i 9IMONA opevcu Simeni PopMcu (n. 10 martie 1965, Codita, județul Brașov) este poeți, prozatoare și eseista, A absolvit Facultatea de Litere a Universității București in 1987 în prezent este lector la aceeași facultate. Volume de poezie: XUb/cmuI șl alte poeme (1990: traducere maghiari, 1998), Pauză de respirație 0991. volum colectivi Juventus (1994). Noapte sau zi (1998), Jiwentus șt alte poeme (antologie, 2004], Lucruri in uertfe. pledoaria mea pentru poezie (2006; tradus fragmentar in franceza și germani in volumul Tmoawren uert Editlon Fhi, Luxemburg, 2006); poeme în antologii publicate în țară și in străinătate. Proză: pe lingă ExwS (1997, cu trei ediții ulterioare, dintre care două ta Poltroni), a coordonat romanul colectiv RubUc (Polirom, 2008). Eseuri: Voiubilis (1998). Separeu speciei Despre suprareal și Gellu Naum (2000), Clema Crfl^riime cu GeUu Naum (2004). Emuli a fost distins cu Premiul Asociației Scriiturilor Profesioniști din România pentru roman și a fost tradus în poloneză (2002), maghiară (2008) șt fragmentar, in france# și germană. e 2(K)7,2011 hy Editura PQUSOM Această carte este protejată prin Copyright. Reproducerea integrală sau parțială, multiplicarea prin orice mijloace și sub orice formă, cum ai’ II reroxarea. scanarea, transpunerea in fcrinat electronic sau audin. punerea la dispoziția publică, inclusiv prin internet sau prin rețele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme eu posibilitatea recuperării infnntiațMlor. cu scop comercial sau gratuit, precum șl alte fapte similare săviișlte fără permisiunea scrisă a deținătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislației cu privire la protecția proprietății intelectuale și se pedepsesc penal șl/sau civil in conformitate eu legile in vigoare. wmw.pcdirom.ro Editura POUROM Iași, B-dul Corel 1 nr, 4; F,0. BOX 260. 700506 București. Splaiul Unirii nr. 6, bl, B3A. sc. 1, et, 1, sector 4. 040031.O.F, 53. CP. L&-728 Descrierea C1P a Bibliotecii Naționale a României; P0PE8CU, SIMONA £iuuu / Simțită Popescu, - Iași: Folirum, 2011 ISBN 978'873-46-2165-1 621.135.1-31 Prinț ed in ROMAN IA । SIMONA OPGSCU ww b 4 Exuvn roman Ediția a V-a J POLIROM 2011 Vrei, te rog. să fii atît de bună și să-mi spui în ce direcție s-o iau ca să plec de aici? - Asta depinde foarte mult de locui unde vrei să ajungi, zise Pisica. - Nu prea îmi pasă unde ajung, zise Alice. - Atunci n-are importanță în ce direcție o iei. zise Pisica. - ...numai s-ajung undeva, adăugă Alice, drept explicație. - O, bineînțeles că ajungi, dacă mergi cît trebuie * Lewis Carroll - Alice in tara minunilor „înfumurarea tinereții e încă-n tine, tîrziu ai devenit tu tînăr; dar cine vrea să fie iar copil trebuie să-și depășească tinerețea.* Friedrich Nietzsche - Așa grăit-a Zarathustra Prolog Ce speri, teșind la nesfîrșit capcane reticulare, de cuvinte, ca un păianjen nebun care-și întinde pînza numai pentru ca s-o lase să strălucească o clipă în soare și apoi s-o părăsească? în plasă se agață doar fantome, imagini vechi, voci, zgomote, rumori, parfu- muri. invizibile forme, presimțite. Ele te paralizează dulce, te sug. vampiri vechi care nu vor să moară. Nu știu cum ți-a intrat în cap că viața ta depinde de toate lucrurile astea care ar trebui să orbiteze in alt spațiu. în altă dimensiune, care ar trebui să te lase în pace. Din viscerele creierului produci fagurele gol. alveole în care să disciplinezi nedeslușitul tăcut care ești, să geometrizezi vidul sălbatic, ceața flotantă a ființei tale multiple. îi întrebi pe alții despre tine, despre cum erai pe vremea cînd nu știai ce ești, as- culți aceleași povești despre cineva de care-ti amin- tești prea puțin. Ce cauți? Ce vrei? Ce vrei tu să găsești răsfoind a nu știu cîta oară aceleași caiete vechi, desene uitate, fotografii puse in ordine cronologică, intr-un album la care te hol- bezi cu pasiunea și răbdarea de altădată pentru insectarele cu fluturi și coropișnițe. cu libelule și gîndaci cu corn? Acum un an bunica Ana a murit, povestitorul tău cel mai fidel, care nu-ti citea basme sau (ce plic- tiseală!) poezii, ca mătușa Augustina. ci îți vorbea despre tine, despre cum erai, despre boacănele tale, despre cumințenia ta ciudată (din ce-mi explica ea, trebuie să fi fost un soi de autism) și nu te mai sătu- rai și tot trăgeai de ea: .Mai spune-mi-o pe-aia cînd ai crezut că m-ai pierdut, pe-aia cînd am fost la tîrg, pe-aia cînd m-am ascuns de toți, pe-aia cînd am in- trat în noroi, pe-aia cînd m-ai găsit cu toate lucrurile din dulap făcute grămadă în mijlocul camerei și eu 5 in virful lor plîngînd, pe - aia cînd a venit mama și nu vroiam să mă mai duc cu ea acasă". Bunica Ana a luat cu ea toate poveștile despre un copil ce nu mai e nici el de mult, un copil pe care ea l-a cunoscut șl tu nu, un copil pe care, in imaginația ta. îl vezi întot- deauna stînd foarte departe De ce te învîrți oare în jurul a ceea ce ai fost, ca un bătrin care-și îngrijește mormintul viitor șl crucea pe care stă. în medalion, o poză de-a lui din tinerețe? Ce vrei să găsești de nu-ți afli liniștea? Păstrez cu sfințenie un autoportret de pe la patru ani. o figură totemică, un fel de hibrid cu cap mare, rotund, cu picioare subțiri, crăcănate, două urechi ca de ursuleț, linii in loc de ochi (pentru că ochii erau închiși), fără gură, cu mîini cit un fir. terminate cu gheare, picioare de cocostîrc. corp pătrătos pe care e desenat un soare, o coroană trilobată pe cap. Deasu- pra un curcubeu din culori țipătoare, roșu, verde, albastru și de două ori portocaliu. O arătare. Nu timpul trecut, timpul pierdut îl cauți tu - că nu-i nimic trecut, nimic pierdut-, ci un sens în incîl- ceala asta din care te hrănești si care te destramă, unitatea unei ființe - veche și nouă, un sol de coral uman înmugurit, tot mai tinâr și tot mai bătrin. Nu, nu timpul picidut, ci timpul paralel, neliniștitor ca un vis care e si nu e cu totul al tău. care e și nu e adevărat. Și care-și continuă lucrarea. Nu din amin- tiri ești făcută - amintirea pasivă, ornamentală, con- solatoare și funebră - nu din vestigii. N-ai o .istorie". Prezent absolut (și abstract), cum abstract și prezent e timpul pietrificat în conglomeratul străvechi care poartă in pintecul lui sedimente și cochilii marine. Strămoșul omului o fi fost maimuța, dar strămo- șul maimuței bătrine ce vel fi a fost - nu uita! - un copil. Visele lui le visezi Și acum, ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat (și poate nici nu s-a schimbat!). Acolo, in noaptea himerelor, cel care se sperie și plînge și-ar vrea să fugă și nu poate si-ar vrea să moară și nu poate și se leagănă ca un biet șl pur oligofren e tot un copil. El e cel care trece ca un abur prin coridoare pustii, prin subterane, căutat de spectre ucigașe, el e cel care plutește deasupra orașelor concentrindu-se înnebunitor ca să nu se prăbușească, el e, cum îl știi, mut. fără gură, ca in autoportretul cel vechi. El e hipnotizatorul, el conduce jocul. El e - simți bine! - mai puternic decit tine, are mai multă răbdare și e mai înțelept și nu se teme de nimic pentru că glodu- rile lui sînt mult mal complicate decît nimicurile care te sîcîie acum, suprafața lui de contact era cu mult mai mare, simțea pînă departe cu pielea lui cere- brală. cum stătea ascuns sub masă sau in lada pentru perne cu capacul lăsat, în dulapul de haine învelit într-o blană, in debara sau cocoțat pe dulap, in cea mai limpede tăcere. Acum, în mintea ta, stă încolăcit și doarme. Te visează. Are aproape treizeci de ani. Dar ar putea să aibă și o sută, tot copil ar fl. Undeva, în muzeul tău imaginar, la subsol, ca la Luvru, in semiîntuneric, se află mumiile vechi, copiii, iar la intrare, nu familia de maimuțe, ca la Antipa, ci arătarea din autoportret, cu soare pe piept, cu mutră aztecă și coroană trilobată. Ești sclavul ei. Supraeul tău e un copil. Puternic, impasibil, feroce. Un copil indiferent și rece - nu cel care stătea în grădină lingă un cîine cu numele de Azor, ascultînd vîntul prin iarbă și albinele, lălăind trist și cuminte, ci copilul ala de pe dulap, cu creștetul aproape de tavan, pri- vind lumea de sus, pe cei care strigau după el, care*l căutau, copilul ala care spiona de-acolo, de la înăl- țime, nevăzut și care aștepta nimic învîrtind șuvițe de păr, ciucit. cu privirea în gol. Pe el încerci să-l păcălești acum, iertarea lui o cauți continuu, obsedat de-o vinovăție difuză, venind de nu se știe unde. E o legătură de sînge între fetita severă pe care o păstrezi in mintea ta femelă și femeia pe care chiar ea a născut-o și a crescut-o. Materni- tate reciprocă din care nu-i nimic de înțeles. Ai grijă ca o mamă de copilul care... ai fost. Tu ești mugurul tînăr. iar el. copilul - trunchiul bătrin al coralului, statornic, solid. Ai instincte materne față de o fic- țiune. față de o ființă fantomatică, dispăruta, absor- bită (canibalism al auto resorbției), ființă care ai fost și care-și exercită incă, de departe, puterea. O voința 6 7 pe Jumătate străină te sucește ca pe-o giruetă. Cineva mai tinăr cu mult decît tine, cineva care tot tu ești iși urăște tutorele. După cum femeia in care ți-ai găsit adăpost e terorizată de acest monstru tînâr, cu o forță necunoscută, dintr-o specie deja dispărută. Port Cu mine o grămadă de senzații difuze din cele mai vechi timpuri, din antichitatea ființei mele, sen- zații pe care nu le-am uitat și pentru care n-am avut multă vreme cuvinte. Percepții purtate în minte ca intr-un batiscaf scufundat intr-o mare liniștită, nea- gră, insonoră. Eu sînt iar și iar acest gol circular care, în anumite momente, cu totul intîmplătoare, crește amețitor, .gindește“ în Imagini instantanee la fel de puternice, de reale, ca pisica vărgată care toc- mai trece prin fața geamului meu. de exemplu. Sînt punctul de Intersecție în care stările trecute, aparți- nind unor corpuri ce nu mai există, întilnesc cuvin- tele, limbajul cuiva care se-nvîrte în jurul maturității, deloc convins, deloc decis, Sînt un fost copil, un ex-adolescent nenorocit, mi-e groază de responsabili- tăți. încerc să găsesc o soluție pentru ca totuși să existe, cumva, o continuitate, o împăcare, poate. Cauți unitatea corpului tău multiplu, senzația aceea din copilărie cind. întinsă în iarba înaltă, cu ochii închiși, ai descoperit rumoarea trupului deodată străin și.,, concret: mișcări pe care nu le puteai con- trola. care nu depindeau de tine, bătăile inimii un- deva. in burtă, pulsații neliniștitoare în brațe, spre virfurile degetelor, un întuneric interior în care se ițeau și dispăreau cercuri roșii sau verzi, fosfores- cente, ritmuri spiralate care se scurgeau afară, ames- tecîndU'Se cu zumzetul insectelor, cu foșnetul mic al vîntulul și freamătul unor plopi din apropiere, un soi de dizolvare periculoasă care te-a făcut să deschizi ochii cu spaima că n-ai să mai recunoști nimic, că n-ai mai fi nimic. Urma un fel de legănare ușoară, ca atunci cind faci pluta la mare, in timp ce pe cer norii se transformau neîncetat in balauri, ciuperci uriașe, delfini, berbeci, figuri buhăite, vapoare, umbrele, pă- lării. învirtejire - care-i numai a ta. Sau ca atunci cind aveai crizele de respirație, cînd te opreai din joc sau pe stradă stringînd mina mamei tale înspăiminlate, așteptînd să treacă, să Le întorci la viată, și cînd, irăgînd în piept aerul, aveai senzația clară a ceea ce ești cu adevărat. Acum cinci ani, într-un cinematograf: privești pe jumătate amorțită un film alb-negru, vechi, lent, straniu. E mult zgomot de fond acolo, in film, uruială depărtată care nu aderă la nimic, dar care dirijează tot. Imaginile nici nu mai contează. Ciudată senza- ție pînă ce încep să... recunosc. Aceeași respirație străină, fără nume, care pătrunde in toate lucrurile și apoi se retrage, flux și reflux respirator, un soi de conștiință care nu aparține corpului și care din cind in cînd îl vizitează. Stau în bucătărie. M-a lăsat mama să culeg câțiva pumni de orez, împrăștii pe masă toată punga, Trec ore întregi, amețesc. îndepărtez impuritățile. îmi place îndeletnicirea. E liniște, sînt folositoare. Mă gîndesc la Cenușăreasa. Saci întregi. Pe ea o aștepta o sărbă- toare. Dar sărbătoare era și felul ăsta monoton de a petrece timpul stind singur cu tine. Trec pe stradă, ascult ce-mi spun alții, citesc - îndepărtez maniacal și cuminte tot ceea ce nu ține de mine - grămezi de semințe amestecate. Stau turcește în mijlocul camerei. Mi-e greu să vorbesc despre mine la timpul trecut. Iar astăzi, doar un anumit fel de muzică, uneori, sau cite o carte amețitoare mai reușește să facă în așa fel incit toate «mulțimile⁻ din care ești alcătuită să se împace, să se lege, să revină, cuminți, în corpul tău prezent, consubstanțial cu ele, să se adune intr-un turbion de sclipiri întunecate și să-ți vor- bească despre tine întreg, așa cum doar vuietul unei scoici lipite de ureche o poate face. Vuietul imper- sonal. stîrnit din golul pur, spiralat. Sini un neoten definitiv. Maturitatea mea va purta mereu urmele stadiilor anterioare. Există creaturi - se pare - care supraviețuiesc în felul ăsta. O con- solare. 8 9 Colecționez exuufi. O dată la șapte ani celulele tale se schimbă, la fiecare șapte ani se termină cu tine, ești retezat. Din nou la început. într-un corp altul - același Doar creie- rul, general bătrîn dînd comenzi unor tr upe recente, creierul vechi, doar el fidel - echilibrorul ectoplasmi- cilor predecesori desființați (care, plerzindu-și trupul, cer continuu socoteală). Creierul, el recunoaște, te recunoaște. Creierul înfometat, mistuind, hăpăind, înghițind de toate în centrifuga lui devoratoare. Un creier care-a iubit - se pare - corpurile vechi, o dată ce-șl amintește atitea despre ele. Un creier fără nos- talgii. căci nu-i nimic pierdut (o știe el prea bine). „Douăzeci și opt de ani este epoca unei mari schim- bări în privința simțămintelor omenești și în priuința culorilor vieții, La treizeci și cinci tinerețea se sfirșește." Peste fragmentul ăsta din Senancour am dat absolut intimplător. cu citeva zile înainte să împlinesc 28 de ani. L-am citit ca pe un mesaj special, așa cum am făcut întotdeauna cind, cu ocazia unor bizare derute, am primit astfel de răspunsuri neașteptate, indirecte și, uneori, eliberatoare. Mai am așadar șapte ani. Apoi nu mai știu. Am 28. dar nu sînt altfel decît la 20. Aceeași vehe- mență fără direcție. Știu mai multe. S-au lipit de mine tot felul de tîmpenii intelectualo-culturale. vrejuri parazite, vîscurl vînoase. Inteligența mea și-a adău- gat cîteva recente ornamente, ca un indian tînăr care-și adună pene de vultur pentru podoaba care să-i înfrumusețeze fruntea. Și. poate, visează că spi- ritul lui zboară, că e asemenea păsării triumfătoare. Undeva, din miezul junglei adolescentine, o tobă își trimite semnalele. încă le recunosc. Corpul meu încă mai ține cu mine. Mi se spune din ce în ce mai des că trebuie să mă maturizez, să mă maturizez, să mă maturizez. Habar n-am ce înseamnă asta. Din cind în cind reușesc să simulez. Și-al naibii, merge. Apoi sint deprinderile și alte ritmuri despre care se zice că le dobîndești. Studiez tot mai atent lumea adul- ților - ei mă tratează deja ca pe una de-a lor, cu greu reușesc să nu mă dau de gol. Unde mai pui că 10 .eacheresc șl niște juni și june. După vizite prelun- gite, după prelungi împăieri în forme necunoscute mie. maturicoase (maturibunde), ajung acasă stoarsă si dorm ca un bolovan ore în șir. Mă uit la ăștia de vîrsta mea. Unii au trecut deja pe partea cealaltă, cel mai mulțl. Fac fată. Culmea e că le stă bine acolo. Mă impresionează, îi admir chiar, darii ocolesc, Ne-am pierdut legăturile, nu ne mai înrudește nimic. Pe unii asemenea mie îi recunosc de la o poștă, oricît s-ar fandosi maturicește. Ne recunoaștem dintr-o mie. Sîntem atit de puțini. Uneori schimbăm două vorbe. Ultima oară am întilnit un exemplar de vreo 36 de ani, specialist în stiinte exacte. Am stat la palavre vreo trei ore pe o plajri.în timp ce nevasta lui era la cumpărături în oraș. Ne-am prostit îngrozitor, ne-am purtat tembelește, am ris ca tîmpiții, am mincat zece înghețate, am vorbit despre dugongi și lamantini cu care s-ar putea să fi fost confundate sirenele, despre cAluțul de mare mascul care naște pui, despre inteli- gența florilor, despre faptul că luna ar fi goală pe dinăuntru, satelit artificial, despre superstiții, despre călugării trapiști, despre mudre. despre fluctuațiile cuantice, despre fracUli, despre teoria haosului, despre energii împrumutate și despre, cum se face limonada de soc. Soția lui era o țipă nemaipomenită, j forță-mamă din aceea sub aripa căreia orice ai gindi și în orice fel ai lua-o razna nu riști să-ți pierzi mințile și nici să-și rîdă cineva de tine. îl invidiam pentru asta. Ar fi fost o excelentă mamă-soră pentru amîn- doi. Am întîlnit odată și un specimen de 70 de ani. foarte copilăros, foarte pretențios cu lecturile sale, ca și cu oamenii pe care cu greu îi suporta prin preajmă. Mi-a mărturisit într-o zi că a sărutat niște flori pentru că erau foarte frumoase și că, la rîndul lui, a avut onoarea ca un fluture albastru să-l sărute mina, Altminteri era un tip de o severitate impună- toare, simțeai nevoia să te regrupezi în fata lui ca să reziști. Am observat, de altfel, cit de mult îmi vorbea despre copilăria lui. Dacă ar fi ascultat cineva con- versațiile noastre, precis ar fi zis că sîntem nebuni. n Aî aproape 28 acum. Din ce in ce mai clar senti- mentul că nu ești singură. Că reprezinți o micuță comunitate feminină alcătuită din copiii care ai fost, un fel de fetițe-băieți, din cîteva fete tinere în aștep- tarea unei doamne, obsedate toate de norocul sau nenorocul pe care o să-l aibă cu o bătrină distinsă sau cu o vecchia Împăiată și rigidă sau cu o bătrină idioată sau poate fără ele. Ai sub ordinea ta 27 de ființe nelămurite, semipierdute, pseudotrecute. Siringi documente ca să ai dovezi concrete ale avatarurilor prin care ai trecut. Existența lor materială a lăsat amprente fantomatice. Le port în piele nevăzute, așa cum alții își poartă tatuajul-talisman. „Neutrinii' fiin- ței mele dintotdeauna traversează continuu morfoza prezentă, Sînt un hibrid concret-abstract care res- piră, Trăiesc intr-un fel ceea ce se pare că trăiesc unii oameni cărora li s-a amputat o parte a corpului, o mină sau un picior și pe care, se zice, ei le simt ca și cum ar fi in continuare acolo, la locul lor. Toate simonele astea există intr-un fel, sub altă formă poate, naiba știe, le simt, îmi împrumută senzațiile lor, mi-au lăsat o uriașă moștenire și o grămadă de datorii in același timp. Cum să se înțeleagă, mă în- treb, fetița băiețoasă de la 4 ani cu momiia de la 6 sau cu fetita ambițioasă de la 9 ani, tocilara de la 11 cu leneșa de la 16, slăbănoaga de la 15 cu grăsana de la 17, anemica de la 19 cu vitala de la 21, uritade la 10 cu frumușica de la 13, visătoarea de ia 16 cu proasta de la 15, eleva cu profesoara, fecioara cu femeia, îndrăzneață cu timida, revoltata cu fricoasa, isteața nesuferită cu încrincenata și confuza pe care acum le prețuiesc mai mult, alintata cu severa ala tăioasă, și tot așa. Mezalianțe, compromisuri, nego- cieri... O, dar ele toate, proaste și deștepte, urite și frumoase, nesuferite și drăguțe, sălbatice și bleguțe, ele toate se înțeleg tăcute, cuminți, în timp ce ochii mei (înzeciți) acuma chiar, pentru a nu știu cita oară, se holbează la o reproducere după tabloul lui Arcim- boldo: Era șl mdrul, cu al sdu ols-d-uis un bust de doamnă țimnd un măr în mină în fața unui domn cu o carte și un papirus în brațe. Chipul femeii e o aglo- merare, o geometrie alcătuită din corpuri goale de puberi miniaturali contorsionati, iar figura domnului e .compusă* din putti drăgălași. $i-am agățat imagi- nea asta de mine, pentru totdeauna, așa cum adoles- Ltntul încovoiat - ureche doamnei din tablou - ține n mină un masiv cercel, o perlă sidefată și prelungă. Am 28 și mă desolidarizez acum de domnișoare, mal des de ele. și mă îndrept cu speranță spre copilul puternic, cel de 5, 6, 7 care trăia ca un nemuritor, sau spre fata aceea cinstită de 18 ani care și-a dat prima seama de minciuna și prostia adolescenței scă- pătate, crepusculare, sau chiar spre fata aia de 20, severă și, în felul ei, pentru ea însăși, strălucitoare ^pentru că posesoare a unei puteri pe care adoles- centul uneori aproape speriat și-o recunoaște), .Spu- ne-mi despre tine*, mi-a zis cam pe atunci un băiat care spunea că mă iubește. Și-n clipa aia am realizat pentru prima dată că nu pot vorbi despre mine fără ,ă am mereu sentimentul unei îngrozitoare și inevita- bile trădări. Despre care mine? .Vrei să-ți povestesc cum eram la cinci ani?*, i-am răspuns. .Sau vrei să-ți vorbesc despre idioata de la 15? Acum un an eram :oarte grasă, cu siguranță nu ți-ar fi plăcut de mine, dar eram fantastic de cumsecade.* O, nu. eu nu este un nitul cum s-a zis și-apoi lot repetai. Trag din mine putere, așa cum corpurile ce- lești trag din spațiul cosmic materie - chestia asta în Limbajul savant s-ar numi „acreție*. „Eu* sînt copre- zențe de .eu*, multiplu de eu. Mă plimb prin lume și prin capul meu precum în lumea Iul de apă Volyox onreus, sfera de indivizi ierboși ai algei coloniale cu nume latinesc, Mă îmbrac cu o rochie sobră și iată-mă o tinără doamnă, in timp ce un copil care sînt tot eu moare de plictiseală și lălăie undeva, in fundal, la marginile gindirii active. îmi trag pe mine blugii și o cămașă lălîle, dansez prin casă și șterg și praful, n-am mai mult de 16 ani. Mă întîlnesc cu o acritură, o viperă, care-ml înmoaie creierul: am 100 de ani, am murii de mult. Stau de vorbă cu un copil, sînt sera lui mai mare, iar dacă e mă-sa primprejur, sînt și eu, acolo, o tanti care-1 întreabă ce vrea să se facă 12 13 atunci cînd o să crească mare. Stau intr-o sală de cinematograf și un film reușește să mă dea peste cap, aș vrea să nu se mai termine, e întuneric, mi-adu{ aminte de mine, nu am nici o virstă și aș numi „feri- cire" ceea ce mi se întîmplă, deși geamănă cu destră- marea. Nici cînd visez nu am nici o virstă, deși parcă aș fi foarte tinără și foarte batrină în același timp, nu mă recunosc, dar știu că sînt Eu. Cind rămîn singură sînt o bătrină de la începutul lumii, puternică, Intran- sigentă. intangibilă. Cînd mă uit intens in oglindă, nu pentru ca să-mi văd fața, ci ca să mă liniștesc, să găsesc privirea aceea veche, de bătrină-COpil, dau, uneori, de expresia severă pe care o recunosc ca fiind aceea dintotdeauna, de cînd mă știu: în spatele feței mele e cineva care mă privește, ca după o armură medievală o ființă necunoscută. Cînd sînt în prezența unui bărbat m-apucă lehamitea la gîndul că el s-ai putea uita la mine doar ca la o femeie: mă urițesc voluntar. Cînd dau peste bărbați egali în inocentă cu mine, devin prietena lor bună, sora și confidenta. Cînd sînt cu bărbatul pe cared iubesc, tot tribul de fetițe-fete-femei se stringe înjurai lui. Și el ne adă- postește și ne leagănă ca o mamă nemuritoare. Chiar așa: ca o mamă nemuritoare, Nu rideți ca proștii! Ce împăcare cînd am citit intr-o carte a lui Novalis despre iubirea copilei Rosenblut pentru faimosul Hyazinth: „Rosenblut, buna copilă,/ E orbită de idilă./ Crede că Hyazinth i-e mamă,/ De gît ii sare, fără seamă,/ Văzînd ea totuși chip strein,/ Speria tu-s-a? Cît de puțin!/ îi dă năvalnic, sărutări! / Fără habar de Întrebări*. Cînd sînt cu prietenii mei, copiii tribului devin cuminfi, se retrag și fetele toate se îmbulzesc. Cînd sînt cu mama, sînt copil zvăpăiat, cerșind încurajare, sau sînt un soi de mamă a mamei mele, simt nevoia s-o apăr ca pe o fetiță mică, aceea din fotografia veche de cincizeci de ani. o fetiță cu breton și multe codițe împletite. Cînd mă calcă cineva pe nervi, o doamnă autoritară, venită dintr-un viitor mai depăr- tat, îmi sare în apărare, E dură, e tăioasă și calmă, mă intimidează. în timp ce întorc spatele persoanei pe care tocmai am pus-o la punct, restabilind cu exactitate distanțele, doamna autoritară se evaporă si-o fetiță ride pe dinăuntru, mă trezesc așa, mustă- cind în carapacea de tranziție. Creaturi incompatibile - asta îmi trece prin cap md mă gîndesc la mine. Intercorporalitate. Reincar- nări. Alunecînd dintr-o existență în alta, dintr-un zorp in altul. Transferuri. Glisări. Materie, senza- ui, imagini, densități, energii, ființe prăbușindu-se In ele insele, ca un cdapsar, restructurări, simone șl inti-simone, invizibile și feroce, sugindu-ți puterea, Jevorînd, existînd doar ca fantastică forță, imaginar igresiv în care arunci de bunăvoie, din cînd în cînd, simbolice Jertfe [corpuri de hîrtie, de exemplu) ca să te lase în pace. Cînd tac fără gînduri sau cînd scriu (ceea ce e un fel de tăcere), toate, tot ce am fost, se unbrățișează în unica ființă fără vîrstă, una și toate - amețitoare invîrtejire. gol hrănitor și hipnotic. Scriu. Forțez supraviețuirea. Mimez continuitatea piuă cînd ea devine adevărată. Am citit o grămadă de cârti ca să înțeleg ce-1 cu mine. Cărțile nu m-au aju- at niciodată pînă la capăt. Le-am pus deoparte pe ele care ml s-au deschis și m-au lăsat să mă vărs prin nu știu ce fante spre mine, cărțile în care la mart depărtări mă descopăr, ca șl cum mi-aș trimite me- saje dintr-o altă viață, dintr-o altă ceață. Astfel de . .ieruri găsești în cărțile celor ce scriu despre ei, nu- mai despre ei, o singură dată, într-o singură carte. Nu Jurnale, nu memorii, ci țesătura de culori și de întuneric pe care întotdeauna o recunoști și în care pîlpiie uneori efemerele fulgurații ale vieții adeuărate. Simt uneori nevoia de o ordine generală, așa cum făcea mama înainte de sărbători, scoțînd toate lucru- rile din dulapuri și vitrine, un spectacol mereu plin de surprize, deși nimic nu-mi era necunoscut. Atunci se scoteau șl albumele de fotografii cu simone de toate felurile, bebeluși cu fundul gol, cu cap mare și ochi uriași, fetițe grăsuțe, bretonate, costumate în lovn, broscuță, negresă, înger, regină, vinător, fete cu păr lung sau altele foarte băiețoase, figuri drăgă- .ișe sau întunecate, eleve urițele. negricioase tocilare, u 15 fetițe bosumflate, supărate. încruntate, fete slăbă- noage, moace diferite ca pentru buletin, fete de mică delincventă tristă, imagini sălbatice, speriate, mutre fără nici o legătură una cu alta. Stăteam așa și mă uitam și-o luam de la capăt și nu înțelegeam. Ce-i aia EU? Acum cîțiva ani, un straniu poet îmi spunea că toată viața lui a încercat să fie unu, că poezia lui l-a ajutat foarte mult ca să devină unu și că ăsta e un lucru dificil, periculos, dar foarte important. îl ascul- tam tăcută, vinovată, incercînd să înțeleg. Și atunci mi-a trecut prin sînge ca o otravă ideea că poate fac o mare greșeală ținînd să salvez multiplicitatea mea de incompatibile, l-am spus odată că mă simt un fel de matrioșkă, un fel de mamă uriașă, o mamă-copil, care ține în creierul ei masculin, ca matrioșka în burtă, o grămadă de homuncull. de păpuși, de crea- turi care nu mai există, care nu există încă, din ce în ce mai bătrine și intr-un fel din ce in ce mai copilă' roase, poate piuă la baba măruntă, scofîlcită care va fi și cea mai neajutorata, mai copil decît toate. Nu cred c-a priceput ceva, pentru că mi-a spus îngrozit .Maturizează-te! Trebuie să te maturizezi!' și înțele- gea prin asta cu totul altceva decît ceilalți și în ace- lași timp cu totul altceva decît mine. Am citit chiar în aceeași zi un fragment din Upanișade, dar nu știu cît de folositor mi-a fost: „Se spune.’ «S-a unificat, nu mai oede*. Se spune. 'S-a unificat, nu mai miroase*. Se spune: «S-a unificat, nu mai uorhește». Se spune: «Sa unificat, nu mal aude. Se spune.¹ «S-a unificat, nu mai t/indește». Se spune «Sa unificat, nu mai p^dic’. Se spune: 'S-a unificat, nu mai cunoaște*. Alunei cirful Inimii sale începe c strdlucl. In strălucirea aceasta, Șinele iese prin ochi prin creștet sau prin alte pdrd ale trupului Plecind, e este urmat de cdtre suflu; urmindu-l, suflul este urmai de către toate suflurile. Este înzestrat cu cunoaștere iar drumul pe care-l urmează este înzestrat cu cunoaș tere. Știința și fapta se agață de el, ca șl amintirea. Precum o omidă, ajungînd la vtrfid firului de iarbă se opintește, înainttnd mai departe, tot ast/ei Șinele ■epddîndu-se de trup și alungind neștiința, se opin- tește, înaintind mai departe. Precum o meșteră in broderii, folosind firele de la o broderie, coase o altăformă mai nouă și mai frumoasă, tot astfel Șinele, lepădindu-se de trup și alungind ne- știința, iși făurește o altă formă mai nouă și mai fru- moasă, de străbun, de Gandharva, de zeu, Prajapati, de Brahman sau de alte ființe". De cite ori se lepădase .Șinele" meu de trup? Și cile forme „mai noi și mai frumoase' Lăsase în urmă? Și cit mai are pină la forma de străbun? Construiesc tot felul de fortificații. Ce-o fi în min- tea mea? Mă rememorez incercînd să scot cele cîteva Ire pe care să le folosesc în noua țesătură, în bro- deria complicată în care încerc stilizări, arabescuri, ca să mă amețesc și să mă pierd. Mă opintesc. Am dtlt: „Cind pare că există dualitate, atunci unul îl mi- oase pe celălalt, unul îl vede pe celălalt, unul îl aude pe celălalt, unul îi uorbește celuilalt, unul se gindește la celălalt, unul îl cunoaște pe celălalt". Dar cu mine e altfel, e cu totul altfel. N-am ce să unific. Nu sint doar doi. Ele-eu-multele se uită unele la altele, se văd unele pe altele, se aud unele pe altele, se gîndesc unele la altele și nu se cunosc, nu se cunosc. Priveam acum cîteva zile un stol de păsări, zeci de păsări zburind împreună intr-un V perfect, rotin- du-se deasupra capului meu. tîșnind spre înălțimi, revenind. ri$ipindu-se in preajma unui copac. Apoi iar regrupîndu-se în zborul lor perfect ordonat. Un stol de ființe sint. Pulverizate și solidare. Dacă ele ar păstra vechile instincte, asemănătoare cu ale păsă- rilor, zborul lor. unu, ar fi impecabil și le-ar duce la linia aceea pe care încă nici n-o cunosc. Dar eu acum sint doar o răspîntie. Sînt, iarășj, o nouă răspintie. incorporez. Fagocitez. Mă înmulțesc prin autorepli- care. Mă împac cu ideea că poate repetabilitatea ființei mele este lucrul de preț pe care-l am, că ar trebui să nu fiu mai atentă la ceea ce, de Ia o formă ia alta, se păstrează, mereu altfel. Privesc pe un ecran uriaș un conglomerat, un șist. Caut sedimentele vechi. Filoane. Vechi trăiri, ale 16 17 trupului și minții. Un vast colaj. 0 Junglă supra- realistă. Proiectez o hartă ca să mă descurc mai ușor. Zone răs-știute și totuși necunoscute. Psihedelice culori, pilpiiri. N-am să las o bătrinică să scrie despre toate astea, despre mine de acum, despre mine cea de pină acum. Mă fixez simbolic la 2B de ani. De-aici nu mai plec. Din acest punct fac un vîrtej, un mael- strom care să sugă tot, trecut și viitor. Cu bună știință, de bună voie mă dezintegrez. Refac un echi- libru pdicentric. Mă autogenerez c-o forță primitivă, cu forța buretelul de apă dulce. îmbucătătit. Mă blin- dez cu plăcuțele altor vîrste ca un pangolin indes- tructibil, autotelic, Pregătesc un soi de autoapărare. Urmează niște uitări necesare, apoi niște recupe- rări necesare. Printr-un sol de libere constringeri mă apăr de ceea ce aș putea deveni. Vorbesc despre mine, deci mă irealizez. Mă irealizez, deci exist. Pe la 10 ani am învățat sensul unor cuvinte precum „opa- renttT și .esențtT, cuvinte care divizează, împart lu- mea. Aparenta e multitudine și esența e unicitate, așa ți s-a explicat, așa ai citit prin cărți mai tirziu. Dar ce citești prin cărți nu ți se potrivește. Ești unul in aparență, dar esența ta e multiplul, o mulțime ma- tematică, nesfîrșite permutări. „Superior", „inferior" - cuvinte prin care ai fost învățată că omul e o ființă superioară, superior organizată. Dar eu invidiez sincer inferioarele-superioare, vietățile elementare, nemuri- toare, atotputernice, mai aproape. în felul lor, de ceea ce noi numim Dumnezeu, procariotele, ființele anae- robe, moarte și vii în același timp de sute de ani, ființele microscopice în continuă diviziune, una - mai multe, perfect egale între ele, mereu altele și mereu ele însele, mereu mai tinere și tot mai bătrîne. Cu cit mai bătrîne, cu atît mai tinere. încerc să-nvăț ceva de la ele. Poeții se compară adeseori cu florile sau păsările, cu lucruri delicate. Cum stau uneori mută și confuză, privind în Jur. simțind cum nimic nu se leagă, în unele zile ploioase sau toride, sînt plumb greu, compact și rece. Folosesc cuvintele ca să creez acel aer lichid in care clopoțelul de plumb scoate sunete pure, cllnchetit de argint. Nu sînt albatros rănit, ci alcool fierbinte și, prin cuvintele mele, încerc să ating acea temperatură de zero absolut în care alcoolul să aibă puterea granitului. îmi trece prin cap că aș fi o pură ficțiune. Mă apucă groaza. Mi-e frică de ficțiuni, de fantome. Scriu de frică. O iau înaintea Jtor ficțiuni despre mine. Așa observ că trecutul conține forțele lui, că trecutul se deplasează. Mă împotrivesc. încerc să controlez. O iau razna. îmi rine in minte din nou stolul de păsări, geometria înaintării lui, Sînt neserioasă, s-ar zice. Poate de aceea cred, asemenea unui poet de 24 de ani, din alt timp, că singurul care m-ar înțelege ar fi un copil, .un petit enfanf. Scriu pentru copilul care am fost. Doar el ar putea înțelege ceva. El trebuie să înțeleagă ceva. El, care între timp mi-a învățat limba. Camera e goală. In fața mea un plop foșnește continuu. E o ființă verdesonoră. neliniștită, neliniș- titoare. Stau cu hirtii multe înjur. Fraze lungi com- puse pe la 14 ani, altele la 20, altele mai tirziu. Sint notițe, fragmente de jurnal de la 15 ani. lucruri în- ■uioșător de prost scrise în care întîlnesc o grămadă de chestii la care m-am gîndit de atunci așa... dezordo- nat, bilete, compuneri, desene, fotografii. Compulsez. Mă documentez. Mă pregătesc îndelung, cum făceam cîndva înain- tea nopții, a somnului greu, pulverizator. Acolo, în . is, te cauți pe tine și nu te găsești, nu te recunoști. Te uiți la tine și nu te recunoști, dar parcă te știi de undeva. Ești ceva (cineva) speriat care aleargă pe loc. Și mai ești cineva care privește din afară șl care se uită la humanoidul hăituit și caraghios înaintind bez- metic, împleticit, cu spatele la tine. Sau ființele alea cețoase, umane totuși, care se frămîntă și suferă și plîng și se ascund și se rătăcesc și niciodată nu-și arată fața, niciodată, ar putea să fie Tu, pentru că Tu de aici, din alt plan, te solidarizezi cu ele, pentru că ți se face milă, și nu poți să faci nimic. Doar cînd zbori deasupra orașului în care ai copilărit, numai atunci, acolo, departe, deasupra, ești tu, insuportabil de fericită uneori și insuportabil de îngrozită alteori, 18 19 pentru că știi că e o minune ce se întîmplă și că oricînd. în orice moment poți să te prăbușești. Cine se sperie atunci? Cu care din corpuri te rotești tu acolo sus? Care din voi se va prăbuși? Copilul? Fata? Femeia? Și a cui e mina care-ți va da drumul, care pe una din Voi Te va împinge? Răscolești din nou hirtiuțe cu scrisuri diferite. O cauți printre buruienile astea de hîrtii pe cea care să te regenereze. îți vin în minte cuvintele lui Ghil- gameș, cel care - vai! - și-a pierdut instrumentele vrăjite, pukku și mikku și a cărui poveste netermi- nată te-a cutremurat cîndva: .Urșanabi- îi spuse el lui Urșanabi-corăbierul buruiana asta este un leac împotriva spaimei;/ prin ea omul va dobindi vinde- carea desăvârșită!/ O voi duce-o în Urukul-cel-lmpre- Jumuit,/ îi voi pune pe oameni să mănînce din ea, pentru a-i încerca puterea de vindecare,/ numele ei va fi "bătnnul-intinereșt&,/ eu însumi voi mînca din ea și mă voi întoarce la anii mei tineri!*. Doar că buruiana fermecată - cum se știe - va fi înghițită de JeuFpă- mîntului“, șarpele care-și schimbă de-atunci mereu pielea, animalul exuvial. Găsești, printre altele, în jungla de hirtie și litere, o foaie dintr-un caiet de matematică. Pe ea, desenat, monstrul, totemul, autoportretul, cu ochii închiși, fără gură, cu gheare și-un corp pătrățos pe catalige. Mica zeitate primitivă, cu un soare pe piept și coroană trilobată. îl agăț de perdea. în spatele lui e foșnet. Sînt acum departe. în viitor. Vorbesc din inima bătrineții. Am amintiri a ceea ce nu s-a întîmplat incă. Am devansat. E-un joc vechi, foarte vechi. L-aș numi... ^bătrinul-întinereșt^. Cîndva, s-ar putea să-mi folosească. De-adevăratelea. Regnum puerile Viața mea de copil: într-o parte paradisul infernal prin care a hălăduit gîfîind. chicotind și urlînd Analfabeta, în cealaltă parte jungla, pădurea obscură a cărților prin care rătăceam încercînd o altă dezme- ticire. Pe de o parte, hățișuri de ierburi și miresme, luminișuri și liziere, văgăuni în care pîndesc sîcîitorii adulți. băieței răutăcioși, viezuri fetițești. vrăjitoa- rele și umbrele imaginației, tiribombe înnebunitoare, tobogane din vîrful cărora alunecai pierzînd orice nădejde, coșmaruri de antracit din care creșteau monștri animali, jocuri barbare, vîrtejuri de timp simonofag. împletituri de vegetație, risipiri de faună măruntă, stări confuze, spaime colorate, cețuri calde, lăptoase, aer auriu, țipete ascuțite de copii. Pe de altă parte, revărsări de cuvinte, parfumuri de cer- ..eală proaspătă, efluvii bătrinicioase. ritmuri, pilcuri de celuloză, foșnet de hîrtii, arborescente, volubilis de fraze, frunziș alb și negru, tufe de semne in spa- tele cărora sclipesc, la zeci și sute de ani distanță, privirile feroce sau triste ale nesfîrșitei faune livrești, jdeomahii complicate, hibrizi sinestezici, conglomerări, mitologii, pîlpîirile unor noi senzații, piele amețitoare, aburi otrăviți, furtuni cerebrale, latexuri adjectivale, drumuri părăginite, cîrcei. șerpi negri printr-o vraiște aibă, povîmișuri lingvistice, prăpăstii, poienițe dulci. :uiburi de hirtie. adormitoare. Și-o fericită iederă de sunete, de esențe volatile camuflind culcușul. Și voci uitate trezindu-se prin tine. La început n-a fost cuvîntul. La început a fost... o cărticică de pudră. Chiar așa. Nici nu știam pe atunci ce rost au obiectele alea ca niște cărămizi de carton din bibliotecă. Nu-i înțelegeam pe mama și pe tata, care se transformau in reptile nemișcate, împăiate, 20 21 mișcindu-șî doar ochii dințr-o parte in alta deasupra obiectului hîrtlos fără să le mai pese de mine. Air găsit insă în poșeta mamei ceva asemănător, o cărti- cică de Jucărie, cu coperte albe, lucioase, cu impri- meu aurit si pagini roz, parfumate. Rupeam cîte o filă și mi-o treceam peste fată. Și fața se rumenea și se făcea precum catifeaua. Duceam „cărticica" la nas și era dulce și suavă. Țineam .cărticica" în palmă și era gingașă cu petalele ei subțiri. Un fel de Degețică a cărților, copil roz și imaculat. în ea m-am apucat să desenez case și copaci si oameni, pe pielea ei moale am tatuat autoportrete bizaroide. Apoi au fost cărțile de colorat. Era acolo o lume de forme goale, de alveole, de contururi pe care tre- buia să o umplu, să-i dau culoare. Dar eu, fără să-mi pese cum stăteau lucrurile în realitatea adevărată, îmi vedeam de treabă cu seriozitate (cu buzele strinse și puțin încruntată, ca întotdeauna, ca acum): capete portocalii și corpuri verzi, copaci albaștri, flori negre, căței galbeni, case mov, fetițe roșii, băietei tărcati. în burta băiețelului desenam o fetiță, în corpul - doar contur - al pisicutei albe un cățel diform, de copaci agățam ursi, oameni și case. Era o lume aiurea, com- plet aiurea. Mă plictisisem de .realismul- cuminte al primei cărți colorate, pe care o și abandonasem, de altfel. M-am apucat să colorez mai apoi doar spațiul dintre forme și ele rămîneau goale, pure, fantoma- tice, fixate intr-o pîslă multicoloră, într-o mîzgălitură haotică. Le salvam de înefleeaid, cam asta era în capul meu. Le făceam să se desprindă, albe, curate, ușoare, mai evidente, prin contrast, în isteria aia de linii, de volburi alandala. Tot ce-am iubit a fost soluot de încîlceul/i. Mai erau și cărțile acelea pline de labirinturi, de ate și fire întortocheate care tăiau secțiuni de tot felul. Dacă aveai grijă să colorezi bucățile numerotate după indicațiile din subsol, ajungeai să descoperi figuri, contururi, obiecte, scene, chiar povești. De aici începe totul. îmi imaginez viața mea ca pe o astfel de carte. Caut să colorez cu toate nuanțele posibile, caut punctele intre care trebuie să fac legături ca să 22 un o imagine cit de cît coerentă, hașurez în așa fel să iasă la suprafață „povestea" (sau „emblema" sau personaJul-Detaliu) din aiureala proliferantă care operă tot, care mă acoperă. Caut să urmez niște ornamente, să respect numerele, ca să ies din labi- rint. Merg pe ghicite. Am început cu ce e mai încîlcit m memoria mea, forme pe care le umplu, goluri de memorie, păienjeniș de senzații din vremea primei copilării, cea cu puține cuvinte și o grămadă de stări, presimțiri. intuiții, impulsuri. Am dat într-o zi. intr-un tom savant, peste o pagină despre „viziunea" unora dintre cele mai primitive ființe, niște protiste. niște rotifere, niște anelide (dintre care anele se numeau, nu mă pot abține să n-o spun în ^toanteză, Aphrodifxceul, Era vorba acolo despre un .cl de ochi cerebrali, despre neuriți senzoriali și despre un mod de a vedea echivalent cu transformarea „in- tbrmației" (cum se spunea acolo) în „potențial mem- ^ranat" - care ajungea sub această formă la sistemul nervos sau, mă rog. la organitele responsabile de răs- punsurile motrice ale celulei (întregii flinte, adică). Nu mai citisem nicăieri în cărțile de literatură despre astfel de lucruri, despre senzații și forme de existență are îmi aparținuseră, pe care le cunoscusem. Asta -tu! Tqt ceea ce am văzut cîndva era absorbit de pielea mea („potențial membranat*). de un soi de inteligență :egumentară care dirija alte atitudini, alte reacții decît cele ale cuminte! rațiuni (fugă, lălăietl, alinturi, leși- nuri. isterii). Corpul meu tinăr a priceput toate ches- jfie mai bine decît creierul inocent. Fără idei, fără juvînte, am înotat printre toate ca printr-o apă lim- pede. Intr-o vreme eram convinsă că „centrul gindirii" umane e undeva în burtă, în centrul corpului, foarte adine împlîntat în ființa noastră. La serbări, cînd tre- ouia să spun poezii, burta mea reacționa violent, sc desfăcea acolo un nod de forte fantastice care-mi paralizau întregul corp șl de cele mai multe ori, cu genunchii tremurind, nu mai eram in stare să spun nimic, spre rușinea părinților mei. Cînd făceam o prostie sau cînd mințeam, ceva în burta mea se 23 răsucea, dezvoltindu-se vertiginos, răspîndindu-se pînă departe, prin sînge. spre vîrfurile picioarelor și miinilor. Și-n plasa asta metalică, electrică nu mai știam ce am de făcut. Mai tîrziu, cind am aflat că pe copii nu-i aduce barza, ci că stau acolo. în pîntecul mamei lor, și tot cresc, cu creier cu tot, am avut bucuria că intuiția mea se confirma. Mă gîndeam la superioritatea femeilor care creează flinte vii in burta lor. purtătoare fiind, luni de zile, de creier in burtă. Creier in burtă 1 Și-apoi .centrul" misterios (sau cum i-oi fi spus eu pe atunci) era normal să fie la mijlocul corpului, ca un copil în burta mamei. Un copil de aer. De aer inteligent. Mă rog. să trec mai bine peste timpeniile astea burtocentriste. Aveam cinci ani și eram al naibii de ocupată. Zi- lele erau lungi și nopțile erau lungi, dar eram al naibii de ocupată. Mă trezeam de dimineață: afară era soare. între lucruri acea culoare rozgalbenalbăstrui, grădinile foarte verzi și umede, stinjeneii nu departe printre săbiile frunzelor, tufele de crini, iarba și sumedenia de păpădii din tulpina cărora îmi făceam lungi lanțuri, pinâ dincolo de buric - toate la locul lor. Mi-era frig in ciorapii mei treisferturi, soarele cu dinți îmi făcea pielea de găină. Eram zgribulită și fericită. Fără nici un motiv. începea o nouă zi. în wșorțulețul" albastru cu guler alb. cu fundă roșie la gît. alergam spre grădiniță, unde mă intîlneam cu niște fetite insuportabile, mincinoase și alunecoase, cu niște băieți războinici și feroci. Era ceva care mă atrăgea irezistibil spre închisoarea aia de spaimă - altfel arăta foarte bine, era o clădire uriașă (asa mi se părea atunci - ca un castel), cu bucătării vaste, o grămadă de debarale, un vestibul larg pe ai cărui pereți erau pictati niște pitici mari cît mine și salonul în care ne dezlănțuiam peste zi. în care se dădeau tot soiul de serbări și carnavaie. încăpeau înăuntru o grămadă de scăunele, de măsuțe, iar după masa de prinz se aduceau paturile pliante. Aici intîlneam zi de zi fauna copilărimii, fetite proaste și rele, domnl- șorele de cinci ani fantastic de încrezute, pline de 24 ifose, imitînd în modul cel mai enervant lumea cocoa- nelor țifnoase, băieți mucoși și blegi sau de-a dreptul bestiali ori momii încremenite cu degetul mare în gură, de genul neutru. Mergeam acolo cu o anumită nerăbdare totuși șl cu speranța, bizara speranță că voi regăsi, ca întot- deauna. răutatea asta de-o’diversitate care mă fas- cina și mă atrăgea, așa cum mă atrăgeau cotloanele întunecate, gangurile sinistre, casele părăsite. îmi explic greu voluptatea aureolată de nimbul fricii cu care așteptam să fiu amenințată, înghiontită, umilită sau chiar bătută. în vizuina ala, cu toate lighioanele de pînă în șase ani. nu eram niciodată dezamăgită m așteptările mele masochiste. Primeam măcar un ghiont, dacă nu mă alegeam cu o mină sucită, un genunchi julit, o buză crăpată, un cucui în cap. Era o luptă surdă in menajeria teribilă din care ieșeam epuizată după cinci ore. timp in care mal trebuia să și înghit, printre altele, nesuferitul lapte din căni simple și butucănoase, supele și ciorbele grăsoase, oribile, acoperite de plase de ulei, lichide impure care mă paralizau, mai ales cind găseam acolo un rest animal, came sau pielițe de pe picioarele de pui, ori zdrențele alea dezgustătoare de ou. apoi tocanele groase care nu mai intrau în stomac. Felul trei era, invariabil, o prăjitură cu cremă roz sau maro, foarte untoasă. puțin sărată și cam grețoasă, pe care totuși o mincam cu oarecare plăcere. Habar n-am ce făceam toată ziua pe-acolo, dar îl țin și acum minte pe Florin cel rău. spaima tuturor, care-ți putea trage una de să-ți iasă sîngele pe nas, apoi o fetită pe care o chema Lupu și care chiar avea niște colți de lup și-o răutate de lup (poate astea erau doar in mintea mea, din cauza numelui ei de familie), ce se îndeletnicea la masa de prinz cu... împroșcatul. Ținea cite un bob de strugure intre arătător și degetul mare. Te întreba, eventual, cu o voce mîtîltă: .Vezi bobul ăstaaaa de struuguuur?“. Și-l strivea in dreptul ochilor tăi, be- hăind prostește. Memoria mea a înhătat și Imaginea unei fetite cu mutră de maimuță, cu sprincenele împreunate, care se legăna încontinuu într-o parte 25 și-ntr-alta de te apuca, vrind-nevrind, amețeala, Sau spectrul unei arătări deplorabile care se tira în ge- nunchi pe covor (un covor de iută cu modele roșii pe fond gri), cu botul in jos, legănîndu-și capul ca o broască țestoasă. Smulgea fire din țesătură, le lipea de degetul cel mare și le sugea împreună cu degetul ceva timp, după care căuta un fir .proaspăt* (cred că uneori chiar înghițea firele alea scirboase și aspre]. Apoi era mirosul fețelor de masă, pe care sint con- vinsă că l-aș recunoaște și azi fără mare ezitare - un amestec de îmbîcsealâ, săpun de rufe, vint și metal încins (îl simt și-acum, in timp ce scriu), Nasul meu culegea neobosit arome, emanații de la bucătărie, par fumurile dulcege ale educatoarelor, mirosul hala- telor femeilor de servici și ale cămășilor .de noapte“ cu care ne îmbrăcau pentru somnul de după-amiază. Somnul obligatoriu făcea parte din program și nu era chin mai mare. Aș fi preferat să primesc mai bine un ghiont in burtă sau să fiu trasă de păr sau să primesc o salvă de strugure in ochi. Dura doar o oră, dar era un calvar pentru că nu reușeam să adorm aproape niciodată și trebuia să mă prefac, să stau cu ochii închiși, așteptînd să treacă timpul. Și timpul curgea greu, ca o miere groasă, cu un vuiet abia per- ceptibil. insuportabil, care mă făcea să-mi mișc în demență degetele de la picioare. Se mișcau singure, de fapt, și asta mă neliniștea atit de tare, că mă foiam în neștire, mă zvircoleam și nu-mi aflam locul, Cred că nu m-am gîndit niciodată atit de serios și de mult ca atunci la „natura” timpului, la vitezele lui, la .sub- stanța" lui. într-o zi am șterpelit de-acasă ceasul mamei Am stat cu el la ureche și mi-am dat seama că nu numai eu sufeream, că timpul însuși, săracul, se zbătea neputincios, maniacal. Timpul, și el, era în așteptare. încordat ca și mine, în acest interval mă gindeam la tot felul, nu la jocuri sau la prieteni. De fapt, nu gindeam, ci desfășuram un balot de imagini care curgeau una după alta. Ei. in „gîndlrea" asta de prinz a copilului care am fost nu pot intra. Nu-1 mai știu.., .ritmul". Ar trebui să inventez, ceea ce îmi displace profund. Am su- perstițiile mele... Mi-au rămas insă niște frinturi pe Sanda memoriei puternic magnetizată. Niște celule de imaginației mele pe care încerc acum, artificial, a le înmulțesc, să le creez o structură. Am. lipite de stern, pe dinăuntru, ca pe un disc, concentrări de senzații, stări ale viratei de mult trecute. Gitul le simte în timp ce fac frazele, creierul le traduce, mul- -ple variante din care aleg. Să zicem: Mă gindeam, printre altele, cam cum trebuie să nate balaurii și zmeii, că toată ziua bună-ziua era vorba despre ei. Erau răi, erau fiore și. erau infricoșă- ori, chiar dacă nu existau. Poate că de atunci mi-a rămas în minte că și ceea ce nu există iți poate face u fel de mult rău ca și ceea ce există. Că nu existența sau inexistenta lucrurilor contează, ci ceea ce fac ele din tine. De pildă, ideea de strigoi face din tine piftie. Ca să nu mai vorbesc de frica ciudată, impresurin- du-mă lent cind nimic nu părea să mă amenințe și pe care nu o înțelegeam. Și nu înțeleg nici acum. Frica de NIMIC, Aduceam la o scară mărită Imaginea șopîrlei, mă gindeam că flintele astea trebuie să fi ost contemporane cu strămoșii noștri daci, de exem- plu. dacă nu cumva mai sălășluiesc și azi prin pă- durile adinei, in mări, oceane și funduri de lac, îmi treceau pe dinaintea ochilor, mai întîi ca o fotografie mărită, apoi ca o hologramă în care pătrundeam încet, raialele de cleștar (nu prea știam ce este cleștarul! iau palatul de gheață din Andersen. Si gheața toată se .opea la flăcările următoarei suite de imagini. îmi .nchipuiam variante ale scenei in care Hânsel și Gretel j bagă pe vrăjitoare în cuptorul încins, lăsind-o să se coacă acolo sub formă de grețoasă friptură, Și-n fața ochilor închiși îmi apărea un uriaș curcan dezbrăcat ae veșmîntul lui penos, gol, caramelizat, cu măr în und. Și-apoi un curcan în pene și oase întorc'ind pe proțap un om, așa cum de multe ori, în timp ce min- am animal gătit, mă puneam in locul lui, îmi imagi- nam că eu sînt in farfurie și el pregătește cuțitul și iurculița. Curcanul invirtea deasupra focului, indife- rent, un om, un copil. Pe Hânsel. Pe Gretel. Pe mine. Sinistra imagine se topea în diapozitivul umbros al pădurii de aramă, de argint și de aur din jocul Piticot. 