CC   I    
<  177177 
ch   &    
 *
 B-AL ADE
POPULARE EOIÄITE,
    a d ii n a t e
   de
 MIRON POMPiLIU.
 IASSI, 1870.
                                                                                                                                                               Societăţii Junimea
0-W-
      ___
     tyi, /«-**W** fa tf&HtA -tfl ¿0^rfú\
   BALADE y
POPULARE ROMANE,
        adunate
                                      de
        MIKONU POMPILIU.
                                                                                                       /^•-'v Nc=
           ■ ^UL‘,f-cvN í
                                                                                                      i academiei
                                                                                                         S"--.7'^ /■/« à #*
                      IASSI 1870.
              Tipografia Socieţii Junimea.
                                     lOeclieaţiioie
                                                             Societăţilor literare a Studenţilor Romani de peste Carpaţi.
                      PREFAŢA.
   O naţie căndu se tre^esce din adănca sa amorţală seculară, şi deschide ochii lăncediţi la binefăcătoarea lumină a stelei sale reapă-rute, inainte de toate trebuie să caute, unde se află, să’şi amintească de unde s’a pomeniţii acolo, prin ce împrejurări şi desastre a purtat’o destinul şi’n fine să pătrundă cu privirea pănă in fundul sufletului seu propriu, cu scopu de-a lua cunoscinţe despre afecţiunile, dorurile, suvenirile şi speranţele, c’unu cuvëntu despre întreaga comoară de simţiri şi impresiuni, grămădite in inima ei. Ajunsă a posede o adevëratâ şi lămurită cunoştinţă despre ceia, ce constitue fiinţa ei reintinerin-dă, o aseminea naţie va fi in stare a păşi
cu siguranţă, fără nici o şovăire, pe calea progresului ş’a culturei umane.
   Fără această temelie construită din elementul seu propriu, unu poporu va rgmănea incapabilu de-o desvoltare fericită, şi va fi menitu a muri fără a’şi ajunge viitorul, la care aspiră.
   Celu mai eminentu şi mai infatigabilu bărbatu dintre căţi s’au gănditu seriosu la această împrejurare de cea mai inaltă consideraţie in viaţa unui poporu, carele cu atăta perseve-ranţă şi nedumerire s’a truditu a pune o ba-să neclintită literaturei noastre, — este genialul nostru poetu D. Y. Alexandri. Cartea D-sale, cuprinzătoare de cele mai frumoase creaţii poetice, ce este in stare a produce fantasia şi inima unui poporu, este unu mo-numentu nemuritoru de frumosu, sublimu, pa-trioticu şi săntu.
   D. Alexandri a fâcutu mulţii, foarte multu. Dar baia, in care a muiicitu densul, din sinul căreia a scosu la lumină strălucitoarele comori, este incă plină de bogăţie necalcu-
                                                                                                                                         1
labilă. Aceasta bogăţie neesploatată este â-proape a fi înăbuşită şi nimicită de straturi şi pături nouă, ce din <}i in <Ji se imbulijescu mai tare asupra ei. Este dar cea mai principală datorie a noastră, a intra cu însufleţire in această baie şi a lucra cu persistenţă pentru a scăpa de noianul peirei minunatele tesaure, ascunse in ea.
   Mulţămită geniului poporului romănu, nobila iniţiativă a I). Alexandri, este imbrăţo-şată de-unu timpu in coace de-o mare parte de tineri din toate provinciile Daciei. Acestu faptu măreţu nu poate să nu umplă de bucurie şi de aspiraţii fericite sufletul fiecărui Romănu. Pe pedestalul acestor colecţii abundante in izvoare nesecate de idei mari, imagini încântătoare şi de poesie adevărată, literatura noastră cultă va străluci odată cu o eternă lumină şi genii sSi nemuritori voru reflecta prin secoli mărirea şi lauda ei.
   Cu căţiva ani înainte de asta, am prinsu şi eu a mă interesa de acestu faptu impor-
 8
tantn, ş’am ajunsu a forma o considerabilă colecţie de doine, balade, liore, basme etc.
   Cu sprijinul socieîăţei „Junimea,“ reuşii a tipări de o camdată o mică broşură de balade, pe care o ’nchinu pe altarul naţiei ca cea mai dreaptă (Jestre a ei, moştenită de la strămoşi.
   Patria acestei modeste colecţii este valea Crişului Negru, situată la poalele munţilor apuseni ai Transilvaniei, de cătră Ungaria, şi teritoriul mărginaşii cu munţii României, in scaunul Sibiului. Anume baladele: Marcu şi Turcu, Nevasta fugită, Fata Ghi-nerandui, lonu Bradu şi soro-sa, Gheorqhe, Giurgiu, Niţă şi Petru Banului, Stanciu şi Vochiţa şi Ana Ardeleana, s’au culesu in Gura Riului, unu satu aproape de Săbiu; ear celelalte in Steiu, unu micu satu lăngă riul Crişul Negru.
   Incheiu această prefaţă, invităndu pre toţi aceia, cari vinu in contactucu poporul, să-şi deie puţină osteneală şi se însemne totu ce aiidu din gura lui intcresantu şi caracteris-
ticu, de oare-ce numai printr’unu concursu numerosu se voru putea feri de peire toate formele de manifestare a individualităţei sale.
                          Mironu Pompiliu.
TABLA MATERIEI.
  I. Bradul .
  II. Todoriţa şi Moşneagul
  III.   Mustrarea fetei
  IV.    Mar cu şi Tur cu
  V.     Nevasta fugită VI. Gheorghiţă şi mireasa Iui
  VII. Fata Ghinerarului .
  VIII. Ionu Bradu şi soro-sa IX. Paserea străină
  X.     Gheorghe
  XI.    Fata Eadului
  XII.   Giurgiu
  XIII.  Drăguţa înşelată
  XIV.   Feciorul şi pedepsirea maică-sa
  XV.    Fata reutăcioasă
  XVI.   Niţă şi Petru Banului
  XVII.  Pruncul şi fata Ţagului
  XVIII. Moartea drăguţei .
  XIX.   Stanciu şi Vochiţa .
  XX.    Ana Ardeleana
  XXI.   Tudoru şi €atiţa
  XXII.  Voina şi măndra lui
  XXIII. Rescumperarea voinicului Note ....
     Pagina,
     15
     16
     20
     21
     24
     27
     29
     32 ^
     34
     36
     40
     41    * 47
     50
     55
     58 * 61 65 68 71
     74
     75 81 83
i. BALADE POPULARE ROMANE.
í
I
i
                                                BBADUL,
Leagănă-se bradu* n codru Ca şi frunzuliţa ’n plopů,1) Fără věntu, fără recóre,
Fără nici unu picu de bóre.
      Bradule, brăduţu de jale, Ce te legeni aşa tare,
Fără bóre, fără věntu,
Cu crengile la pămentu?!
„—Da cum nu m’oiu legăna Şi căndu vântul n’a sufla, Căndu o veste mi-o sositu, Că spre mine s’oru pornitu Trei meşteri cu trei topoare, Pre mine să mě doboare,
Şi să mě dărăburească2)
Şi din mine să cioplească Lemne lungi In patru dungi,
      Şi usiţă La temniţă,
16
  b Şi roşteie3) la pivniţă, Ş’acol6 mi-a merge reu; Căci amaru de capul meu, N’oiu ave hodină eu
  *  De zuraiul ferelor,
  De plânsul nevestelor,
  De gelea feciorilor,
  De plănsul surorilor,
  De dorul voinicilor,
  De plănsul drăguţelor.
                                                                                                                      Todoriţa şi Moşneagul.
  Pe ţărmuri de Dunăriţă Merge dalba Todoriţă,
  ^ Ciurele1) zuruindu,
  * Cisme roşii tropotind«, 2)
  Cu rochiţa venturăndu,
  Pe norocu ’şi blăstemăndu. Blăstema şi blăstema Şrnime no au$a,
  Numai unu moşteanu betrănu Ce şedea in sălci păndindu.
„—Feţişoară, puiul meu*
Ce blastemi norocul teu?
Vină, dragă, la moşii,
Că eu sunt, ce blastemi tu!
      Eu am casă,
      Eu am masă,
      Şi prin curte Vite multe,
Eu am coşuri de bucate Şi am care ferecate.
„—Decătu moşu fie găzdacu3) £' Mai bine fecioru seracu,
Că moşul imbetrănitu Ca pgcatu’i de uritu,
Eşe-afară totu tuşindu,
Intră ’n casă mărăindu,
Ear feciorul celu seracu E plăcutu caş’unu colacu, Eşe-afară fluerăndu,
Intră n casă totu căntăndu,
Cu dragoste *n veci trăindu Şi pre mine ’ntenerindu.
Şi omul care’i betrănu Merge ’n cămpu şi stringe fenu, Vine-a casă totu gemendu Făr’a <Jice unu cuventu,
18
 Şi de cină vrgndu a’i da> Elu (Jice că n’a cina Pănă nu s’a mai culc i;
 Dar tenerul seracul,
 După ce-o gătatu f&ml, Vine-a casă totu horindu La mândruţa lui găndindu,
 Şi de cină vrendu a’i da Elu $ice c& na cina Pană nu m'a săruta.
 Decătu unu moşneagu bogatu Să’mi fie mie bărbatu,
 Mai bine eu face-m’oiu ^JBatăru4) lăng’unu moşinoiu, Floriceaua cămpilor,
 Şi pro mine pasce-m’oru Bonţii boarilor.
 ?r-Ear eu iată face-m’aşu In fenaţe nnu cosaşii,
                                                               Di de vară Pană ’n sară Toate florile-aşu cosi,
 Pre tine te-aşu nimeri,
 Şi la sine’mi te-aşu lua Şi cu dragu te-aşu săruta,' De mine totu nu’i scăpa!
 19
„—Decătu moşule cu tine,
Mai bine va fi de mine,
Bă me facu o mandră mreană^ Măndră mreană mureşană. „—Nici aş& n’ai ave pace,
Că eu unu pescarii rn’aşu face, ^IreJ^’n Mureşu aşu intinde Toate mrenele le-aşu prinde,
Şi pre tine te-aşu găsi,
De mine nu poţi fugi!
„—Decătu ţie nevăstuică Mai bine o păseruică,
C'aşu sbura din creangă ’n creangă Cătu’i pădurea de largă,
Ş'aşu' sbura din fagu in fagu Ş’aşu trăi ’n frunclişu cu dragu.
