bibl. CENTR. UNIV. M. EMINF.SCV" IAŞI
¥1
Alexandru Philippide
ORIGINEA ROMÂNILOR
SWftS VOLUMUL I CE SPUN IZVOARELE ISTORICE
hll^l MOLDOVĂ
Coperta: Cristian Almăşanu
Redactor: Aurel Ştefanachi
ISBN 978-973-168-059-0 978-973-168-060-6
© Tipo Moldova
Editura Tipo Moldova este^acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din învăţământul Superior (C.N.C.S.I.S.)
laşi, 2009
Editura Tipo Moldova,
E-mail: office@moldova.ro
4 IAN. 2010
PREFAŢĂ
Âsupra lucrării de faţă am de făcut, în prealabil; observaţiile următoare.
1.	N-am putut stăpîni deeît o parte din materiea şi din literatura privitoare la chestiune, pentrucâ nu m-au a-jutat nici mintea nici mijloacele de informaţie. Dar prea multă (căci de toată nic! vorbă nu poate fi) materie şi literatură privitoare la o chestiune nu poate stăpîni nimeni, chiar atunci cînd are la îndămînă puteri sufleteşti mari şi -biblioteci bogate (nu biblioteci ca a mea şi a universităţii din Iaşi). în special, din cauza insuficienţii puterilor mele, tot ce s-a scris, ori se va fi scris, asupra chestiunii în limbile ungurească, sîrbă, bulgară, cehă, polonă, rusească, ori în vreo limbă germană nordică, n-am putut consulta, cu excepţie de •dările de samă care s-au făcut prin reviste germane ori în alte scrieri asupra cîtorva din lucrările scrise în vreuna din aceste limbi. In astfel de înprej mări,, fiindcă activitatea •extensivă mi a fost în mod necesar mărginită, o activitate intensivă mi-a fost impusă, şi fiindcă din cele două mijloace <le. informaţie,-izvoare de o parte, scrieri pe baza izvoarelor de altă parte, trebuesc preferite izvoarele, le-am preferit şi eu pe acestea, şi fiindcă n-am putut stăpîni toate izvoarele, am dat toată atenţiea numai unora din ele, dar toată atenţiea. Care sînt acelea, găsesc de prisos să le înşir aici. Ele se vor vedea în cursul lucrării. (Atîta doar aş putea spune, câ cel mai însemnat iz vor, şi cel mai nou totodată, l-am găsit în limba romîneascâ). Iatr-un tablou însă a parte dau întreaga bibliografie consultată. . Fac aceasta pentru două motive, mai întîiu pentrnca să aibă cetitorul un punct de sprijin în caz cînd citaţiea va fi cumva nepre-•cizâ (Vezi mai jos sub. 6), şi apoi pentruca savantul, să-şi dea socoteală de lipsurile bibliografice ale lucrării şi eventual să le complecteze. Această bibliografie însă are defecte, căci pe de o parte articuie de revistă, care mi-:au servit
IV
mult, sînt adeseori citate munţi cu numele revistei unde au. apărut, iar pe de alta scrieri care mi-au servit foarte puţin (Pe Ovidius, de pildă, l-am consultat numai ca să controlez citatele lui Tomascliek) sînt notate a parte.
2.	Dnpăcum starea precară a bibliotecelor care mi-aft. fost la dispoziţie mi-a impus o restrîngere bibliografică, tot aşa ea mi-a impus o utilizare,a izvoarelor în ediţiile nu cele mai bune. In recensiea pe care o face K. Dieterich în( Byzantinische Zeitschrift, XVI, pag. 324—328 cărţii Geschichte des rumăniscben Volkes a lui N. Iorga, impută lui Iorga că n-a utilizat ediţiile scriitorilor byzantini de De Boor, Reifferscheid, Heisenberg, mai ales pentru autori aşa de importanţi şi de des consultaţi ca Theophylsktos Simo-kattes, Theophanes Oonfessor, Georgios Monachos, AnnaKom-nena, G-eorgios Ăkropolites. Aşa este, trebue să consulte cineva ediţiile lui de Boor, etc., dacă le are, mai ales că-s critice, şi încă mai ales. câ-s nouă. , Dar dacă nu le are ?' Noi aici la Iaşi avem pe scriitorii byzantini numai în ediţiile de Paris, Venezia şi Bonn, şi cînd vine vremea lucrului, trebue să se mulţămească cineva cu aceste ediţii, căcii nu se poate opri. pentru a aştepta ediţiile cele mai proaspete (chiar dacă ar avea baDi să le cumpere), între alte'.e= nu se poate opri, de pildă, pentrucă dela un capăt la celălalt al pamîntului arde focul războiului şi cărţi nu se msl trimet dela un loc la altul, ci numai tunuri şi carne pentru, tunuri. Dar nu e totdeauna o nenorocire că n-are cineva la îndămînă ediţiile cele mai nouă. In ce priveşte în special pe scriitorii byzantici, eu posed întîmplător ediţiea lui G-eorgius Monachus a lui De Boor, şi nu mi a servit lâ nimic mâi bine decît o ediţie mai veche, iar pentru greşeala făcută de De Boor, că a vîrît pe torna în loc de rciorna în textul lui Theopbylaktos şi pe frater în loc de fraireîn textul lui Theophanes vezi lucrarea de faţă § 110 :-dacă tot textul, lui Theophylaktos şi al lui Theophanes este cu acelaş dis-cernămînt constituit de De Boor, apoi n-am perdut mult că nu m-am servit de ediţiile acestui învăţat. Dar oricum e-diţiiÎs critice, făcute adecă pe baza a cit mai multe manuscripte oii pe baza tuturor manuscriptelor, au un avantaj,, cbiar dacă textul e defectuos constituit de editor, pe acela anume că dau multe variante şi hotărâse vrîsta manuscriptelor, astfel că ajută la precizarea chestiunii, mai ales cîndi
Y
•este vorba de lucruri mărunte, de cuvinte. De pildă numele thrac din Ovidius Ex Ponto IV, 10, 23 (Vezi lucrarea •de faţă §159) este dat de Tomaschek ca 'Piacches. Eu •bucuros aş fi făcut controlul într-o ediţie unde să fie însemnate variantele din manuscripte, dar n-am avut la dispoziţie decît ediţiile Lemaire, Paris, 1822 şi Merkel, Leip-:zig, 1911, şi acolo variante mi sînt date, iar lectura este JPhyaces. Se poate intîmpla ca Piacches să fie cuvîntul just, dar de unde pot şti? La ediţiea critică te ajiită editorul cu hot.ărîrea lui, dacă S2 nimereşte să aibă minte, apoi te ajuţi tu cît poţi cu diferitele variante. Este prin urmare un neajuns că nu m-am servit totdeauna de ediţiile cele mai bune. Am zis totdeaunapentr.ucă am avut şi ediţii bune la îudă-mînă, şi încă pentru izvoarele cele mai importante, anume ediţiile Firmin Didot, dintre care unele, precum acea a lui Strabon făcută prin C. Miiller, sînt cele mai bune posibile.
3.	In recensiea pe care o face Dieterich cărţii lui Iorga G-eschichte des rumanischen Volkes (Vezi mai sus sub 2) recensentul mai impută lui Iorga că pe Konstantinos Porphyrogennetos îl numeşte (â la franceza,Porphyrogenete) Porphyrogenetes, pe Akropolites îl numeşte Akropolitas, şi pe Niketas Akominatos îl numeşte Choniates. Mărturisesc că din punctul acesta de videre am procedat tot atît de neexact, ba şi cu neconsecvenţă. E un obiceîu rău acesta, de a stîlci numele proprii, obiceîu care a purces dela Grecii cei vechi şi a continuat pănă la Francejii şi Germanii de astăzi. Germanii numai relativ de curînd au început a reproduce exact ortografiea numelor proprii personale antice (şi nu din cale afară de exact, căci continuă de a latiniza numele proprii personale greceşti şi de a seri Aesclijius în loc de Aischylos, etc.), şi încă şi pănă astăzi cărţile lor— •chiar ale celor mai pedanţi—sînt pline de Lucian, Pindar, Plutarch, Horaz, Virgil; iar Francejii scriu—şi probabil au să scrie pănă la infinit—Eschyle şi Plutarque şi Horace şi ■Stace, etc. Cum ni s-ar putea cere sistemă şi consecvenţă din acest punct de videre nouă istoralalţi, care am avut şi avem atîtea exemple rele supt ochi ? Pentru aceia în lucrarea de faţă -os şi -us, de pildă, dela terminaţiile numelor proprii personale greceşti se vor găsi alături, apoi Constantin cel născut în purpură va apărea ba ca Konstantinos Porphyrogennetos, ba ca Constantinus Porphyrogenitus, şi
YI
Anna, fata lui Alexios împăratul, va fi ba Komnena, ba Qomnena, etc., . iar pe Niketas (ori şi Nicetas) Akommatos-(ori şi Acomînatos) Choniates il voiu numi şi eu adesea numai Niketas Choniates, după un obiceiu vechiu şi înrădăcinat.	„
4.	Maî răii stă încă lucrul cu numele de localităţi. Cel puţin pentru numele proprii personale are cineva un puncţ de sprijin în ortografiea originalului, şi oiicît ar seri şi ar pronunţa Francezul de stîlcit pe Stace, cunoaşte cineva pe originalul Statius. Dar la numele de localităţi originalul e necunoscut, cel puţin aici în răsăritul Europei, căci acei care vorbesc de localităţile depe aici ori au făcut hărţile geografice ale teritoriilor acestora sînt maî mult străini, mai ales Germani. Chiar localnicii, de pildă Romîniî, dacă vorbesc de localităţile din propriea lor ţară, fac aceasta în aşa chip, cu aşa neprecizâ scrisoare, îneît de multe ori lectorul ro-mîn însuş nu poate pricepe cum se pronunţă în realitate numele cutării localităţi. Pentru aceia vreo consecvenţă în scrisul numelor de localităţi nu se poate pretinde dela omul de ştiinţă atunci cînd aceiaş localitate apare în diferite izvoare cu diferite ortografii. Trebue să scrie şi el cum găseşte scris, ba într-un fe), ba în altul.
5.	In general am păstrat ortografiea etimologică a numelor etnice şi topice antice : Hellada, Illyr, Scyth, Thrac, etc. Dar fără consecvenţă.
6.	M-am servit de scurtări pentru a cita autorii numai cînd citaţiile au trebuit să se repete des, astfel că ar fi fost în adevăr pierdere de vreme de a tot repeta titlul unei seriei i în întregime. Şi se găsesc în această lucrare anumite capitole (XI-XV, XYII-XVIII), unde firea lucrurilor a cerut ca citaţiile să^ se facă des. La aceste anumite capitole scurtările au devenit ceva necesar, şi pentru aceia s-a dat cîteo listă a lor la începutul capitolului XI şi capitolului XVII. O altă serie de scurtări, de altă natură, a devenit necesară prin înprejurarea câ notele pe care le fac în capitolul III au trebuit să fie foarte des citate în cursul lucrării, mai ales în capitolul IV. S-a impus, deci, prin forţa lucrurilor întrebuinţarea de scurtări. In general însă evit scurtările pentru a cita lucrările autorilor. Şi dacă cumva le întrebuinţez, explicarea lor este dată, în afară de începuturile capitolelor XI şi XVII, la tabloul bibliografic.
VII
Tot aşa evit scurtările de orice altă natură, şi dacă întrebuinţez- vreo cîteva, pe unele de nevoe, pentrucă cuvintele respective se repetă prea des, pe altele din deprindere rea, explicarea lor o dau supt o rubrică a parte mai jos. Unele care-mi vor fi scăpat din vedere se înţeleg lesne fără nicio explicare.
7.	Bucăţile citate din autori le dau în traducere ro-mîneascâ, afară de cele franceze, pe care Ie las de cele maî multe ori în limba de origine. Cuvintele citate din dicţionare le dau cu traducerea din dicţionarele respective, numai rar adaug traducerea romînească.
8.	Prin pagina paris. dela citaţiile din scriitorii by-zantini ediţiea Bonn însemnez cifrele marginale, care reprezintă de cele mai multe ori paginile ediţiei din Paris. Pentru comoditate am păstrat această numire dq pagină paris. chiar acolo unde, ca la Constantin Porphyrogennetos, cifrele marginale reprezintă în ediţiea Bonn paginile unei alte e-diţii vechi. Acest lucru !-am făcut, pentrucă . ediţiea din Paris a servit de obiceîu acelora care au scris pănă astăzi asupra Romînilor, şi pentrucă cu acele cifre marginale cineva poate găsi locul citat în oricare ediţie a scriitorilor byzantini. Cînd a fost posibil, am citat cărţile şi capitolele.
9.	Cronologiea e probabil pe ici pe colea greşită, cu un an sau doi în plus ori în minus.
10.	Poziţiile geografice sînt date avîndu-se în videre statele de dinainte de războiul din 1914,
11.	Ortografiea cuvintelor romîneştî discutate este cea obişnuită romînească. De ortografiea fonetică specială mă servesc numai cînd este vorba de multă precizie. Pentru aceia a-deseori scrisoarea obişnuită romîaeascâ şi cea precizâ fonetică se găsesc în unul şi acelaş cuvînt, astfel că preciz fonetic este scris numai sunetul de care este în special vorba, de pildă cicior (==cu ortografiea comună romînească cicîor, cu ortografiea preciză fonetică cicdr). Observaţii asupra ortografiei comune romîneştî şi a celei fonetice se găsesc maî jos în-tr-un tablou a parte.
Alexandru Philippide
Iaşi, Septembre 1923.
VIII
Ortografiea comună romînească
-	% final după, o consonantă înseamnă că consonanta este muiată ori palatală: ani^in , ochi=oli.
-	u final după o consonantă înseamnă că consonanta este rotunzitâ: macedoromîn al'u=al\
-	i# final după o consonantă înseamnă că consonanta este muiată (orî palatală) şi rotunzită : cuptârîu—kuptor} muşchiă=musti.
c + e , i	=	c	+ e	,	i: cer = cer , cine = cine
cî ori ce + a,	o, u	— c -f- a , o , u : cioc = cok ,	ciu-
mă = curnă , ceas = cas.
ch + e , i = H + e, i: chel = Uel , chip = liip. g _|_ e , i	=	(t	+ e	,	i: gem = gem , ginere =i ginere,
gi orî ge	+	a	, o	,	u = g -f- ă , o , u: gîol —
gîubeă = gubeă , g-eortd = gănă.
gh e , i = g e , i: ghem = gem , ghimpe = gimpe. j = z: jug = zug. ş — şep/e = Sepie, ţ = ts (afrlcata): ţap = fcap.
Valoarea celorlalte caractere din ortografiea’ comună romînească se înţelege dela sine.
Ortografiea fonetică
o	j	o mică	rotiţă pusă dedesuptul caracterului	înseamnă	rotunzirea	sunetului : a = a rotunzit ,	e == e ro-
tunzit = o ( De acest caracter din urmă , o , mă servesc de obiceîu ) , i = i rotunzit = a. ( De acest caracter din urmă , ii , mă servesc de obiceîu ), p = p rotunzit , ■t—t rotunzit , n=n rotunzit , £=s rotunzit , etc.
