G>C^^ „ASQCIAŢIUNEA pentru literatura română şi cultura poporului român41. întemeiată în 1861. PREŞEDINTE DE ONOARE: f M. S. Regele FERDIMUD l. Prezident aetin: Vasilie Goldiş. Viee-preaident 1.: Viee-prezident 11.: Dp. Oet. Russu. Dp. Qh. Preda. Comitetul central al „Asoeiaţiunii“ numără 50 de fruntaşi din toate păturile societăţii româneşti. E de datopia fiecărui bun Român să sppijineaseă „Aso-eiaţinnea“ abonând publicaţiile ei şi insepiittdu-se de membru. Taxele de membtMTsunt următoarele: Membru fondator al Casei Naţionale odată pentru totdeauna. . . . Membru fondator al „Asoeiajiunei odată pentru totdeauna.... Membru pe uiajă al „Asoeiajiunei odată pentru totdeauna.............. Membru aetioal „Asoeiatiunei“,anual Membru ajut. al „Asoeiatiunei“, anual Lei 5000 — „ 1000 — * 500-- * 50— îo-- Biblioteca poporală a Âsociaţiunii „Astra". Anul al 19-tea. Nr. 168. Iunie 1929. Flori de pe Câmpie Poezii poporale culese de T. POOARIU. Editura Asoeiatiunii „Astra“, Sibiiu, Strada Şaguna 6, Tiparul Institutului de arte grafice „Dacia Traiană“. s. a., Sibito. Prefaţă. Cetitorul va afla în cărticica de faţă câteva poezii poporale, doine şi strigături, adunate de pe Câmpia Ardealului. Se împlinesc nu peste mult o sută de ani de când au început şi cărturarii români sâ adune cântecele din popor şi sâ le tipărească pentru a putea fi cunoscute de toată lumea. Poeziile poporale împreună cu cântecele, cu datinile, cu portul cu poveştile, sunt cea mai preţioasă comoară a unui popor. Prin ele vorbeşte sufletul unei naţii. Şi un popor e cu atât mai preţuit în lume cu cât are mai frumoase lucruri săvârşite de mâna lui, mai bogate şi mai frumoase poezii, cântece şi poveşti, pentrucă prin ele se arată cât e de bogat sufletul unui neam. Poeziile poporale din cărticica de faţă nu vor părea nimănui streine. Mulţi le-au mai auzit, poate puţin schimbate. Cântecele dintrun sat trec într’alt sat, prin grai viu. Uti cântec dintr'un colţ de ţară pătrunde într’alt colţ de ţară, şi 1* 4 poporul îl primeşte ca pe al său, îl simte românesc, îl învaţă, îl mai schimbă, il mai în-frumseţează. Ceeace trebuie ştiut este că preţul acestor poezii poporale e mare şi că ele trebuie păstrate aşa cum au faSt auzite din bătrâni, din tată în fiu. Nu se cade să le schimbi haina, îmbrăcân-du-le cum nu li se sade. E păcat să punem în ele cuvinte ce le auzim la oraş, sau pe cele vechi să le schimbăm cu altele nouă. Şi mai avem un sfat de dat: Ţăranii ştiutori de carte să culeagă poeziile poporale mai frumoase din satul lor şi să le trimită gazetelor poporale pentru a fi tipărite. Mulţi făceau lucrul acesta înainte de răsboiu. E bine să se facă şi acum, până nu se uită frumoasele noastre doine, strigături, cântece bătrâneşti. In vremile mai nouă se uită tot mai multe. E vrednic de laudă dl T. Podariu, student la universitatea din Cluj, pentru dragostea ce-o arată pentru aceste comori ale sufletului poporal, adunând din satul său natal Pinticu, poeziile poporale din cari s’a făcut această cărticică. Ar fi de dorit ca pilda Dsale să prindă. /. AGÂRBICEANU. Doine. Măi bădiţă, floare dulee, Unde te-aş găsi, te-aş smulge Şi-aeasă la noi te-aş duee Şi te-aş răsădi ’n gredină Şi te-aş săcera eu milă Şi te-aş face stog in prag Şi te-aş îmblăti eu drag >:• Şi te-aş măeina mărunt Ba morişcă de argint Şi te-aş cerne prin sprâncene Şi te-aş frământa ’n inele Şi te-aş da inimii mele, — Doar s’a stâmpăra de jele / * — Frunsă verde, fragă, fragă, Dragă, dragă şi iar dragă, Prinde doru şi ţi-l leagă C’un fir de mătasă neagră. — Io l-am prins şi l-am legat, 6 Doru-a rupt, — şi l’am scăpat, Dragă, dragă-i dor turbat... * Bade ca o lăcrămioară, In zădar umbli la şcoală Dacă nai o mândrişoară, Să te ţie sapa ’n poală. Ce haznă *) ai de condei, * Dacă şezi pe canapei Şi de doru mândrii piei! * Mânca-te-ar focu de bade, Ce bătae fi se cade, C’ai trecut dealu eu mine Şi n'ai pus mâna pe mine. Io alta n’am aşteptat, — Num’o ţâr’ de sărutat * Cucuie peană galbină, Nu strica a mea inimă. Că stai tot pe lemn uscat Şi cânţi tot de supărat, Mai bine-ai face să taci, Guulntele tipărite r*u litere drepte sunt explicate la sfârşitul eărjii. Ori de vrei bine să-mi faci Cântă ’n pădure de fag, Că şi azi, badea mi-i drag. * Măi bădiţă, ochii tăi, De i-aş vedea lângă-ai mei, Bine mi-ar părea de ei. Şi bădiţă, gura ta, De-aş vedea-o lângă-a mea, Tri zile no aş lăsa, Numa tot o~aş săruta. * Badea meu nu bate drumu Făr‘ trimite, ea nebunu, Pe străini ea să îmi ceară tiuriţă, de cătră sară. Ieşi bădiţă la iveală, Să ne punem la togmeală: Tu să ceri şi io să las, Ca să nu fim păgubaşi. * Frunzucă verde de viţă, Măi bădiţă, măi bădiţă, Dragoste ţi-am răsădit împrejur pe lângă rât, ■ 8ă nu trăieşti bănuit. > Dragoste ţi-am sămănat Împrejur pe lângă sat, Să nu trăieşti supărat, — Ne-am iubi, dar ni-i păcat. * — Bade, peană de muşcată, Ce nu vii la noi vreodată? Ijasă, mândră, eă-oi veni Când codru iar a ’frunzi, Cfamiw toamnă, cade brumă Şi~mi dau duşmanii de urmă... * Prin pădurea rară’n jos Merge badea cel frumos. Cu caru de odolean, Cu boii de măgeran Cu juguri de scânteuţe, Cu răsteie de botcuţe. Cu roate de mere coapte, Cu butuci De mere dulci, Cu loitriţe De turtiţe. Hai bade să ţi dau guriţă 1 Măi bădiţă, tvup de flori Nu te uit până ce mori. Măi bădiţă trup de iarbă, Nu te poci uita de grabă. Când gândesc, bade, la tine, * Arde inimuţa ’n mine. Când gândesc şi te iubesc, Pe picioare mă topesc. * Dragu-mi-i vara la fân Pe râtu cu rujmalin, S’aud valea vojăind 5 Şi pietrile furăind, ‘ Pe bădiţa bănuind. Poţi tu bade bănui Căci ca mini nu ţi-i găsi, Că-s în carne şi-s în său, Bade, de doruţu tău Şi-s în carne şi-s în sânge, Când mă vezi, inima-ţi plânge. * Adă Doamne târguţu Să mă duc cu drăguţu, Să mă poarte printre şetre, ■< Sâ facem ciudă la fete; Să~mi ieie inel şi turtă, Să moară hâda de ciudă. Cătuni-u-aş eătuni La compania mândruţii, Unde-i puşca de hamei Şi compania de femei. Cătunia n’ar fi grea, Pân’ la poarta mândrii mea Cătunia-ar fi uşoară, Pân’ la mândra la uştioară. * In fundu gredinii mele. Răsării-au viorele. Paşte badea boii 'n ele Şi tot mână slugile, Să-i trimet io buzele. Da’ zău io n’am nebunit, Sa-i trimet buzele ’n vânt. Vie gazda slugilor, Că şti rându uşilor Şi dulceaţa buzelor. Vie gazda sluguţii. Că şti treaba uşiţii Şi dulceaţa guriţii. Bade, bădişorul meu, Dela noi până la voi Drum bătut ca de doi boi; Nu- i bătut de boii tăi, Că-i bătut de ochii mei, Să te văd venind la ei, Uitându-mă după tine, Să te văd venind la mine. * Du-te bade, du-te bun, Că te-aşteaptă hâda ’n drum. Ţi-a da vin, ţi-a da holireă, Da' io nu ţi-oi da nimică ; Că io nus aceea fată Să-mi ţiu drăguţu pe plată. Is o pruncă tinerică Şi dau gura pe nimică. Dorul tău îi desmierdut. Aşteaptă mult sărutat. * Măgeran de pe cetate Trimite-mi bădiţă carte Şi ’n tuspatru cornurele Scrie-mi bade-a ta durere. Când mergi sara la hodină, Al cui dor ţi-i la inimă ? Că la mine~i tot al tău Bade dragă, tot mereu. Când mergi sara să te culei Al cui dor cu tine-l duci? CS io al tău bade-1 duc Şi-l cule cu mine ’n pătuc. * Tine Doamne-al meu bărbat, t * Că de când m’am măritat Niei o palmă nu mi-a dat; Numa capu de mă doare. El imi face legătoare Şi-o pune unde mă