„—De t'i face păsarea-,
Totu cată să fii a mea,
Că m’aşu face-unu venătoru Ce ie paserea din sboru,
Şi prin codri m’aşu lua Pană, dragă, te-aşu afla,
Arcul iute-aşu incorda,
Aripa ţ’aşu săgeta,^
Şi in braţe mi-ai cădea,
Totu cată să iii a mea!
21
                                                                                           Mustrarea fetei
      Fată albă Cai adapă,
      Căţi cai fură Toţi beurâ,
Numai murgul porumbii,1) ^ Numai densul nu béú.
Fata blăndu la elu căuta, Cu mana mi’lu neteda,
                                                                                     Cu gura mi-lu intreba:
      „—Hei murgule, Porumbule!
Pare’ţi apa tulburoasă, Pare’ţi iarba şovărcoasă,2) " Pare’ţi lunca neguroasă?!
„—Sorioară drăgostoasă, Nice’i apa tulburoasă,
Nice’i iarba şovărcoasă, Nice’i lunca neguroasă, Dară mie mi-o vinitu Yoie mare de pornitu.
Pune şaua binişoru,
Să te ducu unde ţ’i doru, Chiaru la irimuţa ta,
                                                                                      La bădiţa ’n Lipova,
I'            Să’i pui prânzul     caldu      pe masă,
               Să’i pui apă rece ’n vas&
I'
*             Fata murgul inşela,
j             Veselă incăleca,
,             Şi ca vântul se ducea
f             Şi la bade’i ajungea,
|             Şi’ncepu a mi’lu     mustra,
[             C’au  prăn^itu elu cu alta,—
*             Jura  badea şi nu pre,
               Că scia c’au fostu aşe.
                     Marou şi Tureu.
              Colo’n josu pe Nistru ’n josu, Peste plaiul celu frumoşii, Unde Nistru se cotesce;
              La masă de soldi de pesce, Beu voinicii călăresce Şi be Marcu Sgracu Şi cu Turcu Păgănu,
              Şi cu muma Marcului,
  V
1*ACADEMIEI*
'Vs<5'Oat Âl:^
 Ibovnica Turcului.
 Turcul be şi nu prea be Şi be bere de ce ré;
 Elu berea cu viclenie Sé n1 ajungă la beţie;
 Dară Marcu Séracu
 Elu bea vinii De celu mai bunu,
 Totu copul1)
 Şi galbenul,
 Şi felea2) şi talerul, Picătura şi zlotul.
 Multe copuri elu sfârşea, Negura ochi’i prindea,
 Şi decodată ameţea,
 Pe masă capul punea Şi in grabă adurmea;
       Eară Turcu Păgănu,
 Omu frîcosu la vetejîe,
 Dar meşteru in viclenie, Iute paloşul trăgea,
 Intr’unu picioru se 'nvărtea Capul Marcului sé'Iu iea; Dara sluga Marcului,
Credinciosu stăpânului,
Cuvântă păgânului:
     „—Turcule,
Boieriule!
Ien dă’mi vreme puţintelu,
Ca s£ m’apropiu de elu,
Se me plecu şi se’lu sărutu Căci nu l’oiu vedea mai multu, L’am slujitu de mititelu Şi sămbria m’i la elu.
     Densul nu Fo sărutatu Ce cu dinţii l’o muşcatu, Marcu de s’o deşteptatu.
„— Alei slugă, fetul meu,
Ce me musci tu aşe reu,
Dor nu te-ai făcutu dulgu ?
De micuţu eu te-am avutu Şi tu asta n’ai făcutu!
„— Scolă Marcule, stăpâne, Că*i amaru şi vai de tine,
     Uită Turcul Păgânul,
Că elu paloşul trăgea,
Intr’unu picioru se ’nvgrtea* Marcule, capul sg’ţi iea,
     Atunci Marcu
       Voinicit Aşa multu nu se găndea, Faloşu de arginta scotea, Intr’unu picioru se ’nv&rtea, Şi da una de cea grea: Capul turcului sărea,
 Şi de-a dura se ducea In albia Nistrului,
 Lăngă piatra Corbului.
          Nevasta fugită.
Peste-Abrudu, peste Aiudu, Dalelei ce drumu bătutu!
Dar de cine e bătutu?
De-o nevastă pribegită,
De bărbatu-seu fugită.
Se ducea biata nevastă C’unu copilu micuţu in braţg, Copilaşu nebotezatu,
In scutece ’nfăşuratu;
Şi s’o dusu ea cătu s1o dusu,
 Păn' la MurSşu au ajunsu, Ear la Mureşu se oprea,
 Că pe ţermure vedea Doi podari Meşteri mari,
 Şi la ei că se ducea Şi din graiu aşa grăea:
 „—Podari, podari,
      Meşteri mari!
 De-aţi făcutu voi cuiva bine, Faceţi ş’acuma cu mine! Treceţi-me Mureşul,
 Că m'ajunge bărbatul Ş’oiu plăti bine preţul,
      Totu pasul Şi husoşul,1) 4 Toată urma Groşita.3) ^
 „—Ba, noi nu te-om asculta Pană nu n’i săruta,
 Totu pre unul de trii ori,
 S^ fie de şasă ori.
 „—Decătu eu v’oiu săruta, Poale albe-oiu rădica,
 Cisme negre-oiu desculţa Şi prin Mureşu m’oiu b%3,
 Cu pruncuţu-alăturia,
 Ear dacă m’oiu ineca Voi de sama mea veţi da!
 „— Nu grăbi cu înecatul,
 Că iacă^ţi vine bărbatul!
 „—Lasă vie,
 Dracu’lu scie,
 Furcile calea i-o ţie.
 Ferele pe măni se-i fie,
 Că chimeşa i-am spălat’o,
 Cu cenuşe i-am frecat’o,
 Şi pe sobă i-am uscat’o,
 După cuptoriu i-am ţipat’o.
 „—Nu grăbi cu prăpăditul, Că te-ajunge ibovnicul! j,—Lasă vie Domnu 7lu scie,
 Busuiocu calea i-o ţie, Trandafiru se'lu ocolească Şi la min’ se nimerească,
 Că chimeşa i-am gpălat’o,
 Şi cu săpunu i-am frecat’o,
 Şi pe culme i-am uscat’o, Frumosu i-am impăturat’o, Tocma ’n ladă i-am băgat’o.— Da nevasta tinerea
Dacă vedea şi vedea,
Că brodareii ridea Şi cu ea mereu glumea,
In apă se coboria Şi din graiu aşa grăia:
„—-Mureşu, Mureşu, apă lină, Treci-me’n ţară străină,
     S& ine treci Se nu me’neci,
Că dacă m’i ineca,
Tu de sama mea vei da!
      Gheorghiţă şi mireasa Iui.
Pe drumul Orădiii1)
Mergu carele Grheorghiţii, Ducu-se după nevastă Colo ?n ţara ungurească;
      Celu cu sare v Me2) mai tare,
      Celu cu vinu Me mai linu;
 Căndu Gheorghiţă andălia5) * Maică-sa din graiu grăia:
 „—Gheorghiţă, binele meu;
 Bagă ’n samă, ce’ţi spunu eu: Nu ’ntra ’n casă nechematu Nu be păharu ne’nchinatu!4)
      Dar Gheorghiţă baiu5) n’avea Căndu la socri ajungea,
 Intra ’n casă nechematu, 'Berea6) păharu ne’nchinatu. După masă se punea Şi pe căndu se veselea,
 Friguri grele mi’lu prindea; Căndu era la miadă-noapte Gheorghiţă trăgea de moarte, Căndu de $uă se crepa Gheorghiţă sufietu-şi da,
 Ear nevasta lui ofta:
 „—Bată-te focul, nănaşu,
 Cu cine me cununaşi,
 Cu cununa rugului Să n’am traiul pruncului7);
 Asară fusei fecioară,
 Miazănoapte nevestioară,
 Ear acum in «Jori de (Juă Eacătă-mS şi veduă.8)
                                                      Fata Ghinerariului.
Inşelat’au inşelatu,
De la părinţi au luatu Unu fecioru de lingurariu Pe-o fată de ghinerariu.
                                                  Elu din graiu aşa’i dicea:
„—Măndro, măndruleana mea, Ce căşi are taică-teu,
Totu mai susu are alu meu, Că căşile taică-teu Nu le vede Dumnedeu,
Pe din afară ’su cu varu Inlăuntru cu amaru ;
Da căşile taică-meu Le păd.esce Dumnedeu,
Din afară ;su cu verdeaţă In îăuntru ca dulceaţă.
Şi dacă mi-o inşela,
Amendoi pe drumu pleca,
Şi fata cum se ducea Mare doru o cuprindea, Indereptu ochii 'ntorcea Şi din graiu aşa dicea:
                                                  „— Bădiţu, bădişorul meu,
Aşa mi mie de reu!
De taica m’am depărtatu
 De satul tgu n’am mai datu.
                                                                                                                     Eară elu o măngăea Şi cu dragostei (Jicea:
     Da, vină măndruţa mea,
                                                                                                                  Vin' col6 pe vale’n josu,
 Unde ve*Ji fumul mai grosu: Acolo’i oraşul nostu.
     S’au mai dus căt s'au mai dus Şi ?n satul lui oru ajimsu; a Ea îndată ce-a intratu In bordeiul josu plecata,
 Cu glasu mare a strigatu :
 „— Vai de mine ce bănatu, *
                                                                                                                    In ce cursă am picatu.
 Din căşi mari spoite’n varu Am ajunsu aici la arnaru,
 Din căşi mari şi ziduite In bordeie huruite.
 Ea afară au eşitu Şi din gură au grăitu:
                                                                                                                    „— Făsgruică turturea,
 N’ai ve(J.utu pre maică-mea, Spune 'mi, dragă, ce făcea?
 „— Am v&Jut’o suspinăndu,
                                                                                                                   Păne albă frămăntăndu,
                                                                                                                  Şi'n pănea, ce frămănta,
 31
  Stropu de apă nu băga,
  Totu cu lacrămi o uda.
                                                               Păserea % Dulcuţa mea!
  Mai respunde’mi la una,
  De taica nu scii ceva?
  „— L’am vedutu, fată, oftăndu, ^ Caii la fauru mănăndu,
  Patru cai s£ potcovescă,
  După tine sé pornéscá.
                                                               Păseruică turturea,
                                                            Spune tu taichii aşea:
                                                            Caii sě niťi potcovéscá,
                                                          După min’ să nu pornéscá,
                                                               Ci gate carele,
                                                             Se 'mi incarce hainele,
  Sě le ’ncarce pe trii care Se le scoată ’n cămpu afară,
                                                           Se le deie focu şi pară,
  Sě le vě$u şi eu fumul Dacă nu le-am fostu omul,
                                                             Sě le vě(Ju şi flacăra,
  Că n’am fostu de-a le purta.