. , un punct pus dedesuptul caracterului care simbolizează o vocală înseamnă câ vocala e închisă: e = e închis etc.
c , un cîrlig rotund pus dedesuptul caracterului 'care simbolizează o vocală înseamnă că vocala e deschisă : e=c deschis	,	etc.	^
-	,	un semicerc pus deasupra caracterului	care	sim-
bolizează o vocală înseamnă maî multe lucruri : « ) iDseamnâ că vocala e consonantă : leăgă , pîâtră , roată , d6ăă noi .bou. P ) înseamnă că vocala e scurtă : latin gemo ./) Pus
IX
deasupra lui a ( ă ) simbolizează sunetul o nerotunzit. — E-chivocul nu-î mare, pentrucă înprejurările în care semnul w apare în unul din serviciile de sub a,	sînt de aşa
natură, încît lesne se poate pricepe despre ce este vorba. In serviciul anume de sub (5 vocala prevăzută cu semnul ^ apare între consonante propriu zise, între sunete cu mai mică plenitudine decît vocala, pelîngă care această din urmă nu poate ti consonantă: se înţelege dela sine că într un e-xemplu ca gemo e nu poate însemna pe e consonant, ci nu-. mai decît pe e scurt. La acestea se adaugă faptul că de cele maî multe ori vocalele cu semnul scurtării ^ sînt prevăzute cu accent şi oricine poate pricepe că e din ge'mo, de pildă, nu poate să fi îosemnînd un e consonant, căci doar firea consonantei tocmai în aceia stă că n-are accentul silabei. Acolo unde vreun echivoc poate avea fiinţă spun de altfel în mod expres că vocala e consonantă ori că vocala e scurtă. In ce priveşte caracterul ă, echivocul cum că ar putea fi vorba despre a consonant este exclus, pentrucă a este cel mai plin din toate sunetele şi nu poate fi consonant nici odată ; iar despre a scurt dacă este cumva vorba vreodată, se spune atunci în mod expres eă a e scurt, fără să se întrebuinţeze caracterul ă, ori acel ă scurt e notat în vreun cuvînt latinesc, unde nu şi ar putea nimeni închipui pe o nerotunzit.
-	, o linioară pusă deasupra caracterului înseamnă că sunetul este lung: F=e lung, etc. Dintre consonante numai la r— se arată uneori lungimea-în acest- chip (f), şi" anume nu numai lungimea lui r, ci şi puternicul lui tril. Lungimea consonantelor se arată prin dublarea caracterului: pp, it, 11, rr, etc.
^ , un circumflex grec pus deasupra caracterului care simbolizează o vocală înseamuâ câ vocala este nazală: f, = 0 nazal, etc.
' , un accent ascuţit pus deasupra ori alături sus la dreapta caracterului care simbolizează o consonantă înseamnă i *) Câ sunetul este muiat, dacă e articulat cu limba anterioară:	^ £, zt t’, d', n, r !'. |3) Că sunetul este palatal
(articulat la palatul tare), -dacă. e articulat eu limba poste-rioarl:: //’•*/> # g, .y) Câ la articularea, sunetului limba se glseşte sincronic în poziţiea lui i, dacă sunetul ; e articulat cu buzele orî cu buza inferioară şi dinţii superiori : f\ {• 1>, (>■ ......... ' ~ ...............
B.G.U. „M. EMINESCU” iAŞIi
X
ă = o nerotunzit. Vezi § 286. î = u nerotunzit. Vezi § 236.
o	= e rotunzit. a = i rotunzit.
d= vocala produsă cu limba în stare de repaos.
/i== spiranta palatală afonă (Limba posterioară articulează la palatul tare).
k— spiranta guturală (velarâ) afonă (Limba posterioară articulează la palatul moale).
x = h.
_Y= spiranta palatală fonică (Limba posterioară articulează la palatul tare).
y = spiranta guturală (velarâ) fonică (Limba posterioară articulează la palatul moale).
c , spiritus asper grec pus sus la stînga vocaleî=spi-ranta laringală afonă.
s = spiranta şuerâtoare afonă simbolizată îa ortografiea germană prin sch, în cea franceză prin ch, dintr-uu cuvînt ca francezul chapeau,
£= spiranta şuerâtoare fonică simbolizată în ortografiea franceză prin j dintr-un cuvînt ca jamais. w = spiranta bilabială fonică.
d- = spiranta dentală afonă=neogrec	inglez th în-
tr-un cuvînt ca thinlc.
o	= spiranta dentală £onică=neogrec o, inglez th în-tr-un cuvînt ca that.
U= exploziva palatală afonă (Limba posterioară articulează la palatul tare).
k = exploziva guturală (velarâ) afonă (Limba posterioară articulează la palatul moale).
g= exploziva palatală fonică (Limba posterioară articulează la palatul tare).
g= exploziza guturală (velarâ) fonică (Limba poşte-rioarâ articulează la palatul moale). c= africata ti. *)
*) Părerea unora—între alţii a lui Bartoli, Das Dalmatisclie,
H,	315 (Pentru ceilalţi yezî la acest loc din Bartoli)—cum că a-fricatele ts, dz, ts, dz, ts', dz ar fi sunete unitare, iar nu compuse dintr-o explozivă, şi spiranta omorgană, provine, cred, dela
o	neînţelegere. Cei care anume susţin unitatea sunetelor ace’stora pronunţă' probabil cele doM elemente, unul exploziv şi celălalt spirant, din care li se spune că ar fi ele constituite unul după
XI
<f = africata dz,
ţ = africata ts
Africatele dz, ts', dz nule scriu prin anumite caractere, ci analizate în elementele lor constitutive.
Fiindcă, este o imposibilitate fiziologică de a articula spirante şi explozive guturale (velare) imediat înainte de vocalele palatale (Limba posterioară articulează Ia palatul tare) e, i, o, ii, caracterele h, x, y, k fac serviciu şi de h\ xV k' înainte de e, i, o, îi: her orî zer, yin, kip se înţelege dela sine că se pronunţă h'er orî %'er, 'i’in, Mp. Numai pentru g am păstrat totdeauna notarea înainte de vocalele palatale, pentrucă scrierea ge, gi ar deveni echivocă prin con-fuziea cu ortografiea comună romînească şi cetitorul ar putea greşi să cetească ge, gi în loc de ge, gi-
altul în întregimea lor, astfel ca după o complectă explozivă, şi dupăce limba percurge spaţiul obişnuit pentru a trece la spiranta următoare, să se producă spiranta. In asemenea ÎBprejurări, fireşte, grupurile ts, dk, ts, dz, is, dz ăpar cu aşa remarcabile deosebiri de timbru faţă de africatele ts, dz, ts, dz, ts, dz, în cit hotărîrea că aceste din urmă n-ar fi sunete duble, compuse din £-hs, etc., este îndreptăţită, Dar africata nu e numai un grup de sunete, ci e un grup de sunete de nn anumit fel. Pentru a-ceia doar şi foneticii au găsit de cuviinţă să-i dea nn anumit rame, affricata. Primul element constitutiv al africatei, exploziva, este maî întîîu un sunet redus, şi nu este identic cu aceiaş explozivă din alt grup de sunete, cum.ar fi, de pildă, cînd exploziva ar fi urmaiă de o vocală, orî chiar de spiranta respectivă,, dar aşa fel că să fie exploziva pronunţată neredusă şi pe îndelete; iar reducerea are loc anume,nu din punct de videre al mărimii spaţiului pe care se face închiderea, ci din acel al forţei şi deplinătăţii închiderii (forţa şi deplinătatea sînt minime): exploziva, nu-î, ca să vorbim în termenii lui Eousselot, o occlusivă, ci o miocclusivă (Eousselot, Principes de phonetique experimentale, Paris, 1897—1909, pag. 582). Apoi locul unde se produce, exploziva nu este acela unde se produce ea atunci cînd se găseşte în alt grup de sunete decît grupul africatei: în grupul ts, depild?,. cînd el nu constiţue africată, exploziva f se produce în alt loc decît în grupul ts, cînd el constitue africată, în africata f£ a-nume t este un t special din punct de videre al locului şi tot o-dată cel . mai omorgan posibil al lui s următor, care şi acesta e un 5 special. Apoi, dupăce exploziea are loc, limba nu se sco-boară spre starea de repaos pentru a articula după aceia spiranta urmâtoarp, ea * nu străbate în orice caz, pentru a trece dela articularea explozivei la acea a spirantei, drumul pe care-1 străbate atunci eînd nu se produce africata; limbs, după producerea ex-
t
XII
La fixarea aceşteî ortografii fonetice şi la notiţile pe care le-am dat maî sus asupra ei am avut în vedere limba romînească, a câreî bazâ. de articjiîare, ca şi acea a limbii germane (şi probabil a celor maî multe limbi europene), este cea înaintată (Yîrful limb 1 în stare de repaos se găseşte dedesuptul alveolelor dinţilor inferiori), şi la care limba articulează nu în linie verticală spre părţile corespondente ale palatului, ci în raze, astfel câ de pildă vocalele e, i, spi-rantele h\ Y, explozivele k', g sînt articulate cu limba pos-terioarâ la palatul tare. Aceasta o spun maî ales cu privire la faptul—enorm în a lui absurditate—că uniîa au început să vorbească de sunetele romîneştî după normele stabilite de Jespersen pentru limbile nordice şi pentru cea in-gleză, unde poziţiea de repaos a limbii e ca totul alta, iar
ploziei se deplasează numai atît, cit îî trebue pîntru a prodace imediat cea mai omorgană spirantă posibilă, astfel că nici spi-ranta dintr-o africată. nu este aceiaş cu spiranta pe cire o prodace cineva în alt grtp de sunete, ori chiar în grupul africatei atunci cînd acest grup nu constitue o africată. De altfel com-poziţiea dintr-o explozivă şi din spiranta omorgană a africatei e^te lesne de constatat. Cînd vrei să pronunţi lung o africată, lungirea are loc întosmai ca la explozive, în falial acela anume că prelungeşti momentul ploziv, care la africatele afone ti, ts, ts nu se aude de fel, aşa după cum nu se aude momentul ploziv al unui t oarecire, iar la africatele fonica dh,dz, dz este constituit de aşa numitul Blâhlaut, după	cum el	e constituit de	Blăhlaat
la un	d oarecare. Este evident	de	aici	că	prima parte	a africa-
telor ts, ts, tS, dz, dz, dz trebie să fie o explozivă; şi că această explozivă este t la cele afone, - d la cele fonice, se constată nu numai prio simţul nervilor din limbă, dar şi prin Blăh'aut, care este exact aceiaş ca Blâhlaut ăl lui ' d. Apoi, dacă vrei, nu să lungeşti, ci să prelungeşti o africată odată produsă, nu vei reuşi să capeţi un sunet, cu timbrul africatei decît numai un moment, numai în timpul extrem de scurt iniţial, încolo vei căpăta la ne-sfîrşiţ	o spirantă, şi anume la	ts	un	la	ts un s, la	ts' un s';
la dz	un z, la dz un z, la dz	un	i, dar	nu spirăntale s, 5'.
z, z, i obişnuite, ci altele, foarte remarcabil altele. Pe aceste spirante. remarcabil altele Rousselot, care şi el aparţine la acei care consideră africatele ci sunete unitare, le consideră (Principes pag. 618 —628) ca constituind momentul exploziv al unei miocclu-sive. Acest mbment exploziv însă, după propriea mărturisire a lui Rousselot, samăhâ foarte mult cu o spirantă, astfel că orî vei z:ce că cutare sunet e o miocilusivă, a cărei explozie’ samănâ foarte mult cu o spirantă, ori că vei zice că cutare sunet e o mioc-clasivă care sfîrşeşte înţr-o spirantă, e tot aceia.
XIII
articularea limbii faţă cu palatul se face în linie verticală.
In această ortografie fonetică, schiţată maî sus, am transcris ortografiea fonetică, a altora, astfel că :
Y	= j Weigand
Y	= 7/Papaliagi
Y	== y Weigand § = s' Weigand £ = i Weigand ts' (africata) = c. Popovi î dz (africata) = & Papa ha gi dz (africata) = "a Popovicî
Scurtări şi semne
Nota	A	ori	N A = Notă la Appianos. Vezi §	50.
Nota	G	oii	N O = Notă la Cassius Dio. Vezi	§ 53.
Nota	H	orî	N H = Notă la Herodotos. Yezî	§ 48.
Nota	P	orî	N P = Notă la Polybios. Vezi §	49.
Nota Pt orî N Pt = Notă la Ptolemaeos. Yezî § .52,
Nota S ori N S == Notă la Strabon. Vezi § 51.
r
C urmat numai de cifră latină = Table cerate în O. I. L. III.
dipl. orî diploma = Privilegia militum veteranorum-que de civitate et connnbio în G. I. L. III.
ad. — adîectiv.
b.	= bărbat.
f. = feminin ori fimee.
m. = masculin.
p. == persoană.
pl. = plural.
s. = substantiv orî singular.
x < y == din x a provenit y. Să se bage de samă cu privire la acest semn, < orî >», că eu îl întrebuinţez cu alt înţeles decît cum este el întrebuinţat de obictiii. De-o-bictîîi anume elementul care derivă din altul este pus la capătul cel ascuţit, şi semnul < este înţeles oarecum ca o săgeată. Eu nu-1 înţeleg1 ca o săgeată, ei ca o dezvoltare dintr-un punct.
a = ă Popovicî ă = o Weigand f = u Weigand a — e Weigand î. = i° Weigand
(	o
Sa = e Weigand oa — o Weigand
XIV
Pentru alte scurtări vezi la începuturile capitolelor XI,
XVII,	şi la tabloul biliografic.
Cu semnele	se	reproduc exact vorbele citate
din vreun autor.
Cu semnele r . . . ^ se dă numai înţelesul celor spuse de vreun autor.
In parentezul ( . , . ) se pun vorbele autorului citat. Acolo unde însă din autorul citat se pune la începutul pa-rentezului cuvîntul de limbă străină, de pildă grec, restul vorbelor din parentez aparţin mie.
In parentezul [ . . . ] se pun observaţiile mele.
BIBLIOGRAFIE
Aelius Spartianus, în H. A. „(Scriptores historiae augustae).
V. Alexandri, Opere complete, Teatru, Bucureşti, 1875.
V. Alexandri, Poezii populare ale Romînilor, Bucureşti, 1866.
Ammianus Marcellinus=Ammianus.
loan G-. Andrieşescu, Contribuţie la Dacia înainte de Romani, Iaşi, 1912.
Anna Komnena, ediţiea Bonn.
Anonymi Belae regis notarii Historia hungarica (G-esta Hun-garorum); în I. G. Schwandtner, Scriptores rernm hun-garicarum veteres ac genuini, Vindobonae, 1766-1768, volumul I.
Appendix Probi, în Keil Gramm atici latini IV.
Appianus, ed. Firmin Didot, Paris, 1877=A. In special A=Appianus De rebus ilîyricis.
Archiv des Yereins fiir siebenbiirgische Landeskunde, Her-mannstadt.
Archiv fiu lateinische Lexikographie und Grammatik, heraus-gegeben von Eduard Wolfflin, Leipzig, 1884—1909= Wolfflin ;s Archiv.
Archiv fiir slavische Philologie,. Berlin, Weidmann.
Arhiva, organul societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi.= Arhiva Iaşi.
Max Auerbach, Die Verbalprăfixe im Dakorumăaischen, în Weigând ’s XIX—XX Jahresbericht.
XV
E. Bacinschi, Ein mazedorumănischer Auslăufer des altsla-visclieii dativus absolutus, în Zeitschrift flir romanische Philologie XXXVII, 611 sqq.
Ernst Bacmeister, Die Kasusbildung des Singular im Rumâ-nischen, în Weigand’â IV Jahreshericht 1 sqq.
H.	Baric, Albanorumănische Studien, I Theil, Saraj.evo,
1919=Baric.
M. G. Bartoli, Alle fonti del neolatino, în Miscellanea di studi in onore ţii Attilio Hortis, Trieste, 1910, pag. 889 sqq.
M. G. Bartoli, Dalmazia e Albania, relazione sul quinquen-nio . 1905—1910, în Revue de dialectologie romane, tome II, pag. 456 sqq.=Bartoli D. A.