doare. Că se teme că-oi muri. Şi ea mine n’a găsi. * Frunză verde de susai, La hâd gură să nu dai, La frumos în drum să-i sai Şi să zici: Bădiţă hai1 Hai în fundul grădinii, Să-ţi dau gura şi ochii1 * Dusu-te*ai bădiţă, dus Şi nu mi-ai lăsat răspuns, Cu cine să mă iubesc, Cu urât să nu trăiesc; Da io fac bădiţă bine. Că nu mă iubesc cu nime. Fără, te aştept pe tine, Te doresc in toate zile ; Nu-mi trebuie nici-un ficior, Făr numa tu bădişor, Că oricare ficior vine, Nu mai samănă cu tine Şi nice n’a sămăna, Până-i veni dumneata. * Suflă vântu floricele, Badea n’are mângâiere: De n’ar avea niciooată Că m’a lăsat supărată. Io tot supărată-oi fi, Până tu bade-i veni Şi-amândoi ne-om întâlni; Ne-om întâlni cât de greu, Să-mi stâmpăr doru\u meu. * Da’ tu bade aşa-ai gândit, Că tu dacă mi-i lăsa Intr’o apă m’oi ţâpa; Da’ io ’n apă m’aş \âpa Dacă-ai fi şi dumneata. Vai Doamne, ce să mă fac, Că de dragoste io zac? Iar dragostea n’qre leac Numa ’n ochii care-ţi plac * Măi bădiţă de departe. Trimete-mi o ţâr’ .de carte Numa n’o pecetlui. Ca s’o poci bade, ceti. S’o cetesc sara la lună, De-ai scris-o cu voie bună: S’o cetesc sara l& stele, De-ai scris vorbe frumuşele. -t Frunză verde trei smochine, Mai de mult era mai bine: Bătrânii nu porunceau, Pe cei dragi nu-i despărţeau, Pe cei urâţi nu-i tâlneau. Amu, dela slobozie, Nu se hrănesc de moşie, Tot bătrânii poruncesc, De moşii nu se hrănesc, Pe cei dragi îi despărţesc, Pe cei urâţi îi tâlnesc. Frunză verde seânteuţă, Am avut şi io drăguţă Şi-am lăsat-o să mai crească, Minte ’n cap să dobândească, Ea s’a pus, s’a măritat Şi de ştire nu mi-a dat, Că şi io o-aş fi luat, Batăr n’am fost de ’nsurat, Nici mândra de măritat; Dacă s’ar fi măritat Dela noi al treilea sat, N’aş trăi tot cu bănat. Dar ea, vai, s’a măritat, Dela noi a treia casă Şi-s tot cu inima arsă. Intru ’n casă-audu-o, Ies afară vădu-o. Frunză verde săcărea Măicuţa din grai grăia: „Puişor, dragu mamii, De ţi-i dor de cineva, Satu i mare, fete-s multe Şi mai mari şi mai mărunte Frunză verde săcărea Maică măiculiţa mea, Doar io ştiu ce mi-i jalea. Ceruri mare, stele-s multe Şi mai mari şi mai mărunte, Cele miei întunecoase, Cele mari mai luminoase, — Nu-s ea mândra de frumoase... * Floricică de săcară, Du-te bade, du-te iară, Du-te unde-ai fost asară ; La frumoase, la gâzdaee, Cu mine vorbă nu-ţi face Că şi câta ţ’ai făcut, Fost-am mică, n’am ştiut, Proastă şi n’am priceput, D’amu-s mare şi pricep, Binele din rău îl văd. * Am o vorbă de ’ntrebare: Dragă ţi-s bădiţă, tare? De ţi-8 dragă, bade, tare, Umblă-mi altmintrelea ’n cale: De ţi-s dragă numa-aşa... Fă-(i calea pe unde-i vrea, Batăr prin grădina mea. Că io nu m’oi supăra... Elis-o badea c’a veni * Prin funduţu gredinii, Sa nu-l ştie vecinii: Căci vecinii mă pândesc, Să vadă pe eini iubesc, Vecinii mă pot pândi, Că pe mine nu m’or şti, Căci io cât trăiesc pe lume, Nu-i sic bădiţii pe nume Numa: puişor şi pui, El i-al meu şi io-s a lui! * Creşti pădure şi te ’ndeasa, Numa două drumuri lasă, Două drumuri şi-o cărare, Să-i duc badii de mâncare, Ca-i într’o temniţa mare Şi-i in fiere Până ’n şele Şi-i in lanţ Până ’n grumas — Mă mir, bade, cum le rabzi? — Da’ le rabd, mândruţă, greu, Mă omoară doru tău Şi le rabd, mândruţă, bine, Că-s cu gându tot la tine. Până ţineam eu codru, Eram roşu ca focu; De când m’am dat cu ţara, M’am gălbinit ea ciara. Lăsa-oi ţara pe pace, Da-m’oi eu codru, că-mi place. Până codru frunza-şi ţine. Toţi voinicii trăiesc bine. Dacă codrul frunza-şi lasă, Toţi voinicii trag acasă, La copiii şi la boreasă. * Bade, la inima mea, Este-un rât şi-o floricea. Râtu-i verde, floarea-i albă, Nu te uit, bade, degrabă. Râtu-i verde, floarea creşte Inima mea te doreşte... * Bate vântu ’n lemne vergi. Drăguţ ca-al meu nu mai vezi: Frumos ca floarea de fragă, Numa gura lui mi-i dragă, Ochii lui: muriţă neagră, Muriţă de pe rug verde, Rău mă tem că mi l-oi pierde, Că l-am mai pierdut odată Şi-am fost tare supărată Până-am dat de urma lui ha curţile dorului... % * Dragu-mi-i bade de tine, Mi-i urât de eini te ţine. Că te ţine tare scump De nu poci să te sărut, Te ţine tare legat De nu-mi dai un sărutat, Pari-că-i de cumpărat; Chiar de cumpărat să fie, Tot mi-ai putea da şi mie... * Cât a lăsat Dumnezeu Nu-i bade frumos ca-al meu, Că îi stătu ca bradu. Faţa ca trandafiru, Sprâncenete-i trag în vânt, Ochii-i mă bagă 'n pământ... * Floare dalbă din gredină, Smulge-te-aş din rădăcină, Să te ’ngrop lângă fântână; La fântâna cea cu jele Unde vin mândrite mele Unde vin de se ’ntâlnesc Cu badea de se iubesc. La fântâna dintre fagi Unde se ’ntâlnesc cei dragi Şi vine şi draga mea De mă iubesc io cu ea... * Cât ii satu de mereu ' Nu-i drăguţ frumos ca-al meu, Numa’n munte este-un brad, Şi la vârv ii rătezat Ca-al meu drăguţ nu-i in sat, El la minte-i aşezat, Tinerel şi desmierdat, — Buze moi de sărutat. * — Măi bădiţă, puiuţ drag, Invaţă-mă, ce să fac? — Io mândră te-oi învăţa: le-ţi hainele şi haida, Hai eu mine la Bănat, Că Bănatu-i ţară bună, Aflăm popi de ne cunună; Este unu între fagi Şi cununa de-acei dragi; Este unu 'n/pe uniţi, Cununa de-acei fugiţi. * Badea cu ochii de mure Tot mâ chiama la pădure, Dar măicuţa nu mă Iasă, Că şti că pădurea-i deasă Şi bădiţa-i lăcomos La omu care-i frumos... * Spune-mi bade, de ţi-s dragă Să-mi cumpăr năframă albă, Albă şi cu pul mărunţi, Până mori să nu mă uiţi; Albă şi cu puişori, Să nu mă uiţi până mori. t- Bade, elop împetelat, < Multe inimi ai stricat. Io te cunosc pe petea, Că tu urei s’o strici şi-a mea D’a mea inimuţă-i bună, Nu se strică cu-o minciună. Şi-a mea inimuţă-i nouă. Nu se strică nici cu două. * Vină bade sările, N’asculta mustrările, Nu lăsa sara uitată. Gura mea nesărutată, De când nu m’ai sărutat, Guriţa mi s’a uscat... * Pe la noi prin prunişori, Cărăruşă de ficiori, Unu merge, unu vine, Unu m’a lua pe mine. Unu vine, unu mere, Unu pe mine m’a cere. De m’a cere o gazdă mare, Lasă-l, maică, ’n supărare. M’a cere unu sărac Dă-mă maică, că mi-i drag. M’a cere şi-un ceteraş Şi m’oi duce mintenaş. De n’om avea ce mânca El a zice, io-oi juca. De n’om avea ce sorbi, El a zice io-oi sari, Doamne, bine ne-a mai fi L. * Măi bădiţă buze moi, Treci valea şi hai la noi; Treci valea pe după moară Şi vină la noi pe sară, Hai bădiţă să-ţi dau gură, Da’ vezi, vină pe la şură, C’am o poartă de rogoz. Cum pui mâna, cade jos; Poarta-i de răchită mică, Cum pui mâna pe ea, pică. * Frunză verde lemn plecat, Bădiţă dintr’altu sat, Te-aş dori şi te-aş pofti Pân’ la mine, de-ai veni, La Rusale ’n sărbători, Când ii câmpu plin de flori, C’atuncea-i bine de noi, Să ne iubim amândoi. Asară vântu bătea, Fereştile zurăia', 24 Badea ’n braţă mă strângea. De-ar fi bătut vântu mult, M’ar fi strâns de m’ar fi rupt ; Dar vântu o alinat, Şi bădiţa mo lăsat... * Bade, când mergi la pădure, Uită-te ’n sus Ia un brad Gare-i ca tine de ’nalt, De ’nalt şi de subţirel,' Mie-mi fă furcă din el; Gând m’ajunge dor de tine Să iau furca lângă mine, Când m’ajunge dor şi jele, S’o strâng în braţele mele. * De-ar fi doru ca doru. L-aş băga ’n sân eu sacu. Să nu ştie bărbatu; Dar doru-i pasăre verde, Dacă-l bag în sân, se pierde, Şi doru-i păsăre sură, Dacă-l bag în sân, se fură, Niciodată nu-mi dă gură. 