARA LA 1516—1518 35 scutiri de munci, pe care ar fi trebuit isă le facă, cum le făceau și alții. Se ridică astfel mai ales prestațiile în ovăz. Pentru fa-și acoperi obligațiile, supușii trebuiau .probabil să semene ovăz își direct pentru aceasta. în șirul veniturilor din bucate se înregisitrează obișnuit și mei. în 1516, de pildă, 30 găleți, în 1517 iarăși 33 găleți. Dar acesta nu vine, se pare, nici din prestații, nici din semănăturile proprii ale domeniului ; e mai curind meiul venit de la (mori, din vamă. Nu se înregistrează asemenea prestații din vin. Se înregistrează în schimb veniturile din porci și albine. în 1516 Socotelile înregistrează printre venituri 314 porci. Ele și specifică de unde au venit acești porci : de la iobagii cetății Hunedoara 36, din munții Chitid (Kethyd) 29, de la iobagii satelor ținînd de Mangina 53, de Ia iobagii satelor Mănăștiurului 67, din munții și pădurile cu ghindă ale Marginei și Mănăștiurului 129. în 1517, în schimb, din satele Hunedoarei, Marginei, Mănăștiurului au venit 220, din 'care 67 au murit in deșerta de Crasso unde au fost ținuți. Cifrele sînt variabile. O evaluare, făcută desigur pentru a evalua valoarea domeniului, dă drept venit anual posibil 1000 de porci (!) Dacă bineînțeles evaluarea se referă la Hunedoara și nu la alt domeniu, la Gyula de pildă. în afară de porcii intrați, socotelile înregistrează sume variabile sub titlul de redemptio porcorum. La 1514 sub acest titlu au intrat de la satele aparținătoare castelului Margina 9 fl., de la cele ale castelului Mănăștiur 3 fl.. 24 d. La 1517 în socotelile cetății Hunedoarei sub acest titlu apar 20 fl. 24 d., din cane de la aparținătoarele interioare au venit 8 fl., de la aparținătoarele Marginei, Ikees .și Fiind ia 9 fl., de la cele ale Mănăștiurului 3 fl. 24 d. La unul din ani redemptio porcorum e evaluată la 66 fl. Sub acest titlu se cuprinde răscumpărarea de la dijmă sau dat al porcilor iobă-gești sau al celor aduși de alții, care nu se ridicau la numărul prevăzut pentru a fi dijmuiți. Din socoteli reiese că e vorba de două feluri de dijmă, din porcii de pajiișite (cespitales) și din cei de la ghindă, din păduri sau de la munte. Se lua de la iobagi dijma numai odată, fie de la ghindă, fie de la pășune cînd nu se făcea ghinda ? Din textul de la 1517 așa s-ar părea. La cei 8 fl. răscumpărare a poneilor iobagilor aparținînd cetății Hunedoara se notează că (sînt după porcii de pajiște, căci nu a fost ghindă. Sau se lua deosebit și din unii și din alții, cum se va obișnui mai tîrziu pe domeniul Hunedoarei și pe multe domenii ? Nu putem decide. în păduri, în munți erau aduși desigur și alți porci decît porcii iobagilor, porcii proprii ai domeniului, sau porci din afara lui, plătind sau prestînd în acest caz dijmă. în ce proporție se lua dijma sau datul din porci ? Textele ne-o spun doar pentru satele ținînd de Bujor, Mănăștiur și Sughia. La Bujor se notează că la impunerea porcilor se ia unul din 25, isub -acest număr porcii răscumpărîndu-ise cu dîte 2 dinari unul. Cnezul, fie că are o sută, fie că are ;zece, dă unul. La Mănăștiur însă se spune că se dă un porc, fie că are cineva o .sută de porci sau zece, iar cei sub zece îi răscumpără cu dîte 36 IOBĂGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA 2 dinari porcul. Iar la (Sughia se notează că porcii se impun ca la Mănăștiur 12. Dijmuirea e înregistrată ca dare da Sînlmartin {11 nov.). Caloulînd duipă sumele de răscumpărare și numărul porcilor intrați putem (deduce că numărul porcilor iobagilor care aveau sub .zece sau isub 25 se putea ridica la 1000—3000, iar al icdlor care aveau 10, 25 sau mai mulți la mai multe mii. în tot cazul peste 300 de 'oameni aveau peste 10 sau peste 25 ide porci. Unii puteau să aibă turme, chiar de o sută de porci, cum admite ca posibilitate textul. Din alllbine venitul e mai mic. La 1517 se înregistrează de redemptio apium doar 8 fl. La un alt an numai 6 fl. La unul din ani socotelile înregistrează în șirul veniturilor connumeratio apum. E vorba iarăși desigur de răscumpărarea de la dijlmă a stupilor (roilor) sub numărul prevăzut pentru dijimuire sau de răscumpărare a datului albinelor. Nu se notează însă nicăieri nici numărul din care trebuia să se ia dijma sau datul și nici cu cîți dinari se răscumpăra stupid de la dijmă. Probabil tot cu cîte doi dinari, țși atunlci 8 fl., de pildă, presupun 400 de stupi răscumpărați de la dijmă. Mieii înregistrați la venituri pot veni, cel puțin în parte, din dijma mieilor. Pot veni însă |și din quinquagesima sau din partea de quinquagesima pe care o strângea domeniul pentru sine. Satele domeniului sînt doar în masă românești. Quinquagesima se arată a fi tot regală încă, decît doar prin concesie putea să fie un venit al domeniului. Sau poate e înregistrată iarăși numai ca dare regală strânsă de stăpânul feudal ? în socotelile unuia din acești ani (1518 ?) quinquagesima de Hatzak se cifrează (sau evaluează) la 283 fl. și răscumpărarea oilor î,n comitatul Hunedoara la 28 fl. La 1517 printre veniturile de la Sîngeorz pînă la Crăciun ale cetății Hunedoara : De quinquagesima regie Majestatis 286 fl. plus 34 fl. de mensalibus ratione quin-quagesime ; în alt loic ex pecuniis mensalibus ratione quinquagesime fl. 34 ; o altă înregistrare a aceleiași sume de 286 fl., De districtu Hathzak de quinquagesima pastorum Uimo Dno generosissimo deputatis provenerunt fl. 286; într-un alt loc 300 fl. ratione quinquagesime. So'coteli'le acestui an vorbesc și de quinquagesimatores. Adaosul, adică banii feței de masă, se lua desigur în numele întreținerii acestora. în alt loc se înregistrează printre veniturile anuale 462 de oi și 296 de miei, nu se poate preciza dacă din quinquagesima, dar se poate presupune. La 1517 sînt înregistrate la venituri 400 de oi. Poate e vorba aci numai de quinquagelsima „districtului“ Hațeg, pe care marcgraful va fi primit-o prin concesiune regală. Sau poate a Hunedoarei și Hațegului ? în fragmentul de socoteli de la Cluj, în șirul veniturilor e înscris : in pertinentiis interioribus exigitur quinquagesima ex ovibus. Din înregistrările sumare însă e greu de (făcut vreo preciziune. Rămîne doar faptul că era în uz quinquagesima și că ea constituia un venit însemnat. (Celelalte venituri ale domeniului (sînt și ele remarcabile. Veniturile din morile proprii a)le domeniului la 1516 sînt următoarele : de la moara mare din Hunedoara grâu 120 de găleți, mei 10 11 11 Ibidem, p. 506—507. DOMENIUL CETĂȚII HUNEDOARA LA 1516—1518 37 găleți ; de la moara mică de sub podul cetății grîu 40 de găleți, mei 4 găleți ; de la mioara din Margina griîu 54 de găleți, mei 10 găleți ; de la moara din Mănăștiur grîu 60 de găleți, mei 6 găleți13. în total deci 274 găleți de grîu și 30 găleți de mei. De la aceleași mori în 1517 au venit 236 găleți de grîu și 33 găleți de mei. în acest an venitul în bani a morilor din Margina și Mănăștiur e de 12 fl. Nu știm ce reprezenta. Ar putea fi un venit din darea morilor țărănești, căci venitul morilor domeniului era mai mare. Sau poate e vreun venit din vreo vînzare parțială /din vamă. La un alt an venitul e evaluat la 200 fl. Morile aduceau, ise vede din cifrele griînelor venite din vamă, venituri însemnate, arundînd o lumină și asupra producției sau consumației de grîne și asupra raportului dintre grîu și me:i. Vămile, desigur vămile trecătorilor, podurilor, tîrgurilor, vămile de Uscat aduceau și ele anual anumite isume bănești. într-unul din ani venitul din vămi e evaluat la 229 fl., dar poate nu ise referă la Hunedoara, căci sumele înscrise în socotelii la Hunedoara sînt mult mai mici. La unul din ani citim : Phelonium terrestre in Morzyna 14 fl., Phelonium in Monostor 12 fl., Thelonium in Hatzak 10 fl. La '1517 sînt înregistrați ca veniți din vămi 38 fl., din care vama din Margina 17 fit, din Mănăștiur 17 fl., din Hațeg 4 fl. în socotelile consultate n-am găsit alte informații asupra vămilor. Ele în tot cazul reprezintă un venit mai mic decît al morilor. Intr-o evaluare a veniturilor di'n'tr-un an se notează că sînt ape și rîuri. multe, cu multe feluri de pești, care ar putea aduce pentru cetate pește în valoare de 60 fl. Atîta venit ar putea aduce deci pescuitul. Pădurile aduceau venit prin porcii de la ghindă sau prin vînat. Alte venituri trebuiau să fie mici. Lemnul reprezenta o valoare de întrebuințare care nu intra în socoteli sau aducea doar venituri mai ‘mici pentru dregători. Munții constituiau și ei un izvor de venit, /din păscutul oilor, porcilor. La unul din ani se notează că atunci cînd sînt „fertili4 în ghindă, din munți vin porci și bani. Se numesc muniții Ghitid (Kythid) și cei din Icuș. în alt .an printre venituri : De pascuis Alpium se înregistrează 32 fl. în altul se notează că sînt alpes et montes care pot fi bine folosiți. La anul 1516 se înregistrează ca venind de la cei care își țin oile în munții Ghitid 12 găleți de ovăz, iar la 1517 tot de aci 20 de găleți. La atît se reduc înre-gistrările. Munții aduceau deci dijme, bani, ovăz. Din înregistrări însă nu putem 'Stabili cu precizie la dît se puteau ridica aceste venituri. Cu și găsim înșirați printre „prebendarii“ curții. Acești simbriași, numiți — o știm din textele ungurești — în ungurește beresek, idin care în românește a venit biriși, sînt angajați își ei ou anul, ca și alți .angajați ip«imanenți ai curții, în economia proprie a domeniului, cu deoisebire în agricultură. Muncă plătită în agricultură se întrebuința în mod curent lla vie. Grădinarul plătit al domeniului se îngrijea și de vie, care era și ea se pare închisă iîn grădină ,sau închisă icu gard. Dar sînt înscrise în .socoteli »și plăți pentru munca în vie. La 1517 isint (Specificate și muncile plătite, și numărul oamenilor, și plata lor. Pe la Sîngeorz (24 apr.) lucrătorilor care au făcut homlythas (butășit), 50 persoane, dîndu-se de fiecare 7 dinari, s-au dat : 4 fl. pari de vie s-au cumpărat de 2 „ lucrătorilor care au legat vița pe pari, 95 pers., de liecare 5 d. 4 „ 75 d. nuiele pentru legat vița cump. —,, 60 d. săpătorilor de sapa dinții, 120 pers., cîte 7 d. 8 ,, 60 d. tăietorilor sau plivitorilor viei ? (strepaloribu:;) 125 pers., cîte 5 d. 6 ,, 25 d. lucrătorilor pentru sapa de a doua, 104 pers., cu cîte 7 ci. 7 ,, 28 d. tei cu care s-a legat vița din nou — ,, 80 d. pe la Sînpetru (29 iun.) rejrondatoribus (?) 22 122 pers., cu cîte 5 d. 6 ,, 10 d. pe la Sînmihai (29 sept.) culegătorilor, călcătorilor (sau celor care au presat) și cărătorilor de vase (collectoribus ac calcaloribus et tinarum porta-toribus) 2 fl. pe la sărbătoarea tuturor sfinților (1 nov.) tăietorilor (cisoribus), 78 pers., cu cîte 6 d. 4 ,, 68 d. pe la Sînmartin (11 nov.) acoperitorilor (coo[)crtoribus) viței, 85 pers. cu cîte 7 d. 5 „ 95 d. în total (S-au plătit deci 53 ifl. 01 d., via consumînd .peste 800 zile de lucru plătite cu 5—7 dinari ziua. în 1518 s-au cheltuit ad vini culturam din grădină 60 fl. 50 id. Socotelile ne informează deci și asupra felului din fierărit. Stăpînului i tse trimit mereu bani isau aur. în ișirUl ieșitelor anului 1517 (sînt înregistrate mai (multe isume trimise la Bulda isau ieșite pentru stăpîn variind între 400—1000 ifl Fără un studiu mai riguros al socotelilor nu ise pot face bilanțuri precise ; e evident însă că domeniul îi aducea istăpînului absent importante venituri bănești, peste icheltuielile lui (de întreținere. ★ Socotelile ne dau deci o imagine aproximativă a acestui mare domeniu feudal. El are o cetate, castele, un aparat militar, cu castelani, miliție ecvestră (și pedestră plătită, istrăji. Dar are își un 'aparat economic plătit : provizor, viceprovizor, sameș, ichelar, pitar, grădinar, tiîimplari, păstori, isimbri-ași plătiți, ind'icînd și o economie proprie. Aurăritul, ifierăritul se face de asemenea cu aparat (plătit. Domeniul are păduri, munți proprii. Are însă și .Semănături, vie, fînațe de cosit proprii, implicînd (și muncă iobă-gească, o muncă nu numai în (serviciul /cetății, ci și agricolă. Nu iștim în ce măsură (se cerea aceasta — (Socotelile nu înregistrează obligațiile de muncă agricolă ale iobagului de aci — (dar trebuie să o presupunem. Lucrul viei, am văzut, se plătea, nu (Știm însă dacă tot lucrul >se plătea sau se mai întrebuința și muncă iobăgească. La arat, (semănat, istrîns, cărat, desigur se întrebuința și muncă iobăgească, angajații proprii puteau (să completeze doar munca iobagilor, nu să o suplinească. Lucrau mai mult probabil satele în hotarul! 'cărora era pămîntul alodial sau cele din imediată apropiere. Semănăturile proprii (sînt reduse încă, (dar /arată tendință de creștere. Drept urmare în veniturile domeniului covîrșesc prestațiile, iar în prestații covîr-șesc cele în produse și în bani, lăsînd un lloc mai mic obligațiilor de muncă. Tendință de creștere .arată totuși acestea din urmă. Ținutul unei cetăți regale e pe cale (de a (se transforma în domeniu, iar domeniul întemeiat DOMENIUL CETĂȚII HUNEDOARA LA 1516—1518 49 pe prestaiții (începea isă ise transforme, isă producă și el însuși, adapitînd la noile nevoi ale sale și efectivul lui uman. Cnejii, crainicii, pomeniți în socoteli își păstrează încă libertățile, scutirile, atribuțiile militare. Socotelile pomenesc (de cneji și crainici, care servesc cetății călare și icare ar fi 177, intr-un loc sînt identificați cu husarii (Kenesiis sive hwzaronibus in pertinentiis Morzyna et Monosthor). S-a cumpărat pînză (sindon, țesătură subțire de in) pentru .steagurile lor24. Găsim uneori cnezi însoțind pe castelan, ioldată icihiar la dietă. Altădată găsim un cnez trimis la stăpîn, la Buda. Uneori sînt trimiși lin idhestiuni judecător ești ; un cnez e trimis la Sibiu în legătură icu o judecată cu sașii. Poate în legătură cu ceea ice înregistrează .socotelile anului 1517, că pe la Sîntămăria mică au foist trimiși cnezii la munte isă prade turmele (pecora) sașilor și isă ocupe (munții Ghitid. în socotelile anului 1517 cnejii isicutiți de censul de Sîmimartin ex ipsorum antiqua libertate sînt cifrați la 35. Dimpotrivă, ei primeau o parte din acest cens pentru strîngerea lui. Odată sînt înregistrați ca luînd din censul de Siînmartin al unui an ide 425 florini, 18 fl. pentru ei. în genere îi găsim cooperând la istnîngerea dărilor ordinare sau extraordinare, a quinquage-simei. Am văzut, istrîng și daturile iobagilor, de care ei din acest motiv sînt isicutiți25. Actele și «socotelile marcgrafului mai vorbesc de cnejii și pîrgarii Mănăștiurului, de Universitar keneziorum ai domeniului Hunedoarei26. Cnejii, evident, tind să ise riidice, să ise desprindă din masa supușilor, isă ;se confunde cu privillegiații, isă treacă în rândurile nobilimii, ceea ce unii vor și reuși. Dar se observă și procesul invers, tendința de degradare, de punerea lor în «serviciul domeniului feudal, de supunere la prestații, la dijma porcilor, la prestații bănești, «cum se poate vedea din prestațiile și darurile satelor ținînd de Bujor, Mănăștiur, Sughia. Daruri sau prestații în condiții de favoare acum, dar totuși prestații. în iscriptele marqgrafului apar uneori informații asupra justiției do-minale. Scaunul de judecată al castelanului Hunedoarei trebuie să -se țină în curtea dinainte a castelului (vorhoff). S-a ajuns însă isă se țină chiar în crâșme. A trebuit .să se ia măsuri împotriva abuzului 27. Uneori răzbat și nemulțumirile, împotrivirile supușilor la dările impuse. în 1520 castelanii Hunedoarei «comunică marcgrafului Gheorghe de Brandenburg feluritele conjurații ăle celor ce țin de Mănăștiur, adunările .lor tăinuite, amenințările lor icu dărâmarea casei celor care n-ar vrea isă vină la aceste adunări 28. La 1528 locuitorii tîrgului Hunedoara s-au plîns marcgrafului împotriva lui Gheorghe Stolcz (pe care mai tîrziu poporul l-a și ucis) că 24 Pcsty, op. cit., p. 506—507. 25 Ivânyi, op. cit., p. 74—75. 26 „Sunt etiam ad castrum kniezy et krayniczy qui tenentur servire ad castrum quilibet cum uno equo sunt Ic LXXVIT’. 27 „Es ist vor alter herkommen, das man die gericht im vorhoff des Schlos gehalt, nun ist es aus deren ambtleut widder willen dohin komen, das sie ytzo in den Weyn-hewsern gehalten werden, das e[uer] f [iirstlichen] gfnaden] schympflich und nachteilig, wie wol ich sulchs bey den hoffrichter abgeschafft“, Ivânyi, op. cit., p. 84. 28 ...„diversas sub silencio coniurationes fecerunt"... și acum zilnic „faciunt... extra loca consueta congregationes et more Siculorum proclamant, ut si quispiam in eorum congregationes venire recusarent, eorum domos distraherent“. Ibidem, p. 83. 50 IOBAGIA în transilvania în sec. al xvi-lea tare-i năpăstuiește, deși în oraș sînt 124 de case arse, că chiar pe rectorul școlii l-a amenințat ou bălaia pentru că Le-a -scris -plângerea cu învoirea tuturor 29. Asupra stării materiale, ocupațiilor supușilor, socotelile rar ne dau informații directe. Ne lasă doar posibilitatea unor deducții. Quinquagesima ne indică un număr ridicat de oi și deci un păstorit însemnat. Presu-punînd că și acum se luau tot o oaie din 50, cele 462 de oi înregistrate la unul din ani ca venind din quinquagesima, ne indică 28 100 oi isupuse quinquagesimei sau 11 550, dacă în numărul oilor venite au fost cuprinși mieii veniți. Și trebuie să mai presupunem desigur un plus sustras de la numărători. Chiar dacă datul oilor ar fi evoluat de la una din 50, numărul oilor de aci rămîne !tot ridicat. Hunedoara avea munți întinși care îngăduiau nu numai un însemnat oierit local, dar atrăgeau și turme din altă parte. Dijma porcilor și răscumpărările în bani a porcilor presupun și ele multe mii de porci supuși dijmei. Cifrele presupun vreo 10 000. Dijma din semănături și din vin nu apare ; o lua desigur biserica. Nu apare însă nici nona ; aci era în uz vechea prestație, ako. Prestațiile iobăgești ne indică însă și o destul de întinsă agricultură. O indică numărul sesiilor întregi după care se plătea cens. Censul are la bază sesia și sesia e calculată înainte de toate după pămîntul de arătură sau după vitele de jug. Aproximativ jumătate din cei înregistrați sînt socotiți cu sesie întreagă .și trebuie să presupunem .că cei mai mulți făceau ajgricultură. Făceau desigur și cei mai dinspre munte, pe Jocuri mai puțin proprii, chiar dacă făceau mai puțină. Și mai erau și scutiții, mica nobilime, cnejii, juzii, slujbașii cetății sau ai domeniului, care și ei făceau și agricultură. Agricultura o deducem și din prestațiile în bucate. Nu o putem evalua, firește. Prestația sub titlul de ako nu reprezintă nici a zecea, nici a noua din produse, ci desigur o cotă mult inferioară. Se mai poate deduce și din veniturile morilor domeniului. Vămile lor proveneau doar nu din grînele -stăpînului, ci din cele ale locuitorilor. Socotind ică vama reprezintă 5% din produsul măcinat, cele 274 găleți de grîu și 30 de mei presupun 5480 găleți de grîu și 600 găleți ide mei măcinate, adică 21 920 mierțe de grîu și 2400 de mei. Dar mai erau, desigur, morile altora (cneji, mici nobili, iobagi, morile satelor) care poate plăteau doar taxă. Și ise mai practica poate restrins -și măcinatul casnic, cu rîșnița. Din venitul morilor se deduce consumația agricolă, nu producția. Produsele înregistrate .sînt griul, ovăzul, meiul. Pe primul plan se găsește griul. în prestațiile iobăgești cantitativ aproape pe același plan se găsește ovăzul. Dar aceasta nu înseamnă că griul și ovăzul și în producția iobagului se găsesc în același raport. Numai nevoile cetății și ale curții cereau ovăzul în asemenea proporții iși desigur iobagii îl cultivau în bună parte doar pentru prestații sau răscumpărări de prestații. Adesea li se 29 ...„etiam et rectorem schole nostre pro eo quod supplicationem nostram scripserat ex nostro unanimi consensu, verberibus minatur“. Ibidem, p. 95. DOMENIUL CETĂȚII HUNEDOARA LA 1516—1518 51 impunea chiar cultivarea unor cantități însemnate de ovăz în hotarul propriu pe -seama stăpînului. Meiul .se cultiva în cantități incomparabil mai reduse. Un indiciu grăitor e chiar vama morilor : 274 găleți grîu, 30 găleți mei, adică aproape de zece ori mai mult grîu măcinat decît mei. Și aci e vorba în primul rînd de măciniș țărănesc. Meiul ise mai întrebuința desigur .și nemăcinat sau măcinat cu rîșnița, dar aceasta nu putea schimba muilt raporturile. Printre semănăturile proprii ale domeniului meiul nici nu figurează și nici printre prestațiile iobăgești, apare doar la venitul morilor. IV. SOCOTELILE EPISCOPIEI DE ALBA-IULIA DIN 1515-1524 Socotelile publicate ale epsicopiei de Alba-Iulia din acești ani1 sînt sumare își fragmentare. Ele sînt totuși foarte instructive. Pentru subiectul nostru isînt interesante prin datele asupra domeniilor feudale ale episcopiei își asupra eaonamiei lor. Găsim aci socotelile sumare ale provizorului episcopiei, Toma iSzentmihalyi, din anii 1515—1522 ; inventarul (cu care provizoriul icdtății Gilău, Ladislau Zolnoky, a predat-o lui Andrei de Zent-myhal fin 17 martie 1517 ; lista ide cheltuieli a sameșului provizorului din Gilău, Ambrosie (per Ambrosium jamulum provisoris castri Ghydlw dis-pensatorem) pe zilele de 17—18 aprilie 1518 cit a petrecut -episcopul aci ; registrul ide cheltuieli al provizorului Toma iSzentmihalyi din 17 febr.— 31 aug. 1520 ; inventarul scurt al castelului episcopal din Alba-Iulia cu data (de 12 martie 1521 ; un sumar de socoteli a aceluiași provizor Toma Szentmihalyi de prin 1521 ; o listă a veniturilor episcopale date în mîna provizorului la 1522 ; lista intratelor bănești pe mîna provizorului Tăș-nadului, Sigismund Thomory în 1523—1524 ; lista soldei plătite miliției episcopale, din 1524 ; o listă a „subsidiului caritativ“ (subsidy charitativi) ; o listă a taxei (taxa) satelor domeniului Tășnad. Socotelile privesc deci veniturile și cheltuielile episcopiei și domeniile sale de Alba-Iulia, Gilău și Tășnad. Episcop al Transilvaniei acum e Francisic Vârday. Fiind și potrivnic Veneției, solii venețieni nu au păreri prea bune despre el. îl văd om învățat, dar rău, avar, care nu știe decît să petreacă și să îngrămădească dinari 2. Episcopia avea într-adevăr venituri 'importante. Unul din soli la 1516 evaluează venitul ei anual la 24 000 de florini, un secretar în 1523 la 20 0003. Sursele principale ale acestor venituri sînt dijmele (și domeniile episcopale. Socotelile sînt diverse, rezumative, din care cu greu s-ar putea face un bilanț de venituri -și icheltuieli ale episcopiei. Mai ales veniturile apar 1 Zichy okm., XII, 1931, p. 865—429. 2 Ibidem, p. 265. 3 Ibidem. SOCOTELILE EPISCOPIEI DE ALBA-IULIA DIN 1515—1524 53 rar, jsub formă ide sume globale, intrate fără alte precizări. Sursele veniturilor înscrise sînt dijmele ejpisjcoipale, prestațiile (domeniilor episcopale, cens, subsidii, taxe, vânzări și altele. încasările provizorului de Tășnad, Sigismund Thomory, din anii 1522—(1524 se ridică la isuma ide 1429 fl. 97 d. După indiciile sumare acest total reprezintă, ise pare, dijmele episcoipale sau restanțeile dijmelor din această parte, din Solnoc, Ugocea, iSatu-Mare, pe care le-a administrat. Dijmele vin sau sînt socotite în bani, isînt ifie arendate, fie vîndute pe loc. Sumele însemnate care vin de accumulatis trebuie să fie prețul grînelor venite în dijmă ; de precio agnellorum 18 fl. și 24 fl. trebuie să fie prețul mieilor veniți în dijmă ; de precio apum 6 fl. trebuie să fie valoarea dijmei albinelor. Și altele4. în 1517 s-a înregistrat ca venind din arendarea dijmelor anului (de arrendacione decimarum eiusdem anni) 25 fll. 5. ,,Taxa“ de 33 d. din pertinențele Tășnadului, după o notă fără an, a dat următoarele suime : judele orașului (civitatis) Tășnad a adus 511/2 fi., pentru Țigani (Chygany) 9 fl., din Aghireș (Egerpathak) 6 fl., de oppido Zylah 52 fl., din două sate românești (de duobus possessionibus Walachys) 3 fl. Din pertinențele Gilăului (de pertinentiis castri Gyalw) au venit 100 fi.6. în 1522 din censul extraordinar (de censu extraordmario) al Gilăului au venit 700 fl. 7 Sume diverse intrau din protopopiate sub titlul de subsidium chari-tativum 65, 90, 75, 35, 100 fl. etc. 8 9. • O dată, în 1517, apare și venitul crîșmăritului ; s-au distribuit pentru cpîșmărit pertinențelor Gilăului 59 (buți desigur), intrînd din prețul lor 99 fl. \ în socoteli apar cîteva date, sumare, iși asupra bunurilor episcopiei, în 1515 s-au înregistrat ca preluați de ia magistrul Emeric, fostul p revizor : 16 boi, 10 vaci, 3 viței, 20 vite mici (pecora minora), iar aduși de la Gilău au foist 2 boi, 4 vaci, 3 viței, dînld un total de 58 de capete 10. La predarea provizoratului Gilăului în 17 martie 1517 s-au găsit: restanțe din 1516 de dijme ineplătite 32 fl., buți de vin de dijmă (vina decimalia) 73, de vinum Simigiense 10, vin dăruit de voievod (per domi-num waywodam donatum) 10, vin distribuit pentru crîșmărit 59. Totalul de 152 de buți sau vase de vin, în martie, e o cantitate remarcabilă. Mai sînt trei stoguri de grîu, unul în Gilău, altul în Viștea (Wystha), al treilea în Chywreh. Oi sînt 90, porci 36, slănini 48, osînze (arvine) 28, oțet două buți (vasa), varză murată (caules salici) 4 buți. Buți goale pentru varză și 4 Ibidem, p. 425—426. 5 Ibidem, p. 380. 6 Ibidem, p. 429. 7 Ibidem, p. 425. 8 Ibidem, p. 428—429. 9 Item vina distributa ad pertinencias predicti castri educillandi gracia LVIIII, de quorum preciis percepti sunt per eundem Ladislaum Zolnoky. fl. LXXXXVIIH“. 10 Ibidem, p. 375. IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA grîu 8. Pentru instrumentele de război (de machinis et ingenys) e registru sqparat — notează textul n. Din 1521 avem și un scurt inventar al castelului episcopal din Alba-Iulia. în inventar apar mai întîi cărți diverse, mai mari (libri diverși in maiori volumine) 84. jărți mai mici (in minori volumine) 17, un pat italian, cu baldachin verde (lectus Itali-cus cum tentorio viridi), cu două perne mari, cu saltea (matracz) și o alta pentru cap, 1 încălzitor de pat (caldealoreum tecii), 2 evantaiuri (flabella), unul mai mare altul mai mic, 6 farfurii italiene (scutelle vel pelves), 3 amfore italiene, 1 monstrancia Ilaliccu 1 oglindă (speculum), 1 lămpaș de sticlă (laterna vittrea), 1 masă cu tapet, 1 vas de aramă de răcit vinul, 1 candelabru de fildeș, 8 candelabre de aramă, 1 scrin mare, 1 mijlociu, 1 orologiu (homlo^ium). luminări diverse, S oale de fier, 3 linguri de fier și altele. Informațiile sînt deci cu totul sumare și insuficiente pentru a ne reda imaginea bunurilor și veniturilor episeoipale. Sînt mai instructive datele cheltuielilor. Vitele înscrise în genere se consumă. De pildă în 1515 de la 2 septembrie pînă la 24 decembrie s-au dat pentru bucătărie 1 bou. 8 junei (hvlok), 2 vaci de trei ani, 3 vaci de doi ani, 2 viței de anul trecut, în total deci 16 capete. în 1516, din 30 iulie pînă în 24 sept, s-au dat la bucătărie 6 boi sau vaci. în 1517 cu prilejul jurămîntului episcopului contra Kallay s-au tăiat pentru bucătărie 8 boi. E vorba probabil de întreținerea cojurătorilor într-un proces. Tăiere de vite pentru bucătărie se înregistrează mereu. Multe mor, sau sînt declarate moarte de provizor. in 1516 se înregistrează 2 vaci moarte, iar iarna au murit 2 boi, 9 vite mici, în 1517 s-au înregistrat iarna 3 viței și 4 vite mici moarte, în 1518 doi viței ș.a.m.d. Astfel, cu toate intrările, vitele sînt mereu în scădere, îneît în 1521 au rămas in Allodio {măieriște) abia 2 vaci, 1 june și 3 viței11 12. Vitele proprii sau intrate prin daturi nu ajung pentru consumație, trebuie să se facă mereu și cumpărături. Curtea episcopului “consumă mult, îneît și veniturile bănești trebuie isă meargă (în bună parte în consumație. între 17 și 19 aprilie 1518, trei ziile cît a stat episcopul la Gilău, după socotelile lui Amibroisius, famulus sși dispensator al (provizorului cetății, s-au cheltuit cu întreținerea 7,07 fl. S-au cumpărat anume pentru masa episcopului pești vii din Cluj de 1,61 fl., pești obișnuiți pentru „prebendar" de 1,67 fl., lapte, ouă, unt pentru prînz și cină de 56 d. Pentru prînz și cină pe seama prebendarului în 17 apr. s-au dat 24 d. Două măsuri (pintae) de miere s-au cumpărat cu 32 d. S-a cumpărat un bou cu 2 fl., din care un sfert a fost dat pentru drumul episcopului spre Tășnad. Pentru masa episcopului 1 vițel cu 33 d. Pentru masa magistrului curții episcopului 5 rațe (ance) cu 19 d. Luminări s-au dat de 15 d. Episcopul venea cu personal, cu suită. 11 Ibidem. p. 379—380. 12 Ibidem, p. 375—379. SOCOTELILE EPISCOPIEI DE' ALEA-IULîIA DUNT 1515—1524 55 Mai instructive sînt (socotelile pnovizomlui din Alba Iul ia de la 17 februarie pînă la 31 august 1520 13. Aci cheltuielile se înregistrează zi de zi. Aceste socoteli au și ele mai întîi neajunsul că 'sînt numai pe o jumătate de an și deci nu ne pot da o imagine completă a cheltuielilor episcopiei nici măcar pe ciclul unui an. Iar al doilea neajuns al lor e că înregistrează numai ieșitele bănești. Ele isînt toituși pline de imiteres. Pe această perioadă de timp au ieșit din mîna provizorului, sub diferite titluri, aproape 6000 de fl. Totalizările sînt, ca de Obicei, nesigure. Totalul general al socotelilor e cifrat la 5285,04 ifl. Aduniînld totalurile parțiale îlnsă ies 5971,71 (fl., iar adunînid cifrele cheltuielilor, așa cum sfînt publicate, ies 5969,60 fl. Erori de calcul, erori de reproducere ? E greu de stabilit fără original, mai ales că avem aface probabil numai cu un fragment de (socoteli. în cele ce urmează facem calculele după cifrele înscrise ale cheltuielilor. Cheltuielile iou bucătăria se înregistrează consecvent de la un capăt la altul. De nenumărate ori înltiîlnim isub titlul ad coquinam sume variind între 3 își 77 dinari. Trebuie .să cuprindă diferitele cumpărături zilnice sau temporare. Pe întreaga perioadă ele însumează 56,24 fl. Se înregistrează însă și deosebit lapte, unt, ouă, pui, însumînd pe întreaga perioadă 4,50 fl. Prețul puilor se mișcă între U/2 și 3 d. bucata. Mai obișnuit sînt 2 dinari. O dată s-au cumpărat 54 de pui pentru castrat și făcut claponi (ad castrandum pro faciendis caponibus) cu 1,03 fl. Ouă s-au cumpărat la Paști de 45 d. în 29 august pentru venirea episcopului, care petrecea cînd la Alba-Iulia, cînd la Gilău, cînd la Tășnad, s-au cumpărat 2000 de păstrăvi (?) (turlures) cu 1,70 fl. Acum stă mai ales la Gilău și numai vreo 20 de zile în zMba-Iulia. Sînt destul de dese cumpărăturile de ulei de măsline, de in, ulei pentru lămpi sau candele. S-au cumpărat pe această perioadă vreo 60 de fonți (librae) de ulei de măsline cu 3,46 fl., vreo 60 fonți ulei de in cu 3,06 fl. Uleiul de măsline s-a cumpărat cu 5, 6, 8 dinari, cel de in consecvent cu 5 d. fontul. Ulei de lampă/ s-a cumpărat de 2,01 fl. O dată se precizează că .10 fonți s-au cumpărat cu 56 d. Piper (piper) s-a cumpărat de 4,08 fl. Odată se precizează că 1 font s-a cumpărat cu 50 d. S-au cumpărat deci vreo 8 fonți. O înregistrare spune că de 1,08 fl. s-a cumpărat de la tîrgul din Teiuș. Șofran (crocus) s-a cumpărat de 8,30 fl. Prețurile șofranului sînt variabile, 1/4 de font cu 1 fl., 1/4 cu 80 d., 1 font cu 2 fl. Piper și șofran împreună s-au cumpărat de 1,24 fl. S-au cumpărat deci aproximativ 5 fonți de șofran. Zynziber (ghimber) s-a cumpărat o dată, de 25 d. Migdale s-au cumpărat în două rînduri, anume 4 fonți cu 36 d. S-a cumpărat 1 font cu 11 d., 3 fonți cu 25 d. Uvă passa (struguri uscați, stafide) s-au cumpărat în două rînduri, o dată 8 fonți cu 52 d., a doua oară 5 fonți cu 45 d. costînd împreună 97 d. Heringi (aleea) 10 bucăți cu 14 d. Mazăre, linte s-au cumpărat de 2,60 fl. O dată se precizează că o găleată (cubulus) de mazăre s-a cumpărat cu 60 d. 13 Ibidem, p. 382—421. 5 - c. 401 56 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Varza • apare și ca de cîteva ori la cheltuieli. La 2 aprilie s-a cumpărat sămînță de varză cu căpățînă (grana caulium feyes) de 52 d. La 25 iunie pentru 3700 răsaduri de varză (plantis caulium) s-au plătit 73 d. De vreo patru ori se cumpără cuișoarc (caria phohtm) în total de 1,52 fl. Ai (usturoi) pentru plantat s-a cumpărat de 10 d. Oale de pămînt s-au cumpărat în cîteva rînduri, de 37 d. Griîne, carne, pește, slănină și altele nu ise înregistrează. Se consumau desigur din proviziile proprii. Apar doar cumpărături de boi. S-au cumpărat în acest răstimp 12 boi cu 18,95 ifl. i(l eu 1,75 fl., 9 cu 14,12 fl. și 2 cu 3,08 £1.). La icel dintîi se spune că e bou ide tăiat pentru bucătărie. La 9 că isiînit cumpărați ad Thaligas, telegille pescăriilor probabil. Tot așa și la cei doi din urmă. S-au cumpărat și 4 juguri pentru telegi cu 16 d. Cai is-au cumpărat în acest răstimp 7, .anume 6 cai de trăsură (equos curriferos) de «la provizor cu 60 fii. și unul ou 7 fl. în locul calului mort al provizorului în (serviciul stăpânului. Patru plîlsle (nemez) de șa au costat 50 d. Ovăzul produs de asemenea nu era suficient ; s-au făcut și cumpărături. S-au cumpărat anume 603 găleți cu 73,56 fl. Ovăzul se cumpăra pentru cai. Din acesta însă 122 găleți sînt ovăz și orz cumpărat pentru făcut bere (pro cerevisia) cu 13,48 ;fl. In plus is-a mai cumpărat ovăz pentru caii de trăsură de 5 fl. ridicînd totalul la 78,56 fl. Fraților eremiți din Zent-myhalkewe, prezent .fiinid episcopul, is-au plătit pentru vin 83 ld. Berea se producea la curte. înregis'trîinid ovăzul și orzul cumpărat pentru bere, socotelile adaugă o cumpărătură de hamei (comlo) pentru această ibere cu 3,92 ifl. La doi secui, pentru făcut 16 buți de bere (pro braxan cervisia cum vasis XVI), li s-a plătit 7,58 fl. Pentru legatul a 9 bufi is-au plătit 90 d. .S-au mai făcut și alte cumpărături : Trei ferestraie sau lacăte (?) (serras) pentru nevoile cetății s-au cumpărat cu 27 d. Fier s-a cumpărat pentru nevoile cetății de la tîrgul din Aiud de 5 fl. Trei fonți de hîrtie au costat 21 d., 11 corfe de cărbuni 33 d., 4 scaphia dc var 16 d., 500 de cercuri 50 d. Pînză de saci s-a cumpărat de 12 d. (cu aproximație 1 d. cotul). O ladula s-a cumpărat cu 5 fl. Sinigma pentru spălat cămășile, albiturile, fețele dc masă, prosoapele (mamitergiis) episcopului, cumpărată cu 12 d. S-a cheltuit apoi cu felurite misiuni : La 17 februarie, slugii (famulo) loan, trimis pentru treieratul stogurilor din Senereuș și Ralwa (?) și vînzarea a două buți de vin ale răposatului vicar Taurinus, i s-a dat de cheltuială 50 d. La 7 martie se înregistrează : trimițîndu-se la Sibiu la Lwlay pentru „răscumpă-rarea“ (redemptio) a 8000 de galbeni14, s-a dat de cheltuială 60 de d. Poate e vorba de un împrumut al episcopului. Trimițînd la Gilău pentru a da de știre episcopului că Lulay n-a vrut să dea galbenii, s-a dat de cheltuială 32 d. La 10 aprilie arhidiaconului Emeric din Turda, trimis de episcop la Tășnad, i s-a dat de cheltuială 12 fl. Omului 14 „Item eodem tempore mittendo ad Cibinium circa Lwlay ex parte redempeionis aureorum VIIIm dedi expensas d. LX.* SOCOTELILE EPISCOPIEI DE ALBA-IULIA DIN 1515—1524 57 provizorului trimis la (sau din) Gilău pentru a cerceta daunele făcute în timpul cru-ciaților (răsculaților lui Doja) la Tășnad, i s-a dat din porunca episcopului de cheltuială 32 d lf. La 17 aprilie, lui Zolyomy trimis la Mănăștur (Monosthor) într-o pricină cu cardinalul de Strigoniu, i s-a dat 6 fl. Lui loan, sluga (famulus) provizorului, trimis pentru a vinde dijmele fostului vicar Thaurinus, i s-a dat de cheltuială 75 d. Lui Marcus Ispan, trimis din porunca episcopului la Johannes Blasko, 3 fl. Lui Nicolae libero de Lopadea, trimis la Gilău cu o citație a arhidiaconului de Tileagd împotriva episcopului, i s-a dat de cheltuială doar 8 d. Libertinii aveau desigur și obligația de a face servicii de curieri. Lui Stephanus Spaczay, trimis la Buda, din porunca episcopului i s-a dat 10 fl. Lui Marcus Ispan trimis la Sibiu, la prepozitul More în pricina a 2000 fl. cu care era obligat episcopului tezaurarul, i s-a dat 36 de d. Gnezului Paul (Paulo Kenesio) din Hăpria, trimis în satele Ighisu Nou (Isofalwa) și Motișu (Marthontelke) să cerceteze și să vadă cît valorează dijmele (decimas teniei et revideal, quantum valeant), i s-a dat de cheltuială 10 d. Lui Valentin chelarul (Kwlchar) trimis la Geoagiul de Jos ca să vîndă grînele care se găsesc acolo (probabil venite din dijme), i s-a dat de cheltuială 12 d. Lui Marcus Ispan trimis la prepozitul Marc în Idrifaia, ca de acolo să plece la viccvoievod propler congrcgalioneni futuro celebrandum, de cheltuială 80 d. Lui Nicolae libertinul de Lopadea Românească (libero de Olalapad) trimis la Caspar Kalos cu scrisoarea episcopului prin care îl chema la Tășnad, de cheltuială 16 d. Asemenea înregistrări se succed mereu : trimiteri la Gilău, la Buda și în alte părți. La 7 iunie libertinul Nicolae e trimis la Gilău cu scrisoarea „custodehii“ în pricina a 2000 fl. pe care să-i plătească Lwlay episcopului. I se dă de cheltuială 10 d. Se dă de cheltuială celor trimiși cu scrisori, cu bani15 16. Provizorul însuși a trebuit să stea două luni la Gilău, cheltuind pentru bucătărie 6,80 fl., pentru ovăzul cailor săi de trăsură 5 fl. Mergînd la „congregația*1 din Turda de sf. loan (24 iunie) împreună cu custodele au luat de cheltuială 13,91 fl. Cărăușului care a dus ceasul (horologium) la Sibiu pentru reparat, de cheltuială 50 d. Omului provizorului, cu care a fost trimis ceasul, de cheltuială 25 d. Celor doi trimiși să caute cai pentru oaste pe seama lui Emeric Warday 7 fl. Lui Pavel cnezul din Hăpria, trimis la tîrgul din Mediaș să caute cai pentru Emeric Warday, de cheltuială 50 d. Lui Valentin Borza, trimis la Ciumbrud să aducă prețul vinurilor din apartenențele lui (probabil al dijmelor) de cheltuială 5 d. Lui Mihail Zabo trimis în apartenențele Sînmihaiului (Zenth Myhalkewe) să pună să se oare fînul de pe lunca Bylak, de cheltuiala 10 d. Lui Valentin chelarul (Kwlchar) trimis să ocupe dijmele magistrului Blasius deak pentru episcop, de cheltuială 50 d. Lui Johannes Byro din Drîmbar, pentru strîngerea dijmelor din Șoroștin, de cheltuială 32 d. Cnezului Pavel din Hăpria, trimis la Mediaș să se îngrijească de cele trebuitoare pentru plase (de pescuit), de cheltuială 20 d. Cheltuielile cu (diferite asemenea misiuni ise ridică în total la 100,08 fl. Astfel de amănunte ne informează nu numai asupra mecanismului economiei episcopale, ci și asupra funcțiunilor supușilor sau slujbașilor din cadrele ei. 15 „Item Thome famulo meo misso ad Gyalw ex parte damnorum d. Rev. tempore cruciatorum in Thasnad illatorum de commissione eiusdem domini Rev. dedi expensas d. XXXII.“ 16 Ibidem. V. inai ales p. 402—403. 58 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Ce personal are episcopia și la cît se ridică salariile lui ? La 17 februarie qpisicopul a rinduit (deputavit) cubiculario suo Jo-hannes Nagh din dijmele anului 1520 de 16 fl. La 29 februarie is-a dat grădinarului pentru slujbă (hortulano ad servicium) 25 d. La 12 martie bucătarului cetății (coco castrensi) iîn slujbă 1 fl. La 13 martie chelarului (clavigero) Ștefan pentru încălțăminte (pro calciamentis) 12 d. La 22 martie lui Amlbrosius, bucătarul cetății, pentru slujbă 1 fl. La 3 aprilie isînt înregistrate mai multe asemenea plăți : spălătoresei (latrici) în slujba sa 1 fl., grădinarului 1 fl., simbriașului (mercenario) Gheorghe 1 fl., simbriașului Petru 1 fl., pitarilor (pistoribus) 1,50 ifl., lui Ambroisie, bucătarul cetății, pentru cămașă și șorț (elewkethew) 32 d. Servitorului bucătarului pentru cămașă și -cuțit 20 d. La 4 aprilie, lui Gregorius Bykly în salariu 2 fl. La 23 aprilie lui Petru, servitorul bucătarului cetății, pentru încălțăminte 20 d. La 24 aprilie, castelanului cetății Alba în salariu 25 fl. Bucătarului în serviciul său 10 d. La 3 mai lui Gregorius Bykly în salariu 1 fl. La 8 mai, spălătoresei (lavatrice) în serviciul său 1 fl. La 11 mai, bucătarului Francisc pentru încălțăminte 12 d. La 7 iunie, lui Nicolae Pothochy s-au dat în salariu 50 fl. S-a cumpărat cămașă și șorț pentru bucătar 36 d. La 9 iunie bucătarului Petru pentru încălțăminte 12 d. La 16, grădinarului pentru încălțăminte 10 d. La 23 simbriașului Gheorghe în serviciul său 1 fl., simbriașului Petru 1 fl., grădinarului 1 fl., pitarilor din cetate (pistoribus în arce) 1 fl. La 30 iunie bucătarului cetății în serviciul său 2V2 fl. La 10 iulie bucătarilor pentru cămăși 32 d. La 13 iulie lui Mihail Doboș în serviciul său 1 fl. La 15, bucătarului cetății Francisc în serviciul său 1 fl. La 18, chelarului în serviciul său 2 fl. La 27, spălătoresei în serviciul său 32 d. La 3 august bucătarului cetății pentru încălțăminte 20 d. La 14 Joanni presbitero Franczws, capelanului episcopului, ad servicium 3 fl. La 17, bucătarului cetății pentru cămașă și șorț 31 d. Lui Mihail Doboș 2 fl. în 23 chelarului 50 d. Dar la data de 31 august sînt înregistrate o serie întreagă de salarii variind între 1,16 fl. și 262 fl., plătite în bani, uneori și în dijme. Valentin Dechey a primit în dijme și bani 101 fl., Nicolae Pathoichy în dijme și bani 262 fi., Mihail Kewrelsy în dijme 25 fL Registrul înscrie doar numele și suma salariului, fără altă precizare, încît nu putem afla ce servicii înide|plineau cei înscriși17. Doar la cițiva se notează și serviciul. Lui 17 „Valentino Dechey in decimis et pecuniis ad sallarium dedi fl. 101, Benedicto Warsany ad sal. fl. 71 ; Georgio Bagdy ad sal. fl. 90; Blasio Kechethy ad sal. fl. 110; Michaeli Hozywazay ad sal. fl. 80,15 : Gasparo Kabos ad sal. fl. 105 ; Gregorio Bykly ad sal. fl. 96 ; Laurencio porkolab ad sal. fl. 76 ; Sebastiano Koka ad sal. fl. 99 ; Georgio Koka ad sal. fl. 74,28 ; Paulo Palothay ad sal. fl. 101,34 ; Ladislao Gerewfy ad sal. fl. 26 ; Nicolao Gerewfy ad sal. fl. 27 ; Thome Wythez ad sal. fl. 73 ; Jacobo Gerewfy ad sal. fl. 66 ; Sigismundo Gerewfy ad sal. fl. 75 ; Sigismundo Rado ad sal. fl. 76 ; Sigis-mundo Kabos ad sal. fl. 65 ; Johanni Potochy ad sal. fl. 66 ; Baladffy ad sal. fl. 30 ; Ladislao Forro ad sal. fl. 1,16 ; Joga ad sal. fl. 74 ; magistro Johanni coco Gondos ad servicium fl. 44 ; Petro Gerendy ad sal. fl. 26 ; Petro Barkach ad subsidium fl. 8 ; Johanni Blasko ex commissione domini Rev. pro quodam gradario ab ipso empto dedi fl. 25 et ad servicium fl. 32, faciunt fl. 57 ; Nicolao Pathochy ad sallarium in decimis et pecuniis fl. 262 ; Michaeli Kewresy in decimis ad sallarium fl. 25 ; provisor pro se recepit ad sal. fl. 200 ; pro decimatoribus ad sal. fl. 180 ; decimatori terre Siculorum SOCOTELILE EPISCOPIEI DE ALBA-IULIA DIN 1515—1524 59 loan immștrului bucătar (magistre ]ohanni coco Gondos) i s-au dat în serviciul isău 44 £1. Provizoriii a luat iîn (Salariul isău 200 fl. Dijimuitorilor li s-a dat în salariu 180 fl, Dijmuitorului țării secuilor 50 fl. Șjpanilor voievodului ocupați cu dijmele 17 fl. Procuratorului pentru scaunul de judecată a comitatului Alba în salariu 6 fl. Acestea sînt în genere salariile bănești. Nu se înregistrează aci <și partea lor în natură, decît doar uneori, oînd lucrurile în natură trebuie cumpărate ou bani sau cînd salariul bănesc e acoperit în parte și cu dijme. Cel puțin o parte din salariați trebuia să fi avut își întreținere. Salariile înscrise nu ne dau salariile anuale și alte tuturor salariațiilor, ele pot fi și numai parțiale, unii și-au putut lua salariul și cu alte prilejuri sau au putut rămîne să >și-l ia cu alt prilej, la vreun alt termen. Din înregistrări se vede că salariul se putea lua și parțial, în rate sau neregulat. Ele nu ne dau deci un tablou complet de salarii anuale ale întregului aparat salariat, ne dau doar isumele plătite în salarii în acest răstimp. Multe din salariile înregistrate pot să fie își salarii anuale, nu se poate spune însă care din ele. Sumele plătite în salarii în acest răstimp adunate se ridică la un total de 2602,97 £1. Printre salariați sînt foarte probabil și căpitanii oastei episcopului. Episcopul trebuia să ridice banderiu propriu. Un banderiu ridicat pentru război trebuia să fie de 500 de soldați. Trebuia să aibă comandanți, ostași plătiți, să țină o garnizoană a cetății. După un fragment de socoteli, în 1524 18 episcopul! a plătit o oaste de 70 de călăreți cu căpitanul și subalternii săi. Căpitanul Nicolae Bagdy avea lunar pentru sine 10 fl., pentru 6 -călăreți 18 fl. Lefurile subalternilor scad nu numai după grad, ci și după timpul servit, la 6, 4, 3, 2 fl. Leafa călărețului însă e invariabil 3 fl. pe lună. Astfel cellor 70 de călăreți trebuia să li se plătească 210 fl. pe lună. Pentru plata oastei, desigur pe o lună, is-au dat în trei saci (sacci) de 271,21 fl. Pentru nevoi bisericești s-au înregistrat în schimb cheltuieli mai puține. S-au înregistrat, în diferite rînduri, împreună 24 „lucerna“ costînd 3,08 fl. La 1 aprilie s-au cumpărat lucernas duas, ex quo d. Rev-mus celebravit cu 28 d. La 7 aprilie 10 ad festa Pasce cu 1,40 fl. La 26 mai 4, care s-au trimis de Rusalii episcopului. Și celelalte opt s-au trimis tot episcopului, două din ele de Sîntămărie. La 8 mai celor care ajută la slujbă (acolitis astantibus in missa) după obicei, li s-a dat 5 d. Tot așa și în 27 mai. La 7 iunie li s-a dat 4 d. La 25 iunie s-au dat pentru țiglă de pus pe corul (pro tegulis ponendis pro choro) capelei sf. Marii 63 d. La 1 iunie pentru 2000 de cărămizi de la Sebeș pentru corul capelei s-au dat 2 fl. La 8 iunie s-au cumpărat 60 de ștreanguri trebuitoare pentru schela (pro alias) corului capelei cu 60 d. La 27 iulie ad sal. fl. 50 ; per spanos domini way-de occupati in decimis fl. 17 ; Francisco Apaffy relaxavit dominus Rev. in decimis fl. 8 ; procuratori sedis nobilium commitatus (!) Alben-sis ad sal. fl. 6 ; Stephano Spaczay ad sal. fl. 32 ; ex decimis per dominum Gasparem Posa accumulatis ... ex commissione domini Rev. defalcavi ad servicium eiusdem pre-scriptos fl. 12“. Ibidem, p. 420—21. 18 Regestum super solucione pecuniarum mcnsualium armigeris Rev-mi Tran-silvanensis 1524. Ibidem, p. 427—428. 60 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA maistrului lemnar Grigore pentru o lucrare la acest cor19 i s-au dat 32 d. La 24 iunie recordando in elemosinam s-au dat 3 d. La 31 august călugărilor eremiți din Sînmihai in elemosinam li s-a rînduit din dijme 20 fl. Acelorași frați li s-a dat, fiind episcopul acolo, vin de 83 d. De la Johannes Blasko s-a cumpărat un gradarium cu 25 fl. La 17 aprilie capelanului Johannes Franczus (poate francez) în slujba sa i s-au dat 3 fl. Organistului Toma în slujba sa 26 fl. Totalul se cifrează astfel la 81,63 fl. Școlarilor (scolaribus) li s-a dat o singură dată in elemosinam rîn-duita de episcop 2 fl., la 29 martie. Ce munci plătite s-au înregistrat ? S-au înregistrat mai multe plăti pentru meseriași. La 26 februarie pentru încălțatul unei roți la telegi s-au plătit 10 d. La 18 iunie pentru încălțatul (thalpalas) a două roți la telegi s-au plătit 12 d. La 4 mai lui Matei și Ștefan Kadar li s-a plătit pentru reparatul a trei telegi 12 d. La 4 aprilie pentru proțap și osii (pro themone et axe) la carul nou făcut, al episcopului, la Sebeș s-au plătit 51 d. Ștreanguri și funii pentru legat carul episcopului cînd a plecat la Gilău s-au cumpărat de 18 d. La 20 iulie pentru proțapul (pro themone) carului de povară (tharze-ker) nou făcut la Sebeș 25 d. La 3 martie fierarului care a lucrat în castrul Sînmihai (Zentmyhalkewe) la tăiatul cisternei (ad excisionem cisterne) 50 d. La 10 aprilie lui Matei Erews din Ighiu pro cisura lapidum cisterne din cetatea de acolo 4 fl. La 24 aprilie pietrarilor din Sebeș Johannes și Bernaldus pentru tăiatul cisternei (chathornakwth, fîntînă cisternă) din acea cetate 20 fl. La 10 iulie li s-au dat iarăși 4 fl. La 1 aprilie fierarului pro nadlas ligonum X, 40 d. Pentru reparatul cheii grădinii exterioare și pentru tinichea (pleh) s-au dat 4 d. La 4 iunie năierului pentru lucrul navei pe Mureș pentru trecătoarca de lingă Ciugud s-au dat 50 d.20. La 10 iunie i s-a dat iarăși 1 fl., iar la 23 iunie a fost mulțumit pe deplin pentru acest lucru cu 2,50 fl. A primit în total deci 4 fl. Locuitorilor din Țelna pentru seîndurile navei (pro asseribus eiusdem navi) li s-a dat 1 fl. E vorba desigur de construirea unui pod umblător peste Mureș, care se face pe cheltuiala stăpînului. Se plătesc de mai multe ori munci de butnărie. La 17 februarie pentru legat 34 de buți (vas a) goale în vederea culesului la Wasarhel și trimise la Alba s-a plătit 4,35 fl. La 20 iunie butnarului Francisc Urban pentru o viitoare legare de buți i s-a dat l fl. La 13 august s-au cumpărat funduri de buți (hordofenek) de 1 fl. Pentru legarea unui butoi de bere (dolio pro cervisia) s-a plătit 4 d. Butnarilor pentru făcutul a 590 de doage sau cercuri?21 li s-a plătit 59 d. Butnarului (doleatori) Matei pentru legatul a zece buți 1 fl. Tot atît și butnarilor Ștefan Rapolthy și lacob Zazko pentru legatul a zece buți. în total butnarilor s-au plătit astfel 8,98 fl. Totalizate aceste lucrări ne dau suma de 44,20 fl. 19 „magistro Gregorio carpentario pro Hayazas folyosso eundo ad chorum in capella beate Virginis Mărie factum“, ibidem, p. 414. 20 „navipari pro labore navis ad Marusium prope Chyged ad vadum fiende dedi d. L.“ 21 „doleatoribus pro labore circumferenciarum VI0 minus X“, ibidem. p. 417. SOCOTELILE EPISCOPIEI DE ALBA-IULIA DIN 151S—1SU 61 Cheltuieli mai însemnate s-au făcut cu pescuitul, cu făcutul și întreținerea piscinelor. Se cumpără de mai multe ori ustensile pentru pescuit. La 17 februarie s-a plătit lui Petru Kethelwcrew din Mediaș pentru făcut fir de plasă 11,87 fl., pentru 200 coti de funie 1,75 fl. La 11 aprilie cărăușului pentru dusul plasei la piscina din Lopadea de cheltuială 10 d. La 28 mai cnezului Pavel din Hăpria trimis la Mediaș pentru a aduce firele și funiile pentru plase de cheltuială 10 d. Sînt desigur cele comandate in februarie. La 1 iulie s-a plătit împletitorului de plasă (ligatori recie) 75 d., la 15 iulie împletitorilor de plasă în Oarda 1 11., în 18 iulie pentru legat plasă de două mîini (Kethkezhalo) 20 d., la 24 pescarului Matei pentru legat plasă 24 d., iar la 26 august 1,56 fl. La 30 august lui Luca Zaz, trimis la Mediaș pentru funiile necesare plaselor, de cheltuială 8 d. La 25 aprilie s-au dat pentru legarea vaselor de ținut pește 5 d. La 3 martie argatului sau îngrijitorului de cai (agazoni) al provizorului trimis cu pește la Gilău, de cheltuială 50 d. Pentru nevoile pescuitului se țineau telegi (thaliga). Am văzut că s-au cumpărat 11 boi pentru telegi. S-au cheltuit de asemenea pentru roți, pentru reparat de telegi, s-au cumpărat juguri pentru trebuințele lor. La 18 august s-a plătit la Sebeș pentru patru roți necesare la lucrul piscinei l fl. La 29 mai s-a dat copilului Petru More, care umblă cu telega la piscină, pentru încălțăminte 10 d. La 16 iunie lui Bencze, fiul grădinarului, care umblă cu telega la piscină, pentru încălțăminte 10 d. La 5 august, copilului loga care umblă cu telega cu boi la piscină în slujba sa 50 d.22 La 24 august, copilului Petru More, care umblă cu telega, pe lîngă boi, la piscină postav (griseum) de 28 d., pentru încălțăminte 20 d. Fiului grădinarului, Bencze, postav de 28 d., pentru încălțăminte 17 d. La 6 martie se comandă; făcutul celei de a doua nave pentru piscina din Alba, cu 1,50 fl. La 22 s-a cumpărat un fossorium pentru piscină cu 11 d. La 8 mai, pentru făcut alte cinci, fierarilor din Alba li s-au dat 24 d. Se cheltuie mai mult cu lucrul la piscine. Plăți pentru asemenea munci sînt des înregistrate. La 28 februarie la doi oameni lucrători la Gath, piscina de sus, li s-au plătit 16 d., la 4 oameni lucrători la piscina Zwgo 32 d. La 1 martie, la 3 oameni lucrători aci 24 d. Acum se spune că e aproape de biserica pustie. Dulgherului pentru stăvilarul (zwgo) piscinei de jos. din spre lunca din Alba, 2 fl. La 3 martie, la 3 oameni lucrători în piscina Gath, aproape de biserica pustie, piscina care a fost ruptă pe unele locuri, 24 d. La 12 martie lui Toma, trimis la Berghin după lemne pentru piscina Gath de la Mureș, de cheltuială 6 cl. La 27 martie lui Ambrosius, servitorul provizorului, trimis în satele cetății Sînmihai pentru a aduce lucrători la piscina Gath, de cheltuială 14 d. La 27 aprilie la șase oameni lucrători la rezervoriul de pește aproape de moara sf. Maria 48 d.23. în înregistrările următoare se numește mai mult reservaculum și reservaculum 22 „puero Joga, qui cum bobus ambulat in piscina cum Thaliga ad servicium dedi d. L.“. Ibidem, p. 416. 23 „hominibus sex prope molendinum Beat-mc virginis Mărie laborantibus per conservatorium piscine, ubi pisces reponuntur, haltharto vocatum, per den. VIII dedi d. XLVIII". 62 ■ IOBĂGIA» ÎN1 TRANȘI^yANIA ÎN SEC< AL XVI-LEA piscium, odată vivarium seu reservaculum piscium. La. 3 . iulie, 2 oameni lucrează în grădina Borza la rezervoriul de pește. La 4 iulie doi oameni lucrează, la un șanț al; rezervoriului lîngă alodiul lui loan Nyressy, la care se lucrează și în zilele următoare.' La ; 21 iunie 6 oameni lucrează in Gath piscine nove sub monte existentis, care apare apoi de mai multe ori sub numele de Galh piscina sub monte. Se lucrează aci multe zile (4 iulie—6 august), cu cîte 2—3 și chiar cu 4 oameni, și la un șanț pentru abaterea ăpei la piscină. Fumoționează deci aci piscine și rezervoare ide pește în care se păstrează sau cultivă peștele. Pentru acestea is-au cheltuit multe zile de lucru, plătite obișnuit cu 8 dinari ziua. Doar în cazul că au foist zile de ploaie, în care s-a lucrat mai puțin, s-au plătit sume mai mici. Zilele de lucru plătite dau un total de 678, plătite cu 53,08 fl. Totalul cheltuielilor cu pescuitul însă se ridică la 82,56 fl. Ce se făcea cu peștele, din înregistrări nu putem afla. Socotelile, înregistrînid numai cheltuielile bănești, nu înregistrează și peștele consumat. Cumpărături în schimb nu s-au făcut decît de pește sărat. Anume, la 29 februarie se înregistrează ca adus de la Brașov pește sărat de 18,09 fl. 24. Muncă salariată a consumat viticultura. Munci plătite la vie s-au înregistrat multe. Ele se fac în via numită «sE. Mihail. înregistrările încep în 2 martie. La 2—3 martie s-au adus lemne pentru vie, plătindu-se ziua cu 8 d., în total s-au plătit 40 d. La 22—29 martie s-au plătit 81 de zile pentru arăcit (karozas). Ziua de lucru plătindu-se cu 8 d. ; afară de odată cînd a plouat și s-au plătit numai 4 și 6 d-, s-au plătit în total 6 fl. în zilele de 24—31 martie s-au plătit pentru haythas 82 de zile obișnuit cu 6 d. ziua, dar și cu 3 și 4 d. cînd a plouat, făcînd în total 4,27 fl. Sapa care s-a făcut între 26 martie și 18 aprilie a consumat 159 de zile, care, plătindu-se în genere cu 8 d. ziua (10 zile numai cu 7 d.), au costat în total 12,22 fl. La 4 aprilie s-au cumpărat nuiele (virgas) de legat via de 27 d. La 29 mai s-a cumpărat tei (hasot) de legat de 1,50 fl. între 8—30 iunie, la plivit (gyomlalas) s-au plătit 229 zile, cu cîte 6 d., afară de 16 zile în care a plouat și nu s-au plătit decît 2 d., făcînd în total 13,10 fl. La 3—7 iulie au fost plătite iarăși 53 zile de sapă, socotite cu 8 d. ziua, afară de 17 socotite din pricina ploii numai cu 5 d., dînd în total 3,73 fl. Din 9—14 iulie s-au plătit 69 de zile la legat (pro ligatura), socotite cu 6 d. ziua, 4; 14 fl. La 6 august pentru plivit de mohor (pro Moharozas) în vie s-a plătit 1 fl. în total is-au consumat cu lucrul viei în acest răstimp vreo 695 de zile, însumlînid 46,63 fL S-a mai cheltuit cu luorull în grădini. La 7 martie s-au plătit la 2 oameni pentru sapă în grădină, pentru că a plouat,, numai pînă la ora 9, împreună 6 d. Pentru 13 zile de sapă în grădină la diferite răs- 24 „feci portare de Brassovia pisces salitos fl. XVIII d. VHP. Ibidem; p. 383; SOCQTELLLȘ EPISCOPIEI PE,. ALBA-IULIA DIN. 151.5-^-1524 63 timpuți, cu 8 d. ziua. ,1,04 fl.. La 11 aprilie la 2 săpători în grădina exterioară pentru pepeni (in horto. exteriori pro. peponibus) 16 d. La 14 aprilie, unui șăpător în grădină la castraveți (pro cucumeribus) 8 d. La 21 mai la 2 săpători 16 d. La 16 iunie, celor 3 săpători la pepeni 24. d> La, 9 iunie, la 5 săpători la varză (ligonizantibus cautes) 20 di La 10 iulie însă, la 5 săpători la varză li s-au plătit numai 10 d., probabil n-au lucrat toată ziua. în iulie și august s-au mai înregistrat încă 25 de zile de sapă la varză, plătindu-se 1 fl. : In total s-au plătit 58 de zile de sapă, cu 3,04 fl. S-au mai plătit <și zile de coasă. Cositul se face în două locuri, in prato Albensi prope ecclesiam și în Saas in piscina maiori sau Saas in piscina sub monte. La 11 iunie s-au plătit la 3 cosași în lunca din Alba 30 d. La 1 iulie s-au plătit înainte lui Mihail Thoth pentru coasă 50 d. corespunzînd cu 5 zile de coasă. De la 3 la 20 iulie s-au plătit 151 zile de coasă cu 15,05 fl. Ziua de coasă s-a plătit cu 10 d., afară de o zi de coasă pînă la prînz plătită numai cu 5 d. La 29 iulie s-au înregistrat 13 fl. pentru cositul luncii mari din Alba (prati Albensis maioris), care corespund cu 130 zile de coasă. La 13 august s-a plătit românilor (Volachis) pentru cositul din Saas in piscina sub monte 1 fl., ceea ce corespunde cu 10 zile de coasă. S-au plătit astfel 299 zile de coasă, cu 29,85 fl. La 10 iulie s-au cumpărat două vase de lemn și șase „amfore" de băut25 pentru cosași cu 18 d. S-au cheltuit astfel cu coasa 30,03 fl. Toate cheltuielile înregistrate ne dau suma de 3299,60 fl. Din 'socoteli se poate extrage și o mică listă de prețuri : 1 bou — 1,54, 1,57, 1,75, 2 fl. 1 1 vițel — 33 d. 1 1 cal — 7 fl., 10 fl. 1 1 găleată de ovăz — 8, 12, 13, 16 d. 1 găleată de mazăre pt. bucătărie —- 60 d. 1 rață — 2 d. 1 pui mai mare, 2, 3 d. 1 pui mic — 1,5 d. 1 font ulei de măsline — 6, 8 d. 1 font ulei de in — 5 d. 1 font șofran 2, 3,20, 4 fl. 1 font migdale — 8, 11 d. 1 font piper — 50 d. font uva passa (stafide?) 5, 6,5 d. hering — 1,5 d. cot pînză de sac — 1 d. 1 piele de. vulpe — 26 d. 1 font hîrtie — 7 d. 1 pîslă de șea — 6 d. 1 zi de lucru la vie (plivit cercuit, legat) — 6 d. 1 zi de sapă, de arăcit la vie — 8 d. 1 zi de sapă în grădină — 8 d. 1 zi de sapă la varză — 4 d. 1 zi de lucru la piscine — 8 d. 1 zi de făcut gard — 8 d. 1 zi de coasă — 10 d. Banii trimiși sau predați episcopului în schimb se cifrează la următoarele sume : la 1 martie s-au trimis episcopului în Gilău, în monetă 100 fl., în aur 50 fl., făcînd cum acldiccione....................................................... . 155 fl. la 27 martie s-au dat la mîna episcopului, prin magistrul Valentin . 260 11. 25 „lagenas ligneas duas et amphoras sex ad necessitatem falcatorum pro potu emere feci“. Ibidem, p..41O. 64 IOBĂGIA în* transilvania în sec. al xvi-lea la 27 mai s-au trimis episcopului la Tășnad, prin Ștefan Spaczay . . 800 fl. la 7 iulie s-au plătit lui loan Lwlay, în răscumpărare a lucrurilor episco- pului ............................................................., . , 255 li. la 18 iulie s-au trimis episcopului, in urma scrisorii sale, prin Blasius deak, în Mănăștur................................................. . . . 200 fl. la 31 august s-au dat la mîna episcopului 1000 fl. Au ajuns astfel la mîna episcopului 2670 fl. Făcînd un /bilanț general al ieșitelor bănești ajungem la rezultatul că cheltuielile toate se cifrează la 3299,60 fl. banii trimiși episcopului la 2670,— „ Total: 5969,60 „ Deci aproximativ 45% din ieșitele bănești au fost date la mîna episcopului. Din cheltuieli, cea mai mare parte a ieșit în salarii. Adăugind la suma de 2602,97 fl. cele cîiteva salarii sau plăți pentru personalul bisericesc, de 50,17 fl., precum și plățile făcute cu diferite misiuni de 100,08 fl., ajungem la un total de 2753,22 fl., ceea icc reprezintă 83% din cheltuieli și 46% din totalul ieșitelor bănești. Acestea /Sînt salariile bănești sau numai partea bănească a salariilor. Socotelile nu înregistrează și partea lor în natură, decît părțile din dijme primite. Probabil cheltuielile de întreținere priveau și pe aceștia sau pe unii din ei. Față de aceste sume, în consumație au ieșit 225,64 fl., reprezentând aproximativ 7% din cheltuieli și 4% din totalul ieșitelor. O parte din această consumație completează salariile și plățile celor îndreptățiți și la hrană pentru slujba lor. Suma însă, iarăși, nu reprezintă valoarea reală a consumației. Nu s-au înregistrat aici și cheltuielile de bunuri în natură, de grîu sau pîine și alte multe victuallii, care ar ridica mult valoarea consumației. Au intrat aci apoi prea puțin cheltuielile de consumație ale episcopului și ale -curții sale, icare în genere a foist absent. Muncile plătite în bani meseriașilor, lucrătorilor la pescării, la vie, în grădini, la coasă însumează 192,71 fl. reprezentînd aproximativ 6% din totalul cheltuielilor și 3% din ieșite. Nici aci n-a intrat mîncarea sau eventualele virtualii care se dădeau lucrătorilor plătiți. In cadrul cheltuielilor un interes deosebit prezintă capitolul mare al salariilor. Din acest capitol aflăm că episcopia are Un aparat militar plătit, în Alba-Iulia în primul rînd, dar desigur și în cetatea Gilăului și poate și în Tășnad. Apare un castelan, cel de Alba, dar trebuie să fie un castelan și în cetatea Gilăului. Și mai are desigur și un personal propriu casnic, în socotelii apare și un cubicularius. Dar mai are și un aparat administrativ economic, plătit, care apare în socoteli. în fruntea acestui aparat stau provizorii care sînt trei, în Alba, în Gilău și în Tășnad, din oare pe primul plan se ridică cel din Alba-Iulia. Provizoriii are pe lingă sine un dispensator (econom, om cu socotelile), famulus sau famuli. Din socoteli apare un dhelar (clauiger), bucătar (cocus), un maistru bucătar, un servitor de bucătar, un pitar (pistor), un grădinar (horhdanus), o spălătoreasă (lavatrix), un procurator (pro SOCOTELILE EPISCOPIEI DE ALBA-IULIA DIN 1515—1521 65 curator). Curtea sau curțile economice trebuie să fi avut maieri sau măie-rițe, caii argati, vitele, oile păstori, etic. Simbriaișii (mercenarii), care sînt angajați .ou salariu anual, desigur pentru cărăușit, munci agricole și altele apar numai doi în socoteli. Salariile înregistrate sînt bănești, adică s-a înregistrat numai partea bănească a salariilor. Că salariile își mai aveau și partea în natură, se vede din unele înregistrări. Se dau bani pentru încălțăminte, pentru cămăși, pentru șorțuri de bucătar, oare intrau desigur în salariul contractat. Diferențierea salariilor, chiar și din aceste înregistrări, fără precizarea timpului pe care s-au plătit, ne apare foarte mare. Mai mult salariu i s-a plătit lui Nicolae Pioithpdhy. La 7 iunie i s-au plătit 50 fl., iar la sfîrșit € înlsicris cu 262 fl., în total deci cu 312 fl. Socotelile nu ne spun însă nici ce funcție are și nici pe cît timp i ,s-a dat acest salariu. Poate e acel gubernator, care servește în 1524 și banii pentru plata oastei 28. Sau poate e castelanul. Duipă el urmează provizoriii, desigur provizorul de Alba, cu 200 fl. Peste 100 fl. mai isînt înăcrise încă trei salarii. Restul variază între 1,16 £1. și 100 fl. în ce măsură sînt aceste salarii individuale sau colective, implicînd adică și personal subaltern, înregistrările nu ne spun. Servitorul sau economul provizorului erau desigur plătiți din salariul lui. Maistrul bucătar •e înscris cu un salariu de 44 fl. Bucătarului cetății altfel i se plătesc sume mici peste an, în total 7,35 fl., iar servitorului său doar pentru încălțăminte 40 d. Chelarului i s-a plătit în acest răstimp 2,62 fl., pitarului (pis tor) 2,50 fl., grădinarului 2,35 fl., spălătoresei 2,32 fl. „Cubicularuliii“ în schimb i s-a plătit 16 fl. Celor doi siimbriași 4,50 fl. Toți aceștia însă aveau desigur și isalariu în natură și „prebenda" sau mîncare de la curte. La lefurile militare se face separația. De pildă, căpitanul Nicolae Bagdy avea lunar pentru sine 10 fl., pentru șase cai, adică pentru șase călăreți, 18 fl. Căpitani trebuie să fie .și următorii patru care au aceeași leafă. Leafa călăreților e consecvent 3 fl. pe lună. Castelanului i s-au plătit în 24 apr. 25 fl. Salariul lui însă trdbuie să fie muilt mai mare. Castelanul trebuie să fie unul dintre cei cu salarii mari înscriși la sfîrșit. Di j-muitorii episcopali erau și ei saiariați. Rezumând, trebuie să constatăm că, cu toate insuficiențele lor, socotelile ne dau totuși cîteva lămuriri importante. Episcopia își are domeniile sale, cu cetăți, venituri diverse domenialle, din prestații, din dări impuse, din dijmele episcopale, din censul preoților. Ține curte, feluriți demnitari în jurul său, oaste proprie, aparat militar, casnic, economic, un vast aparat salariat. Are importante venituri bănești. Dijmele, și ele, vin în genere în bani. Registru)! de cheltuieli ne dezvăluie o remarcabilă circulație bănească în cadrele marelui complex episcopal. Sume importante se consumă mai ales în salarii. Dar mai rămîn și sume mari, disponibile, care merg la mîna episcopului. Asupra raporturilor feudale din cadrul domeniilor episcopale, prestațiilor iobăgești, registrele de cheltuieli nu ne infor- 26 26 Ibidem, p. 427. 99 IOBAGIA ÎN’ TRANSILVANIA ÎN ȘEC, AL XVI-LEA . mează. Indiciile,..datele incidentale sînt cu .totul .insuficiente pentru a putea face vreo afirmație hotărîtă, Nu se poate ^pune nimic hotănît nici despre economia. proprie exercitata în cadrele domeniilor. Ele aveau vii și fînafc proprii. Nu știm dacă țin și pământuri de arătură proprii,. cît și în ce condiții sie lucrau. Cei doi ișiimjbriași presupun și o economie proprie, dar destul de redusă. Lucrul la vie, în grădini, la coasă se plătesc. Nu știm însă dacă se plătea tot, dacă nu se mai făceau asemenea munci și cu iobagi. Socotelile ne dau totuși o serie întreagă de informații care aruncă lumină poate asupra celui mai mare complex, economic feudal all țării. Acest complex se deosebește desigur mult de celelalte domenii feudale, are își alte surse de venituri. Informațiile asupra lui ne pot ajuta totuși la înțelegerea raporturilor feudale din acest secol. V. DOMENIUL CETĂȚII ȘIEIA LA 1525 Cetatea Șiriei e pomenită mai întîi sub nume de castrum, la 1331. La 1362 regele Ludovic ordona din Zagreb castelanului Șiriei, Andrei fiul lui Dionisie, să meargă cu toți românii și cu alți oameni și slugi (cum zmi-versis Olachis, aliisque populis et famulis), pedeștri isau călări, pregătit ostășește (more exercituantium), împreună cu Benedict cornițele de Sătmar și Maramureș, unde îi va «spune omul său Nieolaus de Zudar, trimis la el b Apare mai des însă în sec. al XV-lea. Ea apare ca cetate regală. Se cunosc :și nume de castelani regalii, care 'sînt obișnuit și comiți supremi ai comitatului Zarand. în 1439 regele Albert donează cetatea, împreună cu 110 sate, despotului sîrb Gheorghe Brancovici. Vladislav I însă i-o reia, sub motivul că Gheorghe Brancovici, prin castelanul său de aci, voievodul Stepan, a sprijinit pe regele minor Ladislau V, rididîndu-se alături de Andrei Bothos, cornițele suprem de Timiș. Pe Bothos l-a învins în luptă lancu de Hunedoara, iar pe voievodul Stepan, Ladislau Marothy, cornițele suprem al comitatului Arad. Drept recompensă, în 1441 regele i-a donat lui Marothy cetatea împreună cu domeniul și cu nobilii români castrensi. Gheorghe Brancovici se vede că nu a cedat-o totuși, căci în anii următori dispune, sau cel puțin pretinde că dispune încă de ea. In tot cazul la 1444 el o donează, iarăși împreună cu domeniul, item nobilibus ungaris et walachis castrensibus, lui lancu de Hunedoara, pentru că a cheltuit multe mii de florini spre eliberarea Serbiei și Albaniei de sub puterea turcească1 2. La donat-o lui lancu de Hunedoara, desigur soco-tindu-1 destul de tare să-și poată valorifica drepturile asupra ei. Marothy protestă. lancu de Hunedoara fu totuși introdus în posesiunea cetății. Dar nu renunță nici Gheorghe Brancovici definitiv la ea. în anul luptei de pe Gîmpul Mierlei (1448) e pomenit aci iarăși un castelan al lui. în urma luptei pierdute, lan-cu de Hunedoara, prins de Gheorghe Brancovici, pen 1 A. Fekete Nagy — L. Makkai, Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia, Budapesta, 1941, p. 162. 2 Hurmuzaki-Densușianu, 1/2, p. 696—698, 717—721. V. pentru acestea Mârki Sândor, Aradvârmegye es Arad szabad kirâlyi văros tortenete ÎI/1, p. 124—126. De asemenea Csânki Dezsd, Magyarorszâg tortenelmi foldrajza. L p. 722—723 68 IOBĂGIA IN TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA tru a putea fi eliberat, printre altele trebui să renunțe și la Șiria, și numai în 1451, sub amenințarea ou război, îl putu isili pe acesta la o (înțelegere și la înapoierea cetății. După lanicu de Hunedoara, cetatea a ajuns în mîi-nile cumnatului său Mihail Szilâgyi. In 1461 văduva lui Miihail Szilâgyi a zălogit-o fiscului. Iar fiscul în 1464 a donat-o lui Andrei, Ștefan, Ladislau, Paul și Nicolae Bâthory. Rămîne apoi mai mult timp în stăpînirea Bathoreștilor. Cetatea regală a Șiriei a foist deci mereu și pe miîini ide mari feudali. In 1493 un castelan e Bogdan, piriavizorul e Ladiisilau Moga, iar voievozii, unul e Ladislau, altul cel din Arăneag tot Ladisilau. în 1494 castelanii cetății sînt nobilii Ștefan Horvâth și loan Weriboczy, iar pro-vizorul domeniului Ladiislau Moga3. Acesta s-a ridicat din nîndul voievozilor români. lancu de Hunedoara, luînd în considerare meritele lui Moga, voievodul de Hălmagiu, în 1451 l-a întărit în voievodatul Kapolna, Hălmagiu și Băița, pe care l-a avut, împreună cu fiii săi Mihail și Sandrin, și pînă acum. în 1514 cetatea a căzut pentru un moment în mîinile răsiculaților lui Doja, care au cuprins și Lipova și ȘoimușuL Urbanul domeniului cetății Șiria din 1525 4 e deosebit de important, înainte de toate prin vechimea lui : se numără printre primele documente de acest fel privind teritoriul țării noastre. E important prin întinderea lui : înscrie pe 86 de pagini 121 de localități, tirguri și sate (unele posibil și numai părți de sate) și un ,,praedium“ 5. E important apoi prin cuprin 3 Mărki, o/}, cit., p. 126—127, 501. 4 Publicat D. Prodan, Domeniul cetății Șiria la 1525, în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, tom. III, 1960, p. 37—102. 5 Le redăm în grafia originalului, unde avem corespondențele, dînd și numele actual : Șiria (Siry), Sîrbii de Jos (Also Raczfalw), Sîrbii de Sus (Felse Racz Falw), Galșa (Galsa), Baia de Criș (Kerezbanyah), Rișca (Rychka), febea (Czcbe), Țebea de Jos (Also Czebe), Găraciu (Karach), Vălișoara (Wallisora), Băița (Kys Banyah), Tîrno-vița (Jhernowiczya), Obîrșia (Wborsye), Dobrot (Dobroeh), Kewelcsth, Tomești (7hume sth), Leauț (Lawch), Rișculița (Rezkulicya), Baldovini (Baldowin), București (Buku-reslh), Gurechiu (Kapoztas Falwa), Hărțăgani (Herchegan), Rakos, Trestia (Trezthe), Cră-ciunești (Karachon Falwa), Peștera (Pesther), Kelemenesth, Kaynelesth, Ormindea (Ormyn-de), Nagoiza, Luncoi (Lonkwy), Scroafa (Scropha), Valea Lungă (Walya longa), Ruda (Rwda), Valea Mare de Criș (Walya mayr), Brotuna (Brothona), Prăvăleni (Prewalyan), Ciungani (Cyongan), Băsărabeasca (Bazarabicya) ștearsă, Buceava (Buchawa), Felse Bu-chawa, Also Buchawa), Vața de Jos (Nagh Wacha), Vața de Sus (Felse Wacha), Kuku-yesth, Zeldissor, Crișan (Waka), Valea Brad (Wala Brad), Mihăleni (Mihal Falwa), Buces (Bwczez), Stănija (Zthaniza), Dupăpiatră (Dupapiatra), Blăjeni (Blasan Falwa), Chiwngwl, Potingani (Potingan), Ribicioara (Ribicyor), Ribița Mare (Rybicha mare), Gro-hot (Grohoth), Bulzești (Bwlchesth), Wy Falw. Kapolna Wydeke : Tryhwnch, Hontișor (Huncissor), Pokolfalwa, Secaș (Alsozekas), Kerse Falwa, Văsoaia (Wazzwy Falwa), Marra Falwa, Secașul de Sus (Felse Zekas), Ferichora, ]arazlo Falwa, Mustești (Muzta Falwa). Bonțești (Boncza Falwa), Fanacz, Iliesth, Wladesth, Zerresth, Mozokesth, Balesth, Iacobini (Zewldes), Solmos, Panusesth, Luncșoara {Lunxora), Bwchawicha, Mădrijești (Ma-dersak), Hernecesth, Saadh, Sadissor, Joia Mare (Kakaro), Rostoci (Razthoka). Fyzthetho^ Kapolna, Zerpsor, Kys kapolna, Plop, Nagh Almas, Lonkaa, Chychesth, Băltii, Grohonch, Brosd, Pleska, Bende falwa, Kiis Almas, Dragula Falwa, Bottyan Falwa, Bogesth Falwa, Potyzka Falwa, Arăneag (Felse Aranyagh, Zekes Aranyagh. Medwes Aranyagh, Also Aranyagh), Chernez, Cladova (Maghyar Kalodwa), Zylwagh, Kys Kalodwa, Kapolnas Kalodwa, Diznos Kadodwa, Felse Kalodwa, Sinmartin (Zenth Marton), Nădab (Nadab), Iermata (Gyarmath), Fewlhid, Kczy prediurn. DOMENIUL CETĂȚII ȘIRIA LA 1525 69 sul lui : el înscrie nominal pe toți supușii domeniului și le înregistrează și îndatoririle (feudale — aceasta foarte cunînid după răscoala lui Doja și înainte de dezastrul de la Mohaci. Și, în isfiînșit, e important pentru că satele înscrise, cu cîiteva exicepții doar, sînt în masă românești, sate din fostul «comitat al Zarandului. Urbariul, ce-i drept, nu e întocmit cu minuțiozitatea urbariilor de mai târziu. Vitele sînt înscrise ido ar la trei din localități, Șiria, Sîrbîi de Jos (Also Raczfalw) și Sîrbii de Sus (Felse Raczfalw). Tot așa și viile, îndatoririle feudale nu .sînt nici ele minuțios înregistrate, dar și așa cum sînt ne dau indicii prețioase asupra raporturilor. în cele 121 localități înscrise urbariul cuprinde 2038 nume de supuși. Din aceștia 1836 sînt treiouți iobagi (jobagiones) sau nu sînt notați în nici un fel, socotindu-ise implicit iobagi și 97 jeleri (inquilini). Jelerii reprezintă deci circa 5% din populația iobăgească. Restul .supușilor plină la 2038 sînt libertini și oameni în serviciul cetății. Unii, 49 la număr, sînt trecuți libertini călare (equites libertini). Alții, anume 26, ,sînt trecuți numai liberi sau libertini. Din aceștia, 2 sînt trecuți liberi ad castrum, 9 liberi pro aucupio (păsărari), 1 liber per wrboras >(dînd urbura minieră). Libertinii călări sînt : din Șiria 2, Sîrbii de Jos 5, Sîribii de Sus 13, Iacobini (Zewldes) 13, Brotuna 3. Dar mai sînt și din alte sate, Ormin-dea, Prăvăleni, Valea Brad, Dupăpiatră, Răstoaca, Plopi și altele, cîte unul ;sau doi. Libertinii ceilalți isînt din Galșa 4, Dupăpiatră 3, sau din alte sate dîte unul. Unul din libertinii înscriși la Șiria poartă numele de Georgius patthanthws, deci poate e tunar. Păsărarii sînt din Ormindea 4, Mihă-leni 2, Grohot 3. Sub titlul Familiares castri et castelli, la Șiria trei din cei înscriși au notat în dreptul lor simbriaș (mercenarius), nouă au notat seruitor castri, o văduvă cu trei fii seruit ad castrum, iar unul e trecut grădinar (ortulanus). Printre servitorii cetății iarăși unul cu numele pattyanlys, posibil tunar. în Sîribii de Sus patru familiares castri, din care doi au notat în dreptul lor mercenarius. în Sîrbii de Jos e notat mercenarius unul din ^irul iobagilor. Acești familiari .sau servitori (Sînt desigur oameni în serviciul cetății și ai gospodăriei isale, angajați obișnuit cu plată. Mercenarii, înscriși în total ișase, slînt ddsiigur simbriași (beres), oameni angajați cu plată, obișnuit cu anul, în serviciul curții, mai ales pentru cărături și munci agricole. Printre familiari, servitori sau dhiar printre libertini sînt și nume de meseriași ; chiar dacă nu toți, unii puteau fi meseriași. Mai multe nume de meseriași întâlnim și printre ale iobagilor. Numai după nume însă nu putem stabili în ce măsură indică ele meseria sau numai nume de familie, sau și una și alta, mai ales că urbariul foarte rar înscrie sau notează direct meseria. Tot atât de greu, sau aproape cu neputință e să stabilești numai după nume naționalitatea locuitorilor. Aceasta și din pricina grafiei corupte, mai ales la numele românești, scrise de un străin, după auz, și din pricina latinizării frecvente a numelui de botez sau a traducerii lui. Și nu sînt desigur rare nici numele date, după meserii, funcții, origini, 70 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA porecle saii alte motive distinctive, uneori poate întîmplatoare, în lipsă unui nume hotărât de familie. Sînt greu de urmărit românii mai ales în tir guri, unde desigur nu lipsesc, chiar cînd numele ar indica-o prea puțin. Ar fi greu de stabilit după nume diți rânt nemți, unguri sau români în Baia de Criș de pildă6. După cum nu se mai poate distinge cîți sînt sîrbi în satele cu numele Sîrbi, adică cele două Raczfalw. Problema interesantă, dar dificilă, a onomasticii acestui întins și vechi urbariu, cel mai vechi în care se poate găsi o masă .atît de mare de nume, o lăsăm în seama filologiei. E interesantă desigur și nomenclatura satelor, multele nume românești, ca și pe domeniul Hunedoarei terminațiunile lor abît de frecvente în -ani, dar mai ales în -ești : Iliești, Vlădești, Bălești, Pănușești, București, Boghești, Tomești, Prăvăleni, Hărțăgani etc., corespondența frecventă dintre numele satului și prezența în sat a familiei de la care s-a luat. Numele acestea de sate se păstrează în genere pînă azi. Nu toate însă. Prin grupare, regrupare a satelor sau cătunelor, prin contopiri ulterioare, mai mullte din ele nu mai figurează azi printre satele ținutului, sau se confundă în alte nume. Identificarea numelor de sate cu cele de azi, urmărirea dispariții lor sau contopirilor care.s-au produs cu timpul, necesită un studiu atent. Satele românești se disting, poate mai bine decît după numele lor sau după numele cum sînt .înscrise ale locuitorilor, după organizația lor specifică în voievodate, după instituțiile lor, după crainicii, cnejii lor, după sarcinile lor feudale distinctive. Ceea ce, firește, nu exclude interferențele, amestecurile de populație, conviețuirile, prezențele mai restrânse de români și în tîrguri sau sate de condiții specifice ungurești. Cit privește numărul populației înscrise, pe primul plan se ridică cîteva localități mai mari, care și dacă nu sînt notate în urbariu ca tîrguri, o știm din documente că erau tîrguri. Șiria are 103 capi de familie (51 iobagi, 35 jeleri, 2 equites libertini, 1 libertin), la care se adaugă cei 14 în islujba curții. Galșa are 115 capi de familie, din care 4 notați liber. Trei iobagi sessionati de aci au fo^t donați de Gheorghe Bâthory bisericii sf. Beneidilct, fondată în Galișa, iar opt i-a donat tot el altarului sf. Milhail din aceeași biserică. Baia de Criș, care are înregistrați 71 ca|pi de familie, din care unul e notat „liber", e înscrisă ciuitas. Băița, și ea, deși e înscrisă numai cu 11 iobagi ,și 2 jeleri, e calificată totuși oppidum. Tot oppidum e calificată de textul sarcinilor sale și Kapolna, care are înscrise doar 27 de nume. Salte mai mari, cu populație iobăgeaiscă mai numeroasă sînt Sîrbii de Sus cu 61 capi de familie, la care se mai adaugă și 10 siîrbi fugiți din Sirmiu și .așezați aci în cinci case noi, Rișica cu 46, Valea Brad cu 39, București cu 38, Iacobini cu 38, Arăneagul de Jos cu 37 capi de familie. Restul satelor au cifre variabile, sub 30. 6 Și Reichersdorffer spune despre locuitorii Băii de Criș : ,,quod Saxones Valachis passim interspersi incolunt“. Chorographia Transylvaniae, • Viena, 1550, f. 16. DOMENIUL. CETĂȚII ȘIRIA LA 1525 71 Unb-ariul nu indică dacă toate satele înscrise sînt întregi sau sînt printre ele și numai porțiuni de sate, cum e posibil. In cadrul domeniului mare .se pot distinge anumite subdiviziuni, domenii mai mici din icare el se compunea. în frunte e Șiria, cu Sîrbii de Suiș și de Jos și cu Galșa. Urmează Baia de Criș cu cinci sate (Rișca, Țe-bea, Țebea de Jos, Carac-iu, Vălișoara). Băița, se pare, e tratată deosebit : are text aparte. Urmează apoi voievodatul lui Ștefan Moga, atît cel mare, cît și cel mic : Waywodatus Stephani Moga, tam major quam minor. După acest titlu urmează 48 de sate, toate aparținînd acestui voievodat, care, după textul de la sfîrșit, e socotit tPt între pertinențele Băii de Criș. Sînt toate sate din Zarand (Tîrnovița, Ofaîrșia, Rișculița, București, Hăr-țăgani, Trestia, Ormindea, Ruda, Buceava, Vaca, Valea Brad, Mihăleni, Dupăpiatră, Blăjeni etic.). Textul de la sfârșitul urbariului ne lămurește însă că e vorba de fapt de două voievodate aci, al lui Moga și al lui Bota (Botha), poate unul e voievodatul mare, celălalt cel mic, al doilea fiind poate subordonat celui dintîi. După titlul Kapolna Wydeke (Ținutul Kapolna) urmează iarăși 47 de sate, care, după textul de la sfîrșit, constituie de asemenea două voievodate, fără să se mai indice numele voievozilor sau raporturile lor eventuale cu voievodatul lui Moga ori al familiei voievodale Moga. în tot cazul, și în 1489 țineau de Kapolna 45 de sate și 5 sate pustii, precum și în 1448— 1451 tot un Moga ena voievodul de Hălimagiu și Kapolna7. O subdiviziune deosebită formează cele patru sate Arăneag cu Chernez. O altă subdiviziune o formează cele cinci Cladova cu un Zylwagh. Deosebit sînt tratate ’Sînmartin și Nadab cu încă două sate și un praedium (sat pustiu). Voievodul apare uneori și în numele supușilor. De pildă în Sîrbii de Sus în fruntea listei stă un Petrus filius Michaelis wayuode, iar mai jos în listă e înscris un Demien vayda. între libertinii călări de aci e un Georgius Wayda, iar în Rișca în șirul celor înscriși un Andreas vayda, în laoobeni în fruntea listei Curtul Vayda. Urbariul nu ne dă în aceste cazuri nici un alt indiciu ca să putem vedea în ce măsură reprezintă noțiunea o funcție sau numai un nume. Mai ales că voievozii mari, ai ținuturilor, nu sînt înscriși în listele supușilor. Firește, chiar cînd e numai nume, el e primit în urma funcției celui care îl poartă sau a înaintașilor săi. Fapt e că și aci fse păstrează organizația iîn voievodate, și încă în voievodate mari, cuprinzînd uneori zeci de sate. Familia voievodală Moga tinde să se confunde în nobilime. Provizoriul se numește Ladislau Moga. Situația e mai nelămurită în cazul crainicului. Crainicul îl găsim obișnuit tot între nume. în Țebea de Jos (Also Czebe) avem un Janus crainich, în Tomești un Johannes crainicus, în Kaynelesth un Michael crainik locuind împreună cu Criste, după acolada din text numit desigur tot crainic^ în Ribicioara un Jwan crainik, în Grohot un Janus Ztrawa krai-nik (felul cum e înscris e un indiciu că are și funcția de crainic). în Kapolna Michael Zabo, Kys Zabo și Joanes Zabo sînt notați împreună, prin acoladă, krainici. în Vaca un Jwan crainik, în Buceș un Jowanis crainik, 7 Mârki, op. cit., p. 234. 6 - c. 401 72 IOBĂGIA in transilvania in sec. al xvi-lea în Lunka (Lonkaa) un Petrus Kelye krainik. înscrieri din care iarăși nu putem distinge funcția de nume. Cel puțin în unele cazuri dacă nu în toate însă e vorba de funcție, sau și de funcție. Noțiunea de cnez apare însă des, nu numai în nume, dar și în dreptul numelui ca funcție, dbiișnuit sub forma de kenez. în întreg urbariul am numărat apariția lui în 28 de cazuri. In unele sate apar chiar doi. De pildă în Sîrbii de Sus un Petrus Balasfi kenez și un Sigismundus kenez, în Baldovin un Bulzalb kenez și un Dan kenez, în Vața de Jos un Ste-phanus kenez și un Barbul kenez, în Stănija un Marko kenez și un Deme-trius kenez. Cnejii se numesc Andrei, Ion, Neagomir, Mihail, Pleșa, Stan Faur, Bucșa, Ștefan, Barbul, Simion, Todoran, Mircea, Gheorghe Musta, Vlad, Stan etc. și sînt înscriși în satele Tebea, Caraci, Tîmovița, Obîrșia, București, Ciungani, Bulceava, Ciungul, Văisuia, Mustești și altele. Printre Cladove a fost și o Cladova a cnezului Nicolae (Miklos-kenez Kalodvâja)*. în multe sate numele de cnez nu apare, dhiar în sate mai mari. Ceea ce nu înseamnă că nu au cnez. Unele au poate cnez comun. în cele mai mari însă e simplă omisiune. Ceea ce arată iarăși inconsecvența conscripției. Mai ales că nu e înscris în ele niici jude. Cît de inconsecventă e conscripția în această privință, se vede și din faptul că judele nu e înscris nici măcar iîn tîrguri sau în satele ungureiști, unde sigur era. în cazul celor mai multe înslcrieri, evident, nu e voiba numai de nume, ci și de funcție. Mai ales de funcție. Sînt cnejii al căror cerc de activitate nu-1 putem preciza. Nu putem ști nici în ce măsură s-a transformat vechiul cnez în simplu jude sătesc. Poate și aci e în curs de transformare. Gît privește pe jude, abia îl bănuim din nume ca Michael cywdelj din Crăciunești (Karachonfalwa), Petrus Suda din Baldovin, lanus czude și Petrus czude din Ruda. Noțiunea de pîrcălab apare doar în două nume Porkolab din Hunțișor. La trei localități din fruntea urbanului, înregistrate fiind și viile și vitele, avem un indiciu și asupra stării materiale a locuitorilor lor. în Șiria vii au 46 iobagi și 33 jderi. Cu excepția a 5 iobagi și 2 jeleri, toți au. Boi au 32 de iobagi, variind între 1 și 8. Au și 10 jeleri, fiecare cîte 2 boi. Cai au 11 iolbagi, variind între 1 și 5. Cd cu 5 cai are și 8 boi, cel cu 4 cai are 6 boi. Unul din ei are 100 de cai, vie și 6 boi. Oi nu sînt înregistrate decît la doi, la unul 100, la celălalt 300 (se numesc Georgius Aranyagi și Michael Rodah). în Sîrbii de Jos vii au 11 iobagi și 10 jderi. Boi au 9 iobagi, între 2 și 6, și 9 jderi, între 2 și 4. Cai ane un iobag, 4 (care are și 4 boi) și un jder, 2 (care are și 4 boi). Oi au doi iolbagi, unul 25, celălalt 300, și un jder, 50. Capre un iobag, 20. în Sîrbii de Suiș, vii au 19 iolbagi și 20 jeleri. Boi au 14 iobagi, între 2 și 8 și 9 jderi, între 2 și 6. Cai 12 iolbagi, între 2 și 4. Unul din ei are 16. Jeleri cu cai 3, avînjd între 2 și 4. Oi au 10 iobagi (60, 50, 70, 47, 100, 20, 60, 40, 400, 200). Jeleri cu oi sînt 6 (40, 32, 40, 45, 70, 100). 8 Mârki, op. cit., p. 205. DOMENIUL CETĂȚII ȘIRIA LA 1525 73 Puse cifrele într-o ordine statistică, cele trei localități, Șiria, Sîrbii de Jos și Sirbii de Sus, au împreună : 82 iobagi 207 72 jeleri 73 boi 171 cai ” 19 ” 1772 oi 20 capre 172 ” 154 280 ” 190 ” 1944 ” 20 capre După acest total rezultă o medic de 1,8 boi, 1,2 cai, 12,6 oi, capre de unitate iobăgească. Luînd numai tîrgul Șiria avem : 51 35 iobagi jeleri 119 boi 124 20 ” 8 cai 400 oi J 9 86 139 ” 132 ’’ 400 ” Totalul dă o medie de 1,6 boi, 1,5 cai, 4,6 oi de unitate. Punînd cifrele în ordinea statistică respectivă, ele prezintă următoarea diferențiere: Repartiția boilor : - 1 2-3 4-5 6-7 8-9 iobagi 82 jeleri 72 28 1 44 - 24 16 22 5 10 4 1 - Total 154 72 1 46 21 11 4 - 1 Cai : 2 3 4 5 16 100 iobagi 82 jeleri 72 59 2 63 - 13 2 6 1 4 1 1 2 — — 1 Total 154 122 2 19 3 6 11 1 — Oi : 20—29 30—49 50—99 100- -199 200—299 300— 400 iobagi 82 67 jeleri 72 65 3 2 4 4 2 2 12 1 1 — — — Total 154 132 3 6 6 3 12 1 S-au înregistrat desigur numai cifrele mai mari, care puteau fi supuse la vreo prestație. Sub raportul viilor și vițeilor, supuși mai înstăriți se găsesc mai ales în Șiria, care e tîrg și unde s-a putut produce și o diferențiere mai mare. Dar^și în sate. Chiar dintre j eteri s-au putut ridica unii la stare ceva mai bună. în Sîrbii de sus de pildă, Petrus Bagon are vie, 4 boi și 45 oi. Iar Stephanus Olah are vie, 6 boi, 4 cai și 100 de oi. Sînt în slchimib mai mulți care nu au nici vie, nici vite de jug sau cai, nici oi. Mai ales printre jeleri. în drejpltul multor nume de iobagi sau văduve de iobagi găsim însemnat pauper, paupercula, în vreo 50 de cazuri în toată conscripția. Căci printre numele iobagilor și j eterilor sînt înscrise mai multe nume de văduve. în toată conscripția am numărat 34. Desigur, văduve supuse la prestații iobăgești. 74 iobagia în transilvania în sec. al xvi-lea Iobagi fugiți sînt înscriși abia 11, ceea ce înseamnă că sînt înscriși inconsecvent, căci trebuie să ifie mai mulți. Sesii pustii sînt înscrise 46. La Șiria unbariul, înregistrând șase case pustii, notează că oamenii au fugit din ele în cursul a trei ani din urmă. In cîteva cazuri avem înscrisă și starea celor ou numele de voievod sau -cnez (kenez). Petrus fiul lui Michael wayuoda din fruntea listei satului Sîrbii de Sus are vie, 8 boi, 4 cai și 40 de oi. Demian vayda, tot de acolo, are vie și 2 cai. Stephanus kenez din Sîrbii de Jos are vie și 6 boi. La Petrus Balasfi kenez din Sîrbii de Sus nu e înscris nimic. Sigismundus kenez din același sat e înscriis însă cu vie, 8 boi, 16 cai, 400 de oi. în sdhimb Thodoran kenez, înscriis în fruntea listei în Văsuia, e notat pauper. Aceasta desigur după declarația lui, care putea fi și inexactă. Nu știm în ce stare erau libertinii. Ei fiind scutiți de prestații nu li s-au înscris nici viile, nici vitele. în situațiile variate din cu|primsul domeniului sarcinile iobăgești sînt și ele variate. La Șiria, despre equites libertini textul spune că deși ei pot să fie buni iobagi, sînt dați de castelani (auctoritate castellanorum) în serviciul cetății și nu servesc nimic, adică nu fac nici o slujbă obișnuită iobăgească. Taxă obișnuită (taxa ordinaria) : la Siîmmihai fiecare iobag cu sesie (sessionatus) trebuia să dea un florin. Pe 1524, în ,,taxa“ de Sînmihai au dat 36 florini. Au fost deci și de cei care nu au dat sau au dat mai puțin de un florin. E desigur censul. Fiecare iobag sau jder avînd vie, da la cules nona (a noua). Tot la cules, fiecare iobag avînd vie mai trebuia să dea un pui și o pîine, care erau venitul provizorului. Orice om străin (homo extraneus), în înțeles de dinafara tîrgul ui, avînd vie în podgoria Șir iei, la timpul culesului plătea provizorului 24 dinari, precum și o găleată de orz, un pui și o pîine. Orice iobag care cerea ca în timpul culesului, și convenea cu pro-vizorul încă înainte de începerea culesului comun, să strângă cu un vas numit fedeleș, trebuia să plătească pînă la Sînmartin patru dinari. Iar dacă vasul ar fi de cel pe care ei îl numesc fekw, să plătească 8 dinari. Dacă erau oameni dinafară (extranei), plăteau îndoit, 8 dinari de fedeleș și 16 dinari de vasul fekw. Acesta era venit al provizorului. E vorba aci probabil ’de cei care nu au vii și strâng de la cei cu vii must în timpul culesului. Din semănături, atît din cele de primăvară cît și din cele de toamnă, dădeau none, care țineau de castelani, afară de cele din mazăre și linte, pe care le primea provizoriii la curte. în Șiria sînt două pluguri, deși ar putea să fie patru cum au fost mai de mult — spune textul —, dar acum locuitorii sînt mai puțini pentru strâns 9. Aceasta înseamnă, se pare, că stăpînul ținea aci două pluguri cu care se ara pentru el, desigur cu simbriașii săi, iar recolta o strângeau pentru stăpîn iobagii. 9 „In territorio Sirii dominis sunt duo aratra ct licet posscnt esse quatuor prout temporibus antiquis fuerunt, sed nune incole sunt pauciores ad cumulacionem“. DOMENIUL CETĂȚII ȘIRIA LA 1525 75 Atît iobagii cît și jelerii din Șiria trebuiau să plătească (împreună) anual 4 florini, care se numeau banii simbriașilor (quod beres penz dlcitur). E vorba de simbriașii angajați ide curte (desigur cei numiți mercenarii), necesari în economia domeniului și pe care locuitorii îi plăteau pentru a fi scutiți de anumite munci agricole, de arătură și de cărăușii mai ales. Cînd se făcea fiînul (iarba) trebuiau să cosească atît cît voia provi-zorul (quantum provisor voluerit). Pădurea ținînd de cetate se da sipre tăiere de către castelani așa ca oricine voia să taie, pe un an întreg trebuia să plătească de un bou sau de un cal 8 dinari. Venitul pe un an, di^pă dît se putea evalua, putea face 32—40 de florini. în Șiria era și o vamă de uscat (thelonium siccum), luîndu-se de un om pedestru 1 dinar, de un om călare 2 d., de un car gol 4 d., de un car încărcat 8 d. în Sîrbii de Jo;s, census ordinarius de Sînmihai era un florin de sesia locuită (sessio populosa). Tot așa și în Sîrbii de Sus. în acesta din urmă, în cinci case noi erau zece sîrbi fugari din Sinmiu, care nu plăteau nimic și nici nu slujeau, beneficiind desigur de scutirea provizorie a noilor așezați. în Galșa, census ordinarius de Sînmihai era tot un florin de sesia locuită. Pe la Sîngeorz dădeau castelanilor cetății Șiria beres penz 4 florini. Pe la Paști fiecare locuitor din Galișa dădea cîte un dinar. Tot cîte un dinar și pe la Crăciun. Nona grîndor (frumentorum) aparține castelanilor (pertinet castellanis). Nona vinurilor e rînduită castelului (deputata est castello). Cînd era belșug, din podgoria Galșa nona aducea 24 buți de vin. Textul Șiriei spune că nonă din vin dau Galișa, Ciad ova și Șiria și că nona (collcctwra none) pe 1523 a făcut 40 de buți (vasa) de vin, iar pe 1524 numai 19 buți. Nona era, firește, variabilă după recoltă. Orașul (ciuitas) Baia de Criș, cu cele cinci sate ale sale, plăteau împreună anual taxa ordinaria 80 de florini, înscriși fiind în urbariu 190 capi de familie, din care numai 5 sînt jeleri. Urbura Băii de Criș cu „văile “ sale (cum riwlis suis) pe 1521 a •făcut 200,02 fl., pe 1520, ridicată în două jumătăți (.rate ?) (halff), 333,02 fl. Pe 1522 urburarul (wrburarius) Nicolae Ferenczi, pe un an întreg minus o săptămână, a dat 105,39 fl., iar în 1523 în timpul lui Andrei Golner (isau Goldner ?), ridicată în două jumătăți, a făcut 383,33 fl. Băița aducea venit anual și obișnuit, deci cens, 8 fl. în anii dinainte urbura venită din Băița era luată totdeauna de urburariul (vrburarius) instituit în Baia de Criș, dar prin hotărîrea sa din anul 1522, Ștefan de Bathor, luînd-o de la acela, a instituit și aci urburar, care în același an a plătit drept venit al urburei 68,28 fl. în 1523, half non leuato, au venit oîștig al urburei numai 20 fl. Pertinentele Băii de Criș, satele înscrise ca ținînd de voievodatul lui Ștefan Moga, adică, după textul de la sfîrșit, de cele două voievodate, dădeau și ele înainte de toate cens. La toate satele censul se înregistrează consecvent, ca fiind un florin de sesie, de sesia locuită și întreagă desigur. Căci numărul capilor de familie înscriși e incomparabil mai mare decît 76 IOBAGIA în transilvania în sec. al xvi-lea al sesiilor isau unităților după care se calculează censul. Pie o sesie sînt înisicriise adesea mai multe familii, două, trei sau mai multe chiar. Se înregistrează uneori și jumătăți de sesie, notate în textul nostru cu X. La Tîrno-vița de pildă sînt înscrise zeice nume, dar se grupează doar pe patru sesii, plătind 4 fll. cens. Pe două sesii locuieisic dîte doi, iar pe una cinci. în Obîrșia, 22 înscriși sînt legați prin acolade, desigur pentru a arăta conviețuirile, adică seisiile comune sau unitățile de cens, constituind doar șase unități. Stau pe aceeași sesie sau plătesc un cens 2, 3, 4, 5, de cîteva ori 6 înscriși. De trei ori găsim chiar 8 nume cuprinse într-o sesie: în Ribicioara 8 Pa-teka, în Vllădești 8 Vlad ; în Ribicioara de pildă, ipe 5 sesii, plătind 5 fl. cens, sînt înscriși 25 capi de familie, grupați odată 2, odată 3, de trei ori 4, odată 8. Iar Pănușești, cu 20 de înscriși, plătește 3 fl. cens : pe o sesie e înscris unul, plătind desigur cens întreg, pe alta 2 săraci desigur scutiți, pe alta 6 St an cu, iar pe una nu mai puțin de 11 Pănușe. Astfel, 48 de sate împreună, avînd înscriși 724 capi de familie, au plătit în total, în anul conscripției, 236,91 fl. cens. Deci fie că sesiile nu s-au subdivizat, indicînd dese conviețuirile, fie că nu se face încă distincția între sesii și subdiviziunile lor, în tot cazul asemenea înscrieri vădesc și că alături de noțiunea de familie în sens restrîns, individual, dăinuiește încă și familia în sens mai larg, mai cuprinzător, chiar cînd cei înscriși nu locuiesc în aceeași casă. Această conviețuire sau indivizie a sesiei indică, firește, și o apărare împotriva sporirii sarcinilor iobăgești, care se orientau în genere după noțiunea de sesie. Satele voievodatului, respective ale celor două voievodate, mai dădeau și porci și miei. Nu știm dacă în cens, în daruri sau în dijmă ; textul nu înregistrează decît numărul lor la fiecare sat, fără altă însemnare. Nu știm nici după ce criterii îi dădeau. Cifrele sînt variabile și însumează pentru 48 de sate 127 de porci și 136 de miei. Unele din sate erau scutite și de cens, și de porci și miei. Satul Cucuiești (Kukuyesth) era scutit, cei doi însicriși ai lui fiind nou așezați. Satul Mihăleni, cu 23 însicriși, era s’cutit ca servind la moara de tăiat soînduri (ad molendinum serre), adică la ferăstrăul de apă. Tot așa și gatul Blăjeni, cu 28 înscriși. Satul Wyfalw (Satul nou) plătea cens, dar nu da porci și nici miei pentru că era așezare nouă (nova condescensio). Păzea însă peștele (truttas apthios) din rîiușorul oprit. Textul de la sfârșit înregistrează și alte sarcini. Apartenențele Băii de Criș, întruiaît nu aveau vii și nici none din gnîne nu dădeau, în socoteala (în compensația) nonelor (ratione nonarum) dădeau în fiecare an 25 fl. Dădeau de asemenea în fiecare an 40 măsuri (pintas) de miere. Cele două voievodate, ale lui Moga și Bota, dădeau pe la Sîngeorz cetății cinci boi de tăiat (bozies mactabiles). Tot atunci dădeau banii păturilor (lasnak penz) 5 fl., care era poate darea preoților sau a cnejilor, cum o găsim și în alte părți. Pe la Sînmihai dădeau de aisemenea cinci boi de tăiat. Tot atunci dădeau banii simbriașilor (pecunias berezpenz) 5 fl. Tot pe la Sînmihai dădeau provizorului din Șiria pentru cumpărat lemn de construcție sau de buți (?) 4 fl., care se numesc ,,banii cercurilor^ (pecunias pro emen-dis tigribus (sau tignibus) quas abrwnch penz vacant). Peste boii de tăiat DOMENIUL CETĂȚII ȘIRIA LA 1525 77 mai trebuiau să dea în fiecare an cetății doi boi pentru cărat lemne (dacă nu cumva trebuiau să-i dea tot ca răscumpărare a obligației lor de a duce lemne, așa cum își răslculmpărau această obligație, cu o bute de vin, cei din satele Claidovei). La Crăciun trebuiau să dea de fiecare sesie locuită două veverițe (eweth). Fiecare sesie locuită trebuia să cosească voievozilor săi o jumătate de zi, iar în altă zi iarăși o jumătate de zi să le secere, voievozii trebuind să dea lucrătorilor de două ori ibînicare. De asemenea, de fiecare zece sdsii trdbuiau să dea -un plug și să-i are o jumătate de zi. Aceeași situație și în cele 47 de sate ale ținutului Kapolna, ale celorlalte două voievodate cum ne lămurește textul de la sfîrșit: cens un florin de sesie, porci, miei. Exact aceleași sarcini și în aceleași cifre : compensarea nonei, miere, boi de tăiat, hanii păturilor, banii simbriașilor, banii cercurilor, boii de cărat lemne, veverițele. Aceleași obligații de lucru pe seama voievozilor : o jumătate de zi de coaisă, o jumătate de zi de secere de fiecare sdsie, o jumătate de zi de plug de zece sesii, cu obligația pentru voievozi de a da lucrătorilor de mîncare. Aici se mai adăugă că fiecare preot român „ținînd biserică44 (tenens ecclesiam) tot al treilea an trebuia să dea cetății un bou de trei ani. Apoi că fiecare sesie locuită trebuia să dea la lăsatul postului (in carnis privii) cetății un iepure. Obligații valabile poate și pentru celelalte două voievodate. Se mai adaugă apoi venitul urburei și al morii de scînduri. Urbura-riul ținutului Kapolna a dat după „văile* lui (de riuulis) pe un an întreg castelanului 6 pisete de aur (pisetas auri), „half non leuato44, dar cînd se lua, veneau Udată 3 pisdte, altădată 3, probabili în înțelesul de două jumătăți fădînd tot 6. Moara de scînduri, după spusele maistrului Paulus firez, dacă e belșug de apă, de la mijldcul Păresimilor (a medio Quadragesime) pînă la rf. M. (probabil Sînmihai), poate tăia 1000 de scînduri, din care ar veni 50 fl. Cele patru sate Arăneag, împreună ou Ghemez, dădeau și ele mai întîi cens (census ordinarius), de fiecare sesie locuită un florin. Dar iarăși sesia, și aci, cuprindea adesea mai mulți capi de familie. Cei 113 iobagi și 5 jeleri înscriși dădeau în total 49 fl. Dădeau porci, împreună 20. Nu dădeau însă miei. Dar mai aveau și sarcini deosebite de ale altor sate. De sărbătoarea tuturor sfinților dădeau împreună castelanilor 1 fl. De Sîngeorz dădeau iarăși împreună 2 fi. De Sîngeorz locuitorii acestor sate, iobagii cu sesie (jobagiones sessionati) mai trebuiau să dea fiecare cîte 6 dinari, iar jelerii cîte 2 dinari. De Crăciun sateile mai dădeau de fiecare cap de iobag cîte 2 dinari, iar de fiecare sat cîte un iepure. Cele patru Cladove, împreună cu Zilwagh, dădeau de aisemenea censul obișnuit de un fl. de sesia locuită, plătind de 73 de iobagi (din care trebuie scăzuți 4 libertini, desigur scutiți de cens) 26 fl. Dădeau de asemenea porci, dar au înscriși doar 3 porci dați. Aveau însă și ele sarcini proprii. De Sîngeorz trebuiau să dea de fiecare cap castelanilor cîte 6 dinari. De Paști fiecare aîte 2 dinari. De Sîngeorz satele împreună o vacă. Fiecare cnez al acestor «sate era dator 78 ICEAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA cu o oaie. Satele, toate împreună, pentru neaducerea de lemne în cetate erau datoare cu o bute de vin. Pentru că nu le luau none din vin (ratione non exactionis nonarum vini), dădeau (lipsește cifra). Probabil se putea și răscumpăra uneori. Toate împreună dădeau, pentru cumpărat varză (pro emcndis caulibiis) ] fl. La Crăciun fiecare cnez al acestor sate trebuia să dea un iepure castelanilor. Sînmartinul dădea tot un florin cenis de sesia locuită, la Sînmihai. Din porci oricine avea peste zece trebuia să dea unul. Răscumpărare (pentru porcii sub zece, nesupuși la dijmuire, desigur) nu plăteau. Nona din grîne era rânduită castelanilor (deputata est castellanis). Daruri dădeau la Paști patru ouă și două pîini, la Sînmartin un pui și două pîini, la Crăciun un pui și două pîini, care erau rânduite iarăși castelanilor. Gloaba vărsării de siînge (effusionis sanguinis, de fapt a rănirii cu sînge) era rânduită și ea castelanilor. Din gloaba celor osândiți la pierderea capului și a bunurilor era rînduit un florin castelanilor, doi florini provizorului, restul revenind desigur stăpânului. Cît privește obligațiile de lucru ale iobagilor de aci, textul precizează că fiecare om cu plug ară și seamănă castelanilor un iugăr de pământ, toamna și primăvara 10 11. Iar mai încolo spune că de mult (antiețuis temporibus) pluguri de ale domnilor au fost la ei trei, pentru că aveau pămînturi de arătură din belșug, dar acum nu au nici unul, pentru că sînt puțini și strânsul nu e cu putință n. Text asemănător deci cu cel de la Șiria, avînd desigur același înțeles. Textul mai spune că fînațe (prata feni-lia) au din belșug și fînul cosit aci sînt datori să-l aducă în cetate. Din ceea ce trebuie să înțelegem desigur că în hotarul satului sînt fînațe destule pe care ei cosesc și fac fîn și pentru cetate. în sfîrșit, după satul Nadab, la care, după numele cdlor cinci iobagi, •se spune că aci sînt și 10 praedia, textul notează că cei cu peste zece porci dădeau un porc. Aci e pomenită și o moară pe Crișul Alb din folosul căreia stăpânii aveau a patra parte. Sau e vorba numai de locul morii, în care ei își aveau de drept partea lor ? Lectura aci e nesigură. Era de asemenea un vad din care le venea tot a patra parte. în 1521 pătrimea aceasta le-a adus 16 fl. Domeniul avea aci o porțiune de sat, pe care palatinul Ștefan Bathory a dat-o, cu toate veniturile .sale, lui Grigore Horwath. Iar cele trei porțiuni de sate de la sfîrșit, lermata (Gyarmath), Fewlhid și prae diurn Kezy, palatinul le-a donat lui Emeric Perkedj. Informațiile urbanului, cum vedem, sînt sumare și incomplete în raport cu urbariile, tot mai dezvoltate, de mai tîrziu. Ele constituie toituși indicii prețioase pentru raporturile feudale de aici, într-un timp pentru care informațiile de acest gen sînt atît de puține. 10 în text : ..juger terre unum et in vere“. Se înțelege din aceasta probabil că și primăvara, adică nu numai toamna. 11 „Antiquis temporibus fuerunt dominorum apud eos tria aratra quia terris arra-bilibus habundant, seci et nune nullum habetur, quia pauci sunt et cumulatio fieri non potest". DOMENIUL CETĂȚII ȘIRIA LA 1525 79 Și numai sumare fiind, și adesea interpretabile, datele urbanului ne prezintă domeniul Șiriei ca un domeniu feudal mare, unul din cele mai mari din acest timp, aviînd cetate și cuprinzînd un mare număr de sate și cîteva tîrguri. în fruntea cetății stau castelanii, obișnuit nobili de seamă, desigur doi, ca și la alte cetăți, care au în subordine un aparat militar și slujitoresc. Dar acesta e dublat și de un aparat administrativ economic, în frunte cu provizorul, administrator și jude al domeniului, sau unele funcții se dublează, castelanul de pildă purtând și funcția de provizor. Populația supusă se împarte, feudal, în libertini, iobagi și jeleri. Libertinii sînt ridicați obișnuit din iobagi. Ei sînt supuși scutiți de sarcinile obișnuite iobăgești pentru a face în schimb servicii militare, fie la paza cetății sau la nevoile interne de brațe armate ale domeniului, fie la război, pe lingă cele obișnuite de curieri, însoțitori. Dar, vedem, pentru a face și alte servicii. Numărul lor însă nu e mare. Ei reprezintă abia 3—4% din populația supusă. Desigur cetatea își avea și garnizoana ei de soldați plătiți, care nu mai sînt înscriși, nefăcînd parte din populația de supuși ai domeniului. Iobagii (jobagiones) formează grosul populației supuse. Ei reprezintă peste 90%. Obișnuit nu sînt calificați ca atare, conscripția notează mai mult distincțiile, pe cei cu condiții deosebite de ale masei iobăgești. Condiția de jeler (inquilinus) e notată, dar desigur inconsecvent. Jelerii nici nu sînt consecvent separați în listele supușilor, sub titlu deosebit. Mai des îi găsim înscriși în același rînd cu iobagii, decît cu notația : inquilinus. Și nici nu-i găsim în toate satele. Mai ales în satele dinspre munte, adesea în multe sate în șir, noțiunea nici nu apare. Numărul lor în tot cazul e redus ; cei înscriși reprezintă abia 5% din populația supusă. Interesant e însă că, împotriva legiuirii din 1514, care reduce la șerb ie și leagă de glie întreagă populația iobăgeasică și o confundă întreagă într-o masă unică iobăgească, sau cel puțin tinde să o confunde transformând în foarte scurt timp și pe jeler în iobag, noțiunea de jeler continuă să se mențină și prin urmare jelerul continuă să-și mențină poate și dreptul de mutare. înregistrările reduse ne dau indicii și asupra stării iobagilor. Această stare se arată destul de diferențiată. Mai ales în tîrgul Șiria. Ele ne mai indică și în ce măsură pot fi ei crescători de vite și agricultori. Ei au vite de tracțiune, boi, și poate întrebuințează și cai. Au apoi oi și desigur vaci, porci, care nu sînt înregistrați. Cît privește boii, ei sînt puțini în raport cu nevoile tehnice ale agriculturii timpului, indicînd o agricultură redusă, dacă nu și o înscriere defectuoasă, înregistrînd mai puțini de cîți erau. Peste trebuințele economice agricole țărănești nu au decît doar cai și oi. în puține cazuri însă. Turmele de oi nu sînt multe, dar unele sînt destul de însemnate, iar de cai găsim una singură, a unui târgoveț. Sînt însă mulți cultivatori de vii. Cei mai mulți sînt desigur în Șiria și Galșa. Un indiciu pentru aceasta sînt și vitele lor de tracțiune, care se arată relativ mai puține. Un indiciu precis însă ne dă nona din vin. Nona de 24 buți de vin din viile de la Galșa presupune aci o producție de 216 80 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA buți dacă se lua nona înainte, 240 de buți dacă se lua dijma înainte, iar celle 40 buți de vin venite în nonă la 1523 presupun o producție de 360, reisipeative 400 de buți. Și aioeasita era numai producția supusă nonei, fără a celor scultifți, nobili, preoți, slujbași sau alții, sicutiți sub un motiv sau altul, în podgoriile de la Șiria și Galșa aveau vii desigur și alții din împrejurimi (extranei), cum se obișnuia. Aveau însă desigur satele dinspre șes, nu și cele dinspre munte, care obișnuit nu cultivau vie. Vii erau și în Oladova. Diferențierea o arată nu atît condițiile juridice, cît starea materială. O araită nu producția, a cărei rejpartiție urbariu! nu ne-o dă, ci numărul vitelor. Aceasta la cele cîteva sate care au înscrise vitele. Dar ea e indicată, oe-i drept cu mai puțină precizie, și la marele rest al satelor, prin raportul dintre cifrele censului și numărul celor înscriși, de unitățile de prestație însemnate prin aoolalde, care indică nu numai conviețuirile, dar și subdivizările sesiei. Această subdivizare e foarte frecventă, merge uneori pînă la subdiviziuni milei, lăsînd adeisea destul de redus numărul sesiilor întregi. Indiciile sînt desigur neprdeise. Nu ne putem da seama în ce măsură mărturisesc ele subdivizările sau conviețuirile, în ce măsură s-au subdivizat ori s-au redus deodată cu subdivizarea sesiei interne și aparținătoarele ei din cîmp. Nu e sigur nici dacă numai noțiunea de sesie stă la baza repartiției censului sau stau și vitele, cum se obișnuia în acest timp. Mai mult, nici noțiunea de sesie nu știm în ce măsură s-a putut stabili aci. La satele dinspre munte, orientate în economia lor spre creșterea vitelor în primul rînd, o noțiune precisă de sesie era mai greu de aplicat. Datele urbariului ne indică deci o destul de largă diferențiere, dar o diferențiere pe care nu o putem concretiza în date precise. Veniturile feudale obișnuite ale domeniului erau censul, daturile sau darurile, di jma și nona. Censul pe întreg domeniul e de un florin, oare se plătea de Sînmihai (29 sept.). Un florin se plătea însă de sdsia iobăgeasică, anume de sesia întreagă, obligația subdivizîndu-ise după subdivizarea acesteia și probabil jelerii nu-1 plăteau. Deci nu se plătea Un florin de iobag (isau jeler), indiferent de stare, cum hotăra legea din 1514. Continua deci vechiul obicei. Daturile sau darurile, care completează censul, nici ele nu siînt cele din legea de la 1514 și nici uniforme cum le stabilea ea. Daturile sau darurile prezintă felurite variații și pornesc desigur de la obiceiuri mai vechi. Mai importante din ele sînt vitele de tăiat, atît de obișnuite în daturile satelor românești, care se dădeau anual și de care legea nici nu pomenește. Dijma din semănături și din vin nu e înregistrată de urbariu, desigur din simplul motiv că ea nu era venit al stăpînului feudal, ci al bisericii și probabili nici nu o ținea stăpînul feudal în arendă, cum adesea se obișnuia. Nona însă îi revine stăpînului feudal. Ea se dădea din semănături, fie de toamnă, fie de primăvară, din grîne. După textul de la Șiria, se pare și din mazăre și linte. Se dădea de asemenea din vin. Ea se dădea în natură sau se răscumpăra în bani. Satele românești, fiindcă nu dădeau nona, erau obligate doar la o compensare a ei, dacă din capul locului compensația înscrisă le obliga ș. pe ele, ceea ce e puțin probabil. DOMENIUL CETATII ȘIRIA LA 1525 81 Dijmele din miei sau oi, porci, stupi erau de asemenea venit al stăpînului feudal. Urbanul însă nu ne dă date destuii de prdcilse asupra lor. Doar la Sînmartin și Nădab se precizează că din porcii pelslte zece se ia unul. Nu sie spune însă, dacă din porcii de la ghindă sau de la pășune, sau e o dijmă unică, din porci în genere. Ddspre dijmele din miei, stuipi se șpune și mai puțin. La daturile, obișnuite, de porci, miei, nu se spune nicăieri dacă ele sînlt daruri sau dijmă. Nici la mierea pe care o dădeau satele românești nu se spune dajcă ea mergea în daruri sau compenlsa dijma din stupi ? în tot cazul, la satele românești avem iarăși obiceiuri deosebite, chiar dijma din porci și din albine se lua după obiceiuri deosebite. Quin-quagesimia românească nu apare, desigur pentrUcă dacă era, ea era regală. Obligațiile de lucru ale iobagilor constau în strînsuil recoltei stăpânului (sau castelanului lui), adică în secerat, cosit, strîns și poate și cărat, și în carul de lemne de Crălciun sau în obligațiile care îl coippensează. Nu se dă vreun număr de zile penitru aceasta și cu atît mai puțin e indicată vreo periodicitate a muncii, cum stabilea legea din 1514. Muncile sînt în funcție de întinderea economiei proprii a stăpînului feudal și sînt făcute la timipul cerut de ea. Strâng dît s-a semănat și cosesc cît li se cere. Practic sau prin obicei aceste munci se exprimau, desigur, în zile de secere și chiar de coasă, care trebuie să fi fost puține, cîteva de cap de familie. în nici un caz însă nu în o zi la săpltămînă, cum stabilea legea din 1514. Unele sate fac munci aparte, ca Mihăleni și Blăjeni, care servesc la moara de scîn-duri sau fierăstrăul de apă. - Stăpînul feudal (isau locțiitorul său, castelanul), se vede din indiciile urbanului, avea și o asemenea economie. El ține grădinar, ane deci grădini. Are de asemenea pluguri proprii, cu care ară și seamănă desigur sim-briașii săi, iobagii făcînd doar strângerea recoltei. Decît că pentru ținerea simbriașilor plăteau iobagii o sumă anuală, banii simbriașilor. Plata îi scutea pnoibabil de arătură și căraturi agricole, la care altfel economia stăpînuilui i-ar fi obligat. Nu-i scutea toibuși cu totul de arătură. Iobagii din Sînmartin arau și cu plugurile proprii pe seama castelanilor, iar satele românești arau pe seama voievoizilor, cei din Sînmartin fiecare om cu plug cîte un iugăr toamna și primăvara, iar satele românești cîte o jumătate de zi de zeice sesii. De vii proprii ale stăpînului sau de lucru la vie urbariul nu pomenește. Desigur nici nu erau, vinul îi venea cetății din nonă. Alt venit mai important al domeniului e urbura minieră. Aceasta se dă în bani. Indiciile privind veniturile din monopolurile senioriale sînt cu totul sumare și neprecise. Nimic despre crâșimărit de pildă, care aducea obișnuit un însemnat venit bănesc stăpînilor feudali. Despre mori o singură pomenire, și aceea nesigură ; nu sîntem siguri dacă e vorba de venitul morii sau numai de loicul morii și nici venitul nu e precizat. Numai venitul morii de sdînduri e evaluat. Despre pescuit iarăși prea puțin : pomenirea de ape oprite și păzite. Despre vînat nimic, debit doar obligația în legătură cu el de a da iepuri, veverițe. Vama de la Șiria adulcea venit bănesc. Nu e eva 82 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA luat însă nici acesta, urbariul înregistrează doar taxele. Se evaluează în schimb venitul vadului din Nădab. Gloabele aduceau și ele venit bănesc, dar sînt iarăși numai pomenite,, fără vreo evaluare. Se înregistrează și un venit bănesc al pădurii, nu cel din dijma porcilor, ci cel din tăiatul lemnului, venit exiprimat printr-o dare bănească generală a supușilor, impusă după numărul vitelor (de tracțiune). Aceasta însă probabil numai la Șiria și satele de șes unde pădurea era mai puțină și deci mai prețioasă, nu și la satele dinspre murite. Făcînd un bilanț al veniturilor mai însemnate, înscrise și evaluate de urbariu sau evaluabile după indiciile lui, ajungem la aproximativ următoarele cifre : cens 661,26 fl. daturile sau darurile (orz, pui, ouă, pîini, oi, iepuri, veverițe) neevaluate 80 măsuri (pint) de miere 10 boi și o vacă de tăiat, 4 boi pentru lemne ? boi de la preoți nona din semănături (Șiria, Galșa, Sînmartin, Cla-dova) neevaluate nona din vin 40 bufi răscumpărarea nonei 50 fl. datul (dijma) porcilor : 231 de porci plus dijma netre-cută în tabele de la unele sate datul (dijma) mieilor : 215 miei, plus dijma mieilor netrecută în tabele de la unele sate urbura 400—500 fl. banii simbriașilor 18 fl. banii păturilor 10 fl. banii cercurilor 8 fl. banii verzei 1 fl. răscumpărare a căratului de lemne cu 1 bute vin venitul vămii neevaluat venitul vadului 16 fl. venitul pădurii 32—40 fl. venitul din gloabe neevaluat venitul morii de scînduri 50 fl. diferitele plăți pentru castelani, de Sîngeorz, de Crăciun, iarăși neevaluate înceroînd un calcul aproximativ, veniturile bănești ale domeniului din prestații se cifrează astfel la vreo 1400—1500 fl. Aceasta fără venitul crîșmăritului, care, dacă era, era bănesc și fără eventualele taxe extraordinare sau subsidiile posibile. Evaiuînd în bani prestațiile în natură, ele nu întrec desigur această sumă, poate nici nu se ridică pînă la ea. Și DOMENIUL CETĂȚII ȘIRIA LA 1525 83 desigur ou atît mai puțin obligațiile de lucru 12. în acest timp deci aci în raporturile feudale își dispută predominarea obligațiile bănești cu cele în natură, predominînld cele bănești. Tîrgurile se deosebeau de sate ca stare și ocupații, erau cultivatoare în mare măsură de vii, se deosebeau însă mai puțin în prestații. Nu sînt scutite niici de muncă sau de obligația de a o răscumpăra. Doar Baia de Criș, înscrisă ciuitas, se deosebește mai mult ; obligația ei principală e urbura. Din veniturile domeniului beneficiază și castelanii, provizorul, fie prin concesii, fie prin salariile lor, în care intrau desigur și cantități mari de bunuri în natură, mai ales în ale castelanilor care trebuiau să întrețină din ele și personalul militar al cetății, cu caii săi. De aceea e rînduită și nona din grîne, nona din vin din Galșa și poate și altele castelanilor sau castelului. Ei, am văzut, au și alte venituri și li se face parte desigur din multe venituri ale cetății. Castelanilor li se îngăduie aci să facă și agricultură proprie. Nu se face o separație netă între salariul castelanilor și veniturile cetății. Provizorul își avea și el fără îndoială salariul său, în bani și în natură, precum și partea sa din venituri. își avea desigur partea din gloabe. Și mai beneficiau desigur și unii și alții prin abuzurile pe care le puteau face, prin încasări abuzive, prin sustrageri, fraude la socotelile v en i tu rilo r, oh dl tui el i lor. Satele românești au nu numai instituții proprii, voievozi, crainici, cneji, ci și sarcini specifice. Dau și ele același cens, de un florin de sesie. Nu dau nona, dar o compensează printr-o dare bănească. Daturile, darurile-lor iarăși se deosebește. Dau boi de tăiat, boi de cărat lemne, porci, miei, banii păturilor, banii cercurilor, veverițe. Cnejii înșiși își aveau daturile lor, cîte o oaie, cîte un iepure. De asemenea preoții români : cîte un bou de trei ani tot al treilea an. Urbura venea nu numai de la cetățenii Băii de Criș sau Băiții, ci și din „ținuturile" românești. Tot acolo era și moara de scînduri. Nimic însă despre quinquagesima. Aceasta, fiind venit regal, era desigur tratată deosebit. Deosebiri vedem și în obligațiile lor de lucru. Dădeau și satele românești banii simbriașilor, adică răsicumpărau și ele obligații de muncă agricolă și erau desigur puse și ele la nevoie la cosit, strîns. Au însă și obli- 12 V. lucrarea asupra registrelor de dijmă din sec. al XVI-lea a lui N. Kiss Istvân. szăzadi dezsmajegyzekek. Budapesta, 1960. p. 1015, care, făcînd o evaluare a venitului domeniului după acest urbariu, ajunge la următoarele cifre : cens, după 833,5 sesii 811 fl venituri în natură, nona etc. 1599 fl. venit alodial, valorînd 35 fl. valoarea robotei 103 fl. valoarea slujbei (soldei) libertinilor, călăreților și a familiarilor cetății 1653 fl venitul urburei (legal) 512 fl ,, ,. (ilegal) 350 fl Și după această socoteală deci valoarea robotei se cifrează la puțin. Sînt evaluate la o valoare incomparabil mai ridicată serviciilor legate de cetate. Cît privește raportul dintre veniturile bănești și cele în natură, ele vedem că se găsesc aproximativ la același nivel, mai ales dacă adăugăm că evaluarea veniturilor în natură la 1599 fl. ni se pare exagerată. Și mai lipsește din calcul venitul crîșmăritului, vămilor, gloabelor, eventualele ,,subsidii'4, care toate erau obișnuit bănești și cu care împreună desigur prevalau veniturile în bani. 84 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA gații de lucru deosebite, pe seama voievozilor proprii : cîte o jumătate de zi de coasă și altă jumătate de zi de secere de fiecare sesie, o jumătate zi de plug de zelce sesii. Ceea ce indică limpede că și voievozii își au aci economia agricolă proprie. Mai mult, că aci și ei arată tendințe de feu-dalizare, obligînldu-și supușii la muncă sau clacă pentru ei. Și desigur beneficiau în plus și ei de părți din presitațiile sau dările pe care le strîn-geau, de drepturi de judecată, părți din gloabe, de favoruri, de privilegiile serviciului militar, precum și de posibilitățile de abuz sau sustrageri la socoteli, obișnuite în aceste raporturi. Prin feudal iz are voievozii, și ei, unii se ridicau spre nobilime, alții se degradau la organe administrative ale domeniului feudal. Voievozii de aci arată tendințe de ridicare. în tot cazul ei au în subordine o masă mare de sate și beneficiază înșiși de anumite prestații, pentru ei, ale supușilor. VI. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519-1566 Domeniul cetății Gyula nu se extinde decît în parte pe teritoriul țării noastre, partea mai mare și centrul lui siînt pe teritoriu! Ungariei. Ne ocupăm de el totuși pentru că are același stăpîn ca și domeniile Șoimușului și Hunedoarei, pe același Gheorghe de Brandenburg, are deci în genere același regim, e supus acelorași directive militare sau economice. Chiar castelanii, provizorii, scribii lor siînt adesea aceiași, se mută adică de pe un domeniu pe altul și sînt firești deci asemănările. Înoît datele socotelilor de aci, precizările lor în plus ne pot lămuri uneori și laconismele neînțelese ale socotelilor Hunedoarei și Șoimușului sau ni le pot preciza mai bine. Mai mult, asupra domeniului Gyula avem informații mai bogate. Avem la îndemină și alte informații deoît ale socotelilor, acte, iiMrucții, urbani chiar, aducîndu-ne lămuriri în pluls asupra structurii domeniului feuda! din acest răstimp și putînd delci să arunce lumini în plus și asupra structurii celorlalte domenii ale marcgrafului sau chiar asupra domeniilor feudale din acest răstimp în genere. Domeniul Gyula e din 1476 domeniu al regelui Matei Corvinul, care l-a donat apoi fiului său loan Corviinul, de la oare, prin văduva sa, a ajuns, ca și domeniile Hunedoarei și Șoimușului, în stăpînirea lui Gheorghe de Brandenburg. în 1482, cînd regele îl dona fiului său, domeniul Gyula cuprindea trei orașe sau tîrguri, Gyula, Bekes și Șimand, împreună cu 83 sate și puste ,în actul de danie se înscriau desigur și sate asupra cărora cetatea numai ridica pretenții sub motivul că i-au aparținut înainte, precum și nume de sate sau locuri de sate pustii, la care s-au mai adăugat $i alte variații, căci în 1525, după registrul veniturilor, domeniul consta doar din 3 orașe (tîrguri) și 47 sate. Orașele în jurul cărora se grupează satele siînt aceleași : Gyula, Bekes și Șimand. O bună parte a domeniului cădea și acum în vechiul comitat al Zarandului. Pe teritoriul nostru sînt Șimandul cu 15 sate și unele sate ținînd de Gyula, ca Pilul, Grăniceri (Ottlaka) și poate și altele 1 2. 1 Scherer Ferenc, Gyula vâr os tortenele, I, Gyula, 1938, p. 60. 2 Veress Endre, Gyiila vâros okleveltâra (1313—1800), Budapesta. 1938, p. 90. 86 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Cu data de 10 ianuarie 1495 loan Corvinul acorda voievodatul românilor (officium woywodatus volachorum) în Șomoșidheș și satele aparținătoare, voievodat care a fost al lui Paul Szekely, fratelui acestuia Matei și fiului său loan, precum și fiului lui Paul, Gasfpar, cu toa'te drepturile, veniturile și privilegiile. Dacă Matei sau cei numiți ar muri, voievodatul să treacă cu drept ereditar asupra fratelui său Nicolae. In schimb ei trebuie să sporească Șoimoișdheșul și satele care țin de el și oamenii care trăiesc acolo. Cu data de 27 septembrie 1500 dăruia voievodului Matei pentru credința sa satul Kokesz 3, de lîngă Șomoșcheș. Iobagii domeniului, după registrul din 1525 se cifrează la 700 ioba-giones residenles (în textul german : Hausgesessen), adică sessionati, 317 iobagi libertini (iobagiones libertini) și noviter adventi (în textul german : Neulich gekommene holden), jdleri probabil, și anumiți români, exceptând pe cneji vreo 40 (circiter 40 residenles), români cu regim aparte4. In total sînt deci 1057 capi de familie plătitori de cens. După o înregistrare a censului de Siîngeorz din 24 aprilie 1525, plătitorii de cens în Gyula sînt 293, în Bekes 109^ în Șimand 126, cele trei tîrguri împreună însumiînd 528, deci jumătate din numărul total al supușilor. Din cealaltă jumătate, reparti-z<înidu-;se pe cele 47 sate din lista de la 2 februarie, revin 11 capi de familie, iar după cea din 24 aprilie 14,5 capi de familie de sat. Textele nu ne informează dacă mai sînt și alții, ndplătitori de cens. Nici aici deci satele nu se arată mari. Mediile se arată asemănătoare cu ale Hunedoarei. Veniturile domeniului sînt înregistrate la mai multe date. Sînt înregistrate, sumar, mai întîi la 1519 : Censul de Sîngeorz 368 fi. 25 d. Censul de Sînmihai 369 fl. 25 ' d Dica Regiae M-tis et pecumae exercituales, luată pe la Sînmihai, de 1 fior. 5 d. 721 fl. 49 d. laxa extraordinaria domini 1 100 fl. laxa R.egiae M-tis din 7 febr. 696 fl. Venitul morilor pînă la anul nou 368 11. 55 d. Venitul vămilor (teloneorum) 163 11. 56 d. Gloabe 100 fl. 56 d. Prețul vinurilor vîndute, de Ia 14 buți 165 fl. 02 d. Venitul piscinelor Bekes 25 fl. 62 d. Vînzare de grîne nonale și de mei 225 fi. 73 d. Răscumpărarea porcilor 11 11. 12 d. Pecunia sigillorum de Mezth (Mîsca) 11 11. 14 ci. Restanță cu care a rămas dator șpanul Gallus 13 fl. 26 Venitul pădurii din Vînători (Wadaz) 1 fl. Darurile (muneralia) au făcut 5 fl. 3 Mârki Sândor, Arad vârmegye es Arad szabad kirâlyi varos tor te nete. I. Arad, 1891, p. 502. 4 Veress. op. cd.. p. 87. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 87 Vînzare de fîn Bani pentru cumpărat tauri dați de pertinențe Suma totală a intratelor în bani gata 18 fl. 60 fl. 70 d. 4432 fl. 13 5 d. Venituri în natură înregistrare de acest sumar : Grîne restance din 1517 și grîne nonale din 1518 și 1519 320 găleți Orz și ovăz intrat împreună cu restanțele din trecut 505 găleți Porci intrați cu restanțele dinainte 143 Sare intrată, bolovani (sales) 553 Drept ieșite sînt înregistrate : în bani, pînă la anul nou 1520 3705 fl. 5972 d. Salariile pedeștrilor (salaria peditum) pe anul 1519 109 fl. 81 d. Grîu ieșit 298 găleți Orz, ovăz ieșit 273 găleți Sare ieșită, bolovani 41 Din vinuri au rămas de la vînzare 5 buți (vasa) ținute pentru umplutură și bucătăria stăpinului. Dar pentru venirea stăpînului s-a și cumpărat vin, ceea ce s-a înregistrat în socoteli 6. Lista veniturilor însă, vedem, nu e deloc completă și nici nu înregistrează strict veniturile anuale. E mult mai completă cea din 2 februarie 1525. Aci nu numai că se înregistrează toate veniturile posibile ale domeniului, dar se și evaluează toate în bani. E o evaluare generală a veniturilor în vederea punerii în vînzare a domeniului și tocmai de aceea e mai completă decît socotelile curente. în vederea vînzării, Gyula e apreciată ca un castel bine construit, cu multe și frumoase încăperi boltite și alte multe încăperi, ca un castel tare, bine înzestrat pentru apărare, cu tunuri, praf de pușcă, ghiulele, provizii și toate cele necesare, ca avînd ape, pământuri bune, mii de capete de vite (e vorba de vitele supușilor, desigur), pește, lemne, vînat, păsări din belșug, oameni evlavioși și înstăriți, cu dragoste pentru stăpînul lor, care îi stau în ajutor, îi dau dări fără să le refuze cînd le cere7. O listă detaliată apoi caută să prezinte și să evalueze toate sursele de venit posibile : 700 iobagiones residentes, plătind fiecare cîte un fl. anual, fac 700 fl. 317 iobagi libertini și nou veniți plătind cîte un fl., fac 317 fl. Anumiți români (certi Walachi), vreo 40, exceptînd cnejii, plătind cîte un fl., fac 40 fl. Morile cetății, una în Gyula cu pivele sale (kylew vulgo sthambh, în textul german 'Tuchstampf), una în Vary cu pivele sale, două în Bekes, din care una se numește hatoss (în textul german : die sexeryn genannt), cu pivele sale, cealaltă a sf. Paul, una în Alabian cu pivele sale, aducînd împreună pe an grîu de 660 fl. 5 Corect adunat, dacă bineînțeles transcrierea e bună : 4424 fl. 30 d. — Veress, op. cit., p. 74—75. 6 Ibidem, 7 Ibidem, p. 87. 7 - c. 401 88 IOBĂGIA IN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA Opt vămi (tclonia), anume în Gyula, Bekes, Șimand, Pilul (Pwll). Dochc-, Vînători, Șomoșcheș, Gywr, Vary, din care vin 200 fl. Gloabele (Byrsagia) fac 300 fl. Pescuitul în două ape aparținînd cetății (Byngeosd și Fabyanfoku), în care se pescuiește tot anul, aduce 200 fl. Din alte ape (Nyarzegh, Oekeoroerwen, Dobazkoezy, Byrofoka) de sub mori, din toate vin 80 fl. în timpul culesului din dealul viilor din Mocrea (Makra) pecunia sigillaris 40 fl. Răscumpărarea porcilor din satele ținînd de cetate 12 fl. Altă răscumpărare a porcilor, a celor de la ghindă, după învoială, din anumite posesiuni, anume din Gyula, Vary, Kezy, Vînători, Șomoșcheș, Doboz 8 fl. Din vînzarea de lemne din pădurile aparținînd cetății 10 fl. După anumite șanțuri (certae fossae), pe care le folosesc iobagii săraci ai cetății, plătesc 3 fl. Nona pe care trebuie să o dea locuitorii orașelor, tîrgurilor, satelor cetății care seamănă grîu (triticum aut frumentum) 700 găleți (cubuli) făcînd 700 fl. Nona din orz 400 găleți 200 fl. Nona din ovăs 200 găleți 100 fl. Nona din mei 400 găleți 200 fl. Nona din in, din șase sate care au in, 20 găleți, făcînd 16 fl. Provizorul, dacă vrea să fie sîrguitor, poate să aibă din cultura alodială (cx cultura allodiali) adică poate să producă alodial cît vrea, vreo 300 fl. Nona din viile de la Mocrea, din jurul satului Mîsca (Mest) 30 buți (vasa sirimicalia ?), de vin, butea valorînd 15 fl., face 400 fl.8 Nona din porci a satelor, atît ungurești, cît și românești (cu excepția celor trei tîrguri, Gyula, Bekes, Șimand), 400 porci fac 400 fl. Porci de dijmă (deciinales), din păduri, cînd sînt scoși la ghindă, 20, făcînd 20 fl Toți iobagii și supușii (iobagiones et siibditi) aparținînd cetății, fără excepție, în afară de cele trei orașe, sînt datori să cosească, la timpul cerut, două zile atîta fîn cît pot. Aceiași iobagi ai cetății, precum și jderii orașelor numite, sînt datori să secere și să strîngă o zi bucate, anume grîu, secară, orz, ovăs și mei. Toți iobagii cetății, fără excepție, trebuie să aducă în jurul Crăciunului cîte un car de lemne, afară de cele trei tîrguri și de români, dar așa că dacă în cetate lemnele n-ar fi deajuns să fie datoare și cele trei tîrguri să aducă cît trebuie. Dacă stăpînul vrea să trimită vin spre crîșmărit în satele domeniului, cum fac alți stăpîni în această țară, poate să aibă din aceasta folos și cîștig (cmolimentum et lucrum) 3 000 fl. Dacă ar vrea să strîngă vite (pecora sive armenta) spre cîștigul stăpînului, ar putea avea de aci 2 000 fl. Pot să crească în satele cetății herghelie (Equireum sive Equates) oricît de mare vreau, putînd să aducă 1 000 fl. 8 Ar trebui să fie 450 fl. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 89 Din grădina din jurul cetății vin două buți de vin sau mai mult, în valoare de 42 fl. Adesea și varză, atîta ca să ajungă cetății tot anul 24 fl. Sînt și străji (vigiles vidgo wyrraztoo), din care în fiecare noapte trebuie să străjuiască opt. De acestea dacă s-ar lua bani (adică dacă li s-ar socoti serviciul în bani) ar veni 200 fl. Sînt în preajma cetății și patru sătulețe, care trebuie să facă toate serviciile necesare la cetate, anume să clădească stogurile atît de fîn, cît și de grîne, să care la cetate grînele, grîul, orzul, secara alodiului, să le ducă la moară și de la moară înapoi la cetate, în cetate să curețe, să piseze sare, să clădească lemne, munci care, dacă ar fi prețuite în bani, ar face 70 fl. Aceleași sate sînt datoare să facă, să lipească cu lut sau pămînt locuințele alodiale (habilationes allodiales) și staulele sau grajdurile (stabula), care, dacă s-ar prețui ar face 30 fl. Tot cele patru sate trebuie să facă gardurile în jurul cetății, clădirilor alodiale și grădinilor, lucrări care pot fi prețuite la 16 fl. Tîrgoveții Gyulei sînt datori să care și să coboare din care în pivniță (cdlarium) toate vinurile, ceea ce ar face 12 fl. Jelerii (inquilini) din Gyula trebuie să treiere bucatele in allodio exis-tentes pentru a zecea (adică primind a zecea), ceea ce face 16 fl. Măcelarii (carnifices) din Gyula trebuie să taie boii și porcii pentru cetate, munci care ar face 12 fl. Morarii de la morile pomenite trebuie să facă și muncile de dulgherit ale cetății, care se pot ridica la 25 fl. ‘în satul Zeelhalom, din preajma cetății, se ține și un spital alodial (hospitalitate alodiali), din care vin uneori 100 alteori 200 fl. Mai vin de la vămile pomenite blide de lemn, ciubcre (scaffae), scînduri, junes subere ini (?), sare, mere, pere, nuci și alte fructe, în valoare de 31 fl. Șimandul trebuie să dea cetății oale, crătiți, căldări (ollas, cacabos, lebe-tes) și alte vase de bucătărie (ad fornacis pertinentes), cîte cer nevoile 16 fl. Toți iobagii, din toate satele cetății, trebuie să dea, pe la sf. Nicolae, Crăciun și Paști, de fiecare casă cîte o pîine și o găină bună, care fac 80 fl. Pescarii din Gyula și Vary trebuie să dea în fiecare vineri și în toate zilele de post, tot anul, pește suficient pentru bucătărie și hrana castelanilor, provizorilor și altor „familiari“ (familiares) din cetate, fac 200 fl. Vin cetății prin șpani (ex officio ispanorum), oi, boi, porci, precum și cai, vite de pripas (vidgo Budosso bar om), care ori unde s-ar găsi, trebuie să se dea în cetate pentru hrană, fac 200 fl. Sînt și anumite bălți, din care se prind felurite paseri, tot pentru hrana cetății, fac 16 fl. Din pădurile cetății vin și diferite animale sălbatice pentru hrana ei, fac 24 fl. în preajma cetății e și o grădină bună de animale sălbatice, în care se țin cerbi și cerboaice. Sînt în jurul cetății și niște rezervoare de pește (reservacula piscium), cu multe feluri de pești, pentru nevoile casei. 90 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Vine cetății atîta fîn, cît vreau (provizorii) să cosească, din care se pot vinde multe stoguri. Stăpînul cetății Gyula poate să impună în toate posesiunile sale taxă de cîte ori vrea 9. Veniturile domeniului sînt evaluate astfel la aproximativ 7000 de florini, iar veniturile posibile la vreo 13000 fl. La unele capitole ele sînt desigur exagerate, s-au evaluat la mai mult sau la maxim pentru a putea ridica prețul domeniului. Ceea ce ne interesează însă în primul rînd aci sînt sursele de venit existente sau posibile ale unui mare domeniu feudal și raporturile dintre ele. Pe primul plan sînt puse veniturile din prestațiile iobăgești. Censul e de cîte un florin pentru toți iobagii domeniului, fără deosebire. După socoteli, el se strânge și aici în două răstimpuri, la Sîngeorz și la Sînmihai. Practic însă, se pare, nu se lua așa. Sumele censului sînt variabile și probabil nu numai prin scutiri, ci și prin adaptare Ia starea iobagului. în 1519, am văzut, censul de Sîngeorz și de Sînmihai împreună se cifrau la 737,50 fl. Cenfsul încasat în anii 1524—1528, de la 12 octombrie 1524 la 1 iulie 1528, se totalizează la 3291?99 fl.10 11. Din grîne aici se dădea nona, nu ako. Nona, am văzut, e evaluată la 700 găleți de grîu, 400 găleți de orz, 200 găleți de ovăz, 400 găleți de mei, 20 găleți de in, care, evaluate în bani, dau 1216 fl. Aceste cantități presupun o recoltă țărănească de 7000 găleți de grîu, 4000 găleți de orz, 2000 găleți de ovăz, 4000 găleți de mei și 200 găleți de sămiînță de in, din care a zecea se dădea bisericii, iar a noua stăpînului feudal. Recolta țăranilor supuși la nonă și dijmă, firește. Cele 17000 găleți de cereale raportate la 1057 familii dau o medie de aproximativ 16 găleți de familie. Media însă, restrânsă numai la cei supuși dijmei și nonei, trebuie să fie mai ridicată. Evaluarea pare să fie legată de un an bun. Cel puțin evaluarea în bani, căci în socotelile anului 1525 toate roadele venite (poate împreună cu produsele proprii) sînt prețuite la 781 fl. Iar în 1526 proventus segetum nonalium e numai de 627,50 fl., în 1527 pretia segetum nonalium de 461 fl. n. Au fost recolte mai scăzute, au fost evaluate la mai puțin, a înregistrat mai puțin provizorul ? în 1553 de pildă din 15 sate ale domeniului au venit în nonă 408,2 găleți de Șimand de grîu și 201 găleți de orz 12. Noma din vin, venind din viile de la Mocrea, din jurul satului Mîsca, e evaluată la 30 de buți, valorând 400 fl. în socotelile anilor 1524—1528 însă nu figurează printre venituri. Se înregistrează obișnuit doar un proventus pecuniarum sigillarum ex promontorio Mest de 14,72 fl. în 1525, de 15 fl. în 1526, de 13,57 fl. în 1527 13. Acești bani reprezintă o taxă care se lua la cules, pe lîngă nona. E vorba probabil de vreo hîrtie cu pecete 9 Veress, op. cit., p. 87—91. Titlul listei : Registrum super Introitu et Proventibus Castri Gyula singulis computatis. Anno Incarnați Dei 1525, 10 Veress, op, cit., p. 116—121. 11 Ibidem. 12 Ibidem, p. 233. 13 Ibidem. DOMENIUL. CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 91 care îngăduia culesul. La ieșitele anului 1527 se înregistrează 2 fl. ca dați de cheltuială la cules collectoribus vinorum nonalium 14. Nona se lua deci la cules din must. Dijma din semănături și din vin o lua desigur biserica. Doar în 1527 și 1528 găsim înregistrată și o dijmă din grîne, dar numai ca „ocupată*, pentru cetate. în 1527 : de decimis Johannis Dochy occupatis 3,47 fl., proventus frugum decimalium ad castrum occupatorum 575,50 fl. Nu e, evident, dijmă feudală. Nona din porci a satelor, fără orașe, e evaluată la 400 porci sau 400 fl. 15. Iar dijma porcilor scoși la ghindă abia la 20 de porci, făcînd 20 fl. în socotelile anilor 1524—1528 sînt înregistrate sume mici : în 1525 prețul porcilor vînduți 60 fl., răscumpărarea porcilor 7 fl., în 1527 redemptio porcorum monalium 7,10 fl., în 1528 proventus porcorum nonalium venditorum 6,50 fl. Și la 1519 se înregistrase numai răscumpărarea, 11,12 fl. Se înregistrează deci numai răscumpărarea porcilor de la nonă sau de la dijmă sau porci vînduți (din cei veniți în nonă sau dijmă desigur, care, cum vom vedea și din scriptele dijmelor, adesea se vindeau pe loc), căci am văzut că există și o dijmă din porcii de la ghindă. Aceasta însă era foarte puțină. Desigur păduri cu ghindă erau puține ; ghinda nici ea nu se făcea totdeauna. Socotelile mai detaliate ale acestor ani însă înregistrează pentru 1524—1527 ca intrati 1207 porci16. Aceștia însă au venit desigur mai puțin din porcii de la ghindă, cît din nona porcilor. Dijma sau quinquagesima oilor nu e pomenită nici de evaluare ?i nici de sumarul socotelilor din 1524—1528. După socotelile mai detaliate au intrat (introdus ovium) totuși în anii 1524—1527 în total 1597 oi17. Nu știm însă ce reprezintă suma. Au venit acestea numai din dijmă sau datul oilor sau sînt și alte achiziții ? Sau sînt poate și oi proprii ale domeniului ? Un venit și din asemenea oi îl putem presupune, chiar dacă dijma mieilor o lua încă biserica și quinquagesima regele. Sau poate românii da aci nu erau crescători de oi ? Nu se pomenește nici vreo dijmă sau răscumpărare de la, dijmă a stupilor, decît mai tîrziu. Sau poate o lua tot biserica ? Darurile de sf. Nicolae, de Crăciun și de Paști sînt evaluate la 80 fl. în sumarul socotelilor din 1524—1528 însă sînt înregistrate doar daruri de Paști și de Crăciun și reprezintă foarte puțin: 6,64 fl. în 1525, 11 fl. în 1526, 3,5 fl. în 1527, 5,39 fl. în 1528 18. La daruri se mai adaugă datul de vase al Șimandului, evaluat la 16 fl. După sumarul din 1519, supușii au dat banii și pentru cumpăratul taurilor, 60,70 fl. Obligațiile de lucru ale iobagilor aci sînt două zile de coasă și o zi de secere pe an și cîte un car de lemne la Crăciun. Jelerii seceră o zi și treieră bucatele domeniului, dar primind a zecea din ele, treieră deci pe plată. 14 Ibidem, p. 106. 10 L curioasă această apariție. Legal, nona nu se lua doar decît din semănături $i cim vin. Sau poate sub nonă se ascunde aci dijma porcilor de la pășune ? 16 Veress, op. cit., p. 100. 37 Ibidem. 38 Ibidem, p. 117—121. 92 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Tîrgurile nu fac aceste munlci. Gyula cară vin, și la nevoie și lemne, măcelarii ei taie boii și porcii pentru cetate, pescarii servesc pește, morarii fac și dulgherit. Cele patru sătulețe din jurul cetății cară bucate, clădesc stoguri, duc la moară, clădes’c lemne, curăță în cetate, lucrează la clădituil, lipitul acareturilor alodiăle, fac gariduri. Punlînd în cumpănă sarcinile în bani, în produse și în muncă ale iobagului, evident precumpănesc cele în produse și în bani, cele în muncă fiind înică mult inferioare. Muncile agricole se reduc la puțin ; ele presupun totuși și o economie agricolă prc/prie a domeniului. în socoteli e mai rar pomenită, mai ales rar separată din economia generală a domeniului. Punînd în cumpănă prestațiile în bani și în produse, ele se găsesc în concurență. După evaluarea din 1525 precumpănesc cele în natură, aci aduc mult nonele. Dar se pot ridiica și cele în bani dacă adăugăm taxa pe care o poate impune sităpînul de cîte ori vrea — cum spune textul evaluării veniturilor. Pe lîngă dările impuse de rege și strlîinse și ele de aparatul stăpînului feudal, spre a o plăti el vistieriei regale, profitând însuși din ea, putea să impună și el dare pentru sine. Nu știm, aceasta e o concesie regală de care au beneficiat și înaintașii săi în stăpînirea domeniilor, sau a fost făcută de-a drqptuj marcgrafului, sub pretextul apărării de primejdia turcească. Fapt e că, profitând de acest drept, el impune sume importante. La 1519 în șirul veniturilor s-au înregistrat sub titlul de taxa extraordinari a domini 1100 fl. Să luăm apoi sumarul! anilor 1524—1528. La 1524— 1525 ex taxa exacta pro Uimo Domino impusă de Sînmartin prin magistrul curții altîit laicilor cît și preoților, tam laic or um quam presbiterorum, au venit 1412,25 fl., în 1525—1526 taxa subsidii Domino Uimo per Johannem Olah pe tit a, fără satele românești, a făcut 2389 fl. în același an, o „taxă* strinsă pe la Sîntămăria mică, 502,84 fl. și taxa subsidii residui cum duplo de Walachis exacta 68 fl. în 1526—1527 a pecunia in subsidium Domini Ulmi superfuerunt 27 fl. Tot acolo ex subsidio Petri de Peren au rămas 16 fl. în 1527—1528 lllustrissimi Domini per Johannem Olah petitum 1500 fl19. Stăpînul feudal arunca deci sume importante bănești asupra locuitorilor, sume depășind mult cenisull, ridicînd considerabil sarcinile bănești ale iobagului. Sarcinile bănești ar precumpăni și mai hotănîtor dacă s-ar adăuga și venitul cnîșimăritullui care era important venit bănesc. Feste acestea veneau, firește, dările regale, care și ele se cifrează la sume importante. La 1519 s-au înregistrat două sume sub titlul dica regine Mtis et pecuniae exercituales 721,49 fl. și taxa regiae Mtis de 696 fl., una plătită la Sînmihai, allta în februarie. în 1524—1525 au venit cetății ex dicis regalibus 815,24 fl., din taxa exercitualis, plătită de toate posesiunile cetății 985,71 fl. în 1525—1526 pe la Paști s-a luat ana contributio Regalis et Reginalis din comitatele Bekes și Zarand 1840 fl. In 1526—1527 o dare e aruncată de loan Zapolya prin sprijinitorii săi și stnînsă prin castelanii cetății 823,10 fl. Apoi siiperfluae pecuniae Dicae regalis in salariu m scribarum celor două comitate se cifrează la 37,71 fl. După textul expli 19 Ibidem, DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 93 cativ s-au luat din comitatul Bekes după 300 de ponți cîte 7 dinari și din Zaranld după 502 ponți dîte 3 d. de poartă20. Aceste dări, stnînise tot prin castelani, islînt intermitente. In sumele intrate darea supușilor cetății se confundă adesea cu a întregului comitat ; castelanii fac acest serviciu regelui prin faptul că stă|piînul feudal al cetății Gyula era de drept și cornițele suprem al comitatului Bekes, funcție pe care și-o exercita prin castelanii săi de aici. Vedem însă că în genere dările regale sînt mai mici decît cele imjpuse de mancigraf, că acesta își permitea să arunce, peste sarcinile feudale, dări mai mari chiar decît cele regale. Și poate și dările regale le reținea uneori, prin concesie, pentru sine, sau cel puțin o parte din ele pentru că le strîngea. Domeniul avea și alte multe venituri impliidînd sarcini pentru supuși. Din păduri vine în genere puțin. Evaluarea calculează ca venit din vînzarea de lemn 10 fl. In socoteli a intrat și mai puțin. La 1519 s-a înregistrat, iarăiși, 1 fl., venit din pădurea din Vânători. In 1524—1528 silvarum proventus variază între 2,25—5 fl. Aci nu sînt calculate veniturile din porcii de la ghindă. Nu sînt calculate nici lemnele de foc, de construcție, aduse cetății. Veniturile pădurii sînt totuși mlici, lemnul reprezenta încă mică valoare. Venituri mai mici vin și din daitull în folosi nț a iobagilor a șanțurilor cetății (3 fl.) 21. în 1527—1528 ex confraternitate text orm (o breaslă a țesătorilor ?) au venit 2,10 fl. Mai mult venea din vitele de pripas. Evaluarea calculează chiar 200 fl. anual. Desigur ele nu se înregistrau consecvent, castelanii sau provizorii le puteau tăinui. Vitele puteau fi de pripas, dar puteau fi și făcute abuziv de pripas și însușite sau vîndute fără să mai intre în socoteli. în tot cazul, în socoteli le găsim rar înregistrate. Numai în 1524—1527 găsim ca venite 8 vaccae vagabundae 22. Evaluarea generală a venitului din vitele de pripas e ddsilgur exagerată. Nu știm cum aducea „ispitalul* adică azilul venit de 100—200 fl. Probabil din produsele celor adăpostiți acolo : săraci, infirmi, bătrîni, orfani, care, în schimbul întreținerii, obișnuit erau puși la lucru, fie în interior, fie în afară, în grădină sau în dîmp chiar. Spitalul avea poate și el o economie. Stăplînul feudal putea să aibă un venit și din averea iobagului mort, mai ales a celui miort fără urmași. Acesta nu apare în evaluare, dar aoare uneori în socoteli. De pildă la 1525 : Ex rebus duorum rnortuomm 24 fl. 23. în sumarul anilor 1524—1525 au intrat 28 fl. ca a treia parte din bunurile pielarului Lajdislau, potrivit „limitării44 și privilegiilor cetățenilor din Gyula privind bunurile morților. în 1526—1527 din lucrurile și bunurile monților au intrat 24 fl., în 1527—1528 iarăși 28 fl. 20 Ibidem, p. 124. 21 Ibidem, p. 99. 22 Ibidem, p. 100. 23 Ibidem. p. 99. 94. IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Venea uneori și din teragiul celor care plecau sau li se îngăduia să plece. Acum însă cînd iobagul era legat de pămînt, asemenea cazuri erau rare. Abia în 1527—1528 găsim un asemenea caz : de la sîrbii care au plecat de pe pămîntul stăpînului s-au luat pro terragio 19 fl.24. Ce venituri aduceau monopolurile senioriale, morăritul, crîșmăritul, vămile, măcelăritul, pescuitul, vînatul ? Din acestea, venit mai important aducea aci morăritul. în 1519 venitul morilor se cifrează la 368,55 fl., dar nu pentru tot anul. Evaluarea din 1525 cifrează venitul la 660 fl. Nu ne putem explica proventzis mo-lendinalis din 1524—1525 care e de 1848 fl.25, o sumă prea ridicată în raport cu cele din anii următori : 599,50 fl. census molendinalis și 59,75 fl. proventus molendinorum din 1525—1526 ; 473,25 fl. proventus molen-dinorum din 1526—1527 ; 96 fl. și 827,25 fl. din 1527—1528. Poate e socotit pe doi ani. Unele sînt mori mai mari, pe Crișul Alb. Una din Gyula are trei roți, alta cinci 26. Moara numită hatos din Bekes poate e cu șase roți, de aceea se numește așa. Se calculează aci numai veniturile morilor domeniului, sau poate și vreun cens după morile altora, sau după morile concesionate ? Census molendinalis aceasta ar trebui să însemne, dar e prea mare pentru a reprezenta un asemenea cens. După sumă pare să fie tot venitul din vamă al morilor proprii. în tot cazul morăritul reprezintă un venit important. Domeniul are însemnate mori proprii, măcinînd mult, aducînd în vamă o valoare de 600—800 găleți de grîu și mai mult anual. Socotind după vamă, din care s-au scăzut desigur plata morarilor -și partea preoților și raportînd cifrele la cele ale nonei, trebuie să conchidem că în covîrșitoarea lor parte bucatele se măcinau la morile domeniale. Stă-pinul feudal își exercita prin urmare din plin și direct monopolul seniorial al morăritului. Morile mai măcinau, fără vamă, și bucatele revenind cetății sau domeniului. La morile domeniului mai măcinau desigur și alții decît supușii domeniului. Nobilii comitatului Bekes, în conflict cu marcgra-ful, în 1525 opreau pe iobagii lor să macine la morile lui, să vîndă și să cumpere în orașele lui27. Ceea >ce însemna că mai erau și alte miori. în 1527, de pildă, provizorul cetății Gyula se plînge că Petru Abramffy de Gerla abătînd, împotriva obiceiurilor țării, apa morii sale aduce daune morii marcgrafului din Alabiam28. Domeniul Gyula își făcuse însă din morărit o sursă principală de venit. în schimb crîșmăritul nu figurează în socotelile acestui răstimp. Deși e o sursă principală de venituri bănești ale domeniului feudal și, am văzut, la veniturile posibile ale domeniului e evaluată la 3000 florini, dar poate socotind prețul posibil de vînzare. în sumarul anului 1519 e înregistrat prețul a 14 buți vinorum educillatorum29, dar pe microfilmul textului se 24 Ibidem, p. 99, 119. 25 Ibidem, p. 98, 117. 2G Ibidem, p. 61. 27 Karâcsonyi Jânos, Bekes vârmegye tor Icnete, I, 1896, p. 83. 28 Veress, ob. cit., p. 95. 29 Ibidem, p. 74. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 95 poate citi vinorum venditorum30, adică vinuri vîndute. Asupra lipsei crîș-măritului din socoteli ne lămuresc însă instrucțiunile din 18 martie 1528 pentru controlarea socotelilor provizorului Hans Ahorn. In ele se spune că stăpînul a iertat de crîșmărit pe supușii Gy.ulei ; să se cerceteze prin urmare dacă această îngăduință s-a respectat sau nu, și dacă nu, provizorul să restituie stăpînului ceea ce a venit din crîșmărit, căci asemenea cîștig lui i se cuvine31. Manqgraful, în virtutea dreptului său speciali, își încărca supușii cu sume mari de dare în folois personal, peste dările regale, trebuia deci să le facă și concesii. Așa se explică desigur lipsa crîșmă-ritului și pe celelalte două domenii ale lui, Șoimuș și Hunedoara. Crîșmă-ritul se reintroduce însă, ne-o arată datele de mai tîrziu. In 1553, de pildă, au venit din crîșmărit, din Bekes și 28 de sate ale domeniului, în total 1483,29 fl.32. Au venit drept cîștig din vinul pe care orașul și satele l-au crîșmărit, pentru stăpîn, desigur vin dat pentru aceasta de el. Vămile, evaluate la 200 fl., la care se adaugă 31 fl. valoarea lucrurilor luate în vamă, în 1519 au adus 163,56 fl. Sume asemănătoare au adus și în 1524—1528 : 173,42 fl., în 1524—1525 ; 115,4V2 f], jn 1526—1527, dar și sume mult mai mici. Totalizând venitul din vămi pe 1524—1528 el se cifrează la 463,43 fl., deci la mult mai puțin decît le-a socotit evaluarea. Despre exercitarea vreunui monopol al măcelăritului nu se pomenește și nici nu se înregistrează vreun venit din măcelărit. Atîta știm doar cît ne spune textul evaluării, că măcelarii din Gyula tăiau și vitele și porcii pentru cetate, desigur putîndu-și exercita în schimb liber meseria. Pescuitul aduce venituri mai însemnate. Ele sînt evaluate în total la 480 fl. Cetatea are și rezervoare de pește. In 1519 piscinele din Bekes au adus 25,62 fl. în 1524—1525 prețul peștelui din apele oprite a fost 69,87 fl. In 1525—1526 pescuitul apelor oprite a adus 49 fl. în 1526—1527 însă drept venituri ale pescuitului au intrat numai 3 fl. în 1527—1528 proventus piscinarum a fost 19,25 fl. Sume deci mult sub evaluare. Acestea însă nu reprezintă desigur toată consumația de pește sau rezervele de pește sărat ; înregistrările sau evaluarea peștelui se făcea arbitrar. E evident însă că se exercită aci și un pescuit, cu piscine, cu opriri de ape pentru pescuitul exclusiv al domeniului. Evaluarea prevede și un păsărărit din bălți, pe seama domeniului, evaluat la 16 fl. Vînatul aduce, după evaluare, 24 fl» Nici unul din aceste venituri însă nu le găsim înregistrate în socoteli Un venit mai aduceau judecățile. Gloabele sînt evaluate la 300 fl. în 1519 gloabele au adus 100,56 fl. în 1524—1525 proventus Byrsagiorum, fără cele cu pierderea capului și bunurilor, au adus 338,01 fl.; în 1525—1526 aceleași au adus 250,73 fl., iar din a celor osîndiți la pierderea capului și bunurilor 50 fl. ; în 1526—1527 au venit 180,20 fl. din primele și 78,21 fl. din cele de a doua categorie : în 1527—1528 au venit din gloabe 18,90 fL 30 Notele extrase de pe microfilm de prof. losif Pataki. 31 Veress, op. cit,, p. 112. 32 Ibidem, p. 237. 96 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA și 139,53 fl. Sumele înscrise apropie deci evaluarea. în aceste sume n-a intrat, firește, partea din gloabe care revenea castelanilor. Nu gloabele impuse s-au înregistrat, ci numai partea care a revenit domeniului din ele. Ce venituri putea să aibă stăplînul feudal din economia alodial ă ? Avea el o asemenea economie, în ce coînsita și cît era de mare ? în ce măsură s-a folosit de sursele poisibile de venit indicate de evaluare ? Dacă economia aloldială implică și o muncă ioibăgească și cîtă ? Datele nu ne dau răspunsuri precise și mai ales răspunsuri complete la aceste întrebări. Veniturile din prestații și din resurse proprii în socoteli nu se separă net, adesea se confundă. Ne dau totuși mai multe indicii, din care putem face deducții. Evaluarea de la 1525 dă doar un venit posibil ex cultura allodiali, de vreo 300 ifl. Datele însă ne dau și informații mai concrete, pomenesc sau înregistrează acareturi proprii, semănături, grădini, vie proprie, cosit pe seama cetății, vite proprii, păsări, piscine, grădină de animale sălbatice ș.a. Semănături proprii ne indică mai multe date. în 1527 găsim printre cheltuieli : mazăre și linte (pisa et lentes) pentru semănat s-au cumpărat de 3,94 fl. 33. în același an pentru clăditul stogului alodial (acervi allodiali) s-au plătit 12 d.34 în 1527—1528 semănate de colonii din Selha'lom 52 găleți de grîu înregistrate ca ieșite. Semănate de aceiași iobagi : 3 găleți de mazăre35. în 1528 se înregistrează 145 găleți de grîu din stogul alodial, 50 găleți de ora din stogul alodial 36. La 1553 s-au înregistrat sub titlul de grîu semănat în saltele cetății Gyula, în zece .sate în total 73 găleți de Gyula de grîu, făcînd 219 găleți de Șimand37. Cantitățile date variază între 4 și 10 găleți, sînt deci semănături pe bucăți mici de pămînt. în 1559 is-au înregistrat ca semănate în opt localități în total 75 iugăre (iugera) cu grîu și 44 iugăre cu orz38. Pe llîngă acestea, colonii (coloni) din Epperyes au semănat pentru rege ('Stăpînul feudal) în hotarul satului Fewenyes l1/2 iugăre de in. în inventarul din 1528, alături de restanțele morilor, se înregistrează și 145 găleți de grîu din stogul alodial (ex acervo allodiali), 50 găleți de orz tot ex acervo allodiali39, desigur deci din stogurile proprii sau din producția proprie. •Semănăturile proprii se arată a fi în creștere. Sînt totuși foarte reduse. Gît puteau fi de reduse la 1525, ne-o indică și acea o zi de secere pe an din obligațiile de lucru ale iobagilor. Grînele înregistrate de socoteli veneau în covînșitoarea lor parte din prestații. 