 32
                                                                                                            lionu Bradu si soro-sa.
  In portă la Ţăligradu Se (fresce lionu Bradu, Stăndu pe cote ră^gmatu,
                                                         Pe cote şi pe genunchi Şi se rogă de părinţi,
                                                           Se rdgă la maică-sa Să’i deie pe soro-sa,
                                                           Pe soro-sa Solomie,
  Că lui alta nu'i trebuie. Maică-sa se'nfiora Şi din graiu aşa’i grăia:
                                                              „—Dute căne Mei calvine!
  O’asta nu’i cu direptate ( Să se ie unu soru cu frate! Elu tare se măniea Şi la grajdu mi se ducea, Şaua pe calu o punea Şi pe calu turbatu sărea,
                                                          Şi s’aşternea drumului Caşi pana yentului.
                                                           Ţara, lumea ocolea,
                                                         Ca soro-sa nu'şi găsea,
                                                        Nici in faţă, nici in do&u,
                                                   Nici in portu aşa frumosu; Elu a casă se ’ntorcea Cătră maică-sa dicea:
                                                    „—Maică, măiculiţa mea,
                                                  Să’mi dai mi pe soro-mea!1) Ţara, lumea-am ocolitu Caşi densa n’am găsitu,
                                                   Nici in faţă, nici in dosu, Nici in portu aşa frumosu!
                                                    „— După tine-oiu da-o eu De m’i face, puiul meu, Podu de-aramă Peste vamă,
                                                         Podu de-argintu Peste pămentu,
                                                      Scăricică păn; la sore,
                                                     Să ve fie nănaşu mare,
      Şi lunuţa e Nănăsuţa,
 Steluţele călăraşii,
 E&r luceferii diplaşii.2)— & Elu tote le-au isprăvitu Şi din gură a grăitu: „—Soră, soră Solomie,
                                                     « Ţipă ţinta pe câmpie!
                                                     Hai cu min’ la cununie!
       Amendoi că se lua La biserică pleca,
 Şi in dgnsa cum intra,
 De odată ’ntuneca,
 Sfinţii toţi imi lăcrăma, Luminele se stingea,
 Ic6nele josu cădea,
 Eară maica Precistei Din fundul bisericei :
 „--Popă, popă, grigi de tine! Cumpenesce lucrul bine!
 Nu cununa soru cu frate,
 Că şi Dumnedeu te-a bate!
       Paserea străină.
 Căte păsărele sunt Trăescu bine pe pămgntu, Toate cină Şi s’alină,
 Numa io’su pasere strină,1) * Nice cinu Nice m’alinu,
  Că m’i cuibul lăngă drumu, Pe-o crenguţă de alunu.
  Căţi drumari pe drumu trecea Toţi in cuibul meu svărlea /Şi pe mine m£ hăşea,2)
  Şi7n glasu mare imi spunea Să’mi mutu cuibul d’acolea.
  Eu cuibul nu l’oiu muta Deie ’n mine cine-a da,
  Că mi'su puii golaşei Ş’ar fi vai ş’amaru de ei;
  Lasă pană ce-oru fi mari Păn’oru fi harnici şi tari, Atunci i-oiu sburători Şi din cuibu i-oiu hăşii;
  Dar bireul3) mai $ieea:
      N’asculţi de porunca mea? Părăsesce cuibul teu,
  Şi te du cu Dumnezeu!
      Ie-te sama, bireu, bine Nu me face de ruşine,
  Nu face carte pe mine,
  Că de-i face-o carte rea,
  Nu scăpi de mănia mea.
  Casa ta’i frumosu chitită4) # Şi’i cu paie-acoperită,
Cu paie de grău curaţii,— Faces'a lumină ’n saiu; Pentru-că eşti ţengrosu5) i Fiua6) satul luminosu. * Ie-te sama bireu bine Ce poţi face tu eu mine ?! Pe unde ţ’i cămara Ta umbla toată ţara.
                                                           Gheorghe.
In temniţă la Zărlatu Pace Gheorghe resturnatu,
Eară mama Gheorghiţii Şede’n pragul temniţii,
Şi plăngăndu ea chindisesce1)^ Şi pe Gheorghe mi'lu hrănesce.
Frunză verde ş’o lelea Gheorghe din gură grăea :
„—Maică, măiculeana mea ! Nu’ţi face inimă rea.
Scoală maică şi me lasă Şi te du la noi a casă, •
In funduţul grajdului La capul murguţului,
Infrănă’lu cu noue frâne Şi’lu adă pană la mine,
Inşală’lu cu noue şele Să’mi petrecu dilele mele!
Dar ea la domni se ducea Şi din graiu aşa grăea : „—Domnilor Cinstiţilor!
Şi cinstiţi de Dumnezeu Şi v’oiu mai cinsti şi eu, Sloboziţi feciorul meu!
Că Gheorghe de căndu robesce, Pe de-o parte’mbetrănesce, ^ Pe de alta putre^esce,
Cu barba se’nveluesce;
Ş’o spurcată de năpârcă Totu pe barbă i se’ncurcă.
Frunză verde ş’o lelea Domnii toţi aşa grăea:
„—Lasă-ne muiere’n pace,
Vorbă multă nu ne face,
Că mane la prăn4ul mare Merge Gheorghe la schimbare, Nevastă i-amu căpetatu,
                                                    Vinii roşiu i-amu strecuratu,
 Şi nănaşu i-amu căştigatu, Frun4ă verde ş’o lelea Ea la temniţă mergea Şi din gur’aşa (jiicea :
                                                                                                             Gheorghe, Gheorghe, dragul meu!
 Ascultă ce-au<jlii eu,
                                                     Că mane la prânzul mare Vreu pe tine să te’nsoare, Nevastă ţ’oru căpgtatu,
                                                    Vinu roşiu ţ'oru strecuratu,
                                                     Şi nănaşu ţ’oru căştigatu.
 „—Maică, maică, mate esci Şi puţinu te socotesci!
 Poale lungi şi minte scurtă, Femeie nepricepută!
                                                      Vinu roşiu mi’i sângele,
                                                        Nevasta mi'su furcile,
                                                     Ear nănaşul Hăngheraşul.2) c Nu te găndi maică multu,
                                                     Că nu’i vreme de perdutu, Intră’n fundul grajdului La capul murguţului,
                                                        Inşală’lu cu noue şele
Noue chingi pe lăngă ele, Infrănă’Iu cu noue frăne,
Şi’lu adă, maică, la mine, Dute la domnii cei rei Şi’ţi fă vr?o treabă cu ei,
De departe’ngenunchează Şi de-aproape cuvintează : „—Domnilor Cinstiţilor Şi cinstiţi de Dumne4eu Şi v’oiu mai cinsti şi eu, Sloboziţi feciorul meu ! — Frundă verde ş’o lelea Gheorghe pe murgu se suea, Ca vântul se repedea Peste ziduri că sărea Şi din graiu aşa grăea : „—Domnilor, să fiţi cu bine,
Că n’aţi fostu harnici de mine, Ş’aşteptaţi cu osănda Pănă eu m’oiu inturna!
              Fata Hâdului.
              (fragmentu).
  Colo yn josu cătră Solnocu1)
  Se yede-o pară de focu,
  Dar la para focului Cine ’şi şede locului?
  Şede fata Radului Sluşnica ’mperatului,
  Totu horesce2) ’mperătesce Şi ’mpletesce brău şerpesce. Nime ’n lume N’o aude3)
  Numai singură una,
  Numai imperăteasa,
  Ce uimită asculta,
  Şi din gură cuventai„
  „—D’oi4) sluşnică, draga mea, Ce horesci aşa cu gele « In butul dragostei mele,5) Soţul meu te-a audi Şi pre tine te-a ’ndrăgi Şi pre mine m’a uri.
  Eară sluşnica (Jicea:
  „—Draga mea; stăpăna mea, înălţată ’mperăteasă,
  Doamnă măndră şi aleasă,
 Eu nu căntu in butul ten, Ci horescu de-aleanul meu6' Me tănguescu prunilor De jelea părinţilor,
 Şi me vaieru bravilor *
 De bănatul7) fraţilor;
 Me tănguescu florilor De dorul surorilor,
 Şi me plăngu brăuduşilor De jelea mătuşilor.
               Giurgiu.
 Frundă verde de urdică,— Strigă Doamne cine strigă, Strigă Giurgiu dintre lunci De la boi şi de la junei. Nime’n lume nu aude Strigătele sale crude, Numai sacă maică-sa Din grădină soro-sa,
 Ea tare se îngrozea Păn’ Ia densul se ducea
 42
  Şi din graiu aşa grăiea:
  „—Ce ţ’i ţie Giurgiu meu ? Ce-au ajunsu pe capul teu ? Doar merindea fai sf^;şitu,
  Ori banii ţ’ai cheltuitu?
  Doar opinci de feru ai ruptu, Ori juncanii ţ-ai perdutu ?
  „—Nici merindea n’am sfărşitu, Nici banii n’am cheltuitu,
  Nici opinci de feru n'am ruptu, Nici juncanii n’am perdutu; Somnul m’o ademenitu Şi pe iarb’am adormitu,
  Su pomu verde infloritu,
  Ş’unu věntu caldu ce mi-o bătutu Florile au oborîtu,*)
  ? Şi mi-o căstu2) şerpe balaur u, Maică, cu coarne de auru.
  Na maică naframa mea,
  Invelesce mana ’n ea Şi o bagă ’n sinul meu,
  Scoate şerpele celu rěu !
  „—Ba io; puiu, n’oiu invěli,
  Fără mănă nu potu fi,
  Fără tine potu trăi,
  Că de-a trăi taică-teu
 Face altu’n locul teu.
 Strigă Giurgiu, striga iară De Ia junei dintre hotarS, Nime'n lume nu aude Vaietele sale crude,
 Numai drăguţii taică-sSu Din pragul vecinu-seu:
 „—Giurgiu taichii celu iubiţii, Spune’mi, spune ce-ai păţitu?
 „—Taică, taică, dragul meu, Am păţitV) foarte reu,
 Că pe iarb’am adormitu Şi din pomu s’o coboritu,
 Vai, unu şerpe gălbănuţu *
 Şi mi-a intratu in sinuţu,
 Na, taică, năframa mea Invelesce măna’n ea,
 Scoat-e’mi şerpele din sinu Că me umple de veninu.