4 * Bade, dragostile noaste, Ne-au rămas pustii pe coaste. Io ieri am fost pe la ele Şi le-am zărit viorele, Viorele mândre flori Când le vezi, bade, să mori... Viorele flori adânci, Când le vezi, bade, să plângi... * Tu bădiţă eşti departe, Mult imi mânci din sănătate, Mâne pită bugât de bună, Mi se face tină ’n gură ; Beu apă bugăt de rece, Tot de doru tău nu-mi trece. * Păsăruică cu cunună, Mândru-mi cânţi sara pe lună, D’a mea inimă nu-i bună. Că i legată eu curele, Mâncată-i de multe rele Şi-i eu curele legată, De multe rele-i mâncată. Nu-i mâncată nici de-un bine, Făr bădiţă, pentru tine. Nu-i mâncată nici de-un rău, Făr’ bade de doru tău. =1= Bade, de nu te-aş uedea, Inima nu m’ar durea. Când te văd, bade, pe tine, S’aprinde inima ‘n mine Ca’n cuptoriu cel de pâne. Da’iau apă să o stâng Şi mai tare o aprind Şi nare cine o stânge Făr tu bade, când mi-i strânge, Nime nu o-a stâmpăra: Doar tu când m’-ai săruta. * )ălui-m’aş şi n’am cui, ]ălui-m’aş codrului. Când îi verde, Nu mă crede. Azi îi jelnic ca şi mine, Că nici frunza nu-i rămâne. Rămân goale glomburele. De Ie bat tot vânturi grele ; Rămân numa crengile, De le bat vânturile, Ca pe mini gândurile... Adă Doamne ziua spusă, Să mă văd Ia badea dusă Şi să nu mai ducem dor, Că ni-i greu inimilor. La duşmani să le-arătăm, Că noi nu ne mai uităm. Că bădiţa-atunci mă uită, Numa când groapa-l astupă Şi io-atuncea l-oi uita, Când în groapă m’or băga — Dar şi-atunci oi zice: bal * Foaie uerde dintre scai. Hâdele mănâncă ai Şi lot de mine au bai. Hâdele mănâncă ceapă. De ciudă numa nu creapă. 10 de ele nu port frică, Căci ca toate-s mai voinică. Io când mă duc pe cărare Scuturată ca şi-o floare, Badea după mine moare. * Maică, suratele mele, De-ar putea m’ar pune ’n stele. De-ap putea cape şi care, Face-m’ar cenuşă ’n cale. De-ap putea care şi cum, Face-m’ar cenuşă ’n drum, Din cenuşă sopon bun, Cu el să se soponească Şi~apoi sâ mă ocărească. Măcar cât s’or soponi Ele ca mine n’or fi: lo-s albă nesoponită, Roşie nepuminită!.. * Mulţămescu-ţi bade, ţie. Că m’ai lăsat tu dintâie, Că şi io te-aşi fi lăsat Dăr m’am temut de păcat. Că mult pământ ai călcat Şi pe ud şi pe uscat, Până ce m’ai sărutai, Şi mult noaptea-i mai uenit Până, bade, m’ai iubit. * Măi bădiţă de pe dos, Ce tot umbli mânios, Mânios, cu voie rea Cu peana după curea? la-ţi, bădiţă peana ’n mâna, Şi umblă cu uoie bună, los o fată tinerea, Nu te poci desmânia... * Asară ’nsăram pe coastă. Mândră, pe la casa noastră, Auzeam pe maică-ta Că ea nu poate cina, Se teme că te-oi lua. Spune-i mândra maică ta Să cineze cât de bine. Că io nu te iau pe tine... Hai bade să ne-avem dragi, Că-amândoi sântem săraci Şi-om trăi cu buze moi, Ca şi cei cu şase boi Şi-om trăi cu buze dulci, Ca şi cei cu şase junei. * Frunzuliţă de trifoi, Când treci bade pe la noi. Nu te uita oblu ’n curte. Că io am duşmane multe: Ci te uita peste sat, Cop gândi că ne-am lăsat, , Ci te uită peste rât C’op gândi că ne-am urât. * Floricica de pe rât, Nu gândi că te-am upât, Pân’ ce-asară n’am venit, M’am culcat, m’am hodinit; Nici pe sapă noi veni, M’oi culca„ m’oi hodini Şi tu tot dragă mi-i fi * Bade, cămaşă cu pui, Te-aş iubi şi vreme nu-i. Bade cămaşă cu pene, Hâda de mine te teme; Dar de mine nu te teamă, Frigă-te, te facă gamă, Ba-ţi puie şi pentrifăi Te mânee cu neamul ei. * Măi bădiţă om tăcut, Und’ te-am văzut mi-ai plăcut, De te-aş putea bade face: 31 Măr gutâi Da căpătâi, lo sar a te-aş săruta, Noaptea cu mini te-aş culca, De uisat nu te-aş visa; Dar tu bade eşti om mare Şi-mi umbli ziua pe cale, Şi-mi faci multă supărare * Frunză verde floricea, Duşmancele de-ar putea Sta-u-ar ziua ’n calea mea Cu otravă Din dumbravă Şi mi-ar da să mor de grabă, Cu otravă şi cu mol Şi mf-ar da ’n dată să mor. Să rămâie badea lor. Să mor azi şi să mor mâne, Badea lor nu le rămâne, Că l-am luat cu contract, Nu li-l las nici până zac, L-am luat cu cununie Până moare-al meu să fie. * — Doru meu, de unde vii? — Viu de pe lunca Tecii. — Darde-amea mândrăce ştii? — Ştiu bine că-i sănătoasă, Şede ’n fereastră şi coasă O cămeşă cu altiţă Pe seama Val ei bădiţă, Tot cu fir şi eu mătasă Gât se poate de frumoasă Şi-i serie numele lui, Pe faţa gulerului; îl scrie şi-l înfloreşte, Doar pe tine te iubeşte, Şi pe-o năfrămuţă albă Numa ea să-ţi fie dragă. % Dorule judecător, Nu mă judeca să mor, fudeeă-mă să trăiesc, Gă am bade să-l iubesc, Cu el vreau să mă ’ntâlnesc, In grădina plopului, Unde-i ealea mândrului, In grădina cu muşcată Unde-i ealea ’mpiedecată. Luncă, luncă, iarbă-adâncă, Lupii 'n fine mă mănâncă, Dar Iasă-i să mă mănânce, Căci carnea din mine-i dulce, Bău îi dulce ca de pui Cum fi place mândrului Şi-i dulce ea de cocoş, Pe sama badii frumos. * Cărăruşă prin ocol, M’am iubit c’un domnişor, M'am iubit cu câtă trudă, Nime ’n lume să n’audă, M’am iubit cu câtă frică, Să nu ştie-ai noşti nimica: Dar proasta de soră-mea M’a pârît la măieufa • Măicuţa s’a supărat Şi ’n cămară m’a băgat, Pe cămară-a pus lăcată, Pe lăcată-un stane de piatră. Eram mică şi ’nfocată. M’am uitat pe sub lăcată. Vedeam stele răsărind. Fete eu ficiori şenând — Domnişor la noi venind. Gând vedeam pe domnişorii Inimatmi-m topim dom, Când fl mdeam eă venea, Mi se rupea inima... *• Foaze verde din copac, După badea moarte'mi fac, lo-l iubesc, el mă iubeşte Tună ’n cini ne despărţeşte; Da’ bădiţa mie-mi place, N’are nime ce ne face. * Măi bădiţă de departe Trimete-mi o ţâr’ de carte, Că de când de-acas’ te-ai dua Doru tău tare m’o-ajum. Scrie-mi două rândurele, Să-mi stâmpăr doru cu ele, Trimete-mi o carte ’nchiaă, Că inima mi-i aprinsă. * Mare-i Doamne pământu, Nu vezi oraş ca Gluju, Nici om frumos ca mândru Şi mared Doamne? lumm Nu-i oraş ea Bistriţa, Nici om frumos ea badea. * Vai sâracu bâdiţa Mult îl mustră inima. Că nu m’a putut Iun, Că'S făcută ’n trup şi ’n său, Când mă vede-i pare râu Şi~8 făcută ’n trup şi ’n sânge, Când mă vede, badea, plânge. * Mult mă uit din deal în şes Şi nu văd c’al mândrii mers, C’aşa merge din călcâie, Ca un condei pe hârtie Şi-aşa merge de frumos, Parieă scrie pe jos Şi /*/ mersu legănat, Când o văd, îmi fac păcat... * De cine mi-i dor şi drag, Nu-miface tină la prag, De cine vni> i dor mai tare, Pe-aicea cărare n’are. De^cine’ niiH dor şi sete, De~aicea departe şede, Nice~I văd, n/ce mă vede. * Bădiţă băiat frumos, Spune-asaeă unde-ai fost? Da’ tu-ai fost la altele, De te-au ştiut satele ; N’ai putut veni la mine. Că nu te-ar fi-ştiut nime ? Vină printr’un strat de ceapă, Nime să nu se priceapă; Vină printr’un strat de al, N’are nime-acela bai. PerUtu-ai, tu ai .mărunt, Că nai frunză să m’aseund. Nici utnbră să mă umbresc, Cu badea să mă iubesc. * Măgeran cu tri crenguţă Bace badea ’n gredinuţă. Nu ştiu ce treabă mi-aş face, Să mă duc să văd cum «ace, Iacă treabă mi'am făcut După apă de beut Şi m’am dus şi l-am văsuţ. El aăeea pe floricele, Rupea-mi inima de fele... Io din grai aşa-am grăit: — Mori bădiţă, ori te scoală, Ori îmi da şi mie boală. — Atunci mândră, m’oi scula, Când tu mie îmi uei da Apă reee din Dunăre, Sloi de ghiaţa din ţ&rmure, Mure neagră din pădure. Io din grai aşa-am grăit: — Apa rece s’a ’ncalzit. Sloi de ghiaţă s’a topit, Mura neagră a ’nflorit, — Nu ştii, mândră, ce