didl. CENTR. UNIV. M. EMINESCU" IAŞI
1
i
Alexandru Philippide
ORIGINEA ROMÂNILOR
5^0 VOLUMUL II
CE SPUN LIMBILE ROMÂNĂ ŞI ALBANEZĂ
«IliM MOLDOVĂ
Coperta: Cristian Aimăşanu
Redactor: Aurel Ştefanachi
ISBN 978-973-168-059-0 978-973-168-061-3
© Tipo Moldova
Editura Tipo Moldova este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din învăţământul Superior (C.N.C.S.I.S.)
laşi, 2009
Editura Tipo Moldova,
E-mail: office@moldova.ro
kmm
ORIGINEA ROMÎNILOR
PARTEA II. eE SPUNE LIMBA ROMÎNĂ
P. B.= Papahagi, Basme aromîne, Bucureşti, 1905.—P, M.= Pa-pahagi, Megleno-Romîniî, partea II, Analele Academiei Romîne anul 1902.—C. D.= Codex Dimonie în Weigand's Jăhresberichte des Instituts îiir rumânische Spraclie zii Leipzig volumele IV, V, VI.—P. I.= losif Popovicî, Dialectele romîne din Istria, partea
II,	texte şi glosar, Halle a, S. 1909.—Prin cifră arabă mare se citează pagina, prin cifră arabă mică se citează rîndul paginii.:— x<y însemnează: din x a rezultat y. Eu dau semnului <C , > alt înţeles decît i se dă de obiceiu : nu-I consider ca o săgeată, ci ca o dezvoltare dintr-un punct,
CAPITOLUL XI.
§ 235, 1. In limba comună romînească există un singur a. Dialectal există mai mulţi. După losif Popovicî Die Dialecte der Munteni und Pădurenî, Halle a. S, 1905, pag, 120, P. I. XVI, în limba Muntenilor şi Pădurenilor din comitatul Hunyad şi; în acea a Romînilor din Istria există trei soiuri de a accentuat : un a mijlociu („mittleres", d), un a închis (a) şi un a rotunzii (â, pe care eîi îl notez cu a: „Se articulează cu o uşoară ro-tunzire a buzelor"). După Weigand, III Jahresbericht, 231, e-xistă unele localităţi din Banat unde „ oricare a accentuat este reprezentat printr-un o deschis, care la timbru samănă complect cu ungurescul a“. losif Popovicî, Die Dialekte der Munteni und Pădurenî 120-121, spune că acel o deschis bănăţean al lui Weigand nu este alt ceva decît ă din limba Muntenilor şi Pădurenilor şi din limba Romînilor istrienî, care ă este cu totul
4
§ 235-236.
deosebit de ungurescul a: „In vara anului 1904 am călătorit prin localităţile unde se pronunţă o al Banatului, ca să cerce-: tez pe â la faţa locului. M-am putut convinge că romînescul ă este cu totul deosebit de ungurescul ă. Rotunzirea buzelor la ro-mînul ă este mai mică decît la ungurescul a. Aceste sunete se deosebesc apoi prin înălţimea tonului propriu, prin durată şi prin timbru.' Din punct de videre. al fiziologiei;'sunetelor nu pot găsi nicio legătură între rommescul ă şi ungurescul a“. Ungurescul €L trebue să fie un Q deschis, iar ă dela Munteni-Pădureni, Banat şi Istroromîni trebue să fie un a rotunzit.—In ce înpreju-rări se găsesc cele. trei feliurî de a dela Munteni-Pădureni şi; dela Istroromîni nu; feste încă ■ specificat. Din discuţiea lui Sextil Puşcariu în Studii istroromîne, II, Bucureşti, 1926, pag. 61-65 atîta se poate prinde în general, că cla Istroromîni mai cu seamă a accentuat din cuvintele de origine latină se pronunţă a?.
§ 236. 2. ă este un o la care lipseşte rotunzirea buzelor,. î este un a la care lipseşte rotunzirea buzelor, Atîta trebue, ca. să prefaci pe o, u în ă, î: să pui limba în poziţiea lui O, ti,. iar buzele să le laşi în stare indiferentă. Numai rotunzirea să, lipsească, în colo poziţiea buzelor şi deschiderea gurii este indiferentă: buzele pot fi cît de apropiate ori cît de îndepărtate, gura poate fi cît de închisă ori cît de deschisă ; îndatăce limba are poziţiea dela o, u, se produc sunetele ă, î. o, li sînt însă foarte multe,, unele mai închise, altele mai deschise, unele mai anterioare, altele mai posterioare, de aici se şi aud tot feliul de â, î cu tot feliul de timbre. Timbrele acelea însă, care u-nele bat spre e, altele bat spre /, nu trebue să înşele pe cineva să creadă că am avea; a face cu articulaţii de ale lui e şi i. Pentru aceia şi toată analiza care s-ar face timbrelor lui ă şi î prin curbele neregulate înregistrate de aparatele fiziologilor, analiză care ar proba, să zic, că timbrul cutărui ă, î' samănă mai mult cu timbrul cutărui e decît cu al cutărui O, U, n-are nicio valoare cu privire la articulaţiea lui ă, î. Weigand, în Olymp 21, ^Aromunen II xv, III Jahresbericht 207, a. emis părerea că ă, ■ î sînt a, e, i, o, u pronunţate cu larinxul lăsat în jos şi le numeşte „gedeckte Kehllaute". Pentru detalii vezi lucrarea mea Un specialist romîn la Lipsea pag. 76 sub-
III,	10, în Viaţa romînească anii 1909, 1910 *).
) Asupra lucrării luî losif Popovicî, Fiziologiea vocalelor romîneştî: G şi f, Cluj, 1921, am de lăcut observaţiile următoare.
§ 236.
3
1,	Autorul spune .lucruri neexacte din punct de viciere ,al 4oneticiî;în
.general.	:	.. ' * ■ :. ■ a ?
Pag. 15: „Izvorul vorbiriise află în vibraţiunile corzilor, vocale,, deoarece fără vibrarea lor n-am avea nicîun sunet'1,.—Ba avem fără vibrarea coardelor vocale nenumărate sunete. R, nu cunoaşte sunetele afone. Foarte multe sunete din. vorbirea omenească pot fi produse şi fonic, adecă ■cu vibrarea coardelor vocale, şi afon, adecă fără .vibrarea lor, astfel, între ■altele, înseş aşa numitele vocale. Dar , sînt . şi sunete de acelea, a căror a-’fonie este indispensabilă pentru a fi simţite ca atare, astfel sînt explozivele afone (p, t, U, k) şi spirantele afone (f, S, s, ,-5', h’, li,) şi africanele afone (ţ, c)- Indatăce asemenea sunete devin fonice, sînt simţiţe de ilimbă ca altele, anume ca b, d, g, g, v, z, z, B, j/( dz, g. Ba afo-iniea, din punct de videre ăl simţului limbii, este mai importantă decît fo-micitatea, pentrucă, dacă sînt sunete, a căror afonie este indispensabilă spre a fi simţite ca atarî sunete, iar nu ca altele, nu exista, din contra, •sunete a căror fonicitate să fie indispensabilă'pentru a fi simţite ca atarî, iar nu ca altele, şi, de pildă vocalele, lichidele (l, r,), nazalele (tn, n), explozivele b, d, g, g, spirantele V, Z, i,	yt	africatele	dz,	g\	pot
fi şi fonice şi afone, fără ca să înceteze de a fi simţite ca atarî, de a fi simţite ca vocalele cutare, ca l, r, ca m, n, ca b, d, g, g, ca v, z, .z, O, - ^ yt ca dz, g. ■■■■..	■
Pag. 17: „Numaî'Germanii vreau să scoată cu fizica lor două rezonanţe pentru vocale, pe una găsind-o înainte în gură, îar pe a două îndărăt, Nu mi se pare de loc' probabilă această părere".—Şi cu toate a-cestea faptul există şi e lesne de experimentat. Vocalele afone anume (dar au toate, ci numaî cele închise, la care strîmtoarea dintre spaţiul anterior şi cel posterior, formată prin apropierea limbii de palat; este îngustă) .au în adevăr două tonuri proprii, unul al spaţiului anterior, perceptibil cînd pronunţăm vocala prin respirare, şi altul al spaţiului posterior, perceptibil cînd plesnim afon coardele vocale, ori, cu alte- vorbe, cînd producem exploziva laringală afonă.. Perceperea acestor două tonuri proprii este acce^ sibilă oricui, nu este trebuinţă de nicîun aparat pentru a le-constata că sînt şi de a hotărî, în mod relativ, că unul din cele două tonuri este mai nalt orî mai jos decît celălalt. Aşa de pildă oricine poate constata că 1^ ă şi î romîneştî tonul propriu al spaţiului posterior este mai jos decît cel al spaţiului anterior. Greşala lui P. provine sigur de acolo că experimentează cu vocalele fonice.
2.	Autorul spune despre ă şi î neexactităţî cu privire la fapte foarte
•cunoscute, elementare, cu privire la proprietăţi de ale lui <3 şi î pe care ori toată lumea le ştie ori le poate lesne constata oricine,	• .
Pag, 13: „ă e mai înalt ca o, şi î ca i". Pag. 18 : „c, e mai malt decît O, şi î decît i. înţeleg tonul fundamental al fiecărei vocale11.— Dacă are în vedere P. vocalele afone, apoi nu este adevărate& tonul pror-ptiu al lui î este mai înalt decît al lui U Adevărul (pe care oricine îl poate constata) este că tonul propriu al lui î este. mai jos, cu mult mai jos, decît al lui i. Dacă însă are cumva în videre P. vocalele fonice (Şi cum că are în videre., voca lele fonice, ne dă bănuială termenul de ton fundamental, de care se serveşte,
6
§ 236.
iermen care este mai ales întrebuinţat cînd este vorba de vocalele fonice; dar maî ales ne dă bănuială faptul că P- în general nu cunoaşte sunetele afone, vezi mai sus 1), apoi cele spuse de dînsul devin încă şi maî extraordinare, căci tonurile fundamentale ale vocalelor î şi i fonice sînt foarte variabile, ba maî joase, ba maî înalte, după cum vrei să le cînţî şi după cît te lasă glasul, aşa că ba pe î îl vei putea cînta cît maî sus şi pe i cît maî jos, ba din contra.
Pag. 15: „ă e neaccentuat afară de monosilabele văi, căi, părţi, etc. şi citită, cîntăm din perfectul istoric [Care cîntăm din perfectul istoric? Cel vechiu romîn?], îar î e totdeauna accentuat".—Nu-î adevărat. Compară văduvă, măgură, păcură, pănură, pătură, păsări, lături, bucăţi, sudălmi, cămări, cătărămi, isprăvi, judecăţi', lăcrîmi, păstrăv, mătură, etc, etc,; mincâm, vînât, vinătâr, gînsăc, vînzăre, vîndiit, bîrfesc, pîrţăg, pîrdălnic, vîrtos, v în jos, mînzăt, cîrcîog, cîrnăţ, etc, etc. Dau şi eu la întîmplare exemplele care-mi vin în cap. Sînt sute şi sute.
Pag, 16: „ă şi î nu sînt nazale".—Ba ă şi î, ca oricare alte vocale, pot fi şi nazale şi nenazale. Aceasta din punct de videre al lui ă şi al luî î în general (Experienţa o poate face	oricine). Iar în ce	priveşte pe
ă şi î din, limba romînă,	apoi într-un cuvînt	ca	bănci există în	realitate su-
netele ■ b, ă (ă nazal) şi c, şi într-un cuvînt câ stîncî există în realitate sunetele s, t, f (î nazal) şi c. Ca să se convingă cineva de aceasta, să pronunţe cuvintele bănci şi stîncî ca Moldovanul, adecă fără exploziva t din africata c, adecă	cu £ în loc de c,	şi	va vedea cum	limba după
articularea lui î (adecă	a luî /) nu atinge	de	fel prin partea ei anterioară,
vreun loc undeva al alveolelor ori al palatului, tare anterior, ceia ce ar trebui să facă numaî decît pentru a se putea produce un n anterior (căci despre vreun n posterior în cuvintele bănci, stîncî cred că nu-î trece ni-măruî prin minte că ar putea să existe), şi cu toate acestea urechea are impresiea unui n. Limba romînească are multe vocale nazale, şi printre ele are şi ă, î de ajuns. In ce înprejurărî, care de altfel sînt comune multor limbi, spun la § 245 No. 111. Decît numai nazalizarea vocalelor ro-mîneştî nu este aşa de puternică (pentrucă vălul palatului nu se lasă aşa de tare în jos) ca în limbile care s-ar putea numi fîrnîite, cum este limba franceză.
3.	Autorul caută să caracterizeze pe ă şi î faţă de celelalte vocale din punct de videre al poziţiei	buzelor	şi maxilarelor.
Pag. 20 : „Maxilarul de	jos ne	prezintă altă depărtare	faţă	de	cel
de sus la. rostirea luî ă şi o",La pag. 26 se dă distanţa dintre maxilare la a, e,	i, o, a, ă, î: ea	e diferită după vocale, în speciale	diferită între o şi	ă, între u şi	î, dar nu tare.—Aceste lucruri se înţeleg	dela sine.
La sunetele cu rotunzire a buzelor, cum sînt o, u, trebue o mai mare a-propiere	a maxilarelor	decît	la sunetele nerotunzite. La cele dintîîu buzele
trebuesc	să'se apropie	una.	de alta, ceia ce nu se poate face	fără ca să
se	apropie şi fălcile una de alta ; la	cele de al doilea	buzele pot	fi	cît
de	îndepărtate una de alta, şi	această	facultate pot să o	aibă	deci	şi	făl-
cile. Deosebirile acestea, din punct de videre al distanţei maxilarelor, între
§ 236,
7
vocale sînt însă relative, aşa că vocalele nerotunzite se pot pronunţa şi cu fălcile cît de apropiate, iar cele rotunzite se pot pronunţa şi cu fălcile nu tare apropiate. Dar macarcă sînt relative, deosebirile există, şi din cauza lor trebue să se fi petrecînd chiar în poziţiea limbii faţă cu palatul oarecare variabilitate, aşa că, dacă două sunete oarecare au aceîaş articulaţie a limbii faţă cu palatul şi se deosebesc numaî prin aceia că unul e ro-tunzit şi celălalt nerotunzit, trebue să fi avînd acele două sunete chiar din punct de videre al poziţiei limbii oarecare, macar cît de mică, deosebire relativă, căci apropierea maî tare a maxilarelor la sunetul cel rotunzit trebue să fi producînd şi o apropiere macar cît de cît mai mare a limbii de palat. Astfel în vorbirea curentă, cea relativă, nu în pronunţarea cea izolată, maî ales nu în pronunţarea provocată de experimentator, trebue să fi existînd mici deosebiri între o şi â, li şi f, o şi e, ii şi /. Tot aşa scoborîrea vălului palatului la vocalele nazale şi ridicarea luî la cele nenazale trebue să fi producînd o variabilitate relativă în articulaţiea limbii faţă cu palatul, şi sigur, în vorbirea curentă, cea relativă, e nu este i-dentic cu e nici din punct de videre al articulării limbii.
Pag, 25: Qă, î nu sînt rotunzite. P. măsoară distanţa dintre buze la
a,	e, i, ă, î şi o dă în milimetre. Se dă apoi fotografiea capului unei fimeî care pronunţă pe ă şi P.—Asemenea distanţe sînt .însă relative şi numai din punctul acesta de videre măsurătorile lui Popovicî pot avea vreun sens (cu condiţiea ca să le fi luat în vorbirea curentă, iar nu la sunete comandate izolat, ceia ce nu-mi vine a crede să fi făcut Popovicî, căci e greu tare, dacă nu cumva imposibil). Pentru aceia cifrele absolute date de el {„a 15 milimetri, e 12 milimetri", etc.!) pot fi ale tuturor vocalelor, şi, ca să mă servesc de cifrele date de dînsul, a poate fi pronunţat cu 12 milimetri şi e cu 15 milimetri, etc.! In ce priveşte în special capul de fimee care pronunţă, după porunca experimentatorului, pe ă şi pe î înaintea aparatului fotografic, şi face frumos, cum s-ar zice, el e pus în cartea luî Popovicî chiar degeaba. Dacă te-aî lua după fotografiile acelea, apoi ar trebui să zici că între ă şi î există o enormă deosebire din punct de videre al poziţiei buzelor şi, prin reflex, al trăsăturilor feţei, căci în fotografiea cu ă fimeea zîmbeşte şi rînjeşte tare, aşa că i se văd toţi dinţii de sus, iar în fotografiea cu î faţa-î serioasă şi buzele sînt apropiate tare una de alta, aşa că maî nu se văd dinţii. Deosebirea însă de fapt între ă şi î din punct de videre al poziţiei buzelor este minimă, maî că nu există. Oricare Romîn se poate convinge de aceasta, chiar fără oglindă,
4,	Autorul vorbeşte de timbrul vocalelor ă, î, şi anume, fireşte, de timbrul vocalelor ă, t fonice, deoarece nici nu cunoaşte vocalele afone (vezi mai sus sub 1), iar cu analiza timbrului vocalelor afone foneticii în general nu se ocupă.
Pag. 20: „Din poziţiea lui o (ca rezonator) şi din vibraţiunile luî o (produse de corzile vocale) nu va putea scoate cineva niciodată un ă". —Se înţelege dela sine! Nimeni nu susţine contrariul,
Pag. 28 şi următoarele. Se dau curbele neregulate ale vocalelor ro-mîneştî a, e, i, o, u, ă} î, se analizează curbele luî ă, t, şi se arată în
8
§ 236.
milimetri amplitudinea tonului fundamental (ut2) şi a 9 armonice ale sunetelor rormneşti <3, f.(Nu se dă însă înălţimea armonicelor).
Toată această cercetare a timbrului vocalelor fonice, care este subiectul de predilecţie al foneticilor, nu interesează pe cel care vrea să afle articularea vocalelor de fel. Nicio cunoştinţă, absolut niciuna, nu-ţl procura asupra articulării sunetelor timbrul acestora, căci instrumente deosebite pot avea timbre asămănătoare, şi, din contră, instrumente asamăriătoare pot avea timbre deosebite. Pe de altă parte, nu în timbrul unul sunet, ci în articularea luî prin organele vorbirii, stă rădăcina schimbărilor pe care le sufere sunetul cu vremea, îar limbistul, pe care transformările pe. care le sufere o limbă îl preocupă în primul loc, toată atenţiea o dă, nu timbrului sunetelor, ci articulării acestora. Aici, la analiza cu înalte calcule matematice a timbrului, o prăpastie se deschide între fonetica fizico-mate-matică şi între limbistică, nu numaî pentrucă mijloacele de cercetare sînt pentru limbist inabordabile, ci şi pentrucă obiectul însuş de cercetare n-are pentru limbist decît o importanţă secundară, ori chiar nicio importanţă,.
5.	Autorul vorbeşte de articularea sunetelor o, î din punct de videre al limbiî şi al palatului, dar în mod vag, aşa că nu se poate înţelege care ar fi partea palatului şi partea limbiî prin mijlocirea 'cărora se face articularea. '
Pag. 13: „Articulaţiunea limbii pe cerul gurii pentru î se face în-tffe i şi u“. Păg. 12, 13: „ă romînesc e un sunet mediu; care se află între a şi e“. Pag. 20: „Ridicarea limbii nu e identică [la ă şi o]'; altul e punctul de articulaţiune la ă şi altul la o“. Pag. 26-27 : „Articulaţiunea limbii încă e deosebită, aşa că vocala ă nu poate să fie identică cu o, iar vocala / .nu poate fi i. â se aseamănă maî mult cu e şi î cu i. Punctul de articulaţiune al luî ă e aşezat după 30 milimetri, va să zică e se formează maî înainte decît o, al cărui punct de articulaţiune se află maî îhdărăt, diferenţa între ele poate fi de 5-6 milimetri. Punctul de articulaţiune al luî i e aşezat între 20-30 milimetri, pecînd al luî î se află la 30 milimetri, va să zică avem şi aici o distanţă de 5-6 milimetri între aceste vocale".	'
6.	Autorul spune ceva maî precis din punct de videre al locului palatului unde articulează limba, dar despre partea limbii cu care se face articularea nu spune nimic.
Pag. .16: „Articulaţiunile vocalelor ă şi î se fac maî mult pe cerul gurii tare, palatum durum“. Pag. 21: „La î limba se retrage’ cu cîţîva milimetri îndărăt de punctul de articulaţiune al luî i. Articulaţiunea lui î nu se produce pe partea moale a cerului gurii, ci în regiunea mixtă a palatului tare şi moale".—Dar, după cum se vede din citatul dela pag. 26-27 făcut mai sus sub No. 5, ă e posterior luî î; decî, fiindcă î se produce ,,în regiunea mixtă a palatului tare şi moale11, ă trebue numai decît să se fi producînd la palatul moale. Apoi atunci, cum rămîne cu afirmarea că „articulaţiunile vocalelor ă şi î se fac mai mult pe cerul gurii tare"? De altfel ce însemnează acest „maî mult“ ?
^ 7. Pentru a ajunge la acest rezultat, că ă şi î s-ar articula „mal mult" la palatul tare, autorul s-a servit de două mijloace, de măsurarea distanţei dintre limbă şi palat prin mijlocirea' unei ampule, şi de palatul
§ 236.
9
artificial, Pentrucă lectorul să vadă el însuş lucrul, se dau la pag. 27 patru figuri: în una' din aceste figuri se arată prin puncte poziţiea limbii iaţă cii palatul la vocalele- a, e, i, O; u, ă, î, iar -în celelalte trei figuri se arată prin linii Jocul unde atinge limba prin laturile eî palatul -la a, e, i, u, ă, î (o lipseşte). Figura, unde, şe arată prin .puncte poziţiea ,limbii faţă cu palatul, şi care este rezultatul experienţiî făcute cu ajutorul „unei ampule mijlocii11 probabil în proprie a gură, e foarte nepreciză, şi nu se'poate înţelege aproape nimic dintr-însa. Şi cît se" înţelege, este curios: e, de pildă; e tot atît de închis ca şi i,' iar o e maî închis decît li (Cu •care ocazie să se bage de samă-că înălţimea diferitelor compartimente nu ■este egală, că compartimentul luî e şi acel al .lui,o au zece milimetri înălţime, învremece compartimentele lui a, i, u, ă, î au numaî cîte 9 miliţii înălţime). Din figurile cele trei, în,care'se arată prin linii locul unde .'atinge limba prin lăturile eî palatul la a,' e, 7, ii, ă, î, şi care sînt rezultatul experienţiî făcute cu ajutorul palatului artificial în gura unei doamne din Braşov (aceleîaş doamne care a fost fotografiată pentru poziţiea buzelor la ă, î, vezi maî sus sub 3), se vede .că î e maî anterior decît ■ă (ceîa ce este exact), că a e mai anterior decît u (ceia ce nu-î exact), şi ,se vede faptul extraordinar că a e mai anterior decît u ! Asupra faptului din urmă chiar insistă Popovicî . la pag. 28 .; „Limba atinge la rostirea vocalei u abia pe jumătate măseaua ultimă, îar la rostirea luî a .acopere întreagă măseaua". Va să zică cunoscuta vocală O, la care limba se ridică în sus orî de fel, orî mai puţin decît la oricare altă vocala (cu excepţie de vocala produsă cu'limba în stare de repaos), cunoscuta vocală a, 'despre care se ştiia. pănă astăzi că la articularea ei limba nu atinge prin lăturile eî nicîo părticică a palatului (măsele superioare, orî alveole, ori palatul propriu zis), este astfel articulată de Romînii dela Braşov, încît limba se ridică în sus tare, mai tare decît la u (şi doar la u se ridică limba în sus destul de mult), şi în aceîaş vreme se mişcă spre'partea anterioară a gurii maî mult decît la u. Ce fel de a poate fi acesta ? E curat un a braşoavă.	‘	.
' I .
In urma acestora putem spune cu toată siguranţa. .că studiul luî losif Popovicî asupra vocalelor romîneştî ă, î n-a înaintat ..ştiinţa asupra acestor, vocale cu nimic. Studiul acesta ne convinge numaî mai .mult de ina-nitatea cercetării articulării vocalelor prin mijlocirea de instrumente, mai ales cînd cineva şi-a însuşit numaî în mod superficial şi precipitat cunoştinţa faptelor "elementare (Vezi ,cele spuse supt 1, 2). Cînd ceteşte cineva
o	asemenea lucrare, ca acea a luî Popovicî, se convinge cu: deosebire de adevărul că cercetarea articulării vocalelor (nu ,şi a altor sunete) este chestiune ;de apreciare personală. Jespersen, Lehrbuch der Phonetik, pag. 159: „Aici, la sfîrşit, trebue să maî repet că în. general, cînd e vorba de a ■hotărî articularea vocalelor, cineva nu poate recurge decît; la apreciarea sa personală, care şi aceia, fireşte, este cu atît maî nesigură, cu cît articularea se face'maî spre fundul gurii''şi cu cît limba se depărtează maî tare de. palat”. La această apreciare cele mai simple mijloace de observare.sînt ■cele mai sigure, şi aceste mijloace sînt, pentru articularea buzelor ochiul,
10.
In ce priveşte repartizarea lui ă, î, ea nu este aceiaş în toate dialectele. In general se poate zice: dialectele macedoro-mîn şi istroromîn au mai puţin î şi mai mult ă decît dialectul dacoromîn, iar subdialectul meglenit şi cel din Acarnaniâ n-aii î de ioc. In special avem de observat următoarele.
In privinţa dialectului macedoromîn textele publicate de Weigand şi informaţiile pe care acest autor ni le dă nu se potrivesc cu textele publicate de Papahagi, pe care noi punem cea mai mare bază. După Weigand anume, Aromunen II 354-355, subdialectul dela Gopeş „se caracterizează prin aceia că ă se deosebeşte lămurit la pronunţare de f“, în vreme ce la Mona-stir (Bitolia) „ă şi î se deosebesc foarte puţin unul de altul [şi anume în sensul acela că î se pronunţă ca ă], se zice lână, mână, fântână,-căţ; ceva deosebit, spre u, se pronunţă pine, cine (însă câMi—cmn), cite, plindze, plinga, prîndzu,
pentru, poziţiea'laringeluî degetul, şi pentru articularea limbii faţă de palat simţul nervilor din limbă. Şi pentrucă utilizarea acestor mijloace să fie cea mai lină posibilă, trebue să pronunţe cineva vocalele afon, căci tonul cel puternic produs prin vibrarea coardelor vocale turbură mult atenţiea observatorului. Pentru mine este lucru sigur că în afară de o, a cărui articulare din punct de videre al limbii constă în aceia că limba se trage puţin îndărăt fără ca să se ridice în sus de fel, celelalte vocale se produc prin articularea în raze, dela starea de repaos, a limbii posterioare spre palatul tare [e, i) şi spre palatul moale (O, u, â, î). (Limba articulează cu partea posterioară şi în raze, nu prin toate părţile eî [anterioară, mijlocie, posterioară] şi vertical faţă de părţile de vis-â-vis ale palatului, cum susţine Jespersen că s-ar fi petrecînd lucrul pentru vocalele sale, care se pare că ar fi acele ale Inglejilor, Norvegienilor şi Suedejilor, Articularea mea este acea pe care Bremer în special o dă pentru vocalele germane), e este maî posterior şi maî deschis decît i, o este mai posterior şi mai deschis, .decît u, ă este maî posterior şi maî deschis decît î. Intre o şi o de o parte, între 11 şi î de altă parte nu este (cu excepţie de posibilele mici deosibirî despre care am vorbit sub No, 3) altă deosebire remarcabilă decît aceîa că o şi u au rotunzire, îar ă şi î n-au rotunzire. Acestea. ;sînt. în- trăsături generale vocalele inele, şi crcd că sînt ale multor Dacoromînî, dacă nu cumva ale tuturor Dacoromînilor. Spaţiul de mişcare al vocalelor însă este mare, aşa că ele în acel spaţiu pot să fie maî posterioare orî maî anterioare, maî închise orî mai deschise. Asemenea spaţîuri s-ar putea compara cu nişte segmenturî de cerc, aşezate unele lîngă altele şi în aceîaş vreme unele peste altele, cum ar fi, de pildăr
i	u,	î „
^ e ^	Pentru	aceîa	timbrele	luî	ă	şi î au probabil
în unele guri astfel de nuanţe că-a sună a.e.^i că î sună a l (Asemenea ă şi î trebue să fie în spaţiurile lor extrem de anteriori şi în aceîaş vreme deschişi).
§ 236.
11
niscintu, dar deosebirea dintre î din aceste cuvinte şi ă este foarte mică. Tot aşa în Cruşevo, Megarovo şi Trnovo“. Faţă cu aceste susţineri ale lui Weigand iată ce ni ofer textele publicate de Papahagi. Bitolia P. B. 395 sqq. mină, cifră, mică (mînînce), plingurî, lindzitâ (bolnavă), Cruşova P. B. 387 sqq. fîntinâ, lîndzidzi (se înbolnăvi), mică (mînînce). Cruşova P. B_ 254 sqq. nişî (dînşiî), oărfîti (sărac), nis (dînsul), dzică (zică),. ahît (atît), pine, cindo, dzîse, avdzi, dzile, avdzişî, arise, virnă (vreun), cîntărea, dzisişî (ziseşi), agîrşii (uîtăî), arise, bîneădză (trăesc 3 p. pl.). Tîrnova Macedonia P. B. 303 sqq». nis, nisă, dziţe, viră (vreo), dzise, ţine, cifră, mică (mî-nîncă 3 p. pl.), urită, bînă (trăia), ţin (p. 1 s.), avdzi (auzi), păţi, pfindze, morţîî (morţii), dzîţeă, nîpdî (înapoi), nîscinţă (cîţiva), virnu (vreun), fringă, plăscîni (trînti), frimsiră, ci~ nile, avdziră, timpînle (tobele), păţiră. Megarova Macedonia P. B. 313 sqq. bînă (trăia), pîngin (păgîn, tiran), mină, zîn-dăne (închisoare), dimîndă (ordonă), mică (mînînce), virnu (nimeni), nisă, mîcăre, dzile, cindu, ahită (atîta), cîntă, cin-teclu, ţine (imperativ), nis, dzică (conjunctiv), mindzul, av-dzită (auzit), mîcăre, ahît [atît). Gopeş Macedonia P. B. 417 sqq. năs şi nis (dînsul), zacă (zică), zăţe (zice), zâse (zise), zale (zile), năşi (dînşiî), născinte (cîteva), sînătos, păta (păţi). Din aceste citate se vede că tocmai la Gopeş, unde î ar fi lămurit deosebit de ă după Weigand, şi unde ne-am aştepta oarecum să avem un procent de î maî mare, avem mulţi ă pentru dacoromînul f, iar la Bitolia (Monastir), Cruşova, Tîrnova, Megarova, unde după Weigand timbrul Iui î s-ar deosebi foarte puţin de al Iui ă şi î s-ar găsi relativ rar, acest din urmă sunet este tot aşa de des, ba chiar mai des, decît în dacoromîna.
Cum-că ă într-adevăr. dacă privim lucrurile în general, se găseşte măi des în macedoromîna deeît în dacoromîna, se vede atît din exemplele dela Gopeş, date mai sus, cît şi din multe altele, de pildă din următoarele dela Pleasa Albania P, B„ 475 sqq. dzâsi, căti, năs, cât, dzăcă, mâcă (mînînce), năşi, mac (mînînc), maţi (mînînci), avdzâşî (auzişi), căfil’i (cîniî), păţă^
Qlymp.*) Weigand Die Sprache der Olympo-Walachen 24,
*) Exemplele pentru Olymp nu sînt toate sigure, din cauză că autorul a amestecat şi exemple din alte teritorii macedoromîne. Să aleg pe-acele care într-adevăr aparţin la Olymp mî-a fost imposibil, căci aş fi perdut prea multă vreme, Observaţiea de aici se aplică la tot ce voîu cita din subdialectul dela Olymp,
12	§ 236.
30, 34.: mină, pine, pinteca, ahăntu (atît), nâşcâtife (cîteva, unele), cît, arfa (nu), artdz (rîzî), strindze, dzâsiră (ziseră), ■avdză (auzi), făntînă, frăndză', (frunză), fr.ămphă {frunte), citră (cătră), ftrâ (fără), arămîn. (Romîn), Ungă, .
Acarnania are orice â, / reprezentaţi prin ey neaccentuat are numai ă. Weigand Aromunen II, 178 .sqq,: me-sa (masa, sua mater), pen (pană), arreu [xm], ket (cit),-plendzi (plîngi), kend (cînd), alăvdără (lăudară), muşătă, cărăyi.{cor&h\e),.nă cărţe (o -scrisoare), pitreăcă, pîăgă (rană), făţă, feătă, ntreă-bă, nărăită (supărată), măcă (mînca). e este probabil un ă ■deschis.	.
. In. Meglen orice ă3 / sînt reprezentaţi prin 6, neaccentuat există numaî cL fSingurii î neaccentuaţi pe care-i pot . înregistra sînt: îl' [alături cu ăl], dacoromîn umilii dativ \î- prothe-tic, vezi 87] Papahagi Megienorominiil, 65.; în [alături cu an] ~>..in ibidem 11 ; întru, [alături cu .antnţj, ..prepoziţiea, daco-romîn întru p> intro ibidem 110 ; îra {alături cu ară], da.co-•romîn iară > vero ? P. M, 240 3.4; , sînătăti, sînătâs ?. M. glosar): zacacp (acăţă) P, M. 110, cqn ,(cînd) î u .:629, fl<j (află perf.j 28, lq (luă) 29..73!?, văcdt .(timp) 2.,o > turc vaicît timp, ,fq-ţi (fă-te, vino) 226, 41, pgrţiLL (părţile) 3S, dţ> (dă, dat) 522, cpmpu (cîmp) 529, sfârşi (sfîrşî) 540, cpti {cîle) 64, ibanlgc (străinătate) 65 > turc ibanet despărţire -f- şuf. turc. -lîk, uzoră (auzîră) 618, ăntribpm (întrebăm) 625, şgzî (şăzi, sedes) 71S, ampirăîgîa (împărăţîea) lZ(),Z<?li (zîle, dies) 85, işgţ-au{au eşît) 85, uzq (auzî) 8f), tompinî (tîmpine) 840, că-ţgl (căţel) 917, cgntă (cînte) 941, uzgt (auzit) 941, prundzQtî [(ospătaţi participiu) 10 x, scăpăm (scăpăm) 1.0 u, zazburg (vorbi) 1019J antrom (intrăm) Î020, 2I, zgnă (zînă)'l039, işg (eşî) î17, căsăbpî (oraşe) 1220 plural dela căşabăîa, 1221, ampiratgl’î i(împărăţîi) 1220, păţgră (păţiră) 13u, şgd (şăd, sedeo) 1323, urot (urît) 13,,t, işgră (eşîră) 1341, cpti (cîte) 15u, sfărşg (sfîrşî).. 15 34 182(i, zgli (zîle) 1539, bitprnă (bătrînă) 1540, c’gn (cînd) 16r)( flpansgz (fără veste, pe neaşteptate) 16?)1 >• turc apansiz fără veste, pe neaşteptate, grişgt (uitat) 203 == ma-cedoromîn agîrşescu uit, pumargt (obosit) 2128> sîrb pomo-riti ostenesc, obosesc,^ cfmi (cîne) 2220, rgu '(răii) 235, uzgm '(auzirăm) 244, ir>, tgă (tău, tuus) 2618,. zburQşî (vorbişi) 2690 = macedoromxn zburăsca vorbesc, mgncă (nevoe, supărare) 27^, s 334 > *mîncă = dacoromîn muncă (compară macedo-romîne frindză [frunză], frîmte [frunte]), spgţî (spete) 27a, 31,
§" 236.
13'
dp (dă, dat) 2734, mgscă (catîr) 2738 > bulgar 777 asca catîr,. frgridzi (frîngî) 274q, cgrpâ (cîrpă) 2834, <22^/' (gata) 2721 29x > turc hazir gata, rod (rîd)2916, păţgşî (păţeşti) 3Q27, 42,. işQri (eşire) 3041, dispărţ$ri (despărţire) 33 5, şgrpi (şărpî) 3 3 25, ruşQni (ruşine) 3437, flămundzQî (flămînzii) 351( stfi-pizpf (tocit) 353 = dacoromîn străpezit, umărgs (obosesc)' 3515 ^'bulgar amoriavam obosesc.— Acest,	s-a prefăcut maî de-
parte în ă în următoarele exemple: mănâncă (mînînce) 6S 82. 9-,0 1514, mănânc (mînîncj 1613, păţdră (păţîră) 1130, tin-năntru (înuntru) 102O, sârmă (mătasă) 1642 > * sirmă, mace-doromîn sirmă mătasă > neogrec' ar,pr/iv; confundat cu macedo-romîh sirmă fir de metal >turc sirmă fir de aur, tucă (ascute, imperativ) 355 > *tucg, *tucgşte, dacoromîn tocesc.— Foarte rar se găseşte â: ganâm (sufletul meu, vocativ) 112(V.
>	turc ganim idem, mutări (fimeî) 2521, măgrâţă (măgăriţi). 2637, măgrăţili (măgăriţile) 273. După Capidan, Meglenoromânii, I, Bucureşti, 1925, pag. 97, a este în Huma şi Jîrnareca,. 6 în Lmmriiţa; ă este apoi. în Lîumniţa în diftongii1 iă, ăâ proveniţi din e şi o, vezi § 239 No. 56, § 241 No. 76.—<2 i-niţial a, vezi 20.
'*■ i
Istroromîn. Se găseşte î numai în următoarele exemple ; sirtiăn (iarmaroc) F, I, 232 > s!oven semen idem, cirst (botez, substantiv) 611( 14^croat krst, birsiţe (săcuşor. Accentul?) 617 > italian bor sa prin croat *brsa, betiră (bătrîna) 1025, ismo (sîntem) 1034, tinzi (a pîrî) 1132 > vechîu bulgar tezati tezo obtrectare, intru (înainte) 1134 > intro, îl (îl pronume: „otărit-i-l'-a" — otărit-tl-l’-a, i l-a şters) 167, zirna (sămânţa) 18t6 > croat zrna, zegîrni 277 zăgirni 66s (a acoperi)
>	croat zagrnuti acoper, învălesc, tuiinda (alergînd) 302, 0 > croat trljati incedo temere, daherschlendern, virtu (grădina) 32 4 ^ croat vrt idem, virde (Ia) 3710 > croat vrh auf, iiber, su-pra-1- de, sirfiră sirtsiră (hrişcă) 614, 7, 9, bobinu (darabană) 6427 >'croat bubanjidem, spirtiţă (coş, paner. Accentul?)’ 702q > croat sprtva idem, odirni (a înţărca) 70 28 > croat. odrinuti wegstossen, retrudere.—încolo numai ă,—ă apare uneori prefăcut în e, e. Vezi 10.
I
După Tiktin Zeitschrift fur roman. Phil. XII, 233-234 i este o'fază posterioară a lui tf, astfel că, orîdecîteori apare un
i	provenit dintr-un alt sunet, trebue sa-î fi precedat o fază ă..
14
§ 236-237.
Eu însumi am spus în Principii de istoriea limbii 19, vorbind ■despre a neaccentuat ^ ă: „După accent ă, a. devenit în cel maî general uz î în Moldova, frundzî, întrt, păicî, etc, Înainte de accent ă a. devenit î în vecinătatea.unuL / orî / orî n, •cîrnăţ, cîrtesc, etc.“. Nicîun motiv istoric orî fiziologic nu ne îndreptăţeşte să admitem acest lucru. Moldovenescul căsî, de pildă, din punct de videre istoric' nu ştim dacă a sunat maî în-tîîu căsă (macarcă aceasta e posibil), căci ortografiea chirilică •este foarte nepreciză în privinţa exprimării sunetelor ă şi î, îar *din punct de videre fiziologic o trecere dela a direct la î este tot aşa de posibilă ca şi o trecere dela a la â. Cu acelaş drept, •cu care ar susţinea cineva că î a trecut prin faza ă, ar putea altul susţinea că ă a trecut prin faza f. Şi încă atuncî, cînd în uzul actual ă şi î există alături (ca de pildă în căsă-căsî), -s-ar maî putea gîndi cineva la o preexistenţă a unuia dinfr-în-:şiî. In cazuri însă ca mină, unde în uzul actual, cu excepţii pe alocurea în macedoromîn, numaî î se aude, a presupune o preexistenţă a luî mână este într-adevăr ceva incomprehensibil.
§ 237. 3. a accentuat + n -4- vocală se schimbă în. î. Schimbarea e foarte veche, are ioc numai la elementele băştinaşe şi vreo cîteva de origine obscură: fîntină > fontarici, mină > manusfi etc. Cuvintele de origine obscură sînt: Spin probabil >||c-avo<; rar, puţin, compară o-avo7tuYwv cu puţină bar-hă, vezi § 328; sţâpin, din acelaş radical stap-, de unde şi mr. stâpuesc (opresc, stăpînesc, ţin în loc, aşez) C, D, IV, 177j 18316 1932 20117 213 7 V 19512 2015, 6 VI 10313 1 5 7 29, -f -anus, compară vechîu bulgar stapu baston, albanez stopăn „Oberhirt" Gustav Meyer, „Der Hirt ’welcher der Butter- und Kăsebereitung vorsteht" Hahn Albanesische Studien III (După Gustav Meyer Etymolog, Worterbuch 393 originea cuvîntului albanez ar fi necunoscută- In tot cazul nu din albaneza este împrumutat cuvîntul romînesc, cum admite în mod arbitrar Miklo-sich Beitrăge Vokal, I, 22), vechîu bulgar stopanu dominus (Dupăcum în mod arbitrar admite Miklosich derivarea din albaneza, tot aşa de arbitrar o admite Tiktin Zeitschrift f, roman. Phil. X, 247 din vechea bulgară, Cuvîntul vechîu bulgar însuş îl consideră Miklosich în Lexicon ca împrumutat din albaneza), bulgar stopanin hote, proprietaire, possesseur, maître, mari, 'epoux, stopaniţa şi stopanka maîtresse, dame, menagere, ho-tesse, epouse, sîrb stopanin Hausvater, pater familias, stopaniţa Hausfrau, mater familias, radicalul stap- este acelaş cu
§ 237.
15
radicalul din germanul Stab şi din sanscritul sthăp-ăyămi mache stehen, errichte, cuvîntul roraînesc e probabil autohtonii (Vezi şi §§ 282, 328) ; stină, compară vechîu bulgar stană firmitas, castra, deversorium, hospitium, neosloven stan Nachtlager, Woh-nung, sîrb stan Sennerei, Wohnung, albanez stan Stall, Schaf-pferch, neogrec cxdvr) etable, bergerie (Pentru etimologiea acestuî cuvînt vezi § 97, compară şi § 328); zmîntină (şi smînti-nă), compaiă bulgar smetana creme, neosloven smetana Sahne (Cihac, care maî citează rus smetana, polon smietana, smio-tafi'ă' ceh smetana, lituan smantas, smetona, germanele din Austria şi Bavaria Schmand, Schmant, Schmetten, propune ca etymon vechiul bulgar sumetati, sumetnoti deicerej oarecum cela ce azvîrle laptele afară: Miklosich Die slavischen Elemente im Kumunischen 48 şi Beitrăge Vokal. III 22 şi după el Tiktin Zeitschrift f. roman, PhiL X, 247 propun un presupus vechîu bulgar *sumetana, prin care-şî închipuesc poate participiul trecut pasiv al luî sumetati turbare, oarecum ceia ce rezultă din baterea laptelui, un. înţeles puţin potrivit cu chipul cum se produce zmîntîna la Romînî. Formele bulgară, neoslo-venă, rusă, polonă, cehă. ne-ar trimete maî degrabă la etymon propus de Cihac, care şi din punct de videre a) înţelesului se potriveşte maî bine, n din românescul zmîntină ar îi un n e-pentetic. Nu este exclusă- însă posibilitatea ca cuvîntul rQtnînesc sa fie autohton. După Giuglea 361 el ar fi *mattana > latin matta, iar după Sextil Puşcariu în Dâcoromania III, 386 el ar fi "mantana > latin mantum); zupin, compară vechîu bulgar zupanu regionis praepositus, neosloven zupan Amtmann, sîrb zupan comes, Gespan, polon zupan înalt funcţionar, ceh zupan primar, şeful unuî comitat, Miklosich în Lexicon compară prus suplini materfamilias, lituan zupone materfamilias, cuvîntul romînesc e probabil. de. origine slavă (După Giuglea în Dacoromania 111 606 sqq, el ar fi un derivat romîn primitiv prin -anus dela un autohton *gîupa, care ar fi fost acelaş ca înţeles şi ca formă cu grecul Romîntii jupîn^ prin urmare, ar fi însemnat dela capul loculuî „gospodarul care avea o gîă-pă,“ adecă un bordeîu).—In ăiL^ annus ă a rămas neschimbat.
Fenomenul are......loc în. toate dialectele»
Macedoromîn, a) Dau ca exemple pe manus şi fontaria: mină Avela, Nevesca, Cruşova, Tîrnova, Caterina, Amincîu (Meţovo), Coriţa, Mălăcaşî, Ţicura, Vlahoclisura, Xirolivad (Ve-
16
§ 237,
ria), Elbasan, P. B. glosar; Ohrida P. B. 385, Bitolia P. B. 395. mână P. B. 15 (din „Gazeta Macedoniei"), 22 (din „Fră-ţilia"). fîntină Băîas'a, Avela, funtină Pleasa, P. B. glosar — In' vreme ce Ia P. B. apare numaî î, la Weigand Aromunen II din conlra apare mult ă : mână Monastir, Megarovo; mină Veria. Pleasa, Ohrida, Vovusa, Siracu ; făntină Pleasa ; fântână Monastir ; Weigand opul citat indice.—ân P. B. glosar.
b)	Olymp : făntinâ Weigand Olymp 34, arămiii Roman us 34, cinile 65. pine 113 —ân 32.
c)	Acarnania : lipsesc exemple,
d)	Meglen 6: cgini (cine) P. M, 22 20, fântână (fîntînă) P. M, 1512; mână (mînă) Papahagi Megleno-Romîniî 153, 60, 75, 76, mâini (mîne, mane) ibid. 58, pgini (pîne) ibid. 57, 46, 115, pprii (pînî pl.) ibid. 103.—ân P. M. glosar.
I
Istroromîn. â: măre (mîne, mane) P. I, 30r,, sâr (sănătoşi) > sanus P. I. 53^ 723, grâv (grîu) P. I, 72G 3930, /nările (mînile) P, I, 722(i, măr a (mîna) P. I, 75 8, sără (sănătoasă) > sanus P. I. 802:,, cari (cîniî) P. I, 8117, mârecă (mî-necă subst.) P, I, 822,(, măr (mînă) P. I. 33n, măr (mînî pl,) P. I. 23.-50 2537 7532, măreţe (mînile) P. I. 26r—an P, I. glosar.
Cuvintele de origine obscură se găsesc atestate în dialectele macedoromîn şi istroromîn astfel : spin P, B, 349 (Avela Epir), 402 (Veria Macedonia); stină P. B, 402 (Veria Macedonia) '—stăpgnî P. M. 322:,—smăntăre P. I. glosar,
4. ă accentuat -j- n orî m -j- consonantă se schimbă în i. Schimbarea e foarte veche, are loc numai la elementele băştinaşe : fritig >frcuigo, cimp > campus, etc.
Fenomenul are loc în toate dialectele,
Macedoromîn. a) cimpu Avela, Cruşova, câmpu Ţicura, chită Caterina, Avela, discintă Turia, Călive Badralexi, plingă Avela, plinse Cruşova, pintica Avela, Băîasa, Salonic, pintică Elbasan, citu Xirolivade, Caterina, cătu Nevesca, cit Avela, Cruşova, Xirolivade, cată Pleasa, cite Caterina, lindzit Avela, Călive Badralexi, Cruşova, Coriţa, lindzida Cruşova, linzit Gopeş, P. B. glosar ; cit Coriţa P. B, 195, La Weigand Aromunen II indice : cintă Veria, plingu Selia lîngă Veria, pliri-dze Selia lîngă Veria, Gopeş, plindz imperativ Selia, Ohrida, plândzi imperativ Monastir, Citu Ohrida, cite Samarina, cit Pleasa, cindu Ohrida, Nevesca, Veria,
§ 237.	17
b)	Olymp: cit Weigand Olymp 51, 58, cundu (?) 34, î 12, frtngu 62, prinzu 35,. 67, prindzu 52, pintecă 57, plantă (plînsă participiu) 117, plănze imperativ il 8.
c)	Acarnania £: kend Weigand Aromunen , II 180, ket 182, plendzi 182.
d)	Meglen p: cfyn (cînd) P. M. lu 629 165, cJttî/h (îmbli
2	per. smg)>*$mni 2m, cpmpu 529, plăngpndura (plmgînd) 74V cţî/z/ă (cînte) 9frondzi 2 740.
!
Istroromîn. ă: când?, I 10L 14ls 4237 43v-plănze 2428, /?/ans 5712, plânzi 571>v.
•5. ă accentuat se preface în. <2 la a .treia persoană singulară a perfe.duluî - indicativului: adună > adunavit, etc. Pentru detalii vezi ale mele Principii de istoriea limbiî 23,
Fenomenul are loc în toate dialectele,
Macedoromîn. a.) adună, băgă, nviţă, astupă, acăţâ, ntribă P. B. 165, etc,	.
b)	Olymp ; mintă (născu) Weigand Olymp 110, arăcă (aruncă) 115, află. 117,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple.
dj Meglen p : flp (află) P, M. 2Sf antribp 2310f tapă (ţipă) 23:U), ele.
i ■
Istroromîn. Nu există perfect simplu,
6,	^ accentuat -f- 772 -f- # se preface în a în elementele băştinaşe: -ăm >4. p. pl prez, indic, -timus {adunăm t> dunamus); vechîu' romîn -tf/72	1, p, pl. perf. indic, -rămas
>	-ăvimus (adunăm > adimavimus); chem > *Răm chino.. Pentru detalii vezi ale mele Principii de istoriea limbii 20.
Fenomenul are loc în toate dialectele, : ;
Macedoromîn, a) adrăm (facem) P, B, 44, 104, adrăm. (făcurăm) 5, aflăm (aflăm) 81, 104, aflăm (aflarăm) 5; clem P, B, glosar,
b)	Olymp, plecăm (plecăm, plecarăm) Weigand Olymp 24.
c).;	Acarnania, Lipsesc exemple, ,
d)	Meglen p: ăntribom (întrebăm) P. M. 6.2fi, scâpptn (scăpăm) 1014 ; cl'em P, M, glosar, .•
Istroromîn. di: ănţrebăn (cerem) P, I.; 42 v ămnăn (umblăm) -5421, ruguri "(rugă.in):.'5422*.	(apucăm) 7.2 7 (Fiindcă în
istr, ă reprezintă pe ă accentuat din celelalte dialecte, ar urma
18
§ 237,
că în istr. n-are loc fenomenul de faţă Ia -amus 1 p, pl, prez. indic. IntruCît însă acest fenomen este foarte vechîu, deoarece se petrece numaî la elementele băştinaşe, apoî maî degrabă este de admis că în formele istroromîne avem de a face cu o influinţă analogică a formei croate -amo [p. 1 pl, prezent] dela verbele cu tema -a de soiul luî cuvati-cuvamo) ; clemu P, I. glosar,
7,	ă accentuat, precedat în aceîaş silabă de e, i+ sunet muiat, si urmat în aceîaş silabă orî în. silaba: imediat următoare de e, /. sunet muîat, se preface în e. Astfel vechii diftongi eă, îă, proveniţi din diftongarea luî e, ie (vezi 27), s-au prefăcut în e, ie în poziţiea— £: Leăge < lege, pîătre < pietre, iăste
<	ieste, căre (quaerit) < cere, etc. Apoî clavis cl’die kîdie ■< cheie, vechîu bulgar iasli iesle, vechîu bulgar bo-liarină c boeriu, vechîu bulgar pecati < pecete, vechîu bulgar zali, pronunţat de Moldovenî zăle < moldovan zele, zăle, plăiăş, pronunţat de Moldoveni plăiăs -- moldovan plâeş, pluralul sufixului -eăn, -îăn ^ vechîu bulgar -’fcninu, -utiinu, s-a prefăcut în -eni: săteni, munteni, etc, Apoî forme verbale ca tăcăi < mold, tăcei, tăcăţî < mold. tăceţi, tăiăţi - (prez, şi imperf,) mold, tăieţi, tăiăţi, tăidte (participîu) < mold, tă-ieţi, tăiete, etc.—Schimbarea, n-are loc Ia neologizmele recente: asiiătic. caia, teătre, ziare.
In vechea romînăllîn locul actualului e exista e deschis: lege, pietre, ieste, cere-, cfiieie, iesle, boieriu, pecete, zele, plăieş, săteni, munteni, tăcei, tăceţi, tăieţi, tăieteă, decî, accentuat, precedat şi urmat de e, i, sunet muîat, a trecut prin faza e maî înainte de a se preface în e, ceia ce este şi natural din punct de videre al fiziologiei sunetelor. Vezi. asupra luî e vechîu romînesc Tiktin Studien zur rumănischen Philolo-gie şi a mea Introducere în istoriea limbiî şi literaturii romîne pag, 98,
ă _s-a păstrat în „formele de conjugare : tăiăi, tăiăţi, tA-iăte, tăiărt {supt influinţă analogică a formelor tăiăm,tăid, tăîăt, tăîătă, Din contra, dialectal, de pildă în Moldova, tă-i&lJi; tăie. tăiet. tăiâtăt su.pt influinţă. analogică a formelor tăieij tăiete tăiete, tăiere).
Astfel are loc fenomenul în limba comună.
In dialect lucrurile se petrec în.,următorul chip, Voîu lua un exemplu tipic: veăde, vede, vede. Observ că pe e al luî Weigand eu îl interpretez ca ă şi-l consider ca provenit direct
§ 237.
19
din e, de pildă pe ser pile (III Jahresbericht 255) eu îl citesc şărpil’ă şi-l consider ca rezultat din şerpil’e.
Banat (Textele din Weigand’s III Jahresbericht): Din 164 exemple 124 au tipul veăde, 15 ău tipul vede, 25 au tipul vede.—Munteni-Pădureni (Textele din losif Popovicî Dialekte der Munteni und Pădurenî): Din 105 exemple Tare tipul veăde, 60 au tipul vede, 44 au tipul vede.—Criş-Mureş (Textele din Weigand’s IV Jahresbericht) : Din 73 exemple 31 au tipul veăde, 33 au tipul vede, 9 au tipul vede.—Somiş-Tisa (Textele din Weigand's VI Jahresbericht): Din 91 exemple 4 au tipul veăde, 74 au tipul vede, 13 au tipul vede.—Ţara Oaşului (Textele din I, A. Candrea Graiul din ţara Oaşului): Din 54 exemple 31 au tipul vede, 23 au tipul vede.—Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului (Textele din Weigand's VIII Jahresbericht): Din
9	exemple 5 au tipul veăde, 4 au tipul vede.—Sudestul Transilvaniei (Textele din Weigand's IX Jahresbericht): Din 6 e-xemple 1 are tipul vede, 5 au tipul vede.—Oltenia (Textele din Weigand’s VII şi VIII Jahresbericht): Din 99 exemple 7 au tipul veăde, 28 au tipul vede, 64 au tipul vec/e,—Muntenia (Textele din Weigand's VIII şi IX Jahresbericht): Din 156 exemple 4 au tipul veăde, 14 au tipul vede, 138 au tipul vede— Moldova (Textele din Weigand’s IX Jahresbericht): Din 106 exemple 3 aii tipul veăde, 18 au tipul vede, 85 au tipul vede.—Bucovina (Textele din Weigand Die Dialekte der Buko-wina und Bessarabiens): Din 61 exemple 32 au tipul veăde, 23 au tipul Vede, 6 au tipul vede.—Basarabia (Textele din Weigand Die Dialekte der Bukovina und Bessarabiens): Din 52 exemple 10 âu tipul veăde, 27 au tipul vede, 15 au tipul vede.—Dobrogia (Textele din Weigand's IX Jahresbericht): 10 exemple, toate de tipul vede.
Deci în dialect există în mare parte înprejurările din limba, veche romînească, şi anume ca atît mai mult, cu cît mergem dela est spre vest. Dela Banat începînd, unde procentul de ă este maxim, jar cel de e minim, pană la Muntenia-Moldova, unde din contra este maxim procentul de e şi minim cel de ă, se întinde la mijloc teritoriul oltean şi cel transcarpatin, unde se poate spune, aproximativ, că procentul de e este în majoritate, Dincolo de Moldova propriu zisă, în provinciile vechi moldoveneşti Bucovina şi Basarabia; procentele de ă şi e cresc îa-răş, şi anume în aşa fel că Bucovina prin multele exemple de
20
§ 237.
tipul veăde se apropie, de Banat, iar Basarabia prin multele' exemple de tipul vede se apropie de .terenul oltean-transcarpatin,
Macedoromîri, a) Se păstrează ă, Cu toate acestea., pe jcl pe colea apare e: capiu a fetil’eî P. B, 174, s- feţe (se făcu) 174, ketre 340, 346, feţe (făcu) 383, dede 383, putere 384, dede 384, este 384, keptinle 385, feţiră (făcură) 395,. vede 395, dede 396, feţe (făcu) 396, feţiră (făcură) 397, feţe (făcu) 397, dede 397, este 397, ndrepsirâ (aşezară) 397, fumel’e 417, dediră 418, pitreţe 418, este 418, feţe (fătu) .418, vrere 419, averea 419, feţiră 419, dede 419, este 420, avere 420, lipseşte 421, biseriţî 437,
. b) Qfynip, Se păstrează d: căpeăstrile Weigand Olymp .
26,	căpeăstre 29, kîăle 41, kîăptine 41, cleăîa fsZ. du-, reăre 27,, dzeădzet 39, /etf/e (făcu) 28, leămnile 26, leămne 29, veăde 29, veărdze (verze) 52,- veărde 70, etc,
■	; c) Acarnania, Se păstrează.^: feăte Weigand Aroraunen;
II	180, treăţe 180, Insă aţe tei muşătitei 178 (la Weigand. accentul greşit aţetei muşatil’eî). ■
d)	Meglen, Se păstrează rf, cînd sunetul precedent lui ă este orî sunet muîat -. nări (mîere). P, M, 38, mutări 1^, 29, 9'io» o ii li 29' ^ 3 îi»; .(tăiate) 815, trubuîăşti {trebueşte)» 922, izmikiăril’i (servitorii) Î06, izmikiărl'iî 1117, i'd/'W (fierbe imperativ) 2815; kîăptirtu (pieptenele) Păpahagi Meglenoromîniî
I,/49, Altfel e.; dedi?, M. 29, llf /es/ (făcu) 713, 14, dedi fi* Uri (cere) 83, trimesi 8 ur fesirâ . (făcură) 9>25, 2(5, *&-menili 108, 3-fl, fămeîă (copii), 1 l3n, 40, antuneric 13s/e-//// 13o:-, o(ţ, biserică Umfeti (fete) Î4?)1, mers/ (merse);-24, etc, *	•
. Istroromîn, Mai rar <7: tsăptir (pieptene) P, I, 3625, % (a .căuta) 674 6 8 20,	(deget) 6 8 26, mtara (mierea) 222,
64t9, ml’ăre (miere) 220 64ls,—Mai des e: mătefa (muie-rea) P, I, 212, vrşme 1016, trăniete 1017, şede (a şedea infinitiv) 1036, trămete17,2tî,vrema (vremea) 24?I, mul’ere 2521,, vrema 48S4, baserică ^ mde 51 lv-hk mai des 1: meser (voiu merge) ‘731f /re/se (a trece infinitiv) 1010, cere-(caută) 22v^ yede 221 7 5 0 28 5 1 6 ; 53^ zetse 22\g 309i,‘ cere (a. căuta infinitiv) 2521; 504,. ^ fmutera, "(muierea) 41^ 2 44^, /?zeşfe (înbracă) > vestire ? 4424V bciserică 4424 494, “	'
§ 237,
21
După cum se poate videa. măcarcă fenomenul e. relativ recent, dezvoltarea luî este uniformă în toatp dialectele.
8.	După-analogiea unor cuvinte ca fătă p\. jete >'fâta, fBfae, unde, din cauza deosebitelor înprejurărî în care se gă-.sia e din etymon Ia singular de o parte şi la plural de altă parte, a rezultat în dialectul dacoromfnesc Ia singular ă şi Ia plural e în radical .(Vezi 28), s-a născut e din ă,accentuat la pluralului cuvintelor c&Jăţă .^[._feţe^>fâcia> unde â este precedat de labială (b, p, v, j). .
In macedoromîn şi istroromîn, fiindcă la singular nu se dez-voaltă labială .4-, ă din labială -j- (Vezi 28), fenomenul nu .are Joc : pl. făţî, pl. fâşi, pl livâdzî P. B. glosar; lupQţi P. M, glosar, fyşur (feşe) Papahagi Romîniî dm Meglenia, glosar, spgţî (spete) = ibid.—ifăşe,vătre P, I.; glosar.
9,	Multe feminine. terminate la i plural în -î au- căpătat în radical prin. alunecarea sun etului. fa, smg.;4k iată cu:pE ă:, Ja ;smg. ţă> îâ, faţă: cu pl, e, la-.:, -sing.^. dă- ■- lată-; cu;-.-pl. - -O X'jpr^~ 'da-r-prăzî > praeda^fereăstă^fereşti > fenesti:af îărbâ— l&rbi orî ierburi > herbtz, pdărtă—pârţî^ porta.' Raporturile â—ă, eă orî lă—e, oă—o au fost considerate de Romîn ca egale, şi supt inHuinţa analogică a lor, ajutată de principiul clarificării, si anume de diferenţiare•. (Vezî ' ale mele Principii; de istoriea limbii 54, 225)," care a exploatat ca formă gramaticală un fenomen de- alunecarea sunetului, ci accentuat , din radical la cuvinte feminine ca lădă > slav lada, parte >-părSj etc, a devenit â la plural. Excepţii au Ioc numai prin concurenţa fenomenului de sub No, 8 (De pildă lopătă pl; lopeţî
>	vechîu bulgar lopata, frăgî > fragum nu e o excepţie, .pentrucă e de genul masculin-, : văcl^ vaccă. probabil din cauză că pluralul -î este relativ recent, eşit dintr-un mai vechîu *văce, pentru care-mi.-lipsesc probele. In cuvintele accentuate pe antepenultima există încă luptă între ă şi â : lăture- -lături şi lături, ăşchie—ăşchii ':şi âşchiî).
/Fenomenul, măcarcă de relativ recentă dată,, cărî în vechea _romînă se găsesc numeroase probe de lipsa lui (Vezi e-xemple la Cipariu Principii de limbă şi de. scriptură 122 sqq. In Praxiul dela Voroneţ şiJn Psaltirea şcheiana nu .există, pe cît am putut constata, nicîun exemplu .de sing, ă pl. â, ci iru-maî sing. ă pl. ă), se găseşte în macedoromîn. . -
Macedoromîn, a) băltî P, B, 171, bucăţi 22, 213, cărţi .211,- 429, părţî 13, .25, 29.	'	'
22
§ 237.
b)	Olymp: cărţ Weigand Olymp 68.
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
’d) Meglen: pQrţili (părţile) P, M, 38, căsabăîa (oraşul) pL căsabQî 1220, 21,,sp(>ţi (spete) 278, m()n (mari) 1324., cgrţili (cărţile) Papahagi Meglenoromânii I 66,
Istroromîn, Lipsesc-exemple. Un. exemplu istroromîn ar fi-după Sextil Puşcariu, Studii istroromîne, II, 77, 142, cader (>dintr-un presupus *cadăr), pluralul lui cădiră căldare, In-doios, Mai bine a văzut lucrul Byhan : influinţă dialectelor i-talieneşti (istrian, veneţian) din Istria, Vezi Byhan 235.
Această dezvoltare uniformă în dialecte a unui fenomen de dată relativ recentă, care s-a petrecut în dialecte sigur dupăce se desfăcuse unele de. altele, probează „două lucruri:	1) afi-
nitatea sufletească între vorbitorii dialectelor2) că prin faptul că un fenomen limbistic important se găseşte în toate dialectele unei limbi nu se probează existenţa fenojnenuluî deja în limba primitivă.
10,	In dă > dat, da, stă > stat, sta, lâ slăvit, lăve orî lavat, lava, fă > fac. vechîu.. romîn (Cipariu Principii de limbă şî- de scriptură 193) şi dialectal (Weigand’s IV Jahresbericht 333, Convorbiri literare anul 1886 pag. 1021) vă (du-te)
>	vade, s-a prefăcut ă în ă prin analogiea persoanei. 3 sing. prezent indicat, conjugv I şi a imperativului pers, 2 sing, dela-aceîaş conjugare, unde -ă este provenit dintr-un a neaccentuat. Compară ale mele Principii de istoriea limbiî 25,
Macedoromîn. a) Are joc schimbarea la imperativ, la prezentul indicativului însă nu. Exemplele ie maî la vale sînt şi de. conjunctiv unele, pentrucă în macedoromîn la : conjugarea I pers, 3 sing, conjunctiv = pers. 3:: sing. indicativ : s-dă (să deîe) P, B, 2, si-l’ dă (să-î deîe) 1, (dă-î, imperativ) 30, dă (dă, imperativ) 40, dă (dă, prezent) 399, stă (stă, prezent) 44, stăî (imperativ) 22, 356, 468, s-lă-(să spele) 9, 63, 87, fă (fă, imperativ) 19, 25,—îţ dă mîna 40 greşală ?
b)	Olymp: des fă (imperativ)'Weigand Olymp 30,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple.
■dV Meglen, Schimbarea. are loc şi la prezentul indicativului şi la imperativ.;: k conjunctiv însă, care în meglenit, ca şi in restul dialectului, macedoromîn, este la conjugarea I egal cu indicativul, schimbarea n-are loc :	.	(fă,	imperativ) P. M, 22(3f
§ 237.
23
4i 3314, 18, dg (dă, imperativ) 522 2 2 28, da (deîe, conjunctiv) 526, ?)2 29oS, dg (dă, indicativ) 1927 27?A, stă (steîe, conjunctiv) 26 34.
Istroromîn. Fenomenul se poate constata că are loc numai la imperativ, căci formele de prezent de indicativ dela verbele dau şi stau (ori de conjunctiv, căci în istroromîn conjunctivul prezent, cu excepţie de puţine izolări, este identic cu indicativul prezent, nu numai la conjugarea I, ca în macedoromîn, ci îa toate conjugările) sînt analogice., după limba croată: dale {da, prezent indic,) P, I, 2421 2518 6615, dăîe (deîe, conjunctiv) 114, :15, 16,.19l dăîe (deîe, conjunctiv) 317f 19 417 103 137 1427 682l 7521. 797j stăîe (stă, prezent indic,) 4721, da (dă, imperat.) 735, dă (dă imperat.) 519V de (dă, imperat,,. e > ă) 7610 771?i, fe (fă, imperat,, e ă) ;42 22, 5 6 30, fe (fă, imperat,, e > e ^ ă) 708.
11.	a) La multe verbe se dezvoaltă prin. alunecarea sujetului ă la pers, ,1 sing. ptez. indic, şi ă la pers, 3 sing. prez, indic,: apăs—apăsă > *appenso3 chem :> fklărri— ctiîămâ y* clamo, etc. Prin analogiea acestor verbe s-a prefăcut în ă ă dela pers, 1, sing, prez, indic, la verbele acăţ— acăjă agat—agăţă m *captio, adăp—adapă ^ adaquo, a-dăst—adăsta > adasto ?, încătărăm—încătărămă > cataramă, încheg >*înldăg—închîâgâ > chlag, înfăş—înfăşă des-făş—desfăşă > faşă, înfăţ—înfăţă desfâţ—desfăţă > faţă, îngheţ> *înghlăţ—înghîăfă > ghîaţă, înjgheb > *înjghiăb— înjghîăbă > jghîab, săp—săpă > sapă, scăp—scapă > *ex-cappo,—p) Supt influinţă .acelor verbe care^ prin alunecarea sunetului, alături cu tfjaers, 1 sing, şi ă pers, 3 sing,^ au e pers. 2 sing, prezentul indic* (apăs-apeşi-apăsă > *_appenso, vars-verşi-vdrsă > verso> etc,), care verbe au labială. (bp p, V, fj mainip. de. vocală-, m căpătat e la pers, 2 sing, următoarele verbe, care, şi elfi. au labială înainte de, vocală: îrifăş-înfeşl-înfăşa, desfaş-desfeşi-desfăşă. înfât-înfeţl-înfăţă^ des-făţ-desfejî-desfăţă' .
Macedoromîn. Fiindcă la dezvoltarea fenomenului contribu-esc mai ales verbe la care.g supt influinja. labialei precedente a devenit ă (*qpperisg:<*apăs<?.apăsj, *gppensat <*apeăsă < *apăăsă < apăsă), iar aceasta schimbare a luî c în ă supt in-fluinţa labialeî precedente în .macedoromîn nu are Joc,...este de aşteptat ca_ fenomenul ..să fie slab reprezentat; în acest t dialect. Cu toate acestea este reprezentat, a) a.) ngl’eg (încheg) > *ngi’ăg,
24
§ 237.
ngl’eţ-.(îngheţ) > *ngîăţ,. P. B. glosar. Insă acăţ, adăp, adă-stu, ’săp, P. B, glosar, disfăş Dalametra,
b)	Olymp. a) scăpă Weigand Olymp 59.
c)	Acarnania; Lipsesc exemple,
d)	Meglen. «) angl’eg (încheg) > *angtăgr angl’eţ (îngheţ) > *angl'ăţ, P. M, glosar. Insă anfăş, săp, scăp, P, M.
Istroromîn, Lipsesc exemple,
12.	Prin analogiea luî -ă dela 3 pers, sing, perf, indicat, conjug, I, provenit prin alunecarea sunetului (Vezi 5), s-au schimbat -ăi, -aşi dela pers, 1 si 2 sing. dela acelaş tiran în -ăî, ~âşi. Schimbarea este de tot nouă, căci în vechea romînă formele pomenite sunau -ăîj -ăst (Cipariu Principii de limbă şi de scriptură 157),
In macedoromîn nu are loc fenomenul—In istroromîn nu există perfect simplu.
' 13, In cărui, cărei, cutărui, cutăm, -căror, cufăror\ faţă cu căre > quaiis, cutăre eccu 4- talis, .în desfăşiir, înfăşur ^ faşă (orî poate "faşoără-fascîola 1), în fîşie > faşă -f- -Te, a avut loc strămutare de accent din * cărui, *că-rei,*cutărui", *cutărei, * cărory*cutărâr, desfăşor, înfăşor,
f¥e-	_	_	::v"	_	'	f
In macedoromîn şi istroromîn nu există formele -ui, -ei, -or' dela: care, nici cuvintelecutare, desfăşur-f -înfăşur] fîşie,
14.	In leăpădcare e probabil Japido" (După E. Herzog în Da:coromahia i, 220 ar fi *liquido), s-a prefăcut ă în e poate prin analogiea formelor unde a este neaccentuat: (*lape-dăm, *lapedă\ij fapedăm, *îapedăre, vlăpedăt, etc,) şi unde ct, devenit ă, s-a prefăcut ulterior prin alunecarea sunetului în e: Vezi- 78.
Tot aşa macedoromîn : aleăpid P, B, glosar.
15.	Oricare ă accentuat, care nu întră în fenomenele; de sub numerele precedente, a râţnas neschimbat; de ex, ăm, care a rezultat din *aemu, habemusp dupăce legea schimbării lui ă -j - /72 - i- u în ă încetase de a maî îi în vigoare, etc, In trei localităţi din Banal (Meegică, Verendin şi'Banîa), situate în partea de sudest_ a Banatului, în regiunile numite Almas şi Crama (Weigand's Iii Jahresbericht 231), în satul Meriîa (ungur, Ke-kesfalva) dela Munteni-Pă^urenî (losif Popovicî Die Dialekte ;der Munteni und Pădurenî 120) şi în Istria acest a apare ca ă,
§ 237.
25
asupra firii căruia'am vorbit supt 1, Banat: apă, căsă, gripă, Zgnă (geană), urăş (oraş), Weigand's IIP Jahresbericht 231. Muntenî-Pădurenî: dă (da, dar, conjuncţie), bădzo (bade, vocativ), păzîştse (pajişte), namţu (Neamţul), aflăt, dzispreu-.năt, losif Popovicî Die Dialekte der Munteni uiid Pădurenî 157. Istroromîn: tsătse (tată), şiromgşki (sărac), văcă, fraţi, ştăîe (staul), căd (cald), fătse (face infinitiv), scăpat, grqna (creangă > croat grana),ăre, lăt (luat), hrăst (stejar > croat hrast), dă (da infinitiv), taţi (hoţii > croat tat), rată (arata infinitiv), >căp, etc, P, I, passim. Cu toate acestea se găsesc în istroromîn şi ă neprefăcuti în a: lira şt P, L 1 io» dăîe (deîe 3 pers. •singT conjunctiv) lu, 15, 16,. 19, pelîngă care se găsesc o .mulţime de dăîe, aşa	ca poate	avem a face	cu o	greşală, vă (vo-
eşte 3 pers, sing.)	24, ări	(aî) 436, dău	(deîe	3 pers, pl. con-
junctiv) 5n, dă (da infinitiv) 515, ănsură (însura infinitiv) 74, dă (dă imperativ)	73f), dă	(da infinitiv)	931,	căşti- (pedeapsă
>	croat kastigu)	43P)5, muncă (mînca	infinitiv) 4614, part
(parte) 4622,, căs (sicriu -> italianCtfSStf) 481T, mărită (mărita infinitiv) 492, stă (sta infinitiv) 63 25, tămburii (darabana italian tămburo) 65 u, zăzet {deget) 6827, u, ntrebăt 694, gl'ăd (oraş) 79n,
16.	a neaccentuat neiniţial. se preface Jn-ă şiV în anumite înprejurărî,.. în l. Vezî ale mele Principii de istoriea limbiî 16. Pentru dacoromîn nu mai dau exemple zadarnic.
Fenomenul are loc în toate dialectele,
Macedoromîn, a) ună oară (odată) P. B, 1, făţeă 1, ■casă 1, veădă 3 pers, sing, conjunctiv 1, părinţi 1, etc,
b)	Olymp : ascăpă (scăpa) Weigand Olymp 25, arădă-tsină 26, băseărică 30, bătăi (bătui), 32, fbătus (bătuşi). 32, bărbăt 51, căpăstrul 26, cărleădze („Fleischentlialtung11, de aceîaş formaţiune, . macarcă cu alt” înţeles, caşi, dacorom. cîr-neteăgă > carne) 27, căţăuă (căţea) 36, călcăm 58, călcâi 1 pers. sing. perf,. 58, crăfiţă („Brosche" > fr, agrafe ?) 48,
c)	Acarnania; nă muşătă (o frumoasă) Weigand Aromu-nen II 178, ună feătă (o fată) 180, ntreăbă 180, bărbăt 180, căftă (caută 3 pers. sing, prez. indic.) 180, fugă (fugă
3	pers, sing, prez, conjunctiv) 180, te mărtăş (te-aî măritat) 180,
d)	Meglen : ună oără (odată) P, M. 110, joăcă (3 pers, ■sing, prez, conjunctiv). 1 băltia (săcurea turc baltă) lu, -tătară (tăîară) 225, bătu 22s, fărtăti (fîrtate > frale) 317, etc,
Istroromîn: văcă P, I. 13, scăpăt ls, ăntrebă (întreabă)
26
§ 237.
lu, cumpără (infinitiv) ln, părtesca (înpart 3 pers pl.) 2bT neştăvtt (sprijinit > croat nastaviti a sprijini) 2n, ăncăţăt (încălţat) 35, bătut 334, răstrzei (a tăia în bucăţi > croat raz-rezati zerschneiden) 4S, plăti infinitiv > slav platiti 40, etc.
17.	a neaccentuat iniţial se preface în ff, f numai cînd. este urmat de n : îndreâle (luna Iui Decembre) Lexicon Buda
>	Andreas, inel > *înel > anellns, îngăst> augustus, în-tilu > *dntaneus.
Fenomenul are loc şi în macedoromîn; îndoios în istroromîn,
Macedoromîn, aj net>*înel, ntinu > *întină P. B, glo^ sar, ngustu > *îngustu Dalametra, Mihăileanu. Alături însă. angăstu, antinîu Dalametra (propabil prothetic).
b)	Olymp ; iiellu (inelul) > *înellu Weigand Olymp 26, 67f neălile (inelile) > *îneălile 26, 67,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen. ninelpl. nineli P. M. glosar, .
‘I .	.
Istroromîn, arelu (inel) pl. arelure P, I, glosar [> 'ăre-lul vezi 83) ; îngust (Maiorescu Itinerar în Istria, îndoîos).
18.	Diftongul latin ăă accentuat s-a dezvoltat în cinci fe-
lîurî: a) au on ăo cu diairesis; ăur> aururri, adăug ori adăog i adaugeo; p) aii cu diairesis : aud > audio. y) A continuat de a exista ca diftong : âii > aut. S) S-a contras în o : coadă ^ coda > caucla [coda alături cu cauda deja în latineşte, vezi Georges Lexicon der lat, Worttormenj.
a)	S-a contrasi în ă: cât (alături cu căut duDă «V >' cautus ? Burlă Studii filologice, Iaşi, 1880, pag. 93; *cavito 7 * caută? Gustav Meyer în Indogermanische Forschungen VI, 118; puţin probabil capto Tiktin Worterbuch.—Diftongul latin au neaccentuat ş:a.dezvoltat în trei feliurî:	i;j au ori ao cu diairesis :
lăudat :> laudaţus, adăugăt orî adaogat > ~ădăugatas.
o)	S-a contras în 0, care apoi ulterior jş-a prefăcut în -a: u-riche > auricula. S-a contras în ă : amic > aucupo ? Burlă Studii filologice 91, 94, catăm, cătăre, cătăt > cautus? *cavifo7 *cauto? Acest a a căzut m toămnă >*a-toamnă > autumnus.— Grupul nou du din elemente latine s-a dezvoltat : ‘ i) Ca diftong în cău interjecţie > cave,: ău > ha-bent. k) Ca ău cu diairesis în scaun > scamnum — Grupul nou aii din elemente ..latine s-a dezvoltat:	ă) Ca contras in
o	în soc sauc ~~~ sabucus.—Grupul nou au neaccentuat din
§ 237.
27
elemente latine s-a dezvoltat:	^3	Ca	au,	a, o în au, a,, o
>	habet, habent, auxiliar.
In chipul! cum s-au dezvoltat aceste fenomene există mare varietate în dialecte.
Banat : y) căut şi căpt Weigand’s III Jahresbericht cuvinte normale ; lăbd > laud > laudo, lăwdu > laudu > lau-do III Jahresbericht 223 [w e spiranta bilabială fonică; tot aşa lăwtă [w e spiranta bilabială afonă] > lăută > neogrec Xaouta III Jahresbericht 223). k) scâmn III Jahresbericht cuvinte normale, cheptoăre > cheufdăre > *chîautoâre > *clavatoria III Jahresbericht, 223.
Criş-Mureş: a, •§, s) căut, căot, cdpt, cot, cât, căit, c$ut, Ctftf/Weigand’s IV Jahresbericht cuvinte normale, k) scămn, scăăn, scăund ibidem,
Somiş-Tisa: v §) e) căut, cot, căt .Weigand's. VI Jahresbericht cuvinte normale. ,k) scaun, scăon ibidem.
Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului: '<)căăt Weigand's Vili Jahresbericht cuvinte: normale, k) scăun, scăon ibidem.
Sudestul Transilvaniei:; y, ej căut, căt Weigand's. IX Jahresbericht cuvinte normale,.- k) scăun ibidem.
MuntenîrPădurenî: a); dor losif Popovicî Dialekte der Munteni und Pădurenî cuvinte normale, ; (3) aud ibidem, y) adăusf adaos ibidem. .
Ţara Oaşuluî : §) cot Candrea Ţara Oaşului 9,	15)	co-
tăm, cotăt ibidem.
Oltenia: a, y, e) căut,. căut, caz1 Weigand's VII Jahresbericht cuvinte normale, k) scămn, scaun ibidem.
Muntenia: a, yf ■e)-£ăot, ■cătJ.it:cât.,Meiga.năk .VIII Jahresbericht cuvinte normale, k) scăun, scaon ibidem,
Moldova: a, y, e) căot, căut, căt Weigand’s IX Jahies-bericht cuvinte normale, k) scăăn ibidem,—In Moldova nu se zice căut, mă scăun, ci căut scăun în două silabe cu u so-nant deschis în a doua silabă, Şi căot e. problematic.
Bucovina :	e). căut, căt Weigand Die Dialekte der Bu-.
kowina und Bessarabiens cuvinte, normale, k) scăun ibidenu Basarabia: y, s) căut, cătWeigand Die Dialekte der Bu-kowina und Bessarabiens cuvinte normale, k] scăun ibidem.
:	.	I	"	-	■■	,
Macedoromîn. a) v;) ureăcl’e P, B, glosar, *) apuc, ascul-tu > auscutto, toămnă ibidem. \) au '!> hab'ent ibidem. k) scămnu ibidem.—O nouă categorie, pe care am observat-o*
§ 237.
•deja în Banat şi în Criş-Mureş, este reprezentată pe o scară întinsă în macedoromîn, aceîa anume, v) că-în diftongul au, .accentuat şi neaccentuăt, u se preface într-un alt sunet consonant; acel sunet în Banat e p, b, w, în Criş-Mureş p, l, în macedoromîn V orî / (dupăcum sunetul imediat următor e fonic •orî afon), în istroromîn v, w, m, p. adăvgu, adăpse > *adăfse iffonetizm neogrec, vezî Thumb Handbuch der neugr. Volksspra-che ed, ÎI § 19), adăvgăre, adăvdzeăre, adăvdzire, căftu, căftăî, căflăre, alăvdu, alăvdăre, alăvdăt, ăvră > aura, ăvdu, avdzii, avdzire, avdzît, P.B. glosar.
b)	Olymp- s) adăptu (?) > adauctus'Weiga.nd Olymp 49. {>) toămnă 34. k) scătnnu 67.—v) adăpsu > *adăfsu (a-daîiseî, fone'tizm 'neogrec) 49, ca f ţâre. 51, ăvdu 52, avdzâ (auzi) 31,
c)	Acarnania. Lipsesc exemple,
d)	Meglen. y) aură >-aura P. M. glosar. o) râpos (o-
°dihnesc, transitiv) > repauso '■ ibidem. e) căt ibidem. y) răpuse) (odihni 3 pers, sing. perf,), râpusăt(răposat),' urecl’ă; în uzo (auzi 3 pers, sing. perf.) ibidem este probabil o apo-copă, compară 21.	#) câtăm (1 pers. sing. imperf.), toămnă,
Scutt (ascult) > ausculto ibidem, k) 5cc/zrf (scaun) ibidem,—
O	nouă categorie este reprezentată prin aceîa.£)■ că ău accentuat devine u ; ud (aud), uzi (auzi imperativ) P. M. glosar. Probabil însă fenomenul aparţine la (3- cu apocopă. Compară 21.
Istroromîn, p) aur (aur) P, I. glosar, §) codă (coadă) i-bidem. r;) urecîă ibidem, d) tomna, scutu (ascult), scufă .{asculta infinitiv), scutdt (ascultat) ibidem, k) scăndll (scaun) ibidem, - v) căvtu, cavtă (infinitiv), cavtăt, ăvdu, avzi. (infinitiv), avzit ibidem; tnes-aw ân şcolă (a mers la şcoală; \v e spiranta bilăbială fonica) P, L 1428, iei aw zis (eî an zis) 1433, mirăt-av-o (a dus-o) 151( lăt-av-o (a luat-o) 1515, dus-av-o (a dus-o) 1515, mes-av ăn tsela codru- (a mers în codrul cela) 15 ig, mes-av cu set brec şi vent-av ăn tsela codru şi breci poşnit-av latră (a mers cu cîniî săi şi a venit în acel codru • şi cîniî au început să latre) 1520, ămestit-aw îq (ă înbrăcat-o) 15^vezut-av-o {a văzut-o) ; ie ăl’-am [= au] pogledit (el s-a uîtat la dînsa) 43s, ia spus-a-c-am 1= auj îq ămnăt prewiu ăntrebă (ea a spus că s-a dus să ântrebe preotul) 4420 ; captă (infinitiv) Puşcarîu, Studii istroro-reîne, ÎI, 105.	-
§ 237.
29'
•	Cu toată diversitatea de tratament al grupului au în .dialecte, o trăsătură unitară consistă în aceia câ diftongul; au este evitat, orî prin asimilaţiea * dintre elementele sale, orî. prin diairesis, ori prin .prefacerea." iui u într-o consonantă. Bar chiar din punct de videre af acestor .mijloace de a evita diftongul există, multe puncte de asamănare, Să se compare toămnă în dacoromîn, macedoromîn (incluziv Olymp, .Meglen], istroromîn, scâiind-scând-scându în Criş-Mureş, Meglen, istroromîn, scămn-scăm-hu în Banat. Criş-Mureş, Oltenia, macedoromîn (incluziv 0-iymp), prefacerea în consonantă a. lui U în Banat, Criş-Mureş, macedoromîn (incluziv Olymp), istroromîn, prefacerea în v a lui i/ în macedoromîn (incluziv Olymp) şi istroromîn (ceia ce ar proba că în\av-7> au macedoromîn n-av.em a face cu vreo influinţă a , limbii neogrece). In special să se observe; în tratarea grupului du chipul in . care dialectul meglenit se deosebeşte de Cel macedoromîn şi se apropie de. cel dacoromînesc,
19,^4 aă, ăa <ă ‘, căl v? caballus, cîniâ > .cantâbat (ori. poate prin cîntăuă?}.—{3) de, q& .<;â,: .:a\iină > avei-lana, ăm ^habemuSj ăţl > tiăbetis—y) ;ăi,<ăl < e, ai
<	ale e: trec>*trâico ^yr.âic.Q~>. ţraidpj treceâ < "irau-cişMl..>• • tr.aicieb,at-'.(Vezi:• • dişcuţiea- pe larg în a mea „Q.^ăf măşiţă din timpuri străvechi:; jioară — cristal“ pag. 13 sqq. în Arhiva Iaşi 1914),--—s) ae s-a păstrat neconfras în maestru
>	anteromînul maestro magister ,(Vezi Graudgent Introdu-zione âllo studio del latino voigare § 259)—?) di < ăi în măi >' antewmînescyl mais > magis, pentru care vezi Ărchiv fiir lat; Lexikographie und Grammatik III pag> 521,
Fenomenele acestea au loc îa toate dialectele, Macedoromîn, a) a) căi, cîntă P, B, glosar.—p) alună, ăm (Insă -aefi) ibidem,—y) trec, triţeă ibidem,—e) mă > mai i-bidem.
b)	Olymp, '4 căi Weigand Olymp 36, 61, 65, călcăm > calcabamuş 58.—$) ăm WQ—y) trecem 54—-z): mă > mai 73,
. c). Acarnania, K) trimură (tremura)Weigand Aromunen II 182, măcă (mînca) 182.—(3) ăm 180.—y) trec 178, tricu (trecu) 182,	-	•
-	.- d) Meglen/ 4	glosar,	măncă P, M. 2S.—.P) jă-
nă > alănâ P,;M; glosar, -ăm ibidem,—y) trec, triciit (trecut) ibidem,--e), măi ibidem,
Istroromîn,; «) că{ articulat călu P, I, glosar,—$)■ alură P, L
30
§ 237.
glosar, ăm P« I. 531, ăţ 2316.—y) trec, trecut P, I, glosar.—
e)	măi ibidem.
20,	a prothetic este rar în toate dialectele, afară de dialectul macedoromîn (cu excepţie de meglenit), unde, din contra, e foarte des. Acolo unde fenomenul e rar, e şi îndoîos adeseori, căci nu sîntem decît rareori siguri dacă avem a face cu prothesa: luî a şi nu maî degrabă cu un derivat prin ad-, De pildă în moldovenescul alămîe > neogrec	este	sigur a
prothetic, pentrucă substantive derivate sigur prin a- ad- nu se găsesc, în dacoromînele alin însă, alunec, ameninţ, ames-tect amorţesc, amuţesc este a protetic orî ad- ? Vezî ale mele Principii de istoriea limbiî pag, 98, Dificultatea se măreşte prin aceîa că şi analogiea s-a putut amesteca. îiktin Zeitschrift fur roman, Philologie XII, 453: alunec:.lunec= aprind: prind? alămîe > ngr. Xc|j.6vi, : alăută >, ngr, Xecouta,
Macedoromîn, aj ape (putere) P, B, 117, 302 (în glosar tradus greşit cu „arşiţă") < neogrec ayine (vie) P, B. glosar > vinea, ayiţă (viţă) ibidem ^ vitis, amăgru (macru) Dalametra macer,' amălamă (aur) P,' B, glosar > neogrec jj.âAap,|/a, amăre (mare subst.) ibidenî > mare, arruXrâ (mural.i-bidem > morum, arâsă (rasă, haină călugărească) ibidem > vechîu bulgar rasa, arăste (moment favorabil) ibidem > turc rast, arăţe (rece) ibidem > recens, arădăţină (rădăcină) ibidem > radicina, arău (rău) ibidem > reus, arăzboiu ibidem > vechîu bulgar război, arcoare (irig) ibidem > *recor, arihăte (linişte) ibidem > turc rahat, artă (rîu) ibidem > rivus, armin (Ro-mîn) ibidem > Romanus, arnictu (rărunchîu, rinichîu) Dalametra > reniculus, aroibu (roîb) P. B, glosar > rubeus, aroş (roş) ibidem > roseus orî russeus, ardv (m\io\) P, B. 11,275, 430 (în glosar tradus greşit cu „fel de ovăz“) :> neogrec Pi[f, arşine (ruşine) P, B. glosar > roş, ariig (mărăcine ; dacoromîn rug rubus caesius L,) ibidem > rubus, arumin (rumăn) ibidem
>	vechîu bulgar rumenă, ariip (rup, a opta parte din cot) i-bidem > turc rub, arup (prăpastie) ibidem rupes, auă (poamă) ibidem > uva, aumbră (umbră) > umbra, avghilie (vioară) ibidem > neogrec |3ioX( (citeşte violi, vyioli); amput (înput) ibidem > *mpăt, amvîrtescu (învîrtesc) ibidem > *myirtescu, ancălţu (încalţ) ibidem > ncălţu, anduplic (în-doîu; dacoromîn înduplec) ibidem > nduplic, anghiez (înviez) ibidem > *nghiez, angl’eg (încheg) ibidem > ngl'ig, angl’it (înghit) ibidem > ngl’it, angrec (îngrec) ibidem > ngrec, an-
§ 237.
31
yiez (înviez) ibidem ^ nyiez, angur (înjur) ibidem ngăr, anot (înnot) ibidem ^not, antrec (întrec) ibidem > *ntrec,
-ianvălescu (învălesc) ibidem > nvălescu, anvescu (înbrac) ibidem > nvescu, anveţ (învăţ) ibidem > nveţ, anvîrtescu (în-wtesc) ibidem anvîrtescu \ aesti (este) P. B. 107.
b)	Olymp: amăgru Weigand Olymp 26, 56, 63, amare 26, amure 26, 33, arăts 26, arâdătsină 26, 30, 31, arămiu 25, arau > reus 26, 29, 71, arcoără 26, a redă re 29, ■ariu > rivus 30, 35, 65, 67, a ros 26, arsine, arsune 26; ,anvălită 25,
c)	Acarnania: amăre Weigand Aromunen II 178, ar eu reus 180.
d)	Meglen, Nu se găsesc exemple de a- decît numaî la cuvinte derivate cu prefixul in- orî care au avut un etymon începător cu in-, după cum se vede din următoarele date luate •dii^R.M'- glosar: ambălig > in- -{- baligă; ambet (lnbăt),
*ambitarnes (înbătrînesc), amburgs (lupt) > in- -f bulgar bona, ampărţgs (înpărţesc), ampedic (înpîedec), ampirăt (împărat), ampiratesc (împărătesc), ampiraUeîcă şi ampiratiţă (împărăteasă), ampiraţplă (împărăţie), amplites (înpletesc), am-puţQs (înpuţesc), ancălic (încalec), ancalzgs (încălzesc), an-căp (încap), ancăre (încarc), ancl’id (închid), ancl’inăcîuni (închinăciune), ancresc (cresc) > in- 4- cresc, ancrielăt (cu minte) > in- -{- crier, an cur un (în cunun), an direg (dreg) > in- -f dreg, anfăş (înfăş), anfric (înfricoşez) > in- + frică, .mi anfrigură (mă apucă frigurile) > in- -j-friguri, angâlbi-nes (îngălbinesc), angârdes (îngrădesc), anghies (înviez), an-glâvit (tocmit la stăpîn) >in- -[- bulgar glavîavam, angl’eg (încheg), angl’eţ (îngheţ), angl’it (înghit), angrăfos {aţîţ cîniî) >' in- -f- vechîu bulgar groziti grozo minări (de unde dr. îngrozesc)?, angrec (îngrec),angrop(îngrop),anfiig(înjug),anjur (înjur), anloş (înbolnăvesc) > in- ■-}- bulgar loş mauvais, loşavo mal, dans un mauvais etat, anmol’ă (înmoîu), anmul’ări (înmuîare), ■anrăîes (supăr) >in--{-rău, anruşdn (ruşinez)> in--{-ruşine, ■ansor (însor), ansănătuşpz (însănătoşez), anşărăttiră (înşiră-tură), anş$r (înşir), antorn (Morn), antreb (întreb), antreg (întreg), antribări (întrebare), antuneriC (întunerec), antunic (întunec), anturcîQs (turcesc, verb) > in- -f turcesc, anţăpări (înţepare), anţileg (înţeleg), anţîng (încing), mi antirm (urmăresc) > in- -}- urmă, anvărtes şi anvîrfes (învîrtesc),. an-vesc (înbrac) > investio, anveţ (învăţ), anviîes (înfăşur) > in-
32
§ 237.
+ bulgar vila tordre, mettve en peloton, anying (înving), an-viniţqs (învineţesc),' anvirin ,(întristez, acelaş cu dr, înveninez), anzinucl’u(mgemncM)\ anveşmînt şi anveştimint (veş-mînt, înbrăcăminte) sînt probabil derivate imediate dela verbele "anveşmint, * anveştimint > in- ~y .v estime ntum astăzi dispărute. Din faptul că a- în Meglen apare numai acolo unde_a trebuit să existe un ă-, combinat cu acela că ă şi / accentu-aţi. în acest dialect se prefac de multe orî în ă, urmează că a-din exemplele înşirate, cu toata aparenta asămănare pe care o are cu a- prothetic macedoromîn, nu este prothetic, cî provenit din ă- (Compară 2).
1
Istroromîn. Nu există a prothetic.
21.	.După cum e rară prothesa. lui .a în dialectul docoro-mîn, tot aşa de rară e în acest dialect şi apocopa iniţială a lui a. Pentru celelalte dialecte se . constată faptul că în Meglen şi în istroromîn, unde prothesa lui a, e nulă, apocopa iniţială a acestui sunet este. din: contra foarte deasa, iar în restul dialectului macedoromîn, unde prothesa luî a este enormă, apocopa iniţială a acestui sunet este minimă. ,
noăten> annotinus, rătăcesc > *arătăcesc > erraiicus, sărbăd > ”aşărbădexaîbidus. toămnă > *atoămnă > ăa-tnmmiSi (Yqzi 18).	7
Macedpromîn. d),.noătiti- Daîametra,. sărbitu Mihăileariu,. toămnă P. B, glosar.
•b): Olymp ; toămnă Weigand Olymp 34, 57,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen : noătin P._ M. glosar, toămnă, ibidem; v'g.'(dr,. avea) un uom sirumă, ăşî ve (dr. avea) doi gulubî (era un om sărac, avea doi hulubi; începutul frazei) P, M.: 63; du-năţî-va (adunaţi-vă ; după pauză) 112t ; aş,, fio an gnol ună spriccă (află în gunoiu o. leţcae), 2S; ştetă la feti (aşteaptă Ia berbece ; .începutul .frazei) Papahagi . Meienoromînii partea I, 63, Pelîngă asemenea cazuri de sigură apocopa,. sînt. nenumărate altele, unde, fiindcă ă iniţial7 cade după.^un cuvînt sfîrşif în vocală Jără pauză, fenomenul se poate interpreta ca aphaeresiş. Asemenea aphaerese însă . sînt atît de rare în dacoromînesc. şi. in restul, dialectului- macedoromîn şl atîi de dese. în meglenit, încît nu se pot separa de tendinţa acestui, dialect de a lăsa să cadă a iniţial, mânca ţţ fia (mînca ce afla) T. MT’2j^ stf
§ 237.
33
dun nari (să adun miere) 38; cârtea si-ă daţi la mini (scrisoarea s-o aduci Ia mine) 819; soră-sa ta ştitâ (soră-sa o aştepta) 10o3; doi rapl (doi arapi) 104O; nu iţi toţi dunâţi (nu sînteţî' toţi adunaţi) 13s; ia duţl bini ăn minţi (îa adu-ţi bine aminte) 3012; ca uzâ un vicătj sculto ca scultg [dacă auzi un ţipet, ascultă cît ascultă) 86; ca junsi (dacă ajunse] 8tv in F. M. glosar sînt date ca constante apocope următoarele cuvinte : vem (avem), veţi (aveţi), vut (avut, bogat, participiul trecut al luî am), cmo (acum > eccu -f- modo), dun (adun), du nări (adunare), gnridâ (aguridă > ngr. âyoupîoa), jung (ajung), jut (ajut), leg (aleg), stără (astă seară, acelaş cu mr, astărâ P, B, glosar, bănăţean astărâ P. I. glosar sub stare, istr. stăre), rap (harap), ştet (aştept); apoî suci ştern, tări, tun-ţea,' care sînt maî degrabă = dr, asud, aştern, atare, atun-cea decît latinele sudo, sterno, tatis, tune-; ud (aud) e maî degrabă o apocopă decît o contracţie (Compară 18],
' I
Istroromîn. nâtir, tomna P. I. glosar; ăl rătă (arată >-elaio?) cu măr a (îî face semn cu mîna) P, I. 152fl; stă nopte (în astă noapte; după pauza) 31vă; sâ-ml duri (adunî cu înţelesul de aduci) ăntsa (să-mî aduci aici) 394; şi /’ rată (şi-î arată) 3928; ver fia (vei afla) 418, In P, I. glosar sînt date ca constante apocope următoarele cuvinte; cmâtse (acum > eccu + modo -j~ ce), dapă (adapa), di'itse (aduce), dură (aduna), fără (afară), fia (afla), jută (ajuta), petit (apetit, neologizm), prinde (aprinde), prope (aproape), rată (arăta "> elatare ?), sas in (asasin, neologizm), scunde (ascunde), scută (asculta), sigură (asigura, neologizm), stăre (astă seară, acelaş cu mr, astărâ P. B. glosar, bănăţean astără mărturisit de losiî Popovicî, me-glenit stără), şă (aşa), şteptă (aştepta), ve (avea), vut (avut), vocăt (advocat, neologizm).
22,	-a. epithetic se găseşte în aicea> a(d) -!- hic-\- ce, atăncea > ad-1- tune 4- ce; aiurea > aliubi -j- re} asijde-rea > ac-r-sic-\:ca-\-de~\-re, ăltminterea > altera-^mente +re,__ pretutindenea=^fpi:etutlnderea > perA-toixim-^inde -\-rem (In-re, care se găseşte şi în spaniolul alubre > aliubi Diez Et, Worterbuch; portughez alhur aliubi? după Diez. Et, Worterbuch alicubi, după Meyer-Liibke Zeitschrift fur roman.. Phil, XXIII, 411 aliorsum:, portughez algures > alicubi Diez Et, Worterbuch; spaniol alguandre > aliquando Meyer-Liibke Grammatik II, § 627 ; portughez nenhures > nec-\-ubi Diez Et,
o
O
34
§ 237.
“Worterbuch ; friulan dontri > de-^-unde Meyer-Liibke Et- Wor-terbuch; engadin dintionder > de-\-in~\-unde Meyer-Liibke ibidem; provensal alhondre > aliunde Diez Et- Worterbuch; eu găsesc latinul res. După Meyer-Liibke Grammatik II § 627 ar fi poate o influinţă analogică din partea luî semper, intl'o. .Pentru aşijderea au propus Miklosich Beitrăge Lautgr. 31 a-\-£Îc-\-ce4-de-\~vera, Tiktin Zeitschrift fur roman. Phil. XII 457 eccii-^sic^r vechîu bulgar takozde, Hasdeu Etymologicum Magnum şi după el Sandfeld-Jensen Grober’s Grundriss I ed, II 530 o contaminaţie între cişiş şi sîrbul takozdere) ; alăturea
>	a-j-lătun (pl, dela lăture), alocurea > a+locurî; acuşa
>	eccu-r-sic, acuma > eccu A-modo; asemenea > similis ; ■aşa .> ac-\-sic; "dbîâ > ad-4-vix ; doilea, treilea, patrulea etc, > doi .etc. -1- artîcuIuL le ; altmintrelea > altminterea (vezi mai sus] + articulul le; miîa ^ mihi, ţiîa> ţibi\ căruia > cărui, căreia > cărei, unuia > unui, uneia > unei-, nimenea nimeni, nimene-, infinitivele vechi romîne muncirea, tăfărea, etc,; multora > multor ; sufixul deminutival -e {slav, vechîu bulgar -ei, bulgar -e, sîrb -e) din Costea. Petrea, Joi tea. etc. (Vezi G. Pascu Sufixele romîneşti pag, 299 sqq.j. Chiar acesta, acela acest, acel ? Orî poate acesta, acela
>	acest, acel 4- hac'!
Fenomenul are loc în toate dialectele.
Macedoromîn. aj aţta > ecce-\-!uc P. B. glosar, atum-iea ibidem; al’urea ibidem, alumtrea > alia A-mente ibidem; nici ibidem, fia ibidem; aiştuîa (acestuia) ibidem, aţela (acela) ibidem, aţilăîa (aceluia) ibidem, aţileia (aceleia) ibidem, a-feălea (acelea) ibidem.
b)	Olymp: atumtsa Weigand Olymp 26; nia 76, fia 76.
c)	Acarnania. Lipsesc exemple.
d)	Meglen: tunţea P. M. glosar; l’urea (aiurea) ibidem, lumintrea şi l’ummtrulea > alia^-mente ibidem ; ţela (acela) ibidem, ţel’a (aceia, m, pl.) ibidem, festa (acesta) ibidem; Fa
m. pl acuz.) > îl li ?, M. ln 9a\, 33 3 1 40 3 2 5. In legătură cu acest fenomen stă faptul că în meglenit pronumele personale proclitice şi enclitice n£- dat. pl. si acuz. pl., ve dat. pl şi acuz, pl,. lu acuz. m. sing., le dat. pl. şi ■ acuz. f. pl., devin na, va} la, probabil însă nu prin epiţhesa Im-a, ci prin prefacerea lui -e şi -u în -a: „na > ne dat, pl. P. 'Mr 56 25^,, nă^ne acuz. pl. P. M. 1433, va>ve dat. pl P.'M. 255, vavc acuz, pl. P, M, 10n 3142, la^>lu acuz. m. sing. P.
•§ 237.
35
M. 115, 1S 8U 25s, la>le dat. pl. P. M. 57 831 255 3140, lâ> la> le dat. ni, P, M. 69, la^le acuz, f. pl. P, M, 25 ,Q,
' I
Istroromîn: atunts P, I. glosar; acmotse (acum)>eccu -{-modo-\-ce P. I. 392 5537; mile 3930 517 55?1 61 ?A, ţiîe 70oy,, cărlea (care, carele) >- care -f- articulul le 5017.
23,	Antero mîneştî sînt: a) ae<.e. Cunoscutfenomen latin ■popular. Decît numai învremece în celelalte limbi romanice alături cu de < e se găsesc şi mulţi ăe < e (Meyer-Liibke Gram-raatik 1 § 291 -292J, în romîneşte, afară de zădă> taeda şi de pronumele genitiv-dativ feminin îeî> *il'eif > *illei > *illaei
>	illae~\- -i analogic după luî, nu e nicîun exemplu sigur de -de <- e; cer > caelum (e şi e ar fi dat acelaş rezultat, vezi 24, 176), cer^qnaero [e şi e ar fi dat acelaş rezultat, vezi
24,	176), Grec > Graecus (e şi e ar fi dat acelaş rezultat, vezi 24; nu-î neologizm, cum spune Tiktin); în îed^haedus Ie nu probează nimic, pentrucă i- poate fi prothetic, vezi 56-, in neg > naevus e şi e ar fi datacelaş rezultat, vezi 24, 121 (Acest cuvînt nu prezintă nicio „greutate insurmontabilă", cum susţine Puşcariu Et. Worterbuch). â^ăem romîneşte sigur în .acele cuvinte unde şi în celelalte limbi romanice există e: fin "yfaenum (La acest cuvînt nu este sigura "existenţa,lui ae, vezi Walde Lat. etym. Worterbuch) şi prădăi > praedci, macarcă la acest depe urmă cuvînt după alunecarea de sunet romînească e şi e ar fi dat acelaş rezultat, vezî ’24.	(3) cireaşă cere-
Sta Schuchardt Vokal, 1 192, pentru reflexele romanice vezi Meyer-Liibke Et. Worterbuch. y) foăme^fomes (maî degra-jba o alunecare de sunet decît o, influinţă, din partea lui forn.es, cum ar vrea Mohî Zeitschrift fur roman. Phil, XXVI 619, reflexele romanice vezi la Puşcariu Et. Worterbuch), c) greu grevis. Reflexele romanice vezi la Meyer-Liibke Et, Worter-Buch. s) măr~> melum. Reflexele romanice vezi la Meyer-Liibke Et. Worterbuch. C) înn6t>*noto. Reflexele romanice vezi la Meyer-Liibke Et, Worterbuch,
Fenomene comune tuturor dialectelor,
Macedoromîn, a) a) dzădă P, B, glosar, ţer> caelum ibidem, fer > quaero ibidem; ed ibidem; prădâ ibidem, (3) cireăşă ibidem. t) fddme ibidem. o) greu ibidem,	e) mer
ibidem. ^) not ibidem, '
b)	Olymp:	a) tseruri pl > caelum Weigand Olymp 32 ;
£da 52. p) tsireăse pl, 54,	5)	greu	72, e) mer 67,
36
§ 237-238..
c)	Acarnania:	a) dzădă Weigand Aromunen II 182. ,
d)	Meglen:	a) dzădă P. M. glosar, ţâr > caelum ibi-
dem, ţer> quaero ibidem; ied ibidem. (3) cireş, cireşcă i-bidem, o) greu ibidem. e) mer ibidem.
I
Istroromîn. «) tser > caelum P. I. glosar, tsere şi tsăj'e-
>	quaerere ibidem; ied ibidem; fir > faenum ibidem. fi) tsi-rişha şi tsireşna ibidem e un împrumut slav, compară vechîu. bulgar crkşinia (probabil împrumutat din romîneşte), neosloven cresna, sîrb (ia Miklosich Lexicon palaeoslov.) crisnia, 7) fome' ibidem. o) gr ev ibidem, e) mer ibidem.
§ 238. 24. e<ie în silabă închisă şi deschisă, fenomen-anteromînesc. Cunoscut fenomen latin popular: miere> "mele,. pierd>perdo. Cu următoarele particularităţi:	a) după n, c,
ţ, g, dz, r, s, st î dispare: inel> anellus. purcel > por-cellus, ţes^texo, gem> gemo, dzece> decern, rău>reus, seci > seăeo, şterg > extergeo. 3) o—n+vocală < eu în ari-tepenultima: tinăr'^ tenerum tenerum (vezi 156), vineri > veneris > veneris (vezi 206), vinăt > venetus > venetus (vezi 206) (teneo şi venio pe vremea fenomenului erau paroxitoane, te-nio, ve-nio, pentru- aceia ^.ţm., mr. yin\. y) g-j-nt, na<i, ent, end în orice silabă: dinte > dentem > dentem (vezi 165), ferbinte>ferventem>ferventem (vezi 145), Hndină^*len-dinem > "tendinem (vezi 99), linte> lentem^lentem (vezi 99), minte > mentem > mentem (vezi" 1 12), simt>sântio > sentio (vezi 220), înţind>tendo>tşndo (vezY 156j,'vintre, venier> \n;nter (vezi 206J, vînt^ ventus>ventus (vezi 206). o) ş+mp>Jmn în orice silabă: tîmp^tempusy>-tempus (vezi 156), timplă>Umpora>tempora (vezi i'56J,.. siîmpâr> temperoy>tempero (vezi 222), a) La merg > mergo, vârs>verso, vin, vii,, vine,, vin~> venio, yenîs, venit,, veni unt, şi vechîu romîn învăsc> vestio (vezi 206) au influ-inţ.ăt analogic formele; neaccentuate; perfectul dede > dedit (vezi: 165) nrin analogiea celorlalte timpurC Nu se pot explica p.îr-ghie>pergula (vezi iZ6);vichîă >yfiulus:,Xv'izi. .-2,06}.' Hă: nu-i 7|0 (vezi 99), ci yechîfir|^gar..'//'v^ pÂpene este poate relativ nou > (vezi 136).
Tocmai .aşa. „în „toate dialectele,
Macedoromîn, a) fiare>miere, kerdu>pierdu P, B, glosar. a) nel, dzem, rău P.B. glosar, p) tinir, viniri, vinit {ţin, 7in) ibidem. 7) dinte ibidem, lindină Dalametra, linte P. B.
■-§ 238.
37
glosar, minte, simtă, tinda, vimtu ibidem. o) timplili Dala-metra. s) iiergu (merg), versw, nvescu ; deăde; vec/’u. peă-_pine, P. B. glosar.
b)	Olymp: ni re > miere Weigand Olymp 26, kîiptu> pieptu 26. a) nillu 26, arau 29. p) (///2 49). y) tf/nife
28,	tindu 58, vintul 28. s) deWe 99. vec/« 27. peăpine 27.
c)	Acarnania. a) ar eu Weigand AromunenII 180, p) (//fi 180). y) mintea 180.
d)	Meglen. nări > miere, nercurî^ miercuri P. M, glosar, a) ninel, purţgl, r$ă ibidem. p) tinir, viniri, v/fi// (ftto, v/n) ibidem. y) dinţi, linden (?), linti, minţi, sint, tind, vint ibidem. s) timp ibidem, t) merg, anvesc-, dedi; veci'u ibidem.
I
Istroromîn. ml'ăro miere, pierd >pierd P. I, glosar,
a)	arilu, rev ibidem, p) tirer, vireri (ţiru) ibidem. y) dint, lindiră, vint ibidem. e) mig (merg) ibidem.
25.	i (= lat. B, î, e)-\- n, în mod indiferent dacă după n_ urmează, o vocală orî o consonantă, < in : plin > pletms, ating > * ating attingo. minte :> mentem. La schimbare „a participat şi en vechîu bulgar a : grindă > vechîu bulgar gredar gene/im gine^genaej pene, nu pine > pinnae, sprincine, nu sprincine > supercilia, prin analogiea singularului geănă, până, sprinceană şi a cuvintelor ca fată (feătă) pl. fete, bâtă (beătă) pl, bete > vitta, bălă (beată) pl, bete> bibîta. en în poziţiea—e (cu e adecă în silaba următoare) a suferit schimbarea relativ tîrziu, căci încă. în limba veche se găsesc numeroase exemple de bene, cine (pronume), cuvinte, dinte, fierbinte, înbnicămente. încălţăminte, jurăminte, mine, minte, morminte, păminte, rugăminte, tine, vine (subst.), vene (verb), veşminte, duminecă, vindecă, vinerea. Cipariu Principii de limbă şi de scriptură 373,—Fenomen paralel cu 58.
Tocmai aşa în toate dialectele.
Macedoromîn, aj plin, minte P. B, ghsar.—culinde Da-lametra (colindă) r> vechîu bulgar koleda.—-dzini, pene P, B. glosar.—ghine, ţine, dinte, mine, minte, murminti, tine, vine .(subst.), yine (verb), ibidem,
b)	Olymp: arină>arena Weigand Olymp 28, merindă
>	merinda 28.—dzeănile 27, peăne (?) 67.—ghine 62, tsine 79, dinte 28, mine 76, tine 76.
c)	Acarnania: yin>venio Weigand Aromunen II 180, mintea l&O.—mine 178,
38
§ 238.
d)	Meglen: plin, minţi P. M. glosar.—grindă ibidem-— zeni, peni ibidem.—bini, dinţi, mini, minţi, tini, ibidem.
Istroromîn. aprindu. > apprehendo, merinda ■> merinda,. P. I. glosar,—paminte^ vechîu bulgar pametî memoria, com-memoratio, ibidem,—zâne, peri, ibidem.—bire, titre (cine), dinte.., ibidem.
26,	e (= lat. d, i, e) 4-m-\- consonantă (afară de mn}'
<	im: limbă > *lembă > lingua, limpede >"lempide > lifn-pidus, timpy^tempus. Insă lemn :> Ugnum, semn sîgnum. intr-un singur cuvînt e -\- mA- vocală > im: nimeni ~> nemi--nem— Fenomen paralel cu 59.
Tocmai aşa în toate dialectele.
Macedoromîn. a) limbă, limbid (limpede) P. B. glosar.— lemnu, semnu, ibidem.
b)	Olymp: limbă Weigand Olymp 50, 63,—lemnu 26-f
29,	67, 70, semnu 29, 63, 67,
c)	Acarnania. Lipsesc exemple.
d)	Meglen: limbă, timp, P, M. glosar.—/<?/?z/7, semn, ihi-dem,—nimea, nimini, ibidem.
I
Istroromîn: limbă P. I, glosar.—lemnă ibidem,
27.	a) Maî înainte de prefacerea luî e în i de sub 25, 26-a avut Ioc diftongarea luî e (= lat, e, î, e] accentuat ,.în eă,, cînd în silaba imediat următoare a lost ă orî e. In poziţiea — ă acest diftong s-a păstrat în toate dialectele pană astăzi, .Pentru soarta diftongului în poziţiea—e Yezi 7. La acest fenomen au participat şi cuvinte străine, leăgă > li gat, plătră > * pietrar-petra, vede~>veăde>vîdet.—nădejde > vechîu romîn nădeajcle
>	vechîu bulgar nadezda. £) e urmat de vocală nu s-a diftongat în poziţiea —e, pentru aceia bine nu beăne> bene, duminecă nu dumeănecă> dominica, ginere nu geănere ^ generum, tinâr nu teănăr>tenerum, vineri nu veăneri> veneris, vînăt nu veănăt venetus. In poziţiea ^—ă însă s-ai diftongat: geană >gena, pednă >pinna, sprinceană > su-percilia. Ună > lenis. plină >plena, senină > serena prin in-flumţa masculinelor Un, plin, senin y cină > cena prin influin-ţa verbului cineze ceno\ splină>splenem poate că dintr-un maî vechîu *spline-, ţină:>leneat, vină>veniat prin influ-inţa celorlalte forme ale verbelorteneo, venio, unde: diftongarea n-a avut loc. Greu de explicat sînt vină > vena. şi arinâ
§ 238.
39
arena (Psaltirea şcheîană ed. Acad. pag. 248, Dosoteîu psaltirea ed. Acad. pag, 109, 257, 367, 469, Dosoteîu Proloage pag. 46; Criş-Mureş Weigand's IV Jahresbericht 325, Somiş-Tisa Weigand’s VI Jahresbericht 75). y) e urmat de n consonantă şi m consonantă (afară de mn] nu ş-a diftongat nicî într-o poziţie, pentru aceîa limbă nu leămbă^ lingua, me-rindâ nu mereăndă > merenda, tindă nu teăndă> tenda, dinte nu deănte > dentem, fierbinte nu fierbeănte >ferven-■fim, îimp~ede nu leâmpede^limpidus, lindenă m learidenă
>	lendinem, linte nu leănte~^ lentem, minte nu meânte> ifientem, părinte nu păreănte~>parenteni. (Insă lemne'.>-vechîu roraîn leămne > ligna). La forme, verbale ca atingă> qttingqi,, "atinge.> aitingit,. lingă > lingăi,. Ungei>lmgit, prindă^ prehendqt,. prinde>prehendit, etc. a contribuit şi analogiea acelor iorme ale ...verbelor,, .respective; unde e nu este în poziţie de diftongare, iar cuvintele slave colindă, grindă, Oglindă > vechi bulgare	introdus
poate chiar după diftongare.
Tocmai' aşa.. în, toaţg..„diadecţeIe.
Macedoromîn. a) a) leăgă, veădi P, B, glosar, p) ghine, duminică, dzinire, tinir, viniri, vinit. dzeănă, peănă. plină; ţină > certa; lână > icneai, yină. vină, arină. ibidem. y) limbă, mirinde, dinte, limbid, linte, minte, părinte, alindze prinde, ibidem (leămne P. B, glosar).
b)	Olymp, a) pleăcăaplicat Weigand Olymp 90, hiărbe >fervet 90. p) ghine 41, dzeănă 56, peănă 67. arină 28. y) limbă 50, merindă 28, dinte 28, părinţi 28. prinde 28 (leâmni 26).
c)	Acarnania, a) feătă >feia Weigand Aromunen II 180, feătofetae 180. p) dzeănă 180.
d)	Meglen. «) legă, vedi. P, M.. glosar, (3) bini, duminică, ziniri, tinir, viniri, vinit. zenă, penă. plină-, ţină >cena; vină^veniat. vină> vena. ibidem. y) limbă, dinţi, linden, linti, minţi, ibidem.
In Meglen ea se păstrează în poziţiea—ă (pentru, poziţiea —e vezi 7) numaî cînd este iniţial orî precedaj.de sunet muîat, altfel devine,#; năză (amiază) P. M. 3 5 39, iărbâ; Papahagi Meglen or omîniî I, 50, 64, târnă ibidem 117, l'ăriă ibidem 57, însă işpă ibidem 45, 49 ;—dimneţă P. M, 2S, negă (omoară) 3^-» fesM (această) 1'?A, (seară) 735, plecă ($\<zacţ) 20nî), lega
40
§ 238.
Papahagi Meglenoromîniî I 33, vergă ibidem 33, mergă ibidem 65, peră (piară) ibidem 62, pâră (pară fruct) ibidem 52, 79.
Istroromîn, a) negră nîgra P. I. 19s, tsăre > quaerii 674 68o0. p) bire, dumirecă, tirer, vireri. zână (geană). Ură (cină). P. I. glosar, f) limbă, merinda, dinte, lindiră. ibidem.
In istroromîn , poziţiea —dr (pentru poziţiea —■e.yezîjl) a_devenit""oJjdT ăntrebă ?A. ltl 2a 510 2630, limnă (lemn) 2fj5, cl'dmă 414 42'20Ţnşgră 19s, spelă (spală) 31t, demareţă 36,., damareţă 36u, /zm/ (neaua) 4812, dămareţa 492t,
51	5324\—Uâsta (această)T07, fâsta>ţ£sfafac<&şta) i5;ţ,
ăntrebă 26,0 59?~7, (varza, curechml)'324, kemeşă 442V —Rar gff: isăstcir (aceasta) 2120.
28,	Din e accentuat şi neaccentuat (Ia care se cuprinde şi £ consonant din diftongul eff), latin (accentuat <?, /, e) şi nelatin, precedat de m, p, b, f, v, u, cînd în silaba imediat următoare nu este e, i orî sunet muiat, rezultă ă; cînd e este urinat de n, r +consonantă, consonantă -j- /, în-loc de ă a-pare /: mâr> melus, melum, însă mere; pâr>pîlus, pîrus, însă peri-, înbât> bib-, însă înbeţi, înbete-, făt>fetus, însă jefi; vâd>video, însă vezi, vede-, umăr~>humerus, însă umere; supăr> supero, însă superi, supere) bătrin :>• veteranus; fătă :> *făătă > feătă ~>feta; vadă > kvăădă > veădă > videai; două > *doâiie > cluae. mătur > vechîu bulgar meto, ovăs >
>	vechîu bulgar owstf, nevăstă ~>*neveăstă > vechîu bulgar /zevbsfa. vinăt>venetus'> venetus, însă vineţi, vinete; vint
>	vf/z/ns ^ventiis -, virtute > virtutem; piclă > *peclă ~> vechîu bulgar pildă-, vislă ■> vechîu bulgar vas/o. Prin analogie schimbarea a fost cîteodată propagată peste marginile alunecării sunetului, de ex. în ospătez > hospitor prin influinţă luî ospătăm, ospătăm, etc.; altă dată a fost oprită, de ex. în meă > mea prin influinţă luî mîeu > meus. In forme schimbarea de obiceîîî n-are loc din cauza diferenţierii (Pentru dife-renţiare vezi ale mele Principii de istoriea limbiî): albesc, turbez, porumbel, pomet, umed, lume, încăpe, etc,; cu toate acestea la Coresi Tetravanghel şi Coresi Cazanie (Gaster Crestomaţie I 21, 23, 26, 30, 31) chiar avăm (avem), la Dosoteîu Psaltirea ed. Acad. pag. 118- chiar băm (bem). Schimbarea n-are loc în cuvinte relativ nouă, introduse după încetarea fenomenului, de pildă în Petru (al treilea Petru, grec m-pzţ.
§ 238.
41
Cel clintim e latinul Petrus, păstrat în izolarea Sîn-Pietru, Sîn-Chetru; al doilea e slavul Petru, păstrat în numele muntelui Patra Vodă), cafeă, etc.
Fenomenul de faţa este mai vechîu decît cel de sub 25. Pentru aceia vint, nu vint > ventus, mormint, nu mormint ~> monimentum, etc. mintă este probabil relativ nou, introdus în urma fenomenului 28 şi înainte de fenomenul 25, după Tik-tih Zeitschrift fur roman. PhiL XI, 67 slavul meta\ orî e maî degrabă grecul p.îvfla, ^hd-q, introdus după prefacerea luî î în e. —Fenomenul de faţă este maî nou decît cel de sub 27. Pentru aceîa până, nu pînă > pînna, mdsâ, nu măsă > me(n)sa (mesa este anteromînesc, vezî 135), vădă, nu vădâ vîdeat, vărsă, nu virsă > versat (pentru e din acest cuvînt vezî 24), etc. piclă ■> vechîu bulgar pîklu, vislă vechîu bulgar veslo sînt introduse în urma diftongariî; la mînă r> minat şi altele de acest fel este influinţă analogică a luî mîn şi a celorlalte forme verbale unde diftongarea n-a avut loc; vînăt, nu vănăt >• venetus, din cauză că e din silaba următoare s-a păstrat neprefăcut în ă pană după diftongare, îar en în poziţiea — e nu se difton-ghează (Vezî 27 p); vin dă, nu văndă "> vendat, frămîntă, nu frământă ~> fermentat, spăîmintă, nu spăîmăntă > *ex-pavimentat, pentrucă en-\-consonantă nu se diftonghează (Vezî 27 *,')• Nu se poate explica vină > vena,—Deci cronologiea fenomenelor este următoarea: 1) Diftongarea luî e în eă. 2) Prefacerea luî e în ă, î supt influinţă labialeî precedente. 3) Prefacerea luî en în in.
Fenomenul are loc pretutindeni în dialectul dacoromîn. Cu toate acestea apar lipsuri în consecvenţa luî, cu atît maî mult, cu cît înaintăm dela est spre vest. Notăm următoarele cazuri luate din listele de cuvinte normale ale luî Weigand în Jahres-berichte şi Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens şi ale luî losif Popovicî în Dialekte der Munteni und Pădurenî: Banat peănă 2 locurî *); vind pretutindeni; chimeăşă, cămeăşă în multe locurî.—Criş-Mureş peănă cele mai multe, loctirî; meăsă
4	locurî; mer, per (pomul), ver, oves într-un singur şi acelaş loc; peără în multe locurî, în maî puţine însă decît peănă', •ichimeăşă, cămeăşă cele maî multe locurî; vind puţine locurî. —Somiş-Tisa peănă multe locurî, peără multe locuri; chemeă-şă, chemeşă, cămeăşă, cămeşă cele maî multe locuri; vind
") Prin loc înţeleg localitate.
42
§ 238.
cele mai multe locurî,—Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului peănă maî. în toate părţile, peără în cîteva locurî; cămeăşă un loc,— Sudestul Transilvaniei peănă 2 locurî din 4, peără 2 locurî. din 4, acolo unde şi peănă,—Muntenî-Pădureuî cămeăşă 1 loc, cămeşă 31 locurî, cămeşe 3 locurî; mer un loc; per (pomul) 1 loc; oves 1 loc ; peănă cele maî multe locurî; meăsă multe locurî ; feătă 1 loc ; neveăstă 1 loc ; izmeănă cele maî multe-locurî; sfeăt multe locurî.—Oltenia peără 1 loc Mehedinţî; vind cîteva locurî Mehedenţî, Gorj, Vîlcea, vinz (vînd) 1 loc Romanaţî,—Muntenia peănă 2 locurî Muşcel; peără 1 loc Muşcel; cămeăşă 1 loc Muşcel—Moldova cămeăşă, cămeăşî puţine locurî Putna, Neamţ, Suceava, Tecucîu, Botoşani, Doro-hoîu, chimeăsî Miclăuşeniî-Butea jud. Iaşi (Gewăhrsmann Gabor Pitie !) şi Săbăoanî judeţul Roman (Gewăhrsmann Ferenţ Clopotar i), cămeăşă judeţul Bacău în locurile unde se pronunţă s în loc de ş.—Bucovina cămeăşă, cămeăşî pretutindenea afară, de 4 locurî.—Basarabia cămeăşă, cămeăşî maî pretutindenea. —Toate exemplele, afară de oves şi sfeăt; se pot explica prin analogie, probabil însă aparţin maî mult la alunecarea sunetului. In ce priveşte în special formele cămeăşă-cămeăşî din Moldova, Bucovina, Basarabia, ele nu probează nimic, întrucît foarte probabil sînt eşite din maî vechile * cămeăşe-cămeăşi vezî 30,
In celelalte dialecte apar numaî următoarele cazurî: Pre-poziţiea până, pînă, de obiceîu derivată din paene ad, sună macedoromîn a) păn, pîn, pînă P. B. glosar, b) Olymp pînt, pînă Weigand Olymp 84, 85, c) Acarnania pen Weigand A-romunen II 180, d) Meglen pon, ponă P. M, glosar; istroromîn pîr P, I. 109 922 8131, piră 6t2, 18, ■ pir 6332. S, Puşcariu Et, Worterbuch a căutat o explicare în aceîa că pănă n-ar fi paene ad, ci porro ad. Aceasta înseamnă a da din S'cylla în Charybdis, Cum că în etymon a trebuit să fie n, se probează prin forma rotacizată pîră,	din Codex sturdzanus, Hasdeu
Cuvinte din bătrînî II 47.—Macedoromîn virtute (vîrtute) > "vertutem, virtutem-, virtos (vîrtos) > *vertuosus, *virtuosus? vîrtuşescu (întăresc) T> vîrtos. P, B. glosar.—Macedoromîn a) văr, yir (nimenî, nicîun, vreun), vira (vreun, vreo, nimeni), vîrnă (vreun, vreo, nimenî, cineva), virnu, vărnu, vârn (ni-menî, nicîun, vreun), vîrnăoără (vreodată, cîteodată, niciodată) P. B. glosar, b) Olymp vărun, vîrăn (vreunul, nimenî) Weigand Olymp 29, d) Meglen vrin (vreunul), vrină (vreuna) P. M,.
§ 238.
43-
glosar; istroromîn vrun (vreunul), vro (vreuna) P, I. glosar. A-celeaş cu dacoromîn vreun, italian verăno vel unus după Diez Et, Worterburch, vere unus după Salvioni Zeitschrift fur-roman. Phil. XXII, 479,—Macedoromîn a) mădăă, mîduă (măduvă) P, B; glosar, d) Meglen midîiă P, M. glosar, ~>medulla.. —Macedoromîn b) Olymp ninvăţăt (nenvăţat) >- vîtium Weigand Olymp 28, 31, 111 (Macedoromîn a) anveţ, învăţ verb şi substantiv, ninviţăt, P, B, glosar, d) Meglen anveţ, învăţ verb-P, M, glosar),—Macedoromîn a) ddăuă^douoduae, neăăă> *neăăe > nivis, noăuă > *noăue nobis, noăuă > *noăue
>	novem, oăuă > *oăăe > ova, voăăă *vdăue > vobis-P. B. glosar, b) Olymp doăăe Weigand Olymp 74, ridăua (no-bîs) 76, nodăă (novem) 74, voăua 76, d) Meglen doăuă,. neuă, noăuă (novem), oăuă P, M, glosar; istroromîn do, ne. ove P. I. glosar,—Istroromîn văzure (vor vedea) P. I, 1112-Greşală ?
29.	Din e accentuat ..şi neaccentuat (la care se cuprinde: şi e consonant din diftongul eă), latin (accentuat e, e, î) şi. nelatin, precedat de r, în mod independent de vocala următoare, rezultă ă: crap > crep o; eră pi > *crepis, crepas; crăpe i> crepet; prad > predo praedo; race > recens; rămin /> remaneo ; răspund > respondeo. rătez vechîu bulgar retezi.—In Ioc de ă apare î în rîşină resina ; înainte de n-în cuvinte ca friă frenum, rină > ren (După Giuglea în; Dacoromania III pag. 562 sqq, rină ar fi un autohton *olana, înrudit cu albanezul lără şi cu grecul wXevr,), strîng sirîngo,. rind vechîu bulgar redă, rinsi, un fel de inflorescenţă, iulus, Şezătoarea V, 121 > vechîu bulgar resa idem, rînjesc ~> vechîu.-bulgar regnoti, la care cuvinte nu putem şti însă dacă î provine din e orî din /, căci asupra cronologieî fenomenuluî de supt acest număr faţă de acel de sub No. 25 nu ştim nimic.. In forme schimbarea de obiceîu n-are loc din cauza diferenţie-v riî: sporesc, .opăresc, ăre, pâre, căre, tăre, etc,; totuş a-mă râse, borâsc, hotărăsc, izvorăsc, ocărăsc, etc,, omoărâ ~>*omdăre, omorâm > *omoreăm, şi tot aşa cobdără coborâm, dobdără doborăm, obdără oborăm, -ă dela cărăv popoără, topdără, amără, etc, > -e, săcără > *săcare, se-cale. Cu toată propagarea mare a fenomenului, el n-are loc în^ cireşă > ceresia, cred > credo, cresc > cresco, dreg > di-rigo, free >frîco, greă >grevis, preot>presbyter'.pret
>pretium, tremura tremulo, etc,; munteneştile rea > rea^.
•44
§ 238.
reloreae, rece">recens; mreajă "> \e.chiu bulgar /nrkzff, .mreănă "> bulgar mr'kna, treabă vechîu bulgar trkba, care aceste din urmă au fost introduse poate în urma fenomenului.
Dintr-un cuvînt ca prădă *prăădă r> *preădă preda se constată că fenomenul de faţă este maî nou decît cel de sub 27. Din munteneştile crtipe, prăde !> *crăăpe, *prăăde
>	*creâpe, *preăde > crepet, predet, faţă cu moldoveneştile crape, prăde > *crepe, *prede > "creăpe, *preăde > crepet, predet, se constată 1) că fenomenul de faţă este Ia Munteni mai vechîu şi la Moldoveni mai nou decît cel de sub 7, şi 2) că guturalizarea în poziţiea— e este posterioară guturalizăriî în poziţiea—ă. La Munteni astăzi r sună muiat şi provoacă schimbarea ră < re către > câtră, directoare > directoără, ţi-.gâro ţigără. Compară 30, 31.
Fenomenul are loc în toate dialectele.
Macedoromîn. a) amărăscu, arăţe (răce), arău, prădă substantiv, rămîn, zbură seu (vorbesc) Z> zbor (vorbă) ■> vechîu bulgar Subaru conventus, prin aceîaş alunecare de înţeles care a dat naştere dacoromînuluî cuvînt >■ conventum (tot aşa în sîrbeşte: zbor Gesprăch, zboriti sprechen), P, B. glosar; frîn -firnu (frenum) Dalametra; ărbură (arbore) P. B. 479, mără (mare) adiectiv 478, soără (soare) 477 ^ însă crep, creăpă, frimintu (frămînt) P. B, glosar, b) Olymp: arămiu (rămîn) Weigand Olymp 29, arau (rău) 26; însă frimite >fermentum 58, 60. c) Acarnania; arâu (rău, e — ă, vezî 2) Weigand Aromunen II, 180; însă măre (mare, adiectiv) 182, ntreăbă (întreabă) 180, trec (trec) 178, trimurâ (tremura) 182. d) Meglen: răm$n (rămîn), rgu (rău), umărQs (ostenesc) > bulgar umorîavam, zburds (vorbesc) P. M. glosar; însă crep (crap), crBpă (crapă), frimint (frămînt) P. M. glosar, dismă-. reşcă (odihnească) > dis- + umărQS (vezi mai sus) P. M. 32?>0, strinsi (strînse) 3517, tărescă (tîrască) ~> vechîu bulgar trkti32,M.
Istroromîn: rev (rău, e=±=ă, vezî 2 şi 10) P. I. 59h-, ramds-aw (a rămas, a — ă, vezî 83) 39^, ramăs-a (a rămas,
■	a = ă) 444; însă remăre (a rămînea) 5,4, remăre (a rămî-nea) 6fi, crep P. I. glosar.
30.	Din e accentuat şi neaccentuat (la care se cuprinde şi e consonant din diftongul eă), latin (accentuat e, B) şi ne-latin, precedat de s (l.>5 latin, 2. străin), z (străin), în mod independent de vocala următoare, rezultă ă, în cuvinte şi în
§ 238.
45-
forme, s, şad^> sedeo, şăzl~> sedes, moldovenesc şăde >-şede > şeăde sedet, muntenesc şăde *şăăde l> şeăde ’sedet, şădă > *şăădă > şeădă~> sedeat; şăgă > *săâgă > şetfgtf > bulgar	păşăsc	>	păşesc, păşâştî > păşeşti,
moldovenesc păşâşte > păşeşte > păşeăşte, muntenesc păşăşte-
>	*păşăăşte > păşeăşte, păşăscă > *păşăăscă > păşească. —i. jăle ■> ye/e "> zăle vechîu bulgar ia/z; slujăsc ~> slujesc, slujâşti slujeşti, moldovenesc sluj ăst e > slujeşte r> slujeăşte, 'muntenesc ’ slujăşte > "slujăăşte > slujeăşte — In loc de <2 apare z înainte de n: jind, jinduesc > vechîu bulgar zedati, jimblă, jimlă polon zemla orî ungur zsemlye. in este într-adevăr I> e/z, pentrucă fenomenul de faţă este mai vechîu decît cel de sub 25; vezî datele cronologice de maî la vale.
Din cuvinte ca	slujăscă se constată că fenomenul
de faţă este maî nou decît cel de sub 27.—Din munteneştile şâc/e, slujăşte (Exemple la Tiktin Studien zur rum. PhiL 104),, faţă de moldoveneştile şăde, slujăşte, se constată 1) că fenomenul de faţă este la Muntenî maî vechîu şi la Moldoveni maî nou decît cel de sub 7, şi 2) că guturalizarea în poziţiea— e este posterioară guturalizăriî în poziţiea —ă. Compară 29.
Tipul şădă, slujăscă, care există dela cele maî vechi monumente literare în mod constant pană astăzi în toate provinciile dacoromîneştî (Praxîul Voroneţ: deşartă adiectiv 115, slujăscă 63 ; Dosoteîu Psaltirea în versuri ed. Acad. Rom.: deşărtă adiectiv 21, înşălă ;> orî vechîu bulgar muselu ori, după Tiktin Worterbuch, latin sello, 21, 42, şăză 41, slujăscă 55; Moxa Cronica: sftrşăscă Hasdeu Cuvinte din bătrîni I 378; Testament finele secolului XVI Budeştî districtul Ilfov: slujăscă Hasdeu Cuvinte din bătrîni 194; Epitaful luî Radu Buzescu mănăstirea Caluîul judeţul Romanaţî: deşărtă Gaster Crestomatie I 44), probează că fenomenul este anterior secolului XVI. De atunci încoace însă articularea luî s, z a variat, în acel fel că în Moldova în secolul XVII S, z erau muîaţî, astfel că supt influinţă aceşteî muieri ă, î apar prefăcuţi în e, i, iar în secolul XVIII şî-au perdut muierea, astfel că e, i supt influinţă lor au devenit din npu ă, î, pecînd în Muntenia în secolul XVII s, z au continuat de a fi lipsiţi de muiere şi au căpătat această proprietate, supt influinţă căreia ă, i munteneşti au devenit şi ei e, i, complect (căci semne de ea se întîlnesc şi în textele munteneşti din secolul XVII) de abia în secolul
■46
§ 238.
XVIII, tocmai cînd s, z îşi perdeau muierea în Moldova, A rezultat astfel faptul curios că pe vremea cînd Moldovenii ziceau, cum zic astăzi Muntenii, şi.> şic, Muntenii ziceau şî, iar cînd au început să zică Moldovenii şî, Muntenii au început să zică şi,- Aceste lucruri le-a probat întîiu ou numeroase exemple Tik-tin în Studien zur rumănischen Philologie, Leipzig, 1884, pag, 99 sqq. Fenomenele acestea, acela anume al prefacerii SC, ze <C să, ză, acel complect paralel (Vezi 44) ai prefacerii si, zi C sî, zî, şi acel al prefacerii să, ză, sît zî <. se, ze, si, zi, (Vezi 77) se complică cu acele de sub Nos, 7, 25, 27, 28, şi cronologiea relativă a lor rezultă dintr-o simplă inspecţie a tabloului camîsia <C moldovenesc cămeşă, muntenesc cămăşă şi cămăşe; vesîca < moldovenesc beşică, muntenesc băşică, în modul următor;
1)	s, z au fost în mold. muiaţi înainte de guturalizarea prin labiale (28) şi în vremea aceştei guturalizărî, căci altfel trebuia camîsia să sune astăzi mold. cămăşă şi vesîca băşică.—2) s, z s-au muiat în munt, după guturalizarea prin labiale (28), pentru aceia au rezultat din camîsia, vesîca cămăşe, băşică, iar pe vremea guturalizării prin labiale trebue să fi existat în munt, deja guturalizarea prin s, z, pentru aceia vesîca a putut deveni băşică. Deci munt, vesîca <C beşică <. băşică < băşică,—3) s, z au fost în mold, muiaţi înainte de prefacerea e-ă-e.< e-e-e (7) şi pe vremea aceştei prefaceri, ■căci altfel n-ar fi putut eşi din cămeăşă cămeşă, ci cămăşă. .Deci mold, camîsia <. cămeăşă < cămeăşe < cămeşe <. cămeşă.—4) înainte de muiarea lui s, z au trebuit aceste sunete să aibă efect guturalizător în mold, In adevăr s, z sînt muiaţi în vechea moldovenească, după cum probează vechiul mold, cămeăşe (Vezî exemple la Tiktin Studien 102). Cu toate •acestea deja în vechea mold. şedeai sună şăză (Vezi exemple mai sus). Dacă înainte de vechiul mold, s muiat nu ar fi fost -altul fără muiare şi cu putere de guturalizare, şădă ar fi fost posibil numaî dela al XVIII secol încoace, .
Prin urmare fenomenele au avut loc în următoarea ordine cronologică: 1) Guturalizarea prin s, z: se < să, si<sî (30, 44),—2) Muiarea luî s, z: să<se, sî<L.si (77) la Moldoveni,—3) Guturalizarea. prin labiale; be<zbă, mec, mă (28), —4) e-ă-e < e-e-e (7), Guturalizarea prin labiale e într-ade-"văr maî veche decît e-ă-e < e-e^e,. căci măsâ > meăsă este ■excluziv întrebuinţat în limba veche, învremece meăse > mese
§ 238.
47
-s-a sfîrşit de abia lâ începutul secolului XVIII.—5) Muiarea lui s, z: să<.se, sî<.si (77) la Munteni,—6) Pierderea muierii lui s, z în mold, şi guturalizarea în mold, a lui e, i prin s, .z: se <. să, si < st (30),
Dacă complectăm această cronologie cu acea dela 28, căpătăm rezultatul următor: 1) Diftongarea luî e în eă (27),— .2) Guturalizarea prin 5,2 a luî e, i (prima guturalizare, 30, 44),—3) Muiarea luî s, z la Moldoveni,—4) Guturalizarea lui ■e prin labiale (28).—5) e-ă-e <. e-e-e (7),—6) Muiarea luî s. z la Munteni,—7) en < in (25).—8) Guturalizarea prin s,
i	a luî e, i la Moldoveni (a doua guturalizare, 30, 44).
Pentru scurtare am numit forma cămeşă moldovenească şi formele cămăşă, cămăşe munteneşti. Aceste forme nu se în--tîlnesc însă, numai în Moldova şi în Muntenia, ci tot teritoriul romînesc cuprinde orî pe unul (cămeşă) ori pe altul (cămăşă, cămăşe) din aceste tipuri. Constatarea lor însă, întrucît este legată de fenomenele prefacerii e-ă-e <, e-e-e şi a guturalizării luî e prin labiale, nu este sigură în acele teritorii unde pomenitele fenomene nu au loc (Vezî 7, 28). De pildă bănăţeanul cămeăşă poate că reprezintă tipul muntenesc, întrucît şă :se va fi păstrat astfel cu s nemuiat încă din timpurile pr elite-rare (e în Banat doar nu se preface în ă supt influinţă labiaieî precedente), dar poate că reprezintă şi tipul moldovenesc, întrucît actualul şă va fi provenind dintr-un mai vechîu şe, provenit el însuş din preliterarul şă (e-ă-e în Banat doar nu devine e-e-e). Repartizarea acestor tipuri este pentru dialectul da-coromînesc următoarea, după cuvintele normale din Weigand Jahresberichte, Weigand Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, losif Popovicî Die Dialekte der Munteni und Pădurenî,' şi după Candrea Ţara Oaşului: Banat cămeşă (munt.? mold.?), chimeăşă (munt, ? mold,?); cămăşă (munt,, ia Bufani, care sînt probabil emigraţi din Oltenia),—Criş-Mureş chimeăşă (munt, ? mold, ?), cămeăşă (munt, ? mold, ?), cămăşă (munt.), chimă-■şă (munt,).—Somiş-Tisa chemeăşă (munt,? mold.?), chemeşă (mold.), cămăşă (munt,), cămeăşă (munt, ? mold. ?), căm&şă (mold,).—Ţara Bîrseî, Ţara Oltului cămăşă (munt,), cămeăşă (munt, ? mold, ?), cămăşe (munt,),—Sudestul Transilvaniei cămăşă (munt.), cămăşe (munt.).—Munteni-Pădureni cămeăşă (munt? mold,?), cămeşă (mold.).—Ţara Oaşului cămeşă pag. 10 (mold,),—Oltenia cămăşă (munt.),—Muntenia cămăşă (munt.), ■cămăşe (munt.).—Moldova cămeşă (mold.), cămăşă (munt.,
48
238.
puţine locurî în jud, Putna, Bacău), cămeăşă-cămeâşî (mold.. >*cămeăşe-*cămeăşi, pentrucă în Moldova e precedat de labială <. ă ; puţine locurî în judeţele Botoşanî, Neamţ, Suceava, Tecucîu, Putna, maî multe în jud, Dorohoîu), cămeăşă jud„ Bacău în locurile unde se pronunţă 5 în loc de 5 (mold, '>
*cămeăşe, vezî observaţiea de maî sus); forma chimeăsî, înregistrată dintr-un loc din judeţul Iaşî şi unul din judeţul Roman, nu poate fi luată în considerare, pentrucă informatorii nu erau Romînî.—Bucovina câmeăşă-cămeăşî pretutindeni afară de 4 locurî (mold. ~> * cămeăşe-* cămeăşi, pentrucă în Bucovina e precedat de labială •< ă).—Basarabia câmeăşă-cămeăşî. mai pretutindeni (mold, >- *cămeăşe-*cămeăşi, pentrucă în Basarabia e precedat de labială <. ă).
Fenomenul are loc în toate dialectele, dar tipul moldovenesc orî muntenesc al luî camîsia este greu de hotărît pe teritoriul macedoromîn şi pe cel istroromîn, unde fenomenele 7 şi 28, pe care se bazează constatarea celor două tipuiî (Vezi' cele spuse la începutul alineatului precedent), nu există, iar pe vreo eventuală apariţie e-ă-e <C e-e (orî e) -e din meglenit şi istroromîn nu se poate pune nicio bază, întrucît în aceste dialecte-chiar e-ă-ă poate deveni e-6 (orî e) -ă (Vezî 27),
Macedoromîn. a) şăpte > septem ; şarpe >- serpens ; şăse>sex-; şâăă-şăo-şăoă > selia ; şecî-şăd, şădă, şideă, şidzu-şădzu, şădzundaluî; aruşăscă (înroşească) ; tuşe > *tuşă 3 p, sing, perf- dela tuşez > tassio ; cămeăşă. P, B„ glosar,—Fenomene munteneşti.
b)	Olymp: săpte, sărpe, săse, Weigand Olymp 27 ; seăuă-seăo (şa, selia) "> *săuă *saăă 64,—Fenomene munteneşti,.
c)	Acarnania: şăse Weigand Aromunen II 182,—Fenomen muntenesc.
d)	Meglen: şăpti, şărpi, şăsi, şăuă, P. M. glosar; şgd' (şăd, p. 1 sing.) P, M, 1323, ^“(şăzî) 718, sădi (şade) Pa-pahagi Meglenoromîniî I, 54, şădeă (3 p, sing, imperf.) P. M. I61f), şizu^ (şezu) 1538; ş()rpî (şărpi) 332r>; şătăes (plimb)
>	bulgar setam 740; sfarşă (sfîrşea) 2116; cămeşă P, M,. glosar,—Fenomene munteneşti.
Istroromîn: şăpte P, I, 1513 708; şarpe P. I, glosar;: şăse P, I, 622; şede (a şedea, infinitiv) 1036; chemeşăV.l. glosar,—Fenomene munteneşti.
31.	Din e accentuat şi neaccentuat (Ia care se cuprinde.-
§ 238.
49
şi e consonant din diftongul eă), latin (accentuat e, S, î) şi nelatin, precedat de S ţ (1. !> / latin, C+ f-j- vocală latin; 2, străin), dz (> d latin), z (1, > dz, 2, străin), în mod independent de vocala următoare, rezultă ă în cuvinte şi în forme. s: însămn > insîgnio, însămnl, însămnă > *însăămnă > înseămnă, însămne; săcure securis; sărbătoăre > servo; sărăc > vechîu bulgar siraku; cosăsc > cosesc, cosăştîco-săşte, cosăscă > *cosăăscă > coseăscă; căsă > căse plur. dela căsă.—ţ: ţâs>texo, ţăşî, ţăsă > ţese > *ţeăse > texit, ţâsâ > ţese >*ţeăse > texat, ţăsă > ţese > Jeăse > texere; ’oţăt > vechîu bulgar oţîtă; păţăsc '> păţesc, păţăştî, păţă-şte, păţăscă > *păţăăscâ > păteăscă; brăţă > braţe plur, dela braţ > bracium.—dz-z: dzăă, zâă~> deus / dzâce, zace > decern; ardzăsc, urzăsc ~> urdzesc, urzesc > ordior, arzăşti, urzăşte, urzăscă >*urzâăscă > urzească.—z: zămă
>	*zăămă ■> zedmă > mediogrec U\iv.; păzâsc > păzesc vechîu bulgar paziti, păzâşti, păzâşte, păzăscă > *păzăăscă ■> păzească,
în loc de ă apare î înainte de n: singur > sîngulus; simt, sîmţî, simte, simtă > sentio; sin > sinus; sine > sene > se; ţin, ţii, ţine, ţină > fe/zeoţintă > vechîu bulgar reta nummus; însă sănin >■ serenus, pentrucă n este nou > r. Nu putem şti însă dacă î provine din e orî din i, căci asupra cronologiei fenomenului de supt acest număr faţă de acel de sub No, 25 nu ştim nimic. Din cuvinte ca însămnă, ţară .> terra, dzădă-zădă > taeda, zămă se constată că fenomenul de faţă este maî nou decît cel de sub 27. Contrariu însă de ceia ce se întîmplă la 29 şi 30, fenomenul de faţă este maî nou decît cel de sub 7 atît la Munteni cît şi la Moldoveni: pentru aceîa nu săte > sîtis, săcetâ ~> siccitas, ţăse > texit, dzdce-zăce > decern, păzăşte. Dar din însămnă, ţără, dzădă, zămă faţă cu săte, săcetă, ţăsă, zace, păzăşte se constată că şi aici, ca şi la 29, 30, guturalizarea în poziţiea —e este posterioară guturalizăriî în poziţiea —ă. In special fenomenul de faţă este maî nou decît cel de sub 30:, pentru aceîa cuvinte ca se (conjuncţie > si, şi pronume), sedră ~^ sera, seăcăy> sicca, ţeără> terra sînt numeroase dela Praxiul Ydro.neţ şi Psaltirea şcheiană începînd pană astăzi (Cu toate acestea,, deja, în Vor. săminţă>*sementia, săptămină > septimana,. sărăcii, în Şch, sără alături cu şeără, ţără alături cu ţeăra.
Fenomenul are loc în modul cel mai consecvent în Mol-
50
§ 238.
dova şi cel mai puţin consecvent în Muntenia. Notăm, următoarele cazuri luate din listele de cuvinte normale ale lui Weigand în Jahresberichte şi Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, ale lui losif Popovicî în Dialekte der Munteni und Pădurenî, şi din Candrea Ţara Oaşului: Banat săcără ~> secole; bisărică >basîlica; sără; viţăl pl. viţal> vitellus; viţă-viţq > vitella; dumnădzăă; dzedsă> decern.— Criş-Mureş săcără; bisărică; sără; viţăl-viţâ'l pl. viţăl; viţăuâ pl. viţăl’q; dumnădzăă; dzeăsă-dzesă-dzece-zeăsă-zeătsă-zetsă-zeăce -zece— Somiş-Tisa săcără; bisărică; sără; viţâl-ziţăl pl. viţăl; viţăuă-viţq-yiţeă; dumnădzăă; dzese-dzece-zesq-zece.—Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului săcără-secără; biserică-biserică; sără; yiţăl-yiţăl; yiţeă-yiţă-ziţă; damnezăiî-dum-hezău-dumnezeu; zeăce-zece-zece.—Sudestul Transilvaniei să-cără-sacără-secărâ; biserică; sără; yiţăl-yiţel; yiţeă; dum-nezâu-dumnizeă; zeci-zeci-zece.— Muntenî-Pădurenî mşsă pluralul dela măsă> mensa; viţăl pl, viţăl; pisăz>pisez> pinso.—Ţara Oaşului sqmn pl, sămne>slgnum; săc^slc-cus; yisqdz (visez); folosăsc; căţâl; yiţql; oţălslav oţel; dzăce ; încăldzăscu ; prindzâscu ; păzăşte ; pag, 8,—Oltenia săcără ; bisqrică-biserică-biserică; sără; viţâl-viţăt pl, viţâl; viţâ-viţă ; dumnezău-dumnezăă ; zeăse-zeăză-zese-zetse-zeăce-zece.— Muntenia săcără-secără; biserică; sără-seără; viţăl-yiiăl-yiţel-ghiţăl-ghiţel; viţă-viţeă; dumnezău-dumnezeă ; zeăce-zece-zece.— Moldova săcără ; bisqrică-bi-serică-biserică ; sără; yiţăt-ghiţel; yiţeă-yiţâ-ghiţă-ghiţeă-ghiţă; diimnedzâă-dumnedzâă-dumnezău-duinhezâă; dzăsi-zăsi-zece. —Bucovina săcără-sacără-sacărî; bisârică-bisăricî-biserică; sără-sări; ziţăl-ghiţăl-diţăl; ziţă-ghiţă; diimhi-dzăă - dumnedzăă - dumnădzăă - dumnădzăă; dzeăsi-dzaii-dzeăci-dzăsi— Basarabia săcărî-sacără-sacărî; bisărică-bi-sqricî-biserică; sărî-sără-seărî; ziţăl-ghiţăl; ziţă; dumni-dzăă-dumnădzăă-dumnezău-dumnezeu; dzâsl-dzeăcl-dzăsi-
zeci. i <
La Munteni S, ţ, dz, z sună astăzi muîat şi provoacă schimbări să, ţă^dză,^ ză<se, ţe, dze, ze: mătăse^ mă-tăsă, tuse > tăsă, bătrineţe > bătrîneţă, frumuseţe > fru-museţă, mîndreţe>mîndreţă, tinereţe>tinereţă, ’lehuze> lehuză, etc. Compară 29, 30.
Fenomenul are loc în toate dialectele,
Macedoromm. a) semnu>slgno; semnu>slgnum; si-
§ 238.
51
cără; băseărcă-biseărcă-biseărică; seară; seăte; sec > sîc-co; sec > sîccns; se# > sebnm; siptămînă; singur; s/m/zz; s/n; P. B. glosar ; sa conjuncţie > sz P. B, 373, sărbătdăre P. B. 363 —fâs > *ţăăs > *ţeăs > texo Cfeas, ţăs prin analogiea persoanei 3 ţâse, pe care o dă Mihăileanu), perf. 3 p, pl, ţăsu-ră, particip, ţăsut, ţăsiită, infin, ţăseăre; yiţâl pl. yiţâf; yiţăuă-yiţăo pl. yiţăle ^ *yiţăăle > *yiţeăle; ^ra;	pl.
dela ; ţin, ţîni, ţine, ţîned, ţinu, infin. ţîneăre; P. B. glosar,—damnidzâ-dumnidzăă; dzădă; dzăţe pl, dzăţî; ur-dzâscu; putridzăscu, putridzăscă :> *putridzăăscă > *putri-dzeăscă, putridză > *putridzăă >putridzeă; P, B. glosar; avdzăi>*avdzăăi>*avdzeăi (auziai) P. B. 270, avdză> *avdzăă>*avdzeă (auzîâ) 251, 254.—zămă-dzămă (P, B. 240 zămă, 309, 320, 321 dzămă, Dalametra dzămă, Mihăileanu zămă-dzămă).
b)	Olymp: semn subst, Weigand Olymp 29, 63, 67; bă-seărică 30; seără 52; seăte 30; sicăt particip, 29; sin 67; să conjuncţie 30 -yiţel-ghiţel 42; ţără 51; căţăuă> catella 67; brăţe pl, dela brăţ 55, 67,—dumnidzău 29; dzăţe 28.—zămă 27,
c)	Acarnania: dzădă Weigand Aromunen II 182,
d)	Meglen: semn subst,; sicără; biserică; seră; sf/z; sezz; săptămpnă; singur; s/n/; s/n; P, M. glosar; să conjuncţie P. M, 123o.—/ps; y//^/; ţărăjil. ţ$rili\ brăţă pl, dela
ţ$n, 3 p. sing. /pn/; P, M, glosar; păţpşi (păţeşti) P. M, 3 0 42; duţpnă (stăpînească, oprească) > du- >■ bulgar do--{-teneo 2832,—dumnizesc (dumnezeesc); dzădă', patruzQţî; urdzQs; putrizps; P, M. glosar; prundzQS (prînzesc) P. M. 10lf- ancalzescă (încălzească) 1326; mirindzău (se odihniau la amiază) > *mirindzăău *mirindzeău > meridies (de unde mr. amiridz dau oile la odihnă pela amiază) contaminat cu merenda 242; uză (auzia) 27u,
Istroromîn: secară; baserich^-besărică-băsârică-bese-reche; sşră; sete; secă, secat verb; sec, secă adiect.; s/r; se conjuncţie; P, I, glosar; secura (săcurea) P. I, 1925; sî-măh (iarmaroc) > neosloven semen 2^.—ţes, ţesut, infin, ţese; viţe pl, viţel; viţe; brăţe pl, dela brăţ; ţiru, ţiriit, infin, lire; P, I, glosar,—zetsa (azecea) P. I, 153.—zşmă P, I, glosar,
Sînt de observat pentru macedoromîn şi istroromîn două
52
§ 238.
fapte. 1) Cel maî refractar faţă de schimbare este se. 2) In-vremece ţ>t latin, ţ> C -j- î + vocală latin, ţ străin provoacă schimbarea lui e în ă, e rămîne neschimbat după / > c -j- <? latin, şi învremece dz, z>d latin, z străin provoacă schimbarea luî e în â, e rămîne neschimbat după dz, z^g-j-e latin. Macedoromîn a) aţei (acel), aţeă (acea), ţeără cer a, ţeăţire> *cîcerem, ţer> quaero, ţer> caelum, ţerbu (cerb), ţin (cinez), ţină (cină), ţindzeăre > cîngere, ţingu >- cingo, ţinivă (cineva), ţivă (ceva); dzeănă (geană), dzem (gem), dzer (ger), dzinere (ginere), dzinuciu (genunchiu). P, B. glosar. Insă aţăl (acel) P. B, 418, 419 şi, în generală întrebuinţare, ţal— soţiea cuiva, de pildă „ţal Corbu“= soţiea luî Corbu, P. B. glosar, probabil ■> cea a lu. b) Olymp: atsel Weigand Olymp 25, ţeăţire 30, tseruri > caela 32, tserbu 54, tsără > cern 54; dzeniiclu 28, dzănă 56, c) Acarnania: aţele! (acelei) Weigand Aromunen II 178, aţeă (acea) 178, ţed (cea) 182, ţi (ce) 180; dzeănă 180, Insă ţăl (Vezi mai sus) 182, d) Meglen: ţe (ce), ţeă (acea, cea), ţela (acela), ţer> caelum, ţer~> quaero, ţerb, ţert > certo, ţepă > cepa, ţin (cinez), ţină (cină), ţinţi (cinci), ţista (acesta), ţităti (cetate), ţivă (ceva); zenă, zinir-ziniri (ginere), zinucl’u. P, M. glosar. Insă purţQl (purcel) P, M, glosar,—Istroromîn: tsel’(cei) P, I, 14, tsints (cinci) 61(j, 22, tsira (cina) 76, tsesta (acest) 167, tsela (cela articul) 1715, leii (cei) 1720, ţeruşă (cenuşă) 1918, ţevă (ceva) 2 9 25, ţetăte (cetate) 452,. tsiră (cina infinit.) 6026; zg-zet (deget) 402:-, zerunctu (genunchiu) P, I, glosar. Insă ţăsta (această) 8n. 139 153, fsăsta (aceştiia m, pl.) 16u, tsăsta (acesta) 792,—Aceasta probează că articularea lui dz-z "> g -j- e este alta decît acea a lui t~>t, c +1-\- vocală, dz, z> d, anume trebue să fie—orî trebue să fi fost pană nu multă vreme în urmă—o articulare muiată.
Din punct de videre al intensităţii fenomenului Weigand Aromunen II 348 crede că poate stabili următoarea gradaţie pentru dialectul macedoromîn (afară de Meglen) înpărţit în zone geografice. La facerea tabloului Weigand confundă fenomenele
30,	31, şi pentru dz, s dă exemple de l:„	.	.
dlco < sud dzic, centru dzic, nord dzic-dzăc, Albania dzic tenet < „ ţine, „ ţine-ţine, „ ţtne-ţăne, „ fine sic h	o	şi}	i,	şi-şă,	„	şă
cena < „ ţină „ .ţină, „ ţină,. .	, ţină11
§ 238.
53
Că. s-a fi prohunţînd însă în Albania ţină (cena) este foarte problematic.
32.	e accentuat şi neaccentuat (la care se cuprinde şi e consonant din diftongul eă) apare sporadic prefăcut în â după t, d, în elemente latine (accentuat e, 5, t) şi străine; blăstăm şi blăstăm > blasphemo; blăstăm > blasphemmm; dăcă ~> *dăăcă > deăcă > de + că; dărim > maî degrabă deramo (la Ducange „a da jos fructele dintr-un copac", într-un text din Spalato anul 1119 Bartoli Das Dalmatische II 269 „prăpădesc, ruinez, pierd, osîndesc", dalmat dramut-dramuăt-der-muăt-dermut-dramât-dramuot, participii, dramiia 3 p. sing. prez, „ammazzare, a ucide“ der amare) Cihac decît *derîmo Tiktin Zeitschrift fur roman, Phil. XII, 234; dăunăzi de-\-una + dies; îndărăt > in + de -f- retro; pieptăn >piepten
>	pectino; rădăcină > *radecina > radicina; rătăcesc > erratec-> erratic-; sălbătăcesc >silvatec-~> sUvatic-; săp-tămină > *septemana > septimana; strănut > *stărnăt >
>	sternuto; tăciune > detione > titionem. Cînd urmează n, m + consonantă, apare î: sttmpăr>extempero; sting > extînguo; stinjîn > vechîu bulgar sezînî; timplă > templum; timptă > tempora; tinăr > tenerum; însă timp > tempus. Cîteodată poziţiea —e înpiedecă schimbarea: ttnăr pl. tineri; cîteodată nu: timplă pl timple, stingi, stinge,— Dialectal fenomenul e maî răspîndit cu mult, Golescu Pilde, Povăţuirî, în Gaster Crestomatie II 255; dă (de), dăcd (decît), adâvărăţî (adevăraţi), dă la (dela), dăscoperi (descoperi). Văleni de munte ibidem II 258: dă (de), dăsăgî (desagi) > mediogrec 8iaar/.i, dăpiine (depune), adăvăru (adevărul), dăscretirea (descreţirea), dăpă (depe), dăşărte (deşarte). Haţeg ibidem II 262: dăîe (deîe), Vîîcea Şezătoarea III 25 sqq,, 80, 100; dă (de), dă-părte (departe), dăcit (decît), dă demult, dăloc (deloc), dăs-poiăt (despoiat), nijdăcum (nici decum), dăschise (deschise), dăstul (destul), Munteni-Pădureni: crestă "> creste pl. dela creăstă, nevestă > neveste pl. dela nevăstă, losif Popovicî Dialekte der Munteni und Pădurenî 106.
Fenomenul are loc, tot sporadic, în toate dialectele,
Macedoromm, a) blăstim verb, blăstem subst,, chîăptin, rădăţină, siptăminâ, stărnut; astingu, tinir; P. B, glosar,
b)	Olymp: blestem subst, Weigand Olymp 67, arădă-■tsină 26.
c)	Acarnania lipsesc exemple.
54
§ 238,
d)	Meglen: blăstim verb, blăstem subst, chîăptin, săptămână ; sting, tinir. P, M. glosar,
Istroromîn: dămareţa (dimineaţa) > *demareţa P. I, 4921; sting (?), stinje, stins, tirer P, I, glosar,
33.	e neaccentuat după l, n, k, g apare sporadic prefăcut în ă în elemente latine şi străine: vechîu romîn (Gaster Crestomaţie I 5*, 7*, 13) şi dialectal (Şezătoarea III, 80, Vîl-cea) lă > le > illis; lămîe-alâmie > neogrec Xe^vi; bunătâte
>	*bunetăte > bonitatem; năting > vechîu bulgar netegă; năuc > vechîu bulgar neuku; năvod r> vechîu bulgar nevodu; sănătâte > *sanetăte > sanitatem; cărămidă > ngr, y.spa^q călugăr ■> neogrec xaX6YeP°s; lăgăr > rus lageru ? (maî degrabă german Lage.r, citeşte lăgăr).
Fenomenul are loc, tot sporadic, în macedoromîn,
Macedoromîn, a) lă; bunătăte; sînătăte; călugăr; P, B, gtosar.
b)	Olymp: lă Weigand Olymp 76, 77,
c)	Acarnania lipsesc exemple,
d)	Meglen: la~>*lă Papahagi, Meglenoromîniî, I, 70; bu-nătăti; călăgăr; P, M, glosar.
I
Istroromîn lipsesc exemple,
34.	In Banat şi Criş-Mureş orice e neaccentuat final se preface în â. Acest ă este de cele maî multe orî deschis, cîteodată închis. Exemple vezî în Weigand’s III Jahresbericht 248 sqq., IV Jahresbericht 301 sqq.
35.	In Banat, Criş-Mureş, maî puţin în Somiş-Tisa, Mun-
tenî-Pădurenî e accentuat şi neaccentuat se preface în ă după î consonant şi sunete muiate. Acest ă cîteodată e deschis, cîteodată închis. Exemple vezî în Weigand's III Jahresbericht 248 sqq,, IV Jahresbericht 301 sqq., VI Jahresbericht 42 sqq., losif Popovicî Die Dialekte der Mtmtenî und Pădurenî 135 sqq. Raportul între cazurile unde schimbarea are loc şi acele unde ea n-are loc	este	următorul:	Banat din 43 exemple	sînt 31	cu
ă, 12 cu e;	Criş-Mureş din	45 exemple sînt 18 cu ă, 27	cu
e; Somiş-Tisa din 26 exemple sînt 7 cu ă, 19 cu e; Mun-tenî-Pădurem	din	31 exemple	sînt 6 cu ă, 25 cu	e— Exemple vezî sub	95,	107, 116,	134, 164, 175.
. Fenomenul are loc într-o parte din dialectul macedoromîn
a), unde, de pildă la Pleasa-Albania, e accentuat şi' neaccen-
§ 238.
55
tuat se preface în ă, cînd e precedat de î orî sunet muîat: văsil'ă (împărat) > văsile > p«<nX-:6; P. B, 476, 481; preâci’ă (păreche) > preăcl'e (Vezî 77) 482; aprukiâ (apropie 3 p, sing. perf.) 7> aprukîe (Vezî 77) 477; tălă (taie, 3 p. sing. indic.) > tăl’e (Vezî 77) 479 ; aprukiăm (apropiem) > apru-kiem (Vezî 77) 484; amirăril’ă (împărăţie) ~> a mirările (Vezi 77) 475, Apoî el are loc în Meglen, unde în mod regulat e accentuat şi neaccentuat se preface in â după c, e neaccentuat se preface în ă după orice sunet muîat, e accentuat şi neaccentuat final se preface în ă după î consonant: tălcfyşl (omorî) P, M. 737 > bulgar tlăcă, tălcgs (omor) 156; tărcgşi (crezi) 2916 > etymon ?; tucps (ascut) 354 = dr. tocesc; tălă (taie,
3	p, sing, conjunct,) > tăl’e (Vezî 77) 114; bacuril’ă > bucu-rtl’e (Vezî 77) 53f) 169; il’ă (fiică) > il'e (Vezi 77) 821, 29; băbăl’ă (babei) > băbăl’e 1024; junglă (înjuDghe, 3 p. sing, conjunct) jungle (Vezî 77) 142; funîă (funie) > funie 1425; vecl’ă (veche) > vecie (Vezî 77) 18,-; veglă (păzească, 3 p. sing, conjunct,) > vegle (Vezî 77) 196; urspiiă (ursoaică) > ursgne (Vezî 77) 19 7; junil’ă (vitejie) > junil’e (Vezi 77)
2	0 38; cl’ămg (chemă) > clemg (Vezî 77) 3 1 40; bunită (bunătate) > bunil’e (Vezî 77) 32,-; proăklă (apropie, 3 p. sing, pl, indicat)~>proăkîe (Vezî 77) Papahagi Meglenoromîniî I 102, 116; pruki$ (apropie) >prukîe (Vezi 77) P. M. 3^
Pentru semne îndoîoase de existenţa fenomenului. în istr'o-romîn vezi Puşcariu, Studii istroromîne, II, 163.
36.	Dacă rezumăm rezultatele căpătate pănă aici, apoî constatăm pentru e, ca şi pentru a, o tendinţă de a se preface în ă, î. Această tendinţă este numaî activată de unele sunete mai mult decît de altele, dar ea există prin ea însăş, căci a zice că e se schimbă în ă cînd este precedat de b, kf d, f g, l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ, u, v, z, z, i consonant, sunet muîat, este ridicul, n, /'+ consonantă, consonantă + / următoare provoacă o deviare dinspre ă spre î. Această tendinţă de a aduce vocalele (Compară 3, 4, 5, 6, 16, 17, 43, 44, 45, 46, 47, 54, 62, 64, 68) în poziţiea ă, î este ceva specific limbii noastre comparate cu celelalte limbi romanice. Tot aşa ea e specifică limbiî bulgăreşti faţă cu celelalte limbi slave. In limba bulgară x (ă) corăspunde vechilor bulgare a (li), t> (i) şi a neaccentuat. Sunetul ă există, drept, şi în neoslovena, decît acolo numaî ca corespondent al vechilor bulgare z, k, Miklosich Vergi, Grammatik 1, 20, Această tendinţă aparţine apoî
56
§ 238;
limbiî albaneze. Gustav Meyer Albanesische Grammatik § 4; „ş (ă) se găseşte mai ales în silabe neaccentuate, unde a rezultat din reducerea, uneîalte vocale maî pline, In silabe accentuate a rezultat din a şi e înainte de n“. S-ar putea, decî, cu multă probabilitate atribui unui fond etnic comun. Şi fiindcă acestea sînt lucruri care nu există numaî odată în timp, ci se repetă, apoî nu este cu neputinţă ca limba thracă, principala limbă autohtonă care a fost înlocuită prin cea romînească, să fi fost plină de sunetele ă, î.
37.	e iniţial neaccentuat se preface în a în elemente latine (Cu toate acestea şi arminden vechîu bulgar îeremiinii dînî Hasdeu Etymologicum Magnum, De altă natură este însă eL <ff- în cuvinte de origine ungurească ca alean > ungur ellen, Ardeăl > ungur Erdely [orî maî de grabă Erdeel după N', Drăganu în Anuarul institutului de istorie naţională anul 1923, pag, 233 sqq,], unde avem a face cu reflexul ca a şi ea prin nlaterialul apercepător romînesc al luî e deschis unguresc, în mod indiferent dacă acest e unguresc a fost în cuvintele ro-mîneştî iniţial orî ba, accentuat orî ba [Compară neam > ungur nem\): acel > ecce + tllum, acest > ecce + îstum, aci
>	ecce + hîc, acolea-acoleă > eccu -}- hoc ~f- le (articul), a-colo-acolo > eccu -L illoc, acum > eccu -j- modo, aici > a(d) hîc -j- ce, al a aî ale > Uium illa illi illae, arâmă
>	aeramen, arăt > elato ? Meyer-Liibke Zeitschrift fur roman. Phil, XIX 574 (maî puţin probabil > *arrecio Cihac, macarcă Meyer-Liibke, ademenit de argumentarea falşă din dicţionarul academiei romîne, a adoptat această etimologie în Romanisches etymologisches Worterbuch Nos, 671, 2837), aridă *arice >*erîcem, arânc > erunco. argăt este probabil neogrec dcpyâro?, nu Epya'ro?,—eşire, eşim, eşîătn, etc, prin analogiea formelor accentuate ies, îeşî, iese > exeo; erăm, erăî, eră, erăm, erăti, erau. ■> eram din cauză că formele vechi trebue să fi fost *îără, *îerî (~>*erîs, compară ital, eri), *iără, erăm, e-făţî, *iără şi formele cu e neaccentuat au păstrat pe e- supt influinţă formelor cu e accentuat, apoî, cînd prin analogiea persoanelor 1 şi 2 plurale s-au născut actualele persoane 1, 2, 3 singulare, '3 pîurală, nu maî era posibilă schimbarea e- < a-, Vezî Tiktin Zeitschrift fur roman, Phil, XI, 69.
Fenomenul are loc în toate dialectele.
Macedoromîn. a) aţei, aţia, acid, amo (acum) P, B. glosar ; a (= al, a, aî, ale) P. B. passim; arăt Dalametra, aricîu
'§ 238.
57
.Dalametra, Mihăileanu ; aruc (arunc), P. B, glosar; ctrgăt P. B. glosar,—işire, işini, işăm, es, eşî, îăse; erăm, erăi, eră, -erăm, eraţi, eră P. B, glosar.
b)	Olymp : atsel Weigand Olymp 25, 79, acid 29, 82, ,.a (= aî, a, aî, ale) 78, ariţu 25, 35, 55 —esire 49, 100, ■esu es îăse isem iseţ esu 100 ; erăm, erăî, eră, erăm, e-.răţ, eră 99,
c)	Acarnania: a (==al, a, aî) Weigand Aromunen II 178,
182,
d)	Meglen: ţela > aţela, ţesta > atesta (aceasta), ţtsta
>	aţtsta (acesta), cod (încoace) > acoă ;> eccu-\-hac, co'lă -(accentul ? colo) > acolă > eccu -f illac, cmo (acum) > acmo, -T. M,	glosar; lu = al („nu	ti-ntrebă	lu	crui ficior îeşî“, nu	te
întreabă al căruî ficior eşti,	Papahagi	Meglenoromîniî î,	68),	a
—	a („băcîla al Cîoîca" P, M, 383, stîna lui Cioica, = badla a lu Cioica), a = ale („âgrili al Jâică“ P, M, 3734, ogoarele lui Jaică, — âgrili a lu Jâică) ; artcîu P. M, glosar.—î$si 3 p, •sing.,	îşq (eşî), işgţî (eşiţî); răm, răi,	ră, răm, răţi,	rău ">
•erăm	etc, prin căderea luî e- iniţial,	P,	M, glosar,
I
Istroromîn: tsela P, I, 263o> atsela, atsesta 218, tsăs-ta 22.-y-, tsiîa (aci) 2oG "> atstia, colo (accentul?) 1271> a-■colo, acmo (acum) 710, acmotse-cmotse (acum) 523, a —al („a se grunet“, al său pămînt, 43, „a me tsătse“, al meu iată, 6l0),a = a („a sş muiere", a sa fimee, 710), a = aî '(„a meii ocli", ochii miei, 41?)3), a —ale („a noştre lube", ale noastre iubite, 74); arăta-rătu P. I, glosar,—ies, ieşi (infinit,), ■ieşit (pârtie,) P. I. glosar.
Tot aşa. în Abruzzi (Ter'amo, Lanciano), neapolităn şi Si-cilia oricare e iniţial neaccentuat devine a, Meyer-Liibke Itali--enische Grammatik § 138, Iordan Dialectele italiene de sud ;pag. 50,
38,	Pentru alternarea luî e neăccentuat cu / neaccentuat vezî ale" mele Principii de istoriea limbiî 21, La unele cuvinte formele accentuate pun o mai mare stabilitate în cele neaccentuate : legâm-leg, plecăm-plec. Aiurea diferenţiărea (Pentru -această cauză de schimbare a limbii vezi ale mele Principii de istoriea limbii) provoacă o stabilitate : astfel s-a fixat -e final -ca -e la pluralul unor substantive şi adiective feminine de deci.
I	(Lista lor vezi-o în a mea Gramatică elementară a limbiî ro-
58
§ 238..
mîne), Ia singularul declinării III, la 3 p, sing. şi pl. prezent conjunct, conjug. I; ca -i la pluralul substantivelor şi adîecti-velor de declinarea III (Vezî a mea Gramatică elementară), ca. -i la pluralul unor substantive şi adîective feminine de declinarea I şi al substantivelor masculine de declinarea I (Vezî a mea Gramatică elementară). Ca -/ s-a fixat -e la sfîrşitul cuvintelor unde n-a făcut serviciu de formă (cinci >• quinque, căci "> că: -f- ce, nici > neque ; cu toate acestea aici şi aice, aiuri şî aiure, altminteri şi altmintere, adverb asemeni şi asemene aşijderi şi aşijdere, atunci şi atunce, mini şi mine, nică-iri şi nicăire > nec -f- aliubi -j- re, nimeni şi nimene, pretutindeni şi pretutindine, ale căror etimologii vezi-Ie la 22 în vechea romînă căce, nece). Acolo unde s-a fixat ca -e final (pluralul unor substantive şi adîective feminine de declinarea I, singularul declinării III, 3 p. sing. şi pl, prezent conjuncta conjug. I), acest -e devine în moldoveneşte (şi tot aşa în ma~ cedoromîn) care se deosebeşte de -e final fixat ca -/ prin aceîa că n-a devenit scurt afon (Vezî 50) (până—pl. mold,-peni, munt. pene, ălbă—p\. mold. ălbi, munt. ălbe: mold, cîni, munt. cine; mold, aduni, munt. adune). In general se poate zice: a) e neaccentuat este maî rezistent înainte de accent. (3) Ca final, în caz cînd n-a fost fixat de diferenţiare ca. -e, s-a confundat cu -i final şi a urmat destinele acestuia, y) In dialectul muntenesc e se păstrează maî cu persistenţă decît: în cel moldovenesc.
Fenomenul se petrece la fel în toate dialectele, Macedo-romînul numaî are maî multă propensie de a preface pe e neaccentuat în i decît chiar moldovenescul, iar istroromînul păstrează, pe e neaccentuat cu aceîaş persistenţă ca şi dialectul muntenesc.
Macedoromîn, a) ligăţî—leg, plică—plec, P, B, glosar,— peănă—peăne P. B, glosar, peăni Dalametra; ălbă—ălbe P, B, glosar, ălbi Dalametra ; cine P. B. glosar, cini Dalametra. —părte—părţi P, B, 29, cine—cini, l’epure-l'epurî, arăţe (rece)—arăţi, P, B, glosar; bucătă—bucăţi, seără—seri, P. B, glosar, fiică (mică)—niţi P. B. 53 —tinti (cinci), niti (nici)., P. B, glosar.	'	’
b)	Olymp : plecăm—plec Weigand Olymp 90.—bună— bune, articulat bunile 71; cinile 65— sărpe (şerpe)—sărchî, ărbure—ărburi66, cărte—cărţ>cărţi68 —tsints->tsintsi 74.
c)	Acarnania : ■ feătă—-fe'ăte Weigand Aromunen II 180 ;.. tute (toate) 180; giuneăme (tinerime, tineri) > iuvenls -a-
§ 238.
59
meri 180, boăţe (voace) 180, ndăpte 182, frăte 182—cururile (cununile) > curunile 180.
d)	Meglen: ligări, ligp, ligdt—leg, plicp—plec P. M, glosar .—până—pţni; bună—bănili (articulat); cQîni (cîne) P, M, glosar,—părţi—pfyrţili (articulat), cgîni—cqm P. M. glosar; lăcrimă—lgcrumi, curună—curuni, P. M. glosar.—ţinti, niţi, P, M. glosar,
.... I
Istroromîn: legă (infinitiv), legăt—legu, P, L glosar,— f^tă—fete; Iotă—tote; care (cîne); P. I. glosar,—căre—cârit l’epur— l’epuri, P, I. glosar; seră—serie (articulat) > serile P„ I, glosar,—tsints şi ţinţ > tsintsi şi ţinţi P, I, glosar,
39.	a) ed <. eă : mea c meă, rea <. reă.. Fenomen anteromînesc, pentrucă cpfisonantizarea luî e şi trecerea accentului depe e pe a aWvut loc înainte de e <. ie, care e un fenomen anteromînesc (Vezî 24), altfel din mea ar fi trebuit să rezulte în romîneşte nîă (Vezî 112).—p) eă <. eă: habebămus
<	habeămus < aveăm—f) -1 ea < ia: *ălvea < ălbieT ărea < ărie.—i) ^ ea< ia: vinea <. vinia < vina < vie. Fenomen anteromînesc, vezi Grandgent Introduzione § 224,—
e)	ee<.e : bibere < *beere < "bere < beăre <. bere ; btbi-mus< *beem < bcm.—x) ee s-a păstrat ca atare: dumneze-esc.—t) ei < ei: mei < miei, rei < rei < răi.—-,)) eo < io în -eolus <. -idlus: urceolus < urciolu < ulcior (Insă ca-preolus < căprior, nu căprior, din cauza luî /'). Fenomen an-teromînesc, vezî Grandgent Introduzione § 224.— &) eo <. io: deorsum <Z diosu c giâs. Fenomen anteromînesc, vezi Grandgent Introduzione § 224.—c) ed mai nou s-a păstrat ca atare; grediu—v) ^ eo < J iu : video < vediu < văz. Fenomen anteromînesc, vezi Grandgent Introduzione § 224,—x) eu<.eă: deus < zeu, meus < mieu, reus < reă < râu, ego < eo (anteromînesc, vezi Grandgent Introduzione § 263) <L eu,—^)-1 eu
<	- io, J iu : cuneus < căniu < cuiă, roseus orî răsseus<_ râsîu<.roş. Fenomen anteromînesc, vezî Grandgent Introduzione §. 224,—v) ^ eă < -1 io : tătă-meă < tătă-mio—ţ) eu <
io	1: eă <. io dialectal (Ţara Oltului Weigand’s V Jahresbe-richt 181, Somiş-Tisa VI Jahresbericht 44, Muntenia VIII Jahresbericht 292) şi din titlul vechilor voevozî romîm,—o) Ceia ce spune Tiktin Zeitschrift fur roman, Phil, XI, 70 că în moldo veneşte şi în macedoromîn ea neaccentuat se preface regulat în ia nu este exact: nu mintia, ci mintea. Tot aşa pe o ne-
6o
§ 238;
■dreaptă percepere ă sunetului se bazează afirmaţiea luî Tik-’ tin Studien zur rumăn. PhiL 67 cum că moldoverieşte se zice dîăsă, aştîărnă, lîăgă, trîăcăîn realitate se zice deăsă, aştearnă, leăgă, treăcă, Aceste lucruri le afirm cu siguranţă pentru dialectul moldovenesc al meu. Pronunţări mintia, dîăsă, aştîărnă, lîăgă (în tot cazul trîăcă nu) vor fi existînd ■dialectal, şi eu le-am auzit, cred, dela Transilvăneni, dar textele nu le arată, căci toate textele dialectale, ale luî Weigand, Papahagi, Popovicî, etc,, sînt foarte neprecize. din punct de videre al dinstincţieî dintre diftongii ea şi îa. Pentru meglenit spune Capidan, Meglenoromîniî, I, pag, 148: „Substantivele în -e la primirea articolului a nu lasă să treacă e neaccentuat în'/: mari, însă marea. Cu toate acestea avem şi - cazuri, deşi foarte rari, cînd / din e neaccentuat se păstrează : lumi, articulat liimîa",	-	;	.	-	.
Tot aşa în toate dialectele.
Macedoromîn, a) «) meă, arăuă-arăo > areăuăi-areăo, P, B. glosar.—(3) aveăm P, B, glosar,—o) ayifie P, B, glosar, —e) beăre P, B, glosar,— t) dumnidzâscu (altfel decît în dacoromîn) P, B, glosar,—i’) neî P, B. glosar.—y) ulcior P; B: glosar,—d) ghîos P. B. glosar.—x) dumnidzău, neu, rău, eu, P. B, glosar,—ix) aroş P, B, glosar,—v) tătă-nu>tătă-ho, P, B, glosar.—\) îo P, B, glosar,
b)	Olymp: a) meă, Weigand Olymp 78, cirăuă 71.— p) aveăm 100.—e) bem 62,—C) meî 78,—&) ghîos 82,— x) dumnidzău 29, meu 78, arău 71, eu 76.— p.) aros 26,
c)	Acarnania, *) meă, meăo Weigand Aromunen II 178, 182.—p) mutr-eăm (privîam) 180.—'c) neî 178,—x) ar&u (rău) 180,
d)	Meglen, a) meă P, M, gîosar,—p) vem~^ veăm (aveam) P, M, 63l.—o) vină P, M. glosar.—r) dumnizesc (altfel decît în dacoromîn) P. M. glosar.—#) jos P, M, glosar,—X) meu, rgu P. M, glosar.—p.) roşi P. M, glosar,—£) îo P, M, glosar, -
Istroromîn, «) me>meă, r£> reă P; I, glosar,—e) bâ> beăre P, I, glosar.—i;') mei’> meî P. I. glosar,—#) jos P, I, glosar,—x) mev>meă, rev^reu P. I, glosar.—?) îo P,T. glosar,
40.	In istroromîn -ea final <-a : cama (carnea) P. I, 329; mul’âra (muierea, fimeea) lrrmuiere (muiere, fimee) 710; cq-dera (că!darea)-cfirtfere (căldare), caderă (căldare) > cqdâre
§ 238-239.
61
1319, o3, 26< 27> 30. .31» 32 > ndpta (noaptea) 165; vrima (vremea) 166; secura (securea) 1925 ; moi ta (moartea) 2419; căla (calea) 348; ţetăta (cetatea) 452l-ţetăte (cetate) 4522;rnl'ăra (mierea) 6419 -ml’ăre (miere) 64ts.
§ 239. 41. î latin < £ : video <ved<. văd, etc, Cunoscut fenomen latin popular. Comun, fireşte, tuturor dialectelor.— Moldovenesc ista > w/e se explică prin analogiea formelor accentuate pe terminaţie istui, işteî, istor.
42.	i latin a rămas neschimbat ca /, s-a prefăcut însă ulterior în i în anumite înprejurărî (Vezi 43, 44, 45) : fiu^fî-lius, ştiu > scfo, vecin >■ vicînus, etc.
Tot aşa în toate dialectele.
Macedoromîn, a) hil’u, ştiu-sciu, viţin, P. B, glosar.
b)	Olymp : hil Weigand Olymp 29, ştiu 55, vttsin 54,.
c)	Acarnania: hite (fiică) Weigand Aromunen II 180, ve~
tina 178.	'
d)	Meglen: il’ă, ştiu, P. M. glosar.
I
Istroromîn : fii, ştiu, P. I. glosar,
43.	Din i accentuat şi neaccentuat, latin (accentuat î) şi nelatin, precedat de r, în mod independent de vocala următoare,, rezultă î: rid rîdeo ; rîzî > rîdes ; rîde > rîdet; rîdeăm.
ridebamus ; strijnic, cal de doi ani, vechiu bulgar stri-zînikă tonsus. In forme schimbarea de obiceiu n-are loc din cauza diferenţierii: acoperi, acoperire, acoperit; acrime ; alburiu; văcărită; ţâri; totuş urire, urit, şi tot aşa amă-rire, borire, hotărire, izvorire, ocărire, etc,, în vechea ro-.mînă chiar ţâri pluralul şi forma a doua a singularului dela. fără (Gaster Crestomaţie I 37, 94, 98, 114, 118, 126, 150 ; Psaltirea Coresi ed. Hasdeu pag, 370). Cu toată propagarea mare a fenomenului, el n-are loc în aripă-ăripă<*?, biserică
>	basilica, buric > umbilicus, purice pulicem, şoărice soricem, stric-stric > extrico, etc.
Fenomenul este paralel cu acel de sub 29.
Fenomenul are loc în toate dialectele.
Macedoromîn, a) arid, aridi (3 p, sing,), arîdeă. acu-piri, acupirit-, urîre, urit, amari (3 p, sing. perf.), aripă, biseărică, buric, păric, şoăric. P. B, glosar, -
■	b) Olymp; arad, arădz Weigand Olymp 26, mdri, murim, muriţi 90. băseărică 30, 52, buric 67, puric 34,
c)	Acarnania. Lipsesc exemple.
d) Meglen : rgd, rgdi, rădeă. cupirit (acoperit); ţgrili (ţările); urgt (urît), aripă, biserică, buric, păriţi, şoăric, stric. P, M. glosar,
Istroromîn: ărdu^rădu (rîd 3 p. pl.) P, I. 8012; ărs
>	râs (ris subst.) 82.; ărpile > răpile (pietrele) > rlpa 623. cuperi (acoperi infinitiv), cuperit (acoperit), băsârică, buric, puref, şoreţu, stric. P. I. glosar,
44.	Din i accentuat şi neaccentuat, latin (accentuat i) şi nelatin, precedat de s ( l.^s latin, 2, străin), z (străin), în mod independent de vocala următoare, rezultă î, în cuvinte şi în forme. s. beşică > vesîca, pl, beşîcî; şi > sîc; şină > german Schiene ; păşire > păşire, păşit > păşit; păşîî^ păşii pl. art. dela pas.—z. prăjină > bulgar prăzină Miklosich Beitrăge Cons. II 72; jir ">vechîu bulgar ziră ; slujire ^ slujire, slujit > slujit \ prăjîî> prăjiî pl, art, dela praj.
Fenomen paralel cu cel de sub 30 : vechîu romînesc şi vechîu muntenesc şî, jî—vechîu moldovenesc şi, //—moldovenesc şî, jî—muntenesc şi, ji.
Fenomenul are loc în toate dialectele,
Macedoromîn. a) bişică; şi; işim (eşîm), işiţî (eşîţî) P, B. glosar,—Fenomene munteneştî.
b)	Olymp: să^şă (sic) Weigand Olymp 119; esire ieşire) 100.—Fenomene, unul moldovenesc, altul muntenesc,
c)	Acarnania; şi Weigand Aromunen II 180,—Fenomen muntenesc,
d)	Meglen: bişgcă ; şi; işg (eşî), işQţî (eşîţî). P. M. glosar.—prăjit Papahagi, Meglenoromîniî I 111,—Fenomene parte munteneştî, parte moldoveneşti.
Istroromîn: şi P. I. 1 etc,; cerşin (căutăm) 74; şină P, I. glosar,—prăji (infinit.),prăjit, P, I,-glosar; tînjit {pîrît)>-vechîu bulgar tezati, tezo obtrectare P. I. 1132.—Fenomene munteneştî,
45,	Din / accentuat şi neaccentuat, latin (accentuat î) şi nelatin, precedat de s, ţ ( l.>/ latin, 2, străin), dz [> d latin), z ( l,>dz, 2, străin), în mod independent de vocala următoare, rezultă î în cuvinte şi în forme. s. sită > vechîu bulgar sito ; grăsime-, cosire, cosit— f. puţin >* put mus Gustav Meyer Indogerman, Forschungen VI, 122; ţie > *//> tîbî-ţiglă > germ, Ziegel - împărţire, împărţit-, precupeţii pl. art.
§ 239.
63
■fdela precupeţ.—dz. dzic-zic, dzici-zici, dzîce-zice> dîco ; ■mdzire-ciuzire, audzit-auzit; sturdzîî-sturziî pl. art, dela sturdz-sturz—z. păzire, păzit.	^
Fenomen paralel cu cel de sub 31. Caşi acela, are loc în «iodul cel maî consecvent în Moldova şi cel maî puţin consecvent în Muntenia. Notăm următoarele cazuri luate din listele de cuvinte normale (lipsesc pentru si) ale lui Weigand în Jahres-iserichte şi Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, din Josif Popovici Die Dialekte der Munteni und Pădureni, şi din Canarea Ţara Oaşului: Banat cuţite probabil *cotîtus Tiktin Worterbuch; dzic-zic — Criş-Mureş cuţit-cuţţt-cuţit; dzic-dzic -zic-zic.—Somiş-Tisa cuţit; dzic-zic—Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului cuţit-cuţit; zic.—Sudestul Transilvaniei cuţit-cuţit; zic -zic.—Munteni-Pădureni dzise pag. 137-—Ţara Oaşului cuţit; dzic pag. 9.—Oltenia cuţit; zic.—Muntenia cuţit-cuţit; zic -zic.—Moldova cuţit; dzic-zic.—Bucovina cuţit-cuţit; dzic. —Basarabia cuţit; dzic.
Fenomenul are loc în macedoromîn. In istroromîn nu se •observă.
Macedoromîn, a) sită; grăsime. P, B, glosar,—puţin P, JB. glosar; ţî (tibi) P. B, 254; supţire>subtllis 373; pâţâ •{păţi 3 p. sing. perf.) > patior 476; ’alepţî (aleşi) 412,—dzâc (zic) P, B, 476, zâţe (zice) 418, zâse (zise) 418, dzisiră (ziseră) 286; avdzî (auzi 3 p, sing, perf.) 255, avdzâşî (au-zişî) 483 —zindăne (închisoare) ^turc zindan 313,
b)	Olymp: chindisită (brodată) > neogrec y.mw Weigand Olymp 51—mţin (puţin) 55; supţire 34; ţia (tibi) 76.— dzicu, dziţ, dziţe, dziţem^dziţeţ, dzică, dzăssu (zisei), dzes (ziseşi), dzăsse (zise), dzăssem (ziserăm), dzăsset (ziserăţi), dzăssiră (ziseră), 101; avdziî {auzii), avdzis (auzişi), avdzâ (auzi), avdzâm (auzirăm), avdzătu (auzirăţi), avdziră (auziră) 92,
c)	Acarnania: asime (argint) > neogrec «or^i Weigand A-rromunen II 180; cusiţa (cosiţa, coada de păr) > slav kosiţa 182,—dzile (zile) dles 182.
d)	Meglen: sită; cusiţă (cosiţă, coadă de păr) P, M. glosar,—(puţin) P. M. glosar; ampirăţqla (împărăţiea) P. M, 7go, ampirăţgl’î (împărăţii) 1220, mănţil’î (munţii) 1019, păţiră (păţiră) 13 H, dispărţpri (despărţire) 33 5.—ziţeău (ziceau) 1013, zisiră (ziseră) 10?j5, zis 12 38, ziţeă (zicea) 15?i3 ; dizgră (auziră) 618, uzp (auzi) 85, uzpm (auzirăm) 244, 15;
64
§ 239,
flâmîdzQÎ (flămînzii 1 p. sing, peri) 351; zgli (zile) 85 1539e. —zid (zid) P. M, glosar,
Iştroromîn; sită P, I, glosar,—cuţitu. P, L 712; iile (tibi)1 735; frdţi (fraţii) 1132.—z/s 68, ziţe (zice infinit,) 196, zitser (zice 3 p. sing,) 2315, zi (dies) P, I. glosar,—zid (zid) P, L, glosar,
I
Sînt de observat pentru macedoromîn şi istroromîn două. fapte, 1) Cel maî refractar faţă de schimbare este si. 2) In-vremece ţ>t latin, ţ străin provoacă schimbarea lui / în î, i rămîne neschimbat după ţ > c + i latin, şi învremece dz, z~> d latin, z străin provoacă schimbarea lui i în î, i rămîne neschimbat după dz, z>g-\-i latin, Macedoromîn a) ţinti (cinci) ^ qmnque, viţiti > vicînas P, B, glosar; dzindzie (gingie)' ^gingîva ,P. B, glosar, pltndzi (plîngi) P, B, 3, b) Olymp; vitsin Weigand Olymp 54, undzi (ungi) 56; asterdzi (ştergi) 56, c) Acarnania: veţina Weigand Aromunen II 178; pîendzi (plîngi) 182, d) Meglen: ţintii zgli (a cincea zi) P, M, 1327;. fuziră (fugiră) 618,—Istroromîn: utsis (ucis) P, I, 217, 24, tsints (cinci) 610, 22, uţide (ucide 3 p. sing,) 17t2, porţsi" (porcii) 499,—Aceasta probează că articularea lui ţ>cJr i, dz -Z'>g-k~i este alta decît acea a luî ţ > t, dz-z>d, anume-trebue să fie—orî trebue să fi fost pănă nu multă vreme în • urmă—o articulare muiată,
46.	In macedoromîn a) apare pe alocurea i neaccentuat prefăcut în â cînd _e precedat de sunet muiat, Pleasa-Albania ; şamintreiă (cîte trei) > şamintrel’i P, B, 476; trel’ă (cîte trei)
>	trel’i 476 ; ddl’ă (amîndoî) > dol’i 478; şaminpătrulâi >-şaminpătrul’i 480,—Compară 35.
47,	In Meglen orice /, accentuat şi neaccentuat, precedat de c. se preface în ă: zacacg (acăţă) > zacaci > bulgar za-kacam idem P, M, 110; tălcgţî (ucideţi) > tălciţî> bulgar tlăcă piler 125 1420 ; că făt (jidan) > cifut > turc cifut idem 6G ; tălcgt-ai (aiucis)>tălcit-ail38; tălco (ucise)>tălci 15z-,nu tălcg (nu ucide imperativ) > tălci 156; căcgt^(aninat) > căcit^ bulgar zakacam 1524; zăvlicgră (tîrîră) > zăvliciră > bulgar zavlacam idem 1637; anturcgră (turciră) anturciră 22?t; tărcaţi, (credeţi) <• tărciţi>? 2841; buimăcgt (buimăcit) > buimăcit 305,—Compară .35,
Tot,.aşa în Maramureş / accentuat şi neaccentuat, precedat:
§ 239.
65
de c, g, se preface în /. Tache Papahagi, Graiul şi folkorul Maramureşului, Bucureşti, 1925, pag, LV, LVI,
48,	Dacă rezumăm rezultatele căpătate pănă aici asupra Iui /, apoi constatăm că el are tendinţa, caşi e şi a, de a se preface în î. Compară 36.
49,	i neaccentuat = / neaccentuat şi alternează, caşi acesta, cu e. Vezi 38. La unele cuvinte formele accentuate pun o maî mare stabilitate în cele neaccentuate; scrisei, scriiăm, poate scriptură > scriptura—scriu > scribo; ştiui, ştiut—ştiu ■> scJo; luminez—lumină > * lumina. Aiurea diferenţiarea provoacă o stabilitate: astfel s-a fixat -i "> -î dela pluralul masculinelor (domniidomini). S-a fixat apoi / neaccentuat final >-î în mârţî~>martis, miercuri z> mercuris Georges Lexicon der lat. Wortformen, joi > iovis, vineri > veneris;> î şi f la 2 p, sing. şi pL dela conjugare; crezi > credis, auzi "> audis,' credeţi creditis, auziţi > auditis (Acest -/ s-a introdus prin analogie şi la conjugările I, II: lăuzi ~>*laudisr taci~>*tacis); '> i la 1 p. sing. perfect:' lăudâi> laudavi, tăcui > tăcui, vechiii romîn zişi > dixi, auzii > audivi; >
I	în formele pronominale -ui, -ei {-ui îşi are originea în cuir iar -ei este analogică) i în pronumele mi >• mi mihi, ţi ~> ti > tibi, şi> si~> sibî (Vezi Grandgent Introduzione §, 385), />////. S-a fixat / neaccentuat final > î ca e la 3 p. sing. prezent indicativ: crede > credit, aude ;> audit.—Că în ficat > ficat um, pisez > piso, dormite z> dormit o (alături cu vecin vicinus, rădăcină > *radecina > radicina, tăciune ■> leciiine > titionem) fixarea lui i s-ar datori faptului că a fost lung, cum susţine Tiktin Zeitschrift fur roman: Phih XI, 73, este imposibil de admis. Fixarea lui i în asemenea cuvinte, ca şi aceia a lui e în altele (o statistică nu există), a-tîrnă de înprejurări încă necercetate. Vezi cele spuse de mine asupra acestei chestiuni în Principii de istoriea limbii pag. 22.
Tot aşa în toate dialectele,
Macedoromîn, a) seri ăi, scriat—scriu; ştiăi, ştiut—ştiu; luninez—lunină. P, B, glosar,—domni Bahmeha—mărfi, ner-curi, goi, viniri P. B.'glosar; făţi, dorni, făţeţî, videii (sufli, vedzi) P. B. glosar; anghlăi (înviăi), vidzui, dziş, av-dzu?.B. glosar; aţilui, aţil’ei P, B. glosar; ni, ţî-ţă-ţi, ş;. T P. B, glosar.—făţe, yine (vine) P, B, glosar,—hicăt, chisedz. P, EL glosar.	................	.
b)	Olymp: domni Weigand Olymp 66—mărţ 51, nev-
66
§ 239.
■curi 41, dzol 56 ; ăndzi, ăvdzi, undzeţ, avdziţ 90 (căiţi
90,	vedz 29); călcâi, bătăi 92, ărsu 93, avdziî 92; a-iseluî (accentul?), atseleî (accentul?) 79; ni, ţi, s, ii 76-77. —undze, ăvde 90—hicăt 60-idcăt 111.
c)	Acarnania: scriăî Weigand Aromunen II 178,—oc/'/ (ochi) n&.—fudz (fugi) 180, treţ (treci) 180, făţ (faci) 180, plendzi (plîngi) 180, ncreşti (creşti) 180 (porţ [porţi] 180); scriăî 178, pitrecuî 178; atseleî 178; ii 180, ţ 180, ii 180.—treăţe 180,
d) Meglen: ştiut-—ştiu P, M. glosar,—uocl'i (ochi) P, M. glosar.—mărfi, nercuri, joi, viniri P, M. glosar; făţi, uzi (auzi) P, M/glosar, duţiţî P. M, 10 n, viniţi P, M. 10u (căl'ţi P. M. glosar, veziP. M. 19_30); junglăî P. M..610, vizuî 173s,-ierşă (fierseî) 6n, işQî (eşii) 3127; lui P. M, 1531, cruî (cărui) Papahagi Meglenoromînii I, 68; ni P. M, 5t8, ţi 7]9, ăşi
110,	aii 2w.—ţeri (cere) P, M, 1153, doărmi Papahagi Meglenoromâni I 69 (Pentru -i vezî 38),—durmites P, M. glosar.
I
Istroromîn: ştiviit—şhu P, I. glosar.—ocl’i P, I, glosar,— spuri (spui) P, L 532, dormi 195, puteţ 164, făceţ 16 L4 {duri [aduci] "> aduni 39,, poţi 411B); luî 31 v tei 31 x ■cuî 5533;. mi 6^-ămh 26.26, ţ 5n, t 4.2,2-ăl 34?A—uţide (ucide) 17j3, ddrme (doarme) 18.^.—ficăt P. I. glosar.
50,	/ final, fixat ca / şi provenit orî din / latinesc (vezi 49) orî din e latinesc (vezî 38), .«) se păstrează ca./ sonant după explozivă ori spirantă + lichidă orî nazală şi după r -f-1: ăcri, sdcri, âspri, cîdcli, limbii, .ăfli, sufli, ritmi, Căfri, iirli; p) după o vocală devine consonant şi formează cu vocala precedentă diftong: căi, boi, achtnăî, tâcăî; v) după o consonantă orî după un grup de consonante altul decît cele de sub ■a a devenit scurt, afon şi apoi a dispărut, lăsînd urmă de m-miiere orî palatalizare asupra sunetului precedent: părî (păr ■> pali, pcires), bolî (bot, pl, dela boală), chemi {kerh > clamas), ăni [cm > anni), domni [domn > domini), riipî {rup > rumpis), orbi {orb > orbi), peşti {pesf-> pisces), nădejdi {nădezd, pl. dela nădejde), ochi [6R > ocult), mold. porunghî (porung > palumbi), poţi (pots~> potes), rozi (roz > rod/s), făcî (fâc^facis), rogi (rog> rogas), ca-năfî (kanaf, pl. dela canaf), vatăvî [vatăv, pl. dela vatav), urşî {urs > ursi), prăji (praz, pl. dela praj). c, g:sînt muiate prin sine înseş; r, l, h, t\ d, ts, z,. s, z sînt muiate, dar.
§ 239.
67
:slab ; m, p, b, f, v sînt articulate învremece limba stă în po-ziţiea lui // #, g sînt articulate la palatul tare, sînt omorgane ■cu i. Acolo unde / devine î supt influinţa lui ţ, dz-z, s, z precedenţi,înmuîarea dispare; mold. poţ, roz, urs, prăz. i de sub y e aşa numitul / scurt din ortografiea romînească, exprimat în scris prin î (Mulţi îl scriu încă z).
Fenomen paralel cu cel de sub 71. Exista deja în vechea romînă.
Tot aşa în toate dialectele, cu oarecare variaţii.
Macedoromîn, a) a) socri, ăfli, sufli P, B, glosar— p) bol, adunai, vidzuî P. B. glosar.—y) părl (pali) Dalametra, fol’ ■(folles) P. B. glosar, luni pl. dela lume Dalametra, ani (ani) P. B, glosar, domni Dalametra, ariichl (rupi), videţi, vedzl P. B, glosar, -i sonant se găseşte însă în unele cazuri unde în dacoromîneşte are loc dispariţiea lui -i: orghi (orbi), peşti-pesci (peşti), pur ung hi (porumbi), urşi (urşi) P, B. glosar şi Dalametra,
b)	Olymp, a) cuscri Weigand Olymp 58,—(3) amintăl (că-
pătai) 119, Aşa se constată din ritmu („Dinapoi dipu cupaţu —Amintai un cupelaţu“), Weigand însă 32 spune că după vo-•cale / final ar fi sonant.—y) m6ri,aesti (aceşti), ariichl (rupi), .herghl (fierbi), înmuîarea dispare la /, n, i, s: atsel pl, dela atsel, ăn (ani), băţ (baţi), bătus > b.ătuş (bătuşi 2 p, sing. perf, dela bat), -i sonant se găseşte însă în unele cazuri unde în dacoromîneşte are Ioc dispariţiea lui -z, anume după r, cînd accentul este pe antepenultima, şi după rdz, r/z, ndz: ărburi, ieruri, dzocuri, murdzi (murgi), do mi (dormi), undzi (ungi). Weigand Olymp 31-32,	-■	.
c)	Acarnania. a) ocl’i (ochi) Weigand Aromurien II 178. —|î) scriăi (scrisei) 178, pitrecui 178, aţel’ei 178.—y) scoli 178, înmuîarea dispare la r, ţ, dz, ş: aspăr (sparii) 178, treţ (treci) 180, făţ (faci) 180, port (porţi) ‘180, tui (toţi) 182, ftidz (fugi) 180, eş (eşî) 180, mărtăş (măritaşi) 180, cl’imăş (chemaşi) 180, -f sonant se găseşte însă în unele cazuri unde în dacoromîneşte are loc dispariţiea lui -/, anume după şt şi ndz: eşti 180, ncreşti 180, p'lendzi (plîngi) 182,
d)	Meglen, a) ăocl’i (ochi) P, M, glosar, vegl'i (veghezi) Papahagi Meglenoromînii I 102, ăfli P, M, 30^.— P) ăoi (oves) P, M. glosar, jungl’ăi (junghei) P, M. 610, flăî (aflăi) 79, cn-noscăi 8r—y) păli (pali), ăhl, corbi, peşti, K M. glosar^ laţi (luaţi) P. M, 2612, ghiezi (trăeşti) 261Q, laşi 2626.—In-
68
§ 239.
tocmai ca în dacoromîn.—înmuîarea dispare după r, m, p, br f, s, z, st, z. Capidan, Meglenoromînii, I, pag. 113, 140 sqq~
I
Istroromîn, a) socri P, L glosar,—13) lut P, I. 312, lei 31?i., —i) vesel’! 3822 (însă ţel'i [cei] 30sl), f'mrini 3 0 20 (însă fiurmt 3 7 26), ăn (ani) 3029. înmuierea dispare la 2; omir (oameni) 3224, ver (vei, vrei) 3412, toţ 3 0 22, fatseţ (accentul?) 3219, duceţ (accentul?) 322l, sdreţ (şoareci) 36s, oslobodiţ (liberaţi pârtie,) 37t, ămnăţ (mergeţi) 371G, ăntrebăţ 3723, pinez (bani) 33 30. -i sonant se găseşte însă în unele cazuri unde în dacoromîneşte are loc dispariţiea lui -i, anume după şt, Iţ, nţ, ts: âşti-eşti (eşti) 302S 3326, misleşti (gîndeşti) 3435, moreşti . (trebueşti) 353, poîdeşti (mînînci) 3 5 28, alţi' 3218, cuntenţi (mulţămiţi) 3822, zitsi (zici) 354,
5î. «) ~ ia < “ la: veniat < venlat < vie. Fenomen an-teromînesc, vezi Grandgent Introduzione § 224.— (3) ie <. Ie r quietus <. quietus <. încet (Anteromînesc, vezi Grandgent In-troduzione § 225 : qiietus în inscripţii); liberto <. lierto < iert; hiberna < Ierna < lărnăy) ie < ie: arietem < arie-te < arete; mulierem < mnllere < muiere; partetem < parîete <. părete. Fenomen anteromînesc, vezi Grandgent In-troduzione § 225,—o) io în -iolus < io: *fetiolus <^fetiolu <ficior; ostiolum < ostiolu < ^0/7 petiolus <petiolu < picior. Fenomen anteromînesc, vezi Grandgent Introduzione §; 224.—s) io < id . în viola vioară, hesperis matronalis L,, cheiranthus cheiri L., matthiola incana R, Br., matthiola annua Sweet.—’£) 1 io s lu: morior < moriu < mor. Fenomen anteromînesc, vezi Grandgent Introduzione § 224,—-q)s iu <. iu: ăllium <c ălliu <_	; brăcium < brăciu < brăţ; filius <
filiu <.fiu. Fenomen anteromînesc, vezi Grandgent Introduzione § 224.
Tot aşa în toate dialectele,
Macedoromîn, a) a) yiriă ~>*venat; hil’e (fiică) > filia.. P.. B, glosar.—p) l’ertu P. B, glosar; lăhiă Dalametra.-Y) areăti Dalametra; muîăre P. B, glosar.— â) ficior; cicior-cior(picior) P. B, glosar,—$) yioâră P, B, glosar,—1;) mor P, B. glosar.— r;) ăl’u; brăţ; hil’u P, B. glosar, .
b)	Olymp. 7) mghiăre (muiere) Weigand Olymp 27,59. ~£). fit or 52; ţiţor-ţor (picior) 52.—ţ) mor 90,—n) brătu: 67, hil (fiu) 29, 35.
c)	Acarnania. a) hil’e Weigand Aromunen II 180,
:§ 239.
69
d)	Meglen. a) il’ă (fiică) P. M. glosar.—p) Iert; îdrnă P. M. glosar.—y) reti (arete); mutări P. M. glosar.—5) ficior; jjicîâr P. M. glosar,—!;) mor P. M. glosar.—V;) ăl'ă; brăţ;
Istroromîn, a) fil’ă P. I. glosar,—(3) lărnă P. I, glosar,— T)	arete; muiere; părete P. I.	glosar.—s) fecîdr; pitsor P.
I.	glosar.—i;) mor P.	I. glosar,—/)) ăl’u; brăţ;	fii P. I, glosar.
52,	i consonant	născut prin	procesele de	sub 24, 39, 51
a	suferit mai departe	următoarele	schimbări, a)	Cade, dacă este
precedat de africată (/, dz, c, g) şi de ş, şt, t, n, r: puţ puteus, zece > decern, gos > deorsum, şepte > septem( şterg > extergeo, iepure > Iepure > liepure > leporem (z>
i), cuiu > curm > cuneus (i > ii), mor > morior, mdâră> *moriat, păr > pareo, pâră > păreat, părete > parietem. mor, care sună şi mor (scris morîu, r muiat şi rotunzit], şi sufixul -or ~>-orius, care sună şi -or [cuptor- cuptorîă, purtător-purtătorîă), fac probabilă presupunerea că r şi în moară, păr, pără, părete a fost muiat şi apoi şi-a perdut înmuierea. Atunci dubletul pără-păîe > pareat se poate ex-flica din tipul pără în feliul acela că f pe de o parte şî-a perdut înmuierea (pără), iar pe de alta s-a prefăcut în /“ (păîe). ,j3) Consonantele precedente luî î au suferit transformări de de-■osebite felîurî, dupăcum i cîteodată a rezistat la prefacerea în i şi Ia dispărere mai mult, cîteodată mai puţin. Astfel puteus -C putui <. puţîu C puţ, însă petiolus < petiolu < peţîoluc picior: în puţin î a dispărut imediat după naşterea africate! ţ, pecînd în peţîolu î a continuat să trăiască după / o bucată de vreme, aşa încît grupul ţîo s-a putut preface în co. y) ? ^precedat de consonantele labiale b, v, /, în silabă neaccentuată, precedată de silabă accentuată deschisă, din cuvinte paroxitoane, trece prin metateză în silaba accentuată şi formează diftong •descendent cu' sonanta silabei accentuate (Pentru detalii asupra aceştei legi vezi a mea „O rămăşiţă din timpuri străvechi; ji-oară = cristal" în Arhiva Iaşi 1914): habeat < hăbîa < ăi bă; rubeus < rubîu < roîb; rubia <_ rubla < roîbă, ga-rance, Krapp; scabies < scăbia < zgăibă; *cubium < cubiu <C cuib; cav ea <. căbia <c istroromîn căîbă, cuşca, colivie P. I. 5527 ; romanic cofia < cofia < coif
Tot aşa în toate dialectele.
Macedoromm, a) a) puţ, dzăţe > dzeţe, şăpte > şepte,
70
§ 239.
dştergu, l’epure, mor, moără, păr, pără. P. B, glosar, fţ puţ, ' brăţ; cicîdr. P, B. glosar, y) ăibă, aroîbu, cuib. P.. B. glosar,
b)	Olymp, «) păţu Weigand Olymp 34, dzăţe 28, săpte 27, astergu 34, /’d/w (iepure) 29. p) brăţu 67. y) 100..
c)	Acarnania. «)	Weigand Aromunen II 182.
d)	Meglen. a) patruzgţî, jos, şăpti, şterg, l’epar, mor, moără. P, M. glosar, p) brăţ; picior. P. M. glosar. y) ăîbă cuib > cuib, P, M, glosar,
Istroromîn. «) puf, zătse, jâs, şăpte, lepur, mor, părete; coptor, P, I. glosar, (3) puţ, brăţ; pitsdr, P. I. glosar.. y) cuib-cuib P. I, glosar, căîbă > cavea P, L 5527.
52 a. î consonant apare cîteodată prefăcut în î în mace• doromîn şi istroromîn.
Macedoromîn, -il’e, meglen -il’ă (de pildă frăţil’e P, B, glosar, furil'ă P, M. glosar. Pentru Olymp şi Acarnania lipsesc exemple) > -iîe > ia - ia. Sextil Puşcariu Die rumănischen Diminutivsuffixe Weigand’s VIII Jahresbericht 191, şi după eî Capidan Die nominalen Suffixe im Aromunischen Weigand’s XV^ Jahresbericht 57, au propus ca etymon pe romanicul -îlia. Este atît de puţină asămănare de înţeles însă între romînescul -iîe -iîe şi romanicul -îlia, şi atît de mare asămănare de înţeles din contra între romînescul -iîe, -iîe si romanicul -ia "> latin - ia, pe de altă parte romanicul -îlia este aşa de rar, învremece romînescul -iîe, -il’e este atît de întrebuinţat, încît trebue măn-ţinută părerea luî Meyer-Liibke Grammatik der roman. Sprachea
II	§ 440 că macedoromîn -iîe ~> latin ^ ia, aşa că este iden-tic cu dacoromînul -ie, ale cărui funcţiuni le are întocmai, t prin urmare din macedoromîn -il’e ~> î din -iîe.—Meglen cuib P, M, 1441>cz//& (dacoromîn cuîb)'>*cubiiim.
■, Istroromîn. i <C l’: ■. a) In diftongi ascendenţi după consonante labiale,: ml’ăre > miere P. I, 2.20 641S; pl’erdutu > pîer-dîitu 6?,2; pl’erdut > pîerdut 42 26 7 2 26; pîerzut > pîerdut 6113 7222; pl’erde > pierde 7420. p) In diftong ascendent: după explozivă palatală: cîept > kîept > piept 4330; rescl'i-nit (rupt) *resk.iinit'> croat raskinuti zerreissen 151G, y).< In diftongi descendenţi finali: meî>meî, tel’y>*teî, sef~> *seî, ndî~> noî > novi P. I. 4133 55/'620 7024 8124 811S şi glosar, o) In diftongi descendenţi înainte de consonante: czl/'6‘
>	cuib > *cubium P. I. glosar; muşălţ (frumoşi) >*muşăîţî"
§ 239.
X'
71
>■ dacoromîn şi macedoromîn muşăt "> probabil *frumuşăt (vezi Tiktin Worferbuch) P. 1. 73 20.—Fenomenul de sub « are loc şi în limbi slave, unde de asemenea după b, p, v, m î în diftong ascendent se preface în /’ anume în vechea bulgarăf neoslovenă, sîrbă, croată, malorusă, rusă, Miklosich Grammatik der slav, Sprachen I ed. II pag. 228, 345, 413, 449, 477.
53.	ia din elemente străine, ori provenit în alte înpreju-răn decît cele de sub 24, 39, 51, ori provenit în acele în-prejurări, dar ţinut în loc decătră analogie (-iă~> -iebat), s-a schimbat în ea după ţ, dz-z, ş, şt, l, n, r, într-un cuvînt după toate acele sunete, după care î în mprejurările dela 24,. 39, 51 a fost foarte expus Ia cădere: rîmleăn vechîu bulgar rimlîaninu, mirean > vechîu bulgar mirîaninu,. dimineaţă > domniea ta, alăturea > alături, aldcureă > locuri,, lunea > luni, mărţea > tnărţî, miercureă > miercuri, vinerea vineri, aşă > aşeă > şi (sic), aceştea (alături cu aceşti!a) > aceşti; acoperea, mureă, păţea, auzeă > -iti.
>	-iebat. Tiktin Studien zur rumân. Phil. 61-62,
Dacă lucrul se petrece tot aşa şi în celelalte dialecte, nit se poate constata, din cauză că notarea diftongilor eă, lă- în textele dialectale este foarte nepreciză. Compară cele spuse sub 39 o).
54,	In împărăt > imperator, în > in prepoziţie şi prefix [înfig, inping, înting, inflăm, înplem, intrăm [înflu, in piu,, întru prin analogiea formelor neaccentuatej), între "> inter, prepoz, întru-intro, conjuncţiea însă> ipsa nu ştim dacă f a provenit din /, din e (vezi 49), orî din a (vezi 37, 17),—îp-sus < ens Cins „individ” ; dar îpsus < ens <. ins <. ins pronume. î din pronume (care în limba veche avea şi forma "ins, vezi Tiktin Worterbuch sub dîns) s-ar putea explica prin influ-inţa consonantelor finale din prepoziţiile precedente (Compară, exemplele următoare din limba veche citate de Tiktin Worterbuch sub dîns: căirins, cunins, dins, dupîns, prins, sprins). Compară .139,
Tot aşa în toate dialectele.
Macedoromîn. a) în ; nhig > înhig, încălic, încărcu, în-clid, înclin, îndulţescu; ntre (între), ntră (întru). P, B. glosar.— insu „individ" ; nis-năs > ins. P, B, glosar,
b)	Olymp: în-in Weigand Olymp 85 ; ntreb "> întreb 31, ntrec > întrec 31, nclidă > înclidu 36 ; ntre (între) 84.— năssu > însă 31,
72
§ 239.
c)	Acarnania: mpărţ (înpart] > împărţ Weigand Aromunen II 178, ntreăbâ > întreăbă 180.
d)	Meglen: în; ăngrâp (îngrop), ănşgr (înşir), ănţileg (înţeleg), ncăp ăncăp, ncăro.ăncărc, ncl'in > ănclîn, ampirăt > ămpirăt, antru (prepoz. întru) > ăntru (şi tot aşa . cei mai mulţi ă iniţiali apar prefăcuţi în a-, vezî 2, 20, 84). P. M. glosar.—gns Weigand Meglen 22,
Istroromîn: ăm-ăn-n-ăr-ăr-r; ăncărcu, ăncăţa (încalţ), ăncl’idu, âmfla-, ăntre, ăntru, P. î. glosar.—ăns P. I. glosar.
55,	In Criş-Mureş, localitatea Ţăla-Czella, are loc fenomenul curios, contrariu firii limbii romîneşti, in <. en: tsenă
>	tine, menă > mine, ve/z > viii > vm's, plenă > plină. Weigand's IV Jahresbericht 307. Compară 73.
56.	In Zeitschrift fur roman. Phil. XI, 68 Tiktin enunţă regula: „Vocala palatală, accentuată şi neaccentuată, capătă ia începutul cuvîntuluî şi silabei, după feliul slav, un î protetic: es exeo, ie ilia, oăe ovis, răii rei illi se pronunţă ies, îiîe, dăîe, răiiî. Acelaş lucru se întîmplă după guturalele c, g: chedru y.n^, arhănghel ăp/d^t\oq se pronunţă chîedru, ar-hdnghîel", Eu contestez pronunţarea răiiî, chiedru, arhăn-ghîel. In dăîe dacă se aude un î, e puţin perceptibil. In iîe dacă se aude un î, acesta poate avea o origine etimologică ">
/. Tot o origine etimologică are î în ies ~> exeo [şi tot aşa în ieste > est, îerî^ heri, poate în ied > hedus vezî 23). Singurul exemplu sigur de i protetic, .înainte de e iniţial; • este_Jg/ ~> iile. Pentru lipsa de i protetic înainte de e neaccenţuat _i.ni-ţial probează prefacerea acestuiaîn _a, vezi 37, însuş Tiktin mărturiseşte că în interjecţiea.ei î protetic nu există, dar a-ceasta nu se datoreşte, cum pretinde el, căderii luî h-, Lucrul, deci, nu este aşa de simplu, cum îl formulează Tiktin.—Pentru e dela începutul silabei în mijlocul cuvîntuluî existenţa unui î protetic este sigură în grupul ie. Vezî alineatul următor;
Cum se petrec lucrurile în celelalte dialecte, nu se poate şti din cauza nepreciziei ortografice. Pe iile P. B. şi Dalametra îl scriu el, P. M. iei, Weigand Olymp 77 el, P, I. ie, P. I, glosar maî scrie iirimă (inimă).—Sufixul macedoromîn-//^probează existenţa lui î în grupul ie < iîe, tot aşa după cum în acelaş grup există î în dacoromîn, unde -ie > romanic -ia > latin “/a sună -/fe., Vezî 52 a.
In meglenit, localitatea Liumniţa, oricare e accentuat din cu- ■
§ 239-240.
73
'vinie latineşti şi străine a căpătat înaintea sa un î şi apoi îe -a devenit lă prin fenomenul dela No. 35. Fenomenul se probează ca nou nu numai prin participarea la el a cuvintelor străine, dar şi prin faptul că în acest lă ă nu s-a prefăcut în
6,	.după cum se petrece de obiceiu lucrul cu â în dialectul me-glenit din Liumniţa (Vezi § 236 No. 2), Capidan, Meglenoro-mînii, I, pag. 103, Compară § 241 No, 76,
§ 240. 57. Cunoscutul fenomen latin popular al diftongă-:rii lui Q în_ «O nu „există .pe ..terenul limbii romîneşti. Fjindcă fenomenul latin popular contemporan < există în_ Jimba.ro-.mînâ, apoi probabil a existat în această limbă şi fenomenul Q < £/dr iăF a dispărut prin ulterioare . alunecări , de sunet..
o	apare nediftongat şi în Sardinia, Portugalia, o parte din . •Sicilia, o parte din Italia mijlocie, Meyer-Liibke Grammatik der ■jroman, Spr, I § 183,
58,	o latin-j- n, în mod indiferent dacă_după n urmează
o	vocală ori o consonantă, < un: bun > bonus, m un te montem. La schimbare: a participat şi; onyechm. M tăncă> vechiu bulgar loka, ăndiţă ~> vechiu bulgar odiţci, şi rgrecul âppajarvună. în cos > consuoa căzut n înainte •de fenomenul de faţă ; ~OÎU > -âneus. prin analogiea femeni-nulm -ode ;> -onea; tont (acelaş cu ital. fonio dumm, span, $6ri?7dnfd dumm,~ de origine obscură, dupăMe:yer-Lubke Zeit-schrift fiir roman. Phil XXVIII, 636 ar fi onomatopeic)^estere-.lativ nou,—Fenomen, paralel cu 25.
La fel în toate dialectele.
Macedoromîn. a) bun, munte P. B. glosar.—«is; brus-■conu (broscoxu) Dalametra; tontu Mihăileanu.—Greii de explicat gone > iuvenis P, B, glosar,
b)	Olymp: băn Weigand Olymp 71, munte 33,—dzone 34,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen: bun, munţi P, M. glosar.—cos; măroîu (motan, pentru radical Pascu Sufixe 111 compară francezul dialectal marou) P. M. glosar,—juni P, M, glosar,
' I
Istroromîn: bur, ascundu > abscondo P, I, glosar.—câs P, I, glosar,
59.	o m -j- consonantă (afară de mti) <. umctimpăr
>	comparo, cunipâf>computus ^	Puşcarîu	Zeit-
schrirt fur roman, Phil, XXVllî, 680). La schjmbar ea pârtiei-pat şi om ;> vechiu bulgar & : scilmp r> vechiu bulgar şkopu,
74
§ 240.
cumpănă > vechîu bulgar., kopqna. însă domn > dominusr. sâmn > somnus. cum >.quomodo este. neaccentuat.—Fenomen paralel cu 26.
La fel în toate , dialectele.
Macedoroinîn. a) aciimpăr P, B. glosar,—scumpu.—dom-mi, somnu.
b)	Olymp: domna Weigand Olymp 34, somnu 34.
c)	Acarnania. Lipsesc exemple,
d)	Meglen: cumpăr P, M, glosar.—dâmn, son (somn) P. M. glosar.
! •
Istroromîn: cumparu P. I. glosar.—domnu, somn P. L glosar.
60.	a) Maî înainte de prefacerea lui o în u de sub 58, 59 a avut loc diftongarea luî o accentuat în dă cînd în silaba, imediat următoare a fost ă orî e. La acest fenomen au participat şi cuvinte străine: rdătă^ rota,. pdărtă^ porta, soă-cră^socra, floăro florem, mdărte > mortem.—coăsă > vechîu bulgar kosa, coajă vechîu bulgar koza, prdăspăt~> -piGiţx-oc, coală ~> neogrec -/iXXx.—soră şi noră sînt relativ nouă, din mai vechile sor>soror, nor>nurus; roîbă~> rubia garance, Krapp poate că e nou, din mai vechiul masculin rdîb, care se găseşte la Codrescu Dicţionar german-romim sub Krapp. (3) o urmat de n-\- vocală nu s-a diftongat în poziţiea —e, pentru aceia bune nu boăne~> bonae, cărbune nu cărbodnei^ carbonem, minciună (nou din maî vechiul min-ciune [care există în macedoromîn]) nu mincîdănă-mincîdăne
>	mentionem, tăciune nu tăcîoăne > titionem, -dune nu. -cîdăne ~> -tionem. In poziţiea—ă însă s-a diftongat; -oăîer
>	-oală > -dănă > -onea; toănă Laune, humeur > tonare bună ■> bona prin analogiea masculinului bun, spună exponat şi altele de acest fel prin analogiea formelor cu u, ca spun > expono, etc.; gutue > cotonea prin analogiea lui. gutuiu~> cotoneus; cununăm corona prin analogiea pluralului cununi şi a verbului cunun >■ corono. ţ) o urmat de-n -f- consonantă şi m + consonantă (afară de mn) nu s-a diftongat nici într-o poziţie, pentru aceia munte nu mdănte > montem, punte nu poănte > pontem, frunte nu frdănte > frontem, frunză nu froănză > *frondia după folia Meyer-Liibke Grammatik II 69, ascundă nu ascdăndă abscondat (Insă doamnă > domina, doămne domine). La forme ver-
§ 240.
75-.
bale ca ascăndă a contribuit şi analogiea acelor forme ale-verbului unde O nu este în poziţie de diftongare. Analogiei, nu alunecării sunetului, se datoreşte diftongarea în coăndrî— contra Şezătoarea V, 58 (neologism), în fdăntă femeninul hitânf' (Vezi 58), şi probabil în coroănă, macarcă acest cuvînt se găseşte deja în limba veche (Vezi probele la Tiktin Worterbuch),. —Fenomen paralel cu cel de sub 27,
In Criş-Mureş şi Somiş-Tisa după Weigand VI Jahresbe-richt 13 se aude mai mult o, mai rar oă, de exempluzbQrăi. In Ţara Oaşului „oă e pronunţat p: c$jâ, pre, serice, cpdă, clpgă, pmenî, nppte, flore, pprtă, cpstă, frumpsă, etc.“„ Candrea Ţara Oaşului 10- La Muntenî-Pădureni dă se preface pe alocurea în a: vrăjîtdră (vrăjitoare) I, Popovici Die Dialekte der Munteni und Pădurenî 139, slobădă (sloboadă) 139, pătse (poate) 139, cădă (coadă) 139, năptse (noapte) ,140,. ghisitărea (gîcitoarea) 140, dărmă (doarmă) 141, omără (o~ moare) 141, castă (coastă) 142.—In limba comună dă<^6 în dâuă (vechiu romîn doăăă) >- dăae, nâuă (vechiu romîn ndăuă)>
>	nova, tiovem, nobis, vouă (vechiu romîn voăuă) > vobis,, rouă (vechiu romîn rdâuă) ;> ros.
Fenomenul are loc în toate dialectele,
Macedoromîn. a) a) pdărtă, soacră, floăre, moărteP„. B, glosar,—cdăje P, B, glosar, proăspit Dalametra,— soră, noră P, B, glosar, p) bune, cărbune, mincuină-mincnine,. tuctne P. B, glosar, -cîăne Pascu Sufixe 21. -oăne (de pildă. lupdăne P. B. glosar), bună, aspănă P. B. glosar; gutâne— gutunu P, B. glosar; canină P. B. glosar, 7) munte, punte,, frimte > frunte, frundză P, B. glosar (doamnă, doămne P. B, glosar),
b)	Olymp : a) pdărtă Weigand Olymp 32, soăcră 32. p) bune 71. biină 37, y) munte 33, frăndză 34 {doamnă
66,	doămne 32).
c)	Acarnania: a) bdăte WeigandAromunenII 180, noăpte-
182.—soră 182, p) curună 180.	'
d)	Meglen: a) roată, pdărtă, soăcră, fldări, mdărti P. M. glosar.—coăsă, coăjă, prdăspăt. P. M. glosar —sora,. noră P, M. glosar, p) buni, minciună, tăciuni, P, M, glosar,. -cuine Pascu Sufixe 21, -oănă (de pildă lupdănă P, M. glosar). bună; curună. P, M. glosar, y) munţi, punţi, frunţi^ frundză P. M. glosar (toămnă- P. M, glosar).
In Meglen afară de dă (pentru care maî dau următoa-
76
§ 240,
orele exemple: dâră P, M, 1 10 729, joăcă 110, tdărnă lu, -şoăriţiU 126 29, picîoărili 225, oăminil'î 49, tdăti 42S, soări 518, otfud 66, moartă 75, moără [mola] 928, prdăpi 103, .goălă 112S, poăci [oale, sing, poem P. M. glosar, din. aceîaş radical cu fr, pot, pentru care vezi Meyer-Liibke Etym, Wor-terbuch] 2818, proăchîă [apropie] 2 8 29, ansdără 29g) apare •p: ursgnă (ursoaică) 197, spud (prăjină) > bulgar so/za 723, c/p/? (două) 839, fgră (afară) 112. dă Că în tiăfără (afară) 111( fără (afară) 117, pentru care vezi 68.
I
Istroromîn: «) portă, socră, morte. P. I, glosar.—cosă, •cojă. P, I. glosar, (3) cărbure P. I. glosar, -onă (luponă P. I. glosar), bură P. I. glosar, y) frunte, frunză. P. I. glosar.
In istroromîn dă s-a redus la o. Mai dau următoarele exemple: ndpta P. I. 2n, tota 44, nopte 633, portă (duce) 822, sorele 1115, rogă (roagă) 1325, fdme Î410, gâlă 152n, ndpta 165, portă (duce) 1713, nopta 1825, dorme 1832, so-.re/e 223nf cforme 2221, fdme 22?1, sco/ă 231( prope (a-proape) 253, scdlă 25^0, nopte 3113, pictore 34s, fdme 3434, ^o/ă 352l, ndpta 3529, soreţ (şoareci) 36s, pictore 4127, cornele 451( /Tzor/e 455, portă (duce) 471R, prope (aproape) 495, dome 50?>4, jocâ 5412, cornele 573, morta (moartea) -823,/o/e (pîntece) 8210, ola 8212. Rar apare p: pgrtă (duce) 21S.
61.	Diftongul od apare cîteodată prefăcut în d după /, v, I, t, d, s, adecă după acele sunete după care (cu excepţie de /, f) şi eă apare, dar în mod mai regulat, prefăcut în ă ■(Vezî 28, 29, 31, 32), La eăcă am admis o prefacere a lui e în ă şi apoi căderea lui ă înaintea lui ă. Să fi fost şi la dă <^ă aceîaş proces ? Ori, cum am admis în Principii de istoriea limbiî 40, o asimilaţie regresivă? tă>*toă>*tda~> lua, să > *sdd > *soa > săa; afără > *afoără > foras, povără ;> povoâră "> vechîu bulgar povora; -ăe *oăe (Vezi 62) în hîrdăo *hîrdoăe, ilăe > *ildăe, măngălăe > *măn-găldăe, pîrăe *pîroăe (Pluralele hîrdâe, ilăe, măngălăe, pîrâe sînt analogice după singularele hîrdăă, Hău, măngălău, pîrâu, Forma plurală -ăe din aceste cuvinte Tiktin Zeitschrift fur roman, Phil, XI, 59, XII, 230, 234 o.explică printr-o presupusă diftongare a luî ă în ăă).
Fenomenul are loc, tot sporadic, în toate dialectele.
Macedoromîn, aj /d, sd-P.-B. glosar ; dăo-ddăo > duae, .năo-noăo nova, novem P, B, glosar, răua > *roăăa > ros .Mihăileanu.
§ 240.
1T
b)	Olymp: tă Weigand Olymp 78, să 78,
c)	Acarnania: să Weigand Aromunen II 180.
d)	Meglen: tă, să, P, M. glosar, năfără (afară) P. M.. llj, fără (afară) 117.
Istroromîn: afără VA. glosar, fără P, I. 310.
62.	ou final <. âu: tău > *tou > tuus, său > *sou > suus; -ău~>-ou în cuvintele ungureşti terminate în -o, -tir. ceangău > csăngo, ceatlău > csatlo, gealău > gyalu, haî-dău > hajdu, hîrdău > hordo, Hău > ulo, măngălău > măngold, şalăii > siillo, şalgău > sovăgo, tău-td; cuvîntuL de origine obscură pîrăă are la sfîrşit acelaş grup -ou -ău, pentru radical compară albanezul părrua (vezi Gustav Meyer-Worterbuch); vechiu romîn încătrău > încotrou > încotro. Iu mijlocul cuvîntului apare ou<.ău în Tăutul, Tăut (nume-proprîu) ;> *T6ut^> ungurescul Tot Slave, Slowak, Slavonier-—Insă du>ovum (pentrucă iniţial?), bou^ bovem, nou>-novus (prin analogiea pluralului boi, noii).
Fenomenul are loc în toate dialectele. In istroromîn lipsesc exemple.
Macedoromîn. a) tău P. B, glosar.—ou, bou, nou P. B.. glosar.
b)	Olymp: tău Weigand Olymp 78.—nou 36.
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen: tgu P. M. glosar.—udă, bou, nou P, M. glosar..
. I
Istroromîn: tev, seu P, I, glosar, prin analogiea lui inevr >■ meus.—dv, bou,< nov P, I, glosar,
63.	a) 6 <. u în curte > cortem, căte > cotem, mură-
>	moruni, nume ~> nomen, uşă > ostium (ustium probat la Marcellus Empiricus, Lindsay Die lat, Sprache pag. 38), zgură ~> scoria. Fenomenul este anteromînesc şi trebue pus în legătură cu numeroasele cazuri de O <. ă dela lordanis: Capitulio,N cognuscere, cupia, cutem, -urius, rubor {robur), fabolusae (fabulosae), vezi ed, Mommsen indice- (3) o <.u în spăză > spodium, poate supt influinţa lui pruna, cu care într-adevăr s-a contaminat în macedoromîn; turta > torta (Din torta a„ eşit regulat în romîneşte tdărtă; turtă este .eşitdintr-un romanic turta [Vezi Puşcarîu Etymolog. Worterbuch], care de altfel tot în torta, participiul lui torqueo, îşi are originea,-după-
'78
§ 240,
<um probează torta pa nis, tradus de Luther cu Laib Brot, din Vulgata exodus 2 9 23, chronicorum 163, Georges Handworterbuch).
Tot aşa în toate dialectele,
Macedoromîn- a) a) mură, numâ (nume), uşe, zgură -P, B, glosar. Pelîngă acestea plup (plop) > populus P, B, glosar (Compară şi izvur [izvor] C, D, V 22137), tut alături cu Mt^totus P, B, glosar este provenit prin analogiea formelor neaccentuate tutluî, tutl’eî, tutuldr, iiitlor şi din cauza întrebuinţări! neaccentuate proclitice în tact. (i) spuză Dalametra-spru-,nă P, B. glos&r-spurâ >*spumă > sprună la Fărşeroţi P. B. glosar (sprună e o contaminaţie din spodium şi pruna); turtă.
b)	Olymp. a) nume Weigand Olymp 33, lisă 33, p) spru-;iiă 34.
c)	Acarnania. o) uşă Weigand Aromunen II 180,
d)	Meglen. «) numi, uşă P, M, glosar, p) spruză (con-taminaţie între spodium şi pruna), turtă P, M, glosar,
; ■■ f - - • ' -
Istroromîn: o) lume (nume), uşă P, I, glosar. (3) turtă -P, I. glosar.
64,	Cîteodată o accentuat şi neaccentuat < ă (înainte, de •de n de obicem î). a) 6 <. ă: dîmb ungur domb (poate prin '*dumb), ghem > ghici m > glonms ? (ori maî degrabă *gle-jnus Meyer-Liibke în Grobers Grundriss I ed. II 468?), gind "> ungur gond (poate prin *gănd), lămîe >■ neogrec Xejj.ovi (poate prin• *lemuni),. dialectal tât > tot > totus. p) o < ă: că >
-qiiod ? (orî maî degrabă qua = quia Rydberg Zur Geschichte des Iranz, d II 357 sqq,?), cătră^ contra, cumpănă :> vechîu bulgar kopona, după > de + post, fără "> foras, lîngă (poate prin *lung) > longum, mănăstire > neogrec p-om-'ctv'pt? (maî; degrabă vechîu bulgar mănăstiri), năsălie "> vechîu bulgar nosilo, prâvâlesc-sprâvălesc > vechîu bulgar prova-liti, dialectal săldăt [saldăt Graiul nostru I, 441) > soldat. -^Numeroasele exemple de vechîu bulgar x, o accentuat şi neaccentuat reprezentat în romîneşte prin în, ca de pildă giscă
>	gosî, tîngueso togovati (alte exemple vezî în ale mele Principii de istoriea limbiî 159) trebuesc explicate prin aceîa ■că în însăş limba de origine (mediobulgară) x. avea - valoarea ■de ân. Pentru .valoarea de ân a luî & în mediobulgara vezi -Jagic, Wie. lautete bei den alten Bulgaren, în Ârchiv fiir slav. -Philologie anul 1879 pag. 312. sqq.........
Tot aşa în toate dialectele.
§ 240.
79
Macedoromîn. a) a) gl’em \ surărî (surori). P, B. glosar. ■43) că, cătră-cîtră, după, fără, mînăsîir P. B. glosar.
■	b) Olymp. fi) că Weigand Olymp 86, cită (cătră) 84,
■	cîtră 34, fîră 84, lingă 84.
c)	Acarnania. Lipsesc exemple,
d)	Meglen, a) gl’em P, M, glosar, (3) că, foră P, M. glosar,
Istroromîn, a) gl’em P, I, glosar; sorâr (surori) P, I, 6:>i0 :1022. P) cătră, după, făr P, I, glosar.
Compară 68, Din cauza schimbului dintre O şi u poate că unele exemple aparţin la 68,
65,	O neaccentuat are propensiea de a se preface în U,
a)	Se preface în u: afurisesc > â®op(ţw ; burete boletiis; cos consuo—cusul, cusut (însă imperfect coseăm) ; curechlă
>	caulicuiiis; dor> doleo—dureăm, durui, durut ’, frumos > formosus—frumuseţă ; iepure > leporem; însor > '*uxoro—însurăm, însurăî, însurat; jâo ioco—jucăm, ju-■căî, jucăt; molii > mollio—-mulăm, mulel, mulăt; mor> morior—muriăm, murii, murit; năfură > <m<pspx; port > jjorto—purtăm,. purtăl, purtăt; pdt > *poteo—puteam, .putui, putut; rog > rogo—rugăm, rugâl, rugat; stre-
■	cor-strecor-strecur > ex-\-transcolo—strecurăm, strecurat, .strecurăt; timpuri > tempora; torn "> torno—turnăm, tur-năl, turnăt; ucid > occ/c/o; ureche > auricula; urgie > .-cpvŢj, urgisesc ~> cpY^w; zbor > ex -j- vo/o > zburăm, zbu-răî,.zburăt. p) Se păstrează alături cu u: amorţesc-amur-ieso*admortio; bbrcut-burcut > ungur borkăt; cocoană -cucoănă r> ? compară neogrec y.ov.xwva; cocon-cucon '> vezi cocoană; cocdş-cucdş > vechiu bulgar kokosl gallina; co-■dălb-cudălb caiafa a/fes ; coprind-cuprind > compre-hendo ; conosc (vechiu romîn)-c«/2osc >cognosco; despotul clespolio—despoîăm-despulăm, despoiăt-despuîăt; dorm> dormio > dormlăm-durmiăm, dormil-durmil, dormit-dur-mit"(formele cu u în Transilvania); îngrop >groapă—îngro-păm-îngrupăm, ingropăl-îngrupăl, îngropăt-îngrupăt (formele cu u în vechea romînă); înot ~> ''noto—înotăm-îniităm, înotăl-înutăi, înotăt-înutăt (formele cu u în vechea romînă); micşorez - micşurez > micşor ; negoţez-neguţez > negoţ; osebesc- vechiu romîn -usebesc vecinii bulgar ~ osebiţi ; ospătez- vechiu romîn uspătez > hospito ; pogor- vechiu: ro-
80
§ 240.
mîn pugor > vechîu bulgar pogon prone ; porcăr-purcdr >• porcarius; romtn-rumin > romanus ; roşesc- vechîu romîn, ruşesc > /'0£ ; surori-vechîu romîn sororî. y) Se păstrează neschimbat: acdper > cooperio—acoperiăm, acoperii, acoperit ; coc > coquo—coceăm, copsei ; colindă > vechîu bulgar koleda; colindez colindă; dovădă, dovide.sc > vechîu. bulgar dovedo; mod > nodo—înodăm, înodăî, inodăt; lăcom > vechîu bulgar lakomu ; mormint—monimentum ; os/wf > hospitium; portăr > portar ins; portiţă > poărtă ; SCO/ > excutio—scoteam, scosel, scos ; slobod > vechîu bulgar svobodi; slobod, sloboziâm, slobozii, slob o zii slobod ; slobozie > slobod; şchiopătez, şchiopătăm, şchiopătai, şchîopătăt "> şchiop *scloppas ; torc > torqueo— torceăm, torsei. o) -o final s-a fixat ca u : 1} La singularul declinăriî II, unde -O dela dativ şi ablativ, prefăcut în -U., a. contribuit înpreună cu nominativul -us şi cu acuzativul -um la producerea cazului romînesc -u (domn r> domnu dominus
-	domino-do minum-domino}', 2} La unele substantive de declinarea III, om > o/îiu > homo, împărate împărătu > zTn-perator, soi"> soru^> soror; 3) La singularul declinării pronominale, unde dativul latin popular -O (pentru clasicul -/) şi ablativul -O, prefăcuţi în -U, au contribuit înpreună cu acuzativul -um la producerea cazului romînesc -u [el elu illo-[=////, vezî Georges Lexikon der lat. Wortformen] -illum-illo; acest ;> acestu isto [—isti, vezî Georges Lexikon der lat. Wortformen] -istum-isto] ; 4) eă > eu > eo, vezî Grandgent: Introduzione § 263, > ego ; 5} La p. 1 sing, prezent indicativ (zio zicu f>dico) ; 6) La unele numerale, pătru '>quattorz> quattuor, opt > optu > octo— Acolo unde se găseşte o final în romîneşte, este de origine recentă : vocativul -o, Ileăno, şi-imperativul -o, vino, îşi au originea în interjecţiea o.
Tot aşa în toate dialectele.
Macedoromîn. a) â) afurisescu Dalametra ; bureăte ; cos —cuseă, cusu, cusut; dor—dureă, durut; Iepure; marmură, nsurăre, nsurdt; gloc—glucă, giucără; mol'ă— mufă, muie, mul’ăte-, mor—muri, murire, murită; P. B,„ glosar; anăfură Dalametra ;' portu—purtă, purtă ; pot—putem, putea, putu ; ardg—arugă,arugăt \ stricor—stricurătl,. stricurără; tornu—turnă, turnă, turnătă-, ureăde-, uryie azbor—azburătV. B. glosar., £). am.urfâ.scu; cucdtz>vechîîh bulgar kokotu gaîlus; cunâscu; dispolu—disputară, dispu-
- § 240-241.
81
făt; ddrmu—durnă, durnii,. duriută ; ngrop—ngrupă, ngru-păre, ngrupăt; anot—anută, nutăre; purcăr; ărmm-aru-min-rumăn; aruşescu; surări. P. B. glosar. 7) acoăpir— ăcupirîă, acupiri, acupirit; coc—cufeă, cuţeăre; nod—nudă, nudăre; nmrmintu; uspef; purtăr; scot—scuseşi,scu-teărim, scuteăre; tdrcu—turţeă, P, B, glosar, s) 1) domnii;
2)	6m, sor; 3) el; aestu; 4) eu; 5) dzic; 6) pătru, optu. P. B, glosar.
b)	Olymp. a) bureăte Weigand Olymp 33; dureăre 27, 47; l'dpur 29; ninsurât (neînsurat) 28; mor—murim 90, (3) cucât 33; cunoscu 33; dornui—diirmăm, durnii 98. 7) Lipsesc exemple, §) 1) domnii 66; 2) om 36; 3) el 77, aestu 79; 4) eu 76; 5) dzicu 52; 6) pătru 74, dptu 74.
c)	Acarnania. s) 1) bărbăt Weigand Aromunen II 180; 2) sâr 182; 5) făc 178.
d)	Meglen, a) burâţi; cos—cusui, cusut; l’epur; an-sdr—ansurQm; mor—murim, muri, murit; rog—rugăt; timpuri; torn—turnam; uf ici; urecl’ă. P. M, glosar, p) cucoş; cunosc; dispdlu—dispufăt; dorm—durmeă; angrop—an-grupăt; purcăr; ruşgs (roşesc); surori, P. M, glosar, 7) mur-mint, o) l) domn; 2) £0/7?, ampirăt, sor; 3) iei; 4) fo> eu vezi 39 v; 5) z/c; 6) pătru, uop/. P. M. glosar.
In macedoromîn, prin urmare, o neaccentuat devine cu mai multă consecvenţă u decît în dacoromîn.
Istroromîn, a) cos—cosut?; dore—dure, durut; lepur; ănsoru—ănsură, ănsurăt; joc—jucă, jucăt; mor—muri, murit; port—purtă, purtat; pot—pute, putăt; râgu—rugă, rugat; tor nu—turn ă, turnat •; ufid; urecl’ă. P. I, glosar. cunoscu; dârmu—durmi, dur mit; surăr. P, I. glosar. 7) cu-peru?—cuperi, cuperit; lăcom, P. I. glosar, s) 1) domnu; 2) om, sor; 3) ie > iei P. I, glosar; istu P, I. 22-21; .4) 10
>	eu vezi 39 v, P. I. glosar; 5) zic P, I, glosar; 6) pătru, opt P, I. glosar.
In'-‘istroromîn, prin urmare, 0 neaccentuat devine cu maî multă consecvenţă u decît în dacoromîn.
§ 241, 66. ii. a)' Contrariu de ceia ce se întîmplă în ce-lelalte limbi romanice, unde el a devenit () (afară de dialectele Logudorb şl GaLihpidano din Sardinia, unde â a rămas 'neschim-bat, şi afară.dupăcimrse pare, de limba dalmată, unde u în silabă închisă a rămas probabil neschimbat, Bartoli Dăs Dalma-
6
82
§241.
tische II § 295), u a rămas ii în romîneşte: ajunge adiun-go; ascult > ausculto; asupra > supra; atunci > tune; cruce > crucem; cuc > cucus; cuîu > cuneus; dulce > dul-cis; fug > fug io; fulger > fulgii r; fund > fundus; furcă
>	furca; găm > o'u/a; înjunghîu > iăgulo;; înpung >
pungo;	~>	iugum; june > iăvenis; /«era > lucrum;
M/zfre > luntrem; lup > /z//>z/s; lupt > ludo; lut > lutuni; muc > muccus; mulg > mulgeo ; mult > multus; muscă
>	musca; /72zzs/ > mustum; /zz/că > *nuca; număr > ;zzz-merus; pătrundepertundo-, plumb > plumbum-, porumb
>	palumbus; pulu > pulleus; pulbere "> pulverem; pulpă
>	pulpapumn > pugnus; puţ > puteus; rug > rubus; să/zz/ > satullus; scurt > czzr/zzs; spurc > spurco; sturz~> tiirdus; sufer > suffero; szz//zz > sz/^f/o; szzrc/ > surdus; triinchîu ~> *trunculus; tiirb ~> turbo -, turbur a *tărbulo; /z/sez > tussis; umăr humerus ; umbră > umbra ; undă> unda-, unde > z//7cfe ; ung~> ungo; unghie > ungula\ iirs
>	zzrszzs; vulpe > vulpes; vultur > vulturem. Dintre exemple nu sînt sigure acelea unde după u urmează fl ori 772 -f-consonantă (afară de grupul /??/?), căci s-a putut întîmpla ca zz să se fi prefăcut în o şi apoi o să fi devenit zz conform schimbărilor de sub 58, 59, p) z/ apare cu toate acestea prefăcut în o în următoarele cuvinte: cot > cubitus; doî > duo; c/dz/ă ~> duae; vechîu romîn z“o, zoo > ubi (Cuvîntul se găseşte scris de cele maî multe orî k>, ww; w însă reprezintă în ortografiea chirilică , şi pe zo şi pe hi; pentru lectura z“o pledează scrierea nu.;, iw din psaltirea şcheîană şi psaltirea Coresi facsimile pag, 3 S 7); /7zoăre ~> măria ; ■noră > zzzzrzzs (Acest cuvînt prezintă şi in restul teritoriului romanic o particulară dezvoltare a lui iî, care apare nu ca o închis, ci ca p deschis: italian nuora, vechîu provensal nora, spaniol nuera, portughez nora. După Meyer-Liibke Einfuhrung ed. II § 152 prin analogiea lui.so-cras. Mai degrabă s-ar putea invoca analogiea lui sp/'OZ'); pldăe~> plăvia (Vezi discuţiea pe larg în a mea „0 rămăşiţă din timpuri străvechi, jioară = cristal" în Arhiva Iaşi anul 1914. Verbul plouă însă m-îpluit, ci foarte probabil *plovet orî *plovat, compară „urceatim plovehat" Petronius Cena Tri-malchionis 44; la plovere trimeţe francezul pleuvoir, la plovere italianul p iov ere, la p Iov are plovatus romînul plouăre, plouat); roîb:> răbeus; roîbăf>rubla; său >*sâu > suus; scot > excutio (Acest' cuvînt. prezintă şi în italiana o particu-
§ 241.	S3
Iară dezvoltare a- lui u, câre apare iiii că Q închis, ci ca $ deschis: scuotere); tău>*tou>'tuus; tdănină autănmus. Fiindcă cei mai mulţi u n-au devenit 6 în romîneşte, Meyer-Liibke-a pus teza că toţi u n-au suferit această schimbare, şi pe reib, cot, o (adecă lo), toămnă, macedoromîn glone presupus *> iuvenis (singurele cazuri de u <. o cunoscute de dîri-sul) le-a explicat punînd regula „U<Z o înainte de labiale" Grammatik I § 130. Regula luî Meyer-Liibke e contrazisă de ci-supra, Iiip, număr, umăr, răg > rubus, sufer, suflu, spumă > spuma, iimed > humidus, vechiu romîn biiăr > buba-lus, vechîu romîn nuâr~> nubilum, la care numaî la unele s-ar putea invoca influinţă formelor neaccentuate, influinţă pe care
o	invoacă de altfel Meyer-Liibke la unica excepţie dela regula sa cunoscută de dînsul, la rămegl> rutnigo. Tot cu privire la această presupusă complectă neprefacerea luî u în 6 în romîneşte spune Mohl Introduction â la chronologie du latin vul-gaire 194:	„In ce priveşte pe ă pentru o accentuat, umbrii
cui sunitu alături cu sonitu ni se pare că prezintă acelaş fapt ca şi romîneştile sună = sonat; bun = bonus, etc. Din contra, umbrica cere o în loc de u primitiv înainte de labiale: somo în loc de latinul summum, rădăcina sup, grec u%6. Şi aici exact acelaş lucru îl găsim în romîneşte: o din ubi, etc,, în vreme ce, după cum se ştie, ceilalţi u rămîn neschimbaţi în Dacia",' In Zeitschrift fur roman, Phil, XXVIII 688, plecînd şi el dela teza că oricare w rămîne neprefăcut în o în romîneşte, caută Sextil Puşcariu să-şi explice pe toămnă, tăi,. săi, doi, roîbj moăre, coif, fost, pleoăpă din nişte presupuse atui-mna, tuf, sul, dăt, răîb, mulra,cuif fulstum, plulpa, punînd regula că „atunci cînd s-a întîmplat să se găsească în limba romînă primitivă un u înainte de î consonant dela sfîr-şitul silabei, s-a disimilat li în o". Această părere a retractat-o însă Puşcariu în Locul limbii- romîne între limbile; romanice 26,	^
Tot aşa în toate dialectele.
Macedoromîn. a) a) agiingu; ascultu; supră; atiimţea; crăţe; dulţe; fug-, fundu-, furcă \ gură-, gug\ lucru-, lup-mălgu-y măltu; muscă -, niică ; niunir; pitrăndu; purumbu; pull’u- pulbire-, pulpă-,'pulmu (pumn); puţ-, rug;, sătul-, suflu; surdu; ttirbu -, (imir-, undă-, ungu; i'mgl'e; ursa-, viilpe; vultur. P, B, glosar, g) cot\ doi; doâuă; moăre; nor-horă; pldăe; aroibu-, scot-, tău-, toămnă. P, B, glosar.
84
La acestea se adaug ardâmig > rum'igo şi gîone > lăvenis, R. B, glosar, aroămig—arumigăre se poate explica prin. analogiea verbelor de tipul acoăpir—acupirire; gîdne e relativ nou, trebue să fie italian giovine — Insă îu P, B, glosar,
b)	Olymp, a) adzănăze Weigand Olymp 56; afămfsa
26; furcă 55 ; gură 63; lucru 34; lupă 36; nuiltu 34; nucă 64; numeru 58 ; pul 34; puţu 34; scurtu 59 ; ungu 32;	vulpe 64.	p)	doi 74; doăue 74; moăre 34; ploăîe
25;	sctffrî 34;	tău 78;	toămnă 34. La acestea se adaug
roămigu 34, dzâne 32, pentru care vezi observaţiile de supt
a), şi dzdg (jug) 67.—Insă îu 82.
c)	Acarnania. a) fugă (fugiat) Weigand Aromunen II 180, fudz (fugisj 180; părunghîl’i 178,
d)	Meglen.	«)	jiing;	sciilt; suprâ; tunţea; cruţi; dălţi;
fug; fund; furcă;	gură;	jungl’u; jăg; lucru; lup; mulg-,
mult; muscă-, nucă; ntimir; pul’ă; pulpă; pulm (pumn); rug; sătul; spurc;	;	surd; Umdi (unde); ung; ăngl’ă.
P, M. glosar, p) co?; doi; dpă-dpuă-ddduă; noră; ploăîă; scot; tpă; toămnă. P, M, glosar, rumig, juni P, M,. glosar, ca în dacoromîn,
i - : ■
Istroromîn, a) ascutu (ascult); supra; atunts; dul’tse; fug; fund; furcă; gură ’, jug; lucru; lup; lut; munt (mult); musca; nucă; pul’; punmu; puţ; satu (sătul); scârt; surd; turbu; umer; ungu; ungl’ă; urs, P. I. glosar, p) cot;,doi; do (două) i ploie; scot; tomnă. P, I, glosar,
67.	ă latin a rămas neschimbat ca u: asud ;> sudo; duc > duca; fum > fumus; lână > luna; lupt > ludo, etc.
Tot aşa în toate dialectele.
Macedoromîn. a) asud; duc; fum; lună; alumtuilupt), P, B, glosar,
b)	Olymp: duc Weigand Olymp 54; făm 34,
c)	Acarnania: duse (d«xit) Weigand Aromunen II 182.
d)	Meglen: sud (asud); cluc; fum’, lună, P, M, glosar,
Istroromîn: duc; lură (lună),
•	68. u accentuat şi neaccentuat apare cîteodată prefăcut în ă, î. a): u, < â, î:. adine aduncus \ (înţelesul primitiv al cu-vîntuluî romînesc a fost de „plecat în jos"); gitf>, guttur ? (Miklosich Beitrăge Vokal, III 8 găseşte mare greutate în / din acest cuvînt şi pentru aceia propune un vechiu bulgar *glută, iar
§ 241.
85
Tiktin Zeitschrift fiir roman. Phil. XII 220 numai astfel îşi poate explica pe gît le j [vechiu romîn gîltej] şi pe gîltăn); gutâe
>	gutue > cotonea; osinză "> axăngia; plămîn > plumun
>	pulmonem ; vechiu romîn porămb Hasdeu Cuvinte din bătrîni I 297 > porumb > palumbus; sînt > sunt(u) ?_' (La sun tu trimet formele macedoromîne, la sîntu, admis încă de Lambrior în Tocilescu Revista pentru istorie I 42, trimet formele vechi romîne simtu, sintu, pentru care vezi Gaster Crestomatie I CXXVII—CXXVIII). p) u <~'ă\ î: flăcără >*flacula >facula; frîmseăţe frumuseţe Coresi Psaltirea ed, Hasdeu facsimile pag. 43; plămin^pulmonem; vechiuromîn > porănceso poruncesc > vechiu bulgar porociti Gaster Crestomatie; rîn-duneă > *hirundinella; vechiu romîn văltur (vezi Gaster Crestomatie) > vulturias; vîltdăre Wasserwirbel, Wasserstrudel, Băr-ceânu Dicţionar romîn-german > *vulioăre > volutus-\- -oare.
Fenomenul are loc în macedoromîn, şi poate în istroromîn,
Macedoromîn. a) a) adîncds (adînc) P, B, glosar; usindză Dalametra; sun-suntu-sînto P. B. glosar. Apoi frimte > frunte, frtndză > frundză, lindură > *hirundula, mîşcu > muşc li, P, B, glosar, p) vîltdăre P, B, glosar, Apoi ăpârnescu-apîrnescu (pornesc) > apurnescu > vechiu bulgar porinoti P. B. 'glosar; căţiit > cuţut P. B, 175 ; mărmintul > mur-mintul P, B, 286 ; mîşcătiiră > muşcătură P, B, glosar; mplâ-tescu (plutesc) ~>plutescu >vechiu bulgar pluti plovo P. B, 429,
b)	Olymp. a) suntu Weigand Olymp 99 ; frâmphă (frunte) 34; frândză34; a rând ură 26, p) arând lirică 26; măr-mi h{ 58.
c)	Acarnania. Lipsesc exemple,
d)	Meglen, «) frQndză (frunză) P. M, 18s; mpncă (muncă, supărare) >■ vechiu bulgar moka 334. p) clismărescă (hodinească) ■> dismur- > bulgar umorîavam, sîrb moriti fatiguer, ermuden 32O)0; mănciQ-ti (osteneşte-te) >• munciQ vechiu bulgar mo citi 3318; pumarpt (obosit) > pumărpt > piimur-
>	sîrb pomoriti ermuden 2128; uinărp (obosi) > umăr- > bulgar umorîavam 3515.
Istroromîn, fărniz furnici P. I, 19^ fărminănt > ital. fulminante Puşcanu, Studii, istroromîne, II, 96.
: I-. ,
Compară 64. Din cauza schimbului dintre o şi u poate că unele exemple aparţin la 64,
86
§241.
69.	Precedat de / orî sunet muiat u accentuat şi neaccen-
tuat se preface sporadic. în /. «)• ii <. i : blid > vechiu bulgar blîLidă; închide *închîud ■>. includo; înghit > *inghfut > inglutio; vechîu romîn libov (iubire) >vechîu bulgar Ifubovf; nicăirî nicâîurfy? nec aliubi -, ruşine > *ruşiăne > roş-\--June. In fătăcină Hasdeu Cuvinte din batrînî I 151, alături cu obişnuitul fătăcîime > *fetalionem, s-a amestecai sufixul -inăi; clin contra, în mortăciune (alături cu morlăcinâ) u morile in a s-a amestecat sufixul -tune-, tot un amestec probabil al sufixului -fune a avut loc în mărăcfune alături cu mărăcine ~> probabil *marrucina (compară italian marmcca) > mana Cihac.—Insă fute >• vechîu : bulgar Ifuto. p)- u < /: ginel (tinerel, comunicat i din. judeţul Iaşi) r> *gfunel ~> gfune; ibovnic > *tubovniC;> vechîu bulgar Ifubovfniku; mincinos > minefunos	minciună.—Insa Iubesc > vechiu bulgar Ifubili.
: . Fenomenul are Ioc în toate, dialectele, .
• Macedoromîn, a) a) ncl’id; ngl’it; arşitie (ruşine). P, B, glosar, murtuţihă P..B, glosar; mărăţine Mihaileanu, p) minefunos P. B, glosar,
,	b)	Olymp, a) nclidu	Weigand	Olymp 36;	ar si ne 26.
c)	Acarnania. Lipsesc	exemple,
d)	Meglen., a) anefid; anglii; nicăîiirea(?) -, ruşpni. P,
M, glosar, tnărţin P, M, glosar.—Iută (iute)- P, M, glosar, p) minefunos P, M. glosai.	.	'
. 'Istroromîn, o) ăncl’idu; ruşire (ruşine). P, I, glosar.—/;// (iute) P, I, glosar, p) Iubesc P. I, glosar,
70.	u neaccentuat, scurt orî. lung, rămîne . neschimbat:
cutii > cute; lucesc > lucesco; măscur > masculus; muiere > mulierem; puşcheă > *pustulella; putdăre> piito-rem; rugină > *aerugina; ruptură > ruptura ; singura singulus; supţire > s£/>////ş; turtureă > *turturella oii tur-iurilla; urzică > urtica; vultur > vulturcm.	;
Tot:.aşa în toate dialectele,
Macedoromîn, a) cu/il/; luţescu; măscur;	mnl’ăre; aru-
dzină;	singur; supţire ;	turtură	(turturea) >	*tartura; ur-
dztcă; vultur. P, B, glosar,
b)	Olymp: cutii t Weigand. Olymp 31; supţire 51.
c)	Acarnania; frimură Weigand Aromunen II 182 >//'<?-
mulo,:.	:
' ‘BUtlUOJ
; n »
BaipaA ui Bfap B]sixg -Qg qns ap ţao no ţajmd uauioua^
■n uud suas iii izBuiiBp und ibiu ţBitir.td -X3 ‘BDSB3UIUI0I B3IJBjS0^0 Uip ţ-lIlOS 77 [nţlUinU B$B 9 BţSSDy
«zu oiz [nu3|unjAjj nu3JBj[ .ibi ‘zi.i uiaoiz nuamSufl 10^» :siz b-iui ubjb| an [ţaoânpvj jnjspnl] iq.103 uj" ' L9Z ţipusqsaJiţBf IHA ui pueSi3^ 'Bsuip sp ţusiţâuoo a jaiodod i& bd b£b ‘bdji -SU3pBJB3 3}.IB0J BSUI 3 B3.IIZlin]0}J '3.I3piA 3p pWld )S33B Uip 0JBOţBJllţS3pUJ3U )D3[dUI0D a;S3 3{Bp3]Bip J0J3]X3) B3.IB)0fyJ '3^3S
-diţ iBitp B3jnoo|B ad ’3JBd ss jio Bdnp fspun 'Biusjun]^ ui jp -ap 3JBui ;iBui 3}S3 ‘gpjid ap ‘BAopjoj^ uj 'ipuiAOjd Bdnp Boirn ibuiuo aiBui ibui ajsa Baiizunp-y \zp.ld) fp.id '(JpuDJj) fpuDD '■[ÂpfpAţÂpţpA. ‘(snuidssmvpiw/ < wdsppnpj) uidsppnpj {smu -jcivprwj <wvpnpj) uippnpj uruo.i nnpa ‘(snuiDqupnvj < wppnpj) uippnpi ‘{snumpnvi < lîippnp]) utppnvj ‘{snsun < s.in) sjn ‘{sndsvd < spo) §po '[snssod < spd) spd ‘(uindp.ioii <iz.ig)z.io ‘[sndjnd < pid) fad '(oajod*< iod ‘âgd) npgd ‘{oSoj < ’3oa) 3o.i ‘(sm.iod < fjjgd) o.iod ‘{opnf < f/pf) opj ‘{opo.i < pg.i) po.i ‘(oj.iod<pgd) pigd ‘{odjod^<. ţgd)jod ‘(snqwnjnd < qiumod) quimod ‘{snjnoo < f/g) pupo \odsnd <rfspd) DSpd ‘(snqjo < q.ig) q.ig '{snjodd C ţdmd) jdmd ■(oduim < din) diu ‘(snuiuiop < iuugp) muop \snuiin < iip) up oiuvp <^uipj) upijo [{snpnjus < imps) jnjps \od.md
■snjvd < Jpd) jpd : }U9paoa.id inpipuns' BjdnsB<: aaizan|OJ ap ; Biu.m puisB[ ‘]iUBds|p b iodB i£ uojb '].inas }iuaA3p b » }dns ap spo }psp pijjB 3)ubuosuod ap dn.iS un Bdnp uo bjubuosuod o Bdnp !mp.i§ ,'nidj. ‘(shaia) ni a lniz.iij ‘nş ‘npi '‘npşq ‘npp ‘ngq ijg : Suojju} uo Saojjip B]uap333id b|booa no bzbsuijoj lâ iînniosiioa 3iiiAap bjbooa o ndnp (fj ! njin lmfp3 ‘(iuziS0]0DU i§ iep) muziSojodu ‘niup.i iijfns ‘njfp 'njdiun ‘njqiun ‘np -gp lmdsp ‘n.iops lmop ■]-{-■! ?dnp i§ b|bzbu uo Bpupij -f-
BpBJllds UO BAIZOjdxS Bdnp ţUBUOS 77 B3 BZB3.ipBd 3S (» ‘(o 59 IZ3A) OSaiII)BJ o Uip ţlUBAOld • J30B iâ ţp '(Alpunfuoo papadBD -sn^d ‘AijBDipui pspad ‘psjjadiui ‘)uaza.id '.injd 's.iad ţ B{3p sn-99 IZ3A 'AI}B[qB |§ AIJBp B[3p O ţBpUnjUOD B-S 3JBD n3 ‘jj Baasurpsp .iB^nSuis jnAiţBznoB iâ |nAi]Bujuiou Bjap utn- ‘sn-<.) 3SaUI}B[ 77 mp }IU3AOjd jaDB ţJ)B *{BUIJ ]Bn)U3DDBaU 77 ’IL ueso[3 -j ■^ ■bdiz.in ! d.njdns ! d.i3jniu ‘pjnj ■ uiuiojoj)sj
'	'I'
’aBsojS ‘Yi'd'poiz.in '.p.mpni !u$}dns .‘.inSuis .‘p.mţ -p;dn.i ‘.i.ipopid ! i.ipjnui ‘.umspui ! ]âfiu :ua[Sap\j (p
L2
88
§241.
Tot aşa în toate dialectele, cu oarecare variaţii/
Macedoromîn, a) a} ăcru,■ sâcni, umplu, ocl’u, ăflu, suflu, urlu. P, B, glosar, p) ou, bou, dău, l’ău, eu, yiu. P, B, glosar. 7) păr (palus, pareo), sătul, cl’em, ăn, arup, pot, arod, făc, arog, pociu (ulcior), puţ, caş. P, B. glosar. După orice grup de consonante însă -U se păstrează sonant; ddm-nu, orbu, păscu, purumbu, por tu, porcu, keptudrdzu, ursii. P, B. glosar, Paralelizmul cu 50, care există pentru dacoromîn, aici încetează, căci domnu, însă domni.
b)	Olymp, a) amăgru (macru) Weigand Olymp 26, socru 32, ăflu 34, liicru, negru, ddu, genuclu, câpestru, codru 35. p) După Weigand . 35 -u s-ar fi păstrînd sonant faţă de vocala precedentă : beău, ,hiu, vdîu, arău, grăîu. 7) „u se păstrează după un grup de consonante: multu, scrum-bu [scrum?], âltu, cunoscu, păngu [paingăn], cundu, yrap-, sescu [scriu?]i gărdu, astergu, dâmnu, somnu, prtnzu, cor-nu, yermu, yiptu, făptu, ariţu, cupăţu, ordzu. Se aude că U slab [probabil e vorba de rotunzire]după explozive: facă, 'giihticu(gutunar), acu,, piatu (iticaov), lupu,'sclabu (rău, falş), vedu. Cade după lichide : - grin, ăn, căi, pericol, om, her, hir, năstur", Weigand Olymp 35-36, Paralelizmul cu 50 încetează,
c)	Acarnania, «) Lipsesc exemple, p) areu-arşu (rău) Weigand Aromunen II 180, l’ău (iau) 180, ţ) cum, făc, ved, trec, mpărţ (înpart) 178, căp, bărbăt, ăm, kend (cînd), mu-treăm (observam), yin (venio), băg 180, sor, ket (cît), ni-pot 182, -11 se păstrează însă sonant după unele grupe de consonante: aspărgu 178, zghilescu (\ip, răcnesc) 180, Paralelizmul cu 50 încetează.
d)	Meglen, a) ăcru, socru, ămpl’u (umplu), ăflu, suflu,
urlu.^ P. M,	glosar,	p)	uou,	bou, dău, b^u, ghiu	(vivus),
grăîu. P, M.	glosar,	T)	păr	(palus), sătul, cl’em, ăn,	dâmn,
rup, chîept,	uorb,	păsc,.pot, port, porc, rod, făc, rog,
pocîii (ulcior), iwrdz, căş. P, M. glosar.—întocmai câ în dacoromîn, Paralelizmul cu 50 există.
vV-	I	:
Istroromîn. a) niintru (înuntru) P, I. 39.î;ţf codru.39^, lucru. 42 fa .p) ştiu 3%5 -ştiuu Ai v ăw >ău 39 u, grăw 39,o -grău 3930 (grîu),, T) om 3827, fâst 38 ^,.siromăh (sărac) 3827, lovâţ (vînător) 3827, putut 3 8 29, adus 3 8 30, sculat 3831, Iov (vînătoare) 3831î zis 3834, săm (sînt lp. sing.)
§• 241.
89
■Z%^uvezutZ9v cat (cit) 392, jutăt (ajutat) 396, fecîdr 398, vinduţ 398, făcut 3912, Ioc 39lf5, ăns (dînsul, el) 3919, pa-Idţ 3920, scănd (scaun) 3922, drăc 3927, vir (vinum) 4019, biir (bun) 4021, când 41x?t^căp °41u> mim (mult) 41 m per (păr, pilus) 41.25, color 4126, griimb' (urit) 4134, maşesc (slujesc liturghiea 1 p, sing.) 4221, pemint (pămînt) 4224, preft 4315, cfept 4330, şporc (spurcat) 446, zic (dico) 45 29, amp,
1	sing. 487, sor (soră) 4828. -u se păstrează sonant la 1 p. sing, şi maî ales la 3 p. plur, dela conjugare: jutu (ajut 1 p, sing,) 3835, rogu 1 p, sing. 468, potribescu (trebue să fac
1	p, sing.) 4628, sediu 1 p, sing. 4712 (însă săm, maşesc, zic, dm, vezi mai sus exemple); plăngu 3 p, pl, 3 8 30, mer-gu 3 p, pl, 4130( ămnu (umblă 3 p. pl.) 4224, obedvescu (ospătează 3 p. pl.) 433, căvta (văd 3 p. pl.) 43llt zepelescu (cară 3 p, pL) 4319, utu (uită 3 p. pl) 4328, vini (vin 3 p. pl;) 43 28, tulescu (plîng 3 p, pl,) 45t), ăntrebu (întreabă 3 p, pl.) 4510, vedu 3 p, pl. 4522, zvadescu (scot 3 p, pl.) 46,6, sediu 3 p. pl. 471( respartheu (împart 3 p, pl.) 48 7, ga-nescu, (spun 3 p, pl.) 486, mărăncu (mînîncă 3 p. pl.)' 4316, drit {au 3 p, pl,) 48 35. Paralelizm cu 50 nu există,
72.	Pentru prefacerea Iui u în p, b, /, v, f, w, m vezi 18, In. istroromîn u <. v, w şi în diftongii eu, oii, âii: mev
>	meus, tev > tuus (analogic după mev), nov > nou > no~ vus, ov > ou > ovum, brâv (brîu), grâw (grîu), P, I, glosar.
73.	In Criş-Mureş, localitatea Mecheş-Metesd, şi în So-miş-Tisa, localitatea Odorhei-Szamos Udvarhely, are loc fenomenul curios, contrariu firii limbii romîneşti, u <o (Să se observe în special un <. on): moguru (mugurul) Weigand's IV Jalires-bericht 317, păoni (păunii) VI Jahresbericht 48. Compară 55.
74.	<x) uă < ăo < oo < du ori o<âu<âă: bubalus <. vechiu romîn biiăr <_ vechiu romîn biior <. boor (ii se asimilează la o) < bour (disimilaţie ajutată de propensiea. lui o de a se preface în u); in + contra -f ubi <*încătruâ < vechiu romîn încâtrăo <. vechiu. romîn încătroo Hasdeu Cuvinte din bătrîni II 50 <C vechiu romîn încătro (contracţie), de unde s-a dezvoltat de o parte < * încât roii <: încătrău, iar de altă parte încotro; medulla < vechiu romîn mădiiă < mădiio ? Tiktin Zeitschrift fiir roman. Phil, XII, 225 (La acest cuvînt diferen-ţiarea a ţinut în loc schimbarea mai departe, pentrucă s-ar fi alterat forma declinării); nubilum <C vechiu romîn niiăr <. vechiu romîn nuor < noor < nour ori nor (contracţie); una < *uă
90
§ 241.
<C vechîu romîn uo Praxîul Voroneţ de pildă pag, 69 (accentuat şi neaccentuat) < *oo ? < o. p) uâ < ud: levamus<, luăm < vechîu romîn luom; levavit <. luă < vechîu romîn lud. y) uâ < uo: vidua < vâduă <. vechîu romîn văduo Psaltirea şcheîană ps, 108g,—Formele vechi romîneştî, pentru care nu se dau probe, vezi-le în Gaster Crestomatie şi în Tiktin Worterbuch, Compară 79,
Fenomenul are loc în toate dialectele, dar în mai mică măsură şi cu variaţii,
Macedoromîn, a) a) măduă; nior-năur-niur; ună. P, B. glosar. (3) lom > *ludm / Io > kluo. P, B, glosar, y) veduă P. B, glosar.
b)	Olymp, a) nuor pl, nori Weigand Olymp 31; ună
80,	(3) lom 99; Io 99.
c)	Acarnania. Lipsesc exemple.	u
d)	Meglen, cc) midiiă; nor; ună. P, M. glosar, (3) lg> *lă ~> *luâ P, M. glosar.
I
Istroromîn, o) nor-nuor P, I, glosar; o P, I, 13 etc.
75. « este epentetic m două (vechîu romîn doduă) dăae, rouă (vechîu romîn rdduă)'>*roa> ro(s) trecut la declinarea I (orî poate analogic după steăua ~> stella, neăua nivis), şi în -*oăue, pluralul luî -ou (Vezî 61, 62, 79).
Tot aşa în macedoromîn.
Macedoromîn. a) doduă P, -B, glosar, răo > rdăiiă Ka-valliotis -râua Mihăileanu,
b)	Olymp, doăue Weigand Olymp 74,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen, doduă, răo. P, M. glosar,
Istroromîn: rfo P, I, glosar; dova l>*ddud\ a doua Puş-carîu, Studii istroromîne, II, 99,
76.	In Meglen o accentuat iniţial primeşte un y -protetic:
udcl’u •■> dculus; uolâr [ohr) > dllarius; uom > hdmo; ădpt ~>octo; iior (horă) ~> neogrec xop5c ori bulgar horo ; uorb (orb) > orbus; uorz (orz) ~>hdrdeum; uos (os) '>dssum -, uoştî, strigăt prin care gonim cîniî; udă (ou) > dvum. P, M, glosar. Insă ocă (ocă), oglindălă (oglindă), op (hop, interjecţie), opcu -opucu (pe dos) ■> bulgar opako â l’envers, dtrovă (otravă). P, M. glosar,	....
Un fenomen analog are Ioc şi în unele vorbiri dacoromî-
neşti. După Gamillscheg, Oltenische Mundarten pag. 51,'prin unele localităţi din nordvestul şi nordestul Tîrgujiului o iniţial, accentuat şi neaccentuat, din elementele latine, se pronunţă «o [ăorb, uom, ăos, uospeţ); după Iordan, Dialectele italiene de sud şi limba romînă pag, 23, prin sudul Moldovei* de pildă la Tecucîu, orice o.accentuat iniţial, din elemente latine şi nelatine, se pronunţă uo. In meglenit, localitatea Lîumniţa, oricare O accentuat din cuvinte latineşti şi străine a căpătat înaintea sa un îi şi apoi ud a devenit uă. Fenomenul se probează ca nou nu numai prin participarea la el a cuvintelor străine, dar şi prin faptul că în acest uă a nu s-a prefăcut în o, dupăcum se petrece de obiceiu lucrul cu ă în dialectul meglenit din Lîumniţa (Vezi § 236 No, 2), Capidan, MeglenorOmînii, I, pag, 115, Compară § 239 No, 56,
§ 242, 77. ă, î, dacă sînt precedaţi imediat de i, sunet muiat, sunet palatal, se prefac în e, i: chem'~>*kîăm orî *kăm>clamo; chemăm>*chîămăm ori *Rămâm>clamciinus; junghem "> *j ung luăm ori >:j un gătii > jugulamus; junghind >*junghîind ori *jungînd~> iugulando; tăiem ~>*tăîănr> taliamus; tăind >*tăîind > taliando ; ureche >*ureăchîă ori *ureăliă > aurieula • moare ~> *mdărîă on mdără ~>mu-ria; ghindă > *ghtindă ori gindă > glandem; muntenesc către >*cătră (Vezi 29); muntenesc băşicăm băşică (Vezi 30); munteneşti tuse, frumuseţe, lehuze>*tusă, *frumusetsă, *lehuză (Vezi 31),
Fenomenul a avut odată Ioc în toate dialectele, chiar a-colo unde mai tîrziu e, i au devenit ă, î după î şi sunete muiate (Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, Pleasa-Albania, Meglen, vezi 35, 46, 47),
Banat: cheî Weigand’s III Jahresbericht 214 chîăî (Vezi 9) > claves. Nu se poate explica prin fenomenul de sub 7, pentrucă acest fenomen în Banat aproape nu există, învremece chel se aude în tot Banatul,—Criş-Mureş: cheî-tseî- teî >*chîăî (Vezi 9) > claves (Nu se poate explica prin fenomenul de sub
7,	pentrucă acest fenomen în Criş-Mureş în mare parte n-are loc şi conform lui în tot cazul ar trebui să se audă nu e); tsernăt (chemat); pe alocuri uşe (uşă), Weigand’s IV Jahresbericht 260, 305,—Somiş-Tisa: vefe (veche) >*v&chîă > ve-tula, urşt’e (ureche) Weigand’s VI Jahresbericht 68,—-Muntenî-Pădurenî: vulpoăne, lupoăne, urs6ăhe'>*-oahă~>-onea, fem-ţsem (chem), I, Popovicî Die Dialekte der Munteni und Pădurenî 111, 114,
92
§ 242.
Macedoromîn. a) acl'imăî (chemai) P. B. 95; acl’imă (chemă) 10; acl’imără (chemară) 45, 34; tăl’e (taie, conjunctiv, în macedoromîn identic cu indicativul) >*tăl’â taliat 139; tăie (tăie) ■> taliavit 222 ; tăl’e (taie, imperativ) > talia 397; tăiem (tăiarăm) > taliavimus 149; tăl’em (tăiem) 21; ureă-cîe 489; moăre P, B. glosar; gl’indă P, B. glosar; apre-veăgl’i (păzească, conjunctiv) >*apreveăgl’ă >pervigllat 94;-htl’e (fiică) > filia251; fumeăte > familia 6; veăcl’e (veche)
>	vetnia 256; aproăchle (apropie 3 p, sing.) > *aproăchlă 307; cămeăşe (cămeşă) 313 ; mdăşe (batrînă) > moaşă 326. scriitură (ursită, soartă) > *scriătură > scriat (scris) P. B. glosar, aproăchi (apropie 3 p, sing.) *> *dproăchiă 478 (Pleasa-Albania).
b)	Olymp: hile (fiică) ;> *hil’ă Weigand Olymp 113; ile (iîe) > *il’ă > ilia 120.
c)	Acarnania: lăle (neagră) ^>*lăiă Weigand Aromunen II 178; hil’e (fiică) 180; cl’imăş (chemăşî) 180,
d)	Meglen: cl’em (chem) P, M, glosar; j ung ti (taîe, imperativ) >*jăngl’ă P, M. 6ie; gl’indă (ghindă) ; gl’indură > glandida P, M, glosar; angl’igpin (închegarăm) > *angl’ăgpm ■> cl’ăg (chîag) Papahagi Meglenoromânii I, 62 ; angl’eţ [\n-gheţ) ^angl’ăţ (Vezî 11) P, M, glosar,
I
Istroromîn: clemă (chema, infinitiv) P, I, 1417; eterni (chemî) 38.„; gl’indă P, L glosar; spile (pîndă) >ital, spia P, I, 227; fil’e (fiică) 1338- 2913 3137 583p; file {ik)>fiat 95 1537; mdle (mamă) >compară croat maja mamă, macedoromîn măle bunică 29lţ) 504; ăşe (uşă) 316; tseruşe (cenuşă) 533, 4; scrine (sicriu)>scrină (75aj>scrinia 7527; pute (pasăre) ~>*pullea 77l 7 8 0 34 ; plole>pluvia 8231; viîo viva 803,34, Exemplele cu -e final nu sînt sigure din cauza prefacerii luî -ă final în -ă şi -e, despre care vezî 85,—Gu toate acestea macăcu (mî(ă)>croat macka 7 0 30; ştoriă (istorie) 6512; vilă (viva) 69scrihă (sicriu) 7534,
78.	ă, î se prefac sporadic în e, i supt influinţă unui e,
i	din silaba imediat următoare: ăperî, ăpere^>*ăpărl,*ăpăre, apparas, apparet; bisericăi>vechm romîn băseărecă'>ba-silica; cumpene pl. dela ciimpână^veclm bulgar kopona; cumperi, cu mp ere > "cănipărî, *cămpăre-> compar as, compa-ret; dimineăţă>vechîu romîn demîneătă'>mane; grindinăm
* grindinăm grandinem; inel >înel>anellus; inimă>vechm
93
romîn inimă^anima-, ieghiceriu~>lăghicerîă>laviţă; meste-care^măstecăromasticare; trimet>*trămet>transmitto; muntenesc blestemăre ~>blâstemare >blasphemare; muntenesc fermecăre'>fărmecare'>oa?\>.rj:/.ov; muntenesc peretopă-rete>parielem; muntenesc pereche>păreche>*paricula; iiîte-te^uîfă-fe; lăpte-solliptă-se Ispirescu Legende sau basmele Romînilor Bucur. 1882 pag. 196, 253, 263; Banat, Criş-Mureş chimeâşă, Somiş-Tisa chemedşă>cămeăşă Weigand’s
III,	IV, VI Jahresbericht cuvîntul normal 47,—Insă înger, măreţ (influinţat de mclre), mîndrie (influinţat de minării), etc.
Aici aparţine -ef>vechiu romîn ~eef> vechiu romîn -ăeî dintr-un cuvînt articulat precum cd^ef>vechiu romîn căseeî ~>*cdsăeî (Forma -ăeî se găseşte rar în limba veche: Sărăeî, strămoăşăeî, vâduăi, zioeî Cipariu Principii de limbă şi de scriptură 131, biirăeî [furtunii] Psaltirea slavoromînă ed, Gă-luşcă CVI, 29), de unde a rezultat forma 2 (genitiv-dativ) dela declinarea’I singulară a femininelor, -e, şi apoi, prin analogie, forma 2 (genitiv-dativ) dela singularul tuturor femininelor,. -e, -î, care a devenit, tot prin analogie, identică cu forma plurală a femininelor. Vezi ale mele Principii de istoriea limbii 57. Tiktin Gramatica romînă I, Iaşi, 1892, § 131, Zeitschrift fiir ro-. manische Phil, XI, 73, Bacmeister Die Kasusbildung des Singular im Rumănischen Weigand’s IV Jahresbericht 1 sqq. deduc formele singulare -e, -i ale femininelor declinărilor I, III dela genitivul şi dativul latin (Pentru ce însă numai femininele au moştenit genitivul şi dativul latin?).
Fenomenul are loc în toate dialectele,
Macedoromîn. a) biseărcă-biseărică P. B. 34, 51, 56; dimineăţă 11; inimă \5.—feătiîeî 174, 254, 288, 449 etc,; mumil’eî 268; mardiil'eî 283, 314; căsil’eî 80,333; pâlă-til’eî (palatului) 314; nveăstifeî 332, blăsteămile aii mume 486; hoăra li mutări dărfini 33; amăîli aii vombiri (farmecele vampireî) 120; giiva aii urse 389; păţîrle aii nveăste 440; aii nveăste miite (dativ) 450; aii mute (dativ) 452 ; hiiile aii mume 455; mâ-sa aii muşăte (mama frumoasei) 493 ; tătă-su aii feăte (tatăl fetei) 249 ; ali ghifte (ţigancei, dativ) 254; mărmintul aii dăde (mormîntul mamei) 286, Alături însă, foarte des, forma -ăeî: feătăl’eî 41, 266, 320, 449, 86, 493; ursăl’eî 47, 490; nicuchirăl’eî 190; nipîrticăieî 224, 269 ; nicăieî 285,319; hoărăl’eî 300, 439; nveăslăl’eî 439; ghiftăl’eî 36; căsăl’eî AII 478; gu-
94
§ 242.
văl'eî 481; îăpăîeî 314; dulăl'eî 317; dăscalăl’eî 327, 329 ; sărmăniţătei 331; primăveărăl’eî 335. unei furculiţă 134; chefeci li feătă (cheful fetei) 352 ; aii feătă (fetei, dativ) 378, 472; nuima li nveăstă 473; guva li ursă 388; alănti lugriî aii feătă (celelalte lucruri ale fetei) 482 ; lucără aii feătă (lucrurile fetei) 483,
b)	Olymp : băseărică Weigand Olymp 30, 52.,
c)	Acarnania: muşătil'eî Weigand Aromunen II 178 ; frăte aii soră (fratele surorii) 182.
d)	Meglen : biserică Papahagi Meglenorominii I, 49, 121; dimineţă P. M. glosar; dimneţă P, M. 2S; dimneţa P, M, 3528 {inimă P. M. glosar; pimint (pammt)>pavimentum P. M. 145,g.— iţa băbălă (fata babei P. M. 1024 ; coădaoăîăl’ă (coada oii, o plantă) P, M, glosar; bă bală (babei, dativ) P, M. 4.,9.
I
Istroromîn : băsărică-besârică-beserecă P. I, glosar; da-mareţă-dămăreţă-dămareţă-domareţă-demăreţă P, I, glosar; irimă P, I. glosar; chemeşa (cămeşa) P. I. 4424; pemint (pămînt) 56 lf).—Forma 2 -e nu există şiarticulul pentru genitiv-dativ în mod postpozitiv nu se întrebuinţează.
79.	ă, î, precedaţi imediat de o, u, capătă rotunzire şi se prefac în o, u : bubalus<.vechiu romîn băăr<.vechiu ro-mîn buor; cella<Lvechiu romîn aciuo 3 p. sing, conjunctiv Hasdeu Magnum Etymol, 192 din Omiliarul Coresi 1580>-
*	aciuăm* acîue (aciueze); duae <Cvechiu romîn dâăuă<c. vechiu. romîn ddăo ; illam<,*a<Ză Candrea Graiul din Ţara Oaşului 19 <Zo prin influinţa lui -u. dela terminaţiile verbale (Tiktin Zeitschrift fiir roman. Phil. XII, 225, ale mele Principii de is-toriea limbii 18); in-\- contra -\-ubi<*încătruă<vec)m romîn încătruo ; levamusduănKwechm romîn luom ; leva-vit<luă<.vechiu romîn lud; levando<.luind<vechiu romîn luund Coresi Psaltirea ps. 1259; *levatorius<iluătârîu<^vechm romîn, luotdrîu ; medullaCvechiu romîn mădiiă<Cmăduo ? Tiktin Zeitschrift fiir roman, Phil, XII, 225 (In Worterbuch nu mai dă această formă); nobis<*ndăuă<.vechiu romîn noăo ; novaCvechiu romîn ndăuă<.vechiu romîn noăo; novem<Z vechiu romîn ndăuă<,vechiu romîn noăo; nubilum<.vechm romîn nuăr<.vechiu romîn mior; ova (ori mai degrabă *oue) <Joăuă<Cvechiu romîn oăo ; *ovat verb<.*dăuă<,vechiu romîn oăo ; *p/ovavii<cpiouă<Z_vechiu romîn plod Prăxiul Vo-roneţ pag, 135, Psaltirea şcheiană ps, 7724; rosC*roăuă<L
§ 242.
95
vechîu romîn rdăo; vna<. ‘ vă <. vechîu romîn uo Praxîul Vo~ roneţ, de pildă pag. 69; uva<Juă<.vechîu romîn auo; vi-dua<.vâduă<.vechiu romîn văduo Psaltirea şcheîană ps. 108?; vobis <.*voăiiă<.vechîu romîn vodo. *pîrdde pl. dela pîrău (Vezî 61, 62)<.*pîrdâue vezî 75<_*pîrdăăă<kpîrdăo<vechîu romîn pîrăo (După Tiktin Zeitscluift fitr roman. Phil. XII, 230, 234 în general -ou [Vezî 61, 62] ar fi făcînd în vechea ro-mînă şi în Transilvania pluralul -do, fără să se aducă probe, Tiktin admite de altfel la acest loc pentru -ou nu că s-ar fi diftongat în -ode la plural, ci că, prefăcut la singular în -du, s-ar fi diftongat ca -au la plural în -ode, admiţînd o diftongare a luî ă. Pe -ă dintr-un presupus *-ăă [*hîrddă] îl explică ca provenit din ~e, orî supt influinţă luî ă precedent pe vremea cînd pluralul luî -tiu suna *-ăe înainte de diftongarea luî â, orî supt influinţă lui a precedent pe vremea cînd pluralul luî -âă suna, după diftongare, -ăe. In *-ăâ el admite apoî că s-a vîrît prin epenteză un o, astfel că a rezultat *-ădâ, de unde vechiul romîn şi presupusul transilvănean -ăo). Formele actuale două, luă, luăm, luătoriu, Ivind, nouă, dud, plouă, rouă orî sînt formele străvechi, anterioare formelor vechi ro-mîneştî, orî sînt un product al analogiei. Formele vechi romî-neştî, pentru care nu se dau probe, vezi-le în Gaster Crestomaţie şi în Tiktin Worterbuch, Compară 74.
Fenomenul are loc în toate dialectele,
Macedoromîn. a) ddăuă-doăo-dăo; u-o (illam); lom > *lu6m-, Io >*lud; lăuda luunda; rnăduă; noăuă-noăo-năo (nobis, nova, novem); oăuă (ova); oăuă (*ovat); P, B, glosar ; răo Kavalliotis-/tfya Mihăileanu; auă; veduă; vdăuă -voăo; P. B. glosar, neăuă-neăo>nivis; steăuă-steăo>stel-la; P, B, glosar,
b) Olymp: ddăue Weigand Olymp 74; lâm 99; Io 99; ndăua (nobis) 76; noăuă (nova) 72; noăuă (novem) 74; vdăua 76. steăuă 36.
c)	Acarnania. Lipsesc exemple.
a)	Meglen: ddăuă-dguă-dgu; au-u-o (illam); k) > *lă >*luă; miduă; nguă (nova); noăuă (novem); oăuă (ova); răo ?>*rdăo ~>*rdăuă’, uă (uva). nâuă-neo ?; steuă-sleo? P. M. glosar.
I
Istroromîn: do (doua) P, I. glosar; o-u-vo (illam) P. I, 110, is 45 512 (o m&re vinde se duce s-o vîndă, vo dăîe o dă,
96
zz a flăt a aflat-o, neca-ţ dău-o să ţî-o deîe); ove (ova) ; uvă (uva); tiâ (nivis); P. I, glosar; ste P. I, 35l9.
80.	ă, î, precedaţi de labialele b, p, v, f se prefac u-neori în o, u: botez ~>*b citez > baptizo; porumb ~>'kpă-rumb > palumbus; muntenesc vopsesc > văpsesc ~> neogrec pdTtTw; dialectal fumeie > vechîu romîn fămeăe familia.
Fenomenul are loc în macedoromîn.
Macedoromîn. a) pătigîiine (botez) P. B. 438; părumbu -purumbu; văpsescu; fumeăl’e. P, B, glosar,
b)	Olymp: păriimbu Weigand Olymp. 68; fumeăle 25,
c)	Acarnania: părungl’i (porumbii) Weigand Aromunen II
178,
d)	Meglen: bătijuni (botez); bătizări (botezare); vupses (văpsesc); fămel’ă. P, M, glosar,
I
Istroromîn : famee P, I, glosar,
81.	Cîteodată ă, î se prefac în o, u. supt influinţă unui
o,	u din silaba-următoare : înuntm ~>',:!nintni > intro; luti-goăre > vechîu romîn lingdăre > languorem; sobor > vechîu romîn săbdr > vechîu bulgar suborii; umblu ^ tmblu ~> am-bulo; umplu > implu > impleo ; unflu > tnflu > inflo; ung luă ">*inghiu > angulus,
Fenomenul are loc în macedoromîn,-
Macedoromîn, a) nauntru-nuntru; lingoare; imnii (umblu) yr 'imnu; umplu; umflu. P, B, glosar,
b)	Olymp : năintru Weigand Olymp 82,
c)	Acarnania : imnă (umblă) V/eigand Aromunen II 182,
d)	Meglen : îiuntru; ămnu (umblu) >*ămna; ămpl’u (umplu) ~>*ămphi\ ămflu (unflu) ~>kâmflu, P. M, glosar.
Istroromîn: ămnu (umblu); ămflu (unflu), P, I, glosar,
81 a, î-\-n-\- e < zz-f-Tz -f- <?: ciîne, miine, piine. Fenomenul are loc în Criş-Mureş (în treî localităţi), sudestul Transilvaniei (în două localităţi), Oltenia (aproximativ în jumătate din numărul localităţilor), Muntenia (mai pretutindeni), Moldova (în două localităţi).
Fenomenul are loc în meglenit. Vezi exemple sub 3,
82.	ă neaccentuat devine adeseori a supt influinţă unui ă din silaba următoare : apară > apără, însă apărăm > ap-paro; armasăr ~> armăsăr > admissarius; bărbăt > bărbăt > barbătus; calăre > călăre > caballarius; pacăt > păcat > peccatnm; săcără > sâcără ~> secale, Fenomenul e
§ 242.	97
foarte răspîndit în Moldova şi nu se găseşte în Muntenia; pentru dacoromîn maî apare, maî mult sau maî puţin des, în Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Sudestul Transilvaniei, Ţara Oaşului, Oltenia, vezi Weigand's Jahresberichte sub cuvintele normale 5,61 (săcarâ, bărbat) şi I. A. Candrea Graiul din Ţara Oaşului pag. 10.
Fenomenul are loc foarte puţin în macedoromîn.
Macedoromîn. a) apără; bărbăt; calăr-călăr. P. B, glosar,
b)	Olymp: bărbăt Weigand Olymp 51,
c)	Acarnania: bărbăt Weigand Aromunen II 180,
d)	Meglen: bărbăt; călăr. P, M, glosar.
Istroromîn. Nu se poate proba existenţa fenomenului. Compară 83.
83.	In mod independent de vocala silabei următoare se schimbă ă neaCcentuat neiniţial şi nefinal în a, în Banat în acele localităţi unde ă<.ă (Vezi 1), şi în dialectul istroromîn. In istroromîn'se găsesc rari exemple şi de ă iniţial <. a.
Banat: bărbăt, bătut, saptamină, vadztit Weigand’s ÎII Jahresbericht 231.
Istroromîn: Iasă (lăsa, infinitiv) P, I, 8,; damăreţa (dimineaţa) > dămăr&ţa 42r, 392G; ansurăţ (însuraţi) 522; am (în) 6 u\ cumpără 3 p. sing. 8t7; nascât 16e 245,	399;
basericâ 44,., 494; baserica 42,17 49lfi 4318; făcut 3227 4529 39!,,, u""4024 42.,, 43 7, s; mărită 4827; cumpără infinitiv 39r>; cumparăt 3917; p o sădeşti (sădeşti) 40u; căzut
40.,8; caviăt (căutat, privit) 4130 434; scapăt 42 28; fatseţ imperativ 4237 432; caţăt (apucat) 439; ramâs 444, lu. Insă ămbatt, ămflă, ărnnă, ăncarcă, etc. Vezi P. I. glosar.
84.	In Meglen ă iniţial neaccentuat se preface foarte des î î a în mod independent de vocala silabei următoare: ambet (inbăt); ambitărnes (înbătrînesc); ămflu (înflu) analogic după iormele neaccentuate; ămpărţ(>s (înpărţesc); ampMic (înpîe-dec); P. M, glosar; ampirătu (împăratul) P. M, 2W; ampiră-ţQl’a (împărăţiea) lm; ampirăţgl'î (împăraţii) 122p; amplites (înpletesc) P, M, glosar; ampl’g (înplu) P, M. 18 - ; ămpl’u (înplu) analogic după formele neaccentuate P, M, glosar; ampuţtys (în-puţesc) P. M. glosar; an (în) P. M. 2lf 8 1217, 20; angă (lîngă) 928 2 7 95; anghiîes (înviez) 339; annăhtru (înuntru) 1020; ahtrără (întrară) 10-21; ăntră [\ntre, conjunctiv), analogic după formele neaccentuate, 1423 32lţ); ăntrişi (intri), analogic după
7
formele neaccentuate, 1230; antrdm (intrăm) 102O; cinviţără (învăţară) 941. Alte exemple vezî P. M. glosar supt, A şi compară 54.
85,	In dialectul istroromîn ă final probabil devine deschis, ă, transcris de losif Popovicî prin e. Pe acest ă l-a simţit Weigand ca ea, transcris e, I Jahresbericht 124. Ca ş l-a simţit Sextil Puşcariu, Studii istroromîne, II, pag. 79: „Rostirea aceasta era absolut consecventă şi sigură în graîul luî Be-lulovicî; el însuş analiza sunetul ca e deschis; un caracter obscur n-am putut observa în nicîun caz“, boşcă (pădure) P, I. 110; văcă 1IR; casă 124, 28; brsă (pungă) l.,7; ăntrebă 2?i, 34; lemnă (lemn) 27, 15, 1(3; căsă 2in, 33; fără (afară) 213; mă-râncă (mînîncă) 2 22; ăpă 2n; ăntrebă 3t; şed mă {ciubotă, cizmă) >croat skornja 3(i; căpfă 37; uşă 37, !)( 2/|; torbtţă (torbă) 3 s; fără (afară) 31(„- u, 22, 23, 30; con o bă (pivniţă) > croat konoba 3,6; cuteză 3 p. sing. 320; cămer.ă 325; grelă (grea) 318; etc. Alături însă se găseşte şi -o în de ajuns: pliră 17; văcă 19 ; vdtă (dată) ^italian volta lu-, ăntrebă 117; >dcnă (fereastă) 2S,	; şmocvă (smochin) 210, 12; şmocvă
(smochină) 2n; mâră (mînă) 2n; gură 2n; prhgă (lîngă) 2U; cutră (cătră) 2U,; 33; sco/ă (scoală, verb) 2 L5; pgrtă (duce) 21S; tseştă (drum) >croat cesta 2lg; torbă 3U\ bătsf-vă (poloboc)">bulgar băcva 321, 22, 231 34; capotină (manta) 326, 28, 99! tsetărtă (cesvîrtă) 326; bură (bună) 3:u; hvălă (mulţămire, Dank) >• croat hvala 332; etc. Cîteodată apare -e Z>-ă: robe (haină) >croat roba 73-; case (casă) 5520; îăzvine (peşteră) >croat jazbina Dachsloch 586; roîşe (roşie)
73.,; nâstre (noastră) 8 3 24. Compară 77. Cîteodată apare e ><5: mărânche (mînîncă 3 p. sing,) 22i:; şpuşte (ori poale şpuşte? dă drumul 3 p. sing.) >croat ispustati auslassen, di-mittere 312,
, : . 85 a. ă neaccentuat cade înainte de a accentuat şi neaccentuat : şăpte >*şăăpie >şeăpte '>septem; căsa (articulat) ■~>*căsăa.	...:v \	"
Fenomen comun tuturor dialectelor,
Macedoromîn. a) şăpte; căsa. P. B, glosar,
b)	Olymp: săpte Weigand Olymp 27; (toămnă 70.
c)	Acarnania: şăşe>*şâăse>şeăşe>sex-. Weigand Ăro-munen II 182; veţlna 178,
d)	Meglen: şăpti P, M, glosar; băba P, M, 2]0.
§ 242.
99
.Istroromîn: şăpţe?.!. 15,3; vaca P. I. 14.
86.	In macedoromîn î iniţial neaccentuat cade înainte de m + consonantă, n rj- consonantă, a) mbăir (înşir); mbăr (cu bine)^imbăr^turc barr bun, drept Redhouse 319 a; mbet (înbăt); mbrăţitedz ({nbrăţişez); mbăn-mbunedz (înbunez, înpac); mpărtu (înpart); mplătescu (înpletesc); mprumut; mvescu (înbrac); mvhinăt (întristat); ncălţu; ncăp; ncdrcu; ncăldzâscu’, nclo (încolo); ncfid (închid); ncl’in (închin); ncoă (încoace); ncrun (cunun); ndes (îndes); ndreg (dreg); ridul-ţescu-, nduplic; ndzinucl’edz; nfricuşedz; ngălbinescu; ngleg (încheg); ngleţ (îngheţ).; ngl’it (înghit); ngrăs; ngrâp; ngroş; ngăstu (gust verb); nhig (înfig); nchîădic (înpiedec); nsăr-ţin (însărcinez); nscrtim (afum, pîrlesc);	nsivin	(înseninez);
nsor; nsiirin (stau la soare); nsiîs (în sus); nşârpic (prefac în şerpe); nşiedz (pun şaua) ; ntină (întîîu); ntră (întru, la, pentru); ntreb; ntreg-, ntunedric-, ntuneăric (verb, a însera, a se întuneca); ntu.nicos\ nţăp (înţep);	nţercl’u	(cercuesc);
nţerna (cern); nvălescu. (învalesc); nvescu (înbrac);., nveţ ["^1 (învăţ); nvirdzăscu (înverzesc); nvirin (amărăsc, întristez, supăr);	r
nvîrtescu; nyiedz (înviu); nyisedz (visez). P. B. glosar. Ade-	o
vărata apocopă a lui î iniţial din asemenea cuvinte	înregistrate	^ j
în P. B, glosar se probează numai atunci	cînd se	constată că	ii
m şi n, rămase iniţiale după căderea luî sînt sonante. Din Lg texte însă se constată că de cele mai multe ori are loc o aphae-	I
resis a Iui î, iar m şi n rămase iniţiale sînt în tact cor.so-	1 o
nante faţă de vocala dela sfîrşitul cuvîntuluî precedent: li-mbă-	Lffi-
iră, u-mbăirără, si-mbăiră, calea-mbăr, lu-mbeătă, să-m-bitâ, l’i-mbitâ, si-mbrăţitără, vă-mbunedz, li-mbună, s-li-mbănă, si-mbună, să-mbundră, s-vă-mbunăţî, si-ncălţdră, si-ncălţâ, şi-ncăltă, lu-ncălţă, etc. Compară dacoromînele mă-mbăt, te-mbeţi, ne-mbătăm, o-mbătă, mă-mbunez, mă-ncălţ, şi-ncălfă botinele^ etc. Vezi probele în P. B. glosar sub cuvintele, respective. La aceasta. se adauge faptul că uneori î iniţial se păstrează chiar acolo unde ar fi fost posibilă
o	aphaeresis (sfinduche încl'tsă P. B. 41), şi se păstrează încă mai mult acolo. unde cuvîntul precedent e terminat. în consonantă, astfel că,; dacă ar/ fi căzut î-, ar , fi rezultat într-adevăr m, n iniţiali sonahţi (am înclîsă P. B. 41). Cazurile de apo-cope sigure, după o pauză măre; ori după un cuvînt sfîrşit în consonantă, astfel caîntradevăr m, n iniţiali să fie sonanţi, sînt rari: ncfided (după punct) P. B. 200, nviţâ (după punct) 9,
100
§ 242,
ntribărea (după r) 11. De altfel la căderea lui î iniţial înainte de /n-f-consonantă, n + consonantă se remediează prin prothesa luî a- (Vezi 20).
b)	Olymp: ntreb Weigand Olymp 31; ntrec (trec) 31; ntre 31; ncltsă 35; ncltdu 36; ndreptu (drept) 49; ncăle (în cale) 36; ndumuseăscă (răsplătească) 36>neogrec Weigand. In afară de ntreb, nclidă şi ndreptu, care sînt date fără probe, celelalte cuvinte toate se explică prin aphaeresă:. sdăţile-ntrec 112, măma-ntre 117, sinduche ncltsă 126,. nveăsta-n căle 117, să-ndumuseăscă 126.
c)	Acarnania. Aphaeresă: lu-mpărţ Weigand Aromunen*
II	178; mg-sa-ntreăbă 180.
d)	Meglen, Fenomenul nu există. Exemplele din P, M. glosar se explică toate prin aphaeresă: mi-mbet, la-ncăpi, ti-ncărcpm,. mi-ndtn, di oă-ncola, ti-ndireg, mucîcătă-ngl’ită, si-nsdără,. si-nşpră, cu ştîpcă-nturnăti, rgpă-nţăpătâ, la-nţinsiră, mi--nvesc, mi-nviîes, mi-nvirin. Vezî probele în P, M. glosar sub cuvintele respective. Probabil tot prin aphaeresă trebue să. se fi explicînd şi exemplele [mbălţ, ncFeg, ncl’in, ncoă, nclo, ndiples, ndulţes, ngl’it, nsus, ntreb, nţăp) date de Capidan,. Meglenoromînn, I, pentru care exemple vezî glosarul dela lucrarea luî Capidan (ncl’in lipseşte în glosar şi se găseşte la; pagina 157),
I
Istroromîn.	Nu există fenomenul. Nici din	exemplele date-
de Puşcariu	în Studiî istroromîne II, 83 nu se vede clar	că.
ar exista m,	n	sonanţî Ia începutul cuvintelor.
Tot aşa	în	limba albaneză vocala iniţială	cade înainte	de
m -J- consonantă, n 4- consonantă: mbăî-mbolăs pfropfe > ep-PâXXw, â|j.(3oXtaî:w; mbă bei, an, auf, in = «[;.?£, latin ambi-; mbret>imperator; mbulâî-mbloi heâecke^invallare (Vezî: § 319 vallum); rndzoîgrolle, hasse^invidiare; ndăroi ân-dere, wechs\e~>*anterare, alterare; ndivndî errate>italian indivinare; ndrelă Schwindel>neogrec avrpâXa;. ngaimoî nagle: fest>italian incalmare; ngălem bin durch Geschăfte verhin-dert>italian incagliare\ ngales klage an>neogrec â-f/.aXu ngarkoî Iade s,uî~>*incarricare (Vezî § 319); ngatărdî ver-wirre "> ingattiar, ingategiar, ingatigiar verwirren în dialecte nordice italiane; ngâr& krepierz^*încordare; ngrăt ungliick-
•§ 242-243.
101
XidtL>.ingratus•, ngustăei\g~>angustus; ndzălăAal^anguilla. Gustav Meyer Etymolog, Worterbuch,
Tot aşa în dialectele din sudul Italiei cade i iniţial din in-+ consonantă: mmidicr>invidia; ndandu~>intanto; ngyos-itrii~>inchiostro. „Toate cuvintele care în Toscana încep cu ind, inv, imb, încep la sud cu nn, mm11. Meyer-Liibke Ita-lienische Grammatik §§ 144, 194,
87,	î este prothetic în îmî~>mihi\ îţîz>tibi; îî fdativ] ■>////; tşi->sibi; îl>illum; îi (acuzativ) >////; z7>esf; îs ->sum; îs>sunt.
Fenomenul are Ioc în toate dialectele,
Macedoromîn, a) îni; îţi; îl’ (dativ); îş; îl', îl’ (acuzativ); îs (sum); îs (sunt). P. B, glosar.
b)	Olymp: îm Weigand Olymp 76; îţ 76; îl (dativ) 77;. is (sibi) 77.
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d) Meglen : an~>*ăn; aţi-ăţi; al’-ăl’ (dativ); aşî-ăşî; •ăi (est). P. M. glosar. Pentru a-~>ă- vezi 84,
■ I
Istroromîn: ăm-ămn P. I. 2318 2316 2626; aţi 915; ăl (dativ, illi) 912; ăl (acuzativ, illum) 88 813; ăi (est) 2128. ăie >te 3430 4222; ăs~>se 16,; (dativ) > illis 8U; ât-âf (dativ) >croat ti dir, tibi 1535 254 823.
§ 243, 88. In limba romînă apar patru felîurî de /'.
a)	r consonant scurt limbai. Acesta e cel maî obişnuit,
b)	r consonant lung limbai. Acest r apare: a) In unele monumente vechi dacoromîneştî, scris pp, anume într-un manuscript muntenesc din timpul Iui Matern Basarab (Hasdeu Cuvinte din bătrînî I 249: rruginâ, rrupe, rrâurează, rroasă, rrîdea, rrîuri, rrazele), într-un document muntenesc din 1563 (Hasdeu Cuvinte din bătrînî I 249: rrăjleţii), în Varlaam Cazaniea 1643 (Hasdeu Cuvinte din bătrînî 1249 : rrea, rreale, rreapede), (i) In Ţara Oaşului „/' iniţial precum şi V redus din 1T (în cuvintele de origine' latină ca şi în cele nelatine) se pronunţă ca r. Astfel rău, răce, rîd, rîu, rîpă, raţă, rînd, rădăcină, răşină, rătund, ruşine; arunc, car">carrum, cură~>corrigiam, curînd>currendum, ţară^terram^coră (compară albanez sora), etc." I. A. Candrea Graiul din ţara Oaşului 14. -y) In Acarnania „se face deosebire între r intervocalic şi r final ori în grup de consonante. Cel dintîîu vibrează puternic, ca albanezul r, cel de al doilea vibrează slab. Se pronunţă are hatf
102
§ 243.
a roş rot, iară Winter, însă amar bitter, trec gehe voriiber, cartă Brief. Acest r n-are un motiv etimologic, căci chiar cînd provine din; rn se pronunţă r, dacă e final, de pildă bgr, ma-cedoromîn bi'in, Giirtel, pur, macedoromîn prun (purn la Cru-şevo), Pflaume, ger, macedoromîn grîn, Weizen". Weigand/ Vlacho-Meglen 4. o) La Romînii din Albania. Aici aparţin Kavalliotis npu)-o;teipta (Muscopolie), Daniel EîcaycoYty.vî BtBatr/.aXfa (Muscopolie) şi Codex Dimonie (Ohrida, După Capidan, Flexion des Substantivs und Verbums im Codex Dimonie, Weigand’s XII Jahresbericht 179 sqq,, limba din acest manuscript samănă mult cu acea din Gopeş şi Molovişte. După Weigand, XVI Jahresbericht 210-211, scriitorul codicelui Dimonie era de loc din Lînga [Albania] şi limba acestui manuscript samănă cu actuală vorbire din Tirana [Albania], unde aii emigrat locuitorii din Lînga),. In aceste izvoare /' lung se găseşte ca iniţial şi intervocalic (cîteodată	şi nemtervocalic)	şi e reprezentat	prin pp.	Notarea
însă riu-î	consecventă, aşa	că la Kavalliotis	alături cu rrănă
>vechiu bulgar rana se găseşte rădzăi^> radius, alături cu-ţerrw>caelum se găseşte arină~~>arena, la Daniel acelaş cu-vînt mari este scris mărri şi mări, în Codex Dimonie alături, cu amărrâ~>amara VI 99(. se găseşte capăre~>italian ca-parra VI	9127. Exemplele	din Kavalliotis si	Daniel	le-a dat
Miklosich	Beitrăge Conson.	I 32, Eu le dau	pe cele	din Co-
dex Dimonie : rrăle (rele, substantiv) C; D, IV 15 5 25 2 9127; rrăălu (rîul) VI \\\{>y,rrudzî (rugi, copac) IV 149-,0; amar-ră (amară, fem, sing.) VI 99s; aurră (rugă)^>oravit VI 11930; cărre (carne, rr~>m) V 2652ti; căluyunu (călugărul, ii>r/j-VI 1435; chetărră (pietrele, ri">rl) V 27323 2818; dimăn-dărrâ (poruncile,	VI	16121; ehsrril’i (duşmanii)^neo-
grec i/&po? VI 13335; ehturror (duşmanilor, rr^>rl) V 2734 VI 17120 furru (cuptor, rr~>rn) urmaş VI 173 ; yisur— ră (visurile, rr~>rl) VI 17132; yundsiirră (murdăriile, /r> rl) >vecinii bulgar gnusă sordes V 29127; hârră (darurile,. /r>r/J VI 89t.-; hărrescu (hrănesc,; rr>rn) VI 10532; hărrîd (hrănia, /t>/7z) VI 173 ?>; hărrîămu (hrănîam, /r> rn) IV 13 9 25; hărriţă (hrăniţi, rr>rn) IV 13927; herră (lipsă)>neogrec VI 17121; horră (satele,-rr>rl) VI 1357; îărră (iarnă, /r>/7z) IV 14519; lăcurni (lucrul, "rr>rl) V 24921; lucârră (lucrurile, rr>rl) V 26517 VI 1153; mărrui (marelui, rr>rl) VI 103,(!; mănăstirru (mănăstirea, /r>/7> VI 13726; măncăturră (mîncări) VI 10 732; mirmerra (mar-
103
mură) VI '1412'; munduiiră (chinurile, /r>/7)>albanez mun-dîm Miihe, Qual, Marter, mundoi plage, martere (M, Wort. 291) V 2373?) 29128; nvirrărîa (supărarea, rrl>rn)z>nvbinare a IV 2 1 323; pănăyirră (sărbătorile, rr>rl)~>neogrec tovtjylipi VI 87^; pănăyirră (sărbătoarea, n">rl) V 293?)1; sărbătârră (sărbătorile, n">rl) VI 8712 14525; săărră-suărra (soarele, n">ii) V 23517 241 ir]; soărruluî (soarelui) VI 1393H; scărră (scară) VI 10522; suschirărră (suspinările, /t>/7J VI 101 o,; trănmrrărră (tremurări) IV 1450; trupitrră (trupurile, rr~>rl) V 23520 VI 15317; triipurror (trupurilor, n->rl) Vl 16328; ferră (făcliile, rr^>rl) VI 161 ; ’ţerru (caelum) VI' 101ferrui (cerului, n">ii) V 2732^VI 117,16514; vinturră (vînturile, n">rl) V 241 u; virghirră (fetele, rr> rl) VI 103 7; zbdrra (vorba, /'/■> r/j >vechîu bulgar suboră VI 103zbuărră (vorbele, rr~>rl) V 2352I 279, ; zburră (vorbîa) VI 10735; zburror (vorbelor, rr>rl)>zburâ/ior IV 1515, e) La Fărşeroţi, „Fărşeroţii pronunţă pe /' ca r îndoit : P, B, glosar pag, 689,—In general se poate zice că r limbai lung, acolo unde se găseşte, are loc Ia începutul cuvintelor, între vocale (nu totdeauna, ci în anumite ' condiţii, care trebuesc cercetate), şi ca rezultat al asimilaţieî consonantă, —r limbai lung se găseşte într-o mulţime de limbi: în greaca (asimilaţie'/' +consonanta: lî'appoţ^&apso!;), în latina (asimilaţie r+ consonantă	curro^*curso, terra~>*tersa), ■ în albaneză,
în limbile romanice. Pentru albaneza Gustav Meyer Alban, Grammatik 6; „r este articulat clî puternice vibraţii la alveolele posterioare, r este articulat cu slabe vibraţii la alveolele anterioare, Cel dintîiu este produ.ctul unei asimilaţii, mai ales a lui rn, de exemplu ndzuafă>ndztiarnă, prărz>prnăr, părnăr>neagvec Tîpivapi, T:oupv«pt, fură~>farnus. La începutul cuvintelor se găseşte r şi fără motiv etimologic11. Pentru limbile romanice Diez Grammatik V ed, 291 (spaniola): „La r se observă o dublă pronunţare, una mai puternică şi alta mai slabă. Cea dintîiu are loc la începutul cuvîntuluî, chiar cînd cuvîntul formează partea a doua a unui compus, în interiorul cuvîntuluî după /, n, s, şi pretutindinea cînd este dublu [Adecă acolo unde este dublu în cuvintele latineşti?]: rosa, abrogar, maniroio, alrota, honra, Israel, tierra. Această mai puternică pronunţare o exprimau cei vechi prin duplicare, de pildă honrra, sonrrisar, Manrrique, desrranchar, chiar grran. Limba nouă prezintă chiar mai multe cazuri de duplicare între vocale, precum car-
104
§ 243.
rizo ■{carex), esparrago (asparagus), marron [Wurfstein] (mas, maris), murria [Triibsinn] (muria [etimologie sigur greşită]). Ca în spaniola se petrece lucrul îu basca, cu deosebire că în basca, pentru a uşura pronunţarea, se pune înaintea lui r iniţial o vocală: arrosa, arribera, errabia, erreguela, ceia ce face şi limba învecinată bearneză: arride, arroda [rota), arrous (ros)“. 306 (portugheza): „/' sună ca în spaniola, în unele înprejurăiî tare, în altele slab. Pronunţarea tare se exprima adesea de cei vechi prin dublare, chiar în iniţială: rrecebam, rregtios, rres-tidos, genrro, onrra, palrrar", 319 (provensala): „După Leys I 38' r are o dublă pronunţare. La începutul cuvintelor sună tare: ramels, rius; între vocale şi Ia sfîrşitul cuvintelor sună slab: amareza, amar, honor; ca să sune tare «î mprejurările din urmă, trebue să fie dublat, ca în terra, guerra, ferr, corr. Această deosebită pronunţare a luî r după poziţiea luî am văzut-o deja în spaniola, basca şi portugheza, ea se întinde, deci, peste întreaga peninsulă perineică şi peste sudul Franţei, are loc însă şi în alte limbi, de pildă în albaneza", Meyer-Liibke Italienische Grammatik § 194: „Consonante duble orî maî bine zis consonante lungî la începutul cuvîntuluî cunosc dialectele dela sud: ne, rroibba".
c)	La Fărşeroţî este un r consonant asupra firii căruîa datele învăţaţilor ne lasă în încurcătură, Weigand Aromunen ÎI 186: „Fărşeroţiî nu se cunosc numaî după port, ci îndată ce deschid gura, ştii că aî a face cu unul dintr-înşiî. Tezaurul lor de cuvinte nu este tocmai deosebit de al celorlalţi Aromînî, au numai maî multe elemente albaneze; pronunţarea lor însă este remarcabilă, Maî înainte de toate eî n-au un r limbai, nici pe r uvular parizian nu-1 au, ci au un sunet produs prin frecarea vălului palatului de partea posterioară a limbiî, care e maî degrabă o spirantă guturală decît un r şi are cea maî mare asămănare cu /' din dialectele dela Mainz, Sunetul între vocale şi după sunetele fonice este fonic, iar după sunetele afone şi la sfîrşitul cuvintelor este afon. Eu îl însemnez prin p: maPe, bpatsu, tpecă", Weigand nu spune ce fel de r vor fi avînd Fărşeroţiî Ia începutul cuvintelor. Vezî mai sus b e« In VII Jahresbericht 47 acest învăţat afirmă însă că p al Fărşeroţilor este un r uvular şi ca acest r uvular se întîlneşte pe alocuri şi în Oltenia, anume „în valea de sus a Citeţului, în valea Tărîîa, apoi la miazăzi de Craîova în Malu-Mare". P. B, glosar
§ 243.
105
689: „Fărşeroţiî pronunţă pe r ca r îndoit, /r, şi în unele cuvinte unii îl pronunţă cu totul gutural, ca un y grecesc".
d)	In dialectul istroromîn: se găseşte r sonant, ca reprezentant al lui /' sonant croat (Numai dacă va Ii într-adevăr r sonant şi nu mai degrabă ir cu un î scurt, căci, după cît am avut ocazie să constat, r sonant slav în realitate e un grup compus din / scurt r consonant): brsă (pungă, sac) >croat
*brsa P. I, 127 2927; brsele 128; crst (Hristos) >croat krst 258; crstesc (botez verb p. 1 sing.) ">croat krstiti 2510; crstiăn (creştin) >croat krscanin 17203436; grminda (tunînd) >croat grmjeti 42u; prsten (inel) >croat prsten 53sn 6834; prva (cea dintîiu) >croat prva 5215; tr (tîrî, infinitiv) > croat trti 62t; trbuhu (pîntecele) >croat trbuh 57^; trgovţi [negustori) > croat trgovci 65c,-, trie (curge, aleargă 3 p, sing)> croat trljati 20 ?A 23 28 4 7 23; trlinda (alergînd) 323; trlit-av s-a dus) 2017; trz (ţapeni) >croat trd 55 n; vrhure (înălţimi) >croat vrh 5337 5512; vrt (grădină) ;> croat vii 4718.
89.	a) r (precedat de vocală) -j- î vechiu (Vezi 24, 39, 51) + # ori a neaccentuaţi, imediat după silabă accentuată, în elementele latine<.r-}-£/ ori a, şi în aceste din urmă grupuri / ori şi-a perdut înmuîarea ori a devenit l: pareo<L*păriu<C *păfu<păr oripălu; pareat<*păria<.*pără<părâ ori păle; pereo <* pier îu <*pîeru <cpier ori plelu; pereat<*plerla< *pîără<.piără ori plate; *q.uaerio<*'ceriu<.*cehi<.cer ori celu; *quaeriat<*cerla<*ceărâ<.ceărâ ori ceăle; salio (Ia acest cuvînt l<Lr este mai vechiu decît /-}- i vocală</'-f-vocâlă, pentru aceia şi macedoromîn săr, nu săl’u) <C*săriu<. *săru<săr ori săîu; saliat<*sărla<*sărâ<sără ori săle. In sufixele derivative -ărius, -erius, -orius, diri cauza diferenţierii (pentrucă altfel s-ar fi alterat prea tare fizionomiea sufixului) r ori şi-a perdut muiarea ori s-a păstrat chiar muiat, în î însă nu s-a prefăcut : văcăr ori văcăr (scris văcăriu)~> vacă -f -anus; căldăre> caldaria; cofer ori cofe.r (scris coferiu), şiştar, mulctra, Dame Terminologie poporană 85 > cofă -}- -erius; ajutor ori ajutdr (scris ajut or iu) > adiat o -rium; vînătdărez>venatoria. Tot diferenţierii se datoreşte faptul că r ori şi-a perdut muiarea ori s-a păstrat ca muiat, dar nu s-a prefăcut în l în	mor .oxl mor (scris	mdriu)~>morior
(altfel s-ar	fi	confundat	cu	m6iu~>mollio),	îndărăt moriai
(altfel s-ar	fi	confundat	cu	mdăîe~>molliat),	moăromuria
(altfel s-ar	fi	confundat	cu	mdăle^molliat).—Insă ac6per~>
106
§ 243.
*c6periu. p) r (precedat de vocală) î vechîu (Vezî 24, 39r 51)-j-vocală accentuată în elementele latine<'r-)-vocală, şî în acest din urmă grup f şî-a perdut înmuîarea: parietem<C*pa-rîete<*păfeie<părele; saliendo <fsariendo <*sărend < sărind; *periendo<*periendo<fperenei<zperind (peind este
0	formă analogică după pieiă, tot aşa după cum ceind Praxîul Voroneţ pag, 91 şi pâind sînt analogice după cern, paîă. Tot analogice sînt şi imperfecte ca acoperiâ-acopereă, muriă-mureă [Vezî 53], în loc de acoperă, mură, cum ar fi trebuit să sune).—Vezî 52.
în celelalte dialecte r şî-a perdut numaî muiarea,
Macedoromîn, a) a) păr; pără; cher; chîără; ţer; feără; P, B. glosar; săra Kavalliotis, văcăr; căldăre; agililor; scăldătdăre. P, B, glosar, mor; moără; moăre. P, B, glosar,
b)	Olymp, Lipsesc exemple, Numaî «) moăre (muria) Weigand Olymp 34.
c)	Acarnania. Lipsesc exemple,
d)	Meglen : o) per (pereo); peră (pereat); ţer; săr. P, M. glosar. văcăr; căldăr; jutor (ajutor), P, M. glosar, mor; moără. P. M. glosar.
J
Istroromîn, a) mor (morior), p) părete. P, I, glosar,
90,	/ provenit din r-\-i final scurt afon (Vezî 50 y) uneori se preface în î. Anume Ia 2 p, sing, a verbelor care au pe r<z la 1 p, sing, (Vezi 89): parescpar şi pai; peris Cpier şi piei; quaerisccerşicei; salis<săr şi săi. Apoi *velis<.vechîu romîn ver, astăzi vei. Să fie analogice după p,
1	păiu, pieiu, ceiu, săiă, voia, aşa după cum sînt analogice peind, ceind, pâind (Vezi 89) şi peitor, petre ?
Fenomenul nu există în celelalte dialecte. Cu toate acestea în macedoromîn alături cu căroqualis este şi căi (Vezi P,
B,	glosar probele)
91. r inter vocalice n în cunună^ corona; făină~>fă-ntnă (fănină Dosoteîu Psaltirea ps, 77 7(., jăhină-făină Banat, fănină-fărină-făină Cxiş-Mmeş, fărină-făină Somiş-Tisa, făină Oltenia, făină Muntenia, fătnă-fărină [judeţele Neamţ, Suceava] Moldova, făină-făli.ină-fărină RucoVma., făină-făiiină Basarabia, Weigand Jahresberichte cuvîntul normal 2)~>farina; jneăpăn>ianipenis -, luneolabrico; - miriuno*miruno 'minune (Vezi 89 [J)'>mirjr -iune-, orşinic-urşinic Hasdeu
§243.
107
Cuvinte din bătrînî I 197, 198, 201, 202, Iorga Documentele Bistriţei II 967>olosericuin'>bXoar)pu6') (Pentr r( = e vezi Grandgent Introduzione § 182. Hasdeu opul citat 219 derivă din i-talian oloserico); pun6îu~>pur6îu; săntnt>serenus; suspin >suspiro; vizuniei*vizurie~>viezure (Vezî pentru acest cuvînt 100).
Fenomenul există în'macedoromîn, dar în micî proporţii»
Macedoromîn. a) curună; fârină; gîuneăpine; cilunic ;, pronu (puroiu); suschir. P, B, glosar. -
b)	Olymp: dzuneăpine Weigand Olymp 30.
c)	Acarnania: curună Weigand Aromunen II 180.
d)	Meglen: curună; fărină; lurec (lunec); sirin. P. M.. glosar.
Istroromîn: farirăV. I, glosar.
92.	r apare sporadic prefăcut în 7: almărîu'Xirmcirium ; tolbă^torbă^turc torba; tulbur~>turbura*tiirbulo.
Fenomenul apare sporadic şi în macedoromîn.
Macedoromîn; â) tărbur. păfairi (fereastă):>heOgrec rc«-padopi. P, B. glosar.
b)	Olymp. Lipsesc exemple,
c)	Acarnaniav- Lipsesc exemple,
d)	Meglen-.torbă. P, M. glosar,
'	I	...
| '
'Istroromîn: cirmăr \ torbă. P, I. glosar.
93.	rvCrb în elementele latine: berbece>vervecern; cerb~>cervus; cerbice>cervicem; cdrb~>corvus; fîerb~> ferveo; sărbez, sărbăre, sărbătoarea serv o; vechiu romîn şărbă'y-serva; vechiu romîn şerb~>servus; vechiu romîn şer-besoservio. Insă cărvă^vechiu bulgar kurăva. Fenomen anteromînesc. Vezi Grandgent Introduzione § 323,
Fenomenul are loc în toate dialectele.
Macedoromîn. a) birbec;ţerbu; corb] herbu; sărbă-todre: P. B. glosar,
b)	Olymp: birbeclu Weigand Olymp 28; tserbu 54; herbu 26.
c)	Acarnania, Lipsesc exemple.
d)	Meglen : birbşţi ■ ţerb; corb; îerb (-fierb); sirbes (servesc, lucrez, servio). P, M. glosar.
Istroromîn: s berbece-, tserbitse; corb. P. I, glosar-
108
§ 243.
94.	In macedoromîn adeseori se asimilează la r consonanta următoare, de unde rezultă un r lung (Vezî 88 b B). Fenomenul are loc maî ales la Romîniî din Albania. rd<.r: ări~> ărde 3 p. sing, P. B, 86, 111 (Avela-Epir); ăroărde 3 p. sing, P, B, 348, 378 (Avela-Epir). rl<.r (Exemple în C, D. însemn aicî numaî pe acelea unde stă scris un singur r, pe a-celea unde stă scris rr le-am însemnat la 88 b 8): avăriga (în-' prejur)> anvărliga (P, B. glosar) IV 1614; bârfiră (stîncile)
>	M/f/r/e > compară neogrec Ppâxo; stîncă V 27323 2819; lăturai (medicului) ~> iăturluî IV 21516; izmichîăror (slugilor) >izmichîărlor>turc hizmetfcar VI 119 3; stepsuror (greşelelor) ^stepsurlor (alături cu stepsulor V 20316, unde din contra rl<Ll) >neogrec <ţ~yJ£{{io vină, greşală, rn<.r (E-xemple în C, D,, unde toate au rr, pe care vezi-Ie la 88 b 3 şi în P, B., Acarnania, P, M,, pe care le dau aicî): căra (carnea) P, B, 481 (Pleasa-Albania); cără {carne) P, B. 476 (Pleasa-Albania); care (carne) Weigand Aromunen II 182 (Acarnania); tures arunc, vărs>*/«/77£S6', dacoromîn torn, P, M, glosar (Pe lîngă probele de acolo adauge turescă P, M. 629), rv <r: curoctirva C, D, V 19910. c
95.	In Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî r se înmoae înainte de e. Fenomenul are loc cu atît maî puţină consecvenţă, cu cît mergem maî mult dela vest spre est. Pe de altă parte fenomenul are loc cu mai puţină tărie cînd r este precedat de o consonantă. Exemplele le dau din Weigand’s
III	Jahresbericht 248 sqq,, IV Jahresbericht 301 sqq-, VI Jahresbericht 42 sqq-, losif Popovicî Die Dialekte der Munteni und Pădurenî 135 sqq. Pentru ă de după f din exemple vezî 35. Banat: ără (are), cără (qualisj, cără (carrus plural), cără fă, crădzqt (crede 3 p, sing,), doără, fioără, încrămenit, încremeni, întrăbă, întrâg, mără (mare, adiectiv), ' meără (mere, fruct), muîără, păsâră, pâdură, peăfă (pere, fruct), /gsg (rece), râzel’ă (regele), resi (reci), rugăfă'[rngave), soă-ră, singătdăfă, tără, trac, trăsă, umîăfă (umere), vfamiă (vreme), vrâu (voesc). Insă întrebă, credzut— Criş-Mureş: căre (qualisj, furci (fure), mără (mare, adiectiv), meără-mere (mere, fruct), mindră, moără (verb), păsără-păsăre, peără -peăre (pere, fruct), pisâără, sbăfă-sbăre, tără. Insă nime-reşts, putrezăsc— Somiş-Tisa: meră-mere (mere, fruct), pă-sără-păsăre, pficprâ (picioare), sfyfă-sgre. Insă âre, cârc, măre, răsăre, trecem.—Munteni-Pădureni: căre (qualis), că-
§ 243.
109'
răre, curef-ciiref {curechîu), d’ifeptăt’e-d’ireptăt’e, dzirept-dzi-rept, fieră-fiără-f&re (fiere, fel), misareş (casap, accentul?) >ungur meszăros, mîncăfe, pisoăte, prinsoâre, vrăjîtără,. Insă cărele (carrus), crescură, greu, încremenit, întrebă părerea, păretse, pălbere, rece, treburile, tustrele.
înainte de i r se îhmoae maî numai în Banat, dar şi acolo' rar: aris (ariciul, fisdfiî, norii (nourii), răsărit. Insă aprind,, bisqrică, bridză (blide), călărit, înflorit, mărităt, murim, păcurăriî, pădurită, peperic (pipirig), prindă, scrie, scris, tri (trei).—Criş-Mureş : meăril’ă (merele), mindril'ă. Insă bi-rişiî (boarii) >ungur beres, bisârică, guriţă, înflurit, mindriî,. muri, părinţ, pîetri (pietre), prin, sări, sărind, spăriăt, tri (trei).—Somiş-Tisa: m$H (merge, infinitiv). Insă bisârică, ddp-tori (doctorii), dori, fărină, fript, - irimă (inimă),' maîestri,. Maramâriş, mări (mare, adîectiv), măgurii, mărită, mindriî,. murit, răsărit, ridică, simbrie, strigă, sirileă (firile).—Mun-tenî-Pădureni: peri (perii, pili), ursîtorile. Insa. frică, fript,, grindă, părinţ, păsărică, prindă-, prins, răsărit, sărbătâ-rile, scriîă (scrie, infinitiv), scris, trimes.
Compară 107, 116, 134, 144, 155, 164, 175.
96.	r se găseşte rar epentetic: arşd-harşd, învălitoarea: de sub şa şi deasupra şalei">turc hasă.
Macedoromîn, a) argîrşescu în loc de obişnuitul agîrşe-scu (acelaş cu dacoromîn greşesc) P, B. 382 (Greşală de tipar?).
I
Istroromîn: ănîurbătu-s-a (a întîlnit) P. l. 2?>?>; aw ănîur-băt (a întîlnit) 273n 286; îurbăîa (întîlniâ) 68^{>ănîub-,, compară meglen nuîbp (întîlni) P, M. 3u^>*inobviare.
97.	r cade rar: vechiu romîn rutesu (accentul?), diniiou,. iarăş, Praxiul Voroneţ pag. 37, 57, 90, 135^rutresu, con-taminaţie între rusum (rursum) şi retrosum (retrorsum)? (După Giuglea în Dacoromania I pag, 250 rutesu ar fi un compus din rursum şi item, După Bogrea în Dacoromania III pag. 736 „din lat. retroversum sau retrorsum, retrosum, de unde prin metateză şi disimiiaţie *rotreversum, *rotresum, *rutresu, rutesuil). In dos^dorsum, jos>deorsum, sîts^sursum căderea lui r este anteromînească. Vezi Grandgent Introduzione: § 291.
Macedoromîn. a) alăg (alerg) ~>lărg P, B. glosar ; neg (merg) P. B. 233, ndgă (meargă) 476, fiăse (merse) 245, alături cu obişnuitul nergu~>mergo.
110
§ 243-244
d)	Meglen: merg P. M. glosar.
V ■	"	1 v	....	■	.
Istroromîn: ineg (merg) P, I, 7720,
§ 244. 98, In limba romînă apar 3 felîuri de /.
a)	/ consonant obişnuit, anterior,
b)	/' consonant, posterior, aşa numitul l aspru, rusesc, har-
tes russisches /. Vezi Sievers Grundzuge der Phonetik ed. III § 12, Jespersen Lehrbuch der Phonetik, 1904, §§ 135, 136.
a)	La Fărşeroţî „/ înainte de, a, o, a accentuaţi se preface, maî ales la începutul cuvîntuluî, într-o spirantă redusă guturală fonică, aşămănătoare, grecului y înainte .de.<z, dar care de abîa se aude. însemn acest sunet .prin 5upu—-lup, z,ăle—laie Onkel. încolo, în apropiere; de vocale guturale (dunkeln) şi la sfîrşitul cuvîntuluî ldevine .1; aţăt, căt". Weigand . Aromunen IL187. Prin ;§ trebue să înţelegem un; / redus, la care închiderea limbii prin partea ei anterioară este redusă la zero. p) In .Criş-Mureş, Somiş-Tisa, -Munteni-Pădureni, Sudestul Transilvaniei, Oltenia şi Moldova pe alocurea, în Bucovina şi Basarabia pretutindeni / apare, ca / în/ cuvîntul viţăl (şi tot, aşa după oricare -â final?). Criş-Mureş: viţăt-yiţăl-ziţăt-gHiţăi-îţăt-viţăl Weigand's IV Jahresbericht 275. Somiş-Tisa: viţăl-yiţâl-ghi-ţăl-d^ăt-iţâi-zîţăl-ziţâl-dziţăl-ziţăl VI Jahresbericht 23,-Mun-tenî-Pădurenî : yiţât-yiţăl l. Popovicî Die; Dialekte der Munteni -und Pădurenî 109,; Oltenia: ylţql-viţăh. VIL Jahresbericht 38. Sudestul Transilvaniei: yiţăt-yiţ^l IX Jahresbericht 171. Moldova: yiţ^pţăl’gMţâl-yiţ^l-ghiţel^ Jahresbericht 171, Bu-/covina: îiţăţ-ghiţ&t-diţăl -.'Weigand Die. Dialekte der Bukowina und Bessarabiens 41 - Basarabia: ziţăl-ghiţăl ibidem.. y) In /ţara Oaşului „o particularitate interesantă: e trecerea regulată a lui / urmat de o consonantă la /', devenit ii m graiul celor maî tineri. Fenomenul s-a produs în toate cuvintele, atît în cele . de l,origine latină, cît şi în: cele nelâtine, ..Astfel. i. atb-aăbd.l-Mastmrraăbasţru,; qtbaţă-aubaţă) atfel-aufel’, altu-autu, as-puţtă-ascuută,;, battărbaătăr, cqldî-cqudi, catd-caud, căldare- cqudare, căldură-căădură,.cddobeţc-codbbeuc (melc)‘‘
I,,A, Gandrea Graiul. din Ţara Oaşului:M. "&) In Meglen după .Weigand Vlacho-Meglen; 5,:/	, se găseşte, alveolar: vale, \ pa-
latal: l’ert, gâl’ină, şi gutural l: îet er, nind Ring". După Capidan, Meglenoromîniî, I,; .pag, .135,. în /meglenit;se găseşte .regulat ja.sfîrşitul cuvintelor, e)^ In Criş-Mureş u Hin-diftongul au. Vezî 18.