33 Ibidem, p. 101. 31 Ibidem, p. 104. 35 Ibidem, p. 126—27. 30 Ibidem, p. 135. 37 Ibidem, p. 234. 38 Ibidem, p. 301—302. 39 Ibidem, p. 135. i DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 97 Fînațele nu sînt înregistrate de socoteli. Se înregistrează doar clăi de fîn și acesta provenea desigur din cele două zile pe an de coasă și ide sitrîns cu care erau obligați colonii. Via proprie 'era mică și ea. în isocotelile anilor 1524—1527, printre vinurile intrate, din grădina cetății au venit 3 buți de vin40. Vinurile din socoteli provin din nonă și din cumpărături. Inventarul din 1528 înregistrează grădina cetății și grădina din Vary, care produc vin, sfeclă sau morcovi (repas), varză, ceapă, ai, mere, pere și de toate oel ellalite fructe 4l. Ce vite proprii se înregistrează ? La 1528 sulb titlul In allodio sînt înscrise ca fiind în Gyula, în Deoze, Kethegihaz (vitele lui loan Doczy) în total 98 boi, din care 28 sînt notați ica buni pentru arat (ad arandum habiles), 2 tauri (thauri vel decani), 156 vaci, din care 48 cu viței, 44 viței de doi ani și mai mici, 106 cai, 7 mînji, în total deci 461 capete de vite, 33 porci și 5 puricei. De asemenea : 4 piei de vită, 12 piei de vițel. în Zelholm 1301 oi, din care 655 ou miei, 222 cu lapte. în 1554 : 3443 oi. Printre cai erau și de cei de 'trăsură (curriferi), dar erau și de cei neiînvățați sau poate nedomesticiți. între cheltuielile anului 1524—1525 apar ștreanguri ad equos ind,omitos. în 1525 s-au dat bucate novo domi-tori et procuratori equorum. Se pomenește grajldul cailor 42. în grădina de sălbăticiuni : 9 cocori (grues), 12 păuni, 8 cervinae, 2 cerbi cu coarne. Păisări de curte in allodio : 77 gîște, 143 găini, cocoși, claponi, 1 cloșca cu 12 pui. Din toate acestea, unele din găini, porci sau chiar din oi, au putut veni în parte și din prestații. în genere însă sînt (sau sînt acum) inventar propriu, întreținut în regia proprie. Dacă cetatea 'are și un inventar agricol propriu ? Inventarul din 1528 înregistrează 7 securi mari și mici, 17 tîrnăcoape de fier, 55 sape de diferite feluri, 63 hîrlețe. Acestea însă sînt desigur pentru nevoile cetății. Se înregistrează însă și un cuțit vechi sau coasă de tăiat paie. într-un loc sînt pomenite și piese de car și, de două ori, chiar de plug. în socotelile anului 1524—1525 apare un plug (aratrum) cumpărat ad colonos Selhalom cu 34 d 43. E plug dat coIoni lor pentru arătura de acolo. în 1528 la cheltuieli: pro uno ferro arabile 24 d., pro praeparatione eiusdem ferri arabilis 21 d. Reamintind că cetatea avea și 28 boi cu care se putea ara, trebuie să presupunem și un redus inventar propriu agricol : boi de jug, care, pluguri. în ce măsură se luicra pămîntul propriu cu inventarul agricol propriu sau cu mîna de lucru a curții nu știm. în obligațiile de muncă ale iobagilor la 1528 nu intră aratul și semănatul, și nici mercenari, adică simbriași, nu sînt înregistrați la curte, care să putem presupune că le făceau. 40 Ibidem, p. 100. 41 Ibidem, p. 135. 12 Ibidem, p. 102, 106. 43 Ibidem. p. 101. 98 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Cetatea avea și un inventar meșteșugăresc propriu. în 1528 sînt inventariate mai multe instrumente de dulgherit : 2 barzi, 2 securi lungi, 4 securi mai mici de cojit, 5 sfredele mari și mici, 3 fierăstraie mari, 2 mici, 5 dalte (de scobit), 2 fiare de răzuit scînduri, 1 cuțit mare cu miner, 1 daltă pentru tunuri, 1 compas de fier (ferreum cir-culum vulgo chirkalom), 1 rudă de fier, 1 instrument de fier pentru tăiat piatra, 1 cuțit pentru nuiele, 1 linie de fier, 1 scoabă, 1 rudă pentru ridicat lemnele, 1 gilău mare și altele mari și mici, 1 sfoară (Schnur) de măsurat cu călimara sa (desigur de vopsea pentru trecut prin ea sfoara cu care se bate linia dreaptă pe trunchiul sau scîndura de cioplit sau tăiat), 2 instrumente de lemn cu șase discuri de aramă cu care se trag și se ridică greutățile (vulgari czywha), 1 disc de aramă gol tot pentru aceasta, 2 cuțite de tăiat paie, 1 tocilă cu toate fiarele ei, 1 funie veche, 1 nouă de 30 brațe (brachiis, poate coți) lungime, 1 instrument dc lemn de ridicat greutăți (vulgo geem), O înzestrare cu instrumentaj variat deci. Are și instrumente de fierărie : 2 foaie de suflat, 1 instrument de fier pentru stropit cărbunii, 1 instrument de fier pentru curățit zgura, 2 unelte de fier de găurit, 2 de crăpat, 1 foarfecă, 2 clește (reclusoria vulgari czipthethew), 1 ciocan sau maiu marc (mallewn), 1 nicovală mare pe care se bate fierul, 1 mai mică. în casa pitarului (in domo pistoris): 1 albie mare (capisterium maximum), 7 scînduri pe care se pun pîinile, 2 lopeți pentru introdus plinea în cuptor, 1 căldare de aramă, 2 ciubere de adus apă, 1 masă. Sînt inventariate la această dată casa economului, bucătăria, vasele, ustensilele ei, pivnița, vinurile, măsurile, hambarele de făină. Se înregistrează aci și o cameră de baie (balnea stuba). în ea o căldare mare de aramă cu cuptor (cum fornace collocatum) și un butoi sau cadă de scăldat (doleum in quo balneantur)^. Militar, cetatea e înzestrată cu tunuri, puști, ghiulele, gloanțe, praf de pușcă44 45. în legătură cu economia ei ne interesează însă cu deosebire proviziile strânse în cetate. La 1522 se inventariază 150 găleți de grîu de trei ani (sau de al treilea an?), 213 găleți de grâu nou, 10 vase cu pește vechi, 13 buți (kuffe) de făină, 1 cu sămînță de in, 9100 drobi de sare, 80 slănini, carne (afumată), buți cu varză, 15 buți de vin plus una de vin vechi46. în 1525, pe timip de teamă de turci și de regele loan au fost afumați pentru nevoile cetății 34 de boi47. în iulie 1528, în ,,casa“ de provizii : 208 slănini, 68 unturi (osînze) întregi, 1 butoi (vasculum) cu brînză veche, 34 cași, 36 pești uscați și afumați, o grămadă mare de carne de vită afumată, făcută în timp de teamă, cam din vreo zece boi, 141 legături de ai (usturoi) nou, 3 găleți de fructe uscate, 2 găleți de alune (arulanarum), (probabil lectură greșită în loc de avcllanarum), 1 lădiță cu pere uscate, 3/4 găleată de orz de făcut ca.șe pentru bucătărie (arpăcaș), 1/6 găleată cașe de orz, 1 vas (lagena) cu miere, 4 oale 44 Ibidem, p. 134. 45 Ibidem, p. 81, 131—132. 40 Ibidem, p. 81. 47 Ibidem, p. 107. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 99 și un butoiaș de unt, 1887 luminări făcute. în pivniță (cellarium) S buți de vin și 13 buți ale cetățenilor orașului, vreo 87 buți goale 48. Proviziile din cetate sau din clădirile alodiale sînt înregistrate și la alte date, 1554, 1559. în aprilie 1559. sub titlul Victualia : carne afumată 50 de măji (centenaria), slănini întregi 337"din 1556, 243 din 1557, 15272 din 1558, în total 732V2, picioare de porc sau șunci (pernae) 200 din 1556, 609 din 1557, 226 din 1558, în total 1035, unturi sau osînze (arvinae) legate, din 1556 162, din 1557 182, din 1558 83, făcînd în total 427 „fascicole*, caș (sau brînză) din 1556 72 tunellae; din 1557 106, din 1558 171, făcînd în total 349 (corect 359) tunellae, adică putini, drobi de sare 1153, seu 12 măji, unt în 21 amfore și oale mici, grîu 15531/2 găleți de Gyula (din care s-au dat în plata miliției cetății și orașului Gyula 579^3 găleți), orz 6937b găleți, mei 1072/a găleți, ovas 1 vas (bute). Făină în 170 „vase* (butoaie sau buți) 50P/3 găleți de Gyula, făină de nicio valoare, în buți, nemăsurată. Vin : 1 bute cu 48 găleți, o găleată și jumătate socotită un florin, face 32 fl. ; alte 11 buți, variind între 15—55 gălete, totalizează 387 găleți, valorînd 258,13 fl. Oțet : 13 buți și butoaie însumînd 228 găleți. Varză murată : 3 buți. Ș. a. Se mai găseau în Gyula și în alte locuri pe domeniu, la această dată : 4 stoguri de grîu (în stogul din Banhegiu 550 capetiae), 12 stoguri de mei (în unul 83 capeliae, în altul 235), 23 găleți de grîu treierat, 36 găleți de orz, 2 găleți de mei, 180 cubiti și 180 stînjeni (orgiac) de fîn. Se mai găseau restanțe la iobagi vreo 7 găleți de grîu, 108 găleți de orz, 65 găleți de mei, 41 porci 49. Toate acestea au fost preluate de noul căpitan al cetății Benedict Bor^emisza de la căpitanul și prefectul cetății (capitanezis et praefectus arcis) Gaspar Magochy, pe care totuși îl acuză că n-a fost chivernisitorul, ci mai curînd jefuitorul cetății 50. în ce proporții au venit aceste provizii din prestații sau din producția proprie, alodială, nu se poate stabili. Cifrele însă sînt demonstrative pentru economia domeniului feudal. Cantități mari de provizii se cumulează, se țin în rezervă în cetate sau în apropierea ei, mai ales acum cînd ea e în continuă primejdie. Treaînd la cealaltă întrebare, cum se cheltuie sau consumă venitu-turile diverse ale domeniului, trebuie să începem chiar cu aceste rezerve. Produsele se rezervă în cantități importante pentru primejdie de război, de jaf, de foamete. Trebuia asigurată înainte de toate pe timp cît mai îndelungat garnizoana cetății. Trebuiau rezervate provizii și pentru alte forțe militare care se recrutau la nevoie. Dar cum primejdia e mereu în creștere, trebuie să crească mereu și efectivele militare. Acestea se întrețineau din solda lor, dar în momente de primejdie trebuiau puse la contribuție și proviziile strînse în cetate. Deosebirile dintre proviziile din 1559 și cele din primele inventare sînt astfel mari. Cifrele grîului, făinii, slăninii și altor provizii din 1559 reprezintă veniturile domeniului din aceste bunuri pe doi sau trei ani. Nona din grîu la 1528, am văzut, era 48 Ibidem, p. 132—33. 49 Ibidem, p. 301—302 ; V. și p. 29S—299. 50 Ibidem, p. 303. 100 IOBAGIA 1N TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA evaluată la 700 de găleți și în cetate se găsesc la 1559 nu mai puțin de 1553 găleți iplus 50*1 găleți făină de griîu. Slănina, untura, carnea afumată, brînză se țin cu anii. în acest fel se și strică mult, devine neconsumabil. O parte însemnată a veniturilor merge și aci în salarii vși întreținerea personalului cetății și domeniului. înainte de toate în salariile castdlanîlor și garnizoanei cetății. Castelanii erau obișnuit doi. 'Ei făceau uneori și funcție de comiți ai comitatului Bekes — aceasta în numele stăpânului feudal al Gyulei care era de drept și comite — și obișnuit și funcție de iprovizori. Nu amlîndoi aveau aceleași atribuții, acestea se îm/pănțeau între ei, numai unul din ei fiind și provizorul domeniului. Castelanii sau castelanii provizori ai Gyullei în timpul lui Gheorghe de Brandenburg sînt și din părțile locului, ca Petrus Abranffy de Gerla, Blasius de Zylas, Galllus Iispan din Gyula <și alții, dar și străini, aduși din altă parte ca croatul Petrus Sadobrich de Scardona, canonic de Oradea, germanul! iHans Ahorn și alții51 52. Unele scripte ale domeniului din acest timp de aceea sînt nemțești. Unii din ei, ca loan Bekes, au fost castelani și la Hunedoara. La 1520 castelanii primeau pentru ei și 16 călăreți salariu anual, la două termene, 182 fl., primeau adică împreună 364 fl. Primeau de asemenea 14 buți de vin sau în loc 10 fl. de o bute, 175 găleți de Gyula de grîu, 50 de porci, 5 fl. pentru un vas (lagciia) de ulei, drept „subsidium“ pentru bucătărie 80 fl., pentru îmbrăcăminte 14 fl. Primeau apoi fîn pentru caii lor. Din gloabele de un florin sau mai mici primeau jumătate. Tot jumătate și din gloabele vitelor de pripas (a fugitiv is bubulis vel opelionibus)*2. La 1528, tratîndu-se angajarea lui loan Bekes de Fachath în funcția de castelan, se indică salariul castelanilor Petrus Pathochy și Stephanus Abranffy, din care ci erau obligați să hrănească și soldații : salariu (salarium) pe an pentru ei cu 16 călăreți (equites), din care jumătate totdeauna trebuie să fie ținuți în cetate, jumătate în sate, 500 fl. ; pentru îmbrăcăminte anual 24 fl. ; jumătate din gloabele de un floren sau sub un fl., din cele peste un fl. însă nu aveau nimic ; de la cel grațiat (de pedeapsa cu moartea) primeau 1 fl. ; din vitele de pripas (vagabundorum bubulorum sive haydo) jumătate. Tot așa și din cele mici (peccuclum vagabundorum). Grîu primeau 100 de găleți, porci de tăiat 50, ulei pentru Păresimi un vas (lagena) valorînd minimum 8 fl. (e vorba de ulei de măsline), fîn 24 passus, peștele care trebuia să vină de la pescarii din Vary. loan Bekes însă nu s-a învoit la această „convenție*. I s-a propus atunci o a doua, după care el să nu hrănească pe pedeștri (pediLes) și salariu anual, cu 16 călăreți, 400 fl., 50 găleți de grîu, 30 porci de tăiat, părțile pomenite din gloabe, vitele de pripas, fînul pomenit, peștele din Vary. N-a primit însă nici aceasta. El a cerut : salariu anual, cu 16 călăreți, 400 fl., pentru îmbrăcăminte 12 fl., gloabele de un florin sau sub un florin întregi, iar din celelalte gloabe totdeauna un florin, din toate vitele de pripas, mari și mici, jumătate, din averea iobagilor plecați un 11., 50 găleți de grîu, 32 porci de tăiat, 24 „passus* de fîn, 24 găleți de orz, peștele din Vary, jumătate din nona semănăturilor colonilor streini (alienorum colonorum), darurile de Paști și de Crăciun (desigur cele care reveneau cetății), pînă la așezare deplină o bute de 51 Scherer, op. cit., p. 73. 52 Veress, op. cil., p. 77. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 101 vin, iar pro subsidio oțet, varză și mazăre, bani de cheltuială cînd umblă în treburile stăpînului și colonilor săi 53. Salariul pe an al lui Petru Sadobrich de Scardona, canonic de Oradea, în calitate de castelan și provizor, contractat în iulie 1528, pentru el, cu 8 cai (călăreți) și familiarii săi, pentru care are masa, fînul și ovăzul cuvenit, e 240 fl., pentru îmbrăcăminte de iarnă și de vară 24 fL, jumătate din gloabele de un fl. sau sub un fl., iar din toate celelalte gloabe, de la haiduci sau de la colonii stăpînului a treia parte, dc la colonii care nu sînt ai stăpînului, jumătate. Părțile acestea din gloabe le primește împreună cu tovarășul său de funcție loan Bekes54, care și el a convenit la același salariu. Se mai spune în convenție că pot să-și cinstească din bunurile cetății și oaspeții. Dacă vine vreunul din prietenii castelanului, cu două sau trei persoane, provizorul trebuie să-i trateze cum se cuvine — se spune în convenția lui loan Bekes55. La 80 noiembrie 1524 cei doi castelani raportează stăpînului lor că au angajat pe Ștefan Horwath (se pare ca vicecastelan) cu 25 fl., 13 porci, 10 găleți dc grîu56. Pe lingă călăreții întreținuți de castelani se angajau și alții, după nevoi, mai ales în momente de primejdie. Călăreții lui Ștefan Horwath erau angajați cu oîte 3 fl. pe lună. Cu atîta erau plătiți de obicei și cei anga ja^i de alții 57. Pe lîngă călăreți veneau pedeștri (pedites). Numărul lor era, firește, variabil. în sumarul intratelor și ieșitelor anilor 1525—1528 au ieșit pentru plata „stipen-diarilor“ (solutio stipencliariorum) în total 1877 fl., pentru plata pedeștrilor (peditum) 1212,68 fl. în plus la 1527—1528 pentru pedestrașii germani (solutio peditiun Germa-norum) 38 fl. într-un loc se precizează : 9 pedeștri germani pe două luni 28,80 fl. îi revenea deci unui pedestru 1,60 fl. pe lună. La 1554 călăreții primesc între 3 și 3,50 fl., pedeștrii în genere 2 fl. pe lună58. Cetatea trebuie să țină forțe militare tot mai mari. Ea joacă un rol important militar în luptelle cu turcii, în luptele dintre loan Zapoly.a și Ferdinand. în 1551, devenind regală, i se dă o și mai mare importanță militară. Oastea de aci crește an de an. în 1552 sînt 250 pedeștri și 200 călăreți, în 1564 sîn't 767 călăreți. Convenția din acest din urmă an stabilea garnizoana la 500 husari și 350 drabanți. Cetatea trebuia să aibă acum, pe lîngă căpitan, un vicdcăpitan, 2 castelani, 4 vicecastelani, 2 zidari, 1 butnar, 6 bombardiști, apoi iisleoade, curieri și alți oameni de trebuință59. Pentru întreținerea garnizoanei, căpitanul suprem primea acum 31 000 fl., și dacă suma n-ar fi deajuns, încă 15 000 60. Printre scriptele de la încqputul secolului avem și „-convenția" unui armurier. Anume angajamentul armurierului Mathias pixidarius de Koppan, din 1507, față de văduva lui loan Corvin. 53 Ibidem, p. 122—123. 54 Ibidem, p. 129. 55 Ibidem, p. 136. 56 Ibidem, p. 85. 57 Ibidem, p. 85, 103. 58 Ibidem. p. 245. 59 Scherer. op. cit., p. 147. 60 Veress, op. cit., p. 383. 102 IOBAGIA în transilvania în sec. al xvi-lea Angajamentul îl face în Gyula, dar cere casă în Hunedoara. Deci se angaja fie pentru a servi la Hunedoara, fie pentru a servi în amîndouă cetățile. Se angajează anume să servească primind el 25 fl. anual, iar doi servitori ai săi (famuli, de fapt trebuie să fie calfe, lucrători ai săi), cîte 8 fl. fiecare, salarii care să li se plătească trimestrial. Victualii el, soția, copiii și servitorii săi să primească din cetate sau de la curte. Pentru serviciile sale să i se clădească sau să i se dea pe veci, lui și urmașilor lui, o casă în Hunedoara. Se obligă în schimb să lucreze împreună cu servitorii săi în toate meșteșugurile lui, anume la făcutul, așezarea sau turnarea „puștilor* (pixidarum), bombardelor și pulberii lor, precum și la ferestrele de sticlă, mese si orice alt meșteșug în lemn sau metal trebuitor cetății sau curții, pentru care lucrări stăpîna să nu-i plătească decît jumătate prețul, cealaltă jumătate a muncilor socotindu-i-se în salariul pe care-1 primește, cu excepția bombardelor mari, la care prețul și ostenelile i se plătesc întregi, numai pulberea bombardelor trebuie să o facă în contul salariului. Se obligă să lucreze împreună cu servitorii săi la toate cele trebuitoare, iar cînd nu e de lucru, servitorii săi să stea (să facă serviciu) la poarta cetății împreună cu ceilalți pedeștri01. Scriptele pomenesc și alte multe funcții sau servicii plătite : de scrib, econom, bucătar, pitar, chelar, dulgher, fierar, grădinar, vameș, păstori, etc. La 1524 s-au dat în plata famulorum specialium domesticorum : armurierului sau tunarului Koncz 10 £1., procuratorului comitatului Zarand 5 fl., dulgherului Magister Urbanus 5 fl., bucătarului 11 fii., chelarului și economului (clavigero et dispensatori) pe întreg anul 8 fl., pitarului cetății (pistori castri) 6 fl., grădinarului cetății 9 fl., maierului (allodiatori) 4 fl., păstorului oilor 3,71 fl., stăvarului (pastori equaciarum) în Decze 3 fl., lui Paul, tunarul boem (bombardislae Bohemo) 5 fl. 62. în socoteli figurează adesea și soldați boemi. Castelanul Sadobrich la 1529 arată chiar o preferință pentru ei. El cere să i se dea măcar 32 pedeștri boemi buni sau din Moravia ori Silezia, care sînt totdeauna mai buni decît alții și pot fi mulțumiți cu mult mai puține cheltuieli și nici nu cer Sloff-lrunk (Schlaftrank băutură de somn) cînd vinurile aici sînt scumpe63. în 1527, printre cei plătiți găsim păstori de oi, cai, boi64. în 1554 e indicat drept personal necesar, icu plată și praebenda : 1 preot, castelan cu 3 persoane, vicecastelani la 3 porți, 3 bucătari, 2 pitari, 4 maiștri tunari, 2 chel ari, 1 econom (dispensator), 2 maieri (allodiatores), 2 păstori de oi, 1 păstor Ide vaci, 8 străji (vigilatores), 1 spălătoreasă (lotrix), 2 grădinari, 1 cădar, 1 toboșar (timpa-nista), 1 viceprovizor cu 2 persoane65. Economia proprie a domeniului e deci în progres. Din socoteli nu putem preciza în ce condiții era angajat acest personal și nici salariile lui. Raporturile erau de domeniu privat și supuse deci empiricului, tocmelii, arbitrarului. Personalul economic, provizorul îl recruta desigur din supușii proprii ai domeniului, pe care-i angaja după nevoi și * 82 83 61 Ibidem, p. 45—46. 82 Ibidem, p. 101. 63 Ibidem, p. 147. 84 Ibidem, p. 107. 83 Ibidem, p. 245. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—.1566 103 îi plătea variabil sau îi compensa prin scutiri, beneficii, părți de beneficii, praebenda. La 1554, de pildă, allodiator cu soția qui non sunt conducti, în înțelesul probabil că nu sînt angajați cu contract, ci li se dă după voie de către provizor cîte ceva, în timpul lui Ladisl.au Was au primit 10 florini și 6 găleți de grîu66 *. Prin uz se stabileau însă anumite practici, anumite norme de salarizare, ierarhii, sume și cantități după care se orientau angajările. De o plată, de venituri, de danii din partea curții se bucura și preotul, firește preotul din serviciul stăpînului sau curții sale. La 13 iulie 1511 marcgraful Gheorghe de Brandenburg întărea pe Magister Mathias, plcban al bisericii din Gyula și capelanul lui special, în beneficiile sale, în posesiunea satului Appathy, porțiunea din Bodogfalwa din Zarand, trei străzi din orașul Gyula cu oamenii și iobagii (pop-uli et jobagiones), cu pămînturiie și bunurile lor, venitul de sîmbătă a două mori ale cetății, una cu cinci roți, alta cu două, așa fel ca începînd de sîmbătă de la trasul clopotului de Ave Maria pînă la același tras al clopotului de duminică, adică o zi și o noapte să fie a lui, apoi a zecea din vama din Pyl, comitatul Zarand, două mori ale bisericii din Gyula, din care una cu trei roți, ale căror iazuri trebuie să le țină, să le curețe, să le umple cînd nevoia o cere iobagii stăpînului din șase sate. împreună cu iobagii preotului sau ai bisericii din Gyula ; ceea ce dacă ar neglija, să fie datori să-i plătească zece dinari umblători. I se concede de asemenea ca iobagii lui să se poată folosi de păduri și ape ca și iobagii stăpînului, preotului însuși fiindu-i îngăduit să taie din ele lemne pentru clădirile proprii sau alte nevoi ale sale C7. în plata preotului intrau deci venituri însemnate. Veniturile și proviziile se cheltuiau și în multe alte feluri, cu meșteșugari, lucrători temporari la curte, slujbași în trecere, oaspeți, care veneau cu însoțitori, cu cai, cu scaune de judecată, cu trimiși în diferite părți, în misiuni, pentru strîngeri de venituri, cu spitalul, cu călugări, cu captivi, cu săraci etc. Ovăzul se consuma cu caii, orzul cu făcut bere, cașe. în 1528, de pildă, au ieșit pentru făcut bere 17 găleți68. Orz se consuma și cu caii. Și, firește, proviziile se consumau și cu găzduirile intermitente ale stăpînilor. Cu prilejul acestora se strângeau provizii și de la supuși (miei, oi, păsări și altele, în cantități remarcabile). Dar se cheltuia, se consuma mult din veniturile și proviziile proprii aile domeniului. în sumarul socotelilor din anii 1524—1528 de pildă, sub titlul Exitus diversa-rum expensarum s-au înregistrat foarte diverse cheltuieli, bani de cheltuială pentru trimiși, cheltuieli cu treburi judecătorești, cumpărături, lucrări plătite etc. în 1524— 1525 s-a plătit cărăușilor care au dus ghiulele din Warasd; s-a dat de cheltuială castelanilor care s-au dus cu călăreții în Șimand împotriva nobililor care au vrut să-l prade ; s-a cumpărat o lagena de ulei de măsline pentru nevoile cetății în păresimi, cu 6.75 fl. ; s-au cumpărat pături pentru cai, frîie, ștreanguri pentru caii nedomesticiți, pînză pentru saci de stors oțet : s-a plătit pentru diferite lucrări meșteșugărești, fie (!6 Ibidem. p. 240. ”7 Ibidem, p. 60—61. C8 Ibidem, p. 127. i 0. 401 104 IOBAGIA în transilvania in sec. al xvi-lea rarului pentru repararea maiurilor de spart pereții cetății 80 d., măsarului (mensatori) pentru repararea ferestrelor 82 d., unor dulgheri pentru lucru în jurul cetății 60 d., dulgherilor pentru lucru la casa din Decze 12 d., maistrului fierar pentru ferecatul a două trăsuri 2 fl. ș.a. Cheltuieli asemănătoare s-au făcut și în anii următori 1525—1526. Plăți, bani de cheltuială pentru trimiși la dietă, la comitatele vecine, în diferite misiuni, în urmărirea mișcărilor oastei lui loan Zapolya etc. Printre trimiși e și un Joannes Wayvoda de Bekes, Petrus Wayda de Pewl. Se pomenește și de români rebeli, de iobagi rebeli. Sînt înregistrate iarăși plăți diverse pentru munci meșteșugărești, fierarilor, pietrarilor, lăcătușilor, butnarului. Odată s-a plătit 12 dinari pentru clăditul stogului alodial. în rînidul cheltuielilor apar și multe cumpărături. în socotelile din 1524—1525 de pildă : în tîrgul de la Thizawarzan s-au cumpărat 4000 șindrile, scînduri, cuie, cu 31,20 fl. S-a cumpărat pănură pentru pescarii din Gyula la care ei au dreptul din vechime. S-a cumpărat în cursul anului hîrtie pentru nevoile cetății și pentru tunuri de 1,88 fl., două măji de seu și luminări dc 12,80 fl., luminări de ceară pentrXi capela cetății 2,07 fl., fiare (ferrum cum certis laminibus pro compedibus) pentru picioarele deținuților cu 75 d., o „lagena“ de ulei de măsline pentru nevoile cetății în Păresimi 6,75 fl. (în alt loc o lagena de ulei 30 fl.), pături pentru cai, frîie, ștreanguri pentru cai nedomesticiți, pînză pentru saci de stors oțet. în 1526—1527 printre cumpărături : o ,,lagena" de miere, 7 piei de lup :u 3,07 fl., hamei și orz de bere pentru lucrătorii din cetate, oale de pămînt pentru bucătărie. Odată apar trei fonți de șofran (crocum) pentru stăpîn spre a-1 duce în Sile-zia, cumpărat cu 60 fl. Uneori vedem și cumpărături de unelte : un hîrleț, un sfredel, un plug 69 ș.a. Dar ceea ce ne interesează cu deosebire, socotelile înregistrează și vînzări-cumpărări de produse agricole, de vite, din care se poate deduce ce prisosuri putea realiza un asemenea domeniu pentru vînzare. Iată cîteva date : în 1519, am văzut, s-au (înregistrat vinuri vîndute, de 165,02 fl., grîne nonale și mei vîndute cu 225,78 fl., în anii 1524—1525 s-au înregistrat drept preț al porcilor vînduți 60 fl., preț al berbecilor (castrorum) vînduți ex allodio 22,75 fl., preț al finului vîndut 8,16 fii., preț al grînelor (frugum) vîndute 62 7^2 fl.70. La 10 aprilie 1528 castelanul (și provizorul) cetății îi scrie marcgrafului că n-a vîndut bucate din precauție, căci n-au avut preț bun 71. în același an apar porci veniți din nonă vînduți cu 8 fl. 72. în sumarul socotelilor pe 1524—1528 găsim și sume înregistrate drept prețuri de grîne, de fîn, piei de bou sau de miel care pot reprezenta vînzări. în genere însă vînzările de produse sau vite sînt reduse și incidentale. Produsele se consumă, cu stăpînii, cu personalul domeniului, cu oastea lui, cu nevoile lui diverse, se duc în salarii sau plăți, în semănături, sau se țin drept rezerve. 69 Ibidem, 101—106. 70 Ibidem, p. 98—99. 71 Ibidem, p. 114. 72 Ibidem, p. 127. .. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 105 Siînt destuii de restrînse și cumpărăturile de produse sau de vite. La 1524—1525 găsim înregistrate și astfel de cumpărături : 6 boi cumpărați de provizor și trimiși împreună cu boii din daturi(donativis) și bivolul! sau bivolii (Bial) la Buda ; 7 boi cumpărați la tîrgul din Gyula cu 33,78 fl., 1 cal pentru s'tăpîn din Kondorois cu 26 fl. ; 6 cai de trăsură cumpărați din Gyula pentru stăpiîn cu 123 fl. în 1527 s-a cumpărat de la Toma Kalmar (negustorul) de Șimand un cal cu 10 fl. în 1525—1526 : cetățenilor Gyulei s-au dat în prețul boilor pe care stăpînul i-a -cumpărat de la ei ,în Pojon 200 fl. ; 20 de boi cumpărați pentru stăpîn în tîrgul din Gyula cu 59,25 fl. pentru a-i trimite în Silezia. La 10 aprilie 1528 castelanul îi scrie stăpînului său că n-a putut cumpăra cei 200 de boi, pe care i-a cerut, din lipsă de bani73. în 1527—1528 s-au dat de cheltuială lui loan Vaida de Bekeis, care s-a dus cu boi în Silezia, 40 fl. Siînt obișnuite cumpărăturile de vin. în 1524, de pildă, s-au cumpărat în timpul temerii de turci 48 buți ide vin, în timpul temerii de regele loan 8 buți. Se cumulau provizii mari de vin pentru rezistență ; soiootelile dau la acest an un total de 1331/2 buți de vin. în 1524—1525 s-au cumpărat 3 buți de vin cu 56 fl., 4 buți s-au cumpărat din Gyula cu 107 fl. în 1526—1527, iarăși în timpul temerii de turci, s-au adus de la cetățenii din Gyula 19 buți de vin, în preț de 211,50 fl. în sumarul socotelilor din 1524—1528, la anul 1525 figurează vinuri cumpărate pentru cetate de 628,90 fl., la 1525—1526 vinuri cumpărate de 1179,48 fl., în 1526—1527 vin cumjpărat de 345,70 fl., iar în 1527—1528 iarăși de 496,30 fl. Se cumpărau deci cantități însemnate de vin, din care probabil se și crîșlmărea sau vindea. Evaluarea venitului din crîșmărit la 3000 fl. nu putea să fie deci decît preț de vînzare, un cîștig siau cîștig fără calcularea prețului vinurilor venite din prestații sau din producția proprie. Partea cea mai mare însă se consuma cu aparatul salariat și militar, cu garnizoana cetății. Gnîne sau alte produse semănate se cumpără rar. Grîu sau ovăz cumpărat nu găsim înregistrate. Doar rar găsim cantități mai mici de orz cumpărate pentru bere. în 1527—1528, de pildă, s-au cumpărat 11 găleți cu 9,20 fl. Odată apar mazăre și linte cumpărate pentru semănat cu 3,94 fl. (1524—1525). Se vînd deci sau se duc în Silezia boi, dar obișnuit boi cumpărați. Se vînd intermitent piei de vită, de oaie, lînă, cînd prisosesc, firește, sau cînd o cere nevoia de bani. Nu aduc însă mult. în 1526—1527, de pildă, din piei de vită au venit 20 fl., din lînă și piei de oaie 9 fl. Se vînd porci. Sau în schimb se cumpără. Din gnîne se vinde grîu, uneori în cantități însemnate, dar și gnîul numai cu intermitență și în cantități incomparabil mai mici delcît cele consumate. Se vinde și vin, dar incomparabil mai mult se cumpără. Nu numai producția proprie, dar nici vinul venind din prestații nu putea acoperi nici pe departe nevoile de consum ale cetății sau ale crîșmăritului eventual al domeniului. Prisosurile pentru vînzare provin desigur mai mult din prestații și mai puțin din economia alodială, care se arată redusă încă. 73 Ibidem, p. 114. 106 IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Prea puțin poate fi vorba încă de o economie proprie producătoare pentru piață. Vînzări se făceau firește, și fiindcă stăpînul nu trăia pe domeniu și deci nu consuma aci, ceea ce trebuia să constituie din venituri partea lui de consumație se putea transforma în bani. Trebuiau transformate în bani sau convertite în bani în genere partea din venituri cane avea să meargă la mîna stăjpînului. Nu se pot preciza veniturile -bănești care mergeau la mîna lui. în sumarul anilor 1524—1528, la anul 1525 din veniturile bănești de 6912,90 fl., ad rationem Domini Ulmi au ieșit 1900 fl. în 1525—1526 din veniturile de 6179,77 fl., sub același titlu au ieșit 296 fl., dar se înregistrează la ieșite assignationes pecuniarum paratarum 4200 fl. în 1525— 1527 ad rationem domini au ieșit iarăși 200 fl. în 1527—1528 însă 1114 fl. Tot aci 616,591/2 fl. assignationes pecuniarum™. Veniturile domeniului vin, cum vedem, în covîrșitoare măsură din prestațiile supușilor și nu din economia alodială. Totuși și această economie există și se arată în progres. Sau cel puțin tinde să progreseze. O arată aceasta »și instrucțiile da'te castelanilor și provizorilor sau rapoartele lor către stăpîn. Aceste instrucții vizează nu numai paza și apărarea cetății, ci și sporirea veniturilor domeniului și chiar a economiei Iui proprii. Din scrisoarea provizorului Hans Ahorn, din 4 ianuarie 1528, aflăm că dijma despre care vorbesc socotelile e ,,ocupată“ de episcopia din Agria, care a și cerut-o, dar el nu i-a restituit-o pînă nu va primi învoirea stăpînului său pentru aceasta, că pentru ea colonii și supușii sînt supărați cu interdict bisericesc, că cu cei 9 pedeștri germani a convenit să mențină obiceiul de pînă aci, să le dea vin la prînz .și la cină, iar după prînz bere din belșug, ca să nu-i tulbure în asemenea timpuri războinice, căci n-au voit să primească băutura parte în vin parte în bere, că loan Zapolya a aruncat și el asupra supușilor o dare de un florin de poartă74 75. în același an stăpînul pune sub cercetare socotelile castelanului și provizorului Ahorn. Cei încredințați cu cercetarea sînt instruiti în 17 puncte cum să o facă, ce anume să cerceteze, arunicînd și prin aceasta o lumină asupra funcționării unui mare domeniu. Trimișii aveau să-l cerceteze cum a înregistrat mai puțin la încasări și mai mult la cheltuieli, ce a făcut cu cei o mie de florini pe care i-ar fi Încasat din dijme, pentru a-1 sili să-i restituie. Să i se cerceteze răvașele de dare. încredințat fiind să cumpere cel puțin o sută de viței anual și să-i arunce asupra iobagilor (desigur pentru a-i întreține), spre a avea carne gratuit pentru bucătărie, să cerceteze daca a făcut-o și unde au ajuns vitele. Să .se inventarieze toată înzestrarea cetății, echipament militar și provizii. Să se cerceteze cum s-au cheltuit proviziile, dacă a practicat vreun crîșmărit și ce s-au făcut veniturile lui, ce a făcut cu vitele de pripas, cum au fost întreținute piscinele și în ce stare sînt și cît venit au adus, acum cînd bucatele sînt scumpe, morile, cît au adus gloabele, cît s-a cheltuit cu ostașii și cu alte nevoi ale cetății etc. Noii castelani și provizori, Petru Diacul (Petru Sadobrich) și loan Bekes .să aibă salarii 74 Ibidem. p. 117 —121. 75 Ibidem. p. 107 —108. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 107 egale, cu obligația să țină 16 cai (călăreți), cîte opt de fiecare76. La sifîr-și'tul anului s-au cuprins în scris și rezultatelle cercetării. De unele acuzații sau bănuîdli provizorul s-a disculpat. In privința altora .însă nu ,s-au mai putut face cercetările din pricina incursiunilor turcești. Cît pentru cumpărarea a .cel puțin o sută de viței anual și distribuirea lor la coloni, provizorul răspunde că nu a putut-o face pentru că colonii nu au vrut să-i primească 77. Și mai lămuritoare sînt instrucțiille adresate castelanilor și provizorului, datate 11 mai 1520. Acestea, după ce stabilesc salariile castelanilor, părțile care le revin din amenzi, numărul călăreților pe care trebuie să-i întrețină (16 călăreți), se ocupă de ordinea care trebuie observată în cetate. Castelanii sînt doi. Dacă unul e chemat de stăpîn la adunări, la judecăți sau la el, celălalt să rămînă în cetate. Cînd se țin scaunele de judecată ale comitatului în care stăpînul are bunuri, unul din castelani să fie totdeauna prezent și, împreună cu procuratorii, să-i susținuă bine și credincios cauzele. în cetate pedeștrii trebuie să fie 16 cu bombardării. Castelanilor și pedeștrilor provizorul curții să le plătească salariile trimestrial. Provizorul să le dea castelanilor pentru caii lor 25 stînjeni de fîn. Vic-tualii însă nu e dator să le dea peste cele prevăzute în „convențiile’4 lor. Din peștii aduși cetății de pescari, jumătate să se dea castelanilor, cealaltă jumătate provizorul să o rețină pe seama stăpînului, pentru el să pună totdeauna pește ales în șanț : (ad jossatum). Poate e vorba de șanțul cetății, poate acolo era un rezervoriu de pește. Vicecastelanii și pedeștrii să fie supuși la jurămînt față de stăpîn, să asculte de castelan și provizor, pedeștrii să se îngrijească cu sîrguință de bună pază. Se stabilește și regimul gloabelor, din care beneficiază și castelanii. Gloabele de un florin sau mai puțin, jumătate le revin castelanilor, jumătate stăpînului și sînt strînse de provizor. Din gloabele mari revenind din pedeapsa pierderii capului, a bunurilor și lucrurilor, sau din libertățile tîrgurilor, castelanilor să nu li se dea mai mult de un florin, restul să-1 ia provizorul curții (pentru stăpîn). Dacă vreun sat e amendat, castelanii să nu primească iarăși mai mult de un florin, restul să-1 primească stăpînul. Dar cînd stăpînul iartă, nici castelanii, nici provizorul să nu ia nimic. Să nu stoarcă alte gloabe decît cele drepte, aruncate prin judecată, pe care să le ceară prin juzi, după vechiul obicei, să nu spolieze numai de la sine pe săraci. în genere să nu ia gloabe peste cele prescrise, căci ele, cum bine se știe, apasă mult sărăcimea. Dregătorii sau șpanii să fie și ei jurați, să nu ia nici un fel de gloabă care n-a fost recunoscută prin judecată de judele locului, despre care gloabe spânul să țină un registru, judele altul, fie că e vorba de bani, de vite sau dc alte lucruri. Șpanii, cînd mergeau călare în alt loc, își lăsau caii lor în sate, silind pe săraci să-i ducă cu căruțele lor. Aceasta să nu se mai întîmple, ei să meargă pe caii proprii în asemenea treburi, în afară de cele „arzătoare44 ale stăpînului. Pentru stăpînul cetății să se țină o trăsură (kochy) proprie. Libertinii (liberi) din patru sate, 50 la număr, vreau să plătească cens ca să fie liberați de munci, căci au fost mult îngreunați. Nu li se poate admite însă, ei să servească la cetate cum au obișnuit înainte. Taxele regale, militare (cxercituales), subsidiile sau alte taxe extraordinare nici-cînd să nu se cheltuie, ci totdeauna să se trimită neatinse, fără vreo lipsă, cu registrele 70 Ibidem, p. 110—113. 77 Ibidem, p. 142—144. 108 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA lor, stăpînului. Hîrtie să cumpere nu numai pentru scris, ci și pentru armele (pro ingeniis) cetății. Provizorul curții să se îngrijească să aibă în cetate totdeauna victualii pe un an. Mai multe prescripții privesc economia domeniului. Toți oamenii cu vreo slujbă să dea în fiecare lună socoteală înaintea castelanului cetății, provizorului curții și judelui orașului (Gyula) de toate veniturile mici sau mari, iar provizorul și judele orașului să țină registre despre ele. Provizorul curții să ia de la toți cărora le-a dat bani chitanțe în scris și să țină socoteală de ci. Notarul, care înainte își avea salariul de la provizor, de acum încolo să fie salariatul stăpînului, să fie jurat stăpînului, cum obișnuiește în Germania Gegenschreiber. Cînd castelanii și dregătorii își depun jură-mîntul, să li se adauge în text că nu vor suferi ca pămînturile stăpînului să fie cuprinse de alții, că nu vor lăsa să se înstreineze nimic, și nici ei nu vor cuprinde pămînturile nimănui și nu vor primi nimic pe nedrept. Dregătorii să nu îngăduie pe nimeni să folosească pămînturile stăpînului, decît colonii săraci ai lui. Unde ar fi pămînturi de prisos, pe care stăpînul sau colonii săi nu l-ar folosi, pot să îngăduie și pe alții pe bani să-l folosească ei sau colonii lor, cu ccr'diția însă ca aceia prin scrisoare să facă mărturie că pămîntul aparține cetății, pe care să o repete în fiecare an. Cît privește pădurile, dregătorii cît pot să le oprească, ca să nu se prade și nimeni să nu ducă lemne, decît colonii (pauperes coloni); dar și aceștia cu știrea castelanilor, provizorului curții și judelui orașului. Nimeni să nu dea pecete pentru păduri, decît provizorul curții. Paznicii pădurilor să plătească cens după obiceiul celorlalți iobagi. Sînt mulți paznici de păduri care nu fac nimic decît păzesc, e mai bine ca stăpînul să țină paznici și ei să plătească cens. Schimbîndu-se într-una e și un rău. Să fie liberați și de osteneala minării vitelor în Slavonia și la Buda. Dar, ceea ce ne interesează cu deosebire, provizorul trebuie să se îngrijească și de sporirea economiei alodiale a domeniului. Să se prefacă „alodiuU, să se cultive pămînt, să se țină vite, să nu se cumpere totdeauna cu bani gata, ci să se poată și vinde și scoate un cîștig. Cînd se lucrează ceva în grădini sau pe alodiu, lucrătorii să fie supraveghiați de un pedestraș (miliția cetății făcea deci și acest serviciu). Noul provizor să se îndrepte mai mult spre cultura pămîntului, să pună să se semene mai mult decît s-a făcut înainte. în fiecare an să cumpere viței, să pună să-i crească, din care stăpînul să poată avea un cîștig și să nu fie totdeauna nevoie să se îngreuneze sărăcimea. „'Constituția" aceasta a fost făcută în patru exemplare, din care unul a rămas la stăpîn, iar celelallte au folsst date : una celor doi casltelani, alta provizorului și alta judelui orașului Gyula 78. Provizorul Hans Ahorn în 19 decembrie 1524 scria stăpînului său că vrea să ridice o berărie, o măieriște (Mayerhof) și o șură79. Petru Sadolbridh, canonicul de Oradea, în „convenția" tsa de provizor, primea și el asemenea condiții. După texitul convenției trebuia să aibă și el toată grija ca veniturile alodiale, ale (morilor, apelor oprite pentru pesicuit, grădinilor, agriculturii și altora să nu scadă, ci după puterile sale mai vîntols să le îndrepte și să le sporească. Trebuie să .supravegiheze celariul, cămara, bucătăria și pe cei care le administrează, să fie cu toată grija ca 78 Ibidem, p. 77—79. 79 Ibidem, p. 86. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 10} bucatele să nu se cheltuie fără cumpăt sau să se sustragă. Toate darurile care vin zilnic în cetate, >ca vin, găini, gîște, boi sau viței, să meargă în pivniți și cămări sau la masa ori la casa /slujbașilor. Toți dregătorii sau șpanii, atît ai provizorului cît și ai castelanilor, trebuie să depună jurămînt mai întîi sltăpînului, apoi provizorului iși pe urmă castelanilor, după obicei. Provizoriii să nu îngăduie ca iobagii stăpînullui său să fie molestați, împiedecați sau asupriți de cineva și nici ca cineva să înstreineze din bunurile stăpînului. Etc. 80. Condițiile sînt asemănătoare și în convenția castelanului loan Bekes din 29 iulie 1528. Printre altele el trebuie .să-și dea totdeauna pe unul sau altul din servitorii săi în serviciul stăpînullui atî!t cît e nevoie. Nu numai toți dregătorii ținînd de cetatea Gyula, dar și dregătorii lui loan Bekes trebuie să presteze jurămiîntul față de ștapiîn. Cînld vreunul! din amicii săi, cu două, trei persoane vine în cetate, loan Bekes să-l trateze și cinstească în modul îngăduit și cuvenit 81. Din scripte, socoteli se pot culege și informații privind scaunele de judecată din cadrul domeniului. Forurile de judecată sînt cele obișnuite : scaunul sătesc, scaunul doimenial al castelanului sau provizorului de la care se putea apela la stăpîn. Tirguride își aveau scaunele proprii de judecată și o ondine judiciară, cu aceeași Scară, stabilită prin privilegii. Dar cum stăpînul era departe, castelanii sau provizorii abuzau, nu-1 țineau la curent cu operațiile, acaparau pentru ei din venituri. Apelul la stăpîn, drumul pînă la iei era costisitor. «Stăpînul neinfonmat decidea și el arbitrar fsau prelungea cauza cerînd relații. însuși e contrariat de drumurile, de pierderile de timp și cheltuielile pe oare trebuie să le facă supușii venind fără folos pînă la el 82. E interesantă soluția dificultății. Pentru a reduce aceste apeluri .și călătorii, ipeste «Scaunul de judecată al castelanului sau provizorului, spre hotărâre sau sentință finală (finalis determinatio), se instituie un nou for local, fără drqpt de apel ulterior (sine ulla appellatione ulteriori), din „băibați buni și cinstiți, atît nobili cît și plebei6" (probis et ho-nestis tam nobilibus, quam plebeis vris). E vorba, desigur de „juzi comuni“, de arbitri aleși 83. Interesant e că printre ei, alături de nobili, sînt admiși și plebeii. Cetatea e tot mai expusă atacurilor turcești, care sînt tot mai dese. Forțele ei militare trebuie mereu sporite. Oastea plătită înghite sume tot mai mari, zeci de mii. în 1554 s-au plătit la 458 călăreți pe patru luni 6216 florini. Sume mari merg și în leafa pedestrașilor. în 1564, un Reges-tum lustrationis equitum Giulensium totalizează iarăși 776 călăreți cu căpitanii care i-au recrutat 84. 80 Ibidem, p. 129—130. 81 Ibidem, p. 136. 82 ...,,nam miseri noștri subditi gravibus expensis hinc ad nos proficiscuntur, sua interim domi negligentes nihil tamen apud nos proficientes*, Bela Ivânyi, Munchen tevel-târâi magyar szempontbol, în „Leveltâri K6zlemenyek“, XII (1934), p. 87. 83 Ibidem, p. 85. 84 Veress, op. cit., p. 378—380. 110 ICBÂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în fruntea cetății se găsea acum Gaspar Magochy, cu titlul de capi-taneus et praefectus arcis. La intrarea lui în funcțiune s-au certoetat din nou starea cetății, înzestrarea și veniturile ei. Prestânidu-iși jurămîntul, noul comandant al cetății în primejdie își formulează și condițiile în care înțelege să servească. Să i se dea subsidiile necesare pentru refacerea cetății. Să se procure îndată înzestrarea și proviziile necesare apărării cetății ; să poată pune în socoteala -regelui pe cele procurate de el. Să poată angaja miliție atâta cî>tă socotește el că e necesară pentru apărarea cetății, precum și personalul de care are nevoie continuă cetatea, ca maiștrii tunari, bucătari, chelari și alții de aceștia. Pentru masa sa în loc de 75 'florini lunar, cît i se dă, să i se dea 100. Taxa sau contribuția regală să vină la mîna lui și să o poată folosi pentru nevoile cetății. Se specifică în act și personalul necesar, lefurile miliției și a căpitanilor care au recrutat-o și o comandă. Se înșiră și moșiile, satele sau părțile de sate luate sub motivul necredinței și împărțite de căpitani între ei. Gaspar Magochy ține mai multe din ale episcopiei de Cenad. Cu puterea militară în mînă, căpitanii puteau și uzurpa ușor. Noului căpitan și prefect al cetății i se dau și lui unele instrucțiuni. Ele trebuie înainte de toate să apere bisericile, să ajute pe slujitorii lor, să oprească pe soldați sub grele pedepse de a-i ocărî sau molesta, pe ei sau pe călugări, de a-i tulbura în veniturile lor. Să permită slujitorilor bisericii să-și strîngă liber veniturile moșiilor lor sau pe cele ecleziastice, să-i apere, pe săracii din casa de ocrotire (in hospitali domo) isă-i ajute cît poate. Să fie cu toată grija ca militarii să nu-și împartă între ei sate sau tîrguri de ale regelui fără știrea și concesia lui. Franlciisc Literatus are oîțiva coloni în Kakwch, lăsați lui prin testament de Francisc Pathochy ; să nu fie împiedecat în punerea lor la slujbe pînă cînd nu poate obține întărire regală. Să fie îndemnat însă să o facă aceasta cît mai repede, și dacă regele n-ar vrea să-i dea învoire, atunci colonii să servească regelui. Tot așa să se facă și cu satul Remethehaz, pe care-1 ține Henyey. Nici el, Magochy, și nici alți nobili sau slujitori ai regelui să nu se atingă în vreun fel de darea regală, să se abțină de la aceasta, mai întâi el și să oblige și pe alții. Să nu apese greu sau să întărite pe săracii târgoveți din Gyula, să nu-i scoată clin casele lor, sau să le ia casele cu puterea. Celor care vor să se întoarcă acasă, să li se dea înapoi bunurile și casele, ca nu cumva orașul, devastat aproape tot, să fie părăsit cu totul de adevărații săi locuitori, scăzînd veniturile regale și pustiindu-se țara. Să oprească pe soldați de a lua ceva cu puterea de la săracii meșteșugari și negustori (a miseris mechanicis, artificibus ei mercatoribus). Pe de altă parte pe soldați, atît pe călăreți, cît și pe pedeștri, să-i trateze cu bunăvoință și să-i îndemne la credință statornică în îndeplinirea slujbelor regești, ca să nu dispere de plata lor. Dregătorii să nu apere sau să ia sub ocrotirea lor tâlharii publici și răufăcătorii care lovesc pe târgoveți sau sînt prinși cu furturi și alte răutăți. Aceștia pot fi dați pe mîna fie a căpitanului sau provizorului, fie a judelui. Dregătorilor subalterni (viccofficiales), cînd sînt trimiși pe la sate, să li se impună hotărît să nu apese pe săracii coloni (miseros colonos), să nu stea mult timp la ei, ci să meargă mai departe. La cererea tuturor târgoveților și locuitorilor DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 111 din jur asupra crîșmăritului de trei luni va avea răspuns de la camera ungară a regelui. (Se pare că locuitorilor li -se luase crîșmăritul și pe cele trei luni prevăzute de obiceiul feudal). Se plîng îndeobște toți colonii că după crîșmăritul vinului buțile stau goale -și se strâng, apoi, după ce s-a făcut socoteala crîșmăritului, sînt cufundate în Criș și umflate, pătrunse de apă, se măsoară, și ceea ce trece peste măsura dreaptă dinainte a vinului li se pune în sooot-eălă, ca pagubă. Pentru aceasta trebuie hotărâtă o „limită" — observă instrucțiunile. în genere căpitanul (și provizorul) în toate treburile să țină dreptatea și echitatea, să fie tatăl săracilor (pater pauperum), apărător al acestui pămînt, administrator credincios al veniturilor regale85. La 5 ianuarie 1559 împăratul dă instrucțiuni unui nou căpitan și provizor al cetății și domeniului Gyula, lui Benedict Bornemis-za. Pentru apărarea cetății îi subordonează și întreține 400 de călăreți și 200 de pedeștri, plătiți călăreții cu cîte 4 fl., pedeștrii cu cîte 2 fl. ungurești pe lună, la care se adaugă plusurile primite de căpitani, centurioni, stegari, trîmbițași și alții. El, castelanul, trebuie să supună la jurământ pe centurioni, voievozi și ostași, că dacă el moare cumva, ei să rămînă în credință fa.ță de rege și dacă regele le cere cetatea, să o predea fără întârziere. El însuși nu poate părăsi nicicând cetatea pentru treburile saîe, decît cu învoirea împăratului. Castelanul trebuie să țină iscoade, să informeze pe împărat despre mișcările și intențiile turcilor și ale transilvănenilor. Trebuie să se îngrijească de repararea cetății, să o fortifice cît mai bine, putînd-o face ușor (commode) cu munca cetățenilor și colonilor. Să țină bine socoteala înzestrării militare, armelor, muniției, să se îngrijească de buna lor păstrare. Dintre turcii sau rebelii împotriva regelui, prinși vii, pașii, sangeacii și begii, după cum a fost obiceiul, să fie atribuiți regelui, ceilalți rămînînd ostașilor. Castelanul trebuie să strângă toate veniturile domeniului, dar și censul și darea (censum ordinarium, nec non subsidmm) votată de dietă, din comitatele Zarand, Bekes, Arad, Cenad, Csongrad, Torontal, Solnocul exterior și interior, părțile Timișului și Bihorului, cum le-a strîns și Magochy. în aceasta va fi ajutat de un dregător cu socotelile (rationista). Cu deosebire trebuie să s-e îngrijească de înzestrarea cetății, de încărcarea ei cu provizii alimentare. Să nu piardă nici un prilej pentru aceasta. Să strângă tot felul de alimente, fie din cele venite cetății, fie de altele, tot ce poate achiziționa fără ângreunarea supușilor. Să strângă ca să-i fie de ajuns lui și ostașilor săi nu numai -pe un an, ci pe mai mulți, să le păstreze bine, să le rezerve pentru nevoile care pot să survină, căci singur o știe cît de mult se tulbură sufletul soldați lor cînd trebuie să sufere un asediu și s-nt chinuiți de lipsa alimentelor. în genere însă să nu oprime pe supuși și nici pe centurioni, sau alți ostași să nu-i îngăduie să o facă, ci după puterile sale să-i apere, să-i atragă prin favoruri. Pe cetățenii Gyulei să-i mențină și să-i apere în drepturile, privilegiile și vechile lor libertăți, în afară doar de ceea ce trebuie să presteze pentru păstrarea și susținerea cetății și orașului lor 86. în baza acestor instrucțiuni a fost așezat în postul său 87. 95 Ibidem, p. 244—247. 8G Ibidem, p. 280—283. 97 Ibidem, p. 284—285. 112 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Camera ungară în 1559 dă instrucțiuni dregătorului cu socotelile din Gyula (rationistae) Georgiuis Beilawary, care e -angajat ou salariu de 250 florini anual, cu masă pentru el, cu fiul și scribul său da provizior și cu plată pentru șase călăreți, plătiți leu cîte 3 florini pe lună, care trebuie socotiți în numărul călăreților angajați pentru cetate 88 89. Nu se pot preciza rezultatele acestor instrucțiuni, și mai ales în ce măsură au putut spori economia proprie a domeniului. Veniturile cetății în tot cazul (trebuiau sporite, o cereau aceasta to’t mai mult nevoile militare, situația de cetate de graniță a Gyulei. Pentru a-și îndeplini această misiune, veniturile proprii nici nu mai sînt suficiente, trebuiesc adăugite cu altele. Ajunsă în stăpînire regală, în socotelile ei se confundă și venituri fiscale ale comitatului sau ale comitatelor care cădeau în sfera ei fiscală, și dijme episcopale arendate sau uzurpate și altele. Cuprinsul domeniului însuși variază, la satele, tîrgurile care-i aparțineau de drept se adaugă și altele, căzute, în diferite împrejurări, în stăpînire regală, sau aparținînd altor domenii regale. îneît o comparație cu veniturile dinainte e greu de făcut. O listă sumară de venituri din anii 1557—1563 ne dă astfel de cifre. în anul 1557 au venit : Censul obișnuit 742,20 fl. Gloabe 498,— fl. Vămi 127,97 fl. Din moștenirea celor morți (de proventu mortarii) 4,19 fl. Venitul pădurilor și răscumpărarea porcilor 31,06 fl. Din prețul peștelui sărat 43,— fl. Din răscumpărarea vinurilor venite din Mîsca și vîndute 8,— fl. Din vînzare de grîne care vin obișnuit din cultura proprie? (ex agricultura), din none și de la mori 2.808,15 fl. Din vînzarea meiului 257,— fl. Din cîștigul (de lucro) vinurilor crîșmărite 4.594,77 fl. Din crîșmăritul vinului nonal 193,35 fl. Total 9 311,69 fl.8’ Taxa extraordinară impusă colonilor domeniului, care este cînd mai mare, cînd mai mică, pe 1556 a fost 815,50 fl. După un alt conspect veniturile cetății sînt evaluate astfel : Censul obișnuit pe anul 1563 în suma de 864 fl. Venitul vămilor din Bekes și Vînători, deși în socotelile anului 1557 s-au înregistrat 127 fl., se evaluează la 100 fl. Trei mori în 1557 au adus 29272 găleți de Gyula de grîu, care eva- kiate la un floren găleata, valorează 292,50 fl. Taxe de la tîrgurile și satele care nu sînt proprii ale domeniului, ca Thur, Tizzauarsan etc., evaluate la 2 000 fl. Gloabe pe un an evaluate la minimum 300 fl. 88 Ibidem, p. 311—313. 89 Corect adunat : 9307, 69 fl. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 113 Răscumpărarea porcilor, pe un an 32 fl. Porci în dijmă vin anual cel puțin 100, evaluîndu-se la cel puțin 150 fl. Vînzare de lînă 32,50 fl. Vînzare de piei 50 fl. Vînzare de fîn peste cel de trebuință cetății 100 fl. Venitul din cele 11 sate ținînd de Somoșcheș și Herczegatorocz se evaluează la 200 fl. Din agricultură (ex agricultura), după conscripția comisarilor, au venit grîu, orz și mei 9058 clăi (gelimae), orz în plus 413 găleți, bazăre 24 găleți de Șimand, linte 3772 găleți, clăi de in 117. Acestea pot fi evaluate la 3000 fl. E vorba aci desigur de produsele venite nu numai din agricultura proprie, ci și din prestații (din nonă), și poate și din alte daturi. în anul 1563 s-au înregistrat ca venite din nonă : grîu, orz, mei 638272 clăi (gelimae), orz și ovăz 2692 grămezi (cumuli, tot clăi, dar probabil tăiate cu coasa și nelegate în snopi), grîu și orz în grăunțe 298 găleți de Șimand, care toate se evaluează la 2000 fl.90 De la tîrguri și sate se iau și daruri, obișnuit de două ori pe an, la Crăciun și la Paști, buți de vin, vaci, viței, cîte unul sau doi bani, pîini, găini, ouă, unt și altele, în afară de darurile obișnuite, nu e tîrg sau sat să nu dea din belșug și în afară de rînd, pentru bucătărie, unt, cași, pui, găini, gîște, viței și alte de trebuință, ori de cîte ori i se poruncește. Aceasta pcntrucă cele proprii (alodiale) prea puțin puteau să ajungă. Cîștigul din crîșmărit (lucrum ex educillatione) ajunge la minimum 3500 fl. Bunurile (satele) ținînd de Mako aduceau și ele cetății un venit de vreo 2000 fl. Trebuie să aducă și tîrgurile și satele ținute de castelanul Magochy (Mago-chius)' acaparate din ale episcopiei de Cenad și ale capitlului din Arad sau de la „rebeli“, cens, taxe, cîștig din crîșmărit și altele. Nu puțin aduceau apoi în fiecare an robii și prăzile luate de la dușman. Dijmele din comitatele Zarand, Bekes, Solnocul din afară, Ciongrad, Cenad și Arad, strînse de cetate, pe anul 1560 s-au ridicat la 226472 găleți de grîu și 39274 găleți de orz. în 1563 dijmele din grîne au fost după socoteli: grîu și orz 10 91872 clăi și 146572 grămezi (cumuli), iar în grăunțe 2143% găleți, evaluate la 4400 fl. Se notează aci că mai trebuie socotită și arenda. Dijmele episcopale cetatea le ținea deci prin arendare. Albinele venite în dijmă, 446 stupi sînt evaluați la 200 fl. Miei de dijmă 3716, socotind șase miei un florin fac 619,3374 fl. Banii creștinătății (pecunia christianitalis), adică banii plătiți de neproducători sau sărăcime care nu avea atît ca să dea dijmă, pe anul 1563 au fost 102,86 fl. Dijmele din vin, probabil pe anul 1560, în comitatul Zarand, din tîrgul Mîsca, 7172 găleți (cubuli), din Ineu în 9 buți 317 găleți, din Megyer 3 buți cu 887s găleți, din Felthoth 4 buți cu 144 găleți. în comitatul Arad, din Covăsinț și Ghioroc 4 buți cu 106 găleți, din Radna 2 buți cu 477? găleți, din Păuliș o bute cu 14 găleți. în total găleți 783l/4 M Cifrele nonei ne apar foarte ridicate. N-au fost socotite poate numai pe un an sau poate au venit de pe o arie mai largă. Dijmele anului, care sînt evaluate mai jos la 4400 fl., au venit poate din aceleași șase comitate ca și cele de la 1560. 114 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Pe anul 1562 vinurile din dijmă înregistrate se cifrează la 33337-2 găleți (desigur de pe aria mai largă a comitatelor pomenite). Iar vinurile venite din nonă la 875 găleți. împreună fac 418372 găleți, care, socotind două găleți la un florin, se evaluează la 2092 fl. Darea din aceleași comitate Zarand, Bekes, Solnocul din afară, Ciongrad, Cenad și Arad, pe anul 1555, plătită în două termene cîte 50 dinari, adică un florin pe un an de poartă, s-a cifrat la 4046,50 fl. Căpitanul suprem al cetății, Kerccheny, însă în unul din ani, în 1562 ?, a făcut încasări grele, luînd, din aceleași comitate, la un termen 1,10 fl. de poartă. Luînd la primul termen după 7635 de porți, iar la al doilea după 7438, a strîns 16 580,31 fl. La care s-au adăugat și răscumpărările de robi (prizonieri) turci. în anul următor, cu 2 fi. de poartă, s-au strîns 16 000 11., la care s-a adăugat un alt subsidiu, cu P/2 11., de 12 000 fl., făcînd împreună 28 000 fl n. Fădînd o comparație cu veniturile cetății pe timpul lui Gheorghe de Brandenburg, vedem că veniturile obișnuite se mențin aproximativ la același nivel, arată mai curînd scăderi. Sînt mai mari însă veniturile din grîne. Și se adaugă ca mai mare decît oricare luat în parte venitul crîșmăritului. Acesta crește desigur și prin creșterea o astei, mare consumatoare de băutură. Cît privește venitul din grîne, nu putem preciza oît poate veni din cultură proprie și cît din prestații. Desigur el venea în covîrșitoare pante și acum din prestații. Tot așa și griul vîndut. Se putea vinde însă acum în cantități mai mari nu numai pentru că a crescut venitul din prestații, ci mai ales pentru că veneau cantități mari de grîne și idin dijmele arendate. Se vindea însă desigur și acum numai cu intermitență, din prisosurile produse de dijme sau none, care sînt transformate în bani ceruți de nevoile militare ; crescuse doar considerabil consumația oastei mereu sporite. în ce măsură a ■crescut nona din vreo creștere a agriculturii sau numai dintr-un spor al contribuabililor, iarăși nu se poate preciza. Trebuie să fi crescut mai curînd din sporul contribuabililor. E greu de presupus vreun .spor agricol în condițiile de viață de aci. Ce obligații implicau pentru supuși aceste venituri ale cetății, în acest răstimp, ne-o spune urbariul din aprilie 1559, primul uribariu cunoscut al domeniului. Urbariul înscrie la această dată trei tîrguri (oppida), Gywla, Bekes și Șimand și 37 sate, din care 11 mici, (aproape pustii, în unele nelocuind nici măcar un colon, la care se adaugă alte 32 de sate sau porțiuni de pe alte moșii căzute în stăpînirea sau administrația cetății sau a dregătorilor ei. Satul Fewenyes a ținut înainte de cetate. Acum însă îl s:tăpînește prin donație regală Lucas Jaz. Lekeushaza care ținea ad curionatum satului 91 Veress, op. cil,, p. 383—86. Dările acestor comitate au fost rînduite de împărat cetății Gyula pentru întreținerea oastei. O spun instrucțiunile date comisarilor săi în 1554 : „Et quia Arx Gyula quasi in prima acic periculorum posita est, dicant eidem, quod utrumque Subsidium dicti Comitatus Bihariensis, ac Szolnok medii, unacum Bekes, Szolnok exteriore, Zarand, Orod et Chanad. ac quidquid inde exigi potest ad solutionem et intertentionem gentium in dicta Arce Gyula per nos sit deputatum*..., Johann Christian Eng-el, Geschichte des Ungarischen Reichs und seiner Ncbenldnder, ÎII, Halle, 1801. p. 111. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—.1566 115 Fewenyes și de casa de ocrotire, spitalul sau azilul (xenodochium) din Gyula, acum ține de cetate. Șapte din cale 32 sînt s'tăpînite de turci. Sarcinile iobăgești ale târgurilor se deosebesc în mai multe puncte de cele ale satelor. Se deosebesc în anele privințe și ale târgurilor între ele. Cetățenii târgului Gyula sînt pentru totdeauna liberi și scutiți (in perpetuum liberi et exempti) de toate oensurile, taxele, daturile ordinare și extraordinare și de orice alte plăți, avînd pentru aceasta privilegiu regal. Sînt scutiți și de toate slujbele și muncile, în afară de căratul lemnelor și vinurilor. Această scutire generală însă e excepțională. Celelalte două târguri poartă diferite sarcini. Bekes și Șimand, amîndouă datorează censul, pe care-1 plătesc la două termene, la Sîngeorz și Sînmihai. Bekes plătește la cele două sărbători 75 -|- 75 fl., Șimand 25 + 25 fl. Amîndouă dau dijmă din toate bucatele episcopului și nonă stăpînului de pămînt. La instituirea de jude nou dau tși unul și altul o bute de vin și două vaci de tăiat pentru nevoile cetății. Pe deasupra fiecare mai dă căpitanului sau prefectului cetății Gyula un dar cuviincios. Mai dau, cînd trebuie, peste an, victualii pentru masă, ca vaci, găini, gîște, rațe si alte asemenea. Crîșmăresc vin amîndouă târgurile pro hbito domini terrestris et temporis ratione, adică nelimitat. Sînt în târg două mori, cu nouă pietre, precum și o vamă al căror venit ține de cetatea Gyula. Cît privește obligațiile de lucru, cei din Bekes sînt datori să facă cetății slujbe și munci în jurul piscinelor și în alte locuri. Cei din Șimand sînt .datori cu toate muncile și slujbele (Laboribus et serviliis onmibiis Ic-nentur). Altfel textul de la Bekes vorbește de prăziie și taxele insuportabile, calamitățile pe care trebuie să le îndure din partea turcilor 92. La sate sînt înscrise și numele „coloniior “, printre care mai mul ți „inquilini* și cî-țiva „libertini*. In satul Zenas, de pildă, din 96 înscriși, inquilini sînt 20, în Banhegyes din 68 înscriși inquilini sînt 13, în Bankutha din 43 înscriși inquilini sînt 10, în Felsew Doboș din 17 inquilini sînt 7. în mai multe sate însă nu sînt notați inquilini. Sarcinile iobagești ale satelor nu sînt uniforme. Ele prezintă mai multe variații, chiar cînd sînt cuprinse sub aceleași titluri. Censul se plătește obișnuit împărțit în două părți egale, la Sîngeorz și la Sînmihai. In 17 sate {corect 15) censul e un florin de fiecare colon, adică cîte 50 dinari la cele două termene. Satul Mîsca cu 32 coloni înscriși plătește nu ca satele dinainte „după obiceiul și conumerarea porților*, ci la cele două termene global 6V2 -r 6L/2 fl. Satul Wadas plătește după numărul colonilor, cîte 50 dinari de cap la două termene. Pisky în schimb, cu 11 înscriși, plătește 2 + 2 fl. Altele sînt scutite de cens, ele făcînd alte servicii. Cei din cele 11 sate pustiite dau o taxă nehotărâtă, la cît pot (conveni cu prefectul cetății. Censul obișnuit deci e de un florin de iobag, adică cel hotărît și prin legiuirea dietei din 1514, dar și Cu abateri și scutiri. 92 ...„miseri cives a vicinis Turcis, quorum rapinis et taxis impossibilibus ct assiduis fere ad extremam inopiam et penuriam condescendc"unt crudelius ct ferocius iafcstarentur”, Veress. op. cilp. 288. 116 IOBAGIA în transilvania IN sec. al xvi-lea Dijmă dau obișnuit din toate grînele (frugibus omnis generis) episcopului, iar nonă istăpînului pămîntului. Așa dau icele mai multe sate. în satul Mîisica colonii dau împreună cu străinii și colonii din afară (cum pere-grinis et extraneis colonis), care țin vii pe dealurile lui, la cules stăpînului pămîntului a noua din vinurile lor. Colonii străini mai sînt obligați să dea tot atunci de fiecare bute de vin recoltată 16 dinari. în același timp tot ei, care țin vreo sută de vii aci, (sânt datori fieicare cu dîte o găleată de Gyula de orz. (După 'o altă înregistrare, orz isau ovăz și un pui). Obligații legate desigur de jus montanum. Locuitorii satului mai sînt datori să pregătească burțile goale pentru istrîngerea nonei care treibuie să urmeze, să le umple și umplute să le așeze pe care, căratul lor însă trebuind să-'l facă ceilalți supuși ai cetății. Cei din Pisky dau nona din grîne ca și ceilalți coloni ai cetății Gyula, adăugîndu-se că nu și din cele pe care le seamănă în grădini. La isatul Moricz Herczog se spune ică dau dijme și none ca și ceilalți, dar numai din căpițele de grîu. Cele 11 sate aproape pustii nu sînt datoare cu dijme și none din grîne. Pe domeniu sînt uzuale deci în genere și dijma bisericească, și nona pentru stăpînul feudal, ele luîndu-se din grîne. A noua se ia însă și din vin. Datul din vin is-a transformat și el în nonă, menținîn-du-se și sulte prestații provenind din jus montanum, mai ales pentru colonii din afară (extranei) cultivatori de vii aci. Dijma porcilor, oilor, mieilor o lua stăpînul feudal. în cele 17 sate de la început fiecare colon cu cinci porci e obligat stăpînului său cu un porc. Care are mai (mulți porci, de asemenea trebuie (să dea numai un porc ori cîți are, și dacă are o sută sau două sute. Porcii care nu întrec numărul de patru, se răscumpără cu cîte 4 dinari de calp. Același obicei și în satul Viînători (Wadas), și în cele 11 sate aproape pustii. Cei din Mîisica nu dau dijmă nici din porci, nici din oi. E scutit și satul Wary. Darurile sau daturile colonilor în natură sînt variate. în cele 17 sate fiecare colon dă la Crăciun un dinar, două găini sau pline de grîu ori colac (panem triticum, alias Thortam). Colonii unor isalte dau la acest prilej cîte patru pîini, unii chiar cîte șase. De Paști fiecare colon dă de asemenea cîte un dinar, cîte zece ouă, iar pe deasupra sau două găini, sau un miel, sau o pulpă de porc (perna, șuncă), sau alte daruri de acest fel. Fiecare sat dă pe an una sau două vaci. Unele sate „cînd o cere timpur dau mai multe vaci. Cu acestea, idupă cum spun, nu ar fi daton, dar cum ostașii cetății fără asemenea viictualii cu greu s-ar putea ține, s-au oferit de bună voie să le dea — notează textul. Sîntem într-un timp de mare primejdie turcească. Satul Wary e scutit de aceste daturi. Colonii lui dau în schimb, cînd nevoia o cere, fîn din fînațele lor în cetate pro necessitate. în satul Vînători (Wadas) la Crăciun fiecare iobag dă un colac (Tortam), două găini și un dinar. Tot așa <și la Paști. Pe deasupra zece ouă, o pulpă (perna) isau alte asemenea. Cei din Felsew Doboș și alte două sate dau la Paști 200 de păsări, de gîște sau rațe sălbatice. Alte sate sînt (Scutite. Unele nu au înscrise asemenea daturi, ceea ce nu înseamnă că nu puteau să fie obligate la ele. Ce obligații de lucru aveau satele ? DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—1566 117 Textul valabil pentru cele 17 sate (Spune că sînt obligate la toate slujbele și muncile (omnibus servitiis et laboribus) stăpînului de pămînt necesare în jurul cetății sau în alte locuri. Semănat la ei se practică potrivit cu satele și colonii (pro villae et colonorum ratione). Doar o singură muncă «e determinată : de Crăciun fiecare colon e dator să care pentru cetate un car de lemne. La Mîlsca nu găsim înscrise asemenea obligații. Aci e o vie mică aparținînd cetății Gyula, pe care colonii de aci trebuie să o cultive, să o îngrijească și să o păzească. Satul Reimethehaz e scutit de toate muncile și daturile pe 12 iani. Locuitorii din Wary sînt scutiți de toate censurile, taxele, daturile și alte „venituri“ obișnuite. Aceasta ipentru că ei sînt obligați să dea tot anul, la timp hotărît, oameni buni de strajă pentru paza cetății Gyula, după vechiul lor Obicei. $i numele satului înseamnă „al cetății". Ei trebuie să ițină și patru pescari, care să dea pentru masă tot anul în toate zilele de post și mai ales în timpul Păresimilor (tempore Quadragesimae) cîte două vase (scaffia) de pește. Primăvara sînt datori >să semene în grădinile de răsaduri din jurul cetății și să facă și celelalte munci cerute de cultura acestor grădini. Cei din Pisky isînt și ei datori cu toate serviciile și imunlcile la grădinile de răsaduri din vecinătatea cetății. Iar de Crăciun fiecare trebuie să care pentru nevoile cetății cîte o grindă (trabem) is.au un car de lemne. Cei din Viînători, pentru că colonii de aci sînt cei mai mullți căruțari (plaustrarii), sînt datori să facă roate, obezi, loitre și alte asemenea părți de car, și la nevoie să le și facă sau încheie '(car). Și pentru că sătuli ie lîngă pădure, ei sînt obligați, după vechiul obicei își rînduială, să taie din pădure pe seama cetății Gyula lemne cîte trebuie. Cu căratul lor însă nu 'sînt încărcați : cărăușitul îl fac alți iobagi ai cetății. Cei din Moricz Herczog, scutiți de censuri, sînt datori să cosească fîn sau (să secere) grîne. Sînt datori și cu cărăușit de vinuri și alte servicii și munci posibile. Colonii din Felisew Dolbols, AlsodObos și Sanna, pentru că cea mai mare parte a locuitorilor sînt cărbunari, dintr-o veche rînduială sînt datori ca tot anul să provadă cu cărbuni suficienți, de cîte ori li se cere, cetatea Gyula. Obligație pentru care ei sînt liberați și scutiți de toate censurile, daturile ordinare și extraordinare. De Crăciun fiecare colon cară pentru cetate un car de lemne. în timpul secerii fiecare e dator să secere sau să cosească (defalcare) o căpiță (capetia) de grîu sau orz, să o ducă cu caii isăi la ișură (in horrea) și să o așeze în stog. Sînt de asemenea datori ou toate serviciile și muncile, mai ales în jurul piisicinelor, șanțurilor și apaductului (aquaeductus) cetății Gyula. La satele Șomoșcheșului doar atît se notează că sînt obligați la toate muncile și serviciile. Iobagii domeniului fac deci diferite servicii și munci cerute de nevoile cetății, lucru la cetate, cărături, tăiat, cărat de lemne, făcut de cărbuni, lucru la vie, la grădinile de legume, pesicuit și altele, repartizate pe sate, din care mai multe își au obligațiile lor specifice, stabilite prin repartiții anterioare și devenite obicei. Muncile agricole propriu-zise se arată reduse. 118 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Ceea ce înseamnă că și pămîntul de cultură propriu al cetății, pămînt de arătură, fînaț, vie trebuie să fi fost redus. Reiese aceasta și din texte. La Gyula, de pildă, se spune că e în acest oraș și un prae diurn, ținînd de cetate, cu pământuri de arătură, fînațe și alte apartenențe, în care se pot crește vite (animantia allodialia), La cele 17 sate textul vorbește de semănăturile pe care trebuie să le facă. în Mișca cetatea are o mică vie. în Wary colonii fac și dau fîn pentru cetate de pe fînațele lor după nevoi. Se sau economice ale cetății și domeniului. DOMENIUL CETĂȚII GYULA LA 1519—.1566 125 Mai ales cele agricole nu au o asemenea periodicitate. Ele se exprimă în genere global, în anumite cantități de pămiînt de cultivat și cîte o zi, două de secere sau de coasă pe an. Acea o zi pe săptămînă .stabilită nu putea să fie decît doar o normă sau o limită virtuală la care să se poată raporta obligațiile de muncă. Toate obligațiile de muncă, firește, căci numai cele agricole, după obligațiile de lucru .sau după cantitățile de semănătură care trebuia făcută pentru .domeniu, nu se puteau ridica încă la un cuantum anual corespunzând la o zi pe săptămînă. Domeniul a pornit totuși pe noul drum, încet, hărțuit desigur nu numai de dificultăți externe, ci și de rezistențe interne față de această trecere și la o economie proprie și mai ales față .de munca obligatorie pe care ea o aducea cu sine, pînă oînd, cu căderea cetății, întreg procesul sufere o întrerupere sau o deplasare prin căderea sub un nou regim economic și politic. VII. „PRIVILEGIUL» SATULUI MARIN ÎNTĂRIT LA 1539 Cu data de 25 mai 1539 priorul general al .călugărilor eremiți paulini, la cererea foarte «stăruitoare a colonilor români (coloni noștri Valachi) din Marin (Maron), ținînd de mănăstirea lor .sf. Fecioară din Sălagiu (Zilag), de a le reînnoi și restabili „vechiul privilegiu al libertății" (privilegium anti-quum libertatis), le reînnoiește privilegiul de care s-au bucurat și înainte 1. „Privilegiul" stabilește de 'fapt sarcinile feudalie ale colonilor. In dica sandi Michaelis, adică în cenls, idolonii trebuie să plătească capitatim quaelibet sessio, ,adică individual de fiecare «sesie cîte un florin, iar jelerii (inquilini) fiecare cîte 25 dinari. Cîte trei coloni trebuie să dea anual un bou de tăiat de trei ani, pe care -dacă nu-1 pot da, (să plătească un florin și în aceeași ondine și ceilalți2. Trebuie să mai dea capitatim la Crăciun cîte un pui. Voievodul lor trebuie .să dea un căprior (unum hinnulum, vulgo ewz), și dacă nu-ll are, să dea un bou de tăiat. E dator de asemenea să dea iarna o pătură (lodicem), pe care dacă n-ar avea-o, să plătească un florin. Cane dintre coloni va fi avînd în ‘fiecare an roi e dator din zece cu un stup, și dacă nu va fi avînd zece, atunci de toți stupii cu miere e dator să plătească cîte doi dinari 3. De asemenea, cei care vor fi avînd turmă de oi trebuie ă le secere, să le strîngă și să le care 25 26. în timpul coasei, cei care aveau soartă întreagă coseau două zile, cei cu jumătate, o zi. Pentru satele românești nu e înscrisă deosebit o slujbă. Desigur pentru că concurau și ele la aceste munci. Cel puțin la cosit, secerat, strîns, cărat, dacă nu și la arătură. La cosit nici altfel nu se spune că îl fac numai satele ungurești, în tot cazul, în șirul abuzurilor lui Pavel Bank și slujitorilor săi, cum vom vedea, apare și la satele românești întreg șirul muncilor agricole : arat, secerat, cosit, strîns, cărat. Pămîntul alodial înregistrat constă din pămînturi de arătură și fînațe. în satele Ciceu-Mihăiești, Uriu, Cristeștii Ciceului, Mănășturel, Urișor, Coplean și Cășeiul de Jos împăratul are pămînturi de arătură care se lucrează alternativ (adică tot al doilea an, după sistemul celor două cîm-puri), vreo 177 de iugăre20. De asemenea, în aceleași sate mai are fînațe, cosite iarăși alternativ (jumătate anual), vreo 100 de iugăre27. în satele Lăpușului nu se înregistrează pămînturi alodiale. Cele vreo 177 iugăre de pămînt de arătură, lucrat alternativ, socotind de două pluguri iobăgești un iugăr, presupune 177 de pluguri. Unul din satele în care împăratul are pămînturi de arătură și finețe, Cășeiul, e românesc. Mori sînt înregistrate patru pe domeniu, una în Reteag cu patru pietre, alta în Cristești cu două pietre, alta în Lăpuș cu două pietre, alta în Giurgești cu o piatră, în total 9 pietre de moară. După felul cum sînt înregistrate 28, sînt de sigur mori ale domeniului. în tot cazul pe un domeniu atît de mare morile nu se puteau reduce numai la atîtea. Pe domeniul mult mai mic al Gherlei, am văzut, s-au înregistrat 24 roți de moară. în cele trei sate atribuite voievodului Transilvaniei, Francisc Kendy, se înregistrează o moară bună cu trei pietre în satul Chirău. Episcopul român avea și el o moară, nou ridicată, aproape de Cîțcău. Să crîșmărească vinurile (stăpînului) n-au avut în obicei nicicînd înainte, decît doar ca o facere de bine crîșmăreau, în ajutorul dregătorului (in subsidium officialis), o bute sau două de vin. Din ceea ce se înțelege că crîșmăreau doar pentru dregător, din vinul lui firește. Cînd însă principii unguri, adică nu domnii Moldovei sau imperialii, au ținut domeniul, se crîș-mărea la trei termene pe an, anume la Crăciun, la Sîngeorz și la Rusalii, uneori 20, alteori 25 de buți de vin (vasa vini). Crîșmăreau desigur vinurile date de domeniu. Am văzut, și vinurile venite în dijmă erau fie duse la Rodna, fie crîșmărite aci. Și, vom vedea din socoteli, pentru crîșmărit se mai și cumpăra vin. Pe timpul stăpînirii domnilor Moldovei deci un crîșmărit în folosul domeniului nu era în obicei. îl practică însă stăpînii feudali locali, desigur Andrei Bathory și Pavel Bank. 25 „demetere, comportare et importare". 26 „terras arabiles, que alternis annis coluntur, circiter iugerum centum septua-ginta septem." 27 „Item in eisdem possessionibus habet regia maiestas fenilia, que alternis annis pro media parte defalcantur, iugerum circiter centum“. Expresia „alternis annis pro media parte defalcantur". se pare, înseamnă că se coseau jumătate anual, alternativ, după același sistem bienal. 38 „Item habentur molcndina quatuor". DOMENIUL CETĂȚII CICEU LA 1553 149 Vămi (thelonia) erau cinci pe domeniu, vama de Reteag, vama de Urișor arendată cu 9 fl., vama de Șomcut arendată cu 10 fl., vama de Lăpuș și vama de Sînmarghita. Despre pescuit doar o singură mențiune : aproape de Cristești e o piscină pustie, fără apă, fără pește. Gloabele se impun după obiceiul țării (secundum regni consuetudinem). Pentru apărarea și purtarea pricinilor colonilor era aci procurator, căruia pentru serviciile lui i s-au dat din venitul domeniului 12 fL, de la moară 16 găleți de grîu, postav pentru o haină (panum lorgys ad unam vestem) și doi porci îngrășați, pe deasupra avînd și dregătoria (offi-ciolatum) a trei sate, desigur veniturile ei. Sub cetatea Ciceului e o carieră de piatră de moară (fodina lapidea molaris). Colonii satelor Ciceului plătesc de fiecare piatră de moară (scoasă) drept vamă (pro thelonio) patru dinari, cei din afară (externi) însă opt. iln cele ținînd de Lăpuș e o mină de argint (fodina argentea), care acum e cultivată de magistrul (sau meșterul) Adam, tîrgoveț din Bistrița. O ținea desigur în arendă. Domeniul, de la 15 iulie 1552 pînă la 22 septembrie 1553, a fost „ocupat" și ținut în folosul lui Paul Bank 29, deci un an, două luni și opt zile. Pe acest timp au fost luate, prin dregătorul său Mihail Themeswary, următoarele venituri „legitime" : Cens de Sînmartin pe anul 1552 Cens de Sîngeorz de la români............................... Dare regală (dica regia) darea de 99 dinari (de poartă) în plus de fiecare colon (poartă) cîte 2 d. . Suma întreagă a plăților bănești în grîne s-au luat (perceptiones bladontm) : în dijme 30 : grîu, găleți (cubuli) ovăz găleți (cubuli) orz găleți (cubuli) mei găleți (cubuli) mazăre găleți (cubuli) cînepă cu sămînță și fără sămînță numită paskontza (cînepă cu floare) sămînță de cînepă, găleți, sămînță de in găleți, vinurile dc dijmă (vina decimalia) porci de la pășune (cespitales) (1552 ?) 925 fl. 143 fl. 648 fl. 12 fl. 1728 fl. 750 270 40 80 1 și 5 mierțe (octualia) 160 clăi (gclime) 4 1 și 5 mierțe (octualia) 39 (buți) 31 19 „ad rationem domini Pauli Bank occupata sunt bona ista et possessa“. Paul Bank a fost castelanul cetății Gherlei între 1540—1548, apoi pînă la 1552 și cornițele suprem al comitatului Solnocul Interior. în 1552 e vicevoievod al Transilvaniei. Adept al lui Gheorghe Martinuzzi, după mcartea lui totuși el a predat cetatea generalului Castaldo împreună cu tezaurul călugărului. A jucat rol însemnat politic pe lîngă Cas-taldo și Andrei Bathory. Makkai, op, cit,, p. 48, nota 75. 30 Probabil din dijme și ako, posibil nu numai pe 1552 ci și pe 1553, căci pînă la 22 septembrie 1553 s-au putut lua și a două oara. 50 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA stupi (alvearia apum) (1552 ?) 15 quinquagesima oilor, caprelor, mieilor 31 800 banii de răscumpărare (pecunie redempcionales) a oilor, porcilor, stupilor, la mîna lui Mihail Literatus (provizorul domeniului) banii dc răscumpărare a porcilor de la pășune și a stupilor porci de la pășune pe 1553 stupi în 1553 din semănăturile de grîu făcute de coloni (în 1552 ?) au venit grîul venit (în 1553 ?) după plugurile iobagilor face Acestea au fost strînsc și cărate la Dej de coloni. Au mai fost puși să samene ISO găleți de ovăz, cumpărat care au venit 1135 clăi31 32 33. 48 fl. 38 fl. 38 13 271 găleți 800 clăi pe banii proprii82, din Au fost cărate și acestea la Dej. Restanțe ale acestor semănături mai sînt 95 la Dej. Fînul împăratului de pe domeniul Ciceului a la Dej. Nu se dă aci însă cantitatea. Venitul a patru mori pe 1552 : găleți ovăz. fost strîns Sînt cărate și acestea și el și cărat de coloni mei Din patru vămi pe 1552 Din crîșmăritul vinurilor, care altfel nu dijmă s-au crîșmărit 26 buți cu 402 123 în obicei, găleți 5 mierțe (octualia) găleți 1 mierță ,, 56 fl. din vinurile venite în Pentru crîșmărit s-au cumpărat insă 217 buți (vasa) acestea au fost crîșmarite cu cîștigul face de vin cu 250 fl. 1 301,36 fl. 2 432,22 fl. 1 130,64 fl.34 în tabăra de la Sebeș (Caransebeș) rînduite fiind de dietă provizii (victualia), după numărul porților, Paul Bank a trimis de pe domeniul Ciceului, prin provizorul Francisc Zagor, 260 de găleți de făină, 531 de găleți de ovăz. Aceasta ținea de obligațiile publice ale iobagului, în legătură cu întreținerea oastei. Așa era și „darea regească" de 99 de dinari de poartă înregistrată în act. E darea către stat, care era strînsă de stăpînul domeniului -pentru stat, de aceea a fost și ea înregistrată. Aceasta e cu atît 31 Desigur pe un an, căci se lua la Sîngeorz. 32 „propriis pecuniis emptos“. Nu e clar dacă ovăzul de sămînță l-a cumpărat domeniul sau chiar iobagii ? Obiceiul era ca domeniul să dea sămînță. Prin abuz însă puteau fi constrînși și iobagii să semene cu sămînță lor, în hotarul propriu. 33 Găleata de ovăz semănat a dat deci abia 6 clăi. 34 Corect: 1130,86 fl. Cîștigul e de 87%. Un crîșmărit atît de mare și cu asemenea cîștig nu putea să fie decît în afara obligațiilor domeniului, făcut poate direct de oamenii lui Pavel Bank, și presupune și o oaste consumatoare. Poate s-a făcut chiar în tabără. în tot cazul, în ascultarea satelor nu se înregistrează plîngeri pentru criș-mărit. Doar cei din Reteag se plîng că dregătorul le-a luat vinul cu prețul cu care a voit el, făcîndu-le cu aceasta o pagubă de 200 fl. Acestea sînt desigur achiziții de vin pentru crîșmărit. Crîșmăritul înscris e deci excepțional, nu reprezintă crîșmăritul obișnuit al domeniului sau venitul lui obișnuit din crîșmărit. DOMENIUL CHTÂȚH CICEU LA 1S58 151 mai explicabil, cu cît stăpînul feudal al domeniului era însuși împăratul, stăpîn feudal și stat suprapunîndu-se. La venituri mai trebuiau adăugate censul satelor Lăpușului sau venitul indicat de 100 fl., vitele de tăiat, darurile cnejilor, gloabele. în ansamblul veniturilor domeniului o sursă principală se arată a fi censul. Cu el poate rivaliza uneori crîșmăritul. Amîndouă sînt venituri bănești. Din veniturile în natură pe primul plan se ridică dijmele. Cele din semănături înscrise, inclusiv din darurile numite ako, se ridică la o valoare de aproximativ 750 fl. E posibil însă ca să fie de pe doi ani. Cele din vin, socotind 4 N. Kiss Istvân, 16. szâzadi dezsmajegyzekek, Budapesta, 1960, p. 416. SATELE DIN BIHOR ȚINÎND DE DOMENIUL CEHU-SILVANIEI LA 1569 223 O distincție se face doar în Petreu, unde după 34 nume de coloni necalificați dar desigur unguri, sub titlul Walachi sînt înscriși 35 de români și aceștia însă adesea cu nume ungurești5. Români trebuie să fie și în Cetariu, care se găsea între Albiș și Petreu, cel puțin în amestec, căci la 1552 apare chiar Chyathar valakorum6. Numele de Olah, indicînd dacă nu sigur un român acum (el poate fi și asimilat sau în curs de asimilare), cel puțin originea românească a celui numit, apare de mai multe ori și în mai multe din satele înscrise. în Sălacea de pildă apare de șapte ori. în Cheț apare de cîteva ori numele de Crainic : Stephanus Kraynak, Elias Kraynach, Joannes Kraynak, Andreas Krainak. Dar e evident numai nume. Sînt printre cele înscrise și nume care pot fi bănuite de românești, dar numai după nume, scrise adesea corupt, sub forme străine sau sub forme ungurești, am mai spus-o, e greu de încercat distincții. Censul, în majoritatea cazurilor (14 sate), e înscris ca plătindu-se în sumă globală, fie la două termene, obișnuit la Sîngeorz și Sînmihai, fie la un termen, la Sînmihai sau la Sînmartin. La opt din sate nu sînt înscrise sumele, ci numai criteriile de impunere a censului. Censul celor 14 sate, avînd înscriși 639 coloni sau coloni cu sesie întreagă, 143 cu jumătate sesie, 71 inquilini, totalizat se cifrează la 551,53 fl. Sumele cele mai mari le plătesc cele două tîrguri. Sălacea, cu 178 coloni cu sesie întreagă și 15 inquilini, plătește la Sîngeorz 67,50 fl., la Sînmihai 67,50, deci 135 fl. pe an. Marghita dă censul tot la două termene, dar cuprinzînd în suma lui și răscumpărarea serviciilor și crîșmăritului, anume la sf. Margareta 110 fl., la sf.e Nicolae iarăși 110 fl., deci 220 fl. pe an. Această sumă o plătește avînd înscriși 125 coloni cu sesie întreagă, 33 cu jumătate sesie, 5 inquilini. Scăzînd aceste sume din total, rămîn pentru 336 coloni sau coloni cu sesie întreagă, 110 col. cu jumătate sesie și 51 inquilini din sate, 196,53 fl. Criteriile de repartiție a censului nu sînt uniforme. La Abrămuț se spune că censul de Sîngeorz e incert, el fiind plătit după cum supusul e de sesie întreagă ori medie, sau inquilin. Cei care pot fi găsiți ca fiind cu sesie întreagă (sau cu jumătate sesie) plătesc cîte 25 d., inquilinii cîte 12 d. și un obol, adică jumătate, iar la Sînmihai tot așa. Adică colonii plătesc cîte 50 d., jelerii cîte 25 d. anual. La Albiș alt criteriu. Aci dau censul după vite. Indiferent dacă colonii sînt de sesie întreagă sau de jumătate sesie, cel cu zece sau cu opt boi dă un florin, cel cu șase boi 75 d., cel cu 5 Walachi Joannes Kys Georgius Chohor Petrus Nagy Joannes Filep Lucas Radul 'Petrus Zylagj Stephanus Radul Thomas Kys Mattheus Bohos Mattheus Tiuadar Marcus Szwch 6 Jako Zsigmond, Relicta Georgii Pasko Mattheus Kozma Joannes Georgy Andreas Pasko Michael Lukach Michael Kysde Andreas Nagy Thomas Moso Michael Charnaho Georgius Pap Rlcta Joan. Lynko Stephanus Ruz Biharmegye a torok pusztitâs elott, Georgius Krazno Andreas Ferency Rlcta Joan. Turkul Gallus Zylagy Simon Tiuadar Tiuadar Kolcha Petrus Sylep Andreas Krachul Rlcta Lucae Czopor Petrus Wegh Andreas Szwch Michael Szynke Budapesta, 1940, p. 224—25. 224 IOBAGIA IN TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA patru 50 d. și așa mai departe. Cei care nu au boi și cai dau de casele lor cîte 16 d. în Crestur censul îl dau la Sînmartin, fiecare colon cu sesie întreagă dînd 50 d., cel cu jumătate 25 d., ceea ce trebuie să se cerceteze prin jurămînt atunci cînd trebuie plătit censul. în Buduslău, cel cu sesie întreagă dă, la Sînmartin, un florin, cel cu jumătate 50 d., jelerul 25 d. în Otomani criteriu asemănător, dar totuși nu identic, cu cel din Albiș : de zece boi un florin, de șase boi 50 d., de patru boi sau doi cai 25 d., iar cei fără vite dau după casele lor cîte 13 d. în Săcuieni, cei cu zece sau opt boi dau 1 fl., cei cu șase boi 75 d., cei cu patru cai sau patru boi 25 d., iar cei care nu au vite dar au casă dau cîte 12 d. și un obol, adică 127a d. Așa dau și cei din Twlogd. In Tîrgușor, la Sînmartin fiecare supus avînd plug întreg cu vite, (pentru el) dă 50 d., cel cu doi cai sau patru boi dă 25 d., iar cei fără vite, dar avînd casă, trebuie să dea și aici 12 d. cu obol, adică 1272 d. în genere deci criterii asemănătoare : censul se plătește după calitatea de colon sau de inquilin, după mărimea sesiei, după mărimea plugului sau numărul vitelor de jug. Dar cu cîte variații ! Plătesc o sumă mai mică și cei care nu au vite, dar au casă. Din criteriile de impunere aflăm sau putem presupune că se lucra și cu cai. Darea fertonidui apare și ea, dar numai în vreo cîteva locuri. în Petreu ungurii dau la trei termene pecunias ferton. Fiecare colon cu sesie întreagă dă la Sîngeorz, la Crăciun și la Sînmihai cîte 4 d. De asemenea ungurii avînd pluguri trebuie să dea, după numărul plugurilor, cîte 25 d. în Vășad la Crăciun fiecare colon cu sesie întreagă dă 7 d., cu jumătate sesie 3 d. cu obol, adică 372 d., la Paști cei cu sesie întreagă cîte 4 d., cei cu jumătate cîte 2 d. Dat care e desigur același ferton. în Tarcea dau pecunias ferton fiecare, fără deosebire (sine discretione) cîte 8 d., la Paști cîte 4. In Otomani, sub titlul fertonului dau de Sîngeorz cei cu sesie întreagă cîte 4 d., cei cu jumătate cîte 2., iar la Sînmihai cei cu sesie întreagă cîte 5 d., cîte o găină și o pîine, cei cu jumătate cîte 2 d. cu obol și cîte o găină. în Tîrgușor, cei care au semănături dau pe la Crăciun de iure cîte 11 d. Nu se spune sub ce titlu îi dau, dar posibil tot sub al fertonului. Darea fertonului deci, chiar dacă admitem și omisiuni, nu se arată a fi generală. Darurile și ele sînt generale. în Sălacea fiecare dă de Crăciun cîte o găină și cîte o pîine, iar satul un bou de tăiat (unum bovem mactabilem). în acest an au fost luați doi boi. Desigur, aceasta trebuie să se înțeleagă că un bou sau doi dă tîrgul, nu fiecare individual. Cei din Marghita dau și ei cîte o găină de Crăciun. Mai trebuie să dea, împreună, trei măsuri (mediaș) de unt și trei măsuri de miere. Cei din Cheț dau unt și miere cu Marghita. Străinii care duc lemne din pădurile de aci dau cîte 2 d. (de carul de lemne). Cei din Albiș dau găina de Crăciun și o vacă de tăiat. în Cetariu dau de Crăciun cîte o găină și cîte o pîine. Tot așa și cei din Petreu. Mai dau însă și un june de doi ani, De vită de tăiat însă sînt scutiți de doi ani. Vășad dă la Crăciun un bou de tăiat. în Otomani, la Crăciun colonul cu sesie întreagă dă o jumătate de găleată (cubulus) de ovăz, o găină și o pîine, cel cu jumătate sesie, jumătate din acestea. Dau apoi împreună o vacă de tăiat. La celelalte sate, la unele lipsesc daruri în text, la altele textul face trimitere la obiceiul din alt sat. Lipsa lor din text nu înseamnă SATELE DIN BIHOR ȚINÎND DE DOMENIUL CEHU-SILVANIEI LA 1569 225 numai decît că nu puteau să fie. Boul sau vaca de tăiat însă desigur nu o dădeau toate, căci asemenea dat, important pentru stăpînul feudal, chiar dacă am admite și omisiuni, e greu de crezut să fi fost atît de consecvent omis. Nu s-ar fi înregistrat numai vreo 5—6 vite de tăiat, cîte sînt înregistrate. Din semănături aci se ia și dijma și nona. Dar iarăși cu mai multe variatii. Cei din Abram dau nona din grîu, orz și ovăz. Pentru dijme însă fiecare colon cu semănătură dă cîte 6 d. ; poate de căpița sau claia venită în dijmă ? Cei fără semănătură dau iarăși cîte 6 d., dar aceștia trebuie să fie banii creștinătății. Cei din Abrămuț dau și dijmă și nonă. Cei din Sălacea nu dau nona, dar dau dijma din grîu, orz, ovăz, ca și în alte locuri. Fiecare dătător de dijmă mai dă cîte 8 d. Ex vico Szenlgyorgy (desigur o parte sau stradă a tîrgului) dijma din semănături se dă preotului tîrgului. Marghita dă iarăși și dijma și nona din grîu, orz și ovăz împăratului. Dijmuiții aci dau cîte o găină. Cei fără semănături dau cîte 6 d. Tot așa și în Cheț, Albiș, Cetariu. Cei din Olosig nu dau none din semănături ci numai dijme, și nu în paie, ci în grăunțe. Acestea trebuie să le dea în Sătmar. Cei fără semănături și aci dau cîte 6 d. Și cei din Vășad dau numai dijmă. Dijmuiții și aci dau cîte o găină. Cei fără semănături însă dau cîte 8 d. în Puzta Apathy și Tarcea ca în Vășad. Tot așa și în Crestur ; cei fără semănături aci însă dau cîte 4 d. în Șimian, Galoș-Petreu, Bogomir, Șilindru, Otomani dau iarăși, deodată, dijma și nona din grîu, secară, orz și ovăz. Dau de asemenea cei dijmuiți găina, cei fără semănături cîte 6 d. La Otomani se notează însă că nu dau pecunias christianitatum pentru că fiecare are vie. E vorba de viticultorii fără semănături. Cei care nu au însă nici vie, plătesc 6 d. în Săcuieni dau iarăși numai dijmă, găina pe care o dau la timpul dijmuirii și cei 6 d. pe care-i dau cei fără semănături sau fără vii. Tot numai dijma o dau și în Tîrgușor. Aci însă nici cei fără semănătură nu trebuie să dea nimic, nici cei cu semănătură nu mai trebuie să dea găina ca în alte locuri. Variații deci de la sat la sat. Nona din semănături nu e generală, nu o dau mai multe din sate, fără să se dea vreo explicație de ce. E generală încă dijma, pe care o ia stăpînul feudal. E obișnuită găina pe care o dau la timpul dijmuirii cei supuși la dijmă, adică cei cu semănături, și banii creștinătății pe care-i dau cei fără semănături, 4, 6 sau 8 d. Nu știm, dacă și în alte sate era în uz datul dijmei în grăunțe, cum e în Olosig. Registrele de dijmă din secolul al XVI-lea păstrate nu cuprind nici una satele în această grupare. Cele mai multe din satele tratate aci nici nu apar în registrele de dijme. Să desprindem din aceste liste doar Marghita, care e mai mare și care apare în registre de două ori cu di jma din semănături și odată cu dijma din vin. Cu dijma din semănături apare la 1588 și la 1599. La 1588 sînt înscriși 108 dătători de dijmă și 26 plătind banii creștinătății, în total deci 134, mai puțin deci decît în urbariul și registrul 226 IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA de dijmă din 1569. Cei 108 dijmuiți au în total 2646,17 clăi, dînd o medie de 2472 clăi, dar care se repartizează astfel : clăi 2-10 11-26 30-54 60-123 44 33 16 15 Covîrșitoarea majoritate a celor dijmuiți, adică 77, au sub 30 de clăi, iar 26 nu au semănătură. Dar sînt aci, la cealaltă extremă, și 15 care au 60 sau peste 60, din care 7 au peste 80. Unul din ei are 90, altul 100, iar cel cu mai multe clăi are 123, claia socotită la 26 de snopi. Aci se întrebuințează pe scară largă secerători. Registrul înscrie nu mai puțini de 177. Interesant e că și cei cu zece sau mai puține clăi întrebuințează secerători, toți cei 44 dijmuiți au înscris și cîte un secerător, în total deci 44. Cîte unul au obișnuit înscris și cei cu 11—26 clăi, doar unul din ei are înscriși 3. Cei 16 cu 30—54 de clăi însă au înscriși 42 secerători, fiecare avînd cîte 1, 2, 3, într-un caz chiar 4. Iar cei 15 înstăriți au înscriși 57 de secerători, fiecare cîte 3, 4 sau 5 7 8. Secerători se întrebuințează pe scară întinsă în această regiune producătoare de grîne și de vin, mai ales în tîrguri. Dar și în sate. Deosebirea e doar că în sate îi întrebuințează mai mult înstăriții, pe cînd în tîrguri îi întrebuințează frecvent și cei cu producție mai mică. Aceasta desigur pentru că tîrgurile sînt mai mari producătoare de vin și deci au și posibilități mai multe de a întrebuința muncă salariată. Producția mică de grîne a celui care întrebuințează totuși secerător se completează desigur cu o mult mai însemnată producție de vin. în tot cazul Marghita e printre tîrgurile care întrebuințează mai mulți secerători. în Petreu sînt înscriși 30 dătători de dijmă și 7 plătind banii creștinătății. Cei 30 au 840 de clăi din care 12 au 85/10 clăi, 7 au 111/24, 6 au 222/18, iar 5 au 420 clăi. Cel mai înstărit are 135. Aceeași însemnată diferențiere deci. Aci registrul nu înscrie secerători, deși cu siguranță se întrebuințau. Registrul de dijmă din 1599, dacă e complet, arată o mare cădere, în Marghita nu mai apar acum decît 41 dătători de dijmă, plus 11 plătind banii creștinătății. Producția de grîu nici ea nu se ridică decît la un total de 646/11 clăi. Cei mai mulți, 34, au și acum sub 30 de clăi, din care 19 sub zece. Abia șase au 30 sau peste 30, din care numai unul 60 de clăi. Numărul secerătorilor a scăzut și el la 39. Cel cu 60 de clăi are înscriși și acum 5 secerători. Sînt mai mulți și cu 2, 3, 4 secerători. Sînt și mai mulți acum însă cei cu numai unul sau nici unul. Fără nici unul sînt 21 3. Față de 1569 cifrele ne apar de-a dreptul neverosimile. Tîrgul să fi fost împărțit între doi stăpîni sau depopulat ? E vorba aci desigur nu numai de deficiențe de conscripție sau de o recoltă slabă, numai de ceva cu totul accidental, ci și de o decădere reală, de pieire sau fugă, temporară sau definitivă, de populație, în urma pustiirilor războiului, decădere care se poate constata în genere în aceste părți. Cît de durabilă ai fost această cădere vor putea arăta doar raporturile ulterioare. 7 Kiss. op. cit., p. 673. 8 Ibidem, p. 855. SATELE DIN BIHOR ȚINÎND DE DOMENIUL CEHU-SILVANIEI LA 1569 227 în ce privește dijma din vin, sînt în uz și dijma și nona, dar nu cu aceeași consecvență. Dacă dijma e generală, nona e mai puțin. Există un paralelism între dijmele din semănături și cele din vin. Unde se ia și dijma și nona din semănături, se iau amîndouă și din vin, unde se ia numai dijmă din semănături, numai dijmă se ia și din vin. Vii au aci cele mai multe din sate, se notează de mai multe ori că au dealuri de vii bune. De multe ori se înregistrează și cantitatea obișnuită a vinului venit în dijmă, care poate varia în plus sau în minus, firește, după productivitatea anului, aruncînd o lumină și asupra producției anuale de vin a supușilor. în anul trecut în genere nici aci nu s-a produs vin și deci n-a venit nimic în dijmă. Dar venea obișnuit în alți ani. Cei din Abram au vii în dealul Marghitei și acolo dau dijmele din vin. în Abrămuț, care da și dijma și nona, venitul anual al lor e doar una sau două ,,tina“ 9 de vin. Sălacea nu da nona, ci numai dijma. în anul trecut n-a venit nimic nici aci. Puteau veni însă uneori 75, alteori 80 sau 100 de buți de vin. Ceea ce indică producția mare de 750, 800, 1000 de buți de vin a tîrgului sau în hotarul lui. In Marghita se lua și dijma și nona pentru împărat, totuși nu vin mai mult de 20 sau 25 de buți anual, indicînd deci o producție mult mai mică. în Albiș, din dijmă și nonă vin două sau trei buți anual. în Olosig, numai din dijmă pentru împărat vin 10, 12 buți de vin. în Vășad se ia iarăși numai dijmă, dar n-a venit nimic, nici în anul trecut și nici în celălalt, căci abia au început să cultive viile. Au podgorie mică. Numai dijmă se ia și în Puzta Apathy, aducînd anual 10, 12 buți de vin. în Tarcea au venit în anul trecut, iarăși numai din dijmă, cinci buți medii de vi’n (vasa vini media). Altcîndva însă vin 12 buți, dar și mai mult sau mai puțin. în Galoș-Petreu dijma aduce una sau două buți. în Buduslău, iarăși numai dijma aduce una sau două buți medii. în Săcuieni tot numai dijma aduce vreo zece (buți), în Tîrgușor două, trei buți. în celelalte sate nu sînt înregistrate dijme din vin, desigur nu aveau vii. După aceste date puteau veni anual din dijma și nona vinului de aci vreo 143—181 de buți (desigur buți medii) de vin. Ceea ce indică o producție de 1320—1670 buți de vin anual. Acestea raportate la populația satelor producătoare de vin, de 784 înscriși, dau în medie aproximativ 1,5—2 buți de cap de familie. în Sălacea (cu Abram împreună), la 223 înscriși vin 750—1000 de buți producție, deci peste 3—4 buți de cap de familie. Raportul acesta însă poate nu e real, în cifre au intrat desigur și extranei. Pentru dijma vinului avem registrul chiar din anul urbariului, 1569. El are însă neajunsul, despre care ne vorbește și textul urbariului, că ne dă cifre pentru un an cu recoltă foarte slabă, care nu poate reprezenta nici pe departe recolta obișnuită. în toate tîrgurile și satele înscrise apar astfel aproape numai mici producători de vin, ceea ce nu poate fi real10. Nici calculele diferențierii nu pot fi prin urmare concludente pentru starea generală. 9 tinna, măsură de vin corespunzînd în genere cu 42,4 litri. Kiss, op. cil.. p. 12. 10 Kiss, op. cil., p. 403—416 228 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Partea preotului din dijme e înregistrată de trei ori. în Sălacea preotul primește dijma semănăturilor ex vico Szentgyoergy, din alte locuri nimic. în Marghita, preotul primește a 16-a parte din dijma vinului și semănăturilor. Dă însă și el un florin. în Cheț primește a 16-a parte din dijma vinului, semănăturilor și mieilor. Trebuie să plătească însă și el pro categrali (greșit desigur în loc de catedrali) un florin. în alte locuri nu se mai pomenește de partea preotului, ceea ce nu înseamnă însă că el nu poate avea părți din dijme și în alte sate. Dijma mieilor și a stupilor e generală. Excepție de la dijma mieilor fac numai românii. După textul de la Sălacea trebuie să dea din miei și stupi (de agnis et apum alvearium) dijmă întreagă, răscumpărînd pe cei sub sau peste zece, din care nu se poate lua dijmă, cu cîte 2 d. Text care se repetă și la alte sate. La altele se repetă obișnuit numai faptul că din miei și stupi sau roi (de agnis, apum examinibus) dau dijmă întreagă (adică unul din zece), ca și în alte locuri, adăugîndu-se uneori că și răscumpără ca în alte locuri, sau că o dau cum suis accidentys, cum omnibus accidentys sau cum suis attinentiis. Dijma porcilor e iarăși generală. în Abram dau din porcii de la ghindă dijmă întreagă, răscumpărînd porcii mai mari, care nu erau dij-muiți cu cîte 4 d. în Sălacea, în schimb, se ia un porc de turmă, răscumpărînd pe cei sub zece (din care nu se putea lua dijmă), pe cei mai mari cu cîte 4 d., pe cei mai mici cu cîte 2 d. Acesta e desigur obiceiul dijmei porcilor de la iarbă. în Marghita se ia dijma porcilor de la ghindă. Se ia anume dijma întreagă, răscumpărînd pe cei mai mari cu cîte 4 d., pe cei mai mici cu cîte 2 d. Acesta e obiceiul și în satele următoare. Satul Olosig însă spune că n-a dat nicicînd dijma porcilor. în Vășad dau iarăși unul de turma de porci de la pășune (ex singulo porcorum grege pascua-lium), răscumpărînd tot cu 4 și 2 d. Obicei care se repetă iarăși la cîteva din satele următoare. Așa e și la Săcuieni, Tîrgușor. La Săcuieni se precizează că se ia unul de turmă oricît ar fi ea de mare. La Șimian, în schimb, se spune că din porcii de la pășune nu dau nimic, dar, cum au păduri producătoare de ghindă, dau de acolo ex porcis magna decima, cu aceeași răscumpărare. Obicei valabil iarăși pentru cîteva din satele următoare. Numai în Buduslău mai întîlnim o excepție : din porcii lor aceștia nu dau nimic, decît cei care au porci trebuie să plătească cîte 2 d. Avem deci două feluri de dijmă a porcilor, una de la ghindă, care e dijmă întreagă, adică unul din zece și dijma porcilor de la pășune, luîndu-se unul de turmă. Satele dau fiecare sau pe una sau pe alta, nu pe amîndouă. Obligațiile de lucru sînt doar în două locuri înregistrate. Amîndouă înregistrările Ie dau ca nelimitate n. Desigur acesta e obiceiul acum și în alte sate care-și fac slujbele direct. Cele mai multe din satele de aci însă acum își răscumpără slujbele, obișnuit împreună cu crîșmăritul. Abram are învoială pentru slujbe și crîșmăritul vinului în 32 fl. (anual). Sălacea are învoială pentru o sută 11 „Servire debent ad omnes usus et neccssitates arcis sempcr“ (Vășad) ; „Serviti;; omnis generis semper exercere debent“ (Șimian). SATELE DIN BIHOR ȚINÎND DE DOMENIUL CEHU-SILVANIEI LA 1569 229> de florini anual 12. Marghita plătea învoiala și censul împreună, la sf. Margareta 110 fl., Ia sf. Nicolae de asemenea 110 fl., în total deci 220 fl. în aceste sume intra și răscumpărarea slujbelor, și a crîșmăritului. Plăteau răscumpărarea ca să poată fi liberi de ele13. Cheț avea învoială pentru 34 fl., Albeș pentru 60 fl. Cetariu avea învoiala pentru slujbe și crîșmărit împreună cu Petreu și Abrămuț la suma de 110 fl. Olosig avea pentru 45 fl. pe care trebuia să-i plătească pe la sărbătoarea sf. Margareta. Puzta Apathy își avea învoiala împreună cu Tarcea la 40 fl. anual, din care jumătate îi plăteau la sf. lacob, cealaltă jumătate la Crăciun. Pe deasupra mai dădeau 25 de găleți de ovăz. Crestur plătea 40 fl. la aceleași două termene. Porțiunea Șilind avea învoială la 15 fl. Tîrgușor avea la 46 fl. 50 d., pe care trebuia să-i plătească la sf. Bartolomeu. Numai la cîteva sate nu sînt înscrise nici slujbe, nici învoială. Textul de la Galoș-Petreu pentru obligații trimite la Șimian, care făcea slujbe. Poate sub același regim cădeau și Buduslău, Bogomir. Nu știm ce e cu Săcuieni, Otomani, Twlogd. învoielile înregistrate sînt toate pentru răscumpărarea serviciilor și a crîșmăritului. Toate împreună, minus censul din Marghita, se ridică la peste 600 de fl. anual. Răscumpărarea aceasta depășește obișnuit censul. Exemple : supuși cens răscumpărare A hram 30 7,75 fl. 32 fl. Sălacea 193 135 — „ 100 „ Cheț 60 23.06 „ 34 „ Olosig 59 7,95 „ 45 „ P. Apathy, Tarcea 46 17.50 „ 40 25 găleți ovăz. Răscumpărarea mai mică decît censul se arată numai în Sălacea, și poate în Marghita, în tîrguri deci. Ceea ce ar indica slujbe relativ mai puține. Sumele răscumpără însă două capitole importante ale veniturilor feudale. Cifrele nu prea ridicate ale răscumpărării ar indica o valoare relativ scăzută a lor, și implicit o valoare relativ scăzută m’ai ales a obligațiilor de lucru. Si răscumpărarea, și sumele relativ scăzute ale slujbei se explică înainte de toate prin lipsa pămîntului alodial aci. Aci fie că nu s-a dezvoltat dinainte un pămînt alodial, fie că s-a lichidat și cît a fost din pricina depărtării de centrul domeniului. El nu se dezvoltă și din cauză ca satele fiind agricole, producătoare de grîne și de vin, dătătoare de dijme și none, aduceau venituri însemnate din acestea, fără eforturile pe care Ie cerea dezvoltarea unei economii proprii la asemenea depărtare. Nu sînt înscrise nici păduri alodiale. Pădurile constituie totuși izvor de venituri prin dijma porcilor de la ghindă. Găsim o singură dată și o asemenea informație : fiecare străin dă de carul cu lemne, pe care îl duce din pădurea acestui loc, cîte 2 d. Nota o găsim la satul Cheț. 12 „Habent pactationem iști pro servitiis ct educillatione vinorum, quos solvcrc debent florenos centum per annum“. 13 ,.Sub hanc summam comprchensa sunt servitia etiam omnis gencris ct vinorum educiJlaciones, ut videlicct fam a servitiis quam etiarn vinorum educillatione liberi csse possint*4. 230 IOBĂGIA IN TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA Mori aducătoare de venit pentru domeniu sînt înregistrate cîteva. In Abrămuț o moară cu două roți pe rîul Berechiu (Beregyo), din care (adică din venitul căreia) a patra parte îi revine împăratului, două părți domnilor Chyaky, cealaltă pătrime rămînînd probabil plata morarului. în Sălacea o moară pe trei roți sau pe trei pietre pe rîul Eriu (Eer) ; folosul ei întreg se dă lui Nicolae Thelegdy. în Marghita o moară cu o roată pe rîul Berechiu, din venitul căreia împăratul are jumătate. în anul trecut au venit de aci pentru împărat 20 de găleți (cubuli) de grîu. în Cetariu moară pe trei roți, pe rîul Berechiu, din care împăratului nu-i vine grîu, ci numai nobililor locului. în Săcuieni o moară cu trei roți, pe rîul Eriu, al cărei folos a fost dat pînă acum principelui Transilvaniei. Mai e în plus o moară de măgar (mola asinaria), adică mînată de măgar, nu departe de moara de pe rîu, unde se macină la vreme uscată (de secetă). Folosul acesteia se ia pentru cetate. Piscine sînt pomenite două, una în Sălacea, la moara lui Nicolae Thelegdy, alta în Vășad. Amîndouă sînt ale lui Nicolae Thelegdy. Crîșmăritul e nelimitat14. Aceasta, firește, în satele care nu au învoială pentru răscumpărarea crîșmăritului. Am văzut doar că cele mai multe își răscumpără deodată cu slujbele și obligația crîșmăritului și cu ea, firește, și libertatea de a-și crîșmări vinurile proprii. La Sălacea, cea mai mare producătoare de vin, se notează că se cumpără vin înainte și după cules, desigur nu numai pentru nevoile cetății, ci și pentru crîșmărit. Aci unde se producea mult vin și sînt mulți producătorii și deci și vînzătorii de vin, crîșmăritul nu putea fi prea rentabil. în schimb implica multe dificultăți la această depărtare. Era preferabilă răscumpărarea și pentru stăpîn și pentru locuitori. Vămi sînt înregistrate trei. Una în Sălacea, din folosul căreia însă împăratului nu-i vine nimic, ci numai lui Nicolae Thelegdy. O altă vamă (teloneum) în Marghita, din care vin anual vreo 25 fl. sau mai mult ori mai puțin. Aceasta în afară de sare. Se ia de fiecare car cu sare o sare (sal unus), adică o piatră de sare. De carele încărcate (de onustis curribus) cîte 16 d., de carele mai puțin încărcate (mediocriter oneratis) cîte 4 d., de carul gol 2 d., de călăreț sau de pedestraș 1 d. în Săcuieni e de asemenea o vamă, din care împăratului nu i-a venit nimic pînă acum, venitul se ia pentru castrul de aci. Tot aci e și tricesima principelui Transilvaniei (tricesima Trans silvani). Gloabele se înregistrează la Sălacea : pentru desfrîu (de scorto) se dau 6 fl., pentru sînge 75 d., pentru omor (pro homicidio), dacă ucigașul și-a cîștigat iertarea, dă împăratului 6 fl. Tot 6 fl. se dă și pentru furt. Pîra nedreaptă (querela iniusta) e 75 d., cea dreaptă (querela iusta) 35 d. cu obol, adică 35^2 d. Din gloabele mici judele are a treia parte Cei care cad în osînda pierderii capului sînt pedepsiți după voia împăratului (ad eius Maiestatis vohintatem puniuntur). în Marghita gloabele ca în Sălacea. în satele următoare : Albiș, Cetariu, Petreu, Olosig, gloabele ca în Marghita 14 ,,Educillantur hic vina ad arcis usum” (Vășad) ; „Educillantur hic vina pro usu arcis semper“ (Șimian). SATELE DIN BIHOR ȚINÎND DE DOMENIUL CEHU-SILVANIEI LA 1569 231 sau Sălacea. Apoi vag : gloabele ca în alte locuri15, ca la satele din urmă să nu se mai pomenească de ele. Interesante sînt sarcinile feudale în satul jumătate românesc, jumătate unguresc Petreu (34 unguri, 35 români) : None nu dau din semănăturile lor. Dijme dau ungurii. Cei fără semănături (desigur ungurii, obligați la dijmă) dau cîte 6 d. Din miei dau dijme ungurii. Din stupi dau și ungurii și românii. Din porci dau dijmă întreagă (adică unul din zece) iarăși și unii și alții, răscumpărînd pe cei sub sau peste număr, din care nu se poate lua dijma, cu cîte 4 d., pe cei mai mici cu cîte 2. Dau toți, fie cu sesie întreagă sau cu jumătate sesie, fără deosebire, la Crăciun cîte o pîine și o găină. Dau, împreună, un june de doi ani. Darea fertonului o dau numai ungurii. Tot numai ungurii dau și cei 25 d. de plug. Gloabele sînt cele din Marghita, aceleași pentru toți. Acolo unde românii sînt puțini, cum pot fi în unele sate, nu se mai fac asemenea distincții, sînt în uz un singur fel de sarcini sau cel puțin așa sînt înregistrate. La cît se cifrau după socotelile din acest timp veniturile acestor sate ? Sub titlul In comitatu Byhoriensi. Bona occupata, în socotelile acestui timp cele 25 localități înscrise totalizează 1300 coloni și un venit (proven-ius) de 2661,29 fl.16. Corect adunat însă sînt 1300 coloni și 3161,29 fl. venit, dînd o medie de 2,43 fl. de colon. Scăzînd cifrele la cele 22 sate prezentate de noi, aceste socoteli însumează 1166 coloni și 2958,59 fl. venit. Din ac.estea rezultă o medie de 2,54 fl. de colon. Și poate mai trebuie făcută o rectificare. în socoteli, Săcuieni are 68 coloni și Twlogd, al cărui venit se notează că e socotit cu al Săcuienilor, are 17 coloni, și totuși în dreptul Săcuienilor nu e înregistrat decît 22 fl. venit. Venitul mergea în altă parte sau e numai o greșeală în loc de 122 (sau poate chiar 222 ?). Adăugind cu 100 fl. veniturile rezultă o medie de 2,62 fl. de colon. Cele două tîrguri însumează 353 coloni și un venit de 1168,06 fl., ceea ce dă o medie de 3,31 fl. de colon. Scăzînd cifrele tîrgurilor rămîn pentru sate 813 coloni și 1790,53 respective 1890,53 fl. venit, dînd o medie de 2,20 sau 2,33 fl. de colon. Deși sînt sate de regiune bună, toate producătoare de grîne și de vin, toate dînd dijme și none din semănături și din vin, deși au intrat în calcul și răscumpărarea în bani a slujbelor și crîșmăritului, totuși venitul e relativ scăzut. Mediile sînt scăzute față de 3,50 fl. de pe domeniul Cehu-Silvaniei de pildă, sau de 4,45 fl. de pe domeniul Ardud. Lipsa pămîntului alodial scădea și munca iobagului în serviciul stăpînului său și veniturile acestuia de pe urma iobagului său. Avem aci o exploatare feudală mai scăzută. Iobagul de aci, cu mai mari posibilități economice, producător de grîne, de vin, cu posibilități de a realiza venituri bănești, își răscumpără obliga- 55 „De mulctis, ut in aliis locis, eadem est ratio, et consvetudo semper observata" (Crestur). 36 Arhiva Statului din Budapesta, U. et C., fasc. 113/2. 16 - c. 401 232 IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA țiile de muncă de care stăpînul domeniului, neavînd aci un pămînt alodial, nu avea nevoie. își răscumpără în bani și obligația de crîșmărit, asigurîn-du-și astfel libertatea vînzării vinului fără restricții, care putea aduce însemnate venituri bănești în acest ținut producător de vin. Și pentru domeniu era desigur preferabil acest fel de exploatare, bănesc, mai ales că aceste sate se găseau departe de centrul lui și deci mai greu de exploatat printr-o economie proprie sau printr-un pămînt alodial. Aceste condiții deosebite făceau aci desigur iobăgia mai puțin apăsătoare, lăsau iobagului mai multe posibilități economice și mai multă libertate de mișcare. XV. DOMENIUL BAIA-MARE 1553-1578 Raporturile feudale de pe domeniul Băii-Mari le reconstituim după două inventare, din 1553 și 1556, și patru conscripții urbariale, din 1566, 1569, 1576 și 1578 Rapoartele din 1552 ale comisarilor regali nu arată o stare înfloritoare pe domeniul minier. Cercetările amănunțite constată tocmai o mare scădere a veniturilor regale. Mai ales Petru Literatus, camerarul instituit de Gheorghe Martinuzzi, acaparase pentru sine mine, venituri miniere, bunuri sau venituri domeniale. El a și fost destituit, sechestrîndu-i-se bunurile. S-au dat atunci instrucțiuni amănunțite nu numai pentru cercetări, ci și pentru refacerea situației, pentru reorganizarea schimbului de aur 2. Evenimentele însă n-au permis refacerea : situația se pare că chiar s-a înrăutățit. Doar mai pe urmă se cheltuie sume însemnate pentru refaceri. în 1559 s-au cheltuit peste 5000 de florini 3. Inventarul bunurilor din Baia-Mare ale lui Petru Literatus, din 1553, îl arată un om înstărit. Avea în Baia-Mare două case, una mai veche, achiziționată, alta nouă, clădită de el. 3 Toate sc găsesc în Arhiva Statului din Budapesta, în colecția U. et C. Inventarul din 1553 se găsește sub fasc. 99/28, cel din 1556 sub fasc. 99/27. Publicate atuîn-două de D. Prodan și S. Goldenberg, Inventarele din 1553 și 1556 ale minelor și monetăriei din Baia-Mare, în ..Anuarul Institutului de istorie din Gluj“, VII (1964), p; 117—145. Conscripția din 1556, sub fasc. 101/44, publicată în Urbariumok, XVI— XVII, szâzad, de sub redacția lui Maksay Ferenc, Budapesta, 1959, p. 619—625. Cea din 1569 se găsește sub fasc. 46/80 în conscripția domeniului Satu-Mare. Cea din 1576, Irreg. 7. Cea din 1578 sub fasc. 47/41, publicată după o altă versiune, sub data de 1592 și dînd numai totalul, nu și numele celor înscriși și rezumînd textele care se 'repetă, în Kârolyi okl., III, p. 500—554. Pentru minerit, producția și veniturile miniere, monetăria din Baia-Mare, vezi S. Goldenberg, Contribuție la o istorie a cămării și monetăriei din. Baia Mare, în ,, Anuarul Institutului de istorie din Cluj“, I—II 0958—1959), p. 153—162 și G. Giindisch, Geschichle der Miinzstadle Nagybănya in habsburgischer Zeit (1530—1828), precum și bibliografia citată în ele. 2 Hurmuzaki, II/4 și II/5, anii 1552 și 1553. 3 Goldenberg, op. cit., p. 159. Lucrurile rămase în casă pomenesc mătasea, argintul, aurul. Se înregistrează trei candelabre de cupru, un horologium e cupro inauratum, arme, echipament de cai, o galea dearge relata cum theca penuaria, tapete, evantai de pene de păun și altele. în inventar apar și 37 calculi computatorii și 35 de cărți. Avea două mine de aur, șteampuri, con-jlatoria officina, cîteva stive (acervi) de minereu nemăcinat. La toate acestea Petru diacul mai adăoga și o economie agricolă proprie : vii, fînațe, mori. Avea nu mai puțin de opt vii, cumpărate sau achiziționate de la alții. Unele i-au revenit cu orfanii pomeniți. în pivnițe s-au inventariat în total 64 de buți de vin. Avea lunca fostă a lui Toma Ghebel, după datele de mai tîrziu o luncă mare, pe care erau aduși la lucru iobagii mai multor sate. în inventar apar două clăi (cumuli) de fîn din anul trecut. Probabil inventarul s-a făcut înainte de strîngerea celui nou ; s-a inventariat numai cel rămas. Mori avea două. Una era lîngă poarta mică a orașului, spre Săsar. în aceasta s-au găsit 33 mierțe (mari de Baia-Mare, desigur) de grîu. S-au mai găsit aci și doi cai în slujba morii. Cealaltă era lîngă poarta numită a Sătmarului, care aparținea orfanilor pomeniți ; avea și ea doi cai. Camerarul avea și vite, păsări. Inventarul înscrie 10 vaci cu lapte, 9 viței, 4 vaci sterpe, 2 junei, 60 de găini, 3 păuni. Din produsele vacilor au rămas in predio* 75 de cași, 4 burdufuri sau „amfore“ (vtrei sew amphore) de unt. Cai nu s-au mai găsit în grajd decît unul, ceilalți au fost duși. Un cal turcesc se găsește la Pavel Bank, dus de aci de Petru pîrcălabul4 5. Lipsesc din inventarul camerarului pămînturile de arătură, grînele. Petru diacul se mulțumea cu grînele venite de la morile sale sau cumpăra. Ca mulți tîrgoveți era numai cultivator de vie. Lipsește astfel, firește, și un inventar propriu agricol : vite de tracțiune, pluguri etc. Cultura viei în schimb constituie un capitol însemnat al averii sale. O arată aceasta nu numai numărul viilor cumulate, ci și numărul mare al buților de vin care se mai găseau în pivnițe la data inventarului. Petru diacul își plasa deci veniturile nu numai în case sau într-un inventar care să-i marcheze rangul și bunăstarea ori în consumație, ci și în mine, în vii, în surse productive. Inventarul camerei din Baia-Mare, de la 1556, s-a făcut la predarea oficiului de camerar lui Francisc Felpechy, în prezența comisarului regal. E un inventar destul de amănunțit ; se întinde pe 33 de pagini. Inventariind clădirile, monetăria, aparatajul, uneltele, minele regale, e un document deosebit de prețios pentru istoria tehnicii miniere și monetare. Dar el înregistrează și bunuri domeniale, vii, fînațe, provizii strînse în case, în poduri, pivnițe, aruneînd o lumină și asupra economiei domeniale. Inventarul începe cu ,,rezervatoriul“ de bani și argint (In interiori testudine re-seruatorio videlicet pecunie et ar genți). Urmează lucruri găsite In testudine camere și apoi In domo ex opposilo testudinis camere. Succesiv se înscriu apoi lucrurile din poarta interioară, din turnul deasupra „casei “ prefectului (supra clomum prefecți), podul dea 4 Aci prediurn numește, se pare, măieriștea, unde își ținea vitele. 5 Inventarul citat, din 1553. DOMENIUL BAIA-MARE 1553—1578 235 supra bucătăriei, domus cementatoria, podul deasupra ,,casei“ pităriței (pistricis), casa unde se bat galbenii (domus vbi aurei cuduntur), casa unde se bate moneda (domus vbi monele cuduntur), domus separatorul, domus fusorum monetarum, domus crematoria, poarta exterioară, curtea mare și exterioară, pivnița, curtea interioară, prînzitorul (magna stuba vbi prandent), camera slujbașilor cu socotelile (stuba rationistarum), Aula estiua, „casa“ prefectului, podul mic de lingă casa prefectului, bucătăria (coquina), casa economului (domus dispensatoris), fierăria din afara porții castelului (officina fabri extra portam castelli). Fierăria e bine înzestrată cu instrumente, deservea desigur minele. Are 3 perechi de foaie, una fără pereche, 3 nicovale, 1 nicovală cu două coarne (vîrfuri), 12 maiori sau ciocane de diferite mărimi, 12 clești felurite, diferite instrumente pentru potcovit caii, instrumente de găurit, etc. în inventar apare și un astfel de titlu : Instrumenta Sculptorum condam Bernardi Sculptoris camere Riuitliensis, apud Stephanum Sculpto-rem eiusdem camere inuentaruim6. Sînt instrumentele celui care gravează matrițele pentru bani. Sînt înscrise iarăși casele lui Petru Literatus, una veche și alta nouă, lucrurile care se găsesc prin case, prin poduri. Apar iarăși 38 de cărți, maiores et minores. In domo orphanorum iarăși diferite instrumente de fierărie, și mai multe decît în fierăria precedentă. Aci sînt 159 săgeți de fier (pistilla ferrea desigur pentru șteampuri) tocite, cîntărind 26V2 măji, ciocane, clește, instrumente de perforat și diferite altele. în inventar apar multe arme, 81 archebuze (barbate, săcălușe) din care 64 sînt de Praga, 17 de Cetnek, 2391 de gloanțe pentru ele, H’A măji de pulbere pentru archebuze, 193/4 pentru puști, 4 arma bellatoria, o balista veche. Dar apar și 4 arcuri de lemn și 17 săgeți. Apar echipament de cai, multe funii (117), ștreanguri, zeci de mii de cuie. Funiile se foloseau desigur la ,,mașinile“ minelor. Apar securi, tîrnăcoape, multe sape. Printre piesele de inventar : 900 luminări de seu, un butoi de baie, fiare pentru picioare, un ceas mic aurit (horologium paruum deauraium). Minele înregistrate, desigur minele imperiale, sînt : în muntele Săsar una numită Nagh Werem cu toate instrumentele ; are două machine, una nouă, alta veche și la cea nouă două funii mari. Aci sînt două grămezi mari de minereu. în pădurile ținînd de mină 600 stînjeni de lemne (Sytfa). Șteampurile acestei mine au 24 de săgeți. Se mai înregistrează și alte lucruri. Tot în muntele Săsar este o altă mină, numită Gewzwad, din care trei pătrimi au fost ale lui Petru Literatus. Și aci e o ,,machina“ nouă, una veche, două grămezi de minereu, în pădurile minei 1055 stînjeni (Shitfa). Șteampurile lui Petru Literatus au 24 de săgeți. Și altele. Mina Ghepel Schacht a lui Petru Literatus are o machina cu două funii mari. Și aci este o stivă mare de minereu de 62 stînjeni. Schithfa în păduri. Șteampurile ei, care sînt ale lui Petru Literatus, au 21 de săgeți. 0 Inventariate aci : „Instrumenta pontyol vocata maiora 37, mediocria cum par-uulis 87, instrumentum grapstekel vocatum 17, instrumentum Rezelew vocatum 3, eiusdem generis minores 17, circulum aeneum 1, lineale cupreum 1“. 236 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA In mina regală Cherezny este o „machina‘; nouă. Se inventariază aci conflatoriwn Petri Literati. în Baia Sprie e o mină numită Pelseocz, care a fost a lui Georgius Thoth, din care împăratul are IV2 parte. Alta numită Mihalwc banya, fostă a lui Andrei Moldway, din care împăratul are 1/8. E și aci minereu. Șteampurile, fără valoare, au 9 săgeți. Dar ceea ce ne interesează cu deosebire sînt datele asupra economiei alodiale de pe domeniu. Inventarul înregistrează viile și fînațele, vitele, păsările, vinul și fînul care se găseau. Se inventariază iarăși bunurile lui Petru diacul, înzestrarea interioară a caselor sale, bunurile care s-au găsit în diferitele încăperi. Se înscriu iarăși viile lui. Acum sînt numai trei, una care a fost a lui Blasius Poztos, alta a lui Petru Horwath, a treia a lui Francisc Ewrdeog. In pivnița casei lui s-au găsit 25 de buți de vin nou și una de vin vechiu, conținînd împreună 2306 vedre de Baia-Mare. Are iarăși lunca Gewbel. Aci un stog mare de fîn lung de HV2 stînjeni, înalt de 21/2, lat de 3. Mai sînt și 2 stoguri mij-iocii, rotunde. Sînt iernate aci 13 vaci cu lapte, 1 bou de 4 ani, 1 taur de un an, 5 junei de doi ani, 6 viței de un an. Acum are numai o moară cu două j)ietre. La moară s-au găsit 114 mierțe (vekă) de grîu împuțit, în lada de vamă 23 de mierțe. Sînt înregistrate ustensilele morii, 4 tîr-năcoape, 2 instrumente de lemn cu fier numite hamffa, 1 secure, 2 sape, 2 pietre de moară uzate, 1 ciur, 1 masă, 1 butoi, o mierță (weka), 1 fier pentru rupt gheața de pe roți, 1 sfredel. Aci doi cai de căruță (equi curTuțes) și un car sau căruță nouă, 7 găini. Printre lucrurile lui și o cucula falconum, 4700 ochiuri de sticlă, 1 bute sau cadă de baie. în inventarul lui apar groșii polonezi, asprii, cele 38 de cărți, dar și 2 instrumenta ferrea que captiziis imponentur, precum și 5 fiare sau cătușe pentru picioare (compedes ferrei). Drept inventar agricol nu apar însă decît 2 coase (falces pro scindendis fenis). Economia lui agricolă și de astă dată se reduce la vii și fînațe. în inventarul cămării nu apar nici pămînturi de arătură, nici vii. în pivniță se găsește vin : 8 buți de vin de Tăuți conținînd împreună 317 vedre de Tăuți. Mai sînt 3 butoaie de vin de Baia-Mare conținînd 118 vedre de Baia-Mare. Dar acest vin n-a venit din cultură proprie, a venit desigur din dijme. S-au mai găsit în casa lui Urban Cheh 2 buți cu 200 de vedre de vin, în casa lui Martin Etwes o bute cu 100 de vedre. Domeniul deci nu are încă vii proprii. Fînațe are două : unul e lunca sau fînațul castelului (pratum seu fenetum castelli), celălalt e lunca Băii-Sprie (pratum Kysbanya Retc). în primul se găsea 1 stog de fîn lung de 6 stînjeni (brachiorum), lat de 2V2, înalt de 21/2. în al doilea 5 stoguri, socotite la vreo 35 de care de fîn. Aci sînt înscrise și 51 de capre și 4 miei. în curtea mare exterioară s-au înregistrat 10 cai trăgători la mașini, 2 cai de căruță, un car sau căruță (currus). Domeniul cameral ținea fînațe proprii desigur pentru acești cai, pentru caii personalului și poate pentru caii garnizoanei militare, căci vite proprii domeniul nu avea. Vite ținea numai Petrus Literatus. în curtea exterioară s-au mai înregistrat 14 păuni (pauones) și 10 gîște, păsări puține deci. DOMENIUL BAIA-MARE 1553—1578 237 Proviziile înregistrate sînt produse din porci, vite. într-un loc s-au înregistrat 2 slănini și 20 picioare de porc. în podul deasupra bucătăriei 15x/2 slănini, 40 șunci (perus), 3 spinări (dorsa), 12 capete, 41 piei de vită, în podul deasupra casei pităriței (pistricis) 12 slănini, 32 șunci (perue), 7 spinări cu capete. Mai apar 2 ,,pinte“ de miere, butoi de sămînță de in. Asemenea provizii însă puteau veni și din daturi, din porcii de dijmă, din dijma stupilor, din tretină, mai ales din daturi. Inventarul poartă data de 10 ianuarie, s-a făcut deci într-un timp cînd proviziile nu trebuiau să lipsească. Dar chiar dacă au fost parte duse sau omise, înregistrările ne dau indicii suficiente asupra economiei proprii a domeniului cameral. Aceasta ne apare slabă, nedezvoltată. Domeniul nu are nici pămînturi de arătură, nici vii proprii, are doar fînațe proprii. Nu are vite de tracțiune, decît doar caii trăgători la mașini sau la căruțe. Nu are vite în genere, păsările sînt prea puține. Proviziile, pe lîngă că nu pot fi decît în mică măsură produsul unei economii proprii, nu știm dacă nu s-au confundat în ele și cele ale lui Petrus Literatus. Inventarul agricol propriu ne apare neînsemnat. întrebuințare agricolă sigură au doar cele două coase înregistrate. Dar acestea apar în inventarul lui Petrus Literatus. Mai puteau fi întrebuințate sapele, la vie, dar viile erau de asemenea ale lui Petrus Literatus. Pluguri nu apar. Camerarul s-a străduit să dureze o economie proprie pentru sine, a neglijat însă cu totul pe cea domenială. Nu știm cu ce muncă și-a făcut economia, în ce măsură și-a făcut-o cu muncă salariată sau cu muncă iobăgească. în funcția pe care o purta însă putea să abuzeze desigur, putea să se comporte și ca stăpîn. Fapt e că economia proprie, alodială a domeniului e neglijabilă încă, e o economie care implica încă puțină muncă iobăgească, doar un număr mic de zile de coasă, strîns, cărat, clădit fîn. Veniturile domeniului se întemeiau pe minerit, munca era îndreptată desigur mai mult spre acesta, spre muncile auxiliare necesare, tăiat de lemne, cărături, plătite sau neplătite. Locul nu era prielnic dezvoltării unei economii alodiale, ținutul era acum mereu în primejdie. Aceasta nu explică însă întru totul lipsa ; ca se explică în primul rînd și prin particularitatea economică a domeniului, întemeierea economiei lui pe veniturile miniere, schimbul aurului, monetărie, desigur incomparabil superioare veniturilor posibile din-tr-o economie agrară. Economia lui alodială se va dezvolta mai lent și va fi mai slabă decît pe multe alte domenii și mai tîrziu. Domeniul își trăgea veniturile principale din minerit. în 1559, în timpul sau după refacerile efectuate, venitul înregistrat se ridică la peste 30 000 de florini7. Astfel se numără printre domeniile însemnate. Din inventar citim că era condus de un camerar, că există aci cîte o casă a prefectului, a economului (dispensator), a sameșilor, a pităriței. Bucătăria bine înzestrată presupune un bucătar. Și domeniul a avut desigur și alți slujbași. 7 Goldenberg’, loc. cit. 238 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Instrucțiunile comisarilor regali din 1 decembrie 1552, pentru Vin-centius Zewch de Bisztricia super Praefecturae Castelli, et Camerae in Rivulo Dominarum8, prevedeau, alături de prefect care e și camerar, o ganizoană militară de 40 pedeștri și 14 călăreți, destinată pentru paza castelului și alte slujbe, atît pentru castel cît și pentru cameră, un personal variat, administrativ sau tehnic, salariat. Cornițele cămării (Comes Camerae), pentru cele două „prefecturi* ale sale, ale camerii și castelului, să aibă drept salariu anual 400 de florini și hrană atît pentru persoana sa, pentru soția și cele două fiice ale sale, de cîte ori vin și atît cît vor fi aci, și două servitoare, cît și pentru un scrib (scriba) și alți trei servitori ai săi, și nutreț pentru patru cai. în aceeași masă cu el vor fi castelanul (Castellanus), controlorul (Contrascriba), same-șul (Rationista), probatorul și marcatorul argintului (Probator et signator Ar genți), ai căror copii numai să fie admiși la resturile mesei (quorum singuli pueri ad reliquias mensae admituntur). Bucătar și econom (Cocum et Dispensatorem), quo poterit minoris, să tocmească cu anul în socoteala împăratului. Cornițele să poarte deosebită grijă să nu se facă cheltuieli mai puțin necesare cu masa sau risipă nerînduită, masa să fie cuviincioasă, curată și îndestulătoare, de cheltuielile peste masa zilnică să țină bună socoteală. Să se îngrijească să se cumpere la timp potrivit bucatele de trebuință, nu numai pentru nevoile zilnice, ci și pentru cele viitoare, ca să fie totdeauna ceva în rezervă, să le păzească sîrguitor de orice stricăciune. Pentru cei patru cai ai săi, care să se cuprindă în cei 14 călăreți prescriși, să aibă anual de fiecare 16 florini, cu hrană și nutreț (cum vieții et pabulo). Castelanului să i se dea pentru trei cai, socotiți în același număr, de fiecare cîte 3 fl. pe lună și tot atît să le plătească și celorlalți călăreți pe fiecare lună socotită la 30 de zile, fără hrană și nutreț însă, în afară de persoana castelanului. Pedestrașilor să le plătească pe lună 2 florini, celor patru decurioni ai lor în plus cîte 1 fl. Slujitorilor camerii să le dea plățile anuale în obicei, anume cementatorului (Cementatori) 100 fl. și ceea ce trebuie în plus pro Custode ignis et fusore Auri în timpul cementării. Cementatorului argintului să-i plătească pe an 50 fl. ; bătătorului galbenilor (Cusori aureorum) plata în obicei, de fiecare cinci mărci de aur bătut un galben (Aureum) ; gravorului instrumentelor (sculptori Ferramentorum), adică al efigiilor, 100 florini aur și pentru hrană 25 fl. ; ferarului acestor instrumente (Fabro eorumdem ferramentorum), cum se va putea tocmi cu el ; separatorului (Separatori) să i se dea partea cuvenită, o pisetă și jumătate de marca de argint. Salariul sameșului sau controlorului (Rationistae aut Contrascribae) și a probatorului (Probatoris) va fi hotărît și el după ce vor primi instrucțiunile asupra funcțiunii lor. Camerarul e instruit nu numai asupra administrării veniturilor miniere, tratării, schimbului, baterii aurului și argintului, ci și asupra administrării veniturilor diverse domeniale și chiar asupra modului de tratare a colonilor. Să strîngă de la aceștia toate prestațiile în obicei. Să aibă însă grijă să-i 8 Joliann Christian Engcl, Geschichle des U ngrischcu Reichs nud seiner Neben-lănder, III, Halle, 1801, p. 99—106. DOMENIUL BAIA-MARE 1553—1578 239 cîrmuiască cu dreptate și cumpătare, ca ei să se folosească și să se bucure de drepturile lor legiuite și bunele obiceiuri, să-și presteze censul și slujbele datorate cu supunere, să nu fie încărcați cu alte plăți, neobișnuite 9. Reparațiile la castel sau la instalații să le facă economicos, cu cheltuieli moderate, să întrebuințeze și munca colonilor, dar să nu întreprindă nici un fel de lucrare mai mare fără știrea împăratului10. La 1566 domeniul se compune din orașul Baia-Mare (Riuidi Domina-rum), tîrgul Baia-Sprie (Felso Banya, alias Medius Mons) și 14 sate11. La 1569 aceleași orașe cu 15 sate12. Conscripția din 1576 e necompletă, nu cuprinde decît 11 sate din cele de la 1569. Cea din 1583 înscrie, pe lîngă Baia Mare și Baia Sprie, 14 sate. Orașul Baia Mare e înscris civitas, ceea ce e echivalent acum cu oraș liber regesc. După textul din 1569 așa e și tratat, e supus împăratului, căpitanului, vicecăpitanului său sau vistierului regal, ca și alte orașe libere 13. E înscris în urbariu doar pentru că domeniul e regal, stăpînul feudal al domeniului fiind împăratul însuși. Satele, afară de două, Dumbrăvița și Unguraș (azi și ele românești), sînt toate românești sau au prestații caracteristice satelor românești. Comisarii regali, în raportul lor din 1552, găseau și ei 14 sate apar-tinînd domeniului din care două ungurești, celelalte românești14. După numele celor înscriși e iarăși imposibil de a vedea că sînt români15. Dumbră- 9 „Colonos ad Castellum pertinentes regat comes ea aequitate et moderatione, ut vetustis suis Juribus legitimisque et bonis Consvetudinibus fruantur, ac gaudeant, et Regiae Majestatis Castello, quaecumque tenentur, Servitia sive Census cum obedientia Comiți, seu Praefecto praestent, non graventur ullis exactionibus inconsvetis“. Ibidem, p. 103." 10 Ibiclem. 11 Acestea sînt : Dumbrăvița (Dobrawycza), Unguraș (Kekes Hungarica), Șin-drești (Sandorfalwa), Dănești (Bayfalwa), Plopiș (Gyerthyafalwa)^ Șurdești (Swrgu-îalwa), Rus (Orosfcdwa), Groși Clbkes), Chechiș (Ola Kekes), Șișești (Laczfalwa), Mo-cira (Hydegkwtt), Ferneziu (Fernezey inferior), Firiza (Fernezey superior), Ocoliș fFc-ketefalw). 12 Acum e înscris numai un Ferneziu (Fernezoe), în schimb se adaugă Bontăieni (Puztatelek) și Negreia (Nigrefalw). 13 „Dicunt etiam iști, nullos officiales inter cos in ciuitate vnquam fuisse, sed post suam Maiestatem, Capitaneum vel locumtenentem, aut Magistrum tauernicorum ipsis omnia iussisse, sicuti in aliis liberis ciuitatibus et ipsi eadem lege et consuetudine semper vsi fuerunt, camerarius ipse habuit sub se certas sibi subiectas possessiones, qui-bus sua iura semper administrauit“. 14 „Ad Castellum pertinent Villae quatuordecim, quarum duae sunt Hungaricae, reliquae ValachicacL Hurmuzaki, Documente, II/4, p. 741—742. 15 Numele din Șindrești, de pildă, la 1566 : Gregorius Molnar, vayda pro tempore constitutus, Nicolaus Deak, Lucas Simon, Mattheus Zichw, Marcus Molnar, Georgius Bartos, Relicta Lucac. Numele din Groși: Alexa Rauh Judex, lacobus Lucas, Danus Herzeg, Elia Zao, Lucas Miclos, Theodorus Darabas, Lazarus Zakalus, Petrus Raba, Danus Zeo, Marcus Bowttya, Simon Kotte, Andreas Pal, loannes Pal, Petrus Proche. Simon Foza, loannes Foza, Relicta loannis Bottis, Relicta Petri Proche, Michael Raba, Georgius Botta, Relicta Lazari Zeo, loannes Proh alter, Margaretha Zoo, Simen Proche. loannes Crainick, Theodorus Crainik, Stephanus Buda, Relicta Lazari Kotta, Simon Santha, Paulus Dan. în Bontăieni la 1583 : Simon Bothos, Petrus Kadar, loannes Piros. Relicta Demetrii Czinczc, Stephanus Kys, Pinte Kadar, Demetrius Scpc-!ic, Thoma Chokas, Stephanus Kerekes, Elia Azzu. La 1569 aci și un Stephanus Te-keneos, iar loannes Piros scris Kyros. 1240 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA vița și Unguraș atunci erau de caracter unguresc. Așa Ie arată nu numai numele celor înscriși, ci și prestațiile lor. Baia-Mare și Baia-Sprie au în frunte juzi. în Baia-Mare la 1569 e înregistrat, pe lîngă jude, și un wasarbyro (jude al tîrgului). în Baia-Sprie la 1566 sînt notați pe lîngă jude și 11 jurați. Tot juzi au în frunte și satele românești și ungurești deopotrivă. Satele românești sînt supuse și aici voievozilor. Voievozii lor, se pare, erau doi. La 1566 în Șindrești e înscris în frunte Gtegorius Molnar, vayda pro tempore constitutus, care e desigur și voievodul satelor următoare. Mai găsim însă înscris și în Ferneziu în frunte pe Joannes Rantaz wayda, care probabil e al doilea voievod. Că nu era numai un voievod, se vede și din textul prestațiilor care întrebuințează pluralul waydae. La 1569, în fruntea listei satului Mocira e înscris Wayuoda Joannes Peter. De asemenea în Ferneziu Vaida Wania (sau cel puțin așa pare să se citească), nume care mai e notat în dreptul a încă două sate, Șurdești și Șișești, probabil tot sub autoritatea lui. Dar aci mai apare și în fruntea listei satului Rus un Lucas Wayuoda. Tot în lista acestui sat și un Lyuadar Wayda liber. Chiar dacă al doilea e numai un libertin cu numele de Voievod sau un libertin în numele familiei voievodale din care face parte, primul pare să fie voievod în funcție. La 1583 în Șindrești, în frunte, Lucas Wayda. în șirul celor înscriși în satul Rus iarăși un Lucas Wayda. Registrul tretinei, din anul 1584 16, în cele nouă sate românești înregistrate înscrie și el doi voievozi, unul Lazarus Hangos (poate Hangu ?) Vajwoda, înscris în frunte la Șindrești, și celălalt Joannes Bank Vajuoda, înscris în frunte la Mocira. Șindrești și Mocira sînt acum desigur sediile celor două voievodate. In Chechiș găsim și în șirul supușilor la răscumpărare pe un Andreas Wajda. Funcția de voievod nu mai e, se pare, nici ea constantă, și voievodul se schimbă, chiar dacă nu așa de des ca judele. Noțiunea de crainic nu apare decît printre nume. în satul Groși anume, la 1566, găsim printre cei înscriși un Joannes Crainick și un Lheo-dorus Crainik. în urbariul din 1578 însă, în satul Șișești găsim pe Joannes Bayk notat la margine krajnik. în satul Rus iarăși în șirul celor înscriși un Ladislatis Kraynyk. în ce măsură mai însemna aci crainicul o funcție, un titlu sau era numai nume, amintind o funcție, numai după aceste date nu putem stabili. După felul cum e înscris la Șișești, pare să fie cel puțin titlu de libertate, dacă nu chiar funcție. Textele îndatoririlor feudale ale acestor urbarii însă nu pomenesc nimic de crainic. Cnezul nu e pomenit de loc, nici ca instituție, nici în nume. Judele satului, cînd apare, e înscris judex. El nu e înscris consecvent de urbarii. Cele nouă sate ale domeniului apărînd în registrul tretinei la 1584, toate au înscris în frunte jude, afară de cele două care au înscris în frunte voievod. Voievozii, avînd în subordine mai multe sate, făceau poate și funcție de jude în satul în care locuiau. 16 Regestum exaclionis Trentinarum. In pertinentiis Banyawydeke, et Erdeodszada ud rationem Sacr. Ca.es. Regiaeque Mttis. Anno 1584. Arhiva Statului Budapesta, Re-■gcsta decimarum, Szatmăr 1584/20. Fotocopie în Arh. Ist. Fii. Acad. Cluj. DOMENIUL BAIA-MARE 1553—1578 241 Populația supusă a domeniului la 1566, fără Baia-Mare, se cifrează la 269 capi de familie. Cel mai populat sat e Dumbrăvița, cu 43 capi de familie, după care urmează Groși cu 30. La 1569, fără Baia-Mare se cifrează la 339, cu Baia-Mare la 715 capi de familie. La 1576 cele 11 sate ale fragmentului de urbariu însumează 157 capi de familie. La 1578 cele 14 sate înscrise au înregistrați 184 capi de familie. Nu se notează porțiunile ca să putem vedea dacă toate satele sînt întregi sau nu. Populația înscrisă se arată în scădere. Orașul Baia-Mare la 1566 nu are înscriși decît pe cei 20 cetățeni (civcs) care au venit să depună jurămîntul și să facă depoziții în privința îndatoririlor orașului. La 1569 însă e înscrisă întreaga populație, care se cifrează la 376 capi de familie. Tîrgul Baia-Sprie la 1566 are înscriși 87 capi de familie, la 1569, 89. La 1566 domeniul se arată grav lovit de turci. La Baia-Mare sînt înscriși 33 fugiți. în Dumbrăvița sînt patru case arse de turci ; în una au supraviețuit doi copii, cu mama lor. Cei din Unguraș se plîng că au fost prădați de turci de toate bunurile lor, reduși la cea mai mare sărăcie 17. Văduva lui Luca din Șindrești a fost prădată de toate de turci. în Rus au fost înainte 20 de oase, după prădările turcești (post populationes turcicas) însă abia 10 au mai rămas. în Groși trei sînt omorîți de turci, mai mulți fugiți. Satul, înainte populat și din cele mai bune, acum e aproape pustiu. Fiind aci așezată tabăra turcească, turcii au omorît partea cea mai mare a colonilor, le-au prădat bunurile, îneît afară de șase boi nimic n-a rămas în tot -satul. Din cei fugiți, unii vor reveni dacă se va ivi vreo nădejde de pace 18. Satul Chechiș e pustiit și el de turci, din care pricină sînt vreo nouă sesii pustii. în Șișești sînt 15 sesii pustiite de turci, în Mocira 16, în Firiza 2. în Ferneziu sînt patru pustiite de turci, dar și cei care mai sînt se gîndesc să plece dacă nu li se face vreo ușurare, căci sînt aduși în cea mai mare sărăcie, n-au nici pămînturi de arătură și trebuie să se țină cu lucrul în mine 19. Și în Ocoliș sînt 11 sesii pustii din pricina turcilor, care și-au avut aci tabăra și totul au prădat 20. Numărul sesiilor pustii pe întreg domeniul se ridică la 96, adică la mai bine de un sfert din totalul sesiilor. La 1569 sînt înscrise mai puține, 21 locuri de casă și 16 pustii față de 715 nume înscrise. In 1576 însă apar iarăși 77 sesii pustii față de 157 înscriși, deci din nou o treime din sesii. La 1578 scad la 44 față de 218 înscriși. 17 „Conqueruntur quod omnibus facultatibus a Turcis sînt exhausti et in extre-imam redacti pauperiem". 18 „Haec possessio olim frequens et optima nune pene deșerta propter castra turcica, quia ibi iacuerunt et maiorem partem colonorum trucidarunt, bonaque diripue-frunt, quod praeter sex boues in toto pago nihil remanserit. Ex profugis nonnulli redi-turi essent si pacis spes appareret“. 19 „In hac possessione sunt desertae quattuor per Turcam deuastate, et dicunt subsequentes qui adhuc adsunt, quod et ipsi abire coguntur nisi benignam subleuatio-nem a Mtte Cesarea habuerint, quia in extremam paupertatem redacti sunt, nec habent terras arabiles, sed in fodinarum culturam sustentationem laboribus suis requisiuerunt*. 20 „propter turcicam deuastationem qui ibidem castra habuit et omnia diripuitu. 242 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Categorisirea supușilor nu se face consecvent. în Baia-Mare, la 1569, din 376 înscriși 298 sînt coloni, 78 inquilini. în Baia-Sprie din 89 înscriși coloni sînt 75, inquilini 14. La 1578 însă aci sînt înscriși : 15 cives et potiores inhabiiatores, 17 qui in rivulis rezident, 2 croitori, 2 fierari, 2 măcelari. Ceilalți sînt jeleri și lucrători în minele cetățenilor 21. Din ceea ce reiese că acum ,,jelerii“ ar fi mai mulți. în sate distincțiile sînt mai puține. La 1566 între cei înscriși în sate, sînt 3 jeleri și 20 văduve. La 1569 în sate găsim înscriși 3 libertini, dar nici un jeler. La 1576 în cele 11 sate sînt înscriși 3 jeleri, 28 văduve,. 2 libertini. La 1578 cei 218 înscriși din 14 sate se împart astfel : 184 mlegrae sessionis coloni 24 climicliae sessionis coloni 2 inquilini 6 pauperes et viduae 1 liber 1 krajnik Ceea ce observăm din aceste înscrieri e că în sate foarte puțini sînt socotiți jeleri. Sînt puțini și cei socotiți cu jumătate sesie, abia 24 din Dumbrăvița și Unguraș. Cei mulți sînt socotiți cu sesie întreagă. în satele românești toți. Totuși, vom vedea, repartiția censului e foarte inegală, ceea ce înseamnă că și noțiunea de sesie întreagă aci e foarte relativă sau că înscrierile sînt foarte inconsecvente. în satele de munte mai ales era și greu să stabilești un criteriu pentru determinarea sesiei. Libertini pe acest domeniu sînt foarte puțini înscriși, abia cîte doi sau trei. Care sînt sarcinile supușilor domeniului ? Baia-Mare în calitate de civitas e obligată la cens, pe care îl plătește în sumă globală și care se cifrează la 150 fl. anual, sumă care e aceeași și la 1566, și la 1569 și 1583. La 1566 se spune că censul anual e de 150 fl. Cît pentru celelalte, sînt liberi, lucrează minele și dau camerii aurul și argintul22. La 1569 însă textul ne spune mai mult. După cens, sub titlul Prouentus, ne lămurește că aci nu se ară, nici nu se seamănă, ca să se poată lua nonă sau dijmă. Au însă podgorie bună, din care n-au dat nicicînd nonă. Dijma vinului însă regii au rînduit-o întreagă preotului orașului și pentru întreținerea celorlalți slujitori ai bisericii (et ad sustentationem reliquorum ccclesiasticorum ministrorum); împăratului de aci nu-i vine nimic. Mai spun că n-au trebuit să facă nicicînd vreo slujbă, ei îngrijind și lucrînd minele ziua și noaptea, de unde în timp de pace nu puțin folos ar putea avea împăratul, dar spun că acum în aceste mine nimic nu se lucrează. îndatoririle orașului, reduse la cens și la dijma pentru biserică, derivau din privilegiile sale, date sau întărite de Ludovic cel Mare. Privilegiile poartă data de 20 septembrie 1347. Ele sînt date orașului ca o 21 „Exceptis his, reliqui omnes inquilini sunt et laboratores in fodinis supra-scriptorum civium*. Kârolyi okl., III, p. 547. 22 nQuod ad caetera liberi, colunt fodinas et administrant Camere aurum ct argentum". DOMENIUL BAIA-MARE 1553—1578 243 înnoire a cărții sale privilegiale, nimicită cu prilejul unui incendiu. Privilegiile asigură pe orășeni în stăpînirea pămînturilor și pădurilor regești din jur pînă la depărtare de trei mile, cu excepția celor ale satelor întemeiate pînă aci și ale nobililor. Le dă dreptul să ia lemn de construcție pentru mine și clădiri, piatră de var pentru biserici și din afara hotarelor lor, dacă acestea s-ar dovedi neîndestulătoare, dar numai de pe moșiile regale, nu și de pe cele nobiliare. Orașul își alege liber preotul și judele, care e ales pe un an și judecă în toate pricinile împreună cu jurații, aleși și ei de obște și de jude. Judecata lor se extinde și asupra pricinilor de omor, răniri, datorii și altele23. Cetățenii (cives) nu pot fi deținuți de nimeni fără judecată. Iar dacă judele și jurații ar fi lăsători în darea dreptății, să fie chemat în fața regelui judele, nu pîrîtul, să dea socoteală pentru tăgăduirea dreptății. Pot fi deținuți însă pentru omor vădit, cum este legea, și în altă parte. Dacă însă ucigașul ar scăpa cu fuga, nimeni să nu-i poată lua bunurile sale mișcătoare și nemișcătoare, ci ele să rămînă soției, copiilor și moștenitorilor săi. Pentru judecarea pricinilor miniere orașul alege pe un an un ,,magistru al muntelui“ (magistrum montis) adică magistrul minelor, care judecă împreună cu judele și jurații. Lucrarea minelor (cultura montium) e scutită de toate celelalte sarcini, în afară de dreptul de urbură și urbura regească. Judele și cetățenii jurați să aleagă supraveghetori de mine care să se îngrijească de venitul urburei. Mai multe dispoziții reglementează aci funcțiunea urburariului și răspunderile lui. Să aleagă de asemenea un cercetător al aurului (auritactorem), de care să fie mulțumiți atît obștea cît și ceilalți oaspeți. Cetățenii, negustorii și ceilalți oaspeți să fie liberi să-și crîșmărească vinul, fără să fie obligați la vreo parte din vin sau la vreo plată bănească, spre sporirea locuitorilor și mărirea orașului regesc. Să aducă liber carne tăiată, afară de slănină și pîine coaptă, fără altă vamă decît cea de la Piatra Săsarului, să o poată vinde odată pe săptămînă, lunea, în Baia Mare și Baia Sasar, împreună cu alte lucruri ale lor. Orașului i se dă drept de tîrg anual, care începe la Sf. Gali (16 octombrie) și ține 15 zile, după obiceiul orașului Cașovia, și cu aceleași libertăți. Orașului i se îngăduie să se înconjoare cu palănci și •garduri sau alte întărituri. Jumătate din dijmele din grîu și din vin să le dea preotului lor, iar cealaltă jumătate pentru nevoile bisericii24. Comisarii regali în raportul lor din 1552 țin să menționeze că amîn-două orașele, și Baia-Mare și Baia-Sprie, sînt întemeiate de germani, că s-a stabilit apoi mai tîrziu obiceiul ca în Baia-Mare judele să fie un an german, în celălalt ungur, centumvirii și ei să fie jumătate germani, jumătate unguri, obicei care a durat pînă la guvernarea călugărului (Gheorghe Martinuzzi), primul care a schimbat acest obicei cu vreo patru, cinci ani înainte și a hotărît să nu fie primit nici un german, nici în senat, nici 23 .....de homicidiis, de vulneribus, debitis et aliis iniuriis iudicandi plenam ha-beant facultatem“. 24 D.I.R. Trans. XIV/IV, p. 400—404, 673—76. 244 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA între centumviri ; i-a scos chiar din oraș, crezîndu-i înțeleși cu Andrei Bathory pentru trădarea orașului25 26. Tîrgul Baia-Sprie își avea privilegiile sale deosebite. Ele sînt întărite de Ștefan Bathory, cu data de 8 sept. 1585 2G. în virtutea lor și tîrgul Baia-Sprie își alegere singur, în fiecare an, la sărbătoarea Tuturor sfinților (1 noiembrie) judele, care judecă, împreună cu jurații, toate pricinile ivite în sînul său, ca și alte orașe miniere. Partea nemulțumită cu această judecată poate să facă apel la curtea principelui Sigismund Bathory sau a urmașilor săi din familia Bathory. Judele și jurații judecă aci și pe toți răufăcătorii. Nici căpitanii, nici provizorii sau subalternii lor să nu poată prinde și reține în tîrg sau pe teritoriul lui pe răufăcătorii vrednici de pedeapsa cu moartea. Chiar dacă, acuzați de crime mari, de omor, adulter, furt sau alte asemenea tîlhării, sînt prinși și aduși în fața lor, să-i predea pentru pedeapsa cuvenită judelui și juraților. Căpitanii sau alți dregători să nu poată scoate din lanțuri pe răufăcătorii prinși. Celor osîndiți la pedeapsă capitală să nu le dea iertare și nici în alte pricini sau pentru plata celor datorate să nu dea vreo carte de prelungire sau amî-nare, iertarea (gratia) rămînînd rezervată doar regelui (Ștefan Bathory), voievodului (principelui) Transilvaniei sau succesorilor săi din familia Bathory. Minerul (rnontamis seu cultor montanarum) să nu poată fi judecat decît în fața magistrului minier (vulgo Perkmester) împreună cu judele și jurații chemați de el. Pe cetățeni și mineri (cives et montanistas) nimeni să nu cuteze să-i prindă, să le rețină bunurile sau să-i aducă la alt scaun de judecată decît al tîrgului. Decît doar dacă judele și jurații sau magistrul minerilor se arată lăsători în servirea dreptății, să poată merge pîrîșii la judecata voievodului, chemînd acolo însă nu pe cei pîrîți, ci pe jude și jurați sau pe magistrul minerilor în cauze miniere, să dea socoteală pentru refuzul judecății. Cînd vreun tîrgoveț sau strein (cxtraneus) ridică pîră împotriva tîrgului, dacă pîra e împotriva judelui, citarea să se facă în fața juraților, dacă e împotriva judelui și juraților, în fața altor jurați aleși din comunitate, dacă e împotriva judelui, juraților și tuturor cetățenilor tîrgului, în fața unor jurați aleși din alte orașe libere, aduși însă de pîrîș pe cheltuiala sa. Partea nemulțumită poate să apeleze la curtea principelui, unde cea care nu s-ar înfățișa să fie amendată cu 40 de florini, din care 20 să revină juzilor și juraților, 20 părții adverse. în zi de tîrg, atît străinii (tain forenses, sive advenae), cît și locuitorii tîrgului, să scoată liber pentru vînzare postavuri fie cu bucata, fie cu cotul, peste săptămînă însă locuitorii tîrgului să poată vinde și cu cotul și cu bucata, streinii numai cu bucata. Și Baia-Sprie, ca și Baia-Mare e liberă să cumpere, să aducă de oriunde vin sau orice fel de bucate pe seama minerilor și tuturor locui 25 Hurmuzaki, II/4, p. 742—743. 26 Veress, Documente, III, p. 42—47. DOMENIUL BAIA-MARE 1553—1578 245 torilor tîrgului, să crîșmărească fără vreo limitare sau opreliște27. Locuitorii au dreptul la folosința pădurii negre regale (sylva nigra Regia) și alte păduri regești din jur pentru clădit și pentru orice nevoi ale lor. Sînt de remarcat pedepsele pentru nesupunere la obligațiile publice în tîrg. Cel care la porunca judelui nu se înfățișează și nu vrea să primească slujba (sarcina) încredințată, sau primită nu o îndeplinește, se amendează de jude cu 1 fl. Dacă judele sau jurații s-ar dovedi nesupuși, să fie amendați cu 10 fl. Dacă vreunul din jurați e ales jude într-un glas și nu vrea să primească slujba, să fie amendat cu 200 fl. sau trimis în exil (in exilium relegetur) pe un an întreg și trei zile. Cel care nu primește slujba de jurat sau altă sarcină publică se pedepsește cu 100 fl. sau e trimis, tot așa, în exil, iar cel care nu primește pe cea de centumvir, cu 50 fl. sau cu același exil din tîrg. Cei care nu vor să depună amenda și în timpul surghiunului vor fi găsiți în tîrg se pedepsesc mereu (de fiecare dată) cu cîte 10 fl. Numai după numele înscrise la 1566 e imposibil de stabilit cîți germani mai erau în cele două orașe. La 1569 sînt înregistrate și minele de aci. E mina împăratului, care un timp a rămas nelucrată și care și acum e pustie. E de temut să nu se surpe cu totul dacă nu e sprijinită Ia timp cu boltitură (cum cuniculo). Dacă piere, numai cu mari cheltuieli sau poate nicicînd nu va mai putea fi refăcută. Nici celorlalte mine nu li se va putea lua nici un folos dacă boltitură li se surpă sau dacă li se neglijează îngrijirea. Sînt trei mine ale răposatului Petrus Literatus Szentgoergy numite Gheonchwaar9 Wykerek și Farlosatt (?), care și ele privesc pe împărat și care spun că sînt minele cele mai însemnate. Are aci împăratul și șteamp cu 36 săgeți și cu trei roți28. Mai are împăratul și un alt șteamp, fost a lui Petru Literatus, nu se știe cu cîte săgeți pentru că au fost mare parte distruse de transilvăneni. E aci nu puțin minereu pe seama d-lui Swendy, care poate fi pisat în curs de o lună. împăratul are aci și o topitorie de minereu (conflatorium), pustie, cu patru cuptoare (fornacibus), din care două spun că ar aparține orfanilor lui Ștefan Forintweroe (bătătorul de florini). Mai e și o altă topitorie a împăratului, fostă a lui Petru Literatus cu patru cuptoare, dar unul din cuptoare spun că ar aparține lui Simion Nagy, fiul vitreg al lui Petru Literatus. în genere spun că toate minele, atît ale împăratului cît și ale lor, în acest timp stau nelucrate, pentru că nici principele Transilvaniei nu permite lucrarea lor. Chiar dacă s-ar lucra, mai întîi trebuie refăcută bolti-tura, altfel nu pot fi bine lucrate. împăratul ar putea avea de aci cel mai mare folos, dar pentru aceasta mai ales două lucruri sînt necesare, liniște și o sumă de bani, pe care pe urmă minele ar răsplăti-o însutit. 