să ’ncepi. Mare eşti, puţin pricepi: Apă rece-i gura ta Sloi de ghiaţă braţele, Mure neagră-s ochii tăi Şi mor, mândră, pentru ei * Bade, de guriţa ta, In 4)eci nu m’oi sătura, Să o beu cu lingura. Bade pe braţele tale M’aş tot legăna pe ele, Fără să gândesc la vele, — Mi*aş uita silele mele... * Maică, urâtu mă cere, lo după urât n'oi mepe. De-aş şti maică, că mi-i da, lo ’ndată m’aş spân mea Intr’un vârv de solouâru, Intro margină de târg. Să se mire tot târgu Ce plăteşte urâtu, Să se ’nneţe maicele Cui să-şi deie fetele, Să se ’nvefe-a mea măicuţă Cui să-şi deie-a ei fiicuţă. % Dragu■ mi-i drăgtiţu ’nali. Că sărută desmierdat ; Mă sărută şi mai sere, l-oi da, că-i gură de miere; Mă sărută şi mai vrea, l-oi da toata gura mea — Şi pe mini m’oi da eu eaţ.. * Ţine Doamne-al meu bărbat, Că de când m'am măritat. Io la ăltii n’am lucrat, C’am lucrat pe sama mea Ş’am trăit ca-o floricea, Pe-a mea samă şi pe-â tui Ş’am trăit ca şi doi pui. * Pe la noi pe sub răeltS, Creşte iarba bătucită, Cât ce creşte, gâlbineşte. Om de om trage nedejde, Numa io cu bădiţa Nu ne tragem nedejdea, — Că ştiu că nu ne-om lua. * Măi bade, buzele tale, Le-a uns maică-ta cu miere. Să-mi pui capu după ele. Bade ochişorii tăi, l-a uns maică-ta eu clei. Să-mi pui capu după ei. * Dâ-mâ maică, după drag, Lasă-l in foc găzduşag, Qăsduşagu s'a găta Şi urâtu m’a mânca. Dă-mă maică dragului Pin’ ce n’are casa lui. De n’are casă, şi-a face, Cu el oi trăi, că-mi place Şi la urât au mă frage, Că urâtu li-i Dedea Şi-i plânge de mila mea. * Frunză verde-a bobului Lung îi drumu Clujului, Lung ti lung şi ’ndelungat Focu de l-ar fi mâncat. Badea să nu-l fi călcat. L-a călcat, s’a dus departe Ca să nu am de el parte... * Măi bădiţă busuioace, Vină dela uşa ’ncoace, Vină să ne dăm sama, Din ee ne stă pricina? Ori din noi dintr amândoi, Ori din neşte oameni răi: Ori din mine, ori din tine, Ori din neşte guri străine. 41 Săraca inima mea, Neagră-i tina, nu-i ca ea; Gând ai duce-o la-un izvor, Da’ n’ai cunoaşte-o din mol; * Când ai duce-a la-o fântână, N’ai mai cunoaşte-o din tină. Frunză verde săcărea Săraca inima mea C’un cuţit de o-ai tăia N’ar curge sânge din ea Numa apă limpedea; C’un cuţit de o-ai străpunge N’ar curge-un picur de sânge. Fă-mă Doamne ’n drept cu luna, Să dau cu bădiţa mâna Şi fă-mă unde răsare Să văd, bădea, ce gând are? Şi fă-mă unde sfinţeşte, Să văd, badea, ce gândeşte Şi cu cine se iubeşte? De-a fi badea singurel Fă-mă, Doamne, lângă el Iară de'a fi eu soţie, Bl al dracului să fie, Nu-mi mat trebueşte mie Frunză uerde măgeran, Ştii bădiţă, de-amu-i an ; Dintr’un măr ne săturam, Dmtr’un măr şi sdtntr’o peana, Ne era dna ’ntr’o sapă, Dintr’mn măr şi dintr’o turtă, Ne era efna făcută. Frunză verde măgeran, Dar tn arm din est am, De le-am căra tot eu >saeu Nu ne dăm unu ia altu, Purică s'a băgat dmeu, Nuşiiu ’n mine, ori în tine, FAr’ văd, bade, că nu-i bine... * De-aş tr&i numatâta, Să văd cucu ce-a cânta. Badea pe cine-a lua. De-a lua una ca mine. Dumnezeu să~i deie bine; De-a lua-o mai frumoasă, Pice-i carnea de pe oasă, Să rămâie osu gol, Cum am rămas io eu dor. 43 Spuau-mi'Q măicuţa mie, Că să fiu de omenie; Dar io cum să pot să fiu. Până-I ştiu pe badea viu? Şi io mm să nu greşesc, Dacă pe badea-1 iubese? * De m'aş putea, bade, faces Cotea Sâmbătă sar a, Rufă albă ’n calea ta. Să văd cum ţi'i inima: Mai gândeşti ia mine-ori ba? Şi aş vrea bade să ştiu: DorU'pi'i o’o /dp’ de mine? Că mie mi-i tare dor: Dela inimuţă mor, După tine, bădişor; Dela inimuţă sac, După tine, bade drag. * Mult mă ’ntreabă doru vâra: Doru-mi-i de badea, sara? lo tot sic eă nu mi-i dor : Dela inimuţă mor; lo tot sie că nu mi-i drag: Dela inimuţă sac. % Scânteuţă ’n iarbă deasă Maică, drăguţu mă lasăl Uită-te la trupu lui: Ca bojoru câmpului, Frumos ea el nime nu-/: Are ochi ca florile Şi faţa ca sorile. Buaele: picur de sânge, Când îl uesi, inima-ţi plânge... * Cine ne-a despărţi, bade, Pice-i carnea de pe spate, Dărabe şi sfăşii late. De ne-a despărţi muiere, Pice-i carnea de pe şele, Dărabe şi bucăţele, Să se uşte de durere... De ne-a despărţi bărbat, Doamne, fă-l câne turbat, Să trăiască blăstămat, Să nu moară niciodat’. * Cine-a stricat drăguţi dragi. Care-i corbii carnea ’n fagi, Cine-a stricat drăguţi dulci, Care-i cânii carnea ’n huel Şi oasele prin butuci Cine ne-a stricat pe noi, Pe noi, mândră, pe-amândoi, Aibă casa cucului Şi hodina vântului. Că nici cucu n’are casă, Da’ nici vântu ţară-aleasă.. * Mult mi-i jele şi mi-i dor, Că nu poci când oreu, aă mor. Că de lume m’am hrănit, Vreau-aş numa m mormânt. Şi-aş vrea mâne groapa mea, La badea după curea. Şi-aş vrea în groapă să fiu, La bădiţa lângă brâu, Că acolo dac’aş fi Ştiu cd n’aş mai putrezi Şi faină ’ngropat ca mine N’ar mai fi în lume nime. * Frunză verde de trifoi, M’au cerut la maica doi: Unu bătrân şi găsdac, Unu tânăr şi sărac. 46 8pune-mi,8pme-mt puîd&em, După cave să mă duc ? Căci cei băirân şi găzdae Se duce ziua lafân, Vine sara tot oftând; Intră’n msă, suflă greu, Da mine se oiţă rău; Io umblu să-/ dau de cină. Mă suduie de lumină; Vreu să'i pui Qina pe masă, El mă suduie prin casă. Dar cel tânăr şi sărac, Se duce ziua la fân, Vine sara fluierând; Io ti pui cina pe masă, El mă ’mpiedecă pmn casa. Cum ii place la nevastă... * Codrule cu frunza fată* Cadă bruma, rai te bată. Bine mi'ai prins mie-odată Când era mândruţa fată. * Frunză verde săcărea. Maică măiculiţa mea, Nu măr da după urât, ‘ Că te-oi blăstăma’n pământ. De mi-i dmdupS un drog Şapte 8&emdare*ti fac ; De mi-i da după urât Sărindaru ţi-i făcut... * Măi bărbate bărbatut, Laaă-mă aă-mi {iu. drăguţ Că fe-oi fme &ă n’auai; Să n’auzi şi să nu vezi. Ce \i-oi spune io aă crezi; Ce-i auzi din vecini. Să zici că toaie-8 minciuni; Ce-ţi apun io cu gura mea, Să zici că toate-a aşa. * 0 M’a făcut măicuţa ’n zori, Să fiu dragă îa ficiori; M’a stropit cu peanS verde, Să fiu draga cui mS vede ; M’a stropit cu creţişor, Să fiu dragă tuturor. * Hai bădifă să fugim, Că noi bine ne vâfim Şi la ochi şi la sprâncene. Că doi peunaşi la pene. Şi la ochişi la uitat, Ca doi porumbi la aburat. * Frunză verde solai de peşte» Iubeşte, bade, iubeşte, Că maieă’ta te voeşte, Că şi io bade-oi iubi, Ce inima mi-a pofti: Frunaucă verde de vie, Să-ţi samene, bade, ţie. Pe pusu eolopului. Pe făcuta capului Şi pe trasu ochiului. * Frunză verde ca una, De maş putea rădica, Mai în sus ca negura. Tot aş ninge şi-aş ploua Pe badea nu l-aş uda. Că mi-i drag ca inima; Tot aş ploua şi aş ninge, Pe badea nu l-aş atinge. La bădiţa In gredină, Prins-a dom rădăcină; Io mă duc să-l bag în casă, Rădăcinile nu-l Iasă; Io mă duc să-l bag in sân, Rădăcinile îl ţin ; lo mă duc să-l duc în tindă, Ramurtle*ajung în grindă Şi frunzele la oglindă. Dorn are-o floricea Şi-aia-i la inima meal * Astă vară ce-a trecut, Nici am tors, niei am cusut, Numa la umbră-am şezut ; La umbră de prunişori Şi-am dat gură la ficiori. Pe câţi i-am văzut cu glugă. Pe toţi i'am chemai la umbră, Câţi i-am vămi eu cojoc, l-am făcut să steie ’n loc; Câţi i-am văzut cu ţigară, l-am chemat la noi pe sară, Câţi i-am văsuţ Cu suman, Le-am făcut cale de-un an, Taci inimi, nu mai plânge„ Căci cu răii nu-i învinge. Taci inimă nu ofta. Căci cu răii nu~i găte. Taci