§•244.
111
c)	In dialectul istroromîn se găseşte foarte rar / sonant: sproclnită (fărmăcată, blăstămată) P. I. 17	croat prokli-
njati verfluchen.
99. / iniţial+ /, / (precedat de vocală) + r vechiu (Veai 24, 39, 5i)j-bvocală, // -}-:/». //4*;^yep]iiu.iyezr..24,-
vocală, // -h / final fix (Vezi 38, 49), ;în elementeleJatine, s^a înmuiat </.. Acest î şe păstrează în macedoromm _ş^iştrorp-mfri,’s-a prefăcut"iiij'îi^da^ororninjt a) /.iniţial-4-/: lînum <//n<w. p) l + i-r, vocală: aliubi<.alîăbi<al’dredăiure; battualia<.battdjîa<bqtăie<bătăie; ; coleuş<.câ!iu<c6l’u <-c6îu; dispolip<Jdisp6lîu<dispdfu<desp6iu‘, familia<. fomejia^fămeăh<fimeie,;	;	///a|c
//fa </?e < iîe; Tep6rem<.lîep ure < tipii re < iepure;: '{eyo<, jrevo^t£ă%îMj' *libeiip;<lîertu<tertu.<c.iert’, milium < melîiK mel'u < /7?6Ţ#; nuilierem < //?z///<$/<? < /7? litere <. muiere; palea<^pâfiuCpdliKpdiu; talio<. tăliu < M/«< /âm; ////a .<^Wiu<^telu<..teiu; *voleo<L*vâl’u<.voiu (Tiktin Zeitschrift JEurlroman..-; -PM.. ;XXÎV, 490, pune la baza lui un *vdrîu ,şi consideră, deci, dezvoltarea lui *voleo analoagă cu acea;, a lui. salio [Vezi 89]. *v6riu-. însă: ar fi trebuit în dacoromîn; ,şă prezinte; alături cu voiu. un dublet vor, care nu există, iar în macedoromîn şi istroromîn din "voriw n-ar fi putut eşi decît vor■' [Vezi 8.9], DinJyofu. din, contra. şe;;pot -.explica, Jesne aţît forma unică dacoromîn voiu,.rit ;ji forma : macedoromînă şi • i^ troromînă voi, căciydacă. de.:obiceiu m macedoromîn şi istroVo-muT/'’sepăstrează-;,cîte,odată_se.găseşte l'prefăcut,înz -chiar şi în -aceste dialecte)., .y) 11 + /; gallina<^găUnă^găinâ; *obliţq<. :pMfo<6ttîţ<Ltiik-, o)	vocală:	a///ir/7Z
■ăiu; *///^^/<;/?/^/<;////'<./Îe/<Iilez (pronume gen.-dat, singular feminin); malleus_<jnălliu<măl’u<.măîu; ingUiq^mol-JfiT<mâfu<:m6iă; ..*puileuş<.pălliu^pătuf^jiăÎM^ î)-.ll-)r ■i;> final_ fix;. cabaîli.<:căl’i<^.căîţ illi<.ti<.i: (pronumevdat,sin 'gular).;	nom.-acuz,	plul;.aKmasculin).,
■ - ’' Cuvintele ^străine-,-; câre.feveauyX-ŢRf -f - yocală;on .şi^exîs--ta.il în-Jimbă: pe; yr;eme»i£fo^^	au.,	suferit
rşi ele. schimbarea; vechiu- bulgar:; ■hm$lî<Jimeiî'u<hmeFu<L. Mmiiîţf vecfiiu - bulgar 3(/craii<crMu<crâtu<crăîii; ] vechiu bulgal- liubifi<.Fiibâsc<iubesc,vectml '^xÂiix:-liubbvinikă<. Îubdvnfc<îab~6vnic<./Wvn/c;:;vechiu bulgarJiutu:<^lăţ<iute-, •vechiu1 ^^x-'-lieFolm^nevM-:a^hev6fe;.vecfâll--bulglif~vo/fa
bulgarjs^o/f^a^sco/^^sc^/^ă; grec
112
§ 244.
,'kij.aiov <Jemelu<iemeîu; grec v.o'>o^Mi<:condelh<Acondeiu. Multe din aceste cuvinte, dacă nu toate, s-au putut introduce pe vremea cînd / din elementele băştinaşe era în stagiul de l, pot.fi prin urmare de relativ recentă dată,
7 -)- / altul decît cei însemnaţi, în elemente latine, rămîne neschimbat (In special se păstrează / neschimbat înainte de în ~>en): lmgua<,lengua<lembă<~limbă; lîngula<lengula <ltngară; *lenăinem (Vezi 24) <Undină; leniem r (Vezi 24] <.linte. Tot aşa rămîne neschimbat /-(- i în elemente străine (intru cît acestea n-au înplinit condiţiea de supt alineafuFpre-cedenţj: vechîu bulgar liubovî<yzchiu romîn libov; vechîu bulgar IkpitiK.lipesc; grec aeî-o) <ilipsesc; grec Xfrpa<Ziifră\
(urc liiieclîiiiâ.	..  —	.... —- --
Urme de /’ se găsesc în vechea romînă: ul’tâ Psaltirea, şcheîana- ps. 932; nu uită ps, 933; utiăţî ps, 4923; ul’tăm ps. 43.8; ul’iăiu ps, 1015 119t76;	uVtăşî	ps,	151ul’-
tără ps, 918; ul’tă-voîă ps, 11893;	ul’tă-va ps,	76I0;	uV-
tăt ps. 9lg; ul’tătă ps, 1365; se uităm (dacă voîu uita) ps. 136,-; se ul’tăremu (dacă vom uita) ps, 432V—uVtără Psaltirea- Coresi ed. Hasdeu ps. 9 pag. 20 ; uVtătips. 9 pag, 20 ;, uVtăm ps, 43 pag, 116; să ul’tărem (dacă	vom	uita)	ps, 43.
pag. 116; ul’tăî ps. 101 pag. 274.
Macedoromîn. a)' a) Vin P. B. glosar, (3) al’ărea P, B„ glosar; col’u Dalametra; dispol’u; fumeăl’e; hil’ă; il’e l’epure v l’ău.; l’ertu; mâl’ă; mul’ăre; păl’u; tăl’u ; P, B, glosar, y) găl’ină P, B, glosar, s) ăl’ă ; Vei; mdl’ă; mol’u;, păîl’ă. P, B. glosar, s) căV; Vi; Vi. P, B, glosar.—d-imeVu;. cundil’ă P. B. glosar,—limbă; lingură P. B. glosar; lindină;. lindi (linte) Dalametra.
b)	Olymp, p) al’ure Weigand Olymp 83; fumeăle 25;, hil 35; ile 29; l’opur 29; l’du 99; mghîăre (muiere) 27, 59; tăîlu (taîu) 35, o) ăîlu (ara) 35; măîlu (maîu) 67; păi 35, t) căii(cai) 32; Vi (dativ) 77 : li (acuzativ) ll.—cun-dili 33.—limbă 50; lingură 47—După cum se vede, V se păstrează numai înaintea accentului, după accent îşi pierde mu-îarea. In cazul din urmă apoî grupul l’u precedat de ă se preface în liu şi /“trece prin metateză în silaba precedentă, iar grupul Vi precedat de ă se preface în lî şi /“ trece prin metateză în silaba precedentă. Compară 178, 194.
-	c) Acarnania, fi) hiVofilia Weigand-Aromunen IM 80; Vâu 180, s) -leî (articul) 178/ e) Vi (dativ) 182; -Vi (ar-ticul nom,-acuz, plural) 178,
§ 244.
iii
d)	Meglen. <*) fin P. M; glosar. (3) fureă ţ dispdl'ii; fă-inâlăyil'u; tepur-, leu (îaîî); Iert-, niefu; niufări - pută (paie Pl.); t'âlu. P. M-. glosar, -f] găl’ină-, uft. s) ti fă; măfu\ an-tnofă; puf ii P; M. glosar, 4) căli; fi- fi. P. M; glosah— fufă (iute); nivolăytimefă-(temelie); cimdilu. P;M, gldsar;— limbă\ lingură-, lindenlinii \ lipes (lipesc)-, P. M; glosat.
Foarte rar se găseŞte l’<.î şi în macedoromîn\ furiieîhr
C.	D-. IV 15726; fumeile C.-D/IV' 1592;- voi (volo) P, B. glosat, voîu Weigand Olymp 10i, \>6î Weigand Aromuneii ,11 178 (Acarnania), voi P, M. glosar. După Capidan, Meglenoromîniî I, pag. 134, 147, /’<.* s-ar fi găsind des în meglenit.
Istroromîn, a) lin P, I, glosar, (3) col’; fămee; fii’; tepur; l’ăă; mei’; mul’eră; păta (paie pl.); tăl’u. P, I, glosar. voi (volo) vezî nota dela 217. y) gal’iră P. I. glosar, \) ăl’u; măiu; mul’ă (muia, infinitiv); pul’ P, I, glosar, s) căi’ P. I. glosar; i-V (dativ) P, I. 11(.; iei’ (ieî, nom.-acuz. pîural) 2ry—crăl’ -, l’ubesc; l’ut; vol’e. P.T, glosar.—limbă;' lingură; lindiră. P, I, glosar,—Precum, se vede din famee, voi, măiu, din pronumele dativ sing, f, ■ şi din articulul masculin plural i (de pildă nearticulat frăţ P, I, 522, articulat fraţi
>	frăţii 14) /’ :devine cîteodată i în dialectul" istroromîn, .
100,	/ între vocale în elemente latine se preface în r. Fenomen posterior celui de sub 99 (Altfel cuvinte ca familia, ilia ar fi devenit fimere, ire. Căci nu faptul că In familia, ilia l era urmat de î consonant ar fi înpîedecat prefacerea luî / în după cum se probează prin săliu<.scir ■, în sal iu i este anteromînesc, vezî 51, şi deci probabil anterior fenomenului' /<./', în sal iu prin urmare faptul că / ar fi fost urmat de
i	consonant n-a înpîedecat prefacerea luî l în r; I m acest cuvînt, din cauze nouă. necunoscute, rămăsese nemuiat. Compara 89; a), *): buretez>boletus; burtoumbilicus; cărer>
*) După Sextil Puşcariu în Dacoromania III, 660 / intervocalic. ar . fi rămas neschimbat în elementele latine, cînd „era urmat în silaba următoare de un n (poate şi m), printr-un fel de. disimilare prohibitivă"., Puşcariu şe bazează , pe exemplele scăloiu un fel de cţăpâ ^ăscalohiuifl, călin călduţ ->*caiinus orî *calenus, ■ că lilă. c$\Av\'>*cataneus, că lom' un fel*'de vatră >*caloriiuni, - macedoromîn'-alin- -siufij urc^>*crleno. Chiar dacăasiipra etymelor nu s-air facer nicio întîmpînare, fenomenul nu -s-ar putea explica prin „disimilare prohibitivă", căci maî multe caractere asămănătoare. exista între / şi ii decît. între r şi n.
114
§ 244.
qualis; cer~>caelum; cur~> calus; doăre~>dolet; ddr~> dolus (=dolor); fir >filum; gărâ~>gula; lingură>lin-gula-, măscur>masculus; mâr~>melumt melus; moărâ> mola; negarăm nebula; ndr^>nubilum; vechiu romîn orşinic -urşinic (Vezi 91) ~>olosericum; pâr'y-palus ■ păcură^picu-la; porumbapalumbas; purice^pulicem; săr>salio; sare> salem\ scără^>scala; scindarăm scandula; secerosicilis; singur>singulus-, sdărosolem; sapţirosubtilis; //w -j>tribulo; vintur^ventulo. stăul nu-i stabalum, ci stabîum Appendix Probi.—Schimbarea are loc şi în cîteva cuvinte de origine obscură, unele poate de origine străină:	compară	alba-
nez tfvw/ (Vezi § 328); măgură, compară albanez măgală •şi vechiu bulgar mogîla (Vezi § 328); mătură nu poate fi separat de slavul /?2^/a (Cihac II, 190) cu acelaş înţeles, şi nici verbul mătur de vechiul bulgar mesti-meto verrere (I. A. Candrea Elements latins de la langue roumaine 28 a propus pe metula, eine kleine Pyramide, Spitzsăule, care ar fi avut după el şi înţelesul de „petite meule de foin"); mugur, compară albanez muguf (Vezi § 328); simbure, compară albanez s-um-bulă (Vezi § 328); viezure, pe care dicţionarele îl traduc ori cu porc-epic, Stachelschwein (de pildă Costinescu, Pontbriant, Codrescu Dicţionar german-romîn), ori cu Dachs (Barceanu), este acelaş cu albanez vleiulă Hamster ori Dachs (Vezi § 328).
Fenomenul are loc în toate dialectele.
Macedoromîn, a) bureăte; buric; căre; ţer; cur; doăre; dor; hir-, gură; lingură; măscur; mer;'moără-, negură; nidrTnăur-niur;. păr-, purumbu; puric;. P, B. glosar; săra Kavalliotis; săre; scără ; scindară ; P. B, glosar; seăţiră Dalametra; singur; soăre; supţire-, P. B, glosar; triir Dalametra ; vinturedz Dalametra.—ăburi Dalametra; metură P, B, glosar; sâmbure Mihăileanu.
b)	Olymp: bureăte Weigand Olymp 33; buriclu 67; căre 79; tseruri 32; dureăre 27; ddr 47;' hir 36; gură 63; mer 67; mdără 47; nuor ZI-, porumbu 50; puric Al; săre 41,
c)	Acarnania: părângl’i Weigand Aromunen II 178;perii (perii)>pilus 180; trimură~>tremulo 180,
d)	Meglen: burâti-, buric-, cări; ţer-, cur-, dodri-, dor; ir (fir); gură; lingură-, măscuri-, mer-, mdără-/pâr-, păr; păriţi-, săr-, sări-, scără-, scândură; s^ţiri-, singur; sdări; gupţQri; vintur. P, M, glosar,—metură P, M. glosar,
§ 244.
115
Istroromîn: buric, căre; tser-, căr; dâre; gără-, lin-gurq-, mer-, mdrq-, purets; săre; sore; supţire-, vintur. P.
I.	glosar,—mâtură P. I, glosar.
Pe celălalt teritoriu romanic fenomenul are loc la Genua şi în Alpiî coticî, Meyer-Liibke Grammatik der roman. Spr. I § 457.
101,	Rar î<.r în grup de consonante: mursă^ mulsă; sărbăd~>exalbidus \ Banat bridză (blide) Weigand's III Jahresbericht pag, 253.
Nu se găsesc exemple în celelalte dialecte,
102,	Rar l<n-, aseămăn'>assimilo; asemenea>as-similis; funingină^fuliginem (N-a avut loc cumva /</'< n la acest cuvînt, astfel că fulîginem să fi devenit furigine în-tîîu şi apoî funingine? Compară §§ 99, 100), Vechimea mare a lui n în aseămăn, asemenea se probează prin rotacizarea lui (Praxîul Voroneţ aseămără dcfoHz^px pag, 110, asemă-răreţi dcema^pdpuj,H pag, 142, seămerea c‘b<iic.f<i‘k pag, 135, 168), celalant~> celalalt
Fenomenul se găseşte rar şi în celelalte dialecte, Macedoromîn, a) furidzină Dalametra (~>*fuliginci, unde / n-a fost în înprejurărî de a se preface în f). cildntu'z>ăltu P, B, glosar,
b)	Olymp:	alăniu	Weigand	Olymp 47,
d)	Meglen:	lănt (alt) P,	M,	glosar,
",	'	1
Istroromîn:	mănd	(mult)	P. I, 74 36,
103,	Ivdb în elementele latine: ălbie~>alveus; nălbă >malva; pâlberopulverem; sălbie~>salvia; sălbăteo silvaticus, Fenomen anteromînesc. Vezi Grandgent Introduzione § 323, Compară 93,
Fenomenul are Ioc în toate dialectele,
Macedoromîn, a) pulbire P, B, glosar,
b)	Olymp, Lipsesc exemple,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen: nălbă; sălbătic.P, M, glosar,
îstroromîn. Lipsesc exemple,
104, // latin, precedat de ă {&*e, â, î), i [~i), â şi lirmât de ă final, se preface în u> Grupul - uâ precedat de e
116
a căzut, s-a păstrat cînd a fost precedat de /, u; u s-a păstrat apoî în forma articulată a cuvînţuluî: cirgeă,; art. argeăăa ~>argîlla; căţea, art, căţeăăa~>catella; îă~>îlla; miă, art, miăăa^agneUa; vechîu romîn niădmiă~>medalia-, mă-seă, art, măseâua'>maxilla; nuîă, art, nu lăîia^ nove/la; piuă, art, piua^pîtla în loc de pila; s/m, art. steăua>
; sa, art, şăua~> selia; v/'/eri', art, viţeăăa^vitella, şi în general -eă, avt. -eăua> -ella, precum pîetriceă, porum-beă, purceă, vălceă, etc. Insă căl^caballus; călocallis; el>illum ; mbăle~>mollis ; sătulasatullus (sătulă prin a-nalogiea masculinului); văle>vallis, Discuţiea maî de aproape a fenomenului, maî ales din punct de videre al părerii luî Tiktin cum că u ar fi epentetic, vezî-o. în ale mele Principii de istoriea limbiî 33. La cele spuse acolo maî adaug că părerea vocalizăriî luî 11 a maî susţinut-o apoî Egidio Gorra Deîl’epen-tesi di iato nelle lingue romanze, Roma, 1893 (Studj di filologia romanza VI, compară Romania 1894 pag, 594), şi Frie-, drich Schiirr, Zur rumănischen Lautlehre, în Mitte.ilungen, pag, 43-54, îar pe acea a epenteseî O, Densuşianu în. Studii de. filologie romînă, Bucureşti, 1898, pag, 43 sqq,, şi Tiktin însuş în Zeitschrift fur roman, Phil, XXIV (1900), 321,
Fenomenul are loc în toate dialectele. In macedbromîn -uă orî -uo (Vezî 79) se păstrează (cu excepţie de. iă>illa). In istroromîn cade, ca şi în dacoromîn.
Macedoromîn- a) căţăuă-căţăo; îă; iîăuă-năo;: mădiiă; măseăuă-măseăo; steăuă-steăo; şâuă-sădă-şăo; yjţăaă -yiţăo, chitriţeăuă. P, B. glosar, căi; căle; el; moăle; sătul; văle, P, B. glosar,	^
b)	Olymp : căţăuă Weigand Olymp 36; eă 77; steăuă
36; seăăă 36, căi 36; el 77văle, 62.	,	:;;
c)	Acarnania, Lipsesc exemple.	ns	/;\v	^
dj Meglen: căţăuă-, eă; miduă; măseuă - steuă ■ şăăă;
purţeuă. P, M, glosar, căi; iei; moăll; sătul;- văii.:, P, M, glosar,	,
Istroromîn: îă (ilia) / ste; viţe,- P, I, glosar, că (cal); = căle; te (el); mdle; văle. P, I, glosar,	;i:°
105.	II nou</7: berluesc (căptuşesc, „haine berluite" Şincai II 264)>ungur bâllelni ctipiuşesc; bir/ă (tălpigă, lopa-ţica pe care apasă ţesătoarea cu picîorul, Revista;-criticărliterară a luî Aron Densuşianu IV 337), birlic .(scîndurică, în special/
§-244;
117
scîndurica dela zmeul c'opiilor, Zeitschrift fiir roman. Phil. XVII 392 din Ispirescu Jucării 64), birlicel (mic ceatlău, Zeitschrift fiir roman, Phil, XVII 392 din Ispirescu Jucării 9) ~>romanicul *billa, de unde francez bille, butuc, buştean, vechiu provensal bilho,trunchiu de lemn, italian bilici, ceatlău, mediolatin bil-lia, trunchiu de lemn, mediolatin billus băţ, compară Zeitschrift fiir roman, Phil. XXXI 300; dăiiâg~dîrl6g->dăldg Şezătoarea II 225, V 70^>vechiu bulgar *dologii, derivat imediat dela vechiu bulgar dolagati addere, cu înţelesul de „quod additum est, anexă, capăt11 (dărlogiî-dîrlogii-dălogii sînt două bucăţi de piele ori de altă materie, care se anină la zăbală). Fenomenul nu se poate proba în celelalte dialecte,
Meglen: bilă prăjină P, M, glosar,
.106, In ţara Oaşului / urmat de o consonantă se preface în 7 şi apoi în ii. Vezi 98 b y. Compară pentru ă<Lt în Criş-Mureş 18 v,—In Meglen, localitatea Ţîrnareca, -/ final, cînd cuvîntul următor începe cu o consonantă, <.ă, Capidan, Me-glenoromînii, I, pag, 135,
Fenomenul / urmat de consonantă <.ă este cunoscut în diferite limbi romanice, Meyer-Liibke Grammatik der roman, Sprachen I § 476, Fenomenul «<.1 e cunoscut în dialecte i-talieneşti, Meyer-Liibke Italienische Grammatik § 125,
107.	In Banal, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni / se înmoae înainte de e. Fenomenul are Ioc cu atît mai puţină" consecvenţă cu cît mergem mai mult dela vest spre est. Pe de altă parte fenomenul are Ioc cu mai puţină tărie cînd / este precedat de o consonantă- Exemplele le dau din Weigand VIII Jahresbericht 248 sqq., IV Jahresbericht 301 sqq., VI" Jahresbericht 42 sqq., Iosif Popovici Die Dialekte der Munteni und Pădureni 135 sqq. Pentru ă de după i din exemple vezi 35. Banat: căle, culăgă (culeagă), dzil’ă (zile), foăl’ă (foale,. pîntece), florisătă (floricele), grăşătă (greşele), îăl’ă (ele), să-ncătăcă, 'învăţă, înveselăştsă (înveseleşte), jăl’ă, lăptsită(laptele), lă (le pron, acuz, pl,), l’ămnă (lemne), măr-zălq (mărgele), nieătă (mele), mdşul’ă, dăsătă, oiţă, piş-tdătă, ptăeăt; placă, răîiilq (raiule, vocativ), rqzetă (regele), reătă, scdăfă, steălă, şqrpită, şeătă (şele, lumbi), vătă, Vasiîq,.viclăn, vioriălq (viorele). Insă sufletsă (suflete).—Criş-Mureş : atergăt, ăltsăl’ă (altele), brtglilă, căl’ă, cinetă (cinele), crengiinală (crengureie), dzită (zile), fiul’ă, găini tă, îăl'ă (ele), jetă, tă (le, pronume acuz. pl,), l’egăt, tel’a, lemn,
l’ămnâ, tău (leu, ban), lei (lei, bani), md'â, micuchiălq (mititele),' mtndril’ă, minil’q, nanăşul’ă, păsăreăl’q, peăştsil’q (peştele), pl’ecăt, reăl’ă, spd fă, stăpihil’q, st&lă, urmei’ă, vâsli’ă (vacile), văl’ă. Insă alergă (infin.), ărmele, călea, ddăm-hele, drăgosfele, frigurele, Iancule, lemn, Idnni, lemnele, mă năşele, muntele, păcătele, pînzele, pletdăsă, pleveăscă (plivească), rele, Rumînele (Romîncele), spătele, tăieri, umple, vălea — Somiş-Tisa: al’ergăt, Ard’d’ă, cgl’ă (cele), cren-gur&l’e, d’asl’egăt (dezlegat), el’ă (loOungur hely), fgfel’e, ind’ă, mă-nşeVă (înşele), jăl’e-jel'ă, lăcrîmnil'q, l'ă (pronume f, acuz, pî,), l'egă, legăt, l&le, mărjdită, mărjd’ă, mda, mnirel'e (mirele), numele, p$l'e (poale), spd'q, văl'e. Insă aleăgă, alejeă, ales, copile (vocat.), cucuie (vocat,), cules, leăgănă, legăn, legănăt, leliţă, sileăcă (săracă), suflet u, şirilea (firele), văle,—Munteni-Pădureni: ăl’a (celea), bă-lăofel'e, călă, căi'a, cucul'e (vocat,), el’e (cele), ghisîturil'e, îqle {(i\e), jqte, jdăvinil'e (jivinele), lâcrămil’e, l'e (pronume f, acuz, pl,), te (pronume dat, pl,), l'egătuiălă (învoială), pşş~ tsele (peştele), pl’ecără, pl'ecăt, sltizil'ă, sprinsqhăl' e,tril a (treilea), ţdăl'ele, văl’e, viţăl'el'e, zile. Insă bălăofele, tiu-dzele, călea-călia, cărele, căletcă (cuşcă), cătănele, falsele (fetele), ghisitufile, harmonisele, iele, juăvinile (jivinele), leă-gă, leze (lege), leza, lezî (legi 2 p, sing,), l&mne, părţile, pleăcă, plecăt, plecă (ini), piese, puărţîle (porţile), sIiijnise le, sutălea (centesimus), treburile, tustrele, tseile (cheile), tsisturile (ofiţerii), ţoăle.
înainte de i l se înmoae mai rar şi numai în Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Banat: btidzU'ă (blidele), făd'iălor, mă-nvăl'ii, pd'iţa. Insă âli (cele), Cătălină, lingă (lînga), lipit, lipsă, mîndruliţa, uliţa,—Criş-Mureş: brtgl'Wq, /'-/(„li este pronume dat, pl), pelin. Insă frundzuliţă, învăliî, lelişdără, leliţă, li (pronume acuz, pl), Lipoviî (localitate), plin, plină. —Somiş-Tisa: acol’i (acolea), jăl’i (infinitiv), mărj$li, uliţă. Insă mă-nvăliî, jeli (infinitiv), leliţă, lină, lingurăn, plin, stăjilit. (stăvilit), suliţă, Ţiligrad (Ţarigrad), uliţa.
Compară 95, 116, 134, 144, 155, 164, 175,
108.	La Fărşeroţi „cîteodată cade / după consonante înainte de vocalele guturale („dunkeln"): aco^aclo". Weigand Aromunen II 187,
109.	In istroromîn l final şi-l urmat de consonantă, dacă după consonantă nu urmează imediat e, i, cade, dupăce proba-
§ 244-245.
119
bil s-a prefăcut întîîu în ă. Compară 106: ăb^ălbV, I. 30'15; ăbă^ălbă 1827; ancăţătz>* ancălţăt 36; ătă>*dltă 35^; ătu (alt)->*ălta 5iS; bovăn (bolovanî)>*bolvăn 828; ca (cal)
P, L glosar; cad&ra (căldarea)>*cgld£ra 1319; cucăt>*culcat 1827 2S^x', căcă->*călcâ 2530; îe (el) P. I. glosar; satu (sătul) P. I. glosar; scutări (veiasculta)Ascultări 7 7 22; ută (infin,)>*tf//<2>*wfta 376; util (3 p. ultu^* uFfu 43 28; vote (dăţi, orî) ~>italian volta 1325, Insă ăl’ţ (alţî) 8015 8 1 24 ; dui'tse (dulce) 8116. rescuţ (desculţi)>*resculţi 35 prin analogiea singularului.
110.	In istroromîn şi Meglen / se înmoae înainte de consonantă urmată imediat de e, i: ăl'ţ>ăl(i P, I. 8015 8124; dul'tsodultse P, I. 8116.—măl'ţî'>mălţi_ P. M; 1122 172; al'bî~>albî, Papahagi, Meglenoromîniî, I, 50,
110a. In istroromîn l'<Zn' cîteodată după m: mnăvă prăjină >sloven ml'ava P, I. 745; verit-ămh-ai mî-aî venit P. I,
7 4 30 [mn'>mF, compară 52a).
§ 245. 111. Din punct de videre al înprejurărilor în care v există nazalele ni şi n, se întîmplă în romîneşte acelaş lucru ca în toate	limbile mai	cunoscute. Anume:	a) m şi n	există
riumaî cînd	sînt urmate	în cuvînt. orî în tact	de vocale şi cînd
se găsesc Ia sfîrşitul cuvmtujuî: măre, ăm, inimă, ăn, Cînd sînt urmate în cuvînt orî în tact de alte sunete decît de vocale, ele pot exista, de obiceîu însă nu există, ci vocala precedentă este nazală, şi anume cu nazalizare maî mare orî maî mică după firea limbilor. S-a făcut obiceîu însă ca atuncî cînd vocala nazală	este urmată	de.sunet bilabial, sa	se scrie m:	cîinp,
liniblu, iar	cînd este urmată de alt sunet, sa	se scrie n:	infâţ,
cînd. b) m poate exista înainte de s, / .(Vezî 124, 125, 126, 131), c) n poate exista înainte de m: Înmoi u.
In macedoromîn (afară de Meglen) există m sonant lâ începutul cuvîntuluî înainte de b, p, v, dupâ căderea luî î iniţial, Vezî 86 : mbăir-, mbăr\ mbet\ mbrăţitedz; mbun-mbu-nedz; mpărtu; mplâtescu; mprumut-, mvescu; mvirinăt. P,
B. glosar. Cîteodată rezultă m sonant în macedoromîn la începutul cuvîntuluî prin sincopa unei vocale; a) mtrescu-mutre-scu (privesc) r>vechîu bulgar motriti P. B, glosar; . b) Olymp mghiăroml’ăromulierem Weigand Olymp. 27, mţin~> puţin 31,	■	'
112.	77Z~(precedat; de vocală orî de /;) -(- /, rn (precedat de^ vocală XorLde.,;/:)rE L .vecinii, fe
120
§ 245.
m (precedat _de vocală j)rf.f.. fiiial._fix (Vezi 38, .49), înelementele \aiim<nin,n.u. Fenomenul are joc pe .tot tento-rml dâcoromînesc afară de Banat, La Munteni-Pădureni are Ioc puţin. Exemplele le dau după cuvintele normale şi după textele din Weigand’s III, IV, VI, VII, VIII, IX Jahresberichte, Weigand Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, I, Popovici Dialekte der Munteni und Pădureni, I, A, Candrea Graiul din ţara Oaşului. Banat: addormltacadurmltă; lacrimaedâcrim-iăcrăm; *liiminadumlină; mediuscmizlocu; mei- <mlă-ră; mercuris<zmiercui-mercuî] mlca<nimlica; mKmiă-mi; mllia<,miă. —Criş-Mureş: *lumlna<lumin-lunină-lum-hină\ niediusdnizoc (mijloc); mercuris<.miercur-inercur -hercur-mherciir \ merulacmlerlă-merlă-mirlă-mnerlă-nir-lă; mcLis<mhqii-heu; mica<nimica~nimnlca-iiică; mic miă-mniă-mi (-1 pusă) -mi(-s) -mi(-l) -iii(-l) -h(-am) -mni(-l) -mh(-o).—Somiş-Tisa: addormlrecadurhl; dormiebat<dur-mnă ; lacrimaedăcrimM’ă-lăcrîmn-lăcrăn; * lumînadum-itină-luiiină; mediusaniiădzî-mniljocu; mercuris <.mner~ cur-nercur; merula cmneiiă-mnirlă-ii irlă; nieus <mn'ăii -iniiei-riâu-iiel-, mlcacnimn'ic; ml<.mn'ie-miilă-ii(-leu) -(s-)m(hie) -mrii(-l) -mn (-al) -mri'(-o) -n'(-ol) -rii(-l) ; pal-maeCpăln’.—Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului: mercurisdnlercuri -mn'ercurl-n’ercuii; merula<mii irlă-iierlă-ii irlă.-Suăes-tul Transilvaniei: mer curisdiercilii; mer ula di irlă.—Munteni-Pădureni: addormiebatcadurmld; addormlvit<.adur-mi; addormltus< adurmiţ; lacrimae<lâcrămile; mercuris cmlercur-mii ercur; merula < nileiiă-mirlâ-iniierlă-mler-lori-mirloii-mri erlori; meuscmlăii; mlcadiinuc-n'imica; //zr<(5ff-)m(rfa;)-(să-)/?î(ac/ul); palmaecpălml.—^axa Oaşului: ,,/7Z urmat de / sau de /. a devenit mai pretutindeni niri: miile, juriile, miiijloc, amiiădzădz, /miercuri, mii ere, mii erlă-mti irlă, mri eu, nuiedz. In Cămărzana, Tîrsolţ şi Boi-neşti se rosteşte însă. maî des mic, mijloc, amlădzâdz, adecă cu m nealterat". I,A. Candrea Graiul din ţara Oaşului 13. —Oltenia: mercuris<mercur-mlercuf-miiercur; merula < merlă-mlerlâ-mii erlă-mirlă. —Muntenia: mercuris < mercur
-miercur-mii&xuri-n'erciirl;. merula < merlă-mlerlă-mlirlă -mn’eiiă-nm'iiiă-rieiiă-riiiiă.—-Moldova: mercuris: mii ercur -n ercur; merula dnn‘erlă-iierlă-iiirlă.—Bucovina: mereu-, ns< mnercuf-riercur; merula<lmii erlă-nirilrlă-rierlă-ri irlă.— Basarabia; mercuris <;tiercur; manila < mri erlă-ii erlă -ii irlă,
§ 245.
121
înainte de altfel de i decît cei îusemuaţî (în special înainte de în'>en), precum şi în elemente străine, ni s-a păstrat neschimbat : dimineăţă>*demîneăţ.ă; dununică~>*dumenică> doiîuhica; minciună^ mentionem; mine~>mene; mintea rneniem (Vezî 24); ■ oăniini~>homines\ primire, primita vechîu bulgar /7/7îeti,.priimo, etc. Cu toate acestea se întîl-nesc cazuri de m<.mn, « chiar înainte de alţî i decît cei'însemnaţi, precum şi în elemente străine; Criş-Mureş mnilă-nilă
>	vechîu bulgar milostî. Somiş-Tisa mnirele *); mnireăsă ; prim nit. Ţara Oaşuluî: pomniţă. Moldova: nilă; tiire; iii-reăsă.
Fenomenul are loc în dialectul macedoromîn, cu lipsuri în Olymp şi maî ales în Meglen,
a)	dbrniis<jdorni; dormiebat<.durhă; dormiviedur-niî; dor mire<durnire-, domutus<durnită; lacrimae<lă-crinî; liimina<Lluhină\ medius<.nădză; mei <z rid re; mer-'cLiris<nercurî', P, B, glosar; merulacni/iă Dalametra; meus Cneă; mKn’ia; mllia<n'il’e; mirorcn'ir. P, B, glosar, vechîu bulgar milosti<n'ila. P, B, glosar —dimineaţă; duminică; minciună; mine.; minte; dămin’î. P, B, glosar,
b)	Olymp: dormis<.ddrni; dormiebamus< durnîăm; dormîvi<,durniî; dormire<^durnire; Weigand Olymp 98; medius<nedzu 26; mel-<n'ere 26; mercurisdiercuri 41; mâus<meu 78 ; mKnia 76; nulia<nilel5. vechîu bulgar milostî<.nilă 41 —mine 76,
c)	Acarnania : mei<.n'ei Weigand Aromunen II 178; mî <(s/)-/z 178, /7(-e) 180, /}(-«) 182, (/2w-)/2182, (/77a-)/î 182, —dimneăţa 178; mme 178,
d)	Meglen: dormiebat<durmiă; domure<durmire; lacrimae< fycrumî; medius^n’ăză, n'ez, mejluc (mijloc), mijlucăn (mijlociii); mel-<nări; mercuris<nercurî; meru-laCti'erlă; meus<meu; P. M, glosar; /77f_</?'(-7/) P. M, 35; mîlia<mil’â; mîror<n'ir. P, M, glosar,—diminşţă; duminică; minciună; mm(; /7z//7fr; oămin'î. P, M. glosar.
I	,	•
Istroromîn, N-are loc fenomenul: dormire<dunni; dor-mltuscdurmit; luminadumiră) mediuscmejloc; merula dnerlă; meuscmev; P.I. glosar; mi<[neca-)m P. I, 6n,
*) Pentru etimologica acestui cuvînt vezî nota a doua dela § 273.
122
§ 245.
mî[-a) 6ig.—demăreţă; dumirecă; P. I. glosar; mire P. I. 1125; omirP.l. glosar.
In formîca m<.n (nu n'} pe tot teritoriul romînesc: dacoromîn, dialecte şi limba comună, furnică; macedoromîn a) furnigâ P, B. glosar, b) Olymp furnică Weigand Olymp 42, d) Meglen furnigă P, M, glosar; istroromîn furnij (furnici) P, I, 41 o-;- Aceasta probează că fornica a existat la baza limbii romîne,
I
Asupra vechimii fenomenului vezi 136.
113,	«) mn<.un, sporadic: damnunicdăiină (După Tiktin Worterbuch acest cuvînt ar fî un neologism.?); scam-nuni<.scăun (Pentru formele dialectale ale lui scăun vezi 18 v.). p) mncm, sporadic: dumneataCdumîată Banat Weigand’s III Jahresbericht 263, dumeată Criş-Mureş IV Jahresbericht 305, dumeată-dumată Somiş-Tisa VI Jahresbericht 61, 74, dumată Ţara Oaşului I, A, Candrea Graiul din ~ 13; dumneavdăstrăCdumiavgstă Somiş-Tisa VI Jahresbericht. 61, y) "inn<n, sporadic: amnăriu<anăni Ţara Oaşului!, A, Canei rea Graiul din — 13>igniciriiim? '
Fenomenul p, y are loc şi în macedoromîn,
Macedoromîn, a) «) scămnu P, B, glosar, p) d6ăma"> ddămnaP.B. 477 (Pleasa-Albania).
b)	Olymp. a) scămnu	Weigand Olymp 67,
dj Meglen, a) scănd	P, M. glosar, y)	son^sâmn	P.
M. 2941.
I
Istroromîn, a) scănci P, I, 2222,
114,	ml<Lrnblt sporadic: îmblâtesc^vechm bulgar m lăţiţi ferire.
Fenomenul nu există în	celelalte dialecte,
115,	mrc.br, sporadic	dialectal: breănă	Bibicescu	Poezii
populare din Transilvania 256>/?z/'<?£fr?ă>bulgar mtkna.
Fenomenul există în macedoromîn: a) breănă Dalametra; brescu'>*mrescu~>mtrescu'>mutrescu P, B, 79, 184, 376,
H5a. m iniţial<b, rar, în istroromîn: borebit(accentul? „poate*1)>kroat mora biti idem P, I. 2029 72* 41,,. Asî-milaţie?
115b. m intervocalic<6, rar, la Moţi: d’ibireiţă (dimineaţă). Vezî 122.
§ 245.
123
116.	In Banat, Criş-Mureş, Munteni-Pădureni (nu însă în Somiş-Tisa) între ni şi e, i se intercalează un î epentetic, dar nu în mod consecvent. Fenomenul scade în putere dela vest spre est. Exemplele le dau din Weigand's III Jahresbericht 248 sqq,, IV Jahresbericht 301 sqq,, losif Popovici Die Dialekte der Munteni und Pădureni 135 sqq. Pentru ă de după î din exemple vezi 35. Banat: cărămîidă, inimii!, lămîă (lume), mîersâ (merse), n’imîă (nime, nemo). Insă dzimin'âţa (dimineaţa), lu-meă, meă, meăl’ă (mele), mers, merză (merge, infinit,), mic, mi-\ du, miluîesc, miluîăscă, min'ă (mine), mintsq (minte, mens), minţind, mizlocu, ddmen', dămen'ipomeăn'q (deştepte, 3 p. sing, conjunctiv), ruminîoără, trhneătse (trimete), -Criş-Mureş: lămîă (lume). Insă ărmele, dzimin'ăţă, Itime, lumea, meă, m&re (merge), mi-l, min'ă (mine), mine, mi-s, mizoc (mijloc), n’ime, n'imereşts, n'imeruî, trimes, ămeră, urniel’ă.—Munteni-Pădureni: glumîe, mîărgă^mîeărgă, n'i-mîe. Insă cumintse (cuminte), d’imin'ăţa, dzimineăţa, doăr-me, ghimineăţa (dimineaţa), încremeniţ, lăcrămil’e, lăcrămate, lumea, meărgă, mere (merge), merg, merindze, mer-sără, meselor, milă, min’q (mine), min'e, minsinds, mint se-naş (îndată), minţi, nime, oămeni, omen’i (3 p. sing. perf,), pimiţ (pivniţi), pomenîăscă, trimes, umeru,
Compară 95, 107, 134, 144, 155, 164, 175,
; 117. mbl<,ml<.mn în macedoromîn şi istroromîn în cu-vîntul ambuto<imnu P. B, glosar; imnă (ambulat) Weigand Aromunen II 182 (Acarnania); âmnu P, M. glosar; âmnu P,
I,	glosar.
118.	m<n în macedoromîn, rar: blăstănăt (blăstămat) C, D, VI 9710; blăstinăţ (blăstămaţî) C, D, VI 9 7 32, Forma obişnuită macedoromînă este însă blăstimăt. Meglen blăstiniăt P, M, glosar,
119.	m final se preface în istroromîn regulat în n : ăn (am, verb transitiv) P, I. 5 6 34; ăn cu pumnu «cepu zbit (am dat afară ,cepul cu pumnul) 6134; an făcut 40 23; an făcut 486; qn mislit (am crezut) 4226; an munctft 6129; an putut 7210; ne-an saturat 6115; an spravit 414; qn verit 4533; an vezut 4137; aren (avem) 414 465; ătnnăn (umblăm) 5421; ăntre-băn (cerem) 421; ăsăn (sînt p, 1 sing,) 332-; cerşin (căutăm) 74; gambieîn (schimbăm) 4736; jn’in (secerăm) 728; meren (mergem) 779; mes-an (am mers) 6128; mejen (mergem) 3820 5 3 20 5414, 17; muncat-an 6115; puten (putem) 524
124
§ 245-246.
726; prominin (schimbăm) >croat promijeniti 4738; rugăn (rugăm) 5423; ştien (ştim) 34,8; veden (vicleni) 528. Numai rar -m-, am avzit 612S; am pîerzut 6113; ăsăm (sînt, p. 1 sing.) 22ln 2 5 28, 3(i 34)2 383(1 456.
§ 246. 120. Asupra înprejurarilor în care există n în romîneşte vezi 111, In romîneşte există şi n anterior (articulat cu limba anterioară) şi n posterior (articulat cu limba posterioară). Cel dintîiu e cel maî obişnuit, cel de al doilea are loc numai înainte de explozive guturale [încă, lingă) şi într-o interjecţie ca dăn (care imitează sunetnl clopotului).
In macedoromîn (afară de Meglen) există n sonant la începutul cuvîntuluî înainte de t, d, k, g, ţ, dz, c, g, m, /, v, s, ş, j, h, y, după căderea lui / iniţial. Vezî 86: ntin’u; ntră; ntreb; ntreg; ntuneăric; nt un icos; ndes\ ndreg; ndulţe-scu; ndup'lic; ncălic; ncălţu ; ncăp; ncărcu-, ncăldzâscu; nchîădic; n chist seu (pornesc) > neogrec -/.tvw; ncl’id; ncl'in; ncld\ nedă; ncrun; ncun’ă\ ngălbinescu; nghîos (în jos); ngl'eg; ngt’ef; ngl'it; ngrăş; ngrop; ngroş; ngustu; ntăp; nţercl’n (cercuesc); nţertiu (cern); ndzinucl'edz; ncoămir -ncomir (a se amărî, a se otrăvi), acelaş cu dacoromîn ciumă răt, cîumăresc, cîumăros, ciumurluesc, ciuinurluîălă> '■/ujwippoj; > por„ vezi ale mele Altgriechische Elemente im Rumănischen, în Bausteine zur romanischen Philologie, Festgabe fur Mussafia; ngameătic (înjumătăţesc); nmărnmrisescu (înmărmuresc) ; nfricuşedz) nvălescu; nvescu; nveţ; nvirdză-scu; nvirin; nvîrtescir, nsărţin; nscrăm\ nsirin; nsor\ nsurin (stau la soare); nsus; nşărpic; nşiedz; njumităte (în jumătate); nhig; nyiedz; nyilcescu (strălucesc) "^-neogrec YuaXî oglindă; nyisedz. P. B. glosar. Cîteodată rezultă 11 sonant în macedoromîn la începutul cuvîntuluî prin sincopa unei vocale:
a)	nveăstă~>niveăs‘ă (nevastă) >vechîu bulgar nevasta P. B. glosar; b) Olymp nveăstă Weigand Olymp 28. După Sextil Puşcariu, Studii’ islroromîne, II, pag. 71, se găseşte 11 sonant şi în istroromîn, la mijlocul cuvîntuluî în urma căderii unui ă, de pildă într-un cuvînt ca blătn (alături cu blătări] murdar.
121. n (precedat de vocală)-}-/ vechîu (Vezî 24, 39, 51) -(-vocală şi n (precedat de vocală) + / final fix (Vezi 38, 49) provenit din I, i, nu din ae orî diii e (cu excepţie de -f>-es dela conjugare), în elementele latine, s-a înmuîat<./z. Acest n se păstrează în Banat, Criş-Mureş (nu în toate părţile), Munteni-Pădureni (mai pretutindeni), macedoromîn, istroromîn; s-a pre-
i25
făcut în i cu nazalizarea vocalei precedente (Numai în anumite înprejurărî s-a păstrat) în Oaş şi rar în Somiş-Tisa (unde îarăş rar s-a păstrat); s-a prefăcut în l pretutindeni aiurea pe teritoriul dacoromîn. «) nvocală: *antaneus< întină < întiiu; calcaneum<călcinudălciîu; capitaneus<căpătin'ă
<	căpătiîu ; cuneus < cănii < cuîu ; -dneusc-ânu <_-6îu (mîerloîă, vulpoîii]; teneo<_ţină<ţiîu; vinea<vine<viie. p) n -f / final fix: annicaîiîdî-, exponis<.spîiiu<.spuî; p6nis<păiii<.păî\ renianescrăminîcrămiî; tenescţim ţii; venis<.vinîcviî,—ănî (anni) este analogic după singularul tf/z. Tot aşa analogice după singular sînt formele bătrinî (veterani), Z>z//2/ (boni), Rominî (Romani), vecini (vicini) şi altele de acest fel. venîăm-veneăm (Vezi 53)>veniebanms este analogic după ventm>venimus, veniî>*venivi, venit> *venitus, ventro venire, maneo maneat, remcineo rema-neat, teneo teneat, venio veniat<miîu mile, rămiîă râmiie, ţiîu ţiie, viu viîe; însă min mină, rămin rămină, ţin ţină, vin vinâ~>*mano *mancit, k re mano *remanat, *teno *tenat, *veno *venat, fonne analogice după verbele -o -at. păîu puie,, spăîu spuîe sînt din contra eşite din *ponio *poniat, *expo-nio *exponiat, forme analogice după verbele -io -iat în locul formelor pono ponat, expono exponat, din care au eşit pun pănă, spun spănâ. Pentru anellusdnel, fenesira <.fereă-stă, intenebricumdntunerec, nebuladiegură, necodnec, nequediicî, nescio quid<nişte vezi 24: i din ie a căzut înainte de înmuîarea lui n. Curioz este făină, care nu se poate explica nici din farîna,. nici din fanina, vezi 91,
Cuvintele străine, care aveau n-\-î-\- vocală ori h şi e-xistau în limbă .pe. vremea cînd se petrecea fenomenul, au suferit şi ele schimbarea: vechiu bulgar baniadbăîe, ungur sze-krenydicriă. Asemenea cuvinte s-au putut introduce pe vremea cînd n din elementele băştinaşe era în stagiul de n, pot fi prin urmare de relativ recentă dată.
ll-\~ i altul decît cei însemnafî, în elemente latine, rămîne neschimbat (In special se păstrează n neschimbat înainte de in '>en): ninge>*nenge>nîngit; venin>venenum; venim, veniţî, venire, venit>venîmus, venîtis, venire, * venitus-, oămenî^homines-, !unî>lunae-, etc.
Banat (Cuvintele normale şi textele din Weigand's III Jahresbericht): a) intimi; cătcinu; căpătinu; cum; -6n’ă (pitâii, usturdn, şărpdănă); vină (vinea), (î) ăn ; spun ; ră-
126
§ 246.
mîn; ţin.—Criş-Mureş (Cuvintele normale şi textele din Weigand's IV Jahresbericht): a) căldnă-călciîă; căpăta-, căiiu-cuiu; ţiiii; vina-viiă-viă (vinea), |3) ăn; pun-, yii (venis). —Munteni-Pădureni (Cuvintele normale şi textele din I. Popovicî Dialekte der Munteni und Pădurenî): a) călcin-călcii; încun'ăl (încuiat); -6n’ (mn’erldnlupoăn'e, ursoărie, vul-p6n’, vulpdăn'e). (3) ări.—Jara Oaşului (I. A, Candrea Graiul din ţara Oaşuluî 13): a) întîîe-, călcîi; cui;-oi (lupoie, muşuroi, puroi) -, file (vinea). Insă vin'u (venio); rămin'ă (re-rnaneo). p) ăi; rămîi; zii (venis).—Somiş-Tisa (Cuvintele normale şi textele din Weigand’s VI Jahresbericht):	a)	întii; câl-
ciiu; căpâtii; cuiu- (într-un singur Ioc) cuiu; ţiiă; ziă (vinea). spui (spuîii, spun 1 p, sing) >*exponio; ţtie (teneat); viă (veniat), (3) ăi; măi^manes; vii- (într-un singur loc pag. 44) yiri (venis).
.1
Macedoromîn. a) a) ntin'ă P. B, glosar; cilciriu Dalametra; câpitin’u P, B. glosar; -6riu (,ţiritoriu cerşitor C. D. IV 20722; lupoăn'e P, B, glosar), gutuii e^coto nea. P, B, glosar. ,0) ăn’; ţirii; yin’i. P, B. glosar.—băn’a (baie) Dalametra.— virtn (venenum); vin Im, viniţi, vintre, vinit; dăruirii-, luni. P. B. glosar,
b)	Olymp, p) ăn (anni) Weigand Olymp 32; yin (venis) 99, S-ar părea că ri" îşi pierde muîarea. Compară 99,—venim, veniţ, venire 99,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen. «) călcpn'u; căpitan’ii; -âriă (lupoăriă,
ursQn'ă);	vin'ă, P. M,	glosar,	[i] ăn'i P,	M, glosar,—vinim
P, M. 121,	viniri P, M,	glosar;	dăruirii;	luni. P, M, glosar,
Istroromîn. o) -ori [luporiă; urson'ă) P. I. glosar; vin'u >veniunt P, I. 665 669, 12, j3) ari P. I. glosar.—veri (venire), verit (*venitus); omir, P. L glosar,
Î22,	n intervocalic	în elemente latine	se preface sporadic
în r. Fenomen posterior	celui de	sub 121	(Acest lucru nu se
poate proba decît prin analogie cu fenomenele de sub 99, 100): cărunt">canutus; fereăstă~>fenestra (Vezi 24, 121); mă-rănt->minutus; mormintemonimentum; nimărui^nemin-; păring> pan icam; rărim di iii > ren un cu lus; singerez>san-guino.
Acest fenomen, care are loc sporadic în grosul dialectelor
§ 246.
127
şi subdialectelor romîneştî, se găseşte pe o scară întinsă la Moţi şi în dialectul istroromîn, şi anume nu numai pentru n in-tervocalic în cuvînt, ci şi pentru 11 intervocalic în tact (sandhi, Satzphonetik). „Adevăratul ţinut al Moţilor saii al Ţopilor începe pe Arieş în sus dela Bistra, sau dinspre Abrud dela Căr-peniş, şi se întinde pe ape în sus pănă în crierii Biharuluî, ...In cît pentru rotacism, astăzi nu se mai aude decît pe ape în sus, în fundul munţilor, deşi eu îmi aduc aniinte că acum 20-30 ani se auzîa şi mai de vale pană aproape de Muncel, fireşte într-un mod mai moderat. In satul Muncel, între Bistra şi orăşelul Baia (Offenbanya), în depărtare de 2-3 oare de Cîm-penî, am auzit destule ori pe cîte un Moţ înjurînd cu cuvintele «între smerii în fire». Tot pe atunci mi s-a întîmplat să aud într-una din zile pe un Moţ bâtrîn zicînd: «merg să dau lă-crămaţie la hişparul», Prefectul judeţului pe ungureşte se numeşte f&ispan, Romîniî apoi aii făcut din el fişpan, iar Moţul l-a botezat hişpar âupă firea limbii Iui.,, Comunele în care se mai poate auzi vorbirea aceasta sînt Albac-Arada, Lăpuşul, Scărişoara şi o mică parte din Neagra Superioară. In Vidra, Po-norel, Secătura, Neagra de jos abia ici colea mai poţi auzi dela cîteun om bătrîn cîteun cuvînt în care n să, fie înlocuit prin r; ba ce e mai mult, oamenii din aceste comune îşi bat joc de ceilalţi care au rămas fideli graiului lor tradiţional", Teofil Frîn-cu şi Gheorghe Candrea, Rotacismul la Moţi şi Istrieni, Bucureşti/ 1886, pag, 12-27. In anul 1897 mai erau numai trei localităţi, „Gura Rezii (aparţinînd la Vidra), Lăpuş şi Scărişoara; unde n intervocalic devenia regulat Weigand IV Jahresbericht 285, Descreşterea fenomenului este atribuită cu v drept de Frîncu-Candrea opul citat 25 influinţii şcoaleiIndivizii din aceiaş comună nu exprimă toţi pe unul şi acelaş cuvînt cu r. Aşa, de exemplu, unii zic dimineaţă, alţii zic dimireaţă, şi alţii d’ibi-reaţă. Cei dimîiu se număra la generaţiea mai tînără, care a trecut prin şcoală, cei din urmă la generaţiea mai bătrînă, care n-a putut să cerceteze şcoala, deoarece înainte de asta cu 20 -30 de ani abia a fost o singură şcoală în munţi". După cum dispare rotacismul, tot aşa dispare şi obiceiul de a purta părul înpletit în coadă, moţ, de unde vine numele Moţilor, „Acest fenomen este pe cale de a dispărea, tot. aşa după cum dispare coada, pe' care numai foarte rari o mai poartă,: In piaţă în Cîmpenî ara mai văzut numai doi bărbaţi care purtau cîteo coadă lungă", Weigand IV Jahresbericht 286,—Frîncu-Candrea, opul
â
i28
I 246.
citat 30 sqq- înşiră lista cuvintelor cu rotacism, Maî toate sînt de origine latină. Străine sînt următoarele: agorisi> ăyumţM ; clătiră~> vechîu bulgar klaiiti; creme rei vechiu bulgar kremenî; ddriţe~>compară vechîu bulgar doi.fi- a mulge, polon dojnica şiştar; hodiriiodihniivechm bulgar otăduhnoti; Iiued’ir > Huedin, numele unui orăşel; încremeri; înţepeni vechîu bulgar pkp'knă; reăm (neam, prin sandhi: „ce ream rău de oameri") > ungur nem; nevirovativecluu bulgar vina; slă-bărâg (slăbănog); slărilrăibulgar slănină; sprigiri (sprijini) >probabil prăjlnă^>hu\gar prăzinâ Miklosich Beitrăge Cons. II 72. La acestea se adauge hişpărul, vezî maî sus. Alăturî sînt însă şi cuvinte fără rotacism, dintre care înşiră Frîncu-Candrea 45 vreo cîteva. Unele sînt elemente latine: ăn ; anu-mit>nomen; cnvineiconvenit; înpuţină~>*putinus; înavuţi, înot, înoptă, înord>in-; înfăinoşa; întineri; răzbu-năibonus. Altele sînt străine: ciocăni, ciocănel, cîocăni-tdăre~>-ăn (Pentru originea acestui sufix vezî ale mele Principii de istoriea limbiî); întîmpinăi	I,	A. Candrea Les
elements latins de la langue roumaine 26-27; învinovăţii vechîu bulgar vinovată; jugănl~>jug + -an (Pentru originea acestui sufix vezî Pascu Sufixe); mînle, mîniosipxvta; nenorocire, nenorocosivechîu bulgar narokă; pomănăivzâxm bulgar pomană; străinătătovechîu bulgar stratlină?; făină, tăînui>vechm bulgar taina; tină, //nos>vechîu bulgar tina.—Pentru unele cuvinte sfera de întrebuinţare este maî mare. Astfel pentru verin, veriră, verirds~>venenum Frîncu-Can-drea opul citat 44 spune că „aceste cuvinte, afară de munţi, se mai găsesc şi pe Someş pănă la Sălagîu". „Unele, cuvinte se găsesc pe un foarte întins teritoriu pronunţate cu /' în loc de n, de pildă inimă, jneăpăn, genuchiă, junlncă", Weigand IV Jahresbericht 285. In Ţara Oaşului irimă, garlncă, gerunfe, verin, verinos, muriinf (mănunchîu), ceruşă. I. A. Candrea Ţara Oaşului 13.
Altă dată fenomenul era mult mai răspîndit în Dacia decît astăzi. Aceasta se probează pe de o parte prin frecvenţa lui- în texturi din sec, XVI şi XVII, iar pe de alta prin prezenţa lui în texturi scrise cu siguranţă în alte localităţi decît acelea în care trăesc astăzi: Moţii, n intervocalic, în cuvînt şi în tact, </' se întîl-neşte în vechea romînă în două feliurî de texturi, în cărţi bisericeşti oriîn general cu cuprins religios, şi în acte publice. Cărţile cu cuprins religios sînt Praxiul Voroneţ, Psaltirea şche- '
§ 246.
129
iană, Psaltirea slavoromînă (ed. C. Găluşcă Halle a. S. 1913)y şi textele din Codex sturdzanus (ed. Hasdeu Cuvinte din bătrini
II,	scrise de preotul Grigorie din Măhaci'[„mai sus de Turda, pe malul drept al Mureşului" Hasdeu opul citat II, XLI] între; aniî 1583 şi 1619). Numai elementele latineşti prezintă fenomenul în aceste izvoare, şi cuvîntul de origine obscură genune (gSrurea -gerure-gerurea Pr. Vor., geme Cod, st. în Cuvinte II 191), Sînt însă şi elemente latine fără rotacizmu: Pr. Vor, aminăt„ ăn, cundscu, mîadzăndăpte, puţin, puţinei, săptămină, la care se adaug două de lectură nesigură, prepunu pag. 1086, lătineăşte pag. 151,, şi tinul de origine obscură, străminăre (strămurare) pag. 12Z {> stimulus ?, Ps, şch. amină, ăn, anăltu (înalt), asemănă, bătrinu, bucină, cînescu (de cîne), cenuşe, cuminecă, cunoscu, finu, genănchîu, îneăo-se (nive deal-babuntur), întunecă, întunerecă, lina, lumînăre, mărgine, mîadzăndăpte, pene, pănăţ (grumaz, gîtlej, cerul gurii)> palatium, răşină, scăun, sprînceănă, tâmpănă> Tj^avcv., tun (glas) > tonus (Locurile vezi-le în Ghibănescu Glosarul psaltirii şcheiane, ori în indicele dela ediţiea Candrea), Ps. sL-rom. (de unde trebue şters goiăriî CXLVIII, 11 b, care e greşit cetit în loc dq boîariî) ăn, cundscu, peăne, ţarina, bătrî-neăţele. Cod. st, (Dau numai exemplele din Legenda duminicii Cuvinte II 43 sqq,) adonără-să, peănele, scăunul, spunerea, In Pr, Vor, cuvintele cu n<.r apar excluziv supt această formăf în Ps, sl.-rom, şi Cod, st, apar rari exemple de duplicate (Ps. sl,-rom, bătrîneăţe-bătriru, întuneărecu-întureărecu, minări -miruri,. plinul-plind, ţineăre-ţire. Cod, st. Legenda duminicii spunerea-spore), în Ps, şch, cuvintele cu n<r prezintă aproape îi! justă proporţie duplicate cu n neschimbat, Găluşcă Ps, sl.-rom. pag. 63 explică pe ăn, cundscu, peăne prin aceia că n lung (annus, connosco, pinna) nu s-ar supune prefacerii (Tot aşa Candrea-Hecht, Les elements latins. de la langue roumaine, Paris, 1902, pag, 76), pe ţărină prin, faptul că ar fi „o formaţiune; nouă pe terenul romînesc, produsă din ţără -\-tna într-un timp cînd rotacizmul încetase de a mai exista" P iar duplicatele prin amestecul vorbirilor. Este puţin probabil să fi existat vreodată n lung în cognosco, care a devenit cono-sco prin analogiea lui nosco,. apoi, dacă pană însuş n-a suferit schimbarea (şi este într-adevăr de remarcat că an, cundscr pănă nu se găsesc nicăiri cu n<.r), a suferit-o derivatul săîr înpănez (împără, împărăţ ia. Moţi), în sfîrşit faptul că ţă-
9
130
§ 246;
rină ar fi posterior rotacizmului; nu explică pentru; .ce nu s-a prefăcut /7 în /' în sufixul -ina,. Este foarte probabil;, în; schimb; că elementele fără rotacizmu, în i cărţile, şi teritoriile undet.acest fenomen există în masă mare,, trebue.să se fi datorind în, bună ‘parte, amestecului vorbirilor (Pentru acest principiu , de 'schimbare vezi ale mele Principii de: istoriea. limbii),—Actele publice sînt următoarele din N. îorga Documente romîneşti din arhivele Bistriţei, Bucureşti, 1899-1900 :; Cîmpulung-Moldova începutul secolului XVII, I pag.. 11 (numerilonomina); fără loc, începutul sec, XVII, I pag;. 17 [der. Ursului—despre Ursul, a-supra Ursului); Maramureş, anul: 1602-1603, I pag, 24 (au verif; dămeri); Bistriţa-Transilvania, sec, XVI ?,1 pag, 2.4 .{în-chirăcîure, iraintea, sătămiră = săptămînă,. însă sănătăte, mîna); Selişte-Maramureş, anii 1587-1596, Ipag, 24. (cire, închinăciure, omiri, iramie, bire); Radouţ-Moldova, după, anul 1607, I pag, 28. (sărătăte)\ Suciul de sus-Transilvania,. anul 1609; I pag; 29(iraintea de două ori, mira de trei ori,,însă bună, bun, gîupinul); Voroneţ-Moldova, anii 1616-1630,1 pag, 31 (va spăre)•'; Cîmpulung-Moldova, anul 1616, I pag, 32 (păr unde vom costă— cît vom' trăi); CîmpuIungrMoldo-va, anul 1616,1 pag, 33 (der acdăce = din acoace, dintr-acoace); nordul Transilvaniei, ; anul 1628, I pag, 43; (veritul); Cîmpu-lung-Moldova, sfîrşitul ’ sec, XVI ?, II pag. 1 (pară, închirăcîuri, sărătătîe, diraintea; mire, sărătâşi, buri-borî == buni, mira). —Rotacizmul se'întindea, deci, în . sec, XVI- şi: XVII în tot nordul Transilvaniei, în ■ Maramureş şi Bucovina,
' In toate monumentele literare-vechi,, unde se găseşte, rotacizmul prezintă1 o particularitate, care azi a, dispărutv.la Moţi (afară de în cuvintele cîrepfişfe', lîros-lîros, ure-ure [unde]), anume aceia că vocala precedentă este nazalizată, ceia.: ce. înseamnă că * H, înainte de a se preface în nazalizase .'vocala precedentă, Pr, Vor,:. cîre (>-ii.fpE,. mh^pe), bire (ei^pe, gh^pe), mere-mîre (m^i-m^^miră (m^pz), etc, . Ps. şch,:,numai la în- : îrapoî (-f.panofl), tremă (^pEm), etc, Ps.,sl.-rom,: cere (•-i^pf); mere {muşi), îrima .(^\\m&), etc. Cod. st: demerefa (^MiE^pEi^d), dumerecă (aSwe^pekz),- pivă,, {n&wA),, ţîrotu (ţinurăţi i^porS), vererea (GE.|pEprfc). Exemplele -din documentele •Bistriţei vezi-le mai sus; Alături cu formele'; rotacizate rcu nazalizare se ’găsesc altele rotacizate fără nazalizare;. Formele,fără nazalizare sînt cele-imai puţine în:Praxiul Voroneţ şi 'celevmaî multe în Psaltirea şcheiană,	y	^
•§• 246.	131
' Rbtacizmul, macarcă în vechile monumente se găseşte, nu--:maî la elemente latine,, a . prezentat totuş o( vitalitate-ţiestul de •îndelungată,, dupăcum probează cuvintele străine. rotacizate din limba Moţilor. •
Macedoromîn, a) cînut Dalametra; fereăstă-fireăstră; .minut'murmfnte.’,:,P, B,..;glosar;• arnidiureniculus Dala-„rnetra; sîndzinedz P. B, glosar, virimvenenum P..-B. glosar,
• ;-,,b) Olymp; mărmtţă .Weigşuid Olymp 47.,
■	c) ■ Acarnania. Lipsesc exemple,.	.	.
td) Meglen: minut-, murmint; sgndzir. P. M. glosar.
Istroromîn :-ăsiră (asina, măgăriţă) P, I,, 53s; gr (în) 6213
f.{ăr, a me lardin, Xn grădina , mea) ; ăr (în) 6227 [ăr o deblă, într-un copac), < 62 (ar a luî îar din, în grădina .lui);, ănr (în). 9o.0 {ănr o zi, într-o zi), 6427 .{ănr-, o. oşţanîe,\r-întrrun han),: 19l-!{ănr m.grăd,, într-un oraş), 8324 [ănr $ noştre limbă, îni limba,- noastră); ănspirâ (înţeapă) ispina 8229;
•	bire (bine)yiL^-67^ .. bur. (bun) 2‘^-, cari ,(cmiî)f.8Lx7^da-. măreţa (dimmeaţaj.;.4ă5;■ demareţă (dimineaţă), 36^ ;?{dp:apdl \ (dinapoi)*36;. dura “(a, aduce) > adună 9-x •; duri (aduci) 39 ^; ~er (în) 8322 v {er e se limbă,;în limba sa) i Jiru-, (finul); ,104,
12; fir. (fin) lSU/-, ,gal’irile (găinile) 61 r4; irima (inima) ,225, 8; juri (junii,- tinerii) 812S; v mâi' {mmi, manus),' 25^- 75 32;
... măr (mînă, manus); 33^; mărci, (mîna) 75s; mără :(mînă,,ma-; nus). 2^.; mârecă (mînecă, manica) 82 24; marele (mînile) 261; imirăt {dus) ~>minatus (mînat) 1316; miră (duce) aninat :(mînă) 362 uimire anine 3316; miru (duc 3 p,.,pţ.)^ minant (mînă) 2319;;neşemiru (samîn p-, 1 sing.) >sefnino
•	31 !G; nr (în) :6^■(■pl’erdătu s-a nr o boşcâ, s-au perdut
•	într-opădure).;-; '.6mir,-(oameni)....2218;î dmiri (oamenii) : 45 Ş2 ; pâre : (pîne) 2620;: pira ,(pană) 364 819; piră (pană) 612; pir (pană)
922 1 0c, 81g,; pliră (plină), 17;: posemiră (a. sămăna) >se-mino 39?)0; pâre (a pune) 82; pure (pune imperativ) 8234; ./■ (în) 3(. {s-a-ncăfăt r-o şcorriă,. s-a încălţat într-o ciubotă),
, 5o5 {câutăt-qw r-o băndă de codru, srau;; uitat. într-o parte -a“codrului); rapoî (înapoi) 56.^{mers-a,:rapqi)rif)^\\jn^reja-:p6î,. a merge .înapoi); remăre (a rămînea). 534 ; şa/v (sănătoşi) .isani î53^v723.; sară{sănătoasă) şa/za 8 0 23; şire, (sine) '•l^--348; sir.il (sîn),; 69^; şpăre-- (spune) r 217;.-şpăre (a spune) 50I7;. spâni (spun 3 p. pl.) 2117; tirani (tînăr) 763,; tirăr
132
§ 246-.
(tînăr) 43; tire (tine) 5132; ţirtit (ţinut) 334 924 217 7 5 8;-; tsăptir (pieptene) 36^; tsira (cina) 7&; tsiră (a cina) 605G; , ur (un)	12 66';	ur	(în) 6710 (ur	o ndpte, într-o noapte); .
uri (vreo) 4719	[uri	pătru vârze,	vreo patru verze); verir
(voiu veni) 2419; verit (venit) 115, 27; ve/7/ (veniţi imperativ)^ 4220; viril (vin 3 p. pL) 128 664.—După cum se vede, procesul rotacizării a fost în istroromîn acelaş ca în dacoromîn,. adecă n	înainte	de a se preface în	r a nazalizat vocala precedentă,	iar această	nazalizare s-a	păstrat în- mod sporadic.
Fenomenul are loc numai în elemente latine. Cîteva elemente: latine numai au păstrat pe /2 neschimbat, anume amănăt (tîrziu., dacoromîn aminat, participiul lui amin), ăn (annus), cundscu,, puţin, pentru care patru vezi P. I glosar, apoi cărbunu P. I,. 3315 şi pronumele nedefinit adiectival masculin singular un;:: un ăsir 4810, un om 5131, un grăd (un oraş) 19\r(un substantival sufere schimbarea: doi stuf ş-ur bedast, doi diştepţî/ şi unul prost 12; nu-î ur ni, at, nu-i nici unul nici altul 66). Alte cîteva elemente latineşti cu n neschimbat maî dă Puşcariu, Studii istroromîne, II, 111 sqq. In elementele străine n rămîne neschimbat: •Lăn>croat 11an (pumăn ^\ivaxO>pumn infIuinţati de sufixul croat -ăn 6519); calun (tun) r> italian cannone 5813;: ■căpotihă (manta) >croat kapotina 326, 28; crima (coroană) ? >croat kruna 6724; iăzvină-iăzvine (peşteră) >croat jaz- -bina 2218 586; -7/2ă> croat Lin (călină cal~>cal 20t5; îă~-pină \d.^dS>îapă 112; mirina Brachfeld, friche, jachere, chome-:>slav miră pace, de unde şi dacoromîn mirişte Stoppelfeld,. charnne [mirina, mirişte au însemnat dela început „loc lăsat':, în pace", „loc lăsat să se hodmească''iK3526; pe/ur/nă [accentul? pitac de cinci unităţi de monedă]^croat petoro cinci.: 2625); rumaneză (romînească, neologizmu) 8322; zlătăn (de aur) > croat zlatan 701. Un singur element străin, de altfel de origine obscură şi foarte vechiu în romîneşte (Vezi 3), prezintăi pe n<r: smăntără P. I. glosar.
' " .' ■■■■. r
Fenomenul există în dialecte valdense şi savoice, Meyer--Liibke Grammatik der romanischen Sprachen I §§ 450, 453,., şi în limba albaneză dialectul tosc,
123.	In unele cuvinte n intervocalic a nazalizat vocala . precedentă, şi apoi a dispărut. Nazalizarea s-a păstrat în Ţara Oaşului. Fenomen, anterior celui de sub 122 : briă>*brenu-(Compară albanez *brenz-, vezi § 328) ; frîă, Oaş friu-frîu
7§ 246.
133
I, A. Candrea Graiul dinţara Oaşului 14~>frenum ; griă, Oaş grîu-grîu 14>grarium; o, Oaş 6 20 ;> vechiu romîn Praxîul Voroneţ pag. 69, 137, 152, 167, Psaltirea şcheiană ps. 83n MO~>*uă>una.
Fenomenul nu există în macedoromîn, există în istroromîn.
Macedoromîn. a) brin; frin; grîn; ună. P. B. glosar.
b)	Olymp: brtnlu Weigand Olymp 67 ; grîn 36; ună 80.
c)	Acarnania: nă-ună Weigand Aromunen II 178, 180,
:182.
d)	Meglen: br$n; fr$n\ gr$n\ ună. P. M. glosar.
Istroromîn: brâvu; grăw.. P, I. glosar, o P, I, 13 etc.
124.	nt<mt în unele cuvinte: sîmt (sînt 3 p. pl.) Ţara !OaşuIui I. A. Candrea Graiul din ţara — 37, vechiu romîn sămt -simtu-simtu 1 p, sing. sămtemu-simtem 1 p. pl. simteţî
2	p, pl. sîmt-sîmt 3 p, pl. (Probe vezi la Gaster Crestomatie
I	pag. CXXVII)>s-Z/z^ sunt (Compară 68); simţesosentio. —Pentru vechimea fenomenului compară volumtas-volumptas -voluptas~>voluntas. Schuchardt Vokalismus I, 5, La I, 149 •Schuchardt spune: „Intercalarea lui p între ms şi mt este cu mult .mai veche decît acea a lui p între mniar pe această >din urmă o pune I, 105 dela 300 ori.350 p. Chr. în jos.
Fenomenul are loc în macedoromîn, unde şi nts<.mts.
Macedoromîn. a) simtu (simţesc), acumtin (contenesc, o-•presc) '>contin(e)o; ascumtă (pre — pe ascuns), ascumtaluî (într-ascuns), ascumtişaluî (într-ascuns), ascumtos (ascuns), ascumtu (ascuns) ^ascuntu^abscondiius; atumţea (atunci) ~>tunc; frimte^frontem; timtu (întins) ~>tentus; vimtu (vînt) >ventus. P. B, glosar. * ■
b)	Olymp: atumtsa Weigand Olymp 26; vintul 28.
c)	Acarnania. Lipsesc exemple.
d)	Meglen: sînt (simţesc), tunţea; frunţi; vint. P. M, ■glosar, tumţea Capidan Meglenoromînii I pag. 138.
I
Istroromîn: atunts; frunte; vint. P. I. glosar,
125.	nct<mpt<Lmt<nt. Formele mai vechi mpt, mt s-au păstrat în macedoromîn; mt se întîlneşte în vechea romînă şi -în parte pănă astăzi. *franctiis<.frtmptu<.vec}\m romîn frimtu Cipariu Principii de limbă şi de scriptură 204<.frint; sanctus <sîmptcstmt<sînt (în izolări ca sîn-pîetru, sîntă-măriea); v*strinctus<strimpt<.strimt; unctus<umpt<umt<.iint:
i/34
§•246?.
Fenomenul are loc în toate dialectele,:	~~	1	......
•	Macedoromîn-, a) frimtu; simtă; strimta (-strimptu Da-7 ni el); umtu-[-umptu Daniel), P, B- glosar, plănctus<.plimtw P, B. 197,
■	b) Olymp : z//7z/;frr Weigand Olymp 49,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,	•	•"•••'■
d)	Meglen : frpni; s(>mt; strimt; unt; '?. M; glosar.
Istroromîn: sânt?; striat; unt. P. I, glosar,
126.	ncs<mps<ms<,ns. Formele maî vechi mps, ms s-au păstrat în macedoromîn, ms se întîlneşte în vechea romînă, adiunxit<. agiămpsec. agiumsec ajunse; cinxit< cimpseccimsecîncinse; *frănxitcfrimpse<vechiu romîn frîmse Cipariu Principii de limbă şi de scriptură 169; planxit cplimpsecplimsecplinse;' *planxus<.plimps]<pltmsc plins; *stinxus<stimps<stimsCstins.
Fenomenul are loc în toate dialectele.
Macedoromîn. a) agîiimse P, B. glosar; ţimsiY. B, 120,-frîmse; plimse. P, B, glosar,— Miklosich Beitrage Cons, I 65 are şi exemple de mps din Evangheliu Bucureşti 1881 (izvor dubios),
b)	Olymp: unxidimpsu Weigand Olyimp 93, '
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen: junsi; frpnsim (frînserăm); pl^nsişi (plinseşî)
stinş (stînseî), P/M, glosar,	-
Istroromîn: plâns; stins. P, I glosar,
127.	nrcndr: -ăndru [căţelăndru, copilăndru)^*-ănm ’>*-ănulu, vezî ale mele Principii 'de istoriea-limbii 151,
•	Tot aşa în macedoromîn a): ghilandrii (cocoloş)'>ghîule (Dalametra, dacoromîn ghiulea^>xmc gale) -J- -ăndru P. B. glosar; hilăndru (copilandru) ~>hilu (fiu) Dalametra,
In istroromîn lipsesc exemple,	-	.
128.	nd<in sporadic şi dialectal: gîni~>gîndi Şezătoarea.
II	229 (munţii Sucevei), Fenomenul apare des la Muntenî-Pădureni (I, Popovici Dialekte der-Munteni und Pădureni 135 sqq,): ardzin^ardzînd; • câpătîn^căpătind; căutinu-î^căutin-du-i; cîn iesăn>cînd iese ; cîti o foSt>cînd a fost; gînit >gîndit; întîlninu-să>întîlnindu-se;• ştsiin>ştiind; tine unde; un o putut^unde a putut. Insă flămînd, grindă, întinde, rind, venind.	■■■■'.
129.:.nt<.nd	sporadic' şi dialectal;-wăndrîrCondrţ.Şe^ăr. toarea V 58 (munţii Sucevei, neologizmu) "> contra; crundi cran^Marian Desemlece 340 (Bucovina.?),
Macedoromîn. ra) dindi (linte) ilentem .Dalametra (Fone-tizm neogrec?).	.	.
Istroromîn : mând (mult) Hniint[?.l. glosar) P. I. 74?i6.
130.	nCd foarte rar;şi dialectal: dăiic („sărit din minţi“ Rădulescu-Codin Cuvinte din Muşcel Cîmpulung 1901, 25)> năâdvechîu bulgar neuku.
131.	ns<~ims în macedoromîn, a) ascâmse~>*absconsit; ttmsei*tensit.. P, B, glosar. Pentru Olymp şi Acarnania lipsesc .exemple, Meglen : ttnsi (întinse) itensae. Papahagi ..Me-glenoromîniî I .102,;
132.	nv<.mm în istroromîn:. ămmeşttt (înbrăcatj^/n-
vestitus ?A. 82; .ămmeţaveit(învăţat)	invit latus 1428,. 30,
133.	rK.1 înistroromîn, sporadic: lâmeinumeP, I. 6610; lâmerinumerus P, I. glosar.
134.	:In Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni n se înmoae înainte de e. Fenomenul are loc cu atît maî puţină consecvenţă cu cît mergem mai mult dela vest spre est. Sporadic şi foarte puţin .răspîndit apare , el, şi în Oltenia, Muntenia, Moldova, Bucovina, Basarabia,. Exemplele le dau din Weigand’s III Jahresbericht 248 sqq,, IV Jahresbericht 301 sqq., VI Jahresbericht 42. sqq., losif Popovicî Die. Dialekte der Munteni und Pădurenî 135 sqq., şi după cuvintele normale din VII, VIII, IX ; Jahresbericht şi ;din , .Weigand .Die Dialekte: der Bukowina und .Bessarabiens,:i Pentru ă.rde după ri din ' exemple vezî. 35. Banat: bihă,: bună,: cină), creştsinăscâ (creştinească), ddăm-nă; .domnesc, \hodzinăştsă (hodineşte), inălu, faţa ■■rntunecă--t&iăiihq. .'.G’une)j,j/#/7z/z$..(lemne), .mînqdzi. (a-dofia zi), nămu (neamul); fiă (ne, pronumev,dat,; şi acuz; fl^ năvdstăf.păşânfâ, pânâypunău,{^mQzyi), răMnă, rumtÂăScimşînă, spună, sină (cine)r. trăsnăşfsă, (trăsneşte), - tstnă, (tine), ytnă (venit).; Insă tsinerăl,<.tsinerM.^Qnş-Mweş-: bînă, bână,.căîsinal’ă (caisi-nele,’.deminut, luî:caisă),.iCÎâ^fg, cînăpa,. cunună, (verb 3. p, sing,), doămnq, clumnăzâu,îfiălăş (mehş},jupîMsă,,l’ămnă (lemne), ,mînezi,, n-nă (ne; pronume dat., şi acuz. pl.); ned’ej-dea,: rămină^spână (3,p. sing, şi imperat*)^ŞinŞ -(cirie),. tină, tsină (cine), ţîn’ă. (infinit.), .vtriă (venit). Insă cerneăla, cine., doămne, genelor, mine, mine, neagră, pâne, ruşine, strei-
136
§ 246;
nel, tine, tinerel, tinereă— Somiş-Tisa: bin'e, cărbun'e, cin'e, ciriă, ; d’imin'ăţă, d$mriă, dumiriecă, dumriăzăă, furia (funis), hăin’ă (haine, vestes), iri&îă, l&mn’ă, min’e-min’ă (mine), mină, ndgră, năm (neam), ne (ne, pronume dat- pl.), nebăut (nebăut), nemîncât, nevăsta, nunel’ă, pumnecei (deminut. lui pumn), pună (imperat,), pune (infinit.), rămină, ruşine, spune, fine, ţin’ă, ţîriă (infinit), vin'er. Insă cerneălă, cernesc, cine, dumneată, întîlneăm, mine, negri, puneăm, tine. -Munteni-Pădureni : bin'ă, bun'e, cărrie, cătăn’ăl’e, cunun’e (verb, conj.
3	p. sing.), ddămriă, duhăn’eştse (verb),, dumn'ată, dum-riedzâu, hăîn'el’e, zun’e (june), lemn’e, mirie, n'e (ne, pronume acuz-), rievoios, pdimîrie, puriă, rumîn’eştse, ruşirie, sprînsân’ăl’e, spiirie, siriă (cine), sin’evă, fin'ărăl, tsiştsi-riqîă (batiste ■>ungur kezkeno), im'e (unde), vin’e (venit). Insă cărne, neăgră.— Oltenia pe alocuri; clriă-cirie-cm’i, dumn'e-zău, jun’e-zun’e, l’dmri e-Mmri e, n'evăstâ, perie,: rîndun'ă, virie-virie (venae), vin'er.—Muntenia pe alocuri: curie.—Moldova pe alocuri: dumri edzâu-dumri ezău, l’ămri e-lemn'i, tsăp-isirie (pieptene), vin'er.— Bucovina pe alocuri: n'evăstâ; vin’er.
—Basarabia pe alocuri: n'evăstâ, vin'er. -	.	. .
înainte de / n se înmoae mai rar. Banat )băşîriitq, cocori iţă, dujmări,: dujmări ii, dujmări il’ă, clumri idzăă,. irii-mă, izgon'iră, îndrăzriit, înven'ihăt, zun'iî (junii), mîriiăt, mîriiosy oămerii (oamenii), odihriiî; 'perirtff- po'rn'itil ruiiri.i, sări in, striin'ii, ven'it, voirile, voîriică. insă gălbinîdără, grăniţa, jălnita,- niş (nici),—Criş-Mureş: bolovăn',/crizriicu (Kiister, Rirchendiener), dujmări, găiriil’ă, iriimă,, iriiniuţa, mâ-ntîlriiî, întîlriit, zuriiă (tinereţă), mîn'iăt, miriil’ă, rii-merui, riimica, riis' (nici), stăpiriil’ă, străin' > străin’ii, uri im, veri ii,, ven’it, voiri ic. Insă cîlnic (colnic), dujmăniî, hodinii, inimii, inimioară, l&mni, niciejd’ă, niş-nis (nici), /z/£/«Ş (nişte), perinii, yeni (infin,), venit, voxntcu.— Somiş-Tisa: cracăriile, hăiriile, iri imă, întîlriit, lări (menses), meserii (mesenii), n’ime, riiz [md);păuriiţă, simiriic [smmc\femn'ifă0eril (infinit.). Insă duminica, fănie, hărnici, inimă, mîniâ '(infiniţi), nicî-niş, nime, omenie, peuniţă, veni (infinit.), voînicu,voiniş.{\ oinicî). —Munteni-Pădureni: bări (bani), bârii (banii), cătăriiîă, ariilor, croncăni (croncănii), cumperiit, gălberi, iriima, o-ntîl-n'it, jăăviriile (fiarele), miriiîâ (verb, 3 p. sing.), riis (nici), omerii (yerb), ^ verii (perf,), ven'it. Insă ăni, băni, buni, că-tânîăscă, cătănite, croncăni, harmonică, harmonisele, o-n-
$ 246-247.
137
iîlnit, niăgră, Niămţu, nis, niştsă (nişte), slujnica, venind, venit.—Oltenia. pe alocuri: iriimă, Iun' (ziua).—Muntenia pe ■alocuri: luri (ziua).—Moldova pe alocuri: cin’i, inimi, /a/z'(ziua),. viril (venae).—Bucovina pe alocuri: cin'i, iriimă, luri (ziua), Dirii (venae).—Basarabia pe alocuri: cin'i, irilma, luri (ziua), viril (venae).
Compară 95, 107, 116, 144, 155, 164, 175.
135.	n a căzut în atitieccu -f tantus; catrăicontra; •citiquantus; prefixul con- (cufundi con-	fundaş, cu-
prindicomprehendo, cutremuri*contremulo, cutriencon-iribulo). înainte de spirante, în special înainte de s, în cuvinte ca cuvintccoîiventum, măsăimensa, măsurăimensura, mustruimonstro, rămăseiremansit căderea Iui n este. ante-romînească. Vezi Grandgent Introduzione § 311.
Tot aşa în toate dialectele.
Macedoromîn. a) ahintu-ahit (atît); cîtră-cătră; cit (însă niscintu); cutreămur, cutriyir, cuturburi*conturbulo. P. B. glosar.
b)	Olymp: ahântu (atît)Weigand Olymp 25 ; cită (cătră) ■84.; cit 81;
c)	Acarnania : k$t (cît) Weigand Aromunen II 182,
, .->vd) Meglen:cotru (cătră) y cpt.(cît). P. M, glosar.
Istroromîn: acât (atît); cătra-cătră; cât. P. I. glosar.
§ 247. 136, Pe tot teritoriul romînesc, afară de Banat (unde fenomenul are loc numai înainte de i final fix), în mod mai mult său" măi puţin consecvent şi_ în proporţii mâi mult sau mai puţin TnariT (în modul cel mai_ consecvent;;, şi_ în. propor|iea cea •mâi "mare ^în Wordova-in j^a£edj?.i:o.inpi)i Fţ<pR'>- %i.Pf.j„MŞj
f,	pe, c, pi, ţ, gs^pht. kft;ţlc, următoarele prejurăn: a) p	' vechiu (Vezi	39, ^ ,5jiJj__^^yocaIa,' P-fc.i
îix Jf- şi. i -fiMl^®3iumjte„înprejurăn, j^eziJ3j8,, 49) în elemen-îtere~^băştinâşe^ * b) /? înainţe de . alţi i decît cei.de supt ,a,, în e-lemenfele”băştina|eT™ c) p înainte de i în;.elemente înprumutate. .E^Spele'le-^iâu după cuvintele normale şi textele din Weigand’s III, IV, VI, VII, VIII, IX Jahresberichte,. Weigand Die î)ialekte der Bukowiiia und Bessarabiens, losif Popovicî Dialekte der Munteni und Pădurenî, I. A, Candrea Graiul din. Ţara Oaşului. Pentru Moldova adaug din propriea experienţă.
aJv^BanaFî-Hţripfi.-, (aripi) > etymon oFscur, dar probabil băştinaş ; dăspicăidesplco; perlti^pîereoipereo; piătrăi
138	§ 247,.
*pîetra ~>petrapiept-^piectus î>pectuspicdt >.romamc pîcc±, vezi Meyer-Liibke Român; etymol,. Worterbuch; pirv> pîrms-;priseph->percipis;•spiospica; ■ stîrpit>.exstirpo-f. Stupii (pl, -dela stiip~> ciikoţ :Pascu Etimologii romîneştî),—Criş-Mureş : âriph-ărip-ăripki-ărik-âripfi (aripi); keptănă (infin.) ^piectino^pectino; keptăndtă; peră (piere); piăptsen-pkeptin-kîăpten-făpfin-tsăptsen-tluăpten^pîectine, pecti-nem;- pîătră-pkîătră -ptdtră -ptsătrâ-kîătrâ-fătrâ-tsătră ; piept-pkept-pfept-ptsept-kept-fept-ttiept-tsept; pică (3 p, pl,1); pin-pkin.—Somiş-Tisa: ăripi-ăripk-ăripf-dripts; ketri-, cde; lupî-lup-luph-lupR-lupfdupts'>lupi; piătră-pkîdtră pfătră-ptsdtră-kîătră-fdtră-tsătră; piept-kept-tept-tsept; pîeptine-kîeptine-t'dptine-tsăpten ;pterde~>*pîerdo~>perdo ; pt’ic (pic, picătură); pficăt; pt'ice (conj. 3 p. sing,); susţină, (suspina) ~>suspîro; sus finind (suspinînd).—Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului; ăripfc; keptine; lupi-lupk;piătră-pkîătră-kîatră; pîept-kept; suskin (suspin, substantiv) ~>su.splrium. —Sudestul Transilvaniei: aripk-arik; keptene-kîăptene-kep-tini; lupk; pkîătră-kiătră; kept.—Munteni-Pădureni: petri-tsele; piătră-pkiătră-ptsătră; pîept-pfept-ptsept-fept-kept; pîepfăn-pieptsen-pt’epfen-tseptsen-tepfen-Mpten; pierdut; piere; picdt; pică; picurdt; picuri; piuă^pilla; spic; spiif^>spiria.—Ţara Oaşului: drepli; hutpk (vulpî)>vulpes; înspiinăt-înspsinăt; lup/i / pîdtră -ptdtră -pţîătră -psîătră ; P fio; ’pţicăt; pîică-pficâ^psică; pîicătiiră-pţicătură ;ipîicură
-pficurâ; pîeîe-pfeie (pereat); piele-phiel’e-pfele-pfiele-psiele ^*pielle>pellis;pîepf-phîept-p{ept-psîept-fept~ţiept; pîep-iene-pfdptân-psîeptine-t’eptene-ţîeptine; piersăcă-phiersâ-că-pţîersăcă-psi(>rsăcă^>*piersica~>persica■;: sîm-pietru-sîm -pfeiru^pietni~>petrus; piişcă-pţişcă^romanic piţ-, vezi Meyer-Liibke Roman, etymol, Worterbuch; pliiiă-phiuă-pţiuă-psiăă; spîin-sptîn-spsm; -feptănă-ţieptănă (a -pieptăna), :In privinţa acestor variante Candrea 11 face observaţiea^pţî, psT se găsesc Ta generaţiunea mai tînără şi în deosebi la copii",—^
^\i&MPăripi-ăripl-ăripft;liipi-iâpJiAuph;p&pt-piep^t^pkept
Idpt; pîăptsin-pîăptăn -pieptene	/
piătră-pkîătră-kiătră;pierdM;p	ăr.ipi-ăripk
-ârik-aripî^aripR-arik; lupi-lupk-lut; pîăiră-pkîătră-kîă-tră; pîept-kept; pîepime-keptine; pierdiii-kerdm; pierdut:; pică-chică; pin-kin.— Moldova: aripk-anpf-arili-aripts; ceşti („a tăia cepurile bradului" Şezătoarea V 56, munţii Sucevei)
§ 247;	139
>*cepi^>clppus / cîrikî, (campi); desklc (despic) ; • >dziskîcătr (despicat); ; înkîedecăt; Mii; kept-fept-tsept-pkîept-pcept-cept (aceste trei din urma forme din Revista Noua V 291); keptini-făptine-tsăptsin'e; ker (pereo):; kerd; kersic; kict (pică 3 p. sing.); kin-pkin (pinus); kişcî (pişcă 3 p, sing.) ; kiăă; lupk-lăpf-lupts-lupc (această din'urmă formă din Revista Nouă V '• 291); pkîătră-ptătră-ptsătră-kîătră-t’ătră-pcătră -cătră - (aceste din urmă două forme din Revista Nouă V 291); pricekî; rukî; scăkî (scapi); skic (spic); stîrkt (stîrpi); stukî (stupi, subst. pl.); şărkî.— Bucovina: anpk-aript-ank-ăripts r kept-kîăpt-fept-tsept; keptin-keptini-kiăptăn-kepfirii-făp-fini-tsăptsin-tsăptsirii-tsăptsini-tseptini; lupk-lupt’-lupts ; pfătră-ptsătră-kîătră-tsătrî; şărk; fin-ptsin (piniis).—Basarabia: arik-; k$pt-kî$pt~Uptf 'kţptini-kăpfin'i^fipfin; kîătrî -făfrî; luplc-lupf; şârlc.
b)	Bănat: pisor > pefiotus; spinăreispinalis.—Criş-Mureş: pisor-pkiclor-pticiâr^kisor-kicior.—Somiş-Tisa : aprop-tsiet (apropiat); picî6r-pkicidr-pficî6r-ptsis6r-pcicî6r-kis6r -kicîor-tdsor-cicior.—Jaxa: '■ Bîrsei şi: Ţara Oltului: piclor-pki-cidr-kicidr.—Suâesiul Transilvaniei: kicîor.—Munteni-Pădureni: apropiîăy{infinitiv); pisdăre.—^ara Oaşului: ■aprdpîi^aprdptT (apropiu,’ p, 1 sing,);; cîfnpfiîe ' (cînipie); cîmpt’iî (cîmpii) ; pîicîor-pţicîor-pficîâr; scărpiin-scărpţiniscarpino PvLşcaim Etymolog. Worterbuch; spîinăre-spţmăre-spsinăre.—Oltenia: picidr-pisâr-pitsdr.— Muntenia: picîdr-p kicîor-kicîor; spinare.. —Moldova: aprokiet; aprokiu; kisezipînso, piso (îndoios. dacă trebue pus sub b ori sub a); pkisor-ptisor-kisdr-kiclor-tsis6r-cicî6r-ticî6r-pcicî6r-kticî6r-tkicîor (Vezi pentru cele
4	forme din urmă Şezătoarea I 88, judeţul Suceava) ; scăr-kin ; skinări. Insă cîmpie, vezi Ţara Oaşului.—Bucovina-: pfisor -ptsis6r-pfitsor-ptsits6r-fisor-kisdr-kitsor-tsisdr-cicî6r-fsi-tsor-ptsor:— Basarabia:: fis6r-kis6r-kicî6r-ctcî6r-ksor:
c)	Banat: copilă;- copilu f lipit; peperic (pipirig); p/-pălă; piştoăl’â (pistoale); pitsă (pite) ; topi.—Criş-Mureş: copil; pipăit; ioki -'(topi infinit.).—Somiş-Tisa: copi (copii); copile; capfităn (căpitan); coptsil (copil); pită-pfită; piţi-guşi (piţigoiî, etymon obscur); pivniţă ;popfilor (popilor) \ potop fim ; tămpt’inăfe (întîmpinare); topfit (topit).—Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului:1 copU-copkil.—Sudestul Transilvaniei: copkiL —Munteni-Pădureni: copil; copil; pimiţ (pivniţi); potopit.— Ţara Oaşului: ’ alipfi (infin;); conopflştiriţă; copîil-copţil;
140	§	247;
pigniţâ (pivniţă); piştloăle; piştîdl; popiil (popii, genii sing.); jotită-pţită-psită (pită); timpfinâ (întîmpină, întîlni).—Oltenia: copii; copilăria; pistoăle; pripi (infin.); sze//p/ (stîlpiî),—-.Muntenia: copil-copiil-copkil-cokil; opiincî; popki (popii, j)l.); topeăscă.—Moldova: căsăkâsc, căsăkire, căsăkit (căsăpesc) ; cîrkesc, cîrkire, cîrkit (cîrpesc); conoklftiriţă-conokiş-iiriţă (conopiştiriţă> vechiu bulgar konoplîa -{-sturîţi, vezi ale mele Principii de istoriea limbii 109); copkil-copfil-cop-Isil; kipăîii (pipăîu); kiper; kir (pir, triticum repens L); ki-.ron; kirostiî; kistdl; kităr; kită (numai în izolarea „acu mi-i -chita"); kitărie; kivniţă; likesc, likire, likit (lipesc); okincî -opkineă-opcincă (aceste două forme din urmă din Revista Nouă V 291); pdkî-popkî-pdpc (aceste din urmă două forme din Revista Nouă V 291) ; potokesc, potokire, potokit (potopesc) ; prikesc, prikire, prikit (pripesc).; stilkî; tokesc, to-kire, tokit {topesc). Insă căpităn; înttmpin, întîmpitiăre, în-tîmpinăi; vezi Somiş-Tisa, Ţara Oaşului.—Bucovina cop kil -copfil-coptsll— Basarabia: copkil-copfil.
Dacă luăm în considerare Moldova, unde. fenomenul are loc în modul: cel mai intens, înregistrăm . neprezenţa lui în următoarele cazuri. Pentru-a1): vespî,;nu veskî^yeşpae, prin analogiea 'singularului yespe /, vulpi, nu vuîkî'p’viâpes, prin analogiea singularului vulpe.— Pentru b1): p rămîne neschimbat s) înainte de -/ final sonant!>-£ (Vezi 38): şărpi, nu şârki ~>şerpe; pricepi, nu pricăfci>pricepe>percip.it; rupi,, nu ruki^rupe'^runipit. (3) înainte de in>en: înping, m .in-king^inpeng^inpingo. y) înainte de in~>in : spintec, nu skinfeo*spinleo*expaniico. bj cînd a avut loc o sincopă a unei consonante între p şi i: pintre, nu kintreI>printre> perinter. . e) în alte cazuri, unde / este fixat de curînd ori chiar nu-î fixat: căpiţe, nu căkite~>capita; pi, nu ki^>per. —Pentru c1): p rămîne.neschimbat «); înainte de in^en: pinten, nu.kinten>vechiu .bulgar petjnp. jj.înainte de; //z>//z: răspintie, nu. răskintie > răspin tio vechiu bulgar . raspotile. t) în, diferite cuvinte, care s-au introdus tîrzîu: plăţă, nu kîăţă >neogrec md-aa; pităc, nu	bulgar peiak; pizmă, nu
,kizmă'>neogrec ,tc£î spităl, nu skităl;, etc. . '
Macedoromîn. a) a) aruR (rupi) ârik (aripi); keptu (piept); Jcer (pier); kerdu (pierd); kîădic (înpiedec) ; kîădică (piedecă); Jciăle (piele) ; kîăptin (piepten, verb); kiăptine (pieptene);
3 247.	14
kîărdire (pierdere); kîătră (piatră); kic (pic, verb); km (pinus); luk (lupi). P. B. glosar.—b) aprokîă, aprukiăre, apru-ldără, aprukîătă (apropiu); cicîâr-cidr (picior); kisedz (pisez) ; scărkin; skinăre. P. B. glosar.—c) alikescu (lipesc); co~ kilă (fată mare); kisâ (iad)>probabil mesa. smoală; piper-ki-per; piştoălă-piştolă (pistol); pită; tuk'escu, tuki (perf.), tu-kită (topesc). P, B. glosar.—a1) vulki P. B. glosar.—b1) a) şăr-pile P. B, 9. 3) pitigu P. B. glosar, y) dispintic P. B. glosar, s) printră. =) căpiţe; pi. P, B. glosar.
b)	Olymp: kîăle Weigand Olymp 41; kîăptine 41; kîă— tră 28; kîeptu 26; kin 41; luki 31.—c) conuki pl. dela. conupe (ţinţar) >neogrec -/.cu-wj-t 41.—bl) e) căpete 30.
c)	Acarnania: b1) ’s) pitreăcă, pitrecuî Weigand Aromunen II 178.
d)	Meglen: a) kîăptin (verb); kîăptin (subst.); kîărsic (piersic); kîărsică [pietsica)] kîept. P, M, glosar. Insă ieripî (aripi); pâdică (piedecă); per (pier); perd (pierd); pic (verb);, pin (pinus). P, M. glosar,—b) prdkîu (apropiu); scărţin (scarpin). P. M. glosar. Insă picîdr P, M, glosar,—c) eupilăş (flăcău bun de însurat); lipes, lipit (lipesc); pişţdălă (pistol) pită; tupes (topesc). P, M. glosar,—b1) a) şărpi; rupi. P. M.-glosar. e) căpiti. P. M, glosar.—c1) y) plzmes (pizmuesc) P. M. glosar,
■	■ J - -	•	,,
Istroromîn: a) cleptikîept (piept) P, I, 43 30; tsăptir (pieptene) 3625. Insă pl’erde (pierde) 7420; pierduta (pierdut)J 6c,2 4226 72 24; pl’erzut (pierdut) 6113 7 2 22.—b) pitsâr P. L glosar.—c) piştdlă (pistol); topesc, topi, topit. P, I. glosar,
. I'
Asupra vechimii fenomenului să se observe locul din Can~ temir Descriptio Moldaviae ed. Papiu Uarian pag. 151 (la Hasdeu Etymologicum Magnum 2231), după care pe vremea autorului pronunţau ki~>pi (kizmă~> pizmă, kîătrăipîătră), gi >bi[gine>bine), gi~>vi{gle~>vinea), n!i~>mi [n'ie>mihi)î fimeile şi acei dintre bărbaţi care fusese supuşi mult influinţii mamelor lor. In scris kicîor apare într-un document moldovenesc din 1644, Hasdeu Arhiva istorică Ii pag. 87 (la Hasdeu Etymologicum Magnum 2232). Pe'macedoromînul •#■>/? eu îl găsesc probat încă din anul 1156 în numele	o -Tv.vcţt/.ou-/.^:
(Niketas Akominatos pag. paris. 67), pe care îl interpretez ca ţinţi luk, quinque lupi. După Starkey, la Meyer-Liibke Paiaţa-
142	§-247.
lizarea Iabialelor, în Dacoromania, .anul II, pag.-14, „trecerea dela pi, bi, mi la pki, bgi, /77/7/ există în Muntenia numai în graiul îimeilor; dinpotrivă// devenit hi, vi devenit yi, gi e tot una de răspîndit între bărbaţi ca şi între fimei".
137.	pt<^mpt<.mt<.nt în nuptiaedmntă; macedoromîn a) numtă P. B. 'glosar, b) Olymp • niimptă Weigand Olymp 59, d) Meglen .niintă P, M, glosar (rar numtă Capidan Megle.-noromînii I pag. 138); istroromîn nunţY.l. glosar.—Compară . semptemiseptem Schuchardt VokalismusJ 114.
138.	pt<L-t, sporadic, îri elemente băştinaşe: baptizcX. -botez; *captio<acăţ.
La fel în toate dialectele,.
Macedoromîn, a) acăţ; pătedz. :?. B, glosar,
b)	Olymp, Lipsesc exemple.
c)	Acarnania,: Lipsesc exemple.	,. ..v
d).	Meglen ; căţ; bătizări. P, M. glosar, făt. (făcut) >făpt P. M. 3134; fătă (făcută)~>făptâ. 17lă;. priştet, (primesc)> priştept>pri- (prefix bulgar) ,~h ştept = dacoromîn aştept 27. ~; şteţî (aştepţi) >ştepti .35 7; ştită (aştepta) ~>ştiptă . 10.-. ■ ■.; ,
Istroromîn: acăţu. P, I, glosar.
In Zeitschrift fur roman, Phil, XXVIII 615 Puşcariu vrea să stabilească legea pt înainte de accent <Ct. Neexactitatea a--cestei legi se probează prin megl, făt, fătă.
139.	ps<Z*mps<Cms<ins, sporadic, în elemente băştinaşe;:
.ipsus<.ins (substantiv), ins (pronume), însă (conjuncţie),, Com-pară 54.	.	■	f-,.
La fel în toate dialectele. Forma mai veche ms s-a păstrat în macedoromîn,
Macedoromîn, a) insu (substantiv), ms~>îns (pronume).P. . B, glosar, sub -{-sub -{-aia [snpsmară)<.sums6ărăP. B>'glosar.
vb) Olymp: năssă'(pronume) Weigand Olymp, 31,,;;	:
v- c) Acarnania, Lipsesc exemple,	■	-
. d) Meglen : gris . (pronume) P. M.ghsax.siiptăsdără (sup-:suoară) P. M, • glosar,	■■
. Istroromîn :/a/7SC,:(pronume, feminin) P. I. 1418. -	;
;	. Compară campsariiis, sempsit, (saepsit) Schuchardt Voka-
:lismus-l 114.	'	•	;	-	Ţ.	’	.
-140. ps<lcs rar şi pe alocuri' în mâcedoromîn: păxescu
.§<247-248.
143
'(încetez) >păpsescu>:neogt:ec.;'Uoii)'s* (citeşte epapsa)• C. D. IV 225.,0; nipăxit (fără încetare) ->riipăpsit C. D. JV-187^;
141. ps iniţial < 5 în istroromîn, sporadic,: sili (aocărî) >croat psovati psujem P. I. . 56s. ,	. :y
■ 142. prcbr, sporadic, în istroromîn : brisnă■ (vioae) > -croat prijesăn prijesna P, I, 73 25.--	;	,	v	-
143.vp<;/,	sporadic, în istroromîn: ştsofeit (ciupit), ştsofni (a ciupi) > croat- iscupati P, I, .18 j6,
144.	în Banat, rar, între p şi e, i, înŢara Oaşului, în
mod regulat,. între p-şi /,• în Muntenia, foarte rar, între p şi / ;se intercalează un î epentetic. Banat (Exemplele din-Weigand's . III Jahresbericht, 248 sqq.): - răpîe, (3 p. sing.)scăpîă (conjunct, 3: p, sing.); -v,liplitdŢara. Oaşului (I, A. Candrea Graiul din — 11): copiii; însplinăt; plică; plicătură; pilelor;pli-carâ;, pur; puşcă; plită ; pliuă ; scărplinsplinăre.; şto-plit (stupit); impună.—Muntenia: oplincl Weigand'sVIII Jahresbericht 2.94..	y.
Compară 95j' Î07y-116', .134, 155, '16:4,; .175-.: ;
-	’ § -248,. 145. Pe tot teritoriul:romînesc,- afară de Banat, Mun-
■	teni-Pădureni, Meglen vşi Istria, în mod mai; mult sau ■ mai puţin ; consecvent \ ,şi; în proporţii mai mult, sau: mai puţin mari (îri mo-.dul cel mai. 'consecvent' şi în proporţiea cea . mai mâre. în\ Mol-
■	dova şi în macedoromîn) b <^bg,.. g-,; bd, bdz,, d\, dzbg, ‘ g,
■	bdz, bz,, by în următoarele, înprejurări: a) b ,-h f- vechiu (Vezi 24* 39* 51) —:vocălă:,vvfr-|-i fix {t. şi / final -în.anumite înpre-
:jurări, vezi 38,' 49) '. în. elementele băştinaşe,, b)b- înainte • de .alţi i decît cei de supt a,. în.* elementele băştinaşe; ■ c) b înainte de / în elemente înprumutate; Exemplele leV dau după ^cuvintele normale ;;.şi: textele din .Weigand’s . III, IV,; VI, VHv‘VIU; "IX
•	Jahresberichtejv Weigand - Die Dialekte ; der Bukowirtâ Aund Bes-sarabiens, Iosif Popovici Dialekte: der Munteni und. Păd.urenij: I, .A- Candrea Graiul, din :Ţara Oaşului, Pentru Moldova adaug: din ;.ptppriea.;6xperienţărţu‘v; vV:M''	■
vvv: a) Banat: âlbl~> albv;alb iriă'^>alvîna;'alb iriil’ă-; biriq ^blene^bene.—Criş-Mureş : adă{Ma)^*abeă^*abe':>vlx,. vezi 22 ;. biriă-birie;; zbterăb (etymbn; obscur, - dinVacelaş\ra-dical :verdu ca ? şi- albanez-V(2/T4Si" zbier^/^Sbmiş.rŢisaţ:.v;,^//2/(7 -biri e-bdiri e-b gine (acest din urmă în Sălagm-Szilâgy, Revista
, lerbd’v:{ieib\in)^>herbae —Ţara"Bîrsei -şi :Ţara ^Oltului?: b albină --albginăr-algină.;: cârbi-eorg-corbg.—SudestultTranşilyaniei;:
144	§ 248'
algină-argină; cdrg.— Munteni-Pădureni: biri e-biriş-biriq. ;■ ierbi (ierburi)limbii linguae; <orbitiorbus; porumbii palumbi.—Jaxa Oaşului: atbyină-atbd’ină-atbdzină-atbzină; byine-bdine-bdzine-bzine; cerbyice-cerbd’ice-cerbzlceicer-vlcem; porumbd’î-porumbzî; sbd’erînd.—Oltema: birie-bine; corbi.— Muntenia: bîine-gine; corbî-cârbg-corg; sa-ntreg iinterrogo— Moldova: agîe (abia); dig; albgină-algină-aldină-aldzină; cdrg-cord’-cdrdz-cdrbg-corbg-corg (cele trei din urmă forme din Revista Nouă V 291); gine-bgine-bgine (cele două din urmă forme din Revista Nouă V 291); ling (limbi); porung; sârg, sorgim, sorgiţî, sorgi, sorgit isorbeo; zger.— Bucovina: albgină-algină-ald’inî-aldzint albdzină ; ■ corbg-cdrg-corbd’-cdrbdz.—Basarabia: algină-al-d'inî; corg-cord.
b)	Moldova: ălgieialbieialveus.—Pentru alte dialecte^ lipsesc exemple.
c)	Banat: bisu (biciul); bisă (bice); grăbi (infin,); iubi (infin,);; iubiră (iubire); iubit; împodobit; săbia; vorbi (infin,); vorbim; vorbit—Criş-Mureş: vrăbgie-vrăbge-vrăbd’e-vrăgie-vrăde-vrabdză (vrabie),—Somiş-Tisa: Bdistriţă ; bund (bumbi); ibd’esc (iubesc); ibd’i(iubi, infinit,); ibd’it-îubit;robd’ie;robd’it," săbd’e-săbd’ia; vrăbie-vrăbgiă-vrăbd’ă-vrăbdiă-vrăbdziă,. —ŢaraBîrsei şi Ţara Oltului: vrăbie-vrăbgie-brdbgie.—Suă-estul Transilvaniei: vrăbgie-vrăgiă — Munteni-Pădureni: săbiîa: -săbîa-săbia.—Ţara Oaşului: byet-bdet-bzîet (biet, etymon obscur); bumbdî-bumbzî (bumbi); ibyit-ibd'it-ibzit (iubit) izbyit -izbd’it-izbzit (izbit); săbyie-săbdie-săbzie-săbdzie; trîmbyită-trîmbditâ-trîmbzităJtrîmbiţă).--Oltenia : bicîu; co-
■	Mliţă-;iîubi:{vSÂ);sabioărd; scobind; vrăbie.— Muntenia: iubim, iubit; ne-mpodobim; vorgit; vrăbie-vrăbgie-vrăgie.— Moldova: bung; cogiliţă; get (biet); gicîu; gilesc (bilesc, înăl-besc); gir (bir, impozit); Gbistriţă; gizuîu (bizuiu); grăgi, g răgit (grăbi, grăbit); izgire, .izgit; inpodogire, înpodogit; rog; rogie; rogit; săgie; slăgesc, slăgi, slăgit; vorgf -vorgim-vorgit; vrăbgie-vrăgie-vrăcîiă-vrăbdziă. Insă iubire, iubit, vezi Somiş-Tisa, Ţara Oaşului,—Bucovina : vrăbgiă -vrăbde-vrăbdiî-vrăgiă-vrăgiî-vrăbdzie.— Basarabia: vrăgiV -vrăgiă-vrădie.	.
Dacă luăm în considerare Moldova, unde fenomenul are Ioc în modul cel mâi intens, înregistrăm neprezenţa lui în următoarele cazuri. Pentru b1): b rămîne neschimbat a) înainte de -i
§ 248,
145
final sonant■> -e (Vezi 38): hei'bi, nu hergi^>fîerbofervet; soărbi, nu sdărgi~>sdărbosorbei. p)' înainte de in~>en: ferbinte, nu fergintofcrventem (Vezi 24). y) în cazuri unde
i	este fixat de curînd ori: chiar nu-î fixat: biserică, nu gise-rică.— Pentru c1): b rămîne neschimbat a) în cuvinte întroduse relativ tîrziu: biruiă-biruesOungm birni.. p) într-un cuvînt ca iubi, iubire, iubit, foarte vechiu şi foarte întrebuinţat, unde pentru păstrarea lui b nu se poate da nicîo explicare,
. Macedoromîn, a) a) ălgi; algină; corgi; gine; hergi (fierbi, ferves) ; purungi; sdrgi. P. B, glosar.—b) Lipsesc e-xemple.—c) slâgescu, s/tfg-/(perfect} P..B, glosar,—bl) «) hîărbi Dalametra, y.) biseărică P, B. glosar,
b)	Olymp: a) corg; gine; herg. Weigand Olymp 41.—
c)	sdăg : (slabi) 31,
c)	Acarnania, a) pârungîi (porumbii) Weigand Aromunen II 1.78,?
d)	Meglen, a) ăl’bî; albină; bini; corbi. P, M. glosar, —b) Lipsesc exemple,—c) slăbes, slăbeă (imperf,) P, M, glosar,
Istroromîn: a) albiră; bire; corbi. P, I, glosar.—b) Lipsesc exemple,—c) bits (bicîu); săbl’ă (sabie). P. I. glosar,
- V - ■■	. .	-	T
Asupra vechimii'fenomenului vezi 136,	.	1	.
•:146«v 6: intervocalic, între două vocale sonante, în elementele băştinaşe, a dispărut, dupăce prealabil s-a prefăcut probabil în w (spiranta bilabiala fonică) şi u. a) -abam, -abas, -abat, -abamus, -abatis, -abantc-ă (vechiu romîn),:-ăî, -ă, -ăm, -ăţ!, -ău [adună, adună!, adună, adunăm, aciunăţT, adunău) ; biboCbeău; bUbalusCvechm romîn buăr; cabal-lus<.căl; cubitnsCcot; 'kdebitorins<dator; -ebam, -ebas, -ebaf, -ebamus, -ebatis, -ebant<.-eă (vechiu romîn}, -eăi, -eâ-p-eăm, -eăf!', -eău pideăm, videăi, videă,- videăm, v.i-deăţî; videău); habes, habet, habemus, habeiis, habentc ăî, ău-ă, :ăm, \ăţ!; ău; habere<ăre; hibernadărnâ; li~ bertodert; nubilumdechm romîn nuăr; sabucus<soc; scribodciiu; sebumCsăă;.< subisduî; tribalodrier. p) In nouă^>nobis, supsuuărâ>*subsubala, vdăâovobis,
' este. o rămăşiţă a lui b. y). In avem~>habemiis, avef!> habetis, âveret>Mbeiie--b--s-w-'pastrat.-ca:. v (din : w) prin di-ferenţiarej' pentru a se-deosebi verbul de auxiliar (Vezi ale mele
io
146
§ 248.
Principii de istoriea limbii 33, 211). Formele de imperfect a-veămihabebamus,' de perfect avuîihabui, de participii avînd, avuţihabendo, habutus, sînt analogice după avem, aveţi, avere (Vezi ale mele Principii 33, 69). ăre = habet. este forma de infinitiv *are’>habere, introdusă prin analogie alături cu aihabet (Vezi ale mele Principii 69).
b intervocalic <.iv este anteromînesc. Vezi Grandgent In-troduzione § 318,
Fenomen comun tuturor dialectelor,
Macedoromîn, a) a) adunăm; beău; căi; cot; videă; ăî, aem, aeţl, du; ăre; iărnă; l’ertu; nior-năăr; scriu; seu; P, B, glosar; triir Dalametra, p) noăuă; sumsoără; voăuă. P, B. glosar, ţ) avem, aveţi, aveăre. aveăm, avui, avută, ăre P, B, glosar,
b)	Olymp, a) călcăm Weigand Olymp 98 ; bedu 34; căi.36 \ ardeăm 98; ăi, ău 100; ăre 100; nuor 31, (?) noăăa 76; voăua 76, y) avem, aveţ, aveăre 100. aveăm, avui 100. ăre 100,
c)	Acarnania, a) măcă (mîncâ) Weigand Aromunen II182, stă 180, trimură 182; mutreăm (priveam) 180; ăî 180. y) aveă 182.
d)	Meglen, «) rugă P, M, 97; bâu; căi; cot; P, M,
glosar; vindeă P, M. 64; ăî, ău;ări; îărnă; Iert; norj seu. P, M, glosar, p) supiăsddră (supsuuâră) P. M, glosar, 7) vem, veţî, veri P, M, glosar, ve 63> vuî, vut P, M. glosar, ăriY. M, glosar, •	'
Istroromîn, a) bevu (beau, -v-iră-); că (cal); cot; P, I, glosar; pute (putea, *potebat) P, I, 644; ăî (habes) 424, ă-ău-ăv-ăw-qw-o (habet, habent) î/t1 16, 22 18„ 1923 2222
5	123 5712 6 1 33, 34) ăn (habemus) 3722 4023 5424, ăţ (habe-tis) 231S 485; rfre.(habere) 217 5133; iarnă; nor. P, I. glosar, T) ve-ve-avi {habere) P. I, 1 i37 13 x 34j2. vut fhabu-tus) 12, ăre— habet 217 5133, Formele ări-ări-ăre-ără (ai, habes) 436 3119 41s 674 681, ăren (accentul? avem, habe-. mus) 41 ^ 465, areţ (accentul? aveţi, habetis) 1034, ăm (au, habent) 928 4 8 35 5 3,,s sînt analogice după ăre =habet~>habere, vezi ale mele Principii de istoriea limbii 69. ,
147,	Posterior fenomenului de . supt 146 a avut loc căderea lui b intervocalic atunci cînd vocala de după b era un î consonant: Subeo<Csubîu<Lsuiă. Discuţiea amănunţită a fap-
§ 248.
147
tuluî. precum şi stabilirea cronologiei 1) caballus<.căl (146), 2) hobiaCăibă (52 T), 2) subîu<.suîu {\tf), vezi-le în lucrarea mea „O rămăşiţă din timpuri străvechi, jioară=cristal", Arhiva Iaşi anul 1914, şi în nota dela 218. Compară 208.
Cuvîntul suîu lipseşte în macedoromîn şi istroromîn,
148.	br inter vocalic cur: cîâricibrum (Vezî Puşcariu Etymolog, Worterbuch); făur~>fabrum; întunerici*inteneuric itenebricum; lăuruscăi labrusca; lunealubrico. creer, crier nu-î *crebmm, ci *creberum; din deminutivul *crebellus anume (<bănăţean criel Weigand III Jahresbericht glosar, *cre-bellus masculin din cauza prefacerii neutrelor în masculine, care a avut loc pe o scară mare în latina populară, Grandgent In-troduzione §§ 347-349) s-a format un primitiv *creber după norma ager-agellus, auster-austellus, cancer-cancellus; cul-ter-cultellus, puer-puellus,' şi din cazurile oblice ale acestui *creber a eşit romînescul creer-crier. Pascu în Etimologii ro-mîneşti 22 pleacă şi el dela un *creberam. icerebram, dar în Lateinische Elemente im Rumănischen 275, pe motiv că din *creberum trebuia să iasă numai decît crer, din care nu s-ar fi putut dezvolta creer, crier, propune ca etymon pe *crebrum, din care s-ar fi dezvoltat întîîu *creur şi apoî din acest din urmă prin asimilaţie creer..
Fenomenul e anteromînesc, Grandgent Introduzione § 318,
E comun tuturor dialectelor,
Macedoromîn, a) ţlr (ciur); făvrai*fauru; ntuneăric {subst,); ntuneăric {vexh)itenebrico; alunic. P, B, glosar,
b)	Olymp: făvra Weigand Olymp 57.
c)	Acarnania, Lipsesc exemple.
d)	Meglen: cîâr; antunâric (subst,); lurec (lunec), P.-M,
glosar, criel P. M, glosar.
. ... i
I
Istroromîn v tsur (ciur), P, I. glosar.
149.	bl<,ul: stăuli stcib lumi stab uium; sălăi*subla isubula.—Fenomen anteromîriesc, Grandgent Introduzione § 318.
Macedoromîn ■ a) sulă P. B. glosar, d) stilă P.M. glosar,
Istroromîn: sulă P. I, glosar,
150;v &<.£•,■fcjnâgurâ'i.riebula (pentru nâ-.'ine vezî 24, 121); riigirubus; ugeriuber. Africatizarea lui g în ,cu-A’întul din urmă probează că b<g este anterior aîricatizăriî lui
148
§ 248-24?..
g şi deci anteromînesc. Pentru b<,g în latina populară vezi: Schuchardt Vokalismus II 501 sqq.
Tot aşa în toate dialectele,
Macedoromîn. a) negură; rug; udzîre. P, B, glosar,
b)	Olymp, Lipsesc exemple,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen: rug P, M, glosar,
Istroromîn: ăjer P, I, glosar,
151,	b<Lm, sporadic: cocîotneăgă (cocioabă) Revista cri-tică-literară IV, 85, cocîomeăţă (cocioabă) Rădulescu-Codin Q seamă de cuvinte din Muşcel Cîmpulung 1901 ^>cocîoăbă^> compară rutean koţîubiti sîa, a se încovăia, a se sprijini aple-cîndu-se; meteăhnă^ beteăhnâ Dosoteiu Proloage 22Q1(..Şe-zătoarea V, 31'>beteăg'>migm beteg (Compară în special ru-teanul—din ungureşte—betega, cetit beteha) ; premtndâ (venit,, tain) Lexicon Buda^>praebenda (Probabil însă la acest cuvînt. avem a face cu un *praemenda prin analogiea lui commendo),.
Sporadic apare fenomenul şi în macedoromîn: sum~>sub-(suni gdrţu P, B, 184, sum căpitunlu 283, sum ărburele-aţel 348, suin cloce 461),
152,	bcv, sporadic dialectal: nitrevnio netrebnic Şezătoarea III 83 (munţii Sucevei); vorvife~>vorbele Iosif Po-povici Dialekte der Munteni und Pădureni 159, ,
153, b<Lmb , macedoromîn în simbete (cauză) C..D. IV-1'55 25, V 2 0 7 20* si b bete turc sebebiîet (cauză), Meglenit sibep P, M. glosar.
154,	b<.p macedoromîn înpătedz (botez verb), păticlzărc (botezare), pătidzăt (botezat); pâtigiune (botez subst.j>*M-tedz etc, P, B. glosar, Meglen bătijuni, bătizări. P, M, glosar,.
155,	In Muntenia, rar, între b şi i se intercalează un T epentetic: bane, îubîim,ne-mpodobiim. Textele din Weigand's.
VIII	Jahresbericht 279 sqq.
Compara 95, 107, 116, 134, ,144,. 164, ,175-: § 249. 156. /-f- f .vechiu (Vezî;.v24,.ţ39v	-voCală ş-a:
africatizat pe tot teritoriul romînesc, pnntr-un fenomen de alunecarea sunetului_anţeromÎDeşc .(cfr,excese- de icare nu s-â africatizat în celelalte limbi, romanice), ,Cund$cUt fenomen latin popular, ■■ Şi anume:.a} t rj-/-p voc (afară de t q, (?)
V-Pc: (Pentru distribuţi ea; jur	ts^Cryeti0-
cîâr sub î36 b). b) i + fţă ori'	ori	e'.	c)	~	t	-\-	L
•+voc yoc.	..... ■' ’ ........
••§ 249.
149
a)	creationeni<*creatîune<^crăcun (Ar on D ensuşianu Is-•ioriea limbii şi literaturii romîne ed. II, 111; compară Pi'ntar în Archiv fur slav, Phil. XXXIII, 618, Mai puţin probabilă este etimologiea propusă de Papahagi în Convorbiri Literare XXXVII, 670, calationem); *fetiolus<yeiîoluCficor; inclinationem '■<.*indinatîăne<îmhiha£âne; *mateuca <.*matîucd<mă-cncă;mmtionem<J:menAUme<^mindmă; petiolus<S'petl6lii <.picor; rggatimem^*rugătîune_d'ugtâune; tiţionem<. *teţîune<. iăcăne; ^^.ppov <*tîumbru <.*cumbru < dmbru i(Vezi ale mele Altgriechische Elemente im Rumânischen în Bau-:steine zur romanischen Philologie),
b)	*altiabamus, *altiavi, *altiare, *altiatus<înălţăm, .înălţatt înălţare, înălţăt; *captiabamus, *captiavi, *captiare, ^captiafiisCdcăţăm, acăţăî, acăţăre, acăţăt; capi fel liim<. *capitîellu<.câpeţd (Cu 'înţelesul Iui capitellum, Săulenka-rpităl, cliapifeau, apar căpeţel şi femeninul căpeţeă în vechea .romînă, anume în Biblia; dela Bucureşti, de pildă 672 căpeţeă-■Jeîe;P68v^âpeţW,'':'%82 căpeţeălele, 962 căpeţeălele,. 2472 ■căpeţeă, 2472 căpeţeăoa, 3101 căpeţeălele. Cu vremea cu-;vîntul ji_ mai_căpătat înţelesurile de. deminutiv,, al luî căpăt şi ’de căpeţeălă, dar foarte probabil nu este nici un derivat din ■capăt, nici vreunul dintr-un presupus *capitium, cum vrea Puşcariu Etymologisches Worterbuch, ci este latinul capitellum, -al _cărui vechîu ;.înţeles.- romînesc a. fost, ca . şi în latineşte, acela 'de deminutiv al luî cap); catellus<kcatîellu<,căţd; *coMi-<a?Ms"*(pârticipîui:• luî'' *'cbmtiarei>compiu£<itdm conciare)< conţăt „mit einer Haube, mit einem Schopf versehen11 Bărceanu; digiîellum<S'digitîdlu<degeţel; teneo<*tîeneo<ţin; terra <f iîerra<.}ără; tertius<*tiirtiu<ţărţ,, în izolarea ănjărţ; ■testam<*tiestu<ţest; texo<Stîesu<ţes; viteUus<.*vitîellu <viţel; vitiabanms, vitiavi, vitiare, vitiatus<învăţăm, îtivăţăî, învăţăre, învâţăt.
c)	bdlteus<bălţ; hospitium<ospăţ; negotium<ne-goţ; patiorcpăţesc; pretium<preţ;puteus<puţ; scortea <.scoărţă ; sentio<.simţesc.
Chipul deosebit în care este tratat t î + voc în cazurile a, b,_ c se explică^ plin aceia că la. b,: c. î a căzut îndată dupăce -a avut. loc africatizarea lui t în, ţ, pecînd ]a a /. a. continuat să existe după i...pr.ecedent.,.pănă-în:^momentul.cînd ţ^J^VOC voc, vezi 159.
In derivate africatizarea lui t îşi datoreşte de cele mai
150
§ 249.
multe ori originea ori analogiei ori derivării dintr-un radical unde t era africatizat. De pildă în bărbăjel, \bucâţeâ, xărun-ţel, cucurbeţeă, cuminţel, cumnăţel, curăţel, însurăţel, mărunţel, nepoţel, sufleţel, vineţeă s-ar putea presupune doar numai existenţa unui * minufellus (Compară minuiulus, -ellus e o reduplicare a Iui -lus şi se găseşte adeseori alături cu acesta) şi *nepotellus (Compară nepotulus, nepotulo, nepo-tilla); celelalte sînt provenite ori prin analogiea lui căpăt-că-pefel (considerat prin etimologie populară ca derivat din căpât), deget-degeţel şi poate mârunt-mărunţel, nepot-nepbţel, oxl prin derivarea din radicalele plurale bărbăţ-, bucâţ-, cărunţ-, cuininţ-, ciimnăţ-, curăţ-, însurăţ-, vlneţ-; şi apoi toate acestea la un loc au format norma că „lui -t din primitiv"'cb-răspunde un f în derivat", cărei norme s-au conformat cuvinte ca cucurbeţeă,' sufleţel. îcrt aşa. la cuvinte ca căfuricTârfcu-mincior, depărcîor, ferbincidr, măruncior, vinecidr, răutăcios, uricîds, africatizarea; n-a avut loc în niscai primitive căWniiâf ori cariuHolus.... răutătios ori chiar reuîa-tiosus (!) (macarcă o asemenea africatizare, alunecării sune-tului datorită, • a - putut „să aibă loc în niscai;:d0nvate^prin_-/(>r 5>-iolus), ci se datoreşte ori derivării dela. radicalele plurale cărunţ-; cuminţ-, ferblnţ-, măriinţ-,f vmeţ-, răuiăţ-, ‘ uriţ-, ori mai degrabă faptului că norma stabilita de alunecarea sunetului romînească: cere ca t dintr-uncuvînt . să se; prefaca ln / înainte de / consonant ori de un / asămănător cu î. consonant, cum este -/ final scurt afon (Vezi 157, compara 50 /),	-
Ea ^elementele străine dacă se întîlneşte africatizarea lui t în derivate (Şi numărm'"'derivate~ se întîlneşte)"cu^ufixenpe-pătoare prin î 4- vocală, avem de a face cu un fenomen de a-âklom.^argăţâî, ciuboţele, clopoţel, logofeţei, lopaţeăfsco-biţel datoresc „pe., ţ, normei că „lui i din primitiv corăspunde un / în derivat",	”	’	7;-.."’'"	:T
Macedoromîn- a) a) crăcun-cîrcun, Dalametra; ficor; ncîi-năcune; P, B, glosar; mîcucă Dalametra (măţucă din P. B. 355 Veria-Macedonia este neogrec [j.aTî;sux.a); mincună-mincu-ne; cicdr-cdr (picior) ; tucine (tăciune), P. B. glosar,—b) a-nălţăre; acăţd-acăţă-acăţăre-acăţătă; căţăl; ţin; ţâră; anţăiţu; ţăs (ţes); yiţăl; nviţâ-nviţăre-nviţăt. P, B. glosar.
—c) bălţu; uspeţ; păţâscu; puţ. V. B, glosar, ..
b)	Olymp, a) fiţdr Weigand Olymp 52; ţiţor-ţor (picior)
§ 249.
151
52.—b) căţăuă 36 ; yiţel-ghiţel 42.—c) negoţ 28; piiţu 34,
—ţ de sub a ~>c.
c)	Acarnania, c) mpărţiimpartio Weigand Aromunen II
178.
d)	Meglen. a) cărcun; ficor; ancl’inăcuni; mincănă; pi-câr; rugăcuni; ţăcăni. P, M, glosar, măcucă Capidan, Megleno-romîniî, I, pag, 129,—b) nalţg (înălţă); căţg (acăţă), căţQm (acăţam), căţări (acăţare); căţgl; ţgti; ţără; anţărţ; ţâst; ţ$s; viţ$l; anviţău, anviţăt. P, M, glosar,—c) păţQs (păţesc) P, M. glosar,
. Istroromîn, a) fetsdr; pitsor. P, I, glosar,—b) acaţă-caţă, acaţăt-caţăt; Hm (ţin); ţes; viţe (viţel), P. I. glosar,—c) preţ; puţ. P. I, glosar,—ts de sub a>c. ,
157.	t-\-i fix (/ şi i final în anumite înprejurări, vezi 38, 49), în elementele băştinaşe, se preface în africata ţ pe tot teritoriul romînesc: barbati<.bărbăţî; *batis<băţî; *co-gitisccăgeţî; cogitatis < cugetăţî; * curăţire, * curatlt1 ( > curăt~>curatus)<, curăţire, curăţit; *cutitus (>cute, co-tem)<icuţit; dentes<.dinţi; excutiscscoţi; excutitis<.scoă-teţî; poriae<porţî; *potetis<puteţî; *potis<:pdţî; tl (> tibf)<ţte.
j In derivate africatizarea Iui t îşi datoreşte de cele mai multe orî originea derivării dintr-un radical unde / era africa-tizât ori analogiei. In cuvinte ca înălţime, mulţime foarte probabil avem a face cu derivate din radicalele de plural înălţ-, mutţ-, iar nu cu alunecări de sunete din niscai primitive înălţime, mulţime (macarcă o africatizare alunecării sunetului datorită a putut să aibă loc în unele derivate prin -imo-imen). Iar la multe derivate a putut să lucreze norma că „unui / din primitiv corăspunde un / înainte de / din sufixul derivatului*', normă formată prin derivările dela radicalul pluralului, prin e-ventualele africatizărî datorite alunecării sunetului, şi întărită de faptul că / devine / înainte de î consonant şi de i final scurt afon. Compară 156.
■	La elementele străine dacă se întîlneşte africatizarea lui. / (Şi ea se întîlneşte numai în forme), avem de a face cu un fenomen de analogie. De pildă bălţi, dălţi, plăţi, plurale dela bălţă, dăltă, plătă; înhăîţî, pregeţi, persoane 2 sing, dela înhăît, preget, nu sînt doar eşite din niscai bălti, dălţi, plăti, înhâîtî, pregeţi, ci sînt producte de analogie după modelul poărtâ-porţî, roătă-râţî, cuget-cugeţî, scot-scoţl
152
§ 249.
Macedoromîn. a) cuţit; diriţî; ■ scoţi; porţi; ţia. P. B. glosar.
b)	Olymp: bărbăţ Weigand Olymp 51; băţ 51; cuţut 31; dinţ 51; ţia 76,
c)	Acarnania : ţ (tibi). Weigand Aromunen II 180; porţ >*portis 180; tuţ~>toti 182.
d)	Meglen: cuţQt; dinţi; ăţi-âţi (tibi), P, M, glosar,
Islroromîn: cuţit; dinţ P, I, glosar; ţiîe P, I, 735.
In afară de teritoriul romînesc fenomenul se mai întîlneşte numai într-o parte din teritoriul retoroman, Meyer-Liibke Grammatik der roman. Spradien I § 420, şi în dalmata, Bartoli Das Dalmatische II, 386.
158.	înainte de orice alţi i în afară de cei specificaţi sub
156,	157 t rămîne neschimbat : annotinus<,ndătin; pectinem Cpîeptine; tm-i^ < putină; siivaticusCsâlbătic. In special se păstrează t neschimbat înainte de in>en : attîngo<.*ateng C ating; intendo (Vezi 24) Cîntind; tempus (Vezi 24) < timp; te-nectine; teneri (Vezi 2A)ctinerî. ~
Acolo unde africatizarea se întîlneşte înainte de altfel de / decît acei specificaţi sub 156, 157 (Şi ea se întîlneşte numai în derivate), ea,.este numai aparentă, în realitate s-a născut înainte de un i din cei specificaţi sub 156, 157 : cetâţeăn nu este doar > cetâtîăn, ci este derivat prin sufixul de origine slavă -îăn din cetăţi, pluralul lui cetăte, şi ferbinţeălă nu este doar">ferbintiălă-, ci este derivat prin sufixul de origine slavă -eăiă din ferbinţî, pluralul lui ferbinte. In special i să se observe că la derivatele prin sufixul -/£■> romanic ~ia, latin -'- ia (Vezi 52a), ca bărbăţiei bărbăt, beţie>beăt, f răţie frate, avem cu mai multă probabilitate a face cu nişte derivate din radicalele pluralului decît cu o alunecare de sunet, macarcă / din acest sufix a fost fixat probabil. din cele mai vechi, timpuri ale limbii romîne. La asemenea africatizărî aparente înainte de altfel de / decît cei specificaţi sub 156, 157 a putut contribui şi analogiea prin norma că /' dintr-un cuvînt devine ţ înainte de î consonant şi înainte de / din sufixul derivatului. Vezi 156, 157.
In cuvintele străine t înainte de ./ se-păstrează neschimbat: eftin:> neogrec	pătimă.~>Txmgmz ,'tpustiu
>vechiu bulgar pustă, trestie^vzâm. bulgar trăsti, etc.
.§ 249.	153
Macedoromîn, a) ndătin Dalametra; chîăptine P, B, glosar. tindu; tine; tinir. P.B. glosar,
b)	Olymp: chîăptine' Weigand Olymp 41, tindu 58; tine 76,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen: ndătin; chîăptin; putină; sălbătic. tind; timp; tini; tinir. P, M. glosar,
.1, .
Istroromîn: notir (noatin); tsăptir. tirer (tînăr), P, I, glosar,
159.	ţ-\- î-j- vocală<c-5-j- vocală (Pentru distribuţiea lui c, s~>c vezi picior sub 136 b): căruc6r>*căruţior'>căruţ 4-îor; cărucerîu>* căniţieriă^* căruţerîu~>căruţă-f- eriu; cuşcă Ohrfeige Bărceanu, ciişte mâppa obtorta, Plumpsâckj Marian Inmormîntarea 197 *ţiăşcă, *ţiuşte, compară sîrbele cuska, Olirîeige, cuskciti fortstossen, cusiti ohrfeigen, cus-icapa ein Spiel; cânc, im fel de pieptănătură Marian Nunta 379, 704, 712, Convorbiri Literare XX, 1008■>*co/z/m;> ■*c6nţiir>*cbnţăre iu (Pentru *conţăre~>* comtiare vezi 156 b, pentru ^ iu şi în general pentru câncîu vezi Zeitschrift fur roman, ; Phil, XXXI; 305) ; credincâs>*credinţios>cre-difiiă 4:' -ios ;icuviiric6s^*cuvimţî6s'> cuviinţă + -ios; gră-.untor~> *grăunţior>grăunţ -f- -i6r; mustăcâs > *mustăţios Z>mustăţă-j- -ios ; poc (pot)>*pâţîu>*pofu>*pâţu>*po-teo (Pentru pronunţarea muiată a lui ţ, căreia se datoresc formele *poţiu şi *căruţieriu [vezî mai sus sub acest cuvînt], pronunţare care are loc astăzi în Muntenia şi va fi avut altă daţă- loc şi pe aiurea, vezi 31); priine6s^>*priinţiâs>-pn-inţâ-\--îâs; pucos, de unde pucoăsă sulfur, ~>*puţî6s"> puţi (putere) -\--ios; putincos>*putinţids>putinţă + -ios; sîrguincds'>*sîrguinţi6s ^sîrguinţă -j- -ios; ulicdără ~>*u-liţidărăî>âliţă H—ioără.
Tot aşa în macedoromîn a): fee (făcui) '>*feţîu'>*feţi (~>feci)-\--u analogic delap, i sing, a prezentului, P.B.
Pentru restul dialectului macedoromîn şi pentru istroromîn lipsesc exemple.
160.	tlccl: astula<* ăstla <*ăscla<ăşchie; ceatlâu (■>ungur csătlo) <.ceaclâu Pop Reţeganul Poveşti IV, 26 ; mutulus<*mutlu<i*mâcld^rnăche; *pustlella<fpusclella<L puşchîă; vechîu bulgar tlăkacclăcâ; vetulus< veclu<vechîu.
Tot aşa îri toate dialectele; -
154
§ 249.
Macedoromîn, a) muhl’â>*mucl’â Dalametra; puşcl’e>
* pustia^ pustula; vecl’u. P, B, glosar,
b)	Glymp: veclu Weigand Olymp 50,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen: mucl’â Papahagi Romînii din Meglenia glosar vecl’ă P. M, glosar,
I • .
Istroromîn: mucl’a P, I, glosar.
I
Fenomenul este în parte anteromînesc, veclus de pildă se găseşte în Appendix Probi, Compară Grandgent Introduzione § 284.
16 i. fst est: negust6r'>*neguţtdr'>*neguţitdr'>ne~ goţez; tustreî^iuţtreî.
Pentru celelalte dialecte, afară de meglenit, lipsesc exemple, Meglenit dimlneăsta'>climineătsta^>dimineăţa + ta, Capidan, Meglenoromînii I, pag, 129, Compară § 288 fine,
161a. tnCdn sporadic dialectal: clopodniţâ^clopotniţa: I. Ionescu Agricultura judeţului Putna 336, Elena Sevastos Cîn-tece moldoveneşti 252,
162.	tslesl în macedoromîn: gludislul (judecătorului)> gludlţlui C, D, IV 18317; muşătesle (frumuseţele) >muşă-teţle C. D, IV 14110; sos Iu (soţul) soţia C, D. VI 15712„
163.	tsts<.sts în macedoromîn: nu-s ţîneăî (nu-ţî ţineai) P. B. 130,
164.	In Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni,
Oltenia, Moldova, Bucovina, Basarabia t înainte de e, i (altul decît acel care provoacă africatizarea de sub 156, 157) se în-moae şi apoi devine ts ori li ori tii (într-un singur loc, Apolda de sus din Criş-Mureş) ori C (în Poniţa-Tomi din Munteni-Pădureni şi în Moldova munţii Sucevei), Fenomenul are loc cu cea mai mare	consecvenţă în	Banat şi	pierde în consecvenţă şi întindere cu	cît mergi dela	vest- spre	est. Exemplele le	dau după
cuvintele normale şi textele din Weigand's III, IV, VI, VII, VIII,.
IX	Jahresberichte, Weigand Die Dialekte'der Bukowina und Bes-sarabiens,	Iosif Popovici	Dialekte	der Munteni und	Pădureni.
Pentru ă	de după f, ts,	li vezi 35, Banat; ăitsă,	amlntsâ,
aştsăptâ, aştseptdt, bătsă, bătsăgă (beteagă), betsăgă, că-îeştsi (căeştî), căştsigătă, citsă, cîtsăvă, cutsădză, fetsiţă? fetsiţăl’ă, furtătsq (fîrtaie), găzătsă (degete), gătsă (gătească), gintsă-dztntsă (dinte), grăbeşts, hodzinăştsă, îeşts, iubeăştsă, îubeştsi (iubeşti), împărătsăscă, lăptsă, lăptsii'ăr
§ 249.	155
măritsă, muntsă, muştsă, năştsă, noăptsă, părtsa, părtsă, pârintsă, peăştsq pl peşts, pdătsq, răsfirătsă, sătsil’ă, să-lăşluîăştsă, seătsă (sete), s/misă, sufletsă, şăptsă, setătsă (cetate), şoptsit, ştsiî, ştsiu, ştsiut, toăţsă, trăieşti, ts-aş (te-aş), tsă (te), tseîu-{mr)keîu (teîu, tilia), tsem, tsină (tine), tsinăr-(mr)kinăr-tinăr (tînăr), vitsăz, zumătătsq. Insă steă (totdeauna). — Criş-Mureş: ăltsăl’ă, bălcă (bate, infinit.), băt’ă (bate 3 p, sing), bărbăt să (vocat,),. bătsăg, des-părfă, drăgoskîa-drăgost’a, făcâtsă, fekq (fete), fâkălor (fetelor), fekil’ă (fetele), felciţă (feti\a),fereşts (fenestrae), frăke -frătsă (frate), găzăt'e -găzăke -găştsă-dzădzitsă-dzăzetsă -dzăştsă-zăzăfe-zdzqtsă-zăzăkă-deăşfe-deăşte (degete), gă-luştsq, gints’q-gin fă - ginită-clzints’ă -din fq-dinllq- (1 loc, Apolda de sus) clyintâe-clinte-dinfe (dinte), gişts’ă, Ră-ts’ă-t’e (te, pronume), mintă, mults’ă, năintă, nimereşts’, nişkq (nişte), noăpt’e, noăpts'a, ocheşts’, păcăts’ă, părets’q, părints’ă, păşkiăî (păşteaî), peăşts'ă- (1 loc, Apolda de sus) peăştlie -peăşte-peăşke {peşte), pestă, plătesc, plăts'im, poăts'ă, seăts'ă {sete), steă- (1 loc, Apolda de sus) stlieă, şdpts'ă -şăptă-şăpkă-şqpts' ă-şqpt ă-şăpkq-şqpte-săpt e, şts'i (ştii), şts'iu-ştiă-şkiu-ştiu, tinq-tine, trăîăşts'ă {trăeşte), ts’eiu-keîu-i'eî (tilia), ts'inâr-kinâr-finâr-tinăr-tinâr. Insă cîte-o, direptăti, păcătele, te, tine, tinerel, uscăti.—Somiş-Tisa: dşfeptăt, bă fii, betăgă, cetăfă, ctte, clopot ă, depărt'e, dreptăte, făcute, fefă, gazetă (degete), , gint ă-dzints’q-dinfă-dinte-dinfe, ieşf, minte, mititei, mititel, mpri'ă, noăptă~nppts’ă-npptă-nppte, păcate, peşts’e-peşt e-peşke -peşte, plătăscă, pprte (posrte), potică,răt’ăză (răteze, substantiv), săte, steâ-ste, sute, şăpte-şăpte-şepts’e-şaptă-şăpte, ştiu, t’-am (te-am), te, temniţă, tindă, ts’ei-keiu-teîu-teî (tilia). Insă aşternut, cărtice’ă, drăgoste, măştihă, povestim, steăg, ştie, te, tigneălă, tinăr-tinăr.—MmtQm-Va.-durenî: dscults'e,. ăşts’a (acestea), aşts'epts'e,. cărts'e, cits’e, corts’el. (găzduire),, cresiă-cfestă-crqste-cr&şts'e (creste), cu-năşts’e (cunoaşte), cărts'e, dinte-gints'e-dzints'e-dzints'ă, direptăte-dzireptăts'e, dzăşts'ă-dzăşts’e-deşte (degete), fete -fete-fşts'e-fets'ă-fetse (fete), frăts’e, ghisqşts’e (gîceşte), împărăts’ ăsa,, îndrăzneşts'e, în fin d’e-în ts' indie, în ts'insă (întinse perf,), mints'enaş, (accentul? îndată), năpts'e (noapte),. nămts’.e, nev estă-hev este (nevest e), nişts'e-nişts'ă (nişte), pă-rets'e, peşt'e-peştsă, piept ăn-piăptăn-pîqpts’ en-pîqpts’ ăn-
156
§ 249-250.
pfepten-ts'epts'en-ts'âpts'ăn-t'epfen-kepfen (pieptene substantiv), păăts'e (poate), puts’ă (putea imperf.), puts'e (infin.), recezăt (retezat, Poniţa-Tomi, pag. 154), scoăts'e, simts'e, sînătăts'e, sets'it (cetit), şt iîe-şts'iîă (ştie), şts'i (şti, infin.), tăts'e (toate), fei-ts’ei (tilia), finăr-ts’inăr (tînăr), finărăl (tinerel), ts'e (te), ts'inără (tînără), zumătăts’e. Insă îndrăgostit, povesti, termin (subst), vesti—Oltenia: cite, deşte-deăşf (degete), gints’e- ginfe -ginte- dinte - dinte, iubeşt, mdărts'e, noăpt e-noăpte-noăpts' e, peăşts’e-peşt’e-peăşte-peşte, şăpts' e-şăpf e-şăpte, ştiu-ştiu, toăt'e, ts’e (te), ts'e iu -tei-tei (tilia), ts'tnăr-fînâr-ttnâr-tiner, ts'ine (tine). Insă băte, batista, blestemă (3 p, sing,), cîrsteiu, drăgostea, feăteîe, fete, fetele, fetiţă, mînîeşte (mînie verb. 3 p. sing,), muşte (verb), neveăstel’e, ostenit, păcăte, peste, poşte, pu-teă (infin,), putere, puţintel, resuceşte, scdăte, sporeşte, steă, ştie, te, tilipric (tiriplic), tine, tinereă, ts’intiţa (cintiţa), veăste. —Moldova, Din cuvintele normale: ginke-ginte-dzints'e-dinte -dinte (de cele mai multe orî\-dinte, noăpte-noăpte (de cele mai multe oxl)-ndăpts'e-ndăpke, peăşt e-peăşte-peăşke-peşte -peşte (de cele mai multe on)-pesti, st'ă-steă (de cele mai multe orî), şăpte-şăpte-şăpti (de cele mai multe on)-şăpti -şăpfi, sts'iă-ştiu (de cele mai multe ori), ts’eî-kei-t'eî-teiu (de cele mai multe ori). Din texte numai XI pag, 199 (Călu-gărenî jud. Neamţ: ’ lăst'e, obrintsitu, pişti, zits'e vite) şi XII pag. 199 (Rătunda judi Suceava: dragoste, noăpta, plăîişte, fe). La acestea se adaug cicaloăsî (ticăloasă) Şezătoarea II 186 (munţii Sucevei), condrăkîerîu „cel ce face condrat cu boerul pentru întregul sat“ Şezătoarea II 224 (munţii Sucevei), kîărfî (tearfă) Şezătoarea II 186 (munţii Sucevei), Majoritatea exemplelor din textele din IX Jahresbericht prezintă pe t neschimbat.—Bucovina, Din cuvintele normale: dzints'e-d’inte-dtnti-dinfe, ngpfi-noăpti-nopţi-noăpts'i, peăşts'i -peăşti -peăşti, ste-ste-sts'e, şăpts'i-şăpfi-şâpti-şâpti-şapti-şeăpti, şts'u-şfiu-ştiu, ts'ei-teî-tei.—Basarabia, Din cuvintele: normale: dmti-dinte, - noăpt’i-ndăpti-ngpti, peşfi-peăşti-peşii, steă-st'ă-ste, şăpti-şăpti-şăpti-şqpti, ştiu’.
Compară 95, 107, 116, 134, 144,' 155, 175.-
§ 250, 165.	(Vezi	24,	-39,	■	5Dj^n.vocală
s-a africatizat pe tot■teritoriul .romînesc, printr-Un fenomen de alunecarea sunetului janteromînVăc^
care nu s-a .aîricatizat'j^celelăl^"Kmbi^miainice)r'~Cu:Ddscut
§'250.
157
fenomen latin popular. Şi anume: a) d-j-1 -(- vdc (afară de a,.
(Banat 2, £; Criş-Mureş î, z; Şo-miş-Tisa z; Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului lipsesc exemple; Sud-estul Transilvaniei lipsesc exemple; Munteni-Pădureni 2; Ţara Oaşului g; Oltenia z; Muntenia z; Moldova z; Bucovina z;
Basarabia z).,	â..pn. ,£<;dz-z. ('>dz)±-ă...ori e
(Banat dz, z; Criş-Mureş dz, z;, Somiş-Tisa dz, z; Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului z;, Sudestul Transilvaniei;z; Munteni-Pădu-reni dz; Ţara Oaşului dz; Oltenia z; Muntenia 27 Moldova dz, z; Bucovina dz; Basarabia dz, z). c|^ d^î^yoce ^ dz-z(~z>dz)-\- voc (Aceiaş repartiţie a lui dz, z ca şi la b), 'a) 'ădiungOi^ăffîngyaMng'-azâng;adiutoeagiit-azut -azut; deorsumc^dtdşe]gds-zds-zoş.
b)	audiebămusc*qudîămeaudzătn-auzâm; decerne ^dUceedz&ce-zâce;.	.
■ c] *frondia < frundză- frunză; 'hordeum < 6i;dz-orz; mediumemi/dz-miez; pmndiumeprtndztptinzs..radiuşje radză-răzâ; spodium (Vezi 63 §)<.spudzâ-spuză.:
'<■■■■ Chipul; deosebit în care este tratat d +.i-j- voc în cazurile a, b, C se . explică prin aceia că la b, c î a căzut îndată, dupăce a avut loc africatizarea lui d în dz, pecînd la a î a continuat să existe după dz precedent pănă în momentul cînd dz îvocegvoc, vezi 168.	:	-	'
In derivate. africatizarea: lui d îşi datoreşte de cele mai multe; ori originea, ori analogiei ori derivării dintr-un radical unde 'era africatizat, De pildă în apringoăre, flămîngos, nete-gor, putregune, răpegâr, răpegune, râtungor africatizarea ri-a avut loc în niscai primitive aprindîdr, flâmîndî6s, nete-dior, putredîăne, răpedîdr, răpedîune,, râtundîor (măcarcă. o asemenea africatizare, alunecării sunetului datorită, a putut, să aibă Joc în niscai derivate prin -îârZ>-iolus, -lâs^-iosus,. -lăne^-ionem), ci se datoreşte ori derivării dela radicalele cu' dz-z^aprînz-: (p, 2 smg], flămînz- (radicalul pluralului), netez- (radicalul pluralului), putrez- (radicalul pluralului);■ ră-pez- (radicalul pluralului), rătunz- (radicalul pluralului), ori mai degrabă1 faptului că norma stabilită de!alunecarea, sunetului, romînească cere;ca:‘tf dintr-un cuvînt: să - se . prefacă m dz-z înainte ; de \l consonant ori de un. î asămănător cu î consonant,, 'diim- este.;'i..:final scurt afon (Vezi 166, compară 50.. yOir
La velementiele- străine dacă se mtîîneşte africatizarea lui. ^ în -derivăte (Şi -numai îh derivate se- întîlneşte) cu sufixe înce-
158
§ 250.
pătoare prin f-j- vocală, avem a face orî cu analogiea ori cu derivarea dintr-un radical unde d era africatizat prin analogie. In grămăgoără, lespegodră, oglingodrâ g se.datoreşte orî derivăriî dela radicalele cu -z ale pluralului (ele înseş analogice) grâmez-, lespez-, oglinz-, orî faptului că norma stabilită de alunecarea sunetului romînească cere ca d dintr-un cuvînt să se prefacă în dz-z înainte de î consonant orî de un î asămă-nător cu X consonant, cum este / final scurt afon (Vezi alineatul precedent), orî analogiei provocate de derivatele prin -lor dela radicale latine, dintre care unele vor fi avînd (orî vor fi avut) africata căpătată prin alunecarea sunetuluî (Vezî alineatul precedent). In aprozel~>aprdd a putut lucra analogiea demi-nuţivelor în -el dela radicalele -t: aprod: aprozel= nepot: nepoţel.
Macedoromîn, a) a) agungu; agăt; gâs>*gâs. P, B. glosar,—b) avdzăm P/B. 42; dzăţe; dumnidzău. P, B, glosar, —c)frundză-frindză;6rdzu; nădză; prindzu; spuză. P, B, glosar,
b)	Olymp: a) adzăndze Weigand Olymp 56 ;■adzutăre 26; gos 82,— b) avdzîăm 91; dzăţe 74; dumnidzău 29, —c) frăndză 34; ordzu 32; nedzu. 26; prindzu 34,—dz de sub a >g.
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen- a) ziing; zut; zos. P, M, glosar.—b) uză (au-diebat) P, M. 2714; patruzQţî {patruzecî); dumnizesc (dumne-zeesc), P, M, glosar, mirindzăă (se odihnîau la amiazăt>/?ze-ridiare contaminat cu merenda<.mirindi timpul dela toacă P, B, glosar, P, M, glosar) P, M, 242,—c) frăndză; udrdz; hez; spriiză. P, M, glosar,
J
Istroromîn, a) azâtu; zos. P, I, glosar,—b) zdtse P, L glosar,—c) frunză; orz. P, L glosar,
166,	d-\-i fix (i şi i final în anumite înprejurărî, vezî 38, 49), în elementele băştinaşe, se preface în africata dz-z~> dz pe tot teritoriul romînesc (Banat dz, z; Criş-Mureş dz, z; Somiş-Tisa dz, z; Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului z; sudestul Transilvaniei z; Munteni-Pădureni dz; Ţara Oaşului dz [gice dicit pag, 29 bucata XVII este asimilaţie la c următor]; Oltenia £/ Muntenia z; Moldova dz, z; Bucovina dz; Basarabia dz): abscondiscascunzî; audis, audimus, auditis, ăudivi, au-divisti, audivit, audivimus, audivistis, audiverunt, audi,
§ 250.
159
audire, auditus<.auzî, auzim, auziţi, auzii, auzişî, auzi, auzirăm, auzirăţi, auziră, auzi, auzire, auzit; cădise ■căzi; calidiccălzî; caudae<.cozi; chordae<.cdrzi; dîco Czic; dîesCzi; dmna<~zină; haediciezi; praedae<. prăzi; rotundi<.rătunzi; Hendae<J.inzi.
In derivate africatizarea luî d îşi datoreşte de cele maî multe orî originea derivării dintr-un radical unde d era africati-zat orî analogiei, In cuvinte ca cruzime, frăgezime, putrezime ■foarte probabil avem a face cu derivate din radicalele de plural crăz-, frăgez-, putrez-, îar nu cu alunecări de sunete din niscai primitive crudtme, frăgedime, putredime (macarcă o africatizare alunecării sunetului datorită a putut să aibă loc în unele derivate prin -imo-imen). Iar la multe derivate a putut să lucreze norma că „unui d din primitiv corăspunde un dz-z înainte de / din sufixul derivatului", normă formată prin derivările dela radicalul pluralului, prin eventualele africatizărî datorite alunecării sunetului, şi întărită de faptul că d devine .dz-z înainte de i consonant şi de i final scurt afon. Compară 165,
La elementele străine dacă se întîlneşte africatizarea luî
■	d (Şi ea se întîlneşte numaî în forme), avem de a face cu un fenomen de analogie. De pildă grămezi, lăzi, obezi, plurale ■dela grămădă, lădă, obădă; slobozi p, 2 sing. dela slobdd, nu sînt doar eşite din niscai grămedî, lâdi, obedi, slobodi, ■ci sînt producte de analogie după modelul cdădă-cdzî, prădă -prăzi, aiid-aiizi, căd-căzi.
Macedoromîn.. a) avdzim (audimus), avdzîi (audivi), av-.dzîşi (audivisti), avdzi (audivit), avdziră (audiverunt), ăvdzî (audi), avdzire, avdzit; codzi; dzic; P. B. glosar; zăţe (dicit), zâcă (dicat), zăse (dixit) P. B. 418; dzi-ză-dzuă-ziiă, pl. dzile-dzăle (dies) P. B. glosar, pl, zăle P. B. 418; dztnă; edz. P. B. glosar.
b)	Olymp: ăvdzi, avdzim, avdziţ, avdzii, avdzis, av-dză, avdzăm, avdzăt, avdziră Weigand Olymp 92; dzică 101; dziiă (dies) 31; edz 52.
c)	Acarnania: dziiă pl, dzile Weigand Aromunen II 182,
d)	Meglen: uzp (audivit), uzfiră (audiverunt), uzi (audi) P. M, glosar, uzgm (audivimus) P. M. 244, 15; zic; zuuă, P. 'M. glosar, pl. z$li P. M. 1530; z$nă; iezi. P. M. glosar,
Istroromîn: avzi (audire), avzit (auaitus); zic; zi; iez. P. I. glosar.
160
§ 250..
In afară de teritoriul .romînesc fenomenul se mai _ întîlneşte numai într-o parte din teritoriul retoroman,. Meyer-L.ubke Grammatik der roman, Sprachen î § 420, şi în daltaata, Bartoli Das Dalmatische II, 386. ,	,	-
167.	înainte de orice alţi i în afară de cei, specificaţi sub'
165,	166 d rămîne neschimbat: codiţâ>cdădă -\- -iţă; di-mineăţă >de + mane; dis-~>de- -}- ex- (disfăc, dispărt, etc,);' grindină>grandinem; piedică>pedica. în special se păstrează d neschimbat înainte de in ~>en: dinte~> dentem (Vezi 24),
. Acolo unde africatizarea se întîlneşte înainte de altfel, de / decît cei specificaţi sub 165- 166 (Şi ea se întîlneşte numai în derivate), ea este numai aparentă, în realitate s-a născut înainte-de ;un ,idin cei specificaţi sub 165, 166: sărbezeălă nu este doarsărbediălă, ci este derivat prin sufixul de origine slavă. -eălă din sărbezî, pluralul - Iui sărbed. In special să se observe că la derivatele prin sufixul —/e^romanic -/a^>latin i ia~. (Vezi 52a), ca frăgezie>-frăged, avem cu mai multă probabilitate ■ a face cu: nişte derivate din radicalele pluralului decît; cu o alunecare de sunet, macarcă / din acest sufix a fosţ.fixat. probabil din cele mai vechi timpuri ale i limbii; romîne,. La asemenea africatizări aparente înainte de altfel de i decît cei specificaţi sub 165, ,166 a putut contribui şi analogiea prin: norma, că d dintr-un .cuyînţ devine dz-z înaninte de î consonant şi. înainte de i din sufixul derivatului. Vezi I65; 166,
•;n. In cuvintele străine d înainte de i se păstrează neschimbat: cadiu~>turc cădi, diăyol~>neogrec i^\^,,\dihănie'> vechîu bulgar dthaniîe,	vechîu	bulgar	tăhorî,	dijmă
vechîu bulgar dizma, etc;
, . Macedoromîn, a) dimineăţă; disfăc, dispărtii; grindină;-chîădică. dinte. P, B. glosar,	.	'	.
:: b) Olymp: desfă\timperat.);Weigand,;01ympl-;3O'/rdinţe 28,
••i.	c) Acarnania: dimnedţa Weigand: Aromunen II 178.	,
d)	Meglen : cudită; dimneţa; disfăc, dispărt; grindini; pedică. dinţi. P. M. glosar. , :	\	;	.	;	;	;
,; ’.Istroromîn ••: demarcă.. :dint.. P. jL:;‘ glosar.	.	0=
. >• .16|8. dz 4: î. 4~ vocală < g-z > g-z^>z.-\- vocală.,. (Pentru , distribuţiea luî g, z, z vezî 165a): botegune'>*tiotedziăne abotedzAr -îime; gălbigds>*gălbidzjoş>gălbădză (~>
§ 250-
161
albanez kălbăză) -f- -îos; piipâgdărâ>*pupădzidără~>pu-pădză (Pentru acest cuvînt vezi § 328) —}--ioără.
Tot aşa în macedoromîn- a) pătigune. freg (frînseî)> *fredziu^fredzi (>fregi) + ~n analogic dela p. 1 sing. a prezentului, P. B, glosar, ga rgună > *gurdz >jiirgium Pap, et, 27 4- -nine.
d)	Meglen: bătiziini P, M, glosar,
. - . ; l‘'‘" ‘ '
Pentru istroromîn lipsesc exemple,
168 a. z~>dz -j- / accentuat şi neaccentuatCi -j- /• a) In mod consecvent atunci cînd în radical alături cu 2 nu apar ed: miezi pl, luî mîez>medium (alături însă şi miezi); mizloc >*miziloo^mizuloomedius locus; minzî pl. Iui minz ^mandzu- (Vezi § 328 supt acest cuvînt); sturzi pl, luî sturz>turdus (alături însă şi sturzi).—b) In mod puţin consecvent atunci cînd în radical alături cu z apare d: râtunzire, rătunzit> rătunzire,, rătunzit (care există alăturea)—rătund; veştezire, veştezit> veştezire, veştezii (câre există alăturea) —veşted> *vescidus> vescus Miklosich Slavische Elemente ifn Rumănischen 9; Miklosich Beitrăge Conson, II, 85 ; Schuchardt Vokalismus des Vulgărlateins III, 165, Insă ascunzi—ascund; auzi, auzim, auzire, auzit—aud; căzi—căd; cârzl^-cdăi-dă; cozî—coădă; cruzi, cruzime—crud; grămezi—grămă-dă; iezi—ied; lăzi-lădă;. obezi—obădă;' prazi—prădă; slobozi—slobod; uzi—ud;—c) 2: > cfo rămîne neschimbat chiar dacă în radical nu apare d, atunci cînd africata dz s-a păstrat cu mai multă persistenţa: zi^>dies; ztc~~>dico; zină~>divina: ■■■ La această schimbare participă pe o scară întinsă z din e-Iementele străine, a) In forme: brezl pl. lui breâz; cara-ghiozi pl, lui caraghioz; călăuzi (alături însă şi călăuzi) pl, lui călăuz; cnezî pl, luî cneaz; dirzi pi. luî dirz; -ezi pl, lui ~ezr>francez- -ais (de pildă Albanezi, Chinezi, Francezi, Inglezi, Portughezi); r-ezi pl, luî -ez, sufix de origine obscură, în tot cazul nu slavul -ezu Miklosich Grammatik der slavischen Sprachen II 317 (titirezi pl, lu\ -titirezi*titilo— titinno G, Pascu Etimologii rbmîneştî I, Iaşi, 1910 pag, 39; însă huhurezi pl, lui -huhurez onomatopeic) ; Franţuzi pbluî Franţuz^shv (rus, polon) Franţuz; gramăzî pl, lui gruniăz; harbăzi pl, luî harbuz; îndîrzire, îndirzitt>dîrz;l mofluzi pl, luî mofluz; riăcăzire, năcăzit>năcaz; obrăzi pl, luî obrăz; trezi pl. IuI treăz; vitezi ]A. luî viteaz, p) In radicale z rămîne neschimbat: zid, zimbru, zimţi.	li
162
Chestiunea poate fi considerată şi altfel, de pildă că z, latin orî străin, înainte de i accentuat, în radicale, rezistă schimbării în z. In general faptul constatat este că £■, de orice o-rigine ar fi el, are propensiea în romîneşte de a deveni z înainte de /. Această propensie găseşte teren favorabil în forme, dar este satisfăcută cîteodată şi în radicale (compară mizloc). Fenomenul există în toate dialectele. .
Macedoromîn. a) a) nâlgic (mijlociu) Dalametra, nolgica (la mijloc) P, B. glosar, ndlgicâ (mijloc) Dalametra, nolgicăn P. B. glosar-nolgicăn Dalametra (mijlociu), nolguca (mijloc, la mijloc) Mihăileanu, nolgucu (mijlocul) Mihăileanu, hizlucăn (mijlociu) P, B. glosar, ,
d)	Meglen. a) mezluc (mijloc), mizlucăn (mijlociu), P, M, glosar.—cavăz, pluralul luî cavăz; chirchez, pluralul luî chir-chez (Cerchez), Capidan, Meglenoromîniî I pag. 139,
Istroromîn, a) mezldc (mijloc) P. I, glosar,
169.	d<r, sporadic: armăsariadmissarius, arvocăf 7>advocăt Weigand's III Jahresbericht 313, IV Jahresbericht 325; clop6rniţâ^>clop6dniţă Alexandri Teatru» ed. Socec Bucureşti 1875 pag. 905 ; poverlî>povidtă>s\av povidlă. zătoarea III 85 (munţii Sucevei).
170.	dCg, sporadic: oghîăt^> vechîu bulgar od'kialo ; de sîrg, sîrguesovechiu bulgar usrudiîe (de. unde osîrdie). purceg >purced~>procedo, ucig">ucid~>occido sînt-, analogice după participiile purces, ucis. şi modelul unor verbe ca încing— încins, înting—întins, Puşcariu Etymolog. Worterbuch sub": ucid. mucegăîă, putregăîu au probabil radicalul nmcic-, putric-, Puşcariu Zeitschrift fur roman. Phil. XXVIII 617,
171.	d<.t. a) La sfîrşitul cuvîntuluî, dialectal; frăget~> frăged, lîncet~> lînged, rincet~> rinced, la Braşov, Puşcariu Zeitschrift fur roman, Phil, XXVIII 618.—Tot aşa macedoromîn: lîndzit P, B. glosar. p) La mijlocul cuvîntuluî. sporadic în istroromîn : zbutit-a (a deşteptat) P, I. 73,, ,0>croat izbuditi.
, .	172,	dz final</ dialectal: frăgeţ~>frăgedzî, linceţ^>
lincedzî, rînceţ'>rîncedzî, la Braşov, Puşcariu-Zeitschrift fiir roman. Phil. XXVIII 618.—Tot aşa macedoromîn Meglen năzăţî (amîazz)p>^hăzădzî P. M. 28 29 3 0 20.
173. dz final<z<s în Meglen: ăs (az\)r>*ăz'>:!:ădz P. M. 18 H, -
174-; dzt<,zl în macedoromîn: prăzt’i (paralele) ^prădzl’i P.B. 23;3,
§ 250.
163
175, In - Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, Oltenia, Moldova, Bucovina, Basarabia (foarte puţin) d înainte de e, i (altul decît cel care provoacă africatizarea de sub 165, 166) se înmoae şi apoi devine di ori g ori dy (într-un singur Ioc, Apolda de sus din Criş-Mureş) ori g (într-un singur Ioc, Lelese dela Munteni-Pădureni). Fenomenul are loc cu cea mai mare consecvenţă în Banat şi pierde în consecvenţă şi întindere cu cît mergi dela vest spre est. Exemplele le dau după cuvintele normale şi textele din Weigand’s III, IV, VI, VII, VIII, IX Jahresberichte, Weigand Die Dialekte der Bukowina und Bes-sarabiens, Iosif Popovici Dialekte der Munteni und Pădureni. Pentru ă de după d, dz vezi 35. Banat: adiqvărăt, ădzîcă, bădza (badea), bădio '(vocativ), bădziţa, bl’idiilq, brldză (blide), dăşchidzq (deschide), dzăcâ (deacă, dacă), dzăîq (deie), diăl (deal), diăluril'ă, dzq-dă (de), dzăla (dela), diqscoăsă, dzăspărţît,. dzăzbrăcâţ, dzimihăţa, dzin-din (din), dzirept (drept), găsă (deasă), găzăt-dzădiăt-dzăzăt-zăzăt[âeget, în forma din urmă £ e o asimilaţie la z următor), gintsă-dzin-fsă- (dinte), grădzmă, hodzinăştsă, îădzera, năorîndzit (neo-rînduit), prindză, rădzicăt, ridză, şădză (sic, sedet, greşălă de tipar?), şîădză (sedet), sloboădzâ, undză (unde), veădză (vede), verdză, vindză, iădzqcă.—Cnş-Mmeş:băăa-bâga (badea), băd’ă^băgă (bade), băd’o (vocat.), bădiţa, băgiţă, dălulul, desfăcă, d’esfă, d’espărfă, d’Ua-dzila' (dela), dzăl-găl (deal), dzăla, dzq-dâ-de-ge-de- ■ (1" loc,' -''Apolda de stis) dye, dzesupra, dziminîăţă, dzm-dîn-dăn-gin-din-(l loc, Apolda de sus)dyin, gâzât-dzâdzăt-dzâzât-dzdştă-dăşf-dă-zet-zăzăt (în forma din urmă i e o asimilaţie la z următor) -deăşf (deget), gazâtăş {degeţel), gesculţă, ghindzit (gîndit), gigăî (dădeai), ginfsă-gintq-ginliă-dzintsă-d’int’ă-(\ loc, A-polda- de sus)dyinthe-dinkă-dinte~dinfe, gîngesc (gîndesc), grăjdzq (grajdiu), grădzină-grădină-( 1 loc, Apolda de sus) grădj'ină-grâdmă-grăgină, îedzără (ederă), mgrădzăscă, prăpădii, prăpădzit, săgesc, săgiî, spovediesc, şădză, unde, vedă, vedz’ă, vedz’em, verdz’ă~vqrd’ă-( 1 loc, Apolda de sus)verdye-Mrgă~verde-verde. Insă băde, bădeo} de, deăl, verde— Somiş-Tisa ; atnkerea-(ararea),-’ărde, băd’ă-băde, bădişor, bădiţă, băd’uţ, bond’iţa, dâlu, dasfegât (dezlegat); dă-de-di-de-di-dqpdâcăiÎAiă)^depărfe, deştlgă (deschidă); dezefă (degete), dila (dela), diminăţă, dîn-din-din, g&zqt-dz'ezăt-dăzăf-dagef-zâzăt (în forma din urmă z e o asimi-
164
§ , 250.
laţie la i următor)-deăşf-dâşf-deget-d^zet-gădiţ (metathesis) -găd'ef (metathesis)-zet//Y (metathesis), ginfă-dz! ints’ă-dintă-dinte-dinfe, grădină-grădină, hăîd’i, hod’ină, pind’ă (pe unde), ridică, unde, vede (infinit,), verdz’e-verdă-vârde.^ Insă şădeă (infinit.), unde.— Munteni-Pădureni: bădz'o, credzinta, ’dedz’e-dâdz'ă (dedit), dezăt-dz’ezet-dz'6şt (deget), d’ezerăt-dfzzărăt-dz’edz‘’erăt-dz!ezerăt-dz'ezărăt-dz’izerât-gegerăt (g asimilaţie la g. următor)-zezerăt (z asimilaţie la z următor)-zezerăt (z asimilaţie la z următor), d'es-dz’es-dz'qs; d’ila-d'ela-dz’ela, d’in-dz’in-dz'în, dinte-gints'e-dz'ints'e-dz'ints'ă, dz'â (de), dz'elă (deîe), dz'iminăţa-gimineăţa-(\ loc, Lelese, pag'. 137) giniinăăţa (dimineaţa), 'dovedz’eşts'e, gîndz’i, gîn-dz’ii,.grăd’ină-grădz’ină, întind e-înts’in dz'e, merindz’e, nă-d'ejd'e-nădz'âjdz'e-hed'ejd’e-nedz'âjdz'e-nedz’âjdz'ă-nidz'âjr-dz'ă-hidz'âjdz'e, primejdz'e -primejd'e -primejdiîe, şădz'c (sedebant), vedz’e (vede), vedz'e (infinit.), -vârd'e-verdz'e, vin-dz'e. . Insă deîe (det), dedz’e-dedz’ă (dedit).—Oltenia; d’edăi (deprindeţi),, dimineţâfe, dz’e-dă-de~d’e, dz'in-dîn-din-din, ginţs'erginfe-ginte-dinte-dinfe, gînd'ăm, gradz'ină-grâdi-nâ-grădină, găget (g asimilaţie la..;# următor)~#eff/^*ge~ git, g. asimilaţie la g mmM.oi)-găzet. (c> fgâdzet, metathesis din:^dz'ăget)-rzăşf(^^zăzet, z asimilaţie la z -mmdXm)-deşt -deăget-deâzet, nădejdea, spovedz'i, t’ingiă (chindie), ănd'e, unctelenm,, verdz'e-verde-verde. Insă. ardea, de, deăl,.deălu, dăăliirî, depărtă, grădină, prăpădesc, unde, vede (infinit,), vedea (infinit.), vedeăm, vedem, verde.— Moldova. Din cuvintele normale: deăl-dăl-dz'ăl-găl, dz'i-dâ-de-di-di, dz'in-dîn-dân-din-din, găzet-dz'ăzef-d'ăzet-deget-deăzet-deşt-ăeşf-dezet-cteăzet, ginke-ginfe-dz'ints'erd infe-dtnte-dinfe, grădz’inâ-grădinî-grădină-grădini, verdz! e-verd e-verge-v&rde-verde-verdi. Din texte numaî XI pag. 199 (Călugăreni jud,. Neamţ; dz’i [de], dz’ila [dela], dz'iskicăt [despicat]), şi XII. pag.; 199 (Rătunda jud. Suceava; d'i [de], din, alături cu dintr-o, şădeăm). La acestea se adauge gezmî (dijmă) Şezătoarea III .85 (munţii Sucevei). Majoritatea exemplelor din textele din ;IX, Jahresbericht prezintă pe d neschimbat,—Bucovina, Din.? cuvintele normale: deăt-d'dt-dz’ăl, dz' ăzit-d ăzit-deăgit-deşţ-deăzet-deădz’it, dz’i-di-d'i (de), dz’in-din-din, dz’ints'e âinfe-dinti-dinfe, grădz'inî-grădinăr-grădinî, verdz'i-vârd’e. -verdi-verdi.—Basarabia. Din cuvintele normale: numai în două localităţi, Străşeni şi Sînjera, d'i (de), d’in, grădină, verde.
§250-251,
165
Compară 95, 107, 116, 134, 144, 155, 164.
§ 251. 176. c-j-i vechili (Vezi 24, 39, 51)-{- vocală s-a africatizat.,pe tot teritoriul romînesc, printr-un fenomen de„alu-necarea.sunetului anteromînesc. Cunoscut .fenomen-' latin, popular. Şi anume; a) C -f- î + voc şi C-\- î voc ^ (afară de ă) *)<. c-s>c~ts'>c-j- voc (Muntenia, c,• Moldovas. Pentru restul „teritoriului, dac lipsesc date, pentrucă exemplele, puţine prin ele înseş, lipsesc în texte. Numai pentru Criş-Mureş, localitatea Sa-laşu de jos,: Weigand's IV Jahresbericht pag, 310, se găseşte exemplul urts’oru).— b) c î-|- ă<.ţ -{- ă.—c)c -i- î~r. voc e:ţ-±yo_c.	i(,,s
aj CUC, căcă>*cliiclll>y.uy.Xoc?; CUleSC'>*CiilllU> w'k'ku ;
cumărăt, cu mărise, cumăros, cumurluesc > *ciumuru> ^•*7vu[j,cuppouc^>xuiJ-0^ P°’0 ! CUrică^>*ClUriăCU~^> v.upiay.iţ ; curilă~> *ciurellu'> y.upiXacc ; cătură~>*ciătula>y.u-oc■ nlc6r>urceolus. Pentru discuţiea amănunţită a exemplelor cuc, cucă, culesc, cumărăt, cumăresc, cumăros, cumurluesc, curică, curilă) cutară vezi: ale mele Altgriechische Elemente im Rumănischen în Bausteine zur romanischen Philologie,	-.v.‘	vt-d;!;;.
b)	brachiale<.brăţăre; calceabamus, calceavi, calceare, calceatus<Jncălţăm, încălţăi, încălţăre, încălţat. :■
c)	aela< aţă; brăchium < brăţ; facies <făţă; glacies <ghîăţă; iudlcium< judeţ; laqueus<lăţ (Vezi § 252); UciacJţă; *mustacia<mustăţă; socius<soţ.
Chipul deosebit în care este tratat c -i- î -|- voc îii.cazu-
*) Exemple de c 4- -f- ^ lipsesc. Paralelismul cir fenomenele de sub.',î56,, 165; ni dau dreptul să .presupunem că c-j- ( i- ar fi dat ace-, laş rezultat ca şi • c —}— -f- â şi. că ar fi existat în dezvoltarea Jux ",Crf î-\-e concordanţă între dialectele dacoromîn şi cel macedoromîn. Exemplele însă sigure de c -f î -j- e, acelea anume unde în etyma exista grupul CP. (CP.rilO [judecind dup & Certus, pentru care vezi Archiv fiir"lat. Lexikographie VI, 381, vezi Walde Lat. etyraolog. Worterbuch], Cej'VUS, pentru care. vezi acelaş loc din Ârchiv), prezintă acea dezvoltare a luî c, pe tare acesta o capătă înainte de e simplu (Vezi 177), şi prin urmare o discordanţă între ;dacoromîn şi macedoromîn. Nu este alt ceva de făcut decît sa admitem ca. africatizarea luî c a avut loc înainte de diftongarea • luî {-.’ S-ar putea deci stabili, cronologiea:. 1) africatizarea luî c înainte de; e .(fenprî menul 177), 2) şdiftongarea luî ţ (fenomenul 24), 3) africatizarealuj-i,.\d\ înainte de	(o	parte	din	fenomenele	156,	165),	In	aceste	înprejur
rări ca'.etymon al luî f/zee? nu poate fi pus cîetiis, quietus, ci cetiţş, quetus-, a căruî existenţă de altfel este probată prin inscripţii, .Grandgent Introduzione § 225, Compară. 192 nota,’
166
§ 253.
rile a, b, e se explică prin aceia că Ia b, c, î a căzut îndată dupăce a avut loc africatizarea lui c în ţ, pecînd la a / a continuat să existe după ţ precedent pănă în momentul cînd ţ -j- i -j- voc<.c 4- voc, vezi 159.
Macedoromîn. a) a) culescu; cutră^*cutară; ulcor. P. B. glosar.—b) ncălţâ, ncălţără, ncălţăre. P. B. glosar.—c) aţă Dalametra; brăţ; făţă; gudeţ; P. B, glosar ; alăţ (laqueus) Dalametra; l’iţă Dalametra; mustaţă; soţ. P. B. glosar.
b)	Olymp, c) brăţu Weigand Olymp 67; făţă 55 ; soaţe (sociae) 32,
c)	Acarnania. c) făţă Weigand Aromunen II 178.
d)	Meglen. a) cules; cutară. P. M. glosar,—c) ăţă Papahagi Romînii din Meglenia glosar; brăţ; făţă; judeţ; lăţ; l’iţă; must ăţă; soţ. P. M. glosar.
'	I
Istroromîn, b) ăncaţă, ăncaţăt. P, I, glosar,—c) ăţă; brăţ; făţă; gl’ăţă. P. I,’ glosar,
177,	Pe tot teritoriul romînesc c-]-e,i accentuaţi şi neaccentuaţi (accentuaţi = e [vezi 176 nota], â, i, i) s-a africatizat printr-un fenomen de alunecarea sunetului anteromînesc. Cunoscut fenomen latin popular, Decît numai, învremece -la C-\-î ~i~voc africatele născute sînt aceleaş pe tot teritoriul romînesc, la'c-|-£, i africatele născute variează după dialecte,
Dacoromîn, c-^e, icc-ts'^>c-'ţ'>ts-s'>c^s'>s-lc-fh. E-xemplele Ie dau după cuvintele normale şi textele din Weigand's III, IV, VI, VII, VIII, IX Jahresberichte, Weigand Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, Iosif Popovici Dialekte der Munteni und Pădureni, I, A, Candrea Graiul din ţara Oaşului,
Banat s: adusă (aduce), ais (aici), a tuns (atunci), a-tunsa (atuncea), crasă (cruce), culsă (culce), dulsă-dulsi (dulce), dus (duci), dusă (duce), dzeăsă (zece), dzîsă (zicea), dztsă-dzise (zice), făs (faci), fa să (face), făsărea (facerea), flori-sălă (floricele), florisică (floricică), îndulsă (îndulcea), însă-put (început), insepu (începu), mins (mînînci), mînsă (mînînce), nis (nici), păsa (pace), pătrîăsq. (petrece), prisepeă (pricepea), prisepfi (pricepi), riăsă (rece), sălsioără (sălcioară), săsărăt (secerat),^ sîmsăua (sîmceaua), sprînsănă (sprinceană)/ strisă (strice), se (ce), sel (cel), sep (cep), ser (caelum), seră\cere), sernut (cernut), ser ut (cerut), setătsă (cetate), si (ci, conjuncţie), sin (cinezi), sină (cina, infin,), şină (cine, pronume), stns (cinci), sirîăşă (cireşă), surul (ciurul), trîăsă (trece), vesin (vecini),
§ 251.
167
vesiniî (vecinii).—Criş-Mureş c, ts, s, s, li (1 loc, Sohodol),//z (1 Ioc, Apolda de sus): ais (aici), atsa(aicea), ai/(aci), atunsa-a-tuntsa (atuncea), căts (căci), cără (cera), cel, cer-ser-tser (caelum), cercuf' (cercuri), . cetăfâ (cetate), cine-sină-tstnă (cine, pronume), dac (duci), duce-dusă (duce), dulce (dulce), dusă (ducea), dzeăsă-dzeăce-zeăsă-zeăcă-zeătsă (zece), făce -fătse-fâsă (face), făsă (făcea),, florică, hiricel (firicel), însă p ut, întdărtse (întoarce), întorsă (întorcea), nic-nitsă-nis-nis (nici), păce (pace), petrece (petrece), ptătse (place), rţce (rece), sprînsănă-sp/incdnâ-sprmtsănă- (1 loc, Sohodol) sprînRănă (sprinceană), supă (cepa), sela (cela), sină (ceha), singătoăre (cingătoare), sins-tsîns-cinc (cinci), sireăşă-cireă~ şă-tsireăşă- (1 loc, Apolda de sus) fhireăşă[cireşă), treătsă -trece (trece), tsă (cea), tse (ce), tsereă (cerea), tsi (ci, conjuncţie), zăc (zaci).— Somiş-Tisa c, ts, ţ („La sud de Marosch-Ludosch se găsesc comunele Maros-Bogat, St, Iakob, Czintos, Lândor, Csekalaka, în care se pronunţă ţer, ţerb, ţină, etc." VI Jahresbericht 31), s,s: a căt a (aceia), aduce (aduce), a-duceţ (aduceţi), aica (aicea), apuse (apuce), atuns (atunci), că-să (cea), ce-tse-se (ce), cei (cei, pronume), cel (cel), celalalt, cere (cere), cetăfe (cetate), cevă (ceva), chetricele (pe-tricele), cine-sine (cine), curăr (ciurari), duc (duci), ducă (ducea), duce-duse (duce), dzese-dzece-zesă-zece (zece), făce, făsă (făcea), încărs (încarci), încpse (încoace), mărime (mî-nînci), mic (mici), ntc-nts (nici), rece (rece), sprînsănâ-spriii-cănă, ser-tser-câr (caelum), sinevă (cineva), sins-cinc-cînc (cinci), sireăşă-cireăşă, trâce (trece), trecem (trecem), ■ Turc (Turci), zace (zace).—Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului c:căpă, ce, cenăşe, cer (caelum), ci (conjuncţie), cinc, cireăşă, dulcăţă, făce, nic, purcei, rădăcini, rece, sprîncănă, trece, zece-zece. —Sudestul Transilvaniei c: acela, aic, căpâ, căc, ce, cel (pronume), cer (caelum), cinc, cireăşă, doîsprece (doisprezece), nic, sprîncănă, zece.—Munteni Pădurenî ts, s: adus (aduci), aisa (aicea), ais (aici), asiîa (aici), atuns (atunci), atănsa (atuncea), czz/s (culci), dulse (dulce), dultsăţă (dulceaţă), duse (duce), dzăş (zeci), dzăse (zece), dzise (zice), făse (face), fiirs (furci), înseput {mceţ>\ii), mts (mici), minse (mînînce), nitse (nici), nis [nici],.piese (plece),, pors (porci), rătăsit (rătăcit), sp rîn tsăn ă-sprînsănă, săi (cel), se (ce), sere (cere), ser se (cerce), serurA;(cerură), setătşe (cetate),, sină (cine, pronume), sine (cineze), sinevă (cineva), tsints-stns [cinci), vesin (vecin).
168
§ 251.
—Ţara Oaşului c: acei, aceia, acela, ale, aica, atunc, ce, cetera, ceterăş, cine, cruce, duce, dulce, dzăce (zece), în~ tgree (întoarce), nic, nucii, orice, purcei, purcelu— Oltenia c, ts, s: atunc, ce-tse-se (ce), cine, cruc, ciise (cuce, vocat,), dutsăm (duceam), făce-fătse-făse (face), făts (faci), foitsică (foicica), îndulsăscă (îndulcească), intsing (încing-), rădăsina (rădăcina), săltsioără (sălcioară), sprînsănă-sprincănă-sprîn-cdnă-sprintsănâ, sef-cer-cer (caelum), sins-tsints-cinc (cinci), sireăşă-tsireăşă-cireăşă (cireşă), tăs (taci), trece-trece, zătse (zace), zătsă (zăcea), zeăse-zâse-zetse-zeăce-zţce-zece, zice. —Muntenia c : atunca, căpă, căc, ce, cer-cer (caelum), cinc, cine, cireăşă, culce, duc, duce, dulce, făc, făce, mucigdi, nic, petrece, puici (puîcei), rece, sălcioără, seceră, sprin-cănâ-sprîncănă, trece, vâlcele, vecină, zăce, zeăce-zece-zece.—Moldova c, s: adus (aduci), a ic, căc, ce, certă, cine, duc-dăs, ducă, diils (dulci),' duse (duce), dzăce-dzâsi-zăsi-zeci-zăsi (zece), făc, is (ici), mînins (mînîncî), musezit (mu-cezit), nic, nus^ (nuci), seseră ' (secera), ■ sprinsănă-sprincănă -sprîncănă-sprînsănă, sprinsenăt, săpă-căpă, ser~cer-cer (caelum),; singătoăre (cingătoare), sins-cinc-tsints, sireăşă-cireăşă, trese (trece).—Bucovina c, ts, s: căpă-săpă-tsăpă, dzeăsi-dzâsi-dzeăci-dzâsi (zece), sprînsănă-sprinsănă-sprin-tsănă-spfîncănă, ser-tserî-ceri (caelum), sins-tsints-cinc, sireăşâ-Mreăşă-tsireăşă-cireăşă—Basarabia c, s: căpă-săpă, dzăsi -dzeăci -dzăsi-zeci, sprînsănă -sprinsănă -sprincănă, ser-ceri-cer (caelum), sins-cinc, sireăşă-cireăşă.
In derivate africatizarea lui C îşi datoreşte de cele mai multe ori originea ori analogiei ori derivării dintr-un radical unde c era africatizat. De pildă în substantivele adîiicime, cînticel, drăcie, în adiectivele drăcesc, porcesc, în verbele adîncesc, domesticesc, înbrîncesc, mijlocesc, nimicesc, sălbătăcesc n-avem doar a face cu alunecări de sunet din niscai adînkime, cîn-tikel, drăkie,drăkesc, porke.se, adînkesc,domestikesc, inbrîn-kesc,'mijlokesc, nimike.se, sălbătăkesc, :macarcă asemenea alunecări de sunet au putut avea loc în vreunele asemenea derivate, ci avem de a face ori cu derivări din radicalele de plural adine-, cintic-, drăc-, p6rc-, domestic-, brînc-, mijloc-, sălbătec-, ori mai ales cu analogiea faptului'/ că un c din cuvintele romî-neşti devine c înainte de e, i. La: unele analogiea a putut lucra mai direct, prin înseş modelele oferite de cuvintele latineşti, şi pentru .cintec—cînticel a putut servi ca model porc—purcel;
§251.
169
In cuvintele străine c înainte de e, i se păstrează neschimbat: c/ze/>turc kel, chelăr^neogrec y.eXXdpYjţ, cheltuesc ■>ungur kolteni, chidr^>turc kor, c/2/p>vechîu bulgar kipă, etc. La elementele străine dacă se întîlneşte africatizarea lui c (Şi ea se întîlneşte. numai în forme), avem de a face cu un fenomen de analogie, Maî întîîu a lucrat norma că în limba ro-mînească c dintr-un cuvînt devine c. înainte de e, i, dar mai în special au lucrat modelele prezentate de elementele latineşti: boboc, crăc, răc, sârăc; Turc, voinic nu sînt doar provenite din niscai bobokî (compară neogrec |Mţoup.TOm), crăkî (vechîu bulgar krakă), răkî (vechîu bulgar raku), sărăkl (vechîu bulgar sircilai), Tărkî, voînikî (vechîu bulgar voiniku), ci sînt producte. de analogie după modelul unor cuvinte ca adine— adine, domestic—domestic,, june—june, nuc—nuc, porc— porc, etc,; voinicel nu este doar provenit din voîhikel, ci este produs după' modelul 'porc—purcel, cmtec—cînticel, şdă-rec—şoricel; adjectivul turcesc turkesc,- ci făcut după modelul drăc—drăcesc, porc—porcesc şi altele de acest fel; verbul inbobocesc nu-î> inbobokesc, ci analogic după adine —adincesc,. brincă—înbrîncesc, domestic—domesticesc, nimic—nimicesc, etc,
Macedoromîn. c-\-e, i<.ţ, ts, c. Filiaţiea nu-î clara: ţ </s<c? ori c<ts<ţ? '	-
a)	Textele prezintă c numaî în cinuşeak cinusia, cireăşe >cerasia, şi . poate în aricii, dacă într-adevăr acest cuvînt> *aricea*ericem. încolo numaî /. aricii Dalametra, ciniişe, cireăşe, didţe (dulce), duţe (duce), duieă (ducea), duţem (ducem) ,: ■, duţeţî. (duceţi), dăţire-duţeăre (ducere), făţî (faci), făţe (face), făţim-făţeni (facem), făţiţi-făţeţi (faceţi), făţeăm-fi-ţeăm (făceam), feăţe (fecit), făţire-făţeăre (facere), niiţi (nuci), şeăţir (secer), P, B, glosar, seătiră (secere subst.) Dalametra, /e(ce), ţeărâ (cera), ţeăţire (*cicerem), ţer (caelum), ţerbu (cerh), ţilăr (cellariiun), ţin (ceno), ţină [cena), ţinga . (încing), ///2e.\(cine pronume), ţinivă (cineva), ţir (ciur), ţitdte {cetate), ţivă (ceva), P. B, glosar,—In Die Sprache der Olympo-Wala-chen 54 spune Weigand următoarele: „In Vlacho-Klisur am auzit, facem,: trecem, aducem, Turcii, car a (cera), ca, în cele maî multe cazuri însă ţ. In: Satnarina am auzit ce fac (quid facis), tac, (taces), în cele maî multe cazuri însă /. In Serres se pare că: precumpăneşte c, se zice cinc■ ce, dzice, dzace {decern); duc (ducis). In nordul domeniului, la Kmşevo,
170
§ 251.
maî des e /, la răsărit, la Stryinon, se găseşte des c, în Macedonia de sud apar ţ, ts, c“.
b)	Olymp. Weigand Olymp 54: „Tratamentul luî k la 0-lympovalahî prezintă un caracter a parte. Aici anume în loc de si se pronunţă si; latinul j, care poate pe întregul domeniu s-a prefăcut în g, apare aici ca dz; cuvinte ca ficor, cicor sună aici fiţor, for; cuvinte turceşti ca ceirek, cale sună aici fcirc ke, fale. In aceste patru înprejurărî, unde pe întregul domeniu se- pronunţă s, la Olympovalahî există pronunţarea s. Este lucm neîndoios, deci, că s poate deveni 5. Judecînd după a-ceastă tendinţă a limbii Olympovalahilor s-ar aştepta cineva ca k palatal să fie reflectat la dînşiî prin ţ. Şi cu toate acestea nu-î aşa. Am găsit din contra, maî ales la începutul cuvîntuluî, ts: tsi (quid), tserbu (cervus), tsară (cera), tsirtsel fcircellus), sufretsăuă (supracilium), tats (taces), tsirease (cerasi), disatse (ciffây.y.iov), adutsem, adutsef (duci mus), vitsin (vicinus); pe de altă parte am găsit ţ în dzafe (decern), fcfu [îeci), mfin (pau-ciiius), fapă (cepa), ariţu (ericius), plecă pleţ, calcu, calţ, furcă pl yfurţi".
c)	Acarnania ţ: afeă	(acea)	178,	afeleî	(acelei)	178,
făţ (faci) 180, tre’ăfe (trece) 180, treţ (treci), 180, // (ce) 178, veţina (vecina) 178,
d)	Meglen. c numai în cănăşă (cenuşă), cireş (cireş), ci-
reşcă (cireşă), cur (ciur) şi alică (Compară a). încolo: numai /: arlcu, cănăşă, cireş, cireşcă,cur, dălţi (dulce), făţî (faci), făţi (face), făţiri (facere), fesi~>fefi (fecit), se fir (secer), se firi (secere subst,), ţe (ce), ţeă (cea), ţela (cela), fer (quaero), fer (caelum), ferb {cerb), fere (cerc), fert (cert), iertă (ceartă subst,), festa (aceasta), fin (cinez),	fină (cena), fităti	(cetate),	fivă
(ceva). P. M, glosar,
[
Istroromîn, c-j-e, i<.ţ, ts, c, s'x:, k~>ts, f>ts. Filia-ţiea nu-i clară: /</s<.c? ori c<.ts'.<.f ? acmdce (acum) P, I, 582, ănca (aicea) 6112,. ănfa (aicea) 282i, , ăncins (încins) 5719, ăns (aici) 2121, că (cea) 582f), că (aceasta) 75 20,. că (acea) 805, că (aceia m. pl.) 80lo, că-î (adecă) 7223, 25, căle (acele) 2125, căre (căuta infinit.) 7 7 20, casta (aceasfă) 57-5, ce [ce interogat.)'2613 39n, ce (care) 5818, cela (a-cela) 5629 576 61g, ceti (ceî) 58,8, cepu (cepul) 622, cer (caelum) 14,, cere (caută)	2214f	cere.	(căuta	infinit.)	.2521
. 504, 5, ceru (caelum) 3629,	cetăte	2 6 22	3 72)- ctre (cine)	577,
§ 2 51.
171
drăţ (draci) 17,5, duţe (aduce infinit.) 31 H, face (face infinit.) 5620, fdce (facit) 81n, faceţ (faceţi) 16^, 27 432, /g/s'e (face infinit.) ^ 5	13	39n	7735,	(acea) 35s, />drc .(porci) 4910,
ports’ (porci) 4921, ports'i (porcii) 49fl, soreţ (şoareci) 36R, festa (acesta) 352, torce (toarce infinit) 7121, 23, 31, tunce (atuncea) 7130, M (acea) 45g, ţă (aceasta) 5834, ţă (cea) 17.,,,, /d (acea) 3î37; fă (aceia m, pL) 80^ ţăsta (aceasta) 4027, ţăste (aceste) 212n, tasta (această) 13c,, /e (ce) 1714' 2831, ţela (cela) 2923,./<?// (ceî) 172n, ţeruşă (cenuşă) 19t8( fetăta (cetatea) 4521, ţetdte (cetate) 45 22, ţev.ă (ceva) 2 9 25, 33, ţinţ (cinci) 2017, ts’-dr (ce vor) 28, /s't£ (cea) 735) /s'tf (aceia, neutru) 212;5, /s'# (acela) 3135-, /s'# (acea) 803, ts'qsta (aceasta) 212n) fe'ffs/a (aceştiia) 1634, /sas/a (aceasta) 792, ts'e (ce) 2124, ts'e (cine) 762Cl, ts'ela (cela) 1715, /s'e/'(cei) 14, ts'eruşă (cenuşă)
2	6 22, ts’eruşe (cenuşă) 53s, 4, ts’esta (acesta) 16?, ts'ints' (cinci) 610, 22, /s'/ra (cina) 76) ts'irăt (cinat) 77. ucide (ucide infinit.) 574, zzc/s (ucis)27, 23, «//t/e (ucide) 17',2, uts'is (ucis) 2g!, i7, 24 4921, zece (zece) 6ni, zets'a (a zecea) 15^ zeţe (zece) 3 0 24, zice (zice) 2314, zice (zice infinit.) 59.,, zile (zice infinit.) 190, zits'e (zice) 2315 596,	'
178,	cl (în care se cuprinde şi cl^>tl, vezi 160) -f- vocală în elementele băştinaşe<c/'-j- vocală, cl’ se păstrează în macedoromîn şi istroromîn, s-a prefăcut în R, RÎAn dacoromîn (X înainte de. e, i, Ri înainte de celelalte vocale. Este proba-babil însă că dialectal există li şi înainte de celelalte vocale, nu numai înainte de e, i. Weigand scrie Rămă [clamat] pretutindeni, cu începere dela VI Jahresbericht, unde introduce în-tîiaş dată acest cuvînt. normal. Pentru limba comună şi Moldova pot afirma- cu siguranţă că pronunţarea e Ridmă. Pe de altă parte este probabil că şi înainte de e există kî pe alocurea: kîem [clamo],. Regula pusă de Tiktin însă, Zeitschrift fiir roman. Phil, XI, 68, că se pronunţă pretutindeni kîem, gîindă, nu este exactă: în limba comună cel puţin şi în Moldova pot afirma cu siguranţă că pronunţarea e Rem, glndâ) :■ auricula<Z ureke; avunculus<utiRîă; cauliculus<cauliclus<,curekîă; *clagumdcîăg; clamocRern; claviscRee; *clinga<Rin-gâ; *genunculus <*genunclus<. genunRîu; -lcula<,-iRe (măzăriRe, plante, între altele vicia dumetorum L,, vicia la-thyroides L.f vicia sativa mazăre + -iRe); inclinocîn-Rin; includo<înRld; ni an uclus < mă nunii îu; musculusc musclus < muşkîu (carne); *musclus < muşkîu (plantă);
mutulus<.*muclus<.muRe; oculus<*oclus<.oRiu: *pari-culac * pa rida < păreRe; *pustlella < *pusclella< puşRîă; reniculus< *reniclus<. riniRiu; renunculus<. *renunclus< rărunRiu; *sclavns<_ŞRîdă; *scloppuscşRîdp; tendicula <L*tendicladindeRe; trunculus<.:i:tninclus<triinlau; ve~ tulus<.*vetlus<.veclus<.velau.
Urme de cl’ se găsesc în vechea romînă: cl’ătnă (K.ubmx, clamat) Praxiul Voroneţ pag. 72 6; Uredcl’a nume propriu (Oy-(i'bi^'k) într-un document din 1407 Suceava, Hasdeu Arhiva istorică Ii pag. 140.
Macedoromîn. a) iireăcîe P. B. glosar; cldg Dalametra; cl’em; clde; dzinădu; P, B, glosar; -icl’â (mîrdzinidă"> mărdzină Dalametra, vezi G, Pascu Sufixele romîneştî); ncl’in; ncl’id; mînuchi; P. B. glosar; muşcl’u (carne) Dalametra; muşchi (plantă) Dalametra; ocl'ii; păreăcl’e; păşdo^puscla ~>pustula; P. B, glosar; arnichi (rinichîu) Dalametra; şcl'op; vecl’u. P. B, glosar,
b)	Olymp: genuclu Weigand Olymp 35; nclidu 36; âclit 32; vechi 27.—După cum se vede, l’ şî-a perdut muiarea. Compară 99, 194.
c)	Acarnania: cl’imăş (chemaşi) Weigand Aromunen II 180; dcl’i 178,
d)	Meglen: ureclă; dăg; cl’em; cl’ingâ; zinucl’u, an~ cl’inădăni (închinăciune); and'id; P, M, glosar; mucl’ă Papahagi Romîniî din Meglenia glosar; liochi; părecld; tinde-dă: vechi. P. M. glosar.
Istroromîn: urecl’ă; cl’emu; P, I. glosar; zeruncl’i (genunchi) P. I. 75,t; ăndidu; mucl'a; ochi; şliop (şchiop), P. I, glosar,
179,	ctCpt în elementele băştinaşe, pe tot teritoriul romînesc: codus<copt; directus<drept; faduscfăpt; in-tellectusdnţelept; lademdăpte; laducadăptucă; ludo dupt; nodemdidăpte; odocdpt; pedinem<.pîeptene; pectuscpîept.
Macedoromîn, a) coptu; driptăte>*diredatem; făptă; lăpte; noapte; optu; chîăptine; cheptu. P, B„ glosar,
b)	Olymp: coptu Weigand Olymp 49; făptu 34; lăpte 49; ndăpte 49; optu 74; chîăptine 41; chîeptu 26,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple.
d)	Meglen: copt; dirept;făt~>făpt; lăpti; noăpti; lîopt; chiăptin; chîept. P, M, glosar.
§ 251.
173
Istroromîn; câpt; lăpte; nopte; dpi; P. I. glosar; ts'ăp^ tir (pieptene) P. I. 3625; cl’ept (piept) 4330>
180,	CS intervocalic<.ps în elementele băştinaşe pe tot teritoriul romînesc (Meyer-Liibke Grammatik I § 464 pune greşit regula “ csCps, cs* <s. Vezi 181): coxa<cdâpsă; coxitC cdăpse; frixltefripse; infixitcînfipse; suxitesupse; to-xicum <C Idăpsic, durere de stomah pricinuită de prea multă mîncare şi băutura (comunicat din judeţul Iaşi); toxicatus<L topsicătul = tdăpsic, drăc întopsicăt, drac plin de otravă (comunicate din judeţul Iaşi),
Macedoromîn, a) cddpsâ; cdăpse; fripse; supse. P. B, glosar.
b)	Olymp: copsu (coxi) Weigand Olymp 49,
c)	Acarnania. Lipsesc exemple,
d)	Meglen. cop şa (coxi); fns'>frîpş (frixi). P, M, glosar.
Îslroromîn. topsecă P. L glosar (după Maiorescu Itinerar),
; l8l, cs intervocâlic<.s în cîteva elemente latine, pe tot teritoriulromînesc; duxit<Zduse (şi tot aşa perfectele -xi a-diunxitcajunse, dixit<.zise, incinxit<încinse, intellexit< înţelese, intinxiKînlinse,linxvKlinse, ninxitcninse, plan~ xitcplinse, stinxit<.slinse, strinxit<.strînse, traxit-trăse, unxitcunse; însă coxit<.cdăpse, frixit<.fripse, infixitc înfipse, siixit< supse); exeo < ies; fraxin us Cfrăsin; laxo <lăs; maxilladnăseă; sex-e<şese; texo<,ţes.
Macedoromîn, a) cluse (agumse, dzîse, ţimşu>cinxi, plimse, astimse, strimse, aămse; coăpse, fripse, nhipse, trăpse); es; lăs; măseăuă; şăse; ţăs. Ins a frăpsin. P, B, glosar.
b)	Olymp; diis’e Weigand Olymp 101; essu 100;săse 74,
c)	Acarnania; duseWeigand Aromunen II 182; eş (exis) 180 ; şăse 182.
d)	Meglen : dusi (junsi, zisi, plgnş^planxi, stinş~> stinxi, strinş>strinxi, unş>unxi; cops, friş); ies; frăsin; lăs; măsâuâ; şăsi; ţgs. P/M. glosar.
Istroromîn: ies; frăsir; lâsu; şase; ţes. P. I. glosar.
182,	cs înainte de consonantă<C5 pe tot teritoriul romînesc. Fenomen anteromînesc, vezi Grandgent Introduzione § 255 : excăldocscâld; excoquocscoc; excurroCscurg; expono
174	§	251.
Cspiin; exsudocasud; extemperocstimpăr; extergeoc şterg; extinguocstfng; extorqueoCstorc; extrico<.stric.
Macedoromîn, a) scătdu; spun; asud; aştergu; astingu. P, B, glosar,
b)	Olymp: spun Weigand Olymp 49; astergu 56,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple sigure,
d)	Meglen: scăld; spiin; sud; şterg; sting; stric, P, M, glosar,
I
Istroromîn: scddu (scald); spur; sting; stric. P, I, glosar,
183.	c<.g şi c<.g sporadic: alignesc, mişc încoace şi încolo, clatin, C, Negruzzî Scrieri II, 10,111, 357, Elena Sevas-tos Cîntece moldoveneşti 296'>*a//cnes0//cnes0vecbm bulgar testi leko flectere; ăprig'>*apricus~>aper ? (Tiktin Worterbuch); cîugulesocîoox6'/.o? (Vezi ale mele. Altgriechische Elemente im Rumănischen în Bausteine zur roman, Philologie); cîrpogeso cîrpocesc7> cîrpăceso cîrpăclă; desăgi~>meăio-grec, oiady.y.i; frăged>fracidus; grăs>crassus (anteromînesc, tot aşa în toate limbile romanice); grătiocratis (anteromînesc, tot aşa în toate limbile romanice); îngînfz>conflo {anteromînesc; tot aşa în italiana şi franceza); înving>vinco; pă-ring~>pamcuni; transilvănean togmai>tocmai^vechîu bulgar tukuma; vitreg~>vitricus; zgăîbă>scabies; zgură~>scoria.
Tot aşa sporadic în toate dialectele,
Macedoromm, a) disăgă; grăs; zgârie (accentul ?),	P.
B, glosar.	-
b)	Olymp : disăts'e Weigand Olymp 54.; grăssu . 56,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple, .
d)	Meglen: disăgă; grăs; anving. P, M, glosar, ,
I
Istroromîn ; grăs; zgură. P, L glosar,
184.	c_t<Lpt<.mt sporadic în macedoromîn: lucto<zhiptil
dalumtii P, B, glosar,—Compară 137,	if-	;
185.	cs<.ps<Cms<.ns sporadic în macedoromîn: eximus, exitis, exibai, exivi, exiverunt, exire, exitusdnşim, inşiţi, inşă, inşii, inşiră, inşăre, inşită. P, B. glosar, Olymp issem, isseţ, issui, essiră, Weigand Olymp 100, Meglen işpţi P, M, glosar-
186.	c<h dialectal, rar: năhăz>năcăz>.vechm, bulgar nakazu. losif Popovicî Dialekte der Munteni und Pădurenî 123,
•	187. cm<Lhm în istroromîn, rar : , ahmo (acum)~>flc/??o ~>eccum-{- modo P, I, 1310.
§ 25i.
175
188.	CSILK.CSII macedoromîn în cuvîntul ăcsu~> P.
B. 453.	'	•	J	’	:
189.	c e sincopat în cloşniţâ, cuibar, Marian Vrăji 178
>	*cloşcniţâ > cloşcă.
190.	In Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa,. Munteni-Pădureni,
Oaş, Oltenia (un singur cuvînt într-o singură localitate), Moldova (cîteva locuri din judeţele Neamţ şi Suceava), Bucovina, Basarabia (într-o singură localitate) k~>cl şi A: din elementele străine se preface în f şi apoi se africatizează în th,.ts', ţ. Fenomenul e cel mai puternic reprezentat în Munteni-Pădureni şi Oaş. Exemplele Ie dau după cuvintele normale şi textele din Weigand’s III, IV, VI, VII, VIII, IX Jahresberichte, Weigand Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens,1 Iosif Popovici Dialekte der Munteni und Pădureni, I, A. Candrea Graiul . diri Ţara Oaşului; Banat ts': kîăîă-ts'ăîă (chee), răts'ită (răchită), ,ts'ă-mă (chiamă), zenunkă-zenunts’e (genunche). Insă dăşkis (deschis) ,' A dăşkidzq (deschide), \ kămăt (chemat),, - keîl’â (cheile), muică (muche), 6k (ochi), okîăn (ochiană), okii (ochii), uriăkă (ureche),—Criş-Mureş	tsy ţ: kiăiq$\rktf~tsfăîq:$\;:tt£v-
făiă pl. feî-kde-feîe (chee), mufe (muche),' of (ochiu), ■ făr (chiar), is'efnăt. (chemat), zqniinkq pl, zqnănk şi: zqnunRq-zănunkă pl. zqnunţ-zănunts'q pl. zănănţşi zănunts'ă-zenuthe y\. zenuţ-zenunkq pl, zenunk-zenunkă pl. zeruink şi zenunkă -zentinkă pl, zenunţ-zenunfe pl. zenunţî-zerunke pl. zer unic şi. zerunţ-zerunk pl. zerunţ-zerunt’e pl, zerunfe şi zerunţ-gerunke-gen unke-îenunke-ienunfe (genunchiul Insă kîămă (chiamă), Icica (chica), okeşts' (ocheşti), oki (ochii), rakiă (rachiu), răkită (răchită), rinkîăză (nechează), skimbăt (schimbat), udkiî (ochii),—Somiş-Tisa t\ ts, ţ: d’eşfigă (deschidă), înfină (închina, infinit.), înfinăt (închinat), înfină (închină), /ir/Wtf pl, kel-keîq pl. keî-tsqîq-făîă pl, teî-feîă pL fel (chee), kîămă -fămă-tsămă . (chiamă), of (ochi), ofişpre (ochişori), reşfitdr (răşchitor), tseutoăre (cheotoare), zenunkă pl. zenunk-zenunfe pl, zenuriţ-zenuntsepl. zen un ţ-zenunkă-zen un fe-zer unică pl. zerunţ-zerunf-pl.zerunţ-zerunfq pl. zerunţ-gerunfe-genuntse -geriînkq-gerunfe-genunkă-d’erunfâ-dzenănlse (genunchiu). Insă 6kî, Ar/d/'.—Munteni-Pădureni f, ts: dzeştsis (deschis), //z-tsidze (închide), înfsis (închis), of (ochiu), ofs (ochi), of si (ochii), ştsimbără (schimbară), făg-tsăg-kăg: (chiag), ^//^ (cheile), tsemără (chemară), tsemăt (chemat), isemâ (chemă),’ tsip (chip), tsiştsineă . (basma) >ungur keszkenyo.— Ţara Oaşulului /’ ts,
116	§ 251-252.
ţ. „k a devenit mai pretutindeni f, care trece mai departe la ts şi apoi la ţ în rostirea' celor maî tineri, cu deosebire înaintea vocalei tonice sau final: feie [chee], tem [chem], t’emăt [chemat], ţîămă (chiamă), făg şi ţiăg. [chiag], t’etpre [cheo-toare], răfită-rătsită-răţită [răchită], părete (pereche), ur$fe [ureche], deşfts [deschis], gerunfe-d’erunfe [genunchiu], ăşt'e -ăştse pl, ăşt [aşchie], răşfirăt [răşchirat], şi'iop [şchiop], 6f -6tî (ochi), curefu [curechiu], morunfu-morunţi [mănunchîu], nuişfă [muşchîu], etc. Cuvintele kiăg şi Iceîe [chee], se pronunţă pe. alocuri cu k nealterat11, I. A, Candrea Graiul din Ţara Oaşului 15, In texte se găseşte închieturile pag. 24,—Oltenia f: fin0ă (chindie) VII Jahresbericht pag, 65 localitatea Baltă jud. Mehedinţi,—Moldova f, ts: kîăîă-tsăîă (Călugărenî jud. Neamţ)-/#f<3. (Budeştî jud. Neamţ; Drăguşanî, Bogdăneştî, Ră-tundă,; jud, Suceava)-kâii-keii-keiă (chee), kîămă-fămă~(Bu~ deşti jud. Neamţ; Drăguşanî; Bogdăneştî, Rătunda, jud;:Siiceava) -ts’ămă (Călugărenî jud, Neamţ) (chiamă), rakită-răts'ită (Că-lugărenî jud. Neam\)-rătită (Budeştî jud. Neamţ; Drăguşanî, Bogdăneştî, Rătunda* jud. Suceava) (răchită), zenunke-zenunk -zenunfe (Budeştî jud. Neamţ; Drăguşanî, Bogdăneştî, Rătunda, jud. Suceava)-genunlc -genuli-ienunli -genunke -genunii (genunchiu),—Bucovina f, ts: kîăîă -kiăii-tsăîă-tsăîi -făîi-kŞîi (ch.ee), kiămă-tămă-ts’ămă (chiamă), răkită-răts'ită-.răfită (răchită), zenunk -zenunts’e-zenunfe -genunkîă-genunfe-genunii -denunf-dzenunke-dzenunfâ.—Basaiahia f:;: kîăîi-keîi-Mi (Milişeni)-M7 (chee), kîămâ-fămă (Milişeni) (chiamă), ră-kită-răfită (Milişenî) (răchită), ienănli-zenănfe (Milişenî)~g£-niinkiu-genunii (genunchiu),	;	;
§ 252, 191. qu, care avea valoarea cu, s-a dezvoltat în două felîurî în romîneşte, «) qu<.c: coquoccoc; laqueus< lăţ; .qualisccăre.; quam<ca; quando<.cînd; quantus< cît; quinque<cinci; quod orî qua'>quia<că. p) qucp: adaquarecadăpăre; aquacăpâ; equa<iâpâ; quadrage-simae<.păreăsemî; quatuor<.pătm.—\n Zeitschrift fur ro-manische Phil. XXVIII 615 Puşcarîu vrea să stabilească legea, contrazisă de fapte, quă<.ca, qua<.pa.—Dezvoltarea a este anterioară africatizăriî lui C dela Nos 176, 177. Pentru aceîa e-xemple pentru q vezî şi supt acele numere,
Tot aşa în toate dialectele,	■	:	v
Macedoromîn, a) <*) coc; căre; ca; cîndu; cît; ţinţi; că. P. B. glosar, p) adăp; ăpă; lăpă; păreăsine; pătru. P, B, glosar.
§ 252-253.
177
b)	Olymp. a) căre Weigand Olymp	79;	ca	45 ;	cundu
.86; cit 51; că 86.. p) ăpă 49; pătru	74.
c)	'Acarnania. «) kând (cînd) Weigand Aromunen II 180; ket {cît) 182, ■ -
, , d) Meglen. a) coc; lăţ; cări; ca; cgn (cînd); cgt; ţinti; că. P. M. glosar. (3) ăpu ; i$pă; pătru. P, M. glosar. Istroromîn.. a) cocu; căre; ca; când; cât-, tsints. P, I, glosar.- p) adăpu; ăpă; îăpă; pătru: P. I. glosar,.
. § 253. 192. £■-{- i vechiu (Vezi 24, 39, 51)-{- vocală s-a africatizat pe tot teritoriul romînesc, printr-un fenomen de alunecarea sunetului anteromînesc. Cunoscut fenomen latin popular. Şi; anume: a) g + /-{- vdc (afară de	ă)
z-\-vdc (Muntenia z, Moldova Z. Pentru	restul	teritoriului
dacoromîn lipsesc date, pentrucă . exemplele, puţine prin ele în-seş, lipsesc în texte), b) g -{-• î-\- ă<.dz-zdz -}- ă. c) A g H- voc< dz~z~>dz-~-voc.
a) Numai două exemple, ivp6ţ<^*giuru<gur-zur-zur (In-tîiu .Miklosich Beitrăge Vokalismus lllyll); sanctus georgius
<*sangîdrgîu< Sîmgordzu Iorga Documente din arhivele: Bistriţei I 74 (sărbătoare), Sîmzorzu ibidemll 1 (localitate), Sim-gordz ibidem II 34 (sărbătoare), Simgordza ibidem ll 37 (localitate).
bj Numai un exemplu, şi acela m&ows: sterezăt „uimit: a se uita sterezat" Columna lui Traian anul 1876 pag, 143 (din Predeal) ~> :’r'stirigiatus, \ participiul lui. *stirigiare, , derivat prin; sufixul: romanic -/ (pentru a: cărui prezenţă în romîneşte vezi ale mele Principii de istoriea limbii 186) din *stirigo stiria după analogiea Iui fuligo. Sterezat a însemnat dela capul
*) Există exemple numai pentru g‘-hi-\-o, u, d. Exemple de g-\-/ 4-£ lipsesc. Paralelismul cu fenomenele de sub 156, 165 ni dă dreptul să presupunem că g + J-j-e ar fi dat acelaş rezultat în dialectele daco-romîn şi macedoromîn. Exemplele însă de g -j-	,	acelea	anume	unde
în etymon exista grupul g&(geluţn, gem0, genă, genei'), prezintă acea dezvoltare a luî g, pe care acesta o capătă înainte . de e simplu (Vezi 193), şi prin urmare o discordanţă, între dacoromîn şi macedoromîn. Nii‘este: alt ceva 'de făcut decît să 'adihitem că africatizarea; lui g a avut ioc înainte 'de : diftongarea luî S-ar putea deci stabili cronologiea .; l) africatizarea lui g. înainte •. de ■£ (fenomenul 193),'2) diftongarea luî e (fenomenul :i4), 3)i:africatizareâ-luî -fJ~ cf-îiiainte -de- £ (o=- parte din fenomenele 156, 165). Compară 176 nota.
12
178
§ 253.
locului „înţepenit". Dela *stirigo s-a maî derivat în romîneşte imediat verbul *stirigire, dela-care s-a păstrat toi participiul, *stirigitus<,stirigit, întrebuinţat, ca şi sterezat, în aceîaş i-zolare „a se uita stiriglt“ (comunicat din judeţul Iaşi), Stiria, în derivatul său :!:stirigo, a căpătat în romîneşte înţelesul de „ţurţur de funingine", precum se probează prin stirigie'>*sti-rigesc-\r -ie, care înseamnă „Russzapfen" după Bărceanu Dicţionar romîn-german, un înţeles foarte potrivit cu acel al lui stiria, care însemna „ţurţur de ghîaţă“, Eiszapfen, (După I. A, Candrea în Convorbiri Literare anul 1905 pag, 428-431 sti-rigte ar fi *stiriginea ori *stiliginea, care ele înseş ar fi provenite din stiria fu ligi nea ori stiria caliginea).
c)	Numaî două exemple : sanctus georgius, vezî mai sus supt a ■/axungiacostnză.
■	Macedoromîn, a) c) ustndză Dalametra yjurgium<*gurdz din gurgună Pap, et. 27,
d)	Meglen, a) din zur din (dinprejurul) P, M, 1126, din
zur (înprejur) 22x2 (z~>g); Sămgorz-Samigârz-Sămgârs (sărbătoare) Papahagi Meglenoromîniî I 112.—c) Vezî al doilea exemplu de supt a.	-
Istroromîn. Lipsesc exemple.
193, Pe tot teritoriul romînesc g--]-e, i accentuaţi şi neaccentuaţi (accentuaţi = e [vezi 192 nota], £, î, î) s-a afri-catizat printr-un fenomen de alunecarea sunetului ănteromînesc. Cunoscut fenomen latin popular, Decît numai, învremece Ia g î-f- voc africatele născute sînt : aceleaş pe tot teritoriul - ro-mînesc, la g +	1 africatele născute variează după dialecte.
-	Dacoromîn, g+ e, iCg-dz^g-z^g^z^z-z^z-g-d-î. Exemplele le dau după cuvintele normale şi textele din Weigand's III, IV, VI. VII, VIII, IX Jahresberichte, Weigand Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, losif Popovicî Dialekte der' Munteni und Pădurenî, L A. Candrea Graiul din Ţara Oa-şului.	V’
' f fd.z, zfzf azîinze (ajunge), băiă (bage), dzădzefă (degere), ‘/nnif;, (frmgî),. fiizit (fugit),
tsă-dzâzăt-dzăşt j>dzăzt)--zăzăt) (deget), împănză, (înpun-ge), .lunz :(lungi), 'marzqîă,{mărgele), merză (mergea),. merză (merge), mulză (mulgea), plini (plîngi), plînză-plindză (plînge), ruzinL (rugini, infinit,),^ săzăt .(săgetez), }sindzări, (şînge,-Pyezî No, 196), trăză (trage), iănă: (geană)," zenunkă-zenănliîu
§ 253,	179
. '{genunchîuj.^-CrişrMureş.	dz, z, z, g, . î: bâză (bage), fugit-
Juzit.{hgii),:fuză (fuge),. gămt-găşî(^găzf)-dzădzătrdză-zăt-dzăstă (■> dzăzt)-dăst-dăzet-zăzăt-zăst (>zăzt)-deăsf -deşt’ (deget), gazătâş (degetaş), încinze (încinge), inzerî (îngeri), midzqL (mulge),- plinze (plînge), săgătă (săgetează), sinză i(sînge), sinzel’â (sîngele), strînz(strîngî), suză (suge),' 'iră$q -trăze (trage), zănă-zănă-gănă (geană), . zenunkă-zănufikă -zănântsărzenunthe-zenunt’e-zenunkă-zenănkă-zenănfe-ze-rănke -zerunke-zerunfe -gerunke -genunke-ienunke-ienunfe .(genunchîu),—Somiş-Tisa	dz, z, z, g, d: alezîă (alegea),
gezăt-dzezqt-dăzăt-dăget-^zăt-deăsi( > deazf) -deget-de-zet-gădii (metathesis din, d’ăgit)-gădef-zâdit (metathesis din dâzit) (deget),: Iqga. (legea), mârz^l'ă (mărgele), rnărzql'i (mărgele), mărz&lil’ă (mărgelele), merze (merge), plinz (plîngî), plinze (plînge), mzină (rugină), ruzinpsă (ruginoase), 5f/îie (sînge),
: zănă-zănă-gănă (geânaj,. 2enân1cq-îenânfe-ţenântsej£eri^ .Ră-zenunf,e-zerunkă-zerunt’ -zerunfă-geruni'e-genuntse-gerunliă-geiiint'e-genunlcă-d'erunfă-dzenuntseigemnchm). —Ţara: Bîrseî şi Ţara Oltului g, g: deget (deget), ^/MŢgeană), genunke-genunii (genunchîu), plingeţ (plîngeţî),—Sudestul Transilvaniei gy g:y deget-d0(>dezt) (deget), gănă (geană), ,genunke-geriunk (genunchîu),— Munteni-Pădureni g, , dz, z, z : arzint (argint)* azunze, (ajung-e),; băzev (bage), dezăt-dzezet -dzest(z>dz$zt) (deget), dezerăt-dezărăt-dzedzerăt-diezeră^ ■-dzezărăt-dzizerăt -gegerăt-zezerăt (degerat), fazit.; (fugit), găiiă-zănă-zănă (geană), ger-zer-zâr-zer (ger),.; întrez (întregi),.. l$za (legea), /eie (lege), lezî-te (te legi), pliază (plînge), sinze (sînge), strinze-strinze (strînge), verg-verz-vers (>.verzj -vărZ-vţrz-verz (vergi), znuilze (zmulge).—Ţara Oaşului- g: •agănge {ajunge), băge (bage); fug{i\igt], gpie (gene), ginere (ginere), învingă (învingea), plingeţ (plîngeţî), rpge (roage), singe (sînge),--Oltenia g, dz, z, z, z, g: dzădzet-dzăze't-
dzestJ(>dzezt’)-Msf(>Mzf)-desf(>de^
zet (deget), plinzeţ (plîngeţî), roăge (roage), trăg (tragi), zănă -gănăr-dzănă (geană), zenunke-genunke-dzenunke-geniinke -genunkîu (genunchîu).^Muntenia. g,\ •'£:i;argitiţ (argint),, desf (>d£zfj-dest:(>dezt)~desti(> dăzţî): (deget),(fugit), igănă (geană), i	(ge-
nunchîu); /e^(liget), rnăr^iqără,(îeminut, jui ^margine),. merge (merge), plînge (plînge),\ stringe. (strînge).—Moldova ^, dz, z,
g,	'i: găzet-dzăzet-dăzet-deget-dMM-dest(y>dezi’y
180
§ 253.
dest(>dezt)-dezet-deăzet (deget), stinze (stinge), trăg (tragi),. zănî-gănă-dzănă (geană) ■ zenunke-zemmk-zeniint’ e-genunii -gen uli-îenunli-gen unice-gen unii (genunchiu),—Bucovina#, dz, z, g, d’: dzăzit-d’ăzit-deăgit-dest (~>dezt) -deăzet-deădzit (deget), zănî-gănă-dzănă (geană), zen unli-zen un tse-zen un fe -gemmkîu-genunfe-genănk-d’ehunf-dzenunke-dzenunfu{ge-nunchîu).—Basarabia g, z, g: deăgit-deăst('>deăzt)-deă-zef-dâzet (deget), zănî-gănă (geană), zenunli-zenunf-genunkiă (1 localitate, Noua Su\iţă)-genunli (genunchiu).
In derivate africatizarea lui g îşi datoreşte de cele . maî multe orî originea orî analogiei ori derivării dintr-un radical unde g era africatizat. De pildă în substantivele lărgime, lungime, în verbele lărgesc, lungesc n-avem doar a face cu alunecări de sunet din niscai lărgime, lungime, lărgesc, lungesc, ma-carcă asemenea alunecări de sunet au putut avea loc în; vreunele asemenea derivate, ci avem de a face ori cu derivări din radicalele de plural lărg-, lăng-, orî maî ales cu analogiea fap-tuluî că un g din cuvintele romîneştî devine g înainte de e, L ; In cuvintele străine g înainte de e, i se păstrează neschimbat: Gheorghe> rswpYioţ, gherghef>imc gergef,. ghi-vecîă'>tntc giivec) etcl La elementele' străine, dacă se întîlneşte africatizarea luî g (Şi ea se întîlneşte numaî în forme), avem de a face cu un fenomen de analogie, Maîîntîîu a lucrat norma că în limba romînească g" dintr-un cuvînt devine g înainte de e, i, dar maî în special au lucrat modelele prezentate de elementele latineştî: drăg^vechm bulgar dragă, slug> vechîu bulgar sluga, Somiş-Tisa harinz (clopote) ■>ungur; ha-rarig jvvL sînt doar provenite • din niscaî drăgî, slugi, harîngî, ci sînt producte de; analogie după modelul unor cuvinte ca i/2-ireg—întreg, lărg—lărg, liing—lting, vărgă—verg; cîo-măgel nu este doar provenit din Clomăgel^iurc comak, ci este produs după modelul neg—negel, vărgă—vergă, vergel; îndrăgescr nu-î>îndrăgesc, ci analogic după întreg—întregesc, lărg— lărgesc, lung—lungesc, etc.1 :' Macedoromîn; g-\-e, i<.dz, dz, zJ Filiaţiea nu-î ^clarăr dz<dz<z? orî poate *#<c/i<c/2'<2r?	. . /
■	. a) dz, z : dzeădzir (deger), dzeădzit-dzeădit (metathesis din deădzit)~deădzit ■ (deget); ' dzeănă (geană), dzeni (gem), dzer (ger), dzindzie (accentul? gingie), dzinire (ginere), dzi-nucl’u (genuchîu), fridzire (frigere), frîndzeă (frîngea),: fiuizî fudze fudzim fudziţî fudzeăm fudzii fudzişi fudzi fudzire
§ 253.	181
fadzită: (fugi, fuge, fugim, fugiţi, fugeam, fugii, fugişi, fugi, fu-gire, fugit), ndrze nărdzim nerziţl (merge, mergem, mergiţi), sănzile-sindzile (sîngele). P. B. glosar.
b)	Olymp. Weigand Olymp 56: „dz, dz: dzeădzet [deget], mărdzine [margine], dzenuclu [genuchîu], lîndzet [lîn-, ged], dzănă [geană], murdzi [murgi], undzi [ungi], asterdzi [ştergi], strindze [strînge], trădzeţ [trageţi]".
c)	Acarnania dz: fădz (fugi) Weigand Aromunen II 180, pltndzi (plîngi) 182.
d)	Meglen dz, z: frizim (frigem), fazi (fugi) P. M. glo-sar, frtfndzî (hîngî) P. M, 2 7 40, mărdzini (margine) 13u, zâî~ z//(deget) 15l?t, zenă (geană), zinir (ginere), zinitclii (genuchiu) P. M, glosar, zundzi (ajunge) P, M, 1739.
-	„ i	. r
Istroromîn. g-\-'e, i<LZ, z. Filiaţiea probabilă: *g<Cz<. z: fiiz (fugi) P. I. 7830, zvJuze (fuge) ,47. 27.1878 30, fazi (fugi infinit.) 7831, furniz (furnici) ~>*formiga (compară macedoromîn furnigă pi. furnidzî, meglenit furnigă pl, fur-
ii	iz i) 4127 77s, plănzi (plîngi) 5715,. plănze (plînge) -2428t sânze (sînge) 169, trăze (trage) 82, ,, zăzei (deget) 4029, ză~
(degetul),,322f ^^/'///zc/7 {genuncliî)
.	194. gl -pvocală în elementele băştinaşe-C^/'-f" vocală,
.gl’, se păstrează în macedoromîn şi istroromîn, s-a prefăcut în
g,	:gî în dacoromîn (g înainte de e, i, gl înainte de celer lalte vocale. Este probabil însă că dialectal există g şi înăinte de. celelălte vocale, nu numai înainte de e, i, şi că se .pronunţă pe unele locuri găţă. Pentru limba comună şi pentru Moldova pot afirma cu siguranţă că pronunţarea e gîăţă . Pe de altă parte este probabil că şi înainte de e există gl pe alocurea: .glem [glomus], Regula pusă de Tiktin însă, Zeitschrift fur roman. Phil. XI, 68, că se pronunţă pretutindeni lilem, gîindă, nu este exactă : în limba comună cel puţin şi în Moldova pot a-firma cu siguranţă că pronunţarea e geru): angulus<.ungîu; b'ugula,. fo. "-plantă,'. aiuga reptans, viheriţa<i5£/^7a, nume de localităţi Frunzescu Dicţionar topografic; glacies<. gîăţă ;■ glan-■dem<gindă; glandula<gindiiră; glomus. ori *glenws< gem; inglutio<.îngit; iuguîo < în junglă; singultio < *sin-glatiocsugiţ; iingula<iingie; vigilo<vegez. ,ff:-
Macedor’onim.- a) gleţ; glindâ; gl’indură; glem; ngl’it; P;, E!, glosa rj; şugţiţ Dălaiiietr ă ;,. tingl’e; veglii., P. E>7 glosar, •„y. b) Olymp:’gţăfe;:(ghiâţă).Weigand. Olymp 55angliţăî
182	§-253.
(îngheţat) 25,—După cum se vede, /' şî-a perdut muiarea- Compară 99, 178.
c)	Acarnania, Lipsesc exemple.
d)	Meglen: gl’eţ; gl'indă; gl’indură; gl’em; angl’it; jun-
gl’u; sugl’lt; ungl’ă; vegl’u. P, M, glosar,	:
- - I ■ ■■:
, Istroromîn: gl’dţă; gl’indă; gl'em; i'tngl'ă; vâgl’u. P, I, glosar,
195,	gndiin în elementele băştinaşe, pe tot teritoriul, romînesc: agnellus^mîel(>*mnel); cognatns<cumnăt; lig-rium demn; pngnusc.pu.mn; signum>semn.
-	Macedoromîn, a) nel (~>*mnel) P, B. glosar; cunmăt Dalametra; lemnu; semnu. P, B, glosar.
b)	Olymp: nellu (mielul) Weigand Olymp 26; lemnu 29; semnu 29,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen: nel; cumnăt; iernii; semn.
■ ■■ . .1 ' -
Istroromîn: mie ('>*mîel'>*mnel); cumnat; lemnă;
pumnu (pumnul), P, I, glosar,
196,	gu s-a dezvoltat în douăfeliurî în romîneşte, a) gu
<g:' extinguo, extinguis, extingait, extinguimus, extingui-tis, extinguuni, extinguerecsting, stingi, stinge; stingem,, stingeţi, sting,	stingere,	p) gucb:	linguaclimbă.—Bei-
voltarea a este	anterioară	africatizării	luî	g dela No, 193,.
Pentru .aceia vreun exemplu pentru gu vezi şi supt acel număr.
Tot aşa în toate dialectele,
Macedoromîn, a) a) astingu P, B. glosar, p) limbă P.. B, glosar.
b)	Olymp. (3) limbă. Weigand Olymp 50,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
. , d) Meglen,	a) sting	P. M. glosar.	(3)	limbă P.'M. glosar,-
Islroromîn.	a]"sting"'?. I, glosar;	(3)	limbă P/I, glosar.
197,	g<b sporadic: circidb (cîrciog, Săghinescu Scrutare dicţionarului de Lazăr Şăineanu 17) '>CÎi‘CÎ6g; cîrjdb (strîmb) >*cî'rj6g>ci/'jă -f -og; cîiiibuţă (cîrligată) >*cir-liguţă>cîrlig G. Pascu Cimilituri 82.; cîrldbăt (cîrligat,: Contemporanul I 93, III 126), participiul lui ^'cîrlobezi>?cirîogez >:!:cîrlug, care e derivat pirin -og -din acelaş rădicai de origine ' necunoscută Ctrl-, de undei1 s-a" derivat' prin"i-ig ''cîrlig,"
§ 253.
183
corobănă (scoarţă, Şezătoarea I 207, Marian Nunta 323)r> coroăgă („scîndură uscată şi strîmbată" Revista critică-literară
III	120, „scoarţă de teîu din care se îace baniţa" Uricarîul X 401, „das getrocknete Schaffel" Bărceanu^>vechîu bulgar kora scoarţă + -oăgă) + -ănă; cotrob („Hohle im Baum" Zeitschrift fur roman. Phil. XXII 237 din Familia XXXI 265) > cotrdg (bortă, cotlon, Slavici Novele I 252) ~>*c6tră (de unde şi- cotrtiţă)^poaXe, *câtură~> v.otuat, Hohle; Hohlung, creux, ca-vite, -\- - ăg; întreb>interrogo (In Zeitschrift fur roman, Phil. XI 539 Meyer-Liibke explică pe întreb ăre din zl: intergaare, printr-o presupusă metatheză a lui o din interrogare, analoagă metathezei luî u din *isucare<uscăre. In exsacare însă a avut mai degrabă loc o asimilaţie a lui £--• şi o sincopă a lui -U-).
Tot aşa sporadic în toate dialectele.
Macedoromîn. a) cărlibănă, „partea încîrligată ce se pune la caţa ciobănească şi cu ajutorul căreia se prind de picior oile, caprele" >c/r//g- + -ană; ntreb. P. B. glosar.
b)	Olymp : ntreb Weigand Olymp 31.
c)	Acarnania: ntreăbâ. Weigand Aromunen II 180,
d)	Meglen : antreb P. M. glosar.
Istroromîn: ăntrebu P. I, glosar,	v	^
198,	gm<*mm<mn sporadic dialectal:. tomna (tocma) Somiş-Tisa Weigand's VI Jahresbericht 49, Munteni-Pădureni losif Popovicî Dialekte der Munteni und Pădurenî 103, Muntenia Weigand's VIII Jahresbericht 313, tâmnciî (tocmai) Şezătoarea II .44 (munţii Sucevei), tomne (tocmeşte, potriveşte, imperativ) I. A, Candrea Ţara Oaşului 45, tomneşte (tocmeşte) Şezătoarea II 44 (munţii Sucevei) .>tag772a, togmaî, togmeşte>tocma, tâcmaî, tocrneşte>\echm bulgar tuldima, tucumiti.
199,	g<~d în macedoromîn dislu (jumătate) P, B, 82"> albanez diiis^*gas jumătate M, Wort. 143, E posibil însă ca d din cuvîntul macedoromîn să fie reflexul lui dz albanez.
200,	dz-z a căzut în meglenit fui (fugi, imperativ) P. M. 35 7.
, 200a. Căderea luî g în egoceu, magis<.măî, magîs-ter<.măestru,. magîstra<niăîăstră este anteromînească. Vezi Grandgent Introduzione §§ 259, 263, Archiv fiir lat. Lexiko-graphie und Grammatik III pag. 521,.
Macedoromîn. a) eă-îo, mă (magis) P. B, glosar.
b)	Olymp: ea Weigand Olymp 76, mă (magis) 73.
184
§ 253-254.
c)	Acarnania, Lipsesc exemple.
d)	Meglen: io, măi (magis) P,M.glosar,
Istroromîn. îo, măi (magis) P. I, glosar.
201.	In Banat, Criş-Mureş (?), Somiş-Tisa, Muntenî-Pădu-renî, Oaş, Moldova (cîteva locuri din judeţele Bacău, Neamţ, Suceava, Botoşani), Bucovina, Basarabia (într-o singură localitate) g>gl şi g din elementele străine se preface în d’ şi apoi se africatizează în dz. Fenomenul e cel maî puternic reprezentat în Muntenî-Pădurenî, In Oaş, unde Ic se africatizează foarte mult (Vezi 190), g se africatizează din contra foarte puţin. Exemplele le dau din cuvintele normale (unul) şi textele din Veigand's III, VI, IX Jahresberichte, Weigand Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, Iosif Popovici Dialekte der Munteni und Pădureni, I, A. Candrea Graîul din ţara Oaşului. Banat dz: dzordziţă (Gheorghiţă, deminutivul luî Gheorghe), Insă găţă.—Criş-Mureş, unde fenomenul ar putea exista, judecind după 190, lipsesc şi exemple în texte şi cuvîntul normal (unghie), pe care Weigand l-a întrodus numaî dela VI - Jahresbericht înainte.—Somiş-Tisa d’, dz : Ândeliţa(Angheliţa), dor-d’e (Gheorghe), undă-undiă-undze-undzie (unghie). Insă găţă, ungă, ungiă.—Muntenî-Pădurenî d, dz: dăţă-dzăţă (ghîaţ’ă), d’em-dzem (ghem); und’iie-undz’iîe (unghie), zdz’ab (jghîab). —Ţara Oaşului: „g‘ s-a menţinut intact, numaî în unele locuri în cuvintele ghindă şi neghină a trecut la d! (dind’e, nedină, unde) şi apoi la dz.(dzindze, nedzină)". I, A. Candrea Graiul din ţara Oaşuluî 15,--Moldova d, dz’: ungiă-und’iă (Valea Saca jud. Bacău; Budeştî jud. Neamţ ; Drăguşanî, Bogdă-neştî, Rătunda, ;jud. Suceava ; Poiana Lungă jud Botoşanî)-w/2-dz’iă (Călugărenî jud. Neamţ)-^/?^'// (unghie).—Bucovina d, dz': ungiă-undii-undz'e-undz'ii-undz'iă-ungii (unghie).— Basarabia d’: ungiă-uridii (Milişenî)-«/z^/7 (unghie).
§ 254. 202, Pe tot teritoriul romînesc, -afară de Banat, Muntenî-Pădurenî şi Istria, în mod maî mult sau maî puţin consecvent şi în proporţii' maî mult sau maî puţin mari (în modul cel maî consecvent şi în proporţiea cea maî mare în Moldova şi în- macedoromîn), /<//z> ff, ft, fR, h/R/ s, s, s, sR, ţ m următoarele înprejurărî: a)/H- i'vechiu ţVezi 24,. 39, 51) 4-vocală, /-)-/ fix//; exemple pentru';/ fihal^îm-anumite^înpre-jurărî, vezi 38, 49, ■ nu se găsesc) în" elementele băştinaşe.—
b)	/ înainte de alţi / decît cer de supt a, în elementele băşti-
§ 254.	185
naşe.—c) f înainte de / în elemente înprumutate. Exemplele le dau după cuvintele normale şi: textele din Weigand's Iii, IV, VI, VII, VIII, IX Jahresberichte, Weigand Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, losif Popovicî Dialekte der Munteni und Pădurenî, I. A, Candrea Graiul din ţara Oaşului.
; a) Banat: fi (infinitiv); fiâ (conjunctiv) >fiat; fier-fer > * fier rum > ferrum; fiind; fiu (conjunctiv); răsfirdtsă (răsfirate) ~>filam.—Criş-Mureş: fer pl, feără-fier pl. fiără-fher -her-ser-ser (ferrum); fi-hi-si (infinitiv); fiîca>filia; fiu (conjunctiv); fiul’ă (fiule, vocativ) >/f//ws; herbinfă (ferbinte) >*fierveo>ferveo; hiricel (firicel).—Somiş-Tisa: fer-her-ser-ser-ser-sier (ferrum) ; hi-si~si (fi, infinitiv) ; hie-sie-sie (fie, conjunctiv); him (fim=sîntem); hir (fir); hiu (fiu, conjunctiv) ; si (fii, imperativ); sire-sire (fire); sirilea (firele).— Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului: her (ferrum).—Sudestul Transilvaniei:' fier (ferrum).—Munteni-Pădureni: // (infinitiv); fie-fiie (conjunctiv); fier pl. fiqră-fier pl, feră-fier pl, fieră-fer pl. fere-fer pl. ferâ (ferrum); fieră-fieriîă-fiâră-fîqriiă-fîeră -fieriiă-fi^ră-feriă-feriîă-fere-f(iră>:kfieie'>:!:fele (fel); fier-b irit se (ferbinte); fiert;■ fîeruţăl’e (deminutivul dela fiară, pluralul Iui ferrum), fiu (conjunctiv).—Ţara Oaşului: herea (fel); hi-si-si (fi, infinitiv); hiecuî' (fiecărui) ; hieştiunde (orişiunde); hiie-sie-siie (fie); si (fii, imperativ); sier (ferrum); sUri7> *fîerae'>ferae; sterile (ferae); sieru (ferrum), „/ urmat de
i	sau I nu s-a păstrat nicăiri nealterat, a devenit hi, care la rîndu-î a ajuns la si şi s-a redus chiar la S in graiul celor maî tineri. Astfel să hiu şi sa sin [să fiu]; hiîe [fiică] şi si ie; hir şi sir [filum]; hîer, sier şi ser [ferrum]; hierb hiert, sierb sîert şi şerb sert [ferveo]; hipre şi siere [fel]; luară şi seară [fera]; herbinte şi serbinte [ferbinte]; înheraclză [m--fîerează] şi înseradză;. etc. “ I, A. Candrea Graiul din ţara Oaşului 12.—Oltenia: fer-fier-fher-fter-sker-fker (ferrum); //. (infinitiv); ///7Z,(conjunctiv); fincă(fiindcă); fire (fila).—Muntenia : fhiă (fie; conjunctiv); 1 fhire (fire); fhiricel (firicel); fi -hi (fi, infinitiv);: fier-fher-her. (ferrum); fitecine (oricine); hiî(fii, conjunctiv) y him (fim, conjunctiv).— Moldova : her-ser-ker-ţier (ferrum) ; herbi ({mbe) \ herbinti (ferbinte); hi (fi, infinitiv) ; hi (fii, imperativ); hii (fii, conjunctiv); hir (filum); hiu (fiu, conjunctiv); hiuroăsî (fioroasă) ; siâri (fiorîy>/e6/7S ?). —Bucovina:- her-ser-ser (ferrum).—Basarabia: her-ser-ser (ferrum).
186
§ 254,
b)	Moldovenesc hiîăstru (liastru)~> fiiiaster,vezi.probele
la ; Tiktin Worterbuch ; Ţara Oaşului ' hin-sin, moldovenesc, hin (fin)i>*filianii.ş\, Moldovenesc hicât? {{kat>ficatam), după cum afirmă Tiktin Worterbuch,—La hiîăstru şi hin este evidentă analogiea luî hilUfîlius. ; ;; c: ;- ;: '	;	:
c)	'-Moldovenesc ■.-.■hiridâ (firidă)^firidă^ neogrec. fu?®*; Somiş-Tisa hirisâl’e, moldovenesc herăsău-hirisău (fierăstrău) > ungur fiiresz; moldovenesc hirtă-sirtă (firtă) >firtă > probabil german Viertel; moldovenesc; sulhină-sulsină (sulfină) sulfină (de origine obscură; în Transilvania, după Panţu Plantele,, su-fulf, în Banat după texte sulvină; după Panţu PlanteleAs-ar fi zicînd şi sulcină); Criş-Mureş trandasir-trandafhir, Somiş-Tisa trandahir, Moldova trandahir (trandafir) ~> trandafiri neogrec -tpiavTdfAXov;moldovenesc Zanhira-Zansiră (Zamfira)
neogrec Caip.efp.iv A La; .toatei s-a amestecat etimologiea populară prin fir (filum); fier \ferrum), fină (*f iliana),—Intr-un plural ca zulufi (pluralul - lui. zuluf) ~>zu lufî~> neogrec ^'Couacuş-. a.lucrat analogiea ; seriilor./ singular —p plural —/!:: (sttip.; pl, sţuk), singular —b:-plural—(corb■ pl, corg). \Compară 206 c^Av/A
-	In colo / rămîne neschimbat, în elementele băştinaşe înainte de alţi i decît cei însemnaţi supt a, şi în elementelele străr ine înainte de ii^-ficîdr^fetwlusf^dăfin^yefMa v bulgar dafina> grec; oi<ţvq ■lfilâ'>mogtQC miXo v; fildeşi turc fii-disi; etc.	v/.-..... j,y
■	- Macedoromîn. a) a) her (fier) herbu (fierb); /zMre.(fîerer
fel); hlăvrâ (friguri)ifebris; hic (smochin) >/za/s; hicăi (smo-chină)>/rctf ; htg Xxn^iflgo; hil’e (fiîcă)>////«; .hil’u(fiu); ^filius; fur: (fir, filum); \hirea. (firea); hiu (fiu, prezent rindi-
•	cativ şi conjunctiv). P. B. glosar.—b) hiMstru (fiastru); hil’in (fin,- *filianus); hicât (ficat), prin analogiea lui hic (ficus). „P, B, glosâr.-rc}\trandafir (accentul ?) ,P, B,glosar,hirisescwia. scădea, a Ase împuţina) P, B, glosar 5>neogrec fjpaîv^ diniinuer, cpnstimer,A. probabil prin etimologie (populară influinţat A de \hire (fire),; de aceîaş Origine;cuimacedoromînulhirisescu este-poate dacoromînul irosesc, risipesc,* $in&i±-fil6zufî} pluralul luî :filo-zuf P, B. glosar.-ficior; fildişp PrB> Vglosar/, r ji; yA*;--vv;
. b) Olymp. r a) -Mţ:. (fier) /Weigand Olymp. 26:;: herbul (fierb) 26; hidre (fiere,;fel) 28;,i,âiâyfe..(fe.bris) 28 \yfiică,(ficus) '48; hică (fica);;48; Inie (filia) 25 ; hil (filius) 29 ; hir ;(fi1um)‘36; hiu (fiu, conjunctiv) 100,—b) hicăt 60.—fiţor 52.	.
§ 254-255.
187'
c)	Acarnania, a) hiîe (filia] Weigand Aromunen II 180.
d)	Meglen. a] ier (im)>hier; îerb \$zi\))'>hîerb; ic (ficus); ică (fica) \ il’ă (filia); il’ă (filius); ir (filum); iri (fire);, m (fiu = sînt). P. M. glosar.— ficidr P. M. glosar,
Istroromîn, a) fi (fi, infinitiv) P, I, 226; fliă (fie) 17; fil’e (filia) 1915; fita. (filius). 1230; fier (ferrum) P,_I, glosar,—b)v ficăfP, I. glosar,—fetsor P, L glosar.
Pentru vechimea fenomenului probează următoarele locuri' din Iorga Documente romîneştî. din arhivele Bistriţei: are hi,, are	hi;fost trebuind,	de	re hi să hie, puteare	are şi hi,
ară	fiii, 8 (începutul	sec,	XVII);: ară hi, ar hie	fiind I, 9
(începutul sec. XVII); are hi 1, 28 (anii 1604.-1619); Hilip' (Filip) I, 45 (anul 1629),	i
H t 203; /<./z- sporadic fhreămăt^freămăt^fremitusy <-^ ^ Macedoromîn, a) ahîndos(âdînc) P, B, 374, ahundusescii (dau afund) 143fundaş. .
' 204. feb' în macedoromînul:-&eămin; femeesc P, B, 49' (meglenit fâmin P, M, glosar, dacoromîn fămîn) ~>feminus / şi în Olymp idcăt~>ficatnm Weigand Olymp 46,
205. 7z ; iniţial~>f cade în' 'Meglen,1 Vezî exemple - sub 2 02 ,. § 255. 206. Pe/tot	teritorîul romînesc, . afară	de Banat,,
Muhtenî-Pădurenî şi Istria,	în mod maî mult sau maî	‘puţin con-
secvent şi înr proporţii maî ^rnuit sau maî puţin mari'. (în modul, cel; mai; consecvent şi .,în proporţiea cea maî 'mare în Moldova şi în-macedoromîn)	:
următdarelie? înprejurărî i a) • y	/..vechîu. (Vezi 24, 39, 51) +-
vo_caIa,:	i	fix (t, exemple pentru '•//filial în, anumite/ înpre-
jurări, vezî 38, 49, nu se- găsesc) ,în elementele băştinaşe;—b)' Vjînainte.4ftL^.ţi''..( decît cei de, supt a‘ în elementele"băştmâşe, —c) V1 înainte de //în elemente înprumutate. Exemplele le daii după cuvintele normale şi textele din Weigand's III; IV, VI, VII; ■ VIII, IX ■ Jahresberichte^ 'Weigand Die /Dialekte der' Bukowina und BesSâtăbiens, losif Popovicî Dialekte der Munteni iind. Pădureni, I, Ai Candrea' GraîuPdin ţara:/ Oaşului.- ’y/ ^ itVAr.;':
a)	Banat: . vfn> vinum; vin >*v/e/z/s^ venis viiiă>
; Z ;1*): V latinesc;'a avut /pănă pela IV . orî.V secol p. Ghr. valoarea de li consonant; după aceîa a. devenit pe tot teritorîul romanic iy . (spiranta bilabială fonică).’ şi apoî, ZA ; (spiranta, labiqdentălă. fonică). Seelmânn Die~-Aussprache des Lateiri 23II :
188	§ 255.
*vienit'> venit.—Criş-Mureş: yiî-ven. (venis); yisăt (visat)"> visumviă~>vînea; vin-vyin-yin-zin-zin-gin-hin~>vîniim; vina (vinea); vină> *vîeniat~> veniat; vină: (venit),—Somiş-Tisa: viă-zin>*vîenio>venio; denii*dini prin analogiea prezentului -veni-zeni'>*zini prin analogiea prezentului (venire); dis-zis (vis)~>visum; disăt (visat); yin (venis) ; înyis ;(înviat)>v;~v«5; înzisăt (visat); vin-yin-zinrzin-gin-din-zin -in (vinum); zenit~>:‘hzinit prin analogiea prezentului (*venitus); zi ne (venit); ziă-ziă (vinea); ziă (veniat),—Ţara Bîrseî şi Ţara 'Oltului: yin>*vîeniuntiveniunt; yine (venit); vin-yin (vinum).—Sudestul Transilvaniei: yii~>vlvi; yin (vinum); yisăt (visat).—Munteni-Pădureni: înviăt; vină (veniat); vine (venit); visăt.—^Ţara Oaşului : yile (veniănt); yini-zini prin analogiea prezentului (venire) ; yinit-zinit prin analogiea prezentului: (*ve-nitus); zermănos (vîermănos)>*i7m7z/s-verm/s; ziăţă (vieaţă) ;> vlvus ; zii (venis); ziîe (vinea); zlîe (veniat)zin (veniunt); zină (vino,, imperativ); zine. (venit), „v s^a alterat1 în aceleaş condiţiunî ca şi f, adică înainte de / sau î, devenind întîiu . din care s-a dezvoltat pe alocuri g în graiul celor mai bătrînî, iar Z în pronunţarea celor mai tineri: yis-gis-zis; yiu-giu-ziă; yin-gin-zin; yiţă-giţă-ziţă; yîgspe-giespe-zespe; yler-.me-gîşrme-zşrme; yiaţâ-giaţă-ziaţă; yîeţuit-geţmt-zeţuit; yîerniânos-germănos-zermănosL; A. Candrea. Graiul din ţara Oaşului .12,—Oltenia:yiă(vinea); vm-vyin-yin-gin, (vi-•num):; vine (venit),—Muntenia: .gines(venit); yiă-..(vinea)..;'--yiî '(venis) ; yin (veniunt); yis (vis); yisă (visa); yisăm (visam); yită (viţă)>vf//s; yin (venio); vin-vyin-yin-gin (vinum).— Moldova: yermănos (vîermănos); yerme (vierme); yersif vîer-susiversus; yâspeh(viespe)>*v^spa>vespayie (vinea); yiî- vii (venis); yin (venio); yisăzî (visează); yisu (visul); yită ,(vită)!>:Vr/<2;: yiţă (viţă); yiă (vivus); . via (veniat); vm-yin --zin-gm-dz’in-m (vinum); ;•,-yine-vini (venit); zitse, (vite);—Bu-cbvină:	(vinum),
■	: ’. b) Banat:: vjţăi-,viţâl(viteUus); ; viţă-viţă-viţăuă- (vitellâ), —Criş-Mureş: . i
giţăuă-giţ^giţă-hiţăăă — Somiş-Tisa: , viţălryiţâhziţălrziţdl -ziţăl-zîţăt-giţăt-diţât-iţăt; viţăuă-viţq-viţe-yiţâ-yiţeă-zi'ţâ-^t^~zit&~zUg.^giţq-diţqHţq.^^^[^rseî .şi Ţara' Oltuiuî:
Sudeştiăr’ Transilvaniei: yifal-yitel; yiţeă.—Munteni-Pădureni: itiţăl-viţaţ. ^Ţarâ Oaşului;
§ 255.	189
yiţâl-giţăl-ziţâl. —Oltenia: viţăl -viţăl- vyiţăl; viţă - vyiţă -viţă.—Muntenia: viţăl-vyiţăl-yiţăl-yiţăl-yiţel-giţăl-giţel; viţă -vyiţeă-vyiţă-viţeă-yifeă-yiţă-giţeă.— Moldova: yiţăi-yiţel-ziţât-giţăt; yiţeă-yiţâ-ziţă-ziţă-giţă-giţeă-giţă; yiorele-zeu-reli A. Vasiliu Cîntece de ale poporului Bucureşti 1909 pag. .174 -giorele Panţu Plantele>- viola.—Bucovina: ziţăl-giţăl-diţăt; ziţicî-giţă-giţicî-d’iţicL —Basarabia: ziţăt-giţăl; ziţicî -giţ'id-
c)	Banat: vişină.—Criş-Mureş: despoicoyit (despotcovit); vină.—Somiş-Tisa: stazilit (stăvilit); zugrăzîii (zugrăvit).— Ţara Oaşului: yină-gină-zină (vină); yinovăt-ginovăt-zino-văt (vinovat); loyit-logit-lozit (lovit); zăboyit-zăbogii-ză-bozit (zăbovit).—Muntenia: gişinel (vişinei); potcoyiî (potcovii, 1 p. sing. perf.); vină; zugrăyită (zugrăvită).—Moldova:
.ginovăt-yinovăt-vinovăt (vinovat); ylnă (vina); yişîn (vişin); yişînă (vişină); iyit (ivit); înbolnăyit-înbolnăvit (înbolnăvit); lOylt (lovit); potcoyit (potcovit); potriyit (potrivit); priyit-pri-vit (privit); stăyilit ? (stăvilit),; şteyie-ştegie (ştevie); zăboyit (zăbovit); zugrăyil (zugrăvit).—In pluralele -vîc-yi, precum Ţara Oaşului pâstrăyi-păstrăgî-păstrâz, moldovenesc păstrăyf (păstrăvi), moldoveneştile: beţiyi (beţivi), bolnayi (bolnavi), mor-coyî (morcovi) (Insă buhavi, gtngavi, girbovi, hilpavi, lupa vi, mirşavi, pleşuvi, pristavi, sc ir na vi, trindavi, văduvi) a: lucrat analogiea seriilor singular —p plural —li (stup pl. stuH)r singular—b plural—g (corbpl, corg). Compară 202 c.
Dacă luăm în considerare Moldova, unde fenomenul are loc în modul cel mai intens, înregistrăm neprezenţa lui în următoarele cazuri. Pentru a1): vărs, nu yers^verso, prin ana-Idgiea formelor unde e n-a fost .accentuat; vechîu, mi yechiă Z>V(ţtulus, greu de explicat (După Sextil Puşcariu în Dacoro-mania III, 390 lucrul s-ar explica prin faptul că în stagiul *viekl’u s-ar fi perdut -i- prin disimilaţie faţă de /' următor); vln-viu, nu yin-yiu (venio), vii, nu yiî (venis), vine, nu yine (venit), vln-viu, nu yin-yiu (veniunt), prin analogiea formelor unde e n-a fost accentuat. Vezi 24.-^Pentru b1): v rămîne neschimbat a) înainte de in^en: înving, nu înying~>*înveng ~>vînco; vindec, nu yindeo^vendeovindico; vineri, nu yinerî>*venerî>veneris{vezî2£)\ vintre, rm'yintro^ven-tre>venter [vezi 24)\ vinăt vineţi, mi yitiât yineţî^ve-net *venefi>venetus (vezi 24); vind vinzi vinde vindem
■	vindeţî vînd, nu yind yinzi ■ yinde yiridem yindeţî.yind~>
190
§.255,
*vend, *venzi, ele,>vilndo; vint, nu yinta^vent^ventus i(vezi 2,4), j3) In cazurile unde / este fixat de curîndf orî chiar nu-î; fixat: videm, videţî, videănr^videmus, videtis, vide-banuis.. y) ,In derivate, orî pentrucă cuvîntul e relativ, nou, orî maî ales prin influinţă primitivului: văduvie, nu văduyio văduv‘4- -ie / văduviţă, nu văduyiţă> văduv + -iţă.—Pentru c1): v rămîne neschimbat orî pentrucă / este fixat .relativ de curînd, ca de pildă în viteăz—vechîu bulgar vitezi (în vechea romînă se zicea şi veteăz, vezî Gaster Chrestomatie), orî pentrucă poate cuvintele sînt de origine relativ; recentă, ca vifor (după cît ştiu, nu yifor), care e slav, vijălie (după cît ştiu, nu yijălie) de origine obscură,.
Macedoromîn. a) a) y ermu (vierme); yîăspe (viespe); yîăţă (vieaţă); yin (vinum); yin, yin,. yine, yinim{ana\ogic)-vinim, yiniţii (analogic)-viniţî, yin, yineăm (analogic)-v//z<2tf/72, yineăre {axialogk)r vinirovenio, veniSy, venit, venimus, venitis, veni unt veniebamus, venire; ,yipiuarictus;: yis (v\s);. yiă (vivus), P, B, glosar, „La Gopeşî, Molovişte, Albania /.se aude ca g: tra s-ginu (ca să viu), ea va z-gină (ea va verii), ma, s-ini la; Cruşova^, P, B„ f139 — b) yiţâl; yiţeăăă-yiţeăo; yidără (viola); yingifv>vigmti. P, B,: glosar,—c) vişin; vişina. P; B.; glosarea') yersu (vărs); vechi (vechîu). P, B, glosar.— b:) a) vindic; viniri; vinit (vînăt); vindu (vînd); vimtu (vînt); vină, vine, vinim, vinit, viniră>veni, venit, venimus, ve-nistis,yenemnt,P, B, ‘glosar, videm, videă., P. B, glosar, •:j}) .Olymp, - a) .yermu Weigand ^01ymp;26; /yîăspe 28 ; yin (vinum) 29; yin, yin, yine, venim, veniţ, yin 99; yiptu .35'.;' yis :42;.:yiu 49,— b) yiţel 30 ; yingiţ51—al)vecliii2'l.
—b1,) ;«) vintu-(vînt);49; vin, vine, vinim, vinit, vinii;e99.
, v c) -Acarnania, a) yin (venio) Weigand Aromunen II, 180.
d): Meglen, a) gîărmi (vierme) Papahagi Meglenoromîniî I,: 51; ; gîăspi (vîespe) Papahagi Meglenoromîniî I, 81; giăţă ;(vieaţăj vietate)P, M, 2612J	gîptU\{yicbis)ij2riiX0;
giă-giîă (viva): 9&:25^.^?pl^^(vivus)} 6S$ 41;285; ;gies:; (trăeşc). 33 j 7, .giîaştf: (trăeşte) 3519>vlyogiiâscă]{in_ ;vie,3 . p.'; sing/ţ\c6hjunctiy)'v.339r -• an.giiăşcâ (învie) 25^u3296, mgiîă'.-(învia:;3 p„ sing,; ?mperfe.ct)?:v32-|-6,: angii (învie .3; p, sing,- perfect) 339>VZ"V(?;'vInsă vin (vinum) Papahagi Megleno-/romîniî I;/;52v 54 ;i ;v//Zu(venis) ;P/:Mij 11 i;yv//2/ _(venit): vin/.(verimnt) Papahagi Meglenoromîniî I, 105, vină (veniat) P.
§ 255.
191
:M. 8n; vină (vinea); vis (vis); vises (visez); vită (vită); viţă (viţă). P. M. glosar.—b) viţgl (viteîlus); gioără (viola). P. M, glosar.—c) vişri (vişin), vişnă (vişină) P. M. glosar,—a1) vecl'u (vechiu) P, M, glosar.—b1)	a) ving (înving);	viniri	(vineri) ; vinit (vînăt); vind (vînd) ;	v/>z/ (vînt), P, M,	glosar,	jî)
vide ni P, M, glosar,
, I,. ,	.	,
Istroromîn, a) vi pi (victus);	vini (venio); viu	(vivus),	P,
I, glosar,—b) viţe (vitellus); viţe	(vitella), P, I, glosar,
207. v intervocalic, între două vocale sonante; în elementele băştinaşe, a dispărut, dupăce prealabil s-a prefăcut probabil în .u (i' latinesc, care fusese dintruntîîu « consonant şi apoi dela al IV ori V secol p, Chr, devenise treptat w, spirantă bilabială fonică, şi apoi v, spirantă labiodentală fonică, vezi nota dela '206, probabil, în poziţiea intervocalică, se oprise la stagiul de dezvoltare iv. Dela acest' stagiu, sub care se contopise cu b intervocalic, vezi 146, trebue considerată prefacerea lui în.-ă ş apoi dispariţiea'. lui în romîneşte). Fenomenul în parte este an-teromînesc, Grandgent Introduzione § 324, a) -avi, -avisti, -avit, -avimus, -avistis, -averunt<-âi, -âşi, â, vechiu romîn -ăm, vechiu romîn -ăt, -ără (adunai, adunâşî, adună, adunăm, ■adunăt, adunără), anteromînesc^ Grandgent Introduzione § 424; ■avunculus<Cunchîu, anteromînesc, Grandgent § 324 ; civifa-.tem<.cetăte; claviscchee; diviria<zină, anteromînesc; Grand-gent § 324; *grevis<greu; iuvencuscjunc; lavoclăă; levo<Xău; novella<nuiă; novusCnou, ănteromîriesc, Grand-gent § 324; ovum<Z.6u, anteromînesc, Grandgent § 324; pa-vimentum<.pămint; pavonemcpăun, anteromînesc,' Grand-.gent § 324; rivusdiă, anteromînesc, Grandgent § 324. (5) In niviscneăua, novacnouă, novemcnouă, ovacouă u •este o.rămăşiţă a lui V:
Fenomen comun tuturor dialectelor.
Macedoromîn, a) a) nviţăî (învăţăi) P.B.3, alăsăşî (lă-săşi) P. B, 1, tăiem (tăiarăm). P, B. 149, ălăgăt (alergarăţi) P. B; 246, alăsă'ră (lăsară) P, B. 2 ţităte; cl’ăe; uâzînă; greu; lău ; lău; ndu; ow; P.B. glosar; pimintu Balametra; paun Dalametra; adu P. B. glosar, fi) neăăă; ndăăă (nova); noăuă (novem); oăuă. P. B. glosar, •	q	r	:0	H
.b) Olymp, a a] -călcâi; c călcăs, călca, călcăm/, călcătu, călcără Weigand'Olymp 98; greu 72; lău 99; nou 36; riul 25, (3) hoăuă (nova) 36; noăuă: (novem) 74. •'	.■	v
192
§ 255.
c)	Acarnania. a) serial (scrisei) Weigand Aromunen II 178,1 cl’imăş (chemăşi) 189, alăvdără (lăudară) 178; /## 180,
d)	Meglen. a) suflăi (suflăi) P. M. 535, jungl’ăşî (jun-gheşi), 610, flpm (aflarăm) Papahagi Meglenoromîniî I, 55, flără (aflara) P. M. 416; ţităti; z$nă (zînă); greu; june; nou; udă; pimint; păun; rgu (rîu). P. M. glosar, p) neăă; npuă (nova); noăuă (novem). P. M, glosar.
•	‘ i. . , ■ ■
Istroromîn, a) tsetăte; grev (greu); l’ău; nov (nou); ov
(ou); pemint (pămînt). P.T. glosar, p) ne, articulat nev a (neaua); novq (nova); ove (ova), P. I, glosar,— -v de supt a este provenit din -u al formei; -v- de sub |3 este provenit diri	-V-.	,
; i 208. Posterior fenomenului de sub . 207 a avut Ioc căderea: lui v intervocalic atunci cînd vocala de după v era un.7 consonant : pluvia<Zpluvîa<.ploăe: Discn\iedi amănunţită a faptului, precum şi stabilirea cronologiei 1) caballusCcâl (146), 2) habîacăîbă (52^), 3) pluvlacploăe (208),- vezi-le în lucrarea mea „O rămăşiţă din timpuri.străvechi, jioară—cristal" în Arhiva Iaşi anul 1914, şi în nota dela 218. Compară 147.
: Tot aşa în toate dialectele.
Macedoromîn, a) ploue P. B, glosar.
b)	Olymp: ploâîe Weigand Olymp 25,
c)	Acarnania. Lipsesc exemple,
d)	Meglen: plâăfă P, M. glosar-	,
Istroromîn: plâie L glosar, \	■:
: 209.: v<6.sporadic. «) iniţial: vervecem<.berbece; ve-sicacbeşică; veteranusebătrin; *vissio<bes; vitta<bătă; vocemebdăce Weigand's VIII Jahresbericht 314. (3); în corpul cuvîntului: ad-j- vix<abîă; ex--\- volo<.zbor.
. Pentru ,v<b.în grupele rv, Iv vezi, 93, 103/
Tot aşa în toate, dialectele.	.	:
.• Macedoromîn. a) a) birbec; bişică; P. B. glosar ; bitir-nu Dalametra; bes; boăţovocetn. P. B. glosar. (3) azbor (zbor) P. B- glosar.	..-V	:-
b)	Olymp, a) birbeclu Weigand Olymp 28: bdâtse 57,.
c)	Acarnania, «) bdăţe- Weigand AromunenII 180,
d)	Meglen. a) birbâţi ;\ bişpcă (beşică); bitprn (bătrîn); bes; betă (bată), P, M, glosar. :fiypriunzubiresc (primăvara~ tec)>primaveră P, M. glosar.
§ 255.
193
i
i
Istroromîn. «) berbecele P. I. glosar, p) căiba (cuşcă, colivie)>c'<2vea P. I. 5527.
.	210. vCg sporadic: *favaliiscfăgur; naevuscneg;
pleşug LexiconBuda, Bărceanu >pleşuv>vec\m bulgarpl'ksivu.
Cuvintele acestea lipsesc în celelalte dialecte,
21L v<C/z sporadic şi dialectal, a) iniţial înainte de vocală: holbez~>volvo; volbură (Criş-Mureş holbură^Neigmd's
IV	Jahresbericht 276, Ţara Oaşului holbură L A. Candrea Graiul din ţara Oaşului 13, 'Moldova holbură)~>volvo; vorbă (Criş-Mureş horbă, horovăsc vorbesc Weigand’s IV Jahresbericht 276, Moldova horbă, horgesc)>probabi\ *dvorbăaechm bulgar dvoră aula, dvorovati commorari, dvoriti servire, dvo-rîba servitium, ministerium, die Aufwartung (Dela capul- locului vorbă, vorbesc, vechi romîne voroăvă, vorove.sc, au avut înţelesul pe care Gaster în Chrestomatie îl traduce cu discus-siorij dispute, discours, causerie, şi pecare-1 au voroăvă, ' vorovesc în vechea romînă. Aceste cuvinte s-au născut din în-prej.urările de „a sta în cercul familiei", „a se găsi înpreună cu alţi oameni de serviciu la curtea lui vodă ori la curtea boe-rului". Un înţeles' analog s-a- dezvoltat la bulgarul dvorîă per-suader, exhorter, se concerter); vulpe (Criş-Mureş vulpe-hulpe, Somiş-Tisa hulpe, Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului vălpe-hulpeT sudestul Transilvaniei hulpe, Munteni-Pădureni vulpe-hulpe, Ţara Oaşului hulpe, Oltenia vulpe, Muntenia vulpe-hulpe, Moldova vulpe-hulpe, Bucovina hulpi, Basarabia hulpi, cuvînt normal în Weigand’s Jahresberichte şi losif Popovici Dialekte der Munteni und Pădurenî; I. A, Candrea Graiul din Ţara Oaşului pag. 13~Y>vulpes; vultur (Criş-Mureş hultur Weigand's IV Jahresbericht 276, Moldova hâltur)'>vultur. fl) iniţial înainte de r: vrăbie (Criş-Mureş vrăbie-vrăbeătsă-vărăbeătsă-hărăbeăfă Weigand's IV Jahresbericht 258) "> vechîu bulgar vrăbii. , 7) intervocalic: bolohăn>bolovăn>ved\m bulgar bo-luvanu; Mulduha Şezătoarea ÎIT 82 (munţii Sucevei)^Moldova ăe origine obscură.
Fenomenul n-are loc în celelalte dialecte, unde şi cele maî multe din cuvintele ’respective lipsesc.
Macedoromîn. a) a) vulpe; vultur: P. B. glosar.
; b) Olymp. «) vulpe Weigand Olymp 64.
c)r	Acarnania^: Lipsesc exemple.'	v
d)	Meglen. Lipsesc exemple.
13
194
§ 255.
Istroromîn, Lipsesc exemple,
212,	vn<mn dialectal: ibomnicl Oltenia Weigand's VII Jahresbericht 74, ibdmnice Muntenia VIII Jahresbericht 284, ibomnisel Moldova IX Jahresbericht 2 0 71> Z/W v/z/c ~> vechiu bulgar lîiibovînikă; pimit (pivniţi) Iosif Popovici Dialekte der Munteni und Pădureni 151, pimniţă Bărceanu, Dameipivniţă >vechiu bulgar pivlniţa.
' Istroromîn: ramniţă, şes P. I, 481>croat mvnica idem,
213,	vn <gn dialectal : pigniţă (pivniţă) I, A, Candrea Graiul din ţara Oaşului glosar,
214,	v<j?zv dialectal: imvit (ivit) Iosif Popovici Dialekte der Munteni und Pădureni 156vechiu bulgar îaviti.
: 215, In Banat; Criş-Mureş ~v fihal<C-«; pilăviimc pi-lavCpilăă Weigand's III Jahresbericht 228;postăvislav.pos-tavcpostăă IV; Jahresbericht 283.
; 216. v iniţial</7Z sporadic ‘în istroromîn:.:-- mesiitu: (înbră-căminţea)>vestitus ori • mai degrabă italian vestito. P. :L ■ 8227; meţăt (învăţat) > vitiatus 83 ;s; misă (a visa) P. I, glosar. ~-
217^; v- iniţial cade dela yolo, auxiliarul viitorului; oîu, ăl, a, - om, ăţl, ori voîu, veî, va, , vom, veţî,: vor ; şi 'dela voiebam, auxiliarul optativului, pentru care vezi nota.; dela acest număr,-".-'
; Jstroromîn, In istroromîn-cade v- iniţial dela volo, verb şi auxiliarul viitorului, şi dela voiebam, verb şi auxiliarul optativului ; or respărti "văcai[yox împărţi vaca). P, I, 14 ; ■ vor fătse' (vor face) * 15; verire-va (va veni) 16; vă .cumpără (va cumpăra) 1 u; vor (voesc 3 p. pl, verb) t26; vorpezeî:(vov cîntări) 22vă (vrea 3 p, sing, verb) 24; ts-or de preut? (ce îvor face, cu preotul?) 28;.re fi (ar îi 3 p, sing,) 236'; res [sic, . probabil greşit - în; loc de reş] . şi un]ătsăti-aşă (aş/vrea şirun alt an aşa^verb) 332;:;v<2 răstrzei (vâvucidfe) 4'7iv\v’er moreî (vei trebui) 412; va plăti (va plăti) 413;; ./se..rfi hi vre 2; (ce ai i vrea^tu ?)p416 ;-; va jivi (va^trăi) A^nţ-oî dă (ţ-oiu da) 41S; ts-ol lo cu fGV/d/w P fce .voiu face eu cu masa?) 41S; va veri (vă veni) 419; tse va fătse (ce va;: face) 428; va trli (va curge) 4;.,.;. vă (vrea 3 pysing;): 435; yer (voeşti) 5X; ts-ol cu bătu? (ce vpîurrface 'Cu,-.^băţul5?)'t'.-5gv;va băte (va bate) 510; nu-ţ vor dă (nu-ţi .vor da): 510; leT s-a po-
§ 255-
195
govorit ke se rer tsevd lovi, lei’ vor âns priprăvi: (s-au vorbit că,	dacă	vor vîna	ceva, să-şi pregătească singuri	mînca-
Tea) 5.24;	noi	ţ ren dă	foc (noi. îţi	vom da foc) 532;	va-fi
•(va fi) 5 33; verif-am neca să mi-aţ dăzălicafoc (am venit să-mi daţi [am venit cu gîndul că poate mi-aţi da] puţin foc) 63; noi ţ ren dă foc se ver tu spure tse n-a fost nitse nu va fi (noi îţi vom da foc,'dacă vei spune ce n-a fost nici nu va fi) 64; ver şi tu ăntsa remăre (vei rămîneaşi tu aici) 6(i; dă-ţ ren foc (îţi vom da foc) 6S; noi ne ren rădaăn-'.sură (noi ne-am însura bucuros) 74; vet mâre (veţi.merge) 77; voî m&re (voim merge) 712; ren vg (vom avea) 71S; a zis ke le ke se [sic, greşală în loc de re] fură şi călu dinstă-lă (a zis că el va fura şi . calul din grajdiu) 737; rei fura (vei fura) 729;	ver	vede (vei	videa) 731;	tse rşl tu? (ce vrei tu?
verb) 737;	16	ăte rdgu	se rei tu	rnire lasă ăntsa	durmi
(eu te rog să mă laşi [dacă m-ai lăsa] aici să dorm) 8L; te voi lasă (te voiu lăsa) 8X; se ver (dacă vrei, verb) 82; se rei fi mal muşăt ămmeştit, reş te pure ăm păt (dacă ai fi mai bine înbrăcat, te-aş pune în pat) ie re fi bur {e 1 -ar fi în stare) 8rei lă (ai lua, ai putea lua) 813; ver vede (vei videa) 8, r,; va hiti (vaarunca) 821; ie re lă (el ar lua, ar putea lua) 824 ; rei lă (aî lua, aî putea lua) 825; rei (voeeşti, verb) 830; voz“ (voesc l p. sing, verb) 831; ţ-oi da (îţi voiu da). 832; ver. jivi (vei trăi) 833;/«//ze rei privări—nu râs (ai să mă înşeli,—n-am să te înşăl) 834; ie re fi bur (el ar fi în stare) 9i; rei fi bur (ai fi în stare) 92; va zitse (va zice) 93; necafuecumvă (fie cum va fi) 95; vet cumpără ;(veţi cumpăra) 9^; or (voesc 3 p, pl, verb)921; va dă (va da) 928; vor fi (vor fi) 930; voi le dă (li [dativ] voiu da) ; va posetsi (va tăia) 105; n-oi fi (nu voiu fi) 107; vet pl’şrde (veţi pierde) 107; c-or durmi (că vor dormi) 109; va tretse\va trece) 10l6; va dă (va da) 1013, lţ); s-or ănsură '(se, vor însura), 1023; > ren fătse (vom face) 1036;. va, ff (va fi) 111 ; văx (vrea 3 p. sing, verb) 1137; .noi ren mere\ [noi vom merge) 125; va lă (va lua) 128; ren mor61 mere (vom trebui să mergem) 1224; ke~ţ voi dă (că-ţi voiu da) 1230; vâş (vrea 3, p.: sing,\ veri)) r.-13t; va. fi (va fi) ; 135; ten m&re (vom merge) 13 7; va scotsi (va sări) 1319 ; va niorei. (va treimi) 1324 ; : îieca-l togă. ke se re dopusti (să-l roage să permită) [dacă ar -permite]) 1325; ~va-veri (va,veni) 1310;;; ren ■■muri \ (am itturi)'i.'Î4i-0;.'r^ vr$ (aţi ;vrea) 14:1(3; voi (vreau,
196
§ 255,
voesc, 1 p, sing, verb) 1416, 17; ver clemă (vei chema) 14 ■reş şti (aş şti) 1417; voi veri (vom veni) 1418; ren poghinf (vom muri) 1421; tuver zitseke n-aî căytăt, ea-ţ va zitse ke ăl, e tu ver zitse ke de rei fi mutastâ şăpte ăn ke se ăi (tu vei zice că nu ‘te-aî uitat, ea-ţi va zice. că te-ai uitat, şi tu vei zice că sa fii mută [de ai fi mută] şepte ani, daca. te-aî uitat) 1510; rel te tu mărită ? (vrei tu să te măriţi ? verb): 'Î5M; vdi (vreau, voesc, 1 p, sing, verb) 15g4; ver (vrei, vo-eşti, verb) T537; ret fătse (veţi face) 1632va ozdravi (se va însănătoşa) 1727;’ reş m&re (aş merge) 1810; va ştsofni (va ciupi) 181(i; f-oî fi prântă (îţi voiu fi la dispoziţie) 1829. 19 3, n; va fi (va fi) 1915 203; re fi (va fi) 21
22 * ^ en ele
mă (vom chema) 2123; se re tseli tse fum veri cătra mire,
io	le reş şcapulei, ke nu re veri niş gaştigheîţ (dacă vor. verii Ia mine acei care fură, eu ii voiu scăpa şi nu vor 'fi de: fel pedepsiţi) 2126; reş dă (voiu da) 2128 ; niş nu le-n cas-tigheî (nu-î vom pedepsi de fel) 21-31; veţ fătse (veţi face)1 2133; vet utside (veţi ucide) 224; te ren moreî utside (vom trebui să te ucidem) 226; ren fătse (am face) 23 7; lă se re mărită, se re fi ântru nărod (ea s-ar mărita, dacă ar fi între oameni) 238; ren wo zepetei (vom duce-o) 239; ren ăl’ tal'ă căpu (să-i tăem capul [i-am tăia capul]) 23.22; mărie ren morei'âl’e dutse, ren ăl tal’ă svăki ură (mînile vom trebui să i [le] ducem, să-i tăem [i-:am tăia] fiecare [din noi] cîte una)’ 2324:; cum,ren de ocli?: {cum vom face cu ochii?) 2325; voi omori (voiu omorî) 2419; va zvadi (va scoate) 256; veţ ramară (veţi rămînea) 269; ren dă (vom da) 269, n; ren nepuni o băcfvâ de prăh şi :âr l’-en pure ănnăntru, pac ăr l~en prinde (să umplem [am umplea] un poloboc cu praf/ şi să-i punem [i-am pune] înuntru, apoi să-i aprindem [i-am a-prinde —să li dăm' foc]) 2615; rşş cumpără {aş-cuihpăra) 2 6 26; me ret (mă veţi [mînca, elipsă]) 283; nu vor wo (nu o vor [mîrica; elipsă])-283 ; ctim reş io fătse ke’veţ veri năzat 'OrtlirP.^eum^aş‘.'face.să' deveniţi [că veţi deveni] înapoi oameni?) .284; se va mărită (se va mărita) 286; ven făţe.(vom face) 282^, 3I ; veţ (voiţi,; verb) 2912; va cavtă (se va uita) 29ai: reş trămâte ^Wm^] 29 33; curii'se reoscapulăiami.ax putea i să scape) 31 lăîl^a zis;ke’ se s+er vă ănsură după la, -ke-lwa la . scapulel făţe (ea- i-a,:zis că,-dacă ar ivorsă. rse‘ însoare cu“dînsa, ea-1 va face să" scape)::31 -fr vasifi (va'fi fost, ar fi trebuit să fie) ^3135; ! v<7fi (va Ifi) 3232;se rg Ier
'•§ 255;
197
după tire ănsură,. tu l-er jutâ (dacă: s-ar însura el cu tine,, tu 1-aîajuta) 32^6voi. Ar. (vom da) 3313; repute (aş putea, poate că aş putea) 3316; mai voii-reş (mai degrabă aş. vrea, aş preferi) 33 w1, reş mg re (aş merge) 3 3 26;. ren ăntrebă (să întrebăm [am întreba]) 3327;- ren mere (vom. merge) 3327;i rem. morii (vom trebui),3332; ren moreî (vom trebui) 33.}4; ver ve tse ver (veiavea ori ce. voeşti) 3412; reş mere i(aş'merge) 3416; ver /â. (aş lua) 3421; nu-î ver niş rew fătse, .(nu-i vei face niciun rău), 354; voi arată (voiu arăta) 354;_ t-er privări (nu vei reuşi) 359; vor lă (vor lua) 3510 ; ren setei (să ne plimbăm [ne-am plimba]) 3512; va rabl (va servi). 35u; ne dăi bog se ret voi mire buşni (să nu dea dumnezeu să mă- sărutaţi, să ferească dumnezeu să mă sărutaţi, să nu dea dumnezeu să voiţi sa mă sărutaţi) 370; ren măre (vom merge) 37lxre dopusti {ar, permite) 3724; se re dopusti ke. re mere . (dacă i-ari; permite să meargă) 3733; - re mări (va merge) i38^;‘ vrţi/nţre (ai- merge) 38y reş -mai voii (mai mult aş vrea) 385; ren veri (vom veni) 38,-.; rţn mere (vom merge) 3816.; ver, (voeşti, verb) 3 8 34;:va se cumpară (se va răscumpăra) 3913;, se re [cuelipsa lui cumpără] (s-ar răscumpăra, s-ar .putea răscumpăra) 391?i; rei odcupi? (ai săpa? ai vrea să sapi?) 3927; reş [cu elipsa Iui odcupi] (aş vrea să săp) 3 9 28; Xo-m trecăt pre tslia va fi zetse â/?(eu am trecut pe aici vreo zece ani în urmă)• 4028•, fătse, ren wo. (o vom face; vom ■face acest lucru) 4034; va dă (va da) 4114; voîfi (voiu fi) -410.7;; ren, fătse (vom face) 4135; ver clecni(vei îngeiiunchia) •4218;. voi veri (voiu veni) 42 36\. veţ (voiţi, : verb) .4236 vede, se-s poşteni, ren lă, se nu-s poşteni, nu ren (să vedem [vom vedea], dacă-s cinstiţi, i-om lua, dacă nu-s cinstiţi, nu i-om lua) 443; va fi (va fi) 44u; va ţire..(va ţinea) 4434;. voi zecîide. (voiu închide) 466; ver fătse (vei face) 468; re fost prewtu muncă- (preotul ar fi mîncat) 4613; re fost muncă prewtu (preotul ar fi mîncat) 4617; vor dă (vor da) 47t; /■^r (vrei, voeşti, verb) 479 ;;: voi fătse (voiir face) 4729; vor (voesc 3 p. pi,, verb)-4728; ren fătse (vom face) 480; ren, pure (vom pune) 489ren miră (vom duce) 489; vă (voeşte, 3 p. sing, verb) 48 25; a verlt vrâma de me rei ănsură (a venit vremea'-să, mă însori) 4834; vă\ (voeşte 3 p, sing; verb). 492; va se ofari (se va şterge) 49,.; rei fătse (vei face)491!; va /â. (va lua) 4912J 13 ; se nu reţ voi cqvtă (să nu vă uitaţi, imperativ) 49 32; ver resp.arei (vei tăia) 49.34;. voi. cere
198
§ 255.
(voiu căuta) 505; re (voeşte 3 p, sing, verb) 509; ve rogir se reţ voi mile spure (vă rog' să-mi spuneţi) 5017; ve:rdgu se reţ ine lă ăntsa, ve rşş tsevă lucră (vă rogsă mă luaţî: aici, v-aş lucra ceva) 5021; ver (voeşti, verb) 5 0 33; reş (aş vrea, verb) 526; re dă (arda)52(i; me reş mărită (m-aş mărita) 526; reş me mărită (m-aş■ mărita) 528, 9; reş năşte (aş-naşte) 5210; reş (aş vrea, verb) 5215; reş me mărită (m-aş-mărita) 5218, 23; ren vede (vom videa) 52 !9; reş năşte (aş. naşte) 52 25; re tsă pute fi? (ar putea fi asta? s-ar putea, aşa ceva?) 522'G; ren fătse (vom face) 52?)4; ren poutside (să ucidem [vom ucide]) 52 35; ren posetsi (să ucidem [vom ucide]) 532; ren posetsi (vom tăia) 537; nu re îeî pute? (n-ar putea ei?) 53lf); re (ar [putea, elipsa verbului] 3 p, pl.)j 5316: re se dotăcni (se vor atinge) 531(i; re fi (vor fi) 5316; not mezen ren ăţi-l află (noi mergem să ţi-1 găsim) 53,9; refl //"(vom fi) 5332; re vâ (ar vrea să aibă, 3 p, pl.) 53n5; vepămnâ' (veţi --umbla) 5 3 36; reţ (vreţi; voiţi, verb) 54~;î-cr lasă (îî va, lăsa) 543; ren fi (vom fi) 54f); re fl (ar fi, 3 p,. sing,) 545; re vd (ar vrea să aibă, 3 p, sing.) 541(.; tse aî verit âtsa ke reţ fură? (ce aţi. venit aici să furaţi?) 542n ; ve rugăn se reţ ne lasă ăntsa durmi (vă rugăm să-ne lăsaţi să dormim; aici) 5422; ren mşre (vom merge) 5432; tse-re- (ce vor ? 3 p, pl.' verb) 5436; iei a zis ke wo rogu ke -se ăr îa lă cătră sire (ei au zis că ■ o roagă să-i ia la dînsa [în casă]) 5437; tse re ? (ce. voeşte? 3 p. sing, verb) z/ ă/ ^7/z<? tsă babă: se reî tu mile mere cavtă pre căp' (mtrro zi îi zice baba : să vii să-mi cauţi în cap) 5621; ren-otrui (vom otrăvi) 5537; ren pure (vom pune) 56,; vor se otrui (se vor otrăvi) 56,; rq zecopeî (ar îngropa 3 p, sing.)» 5627; va plaţi (va plăti) 5628 • ver (voeşti, verb) 5630- ren ăî. ucide şi oderi şi ren cornele lasă cu cofa (să-l ucidem [boul] şi să4 jupim şi să-i lăsăm coarnele la piele) 573 / ce re ? (ce vrea ? 3 p, sing, verb) 578; se reî tu mile dă casta-fiîe,neca re-veri la mire sluji- (să-mi dai tu mie fata asta, să vie la mine. să-mi slujească) 5729; îă re av(t cafe (ea ar vrea să aibă) cafea) 588; noi ren pripravi un calun, ren ăl blre necar-. gMi cu măre balotă, şi clămareţa, când verire, ren ăî-lasă neca pope cela cafe, şi mese're kă, ren hiti din cestcf calun ăn îe (noisă pregătim mr tun, : să-l- încărcăm bine cu-
o	ghiulea marc, şi dimineaţa, cînd va veni, să-l lăsam să beie-cafeaua, şi [cînd] va pleca, să dăm într-însul cu tunul) 58 ]2;-
§ 255.
199
re fi bur (ya putea) 5820; ren mire (vom merge) 5823; re
ifi (ar îi 3 p. sing.) 5833; râgâ ke se re dură cătră le a ; luî hlăpăţ (se roagă să-i aducă [3 p. pl. impersonal] servitorul) 59,2; se nu reş fâst fi îo, tu r$îfost moreî muri (dacă n-aş fi fost eu, tu ar fi trebuit să mori) 5 9 24; terâgu ver me apără (te rog să mă aperi) 5927; scoctt-a pre îe ke vor ăl ucide (au sărit, asupra lui să-l ucidă) 593I; va tsiră {va cina) 60oS; cuvintu taţi: tu ne reî cunâşte măre. îo am zis ke nu reş. îel’ miîe zis-a ke îo-l reş cunâşte şi-l reş -spurc fără. îo am pâcle spus ke, mqcar ke-l reş cunâşte, ke nu reş spăre (îmi zic hoţii: tu ne-ai recunoaşte mim, eu am zis că nu i-aş putea recunoaşte, ei mi-au zis că i-aş recunoaşte şi î-aş denunţa, eu am spus atunci că, chiar dacă i-aş recunoaşte, nu i-aş spune) 6130; voi arată (voiu arăta) 6212- l-eş fătse căpul tal’ă (aş pune să-i tae capul) 6214; nu reî tu. cunâşte tsq beştie? îo nu reş o cunoşte (ai recunoaşte animalul a-cela ? nu l-aş recunoaşte) 6230; n-ări frică ke-r poghini (să n-ai frică că-i muri) 6231; va scotsi, va ojivi (va sări, va învia) 632G; vikeît-a se re râba cumpără (a strigat dacă nu vrea să cumpere cineva [3 p. pl. impersonal] o haină) 653;, raş nuşte zitse (aş spune ceva) 6520; cât reî tu, se nu ver nigdar de tsă zitse niş? (cît vrei [verb] tu [să-ţi dăm]* ca să nu spui niciodată nimic de afacerea ceia?) 6522; au verit mul’erile c-or cumpără metur (aii venit fimeile să cumpere, mături) 6533; re veri (vor veni) 663; tse ren ? {ce-am putea face? elipsa verbului) 6613; tse t-er mere cu mârt şpotel (pentru ce să te duci tu să-ţi baţi joc de un mort?) 66u ) re măre (ar merge, 3 p, sing.) 6628; n-er niş fătse (nu vei face nimic) 675; re pute (ar putea, 3 p, sing.) 67e; reî cose (ai vrea să coşi) 678; dă-l’ va (îi va da) 6726; re fi (ar fi, 3 p. sing.) 6730; ma zitse, gospodine, se nu-î re purtă lor o frăîla muşăta? (ia spune, domnule, să nu-ţi aduc o fată frumoasă?) 6734; re pute (ar putea, 3 p. sing.) 6735; reî vre (ai vrea) 686; rţî tretse (vei petrece) 6824; reî pute (ai putea) 6826; re vre (va voi) 692; re vrţ (ar voi) 694; se te raită ănsură, pdcle ren m&re ănvoîscâ (dacă te-ai însura tu; am merge după aceia la războiu,-ori, dacă te vei însura... vom merge.;)): 692j; va dureî (va ţinea) 6922; ver v£ (vei a-vea) 6934;, reî lă- {vei lua) 6934; răî tii şti? (vrei sa ştii? verb) 70,3; ke va şubiio veri (să vie îndată, imperativ) :7023; sp vre torce, n-ăr.e le. (dacă ar vrea să toarcă, n-are ce, verb)
B.C.U. „M. EMINESCU" IAŞI
200
§ 255.
713.; cg.fetâ zis-a ke re rada, se te tetele na obed cl’emd (faţa a spus că ar vrea-bucuroasă, dacă ar chema [doamna] pe mătuşe la ospăţ, Acelaş. cuvînt re ,serveşte şi ca; verb pentru un-subiect şi ca auxiliar pentru alt subiect prin cyjq\j.a âr.b -/.ctvcu) 7126; ver dă (vei da) 722I,; cum ren noi fătse za kă-l dă? ştiţ tse ren noi neputt pre îe cmâ? ndl ren zitse tu ţesăru c-ăre tseta măgo o lăpâ (cum să. facem să-l alungăm de aici ? ştiţi ce să spunem despre el ? să spunem împăratului că are vrăjitorul o iapă) 7322 ; se voi io tsă fătse, daîeţi-m
o	spartă de bombone (ca sa fac eu acest lucru, daţi-mî un coşuleţ de bomboane) 732S; tse ren cmotse pre ie neputi? cmdtse rqn lu ţesăru neputi e-ăre măgo o ponăvă (ce să şoptim acum despre dînsul? acum să spunem împăratului că are vrăjitorul o învalitoare) 74,6; re răda fraţi se ie căpu pierde (fraţii ar vrea bucuros ca el să-şî, piardă; capul, verb) 7420; ie gane ontr.ăt, ke va ie că fătse, ke neca-i dăie ure scăle lunj şi legăhne (el zice atunci că, pentrucă să facă el acel lucru, să-î deie o scară lungă şi uşoară) 7423; ren fătse (vom face) 752 ; reş rescaleî (aş despica) 15r>; ts'e ren cmots’e pre îe neputt? noi rţn. cmots'e lu ţesăru neputt. c-ăre. măgo o ieivă (ce să spunem acum despre dînsul ? să spunem acum împăratului că are vrăjitorul un brad) 7,515 ; . reş şti (aş. şti) ,752S; reş tal’ă (aş tăia) 752S; mes-a pre. zerăncl’i şi pre măr ăn căsă, se nu-l re cunoşte (a mers în casăm patru labe;: ca să nu-l cunoască, 3 p. sing.) 7532; ver vede (vei vedea). 7533 ; ţesăru zis-a, se nu-l re privări, ke va vede se-î măgo ăn ca îelvă (împăratul a zis că să vadă dacă-î vrăjitorul în brad, ca să nu-l înşele) 76u ; pus-a şapte trupe de soldăţ za rescl’ide vo [îelva], ke va vede se-î măgo ăn-nuntru (a pus şepte trupe de soldaţi să deschidă [sicriul de brad], ca să vadă dacă-î magul înuntru) 7613; va uts’ide (va ucide) 7632; /'£/2 află (vom afla) 77j,; ren mere (vom merge) 77I3; tă n-er veri (nu vei ajunge) 77„; : ver flă. (vei afla) 77&tu . n-er ■ veri (nu te vei întoarce) 7722, 2S; t-oî: scufă (te voiu asculta) 7725; se va rescl’ide (se va deschide)-7726;; tu n-er mere (nu te veî duce) 7735; k-er făts'e (că vei face] 7735; va scapă (va. scăpa) 784; verflă (veî afla) 78G; flă ver;(vşî afla) 786 se va rescfi.de (se va deschide) 786; tu, n-er veri. (nit te veî întoarce) 78<„ VJ, 20; veri-ver (te veî întoarce) 78jg■; scută-t^oî (iz-om asculta) 78)g;. ver flă (veî afla) 78^; nu ţ-oi\ n/£ .(nu-ţî vor iace. nimic, elipsa verbului) 7825;
§ 255,	.	201
ver şti (veî şti) 7857; vor hitt (vor arunca) 7930; l-er ozdravi i{îl veî; îndrepta) 7934 ; va ozdravi (se va vindeca) 79r>;; . re// (va fi) 80s; re dă (va da) 806; re mere (va merge) 80 7; re ozdravi (va îndrepta) 80 7, !C; tu n-er ozdravi (nu veî vindeca) 80 s; r& (ar voi, verb) 8025; re ozdravi' (să vindece, [ar vindeca])'80o5; re făfs’e (va face) 8126; r<> purtă (ar purta) 82, : reş Iuti (aş zvîrli) 82f; rem făts’e (vom face) 83w; remuts'ide (sătăem [vom tăia]) 8319; reţ uts'ide (aţi tăia) 832!*).
*) Din aceste exemple se culege următorul tablou de forme. Auxiliarul viitorului
1	p.	sing,	.	voi	of	.	rşş
2	p,	sing.	ver	er	reî, -r
3	p.	sing,	vă	a	re
1	p. pl.	V	reJn>	rem,	ren,	ren,	-n
2	p. p), vel'	/	' reţ	.	'	'
3	p, pl,. vor or ,
Auxiliarul optativului	/	■
1	p,	sing.	ver	reşjfaşjrq	eş
■2	p,	sing'.	rej, rai, reî	er	■
3	p.	.sing.	re.	er,	ăr
1	p. pl,	ren, ren	.	âren
2 p. pl.	reţ	.	aţ
3 p, pl.	re/, re .
Aceste'forme însă apar şi ca verb, anume ca verbul voesc, cuînţelesul de indicativ şi de optativ, astfel:
Prezentul indicativului
•	i	p,	sing,	VOÎ (vreaii)
2	p,, sing. ver,' reî, răi (vrei)
3	p.	sing.	vă, re (vrea)
■	2	p.	pl,	ueţ, reţ (vreţi)
:	7 3	p,'	pl.	vor, or re (ver, vreaii)
Prezentul optativului
1 p. sing. reş (aş vrea)	.	,	...
3 p. sing. V1'e,re (ar vrea)	<	-	;	;
■	^	•	3	p.	pl. re (ar vrea)	'
;Din simpla inspecţie a- acestor tablouri, unul al-formeler ; de viitor şi de. optativ,. celălalt al verbuluîvoesc, rezultă în mod clar 1) că for-
202
§ 255.
mele istroromîrie ale viitorului şi optativului îşi au originea în. verbul volo,. 2) că în istroromîn, ca şi în dacoromîn, există pentru verbul voesc (considerat la un loc, ca verb şi ca auxiliar de viitor) , la prezent, pelîngă o formă mai specifică, voi, ver, vă, veţ> vor (dacoromîn voiu, vel - vechiu. romîn veri, vă, vom, veţi, vor, astăzi mimai auxiliar de viitor, în vechea romînă şi auxiliar de viitor şi verb)>'*vo/eo, *uelis, volet (Archiv fiir lat, Lexikographie und Grammatik, II, 177), voiu mus, *veliiis, voluntr o altă. formă, foarte asămănătoare cu a: imperfectului, 1'âş, l'âl-răl, l'£r rem-rem-ren-ren, ref, re (dacoromîn vreău, vreăî, vrea, vrem, vreţi, vreău), a cărei origine trebue căutată în persoanele 1, 2 plurale *Vole-mus, *Voletis şi în analogiea imperfectului.
In special pentru originea auxiliarului optativului istroromîn din imperfectul luî volo pledează două fapte, Intîiu. acela că imperfectul luî volo, vreă, vreăî, vreă, vream, vreăţî, vreă>volebam, volebas, volebat, voie ba mus, volebatis, volebant servîa în vechea romînă ca auxiliar al optativului (vrea fi—ar fi, vezi exemple la Ciparîu Principii de limbă şi de scriptură 191), Al doilea acela că în Banat se întrebuinţează, unele lîngă altele, formele cu v- şi fără v- ale imperfectului vreamz>volebam ca auxiliare ale optativului (Weigand's III Jahresbericht pag. 216 reăş: şts’i [aş şti], pag. 99 vreai fi [ai fi], pag. 65 ream rugă [am ruga]; Enea Hodoş Poezii poporale din Bănat Nos. 99, 102 l'eăî veni [ai veni], No. 263 te reaî uscă [te-aî usca]).
Maiîn special pentru originea auxiliarului optativului istroromîn din volo pledează faptul că formele 1 p. sing. reş, 3 p. sing. Vre, re, 3 p, pl, re (vezi tabloul) au înţelesul, ca verbe, de prezent al optativului, ceia ce nu se poate explica decît prin faptul că izolarea rqş şti, de pildă, este necomplectă, aşa că vorbitorul o înţelege ca aş vrea să ştiu.
Formele de optativ istroromîne începătoare cu vocale, 1 p. sing. eş (alături cu care există şi erş, după cum rezultă din două exemple din textele publicate de Weigand în I Jahresbericht, No, IV, 16, serlaş vede, cunoşterlaş, „dacă l-aş videa, l-aş cunoaşte", pe care eu le analizez s-er -la-ş, cunoşt-er-ia-ş [cu totul altfel analizează Weigand III Jahresbericht 144]); 2 p. sing. er; 3 p, sing, er, ăr; 1 p. pl. ăren (In exemplu, 2615, ăr f-en pure, ăr l’-eti prinde, cuvîntul ăren este desfăcut prin intercalarea pronumelui t, tot aşa după cum în serlaş, cunoşterlaş [vezi mai sus] cuvîntul erş este desfăcut prin intercalarea pronumelui, la. Tot aşa în dacoromîn se zice ducevăţî==duceţi'vă prin intercalarea pronumelui vă în cuvîntul duceţi. Vezi § 315 No, 24); 2 p, pl. aţ; 3 p, pl. er (A-ceastă formă se găseşte într-un exemplu din textele publicate de Weigand în I Jahresbericht, No, IV, 10, k-er la cumpără, „că [ei] l-ar cumpăra"), sînt evident aceleaş cu formele dacoromîne aş (vechea romînă aşi, aşu, vezi Tiktin Worterbuch), ai (Ciparîu în Gramatică I 278 dă ca veche romînă forma ari, pe care însă n-am putut-o găsi), ar (în vechea romînă are, ari, ară, re: are aveă, s-are griji Gaster Chrestomatie I 76, are /« Iorga Documentele Bistriţei I, 8, 28 ; ari avea Gaster: Chrestomatie II; 14 •, ară fi fost Gaster Chrestomatie l, 274, ară hi Iorga Documen-,
§ 255.
203
tele Bistriţei ,1, , 8 -, de re hi să ■ hie bun Iorga Documentele Bistriţei I, 8),. am, aţi, ar (în vechea romînă are, ari, ară-, are vrea Dosoteîu Proloage 59, ; ari vieţui Gaster Chrestomatie II, 14; ară fi Gaster Chrestomatie I, 271, ară aruncăIorga Documentele Bistriţei I, 9, ără hi, i-bidem 9, ară muri, ară învie ibidem 22). Aceste forme însă, începătoare cu vocale, se deosebesc de cele începătoare cu /' numai prin poziţiea vocalei (Să se compare în specia;! 1 p. sing. rqş-erş, 2 p. sing. rei-er, 3 p. sing. şi pl. rq-er— 1 p. pl. ăren^ern, 2 p, pl, aţt>*e'rţ), Iar a- iniţial din formele dacoromîae şi din p. 2 pl. istroromână fljf se explică prin prefacerea luî e- iniţial neaccentuat în a (Vezi 37). Chiar numai a-ceastă consideraţie ne-ar face să admitem că formele începătoare cu vocale au eşit din cele începătoare cu r prin metateză. Dar la această concluzie ne maî înping alte două consideraţii puternice, întîîu promiscuitatea cu care formele începătoare cu vocală şi cele începătoare cu r se întrebuinţează în istroromîn şi în Banat (Pentru Banat compară în special cele spuse de Enea Hodoş Poezii poporale din Bănat pag. 9 : „Optativul prezent se‘ conjugă în comuna Văradia şi Pătaş în modul următor : îo l'eaş veni, tu reaî veni, îel ar veni, rtoî ream veni, voi reăţ veni, iei ar veni“)/ apoî faptul că limba-nu admite lux (Vezi ale mele Principii de istoriea limbii pag. 213), şi ar fi chiar abuz de lux atunci cînd ea ar întrebuinţa pentru exprimarea-unui raport de mod trei simboale deosebite (In Banat de pildă p. 2 sing. vreai—reai—în istroromîn de pildă p. 1 sing, ver—rşş-răş-rq—qş-erş), dacă acele trei simboale n-ar proveni din unul şi acelaş etymon.
Toţi cîţi s-au ocupat cu originea formei de optativ dacoromîne aş, ai, ar, am, aţi, ar,*s-au gîndit la verbul habeo. Astfel Diez Grammatik V ed; pag, 598 („Pentru al! doilea imperfect al conjunctivului"—aşa numeşte el optativul romînesc—„circumscrierea se face tot cu: avea. Numaî pentru p, 1 sing. s-a recurs la neogrecul o!?:	TP“<PT1 er moge sehrei-
ben, a? *|'P0'-4'aM-'-£V lasst uns schreiben. Şi în albaneza se întrebuinţează as : astă şkoimă lasst uns gehen.“), Cipariu Gramatica I, 277 („p. ;1 -sing. aş e neîndoit lat, habuissem, iar celelalte persoane sînt derivate dela haberem“), Cihac Dictionnaire II, 637 (,,1 p. sing. a£=neogrec-<x?: a? •Ypatpfî qu’il ecrive, - a? Ypâ^io[;.ev ecrivons. ; Pentru celelalte persoane s-a luat verbul ave, habere, şi anume aî, ar pentru 2 şi 3 p, sing., şi am =avem, aţi—aveţi, ar=are pentru plural,"), Miklosich Beitrăge Conson, II; 27 (..o? îşi are originea in hăbuţssim, habuessim prin aeş“), care însă îşi retractează părerea în Lautgruppcn 37 („Dela habuissem; habu-issim nu se poate derivă- aş, pentrucă habuissem ar fi dat avuse,' iar habuissim avuşi. S-ar- potrivi a doua formă de perfect al conjunctivului hajjessim, dar o asemenea derivare nu se poate admite din punct de videre general romanic, vezi Diez II, 113 [adecă II, 117, unde se spune că perfectul conjunctivului; latin a dispărut din toate limbile romanice]11.), Hasdeu Etymologicum Magnum 982 („Toate formele auxiliarului am s-au născut printr-unul şi acelaş proces fonetic al suprimării silabei mijlocii -Ve-
—	-be- din prototipuri latine, şi anume am—habemusjai-—habes, a, ău—habet, habent, aţi—habetis, are—haberet, aş--habessim. “), Meyer-Liibke Grammatik II §. 114 -(;,In aceste forme, a < căror origine din: avea
204
§ 255-256;
§ 256. 218. /*) la începutul silabei s-a africatizat pe tot teritoriul romînesc, printr-un : fenomen de alunecarea sunetului anteromînesc. Cunoscut fenomen latin popular. Şi anume : a) /
-Po, ncg-z>g-z>z~dz1>g **),—b) "j-r a<.dz-z>dz ***).
se.ycde-dt.de colo—auf der Hand liegt—, obscură este numai p. 1 sing, as, pentrucă vreun *habuissi ar cere o prea mare scurtare. O formă a-propiată este. neogrecul aţ, care are un înţeles analog , şi a pătruns şi în albaneza, decît numai ar trebui să se admjtă:,că s-a introdus ca. terminaţie dela perfectele forte, ceia ce larăş este, greu,"), Tiktin Worter-buch („Derivă. în orice caz din forme de;ale luî habere : aş probabil din habuissem, şi anume aşi-aşu-aş după dzişi-dzişa-dziş din dixi, iar celelalte: forme ori din habueras etc,, ori. din haberes. etc.") şi, Zeitschrift fiir roman, Phil., XXVIII, 691 sqq. (QDerivă ori ămhaberem: ori. din ha-buerim. aş din. habuissem n-a putut eşi,; e. de origine obscură.9).; Eu însumi în Principii de istoriea limbii. 70 am admis.ca. etymon; prezentul conjunctivului, dela volo, şi anume sub formele voiam, *volas, *volat, *vo-lamiLS, *volatis, *uolant (După Ernst Gamillscheg, Studien zur Vorge-, schichte einer ro.manischen Tempuslehre, Wien, 1913 pag?-146, în Sitzungs-berichte; der Wiener Akademie Bd. 172, această etimologic a mea, pe care , astăzi o părăsesc/ ar fi mal apropiată ,de adevăr, decît . acea din.; 00* lebam/; propusă, de. Weigand), dar deja în April 189-6- recunoşteam sla cursul meu dela universitatea din, Iaşi originea auxiliarului de optativ istroromîn din imperfectul verbului volo, vream, vreai, vrea, etc., prin căderea, luî y-: iniţial, ,şi identitatea, auxiliarului istroromîn cu, aş, al, ar, etc., dacoromînesc; La sfîrşitul anului 1896 . .Weigand. în III Jahresbericht 139-161 (Die , Bildung des; Imperfecţi Futuri—Koiiditionalis, Optativi—im Rumănischen) a .susţinut cel ,dintîîu prin publicitate acest lucru. Pe -ş dela persoana î singulară (dacoromîn aş-aşuaşu, istroromîn reş-raş-eş-erş),continuu de a-1 explica, aşa cum l-am explicat deja în Principii 70, anume prin compunerea, cu. sic: aşT^volebam sic. Această explicare a luî -ş a fost adoptată şi: de Weigand III Jahresbericht ,149;,
: In ce priveşte formele începătoare cu r ale optativului din dialectul istroromîn,; originea: lor din, imperfectul lui volo. a .fost recunoscută . încă de Aşcoli Studii critici anul 1861 (Ia Hasdeu Etymologicum Magnum 1947), dar, măcarcă, această origine a lor este într-adevăr bătătoare, la ochi, ea a fost .respinsă de Hasdeu Etymologicum Magnum: 1946 şi de Tiktin Wor-terbuch şi Zeitschrift fiir roinan Phil. XXVIII .691; sqq., care şi unul şi altul, admit că reş. se datoreşte faptului- că zicereraş, i de pildă,-, a 'fost simţit i prin . etimologie populară ca; zice-r.ăaş.-. .Hasdeu':„Poporul. judecă limba. după auz, nu după scris. In forme ca fire-aş,facere-aş, zicere-aş, alături cu aş fi, aş face, aş zice, urechea- desparte .silabic fi-reaŞj face -reaş, zice-reaş. De aci,; în loc de aş s-a născut;în dialectul istrianoroinîn forma /'aş," Tiktin::Worterbuch pag.: 101 : „istriari r- a fost luat evident dela- terminaţiea,infihitivuruî::,,raş,; reaş află penţru;aş află după aflăre-aşj, care a fost simţit ca află-reaş".	j-	^	-
.	-*)-/ latin—scris- de. -cel; vechi cu acelaşi ' caracter-ca: şir^-ra;-avut
pănă, în veacul-, V p. Chr, valo.areai de I consonant, -după: aceia;;a, devenit!
§ 256.
205
pe tot teritoriul romanic spiranta palatală fonică, y. Seelmann, Die Aus-sprache des Latein 231, -	.
:	**) Pentru faptul că dz provine din g, iar nu din contra, pledează
următoarele consideraţii: a) dz se găseşte numai într-o localitate din Moldova şi în 8 localităţi din Bucovina,. Localitatea din Moldova însă este una dintre acelea unde nu se pot pronunţa s, z, aparţine la aşa numitele de cătră Weigand s- Gemeinden; în asemenea înprejurărî dz din acea localitate se dattfreşte unui-defect de pronunţare a africateî J- (=dz), imposibilităţii de a pronunţa pe z, care sunet ân stare de muîare (z) con-stitue al doilea element al*luîg, Ca sunet normal al limbiî se poate considera dz dec! numai în cele 8 localităţi din Bucovina, unde nu există imposibilitate de a pronunţa sunetele s, z, unde vorbitorul poate pronunţa pe g (dz), iar dz este un stagiu de alunecare spontanee a sunetului original j. b) Dialectul macedoromîn, care în ce priveşte africata dezvoltată, din g -f- e, i se deosebeşte de dialectul dacoromîn, în feliul acela că el a dezvoltat africata dz, învremece dialectul dacoromîn are .şY în privinţa africateî dezvoltate din j se potriveşte cu dialectul dacoromîn întocmai,, căci şi el, ca şi acest din urmă, ăre g. Din punct de videre fiziologic este tot atît de posibil ca g să provină din dz, ca şi din contra, şi încă mai: posibil este ca una orî ceîalaltă din aceste	africate să	se fi	dezvoltat dintr-un sunet .exploziv oarecare fără ca să fi	trecut una	prin	stagiul	celei-
lalte. Cu toate acestea, cînd pe teritorîul romînesc, cu excepţie de 8 localităţi din Bucovina, există g-, este mai firesc de a admite că dz din cele 8 localităţi ale Bucovinei provine dintr-un g, care va fi existat cîndva şi în acele localităţi, decît a admite că g,	cel general	răspîndit în	toată
romînimea, îşî are originea într-un dz maî	vechîu,
***) Pentru j înainte de e lipsesc exemple. Candrea-Hecht Les ele-ments latins de la langue roumaine 40 formulează legea: ,J înainte de vocalele e, i şî-a păstrat valoarea de î şi în unele cazuri a dispărut",. Acest lucru el vrea să-l probeze cu exemplele juniperus, care ar fi devenit fjinuperus, ienupăr, şi trajicere, care ar fi devenit *trejicere,. *lreiecere, *treecere, irecere. Maî întîîu este de observat că adevăratul, descendent al lux juniperus este jneăpăn, îar ienupăr e. un neologizmu, Apor în ce priveşte pe traicere (aceasta e ortografiea obişnuită a cuvîn-tuluî), am de spus următoarele. In limba latină clasică î (j) consonant in-tervocalic forma diftong descendent cu vocala precedentă şi diftong ascendent cu vocala următoare, se pronunţa Aîîacem, Maîîam, Tronam, coi-îicit, peuus, .euus, maîîus, îardiftongul înlîîu, cel descendent; îşi păstra cantitatea sonanteî neatinsă şi: era lung numai prin faptul că forma o silabă. închisă, astfel că Troja, ejus, de exemplu, nu se pronunţau Troja,. ejus, ici Trolia, eîîus cu sonantele o, e. scurte. Vezî Seelmann Aussprache desi Latein, 236, Lindsay .Die .lateinische Sprache II § 55. Pronunţarea aceasta s-a păstrat în latina clasică pănă pe timpul luî Pris-cianus ;.(începutul secolului. :VI). Această pronunţarre; a lu! i consonant (X) ;intervocalic exista : şi în latina ^ populară atunci cînd vocala posterioară .-era/ff,:;g, -o, U. Cînd vocala posterioară era /, se pare că ceî doi,diftongi,. umib(întîîul). descendent şi celălalt (al doilea) ascendent, se reduceau numaî la unul, la cel descendent, care era urmat - în hiatus de i Sonant:-
206
§ 256.
traicio (trajicio) se pronunţa adecă traî-icio, coicio (cojicio) se-pronunţa coî-icio, baiulo (bajulo), prefăcut prealabil în *bailo (bajilo), se pronunţa baî-ilo. Acest lucru rezultă din chipul cum traicio şi bailo sînt reprezentate în limbile romanice. In adevăr romînul trec se. poate explica numai prin aceîa că tral-ţcio, înainte de a se fi prefăcut /scurt accentuat în
e,	a devenit *trăîco, reziiltînd un tip trdico, trdîcis, trăicit, trăîcimus, trăîcitis, trdîcunt, traîciebam, trăîcere, trdîctus, de unde printr-o ulterioară: alunecare de sunet a rezultat treco, etc., de unde romîneştile trec, treăptă>trecta (A-'Ceastă etimologie a luî treăptă a fost dată întîîu de Meyer-Liibke Gram--matik 1241). Un asemenea tip trdico nu s-ar fi putut dezvolta din traî-iicio. Tot aşa romînul băer, engadin bela Tragbahre, obvaldens baila Tragband (Meyer-Liibke Etymolog, Worterbuch No, 886) nu se pot explica decît prin aceîa că verbul *bdl4lo a devenit bdîlo şi apoî a dat naştere unui derivat imediat *bdîla. Iar un tip bdîlo nu s-ar fi putut dezvolta 'din băî-îilo. Această reducere a celor doî diftongi, unul descendent şi altul ascendent, la unul singur, la descendent, într-un tip traî-iicio, care a devenit traî-icio, este lesne de priceput cînd vocala posterioară a fost un 7, căci pronunţarea într-un diftong ascendent, li, a luî î consonant cu i sonant este incomodă (pronunţarea luî î consonant cu / sonant în difiong descendent, //, este mult maî lesne). A admite reducerea celor doî diftongi la unul singur, atunci cînd vocala a doua a fost un! e, ba încă a admite reducerea celor doî diftongi la diftongul ascendent (după cum se pare că a înţeles Candrea-Hecht), a admite apoî căderea luî z într-un tip tre-iecere, orî poate chiar într-un tip treî-îecere (căci şi acest lucru: poate a vrut să înţeleagă Candrea-Hecht), este greu. Probabil (negreşit nu sigur, căci dela chipul cum a fost tratat ia, îo,îu nu putem cu siguranţă induce chipul cum ar fi fost tratat ie; asemenea legi astăzi nu se maî admit) un tip treîecere orî treîiecere ar fi dat în romîneşte tregece orî trezece, şi nu trece, îar dintr-un trejecta ar fi: eşit în romîneşte tregdptă orî trezedptâ, îar nu treăptă.—In'ce priveşte pe jejuno, jejlinus, iorme\e romanice dza-dzuner (San Fratello), jejunar (provensală), jejuar (portugheză) ni-dau bănuiala că şi formele romanice cu un singurprecum (feu/zar -(veneţi-ană); giine (piemonteză), gaunai (câmpidană), giiner (engâdină); dzuna •(friulană), jeuner (franceză), jumar (portugheză), pentru care vezî Meyer-Liibke Etymolog. Worterbuch No, 4581, romîn ajund provin din forme mai vechî, azi dispărute, cu doî j, jeju-, în care cele două silabe s-au •contras într-una, astfel că în special ajun romînesc (dacoromîn ajun verb >jejuno; macedoromîn agîun-ajun a&\eci\v>jejunus) este provenit din-fr-un mâi vechîu zezun ori zezun. a- din romînul ajun -n-ar fi>‘provenit prin urmare din aceîa că j iniţial din jejuno, jejuhus ar fi dispărut, îar e- i-niţial s-ar fi prefăcut în a, ci acestă- 'din ajunar fi un prefix, dupăcum este un prefix di- în italianul digiunare,' ,de- în- logudorezul deyunare, deinare, de- în-catalanul dejunai', a- 'în spaniolul aj^/zar-şi: în dialecte din nordul Italiei (Vezî pentru aceste forme. Meyer-Liibke : Etymolog-;;: Worterbuch-No, 4581),—Pentru aîept a propus Cihac, şi după Cihac-fPuşca-rîu Etymolog. Worterbuch, pe latinul-;,e/ecfo. • Dar 1 cu maî' multă siguranţă ar putea- afirma cineva că din ejecfo trebuia să iasă agept -oxl azept, căci pentru africatizarea luî j în acest1 cuvînt stă că probă'chipul
§ 256.
207
cum au fost tratate grupele.jd~, jo-, jil-; \nvremece pentiu eventuala, cădere a luî j ori pentiu eventuala păstrare a luî / ca î în je nu există decît o simplă presupunere (Vezi cele spuse maî sus în această notă). Pentru aceia probabilul etymon al lui aiept este abjecto. Pentru a pricepe acest lucru observăm următoarele, î precedat de consonantele labiale b, v,
f,	în silabă neaccentuată, precedată de silabă accentuată deschisă, din cuvinte paroxitoane, trece prin metateză,în silaba accentuată şi formează diftong descendent cu sonanta silabei accentuate (Vezi 52 y)< Acest fenomen ■a avut loc dupace căderea luî b între două vocale, dintre care cea de a doua să nu fie î consonant (146), încetase: caballus devenise căi în •vremea cînd hâbîa se prefăcea în aibă, căci probabil nu faptul că în ăibă, roibu, zgăîbă, căibă primul element vocalic era un diftong descendent cu / consonant a înpîedecat căderea luî b. Sînt însă două cuvinte ■ unde me-tateza lui î n-a avut loc. Acestea sînt subeo şi pluvia. subeo conform legii ar' fi trebuit să dea suîb (Compară *cubium<.cuib, nibeus<~r6ib). pluvia, judecind după cavea<icâîbă, ar fi trebuit să dea pldăibă ori plâdîvă; în -.'cazul din urmă cu v păstrat, căci dupăcum 6 intervocalic'"a căzut înainte de metateza lui l, tot aşa foarte probabil şi V intervocalic irebue să fi căzut înainte de acea . metateză (Compară:207). Cum se pot •explica aceste excepţii?,subîu, suiu, nu suibu, se poate; explica; prin a-nalogiea formelor sui, sâe, suim, suiţi, suire, suitr>subiş, subit, ~subi-hius, subitis, subire, siibitus. Analogiea unor forme însă câ plouă, plouă, plouăre, ploăăt^*plovet, plovebat, *plovafe, *plovatus poate explica numaî peritruce n-a Aevenii pluuia pldăibă ori pldăivă, dar nu poate •explica forma ploăe: prin analogiea luî plouă, etc; cnvînlul pluvia; o dată înpîedecat de a deveni plqăibă-pldăivă, ar, fi căpătat mai departe iorma ploăăă. ploăe nu se poate explică decît prin aceia că pluvia, reţinut în această stare prin analogiea lui plouă etc., a perdut într-un tîr-•ziu pe v prin alunecarea sunetului. Şi' fiindcă v în pluvia acăzut, trebue să fi’căzut şi b în subiii. Deci b intervocalic a căzut-în două rîndurî în Tomîneştej -întîîu a căzut; cînd a doua vocală nu era i consonant, iar în al doilea .rînd a căzut cînd a doua vocală era / consonant. Dintre aceste două fenomene cel dintîîu este anterior metatezei lui iar cel de al doilea •este posterior acestei metateze. Paralelă cu căderea lui b este aceia a lui V. In schemă succesiunea fenomenelor este următoarea : 1 \ caballus^ •căi; 2) habia^ăibă; 3) subîu<Z.suîă. Aceste lucruri nu sînt sigure, dar .posibile, chiar „probabile, , Şi acum, fiindcă b în: înprejurările. din subtu a; căzut, . pentru: ;ce mar..fi;.putut cădea ..şi -în.-••înprejurările din abîectq? Negreşit că, înprejurările sînt intru cîiva altele, căci în. sitbîu b face parte" din silaba slabă, perind.în'âbtdcţb face parte din silaba accentuată, •dar îns âceîaş' vreme aceste înprejurărî sînt ăsămănătbare, căci tot'- b 'intervocalic urmat de i consonant este şi colo şi dincolo, şi în subiu şi în ■abîectq. In tot cazul mai multă probabilitate,, există pentru;.căderea-,lui.;t> :în abîectq, care. e sprijinită, de căderea . lui b, în subîiî, .ori; în. tot, cazul de •căderea, luî'. b, interypcalic tipul căbafîliş,.,.ateii pentru .căderea,\luî /,orî pentru păstrarea Juî. ca î în \ejecţd,:, care, fapte‘diir;urmă, aii , contra ,lor, a: fricatizăreă lui fa-, JO-, JU-. In abia, în, caz ;cîridi într-âdevăr acest\cu-
■208 § 256-
Exemplele Ie dau după cuvintele normale şi după textele din Weigand’s III, IV, VI, VII, VIII, IX Jahresberichte, Weigand Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, losif Popovicî: Dialekte der Munteni und Pădurenî, I, A, Candrea Graîul din
ţara Oaşului.	...,	,..	.
a)	Banat z,z-: zneăpăti-zneăpîn-zneăpăr-zirîăpăn-zi-rîăpină (juniperus) ; zoăcă (jocat); zoc (jocus); zoi-z6î (jo-vis); zâdzăcă (judicant) ; iudzecd (judicare); zună-zănă (juvenis).-—Criş-Mureş g, z, z: znedpăn-znăpăn-zneăpîn-zneă-păr-zireâpăn-zîredpen-zinedpăn-zinedpăn-zindpăn-zînăpăn -zîneăpăn-zînedpăn (juniperus); zoc (jocus); z6î-z6i~goi (jovis); zună-zună-zune-zune-gâne (juvenis); zuniă (junie),— Somiş-Tisa g, 'z,' z: dezzăgă (disjugaţ);gor-zdr-zor (juro) garincâ-zunmcâ-zuMncă-ziuincă-zanmcâ (*jumca); zneă-păn-rzireâpăn (juniperus); zoî-zdî-gdi (jovis); zână-zâne (ju-•yjeniş)Zurăt (jur.atus),—Ţara Bîrseî şi. Ţara Oltului z:. zneă-pG/z-z/ze/7e/z (iuniperus); zoi (jovis); zunincă-zunmce-zmcâ (*junica,- junicem; juvenca); zur (juro),—-Sudestul Transilvaniei.' z : zoi (jovis); zâne (juvenis); zan//zca-iuncă.(*junica, juven-.caj f 'zăr |juro).—Muntem-Pădutenî--^. i, zz6c-zoc-g6c (joco); zoc: (jocus); zoî-zdî-gdî (jovis); zacdt (jocatus}; zudzecm (judicando);(zug-zâg-gâg (jugun); zâne (juvenis); zurăt (ju-ratus).—Ţara Oaşulm g: goc (joco); goi (jovis); gurdt (ju-ratus).—Oltenia z, z: zrieăpăn (juniperus); zoi-zpî (jovis); ziică’ (jocare); zugdriî (boi, >;jugum); zăne~^ăffe^Mhe...^uvems)?. zunîjicd-zumncă (*junica);; jur-zur (juro).—Muntenia z: zned-păn-znepere(juniperus); zdî (jovis); zucdt (jocatus); zune (juvenis); ;zunincă-zfimnce-zunice-zunică-zuncă (*junica,';ju-nicem, juvenca); zur (juro),— Moldova g, %'■%'. dz (numaî m-u>o localitate, Valea Saca jud/ Bacău): zfieăpîn-zărăpîn (juniperus); zoizoi-gdi-dzoî (jovis); zudeţ (judecător, judicium);;, zudeţdsă (soţiea judecătorului); zudicdtă (judecată">judico) zuncî-zâncî-gâncă-gâncî-dzâncî (juvenca); zâne (juvenis) zâr-gâr-iurrdztif (juro),—Bucovina g,. i, |, : rfi, (în 8 locali-tăţî): gor-gur-zor-mr-dzur-dzdr (juro) ’; guncă-dzuncă-za-
yjţnt • provine Jdiii•' vixf izolarea ‘ă '-^r-vix a avut loc tîrziu, după căderea lui. b intervocâlic; tipul • şubîu. 'T.ot aşa, tîrzîu;; după căderea lur b inţervocalic tipul siibîu, â' avut loc /prefacerea' luî, b în sunete *limbale înainte de' î consonant vechîu (14-5) : pentru aceîa aîept, nu abge.pt, orî ^g-, -bd'-,. 'bdz-< -cf-, -dz-, -bg-, -g-, -bdz-, -hz-, -by
§ 256.
209
nincă-zăncî; zneăpăn (juniperus); zdî-gdî-dzoi (jovis).—Basarabia g, z, z: guncă-zăncî-zăncî (juvenca); z6î-z6i~goî (jovis); ziir-găr-zăr (juro).
b)	Sînt numai două exemple: jaceo <, dzăc-zăc; sanctus joannescsanctus jannes<sînzăniî (naşterea sfîntuluî loan Botezătorul, la Saint-Jean, lohannistag, 24 Iunie) *).—pldăe nu-î *ploja, cum propune Puşcarîu Etymolog. Worterbuch No, 1340,
*) La Bîrlad se zice sînzăniî; în Şezătoarea V, 82 (Transilvania ?) sînzîeniî; Marian Sărbătorile I, 111 sîndienele; Rădulescu-Codin şi Mi-halache Sărbătorile poporului, Bucureşti, 1909, pag, 73-74 sînzenia-sîn-zeniî; T, Pamfile Sărbătorile de vară la Romîni, Bucureşti, 1910, pag. 77, 79, 80 sînzenn-sînzânie-sînzănii-sîmzâniî-stnzîene; Panţu Plantele cunoscute de poporul romîn, Bucureşti, 1906, pag.87 „drăgaica (Muntenia), floarea lui Sf, loan, sîmziene (Banat), sînjuoăne, sînzene, sînzenie, sînziene, sînzuîdnă, sînzuîene (Transilvania) = caille-Iait jaune, echtes Lab-kraut, Marienbettstroli, galiura verum L“- Din sanctus jannes trebuia să iasă *sînzî'ne. :l!sînzî'ne însă a fost în izolarea sa considerat ca substantiv feminin plural, apoi trecut la pluralele -î şi, fiindcă femininele plurale -i au de obiceiu un -Q- accentuat, *sînzî’nî a fost prefăcut prin a-nalogie în *sînzdni, care în sfîrşit prin amestecul sufixului ^ie a devenit sînzăniî. Se mai poate întîmpla ca *sînzî’ne-*sînzî'nî să fi căpătat de odată forma sînzăniî prin analogiea sufixului -ănie pl, -ăniî. sînzeniî a putut eşi din sînzCtniî în două feliuri: a) prin prefacerea luî Cl m.e supt influinţa luî i din silaba următoare (Vezi 78), prefacere ajutată de analogiea sufixului -enie; b) prin pronunţarea muiată a luî z (Vezi 7.7), Ca oricare izolare—căci nu numaî poporul, dar nici filologii nu maî simţesc în sînzăniî pe sfîntul Ion—cuyîntul a devenit pradă alunecărilor de sunet şi analogiilor de tot feliul, care ar putea fi urmărite uşor, dacă ani avea încredere în datele înşirate maî sus, care cele maî multe ascund supt o ortografie de fantazie cine ştie ce pronunţări reale. Cum că în sînzCl-niî se ascunde sfîntul Ion ştiia deja Cihac II 339, decît numai el desfăcea cuvîntul, pe care-1 dă sub formele sonzueăne, sănzuîene, sânziene, sîmziene, sînzuîene, sîmzelene (?), în sfînt-sfînt-iodne, astfel că-şi închipuia pe -z- = sfînt, iar ca reprezentant al lui ioăne considera pe -U-îăne, -uîene, -iene, Chiţu Cuvintele creştine în limba romînă, Columna lui Traian anul 1882 pag. 456, a desfăcut vorba maî bine: „Sîn-Ziane—Ia Saint-Jean11. Puşcarîu Etymolog. Worterbuch No. 1598 face apropierile următoare: „Sîntioăn Convorbiri Literare XX 1017, Sînţion Liuba-Iana Măidan 98, neben Sînziene, heiliger Iohannes 24 luni", din care pare că ar rezulta că pentru el sînziene trebue desfăcut în sînz-iene, unde sînz — sînţ din Sînţion. In ce priveşte pe acest Sînţion din Liuba şi Iana, Topografia satului şi hotarului-Măidan, Caransebeş, 1895, pag. 98, ţ din el este în realitate ts şi a rezultat în izolarea recentă sînt-ion conform fenomenului 164.	.
14
210
§ 256-257.
căci din ploja trebuia să iasă în romîneşte ploădză-ploăză; ploăe e pluviă (Vezi 208 şi nota *** dela 218), Iar Trajanus, dacă s-ar Ii păstrat în romîneşte, n-ar Ii sunat trăin, cum îşi încliipueşte Ovidiu Densuşianu Histoire de la langue roumaine I 268, ci trădzin-irăzin.
Macedoromîn, a) a) g, z: goc-zoc (Molovişte, Gopeş) (joco, jocus); goi (jovis); gone (juvenis; greu de explicat o, vezi 58); gudeţ (judicium); gildic (judico); găg (jugum); _ gu-găstra (jugastru>jugum); guneăpine (juniperus); gur (juro). P. B, glosar, gurgănăijurgium Pap, et, 27,—b) dz: dzăc (jaceo) P. B, glosar,
b)	Olymp, a) dzig: dzoc (jocus) Weigand Olymp 56; dzoi (jovis) 56; dzone (juvenis) 32; dzuneăpine (juniperus) 30,
c)	Acarnania, a) g: guneăme (tinerime, tineri ~>juvenis) Weigand Aromunen II 178,
d)	Meglen, a) z (Numai în Ţîrnareca şi g, Capidan Me-glenoromînii I pag, 138): zoc (joco, jocus); zoi (jovis); iudei (judicium); ziidic (judîco); zug (jugum); .zugăstru; zănc (ju-vencus); ziini (juvenis); zur (juro), P, M, glosar,—b) z: zăc (jaceo) P, M, glosar,
. i
Istroromîn, a)z: zoc (joco, jocus); zug (jugum); zure (juvenis); zuriţă (*junica cu substituirea sufixului slav -iţă); zuru (juro), P, I, glosar,—b) z: zăcu (jacent) P, I, 804,
§ 257. 219. h latin, care era spiranta laringală afonă (ge-hauchter Einsatz,' spiritus asper, oatrsîa), dupăcum rezultă din dis-cuţiea dela Seelmann Aussprache des Latein 262 sqq,, a dispărut în romîneşte printr-un fenomen de alunecarea sunetului anteromînesc. Cunoscut fenomen latin popular. homo<.om; hu-merus<.umăr; humiduscumed. In trăg>traho s-a introdus g prin analogiea perfectului, după modelul ling—iinsei~> lingo, linxi; înpung—înpunsei>pungo, punxi; mulg-mul-seînnulgeo, mulşi; spărg—spărsei~>spargo, sparsi; etc.
In cuvintele M/zz^mediogrec /dy.oc; hăzUmc hazz; hă~ /72ezz/>vechiu bulgar hrnMi; hirbibulgar hărbel; hîrşti o-nomatopeic ; hodorogesc onomatopeic ; horn >malorus *horn, vechiu bulgar grună Miklosich Beitrăge Vokal, III, 7, 28; hrib >slav hrib; hulubimalorus holub; lanţuhishx lanţuh; lehăesa? (vezi§ 328);pahăr>s\zvpehar,pohar,pnhar;pă-măfuhimgm pemetfu, nu există h — spiranta laringală a-
§ 257.
211
i:onă, cura crede Miklosich Beitrâge Conson, II 76, ci spiranta velară afonă
După Weigand ar fi existînd în toate dialectele dacoromî-neşti sunetul h = spiranta laringală afonă. Mai întîiu ca pro-thetic în cuvinte ca ăripă (Banat aripă pl. ăripJi-ărpă pl. ărpli-ăripă pl ăriph.—Criş-Mureş ăripă pl, ăripfi-ărpă pl, ărpfî.—Somiş-Tisa ăripă pl. ăripic.—Oltenia ăripă pl, âriph-ărpă pl, ărpi.—Muntenia ăripă pl, aripi ărpi aripi aripii —Moldova aripă pl, ărill [numaî un loc, Bicaz judeţul Neamţ]); ăl, a (cel, cea, în diferite locuri, de pildă în Banat pag, 258, 268, Criş-Mureş pag 305, 306, 323, Muntenia pag, 299); ■ămănte, ămăntu (Muntenia pag, 285, 297). Apoi în următoarele cuvinte de origine străină, unde în limba comună există spiranta velară afonă %: hăî-hăîd-hăîda-hăîdaţ-hăîde-hăî-■deţ-hăîdi (Banat pag, 269, 275, Criş-Mureş pag. 303, 305, -324, Somiş-Tisa pag, 50, 58, 63, Oltenia pag, 76, Muntenia ,pag, 288, Moldova pag, 196, 203, Bucovina pag. 58, Basarabia pag, 72); haiduc (Banat pag. 291, Oltenia pag. 79, Bucovina pag. 64); haiducie (Oltenia pag, 81); hăînă (Somiş-Tisa pag, 52, 62, Bucovina pag, 60); hălă Gespenst (Banat 276); hărnic (Banat pag. 304, Somiş-Tisa pag, 55); hăz ((Muntenia pag, 312); haznă (Oltenia pag. 77); hâî interjecţie, mămucă hăî" (Bucovina pag. 69) ; hăzos (Basarabia pag. 75); htd (Somiş-Tisa pag. 44, 47); hîiiie (Bucovina pag. 68); hodină (Somiş-Tisa pag, 46); hodinesc (Banat pag. 271, Criş-Mureş pag. 316, Basarabia pag. 79); hohot (Muntenia pag. 313); hdldă (Criş-Mureş pag. 317); horesc (Somiş-Tisa pag. 70); hoţ (Banat pag, 262, Oltenia pag. 78, Bucovina pag. 64); hoţesc verb (Banat pag. 304); hulesc (Somiş-Tisa pag. 44); hurduc (Bucovina pag, 67); husăr (Banat pag. 253); mohor (Muntenia pag, 295, Basarabia pag, 76); păhăr (Banat pag, 297); prohodesc (Basarabia pag, 83); tălhăr (Somiş-Tisa pag, 62); zăhăr (Somiş-Tisa pag, 58, Muntenia pag. 282). O poziţie a parte au următoarele cuvinte, care nu există în limba comună şi sînt înprumutate din ungureşte, unde sînt pronunţate intr-adevăr cu spiranta laringală afonă: ărinzil’ă, clopotele (Criş-Mureş pag. 3 05)>ungur harang; ăsnuîăscă, folosească (So-miş-Tisa pag. 48)">ungur hasznălni; âgeduşi, lăutari (Şomiş-Tisa pag. 56) ">ungur hegedus; el’ă, loc (Somiş-Tisa pag. 45) ■>ungur hely; înteu, trăsură (Criş-Mureş pag, 318)~>ungur hintd; şoăn, niciodată (Somiş-Tisa pag, 73)>ungur solia.
212
§ 257.