27 „Item, quod vina et etiam alia victualia, quovis nomine vocitata, ad usum montanistarum, et etiam universorum inhabitatorum oppidi Mediimontis, ex universis locis emendi, importandi et educillandi, atque distrahendi, absque ullo temporis et termini limitatione et interdictione, prohibitioneque habeant facultatem“. Ibidem, p. 43. 28 „...Contusorium, stomp, cum pistillis triginta sex et rotis tribus“. 246 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA E în Baia-Mare o vie a împăratului, înainte a diacului Valentin, acum absent, care e cultivată fără bani (quae colitur sine pecunia), adică cu munca gratuită a colonilor. Mai sînt de asemenea trei vii ale împăratului, din care două se numesc Dechyoe și Kamara Jspaan și pe care le-a avut înainte Petru Literatus Szentgyoergy. Și acestea se cultivă fără bani. Citi oameni le pot lucra într-o zi și cît vin poate veni din ele, nimeni din ei (cetățenii pre-zenți) nu poate spune. Spun însă că sînt foarte mari, bune și productive, că dacă se cultivă bine ar putea fi lucrate într-o zi de trei sute de oameni și ar putea aduce vreo 60 de buți mari de vin (vasa vini maiora), care fac mai mult de o sută de buți ,,medii“ (media vasa). Dijma bisericii din acestea era de zece buți medii. E aci și o luncă a împăratului, numită Kyraaly Rethe. Locul cifrelor care urmau să ne comunice cîți oameni îl puteau cosi într-o zi și cît fîn putea aduce anual însă a rămas gol. Mai sînt două lunci împărătești, una numită Ghoeboel, cealaltă Jrotwan, însemnînd laz. Aceste două pot fi cosite de vreo două sute de oameni într-o zi. Este aci și o moară, care a fost de asemenea a lui Petru Literatus, cu cinci roți și două pive. Petru Literatus a mai avut în oraș, spune și acum textul, două case de piatră, una arsă, alta ridicată din nou de el, care amîndouă stau în socoteala împăratului. în fragmentul de urbariu din 1576, Baia-Mare lipsește. Sînt înregistrate însă viile împărătești. Ele sînt cinci, părăginite, de pe timpul provizorului Melchior Zawer nu s-a mai făcut în ele nici o înnoire sau înmulțire a viței (propagatio). Sînt lucrate de satele domeniului, de coloni, cu muncă gratuită, fără mincare, spre cea mai mare a lor îngreunare. Mărturisesc însă că înainte au fost totdeauna lucrate pe plată29. Dacă împăratul vrea o îndreptare sau o îmbunătățire a acestor vii, atunci sau le dă ceva satelor pentru munci, sau se îngrijește de lucrarea viilor cu plată, altfel se pustiesc cu totul. Prima, numită Balastwr zolo, care a fost a lui Petru Literatus, poate fi lucrată de vreo 300 de oameni într-o zi. în timpul lui, fiind bine lucrată și înmulțite vițele în ea, producea și cîte o mie ,,hidria“ de vin, uneori și mai mult. Acum nu mai sînt în ea decît a treia parte din vițe. Și celelalte vii, cum sînt destul de mari, cer munca multor oameni. Cît vin a venit din ele în anii 1575 și 1576, vierul (vinilor) Teodor Kys și inspectorul Grigore Wayda nu știu, deoarece căpitanul Teuffenpach obișnuia să-și trimită pe omul său, George Kolchar, la cules, care înscria numărul măsurilor (akonum) în registrul său și vinurile provenind din viile împărătești căpitanul le lua pentru sine, și, după cum spune provizoriii Pachoch, vinurile sale mai proaste le da pentru ei la casa de bucate (ad domum annonariam). Viile fuseseră cultivate înainte cu muncă plătită, iar acum sînt lucrate cu munca gratuită iobăgească. Iobagii 29 „Coluntur autem per colonos gratuita opera et absque cibo cum maximo eorum onera. Fatentur autem antea pro praemio semper cultas fuisse“. DOMENIUL BAIA-MARE 1553—1578 247 își exprimă, vedem, protestul nu numai în cuvinte, ci și prin neglijență în muncă, ducînd la ruinarea viilor. Textul urbariului din 1578 privitor la oraș e mai redus. Ne dă totuși cîteva informații asupra stărilor. Censul orașului e tot 150 fl. pe an, la Sînmartin, plătindu-se acum la mîna provizorului din Satu-Mare. Dijma din vin, care trebuie să-i revină bisericii de aci, acum o plătesc răscumpărată în bani, anume cu 50 fl. în monedă de aur3(). Sub titlul Propria dominii se mai notează că orașul Baia-Mare a ținut din vechime de domeniul propriu al regilor și ține și acum 30 31. în hotarul lui se cultivă și acum o mină numită Nagy-verem, al cărei venit e perceput de perceptorul aurului și argintului instituit aci. Sînt înregistrate acum cinci vii ale împăratului. De asemenea o luncă satis amplum numită Goboly-rete (după versiunea în manuscris Ghezvbewl Rethe), care e cosită în fiecare an de colonii români din jur pentru împărat. Cele cinci vii împărătești erau desigur lucrate și ele de iobagii satelor, nu de orășeni. Tîrgul Baia-Sprie la 1566 are text redus. Censul lui anual e de 25 fl., pe care-1 percep dregătorii (exigere solent officiales). Slujbe spun că n-au făcut nici una, s-au îndeletnicit cu lucrul minelor. Dădeau însă la Crăciun în dar un vițel dregătorului. După textul din 1569 dau tot 25 fl. cens, odată pe an, împăratului, în celelalte au același obicei ca și cei din Baia-Mare 32. Sînt aci mine ale locuitorilor tîrgului din care trebuie să vină cîștig (lucrum) pentru împărat dacă pot să fie lucrate bine. Acum însă se lucrează șase mine de către șase oameni. Prima e a lui loan Huszkoely, a doua a lui Elias Czyorba, a treia a lui Martin Basa, a patra a lui Petru Stillyer, a cincea a lui Cris-tofor Pogaan, a șasea a pus să-1 crîșmărească cu cea de Buda (desigur mai mică, mărind prin aceasta prețul vinului). Satelor voievodului Nicolae Lazăr din Ardusat li se impuneau împreună, obișnuit de două ori pe an, vin, la Crăciun o bute, la Paști alta crîșmărind cu un ban (uno nummo) mai scump (măsura) decît se vin 116 „Sub Georgio Bathori non fuisse intermissionem ullam. Et vina imposita semi-plena et putrida, attamen precium exactum, sive biberint sive non, nulla fece com-putata“. DOMENIUL ARDUD 1566—1600 30$ deau vinurile țăranilor (plebeiorum). Bathori însă le impunea și zece (buți), ceea ce i-a adus la sărăcie 117. în Oar Dragfieștii impuneau o bute la Paști, alta la Rusalii. De Bathory însă se plîng ca și în altă parte. în Livada sub Dragfiești li se impunea puțin vin spre crîșmărit, abia două, uneori trei (buți) pe an, la cele trei sărbători de căpetenie. Bathori însă le ducea vinurile lor, le impunea vinuri mai proaste, de nebăut, pe care mai totdeauna le vărsau, totuși prețul li-1 lua după măsura de Buda și nu după cea obișnuită a locului 118. Celor de pe porțiunea Domănești, Bathory nu le-a impus decît, trei buți pe an, pentru că satul a fost ars adesea, dar le da uneori butile golite pe jumătate, iar drojdie nu primea în socoteală119. în privința crîșmăritului și în Arduzel se plîng ca și în altă parte, că Bathory le impunea să crîșmărească cu măsura de Buda și nu cu cea obișnuită a locului, pint-ul cu 12 d., nesocotindu-le nici drojdie. De asemenea, că lua vinurile de la ei și li le impunea spre crîșmărit 12°. Despre crîșmăritul vinului se povestește aceeași „absurditate" ca și în altă parte, că sub Bathory buțile n-au fost niciodată pline, că li s-au impus vinuri de nebăut, că scoțînd cepul slobozeau vinul în stradă și le luau prețul12i. Sub Dragfiești însă și aci crîșmăreau vinul stăpînului la sărbătorile de căpetenie, ca și în altă parte. în schimb cei din Supurul de Jos și de Sus spun că li se impunea vin pentru crîșmărit la cele trei sărbători, la Crăciun, la Paști și la Rusalii. La satele voievodului Lazăr (Gerăușa etc.) se spune că sub Dragfiești fiecărui voievod (singulis waydis ad ipsorum districtus) i se da de două ori pe an vin de crîșmărit, o bute la Crăciun și alta la Paști. Dar Bathory, nerpaiținînd seama de rînduială, le-a dat vin de crîșmărit cînd a vrut. Cei din Okorito spun că sub Dragfiești li se impuneau la patru sate o bute de vin la Crăciun, alta la Rusalii'; cînd era vin din belșug, cînd nu era li se impunea numai odată pe an atît. Bathory însă le-a impus și lor cînd a vrut și au crîșmărit mai scump decît era vinul „plebeilor", adăugind un ban la măsură. în Kishodos crîșmăritul nu era în uz, totuși Bathory le-a impus două buți. Nici în Pișcari nu era în; uz, Bathory a pus totuși să se crîșmărească și la ei vin de 12 fior. Cei din Ghiungi se plîng și ei de aceeași „absurditate" a crîșmăritului lui Bathori ca și în altă parte, cînd sub Dragfiești ei n-au crîșmărit decît una sau numai o jumătate de bute. E clar, sub Dragfiești obiceiul era să se dea spre crîșmărit cîte o bute de vin de sat sau de mai multe sate împreună, la cele trei sărbători de căpetenie, la Crăciun, la Paști, la Rusalii. Gh. Bathory însă a introdus și în crîșmărit nelimitarea. Și a mai introdus și seria de abuzuri împotriva cărora se ridică plîngerile iobăgești. 117 „Sed Bathorium etiam denes imposuisse unde in paupertatem redacti sint“. 118 „Sed Bathorium dicunt ipsorum vina abduxisse, eisque alia viliora potui inepta imposuisse, quae plerumque effusa sint, tamen precium secundum mensuram Budensem, et non loci consuctam exactam“. 119 „sed vasa dedit quandoque dimidiata, feces non acceptavit in computum*. 120 „Item quod ab ipsis vina acceperit eisque educillanda imposuerit“. 121 „De vini educillatione narratur eadem absurditas quae alibi, quod sub Bathoreo nunquam vasa plena fuerunt, vina potui inepta, imposita, et quod extracta spira emi-serint vinum in plateam et precium persolverunt“. 310 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Iobagii, cum vedem, s-au plîns, și-au ridicat cuvîntul sat de sat împotriva noului obicei și a noilor abuzuri. Nelimitarea introdusă de Bathory însă totuși se menține. în 1569 textele repetă invariabil, doar cu variații în expresii, aceeași nelimitare122. Tot așa și la 1576 123. Aceeași nelimitare și la 1578. Iobagii nu contenesc să reamintească conscriptorilor că odinioară trebuiau să crîșmărească doar la cele trei sărbători, iar acum trebuie să crîșmărească fără soroc, oricînd li se impune, tot anul. Nu contenesc să se plîngă de aceasta și să o prezinte printre pricinile ,,pustiirii" lor 124. Stăpînul feudal impunea spre crșmărit înainte de toate vinurile proprii. Profitînd de monopolul său, impunea adesea desigur vinurile mai rele, care nu se consumau sau nu se puteau consuma la curte, care nu se puteau vinde altfel. Impunea, am văzut, adesea și vinuri stricate, neconsumabile, luînd pe ele totuși prețurile curente sau chiar prețuri mai ridicate. Putea impune și condiții abuzive. Vinurile sale sau venite din dijme sau none însă obișnuit nu mai erau suficiente pentru acest crîșmărit sporit, trebuie să și cumpere vin. Cumpără și în condițiile comerciale obișnuite, din cadrul domeniului sau din altă parte, dar cumpără și de la proprii supuși, mai obișnuit toamna, la cules, cu prețurile mai scăzute ale mustului sau cu prețuri impuse. Ceea ce reiese uneori și din textele acestor urbarii. De pildă la Ardudul Mic în 1569 se notează că aci se cumpără și se crîșmărește vin în folosul împăratului atît înainte cît și după cules 125. Sau textul de la Orașu Nou din același an, care spune că se cumpără aci vin pentru împărat, și înainte și după cules, cu prețul cuvenit, fără păgu-birea iobagilor126. La Ardudul Mic textul din 1569 se repetă și la 1576, exact în aceeași formă. Cei din Livada, în schimb, la 1566 se plîng că Gheorghe Bathori le lua și două censuri, iar pentru ele le ducea vinurile cu preț mic, hotărît la cît voia. Ba celor din Arduzel le lua vinurile lor și 122 „Educillantur hic vina semper pro necessitate arcis, cum usus postulat" (Oar) : „Vina educillantur hic pro usu suae Maiestatis semper“ (Dobra) ; „Vina inter eos educillantur pro usu eius Maiestatis, cum necessitas ipsa postulat" (Ardud) ; „Educillantur vina hic pro voluntatc et voto eius Maiestatis, cum necessitas ipsa postulaverit semper" (Petea) : „Educillantur hic vina, pro usu arcis semper, cum ipsa necessitas postulaverit" (Măriuș) ; „Debent educillare vina in usum arcis, cum ipsa necessitas postulaverit, sicuti alys etiam in locis sine exceptione semper vina educillari solită sunt" (Hurez). 123 „Vina suae Maiestatis educillare tenentur cum illis imponuntur" (Homorodul dc Mijloc) ; „Vina pro sua Maiestate educillare tenentur quandocunque eis imponuntur" (Sîi). Etc. 124 „Vina similitcr educillant tot, quot illis imponuntur ; ex eo quoque desolationem ipsorum fatentur accidere“ (Ardudul Mare) ; „Vina quoque per totum annum educillant" (Măriuș) ; Vina educillant tot, quot illis imponuntur per totum annum" (Homorodul de Mijloc) ; „Vina antiquitus pro festis Nativitatis Domini, Paschatis et Pente-costes. tribus vicibus educillabant, nune per totum annum sine omni discretione ad simi-lem educillationem vini coguntur" (Beltiug) ; „...modo autem sine ullo dierum aut tem-porum discrimine educillare tenentur" (Dobra) ; „Vina educillant, serviunt contra vete-rem ipsorum consvetudinem, sicut jubetur" (Ardusatul Românesc). Etc, Kârolyi okl., III, p. 502. 505—506, 514—515, 524. 125 „Hic vina emi et etiam educillari solită sunt, tam ante quam etiam post vin-demiam in rationem Cesareae Maiestatis". 120 „Emmitur hic vina Cesareae Maiestati ante et post vindemiam precio competenti citra colonorum iniuriam". DOMENIUL ARDUD 1566—1600 31 pe acelea li le impunea spre crîșmărit. Aci stăpînului îi venea mult vin din nonă sau din dijmă și mai producea și el mult. Nevoia lui de a crîș-mări era mare. Crîșmăritul lui însă era cu atît mai abuziv cu cît țăranii erau și mai mari producători de vin și totuși trebuiau să cumpere, cu preț mai mare, vinurile sale, adesea stricate, de nebăut, să suporte tot acest fel de metode de crîșmărit. Asupra măcelăritului nici o informație. Asupra pescuitului informațiile sînt reduse. în 1566 la Bicău se spune că nu sînt piscine (piscinas non haberi), sînt însă lacuri de pește făcute de rîul Someș. în Oar sînt înscriși doi pescari ,,liberti" care în toată vinerea sînt datori să aducă pește stăpînului127. în Petea este un lac sau iaz (lacus seu stagnum) cu pește, care vine din Someș, cu pescuitul oprit, pește însă nu e destul pentru a vinde, nu vine așa de mult, ci e păstrat pentru stăpîn. Gerăușa și Rătești, am văzut, erau scutite de strungă și de vacă (tretină) pentru că ele cultivau, săpau, întăreau și dregeau în fiecare an piscina din Rătești. Aceasta însă acum era pustiită de turci. în 1569 pescarul din Zamosbecz trebuia să aducă în fiecare vineri pește. E aci o piscină vărsată sau abătută din rîul Someș (ex fluvio Zamos exiens), numită Halowan, dar nu prea abundentă în pește. în Domănești pescarii fiecare trebuiau să dea cîte o vadră de țipari128. Au aci, se notează, rîul Crasna cu pește, pescuitul în el e liber pentru toți, pescarii trebuie să ducă (stăpînului sau curții) în fiecare vineri pești și raci (pisces et cancros importare). La Dobra însă spun că au același rîu Crasna, îmbelșugat în raci, dar în pește nu tot așa. în Ardud e înregistrată o piscina magna, bogată înainte în pești mari și aleși, acum însă e sărăcie de pește în ea. în Petea e înregistrată iarăși piscina abătută din Someș, cu aceeași constatare că peștele, nu prea abundent, nu e pentru vînzare, ci se păstrează mai mult în folosul cetății, pentru masă. In Măriuș e un loc de piscină, acum pustiu și fără , Sate din Țara Oașului avem înscrise în urbariile de care ne ocupăm în două rînduri, la 1569 și 1578, în cele ale domeniului Satu Mare1. Avem și separat un urbariu sau fragment de urbariu pentru satul Călinești (Kanyahaza). în amîndouă urbariile sînt înscrise aceleași 11 sate2. Numele de supuși înscriși sînt foarte puține : în cele înregistrate în 1569 sînt înscrise 45, unul din sate, Lechința, fiind înscris „pustiu ‘ (est prorsus deșerta), în cel din 1578 numai cu 39. In 1578 sînt înscrise sub titlul Pertinentiae Avassag și se spune că aceste „porțiuni românești44 (porliones valachicae) au ținut de domnul Bathory și odinioară de cetatea Seini (Zinyer). în versiunea textului nepublicat3, în dreptul fiecărui nume de sat se notează portio. Urbariile acestea nu înscriu toate satele Oașului și nici cele înscrise nu apar ca întregi. în 1569, în dreptul satului Bicsad se notează la margine Wayuoda-ius, iar în șirul numelor găsim înscris un Wayuoda, fără să-i mai fie înscris numele. Tot în șirul numelor de la Bicsad și un liber, desigur în înțelesul de libertin. La 1572 apare ca voievod al Oașului Jacobus Kolbasz. în 1578 tot la Bicsad sînt înscriși un wajwoda (Stephanus Banyaz) și un libertinus, toți ceilalți fiind înscriși coloni. Textele sumare care urmează după listele satelor ne dau îndatoririle lor feudale. Cens, pe un an întreg, cele zece sate (textul spune nouă) dau împreună la Sînmartin 18 fl., uneori 20 fL Tot 18 fl. e censul de omnibus istis praescriptis possessionibus portionariis, și tot la Sînmartin, și în 1578. 1 Urbariul din 1569 în Arhiva Statului Budapesta, U. et C., Fasc. 46, nr. 80. Fotocopie la Arh. Ist. FU. Acad. Cluj. Cel din 1578 în Kârolyi okl., III, p. 537—38. 2 în 1569 : Racșa (Rakosa), Negrești (Felsoefalxv), Tur (Fwrvikonyay), Mogyoros, Bicsad (Bikszad), Trip (Ferep), Tărșolț (Farzolchy), Călinești (Kanyahaza), Boincști (Buryanhaza), Cămărzana (Komorzaany), Lechința (Lekencz). 8 Arh. Statului Budapesta, U. et C., Fasc. 47, nr. 41. 356 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA După textul din 1569 fiecare colon, fără deosebire, dă cîte o piele, de jder (singulas pelles mardurinas), pe care dacă nu ar putea-o da, trebuie să plătească de una 33 d. în anul trecut darea au luat-o în piei. Mai apare însă, peste cens, și o altă prestație în bani. După textul din 1569 fiecare colon cu sesie întreagă sau jumătate indifferenter trebuie să dea la Sîngeorz 14 d., la Sînmihai tot atît. La 1578 în schimb apare o prestație bănească chiar sub numele de ferton. Dau anume de Sînmartin 1,50 fl., de Rusalii tot atît, cu excepția satelor Călinești, Lechința, Tărșolț, Cămărzana, care nu plătesc fertonul, ci în fiecare an odată, în timpul iernii, trebuie să dea șase piei de jder. 7 retina e înregistrată la 1569. în tretină (in solutionem tretinalem) dau împreună o vacă de tăiat (commzmiter unam vaccam mactabilem). Despre daruri pomenește tot numai textul din 1569. Găini, unt, cași de drept n-au trebuit să dea nicicînd, ci, cînd li se impuneau, dădeau totdeauna cît puteau. Dijme, none din semănături nu se pomenesc. Dau însă dijma porcilor. La 1569 cel ascultat mărturisește cu jurămînt românesc (iuramento suo valachalj) că din porcii de la pășune (de porcis pascualibus) n-au dat niciodată nimănui nimic. Au însă păduri cu ghindă din belșug, de unde dau dijmă întreagă din porci, răscumpărînd sub sau peste zece, din care ea nu se poate lua, fiecare porc cu cîte 6 d., mai mici cu cîte 3 d. La 1578 se repetă că pe teritoriul lor (in territorio ipsorum) e o pădure mare de fag în munții înconjurători, în care, cînd se face ghindă, se îngrașă porci, luîndu-se dijmă din ei. Această dijmă din porci se împarte apoi exact în trei părți, din care una se ia pentru văduva lui Ștefan Prinyi în cetatea Nyalab, alta pentru împărat și Mihail Varday, a treia cedîn-du-se celorlalți nobili. Din ceea ce am putea deduce că „porțiunile*' împăratului înscrise reprezentau mai puțin de a treia parte din sate (el deținea a treia din dijmă împreună cu Varday). Se putea însă și ca pădurile să fie comune și cu alte sate sau alte domenii nobiliare. Dar acum e înscrisă și dijma de toamnă a porcilor, pe care o dau fie că au ghindă în pădure, fie că nu, răscumpărînd de la dijmă pe cei peste zece cu cîte 3 d., pe cei sub zece, din care nu se poate lua dijmă, cu cîte 6 d. Din stupi, mărturisesc la 1569, n-au dat vreo dijmă nicicînd. Din oi, la 1569 dau o oaie cu miel de turmă (de singulo grege ovium). La 1578, fiecare iobag cu oi dă la Rusalii dregătorului (officiali) o oaie sau miel (ovem unam vel agnum), și un caș. Obligații de lucru în 1569 nu sînt înscrise. Doar atît se spune că e aci un fînaț împărătesc, care poate fi cosit de vreo 20—25 de oameni. în anul trecut nu l-au cosit, dar altă dată pot veni, după productivitatea anului, șase, șapte stînjeni (orgiae) de fîn, sau mai mult ori mai puțin. Textul din 1578 însă vorbește de slujbă nelimitată. Serveau odinioară la cetatea Seini, de Crăciun, la cărăușit de lemne trei zile, nu mai mult : acum însă slujesc și crîșmăresc vin pro arbitrio provisoris. ȚARA OAȘULUI LA 1569 ȘI 1578 357 Despre mori, o singură pomenire, în 1569. E înscrisă o moară în Racșa, din care împăratului nu-i vine nici un folos, ci mai mult sătenilor 4. Moara e deci țărănească și nu vine nimic din ea pentru stăpîn. în 1578 se mai notează că patru din ei (din coloni) sînt pescari, care sînt datori stăpînului pămîntului din pescuit sau din pescărie (pișcătură) vara, cu păstrăvi și alți pești, și cu raci. Satele sînt deci românești, așa le califică textele, așa le indică și voievodatul și caracterul prestațiilor. 4 „Cuius nulla utilitas venit Cesareae Maiestati, sed tantum rusticis‘\ XXII. DOMENIUL SATU-MARE 1569-1592 Domeniul Satu-Mare e deosebit de întins, cuprinde în sine mai multe domenii pe oare le-am prezentat separat pînă aci. în acest întins capitol nu ne mai rămîne decît să prezentăm tîrgurile Satu-Mare și Mintiu din centrul lui și acest mare conglomerat în ansamblul lui, pentru a reda imaginea complexă a economiei sale. Tîrgurile Satu-Mare și Mintiu le prezentăm după aceleași conscripții din 1569 și 1578. Pentru prezentarea complexei economii a domeniului se oferă inventarele lui din 1569 și 1570 și întinsele lui socoteli dintre anii 1569—1577. în compunerea marelui domeniu, alături de domeniul de bază al cetății Satu-Mare, la 1569 găsim domeniul Cehu-Silvaniei, satele din Bihor care i-au fost atașate, domeniul Ardud și satele care i-au fost atașate, domeniile Baia-Mare, Tășnad, Zalău, Seini cu Țara Oașului. El însumează astfel nu mai puține de 185 de tîrguri și sate sau părți de sate, totalizînd peste 5400 de unități de supuși, adică de capi de familie de supuși. Și poate mai lipsesc, căci urbariul din 1569 în forma păstrată nu are încheiere. Bănuim că lipsesc din el cel puțin trei sate din Bihor, care sînt luate la sfîrșit în socoteli, dar în urbariu nu le mai găsim. La 1578 domeniul ne apare mai scăzut. Lipsește acum din el domeniul Cehu-Silvaniei, s-au mai făcut între timp înstrăinări, donații, zălogiri. A rămas totuși mare, însumează și la această dată 98 de tîrguri și sate sau părți de tîrguri sau sate, cu peste 2000 de unități de supuși. 1. TÎEGUEILE SATU-MAEE ȘI MINTIU LA 1569 -1583 La 1569 în Satu-Mare (Zaimaar) sînt înscriși 105 coloni și 108 absen-ies, fără să ni se spună de ce lipsesc, în Mintiu (Nemethy) 153 coloni și 68 absenți. La 1578, în Satu-Mare sînt înscriși 145 coloni. Acum însă ei se împart în două, în Oppidum Zathmar sînt înscriși 86, în Suburbium oppidi DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 359 Zathmar 59. Și unii și alții se subîmpart după mărimea sesiei. Astfel în tîrg sînt înscriși : coloni cu sesii întregi 7 coloni cu jumătăți de sesie 30 coloni cu treime de sesie 12 coloni cu pătrimi de sesie 37 în suburbiu : coloni cu sesii întregi 13 coloni cu jumătăți 16 coloni cu treimi 5 coloni cu pătrimi 25 în tîrgul Mintiu acum sînt înscriși 176 și 18 case pustii (desertae domus). Cei înscriși se repartizează astfel : coloni cu sesii întregi 87 coloni cu jumătăți de sesie 54 pescari liberi 5 săraci, văduve (sau văduve sărace) și jeleri (inquilini) 30 case pustii ÎS 1 Privind aceste cifre vedem că la amîndouă datele e mai populat Mintiul decît Satu-Mare. Constatăm apoi că populația amîndurora a scăzut de la o dată la alta. Socotind și pe cei „absenți“, Satu-Mare a scăzut de la 213 capi de familie la 145, Mintiul de la 221 la 176. Cei absenți la 1569 poate mulți nu s-au mai întors. Au plecat desigur din pricina nesiguranței, a invaziilor turcești, dar și a jafurilor oștilor interne. Conscripția din 1569 s-a făcut și ea după ani de lupte în aceste părți, în care au fost lovite și Satu-Mare și Mintiul, după pacea din 1568 dintre împăratul Maxi-milian și sultan2. Constatăm și o mare diferențiere a locuitorilor tîrgu-rilor, nu numai în tîrgoveți și suburbani, dar și o subdivizare a colonilor în coloni cu sesie întreagă, o jumătate, o treime, o pătrime de sesie. în Satu-Mare, interesant, numai 7 mai sînt cei cu sesii întregi. în schimb cei cu jumătăți sînt 30, iar cei mai mulți, 37, sînt socotiți cu pătrimi de sesie. în Mintiu 30 din 176 sînt săraci, văduve și jeleri 3. Cens, cei din Satu-Mare spun sub jurămînt că pe timpul Bathorești-lor dădeau odată pe an, la Sînmartin, împreună cu cei din Mintiu, 250 de florini ungurești. De cînd însă amîndouă tîrgurile au ajuns sub stăpînirea împăratului, n-au mai dat nimănui nici un cens, fiind „liberi “ de el. Așa spun și cei din Mintiu că pe timpul lui Ștefan Bathori plăteau acest cens, acum însă se bucură de ,,libertate“, nu-1 mai plătesc nimănui. 1 Kârolyi okl., III, p. 548—550. 2 Dînd situația dc după 1562, locuitorii mărturisesc că totul s-a pustiit, toate scriptele, protocoalele au ars. Iobagii au fugit înainte de sosirea păgînului, la ceea ce i-a îndemnat și îngăduit chiar căpitanii. Au plecat astfel în Transilvania și unde au putut numaidecît. Au fost chemați apoi de oamenii împăratului, cu promisiunea vechilor libertăți, să se întoarcă la casele lor. Szatmâr vârmegye, II, p. 187, 192. 3 în text : „pauperes viduae et inquilini". 24 - c. 401 360 IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Textul din 1578 prezintă sau explică altfel faptul. Juzii primari și jurați (primarii judices et cives) ambelor tîrguri mărturisesc, sub jurămînt, că pe timpul Bathoreștilor n-au avut nici un cens ordinar anual, ci amîn-două tîrgurile dădeau o „taxă“ anuală, uneori 200 fl., alteori 350 fl., nu însă mai mult. Altfel nu se înregistrează nici acum cens. Daruri sau daturi nu se înregistrează la nici unul, nici la 1569, nici la 1578- Nonă din semănături nu dau nici unul și n-au dat nici cînd, spune textul din 1569. Au dat și dau numai a zecea (decima). Dijma din semănături, după textul explicativ din 1569, de la Satu-Mare, se lua astfel : oricine dintre ei avea o sută de clăi de grîu sau de orz și ovăz, din care trebuiau să vină în dijmă zece clăi, aceste zece clăi trebuia să le răscumpere cu 60 d. și așa mai departe, după cum avea mai mult sau mai puțin, după numărul clăilor. A patra parte din suma venită astfel i se da întreagă preotului tîrgului. De fiecare iugăr de semănături care nu putea fi secerat cu secerea (falce messoria), ci era cosit cu coasa (falce foenili), plăteau cinci dinari. întru toate același obicei și în Mintiu. La 1578 textul Sătmarului spune că dijma (decima) din semănături se dă așa, că de fiecare claie secerată cu secerea trebuie să dea cîte un obol, iar de iugărele care se cosesc, nu se seceră, dau de fiecare cîte 6 d. Același obicei și în Mintiu. Obiceiul nu s-a schimbat, dijma din semănături o răscumpără și acum în bani. Decît s-a schimbat puțin felul de a calcula răscumpărarea. La 1569 plăteau 60 d. de zece clăi care trebuiau să cadă în dijmă. Acum plătesc cîte un obol adică o jumătate de dinar de claia produsă, ceea ce înseamnă că suta de clăi din care trebuiau să vină în dijmă cele zece clăi răscumpărate cu 60 d., le răscumpărau de la dijmă cu o sută de oboli, adică cu 50 d. Ceea ce înseamnă 5 d. de claie. Suma de răscumpărare e mai scăzută deci. Nu însă și răscumpărarea grîului cosit, care e mai ridicată cu un dinar. Aci cifrele s-au inversat4. Dacă nu cumva s-a făcut vreo confuzie la înregistrare. Au dealuri de vii bune, spune textul în 1569 la Satu-Mare. Nici din vin însă nu se dă nici o nonă. Dau numai a zecea. Aceasta o dau așa că oricine are zece găleți de vin, din care trebuie să vină în dijmă o găleată de vin, pe aceea o răscumpără cu opt dinari. Găleata (cubulus) conține 16 măsuri (mediaș). Și din această dijmă a patra parte se dă preotului tîrgului, ca și din cea din semănături. Acest obicei a fost ținut atît de Nicolae Zele-mery, cît și de Valentin Salygay (provizori). Tot așa și la 1578 : nu vin dau, ci de fiecare găleată de vin, căzînd în dijmă, plătesc cîte 8 d. 5 La Mintiu nu se înregistrează nici dijmă din vin, nu se pomenește nici de vii. La 1578 se și spune clar : vineas nidlas habent. Din miei și stupi — spune textul din 1569 de la Satu-Mare — au dat totdeauna a zecea, răscumpărînd pe cei sub sau peste zece cu cîte 3 d. Și din dijma mieilor și stupilor preotul primește a patra parte. Aceeași 4 La 1648 răscumpărarea e cîte 6 bani (penz) de zece clăi, adică aceeași cu cea din 1569. Cf. Makkai Lâszlo, 1. Râkoczi Gydrgy birtokainak gazdasâgi iratai (1631— 1648), Budapesta, 1954, p. 404. 5 Tot așa și la 1648 : după zece găleți de vin (recoltă) dau 8 bani. Ibidem. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 3G1 rînduială și în Mintiu, avînd de la început aceeași lege în toate6. în 1578 dau, iarăși amîndouă la fel, tot dijmă întreagă din miei și stupi, adică a zecea, răscumpărarea fiind însă acum la stupi cîte 3 d., la miei cîte 4 d., la capre (iezi) cîte 3 d. Din toate plebanul primește a patra parte întreagă (integra quarta). Din porcii lor — spun la 1569, sub jurămînt — n-au dat nicicînd vreo dijmă, nici pentru ghindă, nici pentru pășune. Cei din Mintiu la aceasta mai adaugă că nici străinii (oameni din afara tîrgului) n-au fost liberi nicicînd să-și mîne porcii în pădurile lor (ale tîrgului), pentru că n-au belșug dc pădure. în 1578 se repetă doar negația : dijmă din porci nu dau. Despre slujbă la 1569 nu se spune nimic. Doar la 1578 citim la Satu-Mare că slujesc la cetatea Sătmarului, așa cum le-a îngăduit împăratul 7. Iar la Mintiu că fac slujbe ca și sătmărenii. Adică împăratul le-a stabilit o rînduială după care slujesc, pe care însă nu o cunoaștem. în textul în care își mărturiseau îndatoririle de dinainte de 1562, declarau că nu erau încărcați cu nici un fel de slujbe sau de munci, decît cînd de bunăvoia lor făceau sau îndreptau locurile noroite, străzile sau zăgazurile Someșului. Ei au trăit totdeauna în libertatea lor, n-au fost datori nimănui cu nici o slujbă, decît stăpînului pămîntului cu censul de Sînmartin. Dar nici acela nu avea o sumă hotărîtă, ci atunci cînd trebuiau să-1 plătească, mergeau la stăpîn și după rugăminți plăteau atît cît le îngăduia. Și oamenii împăratului i-au întărit în libertățile lor, n-au fost supărați cu nimic, ci au trăit în pace 8. Pămînturi alodiale sau pămînturi socotite ca aparținînd domeniului sînt înregistrate mai multe : vii, grădini, fînațe, pămînturi de arătură. în 1569 la Satu-Mare sînt înscrise mai întîi mai multe vii ale împăratului (vineae Cesareae Maiestatis). Una numită Bona pap. Pe aceasta o lucrează românii fără plată 9. Ea poate fi lucrată o dată de vreo sută de oameni. Din aceasta în anul trecut n-a venit vin aproape de loc. înainte însă veneau uneori 20, alteori 25 de buți medii de vin, altă dată mai mult ori mai puțin, după potrivirea timpului și productivitate. — Alta numită Ferench pap. Și aceasta cere cam același număr de oameni ca și prima și e lucrată tot de români, fără plată 10 ; e asemenea celeilalte și ca mărime și ca producție de vin. — A treia o posedă acum Francisc Kys ; i-a fost dată însă de domnul Moger, și nu donată de împărat. — A patra o posedă Valentin Salgay în folosul său. Aceasta a fost a altarului croitorilor (altaris sartorum) ; poate fi lucrată de vreo 125 de oameni. — A cincea, numită Szentlelek, o posedă judele ; spune că i-a fost donată de domnul Swendy. — A șasea e a lui Matei Bodogh, locuitor acum în Oradea, pe care o posedă Gaspar Mezey. — A 6 „De agnorum et apum examinum decimis idem ordo semper est observatus, cum una lege ab initio semper usi sint in omnibus". 7 „Serviunt ad arcem Zathmariensem, ita ut per majestatem caesaream illis con-ccssum est“. KâTolyi okl., III, p. 550. 8 Szatmâr vârmegye, II, p. 192. 9 „hanc Valachi sine pecunia colunt". 10 „hanc etiam Valachi sine pecunia, numero priori personarum laborantium colunt“. 362 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA șaptea e via lui Dumitru Kekesy, o posedă loan Wgron. — A opta e via văduvei lui Francisc Szeel, care trăiește acum în Nagyfalw ; acum o are Anton Wayda. Grădini de fîn (horti foeniles) ale împăratului sînt aci șase. Una, care era a călugărilor (Monachorum), lîngă poteca Hodoșului (apud semitam Hodossy), o pot cosi vreo 20 de oameni. A doua, a acelorași călugări, lîngă calea Sadany ; o pot cosi vreo 10 oameni. A treia lîngă aceeași potecă a Hodoșului, pe care o pot cosi vreo 12 oameni. Lîngă calea Ballago e grădina preotului pielarilor (presbiteri pellionum), pe care o pot cosi 10 oameni. A cincea e lîngă piscina numită Kontyos, odinioară a preotului (presbiteri) Matei ; o pot cosi vreo 14 oameni. A șasea lîngă Gyenghetawa, odinioară a preotului (presbiteri) Francisc Flench ; o pot cosi vreo 6 oameni. Cît fîn poate să vină din acestea sau cît a venit, mărturiile nu pot spune sigur, pentru că și în acest an, și în alti anumiți ani, călăreții unguri (equi-tes hungari) au pus de le-au cosit pentru folosul lor. Sînt și livezi sau grădini de pomi. E un loc în insula parochi11 unde era un bun pomarium, dar din care toți pomii (arbores fructiferae) sînt tăiați. Mai e un loc de pomi (locus pomary) și vie a călugărilor înlăuntrul tîrgului, unde spun că s-au făcut 25 de buți mari (magna vasa) de vin. Un alt loc de pomi al preoților (presbiterorum), numit Wpelgyallya, tot aci. Toate acestea sînt cu totul pustii și nici pomi nu mai sînt în ele. în Mintiu se înregistrează de asemenea patru grădini de pomi (horti pomarii) ale împăratului. Una e în insula Malomszegh, care a fost odinioară a călugărilor din Mintiu ; a doua în Insula maiori odinioară a preotului Emeric ; a treia tot acolo, odinioară a preotului Blasius ; a patra tot acolo, ținînd odinioară de plebanatul tîrgului Mintiu. Se mai adaugă apoi două grădini posedate înainte de străini (alieni), una odinioară a altarului preotului loan în Malomzeg, alta tot aci, odinioară a aceluiași preot loan. în toate aceste grădini acum e belșug de tot felul de fructe, de pere, mere, prune etc. și în toate se cosește totdeauna fîn. E aci și un fînaț al împăratului, în insula Szentywan, care se cosește totdeauna pe seama împăratului. De aci pot veni pe an... (lipsește cifra) stînjeni de fîn. Dar se mai poate cosi totdeauna după dorință în destul și în alte locuri12. Sînt și pămînturi de arătură, pe care se face allodiatura, semănîndu-se anual grîu, orz, ovăz. Mai sînt pămînturi de arătură care au ținut odinioară de preoți, călugări (ad preș biter os Monachos pertinente s), vreo 50 de iugăre, împărțite din pămînturile proprii ale tîrgoveților (divisa a terris ipsorum oppidanorum), de care trebuie să vadă provizorul. La 1578 în Satu-Mare, sub titlul Propria domini, sînt înscrise cinci vii, două olim ad rector atum altaris pertinentes, una numită a preotului (presbyteris) Francisc Hencz, cealaltă a preotului Bona, deci cele două vii mari înscrise și la 1569. Alte două vii, pe care 11 Insula probabil în înțeles de loc cuprins între cotiturile apei. 12 „Item, aliis etiam locis pro voto ad sufficientiam falcari semper potest". DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 363’ Salghay le revendică pentru sine, și acestea au ținut ad rcctoratum altaris. Mai e înregistrată cea a lui Francisc Kys, cetățean din Satu-Mare, cumpărată printr-un preot cu bani ; spune că e a lui prin drept fraterna!. Sînt și cîtcva fînațe. Căpitanul Isa.k a Teuffenbach posedă două fînațe, unul ținînd de rectoratul altarului pielarilor, celălalt de biserica Spiritului sfînt ridicată în suburbiu. De aceeași biserică din suburbiu ține un loc deșert, cu iugăre de pămînt. Pe acest loc stau și și-au clădit case trei țărani (rustici). Sînt anumite fînațe ținînd de rectoratele altarelor, pe care le posedă provizorii pe seama împăratului. Sînt și cîtcva case restaurate de soldați și de nobili. Una o ține loan Huszar, care spune că a ajuns a sa prin conferirea împăratului și care a fost cumpărată odinioară de nobilii de Vethcs pe seama rectoratului altarului croitorilor din biserica sf. Nicolae. Alta c ținută ocupată prin violență de Benedict Zabo, cetățean sau jurat? (civis) din Sătmar, căruia i-a dat-o Magher. Ține de aceeași biserică a sf. Nicolae. Blasius Himvarro posedă o casă ținînd de aceeași biserică ; spune că i-a fost donată de împăratul. Nicolae Zelemery — în locul casei, care servea odinioară de cameră și depozit de sare, pe două locuri de casă parohială și, pe lîngă acestea, pe locurile de casă ale unor cetățeni, ai căror moștenitori și urmași și acum cer să li se restituie — în total pe șapte locuri de casă a clădit o casă, pe care și acum cu ce drept o ține, nu se știe. Domnul căpitan Isak a Tcuffen-bach ține o casă clădită de Cristofor Teuffenbach pe locul rectoratului altarului pielarilor 13 14. în Mintiu e o ,,insula** care a ținut odinioară de rectoratul altarului sf. lacob, îmbelșugată odinioară în pomi, acum însă e pustie. Sînt două lunci mari, una numită Piros-beregh, alta înaintea podului, ținînd de locuitorii și cetățenii acestui tîrg, ocupate și ținute de aceiași Teuffenpach, spre cea mai mare pagubă a locuitorilor11. In privința pămînturilor de arătură lucrate pe seama stăpînului feudal, acum avem un text lămuritor : în fiecare an pentru semănătura împăratului se cuprinde de către provizori atît cît trebuie din pămînturile proprii ale locuitorilor și cetățenilor tîrgurilor 15. Privind aceste informații observăm că cele mai multe din viile, grădinile, fînațele, pretinse ca fiind propria dorninii au fost ale bisericilor, preoților, călugărilor. în stăpînirea împăratului, care era și stăpînul feudal al domeniului, au ajuns probabil cu secularizarea. Din această expropriere sau împărțeală de bunuri bisericești trecute în proprietatea împăratului au căutat să beneficieze și alții, oamenii desigur în slujba împăratului, cetățeni ai tîrgurilor, provizori, căpitani, concesionarul domeniului. Mai multe din ele se găsesc în folosința lor. Cît privește pămînturile de arătură în folosința stăpînului feudal, vedem că nici acum nu avem constituit un pămînt alodial, că nu s-a separat decît prea puțin un asemenea pămînt, că și acum stăpînul feudal își ia 13 Kârolyi okl., III, p. 549. 14 „cum maximo incolarum damno“. Ibidem, p. 551. 15 „Singulis annis in territorio Zathmaricnsi a civibus ejusdem loci occupantur propria jagera terrarum, eaque arantur ac pro majestate caesarea inseminantur" (Satu-Mare) ; „Singulis annis ex propriis civium et incolarum oppidi istius jugeribus terrarum, per provisores pro seminatura majestati caesareae occupantur ad sufficientiam" (Mintiu). Ibidem, p. 550. 361 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA anual, după trebuințe, pămînt de arătură din pămînturile tîrgului. Așa cum de altfel stăpînul putea să cosească la nevoie pentru sine și din fînațele obștești. Cultura pămînturilor, viilor, grădinilor (fînațelor) rezervate pentru stăpîn nu știm în ce măsură cădea în sarcina târgoveților. Mai probabil cădea în sarcina satelor din jur. Din sate vor fi desigur și românii care cultivau cele două vii mari din Satu-Mare. Datele pomenesc și dc pielari, croitori, indicînd și existența breslelor meșteșugărești de aci, despre care nici restul textelor, nici listele de supuși nu pomenesc nimic. Mori la 1569 în Satu-Mare sînt înregistrate două. Sînt mori ^navale" (navalia), adică pe luntri, cu două roți. Din amîndouă pot veni anual... (lipsește cifra) găleți de Cașovia (cubuli Cassovienses). Se spune că amîndouă au ținut de parohiatul tîrgului (ad parochatum huius oppidi). Mai sînt și trei locuri de moară, unul a fost, spun, al călugărilor, altul al vreunui preot (presbiter), al treilea al lui Petru More. în Mintiu sînt două mori care au fost odinioară ale călugărilor de aci ; acum sînt ale împăratului. Din amîndouă împreună pot veni, pe un an întreg, uneori 160 găleți de Cașovia, alteori mai mult sau mai puțin. A treia moară, al cărei loc ținea de plebanat, acum o ține un cetățean din Mintiu, Andrei Halaz, din folosul căreici însă n-a dat nimic pînă acum împăratului. A patra moară e cea pe care a clădit-o Andrei Meșter. Și locul acesteia a aparținut plebanatului de Mintiu. Nici de aci nu s-a dat nimic în dijmă (in decimam) împăratului. A cincea moară o ține Ladislau Warga cetățean din Mintiu ; nici din aceasta nu se dă nimic împăratului. După cum nu se dă nici din a șasea, care e a văduvei lui Ambrosiu Hayos. Sînt și două locuri de moară, dar pe care acum nu e moară. La 1578 în Satu-Mare sînt înscrise trei mori pe Someș, una lîngă pod, celelalte două nu departe de aceasta, care sînt și de cernut sau cu ciur ? (quae cribratoria sunt) și din care una e ereditară a târgoveților pentru susținerea preotului. în Mintiu, sînt două mori pe Someș ; au ținut odinioară de ,,cenobiul“ (coenobium) sf. Dionisie, acum sînt ținute pe seama împăratului. Sînt cele înscrise și la 1569. Acum sînt înregistrate mai puține mori ; nu mai sînt înregistrate decît cele aparținînd cu adevărat împăratului. Despre crîșmărit textul din 1569 nu spune nimic. La 1578 la Satu-Mare se spune că aci n-a fost în uz nicicînd crîșmăritul vinului, a fost început doar de căpitani după ce au căzut sub mîna împăratului. Așa, pe întreg anul se crîșmărește printre ei vin în două rînduri, anume în primele patru luni, ianuarie, februarie, martie, aprilie și apoi în iulie, august, septembrie. în aceLiși fel se crîșmărește și în Mintiu. Vorbind despre situația dinainte de 1562 și textul citat spune că vin nu le-a impus nimeni spre crîșmărit, nici domn, nici împăratul, în cele două orașe avînd fiecare om libertatea de a-și vinde (sau crîșmări) vinul propriu16. 16 Szatmâr vârmegye, II, p. 192. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 365 Despre pescuit se află o singură mențiune. La 1578 în Mintiu sînt înscriși și 5 piscatores liberi, după care textul celeilalte versiuni a urba-riului adaugă că din voia căpitanilor nu fac nici o slujbă. Ei sînt desigur scutiți de slujbele obișnuite iobăgești, sînt libertini scoși de la slujbe pentru a servi cu pescuitul. Evaluarea veniturilor domeniului Satu-Mare, datată 7 februarie 1583 17, pentru Satu-Mare și Mintiu dă următoarea socoteală : Cens nici Satu-Mare, nici Mintiu n-au dat de cînd sînt sub mîna împăratului. Nici taxa de 250 și 350 fl., pe care le-o lua anual Gheorghe Bathori. Ele sînt scutite ad bcneplacitum de împărat. Venituri din Satu-Mare : Nonă din semănături n-au dat din vechime, și pînă acum nu li s-a luat. Din dijma vinului, care ținea odinioară de episcopatul Transilvaniei și care prin tranzacție se ia la cetatea Satu-Mare, după răscumpărarea dijmei vinului din anul 1581, au venit în bani 21 fl. /OV2 d. Din răscumpărarea dijmei grînelor (care și ea aparținea odinioară e.piscopiei Transilvaniei) vin vreo 15 fl. Din dijmuirea și răscumpărarea albinelor 2 fl. Din cele două vii din dealul Sătmarului, numite Bona Pap și Fcrcncz Pap, în anul 1581 au venit 12 nrnae13 de vin făcînd 30 fl. 72 d. Din grînele alodiale de toamnă, din Satu-Mare, vin anual vreo 300 găleți (cubuli) de grîu, socotind găleata cu 50 d., vin 150 fl. Din ovăzul alodial în Satu-Mare, venind anual circa 150 găleți și socotind patru găleți la un fl., vin 37 fl. 50 d. Din morile navale din Satu Mare, care slujesc acum domus annona-rum (magazia de bucate), vin anual în găleți de Cașovia (Cassouienses Cubuli) 200 19. Din fînațelc Sătmarului venind vreo 40 stînjeni (orgiae) de fîn, socotind stînjenul cu 2 fl., vin Din venitul tîrgului (ex provenlu fori) din Satu-Mare (e vorba 80 fl. desigur de vama tîrgurilor care se țin aci) vin vreo Din crîșmăritul vinului în tîrgul Satu-Mare (care nu poate fi fără 3 fl. apăsarea colonilor) 20 cîștig anual vreo Din tîrgul Mintiu : Venit din none nu e nici aici 375 fl. Răscumpărarea dijmelor din semănături în bani fac 16 fl. Dijmuirea și răscumpărarea stupilor, ca și in Satu-Mare, anual Din grînele alodiale de toamnă din Mintiu, venind anual în grăunțe 2 fl. vreo 325 găleți, socotind găleata 50 d., vin 162 fl. 25 d. 17 Arh. Statului Budapesta, U. et C., Fasc. 152, nr. 5. Fotocopie Fii. Acad. Cluj. la Arh. Ist. a 18 Urna aci, evident, nu e vadra, e poate urna vieunensis, care e 0 măsură mult mai mare, așa cum reiese și din socotelile domeniului Satu-Mare. Că e 0 măsură mult mai mare o arată prețul ei de 2,50 fl. 19 Găleata de Cașovia c echivalată cu 83 1. (Kiss, 76 szâzadi dczsmajcgyukck, P. D). 20 „quod tamen sine oppressione colonorum fieri non potest“. 366 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Din grînele de primăvară alodialc (ex allodialibus frugibus verna-libus) poate ovăz ? în Mintiu, venind anual vreo 350 găleți de Cașovia și socotind patru găleți la un florin 87 fl. 50 d. Din fînațele din Mintiu, venind anual vreo 30 stînjeni (orgiac) de fîn și socotind stînjenul de 2 fl. 60 fl. Din crîșmăritul vinuuli 21 22 în Mintiu vine obișnuit cîștig 250 fl. Suma totală a veniturilor din cele două tîrguri face 1.319 fl. 6772 d.22- Privind cifrele de mai sus putem face mai multe constatări. Suma de răscumpărare a dijmei din grîne însumînd în amîndouă tîrgurile 21 fl., socotind că răscumpărarea se făcea cu 6 d. claia venită în dijmă, presupune o producție de 3500 de clăi — o producție mică deci, dînd o medie de abia ceva peste zece clăi de cap de familie. Răscumpărarea dijmei din vin de 21,70 fl., socotind 8 d. de găleata de vin venită în dijmă, presupune o producție de 2710 găleți de vin, care raportate la cei 145 înscriși la Satu-Mare, singurul producător de vin, rezultă o medie de 18,69 găleți de vin de cap de familie. Raportînd sumele de răscumpărare ale dijmelor din semănături și din vin la cele evaluînd producția alodială, rezultă că dijmele aduc doar 52,70 fl., față de 607,97 fl. cît aduc pămînturile alodiale. Sau specificînd : dijmele din grîne în cele două tîrguri aduc 31 fl., pămînturile alodiale 577,25 fl., dijmele din vin în Satu-Mare 21,70 fl., producția alodială de vin 30,72 fl. Fapt semnificativ : în timp ce producția alodială de grîne se ridică la de peste 18 ori venitul din răscumpărarea dijmei, valoarea vinului alodial nu depășește mult suma de răscumpărare a dijmei din vin. Disproporțiile acestea dintre cifre însă nu reprezintă și raporturile reale ale producției. Să luăm grînele. Știm că răscumpărarea dijmei e de 6 d. de claie. Dar două, cel mult trei clăi, dau o găleată de grîu și găleata de grîu alodial, am văzut, e evaluată la 50 d. Deci valoarea clăii venite în dijmă e și ea mult mai ridicată. Tot așa și la vin. Găleata de vin venită în dijmă se răscumpără cu 8 d., deci iarăși mult sub prețul ei. Răscumpărarea în bani a dijmelor cu asemenea prețuri acum era o favoare. Și altfel vedem că producția alodială de vin rămîne mult în urma celei de grîne, e incomparabil mai mică. Interesant e venitul crîșmăritului apoi. El se cifrează în amîndouă tîrgurile împreună la 625 fl., adică la aproape 45% din totalul veniturilor, în tot cazul suma cîștigului din crîșmărit depășește valoarea întregii producții alodiale, care, am văzut, se totalizează la 607,97 fl. Făcînd acum și raportul obișnuit între suma veniturilor și numărul celor înscriși, suma de 1392,67lA fl. venit raportată la cei 321 din cele două tîrguri la 1578, rezultă o medie de 4,34 fl. de supus, aproape cît cea de pe domeniul Ardud, care e de 4,45 fl. Dar media aici nu redă valoarea reală a muncii depuse de tîrgoveț în slujba stăpînului. Răscumpărarea dijmelor 21 .,quod ipsum tamen non sine opprcssione colonorum fit“. 22 Corect adunat și evaluînd în bani și cele 200 găleți venite de la morile din Satu-Mare, veniturile se cifrează la 1392 fl. 67 V2 d. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 367 e scăzută. în schimb ridică mult venitul sumele crîșmăritului, care nu vine numai clin consumația tîrgoveților. Veniturile pămînturilor alodiale, pe care desigur le lucrează alți iobagi din afară sau în cea mai mare parte iobagi din afară, trebuie să ridice media prestațiilor acelora. Făcînd toate scăderile, media s-ar reduce desigur la mult mai puțin. Aceasta chiar dacă am socoti și veniturile care lipsesc, din vămi, din gloabe și altele. Cele două tîrguri din fruntea domeniului, cum vedem, au reușit să-și creeze o situație mai avantajată față de sate. Ele nu plătesc acum nici censul și nici taxa dinainte. Nu dau none nici din semănături, nici din vin. Dau numai dijme. Dar și dijmele le răscumpără cu bani — și în condiții de favoare — se pare cu vechile sume de răscumpărare din sec. XV-lea. Nu dau dijmă din porci, nici de la pășune, nici de la ghindă. Dau a zecea, în natură, numai din miei și din stupi. Nu se înregistrează nici ferton, nici ako, nici daruri. Slujbele lor nu se precizează ; ele însă nu sînt cele nelimitate ale satelor, sînt desigur slujbe determinate sau mai reduse la cetate. Pămînturile alodiale constau din vii, grădini, fînațe, pămînturi de arătură, cele mai multe ajunse în stăpînirea domeniului se pare în urma secularizării. Dar se menține și vechiul obicei de a lua pentru stăpîn anual și după nevoi din pămînturile tîrgurilor. Pămînturile rezervate pentru stăpîn erau lucrate cu muncă iobăgească, dar nu cu a tîrgoveților, ci cu a iobagilor din sate. Interesantă informația că cele două vii mari din Satu-Mare erau lucrate,, cu muncă gratuită, de români. Mori are nu numai împăratul, au și tîrgo-veții. Doar în crîșmărit sînt mai restrînși pentru a lăsa loc venitului stăpînului.. Venitul lui din crîșmărit în raport cu celelalte în tot cazul e remarcabil. Satu-Mare și Mintiu altfel stînt beneficiarii unor privilegii vechi. Primul privilegiu al Sătmarului e de la Andrei al II-lea, din 1230. Regele Andrei dă oaspeților teutoni din Sătmar (hospitibus 1 eutonicis de Zathmar Nemethi) dreptul (liber tatem) ca judele (villicus) lor să ia parte la oaste cu regele, după obiceiul sașilor (more Saxonum), înarmat și împreună cu patru arcași ; îi scoate de sub orice altă jurisdicție, supunîndu-i doar judecății regelui și vistierului (magistro tavemicorum). Le dă dreptul să-și aleagă singuri judele (maior em viile), precum și dreptul judecării crimelor, furt, tîlhărie, omor și altele. Le dă port liber de vamă pe rîul Someș. Dij -muitorilor să le plătească 12 dinari de căpiță (pro capetia duodecim denarios usualis monete solvere teneantur). Să-și aleagă singuri preotul, care sa primească a patra parte din dijme, La acestea s-a învoit și episcopul Transilvaniei. Dar sînt obligați în schimb să dea regelui, cînd vine în orașul lor, prînz și cină 23. De remarcat că răscumpărarea dijmei din semănături se menține la aceeași sumă și în secolele XVI-XVIL AI doilea privilegiu e dat de regele Ștefan, în 1264. Pe aceiași oaspeți de Sătmar (hospites noștri de Zathmar) regele îi întărește în libertatea de care se bucură oaspeții de Alba (de Alba regală probabil), în dreptul 23 D.I.R., Trans., XI—XIII/I, p. 238—39, 388—389. 368 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA de a-și alege judele, de a judeca pricinile mari și mici dintre ei, de a fi chemați de alții în judecată doar în fața judelui lor, care dacă n-ar face judecata să fie chemat el, nu oaspeții, în fața regelui. își aleg singuri preotul pe care episcopul îl confirmă. La război merg sub steagul regelui cu șase ostași în armură (cum sex panceratis). Cînd vine regele la ei cu slujitorii săi sînt datori să-i întrețină doar o zi, nu mai mult. în orașul (vitla) Sătmar nici dregătorii de aci (dregătorii regali sau ai cetății), nici alți străini ele oraș (extranei) să nu-și poată crîșmări vinul (in labei nis ven~ clere possint vina sita) și nici negustori străini (extranei) să nu-și poată vinde postavul lor. După vinurile lor să nu fie datori cu vamă nicăieri și să aibă tîrg liber, ca și înainte, vinerea. Acum primesc și li se delimitează și o parte din pădurea Ardudului 24. Privilegiul s-a păstrat în confirmarea regelui Andrei III din 1291. Privilegiile acestea se repetă, se adaugă cu timpul. în stăpînirea pădurii primite îi întărește și Carol Robert și Ludovic 1. în 1332 Carol Ro-bert interzice tulburarea unui oaspe așezat în Sătmar, în virtutea privilegiilor orașului (civitas), el putînd fi tras în judecată doar în fața judelui orașului25 26. Satu-Mare e deci pe calea de a deveni sau de a se dezvolta ca oraș liber regesc. L-au împiedicat însă în această dezvoltare marii feudali în stăpînirea cărora a ajuns din mîinile regelui. Printre alții a ajuns în stăpînirea lui Gheorghe Brancovici, lancu de Hunedoara. La 1452 acesta numește Sătmarul civitas nostra2G. Ajunge și sub stăpînirea familiei Sza-polyai. în 1491 Ladislau acordă Sătmarului și Mintiului dreptul de a primi spre așezare pe iobagii oricărui stăpîn feudal, după ce și-au îndeplinit îndatoririle legale 27. N-au lipsit diferendele nici pentru dijma episcopală. Episcopul Transilvaniei Ladislau Gereb, deși convenise și el, ca să ia numai 12 dinari de căpiță, cum prevedeau textele privilegiate, le-a pretins suma aceasta pentru claie (gelima, care era numai jumătatea căpiței), luîndu-le pentru o capetia 24 d. Iar cînd orășenii s-au opus, i-a pus sub interdict bisericesc, oprind pe preoți de la slujbe, spovedanie, înmormîntări, îneît morții zăceau neînmormîntați în cimitire. în 1501 a trebuit să-1 admonesteze regele și să-1 oblige Ia respectarea învoielii încheiate28. Cu data de 27 august 1500 regele Vladislav, după ce a judecat pricina, ascultînd pe mai mulți, constată că capetia nu e claie, în limba comună nu se numește kalangya, ci kepe. Hotărește ca să ia 12 d. pentru capetia venită în dijmă, nu pentru claie29, în sec. al XVI-lea privilegiile sînt reconfirmate, orașul le poate păstra 21 I?ejer, Cod. dipl., IV/3, p. 206—208. 25 D.I.R., Trans., XIV/HI, p. 28 i. 26 Szatmâr vârmegyc, p. 176. 27 Ibidem. 28 Ibidem. 20 ...„capetia materno ideomate non kalongya sed kepe nuncupari... quod quia pretați cives dictorum oppidorum de qualibet huisusmodi decima capetia connumcrata et dicata singulos duodecim denarios monete pro tempore currcntis solvcre deberent et tenerentur, apparebit evidenter“. Jako Zsigmond, Vita a capetia szo magyar jeleniese kbrul 1500-ban. „Nyelv- es irodalomtudomânyi kozlemenyek/. II (1958), p. 211 —13. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 3G9 în genere. El însă nu poate să se ridice sau se mențină ca oraș liber regesc nici după ce revine sub stăpînire imperială. Scriptele urbariale nu-1 numesc decît oppidum. Tot așa ca și pe Mintiu, care urmează în genere aceeași soartă ca și Sătmarul30. Satu-Mare și Mintiul se numără prin urmare printre cele mai emancipate orașe sub raportul dependenței feudale. N-au izbutit însă să ajungă la libertăți depline orășenești, au rămas și ele tot numai tîrguri feudale. 2. INVENTARELE DOMENIULUI LA 1569 - 1570 Avem la îndemînă și două inventare ale domeniului, unul din anul 1569, celălalt din 1570. Primul poartă data de 10 august 1569 și s-a întocmit la predarea domeniului dc către provizorul Valentin Salgay succesorului său Melchior Sawer 31. Mai întîi Salgay dă în mîinile noului provizor banii gata, împreună cu cei pe care i-a distribuit colonilor în vederea vinului nou (cumpărare dinainte de vin din recolta de toamnă de la iobagi) 618 fl. 8 d., socotind aci și cei 300 fl. dați pentru întărirea cetății (in munitionem arcis). La predat grîul alodial, în total 5476 clăi (gelimae). în care alodia-turi s-au produs aceste grîne, le are însemnate în scriptele de la mîna sa provizorul Zawer, dar pro rei commoditate le înșiră și inventarul : Grîu. Din „alodiatura^ Sătmarului împreună cu a Mintiului rămîne un stog (acervus) din anul 1568 în grădina de lîngă casa provizoratului, care cuprinde 1100 clăi De asemenea, în aceeași grădină, din aceeași alodiatură a Sătmarului și Mintiului rămîn trei stoguri din anul 1569, făcînd împreună 2137 clăi Din alodiatura Oarului rămîn două stoguri din anul 1569, conținînd împreună 350 clăi Din alodiatura care e în Craidorolț (Darooch) rămîn patru stoguri din anul prezent 1569, care conțin 1428 clăi Din alodiatura din Kyshodos (dincolo de graniță, în R.P.U.) rămîne un stog din 1569, conținînd 143 clăi Din ,,agricultura“ din Cegheld (Czeghoeld în R.P.U.) rămîne un stog din anul 1569, conținînd 318 clăi în total 12 stoguri cuprinzînd 5476 clăi de grîu. Din acestea, producția anului 1569 se cifrează la 4376 de clăi. 30 Szatmâr vârmegye, p. 231. 31 „Inventarium seu conscripție omnium rerum per Egregium Valcntinum Salgay provisorem arcis Zathmaar successori suo Domino Melchiori Sawer assignatarum, 10 die mensis Augusti, Anno 1569". Arhiva Statului Budapesta, U. et C., lase. 47. nr. 35. Fotocopie în Arh. Ist. FU. Acad. Cluj. 370 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC, AL XVI-LEA Orz. Din orzul care s-a făcut în agricultura din anul acesta 1569 conținînd în alodiatura Oarului rămîn grămezi cosit Total orz : Dorolțului rămîne un stog 37172 clăi sau clăi (c umuli) de orz 50 37112 clăi și 50 de grămezi Ovăz. Din alodiatura Sătmarului și Mintiului un stog din anul acesta conținînd 226 clăi Din alodiatura de Dorolț un stog, acolo, de 371 clăi Din agricultura Oarului, acolo, un stog din anul acesta de 304 clăi Total ovăz : 901 clăi Fin. în ,,insula“ Sătmarului fîn din anul 1568 la un loc 53 stînjeni, înălțimea (șirei) trei stînjeni, lățimea trei. Tot în Sătmar 150 stînjeni de fîn din 1569, clădit la aceeași înălțime și lățime. în lunca Goendoer de lîngă Ardud, fîn din anul 1568 12 stînjeni. Tot acolo, fînul din anul acesta 69 stînjeni. în pădurea Ardudului fîn din anul 1568 stînjeni 21. Din anul acesta stînjeni... (lipsește cifra). în Wadkert (grădina de animale sălbatice) fîn din anul 1568 stînjeni 22, din anul acesta 23. în Beltiug, în lunca numită Ghele, fîn din anul 1568 stînjeni 68, din anul acesta 40. în Dorolț fîn din anul 1568 stînjeni 45, din anul acesta 25. Fîn din anul 1569 în : Okorito 7 st. Cehu 26 st. Porcialma 23 ,, Balta 2 „ Oar 15 „ Ardusat 50 „ Domănești 10 „ Bicața 2 „ Tășnad 27 „ Kyshodos 8 în Seini (Waarallya) fîn din anii 1568 și 1569, la un loc 39 stînjeni. în Baia-Mare, Săsar și Tăuți (Ihootfalw) 82 clăi mari (cumuli magni) de fîn. în total deci erau vreo 750 de stînjeni și 82 clăi de fîn, din care vreo 230 de stînjeni fîn din anul 1568. Vii. Viile lucrate pentru împărat sînt 21. Anume, pe dealurile de vii ale Sătmarului sînt două ; în Ardud două, dar una din ele stă nelucrată. In Seini sînt lucrate patru, la care se adaugă și o a cincea. în Ardusat una. In Baia-Mare patru. ,în Livada una, în Cehu una, în Săsar două. Sînt trecute în inventar astfel numai 18. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 371 Vite, oi, porci, păsări alodiale se înregistrează mai multe. în Sătmar oi mai mari, luate în strungă (in ztronga exactae, darea strungii), 54, miei de dijmă din anul acesta 552, în total 606 oi și miei. Junei veniți în tretină (juvenci tretinales) 15, juninci „tretinale“ 29, în total 44 capete. în ,,alodiul“ din Oar 18 vaci cu lapte (mulgibiles), vițeii lor de asemenea 18, 18 vaci sterpe, vechi (antiquae), 2 junei de un an, 2 tauri de doi ani, 3 junei de doi ani, 3 viței de un an, încă necastrați, în total deci 64 de vite, ridicînd numărul vitelor alodiale la 108 capete. Tot aci 51 de porci mascuri veniți din dijma de primăvară (porci malale s), 123 de porci mai bătrîni, de prăsilă (porci antiquiores foetosi), 20 de purcei din anul acesta, în total deci 194 capete. Pe lîngă casa alodială de aci găini și cocoși, împreună 100. Stupi sînt în Giurtelec 48, în Homorod 60, în Oar 14, deci în total 122. Proviziile rămase la mîna noului provizor sînt iarăși mai multe. Sînt trecute în socoteala lui 86 găleți (cubuli) de făină distribuite de Salgaj, vechiul provizor, unor coloni în vederea vinului nou (cumpărătură anticipată de vin nou). în pivnița (in cellario) din Sătmar a împăratului rămîn 16 buți medii, conținînd împreună 100 ,,tine“ (tinas) de vin, o tina conținînd 32 măsuri (pintas). La casa provizoratului 18 G pinte de unt, 13 cași de vacă și 3 putini de brînză (casei brenze bodon). Mai încolo sînt înscrise și alte provizii trecute în mîna noului provizoria intrarea în funcțiune. Făină cu tărîțe (țarina cum fur fure), adică necernută, 1900 găleți de Cașovia. Tărîțe 1500 găleți de Cașovia. Vin 60 de buți medii, conținînd împreună 340 tine (tinas). Orz 100 găleți de Cașovia. Mazăre (pisorum) 4 găleți de Cașovia. Mei 120 găleți de Cașovia. Slănini 120. Unt 5 cîntare sau măji (centenarii). Seu netopit 40 de măji. Pietre de sare (salium lapides) 3000. Oțet 9 buți medii, conținînd împreună 35 ,,tine“ (tinas). Cărnuri afumate zece măji. în inventar au mai intrat și alte lucruri : Buți medii date în diferite părți (desigur buți goale) 190, vasa simi-giensia 10, butoaie (dolia) 4. Plase (retia, plasă sau mreje de pescuit), două, una mare care se numește gyalom, alta cu care obișnuiesc să pescuiască doi oameni. Nave (naves) două, una cu care pot fi trecute peste Someș care, alta de trecut mai mult oameni pe jos. Mai e și o a treia, navă mare, dar foarte stricată ; nu i se poate lua nici un folos. Mai e una nou făcută dintr-un trunchi (ex integro ligno) ; a fost făcută din jos de moară. 372 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA La casa provizoratului e înscrisă o găleată de lemn (cubulus ligneus), făcută pentru măsurat grînele. Tot aci 32 oale de lut ars (ollae testaceac) 12 blide de lemn (scultellae ligneae), 3 mese de lemn, 4 scaune sau lavițe ? (sedilia). La casa provizoratului două mori de măgar (molae asinariae) împreună cu pietrele de moară. Mori de făină ținînd de cetatea Sătmarului32, în diferite locuri, 12. Mai e și o a treisprezecea moară, nou ridicată, lipsită încă de pietre. E și o pivă de pănură (contusorium griseorum) pe rîul Crasna, în Țeghea. La sfîrșit sînt trecute și datoriile bănești, restante, ale învoielilor (pac-tationum) satelor (desigur cele de răscumpărare a slujbelor și crîșmă-ritului) : In Marghita rămîn să plătească Ia sf. Nicolae 100 fl., în Petreu și zxbrămuț, la aceeași zi, 55 fl., Albeș 30 fl. Apateu (Eel Apathy) 20, Cheț 17. Șilind plătește la Crăciun 7,50 fl. Tot la Crăciun Tarcea și Apateu (Puzta Apathy) 20, Abram 16 fl. în pertinențele românești ale Marghitei (In pcr-tincntiis Marghita walachalibus), la Crăciun 20 fl. E probabil și aceasta o răscumpărare a slujbelor și crîșmăritului neînregistrată de urbariu. în total 285,50 fl., care reprezintă numai o parte a învoielilor, adică restantele lor din acest an ; cealaltă parte o plătiseră desigur înainte. Inventarul următor poartă data de 15 septembrie 1570. El s-a întocmit cu prilejul predării domeniului Iui Cristofor Tewffenpach, noul căpitan suprem 33. Inventarul e sumar ca și celălalt, dar cu informații în plus. Acum s-au inventariat și grînele venite din dijme. Se inventariază și acum mai întîi grîul. Grîu din anul 1569 s-au predat în Sătmar patru stoguri (acervi) cuprinzînd împreună 3081 de clăi. Din alodiatura Sătmarului și Mintiului au venit în anul 1570 două stoguri : primul cuprinzînd 1030 clăi, al doilea 743 clăi. Din alodiatura Dorolțului au venit din anul 1570 patru stoguri. primul cuprinzînd 747 clăi al doilea 603 al treilea 387 Vi al patrulea 28 Din alodiatura Oarului : un stog cuprinzînd 290 Din alodiatura din Pățal : un stog de 160 Din alodiatura Seini : un stog de 74 32 „molendina farinaria ad arcem Zatmar pertinencia“. 33 „Inventarium earum rerum omnium quas tempore resignationis arcis Zatthmaar ad manus Magnifici domini Christophori a Tewffenpach Egregius Melchior Szaurer ^upra dicto Domino assignavit 15 die Mensis Septembris, Anno 1570“. Arhiva Statului Budapesta, U.et C., Fasc. 76, nr. 18. Fotocopie la Arh. Ist. Fii. Cluj. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 în total deci 7142 V2 clăi de grîu, din care 3081 clăi constituie griul anului trecut, rămas neîmblătit în Sătmar, grîul inventariat din producția anului 1570 cifrîndu-se astfel la 4061 V2 clăi. Dijmele griului venite pentru împărat din 226 tîrguri și sate din comitatele Satu-Mare, Solnocul Interior, Bihor, se cifrează la 17 262 de clăi și 22 de snopi, claia socotită, după nota de la început, de 26 snopi. Nonele din 19 localități din cuprinsul domeniului, venite pentru împărat, se cifrează la 1550 de clăi și 19 snopi. Totalul grîului din producție alodială, dijme, none 24 406 de clăi și 9 snopi. Corect adunate, cele trei totaluri dau 25 956 de clăi și 2 snopi34. Ovăz din producția proprie a domeniului : Din alodiatura Sătmarului 154 clăi ,, Mintiului 280 „ ,, Dorolț 94 „ „ Șoș 155 „ ,, Hrip 79 „ ,, Oar 270 „ „ Sălacea, Șilind 660 „ ,, Livada 66 „ Total 1758 clăi Ovăz venit din dijmă la șura cea mare (in magno horea) unde sînt stogurile, un stog de 216 clăi. Orz venit din alodiatura Dorolțului 98 clăi. • Fînul inventariat : în ,,insula“ Sătmarului lîngă casa lui Valentin Salgay 190 stînjeni. (orgiac) de fîn. în grădina provizoratului 62 st. peste Someș, în partea podului 13 ,, în Beltiug, lunca Gele, fîn vechi 108 ,, fîn din anul 1570 20 ,, (lunca aci a fost distrusă de apă, de aceea a venit așa de puțin). în Oar fîn strîns 20 st. în Tășnad și Sărăuad 41 ,, în Dorolț 71 ,, în Kishodos 8 ,, în Baia-Mare, numai din 1569 20 „ și un rest de 24 ,, (și 1 claie, căci aci în anul acesta apa a nimicit tot). în Domănești 27 st. în Seini 6 ,, în Okorito ? „ în Cehu 30 „ 84 Greșeli de adunare ca de obicei. Făcînd totalizarea la none, totalul cifrelor dă 1557 de clăi și 23 de snopi. Totalurile dijmelor din josul paginilor, cu o diferență; dc 10 snopi doar, corect adunate. 374 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în Ardud : în Wadkerth fîn din 1568 48 st. în Gonder fîn din 1568 14 „ în pădure fîn din 1568 20 „ în Wadkerth fîn din 1569 27 în Mochar fîn din 1569 8 „ în Gonder fîn din 1569 13 „ în Wadkert fîn din anul prezent 20 „ în Mochar fîn din anul prezent 10 în Gonder fîn din anul prezent 10 „ în Săsar și Sîrbi clăi (cumuli) 7 în Bozinta clăi (cumuli) 5 Se găsea deci fîn strîns din anul 1570, dar și din anii 1568, 1569, peste 810 stînjeni și 13 clăi. Viile lucrate : în Cehu una mare și bună ; în dealul SzongoVyt o vie bună ; o vie bună în Săplac (Zyplak) ; una mare și bună în Beltiug ; în Dobra cinci mai mici, dar lucrate ; în Baia-Mare sînt viile lui Petru Literatus, trei ; în Pățal cinci vii lucrate. Vii nelucrate : Două vii pe dealul de vii al Sătmarului, una mare în dealul Ardu-dului ; cu timpul e de sperat să dea roadă bună. în Ardusat una, în Livada una, nelucrată. Vite sînt în Oar și Dorolț. în Oar : vaci cu lapte (mulgibiles) 14 viței din acest an 14 juninci din anul trecut 4 tauri din anul trecut 8 vaci sterpe 17 în Dorolț : boi luați în dare de la supuși (boves a subditis exacti) 39 vite tretinale (pecucles tretinales) 88 în total 184 capete de vite35. Oi, miei sînt în alodiatura din Gerăușa. Aci sînt : oi cu lapte (mulgibiles) 251 miei din anul 1570 140 oi sterpe, capre, țapi 125 miei de dijmă veniți din sate pentru nevoile bucătăriei căpitanului, lăsați la coloni 280 Suma oilor și mieilor 7 9 6 36. Porci alodiali în pădurea din Livada : 35 în inventar greșit : 186. 36 în inventar greșit : 797. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 375 porci mai mari purcei mai mari și mai mici Totalul porcilor Găini, gîște : în Oar găini 200, gîște în Dorolț găini 400, gîște Total 600 găini, 90 gîște Stupi în Homorod 235 105 340 40 50 86 Vin rămîne în pivniță, în tîrg, 28 de buți. Mai rămîn de dat de către coloni 76 buți37. Conținînd împreună cu drojdia 456 de vedre (urnae), o vadră avînd 32 pintae. Acest vin e crîșmărit cu 12 dinari (nu se precizează ce măsură costa atîta). E vorba desigur de vinul care trebuie să vină toamna în dijme sau none și de cel cumpărat cu anticipație, vinuri care se dădeau mai ales pentru crîșmărit. Buți goale 500, buți mai mici (vascula) de oțet 3. în casa provizoratului sînt diferite ustensile, dar și provizii. Sînt aci 4 blide de cositor (scutellae de stanno), 12 discuri sau farfurii? (clisei seu orbes) de cositor, o căldare și o cană de cositor (1 pelvis et unus canterus de stanno), 4 slănini întregi, 2 sfeșnice de cositor, 3 fețe de masă ? (men-salia), 3 ștergători (manutergia), 146 pinte de miere din anul trecut, 25 fonți (librete) de ceară, 15 unturi (osînze), 7 piei de vițel și de vacă. în casa provizorului : 170 piei de miel, 40 piei de miei morți, 14 piei de oi moarte, o cană de cositor de o cupă (canterus de stanno justa), o cană de cositor de jumătate (dimidia justa), o piuliță de aramă (mor ta-lium de cupro). Grîu împrumutat 59 găleți (eubuli). Sînt și numai simple împrumuturi, dar și vreo 15 găleți date pentru vin nou în Tășnad și Seini. S-a dat sau s-a anticipat de către Salgay mai multora din Livada și Seini grîu și făină pentru a da în schimb vin. în listă sînt înscrise 52 de nume, avînd să dea în total 623V2 găleți (eubuli) de vin. Sînt înscrise apoi 18 nume care trebuie să dea vin în contul dării fertonului, în total pentru 3,98 fl. Alte 32 nume sînt datori cu bani, poate tot în contul fertonului, și poate tot pentru vin, însumînd 7,44 fl. Satul Akor are o restanță din prețul unei buți de vin dată spre crîșmărit 1,44 fl. Tot așa satul Tarcea, 4,09 fl. Mori, domeniul are în „insula" Sătmarului trei, în Mintiu două, în Oar două, în Zamosbecz una. In Livada sînt cinci, dar cam o jumătate de an nu au apă. în Orașu-Nou trei rele. Cîte o moară în Țeghea, Marghita, Inău, Odorhei, Săplac (Z'yplak). în Țicău o moară nou construită. E și o berărie (domus braxatoria), casa de fiert bere, în care sînt butoaie mai mari (dolea maior a) 2, butoaie mai mici 10. Mai e un arhemtm (cazan) de aramă rotund. De asemeni un „instrument" de aramă pentru fiert vinum sublimatum. 37 Aci o notă la margine : Error commissus. E o greșală deci. 25 - c. 401 376 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Cele două inventare, deși sumare, ne dau prețioase informații asupra domeniului dintr-un timp cînd asemenea informații sînt în genere rare. Ele vin să completeze pe cele din urbarii, să le lămurească mai bine. Interesante sînt înainte de toate cifrele producției proprii ale domeniului. Inventarele s-au făcut unul în prima jumătate a lunei august, celălalt în prima jumătate a lunii septembrie, într-un timp deci cînd grînele erau strînse, dar netreierate sau foarte puțin s-a putut treiera din ele. S-a inventariat astfel recolta întreagă sau aproape întreagă. Producția constă din grîu, orz și ovăz. Pe primul plan stă producția de grîu. Din anul 1569 s-au înregistrat 4376 clăi de grîu. Din anul 1570, aproape tot atît, 406IV2 clăi. Față de grîu, orzul, după primul inventar, se cifrează doar la 371V2 clăi și 50 de clăi cosite, iar după al doilea doar la 98 de clăi. Producția de ovăz e mai mare. Din anul 1569 s-au inventariat 901 clăi, iar din anul următor aproape de două ori atît, 1758 clăi. Producția totală de grîne se cifra în primul an la 5648V2 clăi și 50 de grămezi sau clăi cosite, în al doilea la 591772 clăi, scăzînd producția de grîu și orz și crescînd cea de ovăz. Nu știm de ce proveniență sînt cele 120 găleți de mei înregistrat printre provizii în 1569. Printre semănăturile din care dau colonii dijme, none, nu e pomenit, deși e foarte posibil să se fi luat dijma și din mei — cînd se cultiva bineînțeles. Nu e înregistrat nici printre produsele alodiale. Poate să fi venit deci fie din dijme, fie din producția alodială a anului precedent (e doar treierat), fie de la mori. în tot cazul cantitatea reprezintă puțin în raport cu griul. Producția de fîn a domeniului în anul 1569 a fost peste 500 de stînjeni și 82 de clăi. Pentru 1570 nu putem face o separație între fînul vechiu și cel nou, dar desigur a fost o producție importantă îndată ce fînul existent se cifrează la peste 800 de stînjeni. Producția de vin a domeniului, după cifrele vinului existent desigur, nu se poate stabili. Inventarierea s-a făcut înainte de cules și vinul inventariat reprezintă numai restul recoltei trecute sau rezervele. La vin și altfel e greu de făcut precizări, mai ales că inventarele nu fac nici o separație între vinul din producție proprie, din dijme și din none sau vinul de cumpărat. Observații interesante se pot face asupra organizării acestei economii proprii ,a domeniului. în cuprinsul lui s-au creat anumite „-centre^ economice, cu curte sau casă provizorală din care se administrează, se dirijează întreaga economie, centre în care s-au concentrat pămînturile de cultură, fînațele, viile, curți, șuri în care se strînge recolta, în care se păstrează proviziile, la care se țin vite, oi, porci, păsări. Pămînturi de cultură domeniul nu ținea în toate satele. Avea însă în multe sate. Mai ales fînațe în foarte multe. ,,Alodiaturile“ în care se concentra pămînt mai mult, se strîngeau produsele erau cîteva. Mai importantă era alodiatura Sătmarului și Mintiului. Urma cea din Doralț și apoi celelalte. Această concentrare ușura desigur administrația și economia, dar îngreuna considerabil munca iobagului care trebuia să lucreze adesea în alt hotar decît al satului lui, uneori la depărtări mari, să cărăușească produsele spre aceste DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 377 centre atît de distanțate sau spre centrul întregului domeniu, care era Satu-Mare. O observație se poate face și asupra felului de păstrare a produselor cumulate, a constituirii rezervelor. Grînele se păstrează în stoguri mari, de foarte inegale mărimi, se treieră treptat, toamna, iarna, tot anul, după nevoi. Se păstrează cantități însemnate din anul precedent, desigur ca rezerve pentru eventualitatea unei recolte slabe, nevoi neprevăzute etc. Numai din producția proprie, în 1569, se păstrau 1100 clăi de grîu din anul precedent, în 1570 și mai mult, 3 081 de clăi. Fînul se păstrează în mai multe locuri. Nu lipsesc nici rezervele de fîn din anul precedent. Și, firește, nu lipsesc cele de vin : în 1569 nu mai puține de 60 de buți medii. Rezerve mari descoperim apoi în inventarul proviziilor. Cantitate excepțional de mare de făină necernută apare în inventarul prim, 1 900 de găleți, o cantitate care echivalează cu recolta proprie de grîu a domeniului pe un an. Excepțională e, de asemenea, cantitatea de tărîțe : 1 500 de găleți. Sînt și provizii de orz, mei. Cantități mari de unt, slănină, seu netopit (40 măji), sare, oțet, cărnuri afumate. Și inventarul înregistrează desigur numai grînele, făina, proviziile care n-au intrat în casa de bucate ; aceasta se administra separat. Vitele, oile, porcii serveau și ele ca provizii sau rezerve. Cifrele nu sînt mari pentru un asemenea domeniu, dar destul de însemnate. Multe vin din dijme, din tretină. Dar unele puteau veni și dintr-o producție proprie. în 1569, cele 44 capete de vite inventariate la Satu-Mare sînt toate .venite din tretină. La celelalte 64 vite ale domeniului însă nu se mai indică proveniența. în 1570, din cele 184 capete de vite inventariate, 127 sînt venite din daturi și din tretină (88 din aceasta). Oile, mieii din inventarul anului 1569, în număr de 606, au venit din strungă și din dijma mieilor. Din această dijmă au venit 552. Interesantă informația că mieii luați în dijmă au fost lăsați la contribuabili să-i țină. Porcii sînt veniți și ei mai mult din dijma porcilor. Vitele, oile, porcii se țineau nu numai ca rezerve alimentare, ci și pentru produsele lor, pentru întreținerea garnizoanei, pentru bucătăria căpitanilor, provizorilor, pentru salarizarea sau alimentarea personalului domeniului sau angajaților lui temporari. Pentru nevoi curente de bucătărie, pentru oaspeți, ospețe erau ținute și păsări. Ele vin și din daturi și din producția proprie. Erau însă departe de a acoperi toate nevoile. Pentru prilejuri de consumație mai mare, am văzut, se strîn-geau nelimitat de la supuși. Vitele, oile, porcii erau și ele concentrate în cîteva puncte, uneori deosebite de cele producătoare de grîne. Se observă un efort de raționalizare în distribuția economiei domeniului, de „speciali-zare“, în unele produeîndu-se mai mult grîu, în altele orz, ovăz, fîn, în altele ținîndu-se vite, oi, porci, păsări. Stupăritul propriu al domeniului se arată redus. Și poate și stupii înregistrați au venit mai mult din dijmă. Date sumare dar interesante asupra inventarului casei provizorale, proviziilor depozitate în ea, mobilierului, vaselor (de lemn și de cositor). Inventarele ne dau și cîteva echivalări de măsuri de vin, care pot ajuta la aprecierea cantităților. 378 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Schimbările de la un inventar la altul arată o extindere a producției de ovăz, o creștere a rezervelor și proviziilor cetății, indicînd înainte de toate creșterea nevoilor ei militare. Tabloul e foarte incomplet. Datele inventarelor însă, și numai sumare fiind, ne dau cîteva indicii prețioase chiar asupra bazelor economice ale acestui întins domeniu feudal. Le vor face mai inteligibile socotelile din acești ani ale domeniului. 3. SOCOTELILE DOMENIULUI PE ANII 1569 -1577 Socotelile sînt făcute mai întîi pe cei trei ani de provizorat ai lui Melchior Saurer, pe anii economici 1569—1570, 1570—1571, și 1571 — 1572, anul în care provizorul a murit. Socotelile ultimului an nu sînt complete, lipsesc din ele cele ale intratelor și ieșitelor în natură. Din socotelile anilor următori ne lipsesc cele pe anul economic 1575—1576. Avem în schimb socotelile anilor 1572—1573, 1573—1574, din timpul provizoratului lui Ștefan Sokliossy, și cele din 1576—1577 din provizoratul lui Paul Boghnar3S. Socotelile acestea sînt deosebit de prețioase nu numai pentru că sînt rare pentru acest timp, ci și pentru că sînt făcute foarte sistematic și cu o meticulozitate necunoscută în Transilvania pînă aci. Ele ne dau o imagine concretă, exprimată în cifre, a unui mare domeniu, în marea lui întindere prezentată de conscripția urbarială de la 1569, care, am văzut, înscria nu mai puțin de 185 de tîrguri și sate, totalizînd peste 5400 de nume, adică de unități de supuși. în cele vreo 2200 de pagini ele ne dau detaliat întregul bilanț de venituri și cheltuieli, concretizînd întreg mecanismul lui economic. Rezumăm aceste socoteli chiar în ordinea în care sînt făcute. I. SOCOTELILE PE ANUL 15G9 - 1570 A. SOCOTELILE BĂNEȘTI DE LA 1G AUG. 15C9 - 15 SEPT. 1570 39 a) Intrate Noul provizor, Melchior Saurer, a primit de la Valentin Salgay bani dați pentru clădit, numiți gloabele de Debrețin 348 fl. 53 d. De la același Salgay 51 fl. 47 d. De la același, ca restanțe de la supuși, costul făinei distribuite lor pentru a da în schimb vin 40 218 fl. Total 618 fl. i__________:____ 33 Socotelile în Arhiva Statului din Budapesta, colecția Nic. Jankovics, Vârosi es Kămarai iratok, 1337 I—VII și în colecția Szalay Ăgoston. Fotocopii în Arh. Ist, Fii. Acad. Cluj, 39 Ratio pecuniaria egregy Melchioris Saurer super omnis generis prouentus para-tarum pccuniarum ad arcem Zathmar perceptarum a 16 die Augusli arini 69 usque ad 15 diem Septenibris anni 70 id est integris 13 mensibus. 40 „in restancys accepi inter subditos Gaesareae maiestatis, quibus distribuerat fari-nam ad rationem vini quae suma extendit ad fl. 218 d“. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 379 Censul de Sînmihai pe 1569 de pe domeniile Cehu și Ardud, precum și din satele ocupate din Bihor, împreună 1283 fl. 30V2 d. Censul de Sînmartin de pe domeniul Baia Mare și alte sate care plătesc la Sînmartin 395 fl. 95 d. Censul de Crăciun din Zalău și satele aparținătoare 139 fl. Censul de Sîngeorz (din satele • care plăteau censul la Sîngeorz 750 fl. 01 d. Din darea fertonilor (introitus fertonum) de Sîn- mihai și Sîngeorz 66 fl. 2l d. De la Mișca și aparținătoarele ei, care au învoială pe un an pentru răscumpărarea lucrului și crîșmăritului (pactatio pro laboribus et vinorum educillatione) 140 fl. Tîrgușor învoială pe un an 46 fl. 50 d. Pățal a plătit pe un an occupaticias pecunias 12 fl. Cu Marghita și satele care-i aparțin, Abram, Abrămuț, Albiș, Apateu (Felapaly, Pwztaapathy), Cheț, Șilindru, Tarcea provizorul n-a mai făcut învoială, ci le-a dat vin spre crîșmărit, căci acesta a făcut de două ori mai mult decît învoiala (suma învoielii), cum sc poate vedea din socoteala vinurilor date pentru crîșmărit. Au făcut și toate felurile de munci, ceea ce nu puțin folos a adus celorlalți coloni și agricultori 41. S-a înlăturat vechea învoială. Venitul vadurilor (vadonun) din : Oar 13 fl. 55 d. Ardusat 1 fl. 40 d. Total 14 fl. 95 d. Venitul vămilor (theloniorum) din : Dobra 6 fl. 40 d. Ardusat 1 fl. 71 d. Livada 9 fl. 32 d. Sopor 12 fl. 71 d. Săsar 26 fl. 77 d. Domănești 8 fl. 24 d. Șilimeghiu 8 fl. 23 d. Dorolț 4 fl. 82V2 d. Zalău (16 aug.—1 nov.) 28 d. Marghita 1 fl. 95 d. Poptelec 50 d. Moigrad 58 d. Odorhei 8 fl. 67 d. Total vămi 90 fl. I8V2 d. Din răscumpărarea albinelor (introitus pecuniarum quas apum redemptiones vocant) 135 fl. 89 d. 41 ,,praeterea labores quoque omnis generis prestiterunt, quod non parum emolu-menti caeteris colonis et agriculturac attulit“ Socoteli, p. 13. 380 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA De pildă, din Tășnad și satele lui au venit 4,65 fl., din cercul Zalău 4,96, din cercul Livada 3,45, din Cehu 3 fl., din Ardud 27,29, din Beltiug 2,94. Banii coasei (pecuniae falcis) 11 fl. 34 d. Banii fumului (pecunia fumatica) 25 fl. 97 d. Răscumpărarea porcilor de pajiște (porcorum cespi- lalium redemptio) 93 fl. 03 d. Răscumpărarea porcilor de toamnă (porcorum au-lumnalium) 409 fl. 03 d. Plată tretinală (Tredinalis pensio) 95 fl. 90 d. Arendă pentru dijmă 56 fl. 21 d. în această sumă a intrat răscumpărarea în bani a dijmei din Satu-Mare, făcînd 8 11., și a celei din Mintiu, făcînd 16,21 fl., răscumpărare în obicei aci. Dijma mieilor împreună cu răscumpărarea 581 fl. 22 d. Dijma e înscrisă pe cercuri (processus), care nu sînt numite. Desigur a venit de pe un teritoriu mai larg decît al domeniului. Dintr-un cerc au venit 183 fl., din altul 125,75 ÎL, din cercul Cehului 13,92 fl., din cel al satului Livada 6,20, al Iermatei 9,63, din tîrgul Satu-Mare 57 d., din Mintiu doar 9 d. (probabil în sumă au intrat și mieii de dijma vînduți). Din vînzarea drojdiei (venditio fecis) în total 6604 pinte 102 fl 24 d. Restul drojdiei s-a stricat. Cea mai marc parte a drojdiei s-a vîndut chelarului Baltazar Merk. Vînzări de fîn. S-au vîndut 75V2 stînjeni (orgiae) cu 81 fl. 26 d. S-au vîndut la niște nemți 17 st., în Baia-Mare 21 st., în Porcialma 13, în Domănești lui Nicolae de Bathor 13 st. etc. Vînzarea grîului (venditio tritici) în total 113V2 găleți (eubuli) de Cașovia cu 62 fl. 70 d. O parte, mai mică, s a vîndut de la două mori, fără indicarea cumpărătorilor. 64 dc găleți s-au vîndut colonilor din Livada cu 37,20 fl., iar 5’/2 găleți s-au dat grădinarului în Satu-Mare în prețul hainelor (pro vestibus), care intrau desigur în salariul sâu. Vînzarea sării : 500 sări vîndute în Levoca 70 fl. Vînzarea mieilor : 253 miei, 51 fl. 93 d. Din aceștia 195 s-au vîndut cu cîte 20 d. lui Mihail Veres, nu erau buni pentru măieriște pentru că erau răi (non erant boni ad allodiaturam, propterea quod corrupli erant), 15 s-au vîndut în Domănești, tot cu cîte 20 d., iar 43 măcelarilor din Satu-Mare cu 9,93 fl. Vînzarea pieilor de miel : 283 de piei de miei morți, cumpărate de cizmarii (a szitoribus) din Satu-Mare, a 6 d. Vînzarea lînii : 200 de lîni de miei alodiali vîndute cu 16 fl. 98 d. 3 fl. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 381 De la pivele de pănură din Țeghea (ex contusorio griseorum in Chegen) au venit 3 fl. 39 d. Vînzarea boilor 182 fl. S-a vîndut 1 june tretinal, care și-a frînt piciorul, cu 2 fl. Căpitanului Raminger s-au vîndut 36 de boi a 5 fl. în preț de 180 fl. Vînzarea porcilor 44 fl. S-au vîndut 20 de porci a 2 fl. căpitanului Raminger, 2 căpitanului unor nemți Draxcl. Vînzarea fînațelor (venditio feniliorum) : s-au vîndut în pădurea Ardudului colonilor din Mădăras ? (Madaraz) 4 fl. Banii păturilor (pecunia lodicum) de la preoții din Sîi, Sălsig și Ardusat (1,25 fl., 1 fl., 1,20 fl). 3 fl. 45 d. Vînzarea anumitor bucate (venditio certorum victua-lium) 404 fl. 23 d. E vorba de diferite victualii date cu chitanță căpitanului suprem lacob Raminger, pentru nevoile bucătăriei sale, suma provizorul treeînd-o în socoteli la intrate. Gloabe (birsagia) 57 fl. Crîșmărit de mursă sau mied (educillatio mulși): s-a crîșmărit o bute în Kyshodos, de 199 pinte a 14 d. 27 fl. 86 d. Vînzări de vin 209 fl. De fapt nu sînt vînzări, ci vin dat în salariu (ad rationem stipendii), stegarului (vexillifero) Sebastian Raminger 1 bute în preț de 27 fl., vicecăpitanului Ștefan Miller V2 bute cu 9 fl., stegarului Baltazar Thaustorpher o bute cu 15 fl., lui Cristofor Swendy 4 buți în preț de 62 fl., veredario în Satu-Mare Volfgang Krabath 6 buți a 16 fl. Lucrum quorundam vinorum 66 fl. 11 d. S-au înregistrat 2 buți de vin (wasa Simigiensia) cumpărate în Satu-Mare cu 112,50 fl și crîșmărite cu 143,37 fl., și alte 5 buți cumpărate cu 295 fl. și crîșmărite cu 330,24 fl. Venitul crîșmăritului : De la 16 august 1569 pînă la 15 septembrie 1570 au fost crîșmărite 523 buți de vin vîndut cu 11998 fl. 17 d. La această sumă adăugînd și prețul de vînzare a miedului și a celor 7 buți de vin crîșmărite în Satu-Mare, suma intratelor din crîșmărit (prețul de vînzare, nu cîștigul), se ridică la 12 499,64 fl. Cele 523 buți au cuprins 3798 vedre vieneze (urnas vicnenses) și 8V2 pinte, vadra de 32 pinte. Socotite în pinte, cele 523 buți au cuprins 10877672 pinte vin curat și 12768 pinte drojdie, aceasta reprezentînd deci aproximativ 10% din total. Vinul curat s-a crîșmărit cu 7, 8, 10, 12, 14, 16 d. pinta. Anume cu : 7 d. 416 pinte 12 d. 52019 pinte 8 d. 31961 pinte 14 d. 9433V2 pinte 10 d. 9040 pinte 16 d. 59061/2 pinte Cel mai mult vin s-a crîșmărit deci cu 8 și cu 12 d. 382 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Crîșmăritul c calculat pentru întreg domeniul. El se repartizează însă inegal. Calcu-lînd după înregistrări, în ordinea venitului în fruntea listei stă tîrgul Satu-Mare. Numai aci s-au vîndut 193 de buți, adică 41861 pinte de vin curat, cu 4346,58 fl. Cea mai marc parte a vinului s-a crîșmărit și aci cu 8 (73 buți) și cu 12 d. (87 buți). în Mintiu, în schimb, nu s-au crîșmărit decît 18 buți cu 431 fl. 85 d. S-a crîșmărit mai mult și în alte tîrguri sau sate mai mari. Exemple : Zalău 25 buți cu 553,76 fl. Tășnad 12 buți cu 310,58 fl. Sălacea 11 buți cu 291,72 fl. Beltiug 11 buți cu 268,26 fl. Marghita 9 buți cu 248,16 fl. Livada 6 buți cu 179,36 fl. Cehu 7 buți cu 176,38 fl. Dobra 7 buți cu 156,88 fl. Se mai pot cita și alte locuri in care s-au crîșmărit mai multe buți de vin. în sate însă, în cele mai multe, s-au crîșmărit 1, 2, 3 buți. Total intrate bănești 18 351 fl. 7372 d.42 b) Ieșite Pentru carnea săptămînală soldaților germani (ad milites germanos) 6595 fl. 20 d. S-au dat între 102 și 134 fl. săptămînal, iar 200 fl. li s-au dat in rationem stipendii. Pentru carne ad familiam domus annonariae, de la 23 decembrie 1569 la 8 septembrie 1570, s-au dat 498 fl. 90 d. S-au dat între 11,40 și 14,70 fl. săptămînal. Pentru carne ad domum artelariam sau in domo arte-larie seruientibus de la 30 aprilie pînă la 15 semptembrie (1570), săptămînal cîte 11,58 fl., în total Pentru clădirile cetății Sătmar (pro aedificiis arcis Zathmar) de la 26 august 1569 pînă la 18 august 1570 Lui lulius Baldigara, în plata sa (in rationem stipendii sui), de la 16 august 1569 pînă la 1 mai 1570 •în socoteala călăreților unguri, căpitanului lor Andrei Messer, la 4 octombrie, 20 aprilie și 15 august Același căpitan a ridicat censul și arenda dijmelor (arendam decimarum), poate răscumpărarea dijmelor din satele Bogomir, Otomani, Buduslău, Șimian și Galoș Petreu, pe care le are în serviciul său (officio suo) Socoteala călăreților, total Pentru pedeștrii unguri din Sătmar (ad pedites hun-garos in Zathmar existentes) între 28 august 1569 și 1 septembrie 1570 243 fl. 18 d. 537 fl. 57 d. 70 fl. 385 fl. 20 d. 183 fl. 56 d. 568 fl. 76 d. 1890 fl. 50 d. 42 Totalizînd cifrele înscrise ne iese o neînsemnată diferență : 83Y2 4. în loc de 7372- DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 383; Exitus pro artelaria domo suae Maiestatis in Zathmar între 30 septembrie 1569 și 20 august 1570 310 fl. 64 d. S-au cheltuit cu cumpărături de fier : 100 laminae ferri a 10 d., o libra ad ponde-randum necessaria cu 1,10 fl., o balta de hîrtie praefecto artelarie cu 2 fl., 54 măji de. fier a 1,75 fl. ș.a. Pentru cumpărat fier s-au mai dat 200 fl. Pentru șindrilă (pro scandulis) : pentru hambarul grî-nelor (domus annonaria) s-au cumpărat de la 16 august pînă la 1 noiembrie 34000, mia cu 1 fl., 34 fl. Iar în 25 iulie s-au plătit celor din Zalău pentru 100000 de șindrile 100 fl. în total 134 fl. Cumpărătura hameiului (emptio lupuli) 152 fl. S-au cumpărat 17 găleți de Cașovia în Ardud a 50 d. făcînd 8,50 fl., 62 V2 găleți în Levoca (Leutschau), costînd, fără cărăușie, 43,50 fl., 200 găleți în Cașovia dc la Gheorghe Merchynger cu 100 fl. Cumpărături de pietre de moară 71 fl. 40 d.. Anume 5 pietre de moară (2 pentru moara împărătească nou ridicată din Satu-Mare, 2 pentru moara împărătească din Mintiu, 1 pentru cea din Oar), cu toate cheltuielile au costat 45 fl., 1 pentru moara de sub pod din Satu Mare cu 12 fl., 2 pentru moara din Țicău cu 10 fl. O bucată de pînză de sită pentru cernut făină în moară43 cu 4,40 fl. Cumpărături de vin : s-au cumpărat 352 de buți de vin cuprinzînd împreună aproximativ 2600 vedre de Cașovia (urnae Cassovienses) cu 3557 fl. 72 d. Cumpărăturile se fac cu măsurile în uz sau proprii ale fiecărui loc, care sînt numai echivalate sau calculate în vedre de Cașovia. Atît pentru a înșira diferitele măsuri uzuale înregistrate aci, cît și pentru a le indica valoarea, dăm echivalențele înscrise, indicînd în< paranteză cîte din măsurile indicate corespund cu o vadră de Cașovia : 1200 hydriae de Baia Mare = 300 v. C. W 1600 hydriae de Zalău — 450 v. C. (3,55) 330 tinae de Tășnad = 291 v. C. (1,23) 45 tinae de Dobra 41 v. C. (1,098) 40 tinae de Beltiug — 28 v. C. (1,43) 23 hydriae din Minău = 8 v. C. (2,87) 480 eubuli de Livada — 95Vi v. C. (5,04) 560 eubuli de Livada = 113V2 v. C. (4,96) 470 eubuli de Livada — 953/4 v. C. (4,91) 251 hydriae din Orașu Nou = 661 /2 V. C. (3,77) 54 1 tinae de Sălacea = 70 v. C. (0,77) 666 eubuli de Chiribiș = 144" 74 V. C. (4,6) 4 buți (vasa Simigiensia) au cuprins 7PA vedre de Cașovia. în Satu-Mare poate era în uz vadra de Cașovia, căci cumpărătura de acolo e dată de-a dreptul în vedre dc Cașovia, fără vreo altă echivalență. 43 „unam peciolam telae cribraceae seu setaceae pro cribranda farina in molendim> Suae maiestatis". •384 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL, XVI-LEA Ieșite pentru minele (ad fodinas) din Baia-Mare : la 14 și 27 septembrie pro reparando, restaurando, et susten-tando stolis 65 fl., la 28 mai 1570 la mina judelui 20 fl., în total Pentru hîrtie : 9 ballae și 20 de fonți (librae) 85 fl. 18 fl. 70 d. O balla a costat 1,50, 1,2272, 1,65, 1,8772, 2 fl., 20 fonți 1,60 fl. Carne de vită pentru masa provizorului pe patru trimestre (angariae), fonți 395, 775, 585, 2247, la cane se mai adaugă 447 fonți pentru timpul .cit ,a fost aci Gas par Bekes. total 44 fl. 49 d. Aci sc notează că cu prilejul venirii lui Gaspar Bekes s-au cumpărat 447 fonți de carne aleasă , de la măcelari. Costul cărnii în toate cazurile e de 1 d. fontul. Pentru condimente (pro speciebus) la masa provizorului 48 fl. 11 d. La venirea lui Gaspar Bekes s-au cumpărat de 6,80 fl. Cumpărătură de sare : o corabie cu 1000 de sări cum- părată în Dej și adusă pînă la Satu-Mare a costat 121 fl. 89 d. Sub titlul Exitus pecuniarum pro viatico nunciorum s-au cheltuit cu diferite misiuni 107 fl. 12 d. S-au dat, de pildă, sameșului trimis la Cașovia cu doi cai 6 fl. ; lui Gheorghe Saurer trimis la Levoca pentru fier și hamei 6,12 fl. ; celor trei berari (braxatores), aduși din Scepus din porunca lui lacob Raminger, de cheltuială 12 fl. ; lui Gaspar Watthay, trimis în Transilvania în treburi ale împăratului, 10 fl., lui Barnaba Szckely, trimis și el tot așa, 10 fl. ; lui Paul Zalay trimis în treburile camcrii la Cașovia 4 fl. Lui Mihail Zylady care a adus capul lui Ladislau Zewch, turbatoris pacis patriae, i s-au dat 6 fl. Procuratorului loan David, trimis în patru rînduri la scaunul de judecată (în Cinghir), de cheltuială 4 fl. Provizorul cu misiunile lui a cheltuit 36 fl., din aceștia a cheltuit 6 fl. în ianuarie, dus cu încă 9 persoane să aleagă vinuri în Patak, pe 8 zile. Pentru vinuri în Pathak au fost trimiși și alți doi, în două rînduri, primind de cheltuială 5 fl. Cădarului care a făcut cercurile mari la butea mare de bere i s-a plătit 1 fl. Cheltuieli diverse pentru nevoi zilnice 90 fl. 81'2 d. Sînt cumpărături și plăți diverse. S-a cumpărat pînză de saci, 88 coți cu 2,83 fl., pînză groasă pentru curățat sau acoperit buțile dc 30 d., 3 coți de pînză neagră pentru îmbrăcat registre, lădițc pentru păstrarea lor. Pînză pro marsupio molendini 4,40 fl. Pentru ceară verde (pro gris pan ad cer am virideam facicndam) și sfoară s-au plătit 75 d. Pro ardua necessitate domus artelariae s-au cumpărat 61 kythae de cînepă cu 2,39 fl. Cheltuieli cu casa provizoratului : 1 piuliță (mortarium. . cum pistillo ferreo) 2 fl., prosoape, fețe dc masă pentru masa provizorului 4,52 fl., 3 ferestre de sticlă 4,70 fl., 3 candelabre (sfeșnice) de luminări, 4 vase (petinae) noi și 12 talgere sau farfurii (orbes), toate de cositor, acestea cîntărind 38V2 fonți și costînd 25 d. bucata, cumpărate în Levoca. Pentru berărie : unui neamț pentru reparatul căldării mari de aramă în care sc fierbe berea 1,30 fl. ; seînduri de brad pentru casa nouă a berii, pentru buțile mari aduse din Cașovia 4 fl. ; făcutul picioarelor mari de fier, cîntărind trei măji, pe DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 385 care se așează căldarea de fiert bere 19 fl.. pentru tablele de aramă (pro cupreis lami-nibus) la căldarea de berc 2 fl. O amphora cuprea in qua vinum sublimări seu ere-mari solet, 2,33 fl. O cumpănă de aramă (bilancem aer cum) pentru cîntărit 70 d. ; 6 rateze 1,14 fl. S-au cumpărat site pentru pitari (pro usu pistorum in domum anno-nariam), ciocane, de moară, luminări. Pentru nava mare la moara restaurată din Satu-Mare, fără grîu, s-au plătit 25 fl. Unui ceasornicar s-au dat 50 d. Plăți personale : Lui Nicolae comite a Salmis, cu misiune în Satu- Mare, împreună cu victualiile 120 fl. 20 d. în același timp Francisc Poppendorf a primit de la provizor 17 fl. 60 d. Lui lacob Raminger pentru persoana sa 420 fl. Aceluiași, vin, găini, gîște, ouă, unt, făcînd împreună 404 fl. 27 d. Aceluiași, 36 de boi, a 5 fl. 180 fl. Aceluiași, 50 de miei, a 25 d. 12 fl. 50 d. Aceluiași, 12'2 fonți de ceară 1 fl. 38 d. Lui Cristofor Swendy din porunca aceluiași comite a Salmis 100 fl. Aceluiași, 4 buți de vin 62 fl. Lui Conrad Draxel din porunca comitelui a Salmis bani 100 fl. Lui Sebastian Raminger IV2 buți de vin 27 fl. Lui Ștefan Miller V? bute de vin 9 fl. Lui Baltazar Thaustorpher 1 bute 15 fl. Unor archebuzieri (Archibursarys) servind sub Petru Rossel, din porunca comitelui a Salmis 32 fl. 0 bucată de pînză pentru moară 4 fl. 40 d. Lui Benedict Farkas, călărețul ungur, din porunca spe- cială a comitelui a Salmis 64 fl. Plata provizorului și a celorlalți ce țin de el (alia- wmquc personarum ad prouisorem spectantium) : Plata provizorului e 504 fl. pe an, socotind-o de la 1 august 1569 pînă la 15 septembrie 1570 face 576 fl. Lui Gheorghe Saurer, magistro annonario, pe 9 luni (de Ia 17 decembrie 1569 pînă la 17 septembrie 1570) i s-a plătit 112 fl. 05 d. Aceluiași pentru carne, după învoiala sa (secundam suam conventionem) 11 fl. 25 d. Vice provizorului plată anuală 45 fl. Camera la început a refuzat întreținerea lui, provizorul însă a solicitat-o adesea, ncputîndu-se lipsi de el, speră prin urmare ca împăratul să-i încuviințeze plata. Sameșului (ralionistae) provizorul i-a plătit pe un an 60 fl. Procuratorului împăratului, lui loan Dauid, provizorul i-a plătit 24 fl. 386 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Chelarului (clauigero), Baltazar Merk, provizorul i-a plătit în bani 24 fl. La doi crîșmari (cauponibus) care au crîșmărit vinurile împăratului în tîrgul Satu Mare 7 luni44,socotind 4 fl. pe lună 28 fl. Economului (dispensatori) provizorul i-a plătit pe un an întreg în bani 20 fl. Bucătarului (coco) pe un an 20 fl. Pităriței (pistrici) pe un an 12 fl. Măieriței (allodiatrici) din Oar în bani 8 fl. Plata vierilor și grădinarilor (vinitorum et hortulano-rum) : Vierului din Baia Mare, care îngrijește 4 vii, i s-au plătit pe un an în bani, împreună cu muncile pe care le-a făcut zilnic printre lucrători 26 fl. Consoțului său aci în bani 14 fl. Grădinarului sau mai bine vierului din Cehu, care îngrijește via de aci, în bani 17 fl. Vierului din Seini bani 75 d. Grădinarului din Satu Mare bani 8 fl. Aceluiași pentru haine 4 fl. 50 d. Plata berarilor (solutio braxatorum) : Lui Albert Wythko, maistrului berarilor (magistro braxatorum) pe un an (de la 1 decembrie 1569 la 1 decembrie 1570) în bani 35 fl. Unui al doilea pe un an 17 fl. Celui de al treilea pe o jumătate de an 6 fl. Plata porcarilor : la patru porcari în bani (6,65 fl., 4,65 fl., 8 fl., 6,65 fl.) în total 25 fl. 95 d. Plata păcurarilor (solutio opilionum) : românului Ilie Cozma, împreună cu doi soți, plată în bani pe un an, în afară dc victualii 10 fl. Plata simbriașilor (solutio mercenariorum) : -Simbriași în serviciul cetății Sătmar sînt 6, care obișnuiesc zilnic să ducă de la casa de bucate (ex domo annonaria) grîul la moară și să aducă făina. înainte de venirea provizorului, acestora li se plătea fiecăruia cîte 12 d. (pe zi probabil). Provizorul însă le-a rînduit după aceea, adăugîndu-le victualiilor astfel de plată 45 : Salariul unui simbriaș pe un an A celorlalți 5, pe numai 5 luni, 11 fl. 92 d. fac împreună Plata curierilor poștali (solutio împreună 27 fl. 52 d. primind fiecare cîte 59 fl. 60 d. vereclariorum) face 153 fl. 44 Sînt cele 7 luni în care împăratul a acaparat crîșmăritul pentru sine, după cum se exprimă textul : „quos 7 menses Sacra Cesarca Maiestas pro educillo sibimet usurpat". 45 ,.aliamillis solutionem ordinauit, additis victualibus ut sequitur“. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 387 Sînt trei : Wolfgang Krabat. loan Vyderspek și Petrus Columba. S-au socotit aci nu numai plățile bănești, ci și valoarea bucatelor date. Vom vedea, li se mai dă și grîu. Plata a doi cărbunari (carbonatoribus) germani Plata măcelarilor (laniorum) : s-au ținut din porunca 20 fl. 30 d. lui lacob Raminger, căpitanul suprem, pe timpul tăierii porcilor de dijmă doi măcelari germani, care au lucrat două luni ; maistrului plătindu-i-se 4 fl. (pe lună), slugii sale 3,20 fl., făcînd împreună 14 fl. 40 d. Plata morarilor : la doi morari germani pe două săptămîni, maistrului cîte 80 d., slugii sale cîte 40 d. Acelorași morari pe un trimestru (unam angariam) 2 fl. 9 fl. 35 d. Restul salariului l-au primit ex domo annonaria în victualii. Plata dugherilor (carpentariorum): s-au plătit maistrului prim (primario magistro) și soților săi pentru lucrările de la casa berarilor (sau de la berărie) Plata zidarilor (muratonim) : lui Osvald Kassenbrod și soților săi pentru uscătoria de malț (pro exsiccatorio brasei) în casa berarilor 15 fl. 3 fl. 75 d. Aceluiași pentru repararea locului unde se usucă mal-țul in domo annonaria 1 fl. 45 d. Plata vărarului (crematori calcis) : lui Dominic Ren-ger, maistrului italian, pentru ars var, în bani Cumpărături de ovăz : în total 342 găleți 15 fl. 55 d. 74 fl. 60 d. De la Leonard Thynger 100 găleți cu 25 fl., de la Grigore Nagy din Satu-Mare 20 găleți a 28 d., de la preotul din Oar 16 găleți cu 4 fl., din Sălacea, Tîrgușor, Silindru 166 găleți cu 30 fl., din Vășad 40 cu 10 fl. Cădarilor, care au făcut 2 butoaie mari și 12 mai mici pentru noua berărie, în bani Acelorași, cheltuieli de hrană Cumpărături de oi : prin Mihail Vereș s-au cumpărat 59 oi de muls, fără miei, pro allodiatura Cumpărături de orz : de la tîrgoveții din Debrețin 1000 (!) găleți pentru berărie cu 50 fl. ; tot de la ei, în diferite rînduri, de alți 100 fl., total Solutio exploratoribus (iscoadelor) 30 fl. 3 fl. 10 d. 29 fl. 50 d. 150 fl. 21 fl. Sînt bani plătiți căpitanului Andrei Messcr, trimis în trei rînduri în misiune. Cumpărătură de luminări pentru crîșmarii care au crîșmărit vinurile împăratului 7 luni în tîrgurile Satu-Mare și Mintiu 4 fl. Totalul ieșitelor bănești pe acest prim an face în florini ungurești 18 449 fl. 46V2 d.46 46 După adunarea noastră 18 452,56V2 fl. 388 iobăgia In transilvania in sec. al xvi-lea B. SOCOTELILE VENITURILOR ÎN NATURĂ DE LA 1 AUGUST 1569 - 15 SEPTEMBRIE 1570 1. Socotelile griului a) Intratele grînelor în paie (Introitus frugum in straminibus) pe anul 1569 predate de Valentin Salgay : Din allodiatura Sătmarului și Mintiului un stog de grîu din anul 1568 în grădina casei provizoratului, cuprinzînd 1100 clăi Claia (gelima) de 26 snopi în aceeași grădină, ex allodiatura et agricultura Sătmarului și Mintiului, 3 stoguri de grîu din anul 1569, cuprinzînd 2137 clăi în ,,alodiul“ Darului 2 stoguri de grîu din 1569, cuprinzînd 350 clăi în alodiul Dorolțului 4 stoguri de grîu cuprinzînd : 1 434 clăi 3 372 clăi 2 400 „ 4 222 „ în total 1 428 clăi în alodiul Kishodos un stog 143 „ în alodiul Cegheld un stog 318 ,, Total în 12 stoguri 5476 „ Din recolta anului 1569 au venit deci 11 stoguri cuprinzînd împreună 4376 de clăi Dijmele grînelor din comitatele Sătmar, Szabolos, Ugocea, Bihor și Solnocul de mijloc, în anul 1569 au adus în total 19 650 clăi 6 snopi Grîne nonale în paie au venit 1 664 „ 7 ,, Totalul grînelor intrate 26 790 ?? 13 „ Extrăgînd din listele de dijme numele localităților care apar în urbariul din 1569 în cuprinsul domeniului, dijmele grîului sînt următoarele : clăi snopi clăi, snopi Porcialma 65,17 Chiribiș 267,— Okdrito 57,22 Seini 18,— Zamosbecz 70,23 Livada 411,22 Petea 26,06 Someșeni 34,13 Dorolț 16,23 Șimian 21,03 Oar 320,23 Vășad 256,06 Botiz 195,21 Galoș Pctreu 136,02 Sînmartin 82,10 Puzta Apati 34,U5 Kishodos 66,07 Tarcea 103,06 Cegheld 89,17 Șilindru 121,06 Orașu Nou 28,— Bogomir 221,06 DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 38$ Otomani 103,23 Aluniș 194,12 Tîrgușor 93,10 Cehu 353,03 Olosig 93,01 Arduzel 182,23 Țeghea 54.17 Mînău 206,09 Sălacea 311,14 Horoat 42,14 Cheț 39,09 Ariniș 66,11 Marghita 113,06 Ulmeni 136,23 Petreu 47,21 Zalău 609,— Abramul de Jos 41,27 Aghireș 101,13 Apati 134,18 Țigani 149 — Albiș 205,05 Gîrceiu 135.— Someș-Odorhei p. 345,25 Total 6539,09 Inău 132,09 None au venit : clăi, snopi clăi, snopi Odorhei 171 Acîș 39,07 Inău 139,16 Gîrceiu 93,— Aluniș 167,13 Oar 157,10 Arduzel 149,— Abramul de Sus 67,10 Minau 97 — Abramul de Jos 21,— Horoat 42 — Marghita 60,24 Ariniș 53,07 Cheț 19,21 Ulmeni 135,23 Albiș 102,15 Beltiug 40,19 Cetariu 23,06 Dobra 83,18 Total 1 664,07 Socotind că un iugăr dădea aproximativ 10 clăi recoltă, dijma a venit după 653$ iugăre de semănătură, dînd în medic 142 iugăre de semănături dc grîu de localitate într-o regiune bună producătoare dc grîu și cu multe localități mai mari sau tîrguri. Din dijme au fost scăzute desigur înainte părțile revenind preoților, deci la calcule mai trebuie adăugate și cifrele corespunzătoare. b) Ieșitele griului prin treierat: Stogul de grîu de 1100 clăi din anul 1568, din alodiul Sătmarului și Mintiului, treierat a dat, fără partea ierătorilor, în găleți de Cașovia tre- 47PA găleți Cele 3 stoguri din 1569, tot de acolo, conținînd 2137 clăi, au dat 1104 Stogul din Oar, de 350 clăi Trei stoguri din alodiul Dorolțului, cuprinzînd 1428 158 clăi, au dat 564‘A „ Stogul din Kishodos, de 143 clăi Stogul de 318 clăi, din Cegheld, a fost dat de pro- 68 vizorul Melchior Saurer lui Anton Zekel. 390 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Au ieșit astfel 5476 clăi Din care 5158 treierate au dat 2366 găleți Din grînele de dijmă netreierate s-au dat : lui Valentin Salgay din dijma din Tîrgușor 93 clăi 10 snopi, lui Andrei Messer dijma din Otomani, Galoș-Petreu și Bogomir 461 clăi și 5 snopi, aceste ieșite făcînd în total 554 clăi 15 snopi Grînele de dijmă treierate: din 16 019 clăi 17 snopi au venit 8 766'. 2 găleți Grînele nonale treierate : din 1664 clăi 7 snopi au venit 568'.2 găleți Au fost trecute astfel ca ieșite din toate grînele inventariate 23 714 clăi 13 snopi Scăzînd pe cele ieșite netreierate, au fost treierate 22 841 clăi 24 snopi Care au dat, în găleți de Cașovia 11 701 găleți Au rămas pentru anul următor netreierate 4 stoguri, cuprinzînd 3081 clăi Total ieșite, împreună cu restul de 3081 clăi 26 795 clăi 13 snopi c) Intratele griului (tritici) în grăunțe : Din 5158 clăi de grîu alodial au intrat în grăunțe, în găleți de Cașovia 2366 găleți Din dijmele pe 1569 treierate 8766V2 ,, Dijme venite de-a dreptul în grîne, din Săcuieni și din Egyed 521/? ,, Grînele nonale treierate 568V2 ,, Nona din Mișca venită în grîu 23 ,, Grîu venit de la morile din Odorhei, Inău, Țeghea, Baia Mare, Livada, în anul 1570 94'/= ,, Grîu primit de provizor de la Gheorghe Saurer, magistro victualium pentru lacob Raminger 44^2 „ De la același, pentru cumpăratul oilor și alte ieșite 192 ,, De la același provizorul a primit 7 Totalul grînelor intrate 12 1141/? d) Ieșitele grîului de la 1 august 1569 la 15 septembrie 1570 Grîu dat la mîna celor doi magiștri ai bucatelor (magistrorum victualium, magistrorum annonae) Martin Tawbenpruner și Gheorghe Saurer, de la 1 august 1569 la 15 septembrie 1570, în găleți de Cașovia 10 479 găleți47 47 în două rînduri înregistrat ca dat și grîu săcăreț (siliginosum triticum), odată 378 găleți, a doua oară 8 găleți de Cașovia. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 391 Grîu dat pentru semănăturile din 1569 : în hotarul Seinilor, în 10 iugăre arător (jugera ter-rarum arabilium), s-au semănat In Mintiu, în 148 iugăre, grîu curat în Satu Mare, în 60 iugăre, grîu curat în Dorolț, în 225 iugăre, grîu curat în Oar, în 60 iugăre Total, în 503 iugăre Vînzări de grîu în 1570 (de la mori) Căpitanului suprem lacob Raminger, în salariul său Provizorul a luat în salariul său pe un an, cu 10 cai (călăreți ?), după ,,convenția“ sa Pentru masa sa, același provizor, grîu de la moară Sameșului (rationistae), în salariul său, provizorul i-a dat la 17 aprilie Aceluiași, la 29 iulie Grîu dat la diferite persoane în 1569—1570 : S-au dat în cursul anului 222 136 463 74^ „ 910'A găleți 169 găleți 44'A „ ’ 99 18 5 352!A Acest grîu s-a dat : viceprovizorului, în slujba sa, 4 găleți. Unuia care a bucă-tărit în bucătăria provizorului 2 găleți. Maistrului George, bucătarului provizorului, în serviciul său, 6 găleți. Vierilor în slujba lor : celui din Cehu 5 găleți, celor 2 vieri din Baia-Mare 8 găleți, celor din Ardud 4 găleți. Porcarilor din Hrip, pentru hrană 14 găleți? porcarilor din Livada 2 găleți. Păstorului de oi din Gerăușa, pe 2 luni (4 mai— 12 iulie), după tocmeala sa, 4 găleți. Păstorilor boilor și celorlalte vite, în slujba lor, 8 găleți. Paznicului stupilor din Homorod, în slujba sa, 2 găleți. Grădinarului din Satu-Mare, în slujba sa, 2 găleți. Dijmuitorilor porcilor din pădurea Ardudului, în serviciul lor, 2 găleți. Pentru întreținerea porcilor de dijmă, care trebuiau aduși pentru tăiat din Livada la Satu-Mare, dar n-au putut fi aduși din pricina apei și gheții, 3 găleți. Celor doi dijmuitori ai mieilor, în slujba lor, 2 găleți. Simbriașului din Dorolț, Ion Hwzar, în slujba sa, 1 găleată. Judelui din Dorolț, care are grija alodiaturii din Dorolț, în slujba sa, 2 găleți. Măsarului (mensipari), care a făcut ,,cancelaria^ (qui cancellariam cxlnixit) în casa provizoratului, în slujba sa, 1 găleată. Fierarului, care a lucrat la moară în Baia-Mare 1% găleți. Lui loan Fyntha din Kollh care a făcut nava sub moara din Satu-Mare, pentru lucru, 23 găleți. Lăcătușului pentru lacătul de la pivniță 2 găleți. Celor doi care au clădit ,,casa“ berăriei 3 găleți. Cădarului îngrijitor al buților din pivnița din Satu-Mare 2 găleți. Celor 2 cădari germani care au făcut butoiul mare pentru berărie 2 găleți. Ciurarului sau sitarului ? (care a făcut 20 dc ciururi sau site, cribra) în casa bucatelor (domus annonaria), 2 găleți. Fierarilor care au ars cărbuni în Beltiug, 1 găleată. Celor care au acoperit stogurile cu paie, pentru lucrul lor, 1 găleată. Celor doi arători, în slujba lor, 5 găleți. Pescuitorilor care au pescuit în Domănești pentru lacob Raminger (căpitanul suprem), 1 găleată. La doi veredarii 14 găleți. Iscoadelor (explorat oribus danculariis) trimiși odată în Transilvania, pentru slujbele lor credincioase, 4 găleți, altă dată la Oradea, iarăși 4 găleți. Unui libertin din Beltiug trimis în Transilvania 2 găleți. Lui Gaspar Mezei 4 găleți. Școlarilor (miseris scholasticis studiosis) din Satu-Mare pro elemosina, în trei rînduri, 7 găleți. Unui cerșetor pro miscri- 2G - c. 401 392 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA cordia dei petcnti, 1 găleată. La niște orfani, a căror mamă pentru răutatea sa (pro malicia sua) a fost aruncată în apă, pro elemosina 1 găleată. Văduvei pedestrașului Mihail Nagy, care a fost omorît în Sălaj de rebelii (rebelles) transilvăneni, pro elemosina 1 găleată. Grîu dat pentru 20 găleți de orz pentru fiert bere, 8 găleți. Provizorul a cumpărat oi pe grîu, 84 de oi cu 84 de găleți. Dregătorului (officiali) din Beltiug pentru vin 6 găleți. Totalul grînelor ieșite, găleți de Cașovia 12082^2 găleți Au rămas la provizor, la 15 septembrie 1570, pentru anul următor 39 găleți 2. Socotelile orzului a) Intratele orzului în paie : în alodiul Dorolțului, 1 stog din 1569 In alodiul Oarului, grămezi cumuli Dijmele orzului Totalul orzului intrat 371’2 clăi 50 42/18 clăi 8/2 cumuli 414/5 clăi 8V2 cumuli48 Aci se notează că în nonă n-a venit orz. în dijmă, din localitățile domeniului au venit numai 8V2 cumuli, din Sălacea. b) Ieșitele orzului în paie : Orzul treierat a dat : 37IV2 clăi din Dorolț 50 grămezi din Oar 42/18 clăi și 8V2 grămezi de dijmă 215 găleți 19‘A „ 48V2 „ Total 283 găleți c) Intratele orzului în grăunțe : Din orzul treierat Cumpărături de orz din Debrețin Cumpărături de la un tîrgoveț din Debrețin Cumpărat din Șilindru 8 găleți de grîu schimbate cu A magistro victualium primit în diferite rînduri Totalul orzului cumpărat cu bani 283 găleți 688 46 4% „ 20 29 758^ „ Totalul orzului în grăunțe intrat 1070V2 „ d) Ieșitele orzului în grăunțe : Magistrilor bucatelor : lui Martin Tawbenpruner 522 ghe Saurer 379V2 găleți, în total Dat pentru diferite persoane : pentru caii lui Petru pentru magistrul poștelor (magistro postarum) Wolfgang lui loan Widerspek vere dario 10 găleți, în total găleți, lui Gheor-90P/2 găleți. Rwssel 25 găleți, Crobat 28 găleți,, 63 găleți. 48 Nu s-a adăugat orzul, 50 de grămezi, din alodiul Oarului. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 Semănături de orz : În Mintiu 6V2 iugăre semănate I2V2 găleți în Dorolț 35 iug. 70 Lui Valentin Prepostwary pentru caii săi 21A „ Pentru caii provizorului 6 Pentru gîste și găini 15 Totalul orzului ieșit, în grăunțe 1070*/= „ 3. Socotelile ovăzului a) Intratele ovăzului în paie : în alodiatura Sătmar Mintiu 1 stog în alodiatura Dorolțului 1 stog în alodiatura Oarului 1 stog Total ovăz alodial 3 stoguri CU 226 371 390 987 clăi Din dijmele anului 1569 Din nonele anului 1569 Total intrate 385 9 1381 clăi 10 clăi 10 snopi snopi Dijmele ovăzului din localități de pe domenii sînt următoarele : dai, snopi Szamosbecs 3,06 Petca 21 Țeghea 1,18 Oar 18,23 Dorolț 10 Botiz 2,20 Kishodos 9 Cegheld 3,13 Vășad 3,07 Nona de 9 clăi de ovăz a venit din Oar. b) Ieșitele ovăzului în paie : Prin treierat au ieșit din : 226 clăi, din Sătmar, Mintiu 371 clăi, din Dorolț 390 clăi din Oar 386/1049 clăi de dijmă 9 clăi de nona în total din 1381 clăi 10 snopi Tarcea Șilindru Olosig Sălacea Cheț Marghita Apateu Albiș dai, snopi 24 12,21 3,13 1,14 8 și 2 cum. 8 2,14 1,— Total 57,21 240 găleți 341 „ 347 „ 341 „ 5 „ 1274 „ 40 Corect: 385/10. •394 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA c) Intratele ovăzului în grăunțe : cele 1381/10 clăi treierate 1274 găleți Din dijmele satelor (11 sate) care dau ovăzul în grăunțe 62 „ Din ovăzul numit ferton 42 ,, Ovăz de Crăciun pe 1570 48 „ Ovăz cumpărat cu bani 378 ,, S-au cumpărat 100 găleți de la Leonard Dolinger, 20 găleți de la Nicolae Zelemeri. 166 găleți din Vășad, 76 din Sălacea și Vășad, 16 din Oar. Din mîinile magistrului bucatelor Gheorghe Saurer provizorul a primit 25 găleți Totalul ovăzului în grăunțe intrat 1829 găleți d) Ieșitele ovăzului în grăunțe : La mîna lui Martin Taubenpruner, magister victualium 160 găleți Lui Petru Russel și soldaților săi, din porunca lui lacob Raminger, căpitanul suprem, ovăz din Oar 75 găleți Pentru caii căpitanului suprem, de la 7 septembrie 1569 — 14 martie 1570 254 găleți Pentru caii comisarului Mihail Keoreosy, care a așezat pe provizorul Melchior Saurer, de la 19 august — 11 septembrie 1569 cînd a plecat 34 găleți Slugii sale 1 Pentru caii provizorului, succesiv, de la 28 august 1569 — 6 august 1570, odată se notează că IV2 găleți pe zi 352'.2 găleți în 6 și 16 octombrie pentru 2 cai ai sameșilor f rationistarum) 3V2 găleți Ovăz ieșit pentru diferite persoane : Predicatorului (concionatori) din Oar, în contul dijmei care i se cuvine 22 găleți Pentru caii comisarilor Nicolae grojf a Salmis și Francisc Poppendorf, de la 16 la 27 aprilie 1570, provizorul a vîndut cu bani 78 găleți în 18 aprilie, pentru caii lui Gaspar Bekes, trimis în solie de principele Transilvaniei la împăratul 26 găleți Lui Gerard literatus, slujitorul căpitanului general loan Rwbery, trimis cu treburi arzătoare în Transilvania 6 găleți Pentru semănăturile de primăvară 1570 : în hotarul Mintiului 31V2 iugăre semănate 100 găleți „ „ Sătmarului 31 „ ,, 100 „ „ Șoș 34 102 >> „ „ Hripului 13 ,, „ 52 ,, „ „ Oarului 60 ,, ,, 133 ,, ,, Sălacea, Șilindru, Tarcea, 64 166 „ „ Dorolțului 60 „ „ 145 Total semănături 2937a iugăre 798 DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 395> Totalul ieșitelor ovăzului în grăunțe Intratele întrec ieșitele cu 1810 19 găleți 4. Socotelile făinii pe anul 1569—1570 a) Intrate : Saurer a primit Din mîinile lui Valentin Salgay provizorul Melchior De la 3 „ „ 2 Venitul morilor : mori din Satu-Mare mori din Mintiu mori din Oar „ „ moara din Szamosbecs „ ,, 2 mori din Prilog și Orașu Nou „ „ moara din Kishodos „ „ moara din Țeghea ,, „ moara din Sînmărghita și Abramul de Sus ,, ,, moara din Inău Pentru masa sa, provizorul a făcut din grîu făină De la magistrul victualiilor, provizorul a primit din casa bucatelor pentru felurite nevoi Total făină în găleți de Cașovia b) Ieșitele făinii : . La mîna magiștrilor victualiilor Martin Tawbenpruner și Gheorghe Saurer provizorul a dat succesiv Pentru masa căpitanului suprem, Jacob Ramingher, în diferite rînduri, pentru copt (pline), de la 18 aug. 1569 pînă la 19 februarie 1570 Pentru masa provizorului s-au copt de la 16 aug. 1569 pînă la 15 septembrie 1570 cisc din din Făină dată pentru diferite persoane în 1570 : Magistrului poștelor Volfgang Crobat Pentru masa comisarilor Nicolae groff a Salmis și Fran- Poppendorff, de la 16 la 27 aprilie Pentru masa lui Cristofor a Tewffenpach Predicatorului ungur din Satu-Mare, căruia Camera Scepus i-a rînduit anual 60 găleți de făină din moara Satu-Mare 86 găleți- 430 V2 găleți 141 55 232 71 11 V2 5? 5 Vs 37 Va 75 3 12 55 găleți 18 114 găleți 1162 găleți 591 V2 găleți 155 V2 55 141 V2 5 5 4 55- 13 55 12 55 60 5' 1 5 5- 2 6 ; 33 5 5- 56 5 5- Cădarului care îngrijește buțile de vin din pivnița împărătească Cădarilor germani care au făcut butoaiele berăriei Pentru masa lui Gaspar Bekes și a slugilor sale Dulgherului care a făcut nava de sub moara împărătească Făină dată succesiv, de la 19 februarie pînă în 9 iulie, pentru copt pîine, dulgherilor (carpcntariis), care au făcut berăria nouă (novam domum braxatoriam) 396 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Pietrarilor pentru 5 pietre de moară aduse din Pathak, cîte o găleată de făină de piatră 5 găleți Slujbașilor provizorului (officialibus prouisoris) care au silit pe iobagi de pe moșiile potrivnicilor (ex confinibus aduersariorum) să vină la Satu-Mare, în slujba lor, pentru hrană 14 ,, Pro elemosina miseris scholasticis studio sis in Zathmar, în repetate rînduri 8 Lui Grigore Rentffalwsy, judele Orașului Nou, dregător sau șpan (officictlis) al satelor ținînd de Livada și Oraș, pentru masa sa, de la moara din Orașu Nou 6 Păstorilor de oi din Gerăușa, pentru hrană 3 Vierului din Dobra, în slujba sa 1 Dulgherilor pentru făcutul unei năvi la moara împărătească 10 Chelarului împărătesc din Satu-Mare, Baltazar Merk, în slujba sa 2 Libertinului Mihail Veres din Dorolț, dregător sau șpan (officialis) și îngrijitor al tuturor vitelor și administrator al celorlalte venituri alodiale, în slujba sa 13 Se notează că în timpul secerii și coasei provizorul a dat pentru hrana sărmanilor coloni copleșiți de foame (miseris colonis, fame oppressis), care erau uneori 300, alteori 200 sau 100, făină pentru pîine 20 Va Totalul făinii ieșite 1158 Provizorul rămîne dator cu 4 5. Socoteala vinurilor a) Vinuri intrate : Vin preluat de provizor de la predecesorul său Valentin Salgaj, 23 de buți, cuprinzînd în total 222^2 vedre 7V2 pinte E vorba de vadra de Cașovia (urna Casouiensis) cuprinzînd 32 pintcie. Din viile proprii au venit în 1569 : Din dealurile de vii (promontoriu) din Cehu, Ardău și Suplac au venit 11 buți cuprinzînd 125 V2 vedre Din dealul Băii-Mari, din 3 vii ale lui Petru literatul, din via lui Valentin literatul și din 2 vii din Săsar, 19 buți 143 V* n Din dealul Seinilor, din cele 4 vii călugărești, 5 buți 29 ,, Din dealurile Ardudului și Sătmarului 1 bute medie 6 V2 „ Din dealul Beltiugului, din 2 vii au venit 5 buți 29 V2 ,, Din dealul Dobrei, din 2 vii au venit 4 buți 25 1/4 ,, Din dealul satului Livada, din pricina grindinei (prop- ter imbrem) a venit numai un butoiaș (vasculum) 2 DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 397 Total vinuri proprii pe 1569 : 46 buți cuprinzînd 361 Vi vedre Vinuri de dijmă intrate în 1569 : Au intrat în total 258 buți cu 1906 v. 10 p. Dijma vinului a venit dintr-un cerc mai larg decît al domeniului. Acestea sînt veniturile împăratului din dijme, din care s au scăzut desigur părțile preoților. Cităm aci numai cifrele localităților care se cuprindeau în domeniu la 1569 : buți vedre pinte buți vedre pinte Arduzel 1 103/4 Mînău 1 73/4 Aluniș 6 583/4 Olosig 2 9:V4 Sălacea 13 103 Abramul de Jos 1 272 Tarcea 2 27 Marghita 5 5274 Cehu 4 2972 Orașu-Nou 14 723/4 Cheț o 1P/4 Aghireș 4 31 Inău 1 15 18 Chiribiș 33 252 Seini 12 8 PA Livada 29 169 50 Someș Odorhei 1 12 Zalău 26 26574 Total 157 121P/4 2 Intratele nonei vinului : Au intrat din dealurile satelor și tîrgurilor Ardou, Suplac, Ardud, Mînău, Vița, Beltiug, Dobra, Gîrceiu, Marghita, Cheț împreună 26 buți cuprinzînd 170 V2 vedre După înregistrări, cele 26 de buți venite în nonă au cuprins ceva mai mult. Nona a venit din următoarele locuri : buți vedre buți vedre Arduzel 1 10 Dobra 4 51 74 Aluniș 1 73/4 Gîrceiu 1 3 Ardud 2 1272 Marghita 5 52 Mînău 1 6V2 Cheț 9 11 Beltiug 7 55 trib, montis 2 13 26 222 Buțile sînt variabile ca mărime, cifrele variind pe scară largă între 3 și 16 vedre dc bute (vas). Sînt și mai mici, dar apare o dată o bute cu 17, iar o dată chiar cu 23. Desigur se disting buțile mari, dc 10—16 vedre, dc cele mici sau medii variind în jurul a 5—8 vedre de Cașovia. 50 Aci se mai adaugă 5 buți cu 27 vedre din dealul numit Hegyffar. 398 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Vinuri aduse din Pathak : Au fost aduse de acolo 250 buți medii 1660 V2 vedre Vinuri cumpărate 352 buți 2546 „ Vinuri intrate altfel 23 buți 86 „ La intratele vinurilor de cumpărătură în genere se repetă cele înscrise la socotelile bănești. Aci sînt înscrise și datele cumpărăturilor. Din cele 352 de buți, 235 au fost cumpărate pînă la sfîrșitul anului 1569. Cumpărăturile de primăvară sînt mai scumpe. Cele mai scumpe însă sînt cele din vară. în iunie și iulie s-a plătit 2,59 și 2,69 fl. vadra de Cașovia, iar la 1 septembrie s-au cumpărat 24 vedre de vin de la Nicolae Zelemeri cu 3,25 fl. vadra. S-au făcut și achiziții pe grîu și pe făină. Din Livada s-au achiziționat, prin distribuire de grîu și de făină, 21 buți de vin cuprinzînd 73 vedre. O vie nelucrată e dată acum pentru lucru unui colon, el trebuind să dea vin. Un colon al împăratului, mort în Seini, a lăsat împăratului prin testament, după obiceiul lor vechi, o bute de vin de 6 vedre 51. Totalul vinurilor intrate : 994 buți cu 6953% v. IV2 p. b) Vinuri ieșite : La mîna magistrului victualiilor Martin Tawbenpruner s-au dat în 1569, în diferite rînduri, 240 buți, cuprinzînd 1744 3h vedre Căpitanului suprem lacob Raminger în septembrie-decembrie 1569 s-au dat 35 buți cu 281 V2 „ Sînt socotite cu 319,4^2 fl. Provizorului pentru masa sa, pe întreg anul, s-au dat 21 buți cu 135 2^ „ Se notează aci că provizorul a cheltuit cu diferiți oaspeți, vicecomiți, juzi ai nobililor, care au făcut lege colonilor în scaunul de judecată în casa provizoratului52, 2 buți: de vin cuprinzînd 143/4 vedre. Vinuri date pentru diferite persoane : Soldaților germani în drum spre Baia-Mare, din porunca căpitanului suprem, 1 bute cu 7 72 vedre Magistrului poștelor, la scrisoarea camerarilor, 1 bute cu 7 „ Lui Petru Columbar 1 bute 6 3/4 ,, Lui loan Wyderspek 1 bute 6 V* Căpitanului suprem 5 buți cu 27 ,, Pentru masa lui Nicolae comite de Salmis în Satu- Mare s-au dat 4 buți 24 v. 10 p. Pentru masa lui Gaspar Bekes 1 bute de vin cuprinzînd 8 v. Total 14 buți 86 v. 51 „juxta eorum antiquam consuetudinem Sc. Mtti relinquit in testamente vnuin vas vini“. 52 „qui in sede judiciaria Sc. Mtti in domo prouisoratus, legem Colonis adminis-traverunt“. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 399' Vin dat pentru crîșmărit : S-au dat în total 522 53 buți Pentru umplerea buților de vin intrate s-au dat în total 56 buți cu Pentru umplerea oțeturilor s-au dat în total 2 buți de vin cu 10 Total ieșite : 890 buți cu 6293V2 Rămîn pentru anul următor : 104 buți media et integra cu 660 3798 v.. 236% v. v. 25'2 p. v. 45'2 p. v. 5 p. 6. Socoteala vitelor Intrate. în alodiul din Oar sînt preluate : 18 vaci sterpe, 2 junei de un an necastrați, 3 junei de 2 ani, 15 junei tretinali de 3 ani, 29 junei de 3 ani, 18 vaci de muls cu 18 viței, 2 junei de un an, 3 viței de un an, în total 108 Boi veniți din sate 85 Viței tretinali 44 De la colonul care a viețuit în Seini, lăsat prin testament împăratului după vechiul lor obicei un bou 1 Total vite 238 Ieșite. Pentru masa provizorului și familia sa s-au tăiat 2 boi, 3 junei, 3 viței, total 8 .Pentru masa comisarilor care au inspectat ostașii (mili- tes lustraverunt) s-a dat un bou avînd 249 fonți (de carne) 1 Căpitanului suprem lacob Raminger s-au trimis la Cașovia, în două rînduri, boi 24 54.. Pentru bucătăria și masa lui Gaspar Bekes și a familiarilor săi s-a tăiat un bou 1 Pentru bucătăria comisarilor Salmis și Poppendorff s-au tăiat boi 5 Lui Cristofor Swendj 1 june 1 Vite moarte : 3 boi, 2 vaci, 4 junei, 12 viței, în total 21 Total vite ieșite 61 Rămîn pentru anul următor 177 7. Socoteala oilor, mieilor Intrate. Preluate în august 1569 de la provizorul precedent oi mari venite din strungă (in stronga exactas) 54 Miei de dijmă din 1569 552 în 29 mai 1570 luate în strungă (oves strongae voca-tae) 147 oi și 62 miei, împreună 209 Oi cumpărate pe grîu în 1570 : 53 în socotelile bănești 523 buți, dar cu același număr dc vedre. 54 Odată în text numai Boues duos, la margine însă scris 12. 100 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Dc pe domeniu 141 oi, 141 miei 282 Din Istrău, Țig și Gliiungi 31 oi și 30 miei 61 Din Livada 6 oi, 6 miei 12 Din apart. Pățal 6 oi, 6 miei 12 în 6 iunie cumpărate cu bani gata din diferite locuri 59 Cumpărate în total 426 Miei din dijmă au venit 2617 ^4 Dijma micilor a venit iarăși dintr-un ccrc mai larg decît al domeniului. Cifrele mari, ca cea de 727 sau 812 miei veniți în dijmă, vin din cercuri din afara domeniului, 16 d. Vînzare de găini : 2469 de găini venite cu dijmele din corn. Satu Mare și Ugocea, a 4 d. 25 găini de Crăciun din Bocicoiu Vînzări de vite : 42 boi, vaci, vîndute în tîrg Vîndut din pertinențele Ardusatului, Ardudului, Beltiugului și Dorolțului, boi de tăiat, vaci, junei, juninci măcelarilor din Baia Mare, Satu Mare și Beltiug 52 fl. 10 d. 348 fl. 50 d. 4 fl. 40 d. 6 fl. 25 d. 14 fl. 97 d. 1 fl. 58 d. 14 fl. 75 d. 33 fl. 60 d. 1 fl. 20 d. 15 fl. 80 d. 20 fl. 08 d. 4 fl. 15 d. 141 fl. 60 d. 21 fl. 4 fl. 48 d. 98 fl. 76 d. 1 fl. 165 fl. 75 d. 139 fl. 65 d. 476 IOBĂGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Vînzări de grîu, de la moara din Țicău 453/< găl. (83/4 găl. a 80 d., 8 găl. a 1 fl., 15 găl. a 1,12 fl., 14 găl. a 1,24 fl.) Din Bocicoiu vîndute 2 găl. de Cașovia de grîu, a 51 d. Din răscumpărarea albinelor din corn. Satu Mare, Ugocea și din pertinențele Ardudului, Ardusatului, Bel-tiugului, Maramureșului, Băii Mari Vînzare de albine : voievodul din Maramureș a vîndut 9 stupi cu Răscumpărarea dijmei grînelor din Satu Mare și Mintiu Răscumpărarea dijmei vinului din Satu Mare Vînzare de drojdie de vin : 195^2 vedre 10 medii, 2 vedre la 1 fl. Vînzare de porci a 1,50 fl. Răscumpărarea de la dijmă a porcilor de toamnă din pădurile cu ghindă, din pertinențele Sătmarului, Beltiugului, Oarului, Băii Mari, Maramureșului, Ardudului, Ardusatului, Orașului Nou Răscumpărarea colacilor de Crăciun și de Paști din Maramureș, fără partea a treia care le revine ab antiquo judelui și voievodului, 148 a 2 d. Din vînzarea ouălor : judele din Bocicoiu din vînzarea a 232 ouă de Paști, 5 ouă la 1 d. Vînzare de fîn : dregătorii de Ardud și Beltiug din vînzarea a 17 stînjeni de fîn (8 st. a 1,50 fl., 6 a 2 fl., 2 a 1,85 fl., 1 a 1,80 fl.). Din luncile din pădurea Ardudului, pentru concesia cositului de iarbă, socotind 3 d. cositul de o zi Pentru staulele (caulis) porcilor de la ghindă din pădurea Bykkes, cu 4 d. de staul Răscumpărarea păturii, de la un preot român Din gloabe 49 fl. 16 d. 2 fl. 02 d. 48 fl. 93 d. 3 fl. 34 fl. 25 d. 5 fl. 75 d. 97 fl. 25 d. 3 fl. 156 fl. 06 d. 2 fl. 96 d. 46l/2 d. 26 fl. 50 d. 4 fl. 74 d. 4 fl. 1 fl 25 d. 36 fl. 82^ d. Specificat : aduse de voievodul din persoane 4,46 fl., din Hrip 20,46V2, din pentru desfrîu (in Adnllerio de^rchcnsis) 8 Maramureș pentru diferite fapte de la diferite Domănești 3,90 fl., din Beltiug- de la diferiți fl. Banii coasei, banii creștinătății și fumali de la dijmuitorii din corn. Satu Mare și Ugocea Darea regească de Sînmihai adusă de voievodul din Maramureș Censul de Sînmihai de pe dom. Satu Mare Fertonul de Sînmihai 64 fL 9-2 d. 42 fi. 390 fl. 96 d. 30 fl. 97 d. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 477 Censul de Sînmartin 351 fl. 48 d. Fertonul de Crăciun : Dobra 2 fl. 05 d. Censul de Sîngeorz 126 fl. 33 d. Fertonul de Sîngeorz 28 fl. 32'/» d. Din pivele din Bocicoiu 70 d. Banii ovăzului Akozab : Voievodul din Maramureș pt. 50 mierțe de ovăz de la coloni numit akozab vîndute a adus 3 fl. Judele din Someșeni (Zamostelek) pentru akozab și locurile de arătură 80 d. 70 găleți de ovăz vîndut perceptorilor aurului și ar- gintului a 25 d. 17 fl. 50 d. Veniturile tîrgului săptămînal din Satu Mare de la 24 mai 1573—23 mai 1574 61 fl. 73 d. Total general intrate bănești 11 017 fl. 95 d b) Ieșitele bănești Banii cărnii pentru ostașii de pază germani dați săp- tămînal de la 23 mai 1573—23 mai 1574 6096 fl. 50 d. 44 fl. 35 d. Pentru ostașii germani bolnavi în plata slujitorilor și pitarilor de la casa de bucate de la 22 mai — 30 iun. 57 fl. Magistrului casei în salariul său 3 fl. în plata slujitorilor de la 1 iul. 1573—23 mai ] 1574 306 fl. 20 d. Noului magistru, în salariul său 6 fl. Solda lunară pe un an a pedeștrilor unguri de pază a cetății 714 fl. Pentru clăditul casei de bucate 196 fl. 80 d. Salariul pe un an, după învoială, a provizorului Ste- fan Soklyossy 1400 fl. Salariul anual al controlorului (contrascriba) Paul Farkas 300 fl. Salariul anual al sameșului (Rationista) Tom a Rachay 50 fl. Salariul perce ptoris annonae 25 fl. Salariul chelarului (clauiger) 16 fl. Salariul berarului Mihail Poliak Serneuelo. cu trei soți ai săi, de la 23 mai 1573—24 martie 1574 104 fl. 3 După adunarea noastră : 10 758,16 fl. 478 IOBAGIA IN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA Succesorului, cu 3 soți ai săi, de la 24 martie—14 mai 1574, pe lună cu 10,40 fl. Lui Henric Zuger, magistrul casei de tunuri (domus 20 fl. 80 d. artellaria) pentru cumpărat un porc bine îngrășat de uns „instrumentele de război “ (Instrumentis Bcdlicis) 4 fl. în contul „stipendiului“ său Lui Cristofor Raway alias Tholmach, pentru provizii 17 fl. 50 d. pe un an Lui Ștefan, voievodului moldovean, după rînduiala camerei de Scepus, de la 1 dec. 1573—15 mai 1574 Plata dijmuiturilor : Di jmuitorului mieilor din corn. Satu Mare și Ugocea, cu 3 cai, salariu și cheltuieli de la 1 iun.— 1 iul. 1573, 50 fl. 90 fl. pe o lună Dijmuiturilor grînelor din corn. Satu Mare și Ugocea 9 fi. în salariu, 8 inși, de persoană 5 fl. Quartele întregi pentru preoții din Satu Mare și Mintiu Preotului din Mintiu quarta întreagă din dijma grî- 40 fl. nelor și mieilor Preotului din Satu Mare quarta întreagă din dijma 6 fl. 18 d. mieilor, grînelor și vinului Plăți pentru feluriți slujitori : 10 fl. 28 d. Ardud. Salariul anual a doi porcari 8 fl. Ghirișa. Salariul anual a doi porcari 8 fl. Domănești. Salariul anual al păcurarului 9 fl. Dorolț. Salariul anual a doi maieri 16 fl. 52 d. Ardusat. Salariul anual a doi maieri Salariul anual a doi vieri (vinitores, procuratores vi- 14 fl. 50 d. ne anim) din Baia Mare și Săsar 15 fl. 50 d. Butnarului de la pivnița din Satu Mare salar anual Magistrului de la casa de bucate, pentru plata butna- 16 fl. rilor din cetate 3 fl. 45 d. Măsurătorului buților goale, salar anual 8 fl. Lui loan Finta pentru făcutul navelor de moară 24 fl. Pentru refacerea cuptorului la berărie 1 fl. Crîșmarului din Satu Mare, pe 3 luni, a 4 fl. 12 fl. Altor doi crîșmari din Satu Mare, pe 4 luni 16 fl. Crîșmarului din Mintiu, pe 7 luni, a 2 fl. Procuratorului loan Dauit, purtătorul cauzelor bunu- 14 fl. rilor împărătești în corn. Satu Mare 4 fl. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 479 Notarului comitatului Satu Mare pentru întocmirea scrisorilor în cauza cu Bartolomeu Domahidi 10 fl. Judelui nobililor din corn. Satu Mare și unui jurat asesor 12 fl. Diferite cumpărături : Cumpărate de la colonii din Tăuți 80 tine de vin, S tine cu 1 fl. 10 fl. Cumpărat hamei polonez de la un tîrgoveț din Bar- dijov 10 găl. 50 găl. de orz de la Bartolomeu Genchy, găl. cu 29 d. 5 fl. 14 fl. .50 d. De la același 5041/'2 găl. de Cașovia de orz (din care 4211 ? găl. a 26 d. și 83 a 27 d.). 1000 de sări, 100 de sări la 5 fl. Meiu 1'/? găl. cumpărat cu Smoală neagră pentru instrumentele de război de la casa de arme, 14 măji Hîrtie cumpărată la tîrgul din Satu Mare, 9 legături și 2 fonți, legătura a 1,75 fl.. fontul a 10 d. 132 fl. 50 fl. 1 fl. 70 fl. 15 fl. 95 d. O cumpănă mare (magna statera) pentru cîntărit bani Cuie de lațuri 926, 100 a 15 d. 90 d. 1 fl. 38 d. 62 laminae ferii a 14 d. 8 fl. 68 d. 110 coți de pînză a 4 d. 4 fl. 40 d. Un cerc de fier pentru buți 2 pietre pentru moara din Țicău 1 piatră pentru moara din Bocicoiu 1 fl. 8 fl. 2 fl. 62 d. Șindrilă 25.000, mia cu 1,20 fl. De Ia căpitanul soldaților germani, Conrad Draxel, 3 cai a 10 fl. 30 fl. 30 fl. Total cumpărături 385 fl. 43 d. Plăți pentru felurite servicii (trimiteri pentru adus vinuri din Patak, victualii din Muncaci etc.). 8 fl. 70 d. Cheltuieli cu deplasările provizorului și controlorului în diferite treburi 57 fl. 47 d. Totalul ieșitelor bănești 10.209 fl. 68 d. 94 Rămași pentru anul următor 808 fl. 27 d H După adunarea noastră: 10 210 fl. 18 d. 480 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA B. SOCOTEALA VENITURILOR ÎN NATURĂ PE 1573—1574 Socoteala grîului Intrate. Rămase din anul trecut 6 stoguri Dijmele pe 1573 ale corn. Satu Mare și Ugocea, 2179 clăi după scăderea părții de 1/16 a preoților, în total 86 stoguri cuprinzînd în clăi de 32 snopi 8489 clăi 5 snopi Nona grîului din Oar, clăi de 32 snopi 118 clăi 13 snopi Nona grîului din Beltiug, Dobra, Dorolț, Țicău și Ilișua 107 clăi 17 snopi Grîul alodial : în 1574, în Mintiu 100 iugăre au produs în clăi de 32 de snopi, 1 stog de 420 clăi în Dorolț, 100 iug., în clăi de 32 snopi, 3 stoguri (352, 194/16, 27/16) 574 clăi în Șoș, 81 iug., în clăi de 32 snopi, 1 stog de 250 clăi In Oar, 60 iug., clăi de 32 snopi, 1 stog de 202 clăi în Cegheld, 58 iug., în clăi de 32 snopi 162 clăi 24 snopi în Ardusat, 108 iug., în clăi de 32 snopi, 2 stoguri (312, 216) 528 clăi în Varsan, 40 iug., în clăi de 32 snopi, 1 stog de 40 clăi Total alodial clăi 2176 clăi 24 snopi Ieșite. Din cele rămase, date la treierat 6 stoguri con-ținînd 2179 clăi Grîu de dijmă dat la treierat, 80 de stoguri cuprin- zînd 8140 clăi 13 snopi Grîu nonal dat la treierat, 2 stoguri cuprinzînd 22.5 clăi 29 snopi Grîu alodial dat la treierat, 1 stog din Satu Mare de 420 clăi Din diferite alodii, 9 stoguri 1754 clăi 24 snopi Grîu în grăunțe Intrate. Rînduit de camera din Scepus de pe dome- niul Muncaci, în găl. de Cașovia 329 găl. Grîu venit din stogurile rămase : Un stog de dijmă din 1572, de 453 clăi 223 găl. Un stog alodial de 319 clăi 214 găl. Un stog alodial de 405 clăi 270 găl. Un stog alodial de 302 clăi 274 găl. Un stog alodial de 420 clăi 122 găl. Un stog alodial de 280 clăi 102 găl. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 481 Din grînele alodiale din 1573 au venit : Un stog din Mintiu, de 420 clăi 308 găl. Un stog din Ardusat, de 312 clăi 111 găl. Un stog din Ardusat, de 216 clăi 142 găl. Un stog din Dorolț, de 352 clăi 152 găl. Un stog din Dorolț de 194V2 clăi 142 găl. Un stog din Dorolț de 27'A clăi 18 găl. Un stog din Șoș, de 250 clăi 163 găl. Un stog din Oar, de 202 clăi 164 găl. Un stog din Cegheld, de 162 clăi 64 găl. Un stog din Varsan, de 40 clăi 22 găl. Total alodiale 2176 clăi 1286 găl. Grînele de dijmă Grînele nonale din Oar, Beltiug, Dobra, Dorolț, Țicău 4280 găl. și Ilișua 76 găl. Grîu venit de la mori pe un an 506 găl. Specificat: S. Mare 105, Mintiu 150, Oar 96, Țicău 49, Szamosbecs Ardud 13, Bocicoiu 4. 61, Ardusat 28. Total intrate 7778 găl.95 Ieșite. La casa de bucate pentru întreținerea oastei de pază (praesidii) 6804 găl. La berărie pentru făcut bere 108 găl. Pentru semănături : Satu Mare, pt. 50 iug., găl. de Cașovia 96 găl. Mintiu, pt. 90 iug. 190 găi. Șoș, pt. 115 iug. 235 găl. Cegheld, pt. 25 iug. 45 găl. Ardusat, pt. 67 iug. 99 găl. Tămaia, pt. 25 iug. 34 găl. Oar, pt. 60 iug. 8072 găl. Dorolț, pt. 75 iug. 150 găl. Total, pt. 507 iug. 92 972 găl. Pentru nevoile căpitanului din S. Mare a Tewffen- 48 găl. pach în contul stipendiului său 95 După adunarea noastră : 7682 găl. 482 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA Pentru stipendiarii cetății, în contul salariului lor 495‘0 găl. Specificat: căpitanului loan Jarman 92, lui Benedict Farkas 59, căpitanului ungu- iilor Paul Dereghnei 135, lui Baltazar Bescneodi 56, lui Benedict Zekely 66, lui G rigore Thalay 7, lui George Wayda 48^4, lui loan Kys Nagy 6, lui Mihail Somogy 6, lui Ladislau Mako 10, lui Barnaba Zekely 10. La diferiți 156 găl. în salariile familiarilor : Păcurarului (pastor ouium) din Domănești, după tocmeală 12 găl. La doi simbriași din Satu Mare S găl. La doi vieri din Ardud 6 găl. La doi simbriași din Ardusat 26 găl. La doi simbriași din Dorolț 16 găl. La doi porcari din Ardud 7 găl- La doi maieri din Ghirișa 6 găl. Măsurătorului de buți 1 găl. Pentru lucrători : Luj loan Fynta, făcătorul navei 20 găi. Lui Andrei măsarul (mensipari) din Mintiu, pentru diferite lucrări în casa provizorală de pe malul Someșului 1^2 găl. Cumpărătură de vin : 6 buți din Tăuți, pentru care s-au dat 261/2 găl. 0 navă mică pt. moară cumpărată 2 găl- Vînzări de la morile din Țicău și Bocicoiu 48 găl. Provizii pt. preotul din Satu Mare 60 găl. Lui Cristofor Raway alias Tholmach 20 găl- Lui Ștefan, voievodul moldovean, pt. întreținere de la 1 dec. 1573—29 febr. 1574 20 gal. Total grîu ieșit 8820'/= găl. Orz Intrate. în iulie 1573, din 15 iugăre din hotarul Dorolțului au venit în clăi 32 de snopi 100 clăi Dijme din corn. Satu-Mare 32 clăi 11 snopi De asemenea clăi (cumuli) cosite 42 căli Treierate au dat : 100 clăi din Dorolț 97 găL DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 483 9 clăi și 42 cumuli de dijmă 25 clăi și 11 snopi de dijmă 21 14 găl. găl. Orz cumpărat 554^2 găl. Total 686'/= găl. Ieșite. Date la casa de bucate 8*/= gal. Pt. semănat în Dorolț 25 iug. 64'2 găl. Pt. făcut bere maiștrilor berari Mihail Polyak și suc- cesorului său Matei Zkamennyezi 613 găl. Total ieșite 686 găl. Ovăz Ovăz alodial din 1573 : Satu-Mare, din 76 iug., clăi de 32 sn. 1 stog 110 clăi Mintiu, din 60 iug., clăi de 32 sn. 1 stog 220 clăi Dorolț, din 36 iug., clăi de 32 sn. 1 stog 179 clăi Șoș, din 50 iug., clăi de 32 sn. 1 stog 150 clăi Oar, din 60 iug., clăi de 32 sn. 1 stog 161 clăi Cegheld, din 65 iug., clăi de 32 sn. 1 stog 211/8 clăi Hrip, din 16 iug., clăi de 32 sn. 1 stog 80 clăi Tămaia, din 8 iug., clăi de 32 sn. 1 stog 60 clăi Pomi, din 25 iug., clăi de 32 sn. 1 stog 184 clăi Varsan, din 3 iug., clăi de 32 sn. 1 stog 12 clăi Total 399 iug., clăi de 32 sn. 10 stoguri 1367/8 clăi Ovăz de dijmă 22 stoguri 560/14 clăi Ovăz nonal din Oar 1 stog 29/10 clăi Ovăz nonal din Beltiug, Dobra, Dorolț, Țicău și Ilișua 7/8 clăi Dijmă și nonă împreună 597 clăi Total ovăz 1964/8 clăi Treierat, ovăzul alodial a dat : Satu Mare 110 clăi, găl. de Cașovia 100 găl. Mintiu 220 clăi, găl. de Cașovia 280 găl. Dorolț, 179 clăi, găl. de Cașovia 130 găl. Șoș 150 clăi, găl. de Cașovia 153 găl. Oar 161 clăi, găl. de Cașovia 85 găl. Cegheld 211 clăi, găl. de Cașovia 151 găl. Hrip 80 clăi, găl. de Cașovia 97 găl- 484 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Ardusat 60 clăi, găl. de Cașovia Pomi 184 clăi, găl. de Cașovia Varsan 12 clăi, găl. de Cașovia 33 120 16 găl. găl. găl- Total 1367 clăi, găl. de Cașovia 1165 găl. Din dijmele treierate 799‘/2 găl. Din nonele treierate 22V« găl. Ovăz ako 129 găl. Specificat: Oar 51, Hrip 15V2, Zamosbech 25, Ilișua 11, Okorito 10, Maramu- reș I6V2. Total ovăz intrat 21153-'* găl.96 Ieșite. Dat la casa de bucate Pentru caii căpitanului Teuffenpach, în contul sala- 111 găl. riului său 700 găl. Pentru semănături : Satu Mare, pentru 6 iug. 12 găl. Mintiu, pentru 26 iug. 76 găl. Oar, pentru 56 iug. 109 găl. Șoș, pentru 50 iug. 112 găl. Ardusat, pentru 41 iug. 97 găl. Dorolț, pentru 23 iug. 53 găl. Total semănături 202 iug. 459 găl. Ovăz ieșit în contul salariilor 90 găl. Pentru soldații germani 171 găl. Comisarul imperial trimis la Baia Mare 55 găl. Lui Gaspar Bekes 5 găl. Ovăz vîndut pentru caii a trei comisari 70 găl. Voievodul din Maramureș a vîndut 16l/2 găl. Total ovăz ieșit 1677V2 găl. Mei Intrate. Din Dorolț, din 3 iugăre, în clăi de 32 snopi 10 clăi Care treierat a dat 5 găl. Cumpărat pt. semănat în Dorolț l'A găl. Ieșite, Pt. preparat cașe (trimilinm) 5 găl. Pt. semănat în Dorolț p/2 găl. Cașe (trimilium) Intrate. Din alodiul Dorolțului găl. Ieșite. Dat la casa de bucate 1 găi. V6 în text : 1749 găl. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 485 Resturi de la treierat (quisquiliae) Intrate. Din vînturatul griului rămas din 1572 26 găl. Din griul alodial, prin vînturat 54^2 găl. Din griul de dijmă 240 găl. Total 32072 găl. Ieșite. Dregătorului din Ardud pentru hrănit porcii alodiali toamna, iarna și primăvara 3201/2 găl. Cînepă Intrate. Din Cegheld, din pertinențele Oarului și Ar-dusatului 167 legături 255 fonți Ieșite. La casa de arme pt. funii 255 fonți In Intrate. In alodial, 4 iugăre din Ardusat au adus în clăi de 32 snopi 16 Acestea treierate, fără partea treierătorilor, au dat în găl. de Cașovia 4^2 găl. In venit din sate : voievodul Gheorghe a adus din pertinențele Ardusatului 61/2 găl. 17 medii Ieșite. Dat pentru ulei 4 găl. 8 medii Mazăre Intrate. Din Dorolț și Oar Cea semănată în Șoș s-a putrezit. îmblătită, fără partea îmblătitorilor, a dat Ieșite. La casa de bucate Pentru semănat 3 iug. în Oar 2 cumuli 7 găl. 5*^ găl. l*/2 găl. Linte Intrate. Din Dorolț și Oar 2 ! cumuli Din îmblătitul acestora 3‘A găl. Ieșite. Date la casa de bucate 2 găl- Pt. semănat 3 iug. în Oar 1V2 găl. Malț Intrate, 630 găl. de orz a dat 644 găl. 108 găl. grîu 113 găl. Rînduit de cameră din Muncaci malț din orz 61 găl. Rînduit de cameră din Muncaci malț din grîu 20^2 găl. Total 14 1 872 găl. Ieșite. La mîna maistrului berar, pentru 33 fierturi de bere din cursul anului 54472 găl. 486 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Hamei Intrate. Din grădina de lîngă Someș, din Satu-Mare găl. de Cașovia 5 găl. Cumpărat de la un tîrgoveț din Bardijov 10 găl. Ieșite. Berarilor pt. cele 33 fierturi 99 găl. Vinuri cumpărate sau cuprinse Intrate. Cumpărate în 1573 de la cei din Baia-Mare 124 buți de vin cuprinzînd 6000 găl. de Maia-Mare, iar vedre de 32 pinte Primite de la Baia Mare în 1574, 88 buți cuprinzînd 1500 V. în vedre de 32 pinte 1040V« v. Vinuri rînduite pentru oastea de pază din Satu-Mare din veniturile cetății Muncaci, 59 buți cuprinzînd 359'/2 V. Rînduite din veniturile cetății Pathak, 250 buți cuprinzînd 1547'9 v. Vinuri proprii din 1573 : Din cele 4 vii din Baia-Mare, 21 buți și 2 butoaie cuprinzînd 593 găl. de ale locului, găl. a 16 medii, în vedre 148'/i v. Via din Dobra a produs 471/2 tine a 36 medii, în 6 buți, cuprinzînd 36’9 V. Două vii din Beltiug 231/2 tine a 36 medii, în 3 buți 18*/2 v. Ardud 41 tine a 36 medii, 5 buți 28‘/2 v. Două vii din Satu Mare 6V2 tine, 1 bute 5 V. Seini, două vii au dat 280 găl. a 10 medii, în 9 buți cuprinzînd 57'9 V. Ardusat, 2 vii cu măsura locului, au dat 88 găl. a 10 medii în 3 buți 18'9 V. Săsar, 2 vii, cu măsura locului 51 găl. a 16 medii, în 2 buți cuprinzînd 1239 V. Akly, 0 vie, cu măsura locului 73 găl., în 2 buți 12'9 V. Total vinuri proprii 52 buți și 2 butoaie 33739 V. Vinuri de dijmă din 1573, în 69 buți și 4 butoaie cuprinzînd 4131/4 v. 91/2 medii Vinuri nonale, 15 buți și 1 butoi 95*^ V. Vinuri sub titlul Vngelth din Tăuți, 91 găl. cu măsura locului în 5 buți 3039 V. Cens de Sînmartin în vin de la colonii din Tăuți, 80 găl., în 5 buți 2739 V. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 487 Vinuri cuprinse (occupata) din Tăuți 3 buți și 3 butoaie 32 v. Total intrate 670 buți 10 butoaie 5385 v. 97 91/2 medii Ieșite. Date la casa de bucate pentru întreținerea castei de pază din Satu-Mare, de la 23 mai 1573—18 febr. 1574, în diferite rînduri, 346 buți cuprinzînd în vedre de Cașovia 2869 v. Lui lacob Anthoni Kasst, annonarius kallaiensis 4 buți 26J/2 v. Căpitanului a Teuffenpach în socoteala stipendiului său 89 buți 564^4 y. Lui Ștefan, voievodul moldovean, ratione suae proui-sionis, de la 1 dec. 1573—7 mai 1574, 2 buți 17 v. Lui Cristofor Raway alias Tholmach 1 bute 8 v, Lui Paul Dereghnei, ratione donațiile collationis 2 buți mari de Baia Mare 40 v. Pentru folosul și masa comisarilor contele Nicolae a Salmis și Gwtt de la 7—28 martie 1574 3 buți I61/4 v. Dusă cu puterea de Ladislau Gyulaffi din Țicău o bute de dijmă 5 găi. în contul stipendiilor militare în total 9 buți cuprinzînd v. Specificat : lui Mihail Serieni căpitanul ungurilor 2 buți, lui loan Jarman 2, Benedict Farkas 1, stegarului Ștefan Ebert 2, lui Francisc Rotthott, magistro lustracio-num 1, căpitanului germanilor Conrad Draxel 1. Pentru crîșmărit în Satu-Mare și Mintiu în total 106 buți, în vedre vieneze 824^2 v. Pt. crîșmărit în pertinențele cetății Satu-Mare 160 buți și 1 butoi 11741/4 v. 4 pinte Specificat : 106 buți crîșmărite în S. Mare și Mintiu au cuprins vin curat 48176 medii (jumătăți) sau 24088 pinte, în vedre de 32 pinte 7523/4, drojdie 4592 jum. sau 2296 pinte făcînd 7P/4 vedre. — 160 buți și 1 butoi crîșmărite în pertinențele domeniului au cuprins vin curat 68915 jum. sau 34457^2 pinte făcînd vedre de 32 pinte 10763/4 v. șl P/2 P-, drojdie 6245 jum. sau 3122V2 pinte, făcînd 97*/2 v. 2V2 p. Pentru umplut buți 29 buți 6 butoaie 269^4 y. Total ieșite 752 buți 7 butoaie 58721'4 v. 4 pinte Drojdie de via Intrate. Total 12522 medii 195/42 vedre Ieșite. Vîndut făcătorilor de vinars (sublimatoribus vini) din Satu-Mare și Mintiu în diferite rînduri, 12522 medii 195 v. 26 medii 97 După adunarea noastră : 53841/2 v. 32 c. 401 488 IOBĂGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Bere Intrate. De la 23 mai 1573—5 martie 1574 s-au primit de la maistrul berarilor Mihail Polyak, din 26 fierturi, fiecare din I6V2 găl. de malț dînd 43 vedre, în total 1118 vedre Din 5 martie—23 mai 1574, de la succesorul lui, Ma- tei Zkamennyczky, din 7 fierturi 301 vedre Total 1419 vedre Ieșite. Date la mîna mînuitorilor bucatelor pentru întreținerea oastei de pază, în curs de un an 141P/2 vedre Pentru căpitanul Teuffenpach, în contul salariului său 71/2 vedre Total 1419 vedre Bere din mursă de miere (Cereuisia ex mulso mellis cocta) Intrate. O bute 420 medii Ieșite. Dată pentru crîșmărit în Oaș 1 bute 6^2 vedre Pentru umplutură 1 butoi 2 vedre Vite Intrate. Rămase din anul precedent : Viței din anul 1573 rămași 48 Boi restanți 12 Specificat : din Livada 3, Ardusat 4, Seini 1, Someșeni 1, Oaș 1, Orașu Nou 1, Săsar 1. Boi de tăiat din pertinențele domeniului 31 Specificat : din cele ce țin de Ardud 4, de Dorolț 3, Oar 5, Domănești 1, Hrip 2, Beltiug 5, Ardusat 3, Livada 3, Seini 1, Someșeni 1, Oaș 1, Orașu Nou 1, Săsar 1. Vitele lui Anton Zekely rămase în timpul ocupației în Cegheld 45 Specificat : 7 boi mari, 13 junei de al treilea an, 3 vaci cu lapte, 13 vaci sterpe, 6 junei de un an, 3 viței din acest an. Vite tretinale intrate 26 Specificat : din pertinențele Ardudului și Ardusatului junei tretinali de al doilea și al treilea an 20, din ale Beltiugului junei tretinali de al doilea și al treilea an 2. Din gloabă : de la văd. lui Benedict Buryan din Hrip, femeie găsită în „adulter" și pentru că a plecat pe ascuns în Transilvania, gloabă o vacă cu vițel și doi junei 4 Total vite 312 și 49 viței DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 489 Ieșite. Vîndute măcelarilor din Satu-Mare, Mintiu și din alte „bunuri “ ale împăratului 110 Pentru căpitanul a Teuffenpach, în contul stipendiu-lui său, de la măieriști boi, vaci și junei în total 28 Soției lui Anton Zekely, în partea sa de la împărțeală vite amestecat 10 Restituite lui Anton Zekely din porunca împăratului 32 Moarte în cursul anului 46 Specificat : la măieriștea din Ghirișa 22, Ardusat 21, Cegheld 3 : 4 boi de jug, 2 boi de cireada. 2 junei, 9 vaci, 18 viței. Total ieșite 195 vite 32 viței Rămase 134 vite 98 Cai Intrate. De la Anton Zekely, din Cegheld 71 Cumpărați de la căpitanul Conrad Draxel pentru nevoile casei de bucate 3 Ieșite. Soției lui A. Zekely 14 Lui A. Zekely în urma iertării împăratului restituiți 37 Din caii acestuia morți 20 Dati pt. casa de bucate 3 Porci Intrate. Rămași în alodii din anul trecut 410 porci și 22 purcei în alodiul din Cegheld, porcii lui Anton Zekely rămași în timpul ocupației 154 porci și 39 purcei sugaci Din dijma porcilor de pajiște pe 1573 103 porci Specificat: pert. Ardud 54, Oar și Dorolț 11, Ardusat și Beltiug 24, Maramureș 12, Țicău 2. Dijma porcilor de toamnă 278 Total 945 porci 61 purcei Ieșite. Dați îngrijitorului de bucate (annonarius) pentru tăiat pe seama oastei de pază 522 porci Pentru a Teuffenpach, în contul salariului său 19 porci Pentru căpitanul suprem din Tokaj, în salariul său 28 porci Soției lui Anton Zekel, drept a treia parte obținută prin judecată 45 porci Celor patru maieri din Dorolț și Ghirișa, precum și porcarilor 6 porci Vînduți peste an 2 porci Porci alodiali morți peste ani 79 porci, 61 purcei Total ieșite 702 porci 61 purcei Rămași 243 99 /2 fl- 505,1272 fl Dijme 1275,38 fl. 749,307a fl- 391,6'372 fl. 2416,32 fl. Răscumpărări 209,84 fl. — 190,15 fl. 399,99 fl. Vămi 105,1372 fl. 152,15 fl. 65,90 fl. 323,1872 fl. Date în salar 613,23 fl. 815,19 fl. 67,- fl. 1495,42 fl. Vînzări 581,98 fl. 648,62 fl. 567,6372 fl. 1798,231/2 fl. Crîșmărit 12.128,27 fl. 10.204,03 fl. 4890,21 fl. 27.222,51 fl. Gloabe 57,— fl. 7,92 fl. 52,- fl. 116,92 fl. Bani rămași 618,— fl. — — 618,— fl. Bani primiți — 1800,12 fl. — 1800,12 fl. Dări .— 2556,80 fl. 212,95 fl. 2769,75 fl. Tricesime — — 271,3372 fl. 271,331/2 fl. Total 18.351,8372 fl- 18.337,1872 fl. 7.750,991/2 fl. 44.440,01 V2 fl. Pentru a înțelege raporturile dintre aceste venituri bănești, e nevoie de unele lămuriri. Nu toate sînt venituri direct bănești. Nu toate sînt venituri chiar. Censul e consecvent venit bănesc, venit curat, fără să comporte cheltuieli. Sub titlul de daturi am cuprins aci, pentru simplificare, mai multe prestații, am cuprins și fertonul, darea fumului, tretină. La dijme s-au calculat nu numai răscumpărările în bani obișnuite pentru porcii, mieii, albinele etc., care nu se cuprindeau în cifrele supuse dijmei în natură, ci ^i vînzări de dijme. Și nici nu veneau toate numai de pe domeniu, cum vom vedea, unele îi vor depăși cadrele. Răscumpărările de slujbe și de crîșmărit, cuprinse aci sub numele de „Răscumpărări/, răscumpără prestații care erau în parte în natură și nu erau constante. Crîșmăritul, cînd nu era răscumpărat, se calcula, firește, la venitul crîșmăritului. Bunurile date în salariu, compensau doar salarii bănești, nu erau venituri, au intrat aci doar din nevoi de calcul, ele trebuie să figureze, și figurează de fapt, la intratele în natură. Vînzările, cum vom vedea, nici ele nu erau toate vînzări, ci și compensații, bunuri calculate în salariile bănești. Suma mare a crîșmăritului reprezintă suma de vînzare a vinului crîșmărit, nu cîștigul. Banii primiți nu sînt venituri. Dări, tricesime nu sînt nici ele venituri proprii, domeniale, sînt venituri regale, intrate aci în calcul prin coincidența dintre stăpîn și rege sau date fiind domeniului pentru întreținerea oastei. în anii următori intratele bănești au următoarele variații : 1572—1573 1573—1574 1576—1577 10.555,04 fl. 1 1.017.95 fl. 13.633,14 fl. La intratele bănești prevalează mereu crîșmăritul. în acești din urmă ani intratele din crîșmărit sînt succesiv 4491,67 fl., 5497,98 fl., 5459,24 fl. E un crîșmărit mai scăzut decît în anii precedenți, dar tot ridicat. 