inimă ’n sânu tău. Nu mai spune că ţi-i pău. Taci inimă ’n sân la tine, Să nu te mai ştie nime... * — Bade, ce pământ te fine, De nu oii sara la mine? — Mă ţine pământ cu iarbă. Ce să cal dacă n’am treabă? — Treaba-i lesne de-a ţi-o face. Dacă inima te trage La mândruţa, care-ţi place. Până ţi-am fost bade, dragă, Veneai la noi fără treabă; Dacă, bade, m’ai urât, Nici eu treabă n’ai venit. M’ai urât pentru-o minciună, N’ai venit la noi de-o lună. lo bade ţi-oi arăta, Că-oi veni Dumineca Şi frumos m’oi înachimba, Trece-oi pe la poarta ta 9# ţi-oi rupe inima. Printre ficiori cum oi treee, De mine s’or lega sece Şi din sece mi-oi alege. Din sece, ba dintr’o mie, Să-ţi samene bade ţie. De n’a fi bade ca tine, Las’ să fie-a mea ruşine; De n’a fi ca tini de ’nalt, Las’ sâ fie-al meu bănat ; De n’a fi ea tini frumos, Las’ să fie-al meu ponos. * In părău, la f&ntăniţă, Acolo-i al meu bădiţă, Tot bea apă şi sughiţă. De-ar bea apă cât de multă. Tot pe mine nu mă uită; De-ar bea apă cât de rece, Tot de doru meu nu-i trece... * Bădiţă, sprâncene negre, Spune-ţi'Oi, dacă mi-i crede, Că tu creai in multe părţi Şi iubeşti câte le oesi. 52 De-ai iubi numa ’nir’o parte, Fi-mi-ai dmg, până la mdarte. * Astă noapte am visat, Că badea m’a sărutat M’am sculat şi-am pipăit Şi nimica n’am găsit. M’am sculat şi-am căutat Şi nimica n’am aflat, Numa d&ru inimii, Scris pe faţa perinii. * Ţucu-ţi bade ochii tăi, Că frumos te uiţi cu ei. Ţucu-ţi bade buzele, Că-8 subţiri ea frunzele. * Haida bade, de-i veni, Prin funduţu gredinii, Să-ţi dau gura şi ochii. Şi-apoi haida prin gredină, Vină ’n cas’ fără lumină, C’apoi io te-Oi slobozi, Da’ să-mi spui când îi veni. Vină cât de târaior. Te slobod, măi bădişor. $ Frunză verde floricea, Doamne, Ia inima mea, Este-o mgurice grea, Niciodată nu se ta Pân' pe badea l-oi vedea. Treceţi silelor degrabă, Să vii tu bădiţă, dragă. * Ochi frumoşi ea la badea Nu găsesc cât îi ţara, Numai la mine ’n portiţă Este-un fir de tâmâiţă. De s’ar face sămânţa lo mi-aş umplea gredina. Să mai fie ca badea. * M’a f&cut, maici», făcut. Cum măicuţa La plăcut: Nice mare, n/ce mică, Cum îi mândra mai voinică. Ochi negri şi faţă albă, Ca să-ţi fiu, bădiţă, dragă. * — Pasăre, cucuţ frumos, MPai cântat mie din dos, Da' dintp’un vârv de stejar Să trăiesc cu mult amar. De-aş şti unde locuieşti. Ce fel de pasăre eşti. Cu puşca ie-aş împuşca, La vâltori te-aş arunca ; Nici aşa nu te-aş lăsa, Tot mai rău te-aş blăstăma: De trei ori puii să-i scoţi, Să ţi-i mânce corbii toţi Şi pe tine lângă pui, Să nu mai cânţi nimărui, C& n’ai mai cântat a bine, Numa-a dor şi-a despărţire. — Taci bade. cu blăstămu, lo mi-am cântat cântecu, Tu ţi-ai văzut norocu, Norocu cât l-ai avut, lo nu poci să-ţi dau mai mult; Numa cântecu-i al meu, Norocu-i la Dumnezeu; Numa cânfeca-t a mea, Dumnezeu face ce vrea. * Până erai bade-acasi, Era noaptea ’ntunecoasă, Da’ mie-mi părea frumoasă : Că erai bădiţă-acasă; Da’ de când bade, te-ai dus, Poate fi noaptea frumoasă Mie-mi pare ’ntuneeoasă. Mereu ies sara ’n portiţă Şi tot mă uit pe uliţă, Să te văd venind, bădiţă ; Da’ io mă poci tot uita. Eşti departe dumneata. * De s’ar afla cineua. Să-mi aducă pe badea, Tri cupe de vin i-aş da: C’atâta 8ântem de dragi, Ca şi două flori de fragi; Şi ne ştim noi vorbele, Ca măru cu florile; Şi ne ştim toată vorba, Ca măru eu frunzuca. * La toţi le-a cântat cucu, Numa mie ganguru, Să mă duc să-mi tas satu. Pe mândruţa, la altu. La toţi le-a cântat mierla. Numa mie pupăza, Să mă due ak-mi tas ţara, Pe mândruţa, altuia. * Foaie verde grâu mărunt, Câte flort sânt pe pământ. Toate merg Ia jurământ, Numa spieu grâului Şi eu viţa vinului Şi eu lemnu Domnului Zboară'n nalta ceriului. Stau la poarta raiului. * Măgeran de lângă şură, De ce badea mă ’ncunjură? Bade nu mă ncunjura. Că nu mi-i de dumneata. Să-mi fie de dumneata In alt fel io m’aş purta, Mai albă, mai soponită. Mai roşie, mai ruminită. Mi-aş da portu la năapi'eală Şi faţa la rumineală. Şi-aş veni pân’ la portiţă Qata ea şi-o perniţă, Te-aş striga: hai la guriţă Dulce, dulce, măi bădiţă! * Frunsă verde săcărea, Când m’a făcut maica mea, Fost-a drumu ca-o curea Şi vremea eam sărlnea, Gând le-a făcut pe huhoase. Fost-a vremea cam noroasă Şi le-a făcut hondroboase Hondroboase din picioare. Mergând se’mpiedică ’n poale; Da’ io când la drum pornesc, Gu cişmele tropăesc, Cu poalele vânt îmi fee. La bădiţa bine-i plac Şi cătrinţa mi-o pui bine, Badea moare după mine; Năframa-mi rădic pe corni. Mă iubesc cu cine poci. * Frunză verde de lemn scris, Tinerel drăguţ mi-am prins, Tinerel ca şi-o scânteie, Umblă hâda să mi-1 ieie, Du-te hâdă ’n lucru rău, Nu iubi ce iubesc eu. Du-le hădă, dă-ţi porcii, Pe pârău cu socii, Nu-mi lua ibovnicii, Nu iubi ce-ţi văd ochit. Ochii ţi-or vedea an birfiu, Şi-ăla nu-i de nasu tău. * — Floricea din gredinuţă, Oum ţi-oizice, mândruluţă? Zice-ţi-oi violă albă, Că de mică mi-ai fost dragă. — Frunzucă din pădurice, Dar io bade cum ţi-oi aice? Io îţi aic măgerănuţ, De băiat mi-ai fost drăguţ. * De-aş şti bade e'ai veni, Drumu ţi l-aş prunduli, Tot cu prund de cel mărunt, Să vii, bade. mai curund; Tot eu prund de cel mai mare, Ca să vii, bade, mai tare. * Haida bădiţă ’ntr’o sară, Să ne iubim ea aatvară, Haida bădiţă ’ntp’o noapte, Să ne iubim pân’ la moarte. * Frunsă verde de saştiu, Aşteaptă bade, că viu Şi viu tntr'o dimineaţă, Să te strâng bădiţă ’n braţă, Să te sărut de tri ori, Ca să-mi mai treacă de dor. * Frunsă verde de alună, Lungă vreme-i tntr’o lună, Orişicui poate s’afungă. Că şi mile mi-a ajuns Bădiţă, de când te-ai dus. Ţii ţi-a afuns tnvăţatu, Mie felea şi bănatu; Ţie ţi-a ajuns şcoala, Mii doru şi jelea ta. * Bădiţă cu păr negru. Drag tmi eşti ca sufletu Ş’am sis bade să-mi faci furcă, Căci noaptea-i mare şi lungă Doru tău să nu m’ajungă. Bade ne mers la sântare, Doru ţi-i fierbinte tare. * Bade, de nu te-aş vedea, Inima nu m’a? durea. Când îe văd, bade, pe tine, Arde inimuta ’n mine Ca ’n cuptoru eel de pâne, lo-i duo apă să mUo stâng Şi mai tare mi-o aprind. Dar nime n’o poate stânge, FSr' bădiţa când mă strânge. * Frunză verde săcărea felnieă'i inima mea: li felnică pentru-un pui, Nu vreu numele să-i spui, Că numele de l-oi spune, Străini capu i-or răpune. Strigături. Margaretă'i floare-aleasă, Mândra mea-i tare făloasă. Las’ să fie eă-i frumoasă 1 Când fi zi de sărbătoare, Ba se gată ca şi-o floare. Străluceşte ca o stea. Io-mi pui capu după ea Străluceşte ca tuna. Mie-mi Pupe întinai... * Cine-a stârnit horite, Aibă ochi ea florile Şi faţa ca Morile, Că horile-s stâttipărare, La omu cu năcaz msre. * Floricică de bojor, Ardă'te foeu de dor, Doru ici, doru Doru la inima Ochişori negri cerniţi, Luaţi 8ama ce iubiţi, Să nu u’aflaţi eeluiţl. Ochişori negri rotaţi. Luaţi sama ce luaţi. Să nu v’aflăţi înşelaţi, * Gopilă din doi părinţi La ce foc te mai măriţi? Măritatu-i num’odată, Până-i lumea nu eşti fatăl * Mândra, care-mi place mie N’aibă casă, nici moşie. Numa dragostea să fie. Am s’o iau în cununie. * Mândra-i oablă ea lumina, Ochii-i negri ea neghina. * Dragostea cea eu năcaz, Scoate ruja din obras, Dragostea cea cu noroc. Pune rufa iar la loc. Am avut şi io drăguţ. Şi mi-a părut prea micuţ • L-am ţâpat tn câmp să pască. Pân la