Maî are Weigand în sfîrşit pe Q în nărăma, năframa (Banat pag, 265), care orî e^>năfrămă prin h/">fr (Vezi 203), orî are pe h din etymon, turc mahrama.—E probabil că în toate părţile, unde a auzit Weigand c, există în realitate
•	c h, spiranta velară afonă, există ca protetică în harmasăr i>admissarius, hîiieţ^ vechîu bulgar rîlîţî.
h,	spiranta velară afonă, există ca protetică la Munteni-Pădureni în pronumele ahăîa (aceîa f, sing.) pag, 136, ahăîa (aceîa m. pl,) 136; ahăla (acela) 149; ahăştsa (aceştiîa m, pl,) 140; hă (cea) 137; hăîa (ceia f, sing,) 146, 151; hă-ialaltă (ceîalaltă) 141; hă sta (aceasta) 148; hăî (cei m, pl,) 140; hăîa (ceia m. pl,) 140; hăîalanţ (ceilalţi) 145; hăl (cel) 138; hăla (cela) 145; hâlalalt (celalalt) 140; hălalant (celalalt) 144, Acest h nu este doar provenit din c, după cum îşî închipuia Miklosich Beitrăge Conson, II 69, In special este de observat ca. ahăîa, ahăîa, ahăla, ahăştsa nu-s~> aceîaf acela, aceştîa, ci aceia, acela, aceştia an servit numaî ca model pentru formarea prin a- a luî ahăîa, ahăîa, ahăla, a-hăştsa din hăîa, hăîa, hăla, hăştsa, aşa după cum moldo-vmeştile aista, aîăsta, aiştiîa, alstea nu-s eşite din acesta, acăsta, aceştiîa, acestea, ci-s rezultate numaî după modelul lor prin fl- din ista, îăsta, işţiîa, istea: sînt fenomene de aînalogie acestea, îar nu de alunecarea sunetuluî. Dacă astăzi formele model aii dispărut din dialectele respective, ele au existat altă dată. Din cauza acestui h protetic se explică formele hăî, hăîa, hăîalanţ, hăl, hăla, hâlalalt, hălalant, hăşts’a >*heî, *heîa, *heîalanţ, *hel, *hela, *helalalt, *helaîantr *heşts'a>eî, *eîa,'Hîalanţ,el, *ela, *elalalt, *elalant, *eşts'a ^>iîli, îlle, îsti (Vezi -pentru propensiea luî e, accentuat şi neaccentuat, de a se preface în ă, îndată ce este precedat de de alt sunet, 36), Tot aşa munteneştile ăsta, ăla trebuesc explicate ca provenite din hăsta, hăla'>*hesta, *hela>*esta, *ela>îste, îlle.
, l
Macedoromîn, a) om; umir. P, B, glosar,
b)	Olymp: om Weigand Olymp 36.
c)	Acarnania, Lipsesc exemple; .
d)	Meglen: ăom P, M, glosar,
I
Istroromîn: 6m; umer; timid. P, I, glosar.
258.
213
§ 258» 219a. 5 intervocalic a rămas afon. Tot aşa în spaniola şi albaneza.
220.	Pe tot teritoriul romînesc s + z vechiu (Vezi 24, 39, 51) + vocală -(- vocală, şi 5 + /' fix (î şi i final în anumite înprejurări, vezi 38, 49)<.sr-j-^ în elementele băştinaşe: mmisiaccămeşă; caseus<.câ§; ceresia<.ciresă; *cinusiă <.cenusă; crassj<gră§; densicdes; desertus<*desiertji cdesert; desîdero <vechiu „romîn fdesider (Psaltirea şchefană, de pildă ps. 83,^); 'exis, (Vezi 181 )<Ms; *exmulsi<.zmuls; grossicgros; i'oseus ori msseusdvs; sedeo<.*siedii< şed; sella< *sîellci<.şă; septem < *sîepte<c.septe; sex-ec *şiexe<Mse; s(b[lo<ăăer; stc<si; texis (Vezri81)<fcff; ionsi<jtuns; ursidiif^''^versis<.vâr§';'vesîca<besică.
In derivate schimbarea lui s în 5 îşi datoreşte.. de cele mai multe ori originea ori derivării dintr-un radical unde s era ■devenit s, ori analogiei. De pildă flocosel, frumuseţi nu sînt numai decît provenite din niscai flocosîel, formosîel, macarcă asemenea alunecări de sunet.au putut avea loc în vreunele a-semenea derivate, ci ori sînt derivări din radicalele de plural ffocdş-^frumos-1 ori aii fost mfluiţate de analogiea vreunor asemenea derivări^ prin_-e/,, unde intr-adevăr..s5^xa^îCprQYenit' din-5 prin alunecarea sunetului. Pe de altă parte. dacă în derivate se găseşte 5 neprefăcut în 5 înainte de / fix al sufixului, avem de a face cu derivări relativ recente, dintr-un timp cînd încetase posibilitatea prefacerii si<Csi prin alunecarea sunetului:grăsime, nu grăsime, pentrucă cuvîntul s-a derivat prin sufixul -/7?ze">latin -Jmen într-un timp cînd prefacerea si <^’7prm alunecarea sunetului încetase *). Ca curiozitate observă vorbele Iui Miklosich Beitrâge Conson, II, 81: „In grăsime cu nedrept se gîndesc uniia la sufixul latinesc -imen. Latines-
*) Asupra acestui fapt, care se petrece şi cu derivatele din radicale terminate în alte sunete decît s, n-am maî insistat supt alte rubrice (de pildă la africatizarea luî t, d, c, g), pentrucă l-am socotit dela sine înţeles, Trebue să spun însă cu această ocazie că în general atît vrîsta relativă a derivărilor, rit şi rolul jucat de analogie la schimbările suferite de radicale înaintea sufixelor derivative şi a formelor celorlalte gramaticale, nu sînt luate decît foarte puţin în considerare în istoriea sunetelor. In special pe terenul limbii romîneştî faptul a fost neglijat aproape complect, şi dacă însuş Miklosich s-a făcut culpabil de inadvertenţe de felîul celei semnalate aici ori a celei pe care vom semnala-o sub 221, îşi poate cineva închipui ce confuzii au putut să facă'alţii. Vezi studiul meu Un specialist romîn la Lipsea pag. 123 sqq. (în Viaţa Romînească anul 1910).
214
§ 258,
cui -imen alipit la gras ar fi dat grăsime.'*! Pentru aceia', crede Miklosich de cuviinţă să se gîndească la sufixul albanez -im!
La elementele străine dacă şe întîlneşte schimbarea,. s (Şi ea se întîlneşte numai în forme), avem de a; face ^ cu un fenomen de analogie. De pildă cais, cărăs, chiparos, măirios, plaş, î^ăs nu sînt doar eşite din niscai căisî, carâsîK chipa-râsî, mămosî, piăsi, Răsî, ci sînt producte de analogie după mafeXu] des-des, păs-păs,. sanătâs-sănătos, ărs-urs, etc,
Sînt localităţi, unde nu se pot pronunţa s, Z, ci în locul1 acestor sunete se pronunţă s, z (Sunetele muiate__ înşă_5,_i_.şe-pot pronunţa). Aceste localităţi sînt următoarele, a) In Banat: Ilova, Poiana, Ţerova şi Cuptoare (săsă, tisă, asă, si, rosiu, rusină, sărpîe, chimeăşă, căs, scdălă. Insă sfcâp şi slcop, asts'erg, sts'iu, aUs'em^ i.Tot aşa în cuvinte de origine germană: slin ger ăe ~> Schlingerei, un fel de broderie. Apoi zoc, zună, mizloc, cozoc, zidov, griză, zqlniesc. Insă zoi). In Viszâg se pronunţă s, z, sunete intermediare între s şi s, între z şi z („der Zwischenlaut zwischen 5 und s“). Weigand's III
■	Jahresbericht 229, VII Jahresbericht 49,—b) Oltenia, „Cea dintîiu urmă în apropiere de Turnul Severin, la izvorul Bîrzei, unde mulţi din cei bătrîni pronunţă s înloc-de s. Adevăratul teritoriu al pronunţării 5 este valea de sus a Topolniţei şi de-a lungul poalelor Carpaţilor pană la Cloşani şi valea Motrului, Sînt următoarele comune: Siroca, Baltă, Malarişca, Gorneşti, Presna, Costeşti, Gornaviţa, Cernavîrf, Nadanova, Izverna, Seliştea, Obîr-şia, Merişeşti, Orieşti, Sohodol, Cloşani", In vreme ce în localităţile cu pronunţarea 5 din Banat i şe pronunţă în unele cuvinte ca z, în localităţile cu pronunţarea s din Oltenia Z sei pronunţă.totdeauna z. Weigand’s VII Jahresbericht 50,5 1,—c) Ceangăii din Moldova, atît acei care vorbesc încă ungureşte, cît şir acei care_au uitat„jimba ungurească, pronunţă pe” s, z^ca^srz~ Weigand’s IX Jahresbericht 131 sqq. Ceangăii de altfeî şi pe-s, z din limba ungurească îi pronunţă ca S, z. Acest fapt a; făcut pe Weigand să revină în IX Jahresbericht 136 asupra-părerii exprimate în III Jahresbericht 230, cum că localităţile: cu pronunţarea 5 trebue să fi fost la început nişte colonii neogrece, şi să susţină că pronunţarea S, z în loc de s, z se da-toreşte şi în Banat şi Oltenia unor colonii de Ceangăi, Pronunţarea s, z a Ceangăilor din Moldova, şi pentru limba ungurească şi pentru limba romînească a fost relevată întîîu de Radu;
§ 258.
215
Rosetti, Despre Unguri şi episcopiile catolice din Moldova, în Analele Academiei Romîne ser, II, tom XXVII, memoriile secţiunii istorice, pag. 247. Pronunţarea s, z în loc de s, z în unele localităţi din Banat a fost relevată întîiu de Enea Hodoş Poezii poporale din Bănat, 1892. Enea Hodoş a revenit asupra chestiei, după publicarea anuarului III al lui Weigand, în Cîntece bănăţene, Caransebeş, 1898, pag, 11; „Există în Banat cinci comune, unde sunetele s, z se înlocuesc cu s, z, şi adecă IJova, Poiana, Ţerova, Visag şi Cuptoare, Şi dacă în u-nele din aceste cinci sate dispare pe încetul pronunţarea veche, dispare mai ales în Ţerova şi Visagf pot afirma cu multă a-parenţă de adevăr că în alte sate din înprejurime a dispărut obiceiul mai înainte de ce lumea s-a gîndit să facă cercetările trebuincioase pentru cunoaşterea acestor subdialecte romîne",
Macedoromîn. a) cămeăse; căs; cireăse; cinase; esi; P. B. glosar; grosî P, B. 80; aros; sed; săuă; săpte; săse; suir; si; ursi; verşi; bisică. P, B. glosar,
b)	Olymp; ts'ireăse Weigand Olymp 5,4; es (exis) 100; aros 26; seăiiă 64; săpte 74; săse 74; să (sic) 37, „O particularitate a dialectului din VlacholivaSon este că se pronunţă si acolo unde în dacoromîn şi în macedoromîn se pronunţă si.11 Weigand Olymp 52. Vezi numerele 222, 223, 226, 229. La Olymp există s numai în st>sc-\-e, i înainte de accent, vezi 226, Din lipsa lui s presupunem pe acea a lui z, macarcă probă directă pentru acest din urmă fapt n-avem,
c)	Acarnania: es (exis) Weigand Aromunen II 180; săse
■	182; si 182,
d)	Meglen: cămeşă; căs; cirescâ (ceresia); disprt {*de-serto, verb); roşi (roş); spd; săuă; săpti; săsi; si; bisgcă (vesica).
I.
Istroromîn: kemesa; căs; ts’erusă; grăs; grds; roîs (roş); sed; săpte; săse; si. P, I. glosar,—La Isfroromîm există propensiea (variabilă dela localitate la localitate şi chiar dela individ la individ, dar care devine tot mai mare) de a confunda sunetele s, s şi 2, z, în felîul acela că în Ioc de s, s se pronunţă un sunet intermediar din punct d.e videre al timbrului, şi în loc de Z, z se pronunţă un sunet intermediar din punct de videre al timbrului. Acest sunet intermediar samănă la s} s mai mult cu s decît cu s, şi la z, z samănă mai mult cu z decît cii z. Din punct -de videre al articulării aceste sunete sînt pro-
216
§ 258.
babil, pentru s, s un s' muiat, şi pentru z, z un z muiat. Vezi în privinţa aceasta Puşcariu, Studii istroromîne, II, 119 sqq., unde se face cunoscută şi următoarea comunicare din partea lui Bartoli: „In istoriea sibilantelor istroromîne, ca şi în cea a graiurilor slave ale Carsieî, trebue să distingem două faze diferite, In faza dintîiu, care se poate numi prevenetă, toate satele aloglotice conservau sibilantele 5 şi s distincte, ca în dacoro-mînescul sare şi şi. In faza a doua se introduse acel «s venet» (scris de Weigand â şi de Italieni s' sau s cu un punct de-desupt), care făcu ca area prevenetă (cu 5 deosebit de s) să se restrîngă din ce în ce mai mult. Astăzi numai cîţiva din Istroromîni şi din vecinii lor Slavi, şi adecă numai cei ce sînt mai puţin expuşi comunicaţiunii cu Veneţii din Albona, Pisino, Fiano-na, etc,, mai conservă faza prevenetă (s şi 5) şi o conservă mai mult sau mai puţin fidel",
I '
In afară de teritorîul romînesc s -}- i -}- vocală şi s -j- i fix mai sufere schimbări în următoarele limbi romanice, S -)- î -{- vocală < italiana s, g, portugheza s, z, retoromana s, dialecte franceze s, z; s-\-i fix<.italiana s, spaniola îl, dialecte franceze 5. Meyer-Liibke Grammatik der roman, Sprachen I §§ 420, 511,
221.	înainte de alţi / în afară de cei specificaţi sub 220 5 rămîne neschimbat': asinascăsin; fraxinus (Vezi 18i)< frasin. In special se păstrează s neschimbat înainte de in~>en: simf>sentio (Vezi 24); sine~>se-ne; singur~>*sengur~> sîngulas; sin > *sen > sîn us.
Acolo unde prefacerea s<.s se întîlneşte înainte de altfel de i decît cei specificaţi sub 220, ea este numai aparentă, în realitate ea a avut loc înainte de un / din cei specificaţi sub 220: rămăşiţă, de pildă, nu este doax~> rămăşiţă, ci este un derivat prin sufixul de origine slavă -iţă din rămăşî, pluralul lui rămăs. In special să se observe că la derivatele prin sufixul -/<?>romanic -/a>Iatin “ ia (Vezî 52 a), ca putarosie >paturos, avem cu maî multă probabilitate a face cu nişte derivate din radicalele pluralului decît; cu o alunecare de sunet, macarcă / din acest sufix a fost fixat probabil din cele mai vechi timpuri ale limbii romîne. Ca curiozitate observă vorbele lui Miklosich Beiţrăge Conson, II 81: „rămăşiţă: rămăs. s e curios înainte de slavul -iţa.11 / Vezi nota dela 220.
In cuvintele străine 5 înainte de / se păstrează neschim-
§ 258.
.217
hat: silăvechiu bulgar s//tf; sipet~> turc sepet; sităivechiu .bulgar sito; etc.
Macedoromîn. a) simtu; singur; sin. P. B. glosar.
b)	Olymp: sin Weigand Olymp 67,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen: sint; singur; sin. P, M. glosar,
J
Istroromîn, ăsir; sire (sine); sir (sinus), P, I. glosar.
222,	Pe tot teriţonul romînesc, în elementele băştinaşe, st -j- /vechiu (Vezi 24, 39,51} -j-vocală, a-suferit,,-, printr-un fenomen de alunecarea , sunetului.^anteromînesc.. (cu. excepţie , de st ^ îeie, care a rm^;. neschimbat. în _ celejalte^ limbijroma-lîlce), cunoscut fenomen latin popular, următoarele schimbări, a) st ^l^yâc (âîară de''a, ej<ş -f- vâc: ostiolum < *ustîâlu <^uMrTpasUo.nein<^pastidne<păMne.—b) st+i-fjă.ori ecst-j- ă on e: christianus <.*cristîănud\creMîin ori *cre-Mîî< creştin; exfergeo < *stîergu < şterg; şţemo < *sţîimu <ffîfirn. Tentru-aceîa '^uMrîWMi^Mrnic,. uşărnic nu_poaţe fi osfiăriuş^. cijuin. .Je&vat din_.tf|dŢ. .ERn...
voc<i' •‘■S '-bvoc: ustia<,ăsâ._
Macedoromîn, aj a) pîsuni Dalametra,—b) cristin; as-tergu; aşternu. P, B, glosar.—c) use P, B. glosar.
b)	Olymp, b) astergu Weigand Olymp 34,—c) lisă 33.
c)	Acarnania, c) usă Weigand Aromunen II 180.
d)	Meglen, b) cristin; şterg; stern. P, M. glosar— c) tisă P, M, glosar,
Istroromîn, b) aşternu P, I. glosar,—c) usă P, I, glosar.
st pe tot teritoriul romanic a suferit în poziţiile a, c schimbări analoage celor din romîneşte, Meyer-Liibke Grammatik der roman, Sprachen I.§ 509, schimbări datorite probabil africati-zăriî luî t. In poziţiea b st-{-/-J-e a rămas neschimbat în celelalte limbi romanice, iar st -j- î ă prezintă în cuvintele chris-tianus şi ostiarius două fizionomii deosebite: în christianus st a rămas neschimbat, iar în ostiarius a suferit schimbări a-naloage celor din poziţiile a, c. Discordanţa din urmă se poate explica prin aceia că christianus ar fi în celelalte limbi romanice un cuvînt relativ nou, adecă reînoit prin latina bisericească,
223.	st-\-i fix (f şi / final în anumite înprejurărî, vezi
218
§ 258,
38, 49), în elementele băştinaşe, <.st-\-i pe tot teritoriul ro-mînesc: castlgo<.cîstig; hostes<,ostî; isticacestî; tristes <.tristî.—Ulterior st a devenit s la 2 p, sing, a perfectuluî: dixisti <. lh zise sil < ziseşi.
In derivate schimbarea stt<.sti îşi datoreşte de cele maî multe orî originea derivării dintr-un radical unde sti era devenit sti: o stime nu este numaî decît nostime (macarcă şi a-ceasta se poate), ci maî degrabă un derivat din radicalul de plural ost-.
La elementele străine dacă se întîlneşte schimbarea sti<. sti (Şi ea se întîlneşte numaî în forme), avem de a face cu un fenomen de analogie, şi prdstî, vesti, de pildă, nu sînt doar provenite prin alunecarea sunetului din prosti, vesti, ci sînt un product de analogie după modelul acest-acesti, trist-tnstî, oăste-ostî.
Macedoromîn, a) cîstighedz Dalametra; aesti-aisti P. B. glosar,—dzîsesî P, B, glosar,—In loc de st apare sc^>st pea-locureă în aisci (isti) P. B, 141,
b)	Olymp: aestî (isti) Weigand Olymp 19,—fiţes (fecisti)
101,—S>5.
c)	Acarnania: mărtăs (maritavisti) Weigand Aromunen II 180, cl’imăs (clamavisti) 180,
d)	Meglen: ţistici (isti) P, M, glosar —jungl’ăsî (iugula-visti) P, M, glosar,
i
Istroromîn: ts'esti P, I, 7025-ts'esti (~>ts'esti) 5 5 32-
224.	înainte de alţî / în afară de ceî specificaţi sub 222, 223 st rămîne neschimbat: costişă>cdăstă -J- -işă; costiţă ~>coăstă-\- iţă. In special se păstrează st neschimbat înainte de in>en: sting~>*steng>extînguo.
înainte de alt i decît ceî specificaţi sub 222, 223 se găseşte stcst în vesmint>*vestimint~>vestimentum. In acest cuvînt s-a prefăcut st în st prin influinţă verbului investio, care exista în vechea romînă (vezî formele în Tiktin Worterbuch) şi există în macedoromîn (anvescu-nvescu P, B, glosar, an-vesc P, M, glosar), însă cu atît de mult amestec aî sufixului -sc, încît nu se poate şti ce aparţine din st lui sc şi ce aparţine originalului st.
în cuvintele străine st înainte de i se păstrează neschimbat: cinstit, postit, pustiu, etc.
Macedoromîn, a) astingu P, B. glosar.
§ 258.
219
d)	Meglen: sting P. M, glosar,—anvesmint-cinvestimint (vestimentum) P, M, glosar.
I
Istroromîn: sting P, I. glosar.
225.	sc+z vechîu (Vezî 24, 39, 51) -}-vocală<5 + vocală pe tot teritorîul romînesc, printr-un fenomen de alunecarea sunetului anteromînesc (Africatizarea lui c în grupul sc-\- î-\- vocală are loc în toate limbile romanice, vezi Meyer-Liibke Etymolog. Worterbuch sub fascia No, 3208): fascia <făsă; fas-cio<.înfâs.
Macedoromîn. a) făse P. B, glosar.
d)	Meglen: făsă; anfăs. P. M. glosar,
I
Istroromîn: făsa P, I, glosar,
226.	Pe tot teritorîul romînesc sc -|- e, / accentuaţi şi neaccentuaţi (accentuaţi = e [vezi 176 nota], 6, i, î')<.sc<Zster i printr-un fenomen de alunecarea sunetului anteromînesc (Africatizarea luî c în grupul sc-\-e, i are loc în toate limbile romanice, Meyer-Liibke Grammatik der roman. Sprachen I § 473). Faza mai veche sc se păstrează, alături cu st, în macedoromîn, crescebatc^cresteă; eres cere < c rest ere; *crescet~> cresc -{-14 et<crestet; crescit<.creste; -esce sufix adverbial< -este (bărbăteste); -escis, -escit sufixul prezentuhî<.-esti, -este (mărgineşti, mărgineşte); museaeemuste; paschae<l. păstî sărbătoare, 2, păste plăcintele care se fac la acea săr-' bătoare; pascereepăstere; pascit<.păste; piscis<.peste; scio<^stiă.
Macedoromîn, a) cristeă-criscă; creăstire; creăstit; -esti, -eăste (mplătesti, mplăteăste); păsti-păste (sărbătoarea); păsti (pascit); peăste; stiă-sciu, stiî-sciî, stie-scie, stim-scim, stiţî-sciţî, stiă-sciu, steăm-stiăm-scăm, steăi-sciăî, steă-stiă-sciă, stitiî-sciuî. P, B, glosar. Alte exemple de sc: ascipiă (aştepta>excepto?) P, B, 265, 266; discăptă, dis-ciptâ (deşteaptă, deşteptă, etymon obscur) 397, 266 ; esci (eşti >*escis? *estis?) 393; înviscăm (îmbrăcam, vezi pentru acest cuvînt 224) 285; lipseăsce (lipseşte) 266; nisce (nişte>nes-cio quid) 291 ; scibă (ştie conjunctiv 3 p, sing.) 393,
b)	Olymp : -esti, -eăste (mâtrestî, mătreăste, vezi, vede) Weigand Olymp 96; peăste (piscis) 55; stiu 55, „Găsesc în Vlacho-Livaoon st înainte de vocală accentuată, st după vocală accentuată: expecto—asteptu; stiu—scio; însă peăste jd.pesţi
220
§ 258.
—piscis; păste—pascia [sic, sărbătoarea]; vlaheăste, bârbă-teăste, turtseăste, adverbe în -isce; în flexiune -eseu, -esti, sburescu, sburestî, sbureăste“. 55.
c)	Acarnania: ncresti (crescis) Weigand Aromunen II, 180 ; esti (eşti) 180,
d)	Meglen: ancrşsti (răsare) Papahagi Meglenoromîniî I, 106; -esi> -estî (vezi § 236a), -eăsti (srăcăiesî niînîncî Papahagi Meglenoromîniî I 69, struUsi peţeşti P. M. 512, îesî eşti 5]S, ugulâsti dezbracă Papahagi Meglenoromîniî I 107, dispărţăsti dispărţeşte ibidem 53, trubuiăsti trebueşte P. M. 5n, p'ulupesti întunecă 520); mustii (muştele); păstu (sărbătoarea) ; păsti (pascit); p^sti (piscis); ştiu. P, M, glosar.
Istroromîn: creste (crescere) P. I. glosar; -esti (jeleşti doreşti P. I, 826, moresti trebueşti 827); must (muscae) P. I. 18; păste (sărbătoarea); păste (pascere); P, I. glosar; stiuu (scio) P, I. 84.—In istroromîn se întîlneşte se numaî în cuvîntul de origine obscură mişc: miscş ori misce, accentul nesigur (mişte, conjunctiv 3 p. sing.) P, I. 83^
227.	înainte de e, i proveniţi în sinul limbii romîne din vocale guturale sc rămîne neschimbat: skimb>• *sdmb>• :hex-cambio (Dialectal însă şi sfe, de pildă Munteni-Pădureni sfimb -stsimb Iosif Popovici Dialekte der Munteni und Pădureni pag. 117).
In cuvintele străine sc + e, i rămîne neschimbat: skelet; skit. Acolo unde în elementele străine se întîlnesc sc -j- e, i prefăcuţi în st (şi se întîlnesc numai în forme), avem a face cu un fenomen de analogie: giste, Ruste nu sînt doar provenite din niscai giske, Ruske, ci s-au născut prin analogie după modelul păscă-păste, muscă-muste, şi în general după norma că în cuvintele băştinaşe sc sună sc înainte de a, o, u şi st înainte de e, i.
Macedoromîn. Meglen skimb P. M, glosar.
228.	sci, sk, provenite din scl (178), <.scl, sk: astula <*dsila dăscla dăskecăskie; musculus <.*musclus<c *musku<.muskiu (carne); *m usclus <C*m usk uCm uskîă (plantă); *pustldla<.*puscldla <.*puskă<Lpuskiă; *sclăvus<. *skăă<skiău; *scloppus<.*skop<_skîop.
Macedoromîn. a) muscl’u (carne) Dalametra; miiscl’u (plantă) Dalametra; pusdO^pusclaipustula; sdâp. P, B. glosar.
§ 258.
b)	Olymp, Lipsesc exemple.
c)	Acarnania. Lipsesc exemple,
d)	Meglen. Lipsesc exemple,
. I
Istroromîn: sliop~>''kscldp P, I, glosar,
229.	stri<stri în nostri>noştri; vostri>vesfri. Insă jugăstri, nu jugaştri.
Tot aşa în toate dialectele.
Macedoromîn, a) ndstri; vdstri. P, B, glosar.
b)	Olymp: nâstri; vdstri. Weigand Olymp 78,
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen: noştri; vdstri. P, M. glosar,
Istroromîn: noştri; vdstri. losif Popovicî Dialectele romîne din Istria I, 72,
230,	s<LZ înainte de consonante fonice: dezgrop, dez-jug, dezleg, dezmierd, deznod, dezvăţ'>des-(>de~-\-ex-)> -f- groapă, iugo, ligo, merda, nodo, vitio; zbdr^sbora ex- + volo; zmulg~>*smulg>ex- -f mulgeo.—sl iniţial rămîne neschimbat: slab, slăvă, sleesc, slobod, slovă, slugă, slujbă, slut.—sm alăturî de zm în smîntină-zmîntină şi în sufixul -ism - -izm.
Fenomen comun tuturor dialectelor,
Macedoromîn. a) dizjug, dizleg; diznerdu, azbor, zmitl-gu. P, B, glosar, zbor vorbă, zburăscu vorbesc (Vezî pentru aceste cuvinte 29) P, B, glosar,—slăb P. B. glosar.
b)	Olymp: „s devine z, cînd urmează v: zvălţe suveica -^slav suvaliţe. Pentru aceasta nu este de trebuinţă ca v să facă parte din acelaş cuvînt: tsez-vă pentru dutseţ-vă, z va ti măcă pentru si va ti măcă are să te mînînce, înainte de alte consonante, ca b, d, m, n-am putut observa această schimbare în se zice sbor, sburescu, nu zbor, slav, bulgar sbor-vam [e vorba de zbdr, zburăscu, vorbă, vorbesc],“ Weigand-Olymp 39,
c)	Acarnania: z-duse^s-duse, se duse, Weigand Aromunen II 182.
d)	Meglen : dizgrop; zbor vorbă, Insa disleg; disgules descoper; disgustes ospătez; dismărps odihnesc; smintes zmin-tesc. P. M. glosar,—slăb P, M, glosar,
Istroromîn: zmuntesc a lua cu sine">vechîu bulgar să-
222
§ 258.
motiti. Insă smăntăre zmîntînă, smel’i a fini cu măcinatul, smitsi a zminti, smtiăn paşnic, smirom în pace, smricva ienupăr, smrice brădet, P, I, glosar,—slăb, slugg, slujbă, slujesc. P, I glosar,
231.	scczg sporadic, în scabies<zgăibă, scoriac zgură. Compară 183,
Tot aşa în toate dialectele,
Macedoromîn, a) sgăîbă (citeşte zgăîbă) Dalametra, zgârie P. B, glosar.
b)	Olymp, Lipsesc exemple.
c)	Acarnania, Lipsesc exemple,
d)	Meglen, Lipsesc exemple.
I
Istroromîn: zgură P, L glosar,
232.	sv iniţial în elementele slave <.sf: vechiu bulgar suvadacsfădă; vechiu bulgar suvrăsiti<.siîvşesc; vechiu bulgar săv^tăCsfăt; vechiu bulgar svetă<sfint.
Macedoromîn, a) Lipsesc exemple,
b)	Olymp, Lipsesc exemple,
c)	Acarnania. Lipsesc exemple.
d)	Meglen: sfărşps (sfîrşesc), sfăcă (fiecare) > bulgar. vs'kkoi; sfires (fluer, verb)>bulgar svirîâ; sfită (slujbă religioasă)^ bulgar svita suite, cortege; sfites (sfinţesc) >bulgar svetîă; sfites (luminez);>bulgar svktiă. P, M, glosar.
Istroromîn, N-are loc fenomenul: svet (sfînt)croat svet; svetesc (sfinţesc) > croat svetiti; svitsa (luminare)> croat svi-jeca; svidoc (martur)>croat svjedok; svidotsesc (mărturisesc). >croat svjedociti; svtlă (mătasă)>croat svila; sviţesc (luminez) >croat svijetiti; svitlost (lumină) ;> croat svjetlost; svitlu (luminat) > croat svijetao. P, I, glosar.
233.	In Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, Oltenia
(Vîlcea 4 locuri), Muntenia (Muşcel 2 locuri) apare pe alocu-rea sl<.scl în cuvintele	vechiu	bulgar	slabă,	slănină
>bulgar slănină, slobodivechiu bulgar svobodî, slugă> vechiu bulgar sluga, odrdslăi vechm bulgar otraslu, care sună pe acolo sclăb, sclănină, sclobod, sclugă, odrăsclă. Weigand’s IV Jahresbericht 277, VI Jahresbericht 25, VII Jahres-bericht 39, VIII Jahresbericht 267, Iosif Popovici Muntenî-Pădurenî 124.
Tot aşa în macedoromîn Ia Olymp: sclăb (slab) Weigand Olymp 36, 57,
§ 258.	223
234.	stcsn dialectal şi sporadic: dumesniodomestic >domesticus Şezătoarea II 227 (munţii Sucevei).
235.	st<Cţ în macedoromîn ţiipu Kavalliotis - ţuki Daniel '{cîlţi)>sfep<2.
236.	-sc final din sufixul prezentului <C-s în Meglen: acăîes (lovesc), alăîes (aburesc), albes (albesc), alnăîes (pipăm), ambitărnes (înbătrînesc), ambur$s (mă lupt), amplites i(înpletesc), ampuigs (înpuţesc), ancalzgs (încălzesc), angărdes .(îngrădesc), angâlbines (îngălbinesc), anvărtes (învîrtesc), etc.
P. M. glosar.-----SC final din sufixul verbal şi din sufixul adîec-
tival rămîne neschimbat: anvesc>investio (Vezi asupra acestui verb 224), cresc, născ, păsc, prucăsc (casc) ; ampiratesc ^împărătesc), paşalaresc (de paşă), prîumubiresc (primăvăratec). P. M. glosar.
236a. -sti final din sufixul prezentului <.-sî, -s în Meg-’len: srăcăîesî mînînci Papahagi Meglenoromîniî I 69, struîesî ;peţeştî P. M, 512, viruies crezi Capidan Meglenoromîniî I 137. —Tot aşa -sti final din sufixul verbal şi din sufixul adiectival < -si, -s în Meglen: cunos cunoşti Capidan Meglenoromîniî I ;pag, 137ampiratesî împărăteşti P. M, 3.
Capidan în Meglenoromîniî I pag. 133, 137 spune că fenomenele 236, 236a s-ar fi găsind şi în dialectul dacoromîn şi citează ca probă Gamillscheg, Oltenische Mundarten, pag. 97. Decît numaî Gamillscheg spune că pronunţările vorbes, vorbes (vorbesc, vorbeşti) se aud „în vorbirea răpede înainte -de consonante (in der raschen Rede vor Konsonanten)11, şi nu-î tot aceîa. In vorbirea răpede înainte de consonante şi eu pronunţ tot aşa,
237.	s<.s foarte des în istroromîn, în elemente băştinaşe .-şi străine: bor se (pungă) > italian bor sa P, L 526; castăldi ;(chelari)^>italian castaldo 4221; contesa (contesa) 5029; des-tineît (hotărît)>italian destinare 63 24; ista (acesta) 317; persană (persoană)>italian persona 12 L ; p6stole (botine) >croat postola 6015; săvă (un canal la moara de apă)>croat savak 7927; spore (necurat)^italian sporco 446; strigarie (vrăjitorie) > italian stregheria 642 \stufelt (nesuferit) > italian Stuf are iiberdriissig machen 4122; sa (supt)">s«& 5717; subit o (îndată) ■> italian subit o 1215; "Sufit (pod)>italian soffitto 5710, n; vestit (înbrăcăminte)>italian vestito 4126. ^
237a. s<Lţ după consonante, în special după p, în me-:glenit: rupţi (rupse), al’ ţi disţupg(ise distupă), Capidan, Me--glenoromîniî, I, pag, 136,
224
§ 258.-259-260,
238,	sst<.st în macedoromîn: s-tibă (să ştie)'>s-stibă, să stibă P, B, 477.
§ 259. 239, Africata dz a moştenit-o limba romînă în următoarele două cuvinte: baptîdzo pauxîCu <botez; *cotîdzo de origine obscură, vezi § 328 ccutez.
Macedoromîn, a) pătedz, pătidzăre, pâtidzăt; cutedz.. P, B, glosar;
d)	Meglen: bătizări P. M, glosar,
I
Istroromîn: cuteză P, I. glosar,
§ 260. 240. Orice consonantă finală şi orice grup de consonante finale cad în elementele latine. Fenomen anteromînesc, Cunoscut fenomen latin popular: cumccu, quamcca, sum<is, îs; lumen<litme, nomencnăme; dicuntczic, suntcs, îs; caput<căp, dicitczice; adca, quidcce; siecşi; dicisczicî; est<e, îi. Prepoziţiea îtv>in a păstrat pe n din cauză că acesta a devenit medial în tact; sînt (p, 3 plur, şi, prin analogie, p. 1 sing,) nu-i sunt (ori sint, vezi 68), ci suntu cu -u analogic, luat dela obişnuita persoană 3 pîuralăf tot aşa dupăcum este şî-a putut păstra pe st din cauza lui -e analogic, luat dela obişnuita persoană 3 singulară.
Tot aşa în toate dialectele,
Macedoromîn, a) cu, ca, s-îs (sum); lume, niimă (no-men); dzic, s-îs (sunt); căp, dziţe; a, ţe; şi; dziţi; e-i (est),—în ; sun-suntu-sînto; este. P. B, glosar.
b)	Olymp: cu Weigand Olymp 84; nume 33 ; dzicu IQl ţ căp 30, dziţe 101; a 84, tse 79; dziţ 101,—in 84; simtă 99; lăste 99,
c)	Acarnania: ţi (quid) Weigand Aromunen II 180; şt (sic) 180; fudz (fugis) 180,
d)	Meglen: cu, ca; lumi, numi; sa (sunt);'- căp; ţir şi; az.'(est),—ăn (in) P, M, glosar, sam (sînt p, 1 sing,) P,. M> 520: este bulgarul săm.
Istroromîn: cu, ca; lume (lumen), lume (nomen); P, L glosar; mergu (mergunt) P, I, 4130, s~ăs (sunt) P, I, 1028 7025^ cap P, I, glosar, zice (dicit) P. I. 2314; a, tse; şi;. P. I. glosar ; fuji (fugis) P, I. 78?)1; ăl (est) P, I, 5116.—ăsăm (sînt p.
1	sing,) P. I, 221(5' este croatul jesam.
§ 261-262.
225
CAPITOLUL XII .
-	- § 261. Din tabloul fenomenelor fonologice petrecute în sînul limbii romîneştî căpătăm următoarele, rezultate.
A. Sînt anteromîneştî numerele 23 (ae<.e, ceresia, * fdme s, grevis, melum, *noto), 24 (e<.îe), 39 (eaceă, -1 ea </ îa, eocîo, eo<.îd, ■i.eo<i îu, i.ea< •‘■■îo, *îu), 41 (î<e), .51 (,Ha< ^ îa, ie<.îe, iecîe, io<.îd/'Lio<-z îur ~ iu<C - îu), 57 (q<^uo, lipseşte în romîneşţe), 63 (â<Lur o<.u), 66 (â<.o, lipseşte, cu puţine excepţii, în romîneşte),. 93 (rv<.rb), 103 (lv<.lb), 148 (brcur), 149 (blcul), 150 (b<lg), 156 (Africatizarea Iui z'—f- z—f-vocală), 165 (A-fricatizarea lui d -j- vocală), 176 (Africatizarea lui c —ţ- f -j-, vocală), 177 (Africatizarea lui C-\- e, i), 132 (cs înainte de consonantă <.s), 192 (Africatizarea lui g -4- î-\- vocală), 193 (Africatizarea lui g~-\-C, i), 200 a (Căderea lui g intervocalic), 218 (Africatizarea lui j), 219 (Căderea lui h), 222 (st -\- î ■4-vocală <cs, st), 225 (sc-ţ- î-\- vocală <~s), 226 (sc-j-e, i<lsc, st), 240 (Căderea consonantelor finale).
§ 262. La aceste fenomene anteromîneştî observăm urmă-, toarele fapte.
1.-.	Numerele 23, 24, 57, 66, 156, 165 prezintă în limba romînă, faţă cu celelalte. limbi romanice, o specială fizionomie, care este comună, pană în cele mai mici detalii, celor trei dialecte. Să, se noteze acelaş reflex al lui ăe prin e, cu excepţie de' taeda; aceîaş închidere a luî e în anumite înprejurărî, şi aceîaş lipsă de diftongare, neexplicabilă, a luî e în aceleaş cuvinte ; aceîaş nediftongare a luî Q-, aceîaş neprefacere a ; lui ă în o, cu> excepţie de acelea.ş cuvinte unde prefacerea u<.0- a avuţ loc;1 aceîaş africatizare a luî t-\~ î-\-e, d -\- î-\-e, care lipseşte în celelalte limbi romanice. Din acest- punct de videre cele trei dialecte romîneştî formează un bloc, care se desface ca o unitate a parte din-grupul limbilor-neolatine.
2.'	Rezultatele :depe urma: africatizăriîTui t, ci, C, g, j de sub numerele;.,156, 165, 176, 192,- 218, 222, 225, 226 sînt aceieaş în cele trei-dialecte. Rezultatele .depe urma, africatizării luî C, :jgyde-;şub numerelev:177r;l93 . sînt 'însă diferite,.■
■	.	a)' Dacoromîn faţa de macedoromîn: In dacoromîn c^-e,.
i are ca reprezentant principal pe c cu variantele ts, ţ,'s, s, Ic, fii,- care' se pot considera cu siguranţă ca rezultate din c; în macedoromîn. C-\-e, i are ca reprezentant principal pe ţf
15
226
§ 262.
faţă de care apare ts în Olymp şi c numai în cîteva cuvinte ■_ ori pe alocurea, fără să se poată stabili o filiaţie genetică, între ţ, ts şi c: In dacoromîn ^-J- e, i a;re ca reprezentant principal pe g cu variantele dz, z, z, z, g, d\ î, care se pot cu siguranţă considera ca rezultate din g; în macedoromîn g + e, i are ca reprezentant principal pe dz, faţă de care apare dz la Olymp şi sporadic ori pe alocurea z, fără ca să se poată stabili o filiaţie genetică între aceste trei sunete. In special contrastul e izbitor, cînd compari rezultatele de sub 177, 193 cu acele de sub 176, 192 : învremece	vocală, z-f- vo-
cală prezintă aceîaş dezvoltare în cele două dialecte, c + e, i, i prezintă o dezvoltare deosebită. Să fi fost dela capul locului aceîaş africâtă în ambele dialecte şi apoi deosebirea să se fi făcut printr-o ulterioară alunecare de sunet? Să fi fost e, g şi în macedoromîn, ori ţ, dz şi în dacoromîn, şi apoî printre ulterioară alunecare de sunet să se fi prefăcut c, g în ţ, dz în macedoromîn, orî ţ, dz în c, g în dacoromîn? Dacă g -j- e, i nu-î reprezentat actualmente decît prin dz în macedoromîn, în schimb pentru c-j-e, i apare destul de des şi c în acest dialect, orî pe alocurea, orî în unele cuvinte (cinusia, cerasia) pretutindeni. Să fie, de pildă, macedoromînul cinuşe
o	rămăşiţă depe vremea cînd c era generalul reprezentant al luî c -\-e, i m dialectul macedoromîn ? Dar dacă ar vrea cineva să admită o asemenea ulterioară deosebire între nişte sunete, care dela capul Ioculuî vor fi fost aceleaş în ambele dialecte, pentru ce numai pe c, g eşite din c-j-e, i, g-{-e, i le-ar fi atins această transformare, ori numai pe ţ, dz eşite din aceleaş grupuri de sunete? Pentru ce numai c, g~>ce> i, g-\-e i s-ău prefăcut în ţ, dz în macedoromîn (în caz cînd c, g vor fi fost sunetele primitive)? Ori pentru ce numai ţ, dz~>c-\- e, i, g -j-c, ./-s-au "prefăcut în c, g în dacoromîn (în caz cînd ţ, dz vor fi fost sunetele primitive) ? Macedoromînul posede c, g proveniţi din /-f- z1}- vocală (156), d-\-î-\- vocală (165), c-\-î -|- vocală (176), _g^î-\-vocală (192),\j (218). Pentru ce nu a prefăcut şi pe aceşti c, g, în ţ, dz?*) Dâcoromînul posede ţ, dz proveniţi din if-f" vocală (156), d-{- i-{- vocală (165), C +z'-j-vocală (176), ^ + z“+ vocală (192), j (218). Pentru ce nu a prefăcut şi pe aceşti ţ, dz în c, g? Lucrul nu se
*) O singură excepţie prezintă mcglenitul, unde din cele -două exem ple pentru 192 unul, gorz, are <y, celălalt însă, zur, are zxj.
§ 262.
227
peate explica decît numaî dacă vom admite că dela capul locului altă dezvoltare au avut grupurile c-r-e, i, g-\-e, i în dâ-coromîn decît în macedoromîn, O asemenea a/M dezvoltare însă presupune o separare între cele două comunităţi limbistice prin niscaî obstacule* ori fizice ori politice, care să fi împiedecat u-nificărea. Fără asemenea obstacule, puse orî de lumea fizică, orî încă maî mult de organizările politice (state, comune, districte) şi religioase (parohii), caractere dialectale atît de remarcabile, ca acele despre care este vorba aici, nu se pot fixa cu atîta consecvenţă şi cu atîta precizie de contururi *), Africatizarea luî c-\-e, i şi acea a lui g-\-e, i aparţin la fenomenele cele mai recente ale limbii latine populare, Africatizarea lui c -f- e,
i	s-a petrecut după Schuchardt, Vokalismus des Vulgărlateins I, 105, cu începere dela 500 orî 550 p, Chr,, iar după discu-ţiea lui Meyer-Liibke din Bausteine zur romanischen Philologie pag, 316 şi din Emfiihrung ed, II § 125-127 (Compară cele spuse la § 85, Nota) ea a avut loc în secolul VI, Africatizarea luî g-\-e, i o pune Schuchardt locul citat cu începere dela 300 orî 350 p. Chr,, îar Meyer-Liibke Einfuhrung ed. II § 128 o consideră ca aproape contemporană (numai ceva anterioară) cu acea ă luî c + e, /. Trebue să admitem prin urmare că aproximativ în secolul VI o separare oarecare a avut ‘ loc între neamul romînesc care vorbeşte dialectul dacoromîn şi între acel care vorbeşte dialectul macedbrdmîn.
p) Dacoromîn faţă de istroromîn. Faţă cu reprezentantele dacoromme ale lui c-\- e, i, g-\-e, i, pe care vezi-le mai sus supt: a,istroromînul pentru c-j- e, t'- are ţfUfJc,-s şi pentru g-\- e, i are z, z. Mai întîîu proporţiea dintre aceste sunete-este următoarea: din 81 exemple de c-f-e, / sînt 23 ţ, 24 ts, 33 c, 1 s; din 11 exemple de g-\-e, / sînt 10 z, i z. Din punct de videre al proporţiei aceşteia, pentru reprezentan-•
*) Această deosebire dintre, dialectele dacoromîn şf macedoromîn Mikbşich Beitrăge Consonantismus II 48 o pune pe socoteala bazei de articulaţie deosebite a primitivilor Macedoromînî faţă de acea. a primitivilor Dacoromînî: „In ce priveşte deosebirile care există între.i actualele dialecte . nordromînesc şi sudromînesc, între dacoromîn şi macedoromîn, ele trebucsc atribuite sigur limbii autohtoni ă' actualilor Dacoromînî şi Macedoromînî". Dacă într-adevăr. la baza de articulaţie âr trebui raportate deosebirile dintre • dialectele dacoromîn şi: macedoromîn, aceste deosebiri ar trebui să fie maî; mari şi. mai numeroase. Mare însă este. numaî .depsebirea de dezvoltare-a ' luî c şi g -j- e, i, iar numărul celorlalte deosebiri este minim (Vezî §§ 272, 273), Pentru baza de articulaţie vezî;nota dela § 268 No 4,
228
§ 262.
tele luî G .—{- e, i este .tot.atîtde probabilă.o, filiaţie genetică ; c-<.ţş, ţ< ca.-şi...una ţsy ţ<.c, iar*.pentru:Reprezentanţeleluî;. e,£/.. singura,filiatic;..-.probabila...este» z<Lz.- z însă este rezultatul firesc din?; punct 'jde;-.videre, fiziologic al africateigfdz), aşa că: nuxî nimic maî posibil, decît . ca la baza. reprezentantelorisfroro-: mine ale lui g-b e, i să , li; fost un g. Intrucît însă între chipul de. , dezvoltare; al grupelor g.A-e,; i,. c -j- e, / e>dstă: paralelizm, este tot-.atît dei posibil; ca la baza reprezentantelor, i&trpromîne; aleş-îuî fC-j^e, i să fi fost un c. In al doilea loc . se constată o aşămănare.'între dialectele dacoromîn şi isţroromîn în prezenţa sunetelor.5,;(ca reprezentant al lui c-j-e, i) şi z (ca reprezentant ai Iui g -j- e, i), , care r lipsesc în macedoromîn. In al treilea, loc-se; constată că,; contrariu de ceia ce se întîmplă. în macedoromîn, unde, numai, luî c;dacoromîn>c.i corăspunde ţ,( şi . numaî luî g:.dacoromîn	^ i, corăspunde.. dz, îar c:y.
^..dacorpmîneştî^-/-^-;/%-{- vocală,; dvocală,,:..c -f- /'-f: vor-cală,vocală, y; sînt repre.zentaţî;prinde, g (Vezi mai suşksub - «), în. işţrpromîn şi; c dacoromîn;>f-j- î + vocală (Penr tru [C dacoromîn^	vocală	lipsesc	corespondenţi	în	istror.-
romîn) j. este•..reprezentat,.prin tş, şi :g dacoromînŞ>c/-}- i~y,:vqT, cală, / (PentrU f g dacorqmî^.^f^'-jti rb;vocală, lipsesc co,respon- .: denţî ţjin-,istroromîn) ,;eştef reprezentat prin .-zj. şi, întru... cit acest /iş din urmă şi acest, i din urmă- istrorpmînî, cărora corăşpund în celelalte dialecte c, g, sînt; evident proyeniţî: din c, :gh nu e :nimic;..mal-, probabil:derîţ - că; şiv/s, t. isţroromînî iC-j-e, i, şi : z, ^işfepromînî-^^^rrj- e, i să fi provenit din, nişte primitivi. c,r^.a.In iiirma aceşţora se;-poate admite cu: multă, probabilitate că.-^din. punct: de ;..--vid6re5:.al-africati2^iî-; luîş c -j- e, i, ::-,g-Jr C,- i dialectul isţroromîn formează; o. unitate cu cel;dacoromîn,;şi; că-acea separare geografico-politică,. care. a trebuit; să- aibă loc în cursulf Şecplului;:YÎ- întrei;Comunitatea dacoromînă, şi; cea mace.-doromînă, n-a avut loc între comunitatea dacoromînă şi cea is-trqi'omînă.^Dacă este..aşa, atunci ts, ţ,-, care. apar., în:dacoromîn ca-reprezentante’ale luî c-\-e, i, şi zpz,< care-apăr’ în dacoromîn; că ' reprezentante; ale Im g e, i, - se - pot considera! ’ ca apariţ.iuni dialectale ^congenere;	tş,	f>c	-\-e,	i',	z.
>;gr^,e.,.-i.din istrprpmîn. jn;V dacoromîn.apar, sunetele^. ,p. ca^ reprezentant^.raleMuît;	-.în	;/	Gi-işr'Kfareş.(M),-, Somiş-Tisa;î
(t$jtţ')i Munteni-Pădiiremb(&),-•■ Olteni*- (ţîjp Bucovină (fsjy şi lunetele z/. z : căr;reprezentante, ale; Itiî 'Jg^r'-ep't in Bănat (z)f !Criş-Mureş. 'fâX'l' Şromiş^Tisâ^^)j_1 Muntem-Pădureni: .(£)/. Oltenia "(z, z), Moldovă ' (z)‘.
§■262.
'229
■;:	3.' Diii :chipul-cura s-au dezvoltat-• în romîneşte ce;igf-se
•constata1 că diftongarea -lui e (24) -'este' posterioară' africatizariî ■luî c 4- &>:U e> / (Vezî 176 ■ notav 192' nota),: Intru - cît a-fricatizarea:-■■liiî"'c--{-e, / (şi probabil şi acea a-luî;£-pe, ‘f)'a .avut loc în secolul VI,; ^diftonganeă luî e trebue pusă prin ^urmare aproximativ-' în a doua jumătate a acestui-'secol, < Se constată, ■ deci, prezenţa în romîneşte a trei fenomene* apărţmătbare limbii latine comune din secolul VI, pe căre 'limbă romînă -:nu le-ar posede, dacă :nu şi-ar fi avut în secolul VI1 sediul: îri -peninsula balcanică, Vezî cele spuse! la § 209 sub Tomaschek- Zur Kunde der Haemus-Halbirisel, 1	:	/
4,	Africatizarea luî'	(156)	-şie (165)
■este posterioară diftongăm luî e1 (Vezî :176i! nota, 192 liotă), -s-a petrecut prin urinare dupăce o separare gebgrăfico-politică avusese loc- între dialectul dacoromîn şi cel-măcedorommi Acest fenomen,- care’nu-aparţine limbiî-* latine' '••comune';1 s-a^petrecut to-tUş exact 'în" acelaş fel în cele două dialecte (şi1 tot aşa' în'^dialectul istroromin), ceia ce probează îstrîrisa lor5 înrudire; ■ :
5; iDezvoltarea^ luî:c-\- e, i (177) :şi	/'(193) ieste
'•âceîaş în : meglenit ca în restul • dialectului! macedoromîn: .'potrivirea - merge "pană acolo că cuvintele Ia căre în mod' 6xcfepţio-năl apare s c sînt ; âceleaş (*cinusiă\ cerasiă). ' Singur riurriaî ăcest ^ăpt ar'fi îndestulător - pentru a hotărî că meglenitul-este :un*subdialect -al 'macedoromînului,1	'■■
: 6i, ‘Tntr-ătît întru cît cunoaştem ■ originea cuvintelor ; roiM-' rieştî (Etymă' ă : foarte multe cuvinte•- ni sînt" necunoscute) ;■ coh-•'Statăm'"''^-^^'^''^^' străin, care adecă să ftu fie latinesc (cu-4xxepţie;ide /cîteva elemente’ vechî greceşti), Mu ^participăVia 'fenomenele ânteromîneştî; Acest lucru din -ţurict !de'<'''^'idere;%rb-riologic: este -important maî ales cu privire la fenomenul 177 (ăfricatizareă luî c-\-e, i), care aparţine sigur secolului VI, căcî 'de1 aicî ar rezulta: că poporul romîn pănă aproximativ -în) a •dbua':jumătate-a5'secolului:VI ;nu-venise îii'aşa de strînse legături şi ■;contăcturî ’ cu popoarele străine, care;invadase "•pană;* atunci peninsulă 'balcanică, încît să; facă ; înprumuturî' de ' ciiVihte 'dela ele; Diri nenorocire o asemenea concluzie; nu se; poate-trâgev ’în ce priveşte1 celelalte popoare barbare' în • afâră1 de rcel slav/'chiar în cazul1 cînd am- cunoaşte etimologiile; tuturor cuvintelor - romî-Tieştîj' ;aşâ^ca ^ şă! putem sigur afirmă că nicîuni cuvînt din3 limba lor:; ntî - se găseşte uîn TbMn^te- în cadrul'fenonfenelorVanteromî-neşitîi -boritactuFcu ele pe île o parte'şi forţa nUmeirică’ăTor pe "de
230
§ 262-263.
alta n-au fost aşa de mari, încît să nu se poată atribui lipsa unor asemenea cuvinte înprumutate întîmplării, care va fi făcut între altele ca niscai eventuale înprumuturi, ce vor fi fost, să fi dispărut cu vremea. In ce priveşte popoarele slave însă, din limba cărora romîneasca a făcut un enorm înprumut, aşa că lipsa vreunor înprumuturi în cadrul fenomenelor anteromîneştî nu s-ar putea pune pe socoteala întîmplării, limba lor nu ni ofere nicîun punct de sprijin, pentrucă încă din primitiva slavă ce, ci sea-fricatizase în ţe, . ţi, ce, ci. Tot aşa nu ni poate oferi nicîun sprijin nici fenomenul 193 (africatizarea luî g-\-e, i), anterior imediat ca dată fenomenului 177, căci încă din primitiva slavă şi ge, gi se africatizase în, dze, dzi, ge, gi. Au putut fi, deci, Romîniî în cel mai strîns şi mai intens contact cu Slavii nu numaî în secolul VI, ci şi în secolul V (Vezi § 82, No 10), fără ca limba romîneasca să ni poată da vreun indiciu,
, § 263, B, Au loc numai la elemente băştinaşe în toate dialectele numerele 3 (ă-\-n -f-vocală <J-}-/z.-h vocală, Numaî patru cuvinte nelatineşti}, 4 , (ă -\-n orî m -{- consonantă< î-'r n ori ni -f- consonantă), 5 (ă la, 3 p. sing, ă perfectului <^â), 6 (ă-\-m-Jrii<.â + m-\-u), 10 (ăcă în-dat, da, stat, sta, lavit, lave [orî lavat, lava], fac, vade), 14 (7a-pido<.lepido. In istroromîn lipseşte cuvîntul),; 19 (Soarta grupurilor aă,, ăa, ae,ae, ăi), 26 (e	consonantă</ -+-
m -)-• consonantă), 37 (e iniţial<.a), 38 (Fixarea luî e final), Al (t păstrat neschimbat), 49 (Fixarea lui i final), 52, (Soarta luî / consonant), 54 (Soarta luî in-, im-, în special a cuvîntuluî ipsuş), 65, [Soarta lui o final), 67 (ă păstrat neschimbat), 89 ; (Inmuiarea lui r-j- f vechîu-{-vocală), 100 // intervocalic<r. Cîteva cuvinte obscure), 104 (11 precedat de e, i, u şi urmat de ă final<~u), 125 (nct<.mpt<,mt<nt), 126 (ncs<.mps CmsCns), 135 (Căderea lui n în atît, cătră, cît), 137 (pt<.mptcmt<nt în nuptiae), 138 (pt<it, sporadic), 139 (ps<.mps<.ms<.ns, sporadic), 14-6 (Dispărerea luî b inter-vocalic între două .vocale Asonante), 147 (Dispărerea luî b inţer-;vocalic atunci cînd .vocala de după b este un î consonant Cu-vîntul respectiv lipseşte în macedoromîn şi istroromîn), 157 (t , -p i fix<.ţ -{-.i), 161, (tst<Zst. Pentru macedoromîn şi istroromîn lipsesc exemple),- .•i>66,/rf +.£, fix<îfe-z4r	(cl
[în! care se,-cuprinde şi cl^>tj]-\- vocală<.cţ’-\- vocală),. 179 (ct<.pţ), 180, (es:<.ps),; 181:; .fes. inţervocalic < s,, sporadic), 191 (Soarta luî q), 194, (gl -j- vocală<.gl’~\^ vocală), 195 (gn
§ 263-264.
231
<.mn), 196 (Soarta lui gu), 207 (Dispărerea lui v intervo-calic. In unele cuvinte fenomenul este anteromînesc), 208 (Dispărerea lui v intervocalic atunci cînd vocala de după v este un
i	consonant), 209 (v<b, sporadic), 220 (ş-\-î vechiu 4" vocal ăCs + vocală, 5 4- z fix<s . 223 i fix<st-f- i), 228 (scl, sic, provenite, din scl, <scl, sic), 229 (stricstri în noştri, vestri), 231 (sc<^zg în scabies, scoria).
§ 264. La aceste fenomene observăm următoarele.
1.	La cele maî multe din . ele lipsa elementelor străine se explică din diferite cauze. •«) Pentru 4, 19, 52, 54, 104, 125r 126, 135, 137, 138, 139, 147, 161, 179, 180, 181, 208, 220, 228-este de observat că ; grupurile de sunete respective lipsesc în vechea bulgară, în limba adecă dela care romînă a făcut cele mai vechi (dacă se exceptează limba grecească) şi foarte multe înprumuturî, şi de care limbă ţinem excluzîv socoteală în prezentele, calcule (In vechea bulgară lipsesc grupurile ă—-n orî in-f- consonantă ; aă, ăa,ae, ae, ăi [numaî aa se găseşte, rar, acolo unde se întîlneşte -a dela sfîrşitul unui prefix cu a- dela începutul unui verb, şi în forme adîectivale şî verbale, şi foarte rar în radicalul cuvintelor]; africate -f-f consonant,, £ şt l’ n r-\-i consonant, consonante labiale -jr f consonant; . im- -4- consonanta,. w-j-h consonanţă-; - ti ilA-II; net; ncs; pt; pş; tst; ct; cs; s~\-î consonantvocală; scl’), (i) Numerele 5, 10, 38, 49, 65 cuprind în mod necesar numai elemente latineşti, deoarece fenomenele respective au loc Ia nişte forme gramaticale care sînt de origine latină. 7) Numerele 42, 67, 191, 196 cuprind în mod necesar numai elemente latineşti, deoarece este vorba numai de nişte sunete latine, fără să se ţină socoteală de niscai sunete analoage din elemente străine. De altfel grupele cu, gu lipsesc în vechea bulgară, iar / şi u din elementele străine se bucură . de aceîaş fixitate ca şi î, ă latineşti. Cu toaţe acestea fenomenele 191 a şi 196 a sînt sigur romîneştî primitive (Vezi mai jos No 2), pentrucă sînţ anterioare africatizăriî lui c, g-, 0) Numerele 26 [e + m -\- consonantă<./ -j- m 4- consonantă) şi 89 (r~~ /+ vocală<0‘-!- vocală) prezintă numai întîmplător caracterul unor fenomene care s-ar fi petrecut numai la elementele băştinaşe, căci analogiea cu numerele 25 (e n<.i-\- n), 58 ^ —}— /z u-\-n), 59 (â-\- m-\- consonantă<[w —{— /72 —consonantă) pe de o parte, şi cu numerele 99 (7/-j-rvocalăvocală), 121 f/z -hf-j-vocală<.n-j-vocală) pe de altă parte ne îndrep-
232
§ 264.
•	lăţeşte sa conchidem'-, că numărul 26 este ■ contemporan cu numerele- -25, 58, 59 şi că -numărul 89 este contemporan cu numerele 99,121 ? şi că prin urmare ar fi putut şi ele cuprinde elemente slave, care numaî din intîmplare lipsesc ;intr-însele,
c)	Dacă l ap ido a devenit lepido prin analogiea formelor neaccentuate, unde a, prefăcut prealabil în ă, va fi devenit e supt influinţa luî e din silaba următoare, apoî faptul că fenomenul 14 se găseşte : numaî la un element latin se datoreşte întîm-plăriî, deoarece fenomenul	(78),	care formează baza a-
nalogieî, este de relativ recentă dată, £) In sfirişit este foarte posibil ca faptul că stri<Ls~tri (229) şi sc<izg (231) se în-tîlnesc numai în cîte două cuvinte latine să se fi datbrind în-tîmplării.
2.	Se poate susţinea* deci, cu oarecare şansă de a hu ne înşela, că numaî fenomenele 3, 6, 37, 100,146, 157, 166’, 178, ' 194,' 195, 207, 209, 220 (in ce priveşte i fix<s t-{-i)i 223 se petrec excluziv la elementele băştinaşe. Dacă însă este exact acest lucru, că ele se petrec excluziv la elementele băştinaşe, apoî apariţiea: lor cade înainte "de secolul VII,; Lipsa altor elemente străine, iii afară de-cele slave, s-ar putea-explica prin puţinătatea contactului brî' prin dispariţiile provenite din cauza vremii, lipsa: elementelor "slavie însă, cînd dela alşep-telea secol în: jos Slavii aii cotropit teritoriul romînesc (Vezi § 82, No, 10, § 89), ri-ar putea căpăta nicîo explicare- dacă am admite că fenomenele acestea ăr aparţinea-timpiilur de după anul 600,*) Şi fiindcă începutul secolului VII, orî maî • preciz anul 600, se poate considera câ graniţa dela care în jos s-a desfăcut limba romînă din sinul limbii ‘ latineşti (Vezî § ’85;, Notă), apoî fenomenele despre căre ni ' este vorbă se pot 'consi^ dera ca apariţii dialectale ale limbii latine depe teritoriul romînesc. De oarece prin' anteromîneştî înţelegem pe acele fenomene, care orî sînt proprii limbii latine comune (Vezî; § 85, Notă)* orî; (ca /fenomenul 63, de pildă) aparţin Ia :âcele a-pariţiî dialectale latine care nu sînt conforme cu spiritul limbii romîneştî, ‘ăpoi pentru feribmenele de supt acest număr, orre-ventua;l de supt acest paragraf (ca de rpildă: 'pentru Nos 19 i a şi 196 «, vezi maî sus sub 1 7), n-am putea'întrebuinţa'altă denumire maî potrivită, decît aceiade romîneştî.primitive
Pentru-- existenţa de elemente vechi bulgare:,în limbă’romînă veâ
§ 226i!.	v>v.. ;-h v :	V-- v
■§ 264.
233
rumănisch *), Aceste fenomene romîneştî primitive sînt, deci, contemporane cu (unele-din ele, ca 19 i ; a, . • 196 ayj mai -vfecliî decît) fenomenele anteromîneştî 24, 177, 193; a căror cronologie yezi-o supt A, § 262, Nos 2 a, 3. Tn special fenomenul î 00 este anterior fenomenului anţeromînesc 149.
. 3. Cele cîteva cuvinte străine,..care au participat la fenomenele 3 şi. 100, nu probează că -aceste fenomene ar- fi maî nouă "decît celelalte, Ia care nu se poate proba existenţi vreunui cuvînt străin, • Dintre aceste cuvinte străine au importanţă, ■din punct de videre cronologic, numaî cele slave) căci .'cele de origine obscură se’, pot, considera ca băştinaşe, iar ce!e. greceşti . au putut fi introduse, orîcînd înainte de secolul VII. Cuvintele slave. însă s-au putut introduce încă din secolul V (Vezî' § 82, No. 10).	■	■
\ 4, La fenomenele 478, 194 se deosebesc două faze, 'ună veche, acea â înmuîeriî lui:/, şi alta' nouă, acea a prefacerii luî kt, gl’ în,iKrki,-' Faza i,cea - dintîiu- .este" comună, tuturor: dialectelor şi aparţine Ia timpurile cele maî vechî ale limbiî :romîne; faza a două -este specifică dialectului ..dacoromîn şi este •de (Iată relativ recentă.
-	-; *) Eu.' dau .concepţie? de. „ romînă primitivă „ Urrumănisch", un înţeles precis clin punct de viciere al conţinutului şi al timpului:. înţeleg prin l'dmînă primitivă fenomenele specifice limbiî. romîne, care s-au dezvoltat în această limbă încă din timpul cînd procesul de rpmanizare prin influinţă limbii latine comune (a aşa numitei limbi latine populare), nu se sfîrşise, şi cînd limbă romînă exista ca dialect al limbii latine, iar nu ca limbă romanică a parte (Aproximativ pană' la începutul secolului yil,' vezî § 85,
Nota).	.	:	.
Cîţî au' vorbit de romînă primitivă pănă acum au dat’lucrului un înţeles cu totul altul. Ei au înţeles prin rotnîna primitivă limba din:acel -timp cînd neamurile,romîneştî,. care vorbesc astăzi cele trei dialecte, nu se •despărţise. încă unele de altele şi formau încă un tot, şi au atribuit aceştei limbi .romîneştî .primitive toate fenomenele comune celor treî dialecte, căcî n-au voit să .admită, că fenomene: comune tuturor dialectelor s-ar. fi: putut dezvolta â parte . în fiecare dialect. Miklosich Beitrăge Vokalismus II 27.: „Din;această discuţie rezultă că, schimbarea în ea a lui e înainte de„fl, •a, e este. comună‘ tuturor celor , treî dialecte .şi; că trebue considerată, deci, •ca urrumăhisch." Weigand în III Jahresbericht pag. 140:, „După. ,cît cunoaştem noi astăzi .dialectele,, nu maîteste o hipoteză că toate dialectele au format odată, o unitate, pe care o numim Unumăniscfl, în .-care,..fireşte,, au putut (exista deosebiri dialectale, însă. toate dialectele se potrivesc, în punctele .esenţiale, la .sunete, forme, sintaxă ^şi cuvintev. Cel maî lămurit apare acest punct de videre în lucrarea lui Sextil Puşcariu. Zur Rekonstruktion des Urrumănischen, . 26 Beiheft zur Zeitschrift fur romanişche
234
§ 264.
Philologie, pag. 17, sqq. Pag, 18 : „Acele fenomene de limbă, care se.gă-sesc în toate dialectele şi apar ca inovaţii faţă de celalalte .limbi romanice se pot considera ca aparţinînd la Urrumăniscll, dacă înţelegem prin Urrumănisch acea limbă, care a fost vorbită de străbunii actualilor Daco-romînî, Aromînî, Megleniţi şi Istroromînî pe' vremea cînd nu se rupsese orice legătură între dînşiî". Dupăce înşiră cîteva fenomene, pe care le consideră ca aparţinînd la limba primitivă, pentrucă se găsesc în toate dialectele . (aud în loc de auz^ audio, lăudăm în loc de lăudă^lauda-bam, -aV <; -ă- la pluralul -î al femeninelor, ţ [din f] -f- e, i<^ţă, ţî, r -p e, i <: ră, rî, prefacerea consonantelor labiale în consonante limbale înainte de i, i), zice pag. 38: „Toate fenomenele înşirate pănă aici s-au probat ca primitive romîneştî pentrucă se găsesc în toate dialectele şi ar ■.fi- foarte neprobabil să admiţî că s-ar fi dezvoltat a parte în fiecare dialect după-separarea/dialectelor şi că ar fi dat pretutindeni, exact aceleaş rezultate", Acolo unde un fenomen ar trebui să se probeze ca nou, pentrucă lipseşte în limba veche romînă, Puşcariu recurge la explicarea că fenomenul ar aparţinea la limba romînă primitivă, dar ar fi o apariţie dialectală, căci, măcarcă nu se rupsese orice legătură între actualii Dacoro-mîni, Aromînî, Megleniţi şi Istroromînî, apariţii dialectale în sînul masei neîntrerupte a, Romînilor au fost posibile, după cum şi Weigand admite (Vezi mai, sus citatul din III Jahresbericht pag, -140)1, Pag, 29, cu privire la lăudam->laudabam: „După cum despre aud trebue să admitem că el exista deja în limba romînă primitivă, dar că nu pătrunsese pretutindeni, acelaş lucru trebue să admitem şi pentru aveăm, lăudăm, căci există subdialecte dacoromîne care păstrează vechile forme avea, lăudă. Astăzi aceste forme mai există încă numaî în satul Borgo-Mareşenî din nordestul Transilvaniei, pănă pela mijlocul secolului XVII însă forma fără m apare pretutindeni în monumentele de limbă vechi romîneştî". Pag. 29, cu privire la -ă- <C-â- dela pluralul -î al femeninelor: „Un caz analog este acel al prefacerii jui ,ă în Cl la pluralul -î al femeninelor. Astăzi acest Umlaut este regulă în aromîna, meglenita şi dacoromîna. Forme însă ca ce/a/i', adunări, pentru, actualele cetăţi, Cldllîlăl'î se. găsesc în vechea romînă pănă în secolul XVIII. Nu . ştim încă cum se va fi născut acest a, fenomenul însă e atît de remarcabil, încît greu poate admite cineva că s-ar fi produs a parte în fiecare dialect, dupăce se Vor fi despărţit dialectele unul de altul. Mai degrabă1 trebue să admitem că vechile -plurale adunări etc. au început încă din romînă primitivă • să fie; înlocuite prin formele nouă adunări etc., dar că această inovaţie dialectală n-a putut pătrunde pretutindeni în roimna primitivă". Tot aşa, prin apariţii dialectale în sînul limbii romîrie primitive, explică lucrul Puşcarîu atunci cînd un fenomen comun dialectelor nu se găseşte răspîridit pretutindeni în a-cestea, cum este cazul cu aud, care se găseşte în toate cele patru (dacă consideri şi meglenitul ca dialect a parte) dialecte, dar alături de care apare în dacoromîn şi auz, care' e forma mai veche, direct descendentă din audio. Pag. 25: „Aud este urrumănisch, căci nu se poate admite că această formă s-ar fi dezvoltat a parte în fiecare din cele patru dialecte după separarea lor unul de altul... Alături de vechea şi regulata formă
§ 264.
235
auz, care şi astăzi se păstrează dialectal şi altă dată era. mult mai răs-pîndită, a apărut încă din romînă primitivă. forma nouă şi analogică aud. Această a scos din uz forma mai veche tot maî mult, dar pe vremea cînd s-a despărţit romînă primitivă în dialectele actuale nu reuşise încă să o scoată din. uz în mod complect. Lupta a continuat apoî în fiecare dialect maî departe; şi rezultatul a fost că: în aromîna, meglenita şi istroromîna aud a învins pe auzeu desăvîrşire ori aproape cu desăvîrşire, în daco-romîna însă formele cele vechi s-au putut păstra mai cu tenacitate".
La asemenea concepţie asupra limbii romîne primitive au putut a-junge învăţaţii citaţi numaî pentrucă n-au cunoscut numărul covîrşitor de mare al fenomenelor comune dialectetor faţă! cu acel minim al fenomenelor proprii fiecărui dialect, şi pentrucă, nu şî-au dat socoteală de nenumăratele legături care există dela un dialect la altul din punct de, videre al subdialectelor. Toate rezultatele la care ajung eu în acest capitol (Vezi în rezumat tablourile de sub § 272) li. erau necunoscute, şi cîteva cazuri, care- li: veniau • întîrriplător ;în - minte, li păreau suficiente pentru ' a stabili o teorie. Dacă şi-ar fi dat socoteală de asămănarile nenumărate, care, ca nişte lanţuri de diferite lungimi şi în diferite direcţii, leagă între ele dialectele şi subdialectele, ca într-un painjiniş inextricabil, ar fi renunţat la părerea^ că fenomenele comune dialectelor . aparţin timpului . cînd neamurile romîneştî, care le vorbesc astăzi, nu se; despărţise încă uhele de altele. In special, dacă n-ar fi avut în minte numaî două treî cazuri izolate; ci întregii! bloc î de fapte discutate de mine sub § 268 No. 3, ar fi renunţat, probabil, Puşcariu să: explice; fenomenele lăudăm faţă de vechiul romîn lăudă, Cetăţi faţă de vechiul romîn cetăţi, ca apariţii dialectale din romînă primitiva, ci le-ar fi recunoscut ca fenomene de recentă dată. In Locul limbiî romîne între limbile romanice pag. 10-12 Puşcariu restrînge fenomenele căre nu pot apărea în mod independent în mai multe dialecte la aşa numitele de el importante, şi zice, de pildă, pag. 10 : „Dacă bunăoară vom descoperi în dialectele principale ale limbiî romîne, care sînt despărţite de veacuri unul de altul, schimbarea labiălelor în palatale, . care foneticeşte c grea de explicat şi pe care n-o mai întîlnim în nicio altă limbă, dela început vom recunoaşte că pronunţarea kept în loc de piept în unele regiuni dacoromîne şi la toţi Aromîniî nu poate fi întîmplătoare, ■ nu e'probabil ca ea să se fi dezvoltat independent în fiecare din aceste dialecte după despărţirea lor". Că fenomenele aşa numite importante pot să apară în mod independent chiar în maî multe- dialecte dezvoltate pe baze de articulaţie deosebite; cu atît niăî! vîrtos în maî multe dialecte dezvoltate pe aceîăş bază de articulaţie, cum sînt dialectele limbiî romîneştî, am arătat în/nota privitoare; la limba latină populară dela § 85.
:	In ce priveşte timpul în jos, pană la care neamurile de ’Romîni,
care vorbesc actualmente cele trei (ori patru) dialecte; vor fi trăit încă neseparate! unele de altele, se înţelege că: învăţaţii; orî l-ău' fixat în mod arbitrar, orî au renunţat să-l fixeze. I. A. Candrea-Hecht, Les elements lătins de la langue roumainej Paris, 1902, care, niaearcă nu vorbeşte de roinîna primitivă, împărtăşeşte şi el părerea că un fenomen comun dialectelor nu s-a putut dezvolta decît atunci cînd dialectele nu erau separate unul de altul, fixează în. mod arbitrar separarea dialectului macedoromîn de cel dacoromîn în secolul X, îar separarea dialectului istroromîn de cel
■236
§ 264-265.
5, Se constata'din dezvoltarea fenomenelor'178j 194 :că 'diâlectul' macedoroniîn 'şi' ceî. iştrbfomîn sînt măi arhaice decît dialectul dacoromîn,, ' 7	/	, -
§ 265, C. Ati Ioc numai la elementele băştinaşe,: însă.nu în toate dialectele, orî nu-la fel îu1 toate ■dialectele, numerele 18 (Soartă*'diftongului'' au. accentuat şi neaccentuat şi ’ â grupurilor ău, 'tiu, au), 50 (Soarta lui / frnăl fix), 71 '(Soartă im u final fix), 7 2 (u<.p, b, f, v, f, vi), m), .7,5 ‘(Ep.enţeza- lui u va. două, rouă), 90 . (Soarta lui t .provenit din	r, final
■	scurt afon), 91 (r<.n sporadic. Un cuvînt de origine obscură), 97 (Căderea Iui r în cîteva cuvinte), i02'(l<:ri; sporadic), ‘113 (mn<Lin), 117' (mbl<ml<.mh în ambala), 118 (m<n,
■	rar), 119. (Ţn final <~n), 122 (f«/. intervocaiic:<i;/: :iUn. cuvînt de
origine obscură), ,123 „(ti intervocalic a nazalizat, vocala precedentă şi apoi a dispărut, sporadic, -Un 1 cuvînt de origine ' ob-■scură), 124‘ (ntdrity sporadic), 131 (ns'<2ms)y 132 (n?< ■tnm), 133 //?</, sporadic), 154 (b<p înbaptizo):, "162 (tsKsl),	:m:(dz\ final<.^, . 173 .M;,final<
ş), ,184 (ct<pt<~.nit, sporadic), 185 (cscps<:ms.<.ns, sporadic), 187fcm<l.hm, rar), 200 (Căderea luî dz-zm /«/' [fugi]),
dacpromîn în, secolul XIII orî' XIV., Pag.,;58,: „In ce ;priveşte timpul:;cînd ■a căzut n intervocalic în ;aceste cuvinte'ffremm,.granurn],„.. n a căzut după naşterea . dialectului - macedoromîn,, căci -,s-a păstrat• -în jacesţ dialect, ;şi .îjiaiaie :de..naşterea .dialectului, istrpromîn,;pe.ntrucă:a,!căzut şi în; acest
■	dialect,' Istroromînul, ,a cărui origine se ridică în. al XIII orî al XIV .secol, ..ni probează; că-jdispariţiea- lui.n .a avut Ioc înainte de această epocă. Pe de altă parte . dialectul: macedoromîn, care . după părerea noastră a luat . naştere prin .secolul> X, după .invaziea Ungurilor,, ni:; arată ,.că, îl ,nu căzuse încă.la această,epocă. . Deci căderea luî n intervocalic a. trebuit• să.aibă loc între seculele .X şi XIII". Weigand,, Linguistischer,Atlas, Leipzig, 1909 pag. 8 pune în mod . arbitrar epoca ; de existenţă a romîneî primitive între şeculele .VII şi IX : „Negreşit că există, multe deosebiri, ţntre,ele [dialecte, care după el, ar fi patru], dar, aceste . deosebiri,, .sînt toate . de, aşa fel, că se pot duce la nişte trepte.; unitare mai vechi,-care, au, existat,pe ^remea -romîneî primiţiye, ,deci,cam,în spaţiul, de timp, dela al .VII pana: la al IX secol". Mai precaut, Puşcariu lasă graniţa de timp în,,jos deschisă. Zur . Rekonsţruktion des Urrumănişchen pag. 71: „Prefer să, las;graniţa) de timp în jos complcct deschisă". •	•	...
^Eu atribuîu -limbii romine1 primitive', fenomenele • 3, 4,: 6,37,iî8.9, 91, 99, ;100, 102j: 413,121, 122, 123, 124, .125; ,126, 131, 137, 139, 146, 157,; 160, 166,; 178, 191 .«, 194, 195^ 196 a,; 207,, 209,' 217, 220, 223.; Vezi- discutieâ:rde, sub B 2, C 2, D; 5, §§ 26.4 rNo; 2, ‘ ,266 -No 2, 268 No 5. ,. \	.	-	.	'	.,..	...
§ 265-266.
237.
203	sporadic), 204	în cuvîntul d-eămin), 217
(Căderea'lui V/;.im|i4':dpia;:::V0/0.< şi yoteb&m), 2%A(st<.şn, sporadic)*.; 235 (st<.ţ\într-un cuvînt),-236 {-SC: final diii sufixul, prezentului <1S), 23$:{sstesţ);j:	-:
§; 266ii-La .aceste fenomene observăm ■ următoarele 1; La| cele mai multe din .ele; lipsa elementelor străine se:. explică din. diferiţe cauze,; a) Pentru 18, 72,v 75, 117,162^-184i\ 185^:203, 204. este de,.observat, că .sunetele ■ ori;grupuT . rile. : de; sunete- respective lipsesc în vechea ..bulgară, In limba; a- , decă dela care romînă a ; făcut cele: mai • vechi (dacă: se exceptează limba grecească) şi foarte multe înprumuturi; şi de care limbă..ţinem excluziy: socoteala în; prezentele calcule. (In vechea bulgară.lipsesc■ diftongul ,	ă.,consonant, grupul; au- se găseşte.;
numai unde, se- întîlneşte un r(3 dela sfîrşituL prefixului cu, £/-delav,,începutul. verbului [zausiti, năuciţi]; şi in cuvinte: străine -[paunipavo, p.robabil prin; romînă] „ lipsesc grupurile’ pe,, mbl,. fe/?,[.Cîti,de|.."puţiiif! fenomenul; tsl<Zs[-.aparţine excluziv la;: elementele ! latine - se] constată;. , din- fenomenul' analog dzl<.zl-, dela -numărul. 174*.';,care .aparţine, la, o formă de declinare, de origine,: neogreacă, vezi-studiul. meu; ;Un specialist romîn la, Lipsea I],' ct,- ■ cs> flipseşte^ sunetul;/)/^ se,găseşte în -vechea .bulgară' numai , în. cuvinte înprumutate]),;; p)--Numerele : 50,-71,. 119, 236 cu-?/ '. prind în:.* mod- necesar, numai elemente .latineşti, :deoarece feno-, menelei;respective .,aiUloc- la:_ nişte;: forme; gramaticale; : care sînt.. deciorigine::latinăv:r ţ) Jn ^ ce, priveşte,mimărul 90^cuvintele ■păfy:. pîevyccefj,-săr,: verv,se: gaşiau, faţă; ,de niscai;?elemente, străine,r ca.. Cdbâtrted pildă, întrnoy poziţie <. excepţională-/ din - cauza. legă-; turiitjor-bcu,Jenomeneler89;;şi; 99,i u iar;că} macedprpmînuL; câfiy-<jcăh\ţ latinesc.; se) datoreşte-; poater^numai întimplăriL ■:§) în', sfîrşit je foarte; posibil că,dacă;; se.; întîlnesc numai Iar elemente.: -latine^şincopa^jlui.(în / două::cuvinte97),,- (într-un .cu-p-vînt* j -118),-două. cuyinţe,iI32),;;/z (în*două tcu- ::: vinte,^133)2.^^i?^(Î0trnun-cuvînt,154),	<5^^:(în;tfinalul >fed^v
la •parpxitpanei:ijl71<;4)K;^<^ -(în .finalii\x]-edzi^ -ădzi:]]z pa-- m roxitpane^vl^^ijî^^^jlîntivunicuvînt*;	(într-un2;:;
cuyîntj; 18.7*}', ; şincopajilui^ $?-2;v,(înţr7un .cuvînt,^,200),? s şţ<isn.:i • (înte^nn:euymti! 234)&ş^i-/.(înto;unf; cuyînţi'iv'^Ş)', -5^<Ş5^ (în-tr-unGCuyîntsii23^;:$ă;;sevnoteze;5 că;>un.igrupcare .e.-ipror .> venitv;diniicpnjimcţiea•;>să-şis,s£. cdela începutul. unuiriyerb* \nu -poate• avearţlpcbdecîtvja} elemente'.latine,'- deoarece verbeletrtacedoro--?.-: mine itiCepătparer"Cii^A[şm^^^^	latină),îosă^sevfi;- •
datorind aceasta întîmplăriî.
238
§ 266.
•2, Se poate susţinea, deci, cu oarecare şansă de a nu ne înşela, că numai fenomenele 91, 102, 113, 122, 123, 124, 131, 217 se petrec excluziv la elementele băştinaşe (Ca elemente băştinaşe putem considera şi pe cele treî cuvinte de o-rigine obscură, pe vizunie dela ! 91, pe genăne dela 122 şi pe 'brîu dela 123). Dacă însă este exact acest lucru, că ele se-petrec excluziv la elementele băştinaşe, apoi ăpariţiea lor cade înainte de secolul VII, Ele se pot considera ca apariţii dialectale ale limbii latine depe teritoriul romînesc şi ca aparţinînd la limba romînă primitivă (Urrumănisch), Pentru alte consideraţii vezi B 2, § 264, No 2,
3,	Faptul însă că aceste fenomene, macarcă aparţinînd lâ limba romînă primitivă, nu au loc în toate dialectele, orî nu aii loc la fel în toate dialectele, nu se poate explică decît dacă vom admite că încă depe acele vremuri străvechi o scisiune, provocată de înprejurărî'fizice orî politice, s-a petrecut în masa poporului romîn. O asemenea scisiune am văzut-o probată pentru secolul VI, şi anume între Dacoromînî şi Istroromîni de o parte şi între Mâcedciromînî de altă ''parte, prin chipul cum a-pare în limba romînă africatizarea lui ce, ci, ge, gi, vezi* A
2,	§ 262, No 2 Aici constatăm următoarele grupări, 91 De o parte dacoromînul, de altă parte; măcedoromînul şi istro-romînul, AsămănareaV sporadică :pe care o prezintă cuvîntul iu-niperas între dacoromîn şi macedoromîn trebue considerată ca apariţie independentă,—113 a: De o parte dacoromînul, afară de‘ Banat şi de o porţiune din Criş-Mureş; de altă parte o porţiune din Criş-Mureş, istroromînul, meglenitul ; de altă parte Banatul, o porţiune din Criş-Mureş, măcedoromînul afară de me-glenit. Este probabil că asămănarea dintre Criş-Mureş, istroromîn de o parte şi meglenit de alta parte, între Banat, Criş-Mureş de o parte şi macedoromîn de altă parte, trebue considerată ca apariţie independentă. Este încă mâi probabil că unei apariţii independente se datoreşte asămănarea' dela 113' P dintre Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa de o parte şi macedoromîn1 de altă parte, şi' asămănarea' dela 113 ; y ^ntre Ţara' Oaşului (So-miş-Tisa) de : o parte şi megleiiit de altă pârte.-^-122: De o parte
o	porţiune din Criş-Mureş* nordul ‘Transilvaniei, Maramureşul,' Bucovina, istroromînul ; de altă parte restul dialectului dacoro-mîn, măcedoromînul,—123: De o parte dacoromînul, istroromînul; de; altă parte macedbromîriuî,—217;:-De o-parte: dacbro-nunul, istroromînul; de altă parte măcedoromînul,—La 102 se
§ 266.
239
poate numai constata în general o divergenţă de dezvoltare a fenomenului în cele trei dialecte, fără să putem hotărî nimic preciz, căci se poate întîmpla ca această divergenţă să fie rezultatul	vreunor lipsuri care au	avut	loc ulterior:	assimilo; as-
similis,	care lipsesc actualmente în	macedoromîn	şi istroromîn,
vor fi existat poate altă dată în aceste dialecte supt aceîaş formă ca în dacoromîn; tot aşa alalt va fi existat poate odată şi în istroromîn supt aceîaş formă ca în dacoromîn şi macedoromîn. In asemenea înprejurări fenomenul 102 ar putea aparţinea la B. —La 124 se poate întîmpla ca divergenţa dintre meglenit, istroromîn de o parte şi dacoromîn, macedoromîn de altă parte să să se datorească unei ulterioare schimbări mtdit care va fi avut loc în meglenit şi istroromîn. Compară 125- In asemenea înprejurărî fenomenul 124 ar putea aparţinea la B, §§ 263, 264,—La 131 se poate întîmpla ca divergenţa dintre macedo-romîn (afară de meglenit) de o parte şi celelalte dialecte de altă parte să se datorească unei ulterioare schimbări msCns care va fi avut loc în dacoromîn, în meglenit şi istroromîn. Compară 126. In asemenea înprejurărî fenomenul 131 ar putea a-parţinea	la B, §§ 263, 264,
In	masa poporului romîn,	deci,	pănă la începutul secolu-
lui VII vedem desemnîndu-se următoarele contururi: «) Dacor romînii cu Istroromîniî (123, 217, . Acest contur? l-am constatat şi la A 2, § 262, No 2). (3) Macedoromînii (123, 217, Acest contur I-am constatat şi Ia A 2, § 262, No 2). f) Dacoro-mînii (91). §) Istroromîniî cu acea parte din. Dacoromînî care actualmente ocupă vestul: şi nordul Transilvaniei, Maramureşul, Bucovina (113, 122), e) Dacoromînii care actualmente ocupă Banatul	şi o parte din vestul	Transilvaniei (113),
4,	Faptul că fenomenul	122 în textele vechi romîneştî	şi
în dialectul istroromîn cuprinde numai elemente băştinaşe,- iar la Moţî cuprinde şi elemente străine, unele relativ chiar recente, probează că începuturile luî datează din timpul străvechiu cînd elementele străine lipsîau din limba romînă, că pentru cea mai mare parte a domeniului, unde a apărut, a încetat de a fi activ înainte , de introducerea unor asemenea elemente: străine, dar , că pentru, o parte restrînsă a acelui domeniu a continuat de a fi activ	pănă tîrziu, am putea zice pănă în zilele	noastre,
5,	Fenomenele primitive	romîne de sub C, §	266, No	2,
mâcarcă nu aparţin la întreaga romînimey ci constituesc caractere dialectale ale limbii romîneştî primitive, nu sînt pentru a-
240:
§ 266-267^
ceasta numaî decît; mai; nouă decît fenomenele primitive romîne-de-,;sub .B, § 264; No 2, care?- aparţin romînimii întregi; Se poate-într-adevăr; întîmpla ca fenomenele de sub B să fi âpă^ rut dupăce contururile dialectale, constatate .sub C 3, § 266, No . 3,' vor fi luat fiinţă; iar uniformitatea cu care ele se prezintă:, să-.-, se: dâtorească unei independente apariţii în diferitele domenii'dialectale, Că acest lucru este posibil se constată din africatizarea lui t-\-l-\-e:(156) şi c/ —p-î-\-e (165), care1 s-k. petrecut . în acelaş fel pe tbt domeniul romînesc, macarcă a avut loc; diipăce scisiunea dintre'dialectul dacoromîn şi, cel istroromîn de o parte şi dialectul macedoromîn de altă parte luase fiinţă (Yezi A. 4, § 262, No ,4); Intre unele din fenomenele de sub-G; §§ .265,: 266 şi B, §§ 263; 264, se poate constata însă-
o,	grădaţie cronologică. Anume .122 este mai nou decît 102 > (pentrucă /z>/ a fost supus rotacizării, vezi supt 102), decît 123 şi. (fiindcă 123 e mai nou decît 3) .decît 3. 123 e mâi nou decît 3, pentrucă altfel nu s-ar fi. prefăcut în . î a din gra-num (Vezi.. însă; D 6, . § 268, No: 6).	‘
6;: La: fehomenul: 123 vorbirea din Ţara Oaşului e mai arhaică decît restul dialectului dacoromîn.;	:	-
: 267, :D, i Au loc . în toate dialectele numerele"-2 (Sunetele1:;^ : î), : 4 (ă:-\- ii ori m + consonantă-<.'f 4- n - ori m -p-consonantă), 5' (ă la, 3 p, sing;- ă perfectuluî<^,:-- 7 (a, precedat’în aceîaş silabă de:e, /, suiiet muîat, şi urmat în aceîaş-silabă- ori în silaba imediat următoare de e, i, .sunet-muîat,< în-dcd; da, stat, sta, lavit, lave [Qulavat; lava], faCy Vade), 15 (ă rămas neschimbat), ' 16 (a neaccen--tuat neiniţial.Că^ ,17 (a neaccentuât fsiniţiăl + /7<Cf;^7Z. In-’ • doios pentru istrofdmîh)j.:î9 (Soarta . grupurilor 'aâ, ăa;.ae, ae,, ai-),\:22,(~a epitetic), 25 (e -f; */z	v 26	con-
soriantă<i/-f- /^‘_P consonantă), 27 -(Diftongarea lui e), 28 / accentuat şineaccentuât;. precedat dk- m, p).
29ufe;accentuăt şir:neăccehtuat; precedat de;	30 ;/e>âc- ;
centuats-şi ^nfeaceentuafc precedat’irdb .syz<Că), Sltfe accentuat-*-şi 'neâccentiiatprecedat] de -?S; ţ, dz;.	32b	(e accentuat
şi ^neaccentuat iprecedat .de-;d<:â,sporadic); 36 (Tendinţa-Iui er- dei ai;se-preface In-;.âfo: • -38:l ('Mternareâ;*luî< emeaccentuats*; cu \
i	neaccentuat. Fixarea hăhe final ca: e> ori: ca:i), .42.-'*//-păs-*: tra-t nfeschimbat),. 43:^’.’accentuat şiiineaccentuat:-precedat de r<0)f! 44L:(^;i:accehtuati;şiLiJieaccentuat::. precedatede .zd);' 48: (Tendinţă* Iui.> z deniăf.'se^prefacer-înî t)l • .-.49'.-(Corifuzidaî3uî?vr
§ 267/	241
neaccentuat cu î neaccentuat. Alternarea lor cu<?. Fixarea lux
i	final ca / ori ca e), 52; (Sbaitaluî / consonant), 54 (Soarta Iui iri-, im-; în special a cuvîntuliir ipsuă),. 56 (i protetic în Ul>tlle şrîri'' grupul" Iîe'>ie),	59 (o
-f-772 —{— consonantă-f m + consonantă), 60 (Diftongarea lui o), 61 (dă precedat de f, v, r, l, t, d, s<Că, sporadic), 64 (o accentuat şi neaccentuat<Lă, sporadic), 65 (o neaccentuat are prbpensiea de a se preface în u. Fixarea luî o final ca u); 67 (O păstrat neschimbat), 69 (u accentuat şi neaccentuat precedat de î orî sunet muiat<C/, sporadic), 70 (u neaccentuat rămîne neschimbat), 74 (Chipul cum sînt tratate grupurile uă, uă; uă), 77 (ă, î, precedaţi imediat deA, sunet- muiat, sunet palatal<e, i), 78: (ă, î<.e, i supt ' inHuinţa unui e, / din silaba următoare* sporadic), 79 (ă, î, precedaţi imediat de o,u do, u), 85 a (Căderea luî ă neaccentuat înainte de o accentuat şi neaccentuat), 87 (î protetic în îmi, îţi, îi, îşi, îl, îi [iest], îs fisum, - simt]), 89 (înmuîarea lui r precedat de Vocală-^- i vechîu-f-vocală), 96 (r epentetic, rar), 99 '(Inmu-îarea lui / iniţial -\-t, 7 precedat de vocală+ / vechîuvocalăf
11	+ î, ll-j-i vechiu + vocală, //-}-/ final fix), 104 f// precedat de, e, i, ii şi urmat de a final<Lu), 121 (Iniriuîarea lui ri precedat' de vocală 4-f vechîu + vocală, n precedat de vocală-p-/ final fix), 125 ( nct<mpt<.mt<nt), 126 (ncsc. mpsdmsdns), 129 (ntCnd, sporadic), 135; (Căderea lui n în ătit, cătră, cit), 136 (p înainte de i se preface în sunete limbale),137 (pt<mpt<mt<nt în nuptiae), 138 (ptdr sporadic), 139' (ps<mpsdns<,ns, sporadic), 160 (tldl), 168^ (z -j- id-y i); 179 (ctdpt), 180 /cs<ps), 181 fc5 mtervocalic<5, sporadic), 183 (c<Lg, sporadic; Unele e-xempleanterommeştî), 191 (Soarta lui q), 196 (Soarta luî ' gu); 197 (g<~b, sporadic), 208 (Dispărerea luî v intervocalic atunci cînd vocala de după v este un î consonant), 220 (s ej- i vechili -1- vocaiă<;5 vocala); 228 {scl, sk-, prOvenite; din scl, C set; stt), 229 (stridtfri în noştri, vestii),. 230 (s înainte de consonante fonice231 (sc<CZg, sporadic); /
■? Ea :ăcestea şe adaug următoarele,5 unde; ' lă: "unul ori altul din dialecte,fhu se "poate proba existenţa fenomenului,: său ;dins cauză că ; lipsesb' cuvintele respective3 bri cuvinte care să ofere grupiirile; de SUnete:;trebuitbăfe,-sau din câiizia neprecizieî ortografice Aty:2{-ă~d-â- îa' pluralul--/ al femininelor.-3-Iri-istro-, roniiri ' lipsesc-''exemple), 1 l^-f-â-^-'dihJlra'iticalul! niultor verbeC
1G
242
§ 267-268.
-ă- la p, 1 sing, prezent indicativ; In istroromîn Jipsesc exem-. pie),;13 f-ă- dă-, -i- în cărui, cărei, cutărui, cutâreî, căror,. cutăror, desjăşur., înfâşur,':fîşieK prin strămutare de.accent, în macedoromîn şi istroromîn lipsesc formele orî cuvintele respective), ,14 (lapido<Zlepido. In. istroromîn lipseşte cuvîn-tul), 33 (e neaccentuat precedat	de l, n,	k,	g<.ă,	sporadic,
In istroromîn lipsesc: exemple),	53 (ia din	elemente	: străine,
orî provenit în alte. înprejurărî decît cele	de	sub 24,	39, 51,
orî provenit în acele înprejurărî,	dar ţinut	în	loc prin	analogie
[-îă>-iebat]da după ţ, dz-z, s, st, l, n, r. Nu se poate şti cum stau lucrurile în macedoromîn şi istroromîn din cauza neprecizieî ortografice), 127 (nr<^ndr. In istroromîn lipsesc exemple), 147. (Dispărerea lui b intervocalic; atuncî cînd vocala de după b este un î consonant. Cuvîntul respectiv lipseşte în macedoromîn şi istroromîn), 159 (ţ-\- i-\- vocală <Cc-s-[~ vocală, In istroromîn lipsesc exemple), 161 (tst<.st. Pentru macedoromîn şi istroromîn lipsesc exemple), 168 (dz-\-i-{-vQ-ca\a<. g-z-z-j- vocală,; In istroromîn lipsesc exemple), 210 (v <~gr. sporadic. In macedoromîn şi istroromîn. lipsesc cuvintele respective). ,
§ 268, La aceste fenomene observăm următoarele,-
1,	Maîînţîîu constatăm numărul cel mare de fenomene comune tuturor dialectelor, fenomene importante, unele prin mărimea şi intensitatea lor (cum sînt numerele 16, 25, 27, etc,), altele, tocmai prin cadrul restrîns al lor (cum sînt numerele 9, 10, etc,), fenomene care înbrăţişează întreaga manifestare a limbii. Numărul lor este 82, orî, dacă adaogim şi pe cele de sub B, 96. Dar în mijlocul unuia şi aceluîaş fenomen asămănarea nu-î superficială,: ci intensă, ea ajunge pănă la ultimele detalii. Pentru a , se convinge de acest lucru, să, cerceteze de pildă cineva numerele^ 25 (Aceleaş, excepţii: gene, pene), 26 (Âce-îaş restricţie: grupul mn. Acelaş unicum: nimeni), 27 (Âce-îaş restricţie \e -j- n ;-f- vocală nu s-a diftongat în poziţiea—e, dar s-a diftongat în; poziţiea—a; e 4- n -j- consonantă, e -\-m -f- consonantă, afară de grupul mn, nu s-au diftongat nicî în-tr-o poziţie. Aceleaş excepţii: vena, arena), 32 (Sporadica prefacere a luî e precedat de t, d în ă are loc aproape în a-celeaş cuvinte), 43 (Aceleaş excepţii: aripă, biserică, buric, purice, şoărice, stric), 58 (Aceleaş excepţii: cos, -oiă, tont), 59 (Aceîaş restricţie: grupul mti), 60 (Aceîaş. restricţie:. fd-n —j- vocală nu s-a diftongat în poziţea—e, dar s-a diftongat în
§,268.
243
poziţiea —ă; o -\- n -p consonantă, 6 -f-m ~h consonantă, afară de, grupul mn, nu. ş-au diftongat i nici într-o poziţie, Aceleaş a-nomalii: rid fă, soră, gutue, r cunănă), . .,.61' C (Sporadica • preîa-iacere a.luî dă după f v, j, l, t, d, s în ă are. loc în aceleaş cuvinte), 64 (Sporadica prefacere a luî o accentuat şi,neaccentuat în ă are loc în aceleaş cuvinte), 69 (Sporadica prefacere a lui u accentuat şi neaccentuat precedat de i ori de sunet muiat în / are loc în aceleaş cuvinte), 78 (Sporadica prefacere a lui ă, f in e, i supt, influinţă uriuî e, i din silaba următoare are loc în aceleaş cuvinte), 87 (î protetic, în aceleaş •cuvinte), 121 (Aceîaş restricţie a înmuierii lui îl -J- / final fix, că ea nu are loc cînd / final fix e provenit din ae ori.din e, cu excepţie de ~l ~es dela conjugare), 135 (Puţinele cuvinte în care n a căzut sînt: aceleaş treî în toate dialectele), 136 : (Aceleaş; categorii de excepţii: şi aceleaş cuvinte în fiecare categorie), 137 (Schimbarea ipt<.mpt<.mt<.nt în acelaş unic -cuvînt nuptiae in toate dialectele), 138 (Sporadica prefacere a lui pt in t are loc în ,aceleaş: cuvinte), 139 (Sporadica prefacere ps<.rnps<^rns<Ctis are loc în aceleaş cuvinte), 181 (Sporadica prefacere a luî cs intervocalic în 5 are loc în aceleaş cuvinte), 183 (Sporadica prefacere a luî c în g are Ioc în a--celeaş cuvinte), 191 (Dubla dezvoltare a luî q are loc în a-celaş; fel în aceleaş cuvinte), 196 (Dubla dezvoltare a luî gu are loc în acelaş fel în aceleaş cuvinte), 197 (Sporadica schimbare a; luî g în b are loc în aceleaş cuvinte), 229 (Stri<.stri in aceleaş două cuvinte în toate dialectele)* 231 (Sporadica pre-iacere a luî şc în, zg are loc în aceleaş cuvinte),
2, La fenomenele 89, 99, 121, 125, 126, 137, 139 se deosebesc două faze, una mai veche, comună tuturor dialectelor, •şi alta maî nouă, care orî aparţine tuturor dialectelor orî numaî Tinuia sau, altuia din ele. La 89 faza mai veche este acea a ,înmuierii lui r, ea s-a păstrat în anumite înprejurări în dacoromîn. Faza. mai, nouă este acea a: prefacerii luî r în i şi în r; -supt forma î este specifică dialectului dacoromîn,, supt forma r este comună tuturor dialectelor, unde s-a dezvoltat în mod in--dependent, a parte în fiecare din aceste dialecte.—La 99 faza mai. veche, este, -acea a înmuierii luî /, ea s-a păstrat în macedoromîn şi istroromîn (Resturi şi în vechea romînă). Faza mai nouă este acea a prefacerii lui lini; dacă facem abstracţie; de cîteva sporadice apariţii de i<Li în macedoromîn şi: is-iroromîn, ea este specifică întregului dialect dacoromîn,—La 121
244
§:268>
faza. maî veche este acea a ârimuierii- lui; n, ea s-a păstrat îm o parte din dialectul • dacoromîn: (Banat, Criş-Mureş [nu în toate părţile],> Muntem-Pădurem [maî pretutindeni]* Oaş [rar], Somiş-Tisa [rar]), în macedoromîn şi istroromîn. Faza maî nouă este acea a prefacerii lui h în î, ea- este specifică celei mai maii părţî din dialectul dacoromîn, O fază intermediară, acea a prefacerii lui n în î cu nazalizarea vocalei precedente, este specifică unei părţi din, dialectul dacoromîn [Ţara Oaşului şi, rar, Somiş-Tisa),—La 125, 126, 137, 139 faza maî veche este mpt -mt: (125), -mps-ms [12.6), mpt-mt (137), mps—nis (139), ea. s-a păstrat în dacoromîn pănă tîrziu (în limba veche, în parte pănă astăzi) şi în macedoromîri. Faza mai nouă* de recentă dată, este nţ {125),î ns (126), nt (137), ns (139), ea se găseşte în dacoromîn, meglenit şi istroromîn* unde s-a dezvoltat în mod independent, a parte în fiecare din aceste dialecte,
3,: Se constată din 89, 125, 126, i37j 139' că nişte fenomene s-au dezvoltat uniform a parte în fiecare dialect, ori,, cu. alte vorbe, , că fenomene comune tuturor dialectelor au luat naştere nu în-timpul, cînd limba forma o singură masă, nedespărţită în dialecte, ci în timpul posterior despărţirii dialectelor; Această independentă, dar uniformă, dezvoltare a' unor fenomene am mai constatat-o pentru africatizarea lui t-\-î^\-ey d -\~ ir\- e (Vezi . A 4, § 262, No 4), Ea a avut loc şi la fenomenele, următoare: 7 (Vezî acest număr); 9 (Vezî acest'număr); 14 (Dacă lapido a devenit lepido prin analogiea formelor neaccentuate, tinde, a, prefăcut prealabil în ă, va fi devenit e supt influinţă lui e din silaba următoare, apoî fenomenul 14 e recent, deoarece e posterior fenomenului 78, care• el însuşi: e:1 de relativ; recentă dată); 25 (Vezî cronologiea de-sub 30j. unde-se vede că fenomenul 25 e posterior fenomenului 7* care el însuş e de recentă dată); 26 (Fenomen paralel—foarte probabil— cu fenomenul 25); 29, 30, 31 (e<Lâ m poziţiea'—fi este posterior fenomenului*7 la Moldoveni pentru fenomenele 29, 30,: la Moldoveni şi Munteni pentru fenomenul 31 . Fiindcă fenomenul 7 - e relativ ^recent, urmează că e<£ă în poziţiea — e> este cevâ încă , şi mar . recent, şr fiindcă între e<.ă în poziţiea—â şi: ecă-.. în poziţiea —e nu poate, fi o prăpastie din punct :'de; videre al . timpului,, se poate susţinea că fenomenele ;29,- 30j 31 nu; pot» fii vechiX tare. Pentru. 31; există- motive- speciale/- diipa care îl putem considera ca relativ- nou* vezi 31 ălineâtuL'3):; 58^(Fehomen:i paralel—foarte: probabil—cu fenomenul 25)'; 59
§:. 268.
245
(Fenomen paralel—foarte probabil—cu fenomenul 58);' 78: (In -cazvcînd) :într-adevăr^formaide;genitivrdatiy abfemininelor singu-[ lare ;de declinarea ;I, -e, a: provenit din -ă conform fenomenu-l luî 78, apoî formele- -ăeî din- vechea romînă şi desele forme \ -ălei din macedoromîn probează că fenomenul 78 este i de re- \ •centă sdătă); 43, 44 (Fenomene paralele—foarte probabil—cu fenomenele 29, 30) ; 28 (pentrucă e posterior luî 30, 44, vezî tabloul cronologic de sub 30),
Toate aceste fenomene le j constatăm că s-aii petrecut: uniform, dar a parte în fiecare dialect, pentrucă sînt recente orî pentrucă, ctim este cazul Cu africatizarea1 luî tJ\-î~\-e, d-\- î -\- e, au avut loc în urma unuî. fenomen petrecut după . separarea dialectelor. Avem însă şi.probe ^directe că într-âdevăr anumite fenomene au ■ căpătat fiinţă ? Ia fel, dar separat,:; în diferite teritorii romîneştî. Aceste probe le avem pentru 29, 30 (e<L ■ă în poziţiea —e este la ; Muntenî, anterior, iar la ^Moldoveni posterior fenomenului 7) şi în special pentru 30, 44 (e<.ă, i<.î au avut loc în alt ,timp la Muntenî şi în altul :1a Moldoveni), Discuţiea amănunţită vezi-o sub aceste numere, în special sub numărul30." / ’
4.	Iii urma înprejurărilor constatate sub 3,; ă susţinea că fenomenele care se ,găsesc . în toate dialectele au trebuit să capete fiinţă pe vremea^ cînd. ancă nu se despărţise prin distanţe dialectele, este o naivitate; Asemenea fenomene s-au putut dezvolta în mod independent, a parte^ xm ' fietare 'dialecţ,;vlJne!le^din «le vor fi'datîrid. şi din timpul cînd încă nu se despărţise prin distanţe dialectele, ;dar care vor-fi fiind -acelea nu ştim, , dacă ne punem numai-: din punctul acesta de videre; al prezenţii: lor în ; toate dialectele. In -această privinţă este mare deosebire între raportul dintre limbile romanice şi acela dintre dialectele lirriBiî Tomîneşti, Cînd e vorba de limbile romanice'comparate între'ele, putem cu oarecare drept să punem pe ;şocoteala limbii latine comune . sau a ■ ;aşa numitei limbi latine populare (Vezî cele - spiuse la § 85, Nota) orice apariţie prezentă în toate limbile romanice ori în cele maî multe din ele, pentrucă ; acolb avem aj face cu propagarea iineî limbi dintr-un centru de guverhăihînt Ua : nişte naţiuni cu alte baze de .articulaţie, *) [ decît ale centrului,..astfel
Printre cauzele ,care provoacă (şchimbareâ limbii au fost recunoscute şi următoarele două : • 1. Limba ,se; schimbă, .pentrucă se schimbă orcanele articulatorii. .,2. Limba se schimbă, pentrucă. se schimbă' psihicul.
246
■§ 268;
că apariţii limbistice uniforme, dar independente; la ,atîtea neamuri de oameni deosebite, ar constitui•' nişte coincidenţe; grele-de admis. Pe terenul dialectelor limbii romîneştî însă avem a face cu o masă naţională unitară, care vorbeşte aceîaş limbă,, şi în ale cărei bucăţi despărţite apariţii limbistice uniforme sînt posibile din cauză că baza de articulaţie este aceîaş,1 Este adevărat că la formarea naţiunii romîne au contribuit multe şi diverse elemente (Vezi § 111, No 4, § 234, No 2), dar acel conglomerat a devenit un conglomerat uniform. Deosebirile locale, care vor fi existat (şi trebue să fi existat) în constituirea conglomeratului, vor fi dat naştere la maî remarcabile diferent ţierî; dialectale, dar fondul unitar al conglomeratului a făcut posibilă apăriţiea a oricît de remarcabile fenomene comune, în mod independent în deosebite locurî dezvoltate, Apoipe terenul limbiî romîne a lipsit centrul de guvernămînt, de unde să fi radiat pe diferite teritorii fenomenele limbistice, . ^
La acelaş individ organele articulatorii şi starea psihică: variează dela un-moment la altul, şi ca un reflex al aceştei; variabilităţî. o variabilitate a-decvată în sunetele, simboalele şi înţelesurile simboalelor unei, limbi trebue să existe. Cu atît maî mult organele articulatorii şi psihicul variează dela un individ la altul, şi încă maî mult variează aceşti factori dela un neam de' oameni'la altul; pentru aceîa în proporţii adecvate se reflectează a-ceastă variabilitate dela un individ la altul în sînul aceleîaş limbi,. şi dela un. neam de oameni la; altul, cînd se întîmplă să-şî părăsească limba de baştină .şi să adoapte o limbă străină. Chestiunea a fost pusă pentru ambele momente, şi cel fizic şi cel psihic (care, la un loc luate, s-âr putea numi momentul biologic), întîiaş dată clar de; Constaiitinb; Nigra, La po-csia popolare italiană, Romania anul 1876 pag. 426 (La Wecliss!er, Giebt es Lautgesetze ? în Forsclmngen zur romanischen Philologie, Festgabe fur Hi , Suchier,-. ,pag. 451) : „In Italia de sud sub limba latinăexistă ;-un' substrat '-italic-. în-, Italia. de nord sub limba latină e un substrat celt., Cînd au adoptat limba învingătorilor, Celţii din Italia de nord au luat din ca,, fireşte, fondul lexical şi' formele gramaticale, dar n-au putut tot aşa'de u-şor să iee sunetele şi sintaxa, pentrucă aceste două părţi ale limbii stafi în;:strînsă ' legătură cu.:organele materiale--ale pronunţării şi cu gîndirea, care nu puteau fi identice la cele două neamuri, după cum se vede din comparaţiea limbiî latine cu, resturile de; limbîf celte care: au ajuns pănă la noî, şi nici nu. pot fi schimbate ori modificate prin. voinţă". Pentru momentul fizic ea a fost pusă clar apoî cîţîva arii mai tîrziu de' Osthoffr Das physiologische und psychologische Moment in der spfachlichen For-menbildung, Berlin, 1879, pag. 16 (La Wechssler opul citat pag. 430):. „Schimbarea în organele vorbirii este în general cauza pentru care se schimbă "sunetele unei limbi11. Am zis clar, pentrucă în mod nepreciz pe de o parte, şi pe de altă parte'în mod amestecat, cu influinţă limbiî părăsite (autohtone) asupra limbiî adoptate, care' e o chestiune cu totul alta;
247
(Vezi mai j'os), chestiunea a fost agitată anterior şi de II. Schuchardt în' Vokâlismiiş des Viilgârlateins I pagi 87, :şi înainte de Schuchardt ea ă maî''fost agitată' de alţii (Vezi bibliografiea la Schuchardt opul citat’ I pag. 86-87. Nihil novi sub sole !). Odată enunţată însă ctoA teză a devenit un subiect favorit de	discuţie şi de	aprobare pănă	în!: momentul de' faţă,-Se
poate zice ca maî	toţi învăţaţii	au adoptăl-o,	de	pildă Ascoli, Ună lef-
teră' glottologica în Rivista di filologia classica X anul 1881; Ascoli, Dei neogrammatici în Ârchivio glottologico italiano X anul 1886; Windisdi în Grober’s Grundriss I ed. l anul 1888 pag. 306, I' ed. II anul 1906 pag. 396 ; G; Paris, Bulletin de la societe des parlers de France I anul 1893 pag. 17; Hirt în Indogermanische Forschungen anul 1894 pag 40; Forster, Causerie philologique în Bulletin de la societe Ramond anul 1898 pag. '6 (Pentru detalii asupra acestor scriitori vezî Wechssler, Giebt es Lăutgesetze? pag. 430 sqq.); , Hirt, Die Indogermanen I anul 1905 pag. 17-201 Starea, firea organelor articulatorii,' considerată ca; o cauză a schimr bării limbii, a fost	numită, bază	de articulaţie', Artikulationsbasis:(De
cine întîîu? In tot	cazul ’nu de'Sievers, Acesta	în	Grundziige der Phorie-
tik III ed. anul 1885 § 4 pag, 20, § 11 pag. 103 vorbeşte de faptul că felîul sunetelor atîrnă de felîul organelor articulatorii şi se serveşte-de termenii „Basis fiir die Artikulationsbewegungen", „Operationsbasis11, dar niTşe pune din punct de vidare al cauzei'care provoacă schimbarea'limbii şi nici de termenul; anume'. Artikulationsbasis nu se serveşte^ Compară Wechssler opul citat pag. 439). Starea, firea psihică, considerată ca o cauză a schimbării limbii, n-ă : primit un nume special; eu aş numi-o aici baza psihologică, în Principii de’ istoriea limbii am 'numit-o' 'lăîliii-rirea psihică a cunoştinţilor.	■	—
Ih general, cei care au vorbit de baza de articulaţie'■ şi de baza psihdfogitâ le-afi; 'considerat ca ceva dela sine înţeles (De'pildă Win-disch: „Se înţelege dela sine, că... Es ist''selbstverstăndlich,:'dass..'/'.;"Off cil pathos’ oratoric G. Paris: „N'a-t-on pas eu raison de dire qiie’le fran-ţais est du latin pârle par des Geltes, etc. ?‘‘). Tot ca dela sine'înţelese, fată ca să găsească de cuviinţă să argumenteze, le admite - Wundţf V61-kerpsychologiei Die . Sprache, I, pagi; 342-347, 361-365, 395-3,97yrr400-401,’ 401-404; 418-424,II pag". 382-386, 418-423. După cît ştiu, numai Ascoli a Căutat să argumenteze, şi anume cu privire la ii latin<u, fenomeiti cafe s-ar fi datorind bazei de articulaţie a Gelţilor. Una lettera glottologica (la Wechssler opul citat piag. 448) : cSînt trei' probe' iflduc-tive.. Ihtîia: ' feiiomeiiul se ' găşeşite ’ numai pe teritoriul celfc'KA^doua :7' în
*	lirnbă celtăf însăş u <C ti. A treia: în limb a germană diri acele1 teritorii unde ău’ fost .altă1’dată Gelţî u<.u. Proba întîia‘ s-âr putfek numi chorografică, & Muirinternă, & ixeia. externă7.	’
In contra bazeî de articulaţie (şi,prin urmare şi & bazei psihologice; macărca d6spre\‘aceasta nu' pomeneşte), ca o: cauză de schimbare’ â limbilor; s-a^pronunţat 'Meyer-Liibke,, Die romanischen Sprâchen, îri:;'Die Kiiltur der GegehVyartT, xî^i,! anul 1909, pag. 457 : „Lesne-î vine în minte cuîya1 'că^diferitfel^ popoare ^străinii',' cînd s-au romanizat; au: pronunţat limba'latină pe baza articulaţiei lor proprii şi că din cauza aceasta" a“ rezultat diversitatea limbilor romanice faţă de unica limbă latină, Decît numaî,
248
§ .268,
dacă ie glndeştî maî a.dînc, constaţi că este aproape imposibil să probezi ■acest;'lucru prin fapte, ll latin a devenit « Jn'.Franţa de sud şi de nord, în - Piemont,: Genua, , Lombardia, Graubunden, şi încă de mult au văzut înhăţaţii în acest fapt . o influinţă din partea Gallilor,, pentrucă domeniul lui ir; ar corăspunde aproximativ cu acel al Gallilor. Negreşit foarte aproximativ, căci Ligurii nu erau Galii, şi cu ■;toate acestea la Genua este ii, iar locuitorii anteromam dela .Bononia erau Galii, şi cu toate acestea la Bologna, ca în general în Emilia, cu excepţie de extremul nord al aceştei provincii, nu există ii./Vreo altă probă însă în afară de cea geografică n-avem, căci nicîun indiciu nu există că vor fi pronunţat Gallii pe U ca ii.. Alt fapt ar părea mai .sigur. După cum se vede din inscripţiile galle, ci devenise [în. limba gallă] cht, şi tot aşa între latin factu şi francez fait , este probabilă o fază fachtu. Se poate admite că Gallii, cînd vorbiaîi latineşte,;vor fi pronunţat, după cum erau obişnuiţi, înainte de t nu o,, explozivă, ci. o spiranta, şi că Romanii din Gallia vor fi imitat pronunţarea Gallilor, cu care trăiau înpreună.,,Se poate admite, dar nu trebue să uite cineva că prefacerea lui c£ în c/zf este unul din acele .fenomene care au loc în limbile cele mai deosebite, de; pildă în neogreaca, în albaneza, în spaniola, etc,, aşa că,;în Franţa: nu este trebuinţă ca,impulsul să fi plecat din partea Gallilor, Ceva,,maî • mult ni /ofer, dialectele italieneşti .comparate cu limbile oscă şi umbră. Schimbarea Jui nd în lin (qiianno pentru quando), a lui nc, ni, mp în ng, nd, mb (trongo pentru tronco, tando pentru tanlo, tembo pentru tempo), a luî d în r (rare pentru dare) se găseşte mult răspîndită peste Italia de mijloc şi de sud, iar primul dintre cele ;trei .fenomene se găseşte în-limbile, oscă şi umbră, şi celelalte doiin se găsesc în limba umbră. Domeniul de răspîndire ăl: acestor fenomene este, negreşit, ,astăzi cu mult maî mare decît în vechime, dar oricum nu se poate opri icineva de a. gîndi ,!că;- ţrebue să fi,, exiştînd aici o legătură directă. Şi cu toate acestea, tocmai aceia ce formează caracterul specific al-dialectelor, italieneşti, anume dezvoltările speciale ale vocalelor, între altele idiftongii -cei de deosebite feliuri, tocmai aceasta nu găseşte în limbile anteromane nicîun sprijin. Avem,.a .face, deci,., cu: lucruri secundare, cu':imărunţişuri, nu cu lucruri de acelea, care, se.,pot considera ca ^constitutive1.1. In aceîaş: timp cam aceleaş lucruri le spunea Meyef-Liibke în Ein-fiihrung jin.das Studium der, romanischen Sprachwissenschăft, ed, II, anul 1-90$, §§ 212-226. Remarcabilele deosebirii care există între limbile romanice ori între dialectele romanice . Meyer-Liibke le pune . pe socoteala stării deosebite a limbii latine în timpurile .cînd a fost, introdusă Jn dife"-ritele .provincii, dar/mai- ales .în pbstaculele ^c-are au’înpîedecaţ' .contactul,, dela o regiune la alta, obstacule .care însă, după proprieâ, lui ^mărturisire, coincid cu deosebirile etnice. Die romanischen Sprachen pag,.460-46i: „Dacă, deci,,,influinţă popoarelor,, care, contopite cu Romanii, aii produs naţiunile, romanice, asupra dezvoltării Jimbilor'romanice,, a rfost mică şi superficială, ea-nu fe suficienţă pentru a explica . deosebirea ^dintre aceste limbi. .Trebue să,.recurgă cineva:-la alte mijloace,penţru a da,.o. .explicare' acestui fapt, care ,e . în .adevăr, surprinzător,,jRomanizarea a,â,vut"flpc,..după.,cum, se ştie, în diferitele, provincii în timpuri,,ioarte , deosebite: , mai întîîu, .ă 'fost cucerită Sardinia, apoi Spania, apoî :şudul Frariţei, maî.tîrziUj.nordulTran-
§ 268.
249
ţel, şi tocmai Ia urmă. Dacia. In acest spaţiu de timp,. care ..cuprinde peste 300 de am, limba latină din Italia s-a schimbat mult, aşa că, de pildă, :în Sardinia ori în Spania a fost importată o limbă mult maî veche decît în Dacia. .Deosebirile, nu-î vorbă, aii .'fost paralizate mult .prin ţraiislocă-rile militare, dar oricum un rest oarecare a trebuit să. rămîe. şi- într-ade-văr a şi rămas. Dar maî important este faptul următor. Acolo unde ,gra-„niţe bisericeşti, politice ori fizice pun un obstacul contactului, acolo au Ioc .şi diferenţieri în limbă. Acolo unde domneşte contact reciproc, deosebirile se anihilează. Graniţele bisericeşti în veacul de mijloc corespundeau ■de multe orî cu acele dintre :popoare şi dintre regiuni din timpurile an-teromane, ,maî ales din cauză :că, cu ,toată romanizarea, simţul naţional al vechilor triburi a persistat şi biserica a ţinut de el .socoteală. De aici rezultă că actualele grupuri .de limbi şi; de dialecte romanice .corespund a-vdeseori’cu grupurile de . popoare .anteromane, fără ca să se poată proba totuş o.influinţă directă din partea limbilor popoarelor acelora". < ■ -în contra bazei de.arţiculaţie şi aibazei. psihologice şe pronunţa cam tot,odaţă;CU Meyer-Liibke FerdinanţL.de .Şaussure în. cursul său. de limbis-tică generală Ji.nut la universitatea; din Geneva în . anii, 1906-191 l. .,Cours de Hnguistique generale, ;pag, 202-203 : ; „La .recherche des .causes des ■changements phonetiques est; -un des problemes Ies pluş difficiles de la linguistique, On .a propoşe ..piusţeurs expli.cations, dont aucune .n'apporte une luţniere ...complete. On .a diţ que la race aurait des predispositions , traţant d'avance.Ja direction des charigements phonetiques., II y ala une, queştion d'anthropologie comparee. Mais l'appareil phonatoire varie-t-il d'une race ă Taufre ? Non,. guere . plus que d'un individu â. un autre. Un negre ţrans-;plante' des sa naissahce ,:en. France parle le franţais aussi bien ,que ,les indigenes, [Această propoziţie a trecut aproape întocmai la Vendryes, Le langage, ; Paris, 1921, pag. 276 : ,,Un negre eleve . en. France :dans 7les memes conditions; qu'un petit Franţaiş parle le .franţais comme.un.,indigene11], De plus, quand on se sert d’expressions telles que «l'organe ita-"lien» ..ou' «la bouche des Germains n'admet pas cela»,, on rişque.-;de.,.ţrans-former en caractere permanent un fait purement historique,,. Pretendre que l'organe ionien est contvair'e â \'ă long et le change en e est faux... L'organe ionien n’avait aucune.repugnance â.prpnoncer l'ă, puisqu'il l’admet en certains cas. II ne s'agiţ donc pas d’une incapacite anihropologique, mais d'un changement dans Ies habitudes articulatoires. De meme le latin, •qui n'avait pas conserve I's mterv.p.calique..^^/?e5/ş^^e«efwJi,.;iU, reiniro-duit un peu plus tard (cf.fnssuş<irTsus). , Ceş . changements n’indiquent pas .une disposition permanente de l'organe latin". [Că organele producătoare de sunete nu variează ;dela o rasă la. altaşudela un individ la
•	altul, este o afirmaţie goală, contrarie realităţii. Iar,ceia ce.;spune autorul despre â, care în dialectul grec, ionic-, se prefăcea în ;unele înprejurărî în ■e, iar în alte înprejurărî nu, se prefăcea, şrdespre ş .intervocalic, care.în limba. latina se, .prefăcea-în unele înprejurărî ,în..r, iar ,în alte înprejurărî nu se prefăcea, probează , că el , confundă baza de articulaţie, care este , o •cauză pentru^care sunetele,, se schimbă în Taceleaş. înprejurărî la uniî ..oameni intr-un fel ’şi, ,1a . alţi oameni într-ajt-fel, cu: capacitatea orî.. incapacitatea, de a pronunţa în mod absolut .un- ;sunet. oarecare. Dacă. cineva.,este
250
§"268.
capabil'orf incapabil în mod absolut de a pronunţa un sunet oarecare, aceasta face parte din bază de articulare, dar nu este baza de articulare însăş, acest lucru se corapoartă faţa de baza de articulare ca specieafaţă de gen, ca particularul faţă de general. In ce priveşte pe Negrul cel transplantat dela naştere în Franţa care vorbeşte tot-aşa de bine franţuzeşte ca şi indigenii, vezî cele spuse maî la vale cu privire la Francejiî germanizaţi şi la; Saşii romînizaţî de care vorbeşte Puşcariu]. Pagi 304-305 : „Lângue et race... Ce serait une erreur de croire que de la communaute de langue on peut conclure â la consanguinite, qu' une familie de langues recouvre une familie anthropologique, La realite n'est pas si simple. 11 y a par exemple une race germanique, dont Ies caracteres anthropologiques sont tres nets : chevelure blonde, crâne allonge, stature elevee, etc.; le type scandinave en est la forme la plus parfaite, Pourtant il s’en faut que toutes les‘populations parlant des langues germaniques repondent â ce sî-gnalement; ainsi Ies Alemanes, au pied des Alpes, ont un type anthropo-logique bien different de celui des Scandinaves. Pourrait-on ădmettre du mbins qu’uri idiome appartient en propre â une race et que, s'il estparle par des peuples allogenes.c'est qu'il leur a ete impose par la conquetc ? Sans doute, on voitsouvent des nations adopter" ou subir la lângue de leurs vainqueurs, comme Ies Gaulois apres la victoire des Romains ; măis cela n’explique pas tout. Dans le cas des' Germains, par exemple, merrîe eri âdmettant qu'ils aient subjugue tant de populations diverşes'.' ils ne peu-vent pas Ies avoir toutes’absorbees; pour cela il faudrăit:i supposer une longue dominâtion prehistorique,' et'.'d «utres circonstances ehcore que rien n’e-tablit. Ainsi la consanguinite et la communaute linguistique semblent n'a-voir aucun rapport necessaire, et il est impossible de conclure de l'une â Tautre".: [Fireşte, comunitatea de limbă nu, probează comunitatea antropb-lbgifcă. Probă pentru aceasta sînt limbile romanice, ‘probă1 sînt!limbile iri-dogeririane, care sînt ; vorbite de tot feliul de neamuri de oameni. Dar a-ceasţai e o chestiune care n-are a făce cu chestiunea ceîalaltă, dacă adecă comunitatea de rasă nu s-ar manifesta în limbă. Alt ceva e să constaţi că' rase; deosebite pot vorbi limbi asemenea,''provenite din! aceîaş limbă, şi alt ceva e să constaţi că comunitatea de rasă se manifestează în limbă ori 'ba. Da, aşa estej„la consanguinite'et la communaute linguistique semblent n'ăvoir aucun rapport necessaire", ba chiar ar fi trebuit Saussure să spună ;,n'ont aucun rapport necessaire", nu ,.semblent n’avoir", căci doar singur exemplul limbilor romanice ar fi suficient să probeze că'ar' fi o naivitate :să susţină cineva' că ar': î exista vreun faporf necesar îiitre comunitatea de rasă şi comunitatea de limbă. Dar această e cu totul' alt cevă decît a constata1'că rasa s-ar manifesta în limbă ori ba. Roniîmî vorbesc tot limbă latinească, ca şi Francejiî, şi ar fi o naivitate că creadă cineva că ar aparţinea pentru aceia !;‘număi decît la aceîaş rasă. Dar îq bhipiil' cum’ ş'-â1 dezvoltat’' limba lătiriă1 lă Dunăre pe ' de o parte şi lâ Sena pe ; de alta nu cumva se /manifestează rasă romînească de' o parte şi cea 'franceză-‘de altă? Aceasta e adevărată chestiune de rasă,’pe care Saussure o’pime nUmăi -în titlul discuţiei1 sale („Lăngrie et race:.. " Ce sefait une erreur etc.dar în discuţiea sa n-o: atinge de loc- Iri ce1 priveşte în special exemplul cu Germanii, daca eî au ptitut subjuga atiteâ neamuri di-
§ 268.
251
verse,- pentru ce nu le-ar fi putut şi absorbi, adecă naţionaliza,- pentru ce adecă nu le-ar fi putut da şi' limba ?Atîta lungă ,,dominaţie preistorică"'şi' atîtea „circumstanţe altele", care: toate' de1'altfel - -se-pot admite, nici n-au fost trebuitoare, deoarece propagarea această a naţionalităţii prin limbă se petrece doar supt ochii noştri la graniţile naţionalităţilor^ In caz cînd însă cumva prin acel exemplu cu Germani! Saussure înţelege că Alemaniî ău : dezvoltat, fără vreo influinţare de naţiune din partea Germanilor, aceîaş limbă, o limbă germană, din limba indogermană primitivă, apoi atinge culmea din punct de videre al dezvoltărilor independente, care se pot admite că s-ar petrece în vorbiri omeneşti separate una de altă (Vezî § 85 Nota); Astfel că după el n-ar fi fost nicio minune ca astăzi să fi existat limbă romînească nu numaî în răsăritul Europe!, ci şi la oceanul atlantic, orî ca pe teritorîul roman din răsărit pe undeva să fi existat, ălăturr cu' limbile '-romînă1 şi dalmată, limba'spaniolă, întocmai ca cea dela Madrid]. Pag. 305-306: „Ethnisme. Que nous apprend donc ce' temoignage de la langue? L'unite de race ne peut etre, en elle meme, qu'un facteur secondaire et nullement necessaire de communaute linguis-tique,' Mais il y a une ăutre unite, infiniment plus importante, la seule essenţielle, celle qui est constituee par le lien social: nous Tâppellerons ethnisme, Entendons par lâ une unite reposant sur’ des: rapports multiples de religion, de ’civilisătion, de defense commune, etc,, qui peuvect1 s'etăblir meme entre peuples de races differentes et en l'absence de tout lien po-litique. Cest entre 1'ethnisme et la langue que s’etablit ce rapport de re-ciprocite deja constate : le lien social tend â.creer la communaute de langue et imprime peut-etre â Tidiome commvn certains caracteres; inver-sement, c'est la communaute de langue- qui constitue, dans une certaine mesure, l’unite ethnique. Par exemple, au debut du moyen âge il y a eu un ethnisme roman reliant, sans lien politique, des peuples d'origiries tres diverses,' Reciproquement, sur - la question de l'unite ethnique c’est avant tout la'langue qu’il faut interroger; son temoignage prime tous Ies autres. En voici un exemple. Dans l’Italie ancierine' on trouve Ies Eirusques â cote des Latins; Sil'on cherche ce qu'ils ont: de commun, dans l'espoir de Ies ramener â une meme origine, on peut faire appel â tout ce que ces deux peuples ont Iaisse, monuniments, rites religieux, institutions po-litiques, etc,, mais on n'arriverajamais â la certitude que donne immedia-tement la langue : quatre lignes d’etrusque suffisent pour nous montrer que le peuple qui le parlait etait absolument distinct du groupe ethnique qui parlait latin". [Fireşte, o naţiune, rirîdin1 cîte elemente de rasă se vă- fi înjghebat’, se caracterizează prin aceîaş limbă, iar aceîaş limbă probează că avem a face cu vo naţiune, orî diri cîte' elemente de rasă ar fi constituită aceasta. Dar din punct de videre al felîulu! cum s-ar manifesta naţiunea prin limbă; naţiunea; ca conglomerat unitar social) n-are nicîo importanţă; importanţă are '.eă aiumai ca conglomerat5unităr:-ăntropologic, de rasă. Dacă naţiunea X, ' compiisă; din? rasele a, b, c, a schimbat limba X, pe care" o vbrbîa cu o mie' de’ anî" în urmă, ’în limba x1, pe care-6 vorbeşte astăzi, ea a schimbat-o astfel, şi iiii altfel, mi pentrucă â fost naţiunea X, ci pentrucă a fost compusă din rasele a, b, c. Daca, în loc de a fi fost .compusă din rasele ăf b, c, naţiunea X ar fi fost compusă din rasele
§ 268.
d, e, /, ea ar fi schimbat Uimba, X de acum o mie de ani în urmă în limba x-, nu în limba x1. Momentul naţional se manifestează. în' nivelarea şi unificarea prin înprumut a diferenţelor, în lăţirea .prin înprumut a inovaţiilor. Inovaţiile înseş, dacă. sînt y, iar nu z, se datoresc compoziţiei de rasă, constituţiei antropologice. Naţiunii, franceze se datoreşte lăţirea peste Franţa întreagă a acelelaş limbi comune, care dela capul locului a fost limba locuitorilor din Ile de France. Dar-faptul că această limbă franceză comună este aşa cum este, iar nu altfel, se datoreşte constituţiei de rasă a locuitorilor din Ile de-France. Dacă în Ile de France ■şi în Galii a n-ar fi fost acel conglomerat de rase care a fost, ci altul, nu s-ar fi vorbit astăzi în Franţa limba aşa'numită franceză, ci alta. Iaca, la Dunăre a fost alt conglomerat de rase decît în Gallia, şi s-a şi născut, din limba latină altă limbă cu totul decît cea franceză. Dacă ar fi strămutat vreo minune pela anul 400 p. Chr,; pe locuitorii dela, Dunăre in, Gallia şi pe/cei din Gallia la Dunăre, astăzi s-ar fi;vorbit franţuzeşte ia Dunăre şi romîneşte la Sena, dar din punct de videre al acelor momente ale: limbii care sînt mai rezistente faţă de influinţile din partea ,,a-mestecului; cu' limbi străine, adecă din punct de videre al sunetelor : La Sena; ar fi, pronunţat Romînii cu sunete şi accente romîneştî şumedeniea de cuvinte germane , din actuala limbă, franceză, de pildă, ;îar la' Dunăre ar;li pronunţat. Francejii cu. sunete şi accente franţuzeşti şumedeniea de ■cuvinte slave din, limba romînească; Aş mai avea; de 'observat , că încercarea luî Şaussure; de. a introduce termenul ethnisme în; locul obişnuitului naţion n-o găsesc nimerită de fel. Ethnos, şi în limba greacă de origine, _-şi în limbile cele multe .altele unde s-a introdus prin înprumut, ■ a însemnat şi însemnează rasa,t nu naţiunea. In consecvenţă şi în lucrarea mea de faţă, acolo unde întîmplător se găseşte întrebuinţat, însemnează rasa].. •-Cu toate acestea, prin necesitatea cu care se impune adevărul, orice ar fi, Şaussure scapă de sub. condeîu mărturisirea că faptele de limbă,se explica,.adese» orî prin predispoziţii diferite. La pag. 204-205 anume spune că ^trebue să fi existînd în limbă o tendinţă spre comoditate, decît numaî manifestarea aceşteî tendinţî .este' .diferită; după limbi, astfel că în unele limbi ea se manifestează prin scurtări. (căci scurtarea este doar o uşurare), pe cînd în alte limbi ea se manifestează prin lungiri (căcî; şi lungirea este doar o. uşurare, atunci cînd vorbeşte cineva ,cu lene, cu negligenţă ; S„les prononciations negligees lombent dans la longue, la breve demande plus de surveillance"). Ambele, aceste, manifestări, contrarii de altfel, ale ace-leîaş tendinţî, se pot explica prin . predispoziţii diferite. r„En. suppoşant des predispoşitions differentes on peut presenter deux faits opposes, sous nne meme couleur“\. Dar ce sînt aceste predispositions differentes alt ceva decît baze de articulaţie şi baze psihologice deosebite ? !	; :
pentru Sextil Puşcarîu, _ Zur; Rekonstruktioîi •,des Urrumănischen, în 26 Beiheft zur Zeitschrift, fiir romanische Philologie pag. 47, cele-spuse, de Meyer-Liibke sînt într-adevăr „probe că iniluinţa, populaţiei .băştinaşe asu-pra limbilor celor nouă a;,fost minimă11, şi Puşcarîu caută şă probeze- că „această Jnfluinţă nici,,n-a_ putut:.;fi imare1'.. 4Argumentarea'Juî .este următoarea; ^Un popor care-şî-uită limba ;de baştină , şi adoaptă o limbă străină se aseamănă unui copil, care ,pronunţă diritruntîiu greşit, dar, sub con-
§ 268.
253''
trolul pronunţării: părinţilor ajunge de pronunţă întocmai ca aceştiîa. ,,Cîtă vreme deznaţionalizarea nu-î' complectă şi' poporul e bilingvu, generaţii întregi vorbesc limbă cea houă cii o pronunţare străină; însă aceste abateri devin tot maî micr cu vremea şi' cînd poporul părăseşte limbă luî maternă•, îşi pierde totodată şi baza de articulaţie". Cum că în adevăr străinii capătă cu vremea complect pronunţarea poporului, a căruî limbă-o adoptează, se constatădin chipul cum vorbesc: nemţeşte acei Nemţi care poartă nume franţuzeşti şţ aî căror străbuni au fost nişte emigranţi fran-ceji, în special se constată din chipul cum pronunţă perfect romîneşte Saşii romînizaţî din satele săseşti romînizate, macarcă Saşii neromînizaţî pronunţă rău sunetele romîrieştî, îar sunetele ăt î chiar nici nu le pot pronunţa de feP.	'
Nu trebue să se lege cineva de fenomene izolate^ cînd vrea să constate influinţă bazeî de articulaţie şi a bazei psihologice asupra modificărilor pe care le primeşte limba, căci asemenea izolate fenomene apar în adevăr la tot feliul de limbi şi de popoare. Astfel africatizarea explozivelor palâtale U, g a-avut loc într-o parte din limbile indogermăne vechi, apoî în limba latină din; Italia; în multe dialecte neogreceJ şi în unele dialecte dacoromîne (190, 201). Un fenomen important, care atîroa de baza psihologica şi apare în diferite domenii de limbă, este citat de Meyer-Liibke Einfiihrung II ed. § 72 : cPredicatul se pune lar plural, macarcă subiectul e reprezentat de o singură persoană, atunci cînd predicatul, nu subiectul, are un , compliment cu prepoziţica cu. De pildă italian appena fu-rono soli colla ragazza — îndată ce el a fost singur cu fata. Fenomenul se întîlneşte, în afară de limba italiană, în limbile franceză, .germană, rusă, vechea bulgară, albaneză, lituanăV Trebue să îa' cineva în considerare"limbile ■ în întregimea lor, îar în întregimea lor considerate, limbile, atunci cînd ştim sigur că, purcegînd dela aceîaş obîrşie, aii fost vorbite de neamuri de oameni cu'complexiunî fizice şi psihice deosebite, se prezintă atît de mult şi de brusc deosebite unele tle altele, încît, dacă te serveşti de inducţie—şi ’ alt mijloc de argumentare n-ai--,' nu poţi să nu atribui această mare şi bruscă/deosebire decît acelor complexiunî deosebite: fizice şi psihice : limba! este produsul unuî fizic şi unui psihic oarecare ; dacă1 se; schimbă-cauza, trebue să: se schimbe şi efectul. Gă. obstacuVele, care înpîedecă contactul, trebue să fi contribuind şi ele la preciza ţărmu-rire a limbilor, aceasta este sigur,\ pentrucă obstaculele înpîedecă . înpru-mutul, Lipsa de înprumut însă ’ nii este suficientă pentru a explica atîta mare deosebire, •m^-vales;:că!%'turicîrdnH'întri^devăr mare deosebire există, nu '-de ''multe ori;■ cum spune Meyer-Liibke, ci totdeauna obstaculele coincid cu deosebiri etilice*; îar; cînd ■ asămănarî etnice au existat, obstadulele au -fost’ 'insuficiente;pentru a produce mărea deosebire: diălectele din nbrd-.vestul' Italiei sătiiănă1 maî; mult cu limbile din Franţă' decît cu cele din I-talia,; limba catalană1 samănă maî mult cu iimbă , provensală; decît cu cea spănioIăi: limbă retoromană se întinde' pe trei teritorii între care tot feliul1 de obstăcule au\existat toţd’eâuna, îri;lElveţiă, îh: Tirol' şiîiîn Friaul, îar diârecteleî;romîn^ştî| *-ca:; toate "enormele' obştâcule^ care âu existat de atîta amar de vreme între' ele, se deosebesc aşa'de puţin: între dînsele, încît de ăbîâ-ţî vine1 a- crede/ în ce priveşte exemplele' date de Puşcarîu' pentru
254
§, 268.
a proba că străinii pot să capete, cu vremea în mod. complect, pronunţarea poporului, pe a .cărui■■ limbă o adoptează, trebue .observat întîîu că această complectă potrivire în pronunţare nu rimplică o schimbare; a bazei; de articulaţie. Nu este exact că „atunci cînd poporul părăseşte limba luî maternă, îşi pierde totodată şi baza de articulaţie'V căcî cu, organe articulatorii deosebite se pot produce exact aceleaş sunete (Bremer, Deutsche Phonetik, Leipzig,'1893, pag, 2). Apoi altceva sînt cîţîva indivizi perduţî în masa enormă a unui popor, în mijlocul căruia trăesc ca emigranţi, altceva sînt cîteva sate de străini care . şi-au părăsit limba de baştină şi se găsesc în continuu contact cu masa copleşitoare a poporului străin, pe a cărui limbă au adoptat-o, şi, altceva e un popor care a adoptat limba unei minorităţi ce s-a topit într-însul cu vremea. Dacă Nemţii cu nume franceze nu se deosebesc astăzi de ceilalţi Nemiî la vorbă de fel, dacă Saşii romînizaţi au exact aceîaş limbă cu Romîniî, şi dacă Negrul transplantat dela naştere în Franţa vorbeşte tot aşa de bine franţuzeşte ca şi indigenii, aceasta nu este^,o probă că Celţiî, Iberiî, Thraciî, lllyriî nu vor fi dezvoltat, din cauza bazei lor de articulaţie şi a bazei lor psihologice proprii, nuanţe dialectale chiar din momentul cînd îşi vor fi, părăsit limbile de baştină şi vor fi adoptat pe cea latinească. Dar să admit că popoarele romanizate au fost dela capul locului în categoriea Saşilor romînizaţi. In contra argumentului căaltă cauză produce alt efect, că alt fizic şi psihic trebue să producă deci cu, vremea altă limbă, ce întâmpinare, poate fi aceasta, că oameni cu complexiunî fizice şi psihice deosebite pot pronunţa exact la fel aceleaş sunete ? Se schimbă doar prin această, pronunţare la fel baza de: articulaţie ? Nu-î adevărat! Acum vor . fi avînd aceîaş pronunţare po-poarele cutare, şi nu numaî , aceiaş: pronunţare, , dar aceleaş cuvinte, aceleaş forme /gramaticale, aceleaş înţelesuri ale cuvintelor şi ale formelor, vor fi avînd complect aceîaş limbă. Dar -probezi prin aceasta că cu vremea acea limbă, unică astăzi, nu se va desface în tot atîtea limbi deosebite, cîte complexiunî fizice şi psihice deosebite au popoarele care o vorbesc în acelaş fel acum ? Dar există o probă directă, căpătată prin propriea observaţie, că un popor, care-şî părăseşte limba de baştină şi a-dopfează p limbă străină, păstrează baza proprie de articulaţie şi imprimă sunetelor limbii, adoptate acele modificări, pe. care le necesitează acea bază. Este vorba de un popor care, parte a adoptat o limbă străină, iar parte şî-a păstrat limba proprie, şi care a imprimat sunetelor limbii. înprumutate astfel de modificări, că le-a apropiat foarte mult de modul de articulaţie şi de , timbrul sunetelor din limba sa băştinaşă. Este vorba de poporul din Chile, lR,; Lenz, Beitrâge- zur Kenntnis des, Amerikanospanischen, în Zeitschrift fiir, romanische Philologie XVII, ;anul 1893, pag, 193, înparte popoarele hispanoamericane în trei' grupuri. „Intîîu sînt ţările, în care omul alb ş-a amestecat relativ .puţin cu Indianul, şi acest din, urmă e de natură paşnică, are - oarecare cultură,, face parte din organizaţiea, de, stat a albului, cu care schimbă producte şi mărfuri, însă trăeşţe izolat, în regiuni proprii şi nu adoaptă cultura europeană, nici nu-şî părăseşte limba,. In al doilea loc sînt ţările, în care Indianul este ,considerat ca inferior. întru cîtva şi, are faţă de European o poziţie duşmănoasă, dar este apt de cultură europeană şi cu vremea îşi părăseşte limba şi obiceiurile şi devine Spa-
§ 268.
255
niol. In al treilea loc. sînt ţările, unde..Indianul a adoptat uşor . cultura: europeană, dar este aşa de superior albului din punct, de videre numeric, încît limba indiană este limba principală a ţării, iar spaniola' este numai limba oficială a guvernului,. La prima categorie aparţin Peru, Bolivia, E-cuadorj probabil şi Columbia şi venezuela, deci în prima linie ţările din vechiul imperiu Inka, Albul locueşte aici în locurile şese depe lingă coastă şi în anumite, văi ale munţilor, Indianul Keshua şi Aimara, din contra, pe coastele munţilor şi pe platouri, unde se ocupă cu agricultura, şi cu micul său meşteşug, dar opune o îndărătnică rezistenţă culturii europene şi-şi păstrează limba. La a doua categorie aparţin Chile şi în parte Argentina, Invremece pela începutul secolului XVII scriitorul primei, gramatici a limbii araucane, Luis de Valdivia, spune că limba araucână se întindea dela Coquimbo la nord pănă la Chiloe la sud şi dă, de pildă, probe de limbă din regiunea dela Santiago, limba araucană se maî vorbeşte astăzi nil maî într-o foarte mică regiune dela sud, Populaţiea care vorbeşte spanioleşte se., ridica astăzi la trei milioane, iar Indieni sînt numaî 50000, . Nu există îndoială, macarcă Chilenuluî nu-i place să i se spună acest lucru, că masa principală a populaţiei de jos ţărăneşti din Chilei,este formata din Indieni curaţi, care şi-au uitat numaî limbă şi şi-au schimbat numai puţin chipul de a trăi. Chiar astăzi poate constata cineva. zilnic la frontiera dintre Angol, La Victoria şi Traiguen, cum se preface Arauca-nul treptat în Chilen, îşi schimbă numaî portul şi limba. In cploarea’ şi trăsăturile feţei nu se găseşte adesea riicio deosebire între «adevăraţul Chilen» din centru şi între «Indio» dela sud, macarcă fireşte şi populaţiea dela .ţară este maî ,mult sau mai puţin amestecată cu. sînge ;european.; In-vremece, deci, în Peni..alături;, cu populaţiea europeană stăpînitbare/,stă Indianul curat, în Chile populaţiea de jos ţărănească are limba spaniola, dar de origine este indiană., La a treia grupă aparţine Paraguai, a cărei populaţie indiană, a primit în parte încă, de mult cultura europeană prin mijlocirea misionarilor şi are faţă de emigrantul european oarecare pretenţie de; egalitate. Pentru , aceia limba Guarani este pănă astăzi limba ţării". Ei-bine, limba spaniolă a poporului din Chile, unde supt, ochii noştri se poate videa cum Âraucanul se: preface în Spaniol,, părăsindurşî numai portul şi limba (dar numai limba spaniolă a poporului din Chile, nu şi a populaţiei spaniole din celelalte ţări spaniole ale Americeî de sud, unde Spaniolii nu s-aîi amestecat cu Indienii şi Indienii nu s-au spanioli-zat) samănă din punct de videre al articulaţiei şi timbrului sunetelor aşa de mult cu limba araucană,. încît Lenz spune . la pag. 208 următoarele : ^Limba/ spaniolă din , Chile este limbă.spaniolă cu siuiete araucane". De pildă, şi;în limba spaniolă a poporului din. Chile şi în limba araucană la producerea vocalelor rotunzirea buzelor este redusă la minimum, iar limba are propensiea de a se ridica spre mijlocul palatului, moale (în poziţiea prin urmare a? luî u, dacă există roţunzire, a lui î, dacă nu există roţunzire); din cauza aceasta există mult î în limba araucană {căci acesta este sunetul despre care vorbeşte Lenz la pag. 198; şi 199) .şi probabil şi, îa spaniola din Chile(Lenz spune la pag. 208 că,,.pentru Chilen orice roţunzire a Buzelor este imposibilă, numai la o există o slabă roţunzire", şi aceasta înseamnă evident că pe u Chile-
256'
§■ 268;
nul îl pronunţă' ca î). Apoî şi în araucana şi’ în spaniola "din Chile există, ori lipsa' aproape complectă' de explozive fonice şi de spirantei afone'(iii. araucana), orî propensiea de; a sd lipsi de aceste sunete (în spaniola din. Chile). Cu'ocaziea importantei lucrări a-luî Lenz, din care pentru aceia am şi citat aşa de mult (Asupra, el a atras atenţieâ întîîu Wechssler, Giebt es Lautgesetze? pag. 444), îţî vine a da dreptate acelora care au considerat influinţă bazelor de articulaţie şi psihologice ca ceva dela sine înţeles (Vezî maî sus vorbele luî Windisch) şi care n-are trebuinţă de argumentare. Pentru aceîa este curios că în Einfiihrung ed. II pag. 205 Meyer-Liibke citează lucrarea luî Lenz şi cu toate acestea continuă de-a avea o poziţie rezervată faţă cu influinţă bazeî de articulaţie (Este a-devărat însă că numaî rezervată, nu hotărîtă ca în articolul său dinKul-tur der'Gegenwart).
Ceia ce se petrece cu limba spaniolă din Chile este însă şi un mo-del de ceîa ce a trebuit să se petreacă cu limba latină din' provinciile romane. Şi aicî au existat popoare care s-au romanizat numaî prin aceîa. că şî-au lepădat limba, şi decî şi aicî au trebuit aceste popoare să influ-inţeze limba latină chiar dela început după firea proprie a bazelor lor de articulaţie şi psihologice. Dela capul locului, indatăce limba latină s-a lăţit dincolo de Latium peste .diferitele limbî din Italia, înlocuindu-le, şi peste-diferitele limbî din provinciile romane, înlocuindu-le, s-au născut în sînul. limbii latine dialecte lămurit deosebite unele de altele,./Confbrmaţiea deosebita a organelor vorbirii diferitelor popoare romanizate, a buzelor, a limbii, a poziţiei limbii în stare de repaos,: a cerului gurii, a vălului palatului, a nasului, afcoardelor vocale, a trebuit să dea o deviare imediată sunetelor limbii! latine,' care a condus la o schimbare răpede a acestora. Iar conformaţiea deosebită a psihicului acelor popoare a trebuit să dea o deviare imediată înţelesului simboalelor şi chipului de a forma simboale nouă, care a condus ' răpede la o înfăţoşare proprie din punct de videre morfologic, lexical şi sintactic. Pentru aceia are dreptate Wechssler cînd zice Giebt es Lautgesetze? pag. 457 : „Putem zice că limbile romanice au luat fiinţă în momentul cînd domeniul uneia din ele a fost complect romanizat, Pentru istoriea limbilor romanice se capătă astfel un terminus' a quo, care nu poate fi deplasat, dar căre la fiecare din aceste limbi e altul",
O deosebită importanţă, dă bazei psihologice cea maî recentă şcoală filologică, acea idealistă, al cărei principal reprezentării' este Kârl Vossler,' şi a' cărei obîrşie este aşa numitul vitalism (în special nuanţa Pauly)’j; cel înfloritor şi tot .mar la. modă' depe ’ la 1890 încoace. -Pentru1 vitalism vezi darea, de samă a luî Eberh. Dennert în Forschungen Und Fortschritte, Korrespdridenzblatt der deutschen Wissenschaft und Technik, Berlin, 20 August 1927, ,	,	-
' Karl Vossler; Sprache ais Schopfung und! Entwicklurig, Heidelbei'g,. 1905 ; Frankreichs Kultiir im- Spiegel1 seinei: Sprâchentwicklung; Heidelberg, 1913.	■/;	.;	'.	'	V	;;	';
In Sprache âls Schopfung'pag, 17 riotâ; spune 'Vossler/ca din recen-siea pe care a publicat-o Wechssler, în Eiteririsches" Centrâlblătt T aSupra. liicrăriî Iui Vossler Positivismus tind Idealisrhus' iri der Sprâ'chivissenschaft.
§ 268.
257
(pe care lucrare eu n-am cetit-o) se vede că Wechssler n-a priceput ce vrea să spună autorul, nu î-a înţeles sistemul (,,so hat er den Sinn ineines Systems missverstanden‘,). Se poate, dar va fi avut şi Wechssler dreptate să' nu înţeleagă, în caz cînd se vor fi' găsind în Positivismus und Idealis-mus multe locurî ca'acele nenumărate care se găsesc în lucrările luî Vossler cetite de mine şi din care dau cîteva Ca prubă, parte în rezumat, pag-te în traducere romîneăscă'(întru cît au permis puterile limbiî romîneştî).
'Sprache ais Sfchopfung, pag. 1-9 : cScopul atîrnă de voinţă, cauza nu, Sînt'două felîurî de a pricepe : unul prin cauză şi altul prin' scop. Priceperea prin cauză este ceva teoretic ; îar priceperea prin scop, deoarece scopul pleacă dela voinţă, este ceva teoretico-practic şi constitue dezvolr tarea'(Entwicklung)?. „Fiindcă în : noţiunea de scop şi prin urmare în noţiunea de dezvoltare se ascunde un element de voinţă, apoî aceste noţiuni nu ^pot fi nişte formaţiuni curat 'teoretice. Ele sînt maî degrabă nişte construcţii teoretico-practice, care servesc să ne facă priceput mersul cel mare al lumii şi să-l apropie de om. Ca să pricepem. lumea,' avem trebuinţă de noţiuni de voinţă şi de valoare. Insă valorile, pe care din punct de videre practic le stabilim; şi le afirmăm; trebuesc (cel puţin aşa vrea^ filosoful) la urma urmelor motivate, aflate şi probate din punct de 'videre teoretic. Valoarea-'tuturor valorilor orî'scopul final cel mare nu poate'fi în mod rezonabil (verniinftigerweise) decît substanţa însaş: spiritul (der Geist),? Şi astfel prima ■ cauză devine totodată ultimul scop. Numai aşa se dezleagă antinomiea ’dintre ştiinţă şi credinţă, dintre: intelect şi Voinţă: Aceia ce intelectul recunoaşte ■ : drept cauză, este afirmat şi cerut de voinţă ca scop finali r Aicî se închee cercul teoretico-practic al spiritului omenesc, aicî'se' întîlneşte baza cîinoştinţiî cu baza realităţii. Observarea noastră asupra: celor ce se petrec- în lume descrie anume un cerc, în care ea dintruntîîu cunoaşte lucrurile cu privire la cauza lor, aidecă le cunoaşte în mod curat subiectiv ca creaţii ale spiritului, apoi le cunoaşte cu privire la scopul lor, adecă în dezvoltarea lor- istorică câ realizarea unei idei. Dar idee şi cauză'sînt acelaş lucru. Prima jumătate a cercului duce dela cauză în afară în mulţimea fenomenelor; a doua jumătate - se ridică înainte şi în’ sus, pătrunzînd prin vâriaţiea: lucrurilor, dela o unitate arbitrară la alta, pănăf;la scopul" final, care nu-maî este o unitate arbitrară,1 ci o necesară noţiune de valoare, pentrucă coincide cu prima cauză. In acest mod, cînd consideră cineva lumea’în dezvoltarea' eî istorică, voinţa face treptele pe care se ridică intelectul. Acum s-a lămurit şi ce-î aceia cunoştinţa (Nun ist auch -diei Tatsache der Erkenntnis erklărt) [!]. Voinţa afirmă şi cere adevărul, pentnică intelectul’ l-a recunoscut ca idee metafizică. ■ Adevărul ori’ cunoştinţa’ in -potentia' esle prin intelect,' adevărul orî cunoştinţă- iii acta are loc-(wird) prin voinţă. Astfel şi aicî rămîne asigurată intelectului ori raţiunii (Vernunft) teoretice prioritatea: asupra vbiiiţiî ori raţiunii practice. Acum,' cred! ;eu, este lucru lămurit (jetzt ist es klar) [!] că a considera lucrurile- din punct- de videre al dezvoltării istorice nu poate fi uniculVchip.de a le considera". 1 1	'	:	1	:	1	,r‘	,	:
: Sînt mai multe felîurî de a nu pricepe, 1) Nu pricepi, cînd1 cineVa sei’serveşteiide:-o-limbă-'st’răină-’-pe care tu n-o cunoşti, 2)-~Nu::pricepî,; cînd cineva' se"’serveşte:-de o' limbă cunoscută ţie,' dar dă> cuvintelor =şi "forme-
17
258
§268,
lor gramaticale alt înţeles decît cel obişnuit, ceia ce se întîmpla in gra-durî maî mici la mulţî vorbitori şi scriitori, iar în gradul ceLmaî mare. în aşa numitul ar got (Pentru acest cuvînt lipseşte termenul propriu în. romîneşte, Limba păsărească este numaî o specie de argot, care face paite din genul căruia aparţin speciile franceze loucherbeme şi javanais, pentru care vezi Vendryes, Le langage, pag, 299, In ce priveşte limba şmecherească, despre care vorbeşte Vendryes opul citat pag. 295, 298, că ar fi o specie de argot romînesc, în care s-ar fi amestecînd cu fondul romînesc elemente ungureşti, ruseşti, jidoveşti şi ţigăneşti—Informator al lui Vendryes a fost probabil L, Şăineanu în lucrarea sa, citată cu privire la argot în general de Vendryes şi pe care eu n-am cetit-o, L'argot ancien, Paris, 1896—, eu n-am auzit vorbindu-se despre dînsa). 3) Nu pricepi, cînd cineva se serveşte de o limbă cunoscută ţie şi nu schimbă înţelesul cuvintelor şi formelor gramaticale, dar raporturile pe care le stabileşte între lucruri nu pot fi evocate în mintea ta prin vorbele spuse de dînsul. Sînt într-adevăr chiar unele cunoştinţî despre lucruri care nu pot întră în mintea oricui: nu toţi oamenii deosebesc tot atîtea colori, iot atîtea sunete, tot atîtea mirosuri, tot atîtea gusturi. Raporturile însă, sînt de aşa delicată natură, încît noţiunea generală a raportului (ce-î aceia raportul) cu greu întră în cercul apercepţieî chiar al filosofilor. -însuş Wundt nu-şî dă despre raport o socoteală mai lămurită decît vulgul profan: legătura dintre, lucruri, Beziehung, ceva care nu merită atenţie, pentrucă se înţelege dela sine, ceva care par că ar fi, par că n-ar fi, îa acolo o legătură dintre lucruri, o: Beziehung (Wundt, Die Sprache, I pag. 518 : ,,La particule [Prin particule înţelege Wundt prepoziţiile şi conjuncţiile] de cele maî multe ori cuvîntul singur reprezintă noţiunea, aşa că fără de cuvînt noţiunea nici n-ar putea fi'gîndită [...bei den Partikeln, bei denen meist das Wort allein den Begriff vertritt, und wo daher dieser gar nicht gedacht werden kann, ohne dass das Wort sich einstellt]". Va să zică cuvîntul este oarecum însuş lucrul simbolizat prin el, particula este însuş raportul simbolizat printr-însa !. I pag,: 545-547: c Cuvîntul este compus din elemente de fond [Grundelemente] şi elemente de relaţie [Beziehungselemente], Cele dintîîu simbolizează un lucru, cele de al doilea simbolizează numai relaţiea lucrului cu alte lucruri, Cînd se întîmplă ca cuvîntul să cuprindă numai elemente de fond orî numaî elemente de relaţie, în cazul întîîu el simbolizează un lucru fără relaţie, Iar în cazul al doilea nu simbolizează nimic, ci este numai un cuvînt gol de înţeles, care este însă asociat cu o simţire [Geftihl] provenită dela cuvintele simbolizătoare de lucruri, cu care cuvîntul cel gol de înţeles stă în legătură’, II pag. 130 : ,,0; reprezentare prin care nu ne închipuim nicîun lucru, ci numai, o legătură dintre un lucru şi o acţiune ori dintre un lucru şi alt lucru [Diejenige Vor-stellung die nicht selbst als Gegenstand,. sondern als die Beziehung eines Gegenstandes zu ' einer Handlung oder zu andern Gegenstănden gedacht wird]1', II pag. 171: cUn prefix, siifix, infix ,,este o bucată din .cuvînt care modifică înţelesul cuvîntuluî [ein bloss sinnmodificiererider Wortbe-standtheil]10, II pag, 525-526: „Noţiunile generale despre Beziehung sînt abstracte prin excelenţă, pentrucă n-au alt - substrat decît cuvîntul [Die allgemeinen Beziehungsbegriffe sind die im eminenten Sinn abstrakten Be-
§ 268.
259
.griffe. Abstrakte Begriffe dieser Art sind Begriffe, deren wesentliches Vor-stellungssubstrat nur noch in dem Worte beşteht]". Va sa zică cuvîntul ■este oarecum însuş lucrul simbolizat prin el, cuvîntul care simbolizează .noţiunea unui raport este gol de orice înţeles şi redus la simplul sunet!). •Şi din cauza aceşteî. neclare, păreri despre ce-î aceia un raport Wundt, cînd discută diferitele, specii de raporturi, nu aprofundează lucrul defel maî mult decît oricare gramatic, îarcînd dă peste chestiuni care ar putea fi pricepute prin mijlocirea raporturilor, nu le lămureşte. Astfel la II pag. 5-10 bănueşte numai că în substantiv, adîectiv şi verb se ascund nişte .raporturi, dar ce fel de raporturi se ascund nu ştie, pentrucă altfel n-ar •separa de categoriile (aşa le numeşte Wundt) substantivului, adîectivuluî şi verbului, toate.;,celelalte raporturi, care ar forma o categorie a parte, a patra, pentru motivul că numaî aceste din urmă ar arăta o relaţie între alte cunoştinţî,. şi n^ar vorbi despre substantiv, adîectiv şi verb chiar aşa ca un Schulmeister, că ? substantivul este un lucru de sine stătător, iar ■adiectivul şi verbul reprezintă lucruri care se găsesc numai în legătură cu substantivul1.. Astfel la II pag. 96-99 nu lămureşte de fel ce-î genitivul {Căcî .ce lămurire poaţe fi aceasta, adnominaler Kasus? Aceasta şi cu nimic .e tot una), ce-î aceîa nominativ, dativ, acuzativ, subiect, obiect a-propiat, obiect îndepărtat. Tot ce spune.Wundt nu trece cu nimic peste o-rizontul celuî maî de rînd gramatic. Astfel la II pag, 143-147 nu cunoaşte adevărata cauză pentru care în unele limbi verbul este exprimat prin substantiv verbal, care cauză consistă în neputinţa de a opera cu abstractul. Pentru aceasta trebue să cunoşti raporturile de concret şi abstract, aşa cum limba le indică, nu cum filosofii le închipuesc (Ce înţelege Wundt prin concret' şi abstract vezî I pag, 511-519, II pag. 143-147, 282-289, 453-459, 521-528, Ce este concret şi abstract după. indicaţiile limbii—care . sînt cele mai cuminţi indicaţii, pentrucă sînt indicaţiile naturii—vezî în ale mele Principii de istoriea limbii pag. 175 sqq.). Astfel la II pag. 566-569 nu poate da nicîo explicare faptului că se în-’tîmplă treceri de înţeles dela un lucru fizic la un lucru psihic, fără'ca să existe între cele două lucruri vreo comunitate de sentiment, prin care să poată fi asociate: cum s-a putut lăţi înţelesul dela begreifen fizic la begreifen'. psihic, dela vorstellen fizic la vorstellen psihic? De vreo asă-manare între cele două lucruri nici vorbă nu poate fi, după cum în general nici vorbă nu poate fi de vreo asămănare între lucrurile fizice de ■o parte şi cele psihice de altă parte. De vreo asociaţie prin sentimentele produse de cele două lucruri, care ar fi nişte sentimente asemenea, îarăş nu poate fi vorba, căcî lucruri, fizice, şi psihice, ca begreifen, vorstellen sînt foarte puţin afective. Ori poate lucrurile psihice begreifen, vorstellen s-au asociat cu cele fizice begreifen, vorstellen din cauză că unele şi •altele au coexistat în timp, în felîul acela că atunci s-au născut în capetele nemţeşti lucrurile psihice begreifen şi vorstellen, cînd Nemţii apucau 'cu mîna lucruri fizice şi puneau înaintea ochilor lucruri fizice? La faptul >din urmă’ se gîndeşte Wundt, însă cu oarecare îndoială. Dar nu este trebuinţă să recurgă cineva la asemenea combinaţii, care ar stîrni numai la 'limbiştî nesfîrşite meditaţii sociologice, căcî există o punte de trecere dela ifizic la psihic prin raporturi. Dacă lucrurile înseş fizice n-au nicîo asămă-
260
§ 268.
nare cu cele psihice, raporturile însă dintre lucrurile fizice samănă cu a— cele dintre lucrurile psihice, şi din acest punct de videre, al raporturilor asemenea, se stabilesc asociaţii şi: se fac posibile trecerile de înţeles ale cuvinţel'or dela fizic la psihic. Vorstellen fizic, de pildă, nu samănă cu vorstellen.' psihic, dar raportiil dintre vorstellen fizic şi obiectul său drept şi raportul dintre' vorstellen psihic şi obiectul său drept samănă unul cu altul : după cum în fizic pune cineva înaintea sa obiectele, tot aşa în psihic pune cineva înaintea sa cunoştinţile, De altfel toate asămănările, chiar-cele dintre lucrurile fizice, se bazează şi pe raporturi. Dacă luăm două. lucruri concrete fizice, de pildă piciorul unui om şi acel al unei mese (e-xemplu dat de Wundt laschimbâreă de înţeles regulată bazată pe elemente-dominante comune, II, pag. 533-535), asămănarea consistă nu atît în o-bîectele izolate, cît în raporturile dintre ele cu restul corpului omenesc deoparte1 şi restul mesei de altă parte. Numai despre noţiunile; unor specii de raporturi, şi anume ale acelor specii care sînt cele mai lesne de priceput2 din toate,’; ale locului,' timpului, cauzei şi scopului, îş dau învăţaţii: măi .bine socoteală, şi uniîa chiar, de mult ce s-au gîndit la ce-s acelea loc, timp, cauză, scop, au găsit de cuviinţă cu ajutorul a tot felîul de propoziţii să le tăgăduiască existenţă, fără să se gîndească că acele tot. felîul de propoziţii, cu care au operat, nii că să probeze, căci aceasta arr fi imposibil, ci ca să susţină neexistenţa unor raporturi, sînt ele înseş-plirie de alte raporturi, consistă ele înseş din nişte raporturi, şi că n-are niciiin haz: să susţii priir mijlocirea raporturilor neexistenţa raporturilor (De ce să fii, cum se zice, pentru unele raporturi- mumă şi pentru alte raporturi' ciumă ? ;Pentru ce să mi existe locul, timpul, cauza, scopul, şi să e-xiste subiectul, predicatul,;; atributul, complimentul, etc.? Ori: există toate ori nu. există nicîunul. Dacă nu există locul, timpul, cauza, scopul, apoi! nici propoziţiea nu există, şi atunci învăţatul cel conştiincios trebue să lege-cartea de gard şi să se apuce de altă treabă), încolo toţi operăm cu ra-; porturi,/în gîndirea noastră şi în vorbirea ; noastră, fără să ne gîndim ce sînt ele în elfe ! înseş considerate, Decît numai, în vreme ce lucrurile sînt. clareYMt este cu putinţă,"şi în mintea vorbitorului şi în acea a ascultătorului, raporturile sînt maî obscure, şi' de multe orî, mai ales cînd se: în-grămădesc multe în ;aceîaş propoziţie, ascultătorul.(orî cetitorul) prinde cu. greu, orî de fel,'‘mersul- cugetării vorbitorului (orî scriitorului), Maî ales cînd cugetarea operează cu puţine fapte constatate prin propriea observaţie şi cu multe inducţii, în special cu inducţii bazate pe puţine fapte reaie, şi mai- în special cu /inducţii; sub forma silogismului scurtat, unde numai prâemişsa minor şirconcluzieă: sînt-spuse, raporturile din ea devin grele de pridepiit pentru mintea ‘âsculţătorului orî'cetitorului,:;Cuvintelej deci, prin urmare, de aia urmeăka câ’ aşa dar sînt o adevărată pacoste,,iar vorbe ca este vlar că, este evident că\ se vede cît de colo- că (şi tu-ascultătorul,'ori cetitorul nu vezi nimic)) sînt- adeseori1 curată: ironie. Logica’(şi aceâsta-i toată logica : inducţieă cu anexa'eî silogismul) este* însă şi’principalul izvor ăl’greşelilor, Cînd este vorba’de propriea observaţie (care alături cu Ibgifcâ este1 singurul mijloc- altul, celdela. bază şi cel mai? sigur, dc ă cunoaşte’ lumea);’ numai- incapacitatea" simţurilor’de :a iprinde impresieâ 'şi a minţii’ de ă primi ‘; impresieă: este:: o ; cauză/ de greşală;; lai
$ 268.
261
propriea observaţie prin urmare cauza greşeleî este ceva parţial, care ,nu .atinge, propriea observaţie în totalitatea: eî şi în fondul eî. La logică însă toată procedarea este pripită, fără nicio garanţie, pluteşte oarecum în vînt şi este, deci, greşită. Căci faptul că stabileşti între noţiuni un raport de predicat pe care l-ai constatat de cîteva orî între individe (Âceaşta-î procedarea dela praemissa maior a silogismului, ; aceasţa-î inducţiea. Propriea observaţie formează, praemissa. minor a silogismului) nu se poate zice că are vreo. soliditate. Şi n-are sigur niciuna. La fiecare pas. .constatăm aceasta. La propriea.observaţie însăş, îndatăce treci peste cele dintîiu impresii ale copilului, se amestecă logica şi o falşifică. Cîţi oameni n-ai crezut că dom, macarcă nu dormiau, numai pentrucă erau culcaţi şi cu ochii închişi şi .prezentau unele din caracterele dormitului ! Şi cîţî cîni n-a crezut cineva că-s lupi, cîte tufe n-a crezut că-s hoţi! Dar terenul cel favo-.rit al. greşelilor este al generalizărilor prin inducţie, al;.legiIor, cum. se mai .numesc generalizările acelea, şi al concluziilor silogistice trase din ele. Numai rare ori se nimereşte ca asemenea generalizări şi asemenea concluzii să corăspundă realităţii, şi, ;în aceîaş vreme ele variează dela om la om, aşa . că numaî rare ori se , întîmplă ca ele să . fie cam aceleaş în,, mintea multora. De unde neîncredere , şi ceartă veşnică şi trebuinţa,, atunci, cînd lucrul merită. osteneala, de. a controla logica. Şi controlul logicii se poate dacei numai prin. propriea ,,observaţie,, prin recurgerea la individ, .prin ■experienţă,: cum se-zice. Decît. numai experienţa, nu-i ,tot una de la .îndă-mînă în.toate domeniile ,cunoştţnţiî. Cea mai la îndămînă ea este .în domeniul lucrurilor fizice* şi pentru, aceia rezultatele sigure în,, ştiinţa iome-: nească au fost: şi continuă de .a fi :numeroase • numai cu i privire . la acesţe .lucruri. Ceia mai grea, , şi în multe privinţi imposibilă, . este experienţa, ă-supra lucrurilor psihice şi asupra acelor, lucruri .care\îştau în strînsă legătură cu psihicul . (de-; soiul;; din .urmă este întreaga: ^activitate ; omenească, •obiectul, de studiu al filologiei), şi > pentru aceia greşelile de; cunoştinţă au fost totdeauna şi continuă de a fi nenumărate cu; privire la aceste.. lucruri.
' Şi acUm să căutăm să-pricepem ce spune Vossler., Vorbele luî nu le, mai repet, şi tot; ce voîu; spune.: eu aicî cuprinde;, numaî; întîmpinările mele asupra ,lor. Scopul.;este un raport, a cărui cunoştinţă o căpătăm cu ■ocaziea acţuluî .voinţii, ,;şi îndatăce căpătăm cunoştinţa raportului de. scop,
o	vîrîm prin inducţie în toate faptele animalelor întîîu şi apoi în lumea toată: pentru logică, oricare lucru are. un scop, dacă nu în feliul . acela că oricare, lucru urmăreşţe .un scop. (Ce ,ne înpîedecă din punct ;;de; videre logic .să admitem: că, vor ;fi . avînd. o voinţa şi pietrele ?), ; dar cel puţin,,în feliul acela,'că oricare lucru trebue , să fi exişţind pentru vreun scop. Cauza este un raport, a; cărui cunoştinţă o căpătăm, maî mult dela lumea din a-fară de, noii-decît dela vieaţa noastră sufletească, şio vîrînrşi pe;dînsa, "îndatăce; ,i-am căpătat cunoştinţa,,, prin linducţie. în toate, părţile, Sînt . aceste două raporturi, scopul şi cauza, nişte raporturi ,ca jatîtea., altele,-dar au, ;înpreună cu locul şi timpul, faţă de celelalte raporturi,, un privilegiu, a-■ cela .anume că işînt maî lesne pricepute,; prinse, de minte, în, firea ,loţ; de .raporturi. Iar, cauza, mai 'are m special un privilejgîu, acela anume că, macarcă foarte grea de aflat-* orî poate tocmai . pentru aceia , că e grea de -aflat, dă spiritului, o satisfacere anumită, un sentiment special, pe acel aşa
262
§ 268.
numit al explicării ori al priceperii. Acest privilegiu nu-l are scopul. Nu. este exact că am pricepe prin scop. Cred şi eu că se zice de multe ori', ,,Cu ce scop a făcut cutare lucrul cutare?—Cu scopul cutare.—Acu am am înţeles !" Dar în asemenea cazuri se preface scopul în cauză. CăcC aşa doar se întreţes raporturile, că dela un moment la altul subiectul devine obiect şi atributul devine subiect1 şi cauza devine scop şi locul devine timp, etc. Scopul nu explică. Pot s-aud foarte bine că cineva s-a dus să se cu/ce fără; să am satisfacerea specială a explicării -pentru verbul s-a dus. Numaî cînd voiu preface pe să se culce în cauză voîu explica pe s-a dus, orî numaî cînd voîu adăogi cauza pentrucă era ostenit orî pentrucă era bat voîu explica pe s-a dus să se culce. Negreşit că trebue să te gîndeştî bine la asemenea lucruri, pentrucă raporturile sînt lucruri delicate, nu-s lucruri din topor ca lucrurile. Dar acest sentiment de satisfacere, pe care-1 dă cunoaşterea cauzeî şi ■ pe care-1 numim explicare1 şi pricepere, este o bagatelă, care n-are a face cu adevărata pricepere întru nimic. Cuvîntul doar pricep, ca toate cuvintele, are şi'el maî niulte înţelesuri. Adevărata pricepere, priceperea cea obişnuită, priceperea cea dela tot pasul şi dela'fot momentul'nu atîrnă de cauză â pricepe înseamnă a cunoaşte lumea aşa cum este, şi în special, cînd este vorba de ascultător orî cetitor faţa; de vorbitor orî scriitor, a pricepe înseamnă că se reproduc în mintea ascultătorului orî cetitorului cunoştinţile din mintea vorbitorului orî scriitorului. Iii această operaţie cauza nU-î necesară; ci,, ca oricare alt raport, se amestecă numai cîteodată. Ce cauză vezî în „două;cantităţi egale cU o a treia sînt egale între ele?" Te-aî convins-prin propriea observaţie, punînd unele peste altele cantităţile" cele trei, cînd ' le-ar putut pune, şi; apoi te-aî avîntăt cu inducţieă în lumea noţiii-nîlot şi ai formulat legea de mai sus. Dar’care-î cauza? Dar că „de trei: ’.orî;pâţru-'fac '•(}b2ăşprezcce“v"care-i caUză? Care-i cauza în toată aritmetica,' aş putea zice; în toată matematică ? Numaî legi peste legi şi concluzii logice peste:coricluziî logice cu „ceia ce era de demonstrat" la capăt, dar fără nicîo cauză. Care-Î cauză din clasificaţiile zoologilor şi bo-taniştilor ? : Şi: schimbările înseş pe care le sufer lucrurile în timp,- schimbările,; prefacerile, :care simpatizează aşa de mult cu’raportul de cauză, nu sînt ele pricepute de cele mai multe ori fără să le cunoaştem cauzele?' însuş războiul cel din urmă, aşa numitul ceT mare, nu l-am priceput în toată ticăloşiea luî, fără ca să-i’cunoaştem nici pănă astăzi cauza ? Isto-rieă 'limbilor se face cu mare hărnicie vşi- cu: măre pricepere, tot-mai mult ‘^se1,acumulează1 fenomenele şi legile"; dar de cauze numai pe ' ici pe colea este vorbă. Cp ;cauze ' sînt; prin 1 gramaticile 'unui Brugmann, unuî Diez; udul Meyer-Liibke;: unuî Miklosich, prin dicţioriarele: etimologice ale luî Diez, '
•	Korting; Meyer-Liibke ? ■ Dacă este aşa, ce haz are să-mî spui că comUl pricepe:în două feliurî, întîîu' ‘pierind delacauză şi apoî mergînd spre scop’, şi că Ccele două feliuri de a pricepe formează un cerc, astfel că scopul la care ţinteşte1 omul este tot uriă cu cauza dela care a plecat?’ Aceste păreri sînt nişte legi, generalizări'de inducţie, -însă faptele reale;: pe care ăr trebui să^se :băzeze, lipsesc. Dar că' ,jscopul ■ final" cel mare nu poate îi în -mod rezonabil decît :substănţa însăş:; Spiritul1', ce-răsta? Pe ce te-aî' bazat ca să'ajungi la'1această concluzie? Este un fel de concluzie a unuî
§ 268;
263
silogism, dar lipsesc premisele şi miîa unuia mi-i complect imposibil să Ie presupun care ar fi. Spiritul = substanţa însăş ? Dar că „numai aşa se dezleagă antinomiea dintre ştiinţă şi credinţă, dintre intelect şi voinţă", ce-î asta? Mai întîîu, este antinomie între ştiinţă şi credinţă? Ca să fie antinomie, ar trebui ca ştiinţa să spună într-un fel-şi credinţa să spună alt fel. Insă' acolo unde credinţa începe încetează ştiinţa, căci asupra lucrurilor care sînt de competenţa (adecă vorba vine) credinţii ştiinţa mi ştie nimic. Să-zic însă că' ar fi antinomie, şi anume între ştiinţa unora şi credinţa altora, între ştiinţa Iui Galilei, de pildă, şi credinţa papei depe vremea'lui Galilei (căci astfel considerată există în adevăr antinomie între ştiinţă şi credinţă), cum se poate înţelege această propoziţie, că prin faptul că „prima cauză devine tot odată ultimul scop se dezleagă antinomiea dintre ştiinţă şi credinţă" ? In cazul luî Galilei, de pildă, dacă ar fi ştiut şi Galilei şi; papa că-prima cauză este ultimul scop, s-ar fi împăcat sistemul luî Kopernik cu acel ăl lui Ptdlemeu, astfel că pămîntul’ şi - s-ar fi învîrtit şi nu s-ar fi învîrtit totodată.înprejurul soarelui? Orî ce vrea să spună Vossler ? Poate că altceva,'dar atunci mersul cugetării luî din punct de; videre al raporturilor, pănă ce a: ajuns 1 lâ concluziea logică cum că. „numaî aşa 'se dezleagă etc,", nu poate fi" urmărit de'mine;’ Tot* aşa nu p:ot pricepe, pentrucă nu -pot reproduce; ' Cii; mintea mea mersul' cugetării' scriitorului, cum^ „voinţa face treptele p^caj-e1 se ridică intelectul", cum „acum s-a lămurit şi ce-î aceia cunoştinţa" (In feliul. meu ştiu eu ce-î. cunoştinţa, : Erkenntnis, :,dar ce Văi fi' înţelegînd prin Erkenntnis; Vossler',. liabar n-am), cum ,,voinţa afirmă şi- cere adevărul, pentrucă intelectul i-a; recunoscut ca-xidee metafizică", cum :,;âdevărul ori'cunoştinţa in poţeiitiâi este prin' intelect) adevărul orî' cunoştinţa in adu are loc priir voinţă",, cum i,astfel şi> aicî rămîne asiguirată"'intelectului' orî raţiunii teoretice prioritatea asupra, voinţiî ori raţiunii'practice"; .Cît despre afirmarea dela urmă că „a considerar lucrurile’din: punct de videre ab dezvoltării istorice niî poate fi unicul chip de: a le-considera", ea se potriveşte şi cu ce gîndesc eu, dar că i aceasta* sentinţă ’ar fi devenit lămurită prin cele spuse de autorf aceasta, cel puţin pentru mintea mea,' nu-î adevărât,:'ddamhe’ fereşte !— Orî poate asemenea afirmări, ca de al de „spiritul este substanţa însăş", „voinţa face treptele pe ' Care se ridică intelectul", etc:. sînt plăzmuiri de imaginaţie ? Atunci,' fireşte, se schimbă treabă, şi trebue să le luăm aşa: cum; sînt, fără: să ne chinuim să le pricepem prin mijlocirea realităţii şi să'iăflăm cum a ajuns‘ autorul la ele. Căci imaginaţiea creiază două fe-liurî-de1 fantasme (^avtotap.aTă), -Pe unele le face ma^ales - din cunoştinţile asupra lumii: fizice, :şi’anume din''reprezentări maî miilt decît’ din noţiuni, tinzîrid spre individualizare !-!în aşa mare grad, încîts;cel "care" are îh; cap-asemenea plăzmuiri;1 dacă'* este pictor;orî sculptor (cum se şi întîmplă de miilte ori), Ie:: poate zugrăvi .orî sculpta. Asemenea creaţii de imaginaţie sâmănă1. întocmai cu .visurile; Ele donstituesc aşa numita' poezife (lirică; e-picăj dramatică, roman, novela, poveste, fabulă, şi cum se' mai numeşte ea altfel ;'apoi poezie sîrit şi religiile), şi poezie avem cu: toţii’în cap în cantitate mică, iar în cantitate mare: o au numai uniia, - poeţii. - Pe - altele le' face!'din noţiuni, numaî, privitoare şi lâ' lUmea’ fizică şi Ia cea psihică. Şi unul îş1 închipueşte,-de pildă, că noţiunile există în afară Ide mintea
264
§• 268.
noastră, ca fiinţî, dar nu în lumea asta, .pe care o videm noî,, fireşte, ci în altă lume, şi că lumea asta, pe care. o videm noî, este , numaî un iei de copii greşite' depe originale. Altul îş închipueşte că lumea este , un eu, care s-a dedublat într-un . non-eu, pe. care: non-eii l-a produs eul numaî aşa ca să-şî facă singur de furcă (pe semne că n-avea. nicîo treabă); ;că eul trăeşte prin capetele animalelor orî şi pe aîurea pe undeva, îar non-eul este lumea asta . pe care o videm cu ochii. , Altul îş închipueşte că este o lume fără spaţîu şi fără timp, şi că;lumea aceîa se ascunde în acea pe care o videm cu. ochii, mascată oarecum cu masca spaţiului şi timpuluî, pe care î-o pune spiritul omului şi al.animalelor. Etc. Asemenea fantasme constituesc aşa numitele sisteme filosofice, (nu filosofiea, filosofiea e. alt ceva), şi cei care le plăzmuesc îş dau numele de filosofi. In vreme ce însă poeziea este lesne de prins cu mintea şi recreativă, sistemele filoso-fice sînt din cale afară de greoae şi de obositoare, ,nu din punctul; acela de videre doar că aî vrea,să te, convingi, de adevărul celor, spuse de sis-temist şi că n-aî putea, căcî : despre.,,covingere , nicî vorbă, nu poate fi, ci din acel punct de videre că nu poţi înţelege ce vrea-să spună.; Acolo unde Vossler zice că Wechssler nu l-a înţeles (Vezî maî sus,pag 257), pomeneşte de System (,,so hat er den Sinii meines Systems missverstanden"). Oare iiu cumva: „Sprache , als ;Schopfung und. Entwicklung'.‘ este sistem filosofic? Apoî atunci se, explică pentru ceinoî iştialalţî nu puţemrpricepe;, Noî ceî care voim să; ştim ceva din lumea1 asta operăm cu propriea observaţie şi cu logica, pe care o controlăm pecît putem, apoî recunoaştem că. multă pricepere chîar asupra lumii-pe . care o putem observa nu ni; este :nouă oamenilor dat să avem,, şi că asupra 1'umiî celeilalte, de.:dincolo.. de ştele, nu ni este nouă oamenilor dat să ştim nimic, pentrucă raporturile^^ care le-a căpătat ^ mintea noastră , din lumea, observabilă,;; şi fără de care mintea nu .poate şă judece, dacă le aplicăm asupra lumiî neobservabile, ne. fac să ■cădem în: antinomii....Dar în acest; cerc strimt; este cu toateb,acestea, aşa de ,mult de făcut şi timpul este aşa de scurt, încît/dacă avem vreme cîte-■odată şi pentru distracţie, ne distrăm cu poeziea, să urmărim însă fantasmele sistemelor,.filosofice n- avem vreme,	;
/; Sprache- als Schopfung, pag, .9-14: ..cIs,toriea este, de două felîurî: •orî se , aniestecă în ea scopul şi,;voinţa, şi aceasta; este iştorieă obişnuită; orî nu se amestecă în ea scopul şi voinţa, şi aceasta este istoriea ştiinţifică. In intelect sînt nu numaî cunoşlinţî de-fenomene,;,ci. şi abstracţiuni, cunoştinţî logice (diese- Abstraktionen şind.logische Begriffe).? -Aceste; abstracţiuni nu cuprind fenomene, ci .numaî ; relaţiî;i între .feno'mene ^(sie^ent-halten keine Phanomene, sondern .nur . B.eziehungen; zwischen den Bhâno-menen [Prin aceste abstracţiuni înţelege autorul . raporturile]). Astfel .de abstracţiuni sînt cauza (Kausalbegriff), şi scopul,:(EntwickIungsbegriff)r;dar în vreme ce cauza; este logică (logişcher .Bezîehungsb.egriff), scopul;,este nelogic orî, maî degrabă, alogic , (unlogische, o.der,: besşer, alogische Will-kiirkonstruktion), pentrucă;raportul;de cauză, trebue să-l gîndesc,;îar >pe cel de scop vreau să-l gîndesc (Kausalitât bezeichnet eine Beziehung; zwi-schen Phănomenen, die ich danken muss,; Entwicklung eine Beziehung, die ich denken ivi 11). Cauza este în toate părţile, scopul se vîră numaî în
§ 268.
265;
-vieaţa organică. O cunoaştere complectă (eine vollstăndige Erkenntnis) a -vieţii organice va, fi. posibilă numaî atunci cînd vom contopi-o cu vieaţa neorganică într-o considerare cauzală, şi tot aşa, pe de altă parte, o cunoaştere complectă a vieţii neorganice . va, fi posibilă: numai cînd ne ,vom ii; liberat de ideile arbitrare atom şi forţă (Willkiirbegriffe Atom undKraft) , şi le vom fi redus la ideea logică de substanţă (logişcher Begriff der Şubstanz). Sînt două felîurî de abstracţiuni1)'Noţiunile logice, nescliim-’ babile, necesare şi în: general valabile (logische : Begriffe, unwandelbar, notwendig und- allgemein ; giiltig) [Prin aceste • noţiuni înţelege autorul: raporturile]. 2) Noţiunile celelalte, care sînt productul voinţiî (Begriffe die -willkiirlich geschaffen werden). Abstracţiunile,’ noţiunile, de al doilea_ fel, pot , fi, cercetate de logică, dacă sînt juste ori ba, O asemenea.inoţiune este şi dezvoltarea (Entwicklung), Logica , o cercetează şi, dacă găseşte că pre-■tuţindenî,; este , dezvoltare, această noţiune pierde elementul de scop şi trece în noţiunea de a fi, iar dacă găseşte din contra că: nicăirî; nu existăi.dezr; voltare (şi din punct de videre teoretic nici nu poate.-exista))! această nor ţiune rămîne tot, aşa de arbitrară ca şi noţiunea despre cal (Stellt, es sich nun bei;.weiterer Forschung heraus, .dass.\Entwicklung! ubera'lLbesteht;,’so wird.. der Begriff" zu einem allgemein; giiltigen und’ logischen, iiidem■? ei?das ^villkiirliche Element,, nâmlich den Begriff. des Zwecks, abstreift und in dem Begriff, des Seins.. iiberhaupt aufgeht, Zeigt cs sicii hingegen, dass Entwicklung nirgends .besteht [und erkenritnistheoretischer Weise zeigteniwir, dass sie nicht, bestehen kănn], ■ so bleibt dieser Begriff. gerade so willkiif-lich wie der. des Pferdes). Logica este concliiziea, premisele sînt ceva,1.istoric: (Logisch: ist nur der: Schluss, das ergo, historîsch raber; ist der TaU befund, die Prămisse)’’.
.Noţiunile sînt producte involuntare, ale intelectului, şi nu; numai involuntare, .ci; şi inconştiente. Este cu putinţă una ca aceastaj^că noţiunile acelea; nenumărate, pe'' care' necontenit le gîndim (căcî gîhdimrimâi ;multîn noţiuni), , le-am-produs noi oamenii- conştient şi voluntar? JApoî şi raporturile, .nu sînt M în minte, numaî ca noţiuni, ci şi ca; reprezentări, şi noţiunile lor sînt produse ;pe baza reprezentărilor întocmai: ca; şi noţi-ruhile celelalte. Apoi logica ■ nu .consistă numaî din■ ergd,:\ ci şi/i mai ^ales, din premise; concluziea ^este o tautologiei Apoi analiza noţiunilor:.nu este de competenţa - logicii, ci, este' un act al intelectului, altul decît logica, un .act al intelectului care. prin firea .luî cea chibzuită' este tocmai contrariu logicii; Apoi atomul şi forţai nu?.sînt nici maî: arbitrare nici ;maî nelog'ice itidi substanţatoate trele, atomul, forţa, substanţa; sînt lucruri pe icare ;nu le-cunoaştem;;prin propriea observaţie:, şi a; căror, existenţă o presupunem prin inducţie, adecă prin logică.	r:r
.--U - ; Voîui da acum: (cîti le-am. putut pricepe) :acele: locurî care; interesează chestiunile ce pe ,noî: ne:,preocupă, dupăce. voîu:?spune;întîiu, cîtevaJ lucruri .întroducătoăre, . Vossler anume. înţelege prin Jimbă :ca/creare,'Spfacht ais Schopfung ceîa ! ce Saussure;. numeşte 'langage,-. 31 enăxyes langue, îar eu (Principii 5) vorbire, .ocazională,şi^nn 'Mimbă ca -dezvoltare, Sprache ais„ Entwicklung : ceia ce 'Sâussure numeştelangue, \ Vendryes langagei' iar. eu (Principii 5): uZ. Vorbirea ocazională o socoatev ca; o'ere-
266
§ 268;
aţie : a: vorbitorului, - îar: limba uzuală o socoate ca o dezvoltare maî departe a vorbirii ocazionale prin analogie ^i înprumut, înţelegînd prin analogie nu.numaî ceîa ce se înţelege.-în ştiinţa limbii- prin analogie, ci şi toate operaţiile minţii prin care se capătă cuvinte nouă (cu excepţie de : înprumut), se fac schimbările de înţeles şi se produce legătura prin raporturi a cunoştinţilor. Vorbirea ocazională pentru el este o creaţie a vorbitorului orî a scriitorului în momentul cînd scrie şi este analoagă prin urmare artei, aşa că studiul vorbirii : ocazionale aparţine la estetică. Cercetarea sunetelor vorbirii ocazionale osnumeşte fonologie estetică (âsthe-tische Lautlehre), îar cercetarea propoziţiei din vorbirea ocazională o numeşte analiză estetică, a stilului (ăsthetische Stilanalyse) orî stilistică (Stil-lehre). Acele fenomene din limba uzuală, care nu se datoresc unuî individ, ci tendinţilor asemenea ale membrilor unei societăţi, le numeşte spiritul limbii, şi între acest spirit allimbii şi între spiritul unuî popor manifestat în literatura lui şi în vieaţa luî publică Vossler1 caută asămănărî pe= terenul;, limbii franceze şir al poporului francez.
-	1); Sprache als. Schopfung, pag;45-46 : cLa baza. tuturor; fenome1 nelor de Lautwandel stă psihicul. ,, Un anumit,tempo,' un; anumit ■ accent* legătura stilistică şi psihică a •. vorbirii! îl ' produce; apoî1 analogiea îl îa- şi-l propagă maî departe (Ein rgewisses Tempo, oder- ein gewisser : Akcent, kurz der:!stilistische .oder’ psychische. Zusammenhang;der Rede-. erzeugt ihn, :die Analogie: aber fasst ihii auf, tr-ăg-tf .ihn .weiterund lăsst ilin liegenj;; wo>;es ih'r;;beliebt),ii: In cev.priveşte prodUcerea! lui, Lautwandel este o legătură psihică, în ce priveşte, efectul; luî, Lautwandel! este : analogie ori asociaţiei Ce 'rămîne; mecanic ori:-material: în el ? . Sunetul, mişcarea: gurii,; vibrarea aerului, zgomotul. Aceste fenomene fizice însă pol fi trecute cu viderea ca neimportante. ,Ştiinţa: noastră n-are de; a face cu'zgomotul* ci cu condiţiile interne;-de vieaţă ale limbii - (Insofern der Lautwandel entstehtj-ist eripsychischeriZusammenhang:; insofern er wirkt, ist er Analogie oder Asso^ ciation. ,Was.bleibt ; dănn vom Mechanischen und Materiellen -tuberhaupt noch an ihm? Der Klang, die Mundbeweguug, die Lufterschiitterung, die Tpnwelle ,und das >Gerâu’sch;: Diese- physischen Phânomeneîaber konnen als-unwesentlich hinweg gedacht werden. Unsere Wissenschaft hal es ja nicht mit dem G'erăusch - zu tun; sondern dn;erster :Linie- nur mit den innere'n-Lebensbedingungen' der -Sprache),.. Lautwandelj' întrucît; rezultă dintr-o activitate psihică,' este- limbă ca creare ; ; analogiea,, întrucît ea primeşte cre-aţiea, o generalizează şi o grupează, este limbă ca dezvoltare-'(Lautwan* del, jnsoferaer aus psychischer Tătigkeit hervorgeht, ist Sprache als Schop--fung ; Analogie, -insofern sie;?das -Geschaffene erhalt, • verallgemeinert ;un(î gruppiert, ist Sprache als Entwicklung)"?.’ ■	,	;	r.;..	::;	-
Ce rămîne material orî mecanic în lautwandel ? Rămîne instrumentul producător deijsunet! Instrumentul face multe lucruri prin-ieh însuş. Dacă; te .gîndeştî;cum .trebue • el să - opereze' ca să; înplinească - ordinuhpsr-hiculuî de a articula grupele nr, s/y 'de exemplu, apoi îţî explici: cum- prih el însuş, oricare ar fi înprejurările^ psihice^, intercalează un- d între- ti 'şi r,. un. t. între/.5 şLr,. Este.:ca. şi cum ar porunci^ un sţăpîn' uner!, slugi să. facă un lucru; prea, greu; pentru -puterile slugii;* -Psihic' la operaţieă pro'dii? cerii; sunetului-din vorbirea-ocazională este numai noţiunea sunetului, sune-
§ 268.
267
tul tip, care pozează în conştiinţă, şi sentimentul care pune in mişcare nervul motor, dar cu începere dela acţiunea nervului, motor, incluziv, pănă la producerea sunetului, incluziv,;totul este material şi mecanic. Materială este acţiunea nervului; material este instrumentul format prin mijlocirea acţiunii aceleia, materială este: vibrarea^ instrumentului, materiale sînt amplitudinea vibraţiilor şi numărul lor în unitatea de timp şi durata lor şi variabilitatea duratei aceleia, material este sunetul însuş, care ar exista chiar dacă n-ar fi mintea care să-l perceapă. Şi acest sunet material, produs la vorbirea ocazională,, se întipăreşte în minte ca o reprezentare, care se adauge la celelalte reprezentări ale sunetului respectiv deja existente în minte, pe baza cărora s-a format noţiunea sunetului, ce a servit ca model pentru producerea noului sunet. .Reprezentarea; cea nouă este, alături cunoţiunea sunetului şi -cu: sentimentul provocat de aceasta, singurul fapt psihic în toată înlănţuirea de fapte materiale care au avut loc din momentul cînd a' apărut în conştiinţă, noţiunea sunetului, pănă Ia acela în care s-a întipărit în ; minte noua; reprezentare a lui. Şi această ncuă reprezentare este totdeauna deosebită faţa de reprezentările de pănă acum ale sunetului respectiv, din cauză, că . sunetul însuş este totdeauna deosebit faţă de cele pănă acum produse. Şi'sunetul din vorbirea Ocazională, reprezentantul material al noţiunii; sunetului,» este totdeauna .altul din punct de videre al intensităţii, al: înălţimii, al duratei şi al timbrului, dar. este simţit ca altul în reprezentare numai (puţin)-din punct'de. videre al duratei şi {mai ales) din- acel al timbrului. Şi intensitatea e :alta, pentrucă amplitudinea (energica ..în spaţiu) vibraţiilor instrumentului e alta,. înălţimea e alta; p'entrucă:•numărul..vibraţiilor ?:-instrumentului în: unitatea de' timp; este altul; durata e alta, pentrucă energiea în- timp a 'vibraţiilor-instrumentului este -alta, iar'timbrul e altul, -pentrucă instrumentul însuş e altul. Şi cîtă -vreme instrumentul la. producerea , sunetului ocazional - se schimbă în-mic grad; raşa că variaţiile: timbrului sînt „minime, sunetul este simţit în reprezentarea sa ca acelaş; cînd însă instrumentul la producerea sunetului o-•câzional se schimba atît: de mult,, orî mai bine în aşa fel (Pentrucă adesea: mici schimbări în; instrument sînt cauză de schimbări mari de timbru, după cum; pe de altă parte: adesea; instrumente; mult deosebite- pot produce sunete icu timbre foarte1 asămănătoare), - încît schimbarea timbrului este niare, sunetul este simţit în reprezentarea sa ca altul, şi dacă reprezentările a-cestea ’ simţite ca altele din. cauza timbrului celui deosebit al sunetelor oca-ziopale capătă; majoritatea printre, reprezentările dela baza:i noţiunii sunetului,moţiunea ;însăş ;a sunetului se. schimbă,' sunetul* s-a schimbat, şi are loc aşa numitul de Germani Lautwandel, pe care eu îl numesc alunecarea sunetuluiy(ln toată discuţiea de-mai . la ,vale ma voiu servi de termenul .lautwandel). Aceasta este; înlănţuirea faptelor dela.lautwandel. In această înlănţuire este foarte firesc, adecă logic;- să cauţi legături de cauză-dela un fapt la altul,. dar în asemenea caz, dacă. vreusă cauţi cauze, nu, trebue să: ştergi cu buretele unele fapte şi .să zici. că „pot fi trecute cu.vi-dereă •ca neimportante", pentrucă nui aşa; se :pot afla: cauzele, - închizînd ochii '; asupra unor lucruri, şi nici nu - trebue să:: înşiri cauzele-aşa; dogmatic fără nicio probă : „un anumit tempo, un anumit * accent,: legătura: stilistică şi -psihică a vorbirii..." Să luăm lucrurile dela capăt. Maî întîîu apare no-
268
§ 268.
ţiunea sunetului în conştiinţă (Şi n-ar,mai ;fi trebuinţă să spun că nu;este vorba de un sunet singur, ci de un sunet însoţit de altele, care înpre-ună cu el constituesc un cuvînt, şi însoţit de cunoştinţa simbolizată prin acel cuvînt) şi sunetul este însoţit de un sentiment. Acel : sentiment nu este numaî dorinţa de a reproduce sunetul, ci este complicat cu sentimentul provocat de cunoştinţa: simbolizată prin sunet şi de multe orî cu ■o stare afectivă anterioară vorbirii ocazionale. Faptul acesta sentimental este la rîndul lui o cauză, . anume cauza că se formează instrumentul trebuitor pentru a reproduce sunetul şi se pune în funcţiune într-un anumit fel. In ■ce priveşte formarea instrumentului, instrumentele înseş au fost opera sentimentului numaî la originea limbii, cînd prin mişcările'reflexe provocate de sentiment s-au înjghebat cele dintîiu sunete, care s-au asociat cu cunoş-tinţile şi au dat naştere celor 1 dintîiu simboale ale vorbirii, celor dintîiu •cuvinte. O minimă rămăşiţă din acea procedare primitivă, cînd sentimentul •era creator de cuvinte, există: şi pănă astăzi în unele cuvinte onomatopeice, care tot se maî creîază din :cînd în : cînd, şi în unele cuvinte amorfe (interjecţii),'care şi ele tot maî apar ca ceva nou creat din cînd în cînd, •Aici,'.-unde-;este: vorba de limba; deja existentă care se' schimbă, sentimentul, provoacă numaî reproducerea instrumentului deja existent şi nu poate decît să-l; modifice puţin;: în sensul acela că sentimentele de excitare închid maî tare sunetele, îar cele de deprimare le deschid maî tare orî.fac să înceteze; vibrarea coardelor vocale; aşa că toate sunetele devin afone. In -ce priveşte punerea îu funcţiune într-un anumit fel a instrumentului, sentimentul ^provoacă variâbilitate în timpul cît funcţionează instrumentul!■- (şi acest timp. variabilvdupă starea ; afectivă a psihicului :se i numeşte tempo), în amplitudinea vibraţiilor lui (accentul expirător), şi în numărul ..vibraţiilor în unitatea de timp (accentul muzical), care tempo, amplitudine a vibraţiilor şi număr al vibraţiilor sînt la rîndul lor: cauza pentru; care sunetul -este mai energic: ori mai puţin energic^ este cu maî multă,;Orî .cu;;mai.pu-ţină putere de a exista şi de;1 a nu^se schiniba'; (Chiar jaccentul muzical, de: obiceîu; trecut cu viderea la asemenea«chestiuni î'de 'vitalitate a sunetelor, are importanţa sa; în această: privinţă). Accentele înseş şi durata-nu sînt opera sentimentului, căcî ele constituesc - firea :însăş a sunetului şi e-xistă prin ele înseş şi fără sentiment: Numaî variabilitatea lor se datoreşte acestuia; Pentru aceia şi sînt ele simbolul cel mai obişnuit al sentimentului în vorbirea omenească, şi nu numaî al sentimentului provocat de lucruri, ci şi al celui provocat de unele raporturi, anume de raporturile de determinat, determinant şi ic sinteză a cunoştinfiî, îar prin lărgire de înţeles,, dela sentiment.. asupra faptului care: a provocat sentimentul, accentele ,au devenit simboale pentru: 'raporturile de determinat, determinant şi sinteză a cunoştinţtî(cuvînt), şi în unele, limbi; precum în cea chineză, âu. devenit simboale: chiar pentru alte lucruri în afară; de sentimente. Toată ■această activitate a sentimentului,. a: singurului; element psihic care Ţa vorbirea ocazională poate avea,vreun efecteasUpra schimbării sunetului, este lipsită de constanţă*, şi de persistenţă în aceîaş; direcţie.’. La::singurele cazuri, . -unde. pare. că. -STar.i observa -o-.-inf luinţă a sentimentului: asupra* f elîuluî instrumentului; ta ;s-ap închide maî tare ori1 s-ar deschide mai tare sunetul, ori că ar deveni acesta afon, după cum starea sentimentală' este de
§ 268.
269:
excitare orî de deprimare, sentimentele acestea două (cu nenumărate nuanţe), şi. o mulţime altele pelîngă ele, se succedează :şi se înlocuesc cu răpezicîune, aşa: că ce face un sentiment strică celălalt, şi necontenit sunetul ba se maî închide ba se maî deschide, învîrtindu-se oarecum în junii aceluîaş punct, unde foarte adesea se..' opreşte, atunci anume cînd starea psihică a vorbitorului este aproape lipsită de afect (căci complect lipsită . de afect nu-î niciodată). Iar în ce priveşte variaţiile de durată şi de accente, aceste variaţii sînt îarăş totdeauna altele dela un moment la altul, şi se învîrtesc şi ele înprejurul aceluîaş punct normal, la care revin, foarte adeseori, aşa că starea de mai mare-ori mai mică vitalitate este cu; totul iluzorie şi toată vitalitatea se reduce la starea normală cea mijlocie. Decî, care-î cauza pentru care se schimbă chîar închiderea şi deschiderea mai .mare. ori mar mică a sunetelor şi fonicitatea ori afoniea; lor ? Cu atît maî mult care-î cauza pentru care se schimbă celelalte timbre ca mult maî numeroase, unde au loc schimbări;mari:în instrumente,; nu ca de al de acelea că se apropie ori se îndepărtează o leacă mar mult organele articulatorii, că vibrează ori : nu. vibrează coardele vocale ? Să! se-gîndeas-căi: cineva la mişcarea pe care trebue s-o facă limba cu partea: ei posterioară. dela aproape, starea de repaos pănă departe în sus la palatul moale, pentru a.schimba instrumentul lui a în acel al lui o, ori de mişcarea pe care trebue: s-o facă aceîaş limbă cu partea ei posterioară : (Vorbesc:;de baza de articulare romînească,. nu de ;cea; a luî Jespersen) dela palatul moale pănă departe înainte, la palatul tare, pentru a schimba: instrumentul lui u în: instrumentul luî: ii. Care-î cauza pentru: care apar şi dispar sunetele? Care:i cauza pentru care capătă ori pierd sunetele , accentele cele mai mari în cuvînt, . pentru1 care capătă ele orî. pierd 'accentele silabice ? Cu alte. vorbe, care-i cauza schimbării sunetelor, dela lautwandel, cum atr Nemţii ‘avantajul să zică într-o singură vorbă? . Sigur;este numai că:lautwandel nu-î produs de ,,un anumit tempo, un anumit accent, legătura stilistică şi psihică a vorbirii".	.....
2) Sprache ais. Schopfung,, pag. 52 : cLautwandel are loc în feliul acela că se schimbă articularea la producerea i fiecărui nou sunet: ocazional,;îari cauza :luî: stă în aceîa că reprezentarea sunetului care . serveşte de model sunetului ocazional este necontenit alta0, „Sein Wesen [des Laut-wandels] besteht in unendlicher Klangvariation und Individualisierung der artikulierten Lăute, und-seine Ursache * beruht ;auf einem: geistigen Princip, eben dem;. Princip der individualisierenden Erkenntnis oder. Vorstellung des-Individuellen. Wir.-nennen:es das Anschauungsvermogen". pag. 57„Prin Lautwandel înţelegem, ^variaţiile; nesfîrşite: şi-iindividuale ale fenomenului fonetic al vorbirii,' însă numai , întru : cît sînt cauzate^ şi regulate , de activitatea reprezentativă :â>:puterir noastre de intuiţie şi; întru- cît prin. urmare pot fi vraportate.la,această:cauză producătoare şi regulatoare. Cu alte vorbea Lautwandel - se; produce prin aceia \că; reprezentările apar deasupra organelor vorbirii, i şi, .din cauză că: reprezentările variează într-una,; variează; în aceîaş. măsură; şi fenomenul, adecă sunetul,r.Gu oricare schimbare îdeisînţe* Ies stă în. legătură. o schimbare corăspunzătoare de sunet (Unter Lautwandel. verstehen wir die unendlichen und individuellen Variationen^des pho-netischen;:Phănomens; der Sprache, aber. nur insofern sie durch die.'anschau^
270
!
§-268,
ende Tătigkeit unseres. Intuitionsvermogens verursacht und geregelt wer-den: und, dementsprechend, - auf diese erzeugende und regelnde Ursache auch wider zuriickbezogen werden konnen, Mit andern Worten : Lautwandel; ent-steht dadurch, dass unsere inneren Anschauungen auf dem Wege iiber die Sprachwerkzeuge in : Erscheinung treten, Und dadurch, dass unsere Anschauungen fortgesetztvariieren, variiert in gleichem Schritt auch die Erscheinung, d. h. der Laut. Mit jedem . Bedeutungswandel ist ein entspre-chender Lautwandel: verkniipft)1'.:	;
In: vreme ce prin susţinerile' luî pe care le-am însemnat sub numărul 1 Vossler ne punea pe terenul sentimentului şi al variaţiilor' produse de sentiment în durata şi accentele sunetuluî ocazional („un anumit tempo, un anumit accent11),. aicî ne pune pe un teren cu totul altul. La vorbirea ocazională anume pozează: după el în minte nu noţiunea sunetuluî, ci o reprezentare a lui, pe care o copiează exact sunetul ocazional; îar reprezentarea aceasta* este; totdeauna alta, schimbată, diferită, la fiecare nouă producere a unuî sunet ocazional, şi pentru aceia : sunetul; ocazional este totdeauna altul, schimbat,' diferit. De pildă, dacă a neaccentuat din cuvîntul latinesc tăcere s-a prefăcutîn ă-, din cuvîntul romînesc tăcere,, cauza este că; orîdecîteorî s-a produs a neaccentuat din acest , cuvînt în vorbirea ocazională, a pozat în mintea vorbitorului o reprezentare a alta, schimbată, , diferită, pe care a copiat-o exact, vorbirea ocazională; Dar maî: în-lîîu la vorbirea ocazională nu pozează în, minte cunoştinţile despre cuvinte şi despre lucrurile, simbolizate prin "ele ca reprezentări, 'ci ca noţiuni-, De aceasta ne convinge, propriea observaţie asupra lucrurilor; simbolizate prin cuvinte; niciodată, nu numai cînd vorbim, dar nicî cînd gîndim fără să , vorbim, nu videm: în minte lucrurile, ca individe, şi nu le. videm în minte ca: individe nici chiar . atunci cînd: vorbim^ori. gîndim despre persoane, pe care le videm în. realitate la tot, pasul, (afară dacă numai nu le videm chiar atunci cînd vorbim'. despre dînsele), Numaî rar, extrem de rar (şi pentru aceasta trebue imaginaţie de poet) ne gîndim la reprezentări. Eu unul nu gîndesc în reprezentări niciodată, şi nu-mi pot închipui, aşa cum l-am văzut ca individ. într-un anumit moment, nimic; şi pe nimeni, .Şi dacă asemenea- gîndire în: i reprezentări despre lucruri este, aproape imposibilă, are sa fie! o, asemenea gîndire în reprezentări posibilă, ba chiar obişnuită, despre cuvintele simboale ale lucrurilor, despre nişte sunete? Apoî care sînt acele reprezentări necontenit altele, care pozează în minte şi pe. care le copiează sunetele ocazionale ? Dacă aş admite (după cum într-adevăr se. şi. petrece lucrul), că sunetele din-vorbirea ocazională sînt prin ele înseş altele, faţă, de: imaginea din cap (fie ea.: ce va fi,moţiune de sunet ori, cum; vrea Vossler,, reprezentare de sunet),;, aş putea pricepe bum la nişte reprezentări, ale unuî sunet dintr-uri cuvînt se tot adaugă reprezentări necontenit altele, schimbate, diferite. Dar aşa, cînd . sunetului ocazional i se tae yoea-’de^a—fi-ceya-prin , el însuş şi .i se permite .să fie numaî copie exactă a reprezentărilor -deja. existente. în. minte, de unde au eşit:aceste din urmă ?. Căcîdela capul locului,:, să zic din momentul cînd;Thraciî. au auzit; întîiaş dată; cuvîntul tăcere din gura soldaţilor romani care se vor fi răstit-Iar dînşiî, nVa fost-decît o singură reprezentare a acestui cuvînt! şi
o	singură reprezentare a luî o dintr-însul, ■ Cum a ajuns reprezentarea a-
§ 268.
271
ceasta a lui O, fără nicîun, ajutor din partea sunetelor vorbirii ocazionale, să se înmulţească în atîtea reprezentări necontenit altele şi tot mai altele, pănă ce a produs reprezentarea luî ă, care la rîndul eî, îarăş se tot înmulţeşte, pănă ce va ajunge cine ştie unde? Adecă să ne înţelegem, Reprezentări de ale luî a s-au. maî' înmulţit , ele după ' Vossler ;şi prin sunetele. din vorbirea ocazională, decît numaî acestea au fost totdeâuna copii exacte ale reprezentării din minte, aşa: că prin.ele n-au avut nicîo..putere asupra schimbării lui a. Dacă ar fi rămas treaba pe ele, pe sunetele o-cazionale, a nu, s-ar fi schimbat niciodată. Dar vezi că. reprezentarea luî a, adecă una din reprezentările lui o, care se fiimerîa să vie , în minte în momentul vorbirii ocazionale, aceîa era alta, schimbată, diferită decît cum, fusese ea însăş pănă atunci în minte şi decît cum fusese toate celelalte reprezentări de pănă atunci din minte ale sunetului a din cuvîntul tăcere. Şi este vorba, cum s-au putut schimba reprezentările luî.a prin ele înseş, fără ajutor din afară dela sunetele ocazionale, aşa de tare,' ca dela a să ajungă :1a ăl Că o cunoştinţă (reprezentare, orî noţiune) nu poate irămînea aceîaş la oricît de scurte intervale ale existenţii sale, chiar dacă n-ar primi nicîo influinţă din partea vreunor cunoştinţî altele, cu care ar fi în asociaţie, trebue să fie adevărat, pentrucă ' nicîun lucru,: nu rămîne acelaş, la oricît de. scurte intervale ale existenţii' sale. Dar vorba e* în, ce i-ar putea consista schimbarea?' Doar numaî în energiea ei, în putinţa ei de a fi percepută. Cel puţin propriea observaţie, cîtă putem avea în ' privinţa aceasta,. atîta - ne arată, că despic un lucru ne aducem totdeauna aminte cu diferite grade de claritate: şi că această claritate scade în măsura în care mai rar ne gîndim la acel lucru şi maî rar ne înmulţim reprezentările despre el prin experienţî: nouă; aşa că, dacă nici la el mi ne gîndim .decît rar . şi nici nouă. experienţi despre el nu mai căpătăm, :îl uităm. Iar .dintre cele două mijloace de a nu uîta, . gîndirea la un lucru pe de o parte şi experienţa despre el pe' de alta, experienţa: are prioritatea, •şi pentru aceia, de pildă, ca să nu uite cineva o limbă, nu-î: de ajuns să se. gîndească la dîasa: dacă nu va-avea ocazie s-o vorbească, ori s-audă pe alţii vorbind-o, orî să citească. ceva scris iînveaj^ya-uitai-o., După Vossler însă cunoştinţa unui sunet, : de pildă cunoştinţa lui. a din cuvîntul ; to-cere, se schimbă prin ea însăş, fără ajutor din; partea: sunetelor ocazionale, numai prin faptul ca există îa minte şi: din cînd în cînd vine în cercul, conştiinţii, în mod calitativ, în feliul acela că din a devine a. Strămutată: pe terenul altor cunoştinţî această părere ar însemna că cunoştinţa despre .cîne s-ar putea preface în mintea omului, numai prin faptul că ar exista: în ea şi ar veni din cînd în. cînd în cercul conştiinţii, în cunoştinţă despre lup, şi cunoştinţa despre, verde: s-ar.putea preface în: cunoştinţă despre galbăn (Şi: nu este mai mare deosebire calitativă între cîne şi: lup, între verde şi galbăn decît între a şi ă)-.. Insă, după cum cunoştinţa despre lup şi cunoştinţa , despre, galbăn nu le pot. căpăta, pănă ce n-oîu videa lupul şi galbănul în, lumea, fizică; tot aşa nici cunoştinţa j despre ă în ciivîntul tăcere, n-am s-o :pot căpăta pănă ce nu voiu auzi; pe ă din , lumea fizică, ca sunet fizic al vorbirii ocazionale. Daca cunoştinfile ar avea astfel,puterea, ca prin ele: înseş* numaî prin faptul că exista: în minte şi vin, din cînd. în cînd, în cercul conştiinţii,. fără:, ajutor dela lumea fizică ori dela
272
§ 268.
alte cunoştinţî cu -care ar fi în asociaţie, să se prefacă calitativ din a îa ă, din \cîrie:.în lup, , din verde în galbăn,. apoi n-ar fi prea greu să'admită cineva că cunoştinţa ar fi în stare la urma urmelor să producă şi lur crul însuş'fizic. Va fi fost poate Ia început o cunoştinţă, o idee (Ce idee va fi fost? Despre ce ? Poale despre ea însăş, o idee adecă a ideii) şi din ideea-aceia va fi eşit lumea fizică toată. De altfel am văzut (maî sus pag. 257) că pentru Vossler spiritul = substanţa însăş. Dar să admitem că o ■: reprezentare a luî a dia tabere a apărut deodată ca ă în mintea cuiva în momentul vorbirii ocazioaFe. (Şi admit această trecere deodată, dela o la //, macarcă trecerea va fi avut loc treptat prin tot felîul de nuanţe de a şi de ă, pentru ca să putem pricepe maî lesne ce vreau să spun ; dar orice sunet am admite din drumul dela a spre c, argumentarea ar rămînea aceîaş). Şi să mai admitem apoî: că limba autohtonilor nu. cunoscuse sunetul ă şi că pe vremea1 cînd apărea ă într-un cuvînt ca tăcere limba : romînească alţi' ă nu maî avea (Asemenea admiteri sînt la locul lor nu din punct de videre al luî: ă însuş din însuş cuvîntul tăcere, ci din punct de videre al vreunui sunet care într-adevăr a.putut prin lautwandel să apară întîîaş dată în gura vreunor vorbitori fără ca acel sunet să fi existat pănă atunci în limba vorbitorilor acelora orî în limba pe care străbunii vorbitorilor-acelora vor fi vorbit-o şi apoi vor fi părăsit-o). Cum. a putut acea reprezentare a lui o să dea indicaţii organelor articulatoare, pentru ca - acestea să poată produce pe ă în vorbirea ocazională ? A putut acea reprezentare a Iui ă să arăte în vreun chip oarecare nervilor mişcările pe care nervii trebuesc să Ie provoace? Sigur că n-a;;putut, Apor atunci; de unde au ştiut nervii să potrivească instrumentul trebuitor'pentru producerea 'fizică a sunetului ă? Şi -nu numaî că nu se poate pricepe cum s-ar ii putut forma în asemenea înprejurărî instrumentul trebuitor pentru producerea, fizică a luî ă, dar nu se^ poate- pricepe nici cum timbrul Iul ă din: reprezentarea aceîa ar fi putut fi perceput de minte. Cunoştinţa este imaginea unui lucru real,’ fizic, ori psihic. Cînd: lucrul real însuş lipseşte, ce fel de ^imagine poate să’fie’aceia? Chiar cunoştinţile poetice,, orîcît de nereale ar apărea la oprima impresie', sînt compuse din realităţi,, care’ sînt numai combinate prin; raporturi1 altfel decît în -realitate (Dracul, însuş e compus ■ din lucruri care toate există, dar care nu se găsesc la un loc aşa cum ni le-închipuim noi că se'găsesc în dracul). In cazul de faţă sunetul ă, timbrul luî ă, din reprezentarea presupusă că ar fi dezvoltat acest sunet, acest timbru, prin ea,însăş, n-a existat încă în realitate. Ce fel de imagine a luî â poate să fie această reprezentare, această'cunoştinţă ? Cum: poate: avea: mintea-conştiinţă de timbrul ă' dintr-o a-semenea reprezentare? Pentru aceia nu :se poate pune înainte exemplul, copilului, ; care ar potrivi organele articulatorii după cunoştinţa sunetului, pentrucă copilul aude sunetul real; sunetul fizic de1 sute- şi de mii-de orî, şi după sunetul auzit, după cunoştinţa1 cu -adevărat imagine aJ sunetuluî' real 'face nenumăratele încercări: pănă ce nimereşte articularea trebuitoare. Şi este, deci,:lucru sigur că, > după cum lautwandel nu-r produs: de (;un anumit; tempo, un anumit- accent, de legătura - stilistică şi- psihică a- vor-biru", tot aşa • nu-î produs nici de faptul că reprezentarea sunetului şi-ar schimba prin- ea însăş1 firea; pes căre ■fire'- schimbată ar copiat) surietuf
§'•268.
273
ocazibnal. Dacă cunoştinţa sunetului se schimbă, această se întîmplă din cauză că sunetul din vorbirea ocazională se schimbă, şi aicî, în vorbirea ocazională,1 trebue căutată originea' schimbării, îar nu în psihic. Este ho-tărît lucru că limba, este şi fizică şi psihică, fizică ca sunete ale vorbirii ocazionale, psihică ca cunoştinţî simbolizate prin acele sunete şi ca cunoştinţî ale acestor sunete înseş. Este hotarît lucru că cauzele schimbării lirii-biî frebuesc căutate şi în «fizic şi în psihic. In recensiea pe care' a publicat-o în Literaturblatt fiir germanische jund- romanische Philologie, Ianuar, 1906, asupra lucrării lui Eugen Iierzog, Streitfragen der'romanischen Philologie, Halle a. S, 1904, Vossler are groază de dualismu şi spune că „prima şi ultima fire a limbiî trebue căutată în mod necesar orî în regularitatea mecanică orî în libertatea psihică", că „trebue să stăpînească orî mecanicofizicul şi materialismul orî psihicul şi idealismul, căci dualismul este numaî un expedient care'ne scoate dintr-ri încurcătură şi ne’ vîră în alta". Şi Vossler se'hotăreşte pentru idealismu. Că psihicul însă ar fi ceva neregulat şi fără legî, liber, este contra logicii, căci psihicul,' macar că psir hie, este' tot natură şi nu se poate ca o parte din natură să fie supusă la legî, îar ceîalaltă nu, iar că dualismul ar fi numai un expedient pentru a pricepe lumea,'în special limba, şi că priceperea nu poate veni decît dacă te pui dintr-un punct de videre orî excluziv fizic orî excluziv psihic, este ceva contrar oricărei experienţî, experienţiî din cazul de faţă, de; pildă, cînd Vossler, pentru a explica numai din punct de videre psihic schimbarea sunetului, a trebuit să recurgă la asemenea 'curioase presupuneri, că cunoştinţa şi-ar putea prin ea însăş schimba calitatea. Dualismul nu: este ceva care să poţi primi orî respinge, ci este ceva care se impune cu necesitate, pentrucă face parte din propriea observaţie dela fiecare minut. Necontenit venim în contact prin conştiinţa noastră cil fizicul şi cu psihicul, pe care, pănă la vreo maî adîncă înţelegere a firii lor, cu toţii, dela mic pănă la mare, dela cel maî prost pănă la cel maî filosof, le pricepem ca atafe: că sînt adecă, şi că sint foarte deosebite între ele. Ba dacă-î pe aceîa, dacă adecă trebue numaî decît să stabilesc cu logica vreun raport de dependenţă între cele două felîurî de fenomene, fizice de o parte şi psihice de alta, apoij" mai degrabă decît o dependenţă a fizicului de psihic, aş stabili o dependenţă contrarie şi mi-aş închipui par că o asămănare între psihic şi lucrurile abstracte. (adecă fără substrat) din lumea fizică, aşa ca mi-aş închipui psihicul de' acelaş soiu cu forma şi coloarea şi mirosul şl sunetul şi duritatea, adecă ceva care, ca şi acestea, ar sta lipit de substratul concretului; şi, ar dispărea odată cu compoziţiea lui, încît, după cum prin moarte .dispar actualele abstracte, fizice ale corpului omenesc, tot astfel ar trebui să dispară prin moarte şi abstractul psihic al acestui corp ; căci abstractele dispar şi persistă numai substratul în/diferite stări de combinaţie, a elementelor sale (care vor fi acelea!). Că psihicul se amestecă în mod neconstânt'la schimbarea chiar-a sunetului, îar nu numai la propagarea schimbării lui (precum această propagare are loc, între altele, prin analogie, după cum , şi Vossler recunoaşte,' vezi maî sus sub 1), este ă-devărat,'.şi, mai sus sub 1 am Văzut că sentimentul provoacă schimbări neconstante în accentul expirator, .accentul muzical, durata, închiderea, deschiderea şi'fo'nicitatea sunetului. Dar principala cauză de schimbare a-su-
. 18
4/4
§ 268.
netului trebue căutată în schimbarea pe care prin ele înseş o capătă organele articulatorii. Schimbarea. are loc în toate caracterele sunetului, în amplitudinea vibraţiilor (accentul expirator), în numărul vibraţiilor în unitatea de timp (accentul muzical), în durată (cantitate), şi în raportul de amplitudine dintre armonicele tonului fundamental (timbrul), şi orî este persistentă în aceîaş direcţie, orî nu. In caz cînd persistenţa în aceîaş direcţie lipseşte, cu toate deosebirile dintre sunetele ocazionale, dintre reprezentările prin.urmare, ale lor, sunetul noţiune,, sunetul tip este simţit .ca acelaş, ca neschimbat, limba ca creare (die Sprache als Schopfung, cum zice Vossler) adecă se tot învîrteşte înprejurul aceluîaş punct şi schimbările ei se anihilează una pe alta, limba însă ca dezvoltare (die Sprache als Ent-wicklung) rămîne aceîaş. In caz cînd este persistenţă în aceîaş direcţie, sunetele sînt tot maî deosebite unele faţă de altele, pănă ce în sunetul tip, în sunetul noţiune, ori durata, orî accentul expirator, ori accentul muzical, orî timbrul, orî toate înpreună, sînt simţite, ca altele. Atunci se zice că s-a schimbat sunetul şi are loc, cum zic Nemţii, Lautwandel. Cînd sunetul se schimbă în anumite înprejurărî, astfel că prin schimbarea sa să devină mai mare asămănarea orî neasămănarea între nişte sunete învecinate, ori cînd sunetul se schimbă mimai în anumite înprejurărî, chiar fără să rezulte prin schimbare vreo. asămănare ori vreo neasămănare maî mare între nişte sunete învecinate, cauza schimbării, conform obiceiului (Wundt, Die Sprache, II, 614 : „Cauzele unuî fenomen sînt cele maî a-propiate înprejurărî în care el se petrece, Die Ursachen als năchste Be-dingungen des Geschehens"), este pusă pe socoteala înprejurărilor acelora şi se zice, de pildă, că în cuvîntul romînesc Uem^Uăm^clamo ă din Uătn s-a schimbat în e, pentrucă s-a asimilat la U, că grupul kt a devenit în romîneşte pt, pentrucă s-a disimilat k de t, şi că a neaccentuat (care adecă n-a	avut accentul	emfatic, cel maî	mare	accent expirator în
cuvînt, accentul	cuvîntuluî)	şi neiniţial s-a prefăcut în	ă în romîneşte, pen-
trucă n-a fost accentuat şi n-a fost iniţial. Iar cînd sunetul se schimbă în orice înprejurare (Astfel în orîce înprejurare a dispărut h latinesc în romîneşte, s-a schimbat exploziva bilabială afonă aspirată ph din vechea greacă în spiranta labiodentală afonă / în neogreaca, s-a schimbat e lung din vechea greacă în i în neogreaca), schimbarea este declarată ca spontanee, şi cu aflarea cauzei eî s-au chinuit mai ales învăţaţii fără să-i deîe de capăt. De fapt, nicî la schimbările condiţionate de anumite înprejurărî fără să rezulte	asămănărî	orî	neasămănărî maî	marî	între sunete n-avem
a face cu vreo	cauză care	să	ne satisfacă : ce	fel de explicare poate fi
aceasta, că a s-a schimbat în ă pentru că n-a fost accentuat? Te în-ţrebî îndată, dar pentru ce a neaccentuat s-a prefăcut în ă? Şi ajungi după această întrebare la. acelaş punct unde se găsesc schimbările spontanee, Şi în adevăr, cînd este vorba de asimilaţii şi disimilaţiî, avem a face cu o cauză foarte cunoscută şi obişnuită pe tot felîul de terenuri, avem a face cu acea tendinţă pe care o au lucrurile de a se apropia orî de a se îndepărta unele de altele cînd însă mi se pune înainte o cauză ca aceia că „au fost în cuvînt alte sunete cu accent măi mare decît sunetul cel schimbat", am a face cu ceva nou şi neobişnuit, ca atunci cînd pe alte terenuri mi s-ar spune că din doî boi dela jug s-a înbolnăvit unul,
§ 268.
275
pentrucă celălalt	era mai	sănătos decît	dînsul, orî	că	oamenii înebuesc,
.pentrucă ceilalţi	oameni	au minte mai	sănătoasă	decît dînşiî. Şi nici
n-a fost niciodată nimenî mulţămit cu .asemenea explicaţii, ci şi schimbă-Ti'le condiţionate fără asimilări orî disimilărî, şi cele necondiţionate, au fost puse la un loc în categoriea schimbărilor spontanee. Dar, orî spontanee -orî nu, schimbările sunetelor trebuesc maî înainte de toate puse pe terenul fizic. Asimilarea numaî, atunci cînd	sunetul aşa	fel	se schimbă, încît
•devine acelaş. cu	sunetul	din apropierea	luî, samănă	cu	analogiea, încît te
poţi gîndi că, ar fi putut avea loc în cunoştinţa cuvîntuluî o suplantare a unui sunet prin celălalt, după cum la analogie are loc o suplantare a sunetului din cunoştinţa unui cuvînt printr-un sunet din cunoştinţa altui •cuvînt, şi, de pildă, la cuvîntul romînesc *cumpăne schimbat în cumpene aî putea presupune în cunoştinţa cuvîntuluî *cumpăne o substituire a luî ■â prin e, astfel că vorbirea ocazională va fi copiat numaî cunoştinţa. Dar •chiar asimilarea în toate celelalte manifestări ale sale n-are cu analogiea nicîo asămănare şi nici vreun felîu de explicare psihică alta nu i se poate găsi. Prin ce operaţie psihică s-a putut preface ă în e, de pildă, în ro-mînescul *Mâtn devenit Hem? Doar prin aceia că cunoştinţa sunetului a ■.şî-a schimbat timbrul în e, pentrucă între timbrul luî e şi acel al lui li este maî mare asămănare decît între timbrele lui ă şi li. Decît numaî cum trebue să ne închipuim noi această operaţie? Timbrul doar stă în legătură cu alte lucruri în mintea noastră şi nu poate fi doar luat aşa ca dintr-un saltar, cînd aî nevoe de dînsul. Timbrul este totdeauna legat de o intensitate oarecare şi de un ton fundamental cu armonicele luî oarecare ;şi de o inervaţie oarecare, este, cum se zice, într-o asociaţie oarecare, şi cînd îţi vine el în cap, îţi vin în cap şi asociaţii lui. De unde a luat pd, cel care s-a schimbat în e, timbrul de el Să-l fi căpătat vreo reprezentare a luî G pe acel timbru prin ea însăş, nu se poate, cel puţin cu mintea obişnuită omenească nu se poate pricepe acest lucru (Vezî maî sus pag, 270-272), Atunci de unde a răsărit în locul reprezentărilor lui ă acea reprezentare a luî e în cuvîntul, de pilda, lîemi>Uăm ? Dacă a venit de undeva, a trebuit	de- altfel să vină cu tot	bagajul luî	de asociaţii, între
.altele maî ales a	trebuit să vină	cu o inervaţie fizică	oarecare. Cu alte
vorbe este . vreun e din vreun cuvînt careva, care a înlocuit, a substituit, a suplantat pe ă.	Este un fel de	analogie	sui generis,	invocată aici -numai de gustul de	a face operaţiea	cu orice	preţ psihică.	Dar e mare deo-
sebirea de analogie, ca dela cer la pămînt, căci la analogie avem a face fcu o substituţie a unui sunet prin alt sunet provenit dela un cuvînt asociat şi asămănător, pecînd dincoace am avea a face cu o substituţie a ■unui sunet prin alt sunet provenit nu se ştie de unde. Cu toate acestea necontenit au vîrît învăţaţii asimilarea printre operaţiile psihice, cu mai mult sau mai puţin amestec de fizic, orî chiar cu distincţii curioaze că •asimilaţiea regresivă ar fi psihică, iar cea progresivă fizică (Vezî părerile dnî Steinthal şi ale lui Wundt Ia Wundt, Die Sprache, I, 430-444), Dar deja la disimilaţie* la care nu se găseşte vreo cauză . psihică cunoscută cu -care ea s-ar putea compara, după cum la unele asimilaţii se găseşte analogiea, explicarea1 pe cale psihică este imposibilă şi Wundtj de pildă, Die Sprache, I, pag, 440/ spune că unul din sunete influiriţează pe celălalt
§ -268.
în sensul ca articulaţiea să fie maî uşoară („er wirkt auf ihn ein im Sinne-. der leicht fliessenden Artilculation"). Adecă cum? Cunoştinţa unui sunet, prevede că cunoştinţa celuîalalt sunet, dacă va fi articulată aşa cum este, vă fi grea de articulat şi o schimbă aşa 'fel, că- să-î fie articularea maL uşoară ? Dar maî întîîu ,va să zică fiecare cunoştinţă are o judecată a eî proprie; un fel de minte'a parte ? Sînt va să zică .tot atîtea minţi cîte cunoştinţî? Apoi, de unde poate şti cunoştinţa ceia că va fi . grea de articulat ceîalaltâ, pănă ce nu va videa întîîu oarecum? De unde au căpătat cunoştinţile darul gîcitului ? Nu-î mult mai simplu să admiţî că organele articulatorii n-au putut articula aşa cum lise poruncîa din partea cunoştinţelor şi au dat astfel naştere lâ un sunet ocazional altul decît cel. care poza în minte ca reprezentare ori, mai bine, ca noţiune? Maî puţin, încă, dacă este posibil,' se pot face încercări de a afla cauze pşihice pentru celelalte schimbări de sunete, la care nu se observă tendinţî de asimilaţie şi disimilaţie, şi pe care, condiţionate de înprejurărî orî nu, eu le cuprind la schimbările spontanee. Ce cauză psihică se poate găsi la o e-penteză ca acea a luî d între n şi r, de pildă din cuvîntul grecesc an-dros>*anrâs ? Nu cumva va fi prevăzut mintea că aiii să fie' grele de articulat unul după altul n şi r şi a vîrît în cunoştinţa cu’vîntuluî pe rf’ şi apoî a pus cunoştinţă aşa schimbată să pozeze pentru organele articulatorii? Şi bine a făcut mintea în adevăr că a vîrît pe.[d şi nu cumva alt sunet, pentrucă tocmai d este sunetul de legămînt dintre /z şi r. Şi cum a vîrît mintea pe acel d? De unde l-a scos ? Cînd era vorba să-şîschimbe numai, cunoştinţa prin ea însăş firea (Vezî maî sus pag. 270-272), îş schimba macar numaî firea, dar aici maî au cunoştinţile şi altă putere încă maî neînchipuită, şi maî neexplicabilă, de a vîrî anume: între ele .o altă cunoştinţă, creată de ele pe de-a dreptul. Dar nu cumva oare au pozat în minte, număr îir unul. lîngă altul, Iar organele articulatorii au vîrît ele, din cauza greutăţii dea. articula unul după	altul pe lir, un d	între n	şi r,	dezvoltat din sunetul
de legămînt dintre	n şi r+ care sunet	de legămînt	este tocmai un of im-
perceptibil ? D-ap oi este greu în adevăr tare să articulezi pe n şi. apoî cu precizie, exact în	acelaş timp, pe de	o parte	să îndepărtezi .puţin vîrfuL
'limbii de alveolele	dinţilor anteriori, îar pe de	alta	să rîdicî. în sus vălul,
palatului şi să-l lipeşti de păretele faringeluî. Indatăce cele două operaţii,, îndepărtarea vîrfului limbii de alveleolele dinţilor anteriori-de o parte, ridicarea- în sus a vălului palatului şi lipirea luî de păretele faringeluî de altă. p arte * nu sînt perfect sincronice,' ci operaţiea-din urmă este., numaî cît de puţin anterioară celei de întîîu, se naşte : între n şi r un d. Ce cauză psihică se poate găsi pentru schimbarea:luî a neaccentuat romînesc în.’fl?'
Cu asemenea schimbări, schimbări anume de timbru necondiţionate He împrejurări, orî condiţionate de ele fără asimilare şi disimilare,' s-a ocupat, de pilda, Wundt, cu ocazieă aşa numitei 'germanische Lautverschiebung, Die Sprache, I, pag. 405-424, şi acolo, pelîngă părerea ■ sa proprie, . maî' înşiră şi pe acele ale altora (cred că ale.tuturora) asupra chestiunii (S-aii propus; ca'cauzc : ,,Barbarei"„Verwilderung" ; „der mit‘dem -gewăltigen-das- Ivîîtfelălter eroffnenderi : Vorschritt ■ un.dr'dem Freiheitsdrang der -Deut-schep zusamme'nhăngerider Zugt!:; „Thatkraft" ; „jugendliche "Riistigkeit" ;; 1,musikalischer Sinn" ; „Bequemlichkeit"', „das StrebenbedeutsameUnter-
§ .268,
277
schiede zu erhalten1'; ^tendinţa de a păstra justul raport dintre sunete .[das richtige Verliăltniss der Lăute] şi a înpedeca să nu se acumuleze prea multe sunete de aCeîaş clasă [weil sonst eine allzu grosse- Anhăufung von lauten einer Klasse entstanden wăre]1; cGermaniî, atunci cînd au avut loc schimbările, păstrau aducerea aminte de cele treî soiuri de explozive din indogermana primitivă şi căutau, cît puteau, să păstreze şi eî o stare analoaga în sunetele lor [Max MuIIer!]7; „das ăsthetische Gefuhl" ; tendinţa logică de; a deosebi unul de altul cuvintele [das logische Gefuhl des Begriffswerthes jedes einzelnen Wortes]“). In nomenclatura mea cauzele propuse de aceşti învăţaţi sînt comoditatea, ritmul, diferenţiarea şi baza psihologică (Vezî pentru discuţiea acestor cauze ale mele Principii de istoriea limbiî, unde însă baza psihologică este numită lămurirea psihică a cu-noştinţilor). Dintre acestea comoditatea este şi fizică şi psihică, îar celelalte treî sînt toate psihice. Despre comoditate nu voîu spune, deci, nimic, Voiu spune cîteva vorbe despre celelalte. Ca să se priceapă însă imposibilitatea de a se provoca schimbarea de timbru a sunetelor prin mijlocirea ritmuluî, diferenţierii şi bazeî psihologice, să ne punem în cazul extrem al producerii unui sunet nou, necunoscut încă în limba în care el apare, şi să admitem Că ă^a neaccentuat a apărut ca ceva nou în limba romînească, ca ceva necunoscut nu numaî limbii latine (după cum în adevăr şi este necunoscut limbiî aceşteîa), dar şi limbilor autohtone pe care pe teritoriul Tomînesc Ie-a înlocuit limba latină. Pentru legitimitatea aceştei presupuneri vezî maî sus pag. 272, Ritmul, aşa numita eufonie de obiceîu şi care supt acest nume s-a bucurat de atîta favoare odată (Vezî Wechssler, Giebt es Lautgesetze? pag. 394, 403), joacă probabil un rol în schimbarea limbii, operează însă cu lucruri cunoscute, a căror experienţă că-s plăcute ori neplăcute o are. Cum ar fi putut el produce pe' ă, dacă nu-1 cunoştea ce fel sună ? Cum î-ar fi putut plăcea ă Romînuluî înainte de a-i fi auzit Romînul timbrul? Şi eu chiar aş socoti că limba romînească duce în spinare fără gustul eî pe ă, ca şi pe înruditul de articulaţie şi de timbru /, şi cu plăcere s-ar cotorosi de ele, dar nu poate. Iar diferenţiarea (Să se bage de samă că nu-î vorba de diferenţiare în înţelesul pe care Meil-let şi Vendryes îl dau acestui cuvînt, în înţelesul adecă de o specie a disimilaţieî, vezî Vendryes, Le langage, pag, 72, ci de o cauză cu totul alta, al cărei nume, Bedeutungsdifferenzierung, Differenzierung der Bedeu--tung, pleacă dela H. Paul, Principien der Sprachgeschichte, şi Gabelentz, Die Sprachwissenschafţ, ale căreî atribute au fost în parte cercetate de •aceşti învăţaţi, dar a căreî fire, astfel cum eu o înţeleg, n-a fost recunoscută de dînşiî), atuncî cînd cu sunetele are de a face, operează şi ea numaî cu sunete deja existente, şi rolul eî îa schimbarea sunetului este orî de a propaga sunetul deja schimbat, cum face şi analogiea, dar cu un anumit scop; nu fără scop, cum se petrece lucrul la analogie, orî de a ;înpîedecă, îarăş pentru un anumit scop, schimbarea. Diferenţiarea anume samănă cu voinţa, dar nu este voinţa individului, şi operează totdeauna cu un scop. Ce scop a putut avea ca să prefacă pe a neaccentuat romînesc în c?.Dar să zic că a avut vreunul, cum a putut ea proceda ca să dea naştere acelui ă ? Aicî se prezintă întocmai dificultăţile pe care le-am văzut atunci, cînd era vorba de . prefacerea lui a neaccentuat în ă numaî prin faptul că a exis-
278
§ 268.
tat în minte şi a venit din cînd în cînd în cercul conştiinţii- Vezî mai sus? pag. 272. Ba dificultăţile sînt încă maî. marî. Acolo, de bine de rău, a se prefăcuse în ă prin propriea putere a cunoştinţa luî a, şi nu se putea pricepe cum a putut mintea avea conştiinţă de timbrul â fără să-l fi per-* ceput din realitate, şi cum a putut acel ă da indicaţii nervilor motorî ca să producă instrumentul trebuitor pentru producerea reală a lui ă. Dincoace mintea cunoaşte maî dinainte pe ă fără să-l fi auzit, îl socoate bun pentru un scop oarecare (pe care de altfel noi iştialalţî nu-1 putem de fel pricepe), şi-l creîază pe de-a întregul ca cunoştinţă, şi apoî dă indicaţi? nervilor, ca cum ar da indicaţii un arhitect lucrătorilor, să facă cutare şi cutare mişcări în organele articulatorii. Este cu putinţă una ca aceasta? Prin baza psihologică eu înţeleg firea, feliul de a fi (essectia, ouaia, Wesen, maniere d'etre) al psihicului ca intelect şi sentiment. Psihicul printre alte cunoştinţî are şi cunoştinţî despre nişte sunete produse de organele bucale, pe care sunete organele bucale le-au produs din cauză că au fost puse m mişcare de nervii motorî supt impulsul sentimentelor, care însoţesc toate cunoştinţile despre lucrurile fizice şi psihice, cîte se găsesc în mintea o-muluî, Cunoştinţile acestea ale sunetelor provocate de sentimente s-au a-sociat la cunoştinţile despre lucrurile fizice şi, psihice şi la sentimentele însoţitoare (ele înseş înregistrate de psihic ca cunoştinţî] care au provocat sunetele, au devenit prin timbrul lor simboale ale-cunoştinţilor, prin durata şi accentele lor simboale ale sentimentelor (aceasta în trăsături generale), şi au constituit, alături cu nişte simboale formate de psihic din poziţiea în timp a cunoştinţilor unele faţă de altele, limba. Ele sînt; din-punct de videre al puterii pe care psihicul o are asupra lor, nişte cunoştinţî ca toate altele, şi psihicul poate să asocieze cunoştinţile, să le aducă în cercurile conştiinţii şi apercepţiei, să le repete, să le uite, să le sub-stitue pe una în locul alteia orî în întregime orî numaî în unele elemente (Numaî aşa se poate înţelege ce vrea să spună Wundt, Die Sprache, I(. 540-543, II, 642, altfel este imposibil de priceput. Astfel, în ce priveşte cunoştinţile sunetelor, se face adesea prin analogie numaî substituire de accente, fără să se atingă celelalte elemente ale sunetului, timbrul adecă şi durata), să producă din reprezentări noţiuni, dar să le schimbe nu poate. Ca să Ie aibă psihicul altfel de cum erau, trebue întîîu să se schimbe lucrurile înseş dela care le-a căpătat. Ca să se schimbe, prin urmare, cunoştinţa sunetului, trebue să se schimbe întîîu sunetul însuş, căci psihicul prin el însuş poate numaî substitui în locul cunoştinţii unui sunet cunoştinţa altui sunet, dar ca s-o schimbe pe ea nu poate, şi, ca să-revenim la exemplul nostru tipic, psihicul ar putea pune în locul lui Cl neaccentuat vreun ă deja existent, dar ca să prefacă pe a în o, care încă n-ar exista în limbă, nu poate, Pentrucă să poată căpăta psihicul cunoştinţă de un a~ semenea o, trebue să audă întîîu sunetul ă, şi pentrucă să seproducăun asemenea ă, trebue să se facă întîîu de organele bucale instrumentul trebuitor. Este adevărat că sunetele vorbirii se găsesc faţă cu psihicul în alt raport decît se găsesc faţă cu el celelalte lucruri. Sunetele vorbirii anume se găsesc faţă cu psihicul într-un raport de dependenţă, în feliul acela că doar ele dela capul locului (şi chiar după aceia, pănă astăzi încă, în rarii cuvinte reflexe, care apar din cînd în cînd ca ceva nou) au fost înjghe-
§ 268.
279
bate prin sentiment, care a pus în mişcare nervul motor şi prin acesta organele bucale, şi lesne poate zice cineva că, dupăcum sentimentul a provocat formarea instrumentelor la producerea celor dintîiu sunete simboale ale cunoştinţilor, celor dintîîu sunete ale limbii, tot aşa sentimentul a provocat şi schimbările suferite de instrumentele acelea, Decît numai tocmai motivul pentru care sentimentul a putut fixa un sunet ca simbol pentru o cunoştinţă a fost totodată şi motivul pentru care sentimentul n-a putut schimba sunetul acela în altul- Sentimentul anume este variabil dela o vorbire ocazională la alta, dar nu variabil în aceîaş direcţie, ci în diferite direcţii, aşa că din punct de videre al mişcărilor organelor articulătoare agitaţiile sentimentului s-au reflectat în mişcări variate înprejurul aceluiaş centru, şi din aceste mişcări variate înprejurul unui centru s-au fixat cu vremea, pe baza mişcărilor celor maî numeroase, care au produs sunetele ocazionale, sunetele reprezentări, cele maî numeroase, instrumentul producător al sunetuluî, sunetul produs de instrument şi noţiunea acelui sunet ca simbol al cunoştinţii. Numai aşa, din cauza variabiliţăţii în toate direcţiile înprejurul unuî centru, pe de o parte a sentimentului, pe de alta a mişcărilor organelor articulatoare, s-a putut înpedeca deplasarea organelor articulatoare dela acel centru, deplasare care ar fi avut loc prin acţiunea organelor articulatoare înseş,. care prin ele înseş au propensiea de a se deplasa în aceîaş direcţie: s-a dat astfel răgaz pentru formarea unui instrument rezistent, bazat pe multe inervaţii. Dar aceîaş variabilitate în toate direcţiile a sentimentului, care a ajutat la fixarea instrumentului, este tot odată cauza pentru care sentimentul nu. poate schimba instrumentul,-Ba chiar, dupăce acesta a fost fixat, acţiunea sentimentului asupra lut (cu mici excepţii, pentru care vezi pag, 268) a încetat şi s-a mărginit numai la felîul cum el funcţionează: asupra timbrului sunetului n-a maî avut sentimentul nicîo putere, ci a maî avut putere numai asupra duratei şi accentelor, care durată şi accente din cauza aceasta au şi devenit simboale ale sentimentului. Baza psihologică, oricare ar fi, nu poate să schimbe firea însăş a operaţiilor psihice. Oricare ar fi felîul intelectului şi al sentimentului, acel intelect şi acel sentiment nu pot face alte operaţii, pot numaî face aceleaş operaţii altfel. Iar aceste operaţii se caracterizează din punct de videre al sunetelor limbii prin aceia că psihicul sunetele deja e-xistente le poate substitui pe unele în locul altora, că schimbările în sunete, dacă au loc, le poate propaga orî le poate înpiedeca să se propage, că produce variabilitate în durata şi accentele sunetelor şi oarecare neînsemnată variabilitate în instrumentele producătoare ale sunetelor, fără ca aceste variabilităţî să aibă vreun efect asupra schimbării sunetelor, Cînd prin urmare baza psihologică se schimbă, mai treptat sau maî brusc, orî numaî cu trecerea vremei, orî pentrucă s-au petrecut niscai schimbări în . condiţiile de vieaţă ale unuî popor, orî pentrucă s-au făcut amestecuri de rasă, orî pentrucă un popor şî-a perdut limba şi a adoptat o alta, schimbarea eî se resfrînge în limbă în felîul deosebit cum se petrec acele schimbări pe care psihicul le poate produce, nu.se poate însă resfrînge în niscai schimbări ale sunetelor, pentrucă schimbări în sunete prin psihic nu se pot produce, Wundt la locul citat (mai sus pag, 276), dupăce, cu privire la Lautverschiebung germană, spune că, pentru a o explica, Grimm a po-
280
§ 268.
menit de „barbarie" (Barbarei), „sălbătăcire" (Verwilderung), ^progres" {Vorschritt), „dor de libertate" (Freikeitsdrang), Curtius de „energie" (That-firaît), „putere tinerească" (jugendliche Riistigkeit), este.de părere că Ccauza pentru care s-a făcut schimbarea este răpeziciunea vorbirii, care merge mînă în mînă cu răpeziciunea gîndiriî şi creşterea culturii"1. Toate aceste fapte, barbarie, sălbătăcire, etc., dacă au fost, au trebuit să se resfrîngă asupra chipului cum psihicul a produs schimbările în limbă pe care el le poate produce (şi sînt multe); din punct de videre al sunetelor însă, fiindcă prin firea lui însăş, prin chipul cum operează schimbări îu limbă, psihicul nu poate produce schimbări în sunete, aceste fapte, barba-barie, sălbătăcire, etc,, au trebuit să rămînă fără efect. Este un fapt însă, acel pe care Wundt îl invoacă, care merită discuţie. Este vorba de schimbarea în tempo produsă de intelect. Schimbarea în tempo produsă de sentiment, şi care este variabilă dela o vorbire ocazională la alta, că nu poate produce vreo schimbare în sunet, din cauză că n-are constanţă, persistenţă, am văzut în special la pag. 269. Aicî însă este vorba de o schimbare de tempo persistentă, fiindcă avem a face cu o bază psihologică schimbată: cultura a crescut şi gîndirea se face mal răpede, vorbirea se face mal răpede nu numaî din cînd în cînd în vorbirea, ocazională, ci în mod constant în toate vorbirile ocazionale, vorbirea răpede a devenit uz, a devenit Sprache ais Entwicklung, cum zice Vossler. Nu cumva această.schim-bare uzuală a tempo-lul ar putea să aibă în adevăr -vreun efect asupra schimbării sunetului? In Sprache ais Schopfung pag. 62 spune Vossler că Wundt n-are dreptate să explice prin creşterea răpezicîuniî tempo-luî, datorită creşterii' culturii, Lautverschiebung germană, „pentrucă este o gre-şală de metodă să pui în legătură cauzală o mulţime de fenomene limbistice izolate şi individuale, care sînt cuprinse de istoriea limbiî în înţelesul colectiv de Lautverschiebung germană, cu un fapt general psihic şi cultural". Este singura ocazie cu toate acestea unde ar putea amesteca cineva psihicul la schimbarea sunetelor! Este vorba doar de o stare constantă psihică, care ar putea fi pusă în legătură cauzală cu sunetul! Gre-şală de metodă este atunci cînd pul în legătură cu schimbarea sunetului, pentru care schimbare trebue constanţă şi persistenţă, stări sentimentale variabile (aş putea zice flluşturatice) dela o vorbire ocazională la alta, ca acele pe care ni le pune înainte Vossler, cînd citează versuri din Dante, unde Francesca da Rimini. pronunţă cuvîntul amor din punct de videre sentimental într-o mulţime de accente (după simţul luî Vossler), şi vrea să ne arăte chipurile secretul pentru care amor cu vremea s-ar schimba în italiana în cine ştie care alte sunete, poate că în vapor! Cu asemenea nuanţări de accent sentimentale, care variează dela un moment la altul, nu este nici într-o primejdie amor să se schimbe ca sunet pănă la capătul veacurilor. Altfel stă însă lucrul cînd tempo din cauza intelectului devine în mod constant altul decît cum fusese, Răpeziciunea constantă mal mare â luî nu cumva ar putea . aduce, alături cu vreo altă cauză careva (căci cauza metatezel este necunoscută), un ajutor pentru producerea’ me-tatezeî? Dar aceasta nu-î lautwandel. Din-punct de videre al schimbării sunetului însuş însă n-ar putea tempo-, schimbat în mod constant şi devenit în mod constant mal răpede, avea vreun efect? Dar care efect? Si-
§ -268.
28i;
gur ar putea să-J aibă pe acela că toate sunetele ar deveni maî scurte, păstrînd vechea proporţie de scurtime relativă de mai înainte. Alt efect însă care? Wundt crede că Lautverschiebung germană se datoreşte unuî asemenea tempo (Dau după Wundt pentru curiozitatea cetitorului , această renumită alunecare de sunet germană- Indogermane tenues<Cgermane primitive spirante afone, indogermane mediae germane primitive tenues, indogermane tenues aspirate germane primitive spirante afone, indo-oermane mediae aspirate germane primitive spirante fonice şi apoi mediae. Această schimbare faţă cu indogermana, care a avut loc în germana primitivă, constitue die erste Lautverschiebung. Germane primitive tenues •<. hochdeutsch spirante, germane primitive mediae < hochdeutsch parte tenues, parte mediae. Această schimbare din Hochdeutsch faţă cu germana primitivă constitue die zweite Lautverschiebung), şi spune că ar fi probat chiar prin experienţă că într-adevăr la vorbirea răpede vorbitorul are propensiea de a preface tenuile în spirante, tenuile aspirate în spirante, mediile în tenui, mediile aspirate în medii, căci ar fi pronunţat el ■răpede asemenea sunete şi ar fi constatat cum se schimbă. Decît numaî există îndoială că va fi pronunţat cum se cade sunetele respective, a căror schimbare a voit s-o experimenteze, pentrucă, de pildă, chipul cum vorbeşte despre mediile aspirate dă puternice-bănuelî că nu le cunoaşte firea, îar de fiziologiea sunetelor are numai rudimentare cunoştinţi, precum se vede din Die Sprache I pag. 351-355, unde zice că explozivele aspirate vechi greceşti y, #, <p sînt spirante. Şi apoî chiar fără de aceia se potriveşte pronunţarea omului, care face cu voinţă o experienţă,, cu pronunţarea involuntară, care este la baza alunecărilor de sunet ? Se amestecă aici în experienţă un fapt, voinţa, care schimbă mult înprejurările în care experienţa se face, îar valoarea experienţiî în cercetările ştiinţifice stă tocmai în aceia ca înprejurările să fie aceleaş. Este ca şi cum, pe alt teren, ar întrebuinţa cineva la o experienţă himică în loc de apă curată apă ză-Mrîtă. Dar să zicem că ar avea tempo puterea de a schimba tenuile în spirante, tenuile aspirate-în spirante, mediile în tenuî, mediile aspirate în medii, această putere ar -consista în aceia că ar face sunetele maî deschise (şi respectiv mai închise), le-ar face să piardă fonicitatea (şi respectiv s-o capete) şi ar face să dispară după explozive spiranta laringală {şi respectiv să apară). In instrumentul producător de sunet asemenea schimbări se reduc la puţin lucru. Ce faci însă cu schimbările cele mari pe care le sufere instrumentul, ca atunci cînd a se preface în ă orî u în iii Şi fiindcă asemenea schimbări mari nu se pot explica prin tempo, pentru ce să mai încercăm prin experienţî greşite să explicăm prin tempo Lautverschiebung germană? .	-i
Să lăsăm; deci, pretenţiea de a explica schimbările sunetelor prin ■ cauze psihice, ba prin eufonie, ba prin răpezicîunea cugetării, ba prin schimbarea la faţa a cunoştinţilor, şi să rămînem, pentru a explica schimbarea, pe terenul unde se explică producerea: pe sunete le produc organele fizice ale vorbirii, şi tot acele organe fizice, care le produc, trebue să Ie fi şi -schimbînd, şi-anume trebue să-le fi schimbînd pentru aceia-că instrumentele, pe care organele vorbirii le fac, nu pot fi niciodată aceleaş, şi. nu pot fi niciodată aceleaiş mai.întîîu pentrucă organele vorbirii înseş
282
§ 268.
nu sînt aceleaş dela un moment la altul (toate lucrurile sînt într-o schimbare veşnică), şi apoî pentrucă, din aceaîaş pricină a veşnicii schimbări,, nicî instrumentele făcute de organele vorbirii nu pot fi aceleaş dela un moment la altul. Şi cînd instrumentul se schimbă, se schimbă şi sunetul. Lucrul este foarte firesc, foarte logic după cele ce videm în lumea toată, şi foarte lesne de priceput, cînd este vorba de aceîa că sunetul se schimbă, nu rămîne acelaş. Dar lucrul nu-î lesne de priceput, cîud este vorba de aceîa că sunetul se schimbă în aceîaş direcţie. Şi tocmai aceasta-î cauza pentru care sunetul se schimbă, că anume articulaţiea luî, instrumentul cu care el se produce, se schimbă în aceîaş direcţie, pănă ce devine un instrument nou, care produce un sunet cu alt timbru decît timbrul sunetului de mal înainte, orî în tot cazul un instrument care funcţionează altfel de cum funcţionase pănă acum din punct de videre al duratei vibraţiilor, al amplitudinii lor, al numărului lor în unitatea de timp, aşa că sunetul are altă durată, alt accent expirator, alt accent muzical decît a-vusese sunetul de maî înainte. Şi dacă a neaccentuat, de pildă, s-a schimbat în ă în romîneşte, cauza este că limba a articulat necontenit altfel pe a, dar nu în feliul acela că ar fi deplasat articularea în toate direcţiile înprejurul unul punct, căci atunci timbrul sunetului ar fi rămas aproape acelaş în vorbirea ocazională şi noţiunea luî a, uzul luî ar fi rămas neschimbat, ci în feliul acela că deplasarea articulaţiei s_-a făcut în mod constant în aceîaş direcţie, spre palatul moale, aşa că limba, de unde mal înainte articulase aproape în stare de repaos, a ajuns să articuleze cu partea el posterioară apropiată de palatul moale. Care-I cauza pentru care-schimbarea articulaţiei se face în aceîaş direcţie ? Despre aceîa că sunetul se schimbă pentrucă se schimbă articularea lui fizică au gîndit şi au; scris mulţi (Vezî mai sus, pag, 246), dar toţi au înţeles lucrul ca bază de articulare, că adecă sunetul se schimbă pentrucă organele articulatorii nu maî sînt aceleaş. Faptul acesta însă, că organele articulatorii nu maî sînt aceleaş, baza de articulare, explică pentru ce sunetul se schimbă alt fel, dar nu pentru ce se schimbă el în general. Ar putea fi baza de articulare oricare, chiar foarte puţin schimbată de cum fusese, şi cu toate acestea sunetul s-ar schimba, şi cu toate acestea organale articulatorii l-ar articula tot schimbat în aceîaş direcţie. Baza de articulare, considerată, pentru a pricepe mal lesne ce vreau să spun, în firea el maî marcantă, explică, de pildă, pentru ce în limba romînă a neaccentuat s-a prefăcut în o, îar în limba franceză s-a prefăcut în e, dar nu explică pentru ce s-a prefăcut în ă şi în e. H. Paul, Principien der Sprachgeschichte, ed. II, anul 1886, pag. 51-53, consideră lucrul într-adevăr din punct de videre al schimbării însăş, dar crede că dacă-1 descrie cum se petrece* prin aceasta îl şi explică. „Poate să aibă cineva o scrisoare de mînă foarte caracteristică, ale căreî particularităţi să fie lesne de recunoscut, cu toate acestea nu va putea scrie aceleaş caractere orî grupuri de caractere totdeauna exact în acelaş fel. Tot aşa se petrece lucrul cu mişcările prin care se produc sunetele. Această variabilitate a pronunţării, care din cauza graniţilor strimte, în care se mişcă,., rămîne neobservată, cuprinde cheea cu. care putem pricepe faptul de altfel . inexplicabil că are loc. treptat. o schimbare a uzului în ce priveşte sunetele uneî limbî, fără ca acei, la care
§ 268.
283
se petrece schimbarea, să bănuiască macar ceva despre dînsa,,. Oricît de mică ar fi la început deviarea, învremece totodată şi simţul mişcării se deplasează cu un minimum, data următoare deviarea faţă de punctul de plecare este deja ceva maî mare şi tot aşa ceva maî mare este deplasarea simţului mişcării, şi aşa rezultă, prin adunarea înpreună a deplasărilor, pe care trebue să şi le închipuîască cineva ca foarte mici, încet încet o deosebire remarcabilă, ori că mişcarea va fi avut loc necontenit în aceîaş direcţie, ori că mersul înainte va fi fost întrerupt prin retrogradări, dar aşa fel că retrogradarea a fost mai rară şi maî mică decît mersul înainte". Dar pentru ce deplasarea se face în aceîaş direcţie, ori, chiar şi daca deplasarea în aceîaş direcţie este înpedecată cîteodată prin dare îndărăt, ea tot dovedeşte la urma urmelor? Aceasta-î .cauza pentru care se schimbă sunetul şi ea este necunoscută. La această enigmă a crezut că poate răspunde Eugen Herzog, Streitfragen der romanischen Philologie, I, Halle a. S. 1904, pag. 56 sqq. prin aşa numitul „alternistisches Prinzip" orî „Ab-losungsprinzip". cLimba se schimbă din punct de videre al sunetelor, zice Herzog, din cauză că o învaţă totdeauna o generaţie maî tînără dela a generaţie maî batrînă, căci la această învăţare dela o generaţie la alta se petrec următoarele fapte, a) Se schimbă necontenit timbrul sunetului, astfel că generaţiile care vin una după alta învaţă sunetul, îl percep totdeauna cu alt timbru. Această percepere cu urechea a unui sunet variabil din punct de videre al timbrului se reflectează din punct de videre al articulaţiei prin articulaţii necontenit variabile. Să presupunem, de pildă, că individul A a învăţat, cînd era copil, dela tată-so sunetul X cu timbrul j. (Xj), pe care l-a articulat, cînd era copil, cu articulaţiea Acest individ A, cînd va fi părinte, va păstra articulaţiea ?lf dar sunetul X nu va maî avea timbrul x (Xx), pe care-1 avea în gura părintelui individului A, ci va âvea timbrul 2 (X2). Copilul individului A, An va învăţa, deci, dela tată-so A sunetul X cu timbrul 2 (X2), dar pe acest sunet X2 nu-i va maî articula cu articulaţiea £L, cu care-1 articulase tată-so, ci-1 va articula cu o articulaţie schimbată şi ea în proporţie, anume cu articulaţiea ?2, Şi	tot	aşa mai	departe. !b) Individul A aude din	gura tată-so	sunetul X	şi-l	articulează cu articulaţiea ţ. învremece însă	părintele luî	A, în
momentul cînd articula sunetul X cu articulaţiea 5, producea articulaţiea cu forţa 1, individul A, ca copil ce era, producea articulaţiea cu o forţă maî mică, de pildă cu o forţă O.9.- Această forţă rămîne constantă în tot cursul vieţii luî A. In cursul aceştei vieţi însă organele articulatorii devin tot maî mari şi la un moment dat, cînd individul A este la rîndul său părinte, sunetul X se produce redus, deoarece forţa 0.9, care era suficientă pentru organele copilăreşti, nu mal este suficientă pentru cele bărbăteşti. De exemplu, individul A aude dela tată-so sunetul d articulat cu forţa 1 şi-l articulează cu	forţa 0.9. Cîtă vreme va.fi copil,	va pronunţa pe d
destul	de	puternic.	Cînd va fi bărbat însă şi părinte, îl	va pronunţa	redus,
ci, din cauză că forţa 0.9 nu maî este suficientă faţă de mărimea actuală
A	*
a organelor articulatorii, Acelaş proces are apoi loc între individul A. şi fiul său, individul AXl şi tot aşa mal departe, c) Individul A vorbeşte cu un accent unde deosebirea între silaba cu accentul emfatic a cuvîntuluî şi silabele neaccentuate se găseşte în raportul de 3 la 2. A1( fiul indivi-
284
§. 268.
duluî A, cînd aude pe părintele său vorbind cu glasul, tare bărbătesc, capătă propensiea de a vorbi maî tare decît trebue, propensie care se observă în‘ adevăr la toţi copiii, care de fapt se caracterizează prin aceia că sînt prea zgomotoşi la vorbă, că vorbesc răcnind. Părintele A sileşte a-tuncî pe fiul său Ax să-şî domolească vorba. Insă ceva firesc este ca, a-tuncî cînd cineva caută să-şî domolească vorbirea, să domolească maî mult partea neaccentuată decît pe cea accentuată a cuvîntuluî. Individul At decî se deprinde să vorbească cu un raport dintre accent şi neaccent de 3: lj. La rîndul său individul A2, fiul individuluî A1( va vorbi răcnind, va fi silit să-şî domolească vorbirea, va domoli maî mult partea neaccentuată decît pe cea accentuată a cuvîntuluî şi va căpăta un accent şi neaccent în raportul 3: l^. Şi tot aşa maî departe'’. La aceste susţineri ale luî Herzog se pot face întîmpinările următoare. In ce priveşte punctul a), presupunerea autorului numaî atuncî va avea valoare, cînd în mod prealabil se va admite că deplasările succesive în articulaţie, provocate de schimbările succesive ale timbrului, şi schimbările succesive înseş ale timbrului vor avea loc în aceîaş direcţie. Autorul zice pag. 57: ,,Prin schimbări de, acest fel, care fireşte (natiirlich) se fac totdeauna în aceîaş direcţie, poate un sunet în timp de maî multe generaţii să sufere o schimbare care să se poată fixa şi îd scris". Acest natiirlich însă este	o	presupunere gratuită.
Tocmai	pe acest natiirlich ar trebui să ni-1 explice	autorul. Altfel	toată
variabilitatea articulaţiei provenită din variabilitatea timbrului s-ar dirige în tot felîul de direcţii, şi maî ales în direcţii contrarii reciproc anihilatoare. Dar apoi mersul fenomenelor se petrece în realitate pe dos de cum şi-l închipueşte Herzog, ,căcî nu timbrul provoacă schimbarea articulaţiei, ci din contra, şi individul A, care a învăţat, cînd era copil, dela tată-so sunetul X cu timbrul x şi l-a articulat cînd era copil cu articuîaţiea ?1( dacă atuncî cînd va fi părinte va pronunţa acel sunet cu timbrul 2, îl va pronunţa astfel pentrucă prealabil va fi schimbat articuîaţiea sunetuluî din în	: nu este exact că „va păstra articuîaţiea	şi va avea cu	toate
acestea	sunetul X cu timbrul 2“! Decî copilul luî	A	va căpăta dela	tată-
so articularea £2. cu timbrul 2 al sunetuluî X, şi va schimba el însuş articularea din ?2 în şi prin urmare timbrul luî X îl va schimba din 2 în 3, şi tot aşa maî departe! In ce priveşte punctul b), presupunerea că e-nergiea articulaţiei ar rămînea cea din copilărie şi n-ar creşte în proporţie cu creşterea organelor articulatoare este absurdă. După tot ce se vede pe alte terenuri în natură, inducţieă care se impune pe acest teren este aceia că în măsura în care se dezvoaltă organele articulatoare, în măsura în care cresc buzele, dinţii, limba, palatul, în aceîaş măsură trebue să crească şi forţa de articulare a acestor organe. Limba maî mare a bărbatului va face închiderea la alveolele maî marî.ale acestuia, pentru a produce un d alveolar, cu aceîaş forţă relativă cu-care limba mică a copilului făcea închiderea la alveolele miei ale, ncestuîa. Chiar dacă ar admite cineva teoriea absurdă a autoruluî, s-ar putea explica prin ea numaî prefacerea explozivelor în spirante şi în general alunecările de sunet dela maî închis spre maî deschis, nu şi fenomenele contrarii. In ce priveşte punctul c) (numai dacă am înţeles, căcî expunerea autorului pag. 65 este foarte
§ 268.
obscură), prin presupunerea autorului s-ar putea explica numai fenomene de creştere exagerată a accentului emfatic faţă cu accentele silabelor neaccentuate, dar nu şi fenomene contrarii, care sînt cu mult cele maî.răspîn-dite. Cu alte vorbe enigma schimbării sunetelor n-a fost dezlegată prin Abiosungsprinzip al lui Herzog. Ceia ce rămîne din discuţiea1 lui este un lucru cunoscut, anume că prin faptul învăţării limbiî dela o; generaţie la alta se accelerează schimbarea sunetelor din cauză că se schimbă baza de articulaţie,—Cînd omul nu cunoaşte; cauza, o numeşte:forţă şi de asemenea forţe este plină ştiinţa omenească: forţa de cohezie, forţa de adezie, forţa de gravitate, electricitate, magnetism, etc. Printre altele. este şi forţa de inerţie, care'face ca un lucru, dacă a apucat să se mişte într-o parte, apoî tot în partea aceia se mişcă, pănă ce dă de un obstacol-peste care nu poate trece. Tocmai forţa aceia este aici, la schimbarea sunetelor.
3, Sprache ais Schopfung, pag. 80-83: cCauza pentru.care se schimba sunetul este numaî accentul. Uniia au mai pus înainte^ şi tempo, dar tempo este numai o condiţie, nu cauză. Dacă se nasc cumva fenomene de asimilaţie, disimilaţie, metateză şi sinalefe din cauza aparentă a unui tempo răpede, în realitate în cunoştinţile înseş s-au produs încurcături de sunete şi aceste încurcături sînt adevărata pricină a fenomenelor, iar nii tempo,
. căci în ce priveşte tempo însuş, sînt oameni care pot pronunţa cît de răpede, fără să se încurce, chiar vorbele «Fischer’s Fritz frisst gerrie frische Fisclie». Alţii s-au gîndit la faptul că între tonurile .mai joase şi mai înalte de o parte şi între sunetele mai închise şi mai deschise de altă parte este •oarecare legătură. Tot accentul însă este pricina, îar nu. înălţimea sunetului. O vocală, ori că va fi închisă, orî că va fi deschisă, poate fi cîri-tată pe toate tonurile. Dacă. are loc vreo schimbare, ea nu se datoreşte ■decît faptului că la „starea de mai sus ,a tonului se asocieâză un accent tăiat maî tare orî mai puţin tare şi întră în joc un factor psihic (Verân-derung entsteht erst dadurch, dass zu der hoheren Tonlage sich ein schăr-fer oder auch stumpfer geschnittener Akzent gesellt und ein psychischer Faktor sich geltend macht)". ',,Eu încă şi mai înainte vreme am susţinut căi orice studiu asupra sunetelor trebue sase reducă la studiul accentului. Toate celelalte criterii, cu care maî operează încă studiul sunetelor, cad fără excepţie în: domeniul accentului (Die Forderung, dass alle Laut-lehre sich in Akzentlehre. aufzulosen habe, ist schon friiher von mir- ver-fochten worden. Alle. iibrigen Kriterien, mit denen die Lautlehre sonst noch arbeitet, fallen auşnahmslos unter den Begriff des Akzentes“\ Pag, 147-153: c,,Dupăce: accentul specific, francez s-a probat că este un product al amestecului dintre spiritul-limbiî celtice cu spiritul limbii romanice,-se naşte întrebarea: Care-î cauza că acest accent în .perioada mai veche a limbii franceze, cam pănă'Ia 1050, a produs mişcări progresive [de pildă e<Leî], iar în perioada mai tîrzie 'a produs mişcări regresive [de pildă eî<^oî]lH Cauza este că dela 1050 în jos aşa s-a schimbat cultura franceză, încît în locul parataxeî, care stăpînise maî înainte, a venit propo-ziţiea complicată şi silabele accentuate âu-devenit neaccentuate în-tact-1.
Sunetul vorbirii-(ca de altfel oricare sunet) are patru calităţi: timbru, care consistă în-raportul din punct de videre- al amplitudinii dintre 'armonicele tonului fundamental şi depinde de forma instrumentului vibrator;
286
§ 268.
durată, care depinde de timpul cît funcţionează instrumentul; accent expirator ori intensitate, care consistă în amplitudinea vibraţiilor; şi accent -muzical orî înălţime, care consistă în numărul vibraţiilor în unitatea de iimp, Sunetul se schimbă prin fiecare din aceste calităţi a parte orî prin toate deodată, şi Vossler zice: 'cauza pentru care. schimbările au loc este accentul expirator’’ (căcî prin accent Vossler înţelege numaî accentul expirator). Să luăm lucrurile pe rînd şi să începem cu accentul expirator, orî, ca să vorbim ca Vossler şi maî pe scurt totodată, cu accentul. Care-î cauza, va să zică, pentru care latiuul clasic fi-li-us s-a schimbat în latinul popular fi-lili aşa fel din punct de videre al accentelor luî / şi li din silabele li-us, că de unde în latina clasică i şi U. aveau fiecare cîte un maximum de amplitudine al vibraţiilor între două minima, au ajuns în latina populară de s-au contopit într-o singură silabă cu un singur maximum de amplitudine ? Accentul ? D-apoî, tocmaî, despre schimbarea accentului este vorba şi despre cauza eî te întreb. Ce fel de răspuns poate fi acesta, că accentul a fost cauza pentru care s-a schimbat accentul ? Dar asupra absurdităţii unuî asemenea chip de explicare vom reveni acuş. Poate apoî accentulsă schimbe durata sunetului? S-ar găsi atuncî vreun indiciu în istoriea limbilor. Dar în toate părţile, şi în limbile vechi şi în cele •nouă, se constată numaî indepedenţa cantităţii de accent, şi în limba greacă antică, de pildă, şi în cea latină vocalele din silabele aşa numite neaccentuate (care n-au maximum de amplitudine al vibraţiilor în cuvînt) pot să fie şi lungi şi scurte, şi vocalele din silabele aşa numite accentuate (care au maximum de amplitudine al vibraţiilor în cuvînt) pot fi şi lungi şi scurte, şi tot aşa se petrece lucrul într-o mulţime de limbî altele. Şi cînd mai tîrziu în limba datină populară vocalele au perdut deosebirile de cantitate, acest lucru s-a întîmplat şi în silabele accentuate şi în cele neaccentuate, fără deosebire. Acelaş lucru s-a petrecut în neogreaca faţă cu greaca antică. Şi dacă este adevărat (foarte probabil este adevărat) că în limba latină străveche un cuvînt ca incipio a fost accentuat încîpio (şi sînt multe cuvinte latineşti de această categorie, cu vocală adecă scurtă în antepenultima), ar fi avut accentul ocazie să facă vreo schimbare în
i	din antepenultima, atuncî cînd accentul latinesc a: devenit incfpio, şi •n-a făcut cu toatea acestea nicîuna. Numaî cu privire la conservarea şi dis-părerea duratei joacă accentul un rol, anume în felîul acela că sonanta (ori maî pe înţelesul tuturor vocala, căcî de obiceîîi sonantele sînt vocale) din silaba cu accentul cuvîntuluî nu cade, nu dispare, niciodată, îar vocalele din silabele neaccentuate pot cădea. Dar aici nu este vorba de schimbare, ci de păstrare. Accentul nu poate schimba durata, nu poate face vocala lungă din scurtă orî scurtă din lungă, ci poate numaî ori nu poate să înpîedece vocala să dispară. Poate în sfîrşit accentul să schimbe timbrul sunetuluî, să schimbe adecă instrumentul însuş producător al sunetului? La schimbarea timbrului joacă accentul rol foarte mare, dar nuca o cauză, ci ca înprejurare. Timbrul , anume se schimbă maî totdeauna altfel, (lupă-cum sunetul face parte , din silaba accentuată cu accentul cuvîntuluî orî ba (din silaba accentuată orî. neaccenţuată, cum se zice de obiceîu), şi după-cum. se găseşte înainte de accentul cuvîntuluî orî după dînsul: î scurt latinesc accentuat s-a prefăcut în latina populară în £ închis, i scurt lati-
§ 268.
287
nesc neaccentuat nu s-a prefăcut; Ş închis latinesc accentuat s-a diftongat în limba franceză în eî, îar cel neaccentuat nu; a latinesc neaccentuat s-a prefăcut în romîneşte în ă, îar cel accentuat nu ;	conso-
nant.-)-vocală latineşti s-au prefăcut în romîneşte în .g'-f-vocală înainte de accent şi în dz 4- vocală după accent; etc. Este- foarte comod să pui schimbările acestea de timbru pe socoteala accentului şi să zici: î scurt :s-a prefăcut în £ pentrucă a fost accentuat, î scurt nu s-a prefăcut în Ş pentrucă n-a fost accentuat, £ s-a prefăcut în eî pentrucă a fost accentuat, "etc., şi fiindcă oricare sunet îşî schimbă timbrul este numai decît accentuat orî neaccentuat, face parte dintr-o silabă accentuată orî face parte din una neaccentuată, se găseşte înainte de accent orî după accent, este foarte comod să pui toate schimbările de timbru pe .socoteala accentului. Decît numaî întîîu nu toate înprejurările sînt şi cauze. In cazul de faţă, la presupusele schimbări pe care 'le-ar face accentul în sunete, sînt două înprejurărî, orî, în vorbire mai ştiinţifică, sînt două raporturi de conjuncţie, unul format de accent şi de timbru, care aparţin în cea maî strîn-să conjuncţie posibilă (căcî unul fără altul nu pot exista) ca calităţi sunetuluî, şi altul format de accentul maî slab şi de accentul măi puternic care se găsesc pe două silabe din acelaş cuvînt (orî din acelaş tact). Dintre aceste raporturi principalul este cel de al doilea, căci toată chestiunea stă aici: cutare accent a provocat cutare schimbare pentrucă era maî slab decît alt accent maî puternic delîngă dînsul, orî cutare accent a provocat cutare schimbare pentrucă era mai puternic decît alt accent orî alte accente mai slabe delîngă dînsul. A pune pe socoteala unuî asemenea raport, unei asemenea înprejurărî, cauza schimbării samănă în adevăr întocmai, cum am mai spus (mai sus pag. 274), cu a zice că din doi boi dela jug s-a' înbolnăvit unul, pentrucă celălalt era mai sănătos decît dînsul, orî, din contra, pentrucă era maî mare la trup decît celălalt. Dacă ar fi cauzele a!şa lesne de găsit ca: acele pe care le găseşte Vossler pe terenul limbii în raportul dintre accent şi neaccent, ştiinţa ar fi o bagatelă şi ai vedea'pe fizician! mulţămiţî cu cauze ca de al de: °magnetul atrage bucăţele de fier, pentrucă-s mici bucăţelele7, ori 'lucrurile cad pe pămînt, pentrupă-s maî uşoare decît pămîntuP; iar pe istorici mulţămiţî cu cauze ca de al de: cRomaniî au fost învinşi de Hannibal Ia Cannae, pentrucă oştirea lor era de două orî maî numeroasă decît acea a luî HannibaP (aproape tocmai proporţiea dintre Ş închis accentuat, care s-a schimbat în eî în franceza—oarecum a fost învins—, şi între Ş neaccentuat, care a rămas teafăr în aceîaş limbă!); şi pe frenologî mulţămiţî cu cauze ca de al de: cSocrat şi Pericles au fost inteligenţi, pentrucă unul avea nasul cîrn, îar celălalt avea capul în forma uner cepe-de-mareVDar să admit că asemenea raporturi, care de fapt sînt nişte raporturi de conjuncţie, îar nu de cauză, ar fi raporturi de cauză, şi că î scurt latinesc s-a prefăcut în Ş, pentrucă a fost accentuat, că’ î scurt latinesc nu s-a prefăcut în £, pentrucă n-a fost accentuat, că Ş latinesc s-a diftongat în eî, pentrucă a fost accentuat, că a latinesc s-a prefăcut în â, pentrucă n-a fost accentuat, -etc. In toată această afacere avem a face cu timbrul unuî sunet, care s-a -schimbat din cauza accentului delîngă dînsul, care acest accent se găsîa! rntr-un raport de inferioritate orî superioritate faţă de un alt accent din
288
§ 268;
apropiere. Acest timbru însă, care sufere schimbarea din cauza accentului delîngă dînsul, a fost pănă acum, pănă la schimbare, ceva aparte faţă^de accent, aşa că el era un lucru, îar accentul alt lucru. Dupăce s-a schimbat însă, timbrul şi cu presupusa lui cauză, accentul delîngă el, constitu-esc la un loc un nou lucru şi explicarea acestui nou lucru aş vrea s-o am, cauza adecă acestui nou lucru aş vrea s-o aflu., a din latinul ftfl/-batus, mi se spune, s-^a prefăcut în ă, pentrucă n-a fost accentuat-. Bine, dar aş vrea să ştiu pentruce a neaccentuat s-a prefăcut în ă, Cu atît maî mult aş vrea să ştiu aceasta, cu dl asemenea fapte, sunetele adecă schimbate. înpreună cu înprejurările depe lîngă. ele, între altele înpreună cu accentele şi neaccentele, presupusele cauze ale luî Vossler,- sînt-înregistrate, cîteodată ca legî (cînd este posibil), cîteodată ca fapte izolate, în istoriea limbilor, şi ele, asemena fapte, sunetele schimbate înpreună cu înprejurările depe lîngă ele, aşteaptă explicare, aşteaptă să le găsim cauze, îar nu fapte ca de al de în barbatus s-a prefăcut în ă din cauza accentului, pentrucă n-a fost accentuat’, Care-î cauza, deci, pentru căre a neaccentuat latinesc s-a prefăcut în romîneşte în ă, pentru care £ lati-tinesc accentuat s-a diftongat în limba franceză în eî, etc., pentru care: oştirea, macarcă de două orî maî numeroasă, a Romanilor a fost învinsă de Hannibal la Cannae, pentru	care	corpurile	maî uşoare cad pe	cele'mai
grele ? Aî putut spune că a în	barbatus s-a	prefăcut în ă din	cauză că
n-a fost accentuat, dar nu maî	poţi	spune că	a neaccentuat din	barbatus
s-a prefăcut în â din cauză că	n-a	fost accentuat, pentrucă tocmai cauza
schimbării luî a neaccentuat n-o ştiu şi nu poţi căuta cauza în luchil însuş, ci în afară de dînsul. Cîtă vreme ai vorbit de timbrul a că Sra schimbat în ă din cauza accentului, căutaî cauza schimbării unui lucru, a schimbării timbrului, în alt lucru, în accentul delîngă timbru, şi procedai pe înţelesul judecăţii omeneşti. Acum însă vorbeşti de timbrul a schimbat în ă din cauza accentului- şi cauţi cauza acestui lucru nou, â timbrului a schimbat în â din cauza accentului, şi. dacă te întreb pentruce a, fiindcă-C neaccentuat, se schimbă în ă, nu poţi răspunde, în credinţa că aî explica lucrul: a, fiindcă-î neaccentuat, se schimbă în ă, pentrucă-i neaccentuat. Aşa nu vorbeşte nimeni pe înţelesul minţii omeneşti, pentrucă o-mul caută cauza totdeauna în afară de lucru, nu în lucrul însuş, şi nimenî nu vorbeşte în feliul acesta: para coaptă cade singură din pom,' pentru-că-î coaptă; razele ultraviolete nu se văd cu ochiul liber, pentru că-s ultraviolete (Compară maî sus, pag..286, explicarea schimbării accentului prin accentul însuş). Numaî despre lume în totalitatea ei spun filosofii că ar fi, cauza ei proprie, dar cînd vorbesc aşa, nici eî nu înţeleg nimic, şi nici noi iştialalţî nu înţelegem nici atîta. Deci nu poţi zice că ca •neaccentuat s-a prefăcut în ă pentrucă a fost neaccentuat"’ şi avea pretenţiea că aî explicat lucrul. Şi Vossler are această pretenţie. cPentru ce’, zice el, cs-a prefăcut ei" în oîV cPentrucă n-a mai fost accentuat"1. Dar. pentru ce eî neaccentat s-a prefăcut în oî? Asemenea întrebare el nici nurşî pune, şi orîdecîteori vorbeşte de schimbări de timbru în cursul lucrării sale Sprache ais Schopfung und Entwicklung, nu-şi pune asemenea întrebări. Pentru aceîa a şi putut face afirmarea că „orice studiu asupra sunetelor trebue să se reducă ia.studiul accentului" şi că ,,toate celelalte criterii*
§<268;
289
cil. care-maî. operează :înca MudîuKsunetelor,' cad făfâ 'excepţie -în; 'doine* rtîuUaccentuluî11.Lă 'pagina ;S9:;din Sprache'"als Schqpfuh^ .vorbeşţfe cl) dispreţ-Vossler-despre liâbiştn empirici/ cacî;cu ocaziea susţinerii sale*c| „lautwandel' s-'ar- putea numi' sărirea unei şcîriteî electrice din lumea me^ tafizică-în ceâ fizică, orî realizarea îri--spaţiu şi timp: a; gîndiriî11 spune ca asemenea vorbe-trebue să- îi-părind unii! limbist empiric^ ca o poveste indiană'(ein indisches Mărchen);’ După cît şţiii, empiric este numit de cel care .clasifică metoadele ştiinţiî (Tot feliul de'nietoâde:: Empirismiis, Idealist mus, ,'Metaphysicismus, Positivismus, Rteâlismiis;; Sensualismus, şi o 'mulţime d,e alte >isnius) acel dm de ştiinţa care nu - cercetează -fiaî departe Şi maî .adînc cauzek. lucrurilor, ci se mulţămeşte 'cu cele maî aparente, pe care le caută tot printre îriprejurările cele maî bătătoare-la ochi. Irisă tocmai este; curat empirismus: să te'mulţămeştr cu accentul drept cauză a tuturor schimbărilor de timbru, de-durată -şi de accent ale sunetelor, să spuî că ei francez s-a schimbat în1 Oî pentrucă n-a fost accentuat, şi- sa te o-, preştî aici, fără'să te mâi întrebi pentrii ce eî 'neaccentuat s-a schimbat în On- Insă tocmai empiricii, şi- cir- mult năcaz, ău Umplut cărţi de istorieă sunetelor a tot-felîul de limbi cu fapte de acestea clasificate după'poziţiea accentelor şi după felîul accentelor, că sunetele cutare adecă- s-au schimbat. în cutare altele, cînd" n-ău fost accentuate, ori cînd au fost acJ centuate, ori cînd aii fost înaintea accentului, orî cînd au fost după accent, iar despre cauzele care au provocat schimbările cînd’sunetele au fost acr centuate, neaccentuate, înainte de' ăccent, după accent, n-au pomenit nimic, Vossler. schimbă numai pe "cînd- orî pe dacă '-în- pentrucă,- dar maî departe cu cercetarea cauzei nu merge nici el. Insă; interesănt nu este să ştiu, de pildă, că eî se schimbă în oî, cînd, dacă Orî pentrucă n-s. fost accentuat, ci este'interesant să ştiu pentrii ce-se schimbă eî în oi, Cînd, dacă orî pentrucă este, neaccentuat, orî cu alte. vorbe, pentru ce se schimbă eî neaccentuat în -OÎ. Şiîncă' nu se; poate spune că n-ar fi consideratei n-ar considera chiar empiricii adeseori accentul-drept cauză, căcî foarte adesea pun şi eî pentrucă în loc de 'dadă şi de cînd şi cîteodata tihiîa chiar par că afirmă lămurit ca accentul este cauza schimbărilor (Compară, de pildă, ce spune Meyer-Liibke în Grammatik der romahischen Spra-; chen, I, pag; 50 : ,;Schimbărilevocalelor atîrnă în 'primul loc de-accent. Soarta celor neaccentuate este de cele maî multe orî „alta decît a celor accentuate r aceste'din Urmă, din cauza forţei maî mari căre se întrebuinţează la articularea lor, sînt lungite, dublate, diftongate, îar cele /dintîiu sînt supuse la slăbire şi la dispariţie’1), Decît numai: eî nu urmăresc aflarea cauzelor, ci se mărginesc să constate fapte şi legi, Vossler.însă," care caută în special cauzele şi vreă; să se deosebească tocmai prin aceasta de empirici, ar fi trebuit numaî decît să treacă peste, fapt# ji^nal şi care chiar în capul empiricilor : ar fi putut- 'să- .între şi â întrâf, că accentul , ar fi cauza, prin prezenţa* lipsa şi poziţiea luî, pentrii care se schimbă sur netele, şi'să afle, orî măcar să -caute să afle,"cauza pentru'- care sunetul accentuat, neaccentuat, şi în cutare poziţie faţă des'ăccent, a primit schim-r bareă; ar fi trebuit să1 treacă peste faptul banat fcă eî s-a schimbat în oî' din- cauză că n-a fost accentuat :şi' sa ne spire ■ pentru; xe 'xel ■ riSdcdenfâat S'.a- schimbat, în^-of. ^Fiindcă în'sa n-a! ;trecuf peste - acel-fapt banalf trs-â
19
290
§ 268>
oprit Ia el, s-a mulţămit cu dînsul, aceasta- dă .bănuelî că Vossler crede ca, dacă a explicat .de bine. de rău schimbarea luî eî' în oi spunînd .că f ei" .s-a schimbat în OL, pentrucă n-a fost accentuat’,. explicarea schimbării iui eî neaccentuat în oî se înţelege dela şine .în feliul acela că ce/ neaccentuat:, s-a schimbat în Ol, pentrucă a fost neaccentuat'1. Adecă cpara coaptă cade din, pom, pentrucă-î ■coaptă’’, crazele ultraviolete nu se văd, pentrucă-s ultraviolete7, ^corpurile uşoare cad pe.. cele ,maî grele, pentru-ca-s uşoare’’, Cbucăţile maî mici de fier şînti atrase. de cutare magnet, pen-{rucărs mai mici, îar cele maî mari nu-s. atrase, pentrucă-s mai mari'’, caccentul silabelor li-u din filius s-a schimbat în. lîu, pentrucă-î accent1 (Doar îiu-i . degeaba accent !), etc. Vorbe â la Mr de la Pălisse: „il n’entrait giiere en courroux, si ce n'est :dans la colere“. ,	'
Ce vrea să spună Vossler prin aceîa că ,,accentul este un factor psihic11 ? . Ca ceva psihic el există numaî în cunoştinţa sunetului, şi ca atare n-are nicîo putere de a schimba sunetul în timbrul ori în durata luî. Dacă are cumva asemenea putere, n-o poate avea d^cîtca accent fizic, ca amplitudine a vibraţiilor unui corp fizic. Şi dacă accentul, înpreună cu timbrul şi durata cele nedespărţite de dînsul, există ca fapt fizic în vorbirea ocazională prin mijlocirea sentimentului de dorinţă de a reproduce sunetul şi în aceîaş vreme mai totdeauna şi prin mijlocirea altui sentiment, sentimentul dă numaî impuls nervului motor, impuls foarte variabil dela o-vorbire ocazională la alta, dar accentul cel fizic este de'cutare, orî de cutare fel numaî prin opera unor organe fizice, cu începere dela nerv pănă la organele articulatoare din gură. Că are să fie; accentul „tăiat mai-tare orî măi,puţin tare", despre aceasta habar n-are; psihicul pănă ce nu-1 vede cumu-î în vorbirea ocazională, produs de organele fizice. Psihicul numai se zbuciumă, dar acel care produce sunetul în cutare orî cutare fel este fizicul, in sfîrşit înlocuirea parataxeî prin hypotaxă, a propoziţiilor compuse din puţine raporturi,’şi acelea (raporturile) exprimate numaî cu cunoştinţî singure, prin propoziţii compuse din multe raporturi, şi acelea (raporturile) expri-mate.mai mult cu-cunoştinţî însoţite de predicate (aşa numitele propoziţii subor-dinâte), nu poate fi o cauză de scbinibare a accentului în feliul acela că să-l prefacă din accent emfatic, din accent al cuvîntuluî, din simbol al sintezei cunoş-tinţiî, în, simplu accent silabic, pentrucă prin hypotaxă se înmulţesc tocmai determinantele şi se dă ocazie	tocmai cuvîntuluî de a	fi măi'des	determinant, adecă de a fi maî tare	accentuat! Lucrul stă	tocmai	pe	dos
decît cum îş . încbipueşte Vossler, Pentru , aceîa cauza pentru care'eî francez s-a schimbat în oî nu se poate	pune cu nicîun preţ pe socoteala	faptului
psihic că dela 1050 în jos; s-ar fi	complicat frazeologiea	franceză.	Dar
ca să priceapă. Vossler că eu am dreptate, trebue să-şî scbimbe'îniîm părerea greşită pe , care :o are asupra accentuării determinatelor şi determinantelor. In Frankreichs Kultur pag, 108 anume. se. miră că în limba franceză într-o propoziţie compusă din subîecţ, predicat şi obiect, aşezate. în ordinea de timp aceasta, subîect-predicat-obîect (care de altfel este ordinea de timp obişnuită dintre aceste raporturi în limba .franceză, ca,în multe limbi altele), subiectul are accentul'cel ,maî mic, predicatul are accept maî puternic decît subiectul, îar obiectul :are cel iinaî- puternic accent, se .miră pentrucă, zice el,? „în vorbirea'normaiă,.îhtr-o propoziţie simplă, compusă-dki
.§ 268*
291;
iobîectobiect şi verbi ^stibiectuIjv Conforai/înţelesHlm,,are accentul cel mai mare, obiectul are un accent .secundari iar verbul n-are accent", şi explică această presupusă anomalie din .limb^france-jză prin-infhiinţa pe care arifi avut-o accentuarea; cuvintelor franceze trisilabe, carte este.'o r; (adecă, ac^; cent; secundar-neaccent-accent principal), «asupra, accentuării propoziţiei. Dar nu este adevărat că „conform înţelesului, dupăcumcere înţelesul (dem Sinne nach), subiectul are accentul cel maî mare, obiectul are un accent-şeCiuiT dar,: iar verbul n-are accent".. Conform înţelesului lucrul stă . tocmai aşa, ■cum se petrece în limba franceză şi în oricare limbă, anume că subiectul are „accent mai mic”, predicatul are accent maî măre decît subiectul şi o-biectul are' accent mai mare decît predicatul,.-pentrucă subiectul este determinatul, predicatul este determinantul subiectului şi determinatul o-biectuluî,. iar obiectul este determinantul predicatului, îar determinantul. «ste .totdeauna mai puternic accentuat decît determinatul lui; Cuvîntul subiect nu trebue să ne înşele prin farmecul luî (Şi este fărmăcător acest cuvînt, căci prin el se exprimă iiu numaî raportul de subiect, ci şi; raportul drăgălaş de vorbitor, apoî prin el se exprimă şi un lucru drăgălaş, anume psihicul, maî - ales cînd pui psihicul în antiteză cu uricîosul fizic, numit în această opoziţie obiect), ca. să credem că în vorbirea omului taportul de subiect ar fi cel mai important (Şi aceasta, raporturile de important şi neimportant în diferite grade sînt,aşa numitele,.determinante [= importante] şi determinate .[ = neimportante]). In vorbirea omului subiectul este lucrul despre care vorbitorul vrea să spună ceva, şi important nn-î el, ci ăcel: ceva pe care vorbitorul vrea să-l spună despre dînsul; Acel ceva în propoziţiea obişnuită, (la noi ceî care avem de obiceîu propoziţii predicative) este ■ atributul cel maî important (din punct de videre al vorbitorului),. aşa numitul predicat. Iar despre predicatul însuş vorbitorul vrea să spună lucruri importante, care prin faptul că ne lămuresc mai-bine cunoştinţa predicatului sînt mai importante decît predicatul, şi aceste compliniri', ale predicatului sînt'.o mulţime, între altele aşa numitul obiect drept, .pe care-1. dă Vossler ca exemplu supt aşa numitul de dînsul obiect (căcî exemplul dat de Vossler este acesta 'j.Roland regarde; Olivier"). Raporturile ăcestea de important şi ..neimportant sînt producătoare de sentimente, şi sentimentele produse de important.-(care important are, diferite grade) sînt maî puternice decît- cele produse de neimportant (care neimportant are diferite grade); şi această putere mai măre şi. mai mică a sentimentului se'reflectează în excitări maî. mari şi maî mici ale, nervilor motorî, iar •excitările maî mari ori mai mici ale nervilor se reflectează în amplitudini maî mari ori mai mici ale vibraţiilor, în accente mai puternice'ori mai slabe, In această înşiruire de importanţe şi • de, sentimente şi de excitări nervoase şi de accent®, 'subiectul este cel., ;mai .modest. xe-prezentat, el este. determinatul prin. excelenţă, care nu, poate fi decît determinat, mcioîaiădenninant. Subiectul în propoziţieâ; de trei membre, data de Vossler, are numai decît* accentul cel mai slab, şi „conform înţer leşului" predicatul are numai decît un accent maî puternic decît; subiectul şi obiectul are numai decît un accent maî. puternic decît. predicatul: tocmai ce se petrece în limba franceză, şi în toate limbile. Asupra chestiunii vezi fH. Paul, Trincipieri der Sprădigeschichte, ed, II,-:pag.- 101-, 235,sqq,
292
§:266'
Decît’ numai- pentru a . constata prin experienţă, în vorbirea ocazională^ acest, lucru, trebue să te puţ în acea situaţie psihică, în care sentimentul joacă mic:: rol,- în situaţiea anume a unei vorbiri afirmative liniştite, în care alte sen--timente să nu existe decît acele- provocate de importanţa relativă , a determinatelor şi: determinantelor, Altfel se amestecă' sentimente multe altele, , şi deci accente multe altele, provocate de cunoştinţile înseş, în mod.:independent5 de- raporturile pe care ele le exprimă,, şi experienţă se îngreuei Şi'semâî îngreue apoi experienţa şi prin faptul că se. întîmpla ca să.se-f-xiste discordanţă întrer membrele psihologice şi cele gramaticale., ale propoziţiei, Wundt, Die Sprache II, pag, 268-272, tăgădueşte posibilitatea unei: asemenea discordanţe, pe care a susţinut-o întîîu Gabelentz (Literatura vezi-o la Wundt locul citat). Gu toate acestea se poate leSne,întîmpla ca într.-a-devăr să nimerească vorbitorul altă formă gramaticală;.-înciocul., celei trebuitoare pentru a arăta un raport oarecare, pe. care el îl gîndeşte ca cutare şi-l exprimă totuş ca cutare altul, şi de cele măi. multe,’ ori, cînd, determinatele gramaticale sînt mai puternic accentuate decît determinantele^ gramaticale, cauza este că de fapt, în realitate, aşa cum mintea' în - ader văr le înţelege, determinatele sînt-determinante şi determinantele, sînt determinate, In Rolând regarde Olivier, exemplul dat de -Vossler, de pildă;, dacă regarde e mai puternic accentuat ■ decît Roland şi Olivier. mat pur-temic accentuat decît regarde, Roland, regarde, Olivier sînt într-adevăr,, de fapt, din ; punct de videre psihologic, riu numai din - cel gramatical, unul. subiect, celălalt predicat şi celălalt obiect. Dacă însă cumva- Roland e accentuat mai tare decît regarde, el este în realitate), predicat, iadecă :lu-crul maî. nou şi mai important, prin care lămurim -pe. altul,, asupracăruia! voim-să spunem ceva, îar regarde este subiect: ştim oarecum că. este vorba despre aceia că cineva priveşte pe Olivier, dar : nu ştim cine „este; acel cineva, şi ni se face cunoscut acel cineva ca; importantul, ca defer^ minăntul. Şi dacă cumva regarde e mai puternic accentuat; şi. decît Roland' şi :iec\t Olivier, Olivier- este în realitate subiect,; ca şi \Roland: şlitsi oarecum că este vorba despre Roland şi despre - Olivier, dar nu ştim ce-fac, şi ni se face cunoscut că Roland priveşte, .iar Olivier este privit» Asupra chestiunii -vezi H; Paul, Principien der Sprăchgeschichte, ed. II,,. pag, 235 sqq. Şi se poate lesne întîmpla; sa nimerească vorbitorul altă; formă gramaticală în locul celei trebuitoare,. pentrucă, dacă raportul cel o-bişnuit al unuî lucru este raportul X; de pildă, iar nu raportul y, atunci,, cînd gîndeştî lucrul în raportul y, raportul X cel obişnuit se îngrămădeşte-în; minte nepoftit şi forma lui substitue Şprin analogie i forma.raportuluî y e un simplu fenomen de analogie: Dacă, de pildă,; între; un verb şi. un■ substantiv stabilesc raporturile astfel, că pe verb .mi-1 îrichipuesc j ca subiect, iar pe substantiv ca predicat, verbul, macarcă închipuit,, gîndit, ca: subiect, îmi vine,: în, minte' sub . forma de predicat; care este, forma obişnuită-a verbului,’ şi substantivul, macarcă închipuit,; gîndit,. .ca. predicat; îmil vine în minte sub-forma de subiect,-care: este.’iorma obişnuită a substantivului,.,: atunci cînd; între el şi verb se stabilesc ;raporturile.rde] subîect-pre-dicât.- Numai accentul rămîhe^m asemenea înprejurărî; semnul;^simbolulrar poritiluT’-realmente '-gîndit,’ şi; între t adcentf işifreştiilt Iformei. cuyîntulut- eşte-.aceîaş:discordanţă .ca între raportul gîndit nie ; f apt,,v raportul psihologic;, şti
:§ 268.
293
.acel.in aparenţă exprimat prin forma}' cuvîntuluî, raportul gramatical;—In--ce''priveşte influinţă pe care; ar fi avut-o ritmul cuvîntuluî asupra- ritmului propoziţieîjn limba, franceza, .influinţă aceasta; nu se poate videa, maî, întîîu din cauză că propoziţieâ franceză compusă din subîect-predicat-obiecţ, ■Câ oricare propoziţie de acest fel din orice limbă, are prin ea îrisăş ritmul
•	o'f (ca să mă servesc de formulele luî Vossler," unde o înseamnă accentul cel maî slab,, ' înseâmriă accentul secundar, şi ' înseamnă accentul principal), apoî nu se poate videa din " cauză că în multe limbî, între- altele :îu limba romînească,* unde propoziţieâ de forma subîect-predicat-obîect este .accentuată în mod firesc o cuvintele n-au ritmul cuvintelor franceze., -apoî nu se poate videa din cauză că în limba franceză însăş cuvintele au alt ritmu decît propoziţieâ, pentrucă cuvintele în limba franceză, după pro-prie’a mărturie a luî Vossler, . Frankreichs Kultur pag. 107, n-au ritmul .o ’,' ci au ritmele 'o' şi 'oJ'	'	■
^	4.	Sprache ais Schopfung, pag. 118-121 : cIndividul produce necon-
tenit în vorbirea ocazională alte sunete. Există însă la maî mulţî indivizi rtendinţî analoage pentru producerea sunetelor, aşa că aceleaş sunete se jiroduc de maî mulţî indivizi.Aceste tendinţi analoage, care sînt pur psihice şi nu atîrnă de fel de organele articulătoare., care aceste din. urmă .sînt numaî executoarele ordinelor psihicului, constituesc aşa numitele legi .de schimbarea sunetelor, legî de lautwandel. Pentru aceîa e maî bine să se. zică Lauttendenz decît Lautgesetz, Şi fiindcă tendinţile aparţin la sentimente, instincte, direcţiî ale voinţiî, care se propagă lesne dela un individ la altul, apoî se explică pentru ce asemenea tendinţi analoage se în-rtăreşc : unele pe altele dela individ la individ. Tendinţile analoage, care se ^constată la schimbarea sunetelor într-o limbă, constituesc spiritul limbii ;(Sprachgeist)’). Pag. 144-147: 'Tendinţile limbiî cer şi ele o explicare istorică. De unde au căpătat Francejiî tendinţa spre accentul cu două , vîr-rftui? In unele fenomene tendinţa au căpătat-o din limba latină-(Lungirea vocalelor scurte accentuate, în silabă deschisă; căderea vocalelor în pe-.nultima neaccentuătă; synaloephe vocalelor în hiatus; căderea unor consonante finale; palatalizarea [adecă africatizarea] luî k, g, t, d înainte de ‘8, i, i consonant; slăbirea consonantelor interyocalice; fenomene'care „în limba franceză au fost continuate orî reluate, aşa că, din această, parte 'văzută, limba franceză apare ca o continuare, organică a limbiî latine populare"), In alte fenomene tendinţa au căpătat-o din limba celta (Dispa-riţiea vocalelor, dela .sfîrşituLrc'uyîntulur; diftongarea, vocalelor închise ; a1 similarea grupurilor de consonante, „die vokalischen Âssimilationen komr plizierter Konsonantengruppen“ [? probabil fenomene de felîul latin ct, cs < francez it, /s]; umlaut; atracţie [fenomene ca latin gloricKhmcez .gioire]; fenomene la care’ se: manifestează spiritul limbiî celte, „es ist der lieltische Sprachgeist"). ,,0 limitare preciză r-aj ceia ce este specific celtic '•faţă- de ceîa ce este specific romanic este .imposibilă, GăCî doar nra.avut :l'oc o; combinare mecanică, ci- lin product organic,-aşa că în,'Franţa firea ownană- şt firea rCeltă-aîUdevenit; ceva inseparabil.; Este hazardat lucru să -susţină; cineva despre cutare ori cutare schimbare de sunet că-este, celtă, ^8il.ttti'inanăi-:'căcî.îiiecare schimbare de, sunet, este totodată şi celtă şi ror ■mană". In special;-Celţilor-, se datoreşte puternica ■ tendinţă cătră accentul
cir două vîrfuri, „La urma urmelor (im -Grunde) toate1 schimbările de :sti-net specific-franceze-sînt de origine celta, indiferent dacă aceste .schimbări; s^-au petrecut pe vremea cînd -s-a' amestecat rasa galică cu rasa romană, ori-la o mie de ani după a'câa". Decît numaî „ideea fiziologică /a ^bazer de articulaţie a produs măre încurcătură în aceste spinoase chestiuni.. De pildă-cu privire la schimbarea	uniîa	au susţinut • că ea se datoreşte
bazei de articulaţie celtică şi .ca >probă au adus faptul că în limba celtă britanică u se schimbă în i; alţii au întîmpinat că schimbarea . franceză. r/<c/7 numaî atunci s-'ar putea proba ca ceva celf, cînd ea-ar fi avuţi loc ■îndată [după romanizarea Galliei], ea însă a avflt loc tîrziu, într-un timp cînd baza de'articulaţie celtă îşi acomodase deja materialul de limbă; romanic şi-cînd limba-celtă pe continent încetase aproape de a exista. Un -foarte superficial-chip de a-vîdea, pentrucă, dacă Francejii au'moştenit' spiritul de limbă celtic, apoî îi au şi astăzi.,. Cu ideea bazei de articulaţie poţi face. mult în fiziologiea sunetelor, în istoriea limbii însă nu-î bună de nimic10.	: ■	•	' î •'
-	- Legile de schimbare a sunetelor şi tendinţile-mai multor indivizi: de â-
produce aceleaş-sunete nu-s tot una. Legile aDume nu sînt condiţionate de prezenţa fenomenului la maî mulţi indivizi dintr-o comunitate (Vezî primiri vohim-al-aceşteî; lucrări pag,1'373). .Apoi-legea este-un fapt, îar tendinţa este pilterea de a produce faptul, şi nuîî tot aceia, In Sprache; als. ■Schopfung: pag. 113 spune Vossler că în lucrarea »sa Positivismus’ iund IHealismus pag. 47 sqq, ar fi probat (nachgewiesen): că „toate legile! privitoare la limbă sînt orî tautologii ^(Tautologien) ,orî definiţii (erkennfniss-theoretische Definitionen)11. Aceasta va fi probat Vossler pentru alt" lucfti careva, îar nu pentrii-lege, pentrucă legea este alt ceva-, îar nu aceia ce el’ îş' închipueşte'. Cît despre tendinţile de: â produce aceleaş sunete,; cîb despre‘ spiritul- limbii, ele' sînt. provenite din acelaş fel de a. fi al Jpsihiciir luî; iu Caz cînd sunetele 'difi vorbirea ocazională (adecă, mar bine, , schîm-bărilfe-sunetelor) sînt'de origine'psihică, cum vrea Vossler, ori sînt provenita din acelaş‘ fel de a fi ăl fizicului, al .organelor, adecă articulatoare;, îiî caz cînd sunetele" din vorbirea-ocazională;, sînt de origine fizică,'.? cum şi.sînt» de fapt. Şi acel fel de a fi-i(yariitt după individe'i-după rase, după' timpuri la acelaş-individ, , la âceleaş râse) al -fizicului este baza de articulare, al -psihicului este baza-psihologică— Decît numâî'acest fel- de 0;/r, chîâr - cel psihic, cu tbată. uşurinţa maî mare pe' care o are. psihicul! de a înprumuta tendinţî- şi: aptitudini,în altă măsură se capătă prin raşă şi -în altă;-măsură prin înpriimut. ‘Vossler se pune’ la- discuţiea-schimbării-sunetelor' tiumâî din" punct "de videre ■ al bâzei psihologice'j'-pentrucă,: dupa^ ci3m!i'âm" văzut,pana -acu'm, schimbarea- sunetelor-Jeste - pentru; el .fenomen curat 'psihic. ?Dar : oricum,1 dacă Cste ‘cu-putiiiţă - (şi chîar necesar) cai Galul* dipăce- şî-a uitat limba.'a 'adoptat pe ceai -latină şi’‘a păstrat .din-- vechea luî4imbă celtă "cîteva ^cuvinte,; să; fi propagat prin gnalogie asupra 'acestor-cîteva Cuvinte'celte un-fenomen lâtiîi «poptilar,- provenit- din-spiritul limbrî centrului te guvernămlnt'rdinan, că africatizarea' luî k,; g, t;- a îaaintecde' e; 'P & consohant ^ctf ;condiţiea expresă, fireşte,'; Ca să - fi. ^asistat. Galul la, aceaktă;''SGhimbarei:>'Ca adecă să1-:'-fi'- auzit în.' limba comună-' latină-. întnu pe kr-'gi cf' înainte'r,de4 e,	Consonant:-ca explozive-şi pe^urmă^ ca ■'afri-
cate); cum este cu putinţă ca după. aceîa Francezul sa fi continuat această., operaţie a limbii latiâe-'4:emane, i-o -fi' reluat,- :şi şa fi prefăcut explozivele k,~g, t, d înainte de e, i,-i consonant în africate, în cuvinte, altele decît cele latineşti populare, şi decît cele vechi ale Iui băştinaşe, în cuvinte nouă din atest punct de videre, în cuvinte de acelea, de pildă, unde tîr-ţ ziu cîndva vor fi■; venit în contact asemenea ekplozive cu asemenea vocale prinniscai sincope:Vocalice, ori în cuvinte tîrziu. înprumutate din-vreo limbă străină? Că nu este cu putinţă asemenea lucru se-probează doar prin experienţă*.'pritt. aceîa’-ce s-a petrecut în alte limbi romanice. In romîneşte; de pildă, fenomenele latineşti populare se observă niimaî în cuvintele latineşti, în cuvintele- băştinaşe anterioare cuvintelor latineşti, şi în niscai cuvinte înprumutate din limbî străine pe vremea cînd trăia limba latina comună şi fenomenele respective se 'petreceau' în această limbă. Niimâi dacă nu va’ întîmpina Vossler' cumva că asemenea fenomnne din limba latină comună nu-şî au originea la centrul de guvernămînt; ci în Galii a, şî că din Gallia. s-au- lăţit îri- ceîălaltă-limbă romană, după cum în adevăi' uniia (Vezî primul volum al aceştei lucrări’pag^ 367:) spun că multe fenomene din: limba latină comună sîhţ de obîrşie galică,' Dar atunci iui iriajf avem a face cu spiritul ^limbii roman, ci cu spiritul limbii celt, şi Vossler doar despre spiritul limbiî romari: vorbeşte-cu privire la aceste fenomene,' din care -am ales ca'exemplu africatizarea lui k, g, t, d înainte de e, i,
i	'consonant. -. Cînd e Vorba- 'în adevăr- de spiritul - celt şi de persistenţa spiritului cfclt chiar . la nkir de arii distanţă în timp,'aşa că fenomene, că. ct, cs<£.it, ÎS,- de- pildă, să‘%pară necontenit-îh-limba- franceză, nimenî nu; poate face vreo întîmpinareV^'ăcîi(şr- âid-'-stă:ehfestiunea) '/e/f^/ 'de-a fi îri altă măsură'se moşteneşte'prin răsă şi în altă măsură se capătă prin în-prumut. Deci greşeşte Vossler, .cînd nu face "deosebire între1 cele două chipuri dela. se căpăta feliul de- a fi â. I limbii franceze '-pe’ terenul schimbări! sunetelor, unul al •.înpnimutului dela spiritul limbii iâtihV populare,' şi -celălalt- al moştenirii spiritului celt. Numai dacă, iaraş, nu vă -întîmpina cumva Vossler că între cele două chipuri nu se poate face deosebire, pen^ trucă a avut loc un amestec d6'rase, căci . tocmai-şi vorbeşte el doar de-o1 „vreme cînd s-a amestecat rasa-Vgalică cu rasa romană1’, şi- de ace!a-,;M ,iîn Franţa firea- romană' şi firea celtă au devenit ceva inseparabil, un product organic”. Decît-' mim&r ce-î aceîa rasă romană ? Cîtă vreme vor-1 beşte 'cineva de dînsâ ca-.de;fc£va ''Câre a fost la baza limbiî latine poptp lare,'vorba poate să 'treacăv-aşa- îngăînîiată.;; Cînd însă o ' amesteci pe" ă-ţ ceastă rasă cu cea celtă şi vrei să pui acest amestec la baza limbiî fran^ ceze, trebue să precizezi lucru!.' Ce-î-aceia rasă; romană ? 0. rasă romană n-a existat şi-nu texifetă, Au existat 1; şî există numaî rase numeroâşe^carei şi-au tot. "uitat limbile Vecîiî-şi aî} tot adoptat -altele nouă, pană ce la urmă ad, adoptat iimba:1 unuî popbr -italic din Latium-şi âu prefăcut-o cu vremeay fiecare după feliul eî dSa fi fizic' şi psihic,'diipă baza ei de articulări? şi dupâ baza-'eî psihologică. Cii cine -s-au amestecat Celţiî, de a rezultat în Franţa „ceva inseparabil,'utf product:organic" ? Cil rasa romană nu; căcf ea';,n-a, existat; Atunci-cu cine? Este' aceîaş concepţie poetică despre uit1 ptfpor Românii, ca re ăîî plecat dela' Roma -să-cucerească lumea, şi- au een€1ntîîu Italia, şi s-atK amestecat cu Italieniîr apoî; cîţî âu răiriasf au
296
§268,
cucerit Spania -şi ks-au amestecat cu rSpraniolii,. a.poij cîţi;-aii; rămas* au' cucerit Galia şi s-au amestecat cu Galiîc apoî, cîţî au rămas, ; au cucerit tot fellul. de alte neamuri şi s-au. tot amestecat cu -dinsele, •. pănă: ce la urmă a;u cucerit Dacia şi srâfi amestecat cu Dacii, şi, cîţî: au mai rămas, s-âu întors în. sfîrşit acasă, să se ; hodinească. Ei, acei Romani fantastici; puţintei, dar cu spiriduş în ei, .sînt , rasa romană care pluteşte în-mintea lui V.ossler, Dar acest fel. de a: videa- nu-î. istorie, ci . poezie. Acei Romani au cucerit lumea (cum se zice), dar . n-au generat-o. Din sîngele lor a îritrât în neamurile pe care le-au cucerit atît cît. ar fi. o picătură de carmin intr-im poloboc de apă. - Nu de influinţa rasei se poate -vorbi atunci cînd este chestiunea despre ceva roman, • despre ceva adecă produs de fizicul şi psihicul Romanilor, ci numai de înprumut. Şi cu, psihicul, care este.atît de accesibil înprumutuluî, am înprumutaţ dela stăpînii noştri, toţi- (ori mai Bine mai toţi, căci au fost şi-neamuri subjugate „de Români care . au fost refractare faţă cu înprumuturile) cîţi le-am purtat jugul, multe lucruri, între altele le-am înprumutat limba, şi, cîtă vreme aii fost stăpînii. noştri în înflorire, le-am copiaty din punct; de videre al limbii, toate modificările pe <care le făceau ei într-însa, tot aşa dupăcum fimeile noastre copiau chipul iHe a purta părul al cucoanelor dela Roma. Dar să căpătăm .tendinţî şi apr titudini fizice ori psihice dela stapîni, aceasta nu s-a putut. Şi cînd am scăpat de sub jugul roman şi am întrat sub jugul altora ori am rămas de capul nostru, am intrat din alte puncte: de yidere în sfera altor influinţij îar din punct de videre al limbii, .acei care n-am adoptat cumva în locui limbii latineşti vreo altă limbă oarecare, am rămas, supt influinţa excluzivă a feliului nostru de a fi îu ce priveşte sunetele, şi supt . influinţa în maximă parte a feliului nostru de a. fi în ce priveşte celelalte elemente conr sţiţutive ;ale limbii, Cum poate să-şî închipuiască cineva vreo tendinţă .a vreunei limbi romanice care să se datorească limbii latineşti celei anteri-, oare limbilor romanice* celei datorite unui fel .de a fi fizic şi .psihic, ■ care1 n-a fost niciodată, nici macar;în amestec de minimă porţiune,: acel al popoarelor romanice ? Acel fel .de a fi fizic, şi psihic, : care. a fost -la baza limbii latine clasice şi în mare parte la. baza limbii latine populare, a e-: xistat în Latium şi a continuat, de a ^xista acolo multă-vreme, tot mai înpuţinat prin emigranţi, :care s-au perdut în sînul neamurilor străine ca rasă pe unde se duceau, şi va fi existind poate şi astăzi, acolo în ultime rămăşiţi, dacă nu va- fi dispărut cumva,: înăduşit- de .fdiurile de a fi'ale sţrainilpr, ■ care aceştiia tot ;maî. mulţi s-aiî îngrămădit : şi au. suplantat pe! băştinaşi.	,	•	;-r;	.	. . .-. ■? ;	...	:
; Nu se poate; pricepe ce. fel de încurcătură a putut .să' producă baza de. articulaţie. în aceste chestiuni, , Fapţele,. cu 'r priyire la care s-a: vorbit de baza de articulaţie, după - Vos$.ler, ca schimbarea luî. u \n \ii, sînt de aceîaş natură cii acele - pe care Vossler le explică prin baza, psihologică este un, fapt de alunecarea sunetului; de .lautwandel, cal oricare alt fapt, de alunecarea ...sunetului, ca jntre altele s diftongarea vocalelor închise, umlaut1, pe care. Vosşler Ie pune :pe socoteala, bazei ,-psihologice;^Beritru ce* adecă, baza. de arţi.rajaţie;. ar . aduce încurcătură, iar baza'psihologică nu ? Pentru ce, adecă, ar putea spune cineva, fără să încurce lucrurile, că: diftongarea vocalelor închise, .şi umlaut,şînt .spiritul limbii celte,'. înţeles
S -268.
297
•ca-.bază-psihologicăf. şi ar-'încurca; lucrurile, dâcă'âr spune. că. ucu este ■spiritul limbiî.celte, înţeles ca bază de articulaţie ? Să spui: că schimbările sunetelor sînt provocate de psihic-;şi că spiritul ' limbii este la schimbarea sunetelor psihic;- merge, numaî‘Să aî dreptate,. Dar să spui că nu încurci ■lucrurile numaî cînd consideri spiritul limbiî ca- ceva psihic şi că le încurci îndatăce consideri spiritul limbii ca: ceva fizic, nu merge de fel, Pentru ce nu le încurci colo şi le. încurci dincolo ? Dar tot spiritul limbii este şi colo :şi ; dincolo, decît numâî dintr-o parte pleci dela psihic, iar din ceialaltă parte pleci dela fizic. Aceasta' se chiamă părtinire, prevenire, parti pris. Ori ;poate pentru, aceia a produs încurcătură baza de articulaţie, pentrucă uniia au adus ca probă pentru bâză de articulaţie celtică? lâ schimbarea ţ tt<u faptul .că în limba celtă britanică se schimbă u în /, îar alţii au întîmpinat -că schimbarea franceză u<Cjl numaî atunci s-ar putea proba ca ceva celt, cînd ea ar fi avut loc îndată după romanizarea Gallieî, iar nu tîrziu după aceia? D-apoi aceîaş încurcătură Srar fi petrecut şi dacă în loc de bâza de articulaţie s-ar fi pus baza psihologică! • Pentru aceia doar şi Vossler adauge' că. întîmpinarea aceia e „un foarte superficial chip de a videa, ;pentrucă, dacă Francejiî au moştenit spiritul de limbă celtic, apoî îl au şi .astăzi11-, luînd oarecum' apărarea bâzei de articulaţie fără să vreie, numai din cauza. identităţii situaţiei; căci dacă cineva spune că 'schimbarea franceză.- U<iil numaî atunci s-ar putea proba ca. ceva celt, cînd ea ar fi avut Ioc ,îndată după romanizarea Gallieî, îar nu: tîrziiî după aceia1, vorbele luî se pot înţelege tot atît de bine ca spuse cu privire la baza de articulaţie şi ca .spuse cu privire la baza psihologică.—In sfîrşit, cum cideea bazei.-de-articulaţie ar putea. însemna mult în fiziologiea sunetelor şi n-ar •fi-.bună de nimic în’istoriea sunetelor1;? Adecă-s bune organele articulatoare,-cînd. le vezi cum produc sunetele* cînd le vezî cum se mişcă în diferite felîurî şi direcţii şi dau naştere la tot feliul de instrumente, ale căror vibraţii produc• sunetele, dar nu-s biine cînd' vrei să ştii cum se schimbă sunetele, adecă cum _se schimbă instrumentele ? Adecă pentru -ţe acel carz produce un lucru nu ■ l-ar putea ^şi schimba ? D-apoî fiziologica sunetelor e bună doar nu. numaî pentru aceîa ca să pricepi cum se .produc sunetele,- ci şi pentru aceîa ca sa pricepi cum se schimbă, şi cum se schimbă de lesne,' aşa că . e mâi;de mirare că unele rămîn multă vreme afSthiffibate'* decît că altele ■ se:: schimbă?:. pe, o, nimica. toatăvse; bazeazăia-•desea schimbări de timbru enorme,* ca acele dela o la £?, dela u la f, ori 'apariţii de sunete, ca acea & luî c/ între n şi r, a luî t între.5 şi r. A-itîta. dispreţ pentru baza .de. articulaţie, cînd e vorba. de schimbarea sunetelor, cu. care-se. ocupă: de predilecţie* filologii, şi o. consideraţie oarecare pentru ga din partea-filologilor nupiaî cînd este vorba de fiziologiea sunetelor, se I explică poate^ şi din cauza antipatiei pe care au avut-o tot-; dea un a filologii', în special romaniştii, pentru fiziologiea sunetelor, antipatie •care,î-a înpe.decat. să facă cunoştinţă cu dţnsa. Decînd lâ 1892 Seelmann în Kritischer Jahresbericht ;uber die. Fortschritte ■ der romanischen Philolo-: Iyl riumîa fonetica „Tentant .temble" ăl: ştiinţiî; limbii, în speccial âl ^romanişlicii; lucrurile nu s^âu înbtihătăţit pană .astăzi, din contra. Proba ■iste, şi" luaârea Sprache'ais'’Schopfung und Entwicklung''â lui Vossler, âiiidc^Se^gSiesc-'lirmătburelfe*-aîirniâţifr este vocală palatală1 pag. 127 ;
298
§268.
muiat? pag,. 127; .^lichidele TTî, 71 "* pag. 128 ; 'în diftongul ou’xî'este-labial, nurî gutural’ pag, 124 *, este spirantă palatala1 pag; 142 ţ' vV este palatal-labial;1 pag. 143. .	.	•	■	.	'	'•	■■■■''"
5. Frankreichs-i Kultur im ; Spiegel seiner Sprachentwicklung, i pag, 120-121 : c Schimbările consonantelor. în . limba franceză au avut lo'C ntt din cauza accentului, ci din cauza factorilor fiziologici ;(nach lautph'ysio-logischen Faktoren) şi a unuî mecanism .automatic al articulaţiei (einem aiitomatischen Mechanismus der Artikiilation),1 Schimbările - îii consonaritisra au urmărit în curs de o mie de .ani în-mod.-, instinctiv scopul de a face Ca în limba franceză să,nu existe decît - silabe deschise, „Orice încercare-de a explica schimbările consonantelor din limba franceză- altfel decît ca ceva curât 'mecanic, icurat automatic, curat fiziologic, trebue săr apară fără temeîu (muss gewagt erscheinen)"’1,' :	:>
Va să zică Vossler admite origine: fizicăpentru schimbarea unor -sti-nete, anume a consonantelor, şi admite tendinţî ale organelor/articulatoare, tendinţî independente de psihic şi variabile dela un'.neam-de '.oameni la aît neam de oameni, admite adecă' baza de articulare, macarcă cu cîţîva- am mai. înainte; (Vezi; mai sus ' sub . 3-.şi 4) spunea că. „orice studiu asupra sunetelor trebue să se reducă la studiul accentului [care accent-este:-ce'va psihic după Vossler].'1.,,că „toate celelalte7 .criterii, cu.care mai operează încă studiul sunetelor,’ cad: fără-» excepţie în .domeniul accentului", şi că. „baza. de articulaţie, nu-î bună de nimic“ ; şi va; să zică acum Vossler ilu maî are groază de dualismu, macarcă cu-'cîţîvâ anî maî1 înainte (Vezi/mai sus sub.-2 ■ pag.. ■ .2:7.3) /spunea ; că „prima» şi ultima-, fire a, .limbii tnâbire căutată în mod necesar orî/.în'"regularitatea mecanică orî în libertatea psihică", :şi că. „trebue să stăpînească orî mecanicofizicuL şi materialismul;orî psihicul şi idealismul, căcî dualismul este numaî un expedient căre "ne scoate dintr.-o :încurcătură şi ne vîră în altâ.V Decît numai .Vossler trece dela :<> extremitate la alta, şi de unde maî înainte, vreme'nu admitea'dualismuife terenul întreg al limbii,-unde' există în adevăr, schimbări căre se idatoteSe psihicului alături cu altele ,(cele- ale sunetelor), care se datoresc' fiziculuîj, acum :îl admite .pe terenul special ;al schimbării sunetelor, unde' greu'.-Se poate pricepe'cum unele'schimbări s-ar: datori psihicului, îar altele fizicin luî,. După Vossler vocalele s-ar schimba prin psihic* îar consonantele. prin fizic,. Dar cum s-ar putea una. ca aceasta, cînd tot sunete sînt şi ee-lea ,şi celea? Deosebirea în instrument-dela-^o vocală la spiranta offlfltf-gana consistă doar tnumaî . îri/gradul 3e : închidere a- organelor articulatoarei* puţin: numaî, de /pildă,':dacă sse/va apropia: maî tare de cerul gurii iimb&l va rezulta. în 'loc;-de' /;afon- un %, înioc:de' i fonic un ’f, în'jloc^'detî*''# fon iin %, 'îţi1 ide de' ţ fonic un y. Cum este cu putinţă' ca ‘pentru scfiiffi; barile pe' caxe le-ât :suferi fadtbjrtil. să -fie'.apcedtal’' '(liT înfel^Ur âŞ' ceva psihici' :j>e. 'bate* Y?s^er'_'ifî/dă)^ psihicul; îâr .pentru schimbările ţJe'car^
-facţprulj! să ,fie organele articulatoare, lfjziţiîţ| D-apoî tocniâî ..schimbările sunetelor ău di*,.nuilţe' orî loc, ;îril feliei acela ,-şa spirantele se, prefac îij. vocale şi . vocalele îiiyspirante, ca ’de.pildă la-grupp #,junde pe terenul •li.mbiî frjanceie (cum recunoaşteşi Vossler, Şprachf als Schppfung,./pâg. 12^,.c^re pe atiiijcî punea,, schimbarea ..pe., sopoteala
§268.
accentului şi' a psihicului) c s-a prefăcut" înşi apoî ir s-a prefăcut îi-//'Care factor joacă aicî rol, la acest fenomen-;^‘OV? Cel fizic, pent.rţ£ că s-a schimbat consonanta ?'' OriT cel/pŞijucj.. ''peiifttacă 's-ti născutvcn cala? Dacă trebue să admiţî dualismii pe terenul schimbării sunetelor, apoî' maî degrabă îl 'poţi admite fii'..'felîu'l. /acfe'la că la schimbările "tuturoţ-soiurilor de sunete se âmesţecă şi v fizicul. şi psihicul decît că la schimbările 'unora!îa parte numaî fizicul, îar la'schimbările altora numaî pşihicuţ. Dar âpoi ce sînt vocalele şi ce sînt consonantele"? Aşa pe deasupra, îa mod superficial şi pppuIâF'.considerate,- toată lumea ştie ce sînt; dar cînd vrei sa le repartizezi .după^ schimbările lor, câre'“.a'r fi ba fizice' ba psihice^ trebue să le cercetezi'maî de aproape, şi atunci constaţi atîtea treceri treptate din punct de videre al tuturor calităţilor 'sunetului între vocale şi consonante,' că nu ştiî unde încetează unele şi încep celelalte. Din punct .de videre al accentului expirator, în. silabă- şi ' consonaţilele şi, vocalele. Jpo| sta'ba la maximum de amplitudine al Vlbjfâţiil'or,*: b'a;lâ_ minimum, .po.ţjft adecă ba sonante, bă .consonante. Din punct de videre al accentului muzical,, dacă' consonanţele afone " au o 'singură înălţime, vocalele afone au-şî' ele tot numaî o înălţime, şi dacă vbcalele fonide pot avea maî. multe înălţimi, $ 'consonantele fonice pot avea hai. multe: înălţimi, Din puhcî qe.J videre ’âl duratei, dkca' vocâlele pot fi lungi şi scurte în diferite grade, cdnsonântele pot" fi şi-ele " lungi • şi scurte în diferite ''grada, Dijtt punct.de videre al timbrului, dacă consonantele aii zgomot,'şi vocalele au zgomot;, ■ Şi darâ. vocalele au toii, âtT ton \Şi . consonantele. Toata SHestiea şi toată deosebirea; stă în fpluS] şi'miliusy care, ca oricare pltis şi .minus, sînt foarte' relative,1 aşa'că adeşebri'eştî în încurcătură de a’hflf; t^î’dacă'âi a face cu o. vocală orî^cu: o "coilsonântă în ^înţdesul popular âi "cuvintelor- Uii'.r limbai, fonic; de' pildă; complect redus din 'punct de vidfere.. al zgomotului (1'uCru care se petrece de obiceîu in. unele limbî) este db'nfebnantă orî. vocală? Şi, un' foarte^ închis^afoff,'. care are'mult zgpmoj şimai'de'fel ton, este vocala orî consonantă?"'Iii' special,' cînd vorba de repartizare ia. fizic Jş i * la psihic,., ce ;iacî cu. acest soîu de r şi cu aceM soîu de i ? 'ţjnde-în,dai’ ' câ; ssă-î, s^chimbe.? La fizid orî jţa -psihic ?'.	" :14.7^
' In, rezumat," duj>ăce . s-a';învîrtit "multa vreme' înprejurul'părerii1că schimbările sunetelor s-ar dâtori' numaî psihicului, crezînd că ar putea pr<&. ba âceâstă părere, a ,recunoscut: şr Vossler ca aceşte schimbări" în'mare jrârte se datpresc organelor ‘articulatoare, şi că; ;prixi urmare"; pentru. Schinf-bările’ specifici'pfe' Caţcf le" pri'meşţ^,! litoba"'j^"aftedtc v;tf6‘aihurT[dc oameni cauza şe găseşte îh bâjza de articulare'' şf bâkâ'psihologică s'pfecifice'ateloi-beâmun. Ştiinţa limbii. â.”rămas de'cf 'din .âfcest piiâct 'de videfe în'ş'tafea. itiVcaie “fasesti' ReştuV' jcadoilufil’'iiiiiplâ âutoiul cu 'Chestiuni ‘îa'ră'ş 'Vechi şif aînoscute; 'despre care, macarcă .nu; ne îilttereseâză ;pe noi âicî,“/unde;:e'fă voiba să ’ş.ţihi ce ‘ vă .îi şpiis nâfi/fîlolqpea'/'Td'eâiista cu 'privire' ;la bazele; dezarticulare"şi' psihologică,. tot am. să' 'zic 'cîteva ' cuvinte] Vtosslei' Vrea; c^ypîifiţ'âijl'ii)cii[î' limbii unui scriitor orî a uheî';ep,oce să ajungă la Cunbaş| tereâ, bâzei psihologice,':ii.feliuliiî' de a"'fi. pŞihi.ci'"ăi' acelui scriitor oii acelei ep|bce, ':Mza pşihbjogiiă, b poţi' 'constata'in. ţrgîfelîiMî, întîîu,'. o poţi
8.C.U. „M. EMINESCir IAŞI
BOO
§ 268;
constata.in felîul acela că cercetezi limba; .şi faptele sufleteşti (cunoştinţî, .sentimente, voinţî) manifestate prin ea şi cauţi caracterele .specifice-din actest punct de viderej stilurile, la scriitori, ‘ vorbitori,T genuri, literare. A-ceâstă procedare, de â cerceta baza .psihologică' prin stil şi ca stil, a fost cunoscută şi cultivata iară întrerupere dela Grecii cei vechi pănă astăzi şi a dat chiar-naştere lă anumite genuri literare, la retorică anume şi la aşa numita critică litârără, de dînsa este apoi plină şi. istorica literar ă.Al 'doilea, o poţi constata în felîul acela că.conchizî prin inducţie pela manifestările prin limbă ale faptelor sufleteşti Ia aptitudinile psihice ale scriitorilor şi vorbitorilor,, care aptitudini tot stiluri ar trebui să le numim, dar de obiceîu nu sînt numite astfel. Această procedare a fost şi ea foarte obişnuită , din, vechime _pănă astăzi ,şi: constitue, de pildă, partea principală în critica literară 'cea-inai recentă,. în 'care. epitetele;de prost, îngîmfat, diştept, modest, genial (maî ales genial) sînt. Ia tot pasul întrebuinţate, Al treilea, o poţi constata în felîul acela că dela limbă conchizî prin inducţie asupra .aptitudinilor psihice ale poporului care o vorbeşte, Aceaştă: procedare este; ceva modern, : dar- deja .destul de obişnuită. Vezi, de pildă, chipul cum după limbă, caracterizează popoarele semite şi indogermane Gabelentz în Die .Sprachwissenşchaft pag. 392, 381, şi compară "jale mele Principii pag. 272 sqq; vezî apoi cum pun eu în legătură diferite fapte depe terenul raporturilor din limba romînească cu aptitudinile psihice ale . Romînilor în ale mele Principii pag. 169 sqq- Ba cunosc cliiar. un prooroc, care a conchis dela limbile europene la decrepi-ţndinea psihică (intelectuală şi morală) a Europeilor, a văzut povîrnişul spre sălbăţăciea primitiva şi. a proorocit indirect războiul cel. mare. Vezî ale mele Principii pag, 204-205, Vossler caută şi el în. cele trei feliuri să afle baza psihologică, dupăce întiîu în Sprache als Schopfung pag. 64-80, 83-95 dă modele de chipul cum trebue să citească cineva şi de chipul cum trebue să interpreteze. Procedarea lui. este . întocmai acea a. criticilor literari şi de multe ori,’ cînd citeşti discuţiile de acest fel ale lui Vossler, •îţi aduci aminte, de. acele,ale criticilor, Decît numai par că Vossler. ar e-xagera cîte.odâta fonul,- în. chipul că,-ăr prea înmulţi metaforele, care, chiar cînd sînt cele obişnuite (ca de al dz coloare, colorat, răce, cald, fer-bitlte, proaspăt), îngreuiază priceperea criticii literare. Căci iată, de pildă, cum caracterizează stilul Iui JRabelais, Frankreichs Kultur, pag, 260: „Pen-ţrtt ' ăceîaV.are, : Rabelaji o veselie mare, o -- veselie,-! fără- de . măsură, , o veselie destrăbălată, bată, jameţită, zgomotoasă.' Pentru aceia în" stil'dl lui Rkbelais este o limbuţie nebună, zgomotoasă, tunătoare, ameţitoare,, care murmură, tolocaneşte, ŢÎde, El.: jonglează cti perioadele, joacă mingea cu membrele propoziţiei,... face vorbele , să se învîrteăscă prin aer, le suceşte, le stîlceşte, le lungeşte, Ie scurtează (Darum bei Rabeîais die grosse Hei-ierkeit und Ausgelassenheit, eine unbandige, trunkcne,. rauschârtige, lâr-mende Freiide,. Und in Rabeîais’ Stil die toile, gerăuschvolle, donnernde, ^uschende,. murmelnde, ’schwatzende, lachende Sprachfreudigkeiţ.; Er ‘ jon-gliert mit den Perioden,, spielţ-Baţi mit den Satzgliedem, lăsst. Worter durcli die .Luft wirbeln, verdreht sie, verhunzt sie, lătigt sie, kurzt sie)“. Apoi Îelîul de 'a fi pşiliic este cîtepdatâ prea cu multă fineţă văzut; a.şă că iioi işiialalţî numai cu greutate înţelegem, dacă se poate zice că1 înţelegem,
§•268.