M. G. Bartoli, Das Dalmatisehe, Wien, 1906 (Scbriften der Balkankommission, linguistische Abteilung, IV, V)= Bartoli D.
M. G. Bartoli, Note dalmatiche, în Zeitschrift fur romanische Philologie, XXXII. =Bartoli N.
Bausteine zur romanischen Philologie, Festgabe flir Âţlolfo Mussafia, Halle a. S. 1905.
Hie Bârbulescu, începuturile scrierii cirilice în Dacia traiană, în Arhiva Iaşi, April 1922, pag. 161 sqq.
llie Bărbulescu, Originea celor maî vechi cuvinte şi instituţii slave ale Romînilor, în Arhiva Iaşi, Ianuar 1922, pag. 1 sqq.
Ilie Bârbulescu, Problemele capitale ale slavisticei la Ro-mînl, Iaşi, 1906.
D. P. Bârcianu, Worterbuch der romanischen und deu-tsclien Sprache, I Teii, Romănisch-deutscli, IV Auflage, Hermannstadt, 1910.
Theodor Benfey, Geschichte der Spracliwissenschaft, Miin-clien, 1869.
Iosephus Benko, Transsilvania sive Maguus Transsilvaniae principatus, Vindobonae, 1778.
Erich Berneker, Slavisches etj^mologisches Worterbuch, Hei-delberg, 1908.
Giulio Bertoni, Programma di filologia romanza come scienza idealistica, Ginevra, ] 923.
I.	G. Bibicescu, Poezii populare din Transilvania, Bacu-
reştî, 1S93.
Biblia, Bucureşti, 1688.
xvi
H.''1.	Bidermann, Die Romanen und ihre Verbreitung In. Oesterreich, Graz, 187:7..
August Boeckh, Corpus inscriptîonum grâecarum, B . 1828 — 1859. ■
N. A. Bogdan, Oraşul Iaşi odinioară şi astăzi, Iaşi, !'•} -4. V. Bologa, Monografiea-şcoaleî civile de fete din Sibiifu Si» biiu, 1911.
Otto Bremer, Deutsche Phonetik, Leipzig, 1893.
Karl Brugmann, GruDdriss der vergleichenden Grammatik. der indogermanischen Sprachen, I ediţie, Berlin, 1886-1S3S» Karl Brugmann, Griechische Grammatik, în Iwan MiiUer’s Handbuch der klassischen Altertumswissenschaft II. ed.
H,	Miinchen, 1890.
Buletinul comisiunii monumentelor istorice, Bucureşii.=
B.	c. m. i.
Bulletin de la section historique de 1’Academie roumaine, Bu-carest,
Bulletin de l’institut pour l’etude de l’Europe sud-orientale, Bucureşti.
Augustin Bunea, Stăpîuiî ţării Oltului, Bucureşti, 1910* Discurs de recepţiune la Academiea Romînă.
V. Burlă, Dl Paul Hunfalvy şi teoriea lui Roesler, în Be-vista Tocilescu, IE, pag. 283 sqq. III, 89 sqq.
V. Burlă, Studii filologice, Iaşi, 1880.
Arthur Byhan, Istrorumănisches Glossar, în Weigfcmls VI Jaîiresbericht, pag. 174 sqq.=Byhan.
Byzantinische Zeitschrift, Leipzig, B. G. Teubner.
Căesar, De bello gallico.
I.	A. Candrea, GraiuL din Ţara Oaşului, Bucureşti, 1907. L A. Candrea-Hecht, Les elements latins dela langue rou-
maine, le consonantisme, Paris, 1902.
I.	A. Candrea, Ov. Densuşianu, Th. D. Speranţă, Graiul nostru, texte din toate părţile locuite de Romînî, Bucureşti, 1906-1908.
Constantin Cantacuzino, Operele, publicate de N. Iorga.
Bucureşti, 1901.
Mi hai Cantacuzino, Genealogiea Cantacuzinilor, publicată şi adnotată de N. Iorga,. Bucureşti, 1902.
Dimitrie Gantemir, Hronicul vechimii Romîno-Moldo-Vlalii-lor, Bucureşi 1, 1901. Ediţiea Academii I Romîne.
Th. Capidan, Die nominalen Suffixe im Aromunischcn, îs Weigand ’s XV Jahresbericht, pag, 1 sqq.
xvn
Th. Capi dan, FJexion des Substantivs und Verbums im Codex Dimonie, în Weigand ’s XII Jahresbericht, pag. '179 sqq.
Th. Capidari, Raporturile albano-romîne, Gluj, 1922, în Da-coromaniă, anul H, 1922, pag. 443-554.=Capidan.
Câssiodoruş, Chronica, ed. Mommsen în Monumenta Ger-maniae historica, Auctores antiquissimi, tom. XI, pars J, Berlin, 1893.
Cassius Dio, Hamburg, 1750.=C.
Ohristophorides, AsHr/.iv -cîjţ aX(3avr/.?j<;	& ’A'tWjvaiţ, 1904.
A,	de Cihac, Dictionnaire d’etymologie daco-romane, I Ele-ments latins, Francfort a. M. 1870, II Elements sla-ves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, Francfort a. M. 1879.=Cihac.
Tim. Cipariu, Gramatica limbii romîne, Bucureşti, 1869-1877
Tim. Cipariu, Principii de limbă si de scriptură, Blaş, 1866
Codex Dimonie, în Weigand ’s IV, V, VI Jahresberichte=C. D.
Codicele voroneţean, Cernăuţi, 1885, ediţiea Academiei Eo-mîne=PraxîuI dela Voroneţ.
Columna Iui Traian, revistă, director B. P. Hasdeu, Bucureşti.
Constantin Căpitanul, Istoriile domnilor ţări! romîneştî, în : Magazinul istoric tomurile 1, II.	~
Constantinus Porphyrogennetus, ediţiea Bonn.
Contemporanul, revistă ştiinţifică şi literară, laşi, 1882-1889.
Convorbiri Literare, revistă, Bucureşti.
Coresi, Psaltirea, Sas-Săbeş, 1577, ediţiea Academiei Romîne (prin B. P. Hasdeu), Bucureşti, 1881.
Corpus gloşsariorum latinorum, Lipsiae, 1888—1903.
Corpus inscriptionum latinarum consilio et auetoritate aca-demiae litterarum regiae borussicae : editum, Berlin=
C.	I. L. .	~	~	-
Miron Costin, Cartea pentru descălecatul dintîiu al ţârii Moldovei şi neamului moldovenesc, în Letopiseţe Co-gălniceanu ediţiea II, tomul I.	-
Miron Costin, Cronica ţării Moldovei şi a Munteniei [recte moldoveneşti, şi munteneşti], în Cronice inedite atingă-toare de istoriea Romînilor publicate de I. Bogdan.
Miron „Costin, De neamul Moldovenilor, din ce ţară au eşit strămoşii lor. [=Miron ,Costin, Cartea pentru .descăle-: catul dintîiu al ţării. Moldovei şi neamului moldovenesc..
2.
XVIIL
Yezi mai sus], ediţie de C. Gtiurescu, Bucureşti, 191-îi.
Miron Costin, Descrierea ţării Moldovei [recte moldoveneştii în versuri, în Miron Costin Opere complete ediţiea Y. A. Ureche, tom II, pag. 75 sqq.
Miron Costin, Despre poporul Moldovei şi al Ţării romîneştî, în B. P. Hasdeu, Arhiva istorică a Romîniei, tomul pag. 159 sqq.
Miron Costin, Opere complete, ediţie de V. A. Ureche, Bn-cureştî, 1886—1888. -
Neculai Costin, Cartea pentru descălecatul dintîiu al ţări) Moldovei şi neamului moldovenesc, în Letopiseţe Co-gălniceanu ediţiea II, tomul I.
Cronica pe scurt a Romînilor [Autorul ar fi Constantin Caii -tacuzino după Iorga, Operele lui Constantin Cantacrj-zino], în Letopiseţe Cogălniceanu ediţiea ii, tomul I.
Cronici inedite, atingătoare de istoriea Romînilor, adunate şi publicate cu traduceri şi adnotaţiuni de I. Bogdan; Bucureşti, 1895.
Cronicile Romîniei sau Letopiseţele Moldovei şi Yalahiei, a doua ediţie, de Mihail Cogălniceanu, Bucureşti, 1872-1874=Letopiseţe Cogălniceanu orî Letopiseţe.
Dacoromania, Buletinul muzeului limbii romîne, condus de Sextil Puşcariu, anul I (1920—1921), anul II (1921— 1922), Cluj.
I.	Dalametra, Dicţionar macedoromîn, Bucureşti, 1906. 2-diţiea Academiei Romîne.
Frederic Dame, Nouveau dictionnaire roumain-franşais, Ba-carest, 1893-18.94.
Frederic Dame, încercare de terminologie poporană romîiaâ, Bucureşti, 1898.
D.	Dan, Din toponimiea romînească, Bucureşti, 1896.
Daniel, E’acq-MYoâ) oiSawaXîa, în Fr. Miklosich, Rumunisehe Un-tersachuDgen, I, zweite Abtheilung.
Aron Densuşiânu, Istoriea limbii şi literaturii romîne, ediţiea. II, Iaşi, 1894.
O	vide Densuşiânu, Histoire de la langue roumaine, I, P*-ris, 1902.
Ovid Densuşiânu, Studii de filologie romînă, Bucureşti, 1898 (Anuarul seminarului de istoriea limbii şi literaturii ro-mîne de pe" lîngă facultatea de litere din Bucureşti, I).
C.	Diculescu, Altgermanische Bestandteile im Rumănisclien,
XIX
în Zeitschrift fur romanische Philologie, XLI (an.'19 21).
<0. Diculescu, Die Gepiden, Forsehungen zar Geschichte Da-ziens im friihen Mittelalter und .zur Vorgeschichte des rumănischen Volkes, I Band, Leipzig, 1922.
Lorenz Diefenbach, Vergleichendes Worterbuch der gotlii-schen Sprache, Frankfurt a. M. 1851.
Friedrich Diez, Etymologisches Worterbuch der romanischen , Sprachen, V Ausgabe, Bonn, 1887.
•Friedrich Diez, Grammatik der romanischen Sprachen, V Auflage, Bonn, 1882.
Documente privitoare la istoriea Romînilor, culese de Eu-doxiu de Hurmuzaki, publicate supt auspiciile ministe-rîului cultelor şi instrucţiei publice şi ale Academiei Romîne, Bucureştî.=Documente Hurmuzaki.
Dosoteiu,	Proloagele tutaror sfinţilor. Iaşi, ,1683.
Dosoteiu,	Psaltirea în versuri, Unev, 1673, ediţiea	Acade-
miei Romîne, Bucureşti, 1887.
N. Dtăganu, Din vechea noastră toponimie, în Bacoromania
I	pag. 109-—146.
Ducange, Glossarium mediae et infimae graeeitatiş, Vratis-laviae, 1891.
Ducange,	Glossarium mediae et infimae latinitatis,	Niort,
1883—1887.
L'abbe Duchesne et Bayet, Memoire sur une mission au mont Athos, Paris, 1876.
Al. T. Dumitrescu, Contribuţiuni la istoriografiea romînească veche, în Lui Ion Bianu amintire, Bucureşti,	1916,
pag. 227—255.
Albert Dumont, Melanges d’archeologie et d’epigraphie, Paris,
1892.	= Dumont.
Excerpta Valesiana (Excerpta auctoris ignoti). La finele lui Ammianus Marcellinus.
Eusebius, Chronica, ,în Migne Patrologia graeca tomul XIX.
Eustathius, Gommentarii in Dionysium Periegeten, îa Geo-graphi graeci minores ed. Firmin Didot, Paris, 1882.
JSutropius.
Sexti Pompei Festi, De verborum significatione quaesuper-sunt, cum Pauli Epitome, emendata et annotataaCa-rolo Odofredo Muellero., editio nova, Lipsiae, 1880.
Aug. Fick, Hattiden und Danubier in Griechetiland, Got-tingen, 1909.
XX
Emil Fischer, Die Herkunft der Rumănen, Bamberg, 1904.
Emil Fischer, Sind die heutigea Albanesen die Nachkommeir der alten lllyrier? în Zeitschrift fttr Ethnologi6, Berlin, anul 1911. = Fischer Z.
Fiavius Vopiscus, în H. A. (Scriptores historiae augustae).-
Matthias Friedwagner,-Zur Aussprache des lateiniscben c vor ' hellen Vokalen, în Hauptfragen der Romanistik, Festr-schrift flir Philipp August Becker, Heidelberg, Cari Winter’s Uiiiversitătsbuchhandlung, 1922, pag. 37-49-
Teofil Frîncu şi Gheorghe Candrea, Rotacismul la: Moţi şi ' Istrienî, Bucureşti, 1B86.
D.	Frunzescu, Dicţionar topografic şi statistic al Romîniei,. Bucureşti, 1872.	:
Georg von der Gabelentz, Die Sprachwissenschaft, Leipzig, 1891.
Ernst Gamillscheg, Oltenische Mundarten, Wien, 1919, în? Sitzungsberiehte der philosophisch-historischen Iîlasse der Akademie der Wissenschaften- in Wieh’ volumul 190.
Ernst Gamillscheg, Studien zur Vorgeschichte einer romanischen Tempuslehre, Wien, 1913, în Sitzungsberiehte der philosophisch-historischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, volumul 172.
M. Gaster, Chrestomatie romînă, Leipzig-Bucureşti, 1891.
M. Gaster, Die nichtlateinischen Elemente im Rumănischen-în Grober’s Grundriss der romanischen Philologie, I, e-diţiea I, Strassburg, 1888. = Gast. Grund.
IvE. Gaster, Stratificarea elementului latin îu limba romîcă,, în Revista Tocileăcu, I, Bucureşti, 1883.= Gast. Rev.
Karl Ernst: Georges, Ausfiihrlich.es lateiriisch-deutsches Hand-worterbuch, VII Auflage, Leipzig, 1879-1880j==Georges.
K. E. Georges, Lexikon der lateinischen Wortformen, Leipzig, 1890.
Georgios Akropolites, ediţiea Bonn.
Georgios Monâchos, ediţiea Bonn.
Ilie GhergHel, Zur Frage ’derUrheimat der Rumănen, Wien, 1910.
Ilie Gherghel, Zur Nachricht des Raschid ad din Fadl-âllah iiber Bazaran bam und Kara Oulag, în Korres-pcmdenzblatt des Vereins fiir siebenblirgische Landes-kunde, XXXV, anul 1912.:	’	■	\
•Gibbon,. Geşchichţe des allmaligen Sinkens und endlichen ..•rUntergauges des romişcheii Weltreiches, deutsch von Iobann Sporscliil, IV- Auflage, Leipzig,;1862-1863.
■J. Gillieron, La faillite de. i’etymologie phonetique,;Neuve-ville, 1919.
-J. Gillieron, Paţhologie et therapeutique verbales,: I, Ne.u-veville, 1915.	.:	'
J. Gillieron, Paţhologie ;:et therapeutique verbales, II, Neu-:1yeville, 1915,	,	. ;
•G. Giuglea,' Cuvinte şi Lucruri, Elemente vecin germanie în orientul romanic, în Dacoromania II pag. ; 327-402 = Giuglea.	-
’Glotta, Zeitschrift fiir griechisehe und laieinische Şprache, , Gofctingen.
'Glykas, ediţiea Bonn.
Pietro Gabriele Goidânich, L’origine e le forme deila dit-tongazione romanza, HaJIe a. S. 1907, 5 Beiheft zur Zeitschrift;: fiir roma,nische Philologie.
E.G. Graff. Althochdeutscher Sprachschatz, Berlin, 1834-1846.