toamnă să mai crească, * Mi-a făcut maica gura Cumva de m’oi străina, Să mă stâmpăr cu dânsa.., * Măi bădiţă struţ de rouă Nu finea calea la două. Ţine-o numa la una Cu care ti-i cununa. * Mândra mea de astăvară Mă roagă s’o iubesc iară. Dar nu-8 pleavă de ouăs, Să iubesc ce-odată lăs Şi nu-8 pleaoă de săcară, S’o iubesc a doua oarăl * Bade, pe drăguţa ta, Niciodată nu m’-oi da, Că-i oablă ca secera, Şi-i lungă ca săeara 61 lo-a micuţă ca botm Şi roşit ea focu Şi văsută ’n tot locu. * Săracile dragostile, a Piacuieac ca paaările. Pe 8ub toate gardurile, * lo ls mândra când mă duc Mie patu mi-i făcut, Mi-i făcut din multe fiori, Să mă dtte de multe ori. * Răsărit-a luna ’n prag, Nu-i aici, cine mi-i drag. Răsărit-a luna ’n şură, Nu-i aici, cine-mi dă gură. * Perina cu faţa sură Toată noaptea-aşteaptă guri, Perina cu pene moi, Bade dă-mi gura ’napoi. * Măi bădiţă-a mea guriţă, Face-o-aş o fântâniţă Şi buaele isuorele. Să bei tu, hâde, din ele, * Ei ţigane cu harcu Gum ţi-oi face eu capul Zi ţigane cu struna, Cum ţi-oi face cu mâna. * Eis-a maica să mă ’nsor Da’ de dracu nu mi-i dor, Că l-am văzut pe-un răzor, Nime ’n lume nu se ’nşală, Ca fieioru când se ’nsoară: Prinde şase boi la car Se duce după amar Şi-şi bagă pe dracu ’n casă Şi şede cu el la masă. * Decât cu drăguţă proastă, Mai bine la oi pe coastă, Că-oi mânca câte-o frăguţă Şi-oi trăi fără drăguţă. * Mă mustră vecinile Că îmi beau găinile, Da’ io de m’oi mânia Şi cocoşu mi l-oi bea. După dealu cu tăciune, Fac fetele rugăciune Sâmbăta, Dumineca, Să se poată mărita. * Mândra cu ochi mierâuţi * Tot in gură s’o săruţi, Da’ la ochi sa nu te uiţi: Că la ochi de ti-i uita, Şapte boale ie-or lua; Şapte boale şi-o lungoare Şi friguri omorâtoare. * Haida mândră ’n eununie, Până-i frunza verde ’n o ie : Dacă frunza s’a usca, Popa nu ne-a cununa, Este-un popă la Milaş, Pentru-o cupa de vinars, Ne cunună mintenaş; Pentru una de vin dulce, Ne-a cununa si ne-om duce. * M’a făcut maica subţire, Să scot fetele din fire. Ele s’au purtat mai bine Şi m’au scos ele pe mine. * Sunt fete in sat Ia noi, Că au plug cu patru boi Şi tânjala zugrăvită Şi tot nu se mai mărită. * Mult mă ’ntreabă fir de iarbă : „Dragă ţi-i mândruţa, dragă ?“ Dar mi-a spus din păscălie, Că mi-o dă maieă-sa mie; Şi mi-a spus dintro icoană, Că mi-o dă Ia sfânta toamnă. * Tu mândruţă spic de grâu, Nu ieşi sara la râu, Cu poalele de bumbac, Că io după tine sac, Cu poalele de fuior, Că io după tine mor! * De^ ar fi lumea tot in si, Nime n’ar mai păeăti; Lumea jumătate-i noapte, Cazi în păcate de moarte. * Batâ~te bătutu lele, Ce mai om frumos te cere Şi tu tot zici că nu-i mere. * Nevasta mea nu-i nevastă, Că-i violă din fereastă: Când o iubesc înfloreşte, Când o las, se veştezeşte. * Nu-i frumos omu frumos, Că-i frumos omu drăcos. Nu-i frumos cine se fine, Că-i frumos cui îi stă bine. * Spune-i bade hâdii tale, Să nu-mi iasă sara ’n cate, Că de pui mâna pe ea, Şi mai hâdă-a rămânea 1 * Cini m’a ’nvăţat să iubesc, Nu mă lasă să doresc, Cini m’a ’nvăţat a iubi, Nu mă lasă a dori. * Ficioru care se fâne, Ia fata care rămâne, 69 Fata ce alege mult, Se mărită după mut. * Fă-mă Doamne ce mi-i face, Fă-mă fir de iederuţă La mândruţa ’n gredinuţă. pă-mă floare de bănat, La mândruţa lângă pat. * Uitaţi-vă măi bărbaţi, Cum şede mândra ’n târnaţ * Tot întinde din grumazi Şi la foc nu o chemaţi. * — Ies afară tu nevastă, Că ia, dracu, la fereastă. — Măi bărbate, dragu meu, Bagă capu ’n lepedeu, Că la drac oi ieşi eu. * Nu mă bate Doamne, tare, Că şi io-8 de-al Dumitale. Nu mă bate Doamne, rău, Că şi io-s copil de-al Tău. 'fc a — joacă-mă bade Ioane, — Nu te poei lele, de foame„ Dă-mi o coaja de mălai, Că te-oi juca şapte al. * Când îmi vine mândra ’n gând, Mă leagăn ca frunza ’n vânt. Frunza se leagănă ’n vânt, lo mă leagăn pe pământ. * Păsăruică de pe culme, lartă~mă mândră, de glume, Că nu-i om să nu glumească Şi să nu păcătuiască. * Măgeran din făgădău, Harnic îi bărbatu meu: Ziua ară, noaptea cară Şi samănq grâu de vară; Qrâu de vară, grâu de toamnă Şi mă ţine ca pe-o doamnă. * Da când la mândra gândesc, Pe picioare mă topesc; Mă topesc sara pe pat, Ca vara eând îi mai cald; Ma topese sapa pe lună, Ca vara pe vreme bună. * Io eu mândra-s într’o par/e* Num’un deal că ne desparte Şi-un părău cu apă rece, Da-u-ar Dumnezeu să sece, Să se vadă sat pe sat Şi io pe cine-am lăsat... * De când s’a dus bădiţa Mi-i pustie uliţa; Uliţa de fluierat, Quriţa de sărutat. * Te-a ştiut bade focu, Că fi-i aşa negru păru Şi ţi-i trupu floricele Şi gupa fagur de mierel... * La fântână, la izvor, Se ’ntâlneşte dor cu dor < Şi fac legea fetelor, Legea fetii-aşa-i făcută: Strânge-o ’n braţe şi-o sărută Şi-i dă drumul să se dueă. Legea fetii-aşa se face: Strânge*o ’n braţe şi-i da pace. * Frunza verde de bănat, Mândra mea s’a lăudat: Că-are şurţ eu şase ţoi Şi drăguţ cu şase boi. lo-am aflat-o de minciună. Are şurţ numa cu-o foaie Şi drăguţ numa cu-o oaie. * Tu mândruţă negricioasă, Nu te ţinea şi frumoasă, Negricioasă mititea Nu te ţinea frumuşea, Tot tu eşti drăguţa mea. * Pentru mândra dintr’alt sat, Nu-mi da maica de mâncat; Pentru cea din satu meu, îmi dă maica ce-i mai rău. * Aşa zic oamenii ’n sat: Că-oi muri şi-oi mere ’n iad: Da’ de-oi mere n’oi şedea, C’am iubit pe voia meal Mi-a trimes badea din ţară Pe trei fire de săeară: Să mă duc că el se ’nsoară, lo ’napoi că i-am trimes Pe tri fire de ovăs: Să se ’nsoare... sănătos. * Măi bădiţă dedemult Nu-mi face năcaz şi but Uită-mă, că io te uit. Tu mă Iasă, io te las, Nu-mi face but şi năcaz. * Pentru mândra roşioară, Nu poci învăţa la şeoală; De ’nuăţat aş învăţa, Dar examen nu poci da. * Păcurar la oi am fost Fetele nu mă cunosc Dar m’oi băga şi le-oi paşte Doară ele mor cunoaşte. * De n’ar fi ficiori pe lume, Ai vedea fete nebune Şi neueste duse ’n lume, De n ar fi ficiori pe sate, Ai vedea fete turbate Şi neveste spânaurate. * Badea-i alb ca laptele, lo mă ’ntore cu spatele, Badea-i negru ca tina, lo mă ’ntore cu inima. * Strugurel cu boabă rară, C’al meu drăguţ nu-i în ţară Floricea de primăvară. Alunei cu multe-alune C’al meu drăguţ nu-i în lume Frumos şi c’un mândru nume. * Bade peteluţă verde, Dumnezeu să nu te rebde. M’ai învăţat a iubi Ş/-amu mă laşi a dori: M’ai învăţat sărutată Şi-amu tu mă laşi uitată : Uitată şi* a nimănui Numa bade-a dorului. Săracă inima mea, Că~i numa cât o mărgea Şi nu ’ncap răii de ea, Cine nu ’neape de mine, Da-Uar Dumnezeu mult bine! * Mândră, cu ochii tăi dragi, De pe uliţă mă tragi Şi ’n casă la voi mă bagi, Mândră cu ochii tăi diilci De pe uliţă mă duci Şi ’n casă la voi mă culci. * — La părău, la fântâniţă, Şede-o mândră copiliţă. Cu păru de marmanglu, — Las’o vere, că o ştiu, C’am şezut cu ea o sară Şi i-am dus doru ’ntr’o vară Ş’am şezut eu ea o noapte Şi-i duc doru pân’ la moarte. * Vai de mine că i amiasi N’am văzut pe badea azi De nu-1 văd pân’ la ojină, Nu-mi trebe să mâne de cină. Insura-m’aş însura Nu ştiu socru ce mi-ar da: Dintre oi pe eiungăra, % Dintre capre pe sura, Dintre găini'pe borza. * * Crişeă iadu şi mă cere, Da fără badea n’oi mere, Căci cu el am făcut rele. Crişcă iadu, m o cerut. Făr de bădiţa n’am vrut, lo cu el rele-am făcut. % Foaie verde cucuruz, Câte ruji pe