30*
ca de pildă în '.Frankreichs: Eultur, pag.''229-230, 'unde:spune desplre Calvinişti-că „toată' gîndirea şi toată tendinţa" calvinistului,. considerate' în inferioritatea -şi direcţiea spre-eu ale lbrj - smt -acaparatede dumnezeu, ;şi\ anume chiar aicî- avem-de-a face cu o -gîndire şi: oii- o ^endinţăcttloratfi practic," nil cu o contemplare a luî dumnezeu ;;vîzionară';orî!'speculativă,'ci ba cu
o	învîrtire'înprejurul'luî plină de ,grijă şi tremurătoare,:: ba cu o odihnire într-însul în mod dela; sine -înţeles sigura şi aproâpe: inconştientă. Nici intr-un caz şi-niciodată -n-avem a' .face cu a fi 'cuprins în fericire şi deliciu-de dumnezeu, cu a fi umplut, stăpînit şi inundat de dînsul (In seiner In-nerlichkeit u'nd Richtung auf das Ich betrachtet, ist.das ganze Denken und Streben des Calvinisten durch Gott beansprucht; und zwar ist es aucli hier ein praktisch gefărbtes Denken und Streben, kein visionâres oder spe-kulatives. Anschauen Gottes, sondern. băld ein ; angstvolles,. zitterndes Um-ihn-her-kreisen, bald ein selbstverstândlich siclieres und fast gedankenloses In-ihm-aflsnihen. Auf keineri"Fall und' niemals aber ist es ein seliges, woni-niges Von-ihm-ergriffen-sein, Erfullt-Besessen-Durchflutet-sein)‘‘. In -adevăr fină pătrundere a - stării psihice a calvinistului!. Dar! nu cumva toate aceste „angstvolles, zitterndes Um-ihn-her-kreisen'V „selbstverstândlich sicheres und‘ fast gedankenloses Ih-ihm-ausruhen“, „seliges, wohniges Von-ihm-ergriffen-sein", „Erfullt-Besessen-Durchflutet-sein" smtmofiurîl Aici .punctul de plecare al autorului pentru ^asenienea concluzii fine asupra'stării psihice nu-1 cunoaştem, căci noi iştialalţi n-am jcetit scrierile lui Calvin. Dar pentru-alte concluzii fine ni-1 face cunoscut autorul, ' şi i se întîmplă cîteodată că punctul de plecare nu-î exact. In Frankreichs Kultur pag.-306 dă cu adnotări în-parentci tirmătoarea' propoziţie din D'Aubigne, Huguenotk' descla-rerent cette loy inique (/oy = Objekt zu declar er) et h’avoir jamais estte pratiquee par Ies Albanois (/oy=Subjektzu est re pratiqude)'-\ şi trage din ea concluziea următoare:	„Posibilitatea	de	a;	gîndi-umil şît
acelaş membru al'propoziţiei ca obiect şi-că subiect totodată a devenit ceva dela sine înţeles în acest'secol [al XVI-lea], cînd se găsesc înpăre-r cheteisubîectivitatea cea maî;mare â unui Rabelais, ,'«fais ce que voudras»v cu obiectivitatea • cea mai "mare ă uriuî Calvin «fais ce que-! devrâs^'*: Decît numaî loy nu-î subiectul luî avoir estde -pratiquee! loy inique şi loy avoir estee pratiquee sînt complect analoage': inique şi avoir estde prdtiqude sînt atribute la loy ! îar loy şi cu Atributul : inique şi cu atrir butul avoir estee pratiquâe este obiectul lm desclarerent! Ş-apoî ciim este cu putinţă să conchidă cineva la subiectivismul şi obiectivismul unei epoce oii ale unuî popor- dintr-un asemenea fenomen prea obişnuit în toate lidbile de	ani xotvou, că acelaş. ciivîntj odată exprimat, ar fi subiect şi obiect în propoziţie? -	;	,r.
La filologii idealişti aparţine Giulio Bertoni cxi lucrarea sa Program* ma; di filologia romanza ■ come scienza idealistica,: .Ginevrâj 1923; care are rădăcinile prin Vossler (De pildă- pag.- 45 ' accentul- este -totul1')»' ^ pol prin Gillieron (Exagerarea rolului pe care-1 joaca voinţa şi diferenţiarea în>.constituirea'- limbii, fixarea- anilor ;geogrăffce, lupta ■ contra - omonimiei, importahtă'“etimoldgieî jjiopulare. Vezî § 85 ^otâ),:prin' neolimbişti! (Schim-bările: pleacă dela un • singur loc şi dela um singur* individ. Vezi § - 85 nota),
302
§ 268.
şi >prin-Şaussure (Limba este;6 :invenţie omenteâscă).;,Voîu spune' cev£: a-stipra părerii , din urmi,. ,,Limba“; zice..Bertoni pag.; 52 nota, „este crşată şi Voinţa cu 6are el,creîază‘ limba este ,' aceîaş voinţă iu care;-o desface în',-cuvinte (La lingua e opera ;sua-, e-; creata da lui, e la: volontâ, ^onr.la otiale crea ii linguaggio. e quella ştessa volontâ, con la quale Io şniembrâ)11. Wundt, spunea*-Die Sprache, IIf pag. 635,: ,,Este atît de mult recunoscut astăzi de toată lumea; că teoriea invenţiei nu se pQate susţinea, încît mai ca nu este trebuinţă să-şi. piardă cineva vremea. spunînd niaca:r un cuvînt despre, dînsa'1. ; Este ,cu toate acestea un strigoiu această părere, care tot mai apare cîteodată. Cu tărie a apărut strigoiul pela'1906-I-9.1.1 în cursurile 'asupra limbisticii generale, pe-, care.,le-ia-ţinut la .universitatea din Geneva Ferdinand. de Săuşsure, şi pe câre după moartea acestui: învăţat le-au publicat elevii lui sub numele de Cours de. linguiştique generale, I ediţie (Geneve?) 1915, II ediţie Paris, 1922. ’Pag. 21 : ',,La langue est un fait social1*. Pag. 33: ,,La langue est une institution sociale"^ Pag. 100 : ,,'Le1 lien unissant-le signifiant [scheletul cuvîntuluî] au signifie [înţelesul cuvîntutui] est arbitraire, ou encore, puisque nous enten-xlons par sigrie le total resultant de l’association 1 d'un signifiant â un signifie, nous pouvons dire plus simplement: le signe linguiştique est;arbitraire. Ainsi l’idee de soeur n'est liee par aucun rapport interieur avec la suite de sons s-b-r, qui lui sert de signifiant; -ii: pourrait etre aussi bien j;epr6sente par. n’importe quelle autre [citeşte : „elle pourrait etre aussi Îîien representee par n'importe quel autre"]: â preuve Ies differences entre Ies langues et l'existence meme de langues'differentes .: le signifie boeuf &:.]pour signifiant b-d-f d'un cote de la frontiere, et 0-k-s..• de: l'autre“. i*ag. 105: „A n’importe'quelle , epoque et si haut que nous remontions, la langue apparaît -toujours eomme- un heritage de l’epoque .precedente, L'âcte par lequel, â un moment donne, Ies noms seraient distribueş ;aux choses, par lequel un contrat serait passe entre Ies concepts -et Ies ima-ges acoustiques, cet acte nous pouvons le concevoir, mais il n'a/jamais ete .constate, L'idee que Ies choses auraient pu se passer ainsi 'nous, est suggeree par notre-sentiment trâs vif de l'arbitraire du. signe". Pag..110 ; ,,Pour bien- faire sentir que la langue est une institution pure,\ Whitney a fort justement insista sur le caractere arbitraire des signes, et pâr lâ 11 a place la linguiştique sur fson axe veriiable“. Pag.’ 129: ,,La langue etant une institutution sociale; on peut penser- â priori qu'elle est reglee pa); des prescriptions analogues â, celles. 'qui regissent Ies collectivites",, De aici ideea-strigoiu a trecut-la alţii, de pildă la Elişe Richţer,: care j scriia- la 1911, Der innere Zusammenhang: in der Eptwîcklung rder.;'jonianiŞclien Sprachen, în 27 Beiheff zur Zeitschrift fur romanische Philojogie., pag, 59 : „Limba este o instituţie, Die Sprache ist eine Institution", apoi la ■Bertoni. Voinţa;face multe isprăvi în constituirea limbii, atît ca Voinţă propriu zisă a omului (Willkiir, libre arbitre), cît şi ca tendinţî (Trieb, ten-iance) spre- comoditate, spre frumos şi spre'claritate (pe care tendinţă din .armă, spre; claritate, eu o numesc diferenţiare), tendinţî independente -de yoinţa-proprie a omului, dar inherente. limbii, şi- pe eafe însuş, Wundti care iăgădueşte: cu;atîtahotărîre tendinţiie teleologice- ale limbii;'(Die Sprache, pag. 351-355, '413-418, II pag. '491-493, 635-636) este nevoit să le
■268.
303
.admită, oarecum diu, scăpare de videre şi â. contre coeur (Die ■ Sprache,
I	pag, 418-424, 437-444, II pag,, 367-371). Dar voinţa aceasta* de orice fel,;nu poate-{ace altceva decît să: cîrpească, pe de-,a întregul ea nu poate •ciH' nimic. Nici însuş-cuvîntul :gazf citat de Bertoni la pag, 80 ca ,;fa-iricat.de un om de - ştiinţă'.'.; •• n-.â fost fabricat de Van Helmdnt pede-a întregul, ci a fost format numaî din sunete cave nu erau fabricaţiea luî Van:.Helmont, şi a fost format în asemenea înprejurărî, că, trebuia să ră-:sară ;în mintea acelui învăţat oarecum: dela 1 sine, fără multă participare a ginţii. „Vezi; discuţiea tocmai a; acestui cuvînt gaz la Wundt, Die Sprache, II, pag, 612-617, Cu atît mai ' mult un cuvînt ca soeuv este. productul 4atal al unor naturale inexorabile, care au făcut ca numai decît simbolul'pentru această cunoştinţă. să fie s-li-r în gura Francezului şi nu altul,'nu, acel din gura Chinezului, de pildă.	.	:	“
Cu totul altă chestiune este acea a influinţiî limbii autohtone asupra limbii nouă. adoptate. Aici nu este: vorba de modificările pe care. un fizic işir un psihic deosebite le vor produce, în limba adoptată, ci de in-iluinţa directă pe care limba -părăsită o va fi: putut - avea asupra limbii -adoptate. Aici este; vorba de deprinderi, Influinţa,bazei de articulaţie, şi a . celei psihologice nu presupune nicîo deprindere, Te-aî dezvaţat de, tot, ■de sunetele pe care le produceai, de simboalele de care te serveai,, de picturile şi de raporturile pe care le simbolizai, aî devenit robul străinului, aî-adoptat complect şi perfect... (ca - să presupunem un caz extrem, care -ar> fi, de pildă, acel al , Saşilor romînizaţi de care vorbeşte: S. Puşcarîu) sunetele luî, cuvintele , şi formele gramaticale ale luî, cunoştinţile luî. Dar nu ţî-aî putut schimba nicî sîngele, nici mintea (câ să vorbim popular), iŞV'Cu ivremea aî schimbat după firea ta proprie ;fizico-psihică'.şi sunetele, :Şi -simboalele şi .înţelesurile acestora. Dincoace, la influinţa limbii autohtone asupra: limb» adoptate aî. a face cu deprinderi, de care nu te-aî .putut dezbăra : ai păstrat niscaî cuvinte, niscai forme gramaticale,- niscai anumite cimoştinţî de lucruri şi de raporturi, chiar niscaî anumite sunete, ‘tiu. totul altă chestiune e aceasta, dar n-a fost niciodată separata preciz ;de chestiunea bazelor de articulaţie şi psihologice. Motivele care, au îm-pîns, pe învăţaţi .să se gîndească la vreo influinţă din partea limbii autohtone ,sînt trei: a) In limba autohtonă se găsesc fenomene analoage; b) Se găsesc fenomene analoage într-o limbă înrudita cu limba autohtonă; <) Se găsesc fenomene analoage în limbi vorbite pe acel teritoriu, pe care ftăîa odată poporul ce vorbia limba autohtona. De pildă ’ pentru a şi c "vezî pag, 247 ccle spuse cu privire la	de'Ascoli,	care	consideră mo-
tivele ci''probe . totoiatăj pentru a vezî cele spuse pag. 248 asupra fenomenelor ct<.cht, nd<Lnn, ric ht mp<ng tid mb, de: Meyer-Liibke ; pentru b . ar fi fenomenul /z ihterypcalic-=ci/', care se găseşte îţi limba ro-mînă .şi în limba albaneză, care'această din urmă s-a ‘presupus că ar fi Înrudită, dacă nu chîar tot una, cu limba .Thracilor, a autohtonilor anume <pin, care se trag Romîniî: (Vezi. §§ 342, 346) ; pentru b, "c ar fi formarea 'viitorului; indicativului cu verbul care îriseiamnă’ voeisc în limbile ' romînă, sîrba,_bulgară, neogreacă,, albaneza (Vezî, § 3Î5 No 9), :Maî aleş in; ce ipriveşte limba#r'q'mîneasra.' s-a.u dezvoltat o mulţime de presupuneri asupra
304
§~26&-
influinţii- limbii autohtone pe baza motivelor b, c, anume pe-bâza dsămă'-nărilor dintre limba romînă şi limbile' din peninsula- balcanica,* îri special dintre - limba i romînă şi limba albaneză : Kopitar (Wiener Jahrbiicher April" Maiu-Iunîu . 1829: -Aşezarea articululuî la sfîrşit; cîteva cuvinte'), - Miklo-sich (Die slavischen Elemente im. Rumunischen, în: D.enkschriften der wie^ ner Akademie der Wissenschaften,. philosophisch-historische Klasse, XII; a^ nul -1862, pag. 6-8 : Formarea viitorului indicativului cu verbul care în^ seamnă >voesc lipsa infinitivului; însemnarea genitivului şi dativului cii a-ceiaş forma; aşezarea-‘articululuî.-la:sfîrşit; sunetul* â;' m, n sonante la începutul cuvîntuluî [exemplele romîneştî îndirept, împărat nu se potrivesc, ar fi ; trebuit M. să dea exemple din macedoromîn]; căderea luf:f> înainte de ./; grupul st;..n intervocalic <; r; /:• intervocalic- C ro iieâc-centuat<Cu; ca neaccentuat ori urmat în silaba următoare de e,i<^e; întrebuinţarea repetată a pronumelui personal de dativ şi de acuzativ [mita mi se pare, m-au trimes, pe mine]; formarea ^ numeralelor 11-19 prin. mijlocirea'unei prepoziţii care leagă -unitatea de" zecime.—VergleicHende Grammatik der slavischen Sprachen III,- anul 1876, .pag. i-78 : „CîndSIo--venii s-au stabilit-în al VI secol în ţările din peninsula balcanică, nti le-au găsit goale de locuitori. Motive limbistice ne-silesc să admitem că pe acea vreme neamuri înrudite cu actualii Albanejî ocupau peninsula thracă:. Din amestecul acestor două popoare >s-a: dezvoltat poporul bulgar, din al-mestecul limbilor-lor ă rezultat limba bulgărească, tot aşa după cum cele-mat: multe limbî romanice s-au născut din' amestecul limbii latine cii cea germană. In special limba'romînă ■ a rezultat din amestecul'limbii - latine cti limba Thracilor, care era probabil înrudită cu cea albaneză."); Hugo Schuchardt (Vokalismus des' Vulgârlateins III, anul .1868, pag.- 49 i'-a'<£ă- <tj in-, im-<în-, im-; s<s; ctcpt, ft; li, II, /<?; păstrarea exploziver guturale [adecă palatale!] înainte de e, / în diferite cuvinte, prectiui kelărfu, kingă, ginte [Aici a făcut.S. o mare:. greşală]; „sunetul-h între• albanezele X şi Xi Der Laiit Ii zwischen alb. X '-und x“ [? Hahn, de^arte-se călăuzeşte S. pentru limba albaneză, spune că X=germihidl^h,,adecă spiranta laringală afonă, şi că x=german eh, adecă spiranta guturală şi palatală .afonă. Ce a .vrut să spună S. ?]; identitatea genitivului şi’dativului; aşezarea articululuî la sfîrşit; căderea lui ă neaccentuat înainte ae-'a ; forma He plural -uri; am ^>habeo supt influinţă albanezului katn\. formarea viitorului cu verbul care însfeamnă voesc; formarea numeralelor II-19; înţrebuinţareâ repetată a pronumelui, personal de dativ şi ‘ de acuzăm tiv ; cîteva dezvoltări, de înţelesuri, aceleaş în romînă şi în albaneza,'ale unor cuvinte latineşti)," Hasdeu (In diferitele sale scrieri, înckpînd'cu 'Columna luî Traîan'anul 1873, unde; şi-a publicat prima ediţie .a istoriei critice a Romînilor: Aşezarea articululuî lă sfîrşit;. chipul cum se 'formează genitivo-dativul articululuî;; diferite cuvinte. Bibliografiea întreagă:precum şi critica - detaliată ă activităţii, lui Hasdeu pe acest teren vezj-le'.în ale mele Principii de' istoriea, limbiî pag..- 290. sqq.), Şăineănu .(încercare asupra semasiologiei limbii romîne, în Revista pentru istorie, archeologie ,şi filologie a’ luî.'Gri. G, Tocilescu, Vi,..anul 1886 pag." 293 sqq'.,: Dezvoltarea înţelesului'.îri ‘ cîţ'evacuvinte de.' origine " latină); ' GuştaV ^Meyer,_: ’.^je lâteinischen' Elemente im ’ Albanesischen, în GrobersV Grundriss' der'lroma-
§ 268.
305
nischen Philologie, ed. I, voL.I, anul 1888, pag. 805 sqq.: Aceleaş dezvoltări ale unor sunete latineşti în limbile romînă şi albaneză [d-{-n, â +/z-(-consonantă,	consonantă	<<?• e-f-fl-f-explozivă den-
tală<Ci'; a neaccentuaKfl; căderea luî b, V între vocale; VV, lv<^rb, lb], dâr pe acest fapt pune puţină bază autorul; cuvintele latineşti au căpătat adeseori aceîaş fizionomie din punct de videre al sunetelor în limbile romînă şi albaneză, romîn cal, albanez kal, etc. [Acest fapt e însă numaî consecvenţa celui precedent!]; • aceîaş dezvoltare a înţelesului unor cuvinte latineşti în ambele limbi; cîteva cuvinte, care nu-s latineşti, dar nici înprumutate din albaneza în romînă, orî din contra, probabil nu-s).
Dar cum consideră învăţaţii citaţi diferitele fenomene romîneştî puse de eî pe socoteala limbii autohtone? Ca deprinderi, trecute dela limba uitată la limba adoptată? Ori ca dezvoltări provenite din baza de articulaţie şi din baza psihologică ? Despre aceasta nu' spun nimic. De pildă, ce vrea să înţeleagă Schuchardt, cînd spune că „în următoarele puncte trebue să admitem o influinţă a limbii dace asupra limbii latine rustice" ? Cum înţelege el pe ct^.pt ca fenomen dac? Că adecă Dacii în momentul cînd au adoptat limba latină prefăcuse pe al lor băştinaş ct în pt, că această lege de alunecare a sunetuluî era în vigoare în momentul a-cela şi a continuat de a fi în vigoare, prin deprindere, asupra grupului ct latinesc ? Orî că Dacii posedau în propriea lor limbă pe ct neprefăcut în pt, au primit pe ct latin ca ct şi numaî după aceia aii prefăcut pe ct în pt?
Ar fi putut macar învăţaţii să deosebească acele fenomene care, dacă intr-adevăr se daţoresc poporului autohton, nu se pot explica prin baza de articulaţie şi prin cea psihologică, ci numai prin deprindere. Dar nici acest lucru nu l-au făcut. Şi cu toate acestea se poate face. Dacă te pui intr-adevăr din punctul de videre al bazelor de articulaţie şi psihologică, operezi numai cu materialul oferit de limba adoptată. La acest material poţi admite atuncî, pe de o parte tot felîul de schimbări în sunetele şi înţelesurile simboalelor adoptate, îar pe de altă parte crearea a tot felîul de simboale nouă (forme gramaticale .şi cuvinte) prin mijlocul simboalelor adoptate ori (în ce priveşte cuvintele) prin mijlocul onomato-peiî şi sunetelor reflexe. Şi poţi admite, de pildă, că bazelor proprii de articulaţie şi psihologice se datoresc în romîneşte schimbarea luî ct în pt, orî dezvoltarea înţelesului luî horrere (Gustav Meyer), orî exprimarea viitorului prin mijlocirea lui volo, orî cuvîntul flăer (Întîîu verbul, format după analogiea luî şuer'p-sibilo, apoi din verb s-a derivat imediat substantivul, Cuvîntul e considerat de obiceiii ca înprumutat din albaneza, Gustav Meyer Worterbuch der alban. Sprache 108, dar fără motiv). Sa admit însă că aî avea motive să atribui influinţiî autohtone sufixul derivativ -ză, cum face Hasdeu Etymologicum • magnum pag, 249,5, ori cuvîntul bărză, cum face acelaş învăţat Columna luî Traian anul 1873 pag. 110, Pentru â explica producerea formei gramaticale -ză şi a cuvîntuluî bărză materialul oferit de limba adoptată, de limba latină, nu-ţi poate da nicîun sprijin: -ză nil se poate explica nici prin alunecarea sunetuluî din vreun sufix derivativ latinesc, nici prin izolare din niscaî cuvinte latine; bărză nu se poate explica nici prin alunecarea sunetului din vreun cuvînt latin,
20
306
§ 268.
nici prin onomatopee orî prin sunete reflexe.. Dacă a! motive să admiţî că -ză şi bărză se datoresc vreunei influinţî autohtone, apoî trebue să admiţî că s-au moştenit din limba autohtonă,
. In sfîrşit cu totul altă chestiune este acea a înprumutului. Inprumu-tul, pe care, considerat ca o cauză de schimbare a limbii, eu l-am, numit amestecul vorbirilor în ale. mele Principii, şi care constitue în mare parte acel aşa numit moment sociologic, cu care paradează de o bucată devreme limbiştii (Vezi A. Meillet, Linguiştique historique et linguiştique generale pag. 48, 110-129, 230-271), este în sînul uneia şi aceleiaş limbi agentul principal de unificare, de uniformizare, prin ştergerea pe de o parte a. deosebirilor dela individ la individ şi dela dialect la dialect, şi prin lăţirea pe de altă parte a unui fenomen care dela capul locului a aparţinut unuî individ, unui grup'de individe, unui dialect. In sînul uneia şi aceleiaş limbi înprumutul este ca o boală molipsitoare, care se lăţeşte pe întinderi maî mult sau maî puţin marî şi atinge pe unii indivizi maî mult decît pe alţii. înprumutul însă are loc în mare grad şi dela o limbă la alta. Tot felîul de elemente poate înprumuta o limbă dela altă limbă, Şe pot înprumuta sunete, cuvinte, forme gramaticale, înţelesuri de cuvinte şi de forme gramaticale. Pentru înprumutul de sunete dă un exemplu Gabelentz Die Sprachwissenschaft pag, 263, cum anume Germanii'proprietari de pă-mînt din provinciile baltice, din cauză că se servesc mult de limbile le-tă şi estonă, pe care sînt nevoiţi să le vorbească cu servitorii lor şi cu ţăranii, au introdus în limba lor germană sunete şi accente din limbile letă şi estonă. Pentru înprumuturî de cuvinte, de forme gramaticale, de înţelesuri ale cuvintelor şi ale formelor am dat eu, în ce priveşte limba romînă, numeroase exemple în Principii pag. 148 sqq., şi în special vezî capitulele XIII, XIV, XV din lucrarea de faţă. Este greşită afirmarea lui A. Meillet, Linguiştique historique et linguiştique generale pag, 107: „En pratique, on n’emprunte ni une forme grammaticale, ni un phoneme... Hors le cas de bilinguisme, l’emprunt porte, â peu pres exclusivement, sur la pârtie de la langue qui, â la difference de la morphologie et de la prononci-ation, ne constitue pas un systeme ferme [adecă asupra vocabularului]11. Există însă o remarcabilă gradaţie din punct de videre al uşurinţii cu
■	care se face înprumutul. Cel mai lesne anume se înprumuta cuvintele;
' maî greu cu mult se înprumută formele gramaticale ; cel maî greii se în-prumută sunetele. Indicaţii precize din punctul acesta de videre orocură capitulele XIII, XIV, XV. Vezî apoi §§ 306, 307, 308, 332, 333', 334. La lumina unor asemenea constatări izjimbisfică generală (cum ar zice Meillet) se poate videa că, dacă în anumite condiţii se pot înprumuta şi sunete dela o limbă la alta, este însă absurdă presupunerea că Germanii ar fi înprumutat pe r uvular dela Franceji (Presupunerea a fost a luî Trautmann, vezî Meyer-Liibke,. Zentripetale Krăfte im Sprachleben, în Hauptfragen der‘Romanistik, Festschrift fiir Philipp August Becker, Hef-delbergi 1922, pag. 140).
Această chestiune se complică însă cu acea a bazelor de articulaţie şi-psihologice şi cu acea a infliiinţiî limbii autohtone în aşa fel, încît nu este lesne de descurcat cu, care din ele aî a face, şi se lasă drum larg
§ 268.
307
arbitrarluluî. De pildă, este romînul viezure înprumutat din albaneza (vie-Ş>ulă)? Orî e maî degrabă un element autohton, cum vrea Hasdeu, Columna Iui Traîan 1877 pag. 579 ? (In care caz din urmă nu trebue presupus un thrac *viedula, cum presupune Hasdeu, ci unul *viezula orî -■vieclzula, căcî rădăcina cuvîntuluî e uegh- [vezî Gustav Meyer Etymolog. Worterbuch der alban. Sprache sub vje# şi Walde Latein, etymol, Worterbuch sub veho], devenită viedz-, vîez- în limba thracă, care era o limbă satem [vezî § 171, Nota]). Pentru aceîa chiar Gustav Meyer locul citat hezită să se pronunţe: „verwandt (entlehnt ?) ist, rum, viezure". Şi de acest fel sînt multe din aşa numitele înprumuturi ale limbiî romîne din limba albaneză. In Zeitschrift fur romanische Philologie XXVIII, anul 1904, pag, 11 sqq, Kr, Sandfeld Jensen, Die Konjunktion de im Rumâ-siischen, a arătat că în limbile romînă, albaneză, bulgară, sîrba şi neogreacă conjuncţiile copulative (rom, de, care dela capul locului a fost o conjuncţie copulativă, cu însemnarea de şi, după cum şi este în mare parte, origine obscură alb, e, eoe; bulg, ta; sîrb te; neogrec x«'t) servesc şi pentru a forma propoziţii subordinate relative (=care), atributive (—că), subiective (—că), obiective (=că), obiective (=să), cauzale (=câ), consecutive (=încît), finale (—să). El atribue acest fapt unui înprumut din limba - greacă- In Weigand’s IX Iahresbericht, anul 1902, pag, 75 sqq-, Der Schwund des Infinitivs im Rumânischen, Sandfeld Jensen susţine că dispărerea din întrebuinţare, ori mai bine izolata şi rara întrebuinţare a infinitivului în limbile romînă, albaneză, bulgară, neogreacă, se datoreşte linuî înprumut din limba greacă. Punctul său de videre îl rezumează în Die Konjunktion de im Rumânischen pag. 34 astfel: ,,S-a arătat maî sus că legăturile paratactice sînt în limba greacă foarte vechi şi mult mai întrebuinţate decît în celelalte limbi. Are cineva, deci, dreptul să admită că limbile balcanice reflectează în acest punct chipul de a gîndi şi de a vorbi grecesc, tot aşa după cum înlocuirea infinitivului prin propoziţii subordinate, formarea viitorului şi alte multe particularităţi ale limbilor balcanice îşi au obîrşiea în limba greacă". Are însă cineva tot atîta dreptul să admită o influinţă a bazei psihologice. Iar Miklosich şi Schuchardt au gîndit că au tot atîta dreptul dea atribui înlocuirea infinitivului prin propoziţii subordinate, formarea viitorului şi alte multe particularităţi ale limbilor balcanice influinţii limbiî autohtone (Vezi pag. 304) ! Va să zică este chestiea de hotărîre arbitrară ? Ar fi - trebuit învăţaţii să dea vreo îndrumare asupra acelor fenomene, care într-adevăr nu se pot explica nici'prin bazele de articulaţie şi psihologice, nici prin deprinderea căpătată, dela limba autohtonă, ci numaî prin înprumut. Dar acest lucru nu l-au făcut, Şî nici nu l-ar fi putut face. Numai atunci, cînd apar în limbă simboale (cuvinte şi forme gramaticale), care nu se pot explica prin materialul limbii adoptate orî prin onomatopee şi sunete reflexe, şi pentru care n-aî nicîun motiv de a presupune că s-ar datori moştenirii din limba autohtonă, dar care se găsesc ca ceva obişnuit şi normal. în limbî străine cu totul altele, poţi spune cu siguranţă că acele simboale sînt înprumutate. Sunete se pot considera cu siguranţă înprumutate numai în cazuri ca acel citat de Ga-belentz (Vezi mai sus această notă), cînd ele adecă apar în domeniul unei limbi .ca ceva foarte neobişnuit, şi numai laacea populaţie, care se "pierde
308
§ 268.
ca minoritate în mijlocul altei populaţii copleşitoare, ce are altă limbă cu totul, unde sunetele respective sînt'ceva foarte obişnuit şi normal, Pe terenul înţelesurilor formelor gramaticale şi ale cuvintelor, orîcît de mult ar lipsi motivele de a le atribui vreunei influinţî din partea limbii autohtone, şi orîcît de răspîndite ar fi acele înţelesuri într-o limbă cu totul alta,, chestiunea, dacă într-adevăr sînt înprumutate orî ba, devine nesigură, Pentru; ce muzică de pisici este un germanism? (Kafzenmusik, Maiorescu Critice, 1874, pag. 5 sqq.). Pentru ce. a sări în ochi este un franţuzism?' (sauter aux yeux, Iacob Negruzzi • Scrieri I, pag. 233 sqq,, 397 sqq.). Şi sînt într-adevăr, muzică de pisici un germanism, a sări în ociu uil franţuzism. Dar aceasta o ştim numaî pentrucă cunoaştem timpul cînd a-ceste, înţelesuri s-aii introdus în romîneşte, şi pentrucă fac parte dintr-o-masă enormă de alte asemenea ÎDprumuturi, făcute în aceîaş vreme de oameni care, alături cu aceste înţelesuri, întrebuinţau şi cuvinte înprumutate-sigur din limbile germană şi franceză. Dacă n-am cunoaşte timpul şi înprejurările în. care aceste înprumuturî au fost făcute, înţelesurile muzică de, pisici şi a sări în ochi s-ar atribui influinţilor germană şi franceză numaî in mod arbitrar, căcî ele s-ar putea explica, orîcît s-ar părea de puţin răspîndite, orî curioaze, prin alunecarea înţelesului din sînul însuş al limbiîl romîne. Dacă î-a venit adecă în cap Germanului muzica de pisici, pentru ce, nu î-ar fi venit şi Rominuluî?
Cînd se întîmplă însă să aî motive de a presupune că niscaî fenomene s-ar datori influinţiî limbii autohtone, motive care numaî în anumite înprejurărî te îndrituesc să conchizî la o moştenire din acea limbă (Vezî maî sus pag. 305), şi care în generalitatea cazurilor le pot face să te gîndeştî tot atît de mult Ia un efect al bazelor de articulaţie şi psihologice, chestiunea înprumutului devine în cel maî mare grad nesigură.. Vreun criteriu pentru a separa chestiunile—bazele de articulaţie şi psihologice,, şi moştenirea din. limba autohtonă, de o parte, înprumutul de altă parte—nu există. Doar numaî atîta se poate spune (şi acest lucru e tocmai contrariul mijlocului de convingere, invocat de Sandfeld-Jensen), anume că înprumutul e cu atît maî puţin, probabil, cu cît fenomenul e mar răspîndit şi maî în detaliu răspîndit. Dacă aî a face cu un fenomen comun limbilor romînă şi albaneză, orî limbilor albaneză şi greacă, orî dialectului macedoromîn şi limbii grece, te poţi gîndi la înprumut. Cînd însă aî a-face, ca la fenomenele cercetate de Sandfeld-Jensen, cu fenomene răspîn-diţe peste toate limbile balcanice, răspîndite în special peste toate dialectele, limbii romîne, şi pe de-asupra răspîndite în cele maî micî detaliî, te poţi îndoi cu tot dreptul că ar putea proveni acest fapt dintr-un înprumut. purces dela una din limbi. O asemenea molipsire este posibilă numaî îni sînul aceleiaş limbî. S-ar putea ea oare admite în mijlocul atîtor limbi deosebire? Să se fi înlocuit el, infinitivul, prin propoziţii subordinate—aceleaş!—şi, să, se fi maî păstrat el numaî în cîteva izolări—aceleaş !—în toate limbile balcanice numai . pentrucă Grecul întîîu a făcut aceasta şi-appî l-au imitat pe. Grec toate neamurile celelalte ? Să facă ele conjuncţiile copulative în toate limbile' balcanice serviciul şi de conjuncţii subor-dinatiye (Şi de cîte soiuri! Relative, atributive, subiective, obiective, cauzale,. consecutive, finale) numaî pentrucă Grecul a făcut întîîu acest lucra
§ 268.
309
Nu la toate limbile se poate aplica aceîaş măsură pentru a pricepe istoriea lor. După cum raportul dintre limbile romanice este altul decît acel dintre dialectele limbii romîneştî, tot aşa alt raport este între limbile indogermane, La limbile irido-germane, n-avem a face nici cu propagarea unei limbî oficiale, ca la limbile romanice, nicî cu frămîntările din sînul unei limbî uniforme, ca îa dialectele limbiî romîneştî, ci cu mase cuceritoare,, care şî-aîi impus limba unor populaţii maî vechî băştina-şe,. cu care s-au contopit fiziceşte şi sufleteşte. La ele avem a face cu un fond Iimbistic comun, dar diferenţiat dialectal, pe care popoare cuceritoare l-au dus cu ele şi l-au sădit la neamuri cucerite. Pentru aceîa şi rezultatele la care ajunge cineva prin compararea între ele a limbilor indogermane, orî a limbilor- romanice, orî a dialectelor romîneştî, trebuesc să fie cu totul altele. Prin compararea limbilor indorgermane ajungi, în ceîa ce au acele limbi comun între ele, la fondul primitiv pe carerl aveau înainte de a se despărţi unele de altele. Prin compararea limbilor romanice ajungi, în ceîa ce au aceste limbî comun între ele, la fenomen nele care s-au dezvoltat în limba latină comună în timpul cît această limbă a stăpînit ca organ oficial al statului roman. Prin compararea dialectelor romîneştî, în ceîa ce au aceste dialecte comun între ele, ajungi la fenomene care au putut exista în timpul cînd limba romînească nu se despărţise în dialecte separate prin distanţe, dar care tot atît de bine s-au putut dezvolta în mod independent, a parte în fiecare dialect. Pentru aceîa este ■absurd de a considera un fenomen comun limbilor romanice ca existent pe timpul cuceririi celeî mai nouă provincii la care se ■observă, cum vrea Grober (Vezi § 85, Nota), şi este absurd de a considera un fenomen comun dialectelor romîneştî - ca e-xistent deja pe timpul cînd dialectele romîneştî nu se desfăcuse unele de altele prin distanţe, cînd adecă o scisiune nu avusese loc în masa poporului romîn *),
:şi apoî l-au imitat pe Grec toate neamurile celelalte? La urma urmelor, negreşit, orice este cu putinţă. Se petrec atîteă lucruri minunate în lumea aceasta!—Comparâ şi cele spuse la.§ 85, Nota,
*} Un exemplu remarcabil de dezvoltare independentă, asupra căruia, nu poate exista nicîo îndoială, este acel despre limba din două sate din Elveţia franceză, Charmey şi Cerniat, pe care-1'face cunoscut L. GaucHat, L’unite phonetique dans le patois d'une commune, în Eestschrift fur H. Morf, Aus romanischen Sprachen und Literaturen, Halle, 1905, pag. 226 (citat’ de Vossler în Sprache ais Schopfung tind Entwicklung,' pag.' 103): ,,A Cerniat le parler des jeunes s'eloigne de celui des vieux de lâ meme
310
§ 268.
5.	Cu toate acestea, macarcă prezenţa în toate dialectele a unui fenomen nu ne îndreptăţeşte	să-î	ridicăm prea mult în sus
vechimea, cu atît mai puţin să-l punem la baza limbii romîneştî, consideraţii de altă natură ne conduc la concluziea că linele din fenomenele de sub D aparţin la limba romînă primitivă-Anume înmuîarea luî / (99)	este	maî veche decît prefacerea lui / intervocalic în /' (100,	vezî	argumentarea sub acest
număr). Prin urmare, întrucît fenomenul 100 aparţine la romînă primitivă (Vezî B 2, § 264, No, 2), cu atît maî mult aparţine la romînă primitivă fenomenul 99- Pentru această vechime a luî. /’ pledează şi faptul că fenomenul analog al înmuierii luî clr si (178, 194) aparţine la romînă primitivă (Vezî B 2, § 264r No 2), Elementele străine, decî, care participă la înmuîarea Iul /, au intrat, probabil, în limbă atuncî cînd / din elementele băştinaşe suferise deja muiarea şi au fost primite deodată cu / mu-îat,—înmuîarea luî r (89) şi n (121) este analoagă acelei a luî' /. Acest fapt ne-ar îndreptăţi să dăm aceîaş vrîstă acestor fenomene, In special pentru vechimea înmueriî luî /' s-ar putea aduce proba următoare. Dacă este adevărat că miniine~>*mi-rlune (Vezî sub 91), apoî riu<.ru<.ru (89 p) este anterior luî ru<. nu. Fenomenul însă al prefacerii luî r intervocalic în n (91) este primitiv, romîn (Vezî C 2, § 266, No 2), cu atît maî mult, decî, aparţine la romînă primitivă fenomenul anterior, al înmueriî luî r. Şi dacă se poate pune vreo baza pe asemenea argumentare scoasă din etimologiea nesigură a unuî cuvînt, ar urma din istoricul cuvîntuluî minune că şi r<.r de sub 89 a aparţine la romînă primitivă. Elementele străine, care participă la înmuîarea lux /z au întrat, probabil, în limbă atuncî cînd n din elementele băştinaşe suferise deja muîarea şi au fost primite
faţon et au meme degre qu'â Charmey. Le langage de deux vieillards choisis dans Ies deux villages est plus ressemblant que celui de deux in-dividus repreşentant differentes generations et choisis dans le meme village. Un seul mouvement phonetique embrasse Ies deux endroits. Cela est d'au-tant plus curieiix que Ies populations ne se melangent et ne se rencon-trent guere“. La acestea face Vossler, Sprache als Schopfung, pag, 104, observaţiea că ccomunal la limbi nu se produce prin „acţiunea reciprocă socială (soziale Wechselwirkung)“, ci prin „asămănarea psihică (geistige Verwandtschaft)“'^ adecă prin baza psihologică. Vossler ar fi trebuit să adauge şi baza de articulare, dar de această din urmă el în „Sprache als Schopfung und Entwicklung" avea groază, macarcă în „Frankreichs Kultur im Spiegel seiner Sprachentwicklung" a fost nevoit s-o admită. Vezî nota precedentă.
§ 268.
311
deodată cu n muiat.—Schimbarea în î a luî ă-\-n orî m+con-sonantă (4) este aşa de asămănătoare cu acea în î a luî ă-\-n -\- vocală (3), încît este imposibil să nu fie atît de veche ca această din urmă, care aparţine la romînă primitivă (Vezî B 2, § 264, No 2),—Fenomenele/zc/</?z/?/(125), ncs<mps (126), ptdnpt (137), ps<.mps (139) sînt pe de o parte analoage între ele şi pe de alta cu fenomenul nt<.mt (124), care aparţine la romînă primitivă (Vezî C 2, § 266, No 2). Pentru vechimea acestor fenomene pledează şi apariţiea lor în dialecte latineşti (Vezî sub 124, 137, 139),—Schimbarea în s a lui S -}-/-f vocală (220) este aşa de asămănătoare cu acea în 5 a lui 5 -f- i fix (220), încît este imposibil să nu fie tot atît de veche ca această din urmă, care aparţine la romînă primitivă (Vezi B 2, § 264, No 2). Pentru vechimea acestor fenomene pledează şi apariţiea lor în multe limbi romanice (Vezi sub.220), —Un caz special prezintă fenomenul tl<cl (160), El este anterior fenomenului d<.cl’ (178), care este primitiv romîn (Vezi B 2, § 264, No 2), şi aparţine prin urmare şi el la romînă primitivă. Pe de altă parte însă a continuat de a fi activ şi după încetarea fenomenului cl<Lcl\ după cum se constată din exemple ca c/rfca>vechiu bulgar tlaka. Vezi 160, 178,
6,	La prima videre s-ar părea că fenomenul 29 este anterior fenomenului 123, care aparţine la romînă primitivă (Vezî C 2, § 266, No 2), In adevăr *brenu-, frenum, dacă ar fi perdut pe n înainte de prefacerea în ă a luî e sub influinţă lui r precedent, ar fi devenit brâu, frâu, iar .nu briu, friă, căci e precedat de r devine f numai cînd după e urmează un n. Vezi cele spuse sub 29, în asemenea caz fenomenul 29, pe care l-am constatat sub D 3, § 268, No 3, ca relativ recent, s-ar arăta ca aparţinînd la romînă primitivă. Această contrazicere se înlătură, dacă ne gîndim că n în brenu-, frenum a căzut lăsînd nazalizare asupra vocalei precedente şi că această nazalizare a fost suficientă pentru a provoca prefacerea în i a Iui e precedent, In asemenea înprejurări nici granum <C griă n-ar fi o probă că fenomenul 3 ar fi anterior fenomenului 123, căci se poate întîmpla ca prefacerea în l a luî ă să fi fost provocată de nazalizarea lui a după căderea luî n. Compară C 5 fine, § 266, No 5,
7,	Fenomenele 179 (ct<~pt) şi 180 (cs<.ps) fac parte; începînd dela Schuchardt Vokalismus III 31-32, 49, din acele fapte de limbă, Ia producţiea cărora se admite participarea ele-
312
§ 268.
meniului autohton (Asupra chestiunii vezî nota dela D 4, § 268, No 4). După Ascoli, care atribue fenomenele bazei de articulaţie, ele au luat fiinţă îndată, la cea dintîiu încercare a autohtonilor de a pronunţa sunetele latineşti. Sprachwissenschaftliche Briefe, Leipzig, 1887, pag. 119 (Ia Wechssler, Giebt es Laut-gesetze ? în Forschungen zur romanischen Philologie, Festgabe fiir H. Suchier, pag, 450): „Fiecare, cred eu, a susţinut totdeauna şi susţine şi astăzi că schimbârea luî ct, cs în pt, ps trebue explicată din lipsa grupelor ct, cs în limba de origine a populaţiei autohtone, orî, cu alte vorbe, dintr-o dispoziţie naturală a limbii, care a făcut pe Ilîyri să considere sunetele pt, ps ca cea mai comodă şi mai potrivită imitare a latineştilor ct, cs. Această schimbare a fost introdusă acolo de ceî dintîiu autohtoni romanizaţi şi, fireşte, pe aceîaş cale li-au urmat treptat toţi aceia la care aceîaş limbă băştinaşă a fost înlocuită prin limba latină". Că fenomenele ctcpt, cs<.ps, macarcă se da-toresc sigur bazeî de articulaţie proprii poporului autohton, sînt într-adevăr atît de vechi, este o simplă presupunere.
8.	In ce priveşte fenomenele 25 (e + /zn), 26 (e —}— /7Z ~rconsonantă<[/-f- m -}- consonantă), 58 (o-\- n<Lă-\-n), 59 (64- ni + consonantă<0/ -J- mconsonantă), marea lor vechime, încă din romînă primitivă, s-ar părea că rezultă din următoarele consideraţii:	a) Pe teritoriul romanic oriental se gă-
sesc probate în inscripţii (ciner=gener C, I, L. III 1595 Reşca Dacia; Sineca = Seneca ibidem 10434 Alt-Ofen Panno-nia Inferior; vindedit — venclidit ibidem 14305 Salona Dalmaţia; punere — ponere ibidem 9585 Salona Dalmaţia.; nun = noii ibidem 82773 Golubinje Moesia Superior;. cumpare== compari ibidem 10237 Mitroviţa Pannonia Inferior. Vezî § 109, A), în Procopios De aedificiis (gemellomuntes — gemelli mon-tes Moesia Inferior IV, 11; scumbro = scomber ? Regiunea, Remesiana IV, 4, Vezî § 108), în Theophylaktos Simokattes (KaÂt3op.ouvT;v ~= calvum montem, poalele Balcanilor orientali, 1, II, cap. 15, pag. paris. 52 supt anul 587, Vezi § 108), în Iordanis (vintum est = ventum est, De origine actibusque gen-tis Romanorum 252, ed, Mommsen pag. 33), (3) Pe alt teritoriu romanic se găsesc probate în inscripţii şi diplome. Vezi
H,	Schuchardt Vokalismus des Vulgărlateins I pag, 290,. 299,, 342, 394, II pag, 105, 116, apoi anexele din voi, III la paginile respective; Seelmann Die -Aussprache des.Latein pag, .183, 211. 7) Pe celălalt teritoriu romanic, în afară de limba romî-
§ 268.
313
jiă, fenomenele se găsesc în limba italiană, Meyer-Liibke Grammatik der romanischen Sprachen I § 95, 136, Cu toate acestea faptul că e-\-n în poziţiea —e s-a păstrat pană tîrziu (Vezî 25), precum şi acela că fenomenele 25, 26, 58, 59 sînt posterioare,- multor altora, pe care pentru puternice motive le putem ■considera ca de recentă dată (Vezî maî jos D 9, § 268, No 9 şi maî sus D 3, § 268, No 3), ne înpîedecă de a stabili
o	identitate între fenomenele romîneştî şi cele atestate de in-scripţiî şi de scriitorî. Un punct de legătură s-ar putea stabili numaî atunci cînd am admite că i şi li din exemplele de supt .a şi |3 erau în realitate un e şi un o foarte închişi,
9,	Intre alte fenomene se poate stabili o gradaţie relativă
cronologică, 7 e posterior. luî 27, 28, 3.0, 44, 60 (pentrucă e paralel cu 27), Vezî tabloul cronologic de sub 30,—25 şi prin urmare (pentrucă sînt paralele luî 25) 26, 58, 59 sînt posterioare luî 7, 27, 28, 30, 44, 60 (pentrucă e paralel cu 27), 99, 121, 136. Vezî tabloul cronologic de sub 30, apoî discu-ţiea dela 99, 121, 136, 27, 60-28, 29, 30, 31, 43 (pentrucă e paralel cu 29), 44 sînt posterioare luî 27 şi (pentrucă e paralel cu 27) 60, Vezî tabloul cronologic de sub 30,. apoî dis-cuţiea dela 29, 31,-^-61 e posterior luî 60 şi (pentrucă. e paralel luî 60) 27,—28 e posterior luî .30, 44, Vezî tabloul.cronologic de sub 30,—180 e probabil posterior luî 181, căcî, dacă judecăm după analogiea luî 179, propensiea de a. preface pe cs în ps trebue să fi fost generală, şi numaî. faptul că faunele. cuvinte cs devenise deja 5 a înpîedecat generala prefacere în ps a luî cs. ,	.,	.	.	,	,
10,	In privinţa arhaismului cu care se prezintă unele , fenomene în diferite dialecte notăm următoarele. La 7: Cele maî arhaice sînt măcedoromînul . (afară de Meglen), Banatul, Bucovina; cele maî puţin arhaice sînt Muntenia .şi Moldova; , faza intermediară e reprezentată de Oltenia, , teritorîul. transcarpatin, Basarabia, Meglen; istroromînul prezintă o gradaţie lin crescă-, toare dela arhaism prin faza intermediară la .faza cea maî, recentă,—La 89 : Dacoromînul e, maî .arhaic decît. macedor.omîmil şi istroromînul—La 99, 121:: Măcedoromînul şi istroromînul sînt maî- arhaice decît dacoromînuL-^La; 121Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî, Ţara Oaşului ;(adecă vorbir îile majorităţii Romînilor de peste munţî) sînt maî arhaice decît. restul dialectului dacoromîn, şi; acest, arhaism scade dela. vest spre> est.—La- 125,. 126 : Măcedoromînul, .(afară de*Meglen);este.
314
§ 268-269.
maî arhaic decît dacoromînul şi istroromînul,—La 125, 126? 137, 139: Dialectul istroromîn şi subdialectul meglenit sînt maî puţin arhaice decît restul dialectului macedoromîn, apropi-indu-se din acest punct de videre de dialectul dacoromîn. Această apropiere însă are loc la fapte limbistice de dată recentă şi probează numaî că un fenomen identic a avut loc în mod independent, a parte, în diferite teritorii romîneştî. Compară D 2, 3, § 268, Nos 2, 3,
§ 269. E, La următoarele fenomene avem a face cu asă-mănărî parţiale, orî între două dialecte, cu excluderea celui de al treilea, orî între un dialect şi porţiuni din altul, orî între porţiuni de dialecte. La această discuţie se reiau în mod necesar unele numere de sub A, B, C, D, §§ 261-268.
a. Dacoromîn şi macedoromîn (Participarea întreguluî dialect macedoromîn la această rubrică nu-î totdeauna sigură. Am considerat întregul dialect ca participant acolo unde orî lipsesc exemple în unul sau altul din subdialecte orî exemplele contrarii sînt puţin numeroase): 45 (i accentuat şi neaccentuat precedat de s, ţ, dz, z<.î), 62 (ou final<.ău. In istroromîn lipsesc exemple, nu este prin urmare sigur dacă acest fenomen nu aparţine maî degrabă la D, §§267,268), 68 (u accentuat şi neaccentuat prefăcut sporadic în ă, î), 75 (ii epentetic în ddăă, rduă. Istroromînul do e posibil să fie provenit din două, în asemenea caz acest fenomen aparţine la D, §§ 267, 268), 80 (â, î, precedaţî de b, p, v, f<.0, u, sporadic), 81 (ă, î <Zo, u supt influinţa unuî o, u din silaba următoare), 82 (ă neaccentuat<Ld supt influinţa unuî a din silaba următoare. In istroromîn nu se poate proba existenţa fenomenului, vezî dis-cuţiea de sub 83), 102 (7</z în alănt. In istroromîn lipseşte cuvîntul, e posibil prin urmare ca fenomenul să aparţină la B, §§ 263, 264, Vezî cele spuse sub C 3, § 266, No 3), 115 (mr<.br, sporadic), 122 (Lipsa rotacizmuluî. Sporadica prefa-.cere n<.r are .loc în aceleaş cuvinte. Se exceptează pentru dacoromîn teritoriul Moţilor şi, în ce priveşte limba veche, nordul Transilvaniei, Maramureşul, Bucovina, Compară C 2, 3, § 266, Nos 2, 3), 151 (bem, sporadic), 203 (f<Ji, sporadic),
Această asămănâre între dacoromîn şi macedoromîn este bazată pe o dezvoltare independentă a fenomenelor, a parte în fiecare dialect,
p. Dacoromîn şi macedoromîn fără meglenit (Am considerat subdialectele b [Olymp] şi c [Acarnania] ca participante chiar
§ 269.
315
atunci cînd pentru ele ori lipsesc exemple ori exemplele sînt insuficiente [Exemple insuficiente sînt la 91, de pildă, unde numaî din cauza luî canină nu se poate tăgădui existenţa fenomenului, întrucît lipsesc exemple pentru celelalte cuvinte]): 21 (Raritatea apocopeî luî a iniţial), 91 (r<in, sporadic), 92 (r <Zl, sporadic), 124 (nt<.mt, sporadic. E îndoîos dacă într-a-devăr trebuesc exceptate meglenitul şi istroromînul dela acest fenomen, vezî cel spuse sub C 3, § 266, No 3).
Această asămănare între dacoromîn şi macedoromîn fără Meglen este bazată pe o dezvoltare independentă a fenomenelor, a parte în fiecare dialect,
Y- Dacoromîn şi istroromîn: 104 (Grupul -uă precedat de e cade), 123 (In unele cuvinte n intervocalic a nazalizat vocala precedentă şi apoî a dispărut), 212 (vn<i.mn), 217 (Căderea lui v iniţial dela volo şi volebam).	*
Asămănarea dela 104 şi 212 este bazată probabil pe O dezvoltare independentă a fenomenelor, a parte în fiecare dialect. La 123 şi 217 însă avem a face probabil cu o dezvoltare în grup, anume în grupul format de Dacoromînî şi Istro-troromînî, separaţi de Macedoromînî, vezî cele spuse sub C 3, § 266, *No 3,
o,	Dacoromîn şi meglenit: 10 (ă<.ă în dat, da, stat, sta, lavit, lave [orî lavat, lava], fac, vade are loc şi la prezentul indicativului şi la imperativ, învremece în restul dialectului macedoromîn .şi în istroromîn fenomenul se petrece numaî Ia imperativ [De altfel în istroromîn fenomenul pentru prezentul indicativului nu se poate constata, vezi discuţiea dela acest număr]), 18 (Chipul în general cum este tratat grupul au [în special diftongul au]. Vezî discuţiea dela acest număr), 26 (e m<.lm în cuvîntul nemo [Cuvîntul lipseşte în restul macedoromânului şi în istroromîn]), 50 (Soarta lui -i final fix, provenit din -i orî din -e), 71 (Soarta luî -u final fix, provenit din -u ori din -o. Există paralelizm între soarta lui -U final fix şi acea a lui -/ final fix), 224 (sti<,sti în vestimentum [Cuvîntul lipseşte în restul macedoromînuluî şi în istroromîn]), 232 (sv iniţial <.5/în elementele slave [In restul macedoromînuluî lipsesc exemple]).
Această asămănare între dacoromîn şi meglenit este bazată pe o dezvoltare independentă a fenomenelor, a parte în fiecare dialect.
s. Dacoromîn, meglenit, istroromîn : 20 (Raritatea luî ci~ prothetic).
316
§ 269.
Dezvoltare independentă a fenomenului la meglenit. Pentru dacoromîn şi istroromîn nu se poate şti dacă avem a face cu
0	dezvoltare independentă ori cu una în grup,
t Dacoromîn, Olymp : 220 (La Olymp nu se pot pronunţa sunetele s, z. Acelaş lucru are loc şi în unele teritorii dacoror: mîneşti [Care anume, vezî la discuţiea de supt acest număr]). Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect, rj. Dacoromîn (afară de Banat) şi macedoromîn: 112 (my precedăt de vocală orî de r,-\- î sau vocală sau i final fix, în elemente latine dim, n; m precedat de vocală+ / altul decît ceî însemnaţî maî sus, în elemente latine [rar] <.mn, n; m-4-
1	în cîteva elemente străine<.//z/7, ii).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect,
Dacoromîn (afară de Banat, Muntenî-Pădurenî) şi macedoromîn: 202 (f înainte de / se preface în sunete limbale), 206 (v . înainte de i se preface în sunete limbale).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect, i, ■ Dacoromîn (afară de Banat, Muntenî-Pădurenî). şi macedoromîn (afară de Meglen)-, 145 (b înainte de: i se preface în sunete limbale).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect, x. Banat şi istroromîn: 83 (ă neaccentuat neiniţialC<2 în mod independent de vocala silabei următoare [Fenomenul are însă loc şi în alte teritorii dacoromîneştî, nu numai în Banat, de pildă în munţii apuseni aî Transilvaniei, pentru care vezî Tache Papahagi, Cercetări în Munţii Apuseni, Grai şi Suflet,? II, Bucureşti, 1925, pag, 46; compară Iorgu Iordan, Un fenomen fonetic romînesc dialectal, în Revista filologică, I, Cernăuţi, 1927, pag. 117, sqq,]), 112 (m, precedat de vocală orî de --^r/sau-/-f-vocală sau i final fix sau altfel de- i în elemente latine şi străine rămîne neschimbat),	.
Nu se poate şti dacă avem a face cu o dezvoltare independentă orî cu o dezvoltare în grup.
Banat, macedoromîn, istroromîn21 (Cuvîntul astără). Dezvoltare independentă la macedoromîn. Pentru Banat şi istroromîn nu se poate şti dacă avem a face- cu .o dezvoltare independentă orî cu una în grup,
. :	Banat,-Muntenî'Pădurenî,-istroromîn : 1 şi 15 (ă<Cd),
202 (f înainte de / rămîne neschimbat),- 206 (v- înainte de b rămîne neschimbat)-
Nu se poate şti dacă avem: a face. cu o manifestare independentă orî cu o manifestare în grup,	-	-i;
§(269.
317
v. Banat, Munteni-Pădureni, meglenit, istroromîn: 145 (b înainte de i rămîne neschimbat).
La meglenit avem a face cu o manifestare independentă. La Banat, Munteni-Pădureni, istroromîn nu se poate şti dacă avem a face cu o manifestare independentă orî cu una în grup.
Banat, Criş-Mureş, macedoromîn fără meglenit, istroro-mîn: 18 şi 72 (Prefacerea în consonantă a lui u din diftongul au. Să se observe că altă consonantă s-a dezvoltat în Banat şi Criş-Mureş şi alta în macedoromîn şi istroromîn).
Dezvoltare independentă la macedoromîn. Pentru Banat, Criş-Mureş, istroromîn nu se poate şti dacă aVem a face cu o dezvoltare independentă ori cu una în grup,
o,	Banat, Criş-Mureş,' Somiş-Tisa, istroromîn: 78 (Cuvîntul chimeăşă-chemeăşă-chemeşa).
Nu se poate şti dacă avem a face cu o dezvoltare independentă ori cu una în grup,
■*, Banat, Criş-Mureş, Munteni-Pădureni, macedoromîn, is-troromîn: 121 (Păstrarea lui n muiat).
La macedoromîn avem a face cu o manifestare independentă. La Banat, Criş-Mureş, Munteni-Pădureni, istroromîn nu. se. poate şti dacă avem a face cu o manifestare independentă, orî cu. una în grup.
p. Banat, Criş-Mureş, Somiş-Ţisa, Munteni-Pădureni, Albania, meglenit: 35 (e accentuat şi neaccentuat precedat de l consonant orî sunet muiat<.ă).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect, a. Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Ţara Oaşuluî, Albania: 113 p (rnncm în dumneată, dumneavoăstră, doamnă). Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect. t. Banat, Criş-Mureş, Oltenia, macedoromîn fără meglenit:: 18; (mn rămas neschimbat în cuvîntul scamnum).
Manifestare independentă, a parte în fiecare dialect, u. Banat, Bucovina, macedoromîn fără meglenit: 7 (ă accentuat, precedat în aceîaş silabă de e, i, sunet muîat, şi urmat în aceîaş silabă orî în silaba imediat următoare de e, i, sunet muiat, rămîne de cele r mai multe ori neschimbat).
Manifestare independentă, a parte în fiecare dialect. ţ. Munteni-Pădurenî, Olymp, meglenit:	112	m
+ / + vocală, m i final fix rămîne uneori neschimbat), Manifestare independentă, a parte în fiecare dialect.
%. Moţi, istroromîn: 122; (n intervocalic se preface regu-
318
§ 269.
lat în r. In seculele XVI, XVII rotacizmul se mai găsîa în dacoromîn în tot nordul Transilvaniei, în Maramureş şi Bucovina). Dezvoltare în grup. Vezi C 2, 3, § 266, Nos 2, 3. d/. Criş-Mureş, meglenit, istroromîn: 18 şi 113 (Cuvîntul scăund-scănd-scăndioscamnum ).
La meglenit e dezvoltare independentă, La Criş-Mureş, istroromîn nu se poate şti dacă avem a face cu o dezvoltare in-: dependentă ori cu una în grup.
(o. Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, meglenit, istroromîn: 60 (Diftongul dă se reduce la $ [Criş-Mureş, Somiş-Tisa, meglenit], ă [Munteni-Pădureni], 6 [istroromîn]).
La meglenit dezvoltare independentă. La Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, istroromîn nu se poate şti dacă e dezvoltare independentă ori în grup,
a. Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, Oltenia, Muntenia, Olymp: 233 (sl<.scl).
Dezvoltare independentă, a parte' în fiecare dialect. a1. Criş-Mureş, sudestul Transilvaniei, Oltenia, Muntenia, Moldova, meglenit: 81a (i-\-n -{-edîn + e).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect.
Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, sudestul Transilvaniei, Ţara Oaşului, Oltenia, Moldova, Bucovina, Basarabia, Fărşeroţi, meglenit: 98 (Prezenţa sunetului /, în diferite înprejurărî).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect,
Y1. Ţara Oaşului, meglenit: 113 y (mn<Zn, sporadic). Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect, o1. Ţara Oaşului, Acarnania, Albania, Fărşeroţi: 88 (Prezenţa lui r lung, în diferite înprejurărî).
:	Dezvoltare	independentă,	a	parte în fiecare dialect,
sl. Braşov, macedoromîn: 171 a (d<. t la sfîrşitul cuvîntuluî).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect.
Cl. Oltenia, Fărşeroţi: 88 (Prezenţa luî r uvular). Dezvoltare independentă, a. parte în fiecare dialect;
Oltenia, teritoriul transcarpatin, Basarabia, meglenit: T	(ă accentuat, precedat	în aceîaş silabă de e, i, sunet	muiat,
şi	urmat în aceîaş silabă	orî :în silaba imediat următoare	de	e,
i,	sunet muiat, apare de	cele mai multe orî prefăcut în	$).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect.
#l. Muntenia, macedoromîn: 82 (ă neaccentuat înainte de
§ 269.
319
ă din silaba următoare rămîne neschimbat. Exemple de â în a-semenea înprejurărî prefăcut în a sînt foarte rari în macedo-îomîn).
Manifestare independentă, a parte în fiecare dialect.
Muntenia, macedoromîn, istroromîn: 30 fe precedat de s, z s-a prefăcut în ă în acelaş chip), 44 (i precedat de s, z, s-a prefăcut în î în acelaş chip. La meglenit apare şi tipul moldovenesc, compară o1).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect.
•/}. Muntenia, istroromîn: 38 fe neaccentuat se păstrează îiepreîacut în i maî mult decît în celelalte dialecte).
Manifestare independentă, a parte în fiecare dialect,
X1, Muntenia, Oltenia, Somiş-Tisa, meglenit, istroromîn: 165, 168 (d + î + vocală accentuată<£/ dz + z + vocală<. z. Sunetele g, Z, care, orî singure orî alăturî de z, se găsesc ca reprezentante ale luî d-\-î-)- vocală accentuată, dz î+vocală în celelalte dialecte, lipsesc).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect,
[a1. Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, sudestul Transilvaniei, meglenit, istroromîn: 166 (d-\-i fix<Cz. Africata dz, care, orî singură orî alăturî de z, se găseşte ca reprezentantă a luî d -f- / fix în celelalte dialecte, lipseşte). Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect, vl. Muntenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, sudestul Tran--silvanieî, meglenit, istroromîn; 218	u<,z.	Sunetele g,
z, care, orî singure orî alăturî de z, se găsesc ca reprezentante ale luî j 4" o, u în celelalte dialecte, lipsesc).
Dezvoltare independentă, ,a parte în fiecare dialect,
Ş1. Moldova, macedoromîn: 38 (e neaccentuat se preface in / maî mult decît în celelalte dialecte), 202 (f înainte de i se preface în sunete limbale în mod maî consecvent şi în proporţie maî mare decît în celelalte dialecte).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect, o\ Moldova, macedoromîn fără meglenit: 136 (p înainte ■de i se preface în sunete limbale în mod maî consecvent şi în proporţie maî mare decît în celelalte dialecte), 145 (b înainte de i se preface în sunete limbale în mod maî consecvent şi în proporţie maî mare decît în celelalte dialecte), 206 (v înainte de i se preface în sunete limbale în mod maî consecvent şi în proporţie maî mare decît în celelalte dialecte).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect.
320
§ 269.
" 7T1. Moldova şi tot teritoriul dacoromîn (afară de Muntenia^. Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, sudestul Transilvaniei), macedoromîn fără meglenit: 166 (d-\-i iix<.dz).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect. p1. Moldova şi tot teritoriul dacoromîn (afară de Banat,, Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltuluî, sudestul Transilvaniei), macedoromîn fără meglenit: 218	u<Zg).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect.
o1.	Moldova, meglenit: 44(7 precedat de s, z s-a prefăcut, în parte în acelaş chip, compară i1).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect.
Tl. Macedoromîn, istroromîn: 2 (Există maî puţin î decît: în dacoromîn), 28 (e accentuat şi neaccentuat, precedat de m,. Pi b/f, v, u, se preface mult maî puţin în â decît în dacoromîn: în macedoromîn numai în cîteva cuvinte, în istroromîn; numaî într-un cuvînt), 52a (i consonant se preface cîteodată în 0> 65 (o neaccentuat se preface în U cu mai multă consecvenţă decît în dacoromîn), 99 (Păstrarea luî /' muiat), 117 (mbl <ml<_mn în ambulo), 156 (Lipseşte sunetul s ca reprezentant al luî t -(- z'-f- vocală accentuată), 165 (Lipseşte sunetul z ca reprezentant al luî d-{- i -f vocală accentuată), 178 (Păstrarea luî cl), 194 (Păstrarea luî gi).
Manifestări şi dezvoltări independente, a parte în fiecare: dialect.
u1. Macedoromîn fără meglenit, istroromîn: 18 (Prefacerea, în:	v	a Iui u din diftongul aă), 50 (-i	final fix, provenit	din.
i orî	din e, s-a păstrat ca sonant în mai multe înprejurărî	de-
cît în dacoromîn), 71 (-u final fix, provenit din u orî din o,. s-a păstrat ca sonant în mai multe înprejurărî decît în dacoromîn. Nu există paralelizm între destinele luî -u final fix şi a-cele ale luî -/ final fix), 97 (Căderea lui r în mergo). Dezvoltări independente, a parte în	fiecare dialect.
<pl, Meglenit, istroromîn: 21 (Deasa	apocopă a lui a-	ini-
ţial), 27 (Diftongul ed în poziţiea —ă devine e, e), 110 (l se-înmoae înainte de consonantă urmată imediat de e, i), 136 (Raritatea prefacerii în sunet limbai a lui p urmat de i: în meglenit fenomenul are. multe, lipsuri, în istroromîn el are loc numai în două cuvinte).
Dezvoltări independente, a parte în fiecare dialect. y}. Meglenit, Olymp, istroromîn : 230 (s devine rar £ înainte de. consonante fonice).
§26^-270.
32i
Dezvoltare independentă, a parte in fiecare dialect,
61, Acarnania, istroromîn: 2 şi 10 (ă şi /<£ în Acarnania totdeauna, ,în istroromîn cîteodată).
Dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect,
■ I
§ 270. La aceste fenomene avem de făcut observaţiile următoare,
1,	Că fenomenele comune dialectelor dacoromîn şi macedo-romîn cu excluderea celui istroromîn, orî comune dialectelor macedoromîn şi istroromîn cu excluderea celuî dacoromîn, s-au dezvoltat în mod independent, a parte în fiecare dialect, rezultă din două consideraţii, maî întîîu din aceîa că încă din timpul limbiî romîne primitive s-a produs, o scisiune între Macedoromînî de o parte şi Dacoromîniî cu Istroromîniî de altă parte (Vezî A 2, § 262, No 2), apoî din aceîa că, dacă chiar la fenomene comune tuturor dialectelor avem de multe orî a face cu o dezvoltare independentă (Vezi D 3, 4, § 268, Nos 3, 4), cu atît maî mult este de aşteptat ca asemenea dezvoltare independentă, a parte în fiecare dialect, să fi avut loc acolo unde fenomenele sînt comune numaî la două dialecte cu excluderea celui de al treilea,
2.	Că fenomenele comune dialectelor dacoromîn şi istroromîn cu excluderea celuî macedoromîn s-au putut dezvolta în grup, rezultă din faptul că, dacă Macedoromîniî s-au. separat de Dacoromînî şi de Istroromîni încă din timpul limbii romîneştî primitive, Dacoromîniî şi Istroromîniî au continuat cu siguranţă de a forma un singur grup o bucată de vreme după acea separare a Macedoromînilor (Vezî A 2, § 262, No 2), macarcă nu se poate şti cîtă vreme anume, iar Istroromânii, pănă cel puţin la începutul secolului VII, au format un grup cu acei Dacoromînî care actualmente ocupă vestul şi nordul Transilvaniei, Maramureşul şi Bucovina (Vezi C 3 o, § 266, No 3 s). Este foarte posibil ca comunitatea de vieaţă a Istroromînilor cu o parte din Dacoromînî să fi continuat un timp oarecare şi după secolul VII, macarcă nu putem şti cît va fi durat acel spaţiu de timp. Pentru aceia s-ar putea considera cu oarecare probabilitate ca a-parţinînd la nişte unităţi limbistice contururile următoare: Banat, istroromîn (x, X.-83, 112; 21).—Banat, Munteni-Pădureni, istroromîn (|j,, v; 1, 15, 202, 206; 145),—Banat, Criş-Mureş, is-troromîn (|: 18, 72).—Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, istroromîn (o: 78).—Banat, Criş-Mureş, Munteni-Pădureni, istroromîn
21
322
(tc: 121).—Criş-Mureş, istroromîn (<]/; 18, 113).—Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, istroromîn (w: 60). Aceste contururi, în care întră istroromînul alăturî cu teritorii transcarpatine şi cu Banatul, sînt sprijinite de acel constatat sub C 3 S, § 266, No 3 S. Maî puţin probabile sînt contururile în care întră Muntenia: Muntenia, istroromîn (i1, v.1 ■. 30, 44; 38),— Muntenia, Oltenia, Somiş-Tisa, istroromîn (X1: 165, 168),—Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, sudestul Transilvaniei, istroromîn (|j,': 166),—Muntenia, Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului, sudestul Transilvaniei, istroromîn (v1: 218), In tot cazul este remarcabil faptul că Moldova şi istroromînul nu se găsesc alăturî nici într-un grup, afară bine înţeles de acele grupuri în care alături de istroromîn se găseşte întreg teritorîul dacoromî-nesc (Vezi A 2, § 262, No 2; C 3 a, § 266, No 3 a; E y< e, § 269, Yi £)-
3,	In sînul fiecărui dialect a parte constatăm grupările următoare.
La dacoromîn: Banat, Munteni-Pădureni (#, i, p., v: 202, 206; 145; 1, 15, 202, 206; 145),—Banat, Criş-Mureş (£: 18, 72),—Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa (o; 78),—Banat, Criş-Mureş, Munteni-Pădureni (*: 121),—Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni (e>: 35),—Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Ţara Oaşului (ff: 113 (3),—Banat, Criş-Mureş, Oltenia (t; 18),—Banat, Bucovina (u: 7),—Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni (co: 60),^-Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, Oltenia, Muntenia (a1: 233),—Criş-Mureş, sudestul Transilvaniei, Oltenia, Muntenia, Moldova (a2: 81a),—Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, sudestul Transilvaniei, Ţara Oaşului, Oltenia, Moldova, Bucovina, Basarabia ((3>: 98),—Oltenia, teritorîul transcarpatin, Basarabia (v: 7)—Muntenia, Oltenia, Somiş-Tisa (X1: 165, 168), —Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului, sudestul Transilvaniei (p.1; 166),—Muntenia, Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului, sudestul Transilvaniei (v1: 218).—Moldova şi tot teritorîul dacoromîn afară de Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului, sudestul Transilvaniei (-': 166),—Moldova şi tot teritorîul dacoromîn a-fară de Banat, Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului, sudestul Transilvaniei (p1: 218),---Banat (tj, •/., X: 112; 83, 112;
21),—Munteni-Pădureni (9: 112),—Moţi (7^ 122),—Criş-Mureş («i: 18, 113),—Ţara Oaşului (y, o1: 113 7; 88),—Braşov (<=' • 171 a),—Oltenia (^ : 88),—Muntenia (#’, i’,-*1: 82 ; 30, 44; 38), —Moldova^', o1, c1: 38,202; 136, 145, 206; 44),—-Numărul
323
fenomenelor proprii diferitelor grupuri apare, aproximativ, cu atît mai mare în diferite teritorii romîneştî, cu cît acestea sînt a-şezate maî spre vest: Banat 21, Muntenî-Pădurenî 17, Criş-Mureş (cu Moţii) 16, Somiş-Tisa 10, Oaş 7, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului (cu Braşov) 4, Sudestul Transilvaniei 4, Oltenia
8,	Muntenia 9, Moldova 9, Bucovina 4, Basarabia 4,
La macedoromîn: Albania, meglenit (p: 35).—Fărşeroţî, meglenit (p1: 98),—Olymp, meglenit (©, yj : 112; 230).—Albania, Fărşeroţî, Acarnania (o1: 88),------Macedoromîn fără meglenit
(P, °,'s. l, u, 'K wi Y\ 'O1, X1, 1J-1, v1, o1, %\ p1, <s\ u1, y1: 21, 91, 92, 124; 10, 18, 26, 50, 71, 224, 232; 20; 145; 18, 72; 18; 7; 18, 113; 60; 113 T; 7; 165, 168; 166; 218; 136, 145, 206; 166; 218; 44; 18, 50, 71, 97; 21, 27, 110, 136),—Albania (o: 113 (5),—Fărşeroţî (i;1: 88),—Olymp (<;, a1: 220, 233),—Acarnania (^': 2, 10),—Meglenit ((3, 8, e, t, V, 5, T, u, <}v W, y\ V, >‘\ V\ V1, O1, p\ o’, u\ <?’; 21, 91, 92, 124; 10, 18, 26,50, 71,224, 232; 20; 145; 18, 72; 18; 7; 18, 113; 60; 113 T; 7; 165, 168; 166; 218; 136, 145, 206; 166; 218; 44; 18, 50, 71, 97; 21, 27, 110, 136. Aceleaş numere ca la macedoromîn fără meglenit).
4,	In privinţa arhaismului cu care se prezintă unele fenomene în diferite dialecte şi subdialecte notăm următoarele,
a.	Arhaisme de acel fel că un fenomen prezintă o stare mai veche din cursul dezvoltării sale,
n. Banat, Criş-Mureş, Muntenî-Pădurenî, macedoromîn, istroromîn: păstrarea luî h muîat (121).
o.	Banat, Bucovina, macedoromîn fără meglenit: ă accentuat, precedat în aceîaş silabă de e, i, sunet muîat, şi urmat în aceîaş silabă orî în silaba imediat următoare de e, i, sunet muiat, rămîne de cele mai multe orî neschimbat (7).
y]1. Oltenia, teritoriul transcarpatin, Basarabia, meglenit: â accentuat, precedat în aceîaş silabă de e, i, sunet muîat, şi urmat în aceîaş silabă orî în silaba imediat următoare de e, i, sunet muîat, apare de cele maî multe orî prefăcut în £ (7), ti1. Moldova şi tot teritoriul dacoromîn (afară de Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, sudestul Transilvaniei), macedoromîn fără meglenit: d-\-i iix<Cdz (166),
' p1. Moldova şi tot teritoriul dacoromîn .(afară de Banat, Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, sudestul Transilvaniei), macedoromîn fără meglenit: j"-{- o, u<.g (218)
t1 Macedoromîn, istroromîn: păstrarea luî /’ muîat (99); păstrarea luî cl’ (178); păstrarea luî gî (194).
324
b,	Arhaisme de acel fel ta iin fenotiien iiîiportant lipseşte; «, Dacoromîn (afară de teritoriul Moţilor şi, în ce priveşte limba veche, nordul Transilvaniei, Maramureşul, Bucovina), macedoromîn: lipsa rotacismului (122),
y.. Banat, istroromîn: m, precedat de vocală orî de r, -j- / sau vocală sau i final fix sau altfel de i în elemente latine şi străine rămîne neschimbat (112),
\).. Banat, Munteni-Pădureni, istroromîn: / înainte de / rămîne neschimbat (202); v înainte de r rămîne neschimbat (206).
v. Banat, Munteni-Pădureni, meglenit, istroromîn: b înainte de i rămîne neschimbat (145),
t. Banat, Criş-Mureş, Oltenia, macedoromîn fără meglenit: nin rămas neschimbat în cuvîntul scamnum (18),
<p, Munteni-Pădureni, Olymp, meglenit; vocală, m~\-i final fix rămîne uneori neschimbat (112),
t1, Macedoromîn, istroromîn: e accentuat şi neaccentuat, precedat de m, p, b, f, v, u, se preface mult mai puţin în ă. decît în dacoromîn, în macedoromîn numai în cîteva cuvinte, în istroromîn numaî într-un cuvînt (28),
u1, Macedoromîn fără meglenit, istroromîn: -/ final fix, provenit din / orî din e, s-a păstrat ca sonant în mai multe în-prejurări decît în dacoromîn (50); -u final fix, provenit din U ori din o, s-a păstrat ca sonant în mai multe înprejurări decît în dacoromîn (71).
o1, Meglenit, istroromîn: raritatea prefacerii în sunet limbai a lui p urmat de i, în meglenit fenomenul are multe lipsuri, în istroromîn el are loc numai în două cuvinte (136),
5, In privinţa maî marelui progres cu care se prezintă u-nele fenomene în diferite dialecte şi subdialecte notăm următoarele,
a.	Progres în feliul acela că un fenomen prezintă o stare mai nouă din cursul dezvoltării sale,
A1, Muntenia, Oltenia, Somiş-Tisa, meglenit, istroromîn: vocală accentuată<£/ dz-\- î-\- vocală<i. Sunetele g, z {faza mai veche), care, orî singure orî alăturî de Z, se găsesc ca reprezentante ale luî d -f î + vocală accentuată, dz + /-{-vocală în celelalte dialecte, lipsesc (165, 168),
V- Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, sudes-tul Transilvaniei, meglenit,. istroromîn : tf -j- / fix-cz. Africata dz (faza maî veche), care, ori singură ori alăturî de z, se găseşte ca reprezentantă a lui d-j-i fix în celelalte dialecte, lipseşte (166),
§ 270-271.
325
v1. Muntenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltuluî, sudestul Transilvaniei, meglenit, istroromîn: j-\-0, u<jz. Sunetele g, z (faza mai veche), care, ori singure orî alături de z, se găsesc ca reprezentante ale luî	u în celelalte dialecte, lipsesc (218),
Moldova, macedoromîn: / înainte de i se preface în sunete limbale în mod maî consecvent şi în proporţie maî mare decît în celelalte dialecte (202).
o1. Moldova, macedoromîn fără meglenit: p înainte de i se preface în sunete limbale în mod maî consecvent şi în proporţie maî mare decît în celelalte dialecte (136); b înainte de i se preface în sunete limbale în mod maî consecvent şi în proporţie maî mare decît în celelalte dialecte (145); v înainte de / se preface în sunete limbale în mod maî consecvent şi în proporţie maî mare	decît în celelalte	dialecte (206).
b.	Progres	în felîul	acela că un fenomen	important	are
fiinţă,
.i], Dacoromîn (afară de Banat) şi macedoromîn: m, precedat de vocală orî de r, -f-1 sau / -f- vocală sau z final fix, în elemente latine<.mn, n; m, precedat de vocală, -1- / altul decît cei însemnaţi maî sus, în elemente latine (rar)</?2/7, fi; /72—}-/ în cîteva elemente străine <772/7, n (112).
Dacoromîn (afară de Banat, Muntenî-Pădurenî), macedoromîn :. / înainte	de / se	preface	în sunete limbale	(202);	V
înainte de i se preface în	sunete	limbale (206).
i, Dacoromîn (afară de Banat, Muntenî-Pădurenî), macedoromîn fără meglenit: b înainte de / se preface în sunete lim* bale (145).
§ 271. F. La următoarele fenomene avem a face cu caractere specifice fiecăruî dialect a parte orî cu caractere specifice unei porţiuni dintr-un dialect. La această discuţie se reiau în mod necesar unele numere de sub A, B, C, D, E, §§ 261-270.
a.	Dacoromîn (La dacoromîn în general se cuprind şi acele fenomene dialectale, a căror sferă nu se poate maî de aproape determina): 8 (-d- accentuat precedat de labială, din radical, dela singularul unor cuvinte ca făţă, devenit e la plural, feţe, prin analogiea cuvintelor ca fotă pl. fete, unde -ă- singular, -e-plural s-au dezvoltat prin alunecarea sunetului dintr-un -e-), 12 (Prin analogiea luî -â dela 3 pers, sing. perfect indicativ conjug. I, provenit prin alunecarea sunetuluî, s-au schimbat -dl, -dşi dela pers, 1 şi 2 sing, dela acelaş timp în -ăi, -ăşî), 89 (r, provenit din	orî a neaccentuaţî, <J), 90 (r,
326
§ 271.
provenit din /'-f-rfinal scurt afon, <~i)> 99 (/'<.î), 101 (l în grup de. consonante rar), 105 (U nou<.ii), 113 (mn <iun, sporadic), 114 (nil<mbl, sporadic), 128 (nd<.n, sporadic, dialectal), 130 (n<id, foarte rar, dialectal), 136 (Sunetele limbale rezultate din p înainte de / sînt foarte multe, anume 16, învremece în macedoromîn e numai unul şi în istroromîn sînt numai două), 145 (Sunetele limbale rezultate din b înainte de i sînt foarte multe, anume 11, învremece în macedoromîn e numaî unul), 152 (b<.v, sporadic, dialectal), 161 a (tn<.dn, sporadic, dialectal), 169 (d<Cr, sporadic), 170 (d<Z g, sporadic), 177 (Sunetele rezultate din africatizarea luî c-j-e,
i	sînt, considerate în totalitatea lor şi în raportul numeric dintre ele, altele în dacoromîn, altele în macedoromîn şi altele în istroromîn), 178 (cf<fc, liî), 189 (c sincopat în grupul şcn într-un cuvînt), 193 (Sunetele rezultate din africatizarea luî g -j- e, i sînt, considerate în totalitatea lor şi în raportul numeric dintre ele, altele în dacoromîn, altele în macedoromîn şi altele în istroromîn), 194 (gl’<.g, gî), 198 ' (gni<*mni<.mn într-un cuvînt, dialectal), 202 (Sunetele limbale’rezultate din / înainte de i sînt foarte multe, anume 11, învremece în macedoromîn e numaî unul), 206 (Sunetele limbale rezultate din v înainte de i sînt foarte multe, anume 10, învremece în macedoromîn sînt numaî 3), 211 (v<~h, sporadic, maî mult .dialectal),	219 (h prothetic), 234 (st<.sn, sporadic, dialectal),
(3. Banat:	18 (~u din diftongul au<.b, w; -u din	dif-
tongul eu<.p), 136 (Din tot teritorîul romînesc Banatul e cel maî refractar faţă de prefacerea în sunete limbale a luî p înainte de i: în Banat fenomenul are loc numaî înainte dei final fix, şi chiar atunci sunetul rezultat din p este cel maî apropiat de original, anume pfi).
Y> Banat,	Criş-Mureş: 18 (-0- din diftongul aii<.p),	34
(e	neaccentuat	final<Cflj, 215 (v fmalO/j.
o.	Banat, Muntenî-Pădurenî: 95 (r se înmoae înainte-de i, rar).
e. Banat, Criş-Mureş, Muntenî-Pădurenî: 116 (Intre m şi e, i se intercalează un î epenthetic, dar nu în mod consecvent, fenomenul scade dela vest spre est).
■	£. Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa: 107 (l se înmoae înainte de /, rar),
t). Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî: 95 (r se înmoae înainte de e, fenomenul scade dela vest spre est),
§ 271.
327
107 (1 se înmoae înainte de .e, fenomenul scade dela vest spre est), 134 (n se înmoae înainte de e, fenomenul scade dela vest spre est),
t5-. Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, Oltenia, Moldova, Bucovina, Basarabia:	164 (t înainte de e, i
[altul decît cel care provoacă africatizarea de sub 156, 157] se înmoae şi apoi devine ts orî Ic orî th ori c. Fenomenul are loc cu cea maî mare consecvenţă în Banat şi pierde în consecvenţă şi întindere cu cît mergi dela vest spre est), 175 (d înainte de e, i [altul decît cel care provoacă africatizarea de sub 165, 166] se înmoae şi apoi devine dz orî g orî dy orî g. Fenomenul are loc cu cea maî mare consecvenţă în Banat şi pierde în consecvenţă şi întindere cu cît mergi dela vest spre est), i. Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, Oaş, Oltenia, Moldova, Bucovina, Basarabia: 190 (R>cl şi li din elementele străine <Z.f, th, ts, ţ. Fenomenul e cel maî puternic reprezentat în Muntenî-Pădurenî şi Oaş).
x, Banat, Criş-Mureş (?), Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî, Oaş, Moldova, Bucovina, Basarabia: 201 (g">gl şi g din e-lementele străine<.d’, dz. Fenomenul e cel maî puternic repre-zentat în Muntenî-Pădurenî).
X, Banat, Oaş, Muntenia: 144 (In Banat, rar, între p şi e, i, în Ţara Oaşului, în mod regulat, între p şi i, în Muntenia, foarte rar, între p şi / se intercalează un i epentetic),
[a, .Criş-Mureş: 18 (~u din diftongul aud), 55 (inc en, într-o localitate),
v, Criş-Mureş, Somiş-Tisa: 73 (iincon, în cîteo localitate), va. Moţi: 115b (ni intervocalic <b, rar).
£. Muntenî-Pădurenî: 128 (Deasa prefacere nddi), 186 (c<h, rar), 214 (vdnv, rar).
o.	Oaş: 106 (l urmat de o consonantă</, ă), 123 (Păstrarea nazalizării provocate asupra vocalei precedente de n intervocalic căzut), 213 (vn<.gn, rar).
tv. Oaş, Somiş-Tisa:	121	(n<.î	cu nazalizarea vocalei
precedente),
p. Muntenia: 82 (ă neaccentuat nu se preface în a supt influinţa unui a din silaba următoare), 155 (Intre b şi i se intercalează un î epentetic, rar).
a.	Muntenia, Moldova; 7 (ă accentuat, precedat în aceîaş silabă de e, i, sunet muîat, şi urmat în aceîaş silabă orî în silaba imediat următoare de e, i, sunet muîat, apare de cele maî multe orî prefăcut în e).
328
§271.
x. Macedoromîn': 104 (Grupul -uâ după e se păstrează), 123 (S-a păstrat n intervocalic în acele cuvinte la care el a dispărut în dacoromîn şi istroromîn), 136 (Sunetul limbai rezultat din p înainte de i e numaî unul, învremece în dacoromîn asemenea sunete sînt 16, îar în istroromîn 2), 177 (Sunetele rezultate din africatizarea luî c-j-e, i sînt, considerate în totalitatea lor şi în raportul numeric dintre ele, altele în dacoromîn, altele în macedoromîn şi altele în istroromîn. In special pentru macedoromîn să se noteze lipsa sunetuluî s), 193 (Sunetele rezultate din africatizarea luî g + e, i sînt, considerate în totalitatea lor şi în raportul numeric dintre ele, altele în dacoromîn, altele în macedoromîn şi altele în istroromîn), 202 (Sunetul limbai rezultat din / înainte de / e numaî unul, învremece în dacoromîn asemenea sunete sînt 11), 206 (Sunetele limbale rezultate din v înainte de i sînt numaî 3, învremece în dacoromîn asemenea sunete sînt 10).
u.	Macedoromîn fără meglenit (Lipsa meglenituluî nu-î totdeauna sigură. De asemenea fenomenele adesea nu-s probate pentru Olymp [b] şi Acarnania [c]): 20 (Abuiidanţă de a protetic), 86 (î iniţial neaccentuat cade înainte de rn -j- consonantă, n -{- consonantă), 111 (Existenţa luî m sonant la începutul cuvîntuluî), 118 -(ni<Ln, rar. Pentru b, c lipsesc exemple), 120 (Existenţa luî n sonant la începutul cuvîntuluî), 125 (Păstrarea formelor arhaice mpt, mtZ>nct), 126 (Păstrarea formelor arhaice mps, ms~>ncs), 131 (ns<ms. Pentru b, c lipsesc e-xemple), 137 (Păstrarea formelor arhaice mpt, mt">pt din cuvîntul nuptiae), 139 (Păstrarea formei arhaice ms^>ps. Pentru
b,	c lipsesc exemple), 140 (ps<Lcs, rar. Pentru b, c lipsesc exemple. Meglenitul problematic), 145 (Sunetul limbai rezultat din b înainte de i e numaî unul, învremece în dacoromîn asemenea sunete sînt 11),	153 (b<mb, într-un cuvînt. Pentru
b,	c lipsesc exemple), 154 (b<p m baptizo. Pentru b, c lipsesc exemple), 162 (tsl<Csl. Pentru b, c lipsesc exemple, Meglenitul problematic), 163 (tsts<.st. Pentru b, c lipsesc exemple, Meglenitul problematic), \lA(dzt<,zl. Pentru b, c lipsesc exemple. Meglenitul problematic), 184 (ct<pt<.mt, sporadic. Pentru b, c lipsesc exemple, Meglenitul problematic), 188 (csîu <cşu într-un cuvînt. Pentru b, c lipsesc exemple. In meglenit lipseşte cuvîntul), 199 (g<Ld într-un cuvînt. Pentru b, c lipsesc exemple. In meglenit lipseşte cuvîntul), 204 (f<.& într-un cuvînt. Pentru b, c lipsesc exemple), 235 (st<,ţ într-un cuvînt.
§ 271.
329
Pentru b, c lipsesc exemple. In meglenit lipseşte .cuvîntul), 238 (sst<.st. Pentru b, c lipsesc exemple, Meglenitul problematic), <p, Macedoromîn fără Olymp: 94 (rd, ii, rn, n><.n), 177 (Africatele rezultuate din c -j- e, i sînt c numaî în patru cuvinte [lipsesc exemple pentru Acarnania], şi în toate celelalte cuvinte ţ).
yv. Macedoromîn fără Olymp şi meglenit: 185 (cs<.ps<.ms <ns, sporadic. Pentru Acarnania lipsesc exemple), 223 (st-\-
i	fix<5C, pe alocurea, Pentru Acarnania lipsesc exemple), 226 (sc-\-e, i<Lsc, pe alocurea. Pentru Acarnania lipsesc exemple), Meglenit: 2 (î şi ă accentuaţi47 (i accentuat şi neaccentuat, precedat de c<ă), 76 (o accentuat şi neaccentuat iniţial primeşte un ă protetic), 84 (ă neaccentuat iniţial, în mod independent de vocala silabeî următoare, <.Cl), 173 (dz final<s^ 200 (dz-z sincopat, într-un cuvînt), 202 şi 205 (li>f iniţial cade), 226 (sc~\-i la 2 pers, sing, prezent <.§), 236 (-sc final din sufixul prezentului <.-s).
w, Meglenit, Acarnania: 2 (î şi ă accentuaţî s-au prefăcut în alte sunete, meglenit 6, Acarnania e).
a}. Olymp: 99 (/’<l), 121 (n<n), 156 (c provenit din / i _j_ vocală accentuată</. Aceasta înseamnă că la Olymp nu numai s nu se poate pronunţa şi se preface în S [Vezî E 'C, § 269, •£], ca în unele localităţi dacoromîneştî, ci, contrariu de ceîa ce .se întîmplă la aceste din urmă, unde s muîat se poate pronunţa, chiar s muîat devine s), 165 (g provenit din -f- vocală accentuată-Cefe. Aceasta înseamnă că îa Olymp nu numaî Z nu se poate pronunţa şi se preface în z [Vezî E î;, § 269, K], ca în unele localităţî dacoromîneştî, ci, contrariu de ceîa ce se întîmplă la aceste din urmă, unde z muîat se poate pronunţa,	chiar z muîat devine	z), 178 (cl'<^cl), 194 (gi<i
gl),	218	(g provenit	din y+o, u<dz. Vezî observaţiea	făcută	maî	sus sub 165),	230 (s	devine fonic numaî înainte de	v).
|3T, Acarnania: 2	(t şi	accentuaţi
-j-V Albania: 46 (In Pleasa i neaccentuat precedat de sunet muiat <Ză).
o’1, Fărşeroţi: 108 (l după consonante înainte de vocale guturale cade),
V, Istroromîn: 7 (d accentuat, precedat în aceîaş silabă de e, i, sunet muîat,. şi urmat în aceîaş silabă orî în silaba i-mediat următoare de e, i, sunet muiat, prezintă în schimbarea sa gradaţiea lin crescătoare e-ă-e, e-i-e, e-e-e), 22 (Rarita-
330
§ 271-272.
tea lui -a epitetic), 40 (-ea \im\<,-a), 45 (i accentuat şi neaccentuat, precedat de S, ţ, dz, z rămîne neschimbat, nu se preface în î), 85 (~ă finalrar -e, foarte rar -e), 88 (r sonant ca reprezentant al luî /' sonant croat], 98 (7 sonant, foarte rar), 109 (l urmat de consonantă, dacă după consonantă nu urmează imediat e, i, cade, dupăce probabil s-a prefăcut în u), 115a (m inifial<6, rar), H9 (-m final<-n), 132 (nv <.mm), 133 (n<.l, sporadic), 141 (ps iniţial<.5, sporadic), 442 (pr<.br, sporadic), 143 (p<~f, sporadic), 146 (Propagarea prin analogie a lui r din habere la multe alte forme ale verbului habeo),	177 (Sunetele rezultate din africatizarea luî
c-j-e, i sînt, considerate în totalitatea lor şi în raportul numeric dintre ele, altele în dacoromîn, altele în macedoromîn şi altele în istroromîn), 187 (cm<.hm, rar), 193 (Sunetele rezultate din africatizarea luî ■.g-\~e> 1 sînt, considerate în totalitatea lor şi în raportul numeric dintre ele, altele în dacoromîn, altele în macedoromîn şi altele în istroromîn), 237 (s<.s, foarte des).
§ 272. La aceste fenomene observăm următoarele.
1.	Maî întîîu constatăm numărul cel mic de fenomene proprii fiecărui dialect: la dacoromîn 28, la macedoromîn 7, la istroromîn 20, Faţă, cu acest număr mic de fenomene proprii se găseşte acel foarte mare de fenomene comune (fără să luăm în considerare şi pe cele anteromîneştî, în număr de 27), Comune tuturor dialectelor (B, D, §§ 263, 264, '267, 268) sînt 96, Comune parţial, orî la două dialecte, cu excluderea celui de al treilea, orî la un dialect şi porţiunî din altul, orî la porţiuni de dialecte (C, E, §§ 265, 266, 269, 270) sînt 44, dacă luăm în considerare numaî fenomenele care aparţin excluziv la această categorie (C, E, §§ 265, 266, 269, 270); sînt însă mult maî numeroase, anume 106, dacă luăm în considerare, întîîu şi pe. acele fenomene care, macarcă nu aparţin excluziv la această categorie (C, E, §§ 265, 266, 269, 270), dintr-un punct oarecare de videre aparţin şi la dînsa (De pildă fenomenul 104, care aparţine la D, §§ 267, 268, aparţine dintr-un anumit punct de videre şi la E, §§ 269, 270), apoi şi diferitele puncte de videre din care poate fi considerat unul şi acelaş fenomen (Să se observe, de pildă, cum fenomenul 18 a servit pentru patru caracterizări sub E §, t, § 269 5, t, ti).
Raportul acesta, între numărul mic de fenomene proprii celor trei dialecte şi între numărul mare de fenomene comune
331
lor, nu se schimbă mult chiar atuncî cînd luăm în considerare nu numaî dialectele în general, ci la fenomenele proprii dialectelor în general considerate adăogim şi pe acele proprii subdialectelor, In asemenea caz avem caracteristice, pentru dacoromîn 58 fenomene, pentru macedoromîn 57, pentru istroromîn 20. Chîar aceste 58 orî 57 de caractere specifice sînt în minoritate mare faţă de cele 202 caractere comune,
2.	Nu numaî sînt puţin numeroase fenomenele specifice celor trei dialecte, dar sînt şi puţin importante. De oarecare importanţă sînt numaî următoarele. Pentru dacoromîn: 99 (l’<.i), 177 (Africatele rezultate din c-\~£, O’ 178 (cl’<.lc, kî), 193 (Africatele rezultate din g-\- e, i), 194 (gl’<.g, gî). Pentru macedoromîn: 2 (î, ăcg, £), 20 (Abundanţă de a protetic), 86 (Căderea luî z iniţial înainte de m + consonantă, /z —{- consonantă, Rar, vezî discuţiea dela acest număr), 94 (rd, rl, rn, rv<.rr), 111 (m sonant la începutul cuvîntuluî. Rar, vezî discuţiea de sub 86), 120.(71 sonant la începutul cuvîntuluî. Rar, vezî discuţiea de sub. 86), 177 (Africatele rezultate din c-\-e, i), 193 (Africatele rezultate din g-j- e, i). Pentru istroromîn: 88 (r sonant. Rar), 98 (l sonant. Foarte rar), 177 (Africatele rezultate din c-{-£, i), 193 (Africatele rezultate din B, i).
La urma urmelor fenomene într-adevăr importante sînt numaî africatizarea luî c-f-e, i (177) şi ^"4- e, i (193), Dar în această privinţă deosebirea persistă numaî între dacoromîn şi macedoromîn, căcî africatele dezvoltate în istroromîn au fost foarte probabil dela capul locului aceleaş cu africatele dezvoltate în dacoromîn, aşa că deosebirea între istroromîn şi dacoromîn este ceva relativ recent (Vezî A 2 (5, § 262, No 2 p),
3,	Din punct de videre al subdialectelor constatăm următoarele (Dau întîîu la fiecare dialect lista fenomenelor specifice dialectului în general şi subdialectelor, apoî fac constatările),
Dacoromîn: Dacoromîn în general 28,—Banat 2,—Banat, Criş-Mureş 3,—Banat, Muntenî-Pădurenî 1,—Banat, Criş-Mureş, Muntenî-Pădurenî 1,—Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa 1,—Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî 3,—Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî, Oltenia, Moldova, Bucovina, Basarabia 2,—Banat* Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî, Oaş, Oltenia, Moldova, Bucovina, Basarabia 1,—Banat, Criş-Mureş (?), Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî, Oaş,: Moldova, Bucor vina, Basarabia 1,—Banat, Oaş, Muntenia 1,—Criş-Mureş 2.—. Criş-Mureş, Somiş-Tisa 1,—Moţî 1,—Muntenî-Pădurenî 3,—Oaş
3,—Oaş, Somiş-Tisa 1.—Muntenia 2.—Muntenia, Moldova 1,
332
§ 272,
Cele mai multe caractere specifice le are teritorîul fost unguresc şi cel transilvănean, teritoriu pe care l-am numi pentru scurtare banato-transcarpatin: 22 caractere. Alăturî vine teritorîul muntenesc la un loc cu cel moldovenesc (fostul regat): 3 caractere. Cu excluderea Munteniei se întind maî peste tot teritorîul dacoromîn 3 caractere. Cu excluderea Olteniei şi Munteniei se întinde maî peste tot teritoriul dacoromîn 1 caracter.
0	mulţime de teritorii mai mici prezintă fenomene caracteristice (Banat 2, Criş-Mureş 2, Moţî [o porţiune din Criş-Mureş] 1, Munteni-Pădureni 3, Oaş [o porţiune din Somiş-Tisa] 3, Muntenia 2); Oltenia şi Moldova nu prezintă niciunul.—Numărul caracterelor dialectale apare, aproximativ, cu atît mai mare în diferite teritorii dacoromîneştî, cu cît acestea sînt aşezate mai spre vest: Banat 16, Criş-Mureş (cu Moţii) 15, Munteni-Pădureni 12, Somiş-Tisa 10, Oaş 7, Oltenia 3, Muntenia 4, Moldova 5, Bucovina 4, Basarabia 4,—Puterea şi consecvenţa cu care se manifestează un fenomen scad, în general, cu cît mergi dela vest spre. est,
I
Macedoromîn: Macedoromîn în general 7,—Macedoromîn fără meglenit 23.—Macedoromîn fără Olymp 2.—Macedoromîn fără Olymp şi meglenit 3.—Meglenit 10,—Meglenit, Acarnania
1,—Olymp 8,—Acarnania 1,—Albania 1,—Fărşeroţî 1,
Se desfac maî întîîu două blocuri, măcedoromînul fără meglenit cu 23 caractere specifice de o parte, şi meglenitul cu 10 caractere specifice de altă parte. Din sînul primului bloc se desfac apoi Olympul cu 8 caractere, măcedoromînul fără Olymp cu
5,	Acarnania cu 1, Albania cu 1, Fărşeroţiî cu 1,
.1
Această grupare a subdialectelor, bazată pe caracterele specifice fiecărui subdialect, corăspunde aceleia dela E 3, § 270, No 3, bazată pe caracterele comune pe care le au dialectele între ele. Tot aşa şi acolo pentru dacoromîn se desprinde în primul loc teritorîul banato-transcarpatin, apoi se desprind aceleaş teritorii mai mici (Banat, Criş-Mureş, Moţi, Munteni-Pădureni, Oaş, Muntenia); tot aşa şi acolo pentru dacoromîn se întind unele legături peste-tot teritoriul aproape cu excluderea Munteniei, Deosebirea e mai numai aceia că acolo apar şi Oltenia şi Moldova ca grupări aparte. Un alt fapt apoi care iese numai acolo la iveală este acela că Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului şi sudestul Transilvaniei formează, acelaş grup cu Muntenia, Tot
333
aşa şi acolo pentru macedoromîn se desfac maî întîîu două blocuri mari, măcedoromînul fără meglenit şi meglenitulj apoî apar grupurile maî mici, Olympul, Acarnania, Albania, Fărşeroţiî, Deosebirea e maî numaî aceîa că acolo nu apare grupul macedoromîn fără Olymp. ' i
4,	Din punct de videre al numărului fenomenelor specifice dialectelor şi subdialectelor, comparat cu acel al fenomenelor comune dela dialect la dialect, constatăm următoarele, Dau întîîu tabloul de sub E, §§ 269, 270, rezumat din acest punct de videre,
a.	Dacoromîn, macedoromîn 12,—(3. Dacoromîn, macedoro-mîn fără meglenit 4.—f. Dacoromîn, istroromîn 4,-8. Dacoro-mîn, meglenit 7,—t. Dacoromîn, meglenit, istroromîn 1,—ţ, Dacoromîn, Olymp 1,—=.7). Dacoromîn (afară de Banat], macedoromîn 1.—Dacoromîn (afară de Banat, Muntenî-Pădurenî), macedoromîn 2,—i, Dacoromîn (afară de Banat, Muntenî-Pădurenî), macedoromîn fără meglenit 1.—x, Banat, istroromîn 2,—X. Banat, macedoromîn, istroromîn 1.—f- Banat, Muntenî-Pădurenî, istroromîn 4.—v. Banat, Muntenî-Pădurenî, meglenit, istroromîn 1. ‘—I, Banat, Criş-Mureş, macedoromîn fără meglenit, istroromîn
2,—o, Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, istroromîn 1,—ti. Banat, Criş-Mureş, Muntenî-Pădurenî, macedoromîn, istroromîn 1.—p. Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî, Albania, meglenit 1,—<j. Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Oaş, Albania 1.— t. Banat, Criş-Mureş, Oltenia, macedoromîn fără meglenit 1,—
u.	Banat, Bucovina, macedoromîn fără meglenit 1.—<p. Muntenî-Pădurenî, Olymp, meglenit 1,—x. Moţî, istroromîn 1.—A. Criş-Mureş, meglenit, istroromîn 2,—Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Mun-tenî-Pădurenî, meglenit, istroromîn 1.—a\ Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî, Oltenia, Muntenia, Olymp 1.—(3'. Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî, sudestul Transilvaniei, Oaş, Oltenia, Moldova, Bucovina, Basarabia, Fărşeroţî, meglenit
1.—C1. Oaş, meglenit 1.—5’. Oaş, Acarnania, Albania, Fărşeroţî
1,—e\ Braşov, macedoromîn 1,—Oltenia, Fărşeroţî 1,-^v)1. Oltenia, teritoriul transcarpatin, Basarabia, meglenit 1.—&1. Muntenia, macedoromîn l.—i1. Muntenia, macedoromîn, istroromîn 2. —■/}. Muntenia, istroromîn 1.—X’. Muntenia, Oltenia, Somiş-Tisa, meglenit, istroromîn	Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara
Oltuluî, sudestul Transilvaniei, meglenit, istroromîn l.—v1. Muntenia, Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului, sudestul Transilvaniei, meglenit, istroromîn 1.—Moldova, macedoromîn 2.—o1. Moldova,
334	§ ^
macedoromîn fără meglenit 3,—*■', Moldova şi tot teritoriul da coromîn (afară de Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltu-luî, sudestul Transilvaniei), macedoromîn fără meglenit 1,—p1 Moldova şi tot teritoriul dacoromîn. (afară de Banat, Muntenia Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, sudestul Transilvaniei) macedoromîn fără meglenit 1.—c1. Moldova, meglenit 1,— x1 Macedoromîn, istroromîn 10,—u1. Macedoromîn fără meglenit istroromîn	Meglenit, istroromîn 4,—Meglenit, Olymp
istroromîn 1.—tp1, Acarnania, istroromîn 2,
Din compararea acestui tablou cu acel de sub F 3, § 272, No, 3 rezultă (Pentru a putea face tabloul în lărgimea unei pagini mă servesc de scurtările următoare: c, p, = caractere proprii; c, com, dr, = caractere comune cu dacoromînul în general orî cu subdialecte dacoromîne; c, com, mr. = caractere comune cu macedoromînul în general orî cu subdialecte macedoromîne;
c,	com, istr. — caractere comune cu istroromînul):
Dacoromîn în general:	c, p, 28.—c. com. mr, 25,—c. com, istr. 5
Banat:	c. p,	2.—c,	com.	dr.	56.—c. com.	mr.	10.—c.	com.	istr,	12
Criş-Mureş:	c. p,	2,—c.	corn.	dr,	54.—c. com.	mr.	14,—c.	com.	istr.	7
Somiş-Tisa :	. c. p.	0.—c, com. dr. 49.—c. com. mr.	11.—c. com.	istr.	4
Oaş :	c. p.	3.—c, com. dr. 37,—c. com, mr,	7.—c. com,	istr.	0
Muntenî-Pădu'	f	_	.	4n
renj,	i c. p.	i.—c,	com.	dr.	50,—c, com,	mr.	10,—c.	com,	istr,	7
Moţi:	c, p.	1'.—c.	com.	dr,	30.—c, com,	mr,	3,—c.	com,	istr.	1
Târs. Bîrseî cj c
Tara Oltului •)	c'P'	—c,	com,	dr,	31,—c. com.	mr.	3,—c.	com.	istr.	2
Sudestul Tran-J	,	.
silvaniei •	j c-P-	0.—c,	com,	dr.	32.—c. com.	mr.	4.—c.	com.	istr.	2
Oltenia :	c. p.	0.—c, com, dr, 38,—g, com, mr,	8.—c. com,	istr»	3
Muntenia :	c, p,	2,— c, com. dr. 35,—c. com. mr,	8,—c. com.	istr.	7
Moldova:	c, p,	0.—c. com. dr. 36.—c. com. mr,	9.—c, com.	istr,	0
Bucovina :	c, p,	O.—c, com. dr. 36,—c, com. mr.	4.—c. com.	istr.	0
Basarabia :	c, p.	0.—c, com. dr. 36.—c, com, mr.	4 ^c. com,	istr.	0
Macedoromîn în general;	c, p, 7,—c. com. dr. 23.—c, com. istr. 14
Macedoromîn J	-a	J ^	•	t	✓
fără meglenit 4 c' P'	—c> com' mr' —c' com' “r‘	—c‘ câm’	Is^r*	°
Meglenit:	c, p.	10,—c, com. mr, 12.—c. com, dr.	22,—c. com.	istr. 14
Olymp :	c. p.	8.—c, com. mr. 9.—c, com. dr.	3,—c. com.	istr,	1
Acarnania:	c. p.	1, — c, com, mr, 9.—c, com. dr.	1.—c. com.	istr.	2
Albania:	c. p.	1.—c. com. mr. 9.—c. com. dr.	3.—c. com.	istr.	0
Fărşeroţî:	c. p.	1.—c. com. mr. 9.—c. com. dr.	3.—c. com.	istr..	0
Macedoromîn /	,
fără Olymp :	ţ	C-P‘	—c.	com.	mr.	7.—c. com.	dr.	0.—c.	com.	istr.	0
Macedoromîn	(
fără Olymp	< c. p.	3.— c.	com.	mr.	7.—-c. com.	dr.	0.—c.	com.	istr.	0
şi meglenit:	(
355
Istroromîn :	c.	p.	20.—c. cpm. dr. 28.—c. com. mr. 36
Şi dacă la caracterele fiecărui subdialect adăogim pe acele ale dialectului general respectiv, tablourile capătă aspectul următor: Dacoromîn în general:	c.	p.	28.—c. com. mr. 25.—c. com. istr. 5
Bănat:	c.	p-	2.	—c.	com.	dr. 56.—c.	com. mr.	35.	—c.	com. istr. 17
Criş-Mureş:	c.	p-	2.	—c.	com.	dr. 54.—c.	com. mr.	39.	—c.	com. istr. 12
Somiş-Tisa:	c.	p-	0.	—c.	com.	dr. 49.—c.	com. mr. 36.		—c.	com. istr. 9
Oâş :	c.	p-	3.	—c.	com.	dr. 37.-—-c.	com. mr.	32.	—c.	com. istr. 5
Muntenî-Pădu- ( rem: \ Moţi:	c.	p-	3.	—c.	com.	dr. 50.—c.	com, mr.	35.	—c,	com. istr. 12
	c.	p-	■1.	—c.	com.	dr. 30.—c.	com. mr.	28.	—c.	com. istr. 6
Ţara Bîrseî şi f Ţara Oltului: (, Sudestul Tran- / silvaniei: | Oltenia:	c.	p-	0.	—c.	com.	dr. 31.—c.	com. mr.	28.	—c.	com. istr. 7
	c.	p-	0.	— c.	com.	dr. 32.—c.	com. mr.	29.	—c.	com. istr. 7
	c.	p-	0.	—c.	com.	dr. 38.—c.	com. mr.	33.	“-C.	com. istr. 8
Muntenia:	C-	p-	2.	—c.	com.	dr. 35.—c.	com. mr.	33.	—c.	com. istr. 12
Moldova :	c.	p-	0.	—c.	com.	dr. 36.“c.	com. mr.	34.	—c.	com. istr. 5
Bucovina :	c.	p-	0.	—c.	com.	dr. 36.—c.	com. mr.	29.	—c.	com. istr.. 5
Basarabia:	c.	p-	0.	•—c.	com.	dr. 36.—c.	com. mr.	29.	— c.	com. istr. 5
Macedoromîn în general: Macedoromîn ( fără meglenit :\ c' P’ Meglenit:	c. p.
Olymp:	c. p.
Acarnania:	c. p.
Albania:	c. p.
Fărşeroţî:	■	c. p.
Macedoromîn f fără Olymp : | c' P' Macedoromîn ( fără Olymp < c. p. şi meglenit: [
c. p. 7.-23.—c. com. mr. 7.-10.—c. com. mr. 12.-
1.-
1.-
1:-
-c. com. mr. -c. com. mr. -c. com. mr. -c. com. mr.
9.~
9-
9.-
-c. com. dr. 23.--c. com. dr.37.-
-c. com. dr. 45.--c. com. dr. 40.--c. com. dr. 38.--c. com. dr. 40.--c. com. dr. 40.-
-c. com. istr. 14 -c. com. istr. 20
-c. com. istr. 28 -c. com. istr. 21 -c. com. istr. 22 -c. com. istr. 20 -c. com. istr. 20
2.—c. com. mr. 7.—c. com. dr. 23.—c. com. istr. 14
3.—c. com. mr. 7.—c. com. dr. 23.—c. com. istr. 14
Istroromîn:	c,.	p,	20,—c, com. dr. 28.-—c. com. mr. 36.	*
Ies la iveală, deci, următoarele fapte:
l1.	Caracterele comune dialectelor, dacă considerăm dialectele în general, sînt foarte numeroase. La dacoromîn caracterele comune cu măcedoromînul sînt aproape tot aşa de multe ca şi caracterele proprii. La macedoromîn caracterele comune cu dacoromînul sînt cu mult maî multe decît caracterele proprii,
2l, Caracterele comune pe care le au dacoromînul cu ma-cedoromînul sînt mai multe decît acele pe care aceste dialecte le au comune cu istroromînul.
336	§ 272.
3l, Maî muite Caractere comiine cu istroromînul are ma-eedoromînul decît dacoromînul
41, Caracterele pe care subdialectele unuî dialect le au comune cu celelalte dialecte sînt foarte numeroase. La dacoromîn caracterele acestea sînt aproape tot aşa de multe ca acele pe care subdialectele dacoromîneştî le au comune cu dacoromînul. La macedoromîn caracterele acestea sînt chiar mult maî numeroase decît acelea pe care subdialectele macedoromîne le au comune cu macedoromînul.
51, Caracterele comune pe care le au subdialectele daco-romîne cu macedoromînul şi subdialectele macedoromîne cu dacoromînul sînt maî numeroase decît acele pe care subdialectele dacoromîne şi macedoromîne le au cu istroromînul,
6L, Maî multe caractere comune cu istroromînul au subdialectele macedoromîne decît cele dacoromîne, u 71, In teritoriul banato-transcarpatin se găseşte maximul de
I	caractere comune pe care le au subdialectele dacoromîne cu da-
■	coromînul în general,
81, In teritoriul banato-transcarpatin şi în Muntenia apare maximul de caractere comune pe care subdialectele dacoromîne le au cu istroromînul,
9l* Cel maî mare procent de caractere comune cu istroromînul îl are dintre subdialectele dacoromîne Banatul, Cel maî mic procent îl au Moldova, Bucovina, Basarabia,
ÎO.1, Dintre subdialectele macedoromîne maximul de caractere comune cu dacoromînul şi istroromînul îl are meglenitul. După el vine din acest punct de videre macedoromînul fără meglenit, Din punct de videre al raportului însă dintre caracterele comune cu celelalte dialecte şi caracterele comune cu macedoromînul în general, primul loc îl are macedoromînul fără meglenit: la macedoromîn fără meglenit caracterele comune
*	cu dacoromînul sînt peste de cinci ori maî numeroase, şi acele comune cu istroromînul sînt aproape de trei ori mai numeroase decît caracterele comune cu macedoromînul în general (care a-ceste din urmă sînt la minimum), la meglenit caracterele comune cu dacoromînul nu sînt nici de patru orî mai multe, şi cele comune cu istroromînul sînt puţin peste de două orî maî multe decît caracterele comune cu macedoromînul în general (care aceste din urmă sînt la maximum),
ll1.	Subdialectele macedoromîne au maî multe caractere proprii decît cele dacoromîne. Cele maî'multe caractere proprii
§ 272.
337
Ie are macedoromînul fără meglenit (23), vin apoi meglenitul cu 10 şi Olympul cu 8. Celelalte subdialecte macedoromîne, cu caractere proprii în număr de 3, 2, 1, cad la nivelul subdialectelor dacoromîne.
12l. La dacoromîn caractere proprii ale subdialectelor apar numai în teritoriul banato-transcarpatin şi în Muntenia.
5.	In privinţa arhaismului cu care se prezintă unele fenomene notăm următoarele.
a.	Arhaisme de acel fel că un fenomen prezintă o stare maî veche din cursul dezvoltării sale.
o.	Oaş: păstrarea nazalizării provocate asupra vocalei precedente de n intervocalic căzut (123).
n. Oaş, Somiş-Tisa: n<.î cu nazalizarea vocalei precedente (121).
u,	Macedoromîn fără meglenit: păstrarea formelor arhaice mpt, mt~>nct (125); păstrarea formelor arhaice mps, ms~> nes (126); păstrarea formelor arhaice mpt, mt~>pt din cuvîntul nuptiae (137); păstrarea formei arhaice ms">ps (139).
b.	Arhaisme de acel fel că un fenomen important lipseşte.
(3. Banat: din tot teritoriul romînesc Banatul e cel maî refractar faţă de prefacerea în sunete limbale a luî p înainte de /,. în Banat fenomenul are loc numai înainte de i final fix, şi chiar atunci sunetul rezultat din p este cel mai apropiat de o-riginal, anume pfî (136).
p. Muntenia: ă neaccentuat nu se preface în a supt influinţa unui a din silaba următoare (82),
t, Macedoromîn: s-a păstrat n intervocalic în acele cuvinte la care el a dispărut în dacoromîn şi istroromîn (123),
• : s1, Istroromîn: / accentuat şi neaccentuat, precedat de s, ţ} dz, z, nu se preface în î (45),
6,	In privinţa maî. marelui progres cu care se prezintă u-nele' fenomene notăm următoarele,
a. Progres în felîul acela că un fenomen prezintă o stare maî; nouă din cursul dezvoltării sale.
a. Dacoromîn: l'<.i (99); cî<C.R, ftî (178); gl’cg, gî (194). .	,
îs,-Muntenia,- Moldova : ă accentuat, precedat în aceîaş silaba de e, i, sunet muiat, şi urmat în aceîaş silabă ori în silaba imediat următoare 'de e, i, sunet muiat, apare de cele maî multe orî prefăcut în e■-(?).
•	b. Progres în felîul acela că un fenomen- important are fiinţă.	22
338
§ 272-273.
0.	Banat, Muntenî-Pădurenî: r se înmoae înainte de i, rar (95).
c.	Banat, Criş-Mureş, Muntenî-Pădurenî: între m şi e, i se intercalează un l epentetic, dar nu în mod consecvent, fenomenul scade dela vest spre est (116).
1.	Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa: / se înmoae înainte de /, rar (107).
y). Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî: r se înmoae înainte de e, fenomenul scade dela vest spre est (95);
/ se înmoae înainte de e, fenomenul scade dela vest spre est (107); n se înmoae înainte de e, fenomenul scade dela vest spre est (134).
Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî, Oltenia, Moldova, Bucovina, Basarabia: t înainte de e, i (altul decît cel care provoacă africatizarea de sub 156, 157) se înmoae şi apoî devine ts orî ic orî tlî orî c, fenomenul are loc cu cea maî mare consecvenţă în Banat şi pierde în consecvenţă şi întindere cu cît mergi dela vest spre est (164); d înainte de e, i (altul decît cel care provoacă africatizarea de sub 165, 166) se înmoae şi apoi devine dz orî g orî dy orî ^ fenomenul are loc cu cea mai mare consecvenţă în Banat şi pierde în consecvenţă şi întindere cu cît mergi dela vest spre est (175),
t. Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, Oaş, * Oltenia, Moldova, Bucovina, Basarabia: ,R>cl şi Ic din elementele străine<Cf, th, ts, ţ, fenomenul e cel maî puternic reprezentat în Munteni-Pădureni şi Oaş (190).
■/.). Banat, Criş-Mureş . (?), Somiş-Tisa, Munteni-Pădureni, Oaş, Moldova, Bucovina, Basarabia: g">gl şi g din elementele străine<t/’ dz, fenomenul e cel mai puternic reprezentat în Munteni-Pădureni (201).
X. Banat, Oaş, Muntenia: în Banat, rar, între p şi e, i, în Oaş în mod regulat între p şi i, în Muntenia, foarte rar, între p şi i se intercalează un î epentetic (144).
p. Muntenia: între b şi i se intercalează un i epentetic, rar (155).
IU
§ 273. Ce sînt dialectele, pe care aşa le-am numit pănă acum, dacoromîn, macedoromîn, istroromîn? Limbi orî dialecte? Deosebirea dintre limbă şi dialect nu s-a făcut încă, macarcă toţi vorbesc necontenit de limbi şi de dialecte. In mod vag se admite ca mijloc de deosebire priceperea: acolo unde nu poţi
§ 273.
339
pricepe pe cel care-ţi vorbeşte, acesta vorbeşte altă limbă decît tine. Vezî, de pildă, Gabelentz Die Sprachwissenschaft 54 sqq., Grober în Grobers Grundriss l2 539 (La acest din urmă vagul deosebirii a pătruns pănă şi în chipul de ase exprima: „Acolo unde nu pricepî în mod imediat prin limba ta vorbirea altuia, aî a face cu o limbă orî cu un dialect deosebit" ! Apoî atuncî, care-î deosebirea dintre limbă şi dialect?). Acest criteriu de deosebire, priceperea, e însă foarte şubred, căcî, după cum însuş Gabelentz observă, priceperea e variabilă dela un individ la altul, aşa că acolo unde nu pricepe unul, X, altul, Y, pricepe, încît ceîa ce-î limbă deosebită pentru X, nu-î limbă deosebită pentru Y, Dar faptul însuş de a pricepe e variabil. Care pricepere orî lipsă de pricepere hotăreşte? Trebue să nu pricepî nimic, pentru ca să aî a face cu o limbă deosebită? Ori, dacă admiţî o cantitate oarecare de pricepere, care e cantitatea a-ceîa? Care-i cantitatea de nepricepere, dela care în sus nu maî poţi zice că ai a face cu un dialect al unei limbi, ci cu o limbă deosebită ?
Eu socot că deosebirea nu trebue pusă în gradul de pri* cepere, ci în gradul de înrudire, în gradul de asămănare. Şi aicî aî a face cu deosebiri treptate, şi aici aî a face cu dificultatea de a hotărî o graniţă de înrudire şi de asămănare, dincolo de care n-ar mai fi un dialect, ci o limbă deosebită. Aî însă un avantaj, pe acela anume că, constatările, statisticile, o-dată făcute, ele aii o valoare absolută, iar nu variabilă, ca a-tuncî cînd te pui pe terenul priceperii: faptele sînt cutare, le poţi numi într-un fel orî în altul, dar ele rămîn aceleaş, Apoî, dacă te serveşti de criteriul priceperii, eşti nevoit ca dela acea graniţă, peste care ai hotărît că ai a face cu limbi deosebite, încolo să confunzi într-o singură masă limbile cele maî disparate, pecînd, dacă constaţi asămănările şi deosebirile, îţi dai socoteală de relativa diferenţă dintre diferitele grupuri de vorbire, oricum, le-ai numi, limbi orî dialecte, şi prin urmare de relativa lor înrudire.
Şi acest din urmă fapt, înrudirea, este acel care interesează în cel mai mare grad, maî ales atunci cînd prin ajutorul limbilor vrei să-ţî dai socoteală de firea etnică a popoarelor şi de istoriea lor, Căcî asămănările dintre limbi probează intr-adevăr înrudirea lor relativă, iar înrudirea limbilor probează în anumite înprejurărî înrudirea popoarelor care le vorbesc*).
*) Chestiunea pusă de mine aicî nu este acea a înrudirii limbilor •aşa cum A. Meillet o discută în articulul „Le probleme de la parente des
340
§ 273V
Care sînt aceste anumite înprejurăn?
In privinţa chipului cum se desfac dialecte şi limbi deosebite dintr-o limbă primitivă unică oarecare au fost puse înainte două păreri, Uniîa au susţinut că limba primitivă a unul grup de limbî s-a desfăcut în limbî deosebite aşa după cum se desface un copac în ramuri (Stammbaumtheorie), Iar alţii au susţinut că limba primitivă s-a lăţit pe un spaţiu tot maî mare, şi în măsura în care s-a lăţit a devenit tot maî deosebită faţă cu centrul de expansiune: dintruntîîu trecerile dela un val de limbă, dacă se poate zice aşa, la alt val erau treptate, cu vremea însă, din cauza emigrărilor valurilor intermediare pe de o parte, iar pe de alta din cauza interpunerilor de obstacule între: valuri, de pildă prin obstacule mari naturale (munţi, mări, etc,),. ori prin invazii de popoare străine, orî prin graniţî politice, continuitatea s-a rupt şi au apărut treceri bruşte şi deosebiri marcante dela o limbă la alta, care deosebiri apoi au tot crescut cu vremea (Wellentheorie). Iniţiatorul şi principalul reprezentant al primei păreri a fost August Schleicher (Compendium der ver-gleichenden Grammatik der indogermanischen Sprachen, Weimar, 1862), Iniţiatorul şi principalul reprezentant al părerii a doua a “fost Johannes Schmidt (Die Verwandtschaftsverhăltnisse der indogermanischen Sprachen, Weimar, 1872). La aceste două teorii s-aii făcut întîmpinările următoare, 1) Dacă Stammbaumtheorie ar fi justă, ar trebui ca, cu cît urmărim mai departe în trecut:
langues" din Linguistique historique et linguistique generale pag. 76-102-Pentru Meillet sînt înrudite acele limbî, care derivă din aceîaş limbă primitivă, oricît de deosebite din punct de videre etnic ar fi neamurile de oameni care le vorbesc, şi ceîa ce-1 preocupă este de a arăta cum se poate proba că cutare limbî, cîteodată foarte deosebite la un moment dat una de alta, derivă din aceîaş limbă primitivă. Pentru mine lucrul principal nu este de a constata că limbile cutare derivă din aceîaş limbă primitivă, ci de a constata cum în feliul de a fi al limbilor se manifestează înrudirea etnică a neamurilor care le vorbesc, şi ceîa ce mă preocupă este de a arăta cum se poate proba că cutare limbî, cîteodată foarte deosebite la un moment' dat una de alta, sînt vorbite de acelaş neam de oameni,’Pentru Meillet limba este organul unei societăţi şi înrudirea limbilor este o chestiune sociologică. Pentru mine limba este şi organul unui neam, de oameni şi înrudirea limbilor este maî mult o chestie biologică. Pentru aceîa prin ethnos, ethnic în toată discuţiea din lucrarea de faţă eu nu înţeleg societatea care- vorbeşte aceîaş limbă, ci neamul, chiar dacă ar fi despărţit în grupuri cu limbi deosebite, care să nu fi derivînd din aceîaş limbă primitivă, neamul, adecă complexiunea specifică fizică, şi psihică, baza de articulare şi baza psihologică, rasa.
$ 273.
341
un grup de limbi orî de dialecte, cu atît să dăm peste maî puţine ramuri, peste maî puţină diversitate, peste mai mare uni-late. Cu toate acestea se observă că, din contra* diversitatea, multiplicitatea cresc în proporţiea în care pătrundem mai mult în istoriea trecutului limbilor. De pildă, s-a constatat că numărul şi divergenţa dialectelor greceşti cresc cu cît urmărim mai mult dialectele greceşti în trecut. S-ar părea că nu o limbă u-nică, ci o sumedenie de dialecte s-a aliat la baza limbilor înrudite dintr-un grup oarecare, de pildă la baza limbilor indo-germane. Pentru aceia au şi renunţat indogermaniştii la reconstituirea limbii indogermane primitive. 2) Dacă Wellentheorie ar fi justă, ar trebui să observăm astăzi, la dialectele unei limbi •oarecare, acea trecere treptată dela un dialect la altul, acea diversitate cu atît mai mare, cu cît ne îndepărtăm mai mult de -centrul de expansiune, ori în general de un centru careva; Dar studiarea dialectelor din punct de videre al graniţelor dintre ele, din punct de videre al lăţirii în spaţiu a unui fenomen lim-ibislic (de pildă, şi mai ales, a unui sunet, apoi a unei forme gramaticale, a unuî cuvînt, a unui înţeles de formă ori de cu-vînt), formarea de atlase dialectale, unde se arată în mod bătător la ochi întretăerea în tot felîul de direcţii a tot felîul de ienomene, au dus la concluziea că nu numaî dezvoltarea dialectală nu este treptată dela un spaţiu la altul, că nu numaî există de multe orî asămănărî maî mari între valurile maî depărtate decît între cele mai apropiate, dar este aşa de mare încurcătură de linii, aşa de mare lipsă de contururi, încît la urma urmelor se pune chestiunea dacă nu cumva nu există dialecte de fel, dacă nu cumva trebue să zicem că sînt tot atîtea dialecte cîţî indivizi şi că altfel de dialecte în afară de cele individuale nu există (Asemenea atlase dialectale sînt, de pildă, pentru limba germană Wenker, Sprachatlas des deutschen Reichs, 1895; pentru limba franceză Gillieron et Edmont, Atlas linguis-iique de Ia France, 1902-1908; pentru dialectul dacoromîn Gustav Weigand, Linguistischer Atlas des dakbrumăniscHen Sprach-gebietes, Leipzig, 1909. Asupra chestiunii vezi Paul Kretschmer, Einleitung in die Geschichte der griechischen Sprache, Gottin-gen, 1896, pag. 93 sqq.; Eduard Wechssler, Giebt es Laut-gesetze?, în Forschungen zur romanischen Philologie, Festgabe fiir H. Suchier, pag. 349 sqq.).
Principala obiecţie, care s-ar putea face celor două teorii, ar fi însă după mine aceia că nu se ţine socoteală în ele de
342
§ 273.
bazele etnice ale limbilor. Se vorbeşte în ele de limbi, care-s-ar desface ca ramurile unui copac ori ca valurile unei ape,, in aşa fel, parcă limbile ar avea un traîu a parte, în mod independent de oamenii care le vorbesc. Să se fi desfăcut ca ramurile orî ca valurile limbile indogermane? Dar acolo avem a iace cu dialecte foarte asămănătoare ale unei limbi, pe care popoare cuceritoare le-au transplantat Ia alte neamuri de oameni, unde, dezvoltîndu-se mai departe pe baze de articulaţii deosebite dela un neam la altul, au dat naştere la limbile in-dogermane. Să se fi desfăcut ca ramurile orî ca valurile limbile romanice? Dar acolo avem a face cu o limbă unitară, pe care organele statului şi coloniştii au transplantat-o • la diferite neamuri de oameni, unde, dezvoltîndu-se mai departe pe baze de articulaţii deosebite dela un neam la altul, au dat naştere la limbile romanice, înţeleg să ai a face cu unul şi acelaş neam de oameni, care să se fi lăţit tot mai mult fără să-şi piardă unitatea etnică, şi să vorbeşti atunci de desfacere în ramuri şi în valuri, Găci în adevăr diferenţiarea fizică şi psihică a uneru-nităţî etnice e foarte posibil să se facă în aşa fel, încît să o-poţi. compara cu desfacerea ramurilor dintr-o tulpină, iar diferenţiarea tot mai mare a aceleiaş unităţi etnice, cu cît creşte distanţa dela un centru de expansiune, este tot atît de probabilă, deoarece deosebirile mediului încunjurător cresc probabil în aceîaş proporţie; limba însă nu e decît un organ al omului,, dezvoltat la el în mod tot aşa de specific ca întreaga luî făptură fizică şi psihică, şi nu-î nimic mai natural decît ca diferenţiarea în ramuri şi în valuri să se reflecteze şi într-însa. Dar se poate găsi vreun asemenea exemplu de un popor unitar etniceşte, care să se fi lăţit tot mai mult fără să-şi fi perdut unitatea etnică? Eu cred că nu. Şi aicî, ca pe oricare alte terenuri ale cugetării omeneşti, orice gîndim noi se găseşte numai aproximativ în realitate. Un asemenea exemplu de popor este posibil numai ca un deziderat al minţii noastre, în realitate este imposibil. Aproximativ însă se poate găsi. Şi eu aş socoti că dintre popoarele aşa numite romanice, poporul romîn, acest conglomerat de multe neamuri de oameni, printre care a predominat însă neamul thrac, devenit unitar prin amestec, prin a-celeaş înprejurărî climaterice, prin aceleaş vicisitudini politice, prin aceleaş înprejurărî de vieaţă psihică, şi care apoi s-a lăţit, depe teritoriul lui de baştină pe alte teritorii aşa de întinse, precum- sînt acele pe care le ocupă actualmente, prezintă cele
§ 273.
343
mai multe condiţii pentru a fi considerat cu aproximaţie ca un asemenea exemplu. Probabil poporul romîn n-a fost cuceritor şi actuala populaţie romînească nu se datoreşte unor neamuri străine, cărora primitivul popor romîn li-ar fi impus limba lui şi cu care el s-ar fi contopit: dacă şi vreo asemenea contopire â avut loc, ea s-a petrecut în măsură mică şi în general populaţiea actuală se datoreşte numai continuării prin prolificaţie a aceluiaş neam de oameni. Probabil lăţirea poporului romîn s-a petrecut în teritorii golite de populaţiea veche, care se scursese în alte direcţii. Probabil repulsiunea pe care o au Romî-niî de a contracta legături de sînge cu străinii, repulsiune care e aşa de mare, încît chiar căsătoriile între Romînii din sate diferite sînt evitate (Vezi S. FI. Marian, Nunta la Romîni pag. 45 sqq.), a fost tot aşa de mare totdeauna, aşa că, chiar dacă o minoritate formată de străini se va fi romînizat (0 majoritate străină romînizată este imposibil de admis, căci Romînii n-au fost cuceritori), majoritatea populaţiei, formată din Romîni, s-a păstrat curată de sînge. Toate aceste lucruri sînt probabile. Dar chiar dacă nu vor fi probabile, cu maî mult drept în orice caz poate să se gîndească cineva la desfaceri în ramuri şi în valuri, cînd e vorba de o limbă romanică, decît cînd e vorba de limba indogermană ori de limba latină, şi încă cu mai mult drept, cînd e vorba' de limba romînă, căcî—aceasta e sigur— nicîo altă limbă romanică nu s-a răspîndit dela un centru pe un spaţiu atît de întins ca dînsa *).
Dacă admitem acum că, atunci cînd la baza unei limbi e-xistă unitatea etnică a poporului care o vorbeşte, este firească o desfacere în dialecte analoagă desfacerii ramurilor dintr-un copac şi a valurilor unei ape, care desfacere în dialecte să co-răspundă unei adecvate desfaceri în firea etnică a poporului vorbitor, prima chestiune care trebue să şi-o pună cineva este acea a punctului de videre din care trebue considerată limba.
Omul este compus din fizic şi din psihic, şi în variaţiea
*) Chestiunea amestecului poporului romîn primitiv cu diferite neamuri de oameni altele, pe care şi le va fi asimilat îu cursul existenţei sale, este o chestiune care aşteaptă rezolvirea, dacă în general i se va putea da vreodată o rezolvire. Este o chestiune în tot cazul care trebue să plece dela o constatare a stării antropologice actuale a poporului ro-iriîri, şi din acest punct de videre nu cunosc alte lucrări decît acele ale lui Eugene Pittard, Popoarele din peninsula Balcanilor, în Buletinul societăţii regale romîne de geografie XXXVII, şi Les races et l’histoire,. Paris,
.344
§ 273.
lor aceste două lucruri nu merg mînă în mînă, învremece va-riaţiea fizică atinge gradul x, cea psihică poate atinge gradul y, apoi variaţiea fizică e mai înceată şi mai treptată, îar cea psihică e maî răpede şi mai bruscă. Pentru aceîa şi întîlneştî în aceîaş familie fraţi care samănă mult la fizic, dar se deosebesc mult sufleteşte, pecînd din contra oameni cu complexiunea fizică cea maî deosebită au adesea afinităţi psihice, şi morale şi intelectuale, uimitoare. In mijlocul unui popor se întîmplă cîteodată că acel care reprezintă maî puţin tipul fizic al poporului să ducă la culme tocmai calităţile psihice ale acestuia: exemplu Socrat- Iaponejiî samănă mai mult la psihic cu Europenii decît cu Chinejiî, care sînt de aceîaş rasă fizică cu dînşiî (A-ceasta nu înseamnă, negreşit, că n-ar fi enorme deosebiri psihice între Europeni şi laponejî. Vezi, de pildă, cele spuse de Pierre Loti, Femmes japonaises),
1924, din care se constată că Romîniî au un tip al lor a parte faţă cu popoarele vecine. încolo numaî cîteva indicaţii răzleţe se găsesc pela învăţaţi asupra tipului romînesc, cu care ocazii s-au emis şi oarecare presupuneri asupra probabilului amestec dintre Romîni şi dintre cutare orî cutare neamuri străine. După Weigand în IV Jahresbericht 286-287 c„Tipul Moţilor nu-î romînesc de fel; Părul blond, ochii albaştri, nasul supţire şi coroetic, care se găsesc'atît de des la eî' şi la locuitorii din Fizeş în valea Haţegului, nu aparţin la tipul romînesc". Moţii ar fi proveniţi dintr-un amestec al Romînilor cu mulţi Slavi maghiarizaţi, care s-au romînizat. Mult element unguresc apoî s-ar fi contopit cu cel romînesc la Romîniî din valea Haţegului, dela Mureş şi din Bihor-1. Despre Moţî maî spune Weigand în Zeitschrift fur romanische Philologie XXIX, 377 : „Moţul, coada (Zopf) Moţilor este de origine malorusă, coloniile maloruse au adus acest obiceîu în' Transilvania. Maloruşiî sînt porecliţi de Velicoruşî Hohol, adecă moţ. La Maloruşî moţul azi a dispărut (dar şi la Moţi a devenit foarte rar şi maî este purtat numaî de bătrînî), numele însă a rămas. Moţii sînt un popor amestecat din Romînî, Slavi şi Secuî, îar procentul cel maî mare, dacă judecăm după tipul Moţilor veritabili, l-au dat Secuii". După acelaş învăţat în Linguistischer Atlas pag. 17 ,;toată marea deosebire dialectală dintre Moldova şi Valahia provine dela o bază de limbă deosebită, care bază de limbă a fost în Moldova de sus cea malorusă, îar în Valahia cea bulgărească". Şi cu toate acestea dialectul muntenesc are numaî două caractere specifice, şi acelea de foarte mică importanţă, îar cel moldovenesc n-are nicîunul! Vezî maî sus F 4, § 272, No 4, IarSextil Puşcariu, Zur Rekonstruktion des Urrumănischen în 26 Beiheft zur Zeitschrift fur roman. Philologie pag, 51, spune următoarele: „Să se bage bine de samă că alt ceva e limbă şi alt ceva popor orî rasă. Aceste lucruri nu tre-buesc confundate. Macarcă limba autohtonă la un. popor deznaţionalizat n-are pentru limba nou adoptată aproape nicîo importanţă,-în privinţa etnică şi antropologică populaţiea primitivă este acea care hotărăşte carac-
§ 273.
345
ierul poporului celuî nou rezultat din amestec, Orîce cunoscător al poporului romînesc rămîne surprins cînd constată cît de mult variează caracterul etnic dela o provincie la alta, macarcă deosebirile de limbă sînt minime, Aşa, de pildă, deosebirea dintre Sîrbiî şi Romîniî din Banat este cu mult maî mică decît acea dintre Romîniî bănăţeni şi ceî din; Ardeal, iar Romîniî din Valahia de sud se deosebesc din punct de videre etnic de Moldoveni maî mult decît de Bulgari". Şi cu toate acestea din cele spuse de Pittard în „Popoarele din peninsula Balcanilor11 se vede că Romîniî din Banat se deosebesc :de Sîrbî maî mult decît se deosebesc de .Sîrbî Romîniî ceilalţi! Cel dintîiu care a vorbit despre Romîniî Megleniţî, Lucius, De regno Dalmatiae et Croatiae, în Schwandtner Scriptores rerum hungaricarum III pag. 455, spune, fără să arăte izvorul de informaţie, că Alexios I Komnenos (1081-1118) a stabilit Vlahi în Moglena, dupăce a--ceastă regiune fusese devastată de Robert Guiscard cu Normanzii : [Intre ■anii 1081-1085 Robert Guiscard a ocupat Kerkyra, Avlona, Kanina, Dyr-rhachion, Epirul, Pekin, Berat, Arta, Thessalia, Polobo, Scopia, Moglena; Hopf, Geschichte Griechenlands, VI, pag. 141 sqq,], apoî, dupăce a învins pe Pecenegi cu ajutorul Cumanilor [April 1091, la gura Mariţei lîngă Ainos, Anna Komnena, pag, paris. 232. Pentru fixarea datei de April 1091 vezî C. Jirecek, Geschichte der Serben, I, pag. 239], a stabilit Pecenegi într-însa, şi că din amestecul dintre Vlahii şi Pecenegii stabiliţi de Alexios I Komnenos în Moglena se trag Romîniî Megleniţî. De altfel Pecenegii însiş erau după Lucius, aceîaş pagină, tot Romînî [Notez în treacăt că părerea luî Lucius, cum că Pecenegii ar fi fost Romînî, a fost a-■doptată de Petru Maior, Istoriea pentru începutul Romînilor, pag. 153 sqq., care o complectează cu aceîa că şi Cumanii ar fi fost Romînî, pag. 160 sqq.]. Părerea că Romîniî Megleniţî şî-ar fi trăgînd originea din a-mestecul dintre Romînî şi Pecenegi a fost reluată de C, Jirecek în Archiv fur slavische Philologie, XV, pag- 97, cu ocaziea recensieî pe care acest învăţat a făcut-o lucrării Vlacho-Meglen a luî Weigand. Dupăce vorbeşte despre stabilirea Pecenegilor în Moglena decătră Alexios I [Faptul este a-testat de Zonaras, tomul II, pag. paris. 299], C. Jirecek zice următoarele: „Prin aceasta se explică în de ajuns fizionomiea necaucaziană a Vlahilor ■din Moglena, care a surprins aşa de mult pe D-l Weigand: Romîniî Megleniţi sînt descendenţii romanizaţi aî Pecenegilor colonizaţi în Moglena. Tot aşa alţî Pecenegi colonizaţi pelîngă Sofia s-au slavizat şi feţele urmaşilor lor li dă de gol astăzi originea", [Weigand Meglen-XXIX despre Romîniî Megleniţî: „Expresiea feţei este indiferentă; ochii fără foc, apoî lun-găreţî şi oblici; umerii feţeî eşiţî înainte; buze groase şi barbă puţină"]. Această reluare a părerii luî Lucius a avut loc în mod independent; căci Jirecek n-a cunoscut cele spuse de Lucius. Deosebirea stă numaî într-aceîa •că Jirecek, bine înţeles, nu consideră pe Pecenegi ca Romînî. După Th. Capidan, Meglenoromîniî, I, Bucureşti, 1925, pag, 63 sqq. cRomîniî megleniţî ar fi venit în actualul lor teritoriu dinspre răsărit, din regiunea muntelui Rhodope, pentrucă particularitatea meglenoromînă ă,	a	fost	înpru-
-mutată din limba bulgară, îar în limba bulgară schimbarea de sunet 0.<~.Q se găseşte numaî în regiunea muntelui Rhodope ; apoî Romîniî megleniţî m-au putut veni în actualul lor teritoriu decît numaî după secolul XII, orî
346
§ '273.
chiar numai după secolul XIII, pentrucă în dialectele bulgăreşti din muntele Rhodope „pronunţarea luî ă ca oa apare cu mult după secolul XII"; cu Pecenegii, decî, Romînii megleniţi nu s-au putut amesteca, „pentrucă atuncî cînd se vor fi coborît eî prin secolul XIII şi poate ceva şi mai tîrziu 'în Meglen, nu vor fi găsit în această regiune decît numai Bulgari" Nu este exact însă că în limba bulgară schimbarea de sunet ă<Z.§ se găseşte numaî în regiunea muntelui Rhodope, vezî § 293; îar dacă în dialectele bulgăreşti din muntele Rhodope pronunţarea luî ă ca oa apare cu mult după secolul XII (Adecă cum apare? Se constată adecă în ceva scris ?), aceasta nu înseamnă că această pronunţare nu va fi existat cu mult maî	înainte! In	Viaţa Nouă XVII	(anul 1921),	pag. 165-173	(după
cum văd	dintr-o notiţă în Dacoromania	II 880 şi din cele ce mi-a	comu-
nicat D-l profesor Minea, căci eu însumi n-am putut găsi nicăirî numărul din Viaţa Nouă unde s-a publicat articulul luî Densuşianu) Ovidiu Densu-şianu, într-un articul intitulat „Moţii, originea lor", susţine că Moţii sînt Alani romînizaţi, pentrucă verbul a văi cu înţelesul de a vedea, pe ca-re-1 au Moţii, îş are analogul într-un verb din limba Oseţilor, descendenţii Alanilor, şi pentrucă Moţii sînt blonzi ca şi Alaniî. Alaniî ar fi lăsat printre Romînî şi alte urme, după Densuşianu, anume în felîul cum poartă fimeile părul în Ţara Haţegului şi în numele de localitate Zarand, care ar fi un derivat	din cuvîntul iranic zar, care	înseamnă aur.	Pe a
văi însă	maî degrabă	decît din cuvinte	iranice l-ar	putea deriva	cineva
din latinul *valliare, a vîntura, schwingen, vanner, de unde s-a derivat italianul vagliare, a cernej a alege, a cerceta cu băgare de samă (Meyer-Liibke* Romanisches etymologisches Worterbuch No 9132). Legătura de înţeles dintre ă cerne şi a vedea este vădită în însuş latinescul cernerer care înseamnă şi a cerne şi a vedea, îar dela înţelesul a cerceta cu băgare de samă, pe care l-a căpătat *valliare în italieneşte, pănă la acel de a vedea, pe care l-a căpătat *valliare în romîneşte, trecerea este cea maî uşoară, după cum probează de fapt acelaş cernere latinesc, care înseamnă şi a cerne' şi a cerceta cu băgare de samă şi a vedea. Cît despre Zarand, această localitate este prea departe de terenurile aurifere din Transilvania, pentrucă să-i poată cineva pune în legătură numele cu aurul. In caz cînd pronunţarea este Zarand, apoi avem probabil a face cu slavul Zardbu (Vezî Miklosich, Die slavischen Ortsnamen aus Appel-lâtiven, II, pag. 120), pe care Ungurul prin etimologie populară l-a pus în legătură cu zărand-, participiul verbului zărni, a închide.;
Asemenea amestecuri cu neamuri străine, pe care le vor fi suferit Romîniî, sînt însă parţiale. De altă importanţă, mai mare cu mult, este a-mestecul pe care-1 vor fi avut poate Dacoromînii cu Slavii pe întregul teritoriu actualmente ocupat de dînşiî, unde nenumărate numirî topice slave probează că Romîniî trebue să fi primit acele numirî direct dela nişte Slavi, care orî vor fi emigrat aiurea undeva ori se vor fi contopit cu Romîniî. Pentru Slavi şi pentru eventualur amestec al Romînilor cu Slavii vezî § 82 No 10 şi § 225.
; Tot aşa de altă importanţă, maî mare cu mult, este amestecul'pe
§ .273.
347
care l-au avut după Diculescu, Die Gepiden, I, Romîniî cu Gepizii în Dacia traîană. Prezenţa Gepizilor în Dacia o constată Diculescu pe baze istorice şi arheologice cu începere dela anul p. Chr. 249 pănă la ruina statului lor, al cărui sîmbure îl constituia toată Dacia, prin Avari şi prin Langobarzi la anul 567. Vezi § 82 No. -9 sub Gepizi. Această prezenţă o. constată el apoî maî departe, tot pe baze istorice şi arheologice, după ruina statului lor. cDupă ruina domniei lor din Dacia şi ocuparea Daciei de Avari unii Gepizi s-au dus la Langobarzi, alţii maî puţini s-au refugiat la Bizantini, Dintre ceî duşi la Langobarzi sînt pomeniţi uniîa de Paulus Diaconus încă în a doua jumătate a secolului VIII. Puţinii care s-au refugiat pe teritoriul bizantin şi-au perdut probabil naţionalitatea deja în a doua generaţie. Grosul populaţiei gepide a rămas în Dacia sub jugul Avarilor, Avarii erau maî ales stabiliţi în cîmpiea dela Tisa din vestul Daciei, unde s-au aflat morminte de tip avar, cu cal, cu hăţuri, scări de şa, arme, podoabe şi monezi bizantine dela VI-VII secol. Asemenea morminte s-au găsit la Kunagota în comitatul Csanâd dela finele secolului
VI,	la Artand şi Cigmău în districtul Bihor din secolul VII, şi la Torok-Kanisza în districtul Torontal din secolul VIII, Grosul populaţiei avare era însă la vest de Tisa. Cum că Gepizii trăiau alăturî cu Avarii se probează prin rămăşiţi arheologice găsite la Tisza-Fiired în comitatul Heves şi la •Felnak în districtul Temeş, care sînt datate din primul timp al. dominaţiei avare. împăratul Mauricius şî-a pus numele Gepidicus. Aceasta înseamnă că alăturî cu Avarii,. în luptele acestora cu Bizantinii dela 583-586, trebue să fi fost şi Gepizi. In expediţiea contra Avarilor dela anul 601 Bizantinii au dat la nord de Temeş în Banat peste trei sate de Gepizi. In luptele pe care le-a avut atunci în Banat generalul bizantin Priscus cu Avarii a luat prizonieri 3000 de Avari, 800 de Slavi, 3200 de Gepizi şi 2000 de i barbari. In armata chaganuluî Avarilor, cînd acesta a mers'con-itra Constantinopoluluî la anul 626 erau Avari, Bulgari, Slavi şi Gepizi. Dela anul 626, cînd cu expediţiea Avarilor contra Constantinopoluluî, nu se maî vorbeşte de Gepizi în izvoarele bizantine. In izvoare apusene se mai pomeneşte de Gepizii depe aicî încă două secole şi jumătate după a-nul 626. Geograful Ravennas, prima jumătate a secolului VIII, pomeneşte de Dacia, numită şi Gipidia, unde locuesc Avarii, Pela anul 770 Paulus Diaconus pomeneşte de Gepizi care trăesc sub jugul Avarilor, Imperiul Avarilor a fost sfărmat de Franci la anul 796 şi în luptele Avarilor de atunci cu Francii sînt pomeniţi de partea Avarilor şi Gepizii. La anul 872 ori 873 se pomenesc Gepizi la Sirmium’’. Die Gepiden, I, pag. 211-220, 222-224, 227, 232-234, 239-240. In special importante în documentarea prezenţei Gepizilor în Dacia sînt rămăşiţile arheologice gepide, despre care numaî unele vorbeşte Diculescu ,în primul său, volum, căci despre numeroasele rămăşiţi arheologice gepide, găsite în Transilvania, Banat, Cri-şana, Maramureş spune autorul la pag, 78 că va vorbi în. volumul II.al operei sale. In primul volum autorul vorbeşte numaî despre cele dela Simian'(Szilâgy-Somlyo) din nordvestul Transilvaniei, care datează dela începutul secolului V, pag. 43-45, 48-5,1, despre cele dela Apahida lîngă Cl&j, care datează din prima jumătate a socoluluî VI, pag. 77-78, şi despre cela dela.Tisza-Fiired în comitatul Heves şi dela Felnak în districtul
348
§ 273.
Temeş, care datează din primul timp al dominaţiei avare, pag: 219-220; iar în harta statului gepid dela pag. 76 se arată unele (einige). din locurile unde s-au găsit asemenea rămăşiţi gepide: 12 locuri în Transilvania pe tot cuprinsul eî, 3 locuri în Banat, 8 locuri în Crişana, , 1 loc în Maramureş. Fiindcă Diculescu este partizan al părerii ca Dacoromînii sînt descendenţii populaţiei romane din Dacia, care n-ar fi părăsit Dacia niciodată, ci ar fi rămas statornică în ea în tot timpul invaziei barbarilor, a-poî se înţelege pentru ce elementele vechi germane care se vor fi găsind în limba romînească sînt după el de origine gepidă (Vezi § 84 nota): Romînii şi Gepizii au fost doar coexistenţi în Dacia în curs de şese se-cule, pănă ce s-au romînizat Gepizii încet încet cu toţii. Die Gepiden I, pag. 169-170: c Gepizii erau numeroşi, dar maî puţin numeroşi decît. populaţiea romanică, faţă de care erau în acelaş raport numeric, în care au fost neamurile germane faţă de populaţiea , romanică în celelalte provincii ale imperiului’’. Pag. 171-173: ^In Dacia alături cu Gepizii trăiau, ca populaţie supusă, Romîniî primitivi’’. Pag. 196: cRomîniî faţă de Gepizi erau în stare de supunere. De atuncî îş trage originea înţelesul de halb-freier Bauer al cuvîntuluî rumînC. Pag. 197 : cOcupaţiea Romînilor pe vremea Gepizilor era păstoriea şi agricultura'’. Pag. 224-225 : cCeî două mii de barbari, despre care se spune că î-ar fi luat prizonieri generalul bizantin Priscus în Banat înpreună cu 3000 de Avari, 800 de Slavi şi 3200 de Gepizi (Informator este Theophanes. Vezi puţin maî sus), erau Romîni’’. In ce priveşte continuitatea Romînilor în Dacia, aceste spuse ale lui Diculescu sînt afirmaţii goale. înseş numele comune şi personale gepide, care ar exista în romîneşte ,(Vezi § 84 nota), ar răsturna în adevăr, după cum cu drept observă Diculescu pag. 173-174, principalul argument care s-a adus pănă acum contra continuităţii Romînilor în Dacia, dar n-ar constitui un argument pentru această continuitate, întru cît Romînii au putut căpăta elementele vechi germane de nuanţă gepidă din limba lor dela Goţii de a dreapta Dunării, cu care au fost în aşa de îndelungate raporturi (Vezi § 82 No 9) şi a căror limbă era asămănătoare cu acea a Gepizilor (Vezi § 82 No 9 sub Gepizi), iar elemente curat gepide au putut înprumuta dela Gepizi chiar fără să fi persistat în Dacia, deoarece ei au e-migrat de a stînga Dunării, în special în Banat şi în Transilvania, încă din secolul p. Chr. VI, cînd Gepizii erau în Dacia (Vezî § 275). De a-tunci, dela veacul VI, au avut vreme de ajuns Romîniî să trăiască şi prin munţi înpreună cu Gepizii şi să înprumute dela dînşiî acele cuvinte privitoare la munte, ca beăcă, băăcă, bîtcă (Vezi § 84 nota), asupra cărora insistă în special Diculescu la pag. 218. Un singur argument a-duce autorul în favoarea continuităţii Romînilor în Dacia, şi acela lim-bistic. La pag. 199 ni se spune anume că cîn limbile slovacă şi polonă s-a introdus cuvîntul romînesc chîag>*clagum pe vremea cînd încă cl nu devenise cl’, deoarece în aceste limbi cuvîntul ar fi sunînd cu cl-, nu cu cl’; fiindcă însă cl <. cl' este un fenomen romînesc foarte vechiu [El este în adevăr anterior înprumuturilor făcute jde limba romînă din limbi străine, are loc 'numaî la elementele băştinaşe şi aparţine la romînă primitivă. Vezi §§ 251 No 178; 263; 264], apoi aceasta ar proba că Romînii aîî existat în Dacia de demult tare, depe vremea lui cP. Din ne-
§ 273.
349
norocire orice discuţie , asupra unui . asemenea lucru este de prisos, pentrucă în limbile slovacă şi polonă cuvîntul romînesc chîag sună cu cl’, nu cu cl. Vezi Miklosich, Beitrâge zur Lautlehre der rumunischen Dialekte, Con-sonantismus, II, 58, Fapt pozitiv, care să probeze că în adevăr Gepizii: şi Romîniî au coexistat cîndva în Dacia (fără să probeze, fireşte, nimic în ce priveşte continuitatea Romînilor în Dacia), este numaî acel al numelor topice gepide care ar fi existînd pe teritorîul. actual al Daciei, căci asemenea numiri topice de origine gepidă, existente astăzi în nomenclatura romînească, nu s-ar putea explica decît prin faptul că Romîniî le-au primit, cîndva direct dela Gepizi, tot aşa dupăcum numirile topice slave din actuala nomenclatură romînească. nu se pot explica decît prin faptul că Romîniî le-au primit cîndva direct dela Slavi, Şi asemenea numiri topice gepide Diculescu înseamnă cîteva. Numiri topice presupuse gepide pomeneşte el multe, dar nu toate sînt privitoare la chestiunea coexistenţii Romînilor cu Gepizii, iar unele sînt complect inadmisibile. De feliul acesta,, că nu privesc chestiunea orî că sînt complect inadmisibile, sînt următoarele categorii, a) Nume topice gepide vechi, atestate în izvoare istorice şi care azi nu mai există: Ahua (—Olt) pag. 90; Drenko (=Mureş) pag,. 85; Gilpil (=Crişul negru) pag. 89; Milia (=Crişul alb) pag. 88;, Taus (=01t) pag. 90 ; Tut (=Bega) pag. 89. b) Nume topice autohtone, influinţate de limba gepidă, atestate în izvoare istorice ; unele azi. nu maî există; altele există, dar nu sînt descendentele acelor forme ge-pizate: Grisia (=Criş) pag. 92; Marisia (=Mureş) pag. 91; Recidiva pag. 93; Sicidiva pag. 94; Tibisia(—Temeş) pag. 91; Tisia (=Tisa) pag. 91. c) Nume topic actual dat de Romînî pe baza unuî. nume personal, gepid (Berlad?): Bîrlăd pag. 188-189. dj.Nume topice actuale date de Ro-mînî pe bază de nume comune gepide, care vor fi existat odată în limba, romînească: Bota pag. 181 ; Botca pag. 181; Mueriş pag. 99 ; Mu-eruş pag. 99. La această'categorie aparţin .în special numele topice Bah-lăî, Gălmăţuî, Călăi, Urlăi, Vaslui, pag. 193-194, care ar fi compuse-din cuvintele germane baht Yinlze, wasl Regen, kall geronnen, hurii Kot, klame Giessbach, şi germanul ouwa Wasser. Aceste nume topice în -ui gepide sigur că nu sînt, pentrucă Gepizi pela Bahluî şi pela Vaslui n-au fost nicîodată, dar nici romîneştî pe bazele de elemente gepide presupuse de .Diculescu nu pot fi cu nicîun preţ, pentrucă ar trebui să admitem că Romîniî ar fi înprumutat din limba Gepizilor nu numaî cuvinte,, ci şi chipul de a forma cuvinte compuse. Formele gramaticale în general se înprumută, greu dela, o limbă lă alta (Vezî §§ 332, 333j 334), dar dintre cele maî greu de înprumutat este tocmai feliul de a forma cuvintele prin compunere, maî ales cînd acel fel (cum este tocmai cel german)-este aşâ de contrariu firii limbiî înprumutătoare.	Privitoare la chesti-■
une sînt numaî următoarele categorii de numiri topice presupuse gepide.. a) Numiri actuale negepide, dar influinţate de limba gepidă : Dunăre pag. 99-100 ; Mureş pag. ,93 ; Olt pâg. 80-81.- b) Numiri actuale date de-Gepizi: Amărui [unde articulul este, fireşte, ceva romînesc]: pag. 97;. Doftăna pag, 94; Ernot [Accentul?] pag, 192; Gălda pag.. 94-9.5 ; Gilort pag. 78-79; Lotru pag. 79-80 ; Măra pag. 94 ; Sorea pag. 94,. La această categorie aparţin în special numele; iopice terminate în -ădia
350
§ 273.
.şi -ădia: Amarădia pag. 96; Arpădia pag. 97 ; Cernădia pag, 98-; Cîocddia pag. 98 ; Cisnădia pag. 98; Crivădia pag. 97; topădia pag, 99, La acestea, se adaug c) Numirî topice date de Romîni dela numele etnic al Goţilor, care ar proba că alături cu Gepizii existau in Dacia şi rămăşiţi de ale Goţilor: Gotul pag, 169; Pîrăul Gotului pag, 169, Dar şi aceste numirî sînt supuse la multe restricţii. Dunăre, Mureş, Olt :sînt în adevăr influinţate de limba gepidă? Lucrul nu-î de fel sigur, O idee îş poate face cineva din cele spuse de Diculescu asupra numelui Dunăre (Vezî § 100), Amărui este un nume dat de Gepizi? Nu cumva •este dat de Romînî pe baza unuî nume comun gepid existent cîndva în romîneşte, aşa cum sînt numele Bota, Bâtca, Mueriş, Mueruş (Vezi maî sus primele categorii de numirî topice sub d) ? Doftdna, care, tocmai, se ■găseşte şi pe teritorii negepide (în judeţele Prahova şi Bacău), nu este ■cumva şi el maî degrabă un nume dat de Romînî pe baza unuî nume comun gepid existent cîndva în romîneşte ? (Un gepid Doftana de altfel ar trebui să fie relativ de curînd introdus în romîneşte, după prefacerea ăn dn). Că în numele topice Gotul, Pîrăul Gotului se va fi ascunzînd numele etnic al Goţilor, este problematic. Vezi § 212 sub IV pag, 549. Pentru celelalte numirî, Ernot, Gdlda, Gilort, Lotru, Măra, Sorea, şi •cele terminate în -adia, -ădia, alt verdict asupra gepizmuluî lor nu se poate da decît acel de poate! La nicîuna n-aî a face, xa la slavele Zlăt-Jia orî Bfîlgrad, de pildă, cu ceva unde să poţî zice sigur! De altfel această lipsă de siguranţă are loc la toate elementele vechi germane cîte •au început de o bucată de vreme, ca nume comune şi nume proprii, să-şî afirme existenţa în limba romînească: nicîun element vechîu german, afirmat de uniî şi de alţii' ca atare, nu-î sigur. Dar să admit că numirile topice din categoriile din urmă a, b sînt într-adevăr de Gepizi date şi că dela Gepizi direct le-au primit Romîniî (In asemenea caz, în treacăt vorbind, cuvîntul Cernădia^geţii kern- ar proba că Romîniî existau pe teritoriul gepid în secolul VI, pe vremea cînd se făcea africatizarea luî ce, ci). Ele sînt numaî 18 la! număr. Acest număr este minim şi nu poate îndreptăţi pe cineva să spună, cum face Diculescu pag, 170, ca cGepizii în Dacia erau faţă de Romînî în acelaş raport numeric în care au fost neamurile germane faţă de populaţiea romanică în celelalte provincii ale imperiului'’, ori, cum face el în prefaţă pag. VII, că „partea pe care au luat-o Gepizii la formarea poporului romîn este în orîce caz egală, daca nu maî mare, cu acea pe care au luat-o Francii laf formarea poporului francez şi Langobarzii la formarea poporului italian".
O importanţă oarecare se poate atribui în sfîrşit contactului pe care 3-au avut Dacoromînii cu popoarele vechi turceşti, cu Pecenegii adecă, cu Uziî şi cu Cumanii.
Pecenegii (Aşa-i numesc cronicile ruseşti: Pecen’kgu, pl, Pecen'kdzi. Bizantinii îî numesc rcaTÎ^vamai^ Ttrfivcr/.or, Alt nume sub care' apăr este Kangar, Constantin Porphyrogennetus De administrando imperio, cap,'37,’ pag, paris 106, şi Kangli la Rubruck [The journey of William of Rubruck to tlie eastern parts of the World, translated from the latin "and edited by William Woodville Rockhill, London, 1900], Izvoarele ungureşti îî numesc
§ 273.
351
Bisseni. Pentru variante,' ca Bagnak la Edrisi, etc., vezî loachim Lelewel, Geographiedu moyen âge, Breslau, 1852, III, pag. 12, 192, 203, IV, pag. 44-45) au ocupat la anul 890 Moldova pănă la Şiret, dupăce au alungat de acolo pe Unguri, Constantin Porphyrogennetus, De administrando impe-lio cap. 37, pag. paris, 105, cap. 38, pag. paris. 107-108 (Constantin, care scria cel maî tîrziu pela 945, spune că lucrurile s-au petrecut cu 55 de anî maî înainte. Compară volumul I al lucrăriî de faţă, pag. 729), cu povestirea căruîa se potriveşte acea a luî Nestor, vezi volumul I al lucrăriî de faţă pag. 716, şi deja în anul 933, profitînd de discordiile din primul imperiu bulgăresc, dupăce susţinuse ba pe ţarul Petru, ba pe călugărul Mihael, fratele ţaruluî, invadează împărăţiea grecească şi pătrund, devastînd tot înaintea lor, pănă în Atica. Theophanes continuatus pag. paris. 260, Cedrenus t. II pag. paris. 627, 628. Până la anul 1057 eî s-au mulţămit totuş numaî cu incursiî de pradă în peninsula balcanică şi s-au manţinut, ca locuitori stabili, la graniţa Dunării, dupăce (cu siguranţă încă dela 971, cînd loan Tzimiskes a pus capăt imperiului bulgăresc de răsărit) se lăţise cu stăpînirea pănă la incluziv Oltenia, La 1057 însă au ■ocupat şi tot litoralul, drept al Dunării. Anna Comnena pag. paris. 89. De aici înainte toa;tă greutatea lor a apăsat asupra peninsulei balcanice, ca nn fel de compensare a perderilor suferite de dînşiî în sudul Rusiei, căcî la 1036-1038 suferise o mare înfrîngere din partea lui Iaroslav, prinţul Kievului, iar pela 1055 fusese deposedaţi de Cumani din posesiunile lor -de dincoace şi de dincolo de Dnipru, pe care le stăpînîau pela 945 (Constantin Porphyrogennetus, De administrando imperio, cap, 8, pag, paris. 58, 59, cap, 37, pag. paris. 106), şi fusese înpinşî de Cumani spre apus pănă la Moldova (probabil incluziv). Karamzin, Histoire de l'empire de Russie II, 29, 86. Dela 1083-1096 împăratul Alexios Komnenos a avut mult năcaz cu dînşiî,. care pe Cumani îi, aveau cîteodată aliaţi, cîteodată ■duşmani, pănăce la anul 1096 cu ajutorul Cumanilor î-a învins cu desa-vîrşire la oraşul Ainos, la gura rîuluî Mariţa. Anna Comnena, pag. paris. 188,. 192-203, 204, 205, 210-218, 227-235; Zonaras II, pag. paris. 299. Cu această ocazie 'împăratul a ales un număr mare de Pecenegi tineri şi voinici şi î-a aşezat cu soţiile, lor şî cu copiii în Moglena, undei descendenţii lor trăiau încă pe vremea luî Zonaras [aproximativ anul 1150] şi se numîau Patzinacae Moglenitae7. Zonaras, locul citat. Bande de. ale lor au continuat cu toate acestea să infesteze peninsula, pănăce împăratul loan Komnenos li-a dat la anul 1123 lovitura finală, pomenită şi pe timpul lui Niketas Akominatos Choniates [pela 1206] ca sfîrşitul Pecenegilor (fl IIcitCivk'/.wv TeXstrnî), Niketas Choniates pag. paris, 10, 11, De data a-ceasta îarăş mulţi din eî s-au stabilit ca colonî în peninsulă, anume cîn-ir-o provincie oarecare apuseană1. Niketas Choniates locul citat. In tot acest interval de timp, cît au stăpîniţ eî valea Dunării, au avut ocazie să se stabilească şi în Transilvania, unde sînt pomeniţi, sub numele, de Bisseni* în acte publice ungureşti, de pildă din anii 1221-, 1222, 1224, Documente Hurmuzaki I. Pecenegii erau de naţionalitate Turcî şi vorbîaiî. aceîaş limbă, cu Cumanii. Anna Komnena, pag. paris. 232.
Uzii eraii un neam de Pecenegi. Vezi despre dînşiî volumul I al iu-crăriî de faţă pagina 728, In. cronicile ruseşti:.sînt. cunoscuţi sub numele,, de Torkî (Torţi) după Karamzin, Histoire de l'empire de Russie, II, 86.
352
§ 273.
Cumanii (Aşa, Cumani, sînt numiţi în unele izvoare latineşti, de pildă în actele publice ungureşti; în alte izvoare latineşti, de pildă în Ru-bruck, sînt numiţi Cofhani." Bizantinii îî numesc Ko|v.avoc; Alt nume sub-care apar este Kapcak, Kipcak la Rubruck, Cronicile ruseşti îî numesc Polovfi. Un izvor evreesc [Petakhia] îî numeşte Kedar, Lelewel, Geo-graphie du moyen âge, III, 201. Eî pe eî însiş se numîau Hun orî Kun, după cum se vede din cimilitura No 17 din codex cumanicus, pagina 145 şi: 153 din ediţiea luî Kuun, precum şi din faptul că Cumanii din Ungaria şi pănă- astăzî se numesc pe eî însiş Kun, după mărturisirea luî Kuun în codex cumanicus pag. 153), dupăce înlocuise pe Pecenegi în stăpîni--rea teritoriilor din sudul Rusiei de dincolo şi de dincoace de Dnipru şi,., probabil, în stăpînirea Moldovei încă depela 1055, î-a înlocuit şi în stă-pînirea Munteniei şi Olteniei dela anul 1096, cînd, înpreună cu Bizantinii,; au sfărmat puterea Pecenegilor în bătăliea dela Ainos. Pentru întinderea stăpîniriî lor (şi, implicit, pentru întinderea stăpînirii predecesorilor lor, a. Pecenegilor) peste Oltenia vezî Anna Komnena pag. paris. 454, unde se spune că împăratul Alexios la anul 1114 a aflat că Cumanii au trecut Dunărea ca să prade şi a venit răpede la Vidin (BiSuvyj) cu nădejdea că are să dea peste dînşiî, dar că Cumanii, care auzise devenirea cu grabă a împăratului, apucase să treacă Dunărea îndărăt, şi că înpăratul a trimes, după dînşiî peste Dunăre o oştire, ca să-î urmărească, oştire care î-a ur-. mărit treî zile şi treî nopţi, pănă ce a ajuns la un rîu (probabil Oltul), unde' a văzut-pe Cumani trecînd rîul cu plutele. Stăpînirea lor a ţinut pănă la anul 1239, cînd armata lor a fost cu desăvîrşire învinsă de Mongoli în deşerturile Astrahanului şi patruzeci de mii dintr-înşiî înpreună cu hanul lor Kothian au căutat azil în Ungaria, iar vastul teritoriu peste care eî stăpînise a devenit pradă Mongolilor. Karamzin, Histoire de l'empire de/Russie, ,IV, 6. Istoriea acestui popor este relativ destul de bine cunoscută. Multe notiţî privitoare la dînşiî au fost adunate de Kuun în prefaţa ’ la. codex cumanicus. La noi a scris despre . eî cu multă erudiţie, dar şi cu multă fantazie, Papadopol Calimah în Notiţă istorică .despre Bîrlad, Bîrlad, 1889, şi. maî ales în Cuvînt despre expediţiea luî Igor‘ Sveatosla-vici, principele Novgoroduluî, contra Polovţilor sau Cumanilor, în Anâlele Academiei Romîne, seriea II, tomul VII, secţiea II, pag. 141 sqq. ; apor Ilie. Gherghel, Cercetări privitoare la istoriea Comanilor, în revista Tinerimea Romînă, noua serie, voi. II, 263-269, III, 387-392, IV, 114-118 (nesfîrşit).
Naţionalitatea Cumanilor,, şi deci şi a Pecenegilor, care vorbîau a-: ceîa?''limbă, cu Cumanii (Vezî mai sus notiţile despre 'Pecenegi,' fine)', 6; ştim, căci li cunoaştem limba: erau Turci, limba lor era limbă turcească.: Intr-un manuscript din biblioteca sfîntuluî Marcu din Veneţia, datat din
11	Iulîii ,1303, se cuprind liste de cuvinte corăspunzătoare în limbile la-. tinăr persiană', cumană, sub diferite titluri, precum: cuvinte începătoare cu a,' cuvinte începătoare, cu b, etc,, adverbe, nume şi pronume (declinarea, lor), cuvinte care privesc pe dumnezeu, timpuri, sentimente, calităţile lucrurilor, spiţărie, - fierar, croitor, ciobotar,.-'mărfuri, defectele oamenilor,'- răz> boîu, lucruri care aparţin casei, lucruri care aparţin-mesei,; arbori, ierburi, animale, etc.; “apoi -vocabulare cumano-germane şi cumano=latine ;—curii--'
§ 273;
353
liturî cumane;—fragmente în limba cumană din evangheliea învăţătoare ; —un fragment în limba latină de: gramatică cumană cu paradigma unuî verb cuman alt vocabular cumâno-lâtin ;—cele- zece porunci şi::cele şepte păcate capitale în limbile cumană şi latină;—crezul şi mai multe rugăciuni în limba cumană;—alte glosare cumano-germalne şi cumâno-latine. Totul scris cu litere latine. Geza Kuun a publicat acest manuscript întocmai (Codex cumanicus,' Budapesta, 1880) şi la sfîrşit a adăogit' patru glosare, unul care cuprinde toate cuvintele din textele cumane ale manuscriptului, al doilea care cuprinde toate cuvintele din textele persiane ale manuscriptului, al treilea: care cuprinde toate cuvintele germane din manuscript (mediogermane, Mittelhochdeutsch, şi anume din mijlocul Germaniei, Mit-teldeutschland, aproximativ regiunea dintre Bonn şi Aăchen, Kuun pag. CXX după comunicarea luî Karl Julius Schroer), al patrulea care cuprinde toate' cuvintele mediolatine din manuscript ce nu şe găsesc în Ducange. Din felîul literelor, din ortografiea latină, din soiul limbii latine întrebuinţate, din felîul limbii germane întrebuinţate se constată că scriitorii manuscriptului (sigur călugări), care au fost cel puţin vreo cinci,- au fost Germani din Germania de mijloc şi Italieni din Genova (Kuun CXX sqq.). Cuvintele cumane, cîte se găsesc în codex cumanicus, sînt 'în număr-de 2859 (Se poate însă întîmpla sa mă fi înşelat cu. cîteva unităţi Ia numărătoare). Dintre aceste 2859 de cuvinte 324 sînt de origine arabă şi persiană. Iată care sînt aceste 324 de cuvinte. Observ maî înainte de'a le înşira că ortografiea întrebuinţată este acea a limbii comune romîneştî, cu deosebire că explozivă afonă guturală şi palatală am exprimat-o prin k şi că am întrebuinţat pentru africatele t§,dz la sfîrşitul cuvintelor semnele c, g. Am căutat sa dau acestor cuvinte' pronunţarea lor adevărată,, care în codex cumanicus se ascunde supt o mare diversitate ortografică; La fixarea aceştei pronunţări m-am servit pe de o parte de pronunţarea pomenitelor cuvinte în limbile persiană şi arabă (după Zenker), îar pe de alta de valoarea diferitelor caractere latineşti întrebuinţate în codex cumanicus pentru transcrierea cuvintelor cumane, valoare; care a fost însă numaî neîndestulător hotărîtă de Kuun (Nici nu se putea altfel).' Se înţelege, deci, că de multeorî valoarea fonetică a cuvintelor cumane din lista care urmează poate fi greşită. In special atrag atenţiea lectorului asupra cuvintelor ouad, ouada, ouat, şingft, a căror pronunţare este problematică. In sfîrşit cîteva' din aceste cuvinte sînt "persiane ori arăbeşti numai prin . radical ori mimai prin partea întîia a compusului, căci sufixuLorî verbul ajutător si‘ht' turceşti : ' alam-lar (-Iar sufix turcesc), azat etermen (e-termen verb turcesc), baha-li (-li sufix turcesc), baha-siz (-siz sufix tur-' cesc), baht-li (-li sufix turcesc), cirak-lik (-lik sufix turcesc), fii Uşi (tiş, dinte, cuvînt turcesc), halal-im (-im sufix turcesc), har|- etarmen. (etarmen .verb turcesc), hersek-ci ’ (-ci sufix turcesc), hokum-ci (-d ‘ sufix turcesc), kahal-luk (-luk sufix turcesc), manai-siz (-siz sufix turcesc), matel-lar;(-Iar sufix tiircfesc), iriiân-ci (-ci sufix turcesc), mohor-larmen (-larmen sufix turcesc), mulklâ-mak (-mak. sufix turcesc), mulkrarmen=muik-larmefi(-lariiien sufix turcesc), naamatTlu (-lu sufix turcesc)* rimma-lik(-lik: -sufix turcesc), rimmalik etarmen (etărnien verb. turcesc), sabir-luk (-luk sufix turcesc), sir-larmen (-larmen sufix turcesc), şuk-li (-li sufix turcesc), şuk-lik (-lik
23
354
§: 2735
sufix turcesc), .zian.etarmen (etarmen yerb iturcesc), . .In ce priveşte sufi-xelele,.turceşti, din .aceste -.cuvinte, le-am. scris întocmai;;aşa cum:le-ami. găsit,în ;Codex. cumanicus, fără să îndrăznesc de. a le, transcrie ,cu: armoriiea vocalică, conform,, căreia cuvintele respective au trebuit sărşuiie.:.: bahalî, baliasîz, balitlî, ciraklîk, lialalîm, hokumcîu, kahallîk, miancî, naamatlî, rina-malîk,- şabirlik,,şuklu,..şukluk.	I	,	;	.
aina—vineri pers-.;-,,-	, ciuriiba—,un purgativ ,jver.s ■ . , . -
alamlar—steag ar.	;	,dac = tag	. .	=
anianat—încredinţare ar. ; .	darcini—scorţişoară pers .
amanat, berumen—-încredinţez ar, daru—doftorie pers anuişa—totdeauna pers	dau—întrebare pers . .	;	.	•
armut—pară. pers.	-. dela—dihor pers
aşuk—iubitor, ar. .	,	., derzi—croitor pers
atar—spiţer «r,	dider—faţă, privire,	ochîu	.pers•.
avaz—glas pers .,	divar—părete pers
azat etermen—liberez pers.	doşt—prietin pers ,	.
azat. kişi—;Otn liber pers, ,	drust—adevărat pers
badam—migdală pers	duat—calamară ar.	...	,	,	.
badbakt- -nebun pers .......	.duvlat—stăpînire; ar.....	.	.. ,/
bag—vie pers	elat—suc, humor ar.	i
baha—preţi valoare pers ;	eminc—linişte ar.	..........
baliali—preţios, pers	, . erzak—curvă pers.	..	,	>,
bahan—băcan, bois de campeche ar.. falan—cutare ar,	■	\	:	:
bahasiz—fără preţ per.s	,	fii tişi—fildeş ar.	, ,
bahcea—rgrădină pers	frista—înger. pers	.
baht—r.prosperitate.[pers,.. . •	fuzul—fudul ar.	.
baliLli— -fericit pers	.gala—cetate, castel ar. .	.	.
bakcea—grădină pers	gali—covor. pers
bakceazi—grădinar pe/s .	,	gam—.grijă,..supărare, ar...'. - '.
balsaman—balsam ar.	garip—străin, ar. '
barakat—binecuvîntat ar.	garanful—garoafă ar. .'....
bazar - bazar, pers	gean - suflet pers	.,	’
bazargan—negustor pers	gehan—lume pers	.	'
be—gulue pers	ghiulaf sulu—apă de trandafir pers
begiuda—un fel, de rubin pers	gift—păreche pers
beheţ—.arvună tir.'	''	gighîalr—ficat pers '	.
bphonh—cuptor, sobă pers	.	gighîar band—plămîn pers
bolâr^cristal at	■	._	,	gingibil—ghinibir, gingembre,; Ing-
brinc—orez pers	*	-	■	wer	ar.	J	7
bulbul—privighitoare pers	gins—naţiune ar. . • ;
buiiîat'-^fundament ar.	gîoap—răspuns ăr.
ceaarşanbe—mercur; .pers	giuliut—Jidan âr.['[‘
cialdur—sulă pers	,	giuram—condamnare, oMndă .or.^i,. '
ceami—mulţime, a/;. ,.	liababa—un fel destruguri (poamă),
cirak—luminare pers	[ ' .	, raisins de Damas. a/;.
ciraklik—sfeşnic pers	habar—noutate ar.	", ’[[, -'.Wf.
cîunkm—aşa clar [pers .-	'...	hac--crace pers ,-V ’ '-'f'-.
cîura—şoim [pers	.. -	hafta—săptămînă pers; , , . , V 0.
§■273,
355
haîbat—glorie ar. ■	-	^	:
hakil—înţelepciune ar.
liakim—medic ar.
halal—permis; legal ai\ ...
halalim—soţiea mea ar.
halca—inel ar.
ham—şi pers
ham—amar pers
hamal—hamal ar.
hamar—chingă,- ceinture ar,
hamara—fără încetare pers
hamir—făină ar.	-
harabat—lupanar ar.
li aram—nepermis ar.
harj"—cheltuială ar.
har5" etarmen—cheltuesc ar.
liasa—în special ar. .
Iiaser—rogojină ar. hava—aer ar. / haziz—Iubit, scump ar.
.hazna—hazna, tezaur or. hear-—castravete pers ; hear şanba—siminichie' pers Tiebak—tărîţă (falş-tradus de Kuun cu pulegium) ar. hec—nimic pers herghiz—niciodată pers;. hersek—deşert, sec,/vain, frivole pers îiersekci =hersek heşi—un fel de pînză pers hoatlangil—întăreşte (corrobora) ar. hokumci—advocat ar. horos—cucoş pers hoş—scump, iubit pers hiirmet—în mod onorific ar. iaane—ca şi cum ar. îakut—rubin ar. ialmas—diamant pers ianauar—animal pers	-
îe şanbe—duminică pers ; îezde—dumnezeu pers	:
illa—dar, însă, sed f/r. irs—rîs, lynx ar. kaghet—papyrus ar. kahal—ticăit, leneş, ordinar pers kahalluk—lene pers	• ■	■
kalip—Calupul' cizmarului ar. -landala—ploşniţă1 ar. , : ;
kanfor—camforă ar-,	'
kasap—casap ar.	-
kater—catîr ar. katifa—catifea ar. keşka—să dea dumnezeu \:pers-\-, ketan—pînză ar. .	-	,
kibrit—pucioasă ar-, kirac—var pers	. ,
kitab—şcoală-0/';;' kitira—iragacanthe, adragant; Tra-ganth (o plantă medicinală).' ar. kondrok—tămîe' pers	’ . : v .
krec—ghips pers kurban—sacrificiu ar.	-
kurc—scaun ar. kvat—putere ar.	. .
laal—rubin ar. .	■
laliab—poreclă; cognomen cr;- -.r lahan—cristelniţă pers . laik—^-demn	>:	..
lak—lac roş ar. limon—lămîe pers maagîunlar—cofeturi;. dulceţî ar: ■ maana—formă pers madim—metal, mineral ar. magar—poate pers mahak—piatră de- încercare; piferre de touche, Probierstein ar. y mahmuda—convolvulus scammoniâ,' o plantă medicinală o/:.-: mahsit—intenţie* ar.	: -	o,-,S
maidan—piaţă ar. maîmun—momiţă- pers ■	,	■	;
makala—mahala ar. malahan—alifie pers manaisiz—fără măsură; pers... mania—după asămănare pers manna—mană ar.	.	:■./•.
margeand—mărgean ai\ margîumak—linte pers. ,	, n,....;:•
mart—bărbat pers ; ■ : matellar—cimilituri ar.-medet—ajutor ar. mianci—tetal, mijlocitor pers-sr.:y<, mih—cirîtî pers mihir—iubire pers mir—şef, princeps ar,. miret—moştenire ar. ■
356
§•273.
miron—zmirnă ar.-miskin—sărac ar. • mişmiş—zarzarăar, mohor—pecete pers mohorlarmen-—pecetluesc pers muhtac—sărac ar. murad—scop, ţintă ar. mulklamak—moştenire ar. mulkrarmen—moştenesc ar. murdar—curvă; rău (male, adverb) pers muvaddat—bunăvoinţă ar. naal—potcoavă ar. naamatlu—plăcut' ar. nafas—suflare ar. naht—bani ar. nainc—portocală ar. nak—un fel de pere pers nakara—un fel de darabană (tam-•bour de cuivre,- Kesselpauke) ar. nakş—imagine, icoană ar.	•
nam—nume pers narangi—^portocaliu ar. nardan—rodie pers nasic—haină de matasă ţesută cu fir de aur ar. nazik—supţire pers nek—bun pers nil—indigo pers nişan—semn pers nohut—nohot pers ' : nur—lumină ar. okt—ceas, oară ar. ouad—timp ar.
ouada—termin în timp, vadea ar.
ouat—încălţăminte pers
oruz—post, jejunium pers
palang—leopard pers	-
panşanbe—joi pers
peîgambar—profet pers
perghîal—compas pers
peroza—peruzea pers ■
peşa—meşteşug, meserie pers ;
peşman—căinţă pers
peşman bolurmen—mă căesc pers ;
pil—elefant pers
pistac—fîstîcă ar.
rahim—milă ar.	■•••.
raigan—gratis pers rang-—coloare pers ravand—revent ar. raziana—molură, ■ anison dulce,, fe-nouil, Fenchel ar. rebe—camătă ar. rimmalik—proorocire ar. rimmalik etarmen—proorocesc ar.. roz-—fericire pers rustan—ţăran, bădăran pers saadat—trestie ar. saar—supărare ar. sabirluk—martiriu ar. sabur—sabur, aloe ar. saburluk=sabirluk sadaga—pomană, milostenie arr safar—drum, călătorie ar. sahat—ceas ar. sahit—rămăşiţă, rest ar. sairi—rămăşiţă, rest ar. salam—salutare ar. salg—jale (o plantă), salbie, salvia.
officinalis ar. salik—înpletităr. ) saraf—zaraf ar. saraî—palat pers sarhit=sahit sarincka—cisternă ar. sastian—săftian, un fel de piele pers-sat—sahat sebeb-—cauză ar. seîr—alergător ar. seng—bulgăre pers se şanbe—marţi pers shinia—strug ar. sinduk—ladă ar. sir—secret, mister ar. sirlarmen—călătoresc ar. smurut—smaragd pers soltan—rege ar. sonbul—spic ar. suffera—masă ar. suf—lînă ar. sufra=suffera sunduk=sinduk
surat—imagine ar.	^
suruna—oboeV un instrument muzical, hautbois pers	'
§ 273.
357
sust—leneş pers .şaar—oraş pers -şabat—;sîmbătă pers şaftalu—piersică pers	.
şaghet—armă ar.
.şahar-—zahar pers şaitan—satana ar. şalgan—nap pers .şanbe=şabat
şarpan-—faţă de masă pers: •şeriat—judecător ar.
-şingft—: muştar pers • şira—vin pers
- taraj’-—f erestuică taraga—şanţ per, tarazu—balanţă/ tastar—şervet pe taul—furtună ar. taus—păun ar. terak—copac, pla terf—lapte acru j  tesinf—compunere, redactare ar. tesinf etti—a dictat ar. toba—căinţă ar. tombur—darabană ar.  totu—papagal pers
:şirihiş—un fel de mană.pe/'S	tughian—dughiană 0/\ . / t '
şişa—garafă, pahar ar.	turbut—convolvulus turpethum, o.;:
şugur—mulţămire ar. ...	plantă	medicinală	pers
r.şuk—-dorinţă ar.	tu şanbe—luni pers	;	;	1
.şukli—doritor ar.	tutia—un mineral de zinc, cadmie,
şuklik—poftă ar. '	calamine, Galmei pers	- :
■ tabak—talger ar.	ulema—învăţaţi ar.	:	•
taf—daerea, tambour de basque ar. veles—bumb ar.
taffaruc—recreare ar.	zafran—şofran	pers
•tafsanit-—amănunţimi, detalii ar.	zagan—bărbie	ar.
taf tar—-condică ar.	zangar—rugină pers	.
iaş-—coroană pers	zeitin—măslin	ar.	•.:.
takta—masă pers	zernek—auripigment, un: mineral de
•lalal—-telal ar.	arsenic pers ■ .
•tama—zgîrcenie ar.	zian etarmen—fac rău pers;
-tamaker—zgîrcit ar.	■	zin—podoabă ar.
tamam—complect ar.	:	zindan—iadul, infernul pers,
-tamaşa—petrecere ar. .:	zingil:—lanţ pers
tap—răbdare pers ■ :	■ .
Cînd într-o limbă se găsesc Ia 2859 de cuvinte 324 înprumutate
■	din altă limbă (aproape a noua parte, aproape 12 la sută) şi cînd acele
■	cuvinte înprumutate exprimă tot feliul de lucruri concrete şi abstracte dintre cele mai necesare vieţii omeneşti, între altele suflet, lume, întrebare, răspuns, preţ, înţelepciune, soţie, amar, adevărat, făină, aer, sulă, luminare', dumnezeu, scaun, putere, faţă, formă, părete, bărbat; a-jutor; cuîu, moştenesc, nume, bun, semn, lumină, timp, încălţăminte, coloare, fericire; ţăran, supărare, drum, călătorie, rămăşiţă, supţire, lină, masă, armă, judecător, mulţămire, dorinţă, amănunţimi, , petrecere, furtună, arbore, lapte, bărbie, rugină;/apoi. adverbe şi conjuncţii -ca totdeauna, aşa dar, şi/ fără . încetare, niciodată, ca şi cum, ' dar, însă, poate, fără măsură,- apoi exclamaţie a să dea dumnezeu!'; cînd, zic, într-o limbă au loc-asemenea înprumuturi din altă limbă, /aceasta /înseamnă că poporul care vorbeşte limba înpruinutătoare a fost pătruns de •influinţă pbporulur câre vorbeşte limba din care s-a făcut înprumutul. ■ In -cazul nostru Cumanii, înainte de a veni prin ţările noastre, au fost co-
358
§ 273*
pleşiţî de cultura, persiană şi arăbească. Pentru aceia eî şi erau derreligie-mohametană. După aceia au înbrăţoşat religiea creştină, anume atuncî cînd,. ameninţaţî de Mongoli (La 1227 a avut loc bătăliea dela Kalka [lîngă Ma- . riupol la Marea dc Azov], în care Cumaniî şi Ruşii au fost-.învinşî de Mongolî), au crezut că cu aceasta vor căpăta ajutor dela creştini, şi de pildă la 1227 un han- al lor, Basti, a trecut la creştinism (Karamzin, Histoire de l’empire de, Russie, III, 285), şi tot atuncî un alt principe al lor,. Bortz, s-a creştinat cu toţî-supuşiî luî (Documente Hurmuzaki, I1( pag.. 102, No LXXVII),: dar s-au creştinat numaî pe încetul, cu deserreîntoar— ceri la legea -luî Mohamet (Kuun, -Codex cumanicus, LXXVIII sqq.). Odată veniţî pe aceste locuri, ei-nu s-aii maî dus de aicî, ci s-au - contopit cu Romîniî şi cu Ungurii, la limba lor însă au ţinut multă vreme cu tenacitate, aşa că cel depe urmă Cuman din Ungaria care maî ştia ceva dia-Iimbă strămoşască (tatăl nostru),' Stephanus Varro, a murit la anul 177,1 (Kuun,-Codex--cumanicus, pag. LXXXlII).	•
Contactul îndelungat şi temeinic al Dacoromînilor cu Pecenegii şi, Cumaniî se constată prin faptul că pe vremea cînd trăiau -aceste popoare prin-ţările locuite astăzi de- Romînî, trăiau şi Romîni prin ţările- acestea. Acest fapt este probat şi prin argumente logice (Vezî § 234, 4, dar mai. ales § 275), şi prin-mărturii istorice. Mărturiile istorice pentru-existenţa Romînilor de a stînga Dunării, dacă lăsăm'la., o parte-documentul dela 1366, unde se vorbeşte de Romînî în Transilvania pe-vremea Hunilor,. Documente Hurmuzaki L pag. 112, document a cărui autenticitate a fost tăgăduită pe baza stilului, a fost -susţinută însă de Oncîul în Convorbiri Literare anul 1885 pag; .177, şi; documentul din Hurmuzaki 1^ 106, unde -se vorberşte de nişte.'-oameni dăruiţi cu pămînt de regele Coloman (1093-1114), şi care oameni, uniîay au poate nume romîneştî, dacă lăsam la o parte pe cronicarul Nestor,-pentru-care vezi volumul I al lucrării* de faţă pag, 715-716, pe notarul anonim -al regelui Bela, pentru; care vezi volumul I pag, .831-832, pe cronicarul ungur Simon de Keza, pentru care vezi: volumul I pag, 832-833,! şi ştirea-despre Vlahi din Nibelungenlied, pentru care vezi Hasdeu Istoriea critică a Romînilor I, 100 şi Xenopol Teoriea. luî. Roesler, în Revista Tocilescu, II, 135, -dacă lăsăm, apoi la o. .parte pe Romîniî, .din seculele XII şi XIII din Galiţia, PodoIia,._Volinia, pentru care yezî E(,. Kaluzniacki în Miklosich, Die: Wanderungen der.Rumunen,, 1,1 sqq., . şi ip.e, cnejii Bolohovî, pomeniţi în, cronicile, ruseşti cu, începere, dela anul 1231, care: aveau un principat între principatele Halicz,, .Wolhynia şi Kiev;,, şi pentru •care;.vezî E.'Kaluzniacki, tot acolo,., pag. .40; ^acă lăsăm'la o* parte., aceste, ştiri,'. nuv,pentrucă-,n-ar, fi importante, xi 'numaî . pentrucă, au trebuinţă de: oarecare , discuţie orî. pentrucă: nu . sînt lesne de , consultat în izvoarele,înseş, mărturiile istorice: pentru, existenţa . Romînilor de, a stînga Djunăriî,. oferite ,de scriitorii ^bizantini , şi .de .actele publice. ungureşti (aceste djm urmă-publicate : în; Documente Hurmuzaki), se. continuă, cu începere dela anul 1164 (Niketas Akominatqsi,;Choniates, . pag.; paris,. 84-86) .pănă ia anul 1239, cînd, a încetat., stăpînirea Cumanilor, prin următoarele date:. ;l)198;1.(:î^iketas; AtominatoSi Chpniates^fipag.-paris,;, 323)j.:. 1222 .(Documente Hurmuzaki . I1(: 7.4,1 76), 1223 . (ibidem I, , 19),: , 1224,' (ibidem, L 83), 1234; (ibidem. Il;,. 132).,La Rommiî .şi din.a stînga şi din a dreapta,,Dunăriî
(probaţii :din Dobrogia şi din Muntenia- răsăriteană) se raportează^ locul din; Kinnamos pag. paris; Î50-152; supt anul (după Gnciul, Originile principatelor romîne,-pag. 82) 1166. In unele'* dinJ aceste ştiri (anunre- în "cele dela. 1198, 1234), se pomenesc-chiar Romîniî ca/trăind înpreună cu: Cumanii. ;; Contactul îndelungat şi temeinic cu Cumanii se constată apoi prin legăturile prieteneştii politice şi sociale dintre Romînî şi Cumani, ciare'mer-geau > dela serviciul-de?, călăuză pe -careul făceau Romîniî Cumanilor la trecerea Balcanilor (Anna Komnena pag. paris, 273-275, anul. 1096), pănă la-alianţe matrimoniale (Soţiea Romînului Ioniţă, împăratul Romîno-Bulga-rilor, era o Cumană, Georgius AkropoliteS; ClirOnicon compendiarium, pag', paris, 115). Pentru^ detalii asupra chestiunilor acestora vezi."studiul meu Barangii în.istoriea RomÎDilor şi.în limba romînească, III,' în Viaţa; Romînească anul 1916.	’
' Este de aşteptat prin urmare: ca să se găsească îii limba romînească urme din limba Pecenegilor şi Cumanilor (urme care să: consiste nu numai din' cuvinte: turceşti, cL şi din cuvinte 'arăbeşti ori persiene), dupăciittf, pfe de: altă parte,’ este- probabil că şi Pecenegii şi Cumanii să fi înprumutat cuvinte din romîneşte (Kedrenus II, pag, paris, 778 spune că la Pecenegi sfatul,- deliberarea, deliberation, Berathung, ;se numiacomenton l- >;,vi aup.-SouXv].rvcofjj’. aÎj-Eo'tţ/.xop.ev-or- âv-P^aorai"., Acest’ comenton nu poate'ii’ deî cît orî latinul commentum, ori mai degrabă latinul cotiventu.m)}	■'
• :	Oare	cum s-ar putea deosebi urmele/vechi turceşti din limba romî-
nească de înprumuturile mai nouă pe care le-au ’ făcut Romînii din limba Osmanlîilor? După Lazăr: Şăineanu; Influinţă orientală asupra' limbii şi culturii romîne, Bucureşti, 1900, pag, XV sqq. un criteriu ar fi acela că linele cuvinte turceşti sînt adîn'c înrădăcinate în limbă şi se bucură de o mare circulaţiune,.,. bună oară beciu, duşman, olat,> toai". Acest Crite'r rîu este slab, căci se poate ca‘nişte cuvinte oarecare turceşti să fie adînc înrădăcinate în limbă şi să se bucure deomare circulaţie şi să fie totuş de 'origine relativ recentă, însuş Şăineanu recunoaşte aceasta. „In neputinţă dar“, zice ei mai' departe, „de a fixa.., un principiu: de călăuzire; în această direcţiune, ne mulţămim a reproduce pur şi simplu seriea vorbelor cumane ce corespund turcizmelor romîneştî şi aflătoare în codicele cuman11. In: această reproducere însă a vorbelor cumane ce corăspund turcizmelor romîneştî Şăineanu a procedat aşa de precipitat, încît a dat drept- cumane următoarele 7 cuvinte/ chatir, chalp, duchan, clulab, gerdan; mascara, nay, pe scare Ie-a luat din glosarul pers al codicelui cumanic! Sînt îii-tr-adevăr multeV cuvinte persiane în glosarul ' cuman al acestui codice-, după cum’, am' .văzut- mai sus, dar cuvintele cele şepte înşirate fac- parte din glosarul pers al codicelui, ■ căci codex cumanicus este doar scris în trei limbi, în'limba latină, / în- limba persă şi în limba cumană! Atît de precipitat a procedat apoi Şăineanu la reproducerea vorbelor cumane ce corăspund-' turcizmelor romîneştî, încît • dintre ?* elementele ■ persiane şir âră*-beştîi ale limbii; cumane a -scăpat: din-videre pe’ următoarele : • amanat—L amanet;? fra/zeea—bâgceâ (grădină): Arhiva romînească Cogălniceanu' ied, II voi/ II: pag^ 32, 6ara/mf—berechet, ■ duvlat—devlet, fii - //^'—fildeş; ’fu-zal^îuM\. gig/iîar—tighkfgiii/mt—cMut, /za/a/—halal, /zo/Zca—halca; hamal^amal, haram—harairi, harg—haraciii;havă—hava(m);: hazna
360
§ 273.
—hazna, kalip—calup, kasap—casap, kater-—catîr, katifa—:cafifea, ki-brif—chibrit, kitab— chitab, lahan—lighean, maaglunlar—magiun, mar-geand—-mărgean, murdar—murdar, nur—nur, p/s/cc—fîstîcă, ravand— revent, sastian—săftian,.. şoltan—sultan, surat-—suret, suruna—surlă, tombur—tambură, tughian—dugheană, ulema—ulemale; şi a însemnat numai pe următoarele :; habar—habar, maidan—-medean, maîmun—maimuţă; makala—mahala, naht-—naht, narangi—naramziu, nohut—nohot, peroza—peruzea, sabur—sabur, saraf—zaraf, saraî— saraîu, ; sufra—-sofra, talal—telal, tamam—taman, ta raza—tirizie. Adecă din 50 de cuvinte cumane de origine perso-arabă, cărora se găsesc corespondente în romîneşte, Şăîneanu a însemnat 15 şi a trecut cu viderea 35.
; Criteriul, după care să se poată separa turcizmele din limba romînă în înprumuturî mai nouă, provenite dela Osmanlîi, şi în înprumuturi mai .vechi, provenite dela Pecenegi şi Cumani, nu se* poate găsi decît în considerarea că Romîniî au trăit înpreună cu Pecenegii şi Cumanii în curs de veacuri, pe cînd cu Osmanlîii au fost numai vecini ; că prin ţările romîneştî Osmanlîiî, aîi petrecut numaî scurtă vreme, - în timp de pace ca negustori ori ca, funcţionari aî împărăţiei, totdeauna în mic număr, în timp de. războiu . ca războinici care părăsîau ţările îndată ; ce se' termina războiul, în,vreme ce Pecenegii şi Cumanii au petrecut în ţările noastre în timp de veacuri ca stăpînitorî ai însuş pămîntuluî ţărilor acestora,, ca localnici; şi că deci, de vor fi elemente pecenege ori cumane în. limba noastră, ele trebue să iie de acea natură care să se potrivească cu lunga vieţuire a Pecenegilor. şi Cumanilor înpreună cu Romîniî şi cu firea lor de stăpînitorî aî ţărilor romîneştî.	;■
; Şi acum, este evident că, dacă în toponimiea romînească , se? vor fi găsind numiri de judeţe, de, plăşi, de oraşe, de sate, de rîurî, şi alte nume topice, care să fie de origine turcească, asemenea numirî, maî ales; că sînt; şi vechi tare (pentru unele se ştie chiar istoriceşte că sînt anterioare venirii; Osmanlîilor), nu se pot explica prin limba Osmanlîiloiy ci prin limba popoarelor turceşti care au venit şi; au trăit priri ţările .noastre înainte de Qsmanlîî.
Deja Dimitrie Philippide în; ‘Iatopia.Poup.ouvîa; .pag. 355, 433 a considerat, ca amintiri dela Uzi, Pecenegi şi Cumani următoarele numiri de localităţi: un sat în Ardeal numit Uz; iun pîrău care izvoreşte mai sus de Ocna. şi se varsă în Trotuş, numit Uz; două sate Comăneşti, -unul în judeţul Dorohoîîî, altul în judeţul Bacău, lîngă Trotuş, două ceasuri; maî sus de Ocna ; Paţineştv sat în Ardeal; Paţinek sai în Bidga-ria ; două sate Comana în Ardeal. Dimitrie Philippide a emis apoi părerea că Mocanii sînt Cumanii, părere pe care a adoptat-o Papadopol Ca-limah (Cuvînt despre. expediţiea lui Igor, Analele Acad. Rom. ser. II, t.
VII,	secţiea II, pag. 149).— Kuun derivă numele cetăţii Tighina din cu-manul tegatia.vbuză.:.-,-,Nu., numaî; oraşul şi -cetatea .Tighinei,' ci; şi toată valea a ; fost numită din timpurile cele maî. vechi Tighina din cauza, figurii ei topografice; care samănă. foarte miilt cu : o •.bnză.,‘;.'.(C6dex'cumanicus■ pag-, XXXV).‘;,;Urmei de ale ; Bissenilor' găseşte ;în ; numele-, a’ două; ^ate.;diri: Moldova :,, In'cîteva nume geografice, ale Moldovei se păstrează: încă aducerea aminte despre Bissenî,’ aşa un sat în Moldova se numeştv Beztioasza,
•§ 273.
361
•altul senumeşteBezesL. Numele;Besenyo se găseşte de asemenea în Transilvania"; pag.: LXXVIII. Kuun: s-ă gîridit la numele deisate Băznoasa-Bă-senl şi Băseştî din judeţele Botoşani, Argeş, Fălciu, Mehedinţi, Teleorman, Dîmboviţa, Bacău, Tutova, care se găsesc în Frunzescu, Dicţionar topografic,-Urme de ale, Cumanilor găseşte Kuun în nume de familie şi riume de localităţi:•,„O mare parte dintre Cumanii: care locuiau în 'Moldova: şi' în Valahia a primit religiea, limba şi obiceiurile Romînilor, şi chiar pănă astăzi unele familii romîneştî,. nu numai în Romînia, ci şi în Transilvania, >de pildă: în comitatul Zarand, se numesc Coman. Aducerea aminte despre -Cumani trăeşte. încă în ' numele cîtorva localităţi din; Moldova, de; pildă o ■vale se numeşte Coman şi treî sate se numesc Comăneşti. Două sate •în ţinutul Făgăraşului se numesc Comanul de sus şi Comanul de jos, ■Şi numele Uzilor nu s-a stîns cu totul în Ungaria... Compară de pildă numele de localitate. Uzon în; ţara Secuilor. Despre villa . Uzuri '■ compară îegistrum decimarum pag, 667".: Codex cumanicus, pag. LXXXIII- (Numirile ■Comana, Comanca, Comăneanca, Comăneşti, Comam, Coman se gă-sesc în Frunzescu pentru localităţi din judeţele Vlaşca, Romanaţî, Vîlcea, Argeş, Bacău, Mehedinţi, Covurluîu, Brăila, Gorj, Dorohoiu, Olt, Dolj. Kuun ••vede- şi -iă'Jaşi -un nume cuman,; Şi anume el pune în legătură (Iaşii cu cuvîntul turcesc laici—arcaş şi cu cuvîntul unguresc jasz ■ (las), care însemnează ,1) arcaş, 2) locuitorul unui district , din comitatul unguresc 'lazygia -Mărea Cumanie-Szolnok, ; Fiindcă Iaşii-- din Ungaria •.••■sînt de . origine cumană şi ^fiindcă numele lor	că în districtul lor; locuiau! ar-
■caşî cumani, apoi numele oraşului romînesc. Iaşi ar fi însemnat dela capul locului oraşul arcaşilor, pentrucă locuiau arcaşi cumani într-însul (pag. LXXXIII-LXXXIV). Decît numai las înseamnă arcaş pe ungureşte,. nu: pe ■turceşte. Cuvîntul turcesc pentru:: arcaş sună iaici. {laici) ori iălgi (iălgi). Astfel că, dacă în -Iaşi s-ar fi păstrat amintirea arcaşilor cumani, cuvîntul trebuia să sune în romîneşte idicl (lăic) orî laici (laic) ori laicii (laicii) •ori laicii (laicii) orî altfel cumva, dar în tot cazul nu laş.—Papadopol Calimah în Notiţă, despre Bîrlad- pag. 15 spune că „la porţile Bîrladului este moşiea care se zice şi astăzi Piceganii, despre care vorbeşte şi o -carte a şoltuzului de Bîrlad din 1623... Numirea de Piceganii păstrează probabil: pomenirea Pecenegilor". In Frunzescu se găseşte localitatea Pe-•ceneaga, „pichet de graniţă pe Dunăre cu No 136 drept satul Tufenî, judeţul Teleorman", şi Picinoaga, „insulă în Dunăre drept satul Polizeşti, ■judeţul :Brăila".—Intr-o notiţă de cumpărături din Berileşti, districtul Ilfov, .pela 1608 se găseşte scris: y,iar aceştei mai sus : scrise ocine semnele-i •sînt: ,în lung din drumul luî Conc^ocu (icouiMKS) pănă în matca săpătu-'rii...“ Cuvinte din bătrîni I 169. Hasdeu face la pagi 171 observaţiea următoare; .„Drumul lui Conceacu, termin topografic: încă din epoca .domi-naţiuniî Cumanilor în Romînia,: cf, «Conceac îl ^ urmăreşte»; în; antica po-/emă rusă despre expediţiunea\ lui Igor, unde Conceac este numele unur ce-■lebruprincipe cuman, acelaş din cronică rusă dela Kiev, în care: pela anii ,1169-1170 el este menţionat în următorul mod la un loc cu tribul tătăresc âl Berendeilor.::c-«sălbatecii-Cumani: ■ Conceac^ cu neamul său' şivcu ■oastea şi-Berendeii» ,- de - unde la-; noi de asemenea numele, personal iBeren-deiă şi mai multe numi locale: ■; Berehdelă; Berendeasca, Berendeşti, etc.".
362
§ 273;-
. Eu revendic pentru, limba Pecenegilor, şi Cumanilor următoarele străv •vechi nume de localităţi romîneş'ti. Nu. le- înşir după: alfabbt, ci; după :con>-sidcraţiî de importanţă. .......................
■ j	1; Bîrlad,-Istoriea : acestui oraş a făcut-o Papadopol: Calimah în No-
tiţă istorică1 despre Bîrlad, Bîrlad 1889. Despre Bîrlad şi despre Berlad-nici a scris i apoî I. Bogdan ini;,Diploma bîrlădeană; din-1134.şi principatul Eîrladului, în Analele Academiei romîne, :seriea II, tomul XI, memoriile secţiunii; istorice, pag. 65 sqq/Dacă :vom:; admite;.’cu Bogdan (şi eu.' găsesc că; argumentele ■ lui .sînt destul de: puternice) că diploma lui Ivancu Ros-tislavici dela 1134 este falşă:(IIie Bărbulescu în Arhiva Iaşi, April 1922P pag. 167 sqq. spune că diploma ar fi ■ autentică, dar nu probează cu nimic această afirmare), apoi sigure menţiuni în. cronicile ruseşti despre/Bîri-lad: şi despre.-Berladnici,: locuitorii Bîrladului, găsim între anii 1144 şi .l:174i- Dacă>ar fi trebuit să credem pe Papadopol Calimah,. care seiba.-■zează pe'Ioachim Lelewel Geographie du moyen âge tom.-III-IV, pag. 166-.167; .Breşlau: 1852, . Bîrladul: (Berlad) s-ar fi. găsind şi în geograful arab Edrisi j, care a scris pela 1129“ şi' în Gallus ,,scriitor bisericesc polon care a trăit: între anii 1110. şi 1140“- (Notiţă despre Bîrlad pag. 19). Din fericire; am^controlat citaţiea:.lui:i'Papadopol'; Calimah şi iată ce am ' găsit. Lelewel la locul citat cercetează; datele lui Edrisi: asupra Poloniei, Edrisi nu pomeneşte nimic despre Berlad; ci Lelewel însuş, pentru a împlea lipsa de' informaţii-din : partea Iui Edrisi, spune următoarele . vorbe : .„L'histoire-connaît;deja la .viile' Berlad.dans :ce paysi et sait que- tout, jusqu’aux em-b.ouchures:. du' Dniestr . et -du- Danube, etait sous la domination du duche de Halitsch!.VvCît;:-despre-.Gallus;. nu. există la locul citat din Lelewel nicîo-menţiune. Cele afirmate, deci, :de ‘Papadopol Calimah asupra .pomenirii Bârladului decătră geograful arab Edrisi şi decătră cronicarul.-polon- Gallus aparţin fantaziei sale, şi-mi .pare răii că cu această, ocazie trebue să fac iun lung parentez, un fel de notă la notă, : pentru ;a arăta chipul fantastic, cum ştia Papadopol, Calimah să discute faptele istorice.
vv.;; :[La nota; :1 din Cuvînt: despre .e'xpediţiealui JIgor Sveatoslavici, A>-nalele: .Academiei Rom., ser. II:: tom. iVII, secţiea; II,: consideră cuvîntul: brt-mia din cîntecul rusesc asupra expediţiei lui Igor, care -cuvint înseamnă un fel de haină, ca tot una cu ortoman • din balada Mioriţa; pe care-1 socoate că ar inszmna.-.sucman,aontoman: -,,In Moldova acest- cuvînt se -aude; din vechime, rămas. dela.. Cumani, şi. are acelaş ; înţeles - ca - sucman,, contornan [Unde a găsit Papadopol Calimah pe contoman In poer ziile noastre populare găsim asemenei cuvîntul de ortoman, de exemplu îa cîntecul. mocănesc sau comănesc Mioriţa".; Ca-: întărire pentru, această identificare : a- romînuluî ortoman cu rusescul ortmia autorul spune că fimeile romînce „numesc: încă o/t, o/'flf pînza\‘; şi citează dicţionarul de Buda pag'. 469, '471; In dicţionarul: de Buda insă nujexistăs niciun :- cuvînt .ort"sau: ord care să- însemneze pînză, ci;:numai cuvintele, ort,: ord cu înţelesul ,,de^25:, numerus .viginti quihque“r!.:Greşala;luiî:Papadopol 'Calimah a provenit! de acolo " ca in.- dicţionarul „debB-udâ-.pelîngă;i substantivele -m'aî "există7, şi verbul :vurzesc, .iscris; ;însă diir*Spirit:':de etrmologism brdli,
.§>273;.
363
ordire, orditu, iar sub cuvîntul ort se trimete la substantivul ord, pe care; Papadopol l-a, confundat cu .verbul ord!-—La nota 2 tot acolo vorbeşte idespre unum Cogîlnic, care se varsă în Don, şi ni spune că „o ramură a. Cogîlniculuî, curge priir judeţul Cahul". Undeţi-î -Donul şi unde ţi-î ,Cahulul [ . Aceasta e ca şi cum ar. spune : cineva că o., ramură- a ;Moldovei.; celei .care se varsă în Şiret curge pelîngă Praga.—-In Notiţă, istorică asupra oraşului Botoşani : din Analele;. Academiei Romîne ser; II tom; IX, secţiea: II pag. 97 povesteşte că „istoricul Samoil Budina Labacens în istoriea , cuceririi .cetăţii .Sziget, capitala Maraniurăşuluî lai marginile: Moldovei, de .cătră!.sultanul Soliman .lâ' 29 * August 1566, ni spune că între vitejii care au scăzut; luptîndu-se, contra păgînilor. era şi Petru Botos, rvoevd-dul .pedestrimiî maramorăşene: Decima nona Augusti, die lunae, qui D. Bartholomaeum praecedit, Turcae magnam civitatem Szigbet ceperunt suam-gne,jni poteştatem. redegerunt. Ibi mulţi ex nostris, fortes viriy qui hostium manibus eyadere nequiverunt, desiderabantur, Quapropter qui/mature se in arcem recipere non potuerunt, foris omnes trucidati sunt. Inter quos erat Martinus .Bosniack, Petrus Botos peditiim ductor seu vayvoda; aliique com-plur«s;.;'strenui“v: Pentru toate acestea citează Historia Szighethi/totius: Scla.-voniae ■ fortişsimi. propugnaculi a Solymanno - Turcarum 'imperatore anno MDLXVI capti,; per Samuelem Budinam Labocensem in latinum conversa, în Schwandtner Scriptores rerum hungaricarum pag,' 730; Şi/doar stă/scris lămurit historia Szighethi tofius Sclavoniae iortîssimi propugnaculi, adecă istoriea 'cetăţii Sziget -(Szigetvâr) din comitatul Somogy din sudul ţării ungureşti,-unde. a- murit .la. 7 ..Septembre 1-566 eroul NikolaUs. Zrinyr, L’ebni--da. aii Croaţilor, cum îl numeşte/Şafarik,/pe care /1-a.cîntat înhvuniepos unguresc ^strănepotul eroului, îar - într-o dramă germană Theodor ’ Korner. Totuş Papadopol-.Galimah face pe Soliman magnificul să cuprindă Sziget-ul din iMaramureş, iar- pe Botos îl face „voavodul pedestrimiî maramorăşene"'1 —Pe Cyrus îl face să treacă Dunărea încontra Masageţilor :.:'-„Cu> 560/de ani' înainte de Christos;. Cyrus, regele Persiei, treCe Istrul cu ;obrăznicie;ca să- bâtă pe Geţi şi pe - Masageţi,/ Această expediţie, . i-o dictau" motive - se-rioase : întîîu naşterea sa, căci Cyrus se credea născut din zei, al doilea norocul său,1 căci' nicîun' popor/n-a putut scăpa de larmele sale " biruitoare, Cyrus trece. .Dunărea. Regele Masageţilor murise şi soţiea; sa Tomyris sau Tamara domnia î acum?, peste Masageţî, etcv".' Dunărea în literatură şi în tradiţiuni, Analele Acad, Rom., ser. II, tom; VII, secţiunea II,-pag, 339. Pentru a î proba :o aşa de/extraordinară părere Papadopol Calimah ,nu ţine socoteală; de principalul « 'izvor,'Herodot I, 204; 205, care spune1 lămurit că Cyrus a' alacat pe: Masageţi' trecînd rîul Araxes la răsărit de marea caspicăjtişi; se bazează/pe/afirmarea sofistului' Philostratos .(al/treilea Phi-Iostratos): în1: Heroicus: VI	6ţsp. itpşa'|jtby.-- ^Ic-Epov:■efrhN.a.qaorf&ctţ
i7ial':'hş7joo'/ag-.h-T-.Pe Traian îl face să treacă în Asia prin Dacia, sudul Rusiei;şi peste munţii CâucasJ ,iImpăratul/Traîan s-a'sculat cu oştile sale şivattrecuţ/prin/Dacia;peste Don :în Asiaj asupra Armenilor!1,; Dunărea.în literatură şi înH tradiţiuni, Analele Acad/i Rom., ser./II; ;tom. LVII, secţiunea Iii :pâgJ 153,i Ca .probă ./âduce pe Cântemir;/care ‘ într-adevăr în Hronicul vechiffui /Romîno^Moldo.^Vlăhilor/cartea I 'cap,;;5* spUne ;//;,Aşijdereâ/istori-cii = DionViEvtropie sşi Xifiliri' mărturisesc - precum Traian] împărat la anul
36.4
§ 273.
•dela Domnul Hristos .107 . s-au ..sculat cu oşti şi prin Dachia au trecut peste Don la Asia asupra Armenilor,. carii ridicase cap, şi asupra; Pârtilor11. Cînd e vorba să-şî închipuiască cineva un lucru aşa de curios, că ar fi străbătut Traîan în Asia prin sudul Rusiei, şi sa se bazeze totuş pe afirmarea luî; Gantemir fără să găsească; de cuviinţă de ■ a ■ controla spusele acestuia, istorisirea capătă un grad de naivitate care nu se poate permite decît doar în poveşti. : Cantemir.. şi-a ales în adevăr bine izvoarele pentru ■cunoaşterea vieţiî împăratului. Traîan, dar acele izvoare nu cuprind nimic din absurda sa afirmare. Cassius Dio, cartea LXVIII, cap .17 spune următoarele: ,,In urma acestora a pornit războîu contra Armenilor şi a Părţilor, sub pretext că regele Armenilor nu; primise; coroana dela ’.dînsul, ci dela regele; Părţilor, în realitate însă înpins numaî de iubirea de glorie. Plecînd decî cu războîu contra Părţilor a ajuns la Atena şi acolo l-a. în-tîmpinat o deputăţie din partea lui Osroe... Prin Asia apoî, prin Lycia; şi prin ţinuturile, învecinate a ajuns la ■Seleucia". Xiphilin, care, copiează pres-■curtînd pe Cassius Dio, .spune următoarele: „In urma acestora a pornit războîu contra Armenilor şi a Părţilor, ;sub pretext că regele Armenilor nu primise coroana dela dînsul, ci. dela regele Părţilor,: în realitate însă înpins numaî de iubirea de glorie. Dupăce a întrat în ţara duşmanului, l-au întâmpinat satrapii şi regii de pe acolo cu daruri11. Eutropius nu pomeneşte aimic de drumul urmat de. Traîan pentru a ajunge în. Asia].
Istorica Bîrladului vecinii o rezumează I. Bogdan în Diploma Bîrlădeană din 1134 pag.; 104-105 astfel: „Berladnicii erau o populaţie cu centrul; într-un oraş sau ţinut numit'Bîrlad, şiacest ţinut orî ■ oraş era sau în Moldova sudică sau-în Dobrogea de azi, unde ; după Barsov. se află'şi acum un. Eski-Birlat pe drumul cătră Constanţa spre sud-ost de Hîrşova [Bogdan: scrie Gîrsov], Mai.probabil e că acest centru al lor era Bîrladul nostru de azi, cunoscut din primele vremuri ale existenţei principatului moldovenesc atît ca oraş cît şi ca ţinut. Intre Berladnici se aflau; de bună seamă şi Romînî şi ^Cumani (Aceştiia. ocupau pe acea;vreme tot şesul Moldovei şi Munteniei)... -..Ei. formau o populaţie pe jumătate aşezată, pe: jumătate nomadă, ’ compusă :din elemente .cu deosebire , romîne,.cumane şi slavone, ce trăiau în bună înţelegerej fiindcă.aveau acelaş mod; de traîu: se hrănîau din turme de vite şi din, păscărie, cultivau şi pămîntul—se înţelege mai puţin , decît popoarele pe deplin ; agricole—şi jefuiau pe unde puteau, servind pelîngă aceasta şi ca;.;:,mercenariîn;armatele.:principilor ruşi, iar cu cîţîva ani mai tîrziu în ; războaele Bulgarilor-xu'Bizantinii. In nişte condiţii de viaţă de felîul acestora nu se putea dezvolta un.principat cu organizaţie complectă, cum erau principatele ruseşti contemporane". Iată cum -descrie , pe Berladnici Karamzin, . Histoire de l'empire de Russie, II pag. 365 supt anul 1159: „Era pe atuncî în Moldova, între PrutTşi Şiret, un oraş; puternic şi populat, numit Berlad.: Era un . cuib de vagabonzi, de oameni cu diferite; origini şi religii,: alr căror .meşteşug principal era .de, a prăda coastele .măriî; negrer şi malurile .Dunării.: Bande de iaceştî boţi reuşise chiar; să: pună, mina . pe Oleşia, celebru oraş comercial la gura Dnipruluî. şi. antrepozitul. mărfurilor greceşti destinate pentru'Kiev. ;;Un;voe-^vod al marelui principe [de Kiev] ■ îî urmări şrlle’luă. înâpoi mulţi prizonieri şi prada imensă pe care o făcuse11.
§ 273/
365
. ^. încercări de a afla originea cuvîntuluî Bîrlad- ;s-au 'făcut. Cea mat greşită etimologie a avut cel mai mare suces. După Papadopol Calimah,; Notiţă despre Bîrlad pag. 3 nota 1, acel. căruia î-a venit întîîu în cap cum că. Bîrladul ar fi Paloda din geograful' Ptolemeu a fost D'Ahville,. Description de; la Dacie conquise1 pâr Trajan, în Memoires de Tacademie des inscriptions et belles Iettres, tom. XXVIII, pag/ 460,; Paris,' 1761: A-: ceastă etimologie ar'fi rămas fără succes în ţara noastră, măcarcă a fost adoptată de celebrităţi ca Malte Brun şi Karamzin, dacă n-ar fi; avut norocul'' să fie aprobată de A. Treb. Laurian, care. prin cărţile lui de istorie: şi de. geografie, a răspîndit-o în toată ţara romînească (vezî notiţile bibliografice complecte în nota sus citată a lui Papadopol Calimah). Paloda din Ptolemeu însă nu era aşăzată unde e Bîrladul, ci, după calculele lui Goos la Tocilescu, Dacia înainte de Romani, pag. 456, acolo unde se varsă Putna. în Şiret. Pe locul Bîrladuluî de astăzi era aşăzat după Goos oraşul; din Ptolemeu Petrodava. De altfel din păloda (cu accentul pe antepenultima,. căci .penultima1 era scurtă: 'uotXoSa) -trebîa- să iasă în romîneşte părudă,.; nu bîrlăd! :--.r
Altă etimologie a fost dată de I. Bogdan, ' Diploma bîrlădeană di» 1134, pag. 105-106 : „Formele sub care întîlnim acest cuvînt în cronicile ruseşti şi, în documentele slavo-romîrie, cpzA<\r\x sau	şi	Kfp-
presupun un prototip panslavic EfpAo-, întocmai 'cum EpzAorx rom.. birlog, AP&3X rom, dîrz,- cpsGX rom, Sîrb etc. presupun prototipele sep-Aor-î 7v,ep3-,.. cepK- etc.Berlo se şi afla în limbile slave vestice cu însemnarea primitivă nuia, băţ, paliţă şi cea derivată sceptru. Din berlo■ se putea face un colectiv Cu sufixul secundar -ad'& sau -adh; întocmai cum în sîrbeşte s-a format din suho—-suhad (apoi suvad) = lemne uscate, din ym)e—-prnjad(apoi prlad) — lemne putrede, din1 krlja—krljad:
—	o bucată de. lemn, din drolje—droljad — o grămadă de lemn tăiat, iar în neoslovenă din mocer (sau mocver)—mocerad şi coniorad — hc mocirlos, din latinul sturnus—-stmad, şi aşa maî departe,' 5z/7ct/ âr-fi însemnat la; început un loc plin de nuele şi crcngî, în genere de lemne tăiate sau uscături căzute de sine, O analogie ni prezintă numele de localităţi ;din radicalul hvrast'A — nuele, tufă: Hraşt, Hrastek, Hrasca, Chwo-roscpwkâ etc. Dacă această etimologie a Bîrladuluî, ce o dau de altmintrelea cu multa rezervă, ar fi exactă,, Bîrladul ar forma un curiosum între: celelalte numiri de localităţi slave, atît prin sufixul cît şi prin rădăcina sa,, ambele fiind neobişnuite în acest fel de numiri11, Pe lîngă curiozitatea faptului că se. derivă un, nume. de localitate prin sufixul -ad, care nu serveşte-niciodată pentru a da naştere la nume de localităţi, în.o limbile slave, se-: maî adauge curiozitatea că cuvîntul berlo,- din care se face derivarea, se găseşte numaîLîn, limbile slave vestice, adecă în: limbile .polonă şi cehă, îar nu în; limbile slave sudestice-, cărora aparţineau Slavii ce- au locuit: prin*, ţările, romîneştî. Pentru aceia Bogdan adauge?:; ;,Originea Bîrladuluî, dacă; etimologiea- noastră:nu: este 'greşităy; cade, în; timpurîr foarte vechi el trebue; să fi fost întemeiat ;în primele secole ale; evuluî; mediu,; cînd seminţiile rătăcitoare- de Slavi, pornite dinspre ; aordestiil ; Moldovei;. ; se: iviră pen-!’ truTÎntîiâi oară' în:, ţările noastre.;,Diferenţiarea: lon-în/ popoarele de azr nu: se terminase încă; cuvîntul berloy ce a dat naştere Bîrladuluî, putea să.
3:66
§'273;'
fie comun tuturor Slavilor de- atunci; ceî .'dela vest l-au păsrăt, îar; ceilalţi l-.aîî uitat11
h Weigand, Ursprung der siidkarpathischen Flussnamen in Rumariien, XXVT-XXIX Jahresbericht, pag. 88, dă aceîaş etimologie ca şi Bogdan, dar nu cu îndoele. şi-cu rezerve, ca Bogdan, ci în mod.sigur şi-apodictic astfel: „Bîrlad; Stadt und Fluss, slavische .Wurzel fe'/c«Stock, ■ Stab»; berlad = Gestocke, bedeutet Ort, wo durch Stocke, Pflocke ein Weh'r im Wasser angelegt'wurde11, Şi va să zică nu ,,un loc plin de nuele şi crengi, •de lemne tăiate sau uscături11* cum îşi închipuia Bogdan, :ci „un loc uude s-a făcut : cu beţe şi cu pari o stavilă în apă“. Poate pentru trebuinţa vreunor mori ?
-■Bîrlad provine dintr-un. mai vechîu Berlad. -Această formă veche1 Berlad este atestată de cronicile ruseşti. In ce priveşte documentele.’ rd-mîneştî,forma Berlad se găseşte de pildă într-iin document din 1407 (la Bogdan, Diploma bîrlădeană, pag. 104) :. oy. Kfp/idA’b, dar nu e-sigură, pentrucă la scurt1 interval, într-un document deIa-1422, se găseşte forma KpKrtaA- (Hasdeu Arhiva istorică It 132). Berlad este=arabul bilăd; plu-ralis fractus dela belde ori beled, avînd înţeles de singular, dupăcum toate pluralele sfărmale, cînd nu exprimă creaturi dotate cu inteligenţa/ au. valoarea de .singular, atît în -limba de Origine arăbească,: unde se a-coraează cu • adiectivul feminin singular,-cît: şi în limba turcească- Bilad înseamnă-oraş, ţară* regat, viile* contree, pays; royaume Zenker 206 b, 207 a, 207 b, Redhouse 379 a, 381 a. Prin acest cuvînt s-a,înţeles pfo-babib atît oraşul Bîrlad cît şi regiunea Bîrladului, Şi într-adevăr a şi existat odată un ţinut al Bîrladului deosebit de ţinutul Tlltoveî, dupăcum se vede-din documente, dela Petru Şchiopul :(nedatat), dela-Ştefan Tomşa din. 1623, dela Vasile Lupu din 1642; aduse de Papadopol Calimah în Notiţă : despre Bîrlad pag; 10-11. Belad în stăpînirea Cumanilor din sudul Moldovei însemna deci tîrgul prin excelenţă şi e analogul-în iotul ' al.:cusîntutiiî -Tîrgovişte, care şi el—dar. în altă limbă, în limbă slâvo-nească—tot tîrg, tîrg prin excelenţă a însemnat; Iar dacă cumva ţinutul Bîrlad.s.ios,{ continuarea regiunii Bîrlad depe vremea cînd stăpî-' nîau Cumanii,'ăpoi .6/rtoc? pe vremurile acelea vechi* ale Cumanilor, lîri-semna nu numaî oraşul prin excelenţă,, ci şi tara prin excelentă, ' astfel: că trebue să ne închipuim că regiunea Bîrladului constituia sîmburele dominaţiuniî cumane din Moldova. Iri . ce priveşte făptui că lin cuvînt'care înseamnă; oraş.în general poate să însemneze un’oraş în special,-;este'tiiai' întîîu. de observat că de 'obiceîu-locuitorii dinprejurul unui oraş,; din ţiniittil care aparţine unuî oraş,. numesc oraşul;1 oricurn s-ar chema el, :pur ,şi simplu': oraş, rpentrucă pentru eî , acesta e orâŞul prin excelenţă. Acest lucru 'se în-tîmplă cu atît mai mult atuncî, -cînd în ţinutul . umiî» oraş alt oraş afara: der acesta.;nu: se. maî1; găseşte.. Pentru lin locuitor; din.-'-'judeţul"'Bîrlâd chiar astăzi mă .duc la tîrg înseamnă tnă duc la Bîrlad; Cu atît.; mâi mult aceasta a ;avut loc. • atunci-.'cînd; în' statul; Bîrladului'-uri :singur-'orăş*'era} ■ Bîrladul* iar, în colo.v erau numaî sate orMocurî întărite.- Dar sînt exemple:' destule de i schimbarea ' înţelesului;; de ;tîrg-: în .’. general în: "acela; de'-’tîrg în' special,;- a|a--<iă; numel&-tîrg a> devenit-numele, propriu; al unuî anumitHîrg; Astfel; cuvîntul;, ;slăvonesc. ;TpxroRH ipf, • tîrg, â devenit numele' propriu1 al: oraşului Tîrgovişte, astfel urbs însemna la Romani Roma, astfel un oraş
§'273;
•djn.'Locrida se • numîâ,: n6)as,: Astfel, în special: cuvîntul nostiuj: suBi- forma! de1, singular, beled, ,şi subrcea de ,m plural, belat, apare ^Ga jiuihe:~ prp’prîu de localităţi: în geografiea luî Edrisi,; scrisă lâ 1154 (Geographie. d’Edrisi, traduite-,de: l'arabe • eni franţais par Amedee Jaubert, Paris, 1836-1840); Belat— o cîmpie, jb cetate, o provincie* un-oraş,; în Portugalia şi Spania'; II, 16, 29, 30; Beled = cantoane şi oraşe în Mesopotamia>,1II, 142^:149;; 151; 153, 154. După Redhouse 381 a un* oraş . lîngă Moşul se numeşte jBeled,: câre; foarte probabil e acelaş cu Beled despre care vorbeşte; Edrisi > II, 149: „Mai sus de Moşul, .tot. pe malul apusean al Tigrului:, ca şi Moşului; la distanţă de 21 :mile, este oraşul Z3e/ed“., Şi dacă nu ne: mărginim .la cuvîntul care înseamnă tîrg, oraş, ci luăm în considerare. pe de o parte , -deminutivele cuvîntuluî, îar pe de altă parte cuvîntul care înseamnă ce1 tate, apoî exemplele de nume comune devenite nume prdpriî de localităţi sînt-maî numeroase:,în Frunzescu sînt. 3 Ţîrgu.şor, 12, Gfadişte;.(slăv; rpaah41 < •:cetate), 9 Cetate, 14 Cetăţile ; compară apoî grecul■'JftpYoş,-oraş înrElida, latinul. Castrum, oraş în Piceiium, germanele Burg (îu pror-vinciea Magdeburg şi în provinciea renană), francezul Bourg, capitala departamentului Ain,\ spaniolul Burgos, capitala « provinciei; cu acelaş nume ; : Şi să ise: bage de samă că în toate exemplele date am luat în considerare^ -—fireşte—numaî . cuvîntul singur,, fără, atribut, căci exemplele; de .nume-proprii de; localităţi provenite din cuvinte-care înseamnă, oraş, :orăşel, ce-,-tate,:,cetăţue-|-atribut sînt: nenumărate în toate limbile- însuş xiivîntulBîr--torf. maî apare pe teritorîul romînesc ca nume de localitate. Astfel am: văzut (mai sus pag. 364) că I. Bogdan spune că „după Barsov se află şi acum ufr Eski-Birlat. pe drumul cătră Constanţa spre sud-ost de Hîrşova“. Acest Eski-Birlat;.'pe-care;nu-l; găsesc pe hărţile pe care.Ie, am Ia dispo-; ziţie, înseamnă Ţîrgul Vechîu (turc eski = vechîu Zenker 49 c). Papadopol Ga-: limah Notiţă despre. Bîrlad. pag. 3.3 spune după Hasdeu Traian. No .53 . â-, nul .1869 că, „în Transilvania'(comitatul Doboceî) se află satul Bîrlacl, citat într-un document din 1319, şi în Ungaria ne întîmpină Slobozia'. Bîrlad pela 1247“. In Transilvania există într-adevăr chiar-astăzi, un sat Betlad pe iîul Sajo la 47 grade latitudine.; Papadopol Calimah. spune că Hasdeu ar fi susţinut că localităţile Beiiad din Transilvania şi Ungaria „sînt urmei.de emigraţiunî ale Bîrlădenilor, cînd erau năvăliţi său năvălitori11. In realitate Bîrladul actual din Transilvania, care altă dată a fost sigur un oraş, îşi are originea depe: vremea -cînd Cumanii din- Moldova făceau neîncetate invaziunî în Transilvania, pănă’ce în sfîrşit . sub Bela IV s-au: stabilit mulţi din ;eî înpreună cu principele lor Kuthen ori ,Kothian; în Un-, garia (Compară mai sus pag. - 352),. Trebue să-: şe noteze ; că Cumanii au: pătruns în iUngaria maî ales din părţile Moldovei, (Kuun Codex;cumâtiicus LXXXI) şi. că, dupăce. au. fost, primiţi/şi stabiliţi • de regele unguresc în-"Ungaria, s-au.unit: totuş cu năvălitorii: Mongolii încontra luî Bela IV şi lraui învins jcomplect•• pe■.acestai:tocmaî> lîngă rîul Sajo, :din; Transilvania,-: ipe .malurile cărui rîuveste^-âşezat satul Berldd de astăzi, /(Sîntvdouăurîurî Sajo, unul în Transilvania,': care curge- despre sud-est spre nord-vest şi se varsă în :Ş6meşul :mare :[Nagy-Szamos], işhaltul ,în Ungaria, de nord, care «curge‘-dela nord-.vest spre^sud-est şi -s'e -varsă'în. Tisa, Este imposibil^de ad-jjţiis sica 'dela vremea! cîrid au învins - avangarda, oştirii • ungureşti1 ,-lâ înseş
368
§ 273,
trecătorile dela nordul Moldovei [vezi Xeriopol Istoriea: Romînilor I pag^ 529], pănă la momentul cînd' regele Ungariei în persoană ’ cu grosul oştirii lî-a eşit înainte, să fi ajuns deja Tatarii peste > toată Transilvania şi toată Ungaria pănă dincolo de Tisa în • nord-vestul ţării ungureşti, .Rîulî Stijo,.. deci, pe: mâlurile căruia-Mongolii: uniţi cu Cumanii. au învins pe Bela. IV trebue să fie cel din Transilvania), !
Vorba e acum dacă poate, eşi: din turcul arab belăd. romînul bîrlăd din- punct de videre al fohetizmuluî, Pentru / intervocalic din cuvinte străine prefăcut în /'/ în romîneşte avem exemple sigure,
Berluesc, căptuşesc („Prefectul cetăţii l-au cinstit cu multe daruri,, adecă cu haine berlliite sau soboli, cu zece astrucanî înşelaţi,,." ŞincaE II 264)r>ungur bellelni căptuşesc,
Birlă, „tălpigile dela războîu sau stative" Revista critică-literară, IV; 337Z>bilâ, „un brad lung, din care se tae 2 ori 3 butuci; un butuc; are'. 8,: 9 şi 10 metri de lungime11 Şezătoarea II 149; „bradul bun de şindrilă : se tae şi se îa din el numai lumina trupului, adecă partea ce. se-află între cununile de ramuri aşezate din distanţă în distanţă; înprejurul trunchiului; bucăţile, de brad tăiate şi scoase dintre cununile ramurilor se; numesc bile şi nu sînt- mai lungi de patru palme" Ionescu, Agricultura, romînă din judeţul Mehedinţi, Bucureşti, 1868, pag. 396. Este-acelaş-cuvînt cu francezul bille butuc, vechiu provensal bilho butuc; italian bilia gârrotj: Packstock, mediolatine billia trunchiu, billus băţ > latin popular *billa. de obscură origine (vezi şi Zeitschrift fiir romanische Philologie-. XXXI, 300).	'	.	.
. ‘ Bârlog, dirlog^dâlog, „capătul ştreangului unui: căpăstru" Şezătoarea II: 225, : „hăţurile frîului pentru călărie" Şezătoarea V 10~^*dologt-vechiu bulgar*dologă, substantiv verbal dela verbul dolagati, quod ad-dituin est,i anexă, capăt: dălogii sînt două .bucăţi de piele -orî de-altă materie, care se anină la zăbală. Această etimologie a fost dată încă de; Ciliac, £:■;
:	Cauza	aceşteî prefaceri a lui: /- intervocalic în /'/ în cuvinte.-ca- \ber~
luesc, birlă, berlad, dărlog trebue căutată probabil în aceia că s-a pronunţat / lung, Compară" § 244 No 105.,
Din berlad s-a dezvoltat apoî regulat, conform cu spiritul limbii ro~ mîncştî, bă riad, bîrlad.
In Cuvînt despre expediţiea" Iui Igor pag. 148: spune Papadopol Ca— limah că ,,din cauza aceşteî uniri a Bîrlădenilor cu Cumanii s-au găsit autori foarte ponderoşî, 'care cred' că numele chiar, de Bîrlad ar fi cuma-nic şi că oraşul Bîrlad este de origine cumanică", şi- citează pe IosephusT Benko,;;Milcovia,’ tom, II, pag; 7, La tomul; II:pagina 7 :în‘Milcovia :sive-; episcopatus' milcpviensis explanatio, :Viennâe, 1781, Iosephus: Benko însă. dă o/citaţie din Ioânnes B.■; Szegedi,; Syhopsis vitae . Belae, IV, § 4,; 5P 8,:care sună în traducere romînească astfel:: ,,Niinenî mrva tăgădui că Cumaniî,învechii locuitori aî Moldovei,-:‘aii fosb;de acelaş? neam cu,-Hunii,: cînd?oraşele.-şif multe :sate:/ din : această iară- păstrează - pănă! astăzi, numele■ ungureştii -precum Forrd-falva;1 :Tamăs-falva, Duma-fâlvay :Zsid6-falva,..Szâbo— falva,:.:Kiczk6, Kalagor-patăk, Gorza-falva,- care! locurî; şi’ astăzi ;sînt;;locuite-numai de Ungurî,; Tot âşâ; Idsz-yâsar,'Bako,- Tatros; Sâ-falva.’TerebesrKădnar,-
§ 273.
369
Husz-vâros, Galacz, Berlât, Bâja, Nemethi, Szucsava, Foksân, Esperecz, şi alte sate, şi oraşe, în care traesc foarte mulţi Unguri amestecaţi cu Moldoveni, Adauge la acestea renumitul sat din Basarabia Csoborcsok, locuit numaî de Unguri. De aicî se vede că, în afară de străiniî care au maî venit în ea după aceîa, de Romînî anume, de Saşiy de Armeni (dar aceştiîa Cei maî mulţi au emigrat de aicî în Transilvania), de Evrei, de Turci, de Ta-tari, primii posesori aî Moldovei continuă încă şi astăzi s-o locuiască în mare număr, Cumanii adecă orî Cuno-Hunii orî Ungurii, care şi-au păstrat cu tenacitate limba, macarcă încă dela dezastrul dela Mohacs au devenit tributari Turcilor". Adecă după Szegedi sînt ungureşti următoarele nume de localităţi (Le dau în ordinea în care sînt înşirate de dînsul şi cu reflexele lor probabile din dicţionarul luî Frunzescu): Forăştî, Tamaşi, Dumeşti, Ji-deştî, Săbăoanî, Chiţcanî, Călugăra, Hîrja ; Iaşi, Bacău, Trotuş, ?, Trifeştî?, Cotnari, Huşi, Galaţi, Bîrlad, Baia, Neamţ, Suceava, Focşani, ?. Că numele Bîrlad ar fi de origine cumană numai într-atîta a susţinut Szegedi, întru cît după dînsul limba cumană era tot una cu limba ungurească, ceia ce nu-î adevărat.' In ce priveşte părerea-că ar exista nume de localităţi îri Moldova (şi în generai în Romînia de dincoace de Carpaţi) de origine ungurească, ea este'justa,-dar iese din cadrul lucrării de faţă,■'.ca:'şi,chestiunea adecvată a vreunui eventual amestec de sînge al Romînilor-cu Ungurii (O îndrumare preţioasă în chestiunile acestea a făcut Radu Roselti, Despre Unguri şi episcopiile catolice din Moldova, în Analele Academiei Romîne, ser. II, tOm. XXVII, Memoriile secţiunii istorice,: Bucureşti 1905).' Iii ce priveşte în special chestiunea originii . ungureşti', a numelor de - oraşe şi de' sate înşîrăte de Szegedi,: sînt într-adevăr ungureşti prin radicale Turnaşi (ung, Tamăs Tomaj, Sâbăoanr- (ung> * szabo croitor) ji . apOl poate: Bacău (ung. bakâ călău) ?, Trotuş (ung. tartos durabil, perseverent ? Radu Rosetti,: lucrarea-citată pag, 251 spune: „Trotuşul, în vechile ’ do-. cumente Totruş, poartă un nume ce este corupţiunea numirii ungureştî Tâ-tros, care este echivalentă cu slavonul Bistriţa". Un cuvînt tătros însăfnu existai pe'cît ştiu, în ungureşte. Weigand în XXVI-XXIX. Jahresbericht pag. 86 propune că etymon pe ungurul tatdros, tătăresc, adecă „Tataren-dorf, -weg, -hach“.) ? La laşi' (a cărui etimologie probabilă vezî-o în volumul I pag. 728 sqq.) este numaî o întîmplătoare asămănare cu ungurul jăsz arcaş, compara şi maî sus pagina 361. Pentru Suceava Szegedi se -va fi gîndit ia ungurul SUCS^blănar, dar probabil fără dreptate, şi pentru Baia se va fi gîndit1 la ungurul bănya Bergwerk, mină, dar bănya nu-i cuvînt unguresc, ci, ca şi romînul băe, este^slavul banîa. La ce cuvinte ungureşti; se va fi gîndit pentru celelalte nume, în special pentru Bîrlad nu pol pricepe. In dicţionarul unguresc-german al- lui Ballagi .sînt însemnate două localităţi Beled,Also-Beled Beled de jos şi Felso-BeledRe-led de sus, ambele în comitatul Vaş (Eisenburg), Numele corespondente germane Ballâgi Ie dă ca Bildein, Unter-Bildein,‘Ober~Bildein. ‘?e hartă: (de Vogel în atlasul lui Stieler); văd un Beled în comitatul Odenburg. lînga graniţa-de nord ă comitatului Eisenburg.- Să fie"acest Beled un nume tur-, ce sc (cuman), de felîul numelor Beled înşirate mai'sus. la pag. 367 ?, Ori. este; poate-ii'n tuyînt iîinguresc, un derivat prin -e^ din substantivul şi. a-dîectivub 6e/, dăs'Tnnere, das ' Inwendip,' einheimisch, inner (Pentru- :deri-=
24
370.
§ 273.
vate ungureşti prin -ed compară egyed, alleinig, eirisa.m^>egy einer, eine, eines)?. Să se fi gîndit Szegedi la asemenea beled ? Ori poate s-a gîndit la ungurescul berlet, chirie, abonament?!! Dar este destulă presupunere pentru ce î-a putut trece prin cap luî Szegedi,.: Ceia ce rămîne între altele din toate acestea este că afirmarea luî Papadopol Calimah că „s-au găsit autori foarte ponderoşî care cred că numele Bîrlad ar fi cumanic şi că o-raşul Bîrlad este de origine cumanică“ este de acelaş soîu aproape ca şi afirmările luî că Bîrladul se găseşte în geograful arab Edrisi, că Soliman magnificul a asediat Sighetul din Maramureş, că împăratul Traîan a trecut în Asia prin sudul Rusiei, etc, Vezî maî sus pagina 362 sqq,
...........I	.
2.	Tecucîu. Despre istoriea Tecucîuluî a scris Papadopol Calimah în Scrisori despre Tecucîu în Convorbiri literare 1889, pag, 369 sqq,, 921 sqq, O etimologie a Tecucîuluî a dat I. Bogdan în lucrarea sa deja citată Diploma, bîrlădeană din 1134, pag. 107 : „Tecuciul vine de bună seamă din adîectivul participial feminin TgKoym, forma specială rusă a slavicului. TfK/ţiipH,. curgătoare. Pe lîngă adîectivul participial trebue să ne închipuim ua substantiv, care la început:se pronunţa înpreună cu dînsul: P'feM, KOAd etc. Cu vremea substantivul s-a perdut din întrebuinţare şi a rămas TfKo^MH,. care la rîndul său sub influinţă altor nume proprii ce se terminau in hml şi oyiih, FartH^K, Kathm»», GAoirqh; Edpoy.MK, şî-a perdut terminaţiea mh şi a adoptat pe lih.; din acest Mb, întocmai ca la din Bîrlad, Romîniî au făcut >ix, i, e. un c aspru, şi sub forma THîoy-MZ l-au păstrat pănă azî,„ Interesantă este în formaţiunea cuvîntuluî Tecucîu păstrarea luî i. din rădăcină, pecînd în celelalte limbî slave numirile.; de localităţi formate din tek au tok: aşa de pildă malorusianul Tolcy din Galiţia (formă plurală din tokz), singurul exemplu ce a ştiut să-i citeze Miklosich sub rubrica aceştei rădăcini apelative. Un exemplu cu e ca Tt-Kăifiz al nostru n-am găsit în nicîunul din documentele ruseşti, bulgare şi sîrbeşiî pănă la începutul secolului XV “,
Mai întîîu’o nedumerire: Bogdan spune că Toky din Galiţia este „singurul exemplu ce a ştiut să citeze Miklosich sub rubrica aceştei rădăcini apelative" şi cu toate acestea el susţine că „în celelalte limbî slave numirile de localităţi formate din tsu- au tok-". Deci acel Toky al lui Miklosich nu este singura numire de localitate derivată din apelativul Tf-LjjH-TEK^r», pentrucă Bogdan maî cunoaşte şi altele. Care sînt acelea?-Dar, apoi, dacă Tecucîu ar fi participiul prezent activ cu forma rusească al verbului thcs, cum vrea Bogdan, nici n-ar putea fi în el altă vocală de-cît i,. căci doar participiul prezent activ al verbului TfKX nici nu poate avea altă vocală decît. f. Bogdan trebuia să se. mire, nu că în t£Ko\'iih exista vocala (, ci că s-a putut, deriva un nume de localitate dela un participiu prezent care înseamnă curgătoare. Tecuci voda, apă curgătoare, aşa s-a numit după I. Bogdan întîîu pîrăul Tecucîu, şi apoî: dela pîrăul Tecucîu şî-a .tras numele, tîrgul Tecucîu. . Pîrăul Tecucîu. există în adevăr. „La apus de tîrg1?,. zice Papadopol Calimah -în; prima scrisoare pag. 373, ^curge apa .Tecucîu, care;:se varsă în Bîrlad, la marginea din jos a tîr-guluî, formînd aici un iinghiu aceste :două ape,; Bîrladul şi Tecuciul, înăuntrul căruia se află tîrgul11. Dar să fi fost numit; acest pîrău dela capul lo-
§' 273.
371
-cuiu! apa curgătoare, cum este posibil aceasta.? Pîraele şi rîurile şe. numesc dela tot feliul de calităţi ale apei lor, se numesc ba albe, ba ne-: gre, ba iuţi, ba galbene, ba oricum altfel, dar dela calitatea de curgătoare a apei lor nu se numesc. Ar fi prea naiv! Eu nu zic că dela radicale, care înseamnă a curge nu s-au derivat nume de rîu în general şi, de. pildă, în latineşte flu-o, flu-men, flu-vius aparţin aceluîaş radical, şi fliessen şi Fluss aparţin aceluîaş radical, şi tokk (=v5qj.a, fluentum) şi verbul ren* aparţin aceluîaş radical, dar flumen orî fluvius, dar Fluss;, dar tok& au însemnat dela capul locului rîu, pîrăă, scurgere, n-au fost întîîu participii prezente.
Aceîaş etimologie ca şi Bogdan dă Weigand, Ursprung der stidkar-pathischen Flussnamen in Rumănien, XXVI-XXIX Jahresbericht, pag. 78 : „Tecuciu înseamnă «curgătorul» dela radicalul tek- (bulgar tecă), te-, kuci", Weigand însă găseşte că-î greu să se admită ca etymon cuvîntul rusesc tekuci, pentrucă numele topic Tecucîu apare şi în . judeţul Teleorman. Pentru aceîa trebue, zice' el, să admitem la bază o veche formăibul-gărească. „Wenn der Name nur in der Moldau vorkăme, wtirde man ihn fiir kleinrussisch erklăren, so. aber miissen wir ihn fur eine alte bulgarişche Bildung halţen". Intîmpinarea... luî Weigand contra admiterii unui etymon rusesc este bună. Decît numaî ce fel de formă bulgărească mai veche ar putea fi tekuci ? Tekuci este participiul prezent feminin singular al verbului slav care în vechea bulgară suna testi la infinitiv şi teko la p. 1 s, prezent indicativ. Participiul corespunzător rusescului tekuci era în vechea bulgară tekosti, care, pănă să ajungă la actuala formă neobulgară tekusta, va fi putut trece prin faza tekusta, tekunsta, dar niciodată prin ■vreo fază tekuca.
Tecuciu esie'^’tehek licîu, capătul ţării, marginea ţării, din care. •grup de cuvinte teliek e persian şi înseamnă pămînt (Zenker 329 c), îar. uc e turc şi înseamnă capăt, extremitate, margine (Zenker 113 b). Din cauză .că. e precedat de un genitiv, uc primeşte sufixul pronominal .posesiv şi .sună ucu. Ţinutul Tecucîu era ţinutul de margine şi tîrgul Tecu->du era tîrgul de margine al stăpîniriî cumane, care avea ca oraş princi-•pal Bîrladul.
Maî este un Tecucîu, sat în judeţul Teleorman (Frunzescu), care trebue să fi fost şi el localitatea de margine a stăpîniriî Cumanilor din judeţul Teleorman, Un sat Tekuciţa este apoî în Bosnia, lîngă (spre şudeşt) oraşul depe rîul Bosna Doboj. Papadopol Calimah, Scrisori despre Tecucîu, ;pag. 369 mai vorbeşte despre un sat Tecuceniî sau Tecucîu în Bucovina, şi citează ;ca probă Documente Hurmuzaki, VII, pag. 498 No 259. La locul citat, stă însă , scris Tyschoucz! (Pentru acest nume compară. Tyszowce [citeşte tîşovţe] din Polonia foastă rusească, guvernămîntul Lublin).
, ’ Pierderea lui li (aşa numitul he) din cuvîntul tehek trebue pusă pe. socoteala limbiircumane, căci spirantele; afone haîn, he, hî (pentru a căror transcriere noi nu dispunem decît de caracterul h), care apar în elementele persiane şi; arăbeşti ale. limbii cumane din codex cumanicus, se , găsesc căzuta, nu. în mod- consecvent, dar destul :de des,; mai ales în ppziţie .intervoca-jlică. In lista care urmează notez. în parentez spiranta care lipseşte ‘. alatn-
372
§ 273,
Iar (hain iniţial), amaşa (he iniţial), aşuk (hain iniţial), atar (hain-iniţial), ceami (hain final), erzak (he iniţial), gală (hain după l), toana' (hain intervocalic), irs (hain iniţial); laal (hain intervocalic), ma-agiunlar (hain intervocalic), naal (hain intervocalic), naamatla (hain intervocalic), ouad (hain intervocalic), ouada (hain intervocalic), saadat (hain intervocalic), saar (hain intervocalic), sarincka (he înainte de r), sat, contras din saat (hain intervocalic), saar (he intervocalic), şeriat (hain intervocalic), tamaker (hain după m), terak [hi după r), ulema (ihain iniţial). Teek, care a rezultat după căderea luî h[he), s-a contras în tek, aşa dupăcum saai s-a contras în sat, şi Romînii au prins din gura-Cumanilor numel tecuciu, pe care l-au păstrat întocmai pănă astăzi, stră-mutînd numai accentul pe penultima supt influinţa analogică a cuvintelor romîneştî terminate în -ucîă.
I ;
3,	Vasluîu. In stăpînirea cumană din Moldova, care-şi avea centrul la Bîrlad, marginea despre apus era Siretxul şi tîrgul de graniţă despre sud-vest era Tecudul, iar Vasluiul era ţara de sus, nu în înţelesul cumva-că ar fi judeţul Vasluîu aşezat la nord, căcî popoarele nu numesc ţările de sus şi de jos cu privire la punctele cardinale, ci în înţelesul că ţinutul Vasluiului este deluros, este înalt, este Hochland, cum zic Germanul *valsăîă, *valasuîu, pers vala sa, regiunea înaltă, le cote haut (du pays), Zenker 927 c, 522 a. Şi fiindcă Vasluîu însemna partea deluroasă a ţării, aceasta e o probă că altă parte deluroasă în stăpînirea cumană: dela Bîrlad nu era şi că prin urmare ţinutul Vasluiului constituia regiunea de graniţă-despre miazănoapte a ţării. Pierderea lui a în valasu se poate pune pe socoteala limbii cumane, întrucît căderi de vocale la mijlocul şi la sfîrşitul' cuvintelor se observă la elementele persiane şi arabe ale limbii cumane din codex cumanicus: harg (lipseşte a între r şi (]), hazna (a între z şi n), kurc (/final), or uz (a final), tarag (e final), la care se adaugă lahan varză (a final, grec Ad/^ava legume, orî o final, grec Xcfyavov varză), Vasluîu din1 Valsuîă e o metateză romînească. Valsuîă din Valsil prin--influinţa sufixului romînesc -uîu,
i
I ^
4,	Covurluîu. Sufixul turcesc -li; -lî, -Iii, -lu (dupăcum este vocala din radical) dă întîîu naştere la adîective derivate din substantive şi a-rată-ca un lucru este înzestrat cu înţelesul substantivului, este plin de înţelesul substantivului: giimiiş argint—giimiişlii de argint, gean suflet— geanlî însufleţit, zor putere—zorlu puternic, ten corp—tenii'înzestrat cui corp. Apoi adiectivele derivate prin acest sufix devin adeseori substantive concrete: al cal—atlîcălăreţ, Osman-—Osmanlî. In sfîrşit asemenea substantive concrete sînt de multe ori numirî de localităţi: fîndîk alună— Fîndîklî numele unei măhălăle în Constantinopol, balîk peşte—Balîklî numele alter măhălăle în Constantinopol, buigur zăpadă—Bulgurlu humele unui miinte de’-lîngă Constantinopol; In romîneşte există următoarele numiri de localităţi: Covurluiâ- j\xieţ în Moldova, Covurluîu comună în; judeţul Cahul, Covurluîu pîrău în1 judeţul Covurluiu; Covurluîu Iac în judeţul Covurluîur Cofturlaîu - sat -' îii judeţul IsmailCugutluîă lac în judeţul-Bol-grâd!'(Frunzescu).'Aceste numirî -de'- localităţi îşi' au "originea în derivareâ-
§ 273.
373
prin sufixul turcesc -lu din radicalul turcesc kur^u uscăciune, iarbă uscată, iin. Compară turc kurii fîn Zenker 716 a, cuman kuru uscat Codex cu-.mamcus 207; apoî koruk uscat, kuruk uscat, pustiu, nefertil, kurfu uscat, în diferite limbi turco-tatare Ia Vambery Etymologisches Worterbuch der turko-tatarischen Sprachen, Leipzig, 1878, pag. 79-80. v, h, g din numirile de localităţi romîneştî sînt reflexele turcului y (spiranta fonică guturală) din kuryu. kuT'(ă este scris cu gairi, exploziva fonică guturală, Jcurgu, dar exploziva fonică guturală devine adeseori spirantă fonică guturală în limbile turceşti înainte şi după a, o, u, la sfîrşitul şi în interiorul cuvintelor. (In special pentru limba cumană vezî Kuun XCV). Din kur-•*ulu a eşit prin metateză kwfurlu, de unde s-au dezvoltat apoî formele jomîneştî, Covurliuu din Covurlu prin influinţă sufixului romînesc -uiu.
Weigand în Ursprung der siidkarpathischen Flussnamen in Rumănien, .XXVI-XXIX Jahresbericht, pag. 98, derivă din turcul g'agataic kmvar uscat, trocken, şi din ui, care în unele limbî turceşti înseamnă vale, depre-.siune, Tal, Niedemng, şi consideră şi el cuvîntul ca de origine cumană.
I
5.	Galaţi. Stăpînirea cumană din Moldova se întindea, dacă etimologiile date pănă acum sînt juste, peste judeţele Tutova, Tecucîu, Vasluîu, Covurluîu, peste partea de jos a Basarabiei, şi avea la -Dunăre o cetate, Galaţii. Numelui acestuia a- căutat Bogdan să-i dea o etimologie. Diploma •bîrlădeană din 1134 pag. 108: „Ceva maî greu de explicat e cuvîntul Galaţi. Ce formă avea în gura Romînilor acest cuvînt în secolul 14-15, -cu siguranţă nu pot spune. In documentele ce-mî sînt la dispoziţie nu l-am găsit niciodată în seculele 14-15. Putem însă admite apriorică şi atunci, -ca şi astăzi, oraşul se numîa Galaţi sau Galaţ. De unde acest nume ? Ceî mai mulţi îl deduc din rusul rwAimh, admiţînd pe lîngă aceasta, în urma -diplomei bîrlădene, că el a fost la început o colonie a r.uHi'ih-uluî dela Dnistru. Aceasta n-ar fi imposibil, dacă diploma ar fi autentică şi dacă rdrtHMK s-ar mai pomeni undeva afară de acest loc. Cronicile ruseşti nu cunosc acest loc la Dunăre şi nu încape îndoială că pe vremea luî Ivanko Rostislavicî el nu juca nicîun rol în mişcările politice dela Dunăre. Din ra<\HMk însă e greu a explica forma romînească Galaţi, căci ar trebui să admitem că h a trecut întîîu în a, dînd o formă în -a^K (ca de pildă toaammk în Galiţia, codex Hypatios pag. 491); din. această ultimă formă ar eşi fără dificultate raAAU,h prin trecerea lui m în u,, foarte ■obicinuită în unele dialecte vechi ruseşti (de ex. cel novgorodian), şi chiar ■în numirile de localităţi din principatul galiţian şi chievean. Compară G'k--iMciţiv şi	în	principatul	de	Chiev > (codex Hypatios 380, 555)
pelîngă	(ibidem),	TcponsMii	şi Toponeu^ în Smolensk (codex
.Hypatios p. 362), etc.... S-ar putea da următoarea explicare: TdAii^K e ■iormat din Faa-, aceîaş rădăcină ca în FaA-HMh, prin sufixul deminutiv ~hu,h,_ ce formează Joarte multe numiri de localităţi din nume proprii, mai -ales la Sîrbî şi Croaţi, unde. el îa forma -au,. Compară Popovac (din po-pov-ku,b) şi Popovci (din popov-Ku,n), Vukomerec .(ec=k.nh) şi Vladimirci (ci=hu.n),.,.	a. putut să se dezvoalte în sînul populaţiei primor-
diale croato-sîrbeşti (din. -MţK, -d^n), trecînd. prin forma -fiţi*, Galaţii .ar dorma în acest caz una;din rarele excepţiunî, în-care sufixul -t»uh. s-adau-
374
§ 27X
•gă de a dreptul la tulpină, nu, cum se întîmplă în majoritatea cazurilor,, prin mijlocirea altor sufixe, ca OV-, in-, precum Popovci, Dobririci, Belo--tinci etc.“. Galaţi! ar fi după I, Bogdan a treia rară excepţie faţă de cum se petrec lucrurile de obiceîu în toponimiea slavonească, Intîîa rară excepţie a făcut-6 Bîrladul, a doua rară excepţie a făcut-o Tecuciul, a treia rară excepţie o fac Galaţii. Dar pe lîngă că el însuş recunoaşte ca, îa caz cînd vrea cineva să explice Bîrladul, Tecuciul şi Galaţii prin slavo-neşte, aceste cuvinte: constituesc trei rari excepţii faţă de cum se petrec lucrurile de obiceîu în toponimiea slavă, maî este nevoit să recurgă şi la tot felîul de neamuri slave, care s-ar fi îngrămădit cîndva în Moldova în-tr-un fel de talmeş'balmeş, pentru a putea explica macar cît de cît acele trei rari excepţii. Pentru Bîrlad el recurge la nişte „timpuri foarte-•vechi... în primele secule ale evului medîu, cîrid seminţiile rătăcitoare de Slavi, pornite dinspre nordostul Moldoveî, se iviră pentru întîîa oara în ţările noastre, Diferenţiarea lor în popoarele de azi nu se terminase încă-etci" (Vezî maî sus sub Bîrlad), Dincoace pentru Galaţi recurge la Sîrbo-Croaţî, care ar fi constituit odinioară populaţiea primordială slavă a sudului Moldoveî!
Galaţi' este arabul kalhat, cetate, viile fortifiee, forteresse, châ-teatf fort, citadelle Zenker 707 a. Acest cuvînt se găseşte-în codex cu-mariicus-printre cuvintele arăbeşti ale limbii Cumane sub forma gala (vezi -tabloul de mai sus pag. 354), Forma cumană gala este conformă din punct de videre al Tui g cu ceia Ce se petrece’ foarte des în limbile turceşti, că adecă exploziva afonă guturală A: {kafj se preface înainte de vocala în exploziva fonică corăspunzătoare g. Aceîaş formă cumană gala •este conformă din punct de videre al pierderii lui h (ham) cu ceia ce am văzut că se petrece în această limbă în privinţa pierderii spirantei a-fone (vezi. mai sus pag, 371); Acest gala din codex cumanicus a sunat dela capul locului gălat, dupăcum probează etymon arăbesc. Şi se poate chiar întîmpla ca sub'-' gala-- să se ascundă pronunţarea' galat, căci . scrierea cuvintelor cumane din codex cumanicus este plină de greşeli, dintre 'care riumaî pe unele, prea bătătoare la ochi, le-a putut emenda editorul. Din Galat Romînul a făcut Gdlaţî,- punîndu-1 la plural; Această punere la plural a lui Galat se explică prin nenumăratele1 nume de localităţi terminate în ’ăţî, provenite din singulare în ăt.- Pănă şi Bîrladul, macarcă nu terminat în -ăt, ci în -ăd^ se pare că n-a scăpat într-o "vreme de tendinţa limbii romîne de a-1 face plural, căci într-un document moldovenesc, dela 1438 stă scris o\* Kpx<idÂ\',A: (locativul plural, vezî Papadopol Cali-■m;ăh Noţiţă .despre Bîrlad pag. 5 şl I. Bogdan' Diplomă. Bîrlădeană: din, 1134' pag.; 106). Calafat n-a devenit' 'Calafdţl din- cauză că-numele : comun cafa/fl/ pl, calafaturî, calfat, calfatage, operaţieâ7 de a astupa cu cîlţi şi cu smoală spaţiunle""dintre' planşele dela fundul şi coastele unei corăbii, aT existat multă vreme' în limbâ! romînă: şi, ■ dacă trebue-să- credem, dicţionarele, există încă--şi jiănă astea. 'Gălat din contra n'-a‘ existat, probabil; niciodată ca rim comun în Jimba- romînească. ' v '
"'1 -- - Dupăcum era - de aşteptat, numirea Galatapare; şi -pe aiurea în to-'ponimiea ro'mîn'ă. In judeţul Ialomiţa-Msţefim' 'lac'! Gălaţuiu '-(Frunzescu). -Acest '-Galăţmu este=turc galat Siiîu, apa cetăţii, Iri -judeţul Dorohoîu:
§ 273.
375
este un sat care astăzi se numeşte Hilişăul răzăşesc, îar altă dată se nu-mîa Galaiî (Frunzescu). In Transilvania este un sat Galaţ lîngă Zlatna, U3 sat Galaţ la vest şi în apropiere de satul Berlad, pentru care vezî maî sus sub Bîrlad, pag. 367, şi un sat Galaţ la nord-est de Făgăraş.
I
6.	Fălciu, Fălcii, Judeţ şi comună lingă Prut- >turc fîlîkcî, canotier, batelieO>turc arab fîlîka, felouque, canot, chalou'pe, embarcation, Boot, kleines Fahrzeiig. Zenkerc670 c. Locuitorii din judeţul Fălciu, în special probabil ceî din comuna Fălciu, făceau serviciul de luntraşi, barcagii, plutaşi pe Prut pe vremea stăpîniriî vechilor Turci pe aceste locurî, O numire analoagă, provenită dela o ocupaţie analoagă, are localitatea Dubăsarî pe malul stîng al Nistrului (în harta din atlasul luî Stieler Dubosary, acolo unde se varsă în Nistru Răutul), al cărei nume tot de origine turcească este, căci romînul dubăs şi rusul dubas („du-basy werden in Russland die auf Bug und Dnjester verkehrenden Kăhne einer besorideren Bauart genannt", Hermann Briiske, Die russischen und pol-nischen Elemente des Rumânischen, în XXVI-XXIX Jahresbericht des In-stituts fur rumănische Sprache zu Leipzig, pag, 23), sînt probabil turcul, thtnbaz, dumbaz, ponton, der leichte Briickenkahn, Zenker, 603 b,
I
7,	Balhuîu, Bahluîu, bălhac, bîlhac, bălhoacă, hulhac. Balhuîu: „Sinonim cu mocirlă şi cu nămol, numeşte [balhuîu] poporul pămîntul înmuiat peste măsură cu apa ce vine depe scursura unei văi mari sau mici; cînd oamenii trec prin astfel de locuri cu carul sau numaî cu vitele slobode, se înomolesc sau se scufundă, încît abîa cu mare greutate ies afară. Cînd balhuîul nu e adînc, ci numaî de 1-2 decimetri, atunci se chiamă şleaf sau larbucală“. Hasdeu după corespondent (Prahova-Drajna de sus) în Etymologicum magnum pag, 3051.—Bahluîă: 1. „Pîrău mare ce izvorăşte în pădurea Delenî, judeţul Botoşani, trece prin tîrgurile Hîrlău, Podul Iloaeî, prin oraşul Iaşi, primeşte în sine pîraele Strîmbu, Cîrjoaea, Ni-colina şi Bahlueţ şi apoî se varsă în Jijie la satul Tuţora". Frun-zescu. 2; „Plasă în judeţul Iaşi, numită astfel dela pîrăul ce trece prin ea". 3. „Sat în judeţul Botoşani, plasa Coşula, cotuna comunei Rădeni".
4,	„Sat în judeţul Botoşani, plasa Coşula, cotuna comunei Feredeeni".
5,	„Locuinţă izolată în judeţul Iaşi, plasa Bahluîu, cotuna comunei Cîr-joae". Frunzescu.—Bălhac=>Bulhac. Hasdeu Etymologicum magnum 3051, dintr-un hrisov dela Ştefan Tomşa anul 1623.’—Bălhoacă=Bulhac („A-mîndoî îşi tîrăsc picioarele în nişte cîobote mari şi grele, pline vecînic de noroiul’ bălhoacelor de prin mahalale", Vlahuţă Nuvele, Bucureşti, 1886, pag;, 109, la Hasdeu, Etymologicum magnum 3051),—Bîlhac — Bulliac Hasdeu, Etymologicum magnum 3051, din judeţul Buzău.—Bulhac, pl. bulhacurî: O baltă mică mocirloasă, lacuna, mare, bourbier („Apele cele maî bune pentru topit sînt toate bălţile, toate bahnele, bulhacurile şi a-pele stătătoare". Ion Ionescu, Calendar pentru bunul gospodar, Iaşi, 1845, pag; .153, la Hasdeu, Etymologicum magnum 3050.—,,Se duce tot înainte pe nişte ponoare, pănă: ce dă peste un bulhacCreangă, Poveşti, 75, la Hasdeu, Etymologicum magnum 3050.-—„Hîrca aceasta de babă era scroafa cu purceii din bulhdcui^ peste care dăduse moşneagul11. Creangă;
376
§ 273.
Poveşti, 101.—„Aibă casa racului în fundul bulhaculuî", Elena Sevas-tos, Cîntece moldoveneşti, Iaşi, 1888, pag. 73, la Hasdeu, Etymologicum magnum 3051,).	•
Dela turcul arab baluha, egout, conduit souterrain, cloaque, Zenker 171 c. Pentru balhuîu şi bahluîu trebue să plecăm probabil dela tipul *baluhhi (pentru sufixul -lu vezî sub Covurluîu). Bulhac a eşit din băl-hac. Bălhac este derivat prin sufixul -ac, Bălhoacă este derivat prin sufixul -oc. Pentru sufixele -ac, -oc vezi ale mele Principii pag. 149, 231 şi Pascu Sufixe.	'
Weigand în Ursprung der siidkarpathischen Flussnamen in Rumânien, XXVI-XXIX Jahresbericht, pag, 98 consideră cuvîntul Bahluî ca de origine cumană, dar îl derivă din cuvîntul tatar dela Kazan bahil, fericit, şiJ interpretează ca Valea fericiţilor: „Bahluî enthălt ais Stamm Kasantata-risch bahil gliickselig, bedeutet also Seligental". .
I
8.	Berheciu. Numele unui rîu şi al unei plăşi din judeţul Tecucîu. >turc pers berfeng,' route raboteuse, rauher Weg. Zenker 190 b,
I
. 9. Pereschiv (mai înainte vreme Perescău, de pildă într-un act dela Ştefan cel mare din 31 Octombre 1491, da I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel mare, I, Bucureşti, 1913, pag. 490). Numele unei plăşi, al unui sat şi al unui rîu în judeţul Tutova. >turc pers per bord d'une chose, Rand einer Sache, Zenker 184 a-(-turc arab eskah pays, canton, district, Landschaft, Bezirk, Gau, Zenker 571 b.
' 1
10,	Corbană. Povîrniş, Ioc înalt greu de suit; locus praeceps; lieu escarpe (",,Le-ai scrombăit [ciubotele] pela jocuri şi prin toate corhanele şi coclaurile". Creangă Amintiri 106. „Murgu... cu potcoave de aramă, ca să-l ţie la corhană", Şezătoarea V 22). Cumanul kurhdn movilă, codex cumanicus 222. Cu privire la cumanul kurhan spune Kuun XXXVIII următoarele; „In ţara Nogailor şi în regiunile învecinate se găsesc multe movile pe care chiar Ruşii meridionali le numesc cu un cuvînt turcesc kurgan. Călătorii vechi spun lămurit că aceste movile sînt mormintele Cumanilor şi ale Bisenilor. Rubruquis în descrierea călătoriei pe care a făcut-o la hanul Mongolilor Mangu în anul 1253 vorbeşte despre movilele dintre Dnipru şi Don astfel: «Cumanii fac o movilă mare deasupra mortului şi pun deasupra o statue cu faţa întoarsă spre răsărit ţinînd în mînă o cupă înaintea buricului». ..;Chiar în timpurile cele mai vechi Schiţii dela marea neagră aveau obiceiul de a purta în cingătoare o cupă, asupra cărui fapt Herodot cartea IV, 8-10 a scris astfel: 1 «Schiţii şi .pănă. astăzi poartă cupele în cingătoare»". La Osmanlîi kurhdn înseamnă château fort, citadelle, pârtie d'une viile entouree d'une: enceinte. Zenker 715 a.
„Este evident", ziceam mai sus pag. 360, „că, dacă în toponimiea romînească se vor fi găsind numiri de judeţe, de plăşi, de î oraşe, de sate, de. rîurî, şi alte nume topice, care, să fie de origine turcească,‘ asemenea numiri, mai ales că sînt şi vechi: tare (pentru unele se ştie chiar istoriceşte că smt anterioare venirii-Osmanlîitor), nu se potr explica prin
§ 273.
377
limba Osmanlîilor, ci prin limba popoarelor turceşti care au venit şi au trăit prin ţările noastre înainte de Osmanii!". Tot atît de evident este că, ■dacă se vor fi găsind cuvinte romîneştî de origine turcească, prin care să se exprime niscaî instituţii vechi tare din viaţa socială romînească, aceste -cuvinte nu pot fi de origine osmanlîe, ci de origine cumană. Eu revendic .pentru limba Cumanilor următoarele numirî de instituţii romîneştî.
11.	Mire. ,,Din minutul în care şi-au schimbat cei tineri inelele, adecă din minutul în care s-au încredinţat, logodit, şi pănă după uncrop, .feciorul încredinţat se numeşte în Bucovina mire sau mnire şi nire, Iar fata încredinţată mireasă, mnireasă sau nireasă. înprejurul Bucureştilor precum şi-n alte părţi din Romînia feciorul încredinţat se numeşte ginere, deminutiv ginerică, în loc de mire, nu numaî decătră socri, părinţii fetei, ci şi decătrătoţî ceîalalţî nuntaşi; aşa bună oară lăutarii zic: «să trăeştî, domnule ginere, să trăeştî ginerică», în loc de «să trăeştî, domnule mire». -Fetei încredinţate însă şi aicî i se zice mireasă. In sudul Transilvaniei ■se zice, ca şi înprejurul Bucureştilor, ginere în loc de mire, în celelalte -părţi însă, ca şi în Bucovina, mire şi mireasă, deminutiv miresucă. In .Banat se zice numaî june. Cuvîntul mireasă însă şi aicî e cunoscut; Tn -Selagîu şi Chior se zice asemenea mire şi mireasă, deminutiv miresuţă. In Macedonia, dupăcum mi s-a spus, nu există de fellu cuvîntul mire şi mireasă, ci mirelui i se zice dzinire sau dzinere, plural dzinerli, Iar .'miresei,'mal ales în părţile .Tesaliel şi ale Albaniei, nveasta noua, plural nveăste nale. Dacă au trecut maî multe zile dela nuntă, se zice simplu .nveasta. Nevasta nouă se numeşte mireasa şi în comitatul Zaranduliiî, precum şi în unele părţi ale Transilvaniei. Ce se atinge de numirea ginere,... aceasta este pretutindeneâ lăţită şi cunoscută şi în Bucovina, însă aici nu are însemnarea de încredinţat, fidanţat (Brăutigam), ci numaî de bărbatul fiîciî măritate (Schwiegersohn), In decursul nunţii se maî numeşte mirele pretutindeneâ, în toate ţările locuite de Romîni şi maî ales în oraţii, -şi împărat, împărat mare, craîu nou, şi crăişor, îar mireasa împărăteasă şi crăiasă nouă". Marian Nunta 175 sqq. „In aromîneşte mirele -se cheamă glone (=juvenem), termin întrebuinţat şi pentru desemnarea unuî tînăr care a trecut peste vîrsta de 16 anî, care nu maî e ficior (= 'băiat), care e tînăr între 16-25 anî... La Meglenoromînî mirele se ntl-.ineşte tinir-juni, tînăr voinic". Papahagi Notiţe etimologice pag. 236. In romînă din Istria cuvîntul mire de asemenea nu se găseşte. Acest cuvînt, cunoscut numaî la Romîniî din Dacia, e cu atît maî răspîndit la â-■ceştila, cu cît se îndepărtează cineva mal puţin de Moldova. In Moldova «1 se întrebuinţează excluziv, pecînd în celelalte provincii locuite de Ro-jnînî ori se întrebuinţează alături cu alte cuvinte sinonime, 'orî nu se întrebuinţează de fel.	'
Hasdeu în Columna lui Traîanj anul 1873, pag. 110 a propus ca ■■etymon pe albanezul miră bun, frumos. Pericle Papahagi în Notiţe etimologice, pag, 236 crede & „mire vine din latidul miles\' şi anume din -nominativ, ca şi om-homo, jude-iudex, : elc.“. Iar C. Diculescu, Dacia iromână în oglinda -inscripţiilor, pag. 492, în Dacoromania IV, propune; pe :grecul p.sTpac tînăr.
Mirele e un împărat, nu un militar. Militari sînt tovarăşii lui, cel
37,8
§ 273»
care compun oastea luî. Iată cuin: vorbeşte starostele „Noî ce umblăm, ce-căutăm, orîîncotrO ne-nturnăm, bine sama să ne dăm, A nost tînăr împărat dimineaţa, s-a. sculat, ■ pe obraz că s-a' spălat,... pe cal ■ negru-a-ncălecat, mtndră oaste a ridicat, etc,“. Marian Nunta 108, „Conăcariî... îndătinează,, cînd ajung la casa miresei, a ţine o oraţie, prin care dau de ştire părinţilor miresei precum şi tuturor celorlalţi nuntaşi adunaţi la aceasta ca să se îngrijească cît maî degrabă de conac şi de toate cele trebuincioase înălţatului împărat, care îndată are să sosească cu întreaga sa suită..,; «Vă rugăm să ne arătaţi care este gazda solilor, să iasă să ni dăm soliile,, ■sa, ni spunem poruncile. Căci noi prea mult nu vom zăbovi, ci cui ni s-a arăta de sfetnic împărătesc, aceluia numai să-î vorbim. Că al nostru tînăr împărat de dumnezeu încoronat mare oaste a adunat şi la vînat a plecat etc,»". Marian Nunta 327. Mirele este un împărat şi mireasa o împărăteasă, lată. cum vorbeşte vornicelul: „Ce îmblăm, ce căutăm, nimărui -samă n-avem să dăm. Am sosit, am nimerit, ne-nşelaţi, ne fărmăcaţî. Chiuind şi hohotind vom discuîa şi vom întră la a noastră înălţată şi lăudată împărăteasă mireasă". Marian Nunta 331. Mirele este un împărat şi mireasa o împărăteasă. Pentru aceia şi cununiea \nseamnă o încoronare,. pentru, aceia li. se pun mirilor cununi, adecă coroane pe cap. Mire trebue să fi însemnînd împărat şi aşa şi este : turcul pers (din arăbeşte)" mir==principe, şef, stăpîn Zenker 899 b, cumanul mir=principe codex ‘cumanicus pag, 216, Romînul a prins acest cuvînt din gura Cumanilor nu: ca mir-, ci ca miri, cu. sufixul pronominal posesiv, pentrucă totdeauna se vorbeşte despre principele cuiva, despre principele nostru, vostru, lor,, despre-:principele,- şeful unei ţări, şeful mei oştiri, etc., şi în toate a-ceste expresii în limbile turceşti cuvîntul primeşte sufixul pronominal po-sesiv. mir im—principele meut mirin—pricipele tău, miri^-principele luî, mirimtz—principele nostru, miriniz —principele vostru, miri— principele lor; vilaîet miri, eialet miri, memleket. miri—principele-uneî ţări, a unei provincii; hasker miri—şeful unei oştiri, etc. Pelîngă acestea orîdecîteori s-a exprimat faptul de a posede un principet a? avea un principe, s-a întrebuinţat îar miri. cu sufixul pronominal posesiv, pentrucă în limbile turceşti lucrul posedat prevăzut cu sufixul .pronominal, posesiv şi însoţit; de verbul. vărdîr,; a fi, -..reprezintă pe verbul am din limbile , indogermane, îar lucrul posedat prevăzut cu sufixul pronominal posesiv şi. însoţit de verbul îokdur, a nu fi, reprezintă pe verbul nu am din limbile indogermane: mir im, mirîn, miri, mirimiz, mir iniz, miri vă[dîr (iokdur)'— am, ăî, are, avem, aveţi, au (n-am, .n^aî, n-are, iul a-vem, nu aveţi, n-au) principe'; memleketin miri vărdîr [iokdur]—\axa are . (n-are) principe, etc. Pentru aceia şi sună cuvîntul în romîneşte mire,. de a treia declinare, nu mir,
:u 12, Răzăş. Ce sînt răzăşii spune Radu Rosetti, Pămîntul, sătenir şi stăpînii în Moldova, I, Bucureşti, 1907, pag,. 1.68 : „Părtaşii la stăpî-riirea uneî judecii erau-, desemnaţi prin. denumirea-» deyrăzăşî,-, care mii se pare a veni dela cuvîntul. unguresc/z,i'zes=părtaş (dela resz parte). Acest, cuvînt în cele două din urmă veacuri era întrebuinţat- peMrii-ă desemna maî cu deosebire pe ţăranii acei cu stăpînirî proprii, dar nu .încape fado-
.§ 273.
379
Limba este un organ, la producţiea căruia participă şi fizicul şi psihicul, In ea, ca şi în restul organizmului omenesc, se găsesc două părţi constitutive, al căror progres nu este egal, •ale căror dezvoltări nu se acopăr şi n-au aceleâş direcţii. Partea fizică din limbă este reprezentată de sunete, partea psihică a ei e reprezentată de simbolizarea prin mijlocirea sunetelor a lucmrilor şi raporturilor. Sunetele sînt părţile fizice, pe care Ie procură organe fizice anumite ale corpului, simbolizarea prin mijlocirea lor a cunoştinţilor este partea psihică, elaborată de suflet, Conform cu- ceia ce se petrece în restul fiinţii omeneşti, în privinţa feliului de a se comporta al celor două elemente constitutive ale acestei fiinţi, unul fizic şi celalalt psihic, şi aici, Ia limbă, sunetele se schimbă mai încet şi mai treptat, iar sim-boalele (cuvinte, forme gramaticale, şi înţelesurile lor) se schimbă mai răpede şi mai brusc, şi adeseori alături cu foarte mari. asămăriări de sunete se găsesc enorme deosebiri de simboale. Sa se compare, de pildă, proporţiea în care s-aii schimbat sunetele şi simboalele în limba comună romînească: schimbarea în simboale (cuvinte, înţelesuri de cuvinte, înţelesuri de forme) e atît de mare, încît ţăranul mai nu înţelege această limbă, schimbarea în sunete însă e aproape nulă şi de acel fel numai că s-au păstrat pronunţările mai arhaice. Dacă vrei să urmăreşti, prin urmare, desfacerea în grupuri a limbii, romîneştî, cu gîndul că această desfacere va fi corespunzînd unei dizlocărî a poporului romîn dintr-un centru de expansiune oarecare, vei avea o bază’mai sigură, dacă vei lua de călăuză elementul cel solid şi încet al sunetului material, decît dacă vei lua de călăuză pe
îală că maî înainte era întrebuinţat pentru, a desemna pe părtaşii aceleiaş .stăpînirî, fie cu părţi mici, fie cu părţi de sute şi cliîar mii de fălci11, Dupăcît ştiu, cuvîntul se întrebuinţează numai în Moldova. Ca să nu mai vorbesc de Maxim, Care în glosarul lui Laurian îl derivă din verbul radere, o etimologie a acestui cuvînt,a dat Cihac, care a propus pe ungurescul reszes (citeşte reseş) părtaş. înţelesul s-ar potrivi, dar nu se potriveşte sunetul s, care în asemenea înprejurărî nu putea să devină în romîneşte Z, âpoî nu se,potriveşte faptul că numele unei instituţii atît de. intime ă societăţii romîne din., Moldova să fi provenit din limba Ungurilor, care- n^afi ayut niciodată aţîta.;influinţă şi importanţă, asupra organizaţiei societăţii romî-neşţî, de dincoace de munţi. Pentru, aceia.. cuvîntul r.âzăş este mai. degrabă turcul arab e/'Z££/=părtaş la pămînt, tovarăş, de 'pamînt (arab erz, pă-mînt, Zenker,. 28 brj-turc tovarăş,. Zenker,, 52 a,3 cu. sufixul pronominal. posesiv,, fiindcă e precedat de _un^ genitiv),, Dinerzeş a (eşit. prin metateză rezeş, .apoi răzăş conform fonetizmuluî romînesc, în special, al celui . moldovenesc.	...
380
§ 273.
acel uşurel al simbolului psihic. Sunetul este ca totalitatea caracterelor unei plante, simbolul este ca parfumul unei flori. Fru-museţa şi parfumul unei flori de trandafir nu poate înşela pe botanist în acel fel, că să nu pună planta, la care ele se găsesc, alături cu trandafirul sălbatec: aceîaş rădăcină, acelaş trunchiu, aceleaş frunze, aceîaş ghimpi. Tot aşa, se pot ele vorbirile deosebi mult prin simboale, dar sunetele lor le vor da pe faţă gradul de înrudire/)
*) Trebue să notez aicî o aparentă contrazicere în părerile unuî remarcabil învăţat asupra aceşteî chestii. In articulul „Surla disparition des iormes simples du preterit" din Linguiştique historique et linguiştique generale pag. 149 A, Meillet, dupăce pomeneşte ceva despre puţina variabilitate a fenomenelor fonetice dela o limbă la altă limbă, vorbeşte despre marea variabilitate a fenomenelor morfologice astfel: „En morphologie la liberte est beaucoup plus grande ; la grammaire de deux langues de familie distincte differe du tout au tout; et â l'interieur d'une meme familie Ies grammaires de deux langues deviennent souvent tres differentes au bout de quelques siecles d’evolution divergente: on sait combien different deja Ies grammaires des diverses langues romanes; II resulte de lâ que Ies ten-dances generales n’apparaissent pas au premier abord,' et que, lâ ou Ton en aperţ:oit, elles se laissent tres malaisement formuler“. Cu toate acestea puţin maî jos, în articulul „Le renouvellement des conjonctions" din Lin-guistique historique, et linguiştique generale pag. 160 A. Meillet spune: „On sait que la morphologie est ce qu’ il y a de plus durable dans Ies langues. M. Terracher ă montre tres justement que des parlers locaux franţais, dont le vocabulaire est tout penetre d’elements non locaux, tont garde dans leur grammaire beaucoup de traits anciens, Et c’est par la morphologie â peu pres uniquement qu'on peut faire la classification ge-nealogique des langues". Aşa se întîmpla, cînd articule scrise din diferite puncte de videre sînt puse cap în cap şi publicate într-un volum. In articulul „Sur Ia disparition des formes simples du preterit" Meillet compara morfologiea cu fonetismul şi a afirmat marea variabilitate a morfologiei faţă de puţina variabilitate a fonetismului, iar în articulul „Le renouvellement des conjonctions" el compara morfologiea cu vocabularul şi a a-firmat puţina variabilitate a morfologiei faţă de marea variabilitate a vocabularului. Lucrurile sînt relative, fireşte, decît numai se cam .bat cap în cap cîteodată, atuncî cînd le anină! cineva unul1 de 'altul ' fără' trarisiţie, fără ciment aş putea zice (Vezi cele spuse despre înprumut la § 268,
4,	nota). In ce priveşte afirmarea că „mâî numai prin morfologie se poate face clasificaţiea genealogică a limbilor", să nu se uite pUnctul de videre pur sociologic din care se pune Meillet (Vezî prima notă dela acest paragraf pag; 339-340). Pe dînsul nu-l interesează înrudirea limbilor considerate ca organe ale unor neamim de oameni,' ci’ înrudirea limbilor considerate câ organe ale unor societăţi,' şi scopul urmărit de : dînsul este de a constata numai că cutare limbi ar deriva din aceîaş Timhă primitivă, iar nu că cutare limbi ar prezenta niscai raporturi de' asămănare ori de deosebire conforme cu raporturile etnice dintre neamurile de oameni care le vorbesc. In aseme-
§ 273.
38Î
Pelîngă aceste precauţii, că iai ca bază sunetele şi admiţl că numaî aproximativ se desface limba în grupuri comparabile ramurilor şi valurilor, trebue să ţii socoteală de următoarele două fapte, pe care studiarea dialectelor le-a scos la iveală. Mai întîîu inovaţiile, schimbările pleacă dela tot feliul de puncte, cîteodată, probabil, numai dela un individ, de cele mai multe ori, iar probabil, dela un grup mai mic ori mai mare de indivizi în mod simultan, şi acele inovaţii, schimbări, radiează prin înprumut unele maî departe, altele mai aproape, unele într-o direcţie, altele în altă direcţie, Aceleaş inovaţii, schimbări pot apărea în mod independent la indivizi, orî la grupuri de indivizi, la distanţe îndepărtate. Apoi, dacă n-ar fi obstacule, care să înpiedece înprumutul dela un individ la altul, dela un grup. de indivizi Ia altul, dialectele unei limbî ar apărea într-o formă mai haotică, decît aceia în care ni le prezintă atlasurile limbistice. Dar obstacule au fost totdeauna în mod necesar, ori puse de lumea fizică, orî încă şi mai mult de organizările politice (state, comune, districte) şi religioase (parohii, Rousselot, Les mo-difications phonetiques du langage etudiees dans le patois d une familie de Cellefrouin, Paris, 1891, pag, 348, Ia Wechssler, Giebt es Lautgesetze ? pag- 521: „Transformările filologice prezintă un caracter particular: ele coincid de ■ cele mai multe ori aşa de exact cu limitele parohiilor, încît ele singure ar fi de ajuns pentru a determina diferitele grupuri care se formase în sînul populaţiei",), Aceste obstacule au înpîedecat înprumutul şi au facilitat mărginirea dialectelor,
; .	I	. ■
Şi acum, să ne întoarcem la chestiunea pe care o pusesem. Ce sînt dialectele, pe care aşa le-am numit pănă acum, dacoromîn, macedoromîn, istroromîn? Limbi orî dialecte? Faptele; sînt cele rezumate sub F 1 şi următoarele, § 272, Nos 1 şî următoarele: 202 fenomene sînt comune dialectelor, şi anume 96 comune tuturor dialectelor, îar 106 comune la două
nea înprejurărî, cînd la un grup de vorbiri omeneşti, care ,ar fi provenit din aceîaş vorbire unică, cineva nu se interesează de feliul cum ş-au Iran?; sformat ele conform cu înrudirea vorbitorilor, conform adecă cu adevărata înrudire, a lor, a vorbirilor, ci se interesează numaî să afle dacă în adevăr dela capul locului a fost o singură vorbire, nu se' poate," fireşte, lua în considerare fonetismul, pentrucă în acesta nu se manifestează decît- în~ rudirea "etnică, şi nici vocabularul, pentrucă acesta se poale înprumuta prea lesne,.ci numaî morfologiea. Compară § 308, ii
382-
§ 273,
■oarecare din ele. Faţă cu aceste 202 fenomene comune, se găsesc, ca specifice unui dialect, 58 fenomene în dacoromînr 57 fenomene în macedoromîn, 20 fenomene în istroromîn,—Fenomenele comune dialectelor (şi comune pănă în cele maî micî de--taliî, vezî D 1, § 268, No 1), în special cele comune tuturor dialectelor, sînt importante, Cele proprii fiecăruî dialect sînt de puţină importanţă; o reală importanţă au la urma urmelor numai două fenomene, africatizarea luî c-\-e, i şi a luî g-\-e,
i	(Şi încă această importanţă există numaî pentru dacoromîn faţă cu măcedoromînul, căci africatele dezvoltate în istroromîn au fost foarte probabil dela capul locului aceleaş cu africatele dezvoltate în dacoromîn),—Caracterele pe care le are dacoromînul comune cu măcedoromînul sînt aproape tot aşa de multe ca :şi caracterele propriî ale dacoromînuluî, îar caracterele pe care le are comune măcedoromînul cu dacoromînul sînt cu mult maî multe decît caracterele propriî ale macedoromînuluî,—Caracterele pe care subdialectele dacoromîneştî le au comune cu celelalte dialecte (în special cu măcedoromînul) sînt aproape tot aşa de multe ca acele pe care subdialectele dacoromîneştî le au comune •cu dacoromînul în general. Cu alte vorbe subdialectele dacoro-mîneştî samănă cu celelalte dialecte (în special cu macedoro-mînul) maî tot atît de mult ca şi cu dialectul dacoromînesc în general considerat,—Caracterele pe care subdialectele macedoro-mîne le au comune cu celelalte dialecte (în special cu dacoromînul) sînt mult maî numeroase decît acelea pe care subdialectele macedoromîne le au comune cu măcedoromînul în general. Cu alte vorbe subdialectele macedoromîne samănă cu celelalte dialecte (în special cu dacoromînul) maî mult decît cu dialectul macedoromîn în general ‘ considerat,—Caracterele propriî dialectului dacoromîn în general considerat sînt egale aproape în număr cu acele pe care dialectul dacoromîn considerat în general le are comune cu dialectul macedoromîn,—Caracterele propriî dialectului macedoromîn în general considerat sînt mult maî puţine (peste de treî orî maî puţine) decît acelea pe care dialectul macedoromîn în general considerat le are comune cu dialectul dacoromînesc.
In asemenea înprejurărî chestiunea nu mai este dacă dialectele romîneştî sînt dialecte, şi nu cumva limbî deosebite, cr dacă sînt dialecte, şi nu cumva subdialecte. Nu-î mai drept oare să; considerăm toată limba- romînă ca o masă unică, din care, se desfac ca vorbiri dialectale,de.acelaş grad vorbirile depe te-
§ 27.3-274,
383. „
nitoriile Dacoromînilor, Macedoromînilor şi Istroromânilor ? Masa unică a limbii, romîneştî apare maî evidentă; încă, dacă îai în. considerare că multe, foarte multe, fenomene comune aşa numi-, telor dialecte s-au dezvoltat a parte în fiecare din ele, dupăce Romîniî, care vorbesc aceste aşa numite dialecte, se; despărţise; unii de alţii (Vezî A 4, § 262, No 4; D 2, 3, 4, E 1, § .268, Nos 2, 3, 4, .§ 270 No 1), şi.cînd compari limba romînă în întregimea ei cu o altă limbă romanică, O prăpastie îţi apare înainte, cînd faci această , comparaţie, îar micile deosebiri dintre aşa numitele dialecte romîneştî ţi se arată atuncî ca . cu totul neglijabile, Numaî fenomenele anteromîneştî (Vezi A, §§ 261, 262) formează trăsătura de unire dintre limba romînească şi acea limbă romanică' alta oarecare, încolo totul e deosebire.. Voîu pomeni un singur fapt, dar foarte caracteristic,, acel al diftongăm vocalelor accentuate, în special a vocalelor, accentuate lungi.; î, ă,din. limba contiguă limbii romîne, ; limba .dalmată. Toate vocalele, ă, e, i, 6, u, accentuate, lungi (închise) orî scurte -(destinse), diftonghează în limba dalmată, prin alunecare de sunet spontanee, îar diftongarea e altfel în silabele închise şi altfel în silabele deschise. Acest fapt este atît de deosebit ■de; firea limbii romîneştî, încît el singur (chiar de n-ar maî fi nenumărate altele) ar fi suficient pentru a clasa limbile romînă şi dalmată ca două specii deosebite. Tot limbă latinească este şi limba dalmată, negreşit, dar numai din punct de videre al acelor fenomene, care nu s-au dezvoltat în ea, ci în limba latină comună, în limba latină populară, încolo, din punct de videre cum ea însăş a dezvoltat sunetele latineşti, ea este altă Timbă decît cea romînească, între dînsa şi limba romînească e-xistă o prăpastie, *)
. |
§ 274, Stînd astfel lucrurile, procedarea care se impune este de a lua în considerare limba romînească ca pe o masă unică şi de a scoate din grupările dialectale ale ei indicaţii ia-supra istoriei poporului romînesc,
1,	Mai întîîu din unitatea cea mare a limbii romîneştî,
*) Să se vadă caracterele limbilor romînă,, dalmată, şi albaneză,:;pe •care le înşiră Meyer-Liibke în Mitteilungen pag. 1-30. Pe baza; comparaţiei- între aceste caractere autorul conchide pag. 38-39 că romînă şi dal-niata au comune numaî fenomenele d-Cpt, gn<C.tnn: 'alte asămănărî din punct de-videre1 al dezvoltării sunetelor nu' există între' romînă şi:7dălmat’a; lîn schimb există profunde ^deosebiri (tiefgehende Verschiedeiiheiten) Vl '
384
§ 274.
constatată prin minimele deosebiri dialectale, prin legăturile strînsfc care există între grupările dialectale cele maî depărtate în spaţiu, prin apariţiea independentă pe teritorii deosebite a foarte multe şi importante fenomene, trebue să. tragem concluziea că. poporul romîn a trebuit să fie dela capul locului, şi a trebuii să rămînă chiar după despărţirea lui în diferite trunchiuri, foarte unitar din punct de videre al bazei de articulaţie şi al bazei, psihologice. O asemenea unitară complexiune fizică şi psihică,, mai ales cînd ne gîndim că bazele etnice ale acestui popor au. fost constituite dintr-un conglomerat de diferite neamuri de oameni, nu s-a putut constitui însă decît dacă vom admite că dela capul locului, şi multă vreme după aceia, elementele constitutive, ale lui au trăit în cea mai strînsă legătură posibilă din punct, de videre geografic şi politic. Această strînsă şi îndelungată conr vieţuire este un postulat cu totul de altă natură decît acel cerut de unii învăţaţi pentru romînă primitivă (Vezi nota dela §: 264. No: 2), Acolo era vorba de necesitatea unei unităţi teritoriale, pentrucă altfel nu s-ar putea explica fenomenele de limbă comune întregii romînimi. Aicî este vorba de necesitatea unei; unităţi teritoriale, pentrucă altfel nu se poate explica cum deosebirile dialectale sînt atît de mici dela un capăt la altul al ro-mînimii, macarcă romînimea s-a desfăcut de mult în trunchiuri,, şi. cum s-au putut dezvolta, atît de multe şi de importante fenomene de , limbă, aceleaş pănă în cele mai mici detalii, în a-ceste trunchiuri despărţite unele de altele. Acolo, era vorba că; aceleaş fenomene nu s-ar putea ivi decît în sînul unei populaţii unitare din punct de videre geografic şi politic- Şi acest lucru nu-î exact. Aici este vorba că aceleaş fenomene nu s-ar fi putut ivi în trunchiuri deosebite ale unui popor,.dacă acele trunchiuri n-ar fi avut o extrem de asămănătoare complexiune fizică şi psihică, iar o asemenea extrem de asămănătoare .complexiune n-ar fi fost posibilă, dacă acele trunchiuri n-ar fi constituit or dată, şi multă vreme, o masă unică din punct de videre geografic şi politic-	.
Pentru aceia legătura pe care vrea Onciul să o stabilească între Romîniî din Dacia şi cei din peninsula balcanică prin nişte 'fire supţirî de comunicare; (Vezî § 213, Onciul Teoriea luî. Roeşler sub pag, 180^ 591) nu este ' suficientă (Vezî şi. observările inele de sub § 209, Tomaschek Zur Kuude der Haemus-halbinsel). Nu . o asemenea precară comunicaţie întrer două, mase-ale populaţiei romîne, dintre care cea,'din a siînga Dunării ar
§ 274:	385
fi trăit sub regimul barbarilorAşi rimai mult prinrmunţi adăpostită, iar cea ^din .a . dreapta) fluviului 1 ari fi; trăit' sub regimul statului roman;; este suficientă, pentru; a produce; acea complectă unificare ar neamului romînesc) ;per care o; presupune complecta unitate a limbii; romîne; ^Pentru-a setcajunge Iauacfest-rezultat a fost de trebuinţă acea; mai strînsă convieţuire posibilă din ; punct,, de.i videre; şi- geografic şi politic;; şi acest lucru; nu s-a pututdntîiii-plâ: decît înr; peninsula balcanică;;;unde ; ne/ trimet; toate faptele istorice (Vezi rezumatuli lâ §§ ;l ll,;>l;73jvl;74, ; 234), precum şi participarea limbii romîne; la-acele fenomene ale limbii; latirie’po-pulare care s-au; dezvoltat în cursul secolului VI (Vezi A>{2a, 3, § 262 Nos 2:,a, 3) *).	-hi;,;;;
U *}_■■ iA.coJo = ne jtrimete păn > şi ^vorbi^a făgădui marea cu sarea, pe care o .pomeneşte, Puşcarîu, -Studii iştrorpmîne, II, ^Bucureşti, ,1926, ;pag. 365, ca probă pentru jelâţiile,-pe care Dacoromînii Ie- aveau cii Istroromîr niî; câr,e!;serviâu1 de cărâiişî, pentru transportul sării:,,dela Marea’Adriaticâ în 'interiorul ţării, Unde; sairea ’ era; atît de rara-şi! de căutată*1 ,-uviNumaî ’ca transmisă dela Rornîniî apuseni se explică această cxpresiune pe; teren dacoromîn, . unde !şl marea e departe şi sarea^un--obiect;:atît de , obicinuit .şi fără preţ,; încîţ, n-.ar puţea figura ca termin de comparaţie .pentru, o promisiune,exagerată". Ba vorba a. 'făgădui,. mărea; cu.'sărea este o probă că Dacoromîniî au trăit odatăde'adreapta Dunării, ba . această vorbă' maî est# 'o;i probă; că! peuvremea aceia raporturile dintre teritoriile - de1 a- dreapta fluvîuluîi cU . cele- de ? a stînga ,;luî nu' erau âşâ' de;'.puternice, xum crede Puşcarîu; ta pag.-; 358,' căci, altfel şî-iar-fi procurat locuitorii depe!;malul ;.drept sare, şiv-din. ţările depe;, malul stîngj îar nu /.numaî. dela? Marea Adriatică. Şi . după cumIjiutrea cu sarea 'ne: trimete de ^a, dreapta Dunării, " tot', aşa bourul şi'păcura" nu" ne! trim4rde ‘ a stmgai,!'eî; APUşcarîu ' spune Studii istrordmîne; ;II^'pagiu-35Si::’;',i,VNujmăf în -'nordul' Dunării; se-explică, cum am arătat'iîn tocul*-'limbii: romîne',- pâg.v36\ îşi-'P. Papahagi în- revistaADUnă-rea^.păstrarea iîn,;forma:;;lor .popUlarăia cuvintelor; bour^bubalus^ypă-cură^picula, ; precum-şif.pece^pixj: picem^/;în• • expreşiea; negru pece, pentru ji; arăţa, ceva: foarte, -negru,, Intr-adevăr,-, în, sugul^Dunării numele balus' trecu, după; venireaAvarilor, asupra ^ănimâlulur "^îVQ/^aduş de a-ceştiia' (’slâvibyVdk^c^romîii feivol)^ 'p^ecîiiil în' GârpŞţi/ uiide bourul 's-â-.păs-trat ca animal vînat cu -predilecţie ‘de? Strămoşii fînbştîi? rs^aîlconservatT'^i numele luî în forma tradiţională. De asemenea păcura şi pecea nu s-au
putut conserva, ca vorbe populare în peninsula, balcanică, lipsită de ţinu-
«u/oin>
Bile1 romani'ce’Puşcariii' spune câ';bpuru];J a*'existat* şifW(lemttŞiila',.l)âlcâMţă pănăJ relativ 3.fefeiuja‘îîî,4'c>’âret:cjJ/>V’.ÎBUigan^îl1’vinâu încă';;' îar la‘fianul ii2'iiS ‘exfstâ lck\ o‘^ratfiîatfe*'“îHt'îSertia*f'îâ^îRomînii'*.iindfe:>''să^l
tiiror.fî!ifc £;•£. rOJ .SUtlfi M'j iPORlîilA'tOiiîî. -'1?. K 1 Jifîl&Vf • .f>£nBtîî '.«2 AÎttfWfW-iU cunoasca ,şi m peninsula balcanica, .chiar de; vor ii. locuit cu, ;toti.iri in .aceasta
pMinWlăi!^lâtula‘,•vefi^^aJ'BMgâifll6^ -.(ă^lul,'orPpăn'l^şi^'inaî'^Ţţtrziti',
şi au avut, deci, Romînii şi în peninsula” balcanică ocăziea să păstreze „în
25
386	§ 2.74.
i	: 2;. Din fatele. expuse 'Sub^A^ă ;/^ ;; § 262:.N(k;2.; ay:'A 2 fi, § 262 No 2 |3, A 5,. § 262 No-5, C 3, .§ .266..No.,3 re, zultă că înainte de anul :p, Chr.c 600: s-au'produs în poporul romînesc următoarele scisiuni r a) a) Dacoromîniî cu Istroromîniî de o parte ;; (3): Macedoromîniî 'de altă parte.—b) Pe terenul Da-coromînilor. unifr cu^ Istroromîniî; s-au produs îapoîcmaî: .departe scisiunile-a) Istroromîniî cu acea parte ;;din Dacoromînr care:actualmente ocupă vestul şi nordul Transilvaniei, Maramureşul, Bucovina; p) Ceilalţi: Dacoromînî--t) i a) Dafcoromînii; de o parte.; p) ilstroromîriiî j dei altă: partei-^d) ;:Pe terenul Dacoromînilor s-au produs - apoi maî departe scisiunile ; îa) .Dacoromîniî care actualmente ocupă Banatul şi o parte din vestul Transilvaniei; ,p);Cei7 lalţi Dacoromînî.
J’i ■■■■ • Unde 1 s^aii1 produs scisiunile acestea ? -Pe-perenul-' de' limbă rormîneăşcă,:aT;penm	•’ (a: ''că^delitoit^eyvezî^d sub
§§V",111,	:î	'74);;‘23^	1);?: ^ atunci"'.cînd j'yâîunlej'rp^
mînjşştî^m^	Jţeşţe-	acehtereiuşi,	să,:sejlăţeaşcăj
spres jiordi peste; Dunăre ,: .sprei;vest pe.: teritoriul dalmaity. spre-sud •pe-'! teritoriul' grecesc ^Probabil scisiunea* a Tost: însoţită • deo"diz* locire,0 aşâv;căf?şeu p'oate'admife^ în . ce-priveşte îh şpeciaPpe Da2 coromîni,' ca cele : diritîm'văluri dâtoromîri^au trecut d^a stîiigâ DunăriL încă; înainte \ae!: anul600- ^ţcînd^ar; fi; făcui;însă: ;e? migrarea Dacoromînilor der. a stînga Dunării,: faptul; căj Banatul îiu^-pâtţicipă: la ; grupul istro-dacoromînf sub b-'a-probeâză; că eirii^arşa^e-a stînga; Duiiăriî â actualilor; bănăţeriî este' postefioară e'^g^ărîi^jă'c^a^ şj^^a'D.ihiarti :â' 'Ro^h'Oor^dm _	îsfco^diţpo'^^
de’ -sub* lhiâj,.'5pe,^qare^gr^^^
desfăcut iîni doua, .:de ; o .parte în porţiunea ,de dej-a stîngâ Dunării, careta' patticipâi-lă destinele dialectului rdacoromîn fşF s-â .con^ topit. in^	măsură1-(Astăzi' feribirieriul/z ^nte^ocălit:^^
r‘ mai ’'duce" niimăî 'J la'' Moţi." 'pfecara;’ existenţa,;yezî: dişcuţifea de .sub ;J22));;ide îdţă Jparte^^îii porţiunea de^de^a dreapta; Dunării, alelcăreiijămăşiţî-sînt-acibaliîtîrstrorOmmh M j,-./:!* 'isa h* v> ir,ii
forma,' lui pibpulafă cuvîntul;'boţiţi cu1 care ;au/Wmiţ’ întîîu 'numai fbourul din: Balcani şi'apoî îşi fpe "cel; din"Gâîpati'j“Apoi pacura,u cKiar ^aca' ri-âu
m-
UI'
un
obiect; Comercial deVprimâ.necesUâte^^	fi	“trăit,.	,n;'au	jpufîit
fi neypiţî- să/piardă - cuvînţul .şi îplo^Mîaşgă*|*Şă‘^£ijpâ.c^m cuvintele pix şi'piculă le-aupăstrat ""şi -'celelalte “popoare' -romanicei ori ca au oiri.ca,n-.au .papura la-.ei.acasaş.^.,. t ,;r ,,u	.	;	"•. r;
f 274:	3&Z
-r,J 3.: Din faptele h expuse- sub : Eo2, § -270_- No. 2 (Teritoriuî tbanato-transcarpatin : formează grup teu istroromînul &• pentru a l 5-fenomene ;) Muntenia formează griip;:cu Vistroromînul ipentru !:-7i’.|es •iomenei; Moldova nu formează? ■ grup-icu ristrorbmînu}) se? qonstar: tă :-a) -Vălurile; dacoromîneştî au mers ;dela^:vest:; Ispite est^căci este^ firesc iucru ca: vălurile, să piardă: din ^caracterele pasămănă-toare^cu ^punctul: de origine,- cu cîtr seiîndepărtează;mau mult’de -dînsulh*)' b) : Valurile dacbromîneştî; din Muntenia’ sîntn orî ;«). mai
cEste ///'£5C ca- valunle' migratorii şi ramificaţiile unui pijp6r,~cu ■cît; sînt maî: îndepărtate de centrul de radiaţie;’ să;;fie din pimct'de videre ăl limbii tot; imaî: ;deosebiţe ;.faţai de: acel centru, tot mai, progresiste; , şi maî ipuţin^^arliaice-Jaţă/depdînsul,, şi în. aceîaş vreme tot,:cu..maî! .puţine carac^, ■terejas^mănătb^	^HeV.alţeJfej’Vpentrucă,;	chiar"abstracţie făcîhd
de e%'ntualele ămestecurî dei!râse,J care în Ioduri ^ot'-Tiîâfldepârtate’-de punctul de origine ar fi probabil tot maî altele, înprejuiările : 'de :vieaţă cele cu atît maî deosebite, cu cît îndepărtarea dela centrul :de- radiaţie-este ifiaî mare;} produc schimbări--,în '.organizmul fizic; şi ,psihic, în ţbaza ^de^arfi-, •ţulaţip xşiifîjij baza;, psihologică;. Aceste^înprejurări, der,yieaţă,; constituite în irfarej.-parţe;de3feîruî, şi? de,.productelevpămîntuluî^ .şi,';atmosfeyeî' Jînţelegîn-, 'du-se;prin: producţele;! pămînţuluî şi iaunaj^jţdar., în£, aceîaş j^reme-! şi-jde pţQ^uctete:.^iyiţăţiî omeneşti,	se|ggumesc	dejgj
foiceui	DietŞpracbe,;	I,	;pag;.f:397r39r9,- tăgădueşte
■(darMCUiirez^ă^infljyttnţaj mejiiîuldo^^i§nt;;(cg^ş5l> şLica^c^ăsco%nside|aţ^ •asupra produceriîjisunetelpr,' pentrucă ;aceleaş> şunetg-,;,ş-ar, găsi r.în j limbile,va neamuri ■;4^ pamenincafe rtrăeşc.yîn.,.medik-gmbianţq.djeosebitct,gi ,şupeţe ,-dep;-( sebite :Sfar:găstinjjjimbjlei ;a- neamurî; ;de ; pamenî .care^ ţţăeş£4nr.medii 5am-; iiante; aceleaş-,şi ipentrucă,!,daca | copiii germani ; crescuţi mfAngliar-,şi; cbiaj Germânii; r maturi .aţrăitorlrîn; Anglia; [capătă -conformatiea ,ingleză3 a7 organelor articulatorii, a'cea_sţa-;s-ars datori jnfluinţii^Iţmbu;.;iggl^ze;0'.îcti;' nuş2climaţuluî inglizes_cir;6aro aceste;],faptej .aduse0de;aC^mndţ; nu pnyeşc-j fpnăjajgcji^şjd^aij-' de ^ fel. Nimeni aii, tăgădueşte ; că :acejeaş jj'şuneţe,:inurjs-arhpuţea Ipjpducg.;;de oameni,fcar'e rţrăeşcQ îp} mediîb deosebite,; ori- că-şuneţe (ţdeosebite^mr^STaţ producej;de pameniueaţe ctrăeşc-j înbrac,eîeaş mediî,5p.rî rCăjxppiluLţgerman^şi chiar;nGermanuI ^tnn^arşrţine_a,Jimba fn-gură ;în^sţarej de} îjegaos, cu,s^rg ful :la îinterşecţiea:-? dinţilor,ydupk modai^nglizeaş# I;prin[yimitaţieJ,!j|fşnduj •chesţiuriiî e^e^qeşţayjj A-r^ rjmedîul; ambiantr, prî 2ba;;^rep03mjlumţăJ3apupra
înr I.imbăfîâeparec^qlimbar^eşţft iin ^iq.4uqlfld3p^hb^i(5^u]' (jgagjgă raăr;Şerj yfescsdej termitioiogiea B.consaerajă3;de	-gşipCîad^psihofizjGul	es	altul,
-ţtejbn^îîs.QiraEili însă £red;r£ăsorîcg, .^sfipaţ^jjăglduiygnm iriaî .inflmnţatjimed^	ga§,up,raq conşţiţuţieî^ţfizice^ şi-3psih[ceaaKanir
faaîuiui nţi. jVietăţile ;dpaţj:itpaţe (capsai n«feinaiR-yo^tbgs^den^lgqţe)i;ŞÎiiţ,4?•' iiriia:îurineTpri pro ductili ^mediului- ambianţa nji3sînţ turşîf5cilbî1cla eşvar torcşi- leî-clŞi3fPJQ.l*î a^aMaiPre4iică3}i|iiEfenîîiMţ^oaj|ef'fâgădsi)fiG^-aş^2[aaţ|>gB^fcş: .Sraib sb- îiidsaosl) iF.zn»ti boia nî jhHqmi siitbtijijjil sb slnid
388
§ 274^
de mult; despărţite din grupul istro-dacoromîn decît vălurile ba-nato-transcarpatine (Căci este firesc: lucru ca valul maî de demult despărţit să aibă maî puţină asămănare1 cu punctul de o-rigine), orî p) maî îndepărtatei;de punctul de origine. In-.-.cazul, «trebue să 'admitem-sau că ^Dacoromînii au. ocupat. întîîu Muntenia şi apoî, printr-o nouă migraţie, teritoriul banăto-trariscar-patin,;! sau că Dacoromîriii care au ocupat Munteniai se despărţise de trunchiul^ istro-dacoromîn;* mai dinainte vreme decît Dar coromîniî care au ocupat teritoriul banato-transcarpatin. In cazul (3,. deoarece Muntenia nu e maî .îndepărtată de punctul de origine decît teritoriul banato-transcarpatin, trebue să admitem^ că Dacoromîniî au ocupat întîîu1 teritoriul banato-transcarpatin şi apoî din;-; ţ’enţoiM	, ău. trecut' în Muntenia/ Se : va.
videa din - discuţiea de sul? 4 că numaî alternativele de sub a
SÎnt admisibile, .	r'!
mediului ambiant. Şi Negrii foarte’probabil numai în Africa1 ar:; fi‘- putut ;să ia naştere1 şi Eschimoşii numai îh; regiunile polare1;Şi- dacă1 cumva niscai oămeni' din pMeta!;-Mairte'! vprî(fi'-’':ăwnd!:ze'cievbcli! şi două: capete, aceasta. pUtem fi siguri că nu se: datoreşte-"decît mediului ambiant din planeta â-ceiâ^ Râsâ eşţe productul mediului ambianta Şi r dacă mediul ambiant pro-duce.rasâ', tot el, 'dacă'se schimbă,1’poate şi; schimba rasa}'orîcît de multă rezistenţă " ar prezenta atăvismul.^ pâcă prin--vreo minune's-ar strămuta Fran-cejîî s'din ’ ţara lor în ţara Romînilor; şi Romînii li-ar-lua- locul, - după trecere-de vreo mie 1 de arii nU: s-ăr întîmpla;''negreşit,17 ca Francejii:să capete ’psi-hdfizicul romînesc şi ca Romînii să capete:psihpfizicul;:fiancez, darjnici Fran-cejiî-' nici- Romîniî n-ar fi aceia! ce: ar ’fi fosti dacă :ar-'fi' continuat ■ să--trăiască' pe vechile lor teritorii. Iar rase deosebite, dacă' trăesc' la; un loc, în acelaş mediu ambiant, chiar dacă: !nu 5se amestecă între ele prin sînge, capătă;trăsături uniforme fizice-şîvpsihice,'::BernaVd:ShâW â constatat1 acest, lucrii’pentru Irlanda;' în' ce pnveşte^pşihicui' locuitorului din această insula;. Acest’ locuitor,0 oricărei :’rase vă ap'ârţiheă; de:-vă! fi* Celt- oii Anglosaxon, are 'âhumite^cârăctere - specifice; de’câracter'şi'de -inteligenţă, câre-1' deosebesc; rădicai1 de; locuitorul insulei Britania;,-1 oricărei rraâe va1 aparţinea: şi acest din’*urinăj2 de; va ;fi şi = el'!CeIt-; ori: Anglosaxon,,0şi: aceste- caractere-specificef- 'căre'rcohstiţuesc irla'n'dis’mul, se: dăt’or'esc- după Bernărd StemH'SO-liîlui1 şi -climei -Irlandei (Johîi' Bull-s ’other i!islând,''preface for Apolitici ans),. In& ce;- priveşte faptîil i că£ condiţiile^mediului c ambiant,^chiari Unu'măi»;'ca-1 Sol
-	circiogar ^ca se poate întîmpla îa îpepicr pe-înflepărtăiî^taâî;s1naff'..de>^centru‘)âsă *-se; găsească:n'condiţii-rde ‘>nfedm-mar âsămănă.fdâre-!cUV cele :;dela; ‘ceiitrup pentrucă făptui''treb’ue -tonsidefat-' în ge-nerălI?şi(cUfăpro'ximâţie,''1;caU:t6at'e1 faptelel -Iâr^dâcă^l consideri în general şi’ cu aproximaţie, .-el ?eSt§ jiîstV* maPSle'S’ dnd!!ăî-J-‘a-;’face’ 'cU; radiaţiMn'latitudine Cge6gfâfică^-I;eum DâiPfostn radiaţiile2-difa--migrăţîile' Romîniiorif deosebirile de latitudine implică în mod necesar deosebiri de climă.
§ 274.
389
4; Din faptele expuse sub E 3, §: 270 No 3, .unde este ■vorba .de ; grupările formate i priiu asămănările ; parţiale; cdintre dialecte,;-se'Jconstată pentru ylteriforîul- dacoromîn: I jaJ^nUrmătdarele valuri : a) Teritoriul banato-frânscârpatin (afară de Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei)(3}■■Teritoriul •bahâtortrâns-carpatin1 (afară de Ţara Bîrseî şi Ţâra ; Oltului^ Sudestul-Transilvaniei), Moldova,: Bucovina, Basarabia; 7) Teritoriul .transcarpatin! (afară de Ţara Bîrseî; şi Ţara1 Oltului, Sudestul Transilvaniei) ;; o) Teritoriul transcarpatin (afară de Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei), Moldova, Bucovina^ Basarabia; e) Teritoriul transcarpatin (afară de Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Trânsilvanieiî), Oltenia, Muntenia;: ?) Teritoriul transcarpatin (afară ;de ^Ţara - Bîrseî şi Ţară Oltului), Oltenia; . Moldovă, Bucovina, Basarabia ; .Vj)t Oltenia,;;Muntenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei; #) Muntenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei,—-b) Numărul fenomenelor proprii diferitelor .grupuri5!apare, aproximativ, cu atît maî niăre în diferite ! teritorii; .romîneştî,'- cu î cît acestea sînt aşezate < mai spre vest : Banat 2ly i MuntenirPădureni 17, Criş-Mureş (ciiMoţiî) A 6; Somiş-Tisa 10,: Oaş 7y Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului (cu Braşov) 4;; Sudestul; Transilvaniei 4, Oltenia 8, Muntenia 9, Moldova 9, Bucovina 4,■ ;Basarabia ! 4,—c) Teritoriile care; au fenomene proprii'sînt Banat (4), Muntenî-Pădurenî (1), Moţî(l), Criş-Mureş
(2), Ţara Oaşului (2), Braşov (1), Oltenia (1), Muntenia (4), Moldova (6).
:! ! Din a) rezultă; 1) Că valurile trec unele peste altele, cu începere din1 Banat, cuprinzînd; tot mai departe teritoriul transcarpatin ; (cu s excepţie *• de Ţara, Bîrseî şi Ţara Oltului, şi -Sud.es? tul Transilvaniei), Moldova, Bucovina, Basarabia, 2) Că numai un val transcarpatin se întinde peste Oltenia şir. Muntenia, 3) Că valuri :separâte se întind; peste: Oltenia, Muntenia,.!Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului,. Sudestul.Transilvaniei. 4) Că nicîun val nu cuprinde Ia un Ioc Muntenia şi Moldova, 5) Că Oltenia este cuprinsă i de un; val transcarpatin fără Muntenia.—Decî Moldova, Bucovina şi Basarabia; aparţin genetic (ramură) şi istoric la teritoriul bănato-trariscârpatin;: Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului şi Sudestul (Transilvaniei^ aparţin genetici /(ramură)1 şi istoric; la vlylunte-inia,' , îar: nu la .teritoriul transcarpatinMoldova, şi» Muntenia • n-au legătură . genetică; :(ramură). şi r istorică; Oltenia; are dinr > piinfctî de videre genetic r(ramură) •: şi istoric; unr icâracter mixt, rcompusidin ■element r, banato-transcarpatin şi r din . element . muntenesc;—Decî
Q5Q
§-214.
două: migraţii vrdmîft¥şti£ separate;; au^ avut ldc^uhaiicârera cu-•prinsitWitorîul'jbanatortranscarpatinŢţafarăide ŢarărBîrşeî! şi« Ţara iOltului^SiideStul: ^Transîlvâni^KMoldova^fi&icovinapaBasarabia^ ;şi::alţascaretă cupnns i01te>nia/:/?Miuitemaj Ţăra-iBîrsek şiiiŢâra. -01tuluîiJi:Sudestul?-rransilvanieivn/a-':;nl luh'jk’Z t'khuHJ sieŢ -'L£iTDîriS^);^ezuItăi:;Ol)£ Gă migraţitfâ / romînă, .care) ai;cuprins-teritoriul ’bahaţpv{rănscarpâtm,2;MoldovavaBucovinâ,!C'iB.aşârâbiaj:ia ^vdfclbci delâCşvest spteî ;est,:::că.ciiveşte-;.firesc; lucru :caXvalurile;. şcif"Icît"f sînt:îmaî: aproape:: de:punctul'; de; origine, o cu; :atît săfipor seadăi mâi multe elemente1 asămănătoarei(Vea( nota idela § 274 Nd 3)) 2) ]Că> jpentru racelaşb motiv] migraţiea o > romînă, ;xare a cuprins»01teniă:r*',Miftitemai' Ţara Bîrseî} şi? Ţâra Oltului, Sudestul Ţraii^ilvânieîpâKâviftTocHdela^sudspre iriord,: ^dinspre. tMiintenia. ■spre Ţară : Bîrsei; şi Ţara OltiiluiSudestul Transilvaniei;: Gompăf ră^mâiţ ]OS:^,^l;2;,'	.'Jnd;';	;	yn-i.r'n-'dMi	!;	J'/hjjKJ
i^iK!x:Pin;ic);crezultă':^ 1); Că icbheziuneâs;în":^u^bbanâto-transr cărpâtin^Mplddva-BucovinarBâsarabia,cs-a:.nrupti:în|i'Banafeiideiib-păîte,^ teritormli transcarpatin^ de; altă:;parte,; MoldbvaHBueoyihal Basarabia :deialtă part# căci niMaîapririvsdsmneyi prirîîîntreru^ perea contactului;: ^prin-; obstacule;. se pot J explica ■ fenomenele -mai' multei tprofjm^ ale- «acestorJ- trei s bticăţî ;iv iar ^iscîsiuheaj a [trebuit. să^#e;maî,.mare" (orî mai; >veche) între-Mbldova';Bucbvinai-Basa= rabiăde: o jmrte:şi '-tentprîul i; transcarpatin de-j âîtăKparte^decîţ; între 'teritoriul transcarpatin şi îBanak v:2) Intre.-Moldova, Bucb.-. vina şi Basarabia a fost totdeauna cea maî mare coheziune,. Căci^Bucovina: şi- Basarabia n-autniciun fenomen1; prbprîuLi 3) O-aproape; tot-iaşâ de = miare: coheziune v ;au existaşi totdeauna Oltenia, ‘Mtinteniâ, :Ţara i-Bîrseî:cşi sŢ-âra «••Oltiilmî^Sudeştulb'Erans-silvănieîb? H-	:-Rrn;/:..'/.;8.	Jiî:;7T l-vi -
(-Compară;iiiial’ jos^ 7V-17^ î x	v-	'	v
:c ^5-X Din; faptele expuse ;sidrE:3,; §:-;.2.7.0 No ,.3,v. unde, este-vorba ide grupările formate prin asămăriărilec. parţiale .dintre diar leCtepjsb constâtă^ .pente teritoriulfmâcedorbmînj! a);Nu există,. vdurî,;:b) Teritoriul niâcedorbmîn rse i desfaceiimâr întîîui'însdouă.. blbcurî mafi,- în macedorbmîh ;iără: meglenitcdefosparte şisîn:me'i glenit de altă -parte, IBlocul:<mace3oromîmfărăfmeglenit;[ sâjideS-;-fă&nâpofr îii-s «)^^6n^SadinîÂH>ânîaţ2 p):iEDimmîi.aşa!i'numi:p[. Eăr?-Ifelro'ţî/^-tJ/Rd'm^^delâo^lpipţsqsJjoRo'mîiiiiKdih'sAcaVnania/iişiss)' Rbmlniîq dela t-Pind! şi idin; Macedonia, (fenomenele'sprpjmfojCeloi-' douŞy bloctm.. Imatî, iiftacedomttînuM făra| imeglenit ideso parte, fn60enituluî?der?âltăaparte;'-1 sîntwînîrnumăriide-xîte; 40jîEenbmenele:
§ '2.74;
propriiogruptirilor;'a; J, y,' 5; din; :blocui,.macedoromîn‘ fără megjer nifeisînf pentrii iS -ly pentru .pllj?pentru yv2[pentru ;B ,2,nGmpul E^n^areiicaraeffere propriî • care să aiuHse^fi -găsind în grupurile
«?P, '¥.; =< • ■	'	•-.r-or-ivV; .r:j-v;.-?'£.A ^
Iîîg r;Din,va)irezultai; 1) Că aşăzările: Macedoromînilor pe ileri-! toriile’ ■ pe care actualmentele ■: ocupă sînt; mult maî vechi, decît aşă£ările peicăre;actualmente!le,au Dacoromînii,- Adecă,.în vremea’pe.cînd'Dacorbmîniî se Iaţîâu: tot :'maî departe peste teritoriile actualmente 'ocupateldei dmşiî, 3 Mâcedorormniî 6rau de , mult a-şezaţî în; teritoriile lor: actuale. :, Pentru aceia mersul valurilor migratoare; este; încă' vizibil. lâ: Dacoromîni, iar; la Macedoromînî s*âi-şters;ii;2) IVŢigraţiea 'Macedoromînilor $trebue, ;şă;: se; fi: făcut de o-idată ^şi.Jînlmasă] peste (tot-teritoriul 'ocupat ide (dînşiî ^actualmente, ;pentrucă altfel; orîcît de demult: ar: fi aşăzările lor, dacă ! Srar fi scurs'-rîndurîj. rmdurî, treptat, dinte-o; direcţie oare-' ca’rey tot ar trebui să se observe măcar cît de puţin existenţa unoruvâlurî, ':'J	:<	I
l: leqiDiri? b) rezulta ::;4î)î.Gă „cele::două blocuri mari,: macedoro-mînuh fărâ :meglehit şiTmeglenitul; ,;s-au j desfăcut foarte;: de ,;de-multciihul.-fde* altul şi în aceiaş--vreme, trebue 'să;,fi aparţinînd gienetic(ramură) :1a două ramuri -deosebite, căci waltfel nu-se: poate explica numărul-cel mare al fenomenelor proprii fiecăruia din 3 aceste grupnmv ‘2)^C6heziuriea ; geneticăI; (ramură) din blocul mâcedoromînsfără-meglenit. trebue :să fie extrem de'mare, ,c;ăci altfel;;iîui se poate^explică: icum,; cu toată vvechimeaAaşăzării iRomînilor dini âcestkbloc pe actualele ilor teritorii (iVezî cele spuse lă alineatul (precedent), şi; cu toata separarea; geografică-dintre grupurile a,’ fr; £, s-aîi putut- dezvoltar în , aceste. grupuri . nu-; mai atît;*despuţine;;carâctere proprii, :	j	j
:>!i:	6, Din faptele expuse subrE 3,: §. 270 No 3, unde este
vorba fde-i'grupările: Jformate.--.prin-; asămănările ^parţiale dintre dialecte, se ^constată pentru teritoriul istroromîn că nu: existanici valurijfi-»idsgrupua--aciL-;carăctere proprii, : Aceasta: probează:, că Istroromîniîiauîi^nifcînlîCăctualul lor v-teritoriu înviaceîaş^yreme*' căî'aparţin la > aceîaş; ramuri şi rcă?ău ţrăit nedespărţiţi/unii de alţiî>' -: n 17;fiDint; fapţelfei-expuse i sub	§ir2-Ţ2,fNp;j3;,-!4m<i&! este
vorbarde; grupările formatfe prin t'câracterelehspecifice^subdialec-telor[3seicoristatăijpentruîtefiiorîul(dâc6rbmîn:,&)(Urmatoarele;jva-liirî':; ci); lentbniflrAanatp^tŞnsţarpâtimj'fâfarăyidei Ţarâ^frşgîo.şi Ţara Oltului, BSudestul Transilvanie!}; oîfi).. Teritoriul cbanatortransB carpătiriif(afâraT;de!;:Ţara Bîrseî îşr Ţarăvţ)ltuluî,:ySudestul cTfansjlr
392
§ 274;
vâriieî), Moldova; Bucovina,!Basarabia; y) Teritoriul banatortrans? carpatin ^afară^ -deq Ţâra Bîrseî; şi s Ţara. Oltului, Sudestul Transilvaniei); .Oltenia, Moldova; Bucovina; Basarabia; o); Teritoriul transcarpatin ; e) Muntenia, Moldova.—b) Numărul fenomenelor dialectale specifice i diferitelor, grupuri apare", aproximativ,-/r cu atît m'aî‘'iriâre' în diferite - teritorii .iromîneşti^cuieît: acestea sînUăşe? zate mai sprâ vest;? Banats 16, .Munteni^-Pădurem .12, Criş.^Mu-: reş ■ (cU" Moţii), 15y: Somiş-Tisa5 lG,lOaş 'l:f\ Oltenia] 3 jnMuntenia 4y Moldova 5, Bucovina;; 4,/Basarabia;:; 4vl Apoi/ puterea; şi ;■ consecvenţa cu care se-manifestează/un/fenomen; vîn)!grup,' scade, în ^ general ; cu cît .mergi .;dela:vest! spre : est.-^-c) Teritoriile , care au- fenomeine dialectale ^specifice sînt .;:V:Banat;;(2), Muntenî-Pădu-reni i(3)^ Moţi ■ (!); Criş-Mureş .'(2),/Oaş (3);-rMuntenia :(2),t ■/ Din a) rezultă: ;1) .Că;valurile treci/unele peste altele,: cu începere din Banat;? cuprinzînd tot umai departe i teritoriul transă carpâtm !(cu :; excepţie: de Ţara > Bîrseî şi- Ţarâu Oltului, Sudestul Transilvaniei), Moldova, Bucovina, Basarabia. 2) Că unul- din: a-ceste - văluri, care1 începe din! Banat,.«ciiprinzmd: .tot maî-departe teritoriul transcârpatinb (cu excepţie5Me-;ŢăraiBî^şeiT,şh Ţârâ; Oltului^ Sudestul Transilvaniei),; Moldova, rBuco^ Bâsârabia; :cu-prinde şi'"Oltenia; . 3) cGă'^Mcîiin ;> val din! acestea;! nu; cuprinde Muntenia, ^Ţara; Bîrşer şl Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei, 4)-s€ă uii; val» se :întinde.:peste:Muritenia.!şr ^oldoya;—Deci^con-r fofm cu ■ cele ^văzute'mai sus sub*4, (Moldova,: Bucovina: şi,Ba-sârâbiâ (âparţin^genetic s (ramură) - şi: istoric >; la teritoriul; . banat'Or." trânscarpatm ^'Ţara'^ Bîrseîî şi Ţara Oltului şi/ Sudestul Transilva^-nier?:apârţm^Tgeneticn(ramură);işiiistoric: lâ*:Muntenia; iar riiu lâ teritoriul7 transcarpatin ;;i; Moldo va; şi; Muntenia n-au-, legăturăege-netică (ramură) şi istorică; Oltenia are din punct de:videre genetic {ramură) şi i^toric-uri caracter mixt,: ■ compus diri element bâiiato-trăhscârpatin :şi :element munteriesc.-^Deci; conform :iărăş curicele! Văzute fnai1 susi;siib 4yndouă migraţii romîneştîy sepa-răte;;iâu’^âvut :;loc;- una /careta cuprins; teritoriul jbanato^ranscâr-|)âtiiiK(afară-; de/;ŢaraoBîrsei-şi :Ţâra;: 01tuluif/ :Sudestul/Transilvaniei); Moldbvaj/Bucovina,Basarabia, :şi-; altăxcare ;âhcuprins Oltenia^ Muntenia, iŢârag Bîrseî şi; ; ŢaracOltultrîjq 'Sudestul Tran-silvâniei^R^ultateleb dihsB:3;ji§^ 272ffiNo 3Osîhţţj conformei cu
r€zultaţ"ele^'3itt iEti 3, •• §î!2:703NoH3îoMezisiinaţ'Ştis^sub^'4î>?.Qide4
osebire^există traW>fa^tiBlet?fl(Bi'subn-Fd3})6§sf272.frN6-f3r şi acele de^îşţibl^EsfŞ,u';§^70 ‘No; 3;/jînvlfelîuir âcelâni!că Jilâ;/j) 3;;i:;§
2	72 kNo	exista*îjIfticîuri; val /care săsIcuprindă/ Olteima, > şi
§ 2741
393
Muntenia, cif "Oltenia !>este cuprinsă i numai de valul care ;se întinde peste Banat, teritoriul transcarpatin (afară! de .Ţara" Bîr-sei şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei), Moldova,’ Bucovina, Basarabia; că-lâvF:3, § 272 No?3 este‘‘uri val căre cuprinde ;^Muntenia-ş^	Ini'	ce -priveşte lipsa; "valului -care
să : cuprindă - Oltenia şi< Muntenia}'' şi ' prezenţa Olteniei numai -în vălul banât6-transcarpatin’,: lucrul probează că elementul! banato-transcarpatih; din caracterul ;mixt al Olteniei (caracter mixt care se ^probează :prin faptele; de sub 3; § ‘270 uNo’3, vezirmai sus^ sub" 4) este; maî> -puternic decît elbmentul muntenesc;; In. ce priveşte^ valul/care/ cuprinde Muntenia1 şi Moldova; ; acest: val; judecind^ după -totalitatea faptelor de sub E 3, § 270 No'.:3:>şi F! 3, § 212= No 3, este un val. aparent, care nu se datoreşte uneî /propagări geneticei Ramură), ci faptului- că^un fenomen (un singur fenomen; 7) s-a dezvoltat în mod independent în acelaş fel -în' cele dbuăqteritorii^ - ‘ ^ i .« ; y ^'fisq ./ Compară maî jos 18.	.	• : ;	nn c-v■;
:>■ ;?Din: b) /rezultă:: Jl);fGă migraţiea romînăy care- a' cuprins teritoriul ■■ bănato-transcarpatin, Moldovă, Bucovina; Basarabia, a avut loc dela-vest spre est, căci este firesc lucru ca; vălurile, cu cît/sînt maiqa!proape de punctul de; origine,1 cu ;âtît-:nşă -po= seâdă^mainmulte elemente asămănătoare (Vezi* nota.i dela; §;'274 Nov-3); 2) ‘£ă ■ pentru;: acelaşMmotiv-'.'migraţieairominăi caretacuprins :01teniă, ; Muntenia; Ţara: Bîrseî şi Ţara Oltului/ i Sudestul Transilvaniei;, atiavut? Ioe dela; sud :spre nord,^ dinspre Muntenia spreiŢara Birsenşio Ţâra; Oltului;i Sudestul - TransilvanieL-^-Re-ztfltatelefi'dinfiF’t §’272 Nd'3/sînt conforme = cu;rezultatele\din E 3; §/2.70 No^Si^Vezismai-sus;sub~;4vn Compară. il2î^ iwh Din c) rezultă că aşăzările Romînilor din teritorîul banato-tranşcarpatin sînt . mai; .vechi decît cele ;din. ;Moldoya,- Bucovina, Basarabia, , şir;că aşăzările Romînilor din; Muntenia sînt, maî vechi dpcît! cele din Oltenia, JŢâra Bîrsei" şi Ţara Oltului; Sudestul; Transilvaniei, ’căcP^ firesc liicru; :caT;s.f^iionijetiele^M^ecţâle‘^_-'şa se d'ezvoaite ,'de /pr efârihţă;,' în /acele te r ito r i î, u pa e,; p o ţ ui aţi e a;; e şte mai •; din:;f!yechm,;-<aşăzată; *),—Rezdtatelejdin, K,r, 3>, !v.§; ;272- î^îo ,3
^, v■: ;;;!	/	&iw>	i;	O	.!;51fjnq iiu*tî.-c*
.< . *) ii Cu j 'cît- :^p opul aţie as ;di ritr-o 'i localitate 6ste •maîrdeumult ;âşăzată; în-tr-îasa'i 'cU atît«eacs-a^’despărţit'\maîs;de imultă uvreme5de!;/rest'uh;populaţie! cărei constitiiei'o,: naţiune;r;;Ihaintei de':'a :se.fistabili;r,în ;atea' localitate1 popu-laţiea«respectivăîiform.a iolrmâsă .funi’forinăicii alte părţi»ale naţiunii,sdec/care s-a.îdespărţiţ.ic Orîcîtiadfe puternice .ar .-fi 'raporturile; den după / aceîa ^-dintre populaţiea despărţită şi celelalte părţi ale naţiuniîic/despărţireâbpuneabaza
394
nu sînt conforme, id:;complinitoare rezultatelor (dini :E 3,'; §i;2.70 .;Nbl3^cVez&mairsus ;sUb;r4vi£F!;	:rk.*q	sbdini
.FfihoGomparăDjnăHjoş/l^ilS/ ( rZ .V::ini 10 r.tsŢ ’?
oS'j> Din faptele, expuse^ sub(F(3,(§ (272 Mol£,; unde este yoiba/de/grupă.rile;. formate -prin] caracterelei specifice; “subdialectelor p,se constată pentru;rteritorml.)măcedpromm :0 a)jNti;- există valuri*! b): fEeritorîub macedoromîn: se: desfacesrmaî ;întîîu în două blocMLmaifyjîn' :nîacedordmîri 3fără.-meglenitrd.e onparte şi ; în;me^ glenits.de altăc ^p’arte.SBlpcul macedordmîri-iară nieglenits şe^des-face/apor :în: a) j • Rdmîniidin Albania,:: p):: Romîniî)aşa numiţiEăr-ş'eroţîy -y),: Rpmîriiî r:delâ: Olymp^îoJ Romînii;! din?: Acarnania şi s) Romînii delă: Pind: şt din: Macedonia’, Macedoromînul; fărâmej glenitiare ;:23nfenomenei specifice dialectale, .meglemtul are,clOi Fenomenele!:dialectale;;;;specific^(grupurilor;'a^4, din^blftcul mâcedor6mîniffără:hieglenit sîntj pentru/a kI^ penţrunP>;:l^ pentru Y 8, pentru 8 1, Grupul s n-are caractere::specifice;;'dialectale care să nu se fi găsind în grupurile .ă.ip,jy; &;îj ol)
-si snDin ^a); rezultpnljcGăsăişăzările:Mâcedoromînildri pe? terito-nile/pei-care actualmente, lecoClipa .sînt>mult;;mai: vechi decîtâ-şăzările pa carejiactualiherite le (au dacoromînii; / Adecă,:k în jvre-mea ilpecînd îDacoroinîmi /seLdăţiau; tot :mai:departe ,pestei:teri? toMegactualmenteipcupate::de::dmşii,'jMâcedorbmînii..erau;;de:mult aşăzaţisîna teritoriile olorr actuale;:; Pentru: aceia-;;mersul: valurilor migratoare,(eMdCîncăf^ vizibil: la(I)acoromîniyijiarî;la Macedbromîni s4a;• şters, :2) rMigraţiea (Macedoromîhilor; [ trebue csă se,: fi: făcut de/odată;:şi:în:;măsăy/peste tdthteritorîulŢ ocupaţie dînşiîtac-tuălnfente',j-pentrucăTîaltfel,; Orîcît/de/ demult; ar: fii aşăzările-lor^ dacă s-aîifiiscurs:nndurîy:rîndun;etreptat[dihtr?Oi direcţie oâreî
■,njEt;iyî	j/f;	q/ ://;:/>: 'Mm": b ui(3
pentruî”dt;dezvîlt'âre'; diialectală,r; şi cu cît; baza- este; pusă: maî det; demult; ; câ âtît,Tiireşte, idezvoltarea^dialectală/trebue să:fie(maî f puternică. :Q’(abatere d^’acea^|ţ^u^[nUîrmî^aţ#w:dpar-ar putea avea, loc, dndc;populaţiea din cutare?,localitate s-;ar.,ji-ţ.sţabiîit.^acolo^.relaţiyf mai:ţîrziu. decît „populaţiile	" Iocălitaţîdar/din.(diferiteJ .priciriî, l/geografice^ orpolitice(ar
frlrait' î^ţljnâî^miarie-'’îzbla^ "fată('de restul naţiunii',' (aşa1 (că/nivelarea 'provocată de înprumutrdeiameste'cM 'vorbiriibrT^ar fP^viit/âsupVa-'liihbiî-sel !maî puţină putere, O asemenea abatere dela regula nu se -potriveşte însă cu înprejurările iromîneştîsde sfel» căcîuaroirebuhlâtundusăqpresUpunen/'că te-ritprîuljdbanato-tranicarpatin asifostomaîsizolafcrdeiflacoromînime decîfecMoU doYaţ Bucovina! şisfiasaraBiăplcăşMunteniaba/iostemâîr.separatăijedeodaco.-romînime ,5 Jdecîbr QlteniaySrTara; Bîrs'erjiofara ii Oltului işir:sudestiiloc<FransiIva4 Hieii'lşiscă>i(Vezi,-'maîi jos/NoodM)) Dacorominiiijau fostlîmaî’ separaţiscde ros mînimeridecîi^lştrbromîniE'u;ij£iţ y[g ;hrq ojîcbîor.-iş iiil|iSq^vfe ifcif&IrRO^'
§ i2J4>
395
■carejfitot liâKotrelffii jsăbse-iiQbse^yeiîmacar Jcîtjide jpuţin vexistienţâ jinorsSăluriîT^ezultatdferdmLlu 3.;.;? § r'2;72s-]No.q3o:sînt conforme 'imrejzultâtele	i§j-27Q:	No'S-iViezî^maîjsus subi^ c^
Diii b)i; rezultăisbl)kCă cele doMviHojrarîb marii^macedoror
jnîhuliifărăimeglenîtyişi .meglenUulivi Şfauicdesfăcut foârte,(de de--multiîuiiulLrdeic alttillşiilîn * aceiaşi .vreme.:ş trebue ;şăs fi: aparţinînd genetic s(raînură)|£jlaîcdouăO‘araiin:!depsebitejşcăpî, altfel nuis&şppate explica inumăruli;;cel mareoâlifenomenelor dialectale specifice) fier
păraîa.î'diHaâceişter:gmp.uiî-.TrşRe2;ultat«b$n .Fl3;o§ 272;î'Noj3
jestegconform ccujorezultatul^diniiE..3; §1270/ No. 3/ ;}Vezi?mai ■sus fSubs3i?f2)îLGoliekiuiiea ^genetică;: (ramură) din blocul macedo-romîn Mără^eglenitîitrebiie .să»fieîextrem; de mare >pentru;grur purile; df/ilp^îq^ccăcî altfel? nu se poate explicaocum, cu toată vechimea jâşăzării)Roimriilori;;din^ aceste.: ■ grupuri pej; actualele, lor feritofiiî!;(Vezî 'celecspusel: laj alineatul; precedentj^r şiiicuhtoată ser parare'a»geografică- dintre grupurilejiacesteai; s-au putut cdezvolta însele număLMîtiderpuţinej Căractere dialectaleLsp.ecifice^iNumâi’ pentru jghipuli.^ ^numărul relativ;.mare .ăl- caracterelor. dialectale specifice» presupune 6> oarecare ^deosebire-; genetică,;; o ;subramifi-caţie^rrRezultatul ;dihrEr3, .§â2!72 Nd 3:^:este parte ^conform pairte iComplimentăr cehii din E ;3, § 270 .No 13,; Vezi.:mâi; sus subi‘5, hu:K-:;;ib	tv.;	=	:':h.r,^?h	.v.b
-s-l hn9>. Din .faptele.: lexpiişe sub F,3, t§ :272^ No :3,;oundeV;este vorbăişde grupănle hformate opriri caractere!e:-specifice;;: subdialectelor^ se; îconstâtă^petiţru: teritoriul: istroromîn ■ că;; iijut există; nici valurij^niidîjgrupuricaractere: proprii,'; Aceasta, probează ică;IsT troromîniî âu;. venit	actualul lor !terit6rîuy în;;ăc.eiaş;;:vreme/r;că
aparţinea aceiaşi ramură;; şi: că; âu -trăit j nedespărţiţi iUniiîde alr ţii^RezuItatele, din^Es^ §? 272 : No: 3 rsînt Conforme ;cu-rezultatele din E 3, § 270: No 3, Vezi mai sus sub 6.	v.;: vj
; 1,0. La 'E?.-.4r.o.î§:- 272;;No: 4 .. am; constatat; că fenomenele dialectale specifice teritoriilor dacoromîn, ,jmacedoromîn,;,istroroj mîn jsîrifedin .punct ;de: videre âl numărului - următoarele;: Daco-romîn; mu;geilerâla28,l^anat{:2^;Griş-Mureş: 2;,!i;Qaşs3i Muntenia Pădurenî; 3yj Mojpbfe Muntenia 2 = dacoromîneşţi^însStotalG^lb ri-Macedoromîh în;general;7, macedoromîn;fără; meglenit , 23, me-, glenit sl,0',v^)lymp s§'/5:Acarnâma^l^lAlbania>jl,a:I?ărşerQţi il^mar ceâoromîn:; fără Olympj«2^:macedoro,mîn;i fără Qlymp nşbmeglenit 3.;=fmâce.dorpmîhe.vân^totali î56, ^Istrordniîh ;âri ] general,-20;HkA.? de^,i6eleî^|iî.£m.uItpi-5carJactete;--dialeetail-e3şpecifice^se«găsesG;.5)e-t@âtb.ndi^nace'do.i:Qmîn:^ cele măîhrpuţineTseHgăsesc-;pe/tefitoriul
396
§ 274.
istroromîn/-teritoriul dacoromîn are mijlociea, Teritoriulmacedo-romîn are : aproape de treî ? ori mai - multe e i caractere dialectale specifice' decît ?istrororiiînul şi aproape odată-şi jumătate1 maî multe caractere dialectale specifice decît dacoromînul^ ;ri?,:
-vh De-jaici rezultă ^ că aşăzările Macedordmînilor: în actualele lor teritorii1 sînt mâi vechi "decît acele ale- Dacoromînilor în! l actualele -lor tentorii,: şi ■ că: aşăzările Dacoromînilor; în actualele lori teritorii: sînt mâi vechi decît acele ale Istroromînilor; în te-ritoriile lor âctîiale. Căci este - firesc --lucru*'ca âpariţiile - proprii, ca fenomenele - dialectale specifice; să se dezvoalte în număr cu atît 'maî mare! cu cît un popor este mai :de mult aşazat pe teritoriul pe; care-1 ocupă; actualmente. Vezi nota dela § -274 No 7;
11.	Fenomenele dialectale specifice dacoromînuluî în general sînt; foarte multe) faţă cu acele dialectale ? < specifice -diferitelor -teritorii; daCoro mîne:; 28- faţă cu 13 ^ Fenomenele dialectale specifice mâcedoromînului > în; general sînt■ din contra foarte. pu-’ţine î faţă'cu acele dialectale‘ specifice; diferitelor' teritorii mace-doromîne: >7 faţă cu 49, Această- înseamnă că teritoriile? daco-romîne‘^ samănă Cu" mult mai; xhult îiitre ele decît se i deosebesc unele'de altele, pecînd din contră teritoriile macedoromîne i se deosebesc-ctî mult mâi mult unele de ăltele decîtn samănă ‘între ele. Aceasta înseamnă că coheziunea genetică din sînul teri tonului; dacoromîn este mai mafe teu mult decît acea din sînul teritoriului ; maCedoromînl r In special constatăm că cele douăo ra-muri dacoromîne, ramul banato-transcarpatin-Moldova-Bucovina-Basarabia,; şi1 ramul - muntenesc-rŢara Bîrsei; şr Ţara Oltului-Sud-estul; Transilvaniei^ (Vezi ^ mâi "sus; sub 4^ 7) sînt mai congenere cu mult^nu :humai decît cele două ramuri principale ale ;mace-doromînuluiprâmul macedoromîn fără meglenit şi; ramul ^megle-nit (Vezi mai sus sub 5, 8), ci chiar decît ramificaţieă măce-doromînă dela Olynip faţă de blocul macedoromîn fără meglenit (Vczi-mai:sus^subc8). '	-	;
^ 12, La F 4, § 272: No 4 am ; constatat că .numărul caracterelor dialectale- specifice1rdâcoromîneşti, număr^format din" a-diinareâ' la olăltă ; a-caracterelor dialectale specifice unui teritoriu şi a caracterelor pe care ; el le are comune rcU1 dacoromînul în generâl şir cu ^âlte teritorii -dacoromîne;r^ scade în; diferitele •regiuni; dacoromîne ; cu cît mergi dela fcvest- spre ;est pentru ramura bânatb-trahscarpatină-Moldova-BucoViriâ-Basârabiâvi şi ccu cîtsmergî dela^sud- spre"-riord ^entrufJramuraiUffiUrtteneăscă^Ţara^Bîrsei^ Ţâra? Oltului-Sudestul .Transilyanieî’, De> aicrrezultă-că migrăţieâ
§ 274.