O.	H. Grandgent, Inţroduzione allo studio del latino voi-gare, traduzione dall’inglese, Milano, 1914.
<G. Grober, Vulgărlateinische; Substrate romanischer Worter, în ‘Wolfflin’s Archiy I, 204 sqq., .539 sqq., II, 100 sqq.,
276	sqq., 424 sqq., III, 138 sqq., 264 sqq., 507 sqq.,
IV,	116: sqq,, 4.22 sqq., V., 125 sqq., 234 sqq.r '453 , ,sqq., AVI,, llîvsqq.,; ;377,,ş‘qq., VII, 25 sqq.
>Grundriss der romanischen,. Philologie, herausgegeben von ..Gustav ,.Grober, Strassburg, I ediţie 1888-1902, II e-diţie (numai volumul întîiu) 1904-1906. = Grobers . Grundriss. ; ; ;
Johann Georg von Hahn, Albanesische Studieri, Jena, 1854.
B. P. Hasdeu, Arhiva istorică a Romîniei, Bucureşti,
1865-1867;.	.-	..
B. P. Hasdeu, Cine sînt Albanejii ? în Analele ’ Academiei Romîne, seriea II, tomul XXIII, Memoriile secţiunii literare.	>
B.	P.'.Hasdeu, Cuvinte dim bătrîni, Bucureşti, 1878-1879. = H.. Cuv., •:	-
B.	P. Hasdeu, Etymologicum magnum Romaniae, Bucureşti,
v 1886-18,98. =.H. Et.
B.	P. Hasdeu,' Istoriea' critică a Romînilor, voi. I, Bucureşti, 1875.
XXII
B.	P. Hasdeu, Negru Vodă, un secol şi jumătate din începuturile statului Ţârii Romîneştî, introducere la tomul' IV din Etymologicum Magnum, Bucureşti, 1898.
B.	P. Hasdeu, Principii de filologie comparativă ario-eu-ropee, Bucureşti, 1875. = H. Pr. '
B.	P. Hasdeu, Strat şi Substrat, la începutul tomului III. din Etymologicum magnum, Bucureşti, 1893.
Robert Helbig, Die italienischen Elemente im Albanesiscben^ în Weigand’s X Jahresbericht, pag. 1 sqq. = Helbig.
Herodotus, ed. Firmin Didot, Paris, 1887, prin C. Miiller: = H.	•	'	•
Hesychius (din Alexandria), As^iy.ov, Hagenau, 1521.
Leon Heuzey, Le mont Olympe et L’Acarnanie, Paris, 1860.
Leon Heuzey, Mission archeologique de Macedoine, Paris,. 1876.
Hierokles, Synekdemos. Ediţiea Bonn, la sfîrşitul lui Con-stantinus Porpbyrogennetus volumul III.
Herman Hirt, Die Indogermanen, Strassburg, 1905-1907.
Herman Hirt, Gehoren die Phtyger und Thrakei’ zu de» satem- cder zu den centum - Sprachen ? în Indogeima-nische ForschuDgen II.
Enea Hodoş, Poezii poporale din Bănat, Caransebeş, 1892..
Alfred Holder, Altceltischer Sprâchschatz, Leipzig, 1891-1913. = Holder.
O.	Hopf, Geschichte Griechenlands vom Beginn des Mittel-alters bis auf unsere Zeit. VI şi Vii volum din Grie-chenland, geographisch,. geschichtlich und kuUurhisto-risch, von den ăltesten Zeiten bis auf die Gegenwart,. Separatausgabe,.aus der allgemeinen Encyklopâdie der Wissenschaften und Kiinste von Ersch und Gruber, Leipzig, 1870. = Hopf I, II orî Hopf Geschichte’ Griechenlands VI, Vil.
Paul Hunfalvy, Die Rumănen und ihre Anspriiche, Wien, " und Teschen, 1883.	' .
Eudoxîu Hurmuzaki, Fragmente zur Geschichte der Rumâ-nen, Bucureşti, 1878.
V. Jagic, Wie lautete bei den alten Bulgaren, în Archiv fiir sjavische Philologie, III, pag. 312 sqq..
Jahresbericht des Institutş fur rumanische Sprache zu Leipzig, herausgrgeben von Gustav Weigaridr I-XXIX*. Leipzig, 1894-192l.=Weigand’s Jahresbericht ori Jahresbericht.
XXIII
L. Jelie, Das ălteste^kartographische Denkmal liber die ro-mische Provinz Dalmatien, în W. M. B. H. VII.=Jelie.
Ofcto Jespersen, Lehrbuch der Phonetik, Uebersetzung von Hermann Davidsen, Leipzig und Berlin, 1904.
O.	JireCek, Die Heerstrasse von Belgrad nach Konstantino-pel, Prag, 1877.
O.	Jirecek, Die Romanen in den Stădten Dalmatiens wă-hrend des Mittelalters, în Denkschriften der Akademie der Wissenschaften in Wien, philosophiseh-historische Klasse, volumele 48, 49.
C.	Jirecek, Geschichte der Bulgaren, Prag, 1876.
C.	Jirecek, Geschichte der Serben, I, Gotha, 1911.
C.	Jirecek, Zum Namen Plovdin oder Plovdiv, în Archiv fiir slavische Philologie, XVI, pag. 596 sqq.
Joseph und Hermenegild Jirecek, Entstehen christlicher Reiche im Gebiete des heutigen oesterreichischen Kaiserstaates, Wien, 1865.
îudogermanische Forschungen, Zeitschrift flir indogermanische Sprach- und Altertumskunde, Strassburg, K I. Triib-ner, şi cu începere dela volumul XXXIX Berlin und Leipzig, Walter de Gruyter et Comp.
lohannes Lydus. ediţiea Bonn.
Norbert‘Jokl, Beitrăge zur albanesischen Grammatik, în Indogermanische Forschungen, XXXVI, pag. 98 sqq. = Jokl Ind. XXXVI.
Norbert Jokl, Beitrăge zur albanesischen Grammatik/ în Indogermanische Forschungen, XXXVII, pag. 90 sqq. = Jokl Ind. XXXVII.	;
Norbert Jokl, Katun, zur Geschichte eines Balkanwortes, în Indogermanische Forschungen, XXXIII, pag. 420 sqq. = ,Jokl Ind.
Norbert Jokl, Linguistisch-kulturhistorische Untersuchungen aus dem Bereiche des Albanischen, Berlin und Leipzig, 1923 = Jokl Unt.
Norbert Jokl, Studien zur. albanesischen Etymologie undWort-bildung, în Sitzungsberiehte der philosopliisch-histori-schen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, volumul. 168. = Jokl..
Norbert Jokl, Vulgarlateinisch.es im Albanischen, în Zeitschrift fiir romanische Philologie, XLI, pag. 228 sqq. = Jokl Zeit.
XXIV
Ion lonescUj Agricultura romînâ din judeţul Putha, Bucu reştî, 1869.
lorgu loidan, Dialectele italiene de sud şi limba romînă, în Arhiva Iaşi anul 1923.	„	/:
Iorgu Iordan, Diftongarea lui e şi o accentuaţi în poziţiile —: ă şi —- e, Iaşi,. 1921.
Iorgu Iordan, Lateinisches ci and ti im Siiditalienischen, în Zeitschrift fiir romanische Philologie XLII.
Iordanis, ed. Mommsen în Monumenta Germaniae historica, Auctores antiquissimi, tom. V, pars I, Berlin, 1882. = Iordanis Get. (=Iordanis, De origine actibusque Ge-tarum), lordaDis Rom. (= Iordanis, De origine âcti-husque gentis Romanorum).
N. Iorga, Despre Cantacuzinî, studii istorice bazate în parte pe documentele inedite din arhiva D-luî G. Gr. Cantacuzino, Bucureşti, 1902.
N. Iorga, Documente romîneştî din arhivele Bistriţei, Bucureşti, 1899-1900.
N. Iorga, Geschichte des . rumănisehen Volkes, Gotha, 1905.
N. Iorga, Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie, Bucarest, 1915. .
N. Iorga, Istoriea literaturilor romanice în dezvoltarea şi legăturile lor, Bucureşti, 1920.	'	.	■
N. Iorga, Istoriea Romînilor din peninsula balcanică, Bucureşti, 1919.
N. Iorga, Legăturile Romînilor cu Ruşii apuseni şi cu teritoriul zis uerainian, îri Analele Academiei Romîne, seriea II, tom XXXVIII, Bucureşti, 1916. .
P. Ispireşcu, Legende sad basmele Romînilor, Bucureşti, 1882.
Istoriea Ţării Romîneştî decînd au descălecat Rominii [autor anonim], în Magazinul istoric tomul IV.
Andreas Iszer, Walachisch-deutsches Worterbuch, Kron-stadt, 1850.
Jakob Jud, Recherches surla geirâse et la diffusion des ac-cusatifs en-ain et en -on, Hâlle a. S. 1907.
Iulius Câpitolinus, în H. A. (Scriptores historiae augustae). Iulius Jung, Die romanischen Landschaften des romischen Reiches,. Xnnsbruck, 1881. ■	■
iulius Jung, Riomer und Romanen in den Donaulândern, II Auflage, Innsbruck, 1887.	.	’
lustinus.
XXV
Ernst KaliDka, Antike Denkmâler in Bulgarien, Wien, 1906 (Schriften der Balkankommission, A.ntiquarische .Abtei-lung, IV). = Kalinka. ■	■ r .. •	-	•
Kalopatliakes, De Thracia provincia romana,; Berlin, ..1893,
E.	Kaluzniacki, Zur Geschichte der bulgarişche.n Benennurig der Stadt Philippopel, în Archiv flir slavische Philologie, XVI, pag. 594 sqq. .	.	.	;
Kantakuzenus (Iohannes), ediţiea Bonn..	....
*	N. Karamzin, Histoire de l’empire de Russie, traduite: par Şt.; Thomas et Janffret, Paris, 181.9.
Th. A. Kavailiotiş, llpono-eipts,. ,în --Fr, Miklqşich, 'Rumuni-sche- Untersuchungen, I, zveite Abtheilung.
Kedrenus, ediţiea Bonn.
Kekavmenos, Strategikon, et incerţi scriptoris de offieiis re-giis libellus, ediderunt B. Wassiliewskyr,;;V:.. Jernstedt, Petropoli, 1.896 (Zapiski istoriko-filologi£eskago fakul-teta imperatorskago S. Peterhurgskago> vuniiversitetă,
. eastî xxxviii). .	•	..	/
Simonis de Keza De originibus et gestis Hungarorum libri duo, ed. los.ephns Podhradczky> Budae, 1833.
H.	Kiepert, Formae orbis antiqui, bearbeitet und.herausge-gebea von Richard Kiepert, Berlin, 1894 sqq. Kinnamus, ediţiea Bonn.	.	, i
Gustav Korting; Lateinisch romanisches Worterbuch, III Aus-gabe, Paderborn, 1907.	.
Paul Kretschmer, Einleitung in die Geschichte der grieehi-. . şchen Spra;che, Gottingen, 1896.
Kritischer Jahresbericht; liber die Fortschritte der romanischen Philologie, herausgegeben von Karl Vollmoller, ErlaDgen. :	,v‘.	.	;	.
Karl Krumbacher, Geschichte d er byzan ti n isoh en Litteratur, Mliachen, 1891, în Iwan Miiller's Handbuch der klassi-schen Altertums-Râssenschaft.IXy. ....
Geza Kuun, Codex eînnanieus* .Budaipest,; 1880.......
Geza Kuun, Relaţionum Hangarormn cum oriente genţi bus-que orientalis originis historia antiquissima, editio se-...cunda, Glaudiopoli, 1892.
R. tenz, Beitrăge zur.Jîenntnis des .Amerikanospa;nişcheD, în Zeitschrift fiir, romanische Philologie XVII,. 188 sqq. Leo Grammaticus, ediţiea Bonn......; \ ; . ..... -y -,n-;V7
Lexicon roraînesC']atinese-unguresc-nemţesc,.care de :maî mulţi
XXVI
autori s-a lucrat, Buda, 1825= Dicţionarul de Buda? ' Lexicon Buda.
W. M. Lindsay, Die lateinische Sprache, Uebersetzung von Hans Nohl, Leipzig, 1897.	.
Literaturblatt fiir germanische und romanische Philologie, Leipzig.
Sofronie Liuba şi Aurelie lana, Topografiea satului şi hotarului Maidan, Caransebeş, 1895.
T. Livius.
Richard Lowe, Altgermanische Elemente der Balkausprachen, în Zeitschrift fiir vergleichende Spraohforschung, XXXIX, anul 1906,. pag. 265 sqq.	‘
Luciu s, De regno Dalmatiae et Croatiae, Frankfurt, 1666, II ediţie în Schwandtner, Scriptores rerum hungarica-rum, dalmaticarum, - croaticarum et sclavonicarum ve-tere.s ac genuini, Yindobonae, 1746-1748, volumul III.
Magazinul istoric pentru Dacia, supt redactiea lui A. Treh. Laurian şi Nicol. Bălcespu, Bucureşti, 1845-1847.= Magazinul istoric.
Petru Maior, Istoriea pentru începutul Romînilor în Dacia, II ediţie, Buda, 1834.
Tit Maiorescu, Critice, Bucureşti, 1874.
Malalas, ediţiea Bonn.
Marcellinus Comes, ed. Mommsen în Monumenta Germaniae historica, Auctores antiquissimi, tom. XI, pars I, Ber-. lin, 1893.
S. FI. Marian, Iomormîntarea la Romîni, Bucureşti, 1892.
S...F1. Marian, Nunta la Romîni, Bucureşti, 1890.
S. Fi. Marianj Ornitologiea poporană romînă, Cernăuţi, 1883.
S.	FI. Marian, Sărbătorile la RomÎDÎ, Bucureşti, 1898-1901.
Â. Meillet, Linguistique historique et linguistique. generale, Paris, 1921.......
Gustav Meyer, Albanesische Studien, I, Die Pluralbildungen der albanesischen Nornina, în Sitzungsberiehte der phi-losophisch-historischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, volumul 104.=M. Alb. I.
Gustav Meyer, Albanesische Studien, II, Die albanesischen Zahlworter, ■ în Sitzungsberiehte der philosophrsch-hi-storischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, volumul 107.=M. Alb. II.
GustaV- Meyer* - Albanesische Studien, III, Lautlehre der in-
xxvix
dogermanischen Bestandtheile des Albanesischen, îd Si-tzungsberichte der philcsophisch:historischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien,' volumul; 125.= M. Alb. ’	' '-
Gustav Meyer, Albanesische Studien, IV, Das griechisch-siidrumănisch-âlbanesische "Wortverzeichniss desr Kaval-liotis, în Sitzungsberiehte der philoşophisch-historischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, volumul 132.=M. Alb. IV.
Gustav Meyer, Albanesische Studien, V, Beitrăge zur Kennt-niss der in Griechenland gesprochenen albanesischen Muridarten, în Sitzupgsberichte der philosophisch-his-; torischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, volumul 134.=M. Alb. V.-
Gustav Meyer, Die lateinischen Elemente im Albanesischen, • în Grober’s Grundriss der romanischen Philologie, I, ediţiea I, Strassburg, 1888.= M. Lat.
Gustav Meyer, Elymologisches aus den Balkansprachen, în Indogermanische Forschungen, VI/pag. 104 sqq.=M. Ind. VI.
Gustav Meyer, Etymologisches Worterbuch der albanesischen
-	Sprache, Strassburg, 1891.=M. Wort.
Gustav Meyer, Kurzgefasste ' albanesische Grammatik, Leipzig, 1888. =M. G.
W. Meyer-Liibke, Altgermanische Elemente inrRumănischen ? în Zeitschrift iiir vergleichende Sprachforschung, XXXIX, pag: 593 sqq.	......