vale ’n sus Toate cu mândra le-am pus. Câte le-am pus pân la prânz, Ele bine că s’au prins; Câte le-am pus pân’ la cină, S’au uscat din rădăcină. * Pe uliţă prin Bistriţă Se preumblă-o copiliţa Cu rochia cam roşioară, Cu tri pui de raţă ’n poală lo mă ţâp 8’apue un pui. — N’umbla bade, ca te spui1 C’a veni Vinerea-mare, După pui a fi cercare: C’a veni Vinerea-mică După pui, na fi nimică, * — Bade peană trandafir, Lasă-mă să rup un fir. — Rupe, mândră, cât îi vrea, Trandafir din peana mea. * Prin ţarină prin imaş, ' lo cu mândra duce-m’aş: Nu ne-ar trebui nănaş. Nici popă să ne cunune, Numa noi eu vorbe bune. * Mai bădiţă, măi oenene, Nu veni sara de vreme Când duşmanii taie lemne, Ci vină tu 'n miez de noapte, Când duşmanii dorm pe moarte. * Vină bade ’n toată sapa S& ştie lumea şi ţara. Să ştie ş’ă ta mândruţa S’o ardă Ia inimuţă. * Prin pădure, prin poaină, Merge-o fată de romană, Cu mărgele puţinele, Cu bertiţa p’ingă e/e, — Doamne bine-i stă eu ele 1 * Mândră, ochişorii tai, Ca cireşele ’n altoi. Care-s coapte la răcoare Şi nu-s atinse de soare, Care-s coapte Ia pământ Şi nu-s atinse de vânt, * Dorule parieă ştii, Tot la inima mea vii, Dorule parieă faci. Tot la inima mea tragi. * Plin ii drumu de ficiori, Nu-s ai badii ochişori Plin ii drumu de voinici, Ochii badii nu-s pe-aici 79 Că-s în dealu cu bojoru Şi bădiţa-mi duee doru... * Ştii tu, bade, ce ziceai Cdtră mine şi plângeai; Că nu mai ai alta ’n lume Să~ţi fie dragă ca mine Şi vezi bade c’ai minţit Că tu alta ţi-ai găsit. Tu eşti mut şi ea-i o proastă, O vai de dragostea voastăl * Cât îi lumea şi ţara, Nu văd om ca bădiţa, Numa ’n munte este-un brad Şi de vârv îi rătezat Cât îi bădiţa de ’nalt: Lângă brad o floricea, Ca mine de cinaşea. , * De când trăiesc cu urât Prins-am faţă de pământ. Cu urâtu ’mbătrâneşti, Cu dragostea ’ntinereşti. 80 Jălui-m’aşi jălui ’ De toţi munţii s’ar clăti, Văile s’ar scutura. Pietrile s’ar despica. * Aşa-i omu ’ntre străini, Ca şi pomu între spini: Spinii cresc în lung şi ’n lat, Pomu rămâne uscat. * Cine nu-i mâncat de rele N’are ce cânta de jele, Să mă lase să cânt eu Că s mâncat de mai mult rău. * Cărăruşă peste rât Făcută de-al meu urât. Cărăruşă peste deal, Făcută de-al meu amar. * Blăstămatu-m’o maica, Să mă leagăn ca frunza, Frunza se leagănă ’n soare, lo mă leagăn pe picioare; Frunza se leagănă ’n vânt, lo mă leagăn pe pământ. * 81 Bată-te erueea de lele Tu cu ochii tăi faci rele. Intri’n cas\ se luminează, Ieşi afară, se ’norează. * Câte fete-s mititele, Toate-s bune de curele, Cele mari de zăgărele. Cucuie penele-ţi sece,* Prin codri să nu poţi trece. Cântă cuce, limha-ţi pice, Prin codri să nu poţi zice. * De m’ar săruta o sută, Tot ca mândra nu săruta. De m’ar săruta o mie, Ca mândra nu-mi place mie 1 * — Foaie verde, foaie fragă, Cum, ţi-oi zice, mândră dragă 1 Da ’ţi-oi zice: floare dalbă, Căci de mică mi-ai fost dragă. — Da’ io bade cum ţi-oi zice ? Măruţ roşu şi ’nrotat, Dulce-ai fost la sărutat... * Pădurice nerărită Mergi mândră şi te mărită, Numa nu te cununa , Să te poci şi io lua. Măi bădiţa, bâdişor, Nu duce de mine dor, Făr’ fă-ţi fântână ’n ocol, Te fâ bade mânios, Şi trânteşte cofa ’n jos, to m’oi face mânioasă, M’oi băga la măta ’n casă Şi te-oi face eu nevastă.., * Dragostile dedemult, Nu se pot uita curând. Şi a mea şi-a mândrii mele Ca şi foeu de nuiele: Deasupra se potoleşte, Dedesupt se boboteşte. > * Lasă-mă maică ’n pământ, Nu mă da după urât, Că urâtu nu-i de-o zi, Că-i urât pân oi trăi; 83 Că urâtu nu-i de-o noapte Că-i urât până Ia moarte. La frumos tu de mi-i da Da’ mi-a fi dragă lumea. * Când uăd pe mândra că râde Inima mea ’ncepe-a plânge, Dar plânge de bucurie Că io ştiu că-mi râde mie, Frunzuliţă Joi de fag Ştiu că numa io i-s drag. * — Măndruiieă ochi domneşti, Nu cumva să te ’ndoieşti Şi pe altu să iubeşti, Pe mini să mă părăseşti. — Măi bădiţă trup de flori Ţi-am spus de-o mie de ori, Că nu te las până mori/ * Cine iubeşte şi lasă, Pune-i Doamne foc la casă, Nu-i lăsa măduvă ’n oasă, Pice~i carnea pe cărare, Şi fă-l lumii de mirare. * 6* 84 Măi bădiţă te-am visat, Câ pe tini te-am sărutat; Şi te legănam pe braţă Şi te sărutam pe faţă. Sărută-mă bade-odată, Ba de~o mie, dup’olaltă.. * Mă ’nsurai sara pe ploaie Şi-mi luai o unguroaie. Mă dusei eu ea la fân Şi punându-i mâna ’n sân, O aflai eă-i de rumân. * — Vină bade, vină dragă De-mi de gură, cd-s beteagă. I — Stai mândruţă eă viu său, Şi mie mi-i tare rău, Tot numa de doru tău. * Când dau Doamne devr’un bine, Toţi prietenii îs cu mine; Dar dacă dau de vr’un rău, Nu văd om în juru meu, Făr’ numa pe Dumnezeu * Pişcă, muşcă pe lelea, N’aştepta să sică ea, Că la lelea i-i ruşine. Dac’o muşti, îi pare bine. *i* Foaie verde de săcară, lubeşte-mă bade iară Că nu fam fost dragă-o sară, Ci doi ani întregi şi-o vară. lubeşte-mă dacă-ţi plac, Dacă nu, sâlă nu-ţi fac. lubeşte-mă din văzut, Dacă nu mă poţi mai mult. * M’a făcut maica, făcut, Cum măicuţii i-a plăcut, M’a stropit cu creangă verde, Să fiu drag la eini mă vede Şi cu busuioc, crenguţă, Să am noroc la drăguţă. * Rele zile^am ajuns, Doamne, Că fetele toate-s doamne, Cu laibăr şi cu barşoane, Părinţii le mor de foame. Toată muta~i cu peuni, Mălaiu-i eu doi zloţi buni Toată muta-i mătăsată, Mălai nu-i să ’mbuci, odată. Ţâpă mufă md/dsa, Că mătasa-i tare mândră. Nu o poţi purta flămândă. * Hai muiere să jucăm, Că fata ne- o mărităm; Ne pare bine c’am dat'o, Vai de cine a luat-o. * Insura-m’aş însura, Nu ştiu socru ce mi-ar da: Două raţe şi~un raţoi, Să m’apuc şi io la boi; Două raţe potcovite, Să m’apue şi io la vite. * Măgeran cu frunza rară, Dragu-mi'i badea de-asară. Măgeran eu frunza ruptă Şi mi~i drag cum mă sărută. 87 De^ai fi, mândră, bunişoară. Tu ii-ai faee patu-afară. Io m'aşi face vânt de vară, Patu ţi l-aş legăna, Bura ţi-o aş săruta. * Trandafir verde ’n gredină, Badea meu ea o lumină, Umblă două să-l sărute Dumnezeu nu le ajute; De l-oi fi sărutat eu, Să mă usc ca... frunza ’n tău De l-am sărutat vr odată, Să mă usc ea... frunza ’n baltă. * Cătuni- u-aş fără frică, De mi-ar fi drăguţa mică: Drăguţa mi-i mărişoară, După ficiori stă să moară. * Zis-a badea dumnealui, Că să fie-al draeului De-i mai trebuesc io lui. Şi i-am zis că-al lui să fie De-mi mai trebueşte mie, Că mie nu mi-i de el: Ca şi lupului de miel,' Nice lui nu i-i de mine: Că uliului de găine. * Nicăirea pe Câmpie Nu-i mândră să-mi placă mie; A mea mândră-i la Hălmagi, Pân’ om muri ne-avem dragi. * De-aş prinde Doamne un drac De l-oi prinde îl desbrac, Să fac soacrii căpeneag, * Socrului căciulă ’n cap. * La şezătoarea din sus Fierb fetele cucuruz Şi fac focu de nuiele, Să meargă ficiori la ele. Focu li s’a potolit, Ficiorii n’au nimerit. * Măi bădiţă blăstămate, Te-ai lăudat că mi-i bate, Da’ ţi-s mânile legate Cu fir de mătasă neagră. Rău m’ai bate, dar ţi-s dragă... * Dă doamne mândrii vieaţă Cât sămânţă ’n iarbă creaţă, Dă Doamne mândrii noroc, Cât sămânţă ’n busuioc. * Ochii mei şi~ai bădiţii, Numa cât nu pot grăi, Ochii mei şi-ai mândrii mele, Numa cât nu-şi dau inele. * — Măi bădiţă al meu frumos, Tu eşti tare pupăcios l — Mândruliţa mea frumoasă, Tu eşti şi mai pupăcioasăl * Taci mândră nu mă jeli, Că pe tine te-oi iubi, Numa vara de-a veni Să ne