397
romînă, care a cuprins teritoriul banato-transcarpatin, . Moldova, Bucovina,-; Basarabia;, aavut loc dela vest spre. est, şi că mi-graţiea romînă, care a cuprins Oltenia,. Muntenia; Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului,, Sudestul Transilvaniei, a avut loc dela sud spre nord, dinspre Muntenia spreiŢarâ Bîrseî şi 'Ţâra Oltului;,.Sudr estul iTransilvanieîîr căcî: este firesc lucru ca jvalurile să conţină cu, atît maî: intens caracterele specifice: âle întreg^luî, ! cu , cît'sînt mâl aproape, de punctul ;de erigine „(Vezî nota ■ delaj § . 274i;No 3);: Faptul că lOlteniavn-are mai puţine caractere dialectale specifice ;>dacoromîneştî, decît Muntenia,. ci-: chiar cu unul mai multe (Munteniafş37, Oltenia 38), confirmă rezultatul 'la I carevam mai ajunsj,;pe-ibazai.altpr:.fapte'(Vezi..maî.-sţis sub 4, 7), că Oltenia are din I punct de: ividere- genetic; ■ (ramură): şi istoric un:. caracter mixt, (c0mprus, /;matrmult, .din . element ;■ banato-transcarpatin :şi, mai,puţin, din;(element muntenesc. ;	^|; .c-, h	J
c-h 13,. ;La Fi 4, 2,'y § 272 Nos;4yf2^i;am . constatat :că-ca-racterele; comune pe>-care le au dacoromînul , cu L macedoromînul sîntymaîbmulteyderît ' acelea,pe>care aceste! dialecte; le;au co-mune.KCu iştrprqmînul. ;La:;F,i4,h51îi;;:§ >272 Nos ;4, ; 5j am.n.con-statat că caracterele; comune pe ;: care let au; subdialectele daco-romîheii.cu.îmaeedoromînul, şi subdialectele;;macedoromîne ;cu;;dâ-corommul;iSÎnt ţmâî!;numeroase decît; acelea pe;care; subdialectele dacoromîneLşi;;macedoromîne: le au cu.istrprommul, Aceasta pro-beazăncă este cmaî^:marejlegătură ^genetică; ;(ramură) ; între; Da' corpmînî şi Macedprpmîni; decîţi; între ■ Dacoromînl, şir IstrorPmînî; decîtiiîntre,: Macedoromînii şi Istroromînî. ;;v	j	Mjui	j!;:
-f;ni il.4.!|!LahF;i4,:3L],ii§c2:72 Nos 4, 3’ am constatat,.că-mai multe ţcaractefeiacpmuneiieu Giştrorommul,; are, macedoromînul v.decît d^promînuh-flarly\4iy6//jt-!^2£72.rHos.o4^^ <amh constatat; ;că maîpmulteycaractere comune cu istrorommul au subdialecteleimâ-cedoromîne decît cele dacoromîne. Aceasta probează - că; este maî mare) legătură! (.genetică;;Ramură) întrejj :Macedoromînîh.şi; Istroro-mînî{r4ecîfcjîfltr,e Dacprpmînî! şijJsţroroimînL. siir; j? ^bivlŞvh£as^54(;ii8l;;s;§fr272nNps 4y§8!V.am^j-conştatat^că} în teritoriul} banato^traiişcarpatin şiiînîKM^teiua'ţapştfejjinaximulode-caractere sepjnune; p!e icare.:, subdialectele odacprpmîne Jejcâu f cu, lisT t^pmînuî;i^oFob4pî59L5l§ ^272(;]SflSn4)^9l ;âm iCpnstatatjfaăLcel mafelmâre plrocent desficarâcţere ^ppmSttne î^fiistfiojromî&jil îl nare dintre^/‘pMialecteleg^	celfîmais(mic?pro-r
cent J.Lâu Mpldpvaj:i Bucovina, Başara.bia.y: Aceasta -probează Ică ^uril^îdarai^îneş^) auiemerşsîdelâ yestdşpre<iest-0r.căcÎ9esţet:fi4
resefailucru?'câwaluril^să'^îardă^Miri; = caracterele z asămănătoare eifspunct'ul ’de1 origine',3;ca fcîtŞ s^iînHepărfeazâ''lm^'i^ult''-de''-:dm^ ăul:■ ^3^ezî5dta1'îdelâi^1 §^ 2t7âîs-jNb-	" ov.o jA;h\:L'y: £s>;Jn£.
s-n" i:6î Diti? fepteie^:fexpuseusul)3;A7 2 ':a,';-:§v2-62^No»2JapAT5ri §V2'62V No 0, ^T3,-§'266 No'-3, E 3i § 270 No 3,;. F 3/ %y'212- No ;3;v?î^ ;4,;§ 212 No '4 "(în; specialii:săvse;’va!3ă^tâ5 blotilî f i n al^d el a Pg 4'/1 § 272?N6'4- şi considerâţieadela Es4' XL0^,-r § 272^ NosS4^if{)^^itezăltâ;.fentrui meglenit-urmăţbarde^r Mcglie? nitul-s-â~ despărţit-odată CU;gestul macedoromînuluî de grupul da? cbrommuluî-unit -r:Gu"istrorb'mînul, şi înpărtăşeşte’ cb macedoromîn nul acelaş:: fel 'de africătizare- a explozivelor c, .^ urmate, de e, tflsohâiitep care iei; de âîncâtizare^eşte singurul1 fenomWdmpor-tant"ce" deosebeşte .CelÎE^5ţl^îs:i(Ji^ect^'4d|Ccî>tblrali7 mâcedordmîny istrorbmîn)'- unul de altul .'(Vezî: maî ;sus:' §- 273)/ 'Meglenitul ,duce la culme particularităţile mac^doromîndul^''din'punct -de^ videre al -caracterelbr rcomuneJ%e’ câlre1. măcedoromînul lî are -pe de o parte; cu dacOromînulv^e-de^^ltă^pafte "cu-istforomînub (Vezfrmâî sus sub si 3^ 1'4) £ dacă: subdialectele ^ăcedofbniîne îâu^'î;mkî multe caractere cdmiine cu dăcorbmîirultidecît^cu istrbrbmlnul, ’ăpoi nu-măriil maxim" ăl caracterelor'ic'omUne";rcuitocbrbmîhuL!îl âre'-ihe^ glenitul (45; faţă cu: ^31: 'caractere COmuiie i cu" a dâcoromitiul ral e macedoromînuluî: fără :meglenit)";t şi^dăcăaisub'didectelei^mkcedo' romîne au maî multe caractere comuţesetostfdrbînîfiulsdgdt^âu'tâ^ radere comune cu istroromînul Subdrâlecteleridăcpromîiie, :ăpoî?nu-mărul1 maxim1 al caracterelor comune!' cti-^istrdr’omîhul îl ăfe'-me-glenitul (28 faţă cu 20 caractere^^comiM-^tf^i^rbrqmiilUÎ^alfe macedoromînuluî; fără meglenit], Uegăfura^e'glenituiuî-^cu ma-cedoromînul' în1 general-şir:;cU;;vsubdialeCtete^imâce'dbfbmme sieste fiîaî-Tintensă- decît acea^aSi'macedordmînuluîî'iără 5meglemt'f!f'3h^ glenitul:are; ;cu^mâCedbromînul’ 'în general -şp'cuifisubdiâlecfele macedoromîne la unr locp 12 caractere-»rcbmUne^^mVrem:eCeî-rhâ2 cedoromînut; fără- meglernt" 'are, Icu i-macMoromînul-'îfiS-geâ'erăl şi cu subdialectele mâcedoroiHme? Iâ^uififfocy cbm'urieS-nUffiăî li caractcre?rîîEste:5revident 'c'ă'lnfi \ SumaîJdin^punctf de-îvidere gfeograficv; dar ~şir-genetic'(ramtiră) meglenitulsăpârţinF' lă^erltb-ritilj-î/la * dombnîuIi^mâcedofdmm';>eIhsă2 numărul? cel#măre-âl ifeild-meiieldţ; propriî ]a\e meglenitxiMifăţa Sie, macedoromînuîyfâră-me-
grupărilor - fofiifkte'îgrih .âsămănaxile^pâ^iâle dintre 'dialecte j svezî* maî < sus “stib5 5 7 $0* '-fenomen^ diălectMe"rspedficPal§
§••254?	399
iheglenituluî faţă de: 23'fenomenel dialectale specifice^alel ’mace-dororaînuluî făra'meglenit, <vezî maî/susnsub 8) arată că; megieşitul este o ramură a parte a macedoromînuluî,	.	; on'D';
• ;	'17; 0iri: faptele , expuse; lai B: 5;;§5.264cNovSyG ?6, i§ 266
Ho 6, D 10, § 268 No 10, E	ay(§-270.GNbi 4?ia,;;E i4:vbi
fi 270 No 4 b,. F; 5 a, § 272 No 5 a, F 5 b, :;§ 272 No 5 B am constatat din punct de videre al arhaismului, cu care se prezintă diferite-'teritorii0-romîneştî-;: - următoarele :*ks:-s ;u?l a) Sînt arhaicedvi ţ* Dacoromîn în fenomenul 89 = 1 fenomen. ,i.:.-• s-u-: j Dacoromîn (afară de Moţi/nordul Transilvaniei,; vMaramu-rgş;i Biicovina) in-fenomenul; 122 == 1 (fenomen, b;m. ; J ( .ta
-	â'i;; l(Banat,U Muntenî-Pădurenî ’ fin:fetiomenele,; 14 5;: ;i2 02, 206 == 3^feriomene(^(rf;'Qv-	io	.v/'î-'d;;	u; “^o.i
ih-MiiiBanat; Mimtenî^Pădiireni^ Griş-MureşpSoniiş^Tisa^ Oaş în fenomehulî;;121~:l(fenomeh.A:--	k	H	a £Jj
1- Banăt^Criş^ureşv Oltenia în fenomenul 18 =1! fenomen, sisei TeritorîuIubanat6-transcarpatm (afară^de -Ţara;Bîrseî;şi^ra OlţuluîjCSudestul Ţransilyanieî)y ; Moldova; Bucovina;-Basarâbia.în feft&nfenuk~X6'6.?^=flyferiomem?.’ nr.--	,:(oihr; m-
-£ifui(Ieritorîul ttranscarpatin; (afară; de Ţâra ; Bîrseî;; şi sŢara 01--tuluî1,; Sudestul- Transilvaniei), Moldova,: Bucovina?; Basarabia; oîn
ienoriieriuh(218;==fl;.!;-feriomeri;;iO';o:jv::.;;;;	o;
-o(i^Banat-în^fehbmenele37;,nll2v; 136 ==;3 fenomen’e.
sk ;sOâşiîn îfenomenul;cl23^=,l;(fenomeh^ ;	(-;■?-i V;:
■	iBucovinanînofenomenul	oienomen.,^usî>n«-> "L b(r--;jq
n;; sqMunteniâ m?ienomenuk82 — dkferiâmen; J iam JfS.s Macedotomînîînifentmîenele 28,; 99/j 121p;122;y;123;;sl!Z8j
lî94^=i7nienomehe(vv:?do •}?	iivioîd .;(!
ininhMacedorbmmi fără meglenit în.; fenomenele.^.?, :18;(50;"71^ 425, il26ji' 137,-139,nl66 =-9-fenomene^î I-un io; sii;):(Megleiiit!Îiijfenomenele 136,-145 .-.== 2;ien6mene(l x. hciri IstrOroffiîrî’ învfenomeneliefE28,-l4;5;!j50, /Zb99p= 142,îil21^ 136, lifâptâfysîU, 4f2^<2fteH13:ifen6menfeîiio5'iiâ!' JerisO ,;yds-*b)fi-SîntB-mijlociţi arhaicei ..(i&m/ivhsnmi iuis^k^ .mlnUO •Aj :(JI?eritorîul-;jtranscarpatinîiîn;fen6menub/7i==il -fenoinenJ^ ir ,-vi'bMiinteni^ădiiremiiîn lfeftîjm'ehuli!ii.2^.4Bferiomen;i.H bseJ' -a JoOltelflaiîîh ienomenuL!s7Wl/fenomen. .sic!»issiAi .saivoiH/'H iolhSiBasarabia în fenomenuli37=^=ljifenomenjaf> ai siud sa nfo-j -DRţcsMeglenit: înt:;fenomenel& 7|nl 12, si;25ysl'2:6? iZ% :139c== 6‘Cfenbmene,,v d?)8 ?m Isrn issVj loisbdâibd»? o^îîbori? slsist
400
§ 274.
-	•;: Olymp în: fenomenul 112 = 1 fenomen. ;- h1 o > i,, -: ;.-Istroromîn în fenomenele 125, .126,^137,,::139;= 4 ;fe--riomene,	.-'-.te-::;-'-;	1	ir.1 ryarn-:;
c) Prezintă toatei gradele j de arhaism, dela ^ arhaic prin mijlociu arhaic pănă-lâYpiiţm arhaic :i i ZoZ £	0	a
■	Istroromînul: îh! fenomenul :7'= 1 fenomen..-.-’	?-v*
Din acestea constatăm; mar departe; următoareleru;;u.v.-
a.) Pe teritorîul dacoromînesc sînt arhaice,: 14 fenomene (La numărătoare să . se: observe-■ că? trebue; eliminată / repetiţieă numărului 7),: Pe : teritoriul macedoromîn sînt arhaice 18 fenomene, Pe teritoriul istroromîn sînt; arhaice ş 13 fenomene, ; Pe: teritoriul? dacoromîn; sînt;mijlociu>;arhăiceu2;/fenomene 4 (Lat ■numărătoare să se observe că trebuesc eliminate repetiţiile ■ numărului 7), Pe teritorîul nîăcedoromîn :sînt mijlociu .arhaice 6'uferipmene (La numărătoare să se observe că trebue; eliminată‘repetiţieă numărului î 112); ;Pe !teritorîuListforomîn sînt mijlociujarhaicej 4 fenomene;; Numai :pe. teritoriul istroromîn; un fenomen prezintă toate gradelede'i arhaism,-? dela . arhaic prin 'mijlociu, arhaic? pănă 5lă pu^ ţin arhaic. Dacă fenomenul din urmă îl-humărăm ^printre-..cele mijlociu ! arhaice ale Jstroromînului, apoinsuma ; ;totală;. a;- arhaismelor/ cu mari;; cuomijlociivlă'un loc, r este :i teritorîul sdacorpmîn; 16 fenomene, teritoriul macedoromîn 24.;-fenomene, - teritoriul istroromîn .18; fenomene;- De 'laici* urmează; că -dini cele treij^terito-rii romîneştî, teritorîul macedoromîn î este; i cel mâi < apropiat de punctul de origine, căci este;firesc lucru ,ca; o;limbă,-şă,-fie cu. atît mai arhaică, cu cît; poporulScarei^-- vorbeşte lo.cueşte/i pe un teritoriu SmaE apropiat de locul; dkîobîrşiei aii neamului»»)*
(3) Pe teritoriul dacoromînesc se observă .Ia-rfenomenele’ ar-haiceL valuri: ,mai;l întîîu.; valuri cârejvcuprind-.i Banatul;).şi^porţiuni tot mai marî din teritorîul n .transcarpatin. cu \ excepţie; £de Ţara. Bîrsei şi Ţara .Oltului,' Sudestul;; Transilvaniei-i (Unliliîdin < Aceste văliiri>îse" întinde! şi pestecOltenia^bapoiainî val căre,;tre.cel peste Banat, teritorîuln transcârpa'tin^curSxcepţie sde7 Ţara"Bîrsei 'şi Ţâră Oltului, Sudestul Transilvaniei), Moldova;; BucqvinavâBaşârabia, şi alt oval o care 1 cuprinde fîteritorîubitrahscarpatinijfcujxexcepţie de Ţara BîrseîoşiisŢafa-OltuIuî/firSudestul «.Transilvaniei),'i;iMdldovar Bucovina, Basarabia, . fAceste,} văluri Tse ^potrivesc jîntocmaîOcu a-cele pe care le-amnobservatî că; "se Lformează pe .bazafgrupărilor produse prin aşămănările „parţiale^ dintre ndialect ei ŞbpnnKcarac-{erele specifice subdialectelor (Vezî maî sus sub 4,. ;7)>u;şi'; con-
§ 274.
401
firmă concluziea Ia care am ajuns sub 4 şi 7, că două migraţii romîneştî separate* cu filiaţie genetică (ramură) deosebită, au avut loc, una care a cuprins teritoriul banato-transcarpatin (a-fară de Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei), Moldova, Bucovina, Basarabia, alta care a cuprins Oltenia, Muntenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei, şi că Oltenia are un caracter mixt, compus din element banato-trans-carpatin şi din element muntenesc. Compară maî jos 18,
y) Arhaismele scad în teritoriile dacoromîneştî, cu cît mergi dela vest spre est (Banat II fenomene, Muntenî-Pădurenî 10 fenomene, Criş-Mureş 7 fenomene, Somiş-Tisa 5 fenomene, Oaş 6 fenomene, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului 3 fenomene, Sudestul Transilvaniei 3 fenomene, Oltenia 4 fenomene, Muntenia 3 fenomene, Moldova 4 fenomene, Bucovina 4 fenomene, Basarabia 5 fenomene. Au fost luate în considerare şi fenomenele mijlociu arhaice). Aceasta înseamnă că migraţiea Dacoromînilor a avut loc dinspre vest spre est, căcî este firesc lucru ca limba din-tr-un teritoriu să fie cu atît mai arhaică, cu cît acel teritoriu este mai aproape de punctul de origine, Vezî nota dela § 274 No 3,
18/ Din faptele expuse Ia E 5 a, § 270 No 5 a, E 5,
b,	§ 270 No 5 b, F 6 a, § 272 No 6 a, F 6 b, § 272 No 6 b am constatat din punct de videre al progresului, cu care se prezintă diferite teritorii romîneştî, următoarele :
Sînt progresiste:
Docoromîn în fenomenul 194=1 fenomen,
Dacoromîn (afară de Banat) în fenomenul 112 = 1 fenomen. Dacoromîn (afară de Banat, Muntenî-Pădurenî) în fenomenele 145, 202, 206 = 3 fenomene.
Banat, Muntenî-Pădurenî în fenomenul 95 = 1 fenomen. Banat, Criş-Mureş, Munteni-Pădureni în fenomenul 116 =
1	fenomen.
Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa în fenomenul 107 = 1 fenomen,.	;	- .
. Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî în fenomenele 95, 107, 134=3 fenomene. •
Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî; Oltenia, Moldova,. Bucovina, Basarabia în fenomenele 164, 175 =2 fenomene.	•	.	/ ■
' Bănat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurehî, Oaş, Oltenia, Moldova, Bucovina* Basarabia în fenomenul 190 = 1 fej nomen,	26
402
§.274.
Banat, Criş-Mureş (?), Somiş-Tisa, Muntenî-Pădurenî, Oaş, Moldova, Bucovina, Basarabia în fenomenul 201 = 1 fenomen. Banat în fenomenul 144 = 1 fenomen.
Oaş în fenomenul 144 = 1 fenomen,
Somiş-Tisa în fenomenele 165, 168 = 2 fenomene. Muntenia, Oltenia în fenomenele 165, 168 = 2 fenomene. Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltuluî, Sudestul Transilvaniei în fenomenul 166 = 1 fenomen.
Muntenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltuluî, Sudestul Transilvaniei în fenomenul 218 = 1 fenomen.
Muntenia, Moldova _ în fenomenul 7 = 1 fenomen. Muntenia în fenomenele 144, 155=2 fenomene.
Moldova în fenomenele 136, 145, 202, 206 = 4 fenomene, Macedoromîn în fenomenele 112, 202, 206 = 3 fenomene,. Macedoromîn fără meglenit în fenomenele 136, 145, 206 = 3 fenomene,
Meglenit în fenomenele 165, 166, 168, 218 = 4 fenomene. Istroromîn în fenomenele 165, 166, 168, 218 = 4 fenomene, .
Din acestea constatăm mai departe următoarele: a) Pe teritoriul dacoromînesc sînt progresiste 23 fenomene (La numărătoare să se observe că trebuesc eliminate repetiţiile numerelor 144, 145, 165, 168, 202, 206; nu însă ale numerelor 95, 107, căcî la acestea este vorba de lucruri deosebite). Pe teritoriul macedoromîn sînt progresiste 9 fenomene (La numărătoare să se observe că trebue eliminată repetiţiea numărului 206), La istroromîn sînt progresiste 4 fenomene. De aici urmează că Dacoromînii sînt mai îndepărtaţi de punctul de origine decît Macedoromînii, căcî este firesc lucru ca o limbă să fie cu atît mai progresistă, cu cît poporul care o vorbeşte locueşte pe un teritoriu mai îndepărtat de locul de obîrşie al neamului. In ce priveşte minimul de fenomene progresiste pe care-1 ofere istroromînul, el probează că Istroromîniî se găsesc pe actualul lor teritoriu relativ de curînd şi că nu cu prea mult în urmă ei se găsîau mai apropiaţi încă de locul -de obîrşie decît Mace-doromînii,
(3) Pe teritoriul dacoromîn se observă la fenomenele progresiste valuri: maî multe valuri care cuprind Banatul şi porţiuni tot mai mari din teritoriul transcarpatin (cu excepţie de Ţara Bîrseî şi Ţara Oltuluî, Sudestul Transilvaniei) ; două valuri care
§ 274.
403
•cuprind teritoriul banato-transcarpatin (cu excepţie de Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei), Oltenia, Moldova, Bucovina, Basarabia; un val care cuprinde teritoriul banato-transcarpatin (cu excepţie de Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei), Moldova, Bucovina, Basarabia; un val care cuprinde Muntenia şi Oltenia; un val care cuprinde Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltuluî, Sudestul Transilvaniei; un Tal care cuprinde Muntenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltuluî, Sud: estul Transilvaniei; un val care cuprinde Muntenia şi Moldova, Aceste valurî se potrivesc întocmai cu acele pe care le-am observat că se formează pe baza grupărilor produse prin asămănările parţiale dintre dialecte, prin caracterele specifice subdialectelor, şi prin arhaisme (Vezi mai sus sub 4, 7, 17), şi con-iirmă concluziea la care am ajuns sub 4, 7, 17 că două migraţii romîneştî separate, cu filiaţie genetică (ramură) deosebită, au avut loc, una care a cuprins teritoriul banato-transcarpatin >{afară de Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei), Moldova, Bucovina, Basarabia, alta care a cuprins Oltenia, Muntenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltuluî, Sudestul Transilvaniei, şi că Oltenia are un caracter mixt, compus din element banato-transcarpatin şi din element muntenesc,—In ce priveşte valul care cuprinde Muntenia şi Moldova, acest val, judecind după totalitatea rezultatelor căpătate sub acest număr şi sub numerele 4, 7, 17, este un val aparent, care nu se datoreşte unei propagări genetice (ramură), ci faptului că un fenomen (un singur fenomen, 7) s-a dezvoltat în mod independent în acelaş fel în cele- două teritorii. Compară mai sus 7,
y) Numărul fenomenelor progresiste creşte în teritoriile da-coromîneşti, cu cît mergi dela vest spre est (Banat 12 fenomene, Munteni-Pădureni 11 fenomene, Criş-Mureş 14 fenomene, Somiş-Tisa 15 fenomene, Oaş 8 fenomene, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului 7 fenomene, Sudestul Transilvaniei 7 fenomene, Oltenia
11	fenomene, Muntenia 12 fenomene, Moldova 14 fenomene, Bucovina 9 fenomene, Basarabia 9 fenomene). Aceasta înseamnă că migraţiea Dacoromînilor a avut loc dinspre vest spre est, ■căci este firesc lucru ca limba dintr-un teritoriu să fie cu atît mai progresistă, cu cît acel teritoriu este mai îndepărtat de punctul de origine (Vezi nota dela § 274 No 3), Faptul că Bucovina are limbă mai puţin pregresista decît Moldova se explică prin aceia că migraţiea în Moldova s-a făcut prin Bucovina, că Bucovina a fost ocupată de Dacoromînî înainte de a fi fost o-
404
§ 274-275.
cupată Moldova, că valul banato-transcarpatin n-a trecut (excep-tînd doar mici şivoae) în Moldova prin trecătorile Carpaţilor estici, ci prin văile de nord ale Transilvaniei şi peste Bucovina. Faptul că Basarabia are limbă mai puţin progresistă decît Moldova se explică prin aceia că Băsărabenii au fost odată mai apropiaţi .de punctul de origine decît Moldovenii, că adecă Basarabia n-a fost ocupată (afară de mici treceri) prin trecerea peste Prut a Romînilor din Moldova, ci prin nouă torente de Dacoromîni dinspre nordvest, care, dupăce s-au întins întîîu peste Bucovina în Moldova, s-au întins maî tîrziu din nou peste Bucovina în Basarabia, Astfel se explică şi pentru ce numărul arhaismelor este ceva maî mare în Basarabia decît în Moldova (Vezî mai sus sub 17). Faptul că Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului,. Sudestul Transilvaniei au limbă maî puţin progresistă decît Muntenia probează că, în domeniul migraţieî dacoromîne care a o-cupat Muntenia, Oltenia, Ţara Bîrseî şi Ţara Oltuluî, Sudestul Transilvaniei, Dacoromînii care ocupă actualmente Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei au fost odată maî apropiaţi de punctul de origine decît Dacoromînii din Muntenia, în feliuli acela că, dupăce Muntenia fusese ocupată, nouă torente de peste-Dunăre şî-au făcut'drum în Ţara Bîrseî şi Ţara Oltuluî, Sud-estul Transilvaniei. ,
IU
§ 275, învăţăturile, pe care ni Ie dă limba romînească. prin sunetele ei asupra istoriei poporului romînesc din timpurile originii acestui popor, sînt decî următoarele,
Pănă în a doua jumătate a secolului VI p. Chr. poporul1 romîn a trăit în peninsula balcanică, pe acel teritoriu pe care I-am delimitat Ia §§ 111, 173, 174, 234 No 1, în cea maî mare conformitate etnică şi în cea maî strînsă legătură politică, şi geografică. In a doua jumătate a secolului VI s-au despărţit, însă, Dacoromînii înpreună cu Istroromîniî de o parte, de Ma~ cedoromîni de altă parte, îar grupul format de Dacoromîni înpreună cu Istroromîniî, macarcă rămas în mai strînsă legătură, faţă de Macedoromînî, a căpătat el însuş, tot în a doua jumătate a secolului VI, ori căpătase poate chiar mai dinainte, sci-siuni, nu aşa de mari ca despărţitura faţă de Macedoromînî, dar în tot cazul scisiunî, Tulpina romînească a început să se desfacă în ramuri. Iar scisiunile au fost foarte probabil însoţite de-deplasări, masa- romînească a început depe atunci, cel mai tîrziu din a doua jumătate a ■ secolului VI, să se reverse în - valuri..
§• 275.
405
Depe atunci datează cea dintîiu mişcare a Macedoromînilor spre sud, a. Istroromînilor spre vest şi a Dacoromînilor spre nord. Această deplasare, această revărsare în valuri, a avut loc în mod deosebit, din punct de videre al vechimii, al duratei în timp, şi din acel al bruscheţe! revărsării, la cele trei ramuri principale ale trunchiului romînesc. Macedoromîniî s-au stabilit în actualele lor teritorii mai de demult, stabilirea lor s-a făcut mai în scurtă vreme şi mai de o dată, maî în masă, Dacoromîniî s-au stabilit în actualele lor teritorii mai de curînd, relativ, mai în îndelungată vreme şi maî treptat. Pentru Istroromîni limba lor ni spune numaî atît, că acele slabe rămăşiţi ale lor, care mai e-xistă încă, s-au stabilit în actualele lor teritorii relativ de curînd, şi că nu cu mult în urmă eî erau maî apropiaţi de teritorîul băştinaş al Romînilor decît Dacoromîniî, In migraţiea lor spre nord şi spre răsărit Dacoromîniî s-au despărţit în două ramuri, O ramură s-a răspîndit tot maî departe treptat peste: Banat, teritorîul transcarpatin (afară de Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei), Bucovina, Moldova, Basarabia. Altă ramură s-a răspîndit peste Muntenia, Ţara Bîrsei şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei, Peste Oltenia s-au revărsat şi ramura banato-transcarpatină şi ramura muntenească. Valurile din ramura întîiu care au cuprins Moldova şi Basarabia, nu s-au revărsat peste aceste ţări trecînd peste munţii răsăriteni aî Transilvaniei, ci trecînd prin văile de nord ale Transilvaniei peste Bucovina, „Şi anume torentul romînesc a acoperit prin Bucovina Moldova întîîu, şi apoi tot prin Bucovina Basarabia, Valurile din ramura a doua care aii cuprins Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei, provin din migraţii din teritorîul de obîrşie mai nouă decît migraţiile care au ocupat Muntenia, Ramura ma-cedoromînă s-a despărţit şi ea în două, de o parte Macedoromîniî fără Megleniţî, de altă parte Megleniţii,
Aceste despărţiri în masa poporului romîn, care au provocat ramuri deosebite,, trebuesc să aibă o cauză. Cauza nu poate fi decît aceîa că la sfîrşitul secolului VI a încetat ultima rezistenţă a statului roman (domniea lui Mauricius 582-602, vezi § 82 No 10, § 89) contra puhoiului slav (sloven şi sîrbo-crat), care . la începutul secolului VII, dupăce şi mai dinainte se revărsase în mase mari în peninsula balcanică, a cotropit cu der săvîrşire tot teritorîul romanizat, în special pe cel romînesc, din peninsulă. Iar migraţiea Romînilor în .direcţiile în care ea a avut loc n-â putut fi atrasă decît de un gol. Golul care a atras pe
406
§ 275.
Macedoromînî este maî greu, dar nu imposibil, de înţeles. EI exista Jn toate părţile în peninsula balcanică în urma nenorocirilor sub care zăcea ea încă dela începutul domniei lui Iustinia-nus (Vezî §§ 88, 89), şi înpinsă dela miazănoapte de barbari
o	parte din poporul romînesc a putut să migreze spre sud în speranţa linei vieţi maî liniştite, căcî locuri goale erau de ajuns. Golul ocupat de Istroromînî a fost format atuncî, cînd năvala Sîrbocroaţilor, atrasă tot maî mult de părţile dinspre coasta mării adriatice, unde existase cea maî înfloritoare cultură şi bogăţie romană a provinciei Dalmaţia, a părăsit tot mai mult părţile răsăritene ale acelei provincii, care chiar sub stăpînirea romană nu fusese, din cauza puţinelor avantaje ale solului, prea intens locuite (Vezî § 111 No 2). Cel maî vădit gol a fost acel ocupat de Dacoromînî, Slavii părăsîau încă de mult ţările de de-a stînga Dunării şi tot în mai mare număr se stabilîau în peninsulă, unde-i ademenîa farmecul bogăţiilor din oraşele eî, dar cînd zăgazul la moartea Iui Mauricius a fost complect sfărmat, ei. s-au prăvălie peste Dunăre în mase enorme, s-ar putea zice cu întreaga masă, şi în golul lăsat de dînşiî s-au scurs Dacoromî-niî. Dacoromînii erau de altfel deprinşi cu dînşiî, deprinşi nu numaî în teritoriile de de-a dreapta fluviului, unde demult trăiau, alături de ei, dar şi în cele de de-a stînga, unde este cu neputinţă de închipuit că n-ar fi existat migraţii romîneştî chiar înainte de secolul VI. Strînşi între două navale, între acea a Slovenilor, care treceau Dunărea prin părţile actualei Muntenii,, şî între acea a Sîrbocroaţilor, care treceau Sava prin părţile actualei Bosniî, Romîniî s-au scurs pela mijloc, din actuala Serbie, Moesia Superior, unul din teritoriile lor de baştină cele maî importante, şi prin actuala Serbie, în Banat şi apoî de a-colo treptat peste întregul teritoriu banato-transcarpatin (afară de Ţara Bîrseî şi Ţara Oltului, Sudestul Transilvaniei), pănă peste Bucovina, Moldova şi Basarabia, Teritoriul acesta vast, peste care s-au lăţit Dacoromînii, fusese şi cel mai de demult şi mat complect golit de Slavi, căcî este cel mai îndepărtat de ţinta finală a năvălirii slave, de peninsula balcanică. In vremea aceasta altă migraţie dacoromînească avea loc, din a dreapta Dunării peste fluviu în teritoriul actualei Muntenii, dar nu cu caracterul excluziv al ocupării unuî gol, cît cu acel al infiltrării tot maî mari a masei romîneştî în masa slavă, aşa că, cu cît Slavii de-venîau mai puţini în Muntenia şi mai numeroşi în' actuala Bulgarie dintre Dunăre şi Balcani, cu atît din contra Romîniî de-
§ 275-276.
407
veniau mai numeroşi în Muntenia şi maî puţini în actuala Bulgarie. Schimbul complect al celor două teritorii dela un neam la altul a avut loc de .abia la începutul secoluluî XIII. începutul secolului XIII nu însemnează începutul migraţieî Dacoromînilor, cum credea Roesler, ci sfîrşitul eî: la. începutul secoluluî XIII tot teritorîul ocupat actualmente de Romînî era împlut de dînşiî,
CAPITOLUL XIII Macedoromîn fără meglenit
§ 276. a) Forme nominale O Articul (postpozitiv) a) Forma 1.
cruţea P, B. 1; niveăsta P. B, 1; mărdzinea P, B. 1; hoarct P, B, 1; etc, et c—corbul P. B, 1; câpitănlu P, B.' 1; părinţii’ P, B. 1; Arăplu P, B, 1; zbdrlu P. B, 1; ficîdrlu P, B, \ ; căplu P, B, 1; etnii (cîniî) P, B, 1; mărătlu P, B. 2 ; ficiorii (ficiorii) P. B, 2; Andrăşlu P, B, 2; peăştile P, B, 2; cîoărisîi (~>cîoăritsl’i) P, B. 2; aămbrile P. B, 2; drăclu P. B, 2; codrnile P, B, 2; soărle P, B, 2; îedzl’i P, B, 323 ; vlmtul P, B, 335; arisutle (rîsetele) P, B, 339; picul’lu P,
B.	354; keptinle P. B, 385 ; auşul P, B, 420; amirâlu (împăratul) P. B, 6; lâculu C, D, IV 185lfi; episcopia C. D. IV 18927; episcopul C, D, IV 1912; urăcăl’i (plugarii) C. D. V 213; lemnulu C. D, V 24314; mirmintul C. D, V 28329; mesul C, D. V 2938; tătulu C, D. VI 8919; profitul C, D, VI 8913; birbeculu C. D, VI 11928; lăcul C. D. VI 125u; lăclu C, D. VI 12533; prătidzu (prînzul) C. D, VI 12910; ar-hănghellu C, D, VI 12916; prăndzulu C, D, VI 129,1au-şăticul C, D. VI 13327, 98 13714; iyiiminlu C, D, VI 139C) 14119; trupul C, D, VT 1472; omlu C, D, VI 14710; soslu (>s6tslu) C, D, VI 15712stuplu C. D. VI 15927; untu-lemnulu C, D, VI 15 9 30; căplu C. D. VI16315; suflitle (sufletele) C. D, VI 163 28; căpitle (câpetele) C. D. VI 1632s; prosupile (feţele) C. D. VI 16510.
La numele articulate cu articulele masculin singular (lu, le), masculin plural (li), feminin plural (le), vocalele neaccentuate
§ 276.
din penultima (li, e, i), adecă formele numelui, cad, cînd nu sînt precedate de un grup de consonante (cu excepţie uneori de grupurile ts, dz), iar -u dela articulul masculin singular lu se păstrează, în mod contrariu de ceia ce se întîmplă în dialectul dacoromîn, unde vocalele neaccentuate din penultima numelor articulate se păstrează totdeauna, îar -u dela articulul masculin singular lu cade. Cu toate acestea chipul de a procede da-coromînesc se găseşte reprezentat în macedoromîn sporadic, mai ales în Albania,
Ca o influinţă albaneză consideră Capidan 500-501 faptul că în macedoromîn, maî ales „în graîul Aromînilor din nord", se pot articula cu forma 1 a articululuî masculin singular lu numele propriî personale masculine (Costul, Hristul, Donciul, Leşlu, Petruşlu, etc,) şi numele lunilor (Scurtul Februar, Marţul).
P) Forma 2 (genitiv-dafiv)
căliva li inoăşi (coliba babei) P, B, 26; căliva moăşil’eî [co-liba babei) P, B. 26; moăşa al darăc (baba dracului) P, B, 26; hoăra li mutări (satul fimeiî) P. B. 33 ; itdzîsi şireăta a feătiteî (şireataîi zise fetei) P. B. 36; dzist a ghiftâl'eî (zise ţiganceî) P. B. 36; feăta moăşitel (fata babei) P, B, 46; si-l da hll’e aii ursă (să-i dea fată ursului) P, B, 46; nu-l' da bană a feătă tei (nu-î da pace fetei) P, B, 47; căsa a frăti-suî a feătiteî (casa fratelui fetei) P, B, 47; minli a iir-săl’ei (mînile ursului) P, B, 47; metura li moăşi (mătura bar bei) P, B, 52; doamna căsil’eî (stăpîna casei) P, B, 80; căsa feătăteî (casa feteî) P, B, 86; muma feătiteî. (mama feteî) P.
B.	94; fîntina li lămni {fîntîna zmeului) P, B, 114; loclu aii lămni (pămîntul zmeului) P, B, 114; gărdina lămniteî (grădina zmeului) P, B. 114; părinţii’ aii feătă (părinţii feteî) P,
B,	139 ; părinţîl’ a feătiteî (părinţii feteî) P, B, 139; şi-l duţeă a hititeî di amiră (şi-l ducea fetei de împărat) P, B-142; oăra li turnătă a amiralul. (ceasul întoarcerii împăratului) P,.B, 154; căplu a fetiteî (capul fetei) P, B, 174căp la a nicuclurăteî (capul doamnei) P, B, 190; căplu. a nipîrti-, căteî (capul viperei) P, B, 224 ; tătă-su aii feăte (tatăl fetei) P. B, 249; deăde aii ghifte (dede ţiganceî) P. B, 254; gri a feătiteî (zise feteî) P, B, 254; dzinuctul a feătăteî (genunchiul fetei) P, B, 266; murmintile a miimiteî (mormîntul
§ 276.
409
mamei) P, B, 268; căplu a nipîrtîcăl’eî {capul viperei) P. B. .269; grăîlu a nicăl’eîfeătă (vorba fetei celei mici) P, B. 285; mărmintul aii dă de (mormîntul mamei) P, B, 286; şi-l’adrâ un scămnu-lemnu a feătitei (şi-i făcu o maşină fetei) P. B; 288; dzîse a moăşil’eî (zise babei) P. B. 291; dzîse a mă-■rătiîei di feătă (zise bietei fete) P, B. 283; frăti-su a feă-&7’ez“ (fratele fetei) P, B. 283; muşiteăţa hoărăl’eî (frumuseţa satului) P. B. 300; dzisiră a feăiil’eî (ziseră fetei) P. B, 320; mintea feătăl’eî (mintea fetei) P. B. 320; ună agunire a du-lăl’eî (îndatăce a alungat servitoarea) P. B. 317 ; chef ea li feătă {cheful fetei) P, B, 352; aii feătă apîrnt să-l bătă inima (fetei începu să-i bată inima) P. B, 378; guva aii urse (vi-zuniea ursului) P. ES. 389; ungl’a .li lămne (ghîara zmeului) P. B. 406; mărdzinea hoărăl’eî (marginea satului) P. B. 439; plingul nveăstăl’eî (plînsul nevestei) P, B. 439; păţîrle aii nveăste (suferinţile nevestei) P, B, 440; căsa feătăl’eî (casa ietei) P, B, 449; şi-l’ cădzu a feătil’eî (şi se rugă de fată) P. B, 449 ; dzisiră aii nveăste (ziseră nevestei) P. B. 450; Miile aii mume (fetele mamei) P, B. 455; cădzu merlu: aii feătă (căzu fetei mărul) P. B. 472; muma li nveăstă (mama nevestei) P, B, 473 ; blăsteămile aii mume (blăstemele mamei) P. B, 486; chîălea ursăl’eî (pielea ursului) P, B, 490; l’i irîă arşăne ale Mărie (îi era ruşine Măriei) C. D, IV 2 1 326; l’i irîă arşăne a lu ăyîul Avyustîan (îi era ruşine sfîntului Au-:gustin) C. D. IV 2133I; episcopia a luî locu (episcopul locului) C. D. IV 18927.
Articulul de genitiv-dativ singular se întrebuinţează şi înaintea numelui, destul de des la feminin, foarte rar la masculin. In dialectul dacoromîn actual articulul de genitiv-dativ singular se întrebuinţează înainte numai la numele proprii masculine, cînd nu sînt precedate de un adiectiv (cu excepţie de adîectivul sfînt, care formează înpreună cu numele propriu de după el o izolare, aşa că îi irîă arşăne a lu ăyîul Avyustîăn se poate traduce în dacoromîneşte în două felîurî: îî era ruşine sfîntului Au-gustin orî îî era ruşine luî sfîntul Augustin). In limba veche se găsesc, rari, exemple de întrebuinţarea articululuî de genitiv -dativ sing-ular înainte la nume propriî feminine (iî Săra = Sareî,
ii	Tamăr — Tamareî, Cipariu Principii de limbă şi de scriptură •pag. 134, analoage macedorbmînuluî- ale_ Mărie)i: la--num'e;'co-nuine feminine (eî noăstre credinţă Prâxîul. Voroneţ-.LXXIV, 3; ei noăstre credinţe, Hasdeu Cuvinte din bătrîm II, 124,
410
§ 276.
analoage macedoromînului li nvedstă), niciunul însă de întrebuinţarea înainte a articulului de genitiv-dativ singular la numele ' masculine comune, astfel că macedoromînul luî locu este fără analog în dialectul dacoromîn şi vechiu şi nou. In schimb se găsesc în vechea romînă exemple, foarte rari, de întrebuinţarea înaintea numelui comun a articulului de genitiv-dativ plural (lor bărbăţi= bărbăţilor Praxiul Voroneţ CLII, 5), ceia ce este fără analog în dialectul macedoromîn, iar în Banat (mai pretu-tindenea) şi în Criş-Mureş (prin multe părţi) orice nume de persoană, propriu ori comun, singular, masculin şi feminin, poate primi articulul de genitiv7dativ înainte, şi anume, pentru ambele genuri, sub forma lu (mai rar, şi numai în Criş-Mureş, sub forma luî), Weigand în III Jahresbericht, pag. 235, IV Jahresbericht, pâg. 292, ceia ce constitue o asămănare cu meglenitul şi cu istroromînul.
2) Declinare
a)	După cum se constată din exemplele date mai sus sub 1 p, forma a doua singulară (genitiv-dativ) dela declinarea feminină nu s-a identificat în macedoromîn cu pluralul, cum s-a întîmplat aceasta în actualul dacoromîn, ci alături cu forma -e, -i există foarte des, şi forma -ă (Pentru originea formei a doua dela declinarea singulară feminină vezi ale mele Principii de is-toriea limbii pag, 57). Mai dau exemplele următoare: uiieîfurculiţă P. B, 134, mul’ăre saî (fimeii lui) P. B. 283, cumnată saî P. B, 283.
Pentru dacoromîn acest lucru se constată, rar, în limba veche. Exemple ca Sărăeî, strămdăşăeî, zioeî dă Ciparîu în Principii de limbă şi de scriptură pag, 131. Compară mai sus sub 1 |3 exemplul eî noăstre credinţă din Praxiul Voroneţ.
p) Cuvinte greceşti îşi păstrează declinarea din limba de origine: irîă arhiîerefs i protu afendu Zaharia profitul (era arhiereu sau prim preot Zaharia profetul) C, D. VI 1039 = grec ap/jepîuq; s-aveţî hărtâ a zlăchîlor (să mulţămiţî fiarelor) P. B. 123 = gr, ydp<-a, acuzativul lui ydp'.c.
Pe o scară întinsă are loc acest fenomen la cuvintele neogrece masculine terminate la singular în vocală (mai des accentuată, mai rar neaccentuată) şi la plural în -oe?: cafe pl, ca~ fedzî—gx. 5tKipis.pL y.a<pioE?; cafgi pl. cafgeădzî=gr, pl; y.c<ţ>£iv?,oE;; cafine pl, cafinedzî=gr, ©eve's pl, xa^evsSes; lispdiî pl, bispotădzî = gr. osc-ot-^ pl. oio-o-ddsţ; hagi pl.
§ 276.
411
hageădzî — gt. ;a?'Cftc, pl.	; odă pl. odădzl— gr. brtxq
pl, i'ndcsq; pară pl, pcirădzi'=gt, -apzq pl, -apacsţ; păşâ pl, păşădzî = gr, naşă? pl, ^oaS^; tiniche pl, tinicădzl — gr, tsvsvm pl- Tîvsjtsoeq; tinichigi pl, tinichigeădzî—gr, pl. TevE/.s-c^Ss? (Să se observe că cuvintele greceşti citate sînt într-adevăr terminate la singular în vocală, pentrucă, macarcă au la nominativ un 5 după vocală, la genitiv şi la acuzativ, care sînt maî întrebuinţate decît nominativul, sînt terminate în vocala singură). Această formă de declinare, care se găseşte în neogreaca la substantive masculine, feminine şi la adiective, s-a mărginit în macedoromîn numai la substantive masculine, dar la acestea s-a lăţit peste marginile eî din limba neogreacă, astfel că multe cuvinte masculine o au, care în neogreaca se declină altfel (aito pl. aitădzî— gr, ăzxoq pl, ăe-oi). Pentru forma de plural neogreacă -§s? să se vadă Thumb Handbuch der neu-griechischen Volkssprache, pentru întreaga chestiune să se compare lucrarea mea Un specialist romîn la Lipsea pag, 20 sqq, 7) S-au întrodus, mai ales în Albania, formele de plural albaneze -n, -î; -ări, -ăra, -ără; -ă.
-n, -1: bueî (boele, sing, bulă) P, B, 283 PerivoleEpir; gugeănî (pitici, Zwerge, nains) P, B. glosar, sing, gugîu P, B, 323 Elbasan; apustolănlor (apostolilor, sing, apostol şi a-postulu) C, D. IV 1853; apustulănl’i (apostolii) C, D, VI 13112, -ări, -ăra, -ără: yîăţărî (medici, sing. yîătru) P, B, 195 Coriţa Albania; yîăţărl’i (medicii) P, B. 349 AvelaEpir; ghi-landzră (gogoloşi, sing. ghilandru) P, B. 363 Călivele-Badraîexi Macedonia; uţră (burdufuri, sing, titre) P, B, 379 Avela Epir; Iticără (lucruri, sing. lucru) P. B, 482 Pleasa Albania; Iticăr-ră (lucrurile, ~>lucărle) C, D. IV 1394 18312 V 26517 VI 1153; lucărâ (lucruri) C, D. V 24117 VI 147-15; chetărră (pietrele, ^>chetărle, sing. chlătră) C, D, V 2732?) 2818.
-ă: minciunără (minciuni, sing. mincîunăre; să nu se creadă cumva că -ră ar fi provenit din -re, compară forma romînă minciutiăre minciuni C, D, V 19712) C, D. IV 2214; lumbrisită (luminate) C. D. V 203 u-,fiţeră (faceri, sing, fiţeăre, compară forma romînă fiţeri faceri C, D. V 2111), C. D. V 2112 ţ mărră (mari, sing. măre) C. D. V 29 1 28; măncăturră [mm-cărî, sing. măncăttiră) C. D. VI 1073.2,
Probabil influinţa pluralelor albaneze -ă, -ără se ascunde în nenumăratele plurale articulate -rră, -ră~>-rle din C, D,, la care este foarte greu de admis că -rră, -ră ar proveni prin
412
§ 276.
alunecarea sunetului din -rre: gr ură (vorbirile, grăirile) C, D. IV 1439; dimăndără (cererile, poruncile) C, D, IV 14310. 163,, 185 33; amărrără (amărîrile) C, D, IV 15930; grîairrâ (vorbirile, grăirile) = C, D, IV 185g; scriirrâră (scrierile) C, D. IV 18515; minduirră (gîndurile) C, D. -IV .18520; scriirrârrâ (scrierile) C, D, IV 1891g.; mărră (marile, cele mari) C. D. V 20323; dimăndărrâ (poruncile) C, D, V 203 35 VI 16121; ascundârră (ascunderile) C, D. V 2051; dârră (darurile) C, D, V 2175; lăngorră (bolile) C. D. V 22 9 26; mbugăţârră (înbogăţirilej
C,	D, V 23122; y und sună (murdăriile) C. D, V 29127; săr-bătorră (sărbătorile) C.D, VI8712 ; pănăyirră {sărbătorile) C.
D.	VI 8713; hărră (darurile) C. D. VI 8915; suschirrărră [sns-pinările) C. D. VI 1013; virghirră (fetele) C, D. VI 1037; horră (satele) C.D, VI 135 7; sărbătorră (sărbătorile) C, D. VI 14525; trupurră (trupurile) C, D, VI 15317; măncârră (mîncăriîe) C. D, VI 163 32; berră (băuturile) C, D, VI 16332; yisurră (visurile) C. D, VI 17132,
b)	In căsăbătură (oraşe, sing. căsăbă) -£. D, V2153> turc kctsabă pl. kasabăt bourg, petîte viile Zenker 702 b. Redhouse 1456 a, se găsesc alipite la forma de plural turcească cea rominească -ur şi cea albaneză -ă. -ă- se datoreşte formei romîneştî -ur, compară câsurî pluralul lui căsă P, B. 25.
e) In asimicădură (argintării, sing, asimico) C. D, VI 13717 neogrec «q-Tj^tx.6v se găsesc alipite la forma de plural de origine neogreacă -o^ (Vezi mai sus sub p) cea romînească -ur şi cea albaneză -ă. ,
‘ £). In următoarele locuri,, zbuără a nuăstre (vorbele noastre) C, D. IV 199n, cu zbuără a mîăle,ş cugriiră a mîăle (cu vorbele mele şi cu grăirile mele) C. D, V 20313, minduirră ă tale (gîndurile tale) C, D. V 22726, zbuărră a /w (vorbele. lui) C. D, V 2791( zbuărră a mîăle (vorbele mele) C, D, VI 10113, acordul (forma atributului) nu este cel romînesc, ci cel albanez. Locurile citate, traduse întocmai în dialect dacoro-mînesc, sună: vorbele ale noastre, cu vorbele, ale mele şi cu grăirile ale mele, gîndurile ale tale, vorbele ale lui, vorbele ale mele, şi aşa vorbeşte Albanezul, dar nu'Romînul: în albaneza în adevăr între substantivul articulat şi între pronumele posesiv ori genitivul următor se pune încă un articul, în romînă însă nu.
Asemenea fapte, ca cele de sub 2 g, £. C, in dialec-
§ 276-277.
413
tul dacoromîn nu se pomenesc. Forme de declinare străină la cuvintele înprumutate nu s-au păstrat în dacoromîn, ci cuvintele străine au primit materialul apercepător latin. Cu atît maî mult nu se pomeneşte în dacoromîn de vreo formă de declinare înpra-mutată dela vreo limbă străină.
§ 277. b) Forme pronominale 1) Declinare
Formele de genitiv-dativ -ui, -eî, -or sînt mai lăţite în macedoromîn decît în dacoromîn: s-o cidiic a frăţior a mior (s-o aduc fraţilor mei) P. B, 111; a fumîăîil’i a tăeî (familiei tale) C. D. IV 15126; ci săflitluî a tăăî (sufletului tău)
C.	D. IV 15 9 26; a cuînivâ (cuiva) C. D. IV 175?0; axirîa a suflitiu a nuştror (vredniciea sufletului nostru) C, D. 179oc>; s- pălteăscă a cuîchişdo (să plătească fiecăruia) C, D. IV I81u; cârţăle a bisîăricăl’i a nuştreî (cărţile bisericii noastre)
C.	D. IV 18130; tilîălu a tunusiril’i a tăîeî (crainic al căinţii tale) C, D, IV 1831; buăţîa a grerror a nior (glasul vorbelor mele) C, D. IV 185 34; dzua a gîudicăril’i a tăîeî (ziua judecării tale) C. D. IV 20 1 20; vluisisîi a fătului a nuî (bi-necuvîntaţiî tatălui meu) C. D. IV 20 1 23; băgă-ni vigiăre a guril’i a neî (pune veghere gurii mele) C. D. IV 20929; uăspis-lor a iâor {oaspeţilor tăi) C. D, IV 223 n; dinintîa a daţilor a nuştroru (dinaintea ochilor noştri) C, D. V 2017 ; ilîă-cea a săflitluî a tăuî (leacul sufletului tău) C. D, V 22533;. avlia amirăril’iii a tăîeî (curtea împărăţiei tale) C. D. V 23119; greîuluî a nuî (graiului meu) C. D, V 289 lf); mburita a bă-năl’i a tăîeî (sfîrşitul vieţii tale) C. D. VI 1353.
2) lnprumuturî şi derivări
s) In macedoromîn se găsesc pronume înprumutate din neogreaca : că&e (fiecare) P. B. 56 = ngr. v.d&e fiecare; ean, eănă (nimeni, nicîun, nicîo) P, B. 260, C, D. V 24920 = ngr. xavsî? nimeni.
(3)	Se găsesc pronume compuse dintr-un pronume romînesc şi unul grec orî albanez: canţinlvă (accentul nesigur, nimeni)
C.	D. . V 2?735 VI 9522 1273 1679 >ngr. x«veî?-j-ţinivâ; cuîchişdo (acccentul nesigur, fiecăruia) C, D, IV 181 u VI 10933; ~>carealb, kuMâ oricare; cărechişdo (care? cine?) C. D. VI li?],,,	;
414
§ 277-278.
y) Se găsesc compuse dintr-un element pronominal romînesc şi un pronume grec orî albanez: itipăsă (accentul nesigur, orice, tot feliul) C.D. IV 16317 V 2012O 215,6 21918 VI 95, ~>i (fie)-f-ngr, xi ce-}-ngr. *5.™ fiecare, orîce; ichişdâ (accentul nesigur, oricare, orîce) C. D, IV 17 7 28 ~>i (fie)-j-alb. kusdo oricare,
o) Se găsesc derivate dela pronume romîneştî prin mijlocirea de elemente derivative albaneze: iţido (oricare, orîce) P. B, 21, 244>/// [oncQ/>fiat-\-quid)-\-a\h. -do vuit din pronume albaneze ca kusdo etc,; căriţido (accentul nesigur, oricine) P, B, 2A2'>căriţi (o ricinei qualisj qaid)-\- alb, -do.
Asemenea fapte, ca cele de sub 2 <*, (3, y, o, în dialectul dacoromîn nu se pomenesc: nu se găsesc în acest dialect nici pronume înprumutate din limbi străine, nici elemente derivative pronominale străine,
§ 278, c) Forme verbale
I
Formele prin care măcedoromînul exprimă viitorul, actio instans şi actio inchoativa dela modul siguranţei, apoî modul do-rinţii, al posibilităţii, al probabilităţii, al necesităţii, al irrealuluî, sînt altele decît cele din dacoromîn, Aşa numitele viitorul întîîu al indicativului (voiu face), viitorul al doilea al indicativului (voiu fi făcut), optativul (aş face, aş fi făcut), care servesc în cea mai mare parte în dacoromîn pentru a exprima raporturile de timpuri şi de moduri pomenite, lipsesc macedoromî-nului. Acesta se serveşte de nişte izolărî formate din va ori vai (3 persoană singulară prezent indicativ dela voiu^volo), din vrea orî vreai (a treia persoană singulară imperfect indicativ dela voiu) şi din prezentul conjunctivului, perfectul conjunctivului, imperfectul indicativului, perfectul simplu al indicativului, pluscaperfectul indicativului, viitorul -rim, care se alipesc lâ va -vai, vrea-vreai cu sau fără conjuncţiea să, într-un chip cu totul deosebit de spiritul dialectului dacoromînesc *),
*) Numaî în serviciul de viitor al modului siguranţei se găseşte în dacoromîn, alăturî cu forma cea maî obişnuită, compusă din voîu, la toate persoanele, şi infinitiv, o formă compusă din voîu şi prezentul conjunctivului, Această din urmă formă în limba veche se compunea din voîu, la toate persoanele (voîu, veri, va, votn-vrem, veţî-vreţî, vor), şi prezentul conjunctivului (Vezî exemple în Gaster Chrestomatie I pag. CXLII sqq.), îar
§ 278.
415
A.	Modul siguranţei
1.	Viitor I: va-vai~\-prezentul conjunctivului. a. Propoziţie principală. va iii aspuni (îmi vei spune) P, B. 68,—ţe vai cher? (ce am să pierd?) P. B, 155.—va l’aă (voiu lua) P, B. 363.—vai treăcâ (va trece) P. B. 370.—va hibă (va fi) P. B. 400.—vai astă-l’ăţi un platăn (veţi da peste un platan) P. B. 434.
(3, Propoziţie principală în vorbirea condiţională. s-puteări s-u faţî aestă, va-ţi dau gîumităt di amirăriie (dacă vei putea să faci aceasta, îţi voiu da jumătate de împărăţie) P. B. 68.—ea [ascherea], cari nu vai veădă virnu, va-ş mutreăscă călea (oştirea, dacă nu va videa pe nimeni, îşi va căuta de drum) P. B. 370,-s-lu făţeări aestu lucru; va-ţi dau (dacă vei face acest lucru, îţi voiu da) P, B, 436. y. Propoziţie subordinată obiectivă.
în limba de azî se întrebuinţează numaî dialectal, şi e compusă orî din voiu cu V- apocopat, la persoanele 1, 2, 3 singulare, 3 plurală—persoanele 1, 2 plurale lipsesc—(oiu, ăi, o-,----------or), şi prezentul conjunctivului,
orî din persoana 3 singulară a luî voiu cu v apocopat (o), propagată prin analogie la toate persoanele, şi prezentul conjunctivului: OÎă să fac, ăi să faci, o să facă, or să facă; o să fac,' o să faci, o să facă, o să facem, o să faceţi, o să facă. Aceste forme dacoromîneştî, dezvoltate din firea dialectului dacoromîn, n-au nimic a face, din punct de videre al originii, cu complexul sistem de conjugare, prin mijlocirea luî voiu şi a tot feliul de moduri şi de timpuri, din dialectul macedoromîn. Ceva însă într-adevăr înrudit, macarcă foarte probabil de origine independentă, cu sistemul macedoromîn este exprimarea potenţialului trecut din propozi-ţiea principală şi din cea subordinată în vorbirea condiţională prin mijlocirea luî vrea (3 p, sing. imperfect) şi perfectul simplu al indicativului la Moţi: „să vrea venirăt la noî, vrea văzurăt şi voi. acest lucru11 (dacă aţî fi venit la noî, aţî fi văzut şi voî acest lucru). Leca Morarîu, Morfologiea verbului predicativ romîn, în Codrul Cosminuluî, I, pag. 29 (venirăt, văzurăt nu sînt viitoare în -re [pentru care vezî maî jos sub V], cum crede Leca Morarîu, ci perfecte simple ale indicativului, după cum mărturisesc în mod precis Weigand, IV Jahresbericht 297, şi însuş corespondentul lui Leca Morarîu).—Pe de altă parte o rămăşiţă din sistemul de conjugare dacoromîn maî există în macedoromîn numaî în adverbul vahi, poate, a fi, o fi^va hi, pentru care vezî Papahagi Notiţe etimologice, pag. 46 (A-nalele Academiei Romîne, seriea II, tom XXIX, Memoriile secţiunii literare). Forme analoage macedoromîne socoate Leca Morarîu, Morfologiea verbului predicativ romîn, în Codrul	Cosminuluî, I,	pag.	20, 55, 63, că	ar	fi şi
„va nă vătăma“ P. B. 21	şi „va fudzi“	P. B,	109, luînd pe vătăma,
flldzi drept nişte infinitive. In realitate vătăma este un imperfect, îar fudzi este un perfect simplu. Vezî	exemplele respective	înregistrate maî	la	vale
sub A, 3, Yi D, 2, a.
416
§ 278.
caii ştea că val hibă ahit sumnoăsă ? (Cine putea şti că va fi aşa de somnoroasă?) P, B. 36 —amirălu scoăse zbor c-a-ţilul va u da [da conjunctiv] feătă (împăratul scoase vorbă, că va da fata aceluia) P. B. 351,—sa ştibă că va-i bea [bea conjunctiv] cur cubet a ăpă (să ştie că-î va bea bostanul [capul] apă) P. B. 351,
3, Propoziţie subordinată relativă, cari vai poată s-me aveăgl’e 40 di dzili, si ştibă (Care va putea să mă vegheze 40 de zile, să ştie) P, B, 36,—si-l' dideăre aestu cite fturle va z-va (de-î va da acesta orîcîţî: galbeni va voi) P. B. 164,—// va s-vă da, s-mîcăţl (ce vă, va da* să mîncaţî) P? B. '329aţei ţe vai poătă s-mi făcă s-arid,[acel ce va putea să mă facă să rid) P, B, 363,—va-ţl dau ţe inima-tl val căftă (îţî voîu da ce-ţî va cere inima) P, B, 436.
e) Propoziţie subordinată cauzală, ş-u băgă si-şl căftă tthea, că ţe val chlără ? (şî-a pus în minte să-şî cerce norocul, pentrucă ce are să piardă ?) P. B, 317, Propoziţie subordinată modală. s-lu videm cum va s-ascăpă (să-l videm cum are să scape). P.B. 408.,	;
„■ Propoziţie subordinată temporală,
cite ori val vrei pine, mîcăre\ agudeă sănlu (de cîte orî veî.
vrea pîne, mîncare, loveşte sahanul) P, B, 454,
Propoziţie subordinată; condiţională.	.	'	'
s-iăste că va s-armină virnu semnu, să-nl tal’ brăţlu (dacă va rămîhea vreun semn, sărim tai braţul) P. B. 170.—ea [as--. cherea],-ycari nu val veădă virnu, va-ş mutreăscă călea; (oştirea, ‘ dacă nu. va videa pe nimeni, îşi va căuta. de drum) P. B. 370.
.2, Viitorul II (antecedenţă faţă cu viitorul): viitorul I dela. am4rparticipiul trecut. Propoziţie subordinată relativă, s-lăste .câ după treăca treilor dzile va s-armină virnu simM 'Me-aţţăle ■ ţi-'va s-al făptă tine, să-nl tăi’ brăţht (dacă după. trecerea celor ,treî zile va rămînea vreun semn des-! pre acele'c'e.'vei(îi;iacuţ;'ţii','.-să-mî^tal..braţul) P. B, 170,	,:
3.: Actia instaiis -trecutăi- ■ ^fl-va^inlperfectul.dndicativuluî^
vr60-v/'eaz^prezen|ul;cprijun vrea-yrehî-^miiotd ~mm„.
-	! r a. Propoziţie • principală.' -
§ 278.	417
ea vreai creăpâ di seăti (ea era să crăpe de sete) P. B. 121. —peştii’ vrea s-moără di ăpă (peştii erau să moară de apă) P, B. 295.—ea vrea s-mărită (ea era sa se mărite) P, B. 380, p. Propoziţie subordinată relativă, nîs sciă că aţei ţi va mîcă căplu va s făţeă miiltu cu minte ş-aţel ţi va s-mîcă inima vrea s-apiriă c-un trăstu di fluriî la căpitimi (el ştiîa că acel ce era să mînînce capul trebuia să capete minte multă şi acel ce era să mînînce inima trebuia să se trezească c-o traistă de galbeni la că-pătîîu) P. B, 235.
*f. Propoziţie subordinată cauzală.
Va ti tăiem, măîe, îl dzîse un fur, că hil-tu nă prideăde un-oără şi va nă vătămă tuţî (Avem să te tăem, mătuşă,, îî zise un hoţ, pentrucă fiu-to ne-a trădat odată şi era să ne omoare pe. toţi) P, B. 21.—Uvreulu yine hărîds, că vrea s-mî-căre căplu gălinăleî (Ovreiul vine voios, că era să mînînce capul găinii) P. B, 235.—nu l-eră luî di fluriî, cit l-eră de arşinea lumilei, că ţe vrea dzică lumea? (nu-i era lui de galbeni, cît îi era de ruşinea lumii, căci ce era să zică lumea?) P,B. 311,—yine lămna hărîoăsă, că va s-mîcă cărne (vine zmeul vesel, că era să mînînce carne) P, B, 407,
§, Propoziţie subordinată temporală. s-apruchiă oăra cîndu feăta vrea si-ncl’tdă yinghiţîl' ani (se apropiîa vremea cînd fata era să-mplinească douăzeci de ani) P, B. 320.
s. Propoziţie subordinată consecutivă, ăpile acăţără z-veărsă, s-cură, c-ayîu va s-nică tută hoăra (apele începură să verse, să curgă, încît cît pe ce erau să înece tot satul) P, B, 266.
4,	Actio inchoativa prezentă; vcz-yff/+prezentul conjunctivului, Propoziţie principală,
nu va dzică, că furculiţa si-nhipsi (n-apucă să zică, şi furculiţa se înfipse) P. B, 134,
B.	Modul optativ
1.	Timp prezent: imperfectul indicativului dela vo/w-[-prezentul conjunctivului. Propoziţie principală.
ţe vream z-dormu nica puţin! (ce-aş maî dormi o leacă!) P. B, 25.
2.	Timp trecut. Lipsesc exemple.
27
418
§ 278.
C.	Modul posibilităţii (potenţial)
1,	Timp prezent şi viitor: va-vaî-(-prezentul conjunctivului, va.-vaX -j- imperfectul indicativului, vrea-vreaîprezentul conjunctivului.
a. Propoziţie principală în vorbirea condiţională, s-puteărim s-me-ascăp şi de aestă, iăti bătiile vrea s-le am pri loc (dacă aş putea să scap şi de asta, toate bunătăţile le-aş avea pe pămînt) P. B, 52,—cari si u vrea, vrea-i aspună ş-a l’ei (dacă ar îubi-o, i-ar spune şi eî) P. B, 63,— ţi ghine va s-hibă s-am ti nveăstă ahtăre feătă! (ce bine ar fi, dacă aş avea de nevastă aşa fată!) P, B, 71,—nu vrea-l doară ahit, cari si ştia (nu l-ar durea atît, dacă ar şti) P, B. 132 —s-mi loăre mine hil’lu de amiră ti nveăstă, cu aistu fus va l'i-nviscăm oăstea şi va s-armîneă ş-ti mine (dacă m-ar lua pe mine fiul împăratului, i-aş îmbrăca oastea cu acest fus şi ar rămînea şi pentru mine) P, B, 285.—s-aveăî puillu hrisusit, ca tine ăltu nu vai eră tu lume (dacă aî avea pasărea de aur, ca tine altul n-ar fi pe lume) P, B. 490,—ca tine ăltu nu vai eră, se-avuriî tine Muşăta-Loclui (ca tine altul n-ar fi, dacă aî avea tu pe Frumoasa-Pămîntuluî) P, B, 491. -s-aveărim ningă viră-ndoî, poăte vrea mi sătur (dacă aş avea încă vreo doi, poate m-aş sătura) P, B, 491.
p. Propoziţie subordinată relativă, hil’a de-amiră şideă pri păhiri cu merlu tu mină, s-lu ariică pri cări vreai aleăgă (fata de împărat şedea la fe-reastă cu mărul în mînă, ca să-l arunce pe cine ş-ar alege) P; B. 155.
ţ. Propoziţie subordinată cauzală. s-aveţi hărtă a zlăchilor, că nisă vrea văsilipseăscă aoăţi (să mulţămiţi fiarelor, pentrucă [fără ele] ea [strigoaîca] ar stă-pîni aici) P, B, 123,
o.	Propoziţie subordinată subiectivă, nu-l’ eră lui că vreai moără, ma l’-eră că-l’ se astindze căsa (nu-î era lui că ar muri, ci-i era că i se stînge casa) P. B. 205,—a vîrnâi nu-l' tăcîneă că va s-eră simigilu furlu (nimărui nu-î trecea prin cap că hoţul'ar fi covrigarul) P. B. 309.
/I	. .
2.	Timp trecut: W-Vtff-j-perfectul simplu al indicativului,
Vtf-Vtff+perfectul conjunctivului,	-{-prezentul conjunc-
tivului, vmz-v/'£tff-f-imperfectul indicativului.
«, Propoziţie principală.
■§ 278.
419
noi vrea-l lom fluria lui? (Noi i-am fi luat galbănul lui? Noi i-am fi putut lua galbănul lui?) P, B. 30,-s-făgă? nu puteă. si stă? vrea s-lo ăflă si-l' tăl’e căplu (să fugă? nu putea, să steie? l-ar fi aflat să-i taie capul) P. B, 177.— ş-eră veără chiro! am ţe vrea s-eră îărna ? (şi era timp de vară! ce-ar fi fost însă în vremea iernei?) P. B. 281,—pi-curărl’i ţe vrea chîără, că vrea ăztcă cum l'i-nviţă vulpea ? (Ce-ar fi perdut păstorii, c-ar fi zis cum îi învăţa vulpea?) P. B. 370,—ma ţe va s-feăţe mul'ărea ? dzîse lamn'a ■(dar ce s-a fi făcut fimeea? zise zmeul) P, B, 407,—poăte Mu-şăta-Locluî va s-afumă, s-mi cătăpăţeăscă s-fure că ţîn la nisă (Frumoasa-Pămîntuluî poate s-a fi afumat [înegrit Ia faţă], ca să mă cerce dacă ţîn la dînsa) P, B, 415,
(3, Propoziţie principală în vorbirea condiţională.
■ dzinili, nu lucurlu aestu s-lă căftă, vrea-l făcă, ma şi-n foc s-lă dzăţeă, şi-n foc vrea s-arcă (zînele, nu lucrul a-cesta de li l-ar fi cerut, l-ar fi făcut, dar şi-n foc de li-ar fi zis, şi-n foc s-ar fi aruncat). P. B, 33.
Y, Propoziţie subordinată cauzală. va s-o ăîbă furătă [fluriaJ dila noî, că ăltu cart vrea-l' u da? [ da conjunctiv] (trebue să-l fi furat [galbănul] dela noi, căci altul care i l-ar fi dat?) P, B. 30,—maşî tră pine' s-lu dădeăî, şi tut nu ţî-l apruchîă vîrnă, că, de, nu vreai poătă s-ul hărneăscă (numai pentru pîne să-l fi dat, şi tot nu ţi-1 primia nimenî, pentrucă, dă, n-ar fi putut să-l hrănească) 'P. B, 336.—,picurării ţe vrea chîără, că vrea dzică cum l’i-nviţă vulpea? (ce-ar fi perdut păstorii, c-ar fi zis cum îî învăţa vulpea?) P. B. 370,
3.	Propoziţie subordinată obiectivă dreaptă, Dzina-din-Văli pistipsi că Ţandzacuchî va le-ăîbă scăr-minătă (Zîna-din-Vale îşi închipui că Ţ. va fi fugit) P, B, 108. —frăti-su a feătil'eî mindut c-aestă va-l vătăma ficîorlu :{fratele fetei gîndi că ea va fi ucis copilul) P. B. 283.
s. Propoziţie subordinată subiectivă. niţi că-l’ triţeă pit minte c-aţel ficior va s-ascăpă dim pădure (nici prin minte nu-î trecea c-acel băiat ar fi scăpat din pădure) P, B. 389.
D.	Modul probabilităţii
1.	Timp prezent: va-vai-l-prezentul conjunctivului, a. Propoziţie principală.
420
§ 278,
aţei va l-ăîbă (acela I-a fi avînd) P, B, 64.—eră nă oărăr va hibă tora vira nil’e de anî, nă veduă (era odată, vor fi. poate de atunci vreo mie de anî, o văduvă) P, B. 409.
(3. Propoziţie principală în vorbirea condiţională, va-l hibă ş-az, cari s-no ăîbă moartă (a fi şi azi, dacă. n-a fi murit) P, B. 313,
Y, Propoziţie subordinată obiectivă dreaptă, minduîăşti că furi va s-hibă (gîndeşte c-or fi hoţi) P, B» 118—aduchi nîs că domnu-su a păpuţîl'eî vai hibă măs-turlu ţe-l' ascăpâ bana (pricepu el că stăpînul papucului trebue să fie meşterul care-i scăpase vieaţa) P, B, 269,
:	'	j
2,	Timp trecut: vtf-wf+perfectul indicativului, va-vaî -j-perfectul conjunctivului, va-vaî-\~imperfectul indicativului, vrea -vreaî-\-imperfectul indicativului,
a.	Propoziţie principală, va s-o ăîbă furătă [fluria] dila noî (îl va fi furat [galbă-nul] dela noi, trebue să-l fi furat dela noi) P. B. 30,—va fu-dzi (va fi fugit, trebue să fi fugit) P. B. 109.—tora avină-ţârii val fudziră (acum vînătorii s-or fi dus, trebue să se fi dus) P, B, 185,—vai eră cîtră de-andzăre (trebue să fi fost pe cînd se zăreşte de ziuă) P, B. 203,—aestă va li lo sir-mae zboărili a meăli (asta a fi luat drept bune vorbele mele}' P. B, 211 —ficîorlu va-nî ăîbă păţită ţivă (băiatul trebue să fi păţit ceva) P. B, 220,—eră ţe nu ş-eră. vai eră, di se aspuneă (era ce nu era, trebue să fi fost, dacă se spunea) P,. B, 229,—va ţi si păru tu yis (ţi s-a fi părut în vis, veî fr visat) P, B, 247,—chiălea di căpră va o alăsă acăsă (pielea-de capră trebue s-o fi lăsat acasă) P, B. 219.—vai iară virâ văsilie fără văsil’e (va fi fost vreo împărăţie fără împărat, pesemne că era vreo împărăţie fără împărat) P, B. 292 —numă lui val eră ăltă sâe (numele luî trebue să fi fost altul) P/B, 357,—virâ picurăr vai apreăse fdelii ş-apdîa va-ş trăpse-cu turma io ăltu loc (pe semne că vreun păstor făcuse focul ş-apoi sedusese cu turma în alt loc) P, B, 380 —ah, mul'ărer mul’ăre, va nî-u gîucăşî, va-nî adrăşi groapa (ah, fimee, fimee, trebue să mă fi-nşelat, trebue să-mi fi făcut groapa): P, B, 469,
0.	Propoziţie subordinată relativă. aduchi nîs că domnu-su a păpuţîl'eî vai hibă măsturlu ţe-l’ ascăpâ bătiă şi aţei ţe va-i şcurtică oăminl’i ăgri
§ 278.
421
dit pădure (pricepu el că stăpînuî papucului trebue să fie meşterul care-î scăpase vieaţa şi acel care omorîse oamenii sălbateci din pădure) P. B. 270,
Y- Propoziţie subordinată cauzală.
Arbineslu nu va zbor că le-ări furătă [fluriîle], că pis-chesi nu va le-ăîbă loătă (Arnăutul nu încape vorbă că î-a furat [galbenii], căci de dar nu i-a fi luat) P. B. 118.—cum să-l’ dzică, că Dăfna di dorlu a luî vrea s-tuchîă ca ţeăra? (cum să-i spună [că are s-o părăsească], de oare ce Dafna s-ar fi topit de dorul lui ca ceara?) P. B. 182,
0,	Propoziţie obiectivă dreaptă,
■dzina nîpâî ş-o aveă că va-ş Io zverca cini li (zîna îar credea că va fi fugit cinele) P, B. 109,—/' vini a luî ergu că vombira vă le-adră tute aesti lăeţî (îi veni lui bănuială că strigoaica trebue să fi făcut toate aceste răutăţi) P, B. 121.— nveăstă amirăluî aduki că tute aeste va le ăîbă făptă neărcă-sa (nevasta împăratului pricepu că toate acestea trebue să le fi făcut maîcă-sa vitrigă) P. B. 199,—măea duchi că aoă va s-eră doî inşi (bătrîna pricepu că aicî trebuiau să fie doi inşi) P. B. 306,
E.	Modul necesităţii
1,	Timp prezent şi viitor: va-vaî-\-viitorul -rim, va-vaî -f-prezentul conjunctivului.
Propoziţie principală. nu va-nî ti băgărim tu mină ? (nu trebue să pun mîna pe tine? trebue cu orice preţ să pun eu mîna pe tine) P. B, 109, —va dzîţeări cu boăţea ma minută, nu tu groăsa (trebue să vorbeşti cu glas mai supţire, nu cu glas gros) P, B. 106;— omlu, cîndu-l' yine ghiderea, va s-u trăgă (omul, cînd îi vine nenorocirea, trebue s-o tragă) P. B. 377,
2,	Timp trecut: vtf-vaH-imperfectul indicativului, va-vaî -f-perfectul indicativului, vrea-vreaî-\-\mperfectul indicativului, vrea-vreaî-\--pvezentu\ conjunctivului, vn?<2-v/'££Z/-j-viitorul -rim.
v a. Propoziţie principală,
.aisti lugriî vrea făţeări di fIurtă (pe aceste lucruri trebuia să le facă de aur) P. B. 4$3—păl’lu va s-turnă imninda (pasărea a trebuit să se întoarcă pe jos) P. B. 495,
p. Propoziţie principală în vorbirea condiţională. ma s-lă spunea, va s-fiţeă chiătră şi mărmură (dacă li-ar
ii	spus, trebuia să se facă piatră şi marmură) P. B. 331.
422
§ 278:-
■ţ. Propoziţie subordinată relativă. amiralu cu cari va z-băteă Griva (împăratul cu care trebuia să se bată Griva) P, B, 197,
5, Propoziţie subordinată cauzală, amirălu trăpse tu polim, că vrea z-băteă cu Griva (împăratul plecă la războîu, pentrucă trebuia să se bată cu Griva)’ P, B, 197—Uvreulu yine hărîos, că vrea s-mîcăre căplu ş-inima găl'inăl’eî şi vrea s-fiţeăre di un-oără cu minte ş-avut (Ovreiul vine vesel, că era să mînînce capul şi inima, găinii şi trebuia să se facă dintr-o dată cu minte şi bogat) P, B, 235,—cum s-făcă tora, că vrea lu-ngroăpă di yiă?' (cum să facă acum, că trebuiau să-i îngroape de viu?) P, B, 253,
e.	Propoziţie subordinată obiectivă dreaptă, nîs sciă că aţei ţi va mîcă capiu va s-făţeă multu cu minte ■ ş-aţel ţi va s-mîcă inima di că ne dzuă dimneăţa vrea • s-apirîă c-un trăstu di fluriî la căpitinu (el ştiia că acel. ce era să mînînce capul trebuia să capete minte multă şi acel ce era să mînînce inima trebuia să se trezească în fiecare zi. dimineaţa c-o traistă de galbeni la căpătîiu) P. B. 235,
F,	Modul irrealului în vorbirea condiţională, propoziţie principală.
1,	Timp prezent şi viitor: va-v^f+imperfectul indicativului, vrea-vreaiprezentul conjunctivului, vrea-vreaî-f-viitorul -rim.
s-aveăm un gîdne tora, nu vrea-nî crep, nu vrea-nî mic-băna (dacă aş avea un băiat acum, nu m-aş năcăji, nu mi-aş. mînca vieaţa) P, B, 2d0.-s-furim îo tu loclu a luî, vrea s-lu hidzeărim tu loc (dacă aş fi eu în locui lui, l-aş vîrî în. pămînt) P, B, 272,—s-aveăm un gîdne, nu vaî cripăm ac-şiţe (dacă aş avea un băiat, nu m-aş năcăji astfel) P, B, 444.
2.	Timp trecut: vtf-vaf-f-imperfectul indicativului, va-vaî
+pluscaperfectul indicativului, vrea-vreaî-{-prezentul conjunctivului, vrea-vreaî-\-imperfectul indicativului, vrea-vrea;+plus-caperfectul indicativului, vrea-vreaî-^viitorul -rim.	*
somnu di moărti vrea z-dorni, s-nu-nî te-avigl'ăm îo (somn de moarte ai fi dormit, dacă nu te-aş fi veghiat eu) P, B. 36. -vrea-l frîngă chilunghea, s-lu băgă tu mină (î-ar fi rupt gîtul, dacă ar fi pus mîna pe'dînsul) ?.B. 106.—chîătră s-erăî' şi tot vrea s-te-arâpă nila (piatră de-ai fi fost, şi tot te-ar
§ 278.
423
fi rupt mila) P. B. 129,—s-nu ş-eră cu biidza cripătă ş-cu penurct tu inimă, maş el şti ţe chefi vrea s-făcă (să nu fi fost el supărat şi cu cuiul în inimă, numaî el ştie ce chef ar fi făcut) P, B. 133.—vrea s-arcăre-n foc, s-lo alăsă [s-ar fi aruncat în foc, dacă l-ar fi lăsat) P. B, 179 —dumnidzău s-me-aveă vrută, tu treî feăte vrea-nî aveă dătă ş-un măscur (dumnezeu dacă m-ar fi iubit, mî-ar fi dat pelîngă treî fete şi un băîat) P, B. 200.—s-nu-ţî băgăî lăîle cu căpra, aestă feătă vrea-ţî adăr (dacă nu te-aî fi încurcat cu capra, pe fata asta ţî-aş fi dat-o) P, B, 207.—s-nu eră ficiorlu ta z-vătămă lămna, nisă turnătă nu va s-aveă (dacă n-ar fi fost flăcăul să ucidă zmeul, ea nu s-ar fi întors) P, B. 220,^-vulturl’i vrea-l mică, cara s-nu ansărîă puîl'i (vulturii l-ar fi mîncat, dacă n-ar fi sărit puiî) P. B. 224,—s-eră di mării, vrea-l mică ună mîşcătără (dacă ar fi fost [unul din ceî doî fraţi] mai mari, l-ar fi mîncat [cumnatu-so] dintr-o muşcătură) P, B, 245.—se-aveăî vinită nă dztiă ma naintea, vrea-l\ ăfli tuţî puîl'i (dacă ai fi venit cu o zi maî nainte, aî fi aflat toate păsările) P, B. 246.-5-0 agudîă, nisă vrea s-anyiă (dacă ar fi lovit-o, ea ar fi înviat) P. B. 265.—un şărpe va-l' mică puîl'i, di se nu viniă ficiorlu s-vătămă şărpile (un şerpe ar fi mîncat puiî, dacă n-ar fi venit flăcăul să ucidă şer-pele) P. B. 267.—va s-ti mîcăm, s-nu-nî dzîţeăî măe (te-aş fi mîncat, dacă nu mî-ai fi zis bunică) P, B, 271,—ţe ghine vrea s-eră, s-eră ş-muşăţli a nâştri ăstă seără pri meăsă (ce bine ar fi fost, dacă ar fi fost şi frumoşii noştri la masă în astă sară) P. B. 274.—ună vulpe vrea-l mîcă fpuîllu di ârnu], cara s-nu u vătămă ficiorlu (o vulpe ar fi mîncat puiul de vultur, dacă n-ar fi omorît-o flăcăul) P. B. 345.
G. Modul imperativ: va-vai-{-prezentul conjunctivului, Propoziţie principală.
va-n aspun (spune-mi) P, B, 63.—vai fac (să fac, vreau să fac) P. B. 117.—va u dăm (s-o dăm) P. B. 243.-va-fiîas-pâhî (spune-mi) P. B, 361,—va ti dutî şi vaîfurî călu (du-te şi fură calul) P. B. 405.
11 .
Auxiliarul va-vaî, vrea-vreai poate să lipsească. carî s-u veădă la. biseărcă nisă ca ahtărî nurarî, îu să s-cămăruseăscă s-iu tută lumea si-şî chîără mintea' pri nisif (Dacă vor videa-o pe dînsa la biserică cu asemenea nu-
424
§ 278.
rori, ce-are să se maî fudulească şi cum are să-şî piardă toată lumea mintea uîtîndu-se la ele!) P, B, 34. Viitor I în vorbire condiţională, lipseşte va-vaî. Vezî A 1 (3, #. cite z-grea mâ-sa, chirăte le-aveâ (Cîte î-ar fi spus măsa, vorbe perdute ar fi fost) P. B. 71. Posibilitate în propoziţie subordinată relativă, lipseşte vrea-vreaî. Vezî C 2. ţi s-făţeă ş-măsa? (Ce putea să facă şi măsa?) P. B, 71, Posibilitate în propoziţie principală, lipseşte vrea-vreaî. Vezî C 2 a,
alăute tute s-eră cum vrea (celelalte toate puteau fi orîcum) P, B, 304, Posibilitate în propoziţie principală, lipseşte vrea -vreai. Vezi C 2 a, '
tră tihea amirâluî s-nu-l hibă acid mălăgă/iu (spre norocul împăratului şiretul nu era să fie acolo, s-a întîmplat spre norocul împăratului că şiretul nu era acolo) P, B, 312, Actio instans trecută în propoziţie principală, lipseşte vrea-vreaî. Vezî A 3 a.
călea cum z-duţeă, astăl'e un auş. auşlu aestu s-hibă somnul (cum mergea pe drum, dă de un bătrîn, bătrînul acesta era tocmai să fie somnul, s-a nimerit să fie somnul) P. B. 363. Actio instans trecută în propoziţie principală, lipseşte vrea-vreaî. Vezi A 3 a,
ma ţe va s-feăţe mul’ărea ? dzise lămna. îu la drăţî să z-duse? (dar ce s-a fi făcut fimeea? zise zmeul, unde dracul s-a fi dus?) P. B, 407, Posibilitate în propoziţie principală, lipseşte va-văî. Vezi C 2 a..
ah, dzise porcul, s-aveăm nă mucirlă s-me-antăvălescu, eumăţî cumăţî ti făţeăm (ah, zise porcul, dacă aş avea o mocirlă, să mă tăvălesc, te-aş face bucăţi, bucăţi) P, B, 469, Irreal în propoziţie principală, lipseşte va-vaî. Vezi F 1. s-aveăm nă pită di lăpte, z-videăî cum ti discăm fâşî făşî (dacă aş avea o pîne de lapte, ai vedea cum te-aş tăia fîşiî fîşiî) P. B. 469, Irreal în propoziţie principală, lipseşte M -vaî. Vezî F 1 *).
Acest fel de a vorbi, foarte deosebit de cel dacoromînesc, se găseşte întocmai în limba neogreacă (afară de formele cu vi-
.	aparţine acea întrebuinţare din macedoromîn a conjunctivului
în propoziţii subordinate modale, atributive şi temporale, despre care vorbeşte Capidan 501 câ despre o posibilă influintare din partea limbii albaneze. •	*
.§ 278.
425
itorul -rim). Vezî Thumb, Handbuch'der neugriechischen Volks-sprache, II ed,, Strassburg, 1910 §§ 195, 225, 228, 230. Avem sigur a face cu un înprumut din neogreaca.
11
Perfectele	de	indicativ	-i s-au	păstrat, perfectele -si au
forma forte la	întregul singular, îar	persoanele 1 şi 2 plurale
dela toate perfectele simple au păstrat forma originală, neanalogică după 3 persoană plurală.
deci (dăduî) P.	B.	32, însă	şi didei P. B. indice; deădişi şi
■dideşi (dăduşî)	P,	B. indice;	deăde	(dădu) P. B. 32; deădim
(dădurăm) P, B, 244; deădit (dădurăţî) P. B. indice; deădiră (dădură) P. B. 6 —feciu (făcui) P. B, 103; fedţişî (făcuşi) P. B. 118, însă şi fiţeşî P. B. 14; feăţe (făcu) P’.B, 1; feăţim (făcurăm) P. B. 5; feăţiră (făcură) P, B. 5—dzişu (zisei) P,
B,	indice; dzisişi şi dzîseşi (ziseşî) P. B, indice.—tăiem (tăîarăm) P. B. 148.-—voi nu pistipseăt şi nu vrut s-me-a-lăsăţî s-u dihic. vidzut ţe-adră? (voî nu crezurăţî şi-nu vrurăţi să mă lăsaţi s-o omor. văzurăţî ce făcu?) P, B. 123.— pi-u alăgăt ş-p-iu azburăt, nu vidzut, nu avdzit îu-l’dzăc Ţitătea-l Ghiuri? (pe unde alergarăţi şi pe unde zburarăţî, jiu văzurăţî, nu auzirăţî de vreun loc unde-î zic Cetatea luî Ghiuri ?) P. B. 246,—luătu (luarăţî) C. D. V 28916.—cunuscutu (cunos-•curăţî) C. D, V 28916.
Această stare de lucruri a existat în vechea romînă, vezî Cipariu Principii de limbă şi de scriptură, Blaş, 1866, pag, .152 sqq,, iar astăzi (dar nu în întregimea ei, ci fragmentar) există în dialectul dacoromîn numai pe alocurea în Banat şi Criş-Mureş, vezi Weigand în III Jahresbeiicht pag, 242, IV Jahresbericht pag, 297 (Cum că s-ar fi găsind urme şi în Somiş-Tisa, după cum spune Weigand VI Jahresbericht pag. 37, nu este exact, pentrucă dede, pe care-1 aude el în cîntecul XI, este în realitate dă de: păroaş cu apă rece pîngă casa maici trece, iesă maică să să speîă, de (—dă) di lacrîmnilă mel'ă).
in
Pelîngă forma de perfect compus al indicativului dacoro-mînă, compusă din prezentul luî ăm şi participiul trecut (ini deăde ună mindilă ălbă, ma nu sciuţi ări ligătă nuntru [îmi dede o basma albă, dar nu ştiu ce a legat întrînsaj P. B. 76,—ni se-ăre aurită bana [mi s-a urît vieaţa] P. B. 186.
426
§ 27S.
—multu loc am alăgătă [mult loc am alergat] P, B. 245),, macedoromînul maî posede una, compusă din perfectul simplu al luî am şi participiul trecut: piste aţeă noăpte Seăvîrle se-avu acăţătâ di liicru (peste noapte crivăţul s-a apucat de lucru) P. B. 170.
IV
Forma de pluscaperfect al indicativului dacoromînă în -sem, care-şî are originea în pluscaperfectul conjunctivului latin (Compară însă cele spuse, dar fără dreptate, de Miklosich Beitrâge, Lautgrupen 37), lipseşte în macedoromîn, care are în schimb o■ formă compusă din imperfectul lui am şi participiul trecut. Din punct de videre al timpului arată antecedenţa faţă cu trecutul. Din punct de videre al modului arată siguranţa (mai mult), posibilitatea şi irrealul (rar),
tine, fărtăte, va s-cherî hăpseăne, cum ţi-aveam dzisă (tu, fîrtate, ai să mori în închisoare, cum îţî spusesem) P, B. 17, —ună dzuă Cola s-avea dusă cu cupia puţin căma di-părte şi s-avea teăsă sum un fag. cum mutreă cătră-n sus, lo-acăfă somnul (într-o zi Cola se dusese cu turma puţin cam departe şi se lungise supt un fag, cum se uîta-n sus, l-a apucat somnul) P, B, 25,— mărătlu, vrea z-doărmă nica, nu ştiă că avea durnită multu, trei sute de-anî (sărmanul, voia să mai doarmă încă şi nu ştiîa că dormise, mult, trei sute de ani) P. B, 25.—eră un-oără trei fraţi, tătăl a lor avea moărtă şi l-avea lăsătă maşî un cal (erau odată trei fraţi, tatăl lor muriseşi le lăsase numai un cal) P, B, 40.—era unoă-ră un vîsil'e. mul’ăre-sa l'-avea moărtă di multu. el a-veă maşî ună feătă (era odată un împărat, fimeea-i murise de mult. el avea numaî o fată) P. B, 59 —trică di atumţea zămăne multă, feăta lo-avea agîrşită căpitănlu şi zboă-rale ţi-l' avea dzisă (trecu de atuncî vreme multă, fata uîtase pe căpitan şi vorbele ce-î spusese) P. B, 59 —amirălu dzisî ia doi oămin a luî să-l scoătă dit lăschi, că mula avea vultusită nauntru pîn di urecl'i (împăratul zise Ia doi oameni aî luî să-l scoată din glod, pentrucă catîrul se cufundase pan la urechi) P. B. 156.—Notlu, sufltndaluî un vimtu supţire şi căldu, le-astrăchi tute ăpile ţi se-avea adunătă în cimpu (Notul suflă un vînt supţire şi cald şi uscă toate apele cîte se adunase pe cîmp) P. B. ni—cunisăfîărbaj anyie morţîl'’ tu minută, cănda no-avea moărtă, ma durnită (cu dînsa
§ 278.
427
a înviat morţii îndată, ca şi cînd nu murise, ci dormise, ca şi cînd n-ar fi murit, ci ar fi dormit) P. B.- 220 -se-aveaî vi-nitâ nă dziiă ma naintea, vrea-l’ ăfli iuţi puîl’i (dacă ai fi venit cu o zi mai înainte, aî fi aflat toate păsările) P, B. 246,—nis adră meturî ş-cu prăţl’i ţi scuteă s-hăfnîă dea-dun cu feăta luî, că mul'âre-sa l'-avea moartă (el făcea mături şi cu paralele ce scotea se hrănîa înpreună cu fiîcă-sa, pentrucă fimeea-i murise) P, B, 254 —dupăţi dzisiră aiste zboăre, mirile fudziră. virnu no-avea avdzită ţi s-avea spusă al Deli-Iârgu (dupăce ziseră aceste vorbe, ursitoarele plecară, nimeni nu auzise ce se spusese lui Deli Iorgu) P, B, 330 —Iuţi armăsiră cîudisiţî, că nu ştiă di cîudia ţi s-avea făptă (toţi rămaseră uimiţi, căci nu ştiiau de minunea ce se făcuse) P, B. 332 —bărbătlu si-nsură de-adoăra, pisti-psindaluî că mul'ărea luî di prdta avea amuţită (bărbatul se însură de-a doîia oară, pentrucă credea că fimeea lui cea dintîîîi amuţise) P, B. 334,—ăvde mul’ărea, a cui frate a-vea moărtă, şi lo-acl’ămă s-lu-ntreăbă di se-l cunoăşte pi frăte-su (aude fimeea, a cui frate murise, şi-I chiamă să-I întrebe dacă cunoaşte pe frate-so) P, B, 426,—ş-Vinirea nu ştea, că niţi tu amirăril’a l’eî nu se-avea avdzită s-treă-că viră oără virnu cu nâma Corbul-Cilibi (nici Vinerea nu ştiia, pentrucă nici prin împărăţiea eî nu se auzise sa fi trecut vreodată cineva cu numele Corbul-Cilibi) P, B, 474,—cara să şteăm, cara s-aveam avdzită că îăste pri loc ahtăre ăpă, ’de-anăntă părte vrea-l tornu şi poăte poăte că nu-nî si duţeă scumpul [dacă ştiiam, dacă aş fi auzit că este pe pă-mînt astfel de apă, l-aş fi cercetat tot şi poate că nu mi se ducea iubitul) P, B, 495.
Acest pluscaperfect se găseşte rar în vechea romînă: ţara nu era nici cu o datorie îngreuiată, fără nicîo dodeîală despre Turci, carii aveau începută sfadă cu Perşii. Miron Costin,. Letopiseţe ed. II Cogălniceanu I pag. 305.
V
In macedoromîn există un viitor -rim, cu radicalul ori al prezentului (de cele mai multe ori) ori al perfectului. Se întrebuinţează în propoziţie subordinată condiţională de modul siguranţei (cel mai des), al posibilităţii (mai puţin des) şi al irrea-luluî (foarte rar).
cari vai poătă s me-aveăgl’e 40 di dzili, s-furi feătă,
428
§ 278.
s-fii hibă nveăstă, şi s-furi ficior, fărtăt s-fii hibă (care va putea să mă vegheze 40 de zile, de va îi îată, nevastă să-mî iie, de va fi ficior, fîrtat să-mî fie) P. B. 36.—s-puteărim s -me-ascăp şi de aestă, tuti bunili vrea s-le-am pri loc (dacă aş putea scăpa şi de asta, toate bunătăţile le-aş avea pe pămînt) P. B. 52.—a! ca s-nu ti vătămărim! (ah, dacă nu te-oîu omorî eu!) P. B. 59.—s-puteări s-u faţî aestă, va-ţî dau gîumităt di amirărtl'e (dacă veî putea să faci aceasta, îţi voîu da jumătate de împărăţie) P. B. 68.—si aspuneăfiî tine nă minciună căma mări, îţi dau yiptul tut; se-as-puneărim îo căma mări, tini si-ni daî mulili (dacă veî spune tu o minciună maî mare, îţi dau grînele toate, dacă voiu spune eu una mai mare, tu să-mî daî catîriî) P. B. 100.—s-mi aflări aoăţi, va mi mică di yiă (dacă mă vor afla aici, aii să mă mînînce de viu) P. B. 153.-5-// băgărim tu mină, cărni va mişcu di tini (dacă voiu pune mîna pe tine, carne am să muşc din tine) P. B. 158.—s-fure nîs gîoni, pute nu va hiriseăscă oăla (dacă va fi el vrednic, oala n-are să scadă niciodată) P. B. 162.—s-prigîură s-nu-l vindă pescui la u-vreu, si-l’ dideăre aestu cite flurie va z-va (se jură să nu vîndă peştele ovreiului, de-i va da acesta orîcîţi galbeni va voi) P. B. 164.—s-nu pistipstre, misură diznoă (dacă nu va crede, măsoară din nou) P. B. 167.-s-me-alăsări s-me-alin stri chîătra ţea năltă, si-nî fugă dorlu di angărlimăre, nu va-nî o-am dor că mor (dacă m-ai lăsa să mă suîu pe stîn-ca ceia naltă, să-mi treacă dorul de acăţare, nu mî-ar părea rău că mor) P. B. 185.—si şteări tine cum ni se-are aurîtă băna aestă / (dacă ai şti tu cît mi s-a urît vieaţa asta!) P. B, 186.-5/ şteăre păpul a vostru că tru căsa lui v-aflăţi, cari şte ţi harăo va s-făcă (dacă ar şti bunicul vostru că în casa lui vă aflaţi, cine ştie ce bucuros ar fi) P. B. 242.—ligă nă mîntilă di un cîun lungu, că; s-triţeări ţivă oămiiîî cu viro cărăve, s-aduchîăscă că-î chir ut {legă’o basma de o prăjină, ca, dacă vor. trece niscaî oameni cu vreo corabie, să priceapă că-î perdut) P. B. 252.—aistă bute de-arăchie s-nu u bîure tine, ma ghine-î s-ti torni d-îu-ţî vinişî (dacă nu vei bea butea asta de rachiu, maî bine-î să te întorci de unde ai venit) P. B. 262.—bea prota aistă bâte cu yin, ş-ma s-u beăriî tută,. aşi va s-l’-u poţi [a lămfiil’eî] (bea întîîu butea asta cu vin, şi dacă vei bea-o toată, aî să poţi învinge zmeul) P. B. 264.—vine zborlu z-bea -butea cu arăchie şi
§ 278.
429'
ma s-u beăre, aşi va s-poătă s-u vătămă (veni vorba să. bea butea cu rachiu şi că, dacă va bea-o, va putea să-l ucidă [pe zmeu]) P. B. 264.—s-nu şteări ş-ea, dila viră nu va. s-ăfli (dacă nu va şti nici ea, dela nimeni n-ai să afli) P. B. 211.—s-furim îo tu loclu.aluî, vrea s-lu hidzeărim tu loc (dacă aş fi eu în locul lui, l-aş vîrî în pămînt) P. B. 272. —s-mi loăre mine hil’lu de-amirâ, va-l făţeăm un ficior ş-nă feătă (dacă m-ar lua pe mine fiul împăratului,. i-aş face un băiat şi o fată) P. B. 285.—si-nchiseări z-yină ' la mini şi s-aflări drăclu-n căli, si-l' dzîţî să s-toărnă ni-poî (dacă va pleca să vie la mine şi va afla pe dracul în cale, să-i spui să se întoarcă înapoi) P. B. 292.—ficiorlu îl’ dzîsi ă mâ-sai că şi drăclu s-l’i işări-n căli, a doâra nu s -toarnă din căli (băiatul îi zise măsei că de-i va eşî şi dracul în cale, a doua oară nu se întoarce din dram) P. B. 293.— s-nu u pătă ş-nî,şî ca l’irtătlu, se-avdzăre amirălu (să nu; păţească şi ei ca răposatul, dacă va auzi împăratul) P. B. 306. —s-u-ntribăre oăminli amirâluî tră ţe plindzi, tră yi-liîle ş-cupile frîmte s-lă . dztcă (dacă vor întreba-o oamenii! împăratului că de ce plînge, să le zică că de steclele şi paharele sparte) P. B. 311.—s-nu s-mărităre pîn tu unsprăyin-ghiţîl’. de ani, broăscă să s-făcă (dacă nu se va mărita păn. Ia douăzeci şi unul de ani, să se facă broască) P. B. 319.— s-nu-l' dădeăre feăta nveăstă, tuţîprit dinte va-l treacă (dacă nu-i vor da fata de nevastă, pe toţi are să-i mînînce) P. B. 321,—va s-nă mică tuţî, s-nu-l dădeărim feăta (ne va mînca pe toţi, dacă nu-î vom da fata) P. B, 321,—amirălu-l dzîse că, s-nu puteăre s-l-adâcă semnu dila feăta lui, să ştibă că va-l bea curcubeta ăpă, ş-carî s-aduţeăre, a luî s-hibă tră nveăstă (împăratul îi zise că, dacă nu va putea să-î aducă semn dela fata lui, să ştie că are să-i beie bos-tanul apă, iar dacă-i va aduce, a lui să fie de nevastă) P, B, 35l.—si-ncălicăre pre-aţel lăîlu [birbec], va s-ăflă tu lu- -mea din ghîos (dacă va încăleca pe berbecul cel negru, se va afla în lumea de jos) P. B. ZII—ţi s-ţă căftu ? s-puteă- . riî s-mi duţî la părinţi (ce să-ţi cer? ia, dacă aî putea să mă duci la părinţi) P. B. 392,—s-yineări Arăplu, di yiu va s-ti mică: (dacă va veni Arapul cumva, de viu are să te mînînce) P, B, 392.— s-lo aflărim îuvă, va-l beău ntreg di yiu (dacă 1-oîu afla undeva, am să-l beau întreg de viu) P. .
B.	408.—s-lu făţeări ăestu lucru, va-ţî dău ţe inima-ţî.
430
§ 278.
vai căftă (daca vei face acest lucru, îţi voîu da ce inima-ţî va cere) P. B. 436.—si-nl caftăre ţerlu ca steălile, şi va-l' li dau (de-mi va cere cerul cu stelele, şi i le voîu da) P. B. 464. —ti mîc ăltă oărâ, s-işdre di zbor-ni (te mînînc altă dată, dacă veî eşi din vorba mea) P. B. 466.—cu puţină cinuşe .s-l’i fricăre dcl'il', şi s-vindicără (cu puţină cenuşă dacă î-or Jreca ochiî, s-aii şi vindecat) P. B. 470.—s-me-antriţeăre, tut .lo-aglungu (chîar dacă mă va întrece, tot îl ajung) P. B. 494. —si nu puture, tra s-lu agluţă, niluîă-lu, şă dâ-l’i gairete (dacă va fi slab, ajută-1, milueşte-1 şi dă-î curaj) C. D. VI 16721.
Pentru compunerea acestui viitor cu va-vaî, vrea-vreaî spre a exprima actio instans trecută dela modul siguranţei, a-poî modurile necesităţii şi irrealuluî, să se vadă mai sus sub I .A 3, E, F.
In legătură cu un participiu trecut arată antecedenţa faţă cu prezentul în propoziţiea condiţională din vorbirea condiţională sigură: de-atumţea pină tu dzua di ăză bîneădză mâltu ghtne, s-nil fure morţî (de atunci şi pănă astăzi trăesc foarte bine, dacă n-or îi murit) P. B. 257.
Această îormă de viitor a existat în vechea romînă. Vezi Ciparîu Principii de limbă şi de scriptură pag. 186 sqq. Originea ei trebue căutată în perfectul conjunctivului latinesc. Vezî cele spuse de mine în Introducere în istoriea limbii şi literaturii romîne, Iaşi, 1888, pag. 66-67. Bazîndu-se pe forma de pers.
1	sing. -u, care se găseşte în istroromîn şi apare, alături cu -e, în vechea romînă (psaltirea şcheiană), Leca Morarîu, Morfo-logiea verbului predicativ romîn, în Codrul Cosminului, I, pag. 28 sqq., ar fi de părere că şi viitorul al doilea al indicativului latin şi perfectul conjunctivului latin au. contribuit în egală măsură la producerea formei romîneştî. De altfel această origine din viitorul al doilea al indicativului şi din perfectul conjunctivului
o,	admite Leca Morarîu numaî pentru formele romîneştî care au radical de perfect, căci pentru formele romîneştî cu radical de prezent el admite o origine din imperfectul conjunctivului latinesc, ibidem pag. 37.
VI
Perfectul conjunctivului cu; forma dacoromînească lipseşte în macedoromîn; Macedoromînul are în schimb o formă de perfect al conjunctivului compusă din prezentul conjunctivului dela am şi participiul trecut. înţelesul de timp este antecedenţa faţă cu prezentul şi congruenţa orî coincidenţa faţă cu trecutul.
§ 278.
431:
s-nu ăîbă moărtă ningă, vaî bîneădză (dacă nu va fi murit încă, trebue să fi trăind) P. B. 140.—l'-u fiică s-nu me-ăîbă mîcătă virnă agrime (Ii-i frică să nu mă fi mîncat vreo sălbătăcîune) P. B. 141.—nu eră gîucător dit mărdzinea îo-cluî, ţe s-no-ăîbă vrută z-gîoăcă cu Bacola (nu era jucător dela marginea pămîntuluî care să nu fi vrut să joace cu Bacola) P. B. 430.—el lipseăşte s-lo-dibă vidzută (el trebue să-l fi văzut) P. B. 439.— căra s-no-ăîbă moărtă, nica bîneădză (dacă nu va fi murit, trăeşte încă) P. B. 443.
VII
Macedoromînul are şi un pluscaperfect al conjunctivului, de aceîaş formaţiune ca şi pluscaperfectul indicativului. înţelesul de timp este antecedenţa faţă cu trecutul. tricără gîon'î scriăţî cu cundil’lu, gîon'i alepţî, gîon'îan-gl'igăţî tu amălamă ş-tu hrisăhî, pi cal' azburătorî, pri păde, tu căruţe, nă aschere ntreăgă. no-aveă armăsă ti-nir, ţe s-no-aveă tricută (trecură tineri scrişî cu condeiul, tineri aleşi, tineri muiaţi în aur şi în fireturi, pe caî zburători, pe jos, în căruţe, o oştire întreagă, nu rămăsese tînăr care să nu ii trecut) P. B. 472.
VIII
1.	Imperativul negativ 2 persoană singulară nu este. reprezentat prin infinitiv, ca în dacoromîn, ci este identic cu imperativul pozitiv.
nu te-aspăre şi nu ti nvirină (nu te spăriîa şi nu te supăra) P, B, 69,—nu mi mică (nu mă mînca) P, B. 69,—nu te-as-pdri (nu te spăriîa) P. B, 154,—nu mi-ntreăbă (nu mă-ntre-ha) P, B, 229,
2,	Macedoromînul are apoi o formă de imperativ compusă din as şi conjunctivul prezent, înprumutată din neogreaca (&'? -{-conjunctiv, Thumb Handbuch der neugriechischen Volkssprache ed. II § 194),
as nă lăsăm u di aiste lucre (să ne lăsăm de aceste lucruri)
C.	D. IV 1475.—as nă tunusimu (să ne pocăim) C. D. IV, 197n—as nă exomoloyisimu (să ne spovăduim) C, Di IV 1.9722.—as făţimu{sa facem) C. D. IV 19731.—as lăsu (să las) C. D. V 2.9329.—as yîurtusimu (să serbăm) C. D. V.293^.,
—as făţimu (să facem) C, D. V 29528.—aş li ghîurtusimu săr-M.ătorrâ (să serbăm sărbătorile) C. D. VI 14525.—cis nă lă-
432
§ 278.
sama di vrîărîa a trup luî, as făţimu vrîărîa a suflitluL si nu dzăţemu, as măncămu pri mansus, s-nă năfătimur tra s-hima mane suturăţă. as nu dzăţemu, az bemu căma multu, tra s-nă mbitămu. as nă lăsâmu di ârixîa a tru-pluî.' as nu dzăţemu, si măncămu şă s-bemu ăză, mîa mâne si ţănemu pâriăsin'î (să ne lăsăm de voinţa trupului^ să facem voinţa sufletului, să nu zicem, hai să mîncăm mult, să ne săturăm, ca să fim mîni sătui. să nu zicem, hai să bem mult, să ne înbătăm. să ne lăsăm de pofta trupului, să nu zicem, să mîncăm şi să bem azi, iar mîni să postim) C. D. VL 163,.,.
IX
Infinitivul (prezent activ) se întrebuinţează mai puţin decît în dacoromîn, dar se întrebuinţează, şi în schimb se găseşte în, unele înprejurărî în care în dacoromîn nu există. Pelîngă infinitiv' nu s-a izolat prepoziţiea a ca în dacoromîn. Infinitivul se găseşte numai sub forma întreagă. Pentru diferitele întrebuinţări ale infinitivului din dacoromîn, pe care le voiu cita mai la vale sub 2, 3, 4, 5, 6, 7, să se vadă a mea Gramatică elementară-a limbii romîne, Iaşi, 1897 §§ 87-93. Observ că .pelîngă îmî vine rîndul, îmî vine vremea (Gramatică elementară § 87) infinitivul este mai degrabă în raportul de atribut decît de subiect, şi că pelîngă am ocazie, am cinste (Gramatică elementară § 88) infinitivul este mai degrabă în raportul de atribut decît de obiect drept.
1.	Mai întîîu infinitivul nu se izolează pelîngă forme ale-verbului voîu pentru a exprima diferite raporturi de timp şi de-mod. Vezi mai sus sub I. Formele în -re, ri, care se găsesc:, sub I A 3, E, F, pe care ar putea cineva să le confunde cu. infinitivul (cum face, de pildă, Papahagi în P. B. indice cu privire la dzîţeări din va dzîţeări dela El), sînt viitoare în -rim,. precum se probează prin exemplele va băgărim E 1, vrea s-hidzeărim FI.
2.	Nu se găseşte infinitivul ca subiect pelîngă verbe ca (orî analoage cu) dacoromîneştile îmi vine, îmî place, îmî displace, îmî abate, se cade, se cuvine, îmî vine rîndul, îmî vine vremea, începe, este urît (bine, rău, uşor, lesne, greu),, este mare.'lucru, înseamnă, va să zică, după cum aceasta., are loc în dacoromîn. In schimb se.găseşte în C. D. V 20724. vrîărîa îo hiîl’u tră zemunlu yă au (iubirea mea 'de fiu vă.
§ 278.
433
ţine pentru deavol, vă hotărăşte [să mergeţi] la deavol), unde avem însă probabil a face cu o traducere ad litteram a unui To <piXeTv [j.= tiv uiov din textul grecesc, de unde s-a strecurat şi înţelesul neromînesc de ţin, hotărăsc al verbului am, înţeles pe care-1 are grecul e/w.
3.	Nu se găseşte infinitivul ca obiect drept pelîngă verbe ca (ori analoage cu) dacoromîneştile pot, sînt în stare, cutez, îndrăznesc, mă încerc, mă silesc, ajung, reuşesc, dau, caut, obişnuesc, iau obiceîu, mi-î voia, găsesc cu cale, găsesc de cuviinţă, fac, mă fac, mă prefac, silesc, sînt dator, mă îndur, am, am ocazie, am cinste, apuc, am de gînd, sînt liber, ştiu, încep, învăţ, sînt hotărît, iau hotărîre, după cum aceasta are loc în dacoromîn. Numai rar pelîngă pot se găseşte ca obîecct drept infinitivul: s-poţî s-mi scuteări pri lumea năntă, îăste stngurlu lucru ţi căftu (dacă poţi să mă scoţi pe lumea ceialaltă, este singurul lucru ce-ţi cer) P.
B.	379. s-poţî s-mi scuteări de altfel e o contaminaţie între s-poţî mi scuteări şi s-poţî s-mi scoţî.
4.	Infinitivul nu se găseşte ca atribut pelîngă verbele (ori analoagele lor macedoromîne) par şi sămăn (similo), dupăcum aceasta are loc în dacoromîn.
5.	Dintre rapoartele de compliment şi	atribut,	în care se
poate găsi infinitivul cu prepoziţii în dacoromîn (de, fără, pănă, pelîngă, pentru, spre, prepoziţii	compuse	cu	de	care arată
timpul [aproape de, departe de,	înainte	de,	etc.]), se gă-
seşte în macedoromîn acel de scop cu prepoziţiile a, tră, .tra, analoage âacoromînelor pentru, spre. Alături, în mod deosebit de dacoromîn, se găseşte infinitivul ca compliment cu prepoziţiile cu, după, tu (la), tră (în înţelesul de necesitate, exprimat în dacoromîn prin participiul trecut-infinitiv).
tu işirea avinări aflără nă oălă cu n'ări (cînd au eşit la vînat, au aflat o oală cu miere) P. B. 104.— căsa nu se-adără cu glî-putrea tui ţe s-aflăm (aşa, că să mîncăm tot ce-om afla, nu putem înjgheba gospodăriea) P. B. 104.—nu hiî făptu tră cuseări. (nu eşti făcut pentru cusut) P. B. 135.—lucru greii tr-adrăre (lucru greu de făcut) P. B. 184.—pri meăsă, tră triţeărea oăra, tuţî prindeă z-dzică citi nă părăvulie (la masă, ca să treacă vremea, se apucau toţi să spună cîteo poveste) P. B. 194.— fă-i ş-a luî ună, cît tră-nciideăre gura-i (fă-î şi lui una, încît să-i închizi gura) P. B. 312—aţei căma bun lucru ţe au tră făţire îăste s-alăgă după nisă (cel mai bun lucru
28
434
§ 278.
ce au de făcut este s-alerge după dînsa) P. B. 335.—năpdî l-o l'au [arşinîa], di căra s-făgă dila prămăticolu, tra s-hibă fără ticlife, si intră tril amărtiî, a mpuţără ş-a putrădzâră plezle a mele, di făţere fără di mintia a mia (înapoi li iau ruşinea, îndatăce se duc dela duhovnic, ca să nu fie înpîedecaţi să între în păcate, şi pentrucă să se împută şi să putrezească ranele făcute de mine, dacă vor face nebuniea sugerată de mine) C, D, IV 211 u-21—Faraon, tu fiţere sire adăvgămintul a Uvreîlor, li căscăndisîă (Faraon, cînd a văzut înmulţirea Evreilor, a început să-i persecute) C, D, V 25527, —după bîăre finu tute alăute amărtiî (după băutură vin toate celelalte păcate) C. D, VI 14933.
6,	Imperativul negativ 2 persoană singulară nu este reprezentat prin infinitiv, ca în dacoromîn. Vezi mai sus VIII.
7,	Nu se găseşte infinitivul ca predicat în propoziţii sub-ordinate relative, locale, modale, temporale, atunci cînd predicatul propoziţiei regente este am, dupăcum aceasta are loc în dacoromîn. Vorbiri ca am ce face, am unde mă duce, am cum scăpa, am cînd dormi sînt necunoscute macedoromînului,
8.	In mod cu totul deosebit de dacoromîn, se găseşte— dar rar—infinitivul fără prepoziţie ca compliment de scop (întrebuinţare absolută).
tu işirea avinări aflără nă oălă cu nări (cînd au eşit la vînat, au aflat o oală cu miere) P, B, 104.
9.	In mod cu totul deosebit de dacoromîn, infinitivul fără prepoziţie, însoţit de adverbul ună (tot odată, înpreună), formează compliment de timp (întrebuinţare absolută). Din punct de videre al timpului, arată antecedenţa faţă cu predicatul propoziţiei,
mul’ărea, ună triţeăre dinăparte de-amăre, şi dzise (fimeea, îndatăce trecu de ceia parte a mării, şi zise) P, B, 68.—lim-nărlu, ună căpsălsiri ţe li feăţi oăspili, pitreăţi ficîorlu la hăni (lemnarul, îndatăce plecă oaspele, trimete pe copil la han) P, B. 162 —aţeă [lămna], ună videări, va-nî mi soă'r-bă di mprostu (zmeul, cum mă va vedea, are să mă înghită din picioare) P, B, 294 —amirălu, ună agunire a dulăl’eî, s-lo nîpdî cu mul’ăre-sa (împăratul, îndatăce goni roaba, se luă înapoi cu fimeea lui) P, B, 317,—feăta, ună veădire ţe-l’ feăţe, şi-l’ cădzu tu inimă {fata, îndatăce-1 văzu, îi şi . căzu la inimă) P. B, 318—ună discăre [grenda], şi flunile s-aruvir-sără m-păde (îndatăce au despicat grinda, galbenii au curs pe
§ 278.
435
•jos) P. B, 356.—după nîscindă oără scoăte căplu un sti-hio gal’amăn dit nă guvă di platăn. ună scufeăre căplu, ş-hiclu trădze apăla şi-l’ lu tăie. ună tălăre, şi loclu z -dişcl'ide şi tu guvă eră nă pălăte (după o bucată de vreme scoate capul un şerpe mare dintr-o scorbură a platanului, în-■datăce a scos capul, micul a tras sabiea şi i l-a tăiat. îndatăce l-a tăiat, s-a despicat pămîntul, şi-n crăpătura aceîa era un palat) P. B. 434 —muşăta, nă videăre, şi apărui s-u mişcă buriclu (frumoasa, îndatăce-1 văzu, a şi început s-o muşte buricul, s-a îndrăgostit de dînsul) P. B, 436.—ună scuteăre [a-păla] ţe u feăţe, şi ţî lu ncîupără drăţl’i (îndatăce ă scos •sabiea, l-au şi înhăţat dracii) P. B, 467.—ună duţere, şă-l vătănără (cum s-au dus, I-au şi omorît) C. D, VI 13320,
10, Cu înţelesul infinitivului în întrebuinţarea sa de sub 9 se întrebuinţează substantive verbale derivate imediat (Pentru derivarea imediată vezi ale mele Principii de istoriea limbii pag. .223), Acest lucru nu există în dacoromîn,
.ună dzică aestă moăşa, şi nividzută s-feăţi (îndatăce zise baba acestea, se şi făcu nevăzută) P, B. 193.—gîonle aleptu .îl lo la oclu şi-l sădzită pri dzidittc. ună goădă, ş-aoă fac soţii zmeulu (voinicul îl luă la ochîu şi-I săgetă pe deget, îndatăce l-a lovit, zmeul a apucat fuga) P, B, 374,
X
a. Participiul prezent (activ) are formă adverbială: -a, -aluî. Forma -a îşi are originea în forma adverbială neogreacă -a (pentru care vezî Pascu Sufixele romîneştî pag. 405), La căpătarea aceştei forme a contribuit însă şi înprejurarea că participiul prezent neogrec este -ondas, nedeclinabil (Thumb Hand-'buch der neugriechischen Volkssprache ed, II §§ 234, 236), -luî din -aluî este articulul masculin singular forma 2 (genitiv-da-tiv). Exemple de adverbe macedoromîne -a a dat Pascu locul citat. Adverbe -aluî sînt, de pildă, următoarele: în crucişaluî '(cruciş) P, B. 103; a furişa luî (pe furiş) P, B, 109; de-a ghi-nealuî (de-al binelea) P. B, 120; ascumtişaluî (pe ascuns) P.
B.	126, 139, 238, 404; a călealuî (drept, adevărat) P, B. 135; de-a urghişaluî (cu ochii închişi) P. B. 163; azvărna-M (tîrîş) P. B. 168; pri ascumtaluî (pe ascuns) C.D. VI 11326; dî-a.cu totaluî (cu totul) C.D. IV 1871S; napoii-şaluî (de-a-ndărătelea) C.D. IV 16914*).
*) Bacinschi în Ein mazedommănischer Auslăufer des altslavischen •dativus absolutus, Zeitschrift fur romanische Philologie XXXVII pag. 611
436
§ 218..
p. întrebuinţarea acestui participiu este aceîaş ca în dacoromîn. (Pentru dacoromîn vezi a mea Gramatică elementară §§: 94-91).
1. Raportat la subiectul propoziţiei (principale orî sub ordinate) constitue un compliment de timp, cauză, condiţie, instrument, mijloc, mod (chip, fel),
vidzîndaluî că nu-l’ greăşte zbor, s-plimse la amirâlu (vă-zînd el că nu-î grăeşte [fimeea] un cuvînt, se plînse la împăratul) P, B, 13,—vidzîndaluî că aminddîl’i suntu gîon'î, s--dispărţiră (văzînd eî că amîndoî sînt voinici, se dispărţiră) P, B, 15.—mâ-sa stihiuluî, duchindaluî că hiî-su fudzi, acăţă s-plingă (mama, zmeului, înţelegînd că fiu-so s-a dus, începu să plîngă) P, B, 17,—că vâtămîndalui-lu ascîpâ bana .multor oămini, di tr-aţeă dumnidzău îl’ Uită picătile{pen~ tracă, prin aceia că l-a omorît, el a scăpat vieaţa multor oameni, pentru aceia dumnezeu îî ertă păcatele) P. B, 19,—cuc.6t— lu, scălsindalui, scălsindaluî, ş-aflâ nă flurie (cucoşul, tot scurmînd, află un galbăn) P. B, 30.—nădzuă, cum lucră
sqq. vrea să explice forma -aluî a participiului prezent macedoromîn ca. o imitaţie a dativului absolut vechîu bulgar (Un substantiv orî un pronume la dativ, singular orî plural, însoţit de un participiu prezent orî trecut la dativ, fără prepoziţie, formează în vechea bulgară complimente circumstanţiale de timp. Dativul poate fi orî deosebit de subiectul propoziţiei' orî acelaş cu subiectul propoziţiei. Miklosich Vergleichende Grammatik IV, 141, 615). Dar la această presupusă imitare a dativului absolut vechîu bulgar pentru ce n-au pus Romîniî la dativ substantivul ori pronumele, cum era în vechea bulgară? Pentru ce n-au zis, de pildă, mă-seî stihiu-luî duchinda că hil’-su fudzi, acăţă s-plîngă; cucotluî scălsinda ş ' -află nă flurie; vidzînda lor că amindoîl’i_ suntu gîoni, s-dispărţîrâ cădzînda frundzîlor, îo mutrescu şi aspun după îale tihea oaminlor ?" Pentru ce au pus la dativ în această construcţie tocmai partea cea maî refractară declinaţiel,- tocmai participiul prezent, care e nedeclinabil ? Şi pentru ce au propagat ei forma de dativ singulară masculină la ambele genuri! şi la ambele numere ? Intre construcţiea romînească şi presupusul model. slav e prea mare deosebire. Aceasta nu maî este imitaţie, ori, cum citează. Bacinschi o vorbă a lui Ascoli, materia romana e spirito... slavo. Şi dacă au vrut Romînii să pună la dativ participiul, iar nu substantivul orî pronumele, pentru ce n-au pus la dativ şi participiul trecut, care e maî apt. cu mult de declinare? Pentru ce n-au zis, şi nidişdisaluî uşa ghine, se-atrapse cucotlu nafoară; niscosaluî zborlu ghine din gură, şi ţe s-ţă veadă odil? (Vezî maî jos sub XI, B, 4), Dar, maî presus de toate, ar fi foarte curios ca tocmai macedoromînul fără' meglenit, cel mai puţin influinţat de limbi slave din toate dialectele romîneştî, să fi imitat pe SlavL într-un lucru atît de intim slavonesc şi atît de deosebit-de firea romînescă,-cum este dativul absolut, .
§-278.
437
'-feăta la pălo-iri, mplătinda ş-chindistnda, na un puîl’ă az-buirător iu. yim şi. acăţă si-î cintă (într-o zi, cum lucra fata la fereastă, înpletind şi brodind, na. că o pasăre vine şi începe :să-î cînte) P, B, 35.—mortul, vidzindalui cum doărmi[feăta], îl’ dzisi a ghlftăl’eî (mortul, văzînd cum doarme fata, zise ţigancei) P. B. 36.—mi chiriiî avinîndalul (m-am rătăcit um-blînd la vînatj P. B. 76.—.feăta scoase din gepe ună mîn-dilă şi l’-u deăde a ficîorluî, dzicindalai (fata scoase din buzunar o basma şi o dădu tînărului, zicîndu-i) P. B, 76.—
■	Mitlu, cîlcinda pri ungîili di cîoăre, ămflă săclu (Mitlu, călcînd în vîrful degetelor, umflă sacul) P. B. 80,—zburindaluî ş-imnindalui, agîumsiră la Vălea-l-şut (zburînd şi mergînd, ajunseră la Valea dracului) P. B. 91.—şi-ş chiră mulili, an-gîurindaluî pri dinăpoî (şi-şi perdu catîriî, injurînd dupădîn-şiî) p. B. 101 .—diştiptindalaî-si, păţi ş-el ca frăti-sa (cînd •se deşteptă, păţi şi el ca frate-so) P. B. 120.—turnîndaluî vombira, ţe z-veădă? (cînd se întoarse vampira, ce să vadă?) P, B, 122 —curcubeta, arucutindaluî, arucutindalai; agiiunsl la pălăti (bostanul, tot rostogolindii-se, ajunse la palat) P. B. AZl—aestu nirdzeă imninda (acesta mergea pe jos) P. B. 148. —undi nîş lu ţinu ascumtu [pi tătu-su] pi tăvănea di căsă, spunmdaluî la lume că şi el lu ascăpă de greăţa bănăîei pi marătlu di auşlu a luî (unul din eî ţinu ascuns pe tată-so în pod şi spuse la lume că şi el scăpase de greutatea vieţii pe sărmanul lui moşneag) P, B, 167.—turnîndaluî -se aesiu di l-avinăre, lo-află pri măyir îu hirbeă făstiîe (cînd se întoarse acesta dela vînat, găsi pe bucătar ferbînd fasole [dormind şi sforăind]) P. B. 180.—fumlu, mutindaluî-se nsus pin la dumnidzâ, z-duse tu măseăuă-î (fumul, urcîn-du-se în sus păn la dumnezeu, i se duse în- măsea) P. B. 232. —nîclu, angîrliminda,. angîrlimînda, si stricură prit firidă „(micul, tot acăţîndu-se, se strecură pe fereastă) P, B. 269.— .bărbătlu si-nsură de-a doăra, pistipstndaluî că mul’ărea .luî di prpta avea amuţită (bărbatul se însură de-a doua oară, 'crezînd că fimeea lui dintîiu amuţise) P. B, ZZ^—vimtul, dzerlu ,şi soărle acăţără să si ncăce, dzicindaluî tuţî că a lui J’-ăre dătă feăta buna-dzM: căma -tra mărdzine, vidzin-daluî că nu pot s-a scoătă-n căle> s-mintairă s-aîăgă după nisă s-u ntreăbă (vîntul, gerul şi soarele începură să se sfădească, zicînd fiecare că lui i-a dat-buna ziua fată. la urmă, văzînd că nu pot să se înţeleagă, se gîndiră s-alerge
438
§ 218,
după dînsa, s-o. întrebe) P, B, 335,—picurărlu tut cîntinda z-dufeă (păstorul mergea tot cîntînd) P, B, 36.3,—picurărlu., cîntindaluî ş-imnindalui, agîumse tu nă hoărâ (păstorul, tot cîntînd şi mergînd, ajunse într-un sat) P, B, 363,—zburîn-daluî, zburindaluî, aglămsirâ aproăpe di loc (tot zburîndr ajunseră aproape de pămînt) P, B, 379.—patrudzăţî di dzile nu z-bătu Arăplu dit aţei loc, asciptindalui s-lăsă [fi-clorlu] (patruzeci de zile nu se mişcă Arapul de acolo, tot aş-teptînd să iasă voinicul) P, B, 393.—arucutindalul-si, a'rucu-tindalul-si, aglumse curcubeta căma troără di anănte feăte (tot rostogolindu-se, bostanul ajunse înaintea celorlalte fete) P, B. 410,—dztnile, neaflindalul-mi pîn tro-apirită, vas-cădă ca moărte (zînele, dacă nu m-or găsi pănăce se va lumina de ziuă, au să cadă ca moarte) P, B, 443,—avdzindalul aestă frăţl’i ma mări, dztsiră (dacă au auzit aceasta fraţii cei mai mari, ziseră) P, B, 464,—niclu, aglungindalul tu buriclu a păduiil’el, da di nă căsică (fratele cel mai mic, cînd ajunse: în mijlocul pădurii, dă de o căsuţă) P, B, 464,
.	2, Raportat la compliment ori la atribut constitue un a-
tribut, E rar întrebuinţat cu acest înţeles în dacoromîn, şi încă mai rar în. macedoromîn- In unicul exemplu pe care-1 pot da (Mai sînt însă probabil şi altele), participiul e legat de substantivul său cu prepoziţiea de.
căvălâria trag di-l’ l’a căplu aţilul di imninda (călăreţii trag sabiea şi iau capul celui care mergea pe jos) P, B, 147,
3,	Ca atribut al unui substantiv (orî pronume) fără prepoziţie constitue înpreună cu substantivul' său un compliment de timp, de cauză, de. mod, de condiţie. In propoziţie principala şi subordinată (întrebuinţare absolută), . pistipslă nîşl că, îngl’itindalul neăua, caii di ddl’i eră ca s-hibă căma sănătos, va-l’arăţlă inima [credeau eî că, dacă. vor înghiţi. neaua, aceluia din doî, care ar fi fost maî sănătos,, trebuia să i se răcească, inima) P. B. 15 ,—fugînda . nîs, .na un cini întră tu odă (dupăce a plecat, na că un. cîne întră în odae) P,.B, 90 —Ţeăţire arsărinda cîndu pri un boit cîndu pri alăntu, z-duţeă ăgrulu. prima (învremece Ţeaţire-săria cînd pe un bou cînd pe celălalt, arătura, se făcea foarte bine) P. B, 117 —sculindaluî ficlorlu, nu li şe astindzeă foclu (cînd s-a sculat flăcăul, nu maî putea de supărare) P, B.
12.0,—hitlu de-amirâ aspărse tenta, ca, sculîndalul-se Dăf~ na, yis să-l' si pără tute {fiul de; împărat strică cortul, pen-
§ 278.
439
truca, cînd se va scula Dafna, să i se pară că toate au fost numaî vis) P. B, 182,— şădzundaluî m păde, ta z-dis-curmă tiăhîămâ, yine nă dulă (perind şedea el, jos, ca să se hodinească oleacă, vine o roabă) P, B, 243,—amirâlu ş -amirăroăna, avdzindaluî aestă, hevrile l’~acăţără (pe împărat şi pe împărăteasă, cînd au auzit aceasta, i-au apucat frigurile) P. B, 319,—cădzindaluî frundzîle, îo mutrescu şi aspun după îăle tihea oaminlor (cînd cad frunzele, eu mă uît şi spun după ele soarta oamenilor) P. B, 316.—tută noaptea nu o-acăţâ somnul, mintuindaluî-se la ntribârî (toată noaptea n-a prins-o somnul, gîndindu-se la întrebări) P, B, 359,
J
Din punct de videre al timpului, participiul prezent este, ca şi în dacoromîn (pentru care vezî a mea Gramatică elementară pag, 338), dependent întrebuinţat, şi înpărtăşeşte sfera timpului său dela timpurile cu care stă în legătură, Numaî la întrebuinţarea luî absolută (3) există o discordanţă între macedoro-mîn şi dacoromîn în felîul acela că în macedoromîn participiul prezent arată cîteodată antecedenţa faţă cu predicatul propoziţiei, Compară exemplul fuginda nîs, na un cini Intră tu odă (dupăce a plecat, un cîne întră în odae), O asemenea vorbire, plecînd el, un cîne întră în odae, este imposibilă în dacoromîn,
XI
Participiul trecut (pasiv) prezintă, faţă de aceîaş formă verbală din dacoromîn, următoarele particularităţi (Pentru dacoro-mîn vezî a mea Gramatică elementară §§ 98-99),
A.	Din punct de videre al formei,
1.	Forma dacoromînă (singular: m, -u, f, -ă; plural: m. -i, f, -e) există numaî cînd participiul e atribut şi predicat, cu deosebire că atunci cînd genul e neutru singular, forma nu-i cea masculină, ci cea feminină, Raf, la întrebuinţarea absolută (Vezî maî jos sub B, 4), chiar cînd genul e masculin singular, forma este cea feminină,
cu nării trăpti (cu nările trase) P. B. 36.—li vidzu streăşi (le văzu strînse, văzu că lucrurile se încurcă, se văzu la strîm-torare) P. B. 108 —ţe-î scriătă, scriătă armîne (ce-i scris, scris rămîne) P, B, 125—tu auă eră ascumtu un şărpe (în poamă era ascuns un şerpe) P. B, 130.—fu scriătă s-moără (i-a fost scris să moară) P. B.' 130.—lu fină ascumtu [pi tă-
440
§ 278.
tu-suj. (l-a ţinut ascuns pe tată-so) P-B, 167.—acid eră a-dunăţi yîătri dit pătrule mărdzinî a locluî {acolo erau a-dunaţi doftori din cele patru părţi ale pămîntuluî) P-.B, 349. —mul’erle ligăte la cap (fimeile cuminţi) P, B, 350,—dipuse nisă dipri pinea di păşe ş-intră bărbătu-su, ca cum eră căma undzită (se scoborî ea din slujba de paşă şi întră băr-batu-so, după cum era maî cuviincios) P, B, 350,—căstrul q-estu eră adrăi tu mesea de-amăre (cetatea aceasta era zidită în mijlocul mării) P. B, 351 —feăta eră teăsă pri pat (fata era întinsă pe pat) P. B. 352,
2,	Cînd participiul e izolat pelîngă un verb auxiliar, pentru a forma perfectul şi pluscaperfectul indicativului şi conjunctivului, forma, invariabilă, este acea de feminin singular, nu acea de masculin singular ca în dacoromîn*), ţi~aveăm dzisă (îţi spusesem) P. B, 17 —Cola s-aveă dusă şi s-aveă teăsă (Cola se dusese şi se culcase) P. B, 25,— aveă durnită (dormise) P, B, 25,—năpu l’-ăre furătă [sor -sa] dila nisă [păt’ădzîle] ? (nu cumva a furat sorăsa paralele dela dînsa?) P, B, 169,—aveă moartă, durnită (murise,, dormise; plural) P. B, 220,—yineă treîl’i draţî şi-ş aspuneă. drăcuriîle ţe-aveă faptă (veniau ceî trei dracî şi-şî spuneau drăciile ce făcuse) P. B, 348.—nu s-ăre avdzită om di fu-meăl’a noăstră s-ăîbă mîcătă mer dipri nîs (nu s-a pomenit om din familiea noastră care să fi mîncat un măr depe dînsul [acel pom]) P. B. 373,—Alte exemple pentru perfectul şi pluscaperfectul conjunctivului vezî sub III, IV, VI, VII.
B,	Din punct de videre al înţelesului.
1,	Ca şi în dacoromîn (Vezî a mea Gramatică elementară § 98), precum şi în tot felîul de limbi altele, unele verbe ne-transitive au participiul trecut cu înţelesul activ, adecă cu înţelesul de participiu activ trecut (Vezi exemple la întrebuinţarea
*) Această formă -ă a participiului trecut, atuncî cînd participiul este izolat pelîngă verbul auxiliar în forme temporale compuse, apare şi în dacoromîn pe unele locuri, anume în Banat (cîteva sate din regiunea Al-maş; Alibunar), în Bihor, la cursul de mijloc al rîuluî Someş, Weigand în III Jahresbericht 244, IV Jahresbericht 297, VI Jahresbericht 38; în munţii, apuseni ai Transilvaniei şi în Maramureş, Tache Papahagi, Cercetări în Munţii apuseni, în Grai şi suflet, II, anul 1925, pag, 52, Tache Papahagi,. Graiul şi folklorul Maramureşului, Bucureşti, 1925, pag, LXVIII, LXIX. In Ein mazedorumănischer Auslâufer des altslavischen dativus ab-solutus, Zeitschrift fiir romanische Philologie XXXVII'pag, 614, Bacinschi a emis părerea că feste înprumutatâ dela participiul trecut albanez.
:§ 278.
441
absolută, maî jos sub 4), Decît, contrariu de ceia. ce are loc
tn dacoromîn, şi unele verbe transitive au participiul trecut cu
înţeles activ, şi anume cu înţelesul de nomina agentis. Acest
•din urmă fapt trebue pus poate pe socoteala limbii albaneze,
unde participiul trecut are înţeles şi pasiv şi activ de nomen
agentis (Vezi Gustav Meyer Kurzgefasste albanesische Grammatik
.§ 119; Pekmezi Grammatik der albanesischen Sprache pag.
204), Compară însă acelaş fapt din meglenit, unde foarte greu
se poate admite vreo influinţă albaneză,
znoitlu, îarădisitlu, mortu; z-vîăde znottlu, îarădisitlu ma
singr îiăsă (făcătorul, creatorul este mort; făcătorul, creatorul
e numai un cadavru) C.D, V 2812.—dumnidzâ, ţi este măre
fursatli, vru tra s-lu scăpă năpoî ditru mâinle a mun-
duislor dl oemurii (dumnezeu, care e foarte favorabil, voi să-l
scape din mînile demonilor chinuitori) C. D, VI 9125.—ifîu ma
niluită di tută uăminl’i tru chirâulu atelu (erau mai milos-ii * l
tivi decît toţi oamenii pe vremea aceia) C.D. VI 95 7,—dum-nidzâ este niluitu (dumnezeu este milostiv) C, D, VI 10928.
2,	Diferitele întrebuinţări, pe care le are participiul trecut, :supt forma masculină singulară, ca infinitiv activ prezent în dacoromîn, nu există în macedoromîn («. subiect lui trebue: trebue spus.— (3. cu prepoziţiile de, pentru, ca compliment de scop [ori, cu de, şi ca atribut] pe lîngă substantive: clacă de dres drumul; a venit vremea de prăşit popuşoiî; fier pentru potcovit caii.—y. cu prepoziţiile de, pentru, ca compliment de diferite felîurî, maî ales ca compliment de scop, pelîngă’ a-dîective şi adverbe: greu de purtat; cum e maî bine de tras in gazdă; erau aproape de plecat; hîrtie bună pentru scris.—o. cu prepoziţiea de, ca predicat pentru a arăta trebuinţa şi necesitatea: multe sînt de făcut— s. Ca predicat sub formă de diferite complimente: merindele sînt pe sfîrşit—
l.	cu prepoziţiea de, ca compliment al verbului am pentru a arăta trebuinţa şi necesitatea: maî am de răbdat; am de.trecut prin multe locuri.—-ri. cu prepoziţiile la, după, de, din, în, pentru, ca compliment de deosebite felîurî la verbe: încep a mă da la- scris; pleacă după jâfuit; cu ochii painji-niţî de uîtat; nu putea . dovedi cîubotele din cîrpit; venise în peţit; s-a dus la .oraş pentru tîrguit; de uîtat, n-am uîtat nimica.— Articulat, ca subiect, atribut şi compliment: prăşitul e greu; sămănatul merge bine; a venit vremea prăşituluî; ■ s-a înbolnăvit de alergatul cel mult. Cu acest
442
§ 278.
înţeles însă participiul şi-a perdut firea verbală, adecă de lucru, abstract considerat ca rezultatul unei activităţi, aproape complect, şi nu poate avea obiect drept. El e aproape concretizat, adecă devenit substantiv,—Nearticulat, participiul trecut cu înţeles substantival se găseşte foarte rar întrebuinţat: mult ajută un prăşit bun).
3,	In schimb, însoţit de adverbul ună (tot odată, înpre-
ună), fără prepoziţie (întrebuinţare absolută), participiul trecut, supt forma feminină singulară, formează un infinitiv activ cu : serviciul de compliment de timp, analog infinitivului despre care s-a vorbit la IX, 9, Acest lucru nu există în dacoromîn. Din punct de videre al timpului arată antecedenţa faţa cu predicatul propoziţiei,	.	.
imă vinită oăminl’i tu călivă, [moăşa] trădzeă nă oără cu. metura şi-l’ mărmurisîă di mproşti (îndatăce veniau oamenii Ia colibă, baba trăgea odată cu mătura şi-î mpietria din picioare) P, B, 52,—ună vinită a luî acid cu zlăchîl’i, ş -cîndu trădzi [moăşa] nă oără cu metura, i mărmurisi (îndatăce veni el acolo cu fiarele, baba trage odată cu mătura şi-î înpîetri) P, B, 52,— Mitre, nă intrătă-n căsă, o băgă chîătra sun limbă (Mitre, îndatăce întră în casă, o bagă piatra sub limbă) P, B. 67 —ună vinită,. Ţandzacuchî gri (îndatăce veni, Ţandzacuchî zise) P, B, 107,—ună intrătă ami-rălu-n căsă şi-l vidză feăta, di nă oără-l cunoscu (cum întră împăratul în casă şi-l văzu fata, îndată-1 cunoscu) P, B. 133 —ună turnătă bărbătu-su, [mul’ărea] acăţă s-plingâ (îndatăce se întoarse bărbatu-so, fimeea începu să plîngă) P, B, 190 —ună vinită lamn'a, şi dişcl’ise găra, s li ngl’ită di nă. oără (cum veni balaurul, şi deschise gura să-î înghită din-tr-o dată) P, B, 343,—spinlu, ună agîumtă aoăţe, ntribâ lumea (spînul, îndatăce ajunse aicî, întrebă lumea) P, B, 350, —feăta, ună vidzută, şi-l cunuscu (fata, cum îl văzu, îl şi : cunoscu) P, B, 31%—hillu de-amiră, ună vidzută ţe-l’feăţe de-aproăpe, şi dzise: aestă va hibă nveăsta mea (fiul de împărat,- îndatăce a văzut-o de aproape, a şi zis: asta va fi nevasta mea) P. B, 400,— ună intrătă [fusărlu], părintile u băgă. [feăta] tu nă.sinduche (îndatăce întră, fusarul încasă, părintele feteî o bagă într-o Iadă) P. B, 449,
Avem probabil a face cu o irifluinţă albaneză, Vezî § 315 -No 10. d (3.
4.	Ca .atribut al unui substantiv (ori pronume) fără pre-
§ 278.
443
pfoziţie constitue, în serviciu de infinitiv activ, înpreună cu substantivul său, un compliment de timp. In propoziţie principală (Trebue să se fi găsind însă exemple şi pentru propoziţie subordinată). Din punct de videre al timpului arată antecedenţa faţă cu predicatul propoziţiei. (întrebuinţare absoluta). In dacoromîn numai rar, cînd participiul e însoţit de un adverb, şi în înprejurărî care nu sînt cercetate încă, se găseşte asemenea în-trebuiţare absolută a , participiului trecut, de pildă: odată intrat în casă, n-ai să poţi scăpa de dînsul ca una cu două. > nidişcl’isă uşa. ghine, se-atrăpse [cucotlu] nafoără (încă nu se deschisese uşa bine, şi cucoşul eşi afară) P, B, 30,— niscâs zborlu ghine din gtiră, şi ţe s-ţăveădă ociii? (n-a apucat bine să spue vorbele acestea, şi ce să-ţi vadă ochii?) P, B, bl.—nidzis grdîlu ş-l’a nă ciumăgă (n-a sfîrşit bine vorba şi îa un ciomag) P, B, lQl.—noăptea si sculă nidătă soărli (noaptea se scula înainte de a răsări soarele) P, B, 124, —plîngul şi suschirărli tricuti, dimîndâ s-li ndreăgă călu (dacă au trecut plînsul şi suspinările, ceru să-i pregătească calul) P, B. 194.—mine tu hărghie, niapirită soărle, s~ti ăfli aoă (mînî dizdimineaţă, înainte de a răsări soarele, să te afli aici) P. B, 325,—nica nitricât ghine [ficiorluJ şi feăta amină merlu (n-apucă bine să treacă flăcăul, şi fata azvîrli, mărul) P, B, 3,94.—niscos grăilu şi căra trădze un vimtu, ţî le -arni câl’urle ca di pri pălmă (n-a apucat să sfîrşească bine vorba, şi cînd trage un vînt, îţi mătură drumurile ca-n palmă) P, B, 452.
' XII
In C, D, VI 129, se găseşte. forma următoare: ■ dă-nu-l A anii, s-lu vătănâmu. amă căma nu nu-l des (~zaa), noi tine va s-ti ardemu (dă-ni-1 pe Daniel, să-l ucidem, dacă nu ni-1 dai, te vom arde. pe tine). Această formă -ş a lui dau este probabil o formă de conjunctiv, copiată după forma de conjunctiv prezent 2 persoană singulară albaneză -ş.
Fapte ca cele de sub I, VIII 2, X a, XI B 3 şi (poate) XII'nu se. pomenesc. în i dacoromîn, unde nu se găseşte nicio formă verbală înprumutată din vreo. limbă străină orî imitată după. vreo limbă străină-
.'•444
§ 279.
§ 279, d) Adverb
1)	Adverbe înprumutate
Nu-î vorba de cuvinte străine, care prin izolare ar fi devenit adverbe în sînul limbii romîneştî, ci de cuvinte care sînt adverbe (complimente circumstanţiale izolate, vezî ale mele Principii de istoriea limbii pag. 91) în însăş limba de origine., aia (sigur) C.D. VI 1676>albanez ai wohl, gewiss Hahn.— ătacta (fără măsură) C, D, VI 145 35">neogrec axcovra en de-sordre,—azvărna (de-a valma, fără alegere) P, B, 230>albanez zvărna schleifend M, Wort. 44—bărim (cel puţin, încaltea) P, B, 72■>turc bari au. moins Zenker 162 a.—brenda („numai în expresiea ul băgăm brenda = îl puseră înăuntru, adecă l-au pus în puşcărie “)> albanez brânda drinnen, hinein M. Wort. 47. Capidan 521,—cănim (cel puţin, macar) P. B. 79 > neogrec %av au moins, du moins,—carşâ (la din contra)
C.	D, IV 15 3 25>turc karsî vis-â-vis, en face, contre Zenker 678 c,—dip-dipe (de fel, cu totul) P, B, 49, 379, C, D, V ^lSj^turc dib tout-â-fait Zenker 445 b,—dişă (în două părţi)
C.D. V 2096>albanez dus doppelt, in zwei Stiicke M, Wort, 78, M, .G, § 63.—fora (pe faţă) P, B, 248>neogrec ipopa en dehors, en public.—ghidîa (chipurile) P, B, 177>turc guXă pour ainsi dire, comme si Zenker 781 a,—hăgiba (nu cumva, oare) C, D, IV 1577turc hageb est-ce que par hasard ? etwa? Zenker 623 a,—ilîachim (aşa fiind, aşa dar, oarecum, prin urmare, cu toate acestea, totuş) C, D, IV 1639>turc oile ikin aşa fiind Zenker 135 a-j-153 c,—mizia (cu greu, de abia) P,
B,	328">albanez me zi mit Miihe, kaum M, G, glosar,—na-file (degeaba, în zadar) C, D. IV 17719>turc nafile en vain Zenker 904 c,—năpu (nu cumva) P, B, 169>neogrec .VOC —n cdt, (degeaba, în zadar) P, B, 54>albanez mbă kot um-sonst, kot umsonst, vergeblich M, Wort. 202.—dmla (de asemenea) C.D, V 293s>neogrec egalement, pareillement.— păra (mai) C, D, IV 1914S>neogrec *apa. plus.—păriiină (cu puterea) C, D, V 2573>albanez păr o uni mit Gewalt M. Wort, 81,—pute (niciodată) P, B, 400">neogrec jamais,—ter-sene {pe dos) P, B, 124>turc tersine k. l’envers Zenker1'278 a —tu ondi (în adevăr) C. D, IV 1615S>neogrec to Svti en effet.
2) Forme adverbiale înprumutate
a, Macedoromînul a înprumutat din neogreaca forma adver-
§ 279.
445
bială -a. Vezî mai sus sub Participiul prezent (c X, § 278 X).
(3, Formează adverbe alipind la adverbe romîneştî forma. pronominală albaneză -do (Vezî maî sus sub Pronume, b 2, § 277 No 2): îuţido (oriunde) C. D. V 2015>/« (ubi)+// (quid) + -do.
■{, Formează adverbe prin compunerea unui adverb romînesc cu un pronume albanez: cănchişdo orî cănchişdo (orî-cînd) C.D. V 2§\-f>căndii (quando)-f-albanez kusdo jeder.— cănduchişdd orî cânduchişdo (orîcînd) C. D. IV 17917.—îu-chişdo (oriunde) C.D, IV 171 ^~>îu (ubi)+albanez kusdo.
Fapte ca cele de sub 1 se găsesc în dacoromîn. Şi dacoromînul are adverbe înprumutate din limbî străine: aevea~>vechîuj bulgar îav'k manifeste,—agâle~>neogrec iydh lentement, dou-cement—dlandala^>neogrec aXXa ay-' â'XXa â tort et â travers. —anăpoda^rieogrec &vdxoca â l'envers, de travers,—bo-slav ba idem,—başcă~>tmc baskă separement, â part, autrement,. outre Zenker 164 c,—barîm~>\mc bari au moinS' Zenker 162 a.—batireungur bător obgleich, obwolil.—da~>slav. da idem. —de-a vatmanvechîu bulgar valămu dativ pl, dela vată, rus valomu in Haufen Tiktin Worterbuch.—degeaba, geaba >turc gabă gratis Redhouse 633 a..—de iznoăvă^slav izu: nova din nou Cihac,—get beget>turc gedd begedd moştenit din tată în fiu Zenker 350 c.—mulcom vechîu bulgar mlukomî tacite.— musaî>ungur muszăj numaî decît.—nităm nisăm ]i> bulgar ni tam ni sam weder hin noch her Tiktin Worterbuch,— niznăî şi niznaî^rus ne zităîu nu ştiu,—prea > vechîu bulgar pr■fe valde,—sam tam de but en blanc Cihac> bulgar samă tamu par-ci par-Iâ,— stf/zc/z/>turc san ki comme qui dirait Zenker 563 b.—tâcmaî~>vechîu bulgar tukuma, tu-kumo y.ovov, solum, tukumu-a~o adîectiv «ros, aequalis.
Fapte ca cele de sub 2 nu se găsesc în dacoromîn, unde nu există forme adverbiale înprumutate-din limbî străine, Numaî în aştşdere-aşijdere a presupus Hasdeu Cuvinte din bătrîni I pag, 90, Etymologicum magnum pag, 2004, o influinţă asupra adverbuluî romînesc aşiş (>eccum-\-sic-j--ce) din partea, sîrbuluî takogjer (citeşte takod’er) ebenfalls, aeque, Tiktin Worterbuch tăgădueşte influinţă cuvîntuluî sîrbesc, dar admite o influinţă a vechiului -bulgar takozde, eodem modo, în ce priveşte pe -de- din aşijdere, -re ar trebui explicat după el în acelaş chip ca -re din al miniere, pretutindere (Originea acestuî -re de altfel e necunoscută, vezî 22 sub § 237. Hasdeu Cuvinte
446
§ 279-280-281.
din . bătrînî I, 90 îl explică priii infuinţa luî aşijdere). Este foarte posibil însă, ba chiar foarte probabil, că şi -de- trebue explicat în alt chip oarecare decît prin influinţă din partea unui adverb slav,
§ 280, e) Prepoziţii
Macedoromînul are prepoziţii înprumutate din limbi străine : carşi a{contra, în fata) C, D, IV 199 29'>turc karsî con-tre, en face Zenker 678 c,—ydrîa di (afară de) C, D, V 27927 neogrec y>pia separement, â part,—sprima (după, conform cu) C, D, V 223 9 VI 10 9 34‘>sîrb sprema comparativ cu,— varinge (pănă Ia) C, D, V 25120>turc varinge pănă la Red-house 2122 a, întrebuinţarea e pleonastică, înprenuă cu pre-poziţiea romînească păn di, astfel că substantivul e pe de o parte precedat de prepozitiea păn di, îar pe de altă parte e urmat de postpozitivul turc varinge: dumnidzâ lă pitricu foca din feru a Sodomîănlor, di l’i ărse cu tută păn di furi-gă varinge (dumnezeu trimese foc din cer Sodomenilor, de-î arse cu totul păn la speciile de animale).
Şi în dacoromîn există prepoziţii înprumutate din limbi străine : înpreăjma^vechiu bulgar *pr^zdîma>pr,hzde ante+su-
*	fixul adverbial -ma.—înprotiva-înpotriva>vechm bulgar pro-tivo Ttpoţ, versus, bulgar protiv contre.
Ca o influinţă albaneză consideră Capidan 503 faptul că în macedoromîn pe alocurea unele prepoziţii se construesc cu nominativul pronumelui personal de persoana întîîa singulară: la
io,	tră îo, fără di îo.
§ 281. f) Conjuncţii
Macedoromînul are conjuncţii înprumutate din limbi străine: căndă (caşi cum, caşi cînd) C, D, IV 20 1 36 V 20110, i{>ca (quam)+nebgrec av dacă -f- albanez ndă cînd M, Wort,. 299. Romînul ca s-a compus cu av după modelul grecului, urav comme, ainsi que,—cangăndă (caşi cum, caşi cînd) C, D, V 285^Z>ca (quam)-i-neogrec «v + căndă.— ciunchi (pentrucă) C, D. V24119 >turc cunki parce que Zenker 375 h.—di ăndă (decînd) C.
D,	V 26722 27920>cfe-l- albanez ndă.—he (însă) C, D, VI 12110>neogrec U.^e (ori) C.D. V 2533 29133>neogrec rh —i (orî, sau) P. B, 7f 68, etc.^neogrec r;.—ilîachim (însă)
C,	D, VI 125i3 1652 (Vezî Ia adverbe),— sprima ţi (după cum)
§ 281-282.
447
C.	D. VI 1093fţ (Vezî la prepoziţii),—vecă (însă) C. D, IV 20733 >albanez vec allein, abgesondert, ausser, ausgenommen M.
Wort. 468.-------ş-lăs (macar că) P. B, 461 este imitat după.
neogrecul xi-as macar că.
Acest lucru nu se pomeneşte în dacoromîn, unde nu e-xistă conjuncţii înprumutate din limbî străine, de nu poate fi nici de origine slavă, cum, presupune Sandfeld-Jensen Zeitschrift fur roman. Philologie XXVIII, 33, care o pune în legătură cu bulgarul ta şi sîrbul te, nicî de origine albaneză, cum crede Me-yer-Liibke Grammatik der romanischen Sprachen III § 560, care •o pune în legătură cu albanezul ele. Chîar în macedoromîn, unde forme gramaticale străine se găsesc în adevăr înprumutate în mare măsură, conjuncţiile de origine străină sînt relativ puţin întrebuinţate faţa de multa întrebuinţare a conjuncţiilor de origine latină. Ar fi extraordinar lucru ca tocmai în dacoromîn, care e aşa de refractar faţă de înprumuturile formale străine, una din conjuncţiile cele maî întrebuinţate, şi una din cele cu maî multe înţelesuri, cum este conjuncţiea de, să fie de origine străină (Vezi cele spuse asupra aceştei conjuncţii la . §268 No 4 Nota, pag. 307), Dacă nu se poate da de capătul originii aceştei conjuncţii prin mijlocirea de elemente latine, cum am încercat eu să fac în Principii de istoriea limbiî pag, 52 (Acolo eu deriv conjuncţiea de din prepoziţiea de), apoî mai de grabă e moştenită din limba thracă, după cum acelaş Meyer-Liibke locul citat propune,
§ 282, g) Cuvinte
1,	Se găsesc în macedoromîn cuvinte latine şi cîteva de origine probabilă veche germană, veche romanică, autohtonă, veche greacă, care nu se găsesc în dacoromîn: adăr vb, (fac) i\ B, glosar>*tffifa/'C ? Pascu, Dictionnaire etymologique mace-doroumain, I, Iaşi, 1925 (după Puşcariu),—afreăţă s. f, (turtă de aluat nedospit coaptă pe cărbunî)’>c//7c/a Pap. Jahr, 101, —agiun ad. (flămînd, nemîncat) P, B. 22, 44, C, D, VI 129,19 >ieiunus,—ayidzmăre s, f, (culesul viilor) P, B, 367'>*w>z-diamare, vindemiare.—amiridz s, eter, („locul de odihnă al oilor, caprelor, pela amiază, vara") P, B, 363'>meridies.-a-miridz vb, („dau oile. la odihnă pela amiază" P. B, glosar)^ meridiare.—andoăpăr andupărăre şi atidupirdre vb, (a ră-.zăma, a sprijini)/o Pap, et, 4 —angînescu vb, (a geme, a sufla din greu, a gîfîi, a c\eîăi)>gannio Pap, et, 5, După
448
§ 282.
Capidan, Meglenoromîniî I, 101, cuvîntul suna în nordul Macedoniei ancănescu şi etymon ar fi *incanesco'>cano.—ăpir .vb. (a se lumina de ziuă) P. B, glosar Z> a pe/io.—arăt s, eter, (plug) Dalametra>d/'flfra/7Z.—arăguredzu vb. (a rîgîi) >'*/•£-gulo Pap. et. 6.—arăgă s. f. (portiţa staulului pe unde întră vitele)~>ruga Pap. et. 6—arămiu aruminăre vb. (a ronţăi)’ ~>rumino Pap. et. 6,—arăp s, eter. (povîrniş, prăpastie) P. B. 311'>rupes.—arus („blond, bălan, plăviţ" Dalametra)'>russus Pascu, Dictionnaire.—aruteăăă s. f. (o cordea, care pune în mişcare1 un arutel sau orice lucru de formă rotundă, precum cicric, rodan); arutel s, m. (o rotiţă, un scripete, de care sînt atîr-nate . iţele)~>*rotilla Pap. et. 8, 9.—asfingu vb. reflexiv (a creşte, despre aluat); disfingu vb. reflexiv (a da înapoi, a scădea din crescut, despre aluat)^>fingo Pap. Jahr. 102.—astrăg astrădzire şi astrădzeăre vb. (a trage peste, dincolo, cît colo, departe)~>extraho Pap, et. 9.—avgîţescu vb. (adaug, măresc, sporesc) Dalametra^>:/ra,ug‘<lz') plural *avgăţi, participiul luî *augo, augeo Pascu Etimologii 18.—ăvră (vînt uşor, răcoreală) P, B.
12,	316>aura.—baş vb. (sărut) P. B. 469>basio.—7 binăţ s. m. pl. (gemeni) ^^binati Puşcarîu după Weigand în Zeitschrift fiir romanische Philologfe XXIX, 631 şi în Etymologisches Worterbuch No 202,—bor burăre vb. (a zbura)t>vo/o Pap. et,
13,—căloări	s, f, (căldură) P. B. 103~>calor; l~>r prin di-similaţie,—căprină s, f. (păr de capră) P, B. 207, 300~>C<2-prina.—căşăre (stînă) P. B. glosar~>casearia Giuglea 359.—' cătinăru s, m. (lacat) Mihăileanu">ctffe/z<2/7WS (maî degrabă decît *catenalis propus de Puşcarîu Etymologisches Worterbuch. No 316; pentru însemnarea de instrument a sufixuluî -arius în romîneşte vezî Pascu Sufixele romîneştî).—cătină s, f, (chee)1 Mihăileanu (unde însă stă scris cătină cu a, poate din greşală) '>catena.—căţin s. eter, (talger, farfurie) P, B, 330> catinus.. —cîstinu s, m. (castan), cîstină s. f, (castană) Dalametra > castanea.—cună s. f, (leagăn) Dalametra^cuna.—cusur in s,. m, (văr) P. B, 306>consobrinus.—cusu/inăs. f, (vară) P. B. 306>consobrina.—deăpir vb. (zmulg părul) P, B, 17, 129,. \91~>depilo.—dimîndu vb, (cer, poruncesc) P. B. 29, 37> demando.—disfingu vb. reflexiv, Vezî asfingu.—disic vb, (despic) P, B, 7, 356, 469^disseco.—dizmăl, dizmălăre vb, (des-trăm)'>mallus, \ia/J,6c flocon de laine, poil d’une etoffe Pâp,. et. 19 —dzîn s. m. (zeu) P. B. 221 >divinus.—fitălu s, m.: (copil încă nenăscut, embrion) Mihăileanu~>*fetalius Pascu Eti—
§ 282.
449
mologiî <2$.-rfităFu s.m,: (timpul în care ^fată, oile , şi caprele) P. Bi glosar^^fetalium Pascu Etimo\ogn23 —fiifinăs, f.i(pielea. de; foaie în care s-aiî\ păstrat ■ brinzeturî)>/0////?<2 Pap,; eţ, 22.f-furigă^furrigâ s, f, (specie, specie, de animale), C. :D.;; V 2472^ 251‘2op>fâră f-Jr -igă ? (fără la f Dalametra,: Mihăijeanu, Cavalioti „trib, neam,= origine, familie, rudenie" ; dacoromîn fără neam, naţiunej’ vezî Dicţionarul Academiei Romîne:; albanez fără -fărră Stamm, Geschlecht, Art, Nachkommenschafţ, Same, Frucîit M, Wort. 1.00; neogrec tpdpo. race, engeance;: langobard (far.a generatio Ducange Glossarium mediae et infimae latinitatis; i-talian din Lombardia fara kleines Landgut Diez Etymologisches Worterbuch, i Cuvîntul e, decî, originar langobard). Este greii de admis că furigă-furrigă ar fi cumva.—furnigă ~>for mica. Locurile din; C. D. V 24722 25120 sînt acestea ys-nicărăjută dipri loca, şă ăămiiiii şă fiurizle dipri lăfu: (se./!necarărţoji depe .pămînt; şi oamenii şi — depe pămînt [Este vorba de, potop]); lă pitricu făcu din ţeru şă a Sodomi ănlor, di // arse cu tutăjj cui săflitu .ţi,si află păn di fungă yaringe (Ii; trimese1, foc din, cer Sodomenilor, de-î arse cu. totul, ;dela oameni păn, la^);—furnu, s.: m, (cuptor) P.;B. 108l>furnuş—găras-cu _vb,:: (a. ciripi asurzitor, despre păserî) P. B. ghsar^gqrrire Pascu . în-: Arhiva Iaşi XVI, 323.—gîădeţe-giădite . ş, m,, (juder cător) rC, D, IV 18317 ISl^iudicem.—gînnăr ad., {voinic, viteaz) P, ;B,. 270t>iuve'nalis. Pascu Etimologii 25 —giurgîunâ s; i- (ceartă; dispută{mare, gîlceavă, zgomot mare, gălăgie)^-*giurdz'>iurgium-iţtne Pap. et. ;;27 —gîudescii vb,;;*e£L (ma bucur) Dalametra>gaudeo Pascu .Etimologii -25,—grumur sjreţer; (stog, grămadă), \)a\ame\xa>grumulus.—griinedzurih. (grohăesc) - Mihăileanu > gmnnio.—ymglă s, f.r(chingă) P. B. 252">vinculum. De.iorigine relativ recentă;—hevri s. f. pl,. (friguri) P, B.: 90'r>febres —hic s. m. (smochin) P. B. 44^>ficus, —lămit. s. m, (paralitic) C. D. IV 197n>yechiu german Jam paralyticus, kilamet debilitătus* .Grafi .Althochdeutşcher nSprachr schatz ÎI,.ZlO^mărifăsciţc-xb-. (înrăutăţesc)! jG^JD. JV 2152& ^maliţia CapiâmJin Dacoromania^H u627,—mefdus. m,: (exT cremente) ’Mihăileariu>/7ze7-rfG,i Cuvînţuli prezintă. dificultăţî,0:Âţ fi trebuit săi siine' ^<2/Wtf.^/?7£S;oŞyum;j;|lu^
2936i 83fmetis/s.!ş. .-ro^arătâfe i&mof n:)stmm<On poate neogrec(der.coloare5 <negricioasă)^miill^ŞyiPap^U S9:.~mundăuji^^zi^su]s mtindză.^mtindză:vss;f.,j(mî.n|jb	B.;rl98J(La; acest f&imiin^
29
450
§•282.
^/ză înseamnă într-adevăr mînă, îar nu-iscălitură, cum traduce Papahagi : ;,sc6ăte cârtea amirălu; l’-u spune a mâsai]l ă-estă dî-unâ oără ’cunuscăcă{nu-l mundza l’eî“ [scoatelscri-soarea împăratul, o ■ aratărmăseî şi aceasta îndată cunoscu. că nu-î mînă eî, că n-a: fost scrisă de dînsa]), înseamnă şi tiflă P. B. 125/ 204 (şi anume la plural : 77Z«/ZGfefJ. Cuvîntul1 se maî găseşte, ‘ cu înţelesul de tiflă, în- albaneza, măndză. M. Wort 289; şi în' neogreaca, p.ouv'uCa. înţelesul primitiv a. fost acel de mînă, de unde a rezultat acel de scrisoare de mînă, păstrat în macedoromîn (tot aşa francez măin,german Hand), şi acel detiflă, dincauză că tifla, adecă mijlocul de a se apăra contra. deochîuluî, consistă în aceia că arăţi cuîva mîna cu palma spre dînsul şi cu degetele răşchirate, Cuvîntul trebue pus în-le-gătură! nu cu niscaî cuvinte ? care ar- însemna murdăresc, dupăcum face Mv Wort,, care se gîndeşte la italian moccio,. vene* ţiăii''inozzo) Rotz, Schleim, ci cu vechîu german munt, mun-cfa,:’angloâaxon şi vechîu nordic mund, care înseamnă' mînă,-palmă, şi pentru care vezî Di'efenbach Worterbuch der gothi-seheir(Sprâfche II; 87. Trebue•:plecat1 dela un *mundiay*mwi~ dîa; anterior1 africatizăriî Iui d-4- î vocală, Cuvîntul albanez şi''cel neogrec sînt1 înprumutate din romîneşte: Alături.există în măcedorbmîn cuvîntul sing',' măndă- pl.' mutidi' şi miindzî,irază, Dalămetrâ;!;P, B; 10. Sextil Puşcarîu;Etymologisches Woîrterbtich vrea să-l - derive âin-mundus lume;-Maî degrabă trebue 'pus în legătură’ cu mundzâ tiflă, cu făptui anume • că la tiflă degetele răşchirate capătă aparenţa îinor'raze despărţite, dela un centru.77-OT^r/ZH/ad/^fne^u^Câ-muraJ/f/B^-ll'^^^wow/za^ Pascu Eti-' m'ologir'28,—năiărcă^neărcă- s, f; (mamă vitrigă),P. B^ 21] .56 ^noverca.—nţes (aprins, care ardei la gust, despre brinză ;şi fructz)>incensiis Câpidân în Da;coromania-II 630,— ntric'vb, (hrănesc) P. Bl' • 'A59"^>nutrico.-^6drfîn •.{sărac; biet) > P. B. 8t>'orfanuş.~^6rca 'âdv,- [la pustiea: orcă'du-te du-te la pus-tifea) ^MihăileăţmMori^s. (Pascu: Lat;Elem, 261,—pap s-, m. (bunic, mbşneag) tM/^lŞ^pappus.-^pâMrs} in, (o plantă* argâlou; porţe-chăpeau, păliurus< aculeatus •Lam,, i lipseşte'humele $acorpmm}>paliurusi Pap/ et'J AQ,--pănucle s^ f.^'(cîumă, Pest) i>piunucula ■ PuşcaVîu»' Etymologisches ■ Worterbuch No 1254,—: pâftătiăhdisvfP' (înpărţife;^ ;-jdare 'de' pbniană) C; D^'VI, 11327 ^■partitjonem^pătună ~sY(labă) P/Bji M>i6mamc ^patta Pfotej2 Tăţze^ - pentnr care vezî Meyeî'-Lubke’ Etymologisches Wor--: terbiich;No-6301/v/E§tefşi în neogreacă, 'xoxodvo;pliante dtipied;
§ 282.
451
’—penură s. f. (cuîu) PiB; 5\'>pînnulaPăpţ. et. 41. ' Compară înţelesul de ebuard, <;'Spaltkeilpe care-1 are până~>pînna din cauză rasămăriăriî'de formă, peiV-;7 nu! pin-,prin5 influinţa luî peănă {pană),—p/ciz/i/ s.eter, (avere) P, B. 354\>peciî2 lium.—picMu 's> •eter,-.l[âvfere) “P. B, glosar peeuhia:—pînăr 's'. m. (pitar, brutar) ?;B.82>panarius.—puduriţâs.î. („epele dela războîu“,' tălpigă, Tritt, pedale) Mihăileanu^/Je^z/zs'Pasai Etimologii" 33.—pupii s, m. („copil micuţ, drăgălaş, înpodobit că o păpuşă1*) • Dalametra;>/?«pzzs Pascu Etimologii: 33.-^-pus'căs. f, [6\et)Z>pdscă> puşca Pap, Jahr. 104.—săin ad; (care conţine perî albî,; aspri, despre 1 ma)'>suinus Pap. et. 43.—săr-cl’edzu vb. (ă curăţi ogoarele de erburî căre nu’sîM trebuin-cîoase\'>sarcillO Papi et, 43,— spes ad. (strimt)/ Dalametra^ spissus PascuLat. Elem,1 265,— sprem vb, (screm, :5;driickeh; beim Verrichten der Notdurft, auch vom Weibe beim: Gebăren •gebrâiicht‘;!>'e'x/7nj720 Puşcarîu (de unde ?) Etymologisches-Worterbuch No 1627.—sprigmr vb. (transitiv jur,' conjur; reflexiv jur, mă- jur,' jur falş) P, BV 75, 8; C, D, IV, { 17V^ex^pâr-iuro.—sprănăs, f- (spuză)'P,- B;■ '432î>pruâa, • -cdritaminat^ofi ■spodiumi—stăpuescu vh. (opresc, ţîii în loc; aşez,-sstăpmesc)
C.D'. IV;-1776 183i6 193V20117 213* V, T95^:201fl<247^ VI, 103 jU' 15 7 295>din acelaş - radical stap-, de unde! vşi' dâcjo^ rbrnm1 stăpîn = stap- -|-'-anus. ;^Ăce\aş radical stap-:&gaseş: te în ivechîul bulgăr stapă scipîo, bâ^Mum , ■ germanul -jRădăcina^e'■■■stă'. Radicalul stap- din towmeş^e stăpuescii^stă-^ pin se gaseişte şi' in vechîu bulgar '■sto/?ff/2^';'dbminW,-'î^baiifZ: stopăn Oberhirt;: Cuvîntul albanez e de recenta dată, pentrucă altfeL nil s-ar piitea explica nici s neprefăcut: în’1 s;^nicî tf/z- ne-: ®refă6ut_'in cfrv Cd'vechîu bulgar_iîu^poate ff ;-băştinaşr/siăv; ;pehtrucă indogermanulă >nu devine o în -limbile^ slave'.'i;Făţăî cu; •cuvintele albanez 1 şi vechîu bulgar cel romînesc, stăpiw, prezintă din! contra>'-'o ’ dezvbltăre ' normală dintr-un primitiv *stapanus': Probabil ;el’"e băştinaş;;'romîn^cel vechîubulgar'^
Tomîha;\ îar\celyalbăne£e-îri£rumutăt diiiHimbî slăve (şi 'bulgar stqpâny}şi Jîrf[ stopânin).' Ca -să rderivî 'cuvîntul- rbimnes'cvHin cel slav)! cum face Cihâc II, v361, orî diii cel albanez; cum-face Mikl) B; Vbkăl.v‘ I; 22:;^îriseamriă'a; întoarte^lucruriie ’tocmai!pe-dosT'De’} altfel^'*diMr-urivs?o^	'romîneşte’
stupiii maî degrabă decît stăpîn/ Iăr^ în-ţ special; dacă'1 cuymtul: Tomîneâc; !ar ,:fi de‘origine albănekă, :ăr ■ trebuij ridicată; existenţă’ cuvîhtului albanez pănă’ lac timpul- :rbmîneî primitive, căcî altfel1
452
§ 282,
nu s-ar fi putut dezvolta romînul -în din -ăn / dar atunci curase pot- explica albanezele S. neprefăcut în s şi, -ăn neprefăcut în;râr într-un cuvînt. atît de vechîu albanez ? Pentru acelaş motiv nicî cuvîntul albanez nu poate fi înprumutat din romîneşte. Compară şi §§ 237 No 3, 328—strtngl'e s, f, („trăgătoarea, sforicică cu care se strîng cioarecii" >*stringula Pap, et. 44. —strîoct'u (încrucişat) Dalametra~>strabus -|- oculus Pascu Lat, Eîem. 265 —7 strop s, m., (o prăjină lungă şi supţirej. haragii pe; care se acaţă legumele acăţătoare)>sfr'0/?pws, struppus Pap, et. 44,—silir s, m, şi eter. (stîlp) P, B, 195 ">vechîu grec g-cuXoc.-—? suil’edz (a tunde oile numaî înprejurul cozii) Dalame-tray>fşubiiiare Puşcariu Et. Worterbuch No; 1686,—surtn s, eterv(ioc expus la soare) Dalametra;>%0/zftWS' (locuş).—svuărte s, L;1 (silinţă) JC. D, IV, 22515‘>vechîu francez esfort.—sar s;. m, (i,uii feb de lapte, gros ce se depune pe păreţiî putinilor,; un. fel de zar - ce se scurge din lapte orî din brînza pusă în -strecurători şi care se dă la cînî") "> *şără >sot, pluralul luî serunv Pap,, et. 45-—sără s, f, (ferăstrău) Dalametra>serra.—şcîemur şi şclimu!edzu vb. (a scheuna, a schelălăi, despre cînî;.a scînci,. despre fC0piîj'>c/a/7Z0/' Pap. et. 45.—şcl’tfur s. eter. (pucioasă,, sulfur) Dalametra,'>sutfurem.—triyiăuă s. f. (răspintie) - P. B,. 88^Hriviella>trivmm.—tul ad. .(năuc, zăpăcit, nebun) P. B. 742>yechîu german, toi stultus ?—tumbă s, f, („mormint rămas-delavceî ;vechîr colină -în •.şes“)>tom6a Pap, et, 45,—ţeăfire-s,yfv;.(nphot)i-.-;;P>,,B>:; 1 l(i'>*:cicerem..—tigăre.ş. f. (noroc, bună. prevestire). MihăileanuPascu Etimologii 41, Compară; însă turc (de origine romanică ?) ugur (citeşte uyur) sort,, haşard, bonheur, ; fortune, bon presage :Zenker 125 a.—utn\ ad,. (de,^pae).;;D^am(şţra^..C!v/nas Pascu Lat, ,Elem. 270 —urdiiusi. m- (brazdă;.şirurile dela urzeală) P. B, glosar > o/tfa —titre.s. m,, (burduf) %^t.^2^uţrem.^veăre) s. L: (cercel\>viria Pap...et* iii—VţrwMzu. yiryirăm,.şi virviridzăre yb, (y,a simţi o durere racuţăj ^provocată fierjde bătae,.fie.u de»virvi-wadm == vintiil viscoleşte, s :pă : te, înghea%^Uyiryirăî ună cir.
=îi-; arşeîruna; cu. varga"	?. Pap. tet, ,47.—
vom (yărş);,P/B. gi'psar.>yffmo\-—yâffierâais.-i»; (fierul lat cdjpIugduî)sCayaliotyb. (stîl^ ^^•5^®a(/p^j!t?lPd>J^>jj4-04i!trr^(3^t:Ş^Lmib(r^npJyatprifăgă!T: 2§^2^ptş^ticipîul\\4.tit	;; ^ezî sub Forme-,
verbale^(c£SAiki’j§£i27i8 (XL-:S:; 1 )—ZimescU yb^(reînpesc, lâd)ir,CijD.. V-,,{23^33	-b:nQUi Papahagi.
§ 282.
453
Scriitori ăromînî,: Bucureşti, 1909, pag, 261;—znuitâs. f' (cre--aturăpîăptură) Gi D. VI;v 1 i'-5^->participîul- lui znueşcti: ■ ')-■■■
•	2. Nenumărate cuvinte neogrece, turceşti şi albaneze (alături şi ; cîteva slave), care hu se găsesc îri!! dacbromîn, a îripru-mutat măcedoromînul *), însemn aicî pe’acele din C, D; (şi: trei diu P, Bv) căre nu se găsesc însemnate în Dalametra, Mihăilea^ nu, glosarul 'dela P- B,, glosarul dela Weigand Aromunen II1 (Se poate: însă . să-mi- ii scăpat ceva din videre în această privinţă); Glosarul dela Papahagi Scriitori arOmîni în sec, XVIII, Bucureşti,' 1909, unde sînt înşirate cuvintele din Gavalioti, Daniel; Ucuta, :nu l-am luat-în considerare, pentrucă e mai puţin cunoscut;'şi nu e nicîo pagubă dacă vreun cuvînt se va fi găsind şi"îil acel glosar şi în lista dată de mine. De altfel am pus în aceasta listă şi-vreo cîteva cuvinte, care se găsesc^ îri dicţionarele’; Da-lămetra>şi^Miliaîleănii,' -dar' care orî au acolo altă formă său alt înţeles,* orî sînt prea importante, pentrucă să nu1 le măi reproduc şi eu, dîridu-li tot odată etimologiea. Accentul riu-î totdeă-unâ sigur. Genul "substantivelor: nu-î totdeauna? Cunoscut.- ; , ablire ;s, (belşug)f V ^Sli^alb, to/fUeberflussi ;M> WortJ}^78^ —aciinăisescu vb;- (săgetez) VI 155,'^nedgrec â^ovriCo).—
.chisescii vb, (asupresic) V 27732>neogrecT-âât%(oiv-La- Miliăileăiiti adichipsescu, la Papahagi Scriitori arOmîni aUchip'sescii.—ă-hăristisire s, f. (favorizare, ocrotire, cruţare)'IV 1596 V 221^ >neogrecixapiCoţxai■ montrer'de la complăisance, favoriser,' nageiv'avantager, faire;!un passe-droit en faveur de q,v Tema aoristului EXa-P^G^,Y]v' e protetic,—ăhnănde advi' (din faţă)‘ VI 12518>riebgrec dŢvdv'cca. La Dalametra aynănyia.--aia adv\ (âigur) VI i676;' vezi- maî Sisus la Adverb] 219.^âia 's.‘i. art, (mama) IV -17-V^^a.iimltă ad, (vizibil, evident) IV 18715 >turcv ahî-ă/i- visible, evident Zenker 66 b.-^altădisescu vb, .(apuc, iau)- V 263z>turc aldîrmăk smsix Zenker 9T c.^-a-năstisescii‘vb,: (înviu) V 235.^neogrec tiviozumL^ăplănU şescu-aplăriâsescii} -Vb,j (înşel) V 201^^-VI5?3^>neogrec TJsjyt%—arefie 's;:î.'- (virtute) VI 15neogrec ■âpf'cri.—ăr1 hie-’s; I,; (îndepiit)^VL'l 15;£^iîepgred!ctijiiîerefs ’Wjâţ (arhiereu)- VI 1OS^nedgrec -apţis^bc.^ărhMUm^/‘m^(căpitan de hoţi) IV l!951(j>neogre'c tipii,(demn;j valoros) ^ :205^>turc e/'Z Preis, WktHp;iWurfe‘Z^^
■	special	pentru	înpruhiutunle'făcute.'de!macedoromîn'^dm'lim^â-
•albaneză vezî § 331:;Nota.	''	1	ci	-	™	^
454
§ 282.
—asdt ad, (stricat,; desfrînat) VI 163n>neogrec ăaonoc.—a-şăchiaree-qşichiare.’e ad. invariabil (vădit, evident,, pe:,iaţă) IV, 18714v,223^0. V. 2018‘VI 11329>-turcv:^	evident
Zenker 54 ;c..; La «Mihăileanu şichiaree—ătada adv, (fără măsură) VI 145 35. Vezî maî sus la. Adverb,; § 219—ătă s. m. (tată) IVri6129>alb,: ătă M.Wort. 20.—aundzescu vb. (a samăna,;,a, se, cuveni) IV 16120, 21. V 2971( :12^neogrec bjJ.oi-dCw.pvJn dicţionare, imdzescu.—avdleto ad. (posibil) IV 14910 V; 2li23::23 3 4 27935 VI:16310^>nepgrec,ŞoXş,c6<:.,a- protetic,; —axescuvb. (cresc) VI 9 9 28>neogrec o.bţuyiQ.—axitâ s; f. (demnitate) V 23319~>neogrec ăiioc.—aznescu (alung, respinge nu recunosc) IV 143s V 24332 28180. Acelaş cu agunescu-ayu-nescu P. B. glosar, dacoromîn gonesovechîu bulgar goniţi. La Dalametra.-.,■qzunâşcu.7--Jbăhţe s. f. (fericire) IVol5316;2035!>-turcKpCLhţbonheur Zenker. 178. c.—beîde s, f, ;pl; (lucruri nouă,, lucruri rari) ,VI X63z{^,tmc^bedihet, bedaîeh choses nouvelles, eţranges, merveilleuses Zenker;182 c. Weigand citeşte „beîuţe?". —borjli ad,; (dator) IV149o4'>turc borglu r endetţe, verschuldet,. Schuldner ;Z^
budaiă' prost Zenker . 214 c. Weigand . citeşte „ budqlâc“ .— cădere .s.f.. (soartă, destin) V 24510>turc /' destin, des-tinee Zenker-693 c.— cafcătură s.f. (mîndrie.? faptă .nesocotită?) IV 15722:»aeogrec-. y.aox<»|Jioa se vanţer?—calăfră s. L (paner) ; VI 12913;>neogrec, vsj}Ah'i—caldhtil. ad, (fericit) IV 1999 V ,27925r>neogrec vsjXozoyjjc.In -.dicţionare; -calâţih.— qqngândă j-conj...-, (caşi-, cum) V 28524, Vezi maîrsus la Conjuncţii,' 7§ . 281,—pron. (nimenî) V 27735 VI ,9522 1273 167g. Vezi sub Forme; pronominale (b 2 . (3, § 277 No 2 $). —carşâ iadv. ,(din contra, Ia, din contra) IV 15325. ,,Vezi maL sus la Adverb, §279. In dicţionare carşt cuînţelesul „în faţă, vis-ă~vis‘‘—cataxipsescu (învrednicesc) vb. . VI 15,l16>neo-grec, :mza£i(ă,—căbîle s. f. (aptitudine, mijloc, posibilitate, valabilitate, calităţi* bune)i {ÎV 16931 ■ 1715 20334 22,% V -215.t. 22534 22723 2772S VI 912ă 10920,25 413u>turc kabiliîet capacite,. habiliţe, posşibiliţe,. .aptitude*: Făhigkeit0 Geeignetheit,, Moglichk^	Talent	Zenker	675	a.t—căipe
ad,, Jn ş-fqţe^cqîpe = dispare ‘•E;.;B.y.373>turcy kîiiip,parti-cipiul: luî,,i^f/TZ^fiperdrgyUne chose, en faire le .sacrifice :!Zen-ker 729 c.—cănusescu vb. (ameninţ) V 275,; VI 115u>alb. kanos.jdrohen M. Wort. .174.—cănusescu , vb. refl. (mă. veselesc, mă bucur ?) VI 1672 ,>alb.' kăriătserquicken,1 j kănâtşem.
§ 282;
455
werde befriedigt ,M. Wort. Î81?—cărşilăke s. f. (opoziţie) IV 213^ţmc karsîlik, opposition Zenker 678 c. La Mihăileanu cu înţelesul . „răspuns,bani de cheltuială1 ‘ —cărşilătisescu vb. (întîlnesc)IV 201 '26'>iurc:karsîlmăk rencontrer Zenker 678 c. -icăşcândisescu vh. (torturez) V 255._,!)>turc kînamăk tour-menter Zenker 730 a, radicalul preterituluî.turc, reduplicare turcă, T-câtărâsescu (blăstăm) V 283 33;> neogrec zasapă\wi,-~chen-dră s. f. (stare pe loc, stabilitate) VI 13727>alb, IsândrâFzs-tigkeit M. Wort. 225 —chîăre s. f. (muncă) V 197.u;>lurk/t77/’ havail Zenker 731 c.—chirixescu vb. (anunţ) VI 103,Tr>neogrec 7.Yjp6"(o.—chisusescu. (dau iadului) VI11136>; c/z/să iad >neogrec ..'Tuoga. smoală.—cuhmă ,s. f. (corp, cadavru) ,.V 24515 27327 2832{)' VI 1612g:;.1655>alb'; kăfomă Leichnam M. Wort. 21.0: La Dalametra căfumâ, ciihumă.—cuitiiescii vb. (gîndesc, mă ;gmdese. la, îmi aduc aminte) Vî;129^8 1533l>alb. kuitoî denke,; erinnere mich :M..W6rt. 210. La -.Miliaileanu vcuittşcii. —cunuştusescn vb.. refl. (a se înpreună, a se i întruni): V 239;15 >turc. konusmăk avoir des liaisons avec, q., demeurer enşem-ble. Zenker 722 b, radicalul preteriluluî turc.—cuidurjşescu vb. (zidesc) V i26722>turc knniiinndk, cauzativul lui kunnăk jeter Jeş ;fondations Zenker; 715.c. Weigand citeşte:^kurţuris~“. —cu.sindu cn pindu adv. (cu totul) VI 1291>guv-tcj) •rcav'ct? La Mihăileanusindu:cu păndu“ —cuvos ad.(uşuratic)
IV	17121 > neogrec xotivoţ. frivole.—cuzmicăn a.6. (laic) V 20517>neogrec r^oaiiapt;.—căltesescu-căltisescu:,vb. refl. şi neutru ; (mă: silesc, > mă:grăbesc, mă ostenesc) IV 15327 15520 1819 V 21327 ;;2.3125, VI l-098>.turc calîsmăk s’efforcer-Zenker 344 h.—dăvăgă pl. dăvâgădză s. m. (acuzator, pîrîş) VI1313 ■>turc. dahvagi demandeur en justice Zenker 429; c,—dimăre s. f; (locuinţă) IV,155.n,18>turc demăr etablissement, demeu-re Zenker 435 a;- Weigand citeşte „dl mare“.—di pe adv. (de fel) V: 215n. Vezî mai sus la Adverb. Dicţionarele auisdip, dipu, Weigand pune’j semn de întrebare şi presupune că ar;, fi greşit scris: în loc .de. dcise [C'dre:dcise?).—dinnăiie s. f..,(pu-tere, mijloace) :V-287lr) VI 1.3314>turc dermăn forces, moyens, ressourcesj -medicament,vremede Zenker 426 c. La Mihăileanu dirmăne-dărmăne> ,cu •;îhţelesuL de,; „prăpădenie-,; leac".—dlşâ adv. (înv două părţi);- Vi;20 9 0.; Vezî mai- sus la^Adverb; § 279. —dizviirsescLi. vb., (uşurez, hodinesc): IV.(18.52r) V. 227i05>neo-grecf.Păpuyco alourdir',; appesantir?—ducuirg. ■ ş^f-u(ambiţie'?) VI 149^neogrec/o^qoic'J-^dziadite/ s.şf. (rămăşiţi.'mortuare,,:;ca-
456
§. 282.
davru ?)'-• JV^ ■151n^>inrc"'ziiade.• pl; ziîaăăt‘<ieiiăiiet remainder Redhouse 1021 a ? Weigand citeşte ,,ţiădite“.—de conj. (însă) VI 12T10. Vezî maî sus5 la- Cdhjuncţiî> §' 281.— Uăfiir 7s; m. (folos) IV 16924 V '2 1323î>neogrec otdcpopov.—o/oaxesar vb.’ (învăţ) IV 1914 VI13 lnI> neogrec dtdâ.ay,(a.—ooxăsită s. f. (glorie)
V	233 20">neogrec oocd£(o.—ehtril'e-ihtnl’e s. f. (duşmănie) IV 147s V 27325 VI 16528:t> neogrec ki’d-poQ.—emuluyle'siî. (zapis, obligaţie) V 197'27'> neogrec 6|j.oXoyta obligation.—exu-hisescit vb. (cheltuesc) VI 1571, '^neogrec sţofco.Coi.-^exu-sie s. f. (putere) V2872ff> neogrec e^odgic/.,—facixiche (trec cu viderea, scap1 din videre) V 2179>-turc eksik etmek o-mettre Zenker,: 81; c.—fac sirC vb. (mă uit, văd; privesc';:-bag de 1 samă):;IV :1418'145^ 155^2, 36 16720v 23 16925r	-18910
205^*vii 213^; 5 21914 2213“V 1976 233^ 251^, ^ 255,? 2691, 27-732 2792i 281^289^, 26 VI 105'30 123^125^445^ 15729 159 ^turcr skîr etmăk regarder; betrachten/ anschaireri, zuscKaueri; hinsehein :Zeiiker 530 c.-—fac timbie- vb.--(brdofi,-po-runce§c)"#-;'265^^'turC'',/m6//î-;;^/K^A' ordonrier Zenker 312 a. —fănifisesca vb.i;(dau pe -faţă, arăt) ■ V 20532>neogreci yti-vepovM^fichîure s^ f; (băgare de samă) IV 17729i> turc: \fijcr reflexion' Zenkbr 669 i;b’.- La MiHăileanu 'fichire cu1 înţelesul de ,,minfe‘(:-^fichîure s. f.J (făptură/: corp) V 24125, 265>ălb. fu-tură'-Gestalty Gesiditszuge M; Wort. 116. Weigand:citie'şt6'-r„/H guk&^filisestw -vb.;- -(folose'gc)1 IV 1672 V 21313 VL 163^ ^neogrec (b^sXwV—/otisescu vb. ■ (luminez) VI i 73-^neogjfec moiiţu —frominedţă-frumineăţâ s. f; (cuminţenie; înţelepciune)
IV	14920 203 ^ ^neogrec3 vp6vc\ioc: ' La Dalametra fidnimeăţă. —fursatli ăd. * (fâvorabil,' cărei trag'e foloase, j cu noroc) V; 19723 231|g sVI -'9 l's^ţittc^furs'atlfcdAi’ derivat dela fitrsăt avantage Zeriker1 662*b^gdmă• ;sV-fi1 (căsătorie, familie):V;247g3>neogrec Ţdţxbş,1 ■ Weigârid citeşte ^cama-^ghimtuăscu'.vb^i&râ [neiitru], mă pîrlesc) Yl:':12d^>tiirc'-;giiiănmăh prendre- feu.îse bruler’Zerikerî^Sil b.-—gliivtecu^^Av (slab;i'plăpînd)iJV 153^ r^-turd- gevfe\ făible -Zbrilcer'^372-a.^gîurriftdM- si f?i (âduîiâre) Vr20lăture’ '^^^^■■Vfe'fşamînlfarig' Zdriker''fefâ^âlpyen&si
sv-iri--; '(neăin)^V -29i-fş-1 W&7^>’tf6^grec.
(afara de)--V _2^9§?i<)KVezî. maî sU^'lă’^kp'dziţiî^^^O.'^^/î’^Si sveter? (murdărie')^ V'^29-1^1 ^vefchîu-Jj/arî^/WSttoI)stfj^es;^ yanusos-ymsds, a*£ (niurda^slV^16326^Vî'207y7 ’289§,'>'^ 2M l t^yundsi^'fi'â^ibu Wdtt-(iitr cumTal-bare) IVii55/i 1577'V:!21&7g 225i' 2S7f2Ş.r» Vezi- s'nfăî Sus? la'AAdverb,~';§ -219$ Weigand ""citeşte
§■282.
457
vhăcibă“.—hailesliche- s, f. (trîndăvie) IV- 16710 > turc hai-lazlîk faineantise Zenker 39 8 • b. —hârgmescu vb. (cheltuesc)
VI	^SSoi^turc /za/'^ ; etmek depenser Zenker 405 h.-hări-sescu-herâsescu-hirăshcu vb. (despart) V 22923 2312,22 233i7l 29/34'237ŞS 27:> neogrec /cop^o).--hdryîa s:f. (ajutor) V 211£> neogrec ^opYjŢia subside.—hugîilde s. f. (grabă, tragere; de i-nimă, silinţă) IV 20729 VI 165;!0>turc gehd, gahd effort,'as-siduite, application, Zenker 377 a (pluralis frăctus hugud?). Weigand citeşte,,,hucădîa‘—huche s. f. (obiceîu, caracter)- IV 149,5 15713 16722 205ls>turc huile naturel inne, - disposition innee,; nature, caractere, moeurs Zenker 411 c.—hutâs. f. (buf-riiţă) VI 14125>alb.; liutEule M. Wort; 460.—îarădisescuivb. (creez) IV 15312 V 2417r>turc iaratmăk creer Zenker 948 a 961 z.—îarădisit s. m. (creator) IY 161,.- V 28lC>participiul lui îarădises'CLi: Vezi sub Forme verbale (c XI B d , § 278 Xli'B ;!;).—ichişdo proni (oricare, oricine, orice) IV 1772S\ Vezî sub iForme ^pronominale (b 2 [3, § 277 No-2" (3).—îexiyisire :(explicare) VI’' 8-9^>neogrec ••	'	-s.	m: pl.- //-
ţirăţ ' (calomnie) IV 141r9>turccalomnie Zenker 71 c. —ilîakim adv. şi conj. (aşa fiind, aşa dar, oarecum, prin urmare, cu toate acestea, totuş, însă) IV 1639 183^;V 19535 20igt;;205jo- o7 21 lo, 16 2356, 32 '255^261,0?26910; 283^ 293w^28 295,- VI; 8714 9113; 31 933010929,	-11335-125^ .
13%'139n. 159is 1653 167ş 171,. Vezî la Adverb,^ § 279. Pentru mţelesurile/tffos, însă turcul oile ildii a fost influiriţat de arabul lakln şi de persul-arab litdn Redliouse 1639 a 1648 a Zenker' 795 a. Weigand la prima apariţie a cuvîntuluî; IV 1639j'citeşte lliakim cu / mare şi - nu-l dispărte prin nicîo punctuaţie de sfcu-vînlul precedent dumnidzâ, de care trebue despărţit1 prin punct;' şî-a închipuit că e vreun nume al luî Iehova. La; celelalte'^ locuri scrie>'cu i mic,; dar în; toate părţile pune punctuaţieâ greşit; La Mihăileanu „eliachim msa, dar l\—itifMris6scti-pif^imeseu> (liberez)''V 233 3 VI'159232>neogrec \khBo^p6v'(^\^ilîaniăe:[^ văţaţiî) iVI- 121ht>turc ■ hule mâ> savants Zenker-"620-bl 636^ Bl -^imbâSisescU’'-vhw{bptescyy 243',3>n'eo|fefc)_£ix^d§t^<Di^//7z/^ rMzU-i^rablînzesfc)- - VM219i23>//7ZZ>' iblîrid i(dicţionare)^>neb-i grec'^q[jMpoc.-±irâtâ' s-. f:v(dedaraţiey^manifestară) '«-V ll'9^u>i turc ^z'raeYî! actiori' de' montr^rv- declâration'îZenker ?231 a.-bivătâ s.	sZeiilcersl.44sa/
—iHjjipsescwvbi (liniştesc) V 275^bedj^e;ei£'tp/3^'66)?. LaiMfc hăi\eam^;irinisescu“:-^istife.\^	face	răfricuivaj
458
§. 282-,
vină) V 24532>turc Jsăf action de fâcher, de causer de ,la peine â q., Belăstigung Zenker, 147 a.—ispăte s.,f. (probă) IV 20517 >turc isbăt preuve Zenker 9 c.—istestfoslo fii s. (physiologus, o, carte populară) 'IV 16 7;;2>-vechiu bulgar iestîsţvoslovîţî physiologus.^—itipăsă, ,pron.\(orice,-. tot . felîul), . IV 16317 V 201^ 215 36 21918 VI 955. Vezî sub Forme pronominale (b 2 y, § 277 No 2 y).—itizăe s.-f; (trebuinţă), şi ad. invariabil (de trebuinţă) IV 149^5 16318 17114 V 21325 23131, 3;î VI 93;u 1133GI>turc iktiză necessite qui exige l'accompîissement dune chose Zenker 77 a. La Dalametra şi Mihăileanu ihtiză, Jhti-Zăe,) s. nevoe, necesitate,. trebuinţă.—îurnecă s. f. (exemplu) V 21-723 22334>turc ; iirnek Beispiel Zenker ,-118 c —lurtusescu vb::^(sărbătoresCj' sărbez) V 2933I>neogrec iop-dCo),—mc/ze s. f. (lipsă) VI 17121>turc eksik -deficit, Mangel Zenker, 81 c. Vezi şi fac ixiche.—izmeie s. f. (serviciu, slujbă) V 19727;> turcT hizmef acţion .de servir Zenker 404 b —lac s. m. (groapă) VI 125{1, 3?>neogrec k6:/:/.oc.—lă\)os s. m. (greşeală) IV 177<, t>neogrec )Atioc.—lăti-ăsescu \b. (uit) IV; 16331 neogrec Ac/.vi)-dv(«, —lexuire s. f. (lăcomie) IV 147 7!>neogrec. Xc£s6co etre gourmand, At£idp7]c glouton, gourmand, )aSa, Xc£apca, )j-^ouâca gloutonnerie.T-/wrf pl./zzcfez s. m. (copil din flori, copil natural) V ;19919'^>,turc veled pl. evlăd enfant Zenker 935 b: Weigand citeşte „luţăli“,-şi Capidan în Dacoromania II 629 derivă din , latin luteus murdar.—lutruy ie s.'f. (leturghie) V 217,neogrec Xei'coupyca. La Mihăileanu lituryia. La P. B. şi Dalametra liturghie, litur.yiă prescura.—măltu adv.?‘(destul?) TV 1938!>alb. mal Masse, Fiille, Ueberfluss M. Wort. 2561—mădee s. f. (scop) V 19920>-turc maddet matiere, sujet, question, Thema, Thesis,; Angelegenheit Zenker 799 h.—măhănâ --măhănâă s. ni. (chip, mijloc, motiv, vină) V 2272! 2 5 7 28 VI 93i6, :22î>turc: 77za^nd: signification, sens,, esprit de, idee,: pensee, opinion,' chose,;objet Zenker 864 c; objection, fault, Redhouse l9,15i;b.^77z6z-8'^/'K:;s.i m. - (încredere)	mbi-Jn:M.
W6rt:d265;;^lx,neogreCi ■Q:app.9£ conffence, -alb.- ti arr.dfS; M.iWort. SS.-^mbdou pl. nihoŞur -s. eter. (înpiedecare, piedecă, obstacul) IVsrl-73iy;217'4>;VI 1461:125>,neogrec i e[xiz6^oy—rnbupaescu. vb. (înpîeâec) IV (;M£3i$^jie.Qgre.<ăj—njideSs. io (ajutor,>fat părare)- VI ;.139:}oD>turC(772e#a,;'assis,tance;,-!secourSiZenkeri83 l^a. Weigandiciteşte v,minte“’—mimşigipSy\m. (moştenitor)oy>25jl32--^>turcl /7?//'ds,heritage-Zenker. 89-9 b, ‘mi/rqsgij heritierSamy-Bey Eraschery-s .„şuii herMwţ—^^/7//z&/'/M5esc«vvvbr^(p.ecetluesc)^] IV
§,282;
459
21929>turc miihăiiemek cacheter Zenker 897 a. Radicalul pre-terituluî turc. .Weigand citeşte „omîuhlirlidisiaşte‘confundînd cu verbul, pronumele precedent o.—mujdinedzu vb. (fac un cadou, răsplătesc) V 20116 203w, 21>turc miizde nouvelle bonne, agreable, present donne ■ au porteur d’une bonne nouvelle Zenker 840 b. Weigand citeşte, „muştinîădzâ, muştinăre“ —munafîc pl.; munaficuri s. eter. (intrigă) IV 141iS>turc munafiklik hîpocrizie,. delaţiune, spionaj Redhouse 1986 a.—miinaficllche s. if. (intrigă) V 20124. Vezî mai sus sub munafic.—mLirâdes. f. (voinţă) V 27510'>turc; murâd volonte Zenker 833. b.—mu-şafere-muşavere s. f. ; (consiliu, sfat, consultaţie) IV 15932 16733
V	.1951g>-turc mesvere conseil, consultation Zenker 852: a.— nadanlăche s. f. (neomenie) IV 2112:>turc naadamlik neomenie Zenker. 901 a-j- 21 b.—nafile adv.; (degeaba,. zadarnic, fără ifolos) IV ii-7;7i!9 VI 113y3' I69.4.; Vezî la; Adverb, . § 279. ^nadru-noo/: s. in, (munte, despre , Âthos); VI 137^, 2^k-139is >neogrec/ a^m^99Q-y^napo^işaluî^sadhr.-(înapoi, îndărăt, deandărătelea) ; IV ţ 169i4 1932i~> neogrec dvd'7toâa-7]-, sufixul.;adverbial; (de .origine obscură) romînesc /5 -|- -aluu\(pentru care vezîjsub Participiul 1 prezent § , 278 X u).—naăou: jS. m. (templu) ' VI 1072O:3>neogrec moc.-rnăxa, pl. m.ynăcşâ: ad-. (violent) .IV 173‘iti;Vj--261if>alb. naksjâhzornigM.: Wort.,-297. —nâhuset.< ad. (care infuinţează în rău, dă exemple, rele) IV 1495 173xl5>turc nuhuset etat d etre de. mauvaise ihfluence. Zenker; 901! c.—năsăhate-năsihdte s. I. (sfat) IV 14925, 157g
V	19500^turc nasahăt conseil Zenker 913 a.- -nghîuluire s. f. (scăpare, revenire la vieaţă, readucere -la.= vieaţa, înviere), IV 1597{^alb. Tid&at; mache.;-Iebendig, heile M: W6rt;:137, wecke voiî'den Todten .auf. Hahn. Weigand citeştey ,/iRîulu.irîa“-rr:. nculâs ad. (murdar.?) ,V 1992i>?—nduchescu vb. (persecut) V;:/2676>alb. ndlek yerfolgen M. Wort.. 300. Tema aoristului ndotsa. Weigand citeşte „duRă“.—ngătăr oxî ngătâr. vb: (în-, drăzriesc)v;iV r22524I>alb. ngatăron. yermue,M.MM-3A5? Compară'. âuym^-ncmvşă^fmi-eeya^m îndrăznesc. Wei-gand citeşte ,,ncătâră“ .—ngăsăesca yb;> (silesc,.-'îndemn); IV 1573 16933. V 2055 VI 1517;! 8.> alb.;antreiben- M. Wort. :221 .—nghise.. vb. 3 p, s. perf. :(gîd)/<VJ5£54v. Identic cu' dacoromîn gîcesc (penţrunicare vezî .§ 328)? rWeigand^,;cir, tefav?Jnyţşe“.—nghitârs. ’m. {conducător,; îndenmător|A/îvl4.1:^ Acelaş: cu •. dacoromînr- z/z&zw, înghiu. iWeigan^ citeşte^ y,yttdr“'. -^-niâxe ad. (nedemn)/ IV; 21727>/?e- -[-.neogrec- ă^ioc.^ni-
460
§:. 282.
chisescuvh. (înving) VI 153L,7>-neogrec vivM.-^-niprăxit ad. (rău crescut) IV 1915^>ne- 4~ neogrec^pâct.cpratique, routine. —nisuredzu vb. (scăp tr., scăp dela un rău, dau vieaţă, dau putere)’IV 14915	1579 159(i 205.,0 215,,8 2176
V	22110t> turc nesr action de vivifier, ressuscitation Zenker 911 c, nusurînvierea decătră dumnezeu a morţilor Redhouse 2083 h.—ntraxescu vb. (ascut) VI 157^, 2i 161 r, > neogrec zpoyd).—6mîa adv. (de asemenea, tot aşa) V 293.v Vezi la Adverb.—pâra adv. (mai, mai mult) IV 1914. Vezî la Adverb, § 219.—patricus (tată, părinte)-V 24724>neogrec-%rj-'zpiKoc, paternei.—păndixescu (pîndesc, ţintesc, tind la) V 2235I >neogrec K&yzâyia :epier.—părdună adv. (cu puterea) V 257s' 26523. . Vezîi la- Adverb,	219.—pirifăml’e s. f. (mîridrie) V
285o2>neogrec w^ep^cpavid.-^p/5/72d'/2e ad. (supărat) IV 177^ r>'turC''pismăn'. făclie' vrZenker- !200 a. La Dalametra „pişmăti, care ;se caeşte\—pitiitnine'*'■ş".'--fi (pasăre) V 241^ > neogrec 'TtsxQOjjievoi;" vblatile.— plănu ăd. (înşelător, şarlatan) V 2734'> neogrec^ ‘■nk&voţ irompeur, charlătan, iinpbsteuru Weigand cite$te „ caplănă“, cohsiderînd' - ca ’ f ăcînd parte 1 din ‘ cuvînt cbnjuncţiea precedentă ca.—pliicusesciv-■ vb: (cuceresc) Vi^65, ■> neogrec 'ttXc/.t.ovo)> assaillir, ecraser.—poli- s; f; * (oraş)1V 25911;>neogrec Weigand citeştej ,:,Napoli‘‘; considefînd că făcînd aparte din cuvînt: 1 pronumele precedent nă (ună):—prâmăticd■: s. m. (duhovnic) IV’ 16712; 19723 211 s 2192i 22116‘>neogrec; 'jcvsb-yhzwÂC—prosefhie-pmsifhie '{rugăciune) IV 1992' VI113117 >neogrec npoGtuyr^—puniripsescu vb: (înrăutăţesc) VI: 1638 >neogrec i no'irqpeb<a.-±punir6u ad. (rău) V' 283l5 >neogrec Kov'ripoa—rigeageddzî: s. m. pl.1 (rugătbrî) V :2i515>turc lri-gagî--mga.tbY'Redhouse-965 a.—rucuescU vb. (mîngîîu) V-219%, 22->alb. :--răk6l troste ’M. Wort. 304—saidisescu vb. (îau în samă;. bag în samă, consider,’ iau în considerare, iţin socoteală de), IV l'43|i';-V-'243,y'2736 VI 16732 1691d,	saîmăk
coiripter, estimer, - 'considerer' Zenker 564 b. Tema preterituluî' turc.—salini>vb;3 p. s:-cbrijuhctiv imperătivj(trăîăscă!) VM;53^ ^turc şe//e/7Z que dieu lui' donne: le salut';Zenker 5\-6h.—să± c/efevsiu(iieVoe;-'>gMjă-^Ăiare) IV; î73^t>, turc sîklet ^ngoîsse Zettker- 3t(f~h.^skutuSisăscu-*vb\ (Mtmec)^'^?^i235|rî>; nkogrec^p^ckidia^bf-hsefte ^«'(început)) V>-i95tsţ>tuîc'jşseftâ prettiereVvente^dea-lâi jouirnee- Zenker -510 'c!V DaGoromîn '■ safte. —siculă s^-f?(Weîffer-'timp) 'IVii’5725^V‘ 203^^1afe;-!saeculuniy neologism—silopsescu vbr (chibziiesc) I VI:i-9-^5?neogrefrto'>)^
§ 282/
461
\o^lCo\mi.—simbete s. f. (cauză) IV 15523 V 2072O 21510 243]7 245o3 27122 VI12331^>turc sebebiîet cause, motif Zenker 496 a.—sinoână s. f. (giulgiu).V'27519>neogrec atvSovY].— singile S; L (hotărîre) IV. lSS^t^turc sigil. arret du juge Zenker 499 c-.—sinhisescu vb. (turbur, figurat) IV 1833~>neogrec aoyyâio, oo-f/oC(ti embrouiller, troubler.—sini&e s. f. (obiceîu) VI 9527 ">neogrec oovfj&eirj.,—sire: Vezi fac sire. La Dalametra contemplaţiune".—soîtăr s. m. (bufon) IV 17353>turc soîtarî bouffOn Zenker 580 b. Dacoromîn soîtar. Weigand citeşte „soi tari (oder kasoîtări?)“, confundînd în lectura din urmă cu cuvîntul conjuncţiea precedentă ca.—sprima prep. (după,, conform cu) IV • 1412S 18112 18312 V 2239 VI 1093v 1114. Vezi la Prepoziţii, § 280.—sprima ţi conj. (după cum) VI 10935. Vezî. la Conjuncţii, § -281.^-surăţă s. pl. (măşti) IV 17334 > turc suret masque Zenker 576 b —susiiîu. vb; (gătesc, înpo-dobesc) V 19911l>turc sus toilette, luxe, siislă pare, orne Zen-. ker 526 z.—şait s. ni.. (martur) V 23926!>turc seiud temoin Zenker 554 b ,—şăniete s. f. (faptă rea) IV 1S1 i5>turcsenahet action blâmable Zenker 551 b.—şcâl’chiceăt ad. (strălucitor) V. 2256>albanez skăltseî glănze M. Wort; 221.—şpuluescu vb. (destăînuesc, dau, pe faţă) IV 22130>alb. spaloî entfalte, gheg spalentdecke, offenbare M; Wort. 320.—şuşuescu . vb. refl. (mă port ca un nebun, fac ceva fără chibzuială şi socoteală) V 223oS 22527>alb. susăt, susulăs stumpfe ab, betăube, susăva planîoses Umherstreifen M. Wort: . 420. La Mihăileanu „şuşescu a eşi din fire, a înebuni".—tdcmă s. f. (presupunere) V 197I3 !>turc ' tahmin conjecture Zenker 269 c.—tamăhchîărlâche s. f. (zgîrcenie) IV 1476 VI 1159">turc .> tamahkarlîk avarice Zenker 603 a.—tavăbe-tavăbie s. f. (trupă, suită, bandă) IV 19326 V.257ls>turc tevabih suite, sujets Zenker 317 a. Weigand: citeşte ,favambie“.—texiusescu vb. (obţin) VI 107(3 ~> turc takziîet action d’obtenir qc. Zenker 301 b —iibte ad. invariabil, (ascultător) IV 15522 Î6354>turc tebth suivant,' obeis-sănt, gehorsam Zenker 255 h.^-tibie. s. f. (supunere, ascultare)
IV	2212t. Vezi cuvîntul precedent.—ticlife s. f. (sarcina, pîe-decă) IV 21135 V 2219>turc teklif charge Zenker 304 c. La P. B. un singur loc, pag. 94, cu înţelesul de ceremoniesyfa-gons, ,Umstănde, pe care-1 are între altele cuvîntul turcesc teklif.—timbie s. f. (âvOrtişmerif, ordiii): V 25i25'>.turc tembih ordre, injonction, tembiet action' d’avertir Zenker 312 a.—tir-biete s. f;; (creştere) IV 149oî 151	terb'iietaction
462
§ 282-283.
delever Zenker 276 a.—tirbietlăt participiu trecut pasiv (crescut) IV 149,0. Vezî cuvîntul precedent—trisăl’u s. in. (un fel de rugăciune, de serviciu religios) P. B. 485 > neogrec 'zpiaâ.-yiov. La' Mihăileanu „trisayia, rugăciune pentru decedat 'făcută de preot pe mormîntul decedatului".—trupiiescu vb. (dau corp)
VI	992S>trap—tu ondi adv. (în adevăr) IV 1615. ; Vezî la Adverb, § 219.—%-ărăsescu vb. (cred) IV 1577 V ^Ol,^ neogrec -O-c/.ppăj. La Mihăileanu „ti-ârusescu, a avea curaj, 'a nădăjdui".—b-umă s. f. (poreclă) V 2532!>alb.'tiom sage, heisse M. Wort. 91 (Ori poate greşeală în Ioc de numă ?).—udisescu vb. refl. (mă înţeleg cu cineva, mă potrivesc cu cineva) V 253s >turc uîmăk s'adapter Zenker 135 b, radicalul preteritului turc.—udiseţâ s. f; (potriveală, înţelegere, armonie) V 245I9I>: udisescu -)- -eaţâ. Vezi cuvîntul precedent. Weigand citeşte ,,cu-tiseţă“ şi confundă cu cuvîntul prepoziţiea precedentă, cu — undălăcă s. f. (zecime, numărul zece) VI 16929>turc onda-/z/f dizaine Zenker 132 c.—ădd'U/râ s. f. (serviciul religios de dimineaţă) VI	neogrec	opftpoc;	matines.—urăc s. m. (plu-
gar, arător) V 21312>bulgar, sîrb o rac laboureur:—uruldye s.
f.	(ceasornic) IV 15 73I> neogrec cbpoXoyiov.—varinge prep. (pănă la) V 25120:. Vezi la Prepoziţii, § 280.—vătănie s. f. (locul unde trăeşte cineva) V 2133<>turc vatdn domicile, lieu oul’on reside, 'patrie' Zenker 933 ;a^ Weigand citeşte vădănîa.—zar interj, (vai!) IV 167J5'>turc zarr■ malheur Zenker 584 c.— zdrudescu vb;: refl.1 (a se înprieterii cu cineva, a. fi prietin cu cineva, a fi tovarăş cu cineva) P. B. 491>vechiu bulgar su-druziti se yikooc ji'fvza-d-m, sîrb zdruziti sa sich gesellerizu Jemand, socium se aâimgere.—zdrudit ad. (rumăn) V 225 sîrb zarudjeti ■ errothen, rubesco, ad maturitatem accedo .-i-zie s.f. (foamete) V 255IS'>alb. zi Hungersnot M. Wort. 484.— zitimă s. î. (ceia. ce se cîştigă cu talgerul la biserică) V 20120 >neogrec ' Cv^iJ-a demande.—zuzurire s. f. (teamă) V 22 lt2 >infinitivul unuî *zuzurescu >turc zor, violenţă, nevoer supărare, greutate; a face violenţă; a suferi violenţă, a se . află "în nevoe, în suferinţă Redhouse 1018 b.—zuzurit (uluit, năucit, zăpăcit) VI 143participiul liniii *zuzurescu. Vezi sub icuvîn-tul precedent. ^ i s	.	;'• ..-V;	r	ci
. ,	§	283,	h)	Poziţiea.cuvintelor (Vezi ale mele
Principii de!istonea\Jimbii’'pâg///229yL . •
' Poziţiea cuvintelor" în mâcedoromîn este aceîaş ca în-daco-
§ 283-284.
463
romîn. De. Exempluchirâlm■ cîndumăitfile di Grămuste alghiă di multile cupiî di ol ţi-l păşleă, bană un: stihia,i caii apără -hoăra ■ Grămuste'cu muhtile <w l’eî şi: u făţeă s-hibă civutăjşi zilipsită îdi toate alăute horn. Numa ’a■ Grămustil’ei agumse s-hibă avdzită tu totloclii, şi la mulţî ălţî stihii lî păreă arau câţe nu s-ăflă ş-năşi tu un loc ahăt muşăt şi îmbogăt, cum eră' Grămustea. Stihtulu di Deniscu, viţtn şi oăspe cu stihtulu grămusteăn, ş-băgă tu minte să-l vătămă şi s-aspărgă Grămustea. Tr-ună noapte s-alină pri chipita muntiluî şi-ahurhi, cu nă boăţe, cari făţeă s-treămbură miinţîl’ şi pădărle, să strigă, ’a stihiuluî grămusteăn : «E, e, fârtăte ! Ti alăvdzî că eşti gione şi . că fiţeşi Grămustea s-hibă alăvdătă di toătă lumea. Ţi-fti yine z-vom cindu'ăvdu.ahtăripap ardeii!» Şi ahurhi s-arădă, să-şi bătăpeză şi s-dzică: Măre lucru di gione, cari ' s-culcă cu puîl’i h \ La avdzirea ais-tor. zboără stihtulu grămusteăn, si sculă .cdcupărit.i Cindu vidzu -..pi viţinlUr a lui; cum arădeă nică, lo-acăţă zurleăţa şi ahurhi să scârcică dinţîl’, cari scîntel scuteăy ^şi cu ună boăţe yfricoăsă strigă:?. «Ha! tistrigăre măre ■ giumăţă. aî, ma .Sr-yidem: măcă .va-s-aî şi-, tre-aliimtăre^h.. Pe; vremea cînd muntele dela Grămuste albia de multele turme ide ,01 ce-1 păşteau, trăia uri zmeu .care apăra satul Grămuste cu ;muntele lui şi-l făcea , să fie*-avut:şi pizmuit de toate .celelalte . sate;; Nu? mele Gramustei ajunse să: fie auzit în toatei; părţile fşi la unulţi ■alţi: zniei li ;părea>: rău ;că nu se află şi eî la un loc atîtude frumos ;şi ,bogat, cum: era Gramustea; Zmeul dela Deniscu, vecin şi oaspe cu zmeul grămusteăn,' îşi puse în minte-sărlviomoare şi să risipească Gramustea. Intr-o noapte se sui pe vîrful muntelui şi începu, cu un glas,^ care făcea să, tremure munţii şi pădurile, să strige zmeului grămusteăn: «Ei, ei, fîrtate! Te lauzi că eşti voinic şi că făcuşi .Gramustea să fie lăudată de toată lumea. Ce-mi vine să vărs cînd aud aşa fleacuri!» La auzirea acestor vorbe zmeul grămusteănvse sculă> ca ^opărit, Cînd văzu pe vecinul lui cum rîdea încă, îl apuca nebuniea şi începu să scrîşte dinţii, care scînteî scoteau, şi cu un glas înfricoşat strigă; «Ha! la ţipat mare voinicie ai, ,dar-să videm dacă ai să ai şi la luptă»11,
.]•/; , ilnfluinţa dini partea, limbiloî-Vstmine,! înl?-sp&iâb.idih:.'ăeeava limbii neogrece, a mers aşa de departe, încît a atins şi sunetele.
464	§	284-285,
1; Sunetele neogrece $ (spiranta dentală. afonă),1 o (spiranta dentală fonică), ţ (spirantă, Yvelară fonică) se -păstrează în cuvintele: înprumutate, nu se adaptează : la materialul aperce-pător romînesc: ti-ar. (curaj) ">neogrec U'appoc, {) imeiîu: (teme-lie)>neogrec 'O'Sjj.âkov, ti-ron (tron)neogrec, ^povoc,., etc. demun (demon) neogrec. oc/i|X(ov, Găseai (învăţător) >■ neogrec didâGxaloc;,- oâxă (glorie)>neogrec.-.doŞo., etc.; '(l'dmâ (literă) >neogrec ypd[x|jia, jumăr (magar)">neogrec	etc.	Vezi
în dicţionare,
2,	Sunete din cuvinte romîneştî se prefac (rar) în sunetele .neogrece -O-, y;/<.%•: xseămin (femeesc) ^feminus, 0 //-mâne (ferman) >turc fermăti; g<~y: yunos {murdărie) >slav gnusă) Vezî dicţionare şi C, D, V 29121. Pentrucă şi în albaneza /<Ci)', Capidan 451 ar vrea să ;vadă în fenomenul mace-doromîn/<.$■ o influinţă albaneză; i rv 3, In P, B, 476, 478 (Pleasa Albania) pronumele ea {a-dec a lă) se găseşte cu forma ia . \ Această dieresă a diftongu-r luî lă şi această strămutare a accentului depe a pe / trebuesc puse în legătură cu faptul că în limba albaneză diftongii ie şi ud au devenit* prin dieresă şi prin strămutarea accentului depe vocala cu mai mare plenitudine pe vocala cu maî mică plenitudine, /£ şi Mr.	i-;.
Acest lucru: nu se pomeneşte în dacoromîn, unde sunetele-din cuvintele străine se adaptează totdeauna materialului aper-cepător romînesCi: Dacă, se găsesc dialectal' în dacoromîn sunete-care samănă cu sunete ungureşti orî. sîrbeştî,: aceasta se datoreşte nu faptuluî că ar fi imitînd Romîniî pronunţarea ungurească, orî; sîrbească, ci bazei asămănătoare de articulaţie. : '	■
"	/ CAPITOLUL XIV
;	.	",	Meglenit	;	" ' _	.
i.-'t: i q § 285; a) Forme nominale ; v : ; ;
, .1). Arlicul (ppsţpozitiv)
.i? u;	y.r,	d)	Forrtia	11 :	;
kjuS -£.i
băltia (securea) P, M, lu; drăjăăa (coada de topor) P. IvL 117; vălea P, M, 11S; mâţă (mîţă) P, M,: l28; etc, etc —sicu-foj (săculeţul)<i"PipMv^ lg^?&tf//fc(bbiî)i PssMk; 1%?, dupil’îfnP. M,
§ 285.
465
loa i şoăriţil’î (şoarecii) P. M. luvăcitt (vmătorii) P, M. 23; spinii (spinul) ;P. M. ;2fieîâru (ficiorul) P, M, 2k\ picîoărjli (picioarele) P, M. 225 ; căîil'î (caii) P. M. 343 ; pârli ' (paralele) P. M. 431; şodricu (şoarecele) P.M, 57; cgmpu (cîmpul) P. M. 52g; tiniriîî (tinerii) P. M. 539; ţela uom (omul) P. M. 64; ţela iiou (oul) P. M.. 64; ţela pută ’ (puiul) P. M. 6ţâli od-uăli (ouăle) P. M. "6e; ţel’a ficîorilî (copiii) P. M. '.69 ; căpii (capul) P.M. 69; ţea nml'ări (fimeea) P. M. 6Î7; -grâbuiii (mormintele) P.M. 624; ţela ficîâr (băiatul) P, M, 835; ţea poărtă (poarta) P. M. 1039; călu (calul) P. M. 10.,; oăminitî, vitili, pohilî, îerburli, chitchili (oamenii, vitele, pomii, ierburile, florile)?. .M,.1323; peştilî (peştii) P.M. 13^1 rdţili,(racii) P.M. 1324î .. mânii frăti' (fratele cel mare)" PAJl/fis’;; ţel’a luî fraţi (fraţii lui) P. M. 1437; peru (parul, pilus) P. M. 15,s ; ţdglăviiî (sălbatecii) P. M. 1939; bivuiil’î (bivolii) P. M. 205 ; boiţi (boii) P. M. 2234, 35; loăstili (drugii). P. M. ;246; penîli (aripile) P. M, 2412, 15; gărdurli (gardurile) P. M!' 2422; miîi-ciunoşitî (mmciunoşii) P. M, 244I; mincîunâşii (miriemnoşii) P, M. 25n; rucîocu (mîncarea, prînzul) P. M. 2521 ■ mutării (fi-meile) ;P, M. 26f ; cucotu, birbeţili, măgării, liipil’î (cucoşul, berbecele, măgarul, lupii) P. M. 26s ; dinţii'i (dinţii) P, M. 2740; il’il’î (fiii) P.M. 2826; pingerţli (fereştile) P.M. 2831; grădi-nâru (grădinarul) P.M. 293g; uşîli (uşile) P.M. 3031; lucrării (lucrurile) P.M. 31 ichimiî, dascăl’il'î, pdpil'T .(medicii, învăţătorii, popii) P, M. 315; iibăvil'ăli jfrumuseţele) P..M. 32ls; cutităsu (cuţitaşul) P. M, 3 434; triăşli (bătăturile, Vorli6fe).P.
M;.34.
, La ^numele articulate cu articulele masculin singular, (lu, ie), masculin plural (l’i), feminin plural (le), vocalele neacen-ţuate din penultima (li, e, i), adecă formele numelui, se păstrează, şi -u dela articulul masculin singular lu cade (Cade apoi şi //ca în dacoromîn). Meglenitul se compoartă din aciăst punct de videre întocmai ca dacoromînul, spre deosebire de macedoromîn. Numaî la femininele plurale, atunci cînd înainte de forma nominală. -/, se găsesc' sunetele, r, n, ş,ţ, forma nominală -i cade; ca în jmacedpromîn, (dar nu totdeauna).
Ca specific meglenitului, faţă. de dacoromîn şi de macedoromîn, apare faptul că se întrebuinţează ca substăritivăi şi ăr-ticulul r prepozitiy ţel (dacoromîn cel), care în dacoromîn şi ma-cedoromm e numai adjectival, .Articularea se poate, fa ce. cu a-mîndouă articulele, prepozitiv şi postpozitiv, deodată.	,
30
466
§ 285,
"	0)	Forma	2 (genitiv-dativ)
câl’il'î lu aihpirătu (caii, împăratului) P, M,' 343;' şi-l'v zişi băbal'ă (şi-î zise babei) P, M, 429; bă,ba zisi lu dădu (baba zise moşneagului) P. M, 5S; un izmichiăr di lu ampirătă (un slujbaş de-aî împăratului) P, M, 736; ntimea lu feătă (numele fetei) P, M, 737; lu păsa il’u (ficiorul paşei) P, M, 85; f^ta tu dmpirătu (fata împăratului) P, M. 8J6; duţeă rană lu ţea mul’ări (ducea hrană fimeii)	832;	doil’î il'î	lu anipirătu (cei
doi fii aî împăratului) P. M.	94;	poărta	lu	ţea	căsă	(poarta
câseî) P.M. 1017 ; tl'a băbăl’ă (fiica babei) P, M. 102,; ţea poărtă lu z$nă (poarta zînei) P.M. 1039; chîefu lu ampi-râtu (cheful împăratului) P.M. 1232; muma lu ţel’a ficiori (mama băeţilor) P. M. 124( ; ţesta-i lu ampirătu '.mutări (a-ceaşta-i fimeea împăratului) P. M. 1310; adunării lu ăpi (adunările apelor)' P. M.. 1324; lu omu l’-ăî urgt să iă singur (omulUi i-î urît să fie singur) P. M. 133(; lisiţa zisi lu păn-dăr (vulpea zise pîndaruluî)	P. M. 1642 ;	la	lu	zmeu	cunăc
(la locuinţă, zmeului) P. M. 17S;	poărta	lu	ţea	căsa	(poarta
casei) P. M. 21(.
Articulul. de genitiv-dativ se poate întrebuinţa după nume numai la femininul singular. De cele mai multe orî, la femininul singular, iar la masculinul singular*) şi la masculinul şi femininul plurale tototdeauna, el se întrebuinţează înaintea numelui, şi anume sub forma masculinului singular lu (=dacoromîn luî). La această articularei proclitică nuiiiele de cele mai multe ori mai este încă articulat cu articulul de forma 1, prepozitiv orî postpozitiv. In privinţa articulării cu articulul de genitiv-dativ meglenitul are, prin urmare, "o" procedare aparte faţă de,; majoritatea _ dialectului dacoromîn şi de macedoromîn, prezintă însă asămă-nărî faţă de, dacoromînul din Banat şi Criş-Mureş (pentru care vezi Weigand's Jahresbericht IÎI, 235, IV, 292) şi faţă de.‘istroromîn.	'•
2) Declinare
După cUm se (conştaţă din exemplele date mai sus1 sub 1 (3, forma a doua singiilairă (genitiv-dativ) dela declinarea feminină, ..‘.care; exista în .parte, în ' ma.cedbr6mîn^;.iar. îh dacoromîn a
. *) După Capidan, Meglerioromîniîi'I,-pag, 145, lâ masculinul singular articulul de ’ geniţiv-datiVV'' Sub*, forma' lilî,: se întrebuinţează farşi-după nume,	•.	:;ă\,-:y;;	,
§ 285-286-287.
467
ajuns să fie identică cu forma pluralului, nu există în meglenit, . Compară cele spuse la Macedoromm fără meglenit§ 276No 2 a, : Pe de altă parte, fapte ca .cele-din macedoromîn expuse îa acel dialect sub § 276 No 2 ..{3, y,. ,d, .s, %, ..dupăcum nu se pomenesc în dacoromîn, tot aşa nici în. meglenit nu . se găsesc.
§ 286. b) Forme pronominale 1) Declinare
Propagarea cea mare a formelor -uî, -eî, -or, din macedoromîn nu se găseşte în meglenit.
Ceva specific meglenituluî faţă de macedoromîn şi de. da-•coromîn este întrebuinţarea formei de genitiv-dativ masculine singulare luî dela pronumele personal de a treia persoană el şi pentru genul feminin: dupii ţe. ţea feătă fu scăpătă di ţărână, si duşi căsă să spună la Mtgnl luî. şi tăţgni luî fe-siră tilîăl din toăti căşăbăili (dupăce faţa fu scăpată, dela balaur, se.duşe acasă să spună părinţilor eî. .şi părinţii eî ,puseră să strige crainicul prin toate oraşele) P. M. ,1521; festa seră ti ştetă [feata] an cunăcu luî singură (desară te. aşteaptă fata în locuinţa eî singură) P. M. 3026. Compară maî,sus sub. § 285 No 1 Ş> propagarea articulului. de genitiv-dativ singular masculin lu (luî) pentru genul feminin şi pentru numărul plural
2)	înprumuturî şi derivări Inprumuturî şi derivărî din neogreaca orî albaneza, ca cele •constatate la macedoromîn sub § 277 No 2 a, (3, ţ, o, în meglenit nu se găsesc.
In meglenit se găsesc însă	:
a) Pronume înprumutate din bulgara şi turca : căfcu (ce fel) P. M. “2431'> bulgar^ kakăv comment, quel; sfăca (fiecare) Pi M. 294:>bulgar vs'kkoî chacun; fil$n (cutare) P. M.104 >turc filăm tel, un tel, uri certain Zenker 670 a.
p) Pronume derivate cu elemente pronominale bulgare: ţivă -godea'(ceva)1"P;:M/'28si; 30^, n 33^>ţivă if bulgar -goă'k „particule qu on ajoute aux pronoms koî, sto, kakăv et aux adverbes koga, gdk, kolko, kakvo pour leur donner un sens dndetermirie".	i	-	-	\
r \	§	287.	c) Forme verbale	,
Formele prin căre macedoromînul exprimă viitorul, adio in-
468
§ 287.
stans şi actio inchoativa dela modul siguranţei, apoi modul do-rinţii, al posibilităţii; al probabilităţii, al necesităţii, al irrealuluf, mi: există în meglenit. Tot aşa nu există în meglenit aşa numitele viitorul întîîu al indicativului (voîu face),, viitorul al doilea al indicativului (voîu fi făcut) şi optativul (aş face, aş fi făcut) din dacoromîn, care servesc în cea mai mare parte pentru a exprima raporturile de timpuri şi de moduri pomenite. Raporturile de viitor al modului siguranţei, de actio instans trecută a modulul siguranţei, şi de prezent al modului posibilităţii (Numaî pentru aceste raporturi posed ekemple) sînt exprimate în meglenit prin prezentul conjunctivului (Nu se poate considera lucrul în feliul acela că ar lipsi auxiliarul va, cum crede Meyer-Eubke Grammatik der roman. Sprachen II § 112, pentrucă ar trebui auxiliarul să apară macar odată).
/	1. Viitorul indicativului în propoziţie principală şi sub or-
dinată temporală, condiţională, cauzală, obiectivă, modală. si-u‘ vicnes băltia di s-ti tăl’ă (am să chem securea să te taie)' P. M. tu.—s-Ia vicnes fâcu s-ti urdă (am să chem focul să te ardă) P. M. 116.—5-/7zz duc di si-u vicnes vălea s-ti stingă (am să mă duc să chem rîul să te stîngă) P.M. 1 ls.-s-mi duc di s-l’a vicnes lăpil’î (am să mă duc să chem lupii) P, M: U2—s-mi duc (mă voiu duce) P, M, 2 u,—belchi si gi-bărdisescă di tamachîărlgc (poate va scăpa de lăcomiea: de bani) P, M. 420.—dărără ună meră di răzint ca si-u tu-rescă con si vină ţel’a (făcură un măr de argint, ca să4 zvîrle, cînd vor veni aceia) P. M. 629.—la treîli uorî ma să spunî că ficîdriîî sa ghiî, scapî (a treia oară dacă vei spune că copiii sînt vii, scăpî) P. M. 63S.-s-mi duc căsă, di si-u biles, di si-l' dar un. cujdc la mutări (am să mă duc acasă, ş-am s-o jupesc [vulpea], ş-am; să-i fac un cojoc fimeii) P. M. 76.— s-nu ti pucăţî ăn sus, cutrugrindă; că ări nişti cucudi di cântări, di. si-ţî cădă yrină an, rost, di si-ţî îa frgngă dinţitî.. (să nu te uiţi în sus, spre, grindă,, că sînt nişte greutăţi, de cînţar; şi iţî-a -cădea vreuna pe bot;-/de' ţî-a rupe dinţii) P. M. 719.20.—ctr. si vină lisita, si vedă ţe si-l’ fac,.[dacă.ya-veni vulpea, are să vadă ea ce’-am să-i fac) P. M. -stără' îo s-ţă-u dau ţestă Mariă (în asară eu am să-.ţi, dau ^jpe Mariea aceasta) P. M, lm.—îo cunuscuî că s-mi uţtzî tu (eu am priceput că'âi să ina'omorî) P. M.A8j.:—ampirătiţa an-tribp cavăsu di să trimită vrină cărţi il’u lu păşă (împărăteasa întrebă pe ca vas dacă are şă trimeată vreo. scrisoare-*
§ 287.
469
fiul paşeî) P. M, 81S,—con. să trimţtă, cârtea si-u duţî la mini (dacă va trimete [vreo, scrisoare], scrisoarea ş-o aduci la mine) P, M. 8i9.—si dusi la, un, magfiesnic, să câtă, dâli să-l’ da domnu vrin il’ă iii nu (se duse la un vrăjitor să cerceteze, dacă-i va da dumnezeu vreun copil ori nu) P. M. 98. —ea să rudţscă un ilu (ea va naşte un fiu) P. M. 9I0,122. —ampirâtu vg pus c6la un poliz, ca terţe uom să trgcă pri cola să-ă scăpă (împăratul pusese acolo un slujitor,, pen-truca oricare om va trece pe acolo s-o scuipe [pe fimee]) P. M.
11	i3.—ca să făcă mutări-mea un il’u, voi să-n pisăiţî (dacă va face fimeea mea un copil, voi să-mi scrieţi) P, M. 124.— cum să fac io, şa să făţiţî (cum voiu face eu, aşa să faceţi) P. M, 1238,—să talgm lemiu pişim, nap conta să-ţi dau (să tăem lemne întîîu, apoi ţ-oiu da) P. M. 1414.—zo ca să ântru an găură, ca să mi duc ăn jos, până să junga funia (să întru eu în gaură* să mă dau în. jos, pănă va ajunge funiea) P.M. 14u.—Xo că si-u zamiccuftinia,terăncăcgta s-mi. lăsăţî (eu dacă voiu.. mişca funiea, vreau ca cu atît mai mult să mă lăsaţi [în jos]) P. M. 142s.—felia luî fraţi cunus-cără că maî mic frâti si-u lg ţestă (fraţii lui pricepură ca fratele cel mai mic , va lua-o pe aceasta) P. M, 143S<—con si zic era, iu sa-n daî una muccătă di cărni, şi con si zic pi, tu sa-n ddî ună picătură di ăpu (cînd voiu , zice era, tu să-mi dai o bucăţică de carne, şi cînd. voiu zice pi, tu să-mî daî o picătură de apă)> P. M. 1530—îo si trag la cunăc, la lu zmeu cunăc îo , s-mi duc, s-la ard (eu am să trag la palat, la palatul zmeului am să mă duc, să-I ard) P. M. 173.— ăcu-u flom, bun. nu ări di tini, că s-ţi uţidim (âaca, o aflăm [fata], n-are să fie; bine. de tine, pentrucă avem să te u-cidem) P. M. 22 ib—dg-njutpr la mini, că şi t mini si imi uţtdă, si mi mănâncă (dă-mî ajutor, căcî şi pe mine au să mă ucidă, au să mă mînînce) P. M, 222S.—c$ti pâri si feri, si-ţî dom, (cîte parale veî cere, îţi vom da) P, M. 24s8,—ca să vină fâiia.,n%inciun6şiti,.sa mi ubidgşcă, s-la ziţi câ-L l-â-gru (dacă vor yeni mmciunoşii, să mă, caute, să ,le , zici;,,ca-î la cîmp) P. 1*1. 254—ca 5/ vină ţelîămincîuriâşifâ iols^mi ănvirin. prp tini (dacă vor veni mmciunoşii, eu am -să mă , supăr pe tine) P. M. 2535 — cum si anghiîăscă ? (cum;!yaiînyiîa'?) P. M. 25 G.—grădinăm nu s-ti lăsă (grădinarulnii(ţe,ya lasa) P. M. 2938.—ăcu nu faţî.şa, si-u pătQşî ără {dacăinu faci .aşa, vei păţi-o iarăş) P. M^ 3027.—tină 'şi mă ţe să"ăhfrişi
470
§ 287.
ăn huntru, si ăfli un ficior (îndatăce vei întră înuhtru, veî afla un tînăr) P, M. 30&—dedu spusf. s-nu-l' iă frică, că îel s-ii dhdirâgă lucrării (bătrîriril spuse să nu-î fie frică; căci el va îndrepta lucrurile) P; M. 31,.—5/ vezî că ■ ampiratiţa si-ţî rudescă lină fetă îibavă (aî sa vezî că împărăteasâ4î va naşte o fată frumoasă) P. M. 31-x-—ăcu-l' spiiri, s-l'a juri-gl'd(dacă-î' spun, are să-i ucidă) P.M. 323.—con să vină frăii fiii;2--să-l’ ziţî (cîrid va‘veni frate^to, să-î zici) P, M, 331S. —nu vezî că s-ti mănăncă? (nu vezî că are să te mînînce?) P. M. 35 7. '
Numaî foarte rar se exprimă viitorul prin compunerea prezentului indicativului dela om cu prezentul conjunctivului dela verbul respectiv (Şi în dacbrbmîri această e una din formele viitorului indicativului): grădinăm ări si-ţî da ■ dfurnii (grădinarii? are' să-ţi deîe drumul) P. M. 293s.—ări s-vă spună d&du foP(are să vă spună moşul tot) P. M.-283S.
2‘. Actio instans trecută dela indicativ.	L
lela ficîâr să moără di fdl'# (băetul eră să liioara de jele) p;m S35-	•	"	;■	■■
' Alături se găseşte şi form’a dacoromînă; imperfectill indicativului dela sînt compus cu prezeiitul conjunctivului dela verbul respectiv. '
ra’ Si ul'fyiri lucru ţela maî di nivolîd (era sa uităm lucrul cel mai de nevoe) P, M. 2926.
v 3; Prezentul potenţialului în propoziţieâ principală şi stib-btdiriată . din vorbirea condiţională şi în propoziţie subordinată concesivă. ;	•	'	'-:
ţe zabit să vină, laţi-la birbWili să la jungl'pm; ţe vlădică să vină, ără birbfţili (orice slujbaş ar veni, [lumea striga] bai să tăem berbecele; orice vlădică ar verii, iar berbecele) ••P.-Itf; ■ :2’6şi.—ţe ■ '"mări- uoni să vind, ăşî zic cătunenil'î: icu ie să^î dărgm iinâ dârbă la ţista uom ?» ără îel’î, carî ■di carî din -un glas toţi: «ciictifu, ciicotu, [ciicâtu» (orîce dm niăfe ăr verii, îşi zia; sătenii: <<cu ce' să^î facerii o cidrbă omului;istuia?» iară ei, care de care cu un glas toţi; «cucoşul,
’ cucoşul) .cucoşul»') P, M.' 263j-33.—la ţe să prutfubuîăscă vrin ■'IffofUy, 4fâţi-4a•’1 (lâ orice ;rifevbe 'âr fi, ;[Iiimeâ strigă] «Iuaţi ’magârul») P, M.; 2%:—'eî, babo, si şfiî tu '■ ţe' foc ani ■■ ^Mi'Jbu]riiii, ■■^ii'-v-sifhi ziţî şă" (ei, babo, dacă ai şti tu ce foc :‘ârder4i3inkv-'nu-’-miiai tforbi ;âşa); P; -,M-.r3:i-2sv
§ 287,	471
......	n ,;	.
Ca şi în macedorbmîn perfectele de indicativ -r s-âu păstrat, perfectele -si aii forma forte la singular (afară de p. 2, care în macedoromîn apare accentuată’ şi pe radical, în mişgle-nit însă se găseşte accentuată numai pe terminaţie),! şi persoanele 1 şi 2 plurale dela toate perfectele simple au păstrat" forma originală, Ueanalogică după 3 persoană plurală; dideşi ' (dăduşi) Papahagi Meglenoromîniî I 110; d$di (dădu) P. M. 2gl--f$si (făcu) P. M. 735; fâsiră (făcură) P, M, 1021.— vini (veni) P.M. 430, însă şi vini P. M. îH"3i0; vinirci' (veniră) P.M. 179.—îerşu (fierSeî) P.M. 6U ; irseşî(îîerseşî) P. M. 6n.—puş’ (pusei) P. M. 162i.—spiişă' (spusei) P, M. 132;— si uîdişră (se potriviră) P, M. 53S ' -'(probabil='*uiMtră dela *uisdes>turc uîiisdti, preteritul lu\ uiusmăk, s’accorder, s'en-tendre', s'âccommoddr, Zenker 135 c),—uzpm] (auzirăm)P, M. 24i5.—flom (aflarăm) P. M. 827.—scăpăm (scăparăm) P; M.' 16..,. —vuţî: ■(ayurătî);lP. ’M. 335,
III	...
Ca şi în macedoromîn şi dacoromîn există forma de perfect al indicativului compusă din prezentul lui ani şi participiul trecut, dar. meglenitului, ca şi dacoromînulm, ■ îi lipseşte forma de perfect .macedoromînă compusă din perfectul simplu al lui din şi participiul trecut,
ări' dus (a adus) P. M, î433.—âri făt (a făcut) P. M. 922.— veţi 'mirii (aţi . măsurat) ,P. M., 433,35.^-fiat~au (âu aflat) P.- M.
18,,.— işyţ-ăujfceşit) P. M. 8h.—vut'-au (a âvuţ) P. M. ' Ş6 1819( wţ-ţe .s-aii Jaf, s-au fat (ce Va, ,făcut,' s-a făcut) P,
M. 28,0.	'	.	_	\	’	.
>Forma de pluscaperfect al-indicativuluidacoromînă în.rsepi există în meglenit. ,	<uav.;
feta picaşi ca, nu-u , dufi an gărdină, cum aii :zişesi (fata înţelese că nu-o. , duceA în; grădină, cum; îi ,zisese),M. 7.4o-r— v/in., si'.,'$uşâşi.aa\yrin cătun,'.şi con'.si antumăsi, \căfâv nenţi ‘iauqnţrijbă$	duş'piţîj^e. Tă’■
di căţăn;.i:ă?i{ -{unul se dusese într-alt sat,. şi cînd se întoarse, sătenii ;Iui; |I întrebară: - ;<<dacă.ai, ajuns £c;qlq, Axe.£at jerşi, pe fel de saţ era?»;[săţ;şe observe că ţi âusesişi, ..mapai;că;[firea
472
§ 287.
dacoromînul uî cere o traducere cu perfectul, arată antecedenţa faţă cu imperfectul eră, dup acum de altfel şi perfectul dacoro-mîn aî ajuns tot antecedenţă faţă cu imperfectul eră arata])
P. M,.. Yl^-^—ăţi si dusesiră prin ud$î, buruvirâ, că bu-ruviră, au flâră cola şi prinşiră feta (apoî s-au dus. prin odăi, cotrobăiră cît cotrobăiră, o aflară acolo şi prinseră fata [Macarcă firea dacoromînuluî cere o traducere cu perfectul, fdii-sesirâ arată antecedenţa faţă cu perfectul' buruvirâ, dupăcum de altfel şi perfectul dacoromîn s-au dus tot antecedenţă faţă cu perfectul cotrobăiră arată]) P.M- 22n.-si-şî si dusesi ţela mincîunos la căsa luî şi dupu ţela vini lăntu min-cîunds (dacă plecă mincîunosul . la casa lui, după el veni celălalt mincîunos [Vezi observaţiile dela exemplele, precedente])
P. M, 2424.—dintru că-şî didfysi lăfu, di tea al’ ta dedi din tot buiicu .(pentrucă-şî dăduse cuvîntul, i-î dădu [leiî] din toată inima) P, M. 334,
Pelîngă această formă de pluscaperfect meglenitul maî posede încă două, una compusă din imperfectul luî am şi participiul trecut, care se găseşte în macedoromîn şi în vechea romînă, şi alta compusă din perfectul compus al luî am şi participiul trecut.
con viţii [ficiorii], spinii ve criscut (cînd se întoarse băiatul, spinul crescuse) P, M. 1 n.-dus-aă ciutură di îuridi au ve lat au dus baniţa de unde o luase) P, M. 4^,—ţistaf-uăedi [cartea] la ampiratiţa, dupu cum ăl' ve zis (acesta dede scrisoarea împărătesei, dupăcum îî zisese) P, M, 8 23.—Ctf/7Z na veî pisăit ăn cărţi, şa-l’ fesim (cum ne scriseseşî în scrisoare, aşa-î făcurăm) P. M. 83i.—aî vini [lu ampirătu] tină cărţi di căsă, ca cum muîări-sa fesi ună mâţă, an loc că ea -ve fat ună fetă, şi un căţdl, an loc că ea ve fat un soări di ficîor (îî veni împăratului o scrisoare de acasă, cum că fimeea luî a făcut o mîţă, învremece ea făcuse o fată, şi. un căţel, învremece? eă;făcuse;:mrsoare Jde băiat) Pi. M. 9\§;—f6siră dupu cum ampirătu ye, zis an cârti (făcură dupăcum spusese ..împăratul în scrisoare)''P)M.• 9i^izhiichîătiţi• Viiâră că ţistîa sti ţel’a ddil’î -ficiori, ţe^-t-veu^zis lă ampirătu ca tim-pirătiţa fesi un căţgl şi ună. măţa \servitorii 'Văzură; că: a-ceştiîa sînt ceî doî copii/despre care spusese împăratului că împărăteasa a făcut/uii icăţel" şi' o inîţă) P; Mi ;10^-fGHîidizăra ăl’ vf-zis dr maî hăiriti; cunvsăyfac ■ îo; şa să făţiţî» (Ghîu-lizara‘le zisese de maî înaintea/!<<ciîm oiu face 6uaşa să fa-
§ 287.
473
ceţî), P, M. 125S.—feta lu cunoscu pri ţela ficior, că-l vea câcîQt un ninel ăn cap (fata-1 cunoscu pe tînăr, pentrucă-î aninase un inel în cap) P.M, 15%,t.—iişa nu si dişcfideă, că vş mort măgăru (uşa nu se deschidea, pentrucă murise ma-garub) P. M. 2510,—angl’ităă ca nişti ţdglavî, că nu vşu măncăt treî zpli (înghiţîau ca nişte,sălbatecî, pentrucă nu mîn-case de treî zile) P.M. 3217.—ca si vut-au rugăt [mufăriaj la bogorâdiţa, al’ dat-au morii (dacă se rugase fimeea maîceî domnului, aceasta-î dădu mînî) P. M. 8^.—ţista vut-au vrin ficior di un an şi la vut-au pus ăn vrin l$găn di furlină (acesta a avut un copil de un an şi-l pusese într-un leagăn de aur) P, M, 1818.
V
Viitorul -rim nu există în meglenit.
VI
Nu există perfect de conjunctiv în meglenit. ;
VII
Nu există pluscaperfect de conjunctiv în meglenit,
VIII
Imperativul negativ 2 persoană singulară nu este reprezentat prin infinitiv, ca în dacoromîn, ci este identic cu imperativul pozitiv, ca în macedoromîn,
nu dună gaile di ţesta (nu avea grijă de aceasta) P, M. 1517. —nu antrşbă^ (nu întreba) P. M, 2622 27x,
IX
Infinitivul, pelîngă care, ca şi în macedoromîn, nu s-a i-zolat prepoziţiea a, se întrebuinţează maî puţin cu mult decît în macedoromîn. Faţă cu dacoromînul, el nu există în toate acele înprejurărî unde nicî în macedoromîn nu există. 'Faţă cu măcedoromînul, el se găseşte întrebuinţat numaî în următoarele înprejurărî unde şi în macedoromîn se întrebuinţează. Apare mai numaî sub forma întreagă.	■
1,	Ca obiect drept pelîngă pot (Vezî Macedoromîn fără meglenit §: 278 IX, 3): băba nu l'a puteă răniri ficiorii’i (baba nu-î putea hrăni pe copii) P, M, 134t.—aţi pot făţiri si stai ără pri tufec (te pot face să stai îar cu puşca în mînă)
474
§ 287.
P/M, n^.—Niţi pul'u nu poăti antrări (nici pasăre nu poate întră) P. M. 1930.—nu la putem prijăliri (nu-l putem sfîrşi âe fălit) P- M, 2393,^să poătă işpri (să poată eşi) P, M. 30.,/	.	:
2.	Ca compliment de timp cu prepoziţiea la (Vezî Mace-dbromîri fără meglenit ' § 278 IX, 5): ta miriri pârli si lipi ună furlină ăn curii di ciătură (cînd măsurau banii, se lipi un galbăn de fundul baniţiî) P. M. 430.—Alte exemple, cu prepoziţiile di, la, analoage ca înţeles exemplelor de sub Macedoromîn fără meglenit, § 278, IX, 5, dă Capidân, Meglenoromî-nii, I, 205. Capidan spune cu această ocazie că „de sigur a-ceastă întrebuinţare. a infinitivului s-a produs sub influinţa limbii bulgare", şi (la pag, 206) că „în aromînă infinitivul în această funcţiune se întrebuinţează numai sub forma nearticulată Nu-î sigur de fel că ar fi vreo influinţă bulgărească, şi nici nu-î adevărat că în macedoromîn fără meglenit infinitivul în această, funcţiune s-ar întrebuinţa numaî nearticulat, Vezî exemplele de sub Macedoromîn fără meglenit, § 278, IX, 5,
3,	Ca compliment de scop, fără prepoziţie; întrebuinţare absolută (Vezî Macedoromîn fără meglenit, § 278, IX, 8)-. baba fio ună ciătură şi vini li miri părili (baba găsi o baniţă şi veni să măsoare banii) P. M. 430,
...
a. Participiul prezent (activ) are formă adverbială: -uraf -ăra, -ăl'a, -iirlea. -ă- este provenit din -u- prin alunecarea sunetului. Probabil -ra este prin .alunecare de sunet provenit din -re, iar -re este de aceaiaş origine; cu -re din adverbe romîneştî ca aiurea, alminterea, aşişderea, pretutinderea, pururea (Dintre acestea se găsesc în meglenit l'umintrea, l'urea, vezî P; M. glosar), al cărui etymon e obscur (Vezi maî sus Macedorbmîn fără meglenit § 279 fine). -Va, -lea este probabil pronumele . personal 3 persoană singulară forma i (genitiv-dativ)?—^0 formă de participiu prezent -Ură /apare dialectal şi „în dacbrtimînân corijuncţieâ/âflii că : cindură că Alexandri,, Teatru, Bucureşti; 1875, I, 10i (în gura mamei Angheluşa, care vorbeşte drept moldoveneşte), cindri ci şi cindrilea ci Şezătoarea II 187 -(Munţii Sucevei),, ciiidr ca Hasdeu Etymologicum magnum 155 (judeţul Suceava, comuna Gîurgeştii), vezi Tiktin Worier-bufeK-,' tde ' unde âm luat indibăţiea. pentru aceste Jocuri; .-htndură ea .şi fusîndurâ, că: BacinschiEiri mâzedbrumănischer Auslăufer
475
des ăltslavischen dâtivus ‘ absoîutusj Z'eitsfchrift fur roman, Phi-lolbgie XXXVII 616 (Cîmpulung şi Straja din Bucovina}; In acest :-iirâ din izolarea fiind că Bâcirischi 617 ar vrea să vadă
o	influinţă din partea perfectelor 3 p, jA. fură şi fuseră. Din texte rbmîrieşti din seculele- XV!!, ‘XVHI Jmâi; citează Bogrea cinci'Exemple, neputindure, îhtblindurerieavîndurea; nefi-indurea, văzindure, Dacoromaniâ II 661, 906, IVr 896.— Capidan Meglenorommiî,: I; 470, spune că -ăra, -ura ar putea fi ==:hara, era, p. 3 sing. imperfect ■indicativ dela a fi, aşa că plănggndăra ăr îi>plăngprid -f- ara, plămggnd-\- era şi ar fi însemnat dela capul locului era plîngînd. Cu totul nefundată eMe părerea1 lui Tache Papahagi din Grai şi Suflet, I, 232 (a-dbptâta şi de G. Pascu, Archivum Romanicum, X, anul 1926, pag, 465), cum că forma -ura a participiului prezent activ meglenit ar fi inprumiitată dela forma ■■'-ără ă participiului trecut pasiv albanez: o formă de trecut pasiv devenită formă de prezent activ, şi aceasta tocmai în meglenit, în dialectul romînesc -inaî'!^uţin'*''infliiinţâţ de limba albaneză din toate!
■t; 1 Ş/ Se întrebuinţează rar,; şi mimai în ? una! din-cele trei în-pirejurări în care se"'întrebuinţează el'în dacoromîn şi macedoromîn, anume raportat la subiectul propoziţiei (principale) cu serviciul de compliment de timp şi de mod (chip, fel); fgfâtuhţeă al’zişi plângpndura (fata atunci îi zise plîngînd) P, M, 7\Y—uh uom chiftişi cutru- căsă plăngpndăra:.. chi-nisi ăm'piănggndăra Cătru căsă {un om’ plecă spre casă plîngînd;); -plecă -iar'spre casă plîngînd) P, M, I83/35.—ficîoru funţeătfimurgndăt'a si dusi di si străti ' dupu: uşă (băetul atunci-se diîse tremurîhd şi se aşăză după uşă); P, M,: '322l,— lupii vinV'stiriiridurlea (lupul veni oftînd) Ca^idanj MeglenorO-mînii, I, 170,	-
A,	Participiul trecut (pasiv) din punct de videre formal nu prezintă forma -a macedoromînă din înprejurările -notate la Ma-cedorbmîri fără! meglenit/§ 278' XI A, ci foi-mele dăcorommeşti,
^1, singular m*. -u, :f;-ir, plural m. -i^-îv-ej' cînd ^parti-cipid eî atribut; şi ^preidicat;1	v-	;
poarta ra ancl’isă (poarta era închisă) P.M. 21 v—locurî dărăti (locuri făcute) P, M, 21).,—răpusătili sufliti- (sufletele răposate) ,.^.rM.-;r23 ^—să^ţLfrgngă^şi^dinţill rămaşi (să-ţî rupă şi dinţii rămaşi) P. M. 28fl.—cuţităşu ra blagoslovit
•476
§ 287.
(cuţitaşul era blagoslovit) P. M. 32r—lâmbili raă prinşi, ,sinta pusă (lămpile erau aprinse, masa pusă) P. M, >32,3.—cu udei'il'i scoşi,. (cu ochii scoşi) P. M. 33?>1—nu iţi cincurunăţî .(nu sînteţî cununaţi) P. M, 3427,
2.	Formă masculină invariabilă -U, cînd participiul e izo^ lat pelîngă un verb auxiliar pentru a forma perfectul, şi pluscaperfectul indicativului. Exemple vezî sub III, IV.
B.	Din punct de videre al înţelesului.
1.	Caşi în dacoromîn şi macedoromîn unele verbe netran-sitive au participiul trecut cu înţelesul activ. Vezi exemplul dela întrebuinţarea absolută, mai jos sub 4. Contrariu de ceia ce are loc în dacoromîn, şi conform cu acelaş fapt din macedoromîn, unele verbe transitive au 'participiul trecut cu înţeles activ, de nomen agentis,
ea tunţea-l' zisi: «miluituli frdti, picăses că nu ghieş ăncă mult» (ea atunci îî zise: «milostive frate, simt că nii voîu mai trăi mult») P. M. 33i7.	.
2.	Diferitele întrebuinţări, pe care le are participiul trecut,
sub forma masculină singulară, ca infinitiv, activ în dacoromîn, nu există în meglenit, tot aşa dupăcum nu exisţă în macedoromîn.	'
3.	întrebuinţarea din macedoromîn a participiului trecut în-
soţit de adverbul ănă cu înţelesul unuî infinitiv activ în serviciul de compliment de	timp, nu	există în	meglenit. 'y v
4.,	Ca atribut al	unuî substantiv (ori	pronume) fără prepp-
ziţie (întrebuinţare absolută) constitue înpreună cu substantivul său un compliment de: timp. Acest fapt însă, care în macedoromîn apare destul de des, îar în dacoromîn rar şi în înprejurărî încă necercetate, se găseşte foarte rar în meglenit. In toate textele din P. M. am găsit numai un exemplu, la ţe să prutrubulăscă vrin lucru, «laţi-la măgarul» la lămni, «măgăru!» ăncă nu sam vinit dila lemni, «a, la moără, s-la duţiţl ghiptu!» ăncă nivinit dila moără, «a, la văii,. să: laţi cu ştgmnili ţăpti />> , (Ia orice - lucru , ar trebui, ( «luaţi magarul!» la lemne, «magarul !>>- încă; n-am sosit, dela lemne, «a, la moară,	să duceţi	viptul ! » >	n-am . apucat bine	să
viu dela moară, «a, la rîu, să	luaţi cu	ulcioarele apă!»)	P.
’M,-..278-n.;:s
:	'AVi	XII	r
Meglenitul â înprumutat - din bulgara următoarele' -forme verbale.	-	,	:■/	.
§ 287.
477
1,	sam (ca conjunctiv som după Capidan, Meglenoromîniî,.
I,	172, 173), p, 1 singulară prezent indicativ dela /r>bul-gar săm.
nu sam io maî juni (nu sînt eu maî voinic) P, M. 520.— sam vinit (am venit) P. M. 278, w—sam albină (sînt albină); P, M. 3g.
Alături însă şi forma romînească iu (fiu). iu lisită (sînt vulpe) P. M. 220.—iu lup (sînt lup) P. M, 233. ■
2,	-m, p. 1 singulară prezent indicativ (conjunctiv)^bulgar -m. Rar. După Capidan, Meglenoromîniî, I, 158, numai la verbele aflu, amnu, amplu, antru, jungl'u, muccu, vegl'u, dar la aceste verbe des.
îundi s-la ăflum lăntu măgăr ? (unde să aflu celălalt ma-găr?) P. M. 1830.
Cea mai obişnuită este forma romînească -u. duc (duc, aduc) P, M. 113.—vin (vin) P. M, 117, i9—pot (pot}' P. M. 2o0.—etc. etc.
3; -şi, 2 p. singulară prezent indicativ (conjunctiv)>bulgar -s. Rar, După Capidan, Meglenoromîniî, I, 159, numai la verbele aflu, amnu, amplu, antru, junglu, muccu, vegl'ur dar la aceste verbe des,
poţî si ămnişî (poţi să umbli) P.M, 219 3v—puteăi să ăn-trişî (puteai să intri) P. M. 1230.—ună şi ună ţe să ăntrişi ăn nun tril, si ăfli un ficîor (îndatăce veî întră înuntru, veî. afla un tînăr) P. M. 3039.—să ăflişî doî fdîTurî di bivulî (să afli două burdufuri de bivoli) P. M. 15I0.
4.	In'mod cu totul deosebit de firea dialectelor dacoromîn*) şi macedoromîn, meglenitul, conform cu firea limbilor slaver
*) Numaî în Banat se găsesc urme de formare a verbelor perlec-tive prin mijlocirea de prefixe slave. Iosif Popovici, Dialectele romîne din< Istria, I pag. 112: „Fenomene de perfectivarea verbelor cu ajutorul unor prefixe slave se găsesc şi în Bănat. De ex. face=lace durativ, îar do-face=a face astfel ca să isprăveşti, a termina o lucrare; a pleca în: seanină a se hotărî spre a pleca, îar a dopleca=& pleca definitiv, ca să ajungi la ţintă. Se întîlnesc aceste cazuri pela Oraviţa şi în Almăj din dialectul bănăţean". La acest fapt se raportează şi cele spuse de Weigand III Jahresbericht pag. 232, cum că în cele trei localităţi din Banat, unde-ă<C.ă (Mehâdika-Meedzikă şi Verendin din Krain, Banîa din Almaş. Compară § 235), se adaugă prefixul slav do- la participiul trecut „pentru a exprima ‘aceîa ce Germanul exprimă prin schon orî ganz", lucru pe care Weigand îl pune pe socoteala imitaţiei din partea Romînilor a limbii ungureşti, în care prefivul meg- face exact acelaş serviciu. Din-
478
§ 287.
deosebeşte verbele perfective de cele imperfective, şi, după procedarea slavă, formează perf ective, din imperfective cu ajutorul prefixelor slave şi al sufixului slav -n.
a. Peifective şi imperfective slave simţite de meglenit ca
atare.
zaciud.es perfectiv (mir, a apuca mirarea pe cineva) i> bulgar zacudvam, sîrb zacuditi: deda si zacîudi, cum şă iăcar-ticîoăna mai juni: di şoări (moşneagul s-a mirat, cum poate să fie cîrtiţamaî puternică decît soarele) P. M. 533. ciudes .imperfectiv (mir) >bulgar cudîă, sîrb cudati: io si fug năinii, şi ca s -mi-ntreăbă te ări te nu ări. îo si zic că vizui un văltur, sup penl'i lui mirindzău 1000 di uoî, şi. lumea si cijudes-că (eu am să mă duc înainte, şi dacă m-or. întreba ce mai veste, am să spun că am văzut un vultur, supt aripile lui se odih-niau la amiază	1000	de oî, şi	lumea are	. să se mire) P, M,
2\v—prijăles perfectiv (sfîrşesc de jălit)">bulgar prVzaliam cesser de regretter, cesser de plaindre, sîrb prezaliti_versc]imeî-zen, obliviscor:	noi	unu . nu	la putem	prijăliri (noi pe
unul nu-l putem	sfîrşi	de jălit)	P. M 2323,	jăles imperfectiv
(jălesc)>-bulgar	zaliă	plaindre,	sîrb zaliti	beţrauem, lugeo:
■clineţili li jăIeşti, ploăcea-cu perdi (jăleşte caelele, dacă perde potcoava).. Papahagi Meglenoromîniî I 66,—prăines perfectiv (a-şî lua zborul, a zbura de undeva) >sîrb prhnuţi-prnuţi aufflattern, evolo: ţela condurii prăini an jos (vulturul, îşi luă zborul în jos, zbură de acolo în jos) P, M. 1536. prăîes imperfectiv (a da din aripi, a fîlfîi) ">sîrb prhati flattern, volitare: tot ţi prăîăşti nu si mănâncă (nu tot ce dă, din aripi ţse mînîncă) Papahagi .Meglenoromîniî I 75.—vicnes perfectiv .(chem la un moment dat, chem într-o anumită înprejurare)'>sîrb vik-nuti aufschreien, aufrufen: spinuli, du-n la sicâlu.—nu la duc—si-u vicnes băltia di s-ti tăM—vicneă-u.\spimilef-.a-dă-mî: săculeţul,—nu-l aduc.—am -să chem- securea.să te taie. —chiam-o) P; M, 113, vicăîes imperfectiv (chem, numesc) sîrb vikati schreien, rufen, bulgar vi/cam appeler, nommer: Hasăn
exemplele date de losif Popovicî;;şi din cele .spuse de W.eigand:, s-ar părea că. numaî prefixul do-rşe întrebuinţează ,de Bănăţeni pentru,.a,forma verbe perfective. In.textele .bănăţene; publicate .de Weigand;în. III Janresbpricht apar în asemenea serviciu însă şi■ 'alţe /prefixe,1 de P,Udă,în: bucată, ţi pag. 283r284; (din-Maidan, puţin ;la nord ;de. Orayiţa) prefixele’,P/‘0-ÎS PKQid
uâmu- mima-n.-,dzintsil ;şi; za-.- (bietur uorn-idătfncă zăuiţă şî l'âmnă şl tot).	:...
§ 287.
479
să-n vicâiţi {Hasan să-mî ziceţi [jurămînt pentru ţinerea de cuvînt]) Papahagi Meglenoromîniî 158-
|3, Perîective formate de meglenit; din verbe romîneştî prin mijlocirea de prefixe slave şi a sufixului slav -n.
Prefix du->s\zv do-: duspel (sfîrşesc de spălat) >şpel: cafea ăpu luspdămicu, şi di ca s-la duspelă, au dună apa, ară ăn fela pocîu (cu apa spală pe copil, şi dacă-1 sfîrşesc de spălat, pun apa îar în ulcîor) Papahagi Meglenoromîniî I 108. ■duţon (ţin la un moment dat, opresc) ^-/wz; îel, cot au vizii [feta], nu si putu să si duţgnă şi căzu di pri scand (el, îndatăce văzu fata, nu se putu stăpîni şi căzu depe scaun) P, M. 2832,
Prefix na->slav na-:
■nabeău (mă satur de băut, sfîrşesc de băut, beau păn ce nu maî po\)->beau: măgăru, ca si namăncg di uorz şi si nabiîu di ăpu, cripp şi mart (măgarul, dacă a mîncat orz şi a băut apă păn ce. n-a maî putut [dacă s-a săturat de mîncat orz şi de băut apă], a crăpat şi a murit) P. M. 259.
namăngnc (mă satur de mîncat, sfîrşesc de mîncat, mînînc pări ce nu .maî poty^mănQnc. Vezî exemplul sub nabeău. Prefix slav po.' pucăt (îmi arunc viderea undeva, mă uît undeva) >cat: cgn pucătără an coş, nu-ări ni peşti, nilisiţă (cînd se uitară. în coş, nu-î nici, peşte, nici vulpe) P. M, 710.— s-nu ti'pucăfi ăn sus, cătru grindă (să nu te uiţi în sus, spre grindă) P. M. 7!S). put om (întorc cuiva vorba,;răspund)>torn: ficioru anvirinos ăl puturnQ (tînărul. supărat îî răspunse) P. M.' 308. putrec (plec, mă duc de undeva) ^frec: şi putricu fela şi dupu fela vini lăntu minciunos (şi plecă acela şi după p dînsul veni celălalt miricîunos) P. M. 2413. puved (zăresc, apuc a vedea)~>ved: ţiră să si vedă an ăpu dinapoi, cot ăi, băţuţi: şi cgn să-şi. puvedă, căzu qn văii şi si. nicg (a vrut să se vadă în apă dinapoi cît de tare-i bătut, dar cînd s-apuce a se vedea, a căzut în rîu şi s-a înecat) P.M. 23 S2;;",
Prefix /;/7->-slav prk: priămnu refl. (a veni în. minte ; cuiva, a-I trece prin r .minte)> ■O ămriu^căru, că-T si priamhg pairii (opri carul, pehţrucă-î veni pînea în minte) P. M. 23 v
480
§ 287.
pricur (a curge o bucată de vreme, a curge într-un timp ho-tărît, a curge cu o condiţie şi pănă la un termin oarecare) ~>eur (curg): tină lămnă an sfăcâ zuuă mănăncâ c$ti un ăom şi năpcum lăsă să pricură ăpu din fântona festa (un balaur în fiecare zi mînîncă cîte un om şi apoî lasă să curgă apă din fîntîna aceasta) P, M. 15 u. printorn (răstorn, întorc pe ceialaltă parte) ^antorn: vizuî un uou di văltăr, ca rau dunăţî ună sută di oăminî cu loăstili, nu puteu s-lu printoărnă (am văzut un ou de vultur, că erau adunaţi o sută de oameni cu drugii şi nu-l puteau întoarce pe ceia parte;) P, M, 2416.' priştet(primesc pe cineva cînd soseşte)~>ştet (aştept); cgn an-trără, l'a priştitără bini viniţî (cînd întrară, îi primiră ca bine veniţi) P.M. 2717. pritorn (întorc înapoi, întorc îndărăt) > tom: un urăclu, dipu fe dâră un urdin, si pritumă ără si dără lăntu dila prima (un plugar, dupăce făcea o brazdă, se întorcea iar la capăt, ca să facă alta) P.M. 21 u.
Prefix pro-, pru-">slav pro-: profgp-pruţgp (încep să ţip, ţip odată);>fo/? (ţip): şi imă şi ună fel'a pul’î profăpără (şi deodată puii începură să
■	ţipe) P.M, 15 Q—cgn profăpă conduru era, lei aşi tal’ă di sup m$nă, di sup picior cărni (cînd ţipa vulturul era, el îşi tăia carne de sub mînă, de sub picior) P. M, 1534.—lăli pruţăpără (ele începură să ţipe) P. M. 162P. prucâsc (casc deodată, disfac şi lărgesc deodată) casc:^ Cusi -cucoti, ca la prucăscQ curu, aii angl'ify lisiţa'y{cuco-şul căscă deodată curul şi înghiţi vulpea) P. M, 2-2 (5-prucgnt (încep să cînt, cînt deodată) >cont: prucăiitâ Cusi -cucoti cot putu (începu cucoşul să cînte cît ce putu) P,
M. 326.
pructir (a începe să curgă, a curge deodată) ~>cur (curg): ună şi lină ăl' prucurg sondzi (deodată începu să-i curgă sînge) P. M. 2539.	■	)•
prumiroses (a veni într-un moment' dat miros dela ceva) > miroses (miros); un uom ţoglav, că-l’prumirosi la cărni, işg din găură (un om sălbatec,1 dacă-i .veni miros de carne, eşi din gaură) P. M. 14,.	h.;.
Prefix #->slav u-:	; ; v ;
ugules (dezbrac în pielea goală) > gol: fţta si; ugUli 'şi- si scăildg (fata se dezbrăcă şi se scăldă) P. M. 2 9 43. Orî poa te > bulgar ogoliam mettre â' nu? v	‘	■
§ 287. : ::	481
/s-Prefix'z^-^slav^Q:^::;	■■ 1 v1'- x	.■.
zabucur (mă cuprind; âe'S>bucune)>Mcury*ampirătuiysi za-' 7 bucurQi mulţ (împăratul fu cuprins . de /mare: bucurie) P, M. 8^—ţela cdndur si zabucurg,mult (vulturul fu cu-v prins de mare bucurie) P,>M;.i 15^. Z. . ;;r ;; ;	^	•
zăcăţ (încep) (prind): ţiştîa doilîfraţi zăcăţără sâcgntă (aceşti doi fraţi îacepiiră să cînte) P,:M. 11 ^-^-zâcăţdrâ fl: ^ să c^ntâ’ frăti-su cu sora ; (începură să cînte fratele cu 7 sora) P. M. 13 2,	■ .:i^ojov; ./w,-'
zadinzur (învîrtesc numai de cîteva orî) >dinzur. (încunj’ur): si zadinzurără di vrină doă-treî uorî di iur di, ună bu-ţeiiă (se învîrtiră de vreo două .treî ori în jurul unui bu-■' • ;'-toîu)'PvM.S‘34^j;'-i . t'u	;	^
zalăg (alerg păn la un'loc, mă răped)>/^: (alerg);, unec maî ! ^dipărti ra ună ceşmă, şi con răslăml’k au vizură, si zalăgără şi căţără să bea ăpu (oleacă, mai departe era '; o .‘cişmea, şi cînd leii o văzurăy ; alergară [se răpeziră] să
l	s bea1 apă) P. M/ 33;^.	•	//•;t.r;r
zămişcu-zamiccux (mişc-uri timp hdtărît) p^mişoiir-miccu; -.(mişc.
-	Acest verb, perfectiv^ prin el '.însuş,; nu se găseşte în me-
~s 1 glenit fărâ: prefix):;«dăpu-ţeav..mârili si?jdăsi\\până ăn tftjnitătiqdt'- i-găurw, câ-u ’ zdmişc(> funa, \ lă trăgniră.
■	’ - ^năj}c6titdmijlucăna\':şi''îel şa. •napconfa mai micii zişi
•	: că-ia, car si-u zamîccu furia, ier ăncăy cgta s-mi lă-
saţi (dupăce cel mai mare dintre fraţi ajunse păn la jumătatea găurii, mişca f uni ea şi-l traseră afară. după aceia : r:	mijlociul făcu şi el tot aşav după aceia cel maiv mic zise
că eu, dacă voiu mişca-'funiea,. cer săl.mă; lăsaţi.(.încăKmai mult în josJ'-P. MA42^.^-ăn-un udă raurdunăţî 10Q di*oâminî '■ cu loăstili şi nu puteu s-lă zamicca,{\a un u	ou erau adunaţi 100 de oameni cu drugii şi.::nu puteau
’u'ci’;să-l miş^e)' PîM.'245.	\ ;/’f-
zargnv • (a, rîma uri - timp -hotărît) ^> wm,, (rîm)< * ări an egrnpu ‘-h'i di- NQnti un ghingHîărn, şiMai\sivdusL^ăi-ticîoăm{di '' 1 la.zăfămg^dUa xdrînîpla sarupd (este în cîmpuL; dela. ,-Nănte • un spin,-/’ şi" dacă,, s-ă dtiâ . cîrtiţa şif l-a ; rimat ■ dela Rădăcină,-l-a dât jos) ■ P’/M;::52ţ). ■	.(< c( a. } vxâkjS
zafftp-1 (rup)ţ>rup:]’ţţsta’ziiua toată fo.'suflai, .huup.utăhs . -la^zdrâp [ghinghîăru] ^(toată.sziua/asta/ am suflat eşî '/'•3:; ri“'am putut să-l rup-[spinul]) -P. M/ 530:,-' .r I' - // v;8 zăsăfla (suflu"un timp hotărît)î>S''w/&.; icon mi:zasuflâibohr
31
482
§ 287-288;
rea, io mi fac di nivizut (cînd mă bate vîntul, îndatăce .. mă bate vîntul, eu mă fac- nevăzut)F- M<	v -
zatremur {fac să tremure-într-un! anumit timp, zguduiu într-un anumit timp) > tremur- (fără prefix acest verb nu se găseşte însă în texte) ;;; uzgrâ un glas grps, căii ,zatri-murp urmdnuvantreg: (auziră un glas gros,: care făcu să :'ise > cutremure ipădurea) : P. M. 32^.:' zazburfys (mă adresez: cu vorba cătră cineva, <încep sa vorbesc cuiva)>zburps (vorbesc): călu cu îeripî al’zazburoia : ţela ficior şi-l’ zisi (cahil cu aripi: vorbi cătră tînăr .şi-î zise) P. M. 1018,
Sufixulslav -/z:	.
guşnes (iau de gît, iau pe după gît, înbrăţişez) ~>guşă; . iei si lăgp, au <guşni [făta] şi căţăra să si: sărută [e 1 a-lergă, apucă fata pe după gît, şi începură să se sărute) P.cM. 3 0 30.:,/.h,	’
trăgnes {trag odată, zmîncesc, dau la, o parte, scot trăgînd într-un timp hotăriO^imo-; dup u ţea măr iii si jiusipănă ăn jimităti > di găurâ, că-w zamişcp funa, la trăgniră (dupăce cel mai mare; dintre- fraţi, ajunse păn v la jumătatea !	: găurii, mişcă funiea şi-l traseră, afară) fP^ Mi 14 ^-^-ţrăg-
■y ■. neă-ti \din. :cunăc:, (dărie la .o parte .din palat,'.fugi din
-	palat) -P. M; il^^mslă'irâgni^dLpicwri-yql-Mv-şcoăsi (cînd l-a zmîncit de picior, i-a ^cos piciorul) P.,M> ,1922,
.... § 288, d) Adverb .	(
Meglenitul, ca şi macedoromînul şi dacoromînul, /;are adverbe înprumutate . din limbi străine- jJ;0v , ' ăer „întrebuinţat după negaţiunea, nu, : ;ca}| să ,o întărească şi mai mult* ■ Capidan, Meglenoromîniî, I, 180 >turc hair/non Zenker ; 417 b —ăgeaba (nu, cumva, oare, .poate) ;iP,; M. 23 x>turc hageb est-ce que par hasard ? etwa? : Zenker; 623, a. Compară hăgiba la Macedoromînv fără meglenit.—âliZ]i1t\a. fel, ;întocmai“ Capidan,1 .'Meglenor6mînii^,>I,\?.180^tum';i!/|<?//z pur./rein, ăcht Zenker 401' \i.-±ătiliz<=?:ăliz .Capidan ibidein,—apanşpz\ (fără veste,* ;• pe neaşteptate) P. Mi)	. apansîzv, k l’improviste
Zenker 1 b, 105 b,—ăsli v,laîielr,t tntopmaî“ u-Capjdanf,jMegle-horomînii,1; I, .l:80j>tui*c hasli înfeun Cuvînt, pe scurt, Redhouse 752-îb;—a//-a//;;t(şk aşa,apoi, \ după, --aceia)/', P> 14,_ 15, 33 842 2.015 1 940 2119 22j18 -2 7^ ^neogrec I c.; - ainsi, -; de. cette maniere/ de cette faţon; de la sor.te,/c6mmie cela-.^a^/"v|gaţa)
§ 288.
483
P, M. 3212!>turc hazir pret, fertig Zenker 381 c,—kăîq-^catii. mult, aproapemult** Capidan, Meglenoromîniî,;î,: 180^imc.jbayi exces, a se sili prea mult Zenkery203Vâ, Redhouse. 373 a.-p-băiini-bări-berim-beri ];cel puţin",f Capidan, Meglenoromîniî, I, 180>turc/&az7, barim cel puţin Zenker 162, a^ ; Redlioiise 321 b.—beichi Capidan; MeglenPrpmînii, I, 180 ^fielcfîi.^ ■belchi-belcfiim '(poate) P. M. :430 1123 155 292;3i27:>:turc belki peut-etre Zenker 208.b-—bileă (cu greu, .de abia) -P.^M. l^^i^turc belă ile avec grande,difficulte, â peine Zenker ,206 ă.^-blăzei „ferice** Capidan, Meglenoromîniî,.1, . 180 > bulgar blaze heureux.—culaî „uşor“ Capidan, Meglenoromîniî, I,il7i9 >.ţurc -kolai. fa'cilement Zenker 720 ;,b.—cfeTzec,,(adecă) P.;M; 923;-1017 13.355 ; m, .29 7>turc demek direj-şâgep^s.^eişşen^Zjenr. ker 447 hţ—dâşta^,,destul** .-Capidan, Meglenorpmînii,J, 17,9y§> bulgar dosla assez.—ghîuă;adecă] parcă,, xaşicum11 /Capidan] Meglenoromîniî,;.I, .1.80;>,turc-:guîâ. pourainsi ,direii.?cj)mmejg§ii şo_-zu sag.en; gleichsam Zenker, 781 ■■.a-—ghîuc beleâ {„\n/line, în cele din urmă, la/ urma, urmei" Capidan, Meglenoromîniî,iJî 180^turc .giic-belă.\aye.c peine, difficilement;:;a;:peine; Zenker 766r.-c,—fc--.„de/loc*1 ■.Capidan, Meglenoromîniî,- I; ,180 3> turc hic aucunemenţ,auf keine. iWeisei Zenker	idval^a^m1:-
Capidan, iMeglenorominii, 180i Yeziidvam.^
Pîyî* ^ 1'3'g;'. 15gg,:,34'io, v3,5^6^>bujgar edvanra ;peine,^//K = âliZj Capidan; .ibidem.—wcj /(nimic); P, M^l/Z^fecVi îoky*rien Zenker, 973; c..^/ş//G/4>i(-ânume)iP^M. 3216-, 3^Xm^\dsticldl action- de As emparer exclusivement; d^^^jqcv^'da&^faiisscJiKesşUch liaben,, ungetheiltmit - anderen;,Zenker 43 h~Mina ■ (în nâdevăr) P;;M,>;	bulgar	isţina	vraiment.—işium, (tocmai).P,fM. ;30g2
32M,,36,3333>sîtf>,; istom nur, nichts als, norinisi— năfileK.^sx zadar) P. -M-;:2925>turc, nafile en.-vain Zenkerr904; ■<:; Compară nafile la, Macedoromîn fără'-.•.megienit.v-fltf. -âpcUb< ^ezî- opjăcu. —năpcom-năpcon-ndpcum-n.ăpcQnta^năpcunta (apoi, după aceia). P. M,.-- ;3.04 -,3223) ■% 4 jg/ ;.<j3, ■ 8^f12 2# < 13ăâ-. > 15'is ^22^ v2Ş29 2.6â£. %o. Ui 4-414,!;â? ,2Q26-; i^Mg^mpokon â laViin,
sîrb /2<i/7p^p//ze-/?^po/(:o/7-/2^pc?^q/z-napo^6>fz^jzuleţzţ,-postremo; -ta din năpconta-năpciinta este articulul bulgăresc v-fo,:: pentru care vezî alineatul următor,—neiti^ (tocmai) P, M, 2222!> turc neîte tocmai Redliouse 2071 a.—niccum „cu faţa la pă-mînt,, jpe; burţă**: Capidan^rMeglenorpmîniîi! 180^bulgăr'tlic-komâ. plas; j ventre»-r^^vâ/7Z:.abia - Capidan,;! Meglenoromîniî, I, ■ 180. $^idvam.-Tqpâcmii^; .dos, pe din dărăt‘‘-i Capidan,
484
288-289;
Meglenoromîniî, 1/ 180/Veziopucu.—opiicu-na âpcu {pe dos; din dărăt)' Papahagt Meglenoromîniî I 106, P; Mi 33322>bulgâr opaco; n® opdcoâ Tehverspen! sens contraire.—pâră „prea; eam“; Gapidân, Meglenoromîniî, 'I, ■ 179t>'rieqgrec Trapa trop-— pişim (întîîu, maî întîîu) P,= M; 1414 26^^>turcp/5//z davance Zenker 236 c,—sabăîleti^,dimineaţă, dizdimineaţă, de cu vreme" Capidan, Meglenoromîniî/ I, 178:>turc sabahleîh friih'morgens Zenker?564 c—sâdi ;,'numâî,‘ Capidan, Meglenoromîniî, I, 180 5>tiirc sade curat, simplu, neamestecat Redhbuse 1026 a—stil ;,nuiriai‘‘ Capidan, Meglenoromîniî, I, 180. VezVsăldi.—săldi (numaî) ,P;M;'• 4&: 294’>tuîei '-salt'- seulement Zenker 572 cV^ săldi Capidan, Meglenoromînii, I, ISO == săldi:—siâjnic „jos, apus"Capidan;:: Meglerioromîniî, I;î!; 180,'’ Compară1 adîectivuî slojhie	<scurt de; tot;-”se' zice de ceî groşi şi; îndesaţi1'
Papâhagi, Meglenoromîniî, If-;71i: Poate din -bulgarul- slozeti -com-pose^cdmplique, complexe,—şichire'^e 'faţă** Capidaii; Megleno-romîniî; • 1/180 ^ turc asikâfe clair,* •'■^videntj manifeste Zenker 54^^tam^iărham Capidan, Meglenoromîniî, 1/180 = tamăni -^-tamăn (tocmaî); P, M,: i 9 •18>:turc -tamăni ' tocmai :,Redh6use 591 a.-^tislim; 7,în :expresiea la : feasirâ tislim = îl predără, îl «dădură- gata‘‘ Capidan, ' Meglendromîniî/ I/'l 80 t>turc! teslim action-^de remettre^' dfe livrer, livraison, remise : Zenker 283 x:! ^tăeii-[numai)	numai.-^âdvăi „al)îa^
Gapidăn, Meglbnoromînii, I/18& ;VezT tâvqm^vkchi^viţhi (maî,1 mâî>^ftiult;'irideja) P, M. i'22- ’	veke">	pliis,,, deja,—
vichinvA'Jinifine“ Capidan, Megleriororiimii, I; 180/Vezî vechi. Mi^^fUn^grup^a’ parte îl formează-adverbe temporale, romîrîeştî articulăk’-cu articulul feminiii" bulgăresc Ya:; dimiheăţăta',1 :diJ rhineăita, dimineâsta->dimineăţa + ta Capidan, Meglenoro-Mnii, 1/ 129,'178,— mgînista (a doua zi dimineaţa) P. M/14r4, V/l 62:> mâne ^ dies 4- tti:^mgntizăta < (a doua' zi dimineaţa) P; M, 30'22, 43>/nane^//(prepoziţie macedoromînă)~^cf/e5-|-fc. —pdîmpînistaî (poîmîni 'dimineaţa) • P, M. ^xf>poSt-^-inafie ^dies\-ta:^semta {ssxa\?.M 69 739 1 024/^ 14^0, ^ 33'& ^serâ'4--âtticultiI!-a,-^’fo^se^/f(î»Gapidari,ţ‘'Meglenof6Mmî?'ii^ ^	^v.v:'Hl' :\d>
,}f: .4 iunriul	ii?jm-iah: nav ,;;ij iJ'sî
Î.ÎÎ.U	,;VH
-	v Meglenifulare puţine!prepoziţii înprumutate din limbî străine r carsi xuy •? Capidan]' • Megleriorbmîniî, 1,1178 =^cărşi -:ăi.—căfşi di&fatt'"-fâţâV■'-faţa’ de) P/M/:29V8'i>turc rkărsP contre, eniacd
§ 289.-290-291.	|85
Zenkg^C'6,-78.-ic.^jnădă. ■,\itaf»ă~ ;de." Gapidanj-;> Meglenorpmînii^I, 181:^turc ;; matictdă excepte,; hors, hormis Zenker: 624ua,— mighîu' ,,întrej'>\Gapidcm'l Meglenoromîniî, I, ţ 181 >sîrb (şi] buli gar; :meglenit\după; Capidan. locul; citat)' TTzegyKv zwischeni inter.
■■■ ■	• 5/ .' -â;29io;; ■ f);c^juWotiîr" -V:^k'M
., i Megleniţul ţâre conjuncţii mprumutkţe din, limbi n străine: dc«-; (dacăj‘ măcarcă) P. M, ■.5'f0-; ^^jg^bulgar ako^. akQ i da;jbieri .;que, quoique,1—ama „însă,.. d£tf,<S'Câpidan,-Megle^o-iipmînii/;.Iv^483:>toc,.C^2/72ii imais,,; cependant Zenker, 93, b..--Ţ Cili ICI P; M.ţ ,17^3, 29* 37) 39 ”“ Clllia.	^, iIlS?Lf dtir Capi"
dan, .Meglenorpnriniîj;Jv(4^3D^bulgari\fl,/7z/mâiş;—ăţi (şi,;f|ar);Pi M. 1826. Vezi :la Adverb., | § 288.—.iGapidany. yMegles npromînii, J,.;,183 —ăma.—căfcu (oim* precum);jp;^^ M.;1543Â>bulgar riţa^yo!ocpmment,:;/ta^to ;Comme.—cu .Capidany Meglenorp-; nunii', •I*Yil\Ş3 = ăcui—dkitMli [daca]	125>i9^11^,
359/4720<v2;5g»:3142 3234 30^2n>bulgar- c/<3?si. —/ieo • (daca) P. M. I 2mflumţatvde conjuncţiea idi (dacă,; dacoromîn delchi-dUchi. „fiindcă, deoarece, în jazul, cînd, dacă" Capidan,; Meglenoromîniî,I,Yl84i>probâbil: deăiej^-cohr: juncţiea turcească;^. pentrucă Redhouse' 160^;ia.—dâlmi-^lini că, -{pentrucă*; deoarece,; dacă) P; M.;. 242g,. 3g\	30jş;-31|^
^vechiu'bulgar d^limi propter;.>\dălmL::Căş<$&\din punct de videre. al jcpmpunerii exact r.âhaiogulv lui pentruf:ă.^dcmi-dimi ,,fiindcă, ideoargcej .în cazuljicmdy dacă" Gapidau^Meglgn^o,';. înmii,\ ,1, 484;ţ>iie/^/^^er/72/V;Capidan, rMeglenorpmîniij (pentrucă;: deoarece,;;Cdacă)	M
po\mb$\rdelmiir/></:* prin. alunecarea şunetuluiM^^^ViŞÎ“ Găr-pidarijT Meglenoromîniî,sil, r,184s>turc hem.-.ei -Zeiiker; ,941 jb.^ ia: /,sau“ '; Capidan^ ;oMeglenoromîniii; 1,^.184^ture ;^4siPj“..'Zenf ker 945; b.;^/ew: CapidanVvMegienorpmînii, I, l^--=ăca.—rili^of^ sau) P. M. ;9g 3G ji; 3330bulgar —ma (dacă,) P,; Mi 6,34, 3g).v:.38> neogrec f ;[i.â: mais ,,;orî = -ăma. .iPrintr-run.;; proces de,iâlu=. necarea. înţelesului,- analog aceluia^prini:caije.î> conjuncţ^ .dacoron mînă;jde, . .care:? delai^capulilpcului (după-cum şij esteâncă în parte) a fost o conjuncţie copulativă (=	căpătatei	înţelesul de,
condiţie—/77a_, (dar, 1 însă) P.i;M.,/ll7 35^iie.pgrec;i;ţAa ;;mâis,. cori =
ămattffli Bi M4:P-
{^s>by^g9x^fuM numai. •Comparai tăcu-sh iÂdyerb, Jir-288eb-jr ;.hĂ s^«'%2^i1/ura cuviLi#Jl hvfr'y;‘j ;to53;
1. Dintre cuvintele de origine latină ori romanică, care se
486	:	'	§ 291-
găsesc în macedoromîn, îar în dacoromîn nu, posede meglenitul pe-următoarele ' ăpifc făpir'--după-_f Capidan, Meglenordimriii,^1» 208);.P; M. glosar.-arăt-*•>Gapidanf Meglenoromînii, I, 98.— ăără P/ M'. glosar:—căldări PrM. glosar;—caprină Papahagi, Meglenoromîniî, I, 33.^căsţpnu, căsţpnăţP. M. 196, glosar.— ?cusurin Capidan, Meglenbromîniî, I, 1§3'.—căţgn P. M. glosar. —dări {util adăr) P; M;;i 21^ ul'¥$['&—depihPăpahagi, Me-glehoronmiSi\It:^0i—fâmă ‘K M.1 49i—ic (mr/Zz/c) P^M'i-!29^ ^tCfciÂtJihic'â) -'P’Mu glosar^—niesf: M^ 30 ^—mirindz \mr. amiridz)' P. M. glosarl—pidurtţă Papahagi, Meglefioromîriii,
32puşcă Papahagi, Meglenoromîniî, I, 81.—sprigîăr Capidan, Megleno'rbmîriiî, I,!'80.^surinl:Pi M: glosar.—tumbă P. M. glo'-^ax:—krdin1'?. M.-;2î15t—vO/72/PpMy'glosar/:•	s	i-'-
h:.k! MeglenituF maî!‘posedej ;apbîyurmăt6ăreler- ciîvinte latineşti, care;1hu se găsesc în dacoromîn'şi în măcedorbmîn" orî din punct de; videre al scheletului orî :din'■ăceral înţelesuluî-; căldăr s'/’mî (Găldare)'';P.'!M. ^ ţlo^^-caldâriuni.^—corţ) s. eter.f (trup) -IV-Mi glosafj^'corpusi^dârţoări ■ s. f: (săcure) ? Capidan,'' Meglerioro-mîriiî, 51 v1 8 l^ddlatona.—fărici vb. (înţelesul ?) ' Capidan* IST^fabrico.^mbalpAM (înţelesul?) Ca-pidăn]"‘ Meglenoromînu/ ly ASQ^balte&^muhtur- ăăi (mut) P. Mi;glosar *mutulus ^uşcixm.'. Etymologisches-; Worterbuch.— nicâra-'s.;f/ ({armătură)'P^M.: glosar î>mwUla.^-nuîb "vb;'" (în-tîlriescpP/M. ■S'^p^ţn- -^ obviare Puşcănu Etyfflo'loigiscfres^Wor-iS^&h^pricur'-fS. (curăţ din {nou) -P. M. gfosă.x^>pei'GOtare Puşcariu1 Etymbloj^sches WM&ţmcfo'^print- âd;:i(îrîtîiu) > primus; Nu^mimai câ adverb, (de 'pMăr-diprimă (la început)'?. din primă-''(delâj-început) !Pidila- prmal'(delkcapăt) P. M.j2l15v 'după^cuhi se găseşte^în dadbroMtf^fVezî- Tiktini Worterbuch) şi în macedoromîn^fpn/TZflsîoarte'bine P. B; -117, 282)};ci şi ! neizoîât/ ca atribut v an primăj :zuuă ddmnu-u darŞ vj.delti (în :ziua-;i îriffia-\;dumnezeu^jfă'cu. lumina) PiJMi/- 1319.— spYiiză. s/fi!‘(spuzâ)-P:-^spodi-
proir.; “(atare, ^ astfel)
P^Mfl 8!8t>'tali’s:-! In? :dâcofbmîri !şi?-:mâcedofomîni-'numaî adiectiv cif înţelesul de*'puternic’A r~--\i	y-y^yMw:t t i-ot •>
J -*-2 .• ^NenumărâteSMvinte.. slave ^i- ’ toceşti, f care' riu- se '^găsesc îni lacorbmîn, ■'a mprumutatv'megleilitUl^ InSemn- âicîi numai1 pe acele- puţine, fca'r&!-se găs’esc' îriît&xtele -BiiFi’P. Mi'^daf v htî sînt trecute în glosarul dela. P. M., nici-, în glosarul dela Papahagi Ronunii din Meglenia. Lipsesc în macedoromîn.
=? âî£D .fi/j£-ai>:>•? V-!0 k:.;k rMv:!jho oh	■_
§.291-292;	487
cărăr s; m.^ {htitărîre) P. M. 278t>turc /irar^r'resolution 'Len-ker'> 695''b$^-luşnăc>tsV-m-\’> pL Iuşnăţi „mea, fără <coajă‘‘\\Ca-r jridan, '•-MeglettorDmmiîy-i Iju88-;-"P.\M. -l\^>l^senă s. f. (fin) P. M. ' l?8">bulgar \'Skno 'Mn.—şmchîunJs. m. ^ (laudă) P.\M. 241i2>turc ra^ louange Zenker 548 a.—mciit;s. m. (strigăt, ţipăt) P. M. 8(-■>bulgar cri. ^	v-;v-, 'v-	:
-£-M Inxe priveşte raportul dintre meglenit şt macedoromîri din punct de* videre!?al cuvintelor înprumutate din limbii străine,' în general :se; poate spune s că meglenitul e saturat* de cuvinte slave, iar măce’doromînul e saturat: de . cuvinte - greceşti, că] .meglenitul n^are cuvinte albaneze (dacă se exceptează: cuvintele cu: reprezentante înrudite în limba; albaneză, care aparţin fondului comun, romînesc, ca'ibucurycupăcîă- moşy ţapj vătră; pentru :a!Itele v^zî Capi-dăny Meglerioromîniî/il, 82-84 ’şi § 330),driar;=;macedoromîhul arepîcă':meglenitul'5şi': macedoromînul au cuvinte 'turceşti înspror porţiei ^aproape egală-. In-special însemnez ca dihtreJ cuvintele îttftateHla^Mcedofbmîn'slâră meglenit §; 282 No n2-. (vreo 240) se 'găsesc; în r\ meglenit numai următoarele :!2 : ăgeaba adv.: (nu cumva,- oare;> poate ; mr. : /?flg/^fl^P.iM. i23ţA;vff/^zgs vb;;(chel-tuesc; mr. hărgîuescu) P.M. glosar; ; borgiliă ad. (dator; mrî&drjii^PapahagiMeglenoromîniî^Iy 70;nbudaldîu-aA. (prost, netot;^ mY.YbMălău)r?v> Ml- 35y;i■:6ablli •adîr.ţcupputinţă/opo^ sibil îvimr-wiifcaMejJ^Papahiagi'Î.Megiehorbmîniî,-:)!^ 109; icărştrdi prepv; (în) faţajâu faţă^de j. -mr.carşă, earşii) P. Msii29-^iehîar s.'imvi (cîştigj; :!mr.-rchîăre) P. M. glosar;' tf^âdv..'r-(neapărat; mri dtpe;- ■•dip,hdipu-)-Pi ’:M.' glosavpecşighises vb.i(explic, tălmăcesc î'ikriiaexLflsire)’t?'yM.'--i31 *»;• ndfile;radvi’• (în;-zadar ; mr. hăfde)v,P. M.-29£ tamachîarlpc s. (zgîrcenie ^veit iamăh-chlărlăchef ''P: M.> 4^^urăciu, s.im.^(plugari;* m^mrăc).-Pi
§ 292. h) Pozifiea cuvintelor	rin
Poziţiea cuvintelor înn meglenit - este aceîaş ca în dacoromîn şi macedoromîn. De exemplu P. M. 28 : Scultăli)i ficiori, ^■vhpspăM ăidu Mă pri^zjna* ăma. ‘eăţăţi"si-p. ?ci0ităţi, ca m-â{Xsputîiţî ^'y.oPalâAlâ0trfiSîâri: 'Işî' 'răiiîfiă!vâMă, îtilPltitygM1, uh '(Mpifăt^şP'um* âtripifătiţâ^Mti âţi yeă săldi.om/sficiâF}q-dina ^rkfşăAde ăbăvi;mn îoqfniimrâkfştâ ldx:6lM,^M-Hcădaăasbmic^F:ici6m^Usfy toătă\zuua\sfâi teâh&nhtmileear4ttc-â§î MhtfcdinMmbtirfauUnăszMji} pri lă nâzăţî) vădi iei i~ca :si proăchîă\mtştitaschîenjHertau
488	-	§ 292-293.
priminiţh.aniănti robi,, nu ca aschier^hluMtă-sUf ără-n mejluGumârJâligărcu :pingârţlh dişcl’isi,'.şi-n năntm ună fetă si-u bel: an scăfă. Iei,-cot: :aăr. viză,- nur si putu să si dUţpnăiŞi 'Căzu .dipri- scand, dintru că .ăl ■Jşh Io vid&la.'Ea tunţea.) ăl turvan ceardac 'Mă cprpârligătă:şi-şir viză :di drum. Con ăşl vini ăn criel, fidormnw viză ţivă-godea lănty săldhcprpa, rcă'ri-m lor şi-wterUanmn' dulăp‘£ (Ascultaţi; copii,;i sa yăj spună moşul o poveste, 'dar,T;cătaţiuS-0, învăţaţi, scavsro opuneţi .şi voi; la jalţif, copii.;;Era :odată, >fiii ^moşului; nun; împărat ş-o împărăteasă, /Ei aveau numai^un/ficiorv da era aşa. de frumos,.:: încît jnu era fată. la care isă nu-i ^cadăs la inimă. Ficiorul acesta ; toată ziua stătea;]; într-un cerdac şi cînta din.iambură. lntr-Oiizi, pela amiază, vede'el; reă se,:,apropie nişte ostaşi, icare-erau-dnbrăicaţi în : alte/haine,i nu/iCacostaşiîslui tată? so,L'iar la .mijloc; o.t trăsură i cu i fereştile descîiisievşijnu nuntruno fată:ls-0'. beP.âritr-oj scafă;* EI;? cît,.or;văzu, nuuse putu; ştăpîni _şi căzu depei scaun? pfintracă-ii luase yiderea,;; EaD atunci/ îi.- zyîrli în ;cerdac ■ 6^cîrpă legată: şi-şi îvăzude; drumv^Cînd; îşi;;vejni în fire1, ficiorul/nuvvăzu/nimic alta, numai cîrpa^.pe- care -o, cluăjşi 6' Zvîrli într-unvdulap).; :	// /	■■■■--'	,	)-^/
: r Capidan: însă- în. Meglenoromîniî,, 1/ ^204/-scoate la .iveală; ca iceva> caracteristic meglenitului din punct > de videre al poziţiei cuvintelor, -două lucruri;; ;1) In meglenit;adverbul,comparativ mai se 1 pune. înaintea. verbului, ,nu înaintea; adiectivului: stăriiea^di curşăţămaiwnuţh bună ydi lu ţerbu\ -(camear.de ;căpriokră;;nu este . mai: bună decît .a cerbului). 2)-In ? meglenit pronumele posesiv ; şi- cel ? demonstâtivi se. pun Aînamtea. substantivului :;?rşi-n vinăKurdim şi-nriCgntă, şi meă; cucot (o să-mi .vie ;rîhdul să-mi Lcînte : şi cucoşul- meu); ţela ficior si dârpăn = ănă ^ăbă mult bună (băiatul acela se înbrăcă într-un rînd de haine foarte bune). Numai rar pronumele posesiv şe pune în urma substantivului,	:	-:	:	r-'
■■	rr. -v; ?yv.rMi § 293, i) ”	t.H
Y\o v v* ^	■-\jj\\V''**. .*■-'' ,’i -;[ţ1'*ty .	1rî? >■.■
■ v.Făţă icu, influinţă .cea, mare /slava n-ar fi ,cu neputinţă ca
meglemtul sa ii, suferit această, influinţă .chiar .dm ,punct de vi-aere val. vreunor sunete,La,doua,.extremităti' ale Macedoniei-,' la
>v i-t I i I îi	.!• Jtuu unu y. in< >.\ 1 îj st'.;	i-D Yi-vi
cea » de \răsărit în localităţile ^ Ahărcelebi,’ >-Rupcos)r. Cepino;V)din Rhodope, :1a cea de/apus.'în .localităţile, 'Gălicnik,\-Elene; 0boki;, din regiunea âraşuluî vD.ebra, ’ lâ.nordy de Ohrida;' dialectele/slăvi (bulgare) se/caracterizează prin: prefacerea \luî fifi>în Orşiz g:, Şi
§' 293;	489
anume în localităţile din.Rhodope1 ai accentuat se preface în p, iar în localităţile din regiunea Debra â accentuat şi neaccentuat se preface în o (în special în Kle/ze ă provenit din vechîu bulgar /r> [oJ devine o). Oblak, Macedonische Ştudien, în Sitzungs-bericte der Wiener Akademie voi, 134,' pag. 15, 23; Miletic, Das Ostbulgarische, în Schriften der; Balkankommission, Wien, 1903, pag. 215 sqq. Faptul că în meglenit ă, î accentuaţi devin p (Vezi § 236) să fie un reflex slav? Acest lucru ar căpăta probabilitate numai cînd, dialectul bulgăresc din Meglen ar prezenta' această particularitate. Dar, după Cît ştiu, ştiriv'âsupr^’ftriî limbii' bulgarie_ din'' Mfeglen' ';nti s:ău. publicat; (Oblak pag. 129 spune :1 „Ăr fi ; de. dorit să mă pot duce ,îri Meglen, m^Macef douia; de; sud, al^cărei "regiuni dialect este cu'deşăvîrşî^ npsciiţ, Dar. e;prraiej'dios,^căfei'v'r^unfea' e" .locuită';, de 'Mohame? ţăni; pe! jumătate1 sălbateci, de riafioriMitate; bulgară11.);1 Dialectele bulgăre şti "cele’ mai ’^propiaţe1 'de'/Meglein,/pe/care^
Oblak,' anMev acele/dela: ;%ho (la/mijlocul1’ drumului' diritre Şkr Ionic şi' Serre^^ .Novo/şelo,1 Grdâboi//BugarieVQ/^ dârovce’ (sâţe,;âşezăte/la tiordvest de Salonic : pănă lau'o; ^depărr tare' de 5 ceasun);|;;îpfezinţă pe ă accentuat; şi. heăCceijtuăt ue^ schimbat} in* Ârcniv'^'fur şlâvische Philologip, XX; (anitf^iS^S)^ pag. 578-604 Lj, Miletic^a publicat Bemerkungen zuj Obîak's Macedonische Sţudien, dar nîi' adauge aproape nimic1 la' spusele lui j Oblalc ; în ce priveşte . dialectele1 biilgăre^ti din’ Macedonia,Lîăr despre Megleri bnu pomeneşte. Nici macar. asupra firii Wrietmui bulgăresc; îff ' nu .ni dă ştiri mai lămurite decît aicele,' desiuîţHe; nepretize‘.'şi'‘.'de,' neştiinţifice,; date. de Oblak, Ştiri lămurite ăsU-prâ/lui !ă bulgăresc dăYînsă Miletic' îh Daş ^Oştbuîgarische. pag. 3'4;;del!-i3ftŞie se înţelege; că articularea lui’ ă bulgar este5 aiia^ Idagă aceleia ă lui a i'omînesc. După Th. Câpidăn, M^glehoromîiiii, I; .BucuteşţiJ'‘"'i^2.5>_ păg/ 63 ‘sqq., 92, romînul meglenit î este un! {înprumut din, limba .bulgară . delâ:1 I^Qdoge;;'^nMfcă‘ în cactuâlul /lor!feritorm,4;Meglenor6mîm^ fi venit' dmfepi^ răV sărit, din' regiunea muntelui! Rhodope.,1'Compară' cele 'spuse* la,§ 273, nota a^două,1 pag. 3;45-3.46r Din’aceaşţă'Vafirmări , a;duî Câpidanu.teziiltă':(dai: ;riu cu Vriecesitate) că în limbă {bulgară/din
Meglen nuJ există.1 fenomenul	1"	/■/'
; l r)f .1 .V1 i’ir.'ioîjj S\<\	CH-- .J .'1 ÎBOîEO??»
(imoq!	; .81- .i M (ihoi2&a) w.v.:sv, .^-cb .< >i !hi fwtnq}
liîj'iojj.V'iSii!	.1	.H !hnisn;j "V/i'.-. ■ Vu'.va
-M	J ţ	\	•	V	C	.1	.H
. Îl' .'I jOi:ii.
490	§1294.
vv:.:-.,	îCAPITQLUL'lXV	ir.r.-i 1;.	,~„,
::::bv-7	Istroromîn >.j	,:v.
§ 294,	a) Forme nominale, ,,	; , , i
i tf-.i ; <’■/' * ,
1) Articul (postpoziţiv) ■ •	;:i
a) Forma 1
P. L 1'3; ’ ydcajfcâcd) P, X'. X^ secîîfq rea) P.L 11G ; - mtăra.(mierea)I P. L,22?; etc, etc —piriezi (banii) P. Lî.|-ţ6? 17,. .21; : fj#* Woţiî);'P. L:; 122; frăţi (fraţii) P. I../1 (urmării (cărăuşul) P.L’	^(căi^-.'P^	19.;!' lovii (vîr
nătoiiî)?, I.."2,26> '-"fâd hunţuf. (porcul de cine) P. I, 3n ;
(cepul) ,P	.'‘(fpcuij'..P/JL'5'^.f0tele.-(fraitele)''P..I,
6[^ffăţl (fraţii) P. If b^'ăâmriu.; (domnul),:PVIv 6j5f' c#/« (calul) P, I, 86; jcqpurle /fcapetele) . E, î. 1023 ţ şofăe (soarele)’ P.fL' 1115;	(până) iP> I, 1215 pfiţă (fiul) Pv I. 1230;
iiâşţq suflă .(nînâşa) PI. 14breci (cmiî^P^L 1521- tseşta om ;[bărbatul) P-.L , 1613; tsa boşcă.^	1627;. ţa
babă (baba) P. L 173?; /se/a pdrtiin (poarta) P.L 1715; biţu (biciuj)\ P. L IŞşfraierii. (logodnicul) P. , I. 203 \ ţela -jet (ginerele)' PvL 202s;,ţumelev,(numele) ’P., I. 2Q3?;!■pdturle (pătu-ţilejP. L 2^24;căf0i [câieaua] P. I- 2312; mărie,. (mînile) P. L 23J8; /)c/7 (ochii) P, I. 23^ţjtselq lisţ. (scrisoarea) P, I. 24,..; tŞestq^jişt '(şcnsbarea) P.'I,.. 242S; fasta'cămattrăi(camerista)! KVi^^^fsesţj fecior (copiii) P. I, 2436;Y^	’ /7ză/; (mîiîile^
P. L 25^,'tsesta om .(bărbatul), P, l. 25^] f^lafist. (scrisoarea)^. P. I.' 2516^1 marele (huriile) P. I., 2,6Xmerii \mărul)r,P. L' 29gţelq,Jiier (mărul) > jP.fţ‘‘;29&;. ţqfeta (faţa) 'P.i. 13137 ;, prefiu '(preotul) P. L.rî329c;\fu! (taiăt părintele) P Iv,3225 ;teştql^(vrăjitorul) P, I- J52^.,jcd sfew«''(şkauaj P I. 35s ţa', st^ :(sţeaua) .P.:I. ^35i9yfMşţa.: şcatulqr,,;ţcutiea) ‘P, I. 36r); ciru (cbruj) 3<529 \ipişat(f&	PI.j38j2 ifecorţ (copiii) f> I.:
383o.; |ecQ/'w.; (c6pij^l)^P.;Ii4l3^gV paiu ‘ţ^ţulj^X'.3^; "ba--lopata) Pv I?; 39^ ^Ys^a./^^ffataţ (mortul)" P. I. 4323librii (cartea) ^P^^ vitoarea) P.L 4620; tsesta porc^(porcul)'P. I. pfeîvtu (preotul) P. L 4624; pastlri (păstorii) P. I. 481(; pârei (porcii): P.I. 4832; tsesta mer (mărul) P.L 545; hlapăţu (servitorul) P.L 57,; palăţu (palatul) P.I. 5817; săndeţu (judecătorul) P. I. 59g, I2; gaî’irle (găinile) PI. 61G, 8; snopu (snopul) P.I..
§ ‘294;	491
6i9f;gaHrite'(găinile);’P. I.-61^; redihele,(frîele) P;L"i61^; vdîschelev: (războaele) P.	n(careId)iP:;iLî	653V;
Mturle '[măturile:)	65^ muierile (fimeile) ■ P. I. 65^;
tsela nucă (nuca) P. I. 671G; iepuru^fopixrele)' P. I. 69?)2; mările (mînile) P, I; 7226; ihăî betăru {cel maî mare, cel mai în'vrîstă) P, I; 76tsela maî tiraru\cel mai tînăr) P. Ih 76^.; didu; (bătrînîil) ‘Pi; I.- 77^ ;hbredu pernele) P.rI;\78^ ; âsiru (mă=-gârul) : P. I. 7823; ca: oştariţăi (ospătăriţa)I P. I. 8b5'; mundgn-tele : (izmenele) P; I; 821 ; slipţi (olanele,. ţiglele) P- L 822); coromăcu (pălariea) P. £\ 823! î tirâcfile (urechile) P. -L 83 y 1 La numele' articulate'cil articulele - masculin; singular le)i~ îtiasculiri * plural ,(i), feminin ; plural1 (le), IvotaleleOneăccen-tiiăte dm\ peinultima (;u/:ie, i), adecă îormeIeri-riumelm,^'S6\.p'a;si-trează, şi -ii- dela articulul masculin singular Iw' cade (Cade;: a/ pbi şi 7/ ca în dafcbrdmm).^iîstrorommul:set compoartă din i:acest punct de videre întocmai! ca dacoromînul şi meglenitul, spre deosebire de macedoromîn;' );Cafelii şi.pişardlmsîntproduse prin analogiea]m 'că~călU) sătu-Saţăluyi ciim a> arătat bine Pu$ca-rîu, Studii.iistroromînie, II,	Numai >la)';^femininele -pluiMe',
âtiincîi cîrid înainte de f6nna:'ihbimnală-:;-e;^'^i'işefăS^te\V,viorma nominală e, i’ dade,' ca; în' 'măc^ddrdmîn (dar nu . totdeauna)\1 (ii,Cărţii în meglenit’: se întrebiimţeâză - ca substantival şiiiar-ticululr prepiozitiv ^se/a (dacoromîn. cel),' Care în ‘dâcoromîh şi macedoromîn e numai âdiectival; ‘ Dar, spre deosebire de me-glenit,- articularea nu; se poate; facecu ammdbuă ^ârticulele, prer pozitiv1 'şi postpozitiv, ■ deodată, îar forma masculină tsela -ser? v£şte'Şipentru feminin.* . V- :	M 1
) Ga specific istroromînuluîjdaţă de dacoromîn', de ihacedoromîn şi ^d^We^lenit^' estev riiăi întîîu? faptul. ică?;se întrebuinţează • - ca articul "prepozitiv substantivalA şi' pronumele demonstrativ ’ tsesta (acesta),' apbî,o mai! ales,: faptul că se i găşeşteî întrebuinţat :câ spre-pozitiv, ,macarraHp^e!î^af-^(pos6dri^;_s'in^ exeihplti)^ şi arti-ctilul' masculin’ *;mgular;/fc	vti\}\ v;rA nV.n ^ w\	•	\v>
sl	îiMI	r.	u:;. lyioiuşT/j Ţ'i'U. Vv\\ \-o\ a\
I ‘:[ ^Rorţ^a 20(gen.iţiyp-d.ativ;
zice iwfndţii(zic©yfrăţilbr)aP.sh '^-îelkagzis luUpdrtuneru («î.yau:i;zisL\portarului) RrLî 3jy ; căseisilu^boră (casac vîntuliu) P4dfor4sg;;i’ nţ#cădu*bâr%ih (mama'swm|uliiî)w^P. $wA'$p$kis*â Iii ostâmş{izzisnHangiuIui) 1	mzJSu nbâttt?.{zti băţuluij^Pl
fcl 5\2 ţ$$t&imiutââte [fMeleirMareiel'e-.{aciuat tuturorMetelor pălăriile) bBî*Iî .7fg;rf:s /izi;A(tutu^
492
§ 294,
rori ifetelorl tale;rle-aî tăiat; capul) P. I, . 72i\i\Căpurle, tu trinăist fgte) (capetele -celor treisprezece fete) B, h'^ih-dî'} zis în frăţi (aî. zis fraţilor) P. & 7?,oj '■îziSrM ,aliisătse (zise tatălui: său) P. I. 9ai', tsă betîrăyjdpp ziţse lu, tseld Mi'Qik-frQt'e:{iapa.; cea bătrînă zice a fratelui; celuî . mic), >P, I, 1.025;; ziSrCUvhi, muiere (zise,fimeiî)iR;;I,iit48;^;;zeA b.ă zis \ lu băbă ..(eiIau zis ; babei) 'ByJcj ■IQ'n/; fil’tr:;lJun, c/|^;:(fiul:;uriuî: .crăîti). 'iPSLi ;2.3^',-/nerătiz tsit-.aw-o luymâîe) (a încredinţat-o, a recomandât-o ; masei) ■>.£; L. 242 ;l ţărf&\£gr(ial£rş:iSpfiYe.yu craUţe \camerista spune cră-eseî) P. 1 i24gi^le'Zvadg tseldJlist şi-k dăie^Iu măîe (el scoate^iscrisoareăişi o dă masei) P. I. 25i6^;bicăj'u zis-dw lu ţigănuş,(măcelarul .zise- ţiganului)!-.P«I.‘ 27u; l’-a■ dat mara,:, lu tsa-Jetă^}(dat mîharcu- fata);;:P/1, 422jIw-mdorjil'mlăda (logodnica -fiului', s lor) ;P.; L> 42^.; yunpreft nepoyideît-a du otniri (un: preot spunea oamenilor); ?;' ^,43^ muie fa qw-Spus c-aw ciudaipin&ziM^qyleî uom rămas _ (fimeea; â spusv călau-iră» mas bărbatu-sdi jdela bărbatu-so] ‘ o, mulţime de -bani) P,îL :44fei dăkdLa^[pmezi^ lu udoviţa-y (au - dat: văduvei- baniî)îP-A',-44^; prewtu zitseAlu-Meclă (preotul/zice servitoarei)oP,i;r464:; un vrt du, frătfi (o • grădină a unur:călugăr) ? P;f L 47^; da , zis l-:a lu soră,; (eă' ,zise; suroreinsale) ;P; ;l.r48&; .zitse,lu conteşai (zice contesei) vE;.Ii; 5029; ?zV qwvzis. du frăţi (ia: a zis fraţilor) P, L 5 65; ycrălu, i ie lu tsesti fecîdr tsătse (craiul /este părintele acestor, copii): P;il. 56avMritk&\\c<&ra căce,\ şi măievlu ;cq fetă ceyaw imislit/^-(s-a^dus;. lactata şi; mama fetei .pe cate-şî puseseViir. minte: s-.o. îa); 5.8i9 \i:SdraflwMlqdÂî'gpsppd^rA{%vtQ. stăpînuluî său) P, L 609; veţ ve tot o plătse, ăll ţalăt miîe cdpw,i ldlk hi:: itsesta: oieAitot îospjătăfi veţiicavea^uorinîmi) tăiaţi mie xapUlji]ori:aceştei :oî)l;Pi:Ji 62'^ listurjleo tşeicsoldătui-pi-seîd/ lu f&ta- \ e tse f&ta piseîa, lursoldătu ^(scrisorile:; pe:; căre soldatul; le «criîa.<fetei- şi: pe care; fata: le- • scriîa >7soldatului) 3P*I, 63i£ \hr6bdi\<luv;-o trupă?, (hamfelefiimeîsfaupe)oP.sI';ii6.7i5-; ,măgot cu săbia iu tute trei filele căpu taîăttd^elîesfnislit-aljohe lu lor treî frăţ (vrăjitorul cu sabiea a tăîaţ capul la tustrele fetele şi a crezut ca°I-a HaiaF celor treiiPfrâţî)1 P. I, .73 5. v/v v:\Articulul; de: genitiv-dativ s’eAîntrebuinţeazăvjtoţdeauna înas inte,'isşî; anume mâidtotdeauria; şuj£ forma masculinului:! singular lu (;=dacpr6mîh .l1/wz^i!tpeMruramîndouă jîgenurileip şi. numerele? Foarteisirar! (posed (unisingur ;exemplu)I lfemâşculinulv singulăr\şe întrebuinţează! formaja/fc^ ;(==dâc6r6rriîii\f; ma'cedordmîriii://^ : şi lă masciilihukvplural’,'formă\4u\IqM(Articulare\ dubla, poseTd 1 un ş siriq
§ 294.	49$
goi* exemplu); Lac această articularei proclitică numele , demulte ori: măi este încă -articula leu;>articului j'de‘ ■ formai 11 ytv prepozitiv) ori^postpozitiv. In privinţa;jarticulariiv cu articulul i? de .genitiv-da* tiv istroromînul are, il prin r urmare, o * procedare > anăloaga- cu \ acea. a-r m6glenitului şi'âsămănătoare cu' acea ă dacoromînului din‘Banat-xşi .Criş-Mureş (pentrir care vezî Weigand's Iahresbericlit (III,. 235, IV, 292).	'-	-H J	’£"= iin'j
■	V,	2) îDeclinare.r[
:	'a)	După	cum	.se constată din exemplele-date îmai sus sub>
1: Ş, formă ă doua .singulară ; (genitiv-dativ) dela decimarea feminină, care există în ’parte în: macedoromînV-V iar în dacoromîn a; ajuns> :să fie (identică' cu iorma'^pltirâlulifiiViiiiA'feXistă. încistro-romîn,’ tdt ;aşa - după xum - nu există -în V-meglenifc-j-'&l dm/ex6m-.' piele lum#îe*V.A.^M'lr\ lulcraliţe JP;cI.;24^ \lu\<măîe.(^h 25^ im e 5 doar forma, a 'doua ide' decimare -e,i ici^e^ptovienit prin' alunecarea; \ sunetului • din.; -ă/• ori xonforni îeriomenuluîn de sub § .242 No - 77, orî. conform fenomenului propriuc dialectului-istroromîn- că -ă finak-se preface	î 2.4:2
Nd,85")':V-:	ti]	u	■.	...	-
i i Esţe^gteşiţă, .deriy : părerea'luî Sextil, Tuşcarhi; 1 Der/ '/u-uGenitiv-iihj Rumanischenj; în ? Zeitschrift fiir romanişche,; Piiilologie, .XLI, pag. {77* şîv Studîţ istroromîne,. II, 148,. cum ca-înj, istroromîn; ar., exista;formă,,a doua dela declinarea feminină singulară ‘ (forma de genitiv-.d^tiv)V' pe“ care elf o^ derivă ’din forma' de genitiv-dativ latină -ae, că: eâ's-arcîntreliuinţ'a însă numai, pientru^a exprimă dativul,' şi căi pentru>.g6niti-vştar' servi 'forma -ă (Pe ‘acesti:-â Puşcarîu îl ‘'consideră după concepţieâ luî^Weigând xâ vezî\§ ,242 N6 85) = dacoromîn -ă; astfel ’-că. genitivul ^articulat feminin singular istroromîn ar fi lll CăSCL, îar dativul articulat feminin singular, Jstroromîn ar,: fi lu.fiăSB. In realitate-puţinele exemple;de -e ..istroromîn ,dela declinarea întîîa feminină singulară,, care-şî datoresc, originea orî faptului că -a a fost precedat de sunet palatal sau muîat, , vezî §. 242, No 77, orî faptului că în mod sporitâneu -ă final istroromîn se' ‘prefaceîn -ă f (des),1 -Q (rar), % (rar), vezî '§ 242,'''‘No1 85,: se.găsesc;.pentru tot felîul J de 3râporturî: mislît-a lce-î preutu aii Spllt (a crezut 'că-î'preotul la-pîndă) P. II 227, ’italian spiă;^\Q'-i'Jofîfs: de1 un re (eâ e o fată k traiiî :rege) Pfî. filtâ.—şi-l’ gâne (ă':hidw7'(şi-î spline mama)’1 P. I. 29i^')z\oai ’mdfa.^	'	(va' face W 'sicriu) ;P. I.'1,752ţ
sţrfnă'"’P*. I.,	piuraltl luî scrinium, ’ orî maî degrabă
italian sefigna.—mnQ't-a -.za;, fltf	şa.ţafle'.jpasărea)'
Pv I.yJJ^/vpullea.—corpmţku nu, s£, f^ts'e., za,,o plofe, (căciula, nu -se face, pentru o plpae)-tiP- 1.- 8230j. pluvia.—CQ\pUΣ aţiosţrWŢfi (pasărea-
494
§' 294;
: P) Cuvinte croate şi- italiene, îşi păstrează: declinarea din limba de: origine : :şir0mâşchi..{saisic) Ev L l2==croat siromaski der Armen, pauperum;- papagălo. (papagal) P. I. 72I = italian papagallo; ■ măgo [vxayAox) P. I.; 723 — italian magoj za. ve-ceru [pentru cină) P. I. 1036=croat zaveceru; chîăro [luminos) P/ L ll,5=italian chia/v.; za. svitsu, ;za svicu (ca luminare, in loc de luminare) P. I. 1127 1215 = croat, za svijecii'; un per carle-l’ svite na mesto de svice (o pană care-î luminează in Ioc de luminare) P. I. 1 l33=croat na mjesto; re (rege) P, I. 1336=italian re; tu ver mire cl’emă za bâtru {mă veî chema să fiu naşă) P;;I. ■ 14j6=croat zabotru;ăl’fătse ts-a. fost za potribu:[n face ce a fost de trebuinţă) P. 1,165 =croat za potrebu ;: niş sldbo.: nu-l’făceţ (să nu-î faceţi nicîun rău) P. I.': 1614==croat; slabo;:ăî istino (e adevărat) P. I. 212S ==croat istino; căp'o (şef, căpitan) P, I. 223a. 23 ^italian ;/ srebro (argint) P, L 24;=croat srebro; drăga măîco (dragă mamă, vocativ) P.\L;;2.43l==croat . draga, majko;. ponesritsi (din ■ nenorocire) P, I;252=croatpo nesrid; jeno (fimee, vocativ) P, I, :258=croat. zeno,; -.m0rO\ (negru) P. I, 3021=italian moro; o podne (la amiază) P. I. 3112=croat o podne;. cu-nădo (cumnat) P, I. 3426==italian cognato; mul’era-l’ va fi ăm poloviţu (fimeea; luî vă fi la jumătatea [corpului căluluî]) P. L - 4112=croăt poiovicit, '[ acuzativul luî ‘polovicay "construit ■cu prepoziţiea rommă 'ărri {înK idupă' analogiea' tt6$$m?nd?;fi'6ţb i(finule, . vocativ) P. I,, 42 25—italian figlioccio:, .răngo.,(şir) P, I,: 553‘=itâlian>mngo;-■Mv.ev.qî,'puş tsel’i. pinez?,, pre, şufit poloviţu (unde aî pus banii? în pod; am.pus jumătate din eî) P, L 57io==croat:^polovicu, acuzativul lui'polovicd; qw, ăl’
a fost vie) P. I, 8034,^*pullea,viva.-----răspol'-te tu din ts'a robe [Aez-
bracă-te tu de haină ceîă) P. I.' 735, croat roba.—mes-âw la UŞe '(s-ă •dus ia uşă) P. I, 316, ’-'uşţia, pluralul luî usţium.—făcut s-a ţs’eruşe (s-a făcut cenuşă) P. I, 533l *cinusia.—mes-aw cu id-n Cdse (a mers cu ea In casă) P. I. 5520, casa.—flfft-a‘o lăzvlne (a aflat o peşteră) P. L 58c, croat jazbina.—iQle viit-a saca sş baretff roiŞC pre c(?p (ele şî-au avut fiecare boneta roşie pe.,cap) P, I. 732, roşea ori rjassea.—Qţa poş-nit cuvinte ănr ş UOStrC limb(7 (am început şă vorbim ,în limba noastră)
P. I. 8323, nostra.:--—Iar pe de alţă parte, alături cii cele treî'.exemple
de -e, care s-au nimerit să se, ‘găsească în serocîul de dativ articulat, sînt în lista dată de mine maî sus sub 1 P următoarele exemple de'-a, -ă şi -a (= forma 1 .articulată) în acelaş serviciu : lu băboi, lu ts<2
fetă, lu udoviţa, lu declă, lu soră, lu conteşa, lufeta.