W. Meyer-Ltibke, Die lateinischen Elemente im Albanesischen, von Gustav Me}rer, neubeărbeitet von W. Meyer-Ltibke, în Grober ’s Gruiidriss der romanischen Philologie, I, ediţiea II, Strassburg, 1904-1906.=M. L. Lat.
W. Meyer-Ltibke, Die lateinische Sprache in den romanischen Lăndern, în Grober’s Grundriss der romanischen
1	Philologie, I, prima ediţie pag. 351 sqq., a doua ediţie pag. 451 sqq.=Me3^er*Liibke, Die lateinische Sprache.
W. Meyer-Liibke, Die romanischen Sprachen, în Die Kul-tur der Gegenwart,. herausgegeben von Paul Hinneberg, Berlin un Leipzig, Veri ag von B. G. Teubner; ,1, xr, i, anul 1909.
W. Meyer-Ltibke, Einfiihruug in das Studium aer romani-
•	Schen Sprachwissenschaft, II ediţie, Heidelberg, 1909.= Meyer-Ltibke Einftihrung.
xxyni
W. Me3rer-Liibke, Grammatik der- romanischen Sprachen, Leipzig, 1890-1902.	:■>
W, Mej^er-Liibke,. Itălienische Grammatik, Leipzig, 1890. W. Meyer-Liibke, Romanisches etymologisches Worterbuch, Heidelberg, 1911-1920, c ^	, ;	'	.:
W;- MeyerrLiibke, Rutnănisch, Romanisch,, Albanesisch, în Mitteilungen, pag. 1-42.==M. L. R.- R.. Alb.,
W. Meyer-Liibke, Zentripetale Krâfte .im Sprachleben, în Hauptfragen der' Romanisti.k, Festschrift fiir Philipp j. August. Becker, Heidelberg,: 1922, pag. 126-154.
:W.: Meyer-Liibke, Zur Gesphichte des c vor helien Yokalen,
.	. în Bausteine zur romanischen Philologie, pag. 313 sqq.
iW. Meyer , Liibke, Zur Geschichte . des. Infiniţivş im Rumă-nischen, în Romanische Abhandlungen Adolf Tobler ,,r 2 dargehracht^ JIalle a:. S 1895.	;	' .	"
Ştefan Mihaiilean.U, Dicţionar macedoromîn, Bucureşti, 1901. Franz Miklosich, Albanische Forschungen, Wien, ,1870-187X, în ..Depkschriften der Akademie der Wissenschaften in Wien, philosophiseh-historische Klasse, volumele XIX, XX. '
Fcanz Miklosich, Beitrăge/ zur Lautlehre der rumunischen Dialekte, în, Sitzungsberiehte( der philosophischrhisto-^Jrischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, volumele 98, 99, 100, 101, 102, anii .1881-1883.= e Mikl.ZB..... .. -	j	.-	.-,	..,;;	..	•
Franz Miklosich, .Die slavischeu Elemente ;im Rumunischen, în Denkschrifcen der Akademie der Wissenschaften in r-.^jf-Wren;:. philosophisch-historische Klasse, . volumul XII, anul 1862.= Mikl. Slav. .-	.	v.	\
Franz Miklosich, Die slavischeu .lOrtsnamen aus ;Âppellati-ven, îu Denkschriften der Akademie der.jWissensebaftea
-	■ <. in Wien, philosophisch-historische Klasse, volumele , XXI, . XXIII;
Franz.i.Miklosich, .Lexicon, palaeoslovenico• graeco'lâ tinum , Vindabonae,: 1862U865;	.	'
Franz Miklosich, Rumunische Untersuchungen,; I, Istro- und ^ -i Macedo.rumunische Sp.raehdenkmăler, în, Denkschriften der, Akademie; der Wissenschaften in; Wien, philoso-phisch historische Klasse, volumul XXXII.
Ftanzi Miklosich,: Ueber. die/iWanderungen , der Rumunen in . den dalmatinişchen Alpen;tind >;den ;Kar£aten,:în JDenk-
XXIX
schriften der Akademie der: Wissenschaften in WieDj philosdph'isch-historische Klasse, volumul XXX.
Franz Miklosich, Vergleichende Grammatik der slavischen Sprachen, II Ausgabe, Wien, 1879-1883. :
Lj. Miletic, Das Ostbulgarisclie, Wien, 1903 (Schriften der Balkaiikommission, linguistische Abtheilung, II). Mitteilungen des iumănischen InstitutS an der Universităt . WieD, /herausgegeben von W. Meyef-Ltibke, I Band, Heidelberg, 1914.= Mitteilun gen: J:
G.	Mohl, Introduction â la chronologie da latin vulgairey Paris, 1899.
Th. Mommsen, Romische Geschichte; volumele I, IÎ a-patra ediţie, Berlin, 1865, volumul III a treia ediţie, Berlin,
1861,	volumul Y ă" cincea ediţie,: Berlin, 1904.-Yictor Motogna, Articole şi documente, contribuţii la istoriea Romînilor din veacurile XIII-XVI, Cluj, 1923.
X. TVIiillenhoff, Donau, Dunav?, Dunaj, in Archiv fiîrsla-vische Philologie, I, pag. 290 sqq. '
Iacob Negruzzi, Scrieri complecte, Bucureşti, 1894-1897.
D. Nemanic, Gakavisch-kroatische Studien, Erste Studie, Accentlehre, I, II, în SitzuDgsberichte der philosophisch^
. historischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, volumele 104, 105, 108.=Nemanic.
Nestor, Chronica. textum russico-slovenicum, edidit Fi*. Miklosich, Vindobonae, 1860. ..
Nestor, Russische Annaien in ihrer slavonischen Grund-sprache, verglichen, iibersetzt und erklărt, von August Ludwig Schlozer, Gottingen, 1802-1809.
L.	Niederle, Ein Beitrag zur Geschiche der siidslavischen
WanderuDgen, în Archiv fiir slavische Philologie XXV. Nîkephoros Gregoras, ediţiea . Bonn..	,
Nikephoros Patriarches (Constantinopolitanus),-ediţiea Bonn. Niketas Akominatos Choniates, ediţiea Bonn.
Franz Baron Nopcsa, Beitrăge- zur Urgeschichte und Eth-nologie Nordalbaniens, în W. M. B. H. XII. — Nopcsa M.	,_r	.	>	■	•	-	1
FraDz Baron Nopcsa, Die Alb a ner, f în Tirania; Wochen-schrift flir Volksbildung, Wien, anul, ] 913.= Nopcsa U; Franz Baron Nopcsa, Sind die heutigen Albanesen die Nach-. ..	- kommen der alten, Illyrier ? în Zeitschrift fiir - Ethno-'
logie, Berlin, anul 19 J1. = Nopcsa	y. .rl ,
XXX
Franz Baron Nopcsa, Thrakisch-albanische Parallelen, în Anţhropos, Revue Internationale, d’ethuologie et de linguistique, Şt. Gabriel-Modling bei Wien, anul 1913; = Nopcsa Â. ;
Franz Baron Nopcsa, Zu Fischer's Albanerforschung, în Korrespondenzblatt der deutschen Gesellschaft fiir An-thropologie, Ethnologie und Urgeschichte, Verlag von Friedr. Vieweg und Sohn in Braunschweig, Jahrgang XLV, Mai 1914.= Nopcsa K. 1 v
Vatroslav Oblak, Eine Bemerkung zur ăltesten siidslavischen Geschichte, în Archiv flir slavische Philologie,
XVIII,	pag. 228 sqq,.
Vatroslav Oblak, Macedonische Studien, Die slavischen Dia-lekte des siidlichen und nordwestlichen Macedoniens, în Sitzungsberiehte der philosophisch-historischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, volumul 134,
D. Oncîul, Din istoriea Romîniei, Bucureşti, 1914 (Extras din Călăuza oficială a expoziţiuniî generale romîne 1906).
D.	Oncîul, Les phases du developpement historique du peuple et de l’etat roumain, în Bulletin dela section historique de l’Academie roumaine^ Janvier-Juin 1921.
D.	Oncîul, Originile principatelor romîne, Bucureşti, 1899.
D.	Oncîul, Romînii în Dacia traîană pănă la întemeerea principatelor, Bucureşti, 1902 (Din Enciclopediea romînâ publicată de Diaconovich, Sibiîu, volumul III).
D.	Oaciul, Teoriea lui Roesler, Studii asupra stăruinţiî Romînilor îu Dacia traîană, de A. D. Xenopol. Dare de seamă critică, în Convorbiri Literare XIX, anul 1885.
D.	Oncîul, Tradiţieă istorică în chestiunea originilor romîne, în Analele Academiei Romîne, seriea ii, tomul XXIX, Memoriile secţiunii istorice.
Orosius, în Migne Patrologia latina XXXI.
Hermann Osthoff und Karl Brugmann, Morphologisclie Un-tersuchungen auf dem Gebiete der indogermahischen Sprachen, I Theil, Leipzig, 1878.
Ovidius.
Pachymeres, ediţiea Bonn.
Tudor Pamfile, Industriea casnică la Romîni, Bucureşti, 1910.
Tudor Pamfile, Sărbătorile de vară la Romîni Bucureşti 1910,	•
Zach. C. Panţu,-Plantele cunoscute de popoiOil romîn Bucureşti, 1906.	’
XXXI
A. Papadopol Calimah, Pedaniu Dioscoride şi Luciu Apn-leiu, în Analele Academiei Romîne, seriea I, tomul XI.
Per. Papahagi, Basme aromlne* Bucureşti, 1905, = P. B:
Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromînilor, volumul I, Bucureşti, 1900.
Per. Papahagi, Megleno-Romîniî, partea I, în Analele Academiei Romîne, seriea II, tomul XXV, Memoriile secţiunii literare.
Per. Papahagi, Megleno-Romînii, partea II, în Analele Academiei Romîne, seriea II, tomul XXV, Memoriile secţiunii literare.= P. M.
Per. Papahagi, Notiţe etimologice, în Analele Academiei Romîne; seriea II, tomul XXIX, Memoriile secţiunii literare.= Pap. et.
Per. Papahagi, Parallele Ausdriicke und Redensarten im Rumănischen, Albanesischen, Neugriechischen und Bul-garischen, în Weigand’s XIV Jahresbericht, pag. 113 sqq.
•	Per. Papahagi, Rommii din Meglenia, Bucureşti, 1900.
Per. Papahagi, Rumănische Etymologien, în Weigand’s XII Jahresbericht, pag. 101 sqq.= Pap. Jahr.
Per. Papahagi, Scriitori aromînî în secolul XVIII, Bucureşti, 1909.
G.	Pascu, Despre cimilituri, I, Iaşi, 1909.
G.	Pascu, Etimologii romîneştî, Iaşi, 1910.
G.	Pascu, Lateinische Elemente im Rumănischen, .în Archi-vum romanicum anul 19*22 pag. 254-279.
G.	Pascu, Sufixele romîneştî, Bucureşti, 1916. =Pascu Sufixe.
Franz Passow, Handworterbuch der griechischen Sprache, V Auflage, Leipzig, 1841-1857.
Patrologiae cursus completus omnium sanctorum patrum, doc-torum scriptorumque ecclesiasticorum graecorum, qui ab aevo apostolico ad concilii florentini tempora florue-runt, ed. Migne, Paris, 1857-1904. = Migne, Patro-logia graeca.
Patrologiae cursus completus omnium sanctorum patrum, doc-torum scriptorumque ecclesiasticorum latinorum, qui ab aevo apostolico ad usque Innocentii III tempora fioru-erunt, ed. Migne, Paris, 1844-1864. ==-Migne, Patro-logia latina, '
Karl Patsch, Archăologisch-epigraphische Untersuchungen zar Geschichte der romischen Provinz Dalmatien, în
XXXII
; W. M. B. H. volumele IV, V, YI, VII, VIII* IX, XI,
. XII.= Patseh.	'
C.	Pauli, Altitalische Forschungen, Leipzig, 1886-1894.
Pauly’s Realencyclopădie, Stuttgart, 1842-1864.
Pauly's Realencyclopădie, neue Bearbeitung von Georg Wis-’ sowa, Stuttgart, 1894-1909 (Necomplect).
Y. Pârvan, Castrul dela Poiana şi drumul roman prin Moldova de jos, în Analele Academiei Romîne, seriea II, tomul XXXVI, Memoriile secţiunii istorice.
Y. Pârvan, Cetatea Tropaeum, în Buletinul comisiunii monumentelor istorice, anul 1911, pag. 1 sqq., 163 sqq.
Y. Pârvan, Cetatea Ulmetum, în Analele Academiei Romîne, seriea II, tomurile XXXIV, XXXVI, XXXVII, Memoriile secţiunii istorice.= Pârvan Ulmetum.
V. Pârvan, Consideraţiuni asupra unor nume de rîuri daco-scitice, în Analele Academiei Romine, Memoriile secţiunii istorice, seriea III, tomul I.
Y. Pârvan, Contribuţii epigrafice Ia istoriea creştinismului ■
-	dacoroman, Bucureşti, 1911.
Y. Pârvan, Descoperiri nouă în Şcythia Minor, în Analele Academiei Romîne, seriea II, tomul XXXV, Memoriile secţiunii istorice.
V. Pârvan, Die Nationalităt der Kaufleute im romischen Kai-serreiche, Breslau, 1909,.
V. Pârvan, Gerusiâ din Callatis, în Analele Academiei Romîne, seriea II, tomul XXXIX, Memoriile secţiunii r istorice.
Y. Pârvan, Histria, IV, Inscripţii găsite în 1914 şi 1915, în Analele Academiei Romîne, seriea II, tomul XXXVIII, Memoriile secţiunii istorice.
V. Pârvan, Salsovia, Bucureşti, 1906.
V: Pârvan, Ştiri nouă din Dacia Malvensis, în Analele Academiei Romîne, seriea II, tomul XXXVI, Memoriile secţiunii istorice.	,
V. Pârvan, Zidul cetăţii Tomi, în Analele Academiei Romîne, seriea II, tomul XXXVII, Memoriile secţiunii istorice.	,
Holger Pedersen,- Albanesisch,. m Kritişcher- Jahresbericht liber die Fortschritte der romanischen Philologie = Ped. Krit.:	'
Holger .Pedersen, Albanesische Texte init Glossar, Leipzig,
XXXIII
1895,	în Abhandiungen der philologisch-historischen Klasse der săchsisclien Gesellschaft der Wissenschaften, volumul XV.= Ped.
Holger Pedersen, Das indogermanische s im Slavischen, în Indogermanische Forschungen, Y, pag. 38 sqq.= Ped. Ind. Y.
Holger Pedersen, Die albanesischen l- Lăute, în Zeitschrift fiir vergleichende Sprachforschung, XXXIII, pag. 535 sqq,= Ped. Zeit. XXXIII.
Holger Pedersen, Die Gutturale. im Albanesischen, în Zeitschrift fiir vergleichende Sprachforschung XXXVI, pag.
277	sqq.= Ped. Zeit. XXXVI.
J. Peisker, Die Abkunft der Rumănen, în Zeitschrift des historischen Vereiues fiir Steiermark, XV Jahrgang, 1-4 Heft, Graz, 1917, pag. 160-205.
Dr. Pekmezi, Grammatik der albanesischen Sprache, Wien, 1908,=Pek.
Petronius, Cena Trimalchionis, ed. Friedlaender, Leipzig, 1891.
E.	Philipon, Les accusatifs en - on et en - ain, în Romania XXXI, pag. 201 sqq.
Demetrios Philippides, 'icTopîa Pouixouvta?, tomul I (alte tomuri n-au apărut), Leipzig, 1816.
Dionysios Photinos, 'Itx-opfa Trjţ itaXai Aaxiaţ, ta vuv TpavcrcAjSavtaţ, B Acr/Jac zac MoXoau(ac( ev BievvV), 1818.