524 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA Dar acestea sînt numai veniturile bănești sau numai ceea ce s-a transformat în bani din venituri. Ca să putem încerca un raport între feluritele venituri ale domeniului, trebuie să adăugăm pe cele în natură. Aci, ce-i drept, nu mai putem opera cu cifre precise, ci doar cu evaluări, dar, cunos-cînd prețurile, cu evaluări destul de concrete. Un însemnat venit în natură aduc înainte de toate grînele, grîul, orzul, ovăzul. In 1569—1570 și 1570—1571 recoltă proprie și dijme împreună, calculînd cu numărul clăilor intrate în anii respectivi, cu productivitatea indicată precis sau cu cea indicată pentru grînele treierate și cu prețul mediu de 60 d. găleata pentru grîu, de 24 d. pentru orz și 25 d. pentru ovăz, au adus următoarele valori : clăi 1569—1570 1570—1571 27541 26783 găleți valoare 14902 8393,42 fL 15690 8564,05 fL Nu sînt socotite aci și resturile de la treierat, zoana, dar acestea nu schimbă sensibil valorile. în aceste valori, loc covîrșitor ocupă grîul. Cifrele grîului de la intrate, socotind și grîul rămas netreierat din anul precedent, în anii următori au următoarele variații : 1572—1573 1573—1574 1576—1577 21702/03 clăi 13070/27 clăi 7987/21 clăi Cifrele sînt în scădere nu numai pentru că acum toate grînele, și cele alodiale, sînt socotite cu claia de 32 de snopi (în anii precedenți cel puțin cele alodiale sînt socotite la 26 de snopi), ci mai ales pentru scăderea cifrelor dijmei, a cărei cerc s-a restrîns. Cifrele ei față de 19.650 clăi 6 snopi din 1569—1570 sau 17558 clăi 11 snopi din 1570—1571, în anii următori ai socotelilor se cifrează succesiv la 11076 clăi 472 snopi, 8489 clăi 5 snopi, 5762 clăi 11 snopi. Un alt venit mai însemnat a adus vinul. Intratele de vin propriu ale acestor ani, cu cel din dijme și din none împreună, socotind vinul la un preț mediu de 1,30 fl. vadra de Cașovia, totalizează : buți vedre valoare 1569—1570 330 2438 3169,40 fl. 1570—1571 401 2876’/4 3739,77 fl în anii următori ai socotelilor cifrele sînt : 557 buți 29 butoaie, 146 buți 7 butoaie, 148 buți 35 butoaie. Cifrele din anii din urmă au scăzut prin scăderea sau restrîngerea dijmei, care în 1573—1574 nu mai e decît de 69 buți 4 butoaie, în 1576—1577 de 49 buți 14 butoaie, față de 273 buți 28 butoaie cît a fost în 1572—1573 de pildă. Din restul intratelor reținem doar pe unele, pe cele care reprezintă cu adevărat un venit curat și sînt mai însemnate. Multe din intrate sînt doar derivate, ca produsele din porci, slănini, cărnuri, piei de vite, de oaie, DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 525 seu etc. Altele provin din cumpărături, ca fierul, șindrila, sau sînt produse plătite, ca fierul, cuiele, șindrila, hameiul și altele. Luăm doar pe cele mai însemnate surse, și nu totalul, ci numai sporul lor, reprezentînd venitul anului, socotit la prețurile curente din tabelul de prețuri. Pentru comparație introducem în listă și intratele din grîne și din vin : 1569—1570 1570—1571 grîne 14902 găl. 8393,42 fl. 15690 găl. 8564,05 fl. făină de la mori 944 găl. 566,40 fl. 63772 găl. 382,65 fl. vin 2438 vedre 3109,40 fl. 28763/4 v. 3739,77 fl. vite 130 capete 388,— fl. 220 cap. 481,60 fl. porci 529 capete 610,50 fl. 318 cap 305,— fl. oi, miei 2826 capete 594,60 fl. 2093 cap. 426,30 fl. lîni — — 622 buc. 22,85 fi. fîn 520 stînjeni 520,— fl. — — unt 1983/4 pinte 47,70 fl. 174 pinte 41,76 fl. cași 339 buc. 33,90 fl. 914 buc. 91,40 fl. brînză 35 putini 35,— fl. 14 putini 14,- fl. miere 181 pinte 36,20 fl. — — ceară 13772 fonți 13,75 fl. 92 fonți 9,20 fi. păsări — — 3897 capete 159,48 fl. slănini 265 buc. 265,— fl. 35 buc. 35,- fl. sare 1040 buc 124,80 fl. 646 buc. 77,52 fl. Total 14.798,67 fl. 14.353,58 fl. Celelalte venituri nu pot adăuga mult cifrele. Intratele anuale în natură ale domeniului se ridicau deci în cifră rotundă la vreo 15.000 fl. Cifrele intratelor în bani și în natură au dat astfel și în 1569—1570, și în 1570—1571 suma aproximativă de 33.400 fl., sumă din care trebuie scăzute bunurile valorificate în bani înscrise și la intratele în natură, și la cele bănești, contabilizate fiind adică de două ori. înainte de a face comparația cu veniturile în bani, trebuie să observăm și aici că nu toate veniturile în natură sînt numai domeniale. Aci au intrat în socoteli și dijmele venite din comitate. Dijmele grîului singure au dat o valoare în 1569—1570 de 6484,50 fl., în 1570—1571 de 6 057,60 fl. Și aceste dijme numai într-o mai mică parte au venit de pe domeniu ; covîrșitoarea lor parte au venit din comitatele ale căror dijme au fost rînduite pentru cetatea Sătmarului. Numărul mare al găinilor a intrat și el cu aceste dijme. Acest cerc mai larg de dijme a adus și numărul mare al mieilor. O parte din aceste venituri au intrat și în socotelile bănești, sub titlul vînzărilor sau salariilor și deci trebuie scăzute din veniturile bănești. Acolo au intrat și vinurile de dijmă și nonă crîșmărite. Sumele bănești ale dijmelor reprezintă în mare parte vînzări sau valorificări de dijme în natură, care iarăși trebuie scăzute. Separații precise nu sînt ușor de făcut. 526 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Comparînd sumele veniturilor bănești cu cele rezultate din evaluarea celor în natură, vedem că cele bănești întrec pe cele în natură. Le întrec însă doar prin suma mare a crîșmăritului, care, cum am spus, nu reprezintă venitul propriu zis, ci numai prețul de vînzare. Crîșmăritul se făcea în parte cu vin provenit din dijma și nona vinului, care erau de fapt venituri în natură. Și se făcea mai ales cu vin cumpărat. în primul caz el reprezenta de fapt venit în natură, care aducea prin acest fel de valorificare un cîștig. în al doilea, venit era numai cîștigul. E suficient să privim cifrele. în 1569—1570 s-a cumpărat vin de 3.557,72 fl., în 1570—1571 iarăși de 4.317,74 fl. Făcînd scăderile și adăugirile respective, adică scăzînd de la intratele bănești veniturile în natură transformate în bani și cumpărăturile din care au rezultat sumele intratelor, prevalează veniturile în natură. Acestea prevalează și dacă reducem bilanțul la veniturile proprii ale domeniului, scăzînd adică dijmele din afara domeniului, banii sau primiți de la cameră, sau rînduiți de cameră, dările de stat, tricesimele care au intrat în socoteli, grînele și vinurile rînduite de pe alte domenii. Cum se cheltuie aceste venituri ? Să luăm mai întîi veniturile sau mai bine zis intratele bănești. Repar-tizînd cheltuielile pe capitole mari, raporturile sînt următoarele : 1569—1570 1570—1572 Cheltuieli militare 10792,43 fl. 15617,17 fl. comisari, trimiși, poște 731,92 fl. 526,55 fl. clădirea cetății 537,57 fl. 129,78 fl. minele de la Baia-Mare 85,— fl. 125,— fl. personal domenial 1746,36 fl. 3251,44 fl. meseriași, lucrători 103,55 fl. 146,23 fl. cumpărături de vin 3557,72 fl. 4317,74 fl cumpărături diverse 670,60 fl 1039,32 fl. cheltuieli zilnice 93.4P/2 fl. 604,33 fl. înzestrare domenială 134,— fl. — restanțe — 318,71 fl. Total 18452,56>/2 fl. 26076,27 fl. Cheltuielile bănești cele mai mari sînt cele militare. Iar din acestea pe primul plan se ridică sumele mari ieșite pentru carne soldaților ger-mani imperiali de aci. Ieșitele sub acest titlu evoluează astfel : 1569—1570 1570—1572 1572—1573 1573—1574 1576—1577 6595,20 fl. 10675,13 fl. 6324,70 fl. 6096,50 fl. 7231,40 fl. Total 36922,93 fl. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 527 După înregistrările din 1569—1570 s-au dat săptămînal între 102—134 fl. Socotind pe un soldat o medie de 4 fonți săptămînal111, și fontul cu 1 d., ar rezulta că banii de carne se dădeau pentru circa 2550—3350 soldați. Calculul trebuie primit sub titlul aproximației. Cu călăreții și pedeș-trii unguri s-au cheltuit 2.459,26 fl., cu casa armelor 553,82 fl. Cu căpitanul suprem al cetății și al oastei lacob Raminger s-au cheltuit în bani salar și bucate 1.018,15 fl. în 1570—1572 pentru soldații nemți, călăreții și pe-deștrii unguri au ieșit 3.407,52 fl. Bucatele date pentru căpitanul suprem și „familia* sa se ridică la 548,19 fl. E vorba de o oaste care staționa în jurul acestei cetăți de margine. în ordinea mărimii urmează cumpărăturile de vin. Urmează apoi sumele plătite personalului domeniului, de la provizor pînă la păstori. Sume însemnate au reclamat întreținerea comisarilor imperiali, feluritele misiuni, curierii, poștele, iscoadele. Sumele cele mai mici în schimb s-au cheltuit cu meseriași și lucrători. Ieșitele bănești nu ne dau decît o imagine parțială a cheltuielilor și a raporturilor dintre ele. Trebuie făcute completările necesare cu ieșitele bunurilor intrate în natură. Aci intervine însă o mare dificultate. Cea mai mare parte din unele provizii trec la casa de bucate, adică în magazia militară, se înmagazinează acolo desigur pentru nevoi militare sau ca rezerve, de acolo se administrează. Cum însă nu avem socotelile acesteia, trebuie să ne mulțumim cu ceea ce s-a întors la mîna provizorului pentru nevoile interne ale domeniului. La mîna magistrului victualiilor, adică la casa de bucate au mers înainte de toate cantități însemnate de grîne. în 1569—1570 au intrat acolo 10 479 .găl. de grîu, 59172 găl. de făină, 90172 găl. de orz, 160 găl. de ovăz, în 1570—1571 alte cantități: 9636 găl. de grîu, 255 găl. de făină, 86012 găl. de orz, 118972 găl. de ovăz. Au mers de asemeni cantități mari de vin, în 1569—1570 240 de buți cuprinzînd 17443/< de vedre, în 1570—1571 alte 346 de buți cu 2750^ vedre, din care 42 de buți cu 5533/4 v. s-au dat de-a dreptul pentru soldații nemți, 14 buți cu 9372 v. pentru oțet, 4 buți cu 46 v. în salariul magistrului victualiilor. La casa de bucate merg mai ales dijmele, de pe aria lor largă, rînduite pentru întreținerea oastei. Scăzînd veniturile din dijme, sînt rînduite pentru domeniu sume mari de bani, cantități mari de grîne, de vin din veniturile altor domenii sau din venituri fiscale. în 1572—1573 au fost rînduiți din Muncaci 1288,21 fl., din tricesima din Satu-Mare 684,3472 fl., din cea din Seleuș 300 fl., din darea comitatului Satu-Mare 500 fl. In 1573—1574 suma banilor rînduiți se cifrează la 2420 fl., în 1576—1577 la nu mai puțin de 5097,13 fl. Grîu în 1572—1573 a fost rînduit de camera de Scepus 329 găl. In 1576—1577 au fost cumpărate pentru întreținerea oastei 2446 găl. Vin în 1572—1573 a fost rînduit din Beregszasz 59 buți, din Pathak 325 buți, din Muncaci 100 de buți. în 1573—1574 vinurile rînduite se cifrează la 397 de buți. 111 Pentru rația soldatului cf. Geza Perjes, Mezogazdasâgi termelcs, nepesseg, had-seregclelmezes es strategia a 17. szâzad mâsodik felcben (1650—1715)^ Budapesta, 1963, p. 54. 528 IOBAGIA 1N TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA în casa de bucate au intrat și alte multe bunuri. în 1569—1570 au intrat 11 porci, 209 slănini, cantități însemnate de cărnuri din porcii tăiați, 862 sări, 1309'4 pinte de unt, 250 de cași, 28 putini de brînză și altele, în 1570—1571 iarăși 161 de porci, 531 de cași, 6 putini de brînză, 6 măji de seu, 522 sări, 601 vedre de bere. în anii următori alte cantități de provizii. Se poate urmări în schimb cheltuirea restului proviziilor sau a celor ridicate din casa de bucate. Din grîne cantități însemnate au ieșit înainte de toate pentru semănat. Cantitățile semănate exprimate în cifre sînt : 1570 1571 1573 1574 1577 grîu găl. 910l/2 1096 817 929i/2 952 orz ,, 821/2 164 36 64V2 20 ?văz 798 921 651 459 654 1791 2181“ 1504 1453 1626 Alte cantități au mers pentru căpitanul suprem, pentru provizor, pentru personal subaltern, în salariile lor, pentru masa lor, întreținerea lor și a cailor, pentru comisari, pentru diferite persoane, felurite nevoi de hrană, pentru persoane în trecere, munci incidentale etc. în 1569—1570 au ieșit astfel 554/5 clăi de grîu, 524 găl. de grîu, 56692 găl. de făină, 7192 găl. de orz, 852 găl. de ovăz. în 1570—1571 iarăși 3831/? găl. de grîu, 3523/4 găl. de făină, 413 găl. de ovăz. în acest an s-au dat pentru secerători 500 de pîini, pentru berari 955. Pentru berărie în 1570—1571 au ieșit 320 găl. de grîu, 401 găl. de orz, în 1572—1573 70 găl. de grîu și 613 de orz, în 1573—1574 108 găl. de grîu, 613 de orz. Pentru vite, porci, găini, gîște în 1569—1570 s-au dat 15 găl. de orz, 124 găl. resturi de la treierat. în 1570—1571 iarăși 216 găl. resturi de la treierat, 54 găl. tărîțe. Cantități variabile și în anii următori. S-au vîndut ori s-au dat pentru vin sau pentru vite, oi, miei. în 1569—1570, de pildă, s-au făcut asemenea cumpărături de 253 gălete de grîu. S-au cumpărat în acest an pe grîu 21 buți de vin, 367 oi, miei. în 1570—1571 de 526 găl. de grîu și 30 găl. de făină. S-au cumpărat și în acest an cu grîu oi, miei, viței. Vinul merge în covîrșitoare parte în crîșmărit. în 1569—1570 au ieșit pentru crîșmărit 523 de buți cuprinzînd 3798 de vedre vieneze, în 1570—1571 alte 345 de buți cuprinzînd 101158V2 pinte. Pentru umplutură, în cei doi ani au ieșit 45172 vedre. Pentru masa sau în salariul căpitanului suprem, a provizorului, pentru subalternii lor sau alte persoane, în cei doi anî au ieșit în total 148 de buți cuprinzînd IO28V2 vedre. Căpitanului suprem DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 529 vinul i s-a dat socotit în bani, vinul care i se cuvenea în salariul său îl primea desigur și din casa de bucate. Vitele, oile, mieii, porcii mergeau pentru bucătăria sau masa căpitanului suprem, comisarilor, provizorului și altora. în cei doi ani au ieșit astfel 67 de vite, 573 de oi, miei, 81 de porci. Porcii tăiați în 1569—1570 au fost 265. Doar mieii de dijmă s-au vîndut. E mare proporția animalelor moarte. In cei doi ani sînt trecute moarte 41 de vite, 641 de oi, miei, 87 de porci. Multe și în alți ani. Restul proviziilor intrate în genere se consumă, merg pentru bucătăria sau pentru masa căpitanului suprem, dar mai ales a provizorului, pentru felurite nevoi, se consumă cu personal, cu meșteșugari, cu lucrători etc. Gîștele, găinile merg și ele cu deosebire pentru bucătăria căpitanului suprem și a provizorului. în 1570—1571 au ieșit astfel 88 de gîște și 2267 de găini. Doar piei de vită, de oaie sau lînă se mai vînd. Fînul se consumă cu caii căpitanului suprem, ai provizorului, comisarilor sau altora, cu vitele, oile alodiale. Se și vinde uneori. Consumatoare a acestei vaste economii feudale e deci înainte de toate oastea. Nu știm cît a consumat ea din cantitățile de provizii depuse în casa de bucate. O oaste însă care în doi ani și jumătate a consumat numai pentru carne 17.270,33 fl., trebuie să fi consumat și cantități mari de grîne. Consumator era personalul casei tunurilor, al casei de bucate. Nevoile lui trebuie să le presupunem iarăși din cantitățile mari de carne înscrise pentru el în socoteli. Mare consumator al veniturilor domeniului e personalul salariat, militar sau domenial, care luat individual încarcă în următorul chip listele de ieșite bănești sau în natură ale domeniului. în’ fruntea listei stă căpitanul suprem, lacob Raminger, căruia i-a urmat în funcție Cristofor a Tlieuffenpach. Pentru masa lui și a „familiarilor “ săi au ieșit sume însemnate de bani, cantități mari de provizii. în 1569—1570 i s-au dat bani 420 fl., provizii, alimente, vin, vite, porci, miei, etc., în caloare de 1002,38 fl. I s-au mai dat 44^2 găl. de grîu, 1551/-» găl. de făină, 35 buți de vin, socotite cu 319,472 fl., 8 oi, 56 de miei, 20 de porci, 19 pinte de unt, 73^2 fonți de ceară. Pentru caii săi s-au dat 254 găl. de ovăz, 100 stînjeni de fîn. în 1570—1572 căpitanului i s-au dat felurite provizii în valoare de 1.096,38 fl., 8 găl. de făină, 47 buți de vin valorînd 648 fl., 19 boi, 1 vacă, 2 viței, 231 miei, 27 porci grași, 393/4 pinte de miere, 66 fonți de ceară, 105 pinte de unt, 40 de cași, 1 tina și 4^4 vedre de bere, 7 piei de vită, 31 piei de oaie și de miel, 140 de potcoave, 47 stînjeni de fîn, 65 de gîște, 1507 găini. în acest an s-au semănat și 100 găl. de ovăz pentru el. Pentru clădit în! curtea casei sale s-au dat 60,01 fl., pentru acoperitul casei sale 17.840 șindrile. Mare parte din provizii sînt calculate în bani. Indiferent însă dacă sînt sau nu, ele consumă părți însemnate din veniturile domeniului. Variate sume bănești sau provizii au ieșit în salariile căpitanilor și subalternilor lor, vicecăpitani, stegari etc. își aveau căpitanii proprii ostașii nemți, călăreții și pedeștrii unguri, panțerații italieni. Căpitanul călăreților 530 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA unguri, Andrei Messer, are în salariul său și dijmele a cinci sate, care în 1569—1570 s-au cifrat la 461/5 clăi. Magister agazonum ține probabil tot de aparatul militar. Casa de tunuri sau de arme are și ea personal propriu, un magistru cu subalterni, scrib, familiari. în 1570—1571 au ieșit pro artelaria 867,72 fl., dați la mîna scribului, care trebuie să fie identic cu George Kerner scriba municionum. Acest personal era plătit desigur de-a dreptul de cameră, căci socotelile nu înscriu decît carne, cînepă, fier, smoală ș.a. date pentru casa de arme. Personalul (împreună cu ostașii) trebuie să fi fost mare, dacă pe 4^2 luni s-a dat pentru carne in domo artelarie seruientibus 243,18 fl., adică săptămînal pentru cîte 1158 de fonți. în același an socotelile inserau exitus pro artelaria domo suae Maiestatis in Zathmar 310,64 fl. Comisarii, feluriții trimiși, curierii, iscoadele nu sînt înscriși cu salarii, ci cu variate sume bănești, provizii, cheltuieli de drum. în serviciul comisarilor apar scribi, familiari. Tălmaciul la 1572—1573 e înscris ca tocmit cu 50 fl. pe an și mai apar ca ieșite pentru el și 20 gălete de grîu. Tot așa și în anul următor. Curierii poștali, veredarii, sînt doi sau trei, din care unul e magistrul. în 1569—1570 au ieșit drept plată pentru trei 153 fl., socotindu-se și bucatele primite. Mai apar pentru ei 4 găl. de grîu, 28 găl. de orz, 4 găl. de făină, 3 buți de vin, cîte una de fiecare. Deosebit li se vinde vin, fîn sau Ii se dă, socotindu-se în salariu, o dată 6 buți de vin socotit 96 fl., altă dată 2 stînjeni de fîn. în 1570—1571 li s-au dat în contul ,,stipendiului“ victualii în valoare de 80,32 fl., 8 buți de vin, 1 găl. de ovăz, bani 103,32 fl. Se cheltuie cu iscoadele (exploratores) trimise în toate părțile, bani, bucate. între 15 aug. 1570—11 mai 1572 s-au plătit numai în bani pentru ele 151 fl. Se cheltuie deosebit cu felurite misiuni. în socotelile anului 1573—1574 apar ieșite și pentru voievodul moldovean Ștefan. De la 1 dec. 1573 pînă la 15 mai 1574 i-au fost rînduiți de camera din Scepus 90 fl. Pentru întreținere de la 1 dec. 1573 pînă la 29 febr. 1574 i s-au dat 20 de gălete de grîu. Pro ratione suae prouisionis, de la 1 dec. 1573 pînă la 7 mai 1574, i s-au dat două buți de vin. în 1576—1577 apar date voievodului ca restante 60 gălete de grîu. Ca rînduite de cameră i s-au dat 2 buți și 7 butoaie de ^in socotite 5 buți întregi, cuprinzînd împreună 43 de vedre vieneze. în stipendiul său i s-au mai dat 9 stînjeni de fîn. în 1570—1571 i s-a dat și boierului Avram Motoc din Moldova, care e în exil și stă în Ardusat, pentru întreținere 1 găl. de grîu. Pe lîngă aparatul militar, domeniul își are aparatul economic. în fruntea acestuia stă provizorul. El e salariat în bani și în natură. Beneficiază de întreținere pentru el și ,,familia" sa, adică pentru subalternii în serviciul său personal. Provizorul în 1569—1570 e Melchior Saurer. Plata Iui anuală, în bani, e de 504 fl. La plata în bani se adaugă lista variată a bunurilor în natură. Ele intrau desigur în salariul convenit sau erau bunuri consumabile la dispoziția provizorului pentru diferite nevoi ale sale sau ale curții. în 1569—1570, pentru masa provizorului s-au dat, pe un an, 4449 fonți de carne de vită costînd 44,49 fl. Din aceasta 447 de fonți a DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 531 fost cumpărată în timp ce a stat aci Gaspar Bekes. Condimente pentru masa provizorului s-au cumpărat de 48,11 fl. A primit apoi în salariul său 99 găl. de grîu, pentru masa sa 18 găl. de grîu, pentru caii săi 3527? găl. de ovăz. Pentru masa provizorului în cursul anului s-a copt pîine din 14112 găl. de făină. Pentru felurite nevoi a primit din casa de bucate 114 găl. de făină. Slujbașilor provizorului care au activat pentru readucerea iobagilor (fugiți) li s-au dat 14 găl. de făină. Pentru masa provizorului pe întreg anul s-au dat 21 buți de vin (1353/4 vedre), din care a consumat și cu persoane oficiale, cu oaspeți. Pentru masa lui și a „familiei” sale s-au tăiat 8 capete de vite, 91 de oi, miei, s-au dat 10 slănini și deosebit 67 de fonți, 44 pinte de unt, 66 cași, 7 berbințe (tunellae) de brînză, 273/4 pinte de miere, 24 fonți de ceară pentru lumînări, 25 pinte de mied, 76 de vedre și 30 pinte de bere, 6Q de table sau șine ? de fier, 5 piei de oaie sau >de miel, 5 piei de vită, 2 măji 50 fonți de seu pentru luminări, 75 stînjeni de fîn. în partea în natură a salariului provizorului, cea mai ridicată valoare o reprezintă grînele, făina, ovăzul, valorînd peste 300 fl., după care urmează vinul valorînd peste 200, apoi carnea. în salariul său prevalează partea în natură, care se ridică la o valoare de peste 800 de fl. Aci însă au intrat și hrana slujitorilor săi și alte nevoi de hrană ale curții. In 1570—1571 lista e asemănătoare. Cuprinzînd însă aproape 20 de luni, cifrele sînt și mai ridicate : 6055 fonți de carne cu 60,55 fl., aromate de 35,71 fl., 183 găl. de grîu etc. Provizorul Nicolae Soklyossy e tocmit, începînd cu 23 mai 1572, cu salar bănesc anual de 1400 fl. Salar pe care îl are înscris și în anul următor. Dar “nui e înscris decît cu acest salar bănesc. Doar pentru caii lui în primul an s-au dat în plus 16 stînjeni de fîn, iar în al doilea pentru ai lui și ai controlorului 49 st. 2 clăi. Proviziile pe care le lua desigur i se scădeau din salar. în 1576—1577 salariul înscris al provizorului, care se numește Paul Boghnar de Nagy Zantho, pe un an, e de 1300 fl. Dar mai apare în socoteli și cu 100 găl. de grîu în salariul său. Viceprovizorul trebuie să fie nu numai ajutorul subaltern al provizorului, e desigur „familiarul* lui, numit de el, beneficiind de masa lui. Are totuși un salar separat, dar incomparabil mai mic decît al provizorului. în 1569—1570 e înscris cu plată anuală de 45 fl. I s-au mai dat, în slujba sa, 4 găl. de grîu. în anul următor salariul lui e aproape același. Salariu mai ridicat decît viceprovizorul are omul cu socotelile, same-șul (rationista). El e înscris cu salar anual de 60 fl. în 1570—1571 se numește Sebastian Literatus. La salariul lui în bani în 1569—1570 s-au adăugat 10 găl. de grîu, 3^2 găl. de ovăz, o slănină, în 1570—1571 însă numai 5 găl. de grîu, aci spunîndu-se că potrivit învoielii. în anii următori salariul bănesc al sarneșului e de 50 fl., în 1576—1577 de 48 fl. Controlorul (contrascriba) în 1572—1574 e înscris cu salar bănesc de 300 fl. anual. 532 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Economul (dispensator) e înscris în primul an cu salar de 20 fl., în al doilea, pe o jumătate de an, cu 12 fl., pe cealaltă jumătate fiind plătit altul cu aceeași sumă. Chelarului (clauigero) în primul an i s-au plătit 24 fl., 2 găl. de făină. în anul următor sînt doi, unul plătit pe an cu 20 fl., celălalt, de la pivnița mare împărătească, cu 30 fl., plus 16 fl. pe 8 luni următoare. Salariul celui din urmă s-a socotit împreună cu victualiile. Au mai primit totuși unul 5 găi. de grîu, celălalt 2 și 1 găi. de orz. în anii următori însă salariul chelarului e mereu 16 fl. Bucătarul (cocus) provizorului are pe an 20 fl. în 1569—1570 a mai primit și 6 găl. de grîu. Pităreasa (pistrix) are pe an 12 fl. Nu știm dacă toți sau care din ei sînt socotiți în masa provizorului. Casa de bucate (domus annonaria) își are personalul propriu. în frunte stau magiștrii victualiilor, care în 1569—1571 sînt și se numesc unul George Saurer, fratele provizorului, și Martin Tawbenpruner. Pentru ,,familia’v casei de bucate, în 1569—1570 s-au dat pe 872 luni bani pentru carne 498,90 fl., pentru cîte 1140—1470 fonți de carne săptămînal. în 1570—1571 au ieșit pentru ea în total 1328,45 fl. Lui George Saurer în primul an, pe 9 luni i s-au plătit 112,05 fl. plus 11,25 fl. pentru carne. în 1570—1571, pe 15 luni, socotind și banii pentru carne, după învoiala făcută, 206,07 fl., iar pentru masa sa 4 buți de vin și 16 miei. în 1572—1573 un perceptor annonae e înscris cu 25 fl. salar tocmit. Tot așa și în anul următor. Procuratorul domeniului, loan Dauid, e plătit cu 24 fl. pe an. în 1569—1570 mai e înscris și cu 3 porci. în anii următori, peste salariul în bani, are înscrise 3 găl. de făină, 1 bute de vin, 2^2 vedre de bere, 3 porci și 16 miei. Cu 24 fl. salar bănesc e înscris procuratorul și în 1576—1577. Dregătorului sau șpanului satelor ținînd de Livada, care e judele Orașului-Nou, pentru masă i s-au dat 6 găl. de grîu. Libertinului din Dorolț, dregător sau șpan îngrijitor al vitelor și administrator al veniturilor alodiale, în serviciul său, o dată 2 găl., altă dată 13 găl. de grîu. Aceluiași în anul următor 8 găl. Dregătorului din Bykallya, în serviciul său, 4 găl. Dregătorului domeniului Baia-Mare pentru masă P/2 găl. de făină. Judelui din Oar, în serviciul său, ^2 stînjen de fîn. Judelui din Ghiungi, cu încă unul, care îngrijesc vitele, 2 găl. Celor 2 juzi din Dorolț, care stau de față la măsurarea grîului, 2 găl. de grîu. în 1569—1570 măieriței (allodiatrici) din Oar i s-au plătit în bani 8 fl. în 1570—1572 maierilor din Ardusat și Dorolț 64,65 fl. în două cazuri maierul cu fiul are 12 fl. pe an, în alte două doi maieri au cîte 8 fl., maierul din Dorolț cu soția, în afară de victualii și îmbrăcăminte, 7,15 fl. Măie-rița din Ardusat are pe an, în afară de victualii, 4 fl. Maierii mai apar cu 6—8 găl. de grîu. în acestea sînt socotiți uneori și simbriașii. Măierița din Ardusat cu 1 găl. Maierii din Dorolț au mai primit V2 de slănină, măierița și simbriașul altă jumătate. Salariile maierilor sînt variabile, după tocmeală, sau după proporțiile plății în bani sau în natură. în 1572—1573 maierul din Ghirișa e DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 533 înscris cu 5 fi. bani, cel din Ardusat cu trei simbriași, ajutoarele sale, pe un an cu 8,50 fl. Salariul li se completează cu cantități variabile de grîu, linte, slănină, caș, brînză (30 berbințe și 22 cași), piei de vită pentru opinci. Maierul din Ardusat cu cele trei ajutoare ale sale a primit 16 găl. de grîu. în 1573—1574 în Dorolț doi maieri sînt înscriși cu 16,52 fl., alți doi, din Ardusat, cu 14,50 fl. Acesta e probabil salarul lor întreg, căci nu apar deosebit provizii pentru ei. Numai pentru 2 maieri din Ghirișa s-au dat 6 găl. de grîu. Pentru maierii din Dorolț și Ghirișa, precum și pentru porcari s-au dat 6 porci. Maierilor și simbriașilor din Dorolț și Ardusat 10 piei de vită. Salarizarea lor e foarte capricioasă, în bună măsură la discreția dregătorilor, mai ales partea de provizii, cînd nu sustrag chiar în numele salarului lor, cum se poate bănui din cantitățile de brînză sau din pieile înscrise la 1573—1574. Grădinarul din Satu-Mare e plătit cu 8 fl., 4,50 fl. pentru îmbrăcăminte și 2 găl. de grîu. Grădinarul care lucrează în grădina provizoratului apare înscris numai cu praebenda. Cel care lucrează în grădina căpitanului suprem cu 3 găl. de grîu, un altul cu 2 găl. îngrijitorului de hamei (lupularius) i s-au plătit pe un an 20 fl. Stuparului din Homorod i s-au dat 2 găl. de grîu, pescuitorilor pentru căpitanul suprem 1 găl., pescarului din Ardusat pentru pește 2 găl. Ciu-rarul sau mînuitorul treierului e plătit cu 5,50 fl. în 1572—1573 îngrijitorul de stupi sau de coșnițe (procurator alucariorum) e înscris cu 2 găl. de grîu. Desigur nu toți angajații erau ocupați numai în aceste slujbe ale lor. Ie purtau pe lîngă gospodăria proprie. Socotelile înscriu feluriți păstori, boari, porcari, păcurari. Sînt boarii vitelor alodiale din Dorolț, porcarii din Livada și Hrip, păcurarii din Ardusat, Domănești, Gerăușa, apoi păstori fără indicarea locului. în 1569—1570 păstorii de boi și alte vite apar cu 8 găl. de grîu. Păstorilor de vite din Dorolț pe acest an și pe cel următor li s-au dat 15 găl. de grîu, iar bani 6 fl. plus 3,50 fl. pentru îmbrăcăminte. Patru porcari au primit în bani 25,95 fl. Individual plata lor variază între 4,65—8 fl. Porcarii din Hrip au primit pentru hrană 14 găl. de grîu, cei din Livada 2 găl. în anul următor trei porcari din Livada au primit pe un an 12 fl. și 5,65 fl. pentru îmbrăcăminte. Linul a mai primit pentru hrană 1 găl. de făină. Păcurarii în 1570—1571 au primit în bani 21,42 fl. Unul a primit pe un an 7 fl. bani, 2 fl. pentru îmbrăcăminte și victualii. Cel care a servit cu el a primit 4 fl. și 1,50 fl. pentru îmbrăcăminte. Un alt păcurar pe 8 luni, împreună cu îmbrăcămintea, a primit 4,76 fl. Un adolescent pe un an, împreună cu îmbrăcămintea, a primit 2,16 fl. Bucate primite : păcurarul din Ardusat 5 găl. de grîu, cel din Domănești 1 găl. și 7 găl. de făină, cel din Gerăușa 10 găl. de făină. Uneori apar bucate înscrise pentru maieri, păstori, simbriași, împreună. Păstorii mai sînt înscriși și cu slănină, cu piei de vită pentru încălțăminte. Boarii, porcarii, păcurarii în 1569—1570 au primit pentru opinci 7 piei de vită, în anul următor 8. în acest an li s-au dat 7 slănini. Pentru păcurari s-au dat 31 de sări (desigur pentru oi), fier pentru foarfeci. 534 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Salarii asemănătoare și în anii următori. In 1572—1573 trei porcari din Livada sînt înscriși cu 8,40 fl- bani, 15 găl. de grîu, 2 piei de vita pentru opinci, porcarul din Ardud cu 4 găl. de grîu. Păcurarul din Domănești pe un an întreg, socotind și îmbrăcămintea, 11 fl. și 9 găl. de grîu. în 1573—1574 doi porcari din Ardud apar cu 8 fl. și 7 găl. de grîu, doi porcari din Ghirișa cu 8 fl., păcurarul din Domănești cu 9 fl. și 12 găl. de grîu. în 1576—1577 porcarii din Ardud apar cu 20 fl. Pentru porcari apar 34 găl. de grîu. Doi păcurari din Dorolț sînt înscriși cu 6 fl. Salariile unor astfel de angajați sînt foarte variabile, după tocmeală, după nevoi. Ei sînt angajați cu plată în bani și în natură, dar realmente sînt plătiți, după disponibilități, arbitrar, socotindu-li-se salariul cînd într-un fel cînd în altul. Primesc arbitrar mai ales proviziile. Celor doi crîșmari din Satu-Mare li se plătește cîte 2 fl. pe lună. Pentru luminări pe un an li s-au dat 4 fl. în 1572—1573 crîșmarul din Satu-Mare e înscris cu 4 fl. lunar, pe șapte luni cu 28 fl. Cel din Mintiu cu 2 fl. lunar, pe trei luni cu 6 fl. Un altul, pe alte patru luni cu 8 fl. Cu același salar lunar sînt înscriși crîșmarii și în 1573—1574. în 1576—1577 doi crîșmari din Satu-Mare apar cu 12 fl., doi din Mintiu cu 12. Pentru luminări li s-au dat 4 fl. Maistrul berarilor în 1569—1570 e plătit pe un an cu 35 fl. Celuilalt berar i s-.au dat 17 fl., celui de-al treilea pe o jumătate de an 6 fl. Bani pentru carne au primit împreună 24 d. săptămînal. în 1570—1572 berarii au fost plătiți cu 126,25 fl., în care s-au socotit și banii pentru îmbrăcăminte. în 1570, pe 9 luni, li s-au dat 955 de pîini. în același an 31/? slănini, iar maistrului 1 pintă de unt și 3 cași. în 1572—1573 berarul e tocmit cu 4 fl. lunar, cele trei ajutoare ale sale cu 3,20 fl., berarul următor cu două ajutoare cu 10,40 fl. lunar, pe nouă luni luînd 93,60 fi. în 1573—1574 berarul Mihail Poliak cu trei soți ai săi e înscris pe 10 luni cu 104 fl., următorul pe două luni cu 20,80 fl. în 1576—1577 salariul înscris pentru berar e de 124,08 fl. Doi cărbunari germani în 1569—1570 au fost plătiți cu 20,30 fl. Măcelarilor care au tăiat porcii de dijmă li s-au plătit, maistrului 4 fl. pe lună, slugii sau calfei sale 3,20 fl., iar în anul următor maistrului 5 fi., soțului său 4 fl. pe lună. Morarii sînt plătiți desigur cu părți din vama morii. în socoteli apar numai plăți pentru lucru la moară. Maistrul morar german în 1569—1570 e plătit cu 80 d. pe săptămînă, sluga sa cu 40 d., pe zi deci primul cu 13,3 d., al doilea cu 6,6. Pe un trimestru maistrul a primit 9,35 fl., restul salariului l-a primit de la casa de bucate în victualii. Plăți pentru morari apar și în socotelile anului următor, în repetate rînduri. Se plătește de mai multe ori pentru clăditul morilor. Dulgherii sînt plătiți și ei pentru lucru la moară, dar și pentru alte lucrări de dulgherit, mai ales pentru cele de la berărie. Aci în 1569—1570 a lucrat un maistru prim cu soții săi, primind 15 fl., 3 găl. de grîu. 56 găl. de făină. Dulgherului care a făcut nava de sub moara din Satu-Mare, i s-au dat 23 găl. de grîu, celui care a făcut-o pe cea de sub moara împărătească (poate e vorba de aceeași moară și aceeași lucrare) 43 găl. de DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 535 făină. în anul următor s-au plătit dulgherilor pentru lucru la o măieriște și la o moară 17,56 fl. Un dulgher din Oar pentru 5 zile de lucru la pivnița mare a primit 50 d., deci 10 d. pe zi. Dulgherii care au clădit moara din Ardusat sînt înscriși și cu grîu, dar împreună cu păcurarii și simbriașii. Dulgherii care făceau nava de sub moara din Satu-Mare au primit, după „convenție", 26 găl. de grîu și 37 fl. bani. Cantități mai mici de grîu se dau și altor dulgheri pentru lucrul lor. Unui dulgher i s-au dat 2 porci. Dulgherilor li s-au dat P/2 slănini. Maistrului care a clădit podul din Satu-Mare, i s-au plătit 3 fl. pe săptămînă, în total 39 fl. A lucrat desigur și cu ajutoare. Lemnarilor care au lucrat la berărie, drept hrană li s-au dat 35 de cași și 3 putini de brînză. în 1572—1573 arămarului din Cașovia pentru reparatul căldării mari la berărie i s-au plătit 20 fl., zidarului pentru făcutul cuptorului și muruitul pereților la berărie 1,50 fl., pentru făcutul navelor sub moara împărătească s-au plătit 7 fl. în 1573—1574 lui loan Finta pentru făcutul navelor de moară i s-au plătit 24 fl. și 20 găl. de grîu. Pentru clăditul casei de bucate s-au plătit 196,80 fl. Măsarului din Mintiu pentru diferite lucrări la casa provizorală i s-au dat IV2 găl. de grîu. în 1569—1570 cădarilor germani care au făcut 2 butoaie mari și 12 mai mici pentru berărie, li s-au dat 30 fl. bani, iar pentru hrană 3,10 fl. plus 4 găl. de făină. Unui cădar pentru cercurile la butea mare 1 fl. Căda-rului îngrijitor al buților din pivnița din Satu-Mare 2 găl. de grîu, 1 găl. de făină. în anul următor cădarilor li s-au plătit 22 fl. Unuia din ei i s-au plătit 2 fl. pe lună. Cădarului german care a pregătit buțile mari pentru casa de bucate, i s-a plătit cu 12 d. ziua. Tot cu atît și cădarilor care au pregătit buțile pentru cules. Butnarul din Satu-Mare în 1572—1574 e înscris cu salar anual de 16 fl., iar magistrului casei de bucate i s-au dat pentru plata butnarilor din cetate 3,45 fl. Măsurătorul de buți goale la 1572—1573 e înscris cu 4 fl., în anul următor cu 8 fl. Rotarului pentru o roată de car i s-au plătit 50 d. Măsarului, în serviciul său, i s-a dat 1 găl. de grîu. Și altă dată i se plătește numai pentru lucrul făcut. Zidarii sînt plătiți pentru lucru la uscătoria de malț cu 5,20 fl. Zidarului italian i se dau bani de carne, cîte 20 d. săptămînal, adică pentru 20 de fonți. Trimis pentru căutat var, i s-au plătit 3 fl. Altfel e plătit, ca și alți zidari, cu 20 d. pe zi. Doi zidari, care clădesc pivnița mare din Satu-Mare, sînt plătiți cu cîte 1 fl. pe săptămînă, adică cu cîte Ib1^ d. pe zi. Unui zidar care a făcut zidul sub căldarea mare de la berăria nouă, i s-au plătit pe 7 zile 1,50 fl., revenindu-i deci 211/2 d. pe zi. Pentru refacerea cuptorului la berărie în 1573—1574 s-a plătit 1 fl. Pietrarilor care au adus 5 pietre de moară din Pathak, li s-a dat cîte o găleată de făină de piatră. Maistrului italian (zidarul) pentru ars var i s-au plătit 15,55 fl. Fierarii, lăcătușii sînt plătiți cu grîu, cu făină. Unui ceasornicar i s-au plătit 50 d. Pielarului pentru preparat 31 de piei de jder i s-au plătit 1,45 fl. Maiștrilor care au fiert salpetru în Beltiug 4 fl. Cifrele extrase și regrupate în ordinea titlurilor de munci salariate ne dau o imagine aproxima 35 - c. 401 536 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA tivă a salarizării angajaților și a plăților pentru felurite munci, a raportului dintre plățile în bani și în natură. Plățile în bani se fac în felurite chipuri, pe an, pe trimestru, pe lună, pe sătpămînă, pe zi, global pentru lucrul comandat, pe bucată. La plata în bani se adaugă felurite victualii, sub formă de salar anual sau de hrană zilnică. Salariile contractate în bani și în natură, cu hrană sau fără, nu numai se completează, se și substituie, după nevoi sau posibilități. Se plătesc adesea intermitent, neregulat, sînt desigur obișnuite amînările, restanțele, eludările. Drept hrană, lucrătorilor, păstorilor li se dau uneori alimente degradate, animale bolnave. In 1569—1570 de pildă s-au tăiat pentru lucrători, slugi, păstori, lemnari 35 de porci bolnavi. Slăninile lor s-au dat iarăși hrană lemnarilor care au lucrat la berărie, păstorilor de vite, porci, oi. Cu bucate sînt înscriși dijmuitori, predicatorul, școlari, cerșetori. în 1569—1570 școlarilor din Satu-Mare li s-au dat 7 găl. de grîu, 8 găl. de făină. în anul următor 14 găl. de făină. Rectorului școlii din Dorolț i s-a dat pro elemosina 1 găl. Ce cheltuieli se fac cu agricultura, ce inventar agricol apare în socoteli, ce personal agricol, ce munci s-au plătit ? în rîndul personalului salariat, am văzut, apar grădinari. în legătură cu cultura viei apar vieri salariați. Grădinarul sau vierul din Cehu în 1569—1570 e înscris cu 17 fl. și 5 găl. de grîu. Vierului din Baia-Mare i s-au dat pe un an 26 fl., consoțului său 14 fl., și amîndurora 8 găl. de grîu. Vierilor din Ardud li s-au dat 4 găl. de grîu, vierului din Domănești 1 găl. de făină, vierului din Dobra 1 găl. în 1570—1571 la doi vieri care au lucrat la viile împărătești li s-au plătit 8,50 fl. Grîu celor doi vieri din Beltiug li s-au dat 3 găl., celor doi din Ardud 2 găl., celor din Baia-Mare 2IV2 găl. de făină (probabil și pentru lucrători), vierului din Seini 1 găl. în 1572—1573 vierul din Baia-Mare cu ajutorul său e plătit pe un an cu 20 fl. Grîu s-a dat vierului de la pivnița împărătească din Satu-Mare 4 găl., iarăși vierului din Satu-Mare și celui din Ardud 6 găl., vierului din Ardusat 3 găl. în 1573—1574 doi vieri, din Baia Mare și Săsar, sînt înscriși cu salar anual de 15,50 fl., 2 vieri din Ardud cu 6 găl. de grîu. în 1576—1577 sînt înscrise pentru vieri 46 găl. de grîu. Se pare acum au fost plătiți numai cu grîu sau li s-a convertit salariul în grîu. Pentru cultura viilor în 1570—1572 s-au cheltuit 26,80 fl., din care 26 fl. cu plantatul viilor din Baia-Mare și din Tăuți, 80 d. cu cultura viilor din Săsar. Personal legat de agricultură sînt simbriașii, adică argații, mercenarii. Ei fac în primul rînd cărăturile. Fac însă și arătură. în 1569—1570 în serviciul cetății Satu-Mare apar 6. Ei fac cărăturile la moară pentru casa de bucate. Salariul bănesc al unuia pe an e de 27,52 fl. Celorlalți cinci li s-au plătit pe cinci luni fiecăruia cîte 11,92 fl., împreună 59,60 fl. Au deci desigur aceeași plată. La aceasta se adaugă victualiile. Simbriașului din Dorolț i s-a dat în serviciul său 1 găl. de grîu. în 1570—1572 apar zece nume de simbriași. Unul din ei are același salar de 27,52 fl. Ceilalți au salarii mai mici, de 8, 9, 10, 12 fl. Aceasta desigur în afara bucatelor. Simbriașului de la casa de bucate i s-au dat 91/2 găl. de grîu. Unuia care a servit în DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 537 Satu-Mare i s-a dat 72 găl. de făină. Bucatele, grîul, făina date pentru simbriași uneori sînt înscrise împreună cu cele date păstorilor sau altor salariati, nu se pot separa. Măieriței și simbriașului din Ardusat li s-a dat 7? de slănină. în 1572—1573 trei simbriași de la casa de bucate din Satu-Mare sînt înscriși cu plată pe un an de 20 fl. și cu 23 găl. de grîu, patru simbriași în Dorolț cu 14 fl., din care doi și cu 7 găl. de grîu. Simbriașilor din Dorolț li s-au mai dat și 8 șunci, picioare de porc afumate. încolo, proviziile date sînt colective : maierilor și simbriașilor din Ardusat IV2 slănină, maierilor și simbriașilor din Ardusat 12 berbințe de brînză, celor din Ghirișa și Dorolț 18 berbințe, celor din Dorolț și Ardusat 22 cașcavaluri (formagia), celor din Satu-Mare, Ardusat, Dorolț și Ghirișa, pentru opinci, 4 piei de bou și de vacă, tuturor maierilor și simbriașilor 6 găl. poame uscate. în 1573—1574 simbriașii nu mai apar cu plata în bani, numai cu grîu : doi din Satu-Mare cu 8 găl., doi din Ardusat cu 26 găl., doi din Dorolț cu 16 găl. Piei de vită, simbriașii și maierii din Dorolț și Ardusat au primit pe un an 10. în 1576—1577 s-au înscris pentru doi simbriași 24 fl., grîu pentru simbriași 44 găl., pentru simbriașii din Dorolț în salar 8 miei, pentru opinci 2 piei de vită. Cum vedem, salarizarea simbriașilor se arată foarte capricioasă. Fac desigur confuzii și înregistrările și poate uneori le artibuie mai mult decît au primit — ceea ce intra în obiceiurile dregătorilor. Fapt e că salariile lor sînt inegale, nestatornice, se substituie ușor plata în bani cu cea în natură, rămîn desigur și restanțe de la un an la altul sau salariul însuși se plătește deficient. Cheltuielile cu muncile agricole sînt mici. în 1569—1570 celor doi arătbri, în slujba lor, li s-au dat 5 găl. de grîu, dar aceștia poate sînt simbriași. în timpul secerii și coasei provizorul a dat pentru hrana seceră-torilor, care erau cîte 100, 200, 300, în total 2072 găl. de făină pentru pîine. în 1571 pentru secerători și cosași 500 pîini și un butoi de vin. în 1570— 1572 colonilor cane au .arat pentru împărat, de copt pîiine, 3 găl. de făină. Colonilor care au cărăușit vinurile din Baia Mare 9 stînjeni de fîn. La 5 poloni care au eosit orzul din hotarul Dorolțului li s-au plătit cîte 18 d. de cap pe zi. Acelorași li s-au dat 1 găl. de făină și 2 miei, 5 șine de fier pentru reparatul coaselor. S-au făcut ceva cheltuieli și cu unelte agricole. în 1570—1572 printre cheltuieli apar două pluguri cu cele de trebuință, fier pentru făcut pluguri, roti de car, 2 care neferecate. Pentru făcutul carelor simbriașilor de la casa de bucate s-au dat 23 șine de fier, pentru roțile carelor 40 fonți de fier, pentru lanțurile lor 16 fonți. în Dorolț s-au dat 4 fiare de plug, 4 lanțuri, 9 șine pentru renovarea fiarelor de plug. Celor 2 fierari care au lucrat la plugurile alodiale din Dorolț, li s-au dat, pentru serviciul lor, 7V2 găl. de grîu. Unuia care îngrijește plugurile arătorilor din Ardusat, i s-a dat în slujba sa 1 găl. de făină. îngrijitorilor de pluguri din Ardud, Dorolț, Șoș, în serviciul lor, cîte 1 sau 2 găl. de grîu. Treierătorii sînt plătiți cu parte din grînele treierate, anume cu a opta parte. Pentru lucru la viile din Baia-Mare s-au dat 50 de sape. Pentru plantat hamei s-au plătit 2 FL 538 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în 1572—1573 pentru repararea unui car la măieriștea din Dorolț sînt înregistrate ca ieșite 26 șine de fier, pentru făcut fiare de plug în Dorolț 40 de șine, pentru făcut fiare de plug în Ardusat 20 de șine. Pentru adus vinuri din Patak, victualii din Muncaci și altele în 1573—1574 s-au plătit 8,70 fl. Alte cheltuieli agricole nu mai apar. în 1576—1577, pe lîngă fierul care s-a dat pentru reparatul morilor, s-au dat pentru nevoile alodiului din Dorolț 5 șine, pentru ale celui din Ardud 8, pentru făcut sape trebuitoare la vii 40. Nou e treieruil adus de la Viena pentru casa de bucate. Cheltuielile cu agricultura, cu înzestrarea agricolă se reduc deci la puțin. Domeniul ținea vieri plătiți, plătea plantatul viei, lucrul ia vie însă se făcea cu iobagii. Se cheltuia doar cu hrana lucrătorilor. Simbriașii, unii sînt folosiți pentru nevoile casei de bucate. Se cheltuie cu pîinea secerăto-rilor, cosașilor. Doar cosașii poloni ai orzului sînt plătiți și cu bani. înzestrarea cu ustensile agricole a domeniului e redusă la un număr de pluguri alodiale, care, sape. Culturile alodiale se întemeiază deci covîrșitor pe inventar și muncă iobăgească. Propunerile din 1572 ale provizorului Francisc Ursinus de a reforma producția alodială prin sporirea plugurilor și a boilor de jug proprii, prin adăugirea lor cu pluguri și boi de jug țărănești în schimbul scutirii de muncă, prin sporirea numărului simbriașilor, au fost mai puțin puse în practică și n-au fost durabile. După plan ar fi trebuit să fie de șase alo-diaturi în total 18 simbriași, cu cele date de coloni în schimbul scutirii 48 de pluguri și 384 boi de jug. în socotelile anului 1571 —1572 însă cumpărăturile de inventar agricol sînt pentru măieriștea din Ardusat 2 pluguri și 2 care neferecate, pentru măieriștea din Dorolț fiare de plug de 3,94 fl., apoi fier pentru făcut pluguri de 1,49 fl., 9 șine de fier pentru carul alodial. Simbriașii împreună cu cei de la casa de bucate sînt 8. în 1572—1573 în alodiaturi apar 7 simbriași, 56 boi de jug, 26 de șine pentru un car și 40 fier pentru fiare de plug în alodiatura din Dorolț, 20 în cea din Ardusat. în anii următori simbriașii sînt în scădere, procesul de arată invers. Pentru muncile reclamate de culturile alodiale, indicii sînt înainte de toate cifrele semănăturilor alodiale. Acestea sînt în iugăre : 1569/70 1570/71 1572/73 1573/74 1576/77 grîu 503 587 449 507 529 orz 41V2 77 15 6472 8 ovăz 29372 301V2 336 202 298 total 838 965>/2 800 773l/2 835 Semănăturile de mei, mazăre, linte, cînepă, in, exprimate în iugăre sînt mici, afectează prea puțin raporturile. Meiul alodial apare în cantități mici. în 1571 —1572 pentru semănat în Ardusat s-au cumpărat 4 gălete, în Dorolț 2 găl., în 1572—1573 numai 2 găl. în 1573—1574 în Dorolț au fost semănate 3 iugăre, în 1576—1577 4 iugăre. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 539 Mazăre, în 1571 —1572 pentru semănat s-au cumpărat 3 gălete. în 1572—1573 s-au semănat 4 iugăre. în 1573—1574 pentru semănat 3 iugăre în Oar s-au dat l1/- găl. în 1576—1577 s-au dat pentru semănat tot în Oar 3 găl. Linte, în 1571 —1572 s-a cumpărat pentru semănat 3 găl., în anul următor 1 găl. în 1573—1574 pentru semănat 3 iugăre în Oar s-au dat l1/: găl. In, în 1571 —1572 s-a cumpărat pentru semănat 1 găl. în 1572—1573 au fost semănate în Ardusat 6 găl., în 1573—1574 tot acolo 4 iugăre, în 1576—1577 tot 4 iugăre. în 1569 s-au semănat cu grîne deci în total 838 iugăre, în 1570, iarăși, 9651- iugăre. Aceste cifre raportate la supușii înscriși de aproximativ 5400, ne dau în medie, în 1569 0,15 iugăre de semănătură, iar în 1570 0,18 iugăre de semănătură de supus. Muncile iobagului cerute de acest pămînt și ele trebuie să fie foarte departe încă de cele cerute de propria-i economie. Pornirile iobăgimii, Ia care le dau glas și textele laconice ale urbariilor, se ridică de fapt împotriva încălcării vechilor obiceiuri, a sporirii subite a obligațiilor de lucru, a neregularității, arbitrariului, nelimitării lor, a abuzurilor în legătură cu ele. Se ridică împotriva trecerii într-o nouă fază a economiei feudale, cea a domeniului feudal însuși producător, a economiei proprii, pe bază de muncă gratuită și șerbită iobăgească. Cifrele ne dau raportul dintre diferitele produse proprii ale domeniului, în care covîrșește evident grîul. Cît se seamănă aci într-un iugăr ? Cît grîu se seamănă ? în 1569, într-un iugăr s-au semănat în medie între 6—9,1 mierțe (în Dorolț 8,8, în Satu-Mare 9,1), în Oar chiar ceva sub 5 mierțe. în medie generală însă s-au semănat 7,25 mierțe, deci aproape două găleți într-un iugăr. în 1570 s-au semănat în medie 7,5 mierțe de iugăr. Numai grîu de primăvară s-a semănat 7,1 mierțe de iugăr. în Oar și de astă dată s-au semănat numai 4,7 mierțe de iugăr. în Satu-Mare, în schimb, s-au semănat 9,1 mierțe, în Mintiu 9,8 mierțe, deci aproape 21/2 găl. în cei trei ani următori ai socotelilor mediile sînt 7,3, 7,3, 7,2. Orz s-a semănat aproximativ 2 găl., adică 8 mierțe de iugăr, ovăz în 1569 între 8,9—16 mierțe, în 1570 între 8—16 mierțe, adică aproximativ între 2—4 găl. de iugăr. Mediile anilor următori : 9,6, 10,3. Ovăz în 1570 s-a semănat în medie 10,8 mierțe de iugăr. în Hrip, de pildă, în 13 iugăre s-au semănat 52 găl., deci 16 mierțe. în 1571 media e de 12,2 mierțe de iugăr, în 1572, 1573, 1576 mediile sînt mai mici : 7,7, 9,1, 8,8 mierțe de iugăr. Mei, în 1576—1577 pentru semănat 4 iugăre în Dorolț s-au dat 8 gălete, deci 2 găl. de iugăr. Mazăre, în 1572—1573, pentru semănat 4 iugăre s-au dat 4 gălete, în 1573—1574 pentru semănat 3 iugăre în Oar V/2 găl. în 1576—1577 pentru semănat în Oar s-au dat 3 găl., se pare pentru 4 iugăre. Linte, în 1573—1574, pentru semănat în Oar 4 iugăre, s-au dat P'2 găl. IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA In, în 1576—1577, pentru semănat 4 iugăre în Ardusat s-au dat 3 gălete. Și la semănături trebuie să presupunem, firește, micile plusuri posibile la socoteli. Cifrele socotelilor ne permit să măsurăm cu aproximație si productivitatea agricolă, mai ales pe a semănăturilor alodiale. Productivitatea agriculturii țărănești o putem deduce doar parțial, din cifrele dijmelor, din productivitatea clăii de dijmă. Să luăm mai întîi semănăturile alodiale de grîu. Producția alodială din toamna anului 1569 e de 4376 de clăi. Presupunînd că semănăturile alodiale din toamna anului 1568 sînt tot atîtea cîte în 1569, adică de 910V2 găl., o mierță semănată ar fi dat 1,2 clăi recoltă. Din recolta anului 1569 un număr de 4058 de clăi treierate au dat, desigur fără partea treie-rătorilor, 1894^2 găl., adică 7578 de mierțe. Urmează că o claie treierată a dat în medie 1,9 mierțe. Rezultă astfel următoarele echivalențe : o mierță = 1,2 clăi = 2,3 mierțe. Adică productivitatea medie ar fi de 2,3 la unu. Introducînd în calcul partea treierătorilor, care e de 1 din 8—10, nu ridică decît cu 2 sau 3 zecimile mediei. Nici cele 1100 de clăi din recolta anului 1568 nu se arată mai productive. Treierate în 1570, ele au dat 471V2 găl., deci claia a dat 1,7 mierțe, mai puțin decît media din 1569. Avem însă echivalențe mai precise pentru recolta anului următor 1570. în toamna anului 1569 s-au semănat 910^2 găleți de grîu, care au dat în 1570 în total 3902^2 clăi de recoltă, adică o mierță semănată a dat în medie 1,1 clăi. Treierate, 2055^2 clăi din alodiatura Oarului și Dorolțului au dat, fără partea treierătorilor desigur, 1 252Vg găl. Specificat, în cele două alodiaturi, a Oarului și Dorolțului, rezultatul semănăturilor de grîu e următorul : semănătură clăi grîu la unu Oar 74L2 găl. 290 80^2 găl. 1,1 Dorolț 463 găl. 176572 1172 găl. 2.5 53772 găl. 2055j/2 125272 găl. 2,3 Productivitatea medie după aceste cifre e deci de 2,3 la unu. Chiar în alodiatura Dorolțului, care e între cele mai bune, e doar de 2,5 la unu. Aci o găleată semănată a dat 3,8 clăi, o mierță deci ceva sub o claie. Claia a dat 0,6 găl. adică ceva peste 2,4 mierțe. Aplicînd aceste echivalențe la cifra totală de 3902V2 clăi de recoltă, acestea ar fi trebuit să dea 9366 mierțe. Astfel 910^2 găl. de grîu semănat trebuia să dea 234IV2 găl. recoltă. Productivitatea trebuia să fie adică de aproape 2,6 la unu. Doar în alodiatura Sătmarului și Mintiului ar fi putut fi ceva mai ridicată, acolo o mierță sămănătură a dat 1,2 clăi de recoltă. Cît a dat grîul venit din dijme și din none ? Cele 16.019/17 clăi din dijmele anului 1569, treierate, au dat 8.7661/2 găl. O claie a dat în medie 2,2 mierțe, deci ceva mai puțin decît a dat în medie claia de grîu alodial în acest an. Grîul nonal 1664/7 clăi a dat 568'2 găl., deci claia a dat numai DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 541 1,4 mierțe. Cercul restrîns din care s-a luat nona a avut desigur productivitate mai slabă decît cea alodială. în anul următor 3081 clăi de dijmă rămase din 1569, treierate au dat 1323 găl. de grîu : claia a dat în medie deci 1,7 mierțe de grîu, mai puțin decît media generală din 1569. Adăugind aceste dijme la cele din anul trecut, rezultă că 19.10072 clăi au dat 1008972 găl. de grîu, că adică o claie a dat în medie 2,1 mierțe de grîu. Aceasta e media generală a dijmei din 1559. Din grîul de dijmă din 1570 un total de 14.912/16 clăi treierate a dat 837872 găl., deci claia a dat în medie 2,2 mierțe de grîu, o medie asemănătoare cu cea din anul trecut. Cele 1561/7 clăi venite din nonă au dat 62572 găl., adică în medie claia a dat doar 1,6 mierțe. A dat deci iarăși mai puțin decît media clăii de dijmă. Ceea ce de acum trezește îndoieli. Nona trebuia să dea cît dijma, se lua doar din aceeași recoltă. Chiar dacă nona se lua numai dintr-un cerc restrîns, în care productivitatea a putut fi mai scăzută, media nonei e totuși prea îndepărtată ca să nu trezească bănuieli de incorectitudine la înregistrare. Luînd separat cifrele, pe cercurile de dijmă înscrise, productivitatea clăii se arată inegală, variabilă de la loc la loc. în 1569 claia de grîu alodial a dat între 1,6—2 mierțe, cea de dijmă între 1,4—3,6 mierțe. Cifrele cele mai ridicate ale productivității clăii de dijmă se arată Ia Beltiug și Tășnad, la primul media e de 3,3, la al doilea de 3,6. în Beltiug din 163/4 clăi treierate au ieșit 135 găl., în Tășnad din 482 clăi 438 găl. de grîu. Erau posibile deci și asemenea productivități, dar numai în extreme și în cerc restrîns. Și claia trebuie să fie cea de 32 de snopi, căci se pare dijma e socotită în clăi de 32 snopi, iar cea alodială în clăi de 26 de snopi. în 1570 claia din grînele rămase din anul trecut a dat între 1,2—2,7; cea alodială între 1,1—2,7, cea de dijmă între 1,3—3,5. Cifrele mai ridicate ale clăii de dijmă vin din Sălacea, cu 3,4 și din Beltiug, cu 3,5. Claia de nonă a dat 1,6 mierțe. în medie deci productivitatea grîului alodial se aseamănă cu a celui de dijmă, adică productivitatea semănăturilor stăpînului feudal se aseamănă cu a celor țărănești. Cu toate că pămîntul alodial e mai concentrat, ales în locuri mai bune, productivitatea lui nu se arată superioară. Productivități locale mai ridicate se arată tocmai în agricultura țărănească. în 1571 un total de 529672 clăi treierate au dat 269772 găl., în medie claia a dat 2,3 mierțe. Grîul din Dorolț (176572 clăi) a dat în medie 2,5 mierțe de claie, cel din Pățal 160 clăi (3,05 mierțe). în 1573 grîul din alodiaturile Mintiu, Dorolț, Șoș și Oar, în total 701 găl. semănate au dat 1446 clăi de 32 de snopi, care treierate, fără partea treierătorilor, au dat 947 găl., adică productivitatea e de 1,4 la unu. Dar provizorul e cel bănuit de fraude mai ales la socoteala grîului. Claia de 32 snopi după aceeași socoteală ar fi dat în medie 2,6 mierțe. în 1577 un total de 1644 clăi de grîu alodial (desigur clăi de 32 de snopi) treierate au dat, fără partea treierătorilor, 1014 găl. de Cașovia, claia a dat deci în medie 2,5 mierțe. Unul din stoguri, de 234 de clăi, a 542 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA dat maximul de 3,9 mierțe de claie. Griul cumpărat, 143572 clăi a dat J 034 găl., deci 2,9 mierțe de claie. în 1573 un total de 4344 clăi de dijmă (desigur clăi socotite la 32 de snopi) au dat, fără partea treierătorilor, 1560 găl. de Cașovia de grîu, 575 clăi 15 snopi de nonă 20572 găl., adică claia și cea de dijmă și cea de nonă a dat în medie 1,4 mierțe. Un stog de dijmă de 453 clăi, rămas din 1572, treierat în 1574 a dat 223 găl., deci aproape 2 mierțe de claie. în 1577 un total de 5762 clăi 11 snopi de dijmă, fără partea treierătorilor, a dat 48523/4 găl., 236 clăi 10 snopi nonale 163 găl., deci claia de dijmă a dat în medie 3,4 mierțe, cea de nonă 2,8 mierțe. O productivitate mai mare înregistrează la claia de grîu socotelile parțiale din 1592. Șase stoguri treierate în ianuarie—aprilie, cuprinzînd în rotai 2179 clăi și 12 snopi au dat, fără partea treierătorilor, 1923 găl. de Cașovia de grîu și 48 găl. de zoană. Claia (desigur de 32 de snopi) a dat în medie 3,5 mierțe. Unul din stoguri, dei 386 clăi 5 snopi a dat 397 găl. de grîu și 10 găl. zoană, claia a dat deci în medie 4,1 mierțe. Acesta e maximul întîlnit la grîul intrat în socotelile domeniului. Socotelile nu precizează dacă e grîu alodial sau de dijmă. Poate fi mai curînd de dijmă. în genere însă, deși ne găsim într-o regiune bună producătoare de grîu și desigur în locurile mai fertile ale ei — nu numai pămînturile alodiale sînt mai bune, dar și dijmele din grîu le dă populația catolică sau catolică pînă aci, așezată în genere în locurile mai bune — productivitatea grîului se arată foarte scăzută. Care e productivitatea orzului? în 1569 un total de 414/5 clăi și 58^ grămezi (cumuli) treierate au dat 283 găl. de orz. Socotind numai clăile, cît se pot separa, 37172 clăi din Dorolț au dat 215 găl., deci claia a dat în medie ceva peste 2,3 mierțe. Cele 483/4 clăi și 872 grămezi de dijmă treierate au dat 4872 găl., din ceea ce rezultă aproximativ 3,7 mierțe de claie. Cele 50 de grămezi din Oar au dat 1972 găl., grămada deci 1,6 mierțe. Mergînd mai departe, 70 găl. de orz semănate în 1569 în Dorolț, în 1570 au dat 98 de clăi 73 cumuli, care treierate au dat, fără partea treie-rătorilor, 140 găl. de orz. Rezultă că din 70 găl. de orz semănate au rezultat 140 găl., adică productivitatea a fost de 2 la unu. Socotită după clăi, claia a dat «acum aproximativ 4 mierțe. Rezultatul celor 121/? găl. semănate în Mintiu nici nu mai apare în socoteli. Cele 8472 clăi venite din dijme au dat 71 găl., claia a dat deci 3,4 mierțe. în 1572—1573, din 100 de clăi de orz alodial din Dorolț au venit 97 găl., deci 3,9 mierțe de claie, din 25 clăi 11 snopi de dijmă 14 găl., adică 2,2 mierțe de claie. Făcînd socoteala productivității la orzul alodial din Dorolț, 15 iugăre semănate cu 36 găl. au dat în clăiț de 32 snopi 100, care treierate au dat 97 găl. Productivitatea e deci de 2,7 la unu. în 1576—1577 o cantitate mică, de 11 clăi a 32 snopi a dat 6 găl., deci 2,2 mierțe de claie. Avem deci iarăși o productivitate asemănătoare și în agricultura alodială și în cea țărănească, scăzută în amîndouă. Ovăzul, în 1569 a dat următoarele rezultate : 987 clăi alodiale au dat 928 de găleți, o claie adică 3,8 mierțe. Cele 386/10 clăi de dijmă au dat 341 găl., deci 3,5 mierțe de claie, cele 9 clăi de nonă 5 găl., adică 2,2 DOMENTOL SATU-MARE 1569—1592 543 mierțe de claie. Din total rezultă o productivitate de 3,7 mierțe de claie, în 1569 au fost semănate în total 798 de găl. în 1570 au fost treierate 1758 clăi de ovăz alodial, care trebuie să corespundă aproximativ cu recolta anului. Acestea treierate au dat, fără partea treierătorilor, 1706 găl. Ar rezulta că 798 de găleți semănate au dat 1706 găl. de recoltă, o productivitate deci de 2,1 la unu. Ovăzul venit în dijmă, 554/6 clăi au dat 49772 găl., deci 3,6 mierțe de claie, iar 33/6 clăi nonă 18 găl., adică 2,2 mierțe de claie. Din total rezultă o productivitate medie de 3,8 de claie. Dar clăile recoltate sînt mai puține decît la grîu. Cele 798 de găl. de ovăz semănături alodiale au dat 1758 de clăi, deci o mierță semănată a dat abia o jumătate de claie de recoltă. în 1573 de pe 399 iugăre alodiale s-au recoltat 1367 clăi 8 snopi, care treierate au dat 1165 găl. de Cașovia, în medie deci iugărul a dat 11,7 mierțe, claia 3,4 mierțe. Făcînd un calcul al productivității în anii 1572— 1574 la semănăturile la care avem corespondențele, pe 328 de iugăre s-au semănat 636 găl., care au dat 1084 clăi, care treierate au dat 965 găl. Rezultă o productivitate de 1,5 la unu. Dar la ovăz sînt nutreț și paiele. Și înregistrările ne lasă să presupunem și frauda. Dijma treierată a dat 5,7 mierțe de claie (dacă nu e greșeală), nona 3,1 mierțe de claie. în 1576—1577, 779 clăi și 2 cumuli de ovăz alodial treierate au dat 498 găl., 460^2 clăi de dijmă 33(f^ găl., 301/2 clăi de nonă 253/4 găl. Claia alodială a dat deci 2,5 mierțe, cea de dijmă 2,9 mierțe, cea de nonă 3,4 mierțe. în 1592 șase stoguri cuprinzînd în total 940 de clăi treierate au dat 897 găl., deci o medie de 3,8 mierțe de claie. Nu se precizează iarăși dacă e ovăz alodial sau de dijmă. Productivitatea se arată deci foarte scăzută la toate cerealele. Raporturile nu sînt susceptibile de rectificări mai mari sau mai mici în numele părții treierătorilor și al obișnuitelor incorectitudini administrative. Meiul alodial din Dorolț în 1573—1574, 3 iugăre au dat 10 clăi a 32 de snopi, care îmblătite au dat 5 găl. în 1576—1577 semănătura de 4 iugăre din Ardusat a dat 18 clăi, care treierate au dat 15 găl. de Cașovia. Socotind că de iugăr se semănau 2 găl.. productivitatea într-un caz a fost mai scăzută decît sămînța, în celălalt de 1,9 la unu. Mazărea alodială în 1576—1577, 4 iugăre din Oar au dat 13 gălete. Socotind că pentru semănat 3 iugăre în Oar la 1573—1574 s-au dat numai lJ/2 găl., productivitatea se arată în acest fel de 6,5 la unu. La linte nu putem face asemenea echivalențe. Inul în 1573—1574, 4 iugăre semănate au adus 16 clăi a 32 snopi, care îmblătite au dat 4^2 găl. de Cașovia. în 1576—1577 tot 4 iugăre au dat 3 găl. Dar 3 găl. s-au dat și pentru semănatul a 4 iugăre. Inul însă e valoare în sine, și în afară de sămînță. Care e raportul dintre producția alodială și veniturile din prestații, mai bine zis din dijme și none din grîu ? O socoteală precisă nu se poate face, dijmele s-au luat dintr-un cerc mai larg decît al domeniului, doar nonele sînt numai domeniale. Se poate încerca însă un raport aproximativ după venitul din dijme și none din localitățile a căror nume apare în cuprinsul domeniului. 544 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA 1569 1570 alodial clăi 4.06272 clăi dijme și none 8.203/16 clăi 6.829/06 clăi Deși dijmele si nonele se restrîng la credincioșii catolici sau foști catolici, venitul lor întrece sensibil pe cel al producției alodiale. Depășirea producției proprii de veniturile din dijme și none e și mai hotărîtoare la vin. 1569 1570 alodial 46 buți 36171 vedre 110 buți 8763/4 vedre dijme și none 183 buți 1.43371 vedre 183 buți 1.3121/? vedre Numai la orz și ovăz se inversează raporturile : alodial dijme 1569 orz 37172 clăi 50 cumuli 8'/, cumul: ovăz 987 clăi G6/21 clăi 1570 orz 98 clăi 73 cumuli 29/4 clăi ovăz 1758 clăi 174/11 clăi Producția orzului și ovăzului însă reprezintă valori mai mici. Ele nu pot schimba raportul dintre prestații și producția proprie, care rămîne favorabil prestațiilor. Disproporția se accentuiază dacă mai adăugăm daturile în natură, răscumpărările de dijme în bani, convertirile de cens în vin. Cît pentru raportul dintre pămîntul de cultură alodial și cel țărănesc, e suficient să cităm cîteva cifre. în 1569, pe întreg domeniul s-au semănat 838 de iugăre cu grîu, orz și ovăz. Din acestea cu grîu s-au semănat 503 iugăre. Dijma grîului din cuprinsul domeniului în schimb a fost 6539,09 clăi, care, presupunînd că o claie de dijmă a venit după aproximativ un iugăr de semănătură (ceea ce e mult), reprezintă 6539 de iugăre. Sau comparînd chiar producția : celor 4376 de clăi de producție alodială de grîu din 1569 le corespund 65390 de clăi de producție țărănească. Acestea după ce s-au scăzut părțile revenind preoțimii din dijme, care adaugă și ele cifrele producției țărănești. Și e vorba numai de pămîntul țărănesc supus dijmei, nu de tot pămîntul de cultură țărănesc din cuprinsul domeniului. Pămîntul alodial desigur nu reprezintă poate nici a 20-a parte în raport cu cel țărănesc. La vii raportul e și mai defavorabil domeniului. în același an 1569, viile alodiale au adus 3611/4 vedre de vin, dijma dealurilor de vii de pe domeniu 12113/4 vedre, presupunînd o recoltă de 12.117 vedre. Aceasta, iarăși, după ce s-au scăzut părțile preoțimii și lipsind din calcule scutirile. Viile alodiale reprezintă astfel mai puțin de a 40-a parte din viile de pe dealurile din cadrul domeniului. La vite, porci și miei raportul e și mai defavorabil decît la vii producției proprii. E suficient să aruncăm o privire în socoteli ca aceasta DOMENWL SATU-MARE 1569—1592 545 sa ne apară cu toată evidența. Mai mult, o bună parte din cifrele inventarului alodial provine și ea din prestații, din tretină, daturi, dijme. Raporturile sînt în genere defavorabile economiei proprii, ea ne apare totuși remarcabilă și în creștere. Ce prisosuri pentru vînzare se realizează în acest mare conglomerat economic, în afară de crîșmărit ? Ca să dăm o imagine mai clară a vîn-zărilor, e mai bine să le cuprindem în liste după socoteli. în 1569—1570 se înscriu următoarele vînzări : Drojdie 102,24 fl. Fîn 81,26 fl. Sare 70,- fl. Miei 51,93 fl. Piei de miel 16,98 fl. Lîni de la mieii alodiali 3,— fl. Boi vînduți 182,— fl. Porci 44,— fl. Miei de dijmă 565,25 fl. Ceară, 15 fonți Piei de vită, 5 Total 1116,66 fl. în 1570—1571 : Găini de dijmă 2,— fl. Miei de dijmă 20,— fl. Oi din alodiatura din Domănești 32,90 fl. Boi 11,29 fl. Piei de oaie 14,70 fl. Lînă 17,— fl. Fîn 143,— fl. Sare 135, 40 fl. Drojdie 75,30 fl. Total 451,59 fl. 1571—1572 : Piei de oaie și de miel 19,30 fl. Fîn 222,82 fl. Vite 21,43 fl. Lînă 30,— fl. Drojdie 97,50 fl. Oi 19,80 fl. Miei alodiali 13,10 fl. Miei de dijmă 285,75 fl. Total 709,70 fl. 1572—1573 : Pește din piscina din Ardud 5,— fl. Oi de strungă și miei de dijmă 488,46 fl. Cași de strungă din Maramureș 4,76 fl. 546 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Piei de vită 17,60 fl Porci 169,15 fl. Stupi din Maramureș 11 2,— fl. Fîn 36,50 fl. Daruri — 1872 fl. Drojdie 47,37‘/2 fl. Piei de oaie și de miel, 102 buc. 71 Cireșe din viile din Baia Mare —36 fl. Total 771,39 fl. 1573—1574 : Miei de dijmă din corn. Sătmar, Ugocea 348,50 fl. Iezi de dijmă 4,40 fl. Miei tretinali din pert. Baia Mare, Dorolț 6,25 fl. Mici alodiali 14,75 fl Oi de strungă din Maramureș 33,60 fl. Pieile de jder a 60 d. 141,60 fl. Ceară 21,— fl. Ceiși din Maramureș 4,48 fl. Găini venite cu dijmele din corn. S. Mare ș i Ugocea 98,76 fl. Găinile de Crăciun din Bocicoi 25 1,— fl. Vite vîndute în tîrg 165,75 fl. Vite de tăiat venite din sate 139,65 fl. Stupi din Maramureș 3,— fl. Drojdie de vin 97,25 fi. Porci 3,— fl. Ouăle de Paști venite din Bocicoi 2,96 fl. Fîn 26,50 fl. Lîni, 425 Total 1112,45 fl. 1576—1577 : Găinile de dijmă 160,24 fl. Porci de dijmă 9,- fl. Porci alodiali 40,38 fl. Pește din balta Ardudului 12,— fl. Drojdie 64,25 fl. Miei de dijmă 384.75 fl. Miei alodiali 16,— fl. Vite 113,05 fl. Brînză de tretină și strungă 6,25 fl. Fîn din Săsar 4,— fl. Total 809,92 fl. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 547 în socotelile anilor 1569—1571 mai apar sub titlul vînzării însemnate cantități de victualii pentru căpitanul suprem. în 1569—1570 de 404,23 fl., în 1570—1571 pentru căpitanul suprem și pentru „familia“ sa, dar și pentru alții (comisari, poște) în total de 692,46 fl. Se explică însă că e vorba de victualii rînduite de cameră, care ieșite au fost calculate în bani la socoteală. în 1570—1571 ele apar încă odată la ieșitele bănești. Să privim acum listele de vînzări. Vînzările nu numai că sînt mici, dar nici nu sînt toate vînzări propriu-zise. Și apoi ele se fac mai puțin din producția proprie, se fac mai mult din prestații. Chiar cele alodiale provin în parte din prestații. Vînzările de drojdie de fapt țin mai mult de venitul crîșmăritului. Mieii de dijmă vînduți, care reprezintă sume mai însemnate, sînt mieii veniți de pe o arie largă a dijmei vînduți de dijmuitori pe loc, mai obișnuit celor care i-au dat, din cauza depărtării și din motive practice a administrării dijmei. Același lucru se întîmplă și cu găinile intrate cu prilejul dijmei din semănături. Oile vîndute sînt mai adesea oile de strungă venite de la români. Vînzările de oi, miei din alodii reprezintă sume mici. Doar în 1569—1570 se înregistrează o vînzare mai mare de miei, separată de a celor de dijmă, de 51,93 fl., dar nu se precizează despre ce miei e vorba. Cel puțin o parte au venit desigur tot din prestații, căci cifra cea mai ridicată a vînzării precizate ca fiind din miei alodiali e doar de 16 fl. Se mai vînd piei de oaie sau de miel și lînă, dar nu de sume mari și nici numai din alodial. Fînul vîndut e alodial. Dar nici vînzările de fîn nu sînt totdeauna vînzări-propriu-zise. Fînul înscris ca vîndut cu 143 fl. în 1570—1571, de pildă, a fost dat aproape tot în stipendiul ostașilor nemți, e contabilizat numai în valoarea lui în bani. în 1571 —1572 iarăși aproape jumătate din fînul vîndut a fost dat de fapt ostașilor în solda lor. Vînzări de fîn apoi nu apar în fiecare an. Porci nu se vînd în fiecare an. Vînzările de porci nici ele nu sînt totdeauna vînzări. Și desigur se vindea mai mult din prestații decît din alodial. Porcii înregistrați ca vînduți în 1569—1570 au fost dați în suma înscrisă căpitanilor, poate în contul soldei lor. Cei înregistrați în 1572— 1573 sînt vînduți cu adevărat, dar și din aceștia 8 sînt dijma din Maramureș vîndută pe loc. Vînzările de vite sînt mai frecvente, dar nici ele nu reprezintă sume mari. Vînzările, iarăși, uneori nu par să fie vînzări. în 1569—1570, de pildă, 36 boi vînduți cu 180 fl. sînt înregistrați ca vînduți căpitanului Raminger, poate pentru aprovizionarea oastei, în contul soldei. în cei doi ani următori sumele sînt mici. în 1570—1571 s-au vîndut doar de 11,29 fl., anume un june cu piciorul rupt, 2 junei bolnavi, iar 2 boi s-au dat în salar. în 1571 —1572 s-au vîndut de 21,43 fl. în 1573—1574 apare o vînzare mai mare, în total de 305,40 fl. Dar această vînzare e excepțională, în acest an au intrat în socoteli vitele lui Anton Szekely rămase în Cegheld, anume 45 de capete. Mai ales acestea s-au vîndut. Și s-au mai vîndut vitele venite din pertinențele Ardusatului, Ardudului, Beltiugului, Dorolțului, vitele venite ca daturi de la români. în 1576—1577 s-au vîndut de 113,05 fl. 548 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Vitele vîndute sînt alodiale și din prestații. Se vînd obișnuit vitele de tăiat sau tretinale. La unele se precizează dacă sînt alodiale sau din prestații, la altele nu. Dar și cele alodiale pot să-și aibă în parte originea în prestații. Pieile de vită vîndute reprezintă sume mici. Cea mai ridicată e de 17,60 fl. Cui se vinde ? Drojdia se vinde chelarului domeniului și făcătorilor de rachiu din Satu-Mare și Mintiu. Mieii, în 1569—1570, din 253 vînduți 195 s-au vîndut dregătorului (?) Mihail Veres, 15 s-au vîndut în sat în Domănești, 43 măcelarilor din Satu Mare. Pieile de oaie și de miel se vînd obișnuit cizmarilor din Satu-Mare și Mintiu. 425 de lîni în 1573—1574 s-au vîndut lui Sebastian Pathay din Satu-Mare. Fînul vîndut se vinde în satele sau în tîrgurile domeniului. Porci numai în 1572—1573 apar 96 vînduți cu 161,15 fl. în tîrgul din Ardud. în alte cazuri nu se mai spune cui s-au vîndut. Vîn-zarea mai mare de vite din 1573—1574, s-a făcut măcelarilor din Baia-Mare, Satu-Mare, Beltiug. Dar iată precizările la vînzarea, mai obișnuită* din 1571 —1572, în valoare de 21,43 fl. Din alodiatura Dorolțului s-au vîn-dut 3 vaci sterpe cu 8,28 fl., s-au tăiat acolo 4 vaci, 1 vițel, 1 bou, 1 taur, bolnavi, orbi și de nici o valoare, vînzîndu-se carnea cu 8,49 fl. Un bou orb, devenit inutil, de la casa de bucate, s-a vîndut unui măcelar din Satu-Mare cu 4,66 fl. în 1576—1577, cînd vînzarea e ceva mai mare, s-au vîndut boi, junei, vaci, din alodiul Ardusatului, dar și vite din prestațiile satelor, printre care și cinci boi tretinali. S-au vîndut două vaci rele măcelarilor din Satu-Mare. Vînzările de sare din 1569—1570 s-au făcut în Levoca și Cașovia. Vînzările propriu-zise sînt deci foarte reduse în raport cu veniturile marelui domeniu, sînt intermitente, inconstante, au prea puțin caracterul unei producții directe pentru piață. Se vinde mai mult din nevoi administrative. Se vînd dijmele mai greu de administrat, se vînd veniturile în natură ale domeniului Bocicoi din Maramureș. Se vinde din nevoi momentane. Se vînd vite rele, nu vite bune cum cere o producție pentru piață. Piața însăși se restrînge la piața proprie, la tîrgurile și satele domeniului. Vînzarea în tîrguri e și ea mică, prea puțin poate afecta piața orășenească. Ce cumpărături face în schimb marele domeniu ? înregistrările socotelilor sînt nu mai puțin instructive. Față de vînzări ar fi suficient să invocăm ieșitele mari, de multe mii, pentru carne și vin. Dar să vedem celelalte cumpărături. Să le cuprindem iarăși în liste. 1569—1570 : Fier 305,60 fl. Șindrila 134 — fl. Hamei 152,— fl. Pietre de moară 71,40 fl. Hîrtie 18,70 fl. Carne de vită pt. masa provizorului 44,49 fl. Condimente 48,11 fl. Sare 121,89 fl. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 549 Cumpărături mărunte 70,01 fl. Oi pentru alodiatură, 59 pe bani 29,50 fl. Oi cumpărate pe grîu, 367 Cuie, de șindrilă 40 000, de laturi 6 000 ISO? fl. Luminări pentru crîșmari 4,— fl. Total 1179,70 fl. 1570—1572 : Șindrilă 32,— fl. Fier 61,79 fl. Cuie 42,67 fl. Hamei 200,— fl. Pietre de moară 45,81 fl. Hîrtie 21,80 fl. Carne de vită pt. masa provizorului 60,55 fl. Condimente 35,71 fl. Seu 84,68 fl. Cărămidă 12,70 fl. Căldare mare de aramă pt. bere 180,— fl. Pînză 13,73 fl. Cumpărături diverse Smoală, 4V2 maji 38,87 fl. Total 830,31 fl. 1572—1573 : Un porc bine îngrășat pt. casa de arme 4,— fl. Fier pt. casa de arme 36,50 fl. Seu dc la măcelari, 42V2 măji 136,81 fl. Hamei polonez 70,10 fl. Hîrtie 24,50 fl. Cînepă 15.22 fl. Pînză Cuie, 400 2,39 fl. ? Total 289,52 fl. 1573—1574 : Hamei ipolonez de la Bardijov, 10 găl. 5,- fl. Sare, 1000 bolovani, din Jibou 50,— fl. Smoală neagră din Bardijov 70,— fl. Hîrtie, din tîrgul Satu-Mare 15,95 fl. Cumpănă 90 fl. Cuie de lațuri, 926 1,38 fl. 62 laminae ferri, din tîrgul Dorolțului 8,68 fl. Pînză, 110 coți de la tîrgul din Satu-Mare 4,40 fl. Cerc de fier pentru buți 1,- fl. Pietre de moară, 2, din Țicău 8,- fl. Șindrilă, 25.000 30,— fl. 3 cai pentru casa dc bucate 30,— fl. 550 IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Seu, 572 măji de la măcelarii clin S. Mare și Mintiu ? Total 225,31 fl. 1576—1577 : Fier 33— fl. Șindrilă 34 — fl. Seu, 1272 măji pt. casa dc bucate 37,50 fl. Pînză pentru casa de arme, 60 coți 2,11 fl. Pietre de moară și legături, cu lucrul 48,— fl. 2 cai pentru casa de bucate 32 — fl. Pentru un negustor din Cașovia, restanță 50,— fl. Hîrtie 20 — fl. Sare, 450 pietre, din Cărei și din Dej Total 256,61 fl. Cumpărăturile sînt și mai mici decît vînzările, indicînd cît de puțin are nevoie domeniul de piață. Micile omisiuni din listă nu schimbă situația. Sînt în schimb, cum am văzut, mari de tot sumele date pentru carnea necesară oastei. Dar ceea ce ne interesează cu deosebire, ce produse agricole vinde sau cumpără marele domeniu ? Iiată ce vânzări se înregistrează : 1569—1570 Grîu de la mori, 113J/2 găl. 62,70 fl. 1570—1571 Grîu din dijme 284 găl. și 70 clăi 186,69 fl. Ovăzul perceput din Maramureș, 48 găl. 12,— fl. Paie vîndute în Zalău 2,— fl. 1571 —1572 Grîu de la mori, 329 găl. 324,16 fl. Făină de la moara din Mintiu 16 găl. Mei, 217-2 găl. 8,60 fl. 1572—1573 Grîu de la mori, 72V2 găl. 58,51 fl. 1573—1574 Grîu de la mori, 473T găl. 51,18 fl. Ovăz, 86V2 găl. 20,50 fl. 1576—1577 Nimic — Total 726,34 fl. Vînzările pe șase ani se cifrează doar la 726,34 fl., o sumă neînsemnată în raport cu cifrele de venituri și cheltuieli ale marelui domeniu. Mai mult, aceste vînzări mai au nevoie și de comentarii. în 1569—1570 la vînzări a fost socotit și grîul de 4 fl. dat în salar grădinarului. în socoteala vînzărilor la 1570—1571 au intrat și 205 găl. grînele de dijmă din Livada, vîndute pe loc sau poate răscumpărate de coloni. 70 de clăi de dijmă, socotite în 20 fl., au fost avansate pentru vin. 8 gălete, socotite în 4,80 fl. au fost date în salarii. Ovăzul din Maramureș s-a vîndut pe loc pentru că nu s-a putut aduce — spune textul. Era prea departe. în 1573—1574, 70 de gălete de ovăz au fost vîndute perceptorilor aurului și argintului veniți. E mai curînd o aprovizionare a lor socotită în bani. Vînzările propriu-zise DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 551 deci sînt și mai reduse. Vînzările, puține cîte s-au făcut, s-au făcut de la mori, din dijme, nu din producția alodială. Vînzările se fac desigur mai mult pe loc, colonilor proprii. Nu se arată deci semnele producției de grîne direct pentru piață. Prisosurile sînt întîmplătoare, vîndute mai mult din alte nevoi decît ale pieței și mai curînd pe piața proprie. Oriunde s-ar vinde însă, cantitățile lor nu pot afecta decît în proporții neînsemnate piața. Ce cumpărături de produse agricole se fac ? 1569—1570: Orz, 734 găl. 150— fl. Ovăz, 342 găl. 74,60 fl. Ovăz, 36 găl. ? Cînepă, 61 kythae 2,39 fl. 1570—1572 : Orz, 1532 găl. 417,10 fl. Ovăz, 338V2 gal. 84,56 fl. Pt. semănat mei 6 găl., mazăre 3 găl., linte 3 găl., sămînță de in 1 găl. 7,— fl. 1572—1573 : Orz, 623 găl. 204,80 fl. Mazăre, linte, mei 3,50 fl. Cînepă, 4 măji 15,22 fl. 1573—1574 : Orz, 554^2 gal. 146,50 fl. Mei, IV2 găl. 1,- fi. 1576—1577 : Pt. cumpărat grîu 760,— fl. Pt. cumpărat orz 309,15 fl. Pt. cumpărat ovăz 115,70 fl. Total 2291,52 fl. Cumpărăturile nici ele nu sînt mari. Sînt însă sensibil mai mari decît vînzările. Chiar dacă facem abstracție de cumpărăturile mari din 1576— 1577. Grîu, ce-i drept, obișnuit nu se cumpără, dar se cumpără în schimb mult orz, ovăz, valorile lor depășind evident pe ale grîului vîndut. Cumpărăturile mari de grîu din 1576—1577 se explică prin reducerea ariei dijmelor. S-au cumpărat, după înregistrările anului, nu mai puține de 1521 de clăi (a 32 snopi) și 10 snopi plus 1412 gălete de grîu în grăunțe. Orzul cumpărat în acest an se cifrează la 9OOV2 gălete, ovăzul la 578^2 găl. Grîul în grăunte s-a cumpărat de la trei nume din Keortwelyes, Feny, Petreu și Resighea. Au vîndut probabil nu numai din producție proprie, ci și grîu strîns pentru vînzare. Orzul, ovăzul se cumpără din tîrguri, din sate, din tîrgurile care se țin. Se cumpără mult de la tîrgoveții din Debrețin, dar și de la supușii proprii. Cumpărăturile nu se arată a fi de pe alte domenii feudale, vin desigur din producția de marfă a tîrgoveților, țăranilor. Chiar cînd se spune că s-a cumpărat de pe domeniul Ecsed de pildă, s-a cumpărat desigur de la supuși, nu din producția proprie a domeniului. Orzul se cumpără mai ales pentru bere, ovăzul pentru cai, pentru oaste. în privința produselor agricole, marele domeniu se arată deci mai mult debitor decît creditor pieței. 36 - c. 401 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Domeniul e debitor pieței apoi prin cumpărăturile mari de vin. Cumpără an de an de sume mari : 1569—1570 : 352 buți (2600 vedre de Cașovia) Pe grîu și pe făină 30 de buți 3557,72 fl. 1570—1572 : 355 buți (3750 v. de Cașovia) 4317,74 fl. Grîu distribuit pt. vin 47172 găl. 1572—1573 : Vin cumpărat de la coloni 161,43 fl. Grîu pt. cumpărat vin 191 găl. 1573—1574 : Vin cumpărat de la coloni 10,— fl. Pt. 6 buți de vin din Tăuți 2-672 găl. de grîu 1576—1577 : Bani dați pt. cumpărat vin 1150,50 fl. Vin cumpărat, 131 buți și 23 butoaie Vinuri de Baia-Mare cumpărate și rînduite de cameră 208 buți și 3 butoaie Vinuri cuprinse 18 buți și 21 butoaie Scăderile în cumpărăturile de vin s-au produs prin rînduirea cantităților mari de vin de pe domeniul Muncaci și din Sarospatak. Cu ce prețuri se cumpără vinul ? Prețurile de cumpărare a vinului sînt variabile după timpul și condițiile cumpărării și, firește, după calitatea vinului. Vinul se cumpără mai ieftin toamna și mai scump primăvara și vara. In 1569—1570, de pildă, socotit în vedre de Cașovia de 32 pinte, toamna s-au făcut astfel de cumpărături : 450 vedre 400,— 1 11372 vedre 112— 1 13 vedre 8i 6672 vedre 50,65 1 70 vedre 54,— 1 1443/4 vedre 129,78 J 8573/4 vedre 754,43 fl. Prețul de cumpărare toamna e deci sub 1 fl. vadra de Cașovia. în schimb spre sfîrșitul listei se înregistrează astfel de cumpărături : 13 vedre 28 fl. 7 1 vedre 185 fl. 106 vedre 206 fl. 54 vedre 151 fl. 98 vedre 175 fl 130 vedre 345 fl. 150 vedre 250 fl. 22V2 vedre 78 fi. Total 645 vedre 1418 fi. Prețurile s-au ridicat la peste 2 fl. vadra. La o cumpărătură făcută în Livada, de 953/4 vedre de Cașovia, se și notează că s-a cumpărat cu atîta vinul în aprilie fiind mai scump. Și mai scump e vara. în iunie și iulie s-a plătit 2,59 și 2,69 fl. vadra de Cașovia. Iar Ia 1 sept. 24 de vedre s-au cumpărat cu 3,25 fl. vadra. Totalizarea cumpărăturilor din prima parte DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 553 a listei dă pentru 1716 vedre de Cașovia 1735,50 fl., a celor din a doua parte pentru aproximativ 890 vedre 1822,22 fl. Vinul se cumpăra deci mai ales toamna după cules, cînd era mult mai ieftin. în 1569—1570 din 352 buți cumpărate, 235 au fost cumpărate toamna pînă la sfîrșitul anului. Cumpărăturile din 1570—1572 dau o medie de 1,42 fl. de vadra de Cașovia. Dar prezintă, iarăși, variații însemnare, între 50 d. și 2,33 fl. vadra. Două buți au fost cumpărate de la Tokaj, una cu 2,43 fl. vadra, cealaltă cu 4,92 fl. vadra. Vinul cumpărat din Cașovia a costat 3,43 fl. vadra. Acestea însă sînt cumpărături în cantități mici, de vinuri alese. Cumpărăturile din 1576—1577 variază între 1,20—2 fl. vadra. De unde și de la cine se cumpără ? Se înregistrează adesea locul. Astfel în 1569—1570 s-au cumpărat din: bufii vedre preț Baia Mare 21 300 371— fl. Zalău 51 450 400.— fl. Tășnad 55 291 333,75 fl. Livada 51 3043A 360,72 fl. Seini 37 281 479,40 fl. Chiribiș 28 1443/4 129,78 fl. Sălacea 15 70 54,- fl. Dobra 9 6972 106,17 fl. Beltiug 10 52 82,— fl. Satu Mare 13 98 175— fl. Orașu Nou 11 6672 50,65 fl. Restul sînt cifre mici. în 1570—1572 cumpărăturile s-au făcut în genere din aceleași locuri: Baia Mare, Tășnad, Zalău, Seini, Chiribiș, Dobra, Orașu-Nou, Tăuți, Săsar. Mai mult s-a cumpărat însă de la Baia-Mare, anume 222 de buți, cuprin-zînd peste 2750 de vedre, la prețul de 3403,60 fl. Mai bine de două treimi clin vinul cumpărat astfel în acest an s-a cumpărat de acolo. Tot de acolo s-a cumpărat mai mult și în alți ani. în 1573—1574 s-au cumpărat 124 de buți, în 1576—1577 iarăși 96 buți și 34 butoaie. Deci nu orașul e cumpărător dc vin al domeniului, ci, invers, domeniul e cumpărătorul orașului, în acest caz nu domeniul e producător de marfă agricolă pentru oraș, ci, invers, orașul pentru domeniu. Același lucru e adevărat și pentru tîrguri. Și nu mai puțin pentru satele producătoare de vin. Disponibilitățile lor pentru vînzare se arată însemnate. Dacă registrele de dijme le indică pe scară largă posibilitatea, cifrele vînzărilor le indică concret. Socotelile înregistrează destul de obișnuit și numele celor de la care s-a cumpărat. în 1569—1570, la o cumpărătură de 17 buți din Seini, se spune doar că e de la supuși (a subditis). Dar se fac și înregistrări individuale, cu numele. De Ia unii s-a cumpărat cîte una, două buți. De la Grigore Zabo din Seini s-au cumpărat însă 17 buți cu 290 fl. și tot prin el s-au cumpărat alte 8 din Medișa. De la un locuitor din Beltiug, s-au cumpărat 4 bați cu 48 fl.. de Ia. unul din Satu-Mare 13 buți cu 175 fl. De la 554 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Volfgang Zylagy s-au cumpărat 6 buți cu 345 fl., de la Nicolae Zelemery 4 cu 78 fl., de la Valentin Salgay 9 cu 54 fl., de la văd. lui loan Literatus una cu 25 fl., de la văd. lui Ambrosius Literatus 4 cu 48 fl. etc. Vînzătorii poate nu vînd totdeauna numai din producția proprie, poate fac și negustorie cu vin. Vînzările în tot cazul sînt indicii pentru disponibilitățile individuale de marfă. Unele din nume apar și în aparatul domenial. Cumpărăturile se fac mai obișnuit în cadrul propriului domeniu de la proprii supuși, de la care se puteau face desigur mai avantajos. Nu întîlnim înregistrări din care să reiasă precis că vinurile s-au cumpărat de pe vreun alt domeniu feudal din producția lui proprie. Cumpărăturile se fac din producția de marfă a tîrgoveților sau țăranilor. Sînt obișnuite cuprinderile de vin, cumpărăturile pe grîu, făină, achizițiile prin avansări de bani și de grîne. Sistemul e cunoscut : se cuprinde sau se tocmește vin mult înainte de cules pe bani, grîne avansate. Se tocmește cînd nevoia e mai mare și grîul e mai scump pentru a achiziționa mustul sau vinul la cules, cînd e ieftin. Se achiziționează și prin convertiri de sarcini în dat de vin. în ce condiții se fac acestea, ne-o arată și înregistrările, ne-o indică în parte și cercetarea din 1575 extrasă în acest capitol, în 1569—1570, din Livada s-au achiziționat prin distribuire de grîu și făină 21 de buți cuprinzînd 73 vedre. Fostul provizor Valentin Salgaj cumpărase, distribuindu-și grîul său, din Seini, 9 buți de vin cuprinzînd 50 de vedre și socotit în 54 fl., bani care i se restituie. în 1570—1572 s-au distribuit pentru vin 47112 gălete de grîu, anume 16 s-au dat la mîna judelui din Tăuți, 286 dregătorului clin Livada, 169' 2 dregătorului din Beltiug și Dobra. în 1572—1573 pentru cumpărături de vin au ieșit 191 găl. în 1573—1574 pentru 6 buți din Tăuți s-au dat 26V2 găl. de grîu. Tocmeala, prețurile sînt adesea impuse, abuzive. Crîșmăritul, care se înscrie cu sume atît de importante în socoteli, se face în genere cu vin și mai puțin cu alte băuturi. Se face desigur și cu vinuri din producția proprie. Se face însă covîrșitor cu vin achiziționat ; și din dijme, none, daturi, dar mai ales din cumpărături. Se cumpără pentru aceasta desigur vin mai ieftin. Cu ce cîștig se crîșmărește ? în 1569—1570 s-au crîșmărit 523 de buți, conținînd 3798 de vedre vieneze cu 11.998,17 fl. și s-au cumpărat 352 de buți cuprinzînd 2600 vedre de Cașovia cu 3557,72 fl. Calculînd după numărul buților, în medie o bute s-a crîșmărit cu 22,94 fl. și s-a cumpărat cu 10,11 fl. în acest caz crîșmăritul ar fi adus un cîștig mai mare decît a fost suma de cumpărare, anume de 126,90%. Calculînd după numărul vedrelor, văzînd că unitățile de calcul, vadra de Cașovia și cea vieneză aci nu se deoisebesc în conținut — și una și alta sînt calculate la 32 de pinte — rezultă că în medie o vadră s-a crîșmărit cu 3,16 fl. și s-a cumpărat cu 1,37 fl. realizîndu-se un cîștig de 130,66%, deci aproximativ același. Firește, luate cazurile separat, proporția cîștigului e foarte variată, în același an, două buți de vin cumpărate de la Satu Mare cu 112,50 fl. au fost crîșmărite cu 143,37 fl., aducînd un cîștig de 30,87 fl., adică de 27,5%. Alte cinci buți cumpărate cu 295 fl. au fost crîșmărite cu 330,24 fl., aducînd un cîștig de 35,24 fl., deci numai de 12%. DOMENIUL SATU-MARE 1569—1592 555 în 1570—1571 s-au crîșmărit 345 de buți, în 1571 —1572 alte 249 de buți, în cei doi ani în total 594 de buți, cuprinzînd 162.753 pinte, cu 14.332,84 fl. în 1570—1572 s-au cumpărat 355 de buți cuprinzînd 3750 vedre de Cașovia cu 4317,74 fl. Calculînd după numărul buților, în cei doi ani, în medie butea s-a cumpărat cu 12,16 fl. și s-a vîndut cu 24,13 fl., indicînd un cîștig de 98,4%. Sau calculînd după vedre, vadra s-a cumpărat cu 1,15 fl. și s-a vîndut cu 2,82 fl., indicînd un cîștig de 145,2%. Adăugarea sumei cu care s-a vîndut drojdia nu schimbă sensibil raporturile. Corespondențele desigur nu sînt exacte, calculele însă pot fi un indiciu pentru cîștigul posibil al crîșmăritului aici. Cîștigul se arată excepțional de ridicat. Numai o consumație mare, militară, putea face posibile asemenea sume de venit și asemenea procente de cîștig. Cantitățile cele mai mari s-au crîșmărit în Satu-Mare și Mintiu. în trei ani, în Satu-Mare s-au crîșmărit 398 de buți, în Mintiu 96, în total deci 494 de buți din 1117 cîte s-au crîșmărit pe domeniu. Aproape jumătate se crîșmărea aci. încercînd un raport la 1576—1577, un total de 574 vedre vieneze au fost cumpărate în medie cu 1,83 fl., iar cele 1578 de vedre vieneze s-au crîșmărit în medie cu 3,46 fl. vadra. Din calcul ar reieși un cîștig de 89,1%. Cîștigul se arată tot ridicat, dar și o oaste de mercenari însemnată e mereu prezentă. O arată suma mereu ridicată ieșită pentru carnea oastei. Și acum 71 de buți din cele 188 crîșmărite s-au crîșmărit în Satu-Mare și Mintiu. Solda în bani se recupera în bună parte prin crîșmărit. în crîșmăritul de aci nu apare nicicînd rachiul. Apar doar berea și miedul sau mursa, dar în cantități mici și neregulat. în 1569—1570 s-a dat pentru crîșmărit voievodului Lazăr o bute de 7 vedre vieneze de mied, în 1571 s-au crîșmărit 167 de butoaie cuprinzînd 7423/4 vedre vieneze de bere a 64 d., în total cu 475,36 fl. Din ea s-a repartizat și satelor românești ale voievozilor Lazăr și Costea, precum și în Oaș. Un butoi s-a dat secerătorilor și cosașilor din Dorolț ai împăratului. S-au crîșmărit și 3 buți de mied cu 54,40 fl. date în Tătărești, Rătești și Homorodul de Sus. în 1573—1574 s-au crîșmărit în Oaș o bute de bere cu mursă? (Cereuisia Mellita) cu 16,80 fl. în 1576—1577 s-au crîșmărit IOV2 vedre vieneze de mursă. Crîșmăritul se face după sistemul obișnuit, cunoscut și din alte părți. Domeniul impune anumite cantități de vin supușilor, un anumit număr de buți de vin, repartizate pe tîrguri și sate, pe care ei trebuie să le crîșmă-rească servindu-i prețul. Excepție fac Satu-Mare și Mintiu, unde crîșmărea domeniul însuși, cum am văzut, prin crîșmari plătiți. Și aci domeniul își rezervă dreptul de crîșmărit pentru sine pe 9 luni ale anului. Pe marele domeniu, chiar dacă nu prevalează decît prin crîșmărit, se practică în aproape egală măsură cu cea în natură o economie bănească. El produce totuși puțin pentru vînzare, e departe de a putea influența mai sensibil piața, care e satisfăcută în genere de producția țărănească din tîrguri și sate. Veniturile sale în produse și producția proprie sînt absorbite în genere în cadrele proprii. Producția alodială de grîne abia este sau nici nu este suficientă pentru semănături și consumația domenială, fără socotirea garnizoanei. De pildă, în 1569—1570 semănăturile și consuma- 556 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA ția de grîu și de făină egalează chiar și așa producția alodială, iar în 1570—1571 o depășesc sensibil (producția alodială calculată 2031 găl., consumație și semănături 23183/4 găl.). El trebuie să producă mai mult pentru propriile nevoi. La acestea se adaugă nevoile militare. Cetatea Satu-Mare face acum funcție de cetate de margine. Ea se găsește într-o zonă de invazie turcească, e important sprijin militar în luptele cu turcii. Dar mai e și o cetate cheie în stăpînirea Ungariei pentru imperiali, pentru păstrarea coroanei regale. Trebuie să răspundă sarcinilor militare care-i incumbă. Ea trebuie înzestrată cu o puternică garnizoană, cu o însemnată oaste de pază. Iar pentru întreținerea oastei trebuie să țină o mare magazie de bucate, să o încarce mereu cu provizii, cu rezerve însemnate. Trebuie să întrunească mai multe domenii într-un mare conglomerat economic, de dimensiuni neobișnuite. Și nici producția și veniturile acestui conglomerat nu sînt suficiente ; e nevoie de cumularea dijmelor și altor venituri de pe o arie largă, cuprinzînd comitate întregi, depășind mult veniturile marelui domeniu. Astfel proviziile mari pentru oaste vin mai ales din cercul larg al dijmelor din grîne și din vin, sumele mari pentru carnea soldaților mai ales din crîșmărit. Angajarea, strîngerea dijmelor de pe arii largi pentru nevoile militare silește desigur pe nobilul lipsit de ele să producă însuși mai mult pentru a le suplini lipsa. Nevoile militare stimulează astfel producția proprie mai mult indirect, prin nevoile proprii astfel sporite, decît direct prin posibilitățile de valorificare, mai mult prin această nevoie de suplinire pentru propriile trebuințe mereu în creștere, decît prin zelul producției pentru piață. Mai mult, marele domeniu, în funcția sa de acum, trebuie să răspundă și exigențelor unor înalți demnitari, militari sau civili, să constituie și un izvor de gratificații, de întreținere a unei puteri politice. El este un izvor de venituri pentru un întreg aparat militar sau economic, pentru comandanți, provizori, feluriți subalterni. Vînd mai mult poate aceștia decît domeniul, din salariile, din economiile lor, din ceea ce pot sustrage. Mai ales pe un asemenea domeniu mare al cărui stăpîn e absent, departe și fără posibilități directe de control. Dar acestea nu adaugă, ci scad activitatea comercială a domeniului. Real pentru el c ceea ce s-a înregistrat. Producția proprie a domeniului e redusă încă, nu se ridică la veniturile din prestații, dar nu e neînsemnată și e în progres, explicînd creșterile în prestațiile iobăgești și deplasările în raporturile dintre ele. XXIII. DOMENIUL BOCICOIU LA 1575 Domeniul Bocicoiu din Maramureș la 1566, cînd era atașat domeniului Chioar, am văzut, cuprindea opt sate1. La 1575 el nu mai cuprinde decît șase sate, din care azi trei, Bocicoiu-Mare (Bochko), Lunca la Tisa (Lonka) și Crăcești (Karachonffalwa), sînt pe teritoriul nostru și două, cu numele înscrise în urbariu Raho și Koros Mezeo, în U.R.S S. 2. Domeniul a fost înainte al familiei Dragfy, de la care a ajuns în mîi-nile fiscului. Acesta, în 1572, l-a zălogit lui Mihail Bydy pentru 5600 fl3. La data întocmirii urbariului e iarăși în stăpînirea fiscului, adică a împăratului. In Bocicoiu, sub titlul Integrae sessiones sînt înscrise 54 de nume, dar mai multe din ele sînt legate prin acolade, indicînd conviețuirile pe aceeași sesie și reducînd astfel sesiile întregi la 30. Sub titlul Mediae sessiones e înscris unul, sub cel de Inquilini domos habentes 7 nume, sub cel de Inqui-lini in aliis domibus habitantes 6 nume. în Lunca sesiile întregi sînt 10 (cuprinzînd 31 nume), cu jumătate sesie sînt 2, inquilini locuind în casele altora 5. In Crăcești sesii întregi sînt 8 (cuprinzînd 12 nume) și 2 jumătăți de sesie. în Raho și Koros Mezeo împreună apar 11 sesii întregi (cuprinzînd 15 nume) și 1 inquilinus. Obligațiile feudale înscrise ale colonilor sînt : Censul. Cei din Bocicoiu sînt datori să dea anual Censum peamarium Regiam dicam ut ipsi vocant de două ori pe an, la Sîngeorz 12 fl., la Sînmihai 12 fl., în total deci 24 fl. Scăzînd scutirile, plătesc probabil 1 fl. de sesia întreagă pe an. Lunca plătește 6 + 6 fl., Crăcești 2 + 2 fl., la aceleași două termene. în Crăcești plătesc prin urmare mai puțin de 1 fl. de sesia întreagă, abia jumătate. 1 Vezi capitolul asupra domeniului Chioar. 2 Conscripția Bonorum in Comitatu Maramaros existentium Magnifica Michaeli Bydy assignatorum. Die 17 Mensis Januarii Anno domini 1575. Orig. Arhiva Statului Budapesta, U.et C., fasc. 107, nr. 1. Fotocopie în Arh. Ist. a Filialei Acad, din Cluj. 3 Belay Vilmos. Maramaros megye târsadalma es nemzetisegei, Budapesta, 1943. p. 53. 558 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA La daruri, care sînt înscrise sub titlul censului, e generală pielea de jder. în Bocicoiu fiecare colon cu sesie întreagă trebuie să dea de Crăciun două piei de jder (pelles mardurinas). Dacă nu pot da piele de jder, dau tot atîtea piei de vulpe sau de fiecare piele 50 de dinari. In Lunca, colonul cu sesie întreagă dă de asemenea două piei de jder. în Crăcești numai una. Mai dau și alte daruri. La Bocicoiu fiecare colon cu sesie întreagă la Crăciun dă două modii de ovăz, cu măsura locului, iar cei cu jumătate sesie unul. Dacă nu are ovăz, dă 6 d. de măsură. Tot la Crăciun, fiecare colon trebuie să dea doi colaci (Binas thor-tas) sau în locul lor 4 dinari ; de asemenea o găină. La Paști iarăși doi colaci sau 4 dinari și 10 ouă. A treia parte din acestea, la amîndouă termenele, se lasă judelui. La Lunca nu mai sînt înscrise aceste daturi, dar ele poate sînt aceleași. La Crăcești însă textul spune că dau de Crăciun de fiecare sesie întreagă cîte 2 colaci sau 4 dinari, dar nu dau nici ovăz, nici găini. La sfîrșitul urbariului se mai adaugă că preoții românilor trebuie să dea dregătorului cîte un pumn de luminări de ceară și un coș 4. Din semănăturile lor nu dau nici none, nici dijme. Apare în schimb datul din oi, miei. Din miei de asemenea nu dau nici nonă nici dijmă — spune textul la Bocicoiu. Extranei care-și aduc oile în hotarul de aci însă sînt datori să dea de fiecare turmă de oi (grege Ouium) un miel de un an, iar de colibele (a tabernaculis singulis vel Oui-libus) la care se mulg deodată două, trei sau patru oi, trebuie să dea cîte un caș. Dacă extranei își aduc oile la pășune pe hotarul lui fără știrea provizorului sau dregătorului (prouisoris vel officialis) și sînt găsite aci. de fiecare turmă se iau drept gloabă 12 oi, din care a treia parte revine juzi-lor sau celor care le-au mînat (din oprit). Cel care nu-și mărturisește drept numărul oilor sale, ci își tăgăduiește o parte, i se ia gloabă tot 12 oi. Extranei care își pasc oile toamna în pădurile satului, obișnuiesc să dea de fiecare turmă de oi, după mărimea ei, cîte un burduf mic de brînză făcut din piei de ied sau un caș 5. Aceleași texte apar și la Lunca. Obiceiurile sînt aceleași și în Crăcești. O singură schimbare în text : dacă (streinii) își pasc oile, cu învoirea dregătorului, de la Rusalii pînă la Sî-ntămăria mică (8 septembrie) în pădurea satului, sau de la Sîntămăria mică pînă în toamnă, trebuie să dea din nou cîte un burduf mic de brînză (Bronsae vtrem) sau un caș de turmă. Datul din porci e mai larg precizat iarăși la Bocicoiu și Lunca. De fiecare turmă de porci de pajiște (de singulo grege porcorum cespitalium) peste zece, oricît ar fi de mare, se dă un porc. Sub numărul de zece, porcii mai mari se răscumpără cu cîte 4 dinari, mai mici cu cîte 2. Au pădure producătoare de ghindă — se spune la Bocicoiu — din care locuitorii satu- 4 „Plebani vero valachorum officiali tenentur dare vnum Manipulam Candellarum Caerearum. ct Canistrum vnum“. 5 „...singulas vtres paruas, de pellibus hedinis confectas Bronsae vel singulum Ca-scum dare“. DOMENIUL BOCICOIU LA 1575 559 Iui odinioară nu erau datori să dea dijmă. Dar de pe timpul lui Gaspar Bekes, care i-a stăpînit, au fost siliți să dea ; răscumpără pe mai mari cu cîte 4 d., pe mai mici cu cîte 2 d. De la streini (extranei) se ia dijmă întreagă (integra decima), și din cei mari și din cei mici, și se răscumpără cu cîte 6 d. De asemenea, de fiecare casă (de singula casa), de fiecare turmă a streinilor se plătesc cîte 4 dinari. Sînt în uz deci simultan amîndouă dijmele, din porcii de la pășune și din porcii de la ghindă. De la pășune se ia un porc de turma de peste zece, oricît ar fi de mare, răscumpărînd pe cei sub zece. Din porcii de la ghindă, de pe vremea lui Gaspar Bekes încoace se ia a zecea. La datul din albine obiceiul e înscris la Bocicoiu și Lunca. Din albine, nici din cele vechi, nici din roi, nu dau nici o dijmă sau nonă, ci numai cine are peste zece stupi trebuie să dea un stup, iar sub zece să-i răscumpere cu cîte 4 dinari. Deci același obicei ca și la datul oilor și al porcilor. Sub titlul Seruitia, la Bocicoiu se spune că trebuie să facă lucrurile de trebuință pe lîngă moară. în timpul dijmuirii mieilor (datului oilor ?) trebuie să iasă cu dijmuitorii la munte înarmați (armatis Manibus). Alte munci nu sînt datori să facă. Totuși mai apare și o altă obligație : în anul în care lunca de fîn nu se cosește, fiindcă la fiecare doi ani rămîne de obicei cîmp de cultură6, fiecare colon de sesie întreagă plătește banii coasei (pecciniam jalcis) 8 d. Mai erau obligați deci și la coasă, pe care în anii cînd nu coseau o răscumpărau cu bani. Cei 8 d. răscumpărau probabil o zi de coasă, care costa acum ceva mai mult. Despre monopolurile senioriale urbariul nu ne informează. Doar ceva ne spune despre mori. La Bocicoiu se spune că e o moară cu o roată pe rîul Zoprocz, din venitul căreia două părți revin stăpînului de pămînt, a treia rămîne morarului. E aci și o moară piuă numită karlo, unde se bat pănură și haine românești (grisej et vestes valachiczy contunduntur). De la colonii împăratului (stăpînul feudal de acum) aci se ia de un suman (Gwba) un dinar, iar de la streini (extranei) doi, din care a treia parte revine morarului. Gloabele sînt înscrise iarăși la Bocicoiu. Pentru vărsare de sînge (effusione Sanguinis) gloaba e 1 fl., arătarea de vînătaie (Ostensio vibicis) 60 d., plîngerea sau pîra (Querela) e 20 d. Cel găsit în furt mic (in jurto par no depraehensus) și în călcare de jurămînt (in periurio) plătește 9 fl. și cinstea Iui (honarque illius) face 2 d. Răscumpărarea limbii (emenda linguae) face 6 fl. Necăsătoritul găsit în adulter (in adulterio) se globește cu 1 fl. Dacă însă un căsătorit e găsit în adulter, cade sub pedeapsă capitală și pierderea bunurilor și lucrurilor. Căsătoriții care nu se iubesc, prin învoiala amîndurora se despart, cel care nu împărtășește dragostea celuilalt depunînd mai înainte 1 fl. Din gloabele de 1 fl. a treia parte o primește judele. La sfîrșit, sub titlul Notandum, se mai adaugă : Dacă vreunul din coloni vrea să se mute sub stăpînirea altcuiva, atunci făcînd cunoscut domnului (stăpînului) său sau dregătorului, depune ;,...quia singulis duobus annis ad Calcaturam mânere solet.. “ 560 IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA un florin, și îngăduința de a pleca nu i-o poate refuza. De asemenea, dacă de pe bunurile împăratului (stăpînul feudal al domeniului) e dusă fata în căsătorie în casa altuia (pe bunurile altui stăpîn), soțul e dator să dea dregătorului o piele de jder sau 50 de dinari. Dacă va fi femeie, soția trebuie să dea piele de vulpe sau 50 de dinari7. Aci avem deci și acum vechiul obicei, dreptul colonului la strămutare. Depunînd un florin stăpînului său sau dregătorului lui, nu i se putea refuza îngăduința de mutare. Teragiul de strămutare aici e deci 1 fl. Posibilitatea fetei sau femeii de a se căsători și pe moșia altui stăpîn trebuie să fie iarăși un obicei mai vechi. în rezumat, și pe acest domeniu censul nu trece de un florin de sesia întreagă, darurile, înscrise la cens, sînt obișnuite și în alte părți. Specific locului e datul pieii de jder. Dijme și none din semănături nu dau ; satele sînt românești sau rutene. Datul din oi, miei e cel obișnuit la români, precum și brînză, cașul care-1 însoțesc. Din porci se ia unul de turmă ca și în alte multe părți, dar apare și dijma porcilor de la ghindă. Albinele se dijmuiesc în același fel ca și oile și porcii. Raporturile nu se deosebesc esențial de cele dinăuntrul Transilvaniei. Și gloabele sînt în genere aceleași, decît cu variațiile lor locale. Deosebirea cea mai importantă e că aci se menține încă dreptul de liberă mutare a iobagului. 7 „Quod si aliquis Colonorum sub dominium Alterius migrare vuit, tune domino suo vel officiali notum faciens deponit florenum vnum, et Licenția abeundi sibi denegări non potest Jttem si in domum alterius, ex Bonis eius Maiestatis virgo in Matrimonium abducitur, Sponsus tenetur officiali dare pellem vnam Mardurinam vel d. 50. Si vero fuerit Mulier sponsa tenetur dare pellem vulpinam vel d. 50“. XXIV. DOMENIUL CLUJ-MANĂȘTUR LA 1580-1594 Domeniul abației de Cluj-Mănăștur după secularizarea din 1556 a ajuns sub diferite stăpîniri. întreg sau împărțit, l-au stăpînit, prin donație sau pe alte căi de achiziționare, Francisc Forgach, episcop de Oradea și cancelar princiar, medicul curții Gheorghe Blandrata și alții. în 1580 domeniul a fost donat de Ștefan sau Chistofor Bathori iezuiților, adică colegiului iezuit din Cluj. Pentru reîntregirea lui, principele Sigismund Bathori a răscumpărat de la posesorii lor satele Chinteni, Tiburcz și Băgar.a x. Acum după luarea în stăpînire a domeniului, s-a întocmit primul lui urbariu inventar1 2, de care ne servim aci pentru reconstituirea raporturilor feudale. Prin hotărîrea dietei din Mediaș, din decembrie 1588, iezuiții au fost alungați din Transilvania și domeniul a fost reluat de principe. Atunci s-a întocmit al doilea urbariu de care ne servim3. Al treilea urbariu s-a întocmit prin 1590, la care s-a adăugat in 1594 și conscripția părții din satul Macău, luată de principe în urma decapitării lui Alecsandru Kendi, ca fiind adept al orientării politice spre turci, și a confiscării averii lui 4. Domeniul și la această dată se găsește în stăpînirea principelui. în toate trei urbariile sînt înscrise satele Cluj-Mănăștur5, Baciu, Chin- 1 Jakd Zsigmond, A gyalui vârtartomâny urbăriumai, Cluj, 1944, p. 1, 5, 7. 2 Publicat A. Veress, Fontes Rerum Transilvanie ar iim, I, p. 118—120. Editorul îl datează sfîrșitul anului 1580, desigur pornind de la faptul că actul înregistrează veniturile domeniului pe 1580. în el figurează și cele trei sate, Chinteni, Tiburcz și Băgara, care urmează să fie răscumpărate (qui sunt redimendi). Urbariul s-a întocmit deci înainte de a fi răscumpărate, dar desigur în preajma răscumpărării, de aceea au fost luate și aceste sate în inventar. întocmirea inventarului s-a putut face astfel și în prima jumătate a anului 1581. în studiul nostru însă menținem data pe care i-o dă publicația, de 1580. 3 Publicat Jakd, op. cit., p. 5—9. 4 Publicat ibidem, p. 10—27. 5 Calificat de acte și oppidum. De pildă în scrisoarea lui Cristofor Bathory adresată orașului Cluj chiar în 1580 : „opidi et castri Colosmonostor... oppidi Colosmonostor”, Veress, op, cit., p. 115. 562 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA teni, Tiburcz (dispărut, locul lui fiind în hotarul Chintenilor), Băgara și Leghia6, la care în 1594 s-a adăugat partea din Macău (Mako). Primul urbariu e și cel mai sumar, e mai curînd un scurt inventar al veniturilor. Dar înscrie veniturile din sarcinile iobăgești. înscrie însă la fiecare sat și numărul iobagilor și numărul celor cu boi. Și al doilea e tot. numai un fel de inventar al veniturilor domeniului. De astă dată însă sînt înscrise la fiecare sat nu numai numărul iobagilor și al celor cu boi, ci și numărul boilor și al plugurilor pe care ei le pot constitui. Urbariul din 1590 înscrie iobagii chiar cu numele, notînd în dreptul fiecăruia boii și caii pe care-i au. Pe supuși, textele latine îi numesc coloni. în privința înscrierii lor urbariile fac progrese de la unul la altul. Cel din 1580 înscrie numai coloni, văduve și domus desertae. Cel din 1588 înscrie coloni, libertini, inquilini. La Cluj-Mănăștur, Baciu, Leghia înscrie și numărul porților pe care ei le constituie. La 1590 în dreptul supușilor, înscriși cu numele, notează libertinii, jelerii, văduvele, morții din ultimul timp, meseriașii, cerșetorii, casele pustii. în cele șase sate s-au înregistrat : coloni libertini inquilini văduve cerșetori morți total 1580 499 — — 85 — — 584 1588 578 — 14 — — — 592 1590 456 5 5 61 4 18 549 La 1590 se mai adaugă Macău cu un total de 50 înscriși, din care unu! nobil, unul jeler și trei văduve. Cu aceștia numărul supușilor domeniului se ridică acum la 599. Cel mai populat din sate e Cluj-Mănășturul, care la 1580 are înscriși, cu 43 văduve împreună, 203 supuși, iar la 1588 apoi 221. Urmează Chinteni, care în 1580 are înscriși 103, în 1588, 115, iar în 1590, 148. Mai mic e Tiburcz, ale cărui cifre se succed astfel : 38, 35, 50. Scăderea din 1590 vine de la Cluj-Mănăștur, care în 1588 are înscriși 221,. iar în 1590 abia 118. Luate numai satele celelalte, populația lor se arată în creștere. De la 381 cîți sînt înscriși la 1580, scade la 371 în 1588, dar apoi se ridică la 431 în 1590. Cum s-a ajuns la această scădere în Cluj-Mănăștur /și la această creștere în celelalte sate în ultimii doi ani, în Chinteni mai ales, unde în 1588 s-au înscris 109, iar în 1590 sînt înscriși 149 coloni, textul nu ne dă nici un indiciu. S-a întîmplat ceva între timp,, s-au făcut înscrierile după alte criterii ? A ajuns sub altă stăpînire vreo parte din Cluj-Mănăștur ? Care e proporția jelerilor, înscrierile sînt nesigure. în 1580 nu sînt înregistrați jeleri. în 1588 sînt înscriși 14, toți în Cluj-Mănăștur. Raportați la 207 coloni ai satului, ei reprezintă abia 6,3%. în 1590 apar numai 5 pe tot domeniul, 3 în Cluj-Mănăștur, 1 în Baciu și 1 în Chinteni. în Macău apare numai unul. Libertinii în 1588 sînt pomeniți ca exceptați cu boii lor, probabil ca scutiți de arătură, împreună cu juzii, în Cluj-Mănăștur, în Baciu și în Chin- 6 în urbariul din 1588 înscrise Monostorz, Bach, Caianlho, 'Tybvrc. Bogarlhcikc\ Icgienie. Jako, op. cit., p. 5—9. DOMENIUL CLUJ-MANAȘTUR LA 1580—1594 563 teni. în cele două din urmă erau cîte unul. Textul Cluj-Mănășturului însă notează 64 libertini împreună cu judele, deci 63 libertini, ridicînd numărul libertinilor domeniului la 87. în 1590 apar 5 libertini. Din aceștia 3 în Cluj-Mănăștur, din care numai unul e trecut cu adevărat libertin, dar e mort, altul e judele pădurii (Erdeo Biro), adică gornic, iar al treilea e simplu .,liber “, adică scutit pe trei ani. Ceilalți 2 apar în Chinteni. în Macău e înscris și un nobil, nou înobilat de principe. Meseriași înscrie numai urbariul din 1590, în total 22, din care 19 în Cluj-Mănăștur și 3 în Chinteni. în Cluj-Mănăștur din cei 19 nu mai puțini de 14 sînt notați suitor și unul pellio. Nume de meseriași în liste apar mai multe, am putut număra pe tot domeniul 56. Numai după nume însă nu putem ști care din ele designează cu adevărat meseria și care e numai nume. Cîte porți constituiau cei înscriși ? Nu se poate spune. Porțile sînt înscrise numai în 1588 și cu totul inconsecvent. Cluj-Mănășturul, cu 207 coloni și 14 inquilini, are înscrise 23 de porți, Baciul cu 103 coloni are 20 ele porți. Ceea ce înseamnă că în Cluj-Mănăștur cad 9,6 capi de familie pe o poartă, iar în Baciu 5,1. La amîndouă satele se notează că sînt porțile după care se plătește, la Baciu după care se plătește censul 7. La celelalte sate nu mai sînt înscrise porțile. Iar la Leghia sînt înscrise 60 la numai 93 coloni. Ceea ce înseamnă că aci altfel s-a socotit poarta. Atîtea puteau să fie cel mult sesiile. Casele pustii (clesertae domus) în 1580 sînt 39, în 1590 apoi 52, împreună cu cele patru din Macău, 56. Ele reprezintă aci un procent de 6,2%, -respectiv de 8,5% din totalul caselor. Mai multe sînt în Chinteni la 1590, anume 37. Ce număr de boi au cei înscriși ? La 1580 se dă numai numărul celor cu boi, care pe întreg domeniul sînt 173. Din ceea ce ar rezulta că numai 173 din cei 584 înscriși au boi. Aceasta însă probabil trebuie să o înțelegem că numai atîția aveau boi suficienți sau plug pentru arătură, la serviciul cărora putea recurge domeniul, exceptînd probabil pe cei scutiți. Conscripția următoare, din 1588, dă 247 coloni avînd împreună 1340 boi, care, socotind zece boi de un plug, constituie 132 pluguri. Aceasta exceptînd pe libertini și juzi, ei fiind scutiți de obligațiile de muncă agricolă. în Cluj-Mănăștur au fost exceptați astfel 64 de boi, în Baciu 12, în Chinteni 12, în Tiburț, Băgara și Leghia juzii cu boii lor. în total deci încă vreo 100 de boi. Cu boii acestora cifra boilor s-ar fi ridicat la vreo 1440. în 1590 cei cu boi sînt 270, avînd înscriși 1424 boi, iar cu Macău împreună 301 avînd 1513 boi. Acum însă fără exceptarea libertinilor și j uzilor. Proporția celor fără boi e mare, se ridică, cu variații, la aproape jumătate din cei înscriși. Dar, în schimb, și numărul boilor la cei care au e destul de însemnat. în medie la 1588 revin 5,4 boi de cap, la 1590 iarăși 5,3, sau cu Macău împreună socotind, 5. Raportînd însă cifrele boilor la 7 ..Portac pro solutionc sunt in Monostorz 23. Portac pro solutione Ccnsus sunt 20” '(Baciu). 564 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA totalul celor înscriși, la 1588 din pricina exceptărilor nu putem face o medie exactă, aproximativ se cifrează însă la 2,4 de cap. La 1590 însă cad în medie 2,6 boi pe cap, sau, socotit împreună cu Macăul, 2,5. Mai mulți boi are satul Chinteni. La 1588, fără jude și libertin (care are 12 boi), are 43 înscriși cu 342 de boi, constituind 34 de pluguri, iar Ia 1590, cu judele și libertinii împreună (libertinii acum sînt doi) are 89 înscriși cu 485 de boi. Cluj-Mănășturul, deși mai mare, are în 1588, cu exceptarea judelui și libertinilor, 54 înscriși cu 226 de boi, constituind 22 pluguri, iar la 1590, fără vreo exceptare, 28 înscriși cu 133 de boi. în Cluj-Mănăștur însă erau desigur și meseriași fără vite de jug. Pe supușii înscriși boii se repartizează foarte inegal. Făcînd calculul repartiției, la 1590, cînd supușii sînt înscriși individual și deci se poate face asemenea calcul, ajungem la următoarele cifre : boi 0 1 2—3 4—5 6—7 8—11 12—15 16 total cu boi 279 — 79 72 38 73 7 1 270 cu Macău 298 1 100 77 41 74 7 1 301 Diferențierea e evidentă. în timp ce 82 au opt sau peste opt boi, 100 au numai cîte o pereche, iar 298 nu au boi. S-a ridicat deci și aci o pătură mai înstărită, reprezentînd 13,7% din totalul supușilor. Cei 82 din cele șase sate aveau împreună 743 boi din totalul boilor de 1513, adică 13,7% din supuși avea peste 49% din numărul total al boilor. Cel mai înstărit, cu 16 boi, e din Tiburcz. Cai sînt înscriși numai în 1590, și atunci puțini. Pe tot domeniul abia 18 au, împreună 31 de cai. Obișnuit au cîte unul sau cîte doi, doar unul întîlnim cu patru, în Mănăștur. Din cei cu cai, cei mai mulți nu au boi, dar sînt și de cei care au și boi, și cîte unul sau doi cai. Care e starea jelerilor ? Ei obișnuit nu au vite. Dar găsim printre ei și unul cu doi boi, altul cu doi cai. Cît au meseriașii ? Aproape toți cei înscriși cu indicarea meseriei alături de nume sînt fără vite. Doar pe unul, pe un fierar din Mănăștur ÎI găsim cu doi cai. Dar în cazul meseriașilor pot fi și omisiuni. Cum ei serveau cu meseria, nu era neapărată nevoie să fie înscriși și boii lor. în genere însă se pare că sînt fără vite de jug. Printre libertini găsim doi mai înstăriți, pe cei doi libertini din Chinteni, din care unul are 8 boi, celălalt 6 boi și 2 cai. Din ceilalți, unul are un cal, ceilalți doi nu au nimic. Juzii au o stare asemănătoare. Judele din Mănăștur are 4 boi. Tot așa și cei din Băgara și Leghia. Judele din Chinteni, cel din fruntea listei, desigur cel în funcțiune, are 10 boi, celălalt, poate cel din anul trecut, are 8. Tot 8 boi are și judele din Baciu. în schimb judele din Tiburcz nu are înscris în dreptul lui nimic. Aceasta însă poate să fie și o omisiune. Cei cu anumite funcții domeniale sînt și ei în situații asemănătoare. Un gornic (Erdeo Bir o) din Mănăștur are 4 boi. Celălalt însă nu are înscris nimic ; e notat doar liber. Un chelar, Janos deak Clauiger Monostoriensis, DOMENIUL CLUJ-MANAȘTUR LA 1580—1594 565 are 4 boi. Un Magister mole are de asemenea 4 boi. Un vameș (theloniator) din Chinteni are 10 boi, un alt theloniator, din Baciu, are 8 boi. în schimb grădinarul (hortulanus) înscris în Chinteni n-are notat în dreptul lui nimic decît mortuus. Sarcinile feudale ale supușilor sînt și aci censul, darurile, dijmele, lucrul. Censul îl plăteau toate satele, la toate trei datele. La 1580 el e înregistrat global. Censul anual al Mănășturului e 48 fl. Censul de tot al treilea an e de 50 fl. și un bou ,,sinat“. Acestea, repartizate pe an, dau un cens anual de 73 fl. în calcul, la 48 fl. cens s-a adăugat deci jumătate din censul de al treilea an, nu o treime cum ne-am fi așteptat ; sub al treilea an urbariul înțelege tot al doilea an. Baciu plătește cens anual 10 fl., cens de al treilea an 50 fl. și un bou, care censuri amîndouă se cifrează anual la 35 fl. în Leghia censul anual socotit împreună cu „sinat “ face 12‘/2 fl. Cei trei boi pe care trebuie să-i dea cele trei sate al treilea an, socotiți anual ia jumătate, aduc 6 fl. 8. S-a socotit deci boul la 4 fl. în Chinteni censul anual e 2 fl. 40 d., cel de al treilea an 50 fl. și un bou, împreună făcînd anual 27 fl. (40) d., iar boul care se dă cu censul, anual 2 fl. în Tiburcz censul anual e 66 d., cel de al treilea an 16 fl. și un bou, făcînd anual 8 fl. 66 d. Boul care se dă cu censul, anual 2 fl. în Băgara censul anual „după distribuția pămîntului“ (secundum terrae distributionem) e mic — spune textul. Censul de al treilea an însă e 25 fl. și un bou. împreună dau anual circa 14 fl. plus 2 fl. de boul care trebuia dat cu censul. Censul anual e deci variabil și foarte inegal. în timp ce Cluj-Mănăș-turul plătește 48 fL, celelalte sate toate împreună plătesc abia vreo 5 fl. Censul de al treilea an însă la aceste sate e mult mai ridicat, e aproape îndoitul celuilalt, dar e în genere mai uniform. Cluj-Mănăștur, Baciu, Chinteni plătesc la fel, 50 fl. Celelalte sate, două plătesc jumătate, al treilea o treime. Bou dau însă toate satele domeniului la fel, cîte unul. Amîndouă censurile împreună pe întreg domeniul se ridică la 170,56 fl. anual. Acesta e censul celor 499 coloni (plus 85 văduve) cîți înscrie urbariul. La acesta adăugîndu-se și jumătate din valoarea celor șase boi pe care trebuie să-i dea tot al doilea an, adică 10 fl., totalul se ridică la 180,56 fl. Raportînd suma și numai la cei 499 coloni, rezultă o medie de 36 dinari. Ce putea să fie censul sinath ? Textul nu ne dă nici un indiciu. Nu-1 găsim nici în alte părți ca să putem încerca vreo analogie. Sinath înseamnă sobor și censul sau boul sinat trebuie să însemne astfel censul sau boul soborului. Numele duce la ceva eclesiastic. Se pare acest cens a fost introdus de episcopul de Oradea, cînd domeniul a fost în stăpînirea lui și desigur sub pretextul că censul obișnuit e prea mic. Sau poate chiar el a scăzut censul obișnuit deodată cu introducerea noului cens. Altfel cum ar putea fi censul a patru sate abia 5 fl. ? Un cuvînt hotărît însă nu se poate spune. în 1588 censul e înregistrat iarăși la toate satele și iarăși cu mai multe variații. în Cluj-Mănăștur censul de Sîngeorz e 28 fl. Dar casele liberti 8 ,.Pro tribus bobus sinat, qui dantur tertio quoque anno, possunt coniputari in singulos annos pro dimidio fl. 6“. Vercss, op. cil., p. 119. 566 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA nilor, vameșului, pitarului (pistoris), judelui și oamenilor în slujba cetății (hominum castro inseruientium) fiind exceptate, nu ies mai mult de 24 fl. Censul de Sînmartin e tot atît. Censul de al treilea an, numit sinath, face 50 fl. Pe lîngă acesta se dă un bou (bos unus Synath). Porți pentru plată în Mănăștur sînt 23. Colonii înscriși însă sînt 207 plus 14 inquilini. Și în celelalte sate censul se plătește acum la două termene, menți-nîndu-se și censul soborului și boul care îl însoțea. în Baciu sînt înscrise 20 de porți pentru plata censului (Portae pro solutione Census). Despre censul soborului textul de la Tiburcz spune acum că e de al doilea an (alternis annis). La Băgara și acum se spune că censul îl plătesc secundum agrorum distributionem et numerum colonorum. în Leghia tot așa, după iugăre, cui, cîte îi vin (secundum iugera, vt in Bogarthelke, quot cuique obueniunt). Porți aci sînt 60 ; plătind de fiecare cîte 3 d., vin în censul de Sîngeorz 1 fl. 80 d. și tot atît și în cel de Sînmartin. Poarta aci e deci echivalentă cu soarta sau cu sesia. Censul obișnuit se plătește acum deci la două termene, la Sîngeorz și Sînmartin, în două rate egale, cum se obișnuiește și pe alte domenii, menținîndu-se același și censul soborului. La Cluj-Mănăștur se menține suma globală, la sate însă survin și variații, în funcție de variațiile care se produc în baza de impunere. La 1590 censul are iarăși anumite variații. în Cluj-Mănăștur censul de Sîngeorz e 24 fl., cel de Sînmartin tot 24 fl., despre care se spune acum că se numește „vama pămîntului “ (feold vam). Cel de al treilea an e tot 50 fl., acum însă se numește ,,darea biciului “ (ostor ado). Boul pe care trebuiau să-1 dea al treilea (adică al doilea) an, acum după text s-ar părea că trebuie să-1 dea anual9, dar se adaugă că în acest an n-au dat, ceea ce ne lasă să înțelegem că totuși nu-1 dau în fiecare an. Și în celelalte sate același cens de Sîngeorz și Sînmartin și același cens de al treilea an (harmad eztendeobe), cu același bou de tăiat (egy vago eokreoth). Doar la Tiburcz e înscrisă vacă de tăiat de a treia iarbă (egy harmad few vago tehen), adică de trei ani. în Băgara, iarăși, fiecare om cu soartă 10 dă în darea de Sînmartin pentru principe (stăpînul feudal de acum) cîte 6 bani (pinz). Tot așa și de Sîngeorz. Deci îndoitul censului din 1588. Pe seama chelarului (kolchar) se dă cîte un ban. Acesta e înscris după darea de Sînmartin, fără să se mai înscrie și după cea de Sîngeorz. Acum și în Leghia se ia de omul cu soartă (Njlas emberteol) cîte 3 d. Și în Macău, care se adaugă acum la domeniu, darea de Sîngeorz și Sînmartin se nume?ște vama pămîntului, pe care o plătesc după numărul oamenilor cu soartă ll, cel cu soartă întreagă plătind 8 d., cel cu jumătate 4 bani (pinz). Cu soartă întreagă fiind zece, sînt datori cu 80 d. Darea biciului de pe partea principelui, care e jumătate, e 15 fl., pe care însă în acest an au plătit-o lui 9 „Egy cokeor Eztendcore megh kel Adnj“. 10 „minden Nylas ember“ ; Nyl dc fapt înseamnă săgeată. Soarta, adică pămîntul care-i revine colonului prin tragere la sorți se numea săgeată, desigur după obiceiul de a folosi săgețile la tragerea la sorți. 11 ,.Nylas ember zamra lizetnek“. DOMENIUL CLUJ-MANAȘTUR LA 1580—1594 Alexandru Kendi. Rămîn astfel datori să o plătească în 1596, adică al doilea an. N-au plătit-o în acest an nici pe cealaltă, sînt datori cu ea. Censul e deci în genere același și acum, variațiile sînt mici. Principele a menținut și censul soborului ; i-a schimbat numai numele. El se numește acum darea biciului. Censul de Sîngeorz și Sînmartin însă probabil în limba maghiară se numea tot „vama pămîntului44, adică birul pămîntului. Acum se adaugă și lămurirea în plus că censul se repartizează după mărimea sorții, după cum e întreagă sau numai jumătate. Din ceea ce trebuie să înțelegem poate că cei fără pămînt de cultură nu plăteau. Textul nu ne lămurește însă nici acum cum se repartiza celălalt cens, al soborului sau biciului. După numele din urmă s-ar părea că după vite. Plăteau astfel un cens după vite și altul, cel obișnuit în genere pe toate domeniile, după pămîntul de cultură. Uneori censul se ia după porți. Censul, cum ne-o arată cifrele, e aproape staționar. El nu se ridică, nici cu cel al biciului împreună, la florinul de sesia întreagă obișnuit pe alte domenii. Sau chiar dacă se ridică, nu se ridică în nici un caz pentru subdiviziunile sesiei. Și la 1590—1594, totalizat, abia trece de 180 fl. la o populație iobăgească de 599. Daturile sau darurile. Pe lîngă boul de tăiat, pe care trebuie să-l dea fiecare sat tot al doilea an, urbariile mai înscriu și alte daruri. După urbariul din 1580, cei din Mănăștur dau găini de două ori pe an de fiecare casă, care pot fi evaluate la 9 fl. Tot așa și cei din Baciu, putîndu-se evalua la 5 fl. în Leghia dau de trei ori pe an, făcînd circa 4 fl. Tot de trei ori pe an dau și cei din Chinteni și Tiburcz, în Chinteni făcînd 8* fl. 10 d., în Tiburcz 3 fl. în Băgara nu sînt pomenite, dar desigur era aceiași obicei. Valoarea găinilor din toate satele se ridica la vreo 32 fl. La 1588 trebuie să dea găini, gîște. Cei din Cluj-Mănăștur trebuie să dea de două ori pe an cîte o găină de fiecare casă. Cei cu gîște trebuie să dea și cîte o gîscă, obligație pe care o găsim înscrisă la toate satele domeniului. Aci cei care au porci dau și cîte un purcel. în Baciu dau de două ori pe an de fiecare casă găini de Crăciun și ,,obișnuite" (gallinas Natali-tias et Or dinar ias). Dar satele trebuie să mai dea acum și anumite cantități de ovăz. Cei din Baciu sînt datori să dea de Crăciun 32 găleți de ovăz, pe care tot ei le vor semăna aci pentru stăpîn 12. Și cei din Chinteni dau ovăz, lipsește însă cifra găleților. Cei din Tiburcz dau 3 găleți. Cei din Băgara dau ovăz de Crăciun de fiecare iugăr, pe care-1 numesc soartă, o optime (de găleată) 13. Dau desigur o optime din găleata mare de Cluj, ceea ce face o mierță de soartă. Tot așa și cei din Leghia. în 1590 satele au aceeași obligație de a da găini. în Cluj-Mănăștur fiecare om cu moșie (eoreokseges ember) dă cîte două găini pe an ; în Chinteni fiecare om cu plug (ekes ember). în Tiburcz dau cîte trei : o găină de arie (zjrewtik), o găină de Crăciun (Karachion thiukia) și o găină de Sîn-martin (Zent Marton tiukia). în Baciu dau 53 găini de Crăciun. Găină de 12 „Ibidem tenentur singulis festis Nataliciis dare 32 modios siue cubulos auenae quam tamen ipsi nobis ibidem seminabunt“, Jako, op. cit., p. 7. 13 „Ibidem auenam Nataliciam ex singulis iugeribus, quae uocant ipsi Niyl octauam unam“. Ibidem, p. 9. 37 - e. 401 568 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA arie dau însă numai cei care au semănături. Cîte două dau și cei din Băgara. în Leghia, un jeler dă trei găini pe an. Cei din Macău sînt datori cu găină de arie pentru dijmuitori14. Găina de arie se dă deci dijmuito-rilor, cu prilejul dijmuirii grînelor, cum se obișnuia și în alte părți. Dau și acum, dar nu gîște, ci boboci de gîscă. La Tiburcz textul spune că dau și din boboci (pipebeoll), desigur unul, și dacă au zece, cinci, și dacă au mai mulți. Cei din Baciu dau cîte un boboc și dacă au trei sau numai cinci. în Băgara numai din doi boboci nu iau, din trei le iau unul, în Leghia dau dijma (tizeclet) din boboci. Celelalte sate dau iarăși ovăz de Crăciun. în Chinteni, în darea de Crăciun de la fiecare om cu soartă se ia cîte un sfert (negyed, desigur un sfert de găleată) de ovăz, pe care-1 și seamănă și strîng. Cei din Tiburcz dau și acum trei găleți, pe care-1 și seamănă cu mai mulți împreună (sau ca și alții ?). Baciu dă tot 32 de găleți ovăz de Crăciun. în Băgara, drept dar de Crăciun fiecare om cu soartă dă cîte o jumătate de găleată de ovăz, în Leghia însă fiecare om cu soartă dă cîte un sfert. în Macău obligația nu apare. Cei din Cluj-Mănăștur dau, și la 1588 și la 1590, și purcei, dar pe aceștia îi dau, vom vedea, ca un fel de compensație a lipsei unei dijme a porcilor. Daturile sau darurile sînt deci în creștere de la o conscripție la alta. La găini se adaugă gîște, care au fost introduse desigur de călugări, apoi boboci de gîscă. Ovăzul de Crăciun și obligația de a-1 și semăna și strînge apare numai în urbariile princiare. Ca semănătură însă, vom vedea, apare și în urbariul de la 1580. Dijme dau toate satele domeniului. La 1580 e înregistrat numai venitul din dijme. Din întregistrare aflăm că dau dijmă din grîu, din ovăz, că e un venit în mazăre, mei, orz, sămînță de cînepă și de in, care putem presupune că veneau și din dijmă. Dădeau dijmă apoi din vin. După cele trei sate de la început textul notează că atunci cînd (stă-pînii de acum, iezuiții) vor avea în fiecare sat preoți, se cuvine să le dea a patra parte din dijmele satelor. După celelalte trei precizează că atunci cînd în bisericile satelor vor fi preoți catolici, urmează să li se dea a patra (quarta pars) din dijme. Aceleași dijme din semănături și din vin apar și la 1588. Trebuie să dea dijme din toate roadele și semănăturile, ca grîu, ovăz și altele 15 — se afirmă la Mănăștur. Dau de asemenea din cînepă cu sămînță 16. Dau apoi dijmă din vin. în Baciu dau dijmă din toate, din vin, grîu și toate roadele. -----------------1 14 ,,Zjrw thiukal tartoznak az dezmasok zamara“. Ibidem, p. 27. Sterii, în înțeles restrîns, înseamnă arie bătută pe care se treieră grînele, în înțeles mai larg, și locul pe care se strîng grînele de treierat. Cf. Czuczor Gergely, Fogarasi Jânos, A magyar nyelv szotâra, N, Budapesta 1870, p. 1300—1301. Găina de arie corespunde cu găina pe care o dau iobagii la datul dijmei din grîne în alte părți, poate la treieratul ei, de aceea se numește de arie. 15 ,,Ibidem cx omnibus segetibus, et satis, vt tritico, auena etc. decimas dare debent “. Jako, op. cit., p. 6. 16 ,,Ibidem decimae canabis a seminibus nondum separați'1. Dădeau dijma înainte de a se scoate sămînță din cînepă. Ibidem. DOMENIUL CLUJ-MANĂȘTUR LA 1580—1594 569 Dau și din cînepă, atît din sămînță, cît și din cînepă bătută17 *. Aceleași dijme din semănături și din vin, cu variații de exprimare, și în celelalte 1S. La 1590, un text scurt și aproape invariabil atestă aceeași dijmă din semănături și din vin. Dau a zecea din toate semănăturile lor, și din vin dau a zecea 19 — se spune la Cluj-Mănăștur și aproape tot așa la toate celelalte sate. Dijma în Transilvania era secularizată, ajunsese să fie fiscală. Și iezuiții o dețin aci ca dată de principe deodată cu domeniul. în tot cazul nu se arată nicăieri că ar plăti vreo arendă pentru ea. Nona nu apare nici la semănături, nici la vin. Dijma porcilor în 1580 nu apare decît în Baciu, unde se spune că atunci cînd se face ghindă în păduri pot să vină din dijme cîțiva porci. Nu apare nici în totalizările veniturilor. în 1588 la Cluj-Mănăștur apare un dat de purcei. Se spune anume că cei care au porci trebuie să dea un purcel. Altfel dijme din porci nu dau, decît atunci cînd își trimit porcii la ghindă în pădurea Baciului20. Iar la Baciu se spune că atunci cînd se face ghinda în păduri, trebuie să se dea dijmă numai din porcii altora. Din ai lor nu dau dijme, deși mărturisesc că pe timpul călugărilor și pe timpul lui Forgach (episcopul de Oradea) au dat. Să se gîndească însă — îi face atenți textul — că ei nu dau nici purcei anual ca alte sate, că cei din Leghia dau și din pădurile lor dijme, dau și purcei în fiecare an și că pretutindeni pe domeniile nobililor și ale principelui etc. etc., — lăsîndu-i să înțeleagă că și ei ar trebui să dea. Totuși în text o dijmă a porcilor nu apare la această dată nici în Leghia, nici în celelalte sate. Supușii rezistau la încercările de introducere a dijmei porcilor, considerau pădurile ale lor. La 1590 în Cluj-Mănăștur se spune că din porcii lor nu dau dijmă nici din pajiște, nici de la ghindă21. Dar dacă are cineva purcei, și numai doi, unul e luat pentru nevoile curții ; dar și dacă are mai mulți, tot numai unul datorează. La Chinteni, Tiburcz se spune că cu dijma porcilor nu sînt datori. în Baciu, Băgara, Leghia nu e pomenită. în Macău în schimb, care e atașat domeniului la 1594, sînt în uz amîndouă dijmele porcilor, și din porcii de la ghindă, și din cei de la pășune. Textul spune că atunci cînd au ghindă, dau din porcii lor a zecea ; dacă nu ating numărul de zece, răscumpărarea e de cîte patru bani (pinz). Din text se înțelege că e vorba de o dijmă din pădurile proprii. Și din porcii de pajiște dau a zecea, dar din cei care nu sînt de un an ; dacă nu ajung la zece, se răscumpără cu cîte 2 d. Pe domeniu nu se pomenește deci o dijmă a porcilor, decît o dijmă 17 „Ibidem decimae omnium rerum, vini, tritici et omnium segetum. Canabis autem tam seminis, quam expurgați decimas dabunt:‘. Ibidem, p. 7. 38 ..Ibidem decimas dare tenentur tritici, vini etc., omniumque leguminum vt in zliis pagis" (Tiburcz) : „Ibidem decimae uini, frumenti ac omnium segetum... Ibidem dant decimas canabi (!) nondum triturati“ (Băgara) ; „...decimas canabis nondum triturati“ (Leghia). Dau si aci cînepă neîmblătită (netreierată). ..Minden fele vetemjneikbol tizedet Adnak, a.z borboljs tizedcth Adnak“. Ibidem. p. 12. 20 ...nisi quando mittuntur ad Bachenfsem] syluafm] propt[e]r glandines". 23 „Diznaiokbol sem pasit tizedet, sem penigh az Makkos diznobol nem Adnak \ Ibidem, p. 12. 570 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVî-LEA a porcilor streini aduși la ghindă în pădurile din Baciu și purceii pe care trebuie să-i dea cei din Cluj-Mănăștur și poate cei din Leghia. în schimb cei din Macău dădeau a zecea și din porcii de la ghindă, și din cei de la pășune. Aduceau cu sine obiceiul ele pe alt domeniu. Dijma mieilor apare în toate trei urbariile. La 1580, din dijmele oilor (ex decimis ovilim) celor trei sate, Mănăștur, Baciu și Leghia, au venit 50 de miei, făcînd 10 fl. Din Chinteni au venit 10 miei, din Tiburcz 5, făcînd împreună 3 fl. La 1588, în Cluj-Mănăștur sînt înscrise decimae agnorum, în Baciu, Băgara, Leghia decimae ouium, sub care trebuie să înțelegem desigur aceeași dijmă a mieilor. La 1590, în Cluj-Mănăștur nu e pomenită dijma mieilor. E pomenită însă în Chinteni : din miei dau a zecea, banii de răscumpărare fiind cîte 2 d. Tot așa și în Tiburcz, Baciu, Băgara, Leghia. în Macău, în schimb, nu e pomenită. Pe domeniu e în uz deci dijma mieilor, dijma obișnuită a satelor ungurești. Din miei se ia a zecea, răscumpărarea celor sub zece (sau peste zece), din care nu se putea lua dijmă, fiind de cîte 2 bani de miel. Dijma stupilor apare iarăși în toate trei urbariile. La 1580, din Cluj-Mănăștur, Baciu și Leghia împreună au venit din dijme 9 stupi și 4 fl. 7 d., stupii reprezentînd desigur dijma, iar banii răscumpărarea celor sub (sau peste) zece. în celelalte trei sate nu mai e pomenită. La 1588 sînt înscrise consecvent, la toate satele, alături de celelalte dijme, și decimae apum. La 1590 textele repetă obișnuit că din roi dau a zecea, răscumpărarea fiind 2 bani 22. Dijma din albine se ia deci sub forma de unu din zece roi, răscumpărarea celor sub (sau peste) zece fiind de 2 d. Obligațiile de lucru la 1580 nu sînt înscrise. E înscris numai numărul colonilor cu boi, desigur nu numai în vederea calculului sorților și al censului, ci și în vederea repartiției lucrului. Inventarul face socoteala veniturilor ex decimis et praedio și vorbește de grîul semănat (quocl in semen-tem est expositum), înțelegînd prin aceasta desigur semănătura proprie. Ovăzul înscris a venit și el tam ex praedio, cinam ex decimis. Nu numai din dijme, ci și din semănăturile proprii au putut veni mazărea, meiul, orzul, sămînța de cînepă și de in evaluate de urbariu. La Chinteni se repetă iarăși că grîul a venit tam ex praedio, quam decimis. Există deci și un pămînt rezervat sau lucrat pentru stăpîn, deosebit de pămînturile comune. Acest înțeles de pămînt destinat economiei proprii îl are aci, desigur, praediim. în 1588 însă se înscriu și obligațiile de lucru. Acum se înscrie nu numai numărul celor cu boi, ci și numărul boilor și al plugurilor pe care aceștia pot să-l constituie, socotind cîte zece boi de plug. Cei din Cluj-Mănăștur, am văzut, puteau constitui, scăzînd scutiții, 22 pluguri. Obligații de lucru însă aci nu sînt înscrise. Dar se vorbește iarăși se pare de o 22 „Az Raybol tizedeth Adnak, vaito pinz d. 2“. (Cluj-Mănaștur, Băgării, Leghia, Macău) ; „Az raj mehis vgyan vgj Jâr“ (Chinteni) ; „Mehbeol tizedeth, vaito d" 2* (Baciu). DOMENIUL CLUJ-MANAȘTUR LA 1580—1594 571 producție proprie, de semănături de grîu, linte, mazăre, mei și toate felurile de grîne, și de ovăz 23. La Baciu se spune că sînt datori să are și să semene grîu în hotarul Mănășturului, acum și în al Chintenilor. Am văzut, mai dădeau și 32 de găleți ovăz de Crăciun, pe care tot ei trebuiau să-1 și semene pentru stăpîn, în hotarul lor desigur. Și cei din Chinteni sînt datori să semene tot felul de legitmina, ca și în altă parte. Stabilind că aci pot constitui 34 de pluguri, textul spune că fiecare plug poate pe drept ara două iugăre, ca și în alte sate 24. Trebuiau să are deci de zece boi cîte două iugăre. Semănau și ei desigur ovăzul pe care-1 dădeau de Crăciun. Cei din Tiburcz sînt de asemenea obligați să semene ex omni genere frugum. Cei din Băgara sînt datori să-i semene stăpînului grîu și ovăz etc. ca și în alte sate. Cei din Leghia sînt datori să are și să semene și ei stăpînului grîu și ovăz. Socotind că de un plug trebuie să are cîte două iugăre, cele 132 de pluguri înscrise pe domeniu trebuiau să are 264 de iugăre. Arau, semănau de toate, și desigur și strîngeau ceea ce semănau. Tot așa semănau și strîngeau și ovăzul de Crăciun pe care-1 dădeau, care din urbarii nu reiese clar dacă se socotea în plus sau nu. La 1590 în Cluj-Mănăștur iarăși nu e înscrisă o slujbă, e înscris numai pămîntul lucrat pentru principe. Sînt aci pe seama principelui în două cîmpuri (kett fordulasba) 40 de iugăre (hold), iar în al treilea 18 iugăre pămînturi de arătură. Sînt și trei fînațe, pe care le pot cosi 12 oameni. Mai e și o luncă mare pe Someș, înspre Feneș (Florești), de vreo sută de oameni, adică de cosași. Mai e și o grădină pentru cai. îna Chinteni sînt înscrise de asemenea pămînturi lucrate pentru stăpîn. E aci pămînt de arătură pentru principe ; merg în el 36 de găleți (de grîu desigur) și 10 găleți de ovăz. De Crăciun (Karachion Adaiaba) dau cîte un sfert de ovăz de fiecare soartă pe care-1 și seamănă și strîng. E și luncă de coasă, pe care ei o cosesc în fiecare an, strîng fînul și îl clădesc acolo în îngrăditură. Dar se mai adaugă : sînt datori la orice slujbă25. în hotarul de aci mai sînt — spune textul — mai multe pămînturi de arătură, pe care spun că le-au luat cu puterea (ereowel) de la ei, pe acelea le ară cei din Baciu și tot ei le și strîng. Merg în ele 40 de găleți de grîu. Tot ei (cei din Baciu) împreună cu cei din Băgara și Leghia (arau și strîngeau) și în grădina din Chinteni. Acest pămînt sau aceste pămînturi (?) iezuiții le-au arat mai întîi cu pluguri de simbriași (Bires ekekkel), dar cum și-au vîndut boii, au aruncat în sarcina celor din Baciu arătura. 23 ..Ibidem tenentur ad sata ct segetes, p[rae]di[ct]i v[id]e[li]z[e]t tritici, lentis, pisorum. milii. ct omnium specierum frumenti, etiam auenae“. Jakd, op. cit., p. 6. Să fie vorba de di jmele din acestea ? Ar fi în acest caz o repetare a obligației înscrise cu două puncte mai sus : „Ibidem ex omnibus segetibus, et satis, vt tritico, auena etc. decimas dare debent‘\ S-ar putea citi și praedii în loc de praedicti și atunci praedium ar designa pămîntul domeniului lucrat pentru stăpîn, așa cum se pare că îl designea,ză și în urba-riul din 1580. Textul e ncprecis, interpretabil. 24 ..Vnumquodque autem aratrum iuste arare potest iugera 2 similiter in aliis pagis“. 25 ..Minden fele zolgalattra keotelesek“. 572 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în Tiburcz, în fiecare cîmp (fordulas) seamănă cîte zece găleți de grîu ; și pămîntul e pe seama principelui. Ovăz seamănă 7 găleți, uneori zece, pe care îl strîng tot ei la măieriștea din Chinteni. Trebuie să semene și cele trei găleți de ovăz pe care le dau. Nu se spune însă dacă acesta se socotea sau nu în cele șapte găleți pe care trebuiau să le semene împreună cu alții (sau ca și alții ?). Călugării și aci au ocupat (foglaltak el az paterek) un pămînt în care merg 32 găleți de grîu. înainte îl arau cu boii lor, acum îl ară satele Tiburcz și Chinteni. E numai într-un cîmp ; acum e ogor26. Cosesc și ei lunca din Chinteni, a treia parte. Altfel și ei sînt datori la tot felul de slujbă ca și cei din Chinteni 27 28. Cei din Baciu mărturisesc că seamănă în fiecare an 20 de găleți de grîu pentru principe în acest hotar, adică în hotarul lor, iar ovăz 25 găleți. Dau și 32 de găleți ovăz de Crăciun, despre care nu se spune dacă îl semănau și pe acela și dacă se socotea în această semănătură sau îl semănau peste celălalt. Pămîntul ocupat din Chinteni, îl ară ei. De pe pămîntul lor (de pe cel din hotarul lor sau de pe cel lucrat de ei în Chinteni ?) cară în Mănăștur grîul, fînul. Lunca de cosit e într-un loc, adică într-o bucată și ține vreo 40 de oameni (cosași). Sînt datori și la alte slujbe, la de toate 2S. Cei din Băgara seamănă în hotarul satului pentru principe 16 găleți de grîu și 16 găleți de ovăz, pe care ei îl și strîng și cară, cu dijma împreună. Nu se spune nici aci dacă ovăzul de Crăciun, cîte o jumătate de găleată de fiecare om cu soartă, îl și seamănă și dacă se socotește în această semănătură sau nu. E în hotar și o luncă de cosit, pe care acum o cosesc pe seama domnilor. Dar numai de pe timpul preotului Mathias, înainte era a lor, nimeni nu le-a luat-o. Făceau acolo vreo trei stînjeni de fîn. în hotarul satului Leghia seamănă anual pe seama principelui 9 găleți de grîu și 20 găleți de ovăz. Și în afară dc aceasta oamenii săraci (zeginj emberek), adică colonii, mai seamănă un pămînt, pe care tot ei îl ară ; .seamănă în el 6 găleți. Acestea le cară ei înșiși acolo, în grădina șurii, împreună cu dijma. Cei din Macău semănau ceva ovăz pe seama lui Alexandru Kendi în Straja (Geztragy). Scutiți de muncile agricole vor fi cei exceptați de la socoteala boilor de jug sau a plugurilor, juzii, libertinii, vameșii, pitarul, oamenii în serviciul cetății, slujbașii domeniului, meseriașii care serveau cu meseria lor. Din omisiunea consecventă a unei slujbe, Cluj-Mănășturul întreg se pare nu făcea slujbă. Pămînturile de aci le lucrau probabil numai celelalte sate, mai ales Baciu. Lipsa slujbei explică poate și censul incomparabil mai ridicat decît în celelalte sate. Poate censul răscumpăra și slujba. Se vede și aci cum cresc treptat obligațiile de muncă agricolă. în 1580 se vorbește de prae diurn. în 1588, de arat, semănat, strîns, se stabilește drept normă două iugăre de un plug socotit de zece boi. în 1590 ară, seamănă, cosesc, strîng, cară bucatele sau fînul, precum și dijmele la locurile indicate. Și fac în genere tot felul de slujbe. Obligațiile de lucru ast 26 „Gzak egj fele valo niomason vagion mostan vgar“. Ibidem, p. 19. 27 „Minden fele zolgalattra keotelesek mint az Kaiantayak". 28 „Egieb zolgalattrais mindenre tartosznak“. DOMENIUL CLUJ-MĂNAȘTUR LA 1580—1594 573 fel sînt nelimitate. Ele sînt limitate însă de întinderea pămîntului de cultură separat sau lucrat pentru stăpînul feudal. în 1590, cum vedem, e înscris și acesta. El nu e totdeauna înscris în cifre, dar e de cele mai multe ori, încît putem face o apreciere aproximativă a întinderii lui. După înregistrări se semănau anual pentru principe aci vreo 20 de iugăre și vreo 190 găleți de grîu, vreo 20 de iugăre și vreo 80 găleți de ovăz, plus ovăzul care se mai semăna din ovăzul de Crăciun, a cărui semănătură după înregistrări nu o mai putem determina. Presupunînd că se calcula cu găleata mare de Cluj și că aceasta corespundea unui iugăr semănătură de grîu, se semăna numai grîu pentru stăpîn pe vreo 210 iugăre anual, la care se adaugă semănăturile de ovăz și probabil și alte semănături de primăvară. (După obligația înscrisă la 1588 de a ara de plug două iugăre, am văzut, ies de 132 de pluguri 264 de iugăre). Aci avem trei cîmpuri, din care unul se seamănă cu grîne de toamnă, al doilea cu semănături de primăvară, și al treilea e lăsat ogor. întinderea fînațelor cosite pentru stăpîn se ridică la vreo 150—200 de cosași sau zile de coasă. La muncile de arătură, semănătură, secere, coasă, se adaugă cele de strîns, cărat, clădit. Obligațiile de lucru nici aci nu sînt stabilite pe zile, ci pe cantități de pămînt de lucrat sau pe cantități de grîne de semănat, fînațe de cosit etc. Raportînd cifrele pămîntului de cultură la cei 599 înscriși, chiar scăzînd pe scutiți sau pe cei din Cluj-Mănăștur, cantitatea de pămînt căzînd în medie pe iobagul lucrător ne apare redusă încă. Pămîntul lucrat pentru stăpîn însă e mereu în creștere. înscrierile ne informează uneori și asupra felului cum se constituie pămîntul alodial și cum se introduc treptat obligațiile de muncă gratuită legate de acest pămînt. Colonii trebuie să lucreze anumite cantități de pămînt sau să semene anumite cantități de grîne pentru stăpîn în hotarul lor, pe care apoi să le și strîngă pentru stăpîn. Stăpînul mărește și aici treptat aceste cantități. Pămînturile acestea se semănau obișnuit cu sămînța stăpînului. Vedem însă că ovăz, colonii trebuiau să semene și din al lor, adică din cel pe care îl dădeau drept dar de Crăciun. Dar stăpînul, după cum vedem, și aci începe să rețină anumite pămînturi sau fînațe mai mari pentru culturile sale, să le separe chiar de pămînturile comune, să le considere proprii. începe să-și constituie un ,,pămînt alodial“. Vedem și căile pe care se constituie acesta : destul de obișnuit prin ,,ocupare“, prin luarea cu puterea din pămînturile comune lucrate ale supușilor. Găsim și aci înscris fenomenul pe care l-am întîlnit și în alte părți : pămîntul de cultură separat pentru culturile proprii, stăpînul îl lucrează mai întîi cu simbriași și vite de jug proprii, la care renunță apoi, pe măsură ce o poate înlocui cu munca gratuită a supușilor săi. Domeniul avea un centru din care era administrat, Mănășturul, locuri în care se strîngeau grînele, fînul, venite din dijme sau din producția proprie, precum și alte produse. Aci era și o bună parte a pămînturilor lucrate pentru stăpîn. în Mănăștur, la 1580 călugării aveau și 100 de oi și tot atîția miei, precum și zece vaci, de la care aveau lapte și caș, dar unt nu îndeajuns. Cu timpul — spune textul — vor putea avea și carne de aci pentru o bună 74 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA parte a anului 29. Tot în Mănăștur se strîngeau și produsele din satele mai apropiate. în Leghia, care era mai departe, era o șură deosebită. în 1590 apare o măieriște (major) și în Chinteni. Domeniul are și un aparat admi-nistrativ-economic. Are în frunte un dregător (iiztarto). Textele pomenesc chelar, pitar, vameși, morari, grădinar, gornici, păstori și desigur mai erau și alții. Domeniul are și un aparat militar, libertini călare ridicați dintre supuși. Juzii, jurații satelor sînt puși acum și ei și în serviciul domeniului feudal. Personalul e în genere plătit. Dregătorul are nu numai anumite venituri, din gloabe, dar are desigur și un salariu. Chelarul primește drojdia vinului, chiar și cînd e principele aci. Judele din Tiburcz dă banii chelarului (Kolchar pinz) 7 d. anual. Cei din Băgara dau fiecare cîte un ban pe seama chelarului. Aceasta poate în afara salariului său. Vameșii, morarii, vom vedea, sînt plătiți cu părți din vamă, gornicii în bani și în natură. Grădinarul, păstorii trebuie să fi avut și ei o retribuție. Care erau slujbele meseriașilor, libertinilor ? Textele nu le precizează, în listele supușilor în dreptul meseriașilor se notează doar vag : seruit cum artificio. La libertini tot așa : eques libertinus, libertinus, equo seruit (servește cu calul). Trebuiau să facă deci serviciu cu armele, dar desigur și serviciul obișnuit pe domeniul feudal, de ajutor în stăpînirea supușilor, de auxiliar executiv al stăpînului sau dregătorului ori dregătorilor săi. Aceasta cînd libertinul nu e un meseriaș sau slujbaș scutit pentru a face vreun alt serviciu. Pădurile apar în toate trei conscripțiile. în 1580, la Cluj-Mănăștur se notează că au păduri, care pot fi deajuns călugărilor pentru bucătărie și pentru încălzit (ad culinam et hypocausta), dar nu fac pentru clădiri. La Baciu sînt pomenite pădurile cu ghindă. La 1588, despre pădurile din Cluj-Mănăștur se spune același lucru : sînt din belșug pentru bucătărie și încălzit, dar pentru clădit nu fac, pot face însă cu timpul. Colonii nu au nici o pădure din care să poată lua lemne pentru clădit, dar li se lasă atît pentru clădit, cît și pentru alte nevoi din pădurea numită Apathmesse. Celelalte șase păduri, înscrise de urbariu cu numele, sînt oprite. în Baciu sînt înscrise cu numele șapte păduri mai mici (syluulae) oprite pe seama colegiului. între acestea e și una producătoare de ghindă, dar folosită și pentru lemn de clădit. Mai jos însă textul vorbește iarăși de pădurile cu ghindă de aci. în Chintău stăpînul are două păduri „frumoase", una spre Popești (Papfalua), alta spre Vechea (Buda). La 1590 informațiile sporesc. La Cluj-Mănăștur e înscrisă o pădure de stejar Bercz, totdeauna oprită. Pentru aceasta sînt și doi paznici de pădure (erdeo kereoleo). Mai e tufișul iazului (Gatt chereye), pentru nevoile morii. E și pădure de fag din belșug. Fagul verde e oprit, iar lemnele uscate sînt ale gornicilor (Ercleo birake). în afară de fag, e liber și satul să care lemne. Dacă prind pe cineva asupra lemnului de fag, (gloaba de) un florin e a gornicilor. Dacă prind om strein, după legea țării două părți (ale gloabei) sînt ale dregătorului (tiztartoie), a treia a gornicilor. Sînt și două păduri ale satului, din care una înspre Baciu, spre Hoia. în lista supușilor sînt 29 Veress, op. cit., p. 119. DOMENIUL CLUJ-MANAȘTUR LA 1580—1594 575 înscriși doi Erdeo bir o. Li se înregistrează și plata anuală. Ei primesc cinci florini pe an și fiecare cîte patru găleți de grîu și cîtc un cojoc (keodmeon). în Chinteni e o pădure oprită pentru principe ; e tînără, nu e producătoare de ghindă. E și o altă pădure, care a fost a satului, dar au cuprins-o iezuiții și de atunci e oprită pentru curte. Au și sătenii pentru ei pădure. Se înregistrează acum o pădure și în Tiburcz, oprită pentru biserică, în Baciu e și pădure cu ghindă, și pădure tînără, care are și paznic, pe vameș. Sînt liberi să taie lemne din ea după moșie. Pădure pe seama satului e înscrisă acum și în Băgara. în Macău e o pădure (Geztragy erdeo) pe seama principelui. Textul vorbește și de dijma porcilor cînd se face ghinda. Aci avem deci un regim al pădurilor mai evoluat decît în multe alte părți. Cea mai mare parte a pădurilor, cele mai bune desigur, sînt separate, oprite pentru stăpînul feudal. Stăpînul le-a oprit nu atît pentru a asigura folosirea lor mai rațională, cît pentru a-și face din ele un venit. Noul regim se datorește desigur în bună parte iezuiților. Monopolurile senioriale sînt înregistrate numai sumar. Ce venituri aduceau morile ? La 1580, în Cluj-Mănăștur grîul venit de Ia moară se poate evalua la 200 fl. în Leghia morile mici plătesc anual 5 fl. Moara din Mănăștur, după suma venitului judecind, e desigur o moară mai mare, a domeniului. Cele din Leghia însă sînt desigur țărănești și cei 5 fi. sînt taxa sau censul pe care îl plăteau proprietarii lor pentru ele. La 1588 venitul morii din Mănăștur e evaluat tot la 200 fl. anual. Iar la Leghia textul ne informează că aci sînt 5 mori, și se plătește de fiecare moară cîte 1 fl. Censul unei mori era deci de 1 fl. pe an. La 1590 textul ne spune mai mult. în Cluj-Mănăștur principele are o moară cu trei roți pe Someș, din venitul căreia a treia parte e a morarului. Al lui e și praful de moară (malom por, praful de făină care se face), în Chinteni e înscris un magister mole, deci maistrul morii. Dar în sat nu e înscrisă moară. Se notează însă că cine a produs bucate pe pămîntul său era dator să le aducă la moară în Mănăștur, sub pedeapsă de 100 de bani, dar ceea ce a cumpărat era liber să macine în altă parte. Constrîngerea aceasta a fost probabil introdusă de iezuiți, după uzul din alte părți (unii veneau din Polonia), căci în alte urbarii obligația obișnuit nu apare. în Leghia sînt înscrise iarăși patru mori. Ele sînt ale oamenilor săraci (zeginy cmbereke), adică ale colonilor. Dau după ele principelui la Sînmartin cîte un florin. Mai este una după care dau numai 25 d. La Mănăștur, se înregistrează la 1580 și două cariere de piatră (lapici-dinae duae), după care plătesc anual cens 2 fl. în Baciu poate să se facă și var pentru clădiri și se făcea odinioară. în 1588 sînt înscrise aceleași două cariere de piatră și aceeași plată de 2 fl. după ele. Se adaugă acum însă că pentru stăpîn de un florin se dă un car cu șapte pietre. Și la Baciu aceeași notație : poate să se facă aci var (cementum seu calx), întrucît se făcea și odinioară. La 1590 însă nu mai sînt înregistrate nici carierele de piatră, nici varul. 