§ 294i:i
495
purtătce t-a fost za potribu (îî aducea ce-î era de trebuinţă) rP. I; 587=fc'roat;£fl potrebwydl'-e potribno dtice muncă (trebue să-î ducă ;să1 mînînce)1 P. L 58^—cvoaipotrebno moih-wendig; za. veceru, (pentru cină). P.L 602i=croai za vecem-; l ctemă nuşte Iovdnin po imenu (îl chiamă,nu ştiu cine pe nume, Iovanin) pi I;' 62^==croât po imeriu'Ţ smco (fiule, vocativ) P, I. 62oS=croat sinko;\săca stvar t va ămnă na rucu (orîce lucru îî va sta în mînă, orîce lucru îî va fi cu. putinţă) P, I; 63o==croat na''mkti)-lav"pţis-ă' 'fâ mormînt) P, L 6315=croat' acuzativul;construit cu prepoziţiea romînă ăn (în) după ^alogiea'croşţţdui,. ţiaj-^dob (ghebos),,FV K Jl^it^Mcăt i za ptdisă7{c\i e de plata"? cît trebue pîăţiţ?) j j3.I, 2biS=cr6at 'za(placuf'i^cih 'za solăâtă lat (l-au luai" ca soldat, l-au luat la miliţie)''EV.',IV '6$4 —croatza soldata.	T"‘u’"
. v; x) ; tJa ;ădîective ' şi participii; sec.găseşte'' uneofî /^forma de masculin singulară italiană -o: jiti jnâfe; cii% ţgto. (şă- numergî cu omul’ şchîop) P, I. SOai^croat cofoi^cîaudiis; anîmbăt's-aw pre rdşo' (s-a îhtîlriif cu''un om cu părul roş) Pri-30gi;
-aw tsere-l’ ţel'i treî, rdşo şimdro şi şepo (s-a dus' să caute pe ceî treî, pe negru, ; pe roş-şi^pe .şchîop) : P, î. 30sl > croat sepav hinkend; piţoru l'-a fost legato (piciorul î-a fost legat) P«L 21.2.	_
'. ' o) La adîective, şi partîdpiî se găseşte adesea-forma croată (orî italiană) .neutră -o:lyeziitd au. săndetu {(a ;văzut judecător ral^Plj. 315; ă văzut die nu-î dio [a văzut că nu-î alt chi^ f; L 51;; fost-au piseîto (era. scris) P. I, 1710; a fost finito, (s-a sfîrşit,^ impersonal) P. ]. 2017 ; aî tsăsta piseîio (e scris aceasta) P. L 2120; tse-î piseîto tins? (ce e scris aici ?) P, L’. 2.1 \ tse ;ăî tsă "nqUitc)t .pre^ "gdle %băj.e^ 7 jcei, scris pe tablele celea ?) P. L 21o3; tse ti lădnăflu, tot curata,, spe-f<jiţdy'''ppmetiţoj(hoţii află tot curat,' spălat, măturat) P.'I. 2226 i ţe-î, şa , gre Io ? (ce-î aşa greu ?) P.,I.' 2930; ’ ţâstd istti-îgr&Jq (aceasta-î; greu} -P1J L ^lssj niiîe Je^doJmĂ ănmeştit ăn 'ăb'â (îubrăcatîiî'aib)Pl(i‘'0^fneca^d^m^scii se-î tsesta facuio bire (să cerceteze dacă s-a*Jacut; aceasta
[acest lucriî]1 bine)"IjV'Iv ,6^ ; v • -.-.v.'	__c
V e) Şe^-gasiesc jfoim’e^dCl'câz^ âiunfî‘jcîn<|\ cuvinfale însoţit ':de\, ol'ijrepşzifie^^ mprâmţiţşiţâ.
’zts-xă.'che drt;$effidu. za^cjâefff^ a 'spus.ca^ai^uniurş ca vizitiu) P.. L - 5831' ^fe^^tafaaiţ coccfiiero forma de
496	§	294-295,
acuzativ ;: croată,—rnes-a. slujbă dsăre, şi vent-.a; la-.ti ţesăr se-krâ lahza.îerdinerd' (s-ardus.-să. caute slujbă fşi a' ajuns, lă un împărat vsă se tocmească fca îgrădiriar) R,- 1/ 7316; îerdinem —italian giardiniero-^-a; forma de'acuzativ croată,
^\ivj	i.-f	î .i!u >>!	\ U± \-.A y.VA'.:.	\
, , , »{«,;>;	§	295. b) Forme prpnomiriale ?	:
’-:’Vn \-\\ i';fN. ir; >. * '•!) 'Declinare-'--''- -.hstu^—. :v.«.	''	:
7 PropâgareăUea; mare ăformelor, -ui; ‘-ei, -of din made-âor^mîii* iftf-şe"' ''găseşte în istroromîn, "tot aşa ' dtipăcum nu se găseşte;; în 'meglenit;' . _ . '	'	'	'	’	‘
-	^întrebuinţarea formei de5gehitiv-dâţiv1 mascd^ lui dela; prdnumele personal dp'a treia,!persoană şi, pentru/genul feminin, -,care,' este caracteristică .meglenitiilui, hu. .se. .găseşte'’îu istroromîn,	■"	■	1	■’	*	"	'*	'
La, pronumele neutre se găseşte^, rar, forma croată (ori i-ţaliănă) -O, /căre, se; .găseşte des; lk adiective şi'^participii (Vezi. tnaTşuş’ sub ă;2;:5Vnti H-îe'ăto ăli^de\\'stibl'e*'hiăfi_ 'dltcdlo-^/(n-ar alta de făcut decît ori sa mori de sabie ori să te duet
5o :^	1	2)] Inpramutim; şi derivări	-	■
^fstrbrbmîhul are	'	1	:r	’
a) Pronume înprumutate din. croata şi italiana: ăt-t'-ie (ţi,. Iţi)'?31f;: 3â9 60- 662t 79, 605 > croat“//’dîr,itibi (Alături	de	pildă	P,	T. 27J5. Este greu
de admis că ^ ( ar *fi provenite cumva din ţ'<.ts._ Exemple de ţŞ^Lfişi de 'tş<zţ 'm;[nosiţu: P. I, IŞ'g^crdat nosec, făfo B/l,; 2014!, 21'>4^rpât'1 :caâă,. svdtaP/YfA9'3~^>croat svăca itiiţe: K'l.''. 2tii>'cţ6sţ 'âdc'ădar nu, există exemplu de!./<Cfsr Pe .terenul ~ africat elor născute din c-j-e, i există alături c, ţ§y ţ, "dar' la. dacorp’mîn filiaţiea sigură este 'ts'<Zp, iar , la macedoromîn ;şi; istroromîn filiaţiea este necunoscută. VYezi .§ 251 No iTl^In /tbţ.Caziil .pej tşrenul; africatei născute din'^^r'fe^#-se' pomeneşte nicăirî în liniba rbmîfa'ească'de o. schimbare. cătqv' (ce' fel)! P, 1/ 452^\771ş^crbaî''^^T)i (jualişf che'? (ce ?) Pri^î l2">’italiân che; che (care,' care .lucru,' pronume relativ)"
P - T KK	rho • rhiO	P	•	P	oV'rl ^ ~'A:
2Q-
=croăt-Jrtioja“draga; f kliM^iii^în'eă, de pildă P:b'305i)l
§ 295-296.
497
nicacovă. (nicîo) P, I. 148>croat nikakov keinerlei; rtiş (nimic) P.I. 11 m ic,, js>croat nista nihil.; m. săchi-svăchi, f, săca, n, săco (fiecare, oricine, orîce) P. I. 2S 10,3(	17)2:22j
23s4 632 7224 732, 3 7713 7934, 33 81, > croat svaki, svaka,
svaAro .jeder, quisque. ---------- /	-	.	:	-=_■
P) Pronume derivate cu elemente pronominale croatecăt -cădzer, cât-coder (oricît) . P. I. 5, 952->căt (cît)-|-croat ~go-dijer -cunque\ tte-Codăr (orîce) P.I. 1429 7632>/se (ce)-j-croat -godijer -cunque; cegod {orice) P. I. 7723>c6 (ce) -f croat -god -cunque.	;	-
: :î; ; • >	;	§ 296. c) Forme verbale	•
j	.':U:s -
^ Formele prin , care măcedoromînul. exprimă, viitorul) actio instans şi ; actio\. inchoativa dela modul siguranţei,; apoî, modul dorinţii, al posibilităţii, al probabilităţii, al necesităţii, alirrealu-îui,:nu : există în istroromîn, după cum nu-există în . meglenit. Tot aşa lipseşte , istroromînuluî întrebuinţarea din meglenit va conjunc-, tivului,. .prezent pentru a exprima raporturile de viitor, al; modii* Iuiîisiguranţei, rde’.'âetio instans-'trecută-â modului siguranţei,,Cşi de^ prezent al modului posibilităţii- (De .altfel în istroromîn ;coh-juneţivul însuş ev redus la foarte puţine:/resturi. Yezi; mai : josvar, cest ^paragraf-sub oXII, *.•-!),.> Istroromînul posedei însă formele: da-, corpmîne aşa .numite viitorul îritîiu aii indicativului .(voîu-face), optativul (aş:face, laşsfî\făcut). Dintreî puncte de . videre, este 'âsămănare ^ între : dacoromîn şi istroromîn la aceste forme,, din:punct - de videre:-:fonologie,căci i în--amîndouă; -dialectele ’v,i-riiţial cade / (Vezi i § ■ 255 u No 217),’ din punct de videre < mortar logic,j'căcî. formele s-au născut în.acelaş .chip prin izolarea pre-: zentuluîVşi imperfectului indicativului delai-yerbulu ^e/fc, . compuse, cu';infinitivulr(y:ezi § 255 No 217^);'şirdin punct, de videre' sin-tacticVîYpentrucă în mare partei. înţelesurile ;şM -aceIeaşV', (Y&zî. exemplele; .dela c § 255- No 21.7, pes care lectorul .lesne Ie poate complecta; icetind în'texte/locurile citate). 'Sînt.însă; şi deosebirii: Mâii 'îhtîiu aşa numitul i viitor âl doilea- al;. indicativului din .da-; cbrbmîjnvfvoîucfi dfâcut)’']ipseşiQi istroromînuluî,..,apoi -perfectul optativuluîj (tis fi fâcut)y este^ir. ur. istroromîn.\ (De, exemplu^ se. nu .> fostifi- îo:, fuştgiifost. ritdiţl\muri:.;Ăi<âin’^<â^ fosfc:eur?stu aî'.^fi' trebuit să mori-P.,Li 59243 Compunerea, este,ab ceîâş* ca; :în \dacoroinîii; u anume c auxiHârulsK-trecutul; infiriitiinilui-
32
498
§ 296,
[căcî aş fi făcut este într-adevăr = aş-\-fi făcut,-.\ iar. nu' ăş fi-\-făcut, este compus din auxiliar-^irecutul infinitivului, îar nu din prezentul optativului verbului S f/2 f—|—p ar ti cipiul trecut. Tot aşa viitorul II voîu fi făcut este în realitate=yoz# -}-fi făcut, îar nu voîu fi-\-făcut], dar înfăţişarea e întru cîtva alta, pentrucă trecutul infinitivului în: istroromîn nu se formează ca în dacoromîn, din -prezentul infinitivului \msînt-^participiui' trecut, ci din participiul trecut al lui ŞÎnt-\-infinitivul -verbului respectiv); Dar deosebirea e mai . ales remarcabilă din punct de videre al înţelesului, pentrucă în istroromîn, spre deosebire de dacoromîn, viitorul I şi optativul prezent exprimă adeseori modul imperativului (hortativului) şi al îndoelei în propoziţie principală, pe acel al potenţialului în propoziţie subordinată finală, obiectivă, modală, relativă, moduri pe care în dacoromîn le exprimă conjunctivul w-odgovorit-au. che von pezeî (a propus să cîritărească) Pi .I.v22.,—veneam - neca să mî-aţ da-.zălicarfoc (am'/Venit să-mi daţi puţirijifoc)■ P. I- 63.—io • ăte- ifigu, seinei tul nurer-lasănăntsa -durmii{{& rog. i să; mă ‘ laşi să ;dorm:î aici) P. l. ;.8\.-^mes-a;. săchi cu se birsă la. crăîu ..che le vă da, plătd- (s-a 'dus fiecare;;cui;sacul ia^craiu^ să le dea plata) nR; I; WJ^a^ verit dinise l'ăbă che~ş va.uo: chîqla .(a; .venit: după iubita ilur^'să;:ş-o::iee)iP.	facut-a	zecuhgîuca-
dâra{deiiapte, :chewmt§elq $immăh ?:ântm fsela l.cuheît . lăpte scotsi (craiulia^pus^să'îiiarbă căldarea cu?,lapte,«‘pentriica neritirocitul' acelai.;săi?sarăi îro lapielfoxlocotit)=iP/fl. zlS&mîqpa l^ahlrămeshcătră :crăl':u%he{neca\f<rogă che^şe:vf§ dopusti, Uqviâpăi-moliMeitsqycqdşra, treîimte\merE£şi^tm;sivnte puşi nănţiă^lăS'^[hpaLd-s:itrimes Jâşei^^kă-MoageisăDpeEmifâî caiiapa săîimeafgă^deqtreiborîjimprejururcăldăni.şi^ăso&les^isă sufle de-rtreii ori .înuritru)sP?i,nl3i^^r/u/se venvşil muncdbşi 6£- (aii’Ce sa îmînîntitî ŞKrce) săiibe%:P3fI; il5$râtu$>€r :Zţîsefche. n^qî■mvtăiliîa^'vd.hzitMichei ai, che âţ-a:y£zufyl£tfmver> zitş'e, che - de reî fi mutăstăi şăpte :qii che se} a/f (tu ;ver-zice căfinu îte-ăi;uitât;?cea'rţi iVaD zice ,că fte-âî.uîta^ pentrUcă^'ti=aivăe 2ufp şi;iu veifizice’fi.ca .săijfipdutăiînşeptesăni/ dacăicte^ăisiutat)' M. 3Î5jMpteMn- fi -nuităstâl^se am iJicăVt^J. {să3fiu;;mută:{rşeptdr:ahiţodacăi mTamquitat)’P^'l’'15'\X-—ăniigMuh ocdlj.tv.de> lac) moteiţi^ei şi\ ştsofeît-av;cheK iia ^ştsăftikmiţtq (unŞrporumbbs6‘ii3t\învîrtiai şhifot’vciupia înprejui^blacului, vca să ciupeascăsSăiiifflţâjji	Mtfal’ăxl	căpu	•(să7î^tăem;:
capul)BPŞIi 2^:f^en\:ălttM& sMdmurarfmâm].r(şăi-î taem
§ 296.	499
fiecare cîteo mînă) P. I. 23n—îa cu isăle măriieteze-seche -V va zvadi'lfecîâr'u/*-:(ea' cu mînile se‘sileşte să scoată [din apa copilul])! P; I. 25G.—ren ■ nepiini o bâcfvă de prgh şi ăr l-en pure ăn năiitru, pac ăr l’-en prinde (să umplem un poloboc cu praf şi ’să-r punem înnuntru, apoi să le dăm foc) P; I. 26i5.—fil’u iu cral’u l-a zis che se va mărită după îe (fiul craiului a-a zis să se mărite după dînsul)-P. L' 28&—hi-ht-a ăn pre văle [brsaj, che va cavtă (a trîntit sacul jos, ca să se uite) P. 1/ 2 9 30'.—/'^/2 ăntrebă tsătse si niăîă (să întrebăm pe tata şi pe mama) P. 1/ 3327.—ămnăt-a ciudă de lei’ che vor wo la (au umblat eî mulţi s-o îee) P. I. 35^0v— ne dat; bog\ se reţ 'u voi mire buşni {sa ferească dumnezeu să mă sărutaţi) P. L 37R.—z/Zse tsela ătu clie se rşdopusti'che te ie :mere>?cii îă durmi [o întreabă' celălalt' dacă jnu l-ar lăsa sa meargă să'doarinăcu1 dînsa)’ P. Ii 3733.-^-S£ veţ che voî veri"■ (dacă> voiţi’ să 'viu} P, I, 42 36.—ren ved$ (sll^fâdem) -P/li 44^-^iu/ini^dus-t-a^pfre sufit'hrăni, che^t văţire za măre potribă (baiiiî î-a'dus- m^ pod, să-î strîngă, că să-r^ţie' pentru vreo nevoe mare) P; I. 44^;—fe rogii; ver ăm fătse un piă-tser {te rog, fă-mî o plăcere) P. I. 46s.-+-clemă neca se'scolu) £he-[‘!Vor vdă*o bUcaletă	(strigă să se Scoăle/ ca să^i
Ăeîe iur ulcior^dc.viii)^47^-^e; ren fdts& de t&ăstct maîere mortă?'tir^ a-'^is{ăntsa ne mn -#§ir}< rgwr~wo' phti premie'şi reri^wO ’ miră Zecbpet {ce să facemj cu>.fimeea ;âsta moartă? imul 'ăl^îs:lil este! aicF un ;magăr,f ' s-6;ipteem i;pesdînsul-;:şi ’s-o 'ducem! s-o;' ■ îngrop ăm) P> L1 48j.^ă> veriMvremaf) de ^rrie reî ănsură (aiVenit vremea' să^mă"însori)'W?iy48^^vfut-a cfie Vd:s$e!' oi(M^':de' ă 'Teî'robă {ă^vrut-vsa seşteargăde haina eî) P. Ii 49$^se:>nw*r$f vot cavtă' ăn c^nî^r^iâ^HM^mâ-sermo ~ durnit (să riu vă uitaţi în odaeă unde' vom merge rioî să dormim) P; L149^.—^	se reţ ytii mite spurc (vă
rog să-mi spuneţi)	ve^ 'râgii ^sâ^reţ me la ănts’ă
(vă'
Vv
rt , dea-
77d^fe'/^ (âă;Mdem) '
-lăîin- unfcb’sir "şfrWţ	xuţii^şf	sâ-i
ăem> - pe- toţî)> P4 ltt3l;MnâPtâejeri*£en'‘ ălM- uflă (noFmi^ genii Hsă ţi-1 ^găsiiri)* PrI^35^.-^D')h>^mââaN-cPlăsfadiifriîl
B.C.U. „M. EMINESCU'1 IAŞI,
500	§	296.
(o. roagă să-î lese să doarmă)'P. I. 543.—is’.e af verţt ots'a che, ret fură?;{ce aţî .venitaicî şă furaţi ?) P, L 5420.—ve ru-găn se rgţ ne lasă ănts'a dur mi (vă rugăm să ne lăsaţi să dorr mim aicî) P, I. 542U,—îel' a ziş: che wo. rogu che se ări-a la {cătră .sire (ei au : zis că o roagă să-î, îa la dînsa [în . casă]) P, I. 5457,—O xzi ăl gane ts'a băbă: se reî tu mile mere cavtdpre cap (într-o;zi îîzice baba:■■.sa;vii să-mî cauţi,în,cap) P,
1,.-,552i>—qcmots'e ren tof otrui, le .ren pâre antru.zema. otroăvşi vor se of rut (acum să-î otrăvim pe toţi, să. le punem; :,în zamă, oţrayă şi şe vor otrăvi, toţi) P. I.; 5537,—un si-romăh mes-a. la prewtu se re l'i-l mere zecopei [fecîoru] (un;. sărac ş-a dus la preot, să meargă ; să-î. îngroape; copilul) P. h 5627 —ren ăl . ucide [bou] şi oderl şi} ren cornele lasă cu coja (şă ucidem boul şi sa-I jupim, şi, să-i lăsăm coarnele ia; pielej P,,I. 57^—verit-a* cătţ^Je^şL-l-a.ziş; şe^i iu: miîe{dg:iZ$şţa fiţg, necareyert:ia[imire.islufi (a^enitla dînsul şi î-a.\zis,: să-mî daîturmie faţaasta, să vie la mine şăjmî- slujească};?. h^w-T^Pi\^yPWTăpl un-rcalun^ ren ăh bire necargheî cu măre balotăşi dămcirŞţa, ’cănd ve-rire,;rm ăl lasă neca pope vela, cofe,, şi, mese reJ chîq, ren hîţi $n-ceştii [calun m ie (noi să;, pregătim un,tun,să-l în-: cărcăm, bine ,cu o. , ghiulea ţniare,,-; şi.. (Knjmeaja, xîndyyâ'jvem, să-Ii lăsam şă beîe•. cafeaua, şi-\ cînd5 va pîeca,\\,şă;dăm- într-însul.s cu;
ţuuulJiP. L: -58^,—râgache:M r§ durăxcâţră ie 'a juîihla-7
^^/;(şei ^gă ;şărîiy^ucă.-servitorul) R. I^ 5,9^;—-fidgu iver; rtie âpprăj (t$yrqgişă\\mă; aperi) ;R I.: 59ox^Ş^ş0Qt}SCO;ciţ-a; prQ	auf/şarit 1 asupra lux. 1,sa-li
•ftcidăjft% tb59Si.^îo-,v^rrţi§ozoyâ'^e:;xvol amiâ^Q^ muşă-tâ -Seşi^e,[^iVxamy chemat $ca salivă) ajăt unc^aiumaJ irumoşj &
yreî £şă-ţî dau]». ca.;şă\nu şguîniuaodaj^jumic. dg şcfei<(eîe.aii[;eja^ î$v$5-^—qu	i(afe^veniţ
fîmeileyşă'Xumperejnătun)he^rn^eypa-mojt şc^ş^^ţe^âugîn^fe-ţi^îîa^L iiocAdeuunv'moâ^) I?v,
U -6^;-^,?/%, tgospp<Hm - ?§ nkdh ^Mdă<foJy&<frăîla;
/v_ .	.1.	.1"	v	<u,.	t	*u	f’	u.rtv
%
§ 296;
501
tuluii ee are vrăjitorul o iapă) P. I. 1322.—se voiîots’a fă-' ts'e,	daîeţi-m: o	spărtă de bonbone	(ca să fac eu acest lucru,	daţi-mi un coşuleţ de bomboane)	P.	Ip 732s.—fe-e ren cmd-
is'e pre îe neputi? cmdts'e ren lu ţesăru neputi c-ăre măgo o ponăvâ f (ce să şoptim acum! despre1 dîrisul ? acum să' spunem împăratului1 că are vrăjitorul-o jînVălitoare) P, L 7416i— îe gaM oritrăt,. che vă îe cafats'e, che neCa^t dăld ăre scălelunj . şi legăhhe (el zice aturicr că, pentrucă să facă el acel lucru, să-î	deîe o scară	lungă şi uşoară) P.	I.	7423.—ts'e ren cmdts'e
pre	îe neputi?	noî ren cmdts'e	lu	ţesăru neputi c-ăie
măgO' o îelvă (ce să spunem acum; despre'dînsul? să spunem acum împăratului că are -vrăjitorul iin brad) ?il. 15i5.—mes-a pre zenuicl'i şi pre'măt '':âm--e4sq,- se nu~i) r$"-‘Curidşte ţa mers în câsă în patru ■ labe, ca sa nu-1 cunoască) P. L "7531.— ămnâ tu nuntru, ver vedă se nu sesvitle, che ţesăru mn-a zis che se nil se svitle (întră înnuntru [în sicriu]/ca să' te uiţi dacă riii; se -vede pe undeva* căci' împăratul mi-ă iis că să im se vadă [prin vreo crăpătură]}' P, I. 75~5.—is'esăru■ zis^-a se nu-l re privări, che va vede se-l inăgo ăn- ca îelvă (îmi păratul a zis că-să vadă dacă-i vrăjitorul îu brad, ; ca< sa riu-1 înşele) P. I, 16n.—pus-a şăpte trupe de sdldăţ mts'elidoî frdţ za resctide-vo). che va-'vedp. -seri :’mdigd* ănftânfrti^fa pus şepte trtipe'.'de soldaţii şi pe cei doi fraţi să-1 desdhidă [sicriul de brad], ca să vadă dacă-i vrăjitord ■ înnuntru) P.'L 7'6‘gP -±îo t-oî neputi cum ver 6 fia (eu ţ-oiîr arăta cum- s-o:ăfli)\ VA,ll2i—re răda se re -şi căii 'ozdravi (ar vrea ;săvindece şi' caii) ^P.-'L'8O05.—noî rem uwpurrhăn utS’îde-'(să tăem suri curcan) P.-L 83I9,	.	‘	r	'	1	;r
' . -	■■■	;K	V	"	.	'	V	'	V ^ : ;
îa istroromîn perfectul simplu al indicativului a dispărut;-
■	v\..c! V	'	III	,'. .
' Formă' jde perfect > al -indicativul# compusă din pre'zentut Ulii; arh' şi' participiul ■ trecut, căre1 există în dâcoromîn, măciedd-romîn- şi meglenit;; există şi în? istroroniîn: văcă, ■ când- a verit pre căd;':plifâ de [mtişt? scâpăt-ă-n'ştăiă (cînd a 'venit’vaca1 pfe-■căldură plinâ^ de miişt^a în°trat-în ' Staul) JP; Ii 'ly.—veritmî văcă‘IiPts'>elă'p're 'prâştm (vaca ă devenit proprietateavpfdstu-lui)V-P,ţ;î; <i	rndrifca,	>	rtu	l-a	hiş-	fasăfcnegQ)	cqki.
siţa ş-0‘- văcă. poete ts'qts'-a murit, poşnit-au fraţi ganeî.
502
§ 296-.
che cum or respqrti văca (tatăl , a murit şi nu le-a lăsat nimic alt ceva decît căsuţa ş*o vacă, dupăce a murit tatăl, au. început fraţii să vorbească între ei cum or înpărţi vaca) P.L 13; etc. etc. v
Dar acest perfect, în chip deosebit, de celelalte dialecte, are adeseori înţelesul de imperfect (actio continua trecută, actio i-terativa trecută): un ts'ăts'e şiromăşchi vut-au trei fii' [un tată sărac avea trei fii) P. I. 1?.—dus l-a la o căsă liivq. fost-a o şmocvă la uşă (l-a“dus la o casă unde era un smochin îa uşă) P. I. 2i0.—la ts'estă foşt-a voju cu ml'ăre (în drum era un car cu miere) P. I. 219.—ts'iia foşt-a bur loc za. l’epuru uts’idc (aici era loc bun de ucis iepuri) P, I, 2^.—fost -a treî fraţ, tot trei ansurăţ. ma când- îet ts’evă caţăt, îăle l'-a dat lor ts'-a fost maî poredăn (erau trei fraţi, toţi. trei însuraţi, dar cînd vînau ei ceva,; fimeile lor le dădeau ce. era mai rău) P. I. 522.—vezut-au che focu arde na desrio de îuve iei' au fost (au văzut că focul arde la dreapta de unde. erau ei) P. I. 527.—ts'el'i omir ţăţ aă fost, iei au furaveit boi; (oamenii ceia erau hoţi, furau boi [aveau meseriea de a fura boi]) P. I. 5^—ontrăt cîrst n-a fost ăn lume (pe atunci nu, era botez în lume) P. I, 6n>—nopte fdst-au (era noapte) P.I. 633, —fost-au o măre căsă (era o casă mare) P. I. 634 — tsa măîe n-a putut .ămnăj pac .0 jnoreît purţavşi (mama aceia nu-putea să meargă şi'trebuiau s-o poarte) P. I. 17s.—fost-au colo-păşiţa şi pre îq fdst-au piseîto. che... (era acolo .0 cingătoare şi .pe ea era scris că...) P. I. 17i0.—mes-au îuve dvănaist draţ biyeît-au (au mers la un loc unde .locuiau doisprezece, draci) P, I, llu.—ontrăt poştă n-a fost (pe vremea aceia nu, era poştă) P. I. 246.—aw ăl' fost muşăt vedâ (era frumos să-i vezi, îţi era mai mare dragul să-i vezi) P. I. 25iS.—tiganu mes-aw la tsesta bicăr, îuve vindaveît-a cama (ţiganul se duse la măcelar, acolo unde vindea carnea) P. I, 2624.— văvic biveît-a căsă (toată vremea şedea acasă) P. I. 3019.—şezut-a la\căle (şedeau în drum) P. j,■::A2.yrrUnypreft ■nepoyjdâît-a lu dmiri neca petăc şi - sâmbăta , nu mărăncu cărne (un. preot spunea totdeauna; oamenilor ; săr nu mînînce , carne şvmerea. şi:sîmbăta) -P.iI. AZ^—pastiri ..am,se bqloteît cu tsesta nty (păstorii se băteaii cu . bulgări; de omăt) P. I.?H8nv—i beîut zaîedno; şi. spuraveît cum: trecu (ei beau înpreună .şi.ipoveş-tiau, cum trăesc). ?, I, 65n—ie ,fost-a, malinăru ts’-a flat ts’esti doi fecior,., siromăh (morarul, care ,a aflat copiii, erai.
§ 2.96.
503
sărac) P.'-I. 1.0ib.—iqM-a:nişnego: căta.it-a zdiheit (ea numai cît gîîîîa) P. I.i 8017,	;-
Apoi această/,formă; are înţelesul şi de pluscaperfect (antecedenţă faţă cu trecutul): îe, cu ■ secâraprestehrqst, e hras-tu fost-a şăpăl’, • probii l-a şi poşnit-a roni-se pinezi ilin. hrast, tăţi nepunit-a hrăstu . de pines (el a început: să:.. dea cu securea în stejar, şi; stejarul era găunos, a lovit stejarul şi au început să curgă bani dintr-însul, pentrucă nişte hoţi umpluse stejarul de bani) P. I. 120.—la ts'estă foşt-a voju cu ml'ăre, furmăru cârmit-a căl'i (în drum era un. car cu miere, cărăuşul cîrnise caii) ?A. 2i8.—ts'esta obed pripravl'eît-aw măîa-l'. şi ts'a babă ts'e aw uts'is ts’esti fecî6r {acest ospăţ l-au pregătit mama luî şi moaşa, care ucisese'copiii) P,■!, 5536.—vi-rii-a cătră căce şi măîe lu ca fetă ce aw misllt la (s-a dus la tata şi mama fetei pe care-şi pusese în minte s-o ia) P. I, 582S. : ■	. / .■	■- -v.--j‘.\ ■: .,
, Auxiliarul poate lipsi. Aceasta prin infuinţa limbii croate, unde, ca în toate limbile slave, auxiliarul perfectului i compus al indicativului adeseori lipseşte: ■■■cuhoscătra-jcfiers'-	doi
cu cărli gămbîeît trgovina (a cunoscut că aceia-s cei doi cit care a :schimbat marfa) P. \.. 66^—ăntrebât-a o feta, căre ieşit, din baserică făre (a întrebat o fată, care a eşit din biserică afară) P. I. 6936.—Alte exemple vezi lă exemplele date pentru'înţelesul de imperfect.	<	v,,\	;\'
' V‘ ...iv	;;V ;
Vreo formă specială pentru pluscaperfectul indicativului lipseşte în istroromîn. Nici forma -seni din dacoromîn şi me-glenit, nici forma compusă din imperfectul luî <2/7Z şi participiul trecut din dacoromîn, macedoromîn şi meglenit, nici formă compusă din perfectul compus al, lui am şi participiul trecut' din meglenit, nu există în istroromîn. Serviciul de pluscaperfect în acest dialect îl face perfectul compus al vindicativului. Vezi mai sus sub III. Exemplul fost facut“, pe care-1 dă Puşcarîu, Studii istroromîne, II, 181 din P. I. 32n7 ca pluscaperfect activ, este; îri realitate un perfect pasiv. Şi tot aşa perfecte pasive sînt exemplele „fost-a piseitu" P. I. 34 şi „fost-a spets'it“. P, I. 322i, pe care Ie dă ca pluscăperfecte active Leca Morariu, Mor-fologiea verbului predicativ, romîn/ miC6drulCosminuluîi;*I,i pag.: 18;
Viitorul -rim, care există în macedoromîn fără meglenit
504
§ 296.
şi; a existat în vechea:, romînă, se găseşte în istroromîn' (-ru) în mare înflorire- El se întrebuinţează . cu înţelesul de timp: al viitorului- şi’ de modval .siguranţei în propoziţie subordinată relativa, condiţională,*' locală,- temporală; \modală; de' timp al 'viitorului' şi' de mod al potenţialului (rar) în propoziţie subordinată condiţională; obiectivă şi finală. Faţă cu timpul viitorului din propoziţieâ regentă el'arată ori congruenţa (sau Coincidenţa), orî antecedenţa, făcînd în1 cazul din urmă serviciul unui viitor II. Radicalul e ori al prezentului orî al perfectului.
1. Propoziţie relativă: vaca, la la cui dvor meseră, neca-f filă (vaca să fie a aceluia, la a cui grajdiîi se va duce) P. I. 1 (..—va veri de sdco ts'e pomislire (va veni orice lucru la care se :va gîndi) P. I. 4^.—vaştrii vir căt vrăre[va curge vin cît va vrea) P. I. 4y.—ăru'de făts'e ts’e îe ziseră (trebue să facă ce ;le va zice el) P. h %s.—voî le da din magazin neca-ş nepunescu cătcoder putârn purtă (le voiri da din magazie' sa-şiuumple '[fiecare sacul] cît'vor putea duce) P. I. 9p.^-căâeuzberîre• (alhaflăre) s luîfil'e mal■ muşăt, ţda che va fi l’eî (pe care-1 va găsi: fiică-sa mar frumos;; acela va fi.; alrieî) P. h-19 i5:—cărle-l vd zvadim[vitiţaj; ţelă ched' va fi frăîeru (cine-r va lua inelul, acela-i va ■ fi logodnicul)P. I. -203t—ts’e ve io urdiner, . ca veţ făts'e (ce vă voiu ordona, aceia veţi-face) P. I. 2133.—pâre ţela mer, ţe-ţ îe daviire, ăn slamniţe (pune' mărul, pe care ţi-1 va dăel, în mindir) P.
I.	2922.—ts'ire-ţ wo maî prvi .pol’ubire, neca-ţ fiîe grumbă ca şi hudoba (cine-ţi va săruta-o întîîu [îndată ce-ţi va sărutai cineva], să-ţi fie urîtă ca 'şi :dracul) P.-1. 32i2.—cărle verile pârviiroo iăştovunupo■ de nopte; Imttfela- voi wo da (care^VEtqveni întîîu ^ drept;lamiezul nopţii,' aceluia îi voiu da-o) P.îi:> 33i3.r^-neca -av) ts'e i aw>spureţi-m,. io voi făts'e 4s'e putiir■; (orice ise ivâ'î fi: întîmplat, ispuneţi-mi,' ^ eu voiu face' ce -voiu putea)::P:. 1.x¥l^..—prvi fecior,a ce născări, neca ăţ file.-porc (priniid.:’copil)'?ce'f;veîi:naştev;şă-fie iporc) iP. I.-:482y— ts'e^ veno ântrebăr, Unoreîţj spure prăwo1. (ce vă'!voiU ’întrebă, trebuiţi să-mi ispîmeţi idrept) P. I, £52pUt’ut-ă sp'ăre-ts'e veno spăser: (e1 a • putut spune/ aceiavC'ei(eu:'vă(»voiu.rspiin'e)’i'P. Iy 648. -^ts’e-l' davtiră-, dă-l’-va l(ce-icIvâ' dă^îivvâ-dâ; deie'cei'i-a .d^>67^^tot'■ ts'g-rţAinhicbire lpre jjăjetstăre. (tot ce-ţi vâr sta:;; niaiu.bineftpeOdegetpP; l.tâSţ^ts'kcodâr^verire; che va uts'ide (pe oricine va veni . îl va ucide) P. L 76m.—îo t-oî scută cegod ziseri (te voiu asculta orice vei zice) P. I. 7723.
§•-296.
505
—ts'e'nu îe ştivure, ver şti tu (ce nu va ştî veî şti'tu] P:l; lS3b —lu cuî cu tsesta mer frecări preste gurărsâchi ts'e fiire bolăn tu l-er ozdravi, şi ts'âsta ts'irişne lu săchi pul’ ts’e vo hitiri ăn d'un, va ’-ozdravi (cui ’îî veî da cu acest măr pela gură, de orice boală va fi' bolnav, tu-1 veî îndreptă, şi oricărei păsări îi vei zvîrli această cireşă- în plisc/ se va vindeca) P. I. 7934.
2.	Propoziţie condiţională: se. îo-meser colo\ năzat tu nu ver mire ăto vede (dacă voiu merge eu acolo, înapoi tu n-âî să mă mai vezi) P. I. 730.— se ăî meser [sic] colo, tu nu ver mire ăto vede (dacă voiu merge acolo, n-ai să'mă mai vezi) P; I. 81V—se nu pocosireţ ts'esta sinocoş'e şlspra-viserăţî şi-n ştăiâ puserăţ [sic], che veţ toţ capa pierde (dăcă nu* veţi cosi această cîmpie şi nu veţi isprăvi şi nu1 veţi pune [fînul] în staul, veţi pierde capul P. I. 10-,—se vezuri ts'evă rente, niş nu zits’e (dacă vei vedea ceva înainte, să nu zici nimic) P. L 11 \r—se nu-l ts’ela ca durăre,! chewwfi făr’ de cap (dacă nu-i va aduce calul acela, va fi făr de căp) P. l:,)V3h.—se nu voî umo firet îelcând toveiir căsă,-voî îo voi omori (dacă nu-i • veţi omorî, cînd voîu veni eu ■ acasă, am să vă omor eu pe voî) P. I. 2419.—î-aw zis lu soradie zitei: te • vedu che se vrăre nuntru cavtă (i-a zis ' soră-seî să-i zică [dracului] «te văd», dacă va voi să se uite înnuntrii) P; 1/ 292S —se-l fila luî jutăre, va fi Wre (dacă fata luî îl va' ajută,\a fi bine) P. I, Z2iV—se nu tu fureri capâţăndin ■dvor ăn dvor călu pâre, şa-ţ vale [dacă nu veî fi-în’lstare să daî' calul afără din ogradă, atuncî ţi-î de ajuns) P. I,: 3 i 27. —se îel ne dopostiru, ren m$re - (dacă' ei ne vor lăsă, vom ■merge) P, I. 33 27.— se fiîâri şegav, ăţ va rabi (dacă veî fi diştept, îţi va servi [îţi va prinde bine) P. L 35^.—ts'a ts'e âmî-aî obets'it, val'e do zets'e an să-mî duri ănts'ă; voii se fure ts’e (ceia ce mî-aî făgăduit trebue să-mî aduci pănă în! zece ani aicî, îţi voîu aduce; de Va fi orice) Pi"I. 39%.— se ăfnnăru trei furntf ■preipicîâre -ăh-zgârii,-fâ# voî fvio (dacă vor umbla trei furnici pe picioare în sus, aceîâ voîu fi!eu) P. I. 4127.—se âte vrur buşnire, fe ăl'ite a luî ca şi drăcii (dacă teViva săruta careva* fă^te liii^ că şi' dracul) ;Pj I, 4222. -^se şieptăre. ănmeşttt !âri tyb&ăftetu'^a'ţevom>îiwvă fi preîduf - [dacă vă aştepta-o -uii ^în'ger!înbrăfc4ţi'nri;(*âIbV~băfbMid eî nu - va ^ fi perdut] P. I. 4Ax^e zis-a- clie va [-1 fâts'e ~piatsf'ârufz-se^-putăre a -zis că^î vă face plăcereă* 'dacă Vă
506
§.296.
putea) P.-L 46%—ts'esţa pode prsten se fure■ muşăt, ren fi şi. noî. săr, se verire negru, noî ren fi morţ (dacă această jumătate, de inel'va fi frumoasă, vom fi şi noi sănătoşi-, dacă va deveni neagră, noi vom fi morţi) P. I. 53se îo dobândim, tu ver da 300 fiorini (dacă; voîu. cîştiga eu, tu veî da 300 fiorini) P, I. 72 21.—se îo dobăndir, lu săchi frăte ări da 300 [fiorini] (dacă voîu cîştiga eu, aî a da fiecărui frate 300 fiorini) P. 1.72 24.—se nu, fure cap ăţ [dară îăpa] 24 ure termin, za glăvu (dacă nu va fi, în stare, s-aducă iapa în termin de 24 de ceasuri, îşi va pierde capul) P. I. .7327.—ămnă. ma cum, se nu-mresciiseri? (vino. dar cum, dacă nu-mi veî deschide?) P. I. 756.—se nu ca facure, căpu jos (dacă nu va face aceasta, îî va sta capul jos) P. I. 7520.—se luî hruşvă ts'evă lavure, vo va uts’ide (dacă-î va lua vreo fiinţă para,
0	va ucide) P. I. 16QS.—noî nu ren o află, se tustrei mese r mo scăpa (noî nu, vom afla-o, dacă vom merge tustrei înpreună) P. I. lln.—se nu tu mire scutări, tu n-er,nigdar de. câte veri (dacă nu mă vei asculta, tu nu te veî maî întoarce de . acolo) P. I. Hm.—se nu tu mire - scutări, tu n-er nigdar fără veri (dacă nu mă vei asculta, tu nu veî mai eşi afară) P. I. ll2S.—nu, va nigdar de cole scapă, se nu. scutăre de îe (nu va maî scăpa de acolo, dacă nu va asculta de dînsul) P. I. 784.—se te tu nemureîri ăn corobăţ, tu n-er nigdar veri năzat (dacă te veî atinge de biciu, nu te vei mai întoarce îndărăt) ?. I. l89.—tu se meseri cole, nigdar n-er veri na-zat . (dacă vei merge, acolo, nu te vei mai întoarce îndărăt) P.
1	78lr—se tu ,mire scutări, cum te îo neputir, veri-ver (dacă mă veî asculta [să fa.ci] cum ţi-oîu arăta, te vei întoarce) P. I. 7818.—se nu tu mire scutări, n-er nigdar veri (dacă nu mă vei asculta, nu te vei maî întoarce) P. I. 7820.—vor şi îq.hiţi, se nu zisere îq che av o îel' flqt (vor arunca-o şi pe dînsa, dacă nu va zice că eî au aflat-o). P.L 7930.
■	3-. Propoziţie, locală: fîuvecoder merseri, îe va bâte (oriunde veî merge, el [băţul] va bate) P. I. 510.—se nu reţ voi. cavtă ăn cămeră îuve noî mesermo. durmi (să nu vă uitaţi în odaea unde vom merge noi să dormim) P. I. 4932.
, A: Propoziţie temporala : îo de cănd.îel' bire zădurmiru, îo voi mere cu; cuţitu şi yoî lu toţ căpurle posets’i (după-ce vor adormi ei bine, ,eu voîu merge cu cuţitul şi le voiu. tăia la toţi capetele) P. I. Xiv—cănd ts'q finim, che ■;neca Mm năzat ăntrebă, (cînd vor sfîrşi acea provizie^ să vie înapoi să-
§ 296.
507
maî-ceară) P. I. .10 v—când verire [jdribâfuJ, tu viro şi căţă-l de uzdă (cînd va veni harmasarul,; tu .vino şiapucă-l de frîuj.P. I. 13 u.—când ftise re is’qviţmeza.năşte, îovoî veri ănsă (cînd va îi vremea de a n<aşte, eu voîu veni singură) P. I. 1418.—când te domisliri. (aii când ăţ fure trebă) de' mire, îo ţ-oî fi prontă (cînd te veî gîndi la mine [orî vei avea nevoe de mine], eu îţi voiu sta la dispoziţie) P. I. 1829.—; cană ăţ ftire tiţbă, domisl$-te, ţ-oî fi pronţă (cînd veî a-yea nevoe, gîndeşte-te şi-ţi voiu sta la dispoziţie) P. I. 19n, 10. —cănd verireţ ăn boşcă cu ia, veţ-vo uts’ide (cînd veţi a-junge în pădure cu ea, o veţi ucide) P. I. 22 4.—se nu voiu-morireţ iei, cănd îo verir căsă, voî îo voi, omori (dacă nu-î veţi omorî, cînd voiu veni acasă, am să vă omor eu pe voi) P. I. 24;g.—neca stdîe docle îo verir (săsteîe pănă voîu veni eu).-P.I. 28,0, I5, ^.—cănd veriri la căsa luî, ăi un lac şi lat ţela lac spălă luî fila roba (cînd: vei veni la casa luî, acolo e un lac şi la lacul cela spală fata luî haine) P. I. 3-1 i —cănd îo-verir. cătră vo^ vala se fiie ăntru voî fe-cîâru viîu. şi se plănje (cînd voiu; veni la voi, trebue să fie între voi un copil viu şi să plîngă) P. I. 3614.—cănd ăl uz-deri [călu], îe -nu... se va dg. -(cînd. veî- căuta să-i .pui frîul, calul nu se va lăsa) P. I. 41 n.—cănd ăl spets’ireţ, fats'eţ un obed (dupăce-î veţi frige [porumbii], faceţi o masă) P. I. 42zn.—cănd ftisere scăndu pripravit, la po de scqnd facă ts'uts’ni pre cantridă (cînd va.fi masa gata, puneţi-1; să şadă la;-mijlocul,meseipe.şcaufl) P. I- 43j —ts'e veţ? .mănchefruş-tichei, ăli pdcle, de cănd uts’iserăţ [porcu]? (ce vreţi? în-tîiu; să dejunaţi, ori după aceia,, dupăce veţi tăia porcul?) P.I. 45 —docle fuser viie, io voî ăl cere (cît voîu trăi, îl voîu căuta) P. I. 505—neca crescu ddcle yeriru maî mar (să crească pănă se vor face mai mari) P. I. 53-.—se re. îel' ăn telova, cănd mesere prasişionu, se dotăcni de roba lu prewtu, iei' rş.fi ca şl mănche (dacă eî, la sărbătoarea corpului domnului, cînd va merge procesiunea, se vor atinge de haina preotului, vor deveni ca şi maî înainte) P. I. 5316.—ciudă veţ ămnă docle verireţ la îe (mult veţi umbla păn veţi ajunge la el) P. I. 5 3 36.—nu. voi piş, muncăţ ni surbiţ, docle nu
io	verir colo (să nu mîncaţî nimic, nici să beţi, pană ce nu voîu veni eu acolo) 562.—îe zis-a che-l va plaţi cănd vure (el a zis că-1 va plăti cînd vâ. avea. [bani]) P;I. :5 6 28.— verire, ren ăl lasă neca pope ceia cafe, şi mise re chiq,
508
renhiti din cesto calun ăn ie (cînd va veni, să-l lăsăm să beie cafeaua, şi cînd va pleca, să dăm într^însul cu tunul) P. I. 58 n—când ia obidire tdta baserica, tsa votă va scotsi pre lire nuntru şi tsa vdtă va djivi (dupăce va căuta prin toată biserica, deodată va sări pe tine înnuntru şi deodată va înviia) P; I. 6326.—când tu Verire la străja de ţesăru, tu ăntrebă lucru (cînd vei ajunge la straja împăratului, tu în-: treabă dacă nu-i ceva de lucru) P. I. 61 v—io meg căre ddcle vo fIar {mă duc s-o caut pănă voîu afla-o) P. I, 7720.—se nu tu mire - scutări, tu n-er nigdar de cole veri (dacă nu mă vei ascultă, tu nu te vei maî întoarce de acolo) P, I. 7721.—se nu tu mire scutări, tu n-er nigdar făre veri (dacă nu mă vei asculta, tu nu vei maî eşi afară) P, I. 11 u.—cole când veriii, uri portim ţi se va rescl’ide, şi părve uşă tse veriri ân-nuntru, văr de uşă ăî ca pul’ă (cînd veî ajunge acolo, ţi se va deschide o poartă, şi la cea dintîiu uşă; la care veî ajunge înnuntru, deasupra uşeî este pasărea) P. I. 112G.—cănd veriri cole, ţi se va uşa ansă rescl’ide (cînd veî ajunge acolo, uşa singură ţi se va deschide) P. L 78g.—ăh pârvi palăţ tse veriri, cănd veriri nuntru^ văr de uşă ver fia 12' ciuts (la1 cel dintîîu palat la care vei ajunge, cînd. vei întră înnuntru, veî afla deasupra uşeî 12 chei) P. 1.18n,—lăsă-me neca mepoz-draVesc cu îq mănke nego meser cliîa (lasă-mă să-mî iau ziua bună dela dînsa înainte de a pleca) P. I, 7913,
5.	-Propoziţie -modală: '-se tu mire: scutări cum te io ne--putir, veri-ver (dacă mă veî asculta [să facî] cumţî-oîu arăta, te vei întoarce înapoi) P.I. 78!8.
6.	Propoziţie condiţională potenţială: 1 noî ren fătse pe-căt, se tsăsta fetă cu noi fusere (păcat ar fi,' dacă. ar ra-mîriea fata asta cu noi) P. I. 23 7.
7.	Propoziţie obiectivă potenţială: meg provei se o pu-tur la (mă duc să cerc dacă voîu putea-o lua) P.L 7329.
8.	Propoziţie finală : m-a tremes che se-i îo duser ca-foţa trimes să-î aduc trăsura) P. I, 78t. > !ii
Istroromîniir n-are perfect al conjunctivului.	’
.'..i	,	VV-A	■,	•.	'. VII '
■' Istroromînul n-are pluşcaperfect al conjunctivului.	-
§'2?6. 509
■	VIII	.	,
-	Imperativul; negativ 2 persoană singulară are amîndouă formele, şi pe cea dacoromînă (foarte des), şi pe cea macedoro-mînă (foarte rar).	'	■
Forma dacoromînă: nu zitse (nu zice) P. I. 1118 65H 788, 28 ; nutejaloşti (nu te întrista) ?. I, 14U); nu mebăte (nu mă bate) P.I. 182n; nu lasă (nu lăsa) P. I. 296, 14; nu cavtă (nu te uita) < P; I. 2927, R5; nu -rri&re- • (na merge) P. I. 3020 3210» 'nu igrel Um juca) P. I. 3 2 25 ; nu tăcnt (nu atin-ge) P. I. 41 u; nu te obărni (nu te întoarce) P. I. 78 20; nu fuji (nu fugi) P. I. 78zv—nu pure (nu pune) P. I. 8234.
Forma» macedoromînă: n-ări frică (nu avea frică) P. I. 34c 62; nu cuteji [tiu cuteza) P. I. 4610,
•	... : ‘ i-.’
''-Infinitivul istroromîn prezintă o remarcabilă aşămăriare cu cel-dacorbmîh: şi din punct- de videre al formei şi din acel ăl mfelesului;7 Asămănarea^ cu-infinitivul macedoromîn este mult
mai mica.	■	....	< ■
'Gar şi îh : dacoromîn, 'irifinitivM' există sub forma scurtată; Şub^forma lungită,' ta- îh :mâcedoromîn, numai foarte rar se gă-sfeştfe, (de^-pildă --P. 1^1^ când văcă verir^văTdin-pâişe (cînd vafcâ vâ'WeM/jdelaV'păşune)>l''Ga şi în liiacedofomîn ':insar nu s-â izolat-pelîngăi infinitiv . prepoziţiea	^	• v
; > otij? Ga r:şi-k)în dacoromîii/ infinitivul^se izolează; pelîngăifbrmie ale:-' verbuliii' Voiă pentru >'a exprima diferite raporturî de !timp şi de,-m6d.i Vezî^mâî, sus siib I, -	u'	)>•
"a' ^x2/:Infihitivub se găseşte ca- subiect, dar' rar, ^şi' atunci ;cu âltet'preâicateidecît ■ cŞeY’dnrf dăcoronim i ;tsă"nu^t-îe* ăto ăh de^săble)rttărv ăli colo’yi (altă alternativă-n’-aî decît^brî să mori de, sabie, orî să te ducî acolo) P. I. 9^-^muncă şi din bâzbă1* sepnu^-se :rhiscâ mise, pote (să mînmcP şi din-barbă să-'M^miştfr nu s& pbaţe)'P^I/^Sj.	' ! -'i s
» PSlînoră^ihfi’riiti^i^'subî
//U' ' vwU //• //iu/ V0Cil'Mf ■'yt1. tUiCuf U ‘ (tu 1 wUU^Ul“'liugv	viIK vil V vl- ■
tura/^i:)]dqâ-iiu-î:iraniaseseidiecît s'-:6^apu<Şe- cii^'riimâ^Gîftd-xfi' vetttiiâ^ â‘)c^uţ)'iPvîI.}'''7,4^1.	>)	-	^	sajîjqy'xu	v.>-
.fe - ^'^fmitivul; seA găs^te^ ca iobiect^repfcpelîng^ asemenea; Mîir fik fn$efciiîia acelîtâST^ verbV'belmeră /câre-si^îh daebrbmîri
510
§ 296.
început fraţii a vorbi) P.I. l4.—n-a vrut da (n-a vrut să deîe) P. I. 1 x^.—ppşnit-,a Toni-se plnezi (au începută se risipi.banii) P. I. 121;—ts-ăre fătse? (ce are să. facă?) P.I. 2lr—ver moreî plăti (vei trebui să plăteşti) P. I. 412 — moreşti remărţ cu noi (trebue sa rămîi cu noi) P. I. 5u;--ăte i.rogu se reî tu mire lasă durmi (te rog să mă laşi să dorm) P. I. 8V— poşne. grădu capii [începe grindina a. picura). P. I., 8u.—le re fi bur şi ponăva la-t [e 1 ar fi în stare să-i iee şi cuvertura) P. I. 8l2.—me jeleşti vede mort (doreşti să mă vezi mort) P. I. 826.—c-or fătse frita (cînd vor să facă scrobul) P.I, 92I. —tot.tsestab6şcă,,tseseântsa vede, iei ăru povadi şi lemnele căsă dătse (toată pădurea asta, care se vede aici, ei trebue să o zmulgă şi lemnele să le aducă acasă) P. I.' 929.'— islla tsq betiră lăpă făcut-a fermei toţ căl’i (aici iapa cea bătrînă apus să oprească toţi caii) P, I, 103O.—crăl’u l-a făcut yirl întru sire- cu tsela per şi t-au zis che-ăW:dură tsa perşonă ts-au /tsela y ut: (craiul i-a poruncit ;, şă; vie‘‘înaintea lui £U;;panaVşi .i-a zis că trebue să-i aducă persoana care a avut pana) P.I, ll^.—morescfi jălostăn, cănd . che ■ v.q crăl’u , ve tsa pcrşonă^ts-au tşela per yui (trebue să . fiu năcăjit, deoarece craiul.; yoeşte şă, aibă; persoana care, a avut paiia) P.-L>	morţi;	■mere.{vom trebui .şă mergem) P,;I.
1224.—se re dopusti isa îăpă ocoli de tsa cadţră.treî vote: mere şi trei vote- zepuşi niintru • lăsă. (să permită; ca iapa să . meargă" înprejurul. căldării ‘ de = trei i ori > şi Sr o * lese şă> sufle de trei ;ori - înnuntru) ,P.I. -13^—n-ăricavtă..ănnuntm (nu - trebue să cauţi înnuntru) P.I. 153.—o morâltpurtayel (trebuiau. s-o poarte); P. L; lJ^proyejt-av^hăn spelă;\ocii^ ccercat Ivan să-şi spele;.ochii) P.;verit-av■,p,.ziăpă-:şi:ppşnitt -av.■muncă lărbaşiXe-cu biţu poşnit■ vo băte {a;\venit-o iapă şi a început a mîncai iarba şi el cu biciul a .început a:p bate) ,P.;I. ;1828;—lei nu putui, niş,-;ziţe~ (eiv.nu ^afr vpu-tut zice nimic) P. î. 196, 13,-^nolîteirencmoreî uţşide:j^olfiom:. trebui să ;.te-Ucidem).- P; I. . 22&.~a:<.putut:caytăr (s-a-putuţ uita, a putut să se\ uiţejj P.y]. \22.ir:t-Tnoreifi-jn\\	(trebuei	şă
mXrp^uaţîOnPvyl.î;1^^	mpW <&ăţşe •{mînfle-taebue
să .le; ducem),; P, j, 2323-.—iui brec} ppşnif-jaw{. laţrăs |:(cîniî. Jiu-au început să latre) P. I, 23,? —a poşnit^şpelayţi:J& mceput-sa-spele); Pr;iir-25i-—'îiUi-daşă jelq^pui^ (iiu-lasaltpasărea să beiej-;B.-J-.	ziS:]Cjie-hyq	scapulef făţe^-% zis că^L
va; face-rşa scape) yP> 'I.^^^^iTipreşţhţâsta codru^neşcopei
§ 296:	511
şi- degrăw nesemifâ şi mâre:'dăţe-m-hlebu'-(trebue:'să'-zmulgî .acest codiu şi să samenî ’grîu şi mîm să-mî adiicî pîne)V!p;:I. .31 işi—veţ; fruşfichei ? ; (vreţi să dejunaţi ?) P. I; - 45voi tse vijită (mă' voîu uita să văd ce-î) Py-Iî1 46Ig.—ver vinde i(vreî să vinzi) P. I. 51 r—pul’u ştiîe’ ganei (pasărea ştie vorbi) P. 1. 54^.—se pdte Ştirbi tsăstd zâniă? (se poa!te sârbi za-wa asta?) -P; I. .5:6^—îdle poşriii-a sui (ele au început a o-■cărî) P.'-I. 56ş.—1'ei poşnit-a trbuhu c/ţşfe(pîntecele începu a-î creşte) P. 1. 573).—ce va zice? (ce însemnează?) P. j. 592.—ştudieît-a vinde (s-a silit să vîndă, a avuf grijă săvîn-•dă) P. I. 662.—cum re pute tsela lucru dobândi?’ (cum ar putea dobîndi acel lucru?) P- I. 61 C).—se~şti tu capăţ robă uşi (dacă eşti în stare sa coşi hainele) P. I. 6110.—vre tdrce i(vrea să toarcă) P. I. ll^.-n-aştiuut tdrce (nu ştiia să toar-■că) PvP;,71c&^-îe av <vrut yi\ chîq (el a vrut să- plece) P. J..79(î.
Ca: şi în dacoromîn (Vezî a mea Gramatică elementară § 88 pagJ 306), dar nu exact în aceleaş mprejurărî, că obiect .-drept al; luî am • infinitivul- primeşte adesea 'prepoziţiea1'- - dev In-Eoe de prepoziţiea'romîriească de istroromînul mtrebui4eâză‘iWsa
cîteodată prepoziţiea croată za: âru za respaiiipinez-■ (au de âHpăfţit«tiişte^b'ăiiiO':'-P:. IAlZ^—dre zd^veri^(trebUe'Şsă-5.vie, este
p. I; l:l^/s'e aren nofcde fdt?e?y{&^aveift de făcut?) fi I. 466.—ts'-ârâ tu de şti cotrâ îo meg? (ce^î.-tu ^de-â*şiti: fce^iiitferes aî* tu>rsă' ştii]-unde ^mă^uc^-^pFl. "674. r
4‘.''Exemple-’ pentru 4tifinitiVul'“-cia •i''ătiabttt?;:,pelmgă -vferţeJşA ■naloage idacoroiîîînelor^:Vşi* samurir‘ (similo) lipsesc.^ ^Verbele iriseş 'păreo şi similo*;nu se ;'găise'sc-'în^,isft6roir^iiV:'î" ^
5i\Dintre^■ rapoartele-de complimet şi - deătributr^în+care.'se ^oâte? gâsi>~ infinitivul ’cu^prepoliţiî în Măcrotomm, ^se9găbe^4|Jî igtrbr^îri^âcel'îde istâp'.&i ^prepoziţiile''dây^CŢşi acel^tle} a| 1tibut?W«pre>dzitM^^	(preotul f yine
ely-Pij'TV”2l-=^f6'st“a<-Suri Ide l&afeFgohrat-uteiââWetâ-
512	§296.
stare şă; aducă pe vrăjitor) p..I. 9v—şteptă che-ţ vpî.dăjnaî. musătă£ăîbă,y:ch£ tş'g. işta-î grumbq.za pre lăme.pUftă. (aşteaptă şă-ţiidau. o cuşcă; maî frumoasă, pentrucă asta--î urîtă e&srp porţi prin. liimej P, I. 12 29—cănd fuşşre.ts'qi vreme za, naşte (cînd va fi. vremea, de a naşte) P. I. I4ls.—jel'a._za; vedâ (dorinţa, de a vedea) P. I. 155.—as fets'ori vil şimuşăţ, che .ăi[ ovesele iza yede-i (copiii sînt vii şi frumoşi, încît e o^Iăpere.; sări-,■ rvezi).•P. I. 1,636.—ncca-l dăîe ţeyă , za< legă, (sării deie cevja şă lege) P-1. 2 0 36.— le ăntrâbă; za ^.cdsţ (el. întreabă dacă nu-î ceva de cusut) P. I. 67Xo;
6.;	Că şi în. dacoromîn,.imperativul negativ 2 persoană singulară .este, reprezentat prin infinitiv., Vezi mai sus VIII.
7.	Ca şi în dacoromîn, infinitivul; se găseşte ca predicat în; propoziţii subordinate atunci cînd predicatul proppziţiei.regente; este [ am, dar numaî în; propoziţiir relative. In istroromîn, însă in-r, finitivul face serviciu de predicat în propoziţii subordinate rela-iatiye; şi; .atunci cînd.. predicatul propoziţiei regente ieste[ ştiu : n-dre ca fâfi.jiyiAnrare^cu xe trăi) P. I. AA2.-Tn-qvut^te:e 4&~k,•-rnum&v,:(nja avuţ .ce^jevidA.-s^jiinîdţiee) P- L 923.—:n-a; ştiăăii ts'e ie: făts'e^ de, văcâ (el nu; ştiia- ce să facă? cu -,v,aca)î
p.i. v .	\
8.	Ca, şiîiv dacoromîn. (In. a mea| Gramatică, elementară
am^ăpatrdin)vidare^acesţ fapt),infinitivul, se: întrebuinţează; ;ca. predicat în propoziţii i subordinate,, relativjŞvilcînd\j>rjedicat)ţdlîii .pro-; •pPâţig.a,nreg©ttţa^ eştje ''£/ţ?{.cu 'jînţtlpşul,-; de- 'şîni:.. ăiţ frică\clm nu-ne.yqi v,e qire-,-hrgni?;;'\$T\ fricăvcă. n-are să aibăcine^ne hrani?)-bft,1 ;u-584.î o. ‘‘V. u, •	,i
9.	Ca .şi;!n.;:inacedprQţpînf£Î%^^	dje	dacprojmîn/.
infinitivul se; găseşte;; fără ^prepoziţie] .ca jcpmplimenti de şcpp (bi-'^J^i|^j^are^£a^şpluţa)j^;;;.^ceasţ|i\sÎQ^i^uîniş^e^i9iiin^%^ylUui^^jrax:av în jnacedoronjmiafşţe;vîoau^ej^gşă în işţrorpmîn;: Q mere vinde (se sduceŢ ş-o* ryîndăjvP. . L	m^'
(|raţîX;îli:roagă,;şăfime^gă să ;arâ.te)iP- hj^^-mlJliiŞ^la pMf-tu, poşăftdi bălătiţărţu ^(ş^&dlasfla ipreotyşă ;înprumute,;bajanţa)^ li i2s,—yer(ira}ymufâmnâ^’pişă^m\i,(ş^^uş^fimescţ. aoşpt^s.ăi.isc;fpjş^'>afaji) -Jgi Iv.:242şr^<^£
#$eie))J% £3 ^.f^?mrs-a£ d^/77|^î(s^ldi^rrşajj4Q&imăiiîîPoivi 423.—veţ m&r&, durmi .(va^ve$3ijduqe< şă/dpmţî)^ kjTfete&r hmâM%mcug (koifc^-să	%£yrrngm	mruuăru-,
felk:yM să^jc^ară)^;^ 1 (^^ăm&ldupfâsbqnă şede; ler.y&.pqn^^^	'it036;?-6r/7î#/^J
§ 296;	513
duce să vadă) p. I. :16 ii: —baba verit-avj vijiteî-wo (baba a venit s-o vadă) P. L 16^—neca trămete Ivăii purmănufură (sa ■ trimeâtăupe Ivan să fure curcanul) P.'I. 1 H^^-meskav -se^ tei-se printre, tişă [s-a dus să tragă cu ocliîul pela uşă) P. I.
11	^.-^-mes-avl vegl’ăi (s-a^ dUs; săi vegheze) P. I.. 1826.—mere ved& {du-te ;dej vezî) P. I. 23u.—verit-aw' tăţi părţi'pinezi (au venit' hoţii1 să -înpartă banii): P. I. 27^y—âmnă Agreî (dii-ţe de îjoacă cărţi).P. I. 3Q20.—îo-.m yverit ve află {am venit să vă căut, să '.vă1 găsesc) P. I. 35 7;-4-rţî . ta• mâre cu mire > durmi? (ăi'merge , să dormi cu mine ?) P; I. '385.— am ămnăt prewtu ăntrgbă [m-'am dus să întreb preotul) ^P. I; 44&;-^-dusi’-a'[fiu~ rinij 'pre sufit hrăni (a cdus i banii^în* - pod,? să-i strîngă)«fv £v 44^-Aneca me.iscdlmăfcda.%o^biicdlâtă^de~V'wy{s^^a scol să-i ;;dau imu-ulcior: de^vin)' P; Ir-"41^-se^nw;f$p-■voficcgvtft. ăn cămeră îăve noî mesermo durmi (să iîtPva .mtaţfc-înW-daea, unde vom merge noi să dormim) P. I. 4932.—lu omu dăt -aw năşte popi (a dat bărbatu-so nu ştiu ce săbee) P. I. 5035. ^rş ji'ădod;.rămaiţ la ăg Sluji (ar rătnînea* bucuros I la/ ea să slujească) P. I. 55lj3.—âmnă ăn .vmd&yrăcwdsta^{du^-te-de stăicîn. fundul mormmtuluî)' ?. 'I. 63 ^.—mes-l-qyvindaveî (s-a dus să le vîndă) P.L 65 T—mere se^fhruşvă] vegl’ă (mergi* să-şi :păzeascăKparâ) vP;'L76^,—meg căre- (mă duc ' sa - caut) m.V>77$i ri\iv> -~v,	,!	;] i:5ŢU:,,;
(iiîiînDupăcuriiÂ’nu se ^găsesc'?în dacoroîrtîn; ntot aşa im se găsesc ân: istroromân infinitive fără prepoziţie şi- substantive ver» bale fără fi prepoziţie că compliinente dd timp;	Vezi la'Macedo-
romînsfără ^meglenit§' 278/ IXj	9, 10/i n:>	ht
.îi‘iov r;-ti iV.iZip'-s^U ’{1:.v. wv ... i J .i	$hjq:y-	ns
-!T;rh:vCi H IOV	^V\V..T;'	\	"V	■	•■ K.	! î;; i.fS !>:f
. v.i a;' Participiul prezent (activ) are formă adverbială:1 rât Aceastăc; formă?i este înprumutată din limba" ? croată; î;uride ■ ■ foarte-multe iadvSrb^ i sînt' terminate în -W (In lista de Partikeln, dată derNemahicăîn ÎSitzungsbericHte'der :Wiener Akâdemi& vob 108,' care -cuprinde! ădverbe'eprepoziţii^iconjuntţii < şi; interjecţii," ăm 4Ui-! maratc 8 6 a adverbe ‘terminate	'v.-	\	v>\\V‘^
Ş>. Se întrebuinţează numai •fapbrtât?la?-'Stibîe.CtUlî|ţidp6ziţi6i-(prihcipăleqornsubordinate), .cutînţelesul^unUi tomplimeht de timp şii de riiod ^chip, ^fel):/^; i s uynsu	&yyy yy	U
îe plecninda mere fără (el pierind-i iese'afară; ell:pleacă ^ iese i afară) iR;:&ti$.^me&ă?.zălicy'ehfe (îezdinda (â mers puţin mâi.’dqjarte călărind) Rtfci	-zmâgri'halopehda-rente (merg’
33
514
§•296.
galopîrid maî departe) P. I. 11 ^,—dmeş leteînda-ncer (a mers zburînd în cer) E.I. 14 y-^-verit-a trei: fraţ: tei .pre cal’ iez-. dtnda (au venit cei trei fraţi ai eî călărind pe cai) P, L: 282e,. —mes-aw tîrlinda cătră măie-l (s-a dus alergînd la mama eî) P. I. 302, ^.—mes-aw trlinda năzat {s-a. dus; înapoi aler^ gînd)-.-P.:i;- :32z^ie ■ vţde ■■■ che vire ţesta măgO:\huts'tndq:{<>\ vede că vine vrăjitorul strigînd); P. \> 3 627;—ia-’ mes-aw. ■ dăpă iei huts'inda, grtninda şi migheînda (ea s-a dus după ei ştri-gînd, tunînd şi fulgerînd) P. I.' 42 u—cănd drdcu vire s roşcate nda ăn zdolu pre, şcăle cu îs'ă le cadine, caţăt-l-a ja-dărmu. (cînd dracul a venit pe scara ; zornăind cu lanţurile, jandarmul a; pus mîna pe dînsul) P. I, A5 ^.—fil’a lu gospodăr,iţă din căsă mers-a.trlinda (fata gazdei: a eşit din casă alergînd) P. I; 6O27.—bâcfa mes-a. ţachenăa-, (polobocul;a>.-.mers rostogo^ lindu-se)rP. I;, 62 -y:A .	•.	cn . ...y.	A.'y'vy..;	yy
'Xr TX-.,X-~,/X^ {X’:^.XXy>XX XX
A.: î Participiul i trecut? (pasiv)- dinA punct- de videre1 formal prezintă formele dacoromîneşti, .	J	.y ;y.yy;c;rA'
1.’; singular; m. -U, f. -â; .pluralnm. -i,-C; cînd -participiul e atribut, şi predicat. . A- y . \ ifenn / A ;y -i : ăre za; veri ni ,ne rescăUni ne iuncăfâti (trebue>.'să: vie mici desculţ nici încălţat) P.I. 3k-ănbătit-a pre căle un.pecl'ăr tot răstărzeît (a. întîlnit :pe cale un, cerşitor cu totul ferfeniţos) P, L l^.—crăhi facut-a zecuMî . cadera de lapte,-, che va ts’elqj.siromdh :ănţru\ ts'ela:mheU lăpte scotsff<[craiul a pus să fiarbă căldarea cu lapte, pentrucă- nenorocitul^ nacela > să nsară în laptele clocotit) P.I. 1319.—nu vor fi pedepseîţ (nu vor fi pedepsiţi) P.I. 2118.—nu. re verigaştigheiţ (nu vor fi pedepsiţi) P.l..,2Xn—mai^voli-reş,fiilotopită hegp.Mesta istu nxqrită A;(maidegrabă/aş! vrea; săi;mă-înec decît . să’tnă: mărit după .acesta) P. lijZ^.—vedu chervire cestmdrac .aşă,negrii; cu-; QdmWtişi-Mi VerăgheleMneinsv{y$& ?.;că>vme î-âcest-drac raşa.rnegru/ffcu.jcoarne; şiyînciriss cuylanţuri) P. Lb57f^rr-ts’q băbă vede is’asta fetă negniiă pre ocnă,. [moaşa veâe .pe fatăh,aplecatăi peiferea:stă)îfP; I. ..5.3.^
4 -A 2, Formă|masculinăSinvariabilă ,Ţ«j;,icmd-riparticipiul;qCiiizos-lat pelîngă un verb auxiliar pentru a forma] perfectul indicativu-luiA:Exemple vezif 1 sub; JII.; n	im-tAv^Aa v,
; ^ B.; Din: punct; de videre âl înţelesului participiul Atrecut^nu. se-4g&eşte:-dedfci'ipa''atribuţ)V:-ca- predicat/ şi-iizolat?: pelîngănC/72
'pentru a forma perfectul i indicativului (ca.re.. are< şi înţelesul; de, imperfect şi de pluscaperfect, vezi sub III). Diferitele. întrebuin^ ţărij! peWcarerile :maicare! eliîii dacorbmîn- on în.macedqromîn (pe care vezi4eV Iâb Macedoromîn s fără: meglenit> sub» § ?r278, UXI), %?;-sesc în; istroromm. Chiar pentru înţelesul activ ah participiului trecut dela unele verbe netransitive lipsesc exemple (Asemenea-•exemple sînMnsă: posibile* există chiar poate; de& fapt* dar le-am :scă£at~;feu:-‘dinVvidere)îv : i	oyi-]	i
vM':':x-uZ
-	Istroromînul datoreşte; limbiî croate; p.e" de o; parte priii:’,
:mitaţie*: pei ■ de ; altăi parte - prin iînprumt,; următoarele; fenomenev; .■i* î lii LipsaivconjUnctivuIui.f;Itt!dialectul dacoromîn“?s-ai'păştrafe •dela> conjunctivul prezent latinesc \ persoanâ>ca. treia:;şingularăt^şi; plurală dela; toatei conjugările^In macedoromîn, în toatăiimtinde-; :rea sa^adecă.şi; în; meglenit, is-a. înlocuit forma persoanei.j a treia dela: conjugarea întîia pririi forma" ]dela celelalte copjUgărij:taşa că la; conjugarea* întuau prezentul conjunctivului=samănă înţpcînaif'cu prezentul'-indicativuluî: In istroromîn,'; prinsinfluinţa^imbii cţoate,, ■•câre n-are ' conjunctiv*: conjunctivul prezent la ? toate;; conjugările, a devenit identic cu indicativul prezent. ; ;b ;?>Jn'nuiar>î ejistiî b frăţi-l rogikvnepa ^frăţii îl roagă^săi^eargş^jP. I. 126. —,neca-i băte S (să-l^bată; 3(?p.;s.j; P. L o 32ş?—nim JajefJsdk 'fffgă;S3. p’. ;$.)■:&£./t4v-ţnec,d secunde (şă şegasaimlâ;J3 p. s.) P. I. %.—necari<c^mă (să-l cheme"iăr p. ş:) P^I. 4^ -r^necaî vim< (săî<yină; > 3. p.-s:) P> î.j ^^tiica^iaui (sa _deîe| 3:p/ plv) Pvi.	|"3i	p;j	RVJ,?^ş0^i
./zecflcî /7zărancMi(să, ;mînînce^v\ 3, pgipi.)/ Ptt^iO^-^âca yirji i«(să vmă;i3\p.,ipl.):tPsîI.^-10lsi^/zecq ziai [sărzică; 3l<p.ţi)
Pv.jI.ĂjlOg^. setcM etc. e-1^Mn:^rîu'-r; kt.? siaiol	smntt
.& .qNumăr,delaro.^ şn^păstraţvconjuncţivul, şi anume'3.<utrefe ^persoanăr singulară^ (Iîi paradigme^ însă f}şe3 da^rţqaţc>v^ersoane^, ^şksirigulăre;Jşi*(plurale^de,	«aţă de5 josi|,^
ipovici, Dialectele romîne din .feţrîa,ţ]I, ^pşg^^yjgşi^ycca^qafâ
•	de/rSextil sEuşcariu» în Studii * istr or omîne;,	Z	:
..neca\fiîe,fiîe\ (şîbâej.{ % La %	,32^36^,
$ 41^f48^o-Gubitpate>sacestea ^clua^la^acei^
•persoana a treia singulară, conjunctivul* poatej^ indicativ: neca ăî cum ăî (fie cum va fi) P. I. 1dI4_.—rieca ÎC\ [măgoj:, iiş'ie-nh va$ (poate ^şăiie^vrăjitor,, ce-mî^ăsă?) PI
HÎ ; Pentru a: treîâ persoană plurală de . conjunctiv dela a fi posed - un. singuri exempluj şi acela1 cu < forma de indicativ neca-s
muşăp'câtî ăs (fie frumoşi cît or ; fi, pot< să fie; orîcît de fru-mOŞl);;P:lj	'r'.'.-'-yJ	, /;■ ; vi '•	ik;;.;
;: k >O frămăşiţă ?de- conjunctiv vrea. Sextil; Puşcarîuj Zur Rekon^
dii istroromîne de Sextil Puşcarîu, I, Texte pag. 26: vrese [citeşte vreşe] spuîe (voia să spună). Acest spuie însă este pro-bâbil' o greşală' în loc de- 'spure^i infinitivul hnlspur(spun). Compară-celej spuse mai ’jos sub 6:;fLa ’acest presupus conjuncr tivyspâîe ^mai- adauge ^Puşcariunîn/'Studii; istroromîne, ş II,: 176, încawipiresupus conjunctiv,'] p«se//;pev;care-l igăseştejxînj două locuri's diii' teitele publicate ide dînsul, iStudin istroromîne, :;Ij i37 (i/ie *• ziţ^i1 ne; - nep ts%i paseţ‘‘, c-el. zice: /j :.nu;; nu, ^duceţirvă) *şi 40 -(^paseţ; dupa} îe! si i uţideţ-1 ‘‘ - - duceţi-iva după dînsul şi ucide-ţjil)!Gjşî>f.(Mtre ar ii^fpassetisi'ţln veaHtateipaseţ este; persoana a- tlouâ plurală^‘aidmperatiyuluidela ‘iverbul f ^âse^i^care;;jverbţ p\jseînef înprumutat dinlimbă. croată j < unde ^verbul -pasaţi este el însuş mprumutat din italiana (passare).*; iii^vyb ;•
;2.:..¥6i^'der!7de;::prezenţ âl iridicâtivulm dela'verbul ă fi'îii tcivnvrirnîn ctfil’1 •lîT'iriafnîjVolo >-1 -fir» C o' ;/7C/7m-iP ! T 99 _ 19^. ;- —
Dintre aceste forme sînt înprumutate din1 limba croată dir-măt6ai‘elei:ufF	făsam^Sami^'-p.	pl.
aoatfestei şte? Că ^înprumutate^dm! ctoata^le'j ’coiisiderăiişlRuşT
struktion des Urrumănischen pag. 23 să vadă în iSpilW] din Stu-
§ 296',
517
vuluî după i texte,, ,(Aşezarea după. alfabet ,e făcută, din: punctyde\< videre., al cuvintelor romîneştî), ■/,	....	,j	-i	...	<•
habeo auxiliar :\p.- 1 ş, ‘qm.?PV%"'.5^, 618i,487\ 62^	:P.j.
6I34, p, 2 s, ai P. I, 68g, p, 3 s, a P, I, 1 îfif ic>> - iţi i8> 20» ?i. 22. aă 22l av -P,jL..20,ll?,, .34f aw P. 1, 2623: .47/(, am P. I. 43s 4420, ăre P, î. 2815, aw P/I, 4631, o. P,|I, 1923-
—p„ 1 pl, m P. I, 4137 6128,,<27?z P,.I.,,61ă8,' an ?'. V 37^ 4533 486	5434	55j 6i29.— p, 2 pl. ai	P.I. 4136,—p.	3	pl. a
P. L-522)	24:j3510, au P, I, 14 SU1^	awv P,	L
habeo verb: p, 1 s,an P. I,, 5634.—p.,^2 s. ăiv P.î. f>8{, ări PrLi436, §ră PA^67a/ăriţ. I, ■155',i3i19 ;4l;5' 4^56». —p. 3 s, ‘ av P. I, 7832,' ăre . P-/ L,x2iî;;,4d3te,"5 pl. aren P,I,y 465.—p. 2 pl. drfy Pl{ '%.^0^.j[irâţi_ P; $ ave} ?. L7213.^p, .3; pl. ăm K
Infinitiv ave P. I. 588, ve P. I, il37. Participiutrecut yUt 'V. L..3S.	} w.'
in- 4- obviare: p. 3 s.'' Miărbfc. (înfiinţate),<P» I. 77i7f‘ 37> *ănrâîbă. Pentru n intervocalic >istroromin<i/2/' vezî § 246 No 122. Compară meglenit "limb.----------------Participii trecut ăhîurbăt
afflare: p, 3 pl. .ăflu ;P...L.12226.--t —Infinitiv află 'P.;l,sI3Ş,^ Participiu trecut aflătp.J.;,,70I2v ,!,.i>vv. c 'ţl r!.(ţrv,w,.( audire:	i	s. ăvdu P, I. 5920.—p.	3 s.
—	--Participiu	trecut tfvzzY P.I. 51fe..	.. f.	^	s^;
ambalarep.t î,. pl. âmnănY. I 542i,.—p., 2;pl. amnăţ‘V:% 552,— —Infinitiv ămnă P. I. 35. Participiu trecut ămnăijP.'J. ^5"	.	.	,	.	.	,	■’	■ \ 1
! r■ i ,	ţ\v,:	Ui ,»	{■■■	•	«v,\\'.!Cy<v,ţy
*uxprarţ:\\$,vŞ, pl-j, se-nşoru^,^
P. I. 1023.	,	w	1: T • ;j \\t'.'iî' vrtincini-- ■
1
- <.
/o--	..
in--\-,spina; p. 3 ş. (inspiră P. 1. 82,,.
intrare;; p^3,rs. ^nfr^P-1- 83g.' oT "• ’' ,	.....
interrogare : pl 'B’ s"ardrebăydnţiţbă, P.:I.;,23;2629 49«
—p,,,t ,pl. ăntrebăn..BJ^^p,;J pl ■mu P I. ■ V^530'“22Î- -Infinitiv 'ănîreBh P. dpîu<ţrecut^^^gîiL. 6?^£ j <| -\y.vA5 ,q ; q
,H to-d ftidbrfts*!
lidere : p.-' 3 pî. Mii P. I. oO'ia-V.' 1 m v,h, battereţ: pt.^3us. băţ^l. 32â;|^2,—Miniti^
,P: sj,: /v 1;. I,
apîu trecut beiuţ& I. ^1 lşo* ,q	^	T	\svm'
cxbdX,.bmti berem lesen,..sammeln: ip. 3 s.- bere
■ niiiiji; ;;; v	!	. •.	\\j\	v	;	.«ihi	r.n	tr	-	•	„■	v.-.r	-	)	l	.	{	.	1	i	>	>u\
§'296,
'•criM^bivati ’-bivam •- sein, esse>: i;pj X s; bivescu PiiL^lj—p..
3 s. pivei P, I. 5521.-----Participiu trecut biveît1 Pv'I. '17is.
'ctoiix/eapaft]kdpljem' tropfelnr p;?3 ş. baplg V':;Tyy82s.— —■ Infiiiitiv :c/'/ Pl.I.1 840. " ' ţ	' 'c* '	0
^băptiăre:’p. 1 pl. caţăii"P.I; 72^——Participiu trecut ctfr-
-'IVI. 6U \ !„^ -	J	;î ■
cacqre: p. 3 pl. căcu P. I.; 616.— —Infinitiv căcăV. I. 6614,.
16) J7l r 1Ş-
*cayitare?ip.; 3' pl.! căvtu P. i, .r522.— ^Infmitiv cavtă P.. I. ;153.: Participiu irecut căvtăt P.!I; /545.	.
quăerere :;p.rl s.'ceru- P/1. ;509:— ---Infinitiv tifre P; I,s3416. quăerere,: p,;' 1 pl:ilşerşitit Pi I.; 74.■ :01	'1}J	1	];
cltimare? p‘.-; 3K:I: ^ 471.;—py 3 pVclemu P.I. 7i 16I2.-^ —Infinitiv !c/fe/72(Î P.‘ I. 21„g. Participiu trecut cl’ămât !y.I. 3S.	...II .i.-L V	.	■	:V..
consuere.: p. 3 ş._,,coşe [şic] P.I. 67,5.— —Infinitiv cose [sic), P.-I.;:67.g, 10.' Participm" trecui1 "ctisăt P. I. 67jS.;	' ~r iv:
crescefe: %■ i^/Wictt:i;P?":S2S3^.^Infimtiv creste P,. I; 573,;: ;f3:]	:_u
croat krstiţi X aufen:ap. 1 s. tcrstesc P.I. 2510.----Infinitiv
Cîfsti P. î. 6^. Participiu trecut ;că/'s/#^'P. 'I. r259. •'■î	'	^'
comparare: p., 3 s. jcâmpartiţlbămpafâ'P: I.;‘:8^ 13^.—--Infiăitiv ciirrtpăfă ÎVI.	,	0,;;	\	:'i	;	,	;	-
cpgnoscere: j>, ,2 pl. c^^^rP.;îp79^/^pl $%\;>ciih6scw
P. I. — ^Infinitiv 'cunoşie'pl'ÎA, 4l26;Tarticipiuirecut’(%-/205CffifJP;i; 26,.	■	t	=	».::■■ V vsii.■■,!.!■(] - ■
conveatare,: .p.? 3 pl. cţivţnţu ,P. I. 15 61ţ5.	o:
âozV'clbpustitt'tidpustifh etlaubenf'pf2'pl.'!fădpu$tţ
----Infinitiv dopusti P. I. 1325.	.
dormire: p. 1 s. dorrnu ’P.2J.
—p.- 30s. dprme P. ,1. 1832.tiurmi P.I}1'^;
Pbrfirtniii	rlnvmiî,	' Tl ’ Hfc\ ^ 1 A' ■^	‘	\	.'i’.l;
Part^pm trecut^^^r/72/T14:P.Vr.’ 76^VJV1	;,,ry?^‘v'v-vUi’;
croalXdoticdtV ădticem .beruhreil;* reiclien'^'p.’ 3'’sl kbtăce^P; r;l75 •|Ui '‘-'V''?'*1'"-5 vu.'artnf............ ~,.£ ,.l i (j '.
ducere: p. 2 pl. duceţ P. I. 322/.^^
Participiu trecut,.vcfus. Pj# I. l'O^VV' f, Jţî c adulareţ ':!p. :2=sl	394:^r^-Iiîfmîîi^ dufă:P.
Vftrnîil bVflcrflj-’ nvry'nfi -mnvcîra- n- - -^'c- dviy'p P T- -A7
cut făcut P. I. 3S.
§ 296.
519
croat faliţi fălim fehlen:p.3 s. fale P. I. 5327. italiân./e/77Ztf/'e: p; 3 s.ferme P. I. 812.—p. 2 pl. fermeiţ?,
I. 262.--------Infinitiv fermei P, I. 1031.
fugere: p, 2 s. fuji P,I. 783î—p. 3 s. fuje P. I. 47 271S 748 7830.
italian cambiare: p. 1 pl. gambiein P. I, 473fc 486.—— Participiu trecut gambieit P. I.	42i.
croat gbniti gonim treiben:	p. 3	s.	gone	P.L	502fc.
croat jadati jadam klagen:	p. 3	s.	iade	P. I.	11S.	.
?: p. 3 s. ihne (mirosă, netransitiv)	P. I.	1720.
croat zeljeti zelim wiinschen; p. 2 s. jeleşti P. I. 826. ‘ croat zivjeti zivim leben: p. 3 pl. jiveScu P. L 24^.— —Infinitiv jivi P. I. 4I2. '■	i-
croat znjeti znjem crnten: p. 1 pl. jhin P.I. 72s.—p. 3 pl.
jniescu P.L 72ir---------------Infinitiv jni P.L 7210.	■
iocare: p.	3	s. jocă P.	I. -54_ia.
adiutare:	pf. 1 s. jutw	P, I. 3834.—■—Participiu trecut	jutăt
P. I. 390. .	i
laxareh p. 2 s. lăşi P. I. 6 6 22.—p. 3 s. , lăsă ?. I. 1321.—
p. 3 pl. lăsu P.L 6831.-Infinitiv lasă P.I. 8X.	-
latrare : . p. 3 pl. lătra ¥.1. 152V:—— Infinitiv latră P. I. 232Ş::
ligare: p.	3	pl. legu P.	I. 1032.---------Infinitiv	legă	P.I.	2036i
lucrare: p.	.1 s. lucru	P. I.: 6112.—p.2 s.'	liicri	P. I.	622S.
524.-------Infinitiv mărită P. I. 238.
maciriafe:-^- ’3\ s. mdtsiră P. .I..828.~	■-!V:/vu,v.\
manducare: p. 3 s. mârâncă' P.'I.' 222.—p.i 2 i plH‘77iiz/2Cd/ P’' I; 5 62.— p. 3 p}. mărâncu ¥.1. 10(5 4316;^-. —Infinitiv mm-, că P. I. 422. Participiu trecut muncăt P.I..6115.	;
mergere: p;'1 ■k; megP. L 1937.—p. 2 si men? miri P, I.' 1937 4029 559;—p. 3 s. mere P.VI. • 1 59^1—$:' mejeâ\ merzen, '. meren'382p 5329-54i4),i]s?Vi35: 66I3' 77;,iVp;'''2 pl. -mejeţr P^ I. ş54jgj • —pi!< 3<' ^\; mergiiymegu'V, I. 6?0 >93; 1015 41» 774-4 — Infinitivv77Z^/‘e^Pj'Li^ţi" Participiu- trecut mers P.-Ii ij/i '''•‘■"V" •' -■? 'vv'j 1 mensumre: 'y. Z s. mesură ?: l; 61i. ■’	.	;
mentiri: p. .3 pl. mintu P. I. 742r:. Vv .	•’
minare:■ p. ;3 pl. miru P. I. 23î9. / \ ' . ‘
520
§ 296.
?: p. 3 s. mişcă (mişcă;, accentul.nesigur) P. I. ,83lt croat mijesiti mijesim (hljeb) das Brot bereiten: p. 3 s. misă P.I. 83,.'	:
croat misliti; mislim denken: . p. .3. s. misie P. I.. îp.—-Participiu trecut mislit P. I. 4226.
croat morati	moram miissen,	oportet: p. 1 s. morăsc	P. I.
1026 1137.—p.	2	s. morăşti P. I. 82r 3113 35s 5224.—p.	3: s.
moră P, I. 1110	1335 352.—p.	1 pL mo/ţin, moreîn P. I.	1631
344.—p. 2 pl. moreiţi, moreîţ P. I. 2317 5213.— p. 3 pl. mo-rescu P. I. 342.-:—-Infinitiv moreî P. I. 1224. Participiu trecut morăît P.I. 16j6.	/	?	,	.	.	.•
vechîu bulgar mociti torquere,	punire,	excruciare:	p.	2. s.
nmntseştî P. I. 94.-------Infinitiv	nmntsi	P. I. 68.(3.	, m .
croat năzăriţi năzărim gliihend machen: p. 2,pl. nejariţ.Y.
I. 1627.	'■■■■	,•.;; .
neosloven nameriti zielen: p. 3 s. nemră ?. L 17,2.	. ,
croat namjeriti namjerim treffen, offendo: p. 2 . s. nemurăî
P.I. 7728.-------Participiu trecut nemurăît P.I. 77s0. ■ ,i ,
na- 4- seminare: p. 1 s. nesămiru P. I. 31(6.— —Infinitiv ne-semird P. I-. 3114.	.V:::,--;	'	;	i
croat obici obigjem besuchen, versuclien: p. 3 pl.obăîdăscu P. I. 6724;_	Â	■	•	.! /■	-V. .!;<	■	...
croat otrti otrem, abwischen : • p; 3* s. otăre P. I..! 4930'.—' —. Infinitiv otari P. I. 49(î..	i	j.i	•	i
italian partire: p. 3 plpartesca;părtesca P; I. 25 27J2,—. Infinitiv părţi P. I. 27p.
italian pestare: p. 3 s. piste V. I- :752,..	:	u
plângere: p. 2 s. plânjl?.l.51i5-:-rHţ.y>3 ş.-piâtije. P„\lv36iâ; rn ^Particip iu trecut piăns^P-1.51^-	■, !\,r,
posse:. ,p.: 1 s. poc. % hA3V Î4rf 2,6s3v423^-p.. 2 s. poţi ?; I. 41i6.— p. 3 s.:pdte- P. I., 80i3.— p.: %^:putăn\ P./L 524 726Η;p; v2 jA^puteţ P. L 1(^ 525.^s^Infiniţiv pută P.. I.;.3316i Participiucţrecut:, pwMf P. I. \12\oYv y.; > q Ce f;i. P; croat -pocivatidpocivam, ruhen.: cp; 3 Hpl. pocivăscuP. I.>12^ cto&ţpogl0attpvgl.edădiAQinm3^k.^dep^cp.} 3f[s\poglede, P; J;! Ii7fi;—in^articipiu^recut^ojŢe^iP,	... -1
croat pojesti pojedem essen: p. 3 s. poîdţ P. I. 83£ •; croat popiţi popijem au~striidcen, uverforinken :Ep.q3\ S:.\:popg .p„
I. 5812.-----Infinitiv popi P.il; 50 S. unVr.v. .!a Z. .c
portare: p. 3 s, portă (2%£e accentuat,portă)::?.!. 822 17(3 27s 471S.--------Infinitiv purtă P.I. 1231.
§ '296.
521
croat 'posaditi/posadim pîhnzen: p. 2 s. posadeşti P. I. 40n. croat potrgati potrgam abpfliicken: p. 2 s. potărghesti P.
Ii .40„V.bi ,
croat pozdrqviti 'pdzdravim.gmssenibegmssen: p. 1 sj poz-dravese^AM^iis ’■	J “
croat ;prekopati prekopam âwcligtahen: p. 2 s. pricopestiP.
I. 40lo.................................îi:'
■croat promijeniti promijenim vertauschen, verwechseln: p„ l pl. prominin P. I. 4736.	/	■	:	. /	;
croat prostiti prostijem durchlesen: p. 3 s. proşte P. I. 25,s. remmere.: .p. 3 s. ramare, P.L 5516 —— Infinitiv, remăre P. I. 534. Participiu trecutramăs P, I.; 35f0;; r r r'Z I i ' croat raskopati raskopam auseinandergraben: p.. 1 s. resco-
pesc P.I. 3116.--------Infinitiv rescopeî P.I. 3929.	'.J’?
croat rastrzati rasfr£e/7i, zerreissen : ,p. 3 pl. restrjesdu P/L 3ls.-------Infinitiv răstrzeî V. I. 4S. Participiu trecUtAÎâstârzMt
P/Ir 7*.	-	:	;	■	:	^ ■ n ^v^VVm
ro'gdret :p.-.l>s;”«3jg»'fSP.-L-,'81...50iţ.T±rp;-‘’t';pl. rugăn)¥A. 5422.—p. 3 pl. rogti P.I. 126: 5436.i r- > r? ■	1
? Compara neosloven, rozl’ati,klirren:: p; 3: s; :roşcăte:\ 'PA. A5-2i croat skakati skacem springen: p. 3 s.; scăche P. Ll:532rv 2l
—	-T-Participiu trecut scachâîtA?. I. 7128.	,u v
? : p. 3 s. .scâlq. (4323;e accentuat scdlâJi P, L: 821 .,4323,;59gl —p. 3 pl. scolii P.I', 471(——Participiu :t’ trecut sculătJPAi 43g.j.	!	..	■'■■ ■	.v.:
abscondere: p. 3 s, scunde P.I.- 49.-;-p. l3 plscunda :P;îL
.l'/jC).!.	■ t !•'	■	'	■	-----	"■	■	.t'.J	.l-.	^
croat ispeci ispecem, braten.- p, 2 pl, spets'ii'P.I,-32$.. -î î exponere-\--m: p. 3-s. spurave P. I. .8*1%.	? q
exponene: ~2 yb- spureţi P.I, 4729,^p, 3tp\A:spăâi P.L
211?.-----Infinitiv spure B.I;- 554,';	J1	:
sorbere: py 2 ;p\: surbiţ¥. V. 563.t4- .-^Infinitiv surbi P, I. 56 crbât sefăti setam spazierenp, 3n s;vşete; Pi,< 1/ 3529r 36|.^ p. 3 pl. şetescUi V^S36i.—^^InfinitivP, I,MB5j2, ^«nc-•croat ispustati ispustam auslăssen1: .rp, i3 vs, şpuşt^xf: I,m3,2. expectare? .exceptare 3^s. vşteptăS^Ai\ l'2^^pA 3e»pb şteptu P. I. 5926*	?	1	-’i	.S
scife:\pH lAşn'ştiu, \ştiM, iştim^ştmmM:^^2^^ iMş 77^.4-pî] 2Vs^ştii P. L 3925 46:ăv7~p;i?3\>si)>5ifze: (3^^e;accenr tuat ştie), ştiie P, I, 29ig ;37y i543^n58îii-^pv;,vli:pb ştiân P.
522
§ 296.
L 341s.—^-Infinitiv şti	P. I, -.67^ Participiu	trecutxştiuut:^
I,’ 3S.	^	1	/ .	Uhy:	-yirrj
croat trljati trljam daherschlendern: p, 3 s. trie, târle' P, L 2328. 472^ 7831,-e—Participiu- trecut trlit P, I, î20^; ,v ;'\ ^
? Compară croat toptati topcem treten, stampfen; ? neosloven.
tepsti schlagen: p, 3 s. tbfng (loveşte)1 P, I, 2}6;— —Participiu
trecut tofntt P, I, 223.
tornare: p. 3 s, tornâ [sic] P. I. 263I.
trahere: p.,3 s.	trăje	P. I. 3^ 8212.—p,	.2	pl. trajeţP,I.
5915.— —Participiu	trecut	tras P, I, 5916.
fmnsmittere : p. 3	s, trăiiike P.	I. 10i7 1726.— —Infinitiv
mţte P.I. 2933, Participiu.trecut	irămâs.-Pi I., 13-&-.:i
traicere: p, 3 pl. trecui I. 65&;^;— Infinitiv trets'e Wh
croat tuci tucerrtv schlagen:^-p.13 s;tuts'qy tucâ P; I. j25^. 57^,-y, -^Participiu trecut^Mstofe7//^; I. 67i6. i/i;;:1 k . ' occidere: p. 1 s. ac/rfa P L 60 7,—p, 3 s. uţide P, I, 17i2. 4-,^-Infmitiv uţs’ide B.l.< 2<,7. Participiu, ‘trecut «c/s P. I. 27. *oblitare: p. 3 pl.	utu P.i.r;432S. .1 ::l	:.n : ...	* r.
croat. IvăljătkvaljamZvtettia:. yseiri, vonnothen- sein^ miissen:) p^. 3; s.Jval’e. P. IiV5^2' 1427,:. .M
videre: p. 1 s. vedujp. Ii 29^V‘-'3i-^p. vMe-,v;v%de P, 1321 ,16^ .22^.^462'. 47g;i502s. 51 s.~p. 1 pl. vederi p.
Ii	528;^pvi,2 iphvvedefa7922.—pV 3’- pl. vedu £. I. 4522 82oS.------Infinitiv vede P, I. 731) v&de P. I. 35IS 42I3. Participiu treculvezut P. I, 26. i m-'.', ,	:v-\7.0
croat vikati vicem	schreien: p.	3 s. viche, vică P.	I.	9S
1123 82g.-ri -^Participiu trecut yichâityp.h 11^. vY,^ '.kqyj venire: p. 3 s. vire, Ivire P. I;^422 5^.—p. 3 pl. vimy vim P. 'I, 'l^Hl'.01âq2<l17.H664,91 i2,~ -^Infinitiv i- veri, v/mp,!,. 56 1134.—Participiu trecut velit P.-fi	/Yimin! IS
v&lleii pi MV's;-. vo^felP. -I, .8$ 95.^-'4ijbiiinitivM vre, - voM'\Pi L .4&£ 7^. ’i Participiu - trecui vruipvoltt.\P, I; V î2S ’ 63iti—^Alte forme ale f luî v'etle vezVla ;î§:î;255 NdS2li7 INotai v} jq ,q iqcere:1 ip.^upl, zăcu .P,:I;s8jO^;h; mţfcvKW \\\&wsp\ jsor; croat izbuditil izbădim^riAda. der Reihe! Wecken-:-'p-c3vsi^z6.uc/e P. I. llg.	...rPC	-I
cro’at f/?4^a//ianschlâgen''^••participiu- 'trecut prebiîţît Pi|L 7537; Qxo&bzabijăUzăbijamMnşmscUagm: pT.M/zebiŞ. Pa-I-. .7Bg Ti p.!:>'^ shzehihizd$ic(nechez). F.rJ.- Î310J’ .'i	teu)
§ 296.
523
crodX jezditi. jezdim reiten: p. 3 pl. zeîezdescu P. I. .;i ls. croat zamjerati zamjeram ubelnehmen: p. 3 s. zernere P. 1.21,. ; : ; croat zgorjeti zgorim verbrennen: p. 3 s. zgore P. I. 1629. dicere: p. 2 s. zits’ P. I. 1116.—p. 3 s. zice, zits’e P. I.
23,4, îs 6736.—p. 3 pl. zicu P. I. 1033 23ig.--------------Infinitiv zits’e
’P-1 93, Participiu trecut zis P. I. 3„. croat izvadîti izvadirn herausnehmen: p. 3 s. zvade P. I. 25,6. -------Infinitiv zvadi P. I. 25(î.
Se constată tabloul următor de terminaţii.
... Verbe latineşti
Conjugarea Conjugarea Conjugarea Conjugarea
I	-are 1 II -ere III -ere IV -ire
p.	1	s.	-u	-u \	-u	-u	:	:
p.	2	s.	-i	-i ‘	-i	-i '
p,	3	s,	-ă,	-ă,	-e, -ş	~e,	~e	-e,	-e,	-e
-e, ă ,	■	'
p. 1 pi, -ân .-en ' -en, -en -in, -ien p. 2 pl. -ăţ -eţ	-eti,	-ei,	-eţ	-ii	"V
p. 3 pl. -u i, -u .	-u	- v ’; -ii • •:
Verbe străine ./'V",, :
p, 1 s; -eseu, -esc, -eî 1	,
p, 2 s. -eşti, -eştî, -ei ;	;	i	1
P< 3	Ţe.).	.	- . ■	,
p. 1 pl .-iri, -eîn,-eîn': .	‘..7.;î; .V
p. 2 pl. . -eiţi, -eîţ -r,, p. 3 pl. -eseu, -iescu ■	■■	'
■u !..irDacă• aplicăm-ii;ac.eşte ^terminaţii la cîte - un verb, îtabloul este următorul:	■; ^	;:i*'_<
: =i-!' Verbe latineşti ;	-	...
-si-;;	,!	v!?.ir.no-f;>!i	r	■:■ i;;:■
inferrogare >i,• ;videre. -iuv:? -battere.■■ ^dormire.><•-. p, l>s.ăntrebii	vedu^-r- --Abătu	■■	-dormu- ■
pi^2;-sMntrebi ^vezi':shK y :'băţi - ' ;'v- dormi -y'-p. ;,3 Wâfitrşbă):;! ■ vede? vâde'•1 'bâte,'' bate'1 b!!! 'dormej d&rnie, , i:;; 'ănt/ţbâ, Mh:;	dorine
v âritrgbţ, ";	’	'	'/	J1;	;	v';;.
524
§ 296.
p. 1 pl. ărit're-	veden	băten,	bateri	durmîn,	dur--..	.
ban	•	:	*■	■	mien
p, 2 pl. ăntre-	vedeţ	băteţi,	băteţ,	durmiţ	..
’' I băţ	■■:■■■■	bateţ
p. 3:,pL ântrebu	vedu	bătu	ddrmu
Verbe străine	,■
croat morati	croat	posadiii
p, 1 s. morescu, moresc, mo/ţi posadesca, posadesc, posadei
p. 2 s. moreşti, moreşti, morţi posadeşti, posadeştî, posadei
p. 3 s. rnorţ, more, moreî, posade, posade, posadei, morq	posadă
p. 1 pl. moreîn, moiţin	posadin
p. 2 pl. moreiţi, moreîţ	posadiţ.
p. 3 pl. morescu	posadescu,	posadiescu:
Observăm urmăroarele:
1.	Sufixul de prezent -ez, care se găseşte în dacoromîn şi în macedoromîn (incluziv meglenitul) la temele -a (I conjugare), nu se găseşte în istroromîn.
2.	Sufixul de prezent -esc, care în dacoromîn şi macedoromîn (incluziv meglenitul) se găseşte numai la temele -i (IV conjugare), în istro-jromîn se găseşte şi la temele -/ şi la temele -a (I conjugare), unde la aceste din urmă reprezintă sufixul de prezent dacoromîn şi; macedoromîn -ez.
3.	Cînd se alipeşte la temele -a sufixul de prezent -esc, care dela
capul locului, dupăcum probează dialectele' dacoromîn şi macedoromîn, â aparţinut numai temelor are loc o transplantare la temele -a a întregului sistem de conjugare al prezentului cu sufixul -esc dela temele -7. Limba anume simte ca terminaţii ale prezentului -esc dela- temele -/ pe următoarele. Prezentul indicativului (conjunctivului) : p. 1 s. -esc] p. 2 ş. -eşti, p. 3 s. ,-eşte, p. 1 pl. -in, p, 2 pl. -iţ, p. 3 pl. -eseu; infinitiv -î; participiu prezent -'-mda. Aceste terminaţii,' simţite;; ca; aparţinînd sistemului de conjugare cu -esc al prezentului, s-au alipit la temele: ,-a; astfel, că persoanele 1, 2, 3 singulare (;şi 3 plurală dela prezentul indicativului, s-au aninat cu eliminarea temei -a, .iar persoanele 1, 2 plurale dela prezentul indicativului şi terminaţiile'infinitivului1şp'participiului prezent'S-ău aninat fără.:, eliminarea temei	-Tai;	-*aindă orî
-*din, -*ăiţyr*ăi, -*ăinda au,^rezultat actualele.-• forme.(dev'P/vlt;.2<;plu-rale. dela prezentul indicativului, . de-'infinitiv- şi ,/de; participiu ţ prezent ~ţin
-eiti, -ţît:-eîţ, -ţi -eî, -ţlnda -eînda, prin care se^deoşebeşte conjugarea prezentului -esc dela temele -a de conjugarea prezentului, -esc dela temele -i. Prin analogie forma aceasta ~Şî-, -eî- s-a lăţit", şi ,Ja partici-piile trecute ale verbelor respective, la care participiul trecut sună -Bit -eit.
§ 296. >	525
, 4. Verbe romîneştî primesc forme croate la unele persoane, dela .prezentul indicativului (conjunctivului).
■	a) Verbele dare, leva re,	stare	aii formele	următoare,.
p. Î	s. dău;P. I: . 4i5, dăvu	?.. I.	7530.— p. 2	s. dqî P.-I..
82i9i—p. j3 Si daie,;: clăîe P-1-:: 1 î4r îs» i6» 19 ■ 3j7, 19 ios 137 14o7.242I 2516 66,5 6801 4335 7521 797.—p. 2. pl. dăîeţi, dă-ieţ P. I, 532 1433 73,8.—p.3 pV daîi, dau, dqvuV.l. 5n
5427 7834 -81 o9 829i.----------Infinitiv da P. I. i19. Participiu trecut
dat l\ \. 503S.	;	;..i■,!
p. 3 s, lăîe:.P: I. 215,96 1 7,3 2421 73i9 7626.—p. 1 pl; laîem P. l.î	532v-r?-p,’.;2---pI.;.f lăieţ:,,P.	I. 1433 1530<— —Infinitiv la	P..
L 812. Participiu .trecut lat P.	I.. li6-	f ; =
p,i .31'sircfstăîe,:! stăle P;;I.:;2i2 -2;8io, :i&- o0r>472i,^-r. ^-Infinitiv" sta P. I. 6325.v Participiu*ttrecUt/5tot P. L 682S. ;i , îii v'I)mtre^:âceMeî;iomejffl^fe/^(/(iie...'.este croatul daje > p,; :3 s,. prezenta indicativ, dela::davati dăjein; slqîe, stăîe este., croa-
In Puşcariu;- Studii .istroromîne,, II, 171 se dă explicarea formelor;ăstrpro-mîne,;; ~M în; feliul acela că, s-ar, fi [produs, şupt. influinţă formelor, croate de, imperativ,; persoanele^ 1, şii 2; plurale,; , care Ia temele -C , sună -aîmo, -ăttci.	]'
_. ^ţj ' 1	--ţ	|	j;i; v )-• ^ i i ’1 : V-	(	-'"f	-	r\	'	>	'	' i.T» 1 ’ / !	’	•' ' ,
’^ 4. Lâ,.persoana 3 singulară^ -şfe,-;din\'sufixulv --^şU^işte cade,' astfel că această persoană este terminatăîn vocală;. 'accentuată,'Prin ănalo'giea^ numerdâselpri verbe conjugate cu sufixul! de'prezent1' '-esc- s-a strămutat1 Wc&tuP pe; ultima silăbă:!lâ_ persoana ■ 3 • singularăi 'şi lâ''unele"verbe conjugate ‘ fără acest; sufix.,î-Rari"; (Oadereâ suneteloru de idupăKyocala ::acn centuată; din’sufixul,resc are loc în istrqrqmîn; şi;la-j perseianav2 singulară dela imperâtiyf:c(/o/7î/5/^ gîndeşte,>/MoŢ7î/ş/^fe ,P.	e|c^\ A-
cest.-fapi.se petrece, şi la, imperativul din macedoromîn,..incluzi^ megleni-tul i'ăfiujeâ; pipăe ' P. B?" 143,. zbură vorbeşte P."E>; 28IV, grei' grăeşţe P. B; Â27i-m,'ti!nu te oşteni' P.B. VA21y 'vicneă ^chiamă P.M-J i^;)tfdgneă-tî;fugi'1 W'litr î7ş, ‘ţureă zvîrte 'triAi 17$ măncQyii 'ostiB-neşte-te\P, Mv{:-3318-j cm/ne5-rrafimcă'P.-’M;- ’33s5'i tuceă ascut¥sP)r-M.; 35=-. El-.i'se ’gifeeştk'''lâ' vunele': i:verbfe' pe.'âlociireavşirîn dacoromîn', idfe'Ap'ildă’.Yîn Muntenia*-păzea ==]păzeşte.' \ Prin;.^analogiea ^numeroaselor verbe conjugate cujsufixul de prezent >-esc s-a;:ştramutaţvîn ,istroromîn, acceritulTpe ,ultima silâKă la persoana -2.' singulară a’ imperativului şi la unele verbe conjugate fărâ*’acest1 ‘sufix. Rar: poriq dţi1 Pi'I.“ '• i -f-
5}°Prin analogie' termiriăţieăj-Ăc'delâ ‘persoana 3 ■'singiilârăfo'a ver-belori conjugatei cu\ -:esc \s'-^ jintrodus:’şi ‘ la persoanele 1. 'şi*'2:singulare;dela aceleaş ^erbe.i'Rah; £ iC; .	k-oiat 2
.„^.6. <Cu excepţie 1 de.-y,erbul velle, .sufixul de prezent -esc se. găseşte în|'i^oromîn/numaî lâ',verl)e'' stram’e, spre^ ‘deosebire" de dacoromîn tşi 'de macedoromîn,J incluziv ineglenitulr iinde"^‘acest ‘ siifi£ se' găseşte şi4 lâ verbe 1^--%/'	p.îţr/n;.- ssi	^	■- ,q.....i--) .i
526	§	296.	:
iul staje p; 3 s» prezent indicativiidelai;	stajern-;	dă-
îeţi, dăîeţ este o contarainâreJ.dintfe^forma>:r6mîneăscăi^/!'’şr' croatul dajete 2 p;' pl. prezent indicativ dela' dăvat'i daje.m; laie) şi lăieţ sînt: analogice1 după dăie, stăîe, dăîeţ; lăîen; este analogic după lăieţ— Influinţa croată a a fost recunoscută* încă de Ascoli; în Sţudj critici; I, Goriziă; 1861, pag. 72; pen-. tru care1 vezi ' Puşcarîu, Studii- istroromîne, II, 191, - -H ■ fi) In p. 3 s. ăntitbq V. I. 2650) d'ema P. I. 69 <, -a> -a este p. 3 s, croată -a dela verbe cu tema, ră, de pildă. cuva Aeh cuvati cuvam, jada dela jadati jadam; etc. ,J ■ ' V ţ) Persoana I pl. -ăn este mîluinţată^e; persoariă: lipte prezent indicativ croată -amo. Nezi §^ 237o No;:6v;îîi.;1 ;c î - ;;5,i Imperfectele cîte sergăsesc îniP-.' I. şi îri - textele v publicate; de Weigand în I Jahresbericht{Wv)3şi:de?SextilPuşcarîu în .Studii' istroromîne îl. Analele y Academiei romîne: s serali: tomîjiXXVIH, Memoriile secţiunii literare (S, P;), iSînfc următoarelecDipiuSjîSKar, rătăîa (arăta) P.I, 1429.—p. 3 s, ăntrebăîa (cerea [întreba]) Pvl;! 68^;-^ p: 3 s;: davăia (da, dădea) (S.jP, 36^ 56y 61t>’ .dare'^r -va (pentru sufixul -va vezi1 mai jos 'sub 9) orr croat davati.— p;: 3 pl. dav&îă (dau, dădeau) S. P. 51.—pV' 3 pl.' fqceîa [făceau). P. I.„ 58u.—p.. 3 s. fâts'eia ."(făcea)'' ÎVI.
22 j ,t>. croaty ganaţuşez siclv unterhalten la Byhan;: jlsţroruma-; inisches'cGldssâr.'^p'.oiSiisS'.'^/î/fâ-' (trimetea* [gonia]): S^P^j 56\— jjp^s-s^ ţurbăîa^{îiMm0-?pb 682{>in- X obviare^pp^hs^ niejeiă:, >mej^ialmerjeit^%kg^r^'.::]!. 21$66y	57;
(gîndiâ) P^;31^crpaţf miŞliti denlţen;^ •p^	sVI-
685 (dezţrăca,. lepăda depe^sine)!>neosloyen./7za-lliii aijsţreifen.^-p,-,^ iijnuncfiîq-yi(mmţ:a)a|*. I- ^S^^-^p^Ş^s, oslob'odiîa (sloboziai alib^era) i;S.oîP,o47.î>croat«ii oslobo.diii îos-
•sţ
^M’Jscfirei&en.—pV 3	, J/Ş
ta/eGa^loYÎrŢTtPc S^pL^ocosi^	Li^25^icr;oaţ po-
Afr$/#sltajîmâWT-p-;,:&L^
2	435>croat pojesti pojedem aufessen.—p. 3 ph^poîdia cau)F;Wf^l344.— pV 3, pl. l'pomisliiâ (gîndiâu) ,j;Şi?P; 60^croat
i i?a	•<* '•»*«* ‘‘-îi* Vuu	n’-^
1, 644.—p, 3 s. se spenseia (se sfirşia de consumat) S,,P..56-
§ 296,	527:
^>croat spendzati verbrauchen.—p, 3 s. sfresia (scutura) W. 144	croat stresti herabschutteln,—p, 3 s. ştiveîa (ştiia) P. I.
142^>seire-\:-va.—p'.‘2 s. atsideîa :{ucidea); P. I. ; 382,.— y. 3 -s. ’vedăia (vedea): S. P. 17,—p, 3 . s. verila (vema) S. P.: ;13, : 36y 53, 60.—p. 3 pl. viraveîa (veniau) S.'?P.;j 12'>''. venirer\-,-va.*;	^:=;v
1 ^ Dintre aceste imperfecte numai pute prezintă forma.: comu-jiă. romînească. Celelalte au o fizionomie specială, care în general. se poate determina prin aceia;că la tema prezentului: seva-dauge un -ta, pelîngă care maî este de observat că- verbele' •străine cu tema r-a prezintă în .loc de -a. pe acel -e, >:-e). care -apare la persoanele 1'^ 2 plurale dela prezentul indicaticatiVului la infinitiv, 'participiul prezent şi participiul trecut (Vezi hota de: mai sus de sub XII, 3, observaţiea 3)r > Acestv.rz“a se- explică printr-o contaminaţie cu imperfectul croat,: care :se caracterizează-la foarte multe verbe tocmăi!.;prin ;aceiaScă la tema prezentului: se v adauge. Vun -fa-^ Drî. că tema prezentului se modifică îm acel fel ccă devine terminată în -lă.—: infinitiv; plesii, prezent, pieile-, imperfect plet-ija infinitiv, paşti, L prezent pOSre-;: imperfect jjas-ija-.,' infinitiv grebsti, prezent greb-eJ, imperfect greb. •ivja- i i infinitiv peci, prezent- pec-er:, imperfect: pec-ijă- ;vinfi-. nitiv>:;kleti; prezent kuh-e+v Liinperfect ^a/z-fya^^iniinitiv: eMtif prezent bi-je-, imperferfA&/rya^	tprezeht^/r*&%-
imperfect-i ton-ja±; infinitiv, amjeti-,. prezent-urni-je-\ \ imperfect Mrrd-ja-:p:\niiniiivÂgorjeti, ^prezent" gofi-j\ imperfect:, gdri^ă^ţ: infinitiv, hvaliti, .prezent hvali-, imperfect tvoaij-as^infinitivîs/r jati)\ prezent-Sfc/e^limperfect si-ja-i—Weigand în România XXI,: 247 Ivede* în 'acest imperfect iştroromîh o influinţă', -italiană. Dar: •cumivs^ar fiv putut naşte tipul istroromîri Ha?\ :din -tipulc* I italiăh: -ăva.: -eva -iva ? [■■.	'iO/l-r.::i iunaioh jfirfsîîo] jV:
; 6,< Dacă la imperfectele de-sub1 numărul:s.preeedents.mflu:-: inţaiilimbii i croate a şavut loc: diii} partea^ radicaMuivîilaourmă-:. itoarele Siaaîrîtrodus terminaţiea;;:imperfectului'croat, «Exemplele' ■sînt rJuate dimitextelenpublicate. ••deuiSextilţrPuşcarîujîşîistrebliessă; se; ţină rşamăi de ânprejurarea că’în aceste- texte nuhapârer.nieiun: . ş?,şi)\nicîun > z: pretutindeni?. în loc . de ZS}. Zi i dinitextele publicate •de- Weigand şi de Iosif cPopovici j?apar în textele v publicate 'de. ■Sextil- Puşcarîu SyiiZ;,' Aceastandin cauzăvică-persoanele 'căre .âu narat/rjşi-] acele) care.ţaurmotat)ri:n-ausputut:lpr6nununfal!pe?-^ orî ăUŢproîmnţafe un-c^ asămăhător la^timbfUB’cttr^ (Compară cele-:spăseude:jM^eigahdîriJăhresbenchtrpag^: 124 : cu opri vire: llâ?Sy£
528
§ 296,
din istroromîn: „Cea mai mare dificultate o fac şuerătoarele.. Toţi; autorii, fără . să mă exceptez pe < mine însumi,' sînt; necbn-secvenţî în: redarea acestor sunete. Cauza stă îu aceia că pe de o parte pronunţarea variează dela individ la individ, iar pe de alta. unul şi acelaş sunet a putut fi' auzit de’ diferite persoane în diferite felîurî. De pildă, Marcus Zvetsic din Susnjevitsa şi Franz Stroligo pronunţă 'fost, îar Nestor Scrobe fost. Acest din .urmă pronunţa si, îar, cei : doî 'dmtîîii-^;'is din c latin era pronunţat1 ba ^ ba ts. La unii precumpănesc sunetele la alţii, sunetele 5.v Sunetul s, dini-punct de videre al efectului pe care-1 face asupra auzului; e' Un sunet intermediar între s şl : Vezî şi cele spuse .la § -258 No; 220). Eu în redarea e-xemplelor pun pe s, z acolo unde sînt ceruţi: de . istoriea limbii. l’eî'.qfost ruşire^spurelşi frică che ţe pdt'e fi<,v, şiAnusvreşe ziţe niş :{ei :i-a. fost., ruşine să spuîe şi .frică; de;;ce^se pOate-întîmplă; .şi nu.; voia > săs.ispuieăîumic)i:'Si-:P;.lvlO.^/^/e luiţela mladits' t ăhtrâbă căt-,'vor:, pre.'plăts’e. dâmnu ziţe-ychemu: vreşe niş ■, (tatăl; tînărului vii; întreabă cît vor pentru ■ plată. dom-: nuli răspiinde cău nu‘.voia..nimic);' S.P.125.—ie-!Ş gătie 'r^ckfţtp^ scol-te mainsără1 şi mai muşătă neg-aî.mqnts'e. foste.-ma riuise, vreşe; sculă- (eL îi zice ; «fată,; scoală-.te mai:isănătoasă-şi1 mai/ifrumoasă;;decît ăî fost:; înainte» :;-dar., fâtay nu voia . să .se scoale)ÂSt"Pi ?:26.±ăntreb$t+a <dâmnu tejăcunse , ăreie .[pâre-şkcaşjjl ma\ ie ziţe cheMr'qrey ddrhnw. făţe -Mcahvirâ.ăpa ănlrumerpira-:la jerimdLrşi ziţe■ domnwdiniela-\tejăcr «pără'rşii-xăşu»., e îe :t#ţe<.ăpa-V:vimpărAq;stâmigy\ipa~-. tâi’şi&căşuf) Aziţe --domnu.- Petru^ziţeMu ^domnu.:>%ţudă: . se nie-dziţe-. ^cam l'^.e. ţădq, căn- nu. vreşe spuîe , [gre£ şifeiin;rlo.c/cde spure-J? îejvaimdi\voli otopi-selnego spurer.•-(a întrebat domnul pe lucrător dacă are el pîne şi caş,.-dar ;el zice;icăîinrare. iudomnuL face: să-ii vie iapa " păn >.lk genunchi, şi zicendomnulrMucrătorului:;. ;;«pîiiea: şi caşul»;, şi el tace. apărî. vine.[.păn :1a .brîu;[stomâh]/ .«pmea .şi caşul»; zice> domnul. tPetruî zice";d6mniduîi:;iî^i-irpreâ;;?mult».o,şi;:dbmnuIsîivzice’:; ^cuin a-t preaî mult^fcînd n-a: ivrut să spue ?; el 'ar&vrea ;mai: degrabă’ săi se liînece, decîtisă-spue») -.S;■ P.s26.ni-ie&lăîrogu hecarli dqsă; nia deyhuxvreşe ţ.{£\ ;îl roagă să-idese, lidar ;el- nu ;voia)sS'. Pb 36.^r-îel' -seiivreşrunsurăj,(eî ierafcisă:.; se ctmimeJfrSvj^d 41ic' na /'V^qdelanacesteriimperlecte'/este'jterminaţiea) de'i imperfe'ctuai treia persoană) singulară dcro'ată -5e.&:Prin;<analogie s‘r.a;wîrîti'.apot ^şeişiJla npersoana la" ‘treiawplurălă^«InîiZur<Rekonstfuktion?:des<
§ 296:
529
Urrumănischen ipagi ; 23 Sextil Puşcarîu; vede în ; aceste forme nişte forme de prezent, care s-ar fi născut din vrese spăîe (vezi mai suis al doilea1 exemplu dela S., P; !26); rcuvirite cetite de^el cil Ş \ şi considerate ca compuse din vreSj^/sr prezent + conjuncţie''-^ 'spiiîe 3 p. s. conjunctiv (Compară xele spus? maî sus'- sub Xlly 1). Dintr^o; asemea izolare, în. care liihbav ar fi confundat pe1' vre^-se întreţin cuvînt; ar fi rezultat după Sextil Puşcarîu un prezent cu Hs al -Verbului voesc,: pe - care el îl con-, stmeşte în întregime astfel: vrâscu; vresiy vrese, yresen,vre-seţ, vreSu'. Asupra chestiunii revine Puşcarîu, întocmai eu acelaş chip de ă videa, îh Studii istroromîne II, 198, 199, cu a-dăosul că formele vreşca, vresîj vrese, vreseri; vresâţ, vresu le-găseşte -întrebuinţate în nişte texte inedite ale lui Glavina1, căf Belul6vici,'inf6rmătOruI lui Puşcarîu, cînd^era ;întrebat; îi ^dă-^ dea regulat^ această ' conjugare apregnantului >> vrea la <prezent.“| şi că--vBartoliv'âr^‘fiiyâuzit ^ într-o localitate s (Siicodru) forma de persoana 1*-singulară pre^eint1 vresai 'Ins cie priveşte formele,din texteler4ui :Glavina fşi -fornia vresu lauzită de Bartolii să se fcage bine" d^; seamă" dacă nu1 cumva * sînt forme-de Mperfect, - iar; nu de prezent {locurile - 'doar ,• toate idin textele publicate de? Puşcarîu sînt- imperfecte şi cu toatei âcfestea) Puştăriujle^liiatvdrept;preV zente’!|. ■>*Iâi<>'in'" cWpriVeŞtei : > p'aradij^nsî"îde'^pre'2;einfc.t' vtâscuyA-'eic,\ dată de'Beliilovibi, cînd -era întrebat de- Puşcanuy pe asemenea paradigme -spuse tid'hocy oarecum-sugestionate1, nu'poate, pune cineva*-maun 1 temeiu. '--Dacă ■ însă * într-adevăr 1 există* asemenea forme de prezent, apoî trebuesc considerate ca formate analogic pe ■ bazafimperfectelor/ câte5 aceste din^urmă; apar în: adevăr de fapt m texte,’	v - >:• y«v^ yy'-Xw'ur;
7.	în viitorul p. 1 pl. mesermo (vom merge) P. I. 4932 77|i- -mo este iorma^!persoanei îrttîi plurale croate y^mo, pe care o are -în limba' croată persoana întîîa plurală dela .prezent, imperfect^ şi 'aorist. Poate că yâ ăvut-Ioc şi ' o influinţă din par-tba^fomîeî de îîitîiâ' persoană plurală* ■ aLviitoruluîitalian vr-eremo (tăM^reWp} ?€tiăereiho-)\ tj - nm 'v^a- -. IZ.
: Kqo:§,i;;Căifşi^meglenitul, şi^în ;modi cu totul"deosebit de firea dialectelor dacoromîn şii iffi'acedordimn,istroromînul, conform cu firea limbilor slave, deosebeşte verbele perfective- 'de cele imper-fecfive^‘şi(lldups& procedareaVslavă, formeazâHperfective diiriim^ perfective cu ajutorul prefixelor islave;!‘-'şi -î ăţ 'sufixului slave,-/z *).
yyi 'yyy\y\by—‘jwn.ytco 70I an $>.nh>mhr'i rn	'v»\c>w
,.	*), Chestiunea formării ;.deryerDe^:penf£hye , în,--.istroromîn cu. ajutorul
pYefixelbY ^slave'â âîins-tt-Io’sif* Popovici}‘Uiâl&telc romîne din'"Istria, I,
pag. 111 şi apoi Puşcarîu, Studii istroromîne, II, 251.	34
I
530	§	296.
a. Perfective şi imperfective slave simţite de istroromîn ca
atare;
otpravescuperfectiv (sfîrşesc de pregătit) !5> croat otprayiti perfectiv abfertigen:, îeî s-axv, otpravit şi rnegu. Ica (eî s-aii sfîrşit : de pregătit şi pleacă) ?. I, 3331, otpravl’escu. imperfectiv (pregătesc) ;> croat otpravljati imperfectiv bereite’n: îel’ se ot-pravîescu zamere Ica (eî se: pregătesc sa plece) P. I. 3328.— spraznescu.. perfectiv (vărs)>croat isprazniti perfectiv. ausle-eren: te ro,ga, tsiia îe vîrtsina, sprazne-L (te rog, iată,scumanii,:- varsă-1) P, I. 3727. spraznivescu-spraşnivescu imperfectiv (vărs într-una, tot vărs) > croat ispraznjivati imperfectiv ausleeren: ie l-a lat [vîrtsina] şi poşne spraşniveî tsesta vîrtsina. îe l-a sprazniveît	tot pira dămarţţa	(el	a luat cumanii şi a început să-l verse	şi	l-a tot vărsat	pănă	dimineaţa)
P. I. 37-21—zeuzdescui,.perfectiv (punr unuî cal frîul) > croat zauzdati perfectiv, zăumen: ver fia un ca legăt la, îăsle şi tu, ver ăl zeuzdeî (veî afla un cal legat la iesle şi-î veî. pune frîul) P. I. 418. Lizdescw imperfectiv ; (caut să pun unui cal frîul) ■>croat uzdati imperfectiv zăumen: când ăl uzderi, îe nu şe va da (cînd veî căuta,să-î pui frîul, el nu^se ;ya lăsa) P.I. 411?i.—ştsofnescu perfectiv (a, ciupi) ■>sloven scipniti■. perfectiv zwicken, ştsofescu imperfectiv (a cîupi într-una)>sloven 5c//?(2// imperfectiv zwicken:S un gdlub ocoli; de lacr.moteîţ se .şi ştsofeit-a che va ştsofni zirna (un porumb umbla prin .pre-jurul laculuî şi tot cîupîa,.: doar va . putea prinde cu pliscul vreo sămînţă) P, I, 1816. .	C;:	;
A . [3. Perf ective formate de istroromîn din verbe.:romîneştî prin mijlocirea de prefixe slave şi	a	sufixului slav	,	;	■
•	Prefix /za->slav na-:	^ :■ o
nesemiru (sfîrşesc de sămănat, samăn .în întregime un Ioc oare-: care)~>semiru:stă nopte moreşti tasta, codru resco-v peî şî de gt'ăw nesemiră (în noaptea asta trebue să. desfunzi de copaci codrul cela şi să-l, samenî cu grîu)v,P^ I. 3113,—rdşo mn-a zis neca ţâşta- co.dru rescopeşcyşi . î de grăwy.nesemiru} (roşul mî-a zis ^ă cdesfund; de copaci -codrul cela;şi să-l samăn cu: grîii); P.L,(31.16,:’, ’...•! -buivu-Prefix p.o-Ş>'s\âv>..pOA-:ăs-lojjd.vwii polegii (leg:;pe^pţî)î>/^-' . dM â^pplovit. şiGpplegăt lî-au X \ prinis şiîli-auirlegatîpes^oţî)	-.rALbsh-,*.'!
poşemirii (saman- în întregime un loc oarecare)i>semiru: vezi t\'J^fşela;'cg^u?fino/^iptqţ^eşfâj^î\;şi }pd^enîirdvgrăw
§ 296;
531
: ... (vezi codrul cela? trebue să-l; disfunzî de ;copaci ;şi să-l samenî tot cu grîu) P. I. 392ţ>-	"i;	.■	•••.*.’
p0spuru}[spuntot,: povestesc pănă lâ capătb>spăm: ;î-a po-spăs tote s$le stvar cum a fost (î-a spus toate:întîm-plările eî cum au fost); P. I. 6329.	: ;	, r	;
potăla (taîu dintr-o lovitură: de cuţit, der pildă	o	legumă	din
grădină) > tăl'u: neca crescu dâcle veriru maî mar [ra-ditsi], pac ren ăl’ potal’ă {să crească	pană	s-or	face	maî
marî [sălăţile] şi apoî'- le-om tăîâ) PsJ-;	53^;
potdrcu (torc tot ce era de tors) > torcu :. virit-au treî tăte cătră ia pre dcnă nuntru şi l’-a îăle tot potors (au venit la ea înuntni; pe fereastă trei mătuşe şi î-au tors ele tot) P.I. 7123. potsiru (sfîrşesc de cinat)>tsiru: veriţ-aw. tselUfăUiisera,
-	şi tsira l-a fostpripravită, şi îel’ aw tsirătpşkde cănd aw potsirăt, se scolâ tsesta căpo de lgdn{sM: venit ' ceilalţi sara, şi cina lî-a fost gata, şi; eî au^ciriat/i şi dupăce au sfîrşit de cinat, se scoală căpitanul;: hoţilor) P, I, 2237.	'	-	-	iuyrfn/’
poutsidu [ucid.; pe toţi pan la unu\)>utsidu: crdl’u neiVăstoţ poutside (craiul ne va ucide; pe, ,toţi); P. I. ,i-0§i.t^sâcra zis-a «io. nu ştiu tse .ren 'fytse:'-'de-}UăstixmQiŞchi». băbă zis-a «tsăsta ren doti poutside».}şi iăle aw ăl poutsis- (soacra a zis «eu\ nu ştiu ce vomc'face.'cu mîţii aceştiîâ». : moaşa a zis «să-i ucidem pe; toţi». şi' îrau ucis pe toţi) P.I. 52u	i	i
Prefix za-;>slav. ztf-.'	\ ^ r;< ;•?
zăddrrhUj zedârmuv.-^xicQp .a:.dormi*;adorm)^dâmu-iifdejiCând
-	, uîel} foireiZădurmiru, îo voî; măre.eca/.caj?/feo(dnpăce-;ydr H adormi ei bine, eu voîu merge; cu cuţitul)^P/[Lsa7^—cănd ,u :; a îeuzediirmitl' lgt,J-atsela:	ijcîndua ădormit/elf ira
luat:;scrisoarea) R.X 2â8.—cănd a>ja zedurpiit^îef}# î,; \ ilat(isesta,mer i{ci^i adormita ea,neî au luat mărul) Pi b ■54 ^îek a zediirmit. doi, igâbo îe n-a :zedurmit\ti.
auqadtirniit; ;;ciei[ doîj ghebosulînsă nra adormit)?P]i]Kil723^ ;	pus-a: îe ânsirpUrsim de funiij, ;se nu. zedorme,
Wivlk rbCLiizedur/nit -(el şira jîmplutş sînul de ^furnici,- ca să s;nu adoarmă?; şi i n-ra.; adormit);^!.;wste 3Iidn3.il b. zăfărecu (brîr,,bat-; în i;cuîe^rmclM^bătmd^în 'CuîelVp orî \;pim în lanţuri, încătuşez”) >fârecu}{dr. ferec);:scov.ăţsiiţ ză-farecăt-au măgo şi cu mulăm (fîerarul a bătut; în cue
532
§ 296.
: pe vrăjitor şi ;pe ■ fimeea lui [adecă a bătutvîn cuie capacul lăzii, unde erau închişi vrăjitorul şi fimeea vrăjitorului],, ori fierarul: a pus-în lanţuri] a încătuşat;:pe vrăjitor şi pe fimeea lui);-P, I-> 9fg;'.	■Vm':.-	v-1'- '-v., 1
zrampighescu (reuşesc să. mă caţar)^ rampighesca, mă caţăr, ;r: eveneţian rămpegăr a; se căţăra; docle s^-a îe'zrampi-.	gheît preste- tsela zid^iel-a făcut uit bur foci de căle
..	(păna a reuşit ei să se caţăre peste zidul cela, ei’ au făcut o bucată bună de^drum); P; Lc3632.' ^	‘	:
zecl’idu, zăcttdu (închid)>cl'idu: uşa ramăs-a rescl'isă, te rogUj zeci'tde-wo (uşa a rămas "deschisă, te rog, închirci de-o) iP/.-L î.37'Z5.-^l-a I zecHs (l-auv-închis,* l-aii pus Ia închisoare, în temniţă) P. I, 4524.—voi te zecl’ide (te voiu <uv^mcliidâv'[îfi dulap]) P, I, '46îa, -când: câvtăy dome/e v.V'i:căndţimdcl’i zecBşyOntrăt,vâde (ea, cînd se uită, doarme, ;us > • şi:cînd>ţine ochii închişi; atunci:vede)1 P, I..'-55$:— ăntrăt a idupdmîre \zăcl’îsAuşa ■ (îndată a; închis uşa după mine} 6.0&d'qS3	■■	ji	ay,
Sufixul -/zt>slav ~n:	.i
plecnescu \ 1; . netrânsitiv : plec, încep a mă-duce, pornesc sa . ^ mă dftc. 2, ' trâhsitiv: : aplec, îndoiu)’>JC»/ecK (drplec. is-
•	< ^Aîttoremîii^p/^catilipSfeşte în/ texte şi în glosare): îe plec-■î: ' ninda* mere . fără .(el 'pleacă şr'iese afară) P/L S^,— V3îlr-i ontrM'i avmr$u mes câtm îe şi li s~av:plecnit ăn je~
■	ys. wuncfi (atunci'craiul'a' mers la;el- şi i s^a plecat ;în genunchi) P.L 214.
9.	In mod cu totul deosebit de firea dialectelor dacoromîn şiamacedoromîn (incluziv megleriitul)/ istroromînul, conform s cit fireaclimbilor slave,' -formează verbe iterative dela >veibe imper-feetive şiVpefîectiveiprin mijlocirea sufixelor--za şi -va. i(Miklo-sich,‘-VergleichendeiiGrânimatik-der slavischen Sprachen II pag. 454 'vorbeşte , de aceste Sufixe sub‘rubrica ;sufixului iterativ -a~ Pfe lipişi pe;!-v^ din.j;.-zd;->n-vă&et lbm'cpnsidera*c&v/-sunete de legăiinmt ^între î rădicâlul;Â'verbMuî,^'delă^câre ’* sfeVîace ^derivarea, şi: SiifixuLidferivativ -a. Oricumova'ifi stînd’ lucriilndih;:punct de videre>-âl> drigiftiî,. vRdffiînufc aJ'Simţit^xfc'-Sufix derivativi pe -ia şi pe	(ţe	liidji Ş^sigtîr 4otaşa simţesc sufixele âcestea
şî limbile slave înseşi >şi iCroatul; ^ pildă;zm^-ubifaii ifaţă cu ubiti, îîn dâvdti făţăbcuB^/zdsiihţeşte^^cai'elementtdeo'sebitor pe *-fU-	{‘‘xşhuîb'mu .bir-ns! av
liSufixitî 'Sihctirmil	îvj	\'t. fcTvtoWttii
cfemăiu (chem de mai multe ori, chem într-una) > cl’emu: da-
§ 296.	533
măreţa yerit-a băba răno,cl’emăiă-lmia, sculăţi-vă, A - ’tâtap ridpta :dţ._ lucr$h ';(dimineaţa a, venit baba;! degrabă şi strigă la el: «eî, sculaţi-vă, aţi lucrat toată noaptea») P. " I. 6S8.	;	v
Sufixul -va:	./-r-x,	-v
ămmetavescu {mvăD^ămmeţu: ia mes-aw ân şcolă, ăm--)•	meţavâltr£-au:A1c4roAmuş$t.^.aşânsha bire.ammeţaveîi,
che ă> foşt:>ttătte \şh:m$m-iCiMa'-conUnţk (eâi .a mers >*•	la şcoală, şi a^ învăţat foarte: bine, aşa de bine a"învăţat,
că tatăl eî şi mama eî au fost foarte1 mulţămiţî) * P. I;’ 142S, davescu (dau în diferite rîndurî) >dăur; ontrăbdv\ crăl’u mes cătră ielşLlil s-av plecmtănjerundi şh che neca-t otpnoşt$zche':kav tfavâit ţela şepăstu cglîne-Acănd ăn v voiscă mejeîa. (atunci,-craiul s-a dus la. elişi î-a;;căzut în genunchî, ca să-L ertexă î-a tot dat calului cel şchiop decîteorî mergea Ia războîu) P. L 21,,.	i. Lj
furavescu i(fur într-una| tot fur)>fârw:[ tsel’i omir taţ idu fost,
■	îel’: \ au., furaveît boî (oameniî ceîa erau hoţî, meseriea lor
•	'	;eraebă,furau boî) P. II ^rr-OntrătaifqstxărhOvcetăte
nuşcărl’i -lădri, cărl’.i furaveît-au şi şcoda lucrăt, ma nigdar nitsur nu l'-a putut fermei?niiŞţi\<:ărU \âs {pr dată erau într-o cetate nişte hoţî,, care făceau multe pră-dăcîunî Îşi' aduceauiipagubă, dar niciodată nimenî iiu-î pu-tuse prihHe şi-nieîi'şti care-s) P. I. 2112./ latravesiu -(latru ! întrema)	a^ăvic-latjnveît4\oai&
/ vremea^ lătrau)-Pi I,V.28jp: :/>•';	'W' :
muncavescu (mînînc în; diferite; i rîndurî -teciirs. _de&ţmv,timp îndelungat) ->mărăncu: viro ots, ţ-pî; da pocusi, tse ver muncavă la mire (vino încoace, ţ-oîu da să guşti din ce veî mînca totdeauna la mine) P. I. 831. ;	; ; . : '
pascavescu (pasc multă vreme, netransitiv)>ptfsc#,: îel prin
-	- ramniţe aw /7asGave/Y (ei [măgăruşiî] păşteau pe. şăsurî) h	53,^.	7	;'î;
f?urţ<fy&cu\{$M A'iMlfa^vreme^rih (iej^eţite1 .:nnflun)>|»^M; r ^	/72 d:^ /irt	^ '
^nu;putea,;umbîa,xtrebuîau?s-o-poarte) I* I-nlTs- jssi -.rescl’idavescup- (deschid■■-cîntr-una^ tot; -deschid)'^rescEiduJuîa ’-i- zis-a : ' «ăşa famăs-ă resclisă, te rogu, zecl’ide^wo». u ‘	’î0$ţtâ:JBAuşă,/.zeclida
i1; , veîi si Aresctidaveit [ea. azis: .«uşâ,;a! rămas deschisă^te rog, închide-o», cînd s-a apucat el de-^uşăntoată-.noaptea a tot închis-o şi a tot deschis-o) P. I. 3734.
534
§ 296.
spelavescu (spăl mult, spăl bine)~>spelu: l-a poşntt spela-■ • .veî [în text greşit spelavuî] (a început să-l spele) P.L
25,.	.	, -
spuravescu (spun multă vreme, povestesc)'>spuru: tsirevire de depărte, spurave ciudă (cine vine de departe, po-vesteşte multe) P. I. 81s. ştivescu (prind cu mintea în repeţite rîndurî lucruri care înre-peţite rîndurî mi se arată) >•££/«.' tse codăr ăî maestra arătăîa, îa văl’e stivei a (orîce-î arăta profesoara, ea îndată pricepea) P. 1.14^. vindavescu [vînd în repeţite rîndurî) ^vindu : mes-aw la tsesta bicăr, îuve vindavâît-a cărna (s-a- dus la măcelar, acolo unde acesta vindea carnea, acolo unde acesta îşi a-vea dugheana de vîndut carne) P. I. 26,4.—îe a poşnit ■ metur legă şi mes-l-a ■ vindaveî pre .ăsir .ăn tse’tăte (el a început .să facă mături, le-a pus pe măgar, şi s-a dus să le vîndă în cetate) P. I. 65v—tuntsa tsăle cu-hăriţe cl’emăt l-a dpet la . uşă, che neca.m&re metur
■	vindaveî {atunci bucătăriţile l-au chemat iar ; la uşă, să vie să le vîndă mături) P. I.- 6520.
zecl’idavescu (închid des, închid într-una)zecl’idu: Vezi e-; xemplul de- sub resctidavescu.	u.	,
10.	Ăâiectivele CLintentu (mulţămit) şi ve5e/,(vesel) se găsesc construite cu dativul, : conform uzului slav (Vezi Miklosich Vergleichende Grammatik IV pag; 613,; No.17, Der Dativ des Grundes): îel’ a fost toţ cuntenţi şi. vesel' hi.tseşti doî fecior (ei au fost toţi mulţămiţi şi bucuroşi] de aceşti doi
■	copil) P. I. 24, *)	'	.V	■
*) Miklosich Die slavischen Elemente im Rumunischen' 12 consideră ca datorite imitaţiei slave construirea dacoromînului mă rog cu dativul (mă jog. lui > dumnezeu, care;ar;fi=yechiu bulgar molid se-bogu), construirea numeralelor dacoromîne dela douăzeci incluziv în sus cu genitivul {douăzeci de Turcare ar fi==vechiu,bulgar dva -deseti Turăku), şi construirea verbului judec ;' cu dativ în 'judecăţi' Săracului şi ’ mişelului din Psaltirea de-n{ăles Iaşi 1680, care ar fi=vechîu bulgar ' soditi komu. Construirea luî mă-rog cu dativul este'însă cevâ' romanic,'Diez'Grammatik .V ed, pag. 859;; Meyer-Liibke; ;Grammatik: III,! pag/' 392 ; genitivul pelîngă • dpăăzecî cu prepoziţiea de'este ,formav obişnuită romînească—şi romanică—a genitivului partitiv t (Să se:bage de samă că douăzeci—două -n-substantivul zece la 'plural!); îar' judecăţi 'săracului şi! mişelului nu-î vorbire romînească, crimitâţie servilă a cărturarului Dosofteiu după textul slavpe câre-1 traducea.-	:<	■■	■.■hr''	.	•
§ 296-297.
535
ii	o	V,	Xffl.	..	.■
Diri limba itaiiatiă: a înprumutat istroromînul/ formarea' pa-r sivului prin fnijlodr^'verbului verilre: se rţtsel'i ts'e făiu r-a ndştra cetăte iiel’; Veri căira tnire,, îo le rşş şcapuleî, che nu re veri niş gaştigheîţ (dacă vor veni Ia mine ceî ce fură în cetătiea noastră, 1 eu 11 voîu scăpa, aşa că nu vor fi de fel pedepsiţi) P. I. 2Ub.—onfrât, verit-a cunoscuţiatuiici s-au cunoscut'Unul; fteăltul) P’ L 261(—tse ve.îo ănfrebărj momţ spiire prăivo, e se nu, veţ veri gaştigheît e (ce vă voîu întreba eu, trebue sa-mî . spuneţi drept, dacă nU, veţi fi pedepsite)
De' obiceîu însă; în istroromîn, ca şi în dacoromîn şi.mace-dbromîri (incluziv meglenitul), pasivul se formează cu verbul a fi ori prid forma reflexivă: ălim&re c.âlo, ăli fi obisit (ori vei merge- acolo,' orî veî fi1'spînzurat) P, I. l-^.—nu vâr fi niş pedepşeiţ{mi _vor fi pedepsiţi de fel) P. I. 21^-nu sdco ţe se"itemr£1se'jăţide (nu; tot ce se ţinteşte se ucidie) P; I. 1712. —etc. etc»	\;1/:
j : ».	§	297.	d)	Adverb	■ i	\
Îstroromînul, ca şi celelalte dialecte,• are: adverbe înprumutate s din limbî străine,' maî: ales din limba croată, J. ăhcăntrdL'{lmîhte, îri^întîmpinare) P. I.V3226>italian inCohtro. —âhAdvor'];{afâră) P) I. •31'27>croat na dvor hinaus, foras,— ăiitfffi" 'y&t\'ântrql—ân zgârii [îrr sus)' P. I. i5;;3> croat zgora 'supra;; zgoriih iureum' N&nanic 'câkâvisidH-labatische Studien II în, Sitzim^sb'erichtei;/der';Wener Akademie voi. 108 ; (Ne-mâriic II)L pag. 229.—băştă (numai) P, I. 65ui> italian bastă destuX.—bdrebit 'y 'mo'rebit (poate, cumva); P, I.: 20^ ’4137 ‘4412 4629^> croat rhâră biţi trebue şă fie (după ŞeMl Puşcariu, Studii istroromîne, IÎ, 106i>croat ‘rhbZe' bitV poate fi).—die un trăi (dintr-o dată) P. I. 75n>italian ad un iratto.—clon che (deci, prin' urmare) P. I. italian dunque, croat donklc; ergo Nemanic II 224.:—epiir, (cu toate acestea) P. I. 412 > italian eppiire. —îă (daj' aşa)' P. I. 31^>Croat: jă itz.^-îăco' (foarte) P.I; 6214croat jăko sehr. —~îădno (cu supărare) P.-fr;4l® 42 j6> croat jcidno,£’' Neutrul;;singular dela jadan, unselig; ’ Uri-giuckiicK,—tur (negreşiţ^sigur) Pr L 72,>croat jur sclion, iăm.-—îuşîo (tocmai); P. I. 7g^>croaf' (diri italiana) jiişţ'p 'lpse,!$Je^ măm’cjil 22^^^//^;;Vezî°Z(î&.^/a^o (departe): P.i:L, 5 4i^ croat (diii italiana)? iargo Idnge Nemanic'II1 225;-—măgdri
536
§ 297.
(chiar, chiar şi) P. L 2912>croat magari etiam si Nemanic II 225malamente (rău) P. I,£834>italian rmalamente.—măne (mine, rhînî) P. I, 752>italiăn[mane— mimd{^mco\o\f. L 3423 >croat, mimo vorbei,, ■pr&eter—morebit.' Vezi 'borebit—ha desno (la, dreapta).P. I’ 52?>croat 'nadeşnoxz&is.—năl prve (maî întîîu) ,P. L. 6834t>croat ~ndjpfvot primum Nemanic II 225. —năzaţ.,(îndărăt/ înapoi)'-?.,I. ’751>croat, năzăd’ţidzada. zu-riick,— nicacor (nici într-un chip) P.	croat	nikdkoi;	ndl'o
modo Nemanic II 226,—nigdar, (niciodată)' P.’ Ţ"3722>'crbaţ nţgăflr 'numquain Nemanic II 226,—onţrăt, ontrăt, ântrăt (a-tuncî) P, I, 6« 1723 603o 615>croat“ ontrai tuiri Nemanic II 226 —ontrăt, ontrăt, untr$ti4..ântrăţ .•.(odată);t^iL.i'132l 177 7623 8019, 20>veneţian un _ irqto ’ una. volta* odâjta.^-jC^ef (îa-răş, din’noii) P. I, 6521> croat . ‘ope'Cwe^	'âr
miază). P. I., 3112>croat o podne um Mittag.-—pac,(apoi,. atuncî) P. I.. 52 7> croat pale hernach, dănn.—poete, potle. (apoî, după aceîa) P.J. 4133 654^>croat	ppstquam Nemanic..II, 226,
potle demde Nemanic II 227.—po /zdfe7(noaptea) P. I 829> croat po noci bei der Nacht.—pre vise (prea mult, prea tare) P.I. 3133">croat vise mehr, plus.—pric-:(dincolo) P. I. 7312> croat prijeko hiniiber.—rada, rădo, (bucuros) I. 74. 5519> croat rad, radă-.,Iibenţer.°Nemanic; II 227.— răho, ,,răiio.(diini-neaţa) P. I. , 689 7437>>croat.- rând fruh,. des Morgenş.— sămd (numaî) P. J. ,63i9>-crbat sănio.. nnr.-^scrozi (în toate . părţile) P.. I. ,22.iî>croat- şkroz .per .omnes",partes'.— scupa (înpreună) P. I. JJJcro&ţ scupâ. zusammen.— senoiş’i (noaptea asta, layrioapte, astă. noapte ; despre /noaptea. care vine şi: despre,cea trecută) P. I. 3614 ,47lt;>croat,S£noci. diese Nachţ,'..hac"nocte. —smirom (în linişte) P. I. 50s(;>croat s/7Z/ro/77 xv\rig.—smiron (într-una, neîncetat) P. I.. 1213, "33 >,.croat smiron semper Nemanic II 227.--şubiţo."'(îridaţa) P, I. Î2IS>italian subito— teşco (greu, cu greutate) P. I. 1 i13p>croat tesko_ schwer, grayiter, dif-ficile.—tş’a (departe), P.	croat ca weithin.—iii ‘{ăicîj P.
i.:;65u>croat ţu istic,—.(îarăş‘, din .nou) PLl. ;6321, ,22p> croat .-.fod/. .’eţiam.1Nemanic'''.II. 228;^M/z/r(fjt:. Vezi 'dhţrat^yŞi'e (degrabă,., îndată)' P. I. :527>croat" .yalje’. ‘şogleich —văvic (totdeauna), i: Ş53>croatyayek s^mp^-Nemanic.îK^22.8.^yec/z/ (niaî,''încă)’,P. XV3.132 7213p> crbat‘ i^^mehr,'..pjuş.^vei^’ • vechi (acum'j;deja) K l.'3^39^.59^0â.vvec scîion, lam.—ytecta (iute,- răpede).',P:X!-/^22^-.CToat .V/'e^a,,celeriter Nemanic '11 228. —zad,: zădd (tîrziujr.încolo, peşte o 'bucată.de ^erngJ;;K:L'7ji4
§ 297-298-, ■
537
croat- zada | ipoşt 1; Nemanic, II 228.—za.îedno . (înpreună) Pft'I«-65.iî.>'Croât i zajedno zusammen^; zugleich,c una, şimul.— zăino'.;:(îndată,; fără întîrziere) P. I. \13.&l>ciodiyZajdnp ~==:za-jedno/Memanie II 228 — Zălic,> zăliCj/Jălic, (puţin* cam,. de abia) E. I.; 35jo 75ş3'' 80^ 2s^>bulgăr zalăkmorceau de pain, boucliee. ;;j	1	i^j:
In special trebue însemnat adverbul croat 'ca, cu’ înţelesul, .pe carerl are în limba croată, al adverbelor prefixe germane w'eg-, fort-, ab-, Acest adverb modifică: înţelesul verbului, ca un prefix, nu serveşte pelîngă verb ca compliment circumstanţial. Ca compliment apare, rar,: sub forma ts'a (Vezi mal sus în tabloul adverbelor). Cu . înţelesul . adverbelor,, prefixe germane [weg-j fort-, ab- apare însă;foarte: des: . îe more .mere ■Ra (el trebue să plece)I.; 11 ^.—a vertt din sşMbjă,:che-ş va iUO/}Ra la-; (a!^venitr-după' iubită să, s-o iee şi; să plec^cu dînsa); >Pv; I, -12 ş.-Acărle, . va mere :Rg,. t pote jyi făr (de frică (care ş vrea să plece, se poate duce fără frică) dPi I. 26]{^--ielr -S,e:. otpravl’escu ,za m$re kă (eî se. pregătesc să; plece); Rit
33-2s.—iyaizis: . «ăstez veţ ve.spravi\kg»:.şi:îel’.......mes-aw
Âq ,(i-a zis :> «astăzi veţi pleca», şi ei au plecat)- P; I. 36$.-^ âmnăţy.kg, dintru ,a<melî dcl'i (plecaţi;de aici, să nutivă.jmaî văd) P. I, 41 &.—îg-l' ăntrebă che cănd.vor iei’', ka (ea-î întreabă că cînd au să plece) P. .1;54^tu acmdce^ver la mp cuţit şi, ver la Ra. căsta cojă dispre mire (tu .acum ia un .cuţit şi dă la o parte pielea ast^ depe mine) P. 1^60^— merzen. kg-, (să plecăm)P. 66cum -rqm nohfăts'e za. ,ka-i dă (cum :yom face noi să-l alungăm de aici? cum; să. facem,noi să ne: scăpăm de; dînsul?) P. I. 73etc. etc. ,.ţ -; h ţ Prin. influinţă acestui, kă slav ise întrebuinţează, j rarh, şi ad-verbulrromînesc colo cu înţelesul adverbului prefix german we^- .' Ie mes-a colo la . se cameră (el s-a dus în odaea sa) P. I. 41?==croat posao ca, abivit; er ist weggegangen. -	7; :i - : .
§ 298,.; <e) Prepoziţiî
-. Istroromînul are ' multe prepoziţii înprumutate; din ; limba cro--atăQrpzjjdey\$m^) P..I. 61^^>croatdurch.—do (pănă la) P..L.3028 419>croal do bis.—na (în, la) P. I.. 16,s :272t. Vlgg^croatf/zajm—namesto de:[in loc de) P:iI. ll33>croat ./7tf/#eşfonpro:; Nemanic iii i225:.--:năspored:c«;, (alătUriicuio-ală-: turî; dep lîngă) F-.Ii 43'j^,croat[ndspPred neben.^r-oo(pela?î tiihp) P.L 33 u~> croat o um.—ocoli de (înprejur de, :înprejurul)P.
538
§ 298-299-300,
I* 623 -? 18x6croat ocoli circum Nemanic ;II 226.---pe' (după) P; Iii68 5>croat 'po.' i nach.—scrozi de \prin) P. I. 754->croat skrozi per Nemanic II 227.—tits’ de (aproape de, lingă) P. I. 49 G~> croat tik contiguus Nemanic II 228.—virde,;vârde (deasupra, mai sus de) P. I. 3719 6227 7727 7822'>croat vr/r auf;. iiber.— za, za (pentru, drept, ca, in loc de) P. I. 134, 22 217r 19 44g4 491t>croat za !pro. Prepoziţiea za se întrebuinţează apoi în istroroiiiîn pelîngă infinitivul subiect, obiect drept, compliment de scop. Vezi maî sus § 296, IX 2, 3, 5.
§ 299, f) Conjuncţii
Istroromînul are multe conjuncţii înprumutate din limba croată, mai ales, şi din limba italiană: a, ă (însă, iar) P, I, 55l6 67^ 68ls>croat a aber.—ăli (orî)P.I. 95 1915 622I> croat ' ăli oder, aut.—ddcle (pănăce, pănă cînd, i cîtă vreme) P.. I. 1015 2810, 16, 20 50- 532, 26>croat dokle so lange - als, quousque.—e (că) P. I. 5 6 34 6613D>croat e dass,^—e (şi) P. L 5710 63^i-..7028 736">italian e.—îuvecoder (oriunde) P. I. 5,ff !>zzh>c-f-croat -godijer -cunque, după modelul croatului gdje-godijer ubicunque.—ma (însă) P. I. 31^ croat ma aber, at.. ^-mâgăr se (chiar dacă). P I. 74fî>croat niagari etiamsi'Ne-manic II 225.—mănche nego (maî înainte de ce) P. I. 619 79 -, ^mănche-X-croat nego als, quâm.—neca (să) P. I. 16, 26 2!2,
2i 3j2»-'15»''17* i9(123;. 26t '29) 35: 47, g, ui i7i ’22! ©tc. etc. Această conjuncţii ă înlocuit aproape complect conjuncţiea romînească. se, căre-se mai găseşte relativ nuniai rar întrebuinţată, de pildă R l.elâjs, 364, 14, etc.^croat neka dass — nego ;(decît) P. I, 7^ 9 5 3 32o>-croatc'neg&’ als,n:quam.—/7fl- (şi) P. I.^912>icroat pa. măj - et-^-pac(şi) >P, I. 17g:>croat pak und, et.—pdcle (dupăce) P, I; lp>croat poklem ,mc\i&em—pâtle fe'e (dupăce) P-I. 4224>croat potle nach, post-^-ts’e.—se nu (ci) P. I. 78s> italian se noy^i'^'ii/xr-yi/ ^
§ 300. ; g) Cuvinte
1. Din cuvintele vde origine j ilatmă' ori■ romanică,1 care se găsesc în macedoromîn' fără meglenit, îar. în^dacoromm nu, istroromînul nu posede /nicîunul, ^ăci v rupă> (stincă) P.il. • gldsăr^ Byhan e;probabil italianul .rupe. Din cuvinteleîlatineşti,;-pe care-meglenituliile- :posede, j iar: dacoromînul îşi -macedoromînul ' iiii, ' e-xfetâ.» în-'istroromîn in* obviare^ănîurbu P. ll \2^'2T£ 28&
3021,' '24,' ^27 ■ ; 32^2 177jj ’78)| jţ,';	'	:
§ 300.
539
>	; Istroromînul are următoarele cuvinte latineşti;: care nu se găsesc în dacoromîn şi macedoromîn , (incluziv: meglenitul).- Numai uniil • din ele se găseşte rar în vechea romînă. căibă (cuşcă) P. I. 122fe, 50 \55oy>cgvea.—yi (a. merge, numai la infinitiv întrebuinţat) P. I. 95 2610 3419 '6634:6910 7431 796, vy>ire.<'hx vechea romînă se găseşte persoana 1 plurală prezent indicativ imw>imus în Psaltirea şcheîană, Gîntecele sfinţilor 3 feciori, din cartea Iui Daniil prorocul, VII, 41 (In ediţiea Bianu pag, 516, în ediţiea Candrea pag. 328).—săr (sănătos) P. 1. 723 80^ ;>sanus: Puşcariu Etymologisches Worterbuch No 1592 dă cuvîntul ca existent şi; în bmacedoromîn,. sîw. /N-am; găsit bpe ma-cedoromînul sîn nicăirî;: nici în texte, nici în glosare; Numai la Dalametra este cuvîntul san (Despre vreo greşală de> tipar: im poate :fi; vorba, căci Dalametra pe î îl exprimă1 prin £ nU priii. â):) „sa^ iadj. sănătos: hiu san (sînt sănătos)^. Acest san nu! poater fi latinul sanus.^ Pascu, Dictionnaire etyniolbgique mâ-cedbrouftiain; \ I, No'1420, dă sîn,:care s-ar fi întrebuinţînd-lă MeţoVo; după Nicolaidi, Etymologikon lexikon tis > kutsovlahikis glossis, Athen, 1909.	\>îAn.';.
:n 2. Nenumărate, cuvinte croate (unele, slovene), care nu se găsesc în dacoromîn, â înprumutat istroromînul.:: Care dintre răceşte cuvinte slave v se găsesc şi în meglenit: (unde âu (fost: îri-prumutate din izvor bulgăr) âm lăsat fără/ cercetare. însemn aici cuvintele i dei orice natură care nu se găsesc în P. L glosar şi la Byhan<i';(Âdaosul făcut de Vv^eigand. la Byhan nu;l-am luat în considerare. Şi n-am luat în /considerare nici n,ysujplementul la glosar"; pe: care l-a publicat losif. Popovicî:în;Diălectelel'romîne din flstria I,i pentriică dintre cuvintele care aparţin tbdele-sale şi lipsesc înoglosarul său. înseamnă: în „supleirient"; numaî 24, pe uimi, reschinescii, îl traduce: greşit cu „iarKupe,rzeri-eiSsisn“, XzKiş&'Zeren&scu, .-care lipseşte din scăpare de ;videre?:în: lista mea^âbciteâză: greşit cu pag. '54,. unde .nu: se găseşte [Unde vasii;tnu ştiîiptăcî' nir mâî am 'vremeisă-lccaut]),1 dar fs&tgă-sescqîn\\textele >P. IsuAccentiiH nU-î-i totdeaunaksigur.' Multe? cu-yinten mirau uscăpat probabil din : videre:;	<;:> .!	Unt*:,»;
acofdesctL'ăih. refl:- (mâ dumeresc;Tîmi ,dâu socoteală} !îBi£l.n3'4^' >dtaliâh ,aecordarsK\h. ^1/glosarr şiLByhani cu; înţelesul) be& willigern^anspirăi yb.>s(mţep,i dau; :întrhun5spin)«P: l;n82^S> spiritespinaA-avijâscu ,-vb) (înştiinţez,' >dău de<:ţveste) 'BV'Bnl22' 66^italian a;v'y7sa/feî-^ănT«ffeî(întîInesc;\ dau peste) > P. (fo 2>7£> 2868302|,/2U'»:i3232'..7717-'.78i6^>//i^+.obviare.}Vezi asupra
540
§ 300.
acestui cuvînt Jarnota dela, § 296, .XII, 3,—btilotescu vb. refl. (a se.:bate- cu;bulgări de omăt) P.'L./481)(I>veneţian far le bdz lotae:ifoin.-^batiments..m. (proces, chemare .în judecată), Pil. Z^l—benevreche. s. f. pl. {bernevicî, pantaloni) P..I,*;82.{> croat- benevreke f.; pl. Beinkleider.—beştiîe s. f. (animal) P. L 62croat, (din italiana) bestija.—bîrsiţe s, f, (săculeţ) P. I. 6 j7~>italian borsa, probabil prin limba croaiă.—bâje s, m. vocativ (doamne, dumnezeule) P. I. 141;->croat boze.—boră, bore s; m, (vînt) P. I, lai 43) 4, g^veneţian boră vîntul de nord-est,-^.borebit adv,., (poate) P. I. 2022, 4137 SOy^croat mora biti trebue. să fie (după Puşcarîu, Studii; istroromîne, II, 106, 5>croat moze-..biti poate. fi).—brav ad. (voinic, viteaz) > P*-.I. 7415~^italian bravo.—^brisnu adj (vioiu) P. I. 73.^^.croati/>//-• jesan.gemt. prijesna frisch, tzcvas—bumbân s. m. v(bomboană) P; L 82g>veneţian bombon.-calescu vb. (taîu, despic) P. 1. 75 3:> croat.kalati den Fiscb: aufschrieiden um ihn zu dorreny-udisj-: s.eco upiscem torrendum; .sloven kalati spalten.—capăţăn^adsim stareV:iapt) -.-P. Ii. 3127>-italiahy capace' făhigi croat (din italiana) kapac potens Nemanic II 196+croat -an.—capuţinns.m. (călugăr ;capuţin)- PiJ.- Sl^o >■ veneţian; capuzzin.—cas. .s. m» (sicriu) P. -L48^5=rltalian -• cassa.^rcas&tu s, m; ■ (lădiţă* sicrieş) P. L: 702G>italian cassetta.—castălda, caştăldu s. m. (chelar) P. L -4321 44 ,;> italian casta Ido Kellermeister.. In P. I. glosar tradus-cu> ,jtutdr [?], Kirchenvater“.--fcăşti ,s. m.> (pedeapsă) P. I,. 4335:> croat kastiga. Strafe, poena.-^cărigâ, s,. f; (loc,:inb prejurare,. situaţie) P. J. 63,>italian cari ca. In P. I. glosar cu înţelesul/de.; ,|îricărcare,. Laduhg‘,,,—cc'5ăi:S. ; f, (sicriu,, lâdăyde lemn).:: P. L .27^;. 70italian cassa:—cărmescii vb. :j(cîfr nesc, dau din drum la o parte) P. I,: 219 ==dacqromîn cîr.iiesc
>	cîrmă orî>croat krmiti steuern, lenken —cătcăder,.! cătco-der pron, ;. (orîcît) P. I.1 5j Q'ş^căt-ţ- croat godijer -cunque. —zcegdd^yton, ;(orîce) i7723^ce.-f croati^otf^cunque.rrr cetârtă s;i f,,; (halcă,’ ialcană)v Pi-I. 3croat cetprt Viertheil, Viertel^c/z£; pion, (care) i P. h 5530>italian ^che^chiujitom (cine) P, I. 383 661(>-italian chi.-—cleise.sc.il vb, (îngenunchîu, cad'; în ^genunchi) P, ;I. &9:^£roat--Me£atUfaâ&K'—;cMGg0Mehe. s. f, (cîrlig,jcange) Pî: I;-3’27 7 424t>croat Mjttka Hacken, Krâmpe, uncus,9hărpâgonis'genusi In iP. L; gloşar.fşi Byhan:..,,)Klinke“i:rj-: comostfi is.; f.-. pLb (lanţuri) 81-3I ^ecroatykomosţre' f:\ipl; Kettefn/ catenae.-^cdri5/;s:!m;:(fol0s)':P. I. 50,V7-825C>.creat\korist Nuţzen,;utilitas.^cOrobăţy.corobăts s/in. (biciu),P. I.\789/^ 79 2
§ 300,
541
~>croat korbac Karbatsche, fîagellum.—crisnic s. m. (persoana căre poartă: crucifixul la slujba religioasă) P. I. 64., •■> sloven kriSnik'sRreiiztrâger.'ilnc-Py I. glosar „cel ce apără de strigoi —croz jirep. .(prin) •	• 6136->croat kroz durch, per^crug
s. m.1 (temeliea de lemn din fundul unui puţ ?) P; I, 621 croat krug iăem.—cuhăriţă s: f. (bucătariţă) P, I, 6520>croat ku-harică^oâam^ ■ 'CQqusL.-rrCanseii^scai:vb. (dau în pază; ® pun în pensiune,'; aşez la o gazdă) P. I.- 23i2>italiari h consegnăre;^-cus-ur&cl’ăi ad. (cu urechile tăiate) P. I. 7432>croat kus ge-stutzt, cauda truncata, -f-urâcl’ă—declă s. f. (servitoare) P. I, 4316!>crbat dekla Magd, ancilla.—rf/ya s. f. (ciubăr) P. 1/ 5810. ■>croat dlzva Melkkiibel, mulctra.—divîa ad. (sălbatec). P. I, 52r,!>croat divlji wilă.—dogodescu vb. refl. (a se întîmplă) P. h \	10>croa.{	dogoditi se isichi ereignen; accido.—doîescu vb..
(alăptez) P. I. i«70<®!>;croăt.-dojiti • sâugeh, uberibus alere, mam-mam praebere.—dopel’escu, dopelescu, dopil’escu vb. (aduc)* Pi I:. 232d>:'6735 7518>sIoven pelătifuhren, perpeljafi bringen, pripeljati zuîuhrehi-^.ddpustescu : vh.: (permit),; P. P 1325 2335. 37^!>croat idopustiti erlauberi, permitto.^dofri s. • f:; .(zestre) P. I^82i0>\t?\iau: ddta-—dotăcnescu .wbi refl; (mă ■ ating) bP-, I. 53#^rscroab dotakiiuti . se ânruhren, tango.-rduhtor . s. ' m. (medic) PM., 2332> croat doktor^dăpliţă s. f. (puşcă cu. două. ţevii) P. I; 76^>etoatidupli doppelt;‘:'dupltfs;+.'^^^-rfwir^5ca' vb.' (ridic)a P. I. 476> vechîu bulgar dvizatiu movere.—e conj.. (ca) PirL >56s4 6613‘1>croat e dass—fermesm vb. (opresc) P. î^;8l2 1?031^26s5>jitalianr.femarei^fumăru^k 1 Im:. • (‘cărăuşi c^ţaş) ‘ P..J. 219^sloven; (din -germana) ./iz7r/7z<2/z 'Fuhrmann.—--glodescu vb. (rod) P. I.. 6133>croat glodatii mgen, roâo.-— gobo,cs.;jm (ghebos); P. I. 72r,>italian gobbo.—goîescuivh, (l. 'trans. cresc, hrănesc. 2; refl. Cresc; cresc '.mare,\netra:nsitiv):'Pi.K-39ftM0il'>xtoak.igoJiti pflegen, ăufzieheri, coler&^gospăysi. f. (stăpîna casei, doamnă) P. I.) 5O22 -.712o>*.croăig0S/7ajiDămev iomnsr^gov.OKeijîe st f;\(vorbă,ivorbir6y\'conversaţie) IP.;,Ii65^ >cvoat govorenje dasuReden;wloquela,n sermo.^gMdi s., ni; (orâş)dp. I.'>.791v>cr6atig'r<2rf Stădt, oppidumv^rMs. mît(rang,. rînd .de ostaşi, / trupă) P. I. ^6312>it'alian: grado.—grof. s;:m. (conte) 58igt»croaiygrof.-7rrhalbpeScm^i: (ai mergeldalga^ lopii^âqmerge,' în- goană," despre ’cai) P;ilii( tl2g!î>italian\g'iî/G/)-pâfe.-rr-Ke. inferjicdeijsupărarebP, ’Ii'.2:42g 38i0.r^tiîe \ liriterjmde-nerăbdareyP.' I.J33bi^hlădesâu vb.^(ma răcoresc); p:>\L !60ş>-croat iihladiti I kuhleny iefrigero.4Wzd/z^interj.ia deÂSupărare şi de-
542
§ 300.
surprindere P. I. 69 33w.—holt vb,, imperativ (stai, staţi). P. I.:	german halt.—homo vb., imperativ (să mergem) P. I.
11ÎS 2122>croat homo, p. 1 pl. imperativ &z\a.hoditi gehen, weggehen,:;incedo, dheo.—hutsesca vb. (strig, ţip) P.I. 36^ > croat hukati liucem schreien. In P. I. glosar greşit tradus cu i,suflînd, blasend1'.—hvălă s. î. (mulţămire) P. I. 332 > croat hvala, Dank,—iad s. m. (supărare) P. I. 1731>croat jadKvm-mer,1 Weh,,aegritudo.—ledescii vb. refl. (mă mîniu,: mă. supăr) P. I. 6613;>croat jediti se ziirnen, irascor.-^-ze/ s, ni. (brad) P. Ii 708">croat jela Tanne, abies.—îerdinem s. m. (grădinar) P. I.: 7317>italian giardiniero.—îurbu vb. (întîlnesc) P. I. 6821 ’>ănîurbu prin analogiea lui ăncl'idu-cl’idu, ănmeştesca-meş-tescu, ănmeţu-meţu, ănprindu-prindu.—jaloştescu.wb. refl. (mă năcăjesc, mă întristCz) , P. I. 1415>:croat zalostiti se idem. —jelescu vb. (doresc) P. L S^^croat zeljeti'wunschen, cupio. —lăsno s. m: (vreme de perdut) P. I. Vil 10 1210-^croat las-noea,lasnost. otium.—lişnăc s, m, (alună) P, I.. SO^^croât Ifesnjak Haselnuss, nux abellana.—ldpă :s. f. (cerdac) P. I, 614 >sloven lopa Vorhaus, Hiitte.—lot s. m. (lot, lotărie) P. I. 4433 r>italian lotto.—malamente adv. (rău) P. I. 6824:> italian mala mente.—manadără s. f. (iesle) P. I. 7333 > veneţian rna-gnaora.—măgo s. m. (vrăjitor) P, I. 72I, 22, Tl, 2S etc. 8- etc. >italian măgo.—mărvitsăs.iî'.' (fărmătură)- P. I. 8croat fnrvica Brosamen, miciila.—meritidiţă s. f. (cină mică) P. I. 6932.—mlju s, m. '(mişmaş, amestecătură de vin cu apă minerală) P, 1. 76is‘>italian misce, german Misch.—miscescu vb. (niişc) P. I.-83it>2-^misescuvb. (fac pîrie) P. I. 83 ^>cxoai - mije-siti: hljeb, das Brot bereiten, pam panem.—Z7Zn<ivă s. f. (băţ, vârgă, /nuia): P. I. 745>sloven mljava.—mâia pron. (mea) Pş L 24.^>croat moja.--r-morebitadv. (poate) P. I, - 44l2. VezIbo-rebit.—motsescu vb. (ud) P. I. 7130> croat mocati neizen, madefacio'^zzzzz/zzzez'/s. im, (roată de tors, Spinnrad, rouet) P. l.i%l^ifaXr&mmulinelldr^mund4nteL s. f.:. pl (izmene) P. I. 82 ^italian mutande, mnQ^i-mităande^mumesişca^mu-niesescu vb:> (nechez) P. I.. 13^x lA-{>l~imniesm vb;:(în-tărt) P. I. 742, 7">vechîu bulgar nidtitiimbaxQ.f-nadiescu vb. refl. (nădăjduesCji! mă aştept) B., L i662i>'crpatnadati se hoffen, Jspero, —năiiprve.aăv;[mah întîîu) J&dL s68§-|î>aroati najpryoiprimum NemănieuII i225.—-ită mesto de*. prep.!-?(îmllod;de) P. I. /l’lg* î>croât hamestoişroi Nemanic H::225^n4|^&/^-prep;:.v0îngă) b. 43g!>.croat': năsporedheben.^/ze60^zzîâd.;! (biet, > sărman)
$ 30.0.
543
P. I. 755>croat nebog arm, misw.—neccirghescu yb.;_ (încarc) P. L 5813> croat na- -{-veneţian cargar—negtiescu,. neg-nescu , vb: (plec,: ,aplec, sprijin) P. I. 532^ 7425>croat nagnuti, naginjati neigen, inclino.— nejarescu vb. (ard, înferbînt cumu-î focul) P. I. 1627>croat năzăriţi gliihend machen.—nelojescu vb. (fac [focul], aprind [focul], pun lemne [pe foc]) P. I. 743î >croat naloziti darauf legen, superpono, impono.—nemurescu vb. (dau peste,: ating, mă lovesc de) P. I. 7728, 30 789>croat namjertfi treff en, offendo. —netnurescu vb. refl. (mă amorezez) P. I. 1920>itaiian innamorare.—nepeseu vb. refl. (mă satur de băut): P- I. 318>croat napiti se sich voii trinken.—nepo-videscu vb. (spun) P. I. 4315>sloven napovedati ansagen, croat ■povijedati sagen,. dico —nepravescu vb. (1.. fac. ;2. refl. mă pregătesc) P. I. 2216 2512>croat napraviti machen, na-praviti se sich zu etwas machen, sich stellen).—neputescuyh. (spun,; şoptesc, insinuez, arăt) P. I., 732s 758 7721. 7819I>croat naputitiv,an\veişen,;iviam>. monstro —nerăntsescu vb. (încredinţez, dau în pază) P. I. 242>vechiu bulgar narociti mandare. —nerăştescUy vb.;(ereşc, netransitiv) P. I. 612>croat naraştati erwachsen —neştăvescu vb. (sprijinesc); P. L 2n^croat nastayiti ansetzen, adiungo.-rnetotsescui vb. (umplu) P. I. 52 > croat natociţi inLundeve—neţignescu ,vb, (pun, înfig [un;. inelype;deget]) P. I. 683. ■> croat nategnuti anziehen, aţtraho,, adştringo; —;netsineseu vb.; (fac, gătesc,\ pun în ordine) ,P.-I.; 2223î>croat njicinitl, machen, facio.—nicacor adv., (nici într-un chip) P. I. 62i~> croat nikakor nullo modo Nemanic II 226.— nicacov pron. (nicîun) P. I> i48\>croat, nikakoy keinerlei, Amulluş.—nosita, npşitse ad, L (îngreunată), P. Iv: 165 24croat ^oseclschiivăn-ger.—notescu vb..,(notez,; însemnez) P. I. 2123>italian notare, -i-nuşţe pron.*..(nu-ştiu- cine, cineva, careva) P. \.:\8i(j^>nu, ştiu ce.—nivă s.. f., (cîmp, ogor) P. I. 72 6î> croat njiva Acker,- • a-ger.-rObăidescu, obidescu vb. (obseryj cercetez, caut) Pi Lv212 63,jciv !23, 26 67o.;>croat obicUGbigjemu^	ver-
suchen, circumeo, inviso,; t&Âo.—oblasts. m, (putere) P.I.J3 i5>,croat , oblast Macht,'- potestas.—o6/o:/e5(:£/ - vb.;.:(murdăresc, mînjeşc) : P,. I./.49.4^crpat; vbl0itizwii.yKoih.. .besudeln.H-odff5r cheşcii' ,yb.refl. (strig • de.;bucurie?) P. I. ,8022Î>slav o^T-bslo-yşnl$.uj$ă^	m." (tatăl jnostru, j rugăciune)
% I,, 3914>croat ocenas^	vb.;(pieptăn)
P.; L 5617I> croat ocesljati .auskămmen, pecto j/sloven. oceŞqti oceşqm- auskămmen —odcupescu • vb.: (răscumpăr) .Pi l-j;! 6^
544
§ '30a,
3928~>croat otkupiti- loskaufen,1 rcămo.—odpisescu vb. (scriu; înapoi, răspund prin scris) P. L^7.0v->croat>&/jD/5^frzuru6kschreii' ben;-' antworten, rescribo.--0(i/7i^5CK-'vb. ! (înţărc) -P,	'$>■
croat odrinuti wegstossen, retrudo.—ogrebescu vb. (zgîriu) P. I. 20Sş>croat Ogrepsti ogrebem kratzeri," scabo.—oh'ioţescu vb. - (cufund; vîr într-un lichid); P,; I; 18 ^^-croat: = uniociti: ei'n* tunken, ivamexgo'—opâscu vb. refl. (mă înbăt) P. SI. 1 lgo">croat opiti" se sich. betrinken.—opet-adv, (din nou^iaraş) r Pv I/? 652£ ">croat opet wieder, Merwm.—o sedlescu vb. (pun; şaua) P. I. 418>croat osedlati- satteln, impono sellam equo,—otprăvescu vb;. (sfîrşesc): P. I, 129^>croat otpravitiabfertigen, expedio,— • otpravl'eseu vb. (pregătesc) P. I. 332S> croat otpravljati abfertigen,expedio.—otsistescu: vh. (curăţ) P; L 35^- -'52^!>croat ocistiti:reinigeri,; purgo —ova interj, (uite! iaca!) P/Ivv;8020ţ> croatOvo' en ! Nemanic 11 226.—ovijitescu :vb,;‘ (cercetez, caut) P. I; 24^>croat o- -j- italian visitare.—ozdravescw vb.îf (mă însănătoşeai' P: I:: 17^*>croat ozdraviti genesen,1! convalescoV —^ conj;'(şi) P; I.' ^^croat^pa und, ''tfL.—pazâhcj. s^fpţsubr siioâră)^ P, X- SOjs^croat pazuho^Achsel; !ala,; ‘ axillă.—pedeset nunier(ciricizieci),:P.-1. !442:5> croat- pedeset ‘ ’îiihfzig.—perşână - (persoană, fiinţă) Pl IZ 12persona^petseniîe s.: -f.- (friptură) ’ Pi l, 711>croat■ > pecenje^ Brâte&—peţurină' s\ f.^(pitac,^ moneda1* de^cinci1 unităţi Vdivizioftare) P. I:; 2623b>croat petoro cînci ^iină-;±piaţerppiatse} :-s. . m-,) (plăcere) PVI; 3732 46^itali&ppidcere:-^pişăr6lii^ art, (cumârj vas de noapte) Pi'-Îî 3812l>lveneţia pissaor^plecnescu vb. \iv netransitiv:: plec;'îiicepaî!mă dlice;T pornesc să mă* duc. 2;i tran'sitiv:aplec\ m4bra)'sP>'I(.'/i33i^2X^pleciC (dr,-plec, istroromînplecu lipseşte îri1' texte şi^îiii 'glosar) -j- -ii. ’ In' P>: ;I.; glosar /şi 'Byhan' plegtlâSCU cii •! înţelesul’ -'2 j—poberescu > vbi’ (iau;' strîngj ' culeg) P. I. ’652 C>croat pobrati poberem abklauben, abpfllicken-, decerpo, lego; —pocivescw vb,5 (mă:-hodinesc) -P-; I. 12croit p O civati rin hen, r:quiesco1—pocle''rcoh]K;V(dupăce)°P^!IJ: l3j>cfoat poklem nacEdem /—pocosescu • vB ^ (cosesc)! i P ^ Ij; 1Ş25 > croat; - p o cosiţi abmăhen,'îHemeto.—pqgiedescw+‘vbA (mă -uit, 'Imi ârunc'''ochii) '3626 ^-croâ^!/?0^tfe/z : wiien' Blick werfeii^do-nicio ociilos.—pogodesch vb, i:fefll'Jşi>netr^sitivXtoăiwteIe^,imă în-vOeSc)^P7 L^l^^S^^-s^cro^
akkor dier en, eins werden, yatiscor)—pogoy O rescu vb .'(1 ,• t ransiti v; vorbesc iarvvorbesc 'dih nbui^^refl.; vorbesc cii cineva,: ‘rriă ’îiiţjEi-îeg'cuiciheva;asupra^iihuî lucru, rmă învoesc, mă-vorbesc, nia-''tdri-
§ 300.
545
suit) P. I. Soi 172;2613 6 63i!>croat poo'ovon// reden, sagen, wie-derholt sagen;; !iţerum’dicosloven. ppgova/jaţi se sich bera-then, sich besprechen, pogovoriti se sich, ein wenig berathen, hesprechen.—pol'ubescLi vb. (sărut) P. I. 3213b>croat poljubiti kiissen, osculof.—pomihcuescu vb.; (lipsesc, dispar) P. I. 7625 !> croat pomanjkati. nâcheinander umkommen, intereo. unus > ex alio; sloven pomankati mangeln.—pomislescu vb. (gîndesc) P. I. 410 235\>croat pomisliti auf den Gedanken kommen.— pomişescu v.bi' (amestec);P, I. 4735>croat pomijesati vermi-schen; commisceo.—pomolescu, vb. refl. (mă închin, mă; rog luî dumnezeu) P: I. 6329i> croat pomoliti. se beteri, precor. —po-padescu vb. "(apuc) P. I. 20 302 36î9>croat popadati ergrei-fen,larripioA-poredescu vb. refl. (mă pun în rînd, în şir) P. I. 55/(>croat porediti se, sich in > Reihe stellen.-—portuneru s.,m. (portar)v P. I.-- 3<2f>.yeneţian.!>portinei:.-^p6săl s. m- (treabă,,; .a-facere) 'P;\L/4232^ croat ;/76sac> .genii. '■■ppşla \ (jeşcbâfi.. ■ Arbeiţj riegotium,’%bor;-^pos/7#/rw vb;. (spun tot,; povestesc ;pănă;;lei;ca-păt)1P. I.;! 632^cfoât-:/7Qrffpw).^p0tefâşmriY& (frec) :P. I. 803o2>crbat\^ /flre/nreibeii,;t tero;,;PQMiv'^sich reiben mit'der Hand, iperlticor—poienjescii vb. refL(mă plîngy mă jăluesc) i P. I.,34 ^vechîu; bulgar 'potoziti. Iugere.---poţorcu vb.: (torc tot ce! era; de tors) P. L: 7124^>croat i: po- :-J- tor cu. (dr}litorc)^-potreşescu: vb; (dau din,’: mişc) , P. rIVi-2.8^--cţqai potreşthpotresem şchuttelri; quatio;—potribesc^^	-,şa
făo-ceVa)::P.I.N 464^ croatîîjopf/^a/Anothigvwerden.Mopuşbeşţ.
—potsiru vb. (cinez) P. I. 231>croat po- ^tsiru^., cinez), r^gotucâ-sm,■yxpoţiităescurvbi..-.(bâfetla;;uşă]-, lovesc) P.rL 37;s:9 43 croat potuci potiicem .zusammenschlagen, contundo,— pozaconescu,Vb.: refl.:-(mă cunun) P;■L\v241 >iCroat pozakOniţi sesich strauen laşsen,. connubio • vm^i^ppzov^şcru.\j;yb- V(chcm-, poftesc?; invit) jP. I.i 621!>croat pozvati pozovem rufen,.: ein^ lâdenybvocor±-pmsişidnu, şprăsişiânum.ym^'%0ŞX^* leie# licherVkirChlîcher iUmzug, prbcession)
cessioneih^P^dlifâ:vşy)f.:r(sapăuicu care,:/ se ^pliveşte) ;P, Jfifjp ^sldveriv^m^aK§âthaue.>77^^^^ vbr.- (bat rîn euîe^ -închid
bătînds'Cuîe) 8PiLa75^Croatv;rpo6//(cprlbijemeţwas anr
scMiagebvri^adfigo.^^rf/d^/fl/^ s. i,y;femvony.; catedră* de unde predică* preotul) M.. :6323>.croâţ, predikaonica. Kan.zeLrf-/?/^/-
(^iRpârtidpîuiitrficţt-vfpîerduţ). P. I., A4^^pţerdut ^^piprduî)
irifluinfâtbrdesprefixub: slăv.rpre-.—previn-.coie lady.i(pe|.acolo) P.;fo -63^pre^pm{fo' până) -h cdâ^ricopeşcu^Sp (săp)
35
546
§-300.
P. I. 40-;î'o->cfoatî-pAeA:opfltf'fc.durchgrabenvi'i-şeiîodio—prtngă
prep; (de/ lâ) ¥±\.;'2i^pre-^Mîngă^{&wlîngă)^pririotse-scii^vW (petrec noaptea) P; llx 61^'>cioah prenociti tibernach-terijpernocto;—prinuntescu- vb/;--(silesc,"’' constrîng) crbat ■'priâuditi nothigen,: cogo.-^-priplivescu vb;i(trec in not) P. I. 3637'>croat.preplivati, durchschwimmen, transnato.-pris-cocescu vb; (sar) ;P;‘I;61 croat ypresco-citiiiberspringen; transilio,—prisvttlăad. f. (prea luminată) P. I; 612i~>s\ovm presvetla hellglănzendi—pritischesca vb; (apăs) P. I. 7130>croat pritiskivati pritiskujem driicken, adprimo; sloven pritiskati andriickeh, zudriicken,—pritsundescu vb, refl. (mă mir, mă minunez) P. I. 67^ > sloven '■ precuditi.se sich sehr verwuhdern, erstaunen,—probescu vb. (Ibvesc)' Pi.-L-î4&-n62<£> croat probiţi durchschlagenj’ şeidmăo.-^prorninescii vb; (schimb) P.- I, 47ge■>croat promijeniti vertauschen,; permuto.—prontiad. (gata, la dispoziţie) P;! I. iiS^^italîan'pronto.-^propmos. m^ (lăudăroşie ? îngîmfare ?)|r P, I.; 8^î>crbat; propinjdk. j sei< şich. briisteiv5'^dssthuh7^prop/o^srvm. (crucifix) P, I, 641!1^?croâţ propelo Kruzifix, In P; I, glosar „propel’a, propilă“.^prori-tescu vb; (dau'din picioare/mă mişc)- P, I, 80I9>croat ipro-croat rftatii se iausschlagen-mit denFiisseîi, calcitro^pros-pesc'ii vb, (vărs, răstorn) P. I.: -482>Croat nprosipati ausschiit-ten/ vergiessen, prbfundo, îIn P. L glosar şi. Byhan- -,,herausflies■• se:n‘^—■ vb; \ (întind); P. î/125 5 >croat protegnuti aUsdehnen, 'bxtendo;—/?W5^ ad} (pustiu) ^P. I. i6217>brbat^pa5/ ode,: deşertaşi—j£7tf# S; \fi pl. (orî,:- dăţî)' îP.;L croat put dată; ori-.—răngii -sV- .m* (rînd,'j şir) P; I. > 553>italian ■
—răcă'f răcwâ s. (mormînt) P. I; ’163^ ■ 05 >croat rakaGrab-hohle, sepulcrumT-^ms/zi/s&sczzu vb.V- (stric) P.*1, w 61	croat
rastuci rastucem zerschlagen.-^/*e;îs;;‘m..(rege) Pv;Injl3g£>i* taliân re.—reguiescu vb. (regulez) -P. I;. 51^sI>croatn (dimăta-lianâ) regulaţi'- regulieren, einrichten, orâino.^reşchinescU Nhl (desant;'desfac mi-farmec) P*I;f 64^ţ; 14î>crdât rasklinjati-rVoni Eluche f Iosen, ■ exsecfaţionem tollere:-^fescopescui;vb, (săp) ‘vP; I. 39295>croat raskopati ausriMidergraben^ vfc (rup; sfîşiu)nPv,-I) * 19^^croaVrastrzaţ£ zerreissen;? discerpo; In'P. I.!i g\osax~ j„restrjescii, - a- fâce>/îri^ bucăţi, o>ihbStiickeiKzer-schneiden^K^/^5if^^56«2:vb: (întind) > P;el.. Slj croatqrasteg-{năii spănneh,’ aiisspănriein^^Mistehdb}^/ies^e/7e5G«diyb;h(zmulg, şcbţ{.‘ălâra) - ^A^^^cip^^\rascijepitikzerspaltenjsldiffin^p!^ rezdreUescu-(măcelăresc, despre duşmani) P;- !.' 202^>croât
§ 300.
547
raniti verwunden, vulnero. Probabil un croat *rqzraniti.—rez-■gîrnescu, rezgrnescu vb.. (dezvălesc, descoper). P. I. 57SI 66I&
. > croat razgrnuti auseinanderthun, disicio;; sloven razgerniti,
. razgrinjăti. en\hu\\en—rezîezdescu vb. (descalec) P.1. 74s> •croat' raz-.-]- croat. jezditi reiten, equito.—rezrpnescu vb. refl. (a se dărîma) P.I. 5817>croat . raz--j-croat roniţi se hinab-rollen, delabor.—rezscopescu vb. (zmulg, dezrădăcinez, săp) P. I, 31g>croat raskopati ausemandergraben, effodio.—rez-, velescu• vb. (înbărbătez, încurajez) P. I, 45IS> italian svegliare.
, —rânche, ren fe adv. (înainte) P. I. 426 926 >in-1- ante.. Byhan sub ănrenfe trimete la renfe, dar acest din urmă cuvînt lip-...seşte.— ritescuvb. (a zvîrli. cu picioarele, despre, caî) Pri. (]33l O>croat ritati sg;ausschlagen mit den ; , Fiissen, calcitro— ru-jmanez 'oA. neologism . (romînesc) P. I. 8323>dr. romînesc.— .săvă, şăvă. s. f. (un canal la moara de apă) P. 1. 792î, 2S> croat savak], Ableitkanal neben dem 'Wehr.—scachescuvh. (sar; mişc piciorul) P.-I-v 5327 7i28>.croat şkakatispringen, r şalţo.— :.scdlin, ;scălini\s. m. pl. (trepte) P. I. 6 025 , 27,.-28, 3?;5612p> croat \skalini m. pl. Treppe, scalae.—schiţescu vb;; (schîaun, despre ••cînî) P. I. 28^I>croat; skicati .schreien wieSchweiiu—scrozi adv. (în-toate părţile) sP. L 2217>. croat :skroz:per omnes ;.par-tes^scrozi: de prep.v;.(prin)^P.I. 75croatperi^Ne--manic IL 221 ^scuhescu >vb. (fierb) P. Ii ŞJss^croat skuhaţi Jîochen,: sieden, coquo—secuenţiele s. f. pL art. (serviciul' religios; dela înmormîntare) P. I. 481S>latin hismcesc şequenţia. -un fel de cîntec religios şL plata care se dăvpreotuluîbpentru -slujbă iDucange.n^se/zdfe'/vjadv. (noaptea astă-, la,noapte^ astă Tioapte ;hdespre> noaptea ^care; vine ,şi;despre ;cea:trecută) P.;I.
(36i4 47n>croat se noci diese Naclit, hac nocie.—setescu vb.
■	iefl.1 (observ, trag- cu;ochiul): p.yl.:, 1733î?rcroat sjetithse mer-îkein, gewahr;werden,ranimadverto —sigăw adv. (sigur, - negreşit) P.il. lâos^italian siguro.r-sînco ş. m. .vocativ,-.(fiule) :P. I. •622S> croat sitiko^i&^y-sipescu vb. (scutur, ' răstorn, înprăş-tiu) P.. Ivu8i9S>>crpatii:5(pffft] şChiitten, \ spargo; /Jhindo.—şlqghe-
■	seu vb.;: (potrivesc); P. I.; 671S>croat slagati in Ordnung le-gen, ;disponp..-e-s/^/7?)7^ei;:s-;>.'f., (mindir)\P. I. 2923l>croiEit;]5^/7z-Jiică Strohsack, • saccuş i stramento refertus —smăcneşmj.vbî refl.
. (mă >j zmîncesci: imă)zmulg^din, cadjbP^I.^Ş^^ croat şmaci , sniaknem t herabnehmen, - demo. —snazescu; vb; (grijesc, curăţ) **Ek;I.:;-73i9i>;croai snazitii reinigen,;kehren/ wşcheny) piirgo şep-bpis vel. peniculo;—spds]ys. m. (petrecere) .P. L . 6014 > italian
548
§ 300'.
spasso.—spărtă s. f. (coş) P. I. 7329>croat sprtvaKoth, cor-bis—speţescuj spets’eseu vb. (coc, frig) P. I. 304.3220>croat ispeci ispecem backen, braten, asso.—spiie s. f. (pîndă) P. I. 227>-italian spia.^-spisesciivb. (şterg [dintr-o listă, dintr-un registru, dintr-o însemnare]) P. I. - 3132~> croat ispisati wegstrei-cheri, deleo.—spîrtiţă s. f. (coşuleţ) P. I. 828 > croat sprtva Koxb.—sprajnescu, spraznescu vb. (răspîndesc, vărs din, de-şertez vărsînd) P. I. 2710 372j>croat ispraznitiv.ausleeren, e-vaCuo.— sprajriivescu, sprăşnivescu, spfaznivescu vb. (vărs,, deşertez vărsînd) P. I. 372S ^„^croat ispraznjivati ausleeren, evacuo —sprasişiohu. Vezî prasişionu.—sprescu. >vb; (sprijin) P. I. 7524> vecHm bulgar p/''W/ fulcire/ sloven podpreti stiitzen,. —sprobudescu vb. refl. (mă deştept) P. I. 371.'>croat probu-diti se erwachen, expergiscor.—sprocălnescuj sproclnescu vb^ (blastăm, farmec); P; 1. 13^ 4729:> croat proklmjdtim&udnea... —sprosescu vb. refl. (mă rog, capăt prin rugăminte) P. I; 62I9 ■> erbât • ’isprositi- > erbettelii, • emendico, erbitteri ; sloven ; jsproşiţi erbitten —sprosişie s. f. (procesiune,. ieierlicKer' kirchlicher : Umzug, ’prbcessioh) P.' 1^’ 5320;>italian processione^stanescu vb. (Stau) P/I;' 23^f>cxtMrstăniti stehen bleiben, sisto;—rS/tf-rits s.;i m; (baniţă Meă)1P. I. 817>Cr6at • stdric, :deminitivul luî. staP^Ârt-Getreidemass, rsloven star ungefăhr zwei Metzen.— '-sf&ţinâ •• §pf;"(stită) P. 1/ 5012>croat'5to/z/za HuMwt;—stuce-scii vb. (sfărm); P.’I. • '62^>tttfat'>$tuci stucem .zerstosseny :;con-tundoVv'c6mmintîo.—1 s. ml (judecată) i P.I: 3£/>. croat:'sud '■Gmch^iUhdţă'-HP-'t•■•(loc uscât) rP/ljv22-u 58'^ > croat su-hota trocken'eir Gift;—Sil‘t'ăl' s. mV» (naş, nîriaş). P; I.- 422^.'>ita--li ăn sări tolo.^-sutlă - s; ■ f. “: (naşă; nînaşă) Pi. î 4	italian san-
tola.—svăfe. S; !f/ (fata-care' întovărăşeşte^p^smireasă; idruşcă) P.' I. 493, 17, 27->sloven^Vc///fff die;Gefâhrtin dei- Braut, Braut-jungfrau fîCroăt svaca^ sbra.fimeiî fratbluî:—$V£ţ‘s.-;m.i (luminare) P„ •I. i'9p>ti6&V{'svtjeca-;Keiz^svitlâvină^ s-ufifi(luminiş într-o-
*	pădure,^pbiăiia)	slovensu'e/-
loba Xnmmăl—svitlescu vb.Vrefl. (ă 'sezări/a-5 se vedea, a trece iMina^rin <c<evâ))(P,$; 75^5>cr(îat svijitlithsfcleuchtîn, glân-
f.. (cutie) PvX/i35	croat ska-
tulafi ScKâtulle;ftscrinium’^GO/^î«mP^insulă^mică^EP^I;i li3y> croat skolj ^EilaliH,. WerdetP-^G^ff ssiirfc (cuţit ?,)«P^î/h46^!î?î?’ ?^^sca?Vb?îefl.r>^înfîfid-~-mînapf‘Cautssă?lating'-?cu :mîna)5P:C l;83|?slbyen5se^//s^3d^r.?îHi0ffid’î riâelfc,6t!wâs1>'Zu-larigen.:lpflfe-geii1;' croat-' segriâth lăn'gen" liach, extendp1 -manum:^fşepu 'ăd^
§ 300.
549
(şchiop). P. I. 3croat sepay hinkend, claudus,—şetescuyb. refl; (mă plimb) P. I. 35I2>croat setaţi se spazieren, obambulo. —şimmăşchi ad. (sărac) P. I. 12> croat siromasak genii. si-romăska; der Arme, pauper,- siromaski. der Armen, pauperum. —şmocvă s.. f. '(smochin; copac, smochină, fruct) P. I;. 210, lu J2^>croat smokva Feige, Baum und Frucht.— şnidar ş-;m. (croitor) P. I. 6 626> sloven (din germana) snidar Schneider.—şopot s. m., (canal ?) Pj I,; 2«&>vechîu bulgar sopotă \canalis i-—şpile s. f. (peşteră) P. I. 26f)>croat spilja Hohle— şpoţescu vb. refl. (îmî bat joc) P. I. 66,.^-sloven (din germana) spotati se spot-ten, verspbtten, hohnen.—şpuştescu vb: (dau drumul):P.I.; 312
>	croat '.ispustati,.Vauslassen, dimitto.—ştăîe s. f. (ştaul) P. I. lc:> croat staja Stall, stâbulum.—ştqt; s. m. (stat, ţară) P. I. 3414 > german Staat.—adv.: (de asemenea, tot aşa) P. I 4014l3>croat (din italiana); sfes/ nihilo minus Nemanic II ;228i -irŞtsofâscu.aivbi s(ciupeşc)„•> P. I. 1816">sloven scipqXi.zmckeri — stsofnescui'Xb. (ciupesc); P. I. 1816:>sloyen:M^ stupă s. f.i i (fuior, cînepa [ori inul]/ pregătită pentru tors, diu care se toarce) P. I. 7 l22>s/ujna.^,^^^adv.;(găunoş):;.I^;|?i2o *>croat supaijperforatus; durchbohrt, . durchlcichert.^toy/o/ s. mK (masă) P. I; 4^ ^,:-etc.->-italiân>;-i. ţayolg.-4ămbură\ s-fs> fămbiiru? s, m. (darabană) P. L6429 65 5^> italian; tamburo;^. fărgădbâi s. î. (culesul viilor) P. I. 83i2D>sloven tergaţya.Wein-lese.;— telova s. f. (o sărbătoarer la catolici).! Pv Ii ,5317^crpat ^/oy^tiFrohnleichnamsfest,^ feţe-dieu.-^/^/77z/«;	m-;	(termin)
?-.tb 73U>ita\ianitermino.^tâtă s. L:.(Mtuşăf“babă);rJP> ţ;7.|<g t> croat -teta-. cTantej amita,; matertera.—ttgră, s. f. (tigru);
186>croăt ţigangenit. tigra. Tiger.—iits:\ prep, :(aproape de/ lîngă) P> I,; 495>Icroat ~tik. cbntiguus’Nemanic II' 228.—tîrgo-vină. s. I. (comerţ, negustorie) P.I.6530'>croat; trgovina Han-, del, mercatura.—tîrlescu vb.(crăp netransitiy^ pleşneşc)-P, ,1. 10,3 2>croat; trlHii brechen, îrango/.—• tocescu > vb„ (scurg). croat tociti schiitten, fundei£.^i^^Ctfayb* (loveşC^^esc) ^ II2 7;4722> Comoară cxodXJ&ptatitopcem trelen* .ştampîeny cajco ; sloven; tepsti schlageni:prugeln.-^to/5e5CW vb; ;(ţîn? crâşma* yîiid •vin)>;P.;I.i SBi^crod^btoăti^d^nkmi—trqdimenqti ş^minjtrar dare) P, L 2l^S=ritaIiajL tradimenţo.—ti&bă sşdl.(trebuinţă),fc I, 3132 >croat trijeb a trebuinţă.—f/77Z an eseu vb. (măzbat, mă agitp;alerg .încoace-^şi ; încolo) = PVL *. 62i^if^^iramţna/^e,^cb zu-ichaffeiî machen, herumwirthschafteh.^^e-GG^/'prpn^ (orice) P. L; 142g.: 76~2^ts'e i (ce) -k\aottr>rgQdijec -cunque.—ts[ărbă
550
§ 300.
s. f. ; (ciorbă 7) <’P.'îi- 69i7.—tu adv. (aici) ' P; I. ■ âS^^croatr/# istic;—tudi■ adv. (iarăş, din nou)'P. I. 632J, .22>croat'tudir Nemanic II 228.—ţetă/iăle s. f. pl.: ari. (cele patru picioare ale untiif: animal, începînd dela coapsă incluziv) P. L312,!>croat eetvrf- Viertheil, Viertel,—ţotii ad. (şchiop) P. I. -302I >croat cotav lahm, hinkend, claudus.—ţucăfănts'r. s. [gen ? număr ?]. (zâharniţă)? P. I. 829>croat cukrenjaca-Zuckerbiichse —Ktfresczr vb. (lovesc) Pi I. 7 4-> croat udări ti auf etwas schlagen, per-: cutio—ură adv. (îndată) P. I. SOg^croat ura: rechte Zeit,—: uredescu vb. refl. (mă supăr) P; I, Z-p>l—usnajescu vb. (gri-jesc) P. ■ I. 6931>croat osnaziti reinigen, purgo.—ustrighescuy ustngl’esCu vb. (săcel) P. I. -1126 12i4>italian stregghiare — itşescu vb. (cos) P, I. 67^■>croat us/// hineinnăhen, insuo.— vantescu vb. (dau înainte, merg înamte, progresez, ajung- la uil capăt)'P« L ■ ;6630 ^italian ’ avanzare.—văr ' s< m..; - (pază) ' Pi. I. 16îs german WeUi.—veceră^ s. f; (cină) : P. I. 10^ croat- vecerav'Abendessenr^cenal— vifors.;r m. (vîrtej de mt). Pi I.. j3918^trdaf •; vihor Wirbelwiiid/.-■tottbo.-+vtjitâ* vizită- s.-f, '(cercetare] căutare)■rP,'I.- 24^ 46jgb^italiăn3visita.-^-vijw s; mi (înştiinţare) ‘ Pv'-i. 6859italian- vdvviso.—-vir ;s. “ m. (fund) P. I. •63 25>croat w/* Tiefe in einem Flusse,—visescu vb>r (atîrn, netransitiv) P. I, 3'46>xrpat visitirhângeri, pendeo, La By-han cu înţelesul de y, krumm1 wachsen “^vizitescu. vb; (vin sa vădj cercetez)1 Pi IV 16xoitalian visitare;—tilas s,‘mV (fuior, cînepa [ori inul] pregătit pentru ; tors,; din; < căre; se - toarce) P. I,. 712'2!>croat vlasFlâchs.—wârdiîe s. fi (gardă/pază) P.II. 63^ ■>italian guardia^—zăcon s. ■■m;- (cununie, ceremoniea cununiei} P.'I. 49a>• croat zakon Txamng.—zăd, :zăda' adv. (tîrziu, încolo, peste o bucată de vreme) P. I: 7314 741} c> croat zadă post Nemanic II 228.—zaîâdno adv. (înpreună) P. I. 65n >>: croat zajedno zusammen, zugleich, una, simul'.^—zarebărnătsele s. f. 'pl.- art. /(partea; corpului animalului pe care' Italienii o:nu-xjMcf Iomt>oyGermaniiJ^efide}-Francejii rems, ] hanche) P.I. 46t6>? Poate croât zii- rebrani (Seiten-, a latere)-^-ăc (-aţ),. ceva că' Seitenstiick,v Seitentheil.—'zădnescu:vb.;' (pun ^und la-un butoiu) P. I. 6134>croat zadniti bodmen, fundo instruo.— zăfărecu:vb. - {bât în Cuie,1 drî^pun- în fiareV încătuşez) P, I.
>croat' za--¥fărecu (în P, I. ■ glosar fereca; dr. ferec).— zlameiie s. f. (semn) P. I.166 ”> croat zlamenje Kennz'eichen.. -^G?ndv/<g;s;'f^(sănătâte) P;^‘Ii-82^“>croatkdravlje GeSundheitv vâîetuQd. —zebiieşcu'-\vb'/(bat-l;[cuîe]:,- ; înfig ldvind)- P. IV 76^
§ 300-301.
551;
croat zabiti, zabijem hineinschlagen, immiiio.—zeceqvlescu vb, (închid bătînd ’ în cuie), I^76'^>'cro.a:ţ\:^acflv//// idem.—zeco-pelescU)'>'vb.>'(îngrop),.P;rL::.27^>slo.ven yzakopatp zakopljem. vergraben.^-zehihizdescu vb. (nechez), P; I. ÎS,0i>?—zeigrescu vb'.\V(dau în . cărţi, pierd , jucînd .' cărţile) P. L SOb^şIoven zaî--grati verspielen, durch das Spiel verlieren.—zel’ezăn ad. (de fier)APi‘1;;i9ţ0.croa£ zeljezan eisem—zemahnescu, ,zemăh-nescu \b. (1. fac oVmişcâre, fac un gest, 2/yrîdic mîna să lovesc) P; ■ I. r\l;5c571.4013^>croat mahnuti e,ine BewegUng machen) zamahnuti' ausholen umvzu.schlagen, brachium adduco,—ze/7ze-rescu i.vb,;;i(iau în nume de rău,s mă supăr) P. I.;\ 21î75?,croat za-, mjeriflhvhel - nehmen,accipio in.malam '.partem.—zepalescu vb, (dau. foc, aprind) P;: I. 6421‘>croat zapaliti anzunden, incendq. —zepuşescii vb, (suflu) P. I, 1326> croat zapuhati zapusem. blâsen,\ sufflo; Iii P>. I. glosar \ cu . înţelesul verstopfen^> croat zapusiti.-^zepuştescă \vb* refl. v.(măr:las neîngrijit;., nu vgrij esc de . mine); ^1. 1426'55r croat yzapustiti se sich verwâhrlosen, .;nşk gligo mz,—fZer,enescuvb.- refl, (mă uit, privesc), P; L,$134^ croat zrenuti sehenivvvideOiV-zes/zesciz ^vb. (1; transitiv: farmec. y.2y, refl,: apiic pe cineva de ochi; înşel) P>> I.17*1,21<2b^>croat<zasjeniti bIenden,;, i praestigior;--rzett2:Qresc«. vb, (pun frîul [unui , cal]) P. J. . 41g5?croăt zauzdatiszăumen, infrenoi-^zezidescu ;vb,/(zidesc,, închid,Aîntrrun \zid) fP; I; i,70î5>cr6ai-/^a2âto/(i\yermauern, muro claudo*—zezQ)ţ:es.eu\ y.b,; (chem; strig >. la cineva) P, ”L 4323i>1croat zazyativzazoyem juien, ăUfforderri,, voco,— zgrabescu yb, (apuc) P. I. 69id.t>.croat zgrabitiergreifeh, corripio.— zna...■'•.yb, 3 „p^ sing. .prezent:(ştie); Pi.I. 2.121 23^6 3B~ ■, 66n\>croat zna.—znar seşe«c,vb,. (strîng,\y despre o haină strimtă)yP.J.y'152i. >» sloven znasati zusammentragenV-^zne/zavzc/escza vb; (prind ură , pe cir neva);;P.,1, 7321t> croat, nenavidjeth î hassenj; odisse.—zofe/esctf •vjj'î; (mînînc) PrI,:;i6l5^croât:ZO^a&ZQ^//e/7Z?freşsehi, manduco fruges,—rZvezeşcw yb.,(leg) Pi L 76^ croat zavezatimrbinden, colligo.-H-ZiVG/ji^n/;; shim! (paraclisier,: clopotar) P. Lu 4529 > croat 2i^/Z^,C^ockner;V;Kuster^ K,;o ]ţ ,h’yn\yii y.yS vii A-iy
uitare aceste, 354 > de y cuyinteştrebuesc; adăogite acele formate cu .sufixele -iQt şb -va> (în jiumăr de,;14),ndela, § 296, XII,f 9v care^mi seţi.găsesciîn/P.iI^glosăi: şijla:;Byhaîi.ftijmds
T 1 , !1,- l! w§- 36l'.'''''li)'.P6zîtieia cuvintelor 7
iiiS-î ii.. ' Zj H-iS a W; i.ţ/i <;.i -v	i'i	o:;-..;,
I, i si Poziţiea-, cuvintelor ye altaf; decît în Celelalte dialecte^, Ea -nu-ă romînească^;!De exemplu P. I;; 62;:> ^Ifţiiţes^ry-fihvut-.-uriirfiţ...
552
§ 3011;
Şi tsela ţesăr c-a flăt o beştie ăn se îar din. Şitsa votg îel cl’emăt-a a sel priătel’. Cană: ă îel verit la tsela ţesăr, che l-a făcut merinda, şi cănd a îel' obedveît dupa scandche le zitse. tsila ţesăr;;«îo v-am pozovil; Che- voi arată o miişătă tieştiie;ts-gn.îo\flgtăr-^-nie'^ îardim. ' Cănd a îe mes rată, tsg vdtă n-a fost niş. Ie ts'a vota rămăs-a îăco jălostăn, şi îe zis-a: <ts'ire ts’a miîeUăsăi -o, îo l-eş făts'e căpu tală». E luî fii azischeuo l-am lasăfa. Ts'a vota cl’emăt-a do slughe: «ămnăţ cu îe şi căpu-l tat’ăţ ăn pustă boşcă». Tunts'e, cătid a- îel’ mes ăn ts'a boşcă,’fs'ela Iovănin (che şa se clemă prinţipu) che s-a sproşit lu ts'ăle do slughe, che neca nu~l tălă căpu. Dotetsit-aro die ts’iîa, şi icl^a zis: «voî wepvţ. dila me ts’ăts’e tot o plăts'e, -ăli tal’ăţ miîe căpu, ăli lu ts'esta die». Iei a maî volit căpu lu - oîe nego lu ts’e la prinţip Iovănin tală, şi îe ramăs-a ăn ts'g boşcă ca şi cucaviţa ăns.-Ie stăt-a ts'iîa far de hrănă. Che s-a cucăt durnii şi che-l cl’emq din sdmnunuşte Iovănin po irtienu:- Ie cătid. s-a zbudit, checăvtă ocoli de sire, che ts’ire-l şa clemă, che căvtă ăr-o deblă virde sire1 şi che zegledit ts'ela om. .Si che-l ăntrebe: «ts'e tu/ sinco, ănts'a: lucri ?» le che a
,	t	>	>	o
zis : «îo-m lasăt oy beştie lu me,4s'ăts'eyy pac din ts'esta stvar m-a, caştigheiH. Ie l-a zisr mufrţUlu cundştets’g beştie ?» Ie l-a zis : «îo nu res o cunoşte». Zits'e: «ts'esta săm îo, îo săm -svâtfr Antdm-irTu M^ri'fricţ- che-r po-ghini (che ver muri de fdme);-.~tW- ver mere cw mire». I Şi ie mes-a cu sveti Anton ăr-a luî îardtn, şi zits’e.: şiu ver ănts’a'biveî.cu mire, che. tu-i mire şcapuleît de morte, şi cmots’e îo voî ti re la za me fil»“. .
Dacă se păstrează ordinea cuvintelor din istroromîn, aceas- -tă bucată sună pe dacoromîneşte astfel: „Un împărat a avut un fiu.
Şi acel împărat cic-a aflat un dobitoc în a sa grădină. Şi a-tuncî el chemat-a •.pe';''aî^săîi^pricteniii Gînd--au”>eî'ty6nit: l£ 'împărat, cică lî-a făcut prînzul, şi cînd au^^ef-prîniii^îmasay'd'că îî-a^ zis împăratul: «eu v-ăm^ poftit;'ca să! vă arăt^un-'frumos dobitoc, ce-am eir aflat în a mea1 grădină», Gînda el mers să arate, atunci n-a, fost- nimici? El-atuncî- rămas-a-foarte supărat, şi el zis-a: «cine acel dobitoc*miîelăsatu-l-a [şă fugă], eu î-aş face capul să [1] taîe». Şi âf luî fiu’a zis că «eu l-am lăsat». Atuncî ’ chemat-ă: două - slugi :^ « Bucef i-vă' eu- fel şi~ capiii1 îî ~ tăiaţi îriV pustie pădure»,. Atuncî, cînd au .'eî mers în păduri aed Io-
§301-302.
553
vanin (pentrucă aşa se chema prinţul) cică s-a rugat celor două slugi să nu-i taie capul. Venise o oae pe acolo, şi el lî-a zis: «voi veţi avea dela al meu tată tot o plată, orî tăiaţi miîe capul, ori aceştei 01». Eî au mai bine voit capul oîeî decît prinţului Iovanin să taie, şi el rămas-a în acea pădure ca şi cucul singur. El stat-a aici far de hrană. Cică s-a culcat să doarmă şi că l-a chemat din somn nuşcine Iovanin pe nume. El cînd s-a trezit, cică s-a uitat înprejurul său [să vadă] că cine-1 aşa chiamă, că s-a uitat într-un copac deasupra sa şi că a văzut un ora. Şi cică l-a întrebat: «ce tu, fiule, aicea faci?» El cică a zis: «eu am lăsat :[să fuga] un dobitoc meu tatălui, şi din această pricină m-a pedepsit»'.' • El î-a zis: «n-aî tu- cunoaşte acel dobitoc?» El î-a zis: «eu nu aş îl cunoaşte». Zice: «acesta sînt eu, eu sînt sfîntUl Anton. Tu să n-aî frică că-i muri (că vei muri de foame); tu veî merge cu mine». Şi el mers-a cu sfîritul Anton într-a luî grădină, şi zice : «tu veî aicî trăi cu mine, căcî tu aî pe mine scăpat de moarte şi acum eu voîu pe tine lua drept al meu fiu»".
Să se maî compare locuri ca acestea: vezăt-a c-av un goliib ocoli de lac moteît-se (văzut-a că a un porumb înprejurul; lacului învîrtit se) P, I. 18)5,—n-am irimă za uts'ide -wo (n-am curaj să ucid-o) P.I. 228.—awăl’ fost muşăt vedg (a îî fost frumos să vezî = a fost frumos să-î vezî) P. I. 2515.—ie aw se cucăt şi aw se făcut che îe ddrme (el a se culcat şi a se făcut că el doarme) P. I. 253I.—îo n-am ăl aşă cumparăt (eu n-am îl aşa cumpărat) P. I. 39n.—mu-l'era ăw, spus c-aw ctida pitiez lu a l’eî om ramăs (fimeea â spus ca au mulţî- bâriî eî bărbatului rămas) P. I. 44„.— a verit drăcii din pinez ţe le-a ţâţe ăstez din lot dobândit (a venit dracul după banii pe care î-a tata astăzi la lot cîş-tigat) P. L 45I2.
Ce fel de poziţie a cuvintelor e aceasta ? Croată ? Eu nu pot să hotărăsc. Puşcariu, Studii istroromîne, II, 266, spune că ar fi „după model slav".	:';'v	~	:	•
;	§	302. 0	;
Istroromînul a suferit ■ influinţă limbiî“croate şi îri ce priveşte suiietele. ■	••	;	:	:	r:
■	■ 1. Pe r sonant din cuvintele croate l-a păstrat câ' atare, fără să-l adapteze la materialul apercepător romînesc. Exemple vezî sub' § 243 No 88. Adaptarea la materialul apercepător
554
§ 302-303.
romîn are cu toate acestea cîteodată loc, în .feliul acela că r sonant-croat a deyenit.ăr, .ir:,mărty.i (morţi) P. I, 27io^crpat. mrtov gen. mrtva todt, mortuus ;	(spate, spinare) P,
I.	31;.^ croat hrbat. Riicken, dorsum^.Jărliţ-a (a alergat) P.
I.	3136croat,.ţrljati„daherschlendern, incedo; temere,; tii’Z (ţa^ peni)aR?,L 55 5> croat,/yraf;iiart, , iest, durus,; jnăryltş'e (fărmăp turî) P. .I. 81i7>croat mrvica Brosamen, micula.	. /
;; .2î consonant, în diftongi .ascendenţi, după . consonante labiale se preface în 7V aşa precum., se petrece, lucrul şi;în multe, limbi .slave, între altele în croata. Vezi exemple ,suti; § 239,. Nar52.?,; Este însă de observat; că, i consonant sufere, preface? reaîn; /• ,în; istroromîn şi în alte înprejurărî, în care prefacerea n-are;-:lpc .în limba croată, şi că i consonant se găseşte uneori schimbat. în } f (şi : anume ; în înprejurărî altele, decît ; acea în care schimbarea ,are loc-,în Jimbile slave), şi 4n; inacedoromîn,;,.chîar, în ,-macedoromînul ; fără meglenit, unde influinţă slavă; a îosţ minimă. .Vezi § 239, No, 52a. Este rîndoîos,-.deci, dacă avem a face cu o influinţă slavă, orî nu maî degrabă, cu;o.dezvoltare, proprie, datorită .bazei ,;de. articulaţie :romîneşţi, m;.:	-
3Poate că influinţii - . limbilor,, străine, croată şi,. italiană^ se datpreşţe,; faptul că în istroromîn [ diftongul; q^j.a; cărui,,e-, xistenţă de odinioară şe probează\jnumaî, prinv cuvînţul.; tifărq.. -fără (vezî-, § 240,'; No 61), a, dispărut, prefăcîndu-se: în o. Ve zî § 240, No 60,	\''/i
:"’y v	v'-	;-'*=v-i!'§^303.Hp;: ■'*.	-	;;
.	. Tpate - înprumuţuriie din limbî>. străine, înregistrate pănă ai ci,
fac , parte r din uzul A constanţ a -ţ isţrorpmînuluî, 4. Chiar, vocative ca boje, moia drăga, drăga. maico, şi un imperativ ca homo. (Vezî. § 294 No 2	§ 295 No 2 a, .§ 300 No 2) fac parte
die uzul constant al istroromînuluî, dupăcum au făcut (şi fac încă) parte din uzul vconştani. al,:- stilului- unor clase sociale din vechiul- regata roniîneşc^yprbe; ca;,0on dieu,j\mq^chere,;.jna^ man, allons. Dar istroromînul maî 'are.,; şi? un>alţ; fetide înpruj muturî. El anume amestecă în mod incidental membre de propoziţii şi propoziţii întregi croate,se serveşte adecă de porţiuni di% limba i croată.-, 0care;;-în j jcurşulţ i^grbmjuîşe prezintă întîmplător, acum unele, acum altele, minţii vorbitorului. De piîdă:/.sxne.dai nu dea dumnezeu, ,să -ferească, dumnezeu), P. I. 234 3?s 772s>croat ne daje bpg.—zq . vai me &d/e;;(ajută-mă,’ doamnei, yaî,; vino-rmi^ doamne;, ln.ajutor4;pcuyîntr pecuvînţ;; vai,
§ 303-304-305.
555
la- mine, doamne !) ; P. I. : 25^> croatza me, vaj)[boze,j-mărtvi l'udi vocativ (morţilor) P. I. 2710>croat. mrtvi Ijudi.—bpg daî srits'u/ (noroc să dea?1 dumnezeu) Pv 1.10^2>crosA.^bog daje srecu.—bâgme (zău! pe legea mea!) P. I. 732i>>>:crQaţ bogme, bei. Gott, ; me - dius fidius,—/w-z" dosta .za me şi za- moga oţa şi za- mâîUi-măteru făcut (tu aîliăcut destul: pentru/mine ;şi pentru5! tatăl/meikşi:pentru maîcă-mea) S.-P. 46'ţ>croat:za,me, za moga oca, za moju mater. E ca cum ar zice un Dacoromîn franţuzit: tu aî făcut, destul pour moi slîpoiii;, mon pere şi pour ma mere, < v / -,v.."/	m m,
-CAPITOLUL
';:>§/ 304. Din-tabloul ^fenomenelor h morfologice îşirlexice ^înşirate ^mai> sus-?? înr: capitolele ufXIIIj i XIV, i XV,s constatăm urmăr toârele;uPunctulb de iplecare 4a: înşirarea fenomenelor, .îl; formează macedoromînul făr^jmegleniti;. = //	y-,;	^
hi ;Â.: Sînt nfenomene : Ia ;care dezvoltarea limbii romîneştî s-a făcut fără influinţă!din: partea limbilor,<■ străine: a):(§§a276, <285, 294) m .1) a) (Eorme inominale i iarticul postpozitiv^iorma)4).-r a)w(§§:;276, : 285, 29.4) kl);P)^ (Forme nominale : rarţiculj poşt-pozitiv,!forma 2iy[genitiv-dativ])iH-a) .(§§;■: 276r 285; 294) 2)/a) (Forme: nominalei/ decliriare,’- forma i. 2 singulară /[genitiv-dativ] dela declinarea feminină).—b) (§§ 277, 286, 295) 1) (Forme pronominale::;declinare)—c) (§§ 278, 28,7, ,296), IJi (Forme verbale,: perfectele de- indicativ -i,\ -si) — c) ;(§§ 278, 287,/296) III; (Formeb verbalei .^perfectul compus al vindicativului).—c) ,(§§ 278,-287, ;296) IV (Forme: .verbale ^pluscaperfectul indicativ luî);’—c)a(§§ ■2178.^.-287, 296} -V (Forme verbalefî viitorul; -t;im):: —c). (§§. 278,;287, 296) VI: (Forme: verbale:, perfectuL’< con-; junctivuluî);?—c) i(§§/278, ;287r: 296) :VII; (Forme verbale•: pluşr caperf ectiil f. conjunctivului). r-c)L; (§§ ■ 278j :287,296) ^VIII, * 1 (For7 me- verbale :^imperativul::negiativj 2 persoană: singulară)it^c) (§§ 278;^ 287^/296)iîJX; (Forme, verbale:: infinitivul),—c) (§§ .278f 287; :296) :X, (3 .• (Formei-yierbakji/.ta	[nu?
mai în/dacoromîn/ şi? meglenit];^vîntrebuinţarea fparticipîului^pre-zcnt);^c)^!;(§§«s27Syi-v2.8;7^!>29;6|a'S!; (Forme /verbale;: /participiul treratîf,[pasiy])'.iT?g) (§§ ;282i 29'l,v 300) 1) (Guvinte; latine,. rp-mariice, autohtone)^-h) (§§./;283Vl >292, ”301)?, (Poziţiea; euvinteîor).
§ 305. La aceste fenomene observăm;/? --;;: /:: cnso :: iri; In'general deosebirile 4intre;.:dialecte; i sînt /mici.» i/i
556
§ 305;
2.	Faţă cu dacoromînul cele mai	mari	deosebiri. îe	prezintă
măcedoromînul fără meglenit;	i;	^ a ; v
3.	Faţă cu dacoromînul cele mai mari asămănărî le prezintă istroromînul. . ? i;	!	,--y:i\ yy.
5	4. Meglenitul prezintă asămănărî în egale proporţii cu. da-r
coromînul, cu măcedoromînul şi cu istroromînul, aşa că nu se poate hotărî cu care din aceste dialecte ’samănă mai mult; ■;
:	5.- Măcedoromînul fără meglenit şi dacoromînul prezintă din
toate dialectele cea mai mare dezvoltare de forme şi de înţelesuri ale formelor. Care din aceste dialecte este maî înzestrat din acest punct de videre, este greu de hotărît,
6. Cele mai sărace în- forme şi	în înţelesuri ale	formelor
sînt	meglenitul şi istroromînul. Care dintre	aceste două	dialecte
este maî puţin înzestrat din’ acest punct de videre, este greu de hotărît. S-âr părea că cel' mai puţin -înzestrat este meglenitul,
; ’ 7. In ce priveştexăracterele> specifice în cadrul fenomenelor înşirate mai sus, dacă ţinem socoteălăvşi; de faptele ipozitive; şi: de cele negative (lipsuri), cele mai multe caractere1 specifice le posede mâcedpromînul fără-meglenit/ după "acest dialect vim'în orr dine descendentă,1 dar la mare distanţă, dacoromînul, istroromînul, megleriituîi Dacă luăm ca terihin: de plecare .numărul- 10/:-ma-. cedoromînul fără meglenit; are 10; caractere specifice/ dacoromî-: nul1 5, istroromîhul 3/; meglenituP 2, - Acesta calculneste" aproxir mativ, i; iv-’’-'	■■ ui.
8, Pe terenul1 formelor, s ca şi pe acel îaL sunetelor- r (Vezi § 264 No 2 NotaSşi § 268 Nos 3; 4); unul şi’ acelaş; fenomen s-a-pUtut ; dezvolta separat/ a parte în fiecare dialect. Ea sunete :ăm avut ansă unomijlioci- pentru ă ; ridica^ păn, Ia romînlâ primitiyă!<:(Vezi §§ 264 No3 2^ 266‘No 2) imele^enoniene, care aparţin :tUtUrpr dialectelor-ori chiar numai uiîbra y din ;ele, pe . acela ahiime; că fenomenul *respecfiY-se-întîlneşte^ numai dai cu^ yirite băştinaşe,5 La forme/ care; se alipesc; deopotrivăl la> cuvintele băştinaşe: că- şi la cele străine,;’ acest mijloc 'lipseşte:: Pentru aceîa pe niciunâ^clin formelerconiuuektutuirOrydiâlecMor (cii atîti mar^puţin1 peî vreuna^ comună-mumaisunora din^ acestea) fn?o putem;?rîdifea!păii 4a":!r6mîn^{pnmitivă,Cmacarcă! Una^ori» alta din forniele de acest fel vor fi; âyînd; sigur^ateasta vechime; La^ro-mîiia primitivăvftlrn U&l ‘âp'â^'ntîmâicfbrmde biteromîneşti (Vezi pentru înţelesul cuvîntuluî ariterohiînesc § 264 No: 2),. adecă acele care au aparţinui dimbii -lătiiie;^	"J	,.2th£	§
De jiildă/ articulul- ihasclilin sibgulâr-: forma-li (iu) !şi ar-
§ 305.
557
ticului feminin singular forma 1 (ci) st găsesc în toate dialectele, numaî postpuse (Intr-un singur exemplu i sej găseşte / înV'isr troromîn articulul masculin .singular iormâ.. Unlu, antepus). Er xista acest fapt deja în: vechea romînă ? Poate. Dar tot atît de posibil > este ca faptul să se fi dezvoltat în mod! sepârat, aparte în fiecare dialect. . ,r	.	l	■
ui 9.1 Pe de altă parte, macarcă un fenomen oarecare lipseşte -într-un dialect, se poate întîmpla ca-acel fenomen -să fi; existat odată; şi apoî t să fi dispărut. Pluscaperfectul -sem, de. pildă, nu se găseşte în macedoromînul fără meglenit şi în istroromîn. Este cu putinţă ca aceste două dialecte să nu fi posedat dela . capul locului această formă latinească decît cu înţelesul eî latinesc, de fphiscăpeHectrali conjunctivului, îar schimbarea de înţeles a •aceşteî;V»forme.> să se fi petrecut' numaî în dacoromîn. şi ;/în; meglenit:?- Este adecă, cu putinţă ca pluscaperfectul conjUhcţivUÎUL latinesc să i fi dispărut din, macedoromînul fără meglenii,şh;din istrorornîn ca ^pltiscaperfectuîde:; conjunctiv, îar eu/înţeleşuLide pluscaperfect; al'.modului -siguranţei să nu ii existat ungfaceşţe două dialecte nitfodată? ; ;Este.: Dar tot atît de posibil . este—şi eu^cred că e;;dhîar maî probabil—calevohiţieaideînţele^aipluş-caperfectuluî conjunctivului latin să fi avutlocodată- pe tot,terenul limbii irommeştî;;şi ca apoî această: formă, .cuJ-înţelSsul ac-:tualuluî“pluscaperfect}nsem, din. dacoromîn rşiimeglenit,gşă^fi-diş-păriit idin'rniăciedoromîn iărăaneglenit; şi.; din istroromîn. /Perfectul conjunctivului? n dacoromîn	să ; fi, făcut), care astăzi i numaî - în
dacorpmîhksengăseşte, h-a existat, cumva; odată; mitoaţe: dialec-teleKşioapdî; a: dispărut; diir macedoromînî şi din-istrqroinîn?ş Orî,. din contra, perfectul conjunctivului din macedpro'mînul; fără me-*gtenifci (■sâyiam.'fâeut)■;. ;.carej-:actualmehte numaiuîn iăcestî dialect seigăseşte, şăonu rfi existat xumvaj odată, înitpate; dialectele.^şi apdir.săr fi/îdispărut ;din meglenit, ^idin ;dacoromîn^;şi din istroro-mîn? Şi una şi .alta sînt-cu .putinţă,	. ;
Ghiârsîpe Menul isuneteloroăm;.aţinut incidental şocdteală;de ^asemenea $eventuală sprfezehţă s a^iinuîo^fenomens într-uriii dialect, unde astăzi nu se mai găseşte (Compară,’ideLîpildăiîicele-tspuşe laî§i!269j despre istroromînul,i>do)^l)ăr acolo^sie găsesc cî-itet^atăiîbbstaculepjjestei cărebfoarte igreu;ipoţî>ctreee. XJşoropbate zifce^cinevaâ căketiăb^rd^săkadmiţi^ărrotacismul/Ms* âfe.fee-' &xista:te6'dâîăv'2{:&f' î^BnrM«rluîiiâct«ală-s dela: Moţii şiildin jstroro-:mîn^jte;tot rteritbrîiilk rpmînesc} şi ca]apbîvpSTjnâ}oiâtatfâ>!a0esr tui teritoriu ar fi dispărut pănă la slabe rămăşiţi din pauză fcă..
558
§•305.
s-cir fi; prefăcut în n.-Uşor poate zice cineva că e; absurd să admiţr-âcest! lucru; pentrucăfirea; limbilor’ romanice e de j aşa fel, că prefacerea prin alunecare-de sunet*: spontaneea luî h intervocalic în re maî obişnuită decît acea a Iui /v: intervocalic în 77, • îar ân' limbile indogermane: prefacerea a diferite consonante intervocalice în r prin alunecară de sunet spontanee e obişnuită, învremece V intervocalic e'foarte; refractar faţa de schimbările spontanee. Apoî asemenea schimbare în bloc a uneî consonante în altă/ urmată de revenirea - în	la; Consonanta -de • maî? îna-
inte, ; e;: neobişnuită în istoriea limbilor. Absurditatea nu-î, negreşit,- probată prin asemenea consideraţii (Totul, este cu putinţă!), dar devine prin ele probabilă. -	;5	»	Wî-.io;
: ;; Pe terenul cel maleabil al" formelor însă nicîUn obstacul nu ne; înpîedecă de a admite -că o formă, datorită dezvoltăm -proprii'â limbiî, fără influinţă i din partea limbilor- străine; care^ astăzise -găseşte numai într-o! parte a; domeniului romînesc; ? a e-xistât; odată; în întreg acest domeniu. Chiar dbspre - un ifenomen aşa-de izolat, ca acel al întrebuinţării pronumelui masculin-:luî : cu" îiiţeleşul femininului -e î din istroronnn7! poate; susţinea < cineva
-	că; a existat odată, 'sporadic, în16 ate' di al e ctele, * fără ca sa fie: a-
■	cu^ăt de absurditate/^ ^ a
-	- ^Dificultatea 4a asemenea susţineri stă în faptul ide a hotărî preciz că cutare formă: se datoreşte într-adevărrdezvoltării proprii
•	a liriibiî, fără^nicio influinţă;> :(lmHpârtea":vreuneî»limbîa străine. Pentru O asemenea" preciza hotărîre trebue atîta; pricepere radîncă
■	a - firii limbilor încUnjurătoare,J încît: ea devine imposibilă; ; Şi>aiei,
tca; şi pe a oricare; alte ^ terenuri j al e < î ştiiriţiî, j trebue-; săqneîmulţă-mim cu aproximaţii;	dl
:i 10. In mijlocul ; aceştei: nesiguranţe asupra vechimiîti fenomenelor şi1 asupra: ;preizenţeî lor	dialecte; ,uhde: astăzi -
nu se maî găsesc, 1 sigur este,numai faptul căvformele; anteromîneştî, care aparţin adecă;; limbiidatine,- aflătoare astăzi numai înŞUniîl : ori numai în 'uneleadialecte^uau iexistat odatăUm toate •• dialettde/ işi; că; deipildă^aistroromînulîMa posedat ;şi;el codată perfecte?Simpleqale'indicativului^t^.; f ^	un. Ishkn sbv,
a 11? Dupăcum lai sunete,«Iote aşa >la .forme; constatăm ; fap--tttl^că^'Un fenomen}propriu iinuî?dialectsse)găseşte>şiHînip6îţiunî dinî alt dialect;«ceia^ce^ probează estrînsanlegăturăo genetică din--tre -un teritotiîjcşiî altul aluromînismuluidiVizî Macedoromînifără ; ineglenithâ)p(§r;276)i;l'p c) (§^278)XI,A;2:; ‘Meglenit-c)
(§ 287) X, a^-riota;'- sdsk d smimih rl -;c	;e.î
§'306-307.
559
':■? i? § 306. B. Sînt fenomene1 la Care; dezvoltarea! limbif-rpmî-Tieştr s-â' făcut ; pnnj inflmnţă: din1 part limbilor -străine^ a) (§§ 276:, 285; 294) 2) p) (Forme nbmiriale:^'raymţe^iiâlne'îşîj)ăs-'treâza declinarea din limba de origine).—a) (§§ :'276\;285Yâ$Â) 2): Ţ,‘%■ ev O (Forme nominale:1 •s-aff* introdus'1 forme de”‘declinară şi de acord străine).—b); (§§ 277;1286', 295) 2) ar j3ryf S) (Forme pronominales-au introduspronumestrăine şi ele-1-mente derivative pronominale străine).—c) (§§ 278, 287,/ 296) i (Forme verbale'formele prin/ care se exprimă'îviitoriil? - actio instans şi actio inchoativa dela modul siguranţei, ’- apoî modul dorinţiî, al posibilităţii, ăl probabilităţii, ăl necesităţii, al- irrea-'lului; sînt imitate după limbă străină).—c) (§§ 278’,; 287;^ 296) "VIII, 2 /(Fonn^'verbale iv‘forină;'d&^împerativ introdusă iiiif^limbă străină).—c) (§§ 278, 287, 296) X, a (Forme verbale :: forma participiului prezent introdusă- din .limbă" străină).—c)" (§§3 278, 287y 296)ÎSXII (Fornie verbale ' 1 forme' de‘;prezMtu"d“1n'&ieâtii--vului;" imperfect5 ăl indicativului,5 prezeiît"fal; cbnjunetivului£îhtfb-"duse1 din limbă străină; o formă personalădela—viitoruh—n/7Z întrodusă din limbă străină; lipsa conjunctivului datorită'imitaţiei unei ’ liinbi străine*; 0 ciiyiiite străine■■ îşi păstrează formele de %kjugaref*Hin;::limba‘ de^origine;:rap‘6iturile:'•:de3vferbiţerfe6tiv;;1şi verK^inpertectiv/ şi"prefixde 'şi sufixul peMru' exprimarea ătes^ târ raporturi, introduse1 dih limbă^străiriă; raportuF dei verb ^itfe-;rativ;: ;$i sufixfe rperitru expnmâreâ" acestui - raport/introduse din ' 'limba-1 străină^; **ădiective cdrisţriiite: cu dativul conform1 uzului'din -limbă străină).—c) ! (§§ 278;: 287/J 296)/-XIII (Fonne’JverbaIe': iormărea1 pasivului prinmijIocireâverbuluivenire^conform'iizii-luî dms]imbă străină).—d) (§§^279;288F297)	;(Adverbe-în-
troduse;:Hiii 4iinbărstrăină)!.—d)1 (§§! 279r 288, 2197) 2) (Forme adverbiale introduse3 din limba străină);—e): f (§§ '280; v289298) ^ (Pr ep ozi ţii într o dus b din limbă străină)i—f) (§§ 281V 290îîr 299.) '(Conjuncţii Mrbduse din - limbă1 străină).— g) (§§ 282V5 29-1^00)
^ (Cuvinte;Introdiisi^ €inklimbă:i;sţrăihă)^—i); (§§ »2'84? 293^? 302) ^(Smete^Mrodiisefdiri iimbă^; străină)	) - (§^3'03)otA&estlB^M''ydr-
''rbi^.a^îbmm^că''Met;r^ffi^ee din vOrbife străină). '	s*
•^i:§;;307?cM' a^sţg-j;fen61fiene' observăm.. ‘î.jî.v ;tbăteaî€iăledeleVi’cd care%?rfăcut mâi//puţine ^mprumutlirÎL^HiSr^strŞiîeafeste5“maleduI -1 dacorommv Nii-"mai prefixej/(Şi° anumeHprefi^	yvezi?	exemple
m!Tikti^	prefixele	'-jffîpz	şiTiraz-, ms-< ^e
^Va-'fi' ămest'ecind -influinţa4 prefiMorî:slave pn&p^iri- raz-p Q
560
§ 307,
o chestiune pănă:acum nelămurită,. chiar în urma celor:; spuse dej Max:;.Âtierbach,-jDie .Verbalpraiixe <im^ Pakorumanischen,: XIX -.JaIireşbericMvdes; Inştituts fiir rumănische Sprache zu Leip-zig pag. 245, 250. Asupra ,prefixelor docoromîne vezi; ale mele Principii de—iştoriea.- limbii pag. ,9.8 şi lucrarea: lui Auerbach mai sus citată); sufixe derivative; (pentru care vezi,ale mele Prin-, cipii de istoriea limbii, pag/ ,149, dar mai ales ,0.,Pascu, Sufixele romîneştî, Bucureşti, 1916),. adv,erbe^(Vezî suh -macedoromîn fără; meglenit, §, 279), vreo două -prepoziţii (Vezi sub ma-^ cedoromîn fără meglenit, § 280) şi cuvinte, anume substantive, adîective şi;,verbe, nicîun pronume;, (Pentru cuvinte , tot dicţionarul luî; Cihac,- cu toate greşelele lui,este informatorul; păn în momentul de faţă), a înprumutat dacoromînul din limbi străine.. Forme; de declinare, de conjugare, pronume, conjuncţii, înprumutate din: vreo limbă străină, nu se găsesc în dacoromîn. Chiar .cuvintelei;ştrăine, ,;care, se, găsesc multe m dacoromîn, nu se pot. comparai;;xiicî înprivinţa,numărului, m acea a importanţei,, cu masa enormă' de ; cuvinte străine care se găsesc ;în celelalte: ' dialecte l
şN 2. La; o mare distanţa,:de ;dacoromîn; :se înşiră celelalte dialecte din rpunct/de,?yidere v al infiltrăriiinfluinţii.,jştrăine- rŢpt feliul deiforme, ; de?declinares: nominală]s.de acord; ,nominal,., ..de derivare pronominală, de; conjugare; appîprpnume, raporturi dintre primiţiv'jşiderivat ?|at, verbe;înpreună . cu .formele ...respective (yerbej cperfectiye, şi Imperfectiye,r!ilyerbe iiteratiye),s-r.raporturi,;la :niimfeş;(â|^ecUye construite. cu: dativul conform, uzului ..din limbă ştrăină), flonne^adyerbide,^	conjuncţii,. au,;foşt
înprumuţate: :?az,f număr;cperşoanăi ? timp,; mqd,^aşiy,\-f srau în-troduş dm /Hnibî străine;>pentru i raporturile ;iromm.eşti,;fapflî,rs-au %trpduş;<rapprturV3iouă Înpreună cu ^rmele respective,'^poLs^a. -jpUş;un>Tapprt;în locul; alM-^Pe (deasupra J^turpr^Sraj^yîrîtvân. limbă, ,un: noian deijcuyinte,^nu;înuma^	de.	adiep-
liye;, şi^ţde. vşrbe, :;ci >f chiar Me; pronume ,jfşi,ţ acele, xuyin te s au lăsat adeşeaî; cu\ f or mă-lor _ de; dejEliiiare j/şi*de r; conj ugare, ?;din>«limba; de origine. Ca^culme 0ş-:auv maî amestecat,în; jl^ba-^cea^deja. atît de înstrăinată, crîmpee;, înţîmplăţpare-deg yprbirej)ştrăină, -Faţăfţcujiacgstg bagaj ■enpmyeg^mnişmg, acek/jcîteva soiuri de' iori^e^ţrel-yc^ar^l^'^^prumiit^ dacpro^^
.găsesc; fireşte jşLlnj.celelalte.:^	o;bagatelă: pre-
'fixeşţyreoxUnuU două), .$ârj%nu sei^cj$inta^
turilor;; de V perfectiv/ şir£imRei^oti:yî0 (Reflexele 1'inapedprpinme^.şt
§ 307.
561:
istroromîne n-au fost încă cercetate), sufixe derivative, care nu servesc pentru exprimarea raporturilor de perfectiv, imperfectiv şi iterativ (Reflexele lor în celelalte dialecte au fost cercetate numaî pentru macedoromîn de Pascu Sufixele romîneştî), şi prepoziţii (vreo doua).
3.	Nu sînt însă la acelaş nivel macedoromînul fără megle-nît, meglenitul şi istroromînul din punct de videre al influinţiî străine. Din mijlocul lor macedoromînul fără meglenit se degajează ca maî puţin influinţat. La acest dialect străinismul a pătruns în masă mare în declinarea nominală, Ia pronume, la adverbe, la prepoziţii şi la conjuncţii, şi chiar pe aceste terenuri influinţa străină nu s-a exercitat cu aceiş mare intensitate în toate localităţile, căcî multe fapte sînt probate numaî prin C. D.r adecă numaî pentru Albania. Pe terenul verbului macedoromînul fără meglenit se mişcă mai liber. Este adevărat că o cercetare mai amănunţită a sintaxei verbuluî, îar nu aşa fragmentară, cum am făcut-o eu, ar scoate la iveală mult maî multe asămănărî cu limba greacă ori cu limba albaneză, asămănărî pe care ar fi cineva adeseori îndrituit sa le considere ca înprumuturi străine. Dar în această fragmentară cercetare eu am păstrat aceîaş proporţie la toate dialectele, şi pentru	aceia,	din	punct	de	videre relativ, concluziile la care ajung	sînt juste.	Deci,	pe	te-
renul verbuluî macedoromînul fără meglenit se mişcă maî liber. In afară de forma participiului prezent, de imperativul. cu as, care de altfel numai în C, D. se găseşte, şi de formele compuse ca, va-vaî, vrea-vreaî, el nu prezintă nimic străin (De forma probabilă de conjunctiv -ş, probată printr-un unic exemplu din C; D,, nu ţin: socoteală. Vezi sub c, § 278 XII). Formele-compuse cu va-vaî, vrea-vreaî sînt, drept, foarte importante şi simbolizează un mare număr de raporturi dintre cele maî între-trebuinţate, dar chiar la ele macedoromînul fără meglenit prezintă oarecare independenţă (Compară	formele	compuse	din	va
-vaî, vrea-vreaî şi viitorul -rim) şi	în orice	caz	o atîta uşu-
rinţă de mînuire, încît înprumutul a devenit o adevărată asimilare. Dacă la acestea se adauge considerăţiea cape: terenul formelor neinfluinţate de limbi străine macedoromînul fără meglenit prezintă o dezvoltare şi o vigoare egale cu ale dacoromînu-luî (Vezi. § 305 No 5), se poate spune!că, :cu toată-influinţa străină, acest dialect şi-a păstrat, chiar din ; punct de videre al formelor, făptura romînească. In legătură cu această independenţă în mişcări stă faptul că folklorul acestui dialect este nu numai
36
562
§ 307.
bogat în cantitate (Din literatura poporană a Aromînilor, colec-ţiune formată şi rînduită de Pericle Papahagi, voi. I [literatura copilărească, medicina populară, ghicitori, proverbe şi idiotis-me, colinde, paparudele, lăzărelul, leagănul, sărbătoarea sînzi-enilor saiî taviani, luna nouă, deceurî, poeziea populară], Bucureşti, 1900, 1072 pagini. Basme aromîne [culese] de Pericle Papahagi, Bucureşti, 1905, 748 pagini, din care 504 pagini cuprind basmele. De, alte colecţii mai mărunte, precum Weigand Aromunen II, nu mai pomenesc), dar interesant din punct de videre al vioiciunii sentimentului, al puterii imaginaţiei, al humorului. In el se oglindeşte un popor energic, inteligent şi de spirit. După mine basmele macedoromîne sînt mai frumoase' decît cele dacoromîneşti (Nu vorbesc de basmele lui Ion Creangă, acestea sînt producte individuale).
4,	Meglenitul şi istroromînul sînt copleşite de străinismu,
O	gradaţie totuş se poate face şi între ele, în felîul acela a-nume că copleşirea este încă maî mare la istroromîn decît la meglenit. In afară de formele verbale compuse cu va-vaî, vrea -vreai, care lipsesc şi meglenituluî şi istroromînuluî şi sînt înlocuite în ambele^ aceste dialecte prin formaţiuni romîneştî, meglenitul este maî liber la declinarea nominală (şi aicî este maî liber chiar decît macedoromînul fără meglenit), la participiul prezent; la prepoziţii, Pe de altă parte, la formele verbale, de care posede multe străine şi meglenitul, istroromînul întrece în străinism prin lipsa conjunctivului, prin formele imperfectului, prin raportul de verb iterativ şi formele pentru exprimarea acestui raport, prin formarea pasivului, prin schimbarea raportului dintre unele adiec-tive şi complimentul lor. La adverb, dacă meglenitul prezintă faptul destul de important că formează adverbe din substantive romîneştî articulate cu articulul bulgăresc, istroromînul prezintă pe acel mai important încă al întrebuinţării adverbului Ic a cu înţelesul croat al adverbelor prefixe germane weg-, fort-, ab-. Pe socoteala istroromînuluî se adauge apoî poziţiea neromînească a cuvintelor.
Dacă la excesivul material străin se adauge puţina dezvoltare a formelor-neinfluinţate de străinismu (Vezi § 305 No 6), rezultă pentru- meglenit şi pentru istroromîn, chiar faţă de macedoromînul fără meglenit, dar mai ales faţă de dacoromîn, o înfăţişare neromînească, care atinge culmea în istroromîn. Dar nu e numai neromînească această înfăţişare, ci şi a-
§ 307.
563
'Cea a unui instrument sărăcăcios, neîndestulător, pe care vorbitorul îl mînueşte cu greu şi fără tragere de inimă. Meglenitul, şi mai ales Istroromînul, îţi făc prin limba lor impresiea că mai bucuroşi ar fi să vorbească bulgăreşte orî turceşte ori sîrbeşte •decît biata lor limbă romînească. In legătură cu aceasta stă iaptul că şi folklorul acestor dialecte este sărac în cantitate (Weigand, Vlacho-Meglen, Leipzig, 1892 : 20 de coloane de texte. Pericle Papahagi, Romînii din Meglenia, Bucureşti, 1900: 7 coloane şi 7 pagini de texte, Pericle Papahagi, Meglenoromîniî I,
II,	Bucureşti, 1902: 125 de pagini cu diferit cuprins, dintre care mai importante 35 de pagini de basme; restul de 90 pagini cuprinde în mare parte traduceri în dacoromîn şi detalii în dacoromîn, Th. Capidan, Meglenoromîniî II, Bucureşti, 1928 : .'220 pagini [introducere, cîntece, basme, gîcitorîj frazeologie—a-<decă propoziţii izolate—]i—Weigand, Istrisches, I Jahresbericht, 122 sqq,: 16 pagini de texte, Sextil Puşcarîu, Studii istroromîne, Bucureşti, 1906: 22 coloane şi 38 pagini de texte, Iosif 'Popovici, Dialecte romîne din Istria, II, Halle a, S, 1909: 83 ipaginî de texte; Pentru alte mărunţişuri vezi Byhan Istrorumâ-nisches Glossar, în VI Jahresbericht, pag. 175 sqq-, care dă toata bibliografiea anterioară anului 1899) şi lipsit de farmecul folklorului dacoromîn şi macedoromîn: monotonie/ imaginaţie săracă şi în aceîaş vreme absurdă, lipsă de vioiciune şi de orice spirit, opera unui suflet obosit şi stors.
;	5.; Şi totuş, în mijlocul aceşteî năvăliri de forme şi de cu-
lante străine, sunetele au rămas neatinse, ele au persistat să fie. cele romîneştî şi să se dezvoalte în mod independent; conform cu spiritul limbii romîne, '■ Influinţa străină; cîtă se poate «constata sigur, din acest punct de videre este minimă: lâ mă-cedoromînul fără meglenit păstrarea luî if, o, y în cuvinte de «origine străină şi introducerea sunetelor 'ft, y în trei cuvinte Tomîneştî ; la istroromîn păstrarea lui r sonant în cuvinte de o-rigine'străină; la meglenit; nimic, :i ;r • i ;
6. Şi totuş, în mijlocul enormului " material străin care a inundat istroromînul, o trăsătură de unire puternică printr-o formă romînească a persistât să existe ^ntire acest dialect şi dialectul dâcoromînesc, şi tocmai pe terenul verbului, unde istro-romînula fost atît de mult ros de străinism. E vorbă : de-formele aşa numite viitorul I ăl indicativului (voiu face) şi ^optativ(aş face, aş fi făcut)r Cdxz servesc în mare- parte pentru raporturile de timp şi de mod, pe care macedoromînul fără me-
564
§ 307-308.
glenit le exprimă prin compuneri cu va-vaî, vrea-vreai. Din trei puncte de videre samănă istroromînul cu dacoromînul la a-ceste forme, din punct de videre fonologie, morfologic şi sintactic, Formele acestea se găsesc apoi în istroromîn în cea maî mare înflorire, istroromînul li-a dat chiar o întrebuinţare maî mare, peste graniţile întrebuinţării lor din dacoromîn. Iar asămă-narea lor este cea maî mare faţă cu dialectul dacoromînesc din Banat,
I •
§ 308. Din aceste fapte tragem învăţăturile următoare,
a.	Dacoromînul, ca să fie aşa de puţin influinţat de limbî străine, faţă de. cum au fost influinţate celelalte dialecte, a trebuit sa se găsească în raporturile luî cu limbile străine în condiţii excepţionale. Aceste condiţii excepţionale n-au putut consista în faptul că Dacoromîniî ar, fi posedat maî multă putere de rezistenţă, mai multă energie de rasă, căci energiea de rasă. a fost tot aşa de mare Ia Macedoromînii fără Megleniţî, după cum o probează dialectul acestora şi folklorul lor. Condiţiile excepţionale au trebuit să fie orî numărul copleşitor de mare al Dacoromînilor faţă cu străinii depe lîngă dînşiî şi din mijlocul lor, orî (ceîa ce nu revine tocmai Ia aceîaş) starea de rară populaţie anterioară pe locurile pe unde Dacoromîniî au emigrat, p, Pentrucă dialectul macedoromîn fără meglenit să păstreze atîta vigoare, macarcă a fost mult influinţat de limbî străine, a trebuit ca Macedoromînii să fi fost încunjuraţi de străini mulţi şi influenţi, dar în aceîaş vreme să fi format un bloc numeros şi compact şi să se fi recrutat din acei Romînî, la care limba şi cultura specifică romînească să fi prins cele mai adîncî rădăcini,	;,v
y. Starea de deprimare a dialectelor meglenit şi istroromîn se poate explica prin aceia că Romîniî care vorbesc aceste dialecte au trăit de multă vreme în număr mic în mijlocul unor neamuri străine cu mult mai numeroase, şi în aceîaş vreme cu mult mai puternice din punct de videre politic.
5,	Asămănarea j dintre dacoromîn şi istroromîn în una dintre cele mai importante forme gramaticale nu se poate explica prin vreo afimtate maî mare genetică dintre Dacoromînî şi Istroromml decît dintre . aceste neamuri de Romîm şi. Macedoromân, şi. Me-gleniţî: (Căci este foarte; posibil. ca; forma gramaticală respectivă să fi; existat odată pe tot domeniul romînesc), ci maî degrabă „prin vreo legătură mai îndelungată cronologică; Dacoromîniî şi
565
Istroromîniî trebue să îi trăit maî departe şi îndelungată vreme in contact strîns şi imediat, dupăce Macedoromîniî s-au despărţit de dînşiî.
o.	Un mare contrast constatăm la dialectele romîneştî, dupăcum le judecăm din punct de videre al formelor şi cuvintelor j)e de o parte, din punct de videre al sunetelor pe de .altă parte. Judecate din punct de videre al formelor şi cuvintelor,
■ele apar foarte deosebite între dînsele, încît fără o prealabilă	*
pregătire acel care vorbeşte pe unul din ele nu poate pricepe j>e celelalte. Şi dacă îaî ca criteriu de deosebire între limbî priceperea (Vezi cele spuse la § 273), apoî dialectele romîneştî îţi apar ca patru limbi deosebite, anume ca dacoromîn, ca ma-•cedoromîn fără meglenit, ca meglenit şi ca istroromîn. Judecate din punct de videre al sunetelor însă, dialectele romîneştî apar atît de asămănătoare, atît de strîns legate între ele, cu atît de minime deosebiri dela unul la altul, încît stai la îndoială dacă trebue să le dai numele	de dialecte,	şi	nu	maî degrabă pe
acel de subdialecte (Vezî cele	spuse la §	273).	Din acest punct
•de videre, al sunetelor, considerate, ele îţi apar apoî aşa grupate, că pe meglenit nu-I poţi considera ca de o egală importanţa dialectală cu dacoromînul; cu macedoromînul fără megle-nit şi cu istroromînul, ci trebue să-l judeci ca o ramură a ma-cedoromînuluî, vezî § 274 No 16.
Cu totul pe dos se prezintă lucrurile, cînd compari limba romînească cu celelalte limbi romanice. Aici; pe terenul limbilor a-omanice comparate între ele,	ai a face	cu	o mare asămănare
•de forme şi de cuvinte, dar	cu o tot aşa	de	mare deosebire
de sunete. Nenumărate forme latineşti aceleaş, şi nenumărate cuvinte latineşti aceleaş, primite de limbile romanice ca moştenire din limba latină, au continuat de a trăi în ele pănă astăzi. Din nenorocire sunetele s-au schimbat aşa de deosebit dela
o	limbă la alta, încît formele acelea, măcarcă aceleaş, şi cuvintele acelea, măcarcă aceleaş, au devenit incomprehensibile dela
o	limbă romanică Ia alta. Aceste limbi, limbile romanice, tocmai pe dos de cum se petrec lucrurile cu dialectele romîneştî, îţi apar ca dialecte ale aceleiaş limbi, cînd le judeci din punct de videre al formelor şi al cuvintelor, şi ca limbi deosebite, cînd le judeci din punct de videre al sunetelor !
Care sînt limbi deosebite? Limbile romanice, la care sa-tmănă formele şi cuvintele, dar se deosebesc sunetele? Orî dialectele romîneştî, la care samănă sunetele, dar se deosebesc for-
566
§ 308-..
mele şi cuvintele? Această întrebare este de acelaş fel cm următoarea. Care oameni se deosebesc între dînşiî? Acei care-au complexiunî fizice şi psihice deosebite, dar sînt înbrăcaţî la. un fel ? Orî aceî care au aceîaş complexiune fizică şi psihică, dar sînt înbrăcaţî în diferite felîurî? Care samănă maî mult?' Un Chinez şi un Francez înbrăcaţî la fel după ultima modă pariziană? Orî un ficior de plugar, ajuns boer în Bucureşti, şi tată-so cel cu iţarî şi cu mînele crăpate dela coarnele plugu-luî? Formele şi cuvintele lesne se înprumută, ca şi hainele. Greu se înprumută şi se schimbă sunetele, cele izvorîte din baza de articulaţie, care această din urmă nu se poate schimba după. plac (Vezî § 268 No 4 Nota), Nicî baza psihologică, pe care se altoesc formele şi cuvintele străine, nu se poate schimba după. plac (Vezi § 268 No 4 Nota), dar ea este maî maleabilă, mai. primitoare, ea face parte din spiritul cel impalpabil. Sunetul e-legat maî ales de partea cea greoae şi brută a omului, de con-stituţiea lui fizică. Istroromînul a păstrat din originara limbă romînească numaî puţin, Cu grămada a luat din limbă străină . forme şi cuvinte şi a trîntit în. propriea sa limbă. Că şi-a schimbat şi mintea însăş în minte străină prin acest bagaj străin primit în masă, aceasta nu s-a întîmplat, dar persistenţa sufletului romînesc sub haina străină nu se poate constata lesne. Sunetele însă cu care pronunţă, atît restul de forme şi cuvinte latineşti car i-au maî rămas, cît şi mulţimea formelor şi cuvintelor străine înprumuţate, au trecut prin exact aceleaş vicisitudini, cu sunetele din celelalte dialecte, dela originea lor latinească, pănă astăzi, şi astăzi , au aproape aceîaş fizionomie cu sunetele-din întreg domeniul romînesc, Samănă a Croat Istroromînul numai, la sunet îşi dă în teapă, cum se zice, se vede că-î Ro-mîn cît de colo, Trebue să fie Romîn şi la suflet, dar aeest lucru maî cu greu se poate constata. Iar Francezul are cu grămada forme şi cuvinte aceleaş cu ale Romînuluî, forme şi cuvinte pe care i Ie-a impus luî, ca şi Romînuluî, Roma cuceritoare, Sunetele însă, cu care pronunţă acest mare şi asămănă--tor bagaj latinesc, sînt atît de deosebite de ale Romînuluî, incit îşî dă şi el în teapă, şi se arată că-i Celt, amestecat cu: Ligur, cu Iber, cu German, şi altoit pe fondul uneî alte rase maî vechi careva, îar nu Romîn, care a eşit dintr-un conglomerat de neamuri cu totul altul (Vezi § 234 No 2) *).
*) In privinţa aceasta face Wundt următoarele juste observaţii. Die Sprache, I, pag. 382-388: '‘Cînd o limbă băştinaşă este-influinfată de o>
§ 308-309.
567
Pentru aceia este tocmai contrarie realităţii următoarea susţinere a luî Weigand, Linguistischer Atlas des dakorumănischen Sprachgebietes, Leipzig, 1909, pag. 9 : „Cîtă vreme în dialecte de aceîaş origine există numaî deosebiri de sunete orî lexicale, nu poate vorbi cineva de limbi deosebite. îndatăce însă flexiunea sufere schimbări remarcabile, capătă dialectul caracterul unei limbi deosebite. In orice caz criteriul din urmă este mai bun decît acel bazat pe simple deosebiri de sunete ori chiar pe deosebiri lexicale". Să se observe că prin „chiar pe deosebiri lexicale" Weigand dă a înţelege că criteriul bazat pe sunete e maî puţin bun decît chiar cel bazat pe cuvinte. Este cel mai pseudoştienţific lucru pe care I-am cetit în vieaţa mea.
§ 309. C. Din punct de videre al arhaismului fenomenelor, constatăm următoarele.
La macedoromîn fără meglenit sînt arhaice fenomenele:
limba străină în aşa grad, încît devine o limbă amestecată (Mischsprache), se observă ca limba cea străină nu este influinţată de limba băştinaşă, îe gura celor care vorbesc limba băştinaşă ca limbă maternă, decît în sunete. Orîcît de mare ar fi influinţa limbii străine, această limbă străină nu in-fluinţează sunetele limbii băştinaşe, ci din contra sunetele eî primesc schimbări în gura celor care au limba băştinaşă ca limbă maternă şi care alături cu limba lor băştinaşă vorbesc şi limba străină, care altfel, în alte privinţî decît sunetele, nu sufere din partea limbii băştinaşe nicîo influinţă. Cu cît vorbitorii limbii băştinaşe sînt mai aproape de natură, maî lipsiţi de cultură, cu atît limba străină vorbită de dînşiî este mai influinţată din punct de videre al sunetelor de limba lor băştinaşă. Două fapte anume au loc, Cînd cei cu limba băştinaşă nu vorbesc limba lor amestecată, ci pe cea străină, o vorbesc pe aceasta neschimbată în alte privinţî şi schimbată numaî puţin din punct de videre al sunetelor, Cînd însă cei cu limba băştinaşă vorbesc limba cea amestecată, atuncî schimbă sunetele limbii celei străine după firea sunetelor limbii lor băştinaşe. Aceste lucruri se constată din cele ce se petrec cu limba germană din Alsacia şi din unele cantoane ale Elveţiei, unde ea este influinţată de limba franceză, şi cu limba germană din statele unite ale Americeî, unde ea este influinţată de limba ingleză\ Die Sprache, I, pag. 400-401 : cRasa are influ-înţă în felîul acela că, atuncî cînd se amestecă diferite neamuri de oameni, care au diferite limbi, neamul cel mai puternic prin cultură şi prin’influ-inţă politică impune celuîalâlt cuvintele şi formele gramaticale, sunetele însă predomină ale neamului celui mai slab prin cultură şi influinţă politică, dar mai. numeros. Astfel s-au întîmplat lucrurile cu invaziile popoarelor indogermane în actualele teritorii ocupate de dînsele, unde au supus o populaţie băştinaşă mai veche. Astfel s-au întîmplat lucrurile cu romanizarea popoarelor romanice. Astfel s-a întîmplat lucrul cu limba ingleză, unde neamul german a dat formele şi cuvinte, neamul romanic a dat cuvinte multe, îar sunetele sînt ale neamului celt băştinaş1.
568
§ 309.
a) (§ 276) 2) a) (Forma a doua singulară [genitiv-dativ] dela declinarea feminină nu s-a identificat cu pluralul, cum s-a în-tîmplat aceasta în actualul dacoromîn, ci alăturî cu forma -e, -i există foarte des şi forma originară -ă).—c) (§278)11 (Perfectele de indicativ -/ s-au păstrat, perfectele -si au forma forte la întregul singular, îar persoanele 1 şi 2 plurale dela toate perfectele simple au păstrat forma originală, neanalogică după 3 persoană plurală).—c) (§ 278) IV (Forma de pluscaperfect al indicativului compusă din imperfectul luî am şi participiul trecut),—c) (§ 278) V (Viitorul -rim).—c) (§ 278) IX (Infinitivul se găseşte numaî sub forma întreagă).—g) (§ 282) (Cîteva cuvinte latineşti care au dispărut din celelalte dialecte).
La meglenit sînt arhaice fenomenele: a) (§ 285) 2) (Forma a doua singulară [genitiv-dativ] dela declinarea feminină, -e, -i, care există în parte în macedoromîn, îar în dacoromîn a a-juns să. fie identică cu forma pluralului, nu există în meglenit, unde se găseşte numaî forma originară -â).—c) (§ 287) II (Perfectele de indicativ -i s-au păstrat, perfectele -si aii forma forte la singular [afară de p. 2, care în macedoromîn fără meglenit apare accentuată şi pe radical, în meglenit însă se găseşte accentuată numaî pe terminaţie], îar persoanele 1 şi 2 plurale dela toate perfectele simple au păstrat forma originală, neanalogică după 3 persoană plurală).—c) (§ 287) IV (Forma de pluscaperfect al indicativului compusă din imperfectul luî am şi participiul trecut).—c) (§ 287) IX (Infinitivul se găseşte maî .numaî sub forma întreagă).—g) (§ 291) (Cîteva cuvinte latineşti care au dispărut din celelalte dialecte).
La istroromîn sînt arhaice fenomenele: a) (§ 294) 2) a) (Forma a doua singulară [genitiv-dativ] dela declinarea feminină, -e, -i, care există în parte în macedoromîn, îar în dacoromîn a ajuns să fie identică cu forma pluralului, nu există în istroromîn, unde se găseşte numaî forma originară -â).—c) (§ 296) V (Viitorul -rim).—g) (§ 300) (Cîteva cuvinte latineşti care au dispărut din celelalte dialecte).
Dacoromînul, în totalitatea luî considerat, şi în cadrul fenomenelor de noî cercetate, nu prezintă nimic arhaic. Numaî în subdialecte apar arhaisme, şi anume în Banat şi, foarte puţin, în Criş-Mureş.
Banat: c) (§ 296) I (In Banat se găseşte forma cea maî arhaică a auxiliarului de optativ aş, formă care exista în vechea romînă, alăturî cu forma mijlocie a acestui auxiliar, formă
§ 309-310.
569
care există în istroromîn, şi cu forma cea maî recentă a luî, formă care există în dacoromîn. Vezî § 255 No 217 Nota).— c) (§ 278) II (In Banat se găsesc pe alocurea perfecte de indicativ -i, apoî perfecte de indicativ -si cu formă forte la persoana 1 singulară).
Criş-Mureş: c) (§ 278) II (Pe alocurea se găsesc perfecte de indicativ -i şi persoanele 1 şi 2 plurale dela perfectele -i, -si cu forma originală neanalogică după persoana 3 plurală).
Dacă este de admis că limba e cu atît maî arhaică, cu cît poporul care o vorbeşte e maî aproape de locul luî de obîrşie, orî cu cît s-a despărţit maî de curîndă vreme de acel loc de o-bîrşie, apoî trebue să conchidem din faptele de maî sus următoarele :
a.	Macedoromîniî (incluziv Megleniţiî) sînt maî aproape de locul de obîrşie al Romînilor decît Dacoromînii şi Istroromîniî.
[3. Istroromîniî s-au despărţit maî de curîndă vreme de acel loc de obîrşie decît Dacoromîniî,
y. Dacoromînii în migraţiea lor au mers	dela vest	spre	est,
căcî	arhaismele scad cu cît mergî dela	vest	spre est.
§ 310. învăţăturile, pe care ni le dă limba romînească prin formele şi cuvintele eî asupra istoriei poporului romîn din timpul originii acestui popor, sînt următoarele:
1.	Locul de obîrşie al poporului romîn este teritoriul romanizat al peninsulei balcanice, pe care l-am delimitat la §§
111,	234.
2.	Din masa uniformă a acestui popor s-au despărţit ceî 'dintîiu Macedoromîniî cu Megleniţiî.
3.	Dupăce s-au despărţit Macedoromîniî cu Megleniţiî, Da-'Coromîniî şi Istroromîniî au continuat de a trăi în legătură neîntreruptă o bucată de vreme.
4.	Macedoromîniî cu Megleniţiî au	trăit	încunj uraţi de	neamuri	superioare la număr, pănăce s-au	despărţit unii	de	alţii.
De aicî încolo Macedoromîniî fără Megleniţi, măcarcă încunjuraţî de neamuri superioare Ia număr, au reuşit, orî pentrucă superioritatea numerică a încunjurătorilor n-a fost excesivă, orî graţie vreunor avantaje sufleteşti faţă de încunjurătorii aceia, să-şî păstreze caracterul etnic specific romînesc cu destulă vigoare. Megleniţiî însă, care au constituit dela capul locului o mică parte •a Macedoromînilor, au fost doborîţi de influinţă străină, din cauză >că masa străinilor încunjurători a fost excesivă.
570
§ 310,
5.	Aceîaş copleşitoare influinţă din partea străinilor încun-jurătorî, din cauza masei excesive a acestora, ca şi Megleniţii,. au suferit-o Istroromîniî, Istroromîniî însă în actualul lor teritoriu sînt relativ de curînd veniţi. Nu cu multă vreme în urmă. eî erau maî apropiaţi de punctul de obîrşie al romînismului decît Dacoromîniî.
6.	Dacoromîniî au emigrat dela vest spre est. Faţă cu neamurile încunjurătoare, orî cu acelea cu care au convieţuit, eî au prezentat totdeauna o masă foarte puternică numericeşte. In special, dacă au ocupat teritorii, care posedau o populaţie anterioară străină, ei au fost mai numeroşi decît aceasta, iar dacă peste dînşiî au venit neamuri străine, eî au fost totdeauna maî. numeroşi decît populaţiile acestea străine. Niciodată, nicăirî pe-actualul teritoriu dacoromîn, populaţiea dacoromînă n-a fost în minoritate faţă cu vreo populaţie oarecare străină convieţuitoare,. Iar în relaţiile lor cu popoarele străine încunjurătoare, care se găsiau în teritorii complect străine limitrofe, Dacoromîniî depe întregul actual teritoriu dacoromînesc, pe de o parte au prezentat linii de demarcaţie naţionale precize, iar pe de alta nu s-au lăsat să fie niciodată copleşiţi de influinţă străină: coheziunea romînească a fost totdeauna maî puternică decît adheziunea. străină,
PARTEA III.
GE SPUNE LIMBA ALBANEZĂ
Baric = H, Baric, Albanorumănische Studien, I Teii, Sarajevor 1919,—Bartoli D.=M. G. Bartoli, Das Dalmatische, 2 volume, Wien 1906 (Schriften der Balkankommission).—Bartoli D. A.=-M. G, Bartoli, Dalmazia e Albania, în Revue de dialectologie-romane, tome II, Bruxelles, 1910,—Bartoli N, = M. G, Bartoli, Note daimatiche, în Zeitschrift fiir romanische Philologie, XXXII,. —Capid.an=Th, Capidan, Raporturile albano-romîne, Cluj, 1922, în Dacoromania, anul II, 1922, pag, 443-554,—Cihac=A, de Cihac, Dictionnaire detymologie daco-romane, Elements latins [I], Francfort s, M. 1870, Elements slaves, magyars, turcs, grecs -moderne et albanais [II], Francfort s, M. 1879,—Fischer Z, =-Emil Fischer, Sind die heutigen Albanesen die Nachkommen der alten Illyrier? în Zeitschrift fiir Ethnologie, Berlin, anul 1911.. —Gast, Grund,=M, Gaster, Die nichtlateinischen Elemente im Rumănischen, în Grober's Grundriss der romanischen Philologie,.
I,	ed, I,. Str'assburg, 1888.—Gast, Rev,==M, Gaster, Stratificarea elementului latin în limba romînă, în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie sub direcţiunea luî Gr, G, Tocilescu, I, Bucureşti, 1883.—H. Col.=B, P. Hasdeu în Columna lui Traîan, revistă pentru istorie, linguistică şi psihologie poporană, Bucureşti.—H.Cuv,=P. B. Hasdeu, Cuvinte din bătrînî, Bucureşti, 1878-1879, 2 volume.—H. Et.=B, P, Hasdeu, Etymologicum magnum Romaniae, dicţionarul limbii istorice şi poporane a Romînilor, Bucureşti, 1886 sqq,—H. Pr.=B. P. Hasdeu, Principii-de filologie comparativă ario-europee, Bucureşti, 1875,—Helbig =Robert Helbig, Die italienischen Elemente im Albanesischen, în X Jahresbericht des Instituts fiir rumănische Sprache zu Leip-zig, pag. 1-137.—Jokl=Norbert Jokl, Studien zur albanesischen Etymologie und Wortbildung, în Sitzungsberichte der Aka-
demie der Wissenschaften in Wien, philosophisch-historische Klasse, Band 168,—Jokl Ind.=Norbert Jokl, Katun, zur Geschichte eines Balkanwortes, în Indogermanische Forschungen, XXXIII, pag. 420 sqq,—Jokl Ind, XXXVI=Norbert Jokl, Beitrăge zur alba-nesischen Grammatik, în Indogermanische Forschungen, XXXVI, pag, 98 sqq,—Jokl Ind. XXXVII=Norbert Jokl, Beitrăge zur albanischen Grammatik, în Indogermanische Forschungen, XXXVII, pag. 90 sqq,—Jokl Unt.=Norbert Jokl, Linguistisch-kulturhisto-rische Untersuchungen aus dem Bereiche des Albanischen, Berlin und Leipzig, 1923,—Jokl Zeit.=Norbert Jokl, Vulgărlatei-nisches im Albanischen, în Zeitschrift fur romanische Philologie XLI, pag. 228 sqq.—M- Alb.=Gustav Meyer, Albanesische Studien, III, Lautlehre der indogermamschen Bestandtheile des Al-banesischen, în Sitzungsberichte der Akademie der - Wissenschaf-ten in Wien, philosophisch-historische Klasse, Band 125.—M, Alb, I=Gustav Meyer, Albanesische Studien, I, Die Pluralbil-dungen der albanesischen Nomina, în Sitzungsberichte der Akademie der Wissenschaften in Vvrien, philosophisch-historische Klasse, Band 104,—M, Alb- II=Gustav Meyer, Albanesische Studien, II, Die albanesischen Zahlworter, în Sitzungsberichte der Akademie der Wissenschaften in Wien, philosophisch-historische Klasse, Band 107,—M. Alb, IV=Gustaw Meyer, Albanesische Studien,'
IV,	Das griechisch-sudrumănisch-albanesische Wortverzeichniss des Kavalliotis, în Sitzungsberichte der Akademie der Wissenschaften in Wien, philosophisch-historische Klasse, Band 132,—M. Alb, V=Gustav Meyer, Albanesische Studien, V, Beitrăge zur Kennt-niss der in Griechenland gesprochenen albanesischen Mundar-ten, în Sitzungsberichte der Akademie der Wissenschaften in Wien, philosophisch-historische Klasse, Band'134.—M, G,=Gus-tav Meyer-, Kurzgefasste albanesische Grammatik, Leipzig, 1888, —M, Ind, VI=Gustav Meyer, Etymologisches aus den Balkanspra-chen, în Indogermanische Forschungen, VI, 104 sqq.—M. Lat, ==Gustav‘ Meyer, Die lateinischen Elemente im Albanesischen, în Grober's Grundriss der romanischen Philologie, I, ed. I, Strass-burg, 1888.—M. L. Lat,=Die lateinischen Elemente im Albanesischen, von Gustav Meyer, neubearbeitet von W. Meyer-Liibke, în Grober’s Grundriss der romanischen Philologie, I, ed, II, Strass-burg, 1904-1906.—M. L. R, R, Alb.—W. Meyer-Liibke, Rumă-nisch, Romanisch, Albanesisch, în Mitteilungen des rumânischen Instituts an der Universităt V/ien, I, Heidelberg, 1914, pag, 1 -42,^—M, Wort.=Gustav Meyer, Etymologisches Worterbuch der
573-
albanesischen Sprache, Strassburg, 1891.—MikI. B.=Fr. Miklosich, Beitrâge zur Lautlehre der rumunischen Dialekte, în Si-tzungsberichte der Akademie der Wissenschaften in Wien, phi-losophisch-historische Klasse, • Bânde 98, 99, 100, 101, 102. —Mikl. Slav.=Fr. Miklosich, Die slavischen Elemente im Rumunischen, în Denkschriften der Akademie der Wissenschaften in Wien, philosophisch-historische Klasse, Band XII,—Nopcsa A. =Franz Baron Nopcsa, Thrakisch-albanische Parallelen, în An-thropos, Revue internaţionale d'ethnologie et de linguiştique, St. Gabriel-Modling bei Wien, anul 1913,—Nopcsa K,=Franz Baron Nopcsa, Zu Fischer’s Albanerforschung, în Korrespondenzblatt der deutschen Gesellschaft fiir Anthropologie, Ethnologie und Urge-schichte, Verlag von Friedr, Vieweg und Sohn in Braunschweig,. Jahrgang XLV, Mai 1914,—Nopcsa M.=Franz Baron Nopcsa, Beitrâge zur Vorgeschichte und Ethnologie Nordalbaniens, în Wis-senschaftliche Mittheilungen aus Bosnien und der Herzegowina,. Wien* Band XII,—Nopcsa U.=Franz Baron Nopcsa, Die Albaner, în Urania, Wochenschrift fiir Volksbildung, Wien, anul 1913. —Nopcsa Z.=Franz Baron Nopcsa, Sind die heutigen Albanesen. die Nachkommen der alten Illyrier ? în Zeitschrift fiir Ethnologie,. Berlin, anul 1911.—Pap, et,=Pericle Papahagi, Notiţe etimologice, în Analele Academiei romîne, seriea II, tomul XXIX, Memoriile secţiunii literare.—Ped,=Holger Pedersen, Albanesische-Texte mit, Glossar,'Leipzig, 1895, în Abhandlungen der philo-logisch-historischen Klasse, der sâchsischen Gesellschaft der Wissenschaften, Band XV,—Ped. Ind, V=Holger Pedersen, Das in-dogermanische 5 im Slavischen, în Indogermanische Forschungen,.
V,	33 sqq,—Ped; Krit.=Holger Pedersen, Albanesisch, în Kri-tischer Jahresbericht iiber die Fortschritte der romanischen Philologie-—Ped, Zeit. XXXIII=Holger Pedersen, Die albanesischen. 7- Lăute, în Zeitsclirift fiir vergleichende Sprachforschung, XXXIII, 535 sqq,—Ped. Zeit, XXXVI=Holger Pedersen, Die Gutturale im Albanesischen, în Zeitschrift fiir vergleichende Sprachforschung, XXXVI, \ 277 sqq.—Pek.=Pekmezi, Grammatik der albanesischen Sprache, Wien, 1908.—Sand. Grund.=SandfeId-Jensen, Die nichtlateinischen Bestandtheile im Rumănischen, în Grober's Grundriss der romanischen Philologie, I, ed. II.—Sand. Jahr,— Sandfeld-Jensen, Der, Schwund des . Infinitivs im Rumânischen, în IX Jahresbericht des Instituts fiir rumânische Sprache zu Leip-2ig.—Sand. Zeit.=Sandfeld Jensen, Die Konjunktion de im Rumânischen, în Zeitschrift fiir romanische Philologie, XXVIIL—
574
Schuch, Vok.=Hugo Schuchardt, Vokalismus des Vulgărlateins, Leipzig, 1866-1868.—Spitzer=L, Spitzer, Albanesische Etymo-•gien, în Mitteilungen des rumânischen Instituts an der, Univer-sităt Wien, I, pag, 318 sqq.—Şam,=L. Şăineanu, încercare a-supra semasiologieî limbii romîne, în Revista pentru- istorie, arheologie şi filologie sub direcţiunea luî Gr. G. Tocilescu, VI,— 'Treimer=Karl Treimer, Beitrăge zur albanischen Sprachgeschichte, în Mitteilungen des rumânischen Instituts an der. Universitât Wien, pag, 336 sqq.—Treimer Ind, XXXV==Karl Treimer, Der .albanische Nationalname, în Indogermanische Forschungen, XXXV, pag. 135-136.—Treimer Zeit.=Karl Treimer, Albanisch und Ru-mănisch, în Zeitschrift fur romanische Philologie, XXXVIII, pag. 385-411,—Vasmer = Max Vasmer, Studien zur albanesischen Wortforschung, I, în Acta et commentationes universitatiş dor-patensis, B, Humaniora, I, Tartu (Dorpat), 1921, pag. 3-65.
I
In scrierea cuvintelor albaneze mă servesc de caracterul ă pentru a reprezenta pe o nerotunzit (în loc de caracterul e, care ■de obiceîu serveşte pentru a reprezenta acest sunet al limbiî albaneze), de caracterul ts pentru a reprezenta africata compusă din exploziva, t şi spiranta muiată s (în loc de caracterul k, ■care serveşte de obiceîu pentru a reprezenta acest sunet al limbii albaneze. Pentru valoarea de ts a sunetului vezi Pek. §§ 6, 8), de caracterul' dz pentru a reprezenta africata compusă •din exploziva d şi spiranta muiată i (în loc de caracterul g, •care serveşte de obiceîu pentru a reprezenta acest sunet al limbii albaneze. Pentru valoarea de dz a sunetului vezî Pek, §§
6,	8). Pe l’ al lui Gustav Meyer îl scriu după ortografiea lui Pek. şi Ped. cu /. După Weigand, Albanesische Grammatik, . §
11,	în dialectul gheg. sudic şi în dialectul tosc în loc de africata ts ar exista k (exploziva palatală afonă) şi pe alocuri f ■(/ muiat), şi în loc de africata dz ar exista g (exploziva palatală fonică) şi pe alocuri d [d muiat),1 Mărturiea Iui Pekmezi însă e foarte preciză: ,Jc, g nu sînt palatale curate, k, g muiaţi, macarcă adesea îş trag originea din aceste sunete, ci sînt affricatae, ca ts, ts, dz, dz. Decît numai la ele, în loc de s, Zj ş, z, se contopesc cu t, d nişte sunete care ţin mijlociea .între- 5 şi s, între z şi z, anume un s şi un i muîaţî, k deci este un ts şi g este un dz“. Apoî Pekmezi e un Tosc,. după propriea mărturisire, Archiv fiir slavische Philologie, XXI, pag, 220. Prin unnare pe afirmarea luî Weigand nu pot pune nicîo bază.
-§ 311.
575
CAPITOLUL XVII
§ 311. Intre limba romînă şi limba albaneză există următoarele asămănărî, (Punctul de plecare la comparaţie îl formează limba albaneză),
a) Fonetice
1.-a	neaccentuat <C â (Pentru romîneşte vezi § 237 No 16), Regulat în tosc, cu excepţii în gheg, M. Alb. 83; M, Lat, 811-812; Pek, 38,—Relevat de Mikl, Slav, 7; Mikl. B. VocaL
I,	15; Schuch. Vok, III 49 (vag); Gast, Grund, 407; M, Lat, 805; Sand, Grund, 527,—Tot aşa în bulgara, Mikl, Slav. 7; Mikl. B. Vocal, I, 15.
2.	ă accentuat-f-/z orî m<.ă (t)-\-n, m (Pentru romîneşte vezi § 237 Nos 3, 4). Regulat în tosc. Fenomenul lipseşte în gheg. M. Alb. 82,87; M, G. 4 ; M, Lat. 807-808 ; Pek, 20,
35,—Relevat	de Gast. Grund. 407; M. Lat. 805; Sand Grund,
527,	„	'
3,	e neaccentuat (afară de e iniţial şi final) <ă (Pentru romîneşte vezi § 238 Nos 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36). Regulat în tosc, cu excepţii în gheg. M. Alb. 65 (sufixul —en); M, Lat, 812; Pek, 38,—Relevat de Mikl, B. Vocal, II, 32.
4,	e accentuat, urmat de n şi m<lă-\-n, m, cîteodată în tosc, şi nu numai în aceleaş înprejurărî ca în romîneşte. Fenomenul lipseşte în gheg şi într-o parte din teritoriul tosc (Pentru romîneşte vezi § 238 Nos 28, 29, 30, 31, 32), M, Lat, 809 ; Pek, 36; Archiv fur slavische Philologie XXI, 220,
5,	en-}-dentală<//z-|-dentală. Tosc şi gheg. Rar (Pentru romîneşte vezi § 238 No 25). M, Alb, 85 ; M, Lat. 809 ; Pek,
36.—Relevat	de M. Lat. 805.
6.	e/z-j-spirantă <în-j-spirantă, Tosc şi gheg, în elementele albaneze autohtone. Regulat (Pentru romîneşte vezî § 238 No 25), M, Alb, 85; Pek, 22,
7,	i neaccentuat (afară de / iniţial şi final)<Zâ. Regulat în tosc şi gheg (Pentru romîneşte vezî § 239 Nos 43, 44, 45, 46, 47,. 48), M. Lat. 812; Pek. 38.—Relevat de Mikl. B, Vocal.
II,	50.	•
8.	in iniţial neaccentuat-{-explozivă, im iniţial neaccentuat +explozivă<L *ă/2 + explozivă, *ă/7z4-exlozivă, şi apoi, după -.căderea lui. ă<.n sonant-j-explozivă, hi sonant^-j-explOzivă. In tosc şi gheg. Regulat (Pentru romîneşte vezi § 239 No 54,
576
§ 311,
§ 242 No 86). M. Lat, 813,—Relevat de Mikl, Slav, 7; MikL B. Vocal. II, 53; Schuch, Vok. III 49; Gast. Grund. 407.
9.	i neaccentuat final dela terminaţiea plurală a masculinelor a căzut, lasînd urme de înmuiare orî de palatalizare a-supra sunetului precedent. S-a păstrat înaintea articululuî. In tosc şi gheg.. Regulat (Pentru romîneşte vezî § 239 No 50). M, Lat. 819; Pek 90.
10.	o neaccentuat<.« de cele maî multe orî, Tosc. şi gheg (Pentru romîneşte vezî § 240 No 65). M, Lat, 813; Pek, 39. —Relevat de Mikl, Slav. 7; Mikl. B. Vocal. II, 61.—Tot aşa în bulgara. Mikl, Slav. 7; Mikl. B. Vocal. II, 61.
11.	O neaccentuat <C <2. Tosc şi gheg. Rar (Pentru romîneşte vezî § 240 No 64), M. Lat, 813; Pek, 38 (Exemplele dela nota 1).—Relevat de Mikl. B, Vocal, II, 62,
12. o înainte de grup de consonante CW. Tosc şi gheg. Regulat (Pentru limba romînă, unde fenomenul nu este legat de grup de consonante şi e anteromînesc, vezî § 240 No 63). M„ Lat. 810; Pek, 36,
13.	ă s-a păstrat ca ti, n-a devenit o. Tosc şi gheg (Pentru romîneşte vezî § 241 No 66), M, Lat. 811; Pek. 37.
14.	u neaccentuat<iă cîteodată, Tosc şi gheg (Pentru ro-mmeşte vezî § 241 No 68), M, Lat. 813; Pek. 38 (Exemplele dela nota 1).—Relevat de Mikl. B. Vocal. III, 8.
14a. -u. final cade. M. Lat; 813 ; Pek. 38 (Pentru romîneşte vezî §241 No 71). Tosc şi gheg.
15.	ă cade înainte de altă vocală, de pildă -ă (temă singulară şi terminaţie de nominativ-acuzativ singular, la unele feminine) înainte de -e (terminaţie de genitiv-dativ singular feminin) şi -a (articulul de nominativ singular feminin *); ă (temă singulară şi terminaţie de nominativ-acuzativ singular, la unele
:*) După M. L. R. R. Alb. 39 faptul din urmă ar fi numai aparent : în romîneşte, drept, făta>*fătăa; în albaneza însă vdiza nu-i > *văî-zăa, ci	*vaizae, -a adecă e	provenit din	contracfiea dintre	tema -a,	pe
vremea	cînd încă nii devenise	-ă, şi între articulul	feminin postpozitiv *e,
care,' înainte de' a deveni actualul o, fusese identic cu articulul feminin prepozitiv e. După Ped. 6 vdiza e>*i>âîzăe, -a adecă e provenit din contracţiea dintre tema -ă şi articulul vechîu feminin postpozitiv *e; dela temele ,-4 Srar fi. lăţit apoi prin. analogie forma , actuală, de articul feminin postpozitiv o, provenită dela capul locului prin contracţiea dintre tema -â şi vechiul articul feminin postpozitiv *e, lâ celelalte teme feminine, de pildă la	un cuvînt ca huseia.	Ped, trimete	pentru	detalii la	un articul	al
său din	Festkrift til Vilh, Thomsen,	; ;	,
§ 311.
577
masculine) înainte de -i (terminaţie de genitiv-dativ singular masculin) şi -i (articul de nominativ singular masculin). Tosc şi gheg (Pentru romîneşte vezi § 242 No 85a), Pek. 96, 98,— Relevat nepreciz de Schuch, Vok, III 49; Gast, Grund. 408.
15a. Faptul cum s-au dezvoltat în totalitatea lor vocalele finale. cŞi în romînă şi în albaneza (tosc şi gheg) ~u, -o (prefăcut prealabil în u), -i finali dispar, -a final devine -ă, -e final rămîne. Fenomenul e cu atît mai caracteristic, cu cît lipseşte în celelalte limbi romanice0, M, L. R. R, Alb, 39,
.16, Prezenţa a două feliurî de r consonant limbai: /' scurt şi rr lung- Tosc şi gheg (Pentru romîneşte vezi § 243 No 88). M. Alb, 73; M. Lat, 813; Pek, 9, 59,—Relevat de Mikl, B. Conson. I, 33; M, Lat, 813,
17,	rl<.rr. Tosc şi gheg. Rar (Pentru romîneşte vezi §
243	No 94), M, Lat, 813, 814;'Pek, 39,
18,	rn<Lrr. Tosc şi gheg. Regulat (Pentru romîneşte vezî § 243 No 94). M, Alb, 73; M. Lat, 813; Pek. 25, 39.-Re-levat de Mikl. B. Conson, I, 34,
18a. Prezenţa a două feliurî de l consonant: l şi t. Tosc şi gheg (Pentru romîneşte vezi § 244 No 98), M, Alb, 74; M. Lat. 814; Pek, 8, 59,
19,	/+£-{-vocală şi /+/ final fix<.Acest l’, dacă e i-niţial, se păstrează pe tot teritoriul albanez; dacă e la mijlocul ori Ia sfîrşitul cuvîntuluî, se păstrează numai în teritoriul din sudvestul Albaniei numit cămări, în faţa insulei Corfu, pe tot celălalt domeniu albanez a- devenit î (Pentru romîneşte vezi §
244	No 99), M.JLat, 814; Pek, 25, 39,—Relevat nepreciz de Mikl. Slav. 7; Mikl. B. Conson, I, 45; Schuch. Vok. III, 49.
?20, / intervocalic < r. Tosc şi gheg. Rar (Pentru romîneşte vezi § 244 No 100). M. Alb, 78; Pek, 26,—Relevat de Mikl. Slav, 7, Contestat de Ped, Zeit, XXXIII, 551.
21.	/z—j—/'—{-vocală şi n-\-i final fix<.n. Acest n, dacă a fost Ia începutul cuvîntului, s-a păstrat pe tot teritoriul albanez; dacă a fost la mijlocul cuvîntuluî, a devenit i pe tot teritoriul albanez ; dacă a fost la sfîrşitul cuvîntului, a devenit / în gheg şi în toscul. de nord, s-a păstrat în toscul de sud (Pentru romîneşte vezî § 246 No 121), M, Alb. 66; M. Lat. 814; Pek.
24,	40.
22.	n intervocalic a^ devenit r în tosc. Regulat, n intervocalic s-a păstrat în , tosc ca n numaî cînd a fost==/7/z, . adecă lung, product al asimilaţieî cătră; n a :uneî alte consonante (Pen-
37
tril romîneşte vezi § 246 No 122), M, Alb, 65; M, Lat 814; Pek, 23, 40,—Relevat nepreciz de Mikl. Slav, 7; Mikl. B. Conson, I, 64.—Relevat în special de M. L. R. R. Alb, 40-41, pentru care partea importantă a fenomenului constă în nazalizarea vocalei precedente lui -n- înainte de prefacerea acestuia în
(Vezi pentru romîneşte § 246 No 122), nazalizare despre care presupune că ar fi existat şi în tosc. Din acest punct de videre, al nazalizării vocalei precedente, considerat fenomenul, el capătă un cîmp mai larg, căci înbrăţişează şi domeniul gheg, unde, macarcă -n- se păstrează, există nazalizarea vocalei precedente, precum şi puţinele cazuri (gnu, frîu, briu, vezî § 246 No 123), unde, în întregul domenîu dacoromîn, nazalizarea vocalei precedente a avut loc, macarcă însoţită de dispariţiea lui -n-.
23,	b intervocalic cade, Tosc şi gheg, , Regulat (Pentru ro-mîneşte vezî § 248 No 146), M, Alb, 37 ; M, Lat, 816; Pek, 33, 43,—Relevat de M, Lat. 805; Mikl- B, Conson, II, 27,
24,	In grupul intervocalic br b a dispărM, orî pentrucă s-a asimilat luî r, orî pentrucă a căzut (poate după o prealabilă prefacere în u). Tosc şi gheg. Regulat (Pentru romîneşte vezî § 248 N0< 148), M. Lat, 813, 818; Pek, 43,
25,	H, exploziva palatală afonă, care-şî are originea, orî în exploziva palatală afonă latină (kint~> centum), orî în exploziva palatală afonă din vreo limbă străină (kiradzi~>\mz Riragt), ori în palatalizarea recentă a uneî explozive guturale afone latine (ken~>caniş) sau băştinaşe albaneze (piîcnv>*pikni 2 pers, plur, prezent indicativ dela pîek),<.ts, Tosc şi gheg. Regulat, Pe unele teritorii gheghe, anume la Prizren, Dibra, Şko-dra, africata dezvoltată din Ic este ts (Pentru romîneşte vezi § 251 No 190), M, Alb. 3, 6 ; M. Lat. 815; Pek. 8, 30, 41. Pentru Şkodra vezi textul din M, G, 71-72.
26,	kl<.!c pe tot teritorîul albanez, afară de teritorîul că-
mări din sudvestul Albaniei (vezi mai sus sub 19), unde kl s-a păstrat.	Acest k>kt	s-a păstrat în	gheg,	â devenit maî
departe ts în tosc (Pentru	romîneşte vezî	§ 251	No 178), M.
Alb, 4, 77; M. Lat.. 814, 817; Pek. 8, 19, 25, 39, 41.-Relevat de Mikl, B, Conson, II, 64,
27,	kt din elementele latine a devenit probabil întîîu *%t,
de unde s-a	dezvoltat pe	de o parte ft,	îar pe	de altă parte
%t, it. Altă	dezvoltare a	căpătat kt băştinaş albanez, care a
devenit *tt, t. Tosc şi gheg (Pentru fenomenul întru cîtva ana-
..§ 311.
579
log romînesc ct<Cpt vezi § 251 No 179). M. Alb. 5; M, Lat. ,818; Pek, 30, 42,—Relevat de Schuch, Vok, III, 49; Gast, Grund, 407; Mikl. B, Conson. II, 66; Sand, Grund. 527.
28.	ks	a devenit	probabil	întîîu *%s, de	unde s-a dezvoltat	pe de o	parte fs,	îar pe	de altă parte	s. Tosc şi gheg
,(Pentru fenomenul întru cîtva analog romînesc cs<Zps, s vezi •§ 251, Nos 180, 181), M, Lat. 818; Pek, 42.—Relevat.de Gast, Grund. 407 ; Mikl, B. Conson, II,' 68 ; Sand. Grund, 527.
29.	g,	exploziva	palatală	fonică, care-şî	are originea, orî
în exploziva	palatală	fonică latină (gini >	gentem), ori în
exploziva palatală fonică din vreo limbă străină (gol > turc gol), ori în palatalizarea recentă a unei explozive guturale fonice băştinaşe albaneze (ddga'>*doga aoristul dela dieg),<. dz. Tosc şi gheg. Regulat, Pe unele teritorii gheghe, anume la Prizren, Dibra, Şkodra, africata dezvoltată din g este dz (Pentru romîneşte vezi § 253 No 201). M, Alb, 7, 10; M, Lat, 816; Pek, 8, 31, 41, Pentru Şkodra vezi textul din M, G, 71-72.
30.	gl<-g pe tot teritoriul albanez, afară de teritoriul cămări din sudvestul Albaniei (Vezi mai sus sub 19), unde gl s-a păstrat. Acest g>gl s-a păstrat în gheg, a devenit maî departe dz în tosc (Pentru romîneşte vezî § 253 No 194). M, Alb. 8, 77; M, Lat. 814, 817; Pek. 8, 19, 25, 39, 41.—Relevat de Mikl. B. Conson. II, 64,
31.	v intervocalic cade, Tosc şi gheg. Regulat (Pentru ro-mîneşte vezî § 255 No 207). M, Alb. 39; M. Lat, 817; Pek. 26, 40.—Relevat de M. Lat. 805; Mikl. B. Conson. II, 34.
32^, s intervocalic a rămas afon. Tosc şi gheg. Regulat (Pentru romîneşte vezî § 258 No 219a). M. Alb. 61; M. Lat. 817; Pek. 27, 41.—Relevat de Mikl. B, Conson. II, 77.
32a. sl<.scl: sulfur<.*slufur <*sdufur<.stsufur M. Wort, 411 (Că stsotă Schnee mit Regen vermischt M, Wort. 388 ar fi">*sdotăslav slota, cum susţine Vasmer 56, e puţin sigur, pentrucă fenomenul d<ik e vechîu tare şi ne-am aştepta prin urmare ca s să se fi prefăcut în s şi ca cuvîntul să fi sunat astăzi stsotă). Pentru romîneşte vezi § 258 No 233.
33. In proparoxytona vocala din penultima de obiceîu se păstrează şi maî rar cade, atît în romînă cît şi în albaneza (tosc .şi gheg). Relevat de M, L, R, R. Alb, 39, care atribue fenomenul înprejurării că accentele silabelor, cu începere dela antepe-nultima, care poartă accentul cuvîntuluî, pănă la ultima, se suc-cedează cu treptată descreştere în amplitudinea vibraţiilor.
580
§ 311.
Printre asămănările fonetice dintre limba romînă şi cea albaneză au mai vrut Miklosich, Schuchardt, Ovidiu Densuşianu şi Capidan să considere pe următoarele. Mikl, Slav, 7: „Grupul st, aşa de obişnuit în romîneşte, ne trimete mai degrabă la limba albaneză decît la cea bulgară". Este vorba despre romîneştile-st-\-i-\-ă ori eCst-^-ă orî e, st-\-i îix<stJri, sc-\-e, i<^sc <JitA-e, i, pentru care vezi § 258 Nos 222, 223, 226, Daca există vreo asămănare, apoi ea este între chipul cum s-a dezvoltat în romîneşte sc-\-e, i şi cum s-a dezvoltat sk-j-e, i îil unele limbi slave (vechea bulgară, neobulgara, slovena, sîrba)f unde sk-\-e, i a dat naştere lui sc-\-e, i (slovena) şi lui s/-j-e, i (vechea bulgară, neobulgară, sîrbă), Miklosich Vergi, Grammatik I, 286, 356, 383, 420. Grupul st din limba albaneză s-a născut cu desăvîrşire în alte înprejurărî, şi anume nil prin africatizarea vreunei consonante de după s, în special prin africatizarea unui k din vreun grup sk, ci din grupul st prin prefacerea spontanee, independentă de orîce vocală următoare, a lui 5 în 5. Vezî M. Alb, 58 sqq,; M, Lat, 816; Pek, 27, 41-
—Schuch. Vok, III, 49: „Prefacerea luî S în s înainte de vocale şi consonante", înprejurările în care se preface s în 5 sînt în romîneşte cu totul altele decît în albaneza. Vezi pentru ro-mîna § 258 Nos 220, 222, 223, 225, 226, 228, 229, pentru albaneza M, Alb. 58 sqq,; M, Lat, 816; Pek, 27, 41. Pe scurt se poate spune că în romîneşte prefacerea luî 5 în 5 este condiţionată de un i imediat următor orî de africatizarea luî t, c din grupurile st, sc; în vreme ce în albaneza prefacerea luî 5 în 5 este spontanee, independentă de sunetele învecinate, O asemenea spontanee schimbare a luî 5 în S numaî în istroromîn se observă, Vezî § 258 No 237.—Schuch, Vok. III, 49 î „Păstrarea guturalei înainte de vocale ; palatale în cîteva cuvinte; chelarîu, chilie, chingă, macedoromîn ghintâ“. chelariu, chilie sînt înprumutate din neogreaca, ghintă e înprumutat din albaneza, iar chingă>*clînga.—Schuch. Vok- III, 49 : „Sunetul h între albanezul % şi z- Der Lăut h zwischen alb. % und /“,? ■Nu se poate pricepe,—Ovidiu Densuşianu, Histoire de lă langue
■	roiimăirie, I, 350 : ''Prefacerea lui c în g din cuvintele Ciprig
■	>apricus, stîng>*stancus, vitreg>vitricuş se datoreşte „infiltrării în limba romînească a .Uneî deprindierî de ă pronunţa albaneze, -Se ştie xă în’ albaneză se, găsesc pentru aceleaş cuvinte bă forme cu :7b- ba formfe! cu g, după cuin cuvintele-sînt'ărticu-
§ 311-312,
581
laţe orî nu: blok-blogu„bunk-bungu, stănk-stăngu, trunk. -trungu. După modelul acestor forme albaneze a început să se .zică şi în romîneşte aprigu, stîngii, vitrega“n. Mai întîm, pentru ca să fi putut lucra modelul albanez, ar fi trebuit ca şi în Tomîna acelaş cuvînt să fi existat şi cu k final şi cu -kn final,, ar fi trebuit ca apric, de pildă, să fi existat şi ca apric şi ca apricu în aceîaş gură. (Există, drept, dar numai de ieri de alaltaerî). Dar nu trebue să mai vorbim de geaba, Influinţî asupra sunetelor unei limbi din partea sunetelor altei limbi au loc numai în perioada cea din urmă, atunci cînd influin-, ţarea pe terennl morfologic şi lexical a atins culmea, Influ-inţa limbii albaneze însă asupra celei romîneştî chiar din punct; de videre lexical este aşa de mică, încît presupunerea lui Densuşianu nu merita nicîo discuţie,—Capidan 451: cIn romînă şi albaneza rv, lv<.rb, IbFenomenul însă este anteromînesc,, vezi § 243 No 93, § 244 No 103,—Capidan 451: ^n epen-. tetic înainte de guturală în romînă şi albaneza: alb. langua~>, ti gr. XaŢcovtv.ov, alb, drangua^iidl. dragone; Ax. genunchîu >genuculum, dr, pîngănre>*paganire, mr. frăngă~>fraga,, mr., urincl’ăt^> uricl’ăP. n epentetic înainte de guturale însă şi-în alte limbi romanice, Meyer-Liibke Grammatik der romanischen, Şprachen, I, pag, 485-486, şi anume atît în cuvinte care. mai au o nazală, supt influinţa căreia s-a născut probabil noul n (de pildă spaniol ninguno>necunuş, de felîul romînelor genunchîu, pîngâresc), cît şi în cuvinte unde altă nazală nu este (de pildă, lombard delenguăi"> liquare, provensal şi spaniol langostq >*lăcustă, de felîul romînelor frângă şi urindăt).
i!
§ 312, Asemenea fenomene, comune limbii romîne şi albaneze (unele şi limbii bulgare), au fost considerate de cei care le-au scos la iveală ca datorite orî unei limbi comune autoh-; tone (Miklosich, Schuchardt), orî influinţii unei limbi străine, şi anume influinţii limbii uraloaltaice a Bulgarilor (Gaster), ori unei dezvoltări independente care nu implică vreo afinitate etnică, (Gustav Meyer), Punctul de videre al luî Sandfeld-Jensen şi al-luî Meyer-Liibke este nehotărît. Pe acel al luî Ovidiu Denşuşia-, nu (Vezi mai sus, § 311 fine) îl trec cu viderea. .	;	;	,
Acei care au admis influinţa unei limbi'comune autohtone au plecat dela presupunerea că acea limbă comună trebue să fi; foşţ limba ţhracă, ori în general o limbă ţhraco-illyră oarecare,; căci pentru aceşti învăţaţi Thraciî se confundă cu Illyrii din punct de videre etnic şi limbistic. In aceîaş vreme influinţa din partea
582
§ 312.
acelei limbi autohtone e considerată de dînşiî în acel mod vag despre care am vorbit la §268 No 4 Nota, Mikl, Slav, 6: „Po-' poarele, care	locuiau în vechime peninsula	balcanică,	se pare că
au format cu	toatele ramuri	ale unuia şi aceluîaş mare neam de-
oameni, care	se întindea la	nordvest păn	în Istria,	la nord şi
nordest pănă	peste Dunăre	şi la Carpaţî,	neam de	oameni pe-
care cu dreptul îl poate cineva numi thrac", Mikl. Slav, 8: „Expunerea de aicî are ca scop să arăte că limba romînă prezintă nişte fenomene care nu pol fi explicate prin limba latină. Fiindcă însă noî credem că putem admite că la formarea naţionalităţii romîneştî şi a limbiî romîneştî au contribuit două e-Iemente, anume unul roman şi altul autohton, apoî sîntem dispuşi să atribuim fenomenele discutate aici, dacă nu pe toate, dar pe cele mai multe, elementului autohton, şi credem că acest element a fost înrudit cu Albanejii de astăzi, pe care noi îr considerăm ca descendenţi ai Illyrilor", Schuch, Vok, III, 49: „Cum că limba latină populară s-a dezvoltat în Epirus ca un dialect a parte, rezultă din firea lucrurilor", (Numaî dacă s-ar fi putut dezvolta în Epir un dialect latin! Dar Epirul eragrecizat!). „Că acest dialect este identic cu acela care în forma luî actuală apare ca limbă romînească, trebue probat. Miklosich a arătat în lucrarea sa [Mikl, Slav,] pag, 5 că în limbile romînă, neogreacă şi sîrbă se găsesc urmele unei limbi autohtone, care limbă autohtonă s-a păstrat ca albaneza de astăzi. Dacă numim aceste urme, pentru scurtare, dace, apoî va trebui să admitem în următoarele puncte o influinţă a limbii dace asupra limbiî latine populare".	.
Punctul de videre al luî Gaster este rezumat în următoarele vorbe Gast. Grund. 410: „Toate aceste fenomene le pun pe socoteala Bulgarilor turanici, care au venit între anii 660' -668, în scurtă vreme şi-au întins puterea peste toată peninsula balcanică şi şi-au păstrat limba în curs de trei secule mai înainte de a se contopi cu popoarele peninsulei. Influinţă Bulgarilor şi a limbiî lor asupra limbiî romîneştî, etc., a fost ignorată pănă astăzi, şi pentru aceîa s-a ivit o teorie thracă, teorie care nu se poate susţinea, dacă cercetează cineva lucrul cu băgare de samă".
Punctul de videre	al	luî Gustav Meyer	şi-l face	cunoscut
acest învăţat cu privire	la	prefacerea în ă a	vocalelor	neaccentuate, însă lesne se poate	conchide că acelaş chip de	a videa
trebue să fi avut el şi	cu	privire la celelalte	fenomene	fonetice.
§ 312.
583
M, Lat. 805: „Prefacerea vocalelor accentuate şi neaccentuate în ă, care are loc cam în acelaş fel în romînă şi albaneza, se poate explica prin independenta dezvoltare a uneî limbi in-dogermane".
Dintre aceste treî puncte de videre acel care nu se poate susţinea cu nicîun preţ este ai luî Gaster. Chîar la cea maî puternică influinţă în ce priveşte formele şi cuvintele din partea uneî limbî străine, cum a fost aceîa care s-a exercitat din partea limbilor greacă, slavă şi albaneză asupra macedoromînuluî, meglenitului şi istroromînuluî, influinţă în ce priveşte sunetele ,a fost orî nulă orî minimă. Şi tocmai Bulgarii, care au fost copleşiţi de neamurile străine, în mijlocul cărora s-au stabilit, şi s-au perdut în ele, ca limbă şi ca sînge, să fi putut avea a-supra limbilor acelor neamuri aşa de mare influinţă, încît să le fi infiltrat tot ce e maî greu de înprumutat dela o limbă la alta, particularităţi fonetice, şi încă numeroase ? Apoî atunci formele gramaticale şi cuvintele, care sînt maî lesne de înprumutat, trebue să se fi găsind bulgăreşti prin limba romînă, prin limba albaneză, şi maî ales prin limbile slave din peninsula balcanică, cu droaea. Se înşeală însă Gaster cînd susţine că „influinţă Bulgarilor şi a limbii lor asupra limbii romîneştî, etc-, a fost ignorată pănă astăzi". Cu mult înainte de Gaster, îa 1871, Roesler în Românische Studien, pag, 254 sqq., a căutat să găsească în limba romînă înprumuturî dela Bulgari, sunete nu, dar cuvinte, şi chiar un sufix derivativ, „în Bulgaria, pe vechiul teritoriu al Moesieî, Thracieî şi Macedoniei, au trăit Romîniî sute de ani în comunitate cu neamurile slave, care se răspîndise a-colo, şi cu sălbaticii stăpîni ai acestora, cu Bulgariî Utugurî. Dela această convieţuire cu Slavi şi cu Ugri a rămas în limba romînească un dublu sediment, unul slav, care încă de mult a fost constatat şi cercetat ştiinţificeşte, şi altul ugru, care pănă acum n-a fost observat de limbişti şi de istorici". Şi Roesler înşiră apoî descoperirile sale, Sînt cuvintele noian, calic, deal, mal, lopată, toropesc, toroipan, boîar, tâlhar, ţapă, sur, piscară („eine Barbenart", probabil pişcar, chişcar, tipar, cobitis fossilis), pisică, curcubău, înşiră-te mărgărite, sictir; şi sufixul derivativ sică, pe care-1 găseşte în cuvîntul rotică (!) şi-l derivă din samoîedul -ako. Nihil sub sole novum, nec valet quisquam dicere: ecce, hoc recens est. Ecclesiasteş 1,10, Cu toate acestea se poate întîmplă ca vreunul din cuvintele înşirate de Roesler să fie într?adevăr provenit dela Bulgarii ura-
584
§ 312.
Ioaltaicî. Cuvîntul boîar, de pildă, este sigur de provenienţă u-raloaltaică (Vezi Berneker, Slavisches etymologisches Worterbuch), dar l-au primit Romîniî direct dela Bulgari, orî prin mijlocirea Slavilor ?
Punctul de videre al luî Gustav Meyer este foarte ademenitor. Nimic maî firesc, de pildă, decît ca fenomenele 25 şi 29 să se fi datorind unuî proces separat al limbilor romînă şi albaneză, în mod cu totul independent de o limbă băştinaşă a Romînilor, care să fi fost aceîaş orî asămănătoare cu limba Al-banejilor. Căcî africatizarea explozivelor palatale a avut loc şi s-a repetat în timp la tot felîul de limbi indogermane: explozivele palatale indogermane s-au africatizat din timpuri străvechî în o parte din limbile indogermane (limbile aşa numite satem); explozivele guturale indogermane, dupăce au devenit palatale înainte de e, i *), s-au africatizat în limbile slave încă din timpurile slavei primitive; explozivele palatale latineştî s-au africatizat în limba latină populară; explozivele palatale greceşti s-au africatizat în neogreaca (Thumb, Handbuch der neugriechischen Volkssprache § 17). Cu toate acestea asămănările dintre limbile romînă şi albaneză sînt prea multe şi prea importante (1, 2,
3,	4, 7, 8, 11, 14=propensiea tuturor vocalelor de a se preface în vocale guturale lipsite de roţunzire [ă, î].—5, 6==e'+' nazală </-|-nazală.—9=căderea luî i final, lăsîndu-se urme de înmuere orî de palatalizare asupra consonantei precedente,—10 =o neaccentuat15=căderea luî â înainte de vocală,— 16—rr.—17, 18=/r>/'-)-consonantă,—19= /+ H-vocală, /
*) Această palatalizare a explozivelor guturale indogermane înainte de e, i trebue înţeleasă în felîul acela că vocala consonantă f orî « din. grupurile kîe-kll6, kîî-kăi (Prin r arăt accentul silabic), gţe-găe, gîi-găi, a dispărut, îar nu că ar fi existat dela capul locului grupuri,Tire, kh Se> Sli cu explozive articulate la' palatul moale urmate imediat de vocale articulate la palatul tare, şi că numaî cu vremea, în mod treptat, s-ar fi apropiat articularea explozivei de acea â vocalei următoare. Asemenea presupuneri antifisiologice sînt totuş obişnuite la indogermanişti, dar maî ales la romanişti (de pildă Meyer-Liibke Einfiihrung ed. II § 125 sqq.,. Grandgent Introduzione § 258, Sextil Puşcarîu Lateinisches ti und kiAm Rumănischen, Italienischen und Sardischen; XI Jahresbericht des Instituts fiir rumănische Sprache zu Leipzig, pag, 175), care aceşti din urmă consideră pe c, g latineşti în grupurile ce, ci, ge, gi ca explozive guturale, care numai tîrziu şi treptat au căpătat în limba latină populară articulaţie palatală! Pentru mai multă argumentare vezi studiul meu Un specialist romîn la Lipsea III, 29, 11, în Viaţa Romînească, anul 1,909.
§312.
585;
-j-/ final fix<î.—21 =/2 4-/+ vocală, /z—[—/ final fix<L/z<.z. —22—ri intervocalic 23, 31=b, v intervocalicî:cad.— 24 =b din grupul br dispare,—25, 29 = africatizarea lui; k, g. —
26,	30—kl, gl<.R, g—27, 2 8=în kt, ks s-a înlocuit k prin-tr-o consonanta labială,—13=u păstrat ca u.—32=5 întervo-ealic păstrat afon), pentrucă să le atribuim pe. toate, cu siguranţă, unei dezvoltări independenţe, libere de orîce influinţă genetică. Atîtea asămănărî (dacă se lasă, bine înţeles, la o parte, fenomenele latineşti populare) nu se găsesc între limba romînă şi vreo altă limbă romanică. Importanţa lor se vede între altele şi din aceia că cuvintele latineşti au căpătat adesea în limbile romînă şi albaneză o fizionomie aproape identică; caballus, _ph caballi<romîn cal, pl, caî, albanez kal, pl, kăaî; cubitus <C romîn cot\ albanez kut; avunculus<Lromîn unchîă,. dialectal unts, albanez unic gheg, unts tosc *),
Trebue să se fi ascunzînd aici ceva dintr-un substrat fizic asămănător, dintr-o bază de articulaţie asămănătoare, şi dacă admitem aşa ceva, apoi se constată o reţea de legături între limba albaneză şi diferite teritorii romîneştî, care ar putea servi ca un indiciu, macarcă slab, etnic şi istoric,
Maî întîiu, dintre cele două dialecte albaneze, tosc şi gheg, acel care prezintă maî multe şi maî remarcabile. asămănărî. cu limba romînească este dialectul cel dela sud, toscul, care se întinde dela rîul Şkump spre miazăzi (2, 4, 22 se găsesc numai în tosc; 1, 3 se găsesc cu maî multă regularitate în tosc de-cîf în gheg; îar sunetul ă, care, prin faptul că în el au pro-pensiea de a se preface celelalte vocale, este atît de caracteristic pentru limbile romînă şi . albaneză, are articulaţiea romînească, de o închis nerotunzit, numaî în tosc, învremece în gheg el are articulaţiea unui o nerotunzit foarte deschis şi din cauza aceasta nn timbru de £ deschis, Pek, 7 **), Acel dialect albanez, prin urmare, prezintă maî multe şi maî remarcabile asămănărî cu limba romînească, care în momentul de faţă este ceî mai îndepărtatat şi de romînim.e; în special de dacoromînime, şi de teritorîul romanizat de odinioară al peninsulei balcanice.
*) Se înşeală, deci, M. L. R. R, Alb. 42, cînd spune că „legăturile din punct de videre al sunetelor între albaneza şi romînă apar mult mai iniei decît se admitea odată: ele se mărginesc la acelaş rythmus [No 33) şi la vocalele nazale [No 22]“.
**) Pelc. numeşte şi scrie pe acest ă gheg astfel: „reduziertes e“. Este acel ă pe care Weigand îl scrie cu §. Pekmezi, ca şi Weig:and,-s-a lăsat înşelat de timbru.
586
§ 312-313.
In al doilea loc, limba albaneză prezintă maî multe asămănărî cu dacoromînul decît cu macedoromînul. Cu dacoromînul, şi nu cu macedoromînul, samănă în fenomenele 19 (asămănare cu macedoromînul prezintă Ia acest fenomen numai teritoriul cămări din sudvestul Albaniei), 21 (asămănare cu macedoromînul, dar în mică proporţie, prezintă la acest fenomen numai ju-mătatea dinspre sud a tosculuî), 22, 25, 26 (asămănare cu ma-cedoromînul prezintă la acest fenomen numai teritoriul cămări din sudvestul Albaniei), 29, 30 (asămănare cu macedoromînul. prezintă la acest fenomen numai teritoriul cămări din sudvestul. Albaniei), Cu macedoromînul, şi nu cu dacoromînul, samănă numaî în fenomenele 8 (care în parte aparţine şi dacoromînului), 17, 18. Apoî fenomenele, în care samănă albaneza cu dacoromînul, excluzîndu-se macedoromînul, sînt maî importante decît acelea, în care albaneza samănă cu macedoromînul, excluzîndu-se dacoromînul.
In al treilea loc, istroromînul nu posede nicîunul din fenomenele specifice macedoromîne-albaneze, iar din fenomenele specifice dacoromîne-albaneze posede numaî unul, dar de mare importanţă, fenomenul 22. Punct de asămănare 'excluziv istroro-mîn-albanez este numaî prefacerea spontanee a luî s în s (Vezi mai sus, § 311 fine).
In al patrulea loc, în raporturile ei cu. dacoromînul cele maî strînse legături le are albaneza cu teritoriul vestic al dacoromînului, căcî fenomenele 16, 22, 25, 26 (în ce priveşte a-fricatizarea luî li~>cl), 29, 30 (în ce priveşte africatizarea luî g">gl) aparţin ori excluziv orî în maximă măsură teritorîulu vestic dacoromînesc.
In al cincilea loc, în raporturile ei cu macedoromînul cele maî strînse legături le are albaneza cu vorbirea Romînilor din Albania, căci fenomenele 17 şi 18 aparţin aproape excluziv vorbirii acestor Romîni.
§ 313. Dacă admitem cu oarecare probabilitate că asămănările fonetice dintre limbile romînă şi albaneză îşi au originea într-o afinitate oarecare a bazei de articulaţie, adecă într-o afinitate oarecare etnică, apoi tot cu atîta probabilitate se poate admite că între poporul romîn şi cel albanez trebue să fi existat şi o coheziune oarecare geografică, şi anume o coheziune geografică proporţională cu asămănările de limbă. In tot cazul cu maî multă probabilitate se poate admite această coheziune geo-
§ 313,
587
grafică, proporţională cu asămănările de limbă, decît o discordanţă între afinitatea etnică şi poziţiea geografică. Dacă este aşa, apoî putem trage concluziile următoare,
1.	Albanejiî au trăit odată mai în apropiere de Dacoromîni decît de Macedoromînî.
2.	Acei dintre Albanejî care au trăit maî în apropiere de romînime, în special de dacoromînime, au fost Toskiî.
3.	Fiindcă după toată probabilitatea Macedoromîniî sînt e-migraţî în actualele lor teritorii din păturile despre sud ale ro-mînizmului, apoi Albanejiî, în special Toskiî, trebue să fi trăit odinioară prin teritorii apropiate de păturile despre nord alero-mînizmului.
4.	Poziţiea relativă geografică, pe care o au azi Toskiî faţă de Gheghî, trebue să fi fost aceîaş şi pe timpurile acele vechi despre care vorbim. Prin urmare, pe vremea cînd Toskiî trăiau în apropiere de păturile nordice ale romînimiî, Gheghiî trebue să fi trăit prin asemenea teritorii, care să fi fost, orî maî spre nord de teritoriile toske, orî în tot cazul mai îndepărtate de romînime. In cazul din urmă direcţiea nu putea fi decît cea despre vest, căci spre est se întindea romînimea.
5.	Albanejiî, prin urmare, în actualele lor teritorii sînt relativ de curînd veniţi, emigraţi dela nord de undeva. De altfel ar fi fost şi extraordinar lucru să se fi păstrat din străvechi cu limba lor primitivă pe un teritoriu aşa de intensiv grecizat, cum a fost odată actuala Albanie.
I
§ 314. Dacă sînt însă asămănărî fonetice între limbile ro-mînă şi albaneză, deosebirile fonetice dintre aceste limbi sînt cu mult mai marî *),
*) In vreme ce asămănările dintre romînă şi albaneza au fost în repetate rîndurî de diferiţi învăţaţi scoase la iveală, deosebirile dintre cele două limbi au fost trecute cu viderea. Numai M, L, R. R. Alb, ia în considerare şi deosebirile, Maî întîîu indirect, cu ocaziea înşirăriî caracterelor limbii albaneze (nu însă toate specifice), se pomenesc fenomenele albaneze, care nu se găsesc în romînă, 0<L.e, U<iU (pag. 26), au<ia (pag, 27), apoî direct se menţionează următoarele deosebiri. 1) pag. 40: cIn romînă numai a şi o protonicî s-ar schimba, cel dintîiu în ă, cel de al doilea în u, iar e şi i protonicî ar rămînea neschimbaţi, pecînd în albaneza nu numai a protonic se schimbă în ă şi O protonic în U, ci şi e protonic se schimbă în ă, ceia ce ar însemna că în albaneza există „o generală slăbire în articularea vocalelor neaccentuate10. Dar şi în romîneşte e protonic devine-a, vezî exemple la § 238 Nos 28,- 29, 30, 31, 32, 33, Apoî
588
§313.
caracterizarea fenomenului ca o slăbire în articulaţie („Nachlassung in der Artikulation",) nu-î justă. Schimbările a<Lă, o<C.u cer o întărire a puterii în articulare, nu o slăbire a ei (La e şi ă forţa-î egală). Această părere de slăbire stă în legătură cu vechiul prejudiţîu care consideră sunetele ă, î ca sunete reduse (In însuş pasajul citat din M. L. R. k. Alb. termenul redus apare : „im Albanesischen wurde nicht nur o, sondern auch e auf ă reduziert“), produse prin reducerea la minimum a caracterelor specifice ale celorlalte vocale, prin aducerea cu alte vorbe a limbiî cît mai mult spre	starea ei de	repaos. Nu este aicî locul să discut	ereziea	aceş-
teî păreri,	născute din	necunoaşterea firii sunetelor ă şi î.	Sunete	cu a-
semenea timbre se nasc, la baza de articulaţie înaintată, pe drumul dintre starea de repaos a limbiî şi palatul moale, în vreme ce limba articulează cu partea ei posterioară, iar drumul parcurs este oblic; iar la baza de articulaţie retrasă,	pe drumul dintre starea de repaos a	limbii	şi palatul tare	şi moale, în	vreme ce limba articulează ori cu partea eî	mijlo-
cie ori cu partea ei posterioară, iar drumul parcurs este vertical. Sînt nişte sunete ca oricare altele din punct de videre al forţei cu, care se produc, şi tot atît de viabile ca oricare altele. In ce priveşte în special pe ă, î romîneştî, ei sînt producte ale bazei de articulaţie înaintate, şi forţa de articulare a lor este egală, în ce priveşte pe ă, cu a luî o, e, în ce priveşte pe î, cu a luî u, /, şi cu mult mai mare decît a. luî a. Să consi-sidere cineva pe ă\ î romîneştî ca nişte a reduşi este curată ironie. Foarte probabil ă albanez are aceîaş constituţie fiziologică ca'şi ă romînesc, dacă judecăm după asămănările etnice—nu mari tare, dar necontestabile—dintre cele două popoare, precum şi după apariţiea luî ă în aceleaş înprejurărî în: ambele limbî. Cu această ocazie mai spune Meyer-Liibke că prefacerea în limba romînă a luî a protonic în a şi a luî o protonicîn u, în vreme ce e, i protonicî ar rămînea neschimbaţi, înseamnă o „deplasare a bazei de articulaţie îndărăt (eine Verschiebung der Artikulationsbasis nach riick-wărts)". Voeşte să spună M.-L. că u este maî posterior decît o? Se înşeală, căci, din contra, o este mai posterior decît u, vezi Bremer, Deutsche Phonetik, pag. 142 Anmerkung. Ori poate va fi, făcînd vreo aluzie prin ■termenul „Artikulationsbasis" la starea de repaos a limbii? In asemenea caz ţin să fac cunoscut aicî că la Romînî starea de repaos a limbiî (Iri-differenzlage, Ruhelage) este, ca şi la Germanii continentali (pentru care vezi Sievers, Grundziige der Phonetik, pag. 59), cea înaintată (limba este astfel aşezată în gură în starea eî de repaos, încît vîrful eî se găseşte îndărătul alveolelor, dinţilor inferiori), spre deosebire de starea de repaos a limbiî la popoarele germane de nord (Ingleji, Danejî, Norvegieni, Sue-deji), care este cea retrasă (limba este astfel aşezată în gură în starea eî de repaos, încît vîrful ei se găseşte îndărătul intersecţiei dinţilor superiori cu dinţii inferiori, vezî Jespersen, Lehrbuch der Phonetik pag, 28.. De altfel cum că această stare de repaos a limbiî, pe care eă o numesc retrasă, pentru a o deosebi la nume de starea de repaos a limbiî romî-iiească, pe care. tot eă o numesc înaintată, este cea a Inglejilor,- Danejilor,-Norvegienilor, Suedejilor, presupun eu, dar lucrul nu este declarat de Jespersen: Jespersen vorbeşte despre această stare de repaos a limbiî, numită de mine retrasă, ca despre ceva omenesc, care ar fi comun tuturor limbilor. Tot
§313.
589'
Maî întîîu chîar fenomenele înşirate maî sus ca asămănă-toare au acest caracter numaî dacă le consideră cineva în general' şi cu aproximaţie. La o maî apropiată cercetare ele pre-zintă, toate se poate zice, maî mult sau mai puţin remarcabile deosebiri dela o limbă Ia alta. De pildă, ca să pomenesc numai, cîteva cazuri, în romîneşte nu numaî -i neaccentuat final fix dela terminaţiea plurală a masculinelor a căzut, lăsînd urme de în-muiare orî de palatalizare asupra sunetului precedent, ci oricare -i neaccentuat final fix a suferit această schimbare cu acest e-fect asupra consonantei precedente, îndatăce s-a găsit în anumite înprejurărî din punct de videre al sunetelor imediat precedente (9); în romîneşte nu numaî grupurile rl, rn devin rr, ci şi grupurile rcl, rv (17, 18); în romîneşte / intervocalic devine în mod regulat r (§ 244 No 100), pecînd în albaneza el devine regulat t, îar vreo prefacere a luî / intervocalic, orî în general a vreunui l, în rin albaneza e problematică, Ped, Zeit
aşa ca despre ceva . omenesc, care ar fi comun tuturor, limbilor, vor-, beşte acest învăţat şi despre articularea sunetelor prin ridicarea în. linie verticală a limbii anterioare, mijlocii şi. posterioare spre părţile corespunzătoare ale palatului, astfel că e, 7, de pildă, s-ar fi articulînd numaî cu limba anterioară ridicată vertical spre palatul tare, etc. Despre starea de repaos a limbii numită de mine înaintată, şi despre articularea sunetelor prin mişcarea în raze a limbii spre palat, astfel că, de pildă, e, i se articulează prin ridicarea părţii posterioare a limbii spre, palatul tare,. Jespersen nici nu pomeneşte, şi probabil habar n-are. Lui Jespersen i se pare că trebue; să fie. general omenesc ceia ce şe petrece în gura luî de German dela nord). Şi mai ţin să fac cunoscut că este într-adevăr extraordinară procedarea lui Ernst Gamillscheg, care în Oltenische Mundarten, Wien, Î919, strămută asupra sunetelor romîneştî modul de articulare pe care Uâ Cetit: în. cartea lui Jespersen, şi care-probabil nu-i nici macar pro-•priul său mod; de articulare, al luî Gamillscheg, căcî Gamillscheg.e German continental şi trebue să fi articulînd ca şi-cei maî mulţi din connâţionaliî -săi. Tot ce spune Gamillscheg s-a petrecut numaî în gura lui proprie, pe care şi-a -adaptat-o preceptelor luî Jespersen, dar. din, punct de . videre ăl dialectelor romîneştî, pe care pretinde că le-a-, studiat, n-are. absolut nicîo ;vâlt)are.-^2) pag, 41-42 : cCeva ;deosebit între albaneza de o parte, romînă şi1 ^dâlmata de altă parte, .este faptul că după nazală consonantele ■afone-devin fonice în albaneza7,—3) pag. 40 şi. 22-23 : cIn cuvintele iâCfcerittiate ■- căderea. vocaleîî.neaccentuate protonice: mijlocii este mâi • deasă în dbăneza 1 dfecît In'romîria. GKiahm-.cuvintele ^accentuate - vo-''câlai din primai silabă cade foarte des::în albaneza,, ceia ce un: romînă, nu ■ s6‘întîmpla7.i--;-4):pâ^,-42^ 'Dacă.asămănările dintre romînă şi:,albaneza sînt iniei, în Schimb deosebirile: sînt Iremaitabile: în : albaneza cad :b,,d, :g in-tervocalicî, ct s-a dezvoltat altfel' decît în romînă, dezvoltarea ■ vocalelbr accentuate şi neaccentuate e alta în cele două limbi, şi aşa maî departe1.
590
§ 313.
XXXIII, 535, 551 (20); în albaneza *nu numai b intervocalic cade, ci cad toate explozivele fonice intervocalice (23); în romîneşte nu numai fi, g se africatizează, ci printr-un fenomen analog şi r, l, ni, n, p, b, t, d înainte de e, i ori se africatizează, ori se înmoae, orî primesc între ele şi e, i un i consonant epentetic (25, 29, Vezi § 243 No 95, § 244 No 107, § 245 No 116, § 246 No 134, § 247 No 144, § 248 No 155, § 249 No 164, § 250 No 175); în albaneza grupurile ct, cs au suferit numai pe departe aceleaş schimbări ca în romîneşte, apoi grupul ct, pelîngă schimbarea în ft, care e analoagă schimbării pe care a suferit-o în romîneşte, a mai căpătat în albaneza şi o altă schimbare, anume pe acea în ît, care e proprie teritoriului celt (27, 28), Dar chiar din punct de vindere al vocalei guturale nerotunzite, în care au propensiea de ,a se schimba celelalte vocale în romînă şi albaneza, există deosebire între cele două limbî, căci în romîneşte această vocală este de două feliuri, deosebite şi Ia articulaţie şi la timbru, a-nume o nerotunzit (ă) şi u nerotunzit (î), pecînd în albaneza ea este numai de un fel, anume o nerotunzit (ă): u nerotunzit (î) lipseşte în albaneza *),
Dar apoi sînt fenomene de diftongare, de umlaut şi de accent în limba albaneză, care constituesc o prăpastie între această limbă şi cea romînească.
In ce priveşte diftongarea, ea are loc în romîneşte ca un
*) După Weigand, Albanesische Grammatik § 2, există în albaneza
i în interjecţiile privitoare la cai tî, ptî, ptit, ptrî. Iar din cele spuse la § 12 al aceştei gramatici, anume din compararea cu sunetul M al cuvin-tului rusesc ekmz, şi din întrebuinţarea caracterelor UI, l, rezultă că autorul vrea să spună că în albaneza i după sunetele 1, ■&, înainte de sunetele î, t>, şi după sunetele o, nd, se preface într-un sunet cu timbru de t, altul însă decît cel obişnuit romînesc, şi anume într-un f al cărui timbru are o nuanţă de i. Acest î, cu timbru nuanţat de i, şi care există pe alocurea şi în dacoromîn (de pildă la Braşov, după cum eu singur am constatat din pronunţarea răposatului profesor Ion Bogdan), este în realitate :un f, adecă un « nerotunzit, foarte anterior, cel maî anterior din sfera de mişcare a luî u-î. Din nenorocire nimic preciz nu se poate afla din vorbele autorului din cauza insuficienţii cunoştinţilor fiziologice ale acestuia, care continuă încă de a tot vorbi de gedeckte Kehllaute,. care ar fi—a-ceaşta e o nouă descoperire—totodată şi Schmalzangelaute, şi ni spune •că i albanez (adecă i nemţesc al autorului) se articulează cu. limba anterioară, „mit gehobener Vorderzunge" (Ori poate aii Nemţii la Lipsea baza '■de articulare cea retrasă a Inglejilor ?).
§ 313.
591
fenomen de umlaut*), este condiţionată de prezenţa Iui ă orî e din silaba următoare (Vezi § 238 No 27, § 240 No 60), In albaneza ea orî e spontanee (e lung orî scurt<je, ie. Pek, 21, 35, 54; Ped. Krit. IX î 214), orî dependentă de consonantele imediat următoare şi de poziţiea în cuvînt (6-\-r orî l orî n la sfîrşitul cuvîntuluî<. z/o, ue, ua; o+/'-j-consonantă, o-\-■/+ consonantă, la mijlocul cuvîntului<;«0, ue, ua. Pek. 36, 55). Iar diftongii însiş, proveniţi prin procesul diftongăm, au altă iire cu totul în cele două limbi. In romînă diftongul născut din e este eă, în albaneza este îe orî grupul cu diairesis ie. In ro-mîna diftongul născut din o este dă, în albaneza este grupul cu diairesis uo, ue, ua. Dar grupurile ie, uo, ue, ua sînt în a-devăr grupuri cu diairesis? Sînt adecă grupuri disilabice provenite prin diairesis dintr-un diftong anterior îe, *uo, *ue, *uă? Lucrul nu-î de loc sigur, ba nicî probabil. Maî probabil e că dela capul locului nicî n-a avut fiinţă o diftongare a luî e şi
v	în albaneza, ci o desfacere a acestor sunete în grupuri de vocale disilabice, şi că diftongul albanez ie, care există alăturî cu grupul disilabic îe, a provenit din acest din urmă prin contracţie.
Dacă umlaut nu joacă nicîun rol în albaneza la diftongare, unde tocmai el joacă un rol în romîneşte, acest fenomen fisio-logic apare din contra ca foarte activ în acea limbă în înpre-•jurărî şi sub forme, care în romîneşte nu se pomenesc. Vocalele accentuate anume se prefac în vocale mai închise sub influinţă unui e ori / .din silaba următoare. De pildă, *ălpi, *dătni, caniş au devenit elp orz, dem bou, tsen cîne Pek. 57; pluralele în -i dela das berbec, kunăt cumnat, plak bătrîn sună des, kunet, plets Pek, 91; ie, ze-f-grup de consonante din aradicalul prezentului verbelor de clasa I </ la 2 persoană plu-rală a prezentului şi imperativului, la «toate persoanele imperfectului, şi la toate persoanele prezentului şi imperfectului pasive, din •cauza terminaţiilor cu -i şi cu -e ale acestor forme Pek. 160, 161, 172, 177, 201; e, tf+grup de consonante din radicalul prezentului verbelor de clasa II</ la 2 persoană plurală a prezentului =şi imperativului, şi la toate persoanele imperfectului, din cauza terminaţiilor cu -/ şi cu -e ale acestor forme Pek. 162, 173,
*) înţeleg aicî prin umlaut, pentru scurtare, orîce schimbare a vocalei sonante din silaba# accentuată a cuvîntuluî care e condiţionată de focala silabei următoare.
592
§ 313,
177 ; ă şi o din radicalul prezentului la unele verbe de clasa
I,	şi ă. din radicalul prezentului Ia verbele -ăs de clasa II <, e la 2 persoană singulară a prezentului, din cauza vechii terminaţii -i, astăzi căzute, a acestei persoane Pek, 160, 162,
'. Cea mai mare deosebire există însă între limbile romînă-şi albaneză din punct de videre al accentului. Deosebirea este importantă nu numai prin faptul că altfel este accentul în a-ceste două limbi, ci mai ales prin acela că accentul este cel mai sigur fenomen fiziologic, după care poţi conchide că ăi a face cu altă bază de articulaţie. Dintre toate elementele unei limbi accentul este acel care se pierde mai greu, care se înpru-mută mai greu. Totul se poate înprumuta din limbă, pănă la complecta imitaţie, şi cuvinte,’ şi forme, şi sunete. Numai accentul persistă cu cea de pe urmă tenacitate. Este vorba de accentul în înţelesul larg, sub care se cuprind nu numai accentul expirator şi muzical, ci şi cantitatea sunetelor, calitatea lor (timbrul),, aşezarea sunetelor în silabă, felîul cum se despart silabele între ele, felîul glasului (care atîrnă de chipul cum vibrează coardele vocale),, pauzele dintre cuvinte. Vezi Wechssler, Giebt-es Laut-gesetze? în Forschungen zur romanischen Philologie, Festgabe fiir H. Suchier, Halle a, S. 1900 pag, 471,
: Nu toate momentele accentului pot fi constatate în limba albaneză (şi nici în cea romînească, care limbă din urmă de altfel n-a fost de fel cercetată pănă acum din acest punct de videre). Dar. unele momente ale lui se cunosc graţie gramaticii lui .Pekmezi, Şi deosebirile faţă cu limba romînească sînt extreme;
In albaneza vocalele . sonant e din silabele accentuate ale cuvintelor sînt de şese feliurî de lungimi : 1) prea scurte, 2) scurte, 3) mijlociu lungi, 4) intermediare între mijlociu lungi şi lungi, 5). lungi, 6) prea lungi. Pek, 46-48, Mai ales dialectul gheg deosebeşte clar aceste diferite cantităţi Pek, 46, In romîneşte nu se. poate deosebi decît o singură cantitate a vocalelor sonante din silabele accentuate, şi-această cantitate unică, judecată, din. piunct de videre al cantităţii vocalelor din, silabele accentuate germane, este cea scurtă, şi ă din căd, de .pildă, orî din căpăt on . din căpătă, e din vede, i din zi, zic, zică,,
o.	din piriulul, opt, ti din umblu, â din văd, i din rîd, etc, au cantitatea lui e dintr-un cuvînt ca germanul sterbe. Şi .dacă vei rpetrece; în romîneşte ;Un . cuvînt, să zic pe verbul fac? prin toate formele .lui,, .toate . .Vocalele. accentuate ale lui vor. avea aceîaş cantitate, astfel că ă din fac, faci, face, facem;
§ 314.