 „—Ba io <Jeu n’oiu înveli,
 Fără mănă nu potu fi,
 Fără tine potu trăi,
 Că de-a trăi maică-ta Noi altul vomu gemena.
 Strigă Giurgiu-a treia-oară Cătu găndesci că stă să moară;
Dar nime nulu asculta Numai dalbă soro-sa,
Din pragul vecină-sa.
„—Ce’i Giurgiule, frăţioare ?
Aşa tare ce te doare?
Fiare din munţi s’au sculatu Şi pe tine au urlatu ?
Ori tâlharii te-au legatu Şi toţi j uncii ţ’au mănatu!
„—Fiare din munţi n'au urlatu, Nici tâlhari nu in au legatu,
Ce somnul m’o’nceluitu, *
Sub unu pomu am adormitu Şi vgntu caldu au legănatu Pomul cu flori incărcatu,
Ş’au cădutu unu şerpe reu,
Ş’au intratu in sinul meu,
Şerpe lauru, bălauru,
Cu coarnele de auru,
Elu cu coarnele me ’mpunge Cu limbile me străpunge.
Ie, soră, năframa mea,
Şi’ţi in văii măna cu ea!
Şerpele din sinu imi scoate Şi me scapă de la moarte!
„—Ba nu, nu, fratele meu,
  Aceia n’oiu face-o eu,
  Fără mănă nu potu fi,
  Făiă tine potu trăi!
  Giurgiu iar prins’a striga,
  Dar nime nulu auija Numai ibovnica sa,
  Din pragul suroată-sa.
  „—Giurgiule, sufletul meu,
  Ce rendu’i pe capul teu De te vaeţi aşa reu ?!
  Doar in cale ţ’a eşitu i Pricoliciu afurisitu,3)
  Şi vre turma să ţ’o strice Şi capul teu să’lu mănânce?
  Ori tu $aci de-o boală grea Şi nu’i nime p acolea,
  Să’ţi dea apă din isvoru,
  Şi să‘ţi facă după doru?!
  „—Ba, nu puiculiţa mea,
  Nici nu $acu de boală grea,
  Nici in cale’mi n’o eşitu Pricoliciu afurisitu,
  Dar somnul m’o ’nceluita Sub unu pomu am adormitu,
  Şi mi-o fostu pomu’nfloritu,
  Ş’unu ventu caldu* ce-o aburita*
Florile le-au oboritu, *
Ş'au că<Jutu eu ele josu Şerpe lauru, verinosu,
Şi s’au trasu la mine'n sinu; Vai mândruţă peru de chinu, Că eu coarnele me’mpunge Cu limbile me străpunge.
Na, dragă, năframa mea Invelesce măna’n ea,
Şi o bagă’n sinul meu,
Scoate şerpele celu reu!
Mănduliţa lu asculta Năframa nici că lua,
Măna goală şVntindea Şi şerpele mi’lu scotea,
Dar n’au fostu şerpe bălauru; Ci unu mândru brău de auru. „—Mandra mea, cruciţa mea, Poartă-milu Dumineca In ciudă la soro-mea,
Şi’lu poartă şi Sâmbăta Xn ciudă la maica mea.
 BKĂGUŢA ÎNŞELATĂ.
 Sub codrul eu fagi,
 Pe valea cu fragi,
 La riul de rouă Este-o casă nouă, Nouă, şindilită, Frumosu văruită,
 Cu sirmă ’ngrădită,
 Cu fereastă’n cale,
 Cu uşiţă’n vale,
 In giuru cu grădină De flori toată plină.
 In ea cine şede?
 O  maică se vede C’o fată frumoasă,
 La chipu drăgostoasă, La faţă doioasă.
 Maica tatu lucra, Mereu se ’nverteâ, Toate le făcea,
 Ear fiica-i şedea Cu ochii clipindu In somnu aţipindu, Maică-sa grăeâ:
 —Ficuleana mea,
 Ce poate să fie De stai lănce<Jie ? ţ Eu lucru prin casă,
 Tu clipesci la masă Ca o jupăneasă.
 ,,—Ba, eu nu clipescu, Somnul nu-lu dorescu, Dar stau şi găndescu,
 Că eu am iubitu Cu focu nesfărşitu Unu bade inaltu,
 Voinicu desmerdatu;
 Şi eu Fam mănatu Pană ’n Ţarigradu,
 Eli; să-mi tărguească La şatră grecească % Pănzuţă de inu,
 Firu de ibrişinu,
 Să-i cosu cu iubire Cămeşe de mire, —
 Elu n’o tărguitu Da s’o logoditu,
 Şi de-atunci n'am pace, Nu sciu ce me face,
 Ce măncu nu-mi ticnesce, Ce beu nu-mi priesce,
49
                    î)orul mg rezbesce, Faţa-mi veştedesce.
                    De scrisu nu mi-o scrisu, Dară mi-o tremisu Cuventul pe ventu Kăvaşu pe pămentu,
                    Nu sciu cununâ-Foiu O eu blăstemâ-Foiu,
                    Cum oru stă la spate Gânduri cu pecate! ?
Î                  Maică-sa grăeâ:
i                  „—Ficuleana mea,
(
f                  Pasă şi'lu cunună,
|                  Nu mai fii nebună,
j                  S’afli- unu finişoru,
                    Să-ţi treacă de doru. Şi’nchină la finu C’unu păharu de vinu,
                             Şi ;ncbină )                             La fină
i                  Cu-altul de veninu,
;                  Ş’o stringe la sinu,
                    Ş'o apucă’n braţe Ş’o sărută’n faţă.
3
   FECIORUL ŞI PEDEPSIREA MA1CĂ-SÂ.
   Frundă verde de bujorii...
   Fost'au fostu unu bădişoru,
   Elu de tencru s’o ’nsuratu Dalba fată ş’o luatu,
         Pe sub soare Soaţă n’are,
   Numai sora soarelui Şede ?n poarta raiului Caută locu sufletului.1)
   Nunta bine nu sfărşeâ Şi la faţă ’ngălbineâ,
   Că ’n amia(Jă(Ji sosea Carte mare ’mperătească ^La biraie2) s’o cetească,
   Taberile să pornească;
   Cănd era pe la simţitu Gătau cartea de cetitu,
   Taberile de por uit u.
   Cănd feciorul purcedcâ Elu cu jele-aşa grăeâ:
   —Maica mea; binele meu,
   Ascultă tu ce’ţi spunu eu!
   Ţine'mi nevasta frumoasă Cu ce ai mai bunu in casă,
   Cu vinu vechiu din Beligradu,
Cu colacu din Ţeligradu,
Cu colacu in lapte dulce Doar’ la masa nu s’a duce. „—Ţine-oiu, dragă, ţinea Cu ce focare-oiu avea!3)
   Măsa’n pragul uşii sta, După fecioru se uită Pan7 ce'n codri s’afunda, Apoi in casă intra Şi din gură cuventâ:
„—Alelele, Doamne sfinte, Doamne sfinte şi părinte! De raăncare ce să’i dau? Da o coage4) de mălaiu, Uscată de noue ai!
De beutu in ce să'i dau? In ciuberul porcilor,
Cum Vi dată robilor!
   Şi de mană mi-o lua Şi in temniţ’o băga,
Intr’o cas'afurisită,
De cinci ani necurăţită,
De soare nestrăbătută, Pentru robii mari făcută, Ş’o ţinea maică-sa bine, Fără milă şi ruşine,
 Cu cogi arsS de pe masă Cu spălaturi de prin vase. Ear nevasta suspina,
 Irima'i5) se despicâ,
 Diua noaptea lăcrămâ,
 Lui Dumnezeu se ruga:
 „—Slobozi Doamne'n mila ta Toţi robii de la robie;
 Iobagii din iobăgie,6)
 Şi slugii de la slugie,
 Ş'al meu soţu din cătănie!
 Vorba nici c’au isprăviţii, Taberile mi-au venitu Şi bărbatul i-au sositu.
 „—Maică, măiculiţa mea, Adă-ţi nora tenerea,
 Nevăstuţa frumoşea,
 Că dorescu a o ved&
 Cum dorescu in raiu a me.
 „—Puiul meu, sufletul meu, Bucuros ţi-aşu dâ-o eu,
 Dar de cănd tu ne-ai lăsatu, Ciuma ’n ţară au intratu Şi nevasta ţ'au măncatu.
 Haidă, maică, şi-mi arată Unde-i mandra ingropată,
Ca sa’i vědu, maică, groapa Şi să-mi stěmperu inima,
Şi să-i sărutu morměntul Ca să-mi stěmperu sufletul.
„—Groapa cum potu să-ţi aratu, Că de trii ani ce-ai plecatu, Ploaie multă s’o věrsatu Şi groapa s’o infundatu,
Şi de cănd n’ai fostu cu noi Au fostu věnturi mari cu ploi,
Şi de věnturi, ce-oru suflatu, Morměntul s’o 'mprăsciatu.
Feciorul se amăreâ, Lăcrămăndu aşa grăeâ:
„—Dacă nu-mi poţi arăta Morměntul, unde-i mandra, Arată-mi măcar urma!
„—Cum potu urma să-ţi aratu Că de trii ani ce-ai plecatu, Soarele mi-o strălucitu Şi ploi calde au venitu,
Locul totu au inver<j.itu,
Cu earbă s’au invelitu.
„—Adă-mi dară cheile Să descuiu cămerile!
„—Eu cheile ţi le-aşu da
Ţ
 54
Dacă le-aşu pute afla.
Că de cănd te-ai depărtatu Cu cheile s’oru jucatu Mulţi pruncuţi Nepricepuţi,
Nu sciu in iocu le-au ţipatu, O’n apă le-au aruncaţii.
     Feciorul se încrunta O sScure apucă,
Temniţa toat’o spărgea Şi nevasta ş’o găsea,
O  găsea ca vai de ea!
La faţă toată perită,
Ca o frundă olivită, s Ne 'ngrijită, necăutată De trii dile nemăncată.
„—Alelei, soţia mea,
Cu ce maica te ţinea De te-ai veşte<Jitu aşea?!
„—Ţinutu-m’o densa bine, Bat’o sfănta <p de mane!
Că de trii ani ce-ai plecatu, Pită moale n'am măncatu, Earbă verde nJam călcatu. M’o ţinutu ea, dragul meu, Cum se ţine-unu cane reu;
Cu cogi arse de pe masă,
Cu spălaturi de prin vase,
„—Spune’mi, spune, mandra mea, Ce pedeapsă s’ar cădea Să sufere maica-mea?!