576 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Crișmăritul în urbariul din 1580 nu e pomenit. Apare însă în urba-riul din 1588. Cei din Cluj-Mănăștur trebuie să crîșmărească pentru stăpîn în fiecare an trei buți (vasa) de vin. Trebuie să crîșmărească însă măsura (Eytel, corespunzînd cu octale, sau octalium, adică cu a opta din vadră) cu un solidus unguresc mai scump decît vinul plebei și coionilor 30. Sub solidus aci se înțelege desigur uri ban sau un dinar. Și cei clin Baciu crîșmăresc trei buți de vin anual, tot cu un solidus mai scumpă măsura31. Cei clin Chintău crîșmăresc tot trei buți anual. Aci însă se spune că măsura Eytel Claudiopolitana se vinde cu un dinar mai scump. Băgara, Leghia crîșmăresc și ele tot cîte trei buți de vin anual. în 1590 e în genere același obicei : cei din Cluj-Mănăștur crîșmăresc trei buți de vin anual, cu un ban mai mult decît a satului32, măsura de vin desigur. Trei buți crîșmăresc și Chinteni, Baciu, Băgara, Leghia, Tiburcz. La Tiburcz însă se spune că buți mici, de jumătate (fel borth). Și la Macău se spune că, după obiceiul lor vechiu, au crîșmărit cîte două sau trei buți de vin anual, cu un ban mai scump decît pe al lor. Obligația de crîșmărit deci e cea în obicei în multe alte părți, crîșmărirea a cîte trei buți de vin anual de sat, trebuind să vîndă măsura de vin cu un ban sau un dinar mai scump decît vinul lor. Achitîndu-se de aceasta, sătenii își puteau crîș-mări liber desigur și vinul lor. Vinul li se da spre crîșmărit probabil la cele trei sărbători principale, ca și în alte părți. Se crîșmăreau aci pentru stăpîn vreo 1.7—20 de buți de vin anual. Despre măcelărit nu se pomenește nimic. Pescuitul e mai puțin pomenit. La 1580 doar atît putem citi, la Mănăștur, că în anumite timpuri (călugării) pot să aibă din fluviul lor (din Someș desigur) și pești, dar aceștia nu sînt deajuns. Urbariul din 1588 nu-1 pomenește de loc. în 1590 la Cluj-Mănăștur se spune că în Someș de la podeț (az palotul fogua) pînă la hotarul orașului (Cluj) pescuitul era liber și pentru sat, de la podeț în sus pînă la Feneș însă era oprit pentru curte, în Chinteni e un lac de pește (Halas tho). Mai e și unul de țipari, dar n-are stăvilar. în Tiburcz e un lac netrebnic (hituan) de pește. La atît se reduc înregistrările. Despre vînat nu se pomenește nimic. Vămile apar în toate trei urbariile. La 1580 venitul vămii din Cluj-Mănăștur e evaluat la circa 70 fl. Al celei din Baciu e evaluat la 20 fl. Venitul vămii din Mănăștur și la 1588 e evaluat tot la 70 fl. La această vamă se iau de carul încărcat 7 d., de carul gol 1 d. Trecătorul pedestru plătește 1 d. Venitul anual al vămii din Baciu acum e evaluat la circa 15 fl. Aci și taxele sînt mai mici. Doi pedeștri plătesc 1 d. De carul încărcat se iau 2 d., iar dacă duce sare, dă 2 d. și o bucată de sare (urnim frustum salis), desigur un drob de sare. Dacă trece cal, se ia 1 d. 30 „Mensurae autem Eytel dictac precium. vno soliclo ungarico pluris constabit quam plebis et 1591, de pe timpul provizoratului lui Matei Katona, n-au rămas decît 94 dinari, la Toma Domjen din Crasna și Petru Flora din Peceiu. Din 1592 au rămas 67 d. la cinci oameni din cinci sate. Din 1593 au rămas 5 fl. 47 d. la 18 oameni din 14 sate. Pc anul 1594 restanțele, de pe timpul provizoratului lui Paul Kraznai, sînt mult mai mari. O bună parte din vinul dat spre crîșmărit încă nu era plătit. Au rămas restanți în total 264 fl. 11 d. la 11 oameni, din Crasna (4), Peceiu (2), Pereceiu, Bogîș (2), Hidig, Valcăul Unguresc. Dregătorul Toma Ghombas din Pățal era dator și el din vinul crîșmărit cu 20 fl. Sub titlul Restantiae diuersae apar banii dați la diferiți cizmari pentru făcut încălțăminte. S-au dat anume la doi cizmari din Crasna și șapte din Bogîș, în total 6 fl. 54 d., pentru care ei trebuie să dea încălțăminte (calceos debent administrare). S-au totalizat astfel 594 fl. 35 d. restanțe. Cele două documente, urbariul domeniului din 1594 și inventarul lui din același an, după cum vedem, se completează, se lămuresc reciproc, cla-rificînd raporturile. Domeniul Șimleului se numără printre domeniile feudale însemnate. El e domeniul de bază al unei ramuri a familiei Bathory, care se și numește Bathory de Somlyo. A fost și al lui Ștefan Bathory, principele Transilvaniei și regele Poloniei. Domeniul are cetate înzestrată cu „instrumente44 de război, desigur cu o garnizoană de soldați plătiți, dar și cu un însemnat număr de libertini, scutiți de serviciile obișnuite iobăgești pentru a o servi militar. Militar o mai serveau și cei trei nobili înscriși, desigur nobili legați de domeniu, precum și voievozii români. Domeniul mai e în același timp și o mare unitate economică feudală, bazată mai ales pe prestații feudale. Dar și pe o economie iproprie. El își are astfel și organizația și aparatul său economic. Economia lui e dirijată din centrul lui, care e chiar cetatea Șimleului. Economic el se divizează în subunități, grupate în jurul aș a-num ițelor măieriști, adică a curților economice ridicate în anumite puncte pentru a înlesni administrația prestațiilor iobăgești, dar și pentru a constitui centre active ale propriei economii. Domeniul are 2 tîrguri și 48 de sate. Satele sînt în mare majoritate românești, păstrînd vechile instituții ale voievodului și crainicului. El are în serviciul său o masă însemnată iobăgească. Această masă nu e categorisită cum se obișnuiește, diferențierea ei ne-o indică în schimb numărul vitelor de tracțiune, a cailor, oilor înscrise în dreptul iobagilor individual, diferențiere care se arată destul de mare și care poate s-ar fi accentuat încă dacă ar fi fost înscrise și vacile, porcii. Prestațiile iobăgești sînt cele obișnuite, dar cu multe variații. Censul e bănesc și se plătește global, la Sînmihai. Darurile sînt mai puține. Voievozii și preoții români și aici sînt datori cu daruri deosebite, căprioare, șoimi, pături. Dar voievozii își aveau și ei, pe lîngă scutiri, partea lor din cens, din tretină, din dijme, beneficiau de anumite daruri și chiar de zile de coasă din partea celor de sub autoritatea lor. E excepțional de ridicată aoi darea românilor, tretina, de mai multe vaci de sat, ajungînd uneori 40 - C. 401 616 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA chiar la o vacă de familie iobăgească. Peste tretină, satele mai dădâau și cîte un bou de Paști. La darea fertonului sînt obligate numai tîrgurile și satele ungurești, care constă în anumite cantități de ovăz sau în bani. Aci darea le revine șpanilor, care mai beneficiază și de alte daturi, ca pîini, găini, pînză sau bani, de părți din gloabe și altele. Aci e în uz și dijma și nona din semănături (aci sînt pomenite numai din grîu) și din vin, dar numai în tîrgurile și satele ungurești. E în obicei și găina pe care o dă fiecare dijmuit la datul dijmei din grîu. Satele românești nu dau nici dijmă, nici nonă. Din oi, satele ungurești dau dijma mieilor. Cele românești sînt datoare cu datul oilor, oare e în genere de o oaie cu miel de turmă, avînd însă și variații. Mai e în obicei și datul mielului de strungă. Dijma porcilor e aceeași și la satele românești, și la cele ungurești. Se ia dijma porcilor de pajiște, care e de un porc de turma de zece porci sau oricît de mare, porcii nedijmuiți răscumpărîndu-se cu cîte 2 dinari. Doar la două sate apare dijma porcilor de la ghindă, care e de unul din zece, cu răscumpărare de cîte 4 dinari pentru cei nedijmuiți. Din stupi se ia de asemenea al zecelea, răscumpărîndu-se cei nedijmuiți cu cîte 2 d. Obligațiile de lucru ale iobagilor nu sînt înscrise. Probabil erau nelimitate, adică nehotărîte. Obligațiile de muncă agricolă le indică însă pămînturile de arătură ale domeniului sau lucrate pentru domeniu, cele vreo 600 iugăre de semănătură cu grîu din inventar, viile, grădinile, fînațele, produsele strânse în cetate și la măieriști. Raportînd însă cifra iugăre!or de semănătură la cea a supușilor domeniului, pămîntul de arătură lucrat anual nu ne apare mare, cade doar o treime de iugăr pe iobag. Firește, obligațiile de muncă ale iobagului se împărțeau, se consumau și în multe alte munci, la vie, la coasă, la cărăușii, la cetate, totuși ele nu-i puteau ocupa iobagului decît o parte din timpul de muncă, mult mai mică desigur decît cea cerută de propria-i economie. Produsele agricole s-au strîns în cantități însemnate. Ele se păstrează în cea mai mare parte în stoguri, netreierate, și se treieră pe măsura nevoilor sau po'sibiliiitățiloir. S-iau înregistrat mai multe stoguri vechi, de mai mult de doi ani. Partea cea mai mare însă sînt din recolta anului 1594. Dar s-au înregistrat și însemnate cantități treierate. în raportul dintre cereale covîrșește grîul, care prezintă cantități incomparabil mai mari decît toate celelalte împreună. După el urmează ovăzul, apoi secara, alacul. Celelalte produse din semănături sînt reduse. Sînt însemnate însă cantitățile de fîn strînse. De unde vin cantitățile de produse agricole înregistrate, vin din prestații sau din producție proprie, cît a venit din prestații și cît din producția proprie, inventarul nu ne spune. Raportînd însă cifrele semănăturilor de grîu ale domeniului la cele ale griului din 1594 strîns în stoguri la măieriști, ținînd seama de productivitatea scăzută a timpului, trebuie să conchidem că aceste cifre probabil nu cuprind numai recolta proprie, că în ele au intrat și dijmele și nonele, care altfel nu puteau fi mari, căci satele ungurești — obligate la dijmă și nonă — nu sînt multe. în tot cazul inventarul nu înregistrează separat produse venite din dijme. DOMENIUL CETĂȚII ȘIMLEULUI LA 1594 617 Cît privește, constituirea pămîntului alodial< în ce măsură s-a separat un asemenea pămînt din pămînturile comune, înregistrările sumare nu ne îngăduie precizări. Viile sînt precis separate. Pămînturile de arătură, finalele, .cel puțin unele par să fie și ele separate. Cît s-a: avansat însă pe această cale a separării nu se poate spune nimic precis. Cu ce se lucra acest pămînt agricol ? Răspunde însuși inventarul. Inventarul agricol propriu al stăpînului feudal se reduce la puțin: trei care de povară, trei care de simbriași, 3 sănii cu seîndură care serveau poate și la cărături, un plug, 25 boi de plug (sau de jug), cinci hîrlețe și o sapă Ia grădinar. Muncile agricole pentru stăpîn se făceau deci în co-vîrșitoare parte de iobagi cu inventarul lor. Interesant însă că nici după ce obligațiile de muncă ale iobagului au ajuns să fie nelimitate, stăpînul tot nu renunță cu totul la munca salariată și la simbriașii agricoli. Și poate mai întrebuința încă muncă salariată la vie, la treierat, cum se obișnuia. Domeniul are și grădini de legume. Are și o grădină de vînat sau de animale sălbatice (vaclkert), nu se spune însă dacă sînt în ea asemenea animale. La măieriști se țin și vite, cai, porci, oi, stupi, păsări. Vitele se cifrează, am văzut, la 347, caii la 53, porcii la 580, oile la 329, stupii la 64, păsările Ia 224 gîște, 442 găini, 48 claponi, 39 păuni, 17 rațe, deci la 770 capete. Toate acestea aduc domeniului anumite cantități de produse, caș, brînză, unt, ouă, slănină, cărnuri, untură, piei, lînă și altele. Nici la inventarul viu, nici la produsele înregistrate însă nu putem preciza cîte au venit din producție proprie, și cîte din prestații, din tretină, dijme, daturi. Inventarul doar la porci face o distincție între porcii proprii și cei veniți din dijmă, distincție care arată că sînt mult mai mulți porcii proprii decît cei de dijmă. Asupra veniturilor posibile din monopolurile senioriale inventarul nu adaugă mai nimic în plus față de urbariu. Asupra morilor și înzestrării, lor acesta ne dă chiar mai multe informații. Domeniul își are morile sale, în Șimleu, Crasna, Guruslău, Zăuan, la care inventarul mai adaugă una în Bocșa, avînd în total vreo 13 roți de moară. în mori se inventariază ustensilele obișnuite, tîrnăcoape, hambare, mierțe de măsurat. Inventarul pomenește la Șimleu, în fața cetății, o ,,moară seacă“, care poate să fie aceeași cu cea înregistrată de urbariu. Ce venit aduceau aceste mori, nu ne spune însă nici urbariul, nici inventarul. La Șimleu apare și un teasc de ulei, precum și trei pive de păsat. în Borla e lac de pește ; aci și două plase de pește. Iar în urbariu apar cinci pescari. Vămi domeniul are în Șimleu, Guruslău, Ceheiu, Hidig ; nu li se precizează însă venitul. Inventarul sării pomenește și pe vameșul din Crasna. Un venit vămile aduceau desigur și din sarea care trecea peste domeniu. Nu se precizează nici venitul crîșmăritului. Din pomenirea lui sumară din urbariu și din restanțele vinului dat spre crîșmărit însă, se vede că se practica crîșmăritul obișnuit și pe alte domenii. Se dădeau satelor buți de vin, pe care ele trebuiau să le crîșmărească și să le plătească prețul. Obișnuit fiecare bute era încredințată unui om anume, care făcea vînzarea,. 618 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA desigur cu preț dinainte stabilit de stăpîn. Buțile se măsurau după ce se goleau, cînd se făcea și socoteala vinului crîșmărit. Se avansa și aci grîu pentru vin. Gloabele sînt înregistrate cu tariful lor, dar nu li se evaluează venitul anual. Tîrgurile prezintă oarecari deosebiri față de sate, și la sarcini și la drepturi, nu sînt scutite însă de sarcinile feudale, își păstrează caracterul de tîrguri feudale. Un document interesant constituie însăși înzestrarea interioară a cetății și diferitelor ei clădiri. Cetatea e și locuită, are mai multe camere cu mobilier divers, în care piesele căptușite cu piele, cu stofă se amestecă cu mobilier simplu, mese, scaune, lavițe, dulapuri, scrinuri. în încăperi apar covoare, vase (de fier și de cositor), blide, farfurii de lemn, vase de pămînt, sticle, pahare, răcitoare de vin. Apar arme, săgeți, unelte miniere, hamuri și altele. Se observă în genere o promiscuitate de mobilier, ustensile, scîn-duri, provizii, coloniale și tot felul de lucruri. în camera de lucruri ale doamnei, alături de mobilier, inventarul divers feminin, ustensile mărunte, cutii și cutioare, pene, măști, apar și oale, cratițe și alte vase. Bijuteriile, ustensilele de preț, banii lipsesc din inventar ; au fost duse desigur. în încăperi apar sobele de cahle. Nu lipsesc nici băile, adică piesele de baie, căzi, căldări de încălzit apă. înzestrarea culturală e mai mult muzicală Există o cameră a muzicanților, instrumente muzicale, cărți de muzică (note muzicale). Cărțile însă nu sînt decît trei. Apare în casă și un biliard. Pentru uzul stăpînului, dregătorilor săi sînt trăsuri diverse, echipament de trăsură. Bucătăriile sînt două, dar numai una e în funcțiune. Și în acestea ustensilele de bucătărie se amestecă și cu alte lucruri. încăperile cu cuptoarele de pîine sînt iarăși două. După indiciile inventarului se coc trei feluri de pîinișoare (czipo), albe, de masă și de rînd, cele din urmă desigur pentru personal sau lucrători. Sînt apoi cămări, hambare, pivniți. Atelierele meșteșugărești sînt numai două, cu inventar destul dc sumar. Provizorul, economul își au și ei ,,casele“ în cetate. Măieriștea însă se găsește în afara cetății, desigur sub cetate. Măieriștile sînt înzestrate cu casă de locuit, celare, pivniți, curți, șoproane, cotețe, staule, grajduri, teasc, piuă, șuri, grădini. Casa măieriștii e obișnuit simplă, din bîrne, cu o încăpere, pridvor, cămară. Dar poate să fie și mai mare, să primească la nevoie și pe dregătorii stăpînului sau chiar pe stăpîn. Mobilierul casei e simplu, masă, scaune, lavițe etc., care se amestecă cu vase, provizii, felurite lucruri. La una din măieriști apar și două ghețării. Produsele, proviziile diverse, bucate, făină, piei, lînă, brînzeturi, slănină și multe altele, provenite fie din prestații, fie din producție proprie, s-au strîns în cămări, hambare, pivniți, dar se găsesc împrăștiate și în diferite alte încăperi ale cetății și măieriștilor, s-au amestecat cu inventarul lor divers, cu multe alte lucruri, fiare, unelte, seînduri, șindrilă, cuie, echipament de cai etc. etc., transformînd clădirile și în depozite de cele mai felurite lucruri. Produsele se strîng în cantități însemnate, se păstrează ca rezerve, se amestecă cu inventarul clădirilor, ducînd la promiscuitatea de lucruri caracteristică curților feudale. DOMENIUL CETĂȚII ȘIMLEULUI LA 1594 619 Personalul corespunzător nu e specificat de nici unul din cele două acte, dar e pomenit din cînd în cînd sau îl deducem din indiciile textelor. Cetatea și domeniul ei au desigur castelan, garnizoană militară, tunar, aprozi, servitori, provizor, șpan, econom sau sameș, chelar, bucătar, pitar, meseriași, maieri sau măierițe, vameși, păstori etc., aparatul necesar și obișnuit pe domeniile mari și desigur plătit. în genere, cetatea cu clădirile ei diverse constituie un complex mi-litar-economic, în același timp loc de apărare și de sprijin militar, castel de locuit, centru activ și depozit economic, în care toate se îmbină și în care s-a făcut și o separație de sfere de acțiune, o separație însă care e departe încă de a fi completă. XXVII. STĂPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR J în sec. al XVI-lea orașele au și ele în stăpînire sate, mici domenii, în stăpînirea lor acestea au ajuns prin danii regale sau zălogiri prelungite, prin așezări pe teritoriul socotit al orașului și pe alte căi. Daniile se fac din ținuturile cetăților regale, din pămîntul regesc sau din moșii ajunse în stăpînire regală. Zălogirile puteau fi făcute nu numai de rege, ci și de stăpînii feudali. Daniile, zălogirile de ținuturi sau de sate se fac obișnuit în condițiile în care acestea au fost stăpînite și pînă atunci sau sînt trecute ca să facă parte din Pămîntul Regesc, să contribuie cu orașele la dările regale, cum a fost cazul ținutului Bîrgăului atribuit Bistriței. în stăpînirea Sibiului au ajuns scaunul Săliștii, Rășinarii. Brașovul a primit sate cu domeniul cetății regale a Branului. A ținut temporar și sate din partea de răsărit a Țării Făgărașului, Șercaia și Țințari, care i-au fost donate de Matei Corvinul în 1462 Dar acestea erau revendicate și de domnii Țării Românești, ca aparținînd Făgărașului. în 1474 regele le cerea înapoi de la Radu care le ocupase1 2. în 1486 se vorbește de o judecată care avea să se pronunțe dacă ele aparțin Brașovului sau Făgărașului 3. Brașovul a avut, temporar, și Satu-Nou. Clujul a avut în stăpînire încă din sec. al XlV-lea Feleacul, la care s-au adăugat succesiv diferite moșii, provenind de la stă-pîni feudali. Orașele ajung să stăpînească sate sau moșii deci pe diferite căi și în felurite condiții. Ajunse însă în stăpînirea lor, ele tind să le trateze în condiții feudale, să considere adică ținuturile sau satele moșii feudale și pe locuitorii lor drept iobagi. La aceasta contribuie acum dezvoltarea în genere a raporturilor feudale, noua fază în care ele au intrat. Condițiile feudale în care sînt stăpînite aceste sate prezintă și după aceea felurite variații, decurgînd și din prelungirea unor raporturi în care se găseau anterior, și din felul particular în care își tratează, potrivit propriilor interese, fiecare din orașe bunurile sale feudale. în calitate de stă- 1 Hurmuzaki, Documente, XV/1, p. 58. 2 Ibidcm, p. 82. 3 Ibidcm, p. 124—125. STAPÎNIRILE feudale ale orașelor 621 pîni feudali, și orașele se încadrează în procesul general de dezvoltare a raporturilor feudale, și ele se orientează după sistemele de exploatare a domeniilor feudale. Prezintă însă și variate deosebiri de detaliu, nu numai față de domeniile feudale în genere, ci și de la oraș la oraș. Nu vom încerca aci un studiu al raporturilor de pe domeniile orașelor. Problema cere în prealabil cercetări speciale, studii monografice pentru fiecare în parte. Am desprins din problemă doar două exemple : al satelor stăpînite de orașul Brașov și al celor stăpînite de orașul Cluj. Sînt două cazuri care se oferă înainte de toate prin documentația lor specifică mai multă. Dar pot fi și două cazuri dintre cele mai demonstrative pentru raporturile feudale de pe domeniile orășenești. Să luăm mai întîi satele Brașovului, a căror documentație e mai îmbelșugată și se extinde asupra întregului secol aproape. Problema acestor sate se împarte în două : cele nouă sate făcînd parte din domeniul Branului stăpînite acum de oraș și cele două sate, Zărnești și Tohan, din stăpînirea bisericii sf. Marii din Brașov. 1. SATELE STĂPÎNITE DE ORAȘUL BRAȘOV în sec. al XVI-lea orașul Brașov are în stăpînire Săcelele, adică cele șapte sate, Baciu, Turcheș, Cernatu, Satu-Lung, Tărlungeni, Zizin și Pur-căreni, cu Crisbav și Apața. Ele constituie acum domeniul cetății Branului. Cetatea Branului a fost cetate regală. Indiferent de daniile mai mult sau mai. puțin durabile care s-au făcut în ținutul ei, acesta a fost considerat regal și era obișnuit în mîinile voivozilor Transilvaniei. în stăpînirea Brașovului cetatea și ținutul ei a început să intre prin zălogire. Voievodul Ștefan Bathory încă în 1486 le promitea brașovenilor să intervină la rege ca să le dea cetatea Branului 4. La 1 ianuarie 1498 regele Vladislav zălo-gea orașului Brașov pe zece ani, în schimbul sumei de o mie de fiorini, Castrum Nostrum Pherch, quod hactenus semper Vajwodac Noștri illarum Partium P ransilvanarum tenere consveverunt, simul cum ejusdem universis Pertinentiis et Vtilitatibus. Regele își motiva zălogirea cu multele plîngeri ale brașovenilor împotriva castelanilor Branului, care îi asupresc în felurite chipuri și le fac necontenit pagube de necrezut5. Regele sau urmașii săi aveau să reia domeniul după zece ani restituind suma, altfel rămînea perpetuo orașului. Brașovul se obliga să păzească și să întărească pe cheltuiala sa cît mai bine cu putință cetatea 6. In decembrie același an regele, în schimbul unui nou împrumut, de 2000 fl., reînnoiește zălogirea7. în 4 A ha j dani tdrcsvâri uradalom jogi âllapotjâhoz, Brașov, 1871, p. 8—9. 5 .....qualiter videlicet iidem Officiales et Castellani eosdem cives atque etiam pertinentias ejusdem Civitatis Nostrae multis et diversis Oppressionibus ac perturbationi-bus afficerent, ipsisque incredibilia damna ac Impedimenta sine intermissione inferrent, ita, quod nisi in tempore provideremus tam Civitas ipsa, quam etiam universae ejusdem Pcrtinentiae in brevi usque ad extremum desolarcntur...“. Ibidem, anexele III și IV. 6 Ibidem, anexa III. 7 Ibidem, p. 10. 622 IOBAGIA IN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA 1500 apoi același rege Vladislav scoate de sub autoritatea nobilimii Transilvaniei satele și prin urmare pe iobagii și locuitorii din Purcăreni, Zizin, Tărlungeni, Satulung, Cernatu, Turcheș, Baciu, Crisbav și Apața ținînd de Bnan și Șercaia, Țânțari și Satu Nou ținînd de Brașov, precum și Zăr-nești și Tohan ținînd de biserica sf. Marii din Brașov, pentru ca ei de acurn încolo, ca și înainte, atît la plata dării regale, cît și în privința participării la oaste, să fie socotiți în rîndul sașilor și să facă tot ceea ce sînt datori să facă și ceilalți sașis. Nici voievozii sau vicevoievozii, tezaurarii, vice-tezaurarii, și nici strîngătorii de dări sau taxe regale să nu-i supere prin urmare cu dări sau cu oaste împreună cu nobilimea, adică cu comitatele. Contribuind cu sașii, în speță cu Brașovul la darea regească și la oaste ușurau orașul în aceste sarcini. Dar cu aceasta Brașovul mai devenea și beneficiarul veniturilor domeniului, ale sarcinilor supușilor lui. însăși dijma episcopală trebuie să treacă sub un nou regim. în același an, încă înainte de acest act, regele le-a conces brașovenilor veniturile sării din Feldioara (Proventus Salium, qui scilicet in oppido nostro Fbldvâr provenire soliți sunt), care țineau de cetatea Branului8 9. Tot în acest an, regele ordonă voievodului Transilvaniei să oprească pe oamenii și familiarii săi de a reține sau de a judeca pe țiganii (certi egiptij seu cigani) care țin ab antiquo de cetatea Branului, drept care îi aparținea doar castelanului10. Din ceea ce trebuie să înțelegem că ei urmează să fie judecați de castelanii numiți de Brașov. în 1508 regele, cu data de 2 ianuarie, ia de la brașoveni pentru cetatea Branului, ținută de ei titulo inscriptionis et impignorationis pe zece ani, încă 2000 de florini, ridicîndu-se acum suma la 5000 flll. Cu data de 25 ianuarie același an emite pentru ei un nou act pentru încă 1300 de florini, cu care suma zălogirii se ridică la 6300 fl. Prin noul act regele scoate de sub jurisdicția și puterea voievozilor Transilvaniei cetatea Branului și o dă cu toate aparținătoarele și veniturile sale ad possidendum et gubernandum sau tenendum et gubernandum orașului Brașov și Țării Bîrsei (Judici et Juratis caeterisque civibus et universis Saxonibus dictae civitatis Nostrae Brassov, et terrae Barcza). Se invocă din nou asupririle și pagubele pe care au trebuit să le îndure brașovenii din partea castelanilor și dregătorilor voievodali, mai ales negustorii în trecerea lor cu mărfuri spre sau dinspre 8 „Vniversas Possessiones et Villas, et per consequens omnes Jobadgiones et Incolas dictae Civitatis Nostrae Brassov, pută Purkeretz, Za} zon, Tatrankfalwa, Hozuwfalw, Zentmihâlfalwa, Thyrkes, Bâthfalw, Kryczpok, Apaczyâ ad Castrum Therch ac Sarkâny. Mikefalva et Vjfalu ad ipsam Civitatem Brassoviensem, nec non Cserncst et Thokna ad Ecclesiam Parochialem B. Mariae Virginis in eadem Civitate Brassoviensi fundatam spectantes de medio Regnicolarum illarum partium Regni Noștri Transilvanum ex speciali Gratia Nostra perpetuo duximus eximendos, exonerandos et supportandos, imo exi-mimus, exoneramus et supportamus praesentium per vigorem dccernentes, ut ipsi deinceps ct in antea tam in solvenda contributione sive taxa Nostra Regia, quam etiam in exer-cituando in medium Saxonum Nostrorum connumerari. et cum ipsis Saxonibus Nostris etiam exercituare, et omnia ea facere debeant, quae alii Saxoncs Noștri facere tenentur“. Ibidem, anexa V. 9 Ibidem, anexa VI. 10 Ibidem, anexa VII. 11 Ibidem, anexa VIII. STAPÎNIRILE feudale ale orașelor 623 Țara Românească12. Termenul zălogirii acum se stabilește la 25 de ani de la data actului. în acest timp nimeni să nu le poată relua cetatea, nici măcar la poruncă regală, și nici după 25 de ani regele sau urmașii săi decît plătind suma de 6300 de florini. Dacă voievozii sau alții ar vrea să o reia, nu numai orașul să se poată ridica, dar să-i vină în ajutor cu armele Țara Bîrsei, cele șapte și două scaune săsești, precum și bistrițenii. Brașovenii se obligă în schimb a păstra cetatea și, nefiind un loc mai potrivit pentru a trimite iscoade spre Turcia și alte asemenea locuri și pentru supravegherea mișcărilor dușmane decît acesta13, să fie sîrguitori în a ține iscoade în Turcia. Regele renunța la o cetate a cărei întreținere, spune chiar în acest act, îl costa vreo 500 de florini anual. în schimb brașovenii luptau cu atîta zel spre a o cîștiga și pentru veniturile ei, dar și pentru că îi stînjenea serios în comerțul lor spre Țara Românească. Nu numai abuzurile castelanilor le crea felurite neajunsuri, îi stînjenea însăși vama de la graniță supravegheată din cetatea Branului. îi interesa deci mai ales circulația pe aci, trecătoarea spre Cîmpulung. Zălogul n-a fost răscumpărat după 25 de ani, s-a prelungit, s-a perpetuat. Domeniul n-a fost înglobat deplin în Pămîntul Regesc, ci a fost supus mai mult orașului, a devenit mai mult o stăpînire feudală, iar supușii lui supușii orașului și tratați de oraș ca atare. Sau cel puțin aceasta e tendința. Nu se știe de cînd trebuie să plătească brașovenii cei 200 de florini anual în darea turcească în contul cetății Branului, de care îi scutește Sigismund Bathori la 1602 14. Care sînt raporturile domeniului cetății Branului cu orașul Brașov și Țara Bîrsei, noul lor deținător, ne-o spun socotelile castelanilor Branului din arhiva orașului Brașov. Socotelile castelanilor în arhivă apar regulat, 12 „...graves injurias et intolerabiles oppressiones, indicibiliaque damna sustinuisse atque suscepisse, illosquc inter alia his potissime infrascriptis miserabiliter per prae-diotos Offioiales liactenus afflictos fuisse, ut dum et quotiescunque quispiam ex iisdem Saxonibus Nostris aut etiam forensibus hominibus sive ncgotiatoribus cum mercibus ipsorum per publicam viam vel ad partes Nostras Transalpinas, vel de illis in Transilvaniam venire et proficisci habuissent, tune semper praefati Officiales sub eodem castro nostro a talibus non tributum, uti moris esset, sed superfluam et admodum onerosam ac inaudi-tam quandam Taxam pactative extorsissent, alios vero in sylvis et alpibus, prope dictum castrum Nostrum adjacentibus, in eorum itinere despoliassent et nonnullos etiam nece miserabili interemissent, plures vero ex ipsis Saxonibus Nostris captivare et abinde tandem in certa florenorum summa pactatos emittere consvevissent, praeterea, dum et quotiescunque Castellani ipsi ad quaecunquc negotia eorum, vel autem in medium Saxonum ipsorum de eodem castro exire habuissent, ex tune pro conductione ipsorum ad diversa loca eosdem Saxones ad ordinandos currus et alia ejuscemodi negotia disponentes toties coegissent, quod ipsi Saxones singulo anno sexingentis florenis expedire vix potuerint...“ Ibidem, anexa IX. 13 .....uti etiam certo didicimus, nullum eo aptiorem commodioremque locum in Regnis et Dominiis nostris esse, unde exploratores ad Turciam et alia loca similia ad explorandum ire et facilius omnes hostium incursiones et adversus conatus contra Regna Nostra intclligere explorarique possent, nec fore quempiam hominum ad tenendos isthic exploratores et negotia eiuscemodi expedienda ipsis Saxonibus Nostris aptiorem suffi-cicntioremaue../ Ibidem, 14 Ibidem, anexa X. 624 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA an de an, de la 1504 începînd. Ele cuprind multe volume. E un material prețios, dar care cere un larg studiu monografic. Aici trebuie să ne mărginim la o schiță, la extrase sau sondaje în socotelile sec. al XVI-lea. Pînă la 1555 socotelile sînt publicate în volumele I—III de socoteli ale Brașovului și reproduse în col. Hurmuzaki15 16. Continuarea a rămas în manuscris. Cele publicate nu sînt redate în forma originală, editorii au operat anumite rezumări, regrupări pe cîte un ciclu de ani pentru a reduce întinderea originalelor și a ușura utilizarea lor de către cercetător. Nu avem deci o publicație completă și în ordinea expunerii originalelor, ea este totuși deplin utilizabilă pentru o schiță generală ca cea pe care o încercăm aci. Satele domeniului înscrise consecvent în socoteli sînt Baciu, Turcheș, Cennatu, Satu-Lung, Tărlungeni, Zizin, Purcăreni, Crisbav și Apața1G. Primele șapte, numite cu un nume colectiv în românește Săcele, în latinește se numesc Septem villae, în ungurește Hetfalu, în nemțește Siebendorfer. în socoteli sînt înscrise diversele venituri și cheltuieli ale domeniului. Intratele înscriu implicit feluritele sarcini ale supușilor, iar ieșitele ne arată cum se cheltuiau veniturile și ce prisosuri se puteau realiza. Sarcinile se înregistrează specificat, censul se înscrie obișnuit pe nume. Listele de nume ne indică pe unități contribuabile sau capi de familie evoluția populației satelor, iar cifrele censului sau subsidiilor, înscrise în dreptul numelor, în bună măsură diferențierea ei de stare. Numele nu sînt un indiciu sigur și mai ales nu un indiciu precis al naționalității locuitorilor, în masa lor însă ne indică o populație ungurească, cu oarecari amestecuri săsești sau românești. Numele românești sau calificativul de român care să indice precis această origine sau calitate a omului, Ualachus, Olach, Blesch, Bloch etc., nu sînt multe în sec. al XVI-lea, ele sînt însă în creștere. în privința naționalității locuitorilor din cele șapte sate reținem informația dată de un document din 1456. în document regele Ladislau se adresează comiților și vicecomiților secuilor, acuzați de uzurparea dijmelor cuvenite bisericii sf. Mihail (din Cernat). Regele spune anume că, după informația arhiepiscopului de Strigoniu, cancelarul suprem regal, deși satele Cernat, Satu-Lung, Turcheș și Baciu (desigur cele obligate față de biserica sf. Mihail) fuseseră locuite de niște români schismatici, românii apoi alungați fiind, satele au ajuns pe mîinile „creștinilor “, care trebuiau să dea de drept dijmele lor bisericii sf. Mihail17, comiții și le-au însușit și le folosesc 15 Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt in Siebenbiirgen. Rcchnungen aus dem Archiv der Stadt Kronstadt, I—III, Brașov 1886—1896. Reproduse în Hurmuzaki-Densușianu, II/3, II/4, II/5. 16 în grafia primelor socoteli, din 1504, se numesc Badsch falw, Torkess falw, Scharnat falw, Langendorff, Tatrangh, Seysson, Purkeretz, Crispach, Appacia. Grafiile variază în cursul secolului. Satu-Lung apare și sub numele unguresc de Hosszufalu, Cernatul sub cel de Mihalyfalva sau Michelsdorf, sub felurite grafii. 17 „...quod licet alias Villas Szent-Mihâly, Nagy-Falu, Turkester Bâtsfalu, quidam Valachi Schismatici inhabitassent, tamen postea, pulsis eisdem Valachis, ipsae Villae ad manus Christianorum devenissent, qui quidem Christiani Decimas suas praediales Paro-chiali Ecclesiae Sancti Michaelis in praefata possessione Szent Mihâly fu da tac jure solvere deberent...“ Benko, Milkovia, II, Viena, 1781, p. 268—269. Hurmuzaki, Documente, II/2, p. 69—70. stApînirile feudale ale orașelor 625 castelanii lor în cetatea Branului. întrucît dijmele de drept divin se cuvin eccilesiasticilor și nu laicilor, le ordonă să lase dijmele acelei biserici. Originalul actului, ce-i drept, nu se mai găsește. losif Benko l-a publicat după copia din hîrtiile sale (in chartacea apud me copia) și deci rămîne susceptibil de bănuieli. Fapt e însă că și în sec. al XVI-lea Săcelele se numesc curent villae valachales sau în versiunea germană Bleschdorfer. Obișnuit textele vorbesc doar nehotărît de villae valachales, considerîndu-se desigur ca ceva știut de toți despre care anume sate e vorba. Precizările sînt prin urmare rare. Socotelile castelanilor din 1513, de pildă, înscriind vînzările de in, fac și următoarea înregistrare : Item de quatuor villis Walachalibus, quos villicus in Torkesch vendidit asp. 28. E vorba aci chiar de cele patru sate din actul de la 1456 sau numai de patru sate vînzătoare de in din cele șapte ? în celelalte cazuri, care sînt nenumărate, sub villae valachales socotelile orașului înțeleg Săcelele, adică cele șapte sate. în socotelile orașului din 1521, de pildă, citim precizarea : pecora illorum de septem villis Walachalibus 18. Dar și în texte ca acesta Item de decimis lini ex villis Walachalibus 19 trebuie să înțelegem toate cele șapte sate, căci nu apar deosebit altele. Editorii înșiși identifică villae valachales cu Siebendorfer. înlocuirea românilor nu e fără tîlc : satele deserveau cetatea Branului, trebuiau să facă paza trecătorii spre Țara Românească. în fruntea cetății și domeniului ei stau castelanii numiți în latină casicllani, în germană Burggrawen. Castelanii sînt obișnuit doi, dar uneori și numai unul. Ei poartă de mai multe ori nume de meseriași și desigur în acest timp adesea numele indică meseria însăși20 21. Castelanii sînt aleși anual de oraș și de Țara Bîrsei. Dar sînt adesea realeși, cîte unii poartă funcția mulți ani în șir, alții reapar după un an sau doi. Matheus Funifex, de pildă, între 1504 și 1513 apare de șapte ori, Martinus Draud apare în 1528 și apoi an de an de la 1541 —1547, reapărînd încă în doi ani, în 1550 și 1551. Georgius Olach seu Blesch apare în fiecare an de la 1533—1539, în 1539 este anno septimo suae electionis-1. în 1528 și 1549 unul din castelani e Joannes Benkner. Petrus Hirscher apare la 1580—1582, dar și la 1590. Evoluția populației se poate urmări în listele nominale ale celor înscriși la cens. în liste apar și văduve, săraci, sînt înscriși uneori și morții 18 Quellen, I, p. 356. 19 Ibidem, p. 583. 20 De pildă în 1504 și 1505 castelanii sînt : Matheus Funifex și Nicolaus Kemmel, în 1506 același Matheus Funifex și Michael Mensator, în 1507 Nicolaus Kemmel și Clemens Arcuffex, în 1508 iarăși Matheus Funifex și Nicolaus Kemmel, în 1509 Bartho-lomeus Schonckabonck și Clemens Wyroch, în 1510 Johannes Kylhaw și Clemens Wyroch. In șirul castelanilor : Anthonius Aurifaber, Vincentius Sartor, Simon Aurifabcr, Georgius Pellio, Simon Goltschmidt. 21 în 1533 el a fost ales pe zece ani : „Anno millesimo quingentesimo tricesimo tertio prudens ac circumspcctus dominus Georgius Blesch pari voto unanimique volun-tate domini iudicis consulumque utriusque senatus ac totius communitatis huius civitatis Brassouiensis, nec non et iudicum villicorumque ac seniorum terrae Barcza, electus ac creatus est in castellanum castri Thewrcz, ut illud castrum continuo decennio moderetur, regat ac gubernet, rationem tam perceptorum quam et expositorum semper suo temporc daturus“. Quellen, II, p. 467. 626 IOBAGIA 1N TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA de curînd. Sînt înscriși și scutiții. Listele ne dau deci toate numele capilor de familie, adică ne indică sau cel puțin tinde să ne indice întreagă populația supusă. Pentru a da imaginea evoluției populației să dăm numeric numele înscrise la mai mulți ani : 1514 1526 1538 1548 1554 1555 1560 1599 Baciu 11 12 22 31 35 29 34 48' Turcheș 35 42 47 67 73 65 77 91 Cernat 27 28 27 37 40 42 47 44 Satu-Lung 50 56 76 88 99 98 109 110 Tărlungeni 20 22 26 27 31 27 35 59 Zizin 14 15 16 15 15 14 14 17 Purcăreni 16 17 18 22 21 21 21 25 Crisbav 36 39 45 50 58 60 56 68 Apața 31 39 49 54 72 76 75 90 Total 2-1022 270 326 391 444 432 468 552 După aceste cifre populația ne apare într-o creștere însemnată. A crescut numai prin spor natural ? Nu e verosimil. Sînt inconsecvente desigur și înscrierile la cens, neprecisă și noțiunea de cap de familie. în zelul de a spori censul se înmulțesc separațiile, unitățile contribuabile din cadrul conviețuirilor. Dar sînt foarte probabile și imigrările. La o comparație a înscrierilor, ele poate s-ar putea demonstra și după nume 23. Nu sînt posibile creșteri ca cele ale satelor Baciu, Turcheș sau Apața numai prin spor natural. înscrierile nu semnalează decît întîmplător noile așezări. De pildă în Apața la 1526 sînt înscriși 5 nou veniți (Hoc anno venientes). în lista satului Baciu, Ia 1554, sînt înscriși 35, din care mai întîi 17 fără vreo mențiune, urmînd 18 sub titlul Super Cespitem habitantes. Primii sînt locuitorii vechi, următorii sînt noii așezați, în pajiște 24. Noii așezați de aci poartă nume ungurești. Se fac desigur și treceri ditr-un sat în altul. Așa a putut rămîne populația Zizinului de pildă la aceeași cifră. în genere însă sporul trebuie explicat și prin veniri din afară. La sfîrșitul listei numelor din 1514 se înscrie cifra locuitorilor la preluare, care a fost 156 25. O deosebire de cifre care presupune iarăși imigrații. După scara cifrelor, între 1498 și 1560, deci în 62 de ani, populația satelor a crescut de la 156 la 468, deci la de trei ori. ceea ce prin spor natural e cu neputință. Spre sfîrșitul secolului nu mai putem urmări în același fel sporul. Censul e înscris de la un timp numai global, nu repartizat pe nume, iar sporul censului poate fi doar un indiciu general pentru creșterea populației și nu un criteriu de calcul. La 1599 sînt înscrise la plata din 27 iulie global ,,casele“ (heiser), desigur unitățile contribuabile. Presupunînd că numără 22 Total izarea socotelilor dă Summa inhabitantium 249. Dar a socotit și pe cei înscriși morți în cursul anului. 23 V. de pildă numele noi care apar anual în liste între 1538—1547, în Qucllen, III, p. 42—52. 24 Noi așezați in ccspite extra villam și în Satu-Lung la 1541. Ibidem, III, p. 45. 25 „Item summa civium inhabitantium tempore quo castrum Therch pervenit ad manus civitatis Brassouiensis : 156“. Quellen, II, p. 9. STAPÎNIRILE feudale ale orașelor 627 toarea s-a făcut în același fel ca și înainte și socotind că și aci sînt numărați capii de familie, vedem că între 1560 și 1599 creșterea e mult mai mică decît în anii precedenți, dar mai aproape de o creștere normală sub raportul demografic sau al creșterii naturale. în fruntea satului stă judele. In texte sau în șirul numelor e numit mai obișnuit villicus. Dar și judex. în lista din 1514 e înscris la toate satele lolnog, folnag sau în alte grafii asemănătoare 26. Apare însă și sub numele german de Hann. Iar spre sfîrșitul secolului chiar sub numele unguresc de biro. Jurații individual apar obișnuit sub numele de civis. Ei nu sînt înscriși consecvent. Apar cîte unu sau doi într-un sat sau cîte patru ca în Crisbav și Apața. Se înscriu inconsecvent văduvele, săracii, infirmii, cerșetorii, sesiile pustii. Sînt semnalate inconsecvent, rar, funcțiile. Cei înscriși obișnuit nu sînt calificați, distincțiile, diferențierile se citesc doar din cifrele inegale ale censului. a) Veniturile Veniturile domeniului sînt variate. în fruntea lor stă censul. Censul e înscris consecvent, an de an, global sau repartizat pe nume, în 1504 census ordinarius al celor 9 sate se cifrează la 110 fl. 44 aspri27. Cifrele variază între 4 fl. 10 aspri (Purcăreni) și 24 fl. (Crisbav). în 1505 Proventus de censu villarum castri se totalizează la 111 fl. 24 aspri, cea mai mică sumă, 3 fl. 25 aspri, plătind-o acum satul Zizin. în anii următori, pînă în 1513, censul c înscris mereu într-o singură sumă, variind între 103 fl. 35 aspri și 209 fl. 20 aspri. în 1514 c înscris în două sume, aproximativ de "aceeași mărime, deci censul se plătește de două ori pe an, sau la două răstimpuri, dînd în total 197 fl. 40 aspri. De acum încolo sînt înscrise mereu două censuri, de Sîngeorz și dc Sînmartin, chiar dacă ele sînt calculate de editori pentru mai mulți ani în șir împreună. De la 1522 pînă la )1537 oscilează între 182 fl. 03 aspri și 254 fl. 32 V2 aspri. Excepție face anul 1529, cînd sub motivul că satele au fost arse de moldoveni, censul s-a redus la 97 fl. Nici în anul următor nu e complet, se cifrează doar la 132 fl. 43 aspri28. Dar alături de cens, care e o sarcină constantă, apar și impuneri temporare, sub titlul de subsidii, taxe. încă în 1508, la cei 2000 fl., „subsidiu" impus Brașovului și Tării Btrsei, trebuie să contribuie și satele Branului cu 106 fl. 08 aspri29, dublînd astfel suma censului. în 1509, în afară de censul obișnuit, satele au plătit un census e xtraor dinar ius, la sf. loan Botezătorul, de 98 fl. 34 aspri. în 1532, peste cens apare o taxă (taxa impozita est perlinentis castri) de 182 fl. 41 aspri. în 1533 li s-a impus satelor un ^stipendiu" de 187 fl. 44 aspri. Alte stipendii s-au impus în 1534, 1536, 1537 (121,48, 124.34, 255,471/2)« Asemenea adausuri apoi tot mai mult se permanentizează, sub aceleași titluri : 26 Editorii au citit solnog, solnag etc., desigur în loc de folnag, cum se numește judele și în alte părți. 27 Făcînd proba după totalizări aflăm că un aspru în calcule corespunde cu 2 dinari. 28 în 1533 cele două censuri împreună sînt socotite la 696 fl. 49 aspri, Quellen, II, p. 474. Dar trebuie să fie o greșală a editorilor. 29 Ibidem, I, p. 124. 628 IOBĂGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA taxa (1538), stipendium (1539—1542). Din 1544 adausul începe să se numească census Thurcicus. In 1545 astfel se plătesc census tres. în 1546 însă numai census duo. în 1547 adausul se numește iarăși census Thurcicus. în 1538, de pildă, satele au plătit cens dc Sîngeorz și dc Sînmartin 263 fl. 4372 aspri, taxă 270 fl. 07 aspri, în total deci 534 fl. 72 aspri, în 1539 iarăși 271,2372 cens, 136,4172 stipendium, în total deci 408,15. în 1.540 totalul celor trei titluri e 403,25. în 1544 census lurcicus, care se adaugă la censul de Sîngeorz și de Sînmartin.. e de 266,03, dînd împreună cu ele un total de 530,44. în anii următori, în 1548—1550 se plătește de trei ori cens (census ordinarius sau S. Georgii, S. Martini și lurcicus), totalurile variind între 428,1672 și 434,36. în 1551, alături de cens apare și un as militare vulgo Zoldgelt sau stipendium. Satele, împreună, au plătit în total 380 fl. 06 aspri cens și 66 fl. 20 aspri soldă (as militare, stipendium), în 1552—1554 sînt înscrise două censuri, dar cel de Sînmartin e obișnuit aproape îndoit față de cel de Sîngeorz, probabil la cel din urmă se socotea și stipendiul. în 1555 se totalizează 272 fl. 38 aspri cens și 145 fl. 45 aspri stipendium. Totalurile variază între 335,45 și 438,22 fl. în 1560 cele două censuri împreună se totalizează la 447 fl. 2572 aspri, stipendiul la 149 fl. 3972 aspri, dînd un total de 597 fl. 15 aspri. Aci se dă explicația că cens ordinar se numește censul de Sînmartin, iar cel de Sîngeorz extraordinar. După cifre, cel de Sînmartin e îndoitul celui de Sîngeorz. Deci subsidiul care se adaugă la censul de Sînmartin a intrat în cens, apărînd acum deosebit un subsidiu, Summa stipendii apare de cîteva ori și ca Summa Aris Militar is. în 1570 apar trei censuri, primul la Sîngeorz, al doilea prin august, al treilea la Sînmartin, dînd împreună un total de 633 fl. 18 aspri. Censul de Sînmartin e; iarăși aproximativ îndoitul celui de Sîngeorz. în 1580 cele trei censuri dau un total de 982 fl. 2872 aspri. Primul cens s-a luat în mai, al doilea în august, al treilea în noiembrie. Al treilea egalează pe celelalte două împreună. în 1581 sumele sînt foarte apropiate de cele din 1580. Deosebirea e că al treilea cens, îndoitul celorlalte două, acum se numește al treilea și al patrulea cens. Ele se succed astfel : primul cens (tins), celălalt cens, al treilea și al patrulea cens. în 1590 se înregistrează un 1. Census, un 2. Census și un 3. Census in duplo,. însumînd împreună 1112 fl. 44 d. în 1599 s-au făcut încasări în șase rînduri. De trei ori s-a luat cens, în sume relativ egale, la 11 septembrie 602,29 fl., la 18 decembrie 587,72, la 29 decembrie 564,63 fl., în total deci 1754,64 fl. și de trei ori alte plăți, însumînd și ele 500,24 fl., suma banilor strînși ridieîndu-se la 2254,88 fl. După conspectul din iulie s-a strîns după 552 de case (heiser), adică contribuabili. în 1600 s-a luat de trei ori cens, la 29 ianuarie 434,39 fl., la 28 aprilie 434,34 fL, la 13 iulie (împreună cu 147,53 fl., luați din Apața, la 21 decembrie) 1011,39 fl., făcînd în total 1880,12 fl. Censul, cum vedem, aci a crescut considerabil în cursul sec. al XVI-Iea. De la 110 fl. 44 aspri în 1504, a ajuns la 1754,64 fl. în 1599 și la o sumă asemănătoare în 1600. De la o medie de 40 de aspri sau 80 de dinari de înscris la 1514 sau aproape 1 fl. la 1560, a crescut la o medie de 3,18 fl. în 1599. Chiar dacă socotim acești ani 1599 și 1600 mai grei stApînirile feudale ale orașelor 629 decît alții, constatarea rămîne valabilă, o arată aceasta sumele anilor pre-cedenți. La cens apoi s-au adăugat mereu taxe, subsidii, ridicînd sumele încasate. Adăugind și aceste sume, media se ridică în 1560 la 1 fl. 10 aspri, iar cu încasările maxime din 1599 la peste 4 florini. Censul a crescut deci nu numai în raport cu creșterea populației sau cu creșterea prețurilor, ci și real. Creșterea aceasta se produce în a doua jumătate a secolului, mai ales spre sfîrșitul lui, coincide, ce-i drept, și cu creșterea prețurilor, dar și depășește această creștere. Criteriile de repartiție a censului nu sînt înregistrate de socoteli. Ele pornesc însă evident de la cel de un florin de sesia întreagă, uzual în genere, și care trebuie să fi fost în obicei pe domeniu și înainte de preluare. Sumele, în tot cazul, se repartizează foarte inegal. Dacă cele mai multe dintr-o listă dată sînt egale și se mișcă în jurul unui florin, reprezentînd „sesiile“ întregi, restul prezintă multe inegalități, indicînd felurite subdiviziuni sau stări. Scutirile nu se arată multe. Sînt scutiți consecvent juzii, care sînt strîngătorii censului și care, dimpotrivă, sînt chiar remunerați, de cîte ori îl strîng, cu băutură. Obiceiul e înregistrat mereu de la un timp de socoteli. De pildă, în socotelile anului 1548 la ieșite apar micile sume date, individual, juzilor, la prezentarea censului satului lor. La prezentarea primului cens au primit fiecare între 4 și 12 aspri sub numele de bibales, desigur după mărimea satului sau după depărtare, 12 primind cel din Apața, 4 cel din Baciu. Aceleași mici sume le-au primit și la prezentarea celui de al doilea și al treilea cens. în 1554 la prezentarea censului de Sîngeorz s-au dat juzilor sub nume de bibales în total 54 aspri. La aducerea censului.de Sînmartin iarăși 95 aspri. în 1560 apare următoarea înregistrare : Bibales census et stipendiu impraesentantibus în total 4 fl. 15 aspri, în 1570 celor care au adus censul li s-au dat în total trinckgelt 4 fl. 22 aspri. în 1580 s-au dat juzilor (die geschworne honnen und richter) 4 fl. 10 aspri. Ș.a.m.d. Jurații nu sînt scutiți cu totul, ci obișnuit numai de jumătate cens. Printre cei scutiți sau cu cens redus apar slujbași, păstori, văduve, săraci, bătrîni, infirmi, orbi, cerșetori, arși de foc. De la un timp la repartizarea censului apare și se repetă mereu noțiunea de lot. Cînd e exprimată în bani, suma corespunzătoare unui lot e variabilă de la caz la caz. Lotul e prin urmare unitate de repartiție după care se calculează censul, luîndu-se la calcul de atîtea ori cifra stabilită pentru un lot la o dare, cîte unități (lot) grevează pe contribuabil. Deosebit se înscrie un cens al țiganilor. în 1504, sub titlul de pro-ventus de Czygunis et ipsorum censu au intrat în total 6 fl. 16 aspri. Nicolaus Cziganus din Rotbav a dat drept cens de Sîngeorz (sancti Jeorgii) ^2 fl. A Czyganis provinciae au venit 3 fl. minus 2 aspri. în 1505 censul țiganilor e 4 fl., în 1506 2 fl. 38 aspri, din care 48 aspri censul unui țigan care mai înainte a fugit. în 1507 censul lor e 2 fl. 27 aspri, în 1508 2 fl. 23 aspri. în 1509 e înscris numai titlul. Mai apare un cens al țiganilor de 4 fl. în 1513 și apoi dispare din socoteli. Erau desigur țiganii Branului despre care vorbea și actul regal din 1500. Au dispărut 630 IOBĂGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA sau au fost supuși treptat la regimul censului obișnuit al locuitorilor, sînt identici cu auriquae Stores care apar adesea în socotelile următoare, socotelile nu ne mai spun. Daruri sau daturi nu apar în socoteli. Sînt în uz însă felurite dijme. Dijme se iau din semănături, din porci, miei și stupi. Dijma din semănături apare consecvent în toate socotelile. In 1504 venitul din dijmele grînelor (proventus de decimis f rugam) a adus în total 46 fl. 28 aspri, din care 10 aspri sînt restanță din anul trecut. în anii următori sumele sînt variabile. Iată cîteva variații din anii 1504—1513 : 1504 1505 1506 1509 1510 1513 Baciu 1 6,- Turcheș J 13,— 10,- 11,46 — 9,— 8,— Cernat o, — 3,38 3,48 2,25 3,25 3,— Satu-Lung 10,— 8,— 11,45 6,— 9,— 7,47 Tărlungeni 9 _ 2,— 2,- 1,25 2,- 1,49 Zizin 2,— 2,— 2,06 1,- 1,20 1,40 Purcăreni 2,- 2,— 3,— 1,- 2,— 1,40 Crisbav 2,18 6,- 6,— 6,— 9,- 4,— Apața (Gest) o,— 6,- 6,- 4,— 8,- 6,- Total : 46,18 39,38 46,45 28,- 43,45 34,26 Acestea sînt numite tot mai des decimae maiores. în 1506 la Cernat sînt înscrise de mediis decimis, probabil cealaltă jumătate îi rămînea preotului în virtutea dreptului lui vechi, pomenit de actul citat din 1456. La 1508 vin 1 fl. 43 aspri de plebano in villa Michaehs de maioribus decimis eidem venditis. Poate e cealaltă jumătate pe care a cumpărat-o. în anii următori, pînă la 1528, cea mai ridicată cifră c cea din 1523, anume 47 fl. 30 aspri, cea mai scăzută cea din 1527, de numai 20 fl. în 1520 și 1530 cifrele sînt și mai scăzute, în 1529 în total 19 fl., în 1530 numai 12 fl. Dar la 1529 se notează că din cinci sate arse de moldoveni au venit abia 4 fl., iar în 1530 că din Crisbav și Apața n-a venit nimic, căci amîndouă au fost în întregime arse, Crisbav de turci, iar Apața a trecut în mîinilc scribilor domnului Moldovei, Bartolomeu și loan Fosokas. Dar nici în 1531 nu e mai ridicată : din toate nouă satele au venit abia 15 fl, 17 aspri și 1 d. Creșterea e lentă : 1532 19 fl. 25 aspri 1533 19 „ 25 „ 1534 22 „ M 1535 32 ,, ? 3 1536 44 „ 9! 1537 51 fl. 25 aspri 1538 46 „ 1539 46 „ 1540 46 „ 9 * 1541 46 „ — 1542 46 „ Uneori se spune cum s-a ajuns la cifrele bănești. La 1540 Satu-Lung, Tărlungeni, Purcăreni și Zizin solvcrunt 16 fl. La 1542, Ia aceleași sate STAPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 631 se spune decimae vonditae pro fl, 16. Așa se spune și despre sumele înregistrate la celelalte sate. Dijmele au fost deci toate vîndute. Erau desigur vîndute obișnuit chiar locuitorilor sau chiar celor dijmuiți. In 1543 citim următoarea înregistrare : Ex 7 villis percepimus ratione maiorum decimarum fl. 3130. Dijmele din Apața și Crisbav însă au fost tratate altfel. Din dijmele din Apața au venit 177 găleți (cubuli) de grîu, 35 găleți de ovăz, 39 găleți de mei. Din Crisbav au venit 83 găleți de grîu, 38 găleți de ovăz și 6 găleți de mei. în total din cele două sate au venit deci 260 găleți de grîu, 73 găleți de ovăz și 45 găleți de mei. Cifrele aruncă o lumină mai întîi asupra producției celor două sate : 2600 găleți de grîu, 730 găleți ovăz, 450 găleți mei. Presupunînd la această dată în cele două sate, aproape egale, aproximativ 100 capi de familie, revine de cap de familie în medie 26 găleți de grîu, 7,3 de ovăz și 4V2 de mei, adică 104 mierțe de grîu, 28^2 de ovăz și 18 de mei producție. Producția e mai mare în Apața, în care pe cap de familie vin în medie 1411/? mierțe de grîu, 28 de ovăz și 31 mierțe de mei. Cifrele ne arată apoi raportul dintre cereale în producția de aci. Predomină covîrșitor grîul. Ovăzul reprezintă ceva mai bine de o pătrime față de grîu. Iar meiul reprezintă abia 12% din totalul producției. Din dijme însă e posibil să fi fost scăzută partea preoților. Aceasta, adăugată, ar ridica cifrele, dar n-ar schimba raporturile. Sînt mai greu de acordat prețurile de răscumpărare ale dijmelor cu cifrele și valoarea dijmelor în natură. între anii 1538 și 1547 dijmele din Crisbav au fost răscumpărate cu 7—9 fl. anual, iar "cele din Apața cu 7—10 fl. în 1543 găleata de grîu s-a vîndut cu 16 aspri (50 de aspri = 1 fl.). în 1546 s-au vîndut la 1 fl. trei găleți. în 1543 chiar din Apața și se pare chiar din dijma grîului, s-au vîndut 98^2 găleți cu 35 fl. 23 aspri. Găleata de mei în 1541 s-a vîndut cu 22 aspri, în 1542 cu 14 aspri31. Numai grîul venit în dijmă din Apața, adică 177 găleți ar fi trebuit să coste 63 fl. 36 aspri. Dijmele din grîne poate nu se vindeau, ci se răscumpărau cu sume scăzute sau global stabilite. Dijmele luate în natură ne apar astfel ca o flagrantă agravare. Sau poate cele două sate făceau caz aparte în cadrele domeniului ? Revenirea la dijmele în natură întîmipină desigur rezistență. De aceea nici nu rămîne durabilă. Se înregistrează și plata pentru treieratul și căratul dijmelor. La grîu s-a plătit pretium triturae sau merces triturae 1 aspru și 1 obol (obulum) de găleată, făcînd în Apața 4 fl. 21 aspri, în Crisbav 2 fl. 28 aspri. La ovăz s-a plătit 1 dinar de găleată, la mei 1 aspru de găleată. S-a plătit deci de găleată la grîu 2V2 d., la ovăz 1 d., la mei 2 d. Plata treieratului s-a făcut și ea, cum vedem, în bani, nu prin parte din grîul treierat, cum se obișnuia în alte părți. Plata bănească însă se arată mult mai scăzută decît cea obișnuită în natură. 30 Ibidem, III, p. 36. 31 Ibidem, III, p. 35, 37. 41 - c. 401 632 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Pentru cărat s-a plătit 1 d. de găleată. Grînele, o parte, au fost duse în cetate. Din acestea s-au umplut cu grîu două gropi (2 foveas cum tritico), restul e in claustra in magna stuba. S-a și măcinat din ele și dat păstorilor. In 1544, decimae maiores 7 villarum au fost vîndute cu 31 fl. Dijmele din Apața au fost vîndute lui Ștefan Tot și Petru Therek cu 10 fl. 33 aspri32. în 1545 și 1546 dc asemenea s-au vîndut (vendidimus, cledimus), rezervîndu-se pentru cetate numai cele din Crisbav. în 1547 nu s-a rezervat nimic, dijmele toate au fost prefăcute în’ bani ;54 fl.). De la 1548 la 1555 cifrele dijmelor variază intre 41 fl. 127? aspri și 52 fl. Doar în 1552 avem 36 fl. Dar din Apața (Geysth) s-au luat numai 5 fl. pentru ovăz ; grîul, care a fost 176 găleți, a fost cărat in claustram. în 1554 se notează iarăși că din Cer-nat s-au luat mediaș decimas. Cifrele sînt asemănătoare și mai tîrziu. în 1560 dijmele mari din cele nouă sate au fost vîndute cu 46 fl. 1272 aspri. în 1570 din dijmele mari (aus dem ' grossen czcnclen) au intrat 46 fl. 25 aspri. în 1580 și 1581 iarăși 46 fl. în 1590 numai 36 fl. Dijmele mari deci se iau în bani, rar în natură și numai parțial. După expresiile textelor ele se vînd. iîn realitate însă, se pare, se răscumpără, desigur cu anumite sume de claia care cădea sau trebuia să cadă în dijmă, după indicii cu sume mult inferioare valorii reale a dijmei. Se răscumpărări se pare cu anumite sume tradiționale, mai de mult stabilite sau convenite. Poate era o răscumpărare stabilită încă de pe cînd dijma de aici aparținea episcopului Transilvaniei. Era desigur răscumpărată în bani, cu anumite sume legale, la o asemenea depărtare. Domeniul scos fiind de sub autoritatea voievodului Transilvaniei și trecut la Brașov și Țara Bîrsei, a trecut și dijma episcopală sub un nou regim, a ajuns în mîinile noului stăpîn, poate în formele ei uzuale. In tot cazul sumele anuale de răscumpărare, cu toate variațiile lor, se mențin la același nivel în tot cursul secolului, nu cresc o dată cu creșterea populației și nici cu a prețurilor, îneît trebuie să concludem că venitul lor e în scădere. Să fie vorba de o constanță sau de o scădere pe cap de locuitor a producției sau numai de o relativă constanță a răscumpărării ? Mai curînd de aceasta poate fi vorba. Adesea poate se face o simplă evaluare sau o simplă convenire asupra răscumpărării în virtutea obiceiului. Se repetă adesea de la un an la altul sume identice — ca cea de 46 fl., de pildă, cinci ani în șir, de la : 1538 începînd, și care se repetă și în alți ani pe urmă — sau foarte apropiate, presupunînd o constanță mai mare decît o putea avea o producție agricolă. Dijmele din semănături aduc astfel un venit destul de constant, dar mic în raport cu al censului. Un venit mai aduce aci și dijma inului. Inul era căutat de țesătoriile de pînză din Brașov și era cultivat de sate desigur și pentru vînzare. 32 Stephanus Tot apare in Baciu în 1540. între 1545 și 1547 apare allodium Ste-phani Tot. Era se pare mic nobil. Tot așa era poate și Petru Therek. în socotelile Brașovului amîndoi apar des ca trimiși în diferite părți, cu felurie misiuni, chiar și la domnii Moldovei și Tării Românești. Sînt trimiși și ca iscoade. Dijmele le-au cumpărat cu prețul mic, cu care le răscumpărau sătenii. STAPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 633 în 1504 provcntus scminalorum et vcnditorum lini s-a cifrat la 16 fl. 472 aspri. Din aceștia dijma inului dc 7 villis a fost 40 aspri33. în 1505, din dijma inului au venit în total 14 fl. 45 aspri. în 1506 au venit, sub același titlu, 13 fl. 16 aspri, în 1506 13 fl. 46 aspri. în 1507 au venit 18 fl. 08 aspri. Acum se fac și anumite specificări. Din dijma inului au venit 37'2 fl-, din dijma inului din Cernat 46 aspri, din Satu-Lung 1 fl. 37 aspri, de decimis et territorio c aștri ubi seminaverunt linum 8 fl. 34. în 1508 au venit în total 10 fl. 448 aspri, anume de decimis territorii castri sau de decimis lini circa castrum Tdrtsch. Pe lîngă dijma inului din satele domeniului, venea o dijmă și din semănăturile de in din jurul cetății. în 1509, din semănăturile de in din jurul cetății au venit 6 fl. 21 aspri, din dijma din Satu-Lung 1 fl. 07 aspri, de villis Wala-chalibus 1 fl. 25 aspri. Din socotelile anului 1510 aflăm că seamănă în jurul cetății cei din Cristian (Ncwrstatl) și Rîjnov (Rosnaw). în 1511 dijma inului din Satu-Lung a adus 1 fl. 08 aspri, cea din Turcheș 10 aspri, din Zizin 25, din Crisbav 32. în schimb, din semănăturile de in din jurul cetății au venit 14 fl. 35 aspri. în 1512 au venit 14 fl. 24 aspri. în 1513 de quatuor villis Walachalibus au venit (dijme) pe care le-a vîndut judele din Turcheș pe 28 aspri. Sume variabile și în răstimpul dintre 1522 și 1526 între S fl. 05 aspri și 16 fl. 46 aspri. în 1524 dijmele inului ex villis Walachalibus au adus 2 fl. 10 aspri, iar din inul semănat în jurul cetății 7 fl. 4 aspri. în 1525 de lino, quod seminatum est pro pe castrum per Rosnenses et Kerestycnfalwa, au venit 7 fl. 41 aspri. între 1527 și 1537 dijmele inului au adus între 4,144 și 16,25 fl. Ni se dau acum și alte informații. în 1533 de agriș lini, după 11272 modiis de semănătură din jurul cetății Branului au venit 13 fl. 25 aspri, de fiecare modius plătindu-se cîte 6 aspri, în 1535 pentru 3 găleți (cubulis) de semănătură în jurul cetății (s-au plătit) 18 aspri. Deci modiu^ din anul precedent e de fapt aceeași găleată. între 1538 și 1547, în primii ani dijmele inului au adus cîte 3, 4, 5 fl. anual. Din semănăturile din jurul cetății în 1538—1540 au venit între 17 fl. 2372 aspri și 19 fl. 46 aspri. în 1541 numai 4 fl. 3272 aspri. în 1546 ex decimis lini castrum au venit 22 fl. 24 aspri, ex pertinentiis 7 villarum 5 fl. Semănăturile de in sînt deci în creștere. în anii 1548—1550 veniturile inului cresc și mai mult, variind între 32,08 și 34,25 fl. Ele se ridică prin semănăturile din jurul cetății, care aduc în sumă rotundă cîte 30 fl. anual. Se folosesc și acum la înscrierea acestora expresiile ex sau de decimis lini circa castrum, ratione decimarum lini, lini decimae computatae venditae. în anii următori venitul variază între 17,37 și 28,04 fl. în 1555, dn pămîntul de in nou defrișat au venit 1 fl. 48 aspri35. în 1560, din semănăturile de in au venit 40 fl. 45 aspri, din dijma inului 3 fl. 25 aspri, în 1570, 1580, 1581 din dijmele inului (jlachs czenden) cîte 5 11. în 1590 apar 5 fl. sub numele de dijme mici (kleinenn tzenden). Semănăturile de in au adus, în 1570, după 60472 rump a 12 d. în total 72,54 fl. în 1580 au venit 68 fl. 17 aspri, în 1581, după 569 rump a 12 d., 44,21 fl., în 1599 iarăși după 382 rump 45,84 fl. Dijma inului trebuie să se cuprindă în primul rînd sub titlul de decimae mi-nores neprecizatc de la 1552 și 1553, cînd ea nu apare deosebit în socoteli. în 1552, 33 Ouellen, I, p. 86. 34 Ibidem, I, p. 115. 35 ,,Ex nova eradicata terra lini a Vincencio vicecastellano fl. 1, asp. 48;‘, Ibidem, III, p. 470. 634 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA sub acest titlu au venit 18 fl. 17 aspri, în 1553 12 fl. 4 aspri36. în 1598 din semănăturile de in, după 449 rump (găleți) cu 12 d. au venit 53,78 fl. în 1599, după 382 rump, cu 12 d., 45,84 fl. ; atîtea găleți a fost semănătura, dijma sau recolta după care s-a plătit ? Poate recolta. Din in vin dijmele satelor domeniului, care aduc mai puțin și ,.dij-melett celor din Rîjnov și Cristian, care seamănă în pămîntul cetății. Aceștia plătesc fie după cantitățile semănate, fie după recoltă anumite sume convenite ori contractate sau își răscumpără cu bani ,,dijma” datorată după pămîntul cultivat pe teritoriul cetății 37 38. O dijmă a vinului nu există, satele nu sînt cultivatoare de vie. Dijma mieilor e înscrisă decimae agnorum sau decimae agnellorum, o dată, în 1506, census agnorum, iar spre sfîrșitul secolului, în textele germane ale socotelilor lămmer czenden. In 1504 e 5 fl. 33 aspri, în 1505 e 7 fl. 25 aspri. De la 1504 la 1526 totalurile variază între 4 fl. 35 aspri și 7 fl. 36 aspri. Cea mai mică sumă, 4,35, apare în 1506 cînd dijma e înregistrată census agnorum. La 4,35 se cifrează dijma celor șapte sate la 1512. Uneori cîte un sat e înscris separat. în 1509, de pildă, dijma mieilor din Apața a adus 36 aspri, din cele șapte sate 6 fl. 4^2 aspri. Nu c specificată însă niciodată pe sate. în schimb apar uneori numele celor cart: au dat-o. De pildă în 1526 cei 6 fl. 38V2 aspri au venit de la 12 nume39. Cei de la care s-a luat au avut, după cifre, „turme * variabile de oi, care se pot presupune din sumele de răscumpărare a dijmei. între 1527 și .1537 dijma mieilor variază între 1 fl. 38 aspri și 13 fl. 41. aspri. Dijma de vreo patru ori e înscrisă și acum pe nume. De pildă, suma cea mai ridicată, de 13 fl. 41 aspri, din 1533, a venit dc la nouă nume39. între 1538 și 1555 sumele variază între 4 fl. 45 aspri și 16 fl. 51/? aspri. Apare și la dijma mieilor uneori cuvîntul vîndută. între 1560 și 1590 variază între 9,22 și 17,13 fl. în 1599 e 30 fl., în 1600 mai mult, 37,63 plus 1,92 veniți din Apața. In satele cetății Branului nu avem deci un dat al oilor, ci numai dijma mieilor. Aceasta se ia consecvent în bani. Nu e o răscumpărare globală, constantă. Se ia după repartiție anuală. Se răscumpără mieii avuți, se vînd mieii veniți în dijmă ? Cu cît se răscumpără, cu cît se vînd ? E o sumă stabilă de răscumpărare a mielului avut sau venit în dijmă ? Din înregistrări nu putem stabili. O singură dată, anume în 1543, găsim înregistrați la dijme 8 iezi vînduți cu 31 aspri. Ceea ce ar însemna că dijma se lua în 36 „1552. Decimae minores venditae sunt et computatae pro fl. 18 asp. 17. 1553 pro fl. 112 asp. 4“. Quellen, III, p. 471. 37 în ce măsură apropie sumele înscrise dijma s-ar putea calcula în cazurile în care sînt indicate cantitățile de semănătură după care s-a plătit. 38 Specificat : Tot Janusch 49 aspri, Tot Tamasch 1 fl. 4 aspri, Latzko Tamasch 1 fl. 14 aspri, Saasz Marton 9 aspri, Zakalosch Janusch 39, Domonkosch Petter 12, Ruda Istwan 39, Gubasch lorg I2V2, Lenart Benedik 24, Wantscha Pastor 10, Jacob Janusch 9, Petto Andreaasch 17 aspri. Quellen II, p. 678. 39 Simon Bwday din Baciu, Lenart Benedick din Satu-Lung, Anthonius Walach, Joannes Thot, Thomas Thot din Turcheș, Petrus Ellekes, Domonkos Peter, Thomas Istwan din Apața, Syrmes din Purcăreni. Quellen, II, p. 472. STAPÎNIRILE feudale ale orașelor 635 natură și apoi se vindea sau răscumpăra. Se practica și răscumpărarea celor sub zece, din înregistrări nu se poate deduce. Dijjna porcilor apare sub o singură formă, cea a dijmei porcilor de la ghindă. Și aceasta se ia consecvent în bani. Nu se notează nici la aceasta după ce criterii se ia. Se pare că e o plată stabilită sau convenită pentru porcul scos la ghindă, și nu o dijmă propriu-zisă sau o altă formă de dijmă deosebită de cea de pe domeniile nobiliare, o dijmă luată numai în bani După înregistrarea din 1526, de 450 de porci s-au plătit 8 fl. 42 aspri, deci 1 aspru de porc și cu cîte un aspru de porc au rămas datori și cei în restanță. După o altă înregistrare, din 1533, de 312 porci din Ghimbav, scoși la ghindă, s-au plătit 5 fl., deci mai puțin de 1 aspru de porc. După o alta din 1542, de 11 porci s-au plătit 11 aspri, de alți 35 numai 21 de aspri. Nici nu se numește consecvent dijmă, ci mai adesea e socotită doar ca un venit după porcii de la ghindă. Venitul e foarte inconstant, ghinda nu se făcea în fiecare an. în păduri nu erau scoși consecvent porcii din aceleași locuri. Porcii se scoteau la ghindă desigur cu tocmeală. Venitul e deci intermitent. Se ridică însă de mai multe ori la sume însemnate, depășind și pe cele ale „dijmelor mari“. înregistrarea din 1505 vine cu specificări ; după porcii românilor scoși la ghindă (de porcis W alachalibus, qui fuerunt in glandinibus) au venit 17 fl. 08 aspri. E vorba de porcii românilor sau de ai satelor „românești44, adică ai Săcelelor ? Au mai venit de la ghindă în același an 8 fl. 31 aspri, după scroafele orașului (de scrofis civitatis) 2 fl. 26 aspri, după scroafele lui Ștefan Medwescher și Johannes Orzag (orășeni ?) 1 fl. 36 aspri, după scroafele plebanului din Ghimbav 2 fl., după scroafele scoase la ghindă din Apața 5 -fl. Total 37 fl. 01 aspri. în 1506 de scrofis 2 fl. 22 aspri, în 1507 de scrofis 21 aspri, de decimis quer-cuum de castro 13 fl. 05 aspri. în 1508, din dijmele porcilor ținuți la ghindă (de decimis porcorum qui fuerunt paști in glandinibus) 7 fl. 25 aspri. în 1509 apare abia 1 fl. în 1512 citim următoarea înregisrare : Item de singulis scroffis in glandinibus circa castrum pastis fior. 92 asp, 20 40. în 1:522, din porcii scoși la ghindă au venit 47 fl. în 1526, după porcii din pădurea Apața (in silva Apacia), în număr de 450, au venit 8 fl. 42 aspri. Porcii sînt înscriși la șapte nume : Budischan de Fuhan 108, Lazar de Tuhan 83, Stanka de 'Tuhan 65, Fataine de Tuhan 60, Stayko 28, Doctor Marcellus 92, Hans Fux 14 41. în aceeași pădure au mai fost scoși și alți 425, înscriși la șase nume : Vinrichs Michel din Rîșnov 135, Bernhart de Rîșnov 100, Furka Mihal 21, Bortscha Janusch de Tur-kesch 50, Anton plcbanul din Sînpetru 80, doctor Johannes Schirmer 33 42. Aceștia au rămas datori cu plata, tot cu cîte 1 aspru de porc. în 1/528, după porcii de la ghindă din pădurea cetății (silva castri) au venit 27 fl. 25 aspri, din Apața de la ghindă 2 fl. 10 aspri. în 1531, de la ghindă 4 fl. 21 aspri. în 1533, de porcis in glandinibus castri Thewrcz au venit 58 fl. 12V2 aspri, în plus cei din Ghimbav au plătit după 312 porci dc la ghindă 5 fl. Și a mai rămas 40 Ibidem, I, p. 160. 41 Ibidem, p. 680. 42 Ibidem, p 693. 636 IOBĂGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA și o restanță de 4 fl. 17 aspri plătită în anul următor. Total deci 67 fl. 29J/5 aspri, o sumă mai ridicată decît ar „dijmelor mari“. în 1535 numai 2 fl. 17 aspri. în 1539, în schimb, din jurul cetății au venit 74 fl. 21 aspri. în 1547, 10 fl. 23 asp43. în 1548, de la ghindă din hotarul Uerritorii) Apața au venit 10 fl. 42 aspri, din hotarul Crisbavului 2 fl. 29 aspri, din pădurile de ghindă ale cetății (in glande castri bas tis) 71 fl. IOV2 aspri, în total deci 84 fl. 31V2 aspri. Cea mai ridicată sumă o găsim la anul 1551. Aci apar două sume mari, una de 113 fl., alta de 119 fl. 18. aspri44. în 1555, din dijmele porcilor (ex decimis por-eorum) au venit 40 fl. 27 aspri, din pășunatul porcilor în pădurile de stejar (ex paștii porcorum ex quer cine tis) 12 fl. 42 aspri. în 1560 din pădurile de fag și de stejar au venit 37 fl. 24 aspri. Veniturile sînt deci uneori destul de însemnate, dar inconstante, adesea cu largi intervaluri în care nu se înregistrează nici un venit. Dijma albinelor apare sub titlul de decimae apum și decimae mellis, iar mai tîrziu, în textele germane de Bayen czenden. Odată, în 1506, chiar sub cel de census apum. Ea apare înregistrată consecvent în bani, fie global, fie cu anumite distincții. De pildă, în 1504 au venit sub acest titlu din Săcele (a Septem villis) 8 fl. 25 aspri, din Crisbav 45 aspri, făcînd în total 9 fl. 20 aspri. în 1506, de censu apum omnium villarum au venit 5 fl. 38 aspri. în 1507, din dijma Crisbavului au venit 34 aspri, de decimis apum villarum Walachalium 1 fl. 40 aspri. în 1513, dijma stupilor a adus din Apața 16 aspri, din Crisbav 36, din Săcele 3 fl. 14 aspri. în 1509 de decimis mellis au venit 5 fl. 48’^ aspri. Dar în mulți ani sumele sînt scăzute, pînă la 1526 variind între 1 fl și 2 fl. 22 aspri. Sumele sînt mici și între 1527 și 1537, variază între 1 fl. 08 aspri și 3 fl. 19 aspri. Doar la 1534 găsim înregistrarea Decimae mellis : pro quinquc urnis mellis venditis fior. 7. între 1538 și 1555 întîlnim și sume mici în jurul a 2—3 fl. sau chiar mai mici (1 fl. 04 aspri în 1552) — în 1547 nici n-a venit nimic —, dar sînt mai frecvente sumele în jurul a 4, 5, 6 fl. : 5,20 în 1538, 5,10 în 1539, 6,36 în 1544, 4.37 în 1545 etc.45. Dar întîlnim și sume de 9 fl. 08 aspri în 1546. în 1537, din dijma mierii au venit 2 fl. 41 aspri. Din aceștia Grigore Thereck a prezentat numai 41 aspri, căci castelanul .a vîndut Ceciliae Brasiatrici 2 vedre și 6 cupe de mied (medonis mellis urnas' chias et sex octpalia) cu 2 fl. Dijma deci nu s-a luat toată în bani, ci a fost prefăcută în bani. Se lua probabil dijma în natură și răscumpărarea celor sub zece în bani. Uneori se dă și numărul roilor după care s-a plătit. De pildă în 1543 : De 11 examinibus apum ratione decimarum percepi, fl. 2 asp. 10. Sau în 1544 : D. Martinus dedit pro 20 examinibus apum fl. 3. Pe lîngă aceasta, din cele nouă sate au intrat 43 Onche de Zernyest după 75 porci 1 fl. 25 aspri, Grosza 37 p. 37 aspri, Klein Thys după 28 porci și 42 purcei 1 fl. 25 aspri. Ibidem, III, p. 34. 44 „Ratione porcorum altorum sive in glandinctis pastorum percepi a Vinccncio vicecastellano fl. 113. Ex glandinctis carnpi Bwzaw vocati et 7 pagorum ratione porcorum illic pastorum accepi in prompta pecunia fl. 119 asp. 18”. Ibidem, III, p. 468. 45 în 1540 înregistrarea e următoarea: „Stephanus Thot praesentavit fl. 1 asp. 11. Idem insumpsit in Valachos, qui bellico more eruperant, ac etiam sibi accepit ex sisdem decimis fl. 1 aspri 27”. Ibidem, III, p. 35. STAPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 637 ratione decimarum 3 fl. 36 aspri. în cele două cazuri se înțelege că roii veniți în dijmă s-au răscumpărat cu atît. în primul caz roiul a fost răscumpărat cu 10 aspri, în al doilea cu 7l2 aspri. Din asemenea echivalențe putem face în general deducții asupra stupilor după care s-a luat dijma. în 1560 dijma albinelor a adus 5 fl. 10 aspri, în 1570 Bayen czenden 3 fl. Dijma se ia sau se impune desigur uneori după numărul roilor, alteori poate chiar în miere. în cazul înregistrărilor dijmei în miere, trebuie înțeles probabil că dijma se lua în stupi, din care se recolta mierea. Oricum se lua însă, dijma era exprimată sau transformată în bani, stupii, mierea se răscumpărau sau se vindeau. Venitul morilor apare consecvent în socoteli. El vine de la mai multe mori. In 1504, din Sînpetru, Rîșnov, apa Nussbach, Vulcan, Rotbav, Hăl-chiu. în 1505 se adaugă și Codlea, Se înscriu intrate la diferite răstimpuri, în 1504 au venit în total 24 fl. 30 aspri. în anii următori, pînă în 1513 sumele variază între 17 fl . 36 aspri și 30 fl. 111^ aspri. Uneori se înregistrează și vînzări de grîu și malț (Malcz) de la mori. în 1506, de pildă, s-au vîndut 3 găleți (cubuli) de malț cu 18 aspri, 6 găleți de grîu cu 1 fl. 14 aspri. în 1510 s-a vîndut grîu și malț de 3 fl. 34 aspri, în 1511 grîu și malț de 3 fl. 39 aspri. în 1509, Ia moara din Rîjnov sînt înscrise și pive (stamp illuis mo-Icndini). între 1522 și 1526 sumele sînt mai mici, 7,04 în 1522, 4,39 în 1523. în 1524 au venit 13 fL 31 aspri, din care 22 aspri în ulei, 1 găleată de malț socotită 8 aspri, 4 găleți de grîu socotite 40 aspri. Pivele din Vulcan au adus în această sumă 46 aspri, în 1525 au venit în bani 6 fl. 32 aspri, dar și 62 găleți de făină. Apar iarăși pivele din Vulcan, uleiul, malțul (brasium) în 1526, în bani au intrat numai 4 fl. 13 aspri, restul în făină și în malț, anume 103 găleți de făină, 40 găleți de malț, din caic 38 vîndute. Alte trei găleți de malț au fost vîndute cu 3772 aspri. între 1527 și 1537 apar în genere sume mici bănești. Alături de ele însă în unii ani sînt înscrise ca venite diferite cantități de grîu, malț, ulei. în 1533 de pildă, în barti au intrat numai 1 fl. 16 aspri, dar și 797? găleți ele grîu, 9 găleți de malț, 8 talenta (= oclualia) de ulei. în 1534 au intrat numai 2 fl. 40 aspri, dar 5372 găleți de grîu, S’/j găleți de malț, 1472: talenta de ulei. în 1535 au venit 6 fl. 39 aspri, 6072 găleți de grîu, 7 găleți de făină, 20 găleți brasium, 10 găleți ovăz, 9V2 talenta ulei. în 1536 1 fl. 25 aspri 1 d., 31 găleți grîu, 6 găleți brasium, 6 talenta de ulei. în 1537 : 8 fl. 46 aspri 1 d., 5772 găleți grîu, 22 găleți brasium, 12Vâ talenta ulei, Esten vulțo osz (?) 4 găleți. între 1538 și 1555 în veniturile morilor mereu se asociază cele bănești cu cele în natură. Cele în bani sînt obișnuit mai reduse. în anii 1538—1547 variază între 2 fl. 30 aspri și 8 fl. 32 aspri. împreună cu aceste venituri bănești se înregistrează mereu cantități variabile de grîu, făină, malț, ulei, etc., desigur ca provizii sau rezerve pe 46 Brasium c orzul încolțit, pregătit pentru bere și probabil uscat și măcinat. 638 IOBĂGIA IN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA seama cetății. Uneori se spune că sînt duse în cetate. Alteori sînt rezervate la mori pentru vînzare. Se înscriu mereu și mici vînzări de la mori. Intratele bănești nu sînt nici ele decît vînzări sau răscumpărări de venituri în natură. Exemple : în 1538, de la moara din Hălchiu au venit 5 talenta ulei, 28 găleți de grîu, 8 găleți brasium, 6 găleți escae vulgo osz, 15 aspri bani din uleiul vîndut. Din Rotbav (Weres Marth) 18 talenta ulei, 7J/2 găleți de grîu, 4 găleți brasium, 3 găleți escae vulgo osz, 6V2 aspri. Din Rîșnov, pentru 8 găleți brasium vîndute în anul trecut au venit 48 aspri, după 24 găleți de grîu și malț (brasium) 33'/o aspri. Din Tărlungeni, de la pive 5 aspri și 41 găleți de ovăz. Din Sînpetru, locuitorii au dat (inhabitatores... praesentaverunt) de la moară 13 găleți de grîu, 6 găleți brasium, iar de la pivele de pisat mei (de milii tusione vulgo stanpen) 40 aspri. Din Vulcan 7 găleți de grîu. S-au vîndut 10 găleți de brasium cu 1 fl. 20 aspri. în 1545, de la cei din Vulcan pentru pive (ratione pisturae vulgo Stampen) 12 aspri și 8 găleți de grîu, de la locuitorii din Sînpetru ratione contusionis 44^2 aspri și 17 găleți de grîu date în cetate, pentru 8 găleți brasium 1 fl. 14 aspri, Rotbav a dat ratione contusionis 9 aspri și 8 găleți de grîu, Hălchiu 21 găleți de făină pentru cetate și pentru ulei, pentru malț 1 fl. 12V2 aspri. Rîșnov de brasio et contusione 31 aspri, 29 găleți de grîu și 1 găleată brasium. lacob Kys din Apața a adus de la moară 40 aspri. Sînt mereu amintite pivele, de mei, de sămînță de in, uleiul, care presupun și teascurile. Mai obișnuită e perceperea de grîne. Mai mult grîu a fost luat în 1541, anume 111 găleți de grîu și 18 găleți de făină. între 1548—1555 veniturile în bani de la mori variază între 7 fl. 05 aspri și 53 fl. 47^2 aspri, desigur după cum se rețin mai multe sau mai puține bucate în natură, care sînt mereu înscrise. Socotelile anului 1560 ne dau o simplă socoteală bănească, fără altă precizare : de la 9 mori au venit în total 54 fl. 03 aspri. Specificat : de la moara din Crisbav 20 fl., Apața și Tărlungeni 4,40, Turcheș 21,12, Vulcan 34 aspri, Hălchiu 3,05, Rotbav —, Sînpetru 2,10, Rîșnov 2,02. în 1570, două mori ridică mult veniturile, cea din Turcheș care a adus 41 fl. și moara nouă din Tărlungeni care a adus 74 fl. 44 d. Și cele- lalte au adus peste 60 fl. în 1580 apare un venit al morilor din Zizin și Purcăreni, 39 fl. 37V2 aspri. La acesta se adaugă un altul, de 20 fl. 20 aspri, din Crisbav. Acestea sînt veniturile care au intrat în socotelile lui Petru Hirscher, unul din castelani. în socotelile celuilalt au intrat veniturile celorlalte mori, cu un total de 195 fl. 10 d., ridicînd venitul morilor și pivelor la 255 fl. 12^2 aspri. Acum în Turcheș apar trei mori de făină, o moară de sus, una din mijloc, alta de jos, pive, care toate au adus împreună 68,26 fl. O moară de făină din Satu-Lung a adus 63,27 fl. în Apața apar de asemenea o moară de sus și o moară de jos, care au adus împreună 30,08 fl. în 1581 venitul morilor c peste 280 fl. Socotelile morilor în acești ani sînt numai bănești. Probabil s-au evaluat în bani și rezervele în natură pe seama cetății. Reținem din șirul socotelilor amănuntele anilor 1598 și 1599. STAPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 639 în 1598, la 12 decembrie, făcîndu-se socoteala cu Benedik Pap și cu gocimanul (Gottsmann) celor trei mori din Turcheș, rezultatul a fost: 103 găleți (rump) de grîu (korn), din care 55 găleți au fost duse în castel, 48 vîndute cu 80 d. fac 38,40 fl., — apoi 50 găleți de malț vîndute, 34 cu cîte 80 d., 16 cu cîte 70 d., fac 38,40 fl., — 2 găleți de hrișcă (harichka) cu 40 d., fac 80 d. De la pive (stamp mul) 2 fl. Socoteala cu Simon Pap și cu cei doi gocimani din Cărpiniș (Kerpenis) — se pare e vorba de morile din Satu Lung —, au adus : 70 găleți de grîu, din care 50 au fost duse în castel, 20 găleți vîndute a 80 d. cu 16 fl.; malț 26 găleți, din care 10 vîndute cu cîte 70 d., 16 cu cîte 80 d. au făcut 19,80 fl. ; hrișcă 19 găleți, din care 10 găleți vîndute cu cîte 40 d., 9 cu cite 32 d., fac 6,88 11.; restanță (din anul trecut ?) de 7 găleți hrișcă, a 40 d., 2,80 fl. Socoteala cu Janos Pap din Apața și cu gocimanul, dintr-o jumătate parte de moară: 19 găleți de grîu, din care 5 găleți vîndute cu cîte 110 d., făcînd 5,50 fl., iar 14 au rămas în rezervă ; alte 2 găleți de grîu, care au fost restanță, cu cîte 1,20 fl., fac 2,40 fl.; o restanță de 7V2 găleți malț de ovăz (haber malcz) cu cîte 38 d. fac 2,95 fl.; o altă restanță, de 4 găleți de malț, a 38 d., 1,50 fl. Socoteala cu Marton Pap și cu gocimanul de la moara din Zizin : 70 găleți de grîu, din care 20 duse la castel, 28 vîndute a 68 d., cu 19,04 fl., 22 rămase rezervă.; 35 găleți malț a 68 d., 23,80 fl.; 19 găleți hrișcă, vîndute 13 a 40 d., 6 a 32 d. au dat 7,18 fl.; restanță 2V2 găleți hrișcă a 40 d., 1 fl. Banii malțului de la cei din Hălchiu 2,70 fl. Socoteala eu Janos Pap și gocimanul din Crisbav de la moară : 16 găleți de grîu, din care 8 vîndute a 88 d. au dat 7,04 fl., celelalte 8 au rămas în rezervă : o restanță de 13 găleți 11,44 fl.; 3 găleți hrișcă, a 48 d., 1,44 fl.; 7V2 găleți malț de ovăz, a 40 d., 3 fl.; banii teascului (kessel gelllt, tipsia teascului ?) din Turcheș 2,40 fl. în 1*599 înregistrările sînt : Marton Pap și gocimanul morii din Zizin ; 49 găleți de grîu, din care 24 găleți duse în castel, 25 vîndute a 68 d. cu 17 fl.; 35 găleți malț vîndute a 64 d. 22,40 fl.; 11 găleți hrișcă a 32 d. 3,52 fl. Socoteala cu Benedek Pap și cu gocimanii din Turcheș de la cele trei mori : 92 găleți de grîu, din care 59 duse în castel, 1 vîndută cu 64 d., 32 cu cîte 70 d. fac 23,04 fl.; 50 găleți malț vîndute a 56 d. 28 fl.; De la teasc? și pive (kessel vnd slamp-mul) 3,40 fl. Socoteala cu Simon Pap și gocimanul din Cărpiniș : 52 găleți grîu, din care 31 duse în cetate, 21 vîndute a 58 d., 13,14 fl.; 22 găleți malț 13,04 fl.; 2 găleți de mei (hirsh) și 1 găleată hrișcă 1,32 fl. Socotelile mii herr-ului din Sînpetru : 20 găleți de grîu duse în castel ; 15 găleți malț 5 fl.; Osgellt 2,70 fl. Socotelile cu Janos Pap și gocimanul din Crisbav : 27 găleți de grîu, din care 8 vîndute a 88 d. 7,04 fl., 19 rămase rezervă ; 53/4 (găleți) hrișcă a 40 d., 2,30 fl.; 6 găleți malț de ovăz (haber malcz) a 40 d. 2,40 fl.; 8 găleți grîu restanță a 88 d., 7,04 fl. Socotelile cu Janos Pap și gocimanul din Apața pentru jumătatea dc moară : 16 găleți de grîu rămase în rezervă ; 7 găleți malț a 34 d., 2,38 fl.; 14 găleți grîu restanță a 1 fl., 14 fl. După aceste socoteli, în cei doi ani au venit 534 găleți de grîu, 253V2 de malț, din care 13!/2 găleți malț de ovăz, 603/j găleți de hrișcă, 2 de mei. O bună parte din 640 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA aceste cantități s-au dus în castel, anume 259 găleți, deci aproape jumătate. O altă parte a rămas pe loc, la mori. Dar s-au și vîndut (sau răscumpărat ?) cantități însemnate. Din cantitățile intrate sau cele rămase în rezervă din anul precedent s-au vîndut ori s-au prefăcut în bani în total 233 găleți dc grîu, 249 de malț, 63l/i de hrișcă (inclusiv cele 2 găleți de mei), aducînd suma de 374,33 fl. Malțul, hrișcă, cită nu ră-mînea în rezervă la mori, se vindeau sau prefăceau în bani în întregime, grîul existent s-a vîndut ori s-a prefăcut în bani mult peste o treime. Adăugind și valoarea griului dus în cetate ori lăsat la mori, socotită la valoarea medie a celui vîndut, morile cu pivele au adus în cei doi ani o valoare dc cca 650 fl. Morile aduc deci venituri în creștere cetății. Mult timp apar în socoteli numai mori din satele apropiate, dar din afara domeniului. Sînt morile satelor respective, care probabil trebuie să contribuie la întreținerea cetății în virtutea obligațiilor 7 arii Bîrsei de a contribui și ea la aceasta. La început contribuie cu bani, sau partea din venitul morilor cu care trebuie să contribuie e transformată în bani, fie prin răscumpărare, fie prin vînzare. De la un timp însă se rețin părți mai mari ori mai mici de grîne sau ulei pentru nevoile cetății. Mai tîrziu apar și mori din satele domeniului și tot mai multe, ca pînă la urmă să rămînă în socoteli numai cele de pe domeniu. S-a extins obligația și asupra acestora ? Au fost supuse și morile satelor domeniului la vreo obligație pe care n-au avut-o înainte ? Stăpînii domeniului au ridicat și mori proprii, cum ne lasă să deducem sumele ridicate ale venitului de la unele din ele, cum e moara nouă din Tărlungeni sau morile din Turcheș și din Satu-Lung ? Sau cum ne lasă să deducem cheltuielile cu ridicarea sau întreținerea lor ? Așa s-a întîmplat desigur. Domeniul ridică mori proprii, în prejudiciul morilor sătești. Fapt e că morile aduc pe o cale sau alta venituri bănești și contribuie cu bucate la întreținerea cetății, suplinind astfel lipsa unei producții proprii de grîne. De ce vin cantități atît de însemnate de malț de la mori ? Brasium din textele latine, malțul (Malcz) din cele germane e desigur orzul pregătit pentru bere, eventual și alte cereale, ovăz sau chiar grîu. Raporturile dintre grîul și malțul venit de la mori reprezintă realmente raportul dintre cele două produse în producția țărănească ? Să se fi produs aci atît de mult orz ? Satele acestea să fi profitat de cererea, desigur mare, a Brașovului de orz pentru bere, să fi produs prin urmare orz și pentru vînzare ? Brasium se producea mai mult decît ne comunică socotelile din ovăz ? Sînt întrebări la care din înregistrările seci ale socotelilor nu putem deduce răspunsurile. De prin 1535 apar în socoteli venituri și cheltuieli în legătură cu o moară de scînduri. în acest an s-au vîndut două ferestraie vechi ținînd de moara de scînduri (ad. violam serrae pertinentium) cu 1 fl. 7 aspri. în același an s-au plătit pro una lamina ferri, vulgo czw dem heber, in mola serrae 4 aspri47. Apăruse și în 1524 o asemenea înregistrare: Item de scissore asserum ratione victualium fior. 4iS. în 1541 —1544 apar 47 Quellen, II, p. 470, 489. 48 Ibidem, I, p. 583. stApînirile feudale ale orașelor 641 cîteva sume, intre 2 fl. 24l/2 aspri și 5 fl. 17 aspri, venite din vînzări de seînduri \asseres vulgo Schworden). în anii- 1541—1544 au intrat din seînduri în total 14 fl. 15 aspri. în anii 1548—1553 apoi apar socotelile morii de seînduri a Branului, cu specificarea veniturilor și cheltuielilor49. în 1548 au intrat pentru 2400 de lațuri, 1986 •de seînduri 114 fl. 6 'aspri. în 1549 au venit (din vînzări) 73 fl. 26 d., în 1550 iarăși 107 fl., în 1552 82 fl. 8 Va aspri, în 1553 89 fl. 43 aspri. în anii 1550 și 1551 s-au vîndut seînduri de 14 fl. 1 aspru. Cheltuieli în legătură cu moara de seînduri apar și mai înainte, încă din primii ani ai socotelilor. Dar trebuie să se fi întîmplat ca și cu morile de făină, adică de la un timp domeniul își face moțară proprie de seînduri sau ia în regie proprie pe vreuna existentă. Venitul din vama sării de la Feldioara (Proventus salium in castro Mariae) apare regulat din 1504 începînd. Venitul acesta, am văzut, era o concesie regală. în 1504, sub acest titlu au intrat 10 fl. 2 aspri. între 1505 și 1525 venitul variază între 10 fl. 4V/2 aspri și 22 fl. 5 aspri. în 1526 au venit 9 fl. 7’A aspri, în care sumă au intrat 25 de sări (sales) vîndute orașului cu 1 fl. 7 aspri. Alte 23 de sări au fost date în cetate. în 1527 au venit 16 fl. 29 aspri. Aci se adaugă că mai întîi au fost predați de vameșul (theloniator) din Feldioara din sarea care se aduce din secuime la Brașov ■(dc salibus, qui ex Siculia ad Brassouiam advehuntur) 4 fl. în 1529 au venit 7 fl. 21 aspri. Iar vameșul din Bod, Iile, a adus 21 aspri. în 1529. din Feldioara au venit 7 fl. 21 aspri, din Bod 21 aspri. în 1530 a vigesimatore seu theloniatore din Feldioara au venit 3 fl. 29 aspri, de la cel din Bod 34 aspri. De la 1531 la 1537 venitul variază între 4 fl. 15V2 aspri și 16 fl. 10 aspri. între 1538 și 1550 totalurile bănești variază între 10 fl. și 24 fl. 21 aspri. Sînt cele mai adesea separate veniturile din Feldioara și din Bod. Uneori se spune că banii vin din sarea vîndută. Dar se înregistrează de multe ori si sare intrată, trimisă în cetate sau reținută in claustrum. în 1543 au fost trimise în cetate 38 pietre de sare (petras salis), în 1546 59 de sări. în 1547 au intrat 3 fl. 8 aspri și 314 sări. în 1551 vameșul din Bod a prezentat la socoteală 29 salium lapides, cel din Feldioara 549. Cele din Bod au fost duse în cetate. Și din celelalte o parte au fost vîndute, alte 32 duse în cetate, în anii următori sînt duse cîte 50, 60, 100 pietre de sare în cetate. în 1560 au intrat 3 fl. 40^2 aspri și 250 pietre de sare vîndute cu 7 fl. 25 aspri. ’O sare s-a vîndut deci cu IV2 aspri. în 1570 s-au înregistrat 325 pietre de sare (stein sedez) vîndute, iar în anii următori 1042 în 1580, 614 în 1581, 500 în 1590, 442 în 1598, 356 în 1599. în toate aceste cazuri sarea s-a vîndut invariabil cu 4 dinari, adică cu 2 aspri piatra, realizîndu-se un venit variind între 13 fl. și 40 fl. 44 aspri. în socotelile anilor 1504—1513 se înregistrează consecvent și un pro-zumtus de pipere : în 1504, sub acest titlu, în nouă rînduri, au intrat în total 46 fl. ; e cea mai ridicată sumă pe care o găsim. în 1505 totalul e 27 fl. 25 aspri, în 1506 și mai puțin, 19 fl. 19 aspri. înregistrările se exprimă de mai multe ori aci percepimus de pipere. Odată însă : percepimus •cb Erasmo Marthin de pipere eidem vendito fior. 3. De două ori și percepimus de Git Ibidem, III. p. 489—493. 642 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA et cera, în total 28 aspri50. în 1507 suma a scăzut la 6 fl. (corect adunat 7 fl.). înregistrările acum se exprimă : percepimus crocum pro fior. 7, percepimus piper pro fior. 7V2. E vorba deci de șofran și piper primit în aceste sume. în anii următori sumele sînt mereu mai mici decît în primii ani. în 1508, 1510, 1511 mai variază între 16 fl. și 19 fl., în 1509 totalul e iarăși numai 7 fl. 38 aspri, iar în 1512 și 1513 abia 4 fl. 12 aspri și 3 fl. 20 aspri. Exprimările' înregistrărilor sînt tot mai lămuritoare. în 1509 una din ele sună : percepimus piper 4 libras quartalia 3 fior. 7 asp. 77V2- La toate înregistrările următoare de piper din acest an înaintea sumei figurează pro, lăsîndu-ne să înțelegem că s-a primit piper pentru atîția bani, în 1510 înregistrarea sună : percepimus piper per fior 16. Deosebit de cera percepi fl. 1, aspri 15. în 1512 și 1513 înregistrările se exprimă de pipere. Nn e vorba deci de un venit, din vreo vamă, ci de piperul primit în cetate de castelani în valorile indicate, probabil în contul salariilor sau rațiilor cuvenite personalului în virtutea angajamentului în slujbă. De aceea pinerul nici nu figurează la cheltuieli printre articolele alimentare. în socotelile anilor următori nu mai apare un asemenea titlu de ,.venit“. Pinerul, împreună cu șofranul apar doar în listele de cheltuieli, ca cumpărături, fie specificate, fie, cum se întîmplă mai des, sub titlul colectiv de pro speciebus sau an gewircz. Ce venit aducea crîșmaritul ? Socotelile înregistrează consecvent un venit din vînzarea vinului. în 1504, la venituri citim următorul titlu : Seauuntur proventus de vino, anod bibitur per famulos in castro fior. 9 asp. 33. E vorba deci de vinul băut, contra plată, de personalul castelului. Sub același titlu, de vino quod bibitur in castro, de la 1505 la 1513 totalurile sumelor intrate anual variază între 7 fl. 14 aspri și 18 fl. 32 aspri. în 1522, sub același titlu au venit 56 fl. 12 aspri, ca în 1523 să scadă la 12 fl. 15 aspri. De la 1524 la 1526 au venit anual între 20 fl. 25 aspri și 23 fl. 04 aspri. în 1524, pe lîngă suma venită sub acest titlu, s-a mai primit pentru o bute de vin, vîndută în Turcheș, 6 fl. în 1526 cei 20 fl. 25 aspri au venit, potrivit înregistrărilor, după 13 bufi (vasis). E evident vorba de cîștigul după 13 buți crîșmărite și nu de prețul de vînzare a vinului. Probabil cîștigul îl reprezintă sumele din socoteli și în ceialalți ani. De la 1527 înainte sumele nu mai variază, dar încep să crească. în 1527 venitul e încă 2 fl. I2V2 aspri. în acest an, cînd a petrecut aci Nicolae Literatus, trimisul comitelui de Scepus, pușcașii (pixidarii) și aurarii sau zlătarii (auriquestores) au băut vin de 1 fl. 3$ aspri. Cei din Zărnești și Tohan cînd au cosit fînul au băut vin de 1 fl. 40 aspri. Cînd dulgherii au făcut barierele (Schranken) de la vamă cu 35 persoane au băut vin de 2 fl. 25 aspri. în 1528, pe tot anul, au venit 35 fl. 15 aspri. în anii 1529—1533 sumele variază între 21 fl. 14 aspri și 44 fl. 42 aspri. încep să se schimbe și titlurile : Ex cellario percepimus, Cellarium, De vinis ex cella vinar ia. în 1534, sub acest din urmă titlu au intrat 61 fl. 2 aspri. Aci 2 fl. lo1/^» aspri pentru cele 77 cupe (octoalia) de vin băut de aurarii lucrători sub cetate. 50 Ibidem, I, p. 102. STAPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 643 în 1535 suma sc ridică la 158 fl. 18 aspri. Aci 29 fl. pentru butea de 100 vedre •de vin din Țara Românească (vini Kransalpinensis) și alți 36 fl. pentru o bute de vin din Țara Românească și alta din Transilvania duse din cetate în oraș. în 1536 și 1537 sumele venitului sînt 62 fl. 29 V2 aspri și 28 fl. 27 aspri 51. în anii 1538—1547 sumele intrate (percepta) variază între 56 fl. 12 aspri și 156 fl. 23 aspri52. La titlurile dinainte ale intratelor, în 1544 se adaugă și cel de Ex ladula in gradu. Veniturile au început să se confunde cu cele înregistrate deosebit sub acest titlu, încît editorii nu le-au mai putut distinge cu precizie. Sumele înregistrate desigur nici ele nu mai reprezintă acum cîștigul, ci sumele de vînzare. între 1548—1555 vînzările de vin apar obișnuit sub titlul celalalt de Ex ladula (in gradam, super gradum, ad portam) el cellario, variind între 111 fl. 20 aspri și 208 fl. 18 aspri53. în 1560 totalul vînzărilor de vin se ridică la 305 fl. 34 aspri. Anume, ex cella vinaria (pivnița de vin) au venit în patru sferturi 184 fl. 44 aspri. în pivnița orașului au fost 6 buți de vin, din care 2 s-au crîșmărit (educillatis mercati) cu 40 fl., celelalte 4 s-au vîndut cu 72 fl. S-au mai luat pe o bute de vin de la loan Boleny 8 fl. 40 aspri. Deci iarăși e vorba de sumele de vînzare. Deosebit, ■cx ladida super gradam au intrat în total 20 fl. I8V2 aspri. în 1570 pivnicerul (kelner) din Bran a adus în patru rînduri în total 196,26 fl., iar aus dem lădchen au venit în total 56,47 fl. în 1580 sumele venite de la pivnicer, din losung ladem sau aus der ladem vber dem thor sau vom thor se ridică la vreo -370 fl., în 1581 la peste 250 fl., în 1590 la peste 200 fl. în 1599 apoi intratele se ridică la vreo 500 fl. Dar acum au venit și de la oștile staționate aci, de la cazaci. Nu e vorba deci de un crîșmărit asemănător cu cel de pe domeniile feudale* adică de vreo impunere de vin satelor spre crîșmărit, ci de un crîșmărit propriu, din cetate sau din castel, pentru personal, angajați, soldați, sau pentru trecători diverși sau locuitorii mai apropiați. în listele de venituri figurează consecvent unul sub titlul de Proventus de ladida castri sau sub altele asemănătoare. E vorba de lada de venituri din castel. Sub aceste titluri se înregistrează sume felurite, fie global, la răstimpuri, fie determinat, numindu-se sursa. în 1504 au intrat, la răstimpuri în total 19 fl. 35 aspri. Intratele, unele sînt nedeterminate, altele da. Printre acestea, 15 aspri de la două care ce s-au dus în Țara Românească, 1 fl. 20 aspri primiți in cera, 46 aspri primiți de două piei de bou, 15 aspri de un car vechiu de Rîșnov, 25 aspri de 4 rotis a Francisco de Campolongo etc. în 1505 suma totală e 49 fl. 35 aspri. Acum, pe lîngă veniturile nedeterminate, s-au înscris felurite titluri. De pildă, de un car care a mers în Țara Românească 40 aspri, pentru altul 45 aspri, din peștii vînduți 2 fl. 4V2 aspri, de la „săpătorii de aur“ pentru folosirea teritoriului (de aurifossotibus ex parte territorii) 43 aspri, fîn vîndut 51 Ibidem, II, p. 467—468. 02 La 1539 apare și următoarea înregistrare : „Ex uno vase vini educilato vulgo auszgegeben fl. 16 asp. 6 ; rursum ex uno vase vini hic domi educilato fl. 10“. Ibidem, III, p. 31. 53 Ibidem, III, p. 466. 644 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA lui Aldca (Aylda) dc 24 aspri, de la două femei române (de 2 mulieribus Walachis) 1 fl. 20 aspri, de două buți de vin românesc (de duobus vinis Walachalibus) 16 aspri, de alte 3 buți (de 3 vasis vinorum Walachalium) 24 aspri. Totalul e atît de ridicat pentru că a fost însumat și venitul porcilor de la ghindă Sumele anilor următori sînt mai mici, de la 1506 la 1513 variază între 11 £L 37 aspri și 24 fl. 47 aspri. în socoteli intră diverse venituri. După 5 care trimise la răstimpuri în Țara Românească 2 fl. 48 aspri, după 6 buți de vin românesc 48 aspri, de 2 vasis Malvatici și cîteva lămîi (alomonii) 28 aspri, de la un vier qui intravit Wa-lachiam împreună cu soția sa 31 aspri, din pește sărat vîndut 1 fl. 49 aspri, din fînuî din teritoriul de dincolo de castel vîndut 1 fl. în 1508, de la popa (popa) din Rîșnov care a plecat în Țara Românească 21 aspri54. Vamă pentru niște buți de vin românesc, niște pedeștri și arme cărate acolo 8 fl. 18 aspri. în 1510, pentru 6 vasis Malvatici 48 aspri. în 1511 pește vîndut 1 fl. 3972 aspri, de git vendito 20 aspri, ceară vîndutâ 12 aspri. Se înregistrează des treceri spre Țara Românească. în acest an 1511 socotelile rețin mai multe : o dată 2 roți, altă dată 4 roți duse în Țara Românească, o persoană plecată în Țara Românească, un butnar din Câmpulung care se întoarce împreună cu soția să locuiască în Țara Românească, unul din Tîrgoviște care a adus o femeie tînără. Pentru două soții duse acolo (de duabus sponsis illic vectis), s-au primit 1 fl. Mai apar uneori și orezul (git) și ceara. între 1522 și 1526 sub titlul ex ladula sau ex ladula in gr adu au venit între 4 fl. 32 aspri și 25 fl. 17 aspri. în 1525 : Item de auriquestura domini iudicis et Jo-hannis Tox fior, 1. Sub același titlu de ex ladula in gr a du și super gradum^ între 1527 și 1537 au venit între 7 fl. 3M/2 aspri și 30 fl. 36 aspri. Doar în anul 1535 au venit 52 fl. 2 aspri55. în socotelile acestei ladula se amestecă tot mai mult vînzările de vin, încep să fie înscrise împreună cellarium et ladula in gr adu. De pildă, în 1544 apare următoarea înregistrare : Petrus pincerna praesentavit ex ladula in gr adu fl. 18 asp. 7fy. De acum încolo socotelile unesc primul titlu cu un al doilea : De vinis ex-cella vinaria. De la 1538 la 1547 sumele variază între 6 fl. 16 asp. 1 d. și 48 fl. 45b2 aspri. începe să apară și determinarea ex ladula in porta seu gradu. E numit locul în. care se ținea lada cu banii, la poarta sau la scara castelului. Sub noul titlu de ex ladula ct cellario intrînd acum și socotelile pivniței, sumele sînt incomparabil mai ridicate decît înainte, între 1548 și 1555 se mișcă între 111 fl. 20 aspri și 208 fl. 18 aspri56. în 1560, înregistrîndu-se separat intratele ex cella vinaria ex ladula super gra-dum, n-au mai venit decît 20 fl. 18V2 aspri. în 1570 aus dem Lădchen auf dem "Thor au venit în total 56,47 fl. Sumele sub acest titlu sînt mereu în scădere, 25 fl. 38 aspri în 1580, 6 fl. 42 aspri în 1581, 7 fl. 40V2 aspri în 1582. Spre sfîrșitul secolului titlul și dispare din socoteli, iar intratele se înscriu sub alte titluri sau lipsesc. Apare destul de consecvent un „venit“ după slujitorul vămii, familia-ris, famulus al vigesimatorilor. în 1504, ex parte famuli vigesimae in castra s-au primit a vigesimatoribus ralione illius famuli, 12 fl. Aceasta e suma anuală cea mai obișnuită. 54 în 1504 e înscris un popă ca deținut aci Ibidem, I, p. 85. 55 Ibidem, II, p. 468. 56 Ibidem, III, p. 466. STAPÎNIRILE feudale ale orașelor 645 Dar apar și alte sume, între 8 și 11 fl., uneori cu completări, reieșind că în mod obișnuit plata vameșilor pentru omul lor din cetate era totuși de 12 fl. anual, în 1509 textul se exprimă : de vigesimatoribus ex parte famuli in castra vigilantis et cuslodicntis. Iar în 1523 : de famulo vigesimatoris in castra habiti, pro inquisitione. în 1529 : ratione famuli in castro tenii, et sigilla vigesimalia colligentis. Sau cum spun texte de mai, tîrziu: qui in castro per annum alitur (1544), qui in arcem per annum in liberis expensis tenetur (1548), quem cld. Burggraffii aluerunt (1551). Și în 1560, 1570, 1580, 1581, 1590, 1600 e înscris tot cu 12 fl. în 1560 c numit eques vigesimalis, în 1570 reytther, în 1580 și 1581, cherkatoir, în 1590 tsergetor, în 1600 iarăși cher-katoir. Era omul vămii care supraveghea sau controla trecerile pe aici. El locuia în castel și era întreținut de aci, vigesimatorii plătind pînă în 1600 pentru întreținerea lui 12 fl. anual. încă din 1504 apar în socoteli anumite venituri din pășunat, din fînațe. De la Zărnești (Czerna) în acest an au venit ratione territorii 20 fl. în 1506 înregistrarea reapare completată: percepimus de Czarnna et Ihwchon ex parte territorii 20 fl. Plătesc deci cele două sate, Zărnești și Tohan, cei 20 fl. pentru o folosință de hotar. Suma apare invariabil în toți anii următori. în 1510 : percepimus ele iudicibus Zerne et Thwhan fior. 20. Pînă la 1526 doar în 1522 lipsește, dar trebuie să fie o simplă omisiune. Paralel apar și alte asemenea venituri. în 1505, de la cei din Ghimbav, pentru că au avut cai i?i territorio, s-a primit 1 fl. în 1506 : de territorio in Rosnow eo quod ipsi pascunt eorum iumenta etc. asp. 40. în 1511, tot de la cei din Rîșnov 35 aspri pentru că și-au mînat boii pe hotarul cetății. în 1512, din lunca din jurul cetății au venit 2 fl., de territorio in Rosnaw 1 fl. în 1513, de la cei din Rîșnov pentru că le umblă vitele in territoriis castri. în același an din fînațul sau lunca (pratum) vîn-dută 2 fl. între 1527 și 1537 apar invariabil aceiași 20 fl. din Tohan și Zărnești, primiți de Ia juzi (iudicibus). în 1531, din trei lunci (Baran Mezero (Mczew ?), Intra materiem și parvum pratum) 4 fl. 46 aspri. în 1533, din iarba din jurul cetății vîndută 1 fl. 12 aspri. în 1537 s-a vîndut iarbă celor din Satu-Nou pentru 3 fl. 25 aspri57. De la 1538 la 1547 Tohan și Zărnești plătesc ratione territorii castri ‘Therch aceiași 20 fl. anual. în 1547 plata e astfel motivată : ut pecora eorum ibi libere pas-cantur. în 1539, 1542 și 1547 și cei din Rîșnov au plătit același 1 fl. Dar apar și alte venituri. în 1540, cei din Satu-Nou au plătit pentru lunca de pe Dorf Bach 5 fl. Judele din Apața ratione territorii 2 fl. 17 aspri 1 d. în 1541 din iarba vîndută de pe luncile cetății au venit 11 fl. 15 aspri, în 1542 iarăși S fl. 25 aspri. în 1543 au venit în total 20 fl. 421/2 aspri (din luncile Baran Mezew, infra materiem și in Nigro Lacu). în 1544 iarăși 18 fl. 19 aspri (acum apar Inferius materiam vulgo unten an der Hagen, Aus der Schwarczen Mar, ante materiem superius in parvo fluvio). în anii următori venitul din toate e : 23 fl. 46 aspri în 1545, 25 fl. în 1546, 24 fl. 19l/2 aspri în 154 7 58. între 1548 și 1555 Tohan și Zărnești plătesc aceiași 20 fl. pentru „teritoriul" cetății pe care-1 folosesc pentru pășunatul vitelor. Dai acum înscrierea nu mai apare 57 Ibidem, II, p. 476. 58 Ibidem, III, p. 32. 646 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA consecvent. Cei 20 fl. apar numai în 1548 și 1550, în 1549 suma c numai 10 fl., iar în ceilalți ani lipsește. Rîșnovenii plătesc același 1 fl. Din diferitele lunci ale cetății în 1548—1551 au venit întrp 20 fl. 5 aspri și 30 fl. 40 aspri. La prețul de 26 fl. 49 aspri din 1555 al fînațelor se mai adaugă și două burdufuri de brînză (2 massae vulgo temmeltt turoltt). S-au vîndut fînațe și individual. în 1560 fînațele vîndute (arendate) au adus 25 fl. 27V2 aspri, iar cel 1 fl. causa lerritorii, e desigur al rîșnovenilor, pe care-1 găsim și în 1570. Acum din lunci au venit 36,46 fl., aus dem hay grass 15,36 fl. în 1580 vom wisenn land au venit 109,06 fl.. din Rîșnov 1 fl., în 1581 97,56 11. în 1598 vom hai greș 80,60 fl. De la tohăneni von dem ausgeteilten lanndt von 279 erdoch, a 12 d. 29,48 fl., în ianuarie 1601 alți 27,48 fl. pentru 229 Erdoch, vom hei greș, erdoch cu 12 d., 91,73 fl. în 1600 an medem landt, pentru 575V2 Erdoch a 12 d., 69,12 fl. Domeniul avea deci un venit variabil și din pășunat și fînațe de pe teritoriul lui, date pe bani satelor vecine, în afară de el, Tohan, Zărnești, Rîșnov și altele sau individual. Sumele sînt foarte variabile, dar în creștere. în 1534, din fructele vîndute ale grădinii casei regești (domus regiae) din Săcele au venit 1 fl. 40 aspri. în 1540 din fructele pomilor grădinii din Turcheș 1 fl. Se înregistrează de multe ori venituri din fîn și ovăz. In socoteli apar la început vînzări de fîn printre veniturile ex ladula. în 1511 s-a vîndut fin românilor din Țara Românească (Walachis ex Walachia) de 45 aspri. în 1534, din fîn și ovăz au venit 8 fl. 18 aspri, în 1535 9 fl. 46V2 aspri, în 1536 5 fl. 33V2 aspri, în 1537 5 fl. 38V2 aspri. De feno et avena, de feno vendito, de avena vendita au venit sume variabile și în anii următori. în anii 1538—1547 ele variază între 1 fl. 1 aspri și 11 fl. 8 aspri. Ovăzul putea să vină și din Feudum vulgo Meddim in Fhyrkesch de agriș apărînd în socotelile anului 1539, după care Ferens Ystwan a plătit 6 găleți de ovăz și 6 găleți de grîu59. între 1549 și 1554 apar vînzări de fîn variind între 45 aspri — 2,96 fl. Se vindea adesea și grîu, malț din cele venite de la mori sau din dijme, cum s-a văzut la aceste capitole de venit. Uneori apar asemenea vînzări înscrise și deosebit, sub titlul de tritico vendito. în 1541 s-a vîndut de 49 fl. 23 aspri. în 1543 s-a vîndut celor din Crisbav 42 găleți de grîu, a 16 aspri, cu 15 fl. 6 aspri. Din Apața s-au primit pentru 98V2 găleți de grîu 35 fl. 23 aspri. Alte 121/2 găleți de grîu de pe fundul gropii, s-au vîndut cu 2 fii. 1772 aspri. în 1546, din dijme s-au vîndut 21 găleți de grîu cu 7 fl. 60, în 1552 de 33 fl. 16 aspri61.. Vînzări de mei : în 1541 s-au vîndut 13 găleți de mei, a 22 aspri, cu 5 fl. 36 aspri, în 1543 18 găleți a 14 aspri, cu 5 fl. 2 aspri 62. în socoteli apar mereu și alte felurite vînzări. Sub titlul de ex ladula, am văzut, au intrat uneori vînzări de pește sărat, de orez, de ceară. Odată pește s-a vîndut de 18 fl. 20 aspri. în 1549 s-au vîndut lemne vechi de 40 d. în 1550 s-a vîndut șindrilă, care a întrecut, de 25 aspri. 59 Ibidem, III, p. 38. 00 Ibidem, III, p. 35—37. 61 Ibidem, p. 471. 62 Ibidem, p. 37. stApînirile feudale ale orașelor 647. Vînzări de piei : în 1540 șapte piei cu 1 fl. 20 aspri, în 1550 6 piei (coria vulgo Leder) cu 2 fl. 25 aspri, în 1554 3 piei cu l fl. Vînzări de boi : în 1552 patru boi care au fost în cetate cu 14 fl., în 1554 doi boi pășunați de cetate cu 8 fl., în 1555 alți trei pășunați de cetate cu 11 fl. In 1548 un cal (equus provincialis) vîndut cu 1 fl. 25 aspri. Se înregistrează venituri din viînzări de porci. în 1533, din purcei vînduți s-au primit 1 fl. 37 aspri. în 1534 din porci au venit în total 32 fl. 31’A aspri, în 1535 din porcii cetății (ex porcis castri) 24 fl. 14 aspri. în 1537 din porci 41/2 aspri, în 1538 o scroafă vîndută cu 45 aspri, în 1539 24 porci vînduțij cu 18 fl. 11V2 aspri, în 1546 alți 26 de porci vînduți. în 1548 s-au vîndut 8 slănini (succidias vulgo Bachen) aduse din cetate, cu 15 fl. 10 aspri. Din 1533 începînd apar în socoteli veniturile oilor (Proventus ovium). în acest an au fost în total 15 fl. 51/? aspri. în această sumă au intrat 142 fonți de lînă venită din prima tunsură (prima tonsura) de pe la Rusalii, vîndută cu 4 fl. 13 aspri. Cași (vulgo klocz keesz) s-au vîndut 70 cu 2 fl. 22V2 aspri. în 1534—1537 venitul oilor variază între 50 fl. I1/2 aspri și 154 fl. 8 aspri. Din 1535 începînd înregistrările precizează : Percepta de ovibus castri. E vorba deci de venitul oilor cetății62 63. De la 1538 pînă la 1541 veniturile oilor cetății64 variază între 50 fl. 401/2 aspri și 93 fl. 32 aspri 1 d. în 1542 însă venitul înscris e numai 17 fl. 14 aspri. Sumele vin din vînzări de berbeci, oi, capre, miei, iezi, carne, cași, brînză, urdă, lîni, piei. în 1544 totalul e 35 fl. IV2 aspri. Cîteva exemple : în 1538 au intrat în total 93 fl. 32 asp. 1 d.; între acestea s-au vîndut 41 miei și 17 iezi cu 5 fl. 30 aspri, 432 fonți de lînă cu 12 fl. 48 aspri, 281 cași (caseos klocz) cu 8 fl. 21 aspri 1 d., 20 burdufuri de brînză (utres Brynse) și 7 dc urdă (vrda) cu 24 £1. 45 aspri, 75 berbeci (castrati) cu 24 fl. în 1539 au intrat în total 50 fl. 4OV2 aspri. Specificat : 21 piei cu 46 aspri, 441 fonți de lină cu 13 fl. 11V2 aspri, 20 burdufuri de brînză (Brynze) cu 20 fl., 247 cași (casei vidgo klotcz keesz) cu 7 fl. 2OV9 aspri, 19 cași de toamnă (casei autiimnales) cu 1 fl. 26 aspri. în 1541 au intrat în total de 63 fl. 43V2 aspri. Specificat : 22 burdufuri de brînză a 1 fl. 24 aspri, 3 de urdă a 40 aspri, 240 cași (kaszbatschin) a 2 aspri, 16 cași mari (magni casei) cu 4 fl. 24 aspri, 10 cași de toamnă cu 1 fl. 10 aspri. Pentru nevoile cetății și ale păstorilor au fost date 1 brînză și 5 urde (probabil burdufuri). O urdă (ordayr) a fost vîndută cu 40 aspri, 361 lîni (lanae vulgo scheper) cu 10 fl. 4P/2 aspri, 181 lîni de miel (lanae agninae fuerunt Scheper) cu 2 fl., 72 berbeci (verveces) vînduți de Sîntămăria mică cu 23 fl. 2 aspri. în 1546 vînzări : 15 iezi cu 1 fl. 7 aspri, 8 oi bătrîne care nu pot ierna cu 1 fl. 14 aspri, 11 piei; et pelles bursariis și 4 piei de oi moarte cu 1 fl. 36V2 aspri, 4 piei de miel cu lînă și fără lînă cu 14 aspri, 86 cași klotcz cu 3 fl. 1 d., 23 burdufuri de brînză, a 1 fl. 30 aspri, cu 36 fl. 40 aspri, un alt burduf (unum Brinze) cu 1 fl. 25 aspri, 4 de urdă (vrda) cu 2 fl. 40 aspri, 6 cași cu 1 fl. 40 aspri. Lîni vîndute : 207 Scheper cu 10 fl., 100 Scheper Lann Woll cu 1 fl. 35 aspri. Ș.a.m.d. 62 Printre articolele venitului : caseus vulgo klocs kesz, vieri Brynze, vieri vrda, lînă, piei. Ibidem^ II, p. 477. 64 înscrise sub diferite titluri : De ovibus castri; de castratis venclitis ; de capris ; de caseis ; de pellibus : de vervecibus venditis ; de lana de haedis. 42 - c. 401 648 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în fiecare an se fac vînzări însemnate de oi, miei, brînză, caș etc. Una din specialitățile de caș e înscrisă în felurite chipuri : kaszbatschin, kaaz-batsh, kazbatsh, kasz Batsch etc. După socoteli domeniul ține acum o turmă de oi valorificîndu-le produsul, transformîndu-1 în bani. De mai multe ori socotelile numesc pe cei cărora li s-au vîndut. Din socotelile dintre 1533 și 1537 editorii extrag numai numele care se întîlnesc în legătură cu cultura oii. Sînt frecvente numele românești65 66. Din 1538 începînd extrag și înregistrări textuale, în 1538 cei 432 fonti de lînă și 281 de cași au fost cumpărați de Ztanka ac Danen, cele 20 de burdufuri de brînză și 7 de urdă de Ztana singură. în 1539 cei 441 fonți de lînă au fost vînduți aceleiași Ztana și poate și din cașii și brînză care urmează. în 1540 un burduf de brînză s-a vîndut auri-quaestoribus vulgo GoldnerenG6, unul lui lacob Kalo și soților săi, 50 de berbeci (werweces vulgo castratos) lui Kyrstyen ex Transalpina, 124 cași Marinnae, 150 de oi lui Franczilla ex Campo Longo. în 1542 cele 170 de lîni s-au vîndut Valachis. în 1545 Valachi (desigur păstorii) au vîndut 19 iezi. în 1546 s-au vîndut lui Blasius Kadar de Dees 23 burdufuri de brînză. în 1547 au fost vîndute lui Radul Zkop 11 oi bătrîne G7. Unii cumpărau desigur pentru negustorie. Ultima înregistrare în legătură cu oile cetății e din 1548. Venitul s-a totalizat atunci la 202 £1. 26 aspri, din care trebuie să scădem 15 fl. ca venind din dijma mieilor. S-au vîndut în acest an 334 lîni mari cu 16 fl. 10 aspri, lîni de miel cu 1 fl. 10 aspri, 19 iezi cu 1 fl. 43 aspri, 27 miei cu 4 fl. 5 aspri, 209 cași klocz cu 8 fl. 18 aspri, 24 burdufuri de brînză (brineze) cu 34 fl. 30 aspri, 10 de urdă (urda) cu 8 H. 30 aspri, 41 berbeci castrați (verweces castrati) cu 13 fl. 47 aspri, 82 piei cu 2 fl. 5 aspri. Din oile cetății vîndute au venit 96 fl. 28 aspri. Se pare că în acest an a fost lichidată turma. Ne-o indică aceasta și vînzările masive — s-au vîndut apreciind după prețurile de vînzare, vreo 350—450 de capete — și faptul simplu că în anii următori nu mai apare în socoteli decît dijma mieilor. încă în primele socoteli apare un venit din gloabe sub titlul obișnuit de proventus byrsagiorum iuclicum civitalis et provinciae, deci din gloabele impuse de juzii orașului și ai ținutului, înțelegînd sub acesta satele Țării Bîrsei. în anul 1504, sub acest titlu au venit în total 56 fl. 341/2 aspri. Partea cea mai mare din sumă, 43 fl., 4172 aspri, a venit de la judele orașului și numai 12 fl. 43 aspri de la alți juzi. Au venit anume de la judele din Rîșnov 5 fl. 12 aspri, din care 1 fl. pentru popa deținut (po'eae detenti) acolo, iar 1 fl. 30 aspri a făcut un burduf de brînză 65 Quellen, II, p. 477. 66 Probabil aurifossores, auriquaeslores, care apar des în socoteli, sînt aurarii (zlătarii), poate țiganii, care de la un timp nu mai apar deosebit și nu lucrători pe bani (Arbeiter. ^agelbhner), cum îi socotesc editorii. în textul la care trimit : „Item duobus Qperariis vulgo Goldner duos dies ibidem iuvantibus asp. 20”. — e vorba de ajutor dat în .,imponendis, tubis fontis civitatis“ — termenul Goldner nu înseamnă numaidecît lucrător. Se poate citi mai curînd că aurarii au ajutat etc. 07 Quellen, III, p. 27—30. STÂP1NIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 649 (tcmmelt twrrelt) perceput de la jude. De la judele din Feldioara (castri Marine) 4 fl. 10 aspri, de la cel din Prejmer (Tartlaw) 1 fl. 40 aspri, de la cel din Codlca (Czey-dinensi) 1 fl. 31 aspri. în 1505, totalul gloabelor se ridică la 45 fl. 38 aspri, în 1506 la 69 fl. 23 aspri, la care s-au mai adăugat pe urmă încă 7 fl. 11 aspri. Ele au venit de la judele orașului și de la cei din Feldioara, Ghimbav, Rîșnov, Prejmer, Codlca. De la 1507 pînă la 1526 sumele variază între 25 fl. 49 aspri și 39 fl. 5 aspri. Obiectul gloabelor e înscris mai rar. De pildă în 1505 au venit de la judele din Ghimbav 2 fl. de ave na ipsius Lorc Caspar. în 1506 de tritico... et etiam de avena aceluiași 4 fl. 2 aspri, da uno iumento vulgo reynckchyn din Rîșnov 9 aspri. în 1513 de byrsagiis (june provcncrunt de tritico in Czeydina 32 aspri. în 1522 a venit de la judele din Rîșnov 1 fl. pentru că vacile au fost păscute pe teritoriul cetății Branului. în 1526 de la judele din Codlea Unum et filam pro asp. J8. în anii 1527—1537 totalul gloabelor variază între 2 fl. 22 aspri și 14 fl. Excepție face anul 1531 cînd suma s-a ridicat la 65 fl. 15 aspri. Dar s-a ridicat cu gloaba de 54 fl. 25 aspri aruncată de oraș asupra locuitorilor din Apața, care la o simplă danie a regelui s-au dat de partea „scribilor'4 voievodului Moldovei, Bartolomeu Hungarus și loan de Bellyem, s-au înstreinat de oraș și n-au vrut nici la sfaturi, nici chiar la amenințări să se întoarcăc8. în același an, de la judele din Prejmer au venit 4 găleți de grîu și 25 aspri. în anii 1538—1547 sumele sînt mici, variind între 1 fl. și 10 fl. 20 aspri. De cîteva ori apare aci și cel 1 fl. al Rîșnovului ratione territorii. în 1548 sub titlul gloabelor n-au venit decît 38 aspri din Feldioara și Rîșnov, ca în anii următori să dispară din socoteli și titlul. Nu e vorba de gloabe venite din satele domeniului. Socotelile nu ne lămuresc nicăieri ce gloabe intrau de la judele orașului. Sînt gloabe din judecarea locuitorilor domeniului ? Cum a ajuns domeniul la gloabe sau părți de gloabe vărsate de satele care nu-i aparțineau ? Erau și acestea numai o contribuție la întreținerea cetății ? Sau erau gloabe rezultate din pricini dintre locuitorii domeniului și ai acestor sate ? Fapt e că ele aduceau un venit. Pe lîngă veniturile proprii sau veniturile curente ale domeniului se mai înregistrează uneori și bani primiți de la oraș, obișnuit cu anumite destinații. în 1526, de pildă, s-au primit 100 fl., dar din ei 70 fl. s-au dat procuratorilor, 24 pentru plata varuluic>9. Sau în 1530, s-au primit de la patru cartiere ale orașului în total 47 fl. 25 aspri, din vigesima pentru cumpărat var 5 fl., tot pentru aceasta de la unul din cartiere 6 fl., din vigesima 70 fl., ex cellario hospitalis 50 fl. în mod obișnuit însă în socoteli apar numai veniturile proprii. Totalurile feluritelor venituri anuale sînt astfel variabile. în 1504 diferitele sume înscrise totalizate ne dau 319 fl. 17 aspri. în 1505 veniturile înscrise dau un total de 397 fl. 40 aspri, în 1506 de 387 fl. 25^2 aspri. (;8 „Ab inhabitatoribus possessionis Apacza, qui ad simplicem donationem regiae maiestatis. Bartholomeo Hungaro, et Joanni de Bellyem scribis waywode Moldauiensis factam, sese a nobis alienatos, ipsis scribis dedidere, nullisque persuasionibus, nec etiam minis ad nos redire volcntibus, ex communi utriusque noștri senatus ac etiam totius com-munitatis commissione pro mulcta capitum accepimus fior, 54 asp. 25”. Ibidem, II. p. 469. 69 Ibidem, I, p. 671.. 650 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în anii următori venitul e în creștere. De la 1507 la 1511 variază între 421 fl. 9 aspri și 444 fl. 13 aspri. în 1542 e de 521 fl. 3272 aspri, și apoi în 1513 numai de 365 fl. 4 aspri. între anii 1522 și 1531 veniturile se mențin la același nivel, totalurile variază între 349 fl. 3572 aspri și 403 fl. 23V2 aspri. Doar în 1529 întîlnim o sumă mai mică, de 213 fl. 0^/2 aspri. Sumele variații : cresc începînd cu 1532. în anii următori avem următoarele 1532 516 fl. 7 aspri 1539 864 fl. 29 aspri 1546 640 fl. 1 aspri 1533 696 fl. 49 aspri 1540 856 fl. 8V2 aspri 1547 768 fl. P/2 aspri 1534 975 fl. 38 aspri 1541 878 fl. 36'/2 aspri 1548 1047 fl. 16 aspri 1535 746 fl. 2872 aspri 1542 693 fl. 23 aspri 1552 825 fl. 20 aspri 1536 671 fl. 44 aspri 1543 599 fl. 4O‘/2 aspri 1553 838 fl. 12 aspri 1537 857 fl. — aspri 1544 873 fl. IOV2 aspri 1554 788 fl. 12 aspri 1538 833 fl. 08 aspri 1545 794 fl. 2072 aspri 1555 969 fl. 1072 aspri în a doua jumătate a secolului intratele sînt tot mai ridicate : 1560 1178 fl. 9 aspri 1581 1858 fl. 16'/2 aspri 1570 1284 fl. 10 aspri 1599 2254 fl. 88 d. 1580 1916 fl. 47 aspri 1600 2612 fl. 52 d. Sumele venitului au crescut și prin venituri noi, prin venituri temporare cum e cel al turmei de oi dintre 1533 și 1548. Au crescut însă mai ales prin creșterea censului sau cu adăugarea subsidiilor. Suma relativ mai mare din 1548 coincide cu lichidarea turmei de oi, cu vînzările mai mari de oi și produse, care s-au cifrat la 202 fl. Pentru a arăta cum se raportează veniturile unele la altele să dăm exemplele cîtorva ani : 1504 1508 1512 fl. aspri fl. aspri fl. aspri Cens 110,44 221,16 209,20 Censul țiganilor 6,16 2.23 — Dijme din semănături 46,28 36,31 38,25 Dijmă sem. in 16,4172 10,48 14,19 Dijmă miei 5,33 6,06 4,35 Dijmă porci — 7,25 92,20 Dijmă albine 9,20 1,22 2,35 Venitul morilor 24,30 18,03 17,36 Vama sării 10,02 12,24 22,05 Piper 46.— 17,47 7,1472 Crîșmărit 9,33 16,17 — Ladula 19,35 12,38 18,18 Vigesimator 12,— 12,— 12,— Zărnești, Tohan. 20,— 20,— 20,— Pășunat, fînațe — — 0 0,— Gloabe 56,3472 48,23 59,05 Total 394,17 444.23 521,3272 STAPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 651 Cum se raportează censul la totalul veniturilor ? Cîteva cifre comparative : total venituri cens, subsidii 1504 394 fl. 17 aspri 110 fl. 44 aspri 1538 833 fl. 08 aspri 534 fl. OOV2 aspri 1540 856 fl. O8V2 aspri 403 fl. 25 aspri 1544 873 fl. IOV2 aspri 530 fl. 44 aspri 1555 969 fl. IOV2 aspri 418 fl. 33 aspri 1560 1178 fl. 09 aspri 597 fl. 15 aspri 1570 1284 fl. 10 aspri 633 fl. 18 aspri 1580 1916 fi. 47 aspri 982 fl. 28V2 aspri 1599 2254 fl. 88 d. 1754 fl. 64 d. 1600 2612 fl. 52 d. 1732 fl. 59 d. Censul ajunge să se ridice deci adesea la peste jumătate din totalul veniturilor. Veniturile, cum am putut vedea, nu rezultau toate din sarcinile supușilor, ci și din alte surse. Prestațiile directe ale supușilor domeniului se reduceau de fapt la cens și dijme. Raportat numai la acestea, censul crește și mai mult în importanță. Cifrele dijmelor în raport cu ale censului sînt mici, nu ridică mult sumele sau mediile prestațiilor. Mai ales dacă ținem seama de venitul sau dijma porcilor de la ghindă, nu rezultau numai dintr-o „dijmă“ a supușilor, porci scoteau la ghindă aci și alții. Veniturile domeniului sînt în genere bănești. Sînt prefăcute obișnuit în bani și cele în natură. Dijmele se rețin mai rar în natură și numai parțial, obișnuit se răscumpără în bani sau se vînd. Doar din veniturile morilor se rețin părți mai însemnate de grîne sau de făină pentru nevoile castelului. b) Cheltuielile Cheltuielile înregistrate de socoteli vin să ne completeze informațiile asupra administrației domeniului. Cheltuieli comportă înainte de toate personalul domeniului : în 1504, sub titlul Familii conventi ad castrum, socotelile înregistrează 13 nume de angajați, înscriind în dreptul lor și salariul. La unii e indicată și funcția, la alții nu, sînt înscriși numai cu numele. în frunte sînt înscriși Thomas vicecastellanus și Nicolaus vicecastellanus, cu cîte 17 fl. fiecare. Urmează apoi Matheus Tocit procurator, cu 11 fl. încolo nu mai sînt calificați decît doi vigil, înscriși cu cîte 7 fl. Iar bucătăreasa e înscrisă simplu coca cu 7 fl. Ceilalți angajați sînt înscriși fiecare cu cîte 10 fl. Sumele înscrise drept salariu în bani dau un total de 136 fl. F< suma pe care trebuia să o plătească domeniul peste an angajaților în virtutea „convențiilor “ lor. Socotelile și înscriu apoi plățile făcute la răstimpuri fiecăruia. Plățile se fac în bani. Doar uneori se înscriu în contul banilor și lucruri. De pildă la unul din vicecastelani 1 fl. pentru grîu, la celălalt 3 fl. pentru un cal. 652 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Bucătăresei i s-au dat pentru două marame (pro 2 pepulis cocae) 1 fl. Dar acesta, cum vom vedea, ținea de completarea în natură a salariului ei. în anii următori, 1505—1513, numărul slujitorilor nu variază mult. în 1505 și 1506 sînt înscriși 14, clin care iarăși 2 vicccastelani, 1 procurator, 2 străji (vigil). Și apoi numărul lor scade treptat pînă la 10. Salariile înscrise și ele se mențin în genere la aceleași cifre, variind între 6 și 17 fl. Vicecastelanii sînt înscriși invariabil cu cîte 17 fl. Totalurile salariilor înscrise sau plătite astfel variază între 123 fl. 44 aspri și 149’72 fl- Doar în 1510 s-a plătit mai puțin: 100 fl. -18 aspri. Plățile sînt în genere bănești, dar se înscriu în contul salariilor și bunuri în natură, grîne, postav, articole de îmbrăcăminte sau altele. în 1508, de pildă, vicecastelanului Nicolae i s-au socotit 5 fl. in una hasuka kafftan, iar 1 fl. grîul din Rotbav care i s-a vîndut. Procuratorului Caspar 1 fl. 38 aspri pro ztna veste mulieri. Lui Philipus 1 fl. 3 aspri pro una hasuka70. în 1509 unuia din vicccastelani i s-a socotit iarăși un cal cu 4 fl. Printre plățile personalului în 1512 apare și o înregistrare ca aceasta : lui loan Deessy care a fost săgetat de un român, castelanii i-au dat pentru îngrijire 1 fl. Mai bine de o treime din intratele bănești din acești ani au ieșit în salariile personalului. Dar acestea erau numai salariile bănești, sau numai părțile bănești ale salariilor. Ele se completau în natură, cu întreținere, provizii, articole de îmbrăcăminte contractate în salariu. Astfel și celelalte cheltuieli sînt în primul rînd cheltuieli de întreținere. Pe primul plan se găsesc astfel cheltuielile pentru carne, vin. Făina necesară venea obișnuit de la mori. Nu lipsesc însă cumpărăturile de ovăz, mei, mazăre, felurite articole alimentare. Să luăm socotelile primului an, 1504. Mai frecvent se înregistrează banii dați pentru carne (pro carnibus) care se dau obișnuit săptămînal. Pentru întreg anul am totalizat 21 fl. 48 aspri. Socotind 2 fonți de 1 aspru, personalul a primit spre consumație pc întreg anul 2196 de fonți, săptămînal adică 42 de fonți. Ar reveni astfel în medie doar 3,3 fonți săptămînal pe cap. La aceasta se mai adaugă carnea de porc, slănina. S-au dat pentru castel 8 slănini și 3 osînze, 7 porci, din care s-au preparat slănină, cîrnați etc. Uneori apare și pește sau pește sărat. Carnea apare consecvent la cheltuieli și în anii următori. în 1505 s-au dat pentru carne 28 £1. 10 aspri. Sume asemănătoare și în anii următori. Vin s-a cumpărat pentru cetate 15 buți, cuprinzînd împreună 1060 de vedre, cu 80 fl. 15 aspri. Prețul vinului cuprinde aproape de patru ori prețul cărnii. Raportat vinul la 13 persoane, rezultă 76 vedre, adică 608 cupe de cap. Desigur, vin se consuma și cu oaspeți, oameni în trecere, prin crîșmăritul din cetate, se vindea uneori chiar cu butea. Mare parte mergea totuși în consumația personalului. Și vinul crîșmărit pe bani era bună parte consumat dc personal. Venitul de 9 fl. 33 aspri din crîșmărit e înregistrat doar sub titlul de proventus de vino quod bibitur per famulos in 70 Ibidem, I, p. 125 . stApînirile feudale ale orașelor 653 castro. Salariile, carnea și vinul împreună se ridică la 238 fl. 13 aspri din totalul cheltuielilor de 305 fl. 17l/2 aspri. în 1505 a fost cumpărat și mai mult vin și dus în cetate, 18 bufi cu 155 fl. 17 aspri, aproape de două ori atîta cît în 1504. în 1506 s-au înregistrat 14 buți cumpărate cu 107 fl. 21 aspri, dar se mai vorbește și de alte vinuri duse în cetate. în 1507 s-au înregistrat drept cumpărate 15 buți, în total de 1160 vedre, cu 114 fl. De la 1507 la 1513 sumele cumpărăturilor de vin variază între 110 fl. 49 aspri și 137 fl. 23 aspri, în 1510 însă s-a cumpărat de 170 fl. Pentru 10 buți (de cîte 80 vedre desigur) cumpărate deodată (pro decern vinis al castrum eruptis) s-au plătit 120 fl. în 1508 s-au cumpărat și 8 vedre (urnae) de bere, costînd împreună cu căratul 1 fl. 33 aspri. Cumpărăturile de vin sînt deci toate mai mari decît cele din 1504. Prețurile de cumpărare sînt variabile. în medie însă la 1504 s-a cumpărat cu aproximativ 33/4 aspri vadra, în 1507 cu 43/4, în 1509 cu 572, în 1510 și 1513 cu 7 aspri. Butea cu care se cumpără vinul mai obișnuit e de 80 de vedre, dar și de 50, 40, aceasta fiind butea medie. Textele nu numesc vadra, se exprimă numai bute de 80, de 40, adesea numesc butea însăși numai vinum71, dar e desigur vorba de vadra obișnuită, de 8 cupe (octoalia). Prețurile sînt socotite fie fără, fie cu căratul, încărcatul, descărcatul, așezatul împreună72. Adăugînd și cheltuielile de transport, încărcat, descărcat, așezat în pivniță, înscrise adesea deosebit, sumele cheltuite pe vin se ridică și mai mult. în tot cazul totalurile cumpărăturilor dc vin se găsesc pe același plan cu salariile bănești ale personalului, ridieîndu-se împreună nu arare ori la mai mult de două treimi din cheltuieli. Uneori se ridică la și mai mult. în 1505, de pildă, salariile au fost 149 fl. 25 aspri, cumpărăturile de vin 155 fl. 17 aspri, dînd un total de 304 fl. 42 aspri, din suma cheltuielilor de 388 fl. 35 aspri. în 1510 salariile au fost 121 fl. 25 aspri, cumpărăturile de vin cu cheltuieli, restanțe, 188 fl. 27 aspri, în total 310 fl. 2 aspri din totalul cheltuielilor de 387 fl. 30 aspri. Cumpărături de grîu sau de făină nu se înregistrează, se cheltuie doar cu cărăușitul lor spre castel. Acesta se întreținea desigur cu părți din veniturile de la mori, uneori cu părți din dijme. Apar însă cumpărături de ovăz, pentru cai desigur, de mei, de mazăre. în 1504, ovăz s-a cumpărat de vreo 6 fl. Ovăzul, 28 găleți au costat 2 fl., 8 găleți 32 aspri. Mazăre s-a cumpărat de vreo 2 fl. Două găleți de mazăre au fost cumpărate cu 1 fl. Mei s-a cumpărat o găleată cu 10 aspri. S-au mai înregistrat cumpărături de ulei de 1 fl. 20 aspri, miere de 19 aspri, ceapă de 9 aspri, pește sărat și nesărat de 2072 aspri, șofran de 39 aspri, varză și butoaie pentru varză murată de 2 fl. 6V2 aspri, sare de 36 aspri, luminări de 8 aspri. Semințe (de legume) pentru semănat în grădină s-au cumpărat de IOV2 aspri. Alte cumpărături : 2 plase de pescuit 49 aspri, 2 securi 8 aspri, 2 sape 18 aspri, 1 lacăt (reteze) 3 aspri, o chingă de cal 2 aspri, 2 scaffae ad castrum 4 aspri, șindrilă, cuie de șindrilă, 71 De exemplu : „pro pretio seu emptione illorum 4 vinorum fior. 23 ; pro 1 octo-genario vase vini ad castrum fior. 6 ; pro musto 2 vasis quadragenario et quinquagenario fler. 8”. Etc. Ibidem, I, p. 88—90. 72 Exemplu : ,.pro 4 vinis et strat Ion, losonck at vectura ad castrum fior. 26”. în schimb, alături de înscrierea prețului de cumpărare a celorlalte 4 buți, de 23 fl., se adaugă : „pro vectura 4 praedictorum vinorum ad castrum fior. 3 ; pro positione 4 vinorum ad currum (vulgo strat Ion) ad castrum asp. 16 ; pro losonck illorum 4 vinorum asp. 7”. Ibidem, p. 88. 654 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA de laturi de 26V2 aspri (400 scindulae cu 12 aspri, 400 cuie 6 aspri), 33 coți de pînză cu 25 aspri, sac pentru ținut carnea (pro uno sacco taystar pro carnibus reservandis) cu 3 aspri. Pentru potcovit calul odată 3V2» altă dată 5 aspri. Doi boi pentru cetate au fost cumpărați cu 3 fl. 14 aspri. Cheltuieli cu îmbrăcămintea și încălțămintea personalului : Pentru cele două străji pro calceis sau calceis gemecht, în trei rînduri cîte 6 aspri, pro ocreis 12 aspri, pro hasuka odată 18 aspri, altădată pentru două 38 aspri, 4 cămăși 28 aspri. Bucătăresei pro calceis, în patru rînduri, 22V2 aspri. Tot pentru personal s-a cumpărat desigur postavul (panum griseum) de 10 aspri, s-au dat bani de opinci (wyr-bess), în două rînduri, 10 aspri. Se fac cheltuieli uneori și cu castelanii, cu ospătarea lor cînd vin la castel, cînd ies pentru cercetarea morilor sau altele. în noiembrie, cînd cei doi castelani au fost în cetate, s-au cheltuit pentru vin, rațe, carne de porc 12 aspri. Cînd au fost în Săcele (in villis Walachalibus) s-au cheltuit pentru vin 4f/2 aspri. Cu unul din castelani cînd a fost la castel, venit pentru cercetarea morii de scînduri, s-au cheltuit pentru vin, carne de vițel și șofran 12 aspri. Cînd au fost în Apața, pentru 4 cai cu care au fost duși 12 aspri, pentru pește sărat s-au plătit 15 aspri. Cînd au vîndut dijmele, au băut vin de 4 aspri. Vicecastelanului pentru strîngerea banilor după semănăturile de in i s-au dat 12 aspri. Slujitorii castelului primeau și ei uneori hrană și băutură cînd ajutau la îndeplinirea vreunei trebi în afară de rînd. Slujitorilor cînd au fost în Apața li s-au dat 2-8 aspri. Celor care au ajutat la lucrul morii de scînduri li s-au dat pentru băutură (pro bibalibus) 1 fl. 32 aspri. Celor care au adus taxa satelor (juzilor) li s-au dat bibales 6 aspri. Cheltuieli cu lucrătorii : butnarului (doleatori) pentru lucru în cetate 10 aspri, celor doi dulgheri (carpen-tariis pro labore Regel) și alte „îmbunătățiri“ în cetate 1 fl. 14 aspri. Pentru preparatul porcilor duși în cetate s-au plătit 4 aspri, pentru ceapă, sare, chimin (kym) trebuitoare la cîrnați 2 aspri, pentru vinul pe care l-au băut la preparatul cîrnaților 41/2 aspri, pentru cărăușitul porcilor, slăninilor și celorlalte în cetate 16 aspri. Cu feluritele cărăușii pentru cetate, de lemne, făină, carne, ovăz, ulei, miere, varză, buti, scînduri și altele s-au cheltuit peste 10 fl. S-a cheltuit și cu adusul călugărilor pentru împărtășirea personalului castelului. Mai multe cheltuieli s-au făcut în legătură cu moara de scînduri (molendinum serrae), cu tăietorii, cărătorii etc., în total peste 25 fl. Specificat : pentru cărat lemne la moara de scînduri și pentru nevoile cetății 5 zile cu 2 care 1 fl. 10 aspri, cărat lemne la moara de scînduri cu 2 care o zi 32 aspri; pentru cărat lemne iarăși 16 aspri ; pro scindulis et truncis ad molendinum serrae ad rationem fior. 2, încă odată 3 fl. 27 aspri ; Jheronimo magistro molendini serrae ad rationem fior. 3; morarului (molendinatori) acelei mori 2 fl.; la 2 ajutoare care au ajutat la ridicarea trunchilor pe care, 12 aspri, cărăușilor care au cărat trunchii la STAPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 655 moară 1 fl. 46 aspri ; dulgherului Stoica la moară 4 aspri; maistrului Ieronim și morarului iarăși cîte 1 fl.; pro walczen ad molendinum serrac asp. 5; tăietorului de seînduri (scissori asserum) în două rînduri cîte 2 fl.; cărătorului de trunchi iarăși în patru rînduri cîte 1 fl.; slujitorilor care au ajutat la lucrul morii de seînduri li s-au dat, am văzut, pentru băutură 1 fl. 32 aspri. între cheltuieli și plata țiganilor pentru spînzuratul unui fur din Săcele, 12 aspri. In anii următori cheltuielile sînt asemănătoare : personal, cheltuieli de întreținere, vin, cărăușii, lucrări în cetate, moară de seînduri, diverse. Spicuim din ele doar deosebiri, elemente noi : în 1505 s-a cumpărat sămînță dc fasole?, de mazăre și de ceapă (pro fabis et pisis ad ortum seminandis et cepis) de semănat în grădină, de 6 aspri. în acest an s-a plătit țiganilor pentru spînzurarea a doi români în preajma castelului 12 aspri, pentru ștreanguri 3 aspri. Găinile, pîinile albe și vinul consumat de castelani cu acest prilej au costat 13 aspri. Printre cărături e și cea a dijmelor din Purcăreni, a fînului din luncă pentru cetate. Pentru îmblătitul ovăzului doamnei Lux s-au plătit 2572 aspri, pentru treieratul grîului ei (tritulatura tritici) 14 aspri. Vicecastelanului, cînd a cercetat morile și a strîns gloabele de la juzi, 14 aspri. în acest an din excedent s-au dat per dominos civcs et provinciale s castelanilor 16 fl., notarului 3 fl. Aceștia ca un fel de remunerație în loc de salariu. în 1506 o înregistrare : pro panibus, caseo, et vino, quod illi de villis Walachalibus consumpserunt, quum circumspexerunt exercitum asp. 34; o a doua : pro panerio villarum Walachalium pictori fior. 1 asp. 36; o a treia : pro panerio, quod fecimus fieri tempore quum conspexerunt exercitum, pro taffetis, 4 ulnas minus quartali 1 asp. 36^2. E vorba, desigur, de steagul militar al Săcelelor, steag de tafta zugrăvit. în august cu unul din castelani, care a urcat în cetate cu 8 famuli, quuum ascendit circa castrum videre illos de Fogaras ele., s-au cheltuit 13 aspri. Celor 8 famuli care au fost cu el li s-au dat pro salar io 32 aspri. Castelanii, cînd au primit dijma albinelor, au consumat de 8 aspri. Slujitorului (famulo) care a fost cu celălalt castelan la cercetarea morilor și strîngerea censului albinelor (census apum) pe 2 zile 8 aspri. Castelanii, slujitorii cu care au ieșit au mai cheltuit și cu alte prilejuri 7, 8, 4, 9 aspri. Cînd au strîns censul, castelanii au consumat victualii dc 33 aspri. Vicecastelanul la aducerea banilor de la mori 6 aspri. Vinul băut de cei din satele cetății care au adus censul 12 fl. Ovăz pentru caii slujitorilor peste an 2 fl. Dar apare și o asemenea înregistrate : pentru carne cînd românii au trebuit să cosească fînul (quum Walachi debebant metere fenum) 25 aspri. Pentru varză murată (pro caulibus kompest) s-au plătit 12 aspri. Cantitățile vădesc mai mulți cosași și mai multe zile de coasă. Apare iarăși o remunerație a castelanilor, un „salariu“ pentru sîr-guința cu care au purtat grija treburilor cetății și ale satelor ei peste 656 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA an, 12 fl.73. Pentru vinul pe care l-au băut peste an castelanii și notarul, în fiecare sîmbătă, cînd se adunau pentru treburile cetății, li s-a socotit 1 fl. Cînd castelanii au făcut plata slujitorilor în cetate, li s-a dat de băut de V2 fl. Cu întreținerea și cărăușitul lor cu acest prilej s-au cheltuit 43 aspri. în 1507 morarului din Rîșnov care a țesut două zile în cetate 16 aspri, butnarului pentru legarea buților de făină și de varză 16 aspri. Pentru opinci (pro peronibus) 6 aspri. Pentru vin, cînd s-a impus censul în Săcele, 10 aspri. Domnilor (juzilor orașului probabil), cînd au fost oaspeții castelului în două rînduri, 2 fl. 38 aspri. Notarului (magistro Nicolao no tar io nostro) 3 fl. Ovăz pentru îngrășat 10 porci 1 fl. 10 aspri. Mei U/2 găleată, pentru găini în cetate. Cărat de ovăz, paie, mei pentru porcii de tăiat 12 aspri. Avenam ad castrum dum circumvallaretur pro (lor. 1 asp. 10. în 1508, cînd s-au plătit slujitorii în cetate s-au cheltuit 12 aspri, cînd s-a făcut angajarea lor (quando convenimus famulos) 16 aspri. în 1508 taxa de H. care a dat în total 84 fl. a fost predată judelui orașului. Școlarului care a ajutat la strîngerca ei și a conscris-o 12 aspri. Cheltuieli cu spînzu-rarea lui Stanimir : cu „domn/ prezenți, slujitor, caii de căruță care i-au adus, ovăz pentru cai, țiganii care l-au spînzurat în total 45 aspri. în 1509 s-au înregistrat cheltuieli făcute dc unul din castelani cu slujitorii quum reportavit waywodam captivum Moldavicnsem de castra 10 aspri. Apoi, la doi slujitori, quum illum waywodam Moldaviensem captivum cluxit ad castrum, 8 aspri. Pro vec-tura waywodae Moldaviensis ad- castrum și dc cheltuială 22 aspri, celor doi slujitori veniți cu el 8 aspri. S-au consumat 3 zile cu voievodul Moldovei și cu alți doi, paznici ai săi, 20 aspri. Castelanii, cînd au fost în Săcele pentru că sătenii n-au putut ajunge la înțelegere în alegerea judelui și bătrînilor (villici et seniorum). au consumat de 18 aspri. Pentru carne cosașilor (messoribus, qui absciderunl fenum) 25 aspri. Aramă pentru clopotul din zXpața 3 fl. 45 aspri. Pro Malwatico și alte cheltuieli pentru vice-voicvodul Leonard Barlabassy care s-a dus în Țara Românească la voievodul Mihnea 37 aspri. Slugilor care au. fost cu el 24 aspri. Castelanului și celor doi slujitori care au fost cu el 24 aspri. Unui slujitor care din pricina slăbiciunii a trebuit să plece din slujba cetății, fiindcă aci a slujit, 40 aspri. Celor trei dulgheri care au tăiat și potrivit grinzile la castel 2 fl. 44 aspri. în 1510 pro papiro ad membranas 1V2 aspri. Cheltuieli făcute în cetate cînd a venit Mihnea voievodul Țării Românești la Brașov 1 fl. 38^2 aspri. Slujitorilor care au fost cu el pentru pază, pe 8 zile, in sallariis eorum, 4 fl. 31 aspri. Tot în timpul cît a fost Mihnea la Brașov, pentru carne și pîine, 1 fl. 28 aspri. Slujitorilor trimiși de castelan în cetate pentru atunci 48 aspri. Cheltuieli făcute de castelani în cetate in certis novis rumoribus partium "Transalpinarum 40 aspri. Bibales illis de villis wala-dialihus clatae, quum se more bellico circumspexerunt etc. 12 aspri. Unui slujitor, cînd a fost deținut în cetate un turc iscoadă (explorator) 8 aspri. Castelanului, cînd l-a adus ■napoi din cetate în oraș, cheltuieli și sallarium, 33 aspri. în 1511, pentru cărăușitul bombardelor, pulberii, ovăzului, cărnii în cetate 18 aspri, în 1512 pro zonis ad arcuș 2 aspri. Castelanilor, cînd au pus pe slujitori să se împărtă- 73 „dominis castellanis pro salario eorum quod per totum annum diligentissime invigilaverunt et diligentias habuerunt circa castrum et pertinentiis suis ctc. 12 fl/ Ibidem, I, p. 112. STAPÎNIRILE feudale ale orașelor 657 șcască în cetate, au făcut învoiala cu zidarul și dulgherii pentru clădit și pentru cărăușit. 35 aspri. Cînd au fost în cetate pentru cercetarea lucrătorilor, castelanii au cheltuit 41 aspri. înregistrare din 28 august : cînd a’1 cosit fînul (quum fenum messueruid). pentru carne 1 fl. 6 aspri. Lui Caspar quod fecit jenam metere și a supravegheat, pentru ') pereche de încălțări (uno par calceorum) 12 aspri. Țiganilor care au trebuit Sci execute (senterdiare) pe unul din Săcele 12 aspri. Pictorului Dominic pentru pictatul unor icoane în biserica cetății (Dominico pictori pro ccrlis imaginibus in ecclesia castri depic-3s) 5 fl. în 1513, pentru bere (cerevisia) și căratul ei în cetate 48 aspri. Castelanilor domini zivcs et provinciales le-a dat din excedent pro bibalibus 12 fl. între 1522 și 1526 sînt cheltuieli asemănătoare. Pe primul plan stau mereu salariile, întreținerea personalului, cumpărăturile de carne și mai ales de vin. Sînt multe cărăușiile plătite, de lemne, de fîn, făină, vin etc. Din cînd în cînd apar cumpărături, cărăușit de arme, pulbere, plumb. Se cheltuie cu apariția castelanilor în cetate, în sate, la strîngerea anumitor prestații etc. în 1522, drept salarii pentru personal s-au plătit 114 fl., în plus focariae (probabil femeia care servea la bucătărie, adică tot bucătăreasa) 6 fl. 25 aspri. în 1523 salariile sînt 122 fl. în 1524 salariul celor doi vicccastelani a fost 36 fl., al celor 6 slujitori care făceau paza porții (sex jamulis in gradu circa portam custodias et vigihas tenen-tibus) 60 fl., 2 străji (vigiles) 18 fl., capelanul 6 fl., focaria 6 fl., 2 ,,familiari“ qui tempore disturbii fuerant acceptati 3 fl. 10 aspri. Totalul salariilor acum este 129 fl. 10 aspri. Notarului, quod. registrum conscripsit, i s-au plătit 3 fl., plata lui obișnuita care a^arc în socoteli în fiecare an. S-a mai plătit și unui praesbyler care a slujit în cetate 5 săptămîni 25 aspri. în 1525 aceleași salarii. în 1526 salariile sînt înscrise trimestrial. Ad primam quadram s-au plătit vicecastelanilor 8 fl., celor 6 oameni de pază ai porților (custodibus por tar um) 15 fl., 2 străji 4 fl. 25 aspri. Ad secundam quadram, ad tertiam angariam, ad ultimam quadram salariile sînt aceleași, în afară deal vicecastelanilor, care în toate aceste trei răstimpuri e de 9 fl. Femeii de la bucătărie pe an aceiași 6 fl. Și în 1525 și în 1526 s-au mai plătit slujitorului (famulo) unuia din castelani, cu un cal pe an 3 fl. Cumpărăturile de vin sînt variabile, dar mereu însemnate. în fiecare an se cumpără mai multe buți, mai obișnuit de 80 de vedre, dar și mai mici. Se plătește pentru cărăușitul vinului, încărcat, descărcat, așezat. în 1525 pentru cărat 34 găleți de făină, brînză, urdă în cetate s-au plătit 40 aspri. Sînt multe cărăușiile dc lemne. în 1522 apar în socoteli 168 de care. în iunie au fost plătiți și 5 slujitori care au apărat căratul cu sulițele de teama rucărenilor. Li s-au plătit pe trei zile pro salar io 1 fl. 10 aspri74. în 1523 s-au înregistrat 183 care de lemne. în alți ani mai puține. Cheltuielile cu nevoile militare sînt intermitente. 74 „Item quinque familiaribus, qui cum cuspidibus circa currum in vehendis lignis ■cucurrerunt, per tres dies ob metum illorum de Rucker, pro salario fior. 1 asp. 10”. Ibidem^ I, p. 470. 658 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în 1522 s-au plătit pentru arcuri, pînză și scutur! (arcubus, telis el clipeis manua-libus) 1 fl. 25 aspri. Pentru căratul puștilor (pixidum), sării, slăninii și meiului s-au plătit 16 aspri, pro una forma ad pixides 7 aspri, pro duobus clipeis manualibus 17 aspri, pentru un arc și o sabie 32 aspri, unei iscoade (exploratori) s-au plătit 25 aspri. Pentru cărăușit pulbere, gloanțe pentru bombarde, plumb (pulverum, glob o rum ad bombardas blumbi) în cetate, 50 care de lemne, buți, s-au plătit 2 fl. 12 aspri. în 1524 s-a cheltuit cu pușcașii care au venit aci : s-au plătit în acest an pentru P/4 maje de pulbere 20 fl., P/2 maje de plumb 5 fl. Pentru cărat slănină, pulbere și alte lucruri în cetate s-au plătit 1 fl. 20 aspri, lllis de villis Walachalibus tempore exercituatianis odată 6 aspri,, altă dată 13 aspri. Pentru 2 arcuri (arcubus manualibus) 31 aspri. Pentru cărăușit o bute de vin, 2 măji de plumb, 1 maje de pulbere și 4 piese de bombarde (bombardarum hacken) în cetate 35 aspri, pentru acoperământul butoiului cu pulbere 2 aspri. Pentru îndreptarea a două bombarde 18 aspri, a trei arcuri vechi 24 aspri, a drumului din preajma cetății 1 fl. în 1526 s-au dat de băutură juzilor ad videndum exercitum in. campo 8 aspri. Apar cheltuieli și în legătură cu Țara Românească. în 1522, s-au plătit unui „familiar“ qui nocte rcvocavit nuncium domini waywodae 7 ransalpinensis 4 aspri. Cînd voievodul a plecat spre Țara Românească, s-au cheltuit cu familiarii în cetate, pe 5 zile, 2 fl. 20 aspri, cu transportul lor 1 fl. 33 aspri. Pentru pîine albă pe seama voievodului s-au plătit 10 aspri, pentru pește 18 aspri. Cînd s-a întors, s-au făcut alte cheltuieli, cu 2 pedeștri care au păzit în munți cînd s-a întors cu oamenii săi, cu 6 familiari care au fost cu castelanii în cetate. în 1525 s-au cheltuit cu solul regelui Poloniei în Țara Românească, la mers 1 fl. 18 aspri, la întors 2 fl. 12 aspri. Apar lucrări meșteșugărești plătite. în 1525 s-a cheltuit cu repararea scărilor castelului. Dulgherilor li s-au plătit 2 fl. 32 aspri, în 1526 iarăși pe 8 zile 2 fl. 4 aspri, pentru carne 12 aspri. Apar obișnuit cumpărăturile de ovăz, mazăre, ulei, varză, brînză, urdă, semințe pentru grădina de legume (ad seminanclum prope castrum) etc. Apar de cîteva ori sume mai mici, de cîte 2—4 aspri, date pe hîrtie pentru ochiuri de ferestre (ad membranas faciendas, ad fenestras). Se fac dese cheltuieli cu cărăușitul, de lemne, fîn, bucate etc. Socotelile din 1522 înregistrează chiar un fel de tarif. Sub titlul Solutio vectoris de singulis ad castrum se înscriu următoarele plăți75 : de un car de lemne 2 aspri un car de fîn 3V2 aspri o bute de vin pînă în cetate 20 aspri o bute goală pînă în oraș P/2 aspri o găleată de grîu sau ovăz V2 aspru 3 pietre de sare 100 căpățîni de varză un burduf de brînză o slănină 1 aspru 2 aspri P/2 aspri 1 aspru Cheltuieli la cositul finului : în cositului (messae fenilis) 12 aspri, în 1523 pentru carne s-au dat în timpul 1524 pentru carne de berbece 7 aspri. 75 Ibidem, I, p. 466—467. STAPÎNIRILE feudale ale orașelor 6c9 Se înregistrează de mai multe ori cheltuieli cu execuții judecătorești. în 1522, cînd în Săcele au fost judecati și spînzurați 2 furi români, s-au cheltuit cu dusul castelanilor, cu 3 „familiari“, cu ștreangurile, cu țiganii care i-au spînzurat I fl. 8 aspri. Cu spînzurarca unui alt fur în preajma cetății, țiganilor 12 aspri, cu judecarea unui fur din Săcele pentru vin și cheltuieli 13 aspri. în același an s-a judecat în Săcele săgetarea unui om al voievodului. în noiembrie a fost spînzurat un alt fur în cetate : s-au cheltuit atunci cu castelanul și țiganii 417a aspri. în 1524 s-au plătit uni ferenti novum minciuni qualiter Badycka waywoda esset decollatus 14 aspri. Cheltuieli cînd au fost condamnați la moarte 2 husari, 1 fl. 33 aspri. în 1524, în Săcele cînd a fost prins un om s-au cheltuit 34 aspri, cu judecarea unuia din Săcele, care și-a lăsat soția luîndu-și alta, 25 aspri. Familiarilor care au fost atunci cu castelanii li s-au plătit 24 aspri. Țiganilor, cînd a fost prins în Crisbav un păstor, 10 aspri. Socotelile din 1525 vorbesc de 4 furi români pentru care vicecastelanul a trebuit să meargă la voievodul Radu. în 1526 s-au plătit țiganilor pentru bătaia unei femei (Egipciis qui pcrcus-ser unt mulierem in villis) 6 aspri. Și in acest an se înregistrează spînzurarea unui fur. Execuțiile sub acest cuvînt aici se arată mai frecvente decît în alte părți. Bilanțurile veniturilor și cifrele din cîțiva ani : cheltuielilor dau excedente variabile. Iată . 1504 1505 1506 1509 Excedent 39 fl. 15 aspri 19 fl. 38 aspri 68 fl. 18 aspri 95 fl. 03 aspri 1510 1511 1512 1513 Excedent 89 fl. 30 aspri 117 fl. 04 aspri 219 fl. 31 aspri 53 fl. 13 aspri între anii 1522—1526 excedentele se arată în medie mai scăzute : Intrate Ieșite Excedent 1522 394 fl. 28 aspri 347 fl. 23V2 aspri 47 fl. O4V2 aspri 1523 378 fl. 03 aspri 302 fl. 35 aspri 75 fl. 18 aspri 1524 388 fl. 14 aspri 394 fl. 01 aspri —5 fl. 37 aspri 15'25 401 fl. 40V2 aspri 382 fl. 39V2 aspri 19 fl. 01 aspri 1526 391 fl. 45 aspri 305 fl. 24 aspri 86 fl. 21 aspri Anul 1524 . e chiar deficitar . Anul 1525 a adus și el puțin. între anii 1527 și 1555 excedentele < cresc mult. Urmează cinci ani deficitari sau cu excedent mic. în 1527 deficitul e 3 fl. în 1529 însă e 191 fl. 7 aspri, în 1530 iarăși 79 fl. 8V2 aspri. în 1528 excedentul e numai 2 fl. 49 aspri, în 1531 iarăși numai 54 fl. 3 aspri. De la 1532 începînd însă crește mult. Pînă la 1548 sume mici nu mai prezintă decît anul 1535 cu 71 fl. 3 aspri și 1543 cu 1 fl. I8V2 aspri. în ceilalți ani excedentul se mișcă între 121 fl. V2 ^spru și 521 fl. 3672 aspri. •660 IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Să dăm bilanțul mai multor ani : Intrate Ieșite Excedent 1532 516 fl. 07 aspri 343 fl. 40 aspri 172 fl. 17 aspri' 1533 696 fl. 49 aspri 575 fl. 48,/2 aspri 121 fl. OOV2 aspri 1534 975 fl. 38 aspri 455 fl. 27 aspri 520 fl. 11 aspri 1536 671 fl. 44 aspri 408 fl. 42L9 aspri 263 fl. 01V2 aspri 1537 857 fl. — 392 fl. 15V2 aspri 464 fl. 341 0 aspri 1539 864 fl. 29 aspri 342 fl. 42V2 aspri 521 fl. 36V2 aspri 1540 856 fl. 08J/2 aspri 350 fl. 40V2 aspri 505 fl. 18 aspri 1542 693 fl. 23 aspri 359 fl. 27 aspri 333 fi. 46 aspri 1546 640 fl. 01 aspri 192 fl. 111.2 aspri 147 fl. 391/? aspri 1548 1047 fl. 16 aspri 608 fl. 26V2 aspri 438 fl. 39V2 aspri în anii 1552—1555 excedentul e iarăși în scădere, dar nu prin scăderea intratelor, ci prin creșterea ieșitelor : Intrate Ieșite Excedent 1552 825 fl. 20 aspri 793 fl. 15 aspri 32 fl. 05 aspri 1553 838 fl. 12 aspri 780 fl. 02 aspri 58 fl. 10 aspri 1554 788 fl. 12 aspri 656 fl. 08 aspri 132 fl. 04 aspri 1555 969 fl. IOV2 aspri 760 fl. 15 aspri 208 fl. 45V2 aspri Domeniul nu se arăta destul de rentabil. Calculînd cheltuielile, veniturile se dovedesc mici, se ajungea chiar la deficite. Trebuiau sporite prin urmare veniturile. Aceasta orașul o face mai puțin prin crearea sau sporirea unei economii proprii, o face mai mult prin sporirea censului și subsidiilor. La cheltuieli se găsesc mereu în frunte cele cu personalul, cu salariile și întreținerea lui. între 1527 și 1537 castelanii se mențin obișnuit doi, cu salariu de cîte 18 fl. Străjile sînt plătite cu cîte 10 fl., bucătăreasa cu 7 fl. (1532). Apare acum și un pivnicer (pincerna) plătit cu 10 fl. anual. Dar și un allodiator vulgo Mayerer, un păstor de oi (Botsch, pecorarius vulgo Botschyn), un boar (bubulcus), porcar (subulcus). între 1538 și 1547 aceiași doi castelani au aceiași 18 fl. salariu. Famuli portarii variază ca număr între 6 și 10, iar salariile lor între 50 și 80 fl. împreună anual, în zece ani însumînd 58G fl. 5 aspri. Străjile (vigiles) sînt mereu două, plătite anual împreună cu 18 fl. Pivniccrul e plătit cu 11 fl., bucătăreasa (focaria) cu G fl. Apar de-asemenea mai mulți păstori 76. între 1548 și 1555 famuli portarii se ridică și pînă la 16 (1552). Două străji sînt plătite la fel, pivnicerul și bucătăreasa de asemenea. 76 în socotelile din cursul acestor 10 ani : 4 magni pastores ; subulcus ac parvus pastor; pastor scropharum seu porcorum ; pastores ovium sive opiliones : quinque pastores; Thurda, Thwrda pecorarius vulgo Batsch, Botschyn (1538—1540); 1540: Wlad subulcus; 1542 : allodiarius vulgo Mayrer fl. 3. Ibidem, III, p. 57. STAPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 661 Se fac mereu cheltuieli cu întreținerea. Carne, slănină și altele totalizează sume variabile, de la 1538 la 1547 între 23 fl. 12 aspri și 45 fl. I6V2 aspri, de la 1548 la 1555 între 44 fl. 12 aspri și 125 fl. 37 aspri. Cumpărăturile de vin, cheltuielile cu cărăușitul lui etc. sînt și ele în creștere. în anii 1538—1547 variază între 69 fl. 1572 aspri și 261 fl. 31 aspri, in anii 1548—1555 între 187 fl. 8 aspri și 352 fl. 35 aspri. Apare vin cumpărat din Transilvania, din Țara Românească, chiar din Bulgaria. Cu caș, brînză, urdă se chcltuie sume mai mici, între 1 fl. 12 aspri și 7 fl., dar în fiecare an. Cheltuieli mai mici sînt explicabile acum și prin turma proprie de oi, prin produsele proprii. Apar cumpărături de ulei, pește, felurite bucate, de felurite ustensile casnice ; de asemenea, o serie întreagă de articole dc îmbrăcăminte, pentru străji, bucătăreasă, păstori77. Pentru asemenea articole de îmbrăcăminte, în anii 1538—1547 s-au cheltuit sume variind între 9 fl. 30 aspri și 12 fl. 44^2 aspri, în anii 1548—1555 între 5 fl. 13 aspri și 9 fl. 19 aspri78. E vorba de încălțăminte, îmbrăcăminte pentru străji, slugi, bucătăreasă, păstori. Sc cheltuie consecvent cu cărăturile de lemne cerute de nevoile cetății, sume variabile, între 3 fl. 28 aspri și 9 fl. 37 aspri. Cheltuielile cu armele, cu muniția sînt iarăși intermitente. în unii ani ieșitele sînt mici sau chiar lipsesc. în 1553 însă s-au putut ridica la 53 fl. 12 aspri. Apar mereu cheltuieli cu lucrări diverse meșteșugărești, de dulgherii, de reparații. Se fac uneori reparații mai mari, se clădește. în 1548, de pildă, se înregistrează cărături, cumpărături mai mari de cărămidă, cuie și altele, plăți pentru lucru, băutură. S-au cumpărat ori s-au dus în cetate peste 37 000 de cărămizi, printre care și cărămidă de paviment, mai multe mii de ctlie, carne, bere, vin pentru lucrători. Zidarului italian (Luce Italo Muratori), care a zidit cu un slujitor (famulo) în cetate 5 zile, i s-au plătit 1 fl. 25 aspri, deci 15 aspri pe zi. Lui George Plochmacher și Grigore Zablya cu 2 famuli, pe 13 zile de lucru în cetate, 8 fl. 16 aspri, deci 32 aspri pe zi. Zidarului Luca Weysz cu un famulus pe 9 zile, 3 fl. 3 aspri, deci 17 aspri pe zi. în 1544 oi mari și mici ținînd de cetate se găseau 267. S-au cumpărat de la Leonard Bencze din Satu-Lung 86 oi mari și mici, care cu iernatul și cu plata păstorilor au costat 19 fl. 10 aspri. Se înregistrează și fîn făcut sau cumpărat pentru ele de la locuitorii din Apața cu 3 fl. 25 aspri. în 1548 s-au cumpărat 260 de oi cu 69 fl. ,în anul acesta s-a cumpărat iarăși fîn pentru oi, din Apața, de 5 fl. 371/2 aspri. Printre legumele pomenite apar ceapa (cepa, pornim), aiul sau usturoiul (allium), varza, mărarul (anetum), nasturtium, papaver, spanacul (se 77 Cîtcva titluri sub care apar : Byrra, Bwra vulgo koczyn, vilosac veslcs vulgo koezen, calcar, calccamenta animalia. calceamentorum paria vulgo schuegen geme eh t, caligae, coturnorum paria vulgo werpeez, corium bovis ad sandal ia sive werpecz, cloli-man, camisia seu indusium, lodix, ocrearum paria vulgo slyfeb pannus griscus ad tunicas, ad caligas, peplum, pepulum vulgo cin schlacr, per o num vulgo werpecz etc. Ibidem, III, p. 55—56, 479. 