593
faceţi, fac—Cl din făcâm, făcăi, făcă, etc.=w din făcui, făcuşi, făcu, etc. — i din făcind—u din /<20#=valoarea uneî vocale accentuate scurte din limba germană.
In albaneza vocalele scurte din silabele accentuate sînt deschise, cele lungi închise. Mai ales dialectul gheg deosebeşte clar această variată calitate. Pek, 52. In romîneşte, dupăcum vocalele din silabele accentuate au o singură cantitate, anume scurtă, tot aşa au o singură calitate: sînt închise. Dacă în dialecte romî-neşti se găsesc vocale deschise, de pildă ^ (Vezi § 237 No 7), deschiderea lor nu atîrnă de faptul că ar fi vocala scurtă ori lungă, ci de înprejurărî de alunecarea sunetului independente de cantitate.
Din ceia ce spune Pek, 16, 46, 47 că în gheg „la pronunţarea vocalelor lungi iese tare la iveală elementul muzical1'* şi că la pronunţarea vocalelor u, î, ii, rezultate din contragerea grupurilor disilabice UO, ie, ue, accentul muzical „se urcă îa prima parte a vocalei şi apoi cade brusc şi se sfîrşeşte într-um ton mult mai jos“, astfel că „primitiva fire dublă a diftongului" [adecă a grupului disilabic!] „este încă perceptibilă", rezultă că în gheg accentul muzical este remarcabil în feliul a-cela, că în silabele lungi este mare distanţa între maximul şî minimul acestui accent, şi că silaba accentuată are un ton mult maî înalt decît silaba neaccentuată imediat următoare. Fiindcă între mişcarea melodică din silaba lungă şi acea care are loc în prima parte a vocalelor u, i, u, rezultate din contragerea grupurilor disilabice uo, ie, ăe, trebue să fi existînd o corelaţie, apoi este permis de a admite (macarcă Pek; nu spune nimic în această privinţă) că în gheg în silaba lungă accentul muzical trebue să fie ascendent, să înceapă adecă cu minimul de vibraţii in unitatea de timp (tonul mai jos) şi să sfîrşească cu maximul acelor vibraţii (tonul maî sus). In romîneşte accentul muzical este puţin remarcabil. El este în silaba -accentuată a. cu-vîntului ascendent, iar în mersul dela silaba accentuată la cea n.eaccentuată următoare este descendent, dar distanţa ,dela maximum şi minimum tonului în silabă şi dela tonul silabei accentuate la acel al silabei neaccentuate este mică. Tot aşa coexistentul accentului muzical, accentul expirator, este puţin remarcabil în limba romînă, căci; diferenţa dintre maximul de amplitudine al vibraţiilor din silaba accentuată a cuvîntuluî şi maximul de -amplitudine, al vibraţiilor din silabele neaccentuate este de puţină importanţă.
'	38
594
§ 314,
Rezultă din această fire a accentului albanez două fapte. Mai întîîu, prin variaţiea de cantitate şi de calitate a vocalelor, la care în gheg se adauge şi variaţiea şi puternica manifestare a accentului muzical, se produce o nuanţă cîntătoare a vorbirii, Apoî accentul capătă un rol de simbol, atît pentru lucruri cît şi pentru raporturi, şi anume un rol de simbol care întăreşte rolul cuvîntuluî şi al formei gramaticale, fără să maî adauge nimic la ceia ce cuvîntul orî forma gramaticală exprimă*), De exemplu (însemn numai treî cantităţi: scurtă, mijlociu lungă, lungă. Nu însemn calitatea şi accentul muzical, care se înţeleg dela sine): cit (a lung) tată, at (a scurt) cai Pek, 85,—stsipătăr (a lung) Albanez, articulat stsipătări (a mijlociu lung) Albanezul Pek. 47-—nomin, acuz, sing, mal (a scurt), genit, dat. sing, măli (a mijlociu lung), munte Pek, 95, —hap (a mijlociu lung, deschid), hap (a lung, deschizi), hap (a scurt, deschide) Pek, 159,—avis (i mijlociu lung, apar), avît (i lung, apari), avit (i scurt, apare) Pek, 162,—ble (e lung, cumpăr), ble (e scurt, cumperi), ble (e scurt, cumpără), blemă (e lung, cumpărăm), blini (i mijlociu lung, cumpăraţi), blenă (e lung, cumpără) Pek, 166.—lai (a lung, spăl), laî (a mijlociu lung, spală imperativ) Pek. 164, 171, 172.—tsesă (e mijlociu lung, fui), tse (e lung, fuşî), tse (e scurt, fu) Pek. 72 .—dăsă (a mijlociu lung, dădui), de fe lung, dăduşi), da (a scurt, dădu) Pek, 188.—bara, bare, bari (ă mijlociu lung, făcui, făcuşi, făcu), bămă, bâtă, bănă (ă lung, făcurăm, fă-curăţi, făcură).
Asemenea lucruri sînt cu totul străine firii limbii romîneştî. Dintre limbile balcanice samănă însă cu limba albaneză din punct de videre al accentului limba sîrbo-croată **), în care e-
*) Ca mijloc de a adăogi ceva la ceîa ce cuvîntul orî forma gramaticală exprimă, ca simbol nou, serveşte accentul în toate limbile. Şi în limba romînească, de pildă, vocalele se pot lungi cît de mult, şi pot căpăta tot felîul de accente expiratoriî (între altele accente cu două şi cu treî vîrfurî) şi muzicale (cu cele maî mari distanţe dela maxima la minima, atît în sînul unei silabe, cît şi dela o silabă la alta), dar pentru a maî adăogi ceva la ceîa ce cuvîntul ori forma gramaticală prin ele înseş exprimă : tac obişnuit înseamnă numaî tac, tac însă cu a lung, cu accent expirator grav (forma C>) puternic şi cu accent muzical descendent, cu mare distanţă dela tonul iniţial la cel final, înseamnă „tac şi răbd, dar nu ştiu cîtă vreme am să mai pot răbda
**) Ar trebui poate să zic limbile sîrbă şi croată, căci după Miklosich Vergleichende Grammatik der slavischen Sprachen I, 392 limbile sîrbă şi croată sînt două limbî deosebite.
§ 314.
595
xistă o varietate şi o reliefare de cantitate şi de accent muzical remarcabile. In sîrbo-croată silabele accentuate din cuvînt (adecă vocalele sonante din ele) sînt unele lungi, altele scurte, iar silabele lungi şi cele scurte sînt de cîte două feliurî din punct de videre al accentului muzical şi al celui expirator, care sînt orî ascendente orî descendente. In silabele lungi apoi distanţa, dela minimum la maximum în tonul accentului muzical este mare (la accentul ascendent de o octavă, Ia cel descendent de o cvintă), iar distanţa tonului muzical dela silaba accentuată lungă la cea heaccentuată imediat următoare este tot aşa de izbitoare (silaba neaccentuată e cu o octavă mai jos decît maximul tonului din silaba accentuată). Tot cu o octavă mai jos decît tonul silabei accentuate este tonul silabei neaccentuate imediat următoare a-tunci cînd silaba accentuată este scurtă cu accent muzical descendent, Vezi L, Kovacevic în Archiv fiir slavische Philologie
III,	691; M. Resetar, ibidem XIX, 579, De remarcat este că dintre toate limbile slave singură limba sîrbo-croată prezintă acest variat şi cîntător accent.
La accent, în înţelesul larg al acestui cuvînt, aparţine şi faptul, relevat de M. L R. R. Alb, 8, 27 *), că în vreme ce în romînă, contrariu de ceia ce se întîmplă în celelalte limbi romanice, grupurile intervocalice de consonante nu se asimilează complect decît rar, în albaneza, din contra, ele se asimilează complect mult mai des, şi anume în felîul acela că consonanta întîia se asimilează la a doua (asimilaţie regresivă), fapt care probează că distribuţiea sunetelor în silabe este alta în cele două limbi; pe latinul septem romînă l-a păstrat din punct de videre al luî -pt- neschimbat, şepte, pecînd pe indogermanul *sep-îemtis albaneza l-a prefăcut, din punct de videre al luî -pt-, în stătă. Cele două silabe, din septem romînesc de o parte, şi din septem- albanez de altă parte, au fost de aşa natură, că legătura dintre -p- şi din grupul intervocalic romîn -pt- a fost mai slabă decît legătura dintre ~p~ şi -t- din grupul intervocalic -pt- albanez.
*) Meyer-Liibke relevează cele două procedări cu ocaziea înşirăriî a diferite caractere (nu toate specifice) ale celor două limbî, dâr fără să le constate ca deosebiri, Apoî se contrazice, căcî, dupăce la pag, 8 recunoaşte că în romînă legătura dintre părţile constitutive ale grupurilor intervocalice de consonante este slabă, la pag, 35, din contra, dă a înţelege ca în ro-mîna ar exista tendinţa de a lipi cît maî mult una de alta consonantele din grupuri.
596
§ 314-315,
Prin urmare, dacă oarecare asămănărî fonetice ne-ar îndreptăţi să stabilim o apropiere genetică între Romînî şi Albanejî,. deosebiri mult maî mari ne obligă să despărţim aceste două popoare. înrudiţi vor îi eî Romîniî cu Albanejiî maî mult decît ca neamurile italice, de pildă, orî decît cu Celţii, dar înrudirea este foarte îndepărtată.
§ 315. b) Morfologice şi sintactice
1,	Punerea articulului la sfîrşitul substantivului şi adiecti-vului, care acest din urmă însă poate—îar în albaneza trebue —să fie articulat şi cu articul prepozitiv, Tot aşa în bulgara substantivul şi adiectivul primesc articulul la sfîrşit. In afară de peninsula balcanică au articul postpozitiv la substantiv limbile germane nordice. Apoî încă în limba primitivă a grupului slavo-lituan adiectivul a primit un articul postpozitiv.—Relevat de Kopitarîn. Wiener Jahrbiicher April-Iuniu 1829 ; Mikl, Slav. 7; Schuch, Vok. 49; H, Cuv, II, 612 sqq.; Gast. Grund, 408; M, Lat.
i	805; Sand. Grund, 527.
Dacă există asămănare între limba romînă şi albaneză din punct de videre al punerii articulului la substantiv, asămănare pe care de altfel o înpărtăşesc şi alte limbi, o mare deosebire are loc din punct de videre al articulării adîectivului, Adiectivul anume se articulează în romîneşte atuncî cînd se articulează şi în alte limbi care posed articul, anume: a) Cînd adiectivul e întrebuinţat în alte raporturi decît acel de atribut. In acest caz articulul primit de adîectiv e cel substantival, cel postpozitiv (De exemplu „m-am deprins cu răul ca Ţiganul cu scînteia"); dar exemplele sînt rari, căci Romînul prefere să concretizeze abstractul, atunci cînd îl întrebuinţează în alte raporturi decît cel de atribut, şi să-i dee formă substantivală (Vezi Principii de istoriea limbii 175), [3) Cînd adiectivul e întrebuinţat cu elipsa substantivului articulat. In acest caz articulul întrebuinţat e orî cel postpozitiv, substantivalul, ori cel prepozitiv, pe care numai adiectivul îl primeşte (De exemplu „leneşii au mai mult noroc decît harnicii11 orî „cei leneşi au mai mult noroc decît ceî harnici11), în asemenea înprejurare adiectivul este atributul propriului său. articul. Elipsă a substantivului în realitate nu există, ci locul substantivului îl ia pronumele determinativ, adecă articulul. ţ) Cînd adiectivul este atributul unui substantiv articulat, adecă, mai bine zis, determinat. In acest caz articulul întrebuinţat e
§ 315.
597
orî cel prepozitiv („muntele cel înalt") orî şi cel prepozitiv şi cel postpozitiv („muntele cel înaltul". Exemple de acest fel a-duce numeroase Hasdeu în Cuvinte din bătrîni II 623, 624 sqq.). In asemenea înprejurare articulul adiectivului aparţine de fapt tot substantivului.—Cînd însă adîectivul e atribut al unui substantiv nearticulat, orî e predicat, el nu primeşte articul („cal frtimos", „calul e frumos“), Dar tocmai, în albaneza adîectivul primeşte articul în asemenea înprejurare, şi acest fapt, caracteristic limbii albaneze, constitue faţă de limba romînă, ca şi faţă de alte limbi care au articul, o mare deosebire: is nă dîal i vărfără (era un băiat orfan) Ped. 242; bări nă dzami tă mir (făcu o geamie frumoasă) Ped. 3012; sufră i tiî istă i florimt (masa luî este de aur) Ped, 3918; dzenă nă lum tă mao (aflară un rîu mare) Ped. 4023; e pa heriu kănă tsă is
i	săndâs (văzu omul că era boul sănătos) Ped, 5716. Dacă am traduce articulul prepozitiv albanez prin cel prepozitiv romînesc cel, exemplele de maî sus ar suna în romîneşte: era un băiat cel orfan; făcu o geamie cea frumoasă.; masa luî era cea de aur; aflară un rîu cel mare; văzu omul că era boul cel sănătos.
2.	Chipul cum se întrebuinţează articulul, cînd substantivul e însoţit de un adiectiv,—Relevat de H, Cuv, II, 611 sqq,, şi după Hasdeu de Gast, Grund, 408,
Hasdeu insistă maî ales asupra tipului homo iile iile bo-nus, care ar exista în romînă şi albaneza, ca ceva specific limbilor acestora, tip pe care I-a scos întîiaş dată la iveală Ascoli, „Ilustrul meu amic, profesorul G, I, Ascoli, în ultima sa publi-caţiune, vorbind despre cîteva trăsuri comune între limba romînă şi limba albaneză, face următoarea observaţiune: «Pentru a exprima ceia ce se zice italieneşte il beli’ uomo limba romînă poate şi obişnueşte a întrebuinţa o construcţiune străină tuturor dialectelor neolatine, anume omu-l cel bun, literalmente homo iile iile bonus. Ei bine, limba albaneză, la rîndul său, trebue să traducă, pe il beli’ uomo prin neri-u i miră, ceia ce însemnează de asemenea homo iile iile bonus (Studj critici, t,
II,	Roma, 1877, pag, 67)». Ascoli n-a făcut aici decît a atinge în treacăt, a destăinui printr-o răpede rază de lumină, un punct foarte important, etc," Hasdeu agită apoi chestiea în detaliu cu cunoscuta Iui prolixitate, dupăce ne spune că o „schiţă foarte pe scurt a primelor patru capitule ale studiului de faţă s-a publicat în Archivio glottologico italiano, t. III (1879) pag. 420-441“,
598
§ 315,
Decît numai tipul homo iile iile bonus există, drept, în limba romînă, dar nu există în cea albaneză! Căci albanezul heri-u i miră reprezintă tipul homo iile bonus, adecă pe ro-mînul omu-l bun, deoarece articulul prepozitiv adîectival albanez i aparţine adiectivuluî, ca formă a acestuia, nu aparţine substantivului determinat: în omu-l cel bun substantivul om e de două orî determinat, odată prin articulul postpozitiv substantival -l, şi a doua oară prin articulul prepozitiv adîectival cel, care de fapt aparţine tot substantivului; învremece în neri-u
i	miră substantivul e determinat numai o dată, prin articulul postpozitiv substantival -u, deoarece articulul prepozitiv adîecfi-val i aparţine de fapt adiectivuluî însuş, ca o formă a acestuia, fără de care adiectivul nu poate să existe (Vezi sub 1),
Dacă bagi bine de samă, nu asămănare, ci deosebire mare e-xistă între limbile romînă şi albaneză în privinţa întrebuinţării articu^* lului, cînd substantivul e însoţit de adîectiv. Limba romînă se caracterizează în adevăr prin dublarea (omu-l cel bun) şi chiar triplarea articulului (omu-l cel bunu-L Pentru acest tip dă numeroase exemple H, Cuv, II, 623, 624 sqq,), iar această dublare şi triplare a articulului lipseşte în albaneza. Albaneza cunoaşte numaî formele de articulare omul bun (neri-u i miră) şi bunul om (i mir-i fieri), dintre care cea de a doua, dupăcum însuş Hasdeu mărturiseşte (H, Cuv. II, 635), nu-i romînească, deşi ca neologism se găseşte în limba literară romînă.
3,	Chipul cum se întrebuinţează articulul, cînd substantivul e însoţit de un genitiv articulat.—Relevat de H. Cuv, II, 639, şi după Hasdeu de Gast, Grund. 408,
E vorba de două tipuri, a) Substantivul e nedeterminat: un băiat al omului, hă diălă i heriut. [3) Substantivul e determinat: băiatul omului, dlăli i heriut.
Dacă bagi bine de samă însă, deosebirea e mai mare decît asămănarea. Mai întîîu, din punct de videre formal, în romînă articulul care se pune înaintea genitivului e altul decît acel care se pune înaintea adiectivuluî, pecînd în albaneza e acelaş articul, Dar apoi, şi mai ales, numai la tipul substantivului nearticulat există asămănare sintactică, pentrucă în ambele limbi substantivul e reliefat înaintea genitivului printr-un pronume determinativ. La tipul substantivului articulat există din contra o remarcabilă deosebire, pentrucă numai în albaneza, nu şi în ro-mîna, se reliefează substantivul printr-un pronume determinativ înaintea genitivului: Romînul zice băiatul omului, iar Albanezul zice băiatul al omului!
4,	Formarea în acelaş chip, prin mijlocirea articulelor postpozitiv şi prepozitiv, a numeralului ordinal,—Relevat de H, Cuv,
II,	639 ; Sand. Grund. 528,
Dacă bagi bine de samă însă, alt ceva e romînul al doi -le şi alt ceva e albanezul / dit~i. Maî întîîu prepozitivul / din albanezul i dit-i nu este identic din punct de videre al înţelesului cu prepozitivul al din romînul al doi-le: i este o formă a adiectivului, nu este un element constitutiv al numeralului ordinal, pecînd al este îndr-adevăr un element constitutiv al a-cestuîa (Vezî maî sus sub 2), albanezul i dit-i se traduce în romîneşte prin doi-le! Apoî, în romîneşte articulele, unul prepozitiv şi celălalt postpozitiv, al de o parte, le de ceîalaltă parte, servesc ca elemente constitutive ale numeralului ordinal, în feliul acela că prin alipirea lor la numeralul cardinal îl prefac pe acesta în ordinal. In albaneza însă i prepozitiv este forma a-diectivului, iar i postpozitiv serveşte nu pentru a forma ordinalul, ci pentru a-1 determina, el este articul, prin el se dă o formă determinată ordinalului, care, ca nedeterminat, există prin el însuş, fără să aibă trebuinţă, pentru a exista, de articulul postpozitiv i: ordinalul albanez doar e ditâ, format din cardinal prin mijlocirea unui sufix!
5,	Formarea în acelaş chip, prin repetarea articululuî pre-
pozitiv, a pronumelui romîn cel-al-alt, albanez tidtărâ (celalalt)	care	ar	însemna	„literalmente	le-l-aatre“
Relevat de H, Cuv, II, 639,
In realitate la albanezul tîătără numaî t—tă este articu-lul prepozitiv, /- aparţine la radicalul pronumelui îătără (M. Wort. 162), astfel că cuvîntul albanez corespunde unui romîn neexistent cel-alt şi francezului 1'aut re.
6,	Aceîaş formă serveşte pentru genitiv şi dativ,—Relevat de Mikl, Slav, 7; Schuch, Vok. III, 49,—Tot aşa în bulgara şi neogreaca, Mikl, Slav, 7.
Este de observat însă că în limbile albaneză, bulgară, neogreacă genitivul şi dativul au aceîaş formă atît la declinarea nominală cît şi la cea pronominală, pecînd în limba romînă numai pronumele au aceîaş formă pentru genitiv şi dativ, şi încă cu excepţie de pronumele personale de persoanele 1 şi 2. La nume există în romîneşte aceîaş formă pentru genitiv şi dativ numaî la femininul singular însoţit de articul ori de alt pronnme, şi această formă, aceîaş pentru genitiv şi dativ, îşi datoreşte o-riginea tocmai faptului că numele a fost însoţit de pronume.
600
§ 315.
Punctul de plecare al aceşteî forme de genitiv-dativ singular feminin a fost în adevăr faptul că la numele feminin singular de declinarea I, însoţit de articulul postpozitiv -eî, s-a schimbat prin alunecarea sunetului terminaţiea -â în -e supt influinţa luî e următor al articulului (Vezî § 242 No 78). Prin analogie s-a propagat apoî această terminaţie de genitiv-dativ singular feminin -e şi acolo unde numele era însoţit de articulul prepozitiv orî de alt pronume la genitiv-dativ. Tot prin analogie s-a identificat apoî forma de genitiv-dativ feminin singular al numelui însoţit de articul orî de alt pronume cu forma pluralului şi s-a propagat şi la numele feminine singulare de declinarea III, Discuţiea acestui lucru vezi-o în ale mele Introducere în istoriea limbii şi literaturii romîne pag, 68, Principii de istoriea limbii pag. 57 sqq. Vezi şi § 242 No 78, Alt ceva e, deci, forma de genitiv-dativ dela declinarea nominală din limbile albaneză, bulgară, neogreacă, unde nu este restrînsă nici de gen, nici de număr, şi este izvorîtă din firea declinării nominale însăş, şi alt ceva e forma de genitiv-dativ dela declinarea nominală din limba romînă, unde e restrînsă la genul feminin şi la numărul singular, şi este izvorîtă dintr-un fapt de alunecarea sunetului provocat de pronumele care însoţîa numele; Chiar dacă se adop-tează, pentru a explica forma de genitiv-dativ feminin singular dela declinarea nominală romînă, modul de a videa al Iui Tiktin şi al lui Bacmeister (Vezi § 242 No 78), că adecă această formă îş are originea în genitivul şi dativul latin (-ae, -is, -i), deosebirea între limba romînă de o parte şi limbile albaneză, greacă, bulgară de altă parte, persistă tot cu atîta putere, deoarece în asemenea caz asămănarea dintre genitivul şi dativul dela declinarea nominală feminină singulară se datoreşte în limba romînă faptului că în însăş limba latină exista această asămănare: la declinarea I genitiv -ae=dativ -ae; la declinarea III genitiv -zs=dativ -l prin alunecarea sunetului,
7,	Formarea numeralelor cardinale dela 11-19 prin alipirea la zece a unităţilor cu ajutorul unei prepoziţii: romîneştî un -spre-zece, doî (două)-spre-zece, etc.; albaneze nă-mbă -biefă, dil-mbă-oîetă, etc,—Relevat de Mikl, Slav, 8; Schuch, Vok, III, 49 ; Gast, Grund. 408 ; Sand.; Grund, 528,—Tot aşa în toate limbile slave- Mikl, Slav, 8.
8.	„am=habeo după albanezul kam“. Schuch, Vok. III, 49. Această extraordinară părere a reapărut apoi la Meyer-Liibke Grammatik der romanischen Sprachen, II, § 238: „In albaneza
Ş 315.
601
Jca corăspunde romînuluî a, întîia persoană singulară sună kam, şi s-ar putea ca după kam să se fi format romînul am“. S-ar părea însă că Schuchardt consideră fenomenul ca dac, pentrucă-1 pune la rubrica elementelor dace. Ca curat înprumut din albaneza îl consideră însă Meyer-Liibke,
Dacă am—habeo ar exista numaî în macedoromîn, orî maî bine numaî în macedoromîn fără meglenit, orî maî bine numaî în măcedoromînul din Albania, orî (încă şi maî bine !) s-ar găsi numaî în cîteva locurî din Codex Dimonie, ar putea cineva să se gîn-dească la vreo influinţă asupra verbului romînesc din partea celuî albanez (Compară § 278, XI, 3; XII). Dar am=habeo există şi în dacoromîn şi în istroromîn, în acele dialecte romîneştî a-decă unde influinţă de înprumut din partea limbiî albaneze a fost minimă. Asemenea înprumuturi de forme verbale pot avea ^ loc însă numaî atunci cînd influinţă de înprumut din partea uneî limbî străine atinge maximum! Vezî §§ 332, 333, 334, De fapt am nu-i—habeo, ci habemus, persoana 1 plurală adecă s-a întrebuinţat şi pentru persoana 1 singulară.
9.	„Formarea viitorului prin compunerea cu infinitivul a unuî verb care înseamnă velle: a) în sîrba; b) în bulgara; c) în romînă; d) în neogreaca; e) în dialectul tosc al albanezeî, în vreme ce în gheg viitorul se formează după chipul comun romanic, prin compunerea cu infinitivul a verbuluî care înseamnă habeo. In ce priveşte a) şi b) să se observe că celelalte limbî slave formează viitorul de regulă orî prin prezentul unuî verb perfectiv orî prin compunerea infinitivului cu bodo [ero] orî cu imo [adecă imami! habeo]. Cu privire la c) să-şî aducă cineva aminte că celelalte limbî romanice formează viitorul prin compunerea infinitivului cu verbul latin habere, cu excepţie de retoroman, care-1 formează prin compunerea infinitivului cu verbul venireMikl, Slav. 6. Relevat apoî de Schuch. Vok, III, 49; Gast. Grund, 408; Sand, Grund, 526. Chestiunea a fost reluată de Meyer-Liibke, Zur Geschichte des Infinitivs im Rumânischen, pag. 86 sqq. în Romanische Abhandlungen Ad, Tobler darge-bracht, Halle a, S, 1895 : „Limbile surorî de abîa prezintă ceva analog [viitorului romînesc] în monumentele lor mai vechi, numaî retoromana din Graubiinden a cunoscut mai de multă vreme un
vi	kuntă, dar nu I-a întrebuinţat prea des, pentrucă veng a kuntă, imitat după nemţeşte, î-a făcut prea mare concurenţă. Şi chiar în latineşte, dupăcum probează materialul adunat de Thielmann în Archiv fur lateinische Lexikographie und Gram-
602
§ 315.
matik, II, 168 sqq,, volo cantare în loc de cantabo se întrebuinţa aşa de rar, încît nu poate fi vorba despre vreo înlocuire a viitorului prin prezentul lui velle compus cu infinitivul". La acestea se maî adauge după Meyer-Liibke faptul că viitorul romînesc ar fi de origine relativ recentă, pentrucă atunci cînd auxiliarul e întrebuinţat după infinitiv, infinitivul n-are forma întreagă, ci cea scurtată: cînta-voîu, nu cîntare-voîu. Viitorul romînesc s-ar fi format, prin urmare, de abia dupăce infinitivul a căpătat forma scurtată. Ar fi maî vechîu optativul, căci la dînsul infinitivul are forma întreagă, cînd auxiliarul e postpus: aş cînta, însă cîntare-aş. Apoî continuă autorul astfel: „Dacă, deci, o origine latină a luî voîu cînta este exclusă, limbile vecine geograficeşte celei romîneştî au însă exact a-ceiaş formă a viitorului, anume neogreaca, bulgara, sîrba şi albaneza de sud, fapt care a fost relevat adesea, maî ales de Miklosich, Că această potrivire s-ar datori întîmplării nu se poate susţinea, pentrucă celelalte limbi slave au alt chip de a exprima viitorul. Pentru explicarea eî sînt două posibilităţi: orî să ad-miţi un element băştinaş, cum face Miklosich, orî să admiţi o dezvoltare spontanee la unul din popoarele respective, pe care apoî au imitat-o popoarele celelalte. Pentru limba romînă chestiunea se pune aşa dar astfel: a fost înlocuit cantabo orî can-tarehabeo prin volo cantare, pentrucă populaţiea anteromană poseda o formă de viitor corăspunzătoare formei din urmă, ori Romanii din peninsula balcanică au perdut pe cantabo, pe canid rehabeo nu l-au avut niciodată, şi au dezvoltat tocmai tîrziu pe voîu cînta supt influinţa unuia din popoarele vecine cu dîn-şii?" Meyer-Liibke admite alternativa din urmă, dar spune că nu poate şti cine, Grecii orî Bulgarii, sînt iniţiatorii tipului de viitor balcanic (pag, 89), Alternariva dintîiu o respinge pentru un motiv pe care nu-l pot pricepe (pag, 87): „Prima din cele două posibilităţi ar putea s-o admită cineva doar numai atunci,, cînd viitorul romînesc ar prezenta niscai chipuri de întrebuinţare (Gebrauchweisen), care nu s-ar găsi în limbile romanice, dar s-ar afla în limbile din • răsăritul Europei, şi care maî uşor s-ar explica ca latine populare decît ca romîneştî. După cît ştiu însă, acest lucru nu există". ?
Am de făcut observaţiile următoare,
a.	Pentru a discuta cineva asupra originii viitorului romînesc, nu trebue să-l îa în considerare izolat, ci în legătură cu congenerul său, cu aşa numitul optativ orî condiţional. Apoî
§ 315.
■603
nu trebue să se uite că acest viitor şi acest optativ se găsesc numai în dacoromîn şi istroromîn; aceste forme lipsesc în macedoromîn, unde, în măcedoromînul fără meglenit, sînt reprezentate prin forme imitate după greceşte, îar în meglenit prin conjunctiv (Vezî § 278, I, § 287, I). Acum, dacă luăm pentru; formule verbele latineşti velle, habere şi esse, care, fireşte,, în diferitele limbî sînt reprezentate prin verbele corăspunzătoare, formele de viitor şi de optativ orî condiţional din diferitele limbi,, despre care este vorba, au tipurile următoare.
viitor	optativ	orî	condiţional
romîn volo cantare	volebam cantare (Vezî § 255=
No, 217 Nota)
vuit cantem, în tosc albanez { habeo cantare, în tosc şi gheg
neogrec vuit cantem
o	formă neperifrastică, formată.
prin sufix (optativul) vuit cantabam (condiţionalul,. cantabam face serviciul de-imperfect al conjunctivului) vuit cantabam [cantabam face serviciul de imperfect al conjunctivului) volebam cantare sîrb volo cantare	cantatus	fui
, , f vuit cantem	,
bu'sar { volo cantare	llpseşţe
După cum se vede, sistemul, în întregimea lui considerat,, e prea deosebit dela o limbă la alta, în special e prea deosebit dela limba romînească de o parte şi celelalte limbi de altă parte, pentrucă să se poată vorbi de o imitaţie. Cel mult s-ar putea admite o afinitate în baza psihologică, din care a decurs
o	predilecţie pentru velle la formarea viitorului şi optativului orî condiţionalului, dar limbile au procedat. la realizarea acestor forme verbale fiecare după geniul eî propriu: la viitor una a zis vdlo cantare, alta vuit cantem; la optativ-condiţional una a zis volebam cantare, alta vuit cantabam, alta n-a format optativ-condiţional de fel. Cum a putut imita limba, romînă pe cea bulgară, unde nicî nu există optativ orî condiţional ? Orî cum a putut să imiteze ea limba greacă, unde stă-pînesc tipurile vuit canteni şi vuit cantabam?
Procedarea după geniul propriu al fiecărei limbi rezultă şi din consideraţiile următoare. In sistemul formelor verbale romî-
604
§ 315.
neşti compuse cu velle punctul de sprijin îl formează optativul (condiţionalul), căcî el este şi cel maî caracteristic faţă de formele optativuluî-condiţionaluluî din limbile balcanice, şi, după toată probabilitatea, cel maî arhaic *). Optativul însă ne dă o indicaţie, anume aceia că, dacă vor fi existînd cumva în romîneşte (adecă în dacoromîn şi istroromîn) maî multe forme de viitor rezultate din compunerea cu velle, cea maî veche trebue să fie acea unde velle este compus cu infinitivul. In dacoromîn însă (nu şi în istroromîn) alăturî cu forma de viitor compusă din velle şi infinitiv există o alta, unde velle este compus cu conjunctivul- Lucrul stă astfel- veZ/e-j-infinitiv: limba literară (comună) voîu, veî, va, vom, veţî, vor cînta; dialect oîu, ăi, a orî o, om, âţî, or cînta. ve//e+conjunctiv: numai dialect oîu să cînt, ăi să cînţî, a ori o să cînte, p. 1 pl, lipseşte, p-	2 pl. lipseşte, or	să cînte (In vechea romînă	forma	apare
.la	toate persoanele:	voîu, veî, va-vrea-vra-o,	vom,	vreţi,
vor-or să cînt, etc. Vezi exemple în Gaster Chrestomatie Gramatica). Forma de viitor compusă din velle şi conjunctiv este, după indicaţiea optativului, evident maî nouă decît cea compusă din velle şi infinitiv. Dar ea s-ar constata ca= maî nouă chiar fără vreo indicare din partea optativului, căcî este firesc ca formele verbale la care	participă infinitivul, cel care	există	numai
în	izolări, să fie mai	vechi decît formele verbale la care	parti-
cipă conjunctivul, cel care a supplantat în romîneşte infinitivul latinesc. Acum, în această formă de viitor relativ recentă s*a petrecut faptul încă şi de maî recentă dată, că persoana 3 singulară a auxiliarului a înlocuit prin analogie pe toate celelalte, dar numaî într-o parte din dialectul dacoromînesc, după cît ştiu numaî în Muntenia: o să cînt, o să cînţî, o să cînte, o să cîntăm, o să cîntaţî, o să cînte (Pentru limba maî veche nu găsesc în Gaster Chrestomatie Gramatica decît trei locuri, toate de origine muntenească, unul dintr-un pamflet în versuri al u-nor Muntenî sfîrşitul secolului XVIII [,,o să mergem" II, 105] şi două din Anton Pann anul 1841 [,,o să-mî dea" 3 p. pl-, „o să mă-mbrac" II, 360]), Nu cumva are să creadă cineva că
*) Arhaismul lu! apare maî întîîu din scheletul său, care e aşa de îndepărtat de etymon, încît chiar astăzi originea luî din voiebam este contestată de uniia (Vezî § 255, No 217 Nota); apoî din compunerea cu infinitivul întreg, atuncî cînd auxiliarul e poştpus, macarcăJipsa infinitivului întreg la viitorul cu auxiliarul postpus s-ar putea explica prin faptul că postpunerea auxiliarului la viitor a fost mai neobişnuită.
§ 315.
605
acest vuit cantem de recentă dală muntenesc este înprumutat din bulgara orî din neogreaca orî din albaneza? Apoî, dacă acest vuit cantem muntenesc, care samănă întocmai cu vuit cantem din bulgara, neogreaca şi albaneza, este evident o formă datorită evoluţiei independente a limbiî romîne, cu atît maî mult se datoreşte geniului proprîu romînesc sistemul volo cantare, volebam cantare, care se deosebeşte atît de mult de sistemul limbilor balcanice vuit cantem, vuit cantabam.
[3, Dar chîar admiterea uneî afinităţi în baza psihologică poate fi supusă la îndoîală, pentrucă pe de o parte compunerea cu velle pentru a forma viitorul nu este ceva excluziv balcanic, îar pe de alta în limbile romînă şi albaneză joacă mare rol în formarea viitoruluî şi compunerea cu habeo, care e cea mai. obişnuită în limbile romanice- In adevăr, velle-V-infinitiv a format, odată viitorul într-o parte din retoroman, după propriea mărturisire a luî Meyer-Liibke, şi formează şi astăzi viitorul pe alocurea în domeniul romanic, Bartoli Das Dalmatische, I, 286, îar tendinţa de a exprima viitorul prin compunerea luî velle cu infinitivul a existat în limba latină la scriitori de tot feliul de. origini, începînd dela Plautus din Umbria pănă la Corippus din Africa (Vezi Thielmann citat de Meyer-Liibke, Archiv fiir latei-nische Lexikographie und Grammatik II, pag. 168). In ce priveşte formarea viitoruluî şi a optativuluî-condiţionaluluî prin compunerea lui habere cu infinitivul, formare răspîndită în majoritatea limbilor romanice şi de origine latina populară, Thielmann în studiul său din Archiv fiir lateinische Lexikographie und Grammatik II, 48 sqq., 157 sqq., Habere mit dem Infinitiv und die Entstehung des romanischen Futurums, probează că ea este de. origine africană, şi că din Africa, maî ales prin influinţă scriitorilor bisericeşti, s-a răspîndit în celelalte provincii romane (Vezî în special pag. 181 sqq.). Dacă n-ar fi fost anumitele înprejurărî, graţie cărora o formă de origine africană s-a putut răspîndi. peste întreaga Românie, cine ştie dacă n-ar fi dovedit maî degrabă să ia locul- vechilor forme latineşti alte compuneri ale infinitivului, acele cu posse, incipere, venire, vadere, în special., acea cu velle, compuneri ale căror germene, ori rămase nedezvoltate mai departe, orî perpetuate numaî în teritorii restrînse romanice actuale, se găsesc în latina populară (Vezi Thielmann.. pag. 161 sqq.). Formarea însăş a viitoruluî cu habere, macarcă probabil în. starea eî latină populară n-a atins teritorîul romînesc (Să se observe, de pildă, faptul că Hieronymus, scriitor biseri—
606
§ 315.
cesc de origine din peninsula balcanică, n-are compuneri de infinitiv cu habere cu înţelesuri analoage viitorului orî condiţionalului, Thielmann pag. 184; şi că nici balcanicul Iordanis, macarcă de altfel e plin de vulgarisme, nu prezintă nimic de acest fel, Werner Die Latinitât der Getica des Iordanis, Halle, 1908, pag. 94. Eu însumi n-am notat nimic nici în Iordanis, întreaga operă, nici în balcanicul Marcellinus Comes), e atît de mult în geniul Romînuiuî, încît astăzi habere compus cu conjunctivul, înlocuitorul infinitivului, formează cel maî răspîndit viitor al indicativului la Dacoromîni, adecă la acei Romînî care au fost mai puţin influinţaţî în limba lor de străini: am să fac, ai să facî, are să facă, avem să facem, aveţi să faceţi, au să facă e mai întrebuinţat decît voiu face, etc. înţelesurile nu sînt exact aceleaş, dupăcum e lesne de înţeles, căci limba nu permite lux (Vezi ale mele Principii de istoriea limbii 213), şi nici n-au fost cercetate, dar un lucru pot spune, anume că în propoziţie principală am să fac arată hotărîrea proprie a vorbitorului, îar voîu face arată o hotărîre cu nuanţă de concesie, o hotărîre datorită unei stăruinţî din partea cuiva, apoi că, în general dacă consideri lucrul, în mai multe înprejurărî serveşte forma de viitor am să fac decît acea de voîu face. Tot aşa în albaneza, alături de compunerea cu velle, există pentru a arăta viitorul (nu şi condiţionalul), la Toschî şi la Gheghî, o compunere a infinitivului cu habere.
Maî degrabă decît cu o afinitate balcanică în formarea viitorului avem de a face cu o afinitate omenească!
ţ. Nu este exact că formarea viitorului cu velle ar aparţinea numaî dialectului tosc. Este adevărat că acest lucru îl- a-firmă şi M. G, pag. 44. Pek. însă nu pomeneşte nimic de a-ceasta. De altfel faptul că forma condiţionalului, vuit cantabam, analoagă acelei a viitorului vuit cantem, există şi la Gheghî (Vezî Pek. 74, 81), apoi acela că viitorul II (futurum exactum), în forma sa analoagă celei a viitorului, vuit habeam cantatum, există şi la Gheghî (Vezi Pek. 74, 81), fac prin ele înseş în-doioasă afirmarea că în dialectul gheg ar lipsi forma de viitor vuit cantem. Dar în textele înseş gheghe date de M. G. se găseşte forma de viitor vuit cantem,de pildă M, G, pag. 68, No 18.
10.	Lipsa infinitivului şi înlocuirea lui prin conjunctiv;— Relevat de Mikl. Slav, 6; Gast. Grund, 408; Sand, Grund. 525 ; Sand, Jahr, 75 sqq.; Meyer-Liibke, Zur Geschichte des Infini-
§ 315.
607
iivs im Rumânischen, în Romanische Abhandlungen Ad. Tobler dargebracht, Halle a. S. 1895.—Tot aşa în bulgară şi neogreacă. Mikl. Slav. 6.
Cu toate acestea dialectul dacoromîn şi limba albaneză au dezvoltat din participiul trecut un nou infinitiv. Pentru a arăta .acest lucru voîu expune- diferitele întrebuinţări ale participiului trecut albanez. Voîu lăsa nepomenită întrebuinţarea Iui ca participiu. trecut în izolare cu verbe auxiliare pentru a forpia timpuri dela diferitele moduri ale activului precum şi aproape întregul pasiv. Unde nu se arată anume dialectul, exemplele sînt •date din dialectul tosc.—Faptul a fost relevat şi de Sand. Grund.
527,	care trimete la scrierea sa (în limba daneză) Rumănische Studien, pe care n-o cunosc.
a) Atribut, cu înţelesul de participiu trecut pasiv la verbele transitive şi de participiu trecut activ la verbele netransitive. Tot aşa în toate dialectele romîneştî, şi în tot felîul de limbi -altele. Vezî § 278, XI, B, 1; § 287, XI, B, 1; § 296, XI, B. Participiul, în vorbire nearticulată şi fără elipsa substantivului, cîteodată are articulul prepozitiv adîectival, cîteodată nu. is riă dial i vârfără, pa mtfmă pa baba mbetură (era un băiat •orfan, rămas fără mamă, fără tată) Ped. 242,—haîdută dîâlănă e spună nă tîetără vănd mârguar (hoţii pe băiat l-au dus în alt loc îndepărtat) Ped. 277.—ka nă kaîkă ngarkuar me krip (are un caic încărcat cu sare) Ped. 28n.—rriî săkăldisur (şedea întristat) Ped. 3 0 22.—lambâda tezur ..pa-bezur (lămpi a-;prinse, neaprinse) Ped. 349.—Sezi tă kâtra lambâSat e pa-de-zura eoe tă oezurat i soi (a aprins cele patru lămpî, care nu •erau aprinse, şi a stîns pe cele aprinse) Ped. 34u,—ierni tă .humbur (sîntem perduţî) Ped. 3833>—vână nă tîetră duna mârguar (au ajuns la altă lume depărtată) Ped. 40 22.—dzeti babană e tiî sum siloisur (a găsit pe tată-so foarte. întristat) Ped. 4530.—s ke, o mbret, tsă rri kâtsă sumă săkăldisur? (ce aî, împărate, că stai aşa trist?) Ped. 46r— tâni ierni tă humbura {acum sîntem perdute) Ped. 4614,—katsi la vedrăn zmbuluar (ţesetorul a lăsat vasul descoperit) Ped. 514.—dzeti tă vrără :nga atâ tsă kisnă vrâră astseri (a găsit nişte ucişi [nişte morţi] •dintre acei pe care-i omorîse oştirea) Ped. 5412.—se kâtră kffmbă vărfur (vede patru picioare atîrnate) Ped. 5 9 29.—vâte diali nă stăpî / sâkătdisură (se duse băiatul acasă năcăjit) Ped. 632S. —mori muskat ngarkuar me ver (a luat catîrii încărcaţi cu vin) Ped. 644.—dîâli vâte nă stăpî sitoisură (băiatul se duse acasă
608
§ 315,
întristat) Ped, 6 432<—do hits nă val- tă vluară (să saî în oloiul clocotit) Ped, 6613,—u dzănd dîâli / măsuară (s-a găsit [a devenit] băiatul învăţat) Ped, 7721.—t u lamă tă mbitura hazar. (să vă lăsăm oile ucise gata) Ped, 79 23,—i ipnă nă tsopăbukă tă muhlăsură (îî dădeau o bucată de pîne mucegăită) Ped, 82 ia„ —Mârua e kripură me hi (~ cea presărată cu cenuşă) Ped. 82 25.—vien Maro Părhitura vesur nă flori (vine ~ înbrăcată în, aur) Ped' 8 3 36,—mbeti Liluană muli strâmbiiară duar e ktfmbă. (a rămas ~ în moară strîmbată de mîni şi de picioare) Ped, 8421, —vii Lîlua strămbuar (venîa ~ strîmbată) Ped, 8 4 25,—vaîz pa -martuar (fată nemăritată) Ped, 8512,—rrii sitoisură eoe mbu-sur sită me Iot (şedea întristată şi cu ochii umpluţi [plini] de Iacrămi) Ped, 8527.—pse rri astu săkâtdisură eoe mbusur?' (ce stai aşa năcăjită şi supărată?) Ped, 85 28.—hâri eoe karro-tserătă toioîo vesur (a făcut şi pe vizitii tot aşa înbrăcaţi [în. aur]) Ped, 86v—[plâku] ka kurrisin tă dată (bătrînul are spinarea eşită afară [e îngheboşat]) Ped, 1009O col, I,
... I
Din asemenea participii trecute, unele (cele dela verbele-transitive) pasive, altele (cele dela verbele netransitive) active,, prin perderea înţelesului de acţiune, au rezultat adiective. Tot aşa în limba romînă şi în tot felîul de limbi altele (Pentru limbile romanice vezî cîteva exemple în Meyer-Liibke, Grammatik. der romanischen Sprachen, II, § 395),
Serpăla e zdzuară- (vulpea deşteaptă [propriu deşteptată] Ped.. 5 8 25,—is neri / măsăară sum (era om învăţat tare) Ped, 6817.: —/ mărră (apucat, nebun) Ped, 78 23.—fîâlătă e fsehura (vorbele ascunse, secrete) Ped, 8 0 34,
Remarcabile sînt acele adiective albaneze, Ia baza cărora, au fost participii trecute dela verbe transitive cu înţeles activ, de nomina agentis.
Arap Uzăndzîâ, si e kupătuară sumă tsă is, e mori plâkănă-me tă miră (~, ca o pricepută tare ce era, a luat pe babă cu. binele) Ped, 4115,—aio istă e saktisură [ea e uitucă) Ped, 8226..
Acest fapt stă în legătură cu acela, că în albaneza de o-biceîu (Cel puţin acest lucru rezultă din afirmările din M, G, §.
119 şi Pek, pag, 204) participiul trecut dela verbele transitive. poate avea şi înţelesul de nomen agentis. Asemenea participii trecute dela , verbe transitive cu înţeles de nomina agentis se găsesc şi în. macedoromîn, poate prin influinţă albaneză (Vezf § 278, XI, B, 1; § 287, XI, B, 1), In dacoromîn astăzi mi-.
§ 315.
609
există, dar au existat odată, după cum probează adîective ca oriceput (Vezî maî sus exemplul analog albanez) şi avtit (Tot aşa în albaneza pătură, păsură, M. Wort. 324). Dacă participii trecute dela verbe transitive cu înţeles de nomina agentis, şi adîective derivate din asemenea participii, se vor fi găsind şi în alte limbî, nu ştiu.
I.
Asemenea adîective, provenite din participii, se pot întrebuinţa—după cum la adiectivele albaneze lucrul de obîceîu se petrece, Pek. pag. 104—, fără articulul prepozitiv adîectival, ca complimente circumstanţiale (adverbe), vâte sumă mărguar (a mers foarte departe) Ped. 36 u.—i holtsi muskat mărguar nga kroi (a tras catîriî departe dela fîn-tînă) Ped, 645.—e pa tsă mărguar tstfni (a văzut-o cînele încă de departe) Ped. 8 4 25.
Dela asemenea adîective, provenite din participii, se pot forma apoî adverbe cu sufixul adverbial ~a, pentru care vezî Pek. pag. 226.
do vii fsehura (trebuia să se ducă pe ascuns) Ped, 82ao,—. kîsnă mârră vâîzăn fsehura mbffrnda (luaseră fata pe ascuns înnuntru) Ped, 909S.
Ji..................................
b.	însoţit de adverbul duke, tuke, gheg tue, tui, fără articul prepozitiv adîectival (adverb care de altfel numai în această înprejurare se întrebuinţează şi după Ped, 120 ar fi compus din tu şi ke şi ai' fi însemnînd da wo, acolo unde), şi raportat la subiectul propoziţiei, participiul trecut albanez are înţelesul participiului prezent romînesc din aceîaş înprejurare, anume al unuî compliment, dar numaî al unui compliment de timp şi de mod (chip, fel). Pentru dacoromîn vezi a mea Gramatică elementară § 94; pentru macedoromîn şi istroromîn vezi § 278, X, (3, 1; § 287, X, (3; § 296, X, {3. Acest participiu albanez este aşa numitul gerundium de M. G. pag. 44 şi Pek, pag, 195, El trebue pus în-legătură cu întrebuinţarea de sub c şi trebue considerat ca un infinitiv întrebuinţat fără preposiţie (absolut). Acest gerundium albanez poate avea şi pasiv orî reflexiv, format în acelaş chip ca pasivul ori reflexivul aoristului şi optativului, prin mijlocirea lui w- prepozitiv, Vezî exiemplele, duke strănguară ipenă pas, u-mărgua sumă (învemece urmăria vulturul [urmărind vulturul], s-a îndepărtat mult) Ped,-2628.— plâka iku duke sar , (baba a plecat ocărind) Ped. 411?),—[plâka]
.39
610
§ 315.
iku duke briiură (baba a plecat plîngînd) Ped. 4136.—vâte nă stăpî tă tiî ■ ne e îema duke klar dîâlî (băiatul se duse la măsa acasă plîngînd) Ped. 5912,—dîâli vâte nă stăpî duke Iclără (băiatul se duse acasă plîngînd) Ped, 6213,—vîen e îema duke tserră e britură, duke ulăritură (vine mama zmulgîndu-şî părul şi ţipînd şi urlînd) Ped, 1016 col, II.—spărdâu dztfn e vet tue skuem îetă si plank-prîsăs (şî-a perdut averea petrecînd Vieaţă de risipitor) M. G, 68 No 13 col, II (gheg),—i erSi pă-rână ni urSăn-tsîndăs tue i u-lutună (i-a eşit înainte un centurion, rugîndu-1) M, G, 71 No 5 col, I (gheg),
c.	Participiul trecui albanez, însoţit de articulul prepozitiv adîectival, şi cu genul neutru, are, ca şi participiul trecut dacoromîn (numai dacoromîn, nu macedoromîn şi istroromîn), înţelesul de infinitiv activ prezent, şi anume în aceleaş înprejurărî ca şi în dacoromîn. Dintre aceste înprejurărî (pe care vezi-le la § 278, XI, B, 2) lipsesc numaî a şi s, şi încă această lipsă se datoreşte probabil insuficienţei exemplelor care-mi stau mie îa dispoziţie,
[3, ilâts păr tă pîetâ (leac pentru născut., [pentru a naşte] copii) Ped, 352n.—vffndet păr tă lăftăar (locuri pentru- luptat [pentru luptă]) Ped, 3830,
Y« ato	[lambâSa] îsnă	haztfr mă tă	sdsur (lămpile erau
aproape de	stîns [de	a se stînge, de ase	trece, dea se sfîrşi])
Ped, 3410.—kăîo [lăkură] îstă e mîră păr tă fdlur (această piele e bună pentru rugat	[pentru	rugăciune, e	bună de pus sub genunchi cînd	îşi face	cineva	rugăciunea])	Ped, 6312<—kârtărat
lână bffră bârră haztfr păr tă ngarkăar (scrisorile sînt făcute o sarcină gata de încărcat) Ped, 6516,
. 5, [kâu] mă s is păr tă par me si (boul mi maî era de văzut cu ochii,' nu te mai puteai uita la el de urît ce era) Ped, 7031V
C> kusdo tsă ka păr tă slcruar kârtă păr nek aîo duna, tă skruană (oricine are de scris o-scrisoare pentru ceia lume, să scrie) Ped. 655.—spaneită kîsnă nă moloie păr tă dărguar nă Stambol e tă mirrnă pârât (spîniî aveau de trimes o obligaţie Ia Stambul, ca să îee nişte bani) Ped. 74s.—mă s ka păr tă tiăn dză (nu mai are de zis nimic, nu maî are ce zice) Ped. 9010.
rj, aî mbreţi sevdân e tiî e kis nădzamî, nă tă.fălur (acel împărat plăcerea luî o .avea în geamie, în rugat [acel împărat altă plăcere n-avea decît să se ducă la geamie să se roage])
§ 315.
611
Ped. 30n.—u-nis păr./ ikură (s-a pregătit de plecat) Ped, 793<v—ata e dărgonei nă tă lără {pe dînsa o trimetea Ia spălat) Ped. 82 u.—u-bffnă vâsast tă tria păr tă martăară (s-au făcut fetele cele trei de măritat [aii ajuns la vrîsta de măritat]) Ped. 8222.—păr Maro Părhîturăn s tsâneî kokăn [nerka] păr tă martăară (în ce priveşte pe ~ nu-şî batea capiii măsa cea vitrigă de măritat [nu se gîndîa măsa cea vitrigă s-o mărite]) Ped, 8223.—nă pazâr e spie [kână] păr tă situr (la tîrg îl duc boul pentru vîndut [să-l vînd]) Ped, 7021.—i a preva [kâut] e&e vest păr tă situr mă mir (î-am tăiat bouluî şi urechile pentru vîndut [pentru a-1 vinde, ca să-l vînd] maî bine) Ped, 713.— ■erSă tsoset păr tă vrar buîkun (au venit spinii pentru omorît ţăranul [să omoare pe ţăran]) Ped, 73 8,
-9-, tietră nuku mund tsă t e hârrin nă tă rătă tă tam-burâit (nimeni nu putea să-l egaleze în cîntatul din tambură) Ped. 24s.—tă ngdsură nuku ka [ulku] (lupul n-are saţ) Ped, 2922-—e miră istă dzamiia, po anafile tă fălătă (geamiea e bună, dar rugatul [rugăciunea] nu foloseşte, tă fălătă e neutru singular) Ped, 3014.—ti me nă tă mundură eoe do m i ndzerrts sită (tu numaî cu un dovedit vrei să şi-mî scoţi ochii [tu m-ai dovedit numai odată şi şi vrei să-mî scoţi ochii]) Ped. 4426,— preva nă tsind me nă tă heltsur tă pâlăs (am ucis o sută cu un singur tras al săbiei [cu o singură trăsătură de sabie]) Ped, 529,—kătâ tă rruară kam kăto dietă viet (această vieaţă am aceşti zece ani [această vieaţă duc de zece ani]) Ped. 6O3,— i hilts nga nă lăkură buali me nă tă rrămbier (îî rupea din cîteo piele de bivol cu fiecare muşcat [muşcătură] Ped, 3 9 34.— ngoroă nga tă dârătă (au murit de băut [băutură], tă dărătă e neutru singular) Ped, 64 r— bare dzi-9'ă kăto punăra me tă măsuară tă vezirit (ai făcut toate aceste lucruri cu învăţatul [învăţătura] vezirului) Ped, 65 29.—ki gomâr, kurdo tsă băgălît, ndzerr lira, heră pesă, heră tetă, heră Sîetă, pas tă ngrâliit, tsă tă băn (acest magar, de cîte ori se baligă, face lire, cite-odâtă cinci, altă dată opt,	altă dată	zece, după	mîncatul	[mîn-
carea] ce mînîncă) Ped, 711G.—e§e	astu nă tă	lăsuar	i bari
lepurit, e&e vâte nă pună	tă tii (şi	aşa i-a dat	drumul	epure-
lui şi s-a dus epurele în	treaba lui	[Este imposibil de	tradus
exact în romîueşte şi aşa un lăsat î-a făcut epureluîf) Ped. 73 22.—ts tă dăsură dd ta bii? (ce iubit [iubire] să-ţi arăt?) Ped, 809,—zună tă klărătă [m apucat plmstil. [s-au 'apucat'de plîns], tă klărătă e neutru singular)Ted. 89jv—nga tă klărătă
612
§ 315.
e sumă dia.Ii, e didzoi prinzipai (din cauza plînsului celui mult al copilului, l-a auzit prinţul [de mult ce plîngea copilul, l-a auzit prinţul], tă klărătă e- neutru singular. In loc de dîăli ne-am aştepta să fie diălit) Ped. 903ft.—mbă tă dai tă mârsit i muarr [plâkată] Sffntă (spre sfîrşitul lui Mart au luat babele oile) Ped, 9520.—s na lă me tă vărsătieră tă tiî (nu ne lasă [în pace] cu ţipatul luî) Ped, 976.
La hotărîrea că exemplele aparţin Ia o), că adecă participiul e aproape substantivat, în feliul acela că şi-a perdut firea verbală, adecă de lucru abstract considerat ca rezultatul unei activităţi, aproape complect, m-am condus de criteriile că participiul este articulat cu articulul postpozitiv, orî că are atribut (a-dîectiv, pronume, genitiv)» orî că este obiect drept.
Printr-un proces mai mare de concretizare participiile de sub {)■ au devenit în albaneza complect substantive, şi anume
-8’1. Reprezintă lucruri abstracte concretizate, astfel că înţelesul de product al uneî activităţi a dispărut complect. Criteriul după care m-am condus pentru a hotărî acest lucru a fost că participiile au plural.
zuri plâka tă briturit (s-a apucat baba de plînsurî [plînsete]) Ped. 416,—diâlănă e lîâi me kâlă, se mos i bii nga t ikurit e sum (pe băiat l-a legat de cal, ca să nu cadă depe el din cauza alergărilor celor multe) Ped, 43 28.—tă skruara (cele scrise, lucrurile însemnate în scris, scrierile) Ped. 706.—tă klofsin tă măsuara! (să fie învăţături!) Ped. 7 7 20.—zuri e sotsia tă kld-răt eoe tă pismdsurit (s-a apucat soţiea lui de plînsurî [plînsete] şi de văitaturi [văitări, văicărele] Ped. 8.0 5.—dzinărită pu-suan tă briturit e tă kănduarit (dracii au încetat [au întrerupt, au sfîrşit] ţipaturile [ţipetele] şi cîntaturile [cîntările, cîn-tecele]) Ped, 83^,—zună dzînărit tă briturit e tă kăndăarit (s-au apucat dracii de ţipaturi [ţipete] şi de cîntaturi [cîntări, cîntece]) Ped, 84u,
. -a-2, Reprezintă lucruri concrete, tă struarită (aştemuturile, lucrurile care se aştern pe paturi, pe mobile de tot feliul, pe jos, precum prostirile şi cele trebuitoare la facerea patului, apoi macaturi, cuverturi, Teghicere, etc,) Ped. 6315.— tă biliară (grăunţele măcinate. e singular colectiv) Ped. 83 8 —tă pir a (băuturi, lucrurile care se beau, pre.-' cnm vin, rachiu) Ped. 8513.—tă mbîetată (sămănăturile, ogoarele sămănate, cerealele depe ogoare) Ped. 976.
Substantivările participiului-infinitiv de sub iV, tK2 se gă;-
§ 315,
613
sesc şi în dacoromîn, dar mai puţin decît în albaneza. Pentru poate fi îndoială la unele exemple, dacă avem a face cu substantivarea unuî participiu-mfinitiv activ, ori cu acea a unui participiu trecut pasiv. In special romînul aşternut e mai probabil eşit dintr-un participiu trecut pasiv, pentrucă există şi în macedoromîn (aştirnutlu P. B. 87, 91), unde întrebuinţarea participiului trecut ca infinitiv activ, în înţelesurile de supt această rubrică, c, lipseşte. Substantive abstracte şi concrete născute din participii trecute pasive sînt lucruri obişnuite în diferite limbi, compară, de exemplu, francezele tort, tors, couvert, italienele coperto, coperta. Dar într-o limbă, ca cea romînă orî cea albaneză, unde participiul trecut are şi înţeles de infinitiv activ, este greu de hotărît punctul de plecare al unor asemenea substantive- Greutatea se complică încă atunci cînd, după cum tot în albaneza şi romînă se întîmpla, participiul trecut poate avea şi înţelesul de nomen agentis. Astfel, de pildă, romînul şezut (macedoromîn şidztit P. B, 172), Gesăss, Hinterer, derriere, seant, are foarte probabil la bază un nomen agentis, căci şezutul este acea parte a corpului care şede, căreia îi aparţine per exCel-lentiam proprietatea de a şedea.
li
d) Participiul trecut albanez, în* afară de înţelesurile de infinitiv activ prezent compliment pelîngă verbe, însemnate sub c % pe care le are şi participiul trecut dacoromîn, maî posede, ca infinitiv activ, şi alte înţelesuri de compliment al verbului, care lipsesc participiului trecut dacoromîn,
a. Cu prepoziţiea pa (fără) şi fără articulul prepozitiv adîectival, Din punct de videre al timpului arată orî coincidenţa orî antecedenţa faţă cu predicatul propoziţiei, u'nuku martonem pa mărră ata diâlă, tsă tă mă păltsen (eu nu mă mărit fără să iau [dacă nu voiu lua] pe acel tînăr care să-mî placă) Ped. 254.—tă hai pa paguar (să mînînce fără să plătească) Ped. 275,—u nuku îkii pa bitisură punăn (eu nu plec fără să gătesc lucrul) Ped, 2721.—pa ngrănă rriis nerui' nuku ngoset (fără a mînca [pănăce nu va mînca] came de om, nu se satură) Ped. 29^.—pa ndzerră gurină dzevaîr, tsă ka nă bark, nuku ikăn etîa kurră (fără să scoată [păn nu va scoate] •diamantul pe care-1 are în pîntece, nu-î trece setea) Ped, 2925. —pa htpură kâlit nuku mă del spîrti (fără să încalec [păn ce riu voîu încăleca] calul, nu-mi iese1 sufletul) Ped, 38^—pa dălă u părtei tă mos tă hîpănă tîetra mbi ur (fără a trece eu [păn
614
§ 315.
nu voîu trece eu] de ceia parte, să nu se sue altul pe pod) Ped, 40 26,—[mbreti] is rehât, pa dălă luftă nga nona ană, nă zei vîet (împăratul a stat liniştit, fără să se işte războiţi din. vreo parte, douăzeci de ani) Ped. 4823.—pa oănă mirăditănă i i>a (fără să deîe bunăziua îî zise) Ped, 4913,—kâtsi, pa hi-purâ nă kâlă kurră, s mbâheî dot (ţesetorul, fără să fi. mai încălecat pe cal vreodată [fiindcă nu mai umblase pănă atunci, călare], nu se putea ţinea, pe cal) Ped, 52 22.—kam oîetă vîet pa pără neri me si (am zece ani fără să fi văzut om cu ochit [sînt zece ani decînd n-am văzut om cu ochii]) Ped, 5934.—ti i bare dziO'ă kăto dzflra pa vătură di vîet akomi babâitvdeku-ră; (tu le-ai făcut toate aceste lucruri fără să fi trecut încă dor ani dela. moartea tată-to) Ped. 6416.—nukă martonem pa mă-suară hiletă e grâvet (nu mă însor fără să fi învăţat [pănă nu. voiu fi învăţat] întîîu înşelăciunile fimeilor) Ped, 684,—gomâri, pa skăară nă zet e kâtră sahât, ngoroi (magarul, fără să treacă [înainte de a trece]: douăzeci şi patru de ceasuri, a murit) Ped,. 7225,—aî [gomâri] s kis mbetur nona her pa bară lira (magarul nu rămăsese niciodată fără să facă lire) Ped, 7312.—pa vră-ră ata zog nukă ka păr tă pusuar diâli (fără .să ucidă [dacă nu vor ucide] pasărea aceia, nu va tăcea copilul) Ped, 917.
p, Gu prepoziţiea me. (cu, odată cu) şi cu articulul prepozitiv adîectival, pentru a forma complimente de timp. Din punct de videre al timpului- arată mai des antecedenţa, maî rar coincidenţa, faţă cu predicatul propoziţiei,
me tă afăruară âfără kasabâsă, i -9-otă kapetâni diâlit (cînd s-au apropiat de oraş [cînd se apropiau de oraş], îi zice căpitanul băiatului) Ped, 2423,—ine tă fotă tsă ţ i flats, t i hel-tsăs piekătă (în vreme ce. vei sta de vorbă cu dînsul, scoate-L genele) Ped. 3232,—me tă lără, u-ba neri (cum s-a spălat [îndatăce s-a spălat], s-a făcut om) Ped. 3 3 20.—me tă dălă nga. dera, u-zdzuană dzi-9' (tocmai cînd eşia pe poartă, s-au deşteptat toţi) Ped, 3412,—me tă folă diâli, zuri birbîl dzizâri e kăndon (cum a vorbit băiatul, a început privighitoarea să cînte) Ped, 35 5,—e bukur e §eut, me tă didzăară zăn e birbîlit, dăr-goi (frumoasa pămmtului, cum a auzit glasul priyighiţQriî, a trimes) Ped; 35 7<—diâli me. tă vătură, doli e bukur e Seut (dupăce a plec.ai băiatul, a eşit frumoasa pămîntului Ped, 3512,— me tă vătură' diâli nă ană tă lumit, se (cînd a venit băiatuL Ia: .malul rîu.lui, vede); Ped,._ 36^.—me ta didiăar&mhre&l.-atâ:-îaf, brîti (cum a auzit împărăteasa vorba aceasta, a strigat) Ped.
§ 315.
615
37 zv—dial i mbretit, me tă mărră ves tsă iku aîo, u-ba să-mură -(fiul împăratului, cum a auzit că ea. [fata] s-a dus, s-a înbolnăvit) Ped. 3737.—vaîz e mbretit, me tă pără tsă e pa [plâkănă], u -9-a hizmetsârevet (fata împăratului, îndatăce o văzu [pe babă], zise slujitorilor) Ped, M^—me tă mundură, i ^otă dîâlit [mbreti.] (dupăce l-a învins [la joc, împăratul pe băiat], îi zice împăratul băiatului) Ped, 4424.—me tă ndzerră sită dîalit, e kupătoi vâiza e mbretit (cînd au. scos ochii tînărului, a prins de veste fata împăratului) Ped. 4429.—mbreti,. me. tă vătură mbarnda, zuri tsobânin e e puxH (împăratul, cum a intrat [împăratul] înuntru, a apucat pe cioban şi l-a sărutat) Ped, 4620. —me tă vătură atie, e merr Arap Uzăndzîa mbretin e e ho5i mbarnda nă furi (cum au ajuns acolo, a luat ~ pe împărat 'şi l-a azvîrlit în cuptor) Ped. 46S5.—mbreti, me tă martuară, hâri nă îâvă me grua (împăratul, dupăce s-a însurat, a rămas
0	săptămînă cu fimeea) Ped. 482.—me tă ikură mbreti, eoe furrădziu spii bukănă nă palat (dupăce a plecat împăratul, brutarul aducea pînea la palat) Ped. 48^..—dîal i ma<5, me tă vătură ne mbreti, i •S-a "(băiatul cel mare, cum se duse la . împărat, îi zise) Ped. 4-94.—me tă heoiiră kelmetă hai pas ncit, u-băn si ur (dupăce au aruncat unul după altul trestiile, s-au făcut trestiile ca un pod) Ped. 532?i.—me tă hisură, vâte dzâr-pări e§e i u-tiliks rieriut nă grikă (cum s-a rostogolit [din copac], a mers şerpele şi s-a încolătăcit înprejurul gîtului omului) Ped, 5 6 26.—Serpăla is bară*hazar, tsă, me tă dălă pulat, e t
1	zii (vulpea sta gata, ca, cum vor eşi găinile, să le prindă) Ped. 58^.—metă zdridzur dîâli ngalîsi, dzeti di gură dzevaîr (cînd se scobora băiatul din stejar, găsi două pietre de diamant) Ped. 60e.—me tă vătură ne sufrâ i tiî, tă hats (cum vei ajunge la masa lui, să mînînci [mînîncă]) Ped, 3921,—me tă %-ieră paiaţă, u-rrămbîenă me duar (dupăce ş-au rupt săbiile, s-au apucat cu mînile) Ped, 40v—me tă frână veziri ato fîal, dîâli kătseu mbarnda nă kazân (dupăce a spus vezirul vorbele acelea, băiatul a sărit în cazan) Ped, 6 6 34,—me tă didzăară mbreti ede dii-ftă laverătă e mbretit, van (cum au auzit împăratul şi aghiotanţiî împăratului, au venit) Ped. 692G.—me tă rită buîku nă portă tă avlîsă, i foii tă sotses (cum a întrat ţăranul pe poarta ogrăzii, a chemat pe so.ţiea sa) Ped, .73^.—me tă frână [buiku] aţa iafv >u^gEe^.^raaia:;-{cuin -a- spus ţăranul acelevorbe, s-a sculat fimeea) Ped.:J756.—me tă rită mbarnda. oă kalÎYe gomâri, i Mtă, • îaut/(cuin -«şu •, în-traţ ~ în-, şopron măgarul, îi zice
616
§ 315.
boului) Ped. 78 Ui.—me tă zări, blegăriti ai (cînd l-aii prins, a behăit el [mielul]) Ped. 1910.—me tă hăngătitură pela e§e mtfzi, mă zdridze nga pela (cum au nechezat iapa şimînzul, m-aî dat jos depe iapă) Ped. 80 u.— u, me tă dăftuar ato lâfe, do vdes (eu, cum voîu arăta [cum voîu spune ce însemnează] vorbele acelea, voîu muri) Ped, 802O.—me tă %'ănă kokosi ato lâfe, e didzoi i zoti (cînd spunea cucoşul vorbele acelea, l-a a-uzit stăpînu-so) Ped, 812,—me tă rat nămbăSîetă sahâti, t ikăts (cînd va bate ceasul unsprezece, să pleci) Ped. 867,—me tă ikură aîo me karrotsă, u a. hipnă kualet kătâ (cum a plecat ea cu trăsura, aceştiîa au încălecat caii) Ped. 87n.—me tă &ăn [Mâro] attf laf prinzipait, prinzipai nuk î a prisi fîâlăn (dacă a spus Maro vorba aceasta. prinţului, prinţul nu î-a stricat cuvîn-tul) Ped, 89w—me tă rat diâli, ti t i futs kăttf dzălpffrănnă kokă prinzipesăsă (cînd va cădea [se va naşte] copilul, tu să vîrî acest ac în capul prinţesei) Ped, 90B.—me tă kupătăar nerka tsă eroi vâhti tsă do pil prinzipesa, mori mammă (cum a priceput maştiha că a venit ceasul să nască prinţesa, a luat moaşa) Ped, 9013,—me tă Ier dîâli, i vuri nerka dzălpffrăn nă kokă prinzipesăs (cum se născu copilul, îî vîrî:.maştiha acul în cap prinţeseî) Ped, 9Q2^.—me tă heltsur dzălpffrăn, u-bff eftis e sotsîa (cum a scos [prinţul] acul, se făcu îndată soţiea) Ped. 921.—me tă pără lubia gomârră e§e nerînă, do t u hioetă t i rrufis (cum va videa balaurul magarul şi omul, are să se ră-peadă să-î înghită) Ped, 9712.
Există o necontestată asămănare între această întrebuinţare, de sub [3, a participîuluî trecut albanez şi acea a participiului trecut din măcedoromînul fără meglenit notată la § 278, Xî, 3, La măcedoromînul fără meglenit avem probabil a face cu o in-fluinţă albaneză,
e. Participiul trecut albanez se maî găseşte întrebuinţat cu înţelesul de infinitiv activ prezent în înprejurărî de formă speciale, care n-au analog în limba romînă. Aceste înprejurărî de formă speciale consistă în aceîa că pelîngă participiu* s-au izolat nişte prepoziţii, al căror rol este astăzi nul, astfel că par-ticipîul-infinitiv, macarcă în aparenţă este însoţit de prepoziţie, în realitate e întrebuinţat în mod absolut,
a. Cu prepoziţiea păr şi cu articulul prepozitiv’adîectival, In tosc. După Pek. 204 acest participîu-infinitiv tosc are şi pasiv orî reflexiv, format în acelaş chip ca pasivul orî reflexivul aoristului şi optativului, prin mijlocirea luî -U prepozitiv.
§ 315.
617
1,	Subiect.
ep mă pîesăn e dzăsă, tsă mă bîe păr tă mărră (dă-mî partea de avere, ce mi se cade să iau) M. G, 68 No 12 col, I.
2,	Formează cu auxiliarul kam (habeo) viitorul indicativului, pa vrâră aXâ zog nukă ka păr tă pusuar dîâli (dacă nu vor ucide pasărea aceîa, nu va tăcea copilul) Ped, 917,
[3, Cu prepoziţiea me *), fără articul prepozitiv adîectival,
A.	In tosc, rar, numai me d-ănă (zis, a zice) ca obiect drept la do, a treia persoană singulară prezent indicativ a verbului dua, voesc. Şi anume, orî fără izolare între verbul do şi infinitiv: mbreti u-mărie, se ts do me ti-ână kăîo fîâlă (împăratul s-a mirat că ce vrea să zică [poate să însemneze] vorba aceasta) Ped, 49 36; orî cu izolare, în felîul acela că do me %-ănâ are înţelesul romînuluî ădecă, Ped, 98s,
După Ped, 158 col, I s-ar fi întrebumţînd cu înţelesul de adecă şi do me tsănă (fost, a face),
B,	In gheg, foarte des. Acest participiu-infinitiv gheg are şi pasiv orî reflexiv, format în acelaş chip ca pasivul orî reflexivul aoristului şi optativului, prin mijlocirea luî u- prepozitiv. Vezî exemplele.
1,	Subiect,
mă nep pîesăn e dzâsă, tsi mă biîe me mărră (dă-mî partea de avere, ce rai se cade să iau) M, G. 68 No 12 col, II. Corespondentul tosc vezi-1 maî sus sub a 1.—duheî me u-gazătuem e me u-găzuem (trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm) M, G, 70 No 32 col. II, Corespondentul tosc are conjunctiv; duheî tă găzonesim e tă ngazuionesim ibidem col. I,
2,	Obiect drept,
ai filoi me păşună tă mângută (el a început a avea [a duce] lipsă) M, G, 68 No 14 col, II, Corespondentul tosc are conjunctiv : au zuri tă mos kiste mă (el a început să nu maî aîbă) i-bidem col, I.—dăsăronte me mbusună bârkun e vet me hariî-pat tsi hâîsină iMtă (era bucuros să-şî umple pîntecele cu roş-
*) Este greu de admis că acest tne ar fi tot una cu prepoziţiea me (cu), după cum admit Ped. 158 col. I, Pek, 258. Dacă cumva e tot una cu prepoziţiea me (cu), apoî nu se poate admite că această prepoziţie ar fi înprumutată din neogreaca=l*£, după cum spune . M, Wort.; 268. Căci cum ar fi cu putinţă ca o prepoziţie înprumutată din neogreacă sa joace un rol aşa de important şi de vechîu, ca cel pe care-1 are me în izolarea despre care ni este vorba, şi încă tocmaî în glieg, în cel maî puţin vecin cu neogreaca din cele două dialecte albaneze?
618
§ 315.
covele pe care Ie mîncau porcii) M, G, 68 No 16 col, II. Corespondentul tosc are conjunctiv: dăsăronte tă mbuste ibidem col. I,—filuenă me u-găzuem (au început să se veselească) M. G, 69 No 24 col. II, Corespondentul tosc are conjunctiv: zună tă găzonesinâ ibidem col, I.—s donte me humă mbrffn-da (nu voia să între înuntru) IVL G. 69 No 28 col, II. Corespondentul tosc are conjunctiv: nukă donte tă hunte brtfnda i-bidem col, I,
3.	Scop,
e dărgoi nd arat e veta me kulotună \Ktă (I-a trimes Ia ţară să pască porcii) M. G. 68 No 15 col. II. Corespondentul tosc are conjunctiv: tă kuldtte ibidem col. I.
4.	Complimentul unuî adîectiv,
nukă îam mă i văîefsim me u-tsueîtunâ biri ut (nu mai sînt vrednic să mă numesc fiul tău) M, G, 69 No 19 col. II. Corespondentul tosc are conjunctiv: tă tsuhem ibidem col. I,
5.	Formează cu auxiliarul kam (habeo) viitorul indicativului,
kam me ăroună e kam me e săndosună (am să viu şi ■ am să-l însănătoşez) M. G. 72 No 7 col. I,,—sărbători em ka me u-săndosună (servitorul meu are să se însănătoşeze) M. G. 72 No 8 col, I.—sumă vetă kănă me ăroună eoe kănă me ndemnă (mulţi au să vie şi au să şadă) M, G. 72 No 11 col, l—kână me u-hebună (au să fie aruncaţi) M. G, 72 No. 12 col. I —ka me tsenă (are să fie) M. G. 72 No 12 col, I.
Probabil şi alte raporturi sînt exprimate prin acest infinitiv gheg, dar n-am eu exemple.
Acest participiu-infinitiv de sub e este aşa numitul infinitiv albanez, Pek, 195.
Ceva analog întrebuinţării participiului trecut ca infinitiv activ prezintă supinul latinesc, şi anume în întrebuinţările de sub c 7] (supinul -um) şi c ţ (supinul -u). Din punct de videre al originii supinul latinesc nu s-a dezvoltat însă dintr-un participiu trecut pasiv, ci a fost dela capul locului un substantiv verbal format cu sufixul -tu, care a căpătat apoi cu vremea înţelesul de infinitiv activ, tot aşa dupăcum substantivul verbal format cu sufixul -tu a căpătat cu vremea înţelesul de infinitiv activ (şi anume înţelesul supinului -um latinesc) în limba sanscrită, în limbile baltice şi în. limbile slave. Vezi Lindsay, Die
§315.
619
lateinische Sprache, pag. 618; Brugmann, Grundriss der ver-gleichenden Grammatik der iadogermanischen Sprachen, II, pag, 304 sqq.; Miklosich, Vergleichende Grammatik der slavischen Sprachen, III, pag. 72, 157, 373, 519: dintre limbile slave au supin limbile veche bulgară, slovenă, cehă şi sorbică de jos. In ce priveşte participiul-infinitiv albanez, poate fi îndoială dacă. s*a dezvoltat dintr-un participiu trecut pasiv şi n-a fost şi el cumva dela capul locului un substantiv verbal. In ce priveşte limba romînă, este imposibil de admis alt ceva decît că punctul de plecare al participiului infinitiv a fost participiul trecut latinesc.
In tot cazul, chiar dacă punctul de origine ar fi întru cîtva deosebit, faptul acesta, că o formă, aceîaş din punct de videre al constituţiei morfologice, serveşte şi ca participiu trecut pasiv şi ca infinitiv prezent activ, este, în această extindere, şi dacă avem în considerare limbile romanice şi pe cele din peninsula balcanică, ceva specific dacoromîno-albanez,
11.	Substantive formate din participii trecute.—Relevat de •Gast. Grund, 409.—Vezi sub 10 c
12.	Formarea comparativului şi superlativului în acelaş fel: comparativul se formează din pozitiv prin latinul magis, îar superlativul se formează prin articularea comparativului,—Relevat de Gast, Grund, 408.
Dar magis serveşte Ia formarea comparativului şi în alte limbî romanice, îar formarea comparativului prin mijlocirea unuî adverb şi a superlativului prin articularea comparativului este ceva comun romanic! Vezî Meyer-Liibke, Grammatik der roma-nişchen Sprachen II § 65, III, § 47,
13.	po- din posomorit ar fi tot una cu albanezul pa, care ca prepoziţie însemnează „fără",'iar ca prefix Ia substantive şi adîective „neH, Cuv, I, 299,
Hasdeu îşi bazează afirmarea pe faptul că cuvîntul vechîu romîn sămărît, pe care I-a găsit într-un glosar vechîu bulgar -romîn din secolul, XVII, ar însemna „vesel" şi că posomorit tocmai nu este altceva decît nevesel, nesămărît, ori, cu prefixul albanez pa-, pâsămărît, cum trebue să fi sunat cuvîntul dintruntîîu. Slăbiciunea afirmării luî Hasdeu stă însă în aceîa că sămârîfîn glosarul slav-romîn, unde a găsit el cuvîntul, nu însemnează vesel, ci beat, căci traduce pe cuvîntul vechîu bulgar sumînu: „uiiUmi, rxmpxT, B-kcrV1, Vesel în acestloceste numai un eufemism al luî beat, însemnează cu chef.. Deci, dacă po- în posomorit ar fi într-adevăr=albanezul pa, şi dacă po-
620
somorit ar fi într-adevăr* derivat din sămărît cu un prefix pa care să fi însemnat ne-, apoi cuvîntul posomorit n-ar avea înţelesul pe care-1 are, de trist, ci ar avea pe acel de treaz. Etimologiea probabilă a obscurului cuvînt posomorăsc este tot cea propusă încă de Roesler Romănische Studien 351: derivat cu prefixul slav po- din ungurescul szomovu traurig, betrubt, trubsinnig.
14,	-u din verbe ca căpătuesc, ghemuesc, juruesc, le-gîuesc, păcătuesc, păscuesc, spicuesc ar fi totuna cu albanezul -u din verbe ca ,,me peşkue=a păscui, me plumbue ==a plumbui, me îmvălue—a învălui, me răfue=a răfui". H. Cuv, I, 301,
Hasdeu dă exemplele albaneze, pe care le-am scris în citatul de mai sus întocmai aşa cum le-a scris el, din gramatica lui Lecce (Osservazioni grammaticali nella lingua albaneze, Roma, 1716), Sînt participiî-infinitive gheghe, despre care vezi maî sus acest paragraf sub 10 e Ş B, -ue este rezultat din diftongarea pe care o sufere în albaneza -6 în anumite înprejurărî' (Vezî § 314), în special la participiile verbelor de clasa III, căreia aparţin verbele citate de Hasdeu, -u romînesc însă- din verbele căpătuesc, etc, este un sufix derivativ, Asămănarea visată de Hasdeu probează numaî că acest barbat nu cunoştea de fel limba albaneză,
15,	„Sufixul deminutival albanez -z (de exemplu pak puţin—păcăzâ puţintel, doră mînă—dorăză mînuţă, etc,) dela Daci l-au moştenit şi Romîniî, maî păstrîndu-1 într-un număr de cuvinte, bună oară pupăză, coăcăză, speteăză, cinteză, spînz, mînz şi altele, unde sufixul tracic -z s-a acăţat şi la unele tulpine latine: pupăză = upupa + -ză, speteăză=spathaJr -ză, etc," H. Et. 2495.
Clar în originea luî dintre cuvintele citate de Hasdeu este speteăză, care într-adevăr e derivat din spătă^spatha prin -edză, sufix de origine obscură şi cu înţeles deminutival, a cărui formă masculină apare de pildă în onomatopeicul huhurez. pu-păză şi coăcăză e ademenitor să le derivî Am upupa şi din coccum (anume dintr-un neutru plural devenit feminin singular :hcoăcă, tipul poămă), dar ptipăză există şi în albaneza (Cbris-tophorides: tcoutcCs, eIooc Kzrjvou),- îar coăcăză, macarcă în albaneza chiar cu acest înţeles nu este atestat, este lesne de presupus că ar fi existînd orî că ar fi existat cu acest înţeles în acea limbă, unde sufixul -ză este atît de activ, unde lati-
§ 315.
621
nul coccam există (kok Frucht>coccam, kotse>*cocceum Saatkorn, Beere, Baumfrucht M. Wort. 194), unde chiar este m.kokază cu înţelesul de „bonbons in der Ammensprache,‘ M. Alb. V, 86. cinteză e de origine obscură, mînz e probabil autohton, dar z nu aparţine vreunui sufix deminutiv, ci este provenit, încă din limba de origine (şi anume cea illyră şi thracă) din africatizarea unuî -ci al radicalului (Vezî M, Wort, 276). spînz e planta helleborus purpurascens W. et Kit,, care se întrebuinţează cu mare succes contra dalaculuî. „Spînzul este întrebuinţat de poporul nostru spre a vindeca caii bolnavi de dalac. Cu o sulă se fac opt înţepături în pieptul calului bolnav şi apoi se vîră sub piele, în fiecare înţepătură, cîteun fir de rădăcină de spînz. Calul se umflă apoi Ia piept, umflătura sparge, curge materie din ea, şi în cîteva zile calul este vindecat", Panţu, Plantele, Bucureşti, 1906. Dalacul însă e o boală a splinei, cel puţin aşa socoate poporul. In turceşte, de unde a înprumutat Romînul cuvîntul, dalak înseamnă splină, iar boala daiacului şe numeşte dalăk sismesi umflarea splinei. Boala a-ceasta o numeşte Germanul Milzbrand, Francezulde rate,. Italianul inflammazione della milza. In veneţiană însă splina se chiamă spîendza, iar în dalmată (Bartoli, Das Dalmatische,.
II,	135) spîănza. Dacă admitem că cuvîntul veneţian e înpru-mutat din dalmata, şi că la baza cuvîntuluî dalmat a fost un spândza cu 6 deschis, după cum cere felîul- diftongării lui e din dalmata, apoî spendza, conform cu firea limbiî romîne (Vezi § 238 No. 24) a devenit spendza cu e închis, şi dintr-un a-semenea etymon a putut eşi cuvîntul romînesc spînz, al cărui înţeles primitiv de splină s-a schimbat cu vremea în acel de leac contra boaleî de splină. Cuvîntul romînesc ar proba în asemenea caz că veneţianul spîendza, care după Meyer-Liibke Ro-manisches etymologisches Worterbuch sub splen este „unver-stăndlich", trebue separat de splen, şi că friulanul splendze splină, care după acelaş autor e tot aşa de unverstăndlich, trebue considerat ca o contaminaţie între splen şi acel cuvînt spendzar pe care I-am putea considera, ca şi pe mînz, cape un cuvînt al Balcanicilor, în special al Illyrilor. Pentru alte cuvinte romanice	alpine curioase, prin care se	înseamnă	splina,	ca splendîa,
spleka, spleka,	splekîa, şi în	care se	găseşte	evident latino-
grecul splen (Vezî Meyer-Liibke locul citat), trebue căutată, dacă este	cu putinţă,	altă explicaţie.
16,	Deasa	întrebuinţare a	sufixului	latinesc	-imen. Sand,
622
§ 315.
Grund, 529, După Ped, Krit, IX, I( 212 marea înflorire a sufixului -imen în albaneza s-ar putea datori influinţii unui sufix analog autohton. Atunci nu s-ar putea susţinea acelaş lucru şi pentru limba romînă?
17.	Formarea în acelaş chip de pronume nedefinite şi de adverbe prin compunerea cu a treia persoană singulară prezent indicativ a verbului care înseamnă a voi (romîn va, albanez do): :rom. cineva, ceva—alb. kusdo, tsdo; rom. cîndvă, undevă —alb, kurdo, kudo. Sand, Grund, 527.
18.	Formarea în mod analog a conjuncţiilor finale rom, ca să, alb, tsă tă. Sand, Grund, 529,
19,	Formarea în mod analog a conjuncţiei vechi romîne să va că (macarcă, deşi) şi a celei albaneze ndonăse~>:kndă ■don se (macarcă, deşi). Pentru conjuncţiea albaneză vezî M, Wort. 299.
20,	Un pronume accentuat, întrebuinţat într-un raport, pentru •care există şi pronume neaccentuat (enclitic orî poclitic), este numaî decît însoţit de pronumele neaccentuat corăspunzător,— Relevat neprecis de Mikl, Slav, 7, unde pe lîngă altele exemplul dat din albaneza nu-î potrivit; Schuch, Vok, III 49; Gast, Grund, 408,—Tot aşa în bulgara şi neogreaca Mikl, Slav, 7, 8, Tot aşa în spaniola şi piemonteza Schuch, Vok, III 49,
Cu cea maî mare consecvenţă în dacoromîn (Fenomenul are loc şi în celelalte dialecte romîneştî, dar nu pot afirma dacă cu aceîaş consecvenţă ca în dacoromîn) nu se poate zice, de pildă, pe mine a văzut, a văzut pe mine, mie a spus, a spus mie, pe acela vreau, vreau, pe acela, pe el iubesc, iubesc _pe el, lui am spus, am spus luî, etc,, ci numaî decît pe mine m-a văzut, m-a văzut pe mine, mie mî-a spus, mi-a spus mie, pe acela-l vreau, îl vreau pe acela, pe el îl iubesc, îl iubesc pe el, lui î-am spus, i-am spus luî, etc. In albaneza fenomenul n-are loc cu tot atît de mare consecvenţă, şi se poate zice, de pildă, „u ată, tsă i bie tamburăit, ată
■	dua“ (eu pe acela, care cîntă din tambură, pe acela vreau) Ped, 259, alături cu ,,u tiî fă diia“ (eu pe tine te vreau) 'Ped, 25S7.
Un fenomen analog, nerelevat însă, după cît ştiu, de nimeni, este acela că şi numele, dacă este întrebuinţat într-un raport, pentru care există pronume neaccentuate (enclitice orî proclitice), este însoţit de pronumele neaccentuat corăspunzător, •dar în mod necesar numaî atuncî cînd numele precede: pe om
$ 315.
623
l-am văzut, l-ăm văzut pe om alăturî cu am văzut pe om; .omului i-am spus, i-am spus omului alăturî cu am spus ■omului; fimeea am văzut-o, am văzut-o fimeea alături cu am văzut fimeea. Tot aşa fn toate dialectele romîneştî. Maî consecvent decît în romîneşte are loc fenomenul în albaneza. Exemple sînt de prisos. El se găseşte şi în neogreaca, Thumb, Handbuch der neugriechischen Volkssprache, II ed,, pag, 81:.
21,	Sand. Zeit, a arătat că în limbile romînă, albaneză, bulgară, sîrbă şi neogreacă conjuncţiile copulative (rom. de, care dela capul locului a fost o conjuncţie copulativă, cu însemnarea de şi, după cum şi este în mare parte, origine obscură; alb. e, ■ede; bulg, ta; sîrb te; neogrec mc) servesc şi pentru a forma propoziţii subordinate relative {—care), atributive (= că), subiective (=că), obiective {—că), obiective (=S£7), cauzale (== că), consecutive (=îticît), finale {—să).—Pentru limba romîhă Sandfeld*Jensen a avut în vidiere dialectele dacoromîn şi macedoromîn fără meglenit. Eu adaug că fenomenul are loc şi în meglenit, dar nu există în istroromîn,
22,	întrebuinţarea prepoziţiilor cu substantivul nearticulat: rom. veni din pădure, se opri în prag; alb. văte ndă palat .(se duse în palat), mrrîni n od (întră în odae), Sand, Grund,
528,
23,	Articularea substantivului cînd este însoţit Ae. tot (alb, ■dzixYă) în înţelesul ^. fiecare: rom, toată casa, alb, dziM stăpia). Sand, Grund, 528,
24,	La persoana a doua a imperativului plural reflexiv (care este tot odată şi pasiv) şi în romînă şi în albaneza (di-lectul tosc) pronumele se intercalează între radicalul şi termina-ţiea formei de imperativ active: rom, deschide-vă-ţî; alb, hăp -u-ni Pek, 203, In romîneşte faptul are loc numai la verbele unde forma de imperativ activă este accentuată pe penultima, precum deschideţi, duceţi, făceţi, etc. Fenomen relevat întîîu de Sextil Puşcariu în Convorbiri Literare XXXIX, 57. Un fapt analog se petrece în istroromîn la auxiliarul optativului. Vezi § 255 No 217 Nota.
. .IU
Ca asămănărî între limbile'romînă şi albaneză au maî fost puse înainte şi următoarele, pe care le înşir aicî numai sub titlul de curiozitate, macarcă şi unul ori altul diri numerele precedente, de pildă Nos 8 şi 14, ar fi trebuit înşirate la această rrubrică.
624
§ 315.
la. H. Cuv, II, 640 sqq. susţine că articulul postpozitiv masculin şi feminin la genitiv-dativ singular se formează în a-celaş mod în cele două limbi, prin alipirea a cîteun sufix la nominativul singular al articulului; romîn mase, luî—lu-\-i, fem. eî=a-\-i; albanez mase, it, ut—i-\-t, li -}-1, fem, et—e-\-t. Romînele lui, eî însă sînt forme comune romanice, macarcă în romîneşte se întrebuinţează numai pentru genitiv-dativ. Nu pot prin urmare întră în discuţie ca forme romîneştî în cercetări de asămănare între limba romînească şi cea albaneză. Apoi a-ceste forme romanice sînt analogice după alte forme pronominale, iar nu eşite prin lipirea vreunui sufix i la forma nominativului, Apoi genitivo-dativele masculine albaneze it, ut nu sînt produse prin lipirea lui t la nominativele i, u, ci sînt în realitate articulul de genitiv-dativ t alipit la formele de genitiv-dativ nearticulate i, u. Apoi et nu este articul de genitiv-dativ feminin, ci terminaţie de genitiv-dativ nearticulat feminin! Aceste lucruri le-am arătat cu mai multe detalii în Principii de istoriea limbii 302 sqq. Pentru terminaţiea de genitiv-dativ nearticulat feminin -et vezi astăzi Pek, pag, 98,
2a. „Declinare cu -uri. De exemplu timp, timpuri, ca albanezul korp, korbără orî l’uft, l’uftăra“. Schuch. Vok. III 49, Pluralul romînesc -urî însă e latinul -ora, învremece pluralul albanez -ăr- este un plural tosc, provenit, prin prefacerea lui n intervocalic în r (Vezi § 311 No 22), din băştinaşul albanez -ăn-, care există supt această formă din urmă la Gheghî, Pek, pag, 91,	-
3a, „Substantivul a păstrat în declinare numai două cazuri: casus rectus (nominativ, acuzativ) şi casus obliquus (genitiv, dativ)" Gast, Grund, 408. Albaneza însă n-are numai două cazuri la declinarea nominală, ci patru, căci pelîngă cazurile date de Gaster mai posede locativul şi ablativul. Iar romînă are la / declinarea nominală numai un caz. Numai femininele'singulare, cînd sînt însoţite de un pronume de genitiv dativ, maî au încă. un caz, dar forma, acestuia e provenită prin alunecarea sunetului, ajutată de analogie, din cazul care dela capul locului a fost. şi la ele unic (Vezî § 242 No 78),
4a, „Cîte trele [aceste limbi, romînă, albaneza şi bulgara] au; o dublă declinare, cu şi fără articul",, Gast, Grund, 408,; Dar toate limbile, care posed articul, . au o dublă declinare, cu şi fără articul
5a, „Pronumele au Ia cazurile oblice, în limba romînă ca
§ 315.
625
şi în limba albaneză, o dublă formă, una întreagă şi alta scurtată".- Gast, Grund. 408, Dar în toate limbile romanice au pronumele Ia cazurile oblice o dublă formă, una întreagă şi alta scurtată!
6a, acă- din adîectivul romîn acătăre ar fi albanezul akă-, „particulă care, pusă înainte de pronume şi de adverbe pronominale, Ie dă un înţeles nedefinit: akă kus oricine, akă ku oriunde". M. Wort, 6, Gast, Rev, 21. Romînul acă- însă este latin eccum, Tiktin Worterbuch; vezî în special Procopo-vicî, Eccum, în Dacoromania I, pag, 162 sqq.
7a. va re-, care se găseşte în vechea romînă ca element component al pronumelor nedefinite, cu înţelesul actualelor oare-, orîr- (care se găsesc de altfel şi în vechea romînă), ar fi albanezul văiâ wohl, etwa M. Wort, 462, Acest lucru îl susţine M, Wort, Albanezul vâtă este însă băştinaş, îar romînul văre-, ca şi oare-, orî-, îş are originea în forme ale verbului volo, şi anume în a doua şi a treia persoană singulară prezent indicativ *voles, volet (Pentru această din urmă vezî Archiv fiir lateinische Lexikographie und Grammatik II 177), şi anume oare-, vare-~>volet, orî->*voles. vare- este un dublet cu v păstrat al luî oare-, care a perdut pe v. Pentru căderea luî v j-niţial în forme ale verbului voîu vezî § 255 No 217.
8a. Propagarea peste graniţile din limba de origine a lui dela persoana 1 singulară prezent indicativ a verbelor latineşti în -io, orî, cum spune autorul: „Deasă este [îii albaneza], ca şi în romînă, lungirea în -io ori formarea de nouă verbe în -io (Hăufig ist', wie im Rumânischen, die Erweiterung zu oder Neubildung von Verben auf -io)“. M. Lat. 820.
Dar mai întîîu în romîneşte maî mult au căzut -i-, -fidela persoana 1 singulară prezent indicativ decît s-au propagat. Au căzut în audio, excutio, fado, maneo, niorior, pareo,pereo, *poteo, salio, sentio, video; şi s-au propagat numaî în pono, praehendo, quaero, volo. Şi pe lîngă aceasta este de observat, că acolo unde -fi- au căzut, formele cu -i-, -fi- păstraţi (auz, scoţ, mîîu, morîu, paîu, pîeîu, pocîu, saîu, simţ, văz) sînt mai puţin răspîndite; iar acolo unde -i-, -e- s-au propagat, formele cele mai răspîndite sînt cele fără -fi-(pun, prind, cer). Numai V,oleo<.voîu este răspîndit în de obşte şi unic (Un vor persoană 1 singulară prezent indicativ nu exista). .	'	-	y
Apoi formele de persoana 1'singulară albaneze -5 şi -n
40
626
§ 315-316,
nu sînt datorite influinţii vreunui -i înprumutat dela conjugarea latină, cum îşi închipuia Gustav Meyer, ci influinţii unui -i băştinaş albanez, Ped, Krit. IXj 210-211,
9a, „Pe terenul sintactic are multe asămănărî limba romînă cu cea albaneză, în special cu dialectul gheg; întru cîtva are asămănărî şi cu limba bulgară11, Gast, Grund, 409, Este regretabil că nu m-a indicat Gaster macar unele din asămănările acestea,
10a. După Capidan 457 înţelesul dacoromîn şi macedoromîn al sufixului latinesc -arius de a arăta originea unei persoane dela o localitate (de pildă Curceăr~> Corcea, Beliţdr>Bea-liţa, Poenăr~> Poiana) s-ar datori unei influinţî albaneze, pentrucă în albaneza acest înţeles al sufixuluî -arius este foarte obişnuit. In Arhiva Iaşî anii 1921 pag, 259, 1922 pag, 429-430, 1923 pag, 104-106 I, Iordan a cercetat cu amănunţime sufixul -arius din punct de videre al înţelesului respectiv şi a probat între altele că acest înţeles s-a dezvoltat la -arius şi pe alte multe teritorii romanice, nu numaî în limba romînă. Nu poate fi vorba decî de vreo asămănare specială, care ar fi existînd din acest punct de videre între limbile romînă şi albaneză, şi cu atît maî puţin de vreo influinţă a limbiî albaneze asupra celei romîne,
lla. După Weigand, XIX-XX Jahresbericht pag. 135 -te din rom, foltea~>foaie, lat, foliis ar fi identic cu sufixul albanez -tă dintr-un cuvînt ca alb, artă de aur > alb, ar aur M, Wort, 14, In realitate avem a face cu sufixul foarte obişnuit romînesc de origine slavă -e. -te în loc de -e prin analogiea unor cuvinte ca burtea~>burtă, buftea-buft Vezî Pascu Sufixe pag, 301,
12a. După Jokl Unt, 23-24 sufixul romînesc -ş este înprumutat din albaneza, unde -s este un sufix băştinaş deminutival, care-şî are originea într-un sufix indogerman de comparativ -is-.—Relaţiile de înprumut dintre limbile romînă şi albaneză sînt însă de aşa natură, încît, macarcă dintre formele gramaticale sufixele derivative se înprumută cel maî lesne, este totuş greu de admis că ar fi putut limba romînă înprumuta vreun sufix derivativ din cea albaneză, Vezî §§ 332, 333, 334,
III
§ 316, Punctul de videre al celor care au scos la iveală aceste asămănărî—unele reale, altele' numaî presupuse—morfologice şi sintactice între limba romînă şi cea albaneză (orî şi
§ 316.
627
cea greacă, bulgară, sîrbă) este acelaş ca la asămănările relevate de eî pe terenul fonologie. Ele se datoresc, după Miklo-sicli şi Schuchardt uneî limbî comune autohtone, după Gaster influinţii limbiî uraloaltaice a Bulgarilor, după Gustav Meyer uneî dezvoltări independente care nu implică vreo afinitate etnică (Cel puţin acest mod de a videa al luî Gustav Meyer rezultă indirect din cele spuse de dînsul cu privire la prefacerea în ă a vocalelor neaccentuate, M. Lat, 805, Compară § 312), Despre chipul vag în care se înţelege influinţă limbiî autohtone de Miklosich şi Schuchardt şi de imposibilitatea părerii luî Gaster am vorbit cu ocaziea asămănărilor fonetice (Vezî § 312), Aicî, la asămănările morfologice şi sintactice, apare însă un punct de videre nou, anume acel al unuî înprumut din limba albaneză, din cea greacă şi din cea bulgară (slavă) *). Meyer-Liibke anume consideră fenomenul 9 ca înprumutat, în celelalte limbî unde el se găseşte, în special în limba romînă, din greaca ori din bulgara (Vezî maî sus sub 9), îar fenomenul 8 îl consideră ca înprumut în romînă din albaneza (Vezî maî sus sub 8), Sandfeld-Jensen consideră fenomenele 10 (Lipsa infinitivului şi înlocuirea luî prin conjunctiv) şi 21 ca înprumutate, în celelalte limbî unde se găsesc, în special în limba romînă, din limba greacă (Vezî § 268 No 4 Nota), Intîmpinările pe care le-am făcut contra presupunerilor luî Meyer-Liibke şi Sandfeld-Jensen vezi-le maî sus sub 8, 9 şi la § 268 No 4 Nota,
De fapt, asămănările morfologice şi sintactice dintre limbile romînă şi albaneză şi alte limbî vecine lor se reduc la următoarele cincî: No 1 (Punerea articululuî la sfîrşitul substantivului şi adiectivului: romînă, albaneză, bulgară), No 7 (Formarea numeralelor cardinale dela 11-19 prin alipirea la zecea unităţilor cu ajutorul uneî prepoziţii: romînă, albaneză, toate limbile slave), No 10 (Lipsa infinitivului şi înlocuirea luî prin conjunctiv: romînă, albaneză, bulgară, neogreacă,—întrebuinţarea participiului trecut ca infinitiv activ: dacoromîn, albaneză), No 20 (Un pronume accentuat, întrebuinţat într-itri raport, pentru care există şi pronume neaccentuat, este însoţit'de pronumele neac-
*) Punctul de videre al înprurautuluî din limba slavă bulgară, şi a-nume din mediobulgara cu începere dela veacul XI, este şi acel al luî B. Conev, Reciprocităţi limbistice între Bulgari şi Romînî (în bulgăreşte), Sofia, 1921 (La llie Bărbulescu, Profesorul bulgar Conev şi limba romînă, în Arhiva Iaşi, anul 1923 pag, '376-377, şi Th, Capidan, Raporturile lingvistice slavo-romîne, în Dacoromania III),
628
§ 316.
centuat corăspunzător: romînă, albaneză, bulgară, neogreacă.— Numele, dacă este întrebuinţat într-un raport, pentru care există pronume neaccentuate, este însoţit de pronumele neaccentuat co-răspunzător: romînă, albaneză, neogreacă), No 21 (Conjuncţii copulative servesc şi pentru a forma propoziţii subordinate relative, atributive, subiective, obiective, cauzale, consecutive, finale: romînă, albaneză, bulgară, sîrbă, neogreacă), Macarcă puţine, aceste asămănărî sînt însă importante, apoî una din ele, cea de sub No 21, este foarte detaliată, manifestată adecă într-o mulţime de amănunte. Fiindcă nu se poate admite punctul de videre al unei molipsirî, al unuî înprumut dela una, din limbi, să se datorească oare aceste asămănărî uneî dezvoltări independente ? Să nu fie maî degrabă Ia mijloc o afinitate oarecare în baza psihologică? (Vezi § 268 No 4 Nota). In caz cînd am avea a face cu o asemenea afinitate psihică, ceîa ce ni-ar indica un fond etnic macar întru cîtva acelaş, trebuesc luate în considerare următoarele fapte,
Maî întîîu afinitatea se manifestează aici, Ia fenomenele morfologico-sintactice, între domeniul romînesc şi între domeniul mai larg balcanic, nu, ca la fenomenele fonetice, între domeniul romînesc şi cel albanez.
In al doilea loc, la fenomenul 1, unde domeniul balcanic este în cadru maî strîmt reprezentat (alături cu romînă numaî albaneza şi bulgara), afinitatea faţă cu domeniul romînesc se manifestează mai tare în dialectul dacoromîn, căci numaî în acest dialect punerea articulului la sfîrşit are acelaş grad de consecvenţă ca în albaneza şi bulgara. In macedoromîn (incluziv meglenitul) şi în istroromîn articulul postpozitiv dacoromîn se poate întrebuinţa şi ca prepozitiv (Vezî § 276, No 1, [5; § 285, Na
1,	'P; § 294, No 1, a, (3).
In al treilea loc, la fenomenul 21, unde. domeniul balcanic este în cadrul cel maî larg, nu participă întreg domeniul romînesc, ci numaî dialectele dacoromîn şi macedoromîn (incluziv meglenitul).
In al patrulea loc, la un singur fenomen (Dezvoltarea unuî infinitiv activ din participiul trecut* No 10), afinitatea se manifestează numaî între limba romînă şi cea albaneză, dar Ia a~ ceasta afinitate participă din domeniul romînesc numai dialectul dacoromîn,	.
Se. constată de aici :
1,_ Participarea romînimiî la, aceste fenomene,, care ar proba un fond etnic macar întru cîtva acelaş, se face pe un teritoriu
§ 316-317-318.
629
romînesc cu atît mai larg, cu cît domeniul balcanic participant este mai strimt. Aceasta înseamnă că înrudirea între Romînî şi toate popoarele balcanice la un loc luate (Albanejî, Bulgari, Sîrbî, Grecî) este mai slabă decît acea dintre ei şi Albanejî şi Bulgări.
2,	In cadrul	aceştei afinităţi măi	mari,	dintre	Romînî, Albanejî şi Bulgari,	legătura de înrudire	pe terenul	romînesc se
manifestează cel mai puternic la Dacoromînî, orî, ca să vorbim mai	simplu, dintre	Romînî ceî mai apropiaţi	sufleteşte de Albanejî	şi de Bulgari	sînt Dacoromîniî.
3,	Dintre Romînî ceî maî apropiaţi sufleteşte de Albanejî sînt Dacoromîniî,
§ 317. Concluziile, care se pot trage din punct de videre geografic, sînt următoarele:
1.	Romînimea a fost mai în contact cu acea populaţie băştinaşă, pe care s-au sădit actualii Bulgari, decît cu aceîa, pe care s-aii sădit actualii Sîrbî, şi decît cu Grecii.
2.	Albanejii au trăit odată maî în apropiere de Dacoromînî decît de Macedoromînî. Alte consecinţe, care decurg de aicî cu privire la patriea de altă dată a Albanejilor, vezi la § 313, unde se dau şi motivele pentru care dela afinitatea etnică se pot trage concluzii de coheziune geografică,
I
§. 318, Faţă cu aceste cîteva .asămănărî morfologice şi sintactice dintre limbile romînă şi albaneză, deosebirile pe acest teren între cele două limbi sînt foarte mari. Pe unele din a-ceste deosebiri le-am arătat cu ocaziea discuţiei pretinselor asămănărî (Vezi § 315 numerele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 3a). însemn aici în special cîteva. Conjunctivul are în albaneza patru timpuri, prezent, imperfect, perfect, pluscaperfect. Două moduri deosebite, optativul şi condiţionalul, îşî înpart în albaneza înţelesurile modului unic romînesc al optativului. Forma pasivului albanez are o constituţie cu totul alta decît cea romînească. Formă admirativului albanez—de altfel, după cît ştiu, specifică limbii albaneze—este cu desăvîrşire străină spiritului limbiî romîneştî.
Dacă, deci, oarecare asămănărî pe acest teren ne-ar îndreptăţi să stabilim o apropiere genetică între Romînî şi Albanejî, deosebirile mult mai mari ne obligă să despărţim aceste două popoare *).
*) Şi cum că trebuesc despărţite se constată şi din starea lor sufletească deosebită. Firea Albanezului se găseşte caracterizată destul de bine în
630
§ 318.
lucrarea luî Hahn, Albanesische Studien I. Maî înainte de toate Albanezul are o lire nesupusă şi răzbunătoare. Cu acel neam de oamenî nu te poţi juca şi nu poţi face din el ce vrei, orî că vei fi tu un cuceritor străin, orî că veî fi un compatriot incapabil, mişel şi fără cuget, care să pui înainte steagul patriotismului şi să duci ţara la prăpastie. Din contra, răbdarea Romî-' niiluî şi lipsa luî de indignare faţă de un rău—chiar cel mai mare—care i s-ar face sînt fără margine.—Albanezul este apoi om cu desăvîrşire practic,, pe care vieaţa pămîntească şi în special prezentul îl preocupă, îar celor ce ar putea ii după moarte nu dă nicîo valoare. Pentru o părere, care nu se traduce într-un imediat profit, nu vrea să facă nicîun sacrificiu. De aceîa ceî mai mulţi au părăsit credinţa creştină şi au primit pe cea mahometană, pentrucă noua credinţă le oferia avantaje materiale. Pentru o simplă mustrare pe care le-a făcut-o odată preotul, că nu vin destul de dimineaţă la biserică, a părăsit îndată un sat întreg creştinismul. Altă dată locuitorii unui sat, care suferise din partea unui alt sat, care acela era turcit (cum se zice), neajunsuri, s-au turcit şi ei, numaî ca să-şi poată răzbuna contra satului duşman; şi într-adevăr îndată după turcire au întrat în acest din urmă şi au făcut pîrjol într-însul. Din contra, Romînul, macarcă nu e bigot şi e foarte tolerant din punct de videre al credinţiî religioase, dar acea mică credinţă şi îngăimată superstiţie, • cită o are, o păstrează cu tenacitate, Aceasta se vede atît din faptul că Macedoromînii (cu excepţie de unii Megleniţî) nu s-au turcit, cît şi din acela că atîta amar de vreme Romîniî de peste munţi şî-au păstrat vechea religie aşa numită ortodoxă, macarcă din cauza eî au avut multe neajunsuri dela neamurile dinprejur, care erau catolice, luterane, calvine, şi macarcă, dacă ar fi părăsit-o (şi, doar ar fi trebuit să treacă numaî dela o sectă creştinească la altă sectă), ar fi avut . multe şi mari foloase, Hahn pag, 35 caracterizează faptul astfel : „Grecul şi Romînul sacrifică credinţiî lor libertatea politică. Albanezul sufere cu atîta greutate apăsarea, încît liberarea de apăsare o plăteşte cu credinţa părinţilor săi... Puţinul simţ religios al Albanezului îl arată în chipul cel mai clar. proverbul albanez că «acolo unde-i sabiea, acolo-i şi credinţa»“.—Dar nu există caracter maî deosebitor între cele două popoare decît acel despre care vorbeşte Hahn pag. 166 sub numele de Knaben-liebe. Este vorba de iubirea din partea unui bărbat pentru băeţi, care nu e însă o patimă, joşnigă şi materială, ci platonică şi, pur sufletească, precum era acea care exista la unii Greci antici, în special la Sparta- Acest soîu de iubire, care, macarcă nu e josnic, nu e maî puţin contra naturii,, stăpîneşte cu furie în Albania de mijloc şi de nord, cu alte cuvinte la Gheghî, la acei Albanejî care au fost totdeauna ceî maî îndepărtaţi de contactul cu Grecii, La Gheghî nicî nu există cîntece de dragoste pentru fi-mei; ci numai pentru bărbaţi, adecă pentru băeţi. Acest lucru nu există la Romînî şi o minte romînească nicî nu-l poate pricepe- Macarcă nebu-niea are multe felîurî de manifestări, dar eu cred—ba sînt parcă sigur— că nicî în capul vreunui Romîn nebun n-a întrat vreodată aşa, ceva.—Tot aşa din punct de videre antropologic fizic Romîniî se deosebesc în mod remarcabil de Albanejî. Vezî Pittard, Popoarele din peninsula Balcanilor, în Buletinul societăţii regale romîne de geografie, XXXVII, şi maî ales" Pittard, Les races et l'histoire, Paris, 1924, capitolul XV.
§ 319.
631
§ 319. c) Lexice
Pentru limba romînă baza, Ia aceste cercetări lexice, o formează dialectul dacoromîn,
A. Limbile romînă şi albaneză posed în comun următoarele cuvinte latineşti ori latineşti populare (Pentru toate vezî dicţionarele etimologice ale lui Korting şi Meyer-Liibke). înţelesul cuvîntului albanez se dă numai atunci cînd există vreo remarcabilă deosebire faţă cu înţelesul cuvîntului romînesc. Unde nu se arată anume dialectul, exemplele sînt date din dialectul tosc, dar în privinţa aceasta m-am înşelat probabil de multe orî. Semnele de întrebare, cînd sînt puse şi la începutul şi la sfîrşitul articulului, însemnează că autorul însuş, care a propus etimologiea, o dă cu îndoială; cînd sînt puse numai la începutul articulului, înseamnă că eu mă îndoesc de valoarea etimologiei,
?acrus: rom, ăcru; alb, egră wild, ungesellig, roh, rauh M. Wort. 94. Contestat de Vasmer 15, care propune pentru cuvîntul albanez derivare din grec cqrpio?,
admissarius: rom, armăsăr; alb, harmăsuar M, Lat, 816; M, Wort. 148.
aeramen: rom, ardmă; alb, râm M, Wort, 361. [*agnelliolus, *agnelliola: rom, m. midr (Vezi Tiktin Worterbuch), L mioără; alb, m. militar, f, milo re junger Wid-der, junges Schaf von ein bis zwei Jahreri, f. melore Ziege die noch nicht geworfen hat M. Wort. 278, După M, Wort. cuvintele albaneze sînt înprumutate din romîneşte],
altare: rom, altăr; alb, Itir M, Lat, 807, M, Wort. 233. amita: rom. mătuşă~>amita -j- -uşă; alb. emtă M, Lat,
808,	M, Wort. 95,
[amurca: rom, murg; alb, murk M, Wort. 292, Această etimologie însă, propusă de M. Wort,, e foarte puţin probabilă. Vezi Ia § 328 cuvîntul murg].
[ancora: rom, anghiră Gast, Rev, 21; alb, angură Gast. Rev. 21, Şi romînul cărturăresc vechiu anghiră însă, şi cuvîntul albanez angură, pentru care vezi M. Wort. 12, sînt înpru-muturi din neogreaca],
Andreas: rom, îndreă Decembre; alb, sănăndre>san-ctus Andreas Decembre M, Wort. 404, Gast, Rev, 27.
angelus: rom, înger; alb. ăndzăl M, Lat, 808, M, Wort, 95.
angustus: rom, îngust; alb, ngustă M. Lat, 812, M. Wort, 307.
632
§ 319.
aprtlis: tom. prier; alb. pril'M. Wort. 353, Gast, Rev, 27. [arbor: rom, ărbure; alb, ărbur catarg M, Lat, 807, M, Wort, 16, După M, Wort. cuvîntul albanez e de origine sîr-bească],
arcuş: rom. arc; alb, ark M, Lat. 807, M. Wort. 15, area: rom, arie; alb, ără ogor M, Lat. 807, M. Wort,
14,	M, Wort, presupune, din cauza înţelesului, că cuvîntul albanez ar veni maî degrabă din arvum. Puţin probabil,
arena: rom, arină; alb, rară M, Lat, 812, M, Wort, 366. argentum: rom, argint; alb, ărdzânt M, Lat, 812, M, Wort, 15.
arma: rom. ărmă; alb, ărmă M, Lat, 807, M, Wort, 15. asper: rom, ăsprualb, ăspără M, Lat- 807, M, Wort, 19, assula: rom. aşchie; alb. ăstsă M. Wort. 19, Mikl, Slav,
8,	Gast, Rev, 21.
[augurare: rom. urez; alb, uroi M. Lat. 813, M, Wort, 459. Această etimologie propusă de M. Lat. şi M. Wort, este probabil falşă. Cuvintele romînesc şi albanez vin maî degrabă din orare].
augustus: rom. agust; alb.^z/sfM. Lat. 813, M. Wort. 136. aurum: rom. ăur; alb. ar M. Lat. 811, M. Wort. 14. [avellana: rom. alună; alb. *alonă, de unde alb. alo-năr „numele luneî Iulie care însemnează luna alunelor" Gast. Rev. 21, Gast. Grund. 409. Etimologiea dată de Gaster însă cuvîntuluî albanez este falşă, căci alb. alonăr este > neogrec dXcoydpcc, luna luî Iulie, propriu luna trieratuluî ~> neogrec oX(bvi arie. M. Wort. 8].
avunculus: rom. unchîu; alb. unts M. Lat. 817, M. Wort. 457, Schuch. Vok. III 51.
axungia: rom. osinză; alb. asung M. Lat, 818, M. Wort. 19.
balbus: rom. bîlbîesc; alb. belbără M. Lat. 807, M. Wort. 31.
baptizare: rom. botez; alb. pagăzoi, pakăzoî M. Lat. 818, M. Wort. 317.
[barbatus: rom. bărbăt; alb. varvăt Schuch. Vok. III 50. Cuvîntul albanez nu vine direct din . latina, ci e înprumutat din neogreaca, (3ap(37/roc M. Wort. 464].
[battalia: rom. bătăe; alb, bătăiă Şaîn. 293. După M. Lat. 811 însă cuvîntul albanez e înpnimuţat din italiana bat-taglia, îar după M. Wort. 34 el e înprumutat din romînă].
§ 319.
633
,?belua: rom. bălă dihanie, Unthier, monstre; alb. botă grosse Schlange M. Wort. 41. După Baric 3-5 cuvîntul albanez ar fi băştinaş, şi anume rezultat din acelaş primitiv albanez *bă-laur, de unde se trage şi albanezul bulăr Wasserschlange: din *bâlaur ar fi eşit bolă, îar din *bătăur ar fi. eşit bulăr; primitivul albanez *bătaur însuş ar fi un compus din primitivul albanez *băta Sumpf, Wasser, şi primitivul albanez *var Schlange; romînul bălăur şi sîrbocroatul blavor un fel de şerpe ar fi nişte străvechi înprumuturî din albaneza; dacă -/- n-a devenit -r- în cuvîntul romînesc, aceasta s-ar datori disimilaţieî fată de r din silaba următoare. In această discuţie de cuvîntul romînesc bălă nu se face nicîo pomenire. Pentru Jokl Zeit. despre latinul belua la cuvîntul albanez nu poate fi vorba, , pentrucă latin e nu devine 6 în albaneza şi exemplul adus de obiceîu pentru a proba o asemenea schimbare, melum<.d\b. moţă, nu-î valabil, deoarece aicî este vorba de un înprumut vechîu grecesc; alb, moţă nu-î doar latinul (el însuş înprumutat din greceşte) melum, ci chîar vechiul grec	Apoî şi dezvolta-
rea -lua<L.-ta prezintă dificultăţi, Jokl propune ca etymon pentru cuvîntul albanez bolă pe latinul boa, bova Wasserschlange, cuvînt care în special pentru teritoriul illyr este atestat de Hie-ronymus sub forma boa cu menţiunea că ar aparţinea la sermo gentilis, ceia ce ar proba poate că era băştinaş pe teritoriul balcanic. Din acest boa, bova, şi anume dintr-o formă *boua derivă Jokl pe albanezul bolă, care s-ar potrivi tot atît de. bine, din punct de videre al dezvoltării fonetice cu. etymon, după cît de bine se potriveşte cu dînsul din punct de videre al înţelesului. Cu *bdla albanez, dezvoltat din *bdua, pe vremea cînd încă nu căpătase complect forma actuală şi suna. încă, cu excepţie de -l-, aproape latineşte, s-ar fi compus participiul prer zent latinesc vorans dela verbul vorare, şi ar fi rezultat, în urma adaptării la limba albaneză, un *bola vora, pentru a reprezenta în special pe acel şerpe mare, despre care povesteşte Hieronymus că ar fi devorat copii şi chîar boi. Acest *bola vora ar fi căpătat două dezvoltări, după cum s-a. contopit în-, tr-un cuvînt, orî nu s-a contopit. Din forma anume de acuzativ albanez (căci pe vremea aceia exista un acuzativ, albanez la declinarea nearticulată) *bolă vora a izolării necontopite într-un cuvînt. *bola vora a rezultat un nominativ masculin '*bdl vor, cu accentul pe bol, şi din acest *bol vor a rezultat cuvîntul sîrb, înprumutat din albaneza, blăvor im fel de şerpe. Acest
634
§ 319.
*bol vor nu mai există astăzi în albaneza. Din forma însă *bâ-lavora, cu accentul pe bo, contopită într-un cuvînt, a izolării *bola vora s-a dezvoltat întîîu *bdlavără, apoi * boia ură, a-poi prin strămutarea accentului pe penultimă *boldără. Din forma de acuzativ vechîu albanez a acestui din urmă, *bolăără, s-a dezvoltat în sfîrşit un nominativ masculin *bolăur. Pe acest *bolăur l-au înprumutat Romîniî şi l-au prefăcut în bălăur. Albanejii l-au dezvoltat şi eî mai departe în actualul lor butăr Wasserschlange. In acestă discuţie de romînul bălă nu se pomeneşte,—Pe romînul bălă însă nu-l putem trece cu viderea, cînd este vorba de romînul bălăur şi de albanezele botă, butăr. Dar tocmai pe romînul bălă nu-l putem explica direct din vreun latin *boua, şi nici nu-l putem explica lesne ca înprumutat din albanezul bâtă: ar trebui în cazul din urmă ori să-l socotim ca influinţat analogic de balez>bava, orî să-l trecem prin faza rară de bdă- < bă- (tipul afără'>*afoără'>foras), învremece fireşte ar trebui să-l considerăm ca relativ de curînd introdus, deoarece -l- n-a devenit In ce priveşte în special pe romînul bălăur, dintr-un etymon *bolăur ne-am aştepta să fi eşit mai degrabă bulăur, căci în dacoromîn O neaccentuat <.# apare rar, foarte rar mai ales cînd este precedat de consonante labiale (Vezi § 240 No 64), Cît despre belua (cu -ă- consonant, nu cu v), pe care l-am propus ca etymon pentru romînul bălă întiiaş , dată eu în Zeitschrift fiir romanische Philologie XXXI 297, noi iştialalţi nu cunoaştem aşa de bine limba romînească, dupăcum o cunosc Albanologii pe cea albaneză (fericită limbă!), încît să putea jura că nu s-ar fi putut dezvolta din el cuvîntul romînesc bălă. Pentru romînul bălăur propusesem şi eu odată un compus, anume un. belua aura (cu ordinea cuvintelor romanică), pentrucă într-adevăr în credinţa poporului romîn bălaurul este un şerpe mare care zboară prin aer, cînd plouă, şi e purtat de noori—un fel de Wasserschlange!— (Zeitschrift fiir romanische Philologie XXXI, 296),
braca: rom, înbrăc-, alb, brekă pantaloni M, Lat, 806, M, Wort. 46.
*brotacus: rom, broătec ; alb, bretăk M, Wort, 47, Gast. Rev, 24, M, Ind. VI, 108,
bruma': rom, brumă; alb, brumă, brlmă M, Lat, 811, M, Wort. 49, Mikl. Slav. 8, Schuch, Vok. III 51 (Acest din urmă derivă cuvintele romîn şi albanez din pruina). După M. Wort, ghegul brum e înprumutat din romîneşte.
§ 319.
635
bruscus: rom. broăscă; alb. breskă M. Wort. 47, Mikl Slav. 8, Gast, Rev. 24, Şaîn, 293. bubalus: rom. bour; alb. bual M. Lat. 816, M. Wort. 50. bucca: rom, bucă; alb. biikă pîne M. Lat. 811, M. Wort, 51, buttis: rom. bufe; alb. but, bute M. Wort. 56. caballarius: rom. călăre.; alb. kaluar M. Wort. 170. caballicare: rom. tncălec; alb. galkoi M. Wort. 170, caballus: rom. cal; alb. kal M. Lat. 816, M, Wort. 170, Mikl. Slav, 10, Schuch, Vok. III 51, Gast. Rev. 24, Gast, Grund. 409.
caelum: rom. cer; alb, tsiel M. Lat. 815, M. Wort. 225. calendarius: rom, cărindăr Ianuar (Marian Sărbătorile I 95); alb, gheg kalănduer Ianuar M, Wort, 196, Gast. Rev, 27.
cambiare: rom. schimb; alb. kâmbet, tskămbei M. Lat. 814, M. Wort, 186, Gast, Rev, 350. După Helbig 47 cuvîntul albanez e de origine italiană. Pentru ce?
camisia: rom, cămeşă; alb. kămisă M. Lat. 811, M, Wort. 187.
[campana: rom, cumpănă; alb. gheg kămbdnă tosc că rabd/'ă clopot M, Lat, 811, 814, M, Wort, 186, Schuch. Vok. III 51, Şi Gustav Meyer şi Schuchardt socot cuvintele romînesc şi albanez ca direct din latinul campana provenite, Gustav Meyer insistă chîar asupra faptului că -ă- din cuvîntul romînescr pe care el îl accentuează cumpănă, ar fi rezultatul normal al fonetismului romîn; numaî la cuvîntul albanez vede el o influinţă slavă în ce priveşte pe -o- In realitate cuvîntul romînesc e un înprumut din vechea bulgară, kupona Coţcc, statera], :!:canepis: rom, cinepă; alb, kărp M, Lat. 807, 814, M. Wort. 174, Gast. Rev. 25.
caniş: rom. cine; alb. tsăn M. Lat. 807, M. Wort. 222. cannafa (Ducange): rom. cănătă; alb. kănătă M. Wort. 187, cantare: rom. cînt; alb. kăndoi M. Lat. 812, 814, M. Wort. 187.
canticum: rom. cîntec; alb. kăngă M. Lat. 814, 818, M. Wort. 187.
capistrum: rom. căpăstru; alb. gheg kăpres M. Wort, 176. După M. Wort. şi Helbig 64 cuvîntul albanez ar fi un înprumut din italiana. Nu se înţelege pentru ce.
*capitare: rom. căpăi; alb. kapătol sar peste, trec peste M. Wort. 175. M. Wort. presupune pentru cuvintele romîn, al-
636
§ 319.
banez şi pentru italianul capitare, „ajung la“, o derivare din caput. Acelaş lucru presupun pentru cuvîntul romîn şi cel italian Tiktin Worterbuch, Puşcarîu Etymologisches Worterbuch.
*	capitare e însă mai degrabă un derivat din capio, după cum admite şi Meyer-Liibke Etymologisches Worterbuch. Helbig 52 socoate fără motiv cuvîntul albanez ca înprumutat din italiana.
capitina (Ducange): rom. căpăţtnă; alb. gheg kaptînă M. Wort. 175, Gast. Rev. 25.
capo.: rom. căpun (Vezi Tiktin Worterbuch); alb. kapua M. Wort. 176.
capreolus: rom. căprior; alb. kaprual M. Lat. 810, M. Wort. 176.
carraria: rom. cărăre; alb. carrără M. Wort. 179. carras: rom. car; alb. kărrâ, tserră M. Lat. 815, M. Wort. 180.
carta: rom. cărte; alb. kărtă hîrtie, scrisoare, şfînta scriptură M. Lat. 815, M. Wort. 179. După M. Wort. şi Helbigpag. 21 cuvîntul albanez ar fi un înprumut din italiana. Nu se înţelege pentru ce.
cepa: rom. ceăpă; alb. tsepă M. Lat. 815, M. Wort. 223. cerebrum: rom. crier; alb. krie cap M. Lat. 818, M. Wort. 206, H, Cuv, I 274. - După Treimer 360 cuvîntul albanez ar fi băştinaş. După Baric 81 cuvîntul albanez e băştinaş şi cel romîn e înprumutat din albaneza.
cerrus: rom, cer; alb, tsar M. Wort, 220. certare: rom, cert; alb, tsărtdî M, Lat, 812, M. Wort, 220, Gast. Rev, 25, De unde acelaş derivat imediat în ambele limbi, rom. ceărtă, alb, tsdrtâ M. Lat, 8.15, M, Wort, 220, christianus: rom, creştin; alb,, kăstără M, Lat, 807, M, Wort, 191-
cicada: rom. cicâlă; alb. gheg dzinkătă grier M, Lat,
814,	M.Wort. 140,. Gast, Rev, 30,
. . cichorium, cichoreum : rom. cicoăre; alb. korre M. Wort, 201.
[cicuta: rom. cucută.; alb. kukută M. Lat. 813, M. Wort. 211, Gast, Rev, 28, Probabil cuvîntul albanez e înprumutat din romîneşte, Capidan 474],
cingulum: rom., chingă; alb, tsingălâ. M. Wort, 227, Gast, Rev, 26.
circare: rom.ce/r/ alb. kărkdî M. Lat. 815, M.Wort.
188.
§ 319.
637
circus: rom. cerc; alb. tscirk M. Wort. 220. civitas: rom. cetate; alb. tsutet M. Lat. 815, M. Wort.. 229, Gast. Rev. 26.
[clamare: rom. chem; alb. ts'aî plîng M. Lat. 817, unde-etymon clamare pentru cuvîntul albanez este dat cu semn de întrebare. Cu drept cuvînt apoi în M. Wort. 220 se respinge complect această etimologie].
?clarus: rom. chiar; alb. ts'ar curat M. Lat. 817, M. Wort. 220, Gast. Rev. 26. După Ped. Zeit. XXXIII, 547 cu-vîntul albanez esteI>italian chiaro.
cogitare: rom. cuget; alb. kuitoî M. Lat. 816, M.. Wort. 210.
cognatus: rom, cumnăt; alb. kanăt M. Lat. 806, M._ Wort. 214.
colare: rom. strecor; alb. kuldî M. Lat. 813, M. Wort..
212.
[colastra : rom. corăslă; alb. ts’umăstă lapte M. Wort.. 229. După Jokl Unt. 273-276 cuvîntul albanez e băştinaş].
coma: rom. coămă; alb. komtă s. ţăsătură din păr de-capră, ad.-făcut din ţar>coma-\--tă M. Wort. 196, Jokl 110..
communicare: rom. cuminec; alb. kungoi M. Lat. 813,. M. Wort, 214.
compater: rom. cumătru; alb. kumptăr Schuch. Vok. III 51/ M. Wort. 214, Gast. Rev. 28. Cuvîntul albanez este sigur din compater eşit. In ce priveşte cuvîntul romînesc, cu începere- dela Mikl. Slav. 27, toţi (afară de Schuch. Vok. III 51 şi Gast. Rev. 28) l-au considerat ca de origine slavă: vechîu. bulgar kum6tru~> compater. Decît numai dificultatea de a deriva pe vechiul bulgar kumotru direct din compater este tot aşa de mare ca acea de a deriva direct din compater cuvîntul romînesc cumătru. Vezi Berneker Slavisches etymologisches Worterbuch. Pe de altă parte nu este mai uşor de a. scoate pe cumătru din kumotru decît din compater, căci în întîiul caz trebue să presupui o accentuare anterioară cumătrw (care nu se potriveşte cu slavul probat kumotru	ci cu
un' închipuit slav * kumotru ko^u-) şi o schimbare o < ă du. tocmai obişnuită, iar în al doilea caz trebue să presupui o accentuare anterioară cumătru (foarte firească, deoarece > com-patre-) şi o schimbare grea mp<,m. mp<.m însă se poate-explica pe terenul romînesc aşa cum slaviştii caută să-l explice-pe terenul slav: compăter a devenit commăter prin influinţă;.
638
§ 319.
lui commăter. Şi pe terenul romînesc şi pe cel slav, în caz cînd vrei să derivi de a dreptul cuvintele cumătru, kumdtru din compater, trebue să recurgi la următoarele combinaţii, tot •una de grele (ori de uşoare) pe ambele terenuri: 1) masculinele romîn ^cumătru, slav *kumotru în loc de romîn * cumpătai, slav *kămpotru> latin *cdmpatru, cdmpatre, sub influinţa femininelor romîn * cumătră, slav ^kămătra^ldXm^com-mătra, commătre; 2) masculinele romîn cumătru, slav kumdtru sub influinţa femininelor romîn *cumătră, slav *kumătra; 3) femininele romîn cumătră, slav kumdtra sub influinţa masculinelor romîn cumătru, slav kumdtru. In asemenea înprejurărî este tot atît de posibil, 1) ca cuvintele romîn şi slav să fi eşit, în mod independent unul de altul, din compater; 2) ca cuvîntul slav să fie înprumutat din romîneşte; 3) ca cuvîntul romînesc să fie înprumutat din slavoneşte. Posibilitatea întîia însă, dacă judeci lucrul nu numai din punct de videre al sunetelor, ci şi din acel al condiţiilor istorice, este puţin probabilă pentru limba slavă, căci este puţin probabil ca limba slavă să fi în-:prumutat cuvîntul din limba cărturărească medievală (compater e numaî forma latinizată a unuî cuvînt latin popular de relativ recentă dată, care a apărut dela început sub o formă proprie fonetismului şi morfologiei diferitelor provincii), şi nu mai •degrabă din limba vie a unui popor romanic oarecare. Şi dacă ■este aşa, atuncî maî. probabilă este posibilitatea a doua decît a treia, căcî dela care Romani mai degrabă decît dela Romîni .ar fi putut înprumuta Slavii, în.special vechii Sloveni, cuvîntul? •Cel mai de mult apare cuvîntul vechiu bulgar în secolul X (manuscriptul Clozianus, Berneker Slavisches etymologisches Worterbuch) şi este posibil ca -6- din el să fie reflexul sunetuluî romînesc -a-, care va fi existat depe atuncî, ba încă şi de maî înainte, în cumătru. Dela vechii Sloveni s-a răspîndit apoi cuvîntul şi la ceilalţi Slavi, unde el apare în toate părţile cu -o-, computare: rom. cumpătez; alb. kupătoi pricep M. Lat. 813, M. Wort. 215.
consocer: rom. cuscru; alb. krusk M. Lat 810, M. Wort. 207, Schuch. Vok. III'51, Gast. Rev. 29.
contra ; rom., cătră; alb. kundră M. Wort. 214.
.. , conventum: rom. cuvînt; dta.kuvănt M. Lat. 809, M. Wort. .219, Mikl. Slav. 10, Schuch. Vok: III 50,. Gast. Grund.
409.
corda: rom. coardă; alb. korbăză deminutiv M. Wort. 199.
§ 319.
639
[cornutus: rom. cornut; alb. kărrătă gehorntes Schaf M. Lat. 813, M. Wort. 190. Probabil cuvîntul albanez e în-prumutat din romîneşte. Capidan 474].
corona:rom. cunună; alb. kuroră M. Lat. 810, M. Wort. 200. După M. Wort. cuvîntul albanez e înprumutat din neogreaca, y.opcbva. Nu-î sigur.
cors: rom. curte; alb. kurt M. Lat. 810, M. Wort. 216. corvus: rom. corb; alb. korp M. Lat. 810, M. Wort. 200. cotoneus: rom. gutuîu, gutue; alb. fttia M. Lat. 810, M. Wort. 113.
coxa: rom. coăpsă; alb. kofsâ M. Lat. 818, M. Wort. .193, Gast. Rev. 27.
Pcrassus: rom. gras; alb. trasă dick, grob M. Lat. 815, M. Wort. 435. Gustav Meyer dă etimologiea alb. trăsă>cras-sus ca „sehr zweifelhaft". După Treimer 367 cuvîntul albanez e băştinaş. Tot băştinaş îl socoate şi Vasmer 61.
crista: rom. creastă; alb. krestă M. Lat. 817, M. Wort.
:205.
crux: rom. cruce; alb. kruts' M. Lat. 817, M. Wort. 207. cubitus: rom. cot; alb. kut M. Lat. 816, Gast. Rev. 28, culmen: rom. culme; alb. kulm M. Lat. 811, M. Wort. 213. cuneus: rom. cuiu; alb. kun IU. Lat, 811, M. Wort. 215. cuppa: rom. cupă; alb. kupă M. Lat. 811, M. Wort. 215. curare: rom. cur; alb. ts'urdî observ, bag de seamă M. Wort. 230.
*curtiare: rom. cruţ; alb. kurtseî M. Lat. 815, M. Wort. 216, Mikl. Slav. 10, Gast. Rev. 28.
curtus: rom. scurt; alb. skurtă M. Lat. 811, M. Wort. .216, Gast. Rev. 351.
cyma : rom. ciumă; alb. ts’imă ArtGeschwur M. Wort. .226, Puşcariu Etymologisches Worterbuch No 380, Berneker Slavisches etymologisches Worterbuch pag. 163.
. damnare: rom. dăunez; alb. dămoiM. Wort. 60. După Tiktin Worterbuch cuvîntul romînesc ar fi un neologism.
damnum: rom. dăuna; alb. dăm M. Wort. 60. După Tiktin Worterbuch cuvîntul romînesc âr fi un neologism.
deramare (Cuvîntul e cunoscut în latina medievală, Du--carige. In special în peninsula balcanică apare într-un document dela Spalato anul 1119 Bartoli Das Dalmatische II 269. La .Ducange apare cu înţelesul;de.itatu:-.ramurile unuî copac, .Bartoli cu acel de distrug, nimicesc. Intîmpinarea pe care o
640	§ 319.
face Puşcarîu, Etymologisches Worterbuch, contra aceşteî etimologii, date întîîu de Cihac, cum că în macedoromîn s-ar fi zi-cînd dirim, nu-î valabilă, întrucît cuvîntul macedoromîn nu-.î dirim, ci dirin, şi are cu totul altă origine l> ren): rom. dări m / alb. dărmoî M. Wort,. 65.
desiderare: vechîu romîn desider; alb. dăsăroî M. Lat. 816, M. Wort. 66.
'-■■directare: vechîu romîn dereptez; alb. dărtoî M. Lat.
818,	M. Wort. 66.
directus: rom. drept; alb. dreîtă M. Lat. 818, M. Wort. 74, Gast. Rev. 354.
dirigere: rom. dreg; alb. dărgoî schicke M. Lat. 821, M. Wort. 65, Gast. Rev. 354.
[*disbinare: rom. dezbin; alb. dzbdî jage fort, verjage, vertreibe (M. Wort. 79) M. Alb. IV, 44. Contestat de Jokllnd. XXXVII, 119 j.
draco: rom. drac; alb. drets’ M. Lat. 806, M. Wort. 73, Mikl. Slav. 9, Schuch. Vok. III 50, Şaîn. 294.
erlcins (nu erîcius, cum e dat cuvîntul de Georges Hand-worterbuch): rom. aricîă; alb. irits’ M. Lat. 815, M. Wort. 159, Mikl. Slav. 8. Cuvîntul romînesc nu prezintă, o dezvoltare normală, din erîcius trebuia să iasă ariţ.
[esca: rom. îăscă; alb. eskă M. Lat. 817, M. Wort. 97. După Ped. Krit. IX214 cuvîntul albanez este „sigur" de origine italiană].
*excapitaro caput: rom. scăpăt; alb. skupătoî devan-cer M. Wort. 175. Dezvoltarea înţelesului cuvîntului romînesc devine clară cînd iai în considerare substantivul romîn căpăt, care e un derivat analogic din pluralul cdpete~>capita şi însemnează extremitatea unuî lucru. Scăpăt însemnează în adevăr, dacă însumezi într-o noţiune diferitele sale înţelesuri, „mă scobor, dupăce am ajuns la o extremitate de sus oarecare, dupăce am ajuns la un vîrf oarecare". Dezvoltarea cuvîntului albanez a plecat dela consideraţiea că acel care a trecut de vîrful unuî lucru s-a achitat de sarcina sa mai degrabă decît un altul care mai are încă pănă să ajungă la vîrf. De aceîaş origine este i-talian scapitare einbiissen, verlieren, Verlust haben.
*excurtare: rom. scurtez; alb: skurtdî M;-Wort. 216. [excutere : rom. scot; alb. skunt M. Wort. 410. Etimo-logiea cuvîntuluî albanez dată de M.; Wort. este contestată de Ped. Krit. IXj 211].
§319.	641
.*experlavare: - rom. spăl; alb. spălăI M. Wort. 237. ;; [exponere: rom. spun; alb. gheg spun zeige, fiihre M. Wort. 415. După M. Wort. cuvîntul albanez e înprumutat din romîneşte]. .
?*exstirpus: rom. sterp; alb. Sterpă M. Wort 417, Gast. Rev. 351. Gast. Rev. a propus un derivat prin ex- din stirps ca etymon al cuvintelor romîn şi albanez. Această părere apoî a fost reluată; cu privire la cuvîntul romînesc, de Eugen Herzog în Zeitschrift fiir romanische Philologie, XXVI, 736 şi, cu privire la cuvintele romîn şi albanez, de Puşcariu Etymologisches Worterbuch No 1644. Weigand XVI Jahresbericht, 228 reia părerea lui Cihac II 702 că cuvîntul romînesc ar fi de origine greacă, dar nu neogreacă (a-cepcpoc),	cum	susţinea	Cihac,	ci
veche grecească, crcepupoc. După M. Wort.	cuvîntul	albanez	ar
fi; băştinaş, îar cel romîn ar fi illyric.	Compară cele	spuse	la
§ 328 sub cuvîntul rom. ştiră.
facies: rom. făţă; alb. făts'e M. Lat. 815, M. Wort. 98.
: factura: rom. făpttirâ; alb. fiitără M. Lat. 818, M: Wort 116.
familia: rom. fimee; alb. fămiiă, familie* copii M. Wort. 103.
fara (de origine Iangobardă, vezi Ducange Glossarium şi Diez «Etymologisches Worterbuch pag 370) : rom. fără neam, naţiune, Dicţionarul Academiei Romîne; alb. fără, fărră Stamm, Geschlecht M;\Wort! 100. Contestat fără nicîun motiv de Ba-ric 24.
fascia: rom. faşă; alb. fâs ts'e M. Wort. 100, Gast. Rev. 29.
fasciare : rom. înfăş; alb. fasts'oî M. Wort. 100.
fasciola: rom. făsioărâ; alb. fts'otă M. Lat. 810, M. Wort. 107.
febraarius: rom. făurăr; alb. fraer M. Lat. 818, M. Wort. 109, Gast. Rev. 27.
feminus.\ rom. fămăn; alb. fămără M. Lat. 809, M. Wort. 101..
[fenestm:: xomv fereăstă; alb. fnestră M. Lat. 808, M. Wort. 109.: După Ped! Krit IXr 214 cuvîntul albanez e de o-rigine italiană].-;
?festus': rom. hîestru sonntăglich gekleidet, Meyer-Lubke Romanisches etymologisches Worterbuch No 3267 după Giu-gleâ Cercetări lexicografice, Bucureşti, 1909 ; alb: dîestă echt,
■	'	41
a Ji7>
rein, unverfâlscht M. Lat. 809, M. Wort. 91, Capidan 451. Etimologiea albaneza e îndoioasă după M. Wort. Cuvîntul albanez e băştinaş după Jokl Unt. 190.
*filianus: rom. fin; alb. gheg fiîăn M. Wort. 104, Gast. Rev. 29.
■ filiaster: rom, fiăstru; alb, Mestră M, Lat. 817, M. Wort. 91, :
-	. filum: rom, fir; alb. fil M. Lat, 817; M. Wort. 104. floccus: xom.floc; alb, flokM. Lat, 810, M. Wort. 108. *flutulare (Vezi Puşcarîu Etymologisches Worterbuch. sub flătur): rom. flutur verb, de unde apoi derivatul imediat flutur substantiv; alb, fluturoi verb, flutură substantiv.M. Wort, .109, Gast. Rev, 30, M. Wort, admite ca etymon pe *fluctulare. '. [fortis : rom. foărte; alb, fârtă M. Lat. 810, M. Wort; 110. Helbig 38 şi M, Wort; admit pentru cuvîntul albanez o-rigine italiană],
[fortuna: rom. furtănă; alb, furtună M.-Lat. 811, M. Wort, 114, Din cauză că -u-. nu. s-a schimbat în -ăL M, Lat. admite că cuvîntul albanez e un înprumut din italiana, iar.M. Wort. admite că e un înprumut din neogreaca. Ca înprumutat din italiana îl consideră Helbig 44],	.	■ ■ .
fossatum: vechiu romîn -fsa.t,> ;rom, -.-sat;.- alb-, fSat, psat M, Lat. 806, M. Wort, 112/ M. Lat, propune ca etymon pe fossatum, M. Wort. renunţă la această etimologie şi propune pe *mas saturn. Din punct.de videre al înţelesului se potriveşte mai bine *massatum, pentrucă massa însemnează între1 altele ,,, ein Complex von. Lândereien,, ein Landgut, eine. Pflanzung" Georges Handworterbuch, şi cu un înţeles analog continuă de a trăi pănă astăzi pe unele teritorii, romanice (de ex. spaniol masa '• Landgut, Meierei, Meierhof). Pe de altă parte fossatum prezintă mai puţine dificultăţi din punct de videre .fonetic, fără .ca şi din acel. al înţelesului potriveala să fie cu mult. mai mică: fossatum însemna „şanţul care se trage înprejurul unui tîrg, 'un teritoriu-încunjurat de şanţ“ Ducange, îar .în mediogreaca cpou-adzov însemna „lume multă adunata la un loc, a-â-pocatc, acbpsu-Ducange. Dacă. la bază e *massatum, dezvoltarea luîfs-pe terenul romînesc e imposibilă/ şi trebue să- admitem că romînul fsat e înprumutat din albaneza. Dacă la. bază e fossa-tum, romînul fsăî poate Ti rezultatul alunecării de' sunet romî-neşti.: Baric. 76 ar vrea. să probeze că cuvîntul albanez e băştinaş.. Giuglea în Dacoromania II ipag. 642 . se gîndeşte -la latin *fixatum.
§319.	643
. [fraxinus: rom. frăsen; alb. frăsări M. Lat. 818,- M. Wort. 111. M. Wort., dupăce spune că „albanez s, romîn s, din latin cs, nu sînt ceva neobişnuit [Intr-adevăr vezi pentru romînă § 251 No, 181]“., adauge: „cuvîntul albanez pro.vine poate din italianul frassino, îar cuvîntul romînesc este poate ;înprumutat din albaneza",! Tot die origine italiană consideră cuvîntul albanez şi Helbig 89 pe motivul că -n- nu s-a prefăcut în r].	v	-	.	.
frenum: rom, frîu; alb., .frâ M. Wort, 111. fricare: rom, frec; alb, fărkdîM, Lat, 819, M. Wort, 103,	.
frigere: rom. frig; alb, fărgoî ivi. Lat. 818, M, Wort. 103. ~ fructus: rom. frupt; alb. frut fruct M. Lat. 818, M. Wort. 112.
fundus: rom. fund; alb. -funt M. Xat. 811, M. Wort. 114, Mikl, Slav. 8,	,
. furca: tom.furcă; alb, furkâM. Lat. 811, M. Wort. 114, galbinus: rom. gălbăn; alb, gelbără- M. Lat. 80.7, M. .Wort, 122, Mikl. Slav. 9. .
gamba, camba: rom. gîmbez, agîmbez, calc din urmă, prind, pun mîna pe, apuc, ajung, Viciu, Şezătoarea II 229, com-^ pară Zeitschrift fiir romanische Philologie XXXI 290^>gamba; alb, kâmbă picior, Bein, Fuss M. Lat, 808, :M. Wort, 172, gemere: rom, gem; alb, dzămoî sun M. Lat. 816, M.
, Wort, 140.
. gens: vechîu tomm .gint; alb. dzint M, Lat, 809y M, Wort, 141, ,
glandula: rom, ghindură; alb, dzăndără M, Lat, 817, M, Wort, 140, 'M, Wort, admite că cuvîntul albanez ar deriva din italianul ghiandola pentru motivul că glăns a dat în . albaneza lânde. Puţin probabil,
glans: rom, ghindă; alb, lânde M, Lat, 817, M, Wort,
243...' -.........‘	,
glomus: rom. ghem; alb. lăms M. Lat. 817, M. Wort. -243.	...	>
[graecus: rom. grec; ah. grele, gărUVl. Lat. 817, M.
*	Wort. 124, Mikl. Slav- , 9. După M. Wort. albanezul grele e : înprumutat din italiana, greco, iar albanezul gârts e de origine slavă, vechîu bulgar gruku, sîrb grk, bulgar grăk. După Tiktin Worterbuch cuvîntul romînesc ar fi de -relativ recentă dată].
-	fgranum: rom. grîă; alb. grur M. Lai. 808, M. Wort
644	§	319.
133, Mikl, Slav. 9, Gast. Rev. 355, Şaîn. 294. Din cauza dezvoltării nenormale a lui -ă- M. Wort. presupune că cuvîntul albanez trebue să fie înprumutat din vreo limbă alta, probabil din dalmata, unde cuvîntul sună grun. După Baric 85 cuvîntul albanez ar fi băştinaş].
[gravis: rom. greu; alb. re M. Wort. 362. Etimologiea cuvîntuluî albanez e contestată de Jokl 74].
gula: rom. gură; alb. gâlă, gdlă M. Lat. 811, M. Wort. 126, Schuch. Vok. III 50, Şaîn, 294. După M. Wort cuvîntul albanez ar fi înprumutat din italiana; tot aşa după Helbig 38, 85. In realitate dezvoltarea fonetică a cuvîntuluî albanez e tot atît de anormală, orî veî admite origine latină, orî veî admite origine italiană. Dezvoltarea de înţeles, care este i-dentică cu acea a cuvîntuluî romînesc gură, şi e deosebită de a cuvîntuluî italian gola, Gurgel, Kehle, Schlund, Hals, face maî probabilă o origine latină.
?haedus: rom. ed; alb. efr M. Lat. 808, M. Wort. 93. După Treimer Zeit. 408 cuvîntul albanez e autohton.
hora: rom. oără (în izolări); alb. heră M. Wort. 151. horrere: rom. urăsc; alb. urreî M. Lat. 813, M. Wort. 459, Gast. Rev. 355.
Phospitare : rom. ospătez; alb. spătoî scăp, rette, befreie, erlose, entkomme (M. Wort. 414) Spitzer 330. Etimologie albaneză contestată de. Baric 37.
hospitium: rom. ospăţ; alb. stăpi casă M. Lat. 815,
819,	M. Wort. 415. M. Lat. dă etimologiea cuvîntuluî albanez ca îndoioasă, M. Wort. o dă ca probabilă.
hostis: rom. oăste; alb. ustri, ustări~>hostis M. Wort. 459, Gast. Rev. 348.
ilia: rom. ie; alb. iîâ M. Lat. 809, M. Wort. 158. imperator: rom. împărăt; alb. mbret M. Lat. 806, M. Wort, 266.
implere : rom. implu; alb. mbloi M. Wort. 265.
?in alto : rom. înălt; alb. năltă M. Lat. 807, M. Wort. 297, Schuch. Vok. III 51. După M. L. Lat. 1043 cuvîntul albanez e înprumutat din romîneşte.
*iricarricare: rom. încărc; alb/, ng'arkdi M. Wort. 305. M, Wort. şi Helbig 90'consideră, fără motiv, cuvîntul albanez ca de origine italiană, incaricare.	-
[inclinare .' rom. închin; alb. tsii beschlafen M. Lat. 817, M. Wort. 226. Etimologiea cuvîntuluî albanez e contestată de Ped. Krit. IX x 211].
§ 319.
645
*	încordare: rom. încordez; alb. ngord- mache krepieren, Itrepiere, verrecke. M. Wort. 306.
*indirectare: rom. îndrept; alb. ndărtdî Pek. 155. ingannare: rom. îngin; alb. ngăneî, găneî înşel M. Wort. 123. M. Wort. şi Helbig 47 consideră cuvîntul albanez ca de origine italiană, ingannare înşel, probabil din cauza înţelesului, căci din punct de videre fonetic nu este nicîun motiv (-nn- intervocalic nu se preface în -r-). Dar punctul de videre al înţelesului nu-î suficient, pentrucă înţelesul de înşel îl are ingannare în toate limbile romanice unde se găseşte. intelligere: rom. înţeleg; alb. didzoî M. Wort. 66. [inter: rom. între; alb. ndăr M. Wort. 299. Etimologiea cuvîntuluî albanez e contestată de Ped. Krit. IX] 213].
invitare: vechîu romîn învit; alb. ftoî M. Lat. 817, M. Wort. 113.
*invitiare: rom. învăţ; alb. mâsoî M. Lat. 817, M. Wort.
276.	După Vasmer 43 cuvîntul albanez ar putea fi > neogrec
[Jia'd’cuvco.
jejunare: rom. ajun; alb. adzăroî M. Lat. 816, M. Wort. 4, Gast. Rev. 21.
jadex: rom. jude; alb. dzuts judecată, proces, Gericht, Rechtsstreit M. Lat. 816, M. Wort. 142.
judicare: rom. jădec; alb. dzukoî M. Lat. 813, M. Wort. 142.
judicatam: rom. judecătă; alb. dzukătâ M. Lat. 816, M. Wort. 142.
jurare: rom. jur; alb. părdzăroî (>alb. păr- + juro) M. Lat. 816, M. Wort. 332.
labrusca: rom. lăuruscă; alb. lărrusk M. Lat. 818, M. Wort. 244, Gast. Rev. 345.
laqueus: rom. laţ; alb. lak M. Lat. 815, M". Wort. 235. lardum: rom. lard; alb. lar& M. Lat. 816, M. Wort. 238. largus: rom. larg; alb. lărgă M. Lat. 807, M. Wort.
238.
laudare: rom. lăud; alb. lăvdoî. M. Lat. 811, M. Wort. 234. Fără motiv serios Capidan 477 consideră cuvîntul albanez orî ca influinţat de măcedoromînul alăvdu ori chiar ca în-prumutat din macedoromîn.
laurus: rom. laur; alb. Iar dafin M. Lat. 811, M. Wort. 237.
laus: rom. lăudă; alb. laftM. Lat. 811, M. Wort. 234.
646
§ 31.9.
lavare: rom. Iau; alb. lai M. Lat. 814, M. Wort. 237. Etimologiea cuvîntului albanez e contestată de Ped. Krit. Kj 211, unde se spune că el ar aparţinea fondului autohton albanez. Nu este însă mai puţin adevărat că, după cum din punct de videre al înţelesului, tot aşa din acel fonetic derivării albanezului lai din latinul lavare nu i se poate face nicio întîmpi-nare. Pe de altă parte prezenţa în romînă şi albaneza a derivatelor din lavare (rom. spăl, alb. spălă!> *experlavare; rom: lătură, alb. latiră>^lavatura) fac probabilă etimologiea alb. laî> lavare.
lavatura: rom. lătură; alb. latiră M. Lat. 811, M. Wort. 237.
laxare: rom. las; alb. lăsoi M. Lat. 818, M. Wort. 244. După M. Lat. şi M. Wort. cuvîntul albanez ar putea proveni şi dip italiana, lasciare. Origine italiană admite şi Helbig 78. Pentru ce?
lepus: rom. epure; alb. lepur M. Lat. 808, M. Wort. 241.. levis: rom. uşor (>/m's4- -sor), alb. leh M. Lat. 808, M. W'ort. 239, Vasmer 38.
tex: rom. lege; alb. lidze M. Lat. 816, M. Wort. 245. Unea: rOm. ie; alb. lină M. Lat. 809, M. Wort. 245. linum: rom. in; alb. li M. Lat. 809, M. Wort. 244, Gast. Rev. 345.
lucrum: rom. lucru; alb. lukră Schaf, Schafherde, Herde, Jokl Unt. 257-259.'
lucta: rom. luptă; alb. luftă M. Lat. 818, M. Wort.'
250,	Mikl. Slav. 10.
luctare; rom. lupt; alb. lăftâi, luftoi M. Lat. 813, M.. Wort. 250.
lunter: rom. lăntre; alb. lăndră M. Lat. 811, M. Wort.
251,	Mikl. Slav. 10, Gast. Rev. 346.
[magis: rom. mai; alb. mă M. Lat. 821, M. Wort. 271. Etimologiea cuvîntului albanez e contestată de Ped. Krit. 213].
magister: rom. măestru; alb. mîestră meşter M. Lat. 816, M. Wort. 284, Şaîn. 294.
malleus: rom. maîu; alb: mai M. Lat.^814, M. Wort 255. M. Lat. consideră cuvîntul albanez ca . de origine italiană, maglio, M. Wort. îl consideră ca de origine ori latină, ori sîrbească, rfialj.
mamma: rom. mărnă; alb. mămăM. Wort. 272, Gast. Rev. 355.
§ 319,
647
,.. . manciis: rom. (în'Banat, Weigand's III JahresbericH't 321) mîne .verstummelt; alb. gheg mănk mangelhaft M. Wort. ; 273. M. Wort. admite fără motiv pentru cuvîntul albanez înprumut din italiana, manco.	.
mane: rom. amin; alb. măndî (M. Wort. 274) M. Ind. VI, 105.
[mânere: rom, mîn; alb. mănoi întîrziu M. Lat. 812, M. Wort. 274. Etimologiea cuvîntuluî albanez a fost retractată de M. Ind, VI, 105].
mania: rom. mînie; alb. mări M. Wort. 273. Maî:de-grabă trebuesc considerate cuvintele albanez şi romîn ca elemente vechi greceşti decît ca elemente latine,	căcî
probabil-nu o strămutare a accentului pe sufix în latinul mânia a avut loc; ci o păstrare, dela capul locului a accentului grecesc mania. De altfel latinul înprumutat din greceşte mania n-a fost. popular niciodată, ci numai cărturăresc;, şi în Georges Hand-worterbuch se găseşte citat numai din medicii Caelius Aurelia-nus şi P. Vegetius. In alte limbî romanice nu s-a păstrat. Din mania latin trebuiau să iasă rom. mîne, mile, . alb. mână, mălq. . ■
manica: rom. minecă; alb. măngă M. Lat. 808, M, Wort. 272. .	. ,	—
manicare: rom. minec; alb. mângâi M.Wort. 272.
. *marathrium: rom. mărâr; alb. marăî Fenchel, foenicu-lum officinale M. Wort. 259.
?maritare: rom. mărit; alb. martâî M. Lat, 812, M. Wort. 261, După Jokl Unt. 13-15 cuvîntul albanez e băştinaş. mărtis (dies): rom. marţi; alb. mărtâ M. Wort. 261. martius: rom. marţ; alb. mars M. Wort. 261. masculus : rom. măscur; alb. măskut, măskă bărbătesc M. Lat, 807, M. Wort. 262, Gast. Rev. 347.
mataxa: rom. mătăsă ; alb, măndăfsă M. Lat, 818, M. Wort. 2:72. .	■
-mediaş: tom. miez; alb. miez-, în compusul cu dită mlezdiţă amiază,- şi în compusul cu nătâ mleznâtă miezul nopţii M. Lat.. 816, M. Wort. 284. r
[mei: rom. mUre; alb.; mîal--.M. Lat. 808, M. Wort, 281. Cuvîntul albanez e băştinaş după Jokl Unt. 287-288]. melum: rom. măr; alb. motă M. Lat. 809, M. Wort, 285, mens: rom. minte; alb, mânt M. Lat. 809, M. Wort. 274, mergere: rom. merg; alb, mărgoimâepMez M. Wort,
648
§ 319.
274, Gast, Rev. 355, Gast. Grund, 409. Verbul albanez apare însă şi cu înţelesul romînesc'. merrsină mergeau M. G. 722l col. I (gheg).
milia: rom, mie; alb, miîă M, Lat, 809, M. Wort, 278. ?milium: rom, meîu; alb, mei M. Lat, 809, M, Wort. 268, După Ped, Zeit, XXXIII, 539 cuvîntul albanez ar fi înprumutat din romîneşte, Indoîos.
mirări: rom, mir; alb, măreî Ped, 160,
miserere: vechîu romîn meserere; alb, măsiră M. Wort.
277.
*mixticare: rom. amestec; alb. măstăkonem (reflexiv) îmi es din fire, îmi es din sărite, mă înfuriu M, Wort, 277» M, Wort propune pentru, cuvîntul albanez derivarea din mas-ticare şi-l egalează cu romînul mestec. Pentru romîn amestec O*mixtico vezi Tiktin Worterbuch,
*	mol tiare: rom. moiu; alb, mulva, aoristul lui *muldî recreez M. Wort, 289.
i mors: rom, moărte; alb, mort, mortă M. Lat, 810, M. Wort. 287,
mucus: rom, muc; alb. muk mucegaîu M. Lat. 811, M, Wort, 295.
?murmuro: rom. murmur; alb, murmurdî M. Wort. 292. Nu ştiu sigur însă dacă cuvîntul romînesc nu-i un neologism.
[musculus: rom, muşchiu muscle, Muskel; alb. musk u-măr, muskări plărnîn M. Wort, -294, Mikl, Slav, 10, Schuch, Vok, III 50, Gast. Rev, 22, Şaîn. 294, După Baric 57 cuvîntul albanez e autohton],
. mustum : rom, must; alb, must M. Lat. 817, M. Wort. 294,	,	.	... .
natare: rom, înot; alb, notdî M. Lat, 813, M, Wort. 311, natura: vechiu romîn nătură; alb. natărM. Wort. 298. După M. Wort. cuvîntul albanez ar fi un neologism, „gelehrtes Wort", înprumutat din italiana, natura, ă însăare Ioc numai în elementele vechi ale limbii, după însăş mărturisirea lui Gustav Meyer în M. Lat. 811. Pe de altă parte Tiktin Worterbuch consideră cuvîntul romînesc ca relativ nou. Pentru ce? / [nebula: rom. negură; alb; mlergulă M. Wort. 283, Gast Rev. 347. Etimologiea cuvîntuluî albanez e contestată de Jokl 57].	.	:	,	;
?nepos: rom. nepot; alb. /7//) M. Lat. 809, M. Wort. 310. După Jokl Unt. 17-28 cuvîntul albanez, e băştinaş.
§ 319.
649
nodus: rom. nod; alb. ne, neîă M. Lat. 810, M. Wort. 302.
nonnus: rom. nun; alb. nun naş, cumătru M. Wort.
312.	După M.Wort cuvîntul albanez ar îi de origine neogreacă, vodvoc, pentru două motive, întîîu pentrucă înţelesul cuvîntuluî ar fi acelaş în cele două limbî, al doilea pentrucă -li- cere un -6- închis în etymon, iar dezvoltarea luî nonnus în limbile romanice arată că 6 din acest cuvînt era un (> deschis. Dar neogrecul voovos are înţelesul cuvîntuluî romînesc, nu al celuî albanez, apoî toate exemplele pe care le dă M. Lat. 810 (şi tot aşa exemplele pe care le dă Pek. 36), pentru a arăta dezvoltarea luî () latinesc în limba albaneză, nu coprind nicîunul de g-\-n, aşa că nu se poate susţinea că gn n-ar îi putut deveni iin.
numerare: rom. număr; alb. numărdî, nămărdî M. Lat. 813, M. Wort. 312.
numerus: rom. număr; alb. număr, nămăr M. Lat. 811, M. Wort. 312.
orare: rom. urez; alb. uroî M. Lat. 813, M. Wort. 459, Gast. Rev. 355, Şaîn. 294. M. Lat. şi M. Wort. propun etymon augurare. Gast. Rev. şi Şaîn. propun etymon orare.
orbus: rom. orb; alb.. verbără M. Lat. 810, M. Wort. 466, Mikl. Slav. 10, Gast. Rev. 355.
ordinare: rom. urdin; alb. uroărdi, poruncesc, stăpînesc M. Wort. 458.	^	f
ovum: rom. ou; alb. ve M.Wort. 465.
Ppacare: rom. înpăc; alb. patsol M. Wort. 319. Cuvîntul albanez a fost influinţat de pats~>pacem, dacă nu cumva chîar, după cum admite M. Wort., e un derivat din pats.?
[*paganire: rom. pîngăresc; alb. păgăî, părgoi M. Wort. 331, Gast. Rev. 349. După Capidan 473 cuvîntul albanez e înprumutat din romîneşte].
[paganus: rom. păgîn; alb. păgără, necurat, necurăţenie, murdărie M. Lat. 808, M.Wort. 331. La cuvîntul albanez face dificultate păstrarea luî -g- intervocalic. După Capidan 473 cuvîntul albanez e înprumutat din romîneşte].
?palma: rom. palmă; alb. pălămbă M.Lat. 808, M. Wort. 331. După M.Wort. cuvîntul albanez ar fi înprumutat din neogreacă, nc/Xa.|xv).?
pahimbus: rom. porumb; alb. pălum,pălumbă M'. Lat.
812,	M.Wort. 331, Schuch. Vok. III 51,	-
650;
§ 319,
, ' palus:. rom. pădăre; alb. pul M. Lat. 819, M, Wort.. 360, Gast. Rev. 355, Şam. 295.
pantex: rom, pintece; alb. plăndăs M. Lat. 808, M.. Wort. 39.	.	;
parens; rom. părinte; alb. prinţ M. Lat. 809, M. Wort, 353.	;
: „pascha: rom. pască, paşti; alb. păskă M. Wort. 324-păssus: rom. pas; alb. pas Klafter, măsura formată der braţele întinse M. Lat, 807, M. Wort. 323.
pati: tom. păţesc; alb. păsdî M. Lat. 815, M. Wort. 335. După Vasmer 43 cuvîntul albanez ar putea fi > neogrec -jcaftacVG).	.
■	pavo: rom. păun.; alb. patua (M. Wort. 318) Jokl Zeit.. 233.
, pax: xom. pdce; alb. pats M. Lat. 815, M Wort. 318. peccatum: rom. păcat; alb. măkăt M. Lat. 815, M, Wort. 271. :
[pedica: rom. pîedecă; alb. pengă M. Wort. 327. Etimologiea cuvîntului albanez e contestată de Jokl 68].
. pensare:. rom. apăs; alb, păsdî cîntăresc, măsoî (gheg). mă las greu, atîrn greu M, Lat. 817, M. Wort. 336.
pepo *pepinis: rom. pepine; alb. pîepăr M. Lat. 808, M. Wort. 342. Nu se poate explica în cuvîntul romînesc ne-diftongarea lui e, tot aşa după cum nu se poate explica nedif-tongarea luî e în pergula (pentru care vezî mai jos) şi în'ye-tuluscrom. vechîu,. anellus < rom. inel, nebula < rom. ne-gură [Vezi § 238 No 24). .
c- [per: rom,, pe; alb, păr fur, iiber, von, um, durch; wegen-M. Lat, 821, M. Wort. 332, Etimologiea cuvîntului albanez e contestată de Ped. Krit, IXj 213],
:pergula: rom, pîrghie; alb- piergută hochgezogener Wein-stok an Băumen und Spalieren M, Lat,. 808, M. Wort, 342. In latineşte pergula avea între altele înţelesul, de „părete expus la soare, pe care se agăţa viţa de vie pentru a se coace; maî bine poama", adecă „un instrument prin mijlocirea căruia se ţine viţa în sus“. De aici se leagă imediat înţelesul Cuvîntuluî albanez.- Tot de aicî purcede şi înţelesul cuvîntului romînesc: pîrghiea este :„un instrument cu ajutorul căruia rîdicî ceva“. Dificultatea fonetică pe care o prezintă, nedîftongarea, luî e din pergula se maî întîlneşte în romîneşte la cuvintele pepine (vezî maî sus) şi vechîă>vetulus, inel~> anellus, negură"^nebula
§ 319.
6.51
(Vezî § 238 No 24), Etimologiea pirghie>pergula a publicat-o întîîu Pascii Lateinische Elemente im Rumânischen pag. 263» persica: tom, piersică; alb. pieskă M. Lat. 808, M. Wort. 342.	.
. , ' pervigilare : rom. privighez; alb. părdzâî pîndesc, spionez M. Wort. 332,
[petere: rom, peţesc; alb, pu.es, păes, pîes întreb M. Lat.
820,	M. Wort. 360. Etimologiea cuvîntuluî albanez: e contestată de Ped. Krit; IXr 211].'
?*pettia: rom. (Banat) pită carne; alb, piesă Teii, Stiick M. Wort. 342. Puşcariu Etymologisches Worterbuch No 1326.
. *piccare: rom. pic; alb. pikoipicur M. Wort. 337.
. pinnu: tom. pănă; alb. pândă M.Lat, 809, M. Wort. 326. piscis: rom. pişte; alb. pesk M. Lat. 815,. M. Wort. 329-*pitsicare: rom.’ pişe; alb. pitskoî, piskoî M. Wort. 339, Gast. Rev. 349. După M. Wort. cuvîntul albanez ar îi ; înpru-mutat din italiana, pizzicare. Tot aşa crede Helbig 92.
plăcere: rom, plac; alb. păltsel M. Lat, 819, M. Wort. 331;	.	..	.
plumbum: rom. plumb; alb, plump M. Lat, 817, M. Wort. 346. .
poenitere: vechîu romîn pănătez; alb. pănddhem regret
M. Lat. 812, M.Wort. 332. ,	........
pollicaris: rom. policăr; alb. pultser M. Lat. 807, M. Wort. 357. Cuvîntul romînesc e atestat de Bărceanu Dicţionar romîn-german cu. înţelesul de „Daumen, Zoll“ şi de Cihac. Probabil nu e un neologism, cum susţine Puşcarîu Etymologisches: Worterbuch No 1398,	■
. pomus, pomum: rom. pom, poămâ, poăme; alb. pernă. M. Lat. 810, M. Wort. 326.
populus: rom, plop; alb, plep M, Lat. 810, M. Wort.
345,	Mikl. Slav. 10.
populus: rom. popor; alb. popul M. Wort. 348. M. Wort.; se îndoeşte dacă cuvîntul albanez e de origine latină, orî italiană, popolo. Helbig 38 îl dă'fără motiv ca de origine italiană. porta:. rom. poartă.; alb. portă M. Lat. 810, M. Wort. 348.
; praebiter: rom. preot; alb- prift M, Lat. 818, M. Wort. 353, Mikl. Slav. 10, Schuch. Vok. III 51, Gast. Rev. 350, praeda : tom. pradă; alb. pre M. Wort. 351. praedare: rom. prăd; alb. proî (gheg) M. Lat. 820, M. Wort. 351..	.	:
652	§	319.
-	prima vera (Vezî Puşcarîu Etymologisches Worterbuch No 1386) : rom. primâvără; alb. prendăveră, părndăveră, printveră M. Wort. 466.
pugtius: rom, pumn; alb. pungi M. Wort, 357.
-	[pulmo: rom. plămîn; alb. ptemânM. Wort. 343, Gast. Rev. 349, După M, Wort. cuvîntul albanez e înprumutat din neogreacă: 'TrXsjj.ovi],
pulpa: rom. pulpă; alb. pulpă M. Lat. 811,	M. Wort 356,
pulvis: rom. pulbere; alb. pluhur M, Lat.	819, M. Wort.
346.
pungere: rom. înpung; alb. spoi M. Wort. 414, puteus: rom, puţ; alb. pus M, Lat. 811, M. Wort, 359. quadragesima: rom. pâreăsemî; alb. kresmă M. Lat.
815,	M. Wort. 205.
.	[quattuor:,rom. pătru; alb. kătăr, kătră	M. Lat. 815,
M. Wort. 181, Probabil însă cuvîntul albanez e	băştinaş, Jokl
Unt. 159].
-	[quid: rom. ce; alb. tsă, ts M. Wort. 218. Cuvîntul albanez ar fi după M. Wort. înprumutat din romîneşte. După Ped. Zeit. XXXVI, 328 el este băştinaş albanez].
quietus: rom. încet; alb. tset M. Wort. 224.
?radere: rom. rad; alb. rruaî M, Wort. 375.. După Jokl Unt. 223 sqq. cuvîntul albanez e băştinaş.
radius: rom. răză; alb. reze, rreză M. Lat. 816, M. Wort. 364.
[rapere: rom. răpesc; alb. rîep M. Lat. 820, M. Wort. 367. După M. Wort. cuvîntul albanez e autohton].;
[rapidus: rom. răpede; alb, răpîetă steil, abschussig, ab-hăngig (M. Wort. 333) Puşcarîu Etymologisches Worterbuch No. 1455. Contestat de Jokl Ind. XXXVII, 96],
resina: rom. rîşină; &\b. rsină M. Lat, 812, M. Wort. 369. Pentru motivul că -n- n-a devenit -r- Helbig 89 consideră cuvîntul albanez ca de origine italiană, resina, dar uîtă că italianul^ resina se pronunţă rezina.
rimari: rom. rîm; alb. rămoi M. Wort. 365.
' ripa: rom. rîpă; alb. rip, ripă M. Lat. 809, M. Wort. 367. romaniis: rom. romin; alb, rămăr Romîn, păstor, ţăran M. Wort. 365.
rota: rom. roătă; alb. rrotă M. Lat. 810, M. Wort. 375. [ruia: rom; rută; alb. rută M. Lat. 811, M; Wort. 371. Deoarece în cuvîntul albanez ă n-a devenit u, M. Lat. presu-
§ 319.
653
pune înprumut din romîneşte, îar M.Wort, presupune înprumut din italiana orî din sîrba, ruta].
?sabbata: rom. sîmbătă>sambata (Vezî Meyer-Liibke Etymologisches Worterbuch No 7479); alb. sătună M.Wort. 405.—Spitzer 329 propune pentru cuvîntul albanez un derivat din numărul şepte.
•	Psagitta: rom. săgeătă; alb. sădzetâ M.Wort. 403. La cuvîntul albanez face dificultate -g- intervocalic păstrat. Pentru aceîa după M. L. Lat. 1052 cuvîntul albanez ar fi poate înprumutat din romîneşte.
salire: rom. sărez; alb. gheg săli M. Lat. 812, M. Wort. 404.
salix: rom. sălcie; alb, selk M. Lat, 816, M. Wort. 401. salvia: rom. sălbie; alb. sabi M.Wort. 397. sanctus: rom. sînt; alb. sânt M. Lat. 816, M. Wort. 404. sanitas: rom. sănătăte; alb. săndet M. Lat. 816, M. Wort. 404.
*sanitosus: rom. sănătâs; alb. săndâsă M, Wort. 404. scabies: rom. zgăîbă; alb. zdzebe M. Lat. 807, M. Wort. 484.
scala: rom. scără; alb, skălă M. Wort. 406. scamnum: rom. scăun; alb. skămp M. Lat. 816, M. Wort. 408.
?scandula: rom. scindură; alb, skădîa, skădîa Jokl Unt. 136. In ce priveşte pe s neprefăcut în 5 spune Jokl Unt, 136 -137 că se poate ca în unele dialecte albaneze să nu se fi prefăcut s în s în grupuri de consonante.
*scantillia: rom. scîntee; alb. skăndi, skăndiîă M. Lat.
813,	M.Wort. 408, Gast.Rev. 351, Vezî Puşcariu Etymologisches Worterbuch No 1553.
*scanfilliare: rom. scînteez; alb. skăndeî M. Wort. 408. sclavus: rom. şchîau; alb, stsa M. Wort, 410. *scloppus: rom. şchiop; alb. stsep M. Lat. 817, M. Wort.
410,	Gast. Grund. 409.
scoria: rom. zgură; alb. zdzură M. Wort. 387. Origi-ginea cuvîntuluî albanez din scoria e contestată fără motiv serios de Jokl Ind. XXXVII, 112-113: nu s-ar putea, explica 6 <.u şi -na<-râ. Jokl admite pentru aceîa ca etymon orî vechîu bulgar skuriia orî neogrec cr/.oopid (skurîă), din care s-ar putea explica şi -îi- şi -ră prin metateza luî	din silaba fi-
nală în silaba iniţială. Dar o asemenea metateză ar fi putut a-vea loc şi într-un romîno-albanez primitiv scuria~>scâria!
654
§ 319.
scortea: rom. scoarţă; alb. skârsă M’ Wort. :408.\;u. scribere: rom. scriu; alb. skruaî M. Lat. 816, M. Wort. •409.	v	-
[scutura: rom. scut; alb. gheg stsut;.. stsut M. Lat. 811, M.• Wort. 388. M. Wort. recunoaşte că cuvîntul albanez nu poate fi eşit din latinul scutum, căci atunci ar- fi trebuit: să sune stsut, deoarece 5 din elementele vechi, latine ori băştinaşe, a devenit în albaneza 5 (M. Alb. 40r M. Lat. 816), susţine însă că; trebue să fie eşit din vechiul bulgar stită, , icare acest din urmă e provenit dintr-un mai vechîu skiutu: „ist eine alte Entleh-mmg aus asl. stită Schild, das fiir skjutu steht“. Insă grupul :skîu, cu sk neschimbat înainte de î consonant, a existat numaî în limba slavă primitivă (Urslavisch). Ar fi trebuit, deci, ca Al-banejii să fi venit în contact cu Slavii primitivi, pentrucă să fi putut înprumuta dela dînşiî pe skiutu. Dar atunci cu atît mai •mult n-ar fi putut s - din acest cuvînt rămînea neschimbat în 5 ipănă astăzi, pentrucă s din slavul primitiv skiutu ar fi mai vechîu în albaneza decît 5 din latinul scutum, şi dacă S latinesc se •preface în albaneza în 5/ cu1 atît mai mult ar-fi trebuit să se prefacă în s un 5 din slava primitivă! (De altfel primitivul slav nici n-a fost skîut-, ci skeit-, Vasmer 57). Pentrucă .s din cu-■vîntul albanez să fi putut rămînea neprefăcut în s, trebue ca acest cuvînt să fie relativ de curînd întrodus. înprumutat din romîneşte însă nu poate fi, pentrucă atuncî rămîne rieexplicât d prefăcut în u, căcî â se preface în ă în albaneza numai în elementele latineşti directe. Pentru aceia trebue admis punctul de videre al lui Helbig 44, care presupune că a avut Ioc o contaminaţie în-'tre un albanez- 'kstsiit şi italianul scudo. S-ar putea însă tot atît de bine admite o contaminaţie între albanezul * stsut şi romînul scut. După Vasmer 57 s-ar putea ca cuvîntul albanez .să fie înprumutat din limba dalmată, în care (şi anume în dalmata de sud) , dacă va-fi existat cuvîntul, trebuia tocmai să sune skiit, de unde, prin recenta prefacere Ic <C ts, va fi rezultat albanezul stsut ].	'/
'■?secale: rom. săcără; alb; frekâră M. Lat. 817, M. Wort. 88. Etimologiea cuvîntuluî albanez e pusă la îndoiala de Treimer Zeit. 402 şi Baric 13.	'	:	.	;	:
-	secretus: rom. secret; alb. skretă M.'Ld.i. 816, M. Wort. 409.	•	■	.	iio i . -
sella: rom. 5a; alb: ?sălă M. Lat. 808, M.^Wort. 398. Serica, sarica: rom.' sarică; alb. sărkă M; Wort. 400.
§ 319,	655,
servire : vechîu romîn serbesc; alb. sârbei M. Lat. 818, M. Wort. 404.
sessus: rom. şes; alb. ses M. Lat. 808," M. Wort 402. .	-1dgnum': rom. semn; alb. senk M.Wort 401;.	< ,
similare : rom. sămăn; alb. sămbăîeî M. Lat/ 816, M. Wort. 404.	-
socius: rom. soţ; alb .sok, sots M. Lat 816, M.Wort 412, Şaîn. 295.
sors: rom. soărtă; alb. sort M. Lat 816, M.Wort 412. spata: rom. spătă; alb. spătă sabie'M. Lat. 817, M. Wort. 413.
spina: rom. spin; alb. spină şira spinării M. Lat. 817, M. Wort, 414, Este curioază neprefacerea în- cuvîntul albanez a luî n în r.	■	.	• .
spodium: rom. spuză; alb. gheg spuză M. Lat 810, -M.Wort, 415,	- ,
sputare: rom, stupesc	>	*sputesc M.	Wort	336;	alb.
păstiî, păstăi M. Lat. 819,	M.	Wort 336,
. - *stancus: rom. stîng; alb.	stănk,. articulat	stăngumcm-
cişat, schielend M. Lat 808,	M.	Wort. 415.
status : mm. stat; alb. statM. Lat. 806, M. Wort, 415. sternere: rom. aştern; alb. stroî M.Wort 41.8.'	.
. strambus: rom. ’strîmb; , alb. strămp M. Lat. 808, M. -"Wort. 417.	-	■	-	\ .
stratum: rom. strat; alb, strat Bettstelle, Bretterbuhne, JEierstock M. Lat 806, M, Wort. 417,
strictus: rom. strimt; alb. streită scump, preţios M( .Lat, ,818, M.Wort. 418.	•	"
?strîga; rom, strigă; alb, strigă M, Lat. . 809, -M. Wort 418. Şi în romînă .şi în albaneza fonetica cuvîntuluî prezintă dificultăţi: în romînă ne-am aştepta la stri- (compară noştri, voştri); în albaneza ar îi trebuit să cadă -g- intervocalic. M. -Wort. presupune că cuvîntul albanez ar putea fi înprumutat din slovena. ?	•	■:
y stringere: rom. strîng; alb. străngoî M. Lat 813, M. Wort, 418.	....	.	...	...
; .’Stuppa:.rom, stupă; alb, stupă M. Lat 811, . M; Wort 395. După M. Wort. cuvîntul albanez ar fi înprumutat din neor greaca, azoo^a. Pentru ce?	^ ;	.
. ■ [stuppare : rom. astup ; alb,: stupos M, W6rt. 395, Gast Rev. 354* Şaîn, 295, După M. Wort, însă cuvîntul. albanez e
ODO
înprumutat din neogreaca, gtootcovci), după cum probează în a-devăr 5 neprefăcut în sj,
*subulum: rom, sul; alb, sul Stânge, Querholz, Prugel (M. Wort. 419) Puşcarîu Etymologisches Worterbuch 688.
summa: rom, sumă. (Vezi Puşcarîu Etymologisches. Worterbuch No 1691); alb. sumă viei M, Wort. 419.
*surdire: rom. surzesc; alb. surooî, sârbdî M. Lat. 813, M. Wort. 420.
surduş: rom. surd; alb. surd- M, Lat. 816, M. Wort, 420. taurus: rom, tăur; alb. ter M. Wort, 427, tempora: rom, tîmplă; alb. tâmbla M, Lat, 809, M. Wort, 429.
tenda: rom. Undă; alb. tăndă Reisigdach, Reisighiitte M, Lat. 809, M. Wort. 429.
tortum, torta: rom. tort, toartă; alb, tortă, un lucru moale rotund, weicher runder Gegenstand M, Lat, 810, M. Wort, 433, Gast, Rev. 355.
trifolium: rom. trifdîu; alb. târfoi, trifoi M. Wort. 429, M. Wort; consideră fără motiv cuvîntul albanez ca înprumutat din italiana.
tristis: rom, trist; alb, tristoi mă spariu, tremur>tristis M. Wort. 437,
. tufa : rom. tufă,; alb. tufă M. Wort. 451, Gast, Rev, 355, turbare: rom. turbez; alb. tărboî M. Lat. 813, M, Wort. 429,
Hurbulare: rom, turbur; alb. turbulol, trubuloî M. Wort. 429.
Hurbulus: rom. turbure; alb, turbut, trubul M.Lat. 819> M. Wort. 429.
turma: rom. turmă; alb, turmă M.Lat. 811, M. Wort
453.
?ululare; rom. urlu; alb. ulărâs, ulâriiM. Wort. 457. După Ped. Zeit. XXXIII, 538 cuvîntul albanez ar ii de origine onomatopeică proprie albaneză.	;
unctura: rom. untură; alb. undurâ M. Lat 811, 818, M. Wort, 461, Gast. Rev. 355. După M.Lat. 818 cuvîntul albanez ar fi mprumutat din romîneşte, pentrucă grupul net e dezvoltat după firea limbii romîne, nu după a celeî albaneze. Puţin probabil.	L	:
. . ungere : rom, ung; alb. ndziei, ndzueî boesc M. Wort. ■308..-:',	.	-V	^ ^ ! " ' ' ^
§ 319.
657
vadiîmrom." vad;- alb. f. va [>pluralul vada, devenit feminin, singular] M. Lat, 816, M. Wort. 461. Contestat pe nedrept de Spitzer 332.
vallum: rom. val; alb. vălă M. Wort. 462. In ambele limbi există apoi aceleaş derivate, prin in- rom, învălesc, alb. mbulâî ÎVL Wort. 267, prin dis- (>de-\-ex) rom. dizvălesc, alb. dzbuloî. M. Wort. 267, Romînul val e considerat fără nicîun motiv, nicî fonetic nicî semasiologic, ca de origine slavă, vechîu bulgar valu vallum, unda, Cuvîntul albanez vălă e considerat, de. M.Wort, şi de Jokl. Unt. 270 ca băştinaş. Albanezele mbulâî, dzbulâî sînt considerate de M. Wort. şi de Ped. Zeit. XXXIII» 538 ca derivări din latinul velum. Fiindcă însă corespondentele romîneştî nu pot fi derivate din velum, este e-vident că nicî cuvintele albaneze n-au această origine, la care se opune şi albnezul l, care corespunde de obiceîu luî // latin, învremece corespondentul obicinuit albanez al luî / latin est el. Pe.de altă parte potrivirea complectă de formă şi de înţeles între ,romîneştile val, învălesc, dizvălesc :şi albanezele vălă, mbulâî, dzbulâî face probabilă derivarea din acelaş etymohy şi acesta, maî degrabă decît într-o limbă străină, trebue căutat în acea'limbă, prin care albaneză şi romînă au- aşa de strînse legături între ele, adecă în limba latină.
[vapor: rom,, ăbur; alb, ăvul Mikl, Slav, 8, Schuch, Vok. III 51, Gast, Rev. 21, Gast, Grund. 409, Schuch. Vok, şi Gast. Grund, propun* ca . etymon pe. vapor, Mikl. Slav, şi Gast. Rev. nu se pronunţă lămurit. Pentru M. Wort. 21 „amîndouă cuvintele n-au nimic de a face cu latinul1 vapor, Cuvîntul romînesc e; înprumutat din albaneza". Cuvîntul albanez însuş e considerat de'Mi Wort.- ca băştinaş],	•*
veriehum: rom. venin; âlb. vărer M, Wort. 470, Mikl. Slav. 9, Schuch, Vok. III 50, Şaîn. 295, Gast, Rev, 352.	!
venire: rom. vin; alb. vin M. Lat. 820, M.Wort. 473, ver: rom. vără; alb. verâ M, Lat. 809, M. Wort. 466;, •Mikl; Slăv,. 9, Schuch,’Voki III 50, Gasţ Rev. 355, Şaîn. 295.
; >r'versărer: vram. 'vărs; alb, vărsâî inundez' Mi- Wort, 470, Mikl. Slav. 9.
-_,verws:‘ 101», viers; alb. viers vers M. Wort, 475, vesîca: rom, beşică; alb. măsikâ M, Lat 817, M, Wort 276, Gast. Rev. 22, :	^
vicinus: rom. vecin; alb. ftsin M.Lat, 809, M. Wort 107.
.?vidUus; vidud:1 rom, văduv, - văduvă; alb, ve M, Lat,
"■ -■ ' "	.	:42
§ 319-320.
809,	M, Wort, 465, După Jokl Unt. 51-52 cuvîntul albanez e băştinaş.
viridis: rom. verde; alb. verfr galbăn M. Lat. 809, M. Wort. 466.
virtus: rom, virtute; alb, vărtut M, Lat, 811, M. Wort. 471, Mikl. Slav. 9, Schuch. Vok. III 50, Şaîn; 295.
[vitellus: rom.	viţel;	alb, vits Schuch.	Vok. III 51. Cuvîntul albanez însă	are cu	totul altă origine	şi	e băştinaş, M.
Wort, 476],
*vitaleus: rom, vătuiă; alb, ftulă, ftuîă, vătulă, vâtul M. Wort. 113, Puşcarîu Etymologisches Worterbuch No 1867. După Weigand XVI Jahresbericht 230 cuvîntul romîn e înprumutat din albaneza, iar cel albanez ar fi un derivat din alb, vîet an şi ar însemna de	fapt „animal de	un	an, Jăhrling11.
Ar trebui numai în	asemenea caz să existe	în	albaneza vreun
sufix derivativ -til’> -uleu, -uliu, şi un asemenea sufix albanez nu există. Fireşte că ar trebui apoi ca derivarea să fi avut loc pe vremea cînd -e- din primitivul albanez *r 7- nu se diftongase încă.	.	„
. I ' ■
§ 320. La unele cuvinte sînt numai etyma latineşti înrudite.
{ *ailenire: rom.’ alin.
lenire: alb. gheg lănoî M. Wort, 244, M. Wort. şi Helbig 49 consideră fără motiv cuvîntul albanez ca înprumutat din italiana, lenire. alvina: rom, albină.
?*alvetta: alb, bletă (M. Wort,.39) M. ImL VI, 121. După Jokl Unt. 289-296 cuvîntul albanez ar fi>latin *melletum. caper: alb. tsepăr M. Lat. 807, M. Wort. 223. capra: rom. căprâ.	'
caries: albi tsere, tseră Kopfgrind, chelbe M. Wort. 223. carius: rom. cană.
. ?*excariare: rom.;::>zgîriă 'Puşcariu.'în Zeitschrift fur rOma-nişche Philologie XXVIII, 687. Neprobabil, vezi Meyer-Liibke Romanisches etymologisches Worterbuch No 1726. Pascu La-teinische Elemente im Rumănischen 267 propune ca etymon latin *scabilare>scabere.
I *cauca: alb. kokă Kopf, Hinterschădel M. Wort. 165.
\ ,. caucus: rom. cduc. •
k-J *cerasînum :\alb. ts'ărsi M. Lat. .815, M. Wort. 225.
\ cerasium: rom. cireşă.
§ 320.	659
{ *coagulorium: alb. kluar M. Wort. 193. \ coagulum: rom. chîag.
[debeo: alb. dua M. Wort. 76; Cuvîntul albanez e băştinaş după Jokl Ind. XXXVII, 102],
*debitare: alb. dătoî M. Wort. 66.	_
*debitorius: rom. dator.
*debitura: alb. dătără M, Lat. 811, M.Wort. 66. dulcis: rom, dulce.
*dulculus : alb. nălkură, ndulkură, dunkără M. Wort.
313.
{ durare: alb, durol, dăroî M. Lat. 813, M.Wort. 77. \ indurare: rom. îndur. facula: rom. făclie, făchie, fachlu. *flacula > facula contaminat cu flamma :. rom. flăcără. *flaca: alb. flăkă Flamme M, Wort. 107,.
* falei nea: albi fătts'inâ falcă; Kinnbacken Mi Wort; 102. falx: rom; falcă: Gast. Rev. 29 şi Şaîn. 294 socot că etymon al cuvintelor romîn. şi albanez ar fi formica: rom. furnică.
?formicula: alb. d-ănegută M. Wort. 89;? gallinaceus: rom. găinăţ.
*gallinatia: alb. gălăsă (M. Wort, 122) Ped; Zeit. XXXIII, 539.
hiberna : rom. îărnă.
{
{ : *hibernîmm : alb; vărrl M.: Wort. 471,.
hirundo: alb. diitănduse, dătănduse; M. Wort, 59, *hirundula orî- *hirundinella: rom; rîndunică. innovare: rom. înoesc. renovare: alb, arnol, rănoi, anăroi M.Wort. 16, insignire: rom; însemn.
insignia: alb. sână, gheg seîă, Zeichen, Narbe, Orden, Strahl (M. Wort. 40.1')? Baric 99.
ire: vechîu romîn //tzw-mergem'Psaltirea şcheîanăî ed, Bianu pag, 516, ed. Candrea pag. 328;
praeire: alb. prin, gheg pri merg. înainte, gehe voran M. Wort 353, Forma, albaneză e curioază, ne-am aştepta- la^pn/z, prii. Pe -de altă parte forma> ghegă\ pri- ar proba căi- -n aparţine la radical,
languere: alb, lăngdl, lănguerM.,Wort 244:< (Existăm dacoromîn tfnjesc Puşcariu Etymologischeş Worterbuch Not982 1). languidus: rom. lînged. languor: rom. lungo ăre. Şaîn, 294,
660
§ 320.
( lutum Thon,-Lehin : tom., lut.	r
J luteum: alb. lutsă Schmutz, Kot M. Wort. 251. După ( Vasmer 48 alb. lutsă">lutum.
[ machina; alb. mokără piatră de moară M. Lat. 807,.' | M. Wort. 285.	.;
machinare: rom. măcin.
[mehsa: rom. măsa.	;	:	.
mensalis: alb. măsătă langes schmales.Tischtuch, Tisch,. Gastmahl M. Wort. 276. Din cauză că; 5 n-a devenit 5 Vasmer 44 derivă cuvîntul albanez din neogrec (j.sodXa cu.acelaş înţeles],
<• musca: tom. muscă.
I	*musconia: alb, muskdnă M, Wort. 280.
*nepota (presupusul nepoia din C. I. L. III 3173, citat de M, L, Lat, 1040, e în realitate nepotilla, după cum s-a corectat în CM. L. III 8877): rom, nepoătă.
-	?hepotia: alb, mbesă (M. Wort. 264) Ped. Zeit. XXXVI, 308, După Jokl Unt; 17, 27 cuvîntul albanez a băştinaş, [nupta: rom. nuntă.
*nuptia: alb. niise nevastă tînără, noră, cumnată M. Wort,.
312.	Insă după Ped, Zeit. XXXVI, 279, 283, 339 şi Ped,: Ind, V, 34 cuvîntul albanez e băştinaş], otus: alb, ut'M, Wort, 460 *otulus: vechîu romîn uture. H. Cuv, 1309. fofa/ws este.1 unul din cuvintele care la baza limbii romîne au avut pe o pre-' făcut în u. Vezî § 240 No 63.
pallia: alb, p^/ă'Mitgift M. Wort.318,:■ palliola: rom, păîoără Puşcarîu Etymologisches Worterbuch No 1247,	'v-'	.	:
f , par: alb. par M, Lat, 807, M, Wort, 321, paricula: îom/păreche/	.	,
[ pausare: alb, pusoî M, Lat,; 817,. M. Wort. 359.. M.
I	Wort. fără motiv consideră cuvîntul ca de origine italiană,; posare (citeşte pozare). Tot aşa. Helbig 77,	’j
paiisum: rom. păosr ■■■
■y'':pulla:-*a\b. piilă găină'M;. Lat. 811,: M. Wort., 356.
■■ ^piiltina:	alb. pulizâ Hiihnerlaus > ?pullina-\-	-ză:{Mvj
Wort. 356)	Vasmer 54,	■	:	.:•••	,	,	j
\ *pulleus:	rom. puîu. '	. .	'	' •	: " o	V
f' ^rădica-:'	alb.- rrikâ ridiche :M,	Worţ .	365.
\ radicina: rom. rădăcină.	.	.. : : . . . .
§ 320.
661
*rama: rom, ram > *rămă. ram nu-î ramus, din care trebuia să iasă răm. Tot aşa rămură nu*i *ramula, din care trebuia să îasă rămură, ci, după cum a observat deja Tiktin Worterbuch (dar fără să arăte vreun motiv), o formaţie analogică după pluralul de relativ recentă dată rămurî.
ramus: alb. răm M. Wort. 364. r rete: alb, rîetă M, Lat, 808, M. Wort. 364.
\ *retella: rom, reţea.
j sacculus: alb. kăkut M. Lat. 813, M.Wort. 377.
\	. saccus: rom, sac.
t	Umor: alb, tmer M. Lat. 813,	M.Wort.	431.
\	timeo: rom. tem.
■	[*totanus: alb. tără M. Lat. 808, M, Wort. 429. Contestat de Spitzer 331], totus: rom, tot.
iri toto: alb, doi, „de fel“ pentru a întări negarea M, -Wort, 72,	*	..
( [tremo: alb, trămp M, Lat, 814, M- Wort, 436, După <Ped. Krit, 211 cuvîntul albanez e autohton,
(	tremulo: rom. tremur].
i	truncus: alb, trunk M. Lat,	811,	M.	Wort,	438.
I	trunculus: rom, trunchîu.
( turtur: alb. turtul M. Lat. 811, M.Wort, 453.
I	turturilla: rom. turtureă.
*vapa: alb, văpă M.Wort. 463 : : *vapalia: rom. văpăe. Puşcariu Etymologisches Worterbuch No 1855.
*vescidus: rom. veşted Mikl. Slav, 9, Schuch, Vok. III -51, 165, Mikl, B. Conson, II 85.
vescus: alb. vesk M. Lat. 809, M. Wort. 468, vetus: alb. vîetără M. Wort, 476, j	veteranus: rom. bătrin.
I	vetulus: rom. vechîu.
Îvigilare: rom. veghez.
mane-\-vigil: alb. mnil Jokl, Makedonisch-Griechisch-Albanisches, în Indogermanische Forschungen XLIV, 27. virga: rom. vărgă.
virgarius: alb. vărgăr, ţap, harmasar M. Lat. 813, M. Wort. 470. Alături este o formă vărgără, care după M. Wort. e un derivat din romînul vărgă, ceîa ce nu-î probabil.
662
§ 320-321-322.
virgo: alb. virdzir Jungfrau M. Alb. IV No 733, văr-dzări virginitate > virgo M. Wort. 470.
*virgula: vechîu romîn orî vărgură orî (prin influinţa sufixului -ură) vărgură (accentul nesigur), astăzi izolat în numele de plantă vergură (adecă văr-?) învâlită {accentul nu-î sigur) nigella damascena L,, cheveux de Venus, Braut in Haa-ren, Jungfer im Griinen, Panţu Plantele sub chica voinicului. Mikl. Slav. 9, Gast. Rev, 352.
*visculum: alb. vestulă cleîu pentru prins păsări, Vogel-leim M. Wort, 468. Forma cuvîntuluî albanez e curioază. Ea presupune un *vistlum, *vistulum, care e greu de admis, pentrucă în latina populară e obişnuită schimbarea luî tl în cl, îar acea a luî cl în tl e necunoscută. viscum: rom. vâsc.
§ 321. Din aceste 376*) cuvinte latineşti şi latineşti populare (sigure—pănă acum!—sînt 353, iar 23 sînt îndoîoase), dintre care 330 se găsesc şi în albaneza, îar 46 au în albaneza reprezentante înrudite, aparţin numaî dialectului dacoromînesc următoarele 77: admissarius, aeramen, amita, angelus, asper, assula, augustus, avunculus, balbus, belua, braca, buba-lus, calendarius, cannata, *capitare, capo, capreolus, ci-cada, cichorium, circare, cogitare, computare, cors, culmea (După Dunărea, revistă şti inţif i c o - literară, Septembre-De-cembre 1923 pag. 125, se găseşte şi în macedoromîn, lă Hă-liche,' în Thessalia: culmă „culme de deal, munte“), *curtiare, damnare, damnum, deramare, desiderare, *directare, facula, fasciola, festus, fossatum, fructus, gamba, gens, hospi-tare, invitare, lab rusca, laurus, laus, lavatura, Unea, lun-ter, magister, marathrium, miserere, natura, pacare,pas-sus, pax, pensare, *pettia, poeaitere, pungere, salvia, secretos, sessus, similare, sputare, status, stratum, tenda, tristis, vadum, versus,—*allenire, caucus, indurare, *otu~ lus, palliola, pausum, *retella, trunculus, turturilla, * virgula.
• I •.................
§ 322. Pe următoarele 19 cuvinte latineşti şi latineşti populare (sigure—pănă acum !—sînt 17, iar 2 sînt îndoîoase) le
*) Toate numerele date de mine trebuesc luate cu aproximaţie de cîteva în plus orî în minus. Acest lucru este-dela sine înţeles şi scuzabil. Sper însă că adeseori ele sînt exacte.
§ 322.
663
posed în comun limba albaneză şi dialectul macedoromîn, dar lipsesc în dacoromîn,
castanea: mr. cistină, megl. căstgnă; alb. kăstenă, găs-tenă M. Wort. 191.
cicer: mr. ţeăţire; alb. tsikărâ M. Wort. 226. consobrinus: mr. cusurin; alb. kusări M.Wort. 218. corpus: megl. corp; alb. gheg korp M.Wort. 200. M. Wort. şi Helbig 38 consideră fără motiv cuvîntul albanez ca de origine italiană, corpo.
ficus : mr. hie, megl. ic; alb. fik M. Wort. 104. furnus: mr. furnii, megl. furnâ; aVo. furr M. Wort. 114.
Pgarrire: mr. gărăscu, a ciripi asurzitor, despre paseri,
G.	Pascu în Arhiva Iaşi XVI, 323; alb. garris, schreien wie ein Esel, M. Wort. 120.? După Baric 54 cuvîntul albanez ar fi băştinaş.
gaudere: mr. gîudescu.
*gaudiare: alb. găzoî M.Wort. 120.
(Aicî aparţine poate dacoromînul guduri*gaudulare ?) [grumulus: mr. griimur; alb, gr umili M.Wort. 132. Din cauză că ă n-a devenit u M. Wort. (şi tot aşa Helbig 44) susţine că cuvîntul albanez ar fi înprumutat din italiana, gru-molo. Este însă prea mare deosebirea de înţeles între cuvîntul albanez, care înseamnă „grămadă", Haufen, şi între cel italian, care înseamnă „ciocanul curechiului, ciocanul unei marole", das Innerste vom Kohl, vom Salat; învremece cuvintele romîn şi albanez au acelaş înţeles, şi anume un înţeles care a rămas aproape, identic cu acel al originalului latin, care însemna „ein Erdhăufchen, ein Hugelchen". înprumutat din romînă cuvîntul albanez îarăş nu poate fi (Vezi argumentarea de sub *mula). Pentru aceia este probabil că cuvîntul albanez a fost numaî influinţat de cel romînesc, cum admite Capidan 475].
meridiare: mr. amiridz, megl. mirindz (Acest din urmă e contaminat cu merenda, merendare, care s-au păstrat în mr. şi megl. mirindi timpul de pela toacă, mr. mirindedzu mînînc pela toacă, dr. merinde); alb. mărdzeî M. Wort. 274.
?*mula: mr. amură „foîosul la stomahul de oae" Dalametra; alb., mută Magen, Laab M. Wort. 289. Dupăcum probează vechîu francez muie stomah, francez franche mulle Lab-magen, u era lung. Pentru aceia U din cuvîntul albanez prezintă dificultăţi; dacă mula ar fi vechîu în limba albaneză, ar trebui să sune astăzi mută, iar de înprumut din romîneşte nu
664
§ 322.
poate îi vorba, pentrucă înprumutul ar fi trebuit să aibă loc pe vremea cînd -/- intervocalic romînesc nu se prefăcuse în -r-, iar . această alunecare de sunet romînească este străveche, şi ă din cuvîntul albanez ar fi prin urmare şi el străvechîu, şi ar fi trebuit să se prefacă, chiar de s-ar admite înprumutul din romîneşte, în u. Trebue să se admită decî că cuvîntul albanez e înprumutat din neogreaca, \ioo\a, stomah. Bulgarul mura caillette e sigur înprumutat din romînă. In alte limbi cuvîntul se maî găseşte numaî în dialectul italian istrian şi în neoslovenă; Vezî Meyer-Liibke Etymologisches Worterbuch No 5724.
noverca: mr. năîărcă, neărcă; alb, nerkă M. Wort. 313. ordo: mr. urdin brazdă, şirurile dela urzeală, megl. urdin brazdă, rînd; alb. urtăr ordin,	poruncă M. Wort.	458,	ordo
este unul din cuvintele care la	baza	limbii romîne	au avut pe
6 prefăcut în ii. Vezi § 240 No 63,
orfanus: mr. oărfîn; alb. vârf ără M. Wort. 463. serra: mr. sără (megl. şără un fel de brodărie?); alb. sărră M. Wort. 400.
| *solanum: alb. sulă loc	expus	la soare, M.	Wort.	419.
<	*solînum: mr. sur in loc	expus	la soare, pe	care-1	bate
(soarele, megl, surin acelaş înţeles.,
spissus: -mr. spes „des" din punct de videre al spaţiului; alb. spesă „des", din punct de videre al timpului M. Wort. 413,
stylus: mr. stur stîlp P. B, .423; alb. stuf Săule M. Wort. 419. M. Wort. consideră pe nedrept cuvîntul. albanez ca de origine neogreacă. Ambele cuvinte, şi cel romînesc, şi cel albanez, trimet la vechiul grec otoXoc cu o lung şi trebuesc considerate mai degrabă ca elemente vechi greceşti decît ca latine, deoarece în cuvîntul latinesc înprumutat din greceşte sty-lus y avea valoarea orî de i orî de ă, după cum se constată şi din reflexele lui din limbile romanice (Vezi Meyer-Liibke E-tymologisches Worterbuch Nos 8260, 8340), După Passow Hanâ-worterbuch der griechischen Sprache sub .gzoXoq latinul stylus, stllus ar fi înprumutat din vreo formă veche eolică otuXoc ori ozokoc. După Walde Lateinisches etymologisches Worterbuch latinul stilus nici n-ar fi înprumutat din greaca, ci ar fi băştinaş latinesc,
şulfur: mr. şcl’ifur; alb. sfsufur M. Wort. 411.
, vomer: mr. voineră; alb, gheg umb, um Pflugschar.M. Wort. 457. Cuvîntul. romînesc este atestat numaî de Kavallio-
§ 322-323.
665
tis : „uvvt, po(j.Epcf., PŢisŢia11. Gustav Meyer, Albanesische Stu-tien IV pag. 117 traduce cuvintele grec, macedoromîn şi albanez greşit cu Pllugsterz. In realitate, dupăcum cuvîntul neogrec ovv'i arată, cuvintele romînesc vdmeră şi albanez vîeîă înseamnă Pflugschar, soc, fierul lat al plugului, adecă au înţelesul latinului vomer. Pentru albanezul vîeîă, care iarăş numai din Kavalliotis este cunoscut, vezi Jokl. Unt. 134. Adevărata pronunţare a cuvîntuluî macedoromîn trebue să fie vdămeră.
§ 323. Următoarele 272 cuvinte (sigure—pănă acum!— sînt 216, iar 56 sînt îndoioase) se găsesc în limba' albaneză, dar lipsesc limbiî romîneştî.
abiegnus: vdze M. Wort. 471.
[ablevare: bleî M.Wort. 39. Contestat de Jokl 45, Ped. Krit. IXj 211],
accipiter: tsift M. Lat. 818, M.Wort. 226.
?acucula (Corpus glossariorum III, 36843): dzălpărcf>ff-■cucula pani M. Lat. 816, M. Wort. 143.?
aestimare: tsmoî M. Lat. 817, M.Wort. 416. aetas: îetă M. Lat. 808, M.Wort. 163. După Vasmer 23 cuvîntul albanez ar putea fi băştinaş.
? *affinare: afâroî M. Wort. 3. Contestat de Jokl 103 şi de Baric 21.
alterare: ndăroî M. Wort. 300. amicus: mik M. Lat. 809, M. Wort. 278, anguilla: ndzălă M, Wort. 308. anulla: nulă Jokl Unt. 40.
[*apetta: bletă M. Lat. 818, M.Wort. 39. Retractat de M. Ind. VI, 121].
arca: ârkă M. Lat. 807, M.Wort. 15.
?aviarium: gheg vlă M. Lat. .812, M. Wort. 476.? [barbus: belbîtsâ M. Wort. 32. Contestat de Vasmer 7], benedicere: bekoî M. Lat. 816, M.Wort. 31, [*beslana: gheg stână M. Wort. 415. După Jokl Unt. 246 -250 cuvîntul albanez este băştinaş]. bestia: bisă M. Wort, 38.,
?*betula: :kbetlă<*bletă<.bletăză M.Wort. 39.?
binarius: binăr M. Lat. 807, M. Wort, 37.
*boreanus: mură M. Lat, 816, M. Wort. 42. *brachiule: brăl M. Wort. 49. Ped, Zeit. XXXIII, 537 propune pe *brachiullus.
666
§ 323,
brisa: bărsi M. Wort. 34.
bubulcus: buîk M. Lat. 816, M. Wort 53.
bulla: bulă M. Wort, 53.
[*bullana: mâţă M. Wort. 53. Contestat de Ped. Zeit, XXXIII, 539].
. [*bulluca: butungă (nu bulungă, cum scrie M. Wort.) M. Wort. 53. Contestat de Ped. Zeit. XXXIII, 539], burgus: burk, articulat burgu M. Wort. 54.
?*bursînum: buttsi, articulat buttstri M. Wort. 52. ?caducus orî *caddcus: kets M. Alb. V, 85? Ped. Zeit.
XXXVI,	327.?	-
calcaria: kăltsere, M.Lat. 807, 811, M. Wort. 186. calix: tselts M.Lat. 815, M.Wort. 221. capessere: kafsoî (M. Wort. 176) M. L. Lat. 1055. M, Wort. propune latin *capsare.
[*capitiare: kapărtsei M. Wort. 175. Contestat de Spitzer 323],
?*capovertere: kapăroiî (M. Wort. 175) Spitzer 323.? ?cardella (Corpus glossariorum V, 353,.M): gheg rrube M. Wort. 367? Indoios după Ped, Zeit. XXXIII, 539. Cuvîntul albanez e băştinaş după Jokl Unt, 219.
?*carputiare: kăpus M. Wort. 187.—M. L. Lat. 1056 propune pe *caputio— După Spitzer 324 cuvîntul albanez ar putea îi băştinaş,
cathedra: gheg karrigă M. Lat. 812, M. Wort. 169. Pcausa: kăfsă .M. Lat. 811, M. Wort, 166. In Neugrie-chische Studien III, 29 Gustav Meyer propune ca etymon al albanezului căfsă pe lat, capsa şi-şî retractează prima etimologie, [*cedrulatiea şi *cedralina: dătănă, bălănă, dălină M. Wort. 65. Contestat de Vasmer 9 şi de Jokl. Unt. 191], ?centrum: tsăndră M. Wort. 225.? centum: tsint M. Lat. 815, M. Wort. 227. chersydrus: kutsedră (M. Wort. 219) M. Ind, VI, 106.
; christi natale: kărsăndelă M. Wort. 189, Ped, Zeit, XXXIII, 539.
clarare: tsăroi M. Wort. 220* După Puşcarîu Zeitschrift fiir romanische Philologie XXVIII, 687 cuvîntul:albanez_ar_ fi deri- . vat din caries.
?*clavanus, *clavaneus, *clavanea: tsă, articulat tsări; tsă, articulat ts'ăîa, Nudelwalger, rundes Teigbrett (M. Wort. 224) Vasmer 34.
§ 323,
667
*cocceum: kots'e M. Wort 194.
*cocceus: kuts’ M. Lat. 810, M, Wort 210, coccum: kok M.Wort. 194,
Pcollare: kulărM.Lat 813, M, Wort. 212. După M. Wort. şi Helbig 21 cuvîntul albanez ar fi înprumutat din italiana, collare. Motivul e că nu s-a prefăcut ă în e, dar nu-î hotărîtor.
columba: kulumbri M.Wort,212">colum.ba. ?commercium: kumerts' vamă M. Lat, 815, M.Wort 213. După M. Wort. ar fi un înprumut din neogreaca, %oo(j.ep%i vamă. Din punct de videre fonetic nu e nicîun motiv pentru a admite aceasta,
consilium: ksită, kăsită M. Lat. 817, M. Wort. 208, consolare: ngusuloî M. Wort. 307. contrarius: kundrelă M.Wort 214,
*contrastarius: kandărstăr M. Wort. 214. convertere: kâd-eî M. Wort, 185.
?*corialia: kurăle M.Wort 209,?
*coriatum: guîătă M.Wort. 209. corium: kiia M, Wort. 209, creare: krioî M. Wort. 206,
[crinalis: rrăîă M. Wort 372,? Contestat de Ped, Zeit. XXXIII, 538],
crispus: *kresp<ikrespărdî M. Wort. 205,
Pculleus: kulă hernia M. Wort, 212, Vasmer propune maî degrabă înprumut din vechea bulgară, kîla hernia, pentrucă se potriveşte maî bine înţelesul, fără ca sunetul să prezinte vreo dificultate, deoarece se găsesc în albaneza exemple de vechîu bulgar / (xi)<iz.
culmus: kulm M.Wort. 213.
cunctari: kundoî M. Wort. 214.
cuprum: ts'ipră M. Lat. 811, M, Wort 228,
Pdaemon: gheg dîemăn M. Lat 808, M. Wort, 69. Contestat de Jokl, Altmakedonisch-Griechisch-Albanisches, în Indo-germanische Forschungen XLIV, 13.
*de colea re: gheg dăkoi M. Wort, 65,
[*deliberare:- dălir M, Wort. 247, Contestat de Ped. Krit IXj 211].
?*depositare: dăstoî M. Wort. 66. Spitzer'318 ar propune un derivat din italian tosto.
desiderium: dăsir M. Wort. 66.
668
§ 323.
diabolus: dial M. Lat. 816, M. Wort. 69.—E însă, ca şi în limbile romanice, un cuvînt relativ nou, după cum probează neafricatizarea lui dl.
?*discarpere orî *excarpere: skărpă M. Wort. 407.? [*disvelare: alb. dzbuldî M. Wort. 267, Ped. Zeit. XXXIII, 538. Vezî vallum la elementele latineşti comune, § 319]. donare: durdi, Mrdî M. Lat. 816, M. Wort. 87. ductus: duts’ M. Wort. 77. ecclesia: ts'isă M. Lat. 817, M. Wort. 228. elegium: lidze M.Lat. 809, M. Wort. 245. episcopus: upesk, upeskup M.Lat. 809, M. Wort. 458. ervilla: rrălă M. Wort. 376. evangelium: undzil M. Lat. 809, M. Wort: 457. examen: alb. gheg sSmă stup Jokl Unt. 286, [*excallare: skatoî M. Wort, 407. Contestat de Ped. Zeit, XXXIII, 539, şi de Jokl 80].
[excipere: sts'ipoî M. Wort. 411. DupăTreimer Ind. XXXV cuvîntul albanez e băştinaş],
[excitare: ts'is, ts'it, tsoi, tsuai M, Wort. 228, 448. Contestat de Treimer 341].
?*excovo-: zdzuîă (M, Wort. 484) Jokl Unt. 286. [*expeditare: spătdî M. Lat. 819, M. Wort. 414. Contestat de Spitzer 330]:
?*exquaternare: skatrdî (M. Wort. 305) Spitzer 325.? Contestat de Baric 60.
[extrudere: strufr M. Lat. 811, M. Wort. 301. Contestat de Ped. Krit. 212].
?*extus: îăstă M. Wort. 161 cu îndoială.?
[exungere: săaî M. Wort. 419. Contestat de Spitzer 331]. [exvigilare: zdzoî, dzdzuaî M. Lat. 818, M. Wort. 332, Contestat de Ped. Zeit. XXXIII, 547].
?fabarium: Merră, fîeră. M. Wort. 91. Contestat de Baric 15.
fabella: fîălă M.Lat. 808, M. Wort. 106.
fabrica: fărkă M. Lat. 818, M. Wort. 99.
fabulare: flas M. Wort. 106.
falco: gheg falkue M.Lat. 810, M. Wort. 98. . ■
fallere: făleî M. Wort. 98. famulus: fămul M. Wort. 99.
fatum: fat M.Lat. 806, M-Wort. 100. .
[favilla: frăngit, făngtt M. Wort. 90. Contestat de Ped. Zeit. XXXIII, 538],
§ 323,	669
femur: ftămbrâ M.Lat. 817, M. Wort. 89.
?ferire: %-er M.Wort. 89.?
[ferula: ferrlă M. Wort. 102. Contestat de Ped. Zeit. XXXIII, 537],	,
*filicaria: fier, făer, Mer M. Lat. 817, M. Wort. 106., fistulare: fruskuliî'M. Wort. 112. .
[fiare: /M,M. Wort. 107. Contestat de Ped. Zeit. XXXIII, 545]. ; v. ;
. ?,fletus,: lot M. Lat. 809, M. Wort. 249,? Contestat de JokUnd, XXXVI; 151.
[flumen: lumă M.Lat. 811, M.Wort. 251, Contestat de Jokl 51].
[fornix: fătits M.Wort. 102. Contestat de Ped. Zeit: XXXIII, 539]. ,
[*fragminare: Mrrmoi M.<Wort 90, Contestat de Treimer 376]..	V
[*frigilinum: fărli, făli, fii M. Wort. 103. Contestat de JoJd, Altmakedonisch-Griechisch-AIbanisches, în Indogermanische Forschungen XLIV, 31],
,.,;,?fulica : &ălăză M. Lat. 817, M. Wort. 89. Contestat de Baric 10.
■i;1*fiircata: furată Ped.. 41n, Jokl. 107.	.
?*fuscinianum: fusnănă M.Wort. 106.?
^2?,făsum \ (participiul \:M-:.fundo):.: făsă M. Wort. 115.? Puţiniprobabil din; cauza, lui d neprefăcut în u. . ^\\f-gtilatirid:'kăMdi'M. Wort.'-169.	^	:
gallus: dzel M.Lat 807, .'M.Wort. 138,	,	:
gauditim t ’>gas. M. .Lat 816, M. Wort Î20. glis:'dzeriM 'jiWvrt;'138, ./ \	^ •	’
gracilis:, grei> M. ■ Wort. 129.. ■ ”	.
■■[grtiiidi$:::\0hdâK"M; Lat, 80.8, M. Wort 365. Contestat der Jokl 74].;,^ 1 1 i .;	r ^	,	V:	.	;
•	-r'.. '.igrex,grifâ,) ’igridzierMi 'Lat 816, M. Wort 130; ' .
?gunna: gănă M. Lat, 811, M. Wort. 134. M. Wort.: consideră fără motiv cuvîntul ca de origine^ ni^diogreacă ori neogreacă, youva.	».
r.:i?'guttd: gătit-M’‘ LatJ. Slly	136.'	M. Wort.
consideră fără motiv cuvîntul ca înprumutat din sîrbeşte, hasta:'hâstă M. Lat' .807, M. Wort. 151:; :*.• hastile: stîiă M.; Wort;i 416^ ’	^
hebdomas : lavă .M; Wort .162, .. •/ f ' ■	-
670
§ 323.
?honos : nder M. Lat. 810, M. Wort. 298. Contestat de Treimer Zeit. 402.
ilex: ilts’ M.Lat. 815, M. Wort; 158.
[imperans: perăndi M. Wort. 328. Cuvîntul albanez e autohton după Pedersen la Baric 124],
?incidere: ts'ii M. Wort. 226.?
*indictare: dăftâi M.Lat. 818, M. Wort. 64. indulgere: ndălei, ndăîeî M.Lat. 821, M. Wort. 299. ?infans orî infantia: fantsăk das Junge von Tieren. Jokl, Altmakedonisch-Griechisch-Albanisches, în Indogermanische Forschungen XLIV, 55.
infernum: gheg ferr M. Wort. 101. Helbig 91 propune fără motiv origine italiană, itiferno.	*
ingratus: ngrat M. Lat. 806, M. Wort. 306. inimicus: armik M. Lat. 809, M. Wort. 12.
[initiare: tiis (M. Wort. 310) M. Alb. IV, 21. Contes-at de Baric 63],
?*inquaternare: ngatăroi (M. Wort. 305) Spitzer 325.? Contestat de Baric 60.
[*ititrudere: tidrâfr M. Wort, 301. Contestat de Ped; Krit. IX! 212].
fintus: ndă M. Wort. 299. Contestat de Pedl Krit. IXZ 213].
[*invelare: mbuloî M. Wort. 267, Ped, Zeit, XXXIII, 538, Vezî vallum la elementele latineşti comune, § 319].
' *invernalia:mărrdia.[M. Wort; 471) Jokl UnL 265, M. Wort. propusese pe hibernale.
*	invidiate: mdzoî M. Lafe 816, M. Wort. 268; ?*itiare: etsăî M. Wort. 97. Contestat de Baric 18.
?jejuniuni: u M. Lat. 811, M. Wort. 455.?
? junctura: dzumtură M, Lat. 818, M. Wort. M3, După M.Lat. cuvîntul albanez ar fi înprumutat din romîneşte,pentrucă grupul net e dezvoltat după firea, limbii romîne, nu; după a celei albaneze. ,
*labracus: lăbrik M. Wort. 233. Hacanum: lăkăr M. Wort. 236.
[lacerta: ■ hârhîe M. Wort. 147, Contestat de Jokl Ind.
XXXVII,	110].	r
? lacuna+lagoena: lâts'er M. Wort: 234.? lapathum: lepîâtă M; Wotb 241.. latinus: gheg lătin M. Lat, 809, M. Wort; 238>
§ 323.
671
laureus: lai (M. Wort. 235) Baric 46. laxa: lăfsă M. Lat. 818, M. Wort. 234.
. leo: gheg luă- M.Lat. 810, M. Wort. 249. liber adîectiv: Ur M.Lat. 816, M. Wort. 247. liberare: lirâi M. Wort. 247.
?*Ubrlnum: bli, articulat bliri M. Wort. 40.?
[lilium: lule M. Wort. 250. Contestat de Treimer 352]. lima: limă M. Lat. 809, M. Wort. 247. limare: limâi M. Wort. 247.
[Umax: lumăts'e M. Wort. 251? Contestat de Baric 48]. ?linere: lueî M. Wort. 251.? lucerna: luts'erră M.Lat. 813, M. Wort. 250. ludere: luai M. Wort. 248.
[*macca: măngâ M. Wort. 259 (cu n epentetic de recentă dată). Contestat de Jokl, Altmakedonisch-Griechisch-Alba-nisches, în Indogermanische Forschungen XLIV, 25].
?maccus: mekă (M. Wort. 268) Baric 55.?
?majus luna: mai M. Wort. 255. E probabil însă că, ■după cum în romîneşte, tot aşa în albaneza cuvîntul e înprumutat din altă limbă, de pildă din neogreacă.
maledicere: matkâi M.Lat. 816, M, Wort. 256. *malitiare: maltsdhem M. Wort. 256.
*malleaneus: gheg vâlâiă M. Wort. 274, Ped. Zeit. XXXIII, 540.
malleolus: gheg mă noi M. Wort. 274. malum: mal M. Wort. 256, Ped. Zeit. XXXIII, 536. *mancare: măngoi M.Lat. 818, M. Wort. 273. *mancînus: mândzără M.Lat. 818, M. Wort. 273. [mantilia: mandile M. Wort. 258. După Ped. Zeit. XXXIII, 540 cuvîntul albanez e înprumutat din italiana].
. ; [manualia: manăle M. Wort. 258. Contestat de Ped. :Zeit. XXXIII, 540],
*maritatio: martesă Ped. Zeit. XXXVI, 308; medicare: măkâi, koi M. Wort. 282.
*medicaster: măgăstăr Salbei Jokl Unt. 211-213. medicus: miek M. Lat. 816, M. Wort. 282.	'	'
meditare: meitâi Jokl-111.
[*mellitiare: măltsâi M. Wort. 281. Băştinaş după Jokl TJnt. 287-288].	_, „	.	'
?*merulanea: mălănă Schwarzamsel M. Wort. 271, mă-lână Ped. Zeit. XXXIII, 537. După Vasmer 42 cuvîntul e băş-
672
§ 323,
tinaş, derivat dintr-un radical analog grecului ţJieXav-: pasărea a fost numită după coloarea eî, aşa după cum şi în vechea germană nordică aceîaş pasăre este numită cu un cuvînt care a însemnat „cea peste tot neagră".
ministrare: marstdî Jokl Zeit. 233. miraculum: mrekută M. Wort. 288. missa: mesă M.Wort. 270, molere: blual M, Wort, 40. molinum: muţi M.Lat, 809, M. Wort. 289. ?momentum: mănt M. Wort; 274.? monacus: murk Jokl, Altmakedonisch-Griechisch-Alba-nisches, în Indogermanische Forschungen XLIV, 39.
mortalia: mortală, murtăîă M. Lat. 813, M. Wort. 287. mulcere: mulkoî, mălkdî M. Wort. 289. mulus: mut M, Wort. 295>
*nappa: năpă M. Wort. 297,	:
*nodunculus: nănts M.Wort. 302.
, * nov aste r: nostrâ (M. Wort. 311) Jokl Unt; 212,
• ?nubecula: ndzets M.Wort, 308.?
[nunquam: nângă, nuk M, Wort, 304. Contestat de Ped^ Krit. IXx 213],
?nutricula:ndrikută moaşă, Hebamme M. Lat. 818, M.. Wort. 301, M. Wort. propune, din cauza înţelesului/ pe * maţii cula.
oblata: blătă M. Lat, 813, M. Wort, 38.
. *oblătorius orî *oblatitorius: blatătuar, gheg mlatâr M.Lat. 818, M.Wort, 38.
oleaster: alb. gheg v o ster Rainweide Jokl, Unt. 209-21L. oleum: val, val M.Lat, 810, M. Wort, 462. oliva: uli M, Lat. 813,. M.Wort. 457.
': '*6livastru-: utăstră, utăstărwilder Oelbaura, Olivenart mit. kleinen Friichten (M.Wort. 457) Jokl Unt. 210-211, După M.Wort, etymon.ar fi oleaster.
opera: vepră M. Lat, 810, M,. Wort. 466, pactare (Corpus , glossăriorum	III, 458, 7-9):	paitdl	M~
Lat.	818, M.Wort.	319.	' .	.
pala: pătă M. Wort. .319. - .
*pahticarium: panderă M, Wort. 320. panusrpă M.	Lat. 807, M.	Wort.	331.	' .	.
1 ' parabola: prălă M. Lat.- 816, M. Wort. 350.
•	'	parare: puroi,	mburoî''Jokl.	112;	/ .	v;	—
§ 323.
673
?parma: alb. părmză'>parma^--ză (M. Wort. 322) Vasmer 48.
. paucus: păkă M. Lat.. 811, M. Wort. 318. paulus: paloî Jokl 112.
*peraramentum: parmăndă M. Wort, 322.
[percellere: părtselă M. Wort. 225? Contestat de Ped. Zeit, XXXIII, 538].
*petramen: bărMm M. Wort. 34. phaseolus: gheg frasăle M, Wort. 111. pignus: penk M. Wort. 327. pigritari: părtdî M. Lat. 813, M. Wort. 334,
[pila: pilă M. Wort. 337. Contestat de Ped. Zeit, XXXIII, 538].
*pistarium: ster M. Wort. 415.
[*pletus: plot M. Lat. 809, M. Wort. 345. După M. Wort. cuvîntul albanez e autohton].
*plicina: pătsi M. Wort. 331,
[podium: pod oberes Stockwerk Jokl 113. Cuvîntul albanez însă, ca şi romînescul pod, e slavul podul] porro: po M. Lat. 810, M. Wort. 346. porrum: porr M. Wort. 348.
[postea: pdstâ M.Lat. 817, M, Wort, 349. Contestat-de Ped. Krit. 1^ 213],
potestas: pustet M. Lat. 807, M. Wort. 359, princeps: gheg prints M. Wwt. 353. publicus: ptikă M. Wort. 356, puppis: pupă M. Wort. 357.
[qua hora: kur- M. Wort. 215. Contestat de Ped. Zeit, XXXVI, 317].
Prallus: rrălă M.Lat. 814, M. Wort. 372. Ped. Zeit. XXXIII, 539 dă etimologiea rarus.
rapa: repă M.Lat. 807, M. Wort. 363. ratio: arăsue, arăsen M.Lat. 815, M. Wort, 14.
?referre : rrăfeî M. Wort. 373. H. Cuv. I, 302 compară romînul răfuesc.
regulus: redz M. Wort. 362.
restis: rriestă (M. Wort 374) Jokl Ind. XXXVI, 147,
rhombus: rump M. Wort. 370.
ricinus: gheg rritsăn M. Wort. 374.
rosalia: rsăiă M. Wort. 369.
rotiila: rrâfulâ M. Lat. 810, M. Wort. 375.
43
674	§	323-
*rotulare: rrukuloî M.Lat. 813, M. Wort. 375.
?rudis: rruM M. Wort. 370. Contestat de Baric 90. ?*rugalis: rungăiă M. Wort. 376. ruinare (Corpus glossariorum IV, 531, 57): rrăndî M. Wort. 374.
*rusculus: ruskul M. Wort. 371. saburra: sur M. Wort. 420. sacrare: săkrdî M. Lat. 816, M.Wort. 403. saeculum: sekul M. Lat. 808, M. Wort. 401. salvare: sălboî M.Lat. 818, M.Wort. 403. sanare: sâroî M. Lat. 816, M.Wort. 405. [sanguisuga: susună M. Lat. 816, M. Wort. 420. Contestat de Treimer 339].
sarmentum: gheg sermende M. Wort. 402.
*sedicare: sikoi, săkoi M. Wort. 405.
*semare: sâmoî M. Wort. 404.
[sequi: skoi M. Wort. 408. Contestat de Jokl 80]. ?sica: %-ikă M. Lat. 809, M. Wort. 90. Indoîos după Treimer Zeit. 402.
[*signitare:, sămtoi M.Wort. 401. Contestat de Spitzer 328].
?silphium: serp M.Wort. 402.?
*similatura: sămbâltură M, Lat. 811, M. Wort. 404. situla (latin popular sicla Corpus glossariorum V,. 514n): setse (M.Wort. 401) Jokl Unt. 102. M.Wort. derivă fără motiv din italian secchia,
soca: sokâ M. Wort. 412.
solea: solă M.Lat. 810, M.Wort. 412.
?*soltare: solă M.Wort. 412.? solum: gheg suăl M. Wort. 412. spartum: spărlă M.Wort. 413. spatula: spătulă M. Lat. 817, M. Wort. 403. ?spelaeum: speţă M. Wort. 391. ? Ped. Zeit. XXXIII, 537. sperare: spăreî M. Lat. 817, M. Wort. 414. *spinaceum: spinăts’ M.Lat. 815, M.Wort. 390 (Probabil de origine ghegă, altfel nu se explică -n-). spirare: spiră>spirare M.Wort. 414. spiritus: spirt M. Wort. 414. . spleneticum: spretkă, gheg spănetkă M.Wort. 413. sporta: sportă M.Lat. 817, M. Wort. 414.
Psterilis: stîerră M. Lat. 815, M. Wort. 416. După M. Wort. cuvîntul ar fi autohton.?
§ 323.
675
stilus: stllă M. Wort. 416. -i- din cuvîntul albanez provine din -e-~> -i, nu din vreun i al cuvîntuluî stilus, cum presupune M. Wort. , căcî /"din stilus era scurt.
?stiva: sti Jokl Unt. 136. In ce priveşte pe 5 neprefăcut în s spune Jokl Unt. 136-137 că se poate ca în unele .dialecte albaneze să nu se fi prefăcut 5 în s în grupuri de consonante.
susurrare: săsăris M. Wort. 405. symbolum: sămbăt M. Wort. 404. taenia: tenă M. Wort. 427.
?tegula: tîegulâ M. "Wort. 431.? temo: tomiia M. Lat. 810, M. Wort. 426. tentare: tăndoi M. Wort. 429. terme motus: termek M. Lai 810, M. Wort. 427. terebellus (Corpus glossariorum V, 396, 41): tundă M. Wort. 452.
*terriola: truat M. Wort. 438.
*testimoniare: desmoî M.Wort. 64.	•
[tetrao: drănă M.Wort, 74. Contestat de Spitzer 319]. ţinea: tenă M. Wort, 427. torculum: tork M. Wort. 433. trabs: tra M. Lat, 807, M. Wort. 433. tradare : traitoî M. Lat, 818, M. Wort. 434. [tradere: trăgoî M. Wort. 436, Contestat de Jokl 114], trajedorium: taftăr M.Wort. 421.,
. ?*transmediare: trazdî M. Wort. 435.? trifurcuş: tărfurk M.Wort, 114. *trimensanum: tărsărâ M.Wort, 430.
? trivium: trevă M. Wort. 353, Vasmer 53. truda: trâftâ M. Lat. 818, M, Wort. 437. tumba: ttimbă M.Wort. 452.
[tundere: tunt M.Lat. 820, M. Wort. 452. Contestat de Ped. Krit. IXZ 211, Jokl 91].
turpis : turp M. Lat. 811, M. Wort. 453. upupa: pupă M. Wort. 357.
*upupula: puplă M, Wort. 357, Ped. Zeit. XXXIII, 538, ?*utrinum: turi M. Wort. 452. ?
[*vaditus: *vătâ M. Wort. 468.? Contestat de Ped. Krit. IXx 212].:
vaiere: văiei M. Wort..469. velarium: lăvere M.Wort. 244.
676
§ 323-324.
veritas: vărtetă M.Lat. 807, M. Wort. 470. ?*versire: fsiî (M. Wort. 277) Ped. Zeit. XXXVI, 309.? ?*versitio: gheg sis (M.Wort. 277) Ped. Zeit. XXXVI, 309;? ?*v:ertia: vertsă Streichbrett, Flosse (M. Wort. 467) Jokl Unt. 137-140.
vescere: usts’eî M.Wort. 459. vestigare: văzgoi M.Lat. 812, M.Wort. 471. via: vi, vilă M.Lat. 809, M. Wort. 471.
[vicus: vik M, Lat. 809, M. Wort. 472. Contestat de Jokl 96],
?vipera: nepărkă, nepkără M.Wort 303.? visitare: văstoi M'Lat. 815, M. Wort. 471, vitium: ves M. Wort. 467.
*vittula: vetută (M.Wort, 469) Spitzer 333. voluntas: vutnete, vutundete M. Lat, 807, M. Wort. 479, § 324, Din cele 330 cuvinte, care se găsesc în dialectul dacoromîn şi în limba albaneză, lipsesc celorlalte limbî romanice următoarele 17 ; capitina, *excurtare, *experlavare, *flutu-lare, horrere, hospitium, *indirectare, judicatum, mani-, care, *marathrium, miserere, natura, *paganire, pervigi-lare, spodium, *surdire, *vituleus.
Din cuvintele, care se găsesc cu reprezentante înrudite în dialectul dacoromîn (46) şi în limba albaneză (43), lipsesc celorlalte limbî romanice următoarele 31, dintre care 11 aparţin limbiî romîne şi 20 celei albaneze: alb. falvetta, rom, alvinar alb. *cauca, alb. *cerasinum, alb, *‘coagulorium, alb, ca-per, alb. * debitare, alb, 'kdebitura, alb. *dulculus, alb. *fal-cinea, alb. *gallinatia, alb, *hiberninum, rom. innovare, rom. languidus, rom. languor, alb. luteum, alb, otus, rom. - *o~ tulus, rom., palliolum, alb. pallium, rom. pausum, alb. prae-ire, rom. *retella, alb, sacculus, rom. *vapalia, rom. *ves-cidus, alb. vescus, alb. vigilia, alb. virgarius, rom. * virgula, alb. *visculum.
Din cele 19 cuvinte, care se găsesc în dialectul macedoromîn şi în limba albaneză, lipsesc celorlalte limbî romanice următoarele 4 noverca,-or/anus, alb. *gaudiare, rom. ^soli num.
Din, cele 272 cuvinte:/ care sfe găsesc în limba' albaneză şi lipsesc limbii romîneştî, lipsesc tuturor limbilor romanice următoarele 106: abiegnus, accipiter, *affinare, anulla, avi-arium, binarius, *b o re anus, ^brachiule-, *bursinum, cadu-
§ 324-325.
677
.cus, capessere, *capovertere, cardella, *carputiare, cen-trum, chersydrus, christi natale, clarare, *cocceum, *coc-ceus, consolare, contrarius, *contrastarius, convertere, *corialia, *coriatum, culleus, cunctari, daemon, *decoleare, *depositare, *discarpere, elegium, evangelium, *excovo-, *exquaternare, *extus, fabarium, fletus, *furcata, fu-.sum, hastile, incidere, ingratus, *inquaternare, Hnver-nalia, *invidiare, *itiare, jejunium, *lacanum, tagoena, *librinum, lude re, luteum, *malitiare, *malleaneus, *man-■cinus, *maritatio, *medicaster, meditare, *merulanea, momentani, *nodunculus, *novaster, nubecula, nutricula, *o-■blatorius, *olivastru-, pactare, *panticarium, panus, pau-lus, *peraramentum, *petramen, *pistarium, *plicina, qua hora, rallus, rapa, referre, regulus, rotula, *rugalis,*rus-.culus, .sica, silphium, *similatura, spelaeum, *spinaceum, spira re, spleneticum, susur rare, symbolum, taenia, tentare, Herriola, *testimoniare, Hransmediare, Hrimensanum, *upupula, *utrinum, velarium, *versire, *versitio, *vertia, vescere.
- "■	:	I	:	.	.	-	„
§ 325. C. In prefaţa volumului II al dicţionarului său pag. XIII Cihac spune: „In ale mele elemente latine în limba romînă [Primul volum al dicţionarului] şi în opera de faţă am indicat aproximativ 500 cuvinte latineşti, pe care le posede limba albaneză, şi care sînt identice cu cuvintele corespunzătoare ro-jnîne". Cihac mai spune tot acolo că limba albaneză posede în comun cu limba romînă 1000 cuvinte slave, 300 cuvinte turceşti, 280 cuvinte greceşti moderne şi 20 ori 25 cuvinte ungureşti, *şi că lista detaliată are s-o publice mai tîrziu. Apoi adauge: „Această circumstanţă, de sigur foarte remarcabilă, nu poate fi întîmplătoare, mai ales în ce priveşte elementele latine, care au suferit în amîndouă limbile o schimbare de înţeles aproape analoagă". Iar în M. Wort. pag. IX spune Gustav Meyer : „Din aproape 5140 cuvinte titluri, pe care le cuprinde dicţionarul meu, am constatat că 1420 sînt de origine romanică, 540 de origine^slavăj 1180 de origine turcească, 840 de origine neogreacă. Numai pentru 400 am putut admite cu oarecare siguranţă o provenienţă băştinaşă veche indogermană. La 730 n-am putut să dau de capăt originii". ..
Cum că cuvintele de origine latină, care sînt comune limbii romîne şi limbii albaneze, sînt mai multe decît cele înşirate de mine
678
§ 325-326.
(395), şi că cuvintele albaneze de origine latină sînt mai multe decît cele înşirate de mine (664), este probabil, pentrucă mi-a fost cu neputinţă să culeg tot materialul; macarcă tendinţă accentuată există dela Gustav Meyer încoace de a tot şterge din materialul lexical albanez pe care acel învăţat îl socotise de origine latină, iar nu de a-1 adăogi. Prea mare deosebire însă între cifrele găsite de mine şi cele reale nu cred să fie. Din cele „aproximativ" 500'cuvinte ale luî Cihac trebuesc sigur scăzute multe. Iar dacă (procedînd, fireşte, foarte aproximativ*) din cele 1420 cuvinte albaneze date ca de origine romanică de Gustav Meyer scădem pe cele 1006, pe care Helbig le consideră ca de origine italiană, ar maî rămînea ca de origine romanică neitaliană, Aed aproximativ latină, numaî 414! (Cu 250 maî puţine de cît cele înşirate de mine!).
Cred, prin urmare, că materialul lexical adunat de mine mai sus este suficient, pentrucă pe baza luî să poată cineva trage niscai eventuale concluzii cu privire la raporturile etnice şi istorice dintre Romîni şi'Albanejî,
§ 326. Constatăm următoatele,
1.	Numărul cuvintelor latineşti din limba albaneză este mare. Dacă luăm ca bază cifrele date de Gustav Meyer pentru cuvintele titluri (pentru .cele băştinaşe şi pentru cele de origine dubioasă), cuvintele latineşti de mine constatate constituesc a opta parte din tezaurul lexical al limbiî aceşteia. Chiar în caz cînd cuvintele de origine dubioasă ar fi toate băştinaşe, încă numărul elementului băştinaş n-ar fi decît aproape de două ori maî mare decît acel al elementului latin numai de mine notat. Este probabil însă că o bună parte din cuvintele de origine dubioasă
*) Procedarea e foarte aproximativă din mai multe puncte de videre. Maî întîîu alt ceva sînt; cuvintele titluri din M.Wort.şi alt ceva sînt cuvintele luî Helbig: un cuvînt titlu cuprinde adesea un grup de cuvinte; Apoî nici etimologiile luî; Helbig şi nici acele ale lui .Gustav. Meyer nu sînt toate juste. Cum că în mod arbitrar hotărăşte Helbig adcseaori că cutare cuvînt albanez e de origine italiană, am constatat în; listele stabilite de" mine maî sus. Iar pentru lipsa de temem, cu care Gustav Meyer hotărăşte cîteodată că cutare cuvînt albanez' e de origine -romanică, voîu da : un singur . exemplul r Albanezii! ; rfa/naYsa,,tocmagî", Nudeln, Mir Wort; 451 c derivat de Gustav Meyer din cuvintele romanice,(sicilian, calabrez, piemonlez, .provensal) turna, tomar tumo, ţumazzu, care toate înseamnă brînză. Cuvîntul albanez însă nu-î altceva’ decît turcul (curat_ furie) iut-măg espece de vermicelle taille en carre Zenkw^ 256 b,. de. unde şi romînul tocmagi.	n
§ 326.
679
nu aparţine la fondul străvechiu naţional albanez şi că acest din urmă trebue să fi întrecînd cu foarte puţin Ia număr elementul latinesc. Ambele aceste elemente lexicale vechi însă au fost copleşite de un enorm material străin, italian, slav, neogrec, turc. Copleşirea prin elemente străine a fost tot aşa de mare ca acea care a avut loc în dialectul dacoromîn, unde, dacă luăm drept justă statistica	lui Cihac (Dictionnaire II	pag.	VIII), elementul
latin constitue	o cincime din vocabular,	în vreme ce în	albaneza elementul	băştinaş înpreună cu cel latin	constituesc	apro-
ximativ ceva mai mult decît o cincime.
2.	Dintre cuvintele latineşti ale limbii albaneze mai mult mult de o treime nu se găsesc în limba romînă.
3.	Dintre cuvintele latineşti, care se găsesc, orî aceleaş (330), ori înrudite (46 romîneştî, 43 albaneze), şi în dialectul dacoromîn şi în limba albaneză, lipsesc celorlalte limbi romanice
48.	Aceste 48 se repartizează astfel: 17 se găsesc în amîndouă limbile, 11 se găsesc în limba romînă, 20 se găsesc în limba albaneză,
4.	Dintre cuvintele latineşti, care se găsesc în limba albaneză şi lipsesc limbii romîneştî (272), lipsesc tuturor limbilor romanice 106.
5.	Cuvintele latineşti comune limbilor romînă şi albaneză se găsesc în maî mare număr pe terenul dacoromîn decît pe terenul celorlalte dialecte, şi anume aproximativ cu o cincime.
6.	Multe din cuvintele latineşti prezintă aceîaş dezvoltare fonetică (maî rar morfologică), proprie limbilor romînă şi albaneză, care nu se explică prin alunecarea de sunet obişnuită din aceste limbi şi care în alte limbi romanice nu se întîlneşte. In privinţa aceasta diferiţi învăţaţi au procedat adesea în mod precipitat, şi au notat pretinse particularităţi de asemenea natură, care în realitate nu există. In catalogul de maî la vale astfel de particularităţi nereale sînt. închise în; parentez cu observarea că nu prezintă nimic remarcabil.
aprilis Gast. Rev. 27, Căderea luî a-,
[assula Mikl. Slav. 8, Gast. Rev. 21. Nimic remarcabil], [avunculas Schuch. Vok; III 51. Nimic remarcabil]. [*brotacus Gast.’ Rev. 24. Nimic remarcabil], ' ' : . [bruscus Mikl. Slav.8; Gast. Rev. 24, Şaîn; 293V Nimic remarcabil];	•	\
[caballus MM. S\av. 10, Schuch. Vok, 111^51, Gast. Rev, 24, Gast. Grund. -409. Nimic remarcabil],	::
680
§ 326.
[cambiare Gast. Rev, 350. Nimic remarcabil],
[*canepis Gast. Rev, 25, Nimic remarcabil].
[capitina Gast. Rev. 25, Nimic remarcabil].
[cerebrum H, Cuv. I 274. Pentru Hasdeu cuvintele romîn şi albanez n-au a face cu latinul cerebrum, ci albanezul krie e autohton, iar romînul crier este derivat din albanezul krie prin -re „ca din spina—spina-re“! Nimic remarcabil,]. [cicada Gast. Rev. 30. Nimic remarcabil].
[cicuta Gast. Rev. 28. Nimic remarcabil].
[cingulum Gast. Rev. 26, Cuvîntul romînesc, dar nu şi cel albanez, are la bază un *clinga. Nimic remarcabil],
[civitas Gast. Rev. 26. Nimic remarcabil].
[clarus Gast. Rev, 26. Nimic remarcabil], coagulum. Pentru ambele limbi este la bază *clagum. [compater Schuch. Vok. III 51, Gast. Rev. 28. Nimic remarcabil].
consocer Schuch. Vok, III 51, Gast. Rev. 29. Pentru ambele limbi este la bază *conscru.
[coxa Gast. Rev. 27, Nimic remarcabil].
[cubitus Gast. Rev. 28. Nimic remarcabil],
[curtus Gast. Rev. 351. Nimic remarcabil].
[ericius Mikl. Slav. 8. Nimic remarcabil].
. [fexstirpus Gast,"Rev. 351. Nimic remarcabil],
[fascia Gast. Rev. 29. Nimic remarcabil]*
[februăriusGast. Rev. 27. Nimic remarcabil]:
[ffilianus Gast. Rev. 29. -Nimic remarcabil].
; :[*flutulare Gast. Rev. 30/ Nimic remarcabil].
[hostis Gast. Rev. 348. Pentru Gaster remarcabil este cuvîntul romînesc oştire, al cărui -re nu s-ar* putea explica decît prin -ri din cuvîntul albanez ustărl, aşa că romînul oştire ar fi un înprumut din albaneza. Romînul oştire însă este infinitivul verbului, oştesc. Nimic remarcabil].	:
[in alto Schuch. Vok. III 51. ■ Nimic remarcabil].r.-. [jejunare Gast.: Rev. 21. Nimicv remarcabil];)
[labruscaGast. Rev. 345. Nimic remarcabil]. v .v /linum Gast; Rev. 3.45. Nimic' remarcabil]. :	;
[lucta Mikl. Slav. 10. Nimic remarcabil]. ' i: v.: v [lunter Mikl Slav. .10, Gast. Rev. 346. .Nimic remarcabil], [masculus Gast. Rev. 347. Nimic remarcabil].
[*oţulus. Ii.' Cuv. I 309. Pentru Hasdeu romînul uture e autohton.. Nimic remarcabil]. ; i; ,	.h;
§ 326.
681
*pagatiire Gast. Rev.	349.	La bază	pentru	ambele limbi
•este un *panganire cu ti	epentetic.
[palumbus Schuch. Vok. III 51. Nimic remarcabil].
/palus Gast, Rev. 355, Şaîn. 295. Nimic remarcabil]. [*pitsicare Gast. Rev. 349. Nimic remarcabil].
[populus plop Mikl. Slav. 10. Nimic remarcabil]. [praebiterMM. Slav. 10, Schuch. Vok. III 51, Gast. Rev. .350. Nimic remarcabil].
*scantillia Gast. Rev.	351.	In ambele limbi	aceîaş	influenţare a luî scintilla din partea	verbului	excandere şi	aceîaş
•derivare prin -ia. Singura deosebire e că *scantîllia dela baza cuvîntuluî romîn a avut t scurt, îar *scantillia dela baza cuvîntuluî albanez a avut t lung.
*scantilliare. In ambele limbi aceîaş înlocuire a luî scin-////d/'e printr-un derivat din *scantillia.
sclavus. Cuvîntul slav, vechîu bulgar, Slovkninu, numele etnic al Slavilor, apare cu radicalul sc/- în izvoarele greceşti şi latineşti din răsărit, unde are înţelesul etnic de <S/flV (Caeşarius de Nazianz, a doua jumătate a secolului IV: 'ZvXo.fjrlvoi, vezî :§ 82 No 10 fine; Procopius, secolul VI, de pildă De bello gotthico III, 13, 14 :	; Iordanis, secolul VI, Get. V,
34, 35: Sclaveni, Rom. 388: Sclavini)* şi cu radicalele, scl-, si- în izvoarele apusene, unde are înţelesul de rob (sclavus în documente din secolul IX, la Ducange; slavus într-un document din anul 939, la Ducange). In răsărit sc/- se: explică priii firea limbiî romîneştî şi a celei albaneze, vezi § 311 No 32a. In apus scl- nu se poate explica prin firea limbilor romanice, vezi Meyer-Lubke, Grammatik der romanischen Sprachen, 1, § 18: Pentru apus "deci scl- diri acest cuvînt ori este un fenomen -german, cum admite Meyer-Liibke Ia locul citat, ori este un import din răsărit, dela Romanii din răsărit, adecă dela Romînî, careafi fost dintre ,toţi Romanii acei care mai întîîu, mai îndelungata vreme/ şi în; mai'mare măsură, :au venit- şi: au fost în contact cu Slavii. La răsărit cuvîntul sclavus e un cuvînt propriii romînesc . şi' albanez. î J	v	•- : \
ofscloppus. Gast.i Grund;: 409/ In ambele limbî ac'elaş. .prefix &X- cădăogit lâ cprimiţivul-cloppuss Prefixul a fost luat dela *excloppare<rom. şchîopez, a\h. stscpâî, irancez ecloper. ts :	scoria. In ambele limbî aceîaş schimbare a lui sc în zg
şi; a luî^/Tfeîn -ră. :Această= schimbare-este analoagă* aceleia care a avut loc în scabies. Decît numai, învremece la scabics
682
§ 326.
schimbarea sc<Czg a avut loc şi pe alte teritorii romanice (vecine de altfel cu teritoriul balcanic, Abruzzo şi Friul), la scoria ea a avut loc numai la Romîni şi Albaneji. Nu este nicîo trebuinţă de a presupune că cuvîntul romînesc ar fi înprumu-mutat, orî din albaneza, ori din bulgara, Zgura, cum vrea Puşcarîu Etymologisches Worterbuch No 1556 (Pentru o din sco-ria<.u vezî § 240 No 63). SCO are, care există la Moţi (Vezi Puşcarîu locul citat), şi e reprezentantul direct al lui scoria, e numai un dublet al Iui zgără: învremece pe marea majoritate a teritoriului romînesc (dacoromîn zgură, macedoromîn zgură, istroromîn Zgură) aveau loc schimbările sc<zg, 6<Cu, pe un mic teritoriu al romînimii se păstra scoria fără schimbare.
spodium. In ambele limbi aceîaş prefacere cu totul anormală a luî o în u. Presupunerea din M. Wort. cum că cuvîntul romînesc ar fi înprumutat din albaneza este arbitrară.
*stancus. Pentru ambele limbi a fost la bază *stangus. ncCng numai în albaneza s-ar explica.
[torta Gast. Rev. 355, Gaster vorbeşte de romînul turtă ■■> torta (pentru care vezi Meyer-Liibke Etymologisches Worterbuch No 8802), pe care-1 pune în legătură cu un albanez turta „orice lucru rotund’*, citat după Miklosich Albanische Forschungen II, 67 (La locul citat însă se găseşte cuvîntul albanez tdrtă, pe care Miklosich îl dă după Hahn). Nimic remarcabil].
[vesica Gast. Rev» 22; Nimic remarcabil], l*virgula Mikl. Slav. 9, Gast. Rev. 352. Nimic remarcabil]»
7.	Multe din cuvintele latineşti prezintă aceîaş dezvoltare semasiologică, proprie limbilor romînă şi albaneză şi care în alte limbi romanice nu se întîlneşte; Pretinse particularităţi de asemenea natură,: care în realitate hu există, notate de diferiţi învăţaţi sînt închise în parentez cu observarea că nu prezintăni-mic remarcabil.	v,	;
; Andreas Gast. Rev; 27. In: ambele limbi numele sfîntuluî Andreii^ care ie sărbătorit: la 30 Noembre, a? devenit numele lunii-Decembre/:
[bruma Mikl. Slav, 8, Schuch. Vok. III 51. Aceîaş dezvoltare de înţeles, Reif, frimas, gelee blanche,; se găseşte şi pe alt i teritoriu ' romanic; • Meyer-Liibke;' Etymologisches ^Worterbuch No 1335;-Nimic remarcabil],,	;;i	î	r 'v . v ;
bucca Mikl. Slav, 9. In ambele limbi s^ar fi dezvoltat un înţeles analog- în felîul acela că albanezul bukă înseamnă pîne, iar romînul bucătă~>bucca înseamnă frustum. Insă latinul *buc-
§ 326.
683
cata are reprezentante analoage de înţeles şi în alte limbî romanice. Nimic remarcabil în această privinţă. Maî degrabă s-ar putea găsi o asămănare între romînul bucătă şi albanezul btikă din alt punct de Videre, asupra căruîa a atras atenţiea Puşcariu Etymologisches Worterbuch No 227, anume că pluralul bucăte al romînesculuî bucătă are înţelesul de grîne, cereale.
calendarius Gast. Rev. 27, Şaîn. 294. In ambele limbî s-a dezvoltat înţelesul de „luna Ianuar".
certare Gast. Rev. 25 (unde însă nu se discută înţelesul cuvîntuluî), Sand. Grund. 527. In ambele limbî s-a dezvoltat înţelesul de tadeln, reprimander.
conventam Mikl. Slav. 10, Schuch, Vok, III 50, Gast. Grund, 409* M.Lat. 805, In ambele limbî s-a dezvoltat înţe-leşul de Rede, Wort, parole. •
*curtiare Mikl. Slav, 10, Gast. Rev, 28. In ambele limbî s-ă dezvoltat înţelesul de schonen, epargner, menager.
[direcfus Gast. Rev. 354. înţelesuri analoage s-au dezvoltat şi în alte limbi romanice. Nimic remarcabil].
[dirigere Gast. Rev. 354. Nu s-a dezvoltat acelaş înţeles în ambele limbi!].
draco Mikl. Slav. 9, Schuch. Vok. III 50, Şaîn. 294, M. Lat. 805. In ambele limbi s-â dezvoltat înţelesul de Teufel, diable.
falx Gast. Rev. 29, Şaîn. 294. In ambele limbi s-a dezvoltat acelaş înţeles de Kinnbacken, mâchoire.
[fundaş MikL Slav, 8. înţelesul de adînc, tief, profond, pentru care Miklosich* în ce priveşte limba romînă, citează cuvîntulaftind, l-a dezvoltat fundus şi în alte limbi romanice; Nimic remarcabil].
furca. In ambele limbî s-a dezvoltat înţelesul de Spinn-rocken, quenouille.
[galbinus Mikl. Slav. 9. Nimic remarcabil].
■ ^yfgală-i-Sdhuch,;? Vok. iHI- 50/ Şăin. 294.) înţelesul de Mund, bouche s-a1 dezvoltat şi în alte; limbi romanice; Nimic remar-
horrere Gast. Rev. 355, M. Lat. 805. In ambele limbi s-a dezvoltat acelaş înţeles de hassen, hair.	•	^
■:■■ ■ Idhguor Şaîn. 294. In ambele limbi s-a dezvoltat înţelesul de o boală grea, în romîneşte tifos,: în albaneza Seuche;
maladie contagieuse; j ^ i -i : i ^ ;; v, i..............; ;	' ^
■	Unea. In ambele limbi1 s-a dezvoltat acelaş înţeles de cămeşă.
684	§	326.
[magister Şaîn. 294/ Şăîneanu arată că în vechea romînă măestrie însemna şi cursă, apoi citează din Miklosich Alba-nische Forschungen cuvintele albaneze mastri, mastrim cu înţelesul de dolus. După Gustav Meyer însă din latinul magister derivă albanezele mîestră, mîestr, mîestăr Meister. Maurer, Zimmermann, mîestri cu înţelesul italianului industria (M. Wort. 284), iar albanezele mastroî, maistroî betriige, maistăr Be-triiger, mastrim Betrug îşi au originea în cuvintele italieneşti maestro, maestria, dintre care cel din urmă are şi înţelesul de List, şireclic (M. Wort. 262)].
[mamma Gast. Rev, 355. Nimic remarcabil], mergere Gast. Rev. 355, Gast. Grund. 409. In ambele limbi s-a dezvoltat acelaş înţeles de ire, gehen, aller. Gaster, care nu cunoştea înţelesul de ire al cuvîntului albanez, ci numai pe acel de îndepărtez, compară pe acest din urmă cu înţelesul de ire al cuvîntului romînesc şi le găseşte asămănătoare. mira ri numai în romînă şi în albaneza a păstrat vechiul înţeles.
[musculus Mikl. Slav. 10, Schuch. Vok. III 50, Gast. Rev. 22, Şam. 294. In realitate—dacă am admite că cuvîntul albanez e de origine latină—cuvintele romîn şi albanez s-au dezvoltat foarte deosebit din punct de videre semasiologic:. unul, cel romîn, are înţelesul de muscle şi filet, Musket şi Ruc-kenstiick unter den Knochen, iar celălalt, cel albanez, are înţelesul de epauleş Schulter. Un derivat albanez din musk însă, muskări, are înţelesul de plămîn, poumon, Lunge, destul de îndepărtat şi acesta de înţelesurile cuvîntului romînesc, dar care a dat naştere totuş credinţii cum că ar fi sămănînd limbile romînă şi albaneză din punct de videre al lui musculus, şi încă unei credinţi foarte persistente. S-a nimerit anume că germanul Lungenbraten, în loc să însemneze, după cum ar trebui, friptură de plămîî, înseamnă friptul ăde muşchîu, orî, în limba bucătăriei, muşchîu, filet, şi pe baza acestui cuvînt german Lungenbraten, căre are într-adevăr înţelesul romînesculuî muşchîu,. dar de fel ■ pe acel. al albanezului muskări, iar din punct de videre al primei părţi a compusului samănă—însă numai foarte de departe—cu; albanezul muskări, dar de fel cu romînescul muşchîu, s-a stabilit un quiproquo greu de explicat prin vorbe.Miklosich: ^ muşchi musculus, Lun-genbraten—alb. muscăni[formaghegă] hepar". Schuchardt: „muskări. Lunge—muşchi Lungenbraten"..Gă&ltk::^}î';|ţivîntul:'alb"aitiez are înţelesul de muşchîu şi de plămîî, şi în limba romînă muşchîu
§ 326.
685
are înţelesul de muscle, filet şi bucate gătite de plămîî, Iszer Lexicon". Gaster afirmă neexactităţi însă, căci cuvîntul albanez n-are înţelesul de muşchîu, îar Iszer de bucate gătite de plămîî TM pomeneşte, ci spune următoarele: „muşchîu, der Lttngenbraten, das Lendenstiick", Şăîneanu: „Musculi a produs romîneşte muşchi, care maî are şi sensul de bucate gătite de plămîî; albaneşte muskări însemnează de asemenea muşchi şi plămîî". Neexactităţile lui Gaster au trecut întocmai la Şăineanu. Cel din urmă care maî pomeneşte, probabil cu intenţie, de periculosul Lungenbraten este Gustav Meyer în M. Wort. 294].
orare Gast. Rev. 355, Şaîn. 294. In ambele limbi s-a dezvoltat acelaş înţeles de Gliick wiinschen, feliciter.
[orbus Mikl. Slav. 10, Gast. Rev. 355. Nimic remarcabil]. *paganire Gast, Rev. 349, In ambele limbî s-a dezvoltat •înţelesul'de verunreinigen, souiller.
palus Gast, Rev. 355, Şaîn. 295, Sand. Grund. 527. In ambele limbi s-a dezvoltat înţelesul de Wald, foret.
[pulpa. In ambele limbî s-a dezvoltat înţelesul de Wade. Capidan 453. Tot aşa însă şi în alte limbî romanice.. Nimic remarcabil].
scortea în ambele limbi a dezvoltat înţelesul de covor, secretus. In ambele limbi s-a dezvoltat înţelesul de einsam, ode, solitaire, desert.
selia. In ambele limbi s-a dezvoltat un înţeles analog, în romînă (la plural, şăle) acel de Lenden, reins, în albaneza acel de SchenkeI, cuisse.
sessus Sand. Grund. 527, M. Lat. 805. In ambele limbi s-a dezvoltat • înţelesul de Ebene, plaine.
socius Şaîn, 295. In ambele limbi s-a dezvoltat înţelesul de Gatte, Gemahi, Gattin, Gemahlin, epoux, epouse.
status. In ambele limbi s-a dezvoltat înţelesul de Gestalt, taille, stature.
/sternere. In ambele limbi s-a dezvoltat înţelesul de fac patul: Câpidan 453, Tot aşa deja în latineşte. Nimic remarcabil], tufa Gast. .Rev. 355. In ambele limbi s-a dezvoltat un înţeles, analog, înromînă Gebusch, Strauch, buisson, în albaneza belaubter Zweig, dichtes Laubwerk, rameau touffu, feuillage.
turbare. In ambele limbî s-a dezvoltat acelaş înţeles de wiitend werden, toii Averden, enrager, etre pris de la rage.
unctura Gast; Rev,. 355/^ In ambele; limbi s-a^dezvoltat acelaş înţeles de Speisefett, graisse,	:	:	;
venenum MikL Slav. 9, Schuch, Vok, III 50, Gast, Rev, 352, Şaîn. 295, M, Lat, 805. In ambele limbi s-a dezvoltat acelaş înţeles de Galle, ’fiel.
?ver Mikl, Slav, 9, Schuch, Vok, III 50, Gast, Rev. 355, Şaîn. 295. In ambele limbi s-a dezvoltat înţelesul de Sommer, ete. Se pare însă că şi în altă parte a teritorîuluî romanic s-a dezvoltat acest înţeles. Vezî Meyer-Liibke Etymologisches Worterbuch No 9213 şi Schuch. Vok. III 52.
[ ver sare Mikl, Slav, 9, Nimic remarcabil], vescus Mikl. Slav. 9, Schuch. Vok. III 51, 165. In ambele limbî s-a dezvoltat acelaş înţeles de welk, fane, fletri.
; virtus Mikl. Slav. 9, Schuch. Vok, III 50, Şaîn, 295. In ambele limbi s-a dezvoltat înţelesul de korperliche Kraft, force.
8,	Dintre cuvintele latineşti, care. se găsesc în ambele limbî, sînt unele care prezintă o astfel de dezvoltare fonetică, încît ea nu se poate explica decît prin firea uneia din cele două limbî, astfel că. se impune concluziea că una din limbî trebue să fi înprumutat cuvîntul din ceîalaltă.
a. Dezvoltare fonetică conformă limbii romîneştî; decî cu-vîntul albanez e înprumutat din romîneşte.
*agnelliolus, *agnelliola: albanezele m. miluar, f. mi-
lo	re junger Widder, junges Schaf von ein bis zwei Jahren, f, melore Ziege die noch nicht geworfen hat ;> rom. m. mior (vezî Tiktin Worterbuch), f, mioără, macedoromîn m. mfor, i.ml’oă-râ, după M.Wort. 278,
r battalia: albanezul bătdiă după M, Lat. 811 ar fi înprumutat din italiana, battaglia, îar după M. Wort, 34 ar fi înprumutat din romînă.
bruma: albanezul gheg brum după M. Wort 49 e înprumutat din romîneşte.
cicuta : albanezul kukută, din cauză că nu s-a prefăcut ti m. u e considerat de Capidan 474 ca înprumutat-din. limba romînă.	,! .
cornutus: albanezul kărrută, din cauză că nu s-a prefăcuţi fi în z/ef considerat de Capidan 474 ca înprumutat din limba romînă,;
. [cuppa.Ventm albanezul kupăM. Lat, 811 a , pus etymon cupa, . şi din cauză; că .fi n-a devenit « a; presupus,lin mprumut din romînă; M, Wort; 215 însă; a .pus etymon, (probabil,cel a-devărat) cuppa. şi; a radmis directă descendenţă din; latineşte]',;
:. .eXpdnere;:: albanezul gheg,-:^a/z-după.-Mji.W6rtv:'-.4.15 e înprumutat din romîneşte.	.;
§ 326.
687
Pgrumulas: albanezul grumul după M.Wort. 132 şi Helbig 44 ar ii înprumutat din italiana. Maî degrabă a fost influinţat de cuvîntul romînesc. Vezî discuţiea de supt acest cuvînt mai sus la cuvintele latine comune limbiî albaneze şi dialectului macedoromîn, § 322.
?in alto: albanezul năltâ ar fi înprumutat din romîneşte după M. L, Lat. 1043, pentrucă nu s-a prefăcut, a în e.
?milium: albanezul mei ar fi după Ped, Zeit. XXXIII, 539 înprumutat din romîneşte, Indoîos.
*paganire, paganus: albanezele păgâî, părgâi, pâgără, din cauză că s-a păstrat g intervocalic şi din cauză , că înţelesurile de unrein, Unrat, Schmutz, beschmutze, veranrei-yz/g'e, se potrivesc cu acelea pe care le au reprezentantele macedoromîne ale luî *paganire, paganus (pîngin om rău, crud peste măsură, păcătos, pîngânităte, pîngănedţă murdărie, excrement, pîngănescu mă murdăresc cu ceva, mă spurc) sînt considerate de Capidan 473 ca înprumutate din limba romînă, în special din dialectul macedoromîn.
Pn/ta; .albanezul rută după M.Lat. 811 e înprumutat din j-omîneşte, iar după M.Wort. 371 e înprumutat din italiana ori din sîrba, ruta.	,	.	■
. ?sagitta: din cauză că în cuvîntul albanez sâdzetă g in-iervocalic n-a căzut, macarcă explozivele fonice intervocalice din cuvintele latineşti direct înprumutate din latineşte de limba aî-ibaneză cad, M. L, Lat, 1052 presupune că albanezul sâdzetă ar fi poate un înprumut din limba romînă,
?scutum: Să fie cuvîntul albanez gheg stsut, stsut o con-iaminaţie între albanezul * stsut şi romînul scut? Vezi discuţiea' de sub cuvîntul scutum.
? unctura: albanezul undurâ după. . M. Lat, 818 ar prezenta grupul net dezvoltat după firea limbii romîne, nu după a •celei albaneze (după firea limbii albaneze nct<.nt, it: sanctus ..Csăiit, gheg seît; *strinctus<.strent, gheg streît), şi. prin urmare i,este bănuială că ,ar ;fi înprumutat:' din romîneşte-*.;M. Wort. 461, însă nu mai pomeneşte nimic despre aceasta, Toată ceîalaltă dezvoltare a cuvîntuluî albanez prezintă atît: de mult •caracterul, unui cuvînt direct latinesc,. încît înprumutul .-din rpmî-ueşte e foarte puţin> probabil '. undurâ a rezultat în sînul însuş al limbiii albanez din	Undură.; Şi apoi pronunţarea * undurâ
■este într-adevăr conformă realităţii ? Trebue fină ureche pentru .a deosebi peUndurâ de ufiăurăl'777
688
§ 326.
? alb. dzumtuiă^iunctura. M. Lat. 818 face asupra a-cestui cuvînt exact aceîaş observaţie ca asupra luî iindără, M, Wort. 143 repetă că dezvoltarea grupului net este cea romî-nească, Măcarcă între chipul cum s-a dezvoltat net în acest cuvînt şi acel obişnuit albanez este mai mare deosebirea decît la undură, totuş aşa de mult în dezvoltarea celorlalte sunete se manifestează firea de element direct latin, încît cred că admiterea, unui înprumut din romîneşte este exclusă. In limba romînă iunc-tura nu există,
? alb, kăde sigur nu*î latinul cadus, pentrucă ar fi trebuit să dispară d intervocalic, M. Lat. 807 presupune înprumut or£ din romînăcădă,ori din sîrba, kada. M. Wort. 164 admite înprumut din sîrba. Cuvîntul romînesc însuş este latinul cadus, cum admite Puşcarîu Etymologisches Worterbuch No 250, orî de origine slavă, cum admite Tiktin Worterbuch (vechîu bulgar kadî)? Este imposibil de hotărît.
?alb. kăsolă după M. Lat. 807 ar fi înprumutat din romî-neşte, căsoăe, îar după M, Wort. 190 ar fi probabil un latin. *casellum, schimbat prin influinţa sufixului -olus în *casdlum.. Pe albanezul kăsolă l-a pus în legătură cu romînul căsoae în-tîiu Cihac Dictionnaire I 45, iar M. Lat, dă lui căsoae etymon *casolla. căsoăe este însă^ccsă-f- -oăe. E foarte puţin probabil ca să fie cuvînţul albanez înprumutuat din romîneşte, alb. kupsore, kleine Schiissel Jokl Unt. 143, ar fi după Jokl Unt. înprumutat din romîneşte (cupşoără), Probabil,,
? alb. lemnă, Garnwinde, Haspel Jokl Unt. 142, ar fi după. Jokl Unt. înprumutat din romîneşte (lemn):
alb. săpătă, Beii, hache, săcure M. Wort. 382; Cuvîntul latin popular şi de origine obscură^sappa (După Scheler Ia Diez. Etymologisches Worterbuch pag, 752 apare [cu ce înţeles?] în Isidorus şi, cu înţelesul de rastrum, în glosele amploniane e-diţiea Oehler [In ediţiea Goetz a acestor glose din Corpus glos-săriorum - cUvîntul lipseşte]] se găseşte în; romînă, sapă,'şi; în alte limbî romanice, unde apare orî cu S- (francez sape, cu înţelesul, între altele, de secere mică, Kleine Sichel; friulan săpe sapă), orî cu ts (italian' iăppa, sapă; Hacke; retoroman obwaldic zappa; sapă,Hacke), apoî în neogreaca {zCarl, sapă; pioche). In albaneza cuvîntul nu poate fi direct \sXmw\ sappă; pentrucă ar fi treWt să^se prefacă5 5Mni’5> şi fiindcă' din ;ita« liana orî din greaca înprumutat nu poate fi, pentrucă atunci ar
§ 326.
689
fi trebuit să sune tsăpă, trebue să fie înprumutat din romîneşte. Element albanez în cuvînt este probabil -ătă, care s-a întrodus, poate, dupăcum presupune Vasmer 55, prin analogiea cuvîntu-lui albanez lopătă, lopată, Schaufel M. Wort. 248.
alb. serposet es wird Abend, înserează M. Wort. 381 • După M. Wort. e de origine romîneascsoarele apune, însă indirect, prin mijlocirea neogrecului Goopoo'itcbvec, es wird Abend, înserează, aorist ooopooitooGe, care acesta provine direct din romîneşte.
?alb. skuter Oberhirt M.Wort. 389 ar fi după M.Wort. neogrec oy.oozepic, care nu ştiu ce însemnează, iar după Capidan 472 ar fi romînul scutăr Oberhirt. Romînul scutăr însuş poate fi ori latin scutarius ori vechîu bulgar skotarî pecua-rius:>vechîu bulgar skotă pecus.
? alb. stok Holluhder după M. Lat. 811 ar fi înprumutat din romîneşte, soosabucus. După M, Wort. 417 însă „cuvîntul albanez^ nu poate deriva din latina nici într-un chip, chiar dacă s-ar admite înprumut din. romîneşte* rămîn încă. dificultăţi care nu- se pot înlătura".
■	; [alb. tsă după M. Lat. 815 şi M. Wort. 218 este înprumutat din romîneşte, coquid, După Ped. Zeit,. XXXVI, 328 el este băştinaş albanez].
[alb. vărgâr unverschnittener Bock oder Hengst M./Wort. 470 ar fi după M.Wort. un derivat albanez din cuvîntul romînesc (dacoromîn) vărgă. Foarte neprobabil].
(3. Dezvoltare fonetică conformă limbii albaneze; deci cuvîntul romînesc e înprumutat din albaneza.
[rom. alerg în mod cu totul arbitrar e considerat de Gast. Rev. 31 ca înprumutat din albaneza, largâi îndepărtez M. Wort. 238. Cuvîntul romînesc e foarte probabil ~>*allargare (Vezi Puşcariu Etymologisches Worterbuch No 61), îar cel albanez un derivat imediat din lărgă~>largus]. . -	.
[rom. frăsăn. Că ar putea fi de origine albaneză, e nu^ mai o absurdă presupunere din M. Wort. 111. Vezi fraxinus sub § 319]/
[rom. sat. S-ar putea presupune că e de origine, albaneză numai în caz cînd la bază ar fi *massatumîntrucît însă e-tymon fossatum e tot atît de probabil, admiterea unui înprumut din albaneză e cu totul arbitrară; Vezlfossatum sub § 319].
44
690
§ 326.
?rom. birsă, birţă Griessăule, Scharbaum, Sechholz, Kol-terholz (Tiktin Worterbuch) ar fi după Jokl Unt. 140-141 înprumutat din albaneza: alb. vertsă Streichbrett>latin *vertia.
rom. dacoromîn Ide ad. f., sur, alb cu negru, grau, gris, despre lîna oilor, macedoromîn laîu m., lae f., ad., negru; alb. lai, acelaş înţeles ca în dacoromîn, „von Schafen mit schwarzen und weissen Haaren“ M.Wort. 235. După M. Wort. originea cuvîntuluî este obscură. Baric 46 însă arată în mod convingător că şi din punct de videre al înţelesului şi din acel al sunetelor cuvîntul albanez s-a putut dezvolta din latin laureus. In asemenea caz cuvîntul romînesc, care evident este acelaş cu cel albanez, este sigur înprumutat din albaneza, căcî prin alunecarea sunetului romînească' din laureus nu putea să iasă laîu. Cred că este numai o întîmplătoare coincidenţă de sunete între cuvintele romînesc şi albanez şi între enigmaticul laius, cuvînt mediolatin (vezi Ducange) întrebuinţat de cîţîva scriitori din Gallia din seculele VI, VII cu înţelesul unei colori (gris? cenuşiu? albastru ?) şi cu etymon necunoscut (Să nu fie cumva ==*blaius =mediolatinele blavius, bloius albastru ^german blau?). Pentru Ţiceloiu în Zeitschrift fiir romanische Philologie XXXVIII pag. 485-490 cuvintele romîn şi albanez ar fi = acest mediolatin laius. Pentru C. Diculescu, Dacia romană în oglinda inscripţiilor,
I,	pag. 441 (în Dacoromania IV) cuvîntul romînesc ar proveni din vechiul grecesc ‘Xdyet.oc; Din vechiul grec 'kdyeioc însă trebuia să iasă în romîneşte lădzu, Vezî § 253 No 192 c. Sextil Puşcarîu în Dacoromania anul IV (1924-1926) pag, 720 sqq. propune pentru cuvintele romînesc şi albanez ca etymon pe latinul labes.
9.	La reprezentantele albaneze a două din cuvintele latineşti care se găsesc în ambele limbi, corăspund nişte cuvinte romîneştî, care samănă Ia schelet şi la înţeles atît de mult cu cuvintele albaneze, încît e foarte probabil că sînt înprumutate din albaneza. In asemenea caz ar exista în romîneşte dela a-ceste etyma latine cîte două reprezentante, unul direct şi altul indirect.
certare: rom. cert; alb. tsârtoî. Dar romînul cîrtesc să nu fie cumva albanezul tsârtoî, înprumutat pe vremea cînd încă R din *lcărtoî nu se africatizaşe ? Romînul cîrtesc (după traducerea lui Tiktin în Worterbuch) înseamnă seine Unzufriedenheit ăussern, tadelnd murren, tadeln, îar albanezul tsârtoî înseamnă zanken, streiten, tadeln. Cum că rom. cîrtesc ar fi=alb. tsăr-
§ 326-327.
691
toi (pe care el, luîndu-se după ortografiea echivocă a limbiî albaneze, îl cetia chlârtol) a presupus întîîu Gast. Rev. 25. A-ceastă etimologie se dă ca probabilă şi de Tiktin Worterbuch. Cihac a propus pe vechiul bulgar krătkniîe grunnitus.
ci reus: rom. cerc; alb, tsark. Dar romînul ţarc să nu fie cumva albanezul tsark? Romînul ţark este o îngrăditură rotundă, de pildă acea care se face înprejurul unuî stog de fîn (Dame Terminologie poporană romînă, Bucureşti, 1898, pag. 37). Că rotunzimea face parte din înţelesul ţarcului se constată şi din derivatul ţărcălăti „cerc, cercul care se face în jurul soarelui orî al luneî“. Albanezul tsark înseamnă Kreis, Umkreis. După Ovidiu Densuşianu, Histoire de la langue roumaine I pag. 354 romîn ţarc ar fi">albanez ■â'tf/'A'Hurde, Pferch M. Wort. 92,
I
§ 327. D. Dar chiar în afară de cuvintele de obîrşie latină, care se găsesc în amîndouă limbile, au loc alunecări de înţeles analoage, de o parte la cuvinte romîneştî, şi de altă parte la cuvinte albaneze. Intru cît vreo dezvoltare semasiologică de acest fel este specifică limbilor acestora, este foarte greu de hotărît, In XIV Jahresbericht des Instituts fiir rumânische Sprache zu Leipzig a publicat Per. Papahagi o bogată listă de asemenea corespondenţe între limbile romînă, albaneză, neogreacă şi bulgară (Parallele Ausdriicke und Redensarien im Rumânischen, Albanesischen, Neugriechischen und Bulgarischen) *). Aceste corespon-
.*) Cîteva corespondenţe romîne şi albaneze maî arătase înainte şi Sextil Puşcariu în Convorbiri Literare XXXVIII, 461-464, XXXIX, 56-59, •şi după aceîa a maî arătat Capidan 477-478. Fără nicîun motiv Capidan •consideră cele cîteva exemple date de dînsul ca înprumuturî făcute de limba albaneză din limba romînă. La paginile 502 sqq, Capidan înseamnă între altele şi asemenea corespondenţe dintre dialectul macedoromîn şi limba albaneză, pe care le consideră ca înprumuturî din limba albaneza după un •criteriu enunţat la pag, 505: „Orîce expresiune din dialectul aromîn, care nu există în dialectul dacoromîn, însă se regăseşte în limba albaneză şi în acelaş timp lipseşte în celelalte limbî balcanice, o consider ca decalcată din limba albaneză. Se înţelege că nicî în această privinţă nu se poate susţinea totul cu siguranţă absolută11. In privinţa unora din aceste fenomene am de făcut observaţii. Pag. 502 : cmr. se fure că, s-eăste că •cu înţelesul de dacă sînt copiate după alb, nă tsoft se, îldă istă tsă1. O conjuncţie analoagă este în neogreaca : 5v -cu/^ v.ai, 5v eTvai y.af. Pag, 504: '■Şi în macedoromîn şi în albaneza conjuncţiea care înseamnă cît (mr, cît, alb. sa) a căpătat şi înţelesul de îndată ce, şi conjuncţiea care înseamnă unde (mr. unde, alb, ngdha) a căpătat şi înţelesul de pe cînd1. Şi în dacoromîn cît are înţelesul de îndată ce şi unde are înţelesul de pe cînd.
692
§ 327.
denţe le înşiră autorul în 451 numere. In Un specialist romi» la Lipsea (Viaţa romînească anul 1909) pag. 101 sqq. eu am arătat că pentru 85 din ele există corespondenţe şi în alte limbî în afară de cele balcanice. O cercetare maî amănunţită decît acea făcută de mine ar proba sigur că numaî puţine din corespondenţele înşirate de Papahagi aparţin excluziv limbilor romînă, albaneză, neogreacă, bulgară, şi încă maî puţine excluziv limbilor romînă şi albaneză.
Vreo cîteva asemenea fenomene dau maî la vale. Trei din ele au maî fost relevate şi de alţii. Dintre cele înşirate de Papahagi repet unul, tocmai pentrucă a maî fost relevat şi de alţii. Se poate însă întîmpla să se fi strecurat în lista mea şi alte repetări ale unor lucruri deja notate de Papahagi.
a.	Substantive.
rom. ceia lume das Jenseits,	l'autre monde; alb.	aio	dună
Ped.	6419. Tot aşa german jene	Welt,
rom. cireşăr, cireşele cireşă luna Iuniu; alb, tsărsâr, tsirsuer> tsăr si cireşă luna Iuniu orî luna lulîu M. Wort,- 225. Relevat de Gast. Rev. 27. Insă tot aşa şi în alte limbi romanice.
rom. cîntătorî m. pl, ~>cînt, cucoşi, numaî în izolarea la, pela, despre ~ = cînd cîntă cucoşii întîîu; alb. kândes cucoş 'i>.cănd6îcînt M. Wort. 187. După Puşcarîu, Locul limbii romîne între limbile romanice, 16, romînul cîntătorî ar însemna „timpul cînd încep să cînte cucoşii" şi ar fi o formaţiune a-naloagă celor sarde prin -torius, care însemnează „momentul cînd începe acţiunea exprimată prin\verb“, de pildă sinadorgiu „timpul cînd se însemnează oile11.
rom, omuşâr (deminutivul Iui	om) părătuş, Zăpfchen, luette;
alb.	nerifr (deminutivul lui fieri	om) acelaş înţeles	M,	Wort.
313.	Relevat de H, Guv. Suplement pag, LXXVI, Şaîn. 310, Sand. Grund. 527, Papahagi No 259.
Pentru cît vezi exemple în dicţionarul luî Tiktin, pentru unde vezî. Gaster Chrestomatie II pag, 74, 104. Pag. 512: cŞi în macedoromîn şi în albaneza verbul care înseamnă pot (mr. pot, alb. munf) are şi înţelesul de înving. înţelesul de înving îl avea. pot şi în dialectul dacoromîn, limba veche, dupăcum se . poate videa din psaltirea şcheîană psalm 128 versul 7?. In psalmul 128 versul, 2 însă se găseşte verbul corăspunzător pot cu înţelesul de înving şi în textul latin, al vulgateî (non potuerunt mihi), şi în cel grecesc al septantei (oîw ^ouy^â'^o'dv jj.oi), şi trebue să se fi găsind probabil şi în cel slavonesc (np-kiWorA,). Cauza, acestui lucru trebue să ffe textul evreesc.
§ 327.	693
soăre apune, apus, vest, West, ouest; alb. perăndon dîeti acelaş înţeles M. G. 74 No 11.
soăre răsăre, răsărit, est, Osten; alb. del dîeti acelaş înţeles M. G. -74 No 11.
vinicer>yin- luna Septembre; alb. vîest e pără (întiml luna Septembre, vîest e dătă (al doilea ~) luna Octombre (vîest=*vl’est> vîela culesul viilor) M.Wort, 475, Relevat de •Gast, Rev. 27.
(3, Verbe, aştern.
rom, aştern jos pe cineva, îl întind la pămînt ca să-l bat; alb, e stroi pâstă Ped. 3 435. cad.
rom. mi se cade, mi se cuvine; alb, ep. mă pîesăn e ■dzăsă tsă mă bie dă-mî partea de avere ce-mî cade M. G. •68 No 12. calc.	,
rom, calc în casa cuîva mă duc pela cineva, vizitez pe ■cineva; alb, as i skelte ndă stăpî nu-î călcase în casă M.
G,	58v
duc.	-;
rom. mă duc în treaba mea, mă duc, plec; alb.. t e .lamă, tă yeîâ nă: pănă tă tiî să-l lăsăm sase ducă în treaba luî. Ped, 2731.	;	;	-
es,	'	s,	.J
rom. ese vorba cuîva, i se înplineşte vorba, se constată că a vorbit adevărat; alb. i doli fîăla e mbretit i-a. eşit vorba împăratului, i sTa înplinit vorba, s-a constatat că a vorbit adevărat Ped. 5022. fac.
rom .fac încotrova, plec într-acolo, mă duc într-acolo; -alb. bări tutîe făcu într-acolo, plecă, se duse într-acolo Ped,
-4518, ' ■	■	•
rom, fac trebuinţă cuîva, are trebuinţă de mine, are ne-voe de mine; alb. i băn lazăm îî faci trebuinţă, are nevoe de tine Ped. 660. .	;	.	?	7)	?
;	rom. un lucru se face, devine, se întîmplă ceva cu din-
eul; alb. ts u-bâ karsela? ce s-a făcut lada.?- unde-î lada? .Ped. 113‘V	.
îau.	yrryy’,,	-	,.r
rom. îau din urmă pe cineva, îl urmăresc ; alb. t e mim
694
§ 327-328.
pas s-o luaţi din urmă, s-o urmăriţi Ped, 8717, e măarrpas au luat-o din urmă, au urmărit-o Ped. 872r
rom. mă iau, mă recreez; alb, mă pără i da tă hăîă, tsă tă marr alo păkăză vehten mai întîîu î-a dat să mî-nînce, ca să se maî îee puţin, ca să maî prindă Ia putere M,
G.	5 822. las.
rom. las sănătate cuiva îmi iau ziua bună dela cineva; alb. i la săndet aslănit îi lăsă sănătate leului, îş luă ziua bună dela leu Ped. 333. petrec, trec.
rom. petrec, un derivat al lui trec, are între altele înţelesul de sich unterhalten,. sich belustigen, Kurzweil treiben, s-a-muser, se divertir; alb. skoî trec, voriibergehen, passer, are şi înţelesul romînuluîpetrec: tsis skdve? cum ai petrecut? Ped. 8631, tsis skuat nga prinzipai? cum aţi ^petrecut la prinţ? Ped, 87!, skuam sumă mir am petrecut foarte bine Ped. 872. rămîn.
rom. n-a maî rămas carne pe cineva, a slăbit foarte tare; alb. mă mis nă vetăhe nuku u-mbeti nu maî rămăsese carne pe dînşiî Ped. 6533. tem.
rom. mă tem de cineva (Raportul exprimat aici prin de este acel al punctului de plecare); alb, trămben nga arăpi se tem de arap (nga are între altele înţelesul de von-her, aici acest raport de von-her, dela, îl exprimă) Ped. 3917. y. Adverbe.
rom. dela drum ca predicat, de abia sosit: sînt dela drum de abia am sosit; alb. lam nga uba sînt dela drum, de abia am sosit Ped. 661S.
rom. mal întîîu; alb, mă pără maî întîîu M. G. 5822 (Vezî exemplul de sub îau).
rom. numaî cît; alb. vetăm sa numai cît M, G. 6 6 28. rom. tot aşa; alb. dzifr astă tot aşa M. G. 579.
§ 328. E. Limbile romînă şi albaneză au comune—de fapt, ori numaî în aparentă—muîte cuvinte care nu sînt de origine latină. Unele din ele sînt de origine obscură, altele: sînt în albaneza băştinaşe, altele sînt în romînă băştinaşe, la altele există numai o întîmplătoare corespondenţă fonetică fără ca originea să fie aceîaş, la altele presupusul corespondent romînesc e de
§ 328.
695
origine latină. Nu îau în considerare cuvintele pe care cele două limbi le-au înprumutat în mod vădit, şi una şi alta, dela vreo altă limbă, afară numai dacă asemenea cuvinte n-au fost relevate de alţii, ca cum ar constitui vreo legătură între limbile romînă şi albaneză.
rom, abeş în adevăr, cu adevărat; alb. besă Glaube M. Wort. 33, H. Et. 80. Cuvîntul albanez e băştinaş. Originea celui romîn e obscură.
rom. ăbur; alb. âvut Dunst M. Lat. 805, M. Wort. 21, M. Alb. 36. Pentru pretinsa derivare din vapor vezî maî sus sub § 319 cuvîntul vapor. Pentru M. Lat. cuvîntul albanez nu-î latin şi nici macar indogerman. Pentru M. Wort. şi M, Alb. el e băştinaş albanez şi de origine indogermană, îar cuvîntul romînesc e înprumutat din albaneza. E foarte probabil că cuvintele romîn şi albanez stau în legătură unul cu altul, dar că cel romînesc este înprumutat din albaneza nu-î sigur.—Derivarea din *abburare (Pentru care vezî Puşcarîu Etymologisches Worterbuch No 5 şi Meyer-Liibke Romanisches etymologisches Worterbuch No 15) este de aceîaş valoare ca cea din vapor.
rom. ăcer aştept, pîndesc; alb. ts'ăldî erlange, erreiche, treffe, gebe acht M. Wort, 225. Apropierea a fost făcută de Puşcarîu în Dacoromania II pag. 592, care socoate că cuvîntul romînesc e înprumutat din albaneza. Originea cuvîntuluî albanez este obscură după M. Wort. Foarte probabil între cuvintele romîn şi albanez nu este nicîo legătură, rom. acolo. Vezî călea.
rom. acum; alb. akâma încă, noch M. Wort, 6, Mikl. Slav. 8, Schuch. Vok. III 51. Mikl. Slav. şi Schuch, Vok. le consideră ca de aceîaş origine, şi anume Mikl. Slav, se mărgineşte numaî a compara neogrecul â.v.o^q şi friulanul cumd, acumo, îar Schuch. Vok., dupăce compară şi el cuvintele grec şi friulan, propune etimologiea ad-\-quomodo cu îndoială. In realitate cuvîntul albanez e de origine neogreacă, cum spune M. Wort,, îar cel romînesc e de origine latină, eccum-\-modo.
rom. aghiuţă; alb. gheg articulat agâîa Gott M. Wort. 4; H. Et. 510, Cuvîntul albanez e după M. Wort. turcul agă maître, seigneur Zenker 66 b. Cel romîn e de origine obscură.
rom. ajumitul, .ajumita; alb. dzumă Schlaf M. Wort. 142. Cuvîntul albanez e băştinaş. Cel romîn e de origine obscură. Apropierea a fost făcută de 0. Densuşianu Histoire de la langue roumaine I, 296, care consideră cuvîntul romînesc ca înprumutat din albaneza.
§ 328.
rom, alăc; alb. lăkăr Kraut, Gemuse, Kohl M, Wort. 236, H, Et. 667. Cuvîntul albanez după M, Wort. e de origine greacă, \â.ya.vov. Cel romîn e de origine obscură; după C, Diculescu, Dacia romană în oglinda inscripţiilor, I, pag. 458 ar fi grecul eolic *ăXXciţ=ă)d£.
rom, alior, arior, aîor,	euphorbia cyparissias L., euphorbia helioscopia L,, euphorbia	palustris L., euphorbia esula L.;
alb, rieî acelaş înţeles ca al cuvîntuluî romînesc M. Wort, 366. M.Wort. propune ca etymon pentru cuvîntul romînesc pe * Cili olum, şi pentru cel albanez pe *aliellum. Ped. Zeit, XXXIII, 539 propune pentru cel albanez şi . pe *aliellum şi pe *alio~ lum, în caz cînd acest din urmă îş va fi păstrat accentul pe antepenulţima (ceîa ce ne-ar trimete la timpuri vechi tare). H. Et. 892 dă şi forma aleur şi propune pe helleborus, despre cuvîntul albanez nu pomeneşte.—Origine obscură.
rom. andilăndi, numele	uneî paseri măestre din basme;
dXb. dătănduşe rîndunică M.	Wort. 59, Şaîn. 293, După M.
Wort.; cuvîntul albanez e de origine latină, hirundinem. Pentru Şaîn., care citează o variantă albaneză ndelaţidise (nu-î .înregistrată de M, Wort,), cuvîntul romîn e înprumutat din albaneza.
rom. argeă; alb. ragăl Hiitte Jokl Altmakedonisch-Grie-chisch-Albanisches, în Indogermanische Forschungen XLIV, 13, Apropierea a fost făcută de Jokl, locul citat 13-23, care considera, cuvîntul romînesc ca eşit din cimmericul ăpydJsj—vsj.ză-yeioc, oMo., atestat de Ephorus la Strabo V, iV, 5, îar pe cel albanez ca eşit din vechiul macedonean apŢeXXa=of%7]jxa fiot-yvE&ovt.y.oy, fo:ep: ■.-9-epi(xatvovx&c •Xoaovrai, .atestat; de Suidas, De fapt un argella băştinaş, care n-a avut trebuinţa să fie; numaî decît înprumutaţ dela Gimmerienî, şi câţe va fi avut înţelesul de „locuinţă supterană": al; cuvîntuluî cimmerian orî vreun înţeles analog, ar putea fi etymon al.: cuvîntuluî romînesc argeă (maî degrabă decît turcul - ar ga „caişşe, boite", pe care-1 propune ca etymon.dicţionarul.academiei).;., şi tot. aşa cuvîntul .albanez ar putea fi eşit dintr-un autohton albanez argella, care :n-a. avut trebuinţă să, fie numaî decît; înprumutat: dela vechii. Macedoneni şi care va fi avut înţelesul cuvîntuluî macedonean; de. ,,'odae în care. fac bae, încălzind- o1,1 orij. vreun înţeles analog. Cuvîntul cimmerian şi cel macedonean ar, putea fi { numai nişte indice;. că au existat : cuvinte analoage şi / în limbile; băştinaşei,ale Roniînilor şi Albanejilor. Nimic nu ne,'îndreptăţeşte şăj/iconsi.deşrlm-'i-aceste.-.cU": yinţe caînprumutate, deianCimmerieni;de :Romînî; :şi ;dela’ vechii
§ 328.
697
Macedoneni de Albanejî, Şi nici vreo vecinătate teritorială între Albanejî şi vechii Macedoneni în sprijinul înprumutării nu poate să invoace cineva; cum face Jokl pag. 16, unde spune că străbunii Albanejilor ar fi trăit în Dardania, căcî Dardania a fost unul din locurile de obîrşie ale Romînilor (Vezi volumul I al lucrării de faţă),	•
rom. baciu; alb. bats frate mai mare, ălterer Bruder M. Wort. 29. Origine obscură.
. rom,' bag; alb. gheg bai duc, port, opresc, trage, halte auf, halte zuruck M. Wort. 35, Mikl Slav: 8. Mikl. Slav. face această apropiere, care însă nu se poate susţinea. Guvîntul albanez e autohton şi derivat de M. Wort. din rădăcina bher-, grec cpepo),, latin fero. Cuvîntul romînesc e de origine obscură. Tiktin Worterbuch se gîndeşte la un radical b ag-, care s-ar găsi în mediogrecul Şâ.Cm ponere, In indogermanische Forschungen VI, 115 Gustav Meyer pune pe bagîn legătură cu francez bagage şi alte cuvinte romanice, pe care Meyer-Liibke E-tymologisches Worterbuch No -880 le raportează la tipul de o-rigine obscură baga Schlauch. Nu mai probabilă este etimologiea dată de Giuglea; 372 sq'q^>vechiu german baugaVinei (au va' fii deveni ia în silaba neaccentuată, vezi § 237, No 18 din silaba-neaccentuată;se va fi-propagat apoi ă prin!analogie în! silaba accentuată), ^ r	-
-	- rom. balăur, balăur;: alb.; bolă şerpe mare, grosse Schlange, butân • şerpii de - apă,: Wasserschlange-; M. Wort. 41, Origine obscură.; După M. Wort. albanezul botă ar fi latinul belua, iar dintr-un albanez *bolvură~>\aţin *belvula ar fi rezultat sîrbul blavor, :un.fel de şerpe, pe care sîrb blavor apoi l-ar fi înprumutat Romînii; şi ’ ar fi-dezvoltat din el pe balăur. In ce priveşte - pe albanezul însuş /?«/»/', M: Wort. nu ni lămureşte mai de aproape dezvoltarea sa, s-ar părea numai că-1 consideră eşit, ca şi pe sîrbul blavor, din albanezul vechiu *bdlvurâi> *belvula, Pentru alte presupuneri asupra originii romînului balaur şi albanezului bulăr vezî supt § 319 belua.
M: . rom. băligă; aXb. băigă (băigă?), bădză, băgâlă Kuh-und Pferdemist M, Wort, 23, In Indogermanische Forschungen VI, .116-Gustav vMeyer citează, din Italia de nord^ cuvintele ba-gola, . băgbule,bagulay- bagol, begra, begla harter Roth von Tieren, besonders Schafen, Ziegen, Hasen, Măusen, şi Ie consideră, ca şi pe cuvintele romîn şi albanez, ca deminutive ale lui *baga, latin baca. Beere. Că ar fi vreo legătură între
698
§ 328.
cuvintele albanezo-romîne şi cele italieneşti tăgădueşte Treimer Zeit. 385. H. Baric (după recensiea lui Capidan din Dacoromania III, 900) consideră cuvîntul albanez ca băştinaş.
rom. bălţă; alb. bălţă mlaştină, Schlamm, Sumpf, Thon, Erde M. Lat. 805, M. Wort. 25. După M. Lat. cuvîntul nu-î: indogerman. După M, Wort. cuvîntul romînesc e mprumutat din albaneza. ori din slava (vechiu bulgar, bulgar, sîrb blato Sumpf > primitiv slav *bolto). înrudite sînt romanicele lombard paltar piemontez pauta, provensal pauto, pe care Meyer-Liibke Etymolog. Worterbuch No 6177 le socoate ca probabil de origine germană. Berneker Slavisches Etymologisches Worterbuch pag. 70 presupune existenta unui illyric *baltom, de unde ar fi de-rivînd romîn bălţă, dalmatul bălţa, cuvintele romanice mai sus pomenite, şi poate neogrec PaXxoc, mediogrec fiuXvq. Ceia ce reese este că romînul bălţă nu-i aşa sigur de. origine slavă, dupăcum a fost considerat dela Cihac începînd pănă astăzi. Că. ar fi înprumutat din albaneza e o presupunere cu totul arbitrară.
rom. bărză; alb. bard-, articulat bărbi alb, weiss M. Wort. 27, M. Alb. 22, H. Col. anul 1873 pag. 110, H. Cuv. I pag. 269, Şaîn. 293, Sand. Grund. 529. După M. Wort.; cuvîntul romîn e înprumutat din albaneza, şi anume din forma feminină bărbe. După M. Alb. el e autohton. Părerea din urmă e probabilă. In tot cazul eu consider inai probabilă legătura cuvîntului romînesc cu cel albanez decît cu latinul ardea, cum propune cu rezervă Tiktin Worterbuch şi dă ca sigur Meyer-Liibke Etymologisches Worterbuch No 619. Albanezul bard- însuş e autohton, M. Wort, M.. Alb..
;rom, băscă; alb. băskă Fliess M. Wort. 28^ H. Et. 2595. Cuvinte identice, băştinaşe în amîndouă limbile.
rom, bască; alb. băskă înpreună, zusammen. M, Lat. 805* Această extraordinară apropiere făcută de M. Lat. între cuvinte, după cum complect deosebite la c înţeles—se găsesc doar în antiteză!—, tot aşa de deosebite prin origini, căci cel romîn e de origine turcească, băskăseparement, â part Zenker 164 c, iar cel albanez e băştinaş după M. Ind. VI, 106, a fost părăsită de M. Wort. 29, unde nu se maî pomeneşte de cuvîntul romînesc.
rom. băl, bălăti; alb.; bălă Stim M. Wort. 24, H. Et. 2938. Cuvîntul albanez e după M; Wort. băştinaş., Cele romîne sînt de origine obscură. Apropierea a fost făcută de Hasdeu, care maî degrabă. ar fi trebuit să alăture pe. albanezele bal os, balăs „von Pferden und Ochsen, die eine weisse Ştirn haben"
§ 328.
699
M. Wort. 25, pe care M. Wort, Ie derivă din sîrbul bjelas ■Schimmel. Cuvintele romîneştî, ‘cu începere dela Cihac Diction-naire II 6 începînd, de obiceîu cu vechîu bulgar b'klu albuş au fost puse în legătură. Numaî Tiktin Worterbuch sub băl se gîn-deşte cu îndoîală şi la latin bellus. Este de observat că cuvîntul balan era cunoscut încă pe timpul luî Procopios. De bello gotthico I 18: „Calul luî Belisar era peste tot corpul murg (cpcuoc), numaî partea de dinainte a capului, dela frunte pănă la bot, era albă. Pe un aşa cal Greciî îl numesc ya.'kioc, îar barbarii bălan ((3aXav)“. Suchier, Chlothars des II Sachsenkrieg und die Anfănge des franzosischen Volksepos, în Zeitschrift fur romanische Philologie XVIII, 187, socoate că barbarii luî Procopios înseamnă Goţii şi că cuvîntul bălan este un cuvînt got. Tot aşa de lesne se poate însă ca prin barbari Procopios să fi înţeles în general pe oamenii care nu vorbîau greceşte, şi ca bălan să. fi fost un cuvînt balcanic, care dela barbarii—adecă dela locuitorii de altă limbă decît cea greacă, în primulToc dela Romînî—din peninsula balcanică să fi pătruns şi la cunoştinţa Grecilor, care accentuau însă greşit bălan în loc de balăn. Pe simplul bal îl găseşte Suchier în cuvintele bale jumente din Liber historiae Francorum, cu care Bertoaldj ducele Saxonilor, a numit în bătae de joc pe Chlothar, regele Francilor, cînd acest diri urmă şi-a scos coiful şi a lăsat pletele albe să-i fluture pe umeri: bale jumente e ca şi cum i-ar fi zis cal bălăn, mîrfoagă bălană. Bal va fi fost, deci, un cuvînt al Sa-xoriilor şi al Francilor.—Cuvîntul bălan se poate explica prin mijloace gote : radicalul bal- corăspunde grecului cpaX- din cpc/-Xt6c, căci got b — grec <p (ph); iar Jan se poăte explica ori. ca sufix derivativ (participial), ori ca declinare slabă (Vezî Brug-mann Grundriss der vergleichenden Grammatik der indogermani-schen Sprachen I ed. I § 344, II §§ 67, 406). Cuvîntul romîn bălăn ar putea fi un element got în limba romînă, introdus după fenomenele / intervocalicCr şi ăn<m, care aparţin limbiî romîne primitive (Vezî §§ 263/ 264). băl ax fi un derivat din bălăn, care a fost considerat prin etimologie populară ca derivat din băl prin sufixul derivativ romînesc -ăn. Sigur este că cuvintele romîneştî: n-au întru nimic a face nici cu latinul bellus, nici cu slavul nici cu albanezele bălă, baids, balăs, şi nici cu vechiul grec fahoc, gefleckt, scheckig, care acest diri urma era un element străin îri limba-greacă, înprumutat'poate din limba frigiană după Solmsen în Zeitschrift fiir vergleichende Sprachforschung XXXTV, 72 sqq.
700
§ 328.
rom .băle kleine Pfiitze Tiktin Worterbuch; alb, pelk articulat pelgu Weiher, Regenpfiitze M.Wort. 326, După Cihac
II,	714 cuvîntul romînesc ar fi de origine albaneză, ceia ce nu e de fel probabil, Cuvîntul albanez e sigur băştinaş. Originea celui romînesc e obscură.
rom. bitâşă Pferdedecke, Pelzrock Bărceanu Dicţionar ro-mîri-german; alb, bisteză Hinterzeug des Sattels> bist Schwanz M. Wort, 38. După Cihac cuvîntul romînesc ar fi de origine: albaneză! Cuvîntul albanez e sigur băştinaş. Originea celui romînesc e obscură.
rom. blca, interjecţie; „alb. bika, schau da, wie es fălit, der Admirativ von bi fallen", Weigand în XIX-XX Jahresbericht pag. 134. Weigand, care vrea să spună că alb ..bika e, a treia persoană singulară a prezentului indicativului admirativ dela bie falie M, Wort. 35, nu găseşte nicîo dificultate în bi<Cbî; „aus bika erwartet man lautlich zwar bîcă. Cu nicîun preţ însă nu poate rezulta în romîneşte bî, accentuat ori neaccentuat, dini?// rom. bîr,. interjecţie . cu care se mînă oile; alb, berr Schaf M. Wort. 33, Romînul, bîr este>*ber, Radicalul ber-, bar-cu înţelesul de oae se, mai găseşte în diferite dialecte romanice, în special din Italia nordică, apoî în unele limbi slave. Vezi M. Wort. . Cuvintele romîn şi. albanez sînt sigur. ambele; băştinaşe.
rom, bolborosesc; alb. belbără bîlbîit,:stotternd M, Wort. 31, Gast, Rev. 23. După Gast. Rev. cuvîntul romînesc: e derivat din cel albanez. Cuvîntul. romînesc e însă; onomatopeic, îar cel albanez e latinul bălbus] de unde şi romînul bîlbîesc. Vezî „mai sus sub ,§ 319-. . .
a •• rom. bombăesc; alb, bumbatit tună, es donnert M, Wort. 53. Ambele onomatopeice, după- cum.;, recunoaşte şi M.Wort,. care citează multe analoage;dinVaite)limbî, •	.	:r-L
rom,; bordeîu, bdrtâ,;burghiu, burtucă, burtâş (perito.-naeum); alb- bLir6î\iQtworcinellen,burimă Quelle, burmă Schraube, Ziindloch,: burk articulat &w/‘OY/ unterirdisches Vorratshaus, Keller, Gefăngniss, burkd. Heimch’en, Grille, burgi Bohrer, Schraube, M. Wort. 478, -.55, 54, Hasdeu. Istoriea critică a Romurilor,. I, Bucureşti, 1875, pag.23 7-238., Apropierea a fost făcută; de; Hasdeu. Nu: este ; nicîo legătură; între;: cuvintele; romîneştî; şi cele; albaneze,• cu excepţie de rom:, burghiu, alb. burgi, care ambele; sînt . înprumutate ,dinifurceşte,;. i?wrg'4=:tariere,. :,vilebrequin; vis Zenker 216 a, Cele romîneştî (bordeîăi bortă, bărtă [bar-. tucă, burtuş sînt . derivate}'din bortă, burtă]) sînt de origine obscură, probabil slavă.	. ^; i ;
§ 328,
701
rom', bortă. Vezi bordeîu.
rom. botă; alb. bote irdener Wasserkrug mit engem Halse M. Wort. 56. După M. Wort. cuvintele romîn şi albanez ar fi înprumutate din italiana, botte Fass. Ele sînt sigur de origine romanică, cel romînesc e relativ nou, după cum probează ne-diftongarea luî â.
rom. brad; alb. bred-, articulat brebi brad, Tanne M. Lat. 805, M. Wort, 45, Mikl. Slav. 8, H. Col. anul 1873 pag. 110, 244 Noembre, Gast. Rev. 23, Şaîn. 293. Foarte probabil cuvintele romîn şi albanez sînt ambele autohtone. Diferite presupuneri asupra etimologiei lor vezi la M. Wort,
rom, briciii; alb. brisk Rasiermesser M, Wort. 49, Cuvîntul romînesc e de origine slavă, vechîu bulgar brici, iar cel albanez e autohton.
rom. brinei; alb. bruts Mantei ohne Aermel M. Wort.
49,	Mikl, Slav. 9, Legătura e stabilită de Mikl. Slav,: „brîncî Schupp—alb. bruts pallii genus“.! De necrezut, dacă n-aî videa scris ! Romînul brîncî în a da brîncî e latinul branca, iar albanezul bruts e alt cuvînt cu totul şi ca schelet şi ca înţeles, Ş-apoî ce legătură ar putea fi între Schupp şi pallii genus?
■	rom, brîu; alb. bres, articulat brezi Giirtel, Geschlecht, Generation M, Wort, 46, Mikl, Slav. 9, Cuvîntul romînesc provine din ■ *brenu-, iar cel albanez din *brenz~. Ambele sînt autohtone. Apropieri cu cuvinte din alte limbi indogermane vezi la M, Wort, -z din cuvîntul albanez ar fi sufixul deminutival albanez -z după Treimer Zeit. 391,
rom. bucşesc umplu, întrebuinţat mai mult la participiul trecut, bucşit, umplut complect, umplut cu vîrf şi îndesat, voll-gestopft ; a\h. mbus, bus umplu, anfiillen M. Wort, 267. Cuvîntul albanez e băştinaş. Cel romîn e de origine obscură. Să aibă oare vreo legătură între ele?
rom. bucur; alb- bukură frumos, schon M. Lat. 805, M. Wort. 52, Mikl. Slav. 9, Sand. Grund. 529‘ Cu toată deosebirea de înţeles, e foarte probabil că cuvintele romîn şi albanez sînt de aceîaş origine. Nimic nu ne îndreptăţeşte însă să credem că cel romînesc ar fi înprumutat din albaneza (dupăcum şi M.Wort. admite: „dazu, wohl ais Lehnwort, rum. bucura1). După M. Lat, cuvîntul n-ar fi iridogerman. După Pap. et. 12 cuvîntul romînesc e un derivat din buccula, care va fi însemnat guriţă, aşa după cum-bucca a căpătat înţelesul de gură în limbile romanice; bucur ar fi însemnat dela început sărut,.
dezmierd, alint, şi cuvîntul albanez ar fi înprumutat din romîneşte, căci numai în limba romînă, nu şi în albaneza, -/- intervocalic se preface în /'.
rom. bunget; alb. bu.nk, articulat băngu stejar, Eiche M, Wort, 54, H. Col. anul 1877 pag. 577, H. Cuv. I, 245, Şam, 293. Este evident că cuvintele romîn şi albanez sînt de aceîaş origine, Cuvîntul albanez e băştinaş. Tot băştinaş trebue să fie şi *bung romîn, dela care s-a derivat prin *-et bunget.
rom. bură; alb. boră omăt, zăpadă, Schnee M. Wort. 42. Cuvîntul albanez după M. Wort. e de origine romanică. Cel ro-mînesc e de origine obscură.
rom,, burghiu. Vezî bordeîu. rom. burtucă. Vezî bordeîu. rom. burtuş. Vezî bordeîu.
rom. butuc; alb, butuk (accentul?) einjăhriger Bock, Treimer 356. Treimer dă ca etymon pentru ambele cuvinte pe turcul buduk court de jambes, petit de taille, nabot;: animal â courts poils, â jambes de derriere tres courtes, assez semblable â Thyene ; le petit du chameau au moment de sa naissance. Un asemenea cuvînt turcesc nu-l găsesc în dicţionare (Zenker, Red-liouse, Samy-Bey Fraschery), unde cu înţelesul de nabot este înregistrat budUr(Zenker 215 a), îar buduk (Zenker 182 a) are pe acel de sot,‘ mechant, vil. In orîce caz, cuvintele romîn şi albanez au numaî o întîmplătoare omonimitate şi nicî cu turcul buduk n-aii vreo legătură.
rom. buză; alb, buză Lippe M. Lat. 805, M. Wort. 57, Mikl. Slav. 9; Schuch, Vok, III, 50, Gast. Rev. 24, Sand, Grund, 529. Cuvîntul albanez după M. Lat, n-ar fi indogerman. In tot cazul e băştinaş. Cuvîntul romîn este sigur identic cu cel albanez. Ce ne îndreptăţeşte însă să credem că ar fi înprumutat din albaneza ? Apropieri cu cuvinte maî mult sau maî puţin analoage din alte limbi , şi presupuneri etimologice vezî la M, Wort, şi Ia Jokl 11;
rom, căcîălă; alb, kăsulă.Kopfbedeckung, Haube, Miitze, Nachtmiitze M. Wort; 190/ Gast. Rev. 24, Cuvîntul albanez după M. Wort, e de origine neogreacă. Cel romîn e de origine ■obscură.,;:	;
rom. călbăză, gălbăză; alb, kălbăză, gălbăză /Lebet-egelkrankheit der Schafe M. Wort. 222. Cuvmtul -albanez e după M. Wort. autohton. Probabil cel romînesc e mprumutâţ din albaneza. Vezi mai jos chelbe.
§ 328.
703
rom. căpuşă; alb. kăpăsă Zecke M. Wort. 188, Gast Rev. 25. M. Wort. crede că cuvîntul albanez ar fi de origine sîrbească, krpusa, kerpusa, spune însă că etimologiea cuvintelor sîrbeşti e necunoscută. Pentru ce ar fi înprumutat din sîr-beşte cuvîntul albanez, nu se poate pricepe. In ce priveşte cu-"vîntul romînesc, el din sîrba nu poate fi înprumutat, căci atunci ar fi sunat altfel, iar admiterea unui înprumut din albaneza ar
ii	arbitrară. Este de observat cu această ocazie că admiterea ~unuî-înprumut din partea Romînilor de cuvinte privitoare la vieaţa păstorească este totdeauna foarte îndoelnică. După Puşcarîu în Dacoromania II pag. 594 cuvîntul romînesc ar fi derivat din cap prin -uşă iar cuvintele albanez şi sîrb ar fi înprumutate din romîneşte.
rom. căpătă; alb. kâputsă Schuh M.Wort. 188, Trei-mer 371, kput, un colţun scurt, care ajunge numaî păn Ia gleznă, Nopcsa, Albanien, Berlin-Leipzig, 1925, pag. 169, După Treimer cuvîntul albanez e băştinaş. M.Wort. îl derivă în mod imposibil din turcul papug. Cuvîntul romînesc este sigur identic cu cel albanez. Să fie înprumutat din albaneza?
rom. cătun; alb. katănt, art. katundi Gebiet, Stadt, Dorf M.Wort. 183, Mikl. Slav. 10, Gast. Rev. 26. Cuvîntul e de ■origine obscură şi se maî găseşte, mai mult sau mai puţin cu acelaş înţeles, în bulgara, sîrba, mediogreaca. Analoage ca schelet şi înţeles sînt şi turcul de origine arabă kutun habitation, Wohnen, Zenker 704 c, şi următoarele cuvinte turco-tatare şi mongole, citate de Peisker, Die Abkunft der Rumănen pag. 179, 203-204 după Vâmbery cagataische Sprachstudien, Leipzig, 1867, Pallas Sammlungen historischer Nachrichten liber die mongoli-schen Volkerschaften, Petersburg, 1776, Georgi Beschreibung aller Nationen des russischen Reiches, Petersburg, 1776, Vâmbery comunicaţie orală: kirghiz kotan „un loc îngrădit pe cîmp, unde noptează oile", kalmuk choiton, chottiin „o comunitate de 10 ori 12 familii, care-şî clădesc totdeauna colibile Ia un loc şi-şî pasc turmele înpreună", bui'jăt choiton „un mic sat compus din 10 păn Ia 12 familii, care trăesc şi-şi pasc turmele la un Ioc", tatar din Siberia răsăriteană kotun [ce înţeles?], mongol khoton, khotan. „un lagăr compus din corturile a 6 păn la_i0 familii înrudite prin sînge". La acestea mai; adaug eu turcul r oriental "kotntak setzen, stellen, niederlegen i ; kotun-măkisiă. niederlassen Vâmbery - Etymologisches" Worterbuch der turko-tatarischen Sprachen, Leipzig, 1878 pag. .93. Diferite pre^
supuneri asupra etimologiei vezi la M. Wort, După Jokl. Ind, cuvîntul albanez e băştinaş, şi anume e un participiu în -/dela un derivat prin prefixul kă- al verbului ,/2Gfarz“ breite aus M. Wort 299, şi a însemnat dela capul locului das Ausgespannte; das .Gezelt. Forma katun, sub care apare acest , cuvînt în diferite limbi, unde ar fi înprumutat din albaneza, ar proveni .de acolo că înprumutul s-a făcut sub forma acuzativului albanez articulat kătună~>kătundnă. Dacă e aşa, apoi romînescul cătun e un înprumut din albaneza. Vasmer 28 consideră cuvintele albanez, romîn, grec şi slave ca de origine bulgară (u-raloaltaică), afirmă adecă cu tărie ceia ce propusese numai cu rezervă M. Wort, Este posibil însă. ca între cuvintele balcanice şi cele turco-tatare orientale şi cel arăbesc să fie numai- o în-tîmplătoare coincidenţă, şi ca etimologiea dată cuvîntuluî albanez de Jokl să fie cea justă,	.	:
rom, ceăfă; alb, /sâ/a_Kehle, Hals M. Wort. 219, Foarte probabil cuvîntul albanez e băştinaş. Cel romînesc e sigur identic cu dînsul, Dacă cuvîntul romînesc e înprumutat din albaneza, cum vrea M, Wort., orî e înprumutat din dialectul gheg, unde pe alocurea (Vezî § 311 No 25) ts devine ts, ori a căpătat pe ca-; din ţîa-~>tsa- conform paragrafului: 249 No 159,' In primul caz la baza cuvîntuluî albanez a trebuit să fie Are-, nu kl~ (M, Wort. presupune amîndouă aceste: etyma ca posibile), deoarece:, ghegul, ts. numaî din ke, ki rezultă, iar ki în gheg: nici macar is nu devine, ci rămîne la faza k (Vezi § 311 No' 26). Apoî, dacă cuvîntul. romînesc e înprumutat. din albaneza,; ţrebue să fie de . origine relativ ,recentă,; pentrucă ke, ki au devenit tse, ts'i în albaneza relativ ; de curînd. E greu .de admis-însă ca un cuvînt atît de important şi de răspîndit în dacoro-mîri . (în celelalte dialecte nu .se găseşte), apoî probat ca exis-tînd încă din vechea romînă, să fie de recentă dată. Dacă;ar fi de dată recentă, nici înţelesul nu; şi l-ar fi schimbat atît de mult,: căci e mare deosebire în\ie Hinterkopf, cnn\ însemnează cuvîntul romînesc,. şi Hals, cum însemnează cel albanez. Diri vorba me marr nă ts’ăfă, a. lua în cîrcă, citată de-Treimer Zeit. 393 nu rezultă, cum vrea Treimer, că cuvîntul albanez ar fi avut dintruntîîu înţelesul de [ceafă...	'	t:
rom, chelbe; alb. Melp, articulai .ts'elbi; Eiter s.M. Wort.: 221, Cuvîntul romînesc nu^poate fi nicî turcul kehăartre, rteigne,. gale, rogne Zenker 755 :b,: cum vrea Cihac(macarcă ;se„ potris veşte înţelesul), pentrucă nu se. poate explica r;fb,^ darnici,-că/r
§ 328.
705
via „mit Attraktion des i, *chîal-, wie in schimb>excam-bio iiber schîam-“, cum vrea Tiktin Worterbuch, orî *clalvia, cum propune Puşcarîu Dacoromania anul IV (1924-1926) pag, 720, pentrucă se opun metatezele neobişnuite şi chîar înţelesul, ci este identic cu cuvîntul albanez. Acest din urmă e autohton după M. Wort., cu radicalul originar kelb-, Fiindcă acest radical a putut păstra , pe k neafricatizat numaî în albaneza, trebue să admitem că cuvîntul romînesc e mprumutat din această limbă. Acelaş radical kelb- apare în albaneza şi cu vocala a, kalb-în cuvîntul kălbăză. Se poate admite, decî, că şi romînul căl-băză e înprumutat din albaneza. Cuvîntul chelbe s*a introdus în romîneşte depe vremea cînd k albanez nu devenise încă ts.
rom. chimin; alb, tsimino Kîimmel M. Wort. 227, Gast. Rev. 26, Ambele cuvinte sînt înprumutate din neogreacă.
rom. cîoără; alb. sorră Krăhe M. Wort. 390, H, Col. anul 1874 pag. 176, Şaîn, 293, Cuvîntul albanez e băştinaş. Cel r'omîneşc e de origine obscură, în tot cazul de un înprumut din albaneza nici vorbă nu poate să fie.
rom. cioc; alb. tsuk picke, beisse mit dem Schnabel, gheg ts'ukă Blattemarbe M, Wort. 229, alb, tsok Fussfessel, în Borgo Erizzo (gheg) Schnabel M. Wort. 448. M. Wort, socoate că albanezele ts'uk, ts'ăkă sînt de origine slavă şi le compară cu sîrb kljacciti, vechiu bulgar kkvati, ceia ce e greu de admis din cauza cuvîntului gheg, căci în dialectul 'gheg li din kl nu. devine ts' (Vezi § 311 No 26); îar pe albanezul tsok îl pune în legătură cu italian ciocco Klotz, Stiick Holz, francez choc, spaniol choque Stoss, pe care cuvinte romanice Diez Etymologisches Worterbuch le consideră ca de origine germană şi Ie comjpară cu germanul Schock. Cuvîntul romîn eu îl consider de origine greacă antică, *tîdcw>xby~oc> Hammer. Vezi ale mele Altgriechische Elemente im Rumânischen, în Bausteine zur romanischen Philologie, Festgabe fiir Mussafia.
rom, cîocăn; alb, tsokănă Thiirklopfer M, Wort, 448. Origine obscură. Compară neogrec <oomvo Hammer, mediogrec <omviov „faptul de a bate mingea de călare", mediogrec <o-v.rMCsiv „a bate mingea de călare". Eu consider pe romînul cîocăn ca un derivat prin -ăn din cioc (despre care vezi mai sus), iar pe cuvintele mediogrece şi neogrec, precum şi pe corespondentele slave şi unguresc, ca înprumutate din romîneşte. Vezî ale mele Altgriechische Elemente im Rumânischen, în Bausteine zur romanischen Philologie, Festgabe fiir Mussafia. M. Wort,
706
§ 328.
pune pe albanezul tsokănă în legătură cu albanezul tsok (despre care vezî sub cuvîntul precedent). Cuvîntul albanez e pe de
o	parte nou, după cum probează sunetele -ănă, care într-un cuvînt vechîu albanez ar fi trebuit să devină -ără, iar pe de alta ca derivat din albanez tsok prin sufixul albanez de origine slavă -ăn greu poate fi considerat, pentrucă, după cît ştiu, derivări prin -ăn se fac în albaneza numai pentru a arăta locul de origine: Dibrăn, Şkodrăn Pek. 221 (stopăn, care se maî dă acolo ca exemplu, nu poate fi luat in considerare, căci foarte probabil cuvîntul stopan e înprumutat în albaneza din altă limbă, vezî § 282). El trebue să fie înprumutat, şi mai degrabă decît din neogreaca putem să-l considerăm ca înprumutat din romînă, mai ales că, dacă ar fi mprumutat din greceşte, ne-am aştepta să sune tsukănă ori ts'ukănâ, îar nu tsokănă, macarcă pronunţarea ts în loc de ts este destul de răspîndită şi în neogreaca.
rom, cîocîrlie; alb. zok, articulat zogu Vogel, junger Vogel M.Wort. 486, H, Col. anul 1873 pag. 110, Cuvîntul albanez e probabil autohton. Cel romîn e de origine obscură, rom, cîomăg; alb. tsomage Schăferstab M. Wort. 448,
H,	Col, anul 1873 pag. 110. Ambele de origine turcească, camă k massue Zenker 375 a,
rom. ctopâţi şi ciopârţi pl., mai ales în izolarea a face pe cineva cîopâţî cîopăţi, a-1 tăia in bucăţi; alb, tsopă Stiick M.Wort. 442, întrebuinţat ca şi în romîneşte: e băaă tsopăra, tsopăra aii făcut-o cîopăţi cîopăţi M. G. 5910. Să fie vreo legătură între cele două cuvinte? După M.Wort. cuvîntul albanez ar fi de origine turcească, cob, cop bois coupe, piece de bois, bâton, baguette, tige, fetu, eclat, copeau, balayure Zenker 370 a (de unde romînul ciob). Puţin probabil. Originea ambelor cuvinte e obscură.
rom. ciăcă cible, Zielscheibe, ciuc cime, sommet, Gipfel, Spitze; alb, tsukă Spitze eines Hiigels M. Wort. 449. După Treimer 341 sqq. cuvîntul albanez, care a fost înprumutat de sîrba şi neogreaca, ar fi băştinaş. Origine obscură. Sigur este nUmai că cuvintele romîn şi albanez aparţin unul la altul. Pentru cuvîntul romînesc eu am propus în Bausteine zur romanischen Philologie vechiul grec xuxXoc;
rom, cîuf 1) păr zburlit, 2).un iei de bufniţă; alb. tsufkă Quaste, Maishaar M, Wort. 450, Apropierea a fost făcută de Puşcarîu Dacoromania II pag. 608-609, care propune ca ety-
§ 328.
707
mon vechiul german, şi anume langobardul, zuppfa Zopf, de unde şi italian ciuffo: După M.Wort, cuvîntul albanez nu treime separat de albanezul tsiipă langes Kopfhaar, care ăr fi înprumutat din sîrbeşte: sîrb cupa Haarbuschel. Origine obscură. Elementele vechi germane din limba romînă, atît de oropsite altă dată, au început prea tare să foîască de o bucată de vreme, aşa că e bine să. stea cineva în rezervă faţă de ele.
rom. ciump; alb. $ump, articulat ftumbi Stachel, Gloc-kenschwengel M. Wort. 92, Baric 12. Apropierea între cuvinte
o	dă cu îndoială Baric, şi se pare că tot îa alb. $ump se gîn-deşte şi Treimer Zeit. cînd vorbeşte de rom. cîump, poclump 398, 400. Cuvîntul albanez e băştinaş, cel romîn e de origine obscură.
rom. ciung; alb. tsunk, articulat tsungu Stamm, Stumpf M. Wort. 442. Acelaş cu italian cionco verstummelt, retoroman curikar abbrechen, entzwei schneiden, ungar csonk (conk) Stummel, csonka (conko) verstummelt. Origine obscură.
rom, ciupesc; alb. gheg tsupis picke, beisse mit dem Schnabel M. Wort. 222. Este atîta asămănare de înţeles şi de schelet, încît e imposibil să nu consideri cele două cuvinte ca identice. Alături e substantivul albanez ts'ep plisc, Schnabel M. Wort. 222. La bază eradicalul kep-. Cuvîntul albanez e băştinaş. Dintr-un radical kep- şi pe terenul limbii romîne s-ar fi putut dezvolta ciupesc. Nu este imposibil ca şi cuvîntul romîn să fie băştinaş. Cum că există şi în ungureşte un cuvmf analog ca sunet şi ca înţeles, csipni (citeşte cipni) kneipen, zwicken, e numai o coincidenţă. Asămănărî mai îndepărtate cu cuvinte slave vezî Ta Cihac şi Tiktin.
rom, ciut, şut; alb. sut, sută fără coame, hornerlos M. Wort. 420. Cuvînt răspîndit în multe limbi vecine cu cea romînească, vezi M.Wort. De origine obscură, poate romînă. Cuvîntul albanez e băştinaş după Treimer 339.
rom. cîrţăesc klappem, knarren, knistern Bărceanu Dicţionar romîn-german; alb. kărtsăs, krătsăs\mxsc\ien, knarren, s'challen, knacken M. Wort. 189. Ambele onomatopeice.
rom. clocesc; alb. ktotsis gluckse, brute M. Wort. 191. Cuvinte onomatopeice, care se găsesc cu formă analoagă şi în alte limbî.
rom. coăcăză; alb. kok Frucht, kdts’e Saatkorn, Beere, Baumfrucht M. Wort. 194, kokază Bonbohs in der Ammeri-sprâche M. Alb. V, 86. M. Wort, derivă cu multă probabilitate
708
§ 328.
cuvintele albaneze din coccum. Cuvîntul romînesc nu poate fi separat de cel albanez, şi orî e un product propriu romîn, a-nume un derivat prin -ză din *coăcă>cocca pluralul luî coccum (tipul poamă), orî e înprumutat din albaneza. Compară şi cele spuse la § 315 No 15.
rom. codru pădure mare, în vechea romînă şi munte; alb, kodră Hiigel M. Lat. 805, M. Wort. 193, H. Col. anul 1873 pag. 110, 244 Noembre, Mikl. Slav. 10, Şaîn. 293. După M. Lat. cuvîntul nu-î indogerman. Nu se găseşte în alte • limbî a-fară ae romînă şi albaneza. Probabil e autohton în ambele limbi. După Ped. Krit. IXî 217 cuvîntul albanez e înprumutat din romîneşte. După Baric 40,' din contra, cuvîntul romînesc e înprumutat din albaneza, îar cel albanez e autohton.
rom, colea, coleă; alb. gheg akâle ringsum M. Wort.
6,	Mikl. Slav. 10, Apropierea a fost greşit făcută de Mikl. Slav, Intre cele două cuvinte nu există nicîo legătură, nici de înţeles, nici de origine: cuvîntul romîn e de origine latină, îar cel albanez de origine slavă, bulgar şi sîrb okolo.
rom. copăc, copăcîă; alb. kopăts Baumstumpf M, Wort. 198, Mikl. Slav. 10, Şaîn, 293. Origine obscură. In afară de romînă şi albaneza se mai găseşte un cuvînt analog în ungara, kopăcs (citeşte kopac) die griine Schale, die Klappe (botanică), der Grabmeissel, das Gebiisch. Cu cuvîntul unguresc sigur că n-au a face cele romîn şi albanez. Complect aparenţă romînească copăc n-are, ne-am aştepta la cupăc. Poate că e înprumutat din albaneza.
rom. copil, copil; alb, kopil Knecht, junger Mensch, Bastard, aufgeweckt, schiau M, Wort, 198, Mikl, Slav. 10, Origine obscură. Se maî găseşte în limbî slave de răsărit şi sud, în mediogreacă şi neogreacă, în care limbî e probabil de origine albaneză. M. Wort. presupune un latin *Copilis, „ein mit einer copa, Tavernenwirtin, erzeugtes Kind“, După Jokl Unt. 6 cuvîntul albanez e băştinaş, Nu se poate şti dacă dela Slavi orî dela Albanejî au înprumutat Romînii cuvîntul,
rom. copleşesc; alb, gheg kaptis uberfalle, erdrucke M. Wort. 174. Cihac II 716, Apropierea o face Cihac, care so-coate cuvîntul romînesc înprumutat din albaneza. Cuvîntul albanez e de origine turcească, îar cel romînesc de origine obscură, rom. corcolesc, cocolesc; alb. kurkulds setze mich auf die Ei er, von Hiihnern M. W ort. 211. Ambele cuvinte, şi cel romînesc şi cel albanez, sînt onomatopeice, M. Wort. şi Jokl
§ 328.
709
Unt. 304 derivă cuvîntul albanez din neogrec v.ookooXi Miitze, Kaputze, Kokon.
rom. cot din Statul-palmă Barba-cof; alb. kot Dun-Icelheit, Nacht, Trăgheit, Musse, umsonst, vergeblich M. Wort. 202, H. Et. 2494. Apropierea a fost făcută de H. Et. Nu este nicîo legătură între cuvîntul romînesc, care este evident — cot >•cubitus, şi cel albanez.
rom. coteîă; alb. gheg kiita Hund, kut Lockruf des Hun-des M. Wort. 218, H. Cuv. I, 274. Origine obscură. Pentru cuvîntul albanez M. Wort. spune că la baza lui ar fi o interjecţie, „es ist gewiss interj ektionellen Ursprungs". Şi fiindcă de o-nomatopee nu poate fi vorba, atuncî acea interjecţie trebue să fi fost un sunet reflex. Sunete reflexe însă pentru a simboliza lucruri concrete au existat numai la originea limbii. Interjecţiile maî nouă privitoare la lucruri concrete îşi au totdeauna originea în izolarea unuî cuvînt. Din punctul întîîu de videre, al interjecţiilor dela originea limbii, toate cuvintele sînt de origine in-ierjecţională, şi atuncî observarea lui Gustav Meyer, făcută numai cu privire la vreun kut pe ici pe colea, n-are nicîun sens. Din punctul al doilea de videre, acel al interjecţiilor maî nouă privitoare la lucruri concrete, observarea acelui învăţat e contrară realităţii. Cuvîntul romînesc, obscur în originea lui, nu poate fi în tot cazul înprumutat din albaneza, pentrucă e contra firii limbii romîneştî ca un u neaccentuat să se prefacă în o. Vezi mai jos cuciu.
rom. covătă; alb. kova Schopfgefăss, Eimer, kleines Ge-făss M. Wort. 203, govătă Trog, Mulde M. Wort. 127, Mikl. Slav. 10 (alb. kovă), Gast. Rev. 28 (alb govătă). Albanezul kâvă, ca şi corespondentele lui, sîrb kova, bulgar kova, e de origine obscură. Albanezul govătă după M. Wort. e de origine turcească, kavata, kuvata grand plat rond en bois ou en terre, Mulde Zenker 711 a (Cuvîntul turcesc însuş e de origine greacă). Romînul covată e şi el probabil de origine turcească.
rom. crac; alb. krăhă Oberarm, Arm, Schulter, Fliigel M. Wort. 203. Cuvîntul albanez e după M. Wort. băştinaş. Cel romîn e probabil de origine slavă.
rom, creştet; alb. krestă Măhne, Borste, Burste, Zwiebelwurzel M. Wort. 205, Gast. Rev. 31. Cuvîntul albanez e însă latinul crista, iar cel romînesc e derivat prin -et ăin verbul cresc Tiktin Worterbuch.
rom. crişc; alb^ kris knirschen M. Wort. 189. Ambele o-nomatopeice.
710
§ 328.
rom. cucîu, cuţu; alb. kuts Hund in der KinderspraclieP Lockruf des Hundes M. Wort. 218. Cuvinte analoage cu înţelesul de cîne, căţel în multe limbi romanice, apoi în şîrba, ungara. Aici aparţine şi albanezul kută şi poate romînul coteîu (Vezi mai sus coteîu). Origine obscură. Vezi apropieri în M, Wort. (unde însă trebue şters macedoromîn căţăuă, care e *>. catella!), dar mai ales în Diez Etymologisches Worterbuch I sub cuccio. După M. Wort. cuvintele acestea şi-ar avea originea în interjecţii. Asupra lipsei de fundament a aceştei păreri vezi mai sus sub coteîu,	.
vechîu romîn cucură tolbă de săgeţi, Kocher, carquois; alb. kukură Kocher M. Wort. 211. Ambele cuvinte îşî au originea în mediogrec xouxoopov cu acelaş înţeles, care el însuş e de origine germană, vechîu german chochar.
.. rom. cucuveă, cucumeă, cucuvăe, cucuveîcă, Eule, chouette (Pentru alte variante vezî Marian, Ornitologiea poporană romînă I, 196); alh.kukuvăîă, kukuvăikă, kukumătse, kukumîătse, kukumîătskă, kukomîetskă, Eule M. Wort. 211. Cuvînt onomatopeic, care se găseşte cu acelaş înţeles, şi în neogreaca (v.oov*-7,oopc/.Ţt.a), bulgara (kukumîavka), italiana (cuccuveggia), şi e înregistrat în glosarele lui Papias (la Ducange: cucuma-noc-tua) şi Scaliger (Corpus glossariorum V, 596, 36: cecuma [probabil greşală în' loc de cucumaJ-nodua). . Pascu, Latei-nische. Elemente im Rumânischen 258,’ presupune la baza' cuvîntuluî romînesc un latin popular *cucumella, ceîa ce este posibil. -
..rom. culbec; -alb. katsamit, kâfymit; kărmil, krămit, kărmi, kămit, garmit Schnecke M, Wort. 182; H. Pr. pag; 88 sqq., H. Col. anul: 1883 pag. 198. sqq. Origine obscură. Presupuneri-etimologice pentru cuvîntul albanez vezi la M. Wort; şi la Vasmer 27. Vezi maî ]os\melc. -
. rqm. : curcubău; alb. uiibery utberulver. Regenbogen M. Wort. 460; Cihac Dictiorinaire II pag. 717. Cihac, care în Dictionnaire I, 65 încercase să. derive Curcubău din *concurveus, îl dă aici ca .probabil de origine albaneză. Originea cuvintelor romîn şi albanez e obscură.	;	i.
';. i • rbni.-: ciirpăn; alb, kuTpăr, kălpâră; kurpul Art Schling-pflârize,aclemâtile:«âuvâge!.M,' Wort; ,213. .Cu siguranţă cuvîh-tulfromînesc e nâcelaş cii; cuvintele albaneze.-Aceste ..din1 urină sînt probabil autohtone. Este oare cel romîn înprumutat diri albaneza? \ .v /	V-'-"1-;	' "	^	■	.rr	■	■
§ 328.
711
romi. cursă; alb. kărdă Falie, Fangeisen M. Wort. 216. Ambele cuvinte sînt sigur identice. M.Wort. presupune înpru-mut din turceşte, kurs, disque, toute chose ronde et plate, Scheibe, Zenker 697 b. Nu se poate ceva maî neprobabil. Originea cuvintelor e obscură. După Baric 42 cuvîntul albanez e băştinaş şi cel romîn e înprumutat din albaneza. După C. Diculescu, Dacia romană în oglinda inscripţiilor, I, pag. 464 (în Dacoromania IV) cuvîntul romînesc e provenit din vechiul grec Mpzia Flecht-werk, îar cel albanez e înprumutat din romîneşte.
rom. cutez; alb. kudzol, gudzdi, gutsdi, kuldzoî wage M. Wort. 209 ; neogrec y-oxco, a.'Kov.ozCa cutez, Sînt evident aceleaş cuvinte. Originea e obscură. Nu-î de loc probabil, cum crede Mikl, B, Conson. II, 11 („hochst wahrscheinlich11!) că cuvîntul romînesc ar fi înprumutat din albaneza. Cuvinte analoage ca schelet şi înţeles se maî găsesc (orî au fost altă dată) şi în dialecte italieneşti de răsărit (Venezia, Istria, Abruzzo, Puglia) Ovidiu Densuşianu, Histoire de la langue roumaine, I, 224, 359, Bartoli D. I, 290. Densuşianu derivă din mediogrecul y.oxzlUa aleam ludere.
rom. (limba veche) dărştină, dlrştină, ţăsătură aspră* cămeşă .aspră pe care o poartă cineva în semn de doliu ori pentru a face penitenţă, cilice, Sack (Vezî Tiktin Worterbuch); alb. trăstâ, drăMă Brotsack, Wandersack M.Wort 434* H. Cuv.
I,	275. Vezî maî jos trăistă.
rom- deh interjecţie; alb. deh also Pek. 218, H, Cuv. I 275. rom, dezgăuc; alb. kăfkă Hirnschâdel, Gehâuse von Schnec-ken, Schaltieren und Schildkroten, Trmkgefâss aus dem Flaschen-kiirbiss M. Wort. 165, H. Cuv. I, 275. Cuvîntul albanez e după M. Wort. înprumutat din neogreacă, v-ama, Cuvîntul romîn, ca şi corelativul său dezghioc, trebue pus în legătură cu găoăce, ghioc, a căror origine este obscură.
rom. dirstă Walkmiihle; alb. dărstilă, trăstilă Walke, Walkmiihle M. Wort. 65; Cihac Dictionnaire II, 717. După Cihac cuvîntul romîn ar fi înprumutat din albaneza. Pentru M, Wort. cuvîntul albanez ar fi de origine latină, *tersilis, *ter-stilis^tergere; ceia ce nu-i de fel sigur, din cauza lui 5 neprefăcut în 5. In asemenea caz cuvîntul romînesc ar fi în a-deyăr înprumutat din albaneza, ori direct, ori prin hu\gara, drâstiâ walke, drăsta Walkerei.	•	•	v	•
rom. ddbă; alb. gheg def kleine Handtrommel M. Wort. 62, Mikl. Slav. 9. Cuvîntul albanez e înprumutat din turceşte,
712
§ 328.
def tambourin Zenker 430 a. Cel romînesc e de origine ungară, dob Trommel.
rom, (limba veche) drăstă traistă; alb. trăstâ, drăstă Brotsack, Wandersack M, Wort. 434, H. Cuv, I 275, 305, Vezî mai jos traistă.
rom. druete „trunchiu de lemn nu tocmai gros, dar sănătos, negăunos, dupăce s-a tăiat". Revista critică-literară, director Ar. Densuşianu, anul III pag. 123; alb, dru, articulat drăîa Holz, Baum, Stânge, Pfahl, Brennholz M, Wort. 75. Radicale identice şi băştinaşe în ambele limbi. Cuvîntul romîn e derivat din dru- prin sufixul romînesc -ete.
rom. fasolă; alb. fasăl, gheg frasule Bohne, M. Wort.