„—Se moară in chinuri grele, Cum au fostu şi ale mele,
Să mi-o lege şi spânzure De trii co(Ji de iepe sure,
Să ’ncungiure uliţele,
Sa preceapă măicuţele,
Cum se ţină nurorile.
                                                         Fata reutăeioasă.
Frundă verde frunzuliţă Aşa strig’o măndruliţă,
Albă fată fecioriţă, *
                                                 Cătrunu voinicu din solniţă: *
 „— Vere, vere, mila mea Insoară-te şi me iea!
       Fără tine
       Vai de mine!
 Numa’n groapă mi-a fi bine.
 „— Ba eu nu te-oiu lua deu C’ai unu frate caşi eu,
 Şi umblă ’n umbletul raeu,
 Şi se poartă’n portul meu, Şueră ’n şuerul meu, *
 Joacă’i calul caş’alu meu.
 Fata prins’a lăcrăma Şi iar dete a striga:
 „— Ie-me vere, ie-me dragă, Nu’ţi paie lucru de şagă, Decăt să nu’ţi fiu soţie Mai bine ’n pămentu de vie.
 „— Te-oiu lua sufletul meu, De ucidi pe frate-teu,
 Pre frate-teu celu mai micu, Celu mai micu şi mai yoinicu, „— Uciga-Faşu uciga,
 Dar nu sciu ce’i otrava.
 „— In grădină
 La stupină 0 făntănă se găsesce,
 Ear pe fundul ei trăesce Şerpe lauru, bălauru Cu solzuţii de auru,
     Şi din gură Pară’i cură Din coadă’i veninu picură ! Umple ulceaua deplinu De otravă şi veninu. Frate-tgu venindu a casă Cu gura de sete arsă,
 Apă rece tu nu’i da Ce din gură <Ji’i aşa:
 „— Frăţioru de voinicelu,
 Na vinu roşiu, mărmăzelu1)! Be din ăsta, dragul meu,
 Din care-am bSutu şi eu.
     Fratele nenorocitu,
 De multu lucru obositu Cănd a casă au sositu Apă rece au doritu,
 Ear soro-sa i- au grăitu:
 „—Frăţioru de voinicelu,
 Na vinu roşiu mărmăzelu! Be din ăsta, dragul meu,
 Din care-am b6utu şi eu.
     Adă’mi soră, a să beu2)
Bine sciu eu gândul teu,
Fie’ţi casa uliţa Şi cămara răşniţa ;—
      Şi ’ndată cum au gustata Viaţa i s’au ciuntatu3), f Şi soro-sa iar dicea:
„— Voinicele, mila mea, Inplinituţ’am voiea Acum haidă şi me iea!
„— Nu te ieu, căci nu te vreu Nice eu nici Dumnedeu,
Că dacă t’i măniea Şi cu mine’i face-aşea.
     Niţă şi Petra Banului.
Trei cocoşi negri căntară,— Trei turci in ţară tunară:
—Vinde’ţi, frate, nevasta Şi’mi plătesce daria! — Vendii vii Vendu moşii.
59
      D’oi fácü Precum putii Şi neyasta nii^.Ygndu;
Ş’au avutu o moară’n véntu Ş’ăncă alta pe pămentu, Ş’acele le’nstrăina Ca să’şi scape nevasta.
                                                      Şi veniră turcii iară Şi strigar’a doua-oară:
„—Vindeci, frate, nevasta Şi plătesce daria !
   EJu din graiu aşa (Jicea: Mandră măndruleana mea, Eşi afară din camară Şi’ţi bagă ochii’n cerneală, Şi’ţi ie iie Dintr’o mie,
Ca tine să nu mai fie,
Şi inelu măndru suflatu Şi basma din Ţerigradu,
                                                     Ea afară că eşea Şi frumoşii se primenea;
Elu de mană mi-o lua Ş’amendoi la térgu pleca, C’unu turcii teneru se’ntâinia: „—Bună diua, Turcule!“
„—Mulţămimu, ciocoiule!
De vSndutu ţ’i nevasta?
                                                                                                   „—De YSndutu m'i <Jgu asta!
                                                                                                     Spune’mi cătu o preţuesci?
„—De trei ori s'o cumpenesci, Odată cu bani mănunţi Ca să'mi paie că’su mai mulţi,
A doua cu lei bătuţi,
A treia cu gălbgnuţi,
Că'su mai uşori la purtare Şi mai spornici la schimbare.
    Turcul veselu s’apuca Galbenii a număra,
Ear nevasta suspina :
„—De-ar da Dumnezeu de-ar da Banii să nu i s’ajungă Pre mine să nu me v£n<Jă.
    Dar banii i-o numgratu Nevasta ş’o cumpgratu,
Şi de mănă mi-o lua Şi prin tărguri o purta Pe la şetre mi-o primbla,
De toate mi-o intreba Şi in crăşmă se băga Şi din graiu aşa grăear „—Măndră, măndruleana mea!
61
Eu cu dragute-am cumpSratu, Ce-o cerutu pe tine-am datu, Ce-ai poftitu eu ţ'am luatu,
De toate te-am intrebatu,
Dar de una mi-am uitata; Măndro, cu dreptu să grăesci, Spune’mi din ce viţă esci?
„—Eu sunt Niţa Banului Din ţara Ardealului!
„—Soră, soră, draga mea, Dacă stă lucrul aşea,
Şi io’su Petru Banului Din ţara Ardealului.
Mai na bani pe căţi ţ’am datu Şi te du iar la bărbatu!
                                                                                                               Pruncul şi fata Ţagului.
Pe celu cămpucu seminicu, Josu la umbra unui nucu Jeluiesce-s’unu voinicu:
*—De ce n’am avutu norocu
  Să fiu arsu mai bine ’n focu, Cănd in casă mi-am adusu De peste codri din snsu Buruiana ştevii,
  Şi urita cetăţii;
  Decăt $u urita ’n casă Mai bine cu boala ’n oase! — Nevasta mi'Iu audea Şi din graiu aşa grăea:
                                                                                                                           „—Dai voinice Seminice,
  Dacă ţ’i uritu de mine,
  Du-me ’n oraşu şi me vinde, Du me yn tărgu la Tărgoveţu, Unde au mandrele preţu,
  Şi me strigă v&ndetoriu Ca pe marhă1) peitoriu! —
  Cum dicea,
  Aşa făcea,
  Ou ea ’n tărgu mi se ducea;
  La nevastă că venea Turcu betrănu Cu moartea 7n sinii,
  Şi din graiu aşa grăi:
  „—Cătu’i preţul nevestii?
  „—O vică2) de bani galbini
Şi alta de husoşi buni,
Optu căntule
* De piţule,3)
Sa?mi fie pe drumu destule!
Ear nevasta suspina Şi cu jele cnventa:
„—Nu me da dup’aisfa, ,
Cat pe lume voin custa4)*
Tot pe tine-oiu blăstema;
Apoi sta şi mai ofta Şi din gură se rnga:
„ -De-ar da Dumnedeu de-ar d Sutele să nu se umpîă,
Bani mănunţi să nu s? ajungă, Pre mine să nu me vendă!
Şi Dumnedeu au făcu tu Sutele nu s?au umplutu,
Bani mănunţi nu s’ajungea Dup’acela n’o dădea, —
La nevast’atunci vi nea Unu turcu teneru, irumoşelu,
La statură sugarelu5) *
Părea trasu printrunu inelu,
Şi cu vorbă dulce dice:
„—Cat ii preţul mei voinice?
„—O vică de bani galbini
 Şi alta de husoşi buni,
 Optu căntule De piţule,
 Să'mi fie pe drumu destule! „—întinde chepeneagul6) * Să’ţi vgrsu banii cu sacul, Şi intinde mintia \
 Să ţi'i vgrsu cu brădia.7) % Nevasta ş’o cumpSra Şi cu ea veselu pleca,
 Cătră casă se lua,
 Şi pe cale cum mergea Nevasta din graiu grăea:
 Da hai să ne intrebămu Care de unde suntemu?
 „—Eu sunt pruncul Ţ&galui Din ţara Harţagului,
 Pre tata’lu chiamă Ilie Şi pre mama Anisie,
 Pe frate-meu Vasalie,
 Ear pre sora Todora.
 „—Voinice, binele meu, Dacă’i aşa rândul teu,
 Şi io’su fata Ţagului Din ţara Harţagului.
                                                                                                                                        65
 Mulţămimu’ţi Domne sfinte Că ne luminaşi la minte;
 Şi s’afiă soră cu frate Până n’oru face pecate! ?
                                                              Moartea drăguţei.
  „—Puică; puiculiţa mea,
  Am gănditu că’i fi a mea;
  Am gănditu că mi-a fi bine Drăgustindu-me cu tine,
  Dară védu că ai mai mulţi După carii tu te uiţi,
  Şi cu carii te săruţi,
  Ţii minte vorbele noaste
  i Căndu săpai ten chiul1) pe coaste? Scii tu mandră ce ţ’am spusu Crastaveţii căndu i-ai pusu,
  Să porţi pană de colie **
  Să’mi fii dragă numai mie,
  Şi să nu porţi pană verde,
  Să fii dragă cui te vede,
Şi fr unduia de mohoru Să iii dragă tuturoru;
De mine n’ai ascultatu Deci grea moarte ţ'ai gătata. Spune’mi ce moarte doresci, Cum vrei să te chinuesci? Te-oiu tăia, te-oiu împuşca O’n sabie te-oiu lua?
„—Alelei alu meu gătitu, Nimieu n'am păcătuitul Să mg bată Precista De-am călcaţii porunca ta,
Să me bată Dumnedeu De-am călcatu cuventul tgu.
„—Taci vicleană, nu minţi, Nu eşti vrednica trăi; CăJ&^oiu face o lumină^ Să’mi lumini sara la cină.— Bine vorba nu sfărşea Şi de braţg mi-o prindea Şi’n grădină o ducea,
In grădină la stupină,
Şi cu căiţi şi cu reşină Mi-o ’mbrăca şi mi-o ’nvălea Şi in cas’o aducea Şi de rnasă o lega,
 Mare flacără ei dâ,
       Mai ăntie La călchie
 Să ar<Jă toată de vie.
 Căndu ;sinu’i se mistuia Ea cu gele-aşa grăia:
 —O chinzuitoriul2) meu, Bată-te pre tine deu Doue ţiţe rotundele,
 Care te jucai cu ele! — Candu budele’i flacăra Ea cil amaru suspina:
 „—O chinzuitoriul meu, Bată-te pre tine deu Două bu<Je supţirele Şi sărutările mele.