Phrantzes, ediţiea Bonn.
Jos. Lad. Pic, Ueber die Abstammung der Rumănen, Leipzig, 1880.
Eugene Pittard, Popoarele din peninsula Balcanilor, în Buletinul societăţii regale romîne de geografie, XXXVII (anii 1916-1918), Bucureşti 1919, pag. 241-269 (Reproducere din Revue generale des sciences pures et appliquees, tome XXV, Paris, 1915).-
Plautus, ediţiea Ritschl, Leipzig, ,1884-1894.
Plinius, Naturalis historia, ed Lemaire, Paris, 1828 sqq,= PI. N. H.
Plutarchus.
Polybius, ed. Firmin Didot, Paris, 1880. =P.
Raoul de Pontbriant, Dicţionar romîno-francez, Bucureşti,
1862.
Ion Pop Reteganul, Poveşti ardeleneşti, Braşov, 1888.
Iosif Popovicî, Dialectele romîne din Istria, I, Referinţele sociale şi gramatica, Halle a. S. 1914.	3.
XXXIV
Iosif Popovicî, Dialectele romîne din Istria,.II, Texte şi glosar, Halle a. S. 1909.=P. I.
Iosif Popovicî, Die Dialekte der Munteni und Pâdurenî im Hunyader Komitat, Halle a. S. 1905.
Iosif Popovicî, Fiziologiea vocalelor romîneştî ă şi î, Cluj, 1921.
Pouqueville, Voyage de la Grece, Paris, 1820-1822.
Priscianus, în Grammatici latini ed. Keil.
Priscus, ediţiea Bonn.
Procopius (din Caesarea Palestinei), ediţiea Bonn.
Psaltirea şcheîanâ, ediţiea Academiei Bomîne (prin I. Bianu), Bucureşti, 1889 ; ediţiea comisiuniî istorice a Romîniei (prin I. A. Candrea), Bucureşti, 1916.
Micliael Psellos,’Ey.aTovcasT'opii; Pu^avtivr)? toroptag, 1Q Sathas Meaai-UVI/.V) pipxiodvjy.-»), tomul IV, Athena, 1874.
Ptolemaei (Claudii) Geographia, Tabulae a C. Mullero in-structae, Paris, 1901.= Ptolemaei Tabulae.
Ptolemaeus (Olauaius), ed. Nobbe, Leipzig, 1881.= Pt.
Sextil Puşcarîu, Der lu- Genitiv im Rumănischen, în Zeitschrift fiir romanische Philologie, XLI, pag.. 76 sqq.
Sextil Puşcarîu, Die rumănischen Diminutivsuffixe, în Weigand’s VIII Jahresbericht, 86 sqq.
Sextil Puşcarîu, Etymologisches Worterbuch der rumănischen Sprache, I, Lateinisckes Element, Heidelberg, 1905.
Sextil Pnşearîu, Lateinisches tî und Icî im Rumănischen, Ita-lienischen und Sardischen, în Weigand's XI Jahresbericht, pag. 1 sqq.
Sextil Puşcarîu, Locul limbii romîne între limbile romanice, Bucureşti, 1920, discurs de recepţiune la Academia Romînâ.
Sextil Puşcarîu, Studii istroromâne, I, Texte, în Analele A-cademieî Romîne, seriea II, tomul XXVIII, Memoriile secţiunii literare.= S. P.
Sextil Puşcarîu, Zur Rekonstruktion des Urrumănischen, în 26 Beiheft zur Zeitschrift fiir romanische Philologie, Halle a. S. 1910.
Ravennatis anonymi cosmographia et Guidonis geographica, ediderunt Pinder et Parthey, Berlin, 1860. = Geograful Ravennas.
Râdulescu-Codin, O seamă de cuvinte din Muscel Cîmpu-lung, 1901.	5
XXXV
C.	Rădulescu-Codin şi D. Mihalache, Sărbătorile poporului,
Bucureşti, 1909.
James W. Redhouse, A tnrkish. and englisli Lexicon, Constantin ople, 1890.
Ladislau Rethy, Dezlegarea chestiunii originii Romînilor, traducere din limba ungară de Ioan Costa, Budapesta,
1896.
Revista criticâ-literarâ, director Aron Densuşiânu, Iaşi, 1893-1897.
Revista Nouă, director B. P. Hasdeu, Bucureşti, 1887-1895.
Revista pentru istorie, arclieologie şi filologie, sub direcţiunea lui Gr. G. Tociles^u, Bucureşti, 1883 sqq. = Revista Toeilescu.	,
Rsvue de dialectologie romane, Bruxelles, apoi Hamburg, a-niî 1909-1914.
Ed. Richter, Beitrăge zur Landeskunde Bosniens und der Herzegovina, în W. M. B. H., X.
Elise Richter, Der innere ivusammenhang in der Etitwieklung der romanisehen Sprachen, în 27 Beiheft zur Zeitschrift fiir romanische Philologie, Halle a. S. 1911.
Robert Roeşler, Romănische Studien, Leipzig, 1871.
Romania, recueil trimestriel consacre â l’etude des langues et des litteratures romanes, Paris, Emile Bouillon, apoi, cu începere dela anul 1906, Honore Champion.
Radu! Rosetti, Despre Unguri şi episcopiile catolice din Moldova, în Analele Academiei Romîne, seriea II, tomul XXVII, Memoriile secţiunii istorice
Radu Rosetti, Invaziunile Slavilor în peninsula balcanică şi formaţiunea naţionalităţii romîne, în Revista Nouă, a-nul 1889.
L'abbe Rousselot, Principes de phonetique experimentale, Pa-ris-Leipzig, 1897-1908.
D.	Russo, Elenismul în Romînia, Bucureşti, 1912.
•Gust. Rydberg, Z\xx Geschichte des franzosischen 3, Upsala, 1896-1898.
Samy Bey Fraschery, Dictionnaire fi’auQiis-turc, Constanti-nople, 1905.
Sancti Demetrii martyris acta, în Migne Patrologia graeca, tomul 116.
Kr. Sandfeld-Jensen, Der Schwand des Infinitivs im Rumă ■ nischen, în Weigand’s IX Jahresbericht, pag. 75 sqq. = Sand. Jahr.	•
XXXVI
Kr. Sandfeld-Jensen, Die KoDjunktion de im Rumănischen^ în Zeitschrift fiir romanische Philologie, XXVIII, pag.
11	sqq. = Sand. Zeit.
Kr. Sandfeld-Jensen, Die niehtlateinischen Bestandtheile im Rumănischen, în Grober’s Grundriss der romanischen Philologie, I, ediţiea II. = Sand. Grund.
Ferdinand de Saussure, Cours de linguistique generale, lied., Paris, 1922.
V.	Sâghinescu, Scrutare dicţionarului universal al limbii ro mine de Lazăr Şâineanu, Iaşi, 1898.
Y. Sâghinescu, Vocabular romînesc, laşi, 1901.
Paul Joseph Schafarjk, Slavische Alterthiimer, deutsch von-Mosig von Aehrenfeld, Leipzig, 1843-1844.
M. Schonfeld, Worterbuch der altgermanischen Personen- und' Volkernamen, Heidelberg, 1911. = Schonfeld.
Hugo Schuchardt, Yokalismus des Yulgărlateins, Leipzig^.
1866-1868. = Schuch. Vok.
Friedrich Schlirr, Zar. rumănischen Lautlehre, în Mitteilun-gen, pag. 43 sqq.
Scriptor incertus, Chronographica narratio, complectens ea quae tempore Leonis filii Bardae Armeni contigerunt,. ediţiea Bonn.
Scriptores historiae augustae, recensuit Hermannus Peler,. Lipsiae, 1884. = H. A.
Emil Seelmann, Die Aussprache des Latein, Heilbroan, 1885.
Elena Sevastos, Cîntece moldoveneşti, Iaşi, 1888
Eduard Sievers, Grundziige der Phonetik, III Auflage, Leip-z;g, 1885.
. Skylax, Periplus, în Geographi graeci mînores ed. Firmin, Didot, Paris, 1882.
Skylitzes (Johannes), ediţiea Bonn.
I.	Slavici, Nuvele, Bucureşti, 1892-1896.
Slavisch-mmănîsches Psalterbruchstiick, herausgegeben von*'
C.	Gâluşcă, Halle a. S. 1913. = Psaltirea slavo-romînă.
A. Sobolevskij, Einige Hypothesen iiber die Sprache der Scythen und Sarmaten, în Archiv fiir slavische Philologie, XXVII, pag. 240 sqq.	’
Felix Solmsen, Thrakisch-phrygiaches, în Zeitschrift fiii’ vergleichende Sprachforschung, XXXIV, pag. 68 sqq.
Felix Solmsen, Zam Phrygischen, îu Zeitschrift fur vergleichende Sprachforschung, XXXIV, pag. 36 sqq.
XXXVII
L. Spitzer, Albanesische Etymolqgien, în Mitteilungen, pag. 318 sqq. = Spitzer. .	^
Li. Spitzer, Âlbanisches, în Indogermanische Forschungen, XXXIX, pag. 105 sqq.
L Spitzer, Zn den linguistischen Beziehungen der Alba-nesen und Rumănen, în Mitteilungen, pag. 292 sqq.
Stephanus Byzantinus, Leipzig, 1825.
^Strabon, ed. Firmin Didot, Paris, 1853-1877, prin O. Miil-Ier. = S.
H. Suchier, Chlotars des II Sachsenkrieg und die Anfănge des franzosischen Volksepos, în Ztitschrift flir romanische Philologie XVIII, pag. 175 sqq.
-Suetonius.
Franz Joseph Sulzer, Geschichte des transalpinischen Da-ciens, Wien, 1781-1782.
Sţmeon Magister, ediţiea Bonn.
ijazâr Şâîneanu, Dicţionar universal al limbii romîne, Cra-îova, J 896.
iiazâr Şâîneanu, Elementele turceşti în limba romînă, în Revista Tocilescu IV.
.'Lazâr Şâîneanu. încercare asupra semasiologieî limbii ro-. mîne, în Revista Tocilescu VI. = Şain.
Şezătoarea, revistă pentru literatură şi tradiţiunî populare, director Artur Goroveî, 'Fălticeni, 1892 sqq.
'G. Şincaî, Hronica Romînilor, Iaşi, 1853-1854.
Tabula peutingexiana, ed. Konrad Miller, Ravensburg, 1888.
Tacitus.
-0. Tafrali, Thessalonique des origines au XIV siecle, Paris, 1919.
D.	M. Teodorescu, Monumente inedite din Tomi, în Buletinul comisiuniî monumentelor istorice, anul 1914, pag. 180 sqq., anul 1915, pag. 6 sqq.
"W. S. Teuffel, Geschichte der romischen Literatur, neu bear-beitet von Ludwig Schwabe, V Auflage, Leipzig, 1890.
Theophanes Confessor, ediţiea Bonn.
Theophanes continuatus, ediţiea Bonn.
Theophylaktus Simokattes, ediţiea Bonn.
Pli. Thielmann, Habere mit dem Infinitiv und die Ent-steliung des romanischen Futnrums, în Wolfflin’s Archiv
II,	48 sqq., 157 sqq.
'Thnkydides.
XXXVIII
Albert Thumb, Altgriechische Elemente des Albanesischen,, în Indogermanische Forschungen, XXVI, pag. 1 sqq.
Albert Thumb, Handbuch der Deugriechischen Volkssprache,.
II	Autlage, Strassburg, 1910.
Iohann Thunmann, UntersuchuDgen iiber die Geschichte der-ostlichen europăischen Volker, Leipzig, 1774.
H.	Tiktin, Der Konsonantismus des Rumănischen, în Zeitschrift fiir romanische Philologie XXIV.
H.	Tiktin, Der Vokalîsmus des Rumănischen, în Zeitschrift fiir romanische Philologie X, XI, XII.
H.	Tiktin, Gramatica romÎDă, I, Etimologiea, Iaşi, 1892.
H.	Tiktin, Rumănisch-deutsches Worterbuch, Bucureşti, 1895—1915.
H.	Tiktin, Studien zur rumănischen Philologie, I Thei)^ Leipzig, 1884.
Gr. Tocilescu, Dacia înainte de Romani, Bucureşti, 1880, în Analele Academiei Romîne, seriea I, tomul X.
Gr. Tocilescu; Manual de istoriea romînă, Bucureşti, 1886.
Gr. Tocilescu, Monumentele epigrafice şi sculpturale alfr muzeului naţional de antichităţi, Bucureşti, 1902-1908.
W. Tomaschek, Die alten Thraker, în Sitzungsberiehte der philosophisch-historischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, volumele 128, 130, 1'31. = Tomaschek.
W. Tomaschek, Die Gothen in Taurien, Wien, 1881.
W. Tomaschek, Ueber Brumalia und Rosalia, în Sitzungs-berichte der philosophisch-historischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, volumul 60.
W. Tomaschek, Zur Kunde der Haemus-Halbinsel, în Si-tzungsberichte der philosophisch-historischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, volumul 99.
Trebellius Pollio, în H. A. (Scriptores historiae augustae).
Karl Treimer, Albanisch und Rumănisch, în Zeitschrift fiir romanische Philologie, XXXVIII, pag. 385 sqq.= Treimer Zeit.
Karl Treimer, Beitrăge zur albanischen Sprachgeschichte.
în Mitteilungen, pag. 336 sqq.= Treimer.
Karl Treimer, Der albanische Nationalname, în Indogerma-nische:;. Forschungen, XXXV, pag. 135 sqq. = Treimer Ind. XXXV.
Tunusli, 'Ic-opîa -Vj; Yi'kT/yj.z -ol’-r/Sq v.a\	«kc	ap/au-
XXXIX
Tchvjc fltuxvi; ■/.■xTa'oTacîijJî £ioţ tou 1774 £"ou;, £V B'.evvr) vTjS A'jct-ipia?, 1806.
A. Vasiliu, Cîntece, urâturi şi bocete de ale poporului. Bucureşti, 1909.
Max Vasmer, Studien zur albanesischen Wortforschung, I, în Acta et commentationes universitatis dorpatensis, B, Humaniora, I, Tartu (Dorpat), 1921, pag. 3-65.= Vasmer.
Vechile cronici moldoveneşti până la Ureche, texte slave cu studio, traduceri şi note de Ioan Bogdan, Bucureşti, 1891.
Viaţa romînească, revistă, Iaşi.
Alexia Viciu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului romm din Ardeal, în ÂDalele Academiei Romîne, seriea H, tomul XXIX, Memoriile secţiunii literare.= Viciu.
Geoffroy de Villehardouin, ed. Ducange, Paris, 1657.
Vincentii de Vit, Totius latinitatis onomaşticon, Prati, 1860-1887 (Anexă la dicţionarul latinesc al lui Forcellini).
Alois Walde, Lateinisches etymologisches Worterbuch, II Auflage, Heidelberg, 1910.
Eduard Wechssler, Giebt es Lautgesetze ? în Forschungen zur 'romanischen Philologie, Festgabe fiir H. Suchier, Halle a. S., 1900, pag. 349 sqq.
Stanislaus Wedkiewicz, Zur Charakteristik der rumănischen Lehnworter im Westslavischen, în Mitteilungen, pag. 262 sqq.
Gustav Weigand, Albanesische Grammatik im siidgegischen Dialekt, Leipzig, 1913.
Gustav Weigand, Die Aromunen, Leipzig, 1894-1895.
Gustav Weigand, Die Bildung des Imperfecţi Futuri (Kon-ditionalis, Optativi) im Rumănischen, în III Jahresbericht pag. 139 sqq.
Gustav Weigand, Die Dialekte der Bukowina und Bessara-biens, Leipzig, 1904.