37 26 -nghitită de aerul ăla colorat și înnebunitor. Mă opream în vale, implîntată într-o masă de tăcere vă- tuită, inima mea batea triumfal în ritm cu inima pă- iurii. (Asta nu e nici o metaforă, eu chiar eram sigură că există și o inimă a pădurii. Neagră. Monstruoasă, ngropată în pămînt sau atîrnatâ de vreun brad.) Cind ningea, stăteam afară în picioare, cu capul dat pe spate, cu gura căscată „ca să mă ningă in gură". Priveam cu ochii întredeschis! dezordinea alburie și rotitoare venind spre mine, la început risipită, apoi adunîndu-se încet intr-un vîrtej care îmi dădea ame- țeli atît de mari. îneît mă prăbușeam în genunchi pe zăpadă. închideam ochii șj așteptam să treacă. Tot iarna mă duceam destul de des la patinoar, unde făceam în demență opturi și piruete, cădeam, mă izbeam de gheață, mă usturau palmele, simțeam că-mi plesnește pielea. Mâ întorceam acasă fier- binte-congelată, înfometată ca un lup și zdrobită. Pe drum înapoi nu mergeam, ci pluteam și aveam sen- zația (i-aș spune azi conștiința) că viața este puterea extraordinară pe care ți-o dă înrudirea ta cu toate cele din Jur: eu întunericul indecis al serii, cu zăpada albăstruie și sclipitoare din fața mea, cu înălțimea de deasupra pulsînd de stele. Și viața mi se părea simplă, puternică și răcoroasă, ca un fluviu de aer trecînd prin toate, cuprinzîndu-mă și pe mine cu patinele mele pe umăr cu tot. Toamna îmi plăcea să stau la leagăne (vara era prea aglomerat pe-acolo, plin de bunici răutăcioase, mame cu unghii roșii, lungi sau cu mustăți, puradei gălăgioși, enervanti). îmi dădeam vint cu leagănul, tot mai tare, cu umerii în față, apoi lăsîndu-mă pe spate și trăgind aerul după mine. Blocurile, iarba, copacii se înălțau și coborau ritmic, dansau. Uneori mă dădeam peste cap cu leagănul (lucru pe care se încumetau să-l încerce doar băieții mai mari). Era o spaimă uriașă, din aia cînd iți simți inima în gît [sau in picioare), îmi luam avînt și-mi și imaginam cum o să cad în cap, zdrobindu-mi oasele intr-o baltă de sînge. După fiecare învîrtire totală, mă bălăngăneam acolo o vreme fericita si fără viață, ca un bolovan. Aici se derulau .încercările": întîlnirea cu ursul, cu lupul, cu piticul acela bătrin cu miinile împreunai ce te ținea în loc, cu piticul care, vesel altfel, te tri- mitea înapoi la punctul de pornire, săream peste mis- treț sau peste vulpea vicleană și ajungeam înghețată pe săniuța trasă de un iepure, la coliba aceea cu ușs închisă, fantastic de luminoasă. în care te invita ur ultim pitic cu gura pînă la urechi, așezat pe o butu rugă. Nu Intram niciodată in colibă, nu știu de ce Stăteam acolo la ușă rebegită și fericită. Apoi o luarr pe drum înapoi. Dădeam iar cu zarul. îmi mai treceau prin cap și tot soiul de scirboșeni delicioase sau refrene obscene cărora nu le înțele- geam sensul, dar știam că sînt cu „prostii". Se fixt ritmul păcătos undeva in cap. se plimba de la o urecht la alta. Cel mai mulțimi plăcea, cum stăteam cu ochi: închiși, să alunec. Tare-mi plăcea să alunec și să mă amețesc. De altfel, jocurile mele preferate erau cele care îmi pro- vocau frică și amețeală. Mă împrietenisem cu ur. băiat mai mare care mă făcea auionyl, Mă apuca de o mină și un picior și mă învirtea pînă obosea, pentru că eu nu protestam și nu țipam ca alte fetițe, iar cînd mă lăsa în iarbă, elibenndu mi glezna din strînsoare, aveam senzația clară că mă vărs, că mă scurg în pămîni așaaa, leeent. un jeleu de carne și creier, o pastă caldă, un lichid viu și tulbure. Zăceam pe pă- mînt, mi-era rău. lumea în Jurul meu își schimba de cîteva ori .substanța" (nu știu cum să explic senza- ția), apoi totul se curăța, se purifica. Abia așteptam să vină iarna, ca să-mi dau drumul cu sania de pe un deal la care ajungeam greu pentru că se afla la mare depărtare de casă, de aceea nu mâ duceam decit o dată sau de două ori pe iarnă acolo Mă așezam cu burta pe sanie, închideam ochii și îmi dădeam drumul. Despicam frigul. îl tăiam in două, zăpada mă izbea peste față și nu-mi mai păsa de nimic. Mă apuca seara, mă usturau buzele, îmi curgea nasul, mă dureau miinile, aveam ciorapii uzi și alu- necam, cu ochii deschiși de data asta spre rozurile, spre vinețiul difuz de la capătul pantei. Mă lăsam 29 28 Cînd plecam, mă împleticeam ca un om beat, lumea irul și mă încolăceam în ochiuri, o igliță, niște andrele din Jur continua să se mai legene o vreme in Jurul ^ceau din mine un model gros sau o spumă de dan- meu. drumul spre casă nu se mai termina și-mi fă- telă și tot așa. pînă ml se acrea la propriu și ter- ceam cărare prin hărmălaia vătuită, printre lucruri minam mereu cu gustul mâcrișului în gură. Cînd vag, palid aureolate. n-aveam chef de jocul cu alunecările sau se termina Ei, dar acolo, „la grădiniță". în patul pliant și înalt, rezerva de imaginație, lincezind acolo-n pat, imi trecea alunecam altfel: în prăpăstii de aer negru, albastru, prin minte nenorocirea băiatului de împărat din Tine- vînăt, roșu sau portocaliu, in oceane și mări, printre rețe fără bătrinețe și viață fără de moarte, singura căluți de mare de dimensiunea mea, pești colorati poveste care m-a făcut să plîng in hohote, in fața caracatițe leneșe, meduze pulsatile, crini de mare cu tuturor copiilor (care mă arătau cu degetul șl rideau brațe fine și penate, stele de mare și hățișuri de alge de mine pe chestia asta) și apoi și acasă, multe zile, și corali. Mă plimbam de colo-colo printre peștii care pentru că și eu vroiam ceva imposibil, ca și fiul de se holbau la mine cu ochiul lor imobil. Mă strecuram, împărat: vroiam, cu toată ființa mea. cu o forță a numai ochi și piele, printre mătăsuri șl atlazuri ve- dorinței și a speranței pe care numai un copil o cu- getale. printre catifele și lurexuri animale, printre uoaște. să fiu nemuritoare (nu mă hotărîsem și cred horbote calcaroase pînă nu mai știam de mine șl că nici nu mă gîndisem în ce formă și nici de ce adormeam. Nu cunoșteam pe atunci decit cuvintele nuiam asta nu știam). în gîndul meu nu intra viito- „ peste", „iarbă de mare⁻ șl .monstru de mare", proba- rul. Viitorul era ceva care se întindea doar pînă a bil, dar imaginația mea, fără cuvinte, inventa specii doua zi. De aceea mi se părea prostească întrebarea întregi de imagini, multiplica și deforma cele văzute .Ce vrei să te faci cînd o să crești mare?“. $i-apol, prin cărticele ieftine. Aveam exercițiu mai de demult, zhiar credeam că e posibil să fii nemuritor. Că trebuie de cînd mă obligau să dorm după-amiaza cu fața la existe un secret, că o să-l descopăr pînă la urmă, perete și, de plictiseala, descopeream geometriile zi- iâ trăiesc sute de ani, ca un copac sau ca o broască dului și le tot refăceam in alte variante. bestoasă, dar nu ca un copac și o broască țestoasă... îmi mai aduc aminte de un joc de-al meu: Jocul Aici imaginația se bloca, ceva din mine dădea înapoi, „de a verdele": fixam în fața mea. mental, un ecran se speria. Și-o lăsam încurcată. Atunci cred că am complet verde, un verde stins-fosforescent. Eu eram descoperit pentru prima dată vocea aia neagră din în spatele ecranului și în același timp eram și in fata mine, care-și va face loc in adolescență tot mai mult, mea - un fir. o nuanță, un soi de flagelat. Mă mișcăm dictîndu-mi să renunț, o voce amară și otrăvitoare pe ecran. încercam să înaintez printre frunzare, printre care mă oprea, mă reteza. îmi șoptea aspru ceva de alge și ierburi, printre puncte, verdele mă hipnotiza felul: .Nu vreau"; „Nu vreau să reușești"; „Vreau să și îl trăgeam adînc în mine inspirînd profund, ca ia se termine cu tine", „Nu poți", „Mori!" și alte timpenii gimnastică. Mă prelingeam, mă opream, făceam sal- din astea care nu erau - și nu sînt - de glumă. Și nici turi în materia verde, in păienjeniș, înghițeam cu- măcar nu erau cuvinte, dar înțelegeam eu prea bine- loarea și culoarea avea gustul amărui ca al frunzelor șj toate astea făceau parte din vocea mea, erau pe de coada șoricelului, sau acrișor ca al mâcrișului ,umătate vocea mea. un soi de vibrație în gît, mută și fraged, sau iute ca al păstăilor de rapiță. Auzeam totuși vorbitoare. culoarea și ea avea sunetul foșnetului, mă lățeam Cum în faza de ciorapi treisferturi nu cunoșteam peste verde, eram o șuviță de verde închis peste o cuvîntul .imaginație", tot ceea ce născoceam con- catifea de verde pal ca al omizii, eram un fir pe care sideram - nu, nu „realitate", ci viată, adică lucru- tocmai îl croșeta o tanti într-o vestută de lină, eram rile-așa-cum-sînt-ele. Ce bine că nu-mi băgase nimeni 30 31 ă trebuie să fie tîmpită. N-ai caracter, Și lumea e aracă. Și-atunci... îți bagi degetu-n nas! Apoi, stind □ coltul meu, pedepsită, ziceam că sint... mașină de >pălat, învîrteam cu lentoare. apoi din ce în ce mai epede rufe și mutre umane, stomacul bolborosește, â-e rău; ziceam că sint gîză, mă așezam pe o canapea ^⁹eam P^¹⁶ Prⁱⁿ laⁿurⁱ,e de ^u. florile de babU le venea si numele), îți puteau străpunge timpa- -u⁻Tⁿă⁻uⁱtH> minuscule, albastra, strălucitoare, păpă- nul, lăsîndu-te surd pe veci, sau rădaștele, gindaci CLl ]tⁱr de Pul de 8ăⁱⁿⁱ<0°®™ ,ⁿea Pre' cu corn, rinocerii insectelor tirindu-se printre fhn> care- ⁵Pre sfⁱr?ⁱtul vertl-se metamorfozau în rele de anul trecut din pădure, sau gândacii negri s dc P¹^ ^truciuri geometrice pc care Ic risj- roșii de bucătărie, grețoși, unsuroși, mișunători, iuți ³⁶³¹¹¹ dintr-o suflare, cicoarea ce nu se lăsa ruptă și căra ne puneau pe fugă și pe care ți-era șl silă să- K 'a degete, florile fără nume cu petale mari, strivești. Obișnuite erau și întâlnirile cu gușterii, cu roz delamen ce creșteau in fața geamului, pc broaștele, rimele, viermii. Zi de zi aceleași Jntîm- le rupeam și le lipeam de degete cu salivă ca să plărT, Trăiam in lumea asta orizontală și fojgăituare, DC unghii lungi de profesoară, stânjeneli com- fremătătoare, în care făceam mereu noi cuceriri, na P^’cab« albaștri, cu limbi păroase, gălbui, împărțind descoperiri, Aveam genunchii verzi din cauza ierbi ¹¹ douâ suprafața petalelor atit de fine, că ți se aș- strivite, chilotii de sub fuste verzi, brațele zgâriate îrⁿeau P⁶ piele ca o piele, Irlșil galbeni, sălbatici, obrazul ciupit de tințari. vreun deget de la mîini sau J^udsfil, petuniile parfumate sau zorelele, care picioare dureros și umflat din cauza mărăcinilor, limbe Jl asplrare sc lipeau de nas ca niște ventuze dcli- colorată albastru-violet de la afine, nasul îngălbeni: ®k' bulbucii sidefați, nemțișorfi de cîmp albăstrind miriștea, tristă, dedițeii violeti care apăreau dintr-o 36 37 mîzgăleală suavă și verde, dintr-o caracatiță d frunze păroase, florile trifoiului roz și alb-crem di care smulgeam calicii tubulare și le sugeam minus cuiul nectar de la capăt, florile de lucernă în ciorchii roz-albaștri. rapița de-un galben artificial. topind îi el o nuanță de verde-albastru, ale cărei păstăi 1 rodeam cîteodată cu plăcere (in lipsă de altceva), degt teii grăsuti, colilia pletoasă, cercelușii, clopoțeii fra gili, liliachii și violeți, albăstrelele, florile de mușețe (romaniță, cum le spunea bunica mea), bănuieli c niște margarete în miniatură, cu mijlocul rumen roșu închis spre maro sau roz, pana-zburătorulu care toamna arăta ca o vilvătaie de mici evantaie chi nezești de mătase albă, apretată. apoi toate florile d grădină, crizantemele desuete, ca niște arici de mar sau ca niște bulgări de hirtie creponată, hortensii! bătrinicioase, ce se colorau încet în roz bolnav sai alb-verzul, bujorii grași și grei. Și mai erau plantei alea pe care le găseai te miri unde: săpunarița. care strivită, făcea un soi de clăbuc cleios ca de săpun laptele-cucul ui. cu sucul lui alb și amărui din tul pini, troscotul tirîtor și frumos sau ierburile felurit cu spic înflorii de la păiuș la flruță. sau arbore&cenț gracilă cu ciucurași plati Și tremurători pe care-i te clătinam în fata ochilor (am aflat mai tîrzlu că se ș numeau .tremurătoare")- Cele mai rivnite erau nem țoaicele portocalii pe care ne împingea dracul să > rupem din grădina unei babe franțuzoaice, numai di dragul aventurii, pentru că, dacă ne prindea bab (babă - un fel de a zice, nu avea nici cincizeci de ani știam că se lasă cu mare scandal, cu pitigăieli fran țuzite, cu .o la la" și tot felul de cuvinte pe care nu t înțelegeam și care trebuie să fi fost niște înjurături Ne tiram pe burtă, hlizindu-ne, in fața geamului ei ș rupeam cîte o nemțoaică fiecare. Ne întorceam trium fători, ca după o uriașă și primejdioasă expediție Contemplam o vreme prada portocalie, apoi o arun cam. Să nu uit panseluțele, cu petale moi ca o piek întoarsă, albastre-indigo cu stropi galbeni, maro ci Intarsii portocalii, aurii, mărginite de cărămiziu, cel* de culoarea coniacului sau a lichiorului de cacao, Dt 39 .. ;lle astea mă va lega mai tîrzlu numele lor: pensie ii franceză, loue-in-idteness în engleză și amorperfeito n portugheză - gindire, gînduri. dragoste trindavă, roșită, inutilă, dragoste perfectă, desăvîrșită... Să nu jac nici mîțișorii, cu nodulii pufoși, sfere de blănită -oale pe care-mi plăcea să le sărut. Și, nu in ultimul -ind. minunății trandafiri, de care nu ne atingeam, rici nu știu de ce, poate pentru că erau foarie mu Iți. poate pentru că erau, oricum, ai noștri. Fiecare bloc 'om cele patru paralele) avea cîte un rind în față, îiocul alb avea un strat de trandafiri uriași, ruz-galbeni, înconjurați parcă de un halou albas- ju-portocaliu care le dădea adîncime. Băgăm nasul in ei, cînd nu erau ocupați de vreo albină, închideam ochii și corpul meu se umplea pe dinăuntru de par- um. Parfum rece. Cum n-am să mai întâlnesc nicio- dată. Creierul se clătea mai întâi și apoi aroma cobora tn gură, umplind-o cu un guguloi de aer cald. Limba * catifela brusc și corpul primea, și el, această „ma- ttrie* aeriană vag-dulce, luminoasă cumva, Lrmau randafirii de un roșu profund, foarte închis, care seara păreau violeți, cu parfumul lor greu, tot mai puternic spre asfințit, aproape înecăcios (din astfel le trandafiri îmi imaginam că trebuie să-și li lăcut vulgarii esențele grele, trăsnitoare, fierbinți, păstrate in fiole de sticlă pe care le găseai, ca niște sîmburi .-ansparenti, în niște cilindri de lemn pirogravat cu capac în formă de cupolă). în sflrșit, trandafirii pitici. roșii, dar un roșu banal, industrial, vag mirosi- tori. și trandafirii albi de la blocul verde, mici, cu multe petale, cu floarea bătută șl mulțime de stamine. Deasupra noastră se legănau primăvara inflores- cențele copacilor, atît de delicate, de trecătoare: puz- deria albă și roz â cireșilor, corcodușilor, prunilor, iriașele flori de magnolie, luminările castanilor (ce nu-mi plăceau cine știe ce), florile de liliac, mai ales . ele cu floarea dublă cu care- mi plăcea să-mi acopăr obrazul, apoi florile de salcîm cu gustul sălciu, pe .are unii le rumegau, scuipîndu-le apoi pe jos. Vara qndu apăreau acbenele zburătoare, .ellcii" cum le spuneam, iar din inflorescențele socului și scorușului 39 apăreau ciorchinii de boabe negre și roșii care mi st păreau grozav de frumoase, ca de lemn lăcuit. Ma tirziu aveau să mă atragă mai mult florile sofisticati și necunoscute din florăriile scumpe, niște urite ex centrice, sau florile extrem de simple cărora nu le dădeam atenție pe vremuri: cele de tel, de exemplu pentru culoarea lor (nu am nici un adjectiv la înde mină și nici n-am chef să caut vreunul, Proust găsei că seamănă, așa uscate, pregătite pentru ceai, ci niște trandaflrași aurii) sau tufânelele, gușa-curca nului. ce chiar semăna cu o gușă zgrunțuroasă di curcan, fiind, in plus, tivită cu o catifea rubinie ș ondulată, floarea aurie a bostanului, globul alb-ver zui al cepei ori spinzul cu floarea lui verde, rumeniți în roz-verzui pe dedesubt, sau chiar frumoasa floan roz a banalului ciulin, care încărunțea spre toamnă Printre detestate erau garoafele, ce nu mi-au plăcu pînă cînd am auzit că englezii le zic carnation (celor roz, dacă nu mă înșel) și bine le zic, calele pentn morti și mirese, gladiolele, lalelele (vai!), crizante- mele, pe care le consideram eu flori oficiale, așa cevt duceam noi la școală profesoarelor la început de ai sau doctorilor, secretarelor: amărui, fără parfum (lori funebre. Frumoase mi se păreau florile ignorate care nu se vînd in piață și pe care nu le poți ofer nimănui, cele ale cartofului sau fasolei și mazăre! complicate, delicate, floarea de vînătă sau floarea de fin, in vîlvătăl roz. ca de mohair, pe dealuri. în cee; ce privește parfumul, nimic nu întrecea in măreție regina-nopții (altfel nu grozav de frumoasă), care făcea cit esența a o sută, o mie de petunii adunate k un loc. Iar cea mai ciudată era o plantă de interioi care se numea parcă Lacrimile Maicii-Domnului ș care, intr-adevăr, în fiecare an. în august, plingea Mă uitam la inflorescența de steluțe ca de ceară, ci un cerc mic și subțire in centrul fiecăreia în cart anina un strop limpede, o lacrimă, Nasul, urechile, ochii, pielea șl limba erau, pt vremea aia, instrumentele noastre de gindire. Zi de zi dădeam peste puzderii vegetale, cunoșteam aromelt 40 si carnațiile florale mai bine decît îmi cunoșteam jropria piele, Aveam capul, corpul îmbibate de su- :wte. miresme, duhori și culori care fermentau în noi. ie... lucrau. Ne lipseau însă cuvintele, adjectivele, dementele de legătură și tot așa. Dar cine avea ne- jie de ele? în absenta lor, a ideilor, a conceptelor, a moțiunilor, a schemelor de vorbire, lumea era o mare si înnebunitoare mulțime de suprafețe colorate, par- .□mate și moi. reci, delicate, rugoase, fetide, catife- «ate, mătăsoase, lăcuite, polisate, oxidate, glazurate, suprafețe de furninuri și glaspapiruri, împletituri, uapîserii. Suprafețe întretăiate. Aerul era una dintre de, albăstrui dimineața (albăstrui spre roz), apoi din ce în ce mai strălucitor, mai auriu și mai clar, -proape galben înainte de furtună, vară, cenușiu •.oamna, umed și greu, alburiu și aspru iarna, .iolet-portocaliu în serile calde, apoi violet spre cer- neală și negru noaptea, negru și nesfirșit. Poienile cu finețe coapte, de-un roz stins, ne înve- leau, ne mingiiau brațele și picioarele, auriul aspru 11 lanurilor de gnu in care ne ascundeam se lipea de piele. Și epiderma noastră îndrăgostită ieșea în întîm- pinarea tuturor. Acolo, in lan, suflam asupra macilor strălucitori, fragili, făcîndu-i să tremure subțirel. Umbra pădurii ne frăgezea corpurile și făcea lucrurile idinci și catifelate, Totul în jurul nostru era pufo- șenie - norii și păsările, bondarii și florile; era licăr - boabele de rouă, licuricii, stelele: era respirație - res- pirația ierbii, a frunzelor, a pămintului adine. Totul era mireasmă, fructele pe care le sărutam înainte să le mănînc sau pe care le mîngîiam de obraz sau de buze erau învelite de o aură înmiresmată, praful mi- rosea a uscat, rufele de pe sîrmă aveau un iz bătrini- dos, coaja copacilor și lemnul adiau dulceag-sărat, oloaia aducea cu ea prospețime și noi. adunați după ploaie, mlroseam ca blana udă de cîine, zăpada avea parfumul ei de apă si pămînt. subsolurile, gurile de canal anunțau împărăția mucegaiului, barele de me- tal pe care făceam echilibristică miroseau a rugină, a vopsea și a încă ceva dulceag. Poate ghips. Apoi gustul, ce promisiune! Un evantai uriaș cu pliseuri mărunte se deschidea în creier. Limba le știa 41 pe toate [dar și cerul gurii și nasul); acrul lărniii. a borșului oribil, al măceșului, al muștarului, al mă- rului putred; leșiosul apei călii (cuvîntul ăsta mă făcea să mă moleșesc brusc), al compotului de rubarbă, al hîrtiei (pe care o mestecasem o dată, din curiozitate), al carbocifului pe care trebuia să-l iau pentru dureri de stomac, al ciocolaxului, al prunei uscate. Dulcele, și el de atitca feluri. îșt desface bobocul boțit în zeci de abstracte petale: cel al bomboanelor (cu totul altfel dacă erau de mentă sau de lapte, de fructe sau de ciocolată, dropsuri sau cremoase) sau al nectarului din florile de trifoi, cel fad al dudelor, dulcele prăfos al creionului pe care-l rodeam la ora de aritmetică, dulcele inecăcios al mierii, al șerbeturilor sau al smo- chinelor semincioase și al curmalelor (din care apre ciam - estetic! - doar sîmburele lemnos), cel acidulat al răcoritoarelor sau cel leșinător al siropurilor de casă. Săratul avea gamele lui multiple, de la sarea pură, de bucătărie, la gustul lacrimilor pe care le în ghițeam cu voluptate in timp ce plîngeam [și ce-mi mai plăcea să plîng!) sau al singelui, bine știut pe atunci, pentru că, așa cum făceau toți ceilalți copii, îmi sugeam cu „poftă", ca un auto vampir dereglat, stropii de singe apăruți pe suprafața pielii de la juli- turi sau sîngele izbucnind neliniștitor cind mă tăiair. mai serios. Cunoșteam gustul pămintului (de cite on nu căzusem, nu mă trezisem cu gustul pămintului in gură?). Știam gustul zăpezii, rodeam bulgării mic și sugeam cu un anumit interes țurțurii de gheață desprinși de la fereastră, opalescenti. strălucind ir soare dimineața. Apoi, gustul de coji de copac și mu- guri și fructe sălbatice ronțăite din pură curiozitate 4ratul. Cum sînt cataiful, mincarea de gutui, dul- tața de nuci verzi? Dar ceaiurile de plante? Ce gust are apa? Dar aerul? Pentru ca să găsesc acum limpezimea complicată . suprafețelor vibrante ascunzînd alte suprafețe vi- Xante trebuie să-mi scot ochelarii. Miopia, parado- al, mă ajută să udd ca atunci, să simt ca atunci .□mea din Jurul meu: transparențe, pilpîiri de culori, ambiguități, întrepătrunderi, oscilații, sunet multi- plu, difuz, dezordine bogată, invăLmăsire de forme și materii. irizații, parfumuri venind de peste tot și de niciunde, cotropitoare, o lume vagă, fluidă, in firească prelungire a ființei mele, a corpului meu viu. gînditor. Toate lucrurile astea nu s-au pierdut și nu țin de trecut, de trecutul ireversibil, de... „amintiri din copi- irie". Au rămas în mine, in simultaneitatea mea con- netă. Învîrt o șuviță răcoroasă de păr, gest de care n-am să mă dezbar niciodată, degetele mele s-au în- hățat așa. Gestul prezent e însoțit de o mie, de zeci ie mii de gesturi simultane, identice. Ca o imagine iescompusă pe computer. Așa cum, uneori, la televi- cînd un balerin ridică brațele, gestul lui descom- pus îl face să pară că are aripi străvezii, că e mereu m o clipă in urma sau înaintea lui însuși. Senzațiile mele de altădată nu țin de memorie (voluntară sau Jivoluntară), n-am nevoie de nici o modeleino pentru a ele să apară din nu știu ce profunzimi ale minții, lin nu știu ce fibre ale cărnii. Memoria mea nu e un iulap de arhivă. Corpul meu e făcut din toate astea, luxuri vii, neîntrerupte. Glisade. Rețele în care scli- pesc dezordonat puncte de foc, ca pe ecranul unui Băgasem in gură pînă și nebunele, fructele negre alt >ₒₘₚᵤₜₑr lăsat în „repaus'. unui arbust despre care, după cum le spune și nu mele, știam că te pot face să te smintești pe loc. în- Lᵤₘₑₐ cₒₚₗᵢₗₒᵣ ₐᵥₑₐ ]ₑgᵢₗₑ d ₙₑgcᵣᵢₛₑ cᵤcₑᵣₗₗ₁₁ₑ ghițisem intr-o dupâ-amiază în fața privirilor speriate ₗₜ ᵢₙfᵣₘgedle ₑₗ, ᵣăutățile, invidia, prostia, mîrșăviile ale tovarășilor mei dejoacă un pumn întreg de boabe ;ᵢ Eᵣₐ ₀ ₚîₙdă cₒₙₜₗₙᵤâR ₒ ₙₑₒbosităhărțuială. o pîră otrăvitoare, Așteptam, cu ceilalți lingă mine, să mnebu- ^erală, se rupeau prietenii în numai cinci minute, nesc. Și tot așa... Ca să nu mai vorbesc de amesteculL ₅ₚᵤₙₑₐᵤ ₗᵤcᵣᵤᵣₗ dₑ ₀ cₙKᵢₘₑ cₐᵣₑ ₙᵤₘₗ ᵤₙ de senzații perplexante, de hibrizii în care nu macₒₚₗₗ ₀ ₚₒₐₜₑ ₛᵤₚₒᵣₜₐ șₗ ⱼₑᵣₜₐ Sᵤₚâᵣₐᵣₑₐ dᵤᵣₐ ₀ ₒᵣâ> recunoșteai nici dulcele, nici amarul, nici acrul, njc ,ₑₗ ₘᵤₗₜ ₀ zᵢ.dₒᵤâ> dₐᵣ bₐ cₒ]ₒgₐₗₑ CᵤᵥJₙₜₑ 42 43 trîntite aiurea te sfîșiau de sus pină jos. te fisurai te animalizau. Apoi urmau marile împăcări, mari; fraternizări, copleșitoare, umplînd aerul de pulba aurii. împăcarea avea culoarea roz-auriu. într-o zi întreagă se puteau întîmpla atitea. nimi nu era previzibil. Dimineața era pentru ferocitate Atunci, cu o nouă energie, se spuneau chestiile ca mai dure, atunci se putea întîmpla să fii tras de pă: să primești o scatoalcă, un cot în stomac, începea, încleștările, bătăile între băieți și viperenlile ins: nuanțe ale fetițelor. Era timpul minciunilor, toți s pregăteau să-și întindă capcanele. Ce freamăt d harpii mici, de demoni miriitori, dc javre schelălă toare! Limbile se ascuțeau, singele clocotea, lucruri deveneau arțăgoase, ceva te împingea afară din casă O căutai cu luminarea. leșeai nerăbdător. Te aștep tau. Fetele și băieții - cele două specii diferite, defini tiv vrăjmașe. Ne toleram pentru că aveam nevoie un; de alții, la Jocuri, ca să fim mai mulți. După-amiaz era vremea Jocurilor, alergatului de colo-colo, hîijo nelii, gâlăgiel. Iar seara - timpul împăcărilor, al feri cirii generale. Cînd aerul se colora violet, se inmuiai toate, ne inmuiam și noi. oboseala ne făcea para mai buni, reîncepeau „idilele* .la bancă" (ne adunan acolo, în fața blocului, in picioare, în Jurul celor ma mari care stăteau pe banca îngustă, dușmanii d< peste zi). Acolo se spuneau povești adevărate, căs cam gura la toate comediile frecindu-ne violent pieile scărpinîndu-ne pînă la singe cu unghiile după muș cătura vreunui țințar. Și doar chemările tot mai insis tente și mai amenințătoare ale părinților ne puteai despărți. A doua zi, energiile rele eclozau din nou. » desfășurau iar in voie. O luam de la capăt. Găse* bilete, mesaje fioroase in cutia de poștă, de la .M-ac supărat pe tine. X“ pină la anonime de felul .Dac< mai spui ceva rău despre mine te bag in urzici" sai jXeste o Scirbâ" și culminind cu .Moarte lui Cutare* începeau schimburi absurde de replici precum: .Ni mai vorbesc cu tine. Să-mi dai înapoi tot ce ai de k mine Să-mi dai și guma înapoi". .Guma nu ți-o dau am înghițit-o", spuneai. „Nu mă interesează, să mi*( ai înapoi." .îți dau alta? .Nu mă interesează alta, âsa să mi-o dai, din burtă să mi-o dai." Javra aia al- Unoasă ar fi vrut să-mi vărs stomacul, să-mi despic 3urta ca sâ-i dau ceea ce era al ei. Bicisnicia ei mă irstializa și-mi venea să plîng. dar nu se plînge nicio- fată în fața adversarului. Dimpotrivă, adversarul tre- iiuie asmutit pînă la exasperare. Curgeau minciunile Cruntate, suspiciunile, turnătoria, complicitățile. Chiar jocurile obișnuite căpătau în unele zile o inex- fiiicabilâ ferocitate. De-a prinselea se transforma în Jergarea aia cumplită din coșmaruri, mă apuca o tică imensă care nu avea nici o legătură cu jocul, ^.geam ca de moarte, mai făceam și niște pariuri ilioate (dacă mă prinde mor peste un an și alte tim- jenii). Chiar intr-un Joc ca țările, cineva trebuia să ie atingă cu mingea și, uneori, nu înțeleg de ce, co- ptul ăla te lovea cu mingea peste față sau trăgea un Alt direct in burta La de ți se oprea respirația. Apoi ia răutatea celor care se supărau și stricau jocul la umătate sau cei ce-și luau cărțile de joc Macao sau Acrilici le luau așa. pur și simplu, de-ai naibii, ca •â ne dăm seama cit de importanți sînt ei cu cărțile or Jegoase cu tot. Era insuportabil, ne lăsa un gust unar pe toată ziua, nu mai aveam chef de nimic, ne îsipeam. Atunci intram in casă și înfulecam bucăți ie pîine rupte cu mina, pe care picuram miere. Sau unblam la borcanele cu șerbet de cacao sau la cele u măsline. Cind ieșeam din nou afară. încet-încet jolonia se refăcea. Dar erau o grămadă de alte lucruri e-ți tăiau pofta de orice: se fura pe rupte și pe față .. șotron, la elastic, se fura la Regina pe furate, ăsta sa un joc în care mergeau favoritismele, nu ajungeai niciodată Regină dacă luai mereu .pași de șoricel", n timp ce alții erau lăsati să înainteze pentru că :rimeau .pași de elefant" sau „de uriaș". Nu era cin- Ait, multe jocuri erau necinstite, toate Jocurile erau aecinstite. Chiar în De a v-a(i ascunselea, unii, invi- iioși, șopteau la urechea celui care trebuia să por- lească în căutarea noastră pe unde eram ascunși »i. ceilalți, ceea ce era un lucru foarte, foarte unt. trau fetite antipatice care nu vroiau să te primească 45 44 în Jocul lor numai pentru că nu le dăduseși cu o z înainte «pași de uriaș" la Regind sau mai știu eu ce alte nimicuri. Cel mai tare mă enervau egoiștii și ofti- coșii. Mai era și chestia cu mincarea, Se întîmpla că unii aduceau dulciuri afară și le clefăiau în fata noastră cu cruzime și nerușinare, și erau ăia mici fără pic de demnitate, care cerșeau cu voci tîngui- toare: „îmi daaaai și miiieeeee?“, ăștia mici mă căi cau cîteodată pe nervi, mai mult chiar decit nesimțit care molfăiau victorioși la ciocolata sau bomboaneh lor nenorocite, Dar îi înțelegeam pe jumătate. E greu să te lupți cu pofta la vremea aia. Cuvîntul pofti apărea foarte des în conversațiile noastre: _Mi-e pofta de ceva dulce*, „Mi-e poftă să mă Joc“, „Mi-e pofti să-l bat p'ăla", sfirșind cu frecventul.Pune-ți pofta-B cui", cu varianta lui nesuferită - .Cotul și pișcotul labele și botul". Chiar seara tîrziu, după ce ăia mar se săturau de fotbal sau de ture cu bicicleta, auzeau cunoscutul cor de plingâceli cerșetoreștl, mă uitau șl eu la mutrele topite ale celor mai mici: .Ne dati ș nouă miingccea? Ne dați și nouă mingeeeaaaa?" sac .Mă laasi și pe mine o tuuuurâăăă?*. Primeau ma totdeauna un scurt .Nu". Se uitau o clipă nedumerit și iar se mîțiiau sau plecau cu coada-ntre picioan spunînd. mereu la fel: .Las că-ți viline ție roaaa- gaaaa’“. Ne trezeam dimineață cu pofta asta dictatorială care, de cele mai multe ori. se întorcea de la buc început împotriva noastră. Ziua ișl deschidea apa evantaiul de mici suferințe: juliturile, spartul din ților, luxatul picioarelor, tăieturile in sticlă, sparta capului, înțepăturile albinelor, singerările nasului cucuiele, izbiturile. Chiar și plantele de care am po- menit. plante parfumate, cu fiori colorate, își aveai cruzimea și parșivenia lor, V-ati tăiat vreodată ir iarbă? Dar în săbiile stînjeneiior? Vi s-a întîmplat si vi se umple părul de scaieți? Știți ce înseamnă să te muște urzicile de picioare? Ați fost prinși vreodată îi rugii de zmeură sau de mure? Ce să mai spun dt mărăcinii dușmănoși sau de trandafiri și de ruda lor. măceșul, de-o mare perversitate! Era undeva un loc, lingă linia ferată, unde tot jdradisul" se răsturna in altceva, #La Ripă“ i Se spu- ata. Acolo, după camuflajul de vrejuri, de franjuri crboase, dincolo de paravanul floral, de umbelele soioase, verzui, deasupra cărora stăteau suspen- : ați nori de țînțari, colcăiau și forfoteau sute de melci .iniosl și livizi sau din cei fără cochilie, lîmacși bă- dșI coleoptere scirboase, șoareci, coropișnite. rime, .ermi și muște albastre de carne, șerpi poate. Cîte o iiatră aruncată în groapă făcea să foșnească ripa mreagă, ceva se strecura fulgerător, altceva aluneca rerpuind, fluturi și libelule roiau spre cer, o pasăre .rmea bolnav. O perdea dată la o parte cu mina dez- velea cîte o tigvă veche și albă sau un hoit proaspăt de cline atacat de necrofori de toate felurile sau xante canceroase, cu umflături vineții, cărnoase, cu umale șl urdori vegetale. Ne mai nimeream pe-acolo sau ajungeam în zonă dinadins și ne luam la înfre- tre ca proștii: cine are curaj să treacă prin ripă. Sin- 2 jra salvare era viteza. Atunci nu simțea sub talpa antofidul clise și mîluri și grăsimi și oase zdrobite h schije lemnoase și corpuri moi. Dacă te împiedicai ^mva, doar spaima amplificată de propriile tale ți- -ce te mai putea împinge să o lei povîmiș ca să scapi groapa groazei acoperită de spumă de flori și im- ietitură ierboasă. Era un joc pe care-1 practicam din und în cind. nu știu de ce. La Ripă - acolo era viața adevărată, Jadraiul Ra iadul 0 singură dată m-am mcumetat singură pînă acolo. Stăteam pe marginea Fluturi cafenii, roșietici și albaștri se legănau deasu- xa. Sau ea, groapa, se legăna. Am făcut un monoclu nn degetul mare și cel arătător. Groapa încăpea toată cerc. Ochiul a înghițit-o pentru totdeauna. Dincolo de toate astea, mai era caracatița aia lipită ¥ torace, trezindu-se uneori din senin, pe dinăun- tru: Frica. Frica de fantome, de vampiri, de noapte, * dracu’ și de Dumnezeu, frica de moarte: văzusem râția cîini striviți, atitea pisici sinistre. împuținate, -in care rămăsese doar blana uscată și capul ingro- ator cu ochii sticloși și dinții rânjiți, păsări scîrboăse. 46 47 împietrite, cu penele răscolite în vînt, cu ghearei țepene, rime uscate, gîndaci goliți, insecte chircite ușoare, tigve de animale mari, pe cimp, șobolani uri mirositori. Sau frica ciudată care te dizolva cînd ve deai o persoană cunoscută pe care trebuia să o sa Iuți, mai ales profesori, destul de ciudat pentru ui copil silitor, premiant. Cum vedeam unul, cum în cepea un fel de penibil de-a v-ați aacunselea, dnc nu apucai s-o tai cu viteza cea mai mare posibilă Sau frica de ceilalți copii, Am în minte o scenă cart tot revine. Mă trimit ai mei singură la grădiniță, Da nu vreau s-ajung, Nu vreau acolo. Am, probabil, 4-1 ani, Merg ce merg, mă întorc, ii fac cu mina mamei mal merg puțin, iar mă întorc, mama încă nu a pk cat, cind mă intorc a nu știu cita oară, nu mai văd p nimeni și mă inundă bucuria, răsuflu ușurată. Mi ascund după un colț de casă, Mă ducese acolo. An de gînd să stau cîteva ore, pînă cînd o să-i văd pe ce de la grădiniță întorcindu-se acasă, Sînt fericită cun stau așa și aștept. Apare mama. încep să pling. M; prins! Mă duce ea de mină. A doua zi aceeași po veste. Nici azi nu am o explicație. Tot ce știu era ci în timp ce mergeam înainte, aș fi vrut ca drumul, ș el, să meargă înapoi. Sau frica de propria ta imaginație, de ceea ce vira dinăuntrul tău, de coșmarurile pe care le produc chiar tu fără să vrei, de „substanța" cu care umplea lumea șl care te punea pe fugă, tîrind cu tine nebunii ce nu era a lumii, ci a ta. Sau. pur și simplu, frica d< nimic, nemotivată, topindu-se. imblinzindu-se intr-i neliniște difuză (de care scăpăm ieșind afară, aler gînd împreună cu alții și urlînd ca pieile-roșii dii filme sau stînd și ascultînd bazaconii). Și, peste toate, mai erau .superstițiile, un sisten întreg, moștenit, dobîndit șl îmbogățit prin scornel originale, care complicau lucrurile îngrozitor: vai dt tine dacă vedeai un popă, sigur ți se întîmpla ceva [ș chiar se întîmpla. nu știu cum) sau dacă-ți tăia calea o pisică neagră (ori albă) sau dacă te mînca palma sau ți se zbătea pleoapa stingă sau dacă dimineața cînta guguștiucul înainte să fi apucat să mânînc ceva. Ori nebunia că nu trebuie să calci liniile de pe trotuar, pentru că altfel ți se întîmpla nu știu ce ches- tie nasoală (șl trotuarele, degradate, erau pline de .istfel de fisuri) sau să nu calci pe capacele de canale, să nu treci pe sub bolti de piatră (ca să nu râmi! repetent), să nu stal încălțat doar cu un pantof (că-ți moare mama), jurămintele timpite (juratul pe roșu Tau pe viața ta, că nu era valabil pentru nimeni „pe uvintul meu de onoare"). în tot sistemul ăsta com- plicat de autopersecuțli voluntare intrau și probele le tot felul, de la mîncatul nebunelelor la săriturile ie la înălțimi mari, cățăratul în copaci (asta nu era mare lucru, dar o dată ajunsă pe nu știu ce creangă mi-era frică să mă mai dau jos de-acolo). Asmuțeam ’iinll ca să mă muște și ei mirîiau isterizați și-și lo- veau botul de picioarele mele, mă băgăm în subsolul unde știam că mișună șobolanii, am stat o oră intr-o groapă unde se zicea că vine cățelul-pămintului și iot așa... Erau zile de exaltări după cum erau zile de fero- cilate; a fost o vreme cînd mă băteam in fiecare zi cu uatele meu mai mic. cu nimeni altcineva decît cu propriul meu frate. Degeaba ne tot zicea mama că trebuie să fim „ca frații". Era foarte nesuferit citeo- dată, Ne certam din orice, o căuta cu luminarea. îmi plăcea in general de el pentru că avea ochii indigo, semăna cu mama, era foarte frumos șl avea o piele mătăsoasă, cu puf alb pe ea. il mingîlam pe spate si parcă mîngîiam o frunză de pelinuță. Rideam pe rupte, uneori, împreună, rideam fără motiv, ca să-l enervăm pc tata, care credea că ridem de el. Ne uitam ia tata și ne hlizeam ca proștii. Ne amenința și-apoi rideam și mai tare, pînă la leșin. Și bietul frați-meu incasa - întotdeauna numai el - o scatoalcă pe spinare. Cînd mai primea cîte o bătaie chirăia si ugea în Jurul mesei și eu stăteam într-un colț nepu- tincioasă. Era foarte comic ce se întîmpla și în același timp înfiorător Aș fi vmt să primesc eu palmele in ocul lui, dar tata, nu știu de ce, nu se atingea nicio- dată de mine. Rideam ca nebunii uitîndu-ne la ciorapii 49 46 noștri lungi care aliniau pe scaun, cu labele alea caraghioase, Iarna electrizam puloverele. închideam lumina și apoi treceam in viteză mina peste ele șl priveam scinteile verzi, fulgurante care ieșeau din ele. Scara stăteam împreună întinși în pat cu o veioză Intr-o parte, făceam umbre chinezești pe pereți, ie- puri și cîinl șl girafe și kbede, ce vroia el. Cind aveam cireșe sau căpșuni. Ie spălam, le puneam într-un castron și apoi începeam să ne alegem cîte una pînă la ultima, juma -juma’. Parcă nu eram în toate min- țile! Un îngeraș, dar unul bestial era fratele meu mic, grisul Și roz. cu buclele lui blonde cu tot. Mama îl alinta uneori cu nume de fetiță. îl spunea Ileana sau Mariana și ei era cuminte atunci, cuminte ca un iepuraș de casă, Fetiță seara, cind îl împăia oboseala, se juca mama cu el, ii plăcea să-i roadă ea urechile, să-i apese cu un deget nasul spunind „tirr‘. Sau după ce făcea baie, îl învelea mama intr-un prosop mare, verde. îl îmbrăca in cămașă de noapte, ii punea batic pe cap și era cea mai dulce și mal vicleană arătare fetițească. îl iubeam atât de mult, că-1 sufo- cam cu pupături șl chiar, într-o zi. uitindu-mă la o fotografie de-a lui. am mușcat cartonul, ca un animai nenorocit. Aveam, desigur, și complicitățile noastre, eram uniti in fata dușmanului comun (alti copii sau, uneori, părinții)- Mințeam, dacă era nevoie, pentru el, mintea pentru mine, ne apăram unul pe altul de cîte ori cineva din afară ne ameninla și vai și-amar dacă cineva se lega de fratele meu cel gingaș și pu- fos.,, Dar erau unele zile, cum spuneam, cind nu știu ce pălea de se sălbăticea, mal ales atunci cind rămî- neam mai mult timp acasă unul cu altul, în vacanțe. N-aș putea să spun ce se întîmpla. dar erau de la bun început nefaste. Ca in filme, cind primejdia e anunțată cu ceva timp înainte de o anumită muzică, ziua își trimitea sonoritățile ei bolnave, culoarea ei prevestitoare și rea (un gri-gălbul. să zicem). Eram morți să ieșim la joacă de obicei, să ne căutăm prie- tenii. Or. nu. în zilele astea stăteam unul cu altul și ne sîciiam reciproc pină la disperare. Căci disperare era, nu altceva. Știa că mă calcă pe nervi cînd începea să-și schlaune absurditățile lui schelălăitoare. un fel ie cîntec deșelat cu ascuțișuri insuportabile și mor- xtăieli joase, cu bălmăjeli de cuvinte inventate sau impenii, repetate isteric și în diverse variante so- □ore, de felul „simoouna e ooo proaaassstăăăăeee“. oc lălăia acolo, la urechea mea de-mi venea să-l ples- nesc. să-l bumbăcesc, să-l sugrum. Se Instala un fel ie tensiune, ceva lipsit complet de logică, o.stare de nervi' pină cînd începea demența, ochii ne sticleau, ațepeneam in așteptare, eram împilați de ură, pin- :eam paralizați, deveneam brusc șoarecele sl pisica. Nu. nu șoarecele și pisica, ci doi cocoși împintenati, .ebuni. Ne alergam prin casă, aruncam unul după altul cu papucii și Jucării de plastic, aerul se încărca jt mal mult. Apoi se încingea bătaia, O bătaie surdă, .□ icnete, nu cu strigăte și urlete. Aveam o putere îgală. Ne băteam pe bune, ca uriașii de la începutul .umil, ca balaurul cu Făt-Fnimos, pe viață și pe moarte. în încleștare ne loveam zdravăn, ne căram pumni, ne trăgeam de urechi și de păr. Pînă la urmă învingeam monstrul cel mic și blond, îl țineam la pămint în timp ce se zvîrcolea neputincios, plinind ie furie. Apoi se inmula. se dădea învins și era, toată nua, sluga mea. Mergea la cumpărături în locul meu. stergea praful șl apoi stătea la colț pe coji de nucă. Ideea îmi rămăsese de la grădiniță. E inexplicabil că nu m-a pirit niciodată părinților, că n-a spus nimic de cutia cu coji de nuci, pregătită pentru el, ascunsă intr-un colț, după niște saci cu lînă. N-am să înțeleg niciodată de ce n a făcut-o, de ce nu se răzbuna cu ajutorul părinților. I-ar fi fost atit de ușori Ar 11 putut, apoi, s-o arunce măcar, doar ii știa locul, îl lăsam acolo la colt, cu genunchii pe cojile ascuțite, plîngind. Apoi îl chemam la mine Era cald șl transpirat încă din pricina cumplitei lupte. Venea întotdeauna cu- minte, cu mutra bolită de plîns. Mă uitam la el, Pri- vea într-o pane. îl luam in brațe și plingeam amindoi, mult. mult, cu un soi de plăcere bizară care nu știu exact de unde venea și ce era. fineam in brațe copilul pufos, fiara micuță, îmblinzită. Niciodată n-am simțit satisfacție iertării ca atunci, o iertare care se trans- forma in cea mai mare dragoste, o dragoste luminoasă, aureolată, roz-aurie. Stăteam îmbrățișați. tremurînd 50 51 de oboseală și plîngeam intr-un balon strălucitor. Nu erau clipe mai fericite După cîteva zile se putea in- tîmpla să o luăm de la capăt. N-aș fl aflat niciodată ce înseamnă sd te bați cu adevărat dacă fratele meu ar fl fost un copil bleg sau cuminte. îi sint recunos- cătoare pentru asta, Nu, copilăria nu e «paradisul pierdut*. Nici «para- dis* și nici «pierdut*, pentru că ulte-1, nu în urma ta, ci mai degrabă-n față. Nu e nimic pierdut, chiar dacă unii uită mai mult ca alții Ca și cum un copac ar putea trăi doar cu frunzele I Dacă mă gindesc la unii, cei pe care toată lumea îi credea proști, gonindu-i de la blocul nostru, de la «bancă* sau de la leagăne, de pe terenul de fotbal, pentru ei da. trebuie să fie o mare eliberare că au scăpat de copilărie, Una dintre fetitele astea, care era poreclită eu un nume foarte unt, și asta numai din cauză că biata de ea avea un tată bețiv și o mamă zărgbită. e azi o femeie foarte frumoasă. Si cîți. săracii, nu plăteau, oricît de mici ar fi fost, pentru păcatele părinților lor, pentru faptul că nu erau bine îmbrăcați, că nu reușeau să fie des- tul de șmecheri, Unul slab era mirosit de la distanță și devenea victima perpetuă a mafiilor de copii. Și-apoi trocurile mirșave în care unul mai mic, pentru o tură cu bicicleta sau cu patinele ori pentru o carioca fru- mos colorată sau pentru o mingiută translucidă, era convins să aducă din casă te miri ce, bani vechi de argint, mici obiecte prețioase ori □ jucărie scumpă. Și-apoi umilințele, tenacitatea bolnavă cu care ăia mici se tîrau după haitele celor mai mari lăsindu-Se batjocoriți și exploatați șl bătuți. Poate că toate astea (dar mai ales dușmanul meu personal, fără corp și-atotprezent, Plictiseala) aveau să mă împingă curind, mai ales cînd am simțit că pierd niște «puteri*, să mă retrag in compania cărților fără mari regrete. Unul dintre cuvintele importante ale micului vocabular avea să-și schimbe sensul. Se impalida cuvintul afar^, «Unde te duci?*, erai între bată. ,A/an5“, răspundea! și-o zbugheai pe ușă. A/ard era lumea, era viața, era locul tău, era fericirea pe . ămint. Nu peste multă vreme te vor bate la cap să ieși afară, să lei aer, afară, să te joci, afară. Nu peste mult timp cuvin tul ăsta nu-ți va mai spune nimic. Lăsam in urmă regatul lui AFARĂ, pe care l-aș numi acum INFANS, nu numai pentru că acest cu- • uit trimite la copilăria mică, dar și pentru că el mai mseamnă și mut, îl desemnează pe cel care nu por- Dește. Lăsam în urmă hiijoana, bllbiiala, muzica fără de cuvinte a lumii pentru o altă putere. încă necu- noscută. Și de atîtea feluri. Sălbatică. Paralizantă. Jinoitoare, Devastatoare. înălțătoare. Compromiță- toare. Deopotrivă. Regnul copilăriei avea să fie uitat. Pînă cînd niște uvinte îl vor reînvia. Intram in regnul unei alte in- antllitățl. Cea care lasă semne barbare. Șl pe care iveam s-o redescopăr mai tîrziu intr-un dulap. 52 53 Cuiburi de hîrtie Eram intr-o vizită. Lume multă, clincheteli, capete de fraze. Nu se lega nimic, Și-atunci am văzut-o. Am simțit. parfumul ei de departe. Cu ochiul din ceafă am văzut-o. Iradia cu putere și celelalte o înconjurau ca o cenușă- Aș fi vrut s-o mingii, să o ating măcar, Știam despre ea atitea lucruri,.. Era atit de aproape! Cu toate simțurile în panică, abia mai puteam să mă fac că ascult ce-mi spunea bărbatul burtos din fata mea, încercam s-o ignor, să mă concentrez pe altceva. Rodeam niște sticksuri. Mă gindeam că el trebuie că □ atinsese cu degetele lui butucănoase, mîngîiase pielea ei lisă, strălucitoare. înmiresmată. Atit de aproape de mine! Stăteam pe fotoliu cu spatele și o simțeam. Cre- ierul meu se masculinizase. Și tot doar o dorință. Voință. M-am întors brusc și-am întins mina spre ea. Apoi m-am răzgîndit. Știam că tipul nu împrumută niciodată cărți, căci de o carte era vorba. Am ful- gerat-o cu privirile, i-am mîngîiat titlul plin de pro- misiuni, Pe autorul ei îl iubeam de mult, doar din auzite, ca trubadurul Jaufres Rudels, prinț de Blaye, pe contesa de Tripoli, niciodată văzută, din doar po- veștile pelerinilor despre frumusețea ei. Am căutat-o de atunci plină de speranță. N-am mal intilnit-o niciodată. Și poate că-i mai bine așa. O amintire veche: citesc in grădină o carte compli cată despre cochilii, fosile, cu multe nume latinești. Nu înțeleg mai nimic șl nu-mi place, dar mă fasci- nează. Din cauza soarelui sau poate din cauza con- centrării. oboselii, literele se fac verzi, fluorescente, apoi roșietice. stingîndu-se în stacojiu. Spre margi- nea ochilor apar niște semiluni, spirale de irizații albastre și portocalii care îmi parazitează privirea. Nu xt să spun că nu îmi place ce mi se întîmplă. Mă □căpățînez să-mi continuu lectura. Rindurile se dezagregă, se pulverizează. Am în mină o dantelă de iirtie perforată. O astfel de .opacitate" fosforescentă, zdrențuită. cu franjuri, mă însoțește uneori și acum i timp ce citesc. Cărțile se ciuruiesc după ce le ter- min. Le mănincă lumina asta vorace. Care nici nu e -mină. Șl ceea ce îmi râmine sint doar frînturi care iu directă legătură cu mine. Asta mi se întîmplă mtotdeauna. Treceam odată printr-o sală de expoziție; obiecte, îstalatii. ciudățenii legate de ideea de carte. Mă .presc cind la o .carte", cînd la alta. Dintre toate iml mai amintesc de cartea pletoasă, de cartea neagră ca un cărbune cu inimă de foc în miezul ei. de car- '.ea-jurnal cu file din materiale diverse, catifele și mpletituri de lînă, cu citate din Sei Șdnagon. apoi de carte in mijlocul căreia creștea un petec de iarbă, ăe o alta care se numea Itarmonia lumii și-avea In .toracele" ei o ureche de plastic. Am trecut și pe lingă cartea-parfum (dar - vai! - își pierduse fragranța) și m-am oprit ceva mai mult la cartea cu aripi albe de jasăre care se afla undeva lîngă niște cărți-conservă borcane golite, umplute cu hîrtii. ea niște borcane u murături). Mai erau pe-acolo cărți circulare, rărti-ghem uriașe, Cel mai mult avea să revină în mintea mea însă o carte văzută într-o altă expoziție si făcută special pentru Borges. Se afla chiar în cen- sul sălii întunecate, ca o inimă albă, sub lampa fluo- rescentă. Paginile ei se mișcau, rindurile se ondulau a reversibile serpentine, respira, era vie. pulsa, dansa ibia perceptibil (dans lent din „buric"). Dans hipnoti- zator. de parcă ți-ar face farmece. Se leagănă acum in mintea mea. Mă leagănă. Mă-nghite... impercep- iibil. Suav coșmar. Citesc despre Agarttha, Biblioteca subpămînteană, mgropată sub un munte. Trec prin fața mea zeci de biblioteci imaginare. Și-apoi îmi vine în minte o altă subpămîntă și vorbele amare peste care am dat într-o 54 55 zi și care m-au întunecat; -în Sheol. acolo unde te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici știință, nici înțelepciune⁻. Cărțile cu poze. Cărți tăcute. La fel cele din colecția peste care, cuminte, te-ai uitat întreaga după-amiază, în timp ce alături bunica îi dădea în cărți unei cu- coane și aerul din jurul tău era vechi și bătrin, ca și ele. Figuri. Fețe rotunde de femei. Corpuri grăsute in costum de baie. Corpuri tinere, nostime, aproape im- posibile azi. Un alt almanah, din alt an: femei lungi, subțiri ca niște șerpi, învelite în voaluri fumurii. Ca niște fantome frumoase, Structuri faciale desuete. Astăzi, care or mai fi trăind, trebuie câ sînt niște babe. Altul, colorat, de prin anii ’50. Parcă ar fi toate profesoare sau telefoniste, zimbind stupid. Deși, pro- babil. fete tinere, par toate trecute de treizeci. Poate coafura .de doamnă’' să fie de vină. Profund inactuale cu gentuțele lor corecte, cu ,asorte“-urile lor și mai corecte, Fete. Figuri zîmbitoare. Nici un cuvint. Păstrez și azi senzația adolescentei de atunci: o cumplită tristețe. Habar nu am de ce. M-a Jefuit! M-a anulat! Tot ce-am gîndit e acolo. Și tot ce am simțit. Și tot ce sînt! Nu sînt decit o fantomă! O las deoparte îngrozită. Șl fug de ea. Mă fac c-o uit. Te-ntorci precum un criminal la locul faptei. Ci- tești ca si cum te-ai uita pe gaura cheii, ca și cum ai asculta la ușă. Te liniștești. Căci dincolo doar voci străine, iar ritmul - străin de cel al respirației tale. WS4 mănînci cartea, auzi, că altfel nu se-alege ni- mic din tine" - asta ii spuneau lui frati-meu, nu mie. Și uite-mă acum în fața uneia pe care o tot mestec de o vreme. N-are nici un gust. Miroase rău. Operculii se închid. Și creierul o varsă. Nu retine nimic. Subli- niez ca să mi se imprime pe retină, mă gîndesc că ar putea să mă ajute mîine măcar memoria vizuală. %etul creier: se prostituează. Citesc cu voce tare ca să-mi intre pe urechi. Cu voce tare sau murmurînd nu citesc decit cei grei de cap sau disperații, așa ca mne Nu se prinde nimic. Cartea asta mă terori- *ază. Nu înțeleg nimic din ea pentru că nu spune ibsolut nimic. E doar hirtie. Conține cîteva mii de uvinte Număr capitolele Măsor din cinci în cind uinute cit mi-a rămas de parcurs. După ce-o termin, itul se lichefiază. Mă întîlnesc a doua zi cu autorul i în fața căruia trebuie să prestez un spectacol de .ipagal. Nu-mi amintesc nici o .idee’. Pentru că nici au e vreo idee, Stau in fața lui. am leșinat pe dinăun- lu, dar gura rostește totuși ceva. Nici nu aud. Acro- lalul îmi zîmhește. Cu ce drept, mă întreb în acest amp, privindu-1 mutra de Poluator, cu ce drept javra asta îmi confiscă și timpul șl creierul preț de trei zile? Se vorbește la școală despre un roman în care un «iran sărută pămîntul. Profa ne face nu știu ce filozo- fe de doi bani despre gestul cu pricina. Toți mustâ- ^esc, Ce scenă aiurea! Ce kitschoșenie! Doar mie mi se face rușine, Cîndva, la rindul meu, nenorocita de aiine, sărutasem nu pămintul. sărutasem o carte, reea ce, trebuie să recunosc, era cu mult mai ridicol, ) sărutasem șl dormisem cu ea în pat. sub pernă, ca să-mi intre in cap. în timpul somnului. O purtam cu mine ca pe un cățel. Cel mai penibil e faptul câ nici măcar nu era o carte grozavă, ci o compilație, un rvorton filozofic. Dar îmi povestise mie cîte ceva despre mine. M-a trimis în luminiș. M-a tăiat, nemernica. O mîngiiam cu degetele, era .ucloasă, velină, parfumată, o mingîiam, iar ea, duș- mănoasă. m-a tăiat. îmi sug singele. Mă uit la carnea -i de hîrtle, la carapacea ei frumos colorată, ca penele ratei leșești. O părăsesc, O bag in cimitirul comun al bibliotecii, O descopăr după ani. E bătrinâ. Cuvintele -i Un de o epocă revolută. Mi-e și milă. Și paginile-j sint tocite. Ar vrea, dar nu mai poate să taie. 56 57 Citesc această carte numai pentru că știu că-1 place lui. Semnele mici de pe margine mă fac să re- vin. Stau așa. cu cartea in brațe. Răsfoiesc a nu știu cita oară înainte, înapoi, alandala. încerc să înțeleg din ea ceva despre el. Nu e chiar o carte, Și totuși, în timp ce-o răsfoiesc cu grijă, îmi amintesc împrejurările și locurile pe unde am umblat pentru ca ea să fie ceea ce e. Carte vegetală. Pe fiecare pagină, forme abstracte, axoni, planimetrii diverse, caracatițe ierboase: rădăcini, tul- pini, frunze și flori. Dedesubt, nume latinești. O vară întreagă umblaseși după toate plantele astea prin pădure șl pe cîmp și mai ales Ja Ripă" - unde se zicea că ar colcăi șerpii și viermii și broaștele riioase. Și flecare exemplara stația presat între paginile unor volume vechi, peste care au fost depuse alte straturi de volume, Primul meu obiect sub formă de carte: IERBARUL. După ce-mi primesc nota, e aruncat printre zeci de altele într-o boxă, Știu ce se întîmplă cu ele, cu toate. îl fur dintr-un maldăr, îl recuperez îl salvez. Așa. salvat, nici nu mă mal interesează și nici nu-mi pasă cînd descopăr că nu mai e prin casă după doar două săptămini. îmi pasă acum, după aproape douăzeci de ani. Am visat o singură data o carte. N-are rost să mă fac că nu știu că și Breton a visat o carte (cu un gnom în relief pe ultima coperta], carte pe care a și malerializat-o. dacă nu mă înșel. Dar ce*mi pasă? Nici nu știam de chestia asta cînd mi se arătase cartea mea. Nu știam nici că Sfintul Ion mlncase o carte amară. Mie ml-a apărut în vis. demult, o carte dt azbest, răcoroasă. Am luat-o în brațe. Era foarte grea, în Jurul meu o arșiță cumplită. Țineam mina intre filele ei groase și grele. îmi era bine așa. N-am dat importanță visului. Abia azi fac niște legături. Acolo, în Infern, poate o carte ca de azbest o să mă apere. Și asta și fac acum Mă saiamandrizez, mă trec prin foc în timp ce îmi fac o carto de azbest ca să mă apere de flăcările Iadului unde, probabil, ca noi toți, voi ajunge Toată nebunia asta cu cititul s-a legat de o pro- undă neînțelegere. Și de aici o uriașă fascinație. Abia învățasem să citesc șl primele mele cărți n-au fost cele centru copii. Nu vorbesc de cele obligatorii, pentru s. oală, cu tot felul de băieței răi care-și regretau fap- tele spre sfirșlt și deveneau buni și tot soiul de fetițe iiodel, îngrozitor de plictisitoare. în general, de altfel, uu mă dădeam în vînt după cărțile pentru copii - mai ales de poezii pentru copii, de-o sprintăreala aga- *mtă. Oe-o sprintareală agasanta", zic cu cuvintele de acum.