 Ba nu, nu, tălhariu de cane, Nu'i bună irima’n tine.
                                                                                                                 Staneiu si Voehita.
                   » $ Susu pe plaiul munţilor, La poalele bradilor,
 La tulpina fagului,
 La cetina bradului,
 Şede Staneiu Braţului Cu Oane Celariului,
 Cu Buca Ploscariului,
 Şi cu Toaderu Cohălmeanu Şi cu Bucuru Braşoveanu; Da ei bea şi ebiotea Diiitro ploscă mitut@a,
 Aşa multu că irn’mi ţinea, O vadră şi cinci oca Cănd la gură rădica,
 Aşa bine mi-o golea,
 Nici unu picu nu remănea. Straje cine le era?
 Mitutică Vocliiţa,
                                                                                                           Ea din graiu aşa grăia :
 „—Dali, frate Stanciulc! Şoimule, voinicule !
 Da tu bei şi chiotescî Cu fraţii te veselesc?,
                                                                                                          De poteră nu’ţi găndesci;
                                                                                                        A sară cănd m’am culcatu
  Aşa reu că m’am visatu,
  Că puşca ţ’i fără patu,
  Eară pistoalele mele Le-am visatu fără oţele,
  ^ Apoi flintuliţa mea O-am visatu fără vergea.
  Staneiu din gură grăea:
  „—Nu te teme sora mea!
  Pană vedi puşca la mine Nu te teme tu de nime!
  De-a fi plină, de-a fi goală Fuge potera să moară.
  Bine voi’ba nu sfărşea Şi potera’i ocolea.
  „—Căpitanu Bălaurea Fă cu potera'n colea,
  Că m'oiu da pe dup’unu fagu Şi ţ’oiu trage-unu glonţu prin capu, Cam prin capu şi cam prin şele Ca să te’ncărnesci din ele,
  Cam la furca peptului Unde'i greu voinicului.
  „—Dă-te, Stanciule, legatu,
  Să nu te ducemu stricatul „—Ba, eu nu m'oiu da legatu Cătu nu m’oiu vedea stricatu!
 Mitutică Vochiţa Sta pe malu şi se uita,
 Sta pe-o flintă rădemată Ca o naibă’mpeliţată;
 Svărle pleata pe spinare u Pardosită de parale,
 Pe la brău totu cu pistoale, Cu pistoale ghintuite Şi frumosu inargintite;— Turcii dacă ş’o vedutu Toţi Dunărea au trecutu,' Ear Stanciu din graiu grăia „—Bate Doamne papura,
 Că s’o aprinsu podina #
 Cu Turcii alăturea,
 Căndu ş’o trecutu Dunărea Dunărea la Ţărigradu,— Io’su voinicu adevěratu,
 Cu soră-mea m’am scăpatu.
 Frundă verde Şoloveru Muşcaţ’aşu limba din věrfu!
                                                   Ana Ardeleana.
La poalele muntelui,
In tărguţul Graiului Strigă Ana Ardeleana,
                 y *
Nu’i voinicu s’o celuească,
Nici catană ’mperătească Mana ’n sinul ei să bage,
Pe pieioru ca să mi-o calce; Dar in tărgu mai de din josu Dice-unu domnişoru frumosu:
„— De n’oiu inşela-o eu,
Nu’mi ajute Dumnedeu Să’ncalecu pe murgul meu,
Şi domnia să’mi domnescu,
Şi viaţa să’mi trăescu!
Astfelu dacă s’o juratu Mers’aeasă superatu,
Pe masă s’o ineotatu, *
Ear maică-sa la’ntrebatu:
„—* Puiul meu, ce te-o aflatu, In crâşmă beut’ai Ori mandră ve(Jut’ai?
„— Nici in crâşmă rj’am beat Nici mândruţă n’um ve^tu ;
        Strigă Ana Ardeleana Nu’i voinicu s’o celuească, Nici cătană ’mperătească, Ş’am pusu, maică; jurămentu Să n’am pace pe pămentu, Domnia să nu’mi domnescu Eu de nu o celuescu.
  Aşa elu dacă grăia Pe murgu’i se arunca Şi pe drumu că se lua, ,
  Şi mergea elu cat mergea, C;o babă se intălnea;
  Baba din gură (Jicea:
  „—Unde-alergi voinice-aşa?
  „— Eu m’aşu duce undeva. Doară potu afla ceva Să inşelu pe mandruţa.
  Şi betrăna iară’i dice:
  — Du-te-acasă, măi voinice,
  \ Ţipă baine bărbătesci Şi ie baine femeiesci,
  Ear sara; căndu a 'nopta Să ce duci la mandruţa,
  La mandruţa la fereastă,
  Şi să’i spui că eşti nevastă.
 Âstfelu voinicul făcea,
 Sara pe lună mergea Şi la fereastă grăea;
 „— Lasă-me vecină’n casă C’afară’i vreme ploioasă,
 Ploaia ca din olu se varsă.%
 „— Bucurosu că te-aşu lăsa Dar m’i frică de una Că tu nu eşti suroata,
 Că ţi’i glasul bărbătescu,
 Nu samăn’a femeiescu. n—Nu sunt bărbatu ci nevastă Şi sunt fugită de-a casă,
 Sunt fugită de bărbatu,
 Că m*o bătutu peste capu Şi glasul mi s’o scbimbatu;
 Soră dacă nu me crecji Eşi afară de me vedU!
 —Decăt afar’oiu eşi Mai bine te-oiu slobozi.
 Elu in casă că intra Du.pă capu mi-o apuca,
 Măna ;n sinul ei băga Şi pe picioru mi-o călca.
 Foaie verde de sălcuţă SSracă Ardelenuţă!
                               4
 Asară fusSşi fecioară, Mia4ă-noapte nevestioară, ţ)ori de <JU&
 Şi v£duă,
 A doua <Ji pe scăndură!
                                             ÎPudoru şî Catiţa.
 La făntăna lui Bujoru î*asce calul lui Tudoru,
 Calul pâsce şi rănchează Tudoru doarme şi visează;
 Ce folosu de visul lui Dacă nu’i cu dumnealui,
 Mitutica lui Catiţă Cu sinii albu de porumbiţă Şi cu miere pe guriţă.
     Catiţâ, poale ciurate, $
                                     Rgu te^am visatu astă-noapte!
     Spune'mi, bade, spune’mi bine Ctim m ai visatu tu pre mine 9 n— Că eu, dragă, te-ana visaţii Cu mârama ta din capu,
 Cu mărama mandră, nouă
 feiîpiâ, ruptă chiar in două!
 „—Tudore, fecioru frumosu, Lasă, visu’i mincinosu,
 Nu mi’i ruptă mărama Ce mi‘i ruptă inima,
 Rgu te temi că te-oiu lăsa, De ce te temi nu’i scăpa;
 €ă fu calul poivănitu ■*..
 Tu la umbr’ai adurmitu Eu m'am datu îa drăgostitu; Tudoru din gură grai ea:
 „—Inbesce-te, mandra mea, Vei iubi cat vei iubi,
 La mine iară’i veni!
                                                                                    Voma şi mandra lui.
 Pe uliţa armenescă,
 La o casă ţigănescă,
 Voina ealu’şi potcovesee Ear măndruţa mi’lu păndesce.
                                                                             Dali bade, dragulu meu, Unde găţi tu murgul teu?
                                                                               Dor ţi’i doru de pribegitu,
 Ori ţ’i doru de cătănitu?
                                                                                                          4*
„—Ori m’i doru de pribegitu, Ori mi doru de cătănitu,
Eu trebue să me ducu,
Cale lungă să apucu!
„—Dacă e, bade, să mergi Dar pre mine cui me Ieşi ?
„—Şetji a casă, puiul meu,
Că pe unde me ducu eu Să ferescă Dumnezeu,
Nu’i nici apă,
Nu’i nici iarbă
Numai, mandră, petră sacă.
„—Decătu, frate, să rămăiu Ca o pasere ’n pustiiu,
Fă cu mine-atăta bine,
De me ie pe calu cu tine,
Căci singură vai de mine!
„— Te-aşu lua, dar m’i ruşine! „— De ţi’i ruşine de mine, Fă-me brău pe lăngă tine!
De ţi’i ruşine de brău,
Fă-m’o lumină de sSu,
Şi me pune’n sinul teu,
Că sara unde’i cina Măndru eu ţ’oiu lumina;
Bade, de ţ’a fi ruşine
Şi ’ntr’acesta chipu de mine, Fă-m’o lumină de cérá Şi me pune susuoră,
Că ţ’oiu prinde tare bine Unde-a fi mai rSu de tine, Că sprincenuţel® mele Yoru fi două cămpurele De va pasce murgu ’n ele, Ear, frate, guriţa mea Se va face-o făntănea De va be murgul din ea.
     Frun<Jă verde de alună Mulţi feciori frumoşi s’adună Şi’ntr’o cetă se’mpreună;
Toţi imi plecă la bătaie Intre sunetu de cimpóie,
Căte şasă-alăturea,
Căte patru-asěminea,
Şi Voma mergea cu ei Pe cai iuţi şi porumbei;
Eară măndra’i remănea Rgmănea ca vai de ea ! SupSrată, amărită Ca o flóre dogorită,
Těněréja ei pcrca.
Ca lumina se topea,
Ca lumina cea de c6r& Căndu bate vSntul deafară. Se bocea, se tănguiea Şi din ocbi amaru plăngea; La fertetă se punea,
T6tă <Jiua se uita Doră Voina s’a 'nturna.
      Dimineaţa, pe reetfre, Cănda resare sfanţul sore, Pe celu plaiu, pe cea vâlcea Toţi voinicii se ivea,
La hotaru se’nţepenea Şi de luptă s’aprindea, Tunurile duruia,
Săbiile imi sclipia Şi de sănge se roşia,
Corbii grămadă buia, â Peste taberi se’nvertia Şi cu groză croncănia Mulţi voinici frumoşi cădea, Numai Voina remănea; Amăritu in locu şedea Pe spatele murgului In săngele turcului,
Totu in sănge pănă’n brău. Că cură sănge păreuţ
Căti oşteni au mai se&patu Toţi a casă mi-au plecatu, Numai Voina remănea,
Elu a casă nu mergea Numai calu ’şi trimitea. Voinicii cari se duceau, Căndu a casă ajungeau,^
In căile loru eşiau Fete albe tinerele,
Pe obrazu cu lăerămele,
Pre feciori mi’i apuca Şi in braţe mi’i străngea, Totă fata cunoscea Pre drăguţul, ce iubea,
Pe sclipetul armelor,
Pe bumbii doWmelor Pe schinteaua cailor,
Dar cea iată albă, blândă, Cu inima de doru franţă In deşertu in cale sta Căci drăguţu’i nu sosia, Numai murgul singurelu Obositu ca vai de elu! Vinea ’ncetu şi schipătăndu Şi din gură rănehezăndu,
Cu şeuţa pe sub i61e,
                                        Cu frău galbgnu in pieidre. „—Dai murgule, dragul meu, Ce reu ’i pe capul tgu ? C6ma'i cruntă,
                                                  Şaua’i ruptă,
                                         Vai cum vii tu de la luptă! Spune'mi, murgule, curatu Badiul unde mi-ai lăsatu?