78 Ibidem, III, p. 56, 479. Suma dc 119 fl. trecută la anul 1548 c o greșeală. Editorii extrag numirile sub care apar. 662 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA men spinacii), ridichea (raphani). Printre condimente șofranul (crocus), piperul, ghimberul (zinziber). Apare și orezul (oriza). Se plătește sau se dă carne și bere pentru coasă. Spicuim din înregistrări : în 1538 s-au dat preotului Luca din Biertan pentru 1/16 din dijme 25 fl. ; pentru umplut groapa de grîu (scyrus sen fovea tritici) de la cetatea Branului mai trebuind 7 găleți de grîu, s-au plătit pentru ele 1 fl. 20 aspri ; cînd a trebuit să se cosească două lunci (prata) din sus dc cetate, s-au dat pentru 4 vedre de bere și carne 44 aspri ; la cositul luncilor din sus și din jos de cetate pentru 17 vedre (urnae) de bere și 4/4 (!) de carne 3 fl. 33 aspri ; locuitorilor din Zărnești și Tohan, pentru că au ajutat la cositul și strînsul finului de pe lunca din sus și din jos de cetate, 4 fl. (Inhabitatoribus Zernyest et Tohan, quod prata superuts et inferius arcem iuvcrunt defalcare et tandem foenum accumulare, fl. 4). în 1539 : la cositul finului, pentru I6V2 vedre de bere, a 5 aspri, 1 fl. 32l/z aspri ; păstorilor 10 găleți făină, 1 fl. ; locuitorilor Săcelelor pentru că au făcut pază în Timiș (quod in vulgo Thymmesz custodierunt), fi. 2. în 1540 : pentru un bou, cînd a trebuit să se cosească finul, 1 fl. 30 aspri ; lui Turda (Thurdae) care a adus dc la munte 24 burdufuri de brînză (folles Brynze) și 8 de urdă (vrda) 2 fl. 4 aspri ; pentru 2 buți de must transilvănean (pro 2 mustis TranssiD vanis) 10 fl. ; pentru carne, cînd 48 săceleni au lăzuit din jos de cetatea Branului inferius infra castrum Thyrtsch extirpaverunt, vidgo haben gerhot), 15 aspri ; altă dată au fost trimiși 50 săceleni la lăzuit, pentru carne 27 aspri ; trimis în cetate 14 250 latcres tecii vulgo dach cziegel, 16 fl. 25 aspri ; lui Mihail Textor din Feldioara, care ia vama sării, pentru ostenelile sale 10 fl. ; pentru iscodit (ratione explorationis) spre Constantine -pol 10 fl. în 1541 : la curățitul drumului, pentru a putea duce trunchii, pentru carne 1 fl. 4 aspri ; pentru 8 vedre de bere, cînd au fost săcclenii aci, 1 fl. 6 aspri ; la 12 dra-banți, trimiși în cetate, pe o lună 12 fl., la 21 drabanți, pe altă lună, s-a plătit 21 fl. ; Dum Petrus Wayda ex Moldauia et Turcae cum Radul Wayda ex Transalpina hue eruperunt. Petru Sartor, care a fost în cetate 4 săptămîni, a consumat 1 fl. 18 aspri ; pentru stipendiarii trimiși în cetate, în două luni s-au cumpărat 6 boi și o vacă, împreuna cu 9 fl. 37 aspri ; pentru căratul din cetate în oraș a 21 burdufuri de brînză, 2 dc urdă, 220 de cași (kaszbaczen), 16 cași mari, 10 cași de toamnă, 361 scheper vall, 181 lîni de miel, 40 aspri. în 1542 : la 6 bărbați care au coborît trunchii de scînduri de la munte, pe două zile de lucru s-au plătit 31 aspri ; pentru pești, prune și sămînță de spanac (se mine spinacii) 7 aspri ; țiganului care a spînzurat 3 furi în Săcele 23 aspri , maierului (ipsi allodiario vulgo mayrer), în salariul său, 3 fl. ; pentru cercetarea a două gropi de grîu 8V2 aspri ; pentru punerea a 12 cercuri la buți și la vana de baie (ad labrum balnei vulgo Bad Wann) 13 aspri ; pentru 5700 șindrile ad horreum cumpărate din Săcele 5 fl. 6r2 aspri ; alte 1000 cu 45 aspri ; 1 plasă de prins pește (Pro 1 rele ad h ir andine s capiendas circa castrum) 1 fl. 17 aspri ; pro papiro ad membra nas fenestrarum in arce faciendarum asp. 3 ; allodiario, 3 onera vulgo Zom Brinse, urda et cascorum de montibus duxit ad arcem, asp. 12.; cheltuieli cu loan Hoch și drabanții trimiși în cetate cu năvala lui Petru voievod (sub eruptione Petri wayw.) 4 fl. STAPÎNIRILE feudale ale orașelor 663 în 1543 : Linte (pro lentibus) comparată pentru oile cetății 1 fl. 30 aspri; pentru untură de uns ugerele oilor (arvina ad ungenda libera ovium) 2 aspri ; pro 1 corio bovis cal sandalia sive werpecz familiae în arce asp. 26,; pro 1 catasta în carcerem arcis posita fl. 20; românilor care au ajutat la descoperirea hoților care au furat pește din rezervoriu (ex vivario circa castram), 2 căciuli și 2 perechi de cuțite 27 aspri ; cu adusul apei, pe șanțul făcut, la moara din Apața s-au cheltuit 3 fl. 24 aspri ; o bute de vin din Tîrgoviște, cu bute cu tot adusă a costat 16 fl. 31 aspri ; 4 buți de vin cumpărate în Cîmpulung au costat 38 fl. 25 aspri, cărăușitul, așezatul, umplutul 16 fl. 10 aspri ; Septem Villanis qui cquos abegerunt a furibus, vulgo ab gegegt, et 1 furem decapitarunt, bib. fl. 1.; locuitorilor din Apața prădați, de la care au fost duși de moldoveni 2 cai, li s-au dat 10 fl. ; pentru treieratul dijmelor din Apața și Crisbav și pentru căratul lor în oraș, iar al ovăzului în cetate s-au plătit 9 fl. 32 aspri ; pentru o porțiune de pămînt vulgo Ham din hotarul Apaței cumpărată s-au plătit 50 fl. în 1544 : cu spînzurarca unui fur, care a furat 3 cai, s-a cheltuit cu trimișii oralului 32 aspri, cu țiganii (Egiptiis) care au păzit aci 2 zile, 18 aspri ; în alt loc se înregistrează cheltuieli cu spînzuratul unui fur de patru cai ; lemnarului care a făcut obezilc (ligneam castatam vulgo ein Bloch, in qua teneantur captivi) 20 aspri ; pentru 7 vedre de bere cînd s-a cosit iarba 42 aspri ; făcutul unei șuri (horreum) în Satu-Lung a costat 15 fl. 15 aspri ; unui păstor tînăr care a ajutat la păzitul oilor sterpe (oves steriles vulgo sterpae) i s-au plătit 38 aspri ; pentru fînul consumat de păstori cu ținutul oilor în Crisbav 2 fl. ; din Apața s-a cumpărat fîn de 3 fl. 25 aspri ; pentru treieratul (pro tritura) a 112 găleți de grîu în Crisbav, plătind 1 aspru de găleată, 2 fl. 12 aspri. în 1545 : slujitorilor de la porți (famulis portarum) li s-au cumpărat 5 perechi de opinci pentru folosit la pescuit (paria peronum in piscatione utenda) 15 aspri ; s-a cheltuit cu 2 români și 2 turci care au înoptat în preajma castelului, cu solul Poloniei în Turcia. în 1546 : pentru ai (usturoi) de pus în grădină și pentru semințe 372 aspri ; pentru zugrăvitul unui scut și pentru curelele lui noi 8 aspri ; s-au cumpărat de la români din Țințari (Zwnyokzeg) 30 de oi cu 8 fl. ; baciului (ipse Batsch) pentru adus pe calul său de la munte în cetate 24 burdufuri de brînză (24 Brinze), 11 de urdă, s-au dat 1 fl. 24 aspri ; pentru oile cetății s-a cumpărat fîn din Apața de 2 fl. 3772 aspri ; s-a făcut un vivarium vulgo einen holder, costînd 5 fl. 4972 aspri ; Iterum fecimus parari vulgo einen Schop 70 pedes longum, super 10 fulcimenta vulgo auf 10 Feest, făcînd în total 9 fl. 10 aspri ; în Crisbav pentru treieratul a 56 găleți de ovăz și 6 de mei s-au plătit 28 aspri. în 1547 : pro uno libro papiri ad membranas in domo Fhyrkes parandas 272 aspri ; pro vitrolio ad oves utendo 1 aspru ; dum d, Stephanus cum zpanis est profectus in 9 villas, ut poneret villicos et civcs, au consumat de 39 aspri ; pentru 12 meri (vulgo Epel Stammen) de pus în grădina casei domnilor în Turcheș 4 aspri ; alte cheltuieli la făcutul vivarium-ului 23 aspri : pentru 5 cupe (talentis) de ulei românilor din Tohan cînd au trebuit să facă fînul ; pentru făcutul acoperișului nou la casa și grajdul din Turcheș s-au plătit 5 fl. 12 aspri ; baciului pentru adus din munți 20 burdufuri dc brînză (utres Brynze), 9 de urdă, 90 lini (Scheper lanae) și 100 de cași (kasz batschen) 1 fl. 14 aspri; s-au cumpărat pești pentru piscină de 1 fl. 12 aspri79. 79 Ibidem, III, p. 61—70 43 - c. 401 664 IOBAGIA IN TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA Să spicuim cîteva asemenea date și din anii următori, 1548—1555 : în 1548 s-au scăzut pentru oile cumpărate in ho spitale 26 fl. 40 aspri ; s-au mai cumpărat 260 de oi cu 69 fl. ; la alegerea juzilor din Săcele, Apața și Crisbav s-au consumat SS’/s aspri ; unui slujitor trimis la văduva lui Paul Beldy în pricina burdufurilor de brînză, quos nostris iobagionibus relinuerat, 8 aspri ; judele din Rîșnov trimi- țînd cîțiva drabanți în cetate, cînd boierii din Țara Românească au vrut să introducă un nou voievod în Țara Românească, li s-a dat de băut 1 fl. ; cu stinpendiarlii dați in Siculiam, împotriva lui Simon Borosnyai, din Turcheș 7, din Satu-Lung 10, din Cernat 3, precum și din Tărlungeni, Zizin, Purcăreni, s-au cheltuit în total 7 fl. 12^2 aspri, în 1549 : lictoribus infamem mulierem ex Ihyrkes educentibus 24 d. în 1550 : țiganilor (Egiptiis, quod 1 Egiptium et 1 Egiptiam ex possessione 7 attrang virgis caesos expulerunt), de băutură 4 aspri ; Șpanii (Zpani) trimiși la strînsul dijmei mieilor au consumat de 8 aspri ; lui Philippus literatus care a strîns cu ei și a făcut conscrierea 7 aspri ; emimus in arcem 3/4 carnis, dum intelleximus, quod Valachi vellent exire, asp. 46. în 1551 : dum crearemus in 9 villis novos senatus, s-au cheltuit 1 fl. 1 aspru, în 1552 : Eligentibus nobis villicos in 7 pagis, cmanentes 4 dies, exp. asp. aTVT ; la 2 iscoade (speculatoribus) întoarse din Țara Românească 35 aspri ; judelui (villico) din Zarnești care a strîns banii grînelor (pecuniam frumentariam) 25 aspri. în 1553: celor două iscoade (exploratores) trimise în Țara Românească, dc băutură 1 fl. ; pentru repararea podului cu acoperiș (pontis testudinarii) din Satu-Lung s-au cheltuit 10 fl. ; plecînd d. Vincencius la București ad sententiandum quendam hominem i s-au dat 18 aspri. în 1554 : Medico curanti oculum pueri, quem eiecerat Cigani filius, s-au dat 1 fl. 25 aspri ; de băutură oamenilor din Săcele care au urmărit pe prădători în munți 3 fl. în 1555 : porcarului care a purtat grija porcilor de dijmă, în salariul său. pe lîngă 2 găleți de grîu și 2 pietre de sare, 2 fl. 28 aspri ; mergînd de două ori în Haghig în cauza ucigașului care a omorît pe morarul din Crisbav, cu rudele celui ucis (cum interfecti amicis) s-au consumat 1 fl. 22 aspri. Asemenea amănunte lămuresc mai bine raporturile. în anii 1560—1600 intratele sînt în creștere. Dar și cheltuielile sînt în creștere. Uneori chiar întrec intratele. în 1560 intratele au fost 1178 £1. 872 aspri, ieșitele^ 1427 fl. 27 aspri, dînd un deficit de 249 fl. 19V2 aspri. Iată excedentele la cîteva date : Intrate Ieșite Excedent 1570 1284 fl. 10 aspri 1042 fl. 44 aspri 241 fl. 16 aspri 1580 1920 fl. 98 d. 1243 fl. 68 d. 677 fl. 30 d. 1581 1858 fl. 41 aspri 1305 fl. 15 aspri 553 fl. 26 aspri 1590 1418 fl. 67 d. 977 fl. 85 d. 440 fl. 82 d. în anii 1598 și 1599, împreună intratele au fost 6253 fl. 19 d., ieșitele 6141 fl. 53 d., dînd un excedent de abia 111 fl. 66 d. stApînirile feudale ale orașelor 665 La cheltuieli apare consecvent plata personalului. Acest personal nu prezintă multe variații, nici în numărul, nici în salariile sale. în 1560 e plătit iarăși trimestrial. în trimestrul întii sînt înscriși 2 vicecastelani, 1 pivnicer (pincerna), 1 bucătăreasă (magira), 1 grădinar (hortidanus), 9 slujitori (servi), în trimestrul al doilea slujitorii împreună cu grădinarul sînt 12, în al treilea 10 servi și 2 străji (vigiles), în al patrulea 11 famuli, socotiți aci desigur și pivnicerul și grădinarul, care nu mai sînt separați. Cei 2 vicecastelani au acum 10 fl. trimestrial, adică 40 fl. pe an împreună, pivnicerul 12 fl., grădinarul, străjile, slujitorii ceilalți cîte 12 fl., bucătăreasa 6 fl. 24 aspri. Pe întreg anul salariile bănești totalizează 196 fl. 24 aspri. Notarului i s-au plătit, ca de obicei, 3 fl. învățătorului din Apața i s-au plătit drept salariu 9 fl. 25 aspri 80. în 1570, pe primul și pe al doilea trimestru s-au plătit personalului cîte 52 fl. 32 aspri, pe cele doua din urmă 105 fl. 14 aspri. Pe întreg anul salariile au totalizat 210 fl. 2S aspri. în 1580, pe primul trimestru s-au plătit salarii la 2 porkolabcnn. 8 kne-chtenn wber dem thor, 1 kelner, 2 wechternn, 1 kuchis, 1 gărtner, 1 kochinn, în total 51 fl. Bucătăreasa acum e plătită cu 2 fl. pe trimestru. Același personal și aceleași salarii și pe celelalte trimestre, dînd un total anual de 204 fl. Salarii care se repetă și în 1581. în 1590 salariile pe patru trimestre totalizează 215 fl. în 1595 pe o jumătate de an s-au plătit 127 fl., pe cealaltă jumătate 133 fl. 42 d., în total deci 259 fl. 42 d. Dar acum slujitorii sînt 12 și se adaugă banii de îmbrăcăminte pentru străji, vizitiu, bucătăreasă. La salariul anual al celor două străji, se adaugă astfel 3,28 fl., la al vizitiului 1.64 fl., la al bucătăresei (jur denn kiddel vnnd schlaier) 1,50 fl. La al piv-nicerului se adaugă 2 fl. în 1599 salariile, pentru același număr de salariați ca și în 1595, totalizează aceleași sume. Tot așa și în 1600. Notarul e înscris și el mereu cu aceiași 3 fl. anual. La salariile bănești se adaugă cheltuielile de hrană, carne, făină, diferite alimente, condimente, vin. Cumpărăturile de vin mai ales sc ridică mereu la sume însemnate. în 1560 socotelile înregistrează 39 de buți de vin cumpărate cu 628 fl. 1272 aspri. La unele se mai adaugă și cheltuieli de transport, de descărcat, așezat. în 1570 s-au dus în cetate 14 buți costînd împreună 360 fl. 18 aspri. în 1580 au ieșit iarăși vreo 550 fl. pe vin. în 1590 au intrat 22 buți costînd 262 fl. 46 d. în 1599 s-au înregistrat 14 buți cu 447 fl. 65 d. în 1600 au ieșit pe vin peste 800 fl. La cheltuieli apare adesea și berea, dar în cantități mai mici. Cheltuielile cresc cînd apare și oaste, drabanți în cetate sau în preajma ei. Cheltuieli mai însemnate sc fac cu diferite lucrări meșteșugărești în castel, reparații, clădit, diferite lucrări în afară, clăditul măieriștii din Turcheș (mairhoff in 1 ir-kesch), clădire, întreținere de mori, de biserici, case parohiale, cu materialele necesare, cu plata lucrătorilor. Se înregistrează cantități mari de cărămidă, șindrilă, cuie, cărăușii de piatră, var, nisip, lemn, cumpărături de fier etc. în 1560 asemenea cheltuieli însumează peste 250 fl. Cărăușiile de piatră, var, nisip, lemne pentru lucru, peste 2000 dc cărăușii, au costat peste 120 fl., 22000 cărămizi au fost cumpărate cu 20 fl., 4000 șindrilă cu 3 fl., alte 3000 pentru casa din Turcheș cu alți 3 fl. Scînduri, 152 bucăți, s-au cumpărat cu 4 fl. 43 aspri. Funii de tei s-au cumpărat dc 2 fl. 10 aspri, 114 costînd 1 fl. 15 aspri. Fier de vreo 6 fl. 80 ,,Ludirectori in Apaczya solui salarii sui causa fl. 9 asp. 25”. 666 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA Să cităm și cîteva prețuri de lucru din 1560. Maistrului Mihail cu 4 slujitori (famuli) pe 3 zile de lucru li s-au plătit 3 fl., pe alte 18 zile 18 fl., deci 1 fl. pa zi la 5 oameni. La 10 cementari pe 9 zile 14 fl. 23 aspri, revenind unuia 8 aspri pe zi. La 6 cementari pe 10 zile 9 fl. 41 aspri, deci iarăși ceva peste 8 aspri pe zi. Unui cementificus (probabil pregătea varul) pe 19 zile 1 fl. 26 aspri, deci 4 aspri pe zi. Pietrarului pe 2 săptămîni 1 fl. 43 aspri, pe 10 zile 1 fl. 33 aspri, pe alte 5 zile 40 aspri, deci 8 aspri pe zi. La 4 lemnari (fabri Ugnarii) pe 10 zile 7 fl. 10 aspri, deci cîte 9 aspri pe zi. Unei focaria care a ajutat pe bucătăreasă, pe 7 săptămîni 1 fl. 36 aspri. Unui scrib (amanuensis) pe 22 zile 1 fl. 16 aspri, deci 3 aspri pe zi. în 1570 s-a cheltuit cu morile, cu casa din Turcheș. în 1581 s-a cheltuit iarăși cu clăditul în castel. S-au cumpărat, în cantități mari, cărămidă, țiglă sau olane, scînduri, cuie etc., s-au cheltuit sume însemnate cu lucrul. Totalul cheltuielilor se ridică la 340,01 fl., din care 205,95 fl. au fost cumpărăturile, 134,06 fl. plata muncii. între 23 mai—10 septembrie au lucrat zilnic mai mulți zidari, dulgheri, feluriți lucrători. La 31 mai, dc pildă, 6 zidari, 2 tencuitori, 4 pietrari. 17 pălmași, 4 femei la cărat, 4 dulgheri, la 1 iunie 8 zidari, 2 tencuitori, 4 dulgheri, 21 zileri, 4 femei. Tot așa și în 2 și 3 iunie. Ș.a.m.d. Ziua de lucru s-a plătit pentru zidari și dulgheri cu cîte 20 d., pentru tencuitori și pietrari cu cîte 12 d., pălmași sau zileri 8—12 d., femei 8 d. La acestea se adaugă cheltuieli cu hrana, cu băutura. Cam aceleași prețuri apar pentru ziua de lucru și în decembrie 1600 la lucrul morii din Zizin : dulgherilor, morarilor cîte 20 d., ucenicilor cîte 16 d. La moara de scînduri, iarăși, munca se plătea. Se plătea făcutul, trasul, adusul trunchilor. Tăiatul seîndurilor se plătea cu bucata. Se plătea transportul. Plata se făcea în bani. Scîndurile se foloseau pentru nevoile cetății, orașului, dar se și vindeau. Sumele intrate reprezintă valorificarea în bani a produselor, fără a socoti cheltuielile, care sînt și ele înregistrate. De pildă, în 1538, pentru adusul a 28 de trunchi la moară s-au plătit 1 fl. 48 aspri, pentru tăiatul a 1400 scînduri 8 fl., pentru tăiatul a 500 lațuri 1 fl. Morarului (Zeg Mylner) și lui Thwrda pentru tăiatul a 400 de trunchi 8 fl. Ucenicului (dem knecht) pentru tăiatul a 393 scînduri 2 fl. 12 aspri. Cărăușiile în 1535—1537 au costat 75 fl. 21 aspri. După înregistrarea din 1540 transportul trunchilor s-a plătit cu 7 dinari de bucată. în 1542 tăietorului (dem dyl schnayder) i s-au plătit pentru tăiatul a 1400 scînduri și 3250 lațuri 16 fl. 9 aspri. în 1543, pentru tăiatul a 2745 scînduri și 400 lațuri s-au plătit morarului 19 fl. 5 aspri. în 1544, pentru tăiatul a 2200 scînduri și 2800 lațuri tăietorul a primit 20 fl. 18 aspri. în 1545, pentru 2500 scînduri și 2000 lațuri 20 fl. 25 aspri. Ș.a.m.d. Se cheltuia cu ustensilele, cu reparațiile. Dacă sumele intratelor sînt însemnate, nici cele ale ieșitelor nu sînt neînsemnate. Multe scînduri mergînd în oraș, sumele ieșitelor întrec adesea pe cale ale intratelor. Iată cifrele dintre 1538 și 1553 : intrate ieșite intrate ieșite 1538 115,1372 73,3272 1540 94,22 56,19'/2 1539 73,05 134,26 1541 45,42’/2 58,48 STAPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 667 intrate ieșite intrate ieșite 1542 95,2672 100,44 1547 159,— 110,10 1543 111,43 95,0372 1548 114,05 80,40 1544 122,34 112,19 1549 73,26 69,81 1545 128,— 80,4772 1550 107,— 84,2072 1546 125,4472 110,25’/2 1553 89,43 38,25 Cetatea trebuie să aibă mereu, firește, și rezerve, pentru întreținerea personalului, pentru caz de primejdie, rezerve care se primenesc prin consumația curentă. în 1549 s-au inventariat aci 7 buți de vin, 80 găleți de grîu, 120 găleți de făină, l1^ găleată de mazăre, 14 slănini81. Rezervele acestea nu sînt mari. Inventarul s-a făcut desigur într-un timp de mai mică teamă. Și altfel, cetatea nu putea avea prea mare importanță pentru Brașov, orașul se gîndește mai puțin la fortificarea ei, îl interesa desigur mai mult trecătoarea decît cetatea. în timpul războaielor lui Mihai Viteazul s-ia consumat prin prezența oamenilor sau ostașilor săi, cînd se găseau în apropiere. în 1599, cînd a trecut pe aci spre Țara Românească Pătrașcu voievod, s-au făcut mai multe cheltuieli, s-a plătit pe 72 font (libra) de unt de lemn 32 d., 3 f. ulei de in 18 d., franzelă 50 d., făină de franzelă pentru drum 50 d., 72 cupă (achtel) icre de morun (hausen rogen) 40 d., icre de crap 40 d., o știucă sărată 26 d., 2 crapi sărați de la juzii orașului, lămîi de 40 d., miere de 20 d., pîine albă de 50 d., ciuperci de 10 d., condimente 1,32 fl., bucătarului bani de băutură (trinckgellt) 50 d. în total 5,38 fl. 82. Ța 25 ianuarie 1600 pivnicerul dă socoteală de vinul ieșit, în 1599 firește. în afară de rațiile cuvenite personalului castelului (dem Abrak beim Schlos), s-a dat pentru dulgherii care au lucrat aci, pentru încărcatul și descărcatul vinului, pentru umpluturi, pentru bucătăreasă, grădinăriță, pentru Halmagy Palaticz, Jdrgh Chomortani, cazaci, clucerul Negrea (Kolchar Negre), vlădica (Vladika), drabanții care au venit din Rîșnov în trei rînduri, pentru Fridrich Paul Adler cu 40 persoane, un armaș (Armas), căpitanul pușcașilor, pentru voievodul Pătrașcu (Petrasko waida), apoi la cositul ierbii, în total 2459 cupe (achtl) de vin, a 672 d., făcînd 159,83 fl. 83. Cu data de 15 ianuarie 1601 sc face o socoteală asemănătoare. în afară dc Abrack, s-a cheltuit la încărcat, descărcat, cu umplutura, la urcarea vinului și făinii în cetate, cu bucătăreasa, cu ce s-a dăruit slujitorimii (castelului) dc Paști, de Rusalii, de Crăciun. S-au cheltuit în două rînduri cu voievodul Pătrașcu (Petrasko vaida), cu doamna lui Mihai voievod (Mihai Weidin), cu mai mulți boieri, cu vlădica călugărul (Wladika Kaluger), cu cazacii, turcii, postelnicii (Postellniken) și alții mulți în trecere încolo și încoace, cu drabanții care au venit de cîteva ori din Rîșnov și cu alții. în total au ieșit 2923 cupe (achtl) de vin84. Se ivesc deci cheltuieli peste cele obișnuite, consumații care implică cheltuieli sau venituri în plus. SJ Ibidem, III, p. 476. 82 Socoteli, p. 212. 8:5 Socoteli, p. 213. 84 Socoteli, p. 275. 668 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Listă de prețuri Din socotelile Branului extragem o mică listă de prețuri pe întregul secol al XVI-lea. Socotelile se fiac în florini și aspri. în a doua jumătate a secolului de la un timp se fac și în dinari, iar spre sfîrșit numai în dinari. Pentru simplificare, în listă am înscris prețurile socotite în aspri, echiva-lînd asprul cu doi dinari, florinul cu 50 aspri, cum fac consecvent și socotelile. Cifrele simple, fără altă notație, înseamnă aspri. Cînd înregistrăm în dinari notăm cu d. 1 găleată (cubulus) de grîu; 1506 : 872 aspri, 10, 11 ; 1526: 28 (primit de la oraș); 1527 : 29; 1538 : 10; 1543 : 16, I6V2, 18; 1546 : 1672 ; 1590: 1 fl. ; 1598 : 28, 32, 34, 35, 40, 44, 1 fl., 1,05 fl., 1,10 fl. ; 1600 ; 1 fl. 1 găleată făină, 1538 : 10. 1 găleată tărîță, 1595 : 10. 1 găleată ovăz, 1504 : 31/2, 4; 1505 : 5; 1506 : 2V2, ; 1507: 3; 1511 : 5; 1513 ; 272 ; 1523 : 5 ; 1524 : 3 ; 1526 : 3, 372, 4, 472, 5, 6 ; 1527 : S ; 1560 : 672, 10 ; 1595 : 12, 14, 15, 16, 20 ; 1600 : 14, 16, 17, 18, 20 21, 22, 227â, 25. 1 găleată de înalț de ovăz (haber malcz), 1598 : 1672, 17, 19, 20. 1 găleată malț (brasium, malcz) de orz, 1506 : 6; 1526 : 11 (orz pentru făină); 1538: 6, 7, 8; 1595: 45, 1 fl., 1,05, MO, 1,16 fl. ; 1598 : 28, 2872, 32, 34, 40: 1599: 28, 32, 34, 40, 44, 1 fl. ; 1600 : 17, 25, 35, 40, 45, 1 fl. 1 găleată secară, 1526 : 3 aspri. 1 găleată mei, . 1504 : 10; 1507 : 4 (pentru găini), 5; 1512: 6; 1513: 6, 7 ; 1523 : 8 (milium contritum); 1524 : 7; 1525 : 9, 26 (milium contritum); 1526: 32; 1590: 1,11 fl. ; 1600 : 1,22 fl. (gestamten hirsch, pisat, cașe). 1 găleată hrișcă, 1598 : 16, 20, 24 ; 1599 : 16 ; 1600 : 16, 20, 30, 35. 1 găleată mazăre, 1504: 25 ; 1505 : 16, 25 ; 1507 : 1272 : 1508 : 10 ; 1509 : 14 ; 1510: 14; 1512: 10, 12; 1513: 11; 1524 : 11, 14, 15; 1525: 17, 25: 1526: 37 38 1560 : 32. 1 micrță sămînță dc cînepă, 1526 : 5 aspri. 1 găleată hamei, 1595 : 8, 10, 12 ; 1599 : 14. 1 bute de vin, dc 80 de vedre, 1504 : 6 fl. ; 1505 : 7 fl.. 9,17 : 1506 : 7,82, 8 fl. ; 1507 : 7 fl., 772, 8’, 872 ; 1508 : 8, 10 fl. ; 1509 : 6,43, 7,04, 8, 9, 10, 13 fl. : 1510 : 10 fl. ; 1511 : 9, 1272, 11,40; 1512: 9,39, 11 fl. ; 1513: 10.10, 10,33, 10.42, 11,10, 11,17; 1522 : 6,12. 772, 15 fl. (vin vechi); 1523 : 7 fl., 8,22: 1524 7 fl.. 7.127:, 8 fi-, 11 fl. ; 1525 : 9, 9l/2, 10, H fl- (din Țara Românească). 1 bute de vin mai mare de 80 de vedre, 1599 : 37,22 fl. (104 v. vin rom.), 43,10 (120 v. rom.), 38,44 (108 v. rom.) ; 1600 : 35,70 (105 v.), 28,90 (85 v.). 1 bute dc vin de 40 dc vedre, 1504 : 3,15 (must), 4,1272 fh ' 1505 : 4 fl. : 1506. 9 fl. ; 1508 : 27a, 3, 4 fl. ; 1512 : 4,29, 4,40 fl. 1 bute de vin, fără indicarea mărimii, 1526 : 5—10 fl. ; 1540 : 5 fl., 7,25 ; 1541 : 8, 1272, 10,04; 1542 : 8,25; 1543 : 8,25, 9,31 (din Cîmpulung), 16,31 (din Tîrgoviște, împreună cu cărăușitul); 1545 : 10,11 fl. ; 1547 : 9 fl. (de la Dumbrăveni), 9,15; 1560 : 10, 12, 1672 (Dumbrăveni), 13 fl. ; 1570: 10,29, 16, 277:, 23,1672, 25,37: 1580: 12 fl., 18 fl (rom.); 1581 : 9, 12, 16 fl. ; 1590 : 16 fl.. 16,23, 17 fl. : 1595: 11,25. 17,1672, 18,25; 1599 : 13 fl. (50 vedre), 29 fl., 31,3172- 31,45, 32 fl. : 1600 : 11,3 7 72, STAPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 669 21 fl., 22,0P/2, 22,31, 23,23 (69 vedre), 27 fl., 29 fl., 31,33, 32 fl., 33 fl. 33,4672, 36,30, 37 fl., 41,13, 46 fl. 1 vadră de vin, 1599 : 36 d. ; 1600 ; 34 d. 1 cupă (achtl) de vin, 1595 : 5 d., 6 d. ; 1599 : 5 d., 6*/^ d. 1 octava Malvatici, 1522 : 6 aspri. 1 vadră de bere, 1508 : 1072 ; 1513 ; 6 ;■ 1539 : 5 ; 1541 : 7 ; 1544 : 6 ; 1548 : 6 ; 1560 : 9 ; 1595 : 1 cupă (achtl) de bere 2 d. 1 bou, 1504 : 1,32 fl. ; 1540 : 1,30 ; 1541 : 6 boi și o vacă 9,37 ; 1552 : 3,25 ; 1554 : 4 fl. ; 1555 : 3,33 fl. ; 1560: 3 fl., 3,10, 3,30 ; 1595 : 3 fl. 1 vițel, 1552 : 72 vițel 12 aspri. 1 cal, 1508 : 3,1572 ; 1510 : 4 fl. ; 1525 : 5 fl. ; 1543 : 6 fl. ; 1548 : 1,25 ; 1560 : 5 fl. 1 porc, 1504 : 1,15 fl. (scroafă) ; 1505: 1,02, 1,04, (scroafă) ; 1506 : P/2 fl. (scroafă) ; 1538 : 45 aspri (scroafă). 1 purcel, 1524 : 2 purcei 472 aspri. 1 berbece, 1522 : 10; 1526: 6; 1538 : 15: 1540 : 17; 1541: 16; 1542: 15; 1545 : 17^2 ; 1546 : 1772 ; 1547 : ; 1548 : 17 aspri. 1 oaie, 1540 : 10; 1546 : 7 (oaie bătrînă) ; 1547 : 1072 (oaie bătrînă) ; 1545: 1472 ; 1546 : 13y2 ; 1548 : 1374. 1 miel, 1507 : 6 ; 1548 : 772 ; 1600 : 13 d. (672 aspri). 1 capră, 1544 : 111/2. 1 ied, 1544 : 372 ; 1545 : 3 ; 1546 : 3% ; 1547 : 4 ; 1548 : 5 aspri. 1 găină, 1546 : P/2 aspri. 1 rață, 1509 : 2 ; 1525 : 3 aspri. 1 piele de bou, 1504 : 23 aspri; 1541 : 167?, 18; 1543 : 26; 1548 : 36. 1 piele de berbece, 1543 : 5 aspri. 1 piele de oaie, 1543 : P/2 aspri (de oaie moartă) ; 1548 : 33/\ (pentru burduf de brînză). 1 piele de miel, 1547 : P/2 aspri (fără lînă). 1 lînă dc oaie, 1533—1548 : P/2—272 aspri. 1 lînă de miel, 1541 : 72 a ; 1543 : j 2 ; 1545 : 1 aspru. 1 font de lînă, 1533 : P/2 ; 1538 : P/2 aspri. 1 caș (klocz), 1533; P/4 ; 1538—1540: P/2, 1546 P/2, PA; 1548 : 2. 1 caș (kazbatsch, kaszbatschin), 1541—1542 : 2; 1543 : 272 ; 1544: P/2 ; 1545: 2; 1547 : 274. 1 caș mare, 1513 : 12 ; 1541 : 14 ; 1544 : 12 ; 1545 : 13 aspri. 1 caș de vară (acslivus)^ 1542 : 11 aspri. 1 caș de toamnă (autumnalis), 1539 : 4 ; 1541 : 6 ; 1542 : 5 ; 1544 : 7. 1 caș (formagium), 1513 : 6 aspri. 1 burduf de brînză, 1504: 1 fl. 30 aspri; 1505—1513 : 1,06—1,25; 1522—1526 : 1 fl.—1,38 ; 1560: 1,25, 1,30; 1570: 1,25, 2 fl. ; 1589—1581 : 1,45—2,20: 1595 : 3 fl. ; 1600 : 2,25—3,1272 fl. 1 burduf dc urdă, 1526 : 46 aspri, 1541 : 40 ; 1544 : 45 ; 1545 : 1.01 fl. . 1516 . 35 ; 1547 : 43 ; 1548 : 46. 1 slănină, 1504—1506 : 1 fl.—1,02, 1507 : 46 aspri, 1 fl. ; 1510: 31 ; 1511: 40 aspri., 1 fl. ; 1512: 40; 1513: 16, 25; 1522—1524 : 28—40; 1525 : 1 fl., 1,15; 1526 : 3P/2, 38; 1548 : 1,45; 1580: 1,12, 1,35, 3 fl. (slănină veche); 1581 : 1,35—2,25: 1595 : 3772, 1,28, 2 fl. ; 1599 : 1,30 ; 1600 : 1 fl. 670 IOBAGIA IN TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA 1 limbă dc bou, 1600 : 5 d. varză, 1507 : 800 vcrze murate 1,46 11.; 1523 : 900 căpățîni de varză 34 aspri, 1524 : 100 cu 7 aspri, 1000 cu 1 fl. ; 1525 : 950 cu 2,03; 1526 : 50 cu 3'/2, 7 aspri, 950 cu 1,04 ; 1529 : 1000 cu 2,17 ; 1548 : 200 cu 20 aspri, 1300 cu 1,29. piper, 1590 : 'U font 9 (18 d.) ; 1600. 1 lot 3^4 (6V2 d.). 1 lot șofran (crocus), 1504 : 5, 6 asp.; 1507 : 6; 1526 : 4; 1590 : 10 (20 d.). 1 piatră de sare, 1504—1507 : 2 aspri . 1512 : 3 ; 1560 : V/2 ; 1590 : 4, 4V2 (8, 9 d.) ; 1595 : 7, 9 (14, 18 d.) ; 1598 : 2 (4 d.) ; 1599 : 2 (4 d.) ; 1600: 9, 16 (18, 32 d.). 1 măsura (mensura) de miere, 1507 : 5 aspri ; 1526 : 6 (1 octombrie). 1 font ceară, 1524 : 6, 7 aspri. ulei, 1524 : 7 fonți (librae) 16, 17^2 aspri, 4 f. cu 10 aspri ; 1526: 1 font 2 aspri; 1600 : 1 font 7 d. ulei de in, 1526: 1 font 2 aspri, 31/? f. cu 5 aspri ; 1599 : 3 fonți 18 d. ulei de măsline, 1526 : 1 font 5 aspri ; 1599 : font 32 d. pește sărat, 1526 : 2 pești sărați 25 aspri ; 1599 : 1 știucă sărată 26 d. V2 cupă (achtel) icre de morun, 1599 : 40 d. 1 cămașe (pentru străji), 1505—1512 : 6—8 aspri ; 1522—1524 : 8—10 ; 1525 : 6, 7, 10 ; 1526 : 5, 5l/2 aspri. 1 grisea hasuka (pentru străji), 1506—15)25 : 17—22 aspri. 1 căciulă, 1506 : 3 așpri ; 1507 : 3, 8 aspri. 1 maramă (pepulum), 1511—1512: 12 aspri; 1513: 16; 1524 : 20; 1525 : 25; 1526 : 10; 1560 : 17 ; 1590: 25 (50 d.). 1 par calceorum, 1504—1511 : 5—9 aspri ; 1512—1513: 6, 8, 9, 10, 12, 13, 14 ; 1522—1526: 6, 6V2, 7, 8, 9, 10, 12, 14; 1542 : 7; 1545 : 3 (focariae), 8; 1560: 9, 11, 1 7 aspri. 1 per. griseae caligae, 1506 : 5 aspri (pentru străji). 1 par ocrearum, 1506: 12 aspri; 1507 : 20; 1511: 13; 1522—1524: 12—14; 1546 : 13 aspri. 1 pereche opinci (wyrbecz, wurbes, perones), 1522: 1 aspru; 1524 : 6 perechi 7V2 aspri ; 1526: 3 perechi cu 6V2 ; 4 perechi cu 6, 5 perechi cu 8 aspri ; 1544 : 2 ; 1545 : 3: 1548 : 2, 5 perechi cu 8 aspri, 5 Byiha wulgo koczyn pentru păstori 2 fl. 2 aspri; 1560 : 5 perechi cu 14J/2, 1 pereche cu 3 ; 1570 : 5 perechi cu 1772, 5 perechi cu 20 aspri ; 1590 : 10, 12 d. ; 1595 : 10 d. ; 1600 : 10 d. 1 țol (lodix), 1512 : 1 fl. 4 aspri ; 1522 : 27l/2 aspri, 1 fl. ; 1524 * 14l/2, 22 aspri ; 1525 : 20, 23 aspri ; 1600: 1 fl. 80 d. (loznik) 1 lance, 1509 : 5 aspri. 1 arc, 1510: 20 aspri: 1511: 1 arc și 2 tolbe (pharelrae) 26; 1524: 1572 (arcuș manualis) ; 1525 : 6 aspri. 1 arc și sabie (gladium) 1522 : 32 aspri. 1 tolbă, 1525 : 5 aspri. 1 bombardula manualis, 1513 : 2 fl. 1 maje de pulbere, 1524 : 16 fl. 1 font (libra) de salpetru (sal nitri), 1526 : 4 aspri. 1 maje de plumb, 1524 : 3 fl. 15^2 asp. ; 1560 : 4,12V2- 1 șa cu cele ce țin de ea, 1525 : 26^/2 aspri. 1 frîu, 1522 : 4, 5 asp. ; 1523 : 5 ; 1525 : 3 aspri. STAPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 671 1 chingă de cal, 1560 : 3 aspri. 1 potcovit de cal, 1504—1509 : 4—5V2 aspri; 1510—1511 : 3—6; 1512: 6. 11 ; 1522—1526 : U/2—6 aspri. 1 potcoavă nouă dc cal, 1543 : 2 aspri. 1 plasă de pescuit, 1506: 24 aspri; 1509 : 16; 1512: 25; 1 513 : 18, 25; 1522 : 36; 1524 : 40; 1525 : 35; 1526 : 32: 1540—1544 : 1,1,272—1,23 ; 1545 : 33 ; 1548 : 17 (mică), 28 (mijlocie), 1,18 ; 1543 : 1,12V2 ; ™60 : 1,16. 1 secure, 1506 ; 572 aspri ; 1507 : 5 ; 1522 : 13 (de pădure) ; 1523 : 6 ; 1543 : 8. 14 aspri. 1 sapă, 1504 : 9 aspri. 1 căldare, 1511 : 32 aspri. 1 lacăt, 1525 : 15 aspri. 1 albie mare pentru pîine, 1544 : 9 aspri. 1 cupă de aramă (octale), 1526 : 10 aspri. 1 funie mare, 1512 : 14 aspri. 1 sac, 1513 : aspri ; 1542 : 4'h aspri. 25 farfurii (disci ad mensam), 1526 : 5 aspri. 1 cot de pînză (pro mensalibus), 1522 : IV4 aspri. 1 ștergătoare, 1522 : 3 ; 1525 . 2*/2 aspri. 12 puieți de măr (vulgo Epel Stemmen)^ 1547 : 4 aspri. 1 font (libra) hîrtic, 1547 : 272 aspri. 1 piatră de moară, 1580—1595 : 12 fl. cărămidă, 1548 : 1000 cărămizi mici (parvi lateres) 40 aspri, 8000 lateres murale* 4 fl. ; 1560: pentru 22000 plătit cărămidarilor (lateraloribus) 20 fl. ; 1581 : 25450 maur-ziglen 21 fl. 48 d. ; 1590: 1000 (maur cziglen) 1 fl. 40 d. țiglă sau olane (lateres tecti), 1540: 14250 lateres tecii vulgo dacii czicgel 16 fl. 25 aspri; 1548: 5000 (lateres tecii) 6 fl. 1272 aspri; 1600: 1200 dekczigeln 1 fl. 44 d. 1 scîndură, 1560 : 1 aspru ; 1580 : 4 d. ; 1600 : 10 d. șindrilă, 1504 : 400 (scindulae) 12 aspri; 1507 : 3000 cu 1,40; 1522 : 2000 cu 1,12; 1542: 5700 cu 5,672, 1000 cu 45 aspri ; 1543: 1000 cu 35 aspri ; 1544 : 100 cu 5 d. ; 1560: 4000 cu 3 fl. ; 1580 : 3000 cu 3 fl. 60 d. (100 cu 12 d.) ; 1595 : 1000 cu 1 fl. cuie de șindrilă și de lațuri, 1504 : 400 cu 6 aspri ; 1526 : 400 de șindrilă 6, 100 de lațuri 5 ; .1581 : 1000 cu 28 d., 100 de lațuri 13 d. ; 1595 : 1800 de lațuri cu 2 fl- 32 d. ; 1000 dcknegell 30 d. ; 1600 : 2800 deknegell cu 1,22 fl., 50 cuie de lațuri cu 10 d. 72 maje de fier, 1507 : 44 aspri. 1 șină de fier, 1581 : 8Ț9 d. (klein eisen); 1595 : 10 d., 30 d. (de Trăscău) ; 1599 : 13, 14 și 15 d. (mici), 52, 56, 58, 60 (mani, de Trăscău) ; 1600 : 12, 13, 25, de Trăscău; 50, 54, 56 d. I font (libra) de oțel (stal), 1595 : 8, 9 d. ; 1600 . 8, 9 d. 1 zi de lucru, 1526 ; 672 aspri (dulgher) ; 1530 : 6, 8 (dulgher) ; 1536 : 6 (de coasă) ; 1542 : 272 (slobozit trunchi) ; 1560 : 4 (pregătitor de var), 8 pietrar, cementar, 9 (lemnari), 10 (zidari) ; 1581 la zid : '20 d. (zidar, dulgher), 12 d. (pietrar, tencuitor), 10—12 d. (pălmași), 8—10 d. (ziler), 8 d. (femeie, la cărat var) ; 1600 : 20 d. (dulgher, la moară), 16 d. (ucenicul său, lerknechl, lerjunger), 20 d. (morarului da lucrul morii), 10 și 16 d. (ucenic de morar, junger mulner). 672 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA cărăușii, 1505 : 1 zi de cărat fîn, lemne 8 aspri ; 1506 : 16, 20 ; 1507 : 8. 12l/2, 16 ; 1508, 1511, 1512 : 16 ; 1513 : 17. în rezumat, domeniul cetății Branului, sub stăpînirea Brașovului, în cursul sec. al XVI-lea rămîne același, cuprinde invariabil nouă sate, Săce-lele (cele șapte sate), Crisbav și Apața. Sursele de venit principale ale domeniului sînt prestațiile supușilor, censul și dijmele. Censul e în creștere în cursul secolului, nu numai în raport cu creșterea numărului contribuabililor, ci și nominal. Adăugîndu-se la cens și alte impuneri, stipendii, taxe, dare turcească, darea supușilor rămîne cea mai importantă sursă de venit a domeniului. Dijmele din semănături se răscumpără sau se vînd. Sumele care le reprezintă însă sînt mult inferioare celor ale censului. Ele nu se ridică la o valoare asemănătoare nici cu cele din miei, porci, albine împreună. Darurile obișnuite pe domeniile feudale, aci lipsesc. Lipsesc și obligațiile de lucru. Supușii puteau fi luați să ajute la coasă și la strînsul finului din preajma cetății sau alte munci. Dar probabil muncile se făceau mai curînd cu slujitorii cetății și la nevoie se plătea. Obligațiile de lucru lipsesc pentru că aci lipsește un pămînt alodial agricol. Pămînturile bune pentru cultura inului din apropierea cetății sînt date spre folosință satelor apropiate, în special rîșnovenilor, în schimb de prestații. Cetatea ține numai fînațe. Dar și din fînațe vinde o parte, adică arendează iarba, obișnuit pe bani. Arendează și pășunat, rîșnovenilor, dar mai ales celor două sate românești, Tohan și Zărnești, care plătesc invariabil 20 fl. anual. Domeniul face și o economie proprie, o sporește în cursul secolului. Ține fînațe, o grădină de pomi, de legume pentru nevoi imediate, ceva vite, porci, păsări, își face o turmă de oi, cultivate, întreținute în regie proprie, dar cu muncă plătită. Casele sau măieriștile ridicate în sate deserveau această economie, nu s-a creat nici în jurul lor un pămînt ,.alodial” de cultură, întemeiat pe muncă iobăgească. Un venit aduce morăritul, mai întîi morile cîtorva sate din Țara Bîrsei, care probabil trebuiau să contribuie la întreținerea cetății și apoi, mai tîrziu, morile proprii. Un venit aducea moara de scînduri, care e întreprindere proprie. Crîșmăritul aducea și el un venit însemnat. Dar aci nu avem crîșmăritul cunoscut de pe domeniile feudale, domeniul făcea doar crîșmărit propriu, în cetate, nu impunea băutură spre crîșmărit supușilor. Crîșmiairuil sau pivnicerul (pincerna, kellner) e plătit, figurează printre sala-riații cetății. Vămi proprii domeniul nu avea ; venitul din vămile sării de la Feldioara și Bod îl avea prin concesie regală. Domeniul are un venit din gloabe, care apoi dispare din socoteli, desigur absorbit fiind în socotelile orașului. La cheltuieli pe primul plan se ridică plata personalului și întreținerea lui. Personalul cetății e relativ constant, oscilațiile se produc mai mult în numărul gărzii de la porți. Apare însă și crește și un personal economic : pivnicer, grădinar, maier, feluriți păstori. Personalul e plătit cu salariu în bani, care la unii se completează și cu anumite articole de STAPÎNIRILE FEUDALE ALE ORAȘELOR 673 îmbrăcăminte. Castelanii, care sînt obișnuit doi, nu sînt salariați, se bucură doar de gratificații. Ei nici nu stau în cetate, ci în oraș, merg doar din cînd în cînd acolo, cînd li se plătesc cheltuielile. Salariați sînt cei doi vicecastelani, legați de cetate. Scara diferențială a salariilor nu e mare, ele se mișcă între 18 și 6 fl. pe an. Salariile, nominal, sînt aproape constante în cursul secolului, creșterea lor e neînsemnată, nu ține de loc pas cu creșterea prețurilor, nici măcar spre sfîrșitul secolului cînd prețurile sînt într-o evidentă creștere. La salariile bănești se adaugă întreținerea, aceasta cerînd cumpărături de carne și alte bucate, de condimente, și mai ales de vin. Salarii, alimente, vin absorb cea mai mare parte din cheltuieli. Cereale, făină veneau în cantități însemnate de la mori, vinul însă se cumpără tot. Se cheltuie cu cărăușit de lemne, fîn, ovăz pentru nevoile personalului, cailor lui. Se fac cheltuieli cu apariția castelanilor în cetate sau în sate, cu întăririle intermitente ale garnizoanei, cu oameni în trecere, cu oaspeți, cu iscoade etc. Sînt de remarcat legăturile diverse cu Tara Românească, economice, dar și de altă natură. în socoteli e uzual aspml, ca în Țana Românească, nu dinarul, nu numai în socotelile Branului, ci și în ale orașului Brașov. întreținerea cetății cere și ea cheltuieli, uneori sume însemnate, pentru înzestrarea cu arme, reparații, clădit, care se fac cu muncă plătită. Economia proprie aduce nu numai venituri, cere și cheltuieli de înzestrare, de întreținere, felurite cumpărături, plăți. Se cheltuie cu întreprinderile proprii, cu morile, cu moara de seînduri, care se întreține pe cheltuiala domeniului și cu muncă plătită. Bilanțurile socotelilor dau uneori și deficite. în genere însă sînt excedentare, uneori intens excedentare, stăpînirea domeniului aducînd orașului vădite beneficii. Socotelile domeniului sînt în genere bănești, venituri și cheltuieli se exprimă în covîrșitoare parte în bani. Veniturile în natură nu numai că sînt mult reduse în raport cu cele bănești, dar sînt convertite și ele, cele mai adesea, în bani sau cel puțin sînt calculate în bani. Economia domeniului e deci covîrșitor bănească, covîrșesc în ea veniturile și cheltuielile bănești și munca salariată. în munca salariată covîrșește salariul în bani. Chiar în condiții feudale tratînd domeniul sau tinzînd să-1 trateze în condiții feudale, orașul Brașov, oraș comercial-meșteșugăresc, îl tratează în condiții deosebite de cele obișnuite pe domeniile nobiliare, practicînd o economie bănească. în sarcinile supușilor prevalează astfel covîrșitor cele bănești. Ele cresc mereu în cursul secolului, depășind mult pe ale supușilor de pe domeniile nobiliare. Scutesc în schimb pe supuși de obligațiile de lucru și de alte sarcini, îi scutesc chiar de o dare deosebită pentru stat. Achitîndu-se de sarcini cu bani, își pot dezvolta incomparabil mai liber decît supușii nobiliari propria economie, se pot mișca mai liber. Era necesară această libertate de mișcare mai ales aci, în preajma graniței șl în apropierea Brașovului, care îi putea folosi și pentru nevoi militare, dar mai ales pentru cărăușii, deschizîndu-le și o însemnată posibilitate de cîștig. XXVIII. SOCOTELILE SATELOR TOHAN ȘI ZĂRNEȘTI DIN 1568 -1588 Cele două sate românești, Tohan și Zărnești, au ținut și ele cîndva de cetatea Branului și au fost socotite regale ca și cetatea și domeniul ei. Acum se găsesc în stăpînirea bisericii sf. Marii din Brașov. Bisericii au început să-i fie atribuite încă din sec. al XlV-lea. în 1367 Petru, vicevoievodul Transilvaniei, solicita conventul din Cluj-Mănăștur să introducă pe magistrul lacob zis de Brassou nobilis de Drag în posesiunea a șapte sate, printre care și ^uhan și Zernehaza, care-i reveneau prin drept de moștenirex. în 1373 regele dispune introducerea episcopului de Cenad într-o pătrime din ele1 2. Cu data de 9 martie 1395, regele Sigismund conferă, sub titlul de nova donatio, satul Zărnești ținînd de castelul Branului (possessionem nostram regalem Zerne appellatam, ad castrum nostrum lerch vocatum spectantem) lui Toma plebanul bisericii din Brașov, unor orășeni și comitelui de Rupea3, cu condiția să dea cetății Branului sau castelanului ei în fiecare an pe la Sîngeorz 5 fl. aur, pe la Sînmihai iarăși 5 fl. aur. Din sat a treia parte să fie a plebanului Toma și a fraților săi, celelalte două părți ale celorlalți donatari. în aceeași zi se adresează capit-lului de Alba să-i introducă în posesiune. Cu data de 25 martie 1395 regele le donează acelorași și sub același titlu satul Tohan (possessionem nostram regalem Toha) ținînd de castelul Branului, cu condiția să dea cetății Branului sau castelanului său în fiecare an pe la Sîngeorz 10 fl. aur, și tot 10 pe la Sînmihai. Și din acest sat o treime să fie a plebanului Toma și a fraților săi, celelalte două ale celorlalți donatari4. Pentru introducerea lor în posesiune regele se adresează capitlului de Alba cu data de 9 ianuarie 1398 5. 1 Zimmermann-Werner, II, p. 279—280. 2 Ibidem, p. 407. 3 „Thome plebano neenon Johanni, Jacobo, Cristiano ac Anthonio et Nicolao eorundemque Johannis, Jacobi, Cristiani ac Anthonii et Nicolai dumtaxat heredibus et posteritatum ipsorum44. Ibidem^ III, p. 1.39—140. 4 Ibidem, p. 147—148. 5 Ibidem^ p. 209—210. SOCOTELILE SATELOR TOHAN ȘI ZĂRNEȘTI DIN 1568—1588 675 Cu aceeași dată se adresează capitlului și pentru introducerea lor în posesiunea satului Zărnești6, introducere despre care capitlul relatează voievodului Transilvaniei cu data de 16 ianuarie 1399. Iar cu data de 17 ianuarie relatează introducerea lor în posesiunea satului Tohan7. Actele de danie și de introducere în posesiune sînt confirmate de rege în 1406 8 și recunoscute ca deplin valabile și de Știbor, voievodul Transilvaniei, la 1412 9. Cu data de 29 ianuarie 1409 cornițele secuilor, din poruncă regală, dă fraților de la biserica sf. Marii din Brașov a treia parte din satele Tohan și Zărnești (Tucha et Czirna) 10 11. Cu data de 19 mai 1413, Toma, „rectorul" bisericii parohiale a Brașovului și Anton Sander, eiusdem civitatis conhospes, dau fraților de la biserica sfintei Marii (fratrum fraternitatis sacri corporis Christi ecclesiae sanctae Mariae virginis) și acestei biserici din Brașov, jumătate din satele Tohan și Zărnești (Tucha et Zirma, scris apoi Zirna) n. Cu data de 21 mai 1414 regele Sigismund provoacă pe cornițele secuilor să redea donatarilor cele patru sate, între ele Zărnești și Tohan (Zerna, Thuhan) pe care le-a uzurpat12, cerînd, cu data de 29 august 1414, și arhiepiscopului de Strigoniu repunerea lor în drepturi și protejarea lor împotriva comitelui13. Introducerea î*n posesiune s-ia neglijat. Astfel, în 1416 Anton Sander face noi intervenții la rege pentru reintrarea lor în drepturi, cerînd și bisericii să-și ia partea de cheltuieli, altfel el să intre și în posesiunea părții donate bisericii14. La 3 iunie 1419 regele întărește dania făcută bisericii în 1413 15. Cu data de 6 iunie 1419 apoi regele poruncește scoaterea lui Anton Sander din partea donată fraților și bisericii, pe care între timp o ocupase 16. ‘Cu data de 24 iunie 1427, regele împarte iarăși cele două sate în trei părți, atribuind una fraților și bisericii, celelalte două celorlalți îndreptățiți 17. în 1437 Anton Sander, cu consimțămîntul regelui, donează treimea lui și a fiului său din cele două sate magistrului croitorilor Simon, fiul iui Petru Krich de Prejmer și lui Nicolae Thoscha 18. în arhiva orașului Brașov se păstrează socotelile celor două sate din anii 1568—1588 19. Satele acum sînt în posesiunea bisericii. Sînt administrate însă prin doi herrn vnd Grăwen, aleși, adică numiți, de judele ora 6 Ibidem, p. 210—212. 7 Ibidem, p. 229—234. 8 Ibidem, p. 403—408. 9 Ibidem, p. 539—542. 10 Ibidem, p. 478. 11 Ibidem, p. 569—570. 12 Ibidem, p. 595—596. 13 Ibidem, p. 630—631. 14 Ibidem, IV, p. 20—21, 43. 15 Ibidem, p. 95—96. 10 Ibidem, p. 99—100. 17 Ibidem, p. 300—307. 19 Ibidem, p. 643—644. 19 Sub titlul Ralionarius dominorum officialium possessionum Ecclesiae Zerncst ‘Tohan. 676 IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA șului. în 1568 aleșii care dau socoteala de administrarea veniturilor sînt Dominicus Rosenmayer și Gallus Schuler. Tot ei sînt și în 1569. Și în anii următori sînt regulat doi. Obișnuit ei sc schimbă în fiecare an. Dar apare același nume și de două sau de mai multe ori. Socotelile cuprind an de an listele nominale ale supușilor la cens, veniturile și cheltuielile. Din acest răstimp lipsesc doar socotelile a doi ani. 1580 și 1581. Listele nominale ale supușilor la cens ne dau numărul supușilor, adică al capilor de familie constituind unități de prestații, putem urmări deci evoluția numărului lor pe acest răstimp. Iată această evoluție : Tohan Zărnești amîndouă Tohan Zărnești amîndouă 1568 169 166 335 1578 170 191 361 1570 172 169 341 1579 188 201 389 1571 180 191 371 1582 193 210 403 1572 191 204 395 1583 211 228 439 . 1573 185 193 378 1584 214 230 444 1574 180 183 363 1585 226 241 467 1575 170 186 356 1586 230 238 468 1576 157 177 334 1587 231 241 472 1577 156 179 335 1588 229 239 468 Oscilațiile, creșterile sînt în funcție de criteriile de înscriere, de înscrierea sau neînscrierea celor scutiți, de criteriile de impunere. Pentru explicarea creșterii cifrelor prezentate însă sînt admisibile și imigrări. Apropierea de graniță, condițiile de viață mai libere de aci trebuie să fi atras oameni mai ales de pe moșiile nobiliare sau de pe domeniul mare al Făgărașului. După cum sînt posibile și emigrările. Sînt firești aci schimburile de populație și cu Țara Românească vecină. in tot cazul Tohan și Zărnești se numără printre cele mai mari sate pe care le-am întîlnit pe domeniile feudale prezentate. Cel mai populat pe care l-am întîlnit e Bogîș, de pe domeniul Șimleului, care la 1594 are 223 înscriși. Satele amîndouă sînt românești ; o spun și textele, o arată și numele înscrise. Judele satului, cînd e înscris, e notat fie villicus, fie hon, honn, hann. Pe lîngă jude apar jurații, notați în liste fie ciuis, juratus, ciuis juratus, fie burger, pur ger, odată unul chiar purgayrwl. Ei sînt obișnuit patru de sat. Amîndouă satele în liste apar de mai multe ori împărțite pe cartiere (vier-tel, vierteill, vyertell, fiert ell, fiertheyl și alte grafii), care sînt patru. în fruntea fiecărui cartier e înscris cîte un jurat, care-i strînge censul și răspunde desigur și de alte prestații ale lui. Pe primul plan al veniturilor stă censul care, împreună cu adausul înscris obișnuit sold, dă principala sursă de venit. Censul se plătește obișnuit în două rate, la Sîngeorz (S. J or gen Czins) și la Sînmartin (S. Mertes Czins), soldul în una sau în două rate. Uneori acesta e înscris simplu ca al doilea cens, cel de Sînmartin fiind socotit al treilea. SOCOTELILE SATELOR TOHAN ȘI ZĂRNEȘTI DIN 1568—1588 677 în 1568 toate împreună au adus în fior ini și aspri : înscriși Sîngeorz Sînmartin 1 sold II sold total Tohan 169 44,0372 55,39 43J9V2 41,37 184,49 Zărnești 166 46,07 62,11 46,08 44,49 199,25 335 90,1072 118,00 89,27V2 88,36 384,24 Deci 335 înscriși au plătit în total 384 fl. 24 aspri, adică în medie peste 1 fl. de cap. în anii următori sumele sînt asemănătoare. Totalurile pentru cele două sate împreună dau următoarele cifre : înscriși Sîngeorz Sold Sînmartin total 1572 395 106,27 104,40 123,451/2 335,1272 aspri 1573 378 107,03 105,47 185,45 398,45 aspri 1574 363 96,47 96,40 171,48 365,35 aspri 1575 356 99,78 99,02 177,20 376,00 d. 1576 334 96,15 95,47 170,77 362,39 d. 1577 335 94,2072 92,28 ]65,40i/2 352,39 aspri Censul dă deci sume relativ constante. Ele nu sînt exact proporționale cu numărul celor înscriși. Aceasta din pricina variațiilor în starea supușilor sau în felul de înscriere. Censul de Sînmartin a devenit obișnuit îndoitul celui de Sîngeorz. Acesta numai împreună cu sold-ul ajunge la o relativă paritate cu cel de Sînmartin. îp anii următori cens de Sîngeorz și sold se iau deodată sau se contopesc în unul singur, luîndu-se două sume aproximativ egale. Cele două împreună dau următoarele cifre : înscriși I II total 1578 361 189,04 166,34 355,38 d. 1579 389 179,34 159,47 338,81 d. 1582 403 174,4872 152,257.2 327,24 aspri 1583 439 188,46V2 166,39 355,3572 aspri 1584 444 190,1672 166,04 356,20^ aspri 1585 467 189,21 166,441/2 356,15 aspri 1586 468 188,3072 164,4972 353,30 aspri 1587 472 194,1072 166,3872 360,49 aspri 1588 468 187,1972 156,27 343,4672 aspri în cei 20 de ani censul se menține deci la același nivel. El nu crește cu creșterea numărului celor înscriși. Ceea ce înseamnă că n-a crescut numărul unităților impozabile, ci doar s-au subdivizat sau înscrierile s-au făcut mai riguros. Creșterea numărului celor înscriși astfel nu poate oglindi decît în parte creșterea populației, ea trebuie să rezulte și din evoluția criteriilor de înscriere, din tendința de a înscrie unitatea și în subdiviziunile ei, de a înscrie adică toate familiile care o compun. în aceste condiții 678 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA cifrele mai mici de la început sau din unii ani, ca 1576 și 1577 de pildă, nu înseamnă numai decît că populația însăși a fost în aceleași proporții mai scăzută. Invers, nici constanța censului, lipsa creșterii lui nu îndreptățește concluzia unei stagnări în evoluția populației. Ea e mai curînd rezultatul unei constanțe în impunere, decît al unei constanțe demografice. Printre scutiții total sau parțial de cens ne apar juzii, jurații, morarii, morarul sau tăietorul de scînduri (segmiilner, dilschneider), gocimanii (Got-schman, mullherr), pescarul, grădinarul (hortulanus, gărtner), jitarul (szi-tayrul, Sytarius), apar maier, servitor (diener), femeie de serviciu (ampt frâu), feluriți păstori, văduve, săraci, bătrîni, infirmi, bolnavi, arși de foc. Numărul scutiților e variabil. în 1588 de pildă, numărul celor scutiți (total sau parțial) s-a ridicat la 41 din 468 înscriși, deci la 8,8%. Daruri nu apar în socoteli. Sînt înscrise însă consecvent dijmele. Dijmele mari (Grossen czenden) în anii 1568 și 1569 se cifrează în Zărnești la 16 fl., în Tohan la 16 fl., în total la 32 fl., în 1570 la cîte 15 fl., făcînd 30 fl. Sume care rămîn invariabile pînă la 1583. în 1584 se ridică la 20 plus 20 fl., făcînd pentru amîndouă satele 40 fl. anual, sumă care se menține pînă la sfîrșit. Nu se iau deci dijme, ci se răscumpără sau compensează cu o sumă anuală, constantă, ani în șir invariabilă. Dijma inului în schimb e variabilă și inconstantă. Ea este înscrisă în două forme, ca venit al cîmpurilor de in sau ca dijmă a inului 20. O dată, în anul 1570, se face următoarea înscriere : von lynsam land, der Meden von Rosenaw vnd Newstadt fl. 12 d. 55. Cîmpul pentru cultura inului se găsea în hotarul Zărneștilor și, se pare, era cultivat în arendă sau în dijmă mai ales de cei din Rîșnov și Cristian. De miai multe ori se înscriu și cantitățile inului după care au venit sumele înscrise. Ele variază între 51/2 și 386^ găleți (Romp). Răscumpărarea e invariabil 10 aspri sau 20 d. de găleată. Ce răscumpăra această cifră, semănătura, dijma, recolta ? Din variații deducem că cifrele nu pot reprezenta semănăturile, ele ar trebui să fie mai constante. Nici dijma, căci ar fi prea mare. Ele reprezintă mai curînd recolta după care s-a plătit. Oricum ar fi, cifrele sînt importante, mărturisesc o întinsă cultură a inului și aci, o cultură cerută în primul rînd, desigur, de țesătoriile Brașovului. Dijma mieilor e iarăși variabilă, se calculează anual și se răscumpără desigur după numărul mieilor. între anii socotelilor 1568—1588, la Tohan sumele anuale înscrise variază între 8 fl. și 18 fl. 22 d., la Zărnești între 9 fl. 90 d. și 28 fl. 60 aspri, la amîndouă satele împreună între 17 fl. 90 d. și 44 fl. 18 d. Dijma se lua în natură și cu răscumpărarea celor sub zece în bani și apoi se vindea sau răscumpăra cu bani și cea venită în natură, se lua numai răscumpărată în bani ? Textele nu ne spun. în 20 „Medden gelt vnd linșam land beyder ddrffer“ (1568) ; „Aus dem Linșam land vnterals“ (1569); „Aus dem flax land haben wir entfangen f. 45 d. 35“ (1571) ; „von leysem landt“ (1572) ; „Aus dem Einkommen der linsem saath“ (1575); „Vom flachs-landt auff czerner hattertt eingenommenn“ (1582) ; „vom flachsz czehnden von czerner hattertt“ (1584) ; ..flachsz czehnden" se numesc și în anii următori. SOCOTELILE SATELOR TOHAN ȘI ZĂRNEȘTI DIN 1568-1588 679 tot cazul ea este înscrisă numai în bani. Socotind că răscumpărarea putea fi de 1 sau 2 d. de miel și că prețul sau prețul de răscumpărare a unui miel venit în dijmă putea fi vreo 15—20 d. sau mai puțin, putem face deducția că numărul oilor era însemnat, că trebuia să se ridice la mii. O dijmă a porcilor nu apare. O asemenea „dijmă“ poate se dădea numai cînd scoteau porcii în pădurile Branului, sub aceeași formă de plată ca și în Săcele, și se calcula în veniturile cetății. Astfel poate cele două sate Sși aveau pădurile proprii de ghindă din care nu datorau nimic. Apare în schimb dijma albinelor (Bayen czehenden, Bayen czenden, byen czehenden). La Tohan sumele variază între 20 aspri și 1 fl., la Zărnești între 8 aspri și 2 fl. 14 aspri. După înregistrările din 1584 și 1586 răscumpărarea e de 1 aspru de roi 21. în amîndouă satele numărul roilor răs-cumpărați de la dijmă s-a putut ridica pînă la 164. Venitul morilor în Tohan variază între 15 fl. 91/? aspri și 40 fl., în Zărnești între 15 și 36 fl., în amîndouă satele împreună între 31 fl. 27 aspri și 70 fl. Această din urmă sumă ă venit în 1586, cuprinzînd și o restanță de 13 fl. Uneori socoteala veniturilor se face de la Crăciun pînă la sf. Ion și de la sf. Ion pînă la Crăciun. Pivele (Walckmiile, Walkmullen) din Tohan aduc între 1 fl. 25 aspri și 5 fl. 25 aspri. E înscris adesea și numărul lor, care variază între 7—8 pînă la 10. în 1574, după 10 s-au plătit 4 fl. 25 aspri. în 1578 sînt înscrise 7 la Tohan, 1 la Zărnești, în 1579, 6 la Tohan și 1 la Zărnești. Plata e obișnuit de 50 de dinari sau 25 aspri de una. Sînt pive sau dîrste de pănură, desigur țărănești, după care se plătea o taxă fixă. Se înscrie un venit din fînațe și pămînturi de arătură. în 1568 au venit Aus den hay wyzen 7 fl. 25 aspri, în 1569 au venit von den Wysen 7 11. 25 aspri, în 1570 iarăși 6 fl. 50 d., în 1571 5 fl. 50 d., în 1572 7 fl. 25 aspri. în 1573 textul localizează : von luchenn, von der wiz so zum hofj gchort. Și apoi destul de consecvent se precizează hdy wisenn zum Thohan. Fînațele date sînt deci în hotarul Tohanului. Suma din 1572 apare mai mulți ani în șir. Din 1582 încoace apoi e consecvent 6 fl. 25 aspri. Din 1579 începînd fînațele sînt chiar numite, indicîndu-se în dreptul lor suma. Ele sînt mai întîi șase, apoi consecvent cinci 22. în 1568, sub titlul Ecker gelt au intrat 15 fl. O astfel de înregistrare nu mai apare decît la 1579, cînd în hotarul satului Tohan, din jos de sat, sînt înscrise 6 iugăre (erd), cu cîte 10 dinari, din sus de sat 5. Se dădeau deci uneori și pămînturi în arendă. Un venit aducea moara de seînduri sau ferestrăul de apă (Seegmul, Segmiill). în 1570 au intrat după 416 seînduri mici 16 fl. 64 d., 639 lațuri 21 La 1584 înregistrările sub acest titlu sînt : „Volgett der Bayen czehnden czum Zcrnen Luppul 25 Ehmen asp. 25. (Der Bayen czehnden czum Thohan 43 Ehmenn asp. 43, 80 Emmen f. 1 asp. 30“. La 1586 : „Volg-et der Beyen czehenden vom Czernen 50 Jung Emmen czalt Lupul f. 1", Socotelile, p. 473, 535. 22 în 1586 dc pildă, sub titlul Die haywisen czum 'Tohan apar următoarele înregistrări : Christina czalt f. 2 ; Goscha f. 2 ; Tristia f. I : Ztupina f. 1 ; Al gura Woya aspri 25, în Socotelile, p. 535. 44 - c. 401 680 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA (Laczen) 6 fl. 39 d. ; în 1571 după 590 scînduri (dyll), 250 lațuri, 79 măr-gmari(schwardcn) au intrat 35 fl. 80 d. în 1572 de la moara de scînduri au venit 662 scînduri, 1S50 lațuri și s-au vîndut 115 scînduri cu 4 fl. 8 aspri, mărginări de 1 fl. 26V2 aspri. în oraș au fost luate 543 scînduri, 1100 lațuri. în 1573 s-au vîndut 2000 de lațuri cu 20 fl., 250 scînduri cu 12 fl. 50 d., 49 scînduri cu 3 fl. 16 d. Veniturile în anii următori, prin valorificare în bani, sînt foarte inegale. De la 1574 la 1578 variază între 37 fl. 75 d. și 63 fl. 26 aspri. în 1579 au intrat numai 26 îl. 68 d. în 1582 au venit 41 fl. 4^2 aspri, în 1584 67 fl. 30V2 aspri. Cea mai ridicată sumă se înregistrează în 1585, anume 105 fl. 6 aspri ; o altă sumă asemănătoare în 1587, anume 91 fl. 4P/2 aspri. în 1586 și 1588 sumele sînt mai scăzute : 65 fl. 35 și 55 fl. 35 aspri. Scîndurile produse nu se vînd toate, se dau uneori și pentru mori sau alte nevoi. în 1585, anul cu suma cea mai ridicată, s-au vîndut ori au ieșit 1436 de scînduri, 1275 de lațuri, iar mărginări de 3 fl. 23 aspri. Sumele nu reprezintă venitul curat, cîștigul adică. Din el trebuie scăzute cheltuielile. Acestea sînt veniturile, adică intratele înregistrate ale celor două sate. Totalurile după socoteli prezintă următoarea scară : 1568 586 fl. 02 aspri 1576 532 fl. 76 d. 1569 541 fl. O8V2 aspri 1579 530 fl. 12 d. 1570 483 fl. 01 d. 1583 567 fl. 41 d. 1571 629 fl. 99 d. 1584 589 fl. 18 aspri 1572 461 fl. 1585 713 fl. IOV2 aspri 1573 583 fl. 53 d. 1586 617 fl. 031/2 aspri 1574 507 fl. 11 aspri 1587 721 fl. 52 d. 1575 582 fl. 72 d. 1588 543 fl. 36 aspri Intratele sînt deci relativ constante. Raportate la numărul celor înscriși ele ne dau o medie variind între 1 fl. 8 aspri și 1 fl. 3772 aspri, o medie incomparabil mai mică decît pe domeniile nobiliare. Extremele mediei le avem la cele două date extreme, prima la 1588, a doua la 1568. La 1571 media e 1,35, la 1587, cînd se înregistrează suma cea mai mare la intrate, e 1 fl. 26V2 aspri. Venitul principial e mereu censul. Pentru a-i demonstra importanței e suficient să dăm cîteva exemple : 1568 intrate cens fl. 24 aspri % 65,5 586 fl. 02 aspri 384 1572 461 fl. 335 fl. I2V2 aspri 72,7 1575 582 fl. 72 d. 376 fl. 64,5 1579 530 fl. 12 d. 338 fl. 81 d. 63,9 1585 713 fl. IOV2 aspri 356 fl. 15 aspri 50,0 1586 617 fl. 0372 aspri 353 fl. 30 aspri 57,3 1588 543 fl. 36 aspri 343 fl. 46l/> aspri 63.2 SOCOTELILE SATELOR TOHAN ȘI ZĂRNEȘTI DIN 1568—1588 681 Censul împreună cu subsidiile reprezintă deci partea cea mai mare a veniturilor, mereu peste 50%, ridicîndu-se uneori pînă aproape de 3/4 din ele. Cum se raportează în genere veniturile unele la altele ? Cîteva date comparative sînt demonstrative. Socotite în florini și aspri avem la următorii ani următoarele cifre : 1568 1576 1582 1584 1587 cens-subsidii 384,24 362,1972 327,24 356,20V2 360,49 dijme mari 32,— 30,— 30,— 40,— 40,— dijma inului I 1,1 772 8,45 8 — 4,25 73,127: dijma mieilor 43,39 30 — 23,25 35,01 34,29 dijma albinelor 1,43 1,18 2,39 mori 44,43 42,3672 58,— 38 — 70,20 pive 3,25 2,69 4,— 4 ,— 4,— moara de scînduri 43,287: 47,07 41,0472 67,30Y2 91,4172 fînațe 7,25 7,25 6,25 6,25 6,25 In ordinea mărimii, după cens urmează deci în genere venitul de la moara de scînduri, de la mori, din dijma mieilor, din dijmele mari. Venit mai însemnat aduce dijma inului, dar e un venit inconstant. Dar din venituri trebuie scăzute cheltuielile. Cheltuielile sînt legate cu deosebire de mori și de moara de scînduri. La ieșite se înregistrează și suma care-i vine anual preotului din venit. Dar se fac și alte cheltuieli. Să luăm mai întîi cheltuielile anului 1567. Preotului i s-au dat pentru vin 20 fl., pentru plata paracliserului (zu der besoldung seine r kirchen-dicner) 20 fl. Lui Blasius, pentru clădirea bisericii, s-au dat 75 fl. Celor doi preoți români (den 2 bleshen pfaften) li s-au dat, din porunca judelui, 4 fl. Cu morile s-au cheltuit 14 fl. S-a cheltuit cu făcutul iazurilor sau stă-vilarelor 10 fl., pentru o roată de apă s-au plătit morarului 2 fl., pentru ridicarea (așezarea) unei pietre de moară 1 fl., gocimanilor (Mulherrn) bani de băutură (trinkgell) 1 fl. Cu moara de scînduri s-au cheltuit 56 fl. 2372 aspri. Pentru tăiatul și căratul trunchilor s-au plătit 23 fl. 27 aspri. Pentru tăiatul a 468 scînduri și 2485 lațuri s-au plătit 8 fl. 41 aspri. Pentru cărăușitul seîndurilor și lațurilor 14 fl. 237? aspri. Lui Simon, cînd a dat socoteala seîndurilor, 4 fi. Maistrului morii la socoteală 25 aspri. Pentru un ferestrău (secg) la moară s-au plătit 4 fl., pentru o funie ? (seci) 45 aspri. Pentru strîngerea dijmelor inului s-au dat în total 5 fl. Administratorii, ieșiți în cîteva rînduri pentru strîngerea censului, au consumat 8 fl. 447: aspri. Juraților celor două sate cînd au dat socoteala (censului), de băutură (trinkgelt) 2 fl., la strîngerea dijmelor mari alți 2 fl. Notarului pentru înregistrări 1 fi. Masa (malczeit) de Paști a judelui sau juzilor orașului a costat 5 fl. 682 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în 1570 cheltuieli asemănătoare. Preotului i s-au dat 40 fl., anume 20 fl. fur deu Bericht wein, 20 pentru plata seiner kirchendiener. Cu înnoirile la moara de scînduri s-au cheltuit, vreo 30 fl. Cei 98 de trunchi aduși pentru ea, a 10 d., au costat 9,80 fl. S-a plătit pentru tăiat scînduri și lațuri. S-a cheltuit iarăși cu strîngerea censului și a dijmei inului. Cina dc Paști (clas abeutmahl am Osterlag) a juzilor orașului a costat 7,58 fl. La alegerea juzilor și juraților celor două sate administratorii au cheltuit pentru ei 3,20 fl., juzilor și juraților li s-au dat de băutură 24 d. Cu oaspeți peste an s-au cheltuit 2 fl. în anii următori același fel de cheltuieli. Pe primul plan rămîn mereu cheltuielile cu morile, cu moara de scînduri, partea preotului din venituri. Partea preotului e consecvent 40 fl. anual. Obișnuit e înscrisă într-o singură sumă, fără vreo altă precizare. Doar în 1578 se mai face înscrierea astfel : Czalten mir dem herrnn pastori pro vino communionis f. 40. Uneori se dă cîte ceva și preoților români. în 1574 s-au dat celor doi popi (den 2 popa) din cele două sate 2 fl. în 1577 s-au dat pentru biserica din Zărnești 10 fl., pentru clopote la această biserică 8 fl. Morile implică an de an felurite cheltuieli, refaceri, reparații. înlocuiri de roți, de pietre de moară. Se cumpără sau sc dau pentru nevoile morilor fier, scînduri, șindrilă, cuie. De administrarea lor răspund gocimanii (Goltsmann, Gotsman, Miilherrnn). care sînt doi, fiind două mori. Se plătește pentru lucru dulgherilor, morarilor. O piatră de moară nouă costă obișnuit 9, 10, 12, 13 fl. Morarului, pentru așezatul ei, i se plătește 1 fl., pentru făcutul unei roți de apă 2 fl. Se plătește țiganilor (clcm pharaonenn, eziganernn, pentru lucrări dc fierărie la mori. în 1583 s-a cheltuit mai mult, pentru făcutul din nou sau renovarea morilor din Tohan și Zărnești. S-au cheltuit în acest an vreo 25 fl. La moara din Zărnești s-a plătit 1 fl. pentru roata nouă de la pive (stamp mill). Gocimanilor li se dă obișnuit de băutură cîte 2 fl. în 1586 morarului din Tohan, pentru că a făcut din nou (a renovat?) moara din Zărnești, i s-au plătit 18 fl. Se schimbă de mai multe ori roțile de apă, se cumpără mai multe pietre de moară. Cheltuieli mai multe se fac cu moara dc scînduri, cu întreținerea ei, cu ustensilele ei, cu făcutul, cu ascuțitul ferestraielor, cu înlocuirea roților de apă, cu materialele necesare, fier, șindrilă, cuie, cu plata muncii, adică cu tăiatul, căratul trunchilor, tăiatul seîndurilor, lațurilor, căratul lor, cu plata scribului care ține socoteala, cu banii de băutură pentru morar, pentru gociman ș.a. Gocimanul morii de scînduri e mulți ani în șir Radul Popa. Tăietorii de scînduri, cei plătiți pentru trunchi, poartă felurite nume românești. Tăiatul se plătește obișnuit cu 80 d. suta de scînduri, cu 20 d. sutei de lațuri, căratul cu 1 fl. de suta de scînduri, cu 20 d. suta de lațuri. Pentru adusul trunchilor (poate și cu tăiatul lor) se plătește 10, 8, 6, și 4 d. de bucată, după mărime desigur. Socotelile morii de scînduri din anul 1575 de pildă înregistrează 49,04 fl. intrate și 38,42 fl. ieșite. S-au plătit pentru 83 trunchi a 10 d., în total 8,30 fl., pentru alți 24. a 8 d., 1,92 fl., pentru 22, cu 6 și cu 4 d., 1,12 fl. Tăietorului de scînduri (dilschueider). pentru tăiatul a 533 scînduri, 4,27 fl., pentru tăiatul a 2895 lațuri 5,80 fl. Pentru cărau- SOCOTELILE SATELOR TOHAN ȘI ZĂRNEȘTI DIN 1568—1588 683 șitul a 368 seînduri s-au plătit 3,68 fl., pentru cărăușitul lațurilor, cu 20 d. dc sută, 5,80 fL Bani de băutură (trinkgelt) gocimanului și tăietorului de seînduri s-au dat 50 d., paznicului seîndurilor ia poartă 1,80 fl. în 1577 s-a plătit pentru tăiatul a 600 de seînduri și 2400 de lațuri. Pentru adusul trunchilor s-au plătit 11,66 fl. în 1584 s-a plătit pentru 186 trunchi 16 fl. 1 aspru, în 1588, celor din Zărnești1 li s-au plătit pentru 114 trunchi, a 10, 8, 6 d., în total 9,69 fl., celor din Tohan, pentru 62 trunchi, 5,68 fl. Pentru Nay czegmill, probabil ferestrău .nou, s-au plătit 4 fl. 13 aspri. în 1585 fierarului din Codlea, pentru că a făcut din două ferestraie vechi unul nou, i s-au plătit 3 fl. în 1586, pentru făcutul unui ferestrău nou s-au plătit 4 fl. I2V2 aspri, în 1587 fierarului din Codlea, pentru un ferestrău nou, 4 fl. 25 d. Un ascuțit de ferestrău costă obișnuit în jurul a 10 aspri sau 20 d. O roată dc apă la moara de seînduri costă obișnuit 2 fl. Scribului care ține socotelile i se plătesc constant 2 fl. Materialele, seîndurile, șindrila, cuiele cerute de lucrările de Ia mori sau de la moara dc seînduri sc plătesc în genere cu prețurile cunoscute din socotelile Branului. în 1575 se înregistrează cheltuieli cu noul rezervor de pește (fischhal-ter) din Tohan : seînduri, șindrilă, cuie, lucrul dulgherilor români. Cheltuieli cu acest rezervor apar și în alți ani. Se cumpără în repetate rînduii plase de pescuit. Apar în socoteli bani de băutură pentru pescar. în 1583 socotelile înregistrează 2 pălării (huetl) și 2 perechi de opinci pentru el. în Zărnești e pomenită o mayrhof (1576), o măieriță (mayreryn), o grădină (1579). Se țineau probabil în cele două sate case (măieriști) unde trăgeau administratorii cînd veneau pentru strîngerea censului și dijmelor. Se cheltuie cu strîngerea censului, a dijmelor mari, a dijmei inului, cu ieșirea administratorilor la fața locului, cu banii de băutură pentru juzi și jurați. Notarului care ține socotelile i se plătesc obișnut 2 fl. anual. în fiecare an, în ianuarie, se cheltuie cu ieșirea administratorilor la alegerea juzilor și juraților. Ei stau în sate cu acest prilej 3—4 zile. Orașul e direct interesat : juzii și jurații sînt doar strîngătorii censului și dijmelor, sînt oamenii prin care se administrează prestațiile supușilor. Socotelile se exprimă obișnuit ampttleutt czu erwehlen. Suma cheltuită variază, crește, de la 3,20 fl. în 1570, a ajuns în 1588 la 6,83 fl. Administratorii ies la fața locului, fac cheltuieli și cu alte prilejuri. Uneori vine chiar judele orașului. De pildă în 1579 a venit der Herr Richter mit cltligen guetten herrn, cheltuindu-se cu acest prilej 8,76 fl. S-au făcut mai multe cumpărături : carne de vită, de porc de 1,75 fl., orez de 25\ d., migdale, lămîi, mărar, oțet de 58 d., o mierță de lăină de franzelă cu 50 d., 43 pîini cu 1,29 fl., franzele, luminări cu 25 d., 30 cupe (Edilell) de vin cu 1,50 fl., gazdei în Zărnești, servitorilor pîine dc 20 d. La Bran s-au trimis carne de 60 d., 12 cupe de vin vechiu 96 d., 4 găleți de ovăz 64 d., servitorilor" 115 vedre de bere 24 d. în 1585 a venit iarăși milt ettligen gutten Herren vnd Freunden, chel-tuindu-ise 8,42 fl. Tot așa a venit și în 1587, cu prilejul impunerii primului cens, cheltuindu-se iarăși 8,37 fl. 684 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Apare și prînzul sau cina de Paști pentru jude. în 1572 a costat 6 fl. 71/- aspri, în 1573 8,40 fl. în 1577 die Malzeitt am oster tag a costat iarăși 8 fl. Tot atît și în 1578. Se fac cheltuieli, ca de obicei, cu execuții : în 1571, la spînzuratul unui român, s-au cheltuit 1,34 fl. în 1574, la execuția unuia s-au plătit țiganilor 2 fl., administratorul a cheltuit pentru el 1 fl. 2 aspri. în 1575 s-au făcut mai multe execuții. Cu prilejul spînzurării unui român și alte treburi, la 6 iulie s-a cheltuit cu administratorul, stînd două zile, 2,46 fl., țiganilor li s-a plătit 1 fl. La 14 iulie la executarea unuia din Țara Românească (Bleschlendrisch) s-a cheltuit 1,53 fl., celor care l-au executat li s-a plătit 1 fl. în august s-a mai executat unul din Zărnești, cheltuindu-se 1,73 fl., iar țiganilor li s-a plătit 1 fl. în noiembrie, o femeie a fost înecată, alta expulzată împreună cu bărbatul ei, fugit. S-au cheltuit cu acest prilej 91 d. Țiganilor, pentru înecată, li s-a plătit 1 fl., pentru expulzată 16 d., pentru consumație (auf czcrung) 20 d., pentru un sac 14 d. în 1576, cu spînzurarea unuia și alte treburi, administratorul stînd 5 zile, s-au cheltuit 2,65 fl., sîndiei i s-au dat 6 d., țiganilor pentru spînzurat 1 fl. în 1587 pentru spînzurarea unui român din Tohan s-a plătit celor care au făcut-o 1 fl., pentru consumația lor 25 d. Drept personal care servește la administrația veniturilor sînt pomeniți, în afară de cei doi administratori, 2 șpani (spanen), care sînt desigur tot cei doi administratori, juzii și jurații satelor, gocimanii de la mori, de la moara de scînduri, morarii, morarul de scînduri, pescar, maier, măierițe în Zărnești și Tohan, 2 ,,servitori“ (Dienern), scrib pentru moara de seîn-duri, notar. Sînt pomeniți jitari (Szittayre, sytair). Plată regulată au însă numai unii. Cei doi șpani primesc obișnuit 3 fl. împreună anual (Jarlohn), notarul 2 fl., scribul 2 fl., uneori tot sub nume de trinkgelt. Gocimanii, juzii și jurații sînt remunerați numai sub formă de trinkgelt, care li se dă la diferitele operații, cu diferite prilejuri. Morarii erau desigur plătiți cu părți din vamă, cum se obișnuia, cu plata pentru muncile în afară de rînd, ca așezatul pietrelor noi de moară, îndepărtarea celor vechi, munci de dulgherie, făcutul roții de apă, stăvilarului și altele. Li se dau uneori și bani de băutură. Tot așa și morarilor de scînduri, care sînt plătiți după numărul seîndurilor tăiate, sau deosebit pentru alte munci făcute la moară. Cei 2 servitori apar și ei cu cîte 1 fl. trinkgelt. Pescarul apare odată, am văzut, primind 2 pălării și 2 perechi de opinci (1583). în 1587 chiar judelui din Tohan i s-au dat de Paști 1 pălărie, 1 pereche de încălțări (1 par schuch), iar servitorului 8 d., făcînd împreună 44 d. Interesant, aci apare și numele de sîndie a judelui, obișnuit în părțile de sud, mai ales în satele Țării Făgărașului, întîlnit și mai tîrziu aci 23. în 1575 o înregistrare în socotelile morii de scînduri începe : Es hait dem Szindj vnd, Radwly Popa... în 1576 înregistrarea pomenită sună : Gab dem Sinde d. 6. Se fac diferite cheltuieli materiale. Se cumpără uneori hîrtie, pentru socoteli, pentru ferestre sau pentru moară și altele. Apar de mai multe 23 Vezi D. Prodan, Despre sîndie, în „Cercetări dc lingvistică", VII (1962), nr. 1, p. 143—147. SOCOTELILE SATELOR TOHAN ȘI ZĂRNEȘTI DIN 1568—1588 685; ori în socoteli condimente : în 1585 s-au cumpărat peste an de 3 fl. 7^2 aspri, în 1587 de 3,86 fl., în 1588 de 2,63 fl. Veniturile celor două sate sînt mai mici decît ale celor nouă ținînd de castelul Branului. Dar și cheltuielile sînt incomparabil mai mici. Aici lipsesc cheltuielile de întreținere ale castelului, aparatului lui, salariile și întreținerea acestuia, feluritele cheltuieli militare. Astfel bilanțurile dau excedente relativ mult mai mari. Iată scara lor : intrate ieșite excedent 1568 586 fl. 02 aspri 214 fl. 48*/2 aspri 371 fl. 31/2 aspri 1569 541 fl. 0872 aspri 73 fl. 19’/2 aspri 467 fl. 39 aspri 1570 483 fl. 01 d. 128 fl. 01 d. 355 fl. 1571 629 fl. 99 d. 83 fl. 36 d. 526 fl. 67 d. 1572 461 fl. 62 fl. IO1/2 d. 398 fl. 40 d. 1573 583 fl. 53 d. 116 fl. 85 d. 466 fl. 68 d. 1574 507 fl. 11 aspri 131 fl. 10 aspri 376 fl. 02 aspri 1575 582 fl. 72 d. 148 fl. 39 d. 434 fl. 33 d. 1576 532 fl. 76 d. 137 fl. 41 d. 395 fl. 35 d. 1579 530 fl. 12 d. 360 fl. 57 d. 169 fl. 55 d. 1583 567 fl. 41 d. 483 fl. 77 d. 83 fl. 64 d. 1584 589 fl. 18 aspri 235 fl. 35 aspri 353 fl. 33 aspri 1585 713 fl. 10^ aspri 236 fl. I8V2 aspri 476 fl. 40 aspri 1586 617 fl. 03*/2 aspri 203 fl. 12 aspri 413 fl. 4P/2 aspri 1587 721 fl. 52 d. 236 fl. 07 d. 485 fl. 45 d. 1588 543 fl. 36 aspri 178 fl. 041/2 aspri 365 fl. 64 aspri Cifrele excedentelor mai trebuie adăugate uneori și cu sumele globale servite peste an din venituri și care au fost calculate la cheltuieli. De pildă, în 1576 au ieșit astfel 40 fl., în 1577 26 fl. în 1583, la porunca judelui orașului, s-au dat 75 fl. Cele două sate sînt deci mult mai ,,rentabile“ decît cele ale castelului Bran. în rezumat, veniturile celor două sate vin din cens și subsidii, din dijmele sau din răscumpărarea dijmelor mari, din dijma inului, dijma mieilor, dijma albinelor, din venitul morilor de făină, a pivelor, a morii de scînduri, pe primul plan situîndu-se mereu censul. Censul e mai ridicat decît pe domeniile nobiliare, în schimb celelalte sarcini sînt mai scăzute. Caracteristic e că aci apar dijmele mari, din semănături, deși satele sînt românești. Ce-i drept ele nu se iau în natură, sînt răscumpărate cu o sumă constantă în bani, care ne apare ca un fel de compensație. Totuși avem aface cu o situație aparte, neobișnuită pe domeniile nobiliare, o situație care va fi obișnuită doar pe Pămîntul Crăiesc. în cele două sate nu apare nici quinquagesima ; se ia în schimb dijma mieilor, pe care, iarăși, românii de pe domeniile fiscale sau nobiliare nu o dau. Aci nu se cultivă un pămînt alodial în regie proprie, pămînturile de arătură sau de in sînt date pe bani sau în dijmă. Deci nu se practică nici slujba obișnuită pe domeniile nobi 080 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA liare, muncile la care sînt chemați supușii trebuie să fie plătite. Sau poate se reduc la obligații de coasă și de strîns fîn. Monopolurile senioriale se practică direct, prin întreprinderi proprii, mori, moară de seînduri, ridicate, întreținute prin cheltuieli proprii și exploatate prin muncă salariată. Crîșmăritul, obișnuit pe domeniile nobiliare, nu se practică. Cheltuielile sînt legate în primul rînd de aceste întreprinderi, apoi de administrarea feluritelor venituri, a censului și dijmelor. O asemenea administrație nu cere un personal complicat, permanent ocupat, costisitor și deci nici o salarizare mai mare, constantă. Se practică remunerația intermitentă, cu prilejul diferitelor operații administrative, munci sau misiuni. Cei doi administratori sau șpani sînt plătiți cu puțin, beneficiază doar de cheltuielile intermitente pe care le fac în serviciul lor. In acest serviciu au în subordine pe juzii și jurații satelor, care nu sînt salariați; în schimbul serviciului lor beneficiază doar de scutiri de sarcini, totale sau parțiale, și de banii de băutură primiți la administrarea prestațiilor. Nu pot avea un caracter de permanență nici maierul, măierița, servitorii, pescarul, care apar în socoteli, nici gocimanii morilor. Doar morarii și morarul de seînduri pot fi ocupați mai constant. Astfel salariile care apar în socoteli se reduc la puțin. Cheltuielile în genere sînt incomparabil mai mici decît pe domeniul Branului de pildă. îneît, chiar dacă cele două sate aduc mai puțin decît satele Branului, produc excedente mai mari. Locuitorii sînt chemați uneori la servicii de pază în oraș. Fiind la graniță, sînt chemați uneori și la paza graniței. în socotelile Brașovului apar și asemenea înregistrări. în 1534 s-a cheltuit cu 24 de români din Zărnești și Tohan, care în timpul lui Doczy și Anton Gritty au ajutat 79 de zile la paza de noapte din fața casei judelui, plătiți cu cîte 18 aspri pe zi, în total 28 fl. 22 aspri. Pentru o slănină și pentru varză? (blado) 1 fl. 19 aspri. De asemenea, patru paznici care din porunca juzilor (administratorilor) Zăr-neștilor și Tohanului au păzit toate drumurile și cărările munților atîta timp cît Gritty cu oștile sale a fost împresurat în Mediaș. Aceasta s-a făcut la porunca celor trei națiuni. Paznicilor li s-a dat de cheltuială și „salariu" 11 fl. 11 aspri24. Primind castelul Branului cu satele lui, Brașovul, am văzut, se angaja și să întrețină serviciul de informație pentru rege, mai ales spre Țara Românească și Turcia. Brașovul își îndeplinește cu credință acest serviciu, în care în primul rînd el însuși e interesat. Socotelile Brașovului sînt pline de asemenea cheltuieli. Sînt nenumărate iscoadele, .,exploratorii“ (explorcitare s) trimiși în toate părțile, în Țara Românească, în Moldova, la Dunăre, în Turcia, pentru a culege informații asupra stărilor de acolo, asupra mișcărilor turcești. Sînt nenumărați purtătorii de corespondență, de felurite misiuni pe lîngă domni, marii dregători, negustori. în această vastă acțiune a orașului un loc de seamă îl ocupă mai cu seamă românii din oraș și din apropiere, și chiar satele Brașovului, cu deosebire cele două sate românești, Tohanul și Zărneștii. Românii cunoșteau doar mai bine trecătorile, locu 24 Quellen, II, p. 381. SOCOTELILE SATELOR TOHAN ȘI ZĂRNEȘTI DIN 1568—1588 687 rile, Țara Românească, ei vorbeau limba cu care se puteau mișca în voie. Multe asemenea înregistrări apar mai ales în anii 1521 —1523. în 152î se caută un român din Zărnești pentru a fi trimis ca iscoadă în părțile Țării Românești (ad partes Iransalpinas destinare ad explorandum). Unui explorator din Tohan trimis in Turcia (explorandarum rerum gratia) i s-au dat de cheltuială 6 fl. Pro uno equo accomodato cuidam exploratori de Zerne asp. 6. Fiului lui Laurențiu Zabo și exploratorului din Zărnești li s-a dat de cheltuială 2 fl. 10 aspri. Unui explorator din Zărnești trimis la Sofia i s-au dat de cheltuială 7 fl. Lui Stroia din Zărnești, care a fost pentru iscodit in Țara Românească, pe 5 zile, 20 aspri. Apare de mai multe ori în socotelile anului Todor din Zărnești. Iată asemenea înregistrări : Lui Todor din Zărnești, prins mai mult timp în Țara Românească, 2 fl. Lui Todor care a fost pentru iscodit în Turcia, în salariul său, 1 fl. Lui Todor și fiului judelui din Tohan, trimiși pentru iscodit în Turcia, de cheltuială 3 fl. Lui Todor din Tohan, care a fost in oastea lui Mehemet beg aproape de Nicopol, 2 fl. 8 aspri. Lui Todor fThwdor) din Zărnești, trimis în Țara Românească ad explorandum caesarem 'Thurcorum, de cheltuială 3 fl. Lui Todor din Zărnești, din porunca vicevoievodului, 4 fl. Lui Todor din Zărnești, care a fost 36 de zile în Turcia pentru iscodit (explorandum), 4 fl. 15 aspri. Lui Todor din Zărnești care a fost spoliat de familiarul Hor wații Logenfet 6 fl. Iscoade în Țara Românească se trimit și din Săcele. în 1522, unuia din Tohan, trimis la Constantinopol rerum explorandum gratia, i s-au dat de cheltuială 9 fl. ; unui explorator din Zărnești trimis în Țara iRomâ-ncască 1 fl. ; altui explorator din Zărnești, de cheltuială și ,,salariu“ pe 5 zile, 30 aspri ; uillico de Zerne fereați rumores de Rubea arbore asp. 4. Lui Gergan, care a fost în Zărnești să trimită iscoade în Țara Românească, pe două zile 8 aspri25. în 1545 un român din Zărnești a fost trimis pentru știri în București26. în socotelile acestor ani apar apoi multe asemenea iscoade, trimiși în misiuni și din alte părți. Unii sînt din Săcele. Dar sînt mulți fără indicarea locului, înregistrați simplu „un româncare pot să fie, unii, tot din Tohan și Zărnești. Românii din aceste sate supuse orașului, erau mai la înde-mînă și mai de încredere. Toată administrația, și aici ca și la Bran, e bănească. Veniturile, ca și cheltuielile sînt în genere bănești. Chiar veniturile în natură se convertesc în bani, se vînd sau se răscumpără, dînd întregii administrații un caracter bănesc. Toate acestea își au consecințele lor pentru supus. Supușii din satele Brașovului, plătindu-și sau răscumpărîndu-și prestațiile în bani, neobligați Ia slujbe legate de un pămînt alodial, se mișcă mai liber decît cei de pe domeniile nobiliare. Astfel au putut practica mai insistent creșterea vitelor, oilor, cărăușitul atît de solicitat de orașul Brașov. Au putut practica mai liber o circulație cerută și de apropierea graniței, au putut întreține și trecerile continui și într-un sens și în altul. 25 Ibidem, I, p. 333, 341, 343. 351, 354, 357 -359, 364, 369, 371. 411, 414. 430—431. 26 Ibidem, III, p. 275. 688 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Din aceste extrase largi putem vedea în ce condiții își stăpînea satele orașul Brașov și ce venituri îi puteau ele aduce. Tendința orașului e de a le stăpîni ca proprietăți feudale și de a le exploata în condiții feudale, de a-și trata supușii drept iobagi. Aceste condiții acum se deosebesc totuși mult de cele de pe domeniile nobiliare sau fiscale, și prin caracterul pronunțat bănesc al raporturilor, și prin lipsa unei economii agricole proprii care să atragă după sine obligațiile de lucru iobăgești corespunzătoare. Condiții care accentuau sarcinile bănești ale supusului, dar îl îngrădeau mai puțin în activitatea sa economică și îi reduceau dependența. XXIX. SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA Orașul Cluj și-a avut și el proprietățile sale feudale, satele sau părțile de sate ale sale stăpînite în condiții feudale. Le-a primit ca danii de la rege sau de la principi. în cursul timpului ele au variat. în sec. al XVI-ilea are satul Feleac pe care-1 stăpânește încă din sec. al XlV-lea începînd. Are apoi satele Săcel (Azzonf falita), Filea de Jos (Also Fwle) și Filea de Sus (Felseo Fwle) din comitatul Turzii. în 1562 orașul e pus în stăpînirea satelor Săcel și Filea de Jos. în 1564 loan Sigismund îi donează și Filea de Sus, care ținuse pînă aci de cetatea Lita. Spre sfîrșitul secolului, în 1594, principele Sigismund Bathori, cu data de 18 octombrie donează orașului Cluj (incolis dictae ciuitatis Colos-war) părțile de moșie din satele Eseu (Veczk), Jurca (Georgykepataka), Lak, Ciaca (Chiaka), Hășmaș (Hagymas), Valea Lungă (Hozzumezeo) și Iapa (GiLCzfalua alias Kabolapatak) din comitatul Solnocul dinlăuntru, foste ale lui Alexandru Kendi, condamnat pentru infidelitate L La acestea apoi în anul următor, cu data de 26 ianuarie, adaugă și părțile de moșie din aceleași sate, plus Vyfalu, ale lui Gabriel Kendi, pierdute de acesta tot prin infidelitate1 2. Sînt moșiile în ale căror stăpînire orașul e întărit apoi și de Mihai Viteazul la 1600 3. în socotelile anului 1598 apare o moșie și o curte în Apahida. Spitalul sf. Elisabeta din Cluj ținea și el, primită prin danie, o parte a satului Mera, pe care o exploata în condiții feudale. Asupra acestor sate, a administrării și exploatării lor în sec. al XVI-lea, arhiva orașului Cluj ne servește multe informații. Spre sfîrșitul secolului, de pe la 1585 începînd, apar și se perpetuiază consecvent, an de an, socotelile separate ale lor, încît se pot reconstitui cu multe amănunte raporturile lor cu orașul, stăpînul lor feudal. Profităm de aceste socoteli, 1 Jakab Elek, Kolozsvâr tortenete. Okleveltâr, I, p. 166—167. 2 Ibidem, p. 168—69. 3 Ibidem, II, p. 174—175. 690 IOBĂGIA 1N TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA care sînt o apariție mai rară în sec. al XVI-lea, pentru a ne apropia de mecanismul unei astfel de economii, coborînd în amănuntele ei. După o înregistrare a protocolului de judecată din 1565 a orașului, Feleacul, cele două Filea și Săcel erau în stăpînirea judelui regesc (regius iudex) și a celui care-i urmează în rang (qui prior ac maior erit)^. Cele trei sate, Săcelul și cele două Filea au regim deosebit de al Feleacului, își au socotelile deosebite. Pentru administrarea tuturor sfatul orașului alege anual cîte doi șpani (espanok), obișnuit un ungur și un sas, care dau socoteală direct judelui. Sfatul orașului e preocupat mereu de administrarea satelor, de șpani, de îndatoririle lor, de raporturile lor cu judele orașului. în 1575 alegînd pe cei doi șpani, sfatul le hotărăște drept salariu fiecăruia 25 fl.4 5. în 1578 șpanii sînt îndrumați de sfat să aibă grija satelor așa fel ca nici orașul, nici iobagii să nu fie păgubiți. Și întrucît cnezul David s-a plîn^ că are mult de lucru, că are treburi și la comitat, pentru care n-a fost răsplătit pînă acum cu nimic, sfatul hotărăște ca șpanii să-1 plătească de acum încolo pentru slujba sa cu 10 fl. anual (din veniturile satelor desigur). Cnezul însă să asculte întru toate de șpani și totul să facă cu știrea lor 6 7. în același an protocolul vorbește de plîngerea satelor împotriva șpa-nilor. în 1580 sfatul și hotăra apoi ca grija celor trei sate să fie lăsată în mîna judelui, cnezul David să fie chemat împreună cu ceilalți cneji, și jurați greu ca să le poarte toată grija. Pe cnezul David judele să-1 țină sub teamă, să nu cuteze să facă nimic de capul lui, ci întru toate să asculte de el, să atîrne de el și să dea socoteală de toate. Plata lui să fie 16 fl. Se vede însă că erau mereu neînțelegeri între jude și șpani în privința administrării satelor, căci sub acest motiv în 1585 sfatul hotărește iarăși ca cele trei sate, împreună cu Feleacul, să fie date în grija șpanilor. Iar cînd judele are vreo nevoie, să poruncească numai șpanilor și ei. ca pe judele lor, trebuie să-1 asculte și să dea cu supunere ajutor orașului în toate nevoile '. Sub titlul Forma regiminis possessionum valachalium trium ad civi-tatem Coloswariensem pertinentium.,., în socotelile anului 1585, unul din șpani răspunde sfatului orașului, care vrea să știe după ce instrucții administrează satele, că de cinci ani de cînd poartă slujba n-a văzut nici un fel de instrucție, nimeni nu i-a spus nimic, ci le-a ținut cu legea, rînduiala și obiceiul cu care a putut 8 9. în 1586, sfatul din nou constată certuri pentru administrarea celor trei sate românești, starea lor netrebnică, adică insuficiența veniturilor lor, îneît orașul a început mai curînd să cheltuie cu ele, decît să le ia folosul 4 Arhiva orașului Cluj, Protocoalele dc judecată, I, p. 39. 5 Protocolul orașului pe 1575, p. 117. f: Ibidem, p. 160. 7 Ibidem, pe 1585, p. 2. 8 Arhiva orașului Cluj, Socotelile, pe 1585, pachet 3, fasc. XVI, p. 47. 9 Observația o face și controlul la socotelile din anul 1586 : șpanii n-au scos din cele trei sate nici atîta folos cît să-și poată cîștiga plata slujbei lor ; e urît ca orașul să țină trei sate încă cu cheltuială. SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 691 Pentru a face o rînduiala, îndrumă pe supraveghetorii aleși ai impunerilor ca, luînd cu ei pe notar, să meargă la fata locului, să inventarieze tot, cum a făcut și spitalul cu moșia sa Mera, să înscrie numele iobagilor, fiii, boii, oile lor, să le asculte plîngerile, să le înțeleagă și să le rezolve. Aceasta, ca cei încredințați cu administrarea satelor să poată da socoteală după inventar. Senatorii se hotărăsc să cerceteze anual cele trei sate, așa cum e cercetată și Mera 10. E vorba deci de întocmirea unui urbariu al satelor 11. La începutul anului următor, 1587, trebuind aleși noii șpani ca de obicei, sfatul orașului, constatînd iarăși netrebnicia în care au fost gospodărite cele trei sate, găsește că aceasta se întîmplă din cauza că șpanii se schimbă în fiecare an și în așa de scurt timp ei nici nu pot să găsească mijloacele de a fi în folosul orașului. Unii nici n-au căutat decît propriul folos, punînd la o parte orice osteneală folositoare, încît și micul hotar, cît a fost al celor trei sate, din negrijă a fost ocupat și rînduiala făcută de jude și de Anton Ferenczy (fostul șpan) s-a răsturnat cu totul. Se hotărăște ca de acum să se aleagă numai un șpan, care să rămînă sub autoritatea sfatului de jos (also tanacs). Șpanul să poarte funcția nu un an, nici doi, ci mai mult, atîta timp cît se va vedea că poartă grija satelor cu credință și folos. Dacă acum șpanul se alege din o națiune, următorul se va alege din cealaltă, iar cît să rămînă în funcțiune, să atîrne de bunăvoința și chibzuință sfatului, care se va îngriji să-i dea și instrucțiile cuvenite cum să-și poarte slujba 12. în 1587 sfatul decide să liniștească pe guvernator cu privire la nemulțumirea satelor românești ale orașului 13 14 urmînd ca ea să fie judecată. Probabil satele s-au opus și s-au plîns guvernatorului împotriva orașului. Șpanii celor trei sate însă, se vede, totuși rămîn doi, căci textul din 1589 vorbește la plural, espanok, despre ei. în 1590 sfatul hotărăște ca, întrucît au fost aleși și șpani de la care n-a putut fi scoasă paguba, cei aleși să fie slugi angajate (zegeodet zolga), care să aibă zălog în oraș și care să fie jurați în respectarea instrucțiunilor. Ei să depindă de cei doi juzi ai orașului, care să meargă și personal în sate, sau sa trimită cîte doi din sameșii orașului din cînd în cînd acolo să vadă ca purtarea lor de grijă să fie cu folos u. în 1595, în ședința din 9 ianuarie, sfatul își numește delegații care, cu prilejul introducerii în noile posesiuni (e vorba de moșia din Solnocul dinlăuntru), să le facă și numărătoarea, după nume, copii, vite, să înregistreze foloasele și slujbele pe care le-au avut satele, ce măieriște și foloase pot să aibă, să poată refera orașului despre starea lor, ca acesta să se poată gîndi și să poată hotărî cum să le poarte grija. Iar la 25 februarie încrc- 10 Protocoalele, pc 1586, p. 40. 11 în arhiva orașului nu se găsește nici un urbariu din acest timp nici al Mcrei, nici al acestor sate. S-au făcut desigur, dar nu s-au păstrat. 12 Protocoalele, p. 43—44. 13 ,.az varos olah faluitol eset dologh haborusag feleollis csendesitsck../ Ibidem, p. 45. 14 Ibidem, p. 133—134. 092 IOBAGIA 1N TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA dințează provizor cu grija noilor moșii tot pe cei doi șpani, dîndu-le ca ajutor pe Gaspar Deak 15. La 31 ianuarie 1597 apoi sfatul hotărăște ca, pentru mai bună grijă,, unul din șpani să poarte grija celor trei sate, celălalt moșiilor nou primite, și să se ajute la nevoie unul pe celălalt. Iar pentru că moșiile sporind, a sporit și slujba lor, li se îmbunătățește plata anuală, la cîte 35 fl. 1. SĂCEL, FILEA DE SUS ȘI FILEA DE JOS De la 1585 începînd aceste trei sate românești își au în arhiva orașului socotelile separate, an de an, pînă la 1599 16. Socotelile sînt făcute de șpani. în 1590 ele sînt făcute de cnezul David. în aceste socoteli se înregistrează veniturile și cheltuielile sau se inventariază din cînd în cînd bunurile. Veniturile celor trei sate provin mai întîi din prestațiile iobăgești. Censul, satele îl plătesc în bani. în 1585 cele trei sate au dat drept dare de Sînmartin (zenth Marton adaia, la totalizare, desigur din greșală, karachion adaia), în sumă globală 24 fl. Tot atîta și în 1586. în 1587 censul e tot 24 fl. specificîndu-se însă că fiecare sat dă 8 fl. Aceleași sume apar și în anii următori, pînă la 1595. La 1599 darea celor trei sate se cifrează Ia 46 fl. 59 d., dar în această sumă au intrat desigur și alte „dări“, daturi sau răscumpărări, care nu mai sînt înregistrate separat. Toate trei satele dau în bani ,,juninca de Sîngeorz“ (Zenth Georgy wneie), anume cîte un florin de sat, în total 3 fl. Darea e aceeași și în anii următori. în socotelile anului 1586 e numită „vaca de Sîngeorz“ (Zent Georgy tehenne). Vaca de Sîngeorz sau „răscumpărarea vacii“ (tehen vait-sag) se numește darea și în socotelile următoare, fiind consecvent un fl. de sat. Darea corespunde desigur tretinei românești din alte părți. Toate trei dau apoi „banii feței de masă“ sau măsăriței (abroz penz), care e de asemenea un fl. de sat, făcînd împreună 3 fl. Darea e consecvent aceeași, și în toate socotelile. Și banii vacii, și banii feței de masă sînt răscumpărări în bani ale unor prestații în natură. Banii fetei de masă trebuie să fie răscumpărarea întreținerii strîngătorilor de daturi, cu deosebire de quinquagesimă. Sînt datoare, iarăși, toate trei satele, cu cîte o cergă (cherge) pe care, după înregistrarea din 1585, o luau altădată șpanii și care acum se răscumpără și ea cu un fl., numit cherge penz, făcînd împreună 3 fl. Dare care iarăși se menține consecvent. 15 Ibidem, p. 249, 253. 16 Socotelile de care ne folosim se găsesc în arhiva orașului Cluj în următoarele pachete și sub următoarele signaturi : 3, fasc. XVI (1585), XXVIII (1586), XXXII (1587), 4, fasc. II (1588), IV (1588), XII (1589), XVII (1590), 5, fasc. IV (1591), XI (1592), XII (1592), XIII (1592), XVIII (1593), 6, XV (1595), XIX (1596), 7, VIII (1597). 8, IV (1598), IX (1599), XV (1599). Socotelile pe anul 1594 au ajuns în seria actelor, fasc. II, nr. 29. SOCOTELILE SATELOR STAPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 693 Sînt datoare apoi cu ovăz, care de mult s-a numit ,,ovăzul de fum“ (fast zab), toate trei împreună cu 15 găleți, probabil cu cîte 5 găleți de sat. Astfel e înregistrat datul la 1585 și se menține și în socotelile următoare în aceeași cantitate. în alte socoteli se numește și ovăzul de Crăciun (karaczion zabia). Mai sînt datoare, după înregistrarea din 1585, și cu 24 de găini de Crăciun (karachon Lywkkal) șpanilor. Datul nu c înregistrat consecvent, ceea ce însă nu înseamnă că nu era. După înregistrarea din 1595, fiecare om e dator cu cîte o găină de Crăciun. Aci se notează că la strîngere cnejii n-au putut lua de la toți, căci unii nu erau acasă, iar mulți n-au avut din pricina lipsurilor, iar ouă au luat de la unii cîte două, de la alții și numai cîte unul. Se mai notează apoi că atunci cînd cnejii au adus găinile pentr/u cununie (nu precizează despre a cui cununie e vorba, probabil de a principelui), vreo 20, ei, șpanii, n-au fost în oraș, cnejii însă spun că le-au adus pe toate. Dacă e vorba de găinile de Crăciun sau de vreo altă impunere ocazională, după înregistrare nu se poate preciza. Dijme din semănături nu se înregistrează. Satele nu dau asemenea dijmă, fiind românești. Se înregistrează numai dijme sau daturi din oi, porci, stupi. Datul oilor în 1585 e înscris Jwhoknak eottwenlese, deci quinquage-sima. Din toate trei satele, cei cu oi sau capre supuse datului sînt înscriși cu numele și numărul oilor sau caprelor pe care le au și cîte au dat. Numărul oilor înscrise în cele trei sate la 1585 se cifrează în total la 2384, pe care le au 59 înscriși, revenind în medie 40 oi, capre de înscris. Pe cele'trei sate oile, caprele se repartizează astfel : înscriși oi, capre Săcel 37 1389 Filea dc Sus 19 748 Filea de Jos 3 247 T^Ud 59 2384 Considerînd că satele, după suma censului, trebuie să fi fost aproximativ de aceeași mărime, cultivator al oii se arată mai ales Săcelul. Cum se face repartiția oilor, caprelor pe cei înscriși ? oi, capre 6-9 10-19 20-29 30-49 50-99 100-149 150- Săcel Fiica de Sus Fiica de Jos 2 10 5 10 8 2 - 2 6 2 3 5 — 1 — — — 1 1 1 - Total 4 16 7 14 14 3 1 Cei cu cinci sau mai puține oi se pare că nici n-au mai fost înscriși, de sigur pentru că cifrele nici nu obligau la vreun dat. înscrise și acelea, numărul oilor în cele trei trebuia să fie de sigur mai mare. Sînt mulți, după 694 IOBĂGIA IN transilvania în sec. al xvi-lea cum vedem, cei cu mici turme, de 20 sau mai multe oi. Numărul lor e de 39. Cincizeci sau mai multe au 18, din care patru au peste 100. Mai multe are Petru Vancea din Filea de Sus, anume 175. Putem vorbi prin urmare și de o oarecare concentrare a culturii oii. în tot cazul e evidentă diferențierea la care s-a ajuns. Cît a venit din datul oilor după acest registru ? După totalizarea de la sfîrșit au venit : Oi cu lapte cu mici Capre cu lapte cu iezi Mioare (Milwara) 33 Oi sterpe 4 Țapi 21 Berbeci 3 1 1 Din înregistrările individuale a de quinquagesima. Cîteva exemple : datului vedem că e într-adevăr vorba Mihai Dobra din Săcel după 73 oi și capre a dat o oaie cu lapte și o mioară. Petru Chiran după 68 oi și capre a dat o oaie cu lapte și o capră cu lapte. Arpag după 136 oi și capre a dat două oi cu lapte și două mioare de capră" (keczke mil-wamt). Mihai Baica după 80 oi și capre a dat o oaie cu lapte și o mioapă de capră, loan David după 44 oi a dat un berbece. David Cionca după 31 capre a dat o mioara de capră. Ghiurca după 22 oi a dat o mioară. Barb Mărcuș după 50 oi a dat o oaie stearpă. Anton Brama după 31 oi, o oaie stearpă. Nagomir după 60 oi a dat două oi cu lapte și o mioară. Gorza (Groza ?) după 30 capre a dat un țap. Ion Vancea din Filea de Sus după 60 oi a dat două oi cu lapte. Arpaș Maniul din Filea de Jos după 132 oi a dat două oi cu lapte și o mioară. Petru Vancea după 175 oi a dat trei oi cu lapte și două mioare. Cei cu oi, capre mai puține, sub 20, sînt înscriși numai cu numărul de oi, fără să fi dat vreuna. Dar aceasta nu consecvent, căci sînt și de cei cu 20, într-un caz chiar cu 29 care n-au dat, în schimb găsim unul numai cu 19 oi, altul cu 18, dînd cîte o mioară. Inegalități întîlnim și ia cei care au dat. Barb Mărcuș a dat după 50 de oi numai o oaie stearpă, cît a dat și Anton Brama după 31, sau mai puțin decît Brațul care a dat o oaie cu lapte după 30 oi, cînd alții după cifrele apropiate de 50 au dat cîte o oaie cu lapte și o mioară. în genere însă datul se adaptează la o normă generală, corespunzînd cu o oaie cu lapte și o mioară de 50 oi, oaia sau capra cu lapte socotindu-se desigur cu miel sau cu ied, așa cum arată totalul. Datele demonstrează practic sistemul quinquagesimei în sec. al XVI-lea. La sfîrșit se notează că cei care dau orașului în dijmă oaie cu lapte (feyeos juh), sînt datori anual șpanilor (ispanoknak) cu miel de strungă (eztrenga barannial). în 1586 în quinquagesima, după înregistrare, n-au venit decît 31 dc oi. Dar controlul observă, la margine, că cifra nu e de primit, oile venite au fost 59. în 1587 au intrat 25 oi cu lapte, 5 capre și 8 mioare. Oile cu lapte sînt socotite cu miei. în 1588 au venit dc toate 50 de capete. în 1589 au venit 30 oi cu lapte și 24 mioare< în 1590 : 26 oi cu lapte și miei, 26 mioare, 13 capre. în 1592 au venit în dijmă (dezmaban) 22 oi cu lapte, 6 capre cu lapte, 9 oi sterpe și mioare, 9 mioare de SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 695 capre și țapi, 22 miei, 6 iezi. în 1594 : 29 oi cu lapte, 18 mioare. în 1595 : 22 oi cu lapte și cu miei, 12 mioare. Quinquagesima nu arată deci o creștere, ci o scădere a numărului oilor. Numărătoarea se făcea în fiecare an și datul se lua în natură, după numărul oilor, caprelor. Cît privește raportul dintre oi și capre, se vede din cifre, oile erau incomparabil mai multe. Dijma porcilor o găsim mai bine precizată iarăși în socotelile anului 1585. Erau două dijme, una de Sîngeorz, a porcilor de iarbă (pasitth diznok) și alta de Sînmihai. în cele trei sate, la Sîngeorz s-au numărat 241 porci, care s-au răscumpărat de la dijmă ou 482 dinari. S-iau răscumpărat deci ou cîte 2 d. de cap. Cei 241 porci se repartizează pe 83 înscriși dînd o medie de aproximativ trei porci de înscris. Firește, cifrele variază de la om la om, începînd de la 1 pînă la 12. Zece porci însă nu are decît unul, 12 iarăși numai unul. Restul au sub zece. Pentru dijma de Sînmihai s-au înscris 278 porci. în dijmă au venit 4 porci, iar 238 au fost răscumpărați cu 4 fl. 76 d., adică iarăși cu cîte 2 d. porcul. Porcii sînt deci incomparabil mai puțini decît oile. înregistrările sînt lămuritoare. Se iau două dijme, una de primăvară, din porcii de iarbă, cealaltă de toamnă, care probabil se ia fie că se face sau nu ghinda. E și numită uneori „a doua dijmuire“ (masodsor ualo dez-malas, masod dezmalas). Cea de primăvară se ia numai prin răscumpărare. Cea de toamnă însă se ia și în natură, anume din zece porci unul, răscum-părînd pe cei sub zece din care nu se putea lua dijmă. Răscumpărarea, la amîndouă, e de doi dinari de cap. Nici la Sînmihai nu s-au găsit mai mulți de patru cu cîte 10 porci din care s-a putut lua dijmă, restul au sub zece. De astă dată registrul înscrie cu numele nu numai pe cei care au porci sau stupi, ci și pe cei care nu au, se pare înscrie pe toți capii de familie supuși la dijmă, indicîndu-ne astfel și numărul capilor de familie. Pentru dijma de Sîngeorz și de Sînmihai s-au înscris : Sîngeorz Sînmihai Săcel 60 50 Filea de Jos 43 43 Filea de Sus 21 31 Total 124 133 Cifra care apropie numărul capilor de familie din cele trei sate trebuie să fie cea de a doua. în anii următori cifrele variază. în 1587 au venit în dijmă 16 porci (swldeo diznochka, șoldani), și 8,14 fl. răscumpărare a porcilor împreună cu a stupilor. în 1589—1594 porcii veniți în dijmă variază între 4 și 19, iar sumele de răscumpărare între 7,85 și 10,62 fl., arătînd o relativă constanță în numărul porcilor sau doar ușoare ridicări. în 1589 se înregistrează 7 porci veniți din dijma de la ghindă. Aci însă se înregistrează în continuare și veniturile în ,,bani gata“ din păduri, din pădurea comună 45 - c. 401 696 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA (koz erdo) de pe Karachion pataka 11,30 fl., din pădurea proprie cu ghindă (Az my sajat makos erdonkbol) 24,50 fl. Textul nu ne dă altă lămurire. în 1591 e mai lămuritor : din Karaczion pataka au venit în vamă porci mari 5, șoldani 4, bani gata 8,50 fl., din care s-au reținut ca cheltuială 50 d., din pădurea Jercze porci mari 2, șoldani 2, bani gata 27,50 fl. în 1595 textul e mai scurt : răscumpărarea porcilor îngrășați în pădure la ghindă a adus orașului 25,45 fl. După care textul spune : porci de dijmă au venit în Filea zece și un purcel. La ghindă erau aduși și porci din afară ? Textele nu ne spun. în 1591 dijma se numește vamă. Dijma de Sînmihai se numește și dijma de toamnă și de septembrie. Dijma albinelor e înregistrată obișnuit împreună cu cea a porcilor și se ia de asemenea de două ori, la aceleași două termene. Stupii însă sînt puțini. La 1585 în toate trei satele la Sîngeorz s-au înregistrat 31, care, răs-cumpărîndu-se cu cîte 2 d., au adus 62 d. Cei 31 stupi îi au opt oameni, cifrele lor variind între 3 și 5 de om. La Sînmihai s-au înregistrat 29, care, răscumpărați cu cîte 2 d., au adus 58 d. Și de astă dată cifrele variază între 1 și 5. în ceilalți ani răscumpărarea dijmei stupilor obișnuit nu mai apare separat. Apare însă dijma în natură. în 1587 au intrat 2 stupi, în 1591 3 stupi, în 1592 de asemenea 3, oeea ce înseamnă că la aceste date snau găsit și asemenea cazuri în care s-a putut lua dijmă în natură, adică s-.au găsit oameni cu zece sau peste zece stupi. Obligațiile de lucru, socotelile nu le înregistrează. Că satele aveau asemenea obligații însă, se vede din protocoalele orașului, precum și din socotelile orașului care înregistrează și muncile agricole, din datele servite de socotelile asupra economiei alodiale a orașului din aceste sate. în 1575 sfatul orașului îndruma pe șpani să cheme pe săteni la coasă pe „lunca regească", să cosească și să strîngă fîn pentru principe, să cosească și ceea ce se va găsi pe insule17. în 1578 șpanii își exprimau dorința de a ara (cu sătenii, pentru grîu) în hotarul orașului, căci cele trei sate ar avea hotar foarte slab. Sfatul le îngăduie să întreprindă tot ce poate fi spre folosul orașului18. Sfatul orașului, în ianuarie 1597, înoiește această hotărîre. Socotind că semănătura în hotarul orașului și al Apahidei acum e mai folositoare decît în hotarele celor trei sate, hotărește ca iobagii domeniului de sus în timpul aratului să fie aduși aci și aci să are pămînt suficient pentru semănătură19. Hotărîrile din 5 ianuarie 1585 vorbesc de ajutorul pe care trebuie să-1 dea șpanii satelor în toate nevoile orașului. O notă din socotelile anului 1585 însă spune că satele sînt datoare să slujească oricînd cu arat, secerat, cosit, strîns fîn, cărat și cu orice slujbă de acest fel, de care are nevoie orașul20. La cît se puteau ridica obligațiile de lucru legate de domeniu ne-o indică înainte de toate economia alodială din cele trei sate. 17 Protocoalele, pe 1575, p. 126. 19 Ibidem, p. 165. 19 Arh. or. Cluj, fasc. II, nr. 31. 20 „Ezen kiwul zantas, aratas, kazallas, zena gywytes, hordas es mind effelc zol-galatt, a’ myre a’ varosnak zwksegh tartoznak mindenkor zolgalnj“. Socotelile, p. 3, fasc. XVI, p. 48. , _ SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 697 Asupra economiei alodiale din cele trei sate, socotelile lor ne servesc multe informații. Ele înregistrează semănăturile proprii, rezultatele lor, curțile economice, înzestrarea lor, produsele strînse, proviziile etc. în 1585 socotelile înscriu în Filea de Sus un stog al orașului din anul trecut, care treierat (fără partea treierătorilor care a fost a opta) a dat 41 de găleți. Grîul semănat în anul trecut a fost 13‘A găleți. Ovăz însă a fost semănat în primăvara trecută 81 găleți. în 1585 se înregistrează grîu semănat 12 găleți, în 1586 iarăși 15 găleți. în 1587 semănăturile cresc mult. în hotarele celor trei sate s-au semănat, în mai multe pămînturi, 87 găleți de ovăz, precum și 10 găleți grîu de primăvară. Semănăturile de toamnă acum sînt : în Săcel 22j/2 găleți, în Filea de Sus I8V2 găleți, în Filea de Jos 22^2 găleți. în total 63V2 găleți. Acest grîu e semănat în opt pămînturi, din care două mai mari (în unul din Săcel s-au semănat 12 găleți, în celălalt din Fiica dc Sus 15J/2 găleți). Pămînturile acestea, după înregistrare, par să fie separate de pămînturile satelor. Două sînt, se pare, de ale țăranilor, din care unul, în care s-au semănat 4 găleți, a fost răscumpărat de la un om din Lita (care desigur îl ținea ca zălog). în 1587 se înregistrează semănătură de grîu de toamnă 76 găleți, grîu de primăvară treierat 24 găleți. în grădina măieriștii e un stog mare de grîu, dc 700 de clăi. Fîn e 7 stînjcni. Se notează că șpanii au cercetat sîrguincios toate pămînturile care au fost lucrate odinioară și cuprinse în alodiu (a maior sghoz folglaltak), îneît textul le laudă credința și zelul cu care poartă grija economiei. Făcînd inventarul bunurilor alodiale, la 13 decembrie 1588, socotelile spun că în Filea de Sus e acum o curte economică nouă (egy wy wdwarhaz) ridicată de șpani. La ieșite, socotelile spun că s-a făcut aci o curte mare alodială (jo eoregh wclwar haz), cu pivniță dedesupt în care ar încăpea 20 de buți de vin, cu două camere, cămară, pridvor ([jyttwar, pridvoir sau tindă?), bucătărie, tîrnaț de vară. S-a clădit și grajd nou, grînar (gabo-nas haaz, casă de bucate), coteț de găini. Se inventariază acum pămînturile ținînd de această curte economică, arătîndu-se la unele și proveniența. în Săcel s-au răscumpărat cu banii orașului trei pămînturi mari zălogite, care au fost ținute înainte pentru Balassy, la care au mai rupt și adăugat și din ale satului. Această bucată de pămînt — dispune textul — să fie stăpînită pe veci pe seama orașului21 și cei din Săcel să-1 are pentru semănătură de toamnă. Aci mai sînt și alte pămînturi, în trei locuri, împreună de 24 găleți. Mai sînt și pămînturi de răscumpărat, în Filea de Jos, Melchior Balasy a pus să se lăzuiască un pămînt pentru semănătură de toamnă și de primăvară. Acest pămînt să fie stăpînit pe scama orașului. în el sînt acum 51 găleți semănătură de toamnă, dar ar încăpea și o sută. în alt cîmp (mas jordulas) sînt două pămînturi, de 40 găleți ; să fie pe seama orașului. Pentru semănătură de primăvară, pămîntul din trei locuri, pe care șpanii în 1587 au semănat grîu și ovăz, de 40 găleți, să fie al orașului. Informații asemănătoare și despre fînațe. La Săcel, fînațul de lîngă apa Ierii, care a fost a lui Ion David, să fie al orașului și cei din Săcel să-1 cosească și strîngă 21 ..mindeoreoke varos zamara birattassek“. 698 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA acolo. Tot acolo, pentru finalul lui Ion Mihoț sau să dea altul, sau să-1 răscumpere. La munte, unde șpanul din Lita a pus să fie arse colibele, locul numit sălașul lui Mihai 1 Dobra (Dobra Mihaly zallasank hittak) șpanii să pună să-1 defrișeze, să-1 țină oprit și să-1 cosească. în Filea de Jos, la cele două mici fînațe șpanii să pună să mai defrișeze și să le cosească prin cei din cele două Filea. Un alt loc (az Erezteo heljen), după socotelile anului 1589, șpanii l-au oprit dc la cei din Lita și au pus să se cosească ; a dat 2 stînjeni de fîn. Iată deci informații nu numai asupra extinderii pămîntului lucrat pentru oraș, ci și asupra constituirii pămîntului alodial, separării lui, căilor de constituire : răscumpărări de pămînturi, defrișări, dar și luări de pămînt, separări, opriri. Pămîntul separat tinde să se permanentizeze ca atare, să devină un pămînt propriu al orașului în calitate de stăpîn feudal. în anii 1589—1599 semănăturile evoluează în felul următor : în 1589 s-au semănat 83 găleți grîu de toamnă, 12 găleți de primăvară, în total deci 95 găleți. în 1590 : 65 găleți grîu, 97 găleți ovăz, 7^2 găleți orz. în 1591 : 83 găleți grîu de toamnă, 6 găleți grîu dc primăvară, 6,6 găleți orz, 94 găleți ovăz, 6 mierțe (veka) de in, 6 mierțe de cînepă, 4 mierțe tătarcă (tatarka). în 1592 : 101 găleți grîu de toamnă, 7 găleți grîu de primăvară, 105 găleți ovăz, în hotarul fiecăruia din sate cîte 35 găleți, 6 mierțe de in, U/2 găleți cînepă, 3 găleți tătarcă, 2 mierțe de linte, 2 mierțe de mazăre. Se înregistrează un stog de grîu de toamnă cuprinzînd 1165 de clăi, unul de primăvară de 75 de clăi, ovăz s-a făcut 407 clăi. La casă se găsesc ceapă roșie, usturoi, ceapă măruntă (mogioro hagma), sfeclă, pătrunjel, mazăre de grădină sau fasole ? (fara folio borso). în 1594 : au grăpat (boronaltak) în hotarele celor trei sate pămînt de 57 găleți, în hotarul Clujului dc 18 găleți. Ovăz s-a semănat 40 de găleți. în 1595 în Săcel și Filea de Jos s-au semănat 65 găleți, în Cluj 55 găleți. în total deci 120 găleți. A crescut mult semănătura în hotarul Clujului. Se mai notează aci că varză, sămînță de in, mazăre, ceapă sînt destule pentru nevoile casei. în 1599 semănăturile în cele trei sate sînt 56,4 găleți, în hotarul Apahidei 72,4 găl. Semănăturile deci pînă în anul 1586 au fost puține. în 1587, cînd apare și o curte alodială pentru economia alodială a celor trei sate, ele fac un salt și sînt mereu în creștere și în anii următori. Semănăturile sînt mai multe, mai variate, alături de grîu, ovăz, apar și orz, tătarcă, mazăre, linte, in, cînepă, varză, sfeclă, ceapă, usturoi, pătrunjel. Acestea se cultivă acum cerîndu-le nevoile noii curți economice. O parte a semănăturilor se deplasează în hotarul Clujului, al Apahidei, desigur sub motivul invocat de șpani că hotarul celor trei sate e prea slab. Astfel iobagii celor trei sate trebuiau să vină la lucru aci de la o distanță de cel puțin 30 km. Cifrele ne arată și raporturile dintre semănăturile proprii. Predomină grîul, iar din grîu cel de toamnă. Grîu de primăvară se seamănă puțin. După grîu urmează ovăzul. Din celelalte se seamănă cantități mici. SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 699 Datele ne indică uneori și productivitatea. Ea se mai poate deduce și din raporturile care se pot face între semănături, clăile produse și cantitățile rezultate din treierat. Grîul are astfel de variații : 12 găleți de grîu semănate în 1585, în 1586 au dat 31 găleți, 18 găleți în 1594 au dat 34 găleți. 348 clăi de grîu au dat 68 găleți (1588) 120 „ 30 găleți (1591) 384 „ 83J/2 găleți (fără partea treierătorilor, in 1592) 665 ,, „ 143,6 găleți (1593) 500 „ „ 84,7 găleți (1593) 350 „ 75 găleți (1594). După primul caz grîul a dat 2,6 la 1, iar după al doilea caz mai puțin de 2 la 1. în 1590, de pildă, s-au semănat 65 găleți, din care producția anului 1591 a fost 665 de clăi, care, treierate în 1593, au dat 143 găleți 6 mierțe. Din ceea ce rezultă că producția e de 2,2 la 1. In 1591 s-au semănat 83 găleți care în 1592 au dat 500 de clăi (cel puțin așa sună înregistrarea : ez esztencleoben termet buza), care treierate în 1593 au dat 84 găleți 7 mierțe. In acest caz recolta abia a întrecut sămînță. Productivitatea după aceste cazuri se arată foarte mică, chiar dacă socotim că din grîul treierat s-a scăzut partea treierătorilor, care e a opta. Adăugind această optime, în primul caz, cel mai bun, avem o producție de 3 la 1. Productivitatea clăii variază și ea. Socotind că aci se calculează cu găleata de Cluj, de opt mierțe, rezultă că dintr-un total mai larg de 2247 clăi au venit 3665 mierțe de grîu, claia a dat deci în medie 1,6 mierțe. Socotind și partea treierătorilor a dat 1,8 mierțe. După însemnarea din 1587 claia e de 25 de snopi. Recolta poate să fie uneori, firește, și compromisă. în 1585 de pildă : ,,In anul trecut am semănat pe seama orașului 13^2 găleți de grîu, pe care nu l-am secerat, ci l-am cosit ; a dat 13 mierțe (veka)“. La grîul de primăvară, în 1592, o semănătură de 7 găleți a dat 75 clăi, care au putut da aproximativ 14 găleți de Cluj, deci 2 la 1. în 1593 o recoltă de 65 clăi giiîu de primăvară a dat doar 5 găleți, adică abia 40 mierțe. Grîul de primăvară în genere avea deci o productivitate mai scăzută. Orzul în 1591 a dat din 6 găleți semănătură 13 găleți, deci 2,2 la L Ovăzul în 1585 a dat din 81 găleți semănătură 378 clăi, care au dat 145 găleți 5V2 mierțe, deci 1,8 la 1, fără partea treierătorilor. în 1590, 97 găleți semănătură au dat doar 8272 găleți. în 1591. primăvara au fost semănate 94 găleți, iar ovăzul recoltat în acest an, treierat, a dat 240 găleți, din ceea ce ar rezulta 2,5 la 1. în 1594 s-au semănat 40 găleți, care au dat 196 clăi, din care 96 clăi treierate au dat 45 găleri La ovăz însă constituie nutreț și paiul. Tătarca a dat în 1591 din 4 mierțe semănătură 3 găleți, adică 24 mierțe ; în 1592 din 3 găleți semănătură au ieșit 75 clăi din care s-au treierat 7,2 găleți. în primul caz productivitatea a fost de 6 la 1, în al doilea de 2,4 la 1. 700 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Mazăre, în 1592, din 2 mierțe semănate au venit ll/2 găleți, adică 12 mierțe (6 la 1). Linte, din 2 mierțe au venit 7 mierțe (3,5 la 1). Cînepă, la 1591, din 6 mierțe semănate a dat 14 mierțe. Inul nu are date echivalente. Cifrele productivității, mai ales la grîne, sînt deci foarte scăzute. Socotelile înregistrează cantități variabile de fîn propriu. Un salt face și fînul în 1588, desigur iarăși în legătură cu ridicarea măieriștii. în 1592 s-a înregistrat fîn dinainte, 9 stînjeni la munte, 10 stînjeni la sălașul lui Mihail Dobra, fîn din anul acesta clădit pe cel din anul trecut 13 stînjeni, la sălașul lui Dobra 7 stînjeni. La măieriște apar și vite, porci, oi, păsări proprii, diferite provizii, în 1588 apar 50 de oi cu miei, 22 de porci, 10 stupi. Textul notează că cu acestea s-a pornit economia la curtea nouă din Filea de Sus, ridicată de cei doi șpani (eok illien mayorsâgot inditottanak hozza). în 1589 sînt mult mai multe oile. între timp șpanii au primit bani să cumpere oi pentru a înmulți oile proprii. Socotelile înregistrează 100 fl. primiți pentru aceasta. Au cumpărat din acești bani, după socotelile anului 1589, de la cnezul Dan din Ocolișul Mic 96 oi. Socotite cu 55 dinari una, au costat 52,80 fl. De la același român 67 mioare. Socotite cîte două la o oaie, adică în 331/:- d., au costat 18,42 fl. Poate au cumpărat și mai multe, căci din bani nu mai sînt înregistrați ca rămași decît 7 fl. în inventar apar acum 308 oi, miei, capre, 31 porci, 5 slănini, 20 cași, 1 berbînță de brînză, 1 berbînță de lapte acru, 1 vadră de unt, 2 buți de ..apă de mere“ (alma wyz).. adică vin de mere, 1 bute chyger (tot o băutură de mere), 2 osînze, 13 gîște, găini (fără indicarea numărului). în 1590 au fost 65. Porci au fost, cu purceii, 49. La 1591 se notează că a ars hambarul (gabonashaz). Au ars și găinile din coteț, au mai rămas totuși 50. Gîște sînt 33, păunii 3, unul a ars. în anii următori se înregistrează mereu stoguri de grîne, grîne treierate, fîn, oi, porci, păsări, diferite provizii. în 1598 apar în inventar 197 oi la păstor, 57 miei dc prăsilă, 35 porci, dar abia 2 stupi, 14 găini. în inventarul din 1599 apar 213 oi, 42 miei. De pe urma oilor rezultă cași, brînză, lînă, care se înregistrează și ele. în 1589 apar în socoteli 185 cași. în 1590 112 cași și s-au vîndut 200 de lîni. în 1591 apare și brînză (prenze tino), unt. Inventarele însă dau cifrele din momentul inventarierii, grî-nele, oile, porcii, proviziile sînt mereu în mișcare, intră, ies, încît numai bilanțurile dc intrate și ieșite pot da o imagine mai clară a economiei proprii. Inventarul agricol propriu, judecind după înregistrările socotelilor, e aproape inexistent. Rar apar cîteva sape sau alte unelte agricole, dar ținute desigur mai mult pentru uz casnic, pentru grădina de legume. în 1599 însă apar în inventar, la Filea, două pluguri cu toate cele trebuitoare și 16 boi. Orașul, evident, a introdus și un inventar agricol propriu. Din monopolurile senioriale, orașul uzează mai ales de două, de morărit și de crîșmărit. Moara din Săcel în 1585 a adus orașului 22 găleți. în 1587 au venit 37 găleți. Reparată în 1587, în 1589 a adus 40 găleți. în 1590 a fost clă SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 701 dită din temelii moara pe apa Ierii. In 1592 au venit din moara din Săcel, din vamă, 50 găleți de grîu. In 1594 însă numai 30 găleți. Moara din Săcel e moara domeniului, iar venitul înregistrat e din vamă. Acesta e desigur venitul orașului după ce s-a scăzut partea morarului, care probabil era plătit. Crîșmăritul se făcea prin iobagi. în 1585, în cele trei sate s-au crîș-mărit astfel 12 buți de vin, care s-au cumpărat cu 98 fl. și s-au vîndut cu 119,69 fl., aducînd un cîștig de 21,69 fl.22, adică de 22%. Se mai înregistrează aci și un crîșmărit care s-a făcut în Gilău, anume trei buți (quarta) crîșmărite cu cîte 2 d. cupa (eitel), vînzîndu-se în total cu 24 fl. Vinul s-a cumpărat de la diferiți cetățeni din Cluj. în 1587 s-au crîșmărit în cele trei sate opt buți dc vin, cu un cîștig de 28 fl. în 1589 s-au dat pentru crîșmărit 7 buți de vin variind între 48 și 88 de vedre și însumînd toate 432 de vedre. Din acestea au scăzut sub numele evaporării (și a pierderilor la măsurat) 26 de vedre, drept drojdie 41 de vedre, rămînînd de vînzare 365 de vedre. Vînzîndu-se cupa (eytel) cu 4 d., au venit 110,92 fl. (corect adunate totalurile : 116,07 fl., corect calculat și totalizat: 116,60 fl.). Șase din buți au fost încredințate spre crîșmărit unor oameni individual, iar una, se pare, a fost crîșmărită chiar de la curte. Cîștigul înscris de la 8 buți e de 12 fl. Controlorul însă în note marginale se miră și de mărimea scăderii, și de micimea cîștigului. După socotelile cnezului David, în 1590 au fost date spre crîșmărit 20 buți de vin. aducînd 55 fl. cîștig. în 1591 s-au crîșmărit în total 19 buți cu 1295 vedre vin curat (s-au scăzut 160 vedre drojdie) cumpărate cu 253,13 fl., și vîndute cu 332,24 fl., aducînd deci un cîștig dc 79,11 fl., adică de 31%. Și mai e o bute acum în vînzare, cumpărată cu 16,45 fl. Buțile date spre cîrșmărit variază între 66 și 80 vedre, vadra de 8 cupe (eitel). Vinul s-a vîndut cu 3 d., dar și cu 4 d. măsura. S-a cumpărat de la Lona, din Fcneș, Gilău, din săsime sau de la orășenii din Cluj. în 1592 s-au dat spre crîșmărit în cele trei sate 25 buți de vin, cumpărate cu suma de 302,7.2 fl. Din acestea 23 buți au cuprins 1732 vedre, în medie deci peste 75 vedre butea. Buțiile variază între 46 și 100 vedre. Din cele 1732 vedre scăzînd 275 vedre drojdie, s-au crîșmărit 1457 de vedre. Vînzînd cupa cu 3 d., adică vadra cu 24 d., au venit 349,68 fl. Din care scăzînd prețul cumpărării de 276,17 fl. rămîne cîștig 73,51 fl. Celor care au crîșmărit vinul li s-au dat cîte 25 d. de bute, în total 6 fl., care probabil trebuie scăzuți și ei din cîștig. Vinul s-a cumpărat : 15 buți de la orășeni, din Cluj, 10 din Lona și Feneș. Sărăcimea avea de la început astfel de lege — notează textul — că atunci cînd descărcau vinul de pe car, de fiecare bute să li se dea patru cupe (cylel) de vin ; li s-a dat astfel pentru 25 buți 100 de cupe costînd 3 fl. Cîștigul astfel se reduce la 64,51 fl. Vinul s-a crîșmărit prin urmare cu un cîștig de 23%. Nu se spune dacă și drojdia rămasă se valorifica în vreun fel. Se cheltuia și cu scosul buților din pivniță. în 1585, de pildă, scosul a 8 buți a costat 2,44 fl. Veneau apoi cheltuielile cu buțile, butnarii, cu vinurile de umplutură. Se produceau uneori pagube și la transportul vinului. Cînd s-a adus vinul de la Gilău, din pricina carului rău al omului sărac s-a stricat o bute, a trebuit adusă alta și turnat vinul în ea ; s-a făcut 22 în text adunat greșit : 21,73 fl. 702 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA atunci pagubă de 12 vedre de vin costînd 2,88 fl. O bute cupărată a avut fundul slab, abia a ținut vinul să nu curgă tot ; s-a făcut pagubă de 5 vedre, costînd 1,29 fl. în 1598 crîșmăritul vinului în cele trei sate, Apahida și satele nou primite din ținutul Gîrboului au adus un cîștig (nieresege leott) 282,91 fl. în 1599 cîștigul (lucrum) vinului crîșmărit de pe moșiile celor trei sate și Apahida împreună a fost 271,61 V2 fl. Suma se numește lucrum, trebuie să fie deci cîștigul. Venitul crîșmăritului din satele nou primite ale Gîrboului a intrat în socotelile lor, s-au înglobat în totalul general al veniturilor de acolo. Amănuntele acestea ne lămuresc și asupra venitului, și asupra tehnicii crîșmăritului. Orașul cumpără vinul în buți, de la orășeni, din împrejurimi, din săsime ; îl încredințează spre vînzare cu butea cîte unui iobag, fixîndu-le prețul măsurii (cupei) cu care să-1 crîșmărească. înregistrările nu ne lămuresc dacă acest crîșmărit e continuu, tot anul sau nu, căci nu se notează și datele la care vinul a fost dat spre vînzare. Socotelile unui singur an înregistrează și datele cumpărărilor, ale anului 1591, care s-au făcut între 2 februarie și 18 septembrie, ceea ce lasă posibilitatea presupunerii că orașul putea să lase un timp crîșmăritul și satelor, cum știm că se obișnuia mai tîrziu. Crîșmăritul orașului e în genere în creștere. Tot așa și venitul. Cîștigul, de la 21,69 fl. în 1585, s-a ridicat la 79,11 fl. în 1591, la aproape de trei ori censul celor trei sate. Dar s-a ridicat între timp și prețul vinului. în socotelile anului 1585 s-au înregistrat bunurile lui Ion Zagorian și ale lui Jtho din Feleac, care au ucis pe Andrei Boros23. De la primul au rămas și au venit la mîna șpanilor 39 oi, de la doilea} 18 oi, 1 bou, 2 vaci, 8 porci. Acesta are și casă. Cu oile au venit dc la ei 14 cași, din care 6 au fost prețuiți la 96 d., la cîte 16 d. fiecare. Acestea sînt veniturile celor trei sate înregistrate de socoteli. Ele vin din prestații și din economia proprie, și sînt în bani și în natură. Socotelile ne informează și cum se cheltuie aceste venituri și cît rămîne venitul net al orașului. Să vedem mai întîi ce se face cu veniturile în natură și îndeosebi ce se face cu produsele econorrtiei proprii, ce se face cu cantitățile de grîu venite din economia proprie și de la moară. Din grîu se scade mai întîi partea treierătoi Hor. După însemnarea din socotelile anului 1585 ea a fost a opta parte (niolczadan cheplettek el). Dar poate nu obișnuit cu atîta, obiceiul general era mai curînd să se dea a zecea treierătorilor. Socotelile înregistrează obișnuit grîul după scăderea părții treieratului. O parte însemnată a griului merge în semănături, mai mult de a treia parte. Și mai mult cînd pămîntul de cultură e în creștere. Uneori se dă grîu de semănat și de la morile din Cluj ale orașului. Sau chiar se cumpără grîu pentru semănat. 23 ..Regestum super rebus homicidarum quorundam felekiensium in manus nos-tras deventisM. SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 703 în 1587 s-au cumpărat 2 găleți dc grîu de primăvară, de la un Oprea, cu 3,20 fl. în 1590 s-au cumpărat 15 găleți a 2,26 fl., în total costînd 33,90 fl. în 1591 s-au cumpărat iarăși 2 găleți grîu de primăvară pentru semănat cu 4,35 fl. O parte se consumă cu casa, cu personalul casei, cu șpanii cînd stau aci, cu meseriași, cu lucrători în jurul curții, cu oameni în misiune oficială, din partea orașului sau comitatului, cu oaspeți. Griul slab sau urmia (zoana) de la treierat se consumă și cu porcii, cu păsările, cu porcii orașului. Grîul merge apoi în plata angajaților curții ; salariați în bani și în natură : maier, păstori de oi, de porci, paznici de pădure, slujnică. Se consumă și cu muncile din afară, arat, cosit, strîns, clăditul stogurilor etc. Grîu se dă și pentru alte lucruri. în 1585, de pildă, pe 16 găleți de grîu se ia ovăz. Pentru un hambar s-au dat lui Mihai Petrașcu 7 găleți de grîu. Tot pentru un hambar în 1591 s-au dat IV2 găleți. Lui David Teodor, în 1585, i s-au dat 2 găleți în prețul șindrilei. în 1587 s-au dat, pe lîngă plata în bani, 6 mierțe de grîu pentru făcut 20 000 de șindrile. Și în 1590 s-au dat șindrilarilor 2V2 găleți de grîu. Unui om din Lita pentru un pămînt zălogit de unul din Săcel s-au dat 3 mierțe în 1585, nevrînd ca pămîntul orașului să fie ținut în altă parte24 — notează textul. S-au dat în acest an cantități variabile de grîu, 1—4 mierțe, dar și cîtq 2—3 găleți individual la mai mulți țărani din cele trei sate, dar acestea probabil sub formă de împrumut sau avans. Uneori se da și săracilor. în 1585 s-au dat fără bani 4 mierțe unui orb sărac din Filea de Jos, cu șase copii, muritori de. foame. în 1586 s-a cumpărat pîine pentru săraci (az zegensegnek), desigur pentru iobagii de la lucru, de 50 d. în 1595 găsim și o asemenea înregistrare : cu pescarii streini, care pentru nunta principelui au prins păstrăvi, s-a cheltuit o găleată de grîu. Uneori prisosurile merg în folosul orașului, la casa sfatului. De cele mai multe ori însă ele se vînd. Cum aci nu e o curte nobiliară consumatoare ca pe alte domenii feudale, curtea economică de aci consumînd mult mai puțin, în vînzare ajung părți însemnate din grîu. în 1585 nu s-au vîndut decît 6V2 găleți și 3 mierțe, găleata cu 32 d., făcînd împreună 2,10 fl. Textul nu ne explică de ce s-a vîndut numai cu atît. Probabil e acel grîu compromis, cosit cu coasa. Din venitul morii din Săcel s-a dat pe credit (hwtben) sărăcimii (az zegensegnek), adică iobagilor, 5 găleți și 7 mierțe, socotind găleata cu 96 d. în 1586 s-au vîndut din venitul morii 3 găleți de grîu, mierță cu 50 d., făcînd 12 fl. E vorba deci de găleata mare de 8 mierțe. Iobagilor s-au vîndut 11 mierțe a 33 d. făcînd 3,56 fl. (ar trebui să fie 3,63 fl.). în 1587 s-au vîndut 13 găleți grîu de sămînță cu cîte 1,70 fl. găleata, făcînd 22,10 fl. în 1590 vînzarea de grîu face un salt. în acest an s-a vîndut în total 73 găleți cu 1,25, 1,60 și 1,68 găleata, făcînd în total 100,83 fl. Din acesta 53 găleți s-au vîndut celor trei sate. 24 „nem akartam hogj az varos feoldet masua biriak“. 704 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în 1594 s-au vîndut 75 găleți a 1,52 fl. cu suma de 114 fl. Alte 9 găleți de grîu de cel slab (az alliasaban) a 1,24 fl. adaugă suma vînzărilor cu 23,56 fl., ridi-cînd-o la 137,56 fl. în 1592 nu se înregistrează nici o vînzare de grîu. în schimb, în 1593 s-au făcut vînzări mari. S-au vîndut nu mai puține de 211,5 găleți de grîu cu 298,67 fl. în plus, românilor din Filea de Sus li s-a dat pe credit pînă la Sînmihai 13 găleți și 2 mierțe a 1,50 fl. găleata, făcînd 19,87 fl. Celor din Filea de Jos, tot pe credit, 12 găleți 4 mierțe, tot cu 1,50 fl. găleata, făcînd 18,75 fl. Cădarului din sat, pe credit. 1 găleată cu 1,50. Altui om tot 1 găleată cu același preț. Suma vînzărilor pe bani și pe credit se ridică astfel la 239 găleți 3 mierțe cu 340,29 fl. Vînzările s-au făcut cu 1.36, 1,40, 1.44 fl. găleata, iar grîul pe credit s-a vîndut cu cîte 1,50 fl. găleata. Desigur, s-au vîndut și rezervele, și recolta din anul trecut. Unde și cui s-au vîndut cele 211 găleți? La 103 găleți e notat că s-au vîndut în Cluj. Probabil tot în Cluj s-au vîndut și cele 56,7 găleți din aceiași șir al vînzărilor. în 1594 s-au vîndut 57 găleți a 2 fl., făcînd 114 fl. Cnezului David o găleată, tot cu 2 fl. Adunînd cifrele, vînzările de grîu din acești ani se ridică la 4841/? găleți cu suma de 735,41 fl. Grîu se vinde deci în cantități destul de însemnate în raport cu producția, și destul de regulat, aproape în fiecare an. Grîul în stoguri, care se păstra cu anii pe domeniile feudale, rezervele de grîu trecute de la un an la altul, aci sînt în genere puține. în 1588, la curtea din Filea se înregistrează un stog de grîu de 700 de clăi, înregistrarea din anul următor 1589 adaugă că a rămas din anul trecut și un al doilea stog, de 340 de clăi. La sfîrșitul anului sînt trei stoguri. în 1590 înregistrarea vorbește de stogul de grîu de al treilea an (harmadevy aztag) care a dat 165 găleți plus 13 găleți grîu slab (ala waloya). în genere însă îl treieră mai curînd. în 1592 socotelile au preluat un stog de grîu de 665 clăi produs în 1591, 7 găleți de grîu de toamnă și 10 găleți grîu de primăvară, la care se adaugă 500 dc clăi grîu de toamnă și 75 dc clăi dc primăvară din 1592, lăsînd în inventar la sfîrșitul anului 1165 de clăi. în 1594 însă s-au găsit de treierat numai 57 de găleți din grîul rămas din anul trecut. în 1596, la sfîrșitul anului rămîn două stoguri de grîu, iar în grăunțe nimic, în 1598 două stoguri (216-1-206 clăi) și 48 găleți de grîu, în 1599 nu se mai inventariază nimic. Și aci se păstrează deci grîul de la un an la altul, dar în mult mai mică măsură ca pe domeniile feudale. El se treieră, se consumă, se vinde. Orașul, pe micul său domeniu, nu simte nevoia rezervelor în măsura în care o simt obișnuit alte domenii feudale. Ovăzul merge și el mai întîi în semănături. Se cheltuia apoi cu caii șpanilor, cu ai diferiților oficiali ai orașului, cu treburi sau în trecere prin sate. Se consumă și cu porcii, păsările. în 1594, de pildă, s-au dat 8 găleți de ovăz pentru îngrășat porcii. Asemenea consumații apar des în socoteli. Părți însemnate merg însă uneori de-a-dreptul în oraș pentru nevoile lui, pentru caii, porcii lui. în 1586, din 100 de găleți treierate, orașului s-au dat 75 de găleți, în 1590 economului orașului 65 de găleți, la casa sfatului gă- SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 705 'ieți, „domnilor" cînd au venit în sate 13 găleți. în 1591, din 240 de găleți venite din treierat, 40 s-au dat la casa sfatului, 10 au ars în hambar, 4 au fost trimise la Alba lulia. Ovăzul venit din datul satelor s-a dat la porcii orașului. în același an, pentru caii șpanilor și ai altora care au venit în sate s-au dat 8 găleți, pentru porcii domeniului 6 găleți. în 1592 s-au trimis orașului 70, apoi 38 de găleți. Ovăzul merge une- ori și pentru principe. Vînzări de ovăz nu se fac ; el nu e suficient. Dimpotrivă, se cumpără în 1587, primăvara, s-au cumpărat de la cnezul David 48 de găleți cu 13 fl., probabil în înțelesul că prin el, din Șutu, s-au cumpărat 12 găleți cu 4 fl. în 1590, cnezul David a cumpărat 25 gălete de ovăz, a 40 d., cu 10 fl. Primind 40 fl. pentru cumpărat ovăz pe seama orașului, a cumpărat 60 de găleți cu cîte 50 d. găleata. în 1591 s-au cumpărat de la un om din Aghireș 4 găleți, de la cei din Filea de Jos 16 găleți, pe piața Clujului 16 găleți, de la soția lui Grigore Timar 9 găleți, de la loan Nob 48 găleți. Deci în total 93 găleți, care, cumpărîndu-sc cu 50, 55 și 60 d. găleata, au costat 54 fl. Prețurile variază sau cresc de la 27 la 60 d. găleata. Orzul e foarte puțin. In socotelile anului 1599 totuși se înregistrează o sumă de 107,60 fl. pentru orzul vîndut. Aci însă e socotit și pămîntul din Apahida. Odată s-au adus 5 mierțe la moară pentru că nimeni n-a vrut să macine înainte la piatra nouă. Mazărea, lintea se consumă. Pentru semănat, consumație chiar, uneori se cumpără. în 1592 s-au cumpărat 2 mierțe de mazăre cu 50 d., 2 de linte cu 50 d. “Legumele, de asemenea, se consumă. Odată, în 1591, s-au trimis chiar la Alba-Iulia ceva mei, găini, ouă, sfeclă sau morcovi ?, ceapă, pătrunjel, ovăz. Se cumpără ceapă roșie, usturoi, semințe de legume (kerttj vetemenj magott), sămînță de ridichi, sfeclă sau morcovi ?, usturoi de sădit, varză, în 1590, de pildă, s-au cumpărat 300 căpățîni de varză cu 4 fl. în 1595 s-a cumpărat varză pentru murat de 1 fl. Fînul se vinde sau se consumă. în 1589 s-au vîndut din grădina orașului 13 stînjeni de fîn la 11 iobagi, cu cîte 3 fl. stînjenul, aducînd în total 33 fl. (ar trebui să fie 39 fl.). Controlul observă însă la margine că nu trebuia socotit aci, căci e fînul orașului. Dar poate era venit din sate. în socotelile clin 1592 se înregistrează în total 39 stînjeni. Din acesta s-au vîn-■dut 2 stînjeni la 2 țărani din Filea, cu cîte 1,50 fl. stînjenul, 9 s-au vîndut sărăcimii ' zegenscghnek, iobagilor), „dar fînul — notează textul — era tot stricat, nu i-au putut lua nici un| folos săracii, rămîne la judecata domniei voastre dacă trebuie să le iau prețul sau nu, dar dacă ar fi fost al meu nu le-aș lua nici un ban pe el, căci după cum am scris era tot stricat". Sărăcimii i s-a dat primăvara, că a arat pentru ovăz și alte semănături trei stînjeni, pentrucă n-a avut nici paie, nici fîn. Restul e la curte, în imaș (niomason) șpanii au pus de au cosit pentru caii lor trei stînjeni de fîn ; e și acesta la curte. în 1594, 9 stînjeni de fîn din anul trecut s-au vîndut cu 20 fl. Fînul strîns deci în parte se vinde. Prețul lui e în două cazuri 1,50 fl., într-un caz 2,22 fl. stînjenul. 706 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Ce se face cu oile intrate din quinquagesima, cu oile proprii sau cu produsele lor ? Cele 63 oi, capre, plus mici veniți în quinquagesima în 1585 au fost date toate, din hotărîrea orașului, spitalului de jos. Cinci miei în valoare de 1 fl. s-au tăiat pentru martori într-o pricină a orașului, cărora li s-a dat și vin de 1,50 fl. Din oile venite de la cei doi ucigași ai lui Andrei Botos, anume 57 oi și 14 cași, din ale primului ucigaș 2 au murit, 6 mioare s-au consumat la cosit, 1 s-a dat păcurarului în slujba sa, 3 celor 3 cneji pentru că ei au făcut cunoscut omorul și au fost la judecată, 6 au fost vîndute cu 1,50 fl. Din cele 39 ale celui de al doilea s-au dat 8 pentru nevoile principelui, 6 mioare păstorului în slujba sa în valoare de 2 fl., 6 au murit. Restul sînt date la Feleac între oile lui Ion Zagorian. Cașii, 6 evaluați la 16 d. bucata, valorează 96 d. Din cași, doi s-au dat judelui pentru că s-a plîns adesea că lui i se cuvin, iar doi judelui regesc. Lui Andrei Zep s-a dat unul, oamenilor săraci care au lucrat în grădină doi. Pentru ei, dregătorii, au reținut șapte. în 1586, din 31 oi intrate, trei cu lapte s-au dat, după legea lor (az eo teorwenek zerint)^ celor trei cneji. Restul de 28 de oi și mioare s-au vîndut cu 12 fl. în 1587 s-au dat cnejilor 3 oi cu lapte, maierului lui Gaspar Puzta, pentrucă a fost și el la strîngerea quinquagesimei, o oaie cu lapte. 19 miei s-au vîndut cu 1.40 fl. La venirea principelui s-au dat lui Ștefan Seres (probabil economul orașului) 10 oi. Cele 28 capete rămase s-au vîndut maierului lui Gaspar Puzta cu 9 fl. Vînzările fac astfel 10,40 fl. O bună parte din oi deci s-au vîndut. în anii următori situația se schimbă. Orașul punîndu-și în gînd să țină aci turmă proprie de oi, începe să le păstreze, să facă chiar cumpărături mai mari de oi, încît la 1589 se înregistrează în total 298 dc oi proprii, plus miei. Crește după aceasta si consumația, dar cresc și vînzările. în 1590, de pildă, s-au tăiat 60 dc oi și 33 miei, au murit 36 oi, miei, dar s-au vîndut 200 de oi mari a 39 d., făcînd 78 fl., 119 miei cu 23,10 fl. în anii următori însă vînzările scad. în 1591 s-au vîndut 34 oi, a 45 d., cu 16,30 fl. și 20 miei cu 4 fl., în 1592 numai 26 oi cu 10 fl. și 14 miei și 1 ied cu 2,80 fl., în 1594, 29 oi cu 12,76 fl., 21 miei cu 6,72 fl. In 1595 iS-au dat la Cluj pentru nuntă 20 de oi, la cosit, strîns 12, în casă s-au consumat 4, au murit 4. Miei au fost 22, din care 16 s-au vîndut cu 4 fl., pentru casă au rămas 6. Adunînd cifrele citate din anii 1585— 1595, s-au vîndut 351 de oi și 210 miei cu 181,58 fl. în 1597 s-au dat celor doi șpani, pentru negoțul moșiilor (az iozagbeli kereskeclesre), să cumpere vin (pentru crîșmărit desigur) și oi 200 fl. Amănuntele ne lămuresc asupra valorificării oilor, mieilor. Ele se consumă la casă, cu personal, cu lucrători, la coasă, la arat etc., merg în daruri, în plăți sau mor. O parte însemnată se vinde însă. Prețurile sînt variabile : oile s-au vîndut între 38 și 48 d. oaia, mieii între 16 și 32 d. Produsele lor, cașul, brînză, untul, lîna, pieile se valorifică și ele în diferite feluri. în bună parte se consumă. Dar ajung și în vînzare. Mai ales de cînd a fost sporit numărul oilor pentru cîștig. în socotelile anului 1589, de pildă, apar următoarele înregistrări : caș s-a vîndut pentru 1 fl., la casă pentru dregători și diferiți lucrători s-au cheltuit 13 cași. Mai jos SOCOTELILE SATELOR STAPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 707 numărul cașilor e cifrat la 185. Din aceștia s-au dat măieriței (mayor azzon) 18 (tyze-dert), poate în plata ei. S-au vîndut 57 cași cu 19 fL, 23 cași mai mici cu 3,45 fl. Pe lunca orașului (desigur pentru cosași), s-au dat 14. Domnilor (mai marilor orașului) s-au trimis 8, dregătorului cu socotelile (zamweweo) 7, celor care au muruit casa ■haaz mazlok) 2, olarilor 1, lui Valentin săpătorului fîntînii 1. Domnilor care au venit în vizită din cînd în cînd, 8 cași. Pentru casă s-au cheltuit peste an 10 cași. Opt cași au fost făcuți brînză într-o putină mare (tona). Alți opt cași, într-o berbință, au fost vîrfduți cu 1 fl. Untul s-a vîndut cu 3 fl. Lapte acru a fost lăsat pentru casă într-o berbință. în 1594 brînză, cașul s-au consumat, untul s-a ținut pentru nevoile casei, din 31 cași 16 s-au dat cărătorilor, arătorilor cosașilor și șpanilor, rămînînd 15. Lîna se consumă, se dă pentru nevoile sau în plata angajaților. în 1589, pentru un suman și o țundră (egy gubayert es egy czondraiert) s-au dat 15 lîni și lînile mieilor. Păcurarilor, pentru îmbrăcăminte, li s-au dat 14 lîni, slujnicii (zolgalo azon) 7, porcarului 7. Dar se și vinde. în 1590 s-au vîndut 35, piei de miel cu .2,10 fl., 200 de lini cu 12 fl., în 1591 însă numai de 2,50 fl. ; în 1594 de 2,34 fl. în 1592 lîna, puțină cită s-a produs, a fost dată cnezului David pentru serviciile sale. în 1595, lîna, cîtă a fost, s-a cheltuit pentru nevoile casei : saci, țundră, cioareci pentru porcar și alte nevoi. Vînzările de produse sînt deci neregulate, uneori mai multe, alteori mai puține. Porcii, slănina, cărnurile de asemenea se consumă, intră în plăți. Dar se și vînd. în 1587, de pildă, se vînd 8 șoldani cu 3,62 fl. în 1589 din 58 porci s-au vîndut 17 cu 19,89 fl., prețul variind între 75 d. și 1,45 fl. porcul, s-au tăiat pentru slănină la casa orașului 5, au murit 4, oamenilor săraci de la casă s-a dat 1, rămînînd 31. în 1590. nu s-a vîndut nici unul. Socotelile din 1592 ne dau următoarele cifre. Din cei 64 de porci înregistrați, lui Matthias și Balint (servitorii probabil) s-au dat 2, pentru casă s-au tăiat 8. în Cluj s-au dus și vîndut odată 18 cu 26 fl., altădată 9 cu 8 fl., altădată 3 cu 2,40 fl. Servitoarei s-a dat 1 șoldan. Au murit 3, rămînînd 20. Purceii din anul acesta s-au umplut de păduchi și au murit toți, n-a rămas mai mult de unul. Așa s-a întîmplat și în 1591 cu 72 purcei, din care n-au rămas decît 10. în 1594 iarăși nu s-a vîndut nimic. Se înregistrează cîte un porc dat în plată lui Balint, servitoarei, 11 porci tăiați pentru slănină, pierduți, morți. Vînzările de porci deci nu sînt constante, se fac vînzări doar cu intermitență, după nevoi sau posibilități. Slănina, cărnurile produse se consumă, în casă sau cu personal, cu lucrători. Vinul dat spre crîșmărit, am văzut, nu se produce aci, e cumpărat. Tot așa și vinul dat în consumație. în 1589, la semănătura de primăvară s-au cumpărat pentru sărăcime și dregători trei vedre de vin cu 96 d. După socotelile din 1590, cînd au venit mai marii orașului, după vechiul obicei iobagii le-au ieșit înainte și le-au cerut să le dea de fiecare sat cîte o vadră de vin. S-au dat astfel prin cnezul David 3 vedre costînd 72 d. Vin se cumpără pentru diferiți lucrători, meșteri, pentru dregători, pentru oamenii orașului sau comitatului care vin cu treburi, pentru primirea și ospătarea mai marilor orașului etc. Se dă vin adesea și celor care lucrează în cîmp. 708 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în socotelile anului 1591 apar mai multe asemenea înregistrări. La semănătura de primăvară, pentrucă au arat o săpătîmnă, s-a dat vin de fiecare sat dc cîte un fl., deci de 3 fl. La doi iobagi lemnari care au lucrat li s-au dat 4 cupe (eittel) de vin costînd 12 d. Cînd au strîns iobagii fînul de pe lunca orașului (Kiralj rettje), pentru că au adus fînul, li s-a dat vin de 1,50 fl. Lemnarilor (aczioknak) li s-a dat vin dc 12 d. La secere, celor din cele trei sate li s-a dat vin de 3 fl. Clăditorilor de stoguri li s-au dat trei vedre de vin, costînd 72 d. La cositul din munte, celor din cele trei sate li s-a. dat vin de 1,50 fl. Cînd au făcut întorsul și semănatul, li s-a dat vin de 1,50 fl. Cînd au adus cele o sută de grinzi și scîndurile de la munte, li s-a dat vin de 1,50 fl. Asemenea înregistrări apar și în socotelile altor ani. în 1592, cosașilor de la munte li s-a dat vin de 72 d., secerătorilor, cărătorilor, clăditorilor de stoguri de 2,25 fl., oamenilor care au cărat fînul două vedre de vin, costînd 48 d. în schimb, pentru dregători s-a cheltuit peste an vin de 5,30 fl. Păsările se consumă la masa dregătorilor, persoanelor oficiale, oaspeților. Găini, ouă, am văzut, s-au trimis și la Alba-Iulia. Consumul lor apare rar în socoteli. Doar în socotelile anului 1592 citim că au fost la. curte 24 gîște, din care 12 le-au adus pentru nevoile orașului. în socotelile celuilalt dregător apar iarăși ca aduse 12, pentru care a primit, gîsca socotită cu 8 d., 96 d. O bună parte din venituri se cheltuie în salarii. Personalul angajat e plătit în bani și în natură. Cei doi șpani sînt plătiți obișnuit în bani. Plata lor anuală, după socotelile din 1585, e de 50 fl. Aceeași sumă apare și la 1586, 1593, 1596. Abia în 1597, cînd se adaugă și alte sate la cele trei, se majorează, ridi-cîndu-se pentru amîndoi șpanii la 70 fl. anual. Salariul lor e deci bănesc, nu se înregistrează și vreo completare în natură. în schimb ei beneficiază de unele din daturi, de casă și întreținere pentru ei și caii lor, de anumite venituri, din gloabe, din misiuni, din daruri, din „foloasele“ posibile din administrarea bunurilor. Șpanii înscriu adesea la cheltueli și bani, provizii, vin și pentru ei. Ei scot oamenii la muncă, supraveghează diferitele lucrări de înzestrare, clădiri, cositul fînului pe lunca orașului și în genere toate muncile. Ei primesc datul cergii și poate și răscumpărarea, cîte un florin de sat, făcînd împreună 3 fl., găinile de Crăciun, miei de strungă. în socoteli apar plăți și pentru alți angajați sau slujbași. în 1589 s-au cumpărat pentru ,,judele curții“ (vduar byro) 1 cojoc sau pieptar (kodmen) cu 1 fl., încălțări (saru) cu 50 d. S-au dat maierului oilor (johoz mayor) potrivit „convenției‘‘ lui 6 găleți de grîu. în aceleași socoteli, mai încolo, o altă înregistrare : cu maierul oilor s-a făcut învoială cu 6 fl. bani, iar pentru un suman și o țundră s-au dat 15 lîni și lînile mieilor. Era salariat deci în bani și în natură. în 1590 s-a dat păcurarului (johaz) V4 dc găleată de grîu. în 1590 s-au dat maierului (desigur aceluiași) 53A» găleți de grîu. Mai încolo se dau mai multe amănunte : cu el s-a făcut învoială la Sîngeorz în 6 fl. și 7 găleți de grîu. în anul trecu’.t, de la Crăciun șpanul i-a promis iarăși 3 găleți de grîu. pentru ca el a purtat grija celorlalți SOCOTELILE SATELOR STAPlNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 709 păstori. Maierul oilor purta grija oilor, produselor lor, avînd în subordine pe păcurari. Aceleași socoteli înregistrează pentru nevoile casei, lucrările la moară, păcurari, porcari 363/s găleți de grîu. E vorba dc găleata mare de Cluj, de 8 mierțe. în 1592 s-a plătit o țundră pentru păcurar cu 50 d. Păcurarilor li se da și lînă pentru îmbrăcăminte. în 1585 păcurarului s-au dat în slujba sa o mioară. Tot în acest an, unui păcurar s-au dat 6 mioare in valoare de 2 fl., socotindu-se iarăși în slujba sa. Plăți pentru porcar sau porcari apar de mai multe ori în socoteli. De pildă, în 1590 porcarului (dyznopaztor) s-au dat 3/s de găleată de grîu, apoi alte 2 găleți. I s-au dat apoi 7 lîni. în 1591 s-au dat porcarilor IV2 găleți de grîu. Porcarului mic (az kjs dizno paztornak) o țundră cu 17 d., pentru opinci 8 d. Mai încolo, porcarilor 80 d., iar pentru opinci 12 d. în 1592 porcarului 1 găleată de grîu. Porcarului Ion Groza bani pentru opinci pe un an 32 d., plus alți 32 d. Celălalt șpan i-a dat P/2 găleți de grîu. în 1594, porcarului pentru îmbrăcăminte 1 găleată dc grîu, o cămașe cu 20 d. După socotelile din 1595, s-a dat porcarului 1 găleată de grîu, iar lîna cîtă a fost s-a cheltuit pentru nevoile casei, pentru saci, țundră, cioareci (chyon-dorara halisnaiara) pentru porcar și alte nevoi. O țundră pentru porcar cu 50 d. Porcarii erau plătiți deci în natură, desigur după învoială, dar destul de neregulat. Măierița era femeia care se îngrijea de vaci, de porci, de păsări, la curte. Avea întreținere, și desigur și ceva plată. Doi servitori, Matei și Valentin, au și ei înregistrate asemenea plăți. în 1590 s-a dat lui Matei în slujba sa 1 găleată de grîu, apoi alte 2, șpanul motivind că a trebuit să-i dea pentrucă nu i s-a făcut grîul. I s-a mai dat apoi 1 fl., i s-au cumpărat pentru pantaloni 4 coți de aba (sing abat) de 80 d., încălțăminte (czypelo) de 23 d. Pentru făcutul pantalonilor s-au plătit 20 d. S-a mai făcut pentru el un mintean cu mînecă scurtă (czonka wyo mente), împreună cu făcutul a costat 3 fl. Lui Valentin Cozma, pentru căptușeală (beles) sau haină căptușită cu blană, i s-au dat 1.50 fl. în 1591 s-a cumpărat lui Matei încălțăminte (saru) cu 60 d. în 1592 s-au dat lui Matei și Valentin 2 găleți de grîu și 2 porci. în 1594 lui Valentin, în slujba sa, 1 porc. în 1590, femeii de serviciu (zolgalo azon) la casă i s-au dat 7 lîni. Mai încolo (p. 13) textul spune că s-a angajat o femeie de serviciu la casă: i s-a dat o năframă de cap (feo fedelet) de 35 d., 1 per. încălțări (saru) de 32 d., o cămașe de 25 d., un brîu înflorat (boglaros eouet) de 25 d. în 1592 s-au cumpărat femeii de serviciu o pereche de încălțări (saru), cu 32 d., un giulgiu (giolcziot) de 18 d., copilului ei opinci, în vreo cîteva rînduri, de 12 d. în 1592 s-a dat femeii de serviciu 1 șoldan (swldeoth). Cu femeia de serviciu s-a făcut învoială la 8 fl. I s-au cumpărat două giulgiuri de cap (fore valo giolczot) cu 70 d.i postav de Iglau (?) (egj fodor Jgler frist) după cum i-a fost învoiala de 75 d., 3 coți giulgiu de guler (galler giolczot) de 60 d., 4 perechi de încălțări (saru) în cursul anului cu cîte 38 d., făcînd 1,52 fl. în total deci 11,57 fl. în 1594, femeii de serviciu 1 porc, 3 perechi de încălțări (saru) cu 1,05 fl., pentru slujba ei 12 fl., pentru două giulgiuri de cap 65 d. în 1595 s-au dat iarăși femeii în Filea 8 fl., 4 perechi de încălțări (în cîșlegi, la Paști, înainte de Rusalii, la tîrgul din Turda) cu 33—36 d., în total cu 1,39 fl., o pereche fetei sale cu 33 d., un giulgiu de cap cu 39 d., de o cămașe 50 d. I s-au plătit deci în total 10,61 fl. Plata anuală a paznicilor de pădure (erdeo paztorok) apare în socotelile anului 1585. în cursul anului li s-a plătit pentru slujba lor 15 fl. în același an s-au dat romă- 710 IOBĂGIA IN TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA nului cu numele Groza 2 găleți de grîu în slujba sa de paznic de pădure. în socotelile anului 1586 paznicii de pădure din Feleac sînt înscriși cu plată pentru slujba lor de 10 fl. în 1593, paznicilor de pădure din Feleac li s-au dat 4 găleți de grîu, stăvarului 3 găleți de grîu, dar aceștia nu țineau de cele trei sate. în socoteli paznici de pădure nu apar consecvent, funcția însă e obișnuită și necesară. Plata lor se face în bani și în natură și ei desigur beneficiază și de gloabe sau de o parte din gloabele pădurii. După socotelile moșiilor lărgite, din 1598, plata angajatilor (zolgak-nak fizetese) s-a cifrat la 28,52 fl. Plata se face, cum vedem, în bani și în natură și desigur unii din ei, ca măierița, servitoarea de pildă, beneficiază și de casă, hrană. Cnejii, pentru serviciile lor, se bucurau și ei de anumite beneficii. Cnezului David, care a avut un rol mai însemnat în administrarea satelor, am văzut, în 1580 i se hotărîse o plată anuală de 16 fl. Iar ca administrator a beneficiat de veniturile respective. Cei trei cneji ai satelor nu erau plătiți, dar beneficiau de scutiri, de părți din dări, din daturi, din gloabe, de scutiri de dări, de daturi, de slujbe, de beneficiile cnejilor în genere. La strîngerea quinquagesimei primeau, după vechiul obicei, fiecare cîte o oaie mare cu miel23 * 25. La alegere li se dădea, tot după obiceiul vechi, cîte un florin 2G. în 1587, și maierului care a fost cu șpanii la impunerea quinquagesimei i s-a dat o oaie cu lapte. Se plătesc obișnuit lucrările de investiție, clădirea, înzestrarea morilor. Cu morile se cheltuie foarte frecvent. Se fac felurite cumpărături, reparații plătite. în 1585, dc pildă, s-au cumpărat diferite fiare, oțel, șindrilă, cuie, seu, săpun. S-au făcut felurite reparații. S-au cumpărat de la maiștrii morari din Cluj '2 pietre lăsate cu 2,75 fl. Două perechi de pietre de moară bune s-au cumpărat cu 11 fl. Cheltuielile în cursul anului se totalizează la 21,71 fl. în alți ani cheltuielile sînt mai mici, în 1586 numai 3,19 fl., în 1594 abia 2,73 fl. în 1587 se cheltuie iarăși cu oțelire, sudare, ascuțire, cumpărare de tîrnăcoape, reparații, legarea din nou a stăvilarului cu dulgherii, mîncare și băutură pentru ei. în septembrie apa a dus stăvilarul morii, a trebuit făcut din nou. Toate cheltuielile se cifrează la 6,35 fl. în 1592 cheltuielile sînt iarăși mai ridicate : 15,40 fl. O pereche de pietre de moară acum s-a cumpărat cu 9 fl. Dar s-au cumpărat pietre și cu 3 și cu 5 fl. în 1590 s-a clădit o moară nouă pe apa Ierii. Registrul de socoteli al cnezului David înregistrează destul de amănunțit cheltuielile : Pentru clăditul morii s-a făcut învoială cu maistrul Ladislau Alchy la 33 fl. și cîte 3 cupe (eylel) de vin pe fiecare zi, inclusiv zilele de sărbătoare. Lîngă maistru s-au tocmit 4 calfe (legen) cu cîte 12 d. pe zi, cărora pe două săptămîni li s-au plătit 5,76 fl., plus 4 cupe dc vin pe zi (cîte una de cap) cupa cu 3 d., costînd pe două săptămîni 1,44 fl. S-au mai luat pe lîngă maistru, dc ajutor, patru feciori (legen) dintre iobagi, dînduli-se și acelora cîte o cupă de vin de cap pe zi, acestora însă numai pe 23 ,,Az Kenezoknek az Regi zokas zerenth attunk harom eoregh Juhot Baranio- stul“ (1592). 26 „Az Kenezoknek az Regi zokas zerenth az valaztaskor attunk fl. 3 (1592). SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ IN SEC. AL XVI-LEA 711 zilele de lucru. Maistrului Ladislau i s-au plătit pentru muncă 19 fl. Pentru zilele de post s-a cumpărat pentru el pește de 1 fl. și o mierță de prune cu 23 d. Grinzile, lemnele necesare, adusul lor au costat 2,48 fl. Diferitele fiare necesare au costat 34,25 fl. Șpanul mergînd pentru aceasta cu calul la Trăscău a luat de cheltuială 20 d. Cele 35 000 cuie de șindrilă, mia cu 37 d., au costat 13,20 fl. (corect : 12,95 fl.). Fierarului din lara, pentru făcutul unor piese, i s-au plătit 55 d. Țiganul angajat pentru fierărie a stat la moară o lună, apoi socotind că e prea puțină plata a fugit, șpanul a trebuit să-1 ceară de la stăpînul său mărind-o. I s-au plătit 10,50 fl. La patru oameni, care au lucrat două săptămîni la horgirea șindrilei (horgiolt), li s-au dat pe fiecare zi în care au lucrat de mîncare și cîte două măsuri de vin a 3 d., costînd 1,60 fl. Pentrucă pe maistrul Ladislau l-au tăiat (!) și sameșii au socotit să nu se piardă munca, au angajat pe lingă el alți trei meșteri. Unul, numindu-se Mihai, s-a învoit cu 1,50 fl. pe săp- tămînă și trei cupe de vin pe zi, fie de lucru, fie de sărbătoare. Era plătit deci cu 25 d. pe zi, plus 9 d. valoarea vinului. Pe șapte săptămîni i s-au plătit (în bani) 10,50 fl. Meșterului Benedict, angajat cu 1 fl. pe săptămînă si trei cupe de vin pe zi, i s-au plătit pe 7 săptămîni 7 fl. Meșterul Mihai a lucrat și el 7 săptămîni. Vinul a trei meșteri pe 7 săptămîni, socotită săptămînă la 7 zile, cu 3 măsuri de cap pe zi, s-a cifrat la 147 cupe de cap, adică la 441 de toți trei, care, socotind cupa 3 d., au costat 19,23 fl. (corect : 13,23 fl.). Lui Andrei, angajat și el cu un fl. pe săptămînă și cîte trei cupe de vin pe zi, i s-au plătit pe două săptămîni 2 fl. O pereche de pietre de moară s-a cumpărat cu 7,16 fl. Șpanul, care s-a dus cu încă unul și cu calul pentru piatră, a cheltuit 40 d. Se înregistrează aci și alte cheltuieli. Iar grîul consumat cu casa, cu clădiîtul morii, cu păstorii, porcarii și strînsul, am văzut, a fost 363/s găleți. Muncile erau deci plătite. Doar iobagii dați pentru ajutor, pentru munci auxiliare, nu sînt plătiți. Li se dă însă și lor de mîncare și vin. Se cheltuie și cu lucrări făcute la casă sau în jurul casei. în 1587 s-au cheltuit cu făcutul unei șuri mari, cu lemnarii, cu lemnele, cu ajutorarea lucrătorilor și cu șpanii 2 fl. 27. în septembrie s-a făcut o poartă la grădina orașului, din scînduri, cu ușe, cheltuindu-se cu lemnarii și cu șpanii 50 d., o broască de fier pentru ușă s-a cumpărat de la Benedict Lakatos cu 35 d., reteze pe poartă cu 25 d. în 1588 s-a clădit casa și curtea din Filea de sus, o casă mare cu pivniță sub ea, în care încap și 20 de buți de vin, cu două camere, cămară, pridvor, bucătărie, un tîrnaț de vară, costînd 137 fl. în 1589 s-a început făcutul grajdurilor și pălanurilor. Din lista de cheltuieli cităm : La făcutul grajdurilor s-au cheltuit pentru șpani pe trei săptămîni 3,25 fl. Celor șase lemnari (Az 6 Alczynak), pentru că n-au avut altă plată, li s-au dat pe fiecare zi cîte 6 cupe (eytel) dc vin și mîncare, făcînd 4,32 fl. Pentru lipitul casei (Az Haazat liogj megtapaztottak) și pe dinafară și pe dinlăuntru, precum și pentru lipitul grajdului, sărăcimea fiind aci o întreagă săptămînă, s-au cheltuit cu ea și cu șpanii 3,24 fl. Pentru muruitul casei (Hogy Az hazat meg mazlotak), lui Ion Karaznay și Ion Olah, li s-au dat pe nouă zile, cu 15 d. ziua, 2,70 fl. Mîncare și băutură pentru șpani (și 27 „Chinaltattunk egy eoreg chwrt achokra cs egieb faknak miueseknekis segitsegere keolteottwnk magunkrais fl. 2". 40 - c. 401 712 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC; AL XVI-LEA poate și pentru muruitori pc acest timp) de 2,60 fl. Pentru făcutul pivniții i s-au dat lui Valentin Nemet pe o săptămînă 1,25 fl., iar cu mîncarea și băutura s-au cheltuit 70 d. Pentru făcutul a două sobe în două odăi s-au plătit olarilor din lara 3,25 fl. Olarului, pentru că mai multe cahle, de la sobele din „casa mare“ s-au spart, pe 29 cahle i s-au plătit 58 d. Cu același Valentin Nemet s-a convenit să clădească la casa orașului o fîntînă din piatră cu 2 fl. pe săptămînă și mîncare și băutură. I s-au plătit 5,25 fl., pentru care a lucrat o săptămînă și jumătate. în 1590, pentru acoperitul pălanului s-a făcut învoială cu lemnarii la 3,50 fl. Au isprăvit în două săptămîni. Li s-a dat mîncare și băutură pe fiecare zi, în care au lucrat, cîte 4 cupe de vin. în legătură cu acestea apar și multe alte cumpărături, de fiare, mobilier, blide de lemn, unelte, șindrilă (mia cu 37 d.), cuie, cahle și altele, plăți pentru fierari. în socotelile altor ani apar diferite plăți pentru lemnari, șindrilari, fierari, bani, grîu, mîncare, băutură. în 1585, de pildă, pentru făcutul unui hambar s-au dat 7 găleți dc grîu. în 1587, pentru făcutul a 20 000 de șindrile, la 6 oameni 3 fl. și 6 mierțe de grîu. în 1590, făcătorilor de șindrilă 2J/2 găleți de grîu. Pentru alimentarea lucrătorilor se dau brînză, caș, vin. în 1590, cu lemnarii s-au consumat 2 putini de brînză in care au fost 20 de cași. în 1592 s-a plătit calfei de măcelar (mezaros legen) care a tăiat porcii 1 fl. Și altele. Ce se plătea pentru munci țărănești și în genere pentru munci agricole ? Să cităm din înregistrări. Socotelile din 1585 pomenesc partea îmblătitorilor și la grîu și la ovăz. Cu un om sărac care a lucrat în grădină s-au consumat 2 cași. Șase mioare s-au consumat cu cosașii. în 1586 s-au înregistrat cheltuieli cu cosașii de pe lunca regească (Kyraly Ret) din Cluj. Pentru „cîrpit‘ (meg kellet foldoztalnj az kazasokai. poate pentru reparatul coaselor), în cîteva rînduri, 32 d. La căratul fînului de pe această luncă pentru roțile rupte s-au plătit sărăcimii 36 d. Pîine s-a cumpărat pentru sărăcime de 50 d. în 1587, la semănatul de primăvară șpanii au cheltuit pentru ei 25 d. în iunie, cînd s-a săpat pivnița, s-a adus lemnul de la munte și s-au ogorît pămînturile, s-au cheltuit într-o săptămînă 1,10 fl. S-au cumpărat pentru casă trei sape cu 60 d. și trei hîrlețe cu 20 d. Cînd s-au întors cosașii de pe lunca regească li s-a dat vin de aldă-maș de 1 fl., la căratul fînului vin de 50 d. în septembrie, cînd s-a adus grîul, s-a îmblătit și s-au întors pămînturile, pe șase zile s-au cheltuit 1,12 fl. în 1589, la semănatul de primăvară, pentru că n-a fost hrană pentru vite, s-au împărțit sărăcimii 2 stînjeni de fîn. Tot atunci, semănînd cu sărăcimea, i s-a dat vin, ei și șpanilor, 3 vedre, costînd 96 d. La căratul griului, s-a cheltuit pentru șpani și clă-ditorii de stoguri vin de 1.40 fl. Cheltuielile cu cositul și strînsul fînului de pe lunca orașului : 9 găleți de grîu. Din acestea s-a copt pîine de patru ori, venind la un copt 39 de pîini. S-au dat pe fiecare zi 18 pîini. Feciorilor s-au dat două pîini pe zi. Cele 9 găleți de grîu nu le-au fost deajuns; s-au mai adus două, care și ele au fost date la copt. Berbeci s-au consumat 11, cași 14. La cărat s-au adus iarăși 5 găleți de grîu. SOCOTELILE SATELOR STÂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 713 N-a ajuns însă ; s-a mai cumpărat pîine de 1,56 fl. Și după înregistrarea de la început s-au consumat 16 găleți de grîu, 12 oi, 14 cași. Li s-a fiert odată în cele două săptămîni varză cu carne pentru 64 oameni, dînd pentru carne și varză 55 d. Ulei s-a cumpărat 12 fonti cu 72 d. Cu lemnele, sarea, cernutul, dospitul (frămîntatul), la coptul celor 16 găleți de grîu s-au cheltuit 1,12 fl. în 1590, la cositul luncii din Cluj s-au dat 13 oi. Pentru secerători s-a dat cîte o vadră de vin de sat, vinul costînd 72 d., clăditorilor de stoguri 2 vedre cu 48 d. Cosașilor, sccerătcrilor, la terminare mîncarc de 24 d. în 1591 s-au dat pentru lunca regească (la coasă) 11 oi, L/q slănină, restul brînzii din anul trecut. 