} Multe dintre .cărțile pentru copil", cele clasice, le-am citit mai tîrziu, pe unele continuu să le ițesc acum. îmi .completez" copilăria. Copilăria si- multană.' niciodată .terminată". îmi bag nasul în căr- ticelele copiilor amicilor mei, mă uit la poze ascultînd -xplicațllle amicilor mei mici, uneori îi rog să-mi îm- jrumute citc ceva fiare greu împrumuta ăștia mici □te o carte, cred că nu știu ce înseamnă să jmpru- nuțl"). Nu demult am răsfoi! o carte despre o vrăji- toare și o alta despre minunatele povești din țara ta ta baga. Și mi-au rămas atitea ne citite! îmi luam din biblioteca alor mei - destul de pes- triță - volume alandala. Citeam numai fragmente, niciodată de la început. Erau fragmente de romane, alupuri de dialoguri pe care le parcurgeam pe diago- ■ală - peste descrierile de peisaj văzute din avion să- ream întotdeauna Primul roman pe care am rezistat să-l citesc integral a fost unul polițist, cu criminali și detectivi. Nu l-am citit însă ca pe o ficțiune. Eram tonvinsă Că tot ce scrie acolo s-a petrecut cu-ade- >ărat. Despre un criminal, unul Rimaru, doar îmi povestise mama cindva. Cum foșnea ceva în fata ferestrei, mă cuibăream în mine privind clanta ușii. Citeam cu sîngele înghețat. Puterea mea de vizua- lizare întrecea măsura. Ochiul privea în cele mai mici letalii, ca într-o amintire, locuri șl hrube și țesături și ziduri și atrocități. Deasupra capului se țesea dan- telă întunecată. îmi tra frică. Șl - culmea - ml-era bine așa. Nu-mi explic de ce refuz să mal citase azi Arți polițiste, fie ele cit de bune. Ceea ce însă îmi stîmea întotdeauna interesul erau unele pagini din cărțile științifice, prefețele sau 58 59 postfețele, indiferent de materia de care se ocupau, Nu înțelegeam mai nimic, dar tocmai asta mă atrăgea cu o putere halucinantă. Sensul cuvintelor îmi era clar doar pe Jumătate, uneori nici atît. Nu mă duceam niciodată să întreb ce înseamnă un cuvînt sau altul - mi-aș fi stricat toată plăcerea - și nici nu-1 căutam in dicționar. Găsisem, în sfirșlt marea confuzie, sclipi- toare, năucitoare, adîncimea neliniștitoare a aerului din pădure, ceața aia din unele dimineți cînd nu vezi nimic înainte și trebuie să înaintezi prin pîcla deasă cu deplină încredere in simțul tău de orientare. în locul plonjoanelor imaginare pe fundul oceanelor, în locul jocurilor .de-a alunecatuF. găsisem acum vo- luptatea plonjoanelor în materia fără limite a cărților. Șl capul meu. ca o geamandură dubitativă, ușoară (și goală), se legăna aiurea, în loc să mă holbez ima- ginar la pești inventați și meduze ectoplasmice, mă holbam la cîte un cuvînt încercam să-i găsesc sensul după felul cum înota alături de bancurile de cuvinte din care-1 desprindeam, N-aveam limbaj, n-aveam limbajul meu încă, foloseam vorbirea ca toți copiii: ca să mă joc, să mă cert, să cer iertare, să reproduc, să răspund la școală ca papagalul sau să imit, să mai- muțăresc. Pentru prima dată dădusem de altceva și amuțisem. Eram vampirul setos care-și găsise, în sfirșlt, prada selectă. Sugeam sîngele mustos al fra- zelor, mă hrăneam, creierul meu era doar stomac, stomac uriaș. Hâpăiam, plimbam propozițiile pe cerul gurii, încercam să le simt gustul. Prindeam cu che licerele simțurilor cîte un cuvînt și-l întorceam pe toate părțile înainte să-l înfulec. Răsfoind o carte cu fotografii și nume ondulate, am descoperit lumea mea veche în cuvinte noi. Grădina uriașă care era pentru mine realitatea înconjurătoare se afla repro- dusă șl ordonată aici în frumoase imagini. intuirea oglinda de cuvinte și sonorități ce vorbeau despre ea: Folium planlaglnis, Flores chamomillae. Ftores mille/blii (asta era urita aia de coada-șoticelului), Tlip' mus serpyllum (cimbrișorul suav), Artemtsia drocun- culus (numele ăsta cu drac cu tot în el era al tarho- nului cu mirosul lui greu de pămînt, implintat adine n mijlocul sferei rotitoare de dincolo de frunte cu zare simțeam eu toate mirosurile, după ce treceau pun pilnia nasului), Herba ciolae tricoloris (auzi ce nume la caraghioasa de trei-frați-pătați), Euphorbia asta era amarul de laptele-cuculul), Roșa canina măceșul cu caninii lui roz), Galonthus nipalis (pentru ᵥdocel, galant - vezi bine - în „grădina¹¹ cuvintelor), Lra o lume paralelă, străină, mascată, Balul mascat J grădinii. Cu ce costume defilau prin fața meaverzi- Uuile astea, ce travestiuri! Dar, în landul cuvintelor, corpul meu, chiar corpul meu, de piele, mușchi, ligamente, vene, oase și creier, ua făcut dintr-o rețea de cuvinte anatomice, foarte jobile unele și sinistrotde altele, și chiar o cantitate odoc neglijabilă de cuvinte poetice. Descoperirea asta _ venit ceva mai tîrzlu, dar s-a grefat imediat pe ob- sesia mea veche, aceea că lumea cuvintelor e paralelă ■: lumea din realitate, bizar simetrică, de parcă, pro- -tînd în alt plan un triunghi, ți-ar ieși un pătrat, ădusem într-o carte de presopunctură (pe care o scot chiar acum din raft, căci șterpelit-o-am de la :ărințil mei), peste obiecte din astea de cuvinte denu- ’imd diverse puncte ale corpului care, întru eficiență, trebuiau masate prin „înșurubare“ sau ,deșurubareuțt): ilțul peștelui, uolea adunării, pasul cel limy. bambuși in yrdmadâ, poarta urechii, poarta spiritului, muntele ■imun Lun, aptifat pe țeastă, iazul însorit. Jiul prințului, mpdrprea apelor, a cîncea întîlnire cu pdmintuî, mlaș- tina de un metru perlâ prețioasă atelier centrai și tot așa. Iubește-ti corpul - îmi zicea cartea aia - pentru â el e poetici Multă vreme, cele mai leșioase cărți mi s-au părut - :ă tot veni vorba - cele de poezie. Mă adormeau pur si simplu șl le găseam ridicole, cînd nu Inutile, de vreme ce, îmi era clar, nu vorbesc despre nimic. La școală ne puneau să învățăm o grămadă de versuri pe dinafară, mai ales din cele patriotice, de care mă acrisem, deși, ca toată lumea, le recitam destul de patetic dacă mă punea profa să răspund. Cum venea la rind o poezea in manual, cum știam ce o să ur- meze: „Ce sentimente se desprind din“, „Scoateți figu- rile de stil și comentați-le¹*, „Recunoașteți ritmul și 61 60 rima din textul de mal Jos". Unde mai pui că majo- ritatea erau despre moarte, „integrarea omului în natură". .împăcarea omului cu fatalitatea oarbă" (nu știam nici ce-i fatalitatea, dar știam că e ceva măreț cu atît mai mult cu cit e și .oarbă"). Analizam stilistic diverse poezele clasice cu detașarea celui care stu diază anatomia corpului uman pe mulaje de plastic. Desprlndeam .organe" (aici erau numite .figuri"), le recunoșteam, scoteam niște semnificații general valabile, mereu aceleași, aplicabile oricui, oricînd. Spre adolescență, am citit poezii doar din obligație față de mine, ca să-mi educ .simțul poetic", fără mare folos. Ochiul meu recunoștea Imediat, ca intr-o radiografie, blestematele alea de „figuri de stil", urechea recunoștea schema ritm-rimă, ceva în mine se grăbea să detecteze .semnificația". Poezia - știam - e ceva atît de nobil, de sfint. că înghițeam cu stoicism tot felul de rincezeli, zaharisell, grăsimi și paste așa-zis poetice. Jumătate din mine stătea în genunchi. Cu această parte am început, timidă, ca orice adoles- cent, să secret niște imitații murdarele și lacrimo- gene pe hirtie. Cealaltă Jumătate stătea cu spatele Și ridea. Pe ea aveam s-o iau aliat. Tîrziu, cînd a avut loc prima trezire din moțăiala Prostiei, am început să pricep, să-mi dau seama că citisem traduceri timpite sau autori amorțiți, că dădusem mai mult peste mumii, cadavre vii, peste blegi care-mi paralizaseră simțurile și mintea. Și o vreme am căutat substanța de care aveam nevoie, acidul ăla puternic (șl nu nectarul, nicicum nectarul!), în muzici violente, în isteria unor chitare electrice și-n versurile directe, naive, ale cin- tecelor de sinucigași, in conversațiile cu prietenii- alambicate, veninoase, pline de insinuări și ironii inutile, conversații insuportabile, dar întăritoare, ne- cesare ca aerul pentru un palid convalescent. înainte să înțeleg cu adevărat ce-i cu poezia, mă dăduse gata cartea lui Hugo Friedrich. pe care o citisem pe la 16 ani. Vorbeam despre poezie de rupeam cu prietenii mei, superbele fiare cu inteligenta lor nedomesticită, vorbeam despre poezie în concepte și sintagme îm- prumutate, fără să o fl citit, fără Sâ-i fi cunoscut pe poeți, ci doar versiunile lor, doar paraziții lor. A trebuit să dau peste americani, peste Eliot și Gins- berg, peste Creeley și Williams, peste simplitatea lui j"Hara ca să mă întorc, cu grijă și iubire, la Horatiu, la trubaduri, la Marțial și Juvenal, la Dante și Homer, la Lucretiu, la palatini și persani șl-apoi în sus pe fir Poezia nu înseamnă sentimente, poezia în- îeamnă experiențe - asta aveam să învăț de la un personaj al lui Rilke. Unul dintre tipii ce m-au trezit cu un pumn în botul certitudinilor mele de tranziție a fost Pope, de care mi-e frică și rușine în timp ce scriu, Și poarta spre ceea ce refuzasem - căci nu știam nimic din ce e dincolo - mi-a deschis-o Epo >?ea iui GhUpameș, De bubele dulci ale liricii vlă- guite, de eczema pe care unii o tot numeau .inefabil’ ~ -au lecuit Don Juan-ul lui Byron și primele pagini din Faust sau Eoyheni Oneghîm de ritmurile înțepe- aitoare m-au scăpat Con tos- urile iul Pound și niște strofe magice aparținînd piellor-roșii, Și-am dat apoi peste poeții tineri ai lumii. N-am citit o vreme decît poezia celor care nu depășiseră treizeci de ani. Nu știu de ce legam poezia adevărată ;■ tinerețe. De tinerețea asta m-am îndrăgostit și tnima mea păstrează pînă azi, neîntinată, dragostea pentru gîndirea cea tînără, sălbatică și adevărată. Stăteam in casă și citeam mereu în semiobscu- ritate. ca și cum ar fi fost nevoie de o anumită pro- tecție ca să nu se voaleze Imaginile, „filmul". Pe la opt-nouă ani am descoperit locul cel mai nun pentru deliciile lecturii: adăpostul de sub masă. Aveam nevoie, ca să pot citi cu voluptate, de ideea că mă ascund, că nimeni nu m-ar putea găsi. Uneori, mă urcam pe dulap. Stăteam cu genunchii 1a gură, sprijinită de perete, cu cartea în brațe. Acolo, la înăl- țime, totul era mai serios, mai lent, mai luminos. De fiecare dată însă mi-era frică să mai cobor. Cîteodată trebuia să-i chem pe ai mei să mă dea jos și ei mă certau întotdeauna si nu-nțelegeau nimic. Niciodată n-am citit cu adevărat într-o casă străină. Îmi plăcea să citesc in pădure, cu spatele lipit de un 62 63 brad uriaș sau cu obrazul înfundat într-o catifea adinei de mușchi verde înflorit. Sau la mare, cu vuie- tul amețitor într-o parte, dimineața, cînd încâ nu apar familiile cu copii pe plajă, sau seara, cu prosopul pe mine, cu o senzație vag euforizantă, de frig, care-ți face pielea de găină, sau în vacarmul „pointilist*, printre corpurile dezgolite, Ciudat, la mare, lectura pare neserioasă. Privirea e furată de priveliștea umană, de zbenguială și tipete, de diversitatea car- nală. Și totuși, după ce te întorci din apă, după cîteva plonjări în adine, cu vîjîlala aia în cap și corpul tre- murînd de efort, aluneci în pasta de cuvinte ca într-un vis, la mari adîncimi. Citite neatent, frazele căpătau o consistență specială, așa cum, dacă invîrți un cerc, el creează volum, o sferă colorată. La mare am reușit, pînă la urmă, să citesc o carte începută de multe ori și neter minată: Con di Hac (unul dintre greoii mei preferați}. E o anumită, voluptate in lectu- rile astea aparent superficiale: cititul in mijlocul mul- țimilor, într-o sală de așteptare, in gară, în autobuz, în timpul orelor la școală, în pauze, la o coadă, în picioare. Atunci, gjndirea ta descompusă ca o rază de lumină intr-un spectru multiplu și atrasă de alt- ceva, ascuțită de viteza unui alt fel de timp (care era „timpul* locurilor, oamenilor pe lîngă care treceai] înregistrează niște lucruri care te uimesc întotdea- una. Sub semnul urgenței, creierul se mobiliza for- midabil. făcea legături fantastice ca niciodată în zilele de lene lăbărțată, intra intr-un soi de febră, de delir, lucra într-o altă turație. Cărțile cele mai strălucitoare le-am citit înaintea examenelor, tezelor cînd, cu o perversitate bizară căutam cu totul altceva, amînînd sinucigaș materiile inutile din care trebuia să fiu examinată. Cărțile cele mai tari au trecut proba cea mal dificilă: cititul in tren. Aici se răsfoiesc de obicei volumașe ușoare, „de călătorie*, Pînă tirziu îmi luam în tren numai volu- mașe grele. Le deschideam la întimplare. Mă fixam pe un pasaj șl-1 ruminam acolo în timp ce vecinii met moțăiau sau își desfăceau pachețelele cu mincare Legănatul, țăcănitul mecanic al trenului și mai ales 64 aptul că parcurgeam distanțe într-o mare viteză îmi -^tcitau creierul, Se făcea lumină in interiorul meu, cuvintele pilpîiau, o ciudată lentoare a frazelor se apunea parcă ritmului din afară, asociații de tot felul explodau în mintea mea in timp ce ochii înghițeau •oi și noi peisaje, vîrtejuri de arbuști, flori și copaci. Citeam de stingeam cu creierul șl corpul totodată. pe burtă, cu botu* pe labe, la masă, aplecata peste pagini, pînă înțepeneam. Citeam cu picioarele sub mine pînă le simțeam reci, umflate, amorțite și minei mă descolăceam ca un șarpe. îmi dezlipeam ivirea de paginile poroase, alergam pînă la bucătă- “ cu senzația de ace in picioare și reveneam, cu bucăți de piine smulsă și mere, înfulecam rupind cu unții, cînd din pîine, cînd din măr. mestecam de mă urneau maxilarele și absorbeam prin piele parcă, prin pielea frunții, turbioane de cuvinte, asociații, Imagini. Citeam pe spate, cu cartea deasupra și cu dureri - brațe, tolănită pe perne adîncl, cartea se legâna :asupra mea, un soare întunecat mă orbea. Citeam «cotată in copaci, la bunici, în diverse cotloane răco- roase, legănindu-mă în balansoare, la umbra înmi- resmată, lunguiață a vreunui copac, departe de toți, jra ce-mi dădea cîteodată un meschin sentiment de superioritate. Șl uneori nici nu citeam. Stăteam așa ui cartea în mînă, uitîndu-mă în gol, Se întîmplau aulte lucruri in acest timp cu mine. Un fel de creș- tri, de suprapuneri de virate și timpuri. Mai greu de aplicat. Dar mai era ceva, trebuie să recunosc, deși 'm-mi plăcea să mă gindesc la asta: găsisem un pre- iXt ca să mă ascund și să nu fac nimic, Să mă fofilez, •fică, de la treburile casei, de la cumpărături și spă- jiul vaselor, să zicem. Citeam de multe ori cu sen- -mentul vinovăției. Asta era oare? Un alibi pentru •ne? O viclenie? Comportamentul norma] al oricărui bs lipsit de forță fizică? Agorafobie? Cel mai scuzabil i-tism? O formă de lux a (și-acum caut un cuvint gostită de cîte o carte, de cîte un scriitor și veșJ părăsind, despărțindu-mă, uitînd. șl-apoi întorci» du-mâ umilă și plină de remușcări. Dar. ciuda creștea dragostea mea pentru cărțile peste care știa» câ mam să dau niciodată. Numai ele rămîneau, aș. mccesibile cum erau, pure, neîntinate. Mi-am ima- fcut, in felul meu, toate cărțile pe care nu le-am •tsjt șl pe care, așa necitite, le-am iubit. Am căutat mereu cărțile acelor autori care vorbesc fcspre ei, numai despre ei, pentru că ele spuneau «a mai mult despre mine (nu despre condamnat, nu ifc>pre prizonier, nu despre creatura din subterană, a despre mine ca ființă nemuritoare, indestructibila, cum credeam câ sint in copilăria mică). Nu me- ■arii. nu jurnale, ci tot ceea ce se aseamănă poeziei, ■tund neapărat poezie. Chiar și acum mă înconjoară o grămadă de cărți, mele, despărțite de suratele lor literare. Ele au Hcrtat să mai fie, pentru mine, cărți de literatură, tei legătura mea cu mine, legătura mea cu ceea ce k lost și ceea ce voi fi, legătură de viată și de moarte. - ~ cărți fără vîrstă și fără sex, fără regn, diferite de s*mle masculine, feminine, bătrîne sau necoapte, de arule veștede, tărcate, țipătoare, groase ca mierea te care te saturi de la primele fraze sau serbede ca căliie - pe care le recunoști din simpla parcurgere t unei pagini, altceva decît cărțile funebre, reci, pe «tT le simțeam de la o poștă, chiar fără să le des- din titlu sau din culoarea copertei, cărțile gos- Moine (mai ales compendiile!) sau cele frigide (de ful manualelor, sistematizărilor, cârti de lingvis- ta structuralisme și tot așa), altceva decît căr- fc-copii, micuțe și drrrăgute, cârțile-baba-cloante in arc se tînguie banal și meschin niște tanti și niște cărțile-titirez, sprintare, pe care nu le citești tecft o singură dată în viață (și pe sărite), cărțile t-'sosite cu frou-jrouru] lor de cuvinte, cărțile cu ^uițiicute, cărțile haioase. cărțile de succes împru- mutate de la bibliotecă, întotdeauna soioase, căr- 4 matrimoniu pe care ie frecventează toată lumea, M rog, sumedenia de cărțoaie-băboaie, cărticele tete grele, cărțulii-molii și altele de care-mi despărti- — iavoritele (după care, sînt convinsă, nici nu v-ati ie :• vînt), Ajunge să le deschid - uneori nici măcar jț le simt ca un bioenergetician, plimbîndu-mi mîi- •te deasupra lor - ca să recunosc frazele bine știute. 77 76 ca să intru sub pielea lor neagră, în corpul de dintre cuvinte, în cușca lor de aer (precum col imaterială in care Vivienne cea iscusită îl ținuse Merlin vrăjitorul). Sint prizonier. Fug din ci adesea. Mă întorc însă acolo de bunăvoie, cu miln legate. Mă predau, îi ascult din nou pe prietenii ce mai spun Gustave și Charles și Frank și John® William și Isidore și Ramer și Emily șl Ana și Mari și Franz și Max și Andre și Rene și Vladimir și Ezr» Thomas și Marcus și Robert. Lucian și Johnatan Laurence și Arthur și Max și ceilalți toți. Nu așa 14 ceam in adolescentă? Nu așa gîndeam? Caulfl« adolescentul Iui Salinger, nu împărțea ci scriitorii ■ ăia cărora ai chef, după ce le isprăvești cărțile, să I* dai un telefon și ceilalți, care nu sint genul tău pur și simplu nu-ți vine să le dai telefon? Și nu erafl eu atunci cam de virata lui Holden Caulfield? M că mie nu-mi venea să dau nici un telefon, pentru ol mie nu-mi plăcea deloc, dar deloc să vorbesc la tel# fon. Așadar, deschid cartea. Și-o voce bine cunoscuti îmi spune ceea ce vreau să aud. Nu ml-e frică ■ moarte. MJ-e frică doar că s-ar putea să nu-mi ni4 regăsesc prietenii pe care nu i-am cunoscut ni dată. Cînd s-a descoperit mormintul nu știu c faraon, mi s-a părut curios că, în afară de armat soldați, de sclavi și soții îngropate cu el. nu s-a g nici o carte. Sau. mă rog. tăblițe de argilă,.. Recitesc astăzi cărțile răsfoite demult. Unele adevărat .muncite’, pentru că regăsesc sublini semne din perioade distincte (șerpișori. acolade, s rochete. semicercuri, semne de întrebare, săg V-uri culcate și semnul rar pe care-l puneam in d tul unei fraze, unui fragment ni meu). Semnale pentfl memorie, indicii - pentru ținut minte o zi, o să mină, pentru totdeauna. Depuneri de senine de vîrste diferite. Nu mi-e greu să ghicesc cînd au f făcute. Mă interesa mereu altceva: mai întîi cuvin sintagme, .expresii", apoi idei simple de mult abag donate, moloz, zgură culturală, apoi lucruri abstrac ■i IrI de .idei⁻ (mănunchiuri - ca aricii de mare) și Li hi ti mult .noduri" strălucitoare și inutile, imposi- Ml >!<• descurcat, de despărțit în fire, vălătuci conden- ■|i di- ceafă, concentratii care înainte să ajungă la H< in iți intră direct în sînge, infuzează, re iradiază. ■a uimesc semnele în dreptul unor lucruri lipsite cu IhuI dc importanță. Cine știe la ce-mi foloseau, cine Ml* t e era în mintea mea? IO plictiseală groaznică, așa Ca în copilărie. Caut LH un astmatic o gură din aerul de care am nevoie. I alandala cărți din rafturi. Nimic. Le imprăstii in kmil meu. Toate capodoperele sint, la acest ceas, ■nușă. Din simburele lor de hîrtie nu crește, cum M mtimplă de obicei, nici o plasă sonoră, nici un lup r de frăgezime care să acopere lumea cu sume- ■tillle lui de ramificații pe secundă, nici un arbore ■ir să-și foșnească zecile și-apoi sutele si-apoi miile ■i culori. de imagini, detalii si mai ales aerul acela al ■Mirii ca să le înrudească pe toate. Nimic. Nici mă- » un filfîit de evantai. Caut combinația de cuvinte care să fi absorbit le sevele tuturor celorlalte cărți, substanța rară rr să mă. readucă la viață- Cu o vorbă a lui Raymond ihbmI. resurecttna. Pentru că toate sint neputin- începe deriva. Corpul - scirbit. Creierul - leși- Rnl Sînt împăiată. începe destrămarea. Un fel de ură »H/IHlCă. După simonomahii fievroase, confuze, metamorfoze Mbride. adorm. Incendiez, Apoi mă trezesc. Mă uit la 0 carte arabă, cu începutul la sfirșit. Un arabesc llîiețitor. Uriașă promisiune. Ce bine că nu-nțeleg nimici 78 79 Cartea de bucate Cartea cea mai plină de aventuri pe care o citisenF' nu a fost una de basme sau de Jules Veme. nici Omul-amfibie. Cei trei mușchetari sau Dupd clomized de tini. nici frusta, Colierul Reginei sau CocoșaluU nici Aventurile lui Cordon Pym sau Crtiâtortn lui Mn* r/elian, nici Homunculus a lui Dlavilscikov. nici cartei; despre (Jiu, capătul lumii sau Expediția Kon-Tiki. n!ol Lunea tăcerii sau sumedenia de cărticele din colecții siiintifico-fantastică, pe care le răsfoisem și le abanJ donasem repede, nici cele cu zmei, balauri cu șaptt capete si prințese și nici cartea aceea cu poezii despre flori, cu minunatele ilustrații din care nu îmi amln* tesc foarte clar decit ca era extraordinar de lueioasK și parfumată ca o chewing-yum de fructe - și pe cart o consideram cea mai domnișoară dintre cărți. Cea mai ciudată carte pe care o citisem la virstl cind nu reții mare lucru din cărți era una fără acțiuni și fără personaje, dar care îmi sUmise toate simțu* rile, imaginația și - aș zice astăzi - conștiința, sau mă rog. ceva ce mă făcea să mă revolt, să judec, sH trag anumite concluzii și să mă îngrozesc de ceea ce se cheamă ființa umană in nebunia ei animalici I Era o veche și pătată carte de bucate, cu desen» sofisticate in tus negru, in care se amestecau cuvinte necunoscute, cuvinte domestice si sălbatice denud mind mirosuri, materii, substanțe. Instrumente, ani* male și plante, culori, consistențe - și in care căutati pină la amețeală amănunte picante, așa cum aveam: să fac mai tîrziu stind aplecată peste reproduceri dup! Bosch și Bruegel. Ea a fost multă vreme cartea mea de căpătîi. pe care o răsfoiam alandala înainte de culcare ca leac împotriva coșmarurilor cu lupi și babe criminale care aveau, sigur aveau să vină. Peste pre* fată, cam plicticoasă, cu sfaturi practice (că trebui^ «le pildă, să te uiți la furculițe, cind le pui pe masă, lâ n-aibă scame, sau că poți folosi și fețe de masă cu broderia sporirii, săream. După un Preludiu de .obiecte de mincare" de toate felurile, aperitive si salate mai mult sau mai puțin agreabile și care anunțau cele- lalte capitole, amestecind frumusețea lui croca-broca, ochiuri in rochițe roșii sau salată de hasmafuchi cu dizgrațioasele oud cu limbă sau ruiadd de creier, in- tram direct in șuvoiul de sosuri de toate felurile, reci *1 < alde, aluviuni care îmbogățeau oceanul unde gus- tul tău se bălăcea amețit de noi și noi valuri: sosul anșoa. Chamiily, Ravigot sau Remouiade. âechomel, Robert sau Mornay, cel de agrișe, capere, arahide, usturoi sau portocale, de carne sau caramel, sosul milanez, grecesc, spaniol, țărănesc și altele care te lăceau să te simți ca o prințesă cu guler gros și plisat, înconjurată de cavaleri cu nume străine, sau ca o muscă teleghidată, sărind de pe o felie de portocală pe o suprafață sîngerindă de carne, de pe sideful unui usturoi pe lipiciosul caramel, bărzăunind in aerul roz al Spaniei sau Greciei sau pe o mușama la tară u|-apoi, amețită bine, eșuînd intr-un borcan cu miere. Treceam peste supe, borșuri și ciorbe șl ajungeam Li poarta lui unde colcăiau intr-o vignetă raci, meld și midii. Intr-un stil abrupt, citeai cu oroare: .Se controlează ca toți racii pe care vrem să-i pregă- tlm să fie vii“ - si ce urma întrecea orice închipuire, căci ei erau aruncați așa, de vii (de aia trebuiau con- trolați!) in apa clocotită. „Cine dorește', se spunea acolo, .poate să scoată intestinul din gituri cind racii silit încă vii'. Chestia asta iți tăia respirația. Mai ales că urmau la nnd cei 24 de răcușori cărora li se sco- ica ucarapacele, stomacele, intestinele, imbrăcați fiind Intr-o haină de aluat și aruncați în uleiul încins, de istă dată. între miturile sosurilor și barococoul dulciurilor dr la sfîrșit se lățea așadar IrVernul. Aici găseai cele mai cumplite metode de sacrificare și tortură, ritua- luri sinistre peste care plutea un cuvînt pentru mine le neînțeles, dar care mă îngrozea: eviscerare. E locul ui care, preț de zeci de pagini, se intimplau cele mai ao 81 sălbatice, mai cutremurătoare fapte. Sărmanele sl nevinovatele animale erau Jumulite, decapitate, ră- zuite, îmbucătătite, strivite, despicate, golite piu smulgere de măruntaiele lor și umplute cu cele ma nepotrivite lucruri cu putință; găina cea proastă s nesimțită umplută cu nobile migdale sau stafide curcanul maiestuos cu dulci smochine pe care inel le mai găseai la Alimentara, in raft, sub formă ut roată, învelite in celofan, cu etichetă colorată deasu- pra și care nu-ti plăceau defel, cu pielea aia a lot animală adunind o grămadă de semincioare unite â un fel de clei care se agăța de dinți; porumbeii era» fierți in lapte și aduși pe tavă împreună cu la fel ck năpăstuițll raci; rațele erau ghiftuite cu portocale, fazanii cu mere întregi, alte vietăti erau Împănate cb usturoi sau stropite cu vin și așa mai departe. Aid găseai cele mai sinistre idei. Se atinseseră pînă și de iepurașii cei blinzi (.Iepurele se agată in două cuie, de picioarele dindărăt desfăcute și se jupoaie¹¹], pentn a căror preparare se păstra propriul lor singe ames- tecat cu olet. de potirnichi (ținute cîteva ore cu cap J in jos), de bibilici, de sitari (ce frumoși ml-i închipu- iam după numele lor. foarte curați, muzicali și lu cioși), de fazanii a căror frumusețe părea să nu ma conteze. Nu scăpaseră nici măcar șerpii înfricoșători, nlc broaștele oripilante (adică „pui de baltă“) sau scîr boșii melci, care, lată, nu erau nici ei ocoliti, gretoși cum sînt. de măreața Faicd Umand. Pînă 9 nutria, nutria șobolănoasâ, din care își făceau cucoa nele paltoane grele, nutria. din care aveam șl eu t căciulă niciodată purtată, respingătoare din caua perilor aspri și cumva soioși. nici ea nu scăpase și st afla acolo umplută. îndopată post-mortem. După căsăpire și așa-zisa euiscerare, urma înde- lunga preparare a mîncărurilor. avind la bază cîte ui organ, iar la acest capitol imaginația mea prolifera se înfierbînta, se dezlăntuia și, din magma unui oceai primordial, în plină noapte, sub lumina lunii, ieșeai la suprafață scene apocaliptice, momente ale barba riei și canibalismului, atrocitatea unei lumi în car» o intrau nici Dumnezeu și nici Diavolul. Dumnezeu ficuse lumea ca să intre în burta omului, cazanul ca voie sc din care toate ieșeau spurcate, închipuiam eu groază propriile mele organe expuse în tăvi, pe platouri rotunde sau ovale de porțelan, flerbînd în natițe și oale, prăjindu-se la foc Iute în vase tapetate . j unt, ceea ce îmi provoca o convulsie adîncă. visce- rală. Cel mai teribil mi se părea cum se întind pe cîteva pagini diversele moduri de preparare a creierului ani- mlic (la capac, cu cașcaval, în aluat de clătite, in »s picant, în sos de vin, ruladă de creier, sufleu, jupă, bulete de creier sau creierul marîn&ie$c, ce mă --grețoșa cel mai tare fulgerindu-mi prin cap că ar tea fi vorba despre creierul unui marinar mort prin mec). Propriul meu creier se perpelea în cutia cra- ’iană ca într-o kukta, o usturime ciudată ca și cum is fi stat deasupra unei fumigații se cuibărea intre ^rincene și o venă groasă pulsa sub pielea frunții enervant de ritmic, de puternic și de fierbinte, adu- ondu-mi aminte că, pur și simplu, chiftesc in singe. ■leam prăjindu-se in tigaie nu materia albicioasă * .tandră" (cum scria acolo), ci memoria, imaginația, indigență animalelor pe care le consideram pe vremea egale cu omul. De creier, zău, n-ar fi trebuit ®iuși să se atingă! Apoi urma ficatul, și el prăjit in multe feluri, care iu îmi provoca însă oroare pentru că nu aveam ima- fnație în privința lui. Ficatul meu. anonim, stătea *cuns in partea dreaptă, sub grăsime, nu mă supă- -ise niciodată, era ca și cum mar fi existat. Și apoi, r. el nu gindeam, nu citeam, nu socoteam, nu vor- itam, nu mi se părea esențial. Ficat - pentru mine - sa doar cel de pasăre, care îmi plăcea la nebunie. Sigura tresărire de neplăcere am avut-o la ficatul ^rdnesc. ce, desigur, se referea chiar la ficatul oame- -Uor de la țară. Remarcasem, printre altele, spuma i£ ficat, care, trebuie să recunosc, mă sidera, Ml se făcea părul măciucă (e și asta o vorbă!) la t ce ținea de limbă (limbă la frigare, limbă in sos catifelat, limbă cu maioneză, limbă fiartă). Citind, îmi 82 33 simțeam limba cumplit de musculoasă în gura, insuportabilă, îmi aminteam perfect ce înseamnă să-ți arzi limba cu ceai sau cum e cînd îți muști limb* ca prostul. Pe un ecran, in fața ta, condamnată la frigare era limba ta. Limba - pe care ți-o priviseși de mai multe ori în oglindă, mai alea cînd îți era rău, u să vezi dacă nu cumva e palidă și gălbuie, limba căr- noasă și acoperită cu porozitatea papilelor de tu: felul, limba sub care se ascundeau niște vene roșii s albăstrii și un fel de zdrențe pletoase, oribile: limb* pe care o simțeai umfllndu-se și umplîndu-li toai* gura, aproape sufocîndu-se cînd ți se făcea o injecta in gingie la dentist. Limba cu care pălăvrăgeai și dc care uitai in timp ce pălăvrăgeai, limba cîntărețilc* de operă, în a căror gură te uitai necruțător. Toak astea iți veneau în minte, se desfășurau in evanUi musculos. Și, traversînd tipăritura măruntă, iți plim- bai limba prin gură, in timp ce în minte apărea refre nul ăla cretin: „ti se limbă plimba-n gură", o zglri^ cu virful vreunui canin, îți gîdilal cerul gurii sau • scoteai printre dinți uitindu-Le la virful ei cu ochi, încrucișați. Venea apoi rindul mincărurilor de burtă. Te izbei de flecare dată imaginea burții de vacă, uriașă, ușus păroasă, traversată de vene groase ca niște sfon. burta umflată ca un cimpoi și fără carne, burta u care era ținut ditamai vițelul Apoi iți apărea în miuu propria-țl burtă, albă șl grăsuță, deși in rest tu păre» mai degrabă negricioasă și slăbănoagă* burta pe catt o puteai apuca între degete, așa cum fac cucoanei cu obrajii bucălați ai copiilor. Burta netedă șl sat na ta care strălucea in soare cind stăteai pe spate ii grădină cu tricoul ridicat, burta pe care o pindeai ca să auzi zgomotele caraghioase, ghlorțăieiile și miorii, idile dinăuntru și pe care se putea bate loba, m* ales dacă băuseși înainte vreo două câni de apă sai sirop, și atunci se auzea ca și cum ai fi bătut ca palmele pe un mal de nămol moale, fin, chiftit. Dar mai cumplite $1 mal cumplite mi se păreai mincărurile de inimă șl mai ales sinistra inimă um plută, care îți făcea pielea de găină, pentru că rețea 84 Mie Începea cu „cantitățile", punea tranșant pro- «■tma. fără ocolișuri: „CurUitâțc mima", continuind a minuțioasa pregătire: „Se despică inima longltu- vmal, in două părți egale, care nu se desprind una •e cealaltă. Se scoate sîngele. lăsînd pereții intacți. * sărează și se pipărează, după care șe umple cu m amestec de came, franzelă, ou. ceapă tocată, tare, piper, verdeață. Se înfășoară inima în felii sub- un de slănină și se leagă. Se fierbe înăbușit Ia foc male în apă și vin. Cînd este gata se scot ațele'. K;eta, ca multe altele, mi se părea un sinistru ritual Hajitoresc, diavolesc, așa cum citisem în povești. In HM ca zăpada. mama vitregă ii poruncise vinăto- *uui să aducă inima prințesei pe catifea, intr-o cutie, •aozisem vorbindu-.se despre vampiri șl strigoi, care *c hrănesc cu inimile morțllar și. de aceea, trebuie Mtepati cu un țăruș ascuțit nu altundeva decît in ^ană. Acuma, ca s-o spun pe ala dreaptă, mîncasem uată o biată inimioară de pui șl nici nu merita sacri- •oul, era tare și elastică, un fel de gumă de șters *artă. La capătul celălalt al cărții dădusem peste râmi de ciocolată, ceea ce era - nu? - „altă mincare * pește', cum se spune. In Infern mai găseai o serie k alte ciudățenii, de la coodd de uocd cu sos (și coada iacii bălăngănlndu-se în fața mea, era - virști! - ifuncată în cazanul clocotind) șj barha-coprci („se *erbe barba-caprei in apă cu sare"!), la cap de porc mu cap de oiței, puse așa întregi la fiert.., Tot în zona infernală, mai ales la marginile el, mai puteai da peste cîte o oază calmă, cum era, de exem- 3ucurilor gazouillante, efervescente. în aroma dul- cețurilor, a peltelelor, în imperiul scorțișoarei, ana- >onulul, în jungla de culori moi și vaporoase sau ^pătoare. Aici se înălța Babelul dulce șl ușor al spumelor arate, aici trona orbitorul eutcuf, printre amuzantele Tinciunele, prăjituri arlechin, ftyaro, printre piez intri, -Arte, trufe, baclavale, pricomigdale, bezele ușoare ca hirtlaᵣ aicazarari șl cohorte de prăjituri cu nume ■dminutivat: covrigeii, gogoșelele, colțunașii, pesme- 4torii, plăcintuțele. Aici curgeau lent cremele moi, djîiau bezmetice palete ca să umfle, să sporească spumele, aici se revărsau glazurile, se topea ciocolata 87 86 menajeră, se dizolva gelatina, se carameliza zahăr® se umflau aluaturile, pluteau nori de pulbere pariu» mată de cacao sau de vanilie și se evaporau esența aromate. Beția se termina glorios cu partitura lichio^ rurilor, siropurilor, aicoolurilor din fructe (caisa® afinată, vișinatâ), terminînd cu mozqgran-ui, să zice J Dar nu întotdeauna citeam la rînd. cum spunea® Asta nici nu era o carte pe care să o citești altfel dech pe sărite și amestecat (așa cum se citesc sau, mut bine zis. se recitesc, in întregime și continuu, toate marile cărți, nu?). Uneori treceam de Ia un capitol 11 altul amestecînd singură dulcele cu săratul și acru), pînă la greafă. Mă cuprindea amăreala la ideea dr supă de chimen si atunci plonjam direct in capitolul de siropuri și sucuri. De neînțeles și nerușinate gă» se am că sînt plăcintele poale-n bnu pentru că îl aud» sem pe băieți chitind în timp ce rinjeau golănește un refren cu „Suflecatâ/cată pîn' la briu/ Ducea, duceM rufele la rîu“. Mi se păreau foarte crocante, crănțăte» toare, toate cele care conțineau in denumirea lor p|î CR: croca-broca, crutoanele. crocheteLe, tortul Kranf Cîteva lucruri de prin carte inii plăceau mai ales din cauza denumirii lor: zbutiqgii, tumațeti, papanaș® sparanghelul imambauildi. rizoto, volouan, ca^, pandișpan, iofca. farsniac, cighir. Reteta cea mai miM terioasă dintre toate era aceea care cuprindea in ® cuvintul culcuș. Nu știam ce e cușcușul și mi sM părea amuzant să citesc ceva in care chestia aste putea să fie orice sau nimic: „Se fierbe cușcuș® (nimicul, orice-ul). deasupra se pune carnea și se d|' la cuptor“. Mi s-a părut totdeauna bizar in cartea asta ameM tecul de tandrețe și agresivitate, de poezie și bestia® Late, de sadism și delicatețe, de arhaic și decaden® de cruzime primitivă și rafinament. Cuvinte ca cire. smulgere, jumulit, despicat, eviscerat. pdtruriH fript, macerat. fezandat, tăiai tocai zdrobit. Mi J striuit, opărit. Jupuit inâbușit, dewsat, prăjii Jîerts® teau alături de fraged (aluatul), tineri și tandri (doi vleceii, dar și carnea), catifelat (sosul în care plute» creierul), a se odihni (tot aluatul), proaspăt și mai aloi 68 ‘Ir mulțimea de diminutive (castraveciori, pîinișoare. Irimic, gulioare, clupercute, mîncăriță, piciorușe, n Iploare, codițe) sau de adjectivele pentru foc: moale |l mic. Cel mai poetic, în lumea asta a asociațiilor «ui prinzătoare, a analogiilor, juxtapunerilor, metoni- miilor, mi s-au părut „crenvurștii înfloriți la capete", Iombinatie de vegetal și animal, alăturînd carnea cea Wiedă cu puritatea florală. Aici. în cartea veche cu coperte scorțoase a mamei, hăt» iu din toate părțile vălătuci, cețuri înăbușitoare, buulgații de tot soiul, brize mentolate, vapori de mi- h”»me, adiau zeci de arome, peste Infern și peste huadiș. Mintea primea o dată cu cuvintele tot felul dr fragranțe, .miroazne", efemeride odorifice, miro- Burl cunoscute sau necunoscute, reale sau imagi- liiile, care se amestecau și pe care le despărțeai în Hir distincte ca în desenele animate. Aici se agitau in junii nasului tău, sau se înălțau ■bre el, pure, mirosul irezistibil de cocă (asa fragedă il albă, că-mi venea s-o sărut), cel dulce-lerbos al ni H arului, cel eterat-amărui al cimbrului și chime- miim. mirosul bisericesc al busuiocului, cel sărăcă- fim și veșted al verdețurilor uscate, păstrate în him ane peste iarnă, mirosurile crude, animale, ale ■rnli. cele pâmîntoase ale rădăcinoaselor, ondulări ilr alcooluri si fantome fructidore. în Jurul cuvintelor Itlpllau halourile olfactive Aici se aflau anasonul tlnh rug. piperii inecăcios, dafinul cu mirosul lui de Hule veche, de letopiseț, și seria de hasmațuchj. co- flnndru, ienibahar, pe care nu le cunoșteam, dar care hui păreau nobile și delicate, de pe altă lume. Dar nu hiimai mirosul ingredientelor, .cantităților^ (cum 'i acolo), condimentelor persista în timp ce traver- Mim noi rinduri cu aldine și verzale, ci se adăugau Mi urnirile casnice, marca celor de bucătărie (cel nilormitor al plinii, liniștitor al dovleceilor fierți, Imle al făinii, mirosul uscat al lingurilor de lemn, im norului, mirosul cralițelor cu smalțul sărit, al liniilor, instrumentelor de alamă, a) piulițe! aurii), ii ।ilrtite cu cel al camerei în care citeai, al cărții șl al iun ului tău șamponat, al pernei care mirosea a apret 69 Aici găseai culorile cele mai diverse - mate sau opaline, consistente, tulburi, cețoase, opace, nuanfo pierdute in materiile zemoase, lichide sau cărnoase. Roșul se risipea in sumedenie de nuanțe, de la ct» sălbatic, al sîngelui, la cel al lobodei, dulcețurilut întunecate, cărnii, fragilor, ridichilor, pepenelui, ar- deiului cap ia, merelor și tot așa. Sau felurimea ver delui: cel iute al verzei, cel răcoritor al măcrlșuiui s mentei, cel albăstriu al frunzelor tinere de ceapă verdele păstos al spanacului, cel viguros al leu stea nulul și al (elinei, verdele luminos al dovleceilor și tot așa. Galbenul avea ramificațiile lui; de la cel palia al rădăcinoaselor la acela aprins al șofranului, galbe- nul isteric al lămiii și cel călîu al limonadei. ce! cald al cartofului fiert, cel zaharos și rumenit al canta lupului. Rină si rozurile își aveau diversitatea lor, dt 1a acela pufos al spumelor de fragi și căpșuni, dem și plin de liniște lipicioasă, sau cel subtil, discret, dr carnea albă a andivelor, satinînd pielea lor galbeni sau cel violaceu din sclipirea vreunui solz de pește pină la acela artificial al șerbeturilor clisoase. Sau chiar negrul (pămintiu al guliilor, sticlos al măsli- nelor). ori albul aliat cu diverse nuanțe palide: alb dt făină, spre gri. alb strălucitor ca al zahărului, albia buretos al spumelor bătute bine, albul cu încrustaU de roz-albăstriu al cărnii de pește crud. în mintea ta se perindau zeci de degradeuri. de nuanțe discrete sau culori tiranice, calme sau stridente, stinse sau fove, obositoare și adormitoare. Și-atunci te lua son: nul și alunecai intr-un gol Instpidincolorinodor. tra- versat uneori de o pestrlțăraie din care nu mai putea distinge diferența dintre culoare, gust, sunet, dens; tate. Venea întunericul care le băga pe toate în oaia lui și de-acolo ieșeau mal tirziu aburii visului, fuim gațiile coșmarului, Cartea mamei, în care erau desenați cu minuție pești și animale, fructe, cochilii, abstractizate cumv® de rafinamentul desenului, mi s-a părut întotdeauna o carte uluitoare, frumoasă și monstruoasă, veseli și tristă, rafinată și grotescă. miloasă și aeriana : -Jăroasă și nebună (așa cum trebuie, de altfel, să ?. rice carte adevărată). Ea a încetat să mă inte- - । hirtie negru, negru șl alb, pentru că așa erau foile a tușul frazelor care curgeau, pentru prima data |s ultima!), atît de ușor, atit de puțin împiedicat, cx ușurința cu care dansasem atunci. în copilărie dansul african, fără să știu cum trebuie să te mlș£ exact pentru un „dans african". Tot pe atunci m-am gindit serios dacă Dumneztj nu este cumva o Dumnezoaică? Nu eram eu făcutl după chipul și asemănarea Lui? De ce El și nu Ea! De ce un bunic bun și înțelegător si nu o bunici bună și iertătoare? Și iar mă voi gîndi la asta pesn cifiva ani, cind aveam să dau intr-o carte peste und dintre zeii întemeietori ai aztecilor, parcă, a căni descriere nu încetează să mă uimească și să mă in cînte. E vorba despre Ometeotl, zeu cujustdde stele „muma zeilor, tatăl zeilor, zeul bătrîn întins pe buri cui pămîntului. zăvorit în temniță de peruzea*¹. Cl apoi să descopăr povestea zeiței Nu Wa, marele spin' feminin care, de singurătate, a făcut din lut, dupi propriu-i chip, o /etițd pe care zeița o numește adică om. Ce ușurare, ce ușurare cînd ai aflat pe la 15 ani i*. an filozof spusese undeva că Dumnezeu a murit! Le eliberare la gîndul că n-o să mai fie nimic, că o să it termine de tot cu ticăloșia ta trecută și viitoare! Bumnezeu nu există, îmi spuneam. Lumea mi-a ut o vreme, din cauza asta, limpede și simplă. Și suportabilă. Apoi a urmat încîlceala. Curind, totul s-a întune- cai in jurul meu. Au venit ani în care doar dragostea ti salvat și. mai mult decit toate filozofiile la un ■r. cuvintele unui cintec de sinucigaș: „Once 1 had a game/ I lîked te craud back into my brain/ I think Jenau; the game I mean/ I mean the game ccdfed m^arw«. / Nou? you shouid try this liîttegame/ Just •«*? t/our eyes, forget your name/ Forget the peopte/ uwll erect a dijferent steeple./ This llttlegame is Mlo da./ Just clase your eyes, no uiay to lase. /And IM nyht (fiere, rmgoing toc./ Release control, mere Wituking tficDugh¹*, Ț]-al amintit atunci de politeismul tău de la opt-nouă an cind, citind Legendele OlimpuluL ai descoperit zeii «;or oameni, născuti cu mii de ani înaintea ta. Habar ^uveau ei, popii și babele contemporane, de zece ori wâtoșii, că există mal mul ți zel pe care ei nu fac «cit să-l jignească continuu prin uitarea șl indife- «ata lor. Dar și zeii ăștia erau atit de crunți, siniștri, ■- multe brațe sau un singur ochi, ciclopi, hecanto- uri șt centimani, criminali și canibali, Cronos spin- Acindu-și tatăl, Uranus devorîndu-și propriii copii. chiar Zeus, un viclean, necruțător, înghițindu-si Mita. pe Metis, care-i purta în pîntece copilul, pe ferma. Zei și zeițe incestuoase, o lume de spaimă pe Are n-ar trebui s-o cunoască un copii. Zeii cruzi, ițrfigi, răzbunători. Mi a părut întotdeauna rău că există un scriitor, un poet care să fi vorbit puțin aspre „credința¹' unul copil de acum mii de ani, Ce «uit. ce mult ar !1 contat asta pentru mine la nouă mi. la cincisprezece ani, la douăzeci și opt de ani! ăt-alcl. de la cartea cea groasă, mi s-au tras tot felul, Leceam pe lingă un stejar și știam că e Filemon, ^păcum teii erau chiar Baucis. Mă așezam la Baucis 105 104 in brațe și ea mă dezmierda cu o mireasmă dulce Ceaiul leșios de tei îl acceptam numai de dragul ei, | Pinul era Pitiș, sărmana, iubita lui Pan, împinsă a prăpastie de sinistrul vînt de miazănoapte, geloși: Boreu. O broască țestoasă pe care o studiam lipb du-mă de un acvariu era sărmana Cheloneea a| n-avusese chef să meargă la nunta Herei și-a la| Zeus. Nu-mi mai era frică de păianjen pentru ci știam că el nu e decît nenorocita de Arahneea, ca | iscusită la brodat. Cind mirosea in aer a flori și | parfum știam că face baie Hera. Iar trandafirii și aur monele erau lacrimile zeiței Afrodita pentru Ador* cel frumos, răpus de răul Ares, După cum minunam ochi din coada de păun, la care mă uitam cînd a. duceau la Zoo, erau ochii lui Argus cel fidel, cul^j de Hera și-ncrustați in evantaiul grandioasei cozi Copilăria mea a fost profund sfișietoare din caw acestei uriașe confuzii, din cauza acestei multiple $ imperioase nevoi de devoțiune către divinități conții dlctorii, amestecate. Seara spuneam - cind sp- neam - rugăciuni către un Dumnezeu păzit dc înger» bucălatl, dar cînd mă trezeam dimineață aducea» un salut frumosului Apollo. cel care cumpărase de v Hermes lira (ultimul o vînduse ca să-și facă rost â) caduceu). Aveam un cult pentru frumoasa Afroditz' Țineam în cinstea ei, intr-un penar, o scoică neagrt satinată in interior cu o pojghiță albă, sidefie, car făcea ape roz și vineții, albastre-llliachii cu irizări fl verde. Intr-o casetă parfumată puneam din cînd ii cind un trandafir roșu și o rugam frumos să mă ajun să fiu o fată drăguță și să cresc în înălțime, penm, că mi-era teamă că o să rămin pitică. Mă mai g* deam și la Atena, mă rugam ei să aibă grijă de crt* rul meu. Iar noaptea, înainte să adorm, vorbeam cu Nlx să mă ferească de coșmaruri. Din cind în cînd! aminteam Iul Hades... să mă uite. Nu mai vorbai despre atracția (religioasă, i-aș spune astăzi) penau lună, pentru soare și pentru vînt, de care mă lega । fascinație îngemănată cu neliniștea, Nu știam ninii pe atunci despre cultul mexicanilor pentru Soan 4 despre sacrificiile umane închinate lui. Și nici dese» feyu. Vintul-total, al Indienilor. Nici despre Huracan an miturile maya. Dar toți zeii ăștia frumoși șj răz- bunători, pe care-i veneram și de care mi-era teamă. .. fost uitați, cum uitată a fost credința mea păgină fc zeci de regi inventați de mine (regele șerpilor, re- ?le rimelor, regele trandafirilor, regele zăpezii, regele fbii, regele-Soare, regina-Lună și tot așa). Nu mai i .rbesc de DEDE care, în copilăria mică, atunci cind w știam nimic despre toate astea și nici despre >acu’ și Dumnezeu, luase atîtea forme, mă chinuise k mi exaltase simțurile cu atîtea ciudate și ames- tecate emoții. La 15 ani - ce ușurare cînd o forță lucidă, o putere sragră-aurie te face să accepți liniștită că se va alege fraful de tine! Și nici nu-ți pasă. O putere adolescen- tină va dizolva pietroiul neîncrederii și fricii. Puterea adolescentei, pe care o simți sălbatică in plex cind te â-’.i în haita tînără alături de cei asemenea ție. Pe ire o simți ca pe un soi de triumf multiplu cînd te găsești singur, închis voluntar între patru pereți. Cind strălucirea s-a stins pentru că nu mai credeam 10 in culorile și, cind atingea frunzele sau florile de-acoic. miinile el Intrau direct în culoare, ca intr-un aer roșu, verde, galben. Apoi, așa din senin, cînd uimirea aa mai mare, a început să-și amintească cine e. o unde, cine erau părinții ei și chiar limba pe care a vorbea. Și l-a fost ciudă că tocmai ea. o babă firi ținere de mine, a început să le vadă pe toate ca-* palmă șl să strice frumusețe de minune ce 1 se intL. plase Adevărul e că Elena avea darul povestitul povestea ei a durat mult, poate o oră, și noi stăteaa acolo înghesuit! unul în altul și rozînd păstăi de ră- pită usturicioase. simțeam cum ne ia cu frig pe șira spinării, dar era și haioasă, că odată întorcea foaia * pufneam cu toții in rîs, Tot atunci, în corturi, o fatl de la Bordei (niște case din placaj mai gros, făcu4 doar pentru citeva luni, peste vară, pentru construi tori - că se ridicau pe vremea aia o grămadă de blocur noi) ne-a spus cum intr-o noapte a auzit în fața uși el, in locul unde era lada de gunoi, un plins de cop! S-a sculat din pat, de lingă maică-sa, a ridicat capa- cul lăzii și-a văzut acolo un ghem mare de hirtie car. plingea. tresă]ta in sughițuri, ofta. înfolndu-se șl-apa stringîndu-se in el, Plînge hîrtia! - s-a gândit pe loc 1 s-a dus și s-a culcat, iar a doua zi n-a mai văr: nimic, se aruncaseră deja deasupra coji de cartofi ■ de ceapă. Ar fi răscolit ea să vadă ce era cu hîrtia a* vie, dar ar fi certat-o maicâ-sa și pină seara a treci* mașina de gunoi și-a luat toate mizeriile, Și mister-' Ascultam cu toții rozînd morcovi, castraveți și rost Auzeam lingă mine plescăituri și Clănțănituri. De data asta nu mă enervau. Toți ceilalți ziceau că faa de la Barăci era o mincinoasă, numai eu eram sigura că spune adevărul, avusesem și eu de-a face cu ■ foarfecă vie, o foarfecă pe care o azvirlisem de z*d așa, de plictiseală, și care după două zile s-a răzkr nat cumplit, sînt sigură că o unit să se răzbune, d m a căutat, că s-a așezat în pat lingă mine, cit pe a să-mi scoată ochii. Și parcă numai cu o foarfecă? A știu de ce aveam o bănuială că în spatele unor lucn*. de felul ăsta trebuie să fi fost DEDE. Nimic nu mă pasionase și nu mă înfricoșase u. mai mult decât ceea ce văzusem eu la BaaUci. Dujk .c plecaseră constructorii. înainte să fie dărimate oarăcile, a venit acolo un fel de circ. A fost întins un cort uriaș, iar barăcile golite au fost folosite ca încă- peri pentru un ciudat „muzeu* al monstruozității din are nu-mi aduc aminte mai nimic în afară de intît- aire. una cu adevărat înfricoșătoare, ceva ce nici nsele și nici imaginația mea nu ar fi putut să inven- xze. O parte din mine a încercat să dilueze, să învâ- .uie, cu timpul, ce-am văzut într-o ceață violeție și roșie. Dar uite că acum îmi e mai clar in minte totul rad mult decît propria mea mutră. în capătul șirului de barăci, unde improvizaseră camerele pentru mon- ștri, după primele încăperi, din care nu-mi aduc anunțe nimic în afară de vinzoleală. frig și miros de ploaie, mtrind în ultima, luminată ciudat (ca o discotecă în tare funcționează un stroboscop, însă unul care ar xscompune realitatea mult, mult mai încet), înainte □ă apuc să văd ceva, am simțit împrăștiindu-ml-se in sînge, ca serul după injecție, un soi de chemare ca in vis. cind cineva încearcă să-ți ceară ajutorul și nu știi cine și nu știi de unde). Am ridicat privirea și sus, deasupra mea. pe o etajeră, în timp ce mă gîn- deam că aici o fi auzit mincinoasa aia de fetiță un mcoloș de hirtie gemînd, L-am văzut. într-un halou .az-vinețlu care venea probabil de la o lampă fluores- :entă. Stătea cuminte într-un borcan uriaș. Semăna cu un copil mic, abia născut șl-avea un singur ochi n mijlocul frunții, o față foarte lată șt turtită de sub ■;are porneau două corpuri sudate de culoarea peș- ielui fiert, cu patru picioare și doar două mîini mici, ^arte subțiri. $1 singurul lui ochi părea deschis spre mine. O clipă doar mi s-a părut c-ar clipi. Apoi nu mai știu. Filmul se taie și urmează, ca la cinemato- graf. un negru brăzdat de benzi albe, zvircolindu-se pe ecran. Copiii mai mari mi-au spus că, de fapt, ceea ce văzusem eu acolo era chiar Dracu’. un drac prins și băgat in formol. Dar dacă ăla era Dracu'. Atunci pe cine simțeai tu uneori, doar privire, fără icrp, rătăcitor, nevăzut și rece? Atunci cînd se căsca brusc un gol în jurul meu și ierul mi se lipea de piele și pielea mea se făcea ca a 112 113 găinii jumulite complet de penele ei și-mi era frig în plină vară și cald pină la leșin cind stăteam întind în zăpadă, cine răsturna totul? Sau cînd mă trezean dimineața cu certitudinea că ziua va fi proastă și n» culcam la loc, ca să mă trezesc altfel - dar degeaba, ziua oricum avea să fie anapoda, cine făcea jocurile’ Sau noaptea, la țară, la bunici, cind trebuia să te duci la closet în fundul grădinii și porumbul începea să foșnească îngrozitor, cine era in spatele tău. pe urmele tale, uriaș, animal de aer care se lățea si um- plea toată grădina pînă la cer (ca demonul de aer dini lampa fermecată a lui Aladin) și se subția și o lua înainte si te-astepta la capătul aleii, dincolo de closet? Dacă te-ai fi încumetat vreodată pînă acolo, probabfi că ai fi murit, cum a murit moș Lie. pe care l-au găsit înțepenit pe pămînt intr-o dimineață. Pentru că El aștepta și te chema spre El cu o forță fantastic dt mare. Tu intrai în căsuța aia văruită, trăgeai ușa după tine, făceai pipi spunînd o rugăciune aiurea s. cînd ieșea! era tot acolo, rezemat de gard. Te-ai dus într-o zi cîțiva pași mai departe și-ai stat încremenită la cîțiva metri în fața Lui, sfidîndu-1 cu o putere la fd de mare. Ai stat așa pînă au venit după tine, dar t habar n-aveau că puțin mai încolo, chiar lingă cais, se afla cineva căruia tu i te împotriveai, amorțită s mută. Adevărul e că te atrăgea să mergi acolo singura și toți te lăudau că .vai, ce fetiță curajoasă” și așa mai departe. Găseai perverse plăceri în teroarea aia para- lizantă, caldă și rece, ca un cristal violet crescînd aberant în pieptul tău. Cînd se-ngroșa gluma, chiar o luai la sănătoasa, scutind orătăniile ațipite prlnjur și păsările din copaci. Uneori, înainte de culcare, ie- șeai să te uiți la stele. Și-odată se răsturna aerul Știai. Se foia prin curte, trecea cu-o viteză nebună prin toate și doar tu și păsăretul de toate felurile sim- țeați impresurarea și poate dinele care începea să hămăle sugrumat. Un curent de înaltă tensiune te fulgera umflindu-ți carnea, mai ales limba și dege- tele, paralizîndu-ți brațele (știu ce zic, pentru că-m băgasem odată miinile într-o priză și altă dată mi zguduise zdravăn un nemernic de televizor], Rămî neai cu un gust metalic în gură și orătăniile începea-. â măcăie, să gîgiie, să latre, să miaune și toate zgo- wtele astea durau mai puțin de un minut, cîteva itcunde poate, apoi toate se potoleau la fel de brusc um începuseră. Dracu' era zgomot, scrișnetul unui anț, șuieratul unei sticle goale, scirțiitul lemnului de la fintînă, foșnetul din senin al unul arbust, hor- sturi îndepărtate, ricîit de gheară pe lemn, trosne- Ide mobilelor în casă. Dracu’ era zgomot Impersonal, venind de niciunde și din toate părțile, o rumoare ancă, imperceptibilă a lucrurilor, o încleștare mută, rșa cum Dumnezeu era tăcerea aia înaltă, adîncă. unețitoare, tăcerea totală pe care o descopeream în șlină amiază și care punea distanță între lucruri. Sau ăcerea din zilele întunecate și umede, cînd stai sin- gur în casă si viata dispare din toate, cînd lumea e o otografie pe o placă funebră, fără dată și nume, cînd oe-i doar ploaia, ploaia venind de departe, cînd tu nici nu mal ești și nici că-ți pasă. Nu de dracu' din povești îți era frică, cl de Nevăzu- lul-Necunoscut, spectrozaurul care vine in preajma se așterne în jurul tău ca poalele unei rochii fu- nebre, atunci cînd ești cumplit de singur, părăsit de tine însuți, cînd îți trec prin mintea goală niște lu- ■juri, in marc viteză, ca un banc de pești mărunți, idei, care nici nu sînt cu totul ale tale, imagini (că ar trebui să dispari, de exemplu, că trebuie să se ter- mine) sau cîteva fragmente ale unei lumi impdfate care-ți fac mintea să verse in aer eteruri acide. Atunci te sperii de tine ca de o fantomă șl nu mai găsești nici un sprijin in Imaginea ta din oglindă, la care te uiți impasibil, ca la un tablou plictisitor dintr-o sală ie muzeu nesărată. Te uiți la tine ca la o ființă dintr-o altă lume, mortală. Ființă mortală. De duhul acela u-era frică ție, duhul care pune stăpinire pe visele 'ale, încereînd să te zăpăcească. Și nu mai știi cine tr-ncurcă, nu mai știi din care parte vine pedeapsa, cine te face să-ți simți oasele înmuiate, cine te face >ă simți în plexul solar angoasa aia liliachie care te laminează, te torpilează de nu mai vrei să știi cine ești și nu mai vrei nimic. 