Gustav Weigand, Die Sprache der Olympo-Walachen, Leipzig, 1888.= Weigand Olymp.
Gustav Weigand, Istrisches, în Weigand’s I Jahresbericht, pag. 122 sqq.= W.
Gustav Weigand, Linguistischer Atlas des dakorumănischen Sprachgebietes, Leipzig, 1909.
d
Gustav Weigand, Vlacho-Meglen, Leipzig, 1892.— Weigand Meglen.
Fritz Werner, Die Latinităt der Getica des Iordanis, Halle a. S. 1908.
Ernst AVindiscli, Keltische Sprache, în Grober’s Grundriss,
I,	ediţiea I pag. 283 sqq., ed. II pag. 371 sqq.
Wissenschaftliche Mittheilungen aus Bosnien und der Herce-govina, Wien, 1893 sqq.= W. M. B. H. '
Wilhelm Wundt, Volkerpsychologie, Eine Untersuchung der -Entwieklungsgesetze von Sprache, Mythus und Sitte. Erster Band, Die Sprache, erster Theil, Leipz’g, 1900. Zweiter Band, Die Sprache, zweiter Theil, yierte Auflage, Stuttgart, 1922.
Xenophon.
A. D. Xenopol, Istoriea Romînilor, Iaşi, 1888-1893.
A. D. Xenopol, Teuriea lui Roesler, Studii asupra stăruinţiî Romînilor în Dacia traîană, în Revista Tocilescu volumele I, II, III, IV. în ediţie a parte, Iaşi, 1884.
Zeitschrift fiir romanische Philologie, Halle a. S, Max Niemeyer,
Zeitschrift fiir yergleiehende Sprachforschung auf dem Ge-biete der indogermanischen Sprachen, Giitersloh, O. Bertelsmann.	-
Jules Theodore Zenker, Dictionnaire turc-arabe-persan, Leipzig, 1866-1876.	-	;
Zonaras, Chronicon, în Migne Patrologia graeca, volumele 134, 135.
Zosimus, ediţiea Bonn.
ORIGINEA ROMÎNÎLOR
PARTEA I.
ge: spun izvoarele istorice
CAPITOLUL I.
§ f. Cît de departe ajunsese romauizarea peninsule! balcanice? La prima videre abundanţa numelor romane în oştirile din răsărit, numărul mare al împăraţilor de origine balcanică şi faptul câ b'mba latină era limba... oficiala a 'imperiului de răsărit pănă la începutul secolului VH ar indica o~pătrundere' a limbii şi. culturii romane peste toată peninsula, exceptîndu-se doar numai -teritoriul vechiu grecesc al Poloponesului şi Helladei şi oraşele greceşti depe, coastele peninsulei. La anul 1868 Tomaschek în Brumalia und Ro-salia, pag. 398 a exprimat acest punct de videre: „Imperial roman, de răsărit prezintă pân la Iustinianus şi Mauri-cius aţît de'mult caracterul roman în toate privinţile, în-cît^ cu excepţie de Hellada propria zisă, limba greacă se mai întrebuinţa numai de învăţaţi, prin oraşele greceşti, mai -ales: depe coastă, şi la curte". Cu mult mai tîrziu, la
1893,	Tomaschek a susţinut aceiaş lucrn, de astă dată cu argumente, Die alten Thraker, I, pag. 78: „Io imperiul roman de răsărit armata din Europa era compusă mai ales din Thraci. împăratul Marcianus, contemporanul lui Atcila, era un Thrac; succesorul său, Leo I (457-474), era numit 6 :(Malalap. 368). împăratul Anastasius, an Illyr, a trimes (492) contra Isauriior rebeli generali itX-^bos 2y.u#u>v stccl yoT&i-/.TjC, xal ft&âovxfc . (Malala :p.- i 393), şi mai tîrziu (502) Contra Perşilor a-Tpatcâv ro-^uv TE Y.ai Beggwv-'xa:.. e-îpwv ^pav.iiov'''itfvfiv. Sab Dardanul lustinian I întîlnim printre mi -litarî necontenit Thraci şi Bessî, şi Procopius ni dă cele din
2
urmă exemple de nume personale curat besse, de pildă. Ko-i-iXac, Mapv.evTioSj (anul 539) Boup/.ev"to? Pw^.a'.wv "iţ, Tîzgs'oq ~(VKţ. Sub Mauricius însă toţi şefii poartă nume romane, de pildă Priscus, Castus, Martinus, Commentiolus, Salvianus, macarcă împăratul însuş era «primus ex Graecorum genere» (Paulus Diaconus III, 15) care se suise pe tron. întreaga organizaţie a statului din imperiul de răsărit purta încă cu totul caracterul roman în drept şi judecată, în armată şi în instituţiile bisericii. lutîiaş dată cu începere dela Heraclius ese la iveală caracterul grecesc. Sub lustinian doar a scris gramaticul Priscianus ale sale Institutiones grammaticae, a redactat Trebonianus renumitele Digesta (530-533), şi castele nou clădite au primit nume romane! încercase el, nu-i vorbă, Cappadocul loannes pela 540 să introducă limba grecească în serviciile publice, dar fără succes, anume, cum-observă loannes Lydus (De magistratibus IU, 68), Siâ -o	E:j-
pw~r,t; o’.y.T/Topaţ -f) tuv ’J-kXwv fOi^zcd'a.i ftovţj, ceia ce e o probă decizivă contra tuturor acelora care socot câ provincialii Thraci ar fi vorbit greceşte'"). In Rhodope şi înHaemus
*) Tomaschek nn spune lnorul exact. In realitate faptul povestit d.6 Ioan Lydus este următorul. cCel dintîiu magistrat care a introdus limba greacă in actele publice a fost Cyrus Aegyptics, praefeotus urbis şi în aceiaş vreme praefectus praetorio pe vremea lui Theodosius II [împărat 408-450]’, Lydus De magistratibus ed. Bonn pag. 178, 235. Cyrus Aegyptius a fost consul în anul 441,, praefectus urbis şi în aceiaş vreme praefectus praetorio trebue să fi fost, deci, înainte de anul 441. ■'Inovaţiea lui Cyrus a prins pentru restul împărăţiei, afară de Europa, şi din cauza aceasta afacerile au început să meargă rău’. Lydus ibidem pag. 261-262.
c.In Europa inovarea lui Cyrus n-a putut prinde din cauză că ,,locuitorii dintr-însa, macarcă erau Greci cei maî mulţi, vorbiau însă latineşte, maî ales funcţionarii publici“ (-â oe ^spl -r(v Eupu^v
~pa--6|j.£va 7zdv~a tîjv âpyatârqra. ocsşuXa^sv sq i'tdjf.rfi ctâ ts xouţ aur^c oty.r/Topaţ, y.aîitsp ''EXXr(vac ey. -ou r.Xv.y/oq cvtac, -f, twv 'haXfov od-i--;-Yîffflat oiDVîj, y.ai (AaXwTa tobţ CY)|Ao<JieiiovTai;)’. Lydus ibidem pag. 262. <loan Cappadox însă, ca praefectus praetorio [pela anul 540], a scos limba latină şi din oficiile părţilor europene ale imperiului, în felîul acela că toate serviciile funcţionarilor publici le făcea prin oamenii lui de casă (ctâ twv oîy.e£wv), pentrucă veniturile, pe care funcţionarii le aveau dela înpricinati, sa le încaseze el, şi fiindcă aoeşti agenţi ai lui erail necunosoăton de chipul, de formele legale^ în oare trebuiau redactate actele respective, apoi redactarea acestora şi rezolvarea chestiunilor se făcea „cum se. întimpla, în stil de babă şi trivial", («; Zw/tt, eîţ vpăw5-o -m v.cu
§ 1-2.
3
se auzi a încă pănă la Heiaclius în toate părţile lingua rustica romanisca. Un exemplu tipic penţru aceasta ni-1 oferă cunoscutele vorbe torna, retorna, fratre, pe care le-a strigat la 587 un soldat camaradului său, pecînd fugîafi [falş!] printr-o trecătoare din Haemus. Soldaţii de rînd şi cei de la bagaje eraii oameni de origine bessă ; compară Laurentius Lydus [aceiaş cu loannes Lydus!] (De magistratibus 1, 47): Romanii numesc xîpwvaţ xouţ xaneivouţ, OTOOcuţ sEvat ffU[./,(3aîvît y.<x&'
-ou; Xeyoy.e'/ouţ Becouc, o'uţ ’Apptavoţ ev xoîţ irspî ’AXs^avopou xpocrfli-peuce Tp$aXXo'j;. Cu miri dr ie însă aceşti Bessî îşi ziceau Romani, aşa cum îşi zic descendenţii lor de astăzi, Vlahii".
§ 2. Lista de nume de împăraţi originali din răsăritul Europei şi de nume romane ale militarilor din oştirea bizantină pănă la începutul secolului VII este mai bogată cu mult decît s-ar părea din schiţa lui Tomaschek. Cei maî vrednici împăraţi, începînd dela Maximinus, au fost de origine orî thracă orî illyrâ orî în general indigenă (dar ne-greacâ) din răsăritul Europei: Maximinus (235-238) era „dintr-iin sat al Ţhraciei, vecin cu barbarii, născut din tată şi mamă barbari, despre care se spune câ unul ar fi fost Got, iar eeialaltă Alaaă“ iulius Capitolinus, Maximini duo cap. 1, Historia augusta II, 3 ; Decius (249-251) era originar din. Pannonia inferior; Regilianus, unul din cei treizeci de tyranni din timpul lui G-allienus (253-268), era „de neam dac, rudă, după cum se spune, cu însuş Decibalusa Trebellius Pollio, Tyranni triginta cap. 10, Historia augusta II, 108 ; Glaudius II (268-270) 'era din Dardania, după cum spuneau unii, orî din Dalmaţia, după cum spunea el însuş9 Trebellius Pollio, Glaudius cap 11, Historia au-
1	gusts. 11,142 ; Âurelianus (270-275) din „Sirmium [Panno-
y^ay.a^YjXov a^a^veXiav). „De aici încolo apoi s-a tăcut obiceîu, şi toţi, la întîmplare, scriu şi execută şi rezoalvă chestiuni, la care nu se pricep, şi a căror legalitate era garantată înainte vreme într-o mulţime de feliuri, prin memoriile zilnice ale grefierilor, prin registi ele păstrate la arhive, şi prin funcţionarii înşişi care trăgeau venituri din redactarea legală a actelor“ (K«l.viy.oş iy.pd-
T^<7cV e^ .exetvou, -/.ai îrâvxe? d); exu^s y.ai ypdţousi y.ai "Xvjpouîi v.ai ă~o-Xuoocn xa ravieXii? ainolc âyvoouij.eva, xb TCptv [j/jpiâi; y.axrjGyaXisjj.EVa xpo-■ăo'.c, xc»?, xe Xeyopivo'.ţ y.oxxioravoic xou aV.xic, xo^ xe Tcpscipipoiţ tr/.pi-vioiţ, y.ai fŢJXotc ce xoîţ eţ auxuv e/.ouoi xov •nopov).’ LydUS ibidem pag.
262-263. Ly.dus a soris după anul 552, cînd Ioan Kappadox de mult nu mai era praefectus praetorio.
4
nia inferior], cum spun cei maî mulţi, dintr-o familie obscură, iar după cum spun uniia, din Dacia ripensis ; eu însă ţin minte că am cetit un autor care susţinea câ Aureli anus era din Moesia" Flavius Vopiscus, Âurelianus cap. 3, Historia augusta 11,150 ; Probus (276-282) din Pannonia inferior ; Diocletianus (284-305, „vir obscurissime natus, adeo ut a plerisque scribae filius, a nonnullis senatoris libertinus fuisse credaturf Eutropius 1. IX, cap. 19) din Dalmaţia, şi anume ori din Doclea-Podgoritza ori maî degrabă din Sa-lona, C. I. L. III pag. 283 ; Galerius (292-3.11) din Ser-dica-Sofia ; Constantius I (292-306) era nepotul de fiică al lui Claudius II, Eutropius 1. IX, cap. 22 ; Constantin cel mare (306-337), fiul lui Constantius I, născut la Naissus (Niş) ; Licinius (307-323) din Dacia aurelianâ, „îşi trăgea spiţa neamului din Daci" Zonaras Chronicon 1. XII, cap. 34.; Constantin II, fiul lui Constantin cel mare (317-340); Consfans, fiul lui Constantin, cel mare (333-350); Constantius
II,	fiul lui Constantin cel mare (323-361); Julianus, nepot de frate al lui Constantin cel mare (355-363) ; Jovianuş (..63-364) din Singidunum-Belgrad; Valentinianus 1(364-375) şi rratefe său Yalens (364-378) şi fiul său Gratianuş.(367-383) erau de loc din Cibalae-Vinkovci, Pannonia inferior ; Constantius, coregentul lui Honorius 420-4.21, din Naissus (Niş); Marcianus (450-457) siLeo 1 (457-474) eraii Ţhraci• Ânastasiuş_I (49I:_518) era Illyro-Epiroţ din D3^rrbacbion ; I'Uşţi-nus I (518-527) şi nepotul său de soră Iustini anus I (527-565) erau Dardarrî din . regiunea dela Scupi - Zloka-cani nordvest de Skopje (Procopius De aedificiis IV, 1 ; C. Jirecek, Geschichte der Serben, I, 54), membrii familiei cărora se nu miau lustus, Iustinus, lustinianus, Sabbatius, Marcellus, Dulcissimus, Germanus, Iustina, Lupieina, Vigi-lantia, Preiecta *) Această listă de împăraţi a dat-o C. Ji-
*) Cam că familiea împăratului lustinian ar fi fost slavă de origine, şi că pe tatăl luî lustinian l-ar fi; chemat IztOk, iar pe lustinian Upravda, sînt invenţii ale lui Iohannes Marnavich. Vezi Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur pag. 46. Macarcă de loc din Dardania, lustinianus era probabil Thrac, nu Illyr, judecind după numele tată-so Sabbatius (SaP^âno;) Pro eo-pios Historia.arcana 12, pentru care compară zeul thrac Sabazios, Săbadios, Tomaschek Die alten Thraker Iii 43. Să se maî noteze că pe unul.din camarazii şi consătenii lui Iustinus 1 îl- chzmi-Diţu -bistu> AuuPicr-oc, Procopius Historia arcana 6, care nume este' e-vident thrac. Compară pentru partea întîia a compusului zeîis şi pentru partea a doua Byrebistas.
§ 2'H-
5
reoek, Geschichte der Serben, I, 35. Eu am dat izvoare numai acolo unde am făcut adăogiri la cele spuse de Jiregek. Cu Iustinus 11.(565-578), nepotul de soră al lui lustinian I, se încheie seriea împăraţilor de naţionalitate romană, în special de naţionalitate romană balcanică. Cu Tiberius II (578-582), care — cu toată afirmarea lui Paulus Diaconus
III,	15, la Tomaschek Die alten Thraker I, 78, câ Mauritius ar fi fost cel dintilu împărat de sînge grecesc — a fost cel dintîiu G-rec ajuns împărat roman (Yezî. Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur 3), începe seriea împăraţilor de origine greacă, armeană, isauriană. Printre aceştiîa este unul cu nume de familie probabil thrac, Can-iacuzin *), dar dacă sînt Oantacuzinii cumva de origine thracă, nu sînt Thraci Romani, ca Aurelian ori Galerius orî Licinius, ci Thraci Greci.