                                        „— Eu stăpânul mi-am lăsatu La hotarul incruntatu,
                                         Totu in sănge până 'n brău, "Că sângele me pereu!
                                              Mândruţa se geluia,
                                            Din sufletu adăncu ofta Şi din graiu aşa grăia:
                                         „— Fă-me, Domne'n mila ta,
                                                ^ Fă-me-o roică Păseroică,
                                          Ca să sboru cu dorul mea Unde trage voina ;n reu,
 Să’lu mai pociu vedea odată, Căci mi irima secată De gele nestămperată.—•
                                              Bine vorba nu gata,
                                             In păsere se schimba,
                                             Şi pe susu se rădica,
Şi ca găndul se ducea Şi la bade’i ajungea, Voinicul cum o vedea Cu glasu de doru ii <Jicea:
     Dali, dragă păsarea, Ddră eşti din ţara mea ? Ddră glasul t&u mi-aduce De la mândra vorbă dulce ?
                                                                                          Mitutica păsarea Peste capu se întorcea,
Fată albă se făcea,
Şi pre Voina mi’lu scotea Din sângele inchegatu In care <Jăcea ’mplăntatu, Apoi ei se sărutau Şi a casă se’ntorceau.
     RescumpSrarea voinicului.
     Suflă ventul Romonul,
De ce’lu suflă, de-acea ’nfloare Voinicul pere ’n prinsoare,
Cu mănuri in legătoare
 Şi cu fer8 pe picioare.
      Mers’au părinţi Cu arginţi,
 SS’lu poată r&scurapgra,
 Domnii (Jicu că nu l’oru da. Mers’au fraţi Ou bani laţi Să’Iu poată rescumpgra, Domnii dicu că nu l’oru da.—~ Merge-o fată fecioriţă Cu inelaşu de credinţă.
„—Dragul meu, Todoru birgu, Sloboziţi drăguţul meu!
„—Vinde’ţi, fată, mărgelele Şi desbate tu ferele,
 Vinde’ţi, fată, primuţa *
 Şi descuie temniţa,
 Că drăguţul ţi l’omu da!
                       NOTE.
                                                              Bradul (pag. 15).
                 1) Caşi fnm$uliţaJn plopu»
   U finalu din plopu, in contra usului, se pronunţa aci in-tregu, pentru complectarea metrului. Aceasta esce una din numeroasele escepţiuni şi licenţe, ce-şi permite prosodia poesiei populare. Pe lăngă armonioasele rime, cu care Bo-mănul scie să incunune improvisările sale poetice, elu in-trebuinţază cu mulţumire şi rime mai puţinu sonore, mai puţinu regulate, ceia ce demarcă gustul esteticu alu poporului, de a pune mai mare pondu pe idei, imagini şi com-paraţiuni, decătu pe rime.
                                                              2)... dăraburească.
   Dărăburescu este identicu. cu bucăţescu. Dărăburescu e formatu din dărabu (bucată), cuventu străinu, adoptatu de la Unguri.
                         3)... roşteie.
   Eoşteiu este unu felu de leasă, in miniatură, ce* supli-nesce uşa la intrări mai mici. Sunt case ţerenesci, prove-dute şi cu uşă şi cu roşteiu; uşa din lăuntru, roşteiul din afară. s
84
                                                               To&oriţa şi moşneagul (pag. 16),
                     1)  Ohmle zuruindu
 l Olu, olurelu: ulcioru. Această notă imi oferă ocasiunea de a atinge pe scurţii, spiritul viu de industrie, ce se manifestă la Romănii crişeni, cu deosebire, le cei din valea Crişului negru. Pe de-oparte îngustele ţarini mănoase, ce ocupă văile şi şesurile de pintre codri şi dealuri, cari ţarini nu sunt in stare a satisface pe deplinu, cu rodurile lor, lip-sele ţăranilor; pe de altă parte, posiţia cea muntoasă şi numeroasele dealuri şi coline de lutu: ăncă din vechime au datu nascere unei industrii remarcabile. Yasele de lutu a le Romănului crişanu se transpoartă pană pe la Dunăre in Ungaria şi pană in fundul Bănatului. Cuţitele, coasele, secerile şi securile făurite de ţărani romăni sunt foarte căutate; apoi fără scândurile, leţurile şi alte lemne trebuincioase pentru construirea caseler, care cusştitue o importantă ocupaţiune a unor sate din mifnţi, industria ar fi lipsită de unu avantaju de mare consiideraţiune. Să m&i adăugemu la aceste renumitele manufăcturi ale sumănari-lor, cioreci, sucmane, foarte căutate pentru trăinicia şi forma lor plăcută, şi nu vom greşV dacă afirmămu, că ro-mănul crişanu este destinatu a avea unu rolu de frunte in desvoltarea industriei noastre.
                  2)                   Cisme roşii tropotindu Cişmele roşii, aşa numite „de cordovanu,“ sunt una dintre frumoasele podoabe de serbătoare, ale nevestelor şi copilelor crişene. Crăciunul şi mai alesu Pastile sunt. pentru fete serbătorile cele mai asceptate şi mai iubite, do oarece pe aceste dile insemnate şi inveselitoare, părinţii le cum-peră cisme roşii, cu care se măndrescu la jocu, ca cu nisce comoare nestimate.
                                                                     3)...gazdacu
                                                Acestu cuventu, luatu de la Unguri, insamnă „bogatu.“
 85
                          4) JBatUru
  însemnează: măcaru.
                                                                  Mustrarea fetei (pag. 20).
                          1) porumbii.
  Unu casu de licenţă poetică, aseminea celui din balada ,,Bradul
                     2) iarbă şovărcoasă,
  /Şovaru insamnă papură; iarbă şovărcoasă: iarbă crescută pe baltă la unu locu cu şovaru tineru şi cu pipirigu. x
                                                                     Mar cu şi Tur cu (pag. 21).
                           1) Totu copul Copu este o mesură cam de mărimea unei oca.
                           2)                          felea Iele este jumetate de copu.
                                                                       Nevasta fugita (pag. 24).
                           1) Jmsoşu
  Husoşu: sfanţu; cuventu luatu de la Unguri.
                           1)  groşiţa
  O    monetă de aramă eşită din usu*,. ea făcea trei creiţari vechi austriaci.
                                                                    Glieorgîiiţă şi Mireasa lui (pag. 27).
                             1)  Orăcţiii,
  Oradea sau Urbea mare este unu oraşu situktu pe malurile Crişului repede, in Ungaria. In apropierea lui se
 86
 vedu şi astădi grămezi de ruine remase din cetatea şi c&s* lelul Ducelui Bihorului, Menumarotu, care domnia peste Crisiana pe timpul intrărei Ungurilor in ţara, unde se află astădi.
   Orădiii in locu de Orădii este unu genitivu escepţionalu, usitatu desu in căntecele Crişenilor.
                           2) Mc...
 I  Adoră: merge. T afinul ăncă are acestu Yerbu şi totu cu acelaşi inţelesu: meo-are.
                           3) andălia,
   ¿Pleca, pornîa.^ Italianul dice andare, Spaniolul andar, Francesuî aller. De unde se vede lămuritu. oă andăleseu este unu cuventu strămoşescu, din care s’a făcutu ungures-!cul indulni.
                      4) Nu’ntra ’n casă nechemaiu,
                           Nu be paharu ne’nchinatu!
   Aceste două şire facu alusiune la unul dintre cele mai principale obiceiuri ale Bomănului Crişanu, relativu la propriile sale relaţiuni sociale. Se oglindă aci o lege de pre-cauţiune, ce nu este impusă nimărui, dar care, ca obiceiu tradiţionalu, inrădăcinatu in natura romănului, se pădesce cu mare luare aminte.
   Intră in casa cuiva, cănd eşti invitatu din bună-voinţă şi prietenie, dar feresce-te a intra la cineva numai aşa, de flori de cucu, căci cine scie in ce urmă poţi să calci?!
   „Nu be păharu ne’nchinatu.u Va să dică să bei numai după ce imbiitorul iţi incbină cu sinceritate şi nefăţărnicie şi după ce a beutu dănsul d’ănteiu. Această urmare ţăranul o numesce omenie şi bună cuviinţă. Faptul ănse se ba-sează pe alte considerente, cari se simtu in sufletu şi cari nu se denunţă decăt foarte raru, intr’unu tonu glumeţu. Romănul adecă, in naivitatea sa, nu e siguru, dacă inchi-nătorul n’a mestecatu beutura cu otravă sau n’a pocit’o cu yrăji şi farmece periculoase.
 87
                       5)  .. .baiu n'avca
   Nu’i păsa. Se argta indiferenta. N’avea grije. — A picaţii unu mare baiu pe capul meu, adecă unu necazu, o belea mare.
                                                                                G'* Berea
   Timpul imperfecţii a verbului beu, formaţii din infinitivul lung» bere. De aseminea se întâmplă şi cu auxiliarul vreu, usităndu-se in imperfectu forma: vreream.
            7) Cu cununa rugului
               Să fCam traiul pruncului.
   Cănd se săvărşescu cununiile la Bomănii crişeni, preotul, in mijlocul ceremoniilor, aşadă pe capetele mirilor două cununi, făcute din crenguliţe de pomi roditori, cu deosebire de prunu. Aceste cununi au forma unui cercu, şi poartă numele de „cununi de nuntă.“ Apoi dacă juna păreche este lovită de nenorociri şi nec-asuri, precum ni se arată in balada de faţă, se dice c’au fostu cununaţi cu cunună de rugu, atribuindu-se astfeliu rugului o afinitate şi legătură mistică cu nefericirile şi aspra soarte a vieţei, sau din causa ghimpilor sei sau din causa petrosului şi sterpului locu, unde cresce.
   „Să n’am traiul pruncului.“ Adecă făr’a gusta plăcerile şi desmerdările, ce oferă omului viaţa tineră, traiul de nevastă.
            8)
               veduă.