114 115 Acolo, în vis, nu mai ești un copil, nu mai ai față, tu nu te-ai putut vedea pe tine decît rar, de departe, nedrept de rar, nedrept, de parcă cineva ar vrea să-t ascundă ceva. Mal mult o umbră nenorocită, un abur chinuit, un aer printre obiecte și ființe, un aer atol prezent, aer fals. Mai mult o senzație că ai putea â tu, o speranță... Ești in tot ce se intîmplă șl ești ținte unor amenințări abstracte, „matematice¹* și nu poc să te ajuți nicicum, pentru că nu poți ajuta nimicii Ești o prezență necunoscută, necunoscîndu-se, Ești in visul tău, ca apa dintr-un burete de apă dulce, ca sunetul în urechea surdului, ca lumina din fața or bului. încerci să vorbești, dar nu e cu putință pentru că aici nu sînt cuvinte. Iar cînd sînt. sînt doar o formă a zgomotului, știi bine. Și totul ca în peisajul de nacru dintr-un glob de sticlă clătinat ușor, cu ninsoare și întuneric și spaimă Ești acolo, înăuntru, claustrofob, un ostatec neferi- cit. Și ești și cineva din afară care se uită neputincios și resemnat, cu sentimentul că poate, in vidul micul al globului, e mai bine. Am văzut odată într-un film o scenă care m-a făcut să înțeleg ce mi se întîmpla. ce se petrecea cu mine în astfel de vise. O urmărire o fugărire disperată se desfășura în fața mea, pe ecranul lat din sala întunecată și înăbușitoare a cine- matografului. Scena era filmată probabil cu o cameră de luat vederi ținută in brațe de un operator. Ere cineva acolo care alerga zăpăcit, disperat, știind, ci- neva care amețea, cineva care se prăbușea și-apoi se ridica și-o lua de la capăt. Cineva care nu se vedea pt el însuși. Care nu putea fi văzut. Tot ceea ce apăres pe ecranele filmelor tale nocturne era. ca la cinema- tograf, doar un cîmp nesfirșit și cumva... „abstract* rotitor, legănîndu-se, răsturnîndu-se, erau labirin- turi de case părăsite, străzi pustii, subterane, ier- buri (sau fibre) înalte desfășurîndu-se, desfăcîndu-st înainte. Un ochi uriaș înghițea fără voia Iul aceeași imagine repetitivă, un ochi care nu se putea închide, fără pleoapă. Și, in spatele imaginilor căzind in cas cade obositoare, zgomotul de fond al respirației unui Hăituit. Hăituitul Continuu, Cine alerga și cine te alerga prin orașele subte- ^ne, marine, prin vegetații sălbatice, printre pereți ■ii făcuți din corpuri bine cunoscute? Cine te urmă- rea? Clne-ți făcea vint lăsîndu-te să cazi ca un pietroi m tîntîni nesfîrșite, părăsite? Cine te lăsa să aluneci .n golul unei prăpăstii și cine-și bătea Joc transfor- mând prăpastia intr-o scobitură cu perne moi? Cine e lăsa să zbori fericită, să te dai peste cap. să faci fcrmidabilc tumbe deasupra blocurilor, să plutești oeste văl și ape. liniștită, ca apoi să te lase să te prăbușești cu greață, ca apoi să te salveze în ultima ilipă, înainte să apuci să te zdrobești de caldarim, și «ir s-o iei de la început, să urci ca un balon umplut cu aer cald, desfăcut ușor la gură, să urci bezmetic m timp ce te golești cu groază de tot ce ești? Cine făcea din tine o fiară disperată, monstruoasă, sinucigașă, sălbatică, nebună? Cine îi ațița uneori pe prietenii tăi cei mai buni, acolo în vis, să-ți spună porcării despre tine și să mintă? Cine i făcea să nu te recunoască, să nu-ți simtă prezența? Cine-i făcea surzi și orbi și cruzi și dezgustători? Cine te despăr- țea, din nou, de iubitul tău de la 8 ani si de cel de a 17. fâcîndu-te să plîngi fără lacrimi și fără corp, ca si cum n-ai fi fost decît un abur chinuit, risipit? Cine făcea din tine abur șt pîclă și-apoi materie ^rea și nu-ti dădea voie să te ridici, să scapi, să vor- bești, să pleci, să ai măcar o reacție umană, nor- mală? Cine punea pe urmele tale lupii, urșii, șerpii și criminalii? Cine te arunca în vacarm, in harababură, in vînzoleala din care nu recunoșteai nimic, nimic pămîntesc? Cine te-a dus într-o noapte „ermetic în- .hisă“ pe lună, o lună pustie cu cratere și gropi, nelă- smdu-te să pășești, să te odihnești, ținindu-te la o palmă deasupra, urlînd fără zgomot că nu mai simți, -ă nu mai ai greutate, că ești ceva cu totul lipsit de materialitate? Cine te făcea să te smiorcăi, să strigi fără ca nici măcar tu să te auzi? Cine te făcea chiar acum trei zile să nu mai ai curaj să zbori, cine încerca să te facă să crezi că nu se mai poate? Cine vroia să-ți dea de înțeles că nimic nu mai e sigur, că s-a dus de tot vremea volutelor deasupra pădurilor, dealuriloi? 116 117 Cine te făcea, cine te face să te-apuce mila de tine și totodată să te bucuri mîrșav de tot ce ti se intlmplă de suferința ta. să amesteci plînsul și risul ca ui copil prost care nu știe ce simte și ce vrea? Cine se juca așa cu tine? Cine te lăsa, cine te lasă să-ți bar joc de tine, asmuțindu-te împotriva ta ca apoi să te împingă să te cauți cu disperare, așa cum un cop-, mare o caută pe soră-sa mai mică, pierdută prin multi me, sau cum o mamă își caută copilul fugit de-acasă sau ca un îndrăgostit căutindu-și înnebunit pere chea? Cine-ți băga în cap că trebuie, că e imperios necesar să te regăsești undeva, sub orice formă ar L să fie. cu certitudinea că oricum te-ai regăsi te-a. îmbrățișa, tu, pe tine, te-ai lua in brațe, oricum, oh cum ar fi să fii, să fie? Cine te-a pus să te logodeși cu line, aer cu aer îngemănați? Și cine te-a despărt ’ în Forțele contrare? Cine te-a trimis in întimpinara viforului și cine l-a adus pe profesorul ăla cretin cu indicatorul lui cu tot, în fața căruia nu mai știai nic tabla înmulțirii, la 26 de ani? Și nici să citești nu mat știai și nici să scrii. Cine a făcut din băiatul pe care iubeai la 18 ani un strigoi rece care se uita la tine ai ură. ca și cum n-ar fi fost intre voi niciodată uimit și-apoi incercind să te atragă cu un joc de bile colo- rate levltînd in aer de nu mai înțelegeai dacă să fug sau să bați din palme fericită? Și cine, altădată, ba făcut mai frumos decît era în realitate și mai bur. punînd intre voi un vitraliu, pentru ca să nu vă putet atinge, să nu vă puteți auzi, să vă lipiti doar umbrek colorate și îndrăgostite una de alta, să mingilațl stlclk rece și mată? Cine a făcut din tine, Ia 10 ani. o babă urită de care fugeai de rupea! pămintul ca să nu -- ajungă, să nu te prindă, să nu te mănince șl cine ți-a dat ideea să te ascunzi sub tunelul de zăpadă ascu. tîndu-i pașii deasupra și fornăiturile de babă car . bală? Cine ți-a spus sub chipul unui guru ras în cap in mijlocul deșertului: .0 să morii*, lăsindu-ți us simbure amar în creieri? De ce erau încurcate cuvin tete, de ce limba legată? 0, dar dacă ar fl fost numai noaptea coșmaru rilorl... Dar cine, în miezul zilei, în timp ce vorbesr u cineva, iți videază creierul, lăsindu-ți ca unică și imperioasă soluție fuga, așa cum ai făcut într-o zi din senin, spre stupoarea unei adunări? De unde -enzația aia că vorbești în afara ta, că frazele se legau la un metru de tine, în fata ta? De unde îndoiala ca mlaștină de nisip mișcător? Cine îți dă puterea uriașă cu care n-al ce face și cine ți-o la făcind din me un zâmbi neputincios, holbîndu-se în gol și nein degind nimic? Ce forță îți transformă gîndirea intr-o gmdire speriată, timidă? Cine in copilărie te împingea să te ascunzi sub masă, între tufe, într-un șanț. în jdă. departe de lume, de toate? De unde puterea, ca un fel de respirație totală, ca un soi de val care te duce în alt plan și-n care regăsești exact aceleași lucruri, dar noi și liniștite, pentru ca apoi să le sugă 'iața, să tale legăturile dintre ele și mine, lăsîndu*mă să le privesc așa. ca și cum n-aș avea nici un simt, ca și cum. dacă le-aș simți, nu mi-ar folosi Ia nimic? Și chiar acum, în timp ce-mi apăs degetele pe ochi .luminătorul trupului), să nu descopăr in mine decît întuneric! Cine? Stau șl mă gîndesc ca și cum aș visa, Eu nu sînt uicăleri și sînt pretutindeni în ce spun, Ca-ntr-o ca- meră întunecată sînt, privind la diapozitive. Țes și trec in minte, E un fel de așteptare, Șl-n rumoarea nimicului chem in ajutor o imagine veche, La 9 ani im descoperit trucul cu oglinda. Era noapte și-o li- niște mare și nu puteam să adorm pentru că nu știu ce căutam. Căutam eu ceva și nu știam ce. M-am ridicat din pat și m-am dus in fața oglinzii. In lumina moale a lămpii cu clopot de sticlă roz am văzut chipul meu nu ca pe o carne cu ochi. Șau, dacă vreți, ceea ce am văzut a fost un fel de carne.., sacră, i-aș spune azi, lumlnind din interior, ca atunci cind tll palmele in Jurul unei flăcări șl degetele devin raze de ceată mz-portocalle, materie tulbure și luminoasă ca și carnea bobului de strugure, a agrișei ținute in bătaia marelui orbitor. Acolo, în oglindă, fața mea e de sticlă mată și roz ca pereții velozei. Buzele sînt petale sti- cloase, cerate, și o ciudată senzație că ești - spun cu 118 119 I un cuvînt pe care atunci nu-l știam - anorganic, Nu mai îndrăznești nki să respiri. Tăcerea e un forma conservau! și oglinda este borcanul. Descoperi fru- musețea despre care nu se poate vorbi, frumusețea mutului, imobilului, nemuritorului. E frumusețea celui care nu se iubește pe sine, pentru că nu cu- noaște acest fel de iubire, frumusețea celui care nu știe ce e frumusețea. E frumusețea celui indiferent în oglindă ochii privesc fix. pînă cind te intimidează dar în alt fel decit te-ar intimida o privire străină, Tf înfruntă privirea aceea care este și nu este a ta Tf îndepărtezi, te mai uiți o dată, cu coada ochiului, s- nu vezi decît un copil în pijama, auzi un scîrțîit dt ușă și fugi repede spre pat, tragi plapuma peste tine te faci că dormi, să nu le prindă. Și mama stingt lumina șl habar n-are, Și-n minte te uiți iar la tine din oglindă, vezi ochii unei ființe mai puternice decit tine spre care ai vrea să întinzi mina și făptura ei c chiar sub fruntea ta. Se uită la tine, care stai cu ochii închiși, și cu ochii închiși o vezi lipită de fața ta, pe dinăuntru, Vă lipiți frunțile. Nu mai vezi decît ur. singur ochi uriaș. Șl nu mal știi, Acum, peste ani, n-am uitat nimic din toate pros tiile astea, Uneori mă gîndesc că eram un copii nebun Mă uit acum intr-o oglindă mică sl văd un ochi obosit gălbejit. Ochii tăi sînt miopi, sînt organe suferitoare cu gene micuțe, cu pleoapă molatică, cu irisul de catifea din fire mano și galbene și verzi. în el, ai aflat, sînt înscrise bolile pe care le al avut și le vei avea. ir mijlocul rețelei velurate, pupila neagră pulsînd inde- pendent de voința mea, hipnotizatoare. E noapte & mi-e somn. Prietenele mele, fetițele, spuneau cîndva că nu e bine să te uiți noaptea în oglindă, mai ales la miezul nopții, pentru că îmbătrinești mult mai repede închid ochii. Lipesc fruntea, imaginar, de-o oglindă uriașă și-apare acolo ochiul meu monstruos, de ciclop singurul, uriaș și intunecat- Văgăunile Timpul se budeozd. Corpul și-nduce aminte. E vară și așa de cald, că nu mai știi să vorbești și nici n-ai avea cu cine. Bunica șl bunicul sînt in gră- ;mâ sau poate dorm sau nici nu sînt acasă. Stai jitinsă cu burta în sus, pe patul mare de fier, scos -•ara afară sub nucul care-șl întinde umbra amară ^este aproape jumătate de curte, Te uiți la maldărul :e frunze de deasupra ta. Se aude vîntul - nu foșne- j! frunzelor, nu șuieratul vreunei sticle sau zăngă- nitul unei tinichele săltate, ci însuși Vîntul și asta e ■ eva de nesuportat într-o după-amiază de vară, Toate sînt împietrite. Pînă și clinele e o statuie de blană și :rătănllle parc-ar fi împăiate. Foșnetul te adoarme și te face să te simți praf. Nu e tocmai vesel să fii praf, Zaci, te risipești, ești călduț, uscat, e trist, e foarte trist să fii praf, Te ridici de pe pătura nesuferită, te scarpini cu un ciot de lemn pe spate, îți vine Să te ■reci de coaja copacului, cum ai văzut că face un porc. Dar asta face un porc, nu un om, darămite un jm care a trăit deja senzația că este nimic altceva decît praf. Te gîndești să te duci la wigriuni, ca in fiecare zi la ora asta, cind nu mat există pe nicăieri pe aproape umțe umane. Ml-ar fi plăcut să locuiesc într-una dintre ele, așa cum mi-ar fi plăcut să locuiesc în miradorul cocoțat pe catalige in care întotdeauna stătea de pază un soldat sau, și mai bine, intr-un castel de opd (unele erau cu adevărat foarte fru- moase, cum sînt cele vechi, transilvănene, și numele or. „castel de apă“. mă fascina). Să stai în camere rotunde, tot mal mici și supraetajate, Magazia uriașă, prima dintre văgăuni, este un fel de căsuță albă, cu uși grele, vopsite într-un verde albicios, scorojite. Urci scărița de lemn in timp ce 120 121 dinele se uita plictisit la tine (dacă ar 11 dimineața ti-ar sări în brațe). „Cîine - îl spui in gind. ca să ie afli-n treabă ești un ciine'. și-al naibii se uită ia tine parșiv, cu ochii lui galbeni, cu mutra aia ascu- țită, de parcă ar fi înțeles. Deschizi ușile scîrțiltoare. masive, care miaună răgușit. Le-nchlzi in urma L rapid, ca să eviți schelălăiala prelungă și brusc. în semiobscuritatea răcoroasă, apar, ca de obicei, pentru cîteva clipe, spectrele fosforescente, verzui, apoi gal bene, apoi tot mai palide pînă nu mal rămine nimic din ele. pure creații, trecătoare, ale ochilor tăi întil- nind întunericul. La început nu vezi nimic, apoi toate încep, încet-incet, să se deslușească: sacii cu făină albă, cei cu boabe de griu. copăița in care se face aluatul pentru pîine, un hirdău plin cu mălai, mașina mare, greoaie și huruitoare in care se bagă știuleții ca să curgă pe Jos grămadă de boabe, frigiderul stri- cat, cu ușa deschisă, coșciugul vopsit maro, eu o cruce de bronz pe capac, cumpărat de bunica Ana mai demult (pentru că se cam pregătea de moarte deși nu era bătrină pe atunci, era bolnavă cu inima și ii ținuseră luminarea de vreo două ori pînă să se hotărască să-l aducă aici), sticlele prăfuite, borcanele în care crescuseră fantastice structuri de praf, pisle cu geometrie sucită, o oală cu var întărit, bidineaua cu peri aspri, tociti, o lopățică pe care s-a întărit mortarul ca o formă buburoasâ terminată eu un moț împietrit, funii groase, încolăcite, lanțuri ruginite, un bolovan mare, foarte neted, cotoare stacojii de știulețl uscați, risipite pe jos. lacăte ruginite, cuie, frumoase și uriașe pînze de păianjen părăsite prin colțuri și două raze de soare - una de la fereastra mică aflată undeva foarte sus și cealaltă, groasă, stufoasă ca o blană în care se învîrteau bezmetice mll de puncte de praf tăind magazia în două. Dincolo de ea, o movilă de boabe de griu. Poți să-ți dai acum sandalele Jos și rochița subțire și. doar în chiioți, să te întinzi in copaia de lemn noduroasă, în care face bunica aluatul (dac-ar ști!). Poți să te întinzi acolo și să torni peste tine, cu tiuga (asta era o chestie de luat apă făcută dintr-un soi de iDbian uriaș, pintecos, care se prelungea intr-un fel * coadă lungă tocmai bună pentru apucat), deci să urni peste tine tărîțe uscate și ușoare, cu care-ți ^ace să-ți freci pielea pînă ce ea începe să se-nro- țMȘCă. Sau poți - dacă tot nu te vede nimeni - să mrrj în hîrdăul cu mălai galben, să intri pină la ge- ■inchi, să te-nșurubezi acolo și să stai așa. Să iei Alaiul în palme și să-l torni pe burtă și pe spate, *um faci cu nisipul pe plajă, să-l simți răcoros pe |kde, în șuvițe subțiri. Te gîndești dinainte la urmă- A^rea mișcare, cum o să iei mălaiul în mină, cum o ridici pumnul, cum o să deschizi degetele și o să-l kși să se risipească pe burtă, ăsta e viitorul. Treci la Mpte. Viitorul se scurge în prezent și - gata! - s-a și transformat în trecut. Repeți gestul și viitor, prezent, aecut o iau de la capăt, identice, Șl tot așa .. Nimic au există, numai tu, mălaiul, frisonul de pe spate. Și □ua de azi ca ziua de ieri și ca ziua de mîine. Ai chef să-ți bagi mîinile pînă la coate in sacul de făină mătă- soasă, în moliciunea răcoroasă, adîncă, să te bucuri a și cum ai intra intr-un fel de catifea chinezească, arofundă. Prelungești așteptarea, anticipezi. Șau al putea să răscolești în butoiul cu fulgi care ie face mereu să strănuți caraghios, sau să Intri în cutia goală a frigiderului și să stai acolo, amețită de singurătate și plăcere, cu genunchii la gură pînă. cînd imorțești și picioarele simt ceea ce simt limba și gingța and te duci la dentist, după anestezie. Să ieși cu greu de acolo, călcînd aiurea, ca pe niște tălpi uriașe, făcute din țevi șl sticlă șl vată industrială și came □uretoasă (așa ceva trebuie să fi simțit Mica Sirenă din poveste, sirena aia nefericită care, din dragoste pentru un prinț, a cerut să i se înlocuiască coada de peste cu niște picioare). Să ieși șt să te trintești pe movila boabelor de griu. Să zaci acolo cu ochii în- chiși, cu obrazul lipit de materia grăuncioasă, cu mirosul ăla bun, lemnos, de praf. în jurul tău. Sau poți chiar să te bagi in coșciug, acolo e destul de comod, mal ales că e umplut pe jumătate cu fulgi, n-are nimic, dar absolut nimic funebru, o ladă acolo de lemn. Te-ntinzi. Ții la ureche o scoică groasă. 122 123 calcaroasă, spiralată. Vuietul dinăuntru te poaru departe. Și ■ apoi u n hămăit de cîine sau scirțîî tul une uși te face să sari cu inima cit un purice din cos- ciugul unde leneveai liniștită (ce ar gîndi dacă te-ar prinde acolo, doar cu chilotii pe tine?), să tragi repede rochița peste cap și să te bagi in sandale. Apoi vez că raza stufoasă de soare s-a făcut gri-roz, s-a puri- ficat de nebunia de puncte bezmetice. Ieși afară și-t dai seama că trebuie să fi trecut, de fapt, mult timp de cind ai intrat in magazie, culoarea aerului s-* schimbat, liniștea grea de la început s-a modifica' cumva, s-a subtlat. și ciinele s-a trezit din amorțeah lui. Poți să te duci acum in pătuL Patului ăsta era ut fel de casă cu pereții dintr-o împletitură de aer s crengi (sau așa ceva), ridicată pe niște butuci zdra veni. Se țineau acolo grămezi de știulețl, mături din rafie, lădițe cu ceapă. De grindă stăteau agățate funii de usturoi cu bulbi uriași, albi, curați, cu ușoart reflexe roz. Mai erau și tot solul de bostani uscați, atîmînd pe pereții împletiți ca niște mandoline bur- duhănoase. ca niște ukulele, goliți pe dinăuntru, in care zăngăneau semințele, un soi de maracase dt mărimi diferite. Mai erau într-un colț și alții, pitiri, tărtăcuțe rotunde sau sub formă de pară, colorate diferit, unele ca de ceară, altele vîrstate cu verde tigrate - o colecție întreagă cu care-mi făceam zllnit de lucru. Preferatii mei erau niște bostanei de-un verde întunecat, filigranati cu lițe foarte fine, aurii. Luam cîte unul, mă uitam lung la el cit e de frumos 11 duceam apoi în dreptul urechii și îl zgîlțjlam ușor ca să-și sune simburii uscați. Ml-ar fi plăcut o astfel de casă care să .respire*, cu doar .salonul uriaș, Aș fi adus o canapea sau numai niște blănuri groase pe care să mă tolănesc, niște fotolii sau un balansoar în care să mă biții toată ziua, uitindu-mă prin golurile lunguiețe ale pereților împletiți la curtea de alături - ceea ce și făceam, cocoțată pe grămada de știuleți sau stînd așa, pe un coș de nuiele așezat cu gura în jos, alături de un alt coș, umplut cu paie, din care o găină neagră cu ape dbâstrui și creastă roz se uita la mine, imobilă, ca « piatră șl cumva superioară de pe ouăle ei la care lot clocea de cîteva zile. Prin ochiurile de aer mă igiiam în curtea vecină, la ciinele lui mos Leodor, la ■os Leodor, care-și făcea de lucru cu te miri ce, tot repara o bicicletă paradită, la găinile Iul caraghioase *u gîtul golaș (uritele de ele, știam eu, făceau o gră- aadă de ouă, cu gălbenușul portocallu-roșcat), la ațele cu moț bogat care se plimbau in cird ca niște âoamne grase, suficiente, la cele cîteva oi tîmpe sau 4 capra lățoasă al cărei ochi se sticlea spre mine de parcă ar fi simțit că pindesc acolo, din colivia mea ■nașă de crengi mirosind a mii uscat și coajă de upac bătrin. Sau la fazanul stingher sau la vaca jriașă cu balonul ăla îngrozitor intre picioare, ca o nănușă de plastic cu degete, umflată cu aer. Ai putea acum să-ți muți locul în cealaltă parte și >ă spionezi in curtea bunicii, să te uiți cum te caută ^rșîindu-și papucii făcuți din niște teniși tăiați la spate, cum trece la doi metri de tine strigindu-te, să te uiți ia încolăcirea de umbre subțiri și șerpi lumi- noși de pe podea, ascultînd zgomotele de afară, hir- sutul unui lanț, cotcodăcitul vreunei găini, gîlgîitul strangulat al curcanului, cîriitul vreunei păsări, gî- gptul gîștelor nesuferite, hămăitul depărtat al vreunui dine. Și vremea trece ușor cînd. pe această muzică domestică surdinizată. din ce în ce mai depărtată, parcă, zgîlțîi la ureche un bostan mic și lunguieț. Ce ai mai putea face într-o astfel de după-amiază? Ai putea să ieși din pătul cu doi știuleti în mină, să începi să azvirli boabe șl să aduni tot păsăretul curții in jurul tău: găini obraznice, pui mari și albi, hră.- păreți, pui timizi, împestrițați, cocoși orgolioși, cu sene lucioase, versicolore. dindu-se la o parte din :alea găinilor băgăcioase, bibilici bizare, cu proemi- nențe albe și spongioase în jurul ochilor tiviti cu un a roșu, ale căror pene delicate, ca o mătase gri ușor nervurată și stropită cu puncte albe, le culegea! de prin curte și le adunai în minunate buchete pana- sate, curcanii cu mărgelele lor albastre-sidefii care se împurpurau spre roz-violaceu și mai apoi spre 125 124 roșu aprins, desfăcînd o coadă rotată in timp ce se infoiau (mai ales cind începeai să fluieri la ti). Ult> mele soseau in cird gîștele proaste și împiedicate șleampete, zgomotoase și precaute in același timp Le făceai să vină foarte aproape, apoi o prindea! pi cea mai curajoasă dintre ele. in timp ce celelalte tă- ceau gît la tine sîsîind amenințător. O mingiiai u părțile fabuloase in care se aduna puful mirific, ima culat, la care priveai de-atitea ori de la distantă, tit cindu-ți mina sau obrazul peste el, imaginar, Cek mai frumoase păsări din curte, care nu te măsurau cu privirea tățească a tuturor celorlalte, erau rațele, cafenii cu gulere turcoaz, gri sau purpurii, cu veș- minte de cafea și cap negru, lucios. Mai erau trei văgăuni în care-mi plăcea mie să bag: beciul, podul casei și podul grajdului (grajd - ui fel de a zice, pentru că nu mai adăpostea de zeci de an! animale, se țineau acolo numai butoaie goale ș coșuri cu paie pentru găinile ouătoare). în beci mă băgăm atunci cînd era arșiță pe lume, pustiu si plic- tisitor. Stăteam pe scară, adulmecind mirosul de ră coare, de păminț umed, cu capacul lăsat deasupra, și așteptam. Așteptam să mi se facă frig. Corpul se acoperea parcă cu o folie subțire și rece, Ieșeam ape afară și mă așezam în mijlocul curții scăldate-n auriu să mă-ncălzesc. Aveam pe mine un soi de plastic de răcoare pe care soarele îl topea foarte repede și-n cap simțeam mereu, după astfel de treceri de la frig la foarte cald, o bizară amețeală. Si o stranie tristețe care parcă nu-mi aparținea mie, ci lucrurilor din jur, Mi-e foame. Ronțăi o grisină. E-aproape seară aici și-acolo, la douăzeci de ani distanța, încă soare, Cum ridic, privirea de pe hîrtiile amestecate, văd in fața geamului meu un copac care se pregătește să inllo rească. Mi-e frig puțin si mi-este bine. Peste o jumă tate de oră ar trebui să fiu în altă parte. Renunț. Mă hotărăsc s-o iau spre pod, Urc încet o scară înaltă, cu trepte rare. Mi-e teamă să nu mă prăbușesc pentru că scara aia se tot bițiie cu mine, Bagi capul in gaura neagră, pătratul de noapte «ancă se umflă, ca interiorul unul zepelin. E ca și nam ai pătrunde într-o groapă răsturnată, Pui picio- -ui pe ultima treaptă si gaura se răstoarnă din nou, h-e groază, ca întotdeauna de altfel, preț de citeva r^pe, pentru că nu vezi nimic. Apoi începi să dibu- estr Vine și ceva lumină, de undeva, de la niște fe- estre micuțe. Dacă exista un loc în care timpul se ii dea peste cap, ăsta era. Puteai să stai cinci minute h să ti se pară că ai stat o oră sau să treacă ore in șir h să ți se pară că ai stat doar citeva minute. în aerul «uniat și întunecat-sclipitor ar fl putut să apară liniș- tii spiridușii, dacă ar fi avut chef, sau fantomele albe >au, știi tu, DEDE. înaintezi prin negură- Pașii tăi ac podeaua să tremure ușor (tavanul casei adică, r al și gîndit de multe ori c-ai putea să cazi într-o tună (!) zi, cu o bucată de tavan cu tot, într una dintre camere). O miță slăbănoagă, ascunsă intr-un xtlon, țîșnește neașteptat tăindu-ți respirația (dar toate fi la fel de bine o harpie, un strigoi mic de blană care să-ți curme viața), ăsta era cu adevărat un loc il primejdiei. Poți să dai chiar de dracu¹, nu întîm- țlător pusese bunica niște usturoi pe-aici. Podul e uriaș, ca o sală de bal părăsită. întunecată - chiar așa, mal ales că într-o zi. tot răscolind, ai dat de niște □ucăți de catifea destrămată, peste o rochie de mă- tase atit de putredă, că s-a sflșlat singură cînd ai igățat-o de un deget, o rochie cu niște nasturi foarte inimoși, de metal filigranat, pe care i-ai cusut mult mai tîrziu, peste zece ani. la manșetele rochiei tale de mireasă. Și tot acolo ai găsit niște mănuși scofîl- Lite de piele subțire, mănuși de ață găurite, petice de dantelă și o pălărie bărbătească. Cunoști deja toate locurile și toate lucrurile de aici ca-n palmă, chiar dacă nu se vede nimic. Ciudat e că mereu mai găsești cîte ceva interesant, de parcă ci- neva s-ar juca făcindu-ți zi de zi o altă surpriză (ba o ploscă colorată fov sub vălul de praf, ba un pieptene, ba un pantof de domnișoară scîlciat, cu cataramă sau fundă, ba panglici, ba o nouă foaie de hirtie pe care e așternut un scris mărunt și ordonat, vreun 126 127 carnețel cu scoarțe bariolate). Te duci țintă la cutu cu cărți fără coperte, fără poze, caiete vechi, cu scrii frumos și carnețele cu socoteli nesfîrșite, numai cifn peste cifre. Pe unul dintre ele l-am subtilizat și bu* am făcut pentru că peste cîțiva ani toate astea au dispărut cu desăvîrșire. Cred că erau niște socote» despre pămint, un soi de Jurnal* de date pe care- tinuse bunlcu', sperind că o să vina americanii. Mari erau acolo plicuri cu scrisori vechi care au dispărui și ele. ca multe altele, cu vremea. Te-ndrepți apa spre calupurile de săpun cu miros leșios, dulceag, de culoare aurie, ca bucățile de cașcaval. Te opreșa la colțul cu oale și farfurii de lut, prăfuite, pe care le studiezi în dreptul unei ferestruici rotunde, ștergnv dude cu o bucată de astrahan de pe Jos. Ești acum deasupra „camerei galbene*. Habar n am de ce i se zicea așa, că n-avea pereții galbeni Poate îi rămăsese numele de cînd o fi fost vopsită ir galben, cine știe? Sau poate 1 se zicea așa pentru ca acolo se fineau borcanele mari cu miere aurie și densa (intr-unui din ele - vinător de senzații - mi-am băga"! odată mina pînă la cot). Și tot acolo se aflau sticlele cu țuică gălbuie sau coșuri pline de lină alb-gălbuit. Camera asta era preferata mea, poate din cauza linii, peste care mă așezam stind covrig, ca o cloșcă pe ouă. Cind era așezată pe patul de fier, în mor- mane. mi plăcea la nebunie să mă arunc în ea. sa cad, din picioare, cu fata in lina caldă, mirosind a piine uscată, plină de aer (așa îmi imaginam eu că trebuie să fie norii), să sar și să mă prăbușesc apa peste ea ca un bolovan. Uneori mă înveleam în lînet intram in el, sub el, mă gîndeam că sînt un vierme de mătase în cocon sau o impuritate care va ieși la iveală cu ocazia „scărmănatului*. Chestia asta cu „scărmănatul" era ceva după care mă dădeam în vini. Ieșeau uneori pe la porti, mai ales duminica, fema slăbănoage și negricioase sau grase și roșii sau fete frumoase cu pielea albă ca laptele și dinți sănătoși Aduceau maldăre de lină impură, aspră și murdara le așezau pe covorașe alături de ele. Ce bine era cînc ieșeau femeile! Lumea se umplea, apăreau, habar i-am de unde, o grămadă de copii pe lingă ele. se tczea totul la viată. începea viata l îmi găseam întot* ^eauna de lucru pe acolo, apucam și eu șomoioage sn astea gălbul-gri și trăgeam de ele pînă cind se lansformau într-o spumă de fire aspră si albă ca o tată pe băt. Si-n acest timp căscam gura la tot soiul se povești, de bîrfe despre fete nu știu cum și bărbați kare-și înșelau nevestele, bețivi, copii din flori, ne- xini, nașteri și morti ori ciudățenii despre, de pildă, cum trebuie procedat cu strigoii ca să scapi de ei. Strigoii ăștia erau oameni ca noi toii, dar se nășteau, săracii, cu „tichie* de piele pe cap sau cu o coadă (o roadă foarte mică, un oscior în plus la șira spinării). Xu era vina lor că se nășteau așa. Erau foarte nor- jaali toată viata, numai că, atunci cind mureau, fe- weile care îi spălau trebuiau să fie foarte atente dacă a4 coadă și, dacă aveau, trebuia făcut ceva îngro- stor, trebuia ca bietului om. spre binele lui și al fami* iei, sâ-i fie bătut în pîntec un țăruș ascuțit. Cînd am razii bazaconia, un fulger parcă m-a tăiat în două. Am fost foarte fericită după ce, zbughind-o în fundul padinii și căutîndu-mă bine, am fost sigură că nu «m coadă. Erau și alte povești îngrozitoare pe-acolo. despre ucigași, despre țigăncile care făceau farmece, iespre păpuși înțepate cu acul și alte timpenii, Dar nu numai ce spuneau mă interesa, îmi plăcea cum vorbesc, accentul lor oltenesc, limba lor colorată cu oiște cuvinte pe care nu le înțelegeam, rochiile simple eu model mărunt, cerceii sub formă de bănuț de aur. lenzația de ocrotire absolută pe care o simțeam in preajma lor. Și metamorfozele linii. Ei, dar să revin în pod, N-aveam chef să stau prea uult acolo, ca să fiu sinceră. Asta nu mă împiedica iâ-1 vizitez zi de zi, deși întotdeauna mhera frică să mă mal dau jos, de parcă scara pe care urcasem se .ungise între timp și se strîmtase. în afară de podul casei însă, mai era unul, cel de jeasupra grajdului, luminos, un pod de aur, ca să dc așa, în care se țineau paiele. Stăteam pe baloții galbeni ca intr-un fotoliu uriaș și mă uitam în toată curtea. Privită de sus, lumea era altceva. Pe de o 128 129 parte, toate deveneau caraghioase: păsările, anin» lele, oamenii, Pe de altă parte, plutea peste lucru un aer blînd și bun. Priveam de sus și mi-a trecu prin cap că aerul cel blînd pornește de la mint De-acolo se vedea pînă departe, peste grădini și la- nuri de porumb foșnitoare. Aici, la înălțime, Iun*# era neliniște verde, freamăt continuu șj mic. Cert părea mai aproape, aerul avea altă consistență ș* parcă, altă culoare. Mai ales cind ploua era bine ii cuibul meu uscat, cald, curat. Jos erau noroi» umezeala, apa, Jilavul. Stăteam pe canapele de aura priveam așa, pînă mă apuca somnul, cum plouă peste grădini, la nesfîrșit. Priveam și-mi părea rău de ce» șl nu știam de ce-mi pare rău. Șl mal era un sol * iubire pentru toate, și un fel de dor de ele. ca in amu, tire, deși erau, doar, în fața mea... Somnolam liniștită, n-aveam nimic de făcut. C carte de povești zăcea alături. într-un târziu mă tre zeam. Podul avea o ușiță. Dincolo de ea se afla un it de cameră cu pămînt bătătorit pe jos, Acolo era cast porumbeilor. îi puteai privi prin crăpăturile seîndu- rilor de lemn cum se tot plimbă împiedicat dintr* parte în alta, cum se infoaie in pene, rotind cozi fru moașe ca niște evantaie, porumbei masculi, gri, cu guler verde metalic sau violet, porumbei vineții, im pestrițați cu negru, uguind în neștire sau învîrtiii- du-se pe lîngă porumbițe impasibile, fată de cart aveau, uneori, inexplicabile agresivități, călcindu-L pur și simplu în picioare (ceea ce cam avea să-mi dea de gindit). Cînd am trecut prima dată de ușiță, am văzut ceva îngrozitor. Pe Jos, printre pene și excre mente uscate, puii de porumbel, scîrboși, pleloși, ct ciocuri uriașe, căscate, cu gheare, fremătau dezgus- tător și, alături, schelete de pui, piei uscate, aripik înțepenite ale puilor neputincioși, căleați în picioare de chiar părinții lor înfoiați. Era o imagine de infern de-o cruzime înspăimântătoare, Și doar la cîțiva metn raiul meu auriu. Acasă aveam eu alte văgăuni: tarla pentruplapunt unde deliram cu plăcere, netulburată de nimeni dulapul cu haine, pe fundul căruia îmi făceam culcuș «mtr-un palton îmblănit stind așa. cu poalele alea ie rochii subțiri, de fuste catifelate, de pardesie «asupra mea; uitrina in care, cînd nu era nimeni atașă, sau noaptea tîrziu cînd mergea televizorul și I vd nu le mai păsa de mine, după ce scoteam niște țr mare și un serviciu de cafea, mă băgăm și stăteam asa după sticla vitrinei, mă uitam și eu, de-acolo, la Revizor in geamurile întunecate ale bibliotecii; in aârșit, debaraua cu rafturi în care se lăfăiau o gră- aadă de perne nefolosite și în care mă cocoțam ca -atr-un culcuș cald unde adormeam după ce mă hol- bam îndelung la întunericul cu penele lui moi pînă and întunericul începea să se rotească, să mă legene, nnâ cind, pe dinăuntru, începeam să strălucesc, o strălucire fără lumină, fără culoare, în văgăuni ani avut senzația aia ciudată; că mă privesc din afară așa cum te privești in vis pe tine și tu ești un fel de duh, un fel de aer lucid. diferit cu . tul de cel care doarme în învelișul tău de carne. Mă *itam la mine ca la cineva apropiat care mă ignora tmindu-se de lenevell în coșciuge și de stat în frigi- dere părăsite. Mă priveam pe mine din alt plan, cu o privire care nu avea vîrsta mea, ca un bătrin obosit privindu-și fără nici un gînd nepotul, un copil. Mă uitam la mine șl copilului nici câ-i păsa și se atingeau • clipă timpurile mele toate - o întîlnire perplexantâ, dureroasă. Nu pot să spun mal mult. Acolo, în văgăuni, am învățat □ anumită lentoare i percepției, acolo ml-am cunoscut pielea, trecind amtr-un sac de făină intr-unui de mălai. învelin- tfu-mă în lîneturl, înfundîndu-ml brațul în miere. I ăcolo am cunoscut mortificarea care te face să ieși in viață cu o frenezie bezmetică, tremurind de plă- cere, Acolo, in văgăuni, am aflat că tăcerea are Infi- nite nuanțe, că aerul e tot ce poate fi mai complicat pe lumea asta, că timpul e o materie în metamorfoză, ump gros. împletit șl timp subțire ca fumul, timp răvășit și timp concentrat ca o mărgică. Timpul - cea mai mare scamatorie, cel mai fascinant dintre Jocuri, 130 131 dintre jucării, Mai tîrziu, multe dintre lucrurile asta, la care mă gindisem din plictiseală, să zicem, m-au ajutat să supraviețuiesc. Anticipam. Viitorul deveni trecut. Era descoperirea mea din copilărie. Cons« mam dinainte examene. întâlniri, vizite. Doar pentn. că fuseseră mai întîi trecut le făceam față cind k venea timpul. Nepetam îndelung și în toate variantei și apoi realitatea nu mai era decit simplă reprezeu tație. în văgăuni am învătat să trăiesc în capul și îi corpul meu. să cunosc puterea nimicului dezordo nat. frica nemotivată, frumusețea gratuității. Și-ar mai fi ceva: acolo am descoperit prima dată fascinații invizibilului, forța cu care el se întrupează, danseaza și te ajută să vezi. Nu mai știu cum gindeam toav astea, știu sigur că nu erau cuvinte, ci senzații, cev.- din invizibilul ciliat lingă care leneveam împăcată Acum, cînd scriu despre toate astea. îmi pare rău. L prea puțin din tot ce-ar trebui spus. E ca și cum. căutînd un cadou pentru cineva drag, trebuie să te oprești la un singur lucru, o carte, o broască țestoase dintr-o imitație de jad, un bănuț de argint sau vrec prostioară mai ieftină. Din altă materie cuvintele, dir. altă materie decît stările fetiței dezbrăcate care-a toarnă tărîțe pe spate, luminată de o rază stufoasă ș. aurie. Ce păcatl Peste ani, citind o frază despre VedHr indiene, o micuță consolare: „Există patru feluri dt vorbire în Vede, trei dintre ele sini latente, ultima doar pronunțată*. Pielea cuvintelor e o piele străină. în povești, prinț» și prințese sînt condamnați peste zi să umble în piek de broască sau de porc. Și-abia noaptea, de nlmen» văzuți, se pot lepăda de veșmintul străin (străinu. exuviu), dîndu-se de trei ori peste cap. Mă dau de trei ori peste cap. Nu mai știu cine sînt. Corpul meu e dezorientat. Sînt doar cuvinte ia fata mea. Colivie de cuvinte împletite și aer. O nouă văgăună. Privesc printre ele. Visez. Despre tăcere Am citit undeva că vorbirea altora {palavrele, dis- cuțiile uzuale fără de care unii n-ar ști cine sînt șl ce ¹ r). gluglutările cotidiene, borborigmele, Jtou-^olsuI aman de zi cu zi te pot umple de o energie „negativă*, ■ încarcă, te împovărează, te atrag să te miști pe orbite străine, eviscerat. Neputincioasă ureche de eartilagii moli Deschisă poartă pentru infestare... Nici un individ care vrea să asculte, nimeni care iâ vrea cu adevărat să spună ceva. Nu i-am înțeles mciodată pe oamenii Zgomotului. Mă uit la ei și mă jpăr tăcind. încerc să-i oblig astfel să-și ia labele vehementei inutile de pe mine, să-și retragă armatele jonore de pe un domeniu care nu poate fi cucerit, să oprească susurul ăla care se scurge spre tine și de 'are te ferești, lâsîndu-1 să treacă pe lingă. In copilărie mi-a spus o educatoare că sînt un copil încăpățînat. Nu vroiam să povestesc nimic, nu vroiam să vorbesc, să particip la jocurile colective. Nu vroiam să particip în general. Mi-era groază, de apt, de serbări, de carnavale și lot așa. În-câpdțîiwt- adlcă a sta cuibărit în căpățina la. a sta acolo bari- .adat. ascuns după carcasa de plumb a tăcerii. Ai ieasupra.,, ca o umbrelă galbenă, să zicem. Poate să plouă acum deasupra cu ocări, cu cicăleli, cu mai știu eu ce - nici că-ți pasă. „Seamănă cu bunicu-său", miriie o mătușă, fiindcă n-aveam chef să povestesc ce fac pe la școală, ce ițesc sau mai știu eu ce. Semăn cu bunicu’ Nicolae, mă gindeam și eram onorată, îmi venea să mă ridic în picioare din respect (pentru mine și pentru bunicu’). bumeu Nicolae obișnuia să stea pe un scăunel cu trei picioare, își ținea capul in miini și se uita în gol, ără să spună nimic. Parcă era o statuie respirînd. 132 133 Și. cînd spunea ceva, vocea lui, cuvintele lui avțj. ecou ani întregi in mintea mea. Doar eu rezistar dintre nepoți, lingă liniștea lui. Nu era ușor să i vecin cu liniștea lui. Nu era ușor deloc să știi să ti și tu acolo, atîta cit te țineau puterile. Mă uitam la t Era un bătrîn frumos, fusese un bărbat frumos, Șu- team lîngă el: «Bunicule, semăn cu tine*, spuneau doar pentru mine, Șl ceva care aduce cu orgoliul, a vanitatea - dar nu-i nici una. nici aîta - îmi ump^ pieptul. Priveam cindva o gură vorbitoare. Pentru că tk spunea nimic sau pentru că știam ce urmează a spună, gura aceea era o bucată de came cu dinți s cu limbă. Un plescăit era legato-ul dintre fraze mere tone. Nu știu de ce corpul meu suferea (ca un cime cum se zice). 0 rnînă o mîngîia consolator pe cealalt Am 14 ani și refuz să «dialoghez*. Am 20 de ani * refuz să „dialoghez*. Stai între oameni și folosești t* truc din copilărie: scutul albastru, de oțel. Asta era* invenție a mea veche, De cite ori treceam pe lingi lăzile de gunoi, pe lîngă vreo mortăciune sau altcev». care m-ar fi putut .contamina*, inventam rapid, mer- tal. un fel de scut, o distanță albastră intre mine ș diferite obiecte (sau persoane) neplăcute. Un fel dt aură de o consistență ca a metalului, dar totuși ab- stractă. Uneori scutul se lățea, imi învelea corpul, h. transforma într-o sferă izolatoare. Se-ntimplă. nt mult in joacă, să-l folosesc și acum. Pun între mii* și persoana din fata mea, care mă plictisește, can torăie și mă imbucâtățește, o distanță rece și al bastră. Nu mal aud. Sînt foarte departe. Cineva vorbește despre nu știu ce, Ezită, se bi. bile, îșl caută cuvintele. Respiră în timp ce vorbește Vorbește din eL încep să mă apropii. Cu ochiul lu .termoscopic", creierul meu simte .prada cea caldă’ corpul viu al cuvintelor lui. fragranta cuvintelor ode cârtite. Ascult. Somatizez, Parcă m-aș asculta pe mii* (vibrato undeva în plex). Caut - ca întotdeauna - pe cineva care să mi se pună cu o coerentă personală. Prietenii mei m-au contrariat, n-au ținut să mă convingă de nimic, m-au surprins, obligîndu-mâ să fiu intreayd, mereu altfel : . totuși mereu neschimbată. Sandu venea cu abulia ui strălucitoare si-n abulia lui mă recunoșteam pe rdne de la o poștă. Mă contemplam privlndu-1 și că- pătam forță și direcție. Venea Fell cu veselia ei, dînd cu tifla la toate, ironizînd cu inteligența el cinstită, bi jurul risului ei ființa mea se agăța ca o iederă fericită. îl ascultam pe Alexuțu cu filozofia Iul despre superficialitatea și profunzimea suprafețelor, trecea de la una la alta făcînd volute, ca un fluture bariolat si infidel, vorbea despre filme, despre cărți inaccesi- bile. se pisicea «intelectual", vocea lui era leneșă și îeile - un ghem strălucitor pe care-l întorcea pe toate fetele. închideam telefonul și lumea imi părea supra- 4ă, expresie pură, nedeterminată. Ceva din mine, ca un vîrtej, dansa în lumea asta noud ca pe un pati- noar. Venea Dodolol cu paradoxurile și perplexitatea eL Cu mutra și cu vocea ei de rață. îmi punea între- bări aiurea care mă suspendau, mă răsturnau. îmi :ebloca înțepenirea. mă umaniza. „Plec", îmi spunea la un moment dat. „Ești azi pe un cerc ce nu mă nteresează. Rearticulează-te!" Și chiar pleca, după ce imi trintea cite un mesaj sibilinic. Și nici nu price- peam despre ce fel de „cercuri" e vorba. Venea Ceri cu felul ei abrupt de a fi. de nu mai înțelegeai nimic, •â-apoi toate se reașezau intr-o ordine nouă, curată. Venea Dan cu principiile lui și principiile astea geo- metrizau zumzetul haotic, aglomerările dezordonate. Venea Cristina și dezordinea începea să aibă înțele- suri și logică. Venea Marius șt era haios. Venea Andrei si ne hlizeam și pulbere se alegea de toate cele gău- noase. Venea Calus și-mi vorbea de „ceață". Venea și Carmen și totul se-mblinzea. întilnirile cu ei: recris- ializări după lungi lichefieri. Le,sînt adine recunoscă- toare, fiecăruia in parte. Și amintesc de ei pentru că vorba lor era acea mătase rară de liniște care dublează plăcerea de a asculta (și nu doar cu urechea). Le sînt recunoscătoare pentru că, in prezența lor, simt că >34 135 n-am nici o obligație să vorbesc. Pot să tac liniștiți Și-atunci vorbesc. Nu-mi plac sindrofiile. Acolo vorbirea e cu adevărat dizolvantă. Asculți lucruri răs-ștlute. Nu-ți găsești locul. Vine spre tine cineva. Asta-ți lipsea! Acu nu musai să zici ceva. Uneori e plăcut: te legeni pe rit- mul vocilor ca pe valuri, sorbind un alcool dulce Licoarea diafanizează lumea șl cere lucruri mai sub- tile, un al-kohl sau doar tăcere. Treci, te plimbi, ca martor, de la o conversație la alta. Se birfește și asu te cocoșează, te divizează. Mă lipesc de cel mai tăcut Stau lingă el- Mă solidarizez și-n solidaritatea asU tăcută sînt multe cuvinte. îmi trece prin cap că oamenii nu au. de fapt, ne voie să comunice. Așa imi explic holbatul la televizor, felul în care se atașează ei de vorbirile indiferente Ascult un profesor. Neutru. Toți iau notițe, ca niște proști. Discursul lui e clar, cc-i pasă? Știe că va S ascultat două ore, fără să fie întrerupt. îl contrazic tot timpul pe muțește. E un joc care-mi dă satisfacții. Trag niște .piese* din ce spune. Le invirt la nesfîrșît ca pe pătrățelele colorate și amestecate din cubul Rubic. Stau și ii ascult pe oameni vorbind. Auzul meu e. uneori, .contemplativ". Vorbirea e muzică: Jazz, im- promptu. melodii sentimentale, romanțe, hard-uri, hlt-uri efemere. Rețin sau nu melodia ființei din fața mea. Rețin, din păcate, și șlagăre timpite. cum se intimplâ. Ascult. Practic frenetic tăcerea. Am 27 de ani. Le vorbesc unor domnișoare. Despre o carte, Sînt plătită pentru asta. Brusc îmi aduc aminte că... vorbesc și n-am chef să mai zic nimic. Aud ce spun ca în căști, stereofonic. Fac zgomot șl mă topesc ca o luminare. Mai am o Jumătate de oră. Nu știu ce e în capul domnișoarelor (cu cîțiva ani mai tinere declt mine). Creierul meu sîngerează. Nu mai vreau să continuu numărul. Sînt tot mai absentă în ceea ce spun. Mă animalizez. 18 ani. Nu pot să vorbesc pentru că nu am destul □mp. Refuz să vorbesc în asemenea condiții. Omul «n fața mea e grăbit. Refuz să vorbesc pentru că ar fftbui să simplific, ar trebui să elimin și golurile, pauzele necesare. Asta m-a făcut, poate, să scriu, un cind in cind, Liniștea își are aici rostul ei, ca vidul un oasele păsărilor care zboară, ca golul din masa ^nnoasă a instrumentelor muzicale. Și tot așa.,, Tac x fața celor care mă cunosc aproximativ. Tac de sting. Apoi recuperez Mă răzbun spunind chestii inadmi- aihile fireștii judecăți. Sau, dacă recunosc aceeași specie în cel din fața mea (făcînd adeseori confuzii regretabile). încep să spun lucruri pe care doar unui prieten vechi le-aș spune sau unui total-străin. Ai 18 ani. Și 28 înconjurată de oameni care au citat că au o utațd personala. Așa m-am trezit într-o d să-i reproșez cuiva care vorbea «in afara lui“, îi recunosc de la o poștă pe cei care vorbesc fără ei. Pot să turuie pe orice subiect, sînt tari în orice domeniu, .u pregătite citeva „compleuri* de sfaturi inutile, au in frigiderele mintii lor mereu citeva semipreparate de bază (pe care n-au decît să și ie-nghită singurii). Stau in mijlocul unui spectru albastru, metalic. Vor- □ind așa, de kiki, nu fac decît să otrăvesc ființele iudatc care mă compun și care găsesc tot felul de forme de răzbunare (și atunci fac gafe. încurc lucru- ~le. nu-mi amintesc anumite lucruri banale sau - groaznic! - mă „stereofonizez*). Și una dintre ele, mai demnă decît mine, mai tînărâ, face ceva peste voința mea: contrazice. Și cînd nu contrazic, mă infantilizez cu bună știință. Deconcertați, oamenii din fața mea se relaxează, zimbesc sau se cară. Am domesticit Intre timp sălbăticiunea aia care mă umplea de peni- bil, dar care, în impulsul ei spontan, avea întotdea- una dreptate. în două rinduri mi-a făcut-o. Ascultam odată niște indivizi închipuiți sporovăind. Am avut in față, o clipă, Imaginea unor păsări netoate și îm- păunate. Am rupt-o la fugă. A trebuit să găsesc, mai ipol, explicații. A doua oară pe stradă, într-un grup: mă simt în plus, realizez că n-am nici o treabă cu el. 136 137 că sînt intr-o haită străină. O zbughesc spre mirare tuturor. Cineva aleargă după mine. încercînd să înțe- leagă ce s-a întimplat. De parcă eu aș ști. 0 zbughi acum altfel. Fac un salt imaginar într-un golf de u- cere. Trag perdeluța invizibilă între mine și ei. Zim besc cuminte ca un Budha cu ochelari. Am 16 ani. Citesc. îmi plac mai mult cărțile dect oamenii. Ele - cele adevărate - nu vor să te conving» de nimic, nu vor să aibă -dreptate¹¹. Asculți recife cărților. Dacă nu se potrivesc cu vocea ta interioară, ie-nchizi. Și nimeni nu se supără pe tine. Am 6 ani. Stau in mijlocul unor femei. Ele poves- tesc fel de fel șl rid. Stau întinsă pe o canapea, Mi^ somn. Mă legăn pe vocile lor. Sînt ca într-un cocon cald și cețos. Nu-i fericire mai mare. Și fericirea asu n-aș vrea să se mai termine. Alunec în somn pîna departe pe un culoar colorat, parfumat. Am zece mame in Jurul meu. Veghea lor/eminind nu se compară cv nimic pe lume. Am 4 ani. Țin în brațe un balon mare șl galben îmi opresc obrazul pe el. înăuntru e liniște. înăuntru se află închisă tăcerea plutitoare pe care eu o țiu acuma in brațe. Tăcerea e rotundă șl are culoare gal- benă, îi dau drumul în lume. Somnul de după-amiaxă După-amiaza - partea moartă a zilei. La vremea cua. mă gîndesc. trebuie să existe cîteva mii de copii p lume care se chinuiesc, se foiesc prin paturi, aș- «epUnd să se intimple ceva, să cadă un pahar, să ^«iră cineva în vizită, un musafir salvator, să sune telefonul, să... să ia foc casa. Sau să cadă ca bolo- faini in apa adincă a somnului, printr-o fantă salva- dare. Venea uneori mama cu tine în cameră, trăgea per- ilele și-atunci un fel de tristețe ți se așeza pe cap ca i cască de ceață, corpul devenea o tobă goală în care sărea insuportabil o inimă de carne. Te acoperea cu ; pătură de culoarea nisipului, aspră șl grea. Se iseza lingă tine și aștepta să adormi, iar tu, la rindul iu. așteptai să vină momentul cînd o să se ridice -surei, fără zgomot [îți întețeai, ca s-o păcălești, res- >*rațla), să se depărteze lent și să închidă cu grijă iîa. Șl, în tot acest timp, întoarsă cu fața la perete, cu ochii deschiși, rinjești Imaginîndu-ți tot acest ri- tual în Jurul corpului tău cuminte care ascundea, ca ; oală-mlnune [kukta parcă-i zice), chiuituri, răgete 5* țipete tăcute, dizolvate undeva în zona buricului, ⁴h, dar uneori se întîmplă că, așteptînd să dorm, .dormea ea lingă mine, îmi era grozav de frică de respirația ei micșorată, de imobilitatea trupului ei >emi-mort, întors cu spatele la mine. Și-așa, pe semi- întuneric, mă uitam la ceafa ei cu păr scurt și moale, mde se aduna un fel de codită de rață pe care aș fi nțăi frumusețea cu gustul ei acrișor. Sau o lași icolo să se-ngălbenească. Lumea-ml părea cu totul golită de oameni, adeseori. Nu știam ce-i prietenia r-atunci un fel de prieteni îmi erau un nasture de stană, o coadă de iepure, o fotografie cu îngeraș și m animal de pluș Jigărit, un fel de ciine-plslcă-urs. Ku ieșeam din casă fără nasturele de blană in buzu- aar. la Jocurile de-a ascunselea ii scoteam și-l săru- um, la școală îl puneam pe bancă și. datorită lui, nu mă asculta niciodată, numai dacă vroiam eu. Și-n urnea asta aproape goală era totuși atracția ciudată jentru cineva (un fel de simond) din fîntîna în care priveam la nesfîrșit, cu care vorbeam aștcptînd să primesc înapoi, prin ecou, propriile mele cuvinte. 