111,	Gast. Rev. 30, După M.Wort. cuvîntul albanez ar fi latinul phaseolus. Cel romîn din ce limbă vecină e înprumutat, nu se poate şti sigur.
rom. fârîm, fărimâ; alb. %-ărrmoî zermalme, zersplittere, zerreibe, %-ărrime Splitter, Scherbe, Trumm, Brotkrume M. Wort. 90. Este evident că cuvintele romîne şi albaneze sînt identice. După M. Wort. cele albaneze şi-ar avea originea în latinul *frag-minare. In asemenea caz cele romîne sînt înprumutate din albaneza, După Puşcarîu Etymologisches Worterbuch No 582 o-riginea trebue căutată în latinul ^farrimen^far. In asemenea caz *farrimen ar fi unul din elementele latine comune celor două limbi şi care în alte limbî romanice nu se găsesc. Origine obscură.
rom. fluer; alb. floere, floîere Flote, Pfeife M. Wort. 108, Gast, Rev. 29. Origine obscură.
rom. galeş; alb, kales cu ochii negri Ped. 761T. Este e-vident că cuvîntul romînesc; întrebuinţat mai ales despre ochi, „mă uit galeş", „cu ochii galeşi" (mit schmachtenden Augen, cum traduce Tiktin Worterbuch), nu poate fi separat de cel albanez. Origine necunoscută. M. Wort. 170 dă cuvîntului albanez înţelesurile—foarte deosebite între ele—dicht behaart, blond, şi se întreabă dacă nu va fi cumva la bază albanezul Ies păr, Haar. Sigur că nu!	.
rom. gard; alb. garfr, articulat găroi Hecke, Zaun M. Wort. 119. Potrivirea de schelet şi de înţeles este complectă.. Din contra este mare deosebire în ambele privinţî faţă de vechîu bulgar gradă 'ceî/oc, zoc/oc, murus, din care de obiceîu este derivat cuvîntul romînesc. Pentru aceia este justă observaţiea lui M. Wort. că „se poate bănui că cuvintele albanez şi romîn ar
§ 328.
713
fi înprumutate din slava, dar nu se poate proba acest lucru După Giuglea 357 cuvîntul romînesc ar putea fi latin cardu-us. Imposibil din toate punctele de videre.
rom. găta; alb. gat bereit M. Wort. 121, Mikl. Slav. 9, Sand. Grund. 529. Cuvintele romîn şi albanez sînt identice. Din contra slavul (vechiu bulgar, bulgar, sîrb) gotovu paratus stă de o parte. Nici cuvîntul romîn, nici cel albanez, nu s-au putut dezvolta, conform alunecării sunetului din aceste limbi, din slavul got- (Albaneza a dezvoltat ă din indogermanul o, iar nu din o maî recent, cum e cel slav, care din punct de videre al timpului înprumuturilor slave ale limbii albaneze e mai recent decît 6 latin). Cuvîntul albanez e sigur autohton, îar cel romîn e orî şi el autohton ori înprumutat din albaneza.
rom. gătiră; alb. găvră Loch. M, Wort. 37. Cuvintele a-parţin sigur înpreună, dar originea lor latină nu-i aşa de sigură, după cum s-ar crede. Pentru cuvîntul romînesc au propus ca e-tymon latinul caulae încă Ciparîu, Gramatica limbii romîne, I, 117, şi Burlă, Studii filologice, 40, îar pentru cuvintele romîn şi albanez au propus pe *cavula Puşcarîu Etymologisches Woî-terbuch No 701 şi Tiktin Worterbuch. In asemenea caz cuvm-tul albanez ar fi înprumutat din romîneşte, căcî în elementele vechi latineşti diftongul ău- înainte de r devine ă în albaneza. Dar probabil cuvîntul albanez, şi prin urmare şi cel romîn, nu pot fi separate de albanezele vâră Loch, govără Grube, varr (gheg vorr) Grab, văr roi begrabe, M.Wort. 37, dintre care pe govără îl derivă M. Wort. dintr-un cuvînt latin, şi anume din *cavanum. La acestea se mai adauge faptul că adiectivul corespondent lui găură este găunos (Care din care a eşit? n din r orî r din n ?). Origine obscură.
rom. gălbăză. Vezi călbăză.
rom. găsesc; alb. dzăi, dzeî finde M. Wort. 140, Cihac Dictiohnaire II, 717. Cihac socoate cuvîntul romînesc înprumu-tat din albaneza. Cuvîntul albanez e băştinaş, radicalul gend-. Originea celui romînesc e obscură.
. rom, ghimpe; alb. dzămp (articulat dzâmbi), glimp, glâmbă, gheg dzem Dorn M. Wort. 140, Cihac Dictiorinaire
II," 717. După Cihac şi M. Wort. cuvîntul romînesc e înprumu-'tat din albaneza. In albaneza cuvîntul e băştinaş, radicalul glemp-după M. Alb. V, 80 şi Ped. Zeit. XXXIII, 547. In alte limbî nu se găseşte. Despre cuvîntul romînesc nu se poate spune cu siguranţă că e înprumutat din albaneza, căcî dintr-un radical
glemp- s-a putut dezvolta prin alunecarea sunetului romînească actualul ghimpe, îar acest radical se poate să fie tot aşa de bine băştinaş romîn, după cum e băştinaş albanez.
rom. ghionoăe; alb. dzon Nachteule M. Wort. 141. Cuvintele aparţin sigur unul la altul. Origine obscură.
rom. ghiuj; alb. dziis Grossvater M.Wort. 143, H. Col. anul 1876 pag. 1, Este evident că ambele cuvinte sînt" identice, După Jokl Unt. 28-37 cuvîntul albanez e băştinaş. Dacă este adevărat, cum spune Jokl Unt., că radicalul primitiv al cu.-vîntului a fost sa-, apoi cuvîntul romînesc nu s-a putut dezvolta prin limba romînească, ci trebue să fie înprumutat din albaneza.	■
rom. gîcesc; alb. dzai, gleiche, passe, stehe (von Klei-dern), dzan es ist passend, steht zu, ndzati se cuvine, dzără Aehnlichkeit, dzăikăs gleich, ăhnlich, dzăsim, ndzâsim ăhnlich, mă dzăsen mir scheint dass, tsăs năhere, bririge nahe, tsă-sim annăhernd, ăhnlich M.Wort. 137, 220. Să fie vreo legătură între cuvîntul romînesc şi cele albaneze ? In C. D. V, 25514 cuvîntul macedoromîn sună nghise 3 p. s. perfect. Compară radicalele get-, gets- ges-, care se găsesc în diferite limbi germane maî vechi şi maî nouă cu înţelesurile de „aflu, capăt, cunosc, gîcesc" (începînd dela gotul get- găsesc, pănă la actualul inglez guess 'gîcesc), pentru care vezi Diefenbach Worterbuch der gothischen Sprache II, 410. Cuvintele albaneze sînt foarte probabil băştinaşe. După o comunicare a luî G. Pascii romînul gîcesc ar fi>*gitcesc>bulgar gatka enigme.
rom. gidil; alb. gudutis, gidziloi kitzle M, Wort. 133,
H,	Col. ,	anul 1873 pag., 110, Gast.	Rev. 31.	Cuvintele aparţin
unul Ia	altul. Origine obscură.
rom. gîmbez, gîmbosesc; alb. gaboî betriige M. Wort, 116. Apropierea a fost făcută de Weigand în XIX-XX. Jahresbericht pag. 135. Weigand dă cuvintelor romîneştî înţelesul de tăuschen, luîndu-se probabil după dicţionarul lui: Tiktin, Pentru gîmbez Tiktin, care traduce cu tăuschen, hintergeheti, be-trugen, dă din limba veche un- singur exemplu; din Neculaîu Costin,	în Letopiseţe Cogălniceanu,	I,	433,	îar pentru limba
actuală	trimete la Şezătoarea II,' 229.	Exemplul;,din Neculaîu
Costm însă n-are înţelesul de înşel, ci de prind,.pun mîna-pe, iar în Şezătoarea: se dau înţelesurile apuc, prind, ajung, pun mîna! Pentru gîmboşeşc Tiktin dă exemple numai din limba , veche, care au într-adevăr înţelesul de înşei ln realitate
§ 328,
715
gîmbez (gîmbosesc e un derivat din gîmbez) e probabil > gamba (Vezî § 319 supt acest cuvînt), iar alb. gabâi este sigur înprumutat din italiana după-M, Wort. (şi Weigand recunoaşte aceasta): italian gabbare. După Weigand cuvîntul ro-mîneşc gîmbez ar fi înprumutat din albaneza, ori direct, orî inr direct prin mijlocirea bulgărescului gabam, care acest din urmă ar fi sigur înprumutat din albaneza.
rom; gâgâ Menschenfresser, Wehrwolf Bărceanu Dicţionar romîn-german ; alb. gogă Gespenst, Wauwau, zum Kin-derschrecken M. Wort. 126, Cihac Dictionnaire II 717. Cuvintele sînt onomatopeice, dar e surprinzătoare potrivirea de formă şi de înţeles între ele. Pentru Cihac cuvîntul romînesc ar fi înprumutat din albaneza. Nimic maî neprobabil.
rom. gr ăpă, herse, Egge (mr. grep, grip undiţă, înprumutat din albaneza, Capidan 532); alb. grep Angelhaken, Ha-ken M. Wort. 129. De aceîaş origine cu romanicele italian grap-pa Krampe, francez grappe Weintraube, spaniol grapa eiserne Klammer, etc. > vechîu german krappa, krapfo Haken, pentru care vezî Meyer-Liibke Romanisches etymologisches Worterbuch, No 4760. In toate părţile, afară de limba romînă şi de vene-ţiana (grapa, vezî dicţionarul luî Boerio), cuvîntul înseamnă un instrument cu care apuci, prinzi ceva, un cîrlig orî ceva analog, şi acest înţeles l-a avut probabil dela capul locului şi cu-vîntul romînesc, după cum s-ar videa din izolarea a se ţinea grapă de cineva. înţelesul de herse, Egge îl are cuvîntul numai în romîneşte şi în veneţiana, ceia ce face probabilă presupunerea că s-ar fi putut introduce ca nume al acestui instrument agricol din limba yeneţiană, odată cu instrumentul însuş.. Dela Saşi cumva cuvîntul n-a putut veni, căci Ia dînşiî grap înseamnă Weintraube, ca şi francezul grappe, Archiv des Ve-reins fiir sieberibtirgische Lândeskunde, neue Folge, Band XXXIII pag. 96. După Giuglea 392 cuvîntul romînesc şi cel albanez ar fi de provenienţă directă veche germană. >
rom., gresie; alb. gris, gărris ritze, kratze, găresă Schab-holz, Schabeisen M. Wort. 130,:: Cihac Dictionnaire II 717, Cuvîntul albanez e băştinaş, în alte limbî nu se găseşte. Cel romîn ,e probabil mprumutat din albaneza, dupăcum a recunoscut încă Cihac. •	:	v'	r
.;roto.\^«?^p#^-^b;--^n>pflf;.Qmbe1-.Graben,- Grab M. Worţ; 131, Mikl. Slav. 9. Cuvîntul albanez e probabil .băştinaş, căci chipul cum explică M. Wort. posibilitatea unui. înprumut din slavă
(vechîu bulgar grobu, bulgar şi sîrb grob), în felîul acela că -p dela forma nearticulată a unuî presupus albanez masculin *grop s-ar fi lăţit şi la forma articulată a aceluî masculin, şi apoî la femininul gropă, e contra spiritului limbii albaneze. In tot cazul cuvîntul romînesc de origine slavă nu' poate fi, căci cu nicîun preţ nu se poate explica prin romîneşte prefacere luî b în p. E posibil ca cuvîntul romîn să fie de origine albaneză.
rom. grUmăz; alb. gurmăs, griimds, articulat gurmăzi, grumazi Kehle M. Wort. 135, Mikl. Slav. 9, Şaîn. 293. Cuvintele sînt identice. Radicalul gram- maî apare în romînul sugrum, italianul digrumare, francezul gourmand (Vezî Puşca-rîu Etymologisches Worterbuch No 63, Meyer-Liibke Etymologisches Worterbuch No 3888) şi e de origine obscură. Sufixul -ăz’ din cuvintele romîn şi albanez este străin limbii romîneştî şi, după cît ştiu, şi celei albaneze. In romînă există sufixele de origine obscură -ez, -iz, -uz, asupra cărora am spus eu ceva în Zeitschrift fiir romanische Philologie XXXI, 302 sub cuvîntul ceciliz, dar ele sînt deminutive. Să fie şi -ăz din grumăz un sufix deminutival, şi să formeze o a patra formă a sufixului obscur -ăz, -ez, -iz, -uz?..Ox alte vorbe,, nu se poate afirma temeinic că romînul grumăz ar fi înprumutat din albaneza.
rom. grunz; alb, grundă KIeie M. Wort. 132. Cuvintele aparţin sigur unul la altul. Originea lor este obscură. Vezi Capidan 456, 532.
rom. guşă; alb. găsă HalsM.Wort. 135, Mikl, Slav. 9, Gast. Rev. 31. Cuvîntul, care se găseşte cu forme şi înţelesuri analoage şi pe alt teren romanic, este de origine obscură, şi legătura luî cu geusiae din Marcellus Empiricus (care ar fi în-semnînd după Ducange obraz, după Schuchardt Zeitschrift fiir romanische Philologie XXI, 199 ori gingii orî cerul gurii, îar după Meyer-Liibke Etymologisches Worterbuch No 3750 gîtlej, şi care din punct de videre al sunetului nu^-î sigur dacă nu trebue cetit cumva keuşiae) este problematică. Vezi Meyer-Liibke locul citat. Nimic nu ne îndreptăţeşte să presupunem că ar fi cuvîntul romînesc înprumutat din albaneza, orî cel albanez din romînă.
rom. hămesesc; alb, hămăs Fresser M.Wort. 144. Â-propierea a fost făcută de Sextil Puşcariu în Convorbiri Literare
XXXVIII,	464 şi în Zur Rekonstruktion des Urrumânischen 60. Cuvîntul romînesc, care mai are varianteie hămisescy heme-sesc, hemisesc, îar în vechea romînă suna hămnesesc, hem-
§ 328.
717
nisesc (Vezi Tiktin Worterbuch), trebue pus mai degrabă în legătură cu neogrec '/u|j.do) aorist kybpqoa, yo\)iCo) aorist t/o-\xioa. repandre, verser, fondre, se precipiter, macedoromîne hima adverb „în jos**, himusescu verb „mă las în jos, mă afund", albaneze himâ s. f, Abhang, himisem vb. pasiv steige herab M. Wort. 157, pe care cuvinte albaneze M. Wort. le derivă din neogrecele /v6[j.a effusion, '/oţxdoj se precipiter. înţelesul primitiv al cuvîntuluî romînesc va fi fost „dobor la pămînt" (transi-tiv),. „cad jos" (netransitiv), şi acest înţeles apare atît în exemplele date de Tiktin din limba veche, precum şi în izolatele întrebuinţări de astăzi.
rom. hudiţă, Miţă; alb. udă Weg M. Wort. 455. Mai degrabă de cuvîntul albanez trebue apropiat cel romînesc decît de slavele hodu incessus, hoditi ambulare, cum fac Cihac şi Tiktin. Cuvîntul albanez e băştinaş. Cel romîn—şi anume *hudăr *tidă, din care s-au derivat actualele hudiţă, udiţă prin -iţă —e orî înprumutat din albaneza orî băştinaş.
rom. hututuîu, întrebuinţat maî ales Ia feminin, hututue ; alb. hutdî sperre den Mund auf, gaffe verwundert, verdumme, hutdts der Vergessliche, Maulaffe, uttiem Dummkopf M, Wort, 155, Este o necontestată legătură de schelet şi de înţeles între cuvîntul romînesc şi cele albaneze, care sînt băştinaşe. Aceasta nu însemnează însă că am avea a face numai decît cu vreun înprumut dintr-o limbă în ceîalaltă.
rom. îa! îătă!; alb. îa! îăte! siehi hier! da! M.Wort. 160; Tot aşa bulgar eto voiri, voilâ, turc îa! Partikel zu Ein-
1	fiihrung einer Frage, he, he quoi, nun Zenker 945 c. Probabil simple coincidenţe, care se pot explica în fiecare limbă prin mijloace proprii. Romînul îa maî degrabă decît un sunet reflex, este o scurtare din îăcă^eccum, eccam, în tot cazul nu-i latin eja, cum presupune Cihac Dictionnaire I 116, căci dine/a trebuia să iasă în romîneşte îădză. Iar romînul îătă e foarte probabil scurtat din îăcătă, care acest din urmă, după cum şi Cihac a recunoscut cu dreptate, Dictionnaire I 85, e compus din îdcă şi pronumele te (Cihac locul citat face apropieri nimerite cu cuvinte italieneşti:' rom. îăcătă—it. eccoti, rom. îăcăl—it, eccolo, rom, îăco—it. eccola, rom. îăcăne—it. eccoci). Tot aşa în albanez îăte -te este probabil pronumele personal 2 persoană acuzativ, singular tă, îar ia- este un sunet reflex. Bulgarul eto este sigur pronumele vechîu bulgar îeto hoc. Turcul îa este probabil un sunet reflex.	-
718
§ 328.
rom. iţîesc, şi anume reflexiv mă iţîesc (Dicţionarele înregistrează o altă formă, pe care eu n-o cunosc, mă iţesc); alb. etsăî gehe M, Wort. 97. Să fie vreo legătură între cele două cuvinte? Pe cel albanez M.Wort. îl derivă din latinul *itiare, ceia ce nu-î sigur. Tiktin derivă pe mă iţesc din in-terjecţiea iţii, îar pe aceasta din iţi îî, pronunţare copilărească pentru aicî îî, ceîa	ce îar nu-î de fel sigur. Maî	degrabă in-
terjecţiea e derivată	din verb, decît din	contra.
rom. îmbiu, înghiu îndemn; alb. bie fiihre, bringe M. Wort. 35. Cuvîntul albanez e băştinaş. Cel romîn are probabil numaî o întîmplătoare asămănare cu dînsul şi e orî un derivat din îmbî~>ambo orî e provenit din ambire.
rom. încălez; alb. ndzal mache lebendig, mache fett, keile, măste, dzălă lebendig, lebhaft, mutig, krăftig, fett M. Wort. 137, Cihac Dictionnaire II 718. Apropierea a fost făcută de Cihac, care consideră cuvîntul romîn înprumutat din albaneza. Apropierea luî Cihac nu-î maî rea decît acea pe care o face Tiktin cu latinul callum. După M. Wort. cuvîntul albanez e băştinaş. Originea cuvîntuluî romînesc e obscură.
rom. îtigâîm /'	alb. găneî betriige	M. Wort.	123,	Cihac
Dictionnaire II 718.	Apropierea a fost	făcută de	Cihac,	care
consideră cuvîntul romîn înprumutat din albaneza. După M, Wort. cuvîntul albanez e italianul ingannare, ceîa ce nu-î probabil (Vezî supt § 319 ingannare). Cel romîn e de origine obscură, rom. înghit; alb. ndzit klebe, leime, setze zusammen M. Wort. 309, Gast. Rev. 31. Apropierea a fost făcută de Gast, Rev. Cuvîntul albanez.însă după M.Wort. e băştinaş şi aparţine la acelaş radical la care aparţin latinele glis glitis, glu-ten. Cel romîn e sigur, inglutio.
rom. înţep, ţăpă; alb. d-ep spitzer Fels, frăpis mache stachelig, spitze Jokl 20. O curioază coincidenţă de sunet şi de înţeles, macarcă originea de o parte şi de alta e cu totul alta. Cuvîntul albanez e băştinaş după Jokl, radical Roipo-, Cuvîntul romînesc eu socot că nu poate fi separat de italie-nele inzeppare Keile eintreiben, Keile hineintreiben, zeppa Keil, Span (Compară apoî romîn înţepătură, italian inzeppatura), care sînt de origine obscură, şi că nu trebue pus în legătură cu vechiul bulgar tskpiti findere şi cu cuvintele analoage slave, care toate înseamnă „despic, despicătură, crăpătură" (Vezi-le la Cihac Dictionnaire II, 430).
rom. jumătate; alb. dzămăs halb, dzumăsă Hâlfte M.
§ 328.
719
Wort. 143; Mikl, B, Conson. II 12, 76. Origine obscură. Nu este probabil că cuvintele aparţin înpreună. Mikl. B. presupune cu îndoială că cuvîntul romîn ar fi derivat din cel albanez. M. Alb, II 319 propune ca etymon pentru ambele cuvinte pe dimi-dietatem, pe care-I propusese şi Cihac Dictionnaire I 165. M. Wort. separă cuvîntul albanez de cel romîn şi-l derivă pe cel albanez din grec	Tiktin	Worterbuch	derivă cuvîntul ro-
mîn din medietas cu metateza primelor două silabe: *dzeme-tăte > *medzetăte. Pentru Baric 35 cuvîntul albanez e băştinaş, îar cel romînesc e înprumutat din albaneza.
rom. jumulesc, jupesc, jupuesc; alb. hump, hup ver-liere, gheg humătâî verderbe, zerstore M, Wort. 154, Baric
<	36. Apropierea a fost făcută de Baric, care socoate cuvintele romîneştî ca înprumutate din albaneza, unde vor fi existat şi forme cu g~ alături de cele cu h-, căcî etymon cuvîntuluî albanez ar fi indogerman *supo- şi, dupăcum u va fi fost accentuat ori neaccentuat, ar fi rezultat conform alunecării de sunet albaneze ba g ba h. Originea cuvintelor romîneştî este obscură.
rom. laf, lăfăesc; alb. taf Unterredung, Geschwătz, ta-fâs spreche, tafdsem unterhalte mich M.Wort. 233 (l după Ped. 150). Origine turcă, laf. Verbul romîn lăfăesc nu trebue separat de substantivul romîn laf, cum face Tiktin Worterbuch, care consideră pe cel dintîiu ca de origine necunoscută. Să se Ia în considerare înţelesurile toate ale turcului laf: mot, parole, discoiirs, conversation, babil, jactance, vanite, presomption, impu-dence, homme impudent Zenker 789 a. înţelesul lui mă lăfăesc este „mă port necuviincios şi arogant în vorbe şi în gesturi" şi se potriveşte cu acela al originalului turc.
rom. leăgăn; alb. lăkuni, likunt schaukle M. Wort. 242, Miklosich Rumumsche Untersuchungen I2 22. Cele două cuvinte n-au a face unul cu altul şi sînt ambele de origine obscură.
rom. lehăesc; alb. leh belle M. Wort. 240. Probabil cuvintele sînt identice. Cel albanez după M.Wort. e băştinaş; Să iie oare cel romîn înprumutat din albaneza? Cihac îl derivă din slavul li ho glagolati blaterare. Wedkiewicz în Mitteilungen 269 I-ar deriva ori din Leah orî din slavul lugati (malorus ■l'hati) liigen.
rom, leş; alb. Ies Leichnam M. Wort. 241, Mikl. Slav.
10.	Amîndouă de origine turcească, Ies cadavre Zenker 789 a.
rom. leurdă; alb. hiibără, hiihră, hurbă Knoblauch M. Wort. 154, Cihac Dictionnaire II 718. Apropierea a fost fă-
720
§ uts.
cută de Cihac. Cuvîntul albanez după M. Wort. e băştinaş. Cel romîn e de origine obscură.
rom. ligheăn; alb. lădzen Waschbecken M. Wort. 234, Gast. Rev. 346. Ambele cuvinte sînt de origine turcească, le-ken Zenker 795 a,
rom. lostun guzgan; alb, gheg Ios Hohle M. Wort. 232,
H.	Cuv, I 287. Cuvîntul albanez după M, Wort. e de origine slavă. Cel romîn e de origine obscură.
rom, mal; alb. mal Berg, Gebirge M. Lat. 805, M. Wort. 256, H. Cuv. I 288, Mikl. Slav. 10, Ambele cuvinte sînt sigur identice. Cel albanez e autohton după M. Wort. (unde se spune că se poate explica prin mijloace indogermane, macarcă M. Lat. afirmase că n-ar fi indogerman) şi după Jokl Unt. 162. Cel romîn e foarte probabil şi el autohton, radical măllu-, Le- 1 gătura cu Dacia maluensis (C. I. L. III, 13704) din Dacia traîană, tradusă maî tîrziu în latineşte prin Dacia ripensis din Dacia aureliană, este incontestabilă şi probează că înţelesul de ripa al cuvîntuluî romînesc este străvechîu *).
rom. măre; alb, ma&, articulat măbigross M. Wort, 252. Originea cuvîntuluî romîn este obscură. Cuvîntul albanez e băştinaş, Se poate întîmplă ca asămănarea dintre ele să fie bazată pe o înrudire originară.
rom. mazăre; alb. mdbută Erbse M. Lat. 805, M.Wort. 284, H, Col, anul 1877 pag. 522, H. Cuv. I, 190, 291, Şaîn. 293, Sand. Grund. 529. Cuvintele sînt identice. Cel albanez e băştinaş după M, Wort, (macarcă şi după M. Lat. şi după M. Wort, ar putea să nu fie indogerman) şi după Jokl. Unt. 182, Băştinaş probabil e şi cel romîn. Apropierea de dacul mâzula \wCooka. (variantă \ilCrq\u) din Dioscorides de materia medica a fost făcută de Gr. Tocilescu în Dacia înainte de Romani, Bucureşti, 1880 pag. 569 (Analele Academiei romîne seriea I tomul X) şi de A, Papadopol-Calimah, Pedaniu Dioscoride şi Luciu Apuleiu, Analele Academiei romîne seriea
I	tomul XI, pag, 51, Dacul mdzula însă însemna cu totul alt ceva; decît romînul şi albanezul măzăre, mâhată, anume planta numită de Grecî -0-6jj-oc, thymus serpyllum L., cimbrişor, serpoletr Quendel, Thymian. Compară § 82 No 10.
*) Cuvîntul maluensis (maluesis) maî apare în numele uneî. colonii din. Dacia traîană, Colonia maluesis, cu poziţie nehotărîtă, C. I. L. III, diploma LI (LXXXVI1).
§ 328.
721
rom. măgar; alb. gomăr Esel M. Wort. 126, magăr E-sel M. Wort, 253. Ambele din neogreacă, yoţjLcxpc Esel, Meta-teza mag->gom- are Ioc Ia acest cuvînt şi în bulgara şi sîr-ba. După Baric 54 cuvîntul albanez magăr ar fi băştinaş, derivat prin prefixul ma- din acelaş radical care se găseşte în albanezele garris schreien wie ein Esel (M, Wort. 120), krits Eselsfiillen (M. Wort. 206).
rom. măgură (şi măgură după Puşcariu Convorbiri Literare anul 1899 pag, 739); alb, măgulă HiigelM, Wort. 118,
H.	Cuv, I 288, Şaîn. 293, După M. Wort. şi cuvîntul albanez şi corespondentul vechîu bulgar, mogîla tumulus (de unde romînul moghilă), sînt probabil înprumutate dintr-o a treia limbă (Argumentarea luî M, Wort, însă e curioasă: „Albaneze a şi u: slave o şi y ca în cuvintele primitiv înrudite. Fiindcă însă înrudire primitivă greu se poate admite [din cauză probabil că -g- intervocalic nu s-ar fi putut păstra în albaneza), apoî este posibil ca ambele limbî să fl. înprumutat dintr-o a treia*1. ?). După M, Wort. apoî,. fără să se arate motivul, cuvîntul romîn e înprumutat din albaneza. După Pap. et, 33 cuvîntul romînesc îş are originea în latin magulum Mauî, bot: din bot înţelesul se va fi schimbat în acel de Backe, Wange, umerii feţei, precum atestează neogrecul [myooXov obraz, \m&>magulum; apoî, după cum din latin gena umărul feţeî s-a dezvoltat în macedoromîn înţelesul de dzeănă deal, tot aşa se va fi dezvoltat din magulum umărul feţeî acel de măgură movilă. Există destulă dificultate, şi în dezvoltarea înţelesului, şi în acea a sunetelor (Pentrucă din măgulum, adecă din pluralul considerat ca feminin singular măgula, să poată eşi măgură, trebue să ad-miţi că un primitiv *măgură a devenit prin influinţă sufixului -ură * măgură, că a devenit apoî măgură, după cum şi sună cuvîntul în macedoromîn, alături cu măgulă, după Pap, et., şi chiar în dacoromîn poate pe alocuri, şi că în sfîrşit şî-a strămutat accentul pe prima silabă şi a devenit actualul dacoromîn pretutindeni întrebuinţat măgură. Dacă o strămutare de accent pe -ură s-ar mai putea de bine de rău admite, prin influinţă sufixului -ură, nu se poate pricepe de fel strămutarea ulterioară a accentului depe penultima pe antepenuîtima. Ar mai trebui doar să admiţi că alături cu măgură se maî păstrase primitivul * măgură!). Origine obscură. In tot cazul de un înprumut din albaneza nu poate fi vorba. In albaneza cuvîntul e relativ recent, precum probează păstrarea luî g intervocalic, iar în ro-
46
722
§ 328.
mîna ar fi trebuit să se introducă încă din timpul romîneî primitive, deoarece -/- intervocalic s-a prefăcut în r. Baric 51 admite că cuvîntul albanez e băştinaş şi înlătură dificultatea provenită din păstrarea lui -g- intervocalic prin aceia că consideră cuvintele albanez de o parte şi slav de altă parte ca derivate ambele în acelaş fel printr-un prefix ma~ din indogerman *gula, care ar fi însemnat Wolbung. In asemenea caz este curioasă accentuarea cuvîntuluî albanez pe prefix, Apoî cuvîntul albanez ar trebui să fie de relativ recentă dată, în tot cazul maî nou decît elementele latineştî din limba albaneză, la care mediile infervo-calice cad, şi ne-am aştepta ca simplul *gula să maî fi exis-tînd în această limbă, ceîa ce nu are loc. După Vasmer 18 cuvîntul slav se poate explica prin mijloace slave din radicalul tnog-, de unde au eşit şi vechile bulgare mogo pot, mostî putere, îar cuvîntul albanez e înprumutat din vechea bulgară.
rom, măî; alb. moîă M, Wort, 286, Cihac Dictionnaire II 718, Apropierea a fost făcută de Cihac, care consideră cuvîntul romîn ca înprumutat din albaneza, E o simplă coincidenţă. Interjecţiea romînă mă, măî se adresează la bărbaţi, cea albaneză (alăturî cu moîă este şi moi Ped. 161) se adresează la fimeî. Interjecţiea albaneză apoî, înpreună cu forma pentru bărbaţi more, . mre, aparţine la interjecţiea neogreacă p-cops (originea?), care, şi sub forma aceasta, şi sub forma bromre^ more (Vezî Hatzidakis în Byzantinische Zeitschrift IV, 412), s-a răspîndit în toate limbile din peninsula balcanică. La acest grup de interjecţii, de obîrşie neogreacă, aparţine romînul bre. Dacă însă şi romînul mă, măî, cu care te adresezi la bărbaţi, aparţine la acest grup, este îndoios. Romînul mă, măî este scurtat din măre, interjecţie care are aproape acelaş înţeles, In-trucît interjecţiea cu care te adresezi la fimeî, fa, este o scurtare din fătă, să nu fie oare măre">mas, maris? (â se explică din cauză că interjecţiea se întrebuinţează maî mult neaccentuată în tact, ca proclitică la cuvîntul următor).
rom. mărăcine; alb. mărtşină, mărtsin, mătsină rham-nus zizyphus Brustbeerbaum, rhamnus paliurus, Dornstrauch M. Wort, 275. Cuvinte identice. Origine obscură. De obiceîu cel romîn e pus în legătură, dela Cihac Dictionnaire I 157 începînd, cu latin marra houe pour extirper des broussailles, cu italienele (admise ca derivate dela marra) marruca, marrucaio epine, broussailles, şi cu albanez murris Schwarzdorn, Hagedorn M, Wort, 292. Tot astfel Puşcarîu Etymologisches Worterbuch No
§ 328.
723
1025, Tiktin Worterbuch. M. Wort. sub mărtşină propune pentru cuvîntul albanez, însă cu multă îndoială, ca etymon un *myricina.> myrica (jj.opty.7j) welsche.Tamariske. Pentru cuvîntul romînesc a propus apoi acelaş etymon ^my ricina G. Pascu Etimologii romîneştî, Iaşi, 1910, pag. 47. Jokl Ind. XXXVI, 149, cu privire la romînul mărăcine şi la albanezul murris, pe care acest din urmă M. Wort. îl apropia de neogrec rcpoo-vsXtd, d'j.'TîoopvsXtd Schwarzdorn>primus, trimete îarăş la.italian marruca, latin mana.
rom. melc; alb. katsamil, kă&mtf, kărmit, krămit, kărmi, kămil, garmtt Schnecke M. Wort. 182, H. Pr. pag. 88 sqq.,
H.	Col, anul 1883 pag, 198 sqq. Origine obscură. Presupuneri etimologice pentru cuvîntul albanez vezi la M, Wort. şi la Vasmer 27. Vezi maî sus culbec.
rom, mendre; alb. măndără Art, WeiseM. Wort. 272, Cihac Dictionnaire II 718, Apropierea a fost făcută de Cihac, care consideră cuvîntul romîn înprumutat din albaneza. Cuvîntul albanez după M. Wort. e de origine italiană, maniera. Originea celui romîn e obscură.
rom, mire; alb. miră gut, schon M.Wort, 279, H. Col, anul 1873 pag, 110, Şaîn, 293. Cuvîntul albanez după M. Wort, e băştinaş. Originea probabilă a celuî romîn am dat-o la § 273 nota a doua, pag. 377,
rom. mistreţ; alb. mistrets Zwerg M. Wort, 280. Cuvinte identice ca schelet. După M. Wort. cel albanez e înprumutat din romîneşte (Cel puţin aşa s-ar înţelege din vorbirea obscură „Ist rum. mistreţ'1). Pentru cel romîn au propus Cihac Dictionnaire I, 168 latin :hmoesticius, îar I. A. Candrea în Convorbiri Literare anul 1905 pag. 1131-1134 latin mixticius. Origine obscură.
rom. mînz; alb. măs, articulat măzi mânnliches Fiillen M. Wort. 276, Gast. Rev. 346. Cuvîntul, care se găseşte cu forme şi. înţelesuri analoage şi pe alt teren romanic, este după M.Wort. băştinaş în albaneza, radical mandîu-, Tot aşa e foarte probabil băştinaş în romînă. Africatizarea -dîa~ < -dz-datează încă din limba de origine, căci Messapiî pe Jupiter, călina îi sacrificau un cal, îl numîau menzana, şi acest cuvînt menzana cuprinde sigur radicalul menz-=rom. şi alb. manz~. Vezî pentru aceasta M. Wort-
rom. mînzăt; alb, măzăt junger Stier M, Wort. 276, Cuvinte identice: acelaş radical, pentru care vezî sub mînz, ace-
laş element derivativ -ăt, acelaş înţeles. In romînă există un sufix activ -ăt, în albaneza nu. Să fie cuvîntul albanez înprumutat din romîneşte? -
rom. mlăştină; alb. gheg Imask Schlamm M.Wort, 247, Sextil Puşcarîu în Convorbiri Literare XXXVIII, 463-464, Apropierea â fost făcută de Sextil Puşcarîu, care ar videa în cuvîntul albanez (pe care M. Wort. îl consideră ca înprumutat din italiana, limaccio Schlamm) un derivat din latin timus, şi în cel romîn un înprumut din albaneza: mlăştină ar fi un derivat prin rină din Imask = *lmăskină. Foarte probabil cuvintele romîn şi albanez nu aparţin unul la altul. Originea celui romîn este obscură. ■
rom. molid, molidv, molift; alb. mătenă, măteză Ulme, molikă Edeltanne Jokl Unt. 193-203. După Jokl Unt. cuvîntul albanez e băştinaş şi cel romîn ar fi înprumutat din albaneza, anume dintr-un presupus albanez * moliftă. Originea cuvîntului romînesc rămîne cu toate acestea obscură.
rom, moş, moaşă, moşteăn, moştenesc; alb. moisă, mosă Greis, Alter, motsim bejahrt, langjăhrig, mosatăr Alters-genosse M. Wort, 263, Mikl. Slav. 10, H. Cuv. I 294, Şaîn. 293, Sand, Grund. 529. Cuvîntul albanez e băştinaş după M. Wort. şi aparţine la albanezul mot Jahr, Este evident că romînul moş este identic cu albanezul mosă, şi probabil e înprumutat din albaneza, căcî în această limbă există un sufix derivativ -s, prin care s-a putut deriva mâtsă, mosă din mot (A-cest sufix apare astăzî ca -săm, prin care se derivă adiective din substantive: i turpsăm schăndlich>far/? Schande, i ment-săm gescheit > ment Verstand, / ndritsăm glănzend > drită Licht, Vezi Pek. 224. motsă a fost dela capul locului, ca şi mdtsim, un adîectiv şi a însemnat bejahrt, langjăhrig), pecînd în romînă nu există. Romînul moşteăn, de unde moştenesc, e derivat prin -eăn din *motş şi a suferit metateza şt > tş, după cum bine a recunoscut H. Cuv.
rom. mugur; alb. mugut Pfropfreis, Spross M, Wort. 288,
H.	Cuv. I 294, Gast. Rev, 347, Şaîn, 293. Cuvintele sînt e-vident identice. Origine obscură; Baric 54 presupune că cuvîntul, albanez ar fi băştinaş, derivat prin prefixul ma^ dintr-un simplu -*gut, care astăzî nu mai există, şi că cuvîntul romînesc ar fi înprumutat din albaneza, Cuvîntul romînesc însă este stră-vechîu, după cum probează -/- <-r-, şi decî străvechiu ar trebui să fie şi cel albanez, care a trecut prin înprumut, după
§ 328.
725
Baric, în romîneşte, şi atunci nu se poate explica pentru ce n-a căzut -g- intervocalic în cuvîntul albanez. Baric pomeneşte despre o influinţă analogică pe care ar fi exercitat-o simplul *gul asupra compusului măgut, dar, trecînd peste puţina probabilitate. a unei asemenea influinţărî analogice, ne-am aştepta ca simplul ~*gut să maî fi existînd în albaneza, ceîa ce nu are loc.
rom. murg, amărg; alb. murk, articulat mărgu, dunkel, schwarz, grau M. Wort, 292, Origine necunoscută, Dela Romîni şi Albanejî cuvîntul a trecut în diferite limbî slave şi în neogreaca, pentru care vezi M, Wort, Pelîngă etimologiea a-murca propusa de M, Wort, (Vezî mai sus sub § 319), s-au mai propus şi altele tot atît de puţin probabile: *moricus> morum de Weigand XII Jahresbericht 103, d.\j.ob(6c de mine în Principii de istoriea limbii. După Baric 105 şi Treimer 375 cuvîntul albanez ar fi băştinaş, iar cel romîn ar fi înprumutat din albaneza. După C. Diculescu, Dacia romană în oglinda inscripţiilor, I, pag. 447, 457 amărg şi murg sînt două cuvinte deosebite şi cel dintîiu este provenit din grecul dţxoXŢoc, îar cel de al doilea din grecul ionic *jj.oopiyv6c>jxopov mură..
rom. muşcoiu; alb. musk, muskă, mutskă Maulesel M, Wort. 293. Cuvîntul albanez e autohton după M, Wort., radical musk-. Cel romîn e derivat prin -oîu din *muşc, şi fiindcă sc<.sc nu se poate explica prin limba romînă, romînul *muşc, în caz cînd radicalul vechîu a fost musc-, trebue să fie un înprumut din albaneza. Forma pe care o prezintă cuvîntul în limbile slave de sud şi de răsărit e prea deosebită de acea a cuvîntuluî romîn, pentrucă acesta să poată fi considerat ca înprumut slav, după cum susţine Cihac II, 206. După Baric 56 radicalul primitiv albanez n-ar fi musk-, ci 772tfs//(:'>mdogerman *mugsiko~. In asemenea caz s-ar putea întîmpla ca şi radicalul primitiv romînesc să fi fost un music-, aşa că cuvîntul romînesc ar putea fi şi el autohton.
rom, na!; alb. na! da! nimm! M.Wort. 296. Tot aşa în multe limbî slave şi în neogreaca. Vezî Cihac Dictionnaire II, 207 şi M, Wort. Cihac şi Tiktin Worterbuch admit fără motiv pentru cuvîntul romînesc origine slavă. Origine obscură, rom. nănă; alb. nănă, gheg nănă Mutter M. Wort. 297, Mikl. Slav, 10. Origine obscură. Iu tot cazul cuvîntul romînesc .e înprumutat din vreo limbă oarecare. In afară de albaneza cuvîntul maî apare sub forma năn- în sîrba, nana mater, bulgara, nana terme de caresse â l’adresse de la tante* neogrec (după M. Wort.) vdvvv} Tante.
726
§ 328,
rom. năpircă; alb, nepărkă Viper, NatterM, Wort. 303,. Şaîn, 293. Cuvintele sînt identice. Origine obscură.
rom. noîăti; alb, gheg uîăne Ocean M. Wort. 456,-’H, Cuv. I, 295, Şaîn. 293. Cuvîntul albanez e un derivat din băştinaşul uîă Wasser. Cel romîn e de origine obscură şi nu prea vechîu în limbă, după cum probează -ăn-. Că ar fi înprumutat din albaneza e puţin probabil.
rom. ortomăn; alb; ărtă demutig, friedfertig, klug, tapfer, kiihn, M, Wort. 458, Treimer 354, H, Col. anul 1876 pag,
31.	Cuvîntul albanez e băştinaş după M. Wort. şi Treimer. Cu dînsul cel romînesc n-are însă a face întru nimic. Să nu se ascundă cumva în acest din, urmă Otomăn, influinţat prin etimologie populară de romînul ort? Tot aşa cred eu că romînul hojmalău nu-î alt ceva decît Osmanltu.
rom, pălă, întrebuinţat maî mult la plural, păle diinne Lage, Schicht; alb. pălă Falte, Reihe M, Wort. 320. Cuvintele sînt evident identice. Cel albanez e băştinaş după M. Wort., radicalul pol-. In altă limbă nu se mai găseşte. Cuvîntul romînesc este probabil înprumutat din albaneza.
rom. pat; alb. pat, pătă Stockwerk M. Wort. 324, H. Col. anul 1873 pag, 112, Cuvîntul albanez e după M, Wort. de origine neogreacă* izâs.oc Fussboden, Cel romîn, care se găseşte în toate dialectele şi în dialectul dacoromîn apare din limba veche pănă azi ca unicul cuvînt pentru lit, Bett, este greu de admis că âr fi de origine neogreacă. Originea lui, greacă de sigur, trebue să se urce mai sus, pănă Ia mediogreacă, 'ko.zoq pavimentum, tabulatum > grec Ttckoc betretener Weg. După Pascu, Lateinische Elemente im Rumânischen 276 cuvîntul ro-mîriesc ar fi latin *pavatum.
rom. pâpălugâ, păpărâdă; alb. peperonă acelaş înţeles ca al cuvîntuluî romîn M. Wort. 327. Cuvinte analoage ca formă şi înţeles se maî găsesc în neogreaca, 'izep'Kepoovo., sîrba, prporusa, vezî M. Wort., apoi în bulgara, dialecte italiene, provensală, pentru care vezî Pascu, Lat. Elemente 262. Origine obscură. După Pascu Etifnologiî romîneştî, 30 punctul de plecare ar fi varianta romînă păpârudă>pupala uda, îar după acelaş autor Lateinische Elemente 262 punctul de plecare ar fi latin papăver din Cauza florilor de mac cti care se înpodobesc păpărudele. După Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 208 papă-rudă âr fi grec II6[j,cpoX6Ţ"/7, o zîriă, soţiea lui-Okeâiibs.
rom. păstrez; alb, păstrdî reinige M. Wort. 323, M.
§ 328.
727
Wort. derivă cuvintele romîn şi albanez din neogrec 'xaozpebw reinige, care el însuş ar fi italianul spastare den Teig abscha-ben. Cihac I, 198 şi după el Meyer-Liibke Romanisches etymologisches Worterbuch No 6255 derivă cuvîntul romîn din *parsitare. Spitzer 326 încearcă (dar nu reuşeşte) să explice pe cel albanez prin mijloace propriî albaneze. Şi în bulgara, pdstrîă conserver, garder, soigner, menager (decî înţelesurile romîneştî), pastreniîe conservation.—Origine obscură.
rom. dr. pâstură „materiea cea neagră şi amară din faguri “ Şezătoarea III, 84, „material otrăvitor în fagur, de color gălbiu-vînăt, adunat de albine pe timp săcetos, depe plante veninoase" Săghinescu Vocabular romînesc 30, pâstură „der Honigseim [miel vierge] Bărceanu Worterbuch; mr, prîstură „stomah, .burtă de vită" Dalametra, plăstură „pîntecele cu tot conţinutul luî" P, B, glosar, pâstură „murdăriea dîh pîntecele unei vite" Mihăileanu; alb. bustură „was sich im Magen der Wiederkăuer befmdet" M. Alb, V, 71. Apropierea a fost făcută de Capidan 477, şi probabil cuvintele romîneştî şi albanez aparţin laolaltă. Pentru dr, pâstură au propus Tiktin Worterbuch şi Pascu Sufixe 57 latin, *pestula, deminutiv dela pes-tis. Pentru dr. păstără şi cuvintele macedoromîne au propus Cihac şi Pap. et. 42 latin pastura. Origine obscură.
rom. penchiu, pinchîă Fink Bărceanu Dicţionar romîri-ger-man (Marian Ornitologiea, care ar trebui să fie informatorul principal, dă la II 382 formele penchiu, pentiu ca luate din Cihac Dictionnaire II, 521, şi cu toate acestea Cihac are formele pinchîă, pintîu! Tiktin dă forma penchîu fără izvor, iar formă pinchîă după lexiconul de Buda); alb. benk Fink M. Wort.
32.	Cuvinte analoage cu acelaş înţeles se găsesc în o mulţime de limbi. Origine obscură, Cuvîntul romîn în tot cazul e de curînd introdus, după cum probează -en-,
rom. petică; alb. petkă Kleid M. Wort, 330, Asupra cu-vîrittiluî albanez spune M. Wort.: „pet- reprezintă un mai vechîu pait-, -kă este sufix: *paitaka. pait- este radicalul din gotul paida haină şi din grecul (3cur/} haină de piele a păstorilor şi ţăranilor". Ped. Krit..Xn 344: „Thumb în Zeitschrift fiir deut-sche Wortforschung VII 266 sqq. crede că albanezul petkă haină este un element german şi anume gotul paida, care la rîndul său este provenit din grecul pat-rr), Cuvîntul got ar fi pătruns în albaneza între secolul 1 înainte de Hristos şi secolul 6 după Hristos. Fiindcă Thumb respinge şi el înprumuturile
pe care Lowe admite că le-ar fi făcut albaneza din vechea germană [Este vorba de articulul lui Richard Lowe, Altgermanische Elemente der Balkansprachen, în Zeitschrift fiir vergi ei chende Sprachforscung XXXIX 265-334. Presupusele elemente gote din limba romînă, stabilite de Lowe, au fost cercetate şi respinse de Meyer-Liibke în articulul Altgermanische Elemente im Ru-mănischen? publicat în acelaş volum din aceîaş revistă pag. 593-599], apoî petkă ar fi primul element vechîu german din albaneza probat într-adevăr ca atare, -t- însă face, după cum şi Thumb recunoaşte, dificultate. Curios este apoî şi sufixul, căci sufixul albanez productiv -kă, de pildă din stsipătărkă Albaneză, este de origine slavă". Ca element got al limbiî albaneze recunoaşte cuvîntul petkă şi Jokl 104, Dificultatea din partea sufixului dispare, dacă admitem că sufixul nu-î -ka, ci latinul Hca, astfel că *păîtica va fi fost vreun adiectiv, întrebuinţat întîîu ca atribut al luî vestis. Nici diftongul ăi, ăe<e nu face vreo dificultate, dacă am vrea să admitem că cuvîntul s-a dezvoltat pe terenul limbii romîne, căci ăe<.e este ceva obişnuit în romîneşte (Vezî § 237 Noi 23). Singura dificultate este, şi din punct de videre al limbiî romîne, şi din acel al limbiî albaneze (căci probabil albanezul petkă este provenit din *pe-tăkă, vezî Jokl, Altmakedonisch-Griechisch-Albanisches, în In-dogermanische Forschungen, XLIV, 43), d<t. Dacă trecem peste această dificultate şi voim să considerăm cuvîntul ca de origine gotă, apoî el e tot atît de mult direct de origine gotă în ro-mîna ca şi în albaneza, căci nimic nu ne îndreptăţeşte să credem cu cuvîntul romînesc ar fi înprumutat din albaneza (cum susţine Meyer-Liibke Romanisches etym, Worterbuch No 6547). Iar dacă formarea prin sufixul Jica se admite, apoî maî degrabă se poate vorbi de un înprumut al albanezei din limba romînă, deoarece *păitica ar fi un cuvînt al latinei populare din răsăritul Europei, adecă al limbii romîne primitive. In orîce caz romînul petică (care se găseşte şi în macedoromîn, peătică, peătic, şi meglenit pctic)'>vechm romîn *peătecă (Nici în crestoma-tiea lui Gaster, nici în dicţionarul lui Tiktin nu se găseşte vreun exemplu de acest cuvînt din vechea romînă, dar aceasta se da-toreşte numaî întîmplării. Ce se va fi găsind în materialul adunat de mine, nu pot şti, pentrucă el zace Ia Academiea Romînă, Tiktin înregistrează din vechea romînă numai pe masculinul petec [sigur p'btec ori pAtec], care e un derivat din petică)— albanez petkă şi ambele aceste cuvinte n-au probabil nimic a
§ 328.
729
face cu etyma propuse pentru cuvîntul romînesc de Cihac I, 207 (pittacium!> TO'T'cdy.tov, tot aşa Puşcariu Etymologisches Worterbuch No 1287) şi de I. A. Candrea în Convorbiri Literare anul 1904 pag. 874-881 (^pâtă^^pltta, tzizzo. smoală).
rom. pîrăă; alb, pârrăa, articulat părrâl Bett eines Flusses, Baches, Bach, Thal, Waldstrom M, Wort. 335, Mikl. Slav, 10, Şain. 293. Cuvintele sînt identice, -âu din cel romînesc provine din -ou (Vezî § 240 No 62). Origine obscură, Cuvîntul se maî găseşte numai în bulgara, poroî torrent. După Vasmer 50 el este de origine bulgărească. După Jokl Unt. 277 el este •un derivat dintr-un verb albanez *ren a curge. După C. Diculescu, Dacia romană în oglinda inscripţiilor, pag. 491 (în Da-coromania IV) el este vechiul grec *TCappo^~>itapappoY),
rom. pîrlâcîu; alb, gheg păiiăî raube M, Wort, 237, Alăturî cu pîrlâcîu, care are aproximativ înţelesul francezului filou, se maî întrebuinţează, rar, cu înţelesul de filouter, un verb pîrlesc, şi cu înţelesul de filouterie, un substantiv pîr-' leălă. Tiktin, care n-are pe pîrlâcîu, cel maî întrebuinţat din cele treî cuvinte, consideră pe pîrlesc şi pîrleâlă ca aparţi-nînd la verbul de origine slavă pîrlesc verbrennen, versengen. După M, Wort. cuvîntul albanez aparţine Ia albanezul lai wasche, bade>/avtf/'£, ceîa ce nu-î de fel sigur. Eu consider cuvintele romîn şi albanez ca aparţinînd înpreună şi de origine obscură. Compară şperlesc fur Săghinescu Vocabular romînesc, Iaşi, 1901 pag, 70. Eu însumî cunosc verbul şparlesc fur. Cihac Dictionnaire II243 înregistrează pe sperluivc, spărluire cu înţelesulde action de tromper şi le pune în legătură cu speria- cendre chaude. In favoarea derivării cuvintelor romîneştî din verbul pîrlesc verbrennen, versengen, ar pleda următorul loc din Sul-zer, Geschichte des transalpinischen Daciens, II, 349: „Chipul cel maî obişnuit, în care hoţii jăfuesc lumea în Dacia transalpină, este că surprind pe bîeţiî ţărani noaptea pecînd dorm, îi leagă de lăviţile pe care erau culcaţi, şi-î ard cu potcoave înroşite în foc peste corpul gol atîta vreme, pănă ce spun unde li sînt banii ascunşi orî îngropaţi. Acest mod de a proceda, al hoţilor de acolo este aşa de obişnuit, încît nu zice nimenî că cutare orî cutare a fost prădat, ci că cutare orî cutare a fost fript, ars (gebrannt)11.
rom. plalu; alb. plălă Abhang, Seite Jokl Unt, 174. Jokl Unt. admite pentru cuvintele romîn şi albanez (cu rezerva că cel albanez ar putea fi înprumutat din romîneşte) ca etymon
730
§ 328.
latinul popular de origine greacă *plagius, pe care l-a pus la baza cuvintelor romanice romîn plaîu, dalmat piui, bellunez picii, italian piaggia, francez plage, catalan platja, provensal plciyci, spaniol playa, portughez praya Meyer-Liibke Romanisches e-tymologisches Worterbuch No 6564. In realitate, dacă în celelalte limbi romanice un plagius {'K.'kcrţioc) grec, primit orî cu g ori cu y (y^g apare în limba greacă încă din secolul II a. Chr., vezi Brugmann Griechische Grammatik § 33), prezintă din punct de videre al lui g orî y acea dezvoltare. pe care au căpătat-o g orî y [=j) latineşti înseş în aceleaş înprejurărî, în limbile romînă şi albaneză acest grec. plagius, primit ori cu g ori cu y, prezintă în cuvintele romîn plaîu, albanez plăîă altă dezvoltare din punct de videre al luî g orî y decît acea pe care au căpătat-o în aceste limbi latineştile g orî y (=j) în aceleaş înprejurărî, în grupurile adecă	vocală	şi	{-vo-
cală (Pentru dezvoltarea în romîneşte a grupului latin g'+H-vocală şi a grupului latin y-{-vocală vezi § 253 No 192 şi § 256 No 218. Pentru dezvoltarea în albaneza a aceloraş grupuri latine vezî M, L. Lat, pag. 1052). Dacă prin urmare pentru cuvintele respective din celelalte limbî romanice etymon *pla-gius se poate numi latin popular, pentru cuvintele romîn şi albanez acest etymon este însuş grecul 'k\6.jioc, cu pronunţarea neogreacă plăyos: cuvintele romîn şi albanez nu sînt alt ceva decît neogrecul TrXdfiov (citeşte plăyon), cote, flanc, cote. Cuvintele romanice adecă provenite din grecul riz)srţioc nu sînt toate de aceîaş vrîstă: cuvintele romanice celelalte afară de Cel romînesc sînt mai vechi, cel romînesc (macarcă atestat încă în veacul XVII) este mai nou, şi tot aşa mai nou este cel albanez.
rom, pupăză; alb. pupăză Christophorides (care traduce cli sidoţ 'TTCTjvoo „un fel de pasăre). Mai degrabă decît un derivat prin -ză din upupa, cuvîntul romînesc e înprumutat din albaneza. Vezî şi cele spuse la § 315 No 15.
rom. făţă; alb, roşă Ente M, Wort. 368, H, Cuv. 1116. Cu forme analoage cUvîntul se găseşte în multe limbî (Vezî la M.Wort.), întocmai cu forma romînească în sîrba şi slovena. Origine obscură. După Baric 80 cuvîntul albaneiz ar fi autohton, După Vasmer 55 el ar fi de origine latină.
rom. răzăm, răzim, substantiv şi verb; alb. rază; gheg frazăj răndză Wurzel, Fuss des Berges, rădzitn Abgrund M, Wort; 365. Cuvintele albaneze îş aii originea în latinul * rădica. Apropierea de cuvintele romîne a fost făcută de Puşcarîu
§ 328.
731
în Convorbiri Literare anul 1904 pag. 260, Foarte probabil substantivul romînesc e înprumutat din albaneza şi apoî din el s-a derivat imediat verbul. După August Scriban în Arhiva Iaşi, Octombre 1922, pag. 532, cuvîntul ar veni din *remediare.
rom. rîmf, rîmpf, remf; alb. rrufe, rrăfe Blitzstrahl M, Wort. 376, H. Col. anul 1873 pag. 221. M. Wort. derivă cuvîntul albanez din grecul pop.cpcdc?. Tot cu grecul po|j.cpcua pune în legătură şi Hasdeu cuvîntul romînesc, care înseamnă aristo-lochia clematitis L., din cauză că frunzele aceştei plante ar să-măna cu o suliţă. Decît numaî nu pe grecul po\x<pa.iu îl pune Hasdeu la baza cuvintelor romîn şi albanez, ci pe cuvîntul băştinaş thrac, pe care l-au înprumutat Grecii sub forma pop.cpcda şi Romanii sub forma romphcteci. poţjupata, romphaea era o armă thracă, o sabie mare şi lată (Vezi dicţionarele luî Passow şi Georges), şi cuvîntul e sigur thrac. Că între o asemenea armă şi săgeata fulgerului de o parte (la Albanejî), frunzele unei plante de altă parte (Ia Romînî), s-a găsit asămănare, şi că numele aceştei arme a devenit acel al fulgerului de o-pârte, al plantei de altă parte, este foarte natural. Iar legătura cuvintelor romînesc şi albanez direct cu cuvîntul thrac, aşa cum o face Hasdeu, este maî firească decît legătura lor direct cu cuvîntul grecesc, cum o face M. Wort, Decît numai, în vreme ce cuvîntul albanez derivă într-adevăr din acel etymon, thrac ori grec, tipul romphaea, derivarea celuî romîn din el, tipul romphaea ori chiar tipul *rompha, e mai puţin sigură.
rom. rinză, stomahul păsărilor, stomah (Vezî Tiktin Worterbuch) ; alb, răndăs Lâb M. Wort. 365. In ruteana şi în polona, în care limbî cuvîntul a pătruns din romînă, rindza înseamnă „eingetrockneter Kalbsmagen mit der Substanz womit die Schaf-milch eingesăUert wird", Miklosich Wanderungen der Rumunen
18.	In macedbrbmîn cuvîntul, arihdză, înseamnă stomah şi chîag. Aceasta înseamnă că şi cuvîntul dacoromîn a avut odată înţelesul de Lăb, chîag, ăl cuvîntuluî albanez. Este imposibil să desparţi cele două cuvinte uliul de altul. Cel albanez foarte probabil este băştinaş şi aparţine, mai degrabă decît la albanezul rândă schwer (care nu-î > grandis> după cum presupunea M, Wort. [Vezi sub § 323]), cum susţine M, Wort., la albanezul *ren a curge după Jokl Uiit. 276-282. Cel romînesc presupune un etymon *retidîă orî *TendZa şi probabil este şi el băştinaş, iar nu înprumutat din albaneza, cum presupun M. Wort. şi Jokl Unt. Cihac II, 313 considera cuvîntul romînesc ca identic cu
732
§ 328.
rinsă, linză chaton de coudrier, de noyer, daune, etc., Kătz-chen> vechîu bulgar resa acelaş înţeles, şi argumenta că „le rapport metaphorique est celui que Ies chatons des arbres ressem-blent â des franges et que l'estomac des animaux ruminants est aussi comme frânge". Weigand XVI Jahresbericht, 227 reia întocmai părerea şi argumentarea luî Cihac, dar le dă ca cum ar fi descoperirea sa proprie, în Balkan-Archiv III, 217 însă derivă cuvîntul romînesc din albanez gheg rranăză, deminutivul albanezului gheg rran- „Schweine- oder Ziegenmagen", care ar fi;>latin ren.
rom. rusălil, 1) o sărbătoare, Pfingsten, pentecote, 2) nişte zîne rău făcătoare ;■ alb. rusăl’ă Schlampe M. Wort 369. Cuvintele romîn şi albanez sînt de origine slavă (vechîu bulgar rusaliîa pentecote, sîrb rusalje pentecote>latin rosalia; pentru cuvîntul albanez, şi tot aşa pentru macedoromînul rusăl’e pentecote Weigand Aromunen II 128, se poate gîndi cineva şi la mediogrec pooooXw., o sărbătoare de după paşti, probabil pentecote !> latin rosalia; pentru macedoromîn se potriveşte şi latin rosalia). D;.n cauza înţelesului de fimee rea a cuvîntuluî albanez, care se apropie de acel de zînă rău făcătoare a cuvîntuluî dacoromînesc, Capidan 472 crede că cuvîntul albanez ar fi înprumutat din dacoromîna, şi anume din faza rasate a lati-tinuluî rosalia, care' azi a dispărut din dacoromîna.
rom. sărăc; alb. frărrime Splitter, Scherbe (M, Wort. 90) Treimer Zeit. 397. Această apropiere făcută de Treimer n-are nicîo bază. Intre cele două cuvinte nu este nicîo legătură. Romînul sărăc e un înprumut slav, vechîu bulgar sirakă pauper, bulgar sirălc orfan, compară vechile bulgare şiră orbus, si roma hu pauper, etc. Sufixul -ak există în limbile slave, sirakă e un cuvînt neaoş slav. In romîneşte în înprejurările din acest cuvînt i neaccentuat nu-î fix, ci se poate schimba în e, şi .din *serăc a eşit romînul sărăc. Nu se poate: pricepe cum poate trece cineva peste o etimologie atît de sigură şi atît de cunoscută (cel puţin dela Cihac încoace), pentru a propune, din gustul de a fi original, o alta imposibilă.
rom. scăpăr; alb. skrep schlage Funken, schlage Feuer, es blitztM. Wort. 409. Probabil cuvintele romîn şi albanez aparţin înpreună. După M. Wort. cel albanez ar fi băştinaş. După Tiktin Worterbuch ambele cuvinte ar putea fi latin caperare runzeln. Origine obscură.
rom. scrum; alb. skramp, articulat skrumbi alles Ver-
§ 328.
733
kohlte, Verbrannte M. Wort, 409. Cuvintele sînt sigur identice. Origine obscură. M, Wort. presupune derivare din turceşte, ku-rum suie, Russ Zenker 716 b.
rom. sîmbure; alb. frămbutâ, sumbut Knopf M. Wort. 92, H, Cuv. I 309, Şaîn. 293. Cuvintele sînt sigur identice. Cel albanez e băştinaş după M. Wort. Dacă cel romîn e şi el băştinaş ori e înprumutat din albaneza, nu se poate hotărî. După Pericle Papahagi în revista Dunărea, anul II, Silistra, 1925, pag, 79 sqq. cuvîntul romînesc e latin sabulum, îar cuvîntul albanez e înprumutat din romîneşte.
rom, sosesc; alb, sos endige, reiche hin, rette, erreiche M. Wort. 390, Mikl, Slav, 10. Ambele cuvinte sînt înprumutate din neogreacă, od>va> aor Iocogc/. sauver, atteindre, arriver, suffire, achever, cesser, finir.
rom. spîn; alb. spărk bartlos M. Wort. 391. Cuvîntul ro-mînesc e vechiul grec o%aybc, care pelîngă alte înţelesuri avea şi pe acel al cuvîntuluî romînesc, mit diinnem Barte, şi care cu acest înţeles, de spîn, trăeşte şi pănă astăzi ca popular în neo= greaca. Pentru cuvîntul albanez M. Wort. admite derivare din neogreaca. In realitate el prezintă un caracter hibrid, căcî pe de o parte dezvoltarea sunetelor -ăr- din -an- prezintă un caracter de vechime, îar pe de alta neprefacerea luî s în 5 îl a-raţă ca un neologism. Poate că această contrazicere s-ar împăca întru cîtva dacă am admite că e înprumutat din romîneşte, şi anume relativ de curînd. S-ar explica atuncî şi 5 şi ă, macarcă r>n ar rămînea tot neexplicat. Vezî şi § 237, 3,
rom, stăpîn; alb. stopăn Oberhirt M. Wort, 393, Mikl. Slav. 10, Mikl. B, Vokal. I, 22. M. Wort., dupăce maî citează cuvintele vechîu bulgar stopană, bulgar stopan, sîrb stopanin, romîn stăpîn, spune că originea este necunoscută. Asupra originii vezî § 237, 3 şi § 282. In ce priveşte în special cuvîntul albanez, el este de relativ recentă dată, după cum probează s neprefăcut în 5 şi ăn neprefăcut în ăr. Pentru aceia înprumutat din romîneşte nu poate îi, pentrucă forma romînească siăpîn este străveche: pentrucă să înpmmute Albanezul pe stopăn cu ăn dela Romînî, ar fi trebuit s-o facă aceasta în timpul romînei primitive, şi din aceste timpuri străvechi nu se pot explica nici 5 neprefăcut în s nici ăn neprefăcut în ăn, ărf Pentru "Baric 93-94 cuvîntul romîn ar fi latin *h.ospitanus şi cel albanez ar fi înprumutat din romîneşte; îar după Giuglea în Dacoromania III 610 sqq, cuvîntul romîn ar fi latin *stipanust
734
§ 328.
derivat din stips, ar fi însemnat la început „om care are stips, care îa banul depe o moşie", şi la Albanejî ar fi ajuns prin mijlocirea Sîrbilor.
rom, stârv esc (N-am găsit acest cuvînt înregistrat nicăiri. Eu însă l-am auzit într-o vorbire ca aceasta: „de mirosul cel rău nu se puteau stârvi oamenii"); alb, stărvit gewohne M. Wort. 475, Cuvîntul albanez e băştinaş după M.Wort., care-1 pune în legătură cu vîet Jahr, Să fie oare cuvîntul romînesc identic cu cel albanez şi înprumutat în asemenea caz din albaneza? Orî poate e acelaş cu romînul stăvesc, arreter, fixer, etablir> vechîu bulgar staviti?
rom, sttnă; alb, stan Stall, Schafpferch M, Wort. 391, Cuvîntul albanez este evident înprumutat de curînd, după cum probează ăn neprefăcut în ăr şi s neprefăcut în s, şi nu-î înprumutat din romîneşte, unde ăn<.in este străvechîu, Pentru cuvîntul romînesc vezî § 97, compară şi §237, 3. După Giuglea 360 cuvîntul romînesc ar fi latin *saeptana, ceîa ce este cu neputinţă, în Dacoromania III 382 Sextil Puşcarîu consideră şi el pe romînescul sttnă ca autohton.
rom, străiţă traistă; alb, străitsă Brotsack, Wandersack M. Wort, 434, Vezî trăistă.
rom. st repede; alb. strep, articulat strebi Wurm, Made M.Wort, 137. Cuvîntul albanez e de origine obscură dupăM, Wort., căcî b din radicalul său face neprobabilă apropierea de radicalul serp-, srp-, care se găseşte şi în albaneza, ca şi în alte limbî indogermane, cu înţelesul de a se tîrî. Cu toate a-cestea albanezul strep trebue să fi aparţinînd la acel radical, după cum şi M. Wort. admite ca posibil, şi stă sigur în legătură cu cuvîntul romînesc. Acest din urmă însă nu este fără îndoială înprumutat din albaneza, cum socoate M, Wort, Cuvîntul romînesc presupune la bază un *srepidas, un adiectiv derivat din serpere prin -idus după tipul pallidus > palleo, squalidu.s~>squaleo. Metateza însă srep-T>serp- nu-î conformă cu spiritul limbiî romîne, cu atît maî mult că se opunea a-nalogiea luî serp~ din şerpe z> serpens. Pentru aceîa este posibil ca cuvîntul *srepidus să fie un cuvînt latinesc introdus în romînă prin mijlocirea limbiî albaneze, unde metateza srep-a putut fi sprijinită de analogiea radicalului băştinaş albanez srp-, pentru care vezî M. Wort, Romînul strepede, deci, ar putea fi un înprumut din albaneza, dar nu este însuş cuvîntul .albanez strep.
§ 328.
735
rom. strângă; alb.- strungă Abteilung des Pferchs, in dem die Ziegen gemolken werden. M. Wort, 418. Origine obscură. In limbile slave pe unde se găseşte (Vezi Ia Cihac Dictionnaire II 377) e un înprumut din romîneşte. Pentru aceasta e suficientă observaţiea luî Kaluzniacki în Miklosich Wanderun-gen der Rumunen 19 cu privire la ruteanul strănka: „kleine Oeffnung, durch welche Schafe einzeln zum Melken ausgetrieben werden, vom rumunischen strunga(Exact acest înţeles îl are şi cuvîntul romînesc). Mikl. Slav. 47 presupune un vechîu bulgar *strdga, citează sirbul st ruga, ungurul esztrenga, albanezul strungă şi romînul strungă şi apoî zice: „Dunkles Wort, wahrscheinlich verwandt mit rumunisch strîng, Iateinisch strin-go und daher rumunischen Ursprungs". Strunga este „locul, de scurgere, pe unde se scurg oile una cîte una la muls“ şi trebue pus cuvîntul în legătură cu rădăcina indogermană sru- a curge, care cu t epentetic se găseşte pe teritorîul thrac în numele rîului Struma (grec Stpoţjxbv). Cuvîntul e sigur băştinaş în romînă şi poate şi în albaneza. Nu o derivare din latinul stringo, cum credea Mikl. Slav., ci o derivare din acelaş radical primitiv ca şi latinul stringo admite ca posibilă Jokl 89. Vezî şi cele spuse Ia § 97. După Giuglea 342 cuvîntul romînesc ar fi o contaminaţie între latin ruga şi un romîn *stin-vechîu german stânga prăjină. După Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 198 strungă ar fi grec azsviTfpâ. Enge, Engpasş.
rom. susăîă; alb. susălă Riibe des Maiskolbens M.Wort. 420, H. Cuv. I 303, Pe cît se pare prin Riibe des Maiskolbens M. Wort. (şi tot aşa Hahn) înţelege „ştiuletele popuşoiuluî, porumbului". Romînul susălă înseamnă după Panţu sonchus ar-vensis L., sonchus asper Vili., sonchus oleraceus L,, sonchus palustris L., laiteron, Gănsedistel, Saudistel; lactuca muralis Fre-sen, laitue des murs, Mauerlattich, Deosebirea de înţeles e foarte mare. Aparţin oare cele două cuvinte înpreună ? Origine obscură.
rom. susăn; alb. susăm Sesam M. Wort. 385, Cihac Dictionnaire II 720. Apropierea e făcută de Cihac, care consideră cuvîntul romîn ca înprumutat din albaneza. Ambele cuvinte sînt înprumutate din turceşte, susăm Zenker 577 b.
rom. şopîrlă; alb. sapi, articulat sapiu Eidechse M, Wort. 399, Şaîn. 293. După M.Wort cuvîntul albanez trebue pus în legătură cu grec o-qtb, latin seps, spaniol sapo (care acest din urmă însă nu aparţine la grecolatinul seps, ci la un obscur de origine *sappus Meyer-Liibke Etymologisches Worterbuch No
736
§ 328.
7593). Este curios însă a în silaba neaccentuată, căci orî dela sep- vei pleca, orî dela sap-, în silaba neaccentuată trebuia să fie â conform alunecării de sunet albaneze, In ce priveşte cuvîntul romînesc, o legătură directă a lui cu radicalele sep-, sap-din presupusele etyma ale cuvîntului albanez este imposibilă. S-ar putea însă stabili o legătură între cuvîntul romîn şi cel albanez în următorul chip. Forma ghegă a cuvîntului are radicalul -in, tsapî, articulat tsapîni. Se poate presupune că şi forma toscă, care astăzi n-are radical -in, va fi avut odată a-cest radical şi va fi sunat, sapi, articulat *sapiri. Dintr-un a-semenea tosc * sap ir- ar fi putut rezulta un romîn *săpiră, *sopiră (Pentru analoage .prefaceri a lui â în o supt influinţa sunetelor labiale învecinate vezi §242 No 80), care apoi va fi primit sufixul romîn de origine obscură -îrlă. In tot cazul cuvîntul şopirlă este un cuvînt străin de origine obscură, Baric 98 consideră cuvîntul albanez ca autohton şi-l trece prin fazele *sapT<,*sop~<Csap, iar pe cel romîn îl consideră ca înprumutat din albaneza în faza *sop~. Forma romînească sopîr-
o	explică, ca şi mine, dintr-o formă toscă *sopir-. După Weigand în Balkan-Archiv, III, 111 dintr-un presupus latin *se-pinula a eşit un presupus albanez *săpirăllă, pe care l-a înprumutat apoi din albaneza limba romînă.
rom, ştiră şi stirâ stearpă (Citaţii pentru amînaouă formele dă Drăganu în Dacoromania II pag. 615-616); alb. stîer-ră Lamm, junge Kuh M. Wort. 416. Apropierea a fost făcută de Drăganu locul citat. După M. Wort. cuvîntul albanez e băştinaş, de acelaş radical cu alb. sterpă unfruchtbar, şi înrudit între altele cu latin sterilis şi grec azelpa. unfruchtbar; iar din limba illyră şi-ar trage originea rom. sterp, sloven stirp einjâhriges Bocklein, sloven sterpel gelt, veneţian sterpo steril (Pe romînul ştiră Gustav Meyer nu-l cunoştea). Din grec G'ceîpa cu eî prefăcut în i încă din al treilea secol a. Chr. se explică ştiră, iar stiră ar fi provenit poate din ştiră supt influinţa lui steărpâ. In tot cazul înrudirea dintre romînul ştiră (care e poate băştinaş), albanezul stîerră şi grecul G'ceîpa este incontestabilă. In ce priveşte romînul sterp, el greu poate fi explicat ca illyrr cum zice Gustav Meyer, ca băştinaş adecă, pentrucă un sterp-băştinaş, judecind după grecul o-cepupoc, şi latin sterilis, trebuia să aibă un e accentuat şi conform cu dezvoltarea sunetelor din limba romînă trebuia să dea naştere unui romîn şterp, iar nu sterp. Pentru aceia romînul sterp nici din vechiul grec azâpi-
§ 328.
737
Cpo? nu poate fi eşit. (Vezi la § 319 cuvîntul *exstirpus). Cu toată asămănarea deci de sunete, romînul sterp, şi albanezul. sterpă trebuesc separate de romînul ştiră, albanezul stîerră şi grecul azâpwoQ şi considerate maî de graba~>*exstirpus.
• rom. şut. Vezî ciut.
rom. tăistrâ. Vezî trâistă.
rom. toăcă; alb. tokă eiserne o der holzerne Platte, die die Stelle der Kirchenglocken vertritt M. Wort. 432, Cihac Dictionnaire II 720. Cihac consideră cuvîntul romîn ca înprumutat din albaneza. Ambele cuvinte sînt onomatopeice şi născute probabil independent unul de altul. întrucît este maî firesc ca un substantiv de această natură să se derive imediat dela verbul respectiv, şi nu din contra, astfel că adevăratul cuvînt onomatopeic să fi fost verbul, îar în albaneza verbul corăspunzător lipseşte, este posibil ca cuvîntul albanez să fie înprumutat din romîneşte. In alte limbî cuvîntul lipseşte. Radicalul onomatopeic toc- însă cu înţeles analog-se găseşte şi în alte limbî romanice, Vezî Meyer-Liibke Etymologisches Worterbuch No 8767.
rom, trăistă, tăistrâ, trăistră, străită, dărştină, dir-ştină, drăstă; alb. trăstă, trăistă, străiţă, streiţă, drăstă, gheg trăsâ, Brotsack, Wandersack M. Wort. 434, H, Cuv. I 304. Cuvintele sînt evident identice şi etimologiea sigură a fost dată de' Gustav Meyer în Indogermanische Forschungen II 441: mediogrec zâ.jiazpov, porţiea de mîncare ce se dă unui cal, înţelesul a trecut dela conţinut asupra continentului şi, de unde întîîu cuvîntul însemna mîncarea ce i se dă calului în sac, a ajuns să însemneze sacul, şi anume sacul de formă specială care i se atîrnă calului. De vreun înprumut dintr-o limbă în alta nu poate ii vorba cu siguranţă: în ambele limbi, prin mijloacele lor proprii, xd.Ţtatpov a putut căpăta formele existente. Este însă caracteristic chipul foarte asămănător în care aceste forme s-au dezvoltat. Să se observe în special formele, albaneză drăstă, romîne drăstă, dăr-ştină-dirştină (dintre care această din urmă derivată din drăstă prin Htiă). dărştinâ-dirştinăinseamnă după traducerea lui Tiktin Worterbuch hârenes Hemd, Sack, grobes Gewand, das man zum Zeichen der Trauer oder Busse anzieht, şi după acea a lui
H.	Cuv. cilice, sac, habit grossier. Aceasta arată că şi drăstă/ din care dârştină-dîrştină e derivat, şi care înseamnă, după traducerea din H, Cuv., sorţe de sac ou de besace, trebue să fi avut dela început nu înţelesul-sacului însuş, al traistei înseş, ci al materiei din' care sacul şi -traista sînt făcute. Este foarte
47
738
§ 328.
probabil, deci, că şi albanezul drăstă n-a însemnat dela început traista, ci materiea din care traista este făcută. Dacă e aşa, atunci romînele drăstă, dârştină-dirştină şi albanezul drăstă trebuesc separate de celelalte cuvinte, care înseamnă traistă, besace, musette, Quersack, Bettelsack, Fresssack, şi care acelea sînt sigur eşite din grecul myio'cpov, şi trebuesc puse în legătură cu romînul dirstă Walkmiihle, şi cu albanezul dăr-stită, trăstită Walkmiihle, despre a căror origine obscură vezi maî sus sub dirstă.
rom. tureăc, tureătcă; alb, tirk Gamasche M. Wort. 431. Cuvintele aparţin probabil înpreună. Origine obscură.
rom, ţap; alb. stsap, gheg tsap M. Wort. 387, Sand. Grund. 529, După M, Wort. cuvîntul, care se mai găseşte sub forma ţap în slovaca, polona, malorusa, ungara, unde în toate părţile probabil există ca înprumut din romîneşte, ar fi de o-rigine băştinaşă albaneză^*sap, radical Hap-, care se maî găseşte în latin caper, grec vAnpoc. După Ped. Zeit. XXXVI, 337 cuvîntul albanez ar fi de origine slavă. După Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 197-198 ţap ar fi dac=pers capis Bock.
—In limba gotă din Crimea stap însemna „capră" Diefenbach Worterbuch der gothischen Sprache II, 318, şi acest cuvînt got aparţine după R. Much (Indogermanische Forschungen, IX, An-zeiger pag. 198) la radicalul german stap- mit Fiissen treten, Tritte machen, gehen, Ia care radical s-a dezvoltat în limbi germane între altele şi înţelesul de Heuschrecke: „Stap Ziege va fi însemnat la început die Springende, Kletternde". Origine obscură. Se maî găseşte în dalmata, tsăpo capro castrato Bar- “ toii D. II 258, şi în Abruzzo, tsăppă ţap Bartoli D. I 291. rom, ţăpă. Vezî maî sus înţep. rom. ţarc; alb. frark Hiirde, Pferch M. Wort. 92, Qvi-diu Densuşianu Histoire de la langue roumaine I 354, Treimer Zeit. 397. După Densuşianu şi Treimer cuvîntul romînesc şi cel albanez ar aparţinea unul la altul. Puţin probabil. Cuvîntul albanez e băştinaş, cel romîn e de origine obscură. Vezi § 326 No 9.
rom. ţiclâă Bergspitze, Bărceanu Dicţionar romîn-german; alb. tsikălă Gipfel M. Wort. 226. Probabil cele două cuvinte aparţin unul la altul. Origine obscură.. Cuvîntul albanez e băştinaş după Vasmer 35. După Lacea în Dacoromania III, 747 cuvîntul romînesc ar fi> ungar szikta slîncă.
rom. ţipă Membran, Hăutchen, Bărceanu Dicţionar romîn-
§ 328.
739
german; alb. tsipă feine Haut der Eier, stehender Flussigkeiten, der Zwiebeln, Bast M. Wort. 441. Cuvinte analoage se găsesc în limbi slave, în ungara, mediogreacâ, neogreacă. Vezi M. Wort. şi Cihac Dictionnaire II 709, Origine obscură.
rom. ţîţă; alb. tsitsâ weibliche Brust, Brustwarze M. Wort, 90. Tot aşa italian zizza, german Zitze, bulgar ţiţa, sîrbocroat ţiţa. Radicalele ţiţ-, fit-, did- servesc într-o mulţime de limbi pentru a simboliza acelaş înţeles, vezî Diez Etymologisches Worterbuch sub italian tetta. Originea este onomatopeica şi s-a i~ mitat sunetul făcut de copil la supt. Cuyîntul titia, cu însemnarea de „carnea pe care o mestecă întîîu mamă şi apoî o dă copilului s-o mînînce", din Corpus glossariorum latinorum II, 19843, este mai degrabă o reproducere în ortografie latină a unui popular tiţa ori chîar ţiţa decît lin etymon reâl titia, ti-tîa, dela care s-ar fi derivînd cuvinte romanice, între altele' ro-mînul ţîtă, cum vrea Puşcarîu Etymologisches Worterbuch No 1742.
rom. uluc / alb. luk holzerne Kanalrinne, Dachrinne, Quell-becken, Trănke, ulăk Dachrinne, Kanal M. Wort, 250; gheg flug Brett Jokl Unt. 147. După M. Wort cuvintele romîn şi albanez ar fiV>turc olăk, uiufc rigole, gouttierej egout, canăl Zenker 130 b. După Jokl Unt. 147 sqq. cuvîntul albanez ar fi băştinaş'>*văliik, *vălug din radicalul liig- a tăia, astfel că cuvintele turcesc şi romînesc ar fi înprumutate din albaneza1.
rom. ărdâ; alb. wâosKăse M. Wort. 455, HI Ctîv. I 30Si După M. Wort. cuvîntul albanez~>*urbâs şi: este identic cu cu^ ■vlntul romînesc. Dela Romînî a trecut cuvîntul la" multe limbî învecinate cu cea romînă, vezi MvWort. Origine obscură. Urdă ■este brînza extrasă din zarul cate a rămas după1 facerea caşului. Dacă am presupune la bază ’un cuvînt analog grecului opoţ, oopoc, Molken, Kăsewasser, der wăsserige Theil der ge-ronnenen Milch, urda ar putea fi eşit dintr-un adîectiv *ări-■dus, oarecum; caseus *undus, cu genul feminin după analei giea lui brînză, a cănii cuvînt origine este iarăş obscură1. O" etimologie analoagă dă Giuglea în Dacdrdmaniâ lII, 586': *iZroda >6ppdb§Y]<:, decît numaî este grea de explicat maî ales scurtarea penultimei, pentrucă Romanul n^a ţinut socoteală5 de aci&tf* tul grecesc, dar ,d& cantitatfea- grecească â ţinut? socoteală* totdeauna. Ca curiozitate însemn- etimologiea dată de Weigand, XVI Jahresbericht 223": alb. ărbe ederăj muşchîu (lichcsn), petingină, corîu M. Wort. 154 ; urda ar fi însemnat dela capul locuim
740
§ 328.
„brînză mucegăită, Kăseart die mit Pilz, Flechte iiberzogen ist“. S-ar îi putut gîndi Weigand tot cu atîta dreptate Ia albanezul htirdă usturoiu, pentrucă Romîniî mînîncă urda cu usturoii! verde, ori la albanezul hurtă băltoacă, pentrucă jintiţa, din care se face urda, este turbure ca apa dintr-o băltoacă, orî la turcul ordă, urdu, lagăr, tîrgul din lagăr, camp, marche dans le camp, pentrucă se va fi vîndut poate multă urdă prin lagările cumane, pecenege, osmanlîe; etc.! Weigand a repetat apoi această etimologie în Balkan-Archiv, Fortsetzung des Jahr-esberichtes des Instituts fiir rumănische Sprache, II, Leipzig, 1926, pag. 283, Baric 28 consideră cuvîntul albanez ca băştinaş şi pe cel romîn ca înprumutat din albaneza. . .
rom. urmă; alb. dzurmă Fussspur, Făhrte:M, Wort. 142, Cihac Dictionnaire II 720, Asămănarea parţială de sunet este probabil numaî accidentală şi cuvintele nu aparţin înpreună. 0-riginea ambelor este obscură. După M, Wort, cuvintele romîn şi albanez (şi tot aşa italian orma Fussstapfe, Spur, Fusstritt, Făhrte) ar putea aparţinea înpreună, Cihac, care pune cuvîntul romîn la elementele, albaneze, admite pentru cuvintele romîn, albanez şi italian etimologiea dată maî înainte de Schuchardt (Kuhn’s Zeitschrift XX 252) din grecul op\rrj, Meyer-Liibke E-. tymologisches Worterbuch No 6112 adoaptă pentru cuvintele romîn, italian, precum şi pentru acele cu înţeles întru cîtva. a-nalog şi cu radicale osm-, care apar pe alte terenuri romanice,, etimologiea dată încă de Diez Etymologisches Worterbuch I 229, grec ba\xrj. După Baric 103 alăturî; cu forma albaneză dzurmă a existat o alta *hurmJ', şi din această din urmă a rezultat prin înprumut cuvîntul romînesc; ambele forme albaneze; ar fi rezultate dintr-un băştinaş *surma, dupăcum u a fost ac-, centuat ori neaccentuat; surma însuş ar avea acelaş radical cu latinul serpo, etc.
rom. văet substantiv, vaită verb; .alb. vaitoî klage um einen Verstorbenen M, Wort. 461. Cuvinte onomatopeice, derivate dela interjecţiea romînă vaî, albaneză vai. In. romînă din vaî s-a derivat întîîu prin ^et substantivul văet şi apoi din acest, din urmă s-a derivat imediat verbul văet. Nu ştiu însă cum se poate, explica -t- din verbul albanez vaitoî, care, după cum şi: M. Wort. spune, e derivat din interjecţiea albaneză vaî. Să fie* verbul albanez înprumutat din romîneşte? ...
; . rom., văţăm; alb, văaî leide Schmerzen M. Wort. 479,-JBaric 73. Apropierea a fost' făcută de Baric, care pe” . cuvîntul
§ 328.
741
albanez, pe care M, Wort, îl deriva, fără nicîo probabilitate, din vechîu bulgar boliţi, îl consideră ca băştinaş şi-l derivă dintr-un radical *vatn-, *vatan~. Etimologiea cuvîntuluî romînesc este obscură.
rom. vătră; alb, vătră Herd, Feuerstelle M. Lat, 805, M, Wort, 464, Mikl. Slav. 9, Gast. Rev. 351, Cuvinte sigur i-dentice. Din romînă s-a lăţit cuvîntul la limbile de prin prejur, Vezî M, Wort. şi Cihac Dictionnaire II 721. După M. Lat. cuvîntul n-ar fi indogerman. Cihac, care consideră în mod arbitrar cuvîntul romîn ca înprumutat din albaneza, derivă pe cel albanez din latin atrium, ceîa ce este imposibil. Eu cred că etimologiea dată de Diez (Vezî Ia Mikl. Slav, In Diez Etymologisches Worterbuch n-am putut găsi nimic) este cea justă: grecul pd-9-pov Grundlage, Grund, Basis, înprumutat cu pronunţarea mediogreacă văti-roti.
rom. viezure; alb. vîeoută ein getreidefressender Vierfiiss-ler,	Hamster oder Dachs M, Lat, 805,	M, Wort. 474, H. Col.
anul 1877 pag. 579, Şaîn.	293, Sand.	Grund. 529.	Cuvintele
sînt	identice. Cel albanez e	băştinaş. In	alte limbî nu	se găseşte,	Cel romîn e înprumutat	probabil din	albaneza, dar	vreo pro-
bă pentru aceasta nu se poate aduce, E tot atît de posibil ca şi cuvîntul romîn să fie băştinaş. Compară § 268 No 4 Nota.
rom. vita; alb. vîeîă Kalb M. Wort. 476. Apropierea e făcută de M. Wort, care consideră cuvîntul romîn ca înprumutat din albaneza. Albanezul vîetă e băştinaş şi aparţine la vîet Jahr, Romînul vită însă e latinul vita.
rom. vîr; alb. vâră Loch (M. Wort. 37), Sextil Puşcariu în Convorbiri Literare XXXVIII, 464, Probabil cuvintele nu a-parţin unul Ia altul, îar cel romîn •- trebue pus în legătură cu vechîu bulgar vrkti vro concludere.
rom, vircă dungă, Streifen auf einer Flăche ; alb, vâră Loch, vâri Furche in der Hand, in einem' Abhang M, Wort; 37, Mikl. Slav. 9. Cuvintele aparţin probabil unul la altul. 0-rigine obscură. Apropieri puţin probabile de cuvinte slave face Cihac Dictionnaire II 457, care dă cuvîntuluî romînesc traducerea neexactă de lisiere.	•
rom. za: alb. zăvă Schnalle, Silberscheibe ăm Riemen des Waffengiirtels M. Wort. 481. Ambele cuvinte îşi au originea în mediogrecul Cdfio. lorica, Panzer, Decît numai cel romînesc e mai vechîu, pentrucă a perdut pe v intervocalic, iar cel albanez e mai nou, pentrucă l-a păstrat. ^
742
§ 328.
rom, zăcaş (Eu aşa am auzit cuvîntul pronunţat. Dicţionarele, precum Dame, Cihac, Bărceanu, Pontbriant, Şăîneânu, Tiktin, scriu zăcăş. Dicţionarele traduc cu rancunier, vindicatif, grollend, nachtragena); alb, dzăkăs der Blutdiirstige, Morder, der în Bluţrache sich befindende Pek, 220 şi indice. Să fie legătură între cele două cuvinte ? Cel albanez aparţine la dzak Blut, Blut-rache, Mord M, Wort, 136, şi e băştinaş. Alături cu zăcaş -zăcăş este un alt cuvînt romînesc cu un înţeles cu totul diferit, zăcăş faible, malade, alite, infirme, krank, schwach, care e sigur derivat dela zctoiaceo, şi supt influinţa căruia şî-a schimbat probabil zăcaş accentul.
rom, zără; alb. bălă saure Milch M.Wort, 230 (După Weigand XVI Jahresbericht 230 ar fi avînd acelaş înţeles ca şi romînul zără, pe care-1 traduce cu Buttermilch. Insă romînul zără înseamnă Buttermilch numai în Muntenia, vezi § 97. Chris-tophorides traduce cu ţovoyalo., adecă lait caille, saure Milch, lapte acru, şi yâXa. Sapţj.evov, adecă lapte bătut, lait de beurre, babeurre, Buttermilch). Apropierea a fost făcută de Ovidiu Densuşianu în Romania anul 1904 pag. 85, apoi de Weigand în XVI Jahresbericht 230, E numai o coincidenţă întîmplătoare. Ambele cuvinte au foarte probabil origini deosebite: albanezul bălă este sigur acelaş cu grecul yâXa. şi latinul lac (Vezî Walde, Lateinisches etymologisches Worterbuch sub lac); învremece sînt motive de a crede că romînul zără e un cuvînt cu totul altul (Vezi § 97),
rom. zbier; alb, vărrăş schreie, blocke, heule M. Wort,
471.	Apropierea a fost făcută de Sextil Puşcarîu Etymologisches Worterbuch No 1932. Cuvîntul romînesc, ca şi spaniolul ber-rear, portughezul berrar, bmllen, blocken, ar avea originea după Meyer-Liibke Românisches etymologisches Worterbuch No 9239 în latinul ver re s, de unde romînul vier. După M.Wort, cuvîntul albanez ar fi băştinaş, radicalul ver-. Aparţin în adevăr cuvintele romîn şi albanez unul la altul? Şi este în adevăr cu-, vînţul romînesc un derivat din verres?
rom. zgău; alb, zdzăîă, gheg zdzuaî Bienenstock M. Wort. 484, unde nu se dă originea cuvîntului, Weigand în XIX-XX Jahresbericht pag. 143. Pentru Weigand cuvîntul albanez ar fi înprumutat din italiana, >un presupus *excavQjie, îar cel romînesc * ar fi- înprumutat din albaneza, >un albanez primitiv *zgd. In realitate şi din punct de videre albanez şi din cel romînesc dificultatea fonetică de a dezvolta pe de o parte
§ 328-329.
743
pe zdzuîă, zdzuaî din *excavone şi pe de alta pe zgău din ZgO este prea mare. Originea celor două cuvinte, unul romînesc şi celălalt albanez, care foarte probabil nu aparţin unul la altul, este obscură.
§ 329, Sînt în totul 211 cuvinte. Dacă din ele scădem 26, care au numai o întîmplătoare corespondenţă fonetică fără ca originea să fie macar cît de îndepărtat aceîaş, orî sînt onomatopeice [cu excepţie de gogă, care are în el ceva specific ro-mîno-albanez] (acolo, acum, başcă, bica, bolborosesc, bom-băesc, bordeîu, bortă, brîncî', burtucă, burtuş, cîiiătsc, clocesc, colea, corcolesc, cot, creştet, crişc, cucumeă, ddbă, gîmbez, îa-îătă, înghit, sărăc, văet, vită), rămîn 185 care nu sînt de origine latină şi la care există o corespondenţă de origine, orî reală orî posibilă şi cît de îndepărtată, între limbile romînă şi albaneză.
La aceste 185 de cuvinte constatăm următoarele grupuri, în care nu sînt cuprinse însă toate cele 185.
a,	Cuvîntul albanez e băştinaş, cel romîn nu-î băştinaş orî e de origine obcură (27 cuvinte), rom, abeş; alb. besă. rom. ăbur; alb. avui rom. ajumitul, ajumita; alb. dzumă. rom, băle; alb. pelk, rom. bituşă; alb. bisteză. rom. bucşesc; alb, mbus, bus. rom. cîoără; alb, sorră, rom. cîocîrlie; alb, zok. rom. cîamp; alb. tiu mp. rom. copil; alb. kopil. rom, crac (slav?); alb. krăhă. rom, găsesc; alb. dzăî, dzeî, rom. gîcesc; alb. dzaî. rom, hămesesc; alb. hămăs. rom. încălez; alb. ndzat. rom. înţep, ţăpă; alb. .ftep, Mpis. rom. jumulise, jupesc, jupuesc; alb, hump, hup, hu-măldî.
rom. leurdă; alb. hubără, hăbră, hurM.
rom. măre; alb. mad-.
rom. mire (turc?); alb. miră.
744
§ 329.
rom. molid; alb. mătenă, măteză, molikă.
rom, noîân; alb. uîăne.
rom. ortomăn; alb. urtă..
rom, ştiră; alb. stîerră.
rom. ţarc; alb, frark.
rom. ’vătăm; alb. vuaî.
rom. zbier; alb. vărrăs.
[3) Cuvîntul romînesc e băştinaş, cel albanez nu-î băştinaş orî e de origine obscură (2 cuvinte), rom .stăpîn; alb, stopăn. rom. stînă; alb, stan.
ţ. Cuvintele romîn şi albanez sînt ambele băştinaşe (25 cuvinte) *).
*) Hotărîrea că cutare cuvinte sînt băştinaşe în ambele limbî, că cutare altele sînt înprumutate de romînă din albaneza, şi că cutare altele sînt înprumutate de albaneza din romînă, este aproximativă în cel maî mare grad şi în mod necesar arbitrară, Cînd este vorba anume de etyma latineşti, un punct de sprijin este dat de dezvoltarea sunetelor din acele etyma, care este orî nu este conformă cu firea celor două limbî, şi cînd, de pildă, din laureus s-a putut dezvolta -albanezul lai conform cu alunecarea sunetului albaneză, învremece romînul laîu nu s-a putut dezvolta conform cu alunecarea sunetuluî romînească, îar o separare a celor două cuvinte', lai albanez de o parte, laîu romînesc de altă parte, este imposibilă, pentrucă prea mult samănă şi la schelet şi la înţeles cele două cuvinte unul cu altul, poate afirma cineva cu toată siguranţa că romînul laîu e înprumutat din albaneza, şi cînd, pe de altă parte, din *agnelliolus s-a putut dezvolta romînul mil'âr conform cu alunecarea sunetuluî romînească, pecînd albanezul miluar nu s-a putut dezvolta conform cu alunecarea sunetuluî albaneză, îar o separare a celor două cuvinte, mil'or romînesc de o parte, miluar albanez de altă parte, este imposibilă, pentrucă prea mult samănă şi la schelet şi la înţeles cele două cuvinte unul cu altul, poate afirma cineva cu toată siguranţa că albanezul miluar e înprumutat din romînă. Dar ce faci atuncî cînd aî a face .cu un etymon băştinaş albanez, care este reflectat şi printr-un cuvînt romînesc ? Chîar dacă aî cunoaşte cu precizie scheletul aceluî etymon, încă n-aî.putea judeca dezvoltarea luî decît din punct de videre al firiî limbii albaneze, îar nu şi din acela al firiî limbii romîneştî, căcî la această din urmă limbă lucrul se complică prin faptul că acel etymon a existat poate şi în limba thracă, în care va fi căpătat poate acea dezvoltare, din care s-a putut naşte ulterior cuvîntul romînesc. De pildă, pentru albanezul vîeoulă presupune M. Wort, 474 un radical primitiv indogerman vegh-. Dacă te pui din punct de videre al limbii romîneşti, din g nu se putea dezvolta în romîneşte Z, pe care sunet îl găsim în corespondentul romînesc viezure, dar lin asemenea Z, orî africata dz, s-a putut dezvolta în limba thracă, căcî doar această limbă era o limbă săteni, în care explozivele afone şi fonice pa-
§ 329.
745
latale, aspirate orî ba, vechi indogermane se prefăcuse în africatele ts, dz, orî eventual, în anumite înprejurărî, tis, dz, din care africate—după cum se petrece lucrul cu aceste africate în tot felîul de limbî—vor fi rămas, îar în anumite înprejurărî, după căderea explozivei, numai spirantele S, Z, s, z. Tot astfel pentru albanezul băl'oe presupune M. Wort. 27 un etymon indogerman bherg-, dar un asemenea etymon se va fi dezvoltat poate ca bherdz-, bherz- în limba thracă, de unde a putut eşi apoî cuvîntul romînesc bărză; şi tot astfel luî modulă albanez, căruia M. Wort. 284 nu-î reconstitue nicîun etymon primitiv, îî va fi corăspuns în limba ihracă (după cum de altfel sîntem siguri prin [a6£ouX« din Dioscorides, macarcă este mare deosebire de înţeles între acest cuvînt dac şi între cuvintele romîno-albaneze) un modzuta, mozula, de unde a putut eşi apoi cuvîntul romînesc mazăre. Albanezul bdskă M. Wort. 28 are pe -s- provenit. dintr-o africata -ts-, pentrucă ~s- primitiv s-ar fi prefăcut în -s-, îar etymon indogerman este presupus a fi bar li-. Chiar abstracţie, făcînd de faptul că cunoaştem un cuvînt thrac (3a<ja«pa, care însemna o'haină lungă pănă la călcîe purtată de bacantele thrace (Tomaschek Hi 4), şi pe care îl putem considera cu multă probabilitate şi dreptate ca înrudit de schelet şi de înţeles cu cuvîntul albanez, firea de limbă satem a limbiî thrace ne îndreptăţeşte să presupunem ca,, după cum în limba albaneză, .tot aşa şi în cea thracă se va fi dezvoltat un radical bariş-, bars-, bas-, şi apoî un cuvînt băska, pe care-1 va fi moştenit pană astăzi limba romînească în al său bască. Şi tot'aşa- mar departe. De multe orî singură limba romînă este suficientă pentru a explica dezvoltarea cuvîntuluî romîn dintr-un etymon admis ca băştinaş pentru limba albaneză. De pildă, albanezul bres s-ar fi dezvoltat dintr-un primitiv albanez brenz- M. Wort. 46, în care -z ar fi un sufix analog orî chiar acelaş cu actualul sufix de-minutival albanez -Z Treimer Zeit. 391; dar dintr-un radical bren-, fără -z, care va fi existat ca element autohton la baza limbiî romîne, s-a putut dezvolta, conform cu alunecarea sunetului romînească, actualul romînesc brîă. Albanezul dzâmp s-ar fi dezvoltat după M, Alb. V, 80 şi Ped. Zeit. XXXIII, 547 dintr-un primitiv albanez glemp-; dar dintr-un asemenea glemp-, care va fi existat ca element autohton la baza limbiî romîne^ s-a putut dezvolta, conform cu alunecarea sunetului romînească, actualul romînesc ghimpe, vechîu romîn ghimp. Şi tot aşa mai departe. Numai dacă nu va voi cineva să tăgăduiască posibilitatea existenţii de elemente autohtone în limba romînă. Dar această tăgăduîală n-ar avea nicîo bază. Elemente lexicale autohtone se găsesc şi în alte limbî romanice—puţine, dar se găsesc—. Cu atît maî mult ar trebui să se aştepte cineva să găsească elemente lexicale autohtone în limba romînească, care este limba romanică cea maî tîrziu născută, dezvoltată la nişte neamuri de oameni asupra cărora agenţii romanizătorî au lucrat cel mai tîrziu şi cel maî scurt timp.	‘
Numaî rareori pe acest teren, al cuvintelor de origine ori obscură ori probabil autohtonă albaneză, se poate găsi un punct de sprijin pentru a hotărî cu oarecare probabilitate că cutare cuvînt a fost înprumutat de o limbă din ceralalta. Astfel pentru albanezul tselp admite M. Wort. -221 ca etymon un radical indogerman kelb-. Un asemenea cuvînt, dacă ar fi
746
§ 329.
rom, argeă; alb. ragă!.
? rom. bag; alb, bai,
? rom. bărză; alb. bard-. rom. băscă; alb. băskă, rom, bîr; alb. berr. rom, brad; alb. bred-, rom. brîu; alb. bres. rom. bucur; alb. bâkură. rom. bunget; alb. bunk.
? rom. buză; alb. buză.
? rom. ceăfă; alb. tsăfă.
? rom. ciupesc; alb. tsupis. rom. cddru; alb. kddră. .rom. druete; alb, dru.
fost autohton şi în romîneşte, ar fi trebuit să sufere din punct de videre al sunetului k- aceîaş schimbare pe care o sufere exploziva palatală afonă, latină c înainte de e în cuvintele romîneşti de origine latină, căcî elementele autohtone,, ca maî puţin—mult maî puţin—numeroase, au trebuit să fie tîrîte prin analogie în această schimbare a luî C latin înainte de e, macarcă ea nu-î de provenienţă romînească, ci e înprumutată dela limba centrului de guvernămînt, e de provenienţă, cum se zice, latină populară. (Vezî § 85 Nota), Un asemenea cuvînt, dacă ar fi fost autohton şi în romîneşte, ar fi trebuit să' sune, decî,- astăzi celbe (în vechea romînă cdlbe). Cuvîntul romînesc chelbe, prin urmare, este relativ nou, întrodus dupăce încetase africafizarea luî c latinesc înainte de e, şi n-a putut fi întrodus decît din limba albaneză, căcî în altă limbă nu se găseşte, îar în albaneza, unde ts^>k gutural indogerman -j-e, / şi c latinesc -j-e, i este de recentă dată, cuvîntul tselp, care se potriveşte şi ca înţeles, a sunat pănă mai acum de curînd Help, articulat Kelbi. Şi fiindcă romînul chelbe este de origine albaneză, e foarte probabil ca şi înruditul său, romînul călbdză, să fie tot de-aceîaş origine, întrucît în albaneza dela acelaş radical kelb-s-a dezvoltat, conform cu firea limbii albaneze, cuvîntul, identic şi ca schelet şi ca înţeles cu cuvîntul romînesc, kălbăză.
In asemenea înprejurărî nu este nimic maî neştiinţific decît să consideri cu toptanul toate cuvintele romîneşti, cărora corăspund cuvinte maî mult sau mai puţin sigur autohtone albaneze, ca înprumutate din alba:-neza, şi să cauţi încă să stabileşti corespondenţe de sunete între cele două limbî, ca de pildă că d- albanez ar fi devenit în romîneşte S orî ţ,. etc. (Asemenea corespondenţe stabilesc, între alţii, 0. Densuşianu, Histoire de la langue roumaine I, 355-356, şi Treimer Zeit. 398 sqq.).
Compară şi cele spuse la § 268 No 4 Nota,
De altă natură, şi îndreptăţită, este cercetarea pe care o face Capidan 493-496 asupra chipului ;cum sînt reflectate în dialectul macedoromîn sunetele din numeroasele cuvinte pe care acest dialect în timpuri relativ recente le-a înprumutat din albaneza.
§ 329.	747
?rom, găta; alb. gat.
? rom. hututuiu; alb, hutdî, hutăts, utuem, rom. mal; alb, mal. rom. mâzăre; alb, modulă, rom. mînz; alb. măs.
?rom. rîmf; alb, rrufe, rrăfe.
rom, rinză; alb, răndăs.
?rom. simbure; alb, Mmbută, sumbut.
rom. strângă; ?alb, strângă.
?rom. viezure; alb. vîedulă. rom. zără; alb. dălă.
d. Cuvintele romîn şi albanez sînt ambele de origine obscură (62 cuvinte).
rom. acer; alb. tsăloi.
rom. alior, aridr, aîdr; alb. riel
rom. bacîu; alb. bats.
rom. bălăur; alb, botă.
rom. băligă; alb. băigă, bădză, băgălă.
rom. bălţă; alb. bălţă.
rom. căpăşă; alb. kăpâsă.
rom, cioc; alb. tsuk.
rom. cîopăţi; alb. tsopă.
rom. cîucă, ciuc; alb. tsukă.
rom. ciuf; alb. tsâfkă.
rom. ciung; alb, tsunk.
rom, ciut, şut; alb, sut, sută.
rom. coteîu; alb. kuta.
rom, câciu, cuţu; alb. kuts.
rom. culbec, melc; alb. katsamil, kăihnil, kărmil, kră-mil, kărmi, kâmtl, garmil
rom. curcubău; alb, tiliber, iitber, iitver. rom. cursă; alb. kurd-ă.
rom. cutez; alb. kudzdî, gudzoî, gutsoi, kuldzdî.
rom. drăstă; alb. drăstă.
rom. fărîm, fărirnă; alb, Mrrmoi, %-ărrime.
rom. fluer; alb. floere, floîere.
rom, găleş; alb, kales.
rom, gard; alb. gard-.
rom, găură; alb. găvră.
rom. ghionoăe; alb. dzon,
rom. gîdil; alb. gudulis.
748	§ 329.
rom. grumăz; alb. garmăs, grumăs.
rom. grunz; alb. grtindă.
rom. guşă; alb. găsă.
rom, iţîesc; alb. etsăî,
rom. jumătăte; alb. dzămâs.
rom. leăgăn; alb, lâkunt, likunt. .
rom, măgură; alb. măgulă.
rom. mărăcine; alb. mărtsină.
rom. mistret; alb. mistrets. t '
rom. mlăştină; alb. Imăsk.
rom. mâgur; alb. mugut,
rom. murg; alb. murk,
rom. na!; alb. na!
rom. nănă; alb. nănă.
rom. năpircă; alb, nepărcă.
rom. păpălugă, păpărudă; alb. peperonă.
rom. păstrez; alb. păstră!.
rom. pâstură, pâstură; alb, bustură.
rom. penchîu, pinchîă; alb. benk.
rom, pîrău; alb. părrua.
rom. pîrlăcîu; alb. părlăî,
rom. răţă; alb, roşă.
rom, scăpăr; alb. skrep.
rom. scrum; alb. skrump.
rom. susăîă; alb. susălă. ■
rom. tureăc, tureătcă; alb, tirk.
rom. ţap; alb. stsap, tsap.
rom, ţiclău; alb. tsikălă.
rom. ţipă; alb. tsipă.
rom. urdă; alb, udos.	•
rom, urmă; alb. dzurmă.
rom. vătră; alb. vătră.
rom. vîr; alb. vară.
rom. vircă; alb. vară, vări.
rom. zgău; alb, zdzăîă, zdzuaî. .
£. Cuvîntul romîn e înprumutat din albaneza (25 cuvinte). ?rom. andilăndi; alb, dătăndăse.
rom, călbăză, gălbăză; alb, kălbăză, gălbăză, .
? rom, căpătă; alb. kăpătsă.	'
?rom. cătun; alb. katunt.' rom. chelbe; alb-, tselp.
§ 329-330.	749
?rom. coacăză; alb. kdkază.
?rom. copăc; alb. kupăts.	,	•
?rom. curpăn; alb. kulpăr, kulpără, kurpul.
? rom. dîrstă; alb. dărstilă, trăstilă.
?rom. ghimpe; alb. dzămp.
1 rom. ghiu]; alb. dziis.
rom. gresie; alb. găresă.
? rom. groăpă; alb. gropă:
? rom. hudiţă; alb. udă.
? rom. lehăesc; alb. leh.
rom. moş; alb. motsă, mosă,
? rom. muşc(dîă); alb. /7z«s&.
rom. pălă; alb. pălă.
?rom. pupăză; alb. pupăză.
rom. răzăm, răzim; alb. rază, rădzim,
?rom. stărvesc; alb. stărvit.
? rom. strepede; alb. *srepidus.
?roms şopirlă; alb. *sapiri. .
?rom. uluc; alb. luk, uluk, flug.
? rom. zăcaş; alb. dzăkăs.
C. Cuvîntul albanez e înprumutat din romînă (3 cuvinte). ? rom. ciocân; alb. tsokănă,	.
? rom. mînzăt; alb, măzăt ? rom toăcă; alb. tokă. ,
• I .
§ 330. Din aceste grupuri există în celelalte dialecte următoarele cuvinte, a.
mr, ăburi
mr. cioărră Papahagi, Scriitori aromîni
pag. 206.	megl.	cioără	istr. cîoră'
mr. cdchîul, cdchil, cochilă, copil; şi cochil, cochilă Capidan 458.	megl.	cupilăş
mr. creac	megl.	cracă
mr. nghise 3 p. s. perfect (gîci) C. D,
V, 25514. mr, himusescu
750
§ 330.
megl. anţgp megl. mări
megl. vătăm megl. zber
istr. ştircă istr. măre
mr. ştârcă („care nu face flori", despre iarbă, Dacoromania
II	616). mr. nţăp mr. măre mr. ţărcu mr. vătăm .mr. azgher
P-
megl. stăpân
mr. sttnă T-
mr.	bag	megl.	bag
mr,	bărdza, bălan megl,	bărdză	nume
de capră, Capidan
456,	519.
mr, bască	megl.	băscă	Capidan
481,
mr.	brad	megl,	brad,	Capidan
457.
mr.	brîn	megl.	bron	istr. brăvu
mr. mbucurata Pap;
et. 12. mr. budză
:mr. codru mr. hut
megl. bucur megl. bâză
istr. tsăfă, ţăfă megl. codru Capidan,
Meglenoromîniî, 1,83. istr, codru megl. utcu
megl, mondz
mr, mădzîre mr. mindzu mr. arindză mr. simburu, sim-bure Capidan 546, sâmburi	megl.	symburi
megl. strângă
mr. yedzăre, Dunărea, revistă ştiinţifico-literară,. Sep-tembre-Decembre 1923, pag. 125.
istr. mat istr. rânză istr. sămbur
§ 330.
751
mr, zeru, dzăm 5.
mr, baciă mr, băligă mr. bălţă mr. cîpuşâ mr. cioc mr. cîăcă mr. ciunga mr. şut mr. melcu mr. curcubeu mr. cuteciz
turî mr. fluiără mr. gărdu mr. găvră Capidan
472.	megl.	găură
mr. ghion graur megl. ghion o pasăre
mr. gădilic, gîdîltc mr. gurmădz mr. grundă
mr. guşă	megl.	guşă
mr, gîumităte	megl.	jimităti
mr. leăgîn	megl.	legăn
mr. măgură Pap. et,
33.
megl.	zor	istr.	zer
megl.	bacîă		
megl.	băligă	istr.	bălegă.
megl.	bălţă	istr.	bătq
megl.	căpuşă		
megl.	cioc		
megl.	cîăcă		
megl.	cîung		
megl.	şut		
megl.	curcubeî		
		istr.	cutezu
megl.	friel		
megl.	gard	istr.	gard
istr. guşă istr, legăr
mr, măiăttne
megl. mărţin megl. anmugur (= dr. înmuguresc) Capidan 464. megl. murg megl. na
mr, murgu :mr. na
mr. nipîrtică, nîpîr-
tică •	megl năprptcă
mr. pirpirună
mr. păstredzu	megl.. păstres
mr. pâstură, plăs-tără, prîstură
istr, na
istr, rătă
752
§ 330-331.
mr. ascapir mr. scrum
mr. ţap mr, ţipă mr. urdă mr, urmă mr, vătră
B.
mr, gălbădză mr. căpătă
mr. coacăză mr, cupăcîu mr, curpan mr. drîsteălă j
mr. greăsi mr. groâpă
megl scăpir megl. scrum Capidan 547,
megl, ţap	istr.	ţap
megl. urdă megl. urmă megl, vatră
megl. cătun
megl. cupăcîă megl, curpăn
istr, vătră
O	C
istr. cătun istr. copdc
megl. groăpă
istr. gresă istr. gropă Puşcarm Studii istroromîne,
II,	225. megl. moş, moăşă istr, moş
mr. moăşă
mr, muscu, muscă
i	J f
mr.	pălă	megl.	pălă
mr.	pupăză	megl	pupeză
megl. strepij[strepiz la Capidan, Megle-noromînii, I, 82)
mr. arăzămu verb, arîdztm substantiv poalele unui munte, coasta unui munte
megl. uluc
c.
mr.	ciâcan	megl,	cîucăn .
mr. toăcă
I
§ 331, Din înspecfiea acestor grupuri rezultă. •
1,	Sînt 141 cuvinte romîneştî, care nu sînt de origine latină, şi a căror origine din vreo altă limbă afară de cea albaneză ori nu-î sigură orî este imposibilă. La aceste cuvinte co' respund în albaneza altele, care sînt orî băştinaşe orî de origine
§ 331.
753
obscură, şi* care prezintă diferite grade de asămănare fonetică şi semasiologică, pănă la cel maî mare posibil, cu cuvintele ro-mmeştî. Din aceste cuvinte romîneştî 79 se găsesc şi în macedoromîn fără; meglenit, 59 se găsesc şi în meglenit, 23 se găsesc şi în istroromîn. Numaî 15 se găsesc în, toate dialectele, v 2. Dintre aceste 141 cuvinte romîneştî sînt unele, a căror derivare din altă limbă afară de cea albaneză este imposibilă, şi cărora corăspund cuvinte ?albaneze sigur băştinaşe şi în aceîaş vreme asămănătoare ca schelet şi ca înţeles. Că unele din aceste’ cuvinte romîneştî vor fi şi ele băştinaşe, că altele vor fi nebăştinaşe şi de origine obscură, îar altele înprumutate din albaneza, este sigur. Dar este imposibil—cu excepţie de foarte puţine cazuri (Şi încă şi acelea sînt într-adevăr sigure ?)—de a hotărî cu precizie ştiinţifică categoriea în care ele trebuesc clasate. Pentru aceîa numai în acel mod arbitrar, care este o necesitate neînlăturabilă, am clasat cuvintele romîneştî în rubricele ct şi ţ.
3.	Aceîaş nesiguranţă şi aceîaş procedare arbitrară stăpî-neşte acolo unde avem a face cu cuvinte romîneştî, a căror de» rivare din altă limbă afară de cea albaneză este imposibilă, şi cărora corăspund în albaneza cuvinte asămănătoare ca schelet şi înţeles, dar de origine obscură. Unele din aceste cuvinte vor fi poate băştinaşe în una din cele două limbî orî în amîndouă, altele vor fi poate înprumutate dintr-o limbă într-alta, dar lucrul este imposibil de ştiut cu siguranţă (Rubricele |3, 5).
4.	In asemenea înprejurărî, cu toată silinţa de â găsi vreun punct de sprijin în firea celor două limbi, hotărîrea mprumutu-rilor făcute de o limbă din ceîalaltă (Rubricele e, Q este şi ea nesigură şi arbitrară.
5.	Un lucru este sigur, anume acela că înprumuturile de cuvinte făcute dintr-o limbă în ceîalaltă sînt puţine; Numai pentru 25 cuvinte romîneştî (Dintre ele 13 se găsesc şi în macedoromîn fără meglenit, 9 se găsesc şi în meglenit, 4 se găsesc şi în istroromîn) am crezut că poţ afirma cu oarecare siguranţă că ar fi înprumutate din albaneza, şi numai pentru 3 cuvinte albaneze am putut afirma cu oarecare siguranţă că ar fi înprumutate din romîneşte (Dintre cuvintele romîneştî corespunzătoare
2	se găsesc şi în macedoromîn' fără; mefIenit, 1 se găseşte şi în meglenit). Şi încă la 18 din cele 25 rommeşţi presupuse înprumutate din albaneza, le-am pus semnul întrebării, îar la: cele
3	albaneze presupuse. înprumutate din romîneşte le-am pus sem-
48
nul întrebăm Ia toate ! Dar chiar dacă aceste înprumuturî ar fi sigure, şi chiar dacă am presupune, contra oricărei probabilităţi, că ar fi înprumutate din albaneza şi cuvintele romîneşti de sub rubricele '.a, y, §, în număr de 111, am avea un total de 136 cuvinte romîneştî înprumutate din albaneza, ceia ce formează un număr infim faţă cu acel al cuvintelor romîneştî înprumutate din alte limbi străine. Orice probabilitate este esclusă însă la admiterea acestui număr de 136, dacă nu pentru alt ceva (Motivele vezi-le la discuţiea fiecărui cuvînt), dar macar pentru motivul că este cu neputinţă ca, la admiterea unor înprumuturî pe carel le-ar fi putut face două limbî una dela alta; una din ele să fi înprumutat /136 cuvinte, iar alta numai 3, mai ales cînd limba care ar fi făcut numaî înprumutul de 3 cuvinte n-a fost faţă de ceîalaltă în nicîo înprejurare de superioritate numerică, orî etnică, orî psihică, ori politică,
:, 6. Convingerea mea. este că numărul 25 pentru înprumu-turile romîneşti din albaneza, şi numărul 3 pentru înprumuturile albaneze, din; romîneşte, numere constatate Ia discuţiea de sub E (§ 328) nu sînt departe, de adevăr. Dacă Ia cele 25 cuvinte rpmîneşti adăogim pe cele: 4 constatate, sub C (§ 326) 8, (3 şi sub C (§ 326) 9, şi dacă la cele 3 cuvinte albaneze adăogim pe cele 23 constatate sub C (§ 326) 8, ci; ajungem la un total probabil de, 29 cuvinte, pe care le-a înprumutat poate romî-na jdin .albaneza*: şi de 26 cuvinte pe care le-a înprumutat poate albaneza din romînă.-Aceste; totaluri, . 29 de o parte, 26 de altă parte, restabilesc; şi‘acel - echilibru în numărul îrtprumuturilor, despre care ămivorbit isub 5, şi la care trebue să ne aşteptăm-cînd e vorba de două popoare egăle din punct de videre al forţelor etnice şi psihice*),	:	^	V
*) De altă natură :sînt înprumuturile de cuvinte din romînă în albaneza şi din albaneza în romînă de care vorbeşte Capidan 468-482, 514-554, Discuţiea este amestecată, căcî .Capidan;.-vorbeşte şi de cuvinte care privesc limba romînească în general, în special/dialectul .dacoromî-nesc; orî cil privire1 la care vreim înprumut recent dela dialectul macedoromîn- la limba albaneză sau din contra nu este probabil1 (Aceste cuvinte sînt: 1, Nelatineştî, pentru care vezî § 328: baciă; baligă, boltă, barză, bască, brad, bază, căciulă,, căpuşă, cioarăf ducă codru, copac, copil, cur păn, flaer, gaură, gălbăză, ghionoae, jgresie, groapă,-grumaz; . grunz, guşă, Iiututuiă, jumătate, mazăre, măgură, moş, murg, muşchîu;’-:-riăpîrdăy :jpasţa'ră] petică, rînză,, rusalii, scrum, simbure, şui,-traistă, ţap; ţarc. 2,: Liâtirieştî, pentru care vezî §§ 3Î9,322, 326 No 6, 326 No 8 : *agnelliolus, cicuta, cornutus, exponere, *exstirpus, gruthiilus,
^ 331.
755
■in alto, laudarej laureus, mula, paganus, ruta, spodium. 3. Albanezele ■skuter şi vdvgăr, pentru care vezî § 326 No 8). Dar partea principală-a ■discuţiei o formează înprumuturile relativ recente pe care le-au făcut dialectul macedoromîn din; limba albaneză şi limba albaneză din macedoromîn, Dis'proporţiea este mare, căci faţă cu 18 cuvinte înprumutate de albanez^ se găsesc 142 de cuvinte înprumutate de macedoromîn (Cuvîntul mr; am-, pătur nu-l socotesc, pentrucă aparţine la schimbările analoage de înţeles; pentru care vezî § 327 nota), dar explicabilă* între altele şi :prin faptul -că autorul probabil n-a cercetat cu aceîaş amănunţime vocabularul albanez cu. care â cercetat pe cel macedoromîn; De altfel hotărîrea că cuvintele acestea1 ar fi într-adevăr înprumutate dela o limbă la alta nu este ■decît la unele sigură, căci, cu toată uşurinţa pe care faptul înprumuţarii fecente ar procura-o parcă celuî care. vrea să stabilească înprumuturile, 'hotărîrea sigură rămîne cu toate acestea foarte dificilă. Pentm unele cuvinte Capidan însuş dă înprumutul ca îndoelnic, astfel, lâ;, înprumuturile •dela albaneza la romînă, pentru cuvintele mr. bulăr şerpe mare alb. >b'6tă' grosse Schlânge-M, Wort'. 41,- Capidan 522 ; mr.- cq&ă broască ţestoasă alb.-- kă&-: ’ idin: :kăd-mîi Schnecke M. Wort, 182,\ !Gapidan>522; riirV'cotiră : murdărie\> alb, ko&ere Brotrinde, altbackenes BrotVM.-Worţ. 193, Capidan 524; mr. culucdncu cîrnaţ>alb, koleWiirst M. WorL 195 ■^krV'hcănfc -cîrnaţ -Capidan 526 mn muşconă: o \irisecţăp>:alb. mus-: ,/conă Mucke M. Wort. 280; Capidan: 541 (Capidan se întreabă dacă. nu •ciiniva cuvîntul mr/ e:;un augmentativ prin .-o'M ; din muscă,' influinţat:.de. verbul /nu^c, 'şi dacă nu cumva :prin urmare cuvîntul albanez e înprumu-itat din macedoromîii); mr; muşcur-, .alb la urechii şi la nas, cu pete;ajbe 3a cap^>alb. mtiskiitUer ine Farbenbezeichnung, wie fes scheint, braun:?'' M.Wort- 294, Capidan.541 mr, lălpă, sălpă urdorî>alb. glep, gă-lepă, sklepă Aligenbutter M. Wort, 125, Capidan 551 („Deşi.ţâre â exista ; •o legătura între forma’ aromînă şi cea 'albaneză, totuş derivaţiea uneia din. •cealaltă pare grea" Capidan.' Probabil, dupăcum deja M. Wort, 125:iridi-, <a^ef!mr;'i/d^^alb,:''i^e/p'' Eifef--M;-,W6rt.'> 221:, de unde şti dr. "'cMlbei De'-Obiceîu'' albanezul:	."'este ’ reflectat în mâcedofomîn prin li, ori pe’n-
triică înprumuturile âu avut ioc pe; vremea cînd' albanezul U • încă nu se -africaiizăse, ori pentrucă africata albaneză ts\a fost percepută de urech’ea:. -romînească câ U. Se pâre însă că în mr. tsălpă avem un exemplu de reflexul albanezului ts prin romînul ts) ; mr, târculescu mă zbat, mă tăvălesc, mă zVîrcolesc >:âlb. trakuloi klopfen M. Wort.- 432, Capidan 552 poate şi din bulgar tătkalam rostogolesc" Căpidato)- Dar sînt multe alte îiiprumutiirî indo6liiice.:,'Voîu1 da cîteva exemple. Din cele dela. romînă sla albanezar’mr:' căcărMză" cotc'odăcesc^alb. kakaris gackern :M;Mpr\.
166/ ; CaLi)îdan "475 (M;;Wort; ;derivă cuvîntul albanez din ngr.iixdxap^âi Pentru ce ii-ar fi; chiar cuvîntul macedoromîn înprumutat ' din neogreaca ? 'Orî, mai bine, pentru ce n-ar fi ‘acesi ’ cuvînt' onomatopeic dezvoltat în mod independent' încele- treî' limbi-?);: mr. ciuciur şoptesc<lalb. tsiltsurîs ins Ohr flusterh ^; Wort,'1'450; Capidan .469 ' (După ^Murnu, Rumănische Lehnworter im Neugriechischen,. -Murich'eri,‘: 1902; pag. 45; !citat de;.Gapi-■dan, iieb!gieraV';wooţ<»op'{C«<>. zwitschern ■' ar - fi - înprumutats ' din macedoromîn. ."Pentru ce însă n-âr fi cu’vîntuV macedoromîn înprumutat diri greceşte; iar
756
§ 331.
cel grecesc din albaneza, de exemplu? Şi aceasta e numaî una din numeroasele combinaţii care se pot face. Pentru ce însă, maî ales, acest cu-vînt onomatopeic nu s-ar fi dezvoltat la fel în mod independent în cele trei limbî ?) ; mr. din Albania preaş praj, în loc de obişnuitul macedoro-mîn praş, <alb. din Berat pres Lauch, în loc de obişnuitul albanez pras M.Wort. 351, Capidan 477 (Adecă pentru ce albanezul dintr-o parte a Albaniei pres ar fi înprumutat dela macedoromînul din Albania preaş, şi nu din contra?); mr. trup trup<Calb, tosc trup Leib, Korper M.Wort. 438, Capidan 477 (Motivul adus de Capidan, anume că cuvîntul gheg este korp > italian corpo după M. Wort. 200, şi că înţelesul de Leib, Korper îl are cuvîntul slav trupă în peninsula balcanică numai la Romîni şi la Albanejî, nu este plauzibil, căcî nu se poate pricepe pentru ce n-ar fi putut şi Albanejiî singuri să dezvoalte "în cuvîntul slav trupă, care în vechea bulgară avea înţelesul de membrum, truncus, venter, cadaver, înţelesul de Leib, Korper). Din cele dela albaneza la romînă: alb. guvă Hohlung M. Wort, 136 < mr. guvă gaură, înfundătură, .cavernă Capidait 534 (Capidan spune că din ngr, foujSa cuvîntul macedoromîn nu poate fi înprumutat, pentrucă reflexul macedoromîn al neogrecului, f nu este g, cl y, Dar cuvîntul neogrec este nu numaî Yo5P2, ci şi vy.ou(3a, guva, după Gustav Meyer, Neugriechische Studien, IV, 24); alb. hut, ut Eule M. Wort, 460<Cmr,hut nebun, prost, idiot, neghiob Capidan 534 (Capidan spune că cuvîntul există şi în dialectul dacoromîn în derivatul uture, că albanezul hut are şi înţelesul de dumm, verwirrt după dicţionarul albanez al lui Weigand, şi că în macedoromîn cuvîntul albanez s-a păstrat numai cu înţelesul figurat. Capidan confundă două feliurî de cuvinte, pe dacoromîn uture^>\sA\n *,otulus, alb. uf, hut Eule>latin otus M. Wort. 460, pentru care vezi § '320,' cu dacoromîn hututuîu, macedoromîn hut,. meglenit utcu, alb, hutoî sperreden Mund, auf, gaffe verwundert, verdummef alb. hutdts der,Vergessjiche, ,MaijIâffe, alb, utuem D.ummkopf M.;Wort. 155, pentru care .vezi'§§'• 328;, 330, Macedoromînul hui n-are nimic a face cu alb./zu/ Eule, ci are a face cu albanezele hutoî, utuem, nu însă în felîul acela că ar fi cumva înprumutat din albaneza) ; alb. /d/a Vater, Gross-vater, Vaters Bruder M. Wort. 236<mr. lălăi unchîu Capidan 535 (Capidan se hotărăşte pentru înprumutul din albaneza din; cauză că se potrivesc înţelesurile; de, utichiă, ■ Vaters Bruder, macarcă singur recunoaşte că din punct de videre al sunetelor maî degrabă şrar potrivi cuyînţul ma~. cedoromîn cu neogrecul XaXă? .grand pere, gouverneur, mentor, deoarece; reflexul obişnuit macedoromîn: al albanezului / este, t ori le, li. Dacă însă; în albaneza s-ău dezvoltat; în acelaş. cuvîntînţelesurile: de tată, bunic şi unchîu^ pentru ce nu s-ar fi: dezvoltat în , cuvîntul-. .macedoromîn înţelesul de: unchîu, din acel de bunic în mqd independent de- vreo influinţă albaneză, şi pentru ce; n-ar . putea, fi 'cuvîntul .'macedoromîn înprumutat din neogreaca?); alb. lelek Storcii M. Wort. 241<Cmr. lelic barză Capidan. 536. (Dar pentru ce ..n-ar, fi cuvîntul macedoromîn;., înprumutat din neo-greaca* XsXsV.t, orî din turceasca, leilck, din care . limbă din urmă au. înprumutat cuvîntul şi Grecii şi Albanejiî?),	:
Asupra următoarelor.cuvinte. am de ..făcut, altfel de: observaţii, mr. co&ur cerc rotund dej lemn, care se pune înprejurul , gîtuluî la vite, colac
§ 331-332.
757
§ 332. Faptul acesta, al numărului infim de mic de cuvinte pe care le-au înprumutat cele două limbi una dela alta,
de lemn în jurul butoiului, ciurului, văcălie, „poate fi o formaţiune parti-cipială din kâd-in vende um [M.Wort. 185]" Capidan 524, E. însă albanezul kod-ră ifOpo; tou y.oc-/.(vou M, Wort. 193.—mr. lilke floare>alb. lule, „întrat maî de mult în dialect, încă pecînd i din //7e>Iatin lilium iu trecuse încă în u, pentrucă maî pe urmă, înpreună cu sufixul -fee să ne dea lilice“ Capidan 536. ,Dar nu este trebuinţă ca albanezul, lule să fi întrat în macedoromîn încă depe vremea cînd suna *tile (fără să maî vorbesc de faptul că derivarea albanezului lule din latin lilium este în-doelnica, vezî § 323 sub lilium), pentrucă mr. lilice s-a putut dezvolta din Hiulice, cum trebue să fi sunat întîîu, judecind după reflexul obişnuit macedoromîn al albanezului / (albanez /-<macedoromm Ie, Ii), prin a-lunecarea de sunet romînească pe care vezî-o la § 241 No 69,—Pe mr. mărăiu, atestat numaî la Kavalliotis, unde este tradus cu ngr. [Aapa^pov (fenouil după dicţionarul luî Emile Legrand) şi cu albanezul morâts (Feri-chel după M. Wort, 259), cu înţelesul prin urmare al dacoromînului mâlură. (După Papahagi, Scriitori aromim în sec. XVIII, pag. 226 ngr. |xc!p«#pov ar însemna Dill, aneth, anethum graveolens L, şi mr, mărăiu ar avea prin urmare înţelesul dacoromînului mărăr,-macedoromînului mâ-la&ru, mărahd-U'^ngt. (jdXaflpov, pApx&pov). Capidan 538 :îl; pune în legătură cu alb. mardi Fenchel M. Wort, 259'^>*marathrium (Vezî § 319 sub *marathrium), dar nu se pronunţă dacă ar fi înprumutat din albaneza orî ba. Foarte probabil însă mr, mărăiu, care, după cum se pare, « întrebuinţat numaî la Romînii din Albania, şi caredin latin *marathrium nu poate fi eşit, dupăcum este eşit dr. mărăr,. este>alb. mardi, cu prefacerea lui i consonant în /, pentru care vezî § 239 No 52 u.—mr. mun-duescu chinuesc>alb. mundâi plage, martere M. Wort. 291, Capidan 540, şi mr. voză sticlăp>alb, vâză, Flasche M. Wort, 43, Capidan 553, spune Capidan că ar fi atestate numaî în Codex Dimonie, Ele se găsesc însă la Mihăileanu.—mr. rucuescu din Codex Dimonie V, 27924, 2V este tradus <le Capidan 546 cu fiu, apuc şi derivat din alb. rrok fasse M. Wort. 375; In realitate cuvîntul însemnează mîngiiă'^alb, răkoî troste M. Wort. 304.—mr. şpuluescu din Codex Dimonie IV,. 22 130 este tradus de Capidan 549 cu spăl şi derivat din alb, spăldi wasche M.Wort. 237. In realitate cuvîntul înseamnă destăinuesc, dau pe faţă'^dXh. spalâi ent-falte, gheg spal offenbare M, Wort. 320.—mr, zdrudit din Codex Dimo-nie V, 2257 este tradus de Capidan 553 cwrofund, umflat şi derivat din alb, zdra, pasiv zdrdhem sich kugelrund vollfreşşen (lipseşte în M. Wort, şi Hahn).,Eu aş. crede că înseamnă maî degrabă rumăn şi-l deriv din sîrbul zaradjeti errothen, rubcsco.	r :
Capidan a scăpat din videre următoarele 21 de cuvinte ^înprumutate de macedoromîn din albaneza, şi din care 18 se găsesc, pecît ştiu, numai în Codex Dimonie: abure; aia; aM (tată); azvărna; cănusescu 1; cănusescu 2; dişă; fichiure; mdltu ?; mbi&ăru; ndxu; -rulă din căndă, cangăndă; nduchescu; ngătăr ori ngăfăr ; ngăsăcscii; nghiu-luire; părlănă; şcălchiceăt; şuşuescu; Mmă ?;; vecă. Pentru aceste cuvinte vezî §§ 279, 281, 282.
758
§ 332-3.33>
este de mare importanţă, pentrucă din el se pot trage cîteva concluzii. In adevăr, sînt lucruri probate de experienţă următoarele,
a; Cuvintele sînt dintre toate elementele limbii acele care se înprumută mai lesne. Se pot înprumută foarte multe cuvinte,, fără ca macar o singură formă gramaticală să pătrundă dintr-o limbă într-alta. Din contra, cînd încep forme gramaticale să pătrundă, numărul cuvintelor deja înprumutate este foarte mare,
(3. Acelaş raport există între numărul cuvintelor înprumutate şi influinţă pe care cuvinte neînprumutate ar putea s-o aibă asupra alunecării înţelesului din cuvintele băştinaşe, Pentrucă o-limbă să ajungă acolo, încît cuvinte băştinaşe ale eî să-şî schimbe înţelesul după modelul cuvintelor străine neînprumutate, trebue ca numărul cuvintelor înprumutate să fie foarte mare.
j. Acelaş raport există între numărul cuvintelor înprumutate şi influinţă pe care forme gramaticale străine, fără să fie ele înseş înprumutate, ar putea s-o. aibă. ca model, în feliul a-cela că după modelul lor să se formeze în limba înprumutătoare forme analoage, ca compoziţie morfologică şi ca înţeles, din e-lemente băştinaşe. Cînd	o	limbă	ajunge acolo, încît să	dezvoalte
forme gramaticale după	modelul	formelor	gramaticale ale unei
limbi străine, trebue să	fi	înprumutat, deja	un enorm	număr de
cuvinte din acea limbă,	- ..
5.	Acelaş raport există între numărul cuvintelor înprumutate şi influinţă _ ,pfe_‘c^e“loîw;’'pâmaticâle'i ele înseş înprumutate, ar. putea s-o aibă ca model, în feliul a-cela că după înţelesul lor să se dezvoalte înţelesul formelor băştinaşe respective din limba înprumutătoare. Cînd o limbă ajunge acolo, încît să schimbe înţelesul formelor sale gramaticale după modelul înţelesului formelor gramaticale respective dintr-o limbă străină, trebue să fi înprumutat deja un enorm număr de cuvinte din acea limbă.
Aceste lucruri sînt probate de experienţă, şi anume în specia! de acea căpătată prin cercetarea dialectelor romîneştî, pe care âm făcut-o lâ capitolele XIII, XIV, XV. In special vezî §§ 306,.,3.07,
§ 333. De aici, din consideraţiile dela § 332, se poate constata valoarea punctelor de videre ale învăţaţilor care au atins în cercetările lor chestiunea lexicală a limbii romîneştî în comparaţie cu limba albaneză. Asămănările, cîte apar pe acest teren între cele două limbî, se datoresc după Miklosich şi Has-
§ 333.
759
deu uneî limbî comune autohtone, după Schuchardt limbiî latine populare depe teritorîul romînesc, după Gaster înprumutuluî pe care l-a făcut ori romînă din albaneza orî albaneza din romînă, după Şăineanu înprumutuluî făcut de romînă din albaneza (în ce priveşte cuvintele ca schelet) şi substratului: etnic comun (în ce priveşte fenomenele semasiologice), Punctul de videre al luî Gustav Meyer este al unuî înprumut dintr-o limbă în ceîalaltă, în ce priveşte cuvintele ca schelet *), şi nehotărît, în ce priveşte fonetismul unor cuvinte (cal, cot, cuscru, unchîu, mr. prefi, nalt M.Lat. 805), semasiologiea altora (venin, drac, cuvînt, urăsc, şes M. Lat. 805), şi cîteva cuvinte ca schelet (abur, baltă, brad, buză, bucurie, vatră, codru, mazăre, mal M-. Lat, 805. Asupra unora din acestea M, Wort, şî-a schimbat părerea şi a admis înprumut făcut de romînă din albaneza). Punctul de videre al lui Sandfeld-Jensen este pentru cuvintele ca schelet acela că ele se datoresc unei limbi comune autohtone, căreia el este aplecat să atribue şi pe „cele mai multe din cuvintele pe care limba romînă le are comune cu albaneza" Sand, Grund. 520; pentru fenomenele semasiologice el este nehotărît.
Este evident că, în afară de acele puţine: înprumuturi de cuvinte ca schelet, pe care le-au făcut cele două limbi una dela alta,, toate asămănările cîte există pe terenul lexical între rti-mîna şi albaneza nu pot fi cu nicîun preţ interpretate ca: înpru-muturi. Singura interpretare posibilă este acea a unuî fond etnic şi limbistic comun. Cuvintele schelete, cîte vor fi existînd în-tr- adevăr comune în ambele limbi, cîte adecă nu-şi vor fi da-toririd asămănarea întîmplării, ci faptului că într-adevăr ele au acelaş etymon băştinaş, trebuesc interpretate ca rămăşiţi din limbi băştinaşe, care vor fi avut şi pe terenul romînesc şi pe cel albanez aceste cuvinte. Fenomene asămănătoare semasiologice (C, § 326, 7: cuvinte latineşti prezintă aceîaş dezvoltare sema-siologică; D, § 327: aceîaş dezvoltare semasiologică la cuvinte romîne de o parte, la cuvinte albaneze de altă parte) trebuesc explicate prin asămănătoarea bază psihologică, Fenomene asămănătoare în dezvoltarea fonetică a cuvintelor (C, § 326, 6: cuvinte latineşti prezintă aceîaş dezvoltare fonetică) trebuesc explicate prin asămănătoarea bază de articulare.
Alături cu acest chip de interpretare sînt ademenitoare încă
*) Prin cuvinte schelet înţeleg aicî, în această specială discuţie, cuvintele a căror dezvoltare fonetică şi semasiologică nu prezintă nimic 'remarcabil.
760
§ 333-334.
două, în ce priveşte fonetismul şi semasiologiea cuvintelor, acel al luî Schuchardt, că s-ar fi datorind limbii latine populare depe teritoriul romînesc, şi acel al lui Gustav Meyer (făcut cunoscut lămurit cu ocaziea prefacerii vocalelor neaccentuate în ă, dar care se suptînţelege, pare că, la toate fenomenele pe care le atinge acest învăţat fără a-şî face cunoscut preciz punctul de videre. Vezî M.Lat. 805, compară §§ 312, 316), că s-ar fi putînd datori unei dezvoltări independente, fără ca să fie la bază vreo înrudire etnică. Limba latină populară însă depe teritoriul romînesc, de care vorbeşte Schuchardt, este limba romînă primitivă, şi, dacă am admite chipul său de a videa, aceasta âr însemna că cuvintele latineşti comune limbilor romînă şi albaneză, , care prezintă aceîaş dezvoltare fonetică şi semasiologică, sînt înprumutate de limba albaneză în actuala lor stare fonetică şi semasiologică încă din romînă primitivă. Chestiunea se reduce atunci la acea a unuî înprumut de cuvinte schelete, şi numărul cuvintelor înprumutate de limba albaneză din cea ro-mînă s-ar mări cu 39 (C, § 326, Nos 6, 7), ar ajunge dela .26 la 65. Acest lucru s-ar putea admite pentru unele din fenomenele dela § 326 Nos 6, 7, dar nu pentru toate, căci altfel numaî. pe terenul lexic n-ar apărea acea afinitate—nu mare, dar reală—în bazele de articulare şi psihologică, pe care am constâtat-o pe terenul fonetic şi morfologic. Tot aşa o dezvoltare independentă, macarcă posibilă şi ea pentru unele fapte, n-o ' putem admite pentru toate faptele, pentrucă sînt prea multe, şi pentrucă mulţimea lor depe terenul lexical este coroborată de acea depe terenul fonetic şi morfologic (Vezî §§ 311, 312, 315, 316).	S
§ 334. De aicî, din consideraţiile dela § 332, se poate constata .apoî cît de netemeînică este susţinerea unuî înprumut pe care 1-ar fi făcut limba romînă din limba albaneză pe terenul morfologic (Vezî § 315 Nos 8, 12a, § 316), ori chiar; fonetic (Vezî § 311 fine),	:
Apoi la lumina acestor fapte depe terenul lexical romîn comparat cu cel albanez, apare clară netemeiniciea părerii că limba romînă ar fi înprumutat fenomene morfologice şi sintactice (ori chiar fonetice) din limba greacă (Vezî § 268 No 4 Nota, § 315 No 9, § 316), orî din limba slavă neobulgară (Vezî § 315 No 9, § 316), orî din Iimba uraloaltaică a Bul-
§ 334-335-336.
761
gărilor (Vezî §§ 312, 316), Căci numărul de cuvinte înprumutate de romînă din neobulgara şi greaca (mai veche orî maî nouă) nu întrece cu mult numărul cuvintelor înprumutate din albaneza, iar despre niscai înprumuturî de cuvinte din limba Bulgarilor uraloaltaicî nu ştim pănă acum încă nimic.
§ 335, Concluziile care se pot trage din întreaga discuţie asupra materialului lexical cu privire la legăturile etnice şi istorice dintre poporul romîn şi cel albanez sînt următoarele.
Există o afinitate etnică între cele două popoare.
Legăturile sociale n-au fost prea strînse între ele, dupăcum probează marele număr de cuvinte latineşti, propriî limbii albaneze, care lipsesc limbiî romîne, şi după cum probează mai ales micul număr de cuvinte înprumutate dela o limbă la alta.
' Aceste legături sociale, oricît au fost ele de slabe, au fost în orîce caz maî strînse între Albanejî şi Dacoromînî decît între Albanejî şi Macedoromînî, Şi fiindcă legăturile sociale maî strînse ori maî slabe corăspund unor apropieri geografice maî mari ori maî mici, apoî este sigur că Albanejiî au trăit odată maî în apropiere de Dacoromînî decît de Macedoromînî. Acest fapt ese-cu atît mai mare	evidenţă	lâ iveală,	cu cît contactul	cel
mare pe care l-au avut Macedoromînii pe	actualul	lor	teritoriu
cu Albanejiî ar fi trebuit să-i faca să păstreze fondul cel vechîu de legături lexicale cu mai multă tenacitate decît l-au păstrat Dacoromîniî, care de atîta vreme au întrerupt legăturile sociale şi geografice cu Albanejiî,
In ce priveşte pe Istroromîni, nu se poate conchide din actualul lor material lexical că legăturile sociale şi geografice ale lor cu Albanejiî ar fi1 fost încă maî slabe decît acele ale Macedoromînilor, pentrucă fondul de legături lexicale a putut fi redus la micile actuale	proporţii	din cauza	extremei	de	mari	in-
fluinţî a limbii croate.
Aceste concluzii confirmă pe acele trase din faptele fonetice, morfologice şi sintactice (Vezi §§ 312, 313, 314* 316, 317, 318),	•	-	-
L :	CAPITOLUL	XVIII
§ 336, Limba albaneză aparţine Ia grupul de limbi indogermane săteni; care se caracterizează prin aceia că ^ explozivele indogermane primitive, afonă şi fonică, palatale g- s-au
762
§ 336-337.
africatizat. Din africatele primitive au rămas în albaneza, ca de obiceîu şi în celelalte limbî satem,, numaî spirantele.; M, Alb,
12	sqq. După Ped. Zeit. XXXVI, 305 sqq. s-au africatizat în albaneza. înainte de e, i şi o parte din explozivele guturale indogermane primitive k, g, dar nu ni se lămureşte care sînt a: celea, căcî ceîa ce spune autorul, pag. 305, că „curatele velare apar negreşit totdeauna în albaneza ca k, g, labiovelarele însă. [kă-, gu-] se prefac în albaneza în S şi ■ z înainte de e, /“, ne face numaî să înţelegem că şi Pedersen, ca atîţîa alţii, îş. închipueşte posibilitatea unuî contact direct între k, g guturali şi vocalele e, i. Vezî nota dela § 312,
§ 337. Limba albaneză a suferit influinţa limbii latine, dar nu în aşa grad cum îşi închipuia Gustav Meyer. „A atîrnat numai de un fir de părzice el M.Lat, 804, „că limba albaneză, n-a fost comptect romanizată", Apoî maî departe M. Lat. 805 adauge :,„Flexiunea verbului, a numelui şi a pronumelui este atît de plină de elemente latineşti, încît cu dreptul poate zice cineva că albaneza este o limbă amestecată, pe jumătate romanică (eine halbromanische Mischsprache)". Şi aşa ar fi, dacă fenomenele morfologice: înşirate la M.Lat. 819-821 ar,fi într-adevăr înprumutate din latineşte, după cum credea Gustav Meyer: forme de. declinare (pluralele -e, -ă, -a, -ăra), forme de conjugare (aoristul indicativului, optativul), multe pronume, (între altele însuş articulul postpozitiv m. -i, î, -a),, multe prepoziţii şi conjuncţii, multe sufixe derivative; Ia care s-ar a-dăogi faptul că unele verbe latineşti ar fi fost primite la pre-' zentul; indicativului. persoana,! singulară întocmai cu formele latine, fără ca să fi fost, înbrăcate .în formele autohtone albaneze,: şi. că albanezul astă, 3 persoană singulară dela verbul îam (sînt), n-ar fi altceva decît latinul est. Dar, cu excepţie de cîteva prepoziţii, conjuncţii, sufixe derivative şi prefixe (La aceste două soiuri de forme din urmă să se noteze sufixele, nominal -ăî~> -aneus, verbal -ăzoî> -iz, scoase la iveală de Jokl 104, 106, şi prefixul: nominal stăr- 2> extra-, M. Wort. 416), toate celelalte presupuse înprumuturî formale din latineşte au fost constatate ca elemente autohtone albaneze de M, L. Lat. 1055-1057 şi, maî ales, de Ped. Krit. IXj 207 sqq. Concluziea lui Pedersen, tocmai contrarie celor susţinute de Gustav Meyer, este următoarea, Ped. Krit.IXî 212: „Influinţa latinească asupra flexiunii albaneze ; este nulă (Der lateinische Einfluss auf die albanesische Flexion ist also Nuli)".! ^
§ 337-338.
763
Dacă influinţă limbii latine asupra celei albaneze a fost din punct de. videre formal minimă, ea a fost din punct de videre al cuvintelor remarcabilă, după cum s-a văzut la §§ 319,320, 322, 323, 325, 326-*)-
§ 338. Timpul cînd a încetat această influinţă se poate constata din fenomenele latineşti populare care se găsesc la elementele lexicale latine din albaneza, şi din acele care lipsesc. Se găsesc următoarele: i<.e M Lat, 809 (Pentru fenomenul contemporan acestuia, u<Zp, care lipseşte în albaneza şi în parte în romînă, vezi § 311 No 13, Lipsa acestui fenomen se dato-reşte unei cauze cu totul alta decît cauza pentru care lipsesc în albaneza, africatizările lui c-\-î, c-j-e, c-f-i, g-\-î, g-\-e, g +/, j, şi diftongarea lui e, Q, Faptele din urmă se datoresc în-prejurării că pe vremea africatizării lui c-f-f, c4-e, c-\-i, g-}-!, g-\-e, g-\-i, j, şi a diftongăriî lui e, g limba albaneză eşise de supt influinţă limbii latine populare, învremece neprefacerea lui ă în 6 în albaneza şi romînă se datoreşte înprejurării că Albanejiî şi Romîniî n-au putut pronunţa pe ă deschis. Pronunţarea deschisă a lui / li-a fost posibilă, aşa că evoluţiea latinei populare ţ<te a putut pătrunde la dînşiî; pronunţarea deschisă a luî u însă lî-a fost imposibilă, aşa că atunci cînd evoluţiea din latina populară â<.o a avut loc, această evoluţie ir-a putut pătrunde la Albanejî şi Ia Romînî din cauza prea mareî deosebiri dintre ă închis, cum erau ei deprinşi să pronunţe, şi o, noua pronunţare),	vocală'<ts, s M, Lat. 815, cl-{-i:-\-yQca\&<.dz) z
M. Lat. 816. Lipsesc următoarele: africatizarea Iui c+f-hyo-cală M. Lat, 815, acea a luî g-j-î-hvocală M. L. Lat. 1052, acea a luî c-j-e, i M. Lat, 815, acea a lui g-\-c, i M, Lat. 816, acea a lui j (i consonant) M. Lat, 816 **), diftongarea
*) Macarcă şi din punct de videre lexical influinţă limbiî latineşti asupra celei albaneze a fost exagerată de Gustav Meyer. Vreo 81 din e-lementele presupuse ca latineşti de dînsul âu; fost contestate, după cum se vede din listele făcute de mine la §§ 319, 320, 323- Dar numărul contestărilor este sigur mai mare, căci eu n-am adunat doar tot materialul. Şr tendinţă este dela Gustav Meyer încoace de a tot constata material lexical autohton în limbă albaneză, îar nu latinesc. Rar, pe ici colea, apare cîteo nouă etimologie latină. Dâr oricum, şi chiar' dacă am admite că numai din materialul adunat de mine s-ar maî contesta încă vreo 81 de e-lemente latine, numărul acestora tot ar rămînea remarcabil în limba albaneză..:-
.	**)	Actuala	africatizare	a	lui	U	albanez	în	ts,,ts şi a luî g alba-
nez în dz, dz este un fenomen recent, după cum se probează prin faptul
764	§ 338.
lui e<.îe Ped. Krit. IXj214 şi a lui g < ud M.Lat. 810 *).
Dintre aceste fenomene latineşti populare, care unele există iar altele nu există la elementele lexicale latineşti din limba albaneză, se pot data aproape sigur următoarele: i<.e (şi tot aşa
că ea are loc şi la #>c/, la g>gl, şi la U, g din elementele străine nelatineşti. Această africatizare este analoagă aceleia pe care au suferit-o TiT^cl, g~>gl şi U, g din elementele străine la o parte din Dacoromîni, Vezî § 251	No 190, § 253	No 201. .
*) Ped. Krit. IXi 214 a	probat că între diftongarea	din limba	albaneză
a luî e<.ze şi acea din limba latină populară a lui §<. îe nu este nicîo legătură, pentrucă pe de o parte oricare £ scurt accentuat s-a diftongat în albaneza, nu numai cel din cuvinte latineşti, ci şi cel, cu mult. maî numeros, din cuvintele băştinaşe, iar pe de alta albaneza â diftongat în îe nu numaî pe & scurt accentuat latin, ci şi pe Ş lung accentuat latin, pentru care fapt din urmă dă cel puţin un exemplu sigur, pe rîetă^r&te (Alte exemple de & latin diftongat în îe în albaneza maî aduce Jokl Ind, XXXVI, 146, şi Jokl crede cu drept cuvînt că prin ele se întăreşte părerea luî Pedersen; Spitzer în Indogermanische Forschungen XXXIX, 111-113 caută să explice exemplele luî'Jokl altfel, dar nu în mod convingător), DupăM. L. R. R. Alb. 24-25 n-ar fi adevărat că în albaneza s-ar fi diftongat şi e lung accentuat latin, pentrucă se găsesc exemple sigure de Ş nediftongat (verdzără-^virgine, ver{)>*virde, vovidua, mel>miliu, pesfo pisce), iar exemplele date de Ped. Krit, pentru diftongarea luî Ş n-ar fi sigure, întrucît i%"Uto<Calb, tîeglllă apare şi pe teritorii romanice cu £, tâgula, iar	alb, netă^rSte	apare în albaneza şi cu	e, retă.	Dar maî
întîîu rîetă,	chîar dacă apare	şi caretă, există (Vezi, de pildă, Ped. 184:
rrîetă). Apoi, după cum există $ latineşti nediftongaţi în albaneza, tot aşa există în această limbă şi e băştinaşi nediftongaţi. Este vorba de a-niimite înprejurărî, în care diftongarea n-a" avut loc şi care nu sînt . încă cunoscute. Este foarte probabil că pe f şi" £ latineşti Albanezul î-a primit cu materialul apercepător a luî £ băştinaş şi î-a tratat la un fel cu acest din urmă. Chîar dacă însă latin nu va fi fost confundat cu Ş latin în limba albaneză, singur faptul diftongării în îe a nenumăraţilor £ scurţi accentuaţi băştinaşi esţe suficient pentru a probă că diftongarea albaneză C<~îe. este independentă de cea latină populară &<Je. M. L. R. R. Alb.
-	25-26 crede că există paralelism în albaneza între chipul curii S-a dezvoltat e şi chipul cum s-a dezvoltat 6, îa;feliul acelâ anume că, dupăcum & deschis băştinaş şi C deschis latin s-au diftongat în îe, tot aşa p deschis băştinaş şi, (> deschis, latin .s-au,, diftongat. în; ue, (adecă ue, care riu-î diftong şi .poate n-a fost diftong niciodată, vezi § 314 pag. 591). In această combinaţie £ deschis băştinaş este S, care într-adevăr trebue să fi fost deschis, deoarece în actuala, albaneză-vocalele^ scurte accentuate sînt deschise, Pek. 6, şi se poate presupune ca tot aşa
§ 338.
765
contemporanul său $<o) era fapt înplinit la. începutul secolului III p. Chr. Vezî § 109 A. Africatizarea luî c-j-e, i şi a lui g-\-e, i a avut loc în secolul VI p. Chr. Vezî § 85 Nota,
trebue să fi fost şi pe vremea diftongăriî luî S; p deschis băştinaş însă este considerat că ar fi o cel provenit din ă şî din e, singurul 6 care există în albaneza, deoarece vechîul băştinaş O a devenit ă şi vechiul băştinaş O a devenit e. Dar a fost deschis în vremea veche acest o ? Şi este el deschis astăzi? Faptul că este provenit din vocale lungî ni dă bănuiala că dela capul locului trebue să fi fost şi el lung, îar în limba aer tuajă acest , o , este, „după . notarea luî Pek.,1 înjm'ajoritetea cazurilor - mijld--ciu lung (mittellang), numaî în două cuvinte este notat ca scurt, în zok (o M. Alb. 83) şi mot (<?>£ M. Alb. 86). Şi fiindcă vocalele lungi sînt astăzi închise în albaneza, şi probabil tot aşa trebue să fi fost şi în timpurile măi vechi, apoî Q deschis albanez despre, căre vorbeşte M. L. R. R. Alb. în realitate a fost un 0 închis. La această dificultate în combinarea1 paralelismului se maî adauge încă una, anume aceia că la difton-garea lui 6 albanez îa parte şi O lung închis latin din -tOre şi -One.. De această dificultate ar vrea să scape M. L. R. R. Alb, . în felîul acela că aceste sufixe latineşti ar fi fost primite cu materialul apercepător al unor sufixe .băştinaşe -tpr şi -&n, cel dintîiu provenit dintr-un -tCr şi cel de al doilea dintr-un -6n. Decît numaî o din aceste, sufixe presupuse băştinaşe trebue să ii fost închis, ca unul ce era provenit dintr-un Ciung (Vezi .cele spuse imediat mai sus). De fapt, deci, nu deschis accentuat se diftonghe.ază: în albaneza, ci o, indiferent dacă este deschis ori ba. Paralelism cu diftongarea luî e nu există. Dar nu există paralelism nici din punct' de videre al feliuluî .'diftongăriî, căci e "se*,, diftorigheazăspontaneu, pecînd diftongarea luî o e condiţionată de anumite sunete următoare-şi de anuinite-poziţiî în cuvînt (Vezî § 314 pag. 591). De astfel de anumite poziţii şi anumite înprejurărî altele,, nelămurite încă, a fost condiţionată şi diftongarea unor: o-: iniţiali albanejî,; dintre care uniia sînt Q~ din cuvinte latine (7 cuvinte notate de M.Lat. 810), iar unul e Q~ băştinaş (ves> *wes |> *Os M. Alb. 12). Dacă, prin urmare, în această diftongare albaneză a luî o sc găsesc cuprinşi şi cîţîva Q latineşti (anume , din cele 7 cuvinte pomenite maî sus), aceasta n-are a face întru nimic.cu diftongarea romanică a lui Q latin, şi dacă, alături cu vreo cîţîva Q latini diftongaţi, cei maî, mulţi p ^latini au rămas nediftongaţî în albaneza, aceasta nu trebue să ni amintească de fel înprejurările' din limba “romînă, cum ar vrea M.L, R; R. Alb,'. (,,Aceasta ni aduce aminte de înprejurările din limba romînă, cu deosebirea că romînă nil posede nicîun rest direct, al diftongului"). Că romînă nu mâi are nicio rămăşiţă din diftongul ăo'^P) pe care probabil l-a avut, e cu totul altă chestie decît aceia a diftongăriî unor o- iniţiali din limba] albaneză. .Fenomenul din.urmă, dacă trebue să ni amintească de ceva(i apoi,trebue ;,şă ni;.amintească, de. ă-protetic de dinaintea unor o- iniţiali în meglenit (§' 241 No 76).
:§ 262 No 2. Compară şi § 108 sub cuvîntul tsitaetus. Diftongarea lui e<j.ea avut loc în a doua jumătate a secolului VI p. Chr. Vezi § 109 A sub e<i, § 251 No 176 Nota, § .253 No 192 Nota, Tot atunci a avut loc şi diftongarea luî g <Zăo, caree foarte probabil e contemporană cu diftongarea luî e<.ie, Schuch, Vok. I, 105,
In ce priveşte africatizările luî /+/'-(-vocală, (/-f-f-J-vo-•cală, c+^4-vocală, §■+;-[-vocală, j (l consonant), ele sînt puse de Schuch. Vok. III, 104 aproximativ în secolul II p, Chr. (E-xemple de ts pentru	vocală anul 140 p, Chr. Schuch.
Vok. I, 153 ; de Z pentru (i+/-{-vocală anii p. Chr. 195, 198 Schuch. Vok. I 67; de confuziea la scris între /-j-z'-J-vocală şi C-j-z-]-vocală anii p. Chr. 136, 218, 222, 222-235 Schuch, Vok. I 154; de z pentru j anul 202 p. Chr. Schuch. Vok. I ■69; de confuziea Ia scris între g şi j anii p. Chr. 238-244 •Schuch. Vok. I 70). Aceste fenomene apar în secolul II,p, ‘Chr., dar nu s-aîî răspîndit în aceîaş vreme în toate, provinciile -şi nici nu sînt în una şi aceîaş provincie contemporane. Cum că răspîndirea lor s-a făcut treptat, cum că apariţiea lor n-a fost simultană în tot cuprinsul românismului (după cum de altfel a priori s-ar putea conchide, vezî cele spuse asupra limbii latine populare la § 85 Nota), se probează prin faptul adus de Meyer-Liibke Einfiihrung II ed; § 143, că elementele latineştî din cymric, care au fost introduse pănă, incluziv; în: secolul III .p, Chr,, prezintă pe t-\-î neafricatizat (Din contra, n-are nicîo -Taloare argumentarea luî Schuch. Vok., I, 162, care vrea să probeze că africatizarea lui i-\-î nu era încă gata în toate părţile pe vremea lui Ulfilăs [mijlocul secolului IV], bazîndu-se pe gotul din Ulfilăs laikfjo^>\atm lectio; pentrucă’ africatizarea lui i+f, d-\-i în latina populară din peninsula balcanică în a doua jumătate a secolului IV este probată prin Laurentzid C, I. L,
III,	12396 din Moesia inferior, unde limita în jos a inscripţiilor este sfîrşitul secolului IV, şi zăconus C. I, L. III 2654 din Dalmaţia p, Chr, 358 [Vezi § 109 A]: Ulfilăs a luat po. lectio ■din latina scrisă, nu din cea- vorbită). Maî greu s-ă putut proba celălalt fapt, acela că fenomenele nu sînt contemporane, -căcî argumentele, aduse anume pentru a arăta ca, africatizarea luî LCr\-î, este posterioară celei a luî t-\-i. (ceîa ce ar însemna probabil că şi africatizarea luî g-^-î este-posterioară celeî a luî -d-\-î) nu sînt-convingătoâre: Se găsesc mai ; puţine exemple de ■ts, tz, s pentru c-\-î decît pentru t-\-î Scliuch. Vok. I, 162
§ 338.
767
‘{Aceasta poate fi numai o întîmplare); gramaticul Consentius a doua jumătate a secolului V, gramaticul Pompeius a doua jumătate a secoluluî V, şi Isidorus 570-636 vorbesc de africatir zarea luî dar nu pomenesc de acea a luî c-\-î Schuch. Vok.
I	162 (Aceasta poate fi numaî o scăpare din videre. De altfel nicî' îndoială nu poate fi că n-ar fi fost africatizat c-\-î pe vremea luî Isidorus, şi totuş acest scriitor nu pomeneşte de ea, •macarcă vorbeşte de acea a luî t-\-î! Ce s-a întîmplat lui Isi-■dorus se va fi întîmplat şi luî Consentius şi luî Pompeius) ; un •gramatic latin timp nehotărît spune că altfel sună i după i şi altfel după C Meyer-Liibke Einfiihrung II ed, § 143 (Aceasta nu probează nimic. Chiar explozive sa fi fost şi t şi c, încă o asemenea observare era la locul eî. Dacă însă vrea cineva numai decît să vadă -vreo aluzie la africate în vorbele acelui gramatic, apoî s-ar-putea Conchide din ele că altă africată se dezvoltase dm t-\-i şi alta din c-\-i); în izvoare gote dela mijlocul secolului VI se: găseşte kavîsjo>htin cautio, însă unkja latin uncia Meyer-Liibke Einfiihrung §143 (kavfsjo e dela "Neapoli; iar unkja dela Arezzo. Este foarte greu de admis că într-un timp cînd1 se africatizase chiar c înainte die / sonant să fi existat încă c-j-^ neafricatizat lă Arezzo; unkja este sigur un .îriprumut din limba scrisă) ; altfel s-a dezvoltat îri italiana /-fr/ şi altfel c-f-z Schuch, Vok, I 162, Meyer7Lubke EmMruhg; :§ 143 (Aceasta nu probează nimic. /-K şi C-\-î s-ar fi, putut africatiza în aceîaş vreme şi cu toate acestea să fi dat naştere la africate deosebite). O probă reală pentru faptul că africatiza-rea lui c-j-î, g-\-i şi j (î consonant) este posterioară acelei a luî /f-j-i; d-\-î este procurată de limba albaneză, unde t-rî şi d-\-i din elementele latineşti, sînt africatizate, îar c~-i, g-\-i şi / nu.
-Contactul dintre limba albaneză şi cea latină populară, şi influinţă românizătoare â statului roman asupra poporului albanez au încetat, deci, în răstimpul dintre africatizarea lui ■d-\rî de o parte şi acea a lui c-j-î-, g-\-i, j de altă parte. Este greu de | hotărît care va fi fost acest interval. Atîta se poate spune, că africatizarea lui c-\-i, g-\-i trebue să fi avut loc în peninsula balcanică cel maî tîrziu în secolul V, căci pe de o parte ea a început în limba! latină populară foarte de curînd, încă din secolul II, îar pe de alta cele maî tîrzii fenomenelatineşti populare, africatizarea luî c-\-e, i, acea a luî g-'rC, i, şi ■diftongarea lui e, Q aparţin secoluluî VI.	;
768
8
§ 339, Dintre popoarele care au fost supuse romanizării în. răsăritul Europei acel asupra căruia agenţii romanizătorî au încetat maî curînd de a lucra a fost poporul albanez, a căruţ limbă autohtonă s-a şi păstrat şi a fost influinţată de limba latină maî numai în partea lexicală. In al doilea loc vine poporul dalmat, care a părăsit limba băştinaşă şi a adoptat pe cea latină, dar asupra căruia agenţii romanizării au încetat de a lucra înainte de a ajunge la deplinătate africatizarea luî c şi g} căcî în această limbă (şi anume în vegliot) c, g- înainte de & închis accentuat {=£, ţ) şi înainte de e neaccentuat fix (provenit şi din s-au păstrat ca explozive şi s-au africatizat numai înainte de / (—ţ), i neaccentuat fix (provenit şi din e) şi î consonant (incluziv i consonant din diftongul îe~>e) Bartoli D,
II	pag. 376, 377 *). In al treilea loc vine poporul romîn, care a părăsit limba băştinaşă şi a adoptat pe cea latină, şi a-supra căruia agenţii romanizătorî au lucrat pănă la dezvoltarea complectă a celor maî nouă fenomene latineşti populare (africatizarea luî c-f- e, i, a luî g + e, i **, diftongarea.
*■) După M. L. R. R Alb. 17 africatizarea în vegliot a luî c, g înainte de e, i şi înainte de l consonant din ze’J>e şi îu^>U este ceva re-' cent. In asemenea caz întreaga limbă dalmată n-a participat la fenomenul latin popular al africatizăriî luî C, g înainte de e, i, ci numaî la acel maî vechîu al africatizăriî luî c, ^înainte de î consonant vechîu (cu excepţie de / din îe^Ş şi îu^>u). Pentru dalmata de sud vezî maî jos § 347f a, Nota, •
'**) După M, LJ. R, R, Alb, 13, 31-32• africatizarea -luî C-j-e, i (şi-prin urmare şi acea a luî g-\-e, i, macarcă despre aceasta nu se pomeneşte nimic) ar putea să fie ceva romînesc, îar nu latin popular. Limba rpmînă ar forma poate din acest punct de videre un grup cu limbile sardă, dalmată şi albaneză, grup în care fenomenul latin popular ăl africatizărir luî c f e, i n-a pătruns, Meyer-Liibke emite părerea cu rezervă şi n-aduce în sprijinul eî decît faptul că în romînă şi k^cl se africatizează dialectal înainte de vocale palatale, recunoscînd însă că între cele două fenomene,, între „africatizarea veche generală romînească a luî c-j- e, i şi acea recentă dialectală dacoromînească a luî K>cl, nil este paralelism nici de timp nicf de manifestare. Părerea cu rezervă dată de Meyer-Liibke a devenit fapt sigur pentru Puşcarîu, Locul limbii romîne între limbile romanice, pag. 16:, Studif istroromîne; II’, Bucureştî, 1926,. pag. 362, Puşcarîu (în:Studiî'istroromîne) aduce ca probă faptul că, învremece în celelalte limbî romanice se africatizează numaî ce, ci, îar. que, qui nu (cippus italian, ceppo, . francez-cep; quid italian che, francez que), în limba romîuă se africatizează. nu numaî ce, ci, ci şique, gu/j ceîa ce însemnează că noî'Romîniî' „ros-tîam 'keppu ‘atîta: vrefiifr cît î-a trebuit luî qiiid- ta sa-rşî pîardă: elementul' labial şi, devenind ke, să poată urina;apoî aceîaş evoluţie ca; keppu". Da
§ 339.
769
lui e). *). Faţă cu puţinul efect pe care l-a avut roraianizarea asupra limbii albaneze, şi cu timpul relativ scurt cît s-a exercitat această romanizare, este de remarcat faptul că şi acele fenomene latine populare care au pătruns în limba albaneză s-au mărginit numai la elementele latine din această limbă şi n-au avut nicio influinţă analogică asupra elementului băştinaş albanez: t-\-i şi d
dacă cumva pe teritorîul romînesc va fi dispărut mai de timpuriu elementul labial decît pe teritorîul italian, francez, etc. ? De altfel şi pe teritoriul celorlalte limbî romanice elementul labial dispare din unii qui, que, căci în dicţionarul etimologic al luî Meyer-Liibke văd date ca etyma pentru cuvinte romanice actuale depe tot felîul de teritorii cercea (=quer-cea), cerqua (= quercus), cercedula (=querquedula), cinquagesima (== quinquagesima), cinquaginta (=quinquaginta), cinque (=quinque), cin-quedentia (—quinquedentia), cisque (=quisque). Pentruce şî-a ales. Puşca-rîu ca exemplu tocmai pe quid ?—Dacă africatizarea luî c-\-e, i este un fenomen romînesc, apoî el aparţine la romînă primitivă (Vezî § 264 No 2 Nota), căci are loc numaî la elementele latine (Vezî § 251 No 177), şi este prin urmare contemporan cu fenomenul latin popular al africatizăriî luî c-}-e, i. N-ar fi aceasta o coincidenţă curioasă, ca, tocmai cînd pe întregul teritoriu romanic se răspîndia fenomenul africatizăriî luî c-f-e, i, tocmai atunci să se fi dezvoltat acelaş fenomen în mod independent pe teritorîul romînesc ?
*) In Lateinisches ti und ki pag. 3 spunea Puşcariu următoarele: „La începutul secoluluî II colonizează Romanii Dacia, dar deja după 170 de ani această provincie este părăsită de dînşiî, şi străbunii Romînilor, lăsaţi de aici înainte destinului lor—dacă la sudul Dunării, ori la nordul Dunării, orî de ambele părţi ale Dunării, aceasta e o chestie care nu ne interesează—, sînt separaţi şi geograficeşte şi politiceşte de restul naţiunii romane. Prin aceasta are loc în secolul III după Hristos o ruptură în limba romanică primitivă, pe care vom exprima-o în modul cel maî potrivit prin limbă romanică de răsărit şi limbă romanică de apus“. Cum că, chiar dacă Romîniî au trăit de a dreapta Dunării după părăsirea Daciei de Romani, între limba lor şi restul limbilor romanice s-a produs o ruptură cu începere dela momentul părăsirii Daciei, este o enormitate, asupra căreia am atras în detaliu atenţiea în Un specialist romîn la Lipsea III 29 c, Viaţa romînească Mart 1910, Asupra aceştei păreri a revenit însă Puşcariu, şi în Locul limbiî romîne între limbile romanice pag- 21, 23 el pune ruptura la sfîrşitul secolului IV, Ia moartea lui Theodosius: „Cît timp comunicaţiea era neîntreruptă între populaţiunea romană, care avea, maî mult ca oricare alt popor, conştiinţa că aparţine unui singur stat glorios cu o singură conducere, limba vorbită în acest imperiu unitar era, cu toate deosebirile regionale, locale şi aparţinătoare diferitelor clase sociale, aceîaş. Pănă în secolul IV putem vorbi dar de o singură limbă, pe care am putea-o numi preromanică, fiindcă ea nu se divizase încă în limbile romanice de azi... Dacă înprejurările istorice nu ar fi întrerupt continuitatea strămoşilor noştri cu Italia, probabil că cu timpul asămănările acestea [dintre limbile romînă şi italiană] s-ar fi adîncit şi maî mult şi
49
770
§ 339-340.
-j-z s-au africatizat în elementele băştinaşe numaî după accent M. Alb. 25, 28, şi acest fenomen este sigur ceva independent albanez. Altfel trebue să se fi petrecut lucrul cu elementele băştinaşe romîneştî şi dalmate, care se vor fi strecurat din limbile băştinaşe în limba latină adoptată de Romîni şi de Dalmaţî: la acestea diferitele sunete trebue să fi suferit întocmai schimbările pe care le-au suferit sunetele corăspunzătoare din limba latină populară, din cauza enormei influinţî analogice exercitate de aceste din urmă (Compară cele spuse la pag. 746 cu privire la cuvîntul romînesc chelbe).
I ..
§ 340. Din faptul că . Albanejiî au fost cel maî puţin supuşi romanizării dintre toate popoarele din răsăritul Europei şi că dintre toate aceste popoare ei au fost aceia asupra cărora au încetat maî degrabă să influinţeze agenţii romanizătorî se pot trage concluziile următoare.
1,	Albanejiî au trăit pe un teritoriu unde romanizarea a putut pătrunde mai puţin. Acel teritoriu, care se constată îna-devăr din puţinătatea inscripţiilor că a fost cel mai puţin expus romanizării din tot răsăritul Europei, nu poate fi altul decît lacuna despre care am vorbit la § 111 No 2.
2.	Cînd barbarii au copleşit peninsula balcanică, Albanejiî n-au părăsit acel teritoriu, în orice caz nu s-au mişcat maî spre sud, căci oricare mişcare în această direcţie l-ar fi aşezat pe un teritoriu maî în contact cu romanizarea, care romanizare a con-
nu s-ar fi ivit deosebirile cele mari, care ne constrîng să alăturăm limba italiană la limbile romanice de vest. Aceste înprejurărî istorice fură date cînd, la sfîrşitul veacului IV după Hristos, imperiul roman s-a divizat în două grupe, în imperiul roman de vest şi cel de est, pe care împăratul Theodosius, înainte de a muri, le lasă moştenire fiilor săî Arcadius şi Honorius. De astă dată divizarea fu definitivă, ceia ce dovedeşte că ea corespundea unei deosebiri faptice între cele două regiuni'1. Nişte graniţi politice însă iluzorii, ca acele care au existat între aşa numitele imperii de răsărit şi de apus, n-au putut să înpiedece nici stăpînirea aceleiaş limbî comune latine, nici înprumuturile dela dialect la dialect. Asemenea graniţi dintre lumi romane, făcute iluzorii prin barbarii care nu ţineau socoteală de ele, şi care prin arbitrariul purtării lor unificau starea politică dela un capăt la altul al imperiilor romane, au devenit graniţi reale atunci, cînd mase compacte de barbari s-au interpus între populaţiile romane, orî cînd teritorii din împărăţie au primit o organizaţie de stat solidă din partea barbarilor cuceritori. Nu graniţile lui Theodosius, ci năvălirile în masă ale Slavilor în peninsula balcanică după moartea lui Mauricius (anul 602) au rupt pe Romîni dela ceilalţi .Romani şi dela limba comună latina.
§ 340-341-342.
771
linuat de a îi activă pentru Romîni şi (mai puţin) pentru Dalmaţia pănă la sfîrşitul secolului VI.
* HI
§ 341. Cine sînt Albanejiî? Presupuneri asupra aceşteî chestiuni, presupuneri provocate de tendinţa de a înpăca prezenţa elementelor albaneze din limba romînă cu părerea că ro-mînimea s-ar fi născut în Dacia şi n-ar fi părăsit Dacia niciodată, vezi la § 200. Ele nu sînt bazate pe nimic şi n-au nicîo valoare.
Au fost emise însă şi altfel de păreri, care au plecat dela ■o bază oarecare, dela nişte fapte oarecare adecă, pe baza că-Tora se poate clădi o argumentare.
Faptele dela care au plecat aceste păreri sînt de două feliurî.
§ 342. I, Albanejiî ocupă un teritoriu pe care au trăit Illyrî, eî trebue să fie deci Illyrî şi limba lor trebue să fie lim-•bă illyră.
Acest miraj, care a jucat totdeauna un mare rol în dis-■cuţiea chestiunilor etnico-geografice, între altele de pildă în chestiunea geografică romînească, a influinţat pe cei maî serioşi învăţaţi care au vorbit despre originea Albanejilor, pană în momentul de faţă, începînd dela Thunmann, Untersuchungen iiber -die Geschichte der ostlichen europăischen Volker, Leipzig, 1774, ,pag. 240, 246 sqq., pănă la Hahn (Albanesische Studien I, 12: „Limita dintre cele două dialecte [tosc şi gheg] nu s-a putut constata pănă acum în mod precis, dar după părerea o-îjişnuită se consideră a fi rîul Şkumb. Că această limită de limbă este foarte veche, şi că numirile nouă [de tosc şi gheg] ■sînt echivalente cu epirot şi illyr, se vede lămurit din cele ce spune Strabo VII, 7: «Acei care fac acest drum [pe calea Egnatia] plecînd din locurile dela Epidamnos şi dela Apollonia au la dreapta popoarele epirotice, udate de marea sicelică pănă la sinul ambracic, iar Ia stînga munţii Illyrilor şi popoarele care locuesc lîngă aceşti munţi pănă la Macedonia şi Paeonia»". I, 214: „E foarte firesc să admitem că străbunii actualilor Albanejî ocupau deja pe vremea Romanilor şi a Grecilor teritoriul pe care se găsesc astăzi". Hahn prin urmare îş închipueşte că Gheghiî sînt descendenţii Illyrilor care locuiau pănă la Şkumb, şi că Toskiî sînt descendenţii Epiroţilor, Din vremurile acelea străvechi şi pănă azi nu s-ar fi schimbat nimic din punct de videre etnic: aceîaş Illyrî Ia nord de Şkumb, aceîaş Epiroţî Ia
772
§ 342.
sud deŞkumb! Darnici nu este exactă afirmarea luî Hahn, chipurile bazată pe Strabo, că rîul Şkumb ar fi separat triburile illyre de cele epirote, căci Illyriî curaţi se întindeau numaî dela Ljes spre nord, dela Ljes spre sud, pănă la latitudinea golfului dela Avlona, venîau Illyriî amestecaţi cu Epiroţî, şi de abia-dela Avlona spre sud trăiau Epiroţii, Vezî § 54 sub Epirotae şi Illyrii), la Miklosich (Albanische Forschungen I, 3: „Rîul Şkumb, care separă astăzî pe Gheghî de Toskî, separa după Strabo VII, 7 triburile illyre de cele epirote". Miklosich repetă numaî cele spuse de Hahn şi-şî închipueşte lucrurile întocmai ca şi acesta), la Mommsen (Romische Geschichte I, 391: „Vitejii Epiroţî, Albanejiî din vechime,..." Este vorba de timpul luî Pyrrhos, care după Mommsen deci ar fi fost regele Albanejilor. II, 171: „Actualii Albanejî sînt probabil ultimul rest curat al primitivei populaţii illyre". V, 181: „O rămăşiţă a Illyrilor la extremitatea sudică a vastuluî lor domeniu de altă dată şî-a păstrat pănă astăzî naţionalitatea şi limba sub numele de Şkipetari orî, cum le zic vecinii, deArnăuţîşi Albanejî", V, 185: „Naţionalitatea illyră s-a păstrat maî bine în provinciea Macedonia decît în provinciea Dalmaţia, Pe teritorîul celei dintîiu ea trăeşte încă şi pănă astăzî, şi pe vremea imperîuluî trebue să fi existat în interiorul Macedoniei, alăturî cu limbile greacă şi latină, limba poporuluî, cea illyră"'. V, 229 : „Serviciile pe care le-au făcut multă vreme Albanejiî împărăţieî turceştî, le-au făcut străbunii lor Illyriî împărăţieî romane". V, 272: „Epirul de nord, şi partea Illyriculuî care se învecina cu Macedonia erau locuite [pe vremea imperîuluî roman] în cea maî mare parte de populaţii albaneze"), la Gustav Meyer (M. Lat. 804: „Nu este nicîun motiv de a videa în limba albaneză alt ceva decît o fază mai nouă a.vecheî limbî illyre, orî, mai bine zis, a unuia din dialectele vechi illyre") şi Pedersen, Dau în detaliu părerea acestui din urmă, Ped. Krit Vi 294: „Hirt a scris în Kiepert-Fest-schrift, Berlin, 1898, un articol asupra poziţiei limbistice a limbii: illyre, Die sprachliche Stellung des Illyrischen, Hirt tăgădueşte că limba albaneză ar fi continuarea limbii vechi illyre şi o derivă din limba thracă. I-a scăpat din' videre luî Hirt că aceîaş părere cu aceleaş argumente a fost manifestată încă de mult de Pauli, Eine vorgriechische Inschrift von Lemnos II 200 şi că a fost respinsă de Kretschmer, Einleitung in die Geschichte der griechischen Sprache 422. Negreşit părerea luî Pauli-Hirt nu se poate combate direct, atîrnă însă numai de un fir de păr, orî,
§ 342-343.
773
mai bine zis, pluteşte în aer. O părere aşa de importantă este bazată numai pe faptul că limba illyră ar fi o limbă vestindo-germână (centum), învremece limba albaneză este, precum se ştie, o limbă estindogermană (satdm). Ca sprijin pentru această părere se aduce (abstracţie făcînd de vreo cîteva nume proprii, care se pot interpreta în orice fel ar pofti cineva) numai limba venetă, care se zice că ar aparţinea fără îndoială la limbile centum. Insă pe de o parte a observat foarte bine Kretschmer că înrudirea dintre limba albaneză şi cea illyră este mult maî sigură decît înrudirea dintre limba venetă şi cea illyră; iar pe de altă parte, că limba venetă aparţine la limbile centum este o chestie încă nehotărîtă. Această părere [că limba venetă aparţine la limbile centum] a fost admisă de Pauli pe baza cuvintelor eyfi şi meyo, cărora el le-a dat înţelesurile de ich şi mich nu pe baza vreunui studiu raţional al inscripţiilor, ci prin nişte subtilităţi etimologice nepermise de ştiinţă. Pentru aceia este de recomandat ca pentru moment [anul 1902] să ne ţinem tot de părerea luî Gustav Meyer, anume că Albanejiî sînt într-adevăr descendenţii vechilor Illyrî". Tot aşa se exprimase Pedersen cu cîtva timp înainte în Zeitschrift fiir vergi. Sprachforschung XXXVI, 299 sqq.
§ 343. Dar maî întîîu teritoriul actual albanez era ocupat, începînd dela nord spre sud, de Illyrî, Pannonî, Illyrî amestecaţi cu Epiroţî şi Epiroţî. Dacă deci considerăm pe Albanejî ca autohtoni pe actualul lor teritoriu, trebue să-i considerăm ca descendenţi din toate aceste neamuri de oameni, îar nu numai din Illyrî, iar dacă voim să dăm preponderanţă unuia din ele, apoî trebue s-o dăm Epiroţilor. Epiroţiî însă nu erau Illyrî.
Apoî, în cea mai mare parte neamurile care ocupau în vechime actualul teritoriu albanez se aflau pe teritoriul grecizat al peninsulei balcanice. Numaî în mică parte, dela Ljes spre nord (partea de nord a teritoriului gheg), aceste neamuri se găsîau pe teritoriul romanizat al peninsulei, Cum se face atuncî că Albanejiî au fost supuşi numai romanizării, iar grecizăriî de fel? Romanizarea a lucrat chiar atît de mult asupra lor, încît lî-a umplut limba de cuvinte latineşti şi lî-a vîrît în limbă cîteva forme gramaticale. De grecizare antică (Nu-i vorba de grecizare modernă! Din neogreaca au înprumutat Albanejiî multe cuvinte) însă nu se pomeneşte în limba albaneză. Chîar dacă se vor fi găsind în limba albaneză cîteva cuvinte antice grece, înprumu-
774
§ 343.
late direct din antica greacă, aceasta nu se chiamă grecizare *)„ Apoi, din toate cercetările făcute asupra limbii romîneştî în comparaţie cu cea albaneză rezultă că Albanejiî din'punct de videre geografic au fost în timpurile vechi mai în contact cu Dacoromîniî decît cu celelalte neamuri romîneştî, şi că din punct de videre etnic eî sînt maî apropiaţi de Dacoromînî decît de Romîniî ceilalţi. Vezi §§ 313, 317, 335. Dacoromîniî însă au fost totdeauna, şi sînt şi pănă astăzi, Romîniî cei maî dela nord.
*) Albert Thumb, Altgriechische Elemente des Albanesischen, în In-dogermanische Forschungen XXVI pag. 1-20, a susţinut că unele cuvinte albaneze (2.1 la număr) îş trag originea direct din limba greacă antică. 16 din ele sînt dintre acelea care au fost considerate pănă acum ca e-lemente latineşti, care adecă, chiar dacă sînt de obîrşie greacă, s-au introdus în limba albaneză (şi tot aşa unele din ele în limba romînă) na direct din greceşte, ci indirect prin mijlocirea limbiî latine. Sînt notate a-ceste 16 maî sus la §§ 319, 320, 323, Eu le înşir maî jos în ordine alfabetică după etyma latine, cu acea observaţie în parentez, care mi; s-a părut că reese din discuţiea autorului: 1) pag, 12, alb, bretâk Frosch M. Wort. 47, şi prin urmare tot aşa rom. broătec, nu din *brotacus, ci direct din grec Ppi-a^oc (Posibil).—2) pag. 14, alb. tsărsi Kirsche, Kirsch-baum M, Wort, 225 nu din *cerasînum, ci din grec v.zpacia (Posibil), —3) pag, 13, alb. gheg dîemăn Dămon M, Wort, 69 nu din daemon, ci direct din grec oa([Awv (Posibil. Vasmer 11 presupune înprumut din sla-voneşte: vechîu bulgar ori vechîu sîrb d'kmonx),—4) pag, 12, alb, diat Teufel M, Wort, 69 nu din diabolus, ci direct din grec otd(3oXoc (Nu e nicîun motiv pentru a-1 considera ca direct grec. De altfel însuş Thumb recunoaşte că e un element relativ nou, introdus „nu în epoca latină, ci ceva maî tîrziu, din limba greacă bisericească"),—5) pag, 17, alb, skărpă Reisig M. Wort. 407 nu din *discarpere orî *excarpere, ci din grec mtâ-ptfos (Foarte probabil).—6) pag. 18, alb, upesk Bischof M, Wort. 458 nu din episcopus, ci direct din grec irdcy.o-oq (Posibil),—7) pag, 13, alb. fier Farrnkraut M, Wort. 106 nu din *filicaria, ci din grec mrept? (Puţin probabil),—8) pag, 14, alb. lăbrik Seewolf, ein Fisch M. Wort. 233 nu din *labracus, ci direct din grec Xâ(3pai; (Posibil).—9) pag. 14, alb- lă-kăr Kraut M. Wort, 236 nu din *lacanum, ci direct din grec Xcfyavov (Probabil),—10) pag. 15, alb, lătser See M-Wort, 234 nu din lacuna
-\-lagoena, ci din grec Xsy.av?;, Xey.âvtov (Probabil),—11) pag. 14, alb. lepîetă Sauerampfer M.Wort. 241 nu din lapathum, ci direct din grec ’kd-iza.&ov (Posibil).—12) pag. 16, alb, mâkărâ Miihlstein M, Wort. 285 nu din machina, ci din grec	(Probabil)	—13)	pag.	15,	alb.	mă-
răîă Fenchel M. Wort- 259, şi prin urmare tot aşa rom. mârdr, nu din *marathrium, ci direct din grec *|j.apâ5-piov (Foarte probabil).—14) pag. 16, alb. piepăr Zuckermelone M.Wort. 342, şi prin urmare tot aşa rom. pepene, nu din pepo, ci din grec	(Posibil).—15) pag. 17, alb.
serp wilder Sellerie M, Wort. 402 nu din silphium, ci direct din grec
§ 343.
775
Apoi, cu cît urmărim pe Albanejî maî sus în timp în veacul de mijloc, cu atît îî videm maî lăţiţî spre nord decît sînt astăzi Jirecek, Die Romanen in den Stădten Dalmatiens wăh-
*cipţ>iov=<;{Xffliov (Posibil).—16) pag, 17, alb.spilă Hohle M.Wort. 391 nu din spelaeum, ci direct din grec c^Xatov (Posibil).
Celelalte 5 sînt următoarele: 1) pag, 13, alb, drăpăr Sichel M. Wort. 73>grec opl-avov (Probabil), M, Wort, compară cuvîntul grec, dar s-ar părea că admite pentru cel albanez o origine băştinaşă. Originea direct din greaca antică a fost recunoscută încă de Bugge în Bezzenberger Beitrâge zur Kunde der indogermanischen Sprachen, XVIII, 188, apoî de Ped. Zeit. XXXVI, 278.-2) pag. 13, alb. krua Quelle M, Wort. 207 >grec xpâvtx, y.p-qvrj (Posibil), M.Wort. compară cuvintele grece, dar s-ar părea că admite pentru cel albanez o origine băştinaşă.—3) pag, 15, alb, mau&i, numele unei zîne în Elbasan M. Wort. 264>*grec ’AjJioEXfleiK, o nimfă, întrodus după epoca latină (Posibil). M. Wort, compară pe ’Ap.dX-t?eia, care era sărbătorită în special la Dodona, dar spune că nu ne putem gîndi la o derivare din acest cuvînt, cîtă vreme nu se găseşte vreo pomenire despre ea în folklorul albanez. Intîmpinarea aceasta a luî M. Wort, n-are nicîo putere, cu atît maî mult că zîna MauîM dela Elbasan nu este doar alt ceva decît o rămăşiţă în folklorul albanez despre nimfa ’A[jt,aXi9eta,—4) pag. 17, alb. pres Lauch M.Wort, 351 > grec rcpcfaov (Posibil). In mod cu totul arbitrar, fără absolut nicîun motiv-M, Wort, derivă cuvîntul albanez din macedoromînul praş.—5) pag. 19, alb. zel Eifer M, Wort, 482>-grec SvjXoţ (Posibil). M. Wort. derivă din italian zelo.
Originea acestor 21 cuvinte direct din greaca antică este numaî posibilă, rar probabilă. Dar chîar dacă vom admite-o ca sigură, fapt remarcabil este acela că din ele unul înseamnă un pom, 7 înseamnă plante, mai ales plante culinare şi fructe (Numai una nu-î culinară), 2 înseamnă animale (broatec şi un fel de peşte), 2 înseamnă instrumente agricolef unul înseamnă o demnitate bisericească, 3 înseamnă închipuiri de imaginaţie (două feliurî de draci şi o zînă). Sînt lucruri care aparţin în cea maî mare parte comerţului şi folkloruluî, celor două feliurî adecă de contact direct între oameni, care nu cere în aceîaş vreme vecinătate geografică între neamurile respective. Numai cinci cuvinte au înţelesuri care nu a-parţin comerţului şi folkloruluî (vreascuri, lac, peşteră, izvor, tragere de inimă), dar sînt în adevăr de origine greacă ? Şi întrebarea se poate face chîar pentru exemplul cel mai probabil în aparenţă, pentru skărpă vreascuri. In ce priveşte pe zel, tragere de inimă, însuş Thumb se îndoeşte.
La cuvintele de origine posibilă veche grecească din limba albaneză date de Thumb a maî adăogit Jokl pe următoarele în Altmakedonisch-Griechisch-AIbanisches, Indogermanische Forschungen XLIV: alb. voes, vdotf, văoă Sperberbaum, Speierling, Mispel>grec olVj (pag. 13); alb. sark Fruchtfleisch>grec cctp^ (pag. 23-24); alb. tndngă, măngeti Hanf-breche, măngără Olpresse, mendzi Heilmittel, Heilung, mendzim Hei-lung, mendzi, mandzl Zauberei, Hexerei>grec ^KfYaV0V< Aceste cuvinte, ca şi acele ale luî Thumb, aparţin acelui fel de înprumut, pentru care nu se cere vecinătate geografică.
776
§ 343.
rend des Mittelalters, I, 41 sqq.; Jirecek, Geschichte der Ser-ben, I, 152,
Apoi, exista tradiţii de familie la triburile albaneze de nord (Probabil vor fi existînd şi la cele de sud), că au venit din teritorii de mai spre miazănoapte. Cel mai vechîu trib, Berisa, este* înrudit cu tribul (serbizat) Kuci din Montenegro, Nopsca M. 248, Din Kuci s-a despărţit pela anul 1500 o parte din tribul albanez Kiri, Nopcsa M. 248. Din Kuci s-a despărţit pela anul 1600 tribul albanez Kastrati, Nopcsa M, 248, 250. Tribul Baci a venit dela Murecar din Montenegro pela anul 1470, Nopcsa M. 248. Tribul Şkreli a venit din Bosnia, Nopcsa M. 249 (Prin Bosnia în tradiţiea albaneză se înţelege nu numai Bosnia, ci şi sangeacul Novibazar, Nopcsa M. 249), Tribul Kle-menti a venit din regiunea Gusinje (la sudestul Montenegrului, între Montenegro şi Albania), pela anul 1552, Nopcsa M. 250, O parte din tribul Grudaa venit din Herzegovina între anii 1512 şi 1612, Nopcsa M, 250. Tribul Hoti este venit din Bosnia pela anul 1424, Nopcsa M. 249, Tribul Şala a găsit Latini în regiunea ocupată astăzi de dînsul, Nopcsa Mti 249 (In albaneza latin înseamnă catolic M, Wort. 238. In această tradiţie însă probabil înseamnă populaţie romanică). In regiunea Proni 0at au găsit Albanejiî o populaţie maî veche bosniacă, pe care au alungat-o, 'Nopcsa M. 250.
Apoî, dacă, cu cît urmărim pe Albanejî maî sus în timp în veacul de mijloc, cu atît îî videm maî lăţiţi spre nord decît sînt astăzî, cu atît pe de altă parte îî videm maî puţin lăţiţi spre sud. „Sediul lor principal se găsîa în veacul de mijloc în patratul dintre Skutari, Prizren, Ohrida şi Valona, cu ramificări departe spre nord". Jirecek, Geschichte der Serben, I, 152. Va să zică cea maî mare parte a actualuluî teritoriu tosc nu era încă în veacul de mijloc ocupat de Albanejî. Ultima fază în lăţirea lor spre sud, cînd au trecut chîar peste graniţile actualei Albaniî şi au pătruns şi în Thessalia, în Grecia propriu zisă şi în insulele greceşti, este înregistrată de istorie în prima jumătate a secoluluî XIV. Hopf, Geschichte Griechenlands, VI, 422 supt anul 1324: „La .Vlahii, care formase pănă acum, ca păstori, sîmburele populaţiei din Thessalia, s-au asociat noî colonişti din Epir şi Albania, care alungaţi din munţii lor prin necontenita larmă a războiului au emigrat spre răsărit [adecă spre sud!] şi au prădat şi pustiit toată Valahia Mare [Thessalia], rămînînd în picioare numai castelele ocupate de Catalani şi de Greci. In
§ 343-344.
777
zadar s-au încercat şi Francii şi Grecii să se scape de dînşiî. Deja era gata să plece o bandă încărcată de prăzî, cînd se în-tîlni cu o alta, care de abia atuncî se pregătîa de jăfuit. La explicarea celei dintîîu că pleacă pentrucă n-a putut cuprinde castelele, răspunse cea de a doua că ea-î tocmai gata să-şî a-jute compatrioţii, şi aşa au rămas cu toţii în ţară, ca să nu huzurească Catalanii. Dupăcum în ţările dela Dunăre s-au îngrămădit odată veneticii Germani şi Slavi, pentrucă apoî să se în-prăştie spre nord şi spre sud, tot aşa deveni acum Thessalia leagănul Albanejilor, care stătură acolo în vreme de 30 de anî, tot întăriţi prin noi emigrări din Epir, pănă ce revoluţii petrecute în patriea lor aşa de mult au provocat emigrările, şi Thessalia aşa de mult s-a umplut de emigranţi, încît aceştiîa n-au maî puiuţ încăpea într-însa şi s-au răvărsat peste Grecia ceîalaltă, ba şi peste o parte din insulele arhipelagului".
Este evident, prin urmare, că Albanejiî sînt în actualul lor teritoriu relativ de curînd veniţi, şi că orice probă asupra originii lor etnice scoasă din vechea populaţie a actualei Albanii trebue să cadă *).
§ 344. II, Există asămănărî între limba albaneză şi limbile illyră şi thracă. Faptele de acest fel, notate de Nopcsa (cele maî multe), de Fischer şi de Gustav Meyer, le-am înpărţit în următoarele 25 de categorii.
1.	Nume personale illyre=nume personale albaneze,
2.	Nume personale illyre cu elemente albaneze.
3.	Nume personale illyre=nume topice albaneze.
4.	Nume de triburi illyre=nume personale albaneze.
5.	Nume de triburi illyre cu elemente albaneze.
6.	Nume de triburi illyre=nume de triburi albaneze.
7.	Nume topice	illyre pe	teritoriul	albanez.
8.	Nume topice	illyre cu	elemente	albaneze.
9.	Nume topice illyre=nume personale albaneze.
10.	Nume topice illyre=nume de triburi albaneze.
11.	Nume personale thrace=nume personale albaneze.
12.	Nume personale thrace cu elemente albaneze.
*) După Weigand, în Balkan-Archiv, III, 238 sqq., numele topice antice păstrate pe teritoriul ocupat astăzî de Albanejî nu prezintă schimbările cerute de firea limbiî albaneze, ci pe acele cerute de firea limbilor dalmată şi slave, ceîa ce probează că acele nume topice nu s-au păstrat fără	întrerupere în gura	Albanejilor	din vechime pănă astăzî, ci au fost
primite de Albanejî prin	intermediul	Dalmaţilor	şi Slavilor.
13.	Nume personale thrace=nume de triburi albaneze,
14.	Nume personale thrace=nume topice albaneze.
15.	Nume de triburi thrace=nume personale albaneze.
16.	Nume de triburi thrace cu elemente albaneze.
17.	Nume topice thrace cu elemente albaneze.
18.	Nume topice thrace=nume personale albaneze.
19.	Cuvinte illyre=cuvinte albaneze.
20.	Cuvinte thrace=cuvinte albaneze.
21.	Nume de triburi albaneze cu elemente thrace.
22.	Nume topice albaneze cu elemente thrace,
23.	Sufixul albanez -ist în nume topice illyre.
24.	Cuvînt epirot=cuvînt albanez,
25.	Zeu thrac=zeu albanez.
Voîu cita din fiecare categorie cîteun exemplu, două, Voîu insista maî mult asupra categoriilor 1 şi 11, şi voîu nota în special toate faptele aduse de Fischer şi de Gustav Meyer, pentrucă sînt puţine,
1.	Nopcsa Z. 918, 919; Nopcsa M, 232; Nopcsa A. 138, 139, 140, 142, 143, 145, 146; Nopcsa U. 6.
Nopcsa M. 232: alb. Agri—illyr Agron; alb. Bala—illyr Ballaios; alb. Batusa, Vata—illyr Bato; alb. Dasi—illyr Dasa, Da-sas; alb. lata, Ieti—illyr letus; alb. Lasin—illyr Laso; alb, Lon —illyr Lonus; alb. Pleto—illyr Plaetor; alb. Plani, Lani—illyr Planius,
La aceste apropieri aş adăogi eu pe următoarele: alb. Beta —illyropannon Baeta f,, Betuva f,; alb. Bitsa—ill. pann, Bizus b.; alb. Boli—ill, pann. Bolana f.; alb. Dieta—ill. pann, Deter
b.; alb, Mes—ill. pann. Messius b., Messus b,; alb. Şiiti, Şii-tani—ill. pann. Sutta f., Sutti b.; alb. Voka, Votsi, Votser—ill. pann. Voccius b«>*Vocca; alb. Voii—ill. pann. Volaesa f.
Numele albaneze le-am dat din lista întocmită sub titlul de „alte heidnische Namen“ la Nopcsa M, 231, Observ asupra aceştei liste că autorul nu spune dacă numele sînt de botez orî de familie. Din aceasta listă trebuesc şterse Dzeruni, care-î Hie-ronymus, Topuzi, care-î turc topuz massue, sceptre Zenker 604 c (de unde şi romîn topuz), Turku, care e numele de popor alb. turk M, Wort. 452, rom. turc, etc.
Unele din aceste nume apar ca nume de familie la Dacoromînî: alb. Bala—rom. Balş (formaţiune sîrbească prin sufixul sîrbesc -sa, vezî Jirecek Geschichte der Serben I 424 şi articulul meii „Prejudiţiî1' în Viaţa Romînească anul 1916); alb.
§ 344.
779
Basota—rom. Bâşotă (vezi mai jos categoriea 11); alb. Cuku —rom. Cîucă; alb, Fet—rom, Ftftu (Să fie cumva rom. făt">fetus?); alb. Gani—rom. Gânea; alb, Kasi—rom. Câsu; alb. Kotsi —rom. Cocea; alb. Kurti (care e probabil, după cum şi Nopcsa presupune, turc kurt lup Zenker 714 a)—rom, Curt; alb, Man —rom. Mânu; alb, Tsuni (vezi mai jos categoriea 11)—rom, Ţoni. Unele din aceste nume de familie romîneşti sînt foarte vechi, precum Balş, Başotă, altele sînt foarte nouă, precum Ţoni, care e de curînd întrodus prin Neogreci.
2.	Nopcsa A, 139, 140, 142, 146; Nopcsa U. 6; M. Wort. 55, 276,
Nopcsa A. 139: illyr Ballaios, messapice Balakros, Bala-sires, Baledones—alb. bălă frunte, Stirn M. Wort. 24,
M, Wort. 55: illyr Burius—alb, burr bărbat.
M.Wort. 276: messapic Menzana, numele luî Jupiter, căruia Sallentiniî îi sacrificau un cal (Festus)—alb. măs, articulat măzi mînz.
Observ că pe Burius îl consideră Gustav Meyer ca nume illyr pentrucă se găseşte în inscripţiea C. I. L. III 2208 din Dalmaţia. Dar aceasta nu-i suficient,
3.	Nopcsa Z, 917; Nopcsa A. 140, 144.
Nopcsa Z. 917: illyr Planius—alb. Plana.
4.	Nopcsa Z, 918; Nopcsa A. 140, 142, 146,
Nopcsa A, 140: illyr Bulliones—alb. Boli,
5.	Nopcsa Z. 916, 917, 918; Nopcsa M, 222, 225; Nopcsa A, 141, 142, 143, 144; Nopcsa U. 6; Fischer Z. 564, 567,
Nopcsa Z. 917, Nopcsa M, 222, Nopcsa A. 142: illyr Dardani—alb. dărM pară, Birne M. Wort. 61.
Fischer	Z,	564:	illyr	Dardani—alb. dărM pară, Birne.
Fischer	Z,	564:	illyr	Dalmatae, Delmatae—alb, dele, gheg
delmă oae, Schaf M. Wort. 63.
Fischer Z, 564: illyr Dassaretii—alb. das berbec, Widder M. Wort. 62.
Fischer	Z.	567:	illyr Daesitiatae—alb. dai voinic, hoţ,
strammer Bursche, Răuber	M. Wort. 58, alb, dai însă e>turc
arab dahil priceput, abil, şiret, meşter în afaceri Redhouse 891 a, de unde şi romîn dahiu la Şăineanu Elementele turceşti în limba romînă Revista Tocilescu IV pag. 682 (din Jipescu O-pincaru).
6.	Nopcsa M. 238: illyr Labeatae—alb. „Ljaben“.
780	§	344.
Prin „Ljaben" înţelege Nopcsa regiunea din mijlocul Albaniei actuale Labări, Lapări, situată la nord de insula Corfu şi care cuprinde între altele districtele Avlona, Kurveles, cores-punzînd aproximativ teritoriului vechilor Chaones, M. Wort. 14. Locuitorii aceştei regiuni se numesc Lap, articulat Ldbi. Adîec-tivul şi adverbul corăspunzător e lapărist, labărlst, gheg labă nist A.ceste nume sînt provenite după M.Wort. 14 prin me-tateză slavă din *Albâri, Arbări, care este numele naţional pentru Albania la Albanejiî din Grecia şi Italia (Celelalte nume etnice la aceşti Albanejî sînt 'Arbăr, Arbăres, Arbăn6r=A\-banez, arbărist, arM/7/s£=albanez adiectiv şi adverb. La Al-:banejii din Albania numele etnice sînt stsipătăr — Albanez, stsipâri, stsipăni— Albania, stsipărist, stsipănist— albanez adiectiv şi adverb^>stsipoi pricep, verstehe M. Wort, 14, 411)
1.	Nopcsa Z, 916, 917, 918; Nopcsa M, 233; Nopcsa A. 138, 139, 140, 141, 144, 145, 146.
Treî subcategorii:
a.	Nume topice vechi depe teritorîul albanez păstrate pănă astăzi.
Nopcsa Z, 916, Nopcsa A. 138: vechîu Aulon—actual Avlona.
Nopcsa	Z,	917,	Nopcsa	A,	141:	vechîu Scodra—actual
Şkodra.
Nopcsa Z, 918, Nopcsa A, 145: vechîu Scardus—actual Şar.
p. Nume topice illyre asămănătoare cu nume topice albaneze.
Nopcsa	Z,	917,	Nopcsa	A.	139:	illyr Arsia—„Cuvîntul
Ars, genitiv Arsit este un substantiv des întrebuinţat în numele compuse topice albaneze",
ţ, Nopcsa M. 233: Nume de localităţi din actuala Dal-maţie, dintre care multe probabil nu sînt slave, se găsesc şi în Albania.
8.	Nopcsa Z. 916, 917, 918; Nopcsa M. 225; Nopcsa A. 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 147; Nopcsa U, 6; Fischer Z. 564, 567; M.Wort. 63, 256,
Este cea mai bogată categorie.
Nopcsa	Z,	917,	Nopcsa	M.	225,	Nopcsa A, 138: illyr
Arantsona [In izvoare	stă însă Arausona, Arausa, Arausione,
"ApauCwva, C. I. L, III pag. 366]—alb. arânts oţel, Stahl M. Wort. 14,
Nopcsa Z. 917, Nopcsa M. 225, Nopcsa A. 138: illyr
§ 344.
nt
Arnissa—alb. ărnia zad, Lărchenbaum (Lipseşte Ia M. Wort., poate gheg rână stejar, Steineiche M. Wort. 365).
Nopcsa Z. 917, Nopcsa M. 225, Nopcsa A. 140: illyr Bolurus—alb. bulăr Wasserschlange M. Wort. 41 (=rom. balaur, origine obscură, vezî § 328).
Fischer Z. 564: illyr Delminium—alb. dele, gheg delmă oae, Schaf M. Wort. 63.
Fischer Z. 567: illyr Scodra—alb. kodră deal, Hîigel M, Wort. 193.
M. Wort. 63: illyre Delminium, Dalmaţia—alb. dele, gheg delmă oae Schaf M. Wort. 63.
M.Wort. 257: illyr Dimallum—alb. mal munte, Berg M, Wort. 256 (rom. mal, vezi § 328).
9.	Nopcsa A. 140, 145.
Nopcsa A. 140: illyr Blanona—alb. Lani.
10.	Nopcsa A. 144: illyr Salona, messapic Salentum— alb. Şala,
11.	Nopcsa Z. 918, 920 ; Nopcsa M. 232; Nopcsa A. 139, 141, 144, 145, 146.
Nopcsa M. 232: alb, Bitsa—thrac Bizes; alb. Dini—thrac Dinis; alb. Mani—thrac Manius; alb. Şiseri—thrac Sisiros,
Numele thrace sînt luate din Tomaschek Die alten Thra-ker. Observ că Bizes după criteriile mele nu-î probat ca thrac (Pe alb, Bitsa eu l-am alăturat de un nume illyr. Vezî maî sus 1),
La aceste apropieri aş adăogi eu pe următoarele: alb. Basa, Basota—thrac Bas b.; alb. Butsa—thrace Buzes b., By-zas b., Byzes b., Byzos b.; alb. Kotsi—thrace Cutia b., Cutia f., Cutius b., Cutzes b.; alb. Meii—thrac Melias b.; alb. Meta —thrac Meticus b.; alb. Tsuni—thrac Zonios b.
Vezî pentru alte observaţii supt 1.
12.	Nopcsa Z. 918; Nopcsa A. 139, 143.
Nopcsa A, 139: thrac Bizes [pentru care vezî sub 11. Nopcsa aicî îl numeşte illyr, sigur din scăpare de viderej—alb. bits purcel, Ferkel M, Wort. 38.
Eu aş adăogi thrac Burus—alb. burr bărbat, Mann, M. Wort. 55. Compară 2.
13.	Nopcsa Z. 918 ; Nopcsa A, 144: thrac Salia—alb, Şala.
14.	Nopcsa A. 138: thrac Aulu- [pe care Nopcsa îl scrie greşit Aulon-] din Auloporis, Aulutralis, etc.—alb. Avlona.
15.	Nopcsa Z. 918: thrac Tribalii [Nopcsa scrie Triballum] —alb. Bala.
782
§ 344.
16.	Nopcsa Z. 917, 918; Nopcsa M, 225; NopcsaU 6; Fischer Z, 567.
Nopcsa Z. 917: thrac Bessi—alb. besă credinţă, Glaube M. Wort. 33,
Fischer Z. 567: thrac Satrae [Fischer îî numeşte „Satria-ten“]—alb. satâr satîr, Fleischermesser! alb. satâr, rom, satir însă e de origine turcească, satir couteau de boucher Zenker 558 a, propriu un participiu prezent (format din tema aoristului) al luî satmăk vendre, debiter. Fischer cunoaşte pe turcul satir, dar presupune că „poate cuvîntul turcesc e înprumutat din albaneza, îar nu din contra".
17.	Nopcsa A, 140, 141, 142, 143, 145.
Nopcsa A, 141: thrac Buridava—alb, burr bărbat, Mann M. Wort. 55.
18. Nopcsa A. 145: thrac Diniscarta—alb. Dini.
19. Nopcsa A. 141; M. Wort. 48, 55, 164.
Nopcsa A. 141: messapic byrion casă, Haus—alb. bun colibă, Hiitte (lipseşte în M. Wort,).
M. Wort. 48: messapic brention r] %s<pa\r] zoo eXatpoo, capul cerbului—alb. bri, articulat brtri, gheg brî; articulat brîni corn, Horn, Geweih.
M. Wort. 55: messapic byrion casă, Haus—alb. burr, burră bărbat, Mann.
M.Wort. 164: venet(?) cevavacă, Kuh (la Columella)— alb. ka bou, Ochs.
20.	Nopcsa Z. 918; Nopcsa A, 139, 144; NopcsaU. 6; M, Wort. 24, 28, 285.
Nopcsa Z, 918, Nopcsa A, 144, Nopcsa U. 6: thrac mi-mallones [|j.qj.c/.),X6vsc „makedonische Benennung der Bacchan-tinnen" Passow. Nopcsa scrie mimallontes]—alb. mal munte, 'Berg M. Wort, 256. In mi- din mimallones Nopcsa 'vede prepoziţiea albaneză mi pe, auf, astfel că ~ ar fi însemnat faptul că bacantele umblau pe munţi, cutrierau munţii.
Nopcsa A. 139, Nopcsa U. 6: phrygian balen rege, Konig —alb, bălă frunte, Stirn M. Wort. 24.
M.Wort. 24: phrygian balen rege, paaiXeoc—alb. bălă frunte, Stirn.
M. Wort, 28: thrac bassăra o haină lungă, „Name eines langen Gewandes"—alb. băskă lînă, Fliess (rom. băscă).
M.Wort. 257: thrac malu- din maluensis (din Dacia maluensis)—alb. mal munte, Berg.
§ 344.
783
M. Wort, 257: thrac mantia mur, Brombeerstrauch—alb, man, mand agud, dud, Maulbeerbaum,
M, Wort, 285: thrac rndzula thymus, cimbrişor—alb, modulă mazăre, Erbse (rom. măzâre).
21. Nopcsa A. 144: alb, Şala—thrac salia, o plantă, ■up&Yt-ov, 'cpayoy-sptoc.
22.	Nopcsa A, 140: alb- Bridza—thrac briza, PpCCa, un fel de cereală, xtep-rj, după Tomaschek Die alten Thraker IIj 7 Emmerkorn, Einkorn, grîîî moale,
23.	Nopcsa A. 144: -este în Tergeste, Segesta, Penestae -alb. -ist.
24.	Nopcsa A. 139: „aspestos, glosă epirotă, schnell—
alb, speiti schnell".	.
Lucrul stă astfel, Hesychius sub doitetoc [ăspetos, nu ăspestos] spune: „danezoc, b ’A/iXXsuc ev ’H'mptp, (bc cpTj-oiv o lApioTOteX^c âv ’OttoVuccov tjjKizew. (Achilles în Epir este numit ăspetos, după cum spune Arisţoteles în Constituţiea politică a Opontiilor [operă astăzi perdută])". Vorbele greceşti sînt tot aşa de neprecize ca şi traducerea romînească. Ce însemna ăspetos în Epir? însemna Achilles? Orî era numaî un epitet al lui Achilles? După M. Wort. 413 alb. speită îute, schnell, rasch, trebue pus în legătură cu vechiu bulgar sp^hu grabă, Eile, şi nu poate fi derivat din expedîtus, cum propunea Miklosich, de unde ar fi trebut să rezulte *spăită, * spiţă.
25.	Nopcsa Z. 918; Nopcsa A. 145: „thrac Zibel-Thiur-dos, Zibal-Surdos—alb. Şn Şură, persoană mitologică albaneză, zeul furtuneî la Albanejiî de astăzî (der Gewittergott der heu-tigen Albaner)". Numele de zeu, Gott, dat de Nopcsa acestui personaj albanez este inpropriu, Dupăcum arată sn>sanctus, avem a face cu un sfînt albanez, analog Iui sfîntul Petru al Romînilor, care este închipuit de Romînî ca umblînd prin noorî şi trăsnind pe draci în dreapta şi în stînga.
Zeul thrac este numit în inscripţii ZpsXikoopSoc, Zi(3sX-ooupâoc, Zbelthiurdus şi era un zeu al fulgerelor şi al trăsnetelor, Tomaschek Die alten Thraker 1^ 60-62, Este foarte probabil că personajul legendar albanez este, ca înţeles şi ca nume, directul descendent al zeului thrac, şi că n-are a face cu cuvîntul albanez surfr, articulat sureii surd, taub>latin szmfos M. Wort, 420, decît doar prin etimologie populară. In sfîntul Petra romînesc care umblă prin noorî fulgermd şi trăsnind să nu fie cumva o reminiscenţă thracă ?
784
§ 344-345.
Eu adaug
26.	Nume topic paeon cu elemente albaneze: Bylazor („BuXaCcop, cel mai mare oraş al Paeoniei" Polybios V, 97». Compară cele spuse la Nota P. 10, § 49)—alb. tosc vălăzăr,. pluralul luî vălă frate, Bruder M. Alb. I 322, alb. tosc văta-zări frăţie, Bruderschaft M.Wort. 469. Formele gheghe corăs-punzătoare sînt vălăzăti M. Alb, 1322 şi vătazăni M. Wort,. 469. Este forma de plural albaneză gheg -ân, tosc -ăr, care-probabil e analogică, lăţită dela temele -n M, Alb. 65, M. Alb.
I	356, In caz cînd într-adevăr apropierea paeon Bylazor— alb.. vătăzăr nu este datorită întîmplării, fenomenul albanez tosc n intervocalic </" exista la Paeonî şi este poate străvechiu şi la Albanejî. In ce priveşte faptul că pluralul dela frate orî cuvîntul frăţie pot servi ca nume topice, compară romîneştile Fraţîr sat în judeţul Ialomiţa, Frăţie, sat în judeţul Tecucîu, Frunzescu Dicţionar topografic al Romînieî. Tomaschek Die alten Thraker IIn 61 compară pe Byl- din Bylazor cu tribul illyr Bylliones şi pe -azor cu Azoros, oraş din Thessalia de nord [din regiunea aşa numită de Strabo VII, 7, 9 Pelagoniâ tripoli-tis]. C. Jirecek, Geschichte der Bulgaren 70 crede că -or din Bylazor este=albanezul ură Briicke, pod M. Wort, 458.
. I
§ 345. Din exemplele date se poate constata felîul faptelor. Este vorba de asămănărî foarte problematice de cele maî multe orî, de asămănărî însă, care, în general şi aproximativ considerate, nu se pot contesta. Şi pentru aceîa faptele aduse de Nopcsa, multe şi încîlcit expuse, ar merita, să fie lămurite de un om răbdător şi competent, pentrucă să putem şti pe care din ele se poate pune bază în adevăr (Nopcsa, care e arheolog de meserie, mărturiseşte modest că dă materialul numaî ca; ceva încîlcit şi amestecat, din care filologii să poată alege.. Nopcsa A. 138: „Miia ştiinţa comparată a limbilor îmi este o disciplină necunoscută, Rămîne ca învăţaţii de meserie să aleagă ce-i adevărat din această compilaţie", Nopcsa M. 230: „Poate-că în mîna filologilor materiaM adunat de mine va da mai bune-rezultate decît în discuţiea mea, a unuî ageamiu".). Miia îmi lipseşte competenţa,
Dintre cei trei învăţaţi unicul competent, Gustav Meyer, dă puţinele fapte în mod incidental, fără să insiste asupra lor. CeL mai puţin competent, Fischer, dă puţinelor fapte aduse (şi care.
78i>
de altfel, maî toate, fusese pomenite încă de Hahn în Albane-sische Studien, după cum observă Nopcsa Z. 915) mare importanţă şi socoate că prin ele ş-ar rezolva chestiunea naţionalităţii Albanejilor, anume în felîul acela ca Albanejiî ar îi Illyrî. Fischer Z. 564: „Sînt Albanejiî descendenţii vechilor Illyrî? După cum se ştie, întrebarea aceasta a îost tăgăduită de mulţi învăţaţi. Ar fi de cea maî măre importanţă, nu numaî pentru istoriea popoarelor din peninsula balcanică, ci şi pentru filologie şi istorie în general, să se poată proba că Illyriî de altă dată îşî au descendenţii în Albanejiî de astăzî. Eu cred că această probă se poate aduce pe maî multe căi ştiinţifice. Negreşit că probele nu sînt toate de aceîaş putere. Dacă ar reuşi însă cineva să găsească vreo cîteva hume vechi, care să-şi aibă vădite -corespondente în limbă albaneză,; continuitatea ar fi sigur probată":;! „Lucrul e mult mai complicat decît îş închipueşte Fischer", observă cu drept cuvînt Nopcsa Ki 2.
§ 346. Dinbogatul materialădimat de dîhsul, macarcă în eea măi niare parte de foarte problematică valoare, Nopcsa a constatat înşă^după; cum într-adevăr şi este,- dacă jtidecî aproximativ Iprurile— asămănărî între limbă albaneză nu nUmaî cii linibă illyră; ci şi cu cea thracă, şi avînd în videre faptul că limbă albaneză este o limbă Satem, Că şi cea thracă, îar cea illyră ăr fi o limbă centum 1 (Nopcsa Z> 920: ,?Limba thracă samănă cu albaneza, căcî ambele sînt limbî satem, şi se deosebeşte: de limba venetă, care era o limbă centum", N6pcsa A. 150: „Veneţii erau Illyrî curaţi". Pentru Venetî,Illyrî şi limbă Ibr vezi § 171. Acdlo ^eu am' interpretat- pe X 'Veiiet,- căre după Păuli âr fi avut valoarea spiranteî ionice palatale [y]: şi guturale /f/, că ăl doilea element ăl unei africăte [căci ăfricate nu sînt doar numai ts, tiz, ts; di] şi am crezut că, dacă ăr Itiâ cineva drept bune cele susţinute de Pâiiji, apoî mar degrabă ar putea considera limba venetă ca o limbă satem decît' ca o limbă centum), ajunge Ia concluziea că Illyriî aşa numiţi din peniii-sulâ'^idc^ibă-^gfaît în realitate ţin popor comptfe din două pături, dintr-una tHfacă şi una illyră,- căci numai astfel se poate explică cum Albanejiî; căre' din puhct de viderer istoric şi geografic sînt Illyrî^ vorbesco limbă satem,' care nu'este 6; limbă il-lyrăV-depărece’îimbă illyră eră p limj^ Ci^fe/7Zv :AIbanej fi eşiţî dm ^jătUra ţîiracă a aşa Mmi^of---lîl^;iŞr-’ dacă* există legăfurî între limbă 16r şi- cea illyră, aceste legături ar jproVehi dela îh-prumuturile p^vpare:4e-âfi"lă^t--iMăr-nHl^:ii--cu-' care trăiau în-
50
preună, In ce priveşte raporturile cronologice şi sociale dintre cele două pături, pătura thracă ar fi maî veche şi suptpusă, îar pătura illyră ar fi nouă şi suprapusă, ca dominantă. Nopcsa Z. 920: „Pe vremea Romanilor populaţiea actualei Bosnii de sud şi actualei Albanii de nord consista dintr-o pătură thracă de-desupt şi una illyră deasupra". Nopcsa M. 223: „Dacă se admite o pătură thracă (satem) dedesupt şi o pătură illyră (centura ) deasupra, dispar toate dificultăţile". Nopcsa A. 149: „II-lyriî care pe vremea Romanilor locuiau la coastele mării adria-tice erau un popor amestecat (Mischvolk)". Nopcsa K. 2: „Coasta de răsărit a mării adriatice pe vremea Romanilor era locuită de un popor amestecat, care-şi avea originea în două popoare deosebite, anume în Thraci şi în Illyri curaţi (=Veneţî), cu preponderenţă numerică a elementului thrac şi cu preponderenţă socială a elementului illyr. Din această amestecătură, supusă la o puternică romanizare, au eşit Albanejiî".
Această concepţie asupra firii etnice a Illyrilor din peninsula balcanică, la care Nopcsa a ajuns pe baza legăturilor care ar fi existînd; între limba albaneză şi limba illyră,pe de o parte, limba thracă pe de altă parte, a fost scoasă la iveală maî înainte, în mod independent de vreo comparaţie' cu limba albaneză, de arheologi. Strădănuinţile acestora de a hotărî raporturile istorice şi geografice dintre Illyrî şi Thraci, care au dat, naştere, la o bogată literatură (Vezi-o la Nopcsa M. 212), au culminat în părerea că primii emigranţi au fost Thraciî, care s-au lăţit pănă. la marea adriatică, şi dincolo de această mare pe coasta de est şi de sudest a Italiei, şi că, apoi peste Thraci au venit Illyriî, care s-au scurs pesţe eî în partea de răsărit a peninsulei, iar în partea de apus a aceşteia, precum şi în părţile, transa-driatice, s-au stabilit printre dînşiî, reducîndu-i la o clasă subordonată, Ia un fel deHeloţi. Curaţi Illyrî, neamestecaţi cu Thraci, erau Veneţii (Patsch, Thrakische Spuren an der Ădria, Jahres-Hefte des oesterreichischen archăologischen Instituts anul 1907; Penka, Die vorkellenische Bevolkerung Griechenlands, Archiv fiir Rassenkunde anul 1911. La Nopcsa Z, 920,. Nopcsa M. 212, Nopsc U. 7), In consecinţă, din cele două staţii preistorice principale din Bosnia, Butmir şi Glasinac, cea mâi veche, Buţmir, ar aparţinea Thracilor, şi cea mai nouă, Glasinac, ar a-parţinea Illyrilor, Nopcsa Z. 920, Nopcsa U. 7. Iar în cele două tipuri de Albanejî, unul brunet şi violent,. altul blond şi liniştit, Nopcsa ar .vidşa perpetuate pănă. astăzi cele două pături
§ 346.
787
componente ale aşa numiţilor Illyrî: tipul brunet ar reprezenta pe adevăraţii Illyrî, îar tipul blond ar reprezenta pe Thraci, Nopcsa U, 6.	-	.	.	.....
Nopcsa M. 212 face, cu privire la concluziile arheologilor, următoarea observaţie: „Toate aceste păreri rămîn simple hipoteze, cîtă vreme, făcînd abstracţie de vechea şi moderna nomenclatură a Albaniei, nu vom căpăta probe din ramăsiţile arheologice care se vor fi găsind în Albania însăş, apoi din tradiţiile, miturile, anthropometriea actualilor Albanejî11, Cum că sînt simple hipoteze am bănuit chiar numai din puţinele indicii date de Nopcsa asupra argumentării arheologilor, Nopcsa M. 212. Principalele argumente ale lui Patsch, de pildă, ar fi că se găsesc pe teri-ritorîul illyr nume de localităţi thrace şi că Illyriî, după mărturii istorice, ar fi supus o populaţie mai veche, pe care ar fi redus-o la starea de Heloţi (Aceste lucruri se pot împăca însă şi cu presupunerea că Thracii, veniţi după Illyrî, s-ar fi extins o-dăta prin ultime ramificaţii pănă în teritorii illyre, pe care cu vremea nu le-au mâi putut stăpîni, şi că Illyriî au supus: la starea de Heloţi o populaţie mai veche neindogermană, care foarte probabil a existat în peninsula balcanică înainte de invaziea In-dogermanilor). Dar nici Nopcsa n-a adus * vreo lămurire asupra firii etnice a Albânejilor. Din cercetările sale asupra rămăşiţilor arheologice din Albania, asupra tradiţiilor, miturilor şi ânthropometriei Albânejilor, pe care le făce în Nopcsa' M;, nu rezultă ca ceva sigur pentru istoriea- acestui popor decît ca este relativ de curînd venit în actualul lui teritoriu din regiuni de mai lâ nord (Vezi mai sus § 343). Iar asupra materialului limbistic am de făcut observaţiile următoare: 1. Pe numele topice illyre care s-ar găsi pe actualul teritoriu albanez nu se poate pune nicîo bază^ căci numiri topice vechi se pot păstra pe un teritoriu oarecare chiar dupăce vechea populaţie a dispărut din âcel teritoriu şi a fost înlocuită cu o populaţie nouă. Acest lucru îl recunoaşte şi Nopcsa, Nopcsa Z. 915. 2. Din celălalt material, care, cii toată umplutura, posede sigur ceva adevărat, rezultă că limba albaneză are oarecare legături şi cu limba illyră şi cu limba thracă. Legăturile acestea, bazate numai pe cuvinte, şi care s-âr, putea explica deci prin înprn-mut (Vezi. § 332), sînt explicabile^oricum între limbi indogermane, între limbi de aceîaş origine, fără: ca să fie nevoe ca limba albaneză să fie numai decît ori illyră ori thracă. Ba toc-iriâî faptul acesta, că limbă albaneză prezintă legături lexice şi
788
S
cu-limba illyră ,şi cu cea thracă, este ceva firesc pentru o limbă alţff-, înjaidlţă -cucele. .doŞă,:îar au ^identică cu una din ele. In orîce caz, dacă trebue numaî decît să facem această identificare şi ne ducem după statistică (Alt criteriu de judecată în aşa înprejurare n-avem), apoî limba albaneză e maî degrabă illyră decît thracă,. pentrucă: legăturile cu limba illyră, aşa cum reese din materialul brut adunat de Nopcsa, sînt maî numeroase decît a-cele cji: limba jthracă. 3. Presupunerea că Illyriî din peninsula balcanică ar fi; fost: un popor compus din Thraci supuşi şi Illyrî dominatori nu rezultă, deci, din faptele limbistice oferite de limba albaneză. Dar ea este contrazisă şi de înprejurările .geografice» Oricare va fi fost anume în mod preriz patriea primitivă a In-diogermanilor, ori prin Asia undeva, după cum s-a crezut mai •înainte, orî prin Eurppa (de pildă în nordul Europei,, cum' yr&a Hirt, orî în -sudul ..^uşîeî,-;/cum .^vrea’ Schraaer), Hirt, Die Indpgermanen, Ştrassburg, . 19Q5, pag. 176 sqq., ori tot prin- Asia*- şi anumeIsu Altai, după cum:,vrea acum. de curînd K^amâf, Die Ankunfţ der Germanen,.; Litauer und; Slavenaus der Urheimai am Altaj,: Budweis, 1916 *), în peninsula balcanică: ei ş-au lăţit dela răşărit spre apus,, şi este firesc lucru ca cei mai de curînd veniţi să fie aşezaţi în aceştă peninsulă mp spre răsărit şi să fi rînpins şi să fi îngrămădit pe cei mai. de mult veniţi spre sud şi spre vest. Un zbor al noilor veniţi .peste capetele celor mai vechi .pentru: a se aşeza la . vest/ (tocmai în regiunea cea mai .puţin fecundă) şi a reduce acolo, la starea de Helqţipe emigranţii veniţi înainte de, dînşiî,.aceasta e din contra ; maî: puţin -firesc* 4. Din argumentare trebue scos faptul că limba illyră ar fi o limbă , centum;\ pentrucă nu . se ştie , nimic sigur în această privinţă (Vezi § 171). Prin scoaterea acestui fapt se prăbuşeşte toată clădirea hipptezei. 5. Din argumentare trebue scos mirajul că - Albanejiî trebue să fie numai decît descendenţii vechilor locuitorî ai actualului lor teritoriu.
Cu altej vprbe, din asămănările ,de cuyinte dintre , limba albaneză; şi limbile illyră şi, thracă nu se poate afla; nimic asupra firii etnice a< Albânejilor **).
Această, lucrare o cunosc numaî dintr-un prospecţus.
. **) Cu privire la coexistenţa Thracilor şi a Illyrilor, orî la amestecul dintre aceşti neamuri de, oameni,; căre ar fi avut loc pe . terîtoriul cunoscut şuH numele de illyr: din peninsula balcanică,: apar necontenit presupuneri. Menţionez aicî pentru curiozitate două; Jorga, Bulletin de: l'institut pour l'etude de l'Europe. sud-orientale, Bucarest, Juin 1915, pag, 116,:
§ 346-347.
189
§ 347. Dacă din eventualfe asămănărî de cuvinte; dintre limba albaneză şi limbile thracă şi illyră nu se pot trage concluzii asupra firiî etnice a Albanejilor, există în altă direcţie posibilitatea de a face între limba illyră şi cea albaneză comparaţii din punct de videre al' sunetelor, al: aceluît element lim-bistic care este indicele cel mai puternic al afinităţii etnice (Vezi §§ 273, 308 s). Anume:
a) Limba romanică a Illyrilor din peninsula balcanică, şi anume acea a Libumilor din insulă Veglia (Vezi § 54' sub Li-burni), s-a păstrat în diferite notiţe mai vechi, dar mai ales în acele culese de Bartoli din gura ultimului Vegliot care o maî învăţase ca limbă maternă,: a luî. Tuone Udâîna, mort la 10 Iunîu 1898 (Bartoli, Das Dalmatische,! pag; 13). Notiţele toate; precum şi: un studiu asupra sunetelor; formelor şi' lexiculur aceş-tei limbî, mai înainte (şi anume întîîu de Ascoli)' vegliotă numită, iar astăzi dalmată, a publicat Matteo Giulio Bartoli, Dăs Dalmatische, Wien, Holder, 1906, 2 volume (Schriften' der Bal-Itankomffiission) *).
'Illyriî înainte de a se romaniza îşi părăsise limba şi adoptase pe1 acea a Thracilor1. Baric 125 : „Limba albaneză este un dialect (lirac illyrizat. Despre aceasta voîu vorbi maî pe larg aîurea [Probabil în a doua parte a lucrării sale Albanorumănische Studien, care, după cît ştiu, n-a1 apărut încă]Va să zică' Thraciî s^aif illyrizat4 după Baric, nu s-au. thracizât Illyriî, ciim zicea Iorga. Aceste lucruri sînt de altfel atît de uşoare la aşa mare, depărtare ! Mai ales că Illyriî şi cu THraciî erau fraţi, după cum’ a-firmă Iorga locul citat („Les Illyriens, vaincus et soumis, ne disparurent pas plus que leurs freres, les Thrăces, dont ils avaient emprunte le lan-gâge, âbandonnant le leur"); şi între' fraţi; fireşte, limbile se schimbă ca •ceaoanele.
*) Cunoştinţile asupra limbii, dalmate depe alte teritorii illyre' decît •acel al insulei Veglia sînt foarte neîndestulătoare şi încurcate: Ele consistă în cuvinte înprumutate din dalmata de'limba sîrbocroatăşi în. cuvinte strecurate. din dalmata în* acte- publice latineşti, şi: italieneşti scrise- de Dal-maţî. Din asemenea înprumuturî. şi infiltraţii aflăm: cuvinte, dalmate şi fonetisme: dalmate, Şi. se: constată într-adevăr cîte ceva.vDfe pildă,, în dalmata: de sud-, care după Bartoli5 D. II: 378 ar începe cami delă* latitudinea: insulei Gurzola, c s-a- păstrat ca explozivă nu numai înainte de; eliix, ca; în; dalmata de nord, în\ special în. veglioti (Vezî: §; 339);* ci: şr înainte. i fix (cuvâlte vorbe înainte de oricare ev i sonanţî), pentrucă! în:limBaîSÎrr bească ■ dela' Ragusa cuvîntul latin clmex sună kitnăk (Jirecek Die Ro~ mănen ih den< Stâdten: Dalmatieris1 Iy;83 ;' Bartoli -'DV- II, 378)/ Acelaşi lucru; probabil s-a întîmplat' cu: g; dar lipsesc'exemple; Diftongii, cei atît de caracteristici pentru limbâ; ronianică ă Ill'yrilor (Vezî maî1 jos' §' 349!
790
§ 347.
(3, Pe coastele de vest ale mării adriatice (coastele de est ale Italiei) a existat o populaţie illyră, care a fost romanizată. Pentru aceasta sînt două feliurî de mărturii, unele istorice, altele bazate pe conformitatea de nume personale, nume de triburi şi nume topice, care apar şi pe teritoriul illyr din peninsula balcanică şi pe teritoriul depe coasta răsăriteană a Italiei. Aceştî'
No 2, a) apar în forme ca siando (==sîăndo)>essendo în testamente din Ragusa (Jirecek Die Romanen, II, 12; Bartoli D. II, 261). e şi o neaccentuaţî pe tot celălalt teritoriu dalmat, afară de Veglia, au propen-siea de a se preface în i şi u, după cum se vede şi din actele publice şi din cuvintele romanice înprumutate de limbă sîrbocroată (Jirecek Die Romanen I, 80-81; Bartoli D,' II, 348,).
Dar iimba sîrbocroată a înprumutat cuvinte şi din veneţiana şi dm< romînă, iar actele publice scrise în latineşte şi italieneşte cuprind poate şi elemente veneţiane. Cine are să facă deosebirea? Jirecek Die Romaneiu II, 1-19, dă acte publice din 11 localităţi. Cele mai multe sînt din Ragusa, şi chiar cele din localităţi altele decît Ragusa provin cele maî multe tot dela Ragusani. Dar ce este dalmat şi ce este veneţian în aceste acte-scrise în limbile latină şi italiană? Această hotărîre se lasă pe sama lectorului, Jirecek Die Romanen I, 78-93 sub titlul „Der romanische Dialekt. der Dalmatiner" înşiră tot felîul de fapte, fonologice, morfologice şi lexice. Dar ce este într-adevăr dalmat în ele? Această hotărîre se lasă pe sama lectorului. Ce caută, de pildă, prevedey>presbyter pag. 91 ? Acest cuvînt este imposibil să fie dalmat, pentrucă dalmata aparţine sigur la grupul de limbi apenino-balcanic (Vezî maî jos § 349) şi nu preface explozivele a--fone intervocalice în fonice. Prevede e sigur veneţianul prevede. Se a--daug apoi dificultăţile ortografice şi înprejurarea că un cuvînt romanic întrat în gura Slavului a suferit probabil ulterioare schimbări care nu tre-buesc puse pe socoteala limbii de origine, Acelaş cuvînt apare scris clesia,. glesia, glegia>ecclesia Jirecek Die Romanen I, 84. Care-i adevărata lectură? In limba sîrbă dela Ragusa există cuvîntul kirnenat^>caemŞntunh Bartoli D, II 333. înseamnă aceasta că în limba dalmată nu exista diftongul lă (>Ş în silabă închisă) în acest cuvînt ? Maî degrabă cu mult este de admis că diftongul lă exista, dar că a dispărut, prefăcîndu-se în^ e, în urma unei ulterioare alunecări de sunet sîrbeştî.
Cazurile de acest fel, de care am	dat	cîteva	exemple, sînt nenumărate, şi Bartoli, cu toată	munca depusă,	n-a	putut	scoate	decît puţin ma-.
terial probabil dalmat din	asemenea izvoare,	Bartoli D. I,	84: „Din texte’
numai puţine cuvinte am	putut culege.	Din	multe	groase	volume de co-
lecţii publicate şi nepublicate am putut culege numai un cuvînt ori două-N-a fost muncă uşoară sa păscuesc exemplele rari nantes în marea documentelor. celor numai pentru istoric interesante şi care pentru filolog sînt-fără folos şi plihticoase",- Pentru aceia, are dreptate Clemente.Merlo săr spună, Vegliptto e ladinoJ279l(la; Bartoli Dalmazia e Albania 489) că^. „la dreptul vorbind, ceia ce. ştim din limba dalmată e vegliotul; restul e, întunecime mare, ruine şi zgură, din care nu poţi: scoate nimic". :
§ 347-348-349.
791
Illyrî din Italia au venit ca emigranţi din peninsula balcanică, probabil pe calea mării. Mărturii de soiul celor pomenite asupra Illyrilor din Italia există pentru poporul Paeligni şi pentru provinciile Apulia şi Calabria. Vezî Kretschmer Einleitung 259-260, In nomenclatura actuală italiană ar fi aproximativ provinciile A-bruzzi (Abruzzo ulteriore şi Abruzzo citeriore), Terra di Bari, Terra d’Otranto (Limba din aceste două din urmă provincii o numeşte Bartoli pugliese). Dialectele italiene depe aceste teritorii se pot considera, prin urmare, ca vorbiri romanice dezvoltate pe fond illyr.
Ţ, Alt dialect italian dezvoltat pe fond illyr este cel istrian.
5. Dela neamul illyr Messapii din Calabria (Terra d'Otranto) s-au păstrat inscripţii în limba messapică.
.	.	I
§ 348. In ce priveşte inscripţiile messapice, s-ar constata în ele, după Kretschmer Einleitung 263 sqq,, următoarele asămănărî de sunete cu limba albaneză: 1, o indogerman < a; 2. diftongul indogerman au <. a. Deosebirile sînt însă chiar în acest cadru strîmt maî mari decît asămănările: o anume indogerman e reprezentat în messapica prin a şi o Kretschmer Einleitung locul citat, pecînd în albaneza e reprezentat prin e M. Alb. 88 (şi tot aşa prin e e reprezentat în albaneza şi o latinesc M. Lat. 810); iar în messapica diftongul au se găseşte mai mult păstrat decît prefăcut în a Kretschmer Einleitung locul citat, pecînd în albaneza el regulat a devenit a M. Alb. 90.
§ 349. In ce priveşte limba dalmată şi dialectele italieneşti dezvoltate pe teritoriu illyr, ele aii fost comparate cu limba albaneză în Bartoli D. I, 267 sqq.
Bartoli anume înparte limbile romanice în două grupuri, unul pireneo-alpinic şi altul apenino-balcanic. Din grupul din urmă desparte apoi grupul illyro-romanic, şi din grupul illyro-romanic desparte pe cel dalmat. El dă caracterele specifice ale acestor grupuri, şi la fiecare din grupuri compară şi limbile ro-mînă şi albaneză.
Din discuţiea Iui Bartoli se constată lămurit următoarele lucruri :	1. Din grupul apenino-balcanic, care, pelîngă teritoriile
illyre (balcanice şi italice) cuprinde aproximativ tot mijlocul şi sudul Italiei (incluziv Sicilia), insula Corsica şi nordul insulei Sardinia, fac parte limbile romînă şi albaneză. 2. Limba dalmată are strînse legături cu vorbirile italiene dezvoltate pe te-
ritorîul illyr, şi înpreună cu acestea formează grupul illyro-ro-manic. 3. Limbile romînă şi albaneză nu fac parte din grupul illyro-romanic. In adevăr :
1.	Singurul caracter al grupului apenino-balcanic este că explozivele afone intervocalice se păstrează ca afone. Şi la a-cest caracter participă într-adevăr limbile romînă şi albaneză. Celelalte pretinse caractere ale acestui grup, aduse de Bartoli, nu pot fi luate în considerare, pentrucă chipul cum s-au dezr voltat cl, gl, ct nu aparţine ca ceva specific grupului, iar căderea timpurie a lui 5 şi a luî t finali, şi felîul africatizăriî lui C, g înainte de e, i, sînt fenomene latineşti populare, răspîndite prin imitaţie dela un centru, şi nu pot proba nimic pentru baza de articulaţie a teritoriilor în care s-âu răspîndit.
2,	Limba dalmata şi dialectele italieneşti depe teritorîul illyr prezintă treî caractere comune, care, la un loc luate, formează caracterul specific al grupului illyro-romanic.
a.	Âbundanţa diftongilor. Toate vocalele accentuate dau naştere la diftongi, chiar ă (prefăcut prealabil în ă, o), chiar t lung şi â lung. Diftongi mulţi există şi pe teritorîul celt şi pe cel retoroman al lumii romanice, dar nu în aşa grad mulţi ca pe teritoriul illyr, şi pe teritorîul celt, de pildă, / şi ă lungi nu se.diftonghează, îar pe teritoriul retoroman se diftonghează numai în rari localităţi. Jirecek Die Romanen in den Stădten Dalmatiens
I,	82 a atras atenţiea asupra faptului că şi numele personale illyre prezintă mulţi diftongi. Compară în adeyăr din lista dela §162 nume ca Aioia, Andueia, Anduenna, Ballaios, Beucus, Beusas, Breucus, Buomiş, Buuo, Ceunus, Dennaus, Diteius, Di-ţueius, Feucon, lettus, Lastimeis, Liccaius, Oeplus, Paio, Piaius, Pleuratos, Sclaies, Suaros, Suioca, Teuta, Treusenus, Vedlsouna, Velsounus, Verzaiius, Volsouna; apoî o mulţime cu ae, ca Ae-picadus, Laedus, etc. Unele din aceste grupuri vocalice vor fi fost- cu hiatus, multe însă foarte probabil au fost diftongi.
Aceşti diftongi sînt indigeni, dezvoltaţi prin baza de articulaţie; illyră,, nu sînt importaţi depe teritorîul celt, cum vrea Bartoli Dalmazia e Albania 461, Pentru aceia şi africatizarea luî c, g înainte de e, i este în romîneşte anterioară diftongăriî luî c (Vezî § 251 No 176, § 253 No : 192), îar în dalmata e posterioară (Vezi § 339): în rpmîna diftongarea luî â e ceva importat, care a ajiins pe teritorîul romînesc tîrziu, pecîrid: în dalmata a fost ceva băştinaş,, indigen; ,care n-a fost importat de nicăirî, ci exista cu mult înainte de importarea fenomenului de africatizare a luî c, g înainte de e, /.
$ 349.
793
b.	Felîul -cum s*au dezvoltat grupurile gn, mn, ct,
c.	â<â.	'
3.	Din punct de videre al poziţiei pe care o au limbile ro-
mînă şi albaneză faţă de caracterele grupului illyro-romanic, constatăm următoarele.
a.	In ce priveşte acest caracter, limbile romînă şi albaneză prezintă mare deosebire faţă de grupul illyro-romanic.
Şi romînă şi albaneza au dezvoltat puţini diftongi din vocale accentuate, şi numai din e şi o. Apoi firea acestor diftongi este alta decît acea a diftongilor illyro-romanicî. Diftongii romuri sînt un product de umlaut, sînt condiţionaţi anume de -£ şi -ă din silaba imediat următoare. In albaneza diftongarea ori e spontanee, ori e dependentă de consonantele imediat următoare şi de poziţiea în cuvînt (Vezi § 314). In illyro-romanic ea e spontanee şi variează după cum silaba e închisă orî deschisă.
O	oarecare asămănare se poate găsi însă între diftongii al-baneji şi cei illyro-romanicî în aceia că grupurile vocalice disi-labice (orî diftongii cu diairesis), care constituesc majoritatea aşa numiţilor diftongi albanejî, se găsesc, întru cîtva, şi pe teritoriul italian de^^fo^ illyr de sub § 347 [3, după cum se vede <dift listele date de Goidânich L'origine e le forme della ditton-gazione romanza 88 sqq. Fenomenul se găseşte însă, pe alocuri; şi pe teritoriul retoroman şi pe cel celt (francez), Goidânich opul citat 82-83. Sînt indicii că el a existat şi în dalmata, căci ii, care există alături cu «o ca reprezentant al luî ă din silabă deschisă (în silabăînchisă ă< uă), este probabil eşit din *ăo, i, care e reprezentantul în silabă deschisă al Iui ş (în silabă închisă e<.îă), este probabil eşit din *le, şi ii, care e reprezentantul în silabă deschisă al lui Q (în silabă închisă Q<.uă) este probabil eşit din *ăo.
b.	In ce priveşte acest caracter, mai mult samănă limba îomînă, decît albaneza, cu illyro-romănicul *). Tipicele corespondenţe ale illyro-romanicului gn < mn, mn <.un există în ro-mîna, dar nu în albaneza. Tipica corespondenţă illyro-romanică
v) La tabloul de corespondenţe din Bartoli D. 280 trebue să sefacă următoarele schimbări şi' adaose. .,g72*<«n nu există în romîneşte; pentru ct<Lt	există un şingiir exemplu în. romîneşte, meglenit fatp>fapi
(Vezr § 251 No 1'79, compara § 247 No 138); în albaneza, alături cu iiii&mn (dăm^damnum, dămdt!>dămnăre M. Wort. 60) există şi mb 7>mn (skămp, articulat shambi^scamnum M.Wort. 408).
w	-----------------------------------------------------
794	.	§ 349.
ct<ipt există întocmai aşa numai în romînă, reflexul albanez ft samănă numai aproximativ. In două cazuri speciale singure se, apropie * mai mult albaneza decît romînă de illyro-romanic. Anume it>ct depe teritorîul celt apare şi în illyro-romanic şi în albaneza (Apropierea între it~>ct albanez şi it~>ct depe te^ ritorîul celt a făcut-o încă M. Lat. 806). Apoi gn<L.ng, care apare numa! în signum i în Gerignola (puţin la nord de Terra di Bari), Bari, Molise, Neapoli, Calabria (actuala), Sicilia, Bartoli D. I, 280, şi. numai în lignum'm dalmata, Bartoli D. II, 369, e foarte obişnuit în albaneza: din patru exemple cunoscute de mine, cognatus, pignus, pugnus, slgnum, numai u-nul, cognatus, are gn</z (kunăt M. Wort. 214), celelalte treî. au gnCng (penk articulat'pengu, pungi, senk articulat sengu M.Wort. 327, 357, 401). Dar aceste două cazuri nu aparţin ca ceva specific grupului illyro-romanic,
c.	Acest important caracter aparţine limbii romîneştî (Vezi § 235), dar lipseşte limbiî albaneze.
Dacă în ce priveşte fenomenele specifice grupului illyro-romanic limba albaneză nu prezintă maî mari legături cu acest grup decît limba romînă, ea are comune cu dînsul unele fenomene care lipsesc limbiî romîne, dar aceste fenomene nu sînt specifice grupului illyro-romanic, ci aparţin unui teritoriu romanic cu mult mai mare. Anume:
ă<Ce prin schimbare spontanee, fără umlaut: în dalmata Bartoli D, II, 340; în Abruzzi şi pugliese? Bartoli D, I, 277 ; pentru alte teritorii romanice vezi Meyer-Liibke Grammatik I § 224 sqq.; pentru albaneza M, Lat, 806.
ă<.u: în dalmata Bartoli D, II, 338, 378; în Abruzzi şi pugliese Bartoli D. I, 277; pentru alte teritorii romanice vezî Meyer-Liibke Grammatik I, § 47 sqq,; pentru albaneza M. Lat, 811, Pek. 37 (Cum că ii albanez este într-adevăr / rotunzit, vezî Pek, 6).
, nt<.nd, nc<^ng, mp<mb, nd<.nn, mb<.mm. Asupra; acestor fapte a atras atenţiea Miklosich, Albanische Forschungen, II, 83 (Denkschriften der wiener Akademie der Wissen-schaften, philosophisch-historische Klasse, Bd. XX) şi M, Lat» 806. Miklosich : „mb şi nd^ se pronunţă .[în albaneza] după localităţi ba mb, nd, ha mm, nn. In rieâpolitan nd se preface în iin şi mb în mm. Wentrup atrage atenţiea asupra faptului că şi în limba oscă; nd se prefăcea în /z/z. Asămănarea limbiî
§ 349.
795
albaneze în elementele sale romanice cu dialecte din sudul Italiei îmi pare că merită atenţie". M.Lat.: „Apropieri [între albaneza] cu fenomene fonologice din sudul Italieî, care în parte existau şi în limba oscă, anume nd, ng, mb din nt, tic, mp, /z/z, mm din nd, mb, ni aduc aminte de elementul iapyg-illyr din vechea Italie de sud". In dalmata nu există fenomenele Bartoli D. II, 372. ntcnd, nc<ng, mp<jnb în Abruzzi, Molise, Marche, Neapoli Meyer-Liibke Italienische Grammatik 132; mp<.mb în Sicilia Meyer-Liibke ibidem; ndcnn, mb<mm în Sicilia şi, cu excepţie de jumătatea sudică a Calabrieî (actuale), în tot sudul şi mijlocul Italieî pănă aproximativ Ia latitudinea oraşului Ancona Meyer-Liibke opul citat 132, 133. Pentru albaneza vezi M. Lat. 818. ntcnd, nc<ng, mp<mb în neogreaca Thumb Handbuch der neugriechischen Volkssprache
II	ed. § 15. Pentru ntcnd, nd<.n sporadici şi dialectali romîneştî vezi § 246 Nos 128, 129. M. L. R. R. Alb. 41-42 socoate că fenomenul ar fi aparţinut şi limbii messapice, pentrucă numele de localitate messapic Brindusium, care ar fi derivat după Strabon din cuvîntul messapic brention cap de cerb (Ia Strabon VI, 3, 6), ar arăta că în acea limbă nt devenise nd. Aceasta ar fi o probă mai mult că limba albaneză este înrudită cu limba illyră dela sud, în special cu cea messapică, şi nu cu limba illyră dela nord. „Consider, deci, cu Kretschmer şi cu Pedersen Zeitschrift fiir vergleichende Sprachforschung XXXVI, 301, limba illyro-albaneză ca identică ori cel puţin ca foarte înrudită cu limba messapică şi câ deosebită de limba nord-illyro-venetăMaî întîîu însă etimologiea Brindusmm~>brention nu-î sigură. Dar chiar dacă am admite pe baza eî fenomenul ntcnd în messapic, fapt remarcabil, care nu poate fi trecut cu viderea, este acela că în limba dalmată, care s-a dezvoltat pe un teritoriu illyr tot atît de sudic caşi Messapia, fenomenul lipseşte. Ulyrica de nord, pe care, cape o limbă deosebită, vor s-o separe de illyrica de sud atît Pedersen cît şi Kretschmer, este limba venetă. Liburniî, în gura cărora s-a dezvoltat limba dalmată, şi anume cea vegliotă, aparţineau Ia Illyriî dela sud, nu la Veneţi. Illyr de nord şi Illyr de sud au doar alt înţeles decît acel de Dalmat de nord şi Dalmat de sud din diviziunea pe care vrea Bartoli s-o facă în limba dalmată diţi punct de videre al africatizăriî luî c, g-j-e, i (Bartoli D. II, 378). Fenomenul că după nazală sunetul afon devine fonic, care se găseşte pe o mulţime de teritorii altele care nu erau
796
§ 349-350.
illyre, şi care lipseşte pe un teritoriu illyr per excellentiam, chiar dacă s-ar' fi găsit in messapica, nu constitue de fel o probă că limba albaneză ar fi înrudită cu cea illyră.
Fenomenul albanez de umlaut, că vocalele accentuate se prefac în vocale mai închise sub influinţă unui e ori i din silaba următoare (Vezi § 314) îşi are analogul în următoarele fenomene italieneşti: £<./ şi (5<ii, cînd în silaba următoare este i orî u, în Abruzzi şi teritorîul dela sud de Abruzzi pănă la Brindisi incluziv, şi în Neapoli ; e<.i şi Q<.u, cînd în silaba următoare este i, în teritoriile mai sus numite, apoi în toată Italia de nord afară de Piemont şi Genua. Meyer-Liibke Italie-nische Grammatik 24, 45.
'■	I
In urma acestora se poate spune, deci, că limbile romînă şi albaneză nu fac parte din grupul de limbi illyro-romanic, şi că comparaţiea, cîtă se poate face, din punct de videre al sunetelor între limba illyră şi cea	albaneză	nu arată	că	această
din urmă ar fi o	limbă illyră *)
.	I
§ 350. Tot astfel indicaţiile pe care ni le pot da cuvintele asupra legăturilor de vieaţă socială sînt de aşa natură, încît probează că nici raporturi strînse, între poporul romîn şi cel albanez de o parte, şi popoarele din grupurile, apenino-balcanic, illyro-romanic de	altă parte, n-au existat.	In Bartoli	D,	I, 290
*) In special	caracteristic este	rezultatul	la care a ajuns	M. L. R.
R. Alb. în urma comparaţiei dintre caracterele limbii albaneze şi cele ale limbiî dalmate, ale limbii per excellentiam dezvoltate pe bază de articulaţie illyră, ’ Pag. 36-37 : cComune limbilor albaneză şi dalniată sînt fenomenele ff<s, UcZr şi umlautul luî ă supt influinţă luî i din silaba următoare, Fiindcă dezvoltarea //"•Cs e de mică importanţă, îar umlautul ă —i prezintă marî diferenţe, apoî ca asămănare între albaneza şi dalmata rămîne numaî U<u. In schimb deosebirile sînt multe : ritmul [e vorba de mersul treptat descrescînd al accentelor silabice expiratoriî în cuvintele
proparoxytona albaneze, ,,.	___, pe. cînd. în dalmata la cuvintele
proparoxytona	ultima	silabă	are un	accent	expiratorîu	maî	mare	decît	penultima,	....	_/ __ \_],	dezvoltarea	vocalelor	finale,	dezvoltarea	vocalelor
din penultima în proparoxytonaV dezvoltarea nazalelor, deci „o deosebire aşa de mare cît numaî şi-o poate cineva închipui (eine denkbar grosse Differenz)‘,">. Apoî adauge autorul pag, 37-38 : cAceastă mare deosebire dintre albaneza-şi dalmata probează că, dacă se; admite la baza unor asemenea lucruri :un factor etilic, apoi „populaţiea anteromană depe coasta de răsărit a mării adriatice aparţinea unui neam de oameni cu totul altul decît locuitorii din ţara muntoasă de alături, decît adecă străbunii Albanejilor“'1.
§ 35U.
iy i
sqq., 305 sqq,. II, 432 sqq. sînt înşirate cam amestecat cuvinte care, maî mult sau mai puţin, ar aparţinea excluziv grupurilor apemno-balcanic orî illyro-romanic. Limbile romînă şi albaneză sînt şi ele vîrîte în comparaţie. Eu am constatat, cît am. putut, că din cuvintele date de Bartoli următoarele, aparţinătoare limbii romîneşti, iar unele şi limbii albaneze, se pot considera ca specifice grupurilor acelora.
a.	Apenino-balcanic : allectăre (rom. diept).—*allenire
(rom. alin).—*astectare'>aspectare (rom. aştept? Vezi Puş-carîu Etymologisches Worterbuch No 150).—rom cucuvăe; alb. kukuvăîă M, Wort, 211. Pentru reflexele romanice Bartoli D.. I, 306,—*cytula (rom. ciutură)—*excutulare (rom. scutur)., —facere din^ punct de videre al înţelesului de a merge, -pe; care-1 are la forma reflexiză:	încoace	(rom.; alb. Ped.
113 coloana 1). Pentru italiana Bartoli D. II, 432, In romînă şi albaneza fac are âcest i. înţeles şi la activ, vezi: pentru albaneza Ped. 113 coloana ■■l^granăo (rom. grindină).—*ina-^ cr'esco(rom. înăcresc).-r-romi lăsătul de cărne, Pentrureflexele-romanice Bartoli D. I, 306. înţelesurile sînt însă deosebite: reflexele romanice. aumţelesul de: carnaval, perind în romîneşte înţelesul e de ziua care precede imediat postul cel mare., —lunter (rom. luntre; alb. Itindră M. Wort. 251).—matia (rom, măţe).—nemo (rom, nimeni),—pavimentum (rom. pă~ mînt).-±sugeţe (rom. sâg).—*tăndo (vedhiu fomm tînd = cmcl)i—ienere din punct de videre âl înţelesului de Qegend pe care-1 are participiul: rom. ţintit. Pentru italiana Bartoli D. II,. &2—uxorare (rom, însor).
b.	illlyro-romanic: cadus [rom. cădă ?).—conventum din punct de videre al dezvoltării înţelesului ? de Rede, Wort, parole pm. ’:cuyînt';.:}aSa.'‘(cuvântŞort.';'219); Dacă s-a mai dezvoltat acest înţeles şi. în altă limbă., anume în pugliese, e în-doîos Bartoli D. I, 290.—* cotizare (rom. cutez; alb kudzoî M. Wort. 209).—excutere din punct de videre al dezvoltării înţelesului de enlever, arracher (rom, scot).—ningere (rom. rim-ge).—^sălitonam (rom-; răsăritoăre loquet Cihac I, 241),— rom. ţap; ]alb, stsap, tsap M,- Wort. 387, Pentru reflexele romanice Bartoli D. I, 291— udus (rom. ud). Se maî găseşte numaî*îii>'Mmafa—vetertinus (rdm.-• bătrtn).
La acestea adaug eu că sînt nume de familie romîne care-şi au originea, în nume comune dalmate. Anume, sigur Cilicu, care
798
§ 350,
e numele dalmat (vegliot) al ploşniţei, cinko^clmex Bartoli D,
II,	133. La Dalmaţî se găseşte întrebuinţat cuvîntul ca poreclă: „Ratchus, vocatus Ghimach" din Ragusa, anul 1461 Jirecek Die Romanen III, 17 (Citeşte idmak. Pentru c înainte de i ne-africatizat în dalmata de sud vezi § 347, a, Nota). Apoi poate Păscu, care ori e o scurtare din numele creştin Paschalis= adîectivul paschalis, ori mai degrabă e dalmatul păsktr>e-piscopus Bartoli D, II, 124. Compară francez Leveque, german Bischof, inglez Biscop.
Dupăcum din punct de videre al dezvoltării sunetelor, a-decă al bazei de articulaţie, legăturile faţă de grupurile apenino-balcanic. şi illyro-romanic, macarcă în general slabe,; sînt în tot cazul mai mari din partea limbiî romîne decît din a celei albaneze, tot aşa la relaţiile sociale, care s-ar probă ca existente prin cuvintele comune, legătura, foarte slabă (18 cuvinte ape-nino-balcanice şi 9 cuvinte illyro-romane se găsesc şi în limba romînească !), apare în tot cazul maî puternică din partea limbii romîneştî, căci la grupul apenino -balcanic albaneza participă numai cu 3 cuvinte din 18, şi Ia: grupul; illyro-romanic. participă numaî cu 3 cuvinte din ; 9’ *).	v
*) De altă natură. sînt asămănările fonologice, pe care le; constată Iordan în Dialectele italiene de sud: şi limba romînă, Arhiva Iaşi, anul 1923, pag. 35-50, 20-32 [numerotare greşită în loc de 148-160],, 161-165, între dialectele italiene de sud şi limba romînă. Prin dialecte italiene de sud înţelege Iordan dialectele depe acel teritoriu al peninsulei italia (cu Sicilia) care aparţine domeniului apenino-balcanic. Dar-fenomenele înşirate de el nu aparţin ca ceva propriu* specific, nici domeniului apenino-balcanic, nici aşa numitei de dînsul Italia de sud, căci se găsesc şi în alte vorbiri romanice în afară de domeniul apenino-balcanic. Păn şi un fenomen ca v iniţial<z.h se găseşte şi în spaniola, căci spaniolul'hueco este foarte probabil^VOCUUS. Cînd va sta cineva să caute asămănărî între două limbî romanice oarecare şi nu se va mărgini la fenomenele care se găsesc numai în acele două limbi, ci va lua în considerare şi fenomene care ': se găsesc şi în alte limbi romanice în afară,de cele două, va. găsi sigur , tot atît de numeroase asămănărî, ca acele pe care le înregistrează , Iordan între limba romînească şi dialectele italiene de sud, între oncare două limbî romanice," în special/ de pildă, între limba romînească şi limba spaniolă orî limba franceză ori limba retoromană. Numai pentru treî fenomene (care de altfel nu sînt nicî apenino-balcanice nici illyro-romanice,. căci lipsesclim-bilor dalmată şi albaneză) s-ar putea zice că aparţin în propriu dialectelor italiene de sud şi limbiî romîneştî. Acele trei fenomene sînt e iniţial neaccentuat'«Ca; căre fenomen se găseşte, drept, şi- el în multe alte vorbiri :-romanicei-'dar mcăirî nu apare în-aşa mare măsură ca în limbai romînă
5
§ 351. Cine sînt Albanejiî ? Chestiunea a rămas în picioare. Thraci, după cum presupuneau Pauli, Hirt (Vezi §342) şi Nopcsa (Vezi § 346), nu- sînt, căci deosebirile dintre limba Romî-jiilor, al căror element principal constitutiv l-au format Thraciî, şi limba Albânejilor, deosebiri pornite dela baza de articulaţie
pe teritoriile abruzzez, neapolitan şi sicilian; apoî două, oarecum, bagatele, anume dezvoltarea luî -ev- ca -u- în cuvîntul levare (romînă, teritoriile abruzzez, pugliez, sicilian) şi dezvoltarea luî b ca u în cuvîntul praebyter (romînă, teritorîul abruzzez). In studiul sau Lateinisches cl und ti im Siiditalienischen, publicat în Zeitschrift fiir romanische Philologie XLII :pag. 516-560, 641-685 Iordan a înregistrat în mod sistematic tot materialul de exemple existent prin gramatici şi prin lexicoane privitor la •chipul cum s-au africatizat ci şi ti pe terţtorîul peninsulei Italia (cu Si-■cilia) care aparţine domeniului apenino-balcanic, şi în general tot materialul de. exemple (dintre care unele sînt-de origine nelatină, altele de o-■rigine obscură, altele de origine onomatopeică). care prezintă sunetele ts şi t& pe acel teritoriu. Din punct de videre al legilor lucrul se prezintă obscur, şi presupunerea luî Iordan că în dialectele italiene de sud ts ar fi apariţiea normală, îar. ii s-ar datori unuî înprumut din limba literară i-'taliană, este tot aşa de neprobabilă ca şi părerea altora care susţin că în dialectele italiene de sud s-ar fi dezvoltat normal totdeauna ci ca ti şi ti ca ts: legile după care s-au africatizat ci şi ti ba ca ts ba ca ts atît în limba literară italiană cît şi în dialectele italieneşti nu s-au aflat încă. Dar materialul cel bogat de. exemple adunat de Iordan ne prezintă pentru, dialectele italiene de sud starea complectă de fapt, adunată la un loc, aşa cum nicî pe departe n-o putem cunoaşte din lucrările de generalizare, ca Italienische Grammatik a luî Meyer-Liibke, de exemplu. Şi din acest material de exemple noî constatăm, în ce priveşte‘raporturile dintre dialectele italiene de sud şi limba romînească, un fapt. Anume, atît în ce priveşte africatizarea lui ci, ti, cît şi în ce priveşte tot feliul de fenomene fonologice altele, pe care le observi cu această ocazie, cînd petreci supt ochi unul cîte unul nenumăratele exemple adunate de Iordan, constaţi că între limba romînă şi dialectele italiene de sud există o mare deosebire şi că mai mult decît cu dialectele italiene de sud samănă limba romînă cu limba italiană literară. La lumina acestor fapte trebue să recunoască cineva că acele două trei fenomene fonologice, care se găsesc numaî în limba romînească şi în dialectele italiene de sud, se datoresc sigur uneî dezvoltări independente. Mai am de observat că nu este exact că „în Italia su-■dică u latinesc clasic se păstrează neschimbat, ca şi în limbile sardă, dal-mata, albaneză şi romînă11 Dialectele italiene de sud şi limba romînă, pag. "25. In Italia sudică acel u este numai în aparenţă==W latinesc. In realitate cl eşte provenit dintr-un 0 închis># latinesc, pentrucă în Italia sudică şi 0—0 latinesc a devenit u şi tot aşa, în aceîaş Italie sudică, printr-un fenomen analog, şi Ş închis, ori că va fi provenit dintr-un £ (latin, ori că va fi provenit dintr-un l latin, devine i.
ÎJ JJ1,
şi dela cea psihologică, sînt prea mari (Vezî §§ 314, 318),,. pentrucă să putem admite la amîndoua popoarele acelaş fond. etnic. Illyrî îarăş nu pot fi, căci caracterele fonologice specifice grupului illyro-romanic, care-şî au obîrşiea. în baza de articulaţie illyră, lipsesc limbii albaneze (§. 349), iar apropierile pe-băzâ cuvintelor, care se pot face: între limba albaneză şi cea, illyră, în general fără valoare, ca orîce apropieri pe bază de-cuvinte, sînt contrabalansate de apropieri analoage- dintre limbile albaneză şi thracă (§§ 344, 345, 346), apoi în special com-pa'râţiea căre s-a putut face direct între limba albaneză şi cea myră, cita s-a putut această din urmă întrezări în inscripţiile messapice, a arătat că deosebirile dintre cele două limbi sînt: cel puţin-tot aşa de mari ca a:sămănările (§ 348),
Dacă nu sînt nici ThrâCî, nici Illyrî, iiii pot fi alt ceva decît: Pannoni. Pe Pannoni din ptinctdevidere al numelor personale nu-i putem .deosebi deIllyjri (^ezi. §§ .160, 161,, l;62)r3 PannoniL erau apoi consideraţi de Greci câ înrudiţi cu .Illyriî (Vezi § 54 sub Pannohii), Dar erau; un popor deosebit; a parte, nu erau. ideMicî ctt Illyriî, şi nici îimbâ Tor prin urmare nu etac limbă, illyîă. Spre Pânrtdnî ne îndreaptă şi făptui că au putut ÂlBaf nejn sa reziste romanizării, lucru care nu s-a putut întîmpla. decît în acea parte â peninsulei balcanice; expusă romanizării, tinde forţa agenţilor romanizatorî- s-â exercitat mai puţin, ânumer îfl lâcuriâ însefnnată lâ’ §j 111 No 2, lajcună înr care trăiau po-poâre pâniîdiîe (poăte Mâizâei, Ditiones, Dăesfflafâel Jsigur Breuci) şi faptul că au trait odătă îh vecinătatea Rbmînilpr] dela nord, a.Dacoromînilor (Vezî §§ 313, 317, 335) ; şi faptul că izvoarele istorice şi tradiţiile albaneze arată pe Albanejrcâ veniţi în. âctualele" lor- teritorii diri regiuni delâ miâzarioapfe. Dar şi fitea. fizică ^i psihică a Albâri^filor îî âprbpie de iTârinim Vezi ciiim descrie pe Pănnonî Cassius Dio XLIXIa § 47 şi compara' cele spuse despre Albanejî de Nopcsa U. 27 sqq. Poate chiar portul, loiy înbrăcămintea lor ni4 arată câ Pannoni. Albanejiî sînt foarte-coriservâtorî,: între altele în feliul de â se mbrlcâ. In Nopcsa. M. 218-219 se ârâtă de o paHeportul femeesc preistoric dela. Mycene, din Creţâ şi din ştaţiea p^^ţoncajdela Klicevac, din SŞrbia, iar de alţă parte portul, fimeilpr albaneze-de astăzi. Ev aceîaş formă a hainei şi acelaş j chip de confecţionare. Acest din urmă constă în ,aceia ca . şuşeniţi înguste d? materie . se coasă Una de alta în sens orizontal. Iar portul bărbătesc al Âlbane-jiîor, după cum se vede din figurile daţe înNopcsa M. 214 şii
§ 351-352.
801
în. Nopcsa, Albanien, Bauten, Trachten und Gerăte Nordalbaniens, Berlin und Leipzig, 1925, este de aşa fel, încît apare ca compus din fragmente'.lipite unele de altele. Astăzi acele fragmente sînt şi numai aparente, provocate de dplicaţiuni ornamentale, dar sînt de multe ori chiar reale fragmente, astfel că pantalonii consistă într-adevăr din peteci cusuţi- unul lîngă altul (Vezî Nopcsa, Albanien, pag. 173, 174) ; cu atît mai mult acest mod de a confecţiona hainele bărbăteşti, din fragmente cusute unele de altele, a ; trebuit să existe altă dată. Faţă cu această confecţionare din fragmente a hainelor, bărbăteşti şi femeeşti,. albaneze compară cele spuse de Cassius Dio XLÎX Ia § 47 asupra feliului de înbrăcăminte pannon. Pe vremea Romanilor portul : preistoric de tipul Klicevac fusese înlocuit la celelalte nea-muri din peninsula balcanică prin feliurî de a se înbrăca mai recente, ori în tot cazul celelalte neamuri afara de Pannonî a-veau alt- tip de înbrăcăminte,:; străvechîu poate şi acela, dar altul; Numai * Pannonii purtau haine ■din^biicăţi: de tipul preistoric Klicevac. t Şi tot aşa astăzi numai Albanejiî în peninsula balcanică poartă; haine din bucăţi, de acelaş tip.
352/ Faţă cu ,această concluzie, ; care rezultă din atîtea fapte-reale, maî; rămîne de înpăcat numele 'Arbăr, pe care şi-l dau Albanejiî din ; Grecia: şi din Italia ,M. Wort. 14 (Compară § 344 la exemplul pentru No 6), şi care este pus in legătură cu poporul,; probabil; epirot,. ’AXŞavoi, pomenit de Ptolemaeus
III,	13; :23; Dela acest:nume Arbăr, pe care şi7l■= dau uniîa din Albanejî, ; au purces! numirile greceşti ;de ’AXŞavpt,. 5Apf3ay«;ou, :Apj3dvoi, cele. latineşti de Arbqnenses,. Âibanenses, cele italiene, de Arbanesi, Âlbanesi, cel slav ide ArbanasL Dingrer cui Arvanitis;;Turcii au; făcut apoi Arnqut, de unde romînul Arnăăt fiima menţiune istorică despre Albanejî—şi anume tocmai cu această ; numire de ’AXŞavot, =Ap[3avtmi—este făcută la anul 1042 de Michael Attaleiates. Ţara lor în veacul de mijloc se nu mia pe greceşte ^ApPavpvi’ÂX^avov, pe latineşte Ar-bcinumy pe sîrbeşte Rabhim • (metateză din ArbhUh), şi cuprindeam teritoriul dintre Şkodra, Durazzo, Ohrida şi Prizren. Capi-tâla era: J&oiă^< Pentru , numirile date .de străini, Albanejilor .şi pentru -notiţele - istorice de mai ,sus,vezi..C, Jirecek :în Archiv fur: slavische Philologie XXI, 78 Sqq., I .-.în ^Di^Romaiien in; den Stădten Dalmatiens T, 43,i şi în Geschichte der Serben; I, ,152. C. Jirecek la locurile- citate, macarcă recunoaşte că Albanejiî sînt veniţi dela nord (Geschichte der Serben I, 152: „Illyriî pe
............	51
0KJ6
jumătate romanizaţi fusese în timpul invaziei barbarilor înpinşî spre sud din ţara muntoasă dintre Dalmaţia şi Dunăre"), crede ca e ceva dela sine înţeles că numele de Albanez e directul descendent al lui ’AX(3avot din Ptolemeu, şi că acel neam. 5AX(3avoi din Ptolemeu trebue să fi constituind o parte a poporului albanez. Ga ceva dela sine înţeles consideră acest lucru şi Kretschmer Einleitung in die Geschichte der griechischen Sprache, 262. Acest prejudiţîu îşi are rădăcinile departe în trecut, pănă la Hahn, Albanesische Studien, I, 230, Căci e un prejudiţîu. De fapt nu poate fi legătură între Albanii luî Ptolemeu şi Albanejî: nicî numele acestora 'Arbăr nu este descendentul direct al numeluî poporului vechili ’AX[3a-voi, înregistrat de Ptolemeu, şi nicî Albanejiî nu sînt descendenţii, măcar în parte, aî acelui popor. In harta luî Ptolemeu (Vezî Ptolemaei geographia, Tăbulae a Carolo Mullero instructae, Paris, 1901) Albani sînt aşezaţi înnuntrul provinciei Macedonia, nu pe coastele mării, la latitudinea oraşului Dyrrachium (Durazzo). Că teritorîul lor era în apropierea oraşului Kroîa, unde a fost maî tîrziu centrul statului albanez, e numaî o coincidenţă. Este cu neputinţă ca în provinciea Macedonia cea intensiv gre-cizată să-şi fi putut păstra un popor naţionalitatea-, şi încă în aşa grad întreagă, încît în limba luî să nu fi putut pătrunde decît doar cîteva cuvinte greceşti. Este cu neputinţă ca tocmaî în cea mai grecizată -provincie a peninsulei balcanice să se fi format sîmburele unicului popor refractar culturii antice, din. acea penirisulă. Numele ărbăr I-au adus Albanejiî cu sine. de aiurea dinspre nord, de unde au emigrat în actuala lor ţară, nu L-au luat dela poporul Albani din Macedonia, -âr este sufixul -en, pentru carie vezî M. Alb. 65, iar radicalul este ar.b-, Ped, Zeit. XXXIII, pag, 551 :„Este lucru lămurit că numele, propriu al Albânejilor, fără să se îa în considerare grecul "AXjBavoî şi numirea slavă, care după Meyer [Vezi § 344 la exemplul pentru No 6] se ascunde în numele labări al unuî district, trebue considerat ca avînd r, nu /. Grecii au schimbat acest nume, ames-tecîndu-1 în mod neclar cu alte nume geografice. Ce. înseamnă arbăn,- este fireşte greu de spus. Dacă: cumva; este identic cu grecul opcpavo? şi a însemnat dela.început un trib de emigranţi, apoi acest nume a fost, aşa zicînd; o profeţie asupra destinului acestui popor". Radicalul arb- se mai întîlneşte. înf peninsula balcanică în numele insulei illyre delîngă Dalmaţia Arbe (Vezî C. I. L. III pag, 397) şi în numele oraşului illyr Arbon, Po-lybiusTI, 11,
803
ADAOS LA BIBLIOGRAFIE
Anuarul institutului de istorie naţională, publicat de Alex. Lă-pedatu şi loan Lupaş, Cluj.
Archivum romanicum, nuova rivista di filologia romanza, diretto da Giulio Bertoni, Geneve,
Balkan-Archiv, Fortsetzung des Jahresbericlites des Instituts fiir rumănische Sprache, herausgegeben von Gustav Weigand, Leipzig.
îlie Bărbulescu, Profesorul bulgar Conev şi limba romînă, în Arhiva Iaşi, 1923.
Iosephus Benko, Milcovia sive episcopatus milcoviensis expla-natio, Viennae, 1781,
I, Bogdan, Diploma bîrlădeană din 1134 şi principatul Bîrladului, în Analele Academiei Romîne, ser, II, tom XI, memoriile secţiunii istorice,
I, Bogdan, Documentele, lui: Ştefan cel mare, Bucureşti, 1913. Hermann Briiske, Die russischen und polnischen Elemente des Rumânischen, în XXVI-XXIX Jahresbericht des Instituts fiir rumănische Sprache zu Leipzig,	.
Th, Capidan, Meglenoromînii, I, Istoriea şi graiulTor, Bucureşti, 1925, Academiea Romînă, Studii şi cercetări; Vil.'
Th, Capidan, Meglenoromînii, II, Literatura populară la Megle-noromîni, Bucureşti, 1928, Academiea Romînă, Studii şi cercetări, VIL	:	.
Th, Capidan, Raporturile: lingvistice slavo-romîne, în Dacoro-mania III. . •/ ■	••
Codrul Cosminului, Buletinul institutului de istorie şi limbă; Cer-
i w	‘	!	.	■	.	,	'	î	/
nauţi. ,	;
I, Creangă, Amintiri din copilărie, Iaşi, 1892.
I,	Creangă, Poveşti, Iaşi, 1890,	! :
Dacoromania, Buletinul muzeului limbii romîne, condus de Sextil Puşcarîu, anii III şi IV, Cluj,
C. Diculescu, Dacia romană; în oglinda inscripţiilor, în Dâcoro-
l)unărea, revistă ştiinţifico-literară, director Pericle Papahagi, Silistra.	:•
Edrisi,. Geographie, traduite de Tarabe entfranţais par Arnedee Jaubert, Paris, 1836-1840,	V
Forschungen und Fortschritte. Korrespondenzblatt der deutschen ^ Wissenschaft und Technik, Berlin.
804
Hie Gherghel, Cercetări privitoare la istoriea Cumanilor, în revista Tinerimea romînă, noua serie, voi, II, III, IV, Bucureşti.;	•;	■
Grai şi suflet, Revista institutului de. filologie şi folklor, publicată de Ovid Densuşianu, Bucureşti.
Eugen Herzog, Streitfragen der romanischen Philologie, I, Halle a. S. 1904.	.
Ion Ionescu, Agricultura romînă din judeţul Mehedinţi, Bucureşti, 1868,
Norbert Jokl, Altmakedomsch-Griechisch-Albamsches, în Indo-germanische Forschungen XLIV,
Iorgu Iordan, Un fenomen fonetic romînesc dialectal, în Revista filologică, I, Cernăuţi, 1927, .	^	:
Ioachim Lelewel, Geographie du moyen âge, Breslau, 1852. Gustav Meyer, Neugriechische Studien* în Sitzungsberichte der philosophisch-historischen Klasse der Akademie der Wissen-schaften in Wien, volumele J130, ? 132.	..■■■o	*
Leca Morariti, Morfologiea; verbului predicativ romîn, în i Codrul Cosminuluî I,	-//a ^ ;
Franz Baron Nopcsa, Albanien, Berlin-Leipzig, 1925;
Alexandru Papadopol Calimah, Cuvînt despre expediţiea lui Igor Sveatoslavici, principele Novgorodiilui,; contra Polovţilor sau. Cumanilor,; în Analele Academiei; Romîne, seriea 11/ tom VII, secţiea II. .;	■
A. Papadopol Calimah, Dunărea în literatură şi:în Iradiţiuni,.
. . în Analele Academiei Romîne, seriea II,: tom VII,' secţiea II, A. Papadopol Calimah, Notiţă istorică asupra oraşului-Botoşani, în Analele Academiei Romîne, seriea II, tom IX, secţiea II. A. Papadopol Calimah, Notiţă istorică despre Bîrlad, Bîrlad, 1889. A. Papadopol Calimah, Scrisori : despre ^ Tecuciu, în Convorbiri Literare, anul 1889, pag. 369 sqq.; 921 sqq,
Tache Papahagi, . Cercetării în/ Munţii apuseni, !în<Grai şi Suflet,.
II,	Bucureşti, 1925.	„:r/-	//î	;	/
Tache Papahagi* ^Graiul ,şi:;folklorul :Maramureşului, ^-Bucureşti,. 1925, Academiea Romînă, Din vieaţa poporului romîn,.
G. Pascu, Dictionnaire etymologique macedo-roumain, laşi;' 1925,. Hermann < Paul, Brincipien der Sprachgeschichte, II Auflâge, Halle',.
1886.	.:/8i-o£8i	.‘-cM.
Eugene -Pittard. Les races etKThistoirepParis, 1924. ;
Sextil Puşcariu, Studii istroromîne,a II/ Bucurieşfi; :1^26; Academiea Romînă, Studii şi cercetări, XI.
805
Revista filologică, organ al cercului de studii filologice depe lingă facultatea de filosofie şi litere din Cernăuţi, Cernăuţi, Rubruck, The journey of William of Rubruck to the eastern parts of the world, translated from the latin and editedby William Woodville Rockhill, London, 1900,
Lazăr Şăineanu, Influinţa orientală asupra limbii şi culturii ro-mîne, Bucureşti, 1900.
Uricariul de Th. Codrescu, Iaşi, 1851-1887.
Hermann Vâmbery, Etymologisches Worterbuch der turko-tatari-. . schen Sprachen, Leipzig, 1878.
J, Vendryes, Le langage, Paris, 1921.
Karl Vossler, Frankreichs Kultur im Spiegel seiner Sprachent-wicklung, Heidelberg, 1913,
Karl Vossler, Sprache als Schopfung und Entwicklung, Heidelberg, 1905.
Gustav Weigand, Ursprung der siidkarpathischen Flussnamen in Rumănien, în XXVI-XXIX Jahresbericht des Instituts fiir rumănische Sprache zu Leipzig.
Xiphilinus.	____________ •
INDICE
Am însemnat numai-acele cuvinte, care mi s-au părut mai remarcabile din vreun punct oarecare de videre. N-am deosebit cuvintele:'după dialecte. Cuvintele străine sînt însemnate-în pa-rentez ca atare.
a-ă 538,	acundisescu	453,	i,g-\-î,/estepos-
abeş 695.	adaptu 28.	terioară celei a lui
Abl6sungsprinzip283. adar .447.	d-\-î	767.
abstract 259, 273,	adînc 84/.	africatizarea lui
abur 114, 695.	, aSichisescu	453.	e, i mâi veche.decît
abure 453.	aer 482.	diftongarea lui e
accentul albanez 592 aevea 445;	■	-	177, y: 5.-; .
sqq. -i.	afreaţă' 447. .	:	africatizarea lui ^4-
accentul romînesc 593 africatizarea luî c-f	e,- i (timpul cînd a
sqq. .	e,	/mai	veche	de-	avut loc) 227.
accentul, sîrbesc 595. cît diftongarea luî	agale 445..
acer 695.	e 165.	ageaba 482, 487.
acîuo 94.	.	africatizarea	luî	c+	aghiuţă 695.
acolo 695. ,	e, i (timpul cînd* a	agiun 447. ;::
acordescu 539.	avut loc) 227.	agîmbez 643.
acu 485.	africatizarea	luî	c-f	ayidzmare 447.
w
806
ayie 30. ahăristisire 453. ahnande 453,.; aia! 444., 453, . aia 453. aiept .207. ■ aîept2 797, aîimliu 453. aîurea 33;
ajumitul-ajumita 695, alac 696. alandala 445. aii 538,
aligriesc 174,	..
alin 797.
alior-arior-aîor 696. aliz 482. i altădisescu 453. alternistisches Prinzip 283,
alunecarea sunetului 267 sqq. alunecarea de înţeles dela fizic la psihi 259. • am 601. ama 485. amalamă 30. amanet. 359.,, Amaradia 350; Amarul. 349, 350. amă.485, ambalig 31, ..; ; amburtfs 31. amestecul . vorbirilor 306.
ami 485., Y • amiridz 447.	;	.
amurg 725. v ; anapoda 445, . anăstisescu 453. •
ancănescu 448.. ancresc 31. ancrielat 31. andilandi 696. andireg 31. andoapăr 447, anfric 31. ânfrigur 31. angînescu 447. ......
anglăvit 31. angrăjos 31. anîurbu 517. anliz 482. anloş 31, anspiru 539, anturcîos 31. anurm 31, anvesc 31. anveşmint 32. anveştimint 32. anviies 31. anvirin 32. apansoz 12, 482. âpir 448/:.486; aplănisescu-aplănă-sescu 453. araste 30, arat 448, 486, arăguredzu 448. aretie 453, argea 696. argîes 487. ' arliie 453,	.	=
arhiîerefs 453, ; . arhilistin 453; î aricîu 56. ârihate 30. arov 30,
Arpadia- 350j> ^
. airsliu ;453! :■ articularea Tuî. ă al-
, banez 585. articularea lur ă, î, la bazele, de artir culaţie înaintată şi retrasă 588. articularea lui O, u : 588.	.
articularea sunetelor la bazele de articulaţie înaintată şi retrasă 589. arugă 448. arumin 448, arup 30, 448. arus 448. aruteauă : 448. arutel 448. asfingu 448. asii 482.	-
asot 454, astrag 448, aşăchiaree-aşichîaree ; 454. aşişdere-aşijdere 445 aşijderea 33, 34.. aştept 797. aştern 693. atacta 444, 454. ala 454. atom 265. aţi 485,	.
aţi-ăţi 482,	;	:
auă 30; '	:	:
aundzescu 454. -aură 28, 486,	.
auxiliarul optativului (originea luî) 201 sqq.
Avari 347/ •: avghilie 30. avgîţescu 448.
807
avijescu 539.	balotescu 540.	bilea 483,
avoleto 454,	baltă 698.	binaţ 448.
avră 28, 448,	barim 444.	birlă 116, 368,
axescu 454.	bar im-bari- b erim-beri	birlic 116,
axită 454.	483,	birlicel 117.
aznescu 454.	barîm 445,	bituşă 700.
azor 13, 482.	barză305, 698, 745. bîca 700.	
azvarna 444.	bască 698, 745.	bîlhac 375.
ă (articularea luî) 4 baş 448.		bîr 700.
sqq.	başca 445, 698.	Bîrlad 349, 362
ă (pronume) 94.	başta 535.	sqq.
ăla 212.	batiment 540.	bîrsă-bîrţă 690,
ămă 485,	batîr 445,	bîrsiţe 13, 540.
ăiruneţavescu 533.	baza de articulaţie	bîtcă 348.
ăncuntro 535.	245 sqq.	blazei 4-83.
ăn dvor 535.	baza de articulaţie	bobînu 13.
ănîurbu 109, 538,	înaintată 588,	boîar 584,
539.	baza de articulaţie	boje 540..
ănspiru 131, 517.	retrasă 588.	bolborosesc 700.
ăntrtft 536.	baza psihologică 247	bombăesc 700.
ăntrtft2 .536.	sqq., 278,	bor 448..
ăn zgoru 535.	băl 698.	boră-bore 540.
ăsta 212.	bălan 698, 699.	bordeîu 700,
ăt-ăt’ 101,	băle 700.	borebit 122, 535,
ăt-t’-te 496.	bălhac 375, 376.	540, .
ba 445.	bălhoacă 375, 376.	borgiliu 487.
Bacău 369.	băltia 25.	borjli 454.
bacîu 697.	bărţiră 108.	borşe 223.
baer 206,	bătrîn 797.	bortă 700.
bag 697,	băucă 348.	Bota 349, 350. '
bagcea 359.	beîchi .483.	botă 701.
Bahluî-Bahluiu 349,	beide 454. ,	Botca 349, 350.
375, 376,. /	belchi-belchim 483,	.bour 385.
bahte 454.	benevreche 540,.	brad 701.
Baia 369.	berechet 359.	brflv 540.
baia 483;	Berheciu 376.	brenda 444.
balaur-bălaur 634,	berluesc 116/ 368.	bricîu 701.
697.	beştiie 540.	brisnu 143, 540.
bală 633, 634.	beteahnă 148- ..	brînci 701.
balhuîu 375, 376,	beucă 348. ;	brîu 132,701, 745.
baligă 697.	bilă 368.	broatec 774;
bucşesc 701. bucur 701. budalaîu 487. budălău 454.
Bughîa 181. bulhac 375, 376. bumbon 540. bunget 702, bură 702. burghiu 700. burtucă 700. burtuş 700. butuc 702. buză 702.
Bylazor 784. cabilî 487. cacov 496, cad 693, cadă 688, 797. cădere 454. cafcătură 454. cafcu 467, 485. calară 454. calc 693. calescu 540. calohtil 454. calup 360; calină 132, candă 446. cangandă 446, 454 cănim 444. canţi'niva 454, capare 102, captfţăn 540, capuţinu 540. carşă 444, 454. carşi a 446: carşi cu 484. caş 25, 540, casap 360, casetu 540.
castaldu-caştaldu 223, 540. căşti 25, 540, cat 26.
cataxipsescu 454. catifea 360. catîr 360. cau 26. caut 26, cauză 261. ctfîbă 69, 539. c^potină 132. ctfrigă 540. ctfsă 540. că 78. căbile 454. căcăredzu: 755. căciulă 702; căipe 454. călbază-gălbază 702, 746. căldar 486:, Călmăţuî 349. căloari 448, 486. Căluî 349. cănchişdo 445. cănduchişdo 445v cănusescu 454. cănusescu2 454. căpeţea 149,	'
căpeţel 149.	•
căprină 448, 486i căpuşă-703; ;	"
căpiită 703, cărar 487. cărleadze 25:	:
cărlibană 183, cărmescu 540, cărşi di 484, 487. cărşilăke 455. ! cărşilătisescu 455^
căscăndisescu 455, căsoae 688. căstonă 486, căstoriu 486. căşare 448. cătărăsescu 455, cătctfder-cătcoder 540. cătinaru 448, cătină 448. cătun 703. căţîn 448. căţon 486, căltesescu- căltisescu 455, ceafă 704. cegod 540. ceia lume 692. ; Cernădia 350. ceşti' 138. cetărtă 540. che 496, 540. che? 496. chelbe 704, 746, chendră 455. , . chi 540. clii ? 496. chîar 487; chiare 455. chibrit 360. chimin 705. chirixescu 455. chisusescii- 455. chitab 360, cighir 359. cimbru 149,
Cincu 797.;	' •
cinteză 621. cioară 705: cioc 174,- 705. Cîocadia 350.
809
ciocan 705. ciocîrlie 706. ciomag 706. ciop aţi-ciopârţi 706. Cisnădia 350, ciuc 165, 706. ciucă 165, 706. ciucîur 755, ciudes 478. cîuf 706. ciufut 359, ciulesc 165. ciumărat-ciumăresc
-	ciumăr os- cîumur-luesc-cîumurluială 124, 165, ciurnp 707.	■
ciunchi 446. ciung 707; ciupesc- 707,
Cîurică 165,
Ciurilă 165, ciuşcă-ciuşte 153, ciut 707; ciutură 165, 797. cmtători 692, cîr ciob 182. cîrjob 182, cîrlihiiţă 182, cîrlobat 182. cîmeleagă 25. cîrst 13. cîrlesc 690; cîrţăesc' 707. cîstînu .448. cîstînă 448. cît 691, ■ cletsescd^ 540i clocesc 707; d’emaiu 532.	■
cluc^-cluche 540.
coacăză 620, 707. cocioabă 148. cociomeagă 148. cociomeaţă 148, codru 708, cofer-coferiu 105, cola 57, colea 708. comenton (peceneg) 359, comostri 540. concîu 153. concluziea silogismului e o tautologie >265.
concret 259, 273, consonantă 299, conteşa 223. conţat 149. copac-copaciu 708. copil 708. copleşesc 708. corcolesc-cocolesc 708. corhană 376. corist 540. coroagă 183. corobană 183. corobcţ-corobo'ts
540. corp 486. coteîu 709. cotrob 183.	:
cotrog 183. -COihir 756, ; covată 709. Covurluîu 372. crac 709. ■ crăfiţă 25> creer-crier 147. creştet 709,
criel 147. crisnic 541, crişc 709. critică literară 300. Crivadia 350. croz 541. croz de 537; crstitfn 105. crug 541. cu 485. cucîu-cuţu 710. cucură 710, cucuvea-cucumea-cu-cuvae-cucuveîcă
710,	797. cuhtfriţă 541. cuhmă 455. cuituescu 455. culai 483;; culbec 710,
Cumani 350 sqq. cumătră 638.' cumătru 637, 638. cunsenescu 541-cună 448, cunuştusescu 455. curcubău 710, curdurisescu 455. curpăn 710. cursă 711, cu sindu cu pindu 455.	*	- - ■
cus-tirfcl^ 541. cusurin 448, 486. cusurină 448, cutez 711, 797, cuvînt 797, cuvos: 455. : cuzmican 455. dâ 445. dali-dăli 485.
810
dar 486. davescu 533. dălog 117, dărîm 640. dărlog-dîrlog 117, 368.
dărştină-dîrştină 711,
737,	738. dărtoari 486. dăvă^ă 455. de 307, 447. de (conjuncţie) 623. deale 485. . deapir 448, de-a valma 445. declă 541, degeaba 445. deh 711; de iznoavă 445, dela drum 694. delchi-dilchi 485, delmi-delmi că 485. demec 483, demi-dimi 485. dermi 485. deştineît 223. determinant 290 sqq, determinat 290 sqq. de un trtft 535. .. devlet 359. dezgauc 711, dezghîoc 711.. dezvoltare independentă v309. depir 486, dialect 338? sqq. di andă 446. diferenţiarea 277,, 302:
diftongarea în limba albaneză 591.
diftongarea lui e mai nouă decît africatizarea luî c-\-e, i 165.
diftongarea lui e maî nouă decît africatizarea luî g-\-e, i 177. diftongarea luî e (timpul cînd a a-vut loc) 229. discordanţa între membrele psihologice şi cele gramaticale ale pro-, poziţiei 292, disfingu 448. disic 448. dislu 183.	-	.
dijă 541, dimare 455. dimineaţata-dimineaţ-ta-dimineasta 484. dimîndu 448, dip 487,	•.
dip-dipe 444, 455, dirin 640. dirmane 455. .. dirmi 485. . dişă 444, 455, di viu 541. dizmal .448. dizvălesc: 657, dizvursescu 455. dîrstă 711-do 5.37. dobă 711. docle 538;
Dofţana 349, 350. dogodescu 541.
doîescu 541. donche 535. dopel’escu-dopelescu -dopil’escu 541. dopustescu 518,
541............
dosta 483. dotă 541. dotăcnescu 541. ' draştă (albanez) 738. drăstă 712, 737,
738.	. druete 712, dualismu 273, 298, 299, dubas 375.
Dubăsarî 375, duc 693, ducuire 455, dughîană 360. duhtor 541,
Dunăre 349, 350. dupliţă 541. duspel 479,, duţon 479. dvizescu 518, 541, dzbuloî (albanez) 657.	>
dziadite 455, dzîn 448. de 446, 456..
Siafur 456., Si&ăxescu 456, ; Soxăsită 456. ?:;■■ e 446, 538, 541, e- 538.,	.
-ează 620, , ecşighises. 487. ehtrire-ihtril’e 456/ em 485, : empirismu 289. ■
811
emulufie 456, epur 535.
Ernot 349, 350. es 693.
ethnism 251, 252. ethnos 252, 340, eto (bulgar) 717. eufoniea 277. explicare 262. exuâisescu 456. exusie 456.
-ez 620. el'â 211. la 722. fac 693, 797, fac ixiche 456. fac sire 456. fac timbie 456, fanirisescu 456. fară 449. faric 486, fasolă 712. făgăduesc marea cu
sarea 385. Fălciu-Fălciî 375. fărîm.712. fărîmă 712. fermescu 519, 541, fichîure 456. fichîure2 456. fildeş 359,. filşn 467. ; filisescu 456. filologie idealistă 256
sqq-
fitalu 448, 449. fîstîcă 360. fluer 305, 712.	,
fora 444, forţă 265, 285; fotisescu 456.
fromineaţă-fruminea-ţă 456. fudul. 359, fulină 449. furavescu. 533. furigă-furrigă 449, furmaru 541, furnă 486. furnică 122, furau 449. fursatli 456.
Galaţi 373 sqq. Galaţum 374,
Galda 349, 350. galeş 712. gamă 456. gard 712, gata 713. gaură 713. gărăscu 449. găsesc 713. geaba 445. geanăm 13. .
Gepizi 347 sqq. get beget 445. ghilandru 134, ghimpe 713, 745. ghimtuescu 456. ghîoia 444. ghionoae 714. ghiua. 483. ghîuc belea 483. ghiuj 714, ghivrecu 456.
Gilort. 349, 350. giriel 86. gione. 84.
gîudeţe-gîudiţe 154, 449. gîumaate 456. gîunar 449.
gîurgîună 449. gîcesc 714. gîdil 714. gîmbez 643, 714. gîmbosesc 714. gît 84,
gîudescu 449. glodescu 541. gobo 541. gogă 715. goîescu 541. gospă 541.
Gotul 350. govorenie 54L grad 541. grapă 715. grtfd 541.. grtfna 25, gresie 715. grindină 797.. groapă 715. grof 541. grumaz 716. grumur 449. grunz 716. grunedzu 449. gudur 663, guşă 716. guşnes 482. guvă 756,
•fenos 456.
Ţi 539,	.
7inglă 449. yorîa di 446, 456, funos 456, Ţunusos-Ţunsos 456. habar 360. hagiba 444, 456, haîlesliche 457.; halal 359. halca 359.
812
halopescu 541. hamal 35-9. haracîu 359. haram 359. havaiu 359. hazna 360. hămesesc-hămisesc-he-mesesc-hemisesc -hămnesesc-hemni-sesc 716. hărbătu 554. hărgîuescu 457. hărisescu-herăsescu-hi-răsescu 457*. he 541, herră 102. hevri 449. hic 449. hîe 541. hladescu 541. hoh 541. hojmalău 726, hoit 542. homo 542. horyîa 457. hrtfst .25. huche 457.-hudiţă-udiţă >717. hugîude 457. huhurez 620. hut 756. hută 457. hutsescu 542, i liututuîu 717. hvală 98, 542, • liypotaxă 290.
i	446. i-îa 485. îa2 535.:
îa3 717. v :	:
îaco 535.
iară 12, îarădisescu 457, iarădisit 457,
Iaşi 361, 369. iată 717. îate (albanez) 717. iau 693. îtfd 542, îtfdno 535. îtfpină 132. îtfz vină-îffz vine 132. ibanloc 12, ic 486, ică 486. • ichişdo 457, icu 485.. ic 483. idvaî 483. idvam 483. îe 496.
-ie 70.
îedescu 542. ' ' ■ îel 542. îerdineru 542. îexiyisire 457. iftiră- 457. iii 485,	-
ilîachim 444, 446, 457.	;
ilif^ărisescu-ilif^-iri-sescu 457. ilîumae 457. iliz 483. ’ :
-ile 70. .o imaginaţie 263. imboâisescu 457. imiredzu 457. important 291, imu 539. v: inadvertenţe filologice 213.
inducţieă 261. îo 82. îoc 483, irată 457, irată2 457. irinipsescu 457. irosesc 186, isafe 457.' ispate 458. ista 61,
istestfoslofţi 458. isticli 483. istina 483, istorie literară 300, istum 483. itipasă 458. itizae 458. iţîesc 718. îuchişdo 445, îur 535.
îurbu 109,526,542, îurnecă 458. îurtusescu 458, îuşto 535, îuţido 445, îuvecoder 538. ixiche 458, izmete. 458, • î (articularea luî) 4 sqq.
î (albanez) 590, î (în limba araucană) 255.	■
î. (în- limba spaniolă din Chile) 255, îmbiu-înghiu 718. înăcresc 797, mca\ez' 718. îngăîm 718. t T înghit 718,	■>;:."v.
înpreajma 446,
'813.
înpr otiva- înp otr iva 446.
înprumut şi moştenire la spiritul limbii 295, 296. înprumutul 306 sqq. înrudirea limbilor 339 sqq.. însor 797/ întopsicat 173. înţep 718. învălesc 657. jâlic 537. jaloştescu 542. jăles 478. ' jelescu 519, 542. jumătate. 718. J jumulesc 719. jupesc-jupuesc 719. jupîn 15. ka 537. lac 458. îaî 719. laiu 690, 744, lală 756, lamit'449. largo 535. las 694.
latravescu 533. , lat)-os 458.	,!
Lautverschiebung germană 281. lautwandel ,267 sqq, lăfăesc 719, lăsatul de carne 797 ltfsrio .542. lăi)-ăsescu. "458. tj, leagăn 719. lege 261, 294.-: ,, lehaesc. 719. lelic 756, i w
leş 719. leurdă 719. lexuire 458. lighean 360, 720 lilice 757. limba autohtonă faţă de limba înprumutată 303 sqq. limbă 338 sqq, limbă şi dialect 565 sqq.
limbi centum 785. limbi satem 761, 785/ lişntfc .542^ logica 260 sqq.,
265.,
Lopadia 350. lopă 542.
Iostun 720. lot 542.
Lotru 349, 350. lud 458.; luntre 797, luşnac 487. . lutruŢie 458i. v ma 485j 538, macăcu 92. magari 535.	,	;
magar se 538, magiun 360/. mahala 360. maî întîîu 694. maimuţă 360. mal. 720. ■••• malarii ente 536, ■542.: maltu '.458, C .; manadură 542. mane 536.
Mara 349, 350.
mare 720. maţe 797, mazăre 720, 745. mtfgo 542. mţrnche nego 538. măda 485. mădee 458. măgar 721. măgură 114, 721. mahana-mahanau • 458. mai 722. mănăstire 78. măralu 757, mărar 774. mărăcine 722. măre 722. mărgean 360.	-
măriţescu 449. . mărtvu 554. mărvitsă 542, 554. măştăkonem (albanez) 648. mătur 114. mătură 114, mbalţ 486, mbar 99. mbi-8-aru 458, mbo5u 458. mbuSuescu 458> mbuloî-mbloî (albanez) 100, 657. medean 360; mediul ambiant 387f 388.	/
Megleniţî 345 sqq. melc 723. mendre 723, / :-merdu 449.	•	■	/
merindiţă! 542. mes 449, 486.
814
meteahnă 148. mi 485, mide. 458, miercuri .65. mighîu 485. miju 542, milor 744. mirno 536. minune 106, 310. miraşigi 458. mire 121, 377, 378,
723. mirina 132. mirindz 51,158, 486,
663, mirişte 132, miscescu 542. misescu .520, 542. mistreţ 723. mîuhîurlidisescu 458. mizia 444. mînie 647. -mînz 621, 723, mînzat 723. mlaştină 724. mnavă 119, 542. moaşă 724,
Mocan 360. moîa 496, 542,. molid-molidv-molift
724.
morebit 535, 536,
542.	.
mostra 449. moş 724, moşteăn 72,4. moştenesc-724.,;. motsescu 542.
Moţi 344, 346. moînista 484.	-
montizăta 484.
Mueriş 349, 350. Mueruş 349, 350. mugur 114, 724, mujdinedzu 459. mulcom 445, mulescu 526, muliner 542. mulu 449. mulă (albanez) 663 munafic 459. munaficliche 459. muncavescu 533, inund tfnte 542. mundă 449, 450. munduirră 103, mundză 449, 450, munîesescu-munie-sescu 542. muntescu 542, muntur 486, murade 459, murdar 360.
Mureş 349, 350. murg 725. murnu 450. musai 445. muşafere-muşavere 459, v muşcoîu 725., . muzică de pisici 308. na 537, 725. nabeaîi 479. nadanlăche 459. na desno 536. nadiescu 542. nafile 444, 459, 483, 487, naht 360. a . nai prve 536, 542 namăhonc 479..
namesto de 537,
542. nană 725,
na opcu 483. naoru-noor 459, napcom- napcon-nap-cum-napconta-nap-cunta 483, napooişaluî-năpuăi-
şaluî 459. napu 444, naramziu 360, naspored 537, 542. nauou 459, naxu 459, nfl'zat 536. năhuset 459, năiarcă-nearcă 450. năpîrcă. 726, năsăhâte-năsihate.
459, ncîoamir-nciomir 124, n cot 444. nculos 459. ndonăse (albanez)
622,
nduchescu 459.	:
neam 340. nebogu 542.	■
neca 538. necarghescu 543, negnescu-negnescu
543. nego 538. neimportant 29 L neiti 483. nejarescu 520,, 543. nelojescu 543, ■ nemrescu 520, nemurescu 520,543.
815
nemurescu2 543. nepescu 543. nepovidescu 543. nepravescu 543. neputescu 543. nerăntsescu 543. nerăstescu 543. nesemiru 520, 530. neştăvescu 26, 543, netignescu 543. netotsescu 543. netsinescu 543. ngarkoi (albanez) 100, 644.
ngatăr-ngătăr 459. ngăsăescu 459. nghise 459. nghitor 459. nghiuluire 459. niaxe 459. nicacor 536, 543. nicacov 543. nichisescu 459-460. Tiîccum 483; nigdar 536. nimeni 797. ninge 797. niprăxit 460. ni tam ni sam 445. :niznai 445, nohot 360. noian 726. noră 82,
nosifă-nositse 496, 543, notescu 543. noţiune 265. ntric 450. ntruxescu 460, mţes 450.
.nuib 109, 486.
numai cît 694. nun (albanez) 649. nur 360. nuşte 543. nicură 486. nişuredzu 460. nivă 543. o 537. oare 625. oarfîn 450. obăidescu- obidescu
520,	543. oblast 543. oblatescu 543. obuschescu 543. ocenaş 543. oceşescu 543. ocoli de 537. odcupescu 543. odîrnescu-odrnescu 13, 544. odpisescu 544. odvam 483. ogrebescu 544,. ■ Olt 349, 350. omîa 444, 460. omoţescu 544. ontrat 536. ontrat2 536. ontrăt 536, ontrat2 536, opacu 483. opescu 544. opet 536, 544. o podne 536, opucu 484. orca 450.. ori 625.	-
originea formei de genitiv-dativ singulare dela decli-
narea numelor feminine 93. orşinic-urşinic 106, 114.
ortoman 362, 726. osedlescu 544. otărescu 520. otchinescu 526, otpravescu 530,
544.
otpravl’escu 530,544 otsistescu 544. ova 544. ovijitescu 544. ozdravescu 544. pa 538, 544. pac 536, 538. palatalizarea explozivelor guturale
584. pală 726. pap 450. para 444, 460; parataxă 290, pascavescu 533. Pascu 798. pat 726.	-
patricus 460, pazuhcr 544.	-
păcură 385. păl’ur 450, pămînt 797, păndixescu 460, pănucfe 450, păpălugă-păpărudă 726,	' -
pără 484. păroună 444, 460, părtăciune 450, păstrez 726, păstură 727,
w
oip
pătună 450. pece 385,
Pecenegi 350 sqq, pedeset 544. penchîu-pinchîu 727. penură 451. pepene 774,
Pereschiv .376;, perşonă 223, 544. peruzea 360. petec 728. petică 727. petrec 694, petseriiîe 544, : peturină 132, 544. piaţer-piatser 544. piculu 451-picunu 451, piduriţă 486,. , pirifănil’e 460, pişarolu 544. pişira 484. pişmane 460. piştescu 526. pitumine 460, pînar 451, pîrău 77, .729-pîrghie 36, 650, pîrlâcîu 729.	,
pîrleală 729, pîrlesc 729. plaîu 729. planu 460. , plecnescu 532,; 544, ploae 82,■ 207, 210. plouă 82. plucusescu 460,:
.po ;538, .	,/
pobereşcu 544,:: pociu 76, ; pocivescu 520,;.544.
pocle 536, 538,
544...
pocosescu 526, 544, poezie 263, pogledescu 520,
544, pogodescu 544, pogovorescu 544, poîmpînista 484, polegu 530, poli 460, pol’ubescu 545. pomincuescu 545, pomislescu 526-,
545,:	, pomişescu 545, pomolescu 545, , po notsi 536, popadescu 545, poredescu 545, portuneru 545, posadescu 521,
, posăl 545. posemiru 530, posomorăsc 620. pospuru. 531, 545. pot 692.. : , potarescu 545, pot(rfu. 531. potărghescu 521, potenjescu 545. potle 536, potle tse 538, . pot'orcu 5.3.1, 545. potreşescu 545;, potribescu 545. potsiru 53.1:, 5.45-. potucescu-potutsescu
545. poutsidu 531.
■povară .76,
pozaconescu 545, pozovescii 545. praemissa maior , 261. praemissa minor
261.	. .. prasişionu-sprasişio-nu 545. prdiţa 545, prăîes 478; prăînes 478. prămătico 460, prea 445. preaş 756. p.rebiîescu 522, 545. predicat 291. predicdniţă 545,;: preîdut 545.	!	■
prejudiţîul că ă, î ar fi sunete reduse
588.
premîndă 148.	,
pre pir cole .545, pretutindenea 33. pre vişe 536.	?
priamnu 479. pric 536. pricepere 262, pricopescu 521,
545,	■
pricur 480, 486, prijăles 478, . : prim 486, pringă;546. : prinotsescu 546. printorn 480. prinuntescu 546,, priplivescu 546. priscocescu 546. . prisvitlă 546. priştet ;142,.	0>.
817
pritischescu 546, pritorn 480, pritsundescu 546, probescu 546, proîau 478, prominescu 521, 546, prommm, 124, pront 546, propino 546, propio 546. proritescu 546, prosefhie-prusifhie
460.	,
prospescu 546, proştescu 521. protignescu 546. proţop-pruţop 480, prucasC; 480, , prucpnt 480; prucur 480, prumiroses 480, pseudoştiinţă 567, pucat 479, puduriţă 451, pumarot-pumărot 12, 85,
puniripsescu 460, punirou > 460; ■ pupăză 620, 730, pupu 451, purtavescu 533, puşcă 451, 486, pust 546; pute 444, puti 546. putină. 152, putorn 479, . putrec 479. puved 479, ’ racă-rtfcwă 546;v rara 661.
ramură 661. rangu 546, rano-rtfno 536, raport (greutatea de a pricepe ce-î a-ceîa raportul) 258, raportul de determinant 268. raportul de determinat 268. raportul de sinteză a cunoştinţiî 268. raporturi (firea lor) 258 sqq. rasă .340,
rasă romanică 295, raţă 730, . razăm-razim 730. rtfda-rtfdo 536. rămîn °694. răpos 28. răsăritoare 797; răstărzescu-restărzes-cu-răstrzescu-res-trjescu 521, 546. răstrzescu2 26, răstutsescu ^*46, răzăş 378, 379> re 546, regulescu 546, religie 263, reschinescu 539,546 rescfidavescu 533, rescopescu-rezscopes-
cu.521, 546,547 restegnescu 546, restsepescu 546, retorică 300.	!.
revent 360.: . rezdrenescu. 546, rezgîrriescu-rezgrne-
scu 547,. rezîezdescu 547. rezronescu 547, rezvelescu 547. rşnche-renfe 547. rigeageadzî 460; ritescu 547. ritmu 277, rîmf-rîmpf-remf 731. rînză 731,
Romînî de a stînga Dunării pănă la anul 1239,. 358. roşcatescu 521, . rucuescu 460, 757, rumanez 132, 547, rupă 538, rusaliî 732, rutesu 109,, sabailea 484, sabur 360, sadi 484, saidisescu 460. sal 484, saldi 484./ salim 460,. samo 536, sam tam 445. san 539. sanchi 445. sar-saiu 105. săram 360, sar în ochi 308. sat 642,	.	:,
savâ-şavâ 547,; . Săbăoanî 369, săclete 460, săftiăn ,360.;; . r, săin-451.;	.	_	■
săldi 484, .L săr 16, 539.
52
818
sărac 732, sărcl’edzu 451. să va :că 622. scachescu 521, 547, scapăr 732. scapăt 640. sctrlin-scfllini 547. schiţescu 547. sclavus 681. scoare 682. scol’ 548. scop 261. scot 797, scriitură 92. scrină-scrine 92. scrozi 536, 547, scrozi de 538, 547, scrum 732, scuhescu 547, scupa 536, scutuăisescu 460. scutur 797. searta 484. secuenţiele 547. sefte 460. senotsi 536, 547. se nu 538. setescu 547. senă 487. serata 484. sîaca 467, sfită 222. sfites 222. sibep 148. • siculă 460. siguro 547. siloyisescu 460, silogism 260, 261, simbete 148, 461. sinco 547. sinSonă’461.
singile 461. sinhisescu 461. sinifre 461, sinteza cunoştinţiî 290, sipescu 547, sire 461, sirmă 13.
sisteme filosofice264 sîmăn 13, 51, sîmbure 114, 733. sînt (verb) 85. sînzăriiî 209; slaghescu 547. sltfmniţe 547. slojnic 484, smăcnescu 547. smirom 536. smiron 536. smîntînă 15, 16. snazescu 547, soare apune 693, soare răsare 693. societate 340. sofra 360. soîtar 461. :
Sorea 349, 350. sosesc 733. souă 76, spfls 547. spărtă 548, spelâvescu 534, spensescu 526, spes 451, spetează 620, speţescu-spetsescu
52i,	548, spîanza (dalmat) 621 spîendza (veneţian) 621. -spiîe 92, 548.
spiritul limbiî 293, 294. spisescu 548, spîn 14, 16, 733, spînz 621. spîrtiţă 13, 548, sprajnescu-spraznes-' cu 530, 548. sprajnivescu-spraşni-vescu-spraznives-cu 530, 548. sprasişionu 548. sprem 451, sprescu 548, sprigîur 451, 486, sprijin 128, sprima 446, 461, sprima ţi 446, 461. sprobudescu 548. sprocălnescu-sprocl-nescu 111, 548. sprosescu 548, sprosişie 548, sprună 451. spruză 486. spuravescu 521, 534, v Stammbaumtheorie 340 sqq.' stanescu 548, ■ starits 548, Statul-palmă Barba -cot 709, stăpîn 14, 16, 451, 733, '.oi stăpuescu-. 14, 451, stărvesc .734, : . stepsu 108. sterezat 177. ; sterp 736, 737. stil 300. o
819
stilistică 300, 301. stingi e 178. stirigit 178, stînă 15, 16, 734, stotină 548,
.straiţă 734, 737. strepede 734; stringl’e 452, strîocl'u 452. strop 452. strungă 735, stsiit-stsut (albanez)' 654.
•stucescu 548. stur 452, 664; subiect 291. substanţă 265. Suceava 3691 sud 548. sug 797. suhotă 548. suil’edz 452. sultan 360. suraţă 461-. suret 360; surin 452,! 486-, surlă 360;
:susaiu 735, susan 735, susuîîr 46 î, sutăl 548, sutlă 548, svtft’e 496, 548, sveţ 548.	■
svitltfvină: 548; svitlescu 548. svuârte 452. : şait 461. şar 452.
şară:,452i;;!^;' G'-!fv :ş(?vă 223.	?
şăniete 461, şcaţulă 548, şcăl’chiceat 461, şcl’emur 452; şcl’ifur 4521 şdimuredzu 452!. şcută 548. şeghescu 548; şepu 548; şetescu 521, 549, şichire 484; şiromtfşchi' 549, şîuchîur 487, ş-Ias 447. şmocvă 549, şnidtfr 549. şopîrlă 735. şopot 549. şpil’e 549; şpotescu 549, şpuluescu 461:, 757. şpuştescu 98) 521, 549. şttfîe 549. şttft 549, şteşi 549. ştiră-stiră 736. ştivescu 527, 534. ştsolescu 143> 530, 549.
ştsofnescu 143,530, ' 549. ştupă 549; ştiil (albanez) 664. şubito 536, şupffl' 549. şuşuescu 461.	*
şut 707/ 737; tacmă 461.	”
laistră:-73^/ tamacKîarlpc 487.
taman 360, 484, Tamaşi 369. ; tamăhchîărlăclie 461. tambură 360. tam-tamam 484; tari 486,
tavabe-tavabie 461, taviol 549. tambură- tffmburu 549. taţi 25. tărgffdbă 549.
Tăut 77;
Tecucîu 370- sqq. telal- 360. telova 549; tem 694-, tendinţă 294. termin 549; tersene 444. teşco 536, texiusescu 461. tştă 549. tibie 461. tibie2 461. ticlife 461. tigră 549; timbie 461-. timpul cînd au luat naştere limbile romanice 256. tîrbiete 461.. tirbietlkt. 462. -tirizie 360. ;	;
tislim 484. tits 549. tits de 538, tînd 797, 1 ' tînjescu 13-,	i,;
tîrgovina '5491 tîrlescu-tărlescu 13,
820
554. tîrlescu2 549. tîrz 554. toacă 737, toană 74. . toapsic 173. . tocescu 549, tocmai 445, tofnescu 522, 549, tokă (albanez) 737, topsicat 173. tot aşa 694, totsescu 549, tr 105,
tradimenat 549, traistă-traistră 737. Trajanus 210. trăgnes 482. trşbtf 549; triŢiauă 452. trisalu 462, .trmanescu 549, : Trotuş 369, trupuescu 462, tsa 536, o tse-codtfr 549, tsurbă 549, tu 536, 550, ; tucu 484, ,485. . tudi 536, 550, tul 452,
lumats (albanez) .678, tumbă 452, 486. tu ondi 444, 462. tureac-tureatcă 738. tures 108, î turtă 11..: .	:	m
Mo 496, ,	r;.
ţalpă-salpă 755. -ţap 738,-797,. ţapă 718, 738,
ţarc 691, 738, ţaţe 496. ţeaţire 452. ţetărtăle 550, ţiclău 738, ţinut 797, ţipă 738, ţiritonu 126, ţiva-godea 467, ţîţă 739. ţotu 550. ţucăr(Zntsi 550. ■S-ărăsescu 462. ■O-umă 462. ud 797. udisescu 462. udiseţă 462. udrescu 550, udvai 484, ugules 480. ugure 452. uin 452.
■uişdes 471, ulemale 360, uluc 739, umărps 13, undălăcă .462, unde 691, ; untrtft 536, uoxrurră 462, urac 462, V uraciu 487. . mă 550. urdă 739/: ., j urdin 452, 486. . uredescu 550.
Urez 632. Urlui:349.; urmă 740^/ .oj i uroi (albanez) 632. uruloye 462; , :
usnajescu 550. ustrighescu-ustrigres-cu 550, uşescu 550, utre 452, uzdescu 530,
Uzi 350, 35L vaet 740,
vaet (albanez) 740, val 657,
vală (albanez) 657. vantescu 550, , vare- 625, varinge, 446, 462, Vaslui-Vasluiu 349, 372, vatăm 740,	;	i
vatră 741. vtfl’e 536, vtfvic 536, văcot 12. văi 346, văr 550, vătănie 462. : veare 452, vecă' 447, : ; veceră 550/;	.	..
vechi 536.	;.
vechi2 536,* vechi-vichi.,484. veştit 223.	, ,
vets 536,. ; vicăieş 478. vi chim 484;; vicnes 478; r , vicut 487.	:	/ji.-
viezure î 14, 307^ 741, 744.;	;;
vifor 550. /; ; vijită-vizită 550^ viju 550. ;î-
k.
821
vindavescu 534. vinicer 693. vir 550. viravescu 527. virviredzu 452, visescu 550. vitalism 256. vită 741. vizitescu 550. vîr 741. vîrcă 741.
vîrde-vărde 13, 538. vîrtu 13. vltfs 550,
voameră-vomeră 452,
664,	665. vocală 299. voinţa în constituirea limbii 302, 303. voîu 111. vom 452, 486. vreda 536.
'vvardiie 550. Wellentheorie 340 sqq. za 741. za-ztf 538. zabucur 481. zacaş 742. zaciudes 478. zacon 550, zad-zada 536, 550, zadinzur 481, zaiedno 537, 550. zalag 481.
zalic-zalic 537, zamişcu-zamiccu 481, zar 462, zaraf 360.
Zarand 346, zară 742,
zarebărntftsele 550, zarom 481, zarup 481, zasuflu 481. zatrşmur 482. zazburos 482, zaino 537,
-ză 305. zăcaş 74.2, zăcaş2 742. zăcaţ 481, zădnescu 550. zădormu-zedormu 531.
zăfarecu 531, 550, zăgîrnescu-zegîrnes-cu 13, zăuît 478, zbier 143, 742, zdrfl'vl'e 550, zdrudescu 462, zdrudit 462, 757. zebiiescu 522, 550, zeceavlescu 551. zecl'idavescu 534, zecl'idu-zăclidu 532, zecopelescu 551, zehihizdescu 551,
zeigrescu 551, zelezăn 551. zemahnescu-zemăh-nescu 551. zemerescu 523,551. zepalescu 551. zepuşescu 551, zepuştescu 551, zerenescu 539, 551, zesnescu 551. zeuzdescu 530, 551, zezidescu 551. zezovescu 551. zgău 742, zgrabescu 551, zgură 682. zie 462, zitimă 462, zîrna 13. zlamene 550. zmîntînă 15, zmoatic 452, zna 551, znasescu 551, znenavidescu 551, znoit 452, znuescu 452, znuită 453, zobelescu 551. zrampighescu 532. zuzurire 462. zuzurit 462. zvezescu 551. zvonffru 551.
CUPRINSUL VOLUMULUI II
Pagina;
Partea TI, Ce spune limba romînă ,	,	3-
Capitcflul XI.: Istoriea sunetelor limbii romîne ,	.	3-—.224
§ 235, Feliurî de a.	,	,	.	,	.	3-^4
§ 236. Firea luî â şi a luî î	4—14.
Nota, Recensiea lucrării luî Joşii Popovici, Fiziologica vocalelor romîneşti ă şi f ....	.	.	4—10
§ 237.	a	.	.	.	...	.	.	14-36
§ 238,	e	.	.	.	.	.	.	.	36-61
§ 239.	i	-	:	.	.<	.	.	.	.	61-73
§ 240,	o	.	. :	.	..	.	.	73-81
§ 241. «	-	...	.	. >81—91
§ 242.	ă, î ,,	.	.	.	v	.	91—101
§ 243.	r	.	.	■	...	.	;	101—110
§ 244, /.	 ..................	.	.	.	; 110-119
§ 245, m . :	.	. . > ..	.	.	119-124
§ 246. n	i	-124—137
§ 247. p :	.	.	:	:	.	.	.	137-143
§ 248. b ^ i ■-.<...............	.	.	143—148
§ 249,? v- :	>	...	.	.	148-156
§ 250,	d	'	. :	,	.156^165
§ 251,	c	,	,	.	.	,	,	;	165—176
§ ,252, q ,	.	.	.................176-177
§ 253. g	.	.	.	-	.	.	,	177—184
§ 254. ?>■	. ■■■ ..	.	184-187
§ 255. v	,	i .	.187—204
Nota. Originea formelor de viitor şi de optativ ale.
> dialectului istroromîn ,	.	.	,	.	,201—204
§ 256.	j	.	.,204-
§ 257. h ,	.	. ..■.	.210-
§ 258.	S	--.V,.	. 213-i
§ 259. dz moştenit , .jr',	:	"	,	224
§ 260, Consonante finale	Vi	,	, 224
Capitolul XIL învăţăminte trase din istoriea sunetelor . limbii	romîne pentru originea Romînilor .	. 225—407
§ 261. Fenomene anteromîneştî .	,	.	.225
§ 262, Observaţii asupra lor ...	225—230
§ 263, Fenomene care au loc numai la elemente băştinaşe în toate dialectele .	,	.	.	230—231
823
Pagina
§ 264. Observaţii asupra lor	.	.	.	231—236
Nota, Ce se înţelege prin romînă primitivă . 233—236 § 265. Fenomene care au loc numai la elemente băştinaşe, însă nu în toate dialectele, orî nu la fel în toate dialectele ...... 236—237
§ 266. Observaţii asupra lor .... 237—240
§ 267, Fenomene care au loc în toate dialectele . 240—242 § 268. Observaţii asupra lor	.	.	. 242—314
Nota, Baza de articulaţie şi baza psihologică-—Fi-lologiea idealistă, Recensiea a două din lucrările luî Karl Vossler,—Influinţă limbiî autohtone asupra limbiî nouă adoptate.—înprumutul orî amestecul vorbirilor, aşa numitul moment sociologic . 245—309 § 269. Fenomene la care avem a face cu asămănărî parţiale, orî între două dialecte cu excluderea celuî de al treilea, orî între un dialect şi porţiuni din altul, orî între porţiuni de dialecte, . 314—321 § 270. Observaţii asupra lor	.	.	. 321—325
§ 271. Fenomene la care avem a face cu caractere specifice fiecărui dialect a parte ori cu caractere specifice uneî porţiuni dintr-un dialect .	.	325—330
§ 272, Observaţii asupra lor	.	.	330—338
§ 273, Deosebirea dintre limbă şi dialect. Chipul cum se desfac dialecte şi limbî deosebite dintr-o limbă primitivă unică oarecare. Legătura dintre limba, societate şi rasă. Cum se poate proba rasa prin limbă. Aşa numitele dialecte dacoromîn, macedoromîn, istroromîn sînt dialecte orî limbi? . 338—383 Nota, Eventual amestec al poporului romîn primitiv cu diferite neamuri de oameni altele şi eventuale rămăşiţi dela acele neamuri de oameni (Slavi, vechi Germani, Pecenegi, Cumani) în limba romînească şi în toponimiea romînească .	.	. 343—379
§ 274. Constatări pe baza faptelor expuse la paragrafele 261-273„	.	.	.	.	.383-404
§ 275, învăţăturile, pe care ni le dă limba romînească prin sunetele ei asupra istoriei poporului romînesc din timpurile originii acestui popor . 404—407 Capitolele XIII, XIV, XV. Din istoriea formelor gramaticale şi a cuvintelor limbii romîne	.	. 407—555
824
Pagina
Capitolul XIII, Macedoromîn fără meglenit § 276. Forme nominale .	.
§ 277, Forme pronominale .	.
§	278,	Forme verbale	.	.	•
§	279,	Adverb	.
§	280,	Prepoziţii	.	.	.	•
§	281,	Conjuncţii	.
§ 282, Cuvinte.........................
§ 283, Poziţiea cuvintelor .
. 407-464 . 407-413 . 413-414 . 414-443 . 444-446 . 446
. 446-447 . 447—462 . 462-463
§ 284, Influinţă din partea limbilor străine asupra
sunetelor .	.	.	.	.	.	.	463—464
Capitolul XIV, Meglenit	.	.	.	.	464—489
§ 285, Forme nominale	.■■■■•■	■	.	.	464—467
§ 286, Forme pronominale	.	467
§ 287, Forme verbale .	■	.	.	467—482
§ 288. Adverb .................	•	.	•	482—484
§ 289, Prepoziţii .	.	.	.	.	. 484—485
§ 290, Conjuncţii .	.............	.	.	485
§ 291, Cuvinte	..	.	.	.485—487
§ 292, Poziţiea cuvintelor	.	.	.	.	. 487—488
§ 293, Influinţă din partea limbii slave asupra sunetelor .	.	,	.	.	.	.	;488—489
Capitolul XV, Istroromîn .	..	.	.	490—555
§ 294, Forme nominale ! . ■	■	.	.	.	490—496
§ 295, Forme pronominale .	.	.	.	496—497
§ 296, Forme verbale .	.	-	. -	.	497—535
§ 297, Adverb .	.	.	.	.	535—537
§ 298, Prepoziţii	.	.	.	.	537—538
§ 299, Conjuncţii .	.	.	.	538
§ 300, Cuvinte .	.	.	.	:	.	.	538—551
§ 301, Poziţiea cuvintelor ..	.	>. i . 551—553
§ 302, Influinţă din partea. limbii croate asupra sunetelor .	.	■	.	.	i.	>	.	.	553—554
§ 303, In istroromîn se amestecă cu limba romîneas-
că membre de propoziţii şi propoziţii întregi croate 554—555 Capitolul XVI. învăţăminte trase din. istoriea formelor ; '
Imhiî romîne pentru: originea; Romînilor ;	.	.< 555-^-570
§ ' 30’î. Fenomene - la : care dezvoltarea limbii romîneştîS 'w-:-S-a făcut fără: influinţă din:partea Iimibilor;străine' 555 §:.305, Observaţii asupra lor. .; / . .\i..	. 555—558
825
.	-	*	Pagina
:§ 306. Fenomene la care dezvoltarea limbii romîneştî s-a făcut prin influinţă din partea limbilor străine 559 :§ 307. Observaţii asupra lor .	.	.	.	559—564
§ 308. învăţături trase din faptele expuse sub paragrafele 304—307 .	.	...	.	.	.564—567
§ 309. Constatări din punct4 de videre al arhaismului fenomenelor .	.	.	.	.	.567—569
§ 310, învăţăturile, pe care rii le dă limba romîneas-. că prin formele şi cuvintele eî asupra istoriei poporului romîn din timpul originii acestui popor	.	569—570
Partea III, Ce spune limba albaneză r .	.	571—802
O listă de scurtări şi cîteva observaţii ortografice . 571—574 Capitolul XVIL Asămănărî şi deosebiri între limba romînă	şi cea albaneză .	.	V	.	.	575—761
§ 311, Asămănărî fonetice : ;	.	.	575—581
§ 312. Cum se pot explica asămănările acestea . 581—586 §	313,	Concluzii geografice	.	.	.	.	586—587
§ 314. Deosebiri fonetice .	.	.	.	587—596
§	315, Asămănărî morfologice şi sintactice .	.	596—626
§	316, Cum se pot explica asămănările acestea	.	626—629
§	317,	Concluzii geografice	.	V	;	.	629
§ 318, Deosebiri morfologice şi sintactice .	. 629—630
Nota. Deosebiri psihice între Romînî şi Albanejî 629—630 §§ 319-335, Asămănărî şi deosebiri lexice .	. 631—761
§ 319, Cuvinte latineşti orî latineşti populare, pe Care :
le posed în comun limbile romînă şi albaneză ; 631—658 § 320. Cuvinte romîne şi albaneze, care âu numai
etyma latineşti înrudite .	.	.	.	.	658—662
§ 321. Care dintre cuvintele romîneştî de sub §§319,
320 se găsesc	numaî în dacoromîn .	.	.	662
§ 322. Cuvinte latineşti şi latineşti populare, pe care
le posed în comun limba albaneză şi dialectul ma- " cedoromîn, dar	care lipsesc în dacoromîn	•	•	662—665
§ 323; Cuvinte latineşti orî latineşti populare, care se găsesc în limba albânezăj; dâr lipsesc limbii ro- -
mîneşti - .	• • :i . " ;.	.	.	665—676
§ 324. Care cuvinte latineşti orî latineşti populare, din cele ■ care se găsesc în dialectul dacoromîn şi în limba albaneză, lipsesc celorlalte limbi romanice 676—677 § 325. Materialul de sub §§ 319—324 este sufici- ;
826
Pagina
ent, pentrucă pe baza lui sa poată cineva trage concluzii .	;	.....	. ;	•	•	.	677—678
§	326. Constatări	cu	privire	la număr,	la sunet, la
înţeles, la înprumut	dintr-o	limbă în	ceîalaltă, pe
baza materialului de sub .§§ 319—324	.	.	678—691
§	327, Alunecări	de	înţeles	analoage,	care au loc
;la cuvinte, nu	de	origine	latină, romîneştî de o
parte, albaneze de altă parte	.	.	. 691—694
§ 328, Cuvinte nu de . origine latină, pe care Ie au
comune limbile romînă şi albaneză	.	.	. 694—743
§ 329,■, Clasificarea materialului de sub § 328	. . 743—749
Nota, Greutatea de, a hotărî că cuvintele ar fi... băştinaşe ori: |că ar fi înprumutate dintr-o limbă în •ceîalaltă, şi inanitatea corespondenţelor de sunete 'dintre limbile romînă şi albaneză constatate pe baza . omor ^precipitate hotărîri; • ; ;	jr;».;	744—746
§ 330, Cuvintele din grupurile de sub-§ 329 care există şi în celelalte dialecte romîneştî, nu numai în dacoromîn . .	.	.	‘	.	r	.	749—752
, 331; Rezultate, din punct de videre al obîrşieî şi al înprumutului dintr-o limbă în ceîalaltă, căpătate din inspecţiea grupurilor, de ;sub § 329	.	752—757
-Notai Observaţii asupra înprumuturilor -de cuvinte din romînă în albaneza şi din; albaneza în romînă, i de care vorbeşte Capidan j în Raporturile, albano-ro- ;
-	mîne^ Dacoromania II - -z..- • ,	■	.' 754—757
§ 332, Raportul dintre numărul cuvintelor înprumu-tate şi alte înprumuturî pe care le-ar putea face o limbă dela altă limbă .	..	.	757—758
§ 333. Cum se pot explica asămănările (pe terenul lexical dintreiimba.;rpmînă,şi ceaalbaneză, şi ce valoare pot - aveâ^jj&erile '>învă|^ori^upia-;:.aşămăr-. • nărilor acestora, dacă şe ţine socoteală de raportul stabilit la § 332 .	•	.	758—760
§ 334, Neţemeîniciea-unor îpreşupuşe iînprumuturî pe ; terenul morfologic şi sintactic, pe' care le-ar fi ; , făcut limba romînă din limbile; albaneză, greacă, slavă neobulgară şi. uraloaltaică a Bulgarilor _ > . 760—761 $ 335/Concluziile. ;care şe ^pot -trage / dihi întreaga- , discuţie ; asupra jmateriialului lexical cu i privire la;
827
Pagina
legăturile etnice şi istorice dintre poporul romîn şi cel albanez .	,	.	.	.	.	761
Capitolul XVIII. Cine sînt Albanejiî ? .	.	.	761—802
§ 336. La ce grup de limbî indogermane aparţine limba albaneză .	.	.	.	.	.	761—762
§ 337. Influinţă limbiî -latine asupra Jimbiî^albaneze 762—7:63 § 338, Timpul cînd a încetat influinţă linibiî latine
asupra limbii albaneze	.	^	.	.	763—767
§ 339. Raportul din punct de videre al romanizării
dintre popoarele romîn, dalmat şi albanez .	.	768—770
§ 340. Concluzii geografice şi istorice asupra Alba-
nejilor trase din gradul lor de romanizare . 770—771 § 341, Presupuneri asupra originii Albânejilor s-au făcut, unele pe nimic bazate, îar altele bazate,pe ceva 771 . ;
§ 342, Albanejiî ocupă un teritoriu |pe care aii trăit
Illyrî, eî ar fi deci Illyrî şi limba lor ar fi illyră 771—773 § 343, Combaterea părerii de sub § 342	.	.	773—777
§ 344. Există asămănărî de cuvinte între limba albaneză şi limbile illyră şi thracă; .	. .	.	.	777—784
§ 345, Asămănările dela § 344, macarcă .problematice de cele mai multe ori, nu se pot contesta . 784—785 § 346. Presupuneri asupra originii Albânejilor bazate
pe asămănările dela § 344. Netemeîniciea lor . 785—788 § 347, Cum s-ar putea constata eventuale asămănărî
de sunete între limba albaneză .şi cea illyră .	.	789—791
§ 348. Asămănărî şi deosebiri de sunete; care s-ar constata din inscripţiile messapice între limba mes-sapică şi cea albaneză ;	.	.	\	791
■ § 349. In ce raport se găsesc din punct de videre al sunetelor limbile romînă şi albaneză cu limbile romanice din grupurile apenino-balcanic şi illyrp-romanic 791 —796 § 350, In ce raport se găsesc din punct de videre al cuvintelor limbile romînă şi albaneză cu limbile ro- , manice din grupurile apenino-balcanic şi illyro-romanic 796—798 § 351. Albanejiî sînt Pannoni .	;	.	.	799—801
§ 352, De unde vine numele Arbăr, pe care şi-l ' dau Albanejiî din Grecia şi din Italia -■ :	.	801—802
Adaos la bibliografie .	•	-	■	:	•	803—805
Indice .	.	.	-	-	.	„	•	805—821
GREŞELI
Să se vadă explicările dela volumul I pag, 885,
30, r, s, 17, > — <
32, r, j, 8, Meglenoromîniî — Melenoromîniî 49, r, j. 2, ţeără). — ţeără.
90,	r. j, 9. O accentuat şi neaccentuat — o accentuat
91,	r, s, 21/ ^moăfă — moără 91, r, s, 22, *gindă — gîndă 94, r. s. 13, babeî) — babei
104, r, s, 17. pirineică — perineică 108, r. s. 14, 5, — § ;
116, r, j. 16, fiţăuă —yiţăuâ
122, r, j, 4. 4137 — 413j
161, r, j, 1, zimţi — zimtî
165, r, j, 16, dă — dau
182, r, s, 11. signum<semn — signum>semn
184. r, j. 13, jud. Botoşani — jud Botoşani
208, r, j, 20. jugum — jugun
214, r, j, 1. romînească, — romînească
262,	r, s, 4, înţeles — am înţeles
272,	r, s, 9, ocazionale — ocazioale
273,	r. j, 13. şi — şl
288, r. s. 13. asemenea asemena 303.	r.	s.	1.	din	—	diu
322.	r.	j.	12.	.—	—	—
358. r. j. 23. vorbeşte — vorberşte 361. r. s. 20. jăsz — jasz 372. r. s. 11. numele — numel 386.	r.	s.	î.	faptele	—	fat ele
386.	r.	j.	1.	ele	—	eî	‘
488. r. j. 14. demonstrativ — demonstativ	-
515. r. s. 11. înprumut — înprumt
585.	r. j. 13. un — nn	■	^
586.	r. j. 15: teritoriului —: teritorîulu
587.	sus	la	stînga § 313-314	— § 313	-v
588.	sus	la	dreapta § 314 —	§ 313
589.	sus	la	stînga § 314 — § 313
590.	sus	la	dreapta § 314 —	§ 313
829
591.	sus la stînga § 314 — § 313
592.	sus la dreapta § 314 — § 313
613.	r.	j.	1.	părteî — părtei
623.	r.	j.	15.	dialectul — dilectul
634.	r.	j.	15.	putem — putea
665.	r.	s.	10.	§ 323. B. — § 323.
687.	r.	j.	3.	albaneze — albanez
711.	r.	j.	9.	, - ;
730.	r.	j.	12.	„un îel de pasăre" — „un lei de pasăre
789.	r.	j.	6.	înainte de — înainte
796.	r.	j.	14.	de — do
I
La pagina 663 r. j. 6 să se adauge Ia cuvîntul :r'inula ca notă următoarele: Cuvîntul murâ^^mula există şi în dacoromîn cu înţelesul de fraise, mesentere după Dame, încercare de terminologie poporană romînă pag. 32, şi Dame, Nouveau dictionnaire roumain-franţais, V-e volume, Bucarest, 1900.