   Crişanul pronunţă dua, veduă, apropiinduse prin caşul din urmă mai tare de latinul vidua. In cărţile vechi ro-mănesci, d. e. in Cazania lui Varlamu, se găsescu de aseminea acele două forme.
88
                  louu Bradu şi soro-sa (pag. 82).
                  1)                 SWmi dai mi pe $oro-mea Celu ce mi-a spusu acestu căntecu betrănescu, a espri-matu intregu pre i din dativul de pronume personalu alu versului notatu.
                  2)                    Ear luceferii diplaşii Diplaşu insamnă lăutaru. Pentru lămurirea înţelesului acestei comparaţii admirabile trebuie să se scie, că Romanii aducu la nunţi de comunu numai doi lăutari, unul pri-maşu, celalaltu secundanţii.
                  Paserea străină (pag. 34).
                          1)              ... strină In locu de străină: usu provincialu.
                          2)                         .. .me hăşea Hăşescu: alungu, gonescu. Acestu cuventu se aplică numai la sburătoare. Hăşi: fugi!
                          3) . . birtul
  In părţile unde romănii trăescu impreună sau in apropiere cu Unguri, numescu pre primaru: bireu.
                          4)                         ... chitită Chititu: bine intocmitu, impodobitu.
                          5)                         ţenerosu Omu ţenerosu: emu fudulu, incredutu.
                          6) Fiua
  In locu de fiva.
                                                                  Gheorghe. (pag. 36.)
                        1)  chindisesce,
                                                  Chindisescu: cosu cu flori, cosu la gherghefu, brodezu.
                        2)  Hangheraşul
 Insamnă: călău.
                   Fata Ba&ului. (pag. 40).
                           1) Solnocu
                                                      Unu oraşu ungurescu pe malul Tisei, in partea Pestei.
                           2) horesce
 Bomanii crişeni numescu strigăturile, ce intovărăşescu danţurile lor, descântaturi. La denşii hora insamnă o melodie doioasă, o doină; de-aci horescu: căntu de doru şi jale.
                           3) Nime ’n lume
                           N’o aude
 Acestu pasagiu se află intrebuinţatu foarte desu in im-provisările poetice narative ale Komănului. Lume, aude păru a nu oferi audului nici unu felu de consunanţă, carea să indice esistenţa rimei; cu toate* aceste lume, aude rimează impreună, pe basa identităţei vocalelor. E de observaţii numai, că ăseminea caşuri de rimă, obicinuite de comunu in versificarea unor naţiuni, vinu foarte raru in poesia romănă.
                           4) TPoi
 Este o esclamaţie de doioşie. De-aseminea natură e şi JDolemi de mine, ce s’aude pănă astădi in limbagiul crişe-nilor.
                   5) In butul dragostei mele.
 •Iţi butul meu: in ciuda mea, in mania mea.
               6)  Ci hor eseu de-aleanul meu.
 Aleanu in sensu propriu insamnă duşmanu, voitoru d6 reu. De-aleanul meu: de necazul şi amarul meu,
                          7)  bănatul
 Banatu, cuventu luatu de la Unguri, esprimă ideia de doru şi melancolie.
                     Giurgiu (pag. 41.)
                     1) Florile an oboritu,
 Oboru insamnă: scuturu, dau josu.
                           2) i-o căstu...
 In unele părţi ale Transilvaniei se aude castu, vestu in locu de cădutu, ve(}utu.
                     3) Boar in cale fa eşitu Pricoliciu afurisitu?
 Una dintre numeroasele fiinţe mitologice, create de fecunda fantasie a Romanului, este tricoliciul, sau pricoliciul, dupa-cum se numesce in unele părţi peste Carpaţi. Tricoliciul se face dintr’unu omu cu coadă, omu dedatu a face reu, iugropatu in păcate şi crime, prin intoarcerea de trei ori peste capu. Unu aseminea omu transfiguratu, are in credarea poporului chipul de lupu. Tricoliciul se suie la codri, adună turme de fiere selbatice şi punendu-se in fruntea lor le conduce la plaiuri şi crănguri, pentru a da năvală intre vitele, ce se află la păşune.
               4)  Dar nJa fostu şerpe balaur u,
                     Ce unu mândru brău de auru.
 Intr’o variantă, găsită la Crişu, in locul acestor şire de culminaţiune, găsimu următoarele versuri, nu de mai pu^ ţină frumusreţă şi insemnetate: '
               Mana ’n sinul lui punea,
               Galbeni şi taleri scotea.
91
                                                             feciorul şi pedepsirea maie^sa, (pag. 50.)
                   1)  Numai sora soarelui Şede ’n poarta raiului Caută locu sufletului.
 Sora soarelui, după credarea populară este o femeie de minime frumoasă, inocentă, farmecatoare şi amoroasă. Cu a-ceasită creaţiune gingaşă se asamană in povesti dinele şi copilele de crai şi imperaţi. Ea se ţine de numeroasele şi poeticele remăşiţe ale mitologiei antice, ce s’au păstratu pănă astadi in închipuirea poporului nostru, şi ne amin-tesce de Apollo şi Diana sau Luna. — Viul tablou cu sora soarelui ce şede in poartă raiului şi caută locu sufletului pare a fi unu misteriosu amestecu de mitologie păgănă şi de credinţe creştine, pentru a cărui lămurire precisă se ceru cunoscinţe perfecte in mitologia noastră populară.
                             2)  biraie
                                                         Pluralul de la bireu, Biraie: funcţionarii comunali.
                   3)  Cu ce focare-oiu avea!
 Idiotismu. Astfelu se dice: Ce focu să’U dau; Bate-ai focului sa te fe\ Bat a-te focarea ta\ etc.
                        4) Ba o coage
 Ba are cam înţelesul lui dar.
                             5)  Irima
 In locu de inimă: provincialismu.
                        6) Jobagii din iobăgie
 Jobagiu: clăcaşu, omu fără moşie şi drepturi, supusu proprietarului.
                                                                m
 Această baladă are o mulţime de variante, respăndite in toate părţile. O aseminea variantă incepe astfelu :
            Frundă verde cărugele,
            Gele’i Doamne, cui’i gele,
            Gele’i Doamne Punu crăiuţu,
  92
             Căs’o ’nsuratu tSnSruţU, .
             Că Vinerea fu făcutu,
             SămbStă fu botezatu,
             Duminecă cununatu,
             Luni la taber’a plecatu.
                   Etc. etc. etc.
  $i se sfărşesce cu aceşte şire:
             Crăiuţu din gură găea:
             „—Dali, maică, draga mea Hai cu mine păn’afară Să’ţi arătu steaua de sară!
                   Afară ma-sa eşea,
             Crăiuţu suliţa prindea Şi in susu o asvărlea,
             La măică-sa ’n capu cădea.
  Din o altă variantă, aflată pe malul Mureşului in Ar-dealu, merită a fi reprodusă incliierea, ce sună aşa:
             Ai norocu că’mi eşti măicuţă,
             Că te-aşu lua de cosiţă Şi te-aşu purta pe uliţă,
             Ş’aşu lua sbiciu ’ntr’o mănă Şi te-aşu bate-o septămănă.
                  Fata răutăcioasă (pag. 56.)
                       1)                      .. .marmăzelu Vinu mărmăzelu: vinu de coloare purpurie.
                       2)                          .. .a’să beu O prescurtare din adă, adecă: dă’mi, să’mi aduci. Do asemine natură e şi au in locu de audi.
                  3) Viaţa i s’a ciuntatu.
  A ciuntă: a tăe, a sfărşi.
  Aceasta baladă ăncă are o mulţime de variante. Una din ele se incepe astfelu :
t>3
                                                                                                                                                           te cele şetri ’nchitate1)
                                                                                                                                                          Sunt două frunduţe late,
                                                                                                                                                                     Dară nu’su frunduţe late Ce’su două fete suroate;2)
            Una’i fată de găzdacu Ceialaltă de seracu.
                                                                                                                                                                    Unu voinicu cu musteţele Trece chiaru pe lăngă ele.
                                                                                                                                                                    Cea gazdacă mi’lu privesce Şi din graiu aşa’i grăesce:
                                                                                                                                                                       Yină la părinţii mei De nevastă să me cei,
            Că ne-oru da ce-omii cere noi:
                                                                                                                                                       Unu pluguţu cu patru boi,
                                                                                                                                                            Pecurariu cu multe oi.
                                                                                                                                                          — Ba io fată nu te ieu,
            Că mi-am pusu in gândul meu S’alegu in fete serace,
            Că de-a fi lumea pe pace Noi pluguţu şi boi ne’omu face;
                                                                                                                                                                      Dar de m’oiu socoti bine Poate te ieu şi pre tine,
                                                                                                                                                                      De’i face pe gândul meu Să omori pe frate-teu l Etc. etc. etc.
                          1)                         şetri1 nchitate închitatu: imbiuatu, alăturatu.
                  2)                     Ce1sw două fete suroate In idioma crişenilor legătura de prietenie se esprimă prin cuvintele: fartăţie ţi suraţie. Barbaţii şi feciorii se prindu fărtaţi, muerile şi fetele suroate. Fărtatul este alu doilea frate, suroata a doua soră.
  n
                                                                       Pruncul şi fata ţ’agului (pag. 6&)
  In ftmdu această baladă este identică cu „Niţă şi Petru Banului* Motivul, pentru care le publicu pe amendouă, este de-a presenta cetitorilor unu exemplu, cum acelaşi sujetu, aceiaşi intemplare este tratată in moduri diferite, resultăndu astfelu numeroase variante, ce se deosebescu de olaltă numai prin particularităţile limbagiului şi prin puţine modificări neesenţiale.
                            1) marhă
  Cuventu luatu de la Unguri, insamnă: vită.
                            2) vică
  Yică: dimerlie.
                            3) Opiu cantule
                            De piţuîe
  Căntulă este unu vasu, făcutu din lutu. Piţulă omonet austriacă de argintu, ce face 10 creiţari.
                            4) cuzta
  Custu: trăescu.
                   5)  La statura şngarelu
  Şugărelu: ca ra(|a de soare, mlădiosu, deliu.
                            6) chepeneagul
  Insamnă: manta.
                           7)  mintia brădia
  Mintie earăşi manta. Brădie jumetate de vică. '              s^;
                    Moarte» drăguţei (pag. 65.) £jr5<~“’Xî%g,.
                                                    jjt-W ■ t       J'
                             1) Unchiul f Tenchiu: porumbu.                           f    C?*
                             2)  thintsuUoni *
  Insamnă: torturătoru.
academie