146 147 Ai 12 ani și citești o poezie din care nu ințeic®i mai nimic. Pare tragică. Și plîngl, Citești cu voce U;« ca un actor și plîngl, nu-i mare lucru. Stal in oglinzii, ridici ochii, te uiți la line. Ai fața acopenu cu pudră, pleoapele albastre, buzele maro, obra^ fardati cu un roșu stins. Frumusețea ta n-are virau ta. Reciți cu voce tare, cu pauze, ții o grisină in mini ca pe o țigară. Citești înainte, te impresionează d spui pentru că o spui tu acolo, in oglindă. Lași caut» deoparte. Un clovn fardat, cu lacrimi pe obraz, se uită la tine, Copil patetic. Sentimentele împrumutati » Intimidează, îți dau apă la moară, le imiți așa de bine, că aproape că suferi de durerea altcuiva, Te uiți cu» plîngl și mal tare, Lacrimile meiemă acoperă, hohote rezonează in cap și tor ace, coardele vocale vibrează Un mieunat prelung te face să te topești de miii pentru tine. De mila sl de silă. Apoi te oprești brusc. Și nu mai înțelegi nimic. Te-au lăsat ai tăi acasă, pentru o noapte și o r cu prietena ta Mi mi. V-ați pus de cu seară părul pc moațe. Dimineața, tind 1-ati desfăcut, tu aveai o ba- niță de păr, curgind riurele pe umeri, șerpi șori, i- ea două ghemotoace crețe deasupra urechilor, in Iot! de breton o buclă și părul drept la spate. Parcă e un caniș tuns aiurea. Staț! una în fața alteia îmbrăcate in rochii lungi pe care mama nu le mai poartă de mult. Miml are o brățară pe mînă. dlntr-un șirag de mărgele negre, răsucite de mai multe ori în jurul ir. cheieturii. Și eu un ceas vechi, cu cadran mare și ca o brățară metalică prinsă sus de tot în jurul brațului Am scos serviciul de cafea din dulap, Miml se face ci toarnă. Amestecăm amîndouâ in gol, ne facem că sorbim. Fumăm din gumele de mestecat în formă dq țigară. Țigara noastră e dulce, se mestecă Conversăm despre cît de răi sînt copiii noștri (zicea:? că ea are cinci copil). Decolteul îi lasă aproape tot pieptul gol, acoperit doar de vreo trei rinduri di mărgele. Eu am luat rochia invers, am spatele gc mănuși de dantelă și o broșă cu pietre roz pe ur. umăr, iar in dreptul inimii o șopîrlă de metal cu ochi de marcasite. Ziceam că eram doamne. Nu prea știm : tspre ce să vorbim. Nu-i ușor să fii doamnă, să stai «a numai pe scaun și să te gîndești ce să mal spui, ii-atuncl ne alergam în Jurul mesei, Două doamne ilts^ndu-se în Jurul mesei! Dacă ne-ar vedea coptii inștrl obraznici! Ne oprim ca să mai bem o cafea. A.mi se apucă să spună cit de bătuți în cap sînt elevii cît de damblagite colegele ei. E profesoară la Koală, ziceam, De lucru manual, ziceam, Mal ziceam :î eu eram cintăreațâ de operă. în timp ce ea povestește, o uezl dincolo de ceea ce ziceam că e. Te -d și rizt prostește, rizi de te doare burta. Rîzi pentru ea nu te vezi pe tine, Stal in fața oglinzii. Te pregătești de spectacol. ' ai prins la git un ,mileu“ croșetat, pe altul ți 1-al Xms în cap. Ai emoții. Dincolo de draperiile grele de catifea oliv așteaptă bunica Elvira cu o prietenă de-a d cu părul mov. Apari de după cortină, Ele aplaudă. Al un microfon greu - pisălogul pentru zahăr și scor- woară, de metal, de bronz. Cînți și dansezi, Imiți pe au știu cine. Cînți intr-o engleză personală, impro- rizatâ. Habar nu al ce e rușinea. Al părul roșu, pină șolduri, dintr-un scul de ață. Apoi te schimbi, îți grinzi in cap o blană luată de pe jos, de miel, neagră, ăi bucle mici, o togă dintr-o perdea dantelată. încerci i romanță cu tremolouri. Ridici din sprincene ca o untăreață de muzică populară. [în timp ce scriu iespre toate astea, in timp ce mînulesc păpușica de ace ani, ridic sprincenele o dată cu ea. Cum face păpușarul o dată cu păpușa. Sau invers.) Cint așadar cu ochii închiși, in transă, Fac voca- uc prin casă toată ziua. Mă pregătesc să ajung cîntă- nață de operă, ceea ce nu mă împiedică să bag ace - fundul păpușilor, pentru că vreau să mă fac docto- atâ-cintăreață de operă. Trilurile mele sint atît de puternice, incit vecinii îmi bat în țeavă, dar nu-mi pasă. Simt ce nu am mai simțit niciodată, că pot să oărim șl munții cu măreția mea sonoră. Mă plimb prin grădină princiar. Mingii, teatral, uiște flori. Sînt obosită și gîndltoare (deși nu mă 148 149 gîndesc la nimic). îmi duc mina la frunte. Sufăr (ziceam că sufăr), Sînt melancolică. Sufăr și adulmec parfumul unui crin care-mi colorează nasul în porto caliu. Stau pe bancă picior peste picior, mă uit de sus la bunicul Mircea care udă florile. îmi trece prm cap că e un servitor. îi dau comenzi în gînd, îl cer (așa cum am văzut prin filme). Un băiețel mai n* decît mine bagă nasul pe poartă și-mi strigă „Măgar și poarce". S-alege praful de toată boieria. Unde- închipulrea care într-o prințesă mă-mpăia? Vorbesc singură în grădină. Gesticulez. Sînt sin dent de cuminte, Fac eforturi cumplite ca să nu-m treacă prin minte vreo mizerie, Mă concentrez. Cinev* îmi injectează in creieri lucruri străine de mine, na- soaie. Cineva imi e potrivnic. E vremea cînd imi intrase în cap că există un OCH. care ne privește continuu. Și-atunci m-am simțit eu vizibilă pentru prima dată. Reperabilă. Descoperita Aveam grijă să nu-mi bag degetul în nas sau în gură, să nu mint, să nu fiu obraznică. Făceam tot felul de fapte bune, de exemplu nu striveam un păianjen ori- bil. cum aș fi avut chef s-o fac. Eram foarte cuminte dar degeaba, Frinturi de perfidie îmi mitraliau capul ca niciodată. Cu cit eram mai cuminte, cu atit mintea mea se umplea de cele mai meschine și mai mîrșave gînduri, Cu cît vroiam să fiu mai pură, cu atît mi întunecam mai tare, M-a apucat groaza cînd mi s-a spus că OCHIUL acela nu numai că vede, dar poate și citi toate gindurile omului. Eram pierdută, pier- dută, Toate eforturile, toate caznele mele fuseseră in zadar. Mi-a trecut atunci prin cap o idee cumplită: ci Dumnezeu n-ar trebui să existe. Din momentul ăla a început pentru mine frica difuză, otrăvitoare, care n-avea să mă mai părăsească niciodată. Și un fel de URÎT. un fel de tristețe fizică, foarte concretă, care, ciudat, am observat că se intensifica in preajma fa- bricilor, platformelor industriale, construcțiilor ne terminate. Ce nu făceam pentru OCHIUL vigilent! Pînă cînd. intr-o zi, pur și simplu nu ml-a mai păsat. „Nu mi-a sal păsat" e un fel de-a spune. Se întîmpla totul de Rcă OCHIUL s-ar fi mutat in Interiorul meu, in ama mea. Nu mai păcăleam pe nimeni. Mă oedeam. Sala cu teatrul! Ai vrea să fii profa de mate și de muzică la un loc, livrea să fii Sara Montiel, cea din albumul de foto- pafii al mătușii tale. Ai vrea să fii vecina voastră cea Andă pe care o pîndeai și-o studiai îndelung. Ai vrea fi fii o fată cu ochelari, studentă la matematică, să i Betty Boop, Bambi (deși, acolo, în desenul animat, d era un căprior). Imiți, furi gesturi, intonații de voce, xninte, moduri de a merge (săltat, tîrșîit, legănat), șafii (mărunte si ascuțite, mari și ondulate, pătră- tase), feluri de a te semna (variante ale semnăturilor ;4rinților tăi), felul de a ride behăit al unul băiat de ore erai îndrăgostită în taină, gestul de a clipi foarte cpede sau de a îngusta ochii atunci cînd te uiți la meva (ca profa de română). Învîrteam cu preocupare ta timp ce vorbeam cu cineva un creion sau stiloul ■ia cum făcea o fată dintr-o clasă mal mare, o fată are mă atrăgea prin felul ei decis de a fi, deși era wrte nesuferită, Mă uitam cum își mușcă buzele 4onica, o prietenă de-a mea foarte frumoasă și deș- toptă, ascultam vocea adîncă. bilbiiala studiată a mei femei pisicoase - le agățam de corpul meu. Mă dădeam în vînt după felul lălîu de a se îmbrăca al Inerilor de pe atunci, tinerii anilor 70. după părul nr lung, după ginșii lor, gecile de blugi și toată atitu- zlnea lor directă, deschisă, fără fasoane, care se lega ^mva de felul lor de a se îmbrăca. împrumutam dandala și lucrurile nu se potriveau întotdeauna, ■mitam ceva pe jumătate. începeam să vorbesc Intr-o mumită stare de spirit (și ea prefăcută] și-apoi uitam, jMsînd spre altceva, spre altă voce, alte cuvinte, care aduceau cu ele un alt comportament. Și toată perso- nalitatea mea în formare semăna cu vocea nesigură, stridentă, impură a băieților in creștere. Mă fascina leatralitatea, artificialitatea afișată a manechinelor, actrițelor, femeilor tăcute și frumoase, ml plăceau sprincenele și ochii ăia cu gene artificiale 150 151 ai Marlenel Dletrich, cu mutra ei de Pierrot divin, Mi uitam zi de zi la fotografiile pe care le găsisem a bunicile mele, fotografii de nuntă mai ales, sepia, u. niște mirese ca niște statuete, încremenite în rochii* lor lungi și albe, cu voaluri sau dantele curgîndu-jt pe umeri, cu fața încadrată de paruri de mărgea Găsisem chiar intr-un dulap niște reviste vechi de modă, în care erau tot soiul de figuri feminine totul nefirești, fără nimic uman în privire, obiecw perfecte. Timpului ii trebuie mereu fețe noi, păpușe* noi. Doar zece ani și anulată era frumusețea vitală. Doar zece ani și deveneau desuete, își păstrau insa un alt fel de frumusețe, cu adevărat tulburătoare, frumusețea a ceea ce nu mai există, frumusețea Timpului privindu-te in ochi cu ochii unor femei. A* fi vrut s-o trag în mine, s-o încorporez. Mă înfâșuram în cuverturi sau șaluri și stăteam așa în oglindă, în diverse atitudini pină înțepeneam Imitam cu sîrg gesturi îndelung încercate, atitudim, moduri de a te mira, de a fi impasibil, încrezut, triumfal. Țineam capul pe sus, umblam cu cu nasu» în vint, refuzam să port ochelari. Apoi am văzul intr-un film un băiat care umbla mai mult cu nasu-a pâmînt și care avea niște ochelari groși. Am trecut i», stilul abulic și mi-am pus ochelarii la loc pe nas. O muzică pe care o asociez cu imagini dintr-un film mă face să mă simt impunătoare. Umblu cu muzica în urechi, pășesc grandios, lent, Sînt foarte luminoasă și anormal de înaltă. Mi-e frică să mă uit în jos ca să nu mă prăbușesc. Tot ce nu eram eu mi se părea înălțător. Din petice eram făcută, gesturi străine, frintun de atitudini, hibrid neterminat, metamorfotic. Ceea ce mă obseda pe atunci, curios, era bătrinetei Teatrala bătrinețe. Flecare femeie de peste patruzeci de ani mă punea pe gînduri. Mă uitam pierdută la fețele astea încă tinere și atinse de o pală de fanare, o ecranare defectuoasă, o consistență neuniformă a texturii pielii, o vagă întunecare, Și mai era, uneori, privirea lor. golită, absentă, mată, purtînd deja 152 «mnul discret al bătrineții. Fiecare babă întnrdtă îmi tfimea un fel de triste reverii. Studiam ca într-o expoziție obiectul șifonat dinaintea mea, un obiect ~telos, cu globi oculari gălbejiți, cu fire de păr adu- indu-se într-o semimustată, cu nasul prea vizibil, ncercam sa îndepărtez mulajul aditiv șl căutam să Jescopăr ceea ce sedimentările timpului îngropaseră. "neori reconstituirea îmi ieșea mai ușor atunci cînd 9 femele bătrînă era însoțită de o fiică sau o nepoată. Mi-era cumplit de frică să nu îmbătrînesc. speram 3 se va face pentru mine o excepție de la crunta lege descrisă, credeam cu toate puterile mele câ lucrurile »ur sta altfel cu mine. Mă gîndeam că trebuie să fac forturi din vreme ca să nu mă înșface bâtrînetea, sesfigurindu-mă. îmi pusesem în cap ca, pînă la vîrsta părinților mei, să-mi trăiesc toată viața, complet, să ijung la capăt forțînd evoluția și-apoi să mă evapor, să termin cu mine. Pînă la patruzeci de ani mi se jârea că am în față o veșnicie, câ îmi ajunge timpul pentru tot ce voi avea de făcut, de trăit. Cînd rămî- neam singură acasă, îmi dădeam cu uleiuri grase pe ală, pe gît și pe mîinl. cu o cremă roz, Gerovital, care mirosea minunat și care, știam, era un balsam împotriva ridurilor. Citeam pe burta unui borcănaș un ăsta miraculos: «cremă hrănitoare* și-mi sim- țeam pielea hrănindu-se cu laptele el. îmi ungeam ața cu felii de roșii, a căror zeamă mă ustura (ca și el de portocale, de piersici sau pasta de căpșuni), cu morcov, care o portocaliza-bronza, îmi puneam elil subțiri de castravete pe frunte și obraji și aștep- am să pătrundă în pori sucul lor emolient. îmi fă- ceam tot felul de măști cu smintind sau cu ou și cu miere, care se uscau intr-o piele groasă, barbară. Stăteam in oglindă și făceam grimase și pielea aia suplimentară se zbîrcea îngrozitor. Cu masca bătri- netii p« fată sfidam viitorul, anticipam lucrurile ca ele să nu se întimple. îmi puteam da seama, în astfel de împrejurări, cam cum o să fiu eu bătrinâ, cu mutra ca o mănușă boțită, dezgustătoare in încercările mele de a zîmbi. Fierbeam ceaiuri de mușețel și-mi cură- țăm pielea, o albeam cu suc de lămîie dizolvat în apă 133 călduță. îmi întindeam pe miini și picioare vaselm cu miros de trandafir, glicerine cu aromă de lămie, parc-aveam ciorapi de sticlă pe mine, mănuși de cu fan, și-mi plăcea așa. Studiam de zor o carte de ca» metică. Am citit acolo că nu faci gușă dacă repeți cai cînd In cind cuvântul „cizmă" și-i tot dădeam pe-acei prin casă cu „ciîiiizmă" pînă mi se ura. Făceam 4 citeva ori pe zi exerciții pentru „întărirea pleoapele.-* .gimnastica ochilor", dormeam pe un puișor de penii (în primul rind de dragul cuvintului .puișor") ca y nu fac ia gît .colierele lui Venus“, Și-apoi erau cuvm tele spuse din cînd în cînd, sub rugul vreunei tufe o mure, către zeița Afrodita. Aflasem de la niște fetițe că nu e bine să te uiți h miezul nopții în oglindă pentru că îmbătrânești mat repede, în ciuda eforturilor mele de peste zi care ut aveau alt scop decît înfricoșarea bătrâneții viitoare nu știu ce forță bizară, mai presus de voința mea mă împingea să mă uit in oglindă tocmai la miezd nopții, dinadins, cind toată lumea dormea în casa Aprindeam lampa roz de noptieră și mă așezam ii fața apelor ei argintii. Stăteam încremenită, mă uitan la mine șl pîndeam. Așteptam să îmbătrânesc cu per versă voluptate. Apoi intram în pat cu groaza că pes» noapte o să-mi crească riduri în jurul ochilor, „late gîștei", ori că o să-mi cadă fața, pleoapele și o să mi trezesc cu o mutră de clovn trist. Peste doar cîțiva ani, în adolescență, mi-am da seama că bătrânețea te poate ataca și altfel decît alin- gîndu-ți corpul și lucrîndu-1 după gustul ei. Că ta are un întreg sistem de corupere, o grămadă de știa tegii de invazie și cucerire. Că are cuvintele ei, gestu- rile ei, atitudinile ei, împietrirea ei, Și-ntr-o zî, la c petrecere, am realizat că ceea ce mi se întîmpla era din cauza unei mărunte prezențe a bătrâneții: nu pu team dansa. Nu mă puteam mișca, eram rigidă i grea ca o femeie bătrână. Mă îmbrăcasem cu o rochie care nu mi se potrivea, Prietena la care eram mi-a împrumutat niște haine de-ale ei (ziceam că mi-am pătat rochia). Eliberat, corpul meu a început să se bucure. $i, în brațele unui băiat, cuvinte pisicoase au dizolvat cu totul oul de praf al bătrineții. Abia mai tîrziu, pe la 27, am început să simt cum «a mai tineri decît mine se prind că sînt deja din aia specie. Aveau criteriile (instinctele) lor. Și-am Keput, invers decît făceam pînă atunci, să studiez Lmea din care tocmai veneam, de haite tinere șl care, feste noapte, nu mă mai vroiau. Cînd te gândești că -A luptasem atîta ca să imit maturitatea! Nu știam mare lucru despre Ea, nu-mi băteam ^ul. Mă gindisem întotdeauna doar de departe și jBvăluit. Cînd imi spunea mama că e in oraș un cri- sunal de copii, atunci, pentru o clipă, ceva vinețiu se Mrecura rapid prin fața ochilor și se-ascundea pe sub covoare, îmi imaginam, ca în filme, cum o să mă căsăpească, cum o să-mi tale milnile și picioarele și să le arunce în pădure. Cum o să mă caute mama. Cum o să mă găsească bucățică cu bucățică. Prima mea întilnire adevărată cu Ea s-a petrecut (ub semnul râsului și al teatralitătii, Murise un băiat tinăr și foarte frumos, Nu-mi aminteam de el, dar toată lumea spunea că era. vai, tînăr și frumos și că păcat de el. L-au scos pentru slujbă în fața blocului «in cu al nostru. Era puhoi de oameni. Mă zben- guiam pe-afară și m-a atras mulțimea îmbrăcată în oegru, ritualul ciudat cu popi în odăjdii, M-am băgat, împreună cu alți copii, chiar in față- Sicriul era un- deva, deasupra capului meu. Mă uitam la tot ce era n jur ca la o piesă de teatru. Nu realizam foarte bine ce se petrece, Sau nu-mi păsa prea mult, deși eram copleșită de un sentiment ciudat, cu care mă întilneam prima oară. Mă fascina și mă înspăimînta totodată plînsul colectiv, vălurile negre, femeile caraghioase cu nasul roșu și ochii umflați, mirosul de tămîie. Apoi am început să fiu tot mai atentă. Vocile popilor si mutrele femeilor din fața mea, plînsul lor și nu mai știu ce altceva mi-au stîmit, după un timp al neînțelegerii, risul. Un rîs venind din burtă, sfrede- llndu-mi pieptul, explodînd in gît. Șl-am Început să rid cu bărbia in piept, pe înfundate. Scînceam, sărea cămașa de pe mine de atîta... rîs. Poate ceilalți cre- deau că plîng și eu, în felul meu, Mă sufocam înghi- ându-mi risul. M-am smuls de-acolo cînd am simțit 154 13» ca mai am puțin și-o să-l vărs afară. Am luat-o k 5. ^mă - rintre blocuri, printre copaci și gardurile r . imbecil, în hohote. Am intrat în casă și an ^~as acolo în mijlocul camerei, înțepenită. Șl certi - căzut peste mine. Nu mai eram un copil, 0 vreme n-am mai știut cum se ride. Uitasem. Peste citiva ani a murit un băiețel la care țineam eu foarte mult. Mi-era un fel de frate de suflet. . consideram un geniu. Eu aveam vreo 12 ani si el s sau 10. Toată lumea știa că o să moară mal devreme sau mai tîrziu. avea nu știu ce boală din naștere 9 el știa. Nu era nici o scăpare. Mă gindeam că. daci există cu adevărat Dumnezeu, nu va fl cu putință si 1 se intîmple tocmai lui ceva râu, atît de rdu. Și totd a venit apoi așa de repede. Era seară cînd m-am dus Ia casa Iul (culmea c seară extraordinar de frumoasă, roz-albăstruie), fărt știrea părinților, deși îmi era groază de înmormîntăn de morti, de femeile alea tăcute cu ciorapi negri, de luminările aprinse la ușă. Mi-am luat inlma-n dinu și m-am dus acolo, in gura fetidă a mortii, numai s numai pentru el, pentru că era prietenul meu neaju- torat căruia i se întîmplase ceva ciudat, Am intrat ir cameră cu o floare în mînă. nu mai era nici un copL în afară de mine. Am trecut printre privirile uimite fără să spun un cuvint. nici nu știam care din ele e maicâ-sa. Mi-am propus să nu-1 văd. Am pus floare; la picioarele lui. i-am zis în gînd ceva, am ocolit masa pe care era așezat, fâcîndu-mă că mă uit spre el dai nevăzînd nimic pentru că nu vroiam și-am ieșit. Am zbughit-o pe scări și cînd m-am oprit eram sub un salcîm, îmi era foarte râu și-am numărat de multe ori frunzele unei crenguțe de salcîm căzute pe jos. Nu-mi făceam rugăciunea seara, pentru că pur și simplu îmi era lene. O vreme însă am făcut-o numai pentru el. Toată copilăria am pomenit în minte, cînd treceam pe lingă vreo biserică, numele prietenilor ma dispăruți: un copil blond care trebuie că acum era, sigur era. înger blond, și un cățel. Mai mult nu vreau să spun. Atîta doar că lucrurile astea mă înnebuneau. Cînd auzeam că a mal murii. reva, începea alunecarea bine cunoscută în interlo- , rd corpului meu, ca 1ntr-o groapă. îmi făceau greață ^scufiile dintre vecine despre mortul care .era așa frumos, parcă dormea' sau că «uite, l-a părut rău. bracul' (asta dacă în ziua cînd îl băgau în pămînt despre fiica lui cutare care n-a vărsat o la- ~mă („pentru că i-au făcut niște injecții', le repezea nneva). Sau cuvintele - „dric", „coroană', „popă', .siujbă*, „casa rece', .cimitir'. „înmormîntare" - nu- rai cînd le auzeam, mi se făcea pârul măciucă. îmi Părea rău de el, .mortul*, cum îi ziceau altii cu o juzime înfiorătoare. Adică pînă mai ieri era domnul Cutare și deodată nu mai avea nume, era ^Mortul', Mi-era milă de bietul domn Kutare și consideram că izmenii sînt niște barbari pentru că îl lasă așa desco- sent ca la expoziție, cu femeile alea, vecinele, care se r tiguiau de ți se făcea și rușine. Odată bocetele unor no mii m-au speriat atît de tare, că gustul ăla al groazei 1 am și-acum în came, ca pe-o intarsie neagră-vlne- ue, Mă gindeam ce trebuie să simtă domnul Kutare acum, înconjurat de țipetele ascuțite, teatrale ale pro- fesionistelor. Am 15 ani. Scriu unjumal șl un roman. Imit lite- ratura. Copii stilistice după autori de mina a doua, S-am nimic al meu. Sînt acolo „expresii frumoase', personaje după realitate, dialoguri aiurea, descrieri le peisaj, decalcuri. Nimic nu mă va întrista și scîrbi mal mult pe lume decît această teatralitate infectă, le care sînt conștientă abia după citiva ani, recitind rele două caiete abandonate. Pe scena jurnalului, mtr-0 regie de doi bani, Jucam un rol prost, mediocru. Replicile nu erau ale mele. Nici temele, nici proble- mele. Prostia îmi era regizor. Prostie îetald. Mă scutur cu dezgust ca de o epidermă străină. Zece piei de teatralitate lepădată. Piei aruncate in roc, După care - zece ani de căutare, poate nu chiar inutilă. Ca-n poveste. O să te regăsești, Și-un Spirit al Rătăcirii Bune, poate, o să te conducă prin pădurea de indicatoare. Un prieten rău și bun. Un fel de DEDE. 156 157 Despre boală Stai în pat, sub plapumă, cu febra mare. Te simt la locul tău, așa cum se simte pătlăgica in borcan■ cu murături. Ai încălzit toată camera cu febra ta. Ir lipești, imaginar, de zidul foarte rece și te retragi irne diat, te-aduni în tine ca o mimoză fîevroasâ, Cun stai în pat, ai o greutate de plumb, deși îți percep corpul ca pe ceva buretos, un balot uriaș de buretr plin de aer. Atunci cînd alergi pe-afară, la joaca atunci cind vorbești, cînd joci Macao sau cînd citești, corpul tău parcă nici nu există. Există doar glasul gesturile, cuvintele, bubuitul inimii, mișcări reflexe, dinamică pură. Acum, sub plapumă, simți că al ul corp întreg, dintr-o bucată, care e fierbinte, uriaș, umflat, învelit in ceva vătuit care e și nu e el. Dac- încerci să te ridici, amețești imediat. începe o vîjîiaU în jurul tău, o dezordine care deplasează lucrurile din cameră, produce asimetrii. Toate astea iți pro- voacă o stranie plăcere. Știi că e doar o gripă treci toare și-ți convine cînd vezi că temperatura urcă, dai plapuma la o parte și ți-e groaznic de frig. Ți-e frig pt dinafară și foarte cald pe dinăuntru. Cel mai caid t în gură. Vine mama și te ceartă că te dezvelești și-t place cum te ceartă, cum aranjează plapuma înjurai tău. Țintuită acolo, asiști la o trezire de alt grad, de parcă ai dormi cu ochii deschiși, pe straturi... Vea ca pentru prima dată obiectele din jur, cu o privire rotundă, care le înconjoară, le învelește. Camera part mult mai înaltă, tavanul e departe, amețitor și albăs- trui. Închizi ochii și simți cum te umfli ca un zepelin cu aer cald, aproape că umpli camera, ți-e frică să deschizi brusc ochii, Te desprinzi ușor de cearșaf, plutești ia cîțiva centimetri deasupra patului, Încep niște rotiri foarte lente la care participi și la care 158 ~iștj din afară, totodată. întredeschizi pleoapele. I plivești totul printre genele tremurătoare și te scu- -uizi înapoi ca intr-o apă caldă. Buzele sînt uscate, t o pară de pe noptieră, o apropii de față și para e । zece. O bagi sub plapumă, lîngă tine. Te uiți în oglindă, i Febra te face mai frumoasă, chipul tău e acoperit de uu celofan perfect aderent. înjur sînt sticluțe cu ulei ce ricin, cu fedrocaină amară, siropul de pătlagină, calce, vag usturicios, flacoane, pipete, cutii cu medi- camente. o farfurie cu zahăr și cîteva felii de lămîie, jumoase, sticloase. Rozi vitamina C. între o cioco- ^lă sau niște fructe șl o cutie de vitamina C aș alege-o întotdeauna pe ultima. încerci să citești ceva, dar uterele au o culoare bizară, fosforescentă, iți intră în xhi, fotografiile din carte sînt foarte plictisitoare, în timp ce răsfoiesc .alunec' de cîteva ori, alunec pur și simplu, asta e senzația, ca și cum aș fi o picătură de Apă luînd-o la vale cu încetinitorul pe un geam. Rod colțul de carton al cărții. E destul de interesantă pre- xuparea, îmi trece prin cap că e plină de microbi și-o las in pace. Gem. E destul de interesant să gemi. Nu mă doare nimic, nu mă simt rău, dar e un prilej bun pentru gemete. Geamătul ăsta e și o expresie a milei de tine. Te miri că ți-e milă de tine, apoi urmează un soi de recunoștință a ta pentru tine care ai milă de tine. Gemi de dragul de a geme și ei vin repede în Jurul lâu. îi simți, nu deschizi ochii, neliniștea lor iți pro- duce o imensă plăcere. Mama te mîngîie pe frunte, îți pune o compresă rece. Numeri în gînd cît îi trebuie unei comprese reci ca să devină călduță. Tata îți așează perna sub cap. Fratele tău se tot fredonează pe lingă pat, vădit îngrijorat, E atît de mic, incit pro- babil că-și imaginează că o să mor, Și eu îmi imaginez că o să mor, îmi dă fiori .estetici" reveria asta sinistră. Mmda. îmi dă mîna s-o fac pe muribunda, pentru că știu că nu se întîmplă o chestie chiar nasoală dintr-o gripă, mai ales că, de fapt, mă simt destul de bine. în afară de febră și roșu in gît, n-am nimic. Le spun că vreau să dorm și ei se retrag amăriti, lăsîndu-mi lampa aprinsă pe noptieră. Iau oglinda în mină- E o oglindă 159 rotundă, din acelea în care mi-ți poți vedea fața dec;: pe bucăți. Mă uit îndelung la unul din ochi. Citesc ir el o imensă șmecherie. Ochiul meu ride, se vede foarte clar, îl cunosc eu bine, știu cind ochiul meu ride și cind e trist. Apoi trag lampa lingă mine, pc pat, îi îndrept coiful de sticlă roz, cu becul in mijloc spre gura mea deschisă larg. încerc să-mi văd .a oglindă amigdalele mărite și roșii, dar nu văd decît limba nesuferită care, ridicată pe cerul gurii, as- cunde niște vene scirboase. indigo-negre, brăzdjnd c came plelos-roșiatică, Zăresc apoi și „omulețul car* se tot contractă acolo ca prostuL în grota carnee dt care stă agățat, zăresc pe margini o colorație mai in tensă. îndepărtez cu scirbă oglinda, țin lampa pe burtă și mă uit la ea pină amețesc, pînă cînd văd verde in jurul meu, un verde migrind In întunericul ] camerei. Am febră și sînt fericită. Îmi pun termo- metrul din nou și afurisita aia de temperatură dâ înapoi, mă dezamăgește. Intră și mama, o rog să-m. aducă un ceai, sar din pat, apropii termometrul de calorifer pînă urcă la 39 cu ceva, Cind se întoarce mama și mi-l ta de sub braț, leșin de plăcere și de milă pentru mine uitîndu-mă. la mutra ei. Vorbește II ceva cu tata alături, vor să mă ducă la spital, Air. făcut-O de oaie! Insist să aștepte pină milne, le spun că uite, chiar am chef să mă plimb puțin prin cameră. Te ridici în picioare și brusc amețești, vezi un fili- gran de negru, roșu și albastru țiuitor înaintea ochilor, O clipă c negru în fața ta și apoi o flamă galben-vio- lacee te trezește. încă una mal spre purpuriu. înain- tezi prin llashurlle astea, apoi toate își revin și tu c dată cu ele. Mergi încet, susținută de mama, ai fri soane și frisoanele astea sînt foarte drăguțe, le sim- patizezi. tremuri, îți dănțăne dinții și-ți vine să rizL E destul de haios să simți că-ți clănțăne dinții așa. din propria lor inițiativă. Ai un corp bătrin, lemnos, merge greu și parcă scirțîie. Te uiți la grăsuțul de frate-tău. E foarte drăgălaș cum e îmbrăcat așa. în roz, cu ciorapi (ștrampeni, cum le zice el) roz pe el. ca un paj mic și rotofei, ca un purceluș curat. E așa speriat, că-ți vine sa-i spui la ureche să stea liniștit 160 a sigur n-o să mori, dar îl lași să se perpelească. -. uțul, e așa de cuminte acum și mai șl oftează pe ^asupra. Sînt foarte caraghioși ăștia mici cind of- Mă îndrept spre el ca o stafie sinistră, clăntani- tart. îl mingii pe cap, mă întreabă dacă vreau să-mi tea de tot o glajă de sticlă pe care o găsise el și la are rivneam eu foarte mult. Regret toate momentele a care i-am făcut rău, în care l-am tras de păr și de fiuciuneî. îi spun că nu vreau nimic, îl rog să mă- aujce el toate fructele adunate și feliile de lămiie eu (lui îi plac lămîile și corcodușele și toate ches- a e astea acre). Mă bag iar în pat. Aștept să mi se ■mcă ceva bun de mîncare, ca unui bolnav adevărat, mchid ochii și mi imaginez cum arăt eu pe dinăun- Iru. pornind dc la sinistra imagine din oglindă. Trec k omușor. mă îndrept spre esofag, cad în stomac «-de sînt bucăți de pere și o bucată de pui. plus o , utie de vitamina C. Mi-e rău și ies din burta la aer. mu imaginez cum se luptă globulele rosii, globulele cu armata de microbi. Și iar „alunec in gol. E « atunci cind te plimbi cu liftul sau cu telecabina și , un moment dat - hop! - simți cum aluneci in tine, ra un val rostogolit, prăbușit în el însuși. Apoi ur- cează o senzație foarte caraghioasă, Corpul se umflă, prcă-i făcui din felii, din voaluri, foletaj de hirtie pioasă, Senzația se clarifică tot mai mult: ești - rtdent - un sul uriaș de hirtie igienică) Respir, foș- xisc. învelită in falduri uriașe și hîrtioase. Sînt chiar ridurile și sînt straturile de aer dintre falduri. E .arte ciudat. Un sul de hirtie cit camera, viu. foș- litor. Și totul se petrece într-o mare înmărmurite, o miște încremenită, intr-o liniște atît de puternică, cit ți se face și frică- Hotăril lucru: vreau la baie, tne apoi mama cu un lighean cu apă. Sînt înfofolită, cu picioarele în apă fierbinte. Mi-au dat și-o aspirină. Stau așa și transpir. Mi-e foarte cald și caldă-mi este amețeala. Sînt un vîrtej fierbinte. Intru sub pla- : amă cu-o oboseală cruntă. îmi pîndesc dilatarea, reierul se desface în fire subțiri, se laminează, corpul neu e alcătuit din nesfirșite petale, sepale. Perna e idincă și salteaua patului un blat uriaș de tort pe 161 care zace un diafan hipopotam. Cobor cu o lentoaE înnebunitoare și ml-e bine. Apoi mă-nalț. Sint vena lator rotindu-se încet deasupra patului, rotind aent din jurul lui. Ațipesc și mă trezesc și iar ațipesc și u așa. Cîteva nopți într-o singură noapte. E liniște g jurul meu. Mă uit în colțul unde, in prima mea cop tărie. înainte de culcare, apărea un lup de desen an mat, fioros, rinjind. A dispărut și el de cîțiva an Nu-mi mai e frică noaptea, aici, în cameră nimic n mă mai sperie. Am o putere stranie acum. Aș pute ridica un dulap, a? putea să pedalez pe bicicletă făn oprire pînă în orașul vecin. Deși toate astea se w tîmplă în mine, lasă urme materiale, prin nu știu n defecțiune de .sistem" Sînt frintă, zdrobită de obo- seală și mă prăbușesc din nou în perna moale t uriașă. Cînd mă trezesc fereastra-i roz-albastră, ist eu - copacul fremătînd din fața el. Despre singurătate Ciudat sentiment de triumf. Timpul închis bine aure pereți. Nimeni nu-1 mai agită. Tu stai într-un -4 și-l privești, Nu miști deloc. Ulte-1 cum stă! Are soarea galbenă. E-al tău. Au plecat pentru trei zile de-acasă ai tăi. Țl-au tesat o grămadă de mincare, dulciuri și fructe, Ai putea să pleci afară la Joacă, să te întorci tîrziu in ^sâ, să-ți chemi prietenii, să faceți o petrecere ne- -Milă, cum au făcut surorile de la IV cînd au plecat u lor o zi întreagă și ele s-au gîndit să-și boteze ursul tu mare de pluș. Au umplut masa cu biscuiți șl cara- tele mentolate, cu napolitane Bolero și prăjitură a an (cîte una pentru două persoane). învelite in niște tțanlolurl Incredibile - era o prăjitură destul de bună, cu ciocolată și cremă, dar noi o cumpăram mal ales filtru staniol, Cu chestiile astea si Bem-Bem (un «rop cu gust de portocale și cu toitind, motiv pentru are înghițeam cantități uriașe in speranța că vom ha note mai bune la școală), a ieșit o petrecere de botez pe cinste pentru ursul Ben. Ne am prostit, am famat grislne și sticksuri. am dansat și i-am birfit ie am stins pe copiii care nu erau prezenți. Dar eu nu vroiam să fac o petrecere acum. Eu roiam să rămîn așa, în casă, trei zile șl trei nopți bră să fac nimic. Stai cu perdelele trase în plină zi. cu lumina iprinsă. Lăsată în voia ta, umplută de o tăcere ^i-albăstruie, casa devine altceva, un fel de muzeu, -dorurile toate se .trezesc*, Sînt lucruri de diferite trate. Mobilele, lemnul, cele mai bătrîne. Catifeaua mei pernițe - copilăroasă. (Peste 20 de ani o doamnă ;l va spune; „Catifeaua îmbătrineste frumos*. Iar ea. toamna. ca și catifeaua, îmbătrinlse frumos. Poate 162 163 din cauza doamnei vezi tocmai pernița aia de catife in timp ce scrii. Și nici câ mai știai că e acolo, & memoria ta, care ți-a aruncat-o acum în fața ochik- așa cum era.) Te întinzi în pat pe o pâtură moale ca o blană, . capul pe margine atîrnînd. Casa se răstoarnă. Cea stai așa, vezi colecția ta de pietre suflate cu piriu. Privite de Jos in sus toate-s mai lungi, mai frumoase Și in acest timp auzi o voce de demult, de femtr „Măi fetifâ, iți vine singele in cap. măi!“. Deschizi dulapul, scormonind in sertare, scoți- cești in valizele vechi din debara, dormi nu în pat, c printre pernele neînfățate de pe un raft al debaralei te indopi nu cu mîncare, ci cu nuci și stafide, cu • cremă din gălbenuș de ou și zahăr, după ideea una colege de clasă. E bună și „crema" asta cind n-ai cei? mai bun. Se cheamă că e „ceva dulce". Te așezi tur ceste in fața dulapului cu haine. Privești cum stas sobre, paltoanele grele pe umerașe, ca niște soldat Scoți toate rochiile vechi ale mamei, pe care ea nu k mai poartă de mult. Te îmbraci pe rind cu ele, rochi de catifea groasă, rochii subțiri de vară, cu decolteu fuste plisate, bluze moi. prea largi pentru tine. Ajung și la rochia ta preferată, simplă, cu un bolero dir același material bizar, un fel de mătase groasă țesut! cu fire multicolore care compun rozace complicate scoici piramidale șl alte figuri florale stilizate. SU. inveșmîntată astfel și mă foiesc în fata oglinzii meste cînd gumă, cu buzele date cu un ruj gras, roz-sidefiu cu obrajii, și ei, la fel de roz și sidefați, cu gene* rimelate cu vopseaua neagră Tempera pentru desen, cu paruri de mărgele prinse în păr, cu brățări de ar- gint în filigran la mână peste brățări ieftine de plasu colorat, cu mânuși de dantelă neagră atimindu-a* dincolo de degete și cu inelul tatălui meu pe degetu mijlociu, peste mănușă. E inelul care a aparține bunicului misterios pe care nu l-am cunoscut, dat despre care auzeam în copilărie niște lucruri ciu date - un inel masiv, de aur, cu un rubin uriaș h mijloc pe care tata nu l-a purtat niciodată. Costumati r a halul ăsta te plimbi prin casă, te uiți la copiii de »arâ, de după perdea. Stai așa, inutilă și plictisită. învirtindu-te în foto- hii-scoică, apoi râstumind caseta de furnir maro, tu incrustatii sidefii, în care-și ține mama niște bani ■cehi de argint gravați pe o parte cu un cap de rege fesa vei afla că România avusese cîndva regi și prin- lese și lucrul ăsta te face să te gîndești altfel la ea. la Bomânia, despre care a trebuit de două ori deja să acolo plicuri, coli de hîrtle, gheme de ață superbe, ^ipiote. sticluțe de ojă aproape noi pe care le con- ascam și le tot miroseam pînă se uscau de tot, săpu- •uri mici in formă de inimioară care-și pierduseră «rfumul, cîte o cutie de Cip (bomboane minuscule, adorate în toate felurile, flecare bobiță, nu mai mare iecît bobul acului cu gămălie, avîndu-și savoarea ei ^confundabilă). Undeva, intr-un sertar de sus al dulapului, se aflau cîteva pălării demodate șl foarte irăguțe, una albă ca o oală de noapte, cu cataramă irgintie pe o parte, una verde, de fetru, cu o panglică naro de mătase, o pălărie ca un clopot, neagră. Vă- rusem astfel de pălării purtate de băieții mai mari care mergeau pe munte (le umpleau cu insigne și le drau pe cap după ei). în costumația mea greoaie vizitez și bucătăria, imi bag nasul prin cutiile cu boia șl piper, trag în piept jarfumul pungilor cu ceaiuri. Dau o raită prin că- uară. Acolo era mereu toamnă. Mirosea a pădure iscată. Mă îndop cu măsline dintr-un borcan ascuns Printre cele de dulceață. Fac descoperiri interesante: borcane cu șerbet de cacao sau pungi cu stafide, bucăți de glucoză sau bulgări de ciocolată. îmi bag ooțul la vișinată. Scot intr-o cană vișinele chircite, stacojii. Măninc bilele boțite. Mai scot o rezervă pentru mai tîrziu. Spre seară admir cu un soi de satisfacție dezordinea fascinantă de lucruri împrăștiate prin loată casa, priveliște care pe mama ar fi îngrozit-o. desigur. Ce dezordine și ce entuziasm! Obiectele încep să plutească abia perceptibil. Apoi vezi un film, Fhntomns (parcă așa se numea), și petreci o noapte albă, de ;oșmar, care-ti produce bizare delicii. Casa e plină ie spirite palide, de micuțe fantome, tînțaril iți bîzîie pe la ureche, dar parcă n-ar fi tocmai țînțari, dulapul pocnește cînd și cînd. în fața geamului se aud pași, tnieunături, aproape umane, de pisică bolnavă. Dar 167 poate că nu de pisică bolnavă! Dincolo de ferestrei închise totul foșnește, totul se mișcă și tu stai înmăr- murită de frică (doar cu o Jumătate din tine, cealaltă moare de curiozitate, ar vrea chiar să se intîmpie ceva). Casa se leagănă ușor, Culcușită intr-un colt cu o pătură moale pe tine, adormi pe jos printre pan tofi de lac și de piele moale, printre paiete, mărgele 3 catifea, cu borcanul de șerbet lingă tine. Dimineau te scoli speriată. Privești descurajată tot haloimâsu din casă, te dezbraci de toate podoabele, te îmbrac în pijama, Ziua e urită șl murdară. Plouă scirbos. Cineva sună la ușă șl te apucă o panică îngrozitoare Telefonul sună și panica ta crește. Te duci in debara, tragi ușa după tine, te bagi în raftul în care se tir pernele nefolosite și adormi din nou. Cind te trezeai nu mai știi in ce zi ești, cit e ceasul, cobori din raft, te simfi ca o pernă umflată, nu mai stil dacă e searl sau dacă e foarte devreme dimineața. Casa e rece, pustie și tie ți-e îngrozitor de foame. îți ia o grămac.- de timp să le pui pe toate în ordine, să împăturești fetele de masă, să pui paietele, pe culori, in pun golitele lor, să culegi mărgelele destrămate de pe Jos, 9ă așezi hainele pe umerașe, să înfunzi pălăriile un deva, în spatele vrafurilor de bluze pe care nu ma știi să le împăturești cum au fost. Duci măslinele s șerbetul în cămară - ce-a mai rămas din ele -. ir ascunzi printre borcane. Arunci la gunoi sîmburii de vișină, o grămadă! Te apucă disperarea cind îți da, seama că ai mincat aproape toate stafidele și miezi de nucă pe care mama ii păstra pentru prăjituri, Cînd toate par, în sfirșit. să fie în ordine, devorez ce-a ma rămas din mere și pere. Bagi în tine pîine cu unt Arunci supa la closet Jumătate din felul doi ia ace- lași dmm. Ștergi frumos praful. Apoi te arunci pe pat, stai pe burtă și citești despre o prințesă care simte un bob de mazăre prin șapte saltele. Din caua asta nu mai poți să continui. Te supără ceva. Poak un bob de mazăre dincolo de saltea. Te așezi pe covor te uiți la desenul lui geometric. îți vine de cîteva ori în minte monstrul din Fhntomas și. pe lingă el, ca garnitură, alte figuri îngrozitoare inventate pe loc dt ■intea ta perversă. Dar nu ți - e frică. Ba chiar o lași oeoparte pe prințesa mofturoasă si te gîndești doar ta monștri de tot felul. îți amintești intr-un tîrziu că ir fi trebuit să fii la școală acum. Un fel de teroare iți niger a corpul, spaima e atît de mare, încît. atunci tind vin ai tăi acasă, le spui că ești bolnavă, că n-ai pitut să mergi la școală, că ai febră șl - culmea! - and îți pun termometrul, chiar ai. Adolescent fiind, nu e nevoie să plece ai tăi de acasă ca să-ți vezi de-ale tale. „Aventurile" printre oiecte, răstolitul cămărilor și dulapurilor nu te mal amuză. Singurătate - e acum un cuvînt cu alt con- tmut. Niciodată nu ești mai singur ca in adolescență, si niciodată singurătatea nu e mai impunătoare și în același timp mal umilitoare, niciodată nu e atît de contradictorie ca atunci. Poate din cauza asta orice molescent își caută cu atîta înverșunare o pereche, igatindu-se de oricine-i iese în cale, îndrăgostindu-se ie ideea de Jumătate, de ideea de a fl îndrăgostit, abindu-se in celălalt, mereu, pe sine: avar-generos, O, nu, singurătatea, la vîrsta asta, nu-i o treabă «șoară. Să stabilești, iarăși și iarăși, un nou raport tu tine, Gîndești fără să te fixezi pe ceva - gindire iotantă. reverie și coșmarerie amestecate, stări impre- ’ttibile, opuse și simultane. Gîndești doar privind,,. Egoista, adolescentina singurătate, pilpiind psi- bedelic... Ondule sonore. Perdele fumurii între tine îi lucruri. Depărtate clopote tubulare, Departe, in maginație. N-ai nevoie de nimeni și de nimic. De-aceea rezi că-n adevăr Hyazinth al lui Novalis n-avea nc- oie de nici o Rosenblute, Iară tovarășul dejoacă, cu Sori de trandafiri și de rochița-rindunicii în plete, nu-nțelegea nimic atunci cînd îi spunea tinârului dia- npd din Sais: „Tu, visătorul, al pornit-o pe un drum țreșit, Așa nu vei ajunge departe. [.. J Ești tînăr încă, bu simți oare pulsinsu-ți în vine porunca tinereții? Si nu-țț inundă oare pieptul iubirea și dorul? Cum poți sta de unul singur? Natura stă ea singură? De -I singuratic fug și bucuria, șl dorința. [,,,j Numai jrintre oameni se împămînteneștc duhul care, in mii i6â IB9 de culori, te năpădește prin toate simțurile» te invl tute ca o nevăzută iubită". Nu-nțelegea nimic, pe bune Q cameră și-un duh risipit în zeci de culori sai soarele palid al plictiselii - totuna. Ca o ne văzu ii iubită sau un nevăzut iubit, singurătatea ta te in* văluie... 15 ani. Ai colegi noi, nici un prieten, nici ur dușman, nici o ființă care să ti se opună, care să tr scoată din sărite, care să te facă să fii în afara ta. N știi ce e dragostea, dar te gindesli mereu la asta. Est singură și de-o trufie înfiorătoare. N-ai nevoie de ru- meni Cum te privești din oglindă, seriozitatea ta ti intimidează- O făptură inaccesibilă, rece. Stai intre cărți Mama și tata sînt ultimele flinte care ar pute; să priceapă ce se întîmplă cu tine. N-ai chef să vor- bești cu ei. Fratele rău e un ține nesuferit care rr. știe decît să se zbenguie toată ziua, să se Joace a descreieratul. Asculți în neștire Șun/onin Jantashcă a lui Berlioz. Ții un Jurnal și n-ai ce să scrii acolo, Nisif chestii foarte abstracte, peste care planează o cara- ghioasă megalomanie (și o la fel de caraghioasă pen tentă zilnică) Ai vrea să dansezi, dar nu știi cum. a vrea să iubești, dar n-ai pe cine, ai vrea să vorbești cu cineva, dar n-al ce spune. Ești vehement și para- lizat. Irascibil și neprihănit. La pîndă și năuc. îm- păunai și nenorocit. Corpul se îngrașă cu nepăsart Mintea tinjește și ea după ceva. Plîngi fără motiv, îs timp ce ronțăi la un colț de pil ne ca și cum ai road; mucava, pînă ce maxilarul se încleștează. Pînă ct totul devine o absurdă încleștare. Ești singur și. „pieziș", adaugă în mod reflex o .componentă" așa-zL- educată din tine. Nedeslușit. încordat și neutru. Lip sit, naibii, acolo, de orice reuoir, vorba lui Baudelaire Gîndind la viitorul anterior. O vraiște și-nainte. Singurătatea - soră bună cu vidul, singurătate* netrebnică in care licăre dulce prostia, singură tatt trufașă care te face să te simți nemuritor (și mort totodată), singurătate meschină. de inadaptat (ina daptat la tine însuți). Singurătăți Singurătatea de primăvară. Atras de gălăgia cea wuă, de fragedele culori care încep să se depună pe ■-cruri, de aerul luminos de după ploaie, te proiectezi ub forma unei geometrii dilate. Singurătatea de pri- aăvară, cînd nu te poți concentra pe nimic, cînd vin ■ - știu de unde valuri de bucurie care te leagănă, urm stai așa. tolănită pe un pat, Ui scaldă bazinul i. apoi pier imediat, de nu știi ce-a fost. Aștepți parcă .-.pîrllrea celor vechi, Singurătatea de vară, cind tragi perdelele groase, asînd doar o fantă prin care năvălește bezmetic lu- Bina, mistuind purici de praf, împărțind camera in ~uă, desenind mai spre seară, pe perete, licheni . ,rii. Și-apol, senzația aceea ciudată de spaimă ne- notivată. ,Se bate miezul zilei*, parafrazezi aiurea, Obezul zilei, teribil. Miezul zilei care te destramă cu o fclicatețe perversă. Demonii după-amiezeL adormi- jri. Nu doar adormitori, căci altfel de ce popa, la -tez, ii urează micuțului tocmai lepădat de Satană, de ce-i urează să fie apărat nu doar de Necurat, ci și i: Demonul de la amiază, ca și cum ar fi altul decît necuratul? Aștepți să se facă tirziu, să sune cineva la ușă. să |i »cheme afară, să te scape. Se bate miezul zilei... îți ești profund necunoscut Și parcă-n tine cineva înde- jărtat (de parcă tu-uizibU n-ar fi decît o strato-stra- to-sferă) ar vrea să plingă... Singurătatea de toamnă, cind toate sint de pislă printre pîcle moi, cînd corpul tău e calm și greu, iar utierul liniștit. Șl parcă stai lingă tine ca un cîine lînd, credincios, somnoros și bătrin. Desenezi pomi- wri sau axonl și triunghiuri fără să vezi cu adevărat :e mîzgălești pe hîrtie pentru că ^îndești (o formă acvatică a gândirii), și nici nu știi ce, Și-ți vine în minte acum. în timp ce scrii, fără legătură imaginea uiui nebun tînăr întîlnit într-un tren. Desenase șapte 170 171 ore. de la București la Timișoara, flori și vapoare, ± tind controlorul i-a cerut biletul, a întins o pagini cu o panseluță pe ea. Abia acum, toamna, mintea te Înflorește, Și ieși din casă, recunoscător nu știu cui fericit fără nici un motiv, O fericire suplimentară cart te consumă și de care vrei să scapi. Ajungi în mljloct străzii și te întorci ceva mai potolit- Cîntecul simp-t al unei cutii muzicale te-adună într-o spirală rm? toare. Te replieri ca un pahar pentru voiaj, din ăi făcut din cercuri concentrice care, după folosire, intri frumos in cutiuța lui roz. Singurătatea de iarnă, cînd lumii 1 s-a tăiat son: rul, cînd totul e vătuit și sticlos. Ești fierbinte - inima frigului. Singurătatea ta e fierbinte, Căști guiț la fulgii care cad in vîrtejurl încrucișate. îți vin încaj prietenii tăi, te gîndești la ei cu dragoste, fără < dorești să îi cauți, fără să vrei să fii căutat. Depăr- tarea îi face buni și puri. Ai o carte in brațe șl nu ț deschizi, Te uiți pe o listă mare de cărți pe care șa că n-ai să le găsești niciodată și nici nu-ți pare rău Stai cu genunchii la gură. Privești luminițele bradul . de Crăciun care sclipesc. Și-ncepi și tu să licărești pe dinăuntru. Tintinobulotion, clopoțește undeva nitr-LJ ungher al creierului tău cuvîntul ăsta iubit și rar. Ar trebui să vorbesc și despre singurătatea tu atitca feluri din vis, acolo unde, de cde mai mult ori. nu ești decît tu cu tine sau. și mai rău. slngu rătatea în care nici nu ești, dar care e a ta. Acolo, ir vis, la zeci de ani distanță de tine, pîlpîind. Singură tatea în care alergi de unul singur speriat, în labirint printre ierburi înalte, în care înoți pe sub ape întu necoase sau luminoase, singurătatea din mljlocu căreia te privești, în timp ce dormi, pe tine, curios și protector, Ascuns in tine însuți te refaci - că-i vremea de trezire. Sau despre singurătatea de la bunici, cînd stătea cocoțată într-un pom cu foșnetul în jurul tău, privir» de sus animalele curții, lumea, ca pe-un .tabloi. 172 »ant" sau ca pe-o dioramă. Singurătatea din „vagă- *aUe“ în care te ascundea!, fără să fii căutată de -uieni. Singurătatea bună - din vremea în care cu- r«ntul ăsta nici nu exista pentru tine, singurătatea tu miile ei de aripioare străvezii. Singurătatea cu i-ieare, de mai tîrziu. Sau aceea amețitoare, înaltă [adîncă?), în care te ith in timp ce scrii și-n timp ce-noti noaptea în mare, re exemplu. 