§. 3. în aceiaş timp o abundanţă de nume romane se găseşte la comandanţii oştirilor din impeiîul de răsărit. O listă a dat C. JireCek, Die Romanen in den Stădten Dalma-tiens, I pag. 18-19: „Sub împăratul Zeno (474-491, el în-suş un Isaurian) Sabinianus, Martinianus. Sub Anastasius
■*) Kavtir/.oui^voc, citeşte Candacuzino, este o greeizare a unui primitiv Candacuzenu, în care -zenu este corespondentul thrac al Iuî-yevy)? grecesc diu nume ca Auluzenu, Diuzenu (=grec zhoyevr)?, vezi § 111, Nota), iar partea întîîa a compusului tste un derivat prin sufixul thrac -acu din radicalul Cand-, care se găseşte în numele lui Mars thrac păstrat în transcrierea grecească Kavoâojv, KavoaTo? (Tomaschek, Die alten Thraker Iii 56), şi îu cog-nbmen Căndalio dintr-o inscripţie din Dalmaţia (Vrlika), C. I. L.
III,	9813-?. Pentru sufixul thrac -acu din nume personalei compară Pittacu, Spartacu şi vezi § 171. d în Candacuzinâ nu s-a prefăcut în gura Grecilor îu spiranta neogreacă o din cauză că prefacerea în sînul limbii greceşti a lui d în o a început foarte de mult (Vezi Karl Brugmanr, Griechisohe Grammatik, în Iwan Miil-ler’s Handbuch der klassischen Altertumswissenschaft II ed. II, Miinchen, 1890, § 33) şi'încetase atunci cînd s-a introdus la Greci numele thrac Candacuzenu. Pronunţarea Cantacuzin, cil t, este ceva romînesc, provenit din cetirea după firea scrierii romîneştî a cuvîntnhu ortografiat greceşte Cantscuzinos, l\o:na-/.o'SCrl'ioc. Fireşte că acest lucru s-a petrecut în sînul claselor sociale care puteau scrie şi ceti, în special în sînul însuş al familiei cu acest nume stabilite printre RomÎDi şi complect romînizate. Poveşti a-supra originii familiei şi numelui Kav-caoui^voţ vezi în Genealfgiea Cantacuzinilor . de banul Mihai Cantacuzino, publicată de N. Iorga, Bucureşti, 1902, pag. 2 sqq., şi compară cele spuse de IN. Iorga în Despre CantacuziDÎ, Bucureşlî, 1902, pag. YI sqq.
6
§ 3-4.
(491-518) Celer, Iustinus (viitorul împărat), RomaDUs, ^ Bo-nosus, Patriciolus, Rusticius, Vitalianus, Maxentius, Carinus, Celerianus. Sub lustinianus Bonus, Claudianus, Constanti-nus, Florentius (numit şi Constantiolus), Constantianus, In-nocentius, Iustinus, Liberius, Magnus, Martinus, Maxentius, Maximinus, Palladius, Sabinianus, Ursicinus, Valentinus, Valerianus, Vitalis. Sub Iustinus n (565-578) Bonus, Mar-cianus, Longinus, Traianus, Yitalianus. Pentru ultima oară apar nume romane de militari în războaele contra Perşilor, Avarilor şi Slavilor sub Mauricius (582-602): Bonosus, Castus, Gomentiolus, Domentiolus, Germanus, Martinus, Pris-cus, Probus, Roman us, Rufinus, Rusticius, Salvianus, Vitalis. împăratul Phokas însuş (602-610) era un ^o^p^po^ din Thracia, iar pe frateso îl chema Domentiolus “ *').
§ 4. Printre aceşti împăraţi şi generali, de origine barbari romanizaţi din răsăritul Europei, se găsesc şi de aceia care reprezintă în special interesele acestei romanităţi orientale! Astfel a fost Regiiianus, care pe timpul celor 30 de tirani depe vremea lui Găllienus se da drept descendent al lui Decebal şi se proclama împărat în Moesia (Trebellius Pollio, Tyranni triginta, 10), apoi Vitalianus de pe vremea lui Anastasius I şi Iustinus I, care, originar din Scythia Minor (Dobrogia), dispunea de nor destul peninsulei ca de un. principat propriu, mergea contra Oonstantinopo-lului cu oştiri numeroase compuse din compatrioţi, şi silia
*) Este curios că cel maî mare general depe aceste timpuri îşi păstrase numela thrac. Belisar (BsXirapio?, Belesarius, Bi-lisarius) era de loc din-Germania (Tepy.avta, rep^scv^, vezi C. I. L.
III	pag. 1338)-Saparevska Banja lîngă Dupniţa, pe terenul romanizat din Dacia mediterranea. C. Jirecek Geschichte der Serben, I, 49. „Cu nedrept", zice Jirecek, îa nota dela această pagină, „văd unii istorici maî noi în Belisar un Slav = beli ţar [adecă ţarul alb!]. Neobulgarul bjali ţar, neoserbul bijeliţar sunau în limba documentelor din secolele 9-12 bjali ţksar“. Tot aşa de pe nedrept l-au .considerat alţii pe Belisar ca Got, pen-trucâ îq vechea germană numele Belisar apare ca, Piliheri, Pil-sari e=*Bilis-harjis, „sanftes Heertt, „oştire blîndâ“! Bilis-harjis este- ÎDSă numai o etimologie populară. Tomaschek, Die alten Thraker II „ 13. Beli-saru prezintă toată aparenţa unui nume complect (Vollname) thrac, şi pentru fiecare din părţile componente se pot aduce probe din nume orî personale orî topice sigur thrace (Vezi Tomaschek, Die alten Thraker IIU 13), macarcă îu-ţelesul, ca în general la numele thrace, este enigmatic.
7
pe împărat să-î dea magistraturile pe care el le poftia. Vi-talian se maî da apoi drept apărător al ortodoxiei contra împăratului care era partizan al deipassianilor, şi prindea rude de ale lui Anastasius, pentru răscumpărarea cărora cerea apoi sume enorme. Vitalian se purta cu împărăţiea romană întocmai aşa cum se purtau regii barbari, de pildă regii Goţilor, cu deosebire numai că, învremece regii barbari reprezentau interesele unor popoare care într-adevăr nu făceau parte din imperiu, macarcă se dădeau drept aliate şi servitoare ale împăratului, el reprezenta interesele cetăţenilor romani din peninsula balcanică, interesele popoarelor băştinaşe romanizate ale peninsulei, în special ale celor din nordestul aceşteîa, adecă ale strămoşilor Romînilor. Vitalianus era Thrac de neam, judecind după numele Cutzis, pe care l-a pus ficîoru-so, Malalas XVIII pag. 441. Thrac îl numeşte Zonaras Ghronicon XlV, 3 şi Malalas XVI pag. 402. CE1 era fiul Ini Patriciolus şi înpreunâ cu tatu-so a făcut parte, printre şefi, din oştirea trimeasă de împăratul Anastasius să despresure oraşul Amida, care era asediat de Perşi. Nu mult după aceia a ridicat armele înpotriva lui Anastasius şi s-a făcut tyrannus (o By] o*Xa av-dpa? ’ÂvacraiTîw "(i) (3acnXeî ou^oXXw umepov sxupâvvrjGî)0. Procopios De bfillo per-sico I, 8. QPecînd era tyrannus, a avut de sfetnic pe Her-mogenes, pe cate apoi lustinianus l-a dat de coleg lui Be-lisarius, cînd a plecat acesta cu oştirea la Dara contra Perşilor9. Procopios De bello persico I, 13. cNepotul de soră al lui Vitalian, loannes, făcea parte ca şef din oştirea care opera sub comanda lui Belisarius contra Goţilor, a cucerit Ariminum, faptă prin care a silit pe Goţi să părăsească a-sediul Romei, şi şi-a cîştigafc mare glorie cu aceasta0. Procopios De bello gotthico II, 10. QAcest nepot al lui Vitalian a luat apoi în căsătorie pe fata lui Germanus, nepotul de frate al împăratului lustinianus9. Procopios De bello gotthico III, 12. cFecîorul lui Vitalianus, Cutzis, a fost unul din şefii oştirilor romane în războaeie contra Perşilor pe vremea împăratului Istinianus I9 Malalas XVIII pag. 441-442.— Marcellinus Comes anul 514: „Scythul Vitalianus a adunat în trei zile o oştire maî mare de şeîzecî de mii, călărime şi pedestrime, şi dacă a ajuns la locul numit Septimus, a tâbârît acolo, înşirîndu-şî oştirea dela o mare pănă la ceia-laltă, îar el, fără să facă vreun rău cuiva, s-a dus pănă la
8
poarta de aur, aşa numită, spunînd că a venit la Constanti-nopol ca, sâ apere ortodoxiea şi în pricina episcopului Ma-cedonius, care fusese pe nedrept surgunit de împăratul Anastasius. Ademenit însă şi înşălat de prefăcătoriile şi de jurămintele mincinoase ale lui Anastasius, prin mijlocirea lui Theodorus, s-a întors înapoi a opta zi dela sosirea lui ia Constantinopol. De aici a ajuns Vitalianus noaptea la 0-dyssus (Varna). Acolo a găsit pe Cyrillus, care se ţinea mai mult de petreceiî decît de oştire, dormind între, două fimei,
l	a luat din pat şi l-a ucis cu cuţit getic '*) şi apoi s-a declarat pe faţă duşman al împăratului Anastasius". Anul 515: „Vitalianus a devenit un formidabil duşman al împăratului Anastasius. Şi-a trimes întîiu înainte cavaleriea, a încărcat
o	parte din oştire pe corăbii, care plutiau de-a stînga lui pelîngâ ţărm, iar el încunjurat de pedestrime a întrat în cîmpiea dela Systhene, unde a luat reşedinţă în palatul împărătesc. A trimes atunci la dînsul împăratul cîţiva senatori, care sâ închee pace. Nouăzeci de libre de aur a primit atunci Vitalianus ca preţ de răscumpărare a lui Hypa-tios, afară de daruri altele împărăteşti şi de alte o mie şi
o	sută de libre de aur pe care le primise, înpreună cu captivul, tJranius, dela rudele lui Hypatios în Sozopolis. Vitalianus, făcut magistru al miliţiei din ambele Thracii, s-a întors acasă, şi pe Hypatius, pe eare-1 ţinuse până atunci închis şi în .lanţuri la cetăţuea Acres [la actualul cap Ka-liakra lîngă Cavarna după C. Jirecek, Geschichte der Ser-ben, I, 52], l-a trimes unchIu-so“. Anul 516 : „împăratul Anastasius se supără pe Vitalianus şi hotărăşte sâ pună în locul lui pe Rufinus". Anul 519:	„împăratul	Iustiuus	din
bunătatea inimii sale a rechemat la afacerile publice pe Vitalianus, care a întrat în Constantinopol şi a şeptea zi du-pâce a fost primit de împărat a fost numit magistru al mi: liţieîAnul 520: „Consulul Vitalianus în a şeptea lună a consulatului său a fost ucis în palatul împărătesc cu şeîspre-
*)' Supt anul 498 vorbeşte Marcellinus de ferrum scythicum, cu care a fost ucis Iulianuş, magistrul miliţiei, într-o luptă de noapte în Thracia, Este sigur votba de un anumit cuţit, care probabil nu era altul decît cuţitul (oii dacă vrei, sabiea) în formâ de secere fără dinţi, de eare se serviau Dacii şi probabil toţi Thracii.
§4-
■9
zece răni înpreună cu sateliţi 1 săi Celerianus şi PaulusV*) Aceşti provinciali ai lui Vitalianus, care dădeau . acestuia oştiri de peste şeizeci de mii de oameni, ^apar la 5,87 ca formînd oştirea lui Commentiolus în luptele Bizantinilor cu Avarii, Theophylactos Simocattea 1. II cap. 15 pag. paris. fl2, şi Theophanes Confessor pag. paris. 218 .(Vezi locurile îh întregime în articolul meu „Prejudiţiî" Viaţa Romînească April-Maîu 1916), apoi, ca Valahi, supt anii 1096, 1161-1173, la Anna Comnena pag. paris. ‘273-274, 451-452, .Cinnamos pag. paris. 150-152 (Vezi locurile în întregime în studiul meu „Barangii în istoriea Romînilor şi în..limba romînească" nota 12, Viaţa Romîneaşcâ Mart 1-916). Tot ei apar ca „Valahii" fundatori ai imperiului romîno-bui-găresc la.sfîrşitul secolului XII şi principali locuitori ai ^Valahiei" dintre Dunăre şi Balcani pe vremea lui loniţă la începutul secolului XIII după mărturiea marţurilor oculari Niketas Choniates şi Villehardouin (Vezi discuţiea pe,larg
*) Este curios că pe Vitalianus Iorga, Geschichte deş ru~ mănischen Volkes I, 102, îl face episcop de Odesşus: „In centreie maî mari se găsîati episcopi: la Priseus episcopii de Margusj Vi-minacium şi Sirmium, la Marcellinus 'Comes Vitalianus de Odes-soaV Şi citează ca informator pe Marcellinus Comes! . Se înşeală Pârvan, Histria IV, 170, cînd numeşte, pe Vitalianus general got şi-l face strănepot al lui Aspar. Dacă Marcellinus Comes numeşte pe Vitalianus Seyth, prin aceasta nu voeşte să zică că ar fi fost Got (Pe Goţi Marcellinus Comes îi numeşte Gothi), ci că era din Scythia Minor,' pentrucă p8 vremea lui Scythia Minor (Dobrogia) se numia Scythia, şi locuitorii dintr-însa erau numiţi Scythi (Compară, de pildă, Procopius Deaedificiis IV, 7: „Şi acum voiii trece la Seythî, ’Etu Sxu&aţ os to Xoitiov paStofyat" [Adecă „şi acum voîu înşira cetăţile din Scythia“]). In ce priveşte pe Aspar, el~şi cu feciorii lui, Ardabur şi Patriciolus, au fost ucişi de împăratul Leo la anul'471, Iordanis Kom. 338, Marcellinus Comes anul 471, şi între Patriciolus, feciorul lui Aspar, şi Patriciolus, tatăl lui Vita-lianup, şef de oştire, alăturî cu fecioru-so, pe vremea împăratului Anastasius (anii 491-518) nu este nicio legătură. Pentru afirmaţiea sa Pârvan n-aduce nicio probă, trimet e numai la Gibbon, Kom an Em pire, cap. XL. La Gibbon ("traducerea germană a lui Sporscliil, Leipzig, 1862, tom. VII, pag.-2L7, nota 2) cap.- XL se spun într-adevăr următoarele; „Vitalian era strănepotul'lui.Aspar, care Aspar fusese prinţ arScythitî Minor şi. co-mes al foederaţilor Goţi din Thracia“. Nici Gibbon n-aduca vreo probă. Sigur că a fost indus îu eroare de numele Patriciolus al tatăli'î lui Vitalian şi de numele Scytha pe care-1 dă Marcellinus Comes acestui din urmă. -
4.
B.C.U. „M. EMJNESCU” IAŞI
5 4-5§V5
în: „Barangii în istoriea Romînilor şi în limba romînească Viaţa- Romînească Mart 1916.
T ' § .5. Cu toate acestea numai Ia prima videre apare Tomanizarea peninaulei balcanice aşa de puternică pela sfîr-■şitul secolului Vi; In realitate lucrurile stau altfel. O parte numai din peninsulă a fost romanizată/şi anume/în general 'vorbind, jumătatea dela nord. jumătatea dela sud a fost ■gre'cfzată-: . ■ •_ ■ •:	'' ;•	j	'
Proba cea mai puternică o dau inscripţiile. Se înţelege în adevăr lesne că acolo unde inscripţiile, de orice fel ar fi -ele, dedicatorii pe altare, onorifice pe statul ori pe monumente, funerarii, pietre miliare, acte publice ori private, sînt scrise ori numai într-o limbă oarecare, ori mai mult în limba aceia, populaţiea din localitatea respectivă trebue şă .fi aparţinut exeluziv orî în majoritate acelei limbi. S-a petrecut în