2 cași, precum și o mierță de cașe (kasa) costînd 45 d. Cînd iobagii au cărat fînul, li s-a dat vin de 1,50 fl. S-au cheltuit cu casa și cu lucrătorii peste an 24 găleți de grîu. La semănătura de primăvară, ținînd arătura o săptămînă, s-a dat de fiecare sat vin de cîte 1 fl., făcînd 3 fl. La secere, cărat, celor trei sate vin de 3 fl. ..Nu i-am lăsat nici fără mîncare“ — notează socotelile. Clăditorilor de stoguri li s-au dat trei vedre de vin cu 72 d. Pentru făcutul a două acoperișuri de stoguri s-au cumpărat cuie de 24 d. La cositul de la munte s-a dat celor din cele trei sate vin de 1,50 fl. Cînd au isprăvit întorsul și semănatul de toamnă, li s-a dat vin de 1,50 fl. Cînd au adus cele 300 de bîrne și seîndurile de la munte, li s-a dat vin de 1,50 fl. în 1592, la coasă s-au dat 6 găleți de grîu. La curte s-au cheltuit în cursul anului pentru casă, secerători, cosași 21 găleți. La semănatul de ovăz și alte semănături de primăvară s-au dat sărăcimii, pentru că n-a avut nici paie, nici fîn, trei stînjeni de fîn. Pentru lunca orașului s-au dat 7 oi. S-au adus cu sărăcimea 300 de lemne pentru pod, i s-au dat pentru pîine 24 d. S-au cheltuit cu cărăușii care au adus vinul la Filea 1.72 fl. La cosit și strîns, sărăcimii s-a dat vin de 72 d. Secerătorilor, cărătorilor, clăditorilor de stoguri li s-a dat vin de 2,25 fl. Celor care au cărat fînul două vedre de vin costînd 48 d. în 1593, pentru coasa pe lunca orașului s-au dat lO1^ găleți de grîu, a 1,60 fl., costînd 16.80 fl. în 1594, la ogorît, arătorilor la 30 de pluguri li s-au dat la Cluj 4 găleți de grîu, la secerat, cărat, clădit stoguri s-au cheltuit 4 găleți. La întorsul pămîntului. la Cluj, pentru oamenii de la 30 de pluguri 4 găleți. La grăpat (boronalaskor) în Cluj 1 găleată. Cu cărătorii, arătorii, cosașii s-au consumat 16 cași. La coasă s-au consumat 12 oi. Din încredințarea judelui orașului, Gheorghe Varga s-a dus cu trei drabanți la cosași în luncă și s-au cheltuit 3,35 fl. în iunie s-a fiert pentru arători în Cluj carne de 28 d. și încă odată de 28 d., cașe lîngă ea de 8 d., varză s-a fiert de 28 d., ceapă de 6 d. în 1595 s-au cheltuit la Cluj, la ogorît, 6 găleți de grîu, la întors 3, la cărat 2, la secere 3, în total 14 găleți. La cositul de a doua oară s-au dat 3 găleți. La cosit, strîns s-au cheltuit 12 oi, 6 cași. Sînt interesante socotelile economului (safar) orașului Gaspar Helthai fiul, pe anul 1595 28. Ele înregistrează cu amănunte și cu o comunicativitate cronicărească cheltuielile cu cositul acestei lunci regești. Pentrucă șpanii (satelor) n-au putut da după buna rînduială de mai înainte grîu (pentru coasă), judele orașului a dispus să se cumpere. S-au cumpărat de la judele regesc al orașului 10 găleți, găleata cu 2 fl. 40 d., făcînd 24 fl. Grîul a fost cernut, măcinat, făina cernută făcută pîine, plătind la două femei pe trei zile 35 d. S-a cum- 28 Socotelile, pachet 6, fasc. XVII-a, p. 269—275. 714 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA parat un car de lemne (pentru cuptor) 38 d. S-au cumpărat cinci albii pentru dospit, luminări la copt de 16 d. în 18 iulie Heltai a ieșit în luncă cu șpanul, s-au scos pentru ei 8 cupe (eytel) de vin a 4 d., costînd 32 d. S-au cumpărat de la un cădar 10 fedeleșuri (legeltt) pentru apă a 4^2 d. făcînd 45 d. Pentru econom și șpan s-au cumpărat 2 pîini cu 35 d., carne pentru friptură de 21 d. S-au cumpărat 8 vedre de varză murată a 10 d. făcînd 80 d., 3 cupe (eytel) de oțet a 10 d. făcînd 30 d. Au fost duse acolo 2 găini din ale orașului. Luminări s-au cumpărat de 2 d. Cărăușului care a dus alimentele cu trei cai 15 d. S-au mai dus acolo ceapă roșie de 14 d., ai (usturoi) de 6 d., sare de 6 d. în 19 iulie, pentru că românii posteau, li s-a fiert varză cu ulei. „Șpanul a dorit să le dau îndeajuns, să nu fie flămînzit acolo iobagul ; le-am dat după cit s-a putut“. Ceapa și aiul aduse s-au consumat la prînzul de dimeneața (feostekenre), Li s-a dat de trei ori de mîncare la zi. Vin nu li s-a dat, i s-a dat doar uneori cnezului din al dregătorilor. Pentru varza cu ulei s-a cumpărat 1 font de ulei cu 8 d. S-au mai cumpărat pește (Retket) de 2 d. Pentru seară li s-a fiert o jumătate de mierță de cașe (păsat). S-au cumpărat 2 mierțe (veka) de cașe a 63 d., costînd 1,26 fi. De prînz s-a adus vin pentru toți (înțelegînd pe dregători, cu oamenii lor), 3 cupe de vin, cu 12 d., pentru cină 2 măsuri cu 8 d. La 20 iulie s-au dat pentru prînzul de dimineața ceapă și usturoi de 15 d. De cină tot din ceapa aceea. Acum însă de amiazi „au fost bine ținuți“, cu varză cu carne. Vin s-a adus 3 cupe cu 12 d. Și pentru cină de 8 d. Smîntînă, din sat, de 2 d. Acestea însă desigur pentru dregători. La 21 iulie, pentru prînz ii s-a dat de asemenea varză cu ulei pentru că iarăși au avut zi de post. Pentru prînzul de dimineața s-a cumpărat ceapă de 12 d., usturoi lîngă ea de 5 d. Ulei la varză s-a cumpărat de 10 d. Pîine pentru dregători s-a cumpărat de 16 d. De cină li s-a fiert iarăși cașe cu ulei (olaios kassa) S-a cumpărat pentru aceasta ulei dc 8 d. Pentru dregători și oamenii lor, pentru prînzul de dimineața 2 cupe de vin cu 8 d., smîntînă de 2 d. Vin, apoi, pînă la prînz, Ia prînz, la amiazi, la cină (Bort megis Ebedig, cs Ebedre, Deelrc es Waczorara), pentru că a și fost foarte cald și au fost și cei doi șpani și slugile și jitarii, 8 cupe cu 32 d. Și oțetul s-a isprăvit ; s-au adus din nou de la soția judelui 2 cupe făcînd 20 d. Dregătorii au mîncat carne cu oțet și pește. Au cumpărat și un hering cu 2 d., au adus de la oraș 2 găini. S-au adus și 2 vedre de varză făcînd 20 d. La 22 iulie, de amiazi s-a fiert iarăși varză cu carne, iar dc cină cașe. Pimc s-a cumpărat (pentru dregători ?) de 27 d. La 23 iulie, duminecă, s-a fiert din cele avute gata. La insistența șpanului s-a mai ic-umpărat totuși carne, ca să fie, de 40 d., carne dc friptură (pcczyenye) de 8 d., o pîine pentru dregători 12 d., ceapă și usturoi de 5 d. La 24 iulie, pentru prînzul de dimineața s-a dat ceapă, usturoi de 6 d. Li s-a trimis carne de vacă, pentrucă acum strîng numai fînul, de 32 d., iar de pofta șpanilor și friptură de 6 d. în această zi s-a consumat și restul de oțet, căci n-a fost altceva decît carne și oțet. Borș (Cibereket, poate în înțeles dc zeamă de varză) nu s-a putut fierbe pentrucă pîinea a fost puțină. „Au și flămînzit așa de tare, mai ales iobagii noi, că dacă le-am fi gătit și de trei ori atîta, ar fi mîncat tot, sub ochii noștri. Șpanul ar fi vrut să-1 ținem mai bine pe iobag. Dar de la mine numai atît s-a putut". Pînă în a patra zi s-a adus vin ^rovasra* 26 cupe a 4 d. de 1,04 fl. SOCOTELILE SATELOR STAP1NITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 715 La 25 iulie, judele orașului a trimis vorbă să le dea românilor, de vin, 1 fl., precum și celorlalți. Li s-a dat 1 fl. Tot de aci s-a dat și căruțașului, și în plus 2 d. Bucătarului (zakacz) român Petru Ham, pentru bucătărie, i s-au dat 8 d. Au fost duși acolo și 2 țigani care să dreagă uneltele cosașilor. Au făcut și au dres 80 de ciocane, 28 nicovale, au cîrpit 21 de coase. „Cîirpeli care, dacă fiecare ar fi venit acasă, ar fi fost cu mai multă cheltuială decît s-a plătit țiganilor, și am fi fost și în lipsă ; a trebuit să se cosească în grabă, căci fiind aici măriile lor (principele), cît fîn nou s-a făcut tot de acolo a fost adus de jude cu carele cu boi“. Pentru cîrpit s-a cumpărat fier de 8 d., oțel de 7 d. Cărbuni s-au adus din turn, doi saci. Țiganilor li s-a plătit pe 4 zile 1 fl., iar la 20 iulie li s-a dat de vin 6 d. Lui Martin Zekel și Petru Hegediis, pentru bucă-tărit și alte treburi, li s-a dat de două încălțări (cipellyesre) 50 d. S-a cumpărat 1 vadră de sare cu 8 d. Lemne, pentru fript, s-au cumpărat de 25 d. Pentru cărat s-au plătit 15 d. La 29 iulie au fost trimiși în luncă Valentin Konyues și loan Deak să îndrepte clăile și să le păzească, pentru că vîntul tare le-a risipit și trecătorii mulți tare cărau fînul. Li s-a dat de mîncare ceapă, usturoi dc 4 d., friptură de 3 d., pîine de 23 d. Li s-a plătit apoi pe o săptămînă 80 d. La 14 august, judele a dișpus să se care acasă fînul. „I-am spus că grîu nu mai am, căci cele zece găleți de grîu așa le-au mîncat ca și cînd s-ar fi găsit în mare foamete “. Judele a poruncit atunci celor doi șpani să facă așa ca și în alte timpuri și să dea pentru cărat patru găleți din alodiu, să nu fie aruncată sarcina numai pe săracul popor al orașului. Tare susțineau că nu este. Judele a poruncit să împrumute, din ceea ce nu s-a ales nimic. Judele a dispus iarăși economului să facă rost. A dat judele regesc 4 găleți, cu condiția să fie dat alt grîu în loc îndată după secere. Nici pînă în acest ceas însă n-a fost plătit. Șpanii spun că nu e, judele regesc îl așteaptă de la econom, cînd el Ța dat la copt la căratul fînului. Pentru cernutul celor 4 găleți de grîu s-au plătit 8 d. Femeii care l-a măcinat (!), cernut, copt i s-au plătit 40 d. Li s-a dat la 14 români din Filea de Jos, 16 din Filea de Sus, 14 din Săcel, 3 din Geaca, 13 din Hăș-maș, 9 din Hozzumeze, 12 din Gyurkapatak. La trei români care au clădit șira, li s-a dat pîine de 3 d. La 18 august, neavînd destulă pîine coaptă, economul a cumpărat 2 pîini de tărîțe (dertze kennyeret), desigur pîine din făină cu tărîțe sau din care s-a scos făina albă, cu 17 d. în aceeași zi s-au dat celor trei români clăditori ai fînului 8 d. Unuia, pentrucă i s-a stricat cu totul carul și el a clădit fîn, i s-au dat 2 d. Ca să isprăvească, clăditorilor, cnejilor supraveghetori ceapă, carne, vin de 12 d. Din notele următoare mai aflăm că au fost cărate cu iobagii cîteva care de fîn și la casa sfatului, că iobagii au cosit și lunca din Eld volgy și au fost puși de șpani să care fînul în grădină. Cheltuielile cu cositul însumează 40,90 fl. și cele 4 găleți de grîu datorate încă judelui regesc. Din asemenea amănunte se văd mai bine raporturile, vedem și cum sînt hrăniți iobagii scoși la lucru. Din socoteli nu se poate distinge bine ce au consumat dregătorii cu oamenii lor și ce iobagii. Se văd totuși deosebirile. Dregătorii consumă pîine cumpăiată din oraș, carne de friptură, găini, pește, vin. Iobagilor li se dă pîine. De mîncare, dimineața li se dă ceapă și usturoi, de prînz și de cină li se gătește doar varză cu carne sau cu ulei și cașe sau păsat cînd e zi de post. Carnea era dată de pe domeniu, oile 716 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA înregistrate de socotelile satelor. Că iobagii erau aduși aci în număr mare, se vede din cantitățile mari de grîu consumate : zece găleți de Cluj însemnau 80 de mierțe de grîu. La cărat, clădit, cele patru găleți, adică 32 de mierțe de grîu au fost consumate cu 84 de oameni. Se cheltuie în repetate rînduri cu mai marii orașului care vin să viziteze satele, cu sameșii, inventariatorii. Ei vin cu cai, cu trăsuri, cu servitori. Se înregistrează consumații însemnate de mîncare, de ovăz pentru cai. fierari, bani, grîu, mîncare, băutură. De pildă, în 1589 cu prilejul dijmuirii porcilor, venind mai mulți domni din Cluj, s-au cheltuit cu ei 4,20 fl. în 1589, venind sameșii au stat trei zile ; s-a cheltuit cu ei pe mîncare și băutură și altele 3,65 fl. Se cumpără carne, pîine, piper, șofran, untedelemn și altele. Se consumă mai ales mult vin. în 1594, de pildă, găsim și o asemenea înregistrare : cînd judele orașului a fost aci a poruncit să-i aducă păstrăvi și, dacă se poate, să-i aducă vii ; s-a cumpărat atunci o plasă cu 1,07 fl. Li se trimit uneori daruri, miei, cași. Șpanii se străduiesc să-i ospăteze, ca să le devină favorabili la soco- teli, la gestiuni. în 1590, cînd au venit domnii, cu însoțitorii lor, după vechiul obicei iobagii ieșindu-le înainte i-au rugat să le dea de fiecare sat cîte o vadră de vin. Li s-au dat prin cnezul David cele trei vedre, costînd, cu 3 d. cupa, 72 d. Ovăz, fîn, oi sau alte provizii se aduc în oraș cu prilejul venirii principelui sau se trimit chiar la Alba-Iulia. Se cheltuie cu treburile juridice ale domeniului, cu trimiteri la scaunul comitatului sau în alte misiuni, cu proceduri juridice etc. în socotelile anului 1585 sînt înscrise multe asemenea cheltuieli. De pildă, dregătorilor spînzurătorii (akazto ispanoknak) li s-au dus în dar două perechi de cizme cu obiele sau ciorapi (kapeza) au costat 1,80 fl. Tot atunci s-au dat două karmasyn kapeza costînd 1 fl. S-au dat pentru un om din Filea de Jos, Toma Gywlaffy, pentru că au vrut să-1 spînzure pe nedrept, 4 fl. Tot atunci au vrut să ducă din Filea de Jos pe un iobag al orașului, Mihai Petrachka, iobag bun și bun lucrător sau meseriaș ? (io mwcs jambor jobagy) ; celor care au vrut să-1 ducă li s-a dat, unuia o pereche de cizme cu carîmbi (zaras chismat). E probabil vorba de ducerea unui iobag fugit. Pentru procesele purtate peste an la scaunul comitatului Turda s-au plătit procuratorilor (prokatoroknak) 7 fl. Judelui nobililor (zolga bironak) i s-a cumpărat o pereche de cizme cu 90 d. Avînd nevoie de dovezi împotriva domnului Gallffy și scoțînd anchetatori, fiind printre ei și nobili, s-au cheltuit 3,45 fl. S-au tăiat cinci miei pentru martori, costînd 1 fl. Li s-a dat și vin de 1,50 fl. în august s-au dat pentru cnezul din Săcel, la scaunul comitatului, ca să nu fie prădat satul pentru dare (a falul hogj meg ne dulliak az adoerth), 1,02 fl. în 1586, cînd cnezul David împreună cu judele nobililor au luat urma în Băița, s-au dat cnezului David 1,20 fl. Cnezului David, care merge de multe ori la scaunul din Turda, i se dau bani de cheltuială. în 1586 dregătorii comitatului (varmegie ispany), venind în urmărirea răufăcătorilor (cirkalny jeottek val a), au jurat pe cneji cu încă cîte cinci și au umblat cu șpanii șase zile, s-au cheltuit 1,25 fl. Tot atunci s-au dus în dar lui Emeric Ziluassy și Melchior Lupsay cîte o pereche de papuci cu ciorapi de cîrmîz 'egy egy papuchot karmasin SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 717 kapchastol) făcînd 3 fl. Și șpanului din Lita o pereche de ciorapi de cirmîz cu 60 d. Cînd cu scăderea numărului porților au fost căutați aceiași Ziluassy și Lupsay, li s-au dus portocale și castane, făcînd 1,50 fl. Șpanii au fost de trei ori în lara să ceară pe românii din cătușe, ducînd și banii pentru ei ; au cheltuit 75 d. în iunie, cînd au fost arse colibele (kalibak) la munte, șpanul a dus și jude la fața locului cu 12 d., cheltuind în plus pentru amîndoi 50 d. S-au făcut obezi (egy kalodat), s-a cumpărat la ele un fier de Trăscău ; pentru făcutul lor cu o verigă mare s-au cheltuit 40 d. în 1589 apare și următoarea înregistrare : „am cumpărat un iobag, care se căsătorise în Săcel, de la Petru Koreo/ssy cu 8,25 fî“ 2< în 1590, printre înregistrările sumare este și aceasta : iarăși s-a cerut iobagul de la Baltazar Zilwasi prin judele nobililor dîndu-i 12 d. E vorba, desigur, de cererea înapoi a vreunui iobag mutat sau fugit. în 1591, cînd au spînzurat pe cei trei tîhari (mikorra az Har om Oruokatt feikettek), chemat fiind și judele nobililor (feo Zolgabiro), i s-au dat 40 d. în două rînduri s-au dat vicejudelui (vycebironak) 24 d. Pentru judecători și pentru juzii nobililor, pentru ca au venit aici de trei ori la judecată29 30, s-au cheltuit pe mîncare și băutură 4,50 fl. Celor șase oameni care au păzit pe prizonieri două săptămîni în fiecare noapte, li s-au dat vin de 1 fl. La urmărirea răufăcătorilor au dat iarăși in dar o pereche de cizme cu ciorapi, costînd 1,60 fl. Șpanii au cheltuit cu umblatul lor și al iobagilor atunci 60 d. Cu diferite drumuri și treburi la comitat s-au cheltuit 2,97 fl. Judelui nobililor (feo zolga biro) i s-a dat la Turda o chingă de păr de cămilă (teue zeor heueder) costînd 50 d. Asemenea cheltuieli apar mereu în socoteli. Se cheltuie cu foarte diferite acțiuni juridice, cu acte, cu ascultări de martori, cu drumuri la comitat, cu juzii nobililor sau alți dregători scoși la fața locului, cu întreținerea lor și a oamenilor, cailor cu care vin, cu darurile făcute în felurite împrejurări, pentru dregătorii comitatului, cu ospătarea lor. Am extras această serie lungă de amănunte pentru că ele arată nu numai cheltuielile pe care le implicau treburile judecătorești, ci și procedurile în asemenea treburi, rolul șipanilor, al onezului David, al juzilor nobililor prin care se procedează la felurite acțiuni judiciare. Ele ne informează și asupra procedurii, la readucerea iobagilor fugiți, asupra felului cum erau urmăriți de comitat răufăcătorii, atrăgînd în acțiune și pe șpani, pe cneji, pe iobagi chiar. Ne informează apoi și asupra moravurilor, asupra sistemului darurilor cu care se cîștiga favoarea dregătorilor și în genere „dreptatea“. Se fac cheltuieli și cu recrutarea la oaste. După socotelile din 1586 cînd s-a făcut revizuirea oastei comitatului (az varmegie nepet megh mu-stralak), s-au pregătit atunci de pe domeniu doi pedestrași și un călăraș, cheltuindu-se pentru praf de pușcă, pentru gloanțe și pentru șpani 2,40 fl. Și în 1589 s-au cheltuit la revizia oastei 94 d. 29 „Veottunk egy Jobagiot az kj Azzonyfalwara hazasodot volt Kereossy Peter-tol pro fl. 8 d. 25“. 30 ‘„Az tedruenj teueokre es az zolgabirokra Myrt hogy Harom Uttal Jedttek Jde teruenjre...“ 718 IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în 1594 se dau astfel de amănunte : Cînd s-au pregătit călăreții, drabanții pentru oaste, pentru făcutul steagurilor s-au dat 22 d., pentru coifuri (sisakert) 35 d., pentru un alt coif lăcătușului Benedict 65 d., pentru „formau (formaert) 20 d., pentru pat de pușcă drabantului 30 d., scuturi (?) pentru drabanți 28 d., ciorapi (kapchyal) draban-ților 32 d. Cînd Ștefan Radnothi s-a dus în tabăra de la Sebeș, cu călăreții și drabanții, a cheltuit pentru el și încă doi 4,35 fl. încolo socotelile înregistrează foarte diverse alte cheltuieli, cumpărături pentru nevoile casei, care uneori sînt specificate, alteori sînt cuprinse global. De pildă, în socotelile anului 1589 apar asemenea cumpărături : s-au cumpărat pentru casă 50 de farfurii (talner) cu 35 d., 4 cupe de lemn cu 24 d., sămînță de ridichi, usturoi, ceapă roșie de 32 d. O masă pentru casă a costat 1,40 fl., un zar cu două chei 40 d. S-au cumpărat iarăși 8 blide de lemn cu 48 d., o frigare mare de fier cu 10 d., un hîrleț cu 80 d. (nota controlorului : scump), o sapă cu 20 d. Pentru văruit s-au cumpărat 6 vedre de var cu 30 d. Oale s-au cumpărat de 40 d., luminări de 40 d., 3 site cu 32 d., o crintă (kirentat) în care se frămîntă cașul cu 45 d., pînză în care se învelește oașul cu 56 d., sare pentru nevoile casei, pentru brînză, unt de 90 d. S-a făcut pentru oraș un fier de sigilat (belyegzeo vas, poate fier cu care erau înfierate vitele) cu 16 d. Asemenea înregistrări se găsesc în toate socotelile. Economia domeniului comportă deci o mulțime de cheltuieli. Veniturile însă întrec cheltuielile. Bilanțurile care se fac obișnuit la sfîrșitul socotelilor sînt edificatoare. în anii de la început veniturile se arată mai mici : intrate cheltuieli rămîn 1585 81,13 fl. 70,73 fl 10,40 fl. 1587 81,22 fl. 76,52 fl. 4,70 fl. în 1588 bilanțul e deficitar. Intratele s-au cifrat la 86,04 fl., chel tuielile la 187 fl., orașul trebuind să restituie șpanilor 100,96 fl. Cheltuielile s-au ridicat cu făcutul casei, care a costat 137 fl. în 1590 intratele cnezului David (scris la sfîrșit Dawid Ispan) s-au cifrat la 309,39 fl., cheltuielile la 264 fl., rămînînd venit 44,01 fl. (corect ar trebui să fie 45,39). Adăugind o restanță din anul trecut de la iobagi de 4,01 fl., rămîn la cnez 48,02 fl. A cheltuit pe urmă 1,32 fl., rămînînd 46,70 fl. Orașul i-a mai dat 40 fl. pentru cumpărat ovăz, din care a rămas dator cu 5 fl., suma cu care a rămas dator ridicîndu-se la 51,70 fl. Au crescut deci mult și cifrele bilanțului, dar și cifra venitului. în 1591 intratele din grîu, moară și toate celelalte venituri s-au cifrat la 315,77 fl., la care se adaugă restanțe de 46 fl. Cheltuielile, împreună cu plata șpanilor, s au cifrat la 165,70 fl. Venitul rămas e astfel de 1-96,07 fl. din care șpanii au adus în bani gata 178 fl., rămînînd datori cu 18 fl. în 1593 suma intratelor e 361,27 fl., a ieșitelor 177,80 fl., rămînînd excedent 183,47 fl. în 1594 intrate 198,44 fl., ieșite 41,77, rămînînd 156,67 fl. în 1595 au intrat 113,24 fl., au ieșit 77,81 fl., rămînînd 35,43 fl. SOCOTELILE SATELOR STAPlNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 719 Cuprinse într-un tabel, cifrele prezintă următoarele variații : intrate ieșite diferența 1585 81.13 fl. 70,73 fl. 10,40 fl. 1587 81,22 fl. 76,52 fl. 4,70 fl. 1588 86,04 fl. 187,— fl. 100,96 fl. 1590 309,39 fl. 264,— fl. 44,01 fl." 1591 361,77 fl. 165,70 fl. 196,07 fl. 1592 186,13 fl. 121,15 fl. 64,94 fl.32 1593 361,27 fl. 177,80 fl. 183,47 fl 1594 198,44 fl. 41,77 fl. 156,67 fl. 1595 113,24 fl. 77,81 fl. 35,43 fl. 1596 253,82 fl. 99,14 fl. 154,68 fl. Total 2032,45 fl. 1281,62 fl. 750,83 fl. Atît intratele, cît și ieșitele oscilează și tot așa și venitul. La început venitul e mic, intratele abia acopere ieșitele. Cu noile investiții, în 1588 bilanțul e intens deficitar. Dar apoi cifrele bilanțului cresc mult, ridicînd foarte sensibil cifrele venitului, care culminează în anii 1591, 1593, 1594, 1596. în 1592 și 1595 cifrele venitului sînt mai scăzute, dar și cifrele bilanțului sînt mai scăzute. E vorba de bilanțul intratelor (inclusiv din vînzări) și ieșitelor bănești, nu și de al bunurilor existente în natură sau consumate. 2. MOȘIA NUMITĂ A GÎRBOULUI Din anul 1595 încep să apară în registre socotelile satelor nou achiziționate, Hășmaș, Ciaca, Eseu, Jurca, Valea Lungă, Lak și (sau) Iapa, la care se adaugă apoi și Ujfalu (Satu Nou). Ce venituri aduceau aceste sate ? Censul se plătește în două rînduri, la Sîngeorz și la Sînmihai33. La 1595 el e înscris în dreptul satelor sub numele de dare (ado) în sume globale. Sumele sînt următoarele : Sîngeorz Sînmihai Hășmaș 5.50 fl. 6,50 fl. Ciaca 3,22 fl. 3,50 fl. Valea Lungă 5,50 fl. 7,— fl. Eseu și Jurca 6,- fl 8,— fl. Lak 1,— fl. 1,— fl. Total 21,22 fl. 26,- fl. tot la Sîngeorz, desigur din greșeala. 31 Corect : 45,39. 32 Corect : 64,98. 33 La 1595 și al doilea e înscris 720 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA La 1597 sumele sînt aceleași. în aceeași sumă de 1 fl. în 1599 darea e înscrisă astfel : locul satului Lak apare Iapa, dar cu Sînmihai Eseu, Jurca Valea Lungă 6 — fl. 6,— fl. 7,— 6 — fl. fl. Hășmaș 5,50 fl. 6,— fl. Ceaca, Vyfalu, Iapa 4,25 fl. 3,50 fl. Deosebit darea de Sîngeorz 12,— fl. Total 33,75 fl. 22,50 fl, Textele nu ne indică însă nici numărul iobagilor și nici criteriile de impunere. După cens apar și aici banii feței de masă 34. în 1595 se repartizează astfel : Hășmaș 55 d., Ceaca 24 d., Valea Lungă 40 d., Eseu 40 d., Jur'ca 22, Lak 6. în total deci 1,67 fl. Nu se spune însă nici de astădată nimic nici despre natura dării, nici despre criteriul de repartiție. în 1599 reapare sub forma: „din banii feței de masă am perceput de la cei patru cneji 1,28 fl35. Textul e echivoc, din el se poate înțelege și că acești bani îi strîngeau și-i plăteau cnejii, și că îi dădeau ei. Textul din 1597 însă o spune clar : „sînt iarăși trei cneji, aceștia sînt datori cu banii feței de masă, cu cîte 1 fl., făcînd 3 fl.36. Avem a face probabil cu vreo reminiscență a obligațiilor de găzduire la strîngerea dării sau vreunei prestații, cu obligația cnezului de a găzdui pe strîngători. Darurile sînt înscrise la 1595. Fiecare sat e dator cu cîte o căprioară. De asemenea, fiecare sat e dator cu cîte o cupă (eytel) de unt. Toate împreună însă dau patru. Fiecare om (minden fahiboli ember) e dator cu trei găini, dar numai o treime din ei a dat, căci ceilalți n-au avut. Cnejii au adus și ceva ouă. Cnejii își au obligațiile lor. Fiecare cnez e dator cu o tablă de ceară (egy tabla viazoch'ykâwal), iar dacă nu poate face rost de ea, să o răscumpere cu 10 dinari, răscumpărarea făcînd 40 d. Fiecare cnez e dator cu o cergă (lasnak), făcînd patru cergi, răscumpărate cu 4 fl. Cnejii sînt deci patru. Cei patru preoți români sînt datori cu patru cergi (lasnak), răscumpă-rîndu-le cu 4 fl. Sînt datori de asemenea cu cîte o pereche de desagi (jzakal), cu patru desagi răscumpărați cu cîte 12 d., făcînd 48 d. De asemenea, cu cîte un șoim (karul, corui, o speță a șoimului). Orașul însă să cerceteze, căci ei spun că atunci cînd au dat cergă nicicînd n-au dat șoim. 34 „Abroz pinznek kit hinak“. 35 „Item, abrozpenzbeol, negj kenezteol percipialtam f. 1,28“. 1 36 „Vagion esmeg harom keonez, ezek tarttoznak abroz penzel : 1 pro f. 1. f. 3 d. o.“ SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 721 în socotelile anilor 1597 și 1599 aceste daruri nu mai apar, ceea ce însă nu înseamnă că nu mai erau. în 1597 apare numai următoarea înregistrare : sînt iarăși în această moșie nouă trei preoți, sînt datori să dea în dare cîte un florin, împreună 3 fl. Aceștia însă pot să fie răscumpărarea cergii. După socotelile anului 1595, fiecare sat e dator cu o vacă de tăiat, făcînd patru vaci, pe care le răscumpără cu 12 fl. în 1597 apare numai răscumpărarea, cîte 3 fl. de sat. Cele care plătesc împreună răscumpărarea, reducînd numărul satelor plătitoare, sînt Eseu și Jurca, Ciaca și Iapa. La 1599 nu e înscrisă sub acest titlu, dar desigur darea deosebită de Sîngeorz, de 12 fl., nu e altceva decît răscumpărarea vacii de tăiat. Dijme din semănături nu apar, satele fiind românești. Apar însă dijmele din oi, porci, stupi. în 1595 se spune atît numai că în dijma oilor (Juhok dezmabanj) au dat două (oi) și un ied. în 1597 iarăși numai atît, că din dijma oilor din acest an au venit 5 oi. în 1599 dijma oilor a adus la data de 3 mai 5 oi cu lapte cu miei, 6 mioare (Milywara), 1 capră cu lapte. Aci apare și răscumpărarea, dar înregistrată împreună cu altele : din răscumpărarea albinelor, oilor și porcilor de pajiște au venit 8,60 fl. Din răscumpărarea porcilor de toamnă și a oilor 5,32 fl. După ce criterii se lua această ,,dijmă“, înregistrările nu spun nimic. După înregistriarea din urmă, ne apare tot ca o variantă sau o formă evoluată a quinquagesimei, cu răscumpărarea celor sub numărul din care se lua ,,dijma“ în natură, nu ca o dijmă a oilor. Dijma porcilor e iarăși sumar înregistrată. La 1595 găsim următoarea Înregistrare : porci de dijmă din moșia nouă au venit 3 ; răscumpărarea porcilor de pajiște (pasit dizno) a fost 4,45 fl. ; răscumpărarea porcilor de toamnă a fost 2,10 fl. E vorba deci de două dijme, din porcii de la pășune, care se lua desigur primăvara, și din porcii de toamnă, adică de la ghindă. Se lua în natură, răscumpărînd în bani pe cei sub numărul din care se lua dijmă. Care era acest număr, zece sau altul, textul nu ne spune. în 1597 o singură înregistrare : au venit din răscumpărarea porcilor în acest an 2,20 fl. în 1599 avem numai înregistrarea răscumpărărilor, împreună cu cele ale oilor și albinelor, citate mai sus. Dijma albinelor e înregistrată numai la 1599. Albine, din anul trecut, au venit 7 stupi. Din dijma acestui an au venit 2. E deci dijma obișnuită : desigur din zece stupi unul, răscumpărînd pe cei sub zece. Șapte stupi veniți în dijmă presupun totuși șapte oameni care au avut zece sau mai mult de zece stupi. Obligațiile de luciu nu sînt înregistrate nicăieri. Muncile apar, ca și la satele tratate înainte, numai la cheltuieli. Ele trebuiau să fie, îndată ce și aci găsim o economie alodială. în ce constă economia alodială, înregistrările ne-o spun doar sumar, în 1595 se spune că s-au semănat pe seama orașului 56 găleți de ovăz, din care s-au făcut, după cum le-au numărat cnejii, 417 clăi. în alt loc se spune că sînt clăi de 20 de snopi. S-a cosit în noua moșie fîn pentru nevoile de acolo îndestulător într-un loc cu fînaț atît de strimt. La cheltuieli apar cumpărături de ovăz pentru semănat. S-au cumpărat de la Petru Zylwassi pen 722 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA tru semănat pe moșia nouă de 22,40 fl. în afară de acesta, s-a mai cumpărat ovăz de semănat de ici de colo, de la sărăcime, de 11,22 fl. S-au cumpărat deci în total de 33,62 fl. în alt loc citim că în noua moșie s-a arat, s-a semănat aproape două săptămîni. în 1596 s-au inventariat aci un stog de ovăz din acest an de 634 de clăi. Fînul e 6 clăi (kalongia). Semănăturile acum se reduc deci la ovăz, care probabil se făceau nu pe un pămînt „alodial “ separat, ci în hotarele comune ale satelor. După socotelile din 1597, pentru înzestrarea domeniului șpanul a primit în februarie suma de 150 fl. A și cumpărat în martie, după voia judelui și sfatului orașului, 100 de oi cu 110 fl. Socotelile înregistrează și venitul realizat. Lîna celor 100 de oi s-a vîndut cu 15 fl. 70 d., mieii, vînduți trei cu un fl., au adus 23,33 fl. Caș s-a vîndut peste an de 36,18 fl., unt de 4 fl. Au murit 11 oi ; pieile lor s-au vîndut, a 25 d., cu 2,75 fl. Au murit din pricina timpului rău și 12 miei, li s-au vîndut pieile (hasybeor, pieile de pe burtă) a 4 d., cu 48 d. Judelui orașului s-a trimis un miel. Șpanul a cheltuit pentru el 4, maierului i-a dat 1. I-au rămas orașului 89 de oi, care după voia judelui orașului au fost vîndute, a 80 d., cu 71,20 fl. Oile au fost vîndute cu mai puțin decît au fost cumpărate, fiind cumpărate cu miei și vîndute fără miei. Au adus totuși un venit. Suma de cumpărare e de 110 fl., cea realizată din produse și vînzări e de 152,94 fk S-a realizat deci un cîștig de 42,94 fl. plus 6 miei cheltuiti altfel, un cîștig de 39%. Din cîștig trebuie scăzute cheltuielile cu întreținerea și cu păstorul care le-a păzit șî gospodărit. Aceste cheltuieli sînt și ele înregistrate. Pentru făcutul brînzei s-a cumpărat sare de 40 d., 3 coți (sing) de pînză subțire pentru făcut cașul cu 21 d. S-a cumpărat pentru păstor o țundră (Czondora) cu 1,50 fl., cioareci (harisnia) cu 28 d., cămașă, izmene cu 50 d., glugă (Chywkla) cu 20 d. Total 3,09 fl. La care se adaugă, firește, hrana. In primăvara trecută au fugit din Ceaca trei iobagi, după care a rămas seva semănătură, care secerată și treierată a dat 8 găleți de grîu. Fugarii erau deci iobagi săraci. In acest an s-a făcut în Hășmaș, cu iobagii, o curte cu casă alodială 37. S-au consumat cu ei din grîul de mai sus 4 găleți. Maierului s-au dat 3 găleți. A rămas o găleată la casă pentru găini. Cele 5 oi venite în dijmă s-au dat în consumația iobagilor la făcutul casei, iar pieile lor s-au vîndut, a 33 d., cu 1,65 fl. Mai încolo se dau și alte informații. Casa din Hășmaș s-a făcut din voia judelui și sfatul orașului. Pentru fier, țîțîni, lacăte, răteze, membrane pentru ferestre (lanttornatt)* la făcutul ei s-au cheltuit 1,01 fl. S-au trimis economului orașului (saffar polgarnak) 120 de găini. La curte sînt 75. într-un pămînt cîștigat prin judecată cu șpanul din Valea Lungă, șpanul numai-decît a pus iobagii să are pentru o semănătură de 25 găleți de grîu, în care a și semănat apoi 25 găleți. în hotarul satului Eseu s-au semănat 13 găleți de grîu, în Ccaca 12 găleți. S-au semănat în total 50 de găleți de grîu. Grîul de sămînță a fost cerut de la români împrumut, așa ca, dacă din voia Domnului se face, să li se dea altul înapoi în 1598, căci s-a cerut casă de casă, de la cine cît s-a putut. Un „Memoriale" atașat la 37 „Hagimasson chynalttattam az Jobagyokal egi vdwarhazat". SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 723 socoteli însă ne informează că, după voia dregătorilor cu socotelile ai orașului, grîul de sămînță a trebuit să-1 strîngă „prin bunăvoințăsă împrumute 50 găleți (adică 400 de mierțe). Sărăcimea însă, ajungînd în lipsă, a venit pe capul șpanului, care a trebuit să dea din venitul morii de la ultima împărțeală voievodului Ilie (Illies Waidanak) 9 găleți și 7 mierțe (veka) ca să li-1 împartă. Ovăz s-a înregistrat în Hășmaș, 230 găleți. Din acesta 150 găleți a fost dus, după «dispoziția judelui, la casa sfatului orașului. în hotarul satului Valea Lungă s-au semănat 50 găleți. Pe acesta l-a bătut piatra. Ceea ce a rămas, secerat a dat 150 de clăi. în hotarul satului Eseu s-au semănat 30 găleți, din care au ieșit 245 clăi ; mierță semănată a dat deci o claie. Fîn se înregistrează 4 clăi (Bugla). Iată deci mai multe informații asupra economiei alodiale. S-a construit o curte și o casă alodială, se seamănă ovăz, se cosește fîn, se introduc semănături de grîu, la curte sînt păsări, s-au cumpărat oi. Orașul caută să fructifice moșia nou achiziționată. în 1598, la Hășmaș se înregistrează un stog de grîu conținînd 232 de clăi fg^-limae), 7 găleți și 1V2 mierțe grăunțe, în hotarul satului Ceaca 18 clăi, acum îl treieră. Semănătură de grîu în hotarul satelor Eseu. Hășmaș și Ceaca : 16 găleți 3V2 mierțe. La curtea din Hășmaș sînt 2 72 stînjeni de fîn ; în Eseu 3 clăi de fîn. Porci în hotarul Hăș-mașului sînt 13. Tot acolo stupi de prăsilă sînt 6, la casa cnezului pe seama orașului 8 stupi. După socotelile din 1599 grîul produs pe hotarul Hășmașului în 1598 (din semănătura anului 1597), care a fost 253 clăi, treierat a dat 34 găleți, adică 272 mierțe. Din semănătura din Ceaca s-au produs 68 clăi care au dat 16/3 găleți, adică 131 mierțe, din cea din Eseu 100 clăi, din care pentru oraș au venit 16 găleți adică 128 mierțe. în total deci 421 de clăi au dat 531 mierțe de grîu. Claia a dat în medie 1,3 mierțe. Și probabil recolta a rezultat din cele 50 găleți semănătură din 1597. Atunci 400 mierțe semănături au dat abia 531 de mierțe. Productivitate foarte mică, chiar dacă la socoteală a fost scăzută partea treierătorilor. S-a mai primit și grîu gata din anul trecut, 18 găleți. Totalul griului e 84/3 găleți, la care adăugind pe cel venit de la moară, rezultă 110/6 găleți, adică 886 mierțe. Ovăz a fost patru stoguri, trei în Hășmaș și unul în Eseu. în Hășmaș, unul de 200 de clăi care a dat 64 găleți, al doilea 200 de clăi care a dat 50 găleți (pentru că a stat mult în stog șoarecii au făcut mare pagubă în el) ; al treilea de 160 clăi a dat 53 găleți. Stogul din Eseu de 220 clăi a dat 74 găleți. în total deci 780 de clăi au dat 241 găleți, adică 1928 de mierțe. Claia a dat în medie 2,5 mierțe. Mai primindu-se și 129 găleți ovăz treierat gata, ovăzul înregistrat se cifrează la 370 găleți, adică 2960 de mierțe. Cum s-a cheltuit grîul și ovăzul ? Din grîu s-a semănat în Hășmaș, Ceaca și Eseu 21/4 găleți. Sărăcimii s-a plătit (adică s-a dat înapoi) grîul împrumutat 46/4 găleți. Cu simbriași și păstori s-au cheltuit 8/6 găleți. Unui simbriaș s-a dat 1 găleată. Pentru vînzare s-au trimis în Bania (Baia Mare?) 17 găleți, care s-au vîndut cu 43 fl. E un preț ridicat. De la moară s-au vîndut 16 găleți. Din ovăz, 100 de găleți au fost aduse la casa sfatului orașului. La Apahida, pentru semănat s-au trimis 9 găleți. Pentru porci, cînd au fost aduși (ide be haitattam, e vorba 724 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA probabil de porcii streini închiși) s-au dat 2 găleți. Pentru 44 porci și 46 purcei ai casei., ținuți aproape trei luni, precum și pentru caii șpanului s-au dat 28 găleți. Lui Baltazar Olah și Grigore Torma chemați pentru adeverire, venind cu zece cai, s-au cheltuit pentru caii lor pe o zi și o noapte 2 găleți. în Hășmaș s-au semănat 50 găleți, în Ceaca 5, în Eseu 25. în cursul anului s-au mai adus la casa sfatului 129 găleți. Pentru trebuințele șpanului, dacă vor fi acceptate, dacă nu șpanul angajîndu-se să le plătească, 20 găleți, în total au ieșit 370 găleți. Partea cea mai mare a ovăzului s-a putut duce la casa sfatului. în inventar apare tei (pentru vie). S-au adus în cursul anului 35001 pari de vie, din ciare 3000 s-au dat judelui și judelui regesc al orașului, 500 sînt la șpan. în Ceaca sînt un bou, o vacă de al treilea an, 2 porci din dijma de pajiște, 150 găini, 16 gîște. în acest an s-au cumpărat 13 boi, din care 8 în Cluj cu 55 fl., iar 5 în Biertan, care, împreună cu cheltuielile, au costat 38 fl. Cei 13 boi au costat astfel 93 fl., un bou deci în medie 7 fl. în Apahida au venit din boii orfanilor 4, evaluați la 29 fl. Sînt desigur boi necesari pentru muncile agricole. în socoteli apare și un simbriaș (beres) plătit. La plug s-au cumpărat un fier lung (cuțit) și un fier lat (brăzdar) cu 1,15 fl. E evidentă tendința de a înzestra moșia și cu un oarecare inventar agricol propriu. S-au făcut și două care pentru oraș, costînd 2 fl., iar fierul pentru ele 48 d. Morile au adus venit, dar au cerut și cheltuieli. în 1595, maistrului morar i s-au dat pentru făcutul morii 26 fl. Unui fierar pentru făcutul a diferite fiare la moară i s-au dat 1,75 fl. Fier pentru nevoile morii s-a cumpărat de 3,40 fl. Șpanul și maistrul, în umblatul după piatra de moară o săptămînă, au cheltuit 1,12 fl. în alt loc se spune că la Trăscău pentru făcutul a diferite fiare trebuitoare la moară s-au cheltuit 20 fl. Pentru pietrele de moară s-au plătit 15 fl. în 1597 venitul morii din Hășmaș a fost următorul : în mai, la prima împărțeală (a vămii), au venit de la moară 24 găleți de grîu, din care 6 găleți s-au dat morarului, 18 au rămas orașului. S-a vîndut găleata cu 1,25 fl., făcînd 22,50 fl. La a doua și a treia împărțeală, din iulie și noiembrie, s-a întîmplat la fel. Decît grîul venit orașului la a treia împărțeală s-a vîndut cu 1,60 fl. găleata, făcînd 28,80 fl. în total moara a adus 72 găleți de grîu, adică 576 mierțe, din care morarului i-au revenit 18 găleți (144 mierțe), iar orașului 54 găleți, vîndute cu 73,80 fl. în acest an s-au cheltuit cu moara din Hășmaș 1,93 fl. pe fier, oțel, săpun, seu. Din ,,praful morii11, cît a venit, s-au făcut tîrnăcoape (ciocane) pentru moară. în 1599, venitul înregistrat al morii e puțin, pentrucă moara la 28 decembrie a ars. A trebuit făcută alta. Făcutul a cerut iarăși cheltuieli. Maistrului morii s-au plătit pentru făcutul ei 16 fl. Cu cumpăratul, adusul a patru pietre de moară s-au cheltuit 22 fl. Fierarilor, pentru făcutul ciocanelor, li s-au plătit 1.50 fl. Fierarului din Hășmaș, pentru că a lucrat la moară, i s-au plătit 86 d. Totalul cheltuielilor cu moara 42,14 fl. Cheltuielile sînt însemnate. însă, cum am putut vedea din socotelile anului 1597, ele puteau fi acoperite cu prisosință din venitul unui singur an. Cît putea aduce crîșmăritul ? Crîșmăritul e prezentat amănunțit de socotelile anului 1597. SOCOTELILE SATELOR STAPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 725 Olpret și 3 din Hășmaș Eseu Valea Lungă Zinye. Din cele 8 buți = 530 4 buți = 292 3 buți = 125 S-au cumpărat pentru crîșmărit 20 de buți de vin variind între 60 și 80 de vedre. Doar cinci din ele sînt înregistrate alttalog, buți mai mici, variind între 40 și 50 vedre. Cele 20 de buți au cuprins în total 1326 de vedre și au costat 145,65 fl., vadra în medie 11 d. Ele au fost cumpărate 6 din Vcrmiș, 6 din Lechința, 4 din Albeștii Bistriței, 1 din 1326 de vedre s-au dat spre crîșmărit în : vedre Ceaca 3 buți = 227 vedre vedre Jurca 2 buți = 152 vedre vedre , ---------------------— Total 20 buți = 1326 vedre Din cele 1326 de vedre s-au scăzut 194 de vedre drojdie, rămînînd vin curat 1132 de vedre. Drojdia reprezintă deci aproape 15%. Vinul vînzîndu-se consecvent cu 3 dinari cupa (eittel), au rezultat din vînzare 271,68 fl. Prețul de cumpărare fiind de 145,65 fl.. iar cel de vînzare de 271,68 fl., a rezultat un cîștig de 126,03 fl. Un cîștig foarte ridicat repre-zentînd 86% în raport cu prețul de cumpărare. Cîștigul rămîne tot ridicat și dacă scădem cheltuielile. Cheltuielile înregistrate cu adusul vinului sînt 3,53 fl. S-a mai cheltuit la adus și o claie de fîn. Celor care vindeau vinul li se dădea puțin, am văzut din alte informații, abia cîte 25 d. de bute, ceea ce ar face 5 fl. Aceasta în cazul că li s-a dat, căci socotelile nu înregistrează nimic. E un cîștig excepțional de ridicat în crîșmărit. în 1599 s-au cumpărat pentru crîșmărit pe această moșie 12 buți de vin, cuprinzînd în total 749 de vedre de vin curat și 69 de vedre drojdie, în total 818 vedre. S-a socotit deci peste 8% drojdie. Zece buți variază între 56 și 77 de vedre, iar două sînt mai mici (altalagh), una de 31 de vedre, alta de 43. Trei buți s-au cumpărat din Olpret cu cîte 18 fl. butea, alte trei de la loan Por din Olpret cu cîte 24 fl., 4 de la preotul din Vermiș cu 68,50 fl., 2 buți mici din Cluj cu 22 fl. Cele 12 buți s-au cumpărat în total cu 216,50 fl., vadra costînd în medie 26 d. Vinul cel mai mult s-a dat iarăși spre crîșmărit în Hășmaș, în total 391 de vedre, restul în celelalte sate. Vinul curat, scăzînd drojdia, s-a vîndut cu prețuri variabile, între 4 și 8 d. cupa. Pe lîngă drojdie s-a mai scăzut cîte un florin de bute sub titlul scăderii și luminărilor. Cîștigul realizat a fost de 132,77 fl., reprezentînd 61% față dc prețul dc cumpărare. Cheltuieli cu adusul socotelile nu înregistrează decît în două rînduri, în total 2,10 fl., iar de vreo plată pentru cei care vînd nu vorbesc decît de florinul socotit pentru scădere și luminări. Procentul cîștigului e mai scăzut decît în 1597, dar tot foarte ridicat în raport cu cîștigul obișnuit din crîșmărit. Crîșmăritul se dovedește a fi și aci venit principal. Reiese aceasta din simpla raportare a lui la cifrele venitului total. In 1597, cifra venitului total e 464,84 fl., a venitului din crîșmărit 126,03 fl. Socotelile arată și alte cheltuieli decît cele citate pînă aci. S-au făcut cheltuieli cu instaurarea stăpînirii orașului în noua moșie. Venind aci mai marii orașului, s-au dat șpanilor pentru cheltuieli 15 fl. S-au făcut felurite cumpărături, de piper, ghimber, cuișoare, șofran, pîine albă, pîinișoare pentru domni, pîine de rînd pentru servitorime, oțet, carne, găini, pește sărat, miere, pătrunjel, ceapă, hrean, usturoi, mere, pere, lapte, ouă, unt, ovăz pentru cai. S-a cumpărat băutură de peste 3 fl., vin, rachiu, mied, pentru domni vin de 8 și 12 dinari, pentru oamenii de rînd de 4 d. cupa (ejtel). Cheltuielile se totalizează la vreo 12 fl. 726 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA Gaspar Deak cu Matias Deak și cu un călăreț al orașului, la înregistrare în noua posesiune (az wy jozagbany ment iktatni), au cheltuit și ei 10 fl. Cei doi șpani, trebăluind în acest răstimp în jurul noii moșii, au cheltuit și ei 4,73 fl. S-au făcut cheltuieli și aci cu plata angajaților. în 1597, am văzut, maierului i s-au dat 3 găleți de grîu. în 1599 cu simbriașii și pastorii (Az Beresekre, paztorokra) 8 găleți și 6 mierțe de grîu. Unui simbria? i s-a dat o găleată de grîu. S-au plătit simbriașului (beres) 4 fl. S-a cumpărat un suman mare (eoregh szwr) cu 2,50 fl., o cămașă cu 20 d., o pereche de cioareci (harisnia) cu 28 d., o pereche dc izmene (gatia) cu 21 d. Unui simbriaș i s-au cumpărat o cămașă, izmene cu 40 d., iarăși unui simbriaș cioareci, cămașă, izmene cu 45 d. Porcarului i s-au cumpărat o cămașă, izmene cu 44 d., o pereche de opinci cu 6 d. Șpanului s-a plătit salariu de 35 fl. Cînd șpanul a fost la Alba-Iulia, a cumpărat unui drabant o coadă de suliță (dardanielt) cu 25 d., un fier de suliță (kopia vas) cu 12 d., o căciulă căptușită (bellet swveg) cu 12 d. S-a cheltuit cu drumurile la comitat, cu judecățile, cu urmărirea iobagilor. De pildă, în 1595, la comitatul Solnoc fiind, șpanul a cheltuit cu amenda judecătorească, cu procuratorul, cu întreținerea proprie, a însoțitorului și a cailor 4,20 fl. în 1597, mergînd la Bistrița împreună cu Nicolae Deak ca să răscumpere de la spînzură-toare pe iobagul român, au cheltuit cu drumul 1,25 fl. Judecîndu-se cu dregătorul lui Ștefan Chyaki pentru un iobag din Hășmaș, ducînd mărturiile trebuitoare și pe juzii nobililor, a cheltuit pentru ei 92 d. Judecata a atribuit pe iobag orașului. Judecîndu-se cu dregătorul din Valea Lungă pentru un pămînt și cîștigînd procesul, a cheltuit 1,32 fl. E vorba de pămîntul semănat numaidecît cu 25 de găleți de grîu. Cînd șpanul a fost trimis în două rînduri de judele orașului la dregătorul domnului Botchykay, în Egres, pentru un iobag fugit, acela a promis să-1 înapoieze orașului. Au fost jurați atunci 16 oameni înaintea a trei juzi ai nobililor, toți mărturisind că e iobagul orașului. S-au dat juzilor bani de jurămînt 1 fl. S-a trimis atunci dregătorului și un dar, pe care șpanul spune că nu-1 mai scrie. în 1599 s-au făcut iarăși asemenea cheltuieli. Cînd șpanul s-a dus la Ștefan Bochkai, care i-a dat cele cinci case de iobagi, a cheltuit 20 d. S-a dus și la Gîrbou. la Matei Niari, pentru cei cinci iobagi dați de Bochkai, cheltuind pe trei zile 1 fl. Procuratorului i-a plătit 2 fl., judelui nobililor (feo zolgabiro) 12 d. Doi iobagi au fost răscumpărați de la loari Giereoffi plătind 25 fl. Iobagii au fost probabil zălogiți. S-a cheltuit și aci la arat, semănat, cosit, cărăușit. în 1595 s-a cheltuit cu românii la arat, întors, secerat în Cluj, pe varză, carne, ceapă, ulei, oțet, ridichi și altele 2,22 fl. în 1597, cu seceratul grîului orașului în Tarchyahaza și lîngă lacul lui Benedict Bornemiza s-au făcut iarăși cheltuieli : Pentru că românii erau în post, s-a cumpărat pentru ei o mierță (veka) de cașe cu 40 d., ulei de 20 d., ceapă măruntă (magiaro hagima), usturoi, ceapă roșie de 35 d., 11 cupe (eittel) de oțet a 6 d. cu 66 d., 2 vedre de vin, cupa cu 3 d., făcînd 48 d. Celor 4 drabanți li s-a cumpărat pîine de 20 d., cnejilor, libertinilor, drabanților 2 SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 727 vedre de vin cu 32 d. Totalul face 2,61 fl. Acestea s-au dat din porunca judelui orașului. Tot judele a dat din grîul orașului pentru nevoile secerișului 7 găleți dc grîu, din care a fost coaptă pîine pentru secerători. Pentru cărat mîncarea la secerători, diacul Toma Wereshaio a trimis un căruțaș ; i s-a plătit 1,50 fl. în 1599, la Apahida s-au cărat alimente o săptămînă întreagă cu căruța șpanului, pentru care el și-a socotit 3 fl. Pentru lemnele sale arse a socotit iarăși 3 fl. Iobagii erau aduși deci la lucru și lîngă Cluj. Se cheltuia, am văzut, la căratul vinurilor. în 1599 s-a cheltuit și la căratul ovăzului. Aducînd ovăzul de la Hășmaș, s-au cheltuit pe ovăz, pe fîn 38 d., pe vin, pîine 1 fl., friptură (pechenie) 50 d. Doi berbeci pentru feciori au costat 1,29 fl. în 1595 apare și o asemenea înregistrare : cu episcopul românilor (Az olahok p'yspekere), din porunca judelui, s-au cheltuit pentru ovăz, vin, pîine 44 d. Poate a venit episcopul român calvin de a fost găzduit din porunca judelui. S-au înregistrat deci cheltuieli foarte diverse. Ele rămîn totuși mult sub cifrele venitului. în 1595, cînd s-a preluat moșia și s-au făcut investiții, bilanțul e deficitar : intrate 76,72 fl., ieșite 107,33 fl., dînd un deficit de 30,61 fl. în anul următor, în schimb, intratele au crescut la 247,32 fl., ieșitele au scăzut la 23,10 fl., dînd un excedent de 224,22 fl. (în socoteli : 229,29 fl.) ; scăzînd și salariul șpanului 189,22 fl. în 1597 venitul e și mai mare ; tot așa și excedentul. Iată bilanțul : Intrate Ieșite Cîștigul din crîșmărit 126,03 fl. Cheltuieli diverse 18,16 fl. Folosul de la moara nouă 73,80 fl. Salariul șpanului pe an 35,— fi. Alte venituri 265,01 fl. Total 464,84 fl. Total 53,16 fl. Rămîne astfel excedent 411,68 fl. în 1598 bilanțul e făcut pentru toate moșiile împreună, nu se pot separa cifrele. în 1599 însă sînt iarăși separate : intrate 264,22 fl., ieșite 225,81 fl., rămînînd excedent numai 38,41 fl. Iată pe coloane evoluția cifrelor : intrate ieșite excedent 1595 76,72 fl. 107,33 fl. 30,61 fl. 1596 247,32 fl. 58,10 fl. 189,22 fl. 1597 464,84 fl. 53,16 fl. 411,68 fl. 1599 264.22 fl. 225,81 fl. 38,41 fl. 3. MOȘIA DIN APAHIDA Moșia din Apahida apare mai întîi în socotelile anului 1598. în protocolul sfatului însă apare încă la începutul anului 1597. La 31 ianuarie 1597 sfatul încredințează moșia Apahida judelui, el să o dirijeze și să-i 47 - C. 401 728 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA poarte grija așa cum se pricepe și știe mai bine38. Cînd Ștefan Chaky la 1600 da orașului 20 de sesii iobăgești locuite din ținutul Gîrboului în schimbul moșiei Apahida, spune că orașul a ținut această porțiune ca zălog, că e aci o casă și curte nobiliară și jumătate parte dintr-o moară pe Someș 39. în sumarul socotelilor anului 1598 apare și un inventar sumar a ceea ce se găsește la Apahida. E aci un stog de grîu cuprinzînd 227 de clăi ; acum îl treieră. Mai e încă un stog mare, pe care-1 treieră acum. Semănătură de grîu în Apahida, Juc și Cluj e de 115 găleți 6 mierțe. Ovăz se găsește la curtea (vdwarhaz) din Apahida în grăunțe 7 găleți. Fîn la curte sînt 4 stînjeni. Pe lunca regească sînt două șire? (zakaz) mari de fîn. Orz se găsește la casa orașului în grăunțe 75 găleți 7 mierțe. S-au mai adus 171/-găleți. Mai e orz neîmblătit. Mei se găsește la casa orașului în grăunte 75 de găleți. Sînt 6 stupi de prăsilă. în 1599, moșia din Apahida are socoteli separate. Se face mai întîi socoteala grîului. îmblătind stogul de grîu provenit din semănătura de aci, au venit 119 găleți 5 mierțe. Dijma de grîu venită de pe pămîntul din Apahida a adus 126 clăi (gelimae) 6 snopi, care treierat a dat 46 găleți 3 mierțe. Calculîndu-se cu găleata mare de Cluj, grîul acesta ar fi dat mult, trei mierțe de claie. Pare chiar neverosimil, mai ales că, după cum vom vedea, la orz productivitatea e mică, iar ovăzul nu s-a făcut din pricina secetei. Poate să fie și greșeală, să fi fost mai multe clăile. Cum s-a cheltuit acest grîu ? S-a semănat din el 37/4 găleți în hotarul Clujului, 4/4 găleți în pămîntul din Tarchahaza, 18 găleți în pămîntul din Apahida, în total deci 60 de găleți. Spânul a semănat pentru el 2 găleți, pentru Gheorghe Borsos 2 găleți. în Cluj, s-au adus 63 de găleți. Spânul, pe seama lui, a adus 6 găleți. S-au vîndut pe bani 27 de găleți cu 54 fl., dar banii i-au furat hoții (!). Restul grîului, de 5/1 găleți (ar trebui să fie 6) se găsește în Apahida. Orz s-a semănat 14 găleți. Acesta treierat a dat 32 găleți. Productivitatea e deci scăzută, de abia de 2,3 la 1. Orzul se găsește la casa orașului. Ovăz s-a semănat 9 găleți, dar din pricina secetei n-a ieșit din el nimic. Din meiul care a fost la ca.sa orașului, s-a dat economilor (safar vraim) pentru găini 3 găleți, la casa din Filea pentru găini, porumbei și alte nevoi 1/4 de găleată, la casa din Hășmaș pentru purcei și altele 1/4 de găleată, în total 3V2 găleți. Meiul deci nu s-a dat în consumația oamenilor. Slănini s-au găsit în anul trecut 6. Din acestea cu simbriașii și alte nevoi s-au cheltuit 3, la Hășmaș s-a trimis prin voievod 1, la casa din Apahida s-au consumat peste an 2. S-au trimis iarăși la Apahida 11 spete de porc (solelor). Osînze au fost 3, din care una s-a cheltuit în vară pentru două care. Mai sînt 2 osînze și 4 spete. 38 Socotelile, fasc. II, nr. 31. 39 Jakab, op. cit., Okl., II, p. 178. SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 729 Cheltuielile sînt foarte felurite. S-a cheltuit cu diferite acțiuni juridice, cu scoatere de mandate, cu judele nobililor. Cerînd prin judele nobililor pe fiul soției lui Laurențiu Eolues, i s-au dat judelui 12 d. Cheltuieli pentru el și pentru șpan 25 d. Cerînd de la loan Giereoffi doi iobagi prin judele nobililor, i s-au dat acestuia 12 d. Mergînd cu judele nobililor la o împrocesuare pentru patru junei, șpanul i-a dat iarăși 12 d. Pentru sine șpanul a cheltuit 25 d. în acțiunile juridice e mereu implicat judele nobililor. Juraților, la evaluarea vitelor lui Laurențiu Eolues, li s-a dat vin de 24 d. Cu meseriașii s-au făcut cheltuieli mai mici. Pentru înnădirea (megh nadoltak) unui fier lat s-au plătit 5 d., pentru ascuțitul fiarelor de plug 18 d. Pentru făcutul de țîțîni de ușă și alte lucrări s-au plătit 38 d. Lemnarilor li s-au dat 3 cupe (eilel) de vin cu 18 d. Ce cheltuieli s-au făcut cu muncile agricole ? La 2 aprilie, începînd aratul în Apahida, s-au cumpărat pe o săptămînă usturoi, varză, ulei, borș (ezibere) pentru feciori de 42 d. S-au cheltuit cu ei în total 44 d. După aceea, pînă la sfîrșitul arăturii s-au cheltuit 1,06 fl. La 18 iulie se înregistrează cheltuieli cu seceratul : usturoi 65 d., 2 fonți de ulei 34 d., ceapă roșie 10 d., pentru cneji s-a cumpărat carne de 10 d., 5 cupe de vin cu 15 d. A fost tocmită o femeie de ajutor care a copt, măcinat (corleot) ; i s-au dat 1,50 fl. La 26 iulie o altă înregistrare: pentru secerat în Supur (Zopor) s-au cumpărat carne de 1 fl., ceapă roșie de 18 d., 1 font de ulei 18 d., 12 cupe de vin 36 d., varză 1 fl. La întors s-a cheltuit iarăși pe ceapă, ulei, varză și altele pe o săptămînă și jumătate 1,12 fl., la grăpat de asemenea Lp6 fl. Șpanul, cît a fost acolo, a cheltuit pentru el 1 fl. în decembrie, pentru vinturat grîul adus din Apahida s-au plătit pe 4 zile 48 d. Trimițînd la pescuit din porunca judelui, s-au cheltuit 1,50 fl. Lui Valentin Polgar, trimițînd și drabanți cu 4 cai, i s-au plătit 50 d. Pentru adusul peștelui cu trei cai s-au plătit 36 d., feciorilor vin de 18 d., s-au cumpărat 2 pîini cu 34 d., vin, friptură 20 d. Se înregistrează aci și simbriași. S-a cumpărat pentru simbriașii unguri (magiar beresek) carne de 16 d., vin 3 cupe cu 12 d., J/2 cupă de miere 13 d., piele pentru opinci 45 d. Simbriașilor iarăși 1 cupă de vin 6 d., carne de 10 d. Văcarului și porcarului li s-au dat 22 d. S-au făcut și alte cheltuieli mărunte, s-au cumpărat oale, oțet, sită și altele. Moșia din Apahida nu apare în socoteli cu un bilanț deosebit. în socotelile anului 1598 moșiile din Filea, Apahida și Gîrbou au bilanț comun. Acesta e următorul : Veniturile în bani 1017,25 fl. Cheltuieli diverse 280,77'/2 fl. Cîștigul crîșmăritului 282,91 fl. Salariul șpanilor 70,— fl. Total 1300,16 fl. Plata slugilor 28,52 fl. Total 379,29',ș fl. Diferența 920,8672 fh 730 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în 1599 veniturile și cheltuielile moșiei din Apahida sînt socotite împreună cu ale celei din Filea. Bilanțul bănesc e următorul : Grîu vîndut din venitul celor trei sate și din Apahida împreună, cu prețul vinurilor din anul trecut, de 200 fl. <881,13 fl. Prețul orzului vîndut 107,60 fl. Darea celor trei sate 46,59 fl. Venitul din miei, cași, lînă, unt, tăiat de oi 216,89 fl. Cîștigul vinului crîșmărit 271,61‘/2 fl. Prețul vinului vîndut din cel de umplutură 6,90 fl. Total 1530,72*/2 fl Cheltuieli diverse 354,15'A fl. Diferența 1176,57*/2 fl. Prețuri Din multele amănunte ale socotelilor se poate întocmi și o destul de largă listă de prețuri. Firește, prețurile sînt susceptibile de mici majorări la cheltuieli sau reduceri la vînzări, din care administratorii își fac obișnuitele lor venituri. Totuși, ele erau controlabile și nu se puteau depărta sensibil de realitate. Fraudele se puteau face mai mult la cheltuielile introduse global la consumație, la cantitățile recoltate sau vîndute, la produsele oilor, la cifrele oilor date moarte, prin introducere de cheltuieli fictive și altele, decît prin abateri mai sensibile de la realitatea prețurilor. O listă de prețuri prezintă un interes deosebit în acest răstimp de variabilitate, de ,,revoluție“ a prețurilor. Indicăm în listă anii și variațiile. 1 găleată de grîu (găleata mare de Cluj, de 8 mierțe) în 1585 : 96 d. (vîaidut sărăcimii pe credit) ; în 1586 : 2,64 fl., 4 fl. ; în 1587 : 1,70 fl., 1,60 fl. (grîu de primăvară pentru semănat) ; în 1590 : 1,04 fl., 1,25 fl., 1,60 fl., 1,68 fl., 2,26 fl (grîu de sămînță)*; în 1591: 1,24 fl., 1,52 fl. ; în 1593 : 1,04 fl., 1,36 fl., 1,40 fl., 1,44 fl.. 1,46 fl., 1,48 fl., 1,50 fl., 1,60 fl. (socotit ia coasă); în 1594 : 2 fl., 2,02 fl. ; în 1597 : 1,25 fl., 1,60 fl. ; în 1599 : 2 fi., 2,53 fl. 1 găleată de ovăz (găleata de Cluj), în 1587 ; 33 d. ; în 1590 : 40 d.. 50 d. ; în 1591 : 50 d., 55 d., 60 d. ; în 1594 ; 2 mierțe 20 d. 1 mierță de cașe in 1591 : 45 d. ; în 1597 : 40 d. 1 mierță de mazăre în 1592 : 25 d. 1 mierță de linte în 1592 : 25 d. 1 mierță sămînță de cînepă în 1591 : 25 d. 1 mierță sămînță de in în 1591 : 27 d. 1 pîine în 1592 : 6 d. (albă) ; în 1595 : 10 d. (comuna), 16 d. (albă), 17 d. 1 stînjen de fîn în 1589 : 3 fl. ; în 1592 : 1,50 fl. ; în 1594 : 2,22 fl. SOCOTELILE SATELOR STAP1NITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 731 1 vadră de vin în 1589 : 32 d. ; în 1590 . 24 d. ; în 1592 : 48 d. (vin vechi) ; în 1597 : 16 d., 24 d. 3 cupă (ctjel) de vin în 1585 : 2 d. ; în 1589 : 3 d., 4 d. ; în 1590: 3 d. ; în 1591 : 3 d.. 4 d. ; în 1592 : 3 d., 4 d. ; în 1594 : 8 d., 12 d. (vin pentru mai marii orașului) ; în 1595 : 4 d. : în 1597 : 3 d. ; în 1599 ; 3, 4, 5, 6, 8 d. (pt. judele nobililor). 1 cupă dc mied (Meser) în 1595 : 12 d. I cupă de oțet în 1595 : 12 d. ; în 1597 : 6 d. 1 cupă dc miere în 1595 : 24 d. 1 font de ulei în 1589 ; 6 d. ; în 1599 : 17 d., 18 d. 1 lot de șofran în 1595 : 75 d. 1 font de piper în 1592 : 64 d. 1 bou în 1599 : 6,87 fl., 7,25 fl., 7,60 fl. 1 vacă de tăiat în 159') : 3 fl. (răscumpărare) 1 porc în 1589 : 75 d., 1 fl., 1,12 fl., 1,24 fl., 1,25 fl., 1,31 fl., 1,40 fl., 1,45 fl. , în 1592 : 80 d., 88 d., 1.44 fl. 1 șoldan in 1587 : 45 d. 3 oaie în 1589 ; 55 d. ; în 1590 ; 39 d. ; în 1591 : 45 d. ; în 1592: 38 d. ; în 1594 : 44 d. ; în 1597 : 80 d., 1,10 fl. (cu miel). 1 berbece în 1599 : 65 d. 1 mioară în 1585 : 33 d. , în 1586: 43 d. ; în 1587 : 32 d. ; în 1589 : 27’/2 d. 1 miel în 1585 : 20 d. ; în 1587 : 10 d. ; în 1590 : 17 d., 20 d. ; în 1591 : 20 d. ; în 1592 : 19 d. ; în 1594 : 32 d. ; în 1595 : 25 d. ; în 1597 : 33 d. 1 lînă în 1590 : 6 d. ; în 1594 : 6 d. ; în 1597 : 15 d. 1 piele de oaie în 1597 : 25 d., 33 d. i piele de miel în 1590 ; 6 d. ; în 1597 : 1—4 d. I caș în 1585 : 16 d. ; în 1589 : 11 d., 12 d., 33 d. : în 1590: 33 d. 1 găină în 1595 : 4 d. varză în 1590 : 100 de căpățîni 1 fl., 200 căp. 3 fl. 1 bolovan de sare în 1590 : 7 d. (mare) ; în 1591 : 5 d. 1 țundră în 1591 : 17 d. (pentru copil) ; în 1592 : 50 d. ; în 1595 : 50 d. ; in 1597 : 1,50 fl. 1 mintean cu mîneci scurte (csonka uju mente) în 1590 : 3 11. 1 suman (szwr) în 1599 ; 2,50 fl. (mare pentru simbriaș). 1 pieptar în 1589 : 1 fl. 1 glugă în 1597 : 20 d. 1 pereche cioareci (harisnya) în 1597 : 28 d. ; în 1599 : 28 d., 32 d. 1 căciulă căptușită (bellel swveg) în 1599 : 12 d. 1 căptușeală în 1590 : 1,50 fl. (de blană?). 1 pereche cizme în 1585 : 90 d. ; în 1589 : 3,10 (cu învelitori dc cîrmîz, karmasin kapczaval); în 1591 : 1,60 fl. (cu învelitori, kapeza). 1 pereche kapeza în 1585 ; 50 d. ; în 1587 : 60 d. (dc cîrmîz) ; în 1592 : 55 d. (de cîrmîz). 1 pereche papues cu învelitori de cîrmîz în 1587 : 3 11. 1 pereche încălțări (sărit) în 1589 : 50 d. ; în 1590 : 32 d. ; în 1591 : 32 d., 60 d. (pentru bărbați) : în 1592 : 26 d. (căputare de). 38 d. (pentru servitoare) ; în 1594 : 35 d. ; în 1595 : 33, 35, 36 d. 1 czypelo în 1590 : 23 d. 732 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA opinci în 1591 : 4 d. (pentru un copil), 12 d. (păstorului pentru opinci). 1 năframă în 1590 : 25 d., 35 d. 1 cămașe în 1590 : 25 d. ; în 1594 : 20 d. (pentru porcar) ; în 1595 : 50 d. (pentru servitoare) ; în 1597 : 50 d. (cămașă și izmene) ; în 1599 : 20 d., 44 d. (cămașa și izmene), 40 d. (cămașă și izmene), 45 d. (cămașă și izmene) 1 pereche izmene în 1599 : 21 d. 1 brîu în 1590 : 25 d. ; în 1592 : 12 d. 1 giulgiu de cap în 1592 : 35 d. ; în 1594 : 33 d. ; în 1595 : 35 d., 39 d, 1 cot giulgiu de guler în 1592 : 20 d. 1 cot de aba în 1590 : 20 d. 1 cot de pînză în 1590 : 7 d. 1 val de pînză în 1599 : 55 d. 1 față de masă în 1590 : 65 d. 1 secure în 1591 : 20 d. 1 sapă în 1587 : 20 d. ; în 1589 : 20 d. ; în 1592 : 25 d. 1 hîrleț în 1587 : 40 d. ; în 1589 : 80 d. 1 tîrnăcop (ciocan de ferecat) în 1587 : 20 d. 1 pereche foarfeci de oi în 1590: 14 d. (făcutul) 1 lopată de vînturat (szoro lapat) în 1590 : 3 d. 1 fier de plug în 1599 . 1,15 fl. (1 fier lung și unul lat). 1 fier de Trăscău în 1585 : 25 d. ; în 1594 : 20 d. 1 singvas în 1597 : 10 d. 1 bucată oțel în 1597 . 25 d. 2 cătușe de fier în 1592 : 50 d. 1 coadă de suliță (darda nyel) în 1599 : 25 d. 1 fier de suliță (kopia vas) în 1599 : 12 d. 1 zar în 1587 : 35 d. ; în 1589 : 40 d. (cu 2 chei) ; în 1591 : 50 d. 1 lacăt în 1590 : 2 P/2 d. ; în 1591 : 32 d. ; în 1597 : 16 d. ; în 1599 : 32 d. 1 cheie în 1589 : 20 d. (2 chei) ; în 1590: 8 d. ; în 1591 : 10 d. (2 chei). 1 grătar în 1590: 8 d. 1 frigare în 1590 : 9 d. 1 vadră de măsurat vin în 1591 : 32 d. 1 pîlnie în 1592 : 4 d. 1 albie în 1590 : 4 d., 14 d. ; în 1591 : 16 d. (de frămîntat). 1 sită în 1589 : 16 d. ; în 1591 : 22 d. : în 1592 : 16 d. (pentru pîine) : în 1599 : 6 d. 1 ciur în 1590 : 5 d. ; în 1592 : 8 d. 1 blid în 1589 : 6 d. (de lemn) ; în 1590 : 3 d. farfurii în 1589 : 50 buc. 35 d. 1 cupă de lemn în 1589 : 6 d. 1 piuliță de piper în 1591 : 7 d. 1 strecurătoare în 1591 : 4 d. ; în 1592 : 4 d. 1 sfeșnic în 1591 : 12 d. 1 crintă în 1589 : 45 d. 1 sobă în 1589 : 1,63 fl. 1 cahlă în 1589 : 2 d. ; în 1591 : 2 d. 1 scîndură în 1591 : 12 d. SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 733 șindrilă în 1585 : 3300 cu 3 fl. ; în 1587 : 20000 cu 3 fl. și 6 mierțe de grîu pentru făcut). cuie de șindrilă în 1590 : 35000 cu 13,50 fl. (mia cu 38 d.) ; în 1591 : mia cu 30 d. 100 cuie de lațuri în 1585 : 14 d. ; în 1590 : 8 d. ; în 1591: 12 d. 1 horgiolo (unealtă de horgit șindrila) în 1590 : 7 d. 1 vadră de car în 1589 : 5 d. 1 pereche pietre de moară în 1585 : 11 fl. ; în 1590 : 7,16 fl. ; în 1592 : 9 fl. ; în 1594 : 5 fl. ; în 1599 : 22 fl. (cu cheltuielile de adus). 1 plasă de pescuit în 1594 : 1,07 fl. 1 chingă de păr de cămilă în 1592 : 50 d. 4. FELEACUL Cea mai veche posesiune a Clujului a fost Feleacul. Satul Feleac a ajuns în stăpînirea orașului Cluj încă în sec. al XlV-lea. Cu data de 28 ianuarie 1367 regele Ludovic donează orașului Cluj satul din pădurea Feleac, dintre oraș și satul Banabic, scoțîndu-1 de sub jurisdicția voievozilor, comiților, castelanilor, dregătorilor regali40. Cu data de 30 septembrie 1377, printr-un nou act, regele donează villam Olachorum Felek, din pădurea orașului, unde sînt așezați douăzeci de români pentru paza drumului, împreună cu cincizecimea oilor care-i revenea regelui, oprind pe voievodul Transilvaniei și pe strîngătorii de quinquagesima să mai ia de la acești români quinquiagesima sau alte plăți 41. Românii de aci aveau misiunea să asigure drumul pentru negustori și alți trecători. Privilegiul s-a reînnoit mereu în cursul timpului. Feleacul a rămas în stăpînirea orașului, supus la prestațiile obișnuite feudale fiață de oraș. El rămîne scos de sub jurisdicția comitatului. Și după actul dat de voievodul Transilvaniei, cu data de 6 iulie 1506, Feleacul e pus sub jurisdicția orașului, locuitorii lui nu pot fi judecați de voievod sau vicevoievozi, de comiți, castelani, dregători și nici de alții, ci numai de dregătorii orașului. Feleacul a avut mereu raporturi deosebite cu orașul. El a avut înainte de toate o misiune specială, de a apăra drumul Clujului. Fiind însă în imediata apropiere, orașul a putut profita de dezvoltarea raporturilor feudale, obligîndu-1 și la alte slujbe. Orașul necultivînd aci un pămînt alodial propriu ca domeniile nobiliare sau moșiile nou achiziționate, sătenilor le-a impus alte îndatoriri de lucru. Și în privința prestațiilor în natură, a dijmei sau quinquagesimei s-a ajuns cu timpul la alte raporturi : ele sînt răscumpărate în bani sau compensate cu alte îndatoriri. îndatoriri deosebite a atras după sine și faptul că apartenența satului a fost rezolvată astfel, ca el să fie încredințat stăpînirii judelui și sfatului. 40 Hurmiizaki-Densușicmu. 1/2, p. 142—143. 41 Ibidem, p. 246. 734 IOBAGIA 1N TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA La 1572, la cererea noului jude, sfatul hotărește ca Feleacul să-1 stăpî-nească judele cu sfatul împreună, așa cum l-a avut și judele din anul trecut. Ceea ce așa trebuie să rămînă și de acum încolo : stăpînirea satului să fie în mîna judelui și sfatului. Judele însă să poarte grija pădurii și să dea socoteală de venitul ei. Pentru a purta grija Feleacului și pădurii, sfatul i-a designat judelui două ajutoare. In 1576 sfatul reînnoiește hotărîrea : stăpînirea Feleacului, strîngerea și cheltuirea veniturilor lui o lasă în mîna judelui, așa cum le-iau avut și juzii dinaintea lui. La 1586 hotărîrea se repetă încă odată. Sfatul înțelegînd dorința judelui, că el singur vrea să dirijeze Feleacul în toate judecățile și că nu vrea să sufere aci alt judecător, vede că această dorință a lui e dreaptă și îi lasă pe mîna lui Feleacul ca în felul dinainte să-și are, să-și secere, să-și care fîn, să-și cosească cu locuitorii lui și să le judece toate pricinile. Chiar în ce privește răufăcătorii, judele să aibă toată grija ca cornițele comitatului să nu-și întindă mîna asupra lor, împotriva libertăților orașului42. Orașul exercita deci și dreptul paloșului, excludea comitatul și de la judecarea crimelor capitale. Sarcinile feudale ale Feleacului iau astfel forme deosebite de cele ale celorlalte sate. Censul e consecvent înregistrat de socoteli. El se numește uneori cens (census). Mai obișnuit se numește însă dare (dica, ado). în socoteli el apare impus sau perceput în sume globale. Obișnuit e mai mare decît în alte sate. Aci însă, vom vedea, el compensează și lipsa altor prestații. Acum nici nu mai e cens, ci darea cu care Feleacul contribuie la darea orașului și e asemănătoare cu a orășenilor. Atît doar că se calculează cu o cotă mai scăzută de sesie. La 1557 se precizează că Feleacul nu plătește dare cu comitatul, el fiind scutit de dare pentru că face paza drumului. Aceasta însă nu înseamnă că nu e dator cu dare față de oraș. Actul lui loan Sigismund din 1560 spune clar că e scos din registrul de dare al comitatului Cluj, spre a plăti darea împreună cu orașul în al cărui hotar se găsește pentru paza drumului împotriva prădătorilor 43. în protocoalele orașului la 1559 darea impusă Feleacului apare în cifra rotundă dc 50 fl.44. La 1560 tot așa45. în 1561 sau 1564, de pildă, drept dare a Feleacului apare numai 25 fl.46. Tot așa și în 1573, 1574. La 1572 găsim următorul text: pe 42 Socotelile, pe 1586, p. 25—26. 43 „...ut possessio ipsorum Felek vocata pro Custodia vie contra predones intra veras metas Ciuitatis nostre Colosvariensis in medio Sylue Felek vocata situata”. Jakab Elek. Kolozsvâr tortenete. Okleveltâr, II, p. 56—58. 44 ,,Ad Colonos possessionis felek Ciuitas imposuit dicam fior. 50“, Protocoalele, p. 66. 45 „Felekiensibus imposuerunt florenos quinquaginta in monetis aureis“. Protocoalele. p. 95. 46 „Domini Centumviri felekiensibus imposuerunt pro censu florenos viginti quinque11. SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ 1N SEC. AL XVI-LEA 735 felecani măriile lor au impus 50 fl. și să se ia dc pe ei și restanța dei 25 fl. din anul trecut. Probabil 25 fl. erau numai o rată. Cel puțin în 1575 apar de două ori 25 fl. în 1576 pe felecani orașul a aruncat 100 fl. Venind și principele în oraș, a mai aruncat 25 fl., apoi iarăși pentru „multiple nevoi“ (zok fele zwksegre) încă 25 fl. în 1578 apar trei sume, 50, 25, 25 fl. și se cer și restanțele. De acum încolo ratele sc înmulțesc, sumele cresc mereu. La darea obișnuită se adaugă și dări extraordinare, ..ajutoare", care țin în oscilație cuantumul dc dare. în 1579 apar de trei ori 25 fl. plus 12 fL, în 1581 de trei ori 25 și odată 50 fl. în 1582 e 88 fl., în 1583, 1584 150 fl. în 1586. în ianuarie apar ca impuși 25 fl., în martie 25, în mai 50, în septembrie 50 fl. In 1588 de cinci ori 25 fl. Evoluția ei de acum încolo e : 1590 150 fl. 1596 250 fl. 1591 150 fl. 1598 225 fl. 1592 200 fl. 1599 250 fl. 1593 175 fl. 1600 350 fl. 1594 225 fl. 1601 275 fl. 1595 300 fl. Iată darea crescînd de la 25 sau 50 fl. pînă la 350 fl. Darea era aruncată în sume globale și se repartiza desigur în sat. Nu se spune după ce criterii. Doar la 1593 găsim informația că felecanii darea de un florin o plătesc așa, că cel care are casă și moșie (haza eoreoksege), vite să .plătească de persoană 50 de bani, săracii (az zegeni rend) cîte 25. Dar (felecanii) să plătească și darea de 50 de florini. în afară de cnez, toți să fie datori să plătească 47. Se poate înțelege că în darea de un florin a orășenilor felecanii plăteau 50 de bani de cap de familie ; cînd darea sau rata la orășeni era de cîte 2 fl., ei probabil plăteau cîte 1 fl. în 1597 sfatul, aruneînd asupra felecanilor „ajutorul “ de 100 de florini, hotăra să nu mai fie supărați cu altă dare în acest an. Darea luată de la ei, perceptorii să o dea la mîna judelui. Aceasta însă sfatul nu vrea să devină uz, vrea să rămînă darea la dispoziția lui. Pe lîngă aceasta, felecanii să slujească judelui în felul ve-chiu48. Darea nu se poate strînge ușor ; satul e mereu în restanțe. Uneori chiar orașul se vede silit să scadă din ea, să renunțe la cîte o parte sau să le-o ierte pentrucă au făcut alte servicii. La 1574, de pildă, felecanii au fost îngăduiți de darea trecută ca să clădească (repare), să îngrădească spitalul săracilor (az zegenyek ispotalyat). De aceea judele să-i zorească49. Sau în 1576, pe felecani sfatul nu mai aruncă dare nouă pentru că sînt în multă restanță, ci vrea să fie strînse aceste restanțe 50. în 1596, sfatul văzînd starea nenorocită a felecanilor din 47 Protocolul pe 1593, p. 221. 49 Ibidem, pe 1597, p. 291. 4t1 Ibidem, p. 102. 50 Ibidem, p. 141. 736 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA pricina morții (molimei), le-.a lăsat rata dc dare din mai 51. în 1591, darea aruncată asupra satului a fost de 150 fL Dar sfatul, văzîndu-le sărăcia, văzînd că le-a bătut piatra grîul, le-a scăzut din ea 15 fl., rămînînd 135 fl. In 1592, tot pentru bătutul gheții, le-au scăzut 12 fl. De dare, am văzut, era scutit cnezul. Mai erau însă scutiți și paznicii de pădure. Cel puțin în 1586 paznicii de pădure din Feleac se plîng că, împotriva libertinatului lor (szabadossagok) dinainte, au început să le ia și lor dare. Sfatul îi absolvă de dare, îi lasă în libertinat (zabadossa teszik), să aibă și plată cîte 5 fi. și cîte o găleată de grîu. Paznicii să fie doi și să fie îndrumați la pază credincioasă. Daturi în natură, sau altfel, în socoteli nu apar. Nu apar nici dijme din semănături, din porci, stupi. Toate erau compensate desigur prin dare. Nu mai apare nici quinquagesima, care în baza actului de danie îi rămînea orașului. Ne lămurește un text al sfatului din 1564 : quinquagesima le-a fost lăsată felecanilor pentru repararea, în schimb, a drumurilor în Feleac 52. Plata dării ridicate însă nu scutea Feleacul de obligații de lucru. Am văzut unele obligații ale lor pînă acum : ei trebuiau să slujească judelui orașului, să-i are, secere, cosească, să-i oare fînul. Erau obligați să repare drumurile. Dar mai apar în texte și alte obligații de lucru. După textul din 1558, ei trebuiau să scoată gunoaiele din oraș, judele trebuind însă să le dea și ajutoare din cartierul în oare curăță străzile 53. Pentru căratul gunoaielor judele să tocmească cărăuși pe bani, să fie acolo și pedestrași de la porți, care să vadă să încarce bine carele și să aibă și ajutor din cartiere 54. în 1571 sfatul a încredințat pe felecani să facă 50 de telegi sau roabe? (torboncha taliga). în 1572 sfatul, dînd judelui două ajutoare pentru grija Feleacului și pădurii, îi îndrumă pe aceștia ca atunci cînd e nevoie și judele poruncește ceva serviciu, adus lemne, arat sau alt lucru, ei să asculte de porunca judelui să facă ceea ce el dorește 55. în 1586 sfatul hotăra iarăși în privința slujbelor felecanilor : cînd e vorba de adus crengi, lemne, sau de alte lucruri, fie că judele a poruncit, fie că a poruncit prin vreun șpan sau prin vreun om al orașului, să-i silească la slujbă ori de cîte ori le-o cere orașul56. 51 Ibidem, p. 278. 52 „Exactionem Quinquagesime a felekiensibus domini Centura viri condonarunt. ista conditione tamen, vt felekiensibus comitant domini senatores, vt vias et Meatus in felek existentes dissipatas, reparare, et rectificare bene debeunt, et domini dispensatores, sint penes eos preparatione providentes“. Ibidem, p. 244. 53 ,.Item felekienses Stercora exportent cx Ciuitate, sed minores laboratoves do-minus Judex ex quartale vbi plateas purgant in auxilium felekiensium dare teneantur*4. Ibidem, p. 30. 54 ,,Ad stercora educenda dominus Judex vectores in pecunys conducere debeat. et pedites ex portis adfuit. qui currus bene oncratos facient, et ex quartalicys minores labores in auxilium vectorum imponant“. Ibidem. p. 32. 55 Ibidem) p. 59. 56 Ibidem^ p. 25—26. SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 737 Poate și ei erau chemați la nevoie pe lunca regească la coasă și la strîns fînul sau la arat pe pămîntul din oraș ori din Apahida. Ii găsim în tot icazul lucrînd la spital. Am văzut că au făcut gardul spitalului. în socotelile din 1587 ale spitalului de jos 57 găsim asemenea înregistrări. Cînd au dat șpanii pe românii din Feleac, ei au cosit patru zile grădina spitalului și lunca din Sopor. Pentru că atunci au postit, le-a dat ulei pe patru zile, de cîte 15 d. pe zi, fac 60 d. ; varză s-a cumpărat pentru ei de 25 d. Acei români au secerat șase zile, și atunci s-a dat pentru ulei pe cinci zile, cîte 15 d. pe zi, făcînd 75 d. varză s-a cumpărat pentru ei de 35 d. La 13 august, pentru ziua a șasa s-a cumpărat carne de fiert de 15 d. Tot atunci un român și-a rupt coasa și s-au dat pentru făcutul ei 3 d. Pentru cosit pe alte fînațe spitalul plătește. Pe o luncă au cosit 18 oameni, ziua cu 13 d., făcînd 2,34 fl. Pentru strîns s-a plătit la 9 oameni, cu 10 d. ziua, 90 d. Pe o altă luncă (în Eleo veolgy) s-au cosit 15V2 „vitorna", plătind cosașilor de o vitorna 34 d., a costat 5,27 fl. Fînul a fost strîns cu iobagii și simbriașii (beresek). în harmad veolgy s-au cosit 22 vitorna 20 rude, plătind de vitorna 33 d., s-au dat 7,26 fl. Pentru 20 rude s-au dat 15 d. La 28 august s-a cumpărat pentru cosași carne, în prima zi de 11 d., în a doua tot de 11 d., varză la ea pe două zile de 12 d. Și aci au strîns iobagii și simbriașii. Pentru aceștia s-a cumpărat carne de 14 d., varză de 6 d. Fînul cosit în Sopor a fost clădit în claie acolo. S-a cumpărat carne (pentru cosași) de 20 d., varză de 6 d. Semănăturile de grîu (az bwza vetest es Mayorsagott) le-au secerat iobagii. Pentru clăditul grîului în clăi au fost tocmiți șase români, pentru că iobagii au lăsat lucrul de teama ploii ; 11 s-au plătit (clăditorilor) 60 d. S-a cumpărat pentru secerători cașe, o mierță.cu 18 d. Ulei la ea s-a cumpărat 4 fonți a 4 d., făcînd 16 d. La secere s-a dat și vin, ceea ce reiese din plata pentru vinul scos din pivniță pentru seceriș. Despre ce iobagi sau români poate să fie vorba, spitalul de jos doar nu avea iobagi. Erau desigur iobagi ceruți de la șpani, din Feleac sau din celelalte sate ale orașului. Simbriașii erau oamenii plătiți ai spitalului ; avea trei simbriași și un ajutor. Apar în socotelile spitalului și multe munci plătite, printre ele și cosit, făcut de garduri etc. în repetate rînduri apare preocuparea sfatului ca felecanii să repare drumul acolo sus. în 1590 sfatul hotărăște ca judele orașului să facă numai-decît drumurile cu felecanii. în 1592 sfalbul roagă foarte mult pe jude să facă cît mai curînd drumurile cu felecanii și așa ca să fie trainice. în 1587 hotărăște ca, pentru făcutul podului de peste Nadeș, economii orașului să dea bani pentru tăiat lemne din pădurea Zentmarton, lemne pe care judele orașului să le aducă cu felecanii. Obligațiile de lucru ale felecanilor sînt deci variate, ei servesc pe jude personal, fac diferite munci orașului. Aceste munci sînt nelimitate. Un pămînt alodial în Feleac nu s-a format. Orașul nu are aci nici pămînturi de arătură, nici fînațe. Chiar dacă erau puși la arat sau la coasă, felecanii erau aduși în Cluj sau la Apahida. 57 Socotelile, pachet 3, fasc. XXXIV 738 IOBAGIA IN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA Protocoalele orașului ne dau în schimb cîteva informații interesante asupra pămîntului propriu al Feleacului, asupra pădurii, fînațelor, pășu-natului. O preocupare permanentă a sfatului e pășunatul oilor pe hotarul orașului. în 1558, întrucît mulți s-au plîns că felecanii își pasc oile pe hotarul orașului, sfatul decide ca la termenul hotărît ei să-și scoată oile, altfel vor fi taxați sau pedepsiți. în 1560 vine cu o nouă hotărîre în privința pășunatului oilor, atît ale felecanilor cît și ale orășenilor. Textul vorbește de o parte de pămînt (particulam aliquam terrej rezervată pentru pășunatul oilor. în 1574 sfatul dezbate cererea românilor din Feleac în privința pășunatului oilor lor. Sfatul însă nici cum nu le îngăduie ceea ce cer — fără să se noteze în protocol în ce constă cererea. în 1576, în sfat se discută iarăși că oile Feleacului pasc peste tot pe hotar, cînd li s-a designat un loc anume. Pășunatul rămîne un diferend între oraș și Feleac, care nu se închide, ci mai curînd se agravează. în 1578, în protocol citim de atacul (tamadas) săvîrșit de păcurarii (pakularok) din Feleac asupra lui Mihail Zochy. Sfatul hotărește ca judele să trimită numaidecît acolo ca să aducă pe cel care a săvîrșit atacul, căci cu nici un chip nu vrea să îndure această insolență și acest act de putere (insolentiat es hatalmassagot) de la iobagi. Căci ia foarte în nume de rău ca asupra unui om de frunte (feo emberen) să cadă o astfel de blasfemie de la iobagi de ai orașului 58. în 1585 apare o nouă hotărîre a sfatului : cei care aduc oi pe hotarul orașului, în 15 zile sau să le scoată din hotar, sau să le vîndă. Altfel, dacă mai sînt găsiți, să fie pedepsiți cu 1 fl., după trei zile iarăși cu 1 fl., după alte trei din nou cu 1 fl., și apoi în fiecare zi cu cîte 1 fl. Așa să fie pedepsiți și felecanii. Aceasta după hotărîrea sfatului din anul trecut. Judele să comunice hotărîrea și principelui la Alba-Iulia, ca dacă păstorii s-ar plînge acolo, să-i respingă59. Oile să le pască acolo unde s-a designat loc și pentru Feleac 60. în 1586 sfatul revine la hotărîrile din 1584. Oile felecanilor să nu fie lăsate nicicînd mai departe de pînă la podul de mijloc. Dacă vin mai jos, cei patru domni aleși, cu toată autoritatea, fără vreo altă hotărîre și fără să ia în seamă vreo plîngere să-i globească aspru pe români. Și orășenii cu oi să se țină de hotărîrea din 16 mai 1584, să meargă și ei numai pînă la podul de mijloc, ori este pămînt destul ori nu este, în afară de cele două spitaluri, toți să se țină de hotărîrea de atunci, sau să-și vîndă oile sau să nu le țină pe hotarul orașului, căci orașul cu nici un chip nu vrea să se abată de la hotărîrea de atunci. Oile celor două spitaluri să se mute neapărat și numaidecît în valea Chintăului, în hotar. Acolo să fie și resturile dc oi ale lui Anton Fcrenczi în acest an. în anul următor însă și cl să le vîndă 61 62. La 22 ianuarie 1588 se mențin hotărîrile din 1584 și 1587. Se hotărăște că de acum în trei săptămîni dacă se vor găsi în hotar, în afară de oile celor doi magiștri ai spitalelor, oile vreunui om de al orașului, cei patru domni aleși numaidecît să poată tăia acolo și trimite tăiate la cele două spitale 20 din ele. Dacă după aceea le mai găsesc, a treia zi să taie 40. Iar a treia oară să mîne oile toatefi2. 58 Protocoalele, 1578, p. 173. 59 Ibidem, 1585, p. 12. co Ibidem, p. 14. 61 Ibidem, p. 49—50. 62 Ibidem, p. 66 SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 739 La 17 februarie, același an, textul protocolului ne spune că oamenii cu oi promit să se țină de hotărîrea orașului, dar se roagă ca pînă cînd le țin la fîn, să poată rămînea în hotar, după aceea le scot, nu așteaptă aici fătatul. Sfatul hotărăște să-i îngăduie pînă cînd țin oile la fîn, dar îndată ce nu le mai țin cu fîn, sub nici un motiv să nu mai umble pe hotar, ori fată ori nu fată, iar dacă nu se țin de promisiune, să fie pedepsiți după hotărîrea anterioară. Oile spitalelor să umble și ele pe locul designat. Și pe felecani să-i pedepsească, pentru că și lor li s-a designat loc. La 21 ianuarie 158'9 sc decide din nou ca hotăririle anterioare privind pășuna-tul oilor să se mențină neschimbate. Sub nici un motiv, nici șpanii și nici oameni cu oi din oraș să nu pască oile pe pămîntul orașului mai mult decît pînă primăvara, pînă cînd le țin la fîn ; dacă nu le place, să le ducă pe alt hotar, sau să le strîngă pe hotarul destinat felecanilor. Dar și acolo numai pînă la Sîngeorz. După aceea oile orașului să fie mînate la sate (satele orașului desigur), căci sfatul nu vrea să caute un folos care să fie spre paguba obștei63. în aprilie apoi se hotărăște ca oile să fie cu totul alungate dc pe hotar, căci dc acum și vitele sărăcimii au ieșit (la pășune), să se țină hotărîrea dinainte. Și în 1599 și 1600 sc mențin hotărîrile dinainte. Felecanii să-și țină oile în hotarul lor 64. Și mai mari proporții a luat diferendul dintre oraș și Feleac pentru pădure și fînațe, pentru dreptul Feleacului asupra hotarului său în genere. în 1561, centumvirii aflînd că felecanii vînd pămînturi (terras et agros), hotărăsc ca judele să afle de unde au ei asemenea pămînturi și cu ce so-coteală le vind 65. La 30 ianuarie 1586, cînd sfatul lua mai multe hotărîri cu privire la Feleac, făcea și constatarea că felecanii au făcut mari pagube orașului, atît în pădure, cît și în cîmp și acum au înțeles cu toții că au rărit, tăiat, lăzuit pădurea orașului, făcîndu-și care fînațe, oare pămînturi de arătură. Ca aceasta de acum încolo să nu se mai întîmple, încredințând Feleacul judelui, nu vreau să ia din mîna șpanilor paza pădurii și cîmpului, ci ei să fie cu grije mai ales la pădure, căci sfatul vrea să vadă și de paguba făcută acum. De aceea .au întărit, în ședința următoare, pe paznici în scutirea de dare, le-a stabilit plată, îndrumîndu-i la pază credincioasă. Dar pricina principală pentru care s-a adunat sfatul — după cum o mărturisește textul — a fost ca să ia hotărîri asupra multelor lăzuiri păgubitoare și primejdioase ale românilor din Feleac. Judele constată că sfatul n-a renunțat într-(atîta la stăpînirea Feleacului, ca să nu poiată purta grija pădurii și hotarului lui. îi și aduce aminte că paza pădurii nici nu i-a fost încredințată lui, că sfatul nici n-a dorit să i-o dea. Acum însă sfatul poate vedea cîtă pagubă au făcut românii cutezători (vakmereo) de mult timp în pădurea orașului, cît de multe fînațe și-au făcut, neluînd de loc în seamă admonestarea părintească și opreliștea lui. Abia cu cîteva zile înainte, împotriva bunelor avertismente, au pustiit pădurea, căutînd folos pentru ei, voind cu tot dinadinsul să pustiiască pădurea orașului, fără de care orașul nu poate fi. Ca aceasta să fie luată de la începutul ei și ca să nu plece 63 Ibidcm, p. 104. 64 Ibidem, p. 335, 360. 05 Ibidem, 1561, p. 132. 740 IOBAGIA IN TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA numai cu vorbe calde, au hotărît să aleagă oameni care să cerceteze, sub jurămînt, proveniența fînațelor, toate fînațele făcute de cinci ani încoace să le ia și să le oprească pentru oraș, să le țină pentru crescut pădure și să le pună sub sîrguitoare pază. Dacă de acum încolo le-ar folosi cineva, e găsit că o face, sau e găsit că lăzuiește, șpanii fără milă să-1 poată prinde, să-1 aducă și să-1 spînzure. Pentru cercetare, pe lîngă șpani, se aleg patru oameni. Judele să aleagă și el din sfat patru domni, ca cu orice chip să pășească zdravăn la remedierea unei astfel de pagube66. La 6 mai 1587 sfatul dezbate iarăși pricina felecanilor. Felecanii s-au rugat să nu aducă la îndeplinire hotărîrea după care cei opt aleși au ocupat fînațele lăzuite din pădure și le-au „limitat" din nou fînațe „îndestulătoare", căci ar rămînea neajutorați (elhetetlenne lennenck), ci să-i lase să se folosească așa ca și înainte de fînațele și curăturile lor. Sfatul însă aduce hotărîrea, care să rămînă, cu vot unanim și fiind de față și sfatul de jos (also tanacs), ca tot ceea ce au hotărît cei opt domni aleși cu prvire la pădurea orașului și la fînațe să rămînă așa pe veci. Șpanii, potrivit jură-mîntului lor de a fi în folosul orașului, să păzească cu toată grija pămîntul hotărnicit, să-1 apere, să-1 brăzdeze, să-i pună hotar trainic. Dacă vreun român ar călca cu coasa sau cu lăzuitul, pe față sau în ascuns, hotărîrea, șpanii să-1 cerceteze și să-i ia un florin pentru ei, pentru că a cosit și lăzuit să-i ia fînul cosit și de pe fînațul său, pe care să-1 aducă cu felecanii și să-1 pună în fînul orașului. Dacă încearcă și a doua oară, să i se ia și fînațul pentru oraș 67. Felecanii nu s-au resemnat. Căci abia după 11 zile, la 17 mai, sfatul trebuie din nou să se adune, să hotărască asupra plîngerii și atacurilor felecanilor împotriva orașului 68. Felecanii s-au plîns principelui. Sfatul hotărăște să-i arate principelui că s-au plîns pe nedrept (meltatlan panazlottak) și că după lege vreau să-i și pedepsească, ca pe iobagi ce sînt, pentru această „conjurație" (partolas). Suplica către principe să se facă însă sub numele centumvirilor. Aceasta pentru ca judele și sfatul să nu se găsească și suplicant, și pîrîș (actor), și judecător. După ce vor vedea răspunsul și ce s-a înțeles acolo la curte, vreau să grăiască cum se cade (derekason) despre atacurile cruciate din Feleac (az feleki kereztes tamadasokrol). Atunci însă judele să nu cheme adunare generală (generalis congregația), ci să adune senatul (az venseget) ca să poată grăi despre acest lucru69. Plîngerea la principe, nesupunerea la o hotărîre nedreaptă era calificată de sfatul orașului atac cruciat, legîndu-1 de răscoala lui Doja. Rezultatul e că sfatul în ședința din 17 iulie își reînnoiește hotărîrea în termeni și mai tari. înțelegînd pricina întrunirii, care e să hotărască asupra fînațelor lăzuite, ticălos (gonozul) cuprinse și făcute de felecani, e și mai puțin dispus să facă vreo concesie. Ieșind mai mulți din sfat, precum și alții, la fața locului, au văzut furtul de pădure (az erdeo lopast) 66 Protocoalele, 158-6, p. 28—30. 67 Ibidem, p. 49—50. 69 ,,...az felekiek panazolkodasa es az varos ellen tamadasok feleol...“ Ibidem, p. 52. 69 Ibidem, p. 52. SOCOTELILE SATELOR STAPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 741 și multele lăzuiri. Hotărăsc, spre a rămîne pe veci (eoreokke megh mara-dandokeppen), ca ceea ce s-a decis în sfat unanim în repetate rînduri, să rămînă așa, bucățile care au fost separate prin hotărnicie nicicînd să nu fie cosite, ci să fie lăsate pentru creșterea pădurii. Iar lunca sau locul de finațe hotărît să se împartă la sorți, obicei cu care obștea orașului a trăit de mult la împărțirea riturilor de fîn, nimeni să nu poată avea nicicînd pămînt ereditar70. Totuși să se rupă mai întîi o bucată de fînaț pentru casa parohială (plebanossagh hazahoz), care să fie stăpînit la casa parohei. Acolo însă (pe fînațele trase la sorți) nimeni dintre români să nu-și așeze în șiră (sau claie) fînul, nici vitele sau oile să nu le țină, ci să-și care fînul în sat și acolo să-și țină și vitele. Dar chiar și dacă și-ar clădi fînul unde îi vine soarta anual, să-1 clădească în mijlocul ei și nu cu gard să-1 închidă, ci cu șanț și acolo să-și țină vitele ; să nu le țină cu nici un chip în margine de pădure (erdeo zelbe). ■în ce privește întrebarea, ce să se facă atunci cînd un român a cumpărat fînaț de la altul sau l-a luat zălog dînd bani pentru el, sfatul răspunde că nimeni nu poate fi silit la nici un fel de plată sau întoarcerea banilor, mai ales că fînațele și lăzuirile făcute perfid zi de zi, românii le țin mala fide. Ceea ce în termeni comuni înseamnă că orașul nu admite vînzarea și nici măcar zălogirea, cel care a luat fînaț pe bani trebuind să-1 dea înapoi, fără să fie obligat celălalt să-i înapoieze banii. Cel care cumpăra sau lua zălog putea să-și piardă banii dați. Așa socotea sfatul că poate împiedica vînzările sau zălogirile. Sfatul e de părerea că felecanii nu sînt în pagbuă prin împărțirea la sorți și că înainte și-au stăpîint fînațul prin ticăloșie ereditară 71, iar acum așa nu-1 mai pot avea. Nu e în pagubă nici vreun cnez, nu pierde nimic, căci doar fînațul e al lor, și lor li se împarte, le vine fîn la toți. Cnezului și pîrgarului (az keneznek es polgar-nak), adică juratului, trebuie să-i dea mai mult, bogatul să cumpere de la sărac soarta care-i vine după darea lui 72 și întru toate să trăiască așa ca în oraș, căci nici Feleacul nu e alt hotar, decît tot hotar al Clujului și prin urmare socotesc că așa se cuvine ca nici felecanii să nu trăiască cu mai multă libertate, cu mai mari foloase și mai deosebit decît trăiește comunitatea Clujului73. în aceeași ședință judele comunică sfatului că felecanii ar dori pentru fînațe locurile pe care nu crește pădure. Sfatul însă nu vrea cu niciun chip să scurteze hotarul stabilit acum, ci ei să se mulțumească cu acela. Dar dacă judele ar vrea să iasă sau să trimită acolo să vadă mai ales unde să se taie pădurea pentru bucătăria principelui, cu un drum ar putea vedea și acest fel de locuri74. La 22 ianuarie 1588, sfatul, în baza hotărîrii dinainte, oprește iarăși, sub grea pedeapsă, tranzacțiile. Nimeni, sub nici un motiv, să nu aren 70 ,,Nyl zamra ozollion, amint az zena ret ki oztasaban az varossy keosscgh reg-teol fogwa cit, soha eoreokcos leoldc scnkinek nc lehcssen“. Ibidem, p. 53. 71 ,.hogy az cieot Retet corcokeoswl birta gonoszul". 72 ,.az zeghenyteol az gazdagga wegye megh az co adaja zerent valo Nylat“. 73 Ibidem, p. 54. 74 Ibidem, p. 54—55. 742 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA deze, nici să vîndă pe bani pămînt din hotar celor din satele vecine, căci asemenea persoană vreau să o pedepsească cu astfel de pedeapsă, din care să învețe și alții. Judele să publice aceasta decurionilor, iar deour ionii să avertizeze sub grea pedeapsă comuna 75 76. La 13 septembrie 1589, din nou apare plîngerea felecanilor pentru fînațe. La 6 septembrie 1590 se discută în sfat o altă cerere a felecanilor. Românii se roagă să fie lăsați să cosească iarba de pe „rupturile” (zakadek fwek) care cad în afara finațelor hotănîte pentru împărțirea la sorți. E vorba desigur de fînațele defrișate, rupte din pădure. Sfatul însă nu se abate cu nici un chip de la hotărîrea dinainte. Ba înțelegînd că pornind de undeva au cosit și în afară, hotărăște să trimită patru orășeni care să meargă plena authoritate și astfel de fîn să-1 ia de la toți și să pună să-1 aducă pe seama orașului pentru caii telegari. Dacă e nevoie, să ducă cu ei și drabant. Cei patru în aceasta să nu comită nici o îngăduință sau așteptare. La cei patru sfatul mai adaugă doi care să iasă la fața locului7G. La 2 septembrie 1591 se discută din nou cauza felecanilor. Sfatul cere să fie cercetați dacă au hîrtii. Se hotărește ca fiecăruia să i se împartă apoi iarbă după starea sa 77, desigur după mărimea dării pe care o plătea. La 9 iulie 1592 sfatul vorbește că și în Feleac ierburile de pe rupturi să le cosească (nu spune cine). Numește și supraveghetori care să vadă dacă sînt asemenea ierburi de cosit. La 5 septembrie 1592 e adusă în discuția sfatului o altă cerere a felecanilor. Fiii de baștină din Feleac (az feleki eos fiak) cer orașului ca fînațele să se împartă numai între ei, veneticii să nu aibă parte în ele. Sfatul hotărește ca veneticii să plătească pe trei ani (în curs de trei ani) 100 de florini, și apoi după aceea fînațele să se împartă fiecăruia după darea sa, ca de acum încolo să nu mai fie nici o ceartă, ci fiecare să se țină de hotărîrea de acum 78. Cu alte cuvinte, veneticul plătind orașului se putea introduce în comunitatea satului. Așa socotea orașul să înlăture nemulțumirea felecanilor. Diferendul dintre felecani și oraș pentru fînațe nu se putea închide ușor ; lupta continuă desigur. în 1598 textul vorbește de pădurea arsă din Feleac ; defrișarea se mai încerca și pe alte căi. Lupta aceasta între oraș și Feleac are mai multe aspecte. Mai întîi orașul refuză să-i recunoască Feleacului un hotar propriu, pretindea că hotarul satului face parte din hotarul orașului. Chiar dacă era așezat în pădurea orașului, cum spune actul de danie de la 1377, el avea dreptul la un hotar propriu. El nu făcea doar parte din oraș, de la început e sat (villa), după actul de danie din 1367 așezat între Cluj și Banabic. El nu beneficia de statutele orașului, era un sat iobăgesc stăpînit de oraș ca stăpînul lui feudal și pe orice domeniu feudal satele își aveau hotarul propriu de care dispuneau sau beneficiau în cadrele sau în condițiile de con 75 Ibidem, p. 66. 76 Ibidem, p. 147. 77 „Annak vtanna kinek kinek az eo rencli zerent ozzak fel az fwuer‘, Ibidem, p. 167. 73 Ibidem, p. 197. SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 743 viețuire ale obștei sătești. Clujul îi refuza pe nedrept acest drept de bază al oricărui sat iobăgesc. în al doilea rînd, orașul îi confiscă curăturile care se practicau în toate satele iobăgești ; era sistemul obișnuit de întindere a pămîntului de cultură de care satul avea nevoie nu numai pentru ridicarea lui economică ; avea nevoie de aceasta în primul rînd pentru a face față creșterii populației. Mai mult, peste sporul natural, orașul vedem că admite și noi așezări, de venetici, pe pămîntul satului, ceea ce însemna ca pămîntul de cultură al iobagului de aci în loc să crească, să scadă. Defrișările erau și în interesul stăpînului, ele aduceau doar pentru el noi prestații. Aci ele, ce-i drept, nu sporeau prestațiile, felecanii erau scutiți de dijme sau alte daturi, dar îi sporeau supusului capacitatea de a plăti dare. Vedem doar că darea tocmai în acest răstimp face salturi mereu, ajungînd într-un răstimp destul de scurt la de șapte ori mai mare. Aceasta fără ca orașul să admită iobagului său și sporirea capacității sale de plată ci, dimpotrivă, restrîngîndu-1 și în fînațul și în pășunatul său, și în folosința pădurii. Luarea de către stăpîn a pămîntului lăzuit de iobagul său în hotarul satului se practică doar mai tîrziu, din nevoia sporirii pămîntului alodial. Aici însă nici nu era un pămînt alodial. Și mai tîrziu, pămîntul defrișat era luat de la iobag, despăgubindu-i munca. Fără despăgubire se lua numai cînd iobagul a făcut defrișarea fără învoirea stăpînului. Felecanii, ce-i drept, nu ceruseră învoirea stăpînului, dar în obiceiurile sau legile timpului încă nu se fixase această condiționare. Orașul nu avea suficientă pădure ? Nu pare să fie cazul. Orașul se ridică, vedem, și împotriva individualizării pămîntului de cultură, îndeosebi a fînațului, chiar cînd e defrișat, impunînd comunitatea întregului fînaț și sistemul sorților practicat de oraș. Se ridică în genere împotriva „eredității“ pămîntului și oprește prin urmare pe iobag să dispună de pămîntul său, să-1 vîndă, să-1 zălogească, să-1 înstreineze în vreun fel. Ceea ce era împotriva obiceiurilor și legilor feudale. Chiar după Tri-partitum iobagul avea și el pămînt de moștenire, care era supus legilor comunității și dreptului de proprietate a stăpînului feudal și pămînt de achiziție (curătură, pămînt cumpărat, zălogit) de care poate dispune. Și pămîntul de achiziție, de care putea dispune, era pămîntul defrișat de el personal, peste pămîntul comun, pămînt transformat în productiv prin efortul lui individual. E pămîntul care tocmai prin acest fapt se individualizează. Feleacul era așezat în pădure. Dacă nu tot hotarul lui, covîrșitoarea lui parte a fost creat prin defrișare. El a fost cucerit desigur și prin defrișare colectivă. A fost lărgit însă mereu cu siguranță mai ales prin defrișare individuală, așa cum s-a întîmplat în genere în satele de pădure sau de munte. Era firesc ca aici individualizarea să fie mai avansată decît în oraș. Orașul se ridica împotriva unui proces firesc de dezvoltare. Că această individualizare e curentă și firească, o arată de pildă cazul preotului loan din Feleac. Un act din 1538 adeverește că Ana, soția lui loan Dumitru (Demether) din Săliștea Sibiului, rudă de sînge a lui Petru episcopul român de Feleac (consanguinea... petri Episcopi Volachalis de Felek), și-a vîndut lui loan preotul român din Feleac și urmașilor săi 48 - C. 401 744 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA (Joanni presbitero volachali et plebano eiusdem possessionis Felek, heredi-busque suis, et posteritatibus universis), pe veci și irevocabil (dedisset, ven-didisset, inscripsisset, et perpetuasset Jure perpetuo, et Irrevocabili, in filios filiorum heredumque per heredes tenendtim possidendum, pariter et haben-dum), toată partea sa de moșie din Feleac care i-a revenit cu drept de moștenire de la mama sa, anume o casă, o grădină cu pomi și fînaț, și cu toate folosințele ținînd de ele, pentru 11 florini ungurești, nici ea nici soțul ei nemaipăstrînd asupra lor nici un drept de proprietate (nullum Jus null-amque ]uris et dominii proprietatem). Cum un anume loan Pozpap, locuitor în satul Kethele, și-a pretins și el parte din acestea, sub motiv că e și el consîngean, cerînd-o pe calea legii în fața cnezului și juraților din Feleac (coramque Kenezio et ciuibus possessionis Felek), după judecata cnezului și juraților acesta a fost înlăturat cu totul de la vreo împărțeală, pe motiv că ar fi numai fiu nelegitim al episcopului Petru '9. Un alt act, din 1550, reține judecata orașului în pricina românilor Ladislau Kewwer și soția sa Petca din Rediu, Mihail Olah fiul preotului român din Căpuș și românul Moisin, cu loan preotul din Feleac pentru moștenirea episcopului Danciu, pe care o deține preotul loan. E vorba de bunuri și ,,eredități“, de casă, pămînturi de arătură, grădină de pomi, fînaț, pe care le-a avut episcopul Danciu79 80. Preotul probează că le-a moștenit ca fiu al episcopului Danciu, drept bunuri și eredități legitime, pe care le-a cumpărat cu banii săi încă episcopul Marou și le-a dat și lăsat lui Danciu ca fiu adoptiv 81. Tranzacțiile asupra pămîntului iobăgesc făcute în cadrul domeniului feudal nu puteau impieta lasupra veniturilor stăpînului feudal. Prestațiile legate de pămîntul iobăgesc erau aceleași în mîna oricui se găsea el, prin tranzacție, dimpotrivă, trecea adesea de pe mîini mai puțin productive pe altele mai productive. Orașul însuși admite, am văzut, tranzacția asupra sorților între mai sărac și mai ,,bogat“. într-un singur punct are orașul, după lege, dreptate, atunci cînd oprește înstreinările de pămînt față de oameni din alte sate, de sub alți stăpîni feudali. Această ,,înstreinare“ a pămîntului de stăpînul lui feudal o oprea și Tripartitul, înstreinare care-1 lipsea pe stăpîn de prestațiile feudale legate de pămînt, trecîndu-le altui stăpîn. Lupta felecanilor pentru un hotar propriu supus legilor proprii de dezvoltare, pentru dreptul de a defrișa și a dispune de aceste defrișări, de 79 Hurmuzaki, II/4, p. 167—168. 80 „bona et hereditates, quas predictus Joannes Plebanus possideret. Videlicet Domum, terras Arabiles, hortum frugiferum, fenetum quc in possessione Felek. Et Metis eiusdem existerent et haberentur, fuerunt quondam Dancho Episcopi...". Jakab E., op. cit., II, p. 14. Hurmuzaki, II/4, p. 506—508. 81 „Quod scilicet ipse legittime predicta possidet bona, et hereditates quondam Dancho Episco,pi, quas quondam Marcus Episcopus grecus proprys suis Pecunys emtas, eidem Dancho Episcopo tanquam Filio adoptiuo legasset et donasset../ Ibidem. p. 15—16. O judecată dintre urmașii episcopului Danciu, de la 1595, întrebuințează în duetul textului aceiași termeni : „de hereditatibus immobilibus iure mediante exheredi-tassent, ac domus Avitae, dominium ipsis ...domus Paternae proprietatem ... domus ipso-rum auitica... universorum haeredum ipsorum“. Cipariu, Archruu pentru filologia și istoria. Blaj. 1867, p. 779—780. Aci publicate mai întîi și actele citate de la 1538 și 1550, la p. 776—779. SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 745 a face transacțiile obișnuite asupra pămîntului, era o luptă pentru drepturile firești ale oricărui sat iobăgesc. E lesne de înțeles „atacul“ lor „cruciat" în acest proces paralel și flagrant contradictoriu : creștere nemăsurată a dării, restrîngere continuă a resurselor de existență și de plată. Asupra felului cum își exercita orașul monopolurile senioriale în Feleac textele ne informează prea puțin. Moară nu se pomenește în Feleac. Felecanii măcinau desigur la morile orașului. O dată, la 1570, se pomenește că felecanii au cerut să fie vămuiți la moară în același fel ca și orășenii. Despre crîșmărit am găsit o singură informație, în protocolul sfatului, la data de 18 ianuarie 1585. Anume Gaspar Hertzegh, fost jude (feo Biro) al orașului, fiind de origine din Ighiu, a adus de acolo în Feleac un butoi de vin de patru vedre pentru a-1 crîșmări aci, împotriva libertăților orașului. EI se scuză că nu a știut că și Feleacul e socotit ca fiind cuprins în hotarul Clujului. Tocmai pentru că a fost jude și trebuia cu atît mai mult să apere libertățile orașului și nu să le calce, e pedepsit cu de două ori homagium-ul omului de frunte (elokelo ember) locuitor în oraș, adică cu 132 fl. își plătea deci de două ori capul doar pentru patru vedre de vin, pe care nici nu l-a putut vinde tot. Și aceasta i se întîmpla chiar unui fost jude. Se vede cît de mult ținea orașul la dreptul său de crîșmărit. în afară de această pedeapsă, după vechiul obicei, i-ar fi spart și fundul butoiului și i-ar fi vărsat vinul să-1 bea pămîntul, dacă Gaspar Herczegh nu și-ar fi dat seama de vina sa și nu l-ar fi dus de la locul oprit, dacă adică s-ar fi găsit în FeleacS2. Dreptul de crîșmărit, orașul îl păstra pentru sine. Vama e pomenită de protocol la 1586. Sfatul hotărește că, întrucît drumul Feleacului s-a terminat, judele să pună drabanți să-1 păzească, pe îndrăzneți să-i pedepsească fără cruțare cu zece florini, ca din neplata vămii libertatea (privilegiul) orașului să nu se striceS3. Asupra raporturilor juridice din Feleac sau ale Feleacului cu orașul Cluj, textele ne dau iarăși prea puține informații. La 1570 protocolul pomenește dorința felecanilor în privința judecății. Sfatul îi lasă în starea care s-a hotărît în anul trecut* 83 84. Iar această hotărîre suna că rînduiala judecății celor din Feleac să rămînă în starea veche. Dar așa că judele să cheme în fața sa pe cnez și să-i pună în vedere ca omului din Cluj să-i facă judecată ziua, nu seara și nici noaptea și să nu o amîne, ci a treia zi să-i facă judecată și dreptate, fără nici o altă înștiințare dinainte85. E vorba desigur de a face dreptate omului din Cluj care impricinează om din Feleac în fața cnezului, în pricini mărunte, de competența cnezului, firește. Cel care cere dreptate are interesul să nu se amîne judecata, să i se facă dreptate cît mai curînd. Aceasta se făcea potrivit dreptului feudal, după care pe orice om trebuia să-1 dai în judecată în fața forului său judecătoresc. E de reținut faptul că deși Feleacul e supus jurisdicției orașului, Protocoalele, 1585. p. 7—8. 83 Ibidem, p. 41. 84 Ibidem. anul 1570. 85 Ibidem, p. 10. Citat și dc S. Goldenberg, Clujul iu sec. XVI, București, 1958, p. 17. 746 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA sub această jurisdicție se menține scaunul sătesc al cnezului și juratilor, care își are cercul lui de competență, judecă pricinile dintre locuitorii satului și chiar ale orășenilor împotriva locuitorilor satului. Nu știm pînă unde se întindea această competență. în tot cazul ea nu cuprindea cauzele criminale și nici pricinile de valoare mai mare, care cădeau în competența scaunului orășenesc. Procesul merge, după cum vedem, spre restrîngerea competenței cnezului. E de reținut iarăși faptul că, deși orașul pretinde că Feleacul e un hotar cu Clujul, acesta e totuși sat deosebit, cu cnez, cu scaun de judecată propriu, ca orice sat iobăgesc. O hotărîre din 1572 însă revine. Spune acum că nu se cuvine ca om din oraș să se judece, adică să dea în judecată om din Feleac, în fața cnezului din Feleac, ci dacă om din oraș are să se judece cu român din Feleac, să vină în fața judelui orașului să se judece. între ei, adică între săteni, însă să poată face dreptate cnezul lor. Protocoalele ne dau și alte cîteva informații interesante asupra raporturilor orașului cu satele. La 20 martie 1588 sfatul se ocupă de „perfidia* iobagilor nobilimii, care fac înșelăciuni în oraș. Hotărăște mai întîi ou privire la parii de vie. Judele să pună să facă trei pari legali (teorweny karo), care să fie atîrnați la cele trei porți (ale orașului) și să publice prin strigare în cîteva zile de tîrg, ca oricine aduce pari să nu fie mai mici decît parul legal. Dacă cineva ar aduce altfel de pari, judele să pună să fie arși acolo înaintea porții. Cultivatorii de vie nici ei să nu aducă acasă parii (să-i cumpere adică în tîrg), drabanții să aibă grijă. Judele să pună să se publice și că vierii (vinczelerek) să scoată pe lucrător (la lucru) în zori de zi, încă pe întunerec (seotet hainalban) și să-1 aducă înapoi la sfințitul soarelui. Se aleg pentru aceasta patru supraveghetori sc. Muncile la vie se plăteau. Plătea și orașul, plăteau și spitalurile. Să luăm de pildă socotelile spitalului sf. Elisabeta din 1589 S7. Aci sînt înregistrate muncile cerute de 12 iugăre (hold) de vie. S-au cumpărat 2000 de nuiele (haytani valo markos vezzot) cu 6 fl. 25 d. La 8 februarie s-au cumpărat de la români din Șomtelec 2500 cu 6 fi. 25 d. La 9 martie s-a început primul lucru la vie, păruitul sau ară-citul (karozas). Din 9—17 martie s-au plătit la 73 de oameni, adică pe 73 zile a 12 d., în total 8 11. 76 d. Din 18—25 martie s-au plătit la 88 de oameni cu 8 d. ziua 7 fi. 94 d. Pentru sapa dintîi (elseo zeoleo kabalas) s-au plătit, de la 26 martie la 18 aprilie, la 247 dc oameni, cu 12 d. ziua 29 fl. 64 d. Pentru butășit (zeoleo homlitas), de la 21 aprilie la 15 mai, s-au plătit la 110 oameni, ziua cu 12 d. 13 fl. 20 d. Pentru copilit (leuelezes), de la 8 la 20 mai s-au plătit la 142 dc oameni, ziua cu 8 d. II fl. 36 d. 8(5 Protocoalele, 1588, p. 74. 87 Socotelile, pachet 4, fasc. XI. SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 747 Pentru legatul dintîi (zeoleok elsd keoteozese), de la 20 la 29 mai, Ia 170 de oameni, ziua cu 8 d., s-au plătit 13 fl. 56 d. Pentru sapa a doua, de la 19 la 29 iulie, la 113 oameni, cu 12 d. 13 fl. 56 d. Pentru legatul al doilea, de la 3 la 22 iulie, la 165 de oameni, a 8 d. 13 fl. 20 d. Pentru legatul al treilea, de la 22 la 30 august, la 82 de oameni a 8 d. 6 fl. 56 d. Pentru sapa din urmă ? zeoleok keuertetese, de la 2 la 12 sep- tembrie, la 79 oameni, a 12 d. 9 fl. 48 d. Pentru cules, de la 22 la 27 septembrie, la 81 de oameni, a 4 d. 3 fl. 24 d. Pentru cărat strugurii, de la 22 la 27 septembrie, la 39 de cărători (hordok), a 12 și 8,50 d. 3 fl. 88 d. Călcătorii (nyomok) de la 22 la 27 septembrie în fiecare ■ zi cîte patru, plătiți cu 12 d. pe zi, au costat 2 fl. 88 d. Unui om de ajutor, care a opărit buțile, a turnat mustul și altele, pe o săptămînă 1 fl. Maistrului tescar pe o săptămînă 1 fl. De la 29 septembrie la 3 octombrie, la 60 de oameni (panth- feytb), cu 5 d. ziua 3 fl. La tăiatul viei (zeoleo mecezes) de la 2 la 10 octombrie la 95 de oameni, cu 12 d. ziua 11 fl. 40 d. La îngropat via (zeoleok el fedese), 74 dc oameni, a 12 d. 8 fl. 88 d. Cădarului, pentru diferite munci, drept plată anuală i s- au dat 10 fl. 50 d. Vierului (vinczeler), în plata anuală, i s-au dat 5 fl. O pereche de cizme (zekernye) pentru el 70 d. S-au cheltuit astfel cu via, după sumarul din socoteli 190 fl. 32 d. Cheltuieli asemănătoare se înregistrează și în alți ani. Muncile s-au plătit în genere cu aceleași prețuri și în 1600 și au însumat 173 fl. 32’/2 d. în 1589 cheltuielile mai mari au fost motivate cu neglijarea viei în anii precedenți. în 1600 culesul s-a făcut de la 27 la 31 octombrie, tăiatul viei de la 4 la 18 .noiembrie88. Prețuri asemănătoare plătea la lucrul viei și breasla argintarilor din Cluj la 1550 89. La 1 iulie 1589 sfatul se ocupă de secerători. Secerișul fiind aci, judele să pună să se lege un snop bun, pe care să-1 expună într-un loc public, vestind că toți trebuie să facă snopul la fel și nimeni să nu dea (plătească) mai mult de doi bani de claie 90. La 5 noiembrie același an se ocupă de șindrilă, de necinstea oamenilor din ținut la făcutul ei. Șindrila o fac mai scurtă și nu o fac bine. Tot așa parii, fînul, lemnele le încarcă perfid din nou pe hotarul orașului sau Jiiar în fața porții. Judele să convoace pe sîmbăta viitoare senatul, să 88 Ibidem, pachet 9, fasc. XII. 89 S. Goldenberg, op. cil., p. 372—373. 90 Protocoalele, p. 115. 748 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA hotărască cele bune și în privința aceasta, chiar dacă ar fi și cu pagubă pentru oraș ; e nevoie să se protesteze apoi și la comitat 91. La 27 ianuarie 1590 apoi sfatul vine cu hotărîri în această privință, hotărîri la care afirmă că a consimțit și a dat putere orașului și nobilimea comitatului Cluj. Șindrila, nobilimea și iobagii ei să o facă de trei palme (harom araznyira csinalliak), iar parii de cinci coți lungime (eot singre). Dacă se aduc altfel, adică sub aceste măsuri, să fie arși. Sfatul nu vrea să se abată de la aceasta cu nici un chip, nici într-o parte nici în alta, ci vrea să o păzească ou toată credința. în ce privește pe aceia care cumpără pe ascuns, și duc (parii) pe furiș la viile lor, fie aici în hotar, fie în alt hotar, ba le și ies (țăranilor) în cale cu caii, cu căruțele, sfatul hotărăște să se poată lua de la ei zece florini fără să le ierte nici un ban. Acolo unde e îndoială, oricine ar fi, fără deosebire, să-și salveze cu jurămînt nevinovăția. în privința lungimii parilor nici o scuză, nici o îngăduință să nu fie, acea lungime să o aibă cu adevărat și numai așa să-i poată cumpăra. Parii mai mici și de acum încolo să se ardă fără cruțare. Și fiindcă judele și sfatul său nu sînt de ajuns pentru supravegehere, să supravegheze și căpitanii, aduGÎndu-și aminte cum au jurat să păzească libertatea folositoare orașului 92. La 9 mai 1590 sfatul ia hotărîri cu privire la plata zilei de coasă și de secere. Secerea, coasa fiind aproape, hotărăște ca în valea? (eleo weolg-ben, nume de hotar) cosașului să nu se dea mai mult de 32 de bani. Claia de 20 de snopi să rămînă ca mai înainte, cu 2 bani, în înțelesul că să se plătească 2 bani de seceratul unei clăi. Judele, iarăși, să pună să se lege din vreme cîțiva snopi și să se atîrne pe porți, pe ușile mici (ale cetății desigur). Ba și servitorii domnului quartalist (quartas uram) să meargă în mijlocul secerătorilor și cu sîrguință să-i facă atenți să lege snopii după snopul dat. Martin Nyreo și loan Stamp au și luat asupra lor de bună voie sarcina să meargă între secerători, să umble printre ei, să-i supravegheze 93. în iulie 1599 sfatul hotărăște că cel care ia oameni la coasă, să plătească după numărul de „vitorna“ (vitorna zamra) și în eleo veolgy să dea de o vitorna 40 d., în valea a treia (harmad veolgy, iarăși nume topic) 50 d. Cositul cu ziua vreau să-1 înlăture cu totul și să nu îngăduie nimănui cositul astfel. Cine calcă hotărîrea să fie pedepsit mai întîi cu un florin, iar dacă a doua oară e găsit că o face, să fie pedepsit fără milă cu zece florini 94. La 31 ianuarie 1597 sfatul se ocupă printre altele și de măsuri, de găleată (keobeol) și de cupă (eitel). Găleata să fie măsurată, adică verificată, cu găleata de piatră (keo keobeol) și după aceea să se orienteze și mierță (veka). Orășanul să măsoare cu aceea și juzii tîrgului pe aceea să o emită pe seama poporului din oraș. Cînd emit însă mierță pentru poporul din afară, pe aceea să o lase cu ceva mai plină, cu vreun pumn 95. 91 Ibidem, p. 118. 92 Ibidem, p. 125—126. 93 Ibidem, p. 145. 94 Ibidem, p. 337. 95 „azt walamy kichinncl lelkesbcn haggyak mint egy eozwe marockaL, Arh. or. Cluj, Fasc. II, nr. 31. SOCOTELILE SATELOR STĂPÎNITE DE ORAȘUL CLUJ ÎN SEC. AL XVI-LEA 749 Juziii tîrgului să fie cu sîrguincioasă grijă să nu dea mierță mai mare omului din oraș, ci numai poporului din afiară (az kewlseo nepeknek). Mierțele vechi să fie strînse, verificate, sigilate. Măsurile țărănești, cu care țăranul vindea orășanului, trebuiau să fie mai mari decît cele cu care orășanul vindea țăranului. într-o ședință din 1590, sfatul se ocupă de extrădarea iobagilor mutați sau fugiți. Judele a încercat în fața principelui și a sfetnicilor săi ușurarea articolului greu privind extrădarea iobagilor, căci nobilimea se străduiește să mențină gravitatea articolului 96. Probabil se referă la hotă-rîrile dietei din decembrie 1588, care impunea și orașelor cu severitate extrădarea iobagilor fugiți și obliga pe juzi, sub pedeapsă, să-i caute și să-i cedeze 97. Socotelile ne dau deci o imagine concretă a raporturilor din satele orașului. Satele sînt toate românești, au în frunte cneji. Din socoteli putem cunoaște și raporturile vechi, găsite la preluare, și evoluția Iot sub noua stăpînire. Orașul preluînd sate feudale, continuă să le exploateze, să le fructifice în condiții feudale. Menține vechile prestații, pe unele de-a dreptul neschimbate. Continuă censul, care e dare în bani, datul ovăzului de Crăciun, banii feței de masă. Continuă datul vitei de tăiat, obișnuită în satele românești. Apar și darurile specifice ale cnejilor și preoților români, cergă, desagi, șoim. Lipsește cu totul dijma din semănături pentrucă satele sînt românești. Dijma porcilor are cele două forme obișnuite, din porcii de pajiște și din porcii de la ghindă. E în obicei dijma albinelor. Orașul continuă să ia quinquagesima românească, în forma ei obișnuită. Aci se păstrează chiar mai bine, în forme mai vechi decît în alte părți. Pămînturile de cultură pe seama stăpînului, la preluare se arată puține. Ceea ce înseamnă că și obligațiile de lucru trebuie să fi fost puține. Excepție face Feleacul, stăpînit de oraș mai de mult. Aci vechile prestații, inclusiv quinquagesima, au dispărut, au fost răscumpărate în bani, s-au confundat în dare, s-au convertit în obligații de lucru. Intrînd în stăpînirea satelor din comitatele Turda și Solnocul dinlăuntru, orașul se străduiește să le fructifice, să le sporească veniturile de pînă aci. Această fructificare o înțelege nu atît prin sporirea vechilor prestații, cît prin sporirea jconomiei proprii, alodiale. Aceasta se cerea sporită cu atît mai mult, cu cît aici lipsea venitul dijmelor din semănături. în consecință el sporește pămînturile de cultură, fînațele, ridică măieriști, cumpără vite, oi, ține porci, păsări, ridică mori, intensifică crîșmăritul. Ceea ce aduce după sine sporirea obligațiilor de lucru ale iobagului. Acesta e chemat la lucru nu numai pe pămînturile ,,alodiale“. sporite, de pe hotarele satelor proprii, ci și în hotarul Clujului sau Apahidei, i se îngreunează deci și prin depărtare obligațiile. Aci ridicîndu-se pe primul plan veniturile economiei proprii, trebuie să presupunem ridicarea pe primul plan a muncii în îndatoririle iobagului. 96 Protocoalele, 1590, p. 141. 97 Mon. Com. R. ‘Trans., III, p. 241. 750 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Socotelile, cu toate neajunsurile specifice unei astfel de documentații, au meritul de a ne introduce în amănuntele acestei economii, într-un timp pentru care asemenea material documentar e rar în genere. Eforturile orașului de a spori veniturile satelor sale au dat rezultate, creșterea veniturilor e evidentă. Crește sensibil suma globală. Bilanțul veniturilor și cheltuielilor, la început slab pozitiv, în timpul investițiilor chiar deficitar, devine intens pozitiv. Orașul își sporește veniturile satelor sale pe aceeași cale, ca domeniile feudale în genere, prin sporirea economiei alodiale, întemeiată pe munca iobăgească. Doar la Gîrbou apar simbriaș plătit, boi de jug, plug. Sporește pămîntul alodial sau lucrat pentru domeniu, pe căile obișnuite, în dauna pămîntului obștesc. Chiar grîul de sămînță se ia la început prin împrumut forțat de la supuși, ca la Gîrbou. Produsele alodiale, ca și cele venite din prestații, mare parte se consumă, merg în semănături, întreținere, salarii, plăți, munci etc. Merg multe însă și în vînzare. în cadrele econo-eimi alodiale a acestor sate e mai ridicată proporția vînzărilor. Aceasta desigur nu numai din motivul simplu că satele sînt departe sau că în ele lipsește curtea consumatoare a stăpînului, ci și pentrucă economia orașului în genere e mai bănească, pentru oraș e în grad mai mare preferabilă această economie. Vînzările se fac în bună parte în oraș. Dar se fac și țăranilor, piața domeniului e nu numai orașul, ci chiar propriii supuși sau satele apropiate. Chiar de pe piața Clujului aveau și această răspîndire, ca din orice tîrg. Feleacul a fost și rămîne într-o situație aparte. El face servicii speciale. Raporturile lui cu orașul s-au simplificat, sarcinile lui s-au redus mai ales la dare și la lucru ; la lucru însă nu pe vreun pămînt alodial în hotarul satului — asemenea pămînt în hotarul Feleacului nu putea fi rentabil — ci în oraș, la diferitele lui nevoi interne, pe pămînturile orașului, juzilor, spitalurilor, la drumuri, la pădure, la tăiat, cărat lemne sau alte cărăușii și altele. Obligațiile de lucru au ajuns la aceeași nelimitare, ca și pe alte domenii. Orașul nu face excepție în această privință. Socotelile ne dau și prețioase amănunte asupra condițiilor muncii iobăgești, dar și a muncii salariate, agricole sau meșteșugărești, lăsîndu-ne posibilitatea pătrunderii mai adînc în mecanismul economiei agrare a timpului. Economia proprie sau alodială a moșiilor a sporit mult față de ceea ce a fost la preluare, au sporit și veniturile. Investițiile au dat rezultate. Orașul însă nu pe toate le-a considerat mulțumitoare. Oile cumpărate în mare parte le-a vîndut : investiția nu i s-a părut destul de rentabilă. însemnau o grijă în plus. Bilanțurile de intrate și ieșite bănești arată oscilații, mai ales la cheltuieli și excedent. La cele trei sate, Săcel, Filea de Jos Filea de Sus arată de la un timp scăderi chiar la intrate. Aceasta probabil prin deplasarea în parte a pămîntului alodial spre Apahida sau hotarul orașului Cluj și prin lichidarea turmei de oi. Bilanțul general al tuturor satelor în schimb, în 1598 și 1599, este intens excedentar. în 1598 excedentul reprezintă peste 71% din intrate, iar în 1599 aproape 77%. XXX. ȚINUTUL SALINELOR DIN MARAMUREȘ LA 1600 Ocnele de sare din Maramureș au un material documentar bogat. Istoria lor poate fi urmărită departe în trecut V Au un material documentar prețios și pentru sec. al XVI-Iea. Pe lîngă actele multe care le privesc, în sec. al XVI-lea apar și inventare, instrucțiuni de funcționare, liste de salarii. Din cercetările comisarilor imperiali și încercările de reorganizare făcute după 1550 a rezultat un însemnat material informativ. Am ales pentru prezentarea raporturilor din ținutul ocnelor anul 1600, pentru că din aoest an avem un urbariu după care ele se pot reconstitui mai bine. Ocnele de sare țineau obișnuit de domeniul cetății Hust (azi în U.R.S.S.) și i-au urmat soarta. Și urbariul de care ne folosim e al cetății Hust. El poartă data de 29 ianuarie 1600 1 2. Nu vom prezenta aci raporturile de pe întreg domeniul cetății Hust3 — o parte din el nu cade pe teritoriul nostru — extragem numai părțile care ne privesc. Din localitățile cuprinse în urbariu, pe teritoriul nostru sînt numai tîrgurile Cîmpulung la Tisa și Sighet, iar dintre satele ținînd de ocna din Rona numai Rona de Sus, restul sînt în U.R.S.S. Ne ocupăm aci numai de acestea și de ocnă. Urbariul are calitatea că înscrie nominal pe supuși, nu numai indi-cîndu-le locul în ierarhia socială, ci înscriindu-le și vitele. Le înscrie și îndatoririle. Dar ne dă o mulțime de informații și asupra salinelor, rîn-duielilor tăierii sării, salarizării lucrătorilor, transportului. 1 Vezi, de pildă. Al. Doboși, Exploatarea ocnelor de sare din Transilvania în evul mediu (secolele XIV—XVI), în Studii și cercetări de istorie medie, an. II (1951), nr. 1. p. 125—166. Pentru felul cum se exploata sarea în Țara Românească vezi studiul mai nou Aurora Ilieș, Știri în legătură cu exploatarea sării in ‘Țara Românească pină în veacul al XVII 1-lea, în Studii și materiale de istorie medie, I (1956), p. 155—197. 2 Arhiva Statului Budapesta, U. et C. 174/25. Aci se păstrează în copie de la 1815. fotocopie în Arh. Ist. Fii. Acad. Cluj. 3 De cetatea Hust țineau la 1600 cele cinci tîrguri privilegiate Hust (Huszt), Vișc, (Visk), Teceu (7 eczeo), Cîmpulung, Sighet și satele Bustiahaza, Talahorfalva, Dul-falva, Zaldobos, Iza, Rona de Sus, Raho, Kebrebs Mezeo, 7 ribuso. IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Cît privește populația, în cele trei localități, Cîmpulung la Tisa (Hozzumezeo), Sighet (Zigeth) și Rona de Sus (Felseo Rhona), sînt înscrise 431 de nume de capi de familie, din care în Cîmpulung 96, în Sighet 294, în Rona 41. Sighetul se numără deci printre cele mai populate tîrguri din acest timp. Locuri pustii (desertae) s-au înregistrat în total 27, din care 17 în Cîmpulung, 9 în Sighet, 1 în Rona. în două rînduri se notează și de ce sînt pustii. în Cîmpulung, într-un loc : aci patru case pustii a căror oameni s-au înecat în apă (quorum homines in aquam mersi sunt); în alt loc: casa pustie a lui loan Zâz, mort în apă (in aquam demortuus). Desigur nu era un accident neobișnuit în condițiile de atunci ale transportului sării pe apă. Social, după înscrieri, putem distinge doar pe nobili, pe libertini și jeleri (sellerek). Restul nu sînt calificați. Din distincțiile făcute trebuie să deducem însă că restul erau considerați coloni, așa cum sînt calificați la primul sat înscris (Numerus colonorum et pagorum). Cele trei categorii notate se repartizează astfel : nobili libertini drabanți jeleri total înscriși Cîmpulung 2 — 2 1 96 Sighet 32 27 — 18 294 Rona — — — 9 41 34 27 2 28 431 Printre nobili 5 sînt notați și literatus, 1 nemeș pauper, altul nemeș libertimis. Unul din înscriși e notat curialis, care poate să fie și nobil, dar și numai angajat la curte. După aceste cifre, nobilii reprezintă 7,9%, libertinii cu drabanții 6,7%, jelerii 6,5% din totalul celor înscriși. Nobilii se găsesc aproape toți în Sighet. Sînt desigur nobili mici, cu obligații față de domeniu, dar scutiți firește de obligațiile iobăgești. Drabanții servesc în cetatea Hust. Jelerii sînt și ei cei mai mulți în Sighet. în genere însă ei reprezintă un procent scăzut din populație. în dreptul numelor e notată și sesia. Nu e notată doar în dreptul nobililor. în total apar cu : sesii întregi v2 1/3 1/4 Cîmpulung 67 11 — — Sighet 206 16 4 1 Rona 17 6 — — 290 38 4 1 Majoritatea covîrșitoare a sesiilor sînt considerate întregi, subdiviziunile sînt puține și majoritatea lor sînt de o jumătate de sesie ; un singur sfert. Jelerii apar fără sesie. în dreptul celor înscriși sînt notate cîteva din ocupațiile distinctive : tăietor de siare (sovâgo), corăbier sau năier (hajos), cîrmiaci (kormănos) și altele. ȚINUTUL SALINELOR DIN MARAMUREȘ LA 1600 753 Tăietori de sare în Cîmpulung sînt notați 3, în Sighet 16. în lista separată a tăietorilor de sare de pe domeniu însă, din Sighet apar 19, din care unul e judele lor, din Cîmpulung 2, din Teceu (azi în U.R.S.S.) 26. De altfel nici la Cîmpulung, nici la Sighet numele nu corespund întocmai, în lista separată apărînd și cîteva alte nume decît cele din listele nominale ale tîrgurilor și invers. Corăbieri sînt 14, toți în Sighet. Cîrmaci 2, în Cîmpulung, care trebuie socotiți tot corăbieri. în șirul celor înscriși apar 7 literatus (deak), 1 în Cîmpulung, 6 în Sighet, din care 5 sînt printre nobili. în Cîmpulung 2 sînt notați peregrinus, din care unul și jeler, probabil erau tratați ca jeleri. Trebuie să fie streini veniți să lucreze aci. în fruntea listei tîrgurilor apare judele tîrgului (judex), în Sighet și un jude al ocnei (akna bir o), în înțeles de jude al tăietorilor de sare. Meseriași nu sînt notați, decît unul singur, un fierar (kovâcs) ; îi putem bănui în parte însă după nume ca Lakatos, Nereggiarto, Zedcz, Ko-vâcz, Aztalos, Varga, Fazakas etc. Asemenea nume sînt frecvente. Numele de meseriași însă acum acoperă desigur în mai puține cazuri meseria însăși, în Sighet și Rona printre cei înscriși apare și preotul (pastor), cel din Sighet e nobil. Printre cei înscriși sînt multe văduve : în Cîmpulung 14, în Sighet 32. în Rona 3. Urbariul înscrie vitele, caii, porcii, oile celor înscriși. Totalizînd cifrele, rezultă următoarea stare : înscriși boi vaci junei viței cai porci oi Cîmpulung 96 193 99 56 23 68 861 463 Sighet 294 207 186 34 13 189 944 800 Rona 41 33 107 30 12 36 114 622 431 433 392 120 48 293 1919 1885 Scăzînd numărul nobililor și libertinilor, ale căror vite nu sînt înscrise și riaportînd cifrele la restul de 372, ajungem la următoarele mediii ; 1,2 boi, 1 vacă, 0,4 junei, viței, 0,8 cai, 5,2 porci, 5,1 oi de înscris. Repartiția lor pe înscriși însă e foarte inegală. Boi au : în total 1 2—3 4—5 6—7 8—ii 12—15 20—29 Cîmpulung 32 1 7 4 8 12 — — Sighet 27 2 3 8 3 5 3 3 Rona 10 — 5 5 — — — — 69 3 15 17 11 17 3 3 Deci abia 69 din 372 au boi, ceea ce ne lasă să deducem cît de puțini sînt cei care fac agricultură aci. Chiar cei care au boi, îi țin desigur mai mult pentru cărăușit sare. Din cei care au boi, mai mulți au 1, 2, 3 perechi. Dar au cifră însemnată și cei cu patru perechi, un sfert din cei cu boi. Sînt apoi șase cu 12 și mai mulți, din care doi au cîte 20, unul 22. 754 IOBAGIA IN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA Cai au : în total 1 2 3 4 5 6 8 0 Cîmpulung 25 8 11 2 — — — 1 9 1 Sighet 92 33 30 21 7 1 — — — — Rona 24 14 8 2 — — — — — — 141 55 49 25 7 1 — 1 2 1 Gaii completează boii cu animale de tracțiune. Erau întrebuințați desigur și în agricultură, dar probabil mai ales la transporturi, la transportul sării. Cai au mai' mulți inși decît boi. Cei mai mulți din ei au 1, 2, 3 cai ; cei cu mai mulți de 3 sînt abia 12. Luînd vitele mari boi, vaci, cai, junei, viței, mînji împreună rezultă următoarea situație : total cu vite 1 2-3 4-5 6-7 8-9 10-14 15-19 20-30 Cîmpulung 70 13 12 18 5 3 12 5 — Sighet 146 30 60 22 15 5 9 2 3 Rona 36 4 9 5 6 3 8 1 — 252 47 81 45 26 11 29 3 8 Vite mari au deci 252 din 372. Cei mai mulți au între 1 și 5, în total 173. Dar sînt în număr însemnat și cei cu 6 și mai multe, în total 79, din care trei au peste 20, anume unul 24, altul 27, al treilea 28. în tabele apare un număr însemnat de porci, în total 1919. Porcii se repartizează astfel : total cu porci 1 2 3-4 5-9 10-14 15-19 20-29 30-41 Cîmpulung 83 8 6 13 21 15 9 7 4 Sighet 102 11 11 21 16 19 14 7 3 Rona 17 2 1 3 6 5 — — — 202 21 18 37 43 39 23 14 7 Porci au aproape jumătate din cei înscriși, cei mai mulți sub zece. Mici ,,turme“ de 20 sau mai mulți nu au decît 21. Cel cu mai mulți are 41. dar are de fapt 8 porci și 33 de purcei. Cele 1885 de oi le au doar 14 înscriși, 4 din Cîmpulung, 2 din Sighet și 8 din Rona. Cei 4 din Rona au împreună 463 de oi (123, 75, 85, 180). cei 2 din Sighet unul 200, altul 600, cei 8 din Rona 622 (20, 70, 27, 40r 25, 200, 40, 200). După înscrieri avem o relativă concentrare a culturii oii. Dacă nu cumva s-au înscris numai sumele mai mari supuse datului oilor ? Ceea ce e foarte probabil, căci cifra cea mai mică înscrisă e de 20. Separînd pe cei notați jeleri, ajungem la rezultatul că 28 jeleri au împreună 9 vaci, 2 junei, 23 cai, 31 porci, 200 oi. Din ei 12 (printre aceștia ȚINUTUL SALINELOR DIN MARAMUREȘ LA 1600 755 și 1 tăietor de sare și 4 văduve) nu au nimic. Unii au cîte 1, 2, 3 vaci. Mai mulți din ei au cai, cîte 1—2, dar apare unul cu 3, altul cu 4. Ceea ce înseamnă că puteau trăi și din transportul sării. Cîțiva au porci, între 1 și 9. Unul din ei are 1 cal și 200 de oi, altul 1 vacă și 4 cai. Cei doi notați peregrinus, din care unul și jeler, nu au înscriși decît cîte 3 porci. După vite, diferențierea ne apare destul de însemnată. Proporția celor fără vite sau cu vite puține e destul de mare. în liste e foarte frecventă expresia nihil habet. în Sighet apare de 40 de ori, în Rona de 5 ori. în schimb, la celălalt capăt al scării găsim cîțiva înstăriți. în Cîmpulung unul are 10 boi, 4 vaci, 4 viței, 2 cai, 27 porci, ur. altul 10 boi, 10 junei, 1 vacă, 3 cai, 5 mînji, 25 porci. în Sighet unul are 4 vaci, l cal și 600 oi, trei cu cîte 12 boi, la care se mai adaugă și vaci, porci, apoi unul are 20 boi, 8 viței, 14 porci, altul 20 boi, 6 junei, 1 cal, 18 porci. Cel mai înstărit are 22 boi, 2 vaci, 33 porci. Cu asemenea stare puteau avea și cîștiguri din cărăuși tul sării și altele. Diferențierea aci însă nu se socotește numai după vite. Tîrgoveții au și alte mijloace de producție, mai aduceau venit și deci contribuiau la diferențiere meseriile, negustoria, tăiatul și transportul sării, negoțul cu sare și altele. Altfel ar fi greu de explicat cum chiar juzii celor două tîrguri se numără printre cei cu cele mai puține vite. Judele Cîmpulungului e înscris doar cu 1 vacă și 10 porci, al Sighetului cu 2 v ci și 5 porci. Cel din Rona are și mai puțin, doar o vacă. Dacă le-au declarat exact, firește. Tăietorii de sare au și ei, unii, înscrise vite, porci. în Cîmpulung, de pildă, unul are 2 vaci, 2 cai, altul 4 porci, al treilea 1 june, 1 cal, 9 porci, în Sighet însă nu e înscris nimic în dreptul nici unuia, inclusiv al celui notat akna biro. Nu aveau sau n-au fost înscrise ? Mai probabilă e a doua alternativă. Mult însă nu puteau să aibă, o indică aceasta vitele celor la care au fost înscrise. Aceasta chiar dacă presupunem că declarațiile nu sînt exacte sau consecvente, tăietorii de sare, scutiți, nefiind supuși vreunui control mai sever. Din cei doi cîrmaci (kormanios) din Cîmpulung numai unul are înscriși 6 purcei, celălalt nimic. Din cei 14 corăbieri (hajos) înscriși la Sighet, cei mai mulți nu au înscrise vite sau porci. La unii se și notează nihil habet. Sînt însă și trei care au. Unul are 2 cai, un altul 2 vaci, 4 cai, 20 porci, iar cel mai înstărit 9 boi, 4 cai, 14 porci. Cel înscris fierar are 1 vacă, 2 cai, 4 porci. Un literatus din Sighet are 1 vacă, 2 porci. La cei nobili, firește, nu e înscris nimic. Preotul (pap) din Rona are înscriși 4 boi, 4 vaci. Pastorul din Sighet însă e nobil. Starea văduvelor se arată redusă. Cele 49, împreună, au înscriși 20 boi, 32 vaci, 10 junei, 4 viței, 13 cai, 141 porci. în dreptul multora e notat nihil habet. în Sighet una are 6 vaci, 1 cal, 19 porci, alta 4 boi, 2 vaci, 4 porci, în Cîmpulung una 6 boi, 8 junei, 1 vacă, 11 porci, iar cea mai înstărită 10 boi, 4 vaci, 4 viței, 2 cai, 27 porci. Sarcinile celor trei localități nu sînt uniforme. Cele două tîrguri au sarcinile celor cinci tîrguri privilegiate, iar Rona de Sus are îndatoriri legate de ocnele de sare. Censul nu apare printre îndatoriri, apare numai darea către principe, care de fapt e darea publică. Ea se plătește după porți, la două termene, 756 IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA la Sîngeorz și Sînmartin. Câmpulungul e socotit la această dată cu 16 porți. Sighetul cu 20. Plătind de două ori pe an cîte 3 fl. de poartă, Cîmpu-lungul a plătit 96 fl., Sighetul 120. Se notează de cîteva ori că darea de Sînmartin a fost dată la mîna căpitanului și folosită la plata călăreților și pedeștrilor. Rona de Sus nu e datoare cu dare (Adaiok semmi mncz). Aci nu apare nici darea jderului, cîte un jder (nest) la Sînmartin sau la Crăciun, de fiecare sesie, în obicei la satele care slujesc la cetatea Hust (Bu-stiahaza, 1 alaborfalva, Dulfalva, Zaldobos, Iza) care dau obișnuit la Crăciun cîte un jder de sesia întreagă. Cîte o piele de jder de sesia întreagă dădeau și la 1530 4. Daruri obligatorii nu se pomenesc nici în Cîmpulung, nici în Sighet. Cei din Cîmpulung sînt datori să dea ovăz cămării de sare și cetății, dar pe bani ; li s-a plătit prețul. Iar la Sighet se notează că nu sînt datori cu nici un dat (szedes) și nici nu li se ia ceva cu puterea, ci numai cînd dau ei de bunăvoie căpitanului sălbăticiuni sau găini. Ele au altfel aceeași lege cu celelalte tîrguri (vârossal) împreună, la care citim texte asemănătoare : fără plată dau doar daruri de Crăciun, de Paști, de bunăvoie. La Vișc de pildă se spune că au dat ce li s-a cerut în cetate, ovăz, găini, gîște, dar li s-a plătit prețul. Fără bani nu sînt datori să dea nimic. Cei din Rona însă au daruri obligatorii. Ei trebuie să dea pentru nevoile cămării la Paști de fiecare sesie întreagă cîte 16 ouă, de jumătate sesie cîte 8. Fiecare om cu sesie întreagă e dator de Crăciun cu cîte o sanie de lemne șpanului cămării, cei cu jumătate cu jumătate de sanie. în satele care slujesc cetatea Hust darurile sînt mai multe. La primul din ele, în afară de datul jderului de fiecare sesie, sînt înscrise și altele. La Sînmartin dau 6 găleți de ovăz, 6 sănii de fîn, iar dacă nu dau fîn, cele 6 sesii dau 3 fl. Sînt datori cu 12 d., care se numesc banii provizorului (Udvarbiro Penz). La Paști sînt datori cu cîte 24 de ouă și 12 d. de fiecare sesie. Satul împreună e dator în fiecare săptămînă să ducă pentru nevoile cetății cîte 2 sănii de lemne. în fiecare vineri sînt datori cu ,,pește de vineri“ (pentek hallal), iar dacă pește nu pot duce, sînt datori cu găină sau cu ouă. în satul următor de Crăciun dau (de fiecare sesie) cîte o găleată de ovăz, 2 găini și 5 bani, de Paști cîte 6 ouă și 2 bani. De Sîngeorz satul e dator cu un miel. Textele celorlalte sate trimit la acestea. Măcelarii din Vișc sînt datori să dea cămării piei și seu, dar șpanul cămării le plătește prețul : o maje de seu de 70 fonți 1,50 fl., o piele de bou 60 d., o piele de vacă 40 d. Dijma din semănături e pomenită la Sighet : dijma din toate semănăturile îi revine predicatorului. Desigur așa se întîmpla și în Cîmpulung. Cel puțin acesta era obiceiul și în celelalte tîrguri. Așa sunau doar privilegiile celor cinci tîrguri 5. în Rona nu e pomenită. Dijma porcilor e pomenită numai la Sighet. Din porcii lor nu dau dijmă și nici cu bani de răscumpărare nu sînt datori. Cînd însă se face 4 Arhiva Statului Budapesta, U. et C. 101/71. 5 Cf. privilegiul din 1329. D.I.R. Trans., XIV/II, p. 283—286, 398—400, care a fost reînnoit, adăugit în repetate rînduri. ȚINUTUL SALINELOR DIN MARAMUREȘ LA 1600 757 ghindă și cumpără porci pentru cîștig, din aceia dau dijmă cetății. Probabil așa era și în celălalt tîrg. Se notează doar la Hust că din nici un fel de vită nu datorează dijmă, ceea ce se repetă și la Vișc, Teceu ca un obicei comun al celor cinci tîrguri. La Rona nu se spune dacă se lua dijma porcilor, cum se lua în unele sate ale domeniului, sau nu. Aci, deasupra satului, cămara are pădure de fag și de stejar. La satul Bustiahaza, de pildă, se spune că acolo e o pădure a principelui și se ia dijmă din porci odată pe an, fie că se face ghindă fie că nu, pentru cei sub zece răscumpărarea fiind de 4 bani. Din porcii care nu sînt de un an (nem esztendiis) nu se ia nimic. Dacă din tîrguri scot porci în pădurile principelui, se ia dijmă pentru principe. Dacă porcii principelui n-au consumat toată ghinda, aceea se vindea (arend-) pe ovăz sau pe bani. Dijma mieilor e pomenită o singură dată : se dădea pe cînd satul era al principelui (Talaborfalva). Datul oilor e pomenit doar indirect, în legătură cu venitul munților, fără să se precizeze. Probabil nici nu e vorba de un dat, ci de o obligație contractuală pentru folosirea munților domeniului. Dijma albinelor e de asemenea pomenită numai o dată, la Bustiahaza : din albine datorează dijmă, răscumpărarea fiind 4 d. Obligațiile de lucru variază. Cei din Cîmpulung sînt datori să transporte sare de la ocnă la Cîmpulung. Sînt datori să servească la toate la pornirea corăbiilor sau navelor de sare. Sînt datori de asemenea cu toate slujbele la clădirea cetății (az vâr epeoletire), poate că în înțelesul că sînt datori cu slujbe la cetate (?), dar nu sînt datori cu cărat lemne de foc. Cei din Sighet sînt datori și ei cu slujbă, dar numai la clădirea cetății și la cămara sării, cînd e de lipsă. Dar, probabil, în virtutea privilegiilor slujbele lor se plăteau, cel puțin unele. La Hust, de pildă, se spune că sînt datori cu orice slujbă la clădirea cetății, dar i s-a plătit fiecăruia după merit. Cînd au dus din tîrg o bute de vin în cetate, li s-au dat 8 sări. Pentru dusul în cetate a unui car de fîn li s-au dat 25 d. La cererea căpitanului însă au dus fîn și de bunăvoie, fără plată. Meseriașii (miives Emberck) sînt datori cu orice slujbă la cetate, dar li s-a plătit fiecăruia după merit — spune textul la Vișc6. Se spune și aci că, dacă e nevoie, trebuie să care vin, grîu în cetate, dar li s-a plătit cu sare măruntă. Pentru căratul unei poveri de vin (Eerehbor) sau de grîu, li s-a dat sare măruntă preț de un florin. Cei din Rona sînt datori cu orice slujbă e nevoie la cămară. Cînd slujesc la cămară trebuie să li se dea și mîncare. Cînd merg la Bistrița după funia de trebuință la ,,mașină“, adică la aparatul de scos saiea la suprafață (Gepcli), li se dă fiecăruia cîte 50 de bani și cîte 32 pîinișoare (czypot). Dacă sînt trimiși la Baia-Mare, cîte 32 bani și cîte 25 pîinișoare fiecăruia. La satele care servesc la cetatea Hust slujba e nelimitată. Sînt datori cu orice slujbă pentru cetate, arat, secerat, cosit, strîns, cărat, cu tot ce e de lipsă — se spune la primul sat înscris. Rînduiala e valabilă pentru toate. în 1530, în schimb, la aceleași sate se spune că de fiecare sesie în 6 Ibidem^ p. 45. 758 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA treagă trebuie să cosească trei zile stăpînului7. Avem deci și aci aceeași evoluție ca și în alte părți, de la cîteva zile pe an la nelimitat. Pămînturi alodiale de cultură, delimitate, nu sînt. în Hust se înregistrează pămînturi semănate cu 194 mierțe (niolczoda) de grîu. Se spune însă că pentru cetate n-a fost nici un pămînt, dar căpitanii au luat cîte au vrut de la oamenii săraci și pe acelea le-au semănat8. Fînațe de cosit pentru cetate sînt în mai multe locuri, separate desigur tot din hotarele comune. Despre unul aci se și spune că a fost fînațul ereditar (edredk rele) al cuiva, dar i-a fost ocupat (foglaltâk el teole) sub căpitănia lui Loniaj Alberth, precum și două iugăre de pămînt9. Aceste pămînturi le lucrau satele din apropierea cetății. Sînt datori cu toate slujbele la nevoile cetății, cu arat, secerat, cosit, strîns, cărat, cu orice e nevoie — spune textul de la Bustiahâza 10. La Zaldobos se spune că atunci cînd coseau, secerau, strîngeau, trebuia să li se dea de mîncare și li se da apă cu ghiată (!) de băut11. în Cîmpulung nu sînt pomenite nici pămînturi de arătură, nici fînațe. Iar la Sighet se spune de-a dreptul că pămînturi de arătură, fînațe care sînt le stăpînesc tîrgoveții — pe seama principelui nu e nimic. în Rona însă se înregistrează 4 fînațe, fără să se spună cît sînt de mari și cine Ie lucrează. Se notează doar după ele că atunci cînd cei din Rona închid grădinile cu gard (poate e vorba de închiderea acestor fînațe) trebuie să li se dea fiecăruia cîte o povară de sare măruntă (tereh millic). Probabil fînațele serveau la întreținerea cailor ocnei. Pădurile sînt înregistrate desigur în legătură cu dijma porcilor sau cu veniturile posibile din porcii streini scoși la ghindă în ele. Una în Bustiahâza, de stejar, e a principelui. în Talaborfalva sînt trei păduri, două de stejar, una de fag, le folosesc liber fie că se face ghindă, fie că nu. în hotarul tîrgului Hust sînt cinci păduri, din care patru de stejar, una de fag ; grija pazei lor o poartă judele tîrgului (Vâros Biraia). La Vișc sînt înscrise două păduri, pe care cele cinci tîrguri le stăpînesc cu drept egal, nu dau dijmă, numai dacă scot în ele porci cumpărați pentru cîștig. La Teceu sînt înscrise două păduri, de stejar și de fag ; produc rar, le stăpînesc în mod egal ; la Sighet de asemenea două păduri, una de fag, alta de stejar ; produc foarte rar. Pentru cămara sării din Rona e pădure de fag și de stejar deasupra satului. Cînd în Maramureș toate pădurile produc, aici nu e nici un venit, căci nimeni nu-și aduce porcii aici, ci cînd nu se face ghindă altundeva și aici da, atunci vine ceva venit și folos. Alodi-zarea pădurilor aci e deci abia la începuturi. Munții care țin de cămară sînt Charnahora, pe care sînt 18 locuri de stînă (Eztina helj). Pe muntele Vișcului sînt 9 locuri de stînă ; se numește 7 „...tenentur dc vnaquaque scssionc integra falcare tribus diebus domino”. U. ct C. 101/71. 8 ,,Az Vârhoz semmi zanto foldek ncm voltak, dc az Capitanok az zegenj Embc-rektdl az menit el akart foglalni, el vettek teolek, azokat vettcttek be“. Urb. p. 9. 9 Ibidem, p. 10. 10 Ibidem, p.13. 11 ,,az mikor kaszâltak, arattak, takartak Etelvel tartoztak nekik, jeges vizet attak inniak“. Ibidem, p. 20. E poate vreo expresie populară pentru apă rece : apă rece ghiață. rece ca ghiața. ȚINUTUL SALINELOR DIN MARAMUREȘ LA 1600 759 muntele Cholchen. Pe Naniazka sânt 3 stmi. Pe Furmoza 6 stîni. Cînd scot oile pe aceștia, de fiecare turmă (sau munte ?) chiar dacă sînt împreună oile și a trei sau patru oameni, dau cîte un berbece. Cei care au mai puține dau miel sau capră. De fiecare stînă dau cîte un caș. în anul trecut cîștigul a fost, și este și acum foarte puțin din pricina polonilor ; nu îndrăznesc să-și scoată oile aci. După ziua crucii, cînd coboară oile de la munte, cei care vreau să rămînă în pădure, sînt datori cu cîte un fanczial (?) care a fost al șpanului cămării. Cînd cei din sat (din satul Rona) merg pentru dijmuirea berbecilor și îi aduc, din acela trebuie să li se dea 8 berbeci și 8 cași. Cînd merg la munte pentru dijmuit, li se dă fiecăruia cîte 32 pîini-șoare (czipo) și cîte un rînd de opinci (egy egy eblteo boczkort). Se scoteau desigur multe oi streine aci, căci ale satului, am văzut, nu erau multe. Mori, textele celor trei localități nu pomenesc. Dar apar în alte părți pe domeniu. Mai întîi două mori ale cetății, cu cîte o roată, una o ține căpitanul ca primită de la Andrei Bathory, venitul celeilalte e întreg al cetății. Apare și o moară de pulbere (por teoreo malom). Aceasta n-a fost a cetății, ci a cuprins-o Gaspar Kornis cu puterea de la moștenitorii legitimi, cărora le-a rămas de la strămoși. Și acum sînt îndreptățiți la ea diacul Dumitru și urmașii săi. A fost și poruncă de la principe să fie redată, totuși nu c dată nici acum. în Talaborfalva sînt înscrise două mori în stăpînire particulară, din vama cărora a patra parte numită „Zurma“ (Zur-manak) revine cetății. în Dulfalva e o moară în aceeași situație. în Vișc sînt patru mori, una cu două roți, are și pive de sămînță de in, celelalte cu cîte una. Toate patru sînt pe mîini particulare ; au cîte un stăpîn, afară de una, care are trei. Din vama lor, cetății îi revine a patra. Mai are ș; orașul două mori, din care însă, fie că umblă, fie că nu, cetății nu-i revine nimic, venitul e al orașului. Domeniul, după aceste informații, nu are mori proprii, iar cele particulare dau cetății a patra din vama lor, o proporție neîntîlnită în urbariile studiate. Despre crîșmărit urbariul nu pomenește nimic. Deși trebuie să se fi exercitat în vreun fel vînzarea de băuturi la ocne. Textul din 1600 pomenește și crîșmar, care e chelarul. Pescuitul e pomenit sumar, sub forma datului de pește vinerea. La Sighet se spune că sînt ape de pescuit, dar nu sînt oprite ; pe seama principelui nu vine nimic. Probabil așa era și în celelalte tîrguri. Nu se pomenește nimic de pescuitul în Tisa. Vînatul nu e pomenit deloc, decît numai prin darea jderului. Vamă e înscrisă una în Hust. Pentru principe venea vama de 8, 6 și 4 bani, care se dădeau la mîna șpanului cămării. De călăreț se luau 2 bani, de om pedestru 1 ban ; mergeau la mîna căpitanului, căruia principele i-a dat pentru condimente (few zerzâmra). Din contrabandă (contrabant) două părți sînt ale principelui, a treia a vameșului. în Vișc e de asemenea o vamă, venitul ei mergînd la mîna vameșului din Hust. Despre vama din Sighet urbariul spune că aci cele cinci tîrguri și cinci sate nu dau nici un ban vamă, decît cînd trec pe la vama din Hust dau cîte 2 d., iar dacă vameșul răscolește sarea (az Sol megh hânnia, le-o descarcă adică pentru con - c. 401 760 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA trol), nu dau nici un ban. Dacă vin alte care din ținut pentru sare, la Sighet dau la venire în sus 4 d., la mers în jos iarăși 4 d. Omul nobil nu dă nimic. Vicarului din Hust, după privilegiu, i se datorează 2000 de sări. Cetății Nyalab de asemenea 2000, dar în anul trecut 1599 nu i s-au dat. Acestea de aceea se dau, pentru că de la cele cinci tîrguri și (cinci) sate nu se ia vamă ca de la ceilalți cărăuși. Gloabele sînt înregistrate la primul din satele înscrise. Gloaba des-frîului (parazna birsâgh) e 1 fl., care revine provizorului (Udvar biroe). Gloaba sîngelui (ver birsâgh) rezultată din judecată e 64 d. ; revine tot provizorului. Gloaba plîngerii sau pîrii (panaz birsâgh) 64 d., tot lui. A celui rămas la pierderea capului și averii 6 fl., din care un florin e al provizorului, restul mergînd la mîna căpitanului. Femeia care vrea să se despartă de bărbat dă 1 fl., care e al provizorului. Gloabele sînt deci cele obișnuite și pe alte domenii. La 1530 în schimb gloabele reveneau castelanilor12. Și acel un florin din gloaba celui osîndit la pierderea capului și bunurilor revenea tot castelanilor. E interesantă informația dată la unul din sate (Zaldobos) că în aceste sate cînd a venit iobag strein, n-a fost îngăduit să-1 scoată, decît dacă el de bunăvoie a vrut să meargă13. Satele acestea deci nu erau obligate să redea pe iobagii fugiți. Domeniile camerale, salinele cu deosebire erau scutite sau se sustrăgeau de la această obligație — o știm din repetatele hotă-iîri dietale. Un nou așezat e scutit de șpanul cămării pe 12 ani, din care au trecut șapte, în care a fost mereu „în libertate“ ; cînd se vor împlini însă cei 12 ani să slujească alături de ceilalți14. Urbariul ne dă apoi o serie întreagă de informații asupra ocnelor de sare, înzestrării și funcționării lor, asupra personalului, tăietorilor de sare și salariilor lor. Sub titlul de Salis Fodina, Rona Zeke sînt inventariate clădirile. E mai întîi o „casă'' mare, casa cămării, sub care sînt alte trei „case* ; le poartă grija economul (Sâfăr). Case desigur în înțeles de încăperi, de camere. E apoi un celar (gabonâs haz), o „casă” a verzei (kapostâs haz), o ,,casă“ a chelarului (kulcziar haz), o ,,casă“ pentru seu (faggias hâz), o ,,casă“ în care locuiesc diecii, „casa mare“ în care locuiește șpanul cămării (C amar a Ispân), bucătăria (Koniha), lîngă bucătărie o „casă“ mică, o casă de copt pîine (Swteo hâz), „casa mașiniștilor“ (Gepelies haz). Inventarul acestor „case* e foarte divers. în casele cămării se găsesc ustensile, provizii. în una se ține vin, pîinișoare și alte bucate (Eles). Sînt aci felurite instrumente de fier, printre care 2 tîrnăcoape (Garho czyâkanj), 3 sape, 2 hîrlețe cu fier (asso kiben vas vagyon), 3 sfredele, 1 daltă, 2 securi (sarangh vaio feize), 2 czyrkalom, 2 syndelj horgiolo, 1 ferestrău de o mină, 2 fiare de picioare sau cătușe pentru oameni (Ember Labara valo Vas), 29 tîrnăcoape pentru tăiat sare (czyakanj kivel Sotth vâgnak) bune, 2 rele, 4 berbințe! (Berbencze), 21 000 de luminări turnate de mînă (Kez mâr tot 12 „Item vniuersa Byrsagia pertinct ad castellanos“. 13 „Ez falukba ha mikor mas Idegenj Jobâgy be jott, nem volt zabad ki vinni, hanem ha zabad akarattia szerent el akart menni“. Urb. p. 20. 14 Urb., p. 87. ȚINUTUL SALINELOR DIN MARAMUREȘ LA 1600 761 gcorlia) — în celar butuci, cu fiare pentru grumazi (Kaloda Niak Vasaval), 14 buți sau vase de vin (Aruk es atâlagok) goale. — în casa verzelor 4 buți (Atu), în una varză, celelalte sînt goale, 2 căzi (Kâd). — în casa chelarului 1 pat, 1 pereche de clește, 5 pîlnii, 1 masă. — în casa seului e o maje cu care se cîntărește seul, cu pietrele ei, rea ; o maje cîntărește 70 de fonți. — în podul casei cămării 34 piei de bou și de vacă, 100 ștreanguri (Istrangh), 15 hățuri (gepleo), 2 frîie (fek) noi, 1 vechi, 4 biccț de mînat cai, 2 țesale noi, 2 rele, ă1/^ slănini mici, rele, 1 funie rea de scos sare, 3 hamuri de cai, 1 ham! a, cu fier, 1 berbință, 1 ramă de fereastră (Ablakfa), 250 șindrile. — în camera în care locuiesc diecii e un cuptor de cahle țărănesc (Parazt kâlyhas kemencze), 1 masă, 2 ferestre, 2 lavițe, 3 paturi. — în casa mare în care locuiește șpanul cămării e 1 masă, în jurul mesii 3 lavițe, 1 cuptor țărănesc, 1 pat. Casa arc 4 ferestre de sticlă, pe perete 4 puști cu pat (Algios puska), 4 puști fără pat (Agiailan Puska vas vagyon). — în casa mică, care se deschide din cea mare, 1 cuptor, 1 masă, în jur cu 2 lavițe, 1 pat, 3 ferestre de sticlă. — în bucătărie 1 pat, 2 scaune, 2 cuțite, 3 frigări de fier, 2 tigăi de fier, 2 grătare de fier (unul rău), 4 albii, 2 grătare dc fier (Vas Maczka) pe care se așează focul, 1 fier de zgîndărit focul sau vătrai ? (Zyto vas), 1 secure de tăiat lemne, 1 râzătoare de hrean, 14 blide de lemn, 16 farfurii de lemn, 2 ciubere mari, 2 vedre de apă (karth). — în ,,casa“ mică de lîngă bucătărie 1 pat, 1 piuliță de aramă (Rez mosar), 1 berbință.— în casa de copt pîine 1 cuptor (kemencze), 1 albie de dospit, 1 ciubăr mare, 1 măsăriță (Abroz), 3 ber-bințe în care sînt tărîțe. — în casa ,,mașiniștilor“, adică a celor care mînuiesc aparatul de scos sarea din mină, 1 cuptor. în ea locuiesc 4 ,,mașiniști“ (gepelies). Cai pentru aparat (Gepelies Lo), care trag adică la aparat 8, cai pentru cărat pîine (Kenir hordo Lo)* 2, boi de simbriași (Beres eokeor) 2. Caii care trag la aparat și cară pîine primesc pe fiecare zi cîte 2 măsuri (Mercze) de ovăz (Abrak), 6 măsuri făcînd o optime (Nyolczod), ovăz care trebuie cumpărat15. Inventarele mai vechi ale cetății Hust ne dau date mai sumare asupra înzestrării ocnelor. Un inventar din 1549 16 înregistrează aci printre altele : 76 mierțe (quartalia) de grîu, 8V2 mierțe de făină, 6 buți mari (arw) de vin, 3 buți mai mici, 529 mierțe de ovăz, 2V2 mierțe de mazăre, 7 buți de varză, 458 pîinișoare (Czypo), slănină, cași, brînză (Bronza), cărnuri afumate și altele. Sînt 372 stoguri (acervi) de fîn, cai pentru aparat (Equi kepeliferi) 8, cai pentru cărat pîine (Equi paniferi) 2, boi 6. La ocuparea camerei de cătră oamenii lui Andrei Bathori s-au găsit aci cai pentru cărat pîine și pentru aparat (Equi paniferi et Gepeliste) 11, boi de jug 4, 1 funie mare de scos sarea din ocnă. La altă dată s-au găsit 8 piei de bou și de vacă, 1 majă de seu, 8 cai pentru aparat, 2 cai pentru cărat pîine, 5 boi de jug și altele 17. La 1600 ocnele de sare sînt și ele inventariate, anume Ocna mare, Ocna mică, Ocna nouă, precum și baia și fierăria. Ocna mare (Az Geran : Nagy Akna). în cămările din jurul ocnelor se găsește sare tăiată așezată în magie (kez vagoth So Maglakba rakva) 52 000/83. La aparat 15 Urb., p. 70—75. 16 Arhiva Statului Budapesta, U. et C., 75/39. 