173 imprevizibile cedări. Și e dublată de ceva ce nu are ■«mic cu preschimbarea, cu nestatornicia. Experiențele (volim) Și noapte și zi Gîndirea e privire și-apoi cînd singur ai rămas se schimbă-n altceva Acum iți vin în minte experiențe vechi dintr-ur laborator prăpădit de chimie. Habar n-aveai. pină In momentul in care ai scris cuvintul „altceva", ce-o sa pul mai departe pe hîrtie (îți tot venea cuvintul - ot unde pînă unde? - uoIl'ox). cînd... Cînd în fața ta e trasă o imagine (așa cum pe micul ecran ciocăni toarea Woody împinge un alt desen): o bucățică cit magneziu învîrtindu-se bezmetic pe o suprafață (ae apă?) și-apoi,,. Apoi o alta: un pahar Berzelius ct ține-ntr-insul un „precipitat", Dar nu despre pahare e vorba și nici despre magneziu... Ceva nu e spirit, nici gind și nici senzație (avîna ceva din fiecare), ceva ce parcă doar pe jumătate i. aparține, ceva nedescîlcit se instalează și face răda cini. îi urmăresc desfășurarea cu privirea aceea care le simte, în felul ei, pe cele neobișnuite, vagi (și care- undeva, in plex sau cîteodată între umeri). Se insU lează, face rădăcini, catalizează. se desface, se tot re- structurează, se rearticu lează, neîncetat și invizibil Stări de agregare, dezagregări, lichefieri, calcinăn. arderi, solidlficări, combinări, interferențe, depunea disoluții și cristalizări. Substanțe bazice și acide, rec și calde, călii. Și uneori apar pe pagina curată con- catenări multiple, fraze răsucite. înfășurate, buclate Gîndirea activă are impulsuri expansioniste și, brusc 174 Ce se salvează amestecînd praful cuvintelor cu pagini vechi și substanțe impregnate în carne? Și ce nouă experiență te toarce fir cu fir de-atîta reme? Ce te leagă de semiuitatul timp cind gîndirea -tivă mal era și altceva? Cînd pielea și papilele și jurii și nervii erau conectați și la alt creier decît cre- ferul... Volvaxîml tot vine în minte în timp ce mă tot foiesc și răsucesc. uoluo, Dolr/re, uoIth, inEtwn- legat de rostogolire, răsucire, încolăcire, descolăcire, înfășurare, desfășurare, răsfoirea unei cărți, scurgerea timpului, rătăcire, gindire, simțire raliere (in) anima (sub pectore. cum cmimo suo) - a medita pectus - piept: inteligență, spirit, minte în timp ce scriu e o-nfășurare-desfășurare in piept e care mintea o preia, o răsucește și o trage-n fire ie cuvinte. înghit pîine caldă pe Jumătate mestecată. înghit xzmetic. Fac experiențe. Nu gustul ei mă face să-nghit mlpav, ci pufoșenia elastică șl buretoasă. țesătura a aromată. Și încă un lucru: măreața experiență a jufocării. Sînt un nagîț împăiat, umplut nu cu paie. i cu pîine. Stau încremenită, Mă sufoc. N-am curaj d mai fac nici o mișcare. O certă senzație de albastru * fixează între coastele mele. O senzație de căldură ■ de lumină portocalie, apoi, Mai precis, se-ntimplă ■eva care te face să te simți luminoasă și să vezi naintea ta forme cețoase în cercuri oranj. Nu mai -aspiri de cîteva minute. Apoi începe groaza de culoare ■usie-vinetie și-un gînd sinistru: vei muri. Te-apucă ■sanica. o dezordine, o agitație interioară. încerci să espiri și aerul n-are pe unde să intre. Scoți sunete audate, ca un mut care vrea să spună ceva. Alergi in urul mesei cu disperare, alergi și totul se-ntunecăin 175 Jurul tău, Alergi și știi că ai tăcut o mare prostie. Dat- ai să mori o să se supere tare de tot ai tăi - asta k fulgeră prin minte. Alergi» apoi te prăbușești pe car» pea și-aștepți cu genunchii la gură. Trec peste tint | cîteva valuri gri, cîteva flashuri întunecate. Încet-înce, toate revin la loc, se liniștesc, își recîștigă ritmu Respiri încet ca să nu sperii respirația. Apoi tot ma adînc. Supremă fericire. Și o zbughești la joacă uitiut I totul in cîteva secunde. Și ieși din rdsucire. Descoperi mai tîrziu gutuile păroase. înghiți feai de gutui de-un acru-dulce stins. Te sufoci cu mu mai repede și mai violent decît cu pline. Prima set zație nu mai e de spectru albastru, ci direct violet I simți toracele ca o carcasă de oase gata să crape, sa se descleieze, venele gîtului pulsează îngrozitor, capi* e vătuit, urechile astupate, corpul pe punctul de . exploda. O caut pe mama să-mi dea pumni in sț. nare, palme peste ceafă, să fie cu mine, oricum, Ec nu-i nicăieri și eu rag răgușită ca un măgar. Sta ciucită, cu capul in jos. cu nasu-n covor șl aștepți si vezi ce se-ntîmplă. Ești pe muchie. Deasupra ta us curcubeu se decolorează ușor în timp ce-ți revii, Te ridici și lumea-ti pare-o clipă inutilă. Și frumoasă Ș îeșî din rdsucire. Pe vremea cind nu înțelegeam o grămadă de cu- vinte, aveam formele mele de orientare. Posedam m simț ciudat pe care l-am cap pierdut; acela de aii percepe pe oameni dincolo do ceea ce spun, de cec* ce par a fi. îi dezbrăcăm de cuvinte, de intonație, oe parfumuri, de piele, de toate straturile materiale Nu-mi plăcea să stau la vorbă cu oamenii-came temperamentali, care te acoperă cu sporovăială lot * exalînd ceva greu de suportat, cu o respirație de cîine, cu limbi umflate, vizibile, oamenii care vorbesc plesciind și te acoperă cu o ploaie fină de salivă. Nic în preajma oamenilor-gîndaci, fremătători, neliniștiu cu ticuri, frecindu-și pielea, schimbîndu-și locul, dine mărunt din gene, scărpinîndu-se în cap. sufocant de concentrați pe tine, cu antenele lor în neostoită tato- nare. Nici pe lingă oamenii de lemn nu-mi plăcea sa mă aflu, uscați, patinați, prăfuiți și reci sub luciul cu pete, ca mobilele cu furnir, oamenii ligniftați, in ^desfășurare. Sau oamenii de sticlă, fără miros, ransparenți, curați, fără structură și totuși solizi, casanți, care spun totdeauna chestii de bun-simț. Mă apuca urî tul în preajma oamenilor de piatră, moro- 'ănoși, tăcuți ca bolovanii, greoi, opaci, calcaroși, .egați prea mult de pămînt. Cel mai puțin mă dădeam în vînt după copiii mirosind a lapte și a pui de găină mai ales cînd dormeau). îmi erau mai degrabă simpa- dci oamenii de lux - și ei de mai multe feluri, inutili, :u incrustați! și anluminuri, intarsii, oamenii-carnee. samenii-bibclou, ornamentali, unii mal aristocrat!, alții mai kitschoși. îmi plăcea să mă sui în brațele lor, să stau pe genunchii lor ca pe genunchii unor statui (de altfel, dincolo de parfumurile folosite, parfumul lor natural era acela al statuilor). Pe oamenii kștia îi priveam și îi ascultam, fără să mă satur. Mă ;peam de oamenii vegetali, cei foarte tineri, subțiri, cruzi, cu fragranțe de fructe, îi simțeam pe fiecare in felul lui, de la o poștă. îmi plăceau nu pentru că erau frumoși sau deștepti, ci pur și simplu pentru compo- nenta lor vegetală. Ghiceam întotdeauna, după gesturi, după priviri și după intonația vocii, care sînt oamenii tristeții, care ai bucuriei, care sînt emisarii șarpelui, ai vulpii, ai lebedei, ai lupului, ai pisicii, ai cîinelui. Desfăceam oamenii în culori - reci și calde, fiecare dintre el o combinație. Dacă erau violețl. eu știam că-s făcuti din două bucăți cel puțin; roșu și albastru. Dacă erau verzi; din galben și albastru. Dacă erau portocalii; din roșu și galben. Și tot asa. Erau însă și oamenii dintr-o singură culoare, siguri de ei: mă călcau pe nervi de cele mai multe ori. De aceea, uneori, erau mai suportabili în cuplu sau în grup. Era un simț incoruptibil, care nu se lăsa păcălit nici dacă pri- meam vreo ciocolată, fructe sau bomboane. Azi, pierdut e. Dus. Uneori, cînd era la fel de cald in casă ca și afară, adunam in jurul meu lucruri răcoritoare: o sticluță 177 176 de eter, o cutiuță mică, și roșie cu cremă vietnamez pentru dureri de cap. pasta de dinți mentolată șt -ZefiruF, căruia i se spunea „creion nazal" [și el pu ternic mentolatj. folosit pentru desfundarea nasului Parfumul lui ajungea cu mare viteză sub frunte, ir spațiul dintre sprincene. Mi-1 închipuiam acolo ca pe un un cristal de gheată crescînd arborescent sub pielea frunții, înflorind suav undeva, spre crețtetu capului Eterul îmi dădea frisoane mici, se desfăcu în plexul solar în cercuri concentrice, răcoroase, in timp ce în gură persista sub forma unui abur dulce. Apoi mă moleșea, era o moleșeală onctuoasă, rls; pindu-se sprevîrfurile picioarelor șl spre urechi Or ganele interne se frăgezeau șl corpul meu îmi pârei luminat pe dinăuntru ca de o lampă cu neon. Bal șamul vietnamez ml-1 întindeam pe tîmple șl pe ceafă și era rece-fierbinte. Prima senzație era ca și cum te-ai fi fript, Apoi se lipea, de nu știu unde, pe ceată și pe tîmple, recele. Cînd era frig, simpla prezentă a unei pudre cu mireasmă dulce sau o dîră de parfum păstrată de piele îți încălzea corpul ea sub mohair. Era o vreme cind credeam că puterile supranatu- rale există și că trebuie doar să pornești în căutarea lor. îmi intrase în cap că piatra de sticlă roșie pe care o are Dana de la o broșă a mamei ei e fermecată. îm. intră asta-n cap și pace. Și-o fur. Dorm cu ea sub pernă. Mă uit la ea în soare, ascunsă după coafura bogată a unei tufe. Mă uit așa pînă ce amețesc. Seara o spăl șl o hrănesc cu apă, îmi pun dorințe mici ți nind-o strins în pumn și ele chiar se împlinesc. Mă chinuie doar gîndul că am furat-o, îi spun Danei că am găsit-o pe jos și am... luat-o. Și ea se invoiește- atît de ușor - să mi-o dea in schimbul unor foi dt indigo. Piatra cea roșie îsl pierde puterea, Eram convinsă pe la șase ani că am puteri. Cînd marna întirzia pe undeva, ajungea să-l rostesc numele de trei ori ca să-și facă apariția. Sau spuneam în gînd: pînă număr la șaizeci, să vină tata! Și n-apucam să termin și el chiar apărea [da' asta numai citeo- dată!). Sau, pe stradă, uneori, mă Jucam de-a vrăji- toarea. Fixam cîte un copil și-mi auzeam gîndul. .Să cadă!". Și el cădea. Sau mă uitam în ceafa unei femei și îi porunceam: „întoarce-te!*. Și ea chiar se întorcea. Țineam degetele încrucișate la spate, Ocheam o victimă, un bărbat cu o plasă. în mină: .Să-ti cadă plasa acum. Acum!". El se uita la mine hipnotizat și lăsa să-l alunece plasa de parcă ar fl ost făcut din mămăligă. Făceam tot soiul de prostii din astea, E adevărat că nu le nimeream mereu, dar trucul îmi ieșea totuși. Asta pînă într-o zl. Căci tot cojocul își găsește acul. Stăteam într-o după-amiază a o coadă. Aveam vreo 14 ani. O fetiță cu mutră de vulpe mă fixa insistent. Mă uitam în Jur și-apoi privirile-mi cădeau iar pe micuță, care continua să se uite țintă la mine. Ditamai măgăoaia, mi-am pus mintea cu pișpirica și m-am hotârît să mă uit în ochii el pini o să i se facă rușine și o să cedeze. Da’ de unde! Căpoasa, pișpirica își bătea joc de mine sau nu știu ce era cu ea. Mă privea fără să sclipească. Aș 5 vrut să zîmbesc, dar nu eram în stare. Aia mică nu glumea deloc, M-am simțit, brusc atît de obosită, de neliniștită, incit am ieșit din rînd și am plecat. O simțeam în spatele meu. Mă și gîndeam cum o să-mi poruncească in gînd să cad. Ceea ce. bineînțeles, s-a si întimplat. în plină zi, în plină vară! Aveam de-a face, se vede treaba, cu-o vrăjitoare mică. Cu astea mici nu-1 bine să-ți pui mintea. Știam eu. Fac experiențe: culeg rășină de copac, o topesc, o amestec cu guașă și apă, încerc să obțin ojă pentru unghii și nu-mi iese. Strîng intr-un borcan vreo cî- teva albine. Pun zahăr pe fund, fac găuri de aerisire in capac. Aștept citeva zile să facă miere. Mă-nvirt in lurul lor, mă uit la ele. Nimic, Eșec total. întreb o prietenă mai mare, de 13 ani, cu ce-am greșit. Și-mi spune scurt și arțăgoasă: „Ai greșit de stupidă ce ești". Nu știu ce înseamnă „stupidă", îmi imaginez că, ținute într-o cutie alături de inele de aur și argint, inelele mele de tinichea, prin înfră- țire, prin contaminare, se vor transforma în aur. Aștept cîteva luni degeaba. îmi spun cîțlva copii că 178 179 trebuie să le las acolo un an de zile, într-o cutie de catifea, și-n tot acest timp să nu umblu niciodată acolo. Nu am răbdare. Mereu stric experiența. Țin un ou de Paști încondeiat in vitrină. Aștept să se facă tot mai ușor, înăuntru se coace o bilă de chihlimbar care are nevoie de douăzeci de ani să se metamorfozeze, așa am auzit de Ia copii, într-o zi. pe cînd eram cu mama într-o vizită, mi ș-a tăiat respi- rația: într-o vitrină, un castron plin cu ouă frumos încondeiate, mici, de bibilică, și chiar două mari, de gîscâ. Și, cînd am auzit că sînt ouă de mînăstlre, nu vechi de douăzeci de ani. vă dati seama ce-a fost iu mintea mea o clipă! Erau acolo, ascunse sub coaja de-arabescuri. uscată șl subțiată, boabele tari, sîm buri gălbui și îngerești sau onixuri drăcești, pietrele magice, ca guguloaie de rășină de culoarea mierii - s. baba ala, stăpîna lor. nici nu avea habar Oul meu încondeiat e și azi in cutia lui. Are mai mult de două- zeci de ani, îmi dă ghes o dorință. îl clatin la ureche Bila dinăuntru clinchetește ușor. Și-l pun la locul lui Mă-nnebunesc să mă duc în vizite, țMai tîrziu n-o să mă mai înnebunesc deloc. Dimpotrivă.) Am 8 an. și mă duc cu mama pe la croitorese. Două. Grase Care mă pupă, își izbesc masul de obrazul meu Mi-aduc aminte si acum cum una ij spunea mamei că nu poate dormi pe burtă din cauza sinilor. îmi aduc aminte și de bustul doamnei, în casa ei plină de petice pe jos și ate, de nasturi și tipare, vin fel dt fel de cliente. Studiez. Studiez corpuri din cele mai diverse. Tipare. Ace cu gămălie înfipte parcă în căr nucile de diverse vîrste și categorii care se perinde prin fața mea, Mă uit la fiecare doamnă in parte si nu mă mai satur, Am și-acum înaintea ochilor frag mente din acest puzzle femeiesc, cîte un cercel sur formă de margaretă, o bucată de piele, conul de pînzâ al vreunui sutien șj caraghiosul obiect numit port- jartier. Cealaltă croitoreasă are un cline mic și verde N-am mai pomenit așa ceva. Cățelul are nasul rece Și eroitoresele. Merg pe un cîmp pustiu. De fapt, blocurile sînt toarte aproape, dar, cum mă uit în față și văd doar anuri, totul mi se pare îndepărtat și pustiu, Ajung ■ub stilpii înalți de tensiune, de fapt niște schelete iriașe de metal, asemănătoare cu Tumul Eiffel din ârtile poștale. Deasupra capului meu, pe o plăcuță galbenă, deasupra unui craniu vopsit in negru și așe- zat pe două ciolane încrucișate, scrie mare PERICOL DE MOA Știu despre ce e vorba. Firele de deasupra cintâ ca greierii, un soi de țîrîit care se propagă în aer. care intră în structura aerului, care se lasă in os spre lanuri, Poate lanurile țîriie și ele. Stau clucită cub liniile de tensiune. Apoi mă întind pe spate. Mă uit in sus. Totul ciută. Și fata mea e roșie. Nu-mi văd țața, dar pot să jur că e roșie, O clipă îmi imaginez cum se desprinde un fir. Cum se desprind toate fi- rele. Stau acolo. închid ochii. Nu-mi mal pasă. Mint din oroare de vid. Vorbesc din oroare de vid. Am deja 23 de ani. Schimb perechi de ochelari de soare. Cînd lumea devine galbenă, e trist. Cind o faci să fie albastră, te-apucă somnul. Dacă e roșie vezi alte lucruri, ca și cum te-ai alia intr-un compot de vișine. Mie îmi place compotul de vișine. Cînd te plictisești, te plictisești pentru că toate par la fel ca totdeauna. Stal intr-un loc. Te Joci cu !upa. Pielea mea e ca o geantă de crocodil, ca un pantof din piele de șarpe sau ca o brățară din piele de curcan. Pe suprafața întîmplător aleasă, ochiul lupei decupează o altă țesătură, un alt model - al pielii, al lînei, al blănii, al plasticului, al zidului de cretă, al cărții cu litere. De aproape lucrurile au mo- delul lor. ca în catalogul cu desen pentru tricotat. De aproape toate lucrurile sînt de trei feluri: poroase, pufoase sau păroase. Doar ochiul meu nu e nici poros, nici pufos, nici păros. Cînd te plictisești, te plictisești nu pentru că toate lucrurile sînt la fel ca întotdea- una, ci pentru că ochiul tău e la fel ca totdeauna, isc 181 Sa-1 sperii puțin. Pune-l să se vadă pe el printre lupă. Te uiți prin binoclu pentru că n-ai ce face. Și pentn. că așa ești tu: te uiți din cînd în cînd cu binoclul.. Trei jucării mî-au plăcut cel mai mult în copilăru mea: xilofonul, caleidoscopul și binoclul. Primul des- făcea lumea în bucăți prin bețișoarele lui sonore, a. doilea te izolează de lume, răsturnind geometrii iu fata ochiului tău, al treilea mă leagă de lume printr-uL cordon lung și lumea-i la capăt strinsă-ntr-o bilă cu vedenii. Sau într-o plasă care înghesuie lucrurile atit de tare, de parcă le-aș vedea cu alti ochi în chiar burta mea. Aduc o pisică să se uite în oglindă. Fac asta pentru că țin la ea. O bag cu botu-n oglindă în ciuda voințe, ei (se tot zbate]. Aș vrea să-i fac un bine, să înțeleagă să se cunoască, să se vadă. Și nu vrea. își tot. întoarce capul. Mă gindesc și azi: ce trebuie să fi fost în mint» ei? Dar a mea? Au trecut 24 de ani. Dintre toți oamenii care fac ceva, cintărețul e cd mai fericit. Stau într-o pivniță goală. Nu-i nimeni acasă. S. cînt într-o limbă pe loc inventată. Sînt în inima pămintului, urlu tare, nici nu știu ce exprim și ce vreau. Zgomotul gitlejului meu mă acoperă ca o lu mină și pivnița e undeva, in ccr. O amintire veche. Locuiam cu chirie într-o casă micuță de la care pornea o imensă grădină. în casa cu ferestre la stradă, lipită de poarta ardelenească, înaltă, masivă, care nu lăsa să se vadă nimic, locuia un preot catolic pe care îl întîlneam extrem de rar De fapt, cred că l-am întilnit o singură dată. Totul e mult prea departe. în aceeași curte, pe lîngă căsuța noastră, mai era o alta in care stătea tanti Marta. Și încă o familie, cu chirie. Dar nu asta e important Ceea ce mi-a rămas în memorie este grădina uriașă din spate, o grădină pe care o văd înaintea ochilor ca prin vis. grădină pe care n-am mai văzut-o de atunci ne-am mutat destul de repede la .blocuri", nici nu mă dăduseră încă la școală), deși pe lîngă locul unde am stat aveam să trec adesea cu bicicleta șt cred că nu m-ar fi întrebat nimeni dacă aș fi intrat. Ușa masivă, grea, înaltă pînă la cer, cu clanța uriașă, ondulată, în formă de frunză de stejar {sau așa ceva), a închis pentru totdeauna acolo copilăria mică, risipită în grădină. Am cîteva fotografii făcute în grădină. într-una am 2 sau 3 ani, să zicem. Stau în zăpadă cu miinile întinse. încerc să mă țin pe picioare și chem pe cineva. în Jurul meu totul e foarte alb. Pare că sînt în cimp deschis, că nimic nu mai e în afara mea și-a zăpezii. în alta am gentuță, țin capul plecat spre umăr, mă strîmb din cauza soarelui, iar în spatele meu sînt niște femei tinere și un bărbat pe care nu-l cunosc. în alta arăt ca o umbră neagră și țin în brațe un îngeraș (e gras, are bucle, e aproape jumate cit mine și parcă ar împrăștia în jurul lui raze). E fratele meu, Fotografia e tehnic o nereușită, dar mie-mi place foarte mult, De fapt, mie nu-mi plac decît astfel de fotografii, supraexpuse, suprapuse, tulburi. Mi-era frică să mă plimb în grădină pentru că era departe (așa mi se părea), pentru că era pustie, pentru că pe vremea aia exista un ucigaș de copii, scrisese și în ziare, un fel de Rîmaru sau poate chiar Rîmaru, habar n-am. Mă speriase mama cu prostiile astea ca să nu ies din curte. Și. nu știu de ce, cînd eram Singură în casă auzeam tot felul de pași pe lîngă fereastră și atunci fugeam sub masă, așteptam acolo, cu ochii închiși, să mă găsească criminalul. Intr-o zi, m-am aventurat singură în grădină. Am înaintat destul de mult. Apoi am vrut să mă-ntorc. Ceva mă ținea în loc, un fel de spaimă. Dar nu de criminal, ci o frică atit de ciudată, că nu puteam să fug spre casă, deși, de fapt, nu era chiar așa departe, O frică de TOATE: de iarba care se legăna, de insecte, de zvîcnetul vreunei păsări, de vegetația vie, adultă, de aerul ciudat care mă înconjura și se întindea pînă la cer. Au venit după mine să mă ia. Amuțisem. 182 IB3 A doua oară mi-am luat inima-n dinți și am pom? din nou să văd ce e dincolo de pilcuri. Am luat-o pe lingă gard și am descoperit tufe de agrișe și zmeurc șl ruzincl și tot felul de flori incredibile. Cred o trecuseră ore de cînd mă tot indopam cu zmeură $ ruzlnci. Uitasem de mine cind, brusc, aerul s-a colorat in galben. Și-atunci am simțit pentru prim, oară, dar destul de tulbure, Un fel de „umbră albă' înaltă pînă la cer. Am luat-o la goană spre casă, dar parcă alergam pe loc. Am mai pătruns de cîteva ori, singură, în grădină Eram convinsă că la capătul ei, undeva foarte departe dincolo de pilcurile de copaci și arbuști, trebuie să fie capătul hunii. Ultima oară am înaintat atît de mult incit am auzit-o respirind ca un animal mare. Iarba era vie. vîntul înalt, foarte înalt, Circular, Am și-acum in mine starea de-atunci. un soi de teroare atît de puternică, incitam luat-o la fugă bezmetic, impledi cîndu-mă printre vrejuri. Lăsam in urmă o lumină orbitoare, vorace, o vijelie statică, un foșnet amenin- țător șl adormitor în același timp și o densitate invizi- bilă de spectre. N-am mai fost în toți acești ani niciodată acolo. Și-n mintea mea a rămas așa; că la capătul grădini e marginea lumii Acolo, magnetic, albastru, e para disul amețitor și feroce de care fugisem. îngrozită copil, {Și totuși, ce e asta, ootoax?) Simțuri obsolescenți, chewing-gum al privirii, carapace de broască țestoasă Văzul - cel mai tolerant dintre simțuri - se întinde pînă departe, Ochiul înghite orice, suportă orice, ochiul deschîs. înregistrind continuu, acumulînd indiferent, Ochiul miop, speculativ, imaginativ, trădător, nepu- tinclos, lnventindu-și o altă putere. Fără ochelari, lumea își schimbă ritmul, timpul își schimbă mă- sura. Fotul devine mai lent și mal pur, desfășurin- du-se undeva aproape-departe, cumva paralel, ca intr-o abureală și totuși cu o specială rigoare. O vagă neliniște cum treci printre forme incerte care se mișcă absurd, inutil, caraghios, intr-un aer mai dens ca de obicei, așa cum e aerul in zilele toride »au in cele geroase. Culori deplasindu-se spre tine ca niște entități ciudate, alunecînd pe șosea, mlcșo- nndu-se și mărindu-se pe banda gri a trotuarului, peto de culoare alergind (?), dăt1nîndu-se. modlfi- .mdu-și conturul, subțiindu-se, estompindu-se. dis- părind. Senzația că înoți printre spongieri, printre animale marine multicolore, că ai un simț lateral, ca peștelui, care te face să te ferești, să o iei intr-o parte, și nu in alta. O culoare invîrtejită vine glonț spre tine. Un fel de cuier plin de haine. Primești un oț îngrozitor în coaste. E o femeie nebună, o știi prea ' Ine. învelită in cîteva rindurl de haine. Cîndva te-a întrebat unde găsește o carte de Blaga. Dimineața lumea e fluidă, moale, pastelată și foarte curată. Spre prinz „suprafața" se încarcă, te afli în mijlocul unei picturi impresioniste: o fojgăiau de unde, volute, turbioane, noduri, încremeniri ale materiei, cronografe. coregrafii. Ochiul tău organizează 184 185 cum vrea, cum poate. Spre tine se îndreaptă un leopard uriaș, măreț. Se aproprie tot mai mult; e c doamnă cu obraji veștejiți, îmbrăcată într-un costun dintr-un material imitînd leopardul. Te-ndrepți spre o momîie murdară care se face cerșetor și-ți cere IC lei. O fată zveltă, cu șolduri înguste, cu părul Iun* prins într-o coamă e, de fapt, un băiat cu o față ca din Klimt. Lucrurile se deplasează spre tine. Ochiu căscat le absoarbe pe toate, își închide pleoapa pești ele. Developezi acasă între patru pereți. Filme vo« late. Sînt nimburi odihnitoare după-amiaza. freamăt mărunt care se desface încetinit Simțuri necunos- cute clarifică raporturile. Ficțiunea ta e spontană ș. necesară. Proiectezi. Vii în întîmpinarea lucrurilor Le reconstitui rapid. Capul taie aerul, face albie corpului. Te oprești Lumea e o clipă veche și frumoasă ca intr-o fotografie sepia. înțelegi brusc farmecul acelui cuvînt care sc ondula în mintea ta: absolescență. Pseudomorfoze disoluții, coagulări, lichefieri - cuvinte pentru ceea ce se petrece înjur. Stai cu ochii închiși. Ești brusc un ciliofor care caută să se orienteze intr-o întunecime vie. Ceva dir tine ce nu e corp, ce nu e creier, un fel de cîmp de forțe neliniștite își caută un fel de-a fi, o materialitate necesară. Ești o gogoașă tisulară, o formațiune cere beloasă, treci dintr-o stare la .agregare" in alta. Pan tomime de neînțeles se desfășoară alandala la do' metri înaintea ta. Imaginarul tău are acum o adîn- cime de doar doi metri. Perfect vizibil. în imaginațit n-al nevoie de ochelari. Alungi spectacolul, arunci deasupra lui cortine de-ntuneric. Adormi. Și-altcineva, păstrind privirea ta, îți ia locul. în copilărie jucam cu puștii de la bloc Jocul ,cu ochii închiși șl cu palmele strinse pe pleoape" pini începeam să vedem cercuri roșii șl verzi rotindu-sc pe dinăuntrul nostru. De fapt, flecare vedea altceva ca într-un caleidoscop. Eu vedeam uneori râdăcirc fibroase portocalii, traiectorii verzi, țesături de lumlir lavescente, labirinturi - .moi*, fără muchii, o încîl- îeală pulsatilă. Cînd am văzut prima dată cum arată un creier, am recunoscut desenul meu lățit pe ecra- nul meu cel „adînc". în noaptea profundă, la care ijungeam după mai mult timp apăsînd tot mai tare xhii cu palmele, în centrul întunericului îmi place >ă cred că imi vedeam propriul creier, un labirint țri-albăstrui, respirind. Sigur că la o astfel de ima- gine ajungeam rar și greu. De cele mai multe ori mă opream la geometrii în culori electrice (și pe care iveam să le regăsesc peste mulți ani într-o carte cu stereograme), geometrii la care puteți ajunge șl voi Chiar acum apăsîndu-vă ochii cu degetele, nu-i mare ucru. întâi apar vibrionii, apoi puricii electrici, apoi .fagurii", apoi fibrele colorate, da‘ nu-i niciodată la fel. în jocurile noastre aiurite ne spuneam că figurile istea care nu semănau cu nimic din realitate trebuie să însemne ceva, rămășițe din existența noastră interioară, ceva din lumea în care trăisem înainte să ie naștem (despre asta avuseserăm noi niște discuții n contradictoriu și foarte pasionante de mai multe >ri). Ne concentram pînă la isterie. Unii nu rezistau si izbucneau în ris și nu reușeau să afle niciodată nimic. îmi plăceau vîrtejurile luminoase care se des- ășurau în mijlocul frunții mele. Mă gîndesc acum la caracatițele care au un astfel de girofar instalat în ;ap. Vîrtejurile amețitoare, care duceau nu de puține m la o profundă greață, erau urmate de încremeniri ^ri și negre din care țîsneau forme bizare. Unii desco- pereau iepuri, cocoșați, păsări, pești, femei sau băr- oați, triunghiuri, cuburi, numere chiar. Toate astea ipăreau însă mai mult ca niște cuneiforme, ca dese- nele pe care le face zațul de cafea intr-o ceașcă răs- turnată. Mie mi se întîmpla să văd mereu un soi de jroască țestoasă opale scentă, mai mult modelul cara- pacei ei. Fusesem oare o broască țestoasă înainte să iu copil? Mi se părea destul de plauzibil, pentru că lumai astfel îmi puteam explica lenea uriașă, cum- 4ita oboseală și plictiseala care țineau de natura uea. Abia acum mă gîndesc că ar fi trebuit să fiu 196 187 mai atentă la modelul carapacei, in care cei vece știau să prevadă viitorul, dar de unde era să știu? M. se părea interesant că altii fuseseră triunghiuri sau numere, de exemplu. Era ceva să fi fost număr inain?. de a te fi născut. Sau triunghi! Mă joc acum. îmi apăs palmele pe ochi. Apar cercu rile, puricii și apoi.,, negru, concentric. Mă încerc c dată și far se stinge imaginea. îmi pare rău pentru mine. Îmi pun ochelarii. Lumea își revine, petele fos- forescente se șterg, și irizațiile acoperind ca niște penaje fine totul, lucrurile intră încet în formele, ir tecile bine cunoscute. E mai ușor să vorbești despre ele. Poți să folosești o grămadă de adjective, se ir. timplă mereu tot soiul de nimicuri narabile. Dar toatf chestiile a&tea mă obosesc îngrozitor, aceleași lucruri răsștiute și - foarte ciudat - parcă nu mai văd nimic adică văd așa... ca să mă-aflu-n treabă, văd că n-am încotro. CheuJtng-tjumal privirii. Văd - șj eu am dis- părut cu totul. Nu mă mai simt. Acum sînt eu o pată de culoare difuză. Și mi-e lehamite. Mă estompez. muzica sferelor, vocea fără vîrstă Urechile, alături de degetele de la picioare, sini cele mai caraghioase părți ale corpului - așa gin deam. Pînă cînd Dodoloi, vorbindu-mi odată despn entuziasm, m-a întrebat: „Nu-țj simți urechile calde moi, nu-ți vine... să ie mingii?*. Dintre toate personajele literaturii lumii îmi place Fuchs, cu visele lui sonore. N-aș fi dat atita atenție dacă n-aș fi avut odată un vis pur sonor. îmi e impo- sibil să-l povestesc sau să-l descriu. Era un vis im- personal, pentru că eu eram... o suprafață. Deasupra mea „lovita* un întuneric muzical, monoton, nesfir- șit, Ceva asemănător mi se mai întîmplase o dată îl realitate, pe la 12 ani. Tare mă mal plictiseam pe vremea aia și, deși nu făceam nimic - sau mai ales cînd nu făceam nimic - mă simțeam vlăguită, dobo- rită, zăceam, îmi bîzîiau prin minte fel de fel. Stăteam 168 ntinsă in pat, pe o pernă umflată, și-n mintea mea, iar Și cumva în afara mea a început să crească o împletitură sonoră bizară. Poate era doar o haluci- nație auditivă din cauza plictiselii, din cauza oboselii. Am încercat cu vocea mea pițigăiată să-l urmăresc ■ciutele. Cind a intrat în cameră mama, m-a privit foarte ciudat și mi-a fost foarte rușine. Nu i-am spus nimic din ce se întîmpla. Am auzit mai tîrziu că epi- epticii înainte de criză au de-a face cu stranii aure sonore. Eu eram însă perfect sănătoasă. Cînd am auzit prima dată de muzica sferelor, ara făcut legă- ura cu vizita aceea muzicală care mi se făcuse mie, o dată in vis și o dată în plină realitate, cîndva, pe inserat, Vocile oamenilor m-au fascinat întotdeauna. Vocea e omul însuși, îmi ziceam, îmi plăcea felul puțin tără- gănat al ardelenilor, accentul apăsat al celor din Banat, vocea gravă, hotărî tă, a sașilor vorbind românește, româneasca puțin cîntată a maghiarilor, cea aspră și tute a țiganilor. înmuierea moldovenească și viteza palavragiilor din sud, șmecheria oltenească. Mă orientam adesea după vocile celor din Jur, care iunctionau ca repere mai mult decît orice. Erau vocile serbede ale celor prăfuiți, oamenilor plictisitori, profe- sorilor. vocile isterice ale mamelor apărindu-șj puii, □îlbiiala bolborosită a bețivilor, miorlăitul domnișoa- relor. vocea răsunătoare a oamenilor sănătos!, nesim- tților, cuceritorilor, vocea tremurată a timizilor, vocea calmă și caldă a oamenilor pasionali și interiorizați, vocea calmă și rece a cumpătatilor, moralilor, vocea alintată a bărbațllor-copii, cei care se dau în vînt după anturajul femeilor, cei lingă care mă simțeam eu foarte bine, vocea cîriitoare a nevestelor care nu aiai iubesc, vocea clămpănitoare a femeilor-cloșcă abandonate de pui, cea ezitantă a oamenilor care au de ascuns ceva, vocea spartă, sonoră, a celor care n-au nimic de spus, vocea cu pauze, căutînd parcă ceva, a celor care vorbesc despre ei. vocile profesio- nale si monotone, fără fisură, vocea sugrumată a oa- menilor răi, vocea sugrumată a oamenilor buni și discreți, vocea celor care pierd. 189 Există o muzică umană pe care o înțelegeam în- totdeauna, dincolo de cuvinte, dincolo de gesturi, de mimică, de fapte. Aveam două vecine cu glas bărbă- tesc, puternic. Una era săsoaică și-mi plăcea foarte mult dc ea. Avea o tranșantă, un fel de a spune lu- crurilor pe nume, un calm rece pe care am încercat în zadar Să le incorporez. Asta mi se părea vocea în- săși a maturității, a maturității bune. Cealaltă, cu voce asemănătoare, era o șefă sinistră, o mamă si- nistră, un muieroi de care mi-era îngrozitor de frică. Ajungea să deschidă gura ca să te simți vinovat de ceva. în vocea ei bărbătească, asemănătoare cu a nemțoaicei, se infiltrau niște unde sonore otrăvitoare, o rugozitate bădărană șt ceva de ciine ud șt asmuțit Am cunoscut tot soiul de persoane mîțîite. Unele erau respingătoare, mîțîiala lor era imperfectă, stu- pidă. fadă. Altele aveau catifelimea vocii de copil, o pisiceală, alint al inteligenței. în preajma lor am căutat totdeauna să fiu, pentru că e bine. Ființe alintate și puternice. Dincolo de un anumit prag sonor se aflau fandositele proaste și rele. Răutatea, invidia, sănă- tatea, bunătatea, libertatea, crisparea, frica, neliniștea, inteligenta, prostia, demnitatea, umilința, tristețea, pasiunea, dragostea și ura își au flecare combinația lor sonoră, impusă, ca și culorile (reci și calde, despre care ne învățaseră la școală). în flecare voce e un amalgam din toate astea, un amalgam în care stră- lucesc mal mult, în funcție de persoană, în funcție de împrejurări. în funcție de ceilalți și poate că de multe alte lucruri, cînd argintul, cînd catifeaua, cînd smoala sau rugina sau gelatina și tot așa. Vocea ma- mei mele care mă certa și care devenea enervantă ca un bîzîit de țînțar avea o „dublare⁻ de catifea, pe cînd vocea mieroasă a vreunei tanti întîlnite pe stradă era doar sunetul cristalin al nisipurilor mișcătoare. Vai ție dacă ajungeai în falca ei! Dar eu știam, fără s-o cunosc pe tanti care mă întreba citi ani am, știam că e, de fapt, o vrăjitoare rea, chiar dacă mirosea frumos sau purta mărgele pe sinii bombați, știam asta după modelul sonor, dar și după, să zicem, inelul ei sub formă de șarpe. Mă orientez după voci precum orbii. Glasurile fac ?arte din imaginarul meu. Doar vocea mea n-o dibui, n-o cunosc și - intr-un fel - nici n-aș vrea. Am o reprezentare a el atunci cînd tac. Mă împac cu mine atunci cînd tac. Mi-e bine. Și-mi pare rău că trebuie să vorbesc. Uneori, în timp ce vorbesc, mi se întîmplă să remarc o bizară stereofonic.. Ca și cum vocea mea ir fi emisă și de ceva din afară, ca și cum aș auzi-o si) paralel, într-o cască pusă pe urechi. Atunci mă jpucă groaza. Am sentimentul nu că „eu sînt un altul'*. ci că vocea mea e un altul, vocea de dinafată, la care pudurile mele, ideile, nu aderă. De groază, cred că reușesc totuși $ă-mi revin. Așa începe întotdeauna, cu o răsucire: vorbesc și, cîteodată, cuvintele nu mă așteaptă și atunci aș vrea să mă opresc. Vorbesc și o .agă senzație de dedublare mă jenează, ca atunci ■ind privești șl simți că ți-a intrat ceva în ochi. Atît de rar vocea mea e una cu mine! Pornind de aici am început să-mi aleg prietenii. Cînd sint Intre vocile cu care mă simt bine uit de voce, n-o mal aud, știu ce spun fără să aud, se pierde in improvizația generală, lucrurile se teapă și au mu- zica lor. Mai e și „vocea", mai degrabă un ritm, cu care citesc. Cu care citesc ce-mi place. Și, cînd scriu ce Tebute, o aud pe dinăuntru, solidară cu mine. După cum. atunci cînd nu-i pe dinăuntru sau e, dar ca o deviație, arunc. Prima dată clnd mi-am ascultat vocea înregistrată pe o bandă de casetofon m-am speriat. Cu imaginea ta dai nas în nas zi de zi. Dar vocea, ea, îți râmi ne jisesizabilă. Mă ascultam cu stupefacție și iritare. Nu-mi recunoșteam vocea, era mult mai gravă decît o știu și apoi, brusc, prea grăbită, subțiindu-se. Și-apoi am recunoscut un soi de identitate profundă, dar nu așa cum știai din cărți că ar trebui să fie. ci un fel de identitate în mișcare, care nu-și schimbă insă nicio- dată structura. Vocea mea, acolo, pe bandă, îmi spu- nea multe despre mine; ezitantă, gravă, profundă, calmă, apoi neliniștită, nesigură, grăbită, plictisită. Tot ce eram, tot corpul meu se refugiase acolo, in 190 191 VOCE. Și-n atît de scurt timp, de-a lungul a două-trti fraze, am avut senzația că md udd altfel, că vocea t ceva uizibiL ca și oasele de dincolo de came și radio grafie, ca și inima fumurie, privită la ecograf. Un tăl- măcitor de voce, un „timbrolog", ar putea spui* atîtea lucruri despre oameni, pentru că oamenii sini înainte de toate, vocea lor. Și-apoi, din tot ce e omui vocea se schimbă cel mai puțin, doar ea nu îmba- trinește. purcelocăței, catifea, doamnă cu blană îmi mingii burta cu un fir înflorit de iarbă. Ape brațele pe dinăuntru, acolo unde e pielea cea nu fină. Ai naibii copil, stau și-mi muncesc creierii cum aș putea să inventez o mașină de gîdilat. Abandonul nerușinat și amuzant al clinilor și purceilor. Sînt ur. purcelocățel de cinci sau șase ani. Plătesc o fetiță cu doi lei să mă gîdile pe spate pînă numără la cincizeci La a doua încercare fetița mărește prețul. Ne tîrguim Peste douăzeci de ani mă aflu intr-un comparti ment de tren. O fetită de cinci ani, prea mărunțica, pentru vîrsta ei, înțepată, negricioasă, dominîndu-s. bunica și mama. Nu-i dau prea mare atenție pentru că o simt puternică și sînt sigură că s-ar uita cîș L mine. Se duce lingă maică-sa și-o pune să o „scai pine" pe spate, Maică-sa o „scarpină¹" o vreme, st plictisește și adoarme. Sîntem doar noi două treze ii compartiment. Stă și se uită pe fereastră, dar n-an ce să vadă. E beznă, îmi trece prin cap că, de fapt, în fereastră se uită la mine, Se întoarce și mă privește fix. O întreb direct: „Vrei să te gîdtP". Accentuez acest cuvînt care-1 înlocuiește pe „scarpin". „Da", îmi răs- punde și se întinde pc banchetă lingă mine. Stă ca un purcel. Știu ce simte. îmi vine să rid de situație De mine. De ea. Nepieritoarea specie a purcelocăței- lor pisicoși... Mă duce mama la tuns. Stau în fața unei oglinzi. M-au înfășurat intr-un fel de semi-robă roșie. Capii meu e rotund și foarte caraghios, cum stau acolo in scaunul de piele cu părul ud, lipit de creștet. Coafeza : o tanti frumoasă și blondă învelită intr-un parfum discret. Scăfirlia mea e preluată de miinile ei cu de- gete lungi și inele de aur. Cinci inele de aur. Bagă Pieptenele în capul meu și mă trage într-o parLe și alta. Ascultător, capul se bălăngăne aiurea. Apoi în- .epe să taie. Clănțănit metalic în Jurul mutrei mele plouate. Ajunge cu foarfecele la urechi. Lucrează cu j așa viteză, incit mă gîndesc că ar putea să-mi în- țepe sau chiar să-mi smulgă o ureche. Parcă văd naintea ochilor o ureche însingerată zăcînd pe ci- ment. A mea. Nu doare în imaginație... Foarfecele e rece șl simt fiori micuți pe șira spinării. îmi îndreaptă perciunii și-mi place mult cînd întîrzie acolo. Apoi □cepe să mă îndrepte la spate. îmi îndepărtează, cu un termen „tehnic", „vegetațiile" de pe ceafă (aveam >ă aflu zece ani mai tîrziu că așa se cheamă). Atin- gerile metalice pe ceafă mă încălzesc nu știu de ce, aă umflu ca un balon și-mi vine să rid. îmi vine să rid rău de tot. Mă încrunt ca să nu izbucnesc, Cum stau cu capul plecat, mă uit pe sub sprincene la mine. Semăn cu Bran (din Stan și Bran) in miniatură. Doar mustața îmi lipsește. Simt că nu mai rezist mult. în stomac o grămadă de senzații neobișnuite * vălătucesc și urcă și Coboară prin corp, se locali- zează la jumătatea șirei spinării și pe linia diafragmei. Tanti cea blondă mă ia pe ceafă cu un aparat electric tare imi provoacă o asemenea senzație că mai am puțin si leșin. De plăcere. Apoi îmi dă cu foehnul cald .rin părul rămas, întîrzie prea mult la urechi și mă ^rde. dar n-am curaj să spun nimic. Săracele urechi! Aproape că a terminat și-mi pare rău că-i gata. îmi lesprinde roba de la gît, Are degete reci ca de gheață. Pielea mea se crispează din nou. Apoi se bucură de mîngîierile unui pămătuf plimbat pe gît, pe ceafă, pâtrunzind puțin spre spate. Privesc spre mine în zglindă. Ca întotdeauna după o astfel de operație, .onstat cu groază că iar mi s-a tăiat bretonul mult prea scurt. Arăt ca dracu’. Mulțumesc cu mama de nînă zeiței parfumate care și-a bătut joc de mine, ca 152 193 toate celelalte coafeze pe care le-am cunoscut și le voi cunoaște. Mă duc într-o vizită. Mă așez pe un fotoliu de cati fea care mă absoarbe. Nu pot fi atentă la conversați* din Jur din cauza inimilor. Pentru că. independent dc voinfa mea, ele găsesc delicii felurite {moliciuni, răcc reli) mîngîind catifeaua fotoliului (de-un verde-olh dulce, iar în locurile mai roase parcă pudrată cu auriu vechi). Mâinile tocmai ajunseseră într-o zoru mai adinei și mai fină (în dreptul rinichilor mei), cînd cineva îmi pune o întrebare. Zîmbesc timp. Nu-nn amintesc nimic din ce au vorbit pînă acum. Spun tare: „Știu și eu?*. Mă plimb pe fosta albie a unui riu. Mă uit la pietre și nu mă mai satur. Au in ele tot felul de culori, de petice, de intarsii. Aș vrea să le iau cu mine. Unele sînt atît de netede. Incit îmi place să le trec peste obraz. Îmi umplu buzunarul cu pietre negre sau roșii vîrstate cu alb șl altele cu depuneri argintii și auri: Fac o grămăjoară. Cineva îmi spune că sînt banale îmi pare rău pentru el. Mă întreb o clipă dacă are dreptate. Și iar îmi pare rău pentru el. Din cînd in cînd îmi arunc colecțiile de pietre din cutiile de cati fea. Aflu după cinsprezece ani de un plastician care a făcut o expoziție punînd pietre din astea banal-stră lucitoare, ca pe niște bijuterii, pe catifele. îmi place acel om care habar nu are că vară de vară (cînd por- nesc iar «după pietre*) mă gîndesc la el. Din cind in cind îmi imaginez, mereu altfel, pe alte catifele, expo- ziția lui. O doamnă nesuferită stă în fața mea și imi dă lecții. Are pe ea un palton de blană alb cu spic argin- tiu. Se tot oțărăște la mine. Și eu demult nu mai aud ce spune. Mi-am lipit spatele și burta apoi, așa de la distanță, de paltonul ei răcoros. Apoi fac doi pași spre ea și o mîngil cu mina pe spate. Cheful ei mora- lizator se duce de ripă. Am domesticit-o. Și oamenii, ca și ciinii, săracii... Mingii, de fapt, niște biete ani- male din care n-a mai rămas decît blana. Corpurile or au putrezit demult. Te gîndești la nemurire, una jintre oboselile copilăriei tale. Animalele sînt. într-un el, nemuritoare. Oamenii n-au acest privilegiu. Orice se păstrează material de la ei e cu totul și cu totul funebru, îți vine in minte sinistra coadă împletită descoperită într-o cutie din dulap. Aparținea unei oefuncte sau unei ființe vil? Totuna. îți arzi limba. O bagi intr-un pahar cu apă rece. Apa se călîiește, in timp ce limba ta pulsează ca o inimă. începi s-o cunoști, să-ți cunoști limba. Cazi dintr-un pom ca o bleagă și-ți muști singură unba. îmi curge sînge din gură. Urlu de groază cu gură. închisă. Poate am limba tăiată, jumătate de limbă n gură, s-ar putea s-o șl înghit. Ajung acasă cu o aoardă de copii lingă mine. Scuip în chiuvetă, Nu e iecit un dinte. Mi-e rău. Cică am limba încărcată. Mă uit la ea în oglindă. Are o culoare albicioasă. N-o studiez prea mult că-mi face pur și simplu rău. O frec în neștire .u o periuță de dinți. Mi se face pielea de găină. Mă ■prese. Tot albă e. Mă uit la limbile oamenilor în timp ce vorbesc, jmba e un obiect de prost gust, îmi trece prin cap. '«■am văzut decît vreo patru drăguțe. Și-aveam totuși 0 ani cînd constatam asta. Ce lume! puzzle Privirea e uneori o prelungire a simțului tactil, tentă, ea mlngiie lucrurile, se plimbă pe ele, întirzic pe-o suprafață lisă, le simte calde și reci, moi sau ispre. Altădată, ca o limbă de șopîrlă, într-o fracțiune de secundă se desfășoară, se lipește de prada ei ful- gurantă și o înghite, Alteori flotează liber, nu se agață de nimic, așa cum corpul trece printre lucruri lăsîn- iu-le în urmă indiferent, Sau fixează șl interpretează idunînd halouri șl cumuluși imaginari în junii unui detaliu, așa cum pielea interpretează eliberînd purici dectrici, și. pe dinăuntru, llnlamentele complicate 194 195 ale unui arabesc ininteligibil. Mai e privirea din frunt* cu care simți lucrurile din afară altfel, cu un fel dt dragoste, cu un fel de compasiune și tolerantă care nu țin de .sentiment", ci de ceva din tine mai profund și mal sever. Sau privirea aceea rapidă, fulguranti întîmplătoare, prin care uneori dezvelești lumea pentru o fracțiune de secundă, de scoarta ei. Si o uit imediat. Sau privirea din vis: triplă, cel puțin triplă Tactilă. E simbăta - și dacă e simbătă vine madam' Elis li bunică-mea să stea la o cafea. Are o rochie de parfun. madam‘ Elis peste rochia ei pastelată, Se așează pe fotoliu cu grijă să nu-și șifoneze rochia și-atunci par- fumul cloche se stringe Ia spate, sub popoul el mare Stau în fata ei. Trag șuvițe de parfum spre mine. Un truc descoperit din întîmplare, Făceam pe vremea au exerciții de concentrare, infășuram parfumul pe mint Alergam afară după ce credeam eu că am adunai destul, îmi ajungea întotdeauna pentru un guler sat niște manșete de parfum. Deșurubezi sau tragi dopul și din sticlele frumoase fumurii sau colorate, pătrățoase sau borțoase, țîșnes» mici demoni de mireasmă, spiriduși, arborescente țepoase de parfum vegetal, bonsai argintii sau roi (vede asta un fel de ochi al pielii) sau neguri îngă) benite, voaluri zdrențuite, eșarfe mov otrăvitoare sac clinchete de bronzuri. Parfumuri vesele și monotone, languroase și copilăroase, zvelte sau bătrinicioasc arțăgoase sau lente, insinuante sau dintr-o bucată Parfumuri impresioniste, cubiste, avangardiste, ex presioniste. Unele îți făceau rece pe dinăuntru (totu! începea din gît), altele iți infierbintau pielea, făcin du-te să transpiri, într-un minut, îngrozitor. Unele se fixau ca niște cercei la urechi, altele ca o coroniță in jurul capului, altele înăuntrul tîmplelor, rozinc bezmetic și provocînd dureri de cap, altele aștemîn du-se fin pe brațe și umeri. Fulgurații odorifere. Par fum muribund, uitat - doar o mișcare întîmplătoare și bruscă îl trezește din ungherul în care se stinge încet. Cinci parfumuri: o picătură dintr-unul pe mîini. alta, din cel de-al doilea, după urechi, alta hpită ca un abțibild pe plex, un plasture dulce pe glezne șl o șuviță subțire ca de liță in păr. Dansezi. Și luate se invirtejesc și-și schimbă mereu geometriile. Leșin după o micuță și nevinovată anestezie în 4mgle. Senzație clară: corpul întreg dezumflat ca un balon, golit, apoi o noapte cosmică subțiată cu o o teză indescriptibilă, redusă la un punct minuscul a negru in care mă aflu, Ce fel de simțuri participă a toate astea? Trec printre oameni și lucruri. îi percep lateral, ca un pește Suport greu. Singurătatea creierului. Te uiți la corp și nu mai «ști singur, Mre frică. Am o grămadă de piele pe spate cu care simt asta. Și umerii, Degetele de la miini și podul palmei. Esofagul. Sparg dropsuri în gură. Aud cu creierii. Sparg oomboanele și le macin între dinți pînă termin toată cutia de tablă pe care e desenată o pisică diformă. Sint într-o mașină, Abia am intrat în serpentine. Mi-e rău. Aș vrea să ies puțin din corpul meu. Cu nu știu care simt percep greața ca pe-un obiect, ca pe-o jiftie pe care o localizez în stomac. Aht de rar mi se n timpi ă să mă gindesc la corpul meu de dinăuntru, uitr-o parte și-ntr-alta, tufișuri și văioage și flori se nfășoară și dispar în viteză în noaptea din spatele ochiului, gaură neagră. Ochiul înghite sătul impo- criva voinței lui. Cineva îmi spune să mă uit în față, â peisaj, dacă vreau să-ml fie mai bine. Mă uit in ață, văd case și oameni și păduri și turme de oi, cîte o vacă păscînd, bălăngănindu-și ugerul. Brusc îmi snaginez stomacul ca pe un uger de vacă. O privire nterioară și foarte curioasă coboară spre el, pătrunde 196 197 dincolo de pereții lui și asist la o scenă care mă miră și pe care - s-ar părea - o provoc chiar eu. Stomacul meu e desprins cu grijă de la locul lui, e scos afară la aer, e golit, spălat șl pus la uscat pe o sîrmă. Operația se repetă de citeva ori. Nu mai mi-e rău. Am stomacul curat. Ochiul din frunte forează pînă departe. Imaginația are viteză oscilantă. Reverie isterică. în acest moment imaginația înseamnă un fascicul de lumină care înaintează într-o rafală strălucitoare de imagini care fug lateral, apoi se lenevesc. într-un tîrziu se desface din torent (sau din plutirea anonimă) portretul unei doamne cu fluture. Cine e doamna? E dintr-un ta blou? De ce tocmai ea? „Dac-ar durea prostia, mult vaiet ar fi pe lume*, am auzit-o pe bunica mea spunind cîndva. O vorba din bătrini. Prostia doare, doare rău, cumplit și mult. E o du- rere surdă ce-ajunge pînă departe, pe coclauri psihici și noaptea te visezi tot cu ciorapii rupți și pijamale destrămate, în timp ce-alături se desfășoară un con- cert baroc. Vorbesc prost intr-o adunare, nu se adună lucru- rile și tot ce spune o trădare inadmisibilă. nedreapUL E norul de prostie care a pindit de zile-ntregi și acum chiar acum s-a găsit să mă înfășoare. îl simt îl știu prea bine, cunosc mirosul fiarei de fum. Mă las pe-o parte și aștept să-nceapă să rupă din mine, din trupul de cuvinte. în același timp, în lumea cea reala, vorbesc (decapitată). Carnea e vlăguită și o otravă coboară-ncet în picioare, golindu-mă de mine. Un zombi care are la gură o moară de cuvinte, pietre. Nu-i Ariei care acrește laptele și vinul, ci unul care acrește mintea. Nu-mi place jocul lui. E Anti-Ariel. Prostia doare cumplit - eu știu ce înseamnă asta. Am cunoscut suferința difuză stirnită de ceva, necu- noscut, care-ți înmoaie oasele și-ți face creierul mar meladă, pe cînd în torace o pisică turbată, un vălătuc blănos și agresiv te întoarce pe dos și te desfigurează Creier spasmodic. Iar umilința și orgoliul te răsucesc am vor. Corpul, săracul, ar vrea să facă ceva pentru tine și-atunci pornește prin parcuri sau stă strins .'i-așteaptă, legănîndu-se tembel, să treacă, pe cînd o rușine imensă te spulberă, dar nu de tot. Un simț cu .are-nregistrez pînă la cea mai fină cută toată această sifonare (sifonare) Interioară. O nemulțumire confuză radiază ca un soare negru, torid, din sternul meu. Studiez ca pe-un hecatonchir „prostiaJ-mi. Ea are ăOde capete și multe nutnl. Cu voluptate mă fărî- nilez, sînt un animal micuț lovit, de-o nună nevăzută, ăi-e frică de prostie cum frică-i este șoarecelui de pisică și pisicii de cîinele lățos și cîinelui de-o cizmă-n oot. Mi-e frică asa cum fricâ-i este animalul prins în ;apcană și fluturelui de plasa care deja îl înconjoară, ascult susurind prostia altora, mai boieroasă sau -ai de la țară. Și nu-mi vine să rid. îmi este doar .ușine, ca și cum debitoarea aș fi chiar eu. Alungată m mine însămi, aștept un răsărit și o lumlnă-Mamă a să mă ia în brațe. în depărtări, afară, încă aud aiurile bătrine și vechi ale nimicculturii pale, prostia ^re sforăie și mă așteaptă și care-i confundată-ades a istețimea și spiritul szubtzire. Și ce substanță ajută oare dezvoltarea ei? Cînd -atîlnești un ipochimen nesuferit, un străin, unpara- un vesel, o creatură din acelea care atrag lot ce-i □ai prost și slab in tine, apare imediat în jurul tău aiirosul el, de-ndată simți tentaculele fine lipite de ceafă. Și-apoi crisparea înmulțind-o, împleticind și jmba, și ochii tul buri ndu-i. miinile acoperindu-se ie-o umezeală rece... Prostia. Văzut-o-ai pe niște foi -ițită. Bătîndu-și joc de tine. Lăbărțată. Impudică. Cu coame. Simțit-o-ai. în spate, acolo unde niște ^esopuncturiști. să zicem, ar spune 100 de adunări. -au in fața ta, pe piept, ca o pisică, in zona denumita -erla Prețioasă. sau ca un șarpe încolăcindu-ți gîtul, u botul atingind Strălucirea cerului. Sau pur și sim- Ou în stomac, la împărțirea apelor. Și, uneori, doar o dezordine, un vag... O lipsă de interes pentru cel ce-ți «orbește, pentru cel căruia ii vorbești. Și nici nu mai id fraze. O lipsă. O absență, de fapt. Nici nu mai e 198 199 prostie, deși pe dinafară e aidoma cu cea telurică s grea. Nu simt nimic. Cuvîntul simt nici nu există pentru mine. Apă plată. Reacție plată. Cu un cuvînt, ce se intîmplă acum cu mine se numește criză. De dinu neață avea culoarea gri. Tot mai spre galben satinai alunecînd spre roz. Nimicul trecînd prin cariochineză Transformări mitotice. Un vag de simt ce-ncearcă. din goluri a se naște. Prin propriul meu plictis trec în viteză precum un scuter acvatic peste valuri. Mă tir în echilibru, Și brusc virez in somn. Și mă trezesc in GLIPTOTECĂ. Acolo e o piatră cu semne. Nu înțelegi nimic. Adorm. Apoi mă trezesc într-o lume in cart cineva a încercat să scrie ceva despre nimic, despn nu'ș'ce criză și a abandonat. Iar amintirea? Dar amintirea imaginată? Dar ima ginatia percepută ca amintire? Dar visul? Și faptul că poți să comuți acum de la una la alta și să trăiești nu doar să pripești? Simțuri ale creierului. Prin sim țurilc creierului eu simt, Corpul, să zicem, a fost doar un fel de avangardă. Din ce în ce mai estompat. Dar altfel, știu cum o simplă durere poate schimba tot Desfășurări-incremeniri ale lucrurilor, gustului aerului, pe care creierul le pune în mișcare, împin- gînd trupul meu către ele. Și amintirea, visul - înghi țite, supte, din nou, de corp și de creier, de unde vir. mai mult, din care parte? Așa ca fumătorul de ierburi (care nu e decît un fumător de viziuni, cum am citit), trag tare, dar nu în piept, ci în inima creierului, unde stările, imaginile, vocile își desfac nervurațlile. Gaura cheli Veșnicul mister din basme: ultima ușă, secretă, e ncuiată și nu se știe ce se află dincolo... Dar ușa aia lin povești nu are și o gaură a cheii? Privită prin gaura cheii, lumea, chiar aceea pe are o cunoști și la care ai acces, devine altceva. Iar te-au lăsat singură acasă, cu multe fotografii de unor necunoscuți, ca să nu te plictisești. Știu el că e un fel de Joacă a ta. Ai putea acum să treci din cameră în cameră, să te uiți în voie la fiecare lucru, ntorcindu-1 pe toate fetele, mînghndu-1 Iarăși și iarăși ca să-l înțelegi răcoarea, ca să te mingii pe tine cu suprafața lui de un fel sau altul... Ai putea să lași o amprentă pe mobilă, acolo unde ea e mai lucioasă, nimeni nu te-ar vedea. Dar nu, tu închizi întîi ușile si te uiți, apoi, pe gaura cheli fiecăreia, aproape fără să trebuiască să te apleci, în felul ăsta vezi doar aucăți colorate, fragmente, lucrurile se lasă ghicite, :apată alte dimensiuni și nu au relief. Și mai e ceva: dincolo e cea mai groasă tăcere cu care ai avut vreo- dată de-a face. Dacă în cameră e lumină, prin gaura cheii se vede și mai luminos, iar dacă e întunecat, toate se-nmoaie in penumbre și parcă așteaptă ceva. Prin gaura cheii privirea ta e răbdătoare, mai lentă si mai atentă. Poate de aceea obiectele par mai mari. Acum, după atîția ani de atunci, îmi aduc aminte perfect cîteva „naturi statice" filmate de ochiul meu imobil prin buricul ăla de aer al ușii. îți place să te uiți așa, cu obrazul lipit chiar de poarta care dă afară, spre stradă. Prin fața ochiului, fixat ca o piatră semi- prețioasă in metalul broaștei masive, poți vedea perindîndu-se culori mișcătoare, sclipiri, bucăți de diferite consistențe, cîte o mină filfiind, un pantof, o pulpă, rotundul unui fund văzut din profil, o geantă pe un fond roz, frunzișul din depărtare, ca o vilvătaie 201 200 verde licăritoare, cîte uri roșu agresiv, apropiindu-sc fragmente independente, suspendate. într-o seari liliachie, aveai să vezi o coadă de cățel mîșcîndq-se ritmic, la nesfîrșit. Atit. Deși pare absurd, aceeaș imagine aveai s-o vezi cind v-au pus la școală să vă chiorîți in microscop la o parte minusculă dintr-c felie de ceapă roșie; un liliachiu străbătut de canicul și ceva (vreun microorganism dement) zbătîndu-se ritmic, în disperare. Dacă ai fl putut să clintești din loc oglinda,,, ți-a trecut prin cap să te uiți la propriul tău ochi prir. gaura cheii, ochiul holbat, obraznic și prost crescut cu care spionezi lumea cu un sentiment de plăcem vinovată, deși ai putea să o privești de-a dreptul in față, al putea să deschizi ușa, nimeni nu te-ar opr nimeni nu te-ar goni.., O întreagă aventură, cart făcea să ti se umezească vîrfurlle degetelor și să-u înghețe picioarele, era atunci cînd pindeai știind ca de partea cealaltă se află cineva. Nu neapărat faptul că simțeai întotdeauna cînd lumea ascundea niște secrete te făcea să-ți lipești ochiul de gaura răcoroasa din ușă, ci o stranie emoție, senzația că totul devine, privit așa, mai important, mai misterios șl, citeodatâ mai era o inexplicabilă dorință de a mă simți ir panică. Priveai liniștită, fără ginduri, cala microscop dar oricind putea să apară cineva. Ce-ar fl putu: crede altceva decît că spionezi, că ești o ticăloasa mică și afurisită? Inima o simțeai mai vie ca oricine corpul se aprindea cînd, pe partea cealaltă, cineva se apropia de ușă. se mărea; o pată amenințătoare, un vîrtej colorat, un duh. Aveam să recunosc toate astea mal tîrziu, într-o sală de expoziție, in tablourile unui pictor. Mama, tata, bunica, mătuși, musafiri, dincolo de ușă. nu mai erau altceva decît vârtejurile alea din viitor ale pictorului... Simțeai pata glisind spre ușă și □ zbugheai în ultima clipă sub masă, după pat sau după frigider. De cele mai multe ori „pata* se depărta, devenea fustă si-apoi fustă pe mama și tu te retrăgea! ca să rumegi de cîteva ori toată emoția complicată, Gaura cheii îtl face ochiul rușinos de avid. Uneori ti se pare că ființa ta toată se concentrează în glaja 102 musculoasă și mișcătoare care e ochiul tău. Ochiul se privise el însuși de multe ori in oglinda mică de la capacul rlmelului sau în aceea a bunicii pe care scria Vergrosserung și in care apărea uriaș, captiv într-un zid poros, căci așa se vedea obrazul tău acolo, cu porii pielii măriți. în oglinda măritoare aveam să-mi văd chipul micșorat pe suprafața neagră a pupilei, prinsă în plasă încîlcltă a irisului unde se aglomerau mai multe culori, de fapt, mai mult □ țesătură cati- felată și stratificată bătînd cind spre verde, cînd spre maro, ând spre negru [și dacă m-ar fi întrebat cineva ce culoare au ochii mei aș li răspuns: de măslină- gtndindu-mă deodată la măslina neagră, verde și maro). în catifellmea acestei țesături, unde știam că sint înscrise toate bolile pe care le are sau le va avea un om, în mijlocul ei negru, pulsind ciudat, am văzut intr-o zi ceva care m-a cutremurat: nu era figura mea aceea care mă privea parcă dintr-o parte, era chipul răutăcios, îngust, al unei babe. Drept pedeapsă pentru urita îndeletnicire legată de gaura cheii, ochii mei, dar mal aîes cel drept (laco- mul), aveau să fie împîsliți de miopie, condamnați să vadă in loc de oameni și lucruri pete de culoare, tur- bioane șl duhuri, greșind mereu, confundind, dell- rind. inventind. Cu vremea, aveai să te obișnuiești, să-ți placă așa, să consideri un privilegiu posibili- tatea de a vedea lumea în două feluri diferite, de a te odihni uitindu-te, miop, la ea ca la un Joc de forme, ta la un dans straniu. încetinit și inutil. Fără ochelari țineai lumea la distanță, te apărai, o refuzai. Lumea iâră contururi, fără distante, alunecătoare, mi se părea mult mai rafinată, mai leneșă, insinuantă. Faptul că mă rătăceam atit de des a început să-mi placă. Rela- liile cu oamenii erau mai dificile, dar și mai fru- moase, Cind eram obligată să-mi pun ochelarii, abia atunci aveam impresia că sînt după o ușă. dar că nu sint singură, că e cineva care se uită la mine, de pe partea cealaltă, cum mă uit și eu. prin gaura cheii. Cu ochelarii pe nas. eu spionez. Dar nu pentru că :umea ar avea vreun secret, ci pentru că e bine să te aperi, pentru că e bine să te ferești. 203 Prin spărtura mică in formă de vioară aveam Sc văd cum, uneori, lucrurile se schimbă, De exemplu într-o zi aveam să o văd pe Suzana. Venea cîteodati pe la noi să facă baie. Ușa băii avea o gaură a chei ceva mai mare decît celelalte și întotdeauna cu c pleoapă de alamă trasă peste ea. Suzana se băgase în baie și pleoapa rămăsese întredeschisă. Poate ca aș li trecut nepăsătoare pe acolo, dacă nu s-ar fi intîmplat ca. de la distantă, ochiul acela al ușii să na se pară srălucitor și viu. Parcă mi-ar fi făcut cu ochiul ușa! M-am apropiat și puteam astfel să văd limpeoc aburii cetoși, vag verzui, ridicîndu-se din vană ca dintr-o oală fierbinte pe foc. $i, printre limbile calde umede și dense, de aer mișcător și văluros, ieșea capul frumos al Suzanei, cu cîteva șuvițe lipite pe frunte, gîtul ei gros, înroșit, și umerii foarte cărnoși Și-apoi, cînd din pîcla de aburi dănțuitori, care se înălțau frenetic spre înălțimea tavanului, se ridici Suzana să se clăbucească în voie, corpul mare și goi mi-a tăiat respirația, după ce priveliștea fumugație continue mă moleșise cu totul. Era uriaș, deși Suzana nu era grăsană, un corp ca în picturile alea care înfă țișau răpirea Sabinelor. Mă zgîisem îndelung la ele intr-o carte cu tablouri celebre, intrebîndu-mă mereu de ce vor oare bărbați ăia să răpească niște femei asa grele cînd puteau să se mulțumească cu uneh mai ușoare. Corpul Suzanei, ca toate lucrurile privite prin gaurt cheii, se mărise brusc și se învelise într-o tăcere țiui- toare. Umflăturile de pe piept m-au făcut să cred că poate era bolnavă sau poate că era anormală, poate era im monstru și nimeni nu știa. Printre perdelele de abur mișcătoare, sub burta roz ca de șerbet, un pete- cuț maroniu și amenințător m-a făcut să mor de frică și de rușine. Am crezut că e ceva numai al Suzanei. pentru că în pozele din carte nu-mi aminteam să f dat peste așa ceva și nici o păpușă domnișoară de-a mea nu avea „pată*. Săraca Suzana, dacă ar vedea-o un băiat ar rîde de ea și ar fugi și nimeni n-ar mai iubi-o. pentru că e ca un animal, are blană!... Abur o cuprinseseră cu spiralele și o mîngîiau din toate părțile, tar ea, nepăsătoare, se săpunea și se freca fără milă cu buretele aspru, parcă ar fi frecat podele. Apoi s-a lăsat din nou, lent, cu greutate, în apă și a stat așa nemișcată mai multă vreme privind țintă chiar spre gaura cheii, privlndu-mâ fix în ochiul cu care mă uitam, nerușinată, la ea. Șl m-a cuprins o frică paralizantă. Aș fi fugit îngrozită, dar n-am avut -urajul să mă dezlipesc ca să nu observe cum. brusc, gaura cheii se va face luminoasă, descărcîndu-se de xhiul negru și rău. Suzana mă fixa liniștită, în timp ce inima mea pompa fierbințeală și pîcîâ, Suzana a :ras dopul șt a început să cînte ceva, în timp ce cu un deget își curăța cu violență urechile, iar eu am zbughit-o direct în grădină, ascunzîndu-mă după niște tufe mari de crini subțiri și albi din care ieșeau un fel de fire mătăsoase cu măciulii la capetele pline de polen portocaliu. Cînd a ieșit din baie, după foarte mult timp. înfășurată în capotul ei înflorat de mătase subțire și lunecoasă, m-a chemat și m-a pus să-i dau cu foehnul pe la ceafă, in timp ce vorbea la telefon cu un bărbat, lăsînd să cadă o parte din reverul care-i acoperea bustul și dezvelind un sîn foarte gros, apoi piciorul, cu o coapsă albă ca o burtă de pește. în felul ăsta vorbea ea la telefon, chicotind și spunînd mereu „Te pup, te pup*. „Abia aștept să ne vedem" și altele și mi s-a părut atunci, nu știu de ce. foarte nerușinat ce făcea. Corpul Suzanei cea din baie ml-e clar și acum în minte și nu cred să fi văzut de atunci ceva mai uluitor și fascinant, mai sănătos, mai curat, roz ca șerbetul de trandafir și fraged precum carnea de pește. Am îot căutat mai tîrziu, încercînd să-l ghicesc după cșantioanele de piele care scăpau de acoperămîntul cămășilor, taioarelor și fustelor, dincolo de rochiile subțiri de vară, minunatul ei corp, am încercat să găsesc ceva asemănător la mare, în primele zile ale anei noi serii, l-am căutat degeaba uitîndu-mă în voie, pe-ndelete și indiscret, la corpurile aproape goale ale fetelor șl femeilor din jur înnebunite să se îmbrace cit mai repede în noua lor piele bronzata de soare. 204 205 Pe Suzana n-am mai văzut-o niciodată după ce •* plecat din orașul nostru, ia putină vreme, de altft după ce ușa mută.,, îmi făcuse cu ochiul, Dar avear să vorbesc odată cu ea la telefon, Și mi-am ima^ nat-o stînd picior peste picior, în timp ce o parte - capotului ei mătăsos alunecă ușor și moale, Bursuc cu pampon Pe la șase ani n-aș fi crezut - să mă pici cu ceară - că viata mea ar fi posibilă și fără tine. Mă uit acum intr-o fotografie la mutra ta rotundă, în creștet cu pamponul tău albastru. Ai putea fi fetita mea. Mă privește de acolo, din alt timp, cuminte. Al deasupra buzei semnul ambiției, gropitele din obraji sînt și ele la locul lor, deși nu zîmbești, stai mai degrabă în- cruntată privind spre mine de parcă te-aș fi supărat cu ceva. Mai știi ce mi-ai lăsat într-un caiet de amin- tiri de la nouă ani, scris mare și lăbărțat? - ^pa curge spumegată/ Vmtul suflă-ncetișor/ Eu iți las ca amintire/ Al meu nume plutitor", iar în coiful se- cret, ce crezi că găsesc eu acum, după douăzeci de ani. printre alte relicve ale bogatului kitsch pueril? _D + S - prietenie nemuritoare*. încadrat într-o inimă strîmbă cu contur albastru. Bursuc, oare ce-al mai păstrat tu in mintea ta de doamnă frumoasă și autoritară? Bursuc, uite, eu mă leg acum de-al tău nume plutitor și te-nvălui într-o rafală parfumată de baloane colorate, așa cum fă- ceam pe balconul din uscătorie. Baloanele cu irizări de albastru și galben și violet se plimbau în jurul tău și alunecau pînă departe, peste boschet! si peste straturile de morcovi, de stînjenei și trandafiri albi, Acum nu mai avem aproape nimic în comun, după cum ai văzut și tu. Preocupările noastre sînt complet diferite, distanta e mare, ne vedem cel mult o dată pe an, A trecut atita timp de cind nu ml-ai mai spus nimic despre tine, Cum nici eu n-am ce să-ți spun, fac din tine ficțiune. Fac pentru tine ce fac pentru mine. De fiecare dată cind mă nimeresc în casa părin- ților tăi, știi ce mă interesează cel mai mult? Dacă ai dat Jos micuțul tablou pictat de mine cînd aveam vreo 206 207 10 ani, răvășeala aia florală la care lucrasem ca<. transă, cu o bezmetică fericire, pentru că era penti tine. Ultima dată cind am fost la voi era tot acolo, ir rama lui veche. L-am văzut cu coada ochiului ș habar n-ai cit îți sînt de recunoscătoare. Pentru că l-ai păstrat, mă gindesc să-ți mai fac un tablou, dr cuvinte. N-ai decît să-1 scoți de la inima ta, dar pe ce cu flori, Bursuc, mai lasă-1 acolo, după ușă. Ei, Bursuc, Humbaba-timpul ne-nghiți pe-amm două. Pornesc acum în căutarea ta și știu că tot ct voi găsi nu va fi decît un pampon albastru, stropit cu argintiu, O iubeam cumplit de tare, cu o gelozie feroce, aș* cum se mai întîmplă o singură dată în viată, in ado lescențâ, cînd îl iubești pe primul băiat, cînd nim; nu e sigur, cind nu suporți ideea clar mai putea iuh. pe cineva după tine, cînd știi bine că, oricum ar fi sa. fie, nu o să rămîneti împreună. O iubeam pentru ci avea pielea albă cu puf auriu pe ceafă și obrajii rc tunzi și apucături de pisică, pentru că-mi plăcea cun se smiorcăie, cum dă apă la șoareci, și pentru că mâ-nsotea ca o umbră strălucitoare. A? fi făcut orice pentru ea. aș ft mințit pentru ea aș fi furat pentru ea, m-aș fi umilit pentru ea, mi-a* fi tăiat și părul meu lung, aș fi renunțat la toate co- lecțiile mele. Nu era zi să nu fim împreună, iar vacan țele erau un chin nesfirșit, pentru că era departe pentru că-și făcea alte prietene, pentru că nu știa, dacă și ea se gindește la tine, pentru că acolo, fără tine, i se putea intimpla orice. Dimineața mă trezeai cu ea în minte, ardeam de nerăbdare să sune la ușă. Stăteam in aceeași bancă la școală, mă lăsa să copit. după ea, o lăsam să copieze după mine, învățam dt rupeam pentru că n-aș fi suportat să am note nui mici decît ea. în faptul că eram egale stătea intr-un fel toată forța prieteniei noastre. Nu știu de ce cred s azi că dacă aș fi luat note mai mici m ar fi părăsit c* să-și găsească o prietenă mai deșteaptă. Citeam ace- leași cârti, jucăriile noastre erau comune, mincam te ea sau la mine, ne ascundeam împreună la Jocul de-a 208 ați ascunselea și așteptam acolo, strinse una în *lta. să ne găsească (și eu nu mai vroiam să ne gă- ceașcă și. cîteodată, pentru că ne băgăm în locuri ■□posibile și nu mai ieșeam, stricam jocul). Uneori, piecau ai mei sau ai ei de-acasă, stăteam de povești * noapte întreagă, imaginam viitorul comun în zeci ae variante, mi-e imposibil să-mi amintesc ce tot spo- suvăiam acolo timp de cîteva ore, ce tot aveam să ne *punem, apoi adormeam una lingă alta și nu era feri- cire mai mare pe pămînt cînd mă trezeam dimineața Miigâ Bursucă. O luam de la capăt cu sporovăitul »und turcește și mîncînd felii uriașe de pîlne cu unt și cu miere sau uitîndu-ne de sus, din balcon, la iameni, la Rozi, care vorbea singură, sau spionînd »reun cuplu de adolescenti. Avea o coadă de cal și-un pampon în cap foarte nostim. Tare îmi plăceau pampoanele ei caraghioase si mutra de vulpe-bursuc. Tare mai era vicleană, n-am iotilnlt de atunci fetită mai vicleană și mai dulce ca ea. Și, deși își rodea unghiile sau și le tăia din carne, nu mi s-a făcut niciodată pielea de găină uitîndu-mă la mîinile ei, cum mi se întîmplă de obicei. Eram nedespărțite. Stăteam in același bloc, îl cunoșteam âecare mișcare. Dacă mi-era dor de ea, și mi-era de ziai multe ori pe zi, alergam pe scări, apăsam pe butonul roz al soneriei, mă trezeam că nu știu să ipun pentru ce am venit, căutam un pretext și, dez- meticindu-mă in fața ușii, mă întorceam. îmi era dudă pe fiecare ceas petrecut departe de ea, mai ales că trebuia să ne face temele, să învățăm, și nu su- porta pe nimeni in preajmă cînd citea și-și făcea lec- țiile. Doar înainte de extemporale accepta să o ascult, .pol îmi punea ea întrebări mie, despre nu știu ce orașe la geografie, despre circuitul apei în natură, despre bătălii istorice, despre parameci, și zău că era naios să o vezi așa, cu pamponul ăla, vorbind despre toate astea, recitind Iarna pe uliță, cintind pe note în dlsuța din pădure aveau casă doi pitici sau încurcînd numele curentilor calzi și reci din Oceanul Pacific, «a școală, în pauze, ne plimbam prin curtea mare a școlii vorbind intr-o limbă improvizată, complet in- ventată de noi. Trebuie că eram puțin nebune. Se 209 lega un soi de dialog de ritmuri, de tonuri, de inu nații, era supărare acolo, era mirare, erau interogaal îndoieli, furie, reproșuri, alinturi șl tot așa. Era a dialog .din imitație de engleză si germana", așa cur erau pantofi din imitație de piele sau mărgele du imitație de pietre prețioase. La început cred câ ar prosteam numai ca să ne dăm mari, avind grijă s nu ne nimerim pe lingă vreun sas sau vreo săsoaică mică sau pe lingă vreunul din clasele mari, apoi ne-, fascinat posibilitatea asta de comunicare onomaus peică, inteijectională. Zgomotul pestriț de care se b peau in mod ciudat niște sensuri. Mai inventaserăr noi pe vremea aceea, pe la 8-9 ani, și un limbaj pm semne, după modelul celui folosit de surdomut Pentru fiecare literă din alfabet aveam un semn: ut l> pentru a, o formă de ochelari pentru b, un semicer. pentru c, un cerc cu degetul mare șl arătătorul lipr de cerc pentru d, două degete lipite pentru e,/-ul m un e tăiat de alt deget, pentru h ne prindeam de bărbit pentru r ne prindeam buza de Jos. pentru g făceau niște rotocoale în dreptul urechii, pentru s invirtean pumnii strinși unul în Jurul celuilalt, pentru ș fă ceam același gest ca pentru s, izbind insă pumni unul de altul, Cind .vorbeam' așa în clasă, se uita, toți ca la felul trei. Și mie-mi plăceau, uitîndu-mă k ea, mutrele pe care le făcea în timp ce-și mișca re pede mîinlle. Semnele aveau și echivalent pe hirtit in așa fel incit bilețelele pe care ni le trimiteam n. puteau fi înțelese de nimeni in afară de noi. Puteau să scriem și timpenii despre profi, n-ar fl știut. An. renunțat destul de repede la „limbajul oral', pentru că dura mult prea mult pînă să alcătuim o frază, da am folosit multă vreme limbajul semnelor pentru scris Nu mică mi-a fost mirarea cînd am descoperit acun vreo zeci ani intr-un jurnal de-al meu de la începută adolescenței cîteva pasaje scrise in codul nostru per sunai. pe care-1 foloseam acum doar pentru mine Uitîndu-mă la ele. abia le ghiceam un sens vag. P vremea ala Bursuc scăpase in lume, nu mă mai căuu decît cînd se plictisea și nici eu nu mai aveam chd de ea. Dar mai e pînă atunci. Nu ne țineam niciodată de mină, ni se părea de prost gust, toate proastele se țineau de mină prin curtea școlii sau în drum spre casă. La serbări n-am dansat niciodată împreună cum făceau alte fete. Era caraghios să danseze fată cu fată, în același timp, îl Iubeam pe Hari, un băiat cu nutră de șoarece șl urechi mari, cu piele închisă la culoare și ochi negri, prelungi, ca de indian (sau egip- tean?), foarte deștept, cu scris frumos, ca de om mare. Avea o bicicletă Pegas șl o mamă înaltă, care umbla cu fuste pînă în pămînt și multe brățări clinchetl- toare. Cred că îl iubeam șl pentru că îmi plăcea maică-sa. Nu sufeream însă daca nu-1 vedeam o zi întreagă șl, în vacante, nu la el mă gîndeam, cl la Bursucul încăpățînat. Opt ani de zile am fost ca aia- nezele. știam totul una despre cealaltă, ii spusesem toate secretele, numai ea știa de Hari, de exemplu. Opt ani de fidelitate, de fericire și de chin. De chin, pentru că mi-era frică să nu mă trădeze, să nu mă părăsească, să nu-și găsească o prietenă mai inte- cesantă. începutul, mai ales, a fost un amestec de nfem și paradis, N-aveam decît șapte-opt ani șl pier- deam o grămadă de timp cu acuze, crize de gelozie șl inepuizabile Justificări, dar toate astea îmi provocau, :ludat, și o inexplicabilă plăcere, Rupturile noastre nu se făceau prin certuri sau pâruiell. așa cum se întîmpla de obicei cu altii de vîrsta noastră. Erau doar acumulări de insinuări, de răutăți, de supoziții, de minciuni veninoase, de explicatii inutile la capătul -ărora simțeam o oboseală sfîșietoare, o epuizare, o dezintegrare însoțită întotdeauna de o bolnavă și confuză fericire, ceva ce trebuie că simte un cuceritor in agonie. Totul era dublat, căptușit cu un sol de... exultanță, de emoție concentrică. Motivele de supă- are erau întotdeauna ridicole. Auzeam că a Jucat Regina pe furate fără să mă cheme și pe mine. îmi spunea frați-meu că Dana e afară, joacă șotron, șl simțeam crescind în mine o furie cumplită la gîndul că poate să-și vadă de treabă ca și cum eu nici n-aș fi existat, că nici nu i-a trecut prin cap să mă cheme. Se supăra din orice, fără nici o logică, o mai și repe- zeam din cind în cînd. Urmau conversații tîmpite și 210 211 lungi, de ore in șir, o hărțuială, o asmuțire la capătu. căreia spunea mereu, fără să mai asculte: „Nu mă-nte resează, nu mă-nteresează, nu mă-nteresează“, de c. venea să-i dau peste bot. Și mă amenința cu despăr- țirea definitivă, pentru totdeauna, lucru care mă ia grozea pur și simplu. Cum aveam să o văd zi de zi ■ compania altora, fără să-mi adreseze nici un cuvin*, umblind cu cine știe ce fată căreia avea să-i dezvălui toate micile mele secrete, toate prostiile pe care i £ spuneam luni in șir. zi de zi? După astfel de răbufniri urma același insuportabil ritual: îmi cerea înapa toate lucrurile pe care le aveam de la ea, toate cadou- rile ei mici, mărgică roșie și păpușica (un fel de a zice) pe care mi-o dăduse pe la cinci ani, cînd nici n eram prietene, un beleluș mic, dintr-un plastic in- fect, un homuncul alb-murdar care, ținut în drepții soarelui, căpăta un soi de străvezime roz. Nu uit nici coada de iepure pe care mi-o dăruise ca să nt apăr de râu, bentița de elastic, cutia de catifea de h ceasul maică-sii, globul de sticlă în care era prinsul castel minuscul peste care, dacă-1 agitai, cădea * ninsoare bogată de steluțe multicolore, culminînd ce bilețelele pe care mi le punea zi de zi în cutia poștali (biletele cu „Te aștept la ora", „Am să-ți spun ceva' „Alina a spus despre tine că ești o proastă" și tot așa, Aștepta la ușă ca o umbră amară în timp ce răsco- leam disperată ca să le găsesc, îmi comunica rec-, cum că ar lipsi nu știu ce creion, nu știu ce gunt parfumată și nu știu ce ascuțitoare în formă « pește, Stătea acolo, la ușă, încăpățînindu-se să n> intre, și asta mă făcea să spumeg de ciudă. 1 le pu- neam în brațe, și, după ce pleca și incuiam ușa, mi tăvăleam pe Jos de furie, plîngeam în hohote, gemeau ca un animal rănit și abandonat, apoi zăceam împie- trită, ore în șir, cu fața arsă de plins pînă cînd venei mama, căreia îi spuneam că Dana e cea mai man viperă și cel mai mare dușman al meu, că nu ma vreau s-o văd niciodată și că prietenia e o porcărie „Am terminat-o cu ea“, îmi spuneam și repetam ches tia asta ca un refren, toată ziua, ca să mă lecuiesc Jtm terminat-o cu ea“. îmi spuneam și o mare fericirt umplea, un sentiment al eliberării copleșitor. Apoi morceam pe toate fețele flecare scenă, o peliculă xbîită îmi repeta de zeci de ori același gest al ei. ^cercam să-mi imaginez cum vor fi fără ea următorii re el cu o privire încărcată de reproșuri și mă du- ^am la banca mea zdrobită. încercam să-mi ima- ^nez o clipă cum ar fi viitorul meu fără el și asta era tu neputință. Cu neputință. Era o agitație nebună la jocurile astea, se stîrneau invidii, se dădea apă la moară chicotelilor, atmosfera era foarte încărcată cu un soi de ciudat erotism. Parcă eram apucați. Mu- ream de curiozitate să vedem cu cine nimerește să se nărite X sau Y, totul era o continuă chibițare. Insi- nuare și disperare. Jocurile astea chinuitoare, cifrele si hazardul, numărătorile sofisticate, cifrurile secrete si obositoare, misterul dezlegărilor, interpre țărilor - :rau o încikeald pe care nu o numeam în nici un fel, Oamenii mari îi ziceau .dragoste", dar nu ni se po- ulvea. Ar fi trebuit să avem cuvîntul nostru pentru 225 224 toată suceala astaₜ pentru ghemul de lucruri ameste cate, pentru zbaterea noastră fără sens, fără scop Mai erau și supozițiile, geloziile nejustificate, concu rența absurdă (eram vreo douăzeci de fete și numa cîțiva bateți). Nu existau certitudini, dar erau o gri madă de speranțe, mai ales cind primeai de 1 martfe mârțisoare. cind auzeai că X a vorbit despre tine ct alțl băieți, cînd îl vedeai pe unul făcînd la patinoar piruete periculoase în fața ta, cînd In jocul de-a as- cunselea venea și se pitea în același loc cu tine un băiat frumos, cînd primeai biletele în timpul vreune; ore cu întrebări de felul „Ce avem de scris pentn. mîine la gramatică?" sau cind îți cerea guma, linia sau mai știu eu ce, așaaaa... aiurea, numai ca să te întorci spre banca lui. Aș putea acum să-i fiu mamă băiețelului de cart eram îndrăgostită acum aproape douăzeci de ani.Țin minte perfect mutra Iul de șoarece cu urechi mar; pielea lui mătăsoasă și tuciurie, mîinile de culoare; tutunului, cu unghii tăiate din carne (ceea ce detes tam la alții, nu la el și nici la Dana), cămășile lui impecabile, cu pătrățele mici albastre șl albe, cu gu ierul și manșetele albe prinse cu nasturi. Lansase chiar o modă în școală, după o săptămînă de cicălei aveam și eu guler și manșete făcute de mama. Ajung' să focalizez acum și, în timp ce toate celelalte mii dt lucruri ale trecutului (șl prezentului) se aburesc, se împalidează, apare figura lui pe care am învățat-o pt de rost, așa cum înveți o poezie pe dinafară (by ht Lasă de plăcerea extatică de a mă exprima (de-a sta n . duceam frazele la capăt, uitînd uneori că "t=: ..t si existe totuși și un verb pe-acolo, pe unde -a te ista mă lăsam dusă ca de o apă învolburată spre rr- sau ce prăpăstii, spre nu știu ce bulboane călduțe -. - basteria - singurul opiaceu permis copilului pube- rului, beția subculturală. mersul pe șapte tini- r. deplină fericire, în deplină confuzie. „Inexprinat _ se astemea pe hîrtie în acumulări de aberant : rație spontanee de cuvinte, fuzee de vocabult _ n — _ din creierul înfîerbîntat, nori de cenușă eterata încercam să dizolv niște concentrări otrăvitoare te abstracțiuni. Ființa torențială se Izbea de știai te cuvinte, de trunchiuri de fraze, se spărgea r.- ■ groapă de piatră in spume și puzderii de partrui-e Fascinația dezmățului pc hirtie, fascinația hacs..... a nimicniciei febrile - cunoștea! deja gustul.. Mă invîrteam pe loc sub un stroboscop am cuvinte care mă fulgerau, mă amețeau, mă itt: - cătăteau, mă încremeneau în atitudini grotești * extatice. Stăteam ca o perlă falsă, defectă, in e neînțelesului, cornoase și moi, pînă ce lumina ” 266 cameră se împuțina, pînă ce în oglinda din fața mea vedeam doar o umbră chircită peste o foaie de hirtie. Nu mai știu exact cînd și cum mi-am dat seama de uriașa impostură, de pecinginea asta care se adu nașe, mă acoperise cu totul, nu știu cum ml-am dai seama că eu nu mai sint nimic, nu știu cind m-a apucat greața și spaima că sînt într-o zonă funebră șl că trebuie să mă curăț de toată prostia barocă, de toată lepra care îmi atacase profund fibra. Și-atuncl am hotârit. M-am transformat in Muta casei Stăteam singură in camera mea ore întregi fără să mă mișc, fără să mă gindesc la ceva anume Mintea mea era bolnavă. Agoniza. Făceam problemf la matematică de dimineață pînă seara ca o purgație a creierului, citeam doar ca să-mi obosesc ochii și ca să uit cît sînt de tîmpită, transcriam de prin cart numai și numai lucruri pe care le gindeam și eu fără să fiu în stare să vorbesc despre ele. fără să mal an curajul să le exprim tiecîndu-le prin distileria mea defectă. Am copiat zeci de citate fără nici o bucurie pînă ce m-am golit cu totul. Și, intr-o bună zi, an început să pling in hohote si-am văzut o rază de lu- mină in care pluteau sute de puncte de praf migra toare M-am așezat în raza aia de soare și-am așteptai pînă s-a făcut noapte. Șl-a doua zi am plins din nou un ghem spasmodic ml se dilua în burtă și. după ce s-a liniștit totul, am continuat să-pling așa,.. îmi plăcea cum îmi curg lacrimile fierbinți pe piele. Pielea mea era curată. Fața răvășită era chiar frumoasă Nu mal „gindeam". Aveam de partea mea doar corpul simplu, inocent. Lumea se așezase, se curățise in jurul meu. A venit mama Ia mine și m-a întrebat de ce pling, cumva pentru vreun băiat? l-am spus câ da, pentru un băiat rău cu care nu mă înțelegeam, doar nu era să-i spun că pling pentru că am descope- rit că sînt o gogoașă umplută cu marmeladă de ex- presii frumoase", o lighioană din menajeria Prostiei. Și-atunci am ieșit pentru prima dată din exuvla dt zgură, de praf. Am deșirat pielea de cuvinte străine, solzoase, care mă strîngea. .Corpul" meu nou încă nu știe ce-i cu el și ce vrea. Vraful de caiete n^re-il recunosc imediat, caietele mele de scrib, in care am strins ca să mă țin in viață, fără să trebuiască să exist in vreun fel, să gindesc, să vorbesc. Fraze scrise mărunt, ordonat (nici nu recunosc scrisul măcar), de copist. Citatele nu au autori. îl înghițlaem pe toți cu sîrguință și fără orgo- liu, pregătind ființa de dincoace de piele care trebuia să renască. Asta după ce scrisesem niște pagini de jurnal cu totul idioate. Intram în Pădurea de Citate ca să mă bat cu monstrul Prostiei Dobindite, monstru de nămol, acel Humbaba de nebiruit, Kitschumbaba, cu răsuflare de moarte. Dincolo de orice lucru sînt eu Nu poate să-ți fie mita de-un om, durerea omului e ridicole pentru om. Ce tindr sînt, M-aș ddrui cu-nflonîre oricdrui zvon ce calea mi-o aține. Sint singur pe lume și totuși nu-s singur destul orice ceas sd-mijîe sjînțit. Voi care uneori nu mal existați numai pentru câ cellalt ud întrece cu toțut pe voi vă întreb ce sîntem. Am nevoie de suferințele celorlalți ca sd exist „pdrâsîr de forța mea în raport cu/dpturile umane; le sînt recunoscător celor care iubesc, dar eu nu pot urbt sînt prea departe, prea izgonit. Am ridicat capul,' md rog fierbinte zeului Sin. Câtre zeița Iștar, cea sldvitd, se înalță rugile mele smerite. O, zei ai nopții, țineți-mă teafăr! Fiindcă mi-e teamă de moarte am nStdcit prin pustiu. Cine sint eu? iatd ce-mi nâmîne sd caut. Tu n-ai sd știi niriodatd cîte eforturi a trebuit sd/ac ca sd prind interes pentru uiatd. beriait, îmi ziceam, cel ce nu se leagă de nimic pe pdrnînt și 268 269 trece cu permanentă ardoare peste statornicele mobilități. Nu înțeleg cuvîntul singurătate, să mă simt singur înseamnă să nu mai fiu. Cunoaște-te pe tine însuți. Maximă pe atit de dăunătoare, pe cit de urită. Oricine se observă își oprește dezvoltarea. Omida care ar căuta „să se cunoască" n-ar deveni fluture niciodată. Simt foarte bine o constanță în diversitatea mea, ceea ce simt că e divers sînt tot eu. Și mai presus de toate ființei tale credincios să-ifii Eu n-am fost niciodată copii Nu, nu, nu! strigam in sinea mea. așa nu se mm poate! Și eu sînt om și eu vreau să fiu fericit. Ce credeți că sînteți voi bărbați neghiobi șifemei bine îmbrăcate care treceți pe lîngă mine cu nepăsare? Sd ne înțelegem: pentru mine deșteptăciunea nu este altceva decît gradul cel mai înalt ai medio- crității. Poate cu trecerea anilor imbecilitatea mea va deveni și mai mare și atunci voi fi dacă nu mm fericit, in orice caz, mai puțin chinuit. Pentru binele și răul pe care îl fac am dreptul sd respir, să mă încălzesc, să umblu, să înalț fruntea, să fiu liber, să exist conform legii. Dintre povești pe cele confuze, neapărat Dintre sfaturi pe cele de neutilizat Dintre prieteni pe cei copilăroși Dintre dușmani pe cei mai țîfhoși Decît să fiți numai buni, străduiți-vă să creați o împrejurare care să facă posibilă bună’ tatea sau și mai bine.' s-o facă de prisos! După dumneata, ce poate face mai bun un om cu viața sa? Cri cit un om cunoaște mai bine lumea înconjurătoare, cu atit mai puțin vorfi pentru el lucrurile și tntîmpldrile stranii. Există in noi o cumplită năzuință de a fi totul. Și-acum? încotro să apuc? S-o iau la dreapta sau la stingă? Am să aștept să treacă un cîine, își zise, și am să urmez direcția pe care o va lua el Oamenii nu pier în durerile și in bucuriile mari, jiindcă aceste bucurii și dureri ajung învăluite intr-o imensă negură de întimplări neînsemnate și viața tocmai asta e: o negură. în sufletul său sfios crește treptat conștiința chinui- toare că multe laturi ale ființei sale nu s-au trezit niciodată la viață, că altele au fost abia dezmorțite, dar nici una nu s-a dezvoltat pînă la capăt. Virtute e, Albinos, să știi ce preț să dai La fiecare lucru din tot ce-n jdță aL Ce avem noi, oamenii, ca să apărăm? Crește uintul, bezna e sfirtecată, umbra pe care o lași pe plăpinda palisadă se-ncrețește. Prea tîrziu ca să nu mai fii tu însuți! Simțuri nu mai am; nici sens. N-am margini. Dacă lumea are alcătuirea limbajului și limbajul jbrma minții mintea cu pllnurile și golurile sale nu e nimic și aproape nu oferă nici o siguranță, Cînd sîntem prea puternici - cine șovăie? prea ueseli - cine se năruie de ridicol? Am avut dreptate în toate disprețurile mele; jiindcă evadez! Mai este și-o altă Singurătate. Muiți mor și n-o află deloc - E-o Artă-a ști-n Sufletul tău Cu Sufletul să conversezi Și în Compania Tăcerii Un Aer Festiv să păstrezi E o Ctrcumstanță-surpriză Un Dar ce-l am numai Eu Ca o Stare neîntreruptă Ori un indivizibil al Meu. Mi s-a-ntîmplat odată să nu pot trece peste o băl- toacă fiindcă mi-am zis: „Ce ciudat, ce sint eu oare?" 270 271 E curios să constati cît de rar intîlnești oameni care spun lucruri pe care le-am fi spus noi înșine. Formarea, transformare 4 veșnicului spini Veșnică delectare. Și așa mai departe Toate astea spunind ceva despr . mine fără mine, in afară mea. Caiete întregi umpluk de scrisuri diferite. Caiete anonime. 15-16ani-virsu subiectiv- impersonal ă Oglinda e ca o gheată și eu prinsă acolo, conge- lată, fără să pot să mă mișc, ca un făt cu carnea albe într-un borcan de formol. Ideea mă scirbește atît Qt tare, Incit mă mut într-o altă parte a camerei, cart pare mai caldă din cauza unei blănițe de oaie așezau pe Jos. Mă așez pe blănița creață cu un „caiet ut amintiri" (al uneia, Maria) pe genunchi- Un caiet cu doar cîteva pagini umplute. A rămas pentru totdea- una la mine, s-a oprit aici. Nu i l-am mai dat și nic, ea nu mi l-a mai cerut. Mă întreb de ce. Citisem atunc ce se scrisese pînă la mine. Niște panegirice, niștt plăcinți sentimentale și funebre totodată care $e spur. mai degrabă la înmormîntări, cînd nu știi cum să tt desparți pentru totdeauna de cineva, cind se dă glas despărțirii oficiale. Lucruri scrise pentru posteritate Și posteritatea asta era Maria, Maria de peste ani, cl soț, cu copii. Am încercat și eu să scriu ceva pe o foaie și mi s-a făcut rău de atîtea licori dulcege- pentru că trebuia să înmoi totul in sirop, asta era regula „amintirilor". Am încercat, pe o altă foaie, c ciornă, să fiu sinceră, adică să spun ce gindesc cl adevărat despre ea, lucruri care, citite peste am (c<, să-și aducă aminte de „frumoșii ani de liceu" bla- blabla), o vor surprinde, descoperind o intrusă nea gră-amară printre roze și fanate petale. Mi-am dat seama că sinceritatea adevărată, mai ales aici, e ce poate fi mai aiurea. Că nu se face. Câ-ți trebuie st ca, sincer fiind, să nu dai cu bita-ribaltă, să nu eșuez in penibil, să nu fii mitocan. Că sinceritatea e, pini la urmă, o problemă personală, o atitudine de viață care te privește pe tine M-am gîndit dacă nu cumva sinceritatea ține de o altă vârstă, de un alt regim decît cel al scrisului. Cînd stăteam de vorbă, omenește, noi nu vorbeam ca in caietele noastre. M-am gîndit că paginile alea cerînd, cuprinzând sîrguința noastră nenorocită fac din noi niște tîmpiți. ne forțează mina spre altceva. Ce să-i fi scris? Avea ea nevoie de imbe- cilitățile astea înflorate? Doar era, sînt sigură, o fată deșteaptă, in fond. „în fond", toti eram. Și ce ne apuca? Unde erau lucrurile simple și directe din conversațiile noastre? De la cine învățasem prostituția creierului și-a inimii dacă nu de la literaturuța pe care ne-o băgau unii-alțil în cap - sau mai bine zis „Meca- nismul" lor de „Adaptare". Acum, cînd citesc, nu mai știu nimic de ea și nici de fetele care semnează cu grafii coafate, complicate. 30 noiembrie 1980 îmi amintesc cu plăcere ziua în care ne-am întîlnit. Era toamnă. Soarele strălucea totuși puternic, frunzele copacilor din curtea liceului căzuseră pe trotuarul unde se adunaseră mulți elevi printre care... șl Tu Atunci ne-amdat prima oară mîinile și ne-am rostit numele și tot de atunci am început sd ne spunem una alteia simplu’ Servus/ De-atunci a trecut aproape un an. dar tu ești aceeași fată, cu ochii negi i, cu obraji îmbujorați ca petalele de trandafir. Dacă ar fi să pătrund în că mă- ruța stifletului tău, aș descoperi că el e curat si fragil ca un crin. Aș dori ca sufletul tău sensibil să fie puter- nic și să înfrunte toate greutățile sortii, toate vicisitu- dinile vieții, iar in încheiere am să-ți las cîteua maxime care să-țî călăuzească pașii in viață și o floare presată, o brindușă. „Rebus anyustis animasus arquefortis ap pare' (în situații critice fii tare și perseverent- Horațiu): „lubește-l pe prietenul tău, dar cu măsură, căci îrilr-o zi s-ar putea să-ți fie dușman, și urâșle-lpe dușmanul tău cu măsură, /antică într-o zi s-ar putea să-ți fie prieten" (maximă arabă). Preia ștafeta un scris mărunt de șoricel, șovăiel- nic, tremurat: 273 272 Ca să fui sinceră, la început păreai o fată ca oricare alta, in sensul că pentru mine erai o persoană absolut obișnuită, asimilată de clasa din care facem parte. Apoi, Unile care s-au scurs mi-au produs revelația ființei tale adevărate. Cu toate că nu sint un Eminescu și n-am putere de creație și de imaginație, în limita posibilităților mele, încerc să-ți tas o amintire mate- rialistă pe această filă, o frunză presată. Atunci cînd udfi copleșită de anii bătrineții, citind acest album vei simți un imbold, o nouă putere pentru a lupta cu viata și pentru a-ți clădi fericirea. Urmează o pagină pe care e lipită, o frunză uriașă, maro acum. Și „amintirea" continuă: După cum știu, iți plac florile și iubești natura, dar îți trebuie o prietenă adevărată. Un prieten adevărat este acea persoană care tine la tine, care nu ride în spatele tău, o prietenă cum numai natura poate fi omului, pentru că natura e frate cu românul Șnun verde dezlănțuit se întinde în caractere inegale mai departe: Nimic nu e mai nobil Ca singura privire Ce leagă două inimi Cu-o singură privire Am ales acest motto de final ca să-ți demonstrez că ceea ce m-a legai de tine a fost un .ceixT care s-a declanșat de la întîia conversație pe care am avut-o. Atunci mi-am dat seama că ești o adoratoare a naturii. Că tu ești ca și natura, curată și sinceră. Statura ta impunătoare mi s-a asociat cu muntele Ceahlău, glasul tău parcă imită un canon între privighetoare și gaiță veselă. Obrazul tău de culoarea macului purpuriu se acordă cu ochii tâi negri străpunși de lumina inteli- genței. iți las in încheiere o fioare rară,fioarea de colț, împreună cu o catrenă: în iluziț urcă omul în decepții se coboară Mai întîi omoară timpul Și-apoi timpul îl omoară. Rinduri de felul acestora îmi aduceau acum, în timp ce le citeam, o meschină consolare: așadar, nu eram singura flintă din lume căreia o prostie cir- lionțată îi dădea tircoalel... Volubilisul stupizeniei se încolăcise și pe alte minți neputincioase. Mă întreb ce-i tot dădea toată lumea cu .natura" (probabil găr- găuni băgați în cap la școală, la literatură română, Sadoveanu, Vasile etc.). Caietul din fata mea nu se- măna deloc cu cele din generală, care aveau un scop asemănător: .obstacole în calea uitării", .aducerea aminte" (peste timp, cînd, bătrini fiind, vom plinge deasupra raclelor de hirtie în care zace imaginea noastră îmbălsămată de copii și puberi și adolescenti mumificați). Ciudat în ce mare măsură ne preocupă grija pentru noi bătrîni. în fata foii de hirtie făceam legătura direct cu un viitor îndepărtat, crepuscular, unde fiecare întrezărea ceva sinistru și etern, decrepit și aureolat totodată, mortal și nemuritor. Vorbeam despre veș- nicie și despre bătrinețe ca șl cum nu ar fl fost vorba despre noi. „Oracolele" (sau „caietele de amintiri") din vremea imediat următoare alfabetizăzii își aveau far- mecul lor Jbv*. Erau pline de desene multicolore, decupături cu femei sumar îmbrăcate din revistele de modă sau cu flori și rățuște, pisici și căței, poze cu actori și actrițe, abtibilduri. Adevărul e că scăpai mai ușor punînd lipituri din astea. Cine avea chef să scrie panseuri? Că doar nu eram la ora de compu- nere! Partea de .text" propriu-zis era alcătuită din variatiuni pe aceleași teme (amintirea, moartea, tine- rețea. uitarea) - destul de ciudate pentru niște puști si preluate de la unul la altul fără nici un fel de orgoliu, într-o frenetică și anonimă plagiere. Flori frumoase înfiorate Să răsară-n calea ta Zile lungi șl fericite Te iubesc nu md tata (cu varianta, la versul final: Iți urează prietena ta sau îți urează cineva sau îți dorește colega ta) 274 275 Cind ua bate viatul Peste părul tău Să-ți aduci aminte De numele meu; Cînd pe cîmp vei merge Și Jlori rei culege Să-ți aduci aminte Că am fost colege; Cind părul îți va albi De anii bătrineții Vei sta cu gindul rătăcit La anii tinereții; Parcă mi-o și imaginam pe băiețoasa de Carmen sau pe mironosița de Monica umblind pe cimp sub formă de babe și aducîndu-și brusc aminte de mine din cauza unei floricele sau din cauza vîntulul tre- cînd prin părul lor alb, cinepos. Sau, stind pe o prispă învelită în zdrențe, cu ochii tulburi, o coto- roanță tristă, gîndindu-se la mine (copilul? baba?). Și lucrurile se desfășurau în mintea mea ca intr-un film indian. Mi se rupea inima de mine și de colega pe care imaginația mea o transformase într-o Baba-Cloanța timidă. Și apoi un alt catren îmi sfișia inima și mai tare. Cind vîntul va sufla. Parfumul florilor din vii Eu poate nici nu voi mai fi Dar tu nu mâ uita Și tot mai tare, căci; Penița va rugini Mina va putrezi Dar iscălitura mea Va rdmtne pururea; Cind munții se uor prăbuși Și marea va seca Atunci șt nici atunci Eu nu te voi uita; Eu poate voi fi mor mint jnchisă-n patru scindări Și c-am trăit pe-acest pdmînl Vor spune-acestea rmduri După astfel de zeci de sugestii sinistre urmau flnalurlle standard: „Pe-o petaîd de lalea (sau chiar petunia, micșunea, catifea]/ Eu îți las inima mea "(sau adresa mea). Toate chestiile astea lăcrămoase și res- pingătoare, culminînd cu „mină putrezită" și „mor- mînt“, făceau un contrast bizar cu imaginile vitalității lipite pe-acolo: dame aproape goale, pisicuțe în coș, animale de tot felul, bărbați mușchiuloși, Toate la un loc alcătuiau un cocteil letal, carc-U dă azi, de după Rîs, un sentiment ciudat și neliniștilor în sfîrșit, tot sâpind in maldărul de hîrtii, ajung și la blocul de desen, format mare, subțiat bine de fra- tele meu, care-mi luase nu puține desene din el. fără jenă, pentru notă, că avea un alt prof de desen. Sînt aici mai ales peisaje. De iarnă, cu fulgi hiperbolici, făcuți din pastă de dinți, abătindu-se peste dealuri țuguiate ca niște menhiri. cu case cocoțate pe mar- ginea meniurilor, cu oameni slăbănogi cu fulare pînă in pămînt, cu copii ovali avînd capetele supradimen- sionate, cu sănii stilizate și soare albăstrui, difuz. Planșele cu IARNA miroseau a mentă, după cum cele care reprezentau PRIMĂVARA miroseau a fructe, pentru că foloseam o pastă de dinți, roz-portocalie, Robo, cu o aromă de căpșuni sau de portocale. Chestia cu pasta de dinți era o descoperire a mea (cel puțin, așa credeam atunci): amestecam guașele și pastele din tuburile de tempera cu pastă de dinți ca să-mi iasă desenul ca o pictură în ulei, cu tușe groa&e, păstoase, așa cum văzusem in tablouri la muzee. Studiasem îndelung și de aproape fenomenul. Cel 276 277 mai mult îmi plăcea desenul cu FAMILIA MEA. Erau acolo, adunați în jurul mesei, un bunic asemănător cu bunicii din cărțile de citire, cu păr alb șl barba albă, și o bunică tot ca în cărțile de citire, deși bunica Ana nu avea părul alb. iar bunica Elvira se vopsea șl își creiona sprintenele, iar obrajii îi erau mai mereu rumeniți de fard. Mai erau acolo mama, căreia ii fă- cusem niște ochi prea mari, ca să se vadă clar albas- trul lor pe care, din păcate, nu-1 moștenisem eu, ci fratele meu, tata (care-mi ieșise prea mic și subțire), fratele meu, ca un pepene pe catalige cu un smoc mic de păr galben, un cap și ochi indigo (că se zicea despre el că are ochit indigo, ca nu știu ce actriță), o pisică, un cățel, o găină și un purcel (toate animalele aduceau însă mai degrabă, ca de obicei, a oaie). Pe masa galbenă desenasem cu greu linguri, furculițe și cuțite, castroane din care ieșeau rotocoale gri. Masa, cam strimbă. se află în grădină sub un copac înflorit, un fel de copac-total, copac-sinteză, cu flori roz. roșii, galbene, albe și încărcat de tot felul de fructe: mere și pere, mai ales, printre frunze colorate in nuanțe diferite de verde, de la cel de alună necoaptă la ver- dele de urzică. Cerul e albastru spălăcit cu doi nori umflati, unul mal mare și unul mic, nori cu sprin- cene și ochi (mama-nor șl copilul-nor), între care se află un soare „rotund și palid", de la care pornesc raze inegale („soarele își trimite razele ca niște săbii aurii pe păinînt"; «soarele ca o mînă fierbinte cu de- gete"; „soarele ca o roată de bicicletă cu spițe de aur"; «soarele ca o ghiulea de foc"; și nu „soarele ca un vis de tinerețe printre anii trecători"). Eu nu sînt acolo, în „tablou", de vreme ce pictez. Dar pe iarbă se află un borcan pentru spălat pensula șt acuarelele. Recunosc și PORTRETUL celei mai bune prietene (Dana). O rochie roșie, lălîie, de sub care ies două bețe 1a capăt cu pantofi ca niște copite negre. Deasu- pra bazei mici a trapezului (care e „trunchiul") se ițește un gît subțire și lung care susține un cap ro- tund cu două cozi ca urechile de cocker. Fața e porto- calie, gura subțire dintr-o singură linie, nas din două puncte, ochii prelungi, de Japonez, fără gene. Cap 278 fără urechi. Deasupra cu pampon. Miinile galbene șl foarte subțiri, încheiate nu cu palme cu degete răsfi- rate (așa cum apar la toate personajele mele), ci cu pumni, gheme terminale din care se ițește un fir de lalea. Nici nu seamănă. Da’ deloc! Și-apoi Bursucul n-avea cozi! Singurul lucru adevărat de aici e pam- ponul. Blocul de desen, acum jefuit, era cîndva doldora. Desenam în fiecare zi pînă la epuizare, combinam culori și nu mă mai săturam, mereu apărea o nuanță necunoscută. Eram zdrobită seara, nici nu mai pu- team să vorbesc, filmele mele Interioare, proiectate înainte de culcare, erau pline de pete verzi și violete. Au dispărut „vazele cu flori", „autoportretul" (o umbră pe un fond albastru, pentru că era un autoportret „de seară") și desenul la care țineam cel mai mult, NOAPTEA, făcut din Cerneală și pic (un praf mirosind a pucioasă, care decolora cerneala). A dispărut și desenul cu peștele cel galben, un desen pe care aveam să-l văd, mai tîrziu. într-o mapă cu picturi de Paul Klee și care se numea chiar PEȘTELE DE AUR. „Pictam" in delir pe vremea aia, Nu știu de ce, dar mai ales copaci. Aveam zeci de copaci rămuroși, schi- țați înainte pe un bloc de desen mai mic. Păduri de ramificații neîntrerupte, continue, labirinturi aeriene susținute de trunchiuri cu inimi (toți copacii mei aveau inimă în mijlocul trunchiului, în loc de scor- bură). „Pictam" cu paste groase grădini cu iarbă înaltă, umplind pagina toată, fără cer. Era o iarbă verde și alburie, cu fire roșii și roz, galbene și albastre. Pictam acvarii cu roșioare sau guppy, brăduți, ciorchini de struguri sub formă de triunghi, copii zburind deasu- pra patinoarelor (nu mică mi-a fost mirarea cind atn dat mai tîrziu peste Chagall). Pasiunea mea cea nouă era legată și de altceva. Mergeam cu Dana la „Cercul de desen" pentru că ne plăcea profesoara, o țipă blondă, tunsă scurt, băiețește, cu niște mărgele de lut sau de lemn pînă la buric, foarte frumos colorate, care se îmbrăca mereu în niște pantaloni evazați cu dungi pastelate șl care-și farda violent pleoapele cu albastru. Era o ciudățenie profa asta hipiotă, ne 279 învăța tot felul de „tehnicii făcea expoziții cu desenele noastre, ne lăsa să ne dăm importantă. Era printre noi chiar o fată care luase un premiu internațional. Desenul ei a devenit mai apoi timbru (unul cu .copiii lumii" - temă la modă, care mă plictisea), foarte fru- mos însă, țesut - fără exagerare - din sute de culori (guașele - cele mai scumpe - nu numărau mai mult de treizeci, parcă). Dar nu numai pentru pro fă ne duceam noi acolo, ci pentru că eram îndrăgostite pînă peste cap de doi băieți din clasă. Ne duceam și la cor pentru că erau ei acolo, îmi plăcea să stau lingă Hari să cînt, îmi plăcea să aud vocea lui falsind lingă ure- chea mea, îmi plăcea să ne amestecăm pensulele în același borcan cu apă. Așezați pe scaune în fața unei mese lungi la care încăpeam toți patru, alegeam cu- lori, desenam contururi fine pe care k umpleam cu guașă, în timp ce purtam un soi ciudat de conver- sație, plină de insinuări, de răutăti, de apropouri, de amenințări, dar și de tandrețe, de alinturi, de provo- cări. Erau întrebări și replici-capcană, îmi simțeam obrajii fierbinți, o emoție puternică în stomac, așa, ca la serbare, cind trebuia să spui poezia, o neliniște continuă și un soi de bizară fericire că se intimplă toate astea. Citeodatâ, ca urmare a acumulărilor de aluzii de tot felul, ajungeam să ne stricăm desenele unii altora, trâgjnd cu răutate cite o dungă murdară peste foaia celuilalt. Dar nu era, pînă la urmă, nici o supărare, deși făceam pe ofuscații. Toate erau, în genul lor, semne de dragoste, Așa s-a intimplat, de exemplu, să-mi iasă peștele cel galben. Dădeam cu burețelul un fond albastru întregii pagini. Urma să fac un oraș in noapte. Hari s-a răzbunat pe nu știu de afirmație a mea care-1 jignise, făcîndu-mi în mijloc o pată galbenă, lunguiață- M-am supărat foarte tare, pentru că așteptasem destul de mult pînă să se usuce culoarea de fond, Mi-a venit insă ideea să fac din pata lui un pește mare, de aur, Țineam foarte mult la desenul ăla al nostru. Am adăugat niște alge filiforme albastre și roșii. ȘL„ spre disperarea mea de adoles- centă șl spre disperarea mea și acum, desenul cu peștele, tocmai el, dispăruse din mapă. Era ultimul lucru care-mi rămăsese de Ia Hari Băieții schimbau mereu borcanul cu apă pentru curățat pensula. Cînd se-ntorceau, o vreme mă ui- tam cum, în apa cea nouă, culorile din pensulele înmuiate se desfăceau în rotocoale, ca un fum, se împrăștiau lent pînă se Izbeau de peretele de sticlă, Și emoția mea, dragostea mea pentru băiețelul tuciu- riu de lingă mine, care-și lipea ușor cotul de al meu, se desfăcea tot așa, lent, cu încetinitorul, ca un abur distinct, descolăcindu-se în tot corpul. Timpul trecea greu și culorile pastelate pătrundeau apa, apoi cele vinete-cenușii se adăugau, se amestecau, totul era din ce in ce mai tulbure, așa cum se întîmpla cu bucuria, suferința, furia, ura și dragostea mea. Cînd borcanul era pentru a treia oară negru, cele două ore șe terminau și fericirea mea pestriță o dată eu ele. .Se ridică de pe covor strmgînd cele două aripi de carton ale blocului de desen, îi legă șireturile în fun- diță și-l împinse înapoi in dulap la iniîmplare. Se îndreptă spre fereastră privind afară. Așa. din cadrul ușii puteai vedea corpul mic, nemișcat, pindind ceva, cu gîtul lungit. ȘL dincolo de perdea, fața unul băiat privind in Jos. Se desprinse de fereastră, în timp ce băiatul dispăru după coltul blocului. Se așeză din nou în fața gurii întunecate a dulapului. Trase de-acolo un caiet și citi: «Așa aș scrie dacă aș scrie altfel. Ești un univers. Chiar șt eu sînt stdpui pe un uni- vers. Și uinzătorul de înghețată din colț are un iuersul Iul Sauanțu au observa t cd o celuîd de-a noastră sea- mănă cu universul. Eu mi am închipuit întotdeauna celula ca pe ogTnganie vie; eu - alcătuit din țesuturi de ginpârlii bîțîitoare, fojgăitoare. Le simțeam mai ales cind alergam la sport, cind trebuia sd dăm norma de rezistență. Trebuie să md lupt cu obsesia cumplitd cd am gingânii în mine, ca o scorbură veche. La asta tre- buie sd REZIST mai ihtii. Poate ar trebui sd md duc la un doctor, poate cd sînt nebun. Băi, nu știu ce am în ultima creme, dar md simt foarte nasol în universul ăsta împuțit, ea o gînganie mied șt păroasă, M-a între- bat pro/a de mate ieri de ce nu înudț la ea, că a auzit 281 280 cd altfel sînt un bdiat dăștept. l-am spus câ nu-mi pace cum predă, Nu știu cum dracu' mi-am permis. dar am spus mdcar ce gindesc. S-ar putea s-o încurc, Apoi mi-a fost milă de ea Știi, are un taid/oarte boinau. Aleargd toată ziua la spital să-l ducă de mîncare. îl știu pe Jli-su E mult prea mic pentru vîrșta lui, cam oligo și se mai și uită șui. Merge ca un cai (cum dracu' merg cafi?J. Am fost un porc».' Unul dintre biletele pe care mi le trimitea Marius în timpul plicticoaselor ore de școală. Nu știu cum, din intimplare, s-a păstrat doar ăsta. Bunul meu prieten cu care puteam să vorbesc despre orice, ab- solut despre orice, despre moarte, despre cosmos, despre cărți, despre dragoste. Nu eram îndrăgostiți unul de altul, nici pe departe. Tocmai asta a făcut ca prietenia noastră să reziste. Dar eram de același fel. Disprețuiam tinerețea neghioabă, veselia de turmă, mediocritatea miștocăriei, bătriniciozitatea seriozi- tății. silitorimea. toceala, cumințenia bolîndă, «îmi plac orașele necunoscute. îmi place cind mă rătă- cesc", mi-a spus cîndva. Și in momentul ăla „l-am ales" - adică ăsta era sentimentul pe care-l avusesem atunci și care nu ținea de voința mea. Ne zbîmîiau prin cap cărțile existențialiștilor, cînd ne-am cunos- cut. Ne zbîmîiau atit de tare și eram atit de convinși că lumea e cu adevărat absurdă, incit ne propusese- răm să încercăm să ne drogăm, dar nu aveam cu ce. și chiar să ne sinucidem - doar nu era să trăim de- geaba, să ne frece profil ridichea, să ajungem niște nenorociți fără nici un viitor, să ne pună cu botul pe labe tovarășii, să ne tîrim zilele și să tîrîm puradeii după noi. terorizați de responsabilități și frică. Ne îmbrăcam în negru, eram foarte supărati pe lume, vorbeam puțin și mal găseam pe cîțiva ca noi. plini de scîrbă și sictir. Apoi am dat de o carte în care scria că sinuciderea e o lașitate și-am aminat Ideea cu pricina ca să mai medităm asupra ei pină am uitat că „lumea e absurdă*, că .noi sîntem absurzi" și așa mai departe. Și apoi, scriitorul ăla care-i tot dădea cu absurdul a începu să ne cam plictisească. „Ab- surd* era un cuvînt prea... puțin. Erau altele de citit (pe Kropotkin îl căutam, de pildă]. Erau altele de făcut. Mi-a spus o dată că are nevoie de timp și de gîndire ca să pregătească un fel de .revoluție", dar n-am mai vorbit despre asta. Pînă una-alta, cuvîntul nostru preferat era .anarhie', suna și bine, nu prea știam ce să facem cu el. apoi a fost repede înlocuit cu cuvîntul „nihilist*. Cam pe atunci a început el să umble prin munți de unul singur, chiulea de la școală, se întor- cea mereu cu tot soiul de „cioburi", niște relicve de sute și mii de ani pe care le-a dus la muzeu. Era un tip ciudat prietenul ăsta, al meu. Descoperise monezi vechi, podoabe dacice șl. în podul unei case părăsite, tot solul de cărți vechi și icoane Ne întrebam cum de reușește să se întoarcă de fiecare dată cu ceva, ne spunea că simte Jocurile', că le simte cu șira spi- nării. Apoi scria șl poezii haioase. Jiu se smiorcăia în poezie', zicea el. Nu-mi plăcea poezia pe atunci. Dimpotrivă Mă încercasem in niște imitații penibile după niște autohtoni. Mă lăudase o profă pentru ele. Am crezut-o 48 de ore. după care un văl mi s-a luat de pe ochi și m-am îngrozit. Căzusem în capcană ca o bleagă, umflindu-mă in penele Tîmpeniei 2 zile! Nu știam ce-i poezia pe vremea aceea. Apoi am dat amîn- doi de Eliot și Pound care ne-au schimbat aerul din cap. Peste Eliot și Pound și doi băieți care aveau să ne fie cel mai buni prieteni. Dar mai avea un dar Marius. Dansa nemaipomenit, inventase niște figuri ale lui. Se dădeau toți la o parte de pe ringul de dans și se uitau la el cum se mișca singur, ca în transă, iar stroboscopul îi descompunea mișcările în încre- meniri de ideogramă. Atunci, intr-una dintre aceste încremeniri, am citit, pe chipul lui semnul nobil și fix al tristeții. Tot aici un pliant de cînd am terminat liceul, cu fotografia prietenei mele Ceri, o țipă care, de la înăl- țimea frumuseții inteligenței ei. se uita la noi cu duio- șie și milă cumva, ca la niște pui cleioși. Era ironică (uneori mă și enerva), absentă, vorbeai cu ea și aveai senzația că e departe, altundeva, dar nu mă supă- ram. pentru că era frumoasă. Avea un fel de trufie 233 282 care-mi plăcea. Făcea ravagii printre băieți, dar nu se lega de nici unul. îi găsea pe profi lamentabili si pe scriitorii din manual, cu mici excepții, „grețoși*. Nu ml-ar fi trecut prin minte că ai voie, că poți să spui așa ceva despre niște scriitori. Dar poțll Mi-a ținut odată o lecție despre risipa de respect care e prostie și care e un atentat la cei care merită cu adevărat respect. Avea tot felul de idei bizare, citea căril de filozofie pe sub banca. îl înjura pe față pe Ceaușescu. asculta în prostie muzica anilor ’60-’70, Janis Joplin, Jim Morrison și pe altii de care eu nu știam nimic pe atunci. Avea o obsesie: să se care, să fugă în străinătate, să scape de toată porcăria, N-a plecat. Nu mai știu ce-i cu ea. Mi-a băgat in cap niște teorii, mi-a pus în brațe niște cărți adevărate, m-a făcut să le-arunc pe cele pe care le păstram din con fuzie, m-a învățat să fumez și să port pulovere lălîi. M-a învățat să fiu tînâră într-o vreme cînd nu știam, într-o vreme cind bătriniciozitatea din afară era cit pe ce să pună laba pe mine, Mi-a rămas de la ea doar fotografia asta în care are o figură speriată, pierdută, complet diferită de mutra ei de vampă-copil. încerc cu disperare s-o reconstitui, să-i reconstitui vocea, să mă gîndesc la conversațiile noastre lungi, dificile, obositoare, pentru că mi-era greu să țin ritmul cu ea, așa cum și pc stradă mi-era greu să mă țin după ea. Cîteva imagini sărace. Nu pot mal mult. N-am în minte decît figura asta speriată din fotografie. Și atît. Mi-e ciudă că memoria îndărătnică nu vrea să mă ajute mai mult, Dar mă gindesc apoi; la ce bun? Dacă ar fi lingă mine, i-aș pune cîntecul lui Morrison care ar vorbi pentru mine; „Con youpicture u’/iat me’ll be / so limitless andfree,/ desperately (n need of some stranger’s hand,/ in a desperate land?