putem întâlni, Pe sub tufe, prin pădure, Căutând la fragi şi mure, Pe Ia umbră pe sub fagi, Prin codri dela Hălmagi, — Totdeauna vom fi dragi. Glosar. ăi, usturoi amu, aeum bai, năcaa batăp, baremi bănat, supărare bătucit, ă, bătătorit beptifă, panglică împodobită, eare se pune pe fruntea fetelor sau pe pălăriile feciorilor sau bărbaţilor tineri. bipău, primar ^■bopeasă, neuastă bopz, ă, burzuluit, ă bugăt, destul but, eiudă cătanâ, soldat eâtunie, militărie eelui, (a), a înşela y einaş, frumos cini, eine e, i pentru metru e/op, eo/op, pălărie eofă, doniţă y ciungăpâ, oaie fără coarne epişeă, (dela a erişea), scrâşneşte dăpabâ, bucată fain, &, frumos, ă fâgâdău, cârciumă fereşti, ferestre foi, (şorţ cu), şurj eu şase foi, adică făcut din şase coţii 91 gată, (se), se pregăteşte gâzdac, ă, bogat, ă gâzduşag, bogăţie glomburele, crenguţă înmugurită rhaznâ = folos hâd, ă, urât, ă holircă, rachiu hondrobos, (oasâ), tont, toaniâ huci, locul din pădure de unde s’au tăiat eopaeil împetelat, eu petele (uezi petea) lepedeu, cearceaf limpedea, limpede -■ marmangiu, narangiu, gălbuiu mance, (te), te mănânce mere, (a), a merge y miepâuţi, albăstruţi, diminutiu dela mieru, albastru mii, mie, e, i, pentru metru Milaş, comună apropiată, din plasa Teaca, de pe Câmpie mini, mine, e, i, pentru metru mintenaş, îndată mol, nămol. Este şl mâl nâsppeală, serobeală neruminitâ, eare nu-i dată eu ruminele (uezi ruminele) oablă, dreaptă oenene, oenean, om din Oena, sat apropiat din plasa Teaca odolean, o floare de câmp; se întrebuinjează în contra plânsului la copii şi la alungarea strigoilor 92 păcăti, (a), a păeătut paPiea, pareeă, par'eă pcioru, pieioru peană, pană de flori în pălărie pene, (la eămaşă), eusutură eu figuri de flori petea, panglică peteluţă, panglieuţă (diminutiu dela petea) pin'ce, pentruee povestesc, (ne), uorbese despre noi pui, la eămaşă, figuri miei de flori pe cusături la eămăşi păcită, răehifă, saleie păgută, reerut pât, şes rai/a, floarea de trandafir pumini, (a se) a-şt da eu ruminele pe faţă sapinea, seninea solouâpu, souârf, origan (origanum uulgare) stâmpap, (dela a stâmpăra) potolesc stpuţ, petele ee atârnă la pălărie, sau la coşită suduie, înjură tâlneau, (dela a tâlni), însoţeau. Are şi înţeles de întâlneau tâpnaf, priduor ţăpa, (a), arunea fâpă (o), o leaeă Tecii, (lunea), lunea dintre Teaea şi Pintieu fii, tie, e, i, pentru metru tini, tine, asemenea togmeală, înuoială tpebe, trebuie uniţi, unlji eu biserica Romei, gr. eatoliel 03 Catalogul Bibliotecii Poporale a Asociaţiunli. Nrele 1—152 uândute eu totul. Nr. 153. Victor Lagăr : Răsboiul pentru între-girea neamului românesc. (1916— 1918.) Preţul 6 Lei. Flecare român trebuie să cunoască ce lupte s’au dat şi prin ce împrejurări măreţe s’a putut înfăptui unirea tuturor românilor. Nr. 154. Victor Lagăr: Cultivaţi legume în grădinile voastre. Preţul 2 Lei. Sfaturi practice, cum să se cultiue legumele şl ea grădinile să aducă folos mult. Nr. 155. Victor Viad-Delamarina: Poezii ba-năţeneşti. Preţul 3 Lei. Prea frumoase poezii ale unui suflet gingaş, ofiţer la marina românească. Nr. 156. Răsboiul româno~ruso- turc, în 1877— 1878. Preţul 4 Lei. Istorisirea răsboiului, eare a adus neatârnarea României. O pouestire interesantă de N. Gane: Andrei Florea Curcanul, sau cum e românul la răsbolu, poezii şi altele. Nr. 157. îngrijirea copilului mie până după înţărcare. Preţul 3 Lei. Cele mai multe mame nu-şi ştiu îngriji copilul mic şi din această 94 cauză copilul sau moare sau rămâne bolnau pe toată uiaţa. Cine urmează sfaturile practice, ce se cuprind în broşura aceasta, ua auea copiii sănătoşi, cari îi uor aduce bucurie în uiaţă. Nr. 158. Constantin llegruzzî: Cârlanii, sau Doi ţărani şi cinci cârlani. Preţul 3 Lei. Piesă de teatru într’un act. Gu lămuriri asupra felului cum trebuie să se joace, date de dl Nicolae Băilă, directorul artistie al „Astrei“. Piesa e foarte potriuită pentru teatrul sătesc. Nr. 159. Vietop Lază?: Copii cu renume. Preţul 4 Lei. Istoria uieţii a eâtorua copiii, po-uestite tinerimii noastre spre a-i serui de pildă şi înuăţătură. ► Nr. 160. Alexandra Ciura': păr. Vasile Lu-caciu. Preţul 5 Lei. Via|a marelui român şi luptător naţional, care a fost păr. Vasile E>u-eaeiu, trebuie să seroeaseă de îndemn fiecărui bun român, să-şi iubească ţara şi poporul pentru libertatea căruia păr. Lucaclu n’a stat la îndoială să înfrunte ori-când urqia asupritorilor. N i’ 161 Ane Yieios» L.azăp: Bucătăria gospodinei dela sate. Preţul 4 Ijet. Atâtea ţărancă au din belşug din ee să pregătească mâncări şi eu toate acestea sunt prea puţine care să ştie să fiarbă gustos şi nutritor, ea hrana să fie plăcută şi folositoare bărbatului, care uine acasă ostenit de lucru. In această cărticică se dau sfaturi practice cum se pot pregăti eu uşurinţă mâncări bune şi gustoase. Nr. 162. Calendarul pe 1929 (uândut de tot). Nr. 163. Elena şi C. Sporea: Ziua Unirii. 1 Deeemurie 1918. Piesă poporală în 3 acte. O frumoasă piesă pentru teatrul sătesc, în care ni se arată sbuciumul zilelor unirii neamului. Preţul 5 Lei. Nr. 164. Sabin 6. Trufia: Traista bunicului. Se poate spune că traista moşului e plină. Ge mai poueşti şt legende încântătoare, găsim în această broşură de 100 pag.! Preţul 5 Lei. Nr. 165. M. 1. Dumitraşcu: Vorbe de demult. Legende şi pouestiri. Un pouestitor de dincolo de Carpaţi ne înueseleşte cu atâtea legende şi basme minunate. Nu laşi broşura până ee nu ai citit „Pinul lui Sân-Petru“ sau „Cămaşa lui Făt-Frumos“ şi alte multe pouestiri. Preţul 5 Lei, 96 Nr. 166. Dp. 1. Lupaş: începutul neamului ro mânesc. Flecare român ştie eă ne tragem din oiţa Iui Traian. Dar eum a uenit împăratul Traian pe aceste plaiuri, ee răsboaie a purtat cr cruntul Deeeba), aceasta numai pu ţini o ştiu. Gine se ţine însă buu român, din casa aceluia nu ua lipsi eărtica aceasta, care are şi t; mulţime de ilustraţii. Preţul 5-Leu Biblioteca poporală de economie Nr. 1. N. Ghiulea : Adevăratul înţeles al coo peraţiei. Preţul 8 Lei. Cum trebuie înţeleasă cooperaţia, această mişcare economică a ţără~ nimei noastre, ni se lămureşte pe îndelete. Nr. 2. Ion Pop^Câmpeanu: Banei Populare şi Cooperative Săteşti. Preţul 6 Lei. Tuturor, cari încă nu cunosc so -eietăţile cooperatiue sau cari le cunosc şi ureau să înfiinţeze, li se dau sfaturi practice, arătându-se eum se. administrează ş. a. Nici unui ţăran luminat să nu-i lipsească aceasta i broşură. Comenzile: Oficiul de desfacere al pu t blieaţiilor »As trei“ Cluj, str. Memoran- şi cooperaţie. dului nr. 22. p „ECONOMUL** \ institut de credit şi economii, societate anonimă Capitalul social deplin uărsat: Lei 5,000.000--CLUJ, Calea Reg. Ferdinand Nr. 26 Telefon: 415 Filiala: LUDUŞ, jude|ul Turda Cel mai ueehiu institut de eredit româneae în Cluj Fondat la anul 1886 Primeşte: Depuneri spre fructificare în eondi-Jiuni fauorabile. Ineuuiinteaaă: Tot felul de împrumuturi. Mijloceşte: Trimiterea de bani din America. VALER PASCU - Cluj CALEA REGELE FERDINAND 26. IMPORT DE CEAI Şl CAFEA 9> Cel mai mare magazin de coloniale en gros şi en detail, reînfiinţat şi reorganizat după răsboiu. AtiuI fondării 1880, tn Dobra, )ud. Hunedoara. (Hori! Cinului sunt ruaaţi a cerceta acest magazin românesc. Ţţ’rŢYYTTTTTTTVYT