17 Ibidem, 99/2. IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA (^•hAi) o funie noua mare, cu care se mină în sus sarea, altă funie veche, 2 Semclj ța D aparat, 2 Hyd vas pe care trag caii, cu toate instrumentele, 2 scripcte mari de fier pe care umblă funiile, 1 scripet vechi rău cu fierul său. 2 rude de susținere (Tamazto Rad) cu fier, b saci (Nalba) în care se scoate sare din ocna mare, 1 fus (Ostorfa) nou pe care l-au cioplit, 1 cadru vechi pentru fus (ostorfa fel), o scară (Lajtoria) pe care tăietorii de sare umblă în ocnă. Ocna mică (Kis Alina), numită și Zakadas Alina, nu arc încă aparat întreg. Are o 1 argoneza trasă dc doi cai, adică jumătate aparat (fel gcpelj), la ea o funie veche, 2 saci sau burdufuri (malha), 2 hamuri cu cclc de trebuință în care trag doi cai, 2 Targonchia. Ocna nouă, sau ocnei numită Czer (Uy Akna, mellict Czer Aknănak hinak), are un aparat sub acoperiș, la aparat o funie mare nouă, cu toate cele trebuitoare cu care trag patru cai, la ea 2 scripete ferecate. Lîngă ocnă o cămară mare în care se așează sarea, cărucior ? ferecat cu care duc sarea măruntă sau sfărmată de lîngă îngrăditură ? (Pâr zeker, kin az MiUiet ki lolliak az gardolat mellbh vasas). Pe Gcra o ,,casă*‘ mică în care locuiește paznicul, în ea o masă, 1 cuptor, 1 scaun. Scări (Laito-ria) pe care umblă în ocnă tăietorii de sare sînt 3. Casa de baie, în care fac baie tăietorii de sare (Feredeo Haz sau febrebdeb haz, kiben az sovagok febrednek) are un cuptor? (Challan), o căldare mare (ebregh wst), o cadă (kâd), 1 ciubăraș de turnat. Din jos de ocna Czer c sălașul celor din Teceu. Tot acolo o ,,casă“ în care locuiesc rotarii, precum și 8 cărători de sare (So Hordo), care cară sarea în cămări. Din jos de casa cămării e o ,,casă“ marc în care locuiesc tăietorii de sare din Sighet. Din jos de ocna mare o „casă“ în care locuiesc cei patru rotari. Tot din jos de ea o cămară mare în care așează sarea. Atelierul de fierărie (Kovăcz Mwhely) are casă în care locuiesc fierarii. Sînt 2 butuci în care sînt nicovale, 1 nicovală cu vîrfuri, 1 ciocan de bătut înainte (Eleo cbttd), 1 ciocan sau mai (Pebreblj), 2 ciocane de o mînă (Felkez vereo), 1 Palazh vereo, 2 ciocane de bătut (ascuțit) tîrnăcoape (Chlakani elesiteb vereo), 1 vînturătoare dc cuptor (Koh Legiezeo), 1 țeapă pentru cuptor (Koh Nyars), 6 clești, 2 instrumente de făcut cap la cuie (Zegh feiezeo), 1 Fogzo vas, 2 pile, 7 Spalingh vas, 1 tăietor (Vâgo), 1 fier de găurit (Liukazto Vas), 1 Ewsteompelj, 1 Fanez vas, 1 pereche de foaie, 1 răzuitor de unghii (Keoreom far ago), 1 apărător de flacără (Elenzeo), 1 ciocan de potcovit (Patko vereo), 1 coș de cărat cărbuni plin dc cărbuni, 1 Pesselj, 1 găuritor de can-dclabru de făclii ? (Faklia vas Liukazto). Rînduielile tăiatului și transportului sării sînt expuse cu multe amănunte în urbariu. Ele însă continuă rînduieli mai vechi, care se pot urmări în documentație. Nevoia permanentă a regilor și principilor de a spori veniturile fiscale, lupta continuă dintre tăietorii de sare și cămărași a dat naștere la mai multe rînduieli, învoieli care ne dau prețioase informații asupra raporturilor la diferitele ocne de sare. Unele se referă de-a dreptul la ocnele din Maramureș. Din cele .care preced urbariul să ne oprim mai ales Ia trei : statutul din 1435 al Iui Sigismund, rînduielile lui Vîadislav din 1498 și instrucțiunile date cămărașului din Rona la 1591. Adăugind la acestea rînduielile înregistrate de urbariul din 1600, putem urmări evoluția procesului pe o mai lungă perioadă de timp. ȚINUTUL SALINELOR DIN MARAMUREȘ LA 1600 763 Statutul din 1435 îl cunoaștem dintr-un studiu1S. El e motivat dc neregulele introduse de cămărași : salarii neîngăduite, obiceiuri păgubitoare pentru fisc în acordarea alimentelor, care toate îi scad veniturile. Termenii motivației mărturisesc indirect o luptă pentru salarii. Cămărașii plăteau peste obicei desigur de nevoie, pentru a asigura funcționarea ocnelor. După statut, completat și cu alte scripte, se poate reconstitui aparatul ocnelor. în fruntea lor stă cornițele cămării (Comes camerae sedium). El e administrator și judecător în treburile ocnelor, răspunde față de rege de veniturile și cheltuielile lor. Subalterni are pe vicecomite sau vicecamerar, diferiți slujbași : sameș (ralionista), scrib a, magidator (măglaș, cmtăritorul sării), econom (dispensator), chelar (claviger), bucătar (cocus), pitar (pistor). Munca în ocne o fac tăietorii de sare (incisores salmm), care au juzi. Scosul sării, a sării sfărîmate, a pămîntului din ocne se face cu un aparat, prevăzut cu funie mare, cu saci sau burdufuri, tras de cai, numit machina sau gepel1S. Munca de scoatere o fac rotarii sau kerekistae * * 19 20. De caii aparatului, de minarea lor, de aparat și de funcționarea lui se îngrijesc kepe-listae21 adică ,,mașiniștii“. Ocnele mai au fierar care face instrumentele necesare, cărbunar care deservește fierăria. Ele au și băiaș. Transportul îl fac pe uscat cărăușii, pe apă năierii sau corăbierii (nautae), iar cellcristae țin socoteala corăbiilor, se ocupă dc făcutul și reparatul lor. De aparatul ocnelor țin și vameși. Personalul variază firește, apar șj alte funcții după nevoi. Acest personal e salariat, în bani și în natură. Salariul tăietorilor de sare, după statutul din 1435, e 8 dinari de 100 de sări (pietre, drobi sau bolovani de sare) tăiate 22, la care se adăugau desigur bucate, alimente și, după cum reiese din alte scripte, anumite ajutoare pentru postav, anumite daruri. Juzii tăietorilor de sare primesc săptămînal cîte 10 dinari. Cei care scot din ocnă sarea la suprafață primesc săptămînal cîte 16 d. Cei patru rotari primesc pe zi 10 d., cărbunarul de fiecare coș de cărbuni 16 dinari. Băiașul primește 3 d. pe zi și o anumită cantitate de sare, care e răscumpărată de cămară. Salariul fierarului, mașiniștilor nu e înscris clar. Atît se spune că sarea care-i revine fierarului drept salariu se răscumpără maja? (probabil 100 bucăți) cu 14 d. El mai primește zilnic și cîte o măsură (pini) de vin. Tot așa și mașiniștii. Pentru anumite munci aceștia sînt plătiți deosebit. Cînd așază funia la aparat sau o repară primesc 2 d. și 2 măsuri (pini) de vin, cînd repară sacii sau burdufurile ele 13 Ivânyi Bela. Kcl kbze [dwi sobânya-stctuliim, Szâzadok, 1911, d. 10—30. 9S-^- 113, 187—195. 19 Un text al timpului se exprimă astfel despre el : „pyramidalem machinam extractoriam vulgo gepel, vertunt octo equi, qui cum 60 saccos ex cute bovina factos, repletos rudi minere extraxerunt". Aci e vorba deci dc un aparat învîrtit de opt cai și avînd 60 de ,,saci“ de piele de vită. Ibidem, p. 23. 20 Textele o definesc astfel : „onerare bulgas vel utres in quibus milliatura, hoc est minutiae salium aut sales ipsi extrahuntur ac foris exonerare salesque extractos in horrea importare". Ibidem. Ei încarcă, scot la suprafață, descarcă, cară sarea în depozit, folosindu-se și de telegi trase de cai. 2J „sunt curatores et rectorcs equorum, qui salcm ex fodinis extrahunt". Ibidem. 22 Ibidem. p. 25. 764 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA piele primesc iarăși 2 d. De alimentarea băiașului (cu un ucenic), a fierarului (cu un ucenic), a cărbunarului, a judelui (sau juzilor) tăietorilor de sare, a celor 2 mașiniști trebuie să se îngrijească cămărașul. Tot cămărașul trebuie să provadă pe angajați cu oțelul trebuitor, cu cărbuni, cu seu pentru opaițe sau luminări, și dacă acesta întîmplător se gată, e dator să dea în loc fiecărui om, fie noapte, fie zi, cîte PA d. Preotul ocnei primește și el de la tăietorii de sare o anumită cantitate, pe care cămara o răscumpără cu 24 d. suta de bucăți23. în schimb, cornițele cămării din Maramureș, după instrucțiunile din 1550, are salariul stabilit la 800 fl. E desigur salariu colectiv, implicînd și subalterni, ostași personali. El și întreține pe unii din angajați, primind pentru ei și pentru sine provizii deosebit. Cămărașii însă au salariu numai cîte 100 fl24. Statutul oglindește tendința de a înlătura vechiul obicei după care tăietorii de sare sau alți slujbași care primesc sare în salariul lor să-și vîndă liber sarea primită. El dispune ca nici tăietorii de sare și nici alții să nu mai poată vinde sau cumpăra de acum încolo sare pe teritoriul cămării din Maramureș, decît prin intermediul comitelui cămării25. Plebanii din Hust, Teceu și Sighet în 1439 trebuie să obțină concesia specială a regelui pentru a-și putea vinde fără intermediul comitelui 26 sarea primită. Tendința e de a generaliza răscumpărarea de cătră cămară a sării primite, cu preț stabilit de ea. Că statutul a rezultat dintr-o luptă a tăietorilor de sare, o arată unul din punctele sale, care oprește pe viitor întrunirile tăietorilor de sare, numite de ei tur, care aduc totdeauna nespus de multe neajunsuri și pagube cămării ; ei să nu mai îndrăznească să le țină. Pe cei care ar mai îndrăzni să pună la cale, să convoace sau să vină la asemenea întruniri, cornițele cămării poate să-i dețină, să-i pedepsească cu mutilări corporale, cu scoaterea ochilor și alte asemenea pedepse, să le cuprindă și confiște pentru rege toate bunurile moștenite sau altfel avute. Dispoziția urmează numaidecît după stabilirea salariilor. Statutul încredințează comitelui cămării și alegerea pedepsei pentru tăietorul de sare fugit 27. Căci statutul, prevăzător, caută să prevină și fuga tăietorilor de sare nemulțumiți. El dispune ca dacă cineva dintre ocnași n-ar fi mulțumit cu rînduielile stabilite și ar fugi în altă parte, părăsind tăierea sării, localitatea unde a fugit e datoare să-1 dețină cu toate bunurile sale și să-1 predea comitelui cămării sau cămărașuiui său 28. Spre deosebire de iobag, tăietorul de sare își pierde mult mai curînd dreptul de mutare. El poate obține o mutare la alte ocne regale, dar nu o părăsire a lor. Ocnele de sare nu sînt obligate să redea pe iobagul fugit așezat pe teritoriul lor, dar nici nu acordă îngăduință de mutare iobagului lor. în acest sens dispun decretele regale foarte curînd. De pildă decretul rege 23 Ibidem, p. 25—29. 24 Ibidem, p. 25. 25 Ibidem, p. 20. 26 Ibidem, p. 19. 27 Ibidem, p. 17. 28 Ibidem, p. 99. ȚINUTUL SALINELOR DIN MARAMUREȘ LA 1600 765 lui Ludovic din 6 decembrie 1375 dat în favoarea ocnelor din Transilvania, Ocna Sibiului, Dej, Sic, Turda și Cluj, dispune să fie lăsați liberi toți iobagii care vor să se mute pe teritoriul lor, după ce și-au plătit teragiul și datoriile, nimeni să nu-i împiedice de la mutare și, invers, și iobagii domeniilor regale să se poată muta pe domeniile altora, „afară de tăietorii sării noastre" (demptis salium nostrorum incisoribus)29. în ciuda severității dispozițiilor regale, nemulțumirile izbucnesc mereu, lasă urme în acte, dau naștere la noi dispoziții, la convenții cu lucrătorii. Nu sînt suficiente severitățile, trebuie să se recurgă și la promisiuni pentru readucerea lucrătorilor fugiți, la felurite scutiri, la „favoruri “. Ei sînt baza unor însemnate venituri regale și absolut necesari. Dar sînt și grup omogen, cu interese identice, nu renunță la mijloacele de luptă care le stau la îndemînă. Sînt precursori îndepărtați ai luptelor lucrătorilor de mai tîrziu. în 1492 tăietorii de sare sînt activi în răscoala din Maramureș, în vara anului sistează lucrul pînă în august. Abia la sfîrșitul lunii s-a putut ajunge la pace și înțelegere cu ei 30. Nu peste mult e nevoie de o nouă înțelegere, de un nou decret regal, întrucît între cămărașii de Maramureș și tăietorii de sare (excisores salium) au fost mereu neînțelegeri și certuri pentru plata și alimentele care li se cuveneau, la cererea tăietorilor de sare, cu data de 28 aprilie 1498, regele Vladislav dispune ca cei doi cămărași să facă o înțelegere cu ei. Astfel, întrucît ocnele sînt departe de tîrgurile și satele din care tăietorii vin să lucreze și ei, din pricina neproductivității locului, trebuie să-și cumpere alimentele’din altă parte, s-a hotărît ca pentru tăiatul a 25 de sări cămărașii să le plătească 5 dinari uzuali, pentru 50 de sări 10 dinari, pentru 75 de sări 15 dinari, pentru 100 de sări 20 de dinari, cu condiția însă ca tăietorii de sare să se îngrijească singuri, cum le va plăcea, de hrana lor 31 și de acum încolo să nu mai încurce ca pînă aci pe cămărași ,cu administrarea și procurarea alimentelor. Fiecărui tăietor de sare să i se dea în fiecare an pentru postav 100 de sări, cum sînt cele ,pe care le taie pentru plata pomenită. Toți tăietorii de sare, pentru slujbele lor, să fie scutiți totdeauna de orice dare sau contribuțiune regală (a qualibet dica seu contribucione nostra), Cînd cămărașii descopăr ocne noi și pun să le lucreze, sînt obligați să pună să se aducă pe socoteala regelui (fiscului) lemne suficiente, iar săpătorilor acestor ocne noi, pentru săpatul unui stînjen (laakthor) să le plătească un florin. Cînd în aceste ocne noi dau de sare, săpătorii pot să taie mai întîi pentru ei o mie de sări și apoi, atît timp cît se va tăia sare în asemenea ocne, să li se dea de fiecare thumenus (pro singulo Thumeno) de sare 11 sări, făcînd 33 de dinari. Cînd vreun lemn numit Gardaffa se rupe și trebuie înlocuit, pentru făcutul și așezatul a patru asemenea lemne, lucrătorilor (laboratoribus) trebuie să li se dea un florin. Pentru făcutul din 29 Zimmermann-Werner, Urkundenbuch, II, p. 439—440. 30 „Manifestamus vobis, quod tam cisoribus salium concordavimus in tantum, quod sales ciduntur“ — scrie cornițele suprem al comitatului Maramureș la 29 august. Ivanyi, op, cit., p. 98. 31 „...hac tamen lege, et condicione, ut ipsi incisores prout ipsis placitum fuerit, de victu sibi necessario provideant“. 766 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA nou al unei scări și așezatul ei în ocnă, să li se dea totdeauna un fiorin și pe deasupra o găleată (cubidus) de vin. Pentru o jumătate de scară făcută din nou și așezată unde trebuie, să li se dea o jumătate de florin cu o jumătate de găleată de vin. Pentru făcutul unui fuscel de scară, numit laythorya Ifogh și așezatul lui la scară, o măsură (pinta) de vin. Tăietorii de sare din Hust, Teceu și Sighet pot să-și aleagă, cu voia cămărașilor, anual juzi, dar așa ca ei la locul ocnelor să nu poată judeca, aci să judece cămărașii sau oamenii încredințați de ei. în Hust, Teceu și Sighet juzii tîrgului să aleagă dintre tăietorii de sare în fiecare an cîțiva oameni de încredere ca jurați (pro iuratis civibus), cu care juzii tîrgurilor și juzii tăietorilor de sare să judece împreună pricinile dintre tîrgoveți și tăietorii de sare. Dar în treburile sării sau navelor de sare să nu poată judeca, acelea să se judece totdeauna de către cămărași sau oamenii lor încredințați cu aceasta. Tăietorilor de sare din Hust să li se dea în fiecare an, în patru rînduri, anume la Crăciun, la Paști, la Rusalii și la sărbătoarea tuturor sfințiilor, patru buți de vin, patru boi, 400 de pîini, așa ca într-un rînd să li se dea o bute de vin, un bou și o sută de pîini. Tot așa să li se dea, în patru rînduri, și celor din Sighet, și tot așa și celor din Teceu. Celor trei juzi ai tăietorilor de sare, din Hust, Teceu și Sighet, să li se dea anual pro eor uni subsidio 1500 de sări, așa ca fiecare să primească în partea lui 500. Aceste hotărîri să se observe pe viitor de cămărași sau cerniți (per camerarios et comites nostros) la toate ocnele nou descoperite pe teritoriul orașelor sau tîrgurilor din Maramureș și puse în lucru 32. Plata tăietorilor de sare a crescut de la 8 dinari de o sută de sări, cît s-a stabilit în 1435, la 20 de dinari, dar nu Ii se mai dau alimente, trebuie să și le procure singuri. Neînțelegerile desigur continuă. în 1551 se înregistrează o neînțelegere mai mare. Cornițele cămării, care se vede că i-a ciuntit în drepturile lor pe lucrători, nu poate ajunge la o înțelegere. Tăietorii din Sighet încetează lucrul, se ridică și, sub conducerea judelui lor, se retrag în Baia-Mare, care și el era oraș minier. Cornițele socotește că e mai bine să ceară rnediația celor cinci tîrguri. Reprezentanții acestora țin adunare în Teceu, de unde se adresează prin scrisoare, prudentibus ac circumspecția indici ceterisque cisoribus salium sacrae regiae maiestatis in Szigeth residentibus, nune in civitate Rwuli Dominarum constitutis, fratribus et amicis cliaris-simis, cerîndu-le să se întoarcă, asigurîndu-i în numele comitelui cămării și comitelui comitatului că nu vor avea nici o supărare din partea nimănui și că universos proventus vestros legitimos per suam dominationem reve-rendam vobis integre reddi et restitui assumimus 33. E interesant modul de luptă al lucrătorilor, care e iarăși un fel de grevă. E interesantă și solidarizarea Băii-Mari, care, prevalîndu-se de privilegiile sale, le oferă răz-vrătiților adăpost. Poate și această solidarizare i-a sfătuit pe comiți să nu încerce supunerea lucrătorilor cu forța. 32 Mihâlyi, Diplome maramureșene din secolul XIV și XV, Sighcț, 19.00, p. 615— 618. Extras și în Magyar Gazdasâgtdrtenelmi Szemle, 1900, p. 188—190. 33 M. Gt. Sz„ p. 102—103. ȚINUTUL SALINELOR DIN MARAMUREȘ LA 1600 767 Instrucțiunile date „prefectului" camerii din Rona (egregio Andreae literata Zigety, prefecto camere salis Rhonensis in Maramaros), cu data de 26 noiembrie 1591, prescriu amănunțit mai ales rînduielile salarizării. Salariul anual al dregătorului, adică al cămărașului salinelor, e 200 fl. Sameșul primește 24 fl., lapatos 12 fl. Aceștia doi să depună jurămînt principelui — nu răspund deci numai față de cămăraș. Chelarul, care e și econom (Kulcsârnak ki sâfăr is), are 12 fl., o pităreasă (siitd-asszony) 6 fl., un bucătar 10 fl., un simbriaș (beres), cu îmbrăcăminte cu tot, 12 fl. în afară de aceștia să nu fie plătit alt personal la ocnă — spune textul. Și nimănui să nu i se plătească mai mult decît plata rînduită, căci nu va fi luată în socoteală. Cămărașul, cu încă patru, cu cei înscriși aci și cu patru „mașiniști" pentru masă să aibă pe an 220 de mierțe (veka) de grîu, cu mierță obișnuită la ocnă, 4 buți ardelenești de vin, 16 mierțe de cașe de mei, 10 slănini sau 10 porci, 40 de berbeci, 12 cași, 16 măsuri (itcze) de unt, 6 mierțe de linte, mazăre. Pentru alimente să caute la timp pe principe pentru a le rîndui din dijme. Pentru condimente (fuszerszâmra) 20 fl., pentru alte cumpărături mărunte 50 fl. Pentru caii săi 75 mierțe de ovăz. Ovăzul pentru caii de la aparat și pentru cel de cărat pîine e lăsat în grija dregătorului. Pentru hîrtie 2 fl. Pentru tăiatul sării să plătească după obiceiul și rînduiala veche, anume de 112 sări 20 de bani (penz). Fiecare tăietor de sare în ziua în care taie sare dă, după vechiul obicei, fierarului pentru munca sa 4 sări, sare pe care cămărașul (camora-ispân) să o răscumpere de la fierar cinci bucăți cu un ban. Cînd asemenea sare împlinește numărul de 50, fierarul trebuie să cedeze o sare, dacă împlinește suta 2 sări, care se numește roya. De asemenea, fiecare tăîetor de sare trebuie să dea, în fiecare zi în care taie, băiașului, după vechiul obicei, 2 sări, care să fie răscumpărate în același chip ca și ale fierarului. De asemenea, fiecare e dator să taie, în fiecare zi în care taie sare, 2 sări numite „sarea lui Dumnezeu" (Isten sava), pe care cămărașul să Ie răscumpere tot așa. Fiecare tăietor de sare în fiecare sîm-bătă să dea 2 sări pentru găzduire (gazdasâgert, poate și cu gătit), care însă să se răscumpere, după vechiul obicei, cu cîte l1/^ bani sarea. A fost și un astfel de obicei, care nu s-a născut de mult, ca fiecare tăietor de sare, în fiecare sîmbătă, să scoată cîte o sare mare din ocnă, care să facă cît 3 sau 4 și pe care o vindea el cui voia, ceea ce era foarte păgubitor pentru principe. Acest obicei să fie înlăturat cu totul. Fiecare tăietor să-și taie și să-și scoată din ocnă, în fiecare sîmbătă, numai 2 sări, pe care cămărașul să le răscumpere pe loc cu cîte 2 d. în privința sării postavului (poszto-so), adică a sării pe care tăietorii o primeau pentru postavul de îmbrăcăminte, a fost obicei ca fiecărui tăietor să i se dea anual cîte 100 de sări, pe care ei le tăiau cum vreau și ei le vindeau. De acum încolo să nu mai fie această rînduială, ci fiecărui tăietor să i se dea pentru postav 3 fl., deși la ocnele ardelene li se dau numai cîte 2 fl. Celor doi juzi ai tăietorilor de sare (sovâgo-biro), cele 1000 de sări, care li se cuvin după vechiul obicei, cămărașul să le dea în fiecare an din 768 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA sarea intrată în număr (szâm-so, adică nu tăiată separat pentru aceasta), pe care însă ei să nu o poată vinde, ci să fie răscumpărată. Cînd juzii tăietorilor fac sau leagă scări (lajtorjâkat), schimbă fușcei, doboară sau bat floarea sării (sovirâgol levernek) să li se plătească după rînduială, dar după asemenea plată să ia dovadă, pe care să o prezinte la socoteală. Plata care vine după tomeny-so, adică 11 sări din fiecare zece mii, e îngăduită, pe care ei să o poată vinde34, totuși, dacă găsește cărnărașul un chip să o răscumpere de la ei spre folosul principelui, să o răscumpere și pe aceea. Sarea de aldămaș a judelui (birâ-âldomâs-sâ, desigur la alegerea judelui), 66 de sări care li se dau în fiecare an la sărbătoarea tuturor sfinților, pe care să o poată vinde ei, principele o îngăduie, dar dacă se poate, cărnărașul să o răscumpere și pe aceea în bune condiții. La cele patru sărbători, la fiecare să li se dea tăietorilor de sare cele patru jumătăți de buți de Ungaria sau două buți de Transilvania de vin, după vechiul obicei. Cărnărașul să dea și boii de tăiat de fiecare sărbătoare, precum și cei patru florini și 2 fl. pentru pîine. Cei opt cărători de sare (sobehordâk) primeau în fiecare an cîte 100 de sări, pe care ei le vindeau, dar de acum încolo cărnărașul să le răscumpere de la ei, „căci nu e bine să fie două camere“. Se menține plata căratului de IV2 bani de fiecare o sută de sări. Pentru strîngerea sării restante nu e nevoie să se țină deosebit un om plătit, principele are doar în cetate în Hust destui slujitori și oameni plătiți, să se adreseze căpitanului, care poate trimite pentru aceasta atîția oameni de cîți e nevoie. Pentru făcutul cărbunilor trebuitori în ale ocnelor se rînduiesc 25 florini pe un an, dar dacă cărnărașul se ajunge cu mai puțin, e sîrguința lui. Vicarului din Hust să i se dea, după vechiul obicei, cele 2000 de sări anual, dar să și le care el, nu cu iobagii principelui. Predicatorul din Sighet, și el, sarea pe care o taie pentru el tăietorii, să și-o care însuși ca înainte. Nobililor (a nemeș nepeknek), care fac drumurile, să li se dea pentru trebuințele casei sare măruntă (fărîmitură de sare) și sare în bucăți (darabot, bucăți provenite din sfărîmarea sării la lucru sau la transport), după vechiul obicei. Cînd la ocnă lucrează meseriași din orașe (tîrguri), șindrilesc, fac ,,mașina“ sau alte lucrări trebuitoare de toate zilele, să li se plătească în felul și după vechiul obicei. Iobagilor nobililor din Baia de jos (alsâ-bânyaiak), care cosesc lunca din Lenapataka, dacă cosesc trei zile, să nu li se dea mai mult de o povară de cal de sare măruntă (egy lutereh milliet) fiecăruia. Iobagilor cămării, cînd fac slujbă la ocne, să li se dea de mîncare, iar judele să primească, de cîte ori vine, cîte 2 pîinișoare, ca și înainte. în ce privește vînzarea sării, 100 de sări să le vîndă la cămară cu 3 fl., pe deasupra dînd 5 sări (fol-sâ), dar să nu țină seama nici de rudenie, nici de prietenie, să nu aleagă sarea mai bună pentru nimeni, să o 34 în text : să nu o poată vinde, probabil greșeală, în loc ele să o poală vinde. altfel nu s-ar înțelege urmarea. ȚINUTUL SALINELOR DIN MARAMUREȘ LA 1600 769 dea tuturor la fel35. în privința vînzării sării mărunte și bucăților de sare, să mențină rînduiala dinainte : o povară de cal de sare măruntă să o vîndă cu 14 bani, o povară de1 cal de sare bucăți cu 20 de bani. De bucățile de sare rupte la vînzare să țină socoteală deosebită, să se străduiască să nu le vîndă cu preț mult mai mic decît dacă ar fi sare întreagă. Pe sarea măruntă sau în bucăți să nu cumpere nici alimente și nimic altceva, ci să o dea pe bani gata și să o înscrie în registru, dînd socoteală de ea. în genere cămărașul să fie sîrguitor în tăierea sării, să poarte grija ca tăietorii să taie cît mai mult, ca din pricina lipsei de sare principele să nu sufere pagubă. Să fie cu toată grija pentru făcutul la timp, pregătirea, pornirea corăbiilor sau navelor de sare (so-hajok), să se străduie ca umbletul lor să fie cu cît mai mult folos și cu cît mai puțină cheltuială. în treburile în care el nu ar fi deajuns, să se adreseze căpitanului din Hust, Gaspar Kornis, și să ceară de la el sfat și ajutor, care și el să-i fie de tot ajutorul în treburile privind folosul principelui. Dacă s-ar ivi vreo nevoie mai mare la cetate, cum ar fi vreo clădire sau vreo cumpărătură care trebuie să se facă din veniturile cămării, cămărașul să aducă la datul socotelii scrisorile căpitanului, care să fie de mîna lui. Iar dacă cererea căpitanului i s-ar părea peste măsură, să se adreseze principelui, va avea învățătură de la el. împlinindu-i-se anul, trebuie să dea principelui socoteală 36. Rînduielile înscrise în urbariul de la 1600 nu se deosebesc mult de cele din instrucțiunile de la 1591. Ne aduc doar noi amănunte, lămuriri în plus, și, firește, ne arată și schimbările petrecute între timp. • Salariile personalului cămării sînt asemănătoare, în multe cazuri identice, dar apar și salarii mărite, funcții noi sau neînregistrate de instrucții. Salariul șpanului cămării (Camera Ispan) e aproape același, 200 fl. pentru persoana lui și 6 cai (desigur și cu călăreți), 50 fl. pentru carne, condimente (fw zerzam), 10 porci de tăiat, 4 buți mari ardelenești de vin sau 8 buți (aru bor). Acesta se cumpăra cu bani, din venitul principelui. Grîu 222 mierțe întregi (egez vika) sau 444 optimi (Niolczad). Acestea se cheltuiau de obicei cu slujitorimea cămării. Ceea ce șpanul cămării a cheltuit cu meșteșugari (Mwvesekre) sau cu oaspeți,, s-a luat deosebit la socoteală, în afară de acestea i s-au rînduit din venitul munților, pentru masă, 60 de berbeci, unt 16 măsuri (Icze), mei 16 mierțe (veka) pentru nevoile proprii, linte 6 mierțe, mazăre 6 mierțe, ovăz pentru caii săi 60 de mierțe. Salariile celorlalți : 1 Lapâtos pe an 12 fl., 1 sameș (Zămos) pe an 36 fl., 1 econom (Săfâr) 12 fl., 1 chelar (Kulcziar) 12 fl., 1 pitar (Seoteo) 12 fL, 1 bucătar (Zakacz) 12 fl., 2 paznici ai ocnei sau sării scoase (Gera ebrizeb) 24 fl., 1 isimbriiaș (Beres) 12 fl. primind și pîinișoare (czypo). Aceștia mai primesc ajutor fiecare cîte 100 de sări (zâz zâz so segetsegek jăr) și în afară de aceasta mîncare, băutură. Unui cărbunar (Zen egeted) trebuie să-i plătească în serviciul său șpanul cămării 20 fl. Pe deasupra, ace 35 La 3 fl. de suta de bucăți stabilea prețul sării și regulamentul dat pentru ocnele Transilvaniei în 1521. Ivânyi, op. cit., p. 108. Cu 3 dinari era răscumpărată sarea primită de lucrători la un tumenus și la 1498. 36 M. Gt. Sz., 1898, p. 454—458. 770 IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA luiași, cele patru orașe, Vișc, Teceu, Cîmpulung, Sighet, trebuie să-i dea 10 fl., dar din ai ior, nu din venitul principelui. Cărător de pîine e unul, arc plată 12 fl. și mai primește pe fiecare săptămînă cîte o povară de sare măruntă. Diacului loan Beokeny din Sighet principele Andrei Bathory i-a rînduit plată pe viață 3 fl., pentru care a dat poruncă șpanului cămării. Plata de 3 florini i-a mers de atunci ; e dator să slujească cămării. Sameșul are acum salariu mai mare, chelarul nu mai e și econom, ocna are deosebit chelar și econom și primește fiecare cîte 12 fl. Apar 2 paznici, un cărător de pîine. Cărbunarul primește și el mai mult, dar și de la tîrguri o parte, desigur pentru că fierarul lucra și pentru ele, pentru cărăuși. In lista separată a tăietorilor dc sare figurează 47 de nume, din care 19 din Sighet, în frunte cu un jude (Jzidex), 2 din Cîmpulung, 26 din Teceu, iarăși în frunte cu un jude. Rînduiala tăietorilor de sare în Rona ne informează mai întîi asupra salariului tăietorilor de sare, care e același : 20 de dinari pentru tăiatul a 112 sări. Apar și aci cele cîte 4 sări pentru fierar, cîte 2 pentru băiaș, cîte 2 sări ale lui Dumnezeu. Sarea pentru fierar, pentru băiaș, sarea lui Dumnezeu se răscumpără pentru principe tot așa : 100 de bucăți cu 20 d. Cele cîte 2 sări pentru gazdă se răscumpără și ele cu 3 d. Gazda face focul, frige, fierbe, le poartă tăietorilor grija întru toate cît timp taie sare și pînă ies (din ocnă). în afară de aceasta, în fiecare sîmbătă tăietorul de sare dă două sări preotului, care e dator să vină aci din Sighet să le predice tăietorilor. Sîmbăta tăietorii de sare primesc cîte o sare, pe care o taie ei înșiși și care se numește „bucata de sîmbătă" ; așa le-a fost legea de la început. Tăietorii de sare în orașe (tîrguri) sînt liberi de orice lucru, dare sau dat37 *. Dacă vine de undeva vreun tăietor de sare strein, scutește de dare o poartă, a celui la care e găzduit, atîta timp cît locuiește la el. Apar și cele cîte o bute de vin de sălaș la fiecare din cele patru sărbători, sărbătoarea tuturor sfinților, Crăciun, Paști, Rusalii. Acum pentru două sălașuri, pentru al celor din Sighet și al celor din Teceu. Acest vin trebuie neapărat să fie, după legea și privilegiul lor. Dacă șpanul cămării nu le-a putut da vin, a trebuit să-i mulțumească cu bani, cum s-a putut tocmi cu ei și după cum a umblat prețul vinului. Butca vinului e a tăietorilor de sare sau șpanul cămării o răscumpără de la ei. Pe lîngă vin, în fiecare sălaș trebuie să se dea și cîte un bou de tăiat sau cîte 2 fl. de un bou, precum și cîte un florin pentru pîine. Se menține deci obiceiul vechi, cunoscut încă din 1435. Jude își aleg în fiecare sălaș la sărbătoarea tuturor sfinților. Pentru aldămașul judelui, șpanul cămării trebuie să le dea (de fiecare sălaș) vin în preț dc 1 fl. Pe lîngă aceasta, la unele sărbători, ca lăsatul cărnii, șpanul cămării trebuie să-i ajute cu băutură (megh segeteni Bibaleval). Aceasta face pe an pentru cele două sălașe 8 fl. 37 „Az Sovâgok az Varosokan minden dologtol zede» vevcsteol zabadosok“, Urb. p. 89. ȚINUTUL SALINELOR DIN MARAMUREȘ LA 1600 Cit pentru privilegiul Iot privind ceea ce se numește Teomenj So, li se dă 33 de sări de 11000 38. Acestea să li se dea socotind după cît taie pe an, sau să se răscumpere de la ei. Privitor la plățile pentru lucrările în plus, acum se dau și alte amănunte : Pentru făcutul unei scări (Lailoria) noi li se dă 1 fl. Cînd Insă în jos scara și o leagă cu ștreanguri noi, dc fiecare legătură, cîte vor fi. li se dă o măsură (Icze) de vin, sau li se plătește cum umblă vinul, dacă nu li se dă vin. Cînd ocna se adîncește, așa că scara rămîne sus și trebuie coborîtă, iarăși de fiecare legătură li se dă cîte o măsură de vin. Dacă fușceii scării se tocesc și juzii ocnei (adică ai tăietorilor de sarel pun alții noi în loc, de fiecare fuscel li se dă cîte o măsură de vin. Cînd bat floarea sării39 li se dă 1 fl. Cînd se strică gura ocnei40 * și fac cuie din doage de bute și cu acelea o întăresc, li sc dă 1 fl. Cînd în ocnă se face vreo spărtură sub gură și trebuie reparată, li se plătește cînd 8 fl., cînd 6, cînd 4. Tăietorilor dc sare drept ajutor anual li se dă fiecăruia cîte 4 fl., de obicei la sf. Ion. Nu mai apare în schimb „sarea postavului44 sau alt ajutor pentru îmbrăcăminte. Celor doi juzi ai ocnelor, anume celui din Sighet și celui din Teceu, pentru umbletul lor li se dă fiecăruia cîte 100 de sări, pentru care li se plătește 3,50 fl. la sută. Rotarii (kerekesek), care sînt opt, primesc de obicei drept ajutor anual fiecare cîte 372 fl-, dar fiindcă au fost puși la multă muncă (textul aici e neclar), trebuie să li se dea cîte 4 fl. Sînt patru ,,mașiniști“ (Gepelics) ; și acelora li se dă bucată de sîmbătă (Zombati darabok jar). Plata acestora cînd umblă sarea, dacă ajunge la 1000, 1500 sau 2000, pînă la 3000, li se dă 70 d. Din aceștia celor 4 rotari, care fac circulația sării (kik az S6th jârlattiâk)^ li se dă 14 d. Celor doi Gepelies, care mîna caii, li se cuvin 7 d. Dacă sarea nu atinge mia, li se dă 35 d. Cei 4 Gepelies au ajutor anual fiecare cîte 3,50 fl. Ei primesc și mîncare, băutură de la cămară, din ale principelui. Sînt doi fierari. Aceștia au ajutor anual cîte 3,50 fl. Ei sînt liberi să lucreze cu cărbunii principelui pentru cărăuși. Băiașul are ajutor anual 3,50 fl. Rotarii, „ma- :șiniștii“, fierarii, băiașul primesc și ei bucata de sîmbătă. Cărătorii de sare (S6 hordo) în Sighet sînt 8. Ei cară sarea de la ocne în cămări (depozite). Primesc și ei ajutor, cîte 100 de sări sau cîte 3 fl. De fiecare 112 sări cărate primesc iy2 bani. Dacă de la cămară duc sare pentru corăbii la cămara din Cîmpulung, cărăușului i se dau după 100 de sări 10 sări. Sub titlul rînduielii pentru vînzarca sării se spune că 100 de sări se vînd cu 3 fl. Cărăușilor (Zekereseknek) li se dă de fiecare sută de sări 5 sări. Pe lîngă aceasta primesc drept ajutor cîte doi saci de fărîmitură de sare. Pentru unul cărăușul dă 4 bani, celalalt i se dă în dar. Pe lîngă aceasta li se mai dă și cîte 10—12 bucăți (darabot). Aceasta e legea celor cinci tîrguri și cinci sate. Altor cărăuși care au dus sare, li s-a dat cîte 2 saci de fărîmitură, pentru unul plătind 4 bani, pentru celălalt cît s-au 39 Să fie greșală în loc de 11 după 10000 ? Sau greșesc instrucțiunile dinainte ? 39 „Mikor az S6 virâgot az gardolat alat le verik“. Urb., p. 91. 40 „Az mikor az Aknănak az aiaka megh bontakozik, kit fwswlisnek hinak“, Ibidem» 772 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA . putut tocmi cu lopătarul (Lapâtos). Pentru o povară de cal41 de sare se dau 20 d.y pentru o povară de cal de fărîmitură, cît poate duce un cal, 14 d. Probabil trebuie înțeles că cu atîta se vinde sarea. Nobililor li s-a dat fiecăruia după rangul său, pentru nevoile casei, fărîmitură suficientă. Pentru transportul sării p(e apă, ou corăbiile, urbariul ne dă de asemenea cîteva amănunte : înainte de a lansa corabia pe apă, trebuie cercetată apa de către cîrmaci. Pentru această cercetare trebuie luate două sau chiar trei Zalia. O zalia, în care sînt 12 bîrne, se cumpără la munte cu 1 fl. Coborîrea ei pînă la Sighet face 24 d. Cei care o coboară primesc o măsură (ieze) de vin și o pîine de casă, care se poate cumpăra cu 8 d. Cînd cîrmacii se duc cu două zalia, mai întîi la cămara din Cîmpulung le dau 100 de sări, pe care le duc tot ei cu zalia, dar sînt ale lor. Dacă undeva în apă e vreun butuc sau trunchi (tebke), dau de știre în Hust și Nialab, (cei de acolo) fiind datori să-1 curețe. Cînd lansetă corabia din Cîmpulung și se agață în vreun hotar, celor care ajută la pornirea ei, fie sat, fie oraș, li se descarcă de pe Corabie 100 dc sări. Iar dacă se iscă vreo astfel de spumă ? (hab) îneît văd că nava începe să fie pierdută, aruncă din ea în apă. Asupra făcutului corăbiilor (Haio ezinalâs) și transportului cu ele, urbariul ne dă mai multe informații : OZZer-uhii pentru făcutul unei nave (hogy egy haiot czinaltasson), care adică a pus să se facă nava, i se dau 7,50 fl. Și i se mai dau de la cameră 100’ de sări pe care și le duce singur. Pentru o navă trebuie 14 seînduri, 2 Zwlj, Cînd e făcuta gata nava, năierii — vreo 16 sau 18 — vor fi la marginea Tisei, la Sighet, și o coboară în apă ; atunci li se dă pe loc vin de 1 fl. Pentru aceasta șpanul cămării trebuie să dea 28 de funii de tei (hâs keotelet) sau 36 de ștreanguri,; pe care năierii numai decît le împletesc și le leagă de navă, ceea ce se numește compactio ; pentru aceasta li se dă vin în preț de 8 bani. Nava o coboară apoi la Cîmpulung, ceea ce se numește ala keretes ; li se dă pentru aceasta 25 d. Perellie pentru pus sub sare o cară tîrgoveții. Pentru căratul a cît trebuie pe o navă li se dau 4 sări. Deasupra acestei perellie se așează crengi, ca sarea să nu cadă în apă. Pentru această acoperire cu crengi se dau tot acolo 2 sări. Cînd încarcă nava și trebuie să o pornească, pentru încărcat se dau 50 d. După ce nava e încărcată, se urcă în ea cîrmaciul (kormanios) cu încă 17. Nu pleacă însă pînă cînd nu li «e dă 1 fl., care se numește Mârton allo penz. Pornind nava, e dusă pînă la Tisza Becz (comitatul Satu-Mare) ; acolo le dau numaidecît vin de un florin. Pentru dus pînă la Tisza Becz li se dau 11 fl. Dacă o duc la Namenj (comitatul Bereg), din Becz o duc 6 oameni, din care unuia (desigur cîrmaciului) i se dă 1 fl., celorlalți cîte 50 d. Acolo li se dă și cîte o măsură de vin (ieze bort) și o jumătate de miel, cîrmaciului 2 măsuri și o jumătate de miel. Dacă de acolo o duc în Tarkani (comitatul Zemplen), aceeași regulă. Cînd încarcă nava, c291 1. N. Kiss Ist van. 16. szâzadi dezsmdjegyzekck^ Budapesta 1960, p. 1069. 26 în text : „vel avenae gallinae (în loc de ,.gelimae“) quartam partem“. Textul e plin de greșeli. 27 De exemplu : In aliis omnibus solutionibus munerum et omnium exactionum servitiorumque generibus praestandis eandem legem et consvetudinem quam supra scripta possessio Lakattia“ (Șoimi). DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 791 zorului. Mai dau deosebit daruri și pentru dregători, bucate, pîini, colaci, claponi sau sume mai mici bănești. Darurile nu sînt uniforme, variază după nevoile cetății și posibilitățile locului, după obiceiuri mai vechi, după dispozițiile sau abuzurile dregătorilor. Vita de tăiat, obișnuită și aci, trebuie socotită tot la daruri sau daturi în natură. Ea apare ca vacca mactabilis sau pecus mactabile. Datul nu e înregistrat consecvent, trimiterile textelor de la un sat la altul nu ne permit să facem un calcul exact. Obișnuit se ia o vacă sau o vită de sat ; una e înregistrată la cele mai multe din sate. Cei din Episcopia Bihorului însă dau două, uneori trei vaci de tăiat. Biharea e datoare cu una sau două anual, dar de vreo cîțiva ani au dat cinci. Cei din Cetariu dădeau în anii dinainte uneori trei, alte ori patru pecora mactabilia. La Lakathia se spune că de drept dau anual trei, dar dădeau uneori prin impunere și mai multe. Poate textul se ireferă și la cele cinci sate românești următoare, care an aceleași prestații, căci Lakattia acum e trecut ca ars și colonii pieriți Nu mai sînt înscriși aci decît doi, și aceia locuind în Șoimi. Satele ținînd de Cărăudeni dau probabil cîte una ca și Cărăudenii. Probabil tot așa și satele ținînd de Dalom. Belfirul da una, uneori însă și două. Satele ținînd de Rogoz trebuiau să dea uneori două, sau cînd așa cerea nevoia, fiecare sat cîte una. Aci vaca sau vita de tăiat o dau și satele românești și cele ungurești fără deosebire, nu mai e deci un dat numai al satelor românești ca în alte părți și nici nu se numește tretină ca ?acolo. Dijme din semănături și din vin se înregistrează și aci numai în tîrguri și în satele ungurești sau cu prestații de caracter unguresc, căci se observă în multe asemenea sate și amestecuri de populație. Dijma din semănături e înregistrată mai întîi la Episcopia Bihorului : dau dijmă (decimas), anume din grîu, orz, ovăz, secară, din care nu se dă nimănui nimic, ele revenind întregi cetății. De fiecare iugăr cosit, și de primăvară, trebuie să dea în grăunțe două măsuri (octualia duo), poate două optimi de găleată. Se înțelegeau prin aceasta grînele slabe, fie de toamnă, fie de primăvară, care nu puteau fi secerate și trebuiau cosite și strînse în grămezi ca fînul, din care nu se putea lua dijma cu claia cum se obișnuia. Același obicei și în Biharea. Același obicei și în sate, decît cu unele variații. în Cetariu de fiecare iugăr de grîne coisiit se dau 12 d. sau două octualia în grăunțe. Cei din Oșorhei nu dau dijme din semănăturile lor, ci la timpul secerii dau fiecare cîte 24 d. Ceea ce înseamnă că își răscumpărau dijma cu bani, în sume constante. Săldăbagiul nu dă dijme din semănături. La Belfir mai apare și însemnarea că colonii care vor avea grîne peste 40 de clăi, din prisos vor da de fiecare claie luată în dijmă cîte doi dinari dregătorilor. Textul îl găsim sub formă asemănătoare și la Cetariu : dacă colonul face atîtea bucate că întrec numărul de 40 de clăi, atunci de fiecare claie dregătorii (officiales) obișnuiesc să ia 8V2 d. Desigur și aci trebuie înțeles că din clăile care trec de 40, și anume de claia care cade în dijmă, căci altfel ar trebui să dea excesiv de mult. Sau în acest caz e vorba de răscumpărarea cu bani a dijmei peste 40 de clăi ? 792 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Cei fără semănături dau banii creștinătății (pecunias christianitatis). La Biharea se precizează că dau cîte 20 d. Tot cîte 20 d. dau și în Marcz-1iaza. în Thamasy, în schimb, dau numai cîte 6 d. Tot așa și în Uileac, Cetariu și alte sate, denotînd obiceiul general. în Nojorid însă banii creștinătății sînt 17 d. Prin banii creștinătății suplineau dijma din semănături cei care nu le aveau și prin urmare nu aveau din ce să dea înainte dijmă bisericii, bani pe care-i plătesc în continuare și cînd dijma e luată în folosul cetății. Sumele mai ridicate îndică situații aparte, poate posibilitățile celor fără semănături de aci de a cîștigă lucrînd la alții în agricultură și în special la vie. Cei care au semănături plătesc banii secerii (pecimias messorales), care sînt, consecvent, cîte 4 d. Aceasta se înțelegea, se pare, că cei cu semănături, care întrebuințau secerători plăteau pentru ei sau în locul lor cîte 4 d. de fiecare anual. Cel puțin așa reiese din textul satului Belfir28. Nona din semănături nu apare nicăeri. Apare numai dijma, care acum e luată în folosul fiscului sau al împăratului, stăpînul feudal al domeniului. Sîntem după secularizare. La satele românești ori nu se înregistrează asemenea dijme și nici bani ai creștinătății sau secerișului, ori se spune direct că nu dau după semănăturile lor29. La unul din satele, probabil amestecat, ținînd de Dalom, anume la Zigethi, citim precizarea că întru toate felurile de plăți și slujbe -au același obicei cu satul Dalom, cu excepția românilor locuitori în sat, care din semănăturile lor nu dau nici o dijmă. La satul Lakattia (dispărut) se spune că nu sînt datori să dea dijme din semănăturile lor, ci trebuie să dea banii fumului30 *, anume fiecare colon de sesie întreagă 8 d., de jumătate sesie 4 d., de o pătrime 2 d. Text valabil și pentru alte sate românești următoare. Nu ni se lămurește nici aci natura dării fumului. Fapt e că fumul apare mereu la satele românești, în registrele de dijme ale porcilor cu deosebire. Ceea ce însă nu înseamnă numaidecît că datul e legat de dijma porcilor, ci doar atît că se lua obișnuit deodată cu ea. Se pare că e totuși darea care compensează lipsa dijmei din semănături. Se vede din textul de la Lakattia, care arată că nu e darea celor fără semănături, ci a celor care nu dau dijmă din semănăturile lor. Cît puteau aduce aceste dijme, ne-o arată registrele de dijme ale sec. al XVI-lea. Pentru Bihor s-au păstrat asemenea registre de la 1581, 1582, 1588, 159981. Registrele nu sînt întocmite pe domenii, ci pe subdiviziunile de administrare a dijmelor, pe districtele comitatului, și așa ele nu corespund cu subdiviziunile domeniului. Ele ne completează însă cu 28 „Sementa non habentes pecunias christianitatis solvunt d.6.“ „Sementa autem habentes. pecunias messorales per singulos anno pro singulis messoribus quot quot fue-rint solvunt d.4.“ 29 „De seminaturis eorum nullas dant decimas nec iilas pecunias christianitatis vel messorales solvunt 30 „pecuniam fimalem (desigur în loc de „fumalem") dare tenentur“. Cele din 1581 și 1582 se găsesc în Arh. Ist. a Fii. Acad. Cluj. Celelalte în Arh. Statului din Budapesta, Regesta decimarum. Acestea din urmă prelucrate de N. Kiss Istvân, 16. szâzadi dezsmajegyzekek, Budapesta, 1960. DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 793 date prețioase cunoștințele asupra domeniului, asupra producției lui de grîne și de vin, asupra oilor, porcilor și stupilor lui. Să luăm registrele de dijme ale semănăturilor din 1581. Aci sub titlul Districlus Kiskereser se înregistrează dijma din grîne a 20 de sate, printre care și Thamasy, Machia, Nojorid, Bessenieo de pe domeniul pe care-1 tratăm. Din acest district au venit în dijmă 3259 de clăi și 4 snopi de grîu (frugum gelimae) și IIOV2 bladorum gelimae și 9 snopi. Din acestea s-au dat dijmuitorilor, în salariu, 20 clăi și celor care au clădit stogurile (aceruatoribus) 12. Diferiților salariați cu salariu și în grîne s-au dat 830 clăi, rămînînd 2397 clăi 4 snopi. lugărele de grîu (frugum) cosite au fost 28, din care, luîndu-se cîte 12 d., au venit 3,36 fl. lugărele cu de primăvară (bladorum) cosite au fost 430, din care, luîndu-se cîte 6 d. de iugăr, au venit 25,80 fi. Numărul „creștinilor^, adică al celor fără semănături care au plătit banii creștinătății, a fost de 65. De la zece din aceștia, din satele Achy, Machia și Nojorid, luîndu-se cîte 17 d. au venit 1,70 fl., de la ceilalți 55 luîndu-se cîte 6 d. au venit 3,30 fl., împreună 5 fl. Suma secerătorilor face 903 persoane, de care, luîndu-se cîte 4 d., au venit 36,12 fl. Au venit în bani astfel 70,28 fl. Din aceștia dijmuitorii luînd de cheltuială 4,20 fl., au rămas 66,08 fl. Din isatele care această dată în dijmă : intră în domeniul de care ne ocupăm au venit la • Thamasy Machia Nojorid Bessenieo Total clăi grîne (frugum gelimae) 396/12 32 635V2/4 337/4 123/2 149172/22 bladorum gelimae 11/9 1272 1/2 8% 3272 iugăre cosite frugum 4 2 4 1 11 iugăre cosite bladorum 62 100 29 19'A 210’A plătitori dc banii creștinătății 5 3 6 1 15 secerători 109 162 72 30 373 Sub frugum se pare că registrul înțelege semănăturile de toamnă, grînele, sub bladorum pe cele de primăvară, mai ales ovăzul, care în genere se cosesc. Sub titlul Districtul Keozepkalotha, Prima pars se cuprind dijmele a 11 localități, cele mai multe făcînd parte din domeniu, printre ele și Episcopia Bihorului și Biharea. Din toate împreună au venit în dijmă 1134V2 clăi de grîne (frugum gelimae). Dijmuitorii și-au luat din ele, în salariul lor, 16 clăi. Provizorului și altor salariați li s-au dat 248 de clăi. Au rămas astfel 870V2 clăi, care au fost clădite în stog în Biharea. Suma grînelor (frugum) cosite vine de pe 37^2 iugăre. Luîndu-se de fiecare cîte o quartale au venit 9 becz și 3 octualia. Becz (bocz ?) corespunde măsura mare, care ar cuprinde patru quartalia sau opt octualia. 32 Cifra a doua indică snopii. Sc calculează cu claia de 26 de snopi. IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Suma celor de primăvară (bladorum) cosite vine de pe 4 iugăre. Luîndu-se de fiecare cîte două octualia, a venit 1 becz. Urmează deci că un bccz e 8 octualia. Numărul plătitorilor de banii creștinătății a fost 283. In Marczhaza 8 plătind cîte 24 d. au venit 1,92 fl. în Biharea de la 58 de inși, luîndu-se cîte 20 d., au venit 11,60 fl. De la cei 217 din celelalte sate, luîndu-se cîte 6 d., au venit 13,02 fl. Totalul secerătorilor a fost 83. Luîndu-se de fiecare cîte 4 d. suma face 3,32 fl. întreaga sumă bănească face 29,86 fl. Din aceștia dijmuitorii au luat pentru cheltuieli 1,25 fl., rămînînd dați la mîna dregătorului cu socotelile (rationista) 28,61 fl. La cît se ridică în această listă dijmele în cele două tîrguri, Episcopia Bihorului și Biharea ? Episcopia Bihor Biharea Total frugum gelimae bladorum gelimae lOS’A/l 54672/3 655/4 iugăre cosite frugum 5 18 23 iugăre cosite bladorum 0 — 2 plătitori de banii creștinătății — 58 58 secerători — 11 11 Cele două tîrguri au dat deci o dijmă de 655 de clăi 4 snopi, mai bine de jumătate din dijma întregii unități. Mai agricol se arată Biharea. Nu însă mai agricol decît un sat ca Machia de pildă, citat mai sus. Episcopia Bihorului a dat mai puțină dijmă nu numai decît satele citate mai sus, dar și decît unele sate din cuprinsul unității, ca Cetariu de pildă, care a dat II6V2 clăi și 5 snopi în dijmă. în genere această unitate a adus mult mai puțină dijmă decît cea citată mai sus. Dijmei mai mici îi corespund și secerători mult mai puțini. Sînt mai mulți în schimb plătitorii de banii creștinătății. Producția mai mică de grîne se compensează desigur cu producția de vin. Districtus Kettkeoreskeoz, în care sînt cuprinse 19 sate (printre ele Belfir, Zigheti, Dalom, Olcea, Călacea, Căpîlna, Suplac, Ucurișul Unguresc, Ucurișul Românesc, Hodiș, Lakattia, Săliște) a adus și mai puțină dijmă, abia 509 clăi și 9 snopi din cele de toamnă (frugum gelimae) și 17‘/2 clăi și 8 snopi din cele de primăvară. Din vreo șase sate românești, n-a venit nimic, de sigur nu dădeau dijma din semănături. La mai multe sate dijma e foarte mică. Aceasta pentru satele ungurești poate însemna și că au și .locuitori români nesupuși la dijmă, iar pentru cele românești că printre locuitorii români puteau fi și locuitori unguri dătători de dijmă. De exemplu la Zigethi sînt înscrise ca venite în dijmă 8 clăi 5 snopi, ila Belfir 49 clăi 11 snopi, la Căpîlna 3772 clăi, la Olcea 7 clăi și 8 snopi, la Călacea 16 clăi 5 snopi. DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 795 în dreptul Suplacului aci se notează că în acest tîrg (oppidum) claia de grîne venită în dijmă prisco more sau iuxta antiquam consuetu-dinem locuitorii o răscumpără cu 4 d. Cele 180 clăi căzute în dijmă au adus 7,20 fl. Răscumpărat! deci dijma cu bani după vechiul obicei. Banii creștinătății, de 50 persoane cîte 6 d., fac 3 fl., banii secerătorilor, de 59 persoane cîte 4 d., fac 2,36 fl. Totalul bănesc 12,56 fl. Dijmuitorii au luat în salariul lor 20 de clăi. Cei care au clădit stogurile 4 clăi. Lui Petru Sebessy (probabil vreun dregător al domeniului) în salariul anual i s-au dat 50 de clăi. Au rămas astfel 435 de clăi 9 snopi grîne, 17' 2 clăi 8 snopi semănături de primăvară (bladorum gelimae). Din bani dijmuitorii au luat pentru cheltuieli 4,32 fl., rămînînd de dat la mîna dregătorului cu socotelile 8,24 fl. Dijmele au fost clădite în stoguri în patru sate. Iată o serie de informații nu numai asupra cantităților dijmei din semănături, din care se poate deduce producția, dar și asupra administrației dijmei. Datele ne mai arată și proporția celor fără semănături, plătind banii creștinătății și în ce măsură întrebuințau colonii secerători la strîngerea recoltei. Ne arată și raportul dintre semănăturile țărănești, dintre grîu și celelalte semănături, dintre semănăturile de toamnă și cele de primăvară. Registrele de dijmă următoare ne dau date asemănătoare. în 1587 din districul Kiskoleser, partea I, cuprinzînd acum 15 localități, au venit în dijmă 906 clăi și 8 snopi plus banii a 35'A iugăre cosite, iar de primăvară 109 clăi 2 snopi plus banii a 26 iugăre cosite. După iugărul de bucate de toamnă cosit se dau și acum 2 ,,octualia“ de grăunțe sau 12 dinari, după cele de primăvară cosite cîte 6 d. de iugăr. Cifrele dijmei sînt mult mai scăzute, dar și satele înscrise sînt mai puține. în Nojorid dijma din grînele de toamnă se cifrează acum la 254/5 clăi,33 în Bessenyeo la 84/1, în Machia la 178/25, în Thamasy la 243/8 clăi 34. în Keozepkalota, partea I, dijma se menține aproximativ la același nivel. Dijma din semănăturile de toamnă din 10 localități se cifrează la 946/2 clăi și 23 iugăre bucate cosite. în Episcopia Bihorului dijma e de 86/14 clăi și 2 iugăre cosite, în Biharea de 571/24 clăi și 3 iugăre cosite35 *. Plătitori de bani ai creștinătății în primul grup sînt înregistrați 96, în al doilea 215, secerători în primul 316, în al doilea 104. în Biharea plătitorii de banii creștinătății sînt 29, secerătorii 78 3G. Și mai instructive sînt registrele de dijmă din 1588, care înscriu pe cei dijmuiți individual, înscriind și grînele din care s-a luat dijma. Din ele se poate vedea recolta fiecăruia și se poate citi și diferențierea supușilor. După calculele făcute de N. Kiss Istvân în lucrarea sa asupra dij 33 Kiss. op. cit,, p. 688. 34 Ibidem. 35 Ibidem, p. 688^—690 30 Ibidem, p. 690. 796 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA mei, în districutul Kiskoleser, în 34 sate producătoare de grîne, 512 gospodării au produs mai multe de 20 000 clăi de grîu și secară, revenind în medie 39 de clăi de gospodărie. Grîul constituie partea covîrșitoarc, 92,3% din total, secara reprezentînd abia 7,7% 37. Făcînd după criteriile stabilite diferențierea, lucrarea ajunge pentru întreg districtul la următoarele raporturi : fără cu jumătate secerători pămînt jeleri pauperes sesie înstăriți 611 148 170 186 101 105 22,4% 25,8% 20,6% 15,3% 15,9% Pe aceste categorii recolta se repartizează în clăi astfel : cu jumătate jeleri pauperes sesie înstăriți 1146,3 2617,1 3986,7 13.125,5 5,5% 1-2,5% 19,1% 62,9% Cît de mare e diferențierea, o arată extremele. în timp ce categoriile mijlocii reprezintă o producție redusă, prezintă proporții deosebit de mari categoriile sărace și o proporție destul de însemnată cei înstăriti. Concentrarea pămîntului o indică însă și mai precis producția : 105 gospodării au dat 13125,5 clăi, însemnînd o medie de 125 clăi de o asemenea gospodărie, adică 15,9% din supuși dețin 62,9% din producție. Din aceștia se pot distinge 29 și mai înstăriți, însumînd împreună 6148 clăi de grîne, avînd în medie deci 212 clăi. Adică 4,3% din gospodari dețin aproximativ 30% din pămîntul de arătură. Această categorie înstărită explică și numărul mare, de 611, al secerătorilor, al întrebuințării deci pe această scară a muncii salariate. Secerătorii se recrutau, firește, din sărăcimea satelor38. în dreptul celor dijmuiți sînt înscriși frecvent mai mulți secerători, 3, 5, 7. La cei doi mai înstăriți, ,1a primul sînt înscriși 10 secerători, la al doilea 8. întrebuințarea de secerători e generală în părțile producătoare de grîne ale comitatului. Proporția lor, după socotelile făcute de lucrare, în anii 1598—1600 variază, după districte, între 11% și 37% din totalul populației. Secerătorii erau iplătiți fie în bani, fie în natură, primind o parte din grînele secerate. Erau întrebuințați desigur mai ales de țăranii înstăriți, cu deosebire de cei din tîrguri. între 60 și 80% erau întrebuințați în tîrgurile și satele în care se concentrau țăranii înstăriți39. Aceasta socotind după înregistrările făcute, căci producțiile după care s-a luat dijma presupun întrebuințarea de muncă salariată pe o scară și mai largă, presupun și argați, servitori. 37 Ibidem, p. 660—661. 38 Ibidem, p. 661—662. 39 Ibidem, p. 892. DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 797 Raporturile se lămuresc și mai bine dacă se disting din total tîrgurile. Luînd separat cele trei tîrguri, Aleși, Nojorid și Thamasy, lucrarea ajunge la următoarele raporturi fără pauperes cu jumătate sesie înstăriți secerători pămînt jeleri 344 12 31 34 37 64 6,7% 17,4% 19,1% 20,8% 36% în schimb în sate raporturile rămîn : fără cu jumătate secerători pămînt jeleri pauperes sesie înstăriți 267 136 139 102 64 41 28,2% 28,8% 21,2% 13,3% 8,5% Cifrele sînt lămuritoare. Concentrarea s-a făcut mai ales în tîrguri. în cele trei tîrguri trăiește 26,9% din populație care deține 54,6% din pămîntul de arătură. Acesta fără pămîntul de arătură din afara hotarului lor, căci mai țineau și asemenea pămînt. Aci sînt mai mulți înstăriți decît în 31 de sate împreună. Procentual, în tîrguri ei reprezintă 36%, în tijmp ce în sate reprezintă numai 8,5% din populație. în tîrguri e mai ridicată și proporția celor cu jumătate sesie. Aci e mai mică și proporția categoriilor sărace. în schimb acestea reprezintă o proporție cu atît mai mare în sate. Din sate își satisfac și tîrgurile deci în cea mai mare parte nevoia de brațe de muncă. Și poate întrebuințează secerători, lucrători sezonieri, veniți și din alte părți. Luînd cifrele secerătorilor, vedem că cele trei tîrguri folosesc 57% din numărul lor total40. Privind listele celor înstăriți vedem că în Thamasy din 27, peste 100 de clăi au 16. din care patru peste 150, cel mai înstărit avînd 218 clăi. în Nojorid, din 19 înstăriți 12 au peste o sută de clăi, din care patru au .peste 150, cei mai înstăriți avînd unul 170, altul 176, altul 210, iar unul 364. în Alachia (înglobată pe urmă în Girișul de Criș) din 18 peste 15 au o sută de clăi, din care șapte peste 200. Din aceștia unul are 284, altul 302, altul 310, cel mai înstărit ridieîndu-se Ia 450^2 clăi de grîu și 112V2 clăi de secară, în total deci la 563 clăi4l. Firește, asemenea stări sînt excepționale. Ele denotă însă acumulările posibile în unele tîrguri din această bogată regiune de șes și producția lor de cereale marfă, care reclama munca salariată. în Episcopia Bihorului și Biharea situația e deosebită. La 1588 cei înscriși aci în listele de dijmă se repartizează astfel : plătind banii creștinătății jeleri pauperes cu jumătate sesie înstăriti Episcopia Bihorului 14 17 6 2 Biharea 11 35 93 73 31 Total 11 49 110 79 33 40 Ibidem, p. 662. 41 Ibidem, p. 654—656. 798 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Făcînd totalizările după datele lucrării, ajungem Ia următoarea repartiție a producției în clăi : jeleri pauperes cu jumătate sesie înstăriți Episcopia Bihorului 120 301,25 223,22 172,18 Biharea 283,4 1 804,13 2 994,16 3 095,10 Total 403,4 2 106,12 3 218,12 3 268,2 Aci diferențierea socotită după producția de grîne e mai mică. Numărul celor înstăriți e și el mai scăzut, reprezentînd doar 11,7% din înscriși. E mai scăzută și producția lor, ei dețin 36,3% din totalul de 8996,4 clăi. Numai 17 din 31 au înscrise peste o sută de clăi, din care numai doi peste 150, unul avînd 170, iar cel mai înstărit 217. Și numărul secerătorilor e mai mic, numai 96 față de 344 cîți s-au înregistrat în cele trei tîrguri de mai sus cu o populație nu mult peste jumătatea acestor două. Numărul plătitorilor de banii creștinătății e mai scăzut decît în 1581, dar scăderea rezultă în primul rînd din faptul că la Episcopia Bihorului nu sînt înscriși. Dijma la Episcopia Bihorului e și ea ceva mai scăzută, e în schimb mult mai ridicată la Biharea. Localitățile citate : Thamiassy, Nojorid, Bessenio arată o scădere față de 1587. Ele dau acum dijmă din următoarele cifre de clăi : dijmă banii creștinătății grîu secară secerători Thamasy 47 — 3 418,08 75,24 135 Nojorid 69 11 3 193,24 355,09 99 Bessenio 12 3 814,12 194,06 24 Total 128 14 7 426,24 625,13 258 Cu totul deosebită de situația din tîrguri e cea din cele cîteva sate de aci aparținînd domeniului de care ne ocupăm. plătitori de cu jumătate banii creș jeleri pauperes sesie înstăriți tinătății Maczhasza 1 3 3 1 — Uileacul de Aiunte 50 28 7 3 1 Cetariu 61 9 17 4 2 Moczmolna 1 3 4 1 4 Total 113 43 31 9 7 Aci cei înstăriți nu mai reprezintă decît 3,4% din cei înscriși. în schimb cei fără semănături, plătind banii creștinătății, se ridică la 55,7% din total42. 42 Ibidem, p. 654—656, 671—672. DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 799 Registrul dijmei din 159943 arată o scădere mai mare. Comparația e mai greu de făcut pentru că acum sînt înscrise iugărele de grîu după care s-a luat dijma. Diferențele sînt totuși evidente : banii dau dijmă iugăre creștinătății Episcopia Bihorului 11 21,0 3 Biharea 135 383,5 9 Thamasy 10 21,5 — Nojorid 10 17,0 — Bessenio 11 35,5 — Machia 29 80,5 — Total 206 559 12 Scăderile sînt mari mai întîi la numărul dătătorilor de dijmă, la Episcopia, la Thamasy, la Nojorid mai ales. Domeniul a suferit în anii din urmă intr-adevăr însemnate scăderi de populație. Thamasy, Nojorid, Machia sînt printre localitățile notate în urbariul din 1600 totaliter combusta. Thamasy are înscrise doar 12 nume, Nojorid 8, Machia 21. Dijmuirea după iugăre poate să însemne o schimbare de sistem, dar și un an de nesiguranță, de recolta slabă. Scăderile pot să fie, cel puțin în parte, și accidentale. Numai urmărind raporturile ulterioare am putea decide în ce măsură poate fi scăderea accidentală sau reală, în ce măsură a putut fi ea mai durabilă. Situația de la 1600, data urbariului de care ne folosim, nu mai putea fi identică cu cea oglindită în registrele de dijmă. Acestea reflectă starea dinaintea dezastrului. Dar registrele de dijmă citate nu reflectă complet nici starea dinainte. Ele ne dau o imagine numai a producției de grîne și nu oglindesc deci întreaga stare materială a locuitorilor. Dacă pentru Aleși, Thamasy, Nojorid și satele din apropierea lor, producătoare de grîne în genere, ele apropie realitatea, pentru Episcopia Bihorului, Biharea, Cetariu etc. și satele înconjurătoare, producătoare în genere de vin, sînt departe de ea. Pentru a o apropia trebuie adăugată și producția de vin. Aceasta aci e deosebit de importantă. Ne găsim tocmai în regiunea de vin a Bihorului, a dealurilor de vii din Biharea, Episcopia Bihorului, Cetariu, Uileac, Săldăbagiu etc. și chiar din Oradea. Pe dealurile de vii întinse de aci aveau vii nu numai locuitorii acestor tîrguri sau sate, sau tîrgoveții din Oradea, dar și foarte mulți „extranei" din alte tîrguri și sate, mai apropiate sau mai îndepărtate44. Dijma și nona din vin aci trebuia să constituie un venit deosebit de însemnat, mult mai însemnat decît dijma din grîne. 43 Ibidem, p. 842—843, 882—887. 44 în afara de lucrarea citată v. și studiul aceluiași N. Kiss Istvân, A bihari borvidek a XVI. szâzad vegen, în Szâzadok, 92 (1958), nr. 5—6, p. 616—624. 800 IOBAGIA IN TRANSILVANIA IN SEC. AL XVI-LEA Asupra dijmelor din vin de aci textele urbariului din 1600 ne dau lămuriri la mai multe din localități. La Episcopia Bihorului se spune că au deal de vii bun după care se dă a cincea din vin cetății. Sînt aci și alte vii (se referă desigur la viile celor din afara tîrgului) după care se dă a zecea cetății. Din vinul venit în dijmă nu se dă nimănui nimic, ci el se dă întreg cetății. Din vechime dijmuitorii luau pentru ei din vinul de frunte, adică din mustul de la început, numit prima bor, o jumătate de măsură (pinta). De cîțiva ani însă iau cinci măsuri sau, cum se spune, o cântă (canta), chiar și dacă colonul are numai o tina de vin. E de ademenea în obicei ca dijmuiturilor să se dea și mustul care mai curge, după trecerea mustului în căzi, din trevere. Acest must în textele următoare se numește tedrkdly bor (must de trevere sau tescovină). El se ia desigur pe loc, la vie, pentru a renunța la dijma din vinul care mai putea fi stors la teasc din trevere și care ar fi fost mai greu de urmărit și de strîns. Judele aci c dator și el să dea dijmă. Aceasta pentru că — spune textul — dijmuitorii, cu servitorii și caii lor, se întrețin din vinul venit împăratului, stă-pînuil domeniului. Desigur înțelesul e că ei cheltuiesc pentru întreținerea lor din dijmele strînse și nu trebuie să fie întreținuți de jude. în privința plății banilor peceții (in solutionem pecuniarum sigillarum) e obiceiul ca colonii tîrgului, care au vii și iau pecete de la dijmuitori, să plătească pentru ea 4 d. în folosul împăratului. Cei din afară (forenses) luînd pecete plătesc și ei de asemenea 8 d., așa ca în toate celelalte locuri. E vorba de hîrtia pe (care producătorii trebuiau isă o ia de la dijmuitori la cules (tempore vindemiarum, se spune la Oșorhei). Dijmuirea vinului în acest tîrg, după cum spun judele și jurații (jurati cives) tîrgului, trebuie să o facă provizorul. Text asemănător e și la Biharea. Au deal de vii din cele mai bune (promontorium optimum), după care dau și ei cetății a cincea din vin. Și aci dijmuitorii iau, tot așa, vin de frunte și vin din trevere. Judele dă și el a cincea din vin, căci dijmuitorii și servitorii lor trăiesc după voie din vinul venit împăratului (ex proventu vini S. Mattis vivant ad eorum voluntatem). Banii peceții și aci sînt 4 d. pentru tîrgoveți și 8 pentru cei din afară. In Marczhaza dealul de vii e mic, dar obiceiurile dijmei sînt aceleași ca și în Biharea. Aceleași obiceiuri și în Săldăbagiu. Aci se precizează că dijmuitorii și servitorii lor trăiesc din vinul împăratului, caii însă le sînt întreținuți de jude. în Uileac au de asemenea deal de vii bun și dau a cincea din vin. Aci spun însă că dijmuitorii cu servitorii lor sînt întreținuți de jude. în Cetariu au promontorium praestantissimum. Aci dijmuitorii cu caii și servitorii lor trăiesc din viile împăratului. în Oșorhei au promontorium vinearum optimum. Judele și aci dă dijmă ; și aci dijmuitorii cu caii și servitorii lor se întrețin din vinul venit pentru împărat 45. La Suplac se spune că nu are deal de vii. 45 ..Decimatores ex proventu vini suae maiestatis utuntur simul cum cquis et scr-vitoribus, judex decimam solvet“. DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 801 Textele sînt lămuritoare. Din vin se ia a cincea, deci și dijma și nona împreună, și amîndouă se iau în folosul împăratului, care e și stăpînul feudal. De aceasta nu e scutit nici judele. Străinii dau numai a zecea. La cules plătesc toți banii peceții. Dijmuitorii primesc și din fruntea mustului, și din mustul de trevere. Cît de mare putea isă fie producția de vin, ne-o indică iarăși registrele de dijmă, în care e cuprinsă și dijma din vin. Registrul dijmelor din vin ale anului 1581 46 înregistrează, pe subunități, următoarele cifre de producție și de dijme : vin produs dijmă + nonă Magna Casa (Oradea) 17180 cb 3436 cb 420 cb d. 42 cb Casa Pynczehell (Oșorhei) 1 8552 cb 272 c. 1716 cb 2 c. 272 p. Casa Pwspedkiensis 6506 cb 4 c. 1301 cb 1 c. 4 p. 1235 cb P/2 c. d. 12372 cb— c. p- Casa Byhoriensis 89937s ! cb 1798 cb. 372 c. 2534 cb 3 c d. 254 cb. 2 c. P/2 p. Casa Chatariensis 7779 cb P/2 c. 1655 cb. 4 c P/2 p. 142 cb 2 c. d. 14 cb. 1 c. 1 p. 673 cb 2 c. d. 67 cb. 1 c. 372 p. Casa Uylakiensis 2396Vî ! cb 479 cb. P/2 c. 134 cb d. 13 cb. 2 c. Casa Zaldobagiensis 4933 cb 986 cb. 3 c. Casa Ha'yoiensis 874 cb d. 87 cb. 2 c. Districtus Thelegd 931 cb 3 c. d. 93 cb.— c. 4 p. Casa Also Cerhat 1376 cb 3 c. d. 137 cb. 3 c. P/2 p. Casa Cer hait superior 4057 cb 4 c. d. 405 cb. 3 c. 4 p. Total : 68721 cb P/2 c. 12512 cb. 3 c. 4 p. Registrul de dijmă face distincția între vinurile din care s-a luat și dijmă și nonă, adică a cincea, și cele din care s-a luat numai dijmă, pe care le-am însemnat cu un d. Calculul s-a făcut în găleata (cubulus) de Oradea, care în măsură modernă e echivalată cu 42,4 litri47. La Casa Cha-tariensis apare și o găleată de Șișterea (cubulus Syteriensis) care e echivalată de , text cu V/2 găleți de Oradea. La Districtus Thelegd apare de asemenea o găleată locală care face IV2 găleți de Oradea (eius loci cubulus unus efficit Waradienses cubulos sesqui). Calculînd cu această echivalență, ajungem la rezultatul că producția supusă dijmei e de 29138,34 hl., iar cantitatea venită în dijmă e de 5305,41 hl. Cele mai ridicate cifre de producție sînt înregistrate la Oradea. La capitolul Magna Casa, în frunte e înscris oppidum Warad, în dreptul lui cu cifra de 16139V2 găleți (eubuli) și 1 cântă de vin supuse dijmei și nonei, 40 In Arh. Ist. Fii. Acad. Cluj. 47 Kiss, op, cit., p. 12. 802 IOBĂGIA IN TRANSILVANIA 1N SEC. AL XVI-LEA plus 420 găleți supuse numai dijmei. Dar cifrele ei nu se reduc numai la atît. Ea mai figurează și sub celelalte titluri, în încă nouă locuri, cu cifre variabile, însumînd încă 7462% găleți (din care la Casa Zaldobagiensis cu 4681 găleți), ridicîndu-se astfel la un total dc 23 971 găleți, reprezen-tînd aproape 35% din totalul producției de vin a regiunii. Orășenii aveau-vii nu numai în podgoria lor, ci și în mai multe altele. Urmează Biharea, care la Casa Byhoriensis e înscrisă cu 7980%: găleți și 2 cănți vin supus dijmei și nonei și cu 1436 găleți, 1 cântă vin supus numai dijmei. Dar și Biharea mai e înscrisă în încă cinci locuri, însumînd alte 582 găleți 4 cănți, ridicîndu-se la un total de 10 000 găleți. Episcopia Bihor are mai puțin. La Casa Pwspedkiensis înscrisă cu 2878 găleți 4 cănți vin supus dijmei și nonei și cu 937 găleți supus numai dijmei, lîn alte locuri o găsim numai în trei, însumînd împreună abia 107 V2 găleți, ridicîndu-se cu aceasta la 3923 găleți. Cifrele sînt mai ridicate în Oșorhei și Cetariu. La Casa Pynczchell, Oșorheiul e înscris cu 45251/? găleți 2 cănți vin supus dijmei și nonei. Cetariu e înscris la Casa Chatariensis cu 4318 găleți 1 cântă vin supus dijmei și nonei și cu 125 găleți 3 cănți vin supus numai dijmei. Și mai e înscris în încă trei locuri, cu încă 153'2 găleți, în total deci cu 45971/? găleți. Uileacul e înscris la Casa Uylaktensis cu 1777 găleți V2 cănți vin supus dijmei și nonei și 134 găleți supus numai dijmei. încolo nu-1 mai găsim decît în două locuri, cu 22 găleți. în total deci are înscrise 1933 găleți. Debreținul figurează și el în podgoriile acestea ale Bihorului în trei locuri, Biharea, Cetariu și Uileac, împreună cu 939‘A găleți. Tîrgurile însumează astfel 49 889'2 găleți din producția de 68 721 găleți ale ținutului, deci aproape 73% din producția totală. Sișterea apare la casa Cetariu cu 1 găleată 1 cântă supusă dijmei și nonei și 449 găleți 1'2 cănți supuse numai dijmei. Săldăbagiul, care denumește o ,,icasa“, nu are înscrise în lista sa decît 177 găleți 2 cănți, iar în altă parte numai 18 găleți 1 cântă. Viile înscrise sub ,,casa“ lui sînt în covîrșitoarea lor parte ale tîrgoveți!or din Oradea. Alte sate sînt înscrise cu puțin : Nojorid în patru locuri, cu 50 găleți, Marczhaza în trei locuri, cu 245 găleți, Maczmolna în două locuri, cu 407 găleți, Thamasy în cinci locuri, cu 833 găleți, Haieu cu 34 găleți, Machia cu 33 găleți, Betfia cu 5 găleți. Sînt interesante și datele administrării acestor 12 512 găleți de vin venite în dijmă. Dijmuitorii au luat, după vechiul obicei, în salariul lor 222 galet’. Aceiași, pentru băut în timpul dijmuirii (pro bibitu decimationis tempore consumpserunt) 93 găleți Pentru cheltuiala lor au vîndut 7 găleți Pentru umplut vinurile (adică buțile cu vin) s-au dat 7 găleți 3 cănți 31/? p. Dregătorilor bihoreni ardiquo more în timpul dijmuirii, pe zi cîte o cântă, li s-a dat 4 găL DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 803 (O găleată conținînd 5 căliți, dijmuirea a ținut 20 de zile, ceea ce se și spune ia Casa Byhoriensis). Patru buți cumpărate de dijmuitori cu 4 găleți vin. Salariaților, călăreților și altor angajați ai cetății Oradea, în sala- riul lor anual li s-au dat 5938 găleți.48. Vicecomiților comitatului Bihor 120 găleți La trei reqnisltores (probabil păstrătorii arhivei capitlului) 60 găleți Lui Demetrius Literatus Chanady 50 găleți Lui Laurentius Ebcssy 25 găleți Lui Caspar Borbely 4 găleți în casele săracilor (in xenodochia), săracilor 123 găleți Soției lui Francisc Kallay, in subsidium, la porunca principelui 48 găleți Au rămas în 310 buți și butoaie pe seama principelui 5806 găleți, 2 cănți și 3 pinte Dijmuitorii (decimatores) înscriși sînt 28. Obișnuit sînt 3 sau 2 de cîte o „casa“, dar și numai cîte unul (Haieu, Tileagd). Pentru „Magna Casa* sînt patru. Și poate erau și mai mulți, căci uneori după notarea lor se mai pune și un etc. în tot cazul ei veneau și cu servitori, cu cai. Unii dintre ei sînt tîrgoveți sau mici nobili. Apare printre ei și cîte un „lite-ratus“. Alții sînt „servitori* ai provizorului sau căpitanului cetății. Unul e notat „libertinus*. Casele săracilor, pentru care s-a dat vinul, sînt trei, sf. Martin, sf. Elisabeta și V akoktheleke. Au mai intrat însă și banii peceții (pecuniae sigillares). Totalizați au dai 141,84 fl. Din aceștia dijmuitorii au luat de cheltuială 70,79 fl., registratorilor dijmelor li s-au dat 9 fl. (cîte unul sau doi fl. de cap), celor șase bucătari și „dispensatori* (care țineau de sigur și socoteala consumației) 6 fl. Celor 60 viatores, care făceau paza drumurilor și podgoriilor înaintea și în timpul dijmuitului, 27,35 fl. Au rămas astfel pentru a-i da la mîna sameșului (rationista) doar 28,70 fl. Acești viatores la Magna Casa sînt înregistrați astfel : viatorilor, 10 persoane, după vechiul obiceiu, pentru paza drumurilor, cîte 50 d., s-au dat 5 fl. La Casa Pynczehell textul e și mai explicit : „viatorilor*, patru persoane, care înainte de cules erau ocupați cu paza podgoriei, pentru hrana lor în fiecare zi dîndu-li-se de fiecare, de către măcelarii din Oșorhei, cîte 1 font (Ubra) de carne, s-a plătit pentru aceasta 95 d. De asemenea celor opt viatores ocupați cu paza drumurilor în timpul culesului, pentru hrana lor (ad victum eorum), dîndu-se de fiecare cîte 2 d. pe zi, s-au dat de la 3 pînă la 17 octombrie 2,40 fl. De asemenea, la opt viatores, dîndu-li-se după vechiul obicei pentru paza drumurilor cîte 50 d., li s-au dat 4 fl. Regiunea viticolă deci înaintea și în timpul culesului era presărată cu paznici care să împiedice sustragerea în vreun fel de la dijmă. O mare parte a venitului din dijmă se cheltuia prin urmare cu administrarea ei și în salarii diverse, pentru administratorii dijmei mai întîi, 48 „Dominis Sallaristis Equitibus Angarialibus Arcis Waradiensis in Sallariis ipsorum annualium distributi sunt vini cub. 5938 C". — E vorba de oaste tocmită sau și de alți angajați ? Probabil de un cerc mai larg de obligații. 804 IOBAGIA 1N TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA mai ales însă pentru aparatul salariat al cetății, care-și avea desigur contractată o parte din salariu .în natură. Registrele de dijmă următoare ne arată producția de vin în mare scădere. Totalurile dijmelor din vin ale acelorași unități ne dau cifre mult inferioare celor din 1581. Producția de vin supusă dijmei și nonei după calculele lucrării citate49, la 1587 e : Magna Casa Warad, dijma4-nona Extranei 11301,1 găleți 704,6 găleți Casa Pinczeheliensis Extranei Casa Pwspedkiensis 3066,5 găleți Pwspeoky quinta 1318,5 găleți Pwspeoky decima 327,8 găleți Extraiiei Casa Byhoriensis 1354,6 găleți Bihar quinta 2948 găleți Bihar decima 843 găleți Extranei Casa Chialariensis 324,3 găleți Chiatar quinta 930 găleți Chialar decima 62,8 găleți Extranei Casa Wylakiensis 1240 găleți Wylak quinta 758,5 găleți Wylak decima 60,4 găleți Extranei Casa Zaldobagiensis 237,6 găleți Zaldobagy quinta 55,8 găleți Extranei Casa Hayoiensis 2151,4 găleți Hayo decima 17,2 găleți Extranei 35,4 găleți Districtus l'helegd 282,3 găleți Districtus Also Cherhatt 115,4 găleți Districtus Felseo Cherhatt 280 găleți Total 28415,2 Cifrele sînt deci incomparabil mai scăzute decît la 1581. Față de producția de atunci, de 68 721 găleți, acum nu ne mai ies la totalizară decît 28 415,2 găleți, deci abia 41%. Din producția de 28 415,2 găleți nu mai puțin de 8 656,7 găleți e înscrisă la „extranei", adică la cei din afara podgoriilor, ceea ce reprezintă peste 30% din totalul producției. Podgoriile de aci concentrează pe producătorii de pe o rază întinsă, cuprinzînd mai multe zeci de tîrguri și sate. Cei mai mulți extranei sînt din aceleași tîrguri, care au vii și în celelalte podgorii, din localități mai apropiate, dar 49 Kiss, op. cit., p. 694—696. DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 805 sînt mulți și de la distanțe mai mari, de la 20—25 km. sau chiar depășind această rază. Tîrgoveții din Debrețin, care se găsesc la 58 km distanță de Biharea, au și ei vii în podgoriile din Uileac, Cetariu, Biharea, care au produs împreună 449,5 găleți de vin. în podgoria din Uileac printre locurile din care sînt extranei găsim chiar Clujul cu 16,4 găleți50. Producția tîrgurilor e tot mare, dar mult mai scăzută și ea decît Ia 1581. Luînd producția lor totală, pe cea din propria podgorie și din celelalte podgorii, vom avea următoarele cifre : Biharea 4059,2 găleți Episcopia Bihorului 1664,3 găleți Oșorhei 1354,3 găleți Cetariu 1038 găleți Uileac 837,3 găleți Debrețin 449,5 găleți Total 9402,6 găleți Cifre într-adevăr foarte scăzute în raport cu peste 25 918 găleți cîte se pot totaliza pentru aceleași tîrguri la 1581. Producția din 1587 abia trece de 36% din cea de la 1581. Cifrele cele mai ridicate de producție le prezintă și acum Oradea. In podgoria ei au produs și extraneii 704,6 găleți de vin. Tîrgoveții însă au produs 11 301,1 găleți de Oradea. La acestea se mai adaugă 3530,7 găleți produse de ei în alte podgorii, în Uileac, Cetariu, Episcopia Bihorului și mai ales în Pinczehely și Săldăbagiu unde au produs, în >cea dintîi 976,9 găleți, în cea de-a doua 2127,4 găleți. Tîrgoveții din Oradea au produs deci și în acest an 14 831,8 găleți de vin, reprezentînd aproape 50% din producția totală a regiunii de vin a Bihorului. Producția tîrgoveților Orăzii e totuși mult mai mică decît cea din 1581, care, am văzut, a fost de 23 971 găleți. Producția de acum față de cea de atunci reprezintă numai 62%. Dar tîrgurile împreună reprezintă și acum peste 85% din totalul producției. Totalizînd cifrele producției calculate după registrul de dijme din 1599, adică după calculele de producție făcute după aceste registre51, rezultă pentru aceleași tîrguri următoarele cantități : Biharea Episcopia Bihorului Oșorhei Cetariu Uileac Debrețin 6507,6 găleți 1821,9 găleți 1146,6 găleți 2162,3 găleți 1422.2 găleți 1008,2 găleți Total 14068,8 găleți 50 Ibidem. N. si același. A bihari borvidek a XVI. szâzad vegen, în Szâzadok 92 (1958), nr. 5—6, p. 616—624. 61 Kiss, op, cit,, p. 882—887. 806 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Cifrele producției sînt mult mai ridicate decît în 1587. Ele au crescut cu aproape 50%. Sînt totuși departe încă de a se ridica la cele din 1581. Care e situația tîrgului Oradea ? în 1599 aci s-au putut totaliza drept producție de vin a tîrgoveților în podgoriile lor 7703,4 găleți de vin, la care se adaugă 3479,4 găleți produse de ei în celelalte podgorii ale ținutului viticol52. Cifra totală a producției tîrgului e de 11 182,8 găleți. Cifra arată o scădere și față de 1587, o scădere de aproximativ 25%. Producția tîrgului n-a scăzut însă în raport cu totalul producției ținutului. Cifra de 11 182,8 găleți raportată la totalul de 30 620,3 găleți53 reprezintă aproape 36,5% față de 35% cît reprezenta producția tîrgului la 1581. Evoluția în cifre a ținutului viticol e următoarea : 1581 Producția totală în găleți 68721 1587 28415 1599 30620“ Cifrele anilor 1581 și 1587 reprezintă producția aproape a acelorași localități. Cea din 1599 nu le mai .acoperă întocmai, dar deosebirile sînt prea mici ca să producă deplasări esențiale în raporturi. Mai pot interveni posibilele și inerentele erori statistice. în generalitatea lor însă calculele sînt totuși concludente. Producția ținutului a scăzut la mai puțin de jumătate. Scăderea e vizibilă și în producția tîrgurilor. Ea prezintă următoarele variații : 1581 1587 1599 Oradea 23971 găleți 14831,8 găleți 11182,8 găleți Biharea 10000 găleți 4059,2 găleți 6507,6 găleți Episcopia Bihorului 3923 găleți 1664,3 găleți 1821,9 găleți Oșorhei 4525,5 găleți 1354,3 găleți 1146,6 găleți Cetariu 4597,5 găleți 1038 găleți 2162,3 găleți Uileac 1933 găleți 837,3 găleți 1422,2 găleți Debrețin 939,5 găleți 449,5 găleți 1008,2 găleți Total 49889,5 găleți 24234,4 găleți 25251,6 găleți Cifra din 1599 arată o creștere față de 1587, ceea ce însă nu compensează cîtuși de puțin scăderea mare față de 1581, la aproape numai jumătate. 52 Ibidem, p. 905—906. Totalizarea lucrării de la p. 906 cifrează producția de pe alte podgorii numai la 3441 găleți. Totalizînd însă cifrele de producție ale tîrgoveților din Oradea în podgoriile din Episcopia Bihorului, Biharea, Uileac, Cetariu și Săldăbagiu de pe paginile 883—888 rezultă 3479,4 găleți. Pentru producția dc pe propria podgorie am luat cifra dată la p. 905, nota 3. 53 Totalizarea făcută după calculele de producție ale aceleiași lucrări, p. 882— 888, 900—906. DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 807 Tîrgurile își păstrează totuși mai bine decît satele productivitatea. O demonstrează comparația cifrelor producției lor cu cele ale producției totale : Producția totală Producția tîrgurilor 0/ /o 1581 68721 găleți 49889,5 găleți 73 1587 28415 găleți 24234,4 găleți 85 1599 30620 găleți 25251,6 găleți 82 Cum am mai ,spus-o registrul dijmei din 1599 prezintă oarecare minusuri fiață de celelalte două, lipsesc unele podgorii mai mici sătești, dar acestea prea puțin ar fi putut modifica raporturile sau proporția deținută de tîrguri din producția de vin. Cifrele demonstrează desigur o cădere generală. Dar această cădere e inegală. A căzut în proporție mai mare producția satelor. Lucrarea asupra dijmelor sec. al XVI-lea, făcînd calcule, comen-tînd rezultatele, trage o serie de concluzii, din care reținem mai multe aci. Din registrele de dijme reiese mai întîi că ne găsim într-o regiune agricolă puternică, producătoare deopotrivă de grîne și vin, că în producția agricolă se ridică la o importanță deosebită producția de vin. Aceasta se ridică pe primul plan. După calculele făcute pe baza registrelor de dijme din 1599, mai mult de 72% din vinul comitatului Bihor se producea aci. Producția mare de vin, adăugîndu-se la cea de grîne, nu numai că a accentuat considerabil diferențierea, dar a produs și deplasări importante în această diferențiere, a ridicat starea supusului, l-a trecut adesea în altă categorie pe scara diferențierii. Cei mai mulți din cei trecuți în registrele de dijmă a grînelor ca fiind fără pămînt, adică fără semănătură, au vie, prin ceea ce li «se schimbă starea. O bună parte din locuitorii tîrgurilor mai ales sînt producători numai de vin. Ba viile lor se ridică adesea la întinderi însemnate, de 2—3 și chiar mai multe iugăre. Prin cultura viei s-a ridicat aci o pătură înstărită atingînd o proporție incomparabil mai ridicată decît în alte părți. Calculele lucrării ne dau 26% din populație 54. Și din aceasta se ridică o pătură subțire, cumulînd cantități însemnate de producție. După aceleași calcule, 62 de oameni înstăriți, adică numai 2,4% din populație, dețin 20% din întinderile de vie. După calculele lucrării, Oradea însăși prezintă următoarea diferențiere : dețin din producția dc vin jeleri 37,6% 9,4% pauperes 23,9% 15,8% dc jumătate sesie 22,7% 29,5% înstăriți 15,8% 45,3% 54 Kiss, op. cit., p. 890. 55 Ibidem, p. 905. - C. 401 808 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Din calcule lipsesc cei fără pămînt, respectiv fără vie. în tot cazul, cei înstăriți, adică ia șasea parte din cei înscriși în registru, dețin aproape jumătate din producție, în schimb mai bine de o treime, categorisiți de lucrare jeleri, dețin mai puțin de a zecea parte. Cultura viei s-a concentrat mai ales în tîrguri. Aci se găsesc nu numai cei mai mulți cultivatori de vie, dar și cei mai mulți cultivatori numai de vie și, firește, și cei mai înstăriți. Concentrarea aceasta a adus cu sine o accentuare a deosebirii dintre tîrguri și sate, o puternică diferențiere, o adîncire a diferențierii mai ales în tîrguri. A adus cu sine o accentuată nevoie de mînă de lucru, nu numai de secerători, ci, mai ales, de lucrători la vie. Registrele de dijmă nu înregistrează decît pe seceră-tori, care după calcule la 1598 în districtul Kiskereser reprezentau 14,2% din capii de familie, la 1599 în districtul Kdzepkalota 21%, iar în districtul Ketkdrdskdz Cu cît mai multă mînă de lucru cereau viile ? Nu numai pentru că viile în tîrguri cuprindeau întinderi mai mari decît pămîntul de arătură, dar mai ales pentrucă via cere incomparabil mai mari cantități de muncă decît ară-torul. întinderile de vie depășesc adesea posibilitățile de cultură ale familiei proprietare. E nevoie de cantități mari de muncă salariată. De unde putea veni numărul mare de brațe de muncă necesare ? Desigur de la pătura însemnată de oameni fără pămînt sau cu pămînt puțin, sub posibilitățile lor de muncă, de la cei avizați la muncă pe pămîntul altora pentru a se putea întreține și în primul rînd de la cei din tîrguri. Aceștia însă erau departe de a putea acoperi marile cantități de muncă cerute de o asemenea viticultură. Cererea de mînă de lucru se extindea și asupra satelor învecinate, asupra întregului ținut sau chiar a ținuturilor învecinate. Și nici cu aceasta nu se rezolva desigur întru totul problema viticulturii. Trebuie să presupunem că se practica pe scară întinsă și arenda. Mai ales în cazurile cînd proprietarul se găsea la mari distanțe de locul viei, nu și-o lucra desigur totdeauna însuși, prin vieri proprii, prin iangajați și prin mînă de lucru isalariată, ci o exploata adesea mai comod, pe calea anenzii. Indiferent însă dacă deținătorii de vii își cultivau singuri sau prin alții viile, aci e vădită o însemnată producție de marfă și o întrebuințare pe scară largă a muncii salariate. Ceea ce întreținea aci o luptă nu numai între supuși și stăpînul lor feudal, ci și între țăranii săraci, avizați la muncă salariată pe pămîntul altuia și țăranii înstăriți avizați la întrebuințarea pe scară largă a acestei munci. Din această producție, pentru stăpînul feudal rezultau venituri importante. El lua nu numai nona din grîne iși din vin, dar lua în arendă obișnuit și dijma, iar apoi, cu secularizarea, ajunge chiar în proprietatea ei prin arendare de la fisc sau direct dacă stăpînul feudal e principele sau împăratul, luînd astfel obișnuit a cincea din produse, care am văzut la ce cantități importante se putea ridica. Producția de vin, chiar tulburată fiind de războaie, de invaziile turcești, chiar în mare scădere fiind, rămîne însemnată, rămînînd în același timp și capitala sursă de venit a DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 809 stăpînului feudal, care beneficia de a cincea parte din această importantă producție. Dijma porcilor. Dijma porcilor și aci e generală, o dau și satele românești și cele ungurești deopotrivă și în genere după aceleași norme. Tîrgul Episcopia Bihorului e scutit, cel puțin de dijma porcilor de la pășune. Textul spune că de porcis cespitalibus n-au dat nicicînd nimănui nimic. în Biharea însă, din porcii de la pășune se ia din cei peste zece, unul bun, chiar dacă ei se ridicau și pînă la o isută, cei sub zece răscum-părîndu-se cu cîte doi dinari de cap 5(i. Textele satelor următoare trimit la obiceiul din Biharea. La Săldă-bagiu însă se vorbește de ,,dijme întregi* și de răscumpărare cu doi dinari și sub și peste numărul de zece57. în Cetariu obiceiul dijmei porcilor de la pășune și a răscumpărării e ca în alte locuri. în Nojorid e ca în Biharea, în Oșorhei ca în alte sate. La Hidișel textul vorbește iarăși de „deci-ma“ și de răscumpărare și sub și peste zece, ceea ce ar însemna iarăși dijmă întreagă, adică unul din zece. La Ghighișeni în schimb găsim celălalt obicei : din porcii proprii dau în dijmă, și dacă au o sută, unul ; dacă însă mînă aci porci din alt „district“, îl dau pe fiecare al zecelea pe scama împăratului. Textul de la Suplac spune clar : de turma de porci a colonului, ori cît ar avea-o de mare, se ia unul, sub numărul de zece răscumpărînd cu 2 d. Se mai spune că au păduri producătoare de ghindă din belșug (in copia) în care dacă își aduc porcii colonii altor stăpîni, dau din ei a zecea, răscumpărînd sub și peste zece cu cîte 4 d. Unul de turmă e și la satele următoare, Căpîlna, Lakattia și altele, ale căror texte trimit unul de la altul. La Cărăudeni se vorbește numai de străinii care aduc porcii în pădure. Păduri de ghindă au copiosas — spune textul — unde, dacă străinii (alieni), adică cei .care nu sînt de aci, își pasc porcii, dau dijmă răscumpărînd sub zece și peste zece cu cîte 4 d. Text valabil iarăși pentru toate satele cercului. în satele ținînd de Dalom, din porcii de la pășune colonul dă unul chiar dacă are și o sută, răscumpărînd sub zece (textul spune iarăși că și peste zece) cu cîte 2 d. Belfirul are păduri de ghindă mediocres, în care, cînd își mină porcii lor străinii (externi), li se ia dijmă întreagă, răscumpărînd sub și peste zece cu cîte 4 d. în satele Rogozului iarăși obiceiul cunoscut : din porcii de la pășune se ia unul de turmă, răscumpărînd sub zece cu cîte 2 d. Textele sînt deci variabile. Obiceiul general însă e ca de la supușii domeniului să se ia dijmă numai din porcii de pășune și anume unul de turmă, iar dijmă din porcii scoși la ghindă să se ia numai de la „străini*, din aceștia însă dijmă întreagă, adică unul din zece. Sînt însă și abateri, 50 Textul spune că și peste zece „intra autem et supra numerum denarium redi-mentur per denarios binosdar aceasta trebuie să fie mai curînd o greșeală a scribului, o obișnuință a lui de la textele privind dijma completă, căci la acest fel de dijmă răscumpărarea celor peste zece e dc neînțeles. Ar fi însemnat ca aceiași porci să fie și dijmuiti șî răscumpărati. 57 „De porcis cespitalibus integras dccimas dare solent, coeterum redimitur dena-riis duobus“. S10 IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA particularități locale, variații, care întrețin o nesiguranță și pot lăsa loc abuzurilor. Ce venit putea aduce înainte dijma porcilor ne-o arată registrul dijmelor din 1581. Dijma porcilor de la pășune (porcorum cespitalium) din 14 localități, înscrise sub titlul Pertinentia arcis (între care Hidișel, Oșorhei, Nojorid, Machia, Uileac, Cetariu, Biharea), a adus în acest an 53 porci, din oare „conumeratorii" (care sînt idoi : Thomas Kovach și Vincen-tius literatus Pwspeokiensis), luînd în salarul lor doi, au rămas 51. E vorba desigur de 53 ,,turme“ de porci de zece sau peste zece. Din satele de aci aparținînd domeniului au venit din Hidișel 2, Oșorhei 6, Nojorid 5, Machia 8, Uileac 1, Cetariu 2, Biharea 6, presupunînd tot atîtea „turme" de zece porci sau mai mari. Sub titlul Pertinentiae Valachales in districtu Kettkedredskedz sînt înscrise satele ținînd de oppidum Zeplak, Pertinentia Zeplak (11), Pertinentia Karand (8), Pertinentia Karazo (7), Pertinentia Rogoz (6), Pertinentia Dalom (5). Din cele 37 localități ale acestor pertinentiae valachales dijma porcilor de la pășune a adus 252 porci, presupunînd 252 de „turme" de zece porci sau mai mari. Din aceștia, „conumeratorii" (connumeratores seu exactores, care sînt trei, Martinus literatus de Pyspeoky, Stephanus Seorghes de Tatamerfalwa și Ladislau Wayda de Keshaza) și-au luat în salariul lor 6. Pentru cheltuiala lor au vîndut 2. Registratorului i s-a dat 1. Celor trei crainici ai celor trei pertinențe (pertinentiarum) Suplac, Cărăudeni și Cărăsău iuxta antiquam consuetudinem li s-au dat 3. Pristavilor (porozlonibus) 2. Judelui din Suplac ajutor pentru găzduire (pro hospitio in subsidium), desigur pentru găzduirea dijmuitorilor, 1. Au rămas intrați 237. Din Pertinentia Beely (13 sate), unde conumerator a fost Stephanus Coma crainicus, au venit în dijmă 78 porci. Din aceștia, pentru nevoile castelului din Beliu în timpul conumerării, s-au dat 12, rămînînd drept intrați pentru nevoile cetății din Oradea 66. Luîndu-se un porc de turmă, cifrele porcilor de la 1600 sînt departe de a putea aduce o asemenea dijmă. în timp ce Pertinentiae Valachales in districtu Kettkedredskedz în 1581 au adus din porcii de la pășune 252 porci, numărul porcilor înscriși la 1600 nu putea aduce pentru întreg domeniul decît mai puțini de 52, căci numai atîtea sînt „turmele" de zece sau peste zece înscrise. Și mai erau doar și scutiri. Că la 1581 erau în proprietatea celor supuși la dijmă tot atîtea turme de zece sau peste zece, cîți porci au căzut în dijmă, sau chiar mai multe, o arată chiar înregistrările care nici cînd nu înscriu în dreptul celui dijmuit mai mult de un porc. Ceea ce înseamnă că nu i s-a luat mai mult de unul, oricîți a avut peste zece, că i s-a luat într-adevăr unul de turmă. Ce-i drept, sînt și cîteva sate în care găsim în dreptul celor înscriși ca veniți în dijmă mai mult de un porc, și cîte 2, 3, 4. Dar aceasta deosebit de înregistrările de mai înainte. Aceasta e probabi/l dijma porcilor de la ghindă a „străinilor” care era dijmă întreagă, adică unul din zece. La 1600 numărul porcilor e evident într-o mare scădere. DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 811 Dijma mieilor. în genere satele ungurești dau dijma mieilor. Din miei se ia dijmă întreagă, adică din zece unul. Răscumpărarea celor sub zece sau peste zece se făcea în genere cu cîte un dinar. în cîteva sate însă se face cu cîte 2 d. Dijma mieilor apare uneori și în sate cu daturi de caracter românesc. Aceasta probabil pentru că mai erau în sat și unguri. în registrul dijmei mieilor din 1582 nu găsim decît opt din localitățile domeniului, Hozzuazo, Nojorid, Ihamassi, Machia, Besseneo, Hidișel, Betfia și Biharea. Probabil numai acestea aveau oi supuse dijmei mieilor. Din acestea au venit împreună 151 miei și 11 capre (iezi desigur). Aceștia au venit de la 38 înscriși. Din aceștia au dat : 1 2—5 6—9 10—13 miei sau capre 14 13 5 6 Mieii răscumpărați de la dijmă ca fiind sub zece nu mai &înt specificați pe sate și oameni, ca să putem vedea la cît se putea ridica numărul total al mieilor în aceste sate. Din Districtus Kyskereser, cu 34 localități înscrise, în care sînt cuprinse și acestea, afară de Biharea (care e în alt district și în care sînt înscriși numai trei dătători de dijmă, cu 3, 11 și 4 miei), au venit în dijmă în total 598 de miei și 32 de capre (din care cei doi dijmuitori au luat în salariul lor 24 miei), iar mieii răscumpărați de la dijmă cu cîte un dinar au fost 570. Sînt cifre care indică o însemnată creștere de oi. Și în satele pomenite trebuie să fi fost mulți miei răscumpărați, indicînd miei sub și peste zece la cei dijmuiți, dar și numărul obișnuit de oi aci în gospodăria țărănească. Cifrele dijmei mieilor indică însă mai multe „turme“, unele, ca cele cu peste zece miei căzuți în dijmă, chiar însemnate, vădind mai ales o concentrare a oilor în mîinile unora. Zece miei veniți în dijmă înseamnă o sută de miei de dijmuit și deci o însemnată turmă de oi în proprietatea unui om. Ne găsim într-o regiune cu multe posibilități economice, nu numai cu întinse și bune pămînturi de arătură sau cu dealuri de vii, dar și cu pășuni întinse pentru turme. Se deschid aci șesurile largi ale pustei, proprie păstoritului. Cei mai mulți miei au venit în dijmă chiar din tîrgul (oppidum) Debrețin. De aci au venit de la 37 înscriși 397 miei. Zece sau peste zece au venit de la 21, cifre variabile între 10 și 20. De la unul au venit 23, de la altul 29. Cifra cea mai ridicată e de 36 miei dijmă. Spre pustă în multe sate găsim cifre însemnate de miei. E interesant că printre cei dijmuiți apare destul de frecvent și numele de Olah, indicînd și un amestec de români nu numai printre păstorii, dar și printre cultivatorii oii aci. Dijma stupilor. Dijma stupilor e înregistrată consecvent și e aceeași la toate satele. Se ia dijmă întreagă, adică unul din zece. La Ghighișeni se precizează că se ia din stupii noi. Răscumpărarea celor sub zece, care nu puteau îi dijmuiți, se face la unele sate numai cu cîte un dinar de stup. La cele mai multe însă răscumpărarea e de doi dinari. După registrul de dijme din 1581 districtul Kiskereser (prima pars) a dat 5 stupi, din care numai unul a venit din satele domeniului, anume din Machia. Districtul Keozepkalotha a dat 7 (Mochaza 1, Uileac 1, Bi- 812 IOBAGIA In transilvania în sec. al xvi-lea harea 1, Săldăbagiu 2). Numai districtul Kettkeoreskeoz a dat mai mult, 26 stupi (Belfir 3, Zigethi 1, Dalom 1, Olcea 2, Căpîlna 2, Ucurișul Unguresc 5, Ucurișul Românesc 1, Lakattia 2, Săliște 1). în acest district se arată un stupărit mai bun. Dijma stupilor însă în genere nu aduce mult. Datul oilor, obișnuit numai în satele românești, e înregistrat de vreo cîteva ori. Dar la aceste texte trimit și textele celorlalte sate, încît ele au o valabilitate generală. La Ghighișeni e înscris astfel : dacă are o sută de oi dă una, dacă cincizeci, douăzeci sau mai puține dă de asemenea una, dacă are zece tot una dă împăratului. Se ia deci una de turmă, se pare pînă la o sută. Ghighișeni însă, după nota urbariului, făcea parte din ,,per-tinentia“ Beiuș. La Lakattia textul e altul : (colonul care are oi, dă de turmă, în orice număr ar fi, o oaie ,,fumală“ și alta numită strungă58. Dau deci două oi de turmă, una sub forma de dare a fumului, adică răscumpărînd sau ținînd loc de darea fumului, alta sub numele de strungă, cum se obișnuia și în altă parte. Textul e valabil pentru mai multe sate care urmează. La Cărăudeni un alt text, valabil pentru satele înscrise la Pertinentia Karand : de turma de oi, oricît de mulți ar locui într-o sesie, unul din ei, pe care-1 numesc gazdă, trebuie să dea doi berbeci, ceilalți conlocuitori avînd oi, oricîți să fie, dau fiecare o oaie de strungă. De jumătate sesie, chiar dacă și șase o locuiesc împreună, cei cu oi dau o oaie de strungă, iar banii fumului 8 d.59. Textul, neclar, înscrie un alt sistem, pe care nu l-am întîlnit în altă parte. Se pare, trebuie înțeles așa că cei cu oi sau turme de oi, de pe o sesie întreagă titularul ei dă doi berbeci, iar conlocuitorii cîte o oaie de strungă, iar de pe o jumătate de sesie fiecare din conlocuitori cîte o oaie de strungă împreună cu 8 d. banii fumului. La Pertinentia Rogoz iarăși text deosebit : colonul cu oi sau capre, indiferent cîte are, fie de sesie întreagă sau de jumătate, trebuie să dea de drept două oi sau două capre. Colonul cu sesie întreagă trebuie să dea banii fumului 16 d., cel cu jumătate sesie jumătate, cel cu o pătrime 4 d. 60 E vorba deci iarăși de două oi de turmă. Din texte nu reiese clar legătura dintre datul oilor și darea fumului. Din al doilea text nu reiese nici măcar dacă sînt legate între ele. Textele sînt în genere neclare, desigur pentrucă cel care a întocmit urbariul era un strein de loc, nefamiliarizat cu raporturile de aici sau necunoscător al lor, putînd face confuzii, la care s-a adăugat ignoranța evidentă a copistului. Nu putem deci stabili datul 58 „fenalem ovem unum, item ovem alteram strengam vocatam“. Desigur greșit, în loc de : „fumalem ovem unam“. 59 Textul, cu greșeli, e următorul : „De grege ovium quoniam multi in una ses-sione habitant, unus illorum quem hospitem vocant solvere debent verveces duas, caeteri vero cohabitatores oves habentes quanticunque sint singuli solvant ovem unam strcn-galem, mediae vero sessionis, etiam si sex cohabitent, oves habentes solvunt singulam ovem strengalem, pecuniam vero pennalem d. octo“. 00 „De omnibus quilibet colonus, oves vel capras, quis indifferenter, tam inte-grac quam mediae sessionis tenetur dare de jure duas oves vel duas capras. Colonus autem integrae sessionis quilibet tenetur dare pecuniam fimalem (’), denarios scdecim, mediae vero medietatem, quartariae d. quatuor". DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 813 cu preciziune. Cu toată neclaritatea textelor însă, un lucru ne apare sigur : nici aici nu e vorba nici de dijma mieilor, nici de dijma oilor, ci de un dat derivat din vechea quinquagesima sau de o variantă a ei, asemănătoare cu daturile întîlnite și în alte părți. Datul nu e proporțional cu numărul oilor, ci e legat de noțiunea de ,,turmă“ individuală. Atît doar că aici se vorbește de două oi de turmă. Introducerea noțiunilor de sesie întreagă și de jumătate de sesie se face din nevoia de a defini turma individuală supusă datului. Textul e un indiciu și pentru cît de largă poate fi conviețuirea în cadrul sesiei, dacă pe o jumătate de sesie textul poate presupune și șase conviețuitori. Avem aface și aci desigur adesea cu familia mai largă. Sub titlul Ovium et Caprarum ac pecuniarum fumalium Anni 1582, după subtitlul Pertinentiae valachales Zeplak, Karand, Karazo et Rogoz, sînt înscrise 32 de sate. Datul oilor, caprelor (ovium et caprarum fumalium), din toate, însumează 41 oi și 53 capre. Din acestea, după vechiul obicei, celor patru crainici li s-au dat 4 oi. Voievodului Gheorghe de Urviș 2. în satele Rogozului și Cărăudenilor răscumpărînd, după vechiul obicei, oaia cu 40 d., capra cu 33 d., s-au răscumpărat 9 oi cu 3,60 fl. și 21 capre cu 7 fl. (corect : 6,93 fl.), rămînînd intrate și minate în „alodiul“ Zalka 26 oi și 32 capre. Suma fumurilor din aceste sate face 155. Luînd cîte 16 d. de fum au venit 24,80 fl. Din aceștia, conumeratorii (care sînt Stephanus Serges, Emericus Warga și Vincentius literatus de Pispeoky) au luat în salariul lor 3 fl., rămînînd ca intrați 21,80 fl. Cercetînd aceste socoteli, vedem că oile și caprele au venit de la 81 înscriși. Deci numai 81 au avut oi sau ,,turme“ supuse datului. De la 68 din aceștia au venit cîte o oaie sau capră, de la 13 cîte două (de fapt 8 au dat cîte o oaie și d capră, 5 cîte două capre). Cei mai mulți din cei înscriși au dat „fumul“ (fumus). Cele 155 fumuri le-au plătit 258 înscriși, căci numai 69 au plătit fum întreg, 155 au plătit jumătate, iar 34 cîte un sfert. Aceștia se adaugă la cei care au dat oi sau capre. Excepție fac din aceștia doar 26, care au dat și oi sau capre, și fumul (din aceștia 19 au dat cîte o oaie sau o capră și V2 fum, 5 au dat cîte o oaie sau o capră și un fum, iar 2 cîte o capră și un sfert de fum). După ce criterii s-a calculat datul oilor, după criteriile înscrise în urbariu ? Se pare că nu. E vorba aci numai de oile „furnale*, cum spune titlul ? De ce s-au luat atunci uneori cîte două ? Și de ce s-au luat în unele cazuri și oaie sau capră, și fum ? Ce poate să fie fumul nu reiese clar nici din aceste socoteli. E darea celor fără pămînt, cum crede lucrarea asupra dijmei? 61. E puțin probabil, în acesit caz ar trebui să apară și în satele ungurești, căci și în acestea sînt oameni fără pămînt. Și de ce ar fi pusă atunci în legătură cu dijma din semănături sau cu datul oilor. Se pare că e mai curînd o dare obișnuită 61 Kiss, op. cit., p. 1100. 814 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în satele românești, menită să compenseze într-un fel pe stăpîn de scutirea lor de dijma din semănături, așa cum apărea din textul satului La-kattia, dare care a fost numai administrată împreună cu datul oilor, ca și la Beiuș și Beliu, pentru a nu se mai face o socoteală deosebită. Fumul se plătea probabil după mărimea sesiei, se plătea adică un fum, o jumătate sau un sfert după cum sesia era socotită ca fiind întreagă, jumătate sau numai pătrime. Fapt e că și din aceste socoteli reiese că cei cu oi nu sînt mulți, reprezintă o proporție redusă din cei înscriși, cei mai mulți, și în multe cazuri sate întregi, sînt fără dat de oi sau capre în dreptul lor, plătind doar darea fumului. Ceea ce înseamnă că și aici avem aface cu o relativă concentrare a creșterii oii. Deci nu poate fi vorba de o întreagă populație păstorească. în registrul de dijmă oile sînt desigur mult mai multe decît cele înscrise la 1600. Deosebirea arată scăderea care s-a produs între timp, în genere însă nu pot fi multe și nu pot presupune nici acum o populație numai păstorească. în tot cazul aci ne apar incomparabil mai puține decît în satele ungurești de pustă. Obligațiile de lucru. Textele privind obligațiile de lucru sînt obișnuit sumare. La Episcopia Bihorului doar «atît se spune că trebuie să facă tot felul de slujbe, după placul provizorului, totdeauna 62. în dreptul a trei cădari din listă se notează că sînt în cetate cînd e de lucru. Tot numai atît se spune și la Biharea63. Cu mici variații, același text general expri-mînd aceeași nelimitare apare și la sate 64. Haieu nu dă nici cens, nici dijme din bucate, miei, stupi, vite, nici alte plăți și nici nu slujește la altceva afară de arderea de var și clădirea morii (praeter cremationem calcis et aedificium molae). Cordău de asemenea nu dă nici cens, nici dijme din semănături de cînd trebuie să poarte grija arderii varului pentru clădirea cetății din Oradea. Nici cei din Hidișel nu dau dijme din semănăturile lor și nici daruri, dacă nu cere uneori provizorul, ei trebuind să facă toate serviciile la cetate, pro cemcnti coc-tione (tot ardere de var), nu sînt obligați la nici un fel de sarcini, care au încetat de vreo zece ani la porunca lui Ștefan Bathory de Somlio. Totuși se mai adaugă la obligații : vina tenentur educillare, et servitia prae-stare, dar poate e vorba tot de servicii în cetate. La Ghighișeni se spune că fac munci la cetate, cară lemne. Cei din Suplac sînt siliți la toate serviciile. Tot așa și cei din Lakattia. Același obicei (eandem consuetudmem) îl au și cei din Căpîlna, cu deosebirea că ei nu trebuie să secere și să care semănăturile. La satele următoare, pînă la capăt, se înregistrează același text general, exprimînd aceeași nelimitare, 62„...et omnia servitiorum genera praestare debeat pro libito provisoris semper". 63 ,,...et artium servitorum (desigur în loc de omnium servitiorum) genera praestare semper pro voluntate provisoris". 64 „et aliis servitiis pro libitu provisoris sunt obnixi“ (Thamassy) ; „Omnia servitiorum genera praestare debent pro voluntate provisoris" (Săldăbagiu) ; „...et omnium servitiorum generibus ad arcem sunt obnixi" (Cetariu) ; „...et servitiis praestandi sunt obnixi juxta limitationen provisoris" (Oșorhei) ; „...et omnibus servitiorum generibus sunt obnoxi juxta necessitatem arcis“ (Belfir). DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 815 fie că se repetă la fiecare, fie că se trimite de la unul la altul și în genere la textul de la Lakattia 65. Obligațiile de lucru sînt deci peste tot nelimitate, cît cer nevoile cetății și provizorul domeniului. Pămîntul alodial. Informațiile urbariului privind pămîntul alodial sînt puține și neprecise. In Episcopia Bihorului e o grădină de pomi bună, aci se aduce și se clădește în clăi fînul. E aci și un fînaț pe care-1 posedă dregătorul. Pe acesta însă dregătorul trebuie să-1 cosească pe cheltuiala sa. în Marczhaza sînt oarecare pămînturi de arătură în care se seamănă mazăre și linte (pisa et lentes) pentru trebuințele cetății. La Thamassy se notează că înainte de asediul cetății (Orăzii) era aci allodiatura principelui Transilvaniei, ținînd de cetate, unde se semăna grîu și de cele de primăvară (ubi triticum et vernalium), care se secera, căra și așeza în stoguri de coloni. Este și un fînaț ținînd de cetate, care poate fi cosit într-o zi de vreo 50 de oameni. în Cetariu e o luncă (pratum quoddam foenile) ținînd de cetate, care poate fi cosită de vreo sută de oameni într-o zi. în Nojorid era de asemenea allodiatura vel agricultura, pe care o arau și semănau pe seama cetății satele Nojorid, Oșorhei, Șauaieu, Chethy, Ke-reser și aparținătoarele lor. în Oșorhei e un fînaț ținînd de cetate, care se cosește de patru oameni într-o zi. în Machia sînt pămînturi de arătură ținînd de cetate în trei cîmpuri (in tribus versionibus), vreo 285 iugăre, pe care colonii acestui sat obișnuiau să le semene, să le secere și să le care la șură (in horreum). în Seleuș e o grădină mare, de semănătură, pe seama împăratului, pe care o folosesc fără nici o plată colonii satului. în Sintelec e un fînaț mare ținînd de cetate pe care abia vreo 400 de oameni îl pot cosi într-o zi. în Hidișel sînt cu mare cu mic 59 porci care erau pe seama provizorului, de asemenea șase boi de arătură. Cetatea are deci pămînturi de arătură, fînațe, două grădini, una de pomi, alta de semănătură, pe care a lăsat-o în folosința sătenilor. Pămînturile de arătură nu sînt date în cifre decît odată, 285 iugăre în trei cîmpuri. Fînațele însă se ridică la o întindere de 554 zile de coiasă. Vii, domeniul nu are înregistrate în urbariu, decît în inventar, dar puține. Beneficiază doar de dijma și nona vinului, care, am văzut, erau foarte însemnate. Domeniul are deci o economie proprie, dar nu prea însemnată. Numai după cifrele de mai sus nu se pot calcula obligațiile de muncă agricolă ale supușilor. în tot cazul, ele nu puteau ocupa decît o parte mai mică din timpul lor de lucru. Populația înscrisă se cifrează doar la 982 capi de familie. Pădurile sînt pomenite numai de cîtevia ori în text. Thamassy are păduri în hotarul Saary. La Ghighișeni se spune că au păduri producătoare de ghindă, în care în timpul ghindei sînt minați liber porcii din tot districtul. Streinii însă obișnuiesc să dea dijmă împăratului, unul din zece. G5 „et omnibus generibus servitiis erant obnoxi“ (Lakattia) ; „...servitiorumque generibus praestandis eandem legem et consuetudinem quam suprascripta possessio Lakattia44 (Șoimi) ; „...eadem lege et consuetudine utitur in omnibus solutionibus et servitiis../4 (Borz) ; „...eadem lege et consuetudine utitur tam in solutionibus quam in ser-vitiis...“ (Urviș). Etc. 816 IOBAGIA IN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Aceasta desigur în înțelesul că în pădurile de aci puteau să-și aducă porcii și streinii, dar dînd dijma. Și în Suplac, am văzut, au păduri producătoare de ghindă din belșug, după porcii colonilor altor stăpîni luîndu-se dijma pentru împărat. în Lakattia de asemenea au păduri din belșug. Pentru folosința lor trebuie să dea daruri C6, la Crăciun un cerb lopătar și trei iepuri. Numai aci găsim motivate aceste daruri cu folosința pădurii. Poate aci e vorba mai mult de folosința ei pentru vînat. Belfirul are păduri producătoare de ghindă mediocres, dar streinii dau și aci dijma porcilor. Pădurile sînt pomenite obișnuit numai pentru venitul lor din această dijmă. La Ucurișul Unguresc se ispune că dacă cineva e prins de către paznicul pădurii tăind lemne în pădure oprită, e globit cu un fl. Erau deci păduri oprite și pentru tăiat lemne. Pășune e pomenită numai una, la Nojorid. E aci o pascua magna pe seama împăratului, deci o pășune separată, nu știm temporar ori mai durabil, din pășunea comună, ceea ce e o apariție rară în conscripțiile acestui timp. Monopolurile senioriale. Asupra acestora urbariul ne dă informații și mai puține. Crîșmăritul e înregistrat consecvent, dar fără vreo precizare. Ca și slujba, și el e nelimitat. Obișnuit e pomenit în aceeași propoziție și legat de aceleași expresii : pro libitu provisoris, pro voluntate provisoris, juxta limitationem provisoris. Doar în trei cazuri găsim și informații în plus. Cei din Săldăbagiu din grația principelui Transilvaniei trebuie să crîșmărească cinci tinna anual 66 67. în Uileac crîșmăritul e nelimitat, dar spun că crîșmăresc vin numai de tnei oiri pe an 68. Cei din Ghighișeni crîșmăresc vin sau plătesc „crîșmă seacă“ 69. Informațiile sînt deci foarte sumare și departe de a ne putea reda proporția consumului și vînzărilor de vin pe care le putea face domeniul fie pe calea crîșmăritului țărănesc sau crîșmăritului propriu, fie pe alte căi. Din alte informații aflăm că domeniul nu se mulțumea nici cu cantitățile mari de vin icare veneau prin dijme ; caută isă achiziționeze vin în plus și pe alte căi. Aci se obișnuiește achiziționarea de vin mai ales prin împrumuturi sau avansuri de grîne, care trebuie să fie rambursate toamna, la cules, cu vin nou. După datele din 1579—1580, pe un „becsu“ de grîu producătorul trebuia să dea trei găleți de vin. Domeniul a achiziționat astfel 2738 găleți. Și a mai făcut și cumpărături70. Morile sînt înregistrate de cîteva ori. în Biharea e o moară care era cu patru roți înainte de prăpăd și pe care Martin Literatus Kebveskuthy o ocupase pentru sine. Deocamdată e clădită la două roți pentru împărat. 66 „pro eorum usu munera dare tenentur". 07 Tinna aci e egală cu găleata de Oradea, corespunde adică cu 42,4 litri 08 „vina tamen ter in anno educilarc dicunt“. 09 „siccum edulium“ desigur în loc de ,,educillum“. 70 Kiss, op. cit., p. 1069—1070. Făcînd calcule, lucrarea socotește că un becsii (291 1) de grîu valorînd 3 fl., iar 3 găleți de vin care trebuiau să vină în schimb 7 fl., domeniul a achiziționat cu grîu în valoare de 2738 fl., vin în valoare de 6566 fl. Cantitatea reprezenta aproximativ 5% din producția de vin a întregului comitat. DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 817 în Ghighișeni e o moară cu două roți, după care plătesc, adică plătește cnezul pe an71 72 doi berbeci castrați (duos berbecz castratos), doi miei, o pătură (lodicem seu tcgidam), dacă nu are berbeci, 80 d., dacă pătură (stragulam) nu are, un fl. De asemenea, un porc bun, îngrășat sau un fl., doi cași valorînd 25 d., o măsură (pinta) de vin după prețul ei, pentru pîine rotundă sau colac (pro circulo panis seu kalacz) de Crăciun și de Paști, a șase dinari, împreună 12 d. E o plată asemănătoare cu cea la care e obligat pentru moară și cnezul din Poiana, de pe domeniul Beiușului. De altfel și Ghighișeni e notat de urbariu oa ținînd de Beiuș. în Dai om e o moară de cea mai bună (optimum) cu două roți, al cărei venit îl percep dregătorii (officiales). în Ținea e o moară cu două roți, pe Crișul Negru, al cărei venit e al dregătorului. Sînt înscrise aci desigur numai morile domeniale sau care pot aduce un venit domeniului sau dregătorilor lui, venit care nu se precizează. Moara pentru care cnezul dă cele înscrise trebuie să fie și ea o moară a domeniului pe care el a luat-o în folosință în aceste condiții. Nu sînt înscrise morile țărănești care desigur erau. Să nu fi implicat ele aci nici un venit sau nici un cens ? Pescuitul e pomenit o singură dată, la Machia. E aci o piscină ținînd de cetate, destul de mare și plină cu pești buni. Vama e înregistrată una singură, în Biharea, dar importantă. 'Telo-nium valde utilissimum — o califică textul. Spun că a adus uneori 600 fl., acum o au dregătorii. Gloabele. Gloabele sînt înregistrate adesea, dar ca de obicei numai cu valoarea lor nominală, nu și cu cifrele venitului pe care-1 puteau aduce. în Episcopia Bihorului, pentru arătarea rănii cu sînge (per ostensio-wm sanguinis) pîrîtul trebuie să plătească dregătorului (officiali) 1 fl., iar dacă sîngele a fost arătat judelui, să plătească 1 fl și 18 d., din care judelui i se dau 18 d., dregătorului 1 fl. Cel osîndit la pierderea capului (capitali sentenliae convictus) e la mila împănatului. De aci dregătorului se lasă 6 fl., din care jumătate, adică 3 fl. îi are judele, ceilalți trei dregătorul. în Biharea, gloaba sîngelui vărsat e tot un fl., dat dregătorului. Cei cu sentință capitală pentru fapte criminale sînt la mila împăratului. De aci castelanului se dă 1 fl. Cei vinovați de adulter, omor, furt se pedepsesc după legi și după cum o merită. Cel osîndit la „homagium* plătește 23 fl. De aci provizorul are 3 fl., iar ceilalți 20 pîrîtul trebuie să-i plătească părții adverse. în Marczhaza gloabele sînt aceleași ca în Biliarei. în Thamassy însă se deosebesc. Gloaba pentru effusio sanguinis e de 50 d., pentru vînătaie arătată (ostensio vibicis)12 18 d. Din acestea o parte (corect poate două părți) se dă dregătorului, a treki juzilor. Furii, tîlharii, ucigașii (fztres, latrones, homicidae), adulterii se pedepsesc după legile lor și după cum merită. în Săldăbagiu gloaba vărsării de sînge e de un fl., care le revine 71 în text : „konez in anno“, desigur în loc de „kenez in anno'V 72 în text greșit : „pro vicibus ostensionis*. 818 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA castelanilor. Cei osîndiți la pedeapsă capitală sînt la mila împăratului, de aci castelanului se dau 6 fl. Și aci dacă cineva obține osîndirea adversarului său la vivum hamagium, acesta e de 23 fl., din care trei revin dregătorului, ceilalți pîrîșului. în Uileac gloabele sînt în genere cele din Episcopia Bihorului. Vivum homagium e și aci de 23 fl. și se împarte ca mai sus. Gloabele de aci încolo sînt în general aceleași, dar cu anume variații și particularități. în Cetariu gloaba sîngelui e de un fl., dar și a adulterului și furtului e tot un fl. Din acestea toate judele are a treia parte. .în Nojorid gloaba sîngelui e de un fl., care revine castelanilor, de aci judelui dîndu-se o măsură (pinta) de vin. Arătarea de vînătaie judelui se globește cu 23 d. Și în Oșorhei din gloaba sîngelui de un florin, care le revine castelanilor, judele primește doar o pinta de vin. Dacă colonul care se judecă cu altul e osîndit la gloabă, trebuie să plătească 1,50 fl., din care un fl. se dă pîrîșului, 50 d. castelanilor. în Machia gloabele ca în Uileac. La mai multe sate se spune doar că gloabele sînt cele din vechiul urbariu. în Suplac iarăși din gloaba sîngelui de un fl., care îi revine dregătorului, judele locului primește a treia parte. Cu privire la cei osîndiți la. pedeapsă capitală sau la vivum homagium, aceleași norme. în Lakattia gloaba vînătăii arătate, dacă lasă sînge, un fl., dacă nu, 18 d. Dacă cineva cere divorț, își părăsește soția sau soțul, plătește dregătorului 6 fl. Vivum homagium e același, de 23 fl. Textul e iarăși valabil pentru mai multe sate. în Cărăudeni gloaba sîngelui e tot un fl., a vînătăii însă 33 d. Cei prinși asupra furtului, adulterului, omorului plătesc dregătorului G fl. Aceasta însă numai dacă pot conveni înainte cu adversarul, altfel se pedepsesc după legi și după cum merită. Bărbatul sau femeia care se desparte plătește și aci dregătorului 6 fl. Vivum homagium e tot de 23 fl. din care 3 fl. sînt ai dregătorului. Din cei 20 fl. însă a treia parte e a împăratului, celelalte două ale părții adverse. Textul e valabil și pentru celelalte sate românești ținînd de Cărăudeni. Aceleași gloabe și în Dalom : în Belfir de asemenea. Dar aci se mai adaugă și altele. Gloaba vînătăilor, a plîngerilor nedrepte și a cuvintelor injurioase (indebitis quaerelis verbisque injuriosis) e de 66 d., a cuvintelor de ocară (verbis dehonestantibus) de 18 d. Din acestea a treia parte se dau judelui locului. Și adulterii sau adulterele și furii, dacă au primit iertare (veniam vel gratiam adepti) se globesc de către dregător cu 6 fl., altfel trebuie să fie pedepsiți după legi și după cum merită. în sfîrșit, în satele ținînd de Rogoz gloaba sîngelui e de asemenea un fl. care-i revine dregătorului, a vînătăii însă e de 23 d. Cei prinși asupra furtului, adulterului, omorului, care nu pot obține iertarea împăratului, dacă convin cu adversarul lor, plătesc dregătorului 6 fl., altfel se pedepsesc după legi și după cum merită. Dacă bărbatul pentru adulterul ,soției divorțează, adultera plătește dregătorului 6 fl., din care a zecea parte se dă judelui locului. Homagium vivum e tot 23 fl., din care 3 fl. sînt ai dregătorului, din cei 20 fl. două părți revenind împăratului și numai a treia parte adversarului și nu 2/3 cum spun textele la alte mai multe sate dinainte. DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 819 La Ucurișul Unguresc se afirmă că judele primește a treia parte din gloabe. Se mai spune aci că cel prins de paznicul pădurii tăind lemne în pădure oprită e globit cu un fl. Gloabele sînt deci în genere aceleași. Au însă mai multe variații. De ce atîtea variații, e mai greu de răspuns. Sînt obiceiuri, aplicații locale, tradiții, particularități legate de unitățile administrative-judecătorești, de domeniile din care au făcut parte. Dar mai pot fi și confuzii, greșeli ale conscriptorilor. E variată și repartiția gloabelor între beneficiari. Partea judelui se reduce obișnuit la puțin. O parte însemnată revine castelanilor, provizorului. Dregătorii domeniului au, în afară de salariul lor, mai multe venituri, printre care mai ales gloabele le aduceau venituri bănești, comple-tîndu-le salariul. Sînt de remarcat și aci anumite particularități în satele românești. Urbariul ne dă informații sumare și asupra ierarhiei forurilor de judecată în cadrele domeniului. La Episcopia Bihorului textul spune că pricinile judecate în fața tîrgului (in facie oppidi), adică în scaunul tîrgului, dacă părțile nu sînt mulțumite, sînt judecate în scaunul provizorului, iar apoi în fața căpitanului suprem al Orăzii. Și în Biharea pricinile se judecă mai întîi înaintea judelui, apoi în scaunul provizorului, iar în cele din urmă (postremo) în fața căpitanului suprem. în Thamassy pricinile se judecă mai întîi în fața judelui locului, după aceea în fața judelui Orăzii (corcim judice Varadiensi), apoi în fața provizorului și în cele din urmă în prezența căpitanului suprem al Orăzii. Tot aceeași ierarhie și în Săldăbagiu, judecățile hotărîndu-se definitiv înaintea căpitanului suprem. în Uileac ordinea e cea din Episcopia Bihorului. în Cetariu, Nojorid, Oșorhei în schimb e cea înscrisă la Thamassy. în Machia e cea din Uileac. Tot așa și în Suplac : judele locului — scaunul provizorului — căpitanul suprem. în Lakattia ordinea e : judele locului — judele tîrgului Suplac — provizorul — căpitanul suprem. Aceeeași ordine și în Cărăudeni, ordine valabilă desigur pentru toate satele românești aparținătoare. în Dalom, pricinile de la judele locului trec la satul Tulka, apoi la scaunul pro-vizoral și pe urmă la căpitanul suprem. La Belfir însă ierarhia e judele — provizorul — căpitanul suprem. Aceeași ordine și în Șiad, care ține de Rogoz, ordine valabilă și pentru satele următoare ale acestui cerc. Scaunul prim de judecată deci e al judelui tîrgului sau judelui satului, căruia i se suprapun scaunul provizoral și apoi al căpitanului suprem. La cele mai multe sate însă vedem că între judecata scaunului propriu și cele domeniale se mai interpune încă un for de apel, al judelui unui alt tîrg, al tîrgului din cercul căruia face parte satul sau chiar al unui alt sat. Aceasta ne amintește ceea ce cuprinde în această privință convenția țăranilor cu nobilimea la 1437 : acolo însă se vorbește de posibilitatea de apel de la scaunul stăpînului feudal, aci de posibilitatea de apel a iobagului de 820 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA la judecata scaunului său sătesc la cea a altui sat mai înainte de a ajunge în fața scaunului de judecată al stăpînului său. Și una și alta vădesc într-un fel rezistența autonomiei sătești și în cadrele domeniului feudal. 2. INVENTARUL CURȚII DOMENIALE La sfîrșitul urbariului din 1600 se adaugă și inventarul general al cetății Orăzii73, mai bine-zis al domeniului Orăzii, inventar important pentru noi nu numai pentru datele pe care ni le dă asupra clădirilor și înzestrării lor interioare, interesante pentru istoria civilizației, ci mai ales pentru datele lui asupra organizării economice, înzestrării domeniului, a inventarului mort sau viu, a proviziilor strînse la curtea și în clădirile lui. Sînt inventariate diferitele „case" (domus), adică încăperi ale clădirilor. în unele a stat regina (habitationes quas regina inhabitabat). Una e numită palatium reginac,. Alta domus major, din care se trece într-o alta în care regina prînzea. O alta e numită camera interioară (belsd szoba), O alta în care s-a născut principele Transilvaniei. Urmează încăperile în care stăteau fetele de curte ale reginei (virgine s reginae). Trei încăperi erau locuite de Niarj, probabil vreun om în serviciul reginei. Au intrat în inventar biserica mare, numită a regelui sf. Ladislau, cu două turnuri, unul cu trei clopote, altul cu două. Lîngă biserică o capelă, în care se găsesc ustensile de război (instrumenta bellica). A doua biserică e închisă, fiind în ea iarăși „instrumente" de ale tunarilor (lor mentor um instrumenta). O altă capelă în care se găsesc de ale armelor (armamentaria res). Mai e și o capelă de sus (capella superior). Apar în inventar statuia regelui sf. Ladislau, călare, cu secure în dreapta, cu coroană regală, încins cu spadă și pumnal. Pe trei coloane apar, pe prima ducele sf. Emeric cu sceptru,, pe a doua regele Ștefan cel Sfînt, cu coroană regală, în dreapta avînd mărul cu cruce, pe a treia regele sf. Ladislau, fără cal, cu secure în dreapta. în mijlocul cui ții cetății interioare e o fîntînă mare de piatră. O domus major a fost locuită de căpitanul cetății. Din aceasta se trece în alta, în care căpitanul prînzea. Amîndouă sînt stricate, lovite, găurite de gloanțe. Cea din. urmă are și un praetorium. Urmează o încăpere mai mică. Deosebit o altă „casă", a castelanului (domus castellani), deasupra porții dinainte a cetății, din care se deschide o poartă ad propugnaculum kencztarto vocatum. O altă „casă", a castelanului, deasupra primei porți a cetății. în fața ci o „casă" nou clădită de Martin Keoveoskuty fostul provizor. Vine bucătăria cetății (culina arcis), apoi locuința magistrului străjilor. Dar se mai înregistrează multe alte încăperi, fie locuințe ale slujbașilor economici ai domeniului, fie cămări, pivniți, fie ateliere meșteșugărești ale curții. în șirul „caselor" e una nou clădită de Martin Keoveoskuty, fostul provizor. O altă „casă" în care provizorul obișnuia să prînzească. Deosebit e o bucătărie a provizorului. Altfel, pro- 73 „Inventarium universale rerum omnium in arce Varadiensi in anno sexcentesimo die vero prima mensis Aprilis repert[orum] provisore existente egregio Jacobo Beregzassy, assignat[orum] factum per egregios Georgium Varasdj et Petrum Beseniey velut ad id specialiter transmissos comissarios die et anno suprascripto". Arhiva Statului Budapesta, U. et C., fasc. 36, nr. 34. DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 821 vizorul, mort acum, își avea casa în oraș, în strada Pintek. în frunte e înscrisă o domus rationaria cu mobilierul ei, printre care și o conclave sive conservatorium de hîrtie și registre. în încăperea ținînd de ca e și o masă lungă, bună pentru făcut socoteli Deosebit „casa“ chelarului (domus clavigeris), „casa” spălătorese! (domus lotricis), casa omului ținînd socoteala (domus dispensatoris) bucătăriei și a cuptoarelor de pîine, alta a celui care ține socoteala proviziilor din cămări. ,,Casa“ pitarilor (domus pistorum) are mese lungi pentru făcut pîine, pîinișoare (libones), două cuptoare de copt, albii, coș de pîinișoare, lopată de lemn. Deosebit e o domus pistorea fekete czipo siito haaz vocata, în care se făceau pîinișoarele negre, desigur pentru personal sau lucrători. în șirul încăperilor e înscrisă și o domus architecti. Mobilierul înregistrat e obișnuit simplu : mese, scaune, sau lăviți lungi, paturi de scînduri, unul chiar de grădele. Uneori și dulapuri, candelabre și altele. Ferestrele, de diferite forme, sînt cu sticlă74, dar adesea și cu hîrtie75. Odată o fereastră goală76. La casa provizorului sînt două ferestre cu bășică (?) de vită77. Dar sînt unele și cu gratii de fier78. încăperile au obișnuit cuptoare de încălzit. Unele sînt podite cu cărămidă. De cîteva ori e înregistrat iocus necessarius, în cîteva părți ale caselor. Clădirile sînt în același timp și depozite de ustensile, produse, provizii diverse. în Domus specierum seu aromatorum sînt inventariate tot felul de lucruri, mobilă, vase, candelabre, lămpi, fier, ustensile pentru preparat condimente, vase de plumb, de aramă, ceapă etc. în Domus caseorum sînt vase, putini de lemn, o putină de brînză veche (antiqui casei Brecza), opt vase (amphorae) conținînd 44 măsuri (mediae) de unt vechi, 9 putini goale, 7 lopeți de vînturat (lapât szoro palia), 2 măsuri (beezo) de lemn pentru măsurat grîul și altele. în „casa bucatelor de primăvară și a slăninilor 4 (domus bladorum seu Iar doruri) s-au înregistrat J1 căzi goale în care se țin obișnuit linte și alte asemenea, 9 buți (vasa) goale, 14 putini, 2674 găleți (eubuli) de linte (lentes in granis), P/4 găleți de mazăre (pisa in granis), 93/4 găleți de mei, 2% găleți sămînță de in, 174 găleți de sare pisată (toreoth soo)9 140 piei de miel recente cu lînă, 197a piei recente de vacă, cu păr, 2 măji (centenarii) de cărnuri dc vită uscate, 1 găleată de poame, mere, pere uscate. Dar mai sînt aci și 9 lănci întregi (hastae integrae) și 34 cozi de lănci lungi de lemn. în „casa ozînzelor“ (domus arvenaria) sînt 102 slănini din anii 1598, 1599, 216 osînze, o găleată de nuci vechi fără nici o valoare, 12 buți, 1 butoi, 2 putini, 2 vase, 1 albie mare. Despre domus fari?iae et balnei, avenae et bladorum9 domus dispensatoris se notează că ele se găsesc în aceeași stare în care se găseau și în anul precedent 1599. Totalurile de la sfîrșit inventariază în cetate grîu curat 1127a găleți de Cașovia. Mai sînt însă în alte patru sau cinci locuri 1572 găleți de Cașovia grîu curat. Mai sînt și la moara cetății numită Szigeth lJ/2 găleată de Cașovia, iar la cea din 74 „Fenestrae vitreae integrae, fenestra quadrata vitrea, fenestra vitrea ad sex partes aperitur, fenestra oblonga duplex vitrea 7 75 „Fenestra papiro obducta, papiro tecta, fenestrae duae papiro tectae, fenestra quadrata papiro tecta“. 78 „Fenestra magna nuda“. 77 „Fenestras duas membrana bovina obductas“. 78 „fenestra cum ferris cancellis, ferreis cancellis confecta, fenestrae ferreae cra-ticulares“. 822 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Biharea 3 găleți de Cașovia grîu amestecat. Se mai totalizează aci vreo 20 vase de plumb, de aramă, 12 lacăte pentru cămările, pivnițele și încăperile diverse. Sînt și două boite (tesludincs). La una se notează quod conservatorium olim erai. în ele însă acum nu s-a înregistrat nimic. Alte produse, provizii se găsesc în pivniți. în domus seu cellarium Chatar se înregistrează un teasc dc lemn (torcular ligneum) pentru struguri la cules, scară dc coborît vinurile, vadră cu cercuri dc fier pentru măsurat vinul, numită urna. 3 vasa cu unt vechi și una goală, bună și ca dc ținut unt. Dar mai sînt aci și 4 piei recente de vacă, 25 de lațuri (ștachete), 6000 dc șindrile, 1 lacăt. în pivnița de sub Feold Bastia (bastionul dc pămînt), numită și kincztarlo pince (pivnița tezaurului), se găsesc diferite ustensile, funii pentru tras buțile dc vin, 14 albii mici de lemn de pus sub buți ca să nu curgă vinul pe pămînt, 16 buți goale, 5 cercuri noi de lemn. 4 scări pentru coborît vinul și altele. Deasupra pivniței o scară dc lemn, o fîntînă cu scripete de fier, 16 buți goale, 3 butoaie (vascula) pentru ținut praf de pușcă pe seama tunurilor. în pivnița dc varză (kapostas pineze) nu e înregistrat nimic. Vinurile din pivniți sînt înregistrate deosebit. S-au inventariat și în casa fostului provizor Martinus Literatus Kcovedskuty mai multe lucruri, mobilă, haine și altele, o haină dc postav faylondis granat cu fibulc de argint și nasturi de mătasă, o haină din piei de vulpe de pe spate, o haină verde căptușită cu piei de vulpe dc pc burtă. Mai sînt înregistrate 10 table de fier, 32 potcoave, 5 slănini din acest an, 17 piei crude dc oaie, 3 lacăte de fier. în pivnița casei s-au găsit 28 buți cuprinzînd 387 tinnae de vin. S-au mai găsit la casa provizorului 60 găleți de Cașovia de grîu, 1 găleată dc mazăre. 1 găleată dc linte. 3 butoaie goale. 3 buți goale, 25 pietre cioplite pentru ferestrele și ușile casei. In domo speciaria a cetății în 12 lăzi s-au găsit foarte diverse lucruri mai dc valoare : articole de încălțăminte, îmbrăcăminte, argintărie, vase de plumb, de aramă, un candc-labru de aramă, arme, un paloș argintat, altul cu miner lucrat în argint, trei piei dc lup, una de panteră, registre vechi, cărți, (într-o ladă opt, în alta cîtcva) și altele, în una din lăzi a cincca (quinta) tricesimci din Debrețin, Săcuieni și Oradea. în inventarul acesta și 25 sape (ligones) noi, 99 slănini bune, din care 12 au fost pe seama provizorului Keoveoskuty. în Hidișelul de Jos (Almamesseo) 59 porci mari și mici. De asemenea șase boi de plug. Tot acolo sînt semănate I8V4 găleți dc Cașovia de grîu. Provizorul defunct are patru sate întregi, bine populate, Cordău, Hidișelul de jos, Maczmoina și Ghighișeni, al căror cens, munci și contribuții sînt înscrise în urbariul cetății. Le avea desigur prin concesie sau danie pentru serviciile sale ca provizor sau pentru serviciile sale militare, de la stăpînul feudal al domeniului. Provizorul mai avea și o altă casă, în strada Vadkerth, a cărei pereți de ipiatră există, mare parte însă a fost arsă de dușman. E și o vie bună, lucrată, în podgoria Săldăbagiului, pe care o pot lucra vreo 150 de oameni într-o zi. Revenind la inventarul ,,caselor“ domeniului, în pivnițele lor sînt înregistrate vinurile. Deși inventarierea s-a făcut în aprilie, cînd vinurile erau în mare parte consumate sau vîndute, tot s-au mai putut înregistra în nouă pivniți sau cellaria în total 300 de buți de vin, însumînd 4772 tinnac de vin. La acestea adăugind 387 tinnae care se găseau în pivnița provizorului, ajungem Ia un total de 5159 tinnae. O tinna echivalînd în măsuri DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 823 moderne cu 42,4 litri79, vinul acesta însumează 2170,46 hl. Aci sînt desigur cantități mari venite din dijme. în Domus Ferramentaria, Vasas Haaz 2 uși ferecate, un lanț vechi de fier, 352 ciocane de fier (mediei fereci ungaricac pebreol pro frangendo ferro in foclinis apti), 396 cuie sau icuri de fier (cunei ferrei pro frangendo ferro), 36 răngi (?) de fier (temones ferrei), 5 ghiulele mari de fier, un fier de plug (vomer ferreus pro arando)^ un scripete de fier. Dar mai sînt aci și 11 măji dc seu, 74 pietre de sare, 3 putini, o corfă, un butoiaș. Uneltele de fier și cantitatea mare de seu deserveau desigur mina și fierăria domeniului. Ateliere de meșteșugari sînt înregistrate două: al butnarilor și al fierarului. în atelierul butnarilor (domus doleatorum) sînt inventariate o ușă cu drug de fier, două scaune de lucru, tocilă de ascuțit unelte, 9 cuțitoaie curbe, 2 cuțitoaie drepte, două fiare numite szeged vas, 6 sfredele butnărești, de diferite tipuri, unul mare pentru făcut orificiile vaselor, două mari simple, unul lungăreț subțire, unul mare dublu cu care se scobesc orificiile vaselor, unul cu care se scot (?) fundurile din față ale vaselor, 4 rindele mari, compas (?) de fier, 2 compasuri de lemn, 2 cuțite pentru tăiat cercuri, 2 fiare de tras cercurile pe vase, scaun pe care se pregătesc cercurile de lemn, tocilă mică de ascuțit cuțitoaiele curbe 80. Făurăria (officina fabri) are înscrise o ușă simplă cu drugul său, o fereastră simplă cu tabla sa de lemn, două cuptoare sau vetre de făurărit, două foaie mari, două nicovale mari, o nicovală cu vîrfuri, 5 țepe de găurit, două ciocane sau maiuri mai mari, trei mai mijlocii, 6 foarfece (poate clește) dc fier, 7 unelte de tăiat fierul, o unealtă de ascuțit sau de făcut capetele la cuie, 4 fiare de strîns foarfecele sau cleștele, o lingură și alte două instrumente pentru fierul încins (sau topit ?), o tocilă mare în fața făură-riei, trei forme pentru ghiulele de bombarde, foarfece (sau clește) pentru scos gloanțele de bombarde 81. 79 Kiss, op. cit., p. 12. 80 „lanua simplex cum sua ferrea vecte no 1. Scamna seu trunci super quibus doleatores secant et fabricant no 2. Cotis circularis ad accuenda instrumenta ferrea no 1. Cultri doleatori curvi ferrei no 9. Cultri alii recti voniokes vocati no 2. Ferra duo szeged vas vocata no 2. Terebrum magnum pro orificiis vasorum faciendis necessa-rium no 1. Terebra alia magna simplicia no 2. Aliud oblongum tenue no 1. Aliud pro orificiis vasorum exedendis magnum duplicatum fentes furo vocatum no 1. Dolabra magna no. 4. Terrebra ferrea quibus vasorum tabulae anteriores extrahuntur tekeoreo furo .no 1. Circalium ferreum no 1. Gircalia lignea no 2. Cultri doliatorii pro scindendis circulis no 2. Ferra quibus atrahuntur circuli ad vasa no. 2. Scamnum super quo lignei circuli parantur no 1. Cotis minor pro acuendis cultris curvis circulariis no 1“. 81 „lanua simplex cum sua vecte no 1. Fenestra simplex cum sua tabula lignea no 1. Camina (!) conflatoria seu fornaces fabriles no. 2. Folles duae magnae no. 2. Incudes magnae no. 2. Incus cornutus no. 1. Cuspis perforatoria no. 1. Mallei maiores no. 2. Mallei mediocres no. 3. Forfices ferrei no. 6. Instrumenta putatorea no. 7. Instru-mentum seu szegh fegezo (poate în loc dc fejezo) no. 1. Ferra quibus stringuntur forfices no. 4. Elabella (Flabella) conflatorum no. 2. Coclear conflatorius no. 1. Cuspides perforatoriae no. 4. Cotis magna ante officinam no. 1. Formae globorum tormentorum no. 3. Forfices pro eximendis globis tormentariis no. 1“. 53 - c. 401 824 IOBAGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Unelte care aruncă o lumină și asupra a ceea (ce se putea lucra aci. Se făceau și cuie, gloanțe și desigur și multe alte lucruri. Se foloseau și pe această cale produsele fierăriei domeniului. Sînt trei grajduri pentru cai, clădite din grădele date cu lut. în ele și cămine de încălzit, din cărămidă, pentru argați sau îngrijitorii de cai (pro agazonibus). în unul căminul e de piatră (caminum lapideum pro agazonibus). Inventarul înregistrează și pămînturile de arătură alodiale (terrae ar abile s seu allodiatoriae). Le înregistrează însă foarte sumar, fără să li se indice nici numărul, nici întinderea. Se notează doar locurile, anume șase sate în care se făcea alodiatură.82 Doar pămînturile de arătură din Oradea sînt înregistrate cu numărul. Sînt anume 43, arătînd un pămînt alodial fărî-mițat. Ceea ce îi indică și proveniența : se compune din diferite pămînturi, venite pe diferite căi din pămînturile comune sau ale supușilor, ori pe alte căi. Vii ținînd de cetatea Orăzii, adică de domeniu, s-au înregistrat patru 83, fără indicarea mărimii. E înregistrată și o grădină în oraș, aproape de bastionul Kiralfia Bastia, care e din nou închisă cu gard. Din texte nu reiese în ce măsură aparținea cetății și via din Săldăbagiu înscrisă între bunurile provizorului defunct. Mori de apă sînt înscrise șase : moara numită Szegethy cu patru roți, moara Sypos din Oradea cu patru roți, moara Kemivis care era cu trei roți, moara din Haieu cu cinci roți. Moara din Biharea era cu cinci roți, ridicată acum de comisari umblă o roată, într-o săptămînă însă se ridică și a doua. Moara din Lokedshaza era cu patru roți, ridicată din nou umblă o roată. Mai sînt două mori seci (molendina sicca) în cetate, una e bună, cealaltă e distrusă de nemți. Pietre de moară în diferite mori și în morile de măgar (asinareae molae) sînt 17. Mai sînt în Debrețin 6 pietre de moară. Vămi sînt înregistrate două. O vamă e în Oradea, în strada Veneția (in plate a Uelencze), al cărei venit se ia pe seama împăratului. O alta vamă e în strada Pintek, al cărei venit provizorul trebuie să-1 ia chiar și împotriva voinței tîrgoveților, așa cum s-a luat din vechime. Datele inventarului84, deși sumare, ne aduc noi informații asupra domeniului. Stăpînul are clădiri, case, pivniți, grajduri proprii. Are în curtea sa un aparat nu numai militar, ci și economic. în afară de castelani, are provizor, sameși, ,,arhitect“, chelar, pitari, îngrijitori de cai, are două ateliere proprii de butnărit, fierărit. Oradea se numără printre cetățile de margine, e veșnic în primejdie. Ținutul ei e expus invaziilor, incursiunilor turcești. Căpitanii cetății trebuie să fie oameni de seamă, de mare încredere. în 1592, de pildă, principele numește căpitan suprem (supremus capitaneus) al cetății pe sfetnicul 82 ..In territorio Besseniensi, Ueolgdjensi, Maczaniensi, Vamassiensi, Regheniensi et Patayon exercebatur allodiatura“. 83 „Vinea S. Ladislai no. 1. Regh misses no. 1. Berautho no. 1. Sarkad Szeolo no. r‘. 84 Se mai citează un asemenea inventar al Orăzii din anul 1589. Kiss, op. cit, p. 1066, nota 21. DOMENIUL CETĂȚII ORADEA LA 1600 C<25 său Ștefan Bocskai (Bochkay), viitorul principe, căruia îi încredințează și funcția de comite al comitatului Bihor. în instrucțiunile sale, date din Alba-Iulia, cu data de 1 mai 1592, încredințîndu-i aceste posturi de mare încredere, îl îndrumă să poarte, ziua noaptea, grija cea mai mare cetății, să o păstreze cu toată puterea sa, oamenii ei să fie totdeauna gata și suficienți. Să poarte grija castelelor din jur, Saka, Bajom, Sarkad, Beliu, să fie și ele mereu gata. Tot așa să îndrume și pe orășeni și comitatul, să cerceteze des pe ostași. Să se îngrijească de clăditul casei. Să facă dreptate tuturor care au pricină în fața scaunului său. Locul fiind vecin și cu Impe- riul turcesc, și cu cei de partida nemțească, să fie cu grijă neîncetat și într-o parte și în alta, să țină la curent cu toate pe principe. Să se străduiască pe toate căile să apere ținutul de jaf, de supunere, pe turci să nu-i lase mai înlăuntru de hotarul lor, să-1 apere de orice dușman. Să poarte cu toată sîrguința și funcția de comite. Să îndrume și silească pe provizor, sameși, vameși și alți Slujbași să strîngă veniturile și să procedeze cu dreptate și credință în slujba lor, cînd e nevoie să le fie de ajutor. Căpitanul e salariat în bani și în natură. El are locuință, masă în cetate, ca și pe timpul celorlalți căpitani, pentru el și pentru oamenii casei sale ; de acestea să se îngrijească provizorul. Pentru persoana sa are pe fiecare lună 100 de fl. Prin exactor să aibă soldă lunară pentru 50 de cai (călăreți). Să aibă 100 bocsii de grîu, 200 găleți (cubuli) de vin, 250 bocsii de orz și ovăz, 200 miei, 25 porci de tăiat. De asemenea fîn suficient pentru caii săi 85. în 1572 Ștefan Bathori îi rînduise vicecăpitanului cetății Oradea, loan Gyczy, următorul salariu : pentru persoana sa pe un an 600 fl., în plus pentru 25 cai (călăreți) pe fiecare lună cîte 3 fl., 200 vedre (csobor) de vin, 100 găleți (bocsii) de grîu, 100 găl. ovăz sau orz, 10 slănini și la timpul său 10 porci de tăiat, 200 de miei, 25 1,3%, din care 39,9% sînt fără pămînt sau vite, 39,9% jeleri, 8,9% pauperes, 7,0% de jumătate sesie, 4,3% înstăriți. Diferența de stare între categorii e mare. în timp ce jelerii, care reprezintă 39,9%, dețin din boi, cai 24,2%, din porci 10,7%, din vin 39,4%, cei înstăriți, adică numai 4,3% din înscriși, dețin din boi, cai 31,9%, din porci 49,0%, din vin 23,6%. Kiss, op. cit., p. 7, 895—899. Diferențierea e evidentă : proporții ridicate de oameni fără pămînt, jeleri sau săraci la un capăt al scării, o pătură subțire de înstăriți la celălalt capăt. 25 „Goinsuetudo judiois ea est : si etiam miile porcos haberet eximit omnes uno floreno. Si autem saltem unum vel nullum contigeret ipsum habere, eundem praestat censum“. DOMENIUL BE'IUȘULUI LA SFÎRȘITUL SEC. AL XVI-LEA 841 ar fi de mare. Dacă vreun strein își trimite porcii în pădurea cu ghindă — lămurește mai departe textul — e dator să dea din fiecare zece porci unul împăratului. Iar dacă nu întrunește numărul de zece, răscumpără pe fiecare cu cîte 4 d. Deci numai streinii de domeniu dau dijmă cu adevărat, adică unul din zece, din porcii de la ghindă. în termeni asemănători se repetă textul dijmei porcilor și după satul Petroasa, al șaselea din cele supuse crainicului Petru Burdan, dar și cu răscumpărarea înregistrată la Beiuș. Din ceea ce reiese că acesta trebuie să fie obiceiul general, chiar cînd textele nu-1 mai repetă în toți termenii lui. Nu se mai înregistrează aci nici obiceiul privind pe jude (sau cnez), ceea ce nu înseamnă însă că nu putea să fie și el general, cel puțin la satele românești. Acest fel de a da dijma porcilor e rînduit de mai de mult, atît pentru Beiuș sau satele ungurești, cît și pentru cele românești. „Privilegiul" dat Beiușului la 1422 de către episcopul Andrei Școlari spune că înainte dădeau din zece porci unul, din zece stupi, de asemenea, unul. Episcopul rînduiește acum însă ca pe viitor să dea un porc de turmă, oricît de mare ar fi aceasta. Tot așa și din stupi : ori cîți ar avea cineva să dea numai unul. Dacă cineva are sub zece, să plătească de fiecare porc sau stup cîte doi dinari noi, dar după mai puțin de trei să nu plătească nimic 26. Pentru satele românești dijma porcilor o stabilea episcopul loan al Orăzii, printr-o diplomă din 1444. Prin această diplomă episcopul îngăduia cnejilor și românilor ținutului Beiuș „prerogativa" 27 ca să nu mai dea ca pînă aci dijma porcilor sub forma de unul din zece, ci pentru sporul atît al poporului și al foloaselor sale, cît și al foloaselor și veniturilor bisericii, concede ca de fiecare turmă de porci, de zece sau peste zece, la orice număr s-ar ridica, să nu dea anual mai mult de un porc, mai bun și mai gras decît ceilalți, pe care îl va alege dijmuitorul episcopal (dicator el exactor nosler .huiusmodi porcorum). Pentru porcii sub zece să plătească de fiecare cîte doi denarios maiores monetae regalis, umblători atunci. Cine are însă numai unul, doi sau trei, să nu fie dator sau silit să plătească nimic. Dar cum la timpul dijmuirii porcilor sînt unii care pentru cîștigul și lăcomia lor — spune textul — își ascund porcii mai grași, se hotărăște ca iobagii prinși asupra unui asemenea ,,furt“ să-și piardă întreaga turmă de porci, cu porcii ascunși împreună și dijmuitorii să aibă puterea.să le ia pentru episcop toți acești porci fără iertare28. Prin „liber-tatea“ sau „privilegiul" său episcopul nu acorda altceva nici beiușenilor și nici satelor românești, decît le scădea dijma, abuzivă desigur, sub forma de unul din zece, în uz aci și înscrisă și în statutul capitlului de Oradea din 1374, la cea în obicei în alte părți. Episcopul făcea concesia desigur în urma luptei iobagilor împotriva inechității la care episcopia și capitlul îi supunea. 26 Bunyitay, op. cit., III, p. 356—357. 27 ,,...de nostrae pa'ternitatis favore et libertate (poate : liberalitate) eisclem Kenezii s et Valachis nostris hanc libertatis et gratiae praerogativam duximus. concedendarn beneplacito nostro perdurante“. Ibidem, II, p. 302. 26 Ibidem, p. 302—303. 842 IOBAGIA ÎN* TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA în registrele de dijmă din 1581 și 1582 Pertinentia Bellenies nu acopere întocmai domeniul Beiușului de la 1600. Totuși ele ne pot da un indiciu al venitului posibil din dijma porcilor de pe domeniu. La 1581 sub titlul Pertinentia Bellenies se înregistrează dijma din Beiuș și din 66 sate, cu oarecari deosebiri, aceleași oa și .ale domeniului. Totalul porcilor de pășune (porcorum cespitalium) veniți în dijmă, fără ai cnejilor, se cifrează la 232. Din aceștia „conumenatorur, acum Martinus Literatus, care e și administratorul veniturilor ținutului, după vechiul obicei (antiquo more) a luat 8 porci. Tot el, în salariul său anual, a luat 12 porci. Celor trei crainici, după vechiul obicei (ex antiqua consuetudine) s-au dat 12 porci. Au rămas astfel 200. Numărul cnezilor ținutului e de 62, fiecare trebuind să dea cîte un porc, făcînd 62 porci, pe care more antiquo cnejii trebuie să-i răscumpere cu cîte un florin, făcînd 62 fl. Tot cnejii sînt datori cu cîte un caș (singuli caseolis), pe care-1 răscumpără cu cîte 4 d. fiecare, făcînd împreună 2,48 fl., ridicînd isuma bănească La 64,48 fl. Cifra dijmei de la 1581 presupune un număr de porci mult mai mare decît cel înscris în urbariul de la 1600. După cifrele din 1600 trebuiau să vină în dijmă doar 123, căci numai atîtea turme de zece sau peste zece porci sînt înscrise. Și mai sînt și scutirile. Registrul face și o totalizare a dijmei din „pertinențele” românești (Pertinentiae Valachales) Suplac, Cărăudeni, Cărăsău, Rogoz, Beliu și Beiuș împreună cu Dalom, Kereser, Patha și încă cîteva sate ungurești cuprinse sub titlul Pertinentia arcis. Dijma porcilor, din toate împreună, pe anul 1581 dă un total de 703 porci. Din aceștia, strîngătorii (connumera-lores seu exactores) au luat în salariul lor 20 de porci. Tot ei, pentru cheltuieli, au vîndut 2 porci. Registratorului s-a dat 1 porc. Celor șase crainici din cele patru ținuturi, Suplac, Cărăudeni, Cărăsău și Beiuș, li s-au dat more antiquo 15 porci. (Se vede că numai crainicii de Beiuș primeau cîte patru porci, ceilalți numai cîte unul.) Pristavilor (porozlonibus) 2. Judelui din Suplac pentru găzduire (pro hospitio, pentru găzduirea dijmuiturilor) 1. Pentru nevoile castelului din Beliu în timpul strîngerii s-au lăsat 12. Drept salariu anual, lui Martin Literatus, administratorul veniturilor ținutului Beiuș, s-au dat 12. Au rămas pentru principe astfel 638 porci, în toate aceste sate, în dreptul numelor e consecvent înscris numai cîte un porc. Deci se lua unul de turmă. O completare cu încă 14 sate, ținînd tot de Beiuș, dar care nu figurează printre satele domeniului la 1600, totalizează încă 153 porci veniți în dijmă. Din aceștia dijmuitorii (decimatores) au luat drept salariu 8. Pentru cheltuiala acelorași s-au vîndut 3 porci. Registratorului s-a dat 1 porc. Judelui din Beiuș pentru găzduire s-a dat in subsidium 1 porc. Au rămas astfel ca intrați pe seama principelui 140 de porci. Numărul porcilor luați în dijmă se totalizează astfel la 856, al celor rămași pentru principe la 778. Administrarea dijmei scade din ea deci ceva peste 9%. Aci însă nu se mai ia unul de turmă. în dreptul celor înscriși găsim și mai mulți decît unul venit în dijmă, și cîte 2, 3, 4, 5, 6, 7. E vorba desigur de dijma porcilor de la ghindă, poate dijma „streinilor”. Lipsesc din aceste registre banii de răscumpărare a celor sub zece DOMENIUL BEIUȘULUI LA SFÎRȘITUL SEC. AL XVI-LEA 843 Dijma stupilor e pomenită și de urbariul din 1589 și de cel din 1600. în 1589. Ia Tărcaia, se spune că dau dijmă din albine în fiecare an principelui. iar sub zece răscumpără cu cîte 2 d. în 1600 e pomenită la satele crainicului Petru Burda. Se spune însă numai că dau dijmă și din stupi, fără altă precizare. Era desigur generală și se lua unul din zece, răscumpărînd sub zece cu cîte 2 d. Datul oilor cade numai în sarcina satelor românești. în Beiuș sau în cele două sate ungurești nu e înregistrată nici măcar dijma mieilor, obișnuită în genere în satele ungurești. Ele nici nu sînt crescătoare de oi aci. Urbanul din 1600 nici nu înscrie decît abia 10 oi, în Tărcaia. Textul latin de la satul Burda nu e destul de explicit. După oi, cum s-a spus, notează textul — e vorba de dijma porcilor — fie că sînt o mie sau numai una sau nici una, plătesc la același timp (probabil la timpul dijmuirii porcilor), 80 de d., sumă care trebuie să fie socotită răscumpărarea unei oi, pe care o plătesc toți, și cei care nu au oi. E vorba aci de o răscumpărare în bani a datului oilor. Juzii sînt datori cu cîte o măsură (pinta) de vin, sau cu prețul ei, după prețul cu care se crîșmărește vinul la acel timp. De asemenea, cu cîte doi cași valorînd 6 dinari, cu unul la dijmuirea porcilor, cu altul la numărătoarea oilor. La Sf. Ilie apoi dau cîte o pătură sau cergă (unam culcitram seu lodicem vel stragulam) sau în locul ei un florin. Acestea țin de fapt de darurile juzilor sau cnejilor. De acestea nu erau scutiți decît cei 12 juzi sau cneji asesori ai scaunului de judecată care se ținea în fața castelului din Beiuș. Nota în limba maghiară de la sfîrșit însă înregistrează un obicei asemănător cu cel de la dijmuitul porcilor. Orice om cu oi, care are și numai zece, dă în dijmă (dezmaban) o oaie cu miel. Peste aceasta de fiecare poartă dau una ; după obiceiul de mai înainte dau și banii fumului29. Aceeași notă mai spune că, după conținutul urbariului (din întreg domeniul poate), ar veni, fără banii fumului, 213 oi. E vorba deci de o oaie cu miel de turmă, fie aceasta mare sau mică, fie și numai de zece, de turma de oi de la zece în sus, plus o oaie de poartă și banii fumului, în ce constă această dare a fumului, cine și după ce criterii o plătește textul urbariului nu ne lămurește. Textul de la Petroasa repetă încă odată că dijma și din porci și din oi sau capre, se ia în același fel, unul (sau una) de turmă și dacă cineva are o mie, o sută sau numai zece. Sub zece se răscumpără și porcii și oile cu cîte 2 d. Dacă cineva are însă numai doi sau trei, nu dă nimic. Deci și oile sub zece se răscumpără de la dijmă, ca și porcii. Obiceiul e deci același ca și la datul porcilor : se ia o oaie de turmă. Observăm și aci o ,,concesie“, adică o scădere față de o oaie din zece, cum se lua, abuziv, quinquagesima după statutele din 1374 ale capit-lului din Oradea. E și aci o revenire. După registrul dijmelor din 1582, datul oilor, caprelor (Pota summa ovium ct caprarum fumalium) pe întreg ținutul Beiușului (Pertinentia 29 .,Valainely juhos ember vagion ha kinek cziak tiz vagionis egj juhot aad dezmaban mind baraniostul. Annak folotte minden kapuktul eggiet adnak az clobbi zokas szerent fwzt penztis adnak 844 IOBAGIA ÎN* TRANSILVANIA ÎN SEC. AL XVI-LEA Bellcness), cuprinzînd în listă 67 de sate, se cifrează la 231 de oi și 118 capre, în total la 349 de capete. Din acestea strîngătorul (connumerator) a luat în salariul său 12 oi. Celor trei crainici ai ținutului Beiușului prisco mor# s-au dat 12 oi. Au rămas astfel 207 oi și 118 capre. Suma vînzării (venditionis) a 207 oi, fiecare vînzîndu-se după vechiul obicei (juxta anti-quam consuetudinem), adică răscumpărîndu-se, cu 40 d. face 82,80 fl. Suma din vînzarea a 118 capre fiecare, iuxta priscam consuetudinem vînzîndu-se cu 33 d., face 38,94 fl. Suma „fumurilor" se cifrează la 276 ; luîndu-se cîte 16 d. de fiecare, face 44,16 fl. Cnezii sînt 62, din care 12 sînt jurați (jurati) și de aceea nu sînt datori nici cu pături, nici cu cași. Ceilalți 50 fiind datori fiecare cu cîte o pătură și cîte doi cași, vin 50 de pături și 100 de cași. Răscumpărarea cașilor, socotit fiecare cu cîte 4 d., face 4 fl. Și astfel totalul bănesc face 169,90 fl. S-au luat deci mult mai multe oi decît se poate presupune că se puteau lua la Beiuș după oile înscrise la 1600. Făcînd socoteala datului oilor (Ovilim et caprarum ac pecuniarum jumalium) pe anul 1582 din „pertinențele" românești Suplac, Cărăudeni, Cărăsău, Rogoz, Beiuș și Beliu împreună, registrul ne dă următorul bilanț : Din toate împreună au venit 283 de oi și 183 de capre. Din acestea strîngătorul ținutului Beiuș a luat în salariul său 12 oi. Celor șapte crainici, ex antiqua consuetudine, s-au dat 16 oi. Voievodului Gheorghe de Urviș 2 oi. Răscumpărînd iuxta consuetudinem antiquam oaia cu 40 d., capra cu 33, s-au răscumpărat în ținuturile Rogoz, Cărăudeni și Beiuș 216 oi și 139 de capre. Au rămfas ca intrate astfel 37 de oi și 44 de capre. Aci nu mai sînt calculate și fumurile, care în socotelile individuale ale ținuturilor sînt și se cifrează la 48l1/2 fumuri, însumînd, după totalurile înregistrate, 77,08 fl. Și aci trebuie să facem observația că la mai mulți din cei dijmuiți sînt înscrise cîte două oi sau capre. Ceea ce ar însemna că nu li s-a luat numai una de turmă. Sau poate în felul acesta se lua oaia de poartă în plus de care vorbește textul urbariului din 1600 sau poate oaia fumală ? Aci nu se înregistrează nici mieii care, după urbariul din 1600, trebuiau să însoțească oile luate în dijmă. S-a luat ipoate datul după întreprinderea Poligrafică “Informația0 Str. Brezoianu nr. 2A-25 București, Republica Socialista România, comanda nr. 101.