// Lost In a Roman wilderness of painj and alt the children are insane./ alt the children are insane./ waiting for the sununer rain‘. Cîinde de deasupra latră. îl cheamă Leone și e foarte rar scos din casă. Mă întreb cum suportă Leone ăsta viața lui de cîine nenorocit? Ce face el toată ziua? Nu se plictisește? Nu-i vine să se-arunce pe fereastră? Locuiește împreună cu o bătrină doamnă pe care o admir eu foarte mult pentru că fumează frumos ca Greta Garbo și are sprincene creionate, pentru că vocea ei e Joasă, calmă și inteligentă, pentru că are degete subțiri și uscate. Bărbatul ei, un domn cu nume rusesc, ce fuma pipă șl pe care imi plăcea să-l urmăresc în copilărie în timp ce stăteam ascunsă după tufe la jocul de-a ascunselea, a murit acum cîțiva ani. A fost primul din bloc care a făcut chestia asta. Și nu i se potrivea. îmi e frică de cîte ori latră Leone să nu i se fi întîmplat ceva bătrinei doamne, mai ales că știu că Leone nu mai latră de mult la străini, dimpotrivă, pe puținii oameni care le intră in casă ii primește cu mare bucurie și curiozitate, de parcă ar fi musafirii lui. Răscolesc în straturile de hirtii, străbat, pînă în spatele dulapului și trag un teanc. Jurnalele mele de la 15-16 ani. Obrazul și urechile se împurpurează. Știu eu bine de ce. Mă mir că nu le-am distrus pînă acum. Primul are o copertă cartonată, o fostă copertă de carte cu basme, lucioasă, verde-fumurie, cu o fată sau un băiat cu părul lung pe un cal străbătînd un vîrtej alburiu. Vîrtejul e, de fapt, făcut din figurine tot mal mici, adolescenți fantomatici aspirați de un verde lăptos. în interiorul Jurnalului apar din cînd în cind decupaturi cu astfel de peisaje lunare, verzi-gri-al- băstrui. însoțite de versuri din Eminescu. îmi amin- tesc, înainte chiar să citesc, ceea ce conține acest caiet: fraze siropoase, leșinături grețoase, romanțio- zități cvasi funebre și fulgurante, isterice nemulțumiri Juvenile înăbușite în uleiul rînced al poncifeior. Fața răvășită, tulbure, neînsuflețită a adolescenței. Spec- trul ei semilugubru, ca și creaturile de abur și cocleală de pe copertă. Păstrez Jurnalul ca pe o certă dovadă a prostiei prin care am trecut, a prostului gust și a înfiorătoarei mele capacități de auto-mortificare prin teatralizare, prin mistificare. îmi crapă obrazul de rușine citind, dar privesc totuși caietele și cu un soi 284 285 de... scirbă duioasă. Le păstrez cu perversitate, ca să-mi știu de frică. Aici zace, intactă, uscată, caraca- tița mică a prostiei. Mă am la mină, Decembrie Am intrat în inima (unii decembrie și macaraua din față mușcă din. cerul albastru, senin și înghețat. Sînt la prima pagină ajumaluluî meu. Sînt emoționata. Aici coi scrie TOT. totul despre mine, numai pentru mine. Nu știu ce să scriu. Urmează ceva într-o franceză dubioasă, ceva despre un băiat pe care-1 numesc Hyperion. frumos, cu ochii negri ca noaptea, cu pielea albă și poroasă ca o por- tocală (1), „qui m'a solicite mon livre de tâlSphone". Hyperionul cu pricina e azi un bărbat gospodar, cu o nevastă ursuză și un copil nesuferit. Oricine, orice putea să-mi stirnească pasiuni numai și numai pentru că nu aveam ce să scriu în jurnal. Umpleam paginile cu tot soiul de filozofări tenebroase, obscure și lălîi, pornind de la te miri ce. Hibernam. Nu trăiam. Nu simțeam nimic. Nu simțeam nimic tocmai pentru că trebuia să scriu ceva. Atunci am început să-mi injectez in creier serul unor cărți grele, dar, ciudat, nici o urmă, nici o aluzie la ele aici. Ca și cum ar fi fost experiențe paralele. Ianuarie E penultina zi de vacanță. Afară ninge cu fulgi abundenți. Undeva cintă o muzică suavă și ireală, E liniște și trebuie să repet la istorie. N-am chef de nimic. M-am întdntt ieri cu Luciana și Gina. M-a uimit lipsa lor de maturitate. Banalitatea lor. La începutul vacanței mă întilnisem intr-adevăr cu Luciana, dar nu și cu Gina. De ce a trebuit să mint in Jurnal, o dată ce tot îl țineam „pentru mine și numai pentru mine⁻? Poate pentru că mă gindeam să-mi ofer, prin mistificare, peste ani, ceva mai inte- resant de citit? Pe Luciana am sărutat-o fără nici o tragere de inimă. M-am gindit că așa se face. Era și ea încurcată și gîndea, probabil, ca și mine că a fost o fraieră că nu s-a făcut că nu mă vede. „Ce mai faci?", am întrebat-o. Autobuzul ne zdruncina foarte tare. îi săltau caraghios obrajii și sinii lăsați. E cara- ghios să porți conversație în timp de corpul tău e zdruncinat, mai bine te uiți pe geam. N-aveam ce să ne spunem, era cît se poate de clar. Umpleam tăcerea: „Ce frig e!‘, „Îhî". „Șoferul ăsta își bale joc de noi". Jhi". „De ceilalți ce mai știi?", „De unde țî-ai cumpă- rat patinele?". Mă uitam în tot acest timp dincolo de ea, la un băiat urit care-șl lipise capul de schiuri. Mă uitam cum stătea așa. imbrățișîndu-și schiurile alea ale lui și nu mi s-a mai părut urit. Un bărbat cu mutră de cal rinjea la mine. Lingă el era și o fată cu o căciulă caraghioasă, ca un fes de pitic. Nu eram atentă la ce-mi spunea Luciana. Zimbeam timp și mi-era somn, îmi înghețaseră picioarele, Mă mira că nu mă întreba nimic despre mine, dar treaba ei, îmi ziceam, cu atit mai bine. 9 ianuarie feri, duminică, m-am deconectat cu ABBA și tele- vizor, Duminica - ziua liniștii. a odihnei Azi am aflat lucruri unice în analele școlii: mai muit de un sfert de clasă a luat patru ia purtare din cauza absențelor Am avut ord de română. Mi-a plăcut foarte mult „Umbra lui Mîrcea. La Cozia*. Mai mult decît cronicarii. Apoi ne-am dus sd înt&npindm. Find îa întimpinare am/ost la Anca. La Anca amjost primltd cu căldură. Mama ei e o femeie simpatică și inteî^entd. Amjucat cu o vecină de-a iar o partidă de șah foarte incitantd. Vecina lor era foarte cumsecade și ne-am împrietenit ușor, deși eu sînt ojiințd^reu adaptabilă. Am ajuns foarte tîrziu acasă, boend. .Veau ținut citeva ara afară. Pină a trecut convoiul de mașini N-am văzut nimic, Nu s-a mai Jacul prezenta. Dacă știam, plecam, direct acasă. Poate mai scriu și mîine. N-ar fi rău in franceză, ca să-mi fac mina. Nu mi-a plăcut niciodată ziua de duminică, zi de ghiftuială, pustie, cu orașul golit de oameni, zi de televizor. Nu știu cită „deconectare" puteai găsi acolo. 207 286 Cred că n-aveam ce să scriu in mizeria aia de caiețel și trinteam baliverne cuminți, rapoarte fade. Și-apoi duminica era zi de meciuri, emisiunile aveau un iz bătrinesc, cu tot felul de muzici așa-zis .ușoare", lălăieli pe care le „interpretau* niște arătări țepene, îmbrăcate ca niște profesoare de vîrsta a treia, sau apăreau șansonetiști de pe vremea lui Pazvante, ca să nu mai vorbesc de reportajele despre munca fores- tieră, să zicem, sau despre oamenii șantierului care răspundeau ca la carte plimbindu-și ochii cu stin- găcie de la stingă la dreapta, se vedea clar că citesc de pe niște cartoane puse în fata lor la care se zgîiau ca fraierii. Venise și la noi, cîndva, o echipă de fil- mare. Aveam vreo zece ani pe atunci. Mi-au dat și mie să învăț pe de rost un textulet acolo despre labo- ratoare, mi-au pus pe mine un halat alb aprctat, cu cravata de pioner deasupra, și toti repetam în gînd cu foaia în mină ce trebuia să zicem, îmi așteptam riadul uitîndu-mă la o colegă care, sub becurile alea luminoase, își spunea impecabil „poezia", chiar cu intonație, M-a apucat un frig în plină vară, un tremu- rat cu clănțănit de dinți, nu reușisem să-mi bag fra- zele alea în cap, erau mult prea lungi, aveam pielea de găină, apoi m-a apucat frica, o frică îngrozitoare cu gust de faringosept. Poate din cauza reflectoarelor, poate din cauza importantei care se dădea acțiunii, habar n-am. Cind mi-a venit rindul le-am spus că nu-mi amintesc nimic, că nici nu am ochelarii la mine, că mi-e rău. Și chiar mi-era. Mă durea burta, Singura mea consolare era ceva ce-mi tot revenea în cap ca un refren: „Fie ce-o fi doar n-o să mă omoare/ Fie ce-o fi doar n-o să mă omoare". M-am făcut de ris, ce mai. M-au lăsat, din fericire, in pace. După ce am plecat, frazele mi-au venit perfect în minte, și încă multe zile de atunci încolo. La rubrica de Sugestii din partea telespectatorilor dădeau „corale", o muzică pentru morti, cu niște tanti in rochii negre (sau albe), lungi pină în pămint și cîțiva neni aliniati în spate, foarte, foarte serioși, care căscau larg gura scoțind sunete groase, victorioase - așa ceva, se pare, vroiau să asculte un grup de muncitori de la Craiova sau un grup de elevi de la Galați. După ABBA ăștia nu mă dădeam deloc în vînt. Aveam și un disc, primit cadou, pe care nu-1 ascultasem decit o dată. Mai de- grabă răsuna casa de Berlioz, nu pentru că mi-ar fl plăcut cine știe ce. dar pentru că îmi suna bine nu- mele simfoniei lui: Simfonia fantastică. E-adevârat, pe de altă parte, că eram zero la Capitolul formații și cîntăreți. La televizor și radio se dădea din ce în ce mai rar „muzică străină", iar discuri „din afară" era greu să procuri, noroc că se mai importa cîte ceva de la bulgari. Ascultam pe un casetofon prost cîteva ca- sete la fel de proaste, înfundate, pîriitoare, ascultam pină amețeam Pink Floyd sau Police sau Genesis sau ce se nimerea și eram cu-adevărat fericită, corpul se mișca singur și-aproape că eram frumoasă în astfel de zile. Povestea nu notele era doar o sperietură. Mereu găseau cîte ceva să ne sperie, ba cu nota de la pur- tare, ba cu exmatricularea, ba că ne cheamă părinții la școală. Erau unii profi care numai de asta se ți- neau și noi, proști, chiar îi luam în serios. Acum, cît de mult mi-a plăcut mie Umbra lui Afirmi. La Cozia rămine un mister. Adevărul e că mi se pare destul de distractivă scena cu morții care ies din morminte. O poezie .de groază". Oricum, în comparație cu croni- carii, așa cum îi făceam la școală, de parcă s-ar fi ocupat toata viața lor numai dc problema unității șl latinității poporului român, de parcă nici n-ar fl trăit, de parcă nici n-ar fl fost făcuți din came și sînge șl nervi, de parcă nici n-ar fi murit, poezia lui Alexan- drescu trebuie să fi părut agreabilă, Am fost, ce-i drept la Anca, Asta nu era o min- ciună. Am găsit-o pe maică-sa stînd pe întuneric in pat. avea o criză de stomac, mă rog, era foarte neplă- cut și aș fl vrut să plec, dar nu știam dacă sc face. E foarte aiurea să nu știi ce se face și ce nu se face, M-am băgat în camera Ancăi. îmi era frig și foame. Am luat în brațe un iepure de pluș și-am sta așa, mingiind iepurele prăpădit și soios, așteptînd să-mi spună cineva ce urmează. Anca a plecat să cheme o vecină. Maică-sa gemea dincolo, Nu știu de ce puneam în legătură criza ei cu mine. Biblioteca Ancăi era 288 289 plină de bibelouri cu balerine, o colecție de ascuțitori de lut, sticluțe și cutii de medicamente. Am Jucat, intr-adevăr, șaii cu o fată frumoasă. Cît privește „intîmpinarea* cu pricina, laconic po- menită, trebuiau să vină niște miniștri, poate chiar Ceaușescu în persoană. Stăteam acolo, pe marginea trotuarului. înghesuiți și rebegiti, cu stegulețe sau flori în mină. Au trecut la un moment dat mașinile negre, dar ne-au mal ținut acolo pentru că nu erau singuri dacă asta era tot. 16 ianuarie M-am intîlnit cu A. E mult mai alterată datorită in/îtienței negatiue a colegilor ei, probabil. Și-a pierdut sensibilitatea, profunzimea. E foarte superfhciaKL Păcat. K era Eli. De unde pînă unde A.? îi învirtea pe băieți pe degete, fuma, vorbea tare și îi făcea să rîdă. Era foarte bățoasă. Mi-ar 11 plăcut să fie prietena mea. îsl pierduse .profunzimea", adică se scuturase de seriozitatea murdară șl aspră din care eu nu ieșisem încă, seriozitate pe cart o opuneam risulul răutăcios al copilăriei sau rinjetului batjocoritor, veseliei groase și vulgare a maturilor. Eli scăpase din oul năclăit al propriei ei prostii, confuzii, și începuse să strălu- cească. Era .superficială*; adică nu dădea doi bani pe profl și pe școală, ceea ce n-o împiedica să aibă notele cele mai bune. Detesta literatura din manual, dar citea tot soiul de francezi și americani. Cred că de la ea am auzit prima dată de Oscar Wilde. Era cu cîțiva ani mai mare ca mine și-atunci cred că am avut prima dată sentimentul că sint bătrinA că bătrinețea e ceva ce nu ține de vîrsta biologică, Eu nu eram încă un adolescent. Orice tranziție poartă semnul bătrîneții, fricii, timidității. Iar eu eram in interval, cu toate stigmatele astea pe corpul meu. Mă uitam la ea cum stătea pe bancă rizind cu niște băieți Jumă- tate din mine o considera o destrăbălată șl cealaltă parte o îmbrățișa cu privirea, o înconjura și se im- pregna de ea, îi fura gesturile, o copia, o înghițea. Încă n-o întîlnlsem pe Ceri. 290 în 21 ianuarie scriu că om compus trei poezii in limba ramând și două în/rancezd că scris ui te modi- fică, apoi fac șl cîteva referințe la natura ca o simfonie in alb, Mă autoinforinez că am dat extemporal la isto- rie și că nu mă pregătisem temeinic. Banalități despre cîțiva scriitori. Un P.S.: JVn nevoie de liniște". 7 februarie: e fericită. A trecut dejazape școold la olimpiada, E conștientă că abia de-acum înainte ur- mează sludiul odeudrut. îl citește pe Kant, nu înțe- lege, dar 1 se pare destul de interesant, Probabil că-și copiase în VOCABULAR oareșice cuvinte precum .aprioric" și „in nuce". A citit Dama cu camelii care i-a produs nu știu ce emoții, Rar apar in Jurnal refe- rințe culturale - ele își găseau loc in caiete de tot felul, carnețele cu coperte tari, plicuri cu fișe de lec- tură. în caietele de însemnări zilnice pe marginea cărților limbajul e mult mai firesc, chiar dacă apar și prețiozități. Două feluri diferite de a scrie: la propriu și la figurat. Regăsesc în Jurnal lipsa totală de umor, cumințenia acelei fetițe de 15 ani care nu era decît produsul unui timp specific. După sălbăticia roz-aurie a copilăriei, mi-J amintesc ca pe un timp al grlului- -șoarece, cu iz de șoarece, cu miros de cărți proaste, cu gust de ciocolax învechit. Peste toate, ca niște embleme, cîteva imagini persistente: mușcate bol- nave într-un magazin alimentar aproape gol și miro- sind a moarte; o cofetărie cu mesele murdare în care stăm și bem cu toții același fel de suc, o imitație de Pepsi; ștergare populare într-un cabinet de istorie; pancarte cu litere de poliester; tălpile mele goale pe genunchii unui băiat desfigurat deja de semnele viri- lității precoce - corpurile noastre, al meu cu miinile întinse spre cer - creează o ideogramă în serbarea națională care se desfășura în fiecare vară pe sta- dion; un maldăr de haine purtate pe care le primesc intr-o zi cadou și-n 1oc să mă bucur îmi vine să pling; un număr vechi de cinci ani dintr-un Neckerman soios, împrumutat de la o săsoaică, la care mă tot uit ca să văd imagini, culori, obiecte frumoase și contem- porane, fete de oameni mulțumiți. Toate lucrurile 291 astea se leagă, nu știu cum, dar se leagă de sărăcia înzorzonată a jurnalului meu. Cuvinte repetitive: pustiu, plictis, uis, întuneric. Timiditate patologică- De aici mania de a face din țînțar armăsar, din cunoștința cu oricine un mare eveniment, din vorbele cuiva un pretext de bilbiială „analitică", Decalaj clar între virsta sentimentală și cea culturală, Eram mult mai decentă vorbind despre o carte decît despre mine însămi. Cam din aceeași perioadă trebuie să fie „caietele anonime" cu zeci de citate fără nici o trimitere, care curg dintr-unul într-altul, 5 martie Am fost la doamna diriginta (fosta) în urzita, In școală, unpneund cu Dana. Aceeași: bund și înțeleaptil Am asistat la ora (linsei. O plăcere. Cejrumos e să fii profesor! Să te simți ascultat cu dragoste șt pasiune, sd simți cum ctwtnlele tale sint sorbite de ochișorii mici și curioși ai copiilor. Să simți inimile lor mici bâtlnd aldturi de tine! Si alte blablauri. Imediat ce am ieșit din școală m-am simțit eliberată. Femeia aia (o doamnă sobră și impunătoare în felul ei care-mi marcase puber - tatea) citea, biata de ea, de la catedră, cu glasul ei frumos, și ăia mici, murdari, în clasa sărăcăcioasă mirosind a coji de salam și a oaie, a cîine ud si șoarece, desenau prostii pe caiete (îl vedeam, cum stăteam in spatele lor), se hlizeau la noi, aruncau avioane pe sub bănci, jucau Xși O și suflau boabe de orez prin țevile de pix. Pe pereți atîmau două plante veștede și alte cîteva suporturi de flori, goale, din fier forjat, Mai era și o hartă scorojită, un portret al lui Ștefan cel Mare și unul al lui Vasile Alecsandri. îmi vine in minte nu știu de ce nenorocitul ăla de pro- fesor din Centaurul lui Updike, Caldwell, care încerca să le explice javrelor de puradei americani, la fel de javre ca și cei români, cum s-a creat lumea. (Lecția lui mă impresionase îngrozitor la 17 ani. îmi amintesc și acum ceva despre amiba nemuritoare și tio boxul care a inventat moartea. „Hal sdjîm împreună, și-au spus niște celule, și sd/acem valvox", cam așa le ex- plica Caldwell, micuților bipezi fojgăitori.) O victimă, ca și ea, Mâcar ăla, Caldwell. era american! Scriam frumos, ordonat, citeț, cu... expresii fru- moase. Trebuia să se înțeleagă că sînt o fată bună, cuminte, premiantă, că imi ascult părinții, că îmi respect profesorii, că imi iubesc colegii, că admir na- tura, că știu regulile de ortografie și punctuație, că îmi plac toate cărțile, indiferent dacă sînt bune sau proaste. Să se înțeleagă că sînt pe măsura exigen- țelor,.. Ca și cum n-aș fi scris pentru mine, ca și cum ml-ar fi fost frică sd nu mă prindă.' Din aprilie scriu codificat, ca să fiu sigură că nu las urme descifrabile. E un limbaj vechi, inventat de mine și Dana, prietena mea, de la 11 ani. Pe-atuncl era un limbaj gestual, asemănător cu al surdomuti- lor. Ne plăcea să ne dăm interesante și să „vorbim* despre cei din jur, chiar de față cu ei, vrute șl ne- vrute. L-am adaptat aici din nevoia de a-mi proteja mesajul. Au dispărut complet desenele cu profiluri de băieți și fete, flori albastre, stele, lună, brazi, plolțe subțiri făcute cu stiloul. Scriu codificat despre cit de buni șl deștepți sînt toți, de parcă aș fi avut în spatele meu tot timpul persoana despre care scriam și care ar fi știut să-mi descifreze jurnalul. Dar apar și „ideo- grame" despre inadaptare, ratare, sinucidere și con- damnare. Continuu să scriu „in regim normal" fraze politicoase despre lume și viată, despre oameni și cunoscuți, pe care le rectific apoi în formă codificată. Mal tîrziu, de prin mai, schimb codul. Greu de descifrat, pentru că folosesc o combinație de cifre. Iubeam un băiat. Sau iubeam mai mulți băieți. Mai ales despre asta trebuie să fie vorba aici. Despre aș- teptare, trădare, suferință, inutilitate ș.a.m.d. începlnd cu 5 iunie își modifica scrisul, încă o dată. Din mare și cuminte, se metamorfozează intr-unui mărunt și ascuțit. Pe cîteva pagini se întinde un soi 293 292 de amalgam între mai multe vîrste stilistice, forme ale sincerității, rămășițe ale mizeriei pubere și o se- riozitate de altă natură, una care lovește, care dis- truge ghipsurile străine în care te înțepenești. Un suflu nou face țăndări sîmonada veche în care nu mai aveai loc. Nu îmi mai e așa frică. Și nu mai mint. Nu mai menajez pe nimeni. Apar chestii cu totul bi- zare, venite din altă virstă, parcă, precum crizd de singurătate (îmi vine să vorbesc singură, sd chirdi, osc cum am JUcat in clasa intii, cind au chemat-o pe mama la școală] și sugestii sinucigașe; Trebuie sd se termine cumva; ce mă fac? cum sd scap? Nu mai sînt fraze întregi, cl doar frinturi, enunțuri eliptice, ultimative, Spre sfârșitul lui - scria mare, pe o singură pagină; Juma tal dsta e o porcărie. Apoi pe alta: Jurnalul ăsta e plin de minciuni. Mi-e scîrbd de mine. Și, în altă parte: Pagina asta va trebui sd dispară. Pagina care trebuia să dispară conține corijări eliptice, numero- tate, la cîteva dintre falsurile și aberațiile pe care le acumulese jurnalul in lunile de dinainte. Urmează cîteva pagini cu o grafie din ce în mal dezordonată, mal dezlînată. Pagini lăsate libere. Din cînd în cînd cuvîntul plictiseală. Apoi, spre sfirșlt, după mici fragmente siropos autocompătimitoare: Sînt penibilă rău in Jurnalul ăsta. Și masochista. Nu-i văd rostul. Cînd nu sînt timpitd, îmi fac râu spun prostit despre mine. Nu știu ce mă face sd nu-l arunc încă. Trebuie sd vind cineva sd md scoaid din mizeria asta. Dd, Doamne, sd scap de prostiei; Jurnal acneic. Sd te ta Dracu'! E perioada cînd îmi încăpuse pe mină un jurnal intim al unei țipe, o studentă, verișoara unei colege. Era pasionant. Era exclusiv un Jurnal de amor, cu aventuri și amănunte nerușinate, și tonul fetei era cel cu care un om iși vorbește sieși, normal. Așa- dar, se puteau spune șl alte lucruri, așadar se putea să ai și o altă relație cu tine însuți. Așadar, îți puteai fi și prieten ție însuți. Se putea să-ți vii în ajutor. Să te distrezi, Carnetul fetei străine, subtilizat de o amică de-a ta care ți l-a dat și ție, așa cum l-a dat tuturor, avea să te ajute atunci mai mult decît toate cărțile la 294 un loc. Pentru că era real, pentru că nu era o carte, pentru că autoarea era doar cu cîțiva ani mai mare ca tine. Și nu o moartă celebră și nu o clasică și nu cineva băgat pe gît. Pe ultimele pagini, după mici scurgeri de licori tragicomice, o consecventă a finalurilor: iunie: Nimic. iulie: Sufăr mult. Ca un cîlne. Mă urăsc. Incapabilă să ies din porcăria asta care sînt Nu uăd altă soluție decît auto-exterminarea. august: Cred că am încercat să mai fiu un copil, Nu știu ce sini. Nu-mi place ce stat N-am nume. E uimitor cile contradicții, cîtd zgură e in catețelul ăsta prăpădit. Sint o ființă întunecată care nu știe ce vrea, O masei informă. Stau în hruba mea și citesc. Neputincioasă răzbunare. august: Știu sd dansez, dar nu știu sd scriu, Nu m-a învățat nimeni să dansez. Aș vrea să scriu așa cum dansez. Nu m-a învățat nimeni sd dansez. Poate că dansez frumos pentru că o fac si pentru ceilalți septembrie: Viata nu e deloc frumoasă Spune asta o fată de 15 ani. Sentimentul copleșitor, citind paginile astea, că suferința profundă a ființei informe care încearcă cu disperare să spună ceva aici are legătură cu tine. O nesfârșită. plictiseală, o cumplită, feroce nemulțumire de sine, neliniști nemotivate, aceeași frică de viață, de viitor. între timp ai învățat doar un fel civilizat de a simți toate astea, o anumită decență care nu-ți folosește la nimic, un fel de a reacționa mai cum- pătat. Plouă. O insuportabilă lipsă de strălucire a lumii. Ești un flotor pe o apă pustie și moartă, un flotor plutind spre nicăieri. Ridic o mină uscată, îmi învârt pe deget o șuviță rece. Mă uit în oglindă. Capul meu e galben, încărcat de obiecte cunoscute. Mă gîndesc cum o să arăt la 30 și mi-e frică. La 40. la 50. la 60, Și fata se micșorează. La 70. Se micșorează, înghițită de răcoare și întuneric, Mă întreb dacă o să fiu o babă cu breton, simpatică și gureșă, sau o babă făcută 29$ permanent, acră și nesuferită, O babă slabă sau una grasă, O babă care o să mai păstreze ceva din ce sînt sau o babă care n-o să mai aibă nici o legătură cu mine de-acum. O babă care se va înduioșa dejuna ce-a fost? Sau o babă uitucă, senilă? O babă demnă, măcar? în camera întunecată stă agățată ca un tablou albastru fereastra. Și in fața ferestrei, acolo, pe pinza tabloului o umbră. Mișcă, se desface. Mă apropii si aprind lumina. Nimeni. încep să dansez. Nu m-a în- vățat nimeni să dansez. Dansez frumos, Pentru că-mi place, dansez frumos. Pentru că dansez numai pentru mine. Nu mai transcriu din zecile de carnete și carnețele paralele cu Jurnalul. între respingătoarele piei ale năpirlirii adolescentine sînt multe lucruri decente, idei spontane, asociatii, filozofii. Scriu despre habi' lusul cultural, găsesc pagini întregi despre America, schițe de viitoare piese de teatru, abandonate, Poeme, curățele, parafraze la Rafael Alberti, Pessoa și Kavafis. O grămadă de lucruri despre culturile vechi, Citate din clasici francezi și englezi. Pe clteva foi, notițe si opinii personale despre diverși scriitori. Pagini întregi din Ftnist. Cit nu încercam să scriu despre mine totul părea normal. Și scrisul e în caietele astea ordonat, lizibil. Fragmente dintr-o uriașă șl continuă năpîrlire, exfoliere. Exuvieri, „Romanul" de la 14 ani, Șaizeci de pagini. Pe ultima, scris mare: TÎMPEMEf STOP! Istoria complicată a unei familii. Pe șaizeci de pagini, tot soiul de stiluri. Involuntar experiment. Și scrisul se schimbă de citeva ori. într-o singură pagină trec de la copilăria personajelor la adolescența lor brusc și caraghios: „Cele două femei stătură de vorbă in camera întunecată. Trecură cîțiva ani. Copiii Cres- cură”. Lucruri din viața mea de școlar, de copil, de- formate, idealizate, amestecate cu experiențe străine copiate după cărți. Din două din două pagini, obse- siv: „Treceau anii". Dialoguri de adulți. Tatăl copiilor din roman se duce, ca tata, la pescuit. Mama lor poartă numele mamei mele, dar e o sclifosită cu 396 migrene. Atmosfera din cărțile lui Durrell, dacă l-aș fi citit. Timpuri verbale amestecate. Lirism de tanti sensiblloasă și argou școlăresc. Amestec de biogra- fism deformat și ficțiune transplantată din romane de mina a treia. Din dulapul de lemn, aproape de-o seamă cu tine, din gura lui vînătă au ieșit toate, de trei ori năpîrlitul dulap de hîrtle închizind vâlvătăile reci, roșii, oranj, liliachii, vineții și negre ale focului puberal. în burta lui de lemn a fost păstrat tot ce voi fl flind, humusul nămolos al adolescenței in care s-au fixat rădăcinile. Cînd eram foarte mică, noaptea, pe întuneric, ve- deam acolo, lingă dulapul maro, un lup gri, înspăi- mintător. Mă uit in trecut și el e tot acolo, gata să mă sfîșie. Un singur lucru l-ar putea speria pe el mai mult decît mă sperie pe mine: încep să rid. 297 Epilog: mons trato r/ mons trifer SU DONGPO: Ca să poți picta un bambus, trebuie ca el să fi crescut in tine. Numai atunci, luînd pensula și concentrindu-ți privirea, viziunea îți nisare dinain- tea. ochilor. Viziunea trebuie surprinsă îndată cu pene- lul. fiindcă poate dispărea tot atit de repede cum piere iepurele cînd se-apropie vînătoruL Nu este adevărat că „nici un înțeles nu preexistă limbajului, înțelesul fiind produs în procesul scrierii*, așa cum am citit nu demult în cartea unui scriitor american. Toate înțelesurile preexistă oricărui „pro- cea al scrierii' și chiar limbajului, ca o plantulă răsu- cită în ea însăși, nedesfășurată. Sau ca un înveliș de scoică pe care miezul visceral îl tot dezvoltă instinctiv și. totodată, după o „știință" numai a lui, urmînd modelul interior Ide cornet sau de floare de calcar sau de vas de porțelan), îmi și trec prin fata ochilor Voluta mustea sau Siratus aiabaster sau Chicoreus palmarosae... Cochiliile - și ele un fel de exuvii. De mult știute toate,., Avea dreptate Marina T.: „Da, ceea ce știi din copilărie - știi pentru toată viata; dar și: ceea ce nu știi din copilărie - nu mai știi toată viața'. Tot ce am scris sînt lucruri pe care le-am cunos- cut. sub altă formă, acum douăzeci șl mai bine de ani. Și ele se vor repeta, ca spiralele unui Telesco- ptum sau ca volutele de calcar suav ale lui Epîtonlum scalare sau ca arabescul marmorat al scoicilor conice. O mașteră rea. o Sycorax a uitării, a închis un- deva toate făpturile astea care am fost, duhuri copi- lărești, Un fel de Prospero le-a eliberat pe toate și 298 căpetenia lor e-un Ariei căruia-i place să zboare, să-noate. să priveascâ-n foc. s-adulmece parfurnuri. E o .poveste" circulară. Mereu ajungi la început. Aceeași Sycorax făcîndu-și bine treaba. Și-un Pros- pero miop cunoaște acuma vraja și nu mal caută în cărțile-ngropate nimic. Căci nu mai e nevoie. Scriu. Și mi-e silă de șmecherii, de trucuri, de .intenționalități artistice*. Am pălăvrăgit și eu la infi- nit despre obiectivitate, subiectivitate, măști, alter-ego. autor implicit, instanțe narative, perspective, reflec- tori, literatura ca sistem, psihologie, analiză și creație, forte de creștere, de opoziție, procedee meta și para și bablabla. M-au otrăvit destui binevoitori cu esteti- cldele lor. Nimic nu mi este acum de folos. Privesc ca pe o trusă de machiaj cu sertărașe, ca pe o orchestră obosită așteptîndu-și dirijorul. Dar mie îmi plac instrumentele primitivilor, ritmul tobitelor care se poate auzi de dincolo de Junglă, de departe, îmi plac culorile de apă, laviurile, culorile simple pe care și le pun pe față oamenii triburilor cu ocazia războiului șt a sărbătorilor. Pentru ca să scriu, trebuie ca nu-știu-ce-ce-s-numai-eu să fi crescut în mine. Și-apoi se țese singură exuvia protectoare, transparentă - și-o clipă strălucind puternic în ochiul tău, de ești atentă, de ești pe-aproape, de bate soa- rele atunci, de nu ai altă treabă. Eu scriu. Și-n scrisul meu este un fel de frică. Nu știu de ce, de unde. Și frica n-are stil. îi invidiezi pe-aceia ce-și spun lor înșiși scriitori și literațl, pe-aceia ce cred că scrisu-i izbăvire, resuscitare și tot așa. Dar litteratus - știu prea bine - printre alte sensuri, legat de sclavi, înseamnă și „stigmatizat*. Eu știu că scrisul nu-i decît păcat morțtjal. E ca o sinucidere continuă. Narcis, uitindu-se la sine, ceva descoperi, ceva teribil, de s-a sinucis (de-adevărat, și nu in mintea lui, o dată, și nu de zeci de ori, ca mine). Și mă gîndesc cît de aproape. în dicționar, se află monstratorde monstrifer. 299 De 28 de ani tot cresc in nune. Sau scad (?). 0 forță prestidlgitatorie se-ocupă cu scamatorii. Mă las in voia el și nu-mi mai pasă. Poate-i o forță criminală. Sau poate Mamă-mi e... în ilizibil scris, pe foi aiurea, în lasouri încurcate de fraze m-am prins pe mine - un nor, plasmoni ab- stracti, un banc de peștișori gregari, de arlechin! de mare care creează jocuri de lumini din argintiul pielii lor. Sau.,, aer, O simplă iluzie privită stroboscopic. Momente de încremenire dintr-o desfășurare care-n realitate are ritm și continuitate. Dar cine știe de care parte-i realitatea? Căci, într-o zi, privind într-o disco- tecă fața frumoasă a unul prieten o clipă împietrită de un flash-gorgonă, am descoperit tot ce a fost și ce va fi cu el, din care lume vine și ce semn poartă, Cît privește iepurele, iepurele lui SU DONGPO... Vine singur, se-așază-n fata mea sălbăticiunea moale. Nu vreau să-l prind acum pe foaie. Am 28 de ani. Eu m-am fixat aici. Șl gata. Nu mai plec. Știți pe cine tocmai cltlt-am zilele trecute? Pe Malte, bizarul per- sonaj, mărturisind: .Am douăzeci și opt de ani și pinâ acum nu s-a intîmplaț mai nimic M-am rugat pentru a-mi regăsi copilăria și ea a nevenit și simt câ e tot atit de grea ca odinioară și că în zadar am imbdtrînit“ Nu știu ce preț dați voi hazardului. Mă plictiseam de groază acum cîteva zile. Creierul gol tot tresărea spas- modic, Eram cu totul desființată, căci, să stai așa, ca un metal inert sau ca o spumă imbîcsită, nu-i chin mai mare! Am luat o carte din raft, la intîmplare. Am tot citit din ea ca să mă aflu-n treabă, Apoi am dat peste o frază despre Rilke. Și-am căutat din nou să văd de un cumva, printre cărțile din .zona nem- țească¹*. găsesc pe cel pe care în copilărie îl credeam femeie: Rainer Maria. Am găsit însemnările lui Malte Laurids Brigge și ciudățenia scriiturii m-a împins tot mai departe, spre lagunele in care dansează fericită, scufundată, ființa mea depărtată. Din nou recunoș- tință port hazardului. Sper, ca o fraieră, că e ceva in afara mea care se joacă mereu cu mine, N-am, în acest fel, nici o responsabilitate față de mine. De mi 300 s-o întîmplă ceva, nu-i vina mea. E-n gîndul ăsta o colosală despovărare. Ci joacă-te, oricine-ai fi, cu mine. ZANG YANYUA1V: Cind desenezi o cascadă (sau un izvor], e bine ca liniile sâ fie întrerupte - nu însă și Suflul; formele sd fe discontinue. Spiritul însă nu. Asemeni unui dragon divin printre nori: capul și coada nu par a f în legătură unul cu celălalt, dar Jîința lui e străbătută de un singur Suflu. Nu-mi place să scriu, actul fizic al scrisului mă epuizează. în timp ce crește împletitura, în altă parte începe destrămarea. Ceva din mine refuză cu încăpă- țînare să stea în fața foii, de parcă ar simți ceva. Și altceva se-nvîrte, mă imploră și-și cere consistență. Scriind mă fofilez. Mă eschivez de viață. Mă scol de pe scaun oarbă și surdă. în urechi doar acufene. Mă uit la lume în gol. Sint golită. Cu creierul ermetic închis. Mă obosește să așez cuvînt lingă cuvînt ca o brodeuză, ca o harnică și migăloasă țesătoare cu simțul culorilor. în copilărie, la cercul de desen, in- ventasem eu (sau cel puțin așa credeam pe vremea aia, că e invenția mea!] un fel de-a-ntindc pc hîrtia din blocul de desen un fond galben sau gri peste care, fără să aștept să se usuce, desenam case și flori, copaci și păsări, stele și-arătări de tot soiul, Culorile obiectelor migrau, dincolo de contururi, pătrundeau în țesătura .aerului'* umed, păreau cu toate niște creaturi cețoase, flagelate, cu aure fine de încîlceli subtile. Era o lume fără muchii, fără limite, o lume de interferențe, contaminări intre lucruri și .aer", între goluri și plinuri, asemănătoare - intr-un fel - cu ceea ce vede miopul cind își scoate ochelarii - irizări „lichide⁻ in acuarea. Scriu pe o foaie umedă. Cuvintele și gîndurile mele n-au margini, n-au muchii. E o lume de miop. Nu vreau să reglez imaginea, Scriu ca și cum aș înota. înaintez fără nici o țintă, Uneori împotriva curentului. Mă dezorientez benevol. Ame- țesc, E-o amețeală vastă. Nici nu mai știu unde mi-e capul. Nici coada de sirenă. începe să îmi placă. 301 Mă uit pe rafturi la grafomanl și-mi vine-n minte că scrisul e-o îndeletnicire grosieră. Deschid geamul ca să simt freamătul de-afară. Sînt un martor absent. Dc-alcl privită, realitatea pare de-o sărăcie insupor- tabilă, Imaginația - și ea - un fel de lașitate, de eschi- vare cu zorzoane - de n-a crescut în tine, dc nu-i poți spune EU. Aș suferi ca un cline dacă aș inventa ceva care să nu mă conțină. Șl nu mal vreau să scriu. Mă car pe mine însămi înspre televizor. îl deschid șl - nefastă clipă! - asist acuma - in direct! - la o naștere scîrboasă. Ah, bietul creier se-ascunde-n el și simțu- rile mele perplexate au amutit, Sînt în pielea mea ca într-un sac din piele de găină. Ah, naștere-odioasâ, teroare pură, tu! îmi vine în minte imaginea unei găini, sărmana, jumulită, crăcănată, șl bunică-mea, cu mîna ei grăsuță scoțînd la măruntaie, Pe alt canal e vorba de-un mort poet despre care un șl mai mort poet, cadavru viu, ne spune: „El a golit poezia de conținut" - de parcă asta ar fi o vrednică Ispravă, Am 0 neliniște plurală așa cum - știu și eu? - mai poți avea doar pe o părăsită platformă industrială sau în pădure, spre seară, cînd lumina conține în ea piele străine și cînd îți vine-a crede că te-ai pierdut dc toți. Mă-ncearcă un straniu sentiment funebru, cîrlionțat ca o bijuterie. Mă-ntorc iar la hîrtie. Nemernica m-atrage! Ah, sugativa naibii, mă vrea și n-am ce face! Fapllele-i uscate mă cer, LI JUHUA: în putură, important este sd a lari su- biectul cu discemdmini, adică sd înțelegi că, în con- turul Jbrmelor, deși urmărești un rezultat desduirșit, toata arta execuției stă in notații fragmentare și in întreruperi... Pensuiațta se întrerupe pentru a se în- cărca de subînțelesuri Toate lucrurile au acum 77 de fețe. Sufăr iar in- terferențe din alte timpuri. Cum stau, așa, am cel puțin trei vîrste. E una care vrea desene animate, e alta care moțăie stupidă (avînd cam spre 30) șl una care ar dansa, Sau s-ar bronza la soare, 302 Mai e si-o vrăjitoare, cam timidă. Perdelele sînt trase. E liniște precum în catifea. Veloza de deasupra lasă pe masă, peste hîrtie si peste rinduri albe, negre, o formă leneșă si tolănită, luminoasă. învîrt niște hîrtii, vechi și noi. Pe una dintre ele - capete de rind, fragmente în dezordine, un scris pe care îl înțeleg pe jumătate; liber-arbitru Plinius - despre bijuterii tx-s perși monele? inexistența unui centru, trdirea ih același timp în conti- nuitate și discontinuitate groaza lui Gregor Samsa Aljred, prietenul lui Gustave - asemeni mie; și de-arft scris.., Novalis - despre confuzie Omul de azi: și-a pierdut interiorttatea; lipsit de simțul inferiorității sale și, de-aici, fascinația flașnetei cu imagini... Dar care este, astăzi, .conținutul ei* șal interioritdțiiț? Infantilizat de întilnirca cu X. Estropiat de intinirea cu K Fârimițat de intiLnirea cu Z Multiplu de S, Grefat pe niște realități la care nu ader. Orga- nismul se hrănește cu ordine - abstracție de ordine. Notițe. Sumedenii. Abandonate, Hîrtii șl hîrtiuțe care, periodic, iau drumul Ghefejnei Absorbție de dezordine, dar o dezordine dirijată. Și ele. hîrtille, foile, un fel de pulberi exuvlale, fragmente, cojite, Cuvinte, fraze neterminate, Idei cu care nu mai am nici o legătură, care nu-mi mal spun nimic - ceea ce într-un fel mă întristează, pentru că atunci cînd totuși notez ceva n-o fac decît dacă mi se pare că e absolut necesar, lenea e învinsă de ceva din afara mea, mult mal puternic, mal responsabil, un fel de voință pe care o urmez pe jumătate doar, pentru că-mi las frazele, propozițiile la jumătate. Și, uneori, în timp ce revin la ele, fără nici o speranță, se în- tîmplă că se refac legăturile, se produc scurtcircui- tările, mici flame care mă lasă sâ văd mal mult decît de obicei fragmente din Rețea. Ca după vis, încerc să 303 mă agăț de un singur detaliu, în timp ce toate cele- lalte se împalidează, se destramă rapid. Niciodată nu duc pînă la capăt, nu dezvolt. Mi se pare că în însem- narea eliptică e cuprins tot mesajul, că există acolo, in întâlnirea dintre două cuvinte, toată gîndirea impli- cită, tot lanțul nedesfășurat. Uneori „structura" pare a se reface numai pentru că întîlnesc aceeași obsesie, astfel incit, prin repetare, traseele încep să se regene- reze și lucrurile să apară la suprafață fără să se voa- leze. Apoi, aștept. Căci doar lentoarea developează lucrurile, le deznoadă, le despletește, le descîlcește. Numai in scris întîlnirea cu mine. De fiecare dată luată prin surprindere. De fiecare dată nepregătită, în scris sau in vis, totuna. M-am extras din peisajul uman. Sînt o cauză și un efect a tot ce scriu. Mi-e și frică uneori. Cunosc consecințele, altfel n-aș vorbi. Mă opresc, din superstiție, într-un anumit punct. Mă-nvîrt bezmetic pe inutila mea orbită, paralelă. Scriu pentru mine, omul inferior, infim și slab, copil bătrân, copil. Un tatuaj bizar e scrisul, acele și cer- neala bat in pielea hirtiei. iar imprimeul, modelul, în altă parte apare, hologramă. în carnea psihicului, cerebrală. Un cloisonne care să prindă ființele contra- dictorii ce mă compun, Sint un fluid care se pierde. Fac vid în jurul meu acum, în timp ce scriu, și știu că apa, fluidul, se va preface-n sferă. E-o lege-a fizicii! Și-a poeziei. Sînt zile cînd. după ce am scris ceva, mă simt abrutizată. Animal de povară privind in gol. Sau cara- pace părăsită. în timp ce scriu transpir, mi-e frig, mi-e foarte frig chiar vara și mai ales mi-e foame. Mănînc de cîteva ori într-o oră sau uit de tot pînă ce amețesc. îmbătrânesc mai repede, mi-e mutra obosită in oglindă, puterile-mi slăbesc. Vampirizată. Vam- pirul interior. Mă uit la mine. Privire de ciine bătut. Umilit. Niciodată sclipirea triumfului. Niciodată. Și-atunci pornesc pe străzi, e lumea mai vie ca oricind. Sint limpezimi fantastice. Și-o vale luminoasă ori- unde m-aș întoarce. Dar nu durează mult. Doar un ecou întârziat din camera obscură, știu bine... Dar mîine ce va fi? Întîmplător dau peste colecția mea de rebuturi: fotografii voalate, casete prost înregistrate cu vocea mea absurdă citind din Eliot, cu vocea prietenilor mei citind șl ei. întrerupindu-se. rîzînd, făcînd mișto și una dintre voci, cea mai dragă, spunînd de zor. „Gră- bește-te, te rog. e tiiiimpuT. Bilete, însemnări din vremea liceului și a studenției. Zeci de hîrtiuțe cu nodule de idei și stări care nu imi mai spun nimic. Nimic! Impulsii nule. Preistorice documente, relicve, cioburi sparte. Golite de viață precum cadavrul de insecte ce doar pare că-i viu. E trompa mică-a timpu- lui aici. Care devorează, suge. îți trage din substcmțtl Și nici nu știi. Citesc, recitesc și nu mă satur. Mi-e greu să înțeleg fascinația perversă pe care o exercită asupra mea trecutul sedimentat în geode incredibile, în șisturi nervurate și in încremenirea lor aproape că frumoase, căci moarte. Sint sedentarul absolut controlînd cu greu fluc- tuațiile. E scrisul-dans. Șl corpul - imobil - se mișcă pe strania disonanță-consonanță cerebrală. Ah, mă gîndesc la creier. Dacă se paradește? Dacă se para- dește peste noapte? îmi construiesc un adăpost. Transfer substanța. Un duplicat. Dischetă-n plus în caz că hardul se tembelizează. Asta e-n mintea mea. Triturez, amestec, diluez, trepanez, tai fraze, greșesc, revin, nu știu, eu nu mai știu ce-i „stilul*, amețesc, fac pauze, mă car afară, apoi alerg pe-o scară gindin- du-mă la ce spunea Caulfield ăla. Nu mi-am pierdut cu totul suflul. Suflul? Uite că pot să urc o scară alergînd. HUANG BINHONG: A picta un tablou este ea și cum ai juca șah (jocul Go). Te străduiește să ai Cit mai multe „puncte disponibile" pe tabla de șah 304 305 Fac piruete pe un patinoar imaginar. Știu ce în- seamnă asta. Ore in șir copilul bleg ce-am fost st amețea pe gheață. Slalomez ca un schior cu frigu-n fală. Iar înainte - doar alb prăpăstios. Mă încleștez în fraze și imagini. Eu simt că un ritm mă conduce și mă enervează. E-un ritm «-șl face singur de cap cu capul meu. Stau la masă. Improvizez jazzistic. Mă antrenez. Fac exerciții solitare. Apoi plonjez, Mi-e frate un pește orb, electric, pe care l-am văzut intr-un acvariu, în Amsterdam. Mă plimb printre curenti și parcă sînt ocean, cu peștele în el, E seară deja. îmi place culoarea aerului în care se pregătesc umbrele nopții. Suflu într-un cerc de plastic în care e întinsă a peliculă de apă parfumată. Pelicula subțire naște un șir de baloane colorate cu Irizări Incredibile, vinețiu-galben- albastru. Domină albas- trul. Cad pe hîrtii și se sparg cu fîșilt de celofan, înmoi din nou cercul în tubul Glitter bubbles, îl scot șl suflu iarăși peste noua peliculă transparentă: ba- loane mari, ca globurile pentru pomul de Crăciun se înalță, plutesc prin cameră. Agăț unul, ca pc un flu- ture, cu cercul de plastic. El se așază, dodoloț, ca într-un cuib gol, Suflu spre el. Din sfera Iul tremură- toare ies alte bile minunate, pe care le agăț de ultimul șl tot așa. Uneori, suflînd in burta unui balon, nu știu cum se întîmpla că parc-ar crește in afară cîte două-trel baloane lipite unele de altele, in ciorchine. Sau poți să vezi chiar sferule sclipitoare legănîndu-sc în burta unul balon ,gravld". Am văzut odată pe ci- neva fădnd niște baloane incredibile cu un cerc mare înmuiat în apă șl săpun. îl flutura energic, formînd minunate, uriașe forme lunguiețe care pluteau invîr- tindu-și apele prin aer. într-un astfel de uter sticlos, de curcubee pale, a Intrat chiar el, magicianul baloa- nclor. Principiul scriiturii mele. Unul dintre ele. încerc să scot dintr-o simplă peliculă mai multe sfere-bebe- lușe. Știu că flecare balon mai conține încă altele și 306 fiecare dintre ele - altele. Concatenări. Puncte dispo- nibile. Scriitura mea seamănă cu mine, Baloane-ma- trioșka, într-unul mare mi-ar plăcea să intru, cum am văzut c-a reușit să facă vrăjitorul de baloane. Și lumea să îmi pară, de-acolo, dinăuntru, tremură- toare ca după o perdea de abur sau ca după un vitra- liu colorat șl fluid, în burta unui balon parfumat, învîrtlndu-și suprafața Incertă, fragilă, în jurul meu. Sînt zile cînd cu altceva aș compara tot ce se-ntim- plă. Eram cu niște prieteni și ne uitam cu toții pe ecran cum, într-o grădină publică japoneză, oamenii veneau însoțiți de colivii cu păsări, așa cum, la noi, oamenii se plimbă prin parc cu clinii lor fideli. Și-acolo, un bătrin Japonez, în văzul tuturor, făcea niște miș- cări ciudate, lente, un sol de balet al prudenței. Ceva mal departe, un tînăr făcea același lucru. Comporta- ment bizar. Nimic mai firesc pentru el. Un dialog cu aerul și cu ei înșiși, în public. Frumusețea exercițiului lor mă face să nu mă ru- șinez prea tare de jocul meu. Credeți ce vreți. Iar eu îmi văd de treabă. Pierd pagini cu lucruri scrise șl răsscrise care-mi mîncaseră o grămadă de timp. îmi amintesc doar vag despre ce era vorba. M-apuc să scriu din nou, Șl mina mea-i ușoară, ca niciodată. Merge singură. Mi-o la înainte. Creierul asistă uimit, despovărat. Termin în cîteva ore fraze la care lucrasem luni de zile. Gă- sesc hîrtlile pierdute. Frazele noi șl cele vechi sînt, după doi ani de zile, aproape identice. Altă dată rescriu. Și un alt eu, mal nou, participă- după atîta timp! - frenetic. O ia razna. Se bagă-n tex- tul meu, face volute, retează și inventează-n țesătură modele noi. Rescriu. din nou șl tot așa se-ntîmplă. Detest tot ce-i „finit' pentru că știu câ-ncremenesc o dezvoltare, îngheț un lucru viu, închei ceva fără sfir- șit. Nu pun nici un punct. Mă străduiesc doar să am cit mai multe .puncte disponibile*. 307 SH! TAO: Stau cu o pensulă goală in mină și-ți zimbesc. Deodată încep sd dansez, scot strigăte deșu- cheate. Auzindu-le, Cerul se deschide, imens; in inima bolții strălucește luna, perlă iradiantă, departe, mă- runtă. Or. eu vorbesc cu mina și tu asculți cu privirea. Nu-i un lucru pe care sd-1 înțeleagă vulgul Așa-î cd tu gîn- dești la fel? Și cartea asta, ca și mine, ca un fractal. intersec- tîndu-se pe ea la nesfîrșit. Ar trebui să-nchei. Și nu știu cum. Și nici nu vreau. Stau cu un pix în nună și zimbesc (?). Să-nchei c-un vis? Cum altfel să pun capăt fuzeei - pierdută-n vastul timp imaginar în care nici trecutul, nici pre- zentul, nici viitorul nu-și află rost? De-ar fi să povestesc un vis. I-aș povesti pe unul vechi de douăzeci de ani: Mă ajlu-ntr-o pădure și mă ascund sub maldăre de crengi. Stau liniștita, abia respir Aud pași, lemne trosnind, 0 mină smulge covil- tirul ftunzos. Dau peste mine-acolo. înfricoșată. O, Doamne, mă descopăr Mi-e groază. Și-o mare fericire. Văd pe fereastră o mină de păpușă zburînd. Un picior. Apoi un cap rotund și chel. Și-un trunchi de corp oprindu-se intre crengile plopului din față. Pumshade plastic. îmbucătățit. Mă duc la fereastră. Pe jos mai vad: o roată de lemn, un pește roșu, o bilă verde. O rochiță plutește acum prin aer. Cine-o fi fetița cea nebună care le-aruncă? Ce-o fl în mintea el? Cuprins Prolog........................................... Kegnum puerile...............„................21 Cuiburi de hirtie ..........„............. 54 Cartea de bucate.............................80 WD...........................................92 Văgăunile...................................121 Despre tăcere...............................133 Somnul de după-amiază.......................139 Viața ca teatru .......................... 147 Despre boală................................158 Despre singurătate..........................163 Experiențele (voivod........................174 Simțuri.....................................185 Gaura cheii................................„ 201 Bursuc cu pampon..........,.................207 Despre dragoste.............................220 Carmen......................................236 Dulapul.....................................242 Epilog: monsimtor/monstrifer................298 308 în colecția TOP 1O+ au apărut: Ol. Vladlmir Nabvkov, Coliba 02. Jorge L-uis Borges. Ateph 03. Bemhard Schlink, CititoTuf 04. Morman Manea, întoarcerea. hui panului 05. Ama-a Oz, Sd cunoști o Jerne-ie 06. Philip Rotii, Compiemi lui Portnt>y 07. Dan Lungu , Qmi sd uifî o /erneie OS. F.M. Dostolevșkl, JucCIXorui 09- Dino Bușeați, Cler certul tdfcu-f lor IO- Aldous Muxley, Minunata lume norul 11. Harnici Murakami, Pctcturen noruegiand 12. Florin®i 1113, Cruciadei copiilor 13. Tan McEwan, Inocentul 14. Jose Saramago. Toate nttrtioîo 15. loan Petru. Cullanu. Jocui de smarald 16. SauJ Bellow. iama decanului 17. Tracy Chevalier. AUHutru pur 18. Fllip Fio dan, .Decrete mici 19. F. Scott Fltzgerald, Afarete Gatsby 20. Kazuo Tshlguro. Sd nu md jxirdtee^ti 2 L. Mih aii Bulgakov, Oudle Jctfale • DUuxjFfnfffj 22 ᵣ Gab rt el a Ad ameșteanu, Dfjmineo.țd pterefu/d. 2S₊ Umberto Eco, Numele trerneta/b-utui 24. O.H. Lawrence. FU șt inctrklgoștttl 25. F.M. Dostoievski, Idiotul 26. Mircea Nedelciu, Adriana Ha^ețl, Mlrcea Mihaieș. Femeia în mșu. 27. Mictiael Cunninghajn, Orele 28. Mlchel HouEllebecq. Pict^/orma 29. W. Somerset Maugbam, VdluJ pictnt 30. Jorge tuia Borges, Cartea cte- nisip 31. Simona Popescu, EDmuti m prcgiltJre: 32. Jad io CortĂzar, Șotron 33- Hamki Murakurti, In eduforea o ti ^/clfi tactice Enigmaticul titlu al cărții spune, într-un fel, totul: căci Mexuviile" sînt pieile lepădate, carcasele subțiri lăsate în urmă de fluturi atunci cînd ies din pupe, învelișurile oăpîrlite ale vietăților care, crescînd, se transformă cu totuL La teii facem și noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le îngropăm în uitare. Simona Popescu, ea, nu poate și nu vrea să le abando- neze: lestrînge, le colecționează, le suprapune într-un timp prezent ca re, ca într-o sincronie perpetuă, adună toate vîrstele precedente la un loc. Credința ei este că psihologia individuală, identitatea, personalitatea își pierd consistența dacă renunță la pașii anteriori. Nu sîntem doar ce sîntem, ci și ce am fost- Iar adevăratele abisuri ale ființei se ascund în trecut, în experiențele înstrăinate ale avatari lor care neau purtat numele. EDITURA POLIROM ISBN »TMrF3-^6-2J*5-l 787*9 73 < 6 ? 1 6 5 1 PfîWțrtâ' forin Otîniiq.Msamrfaf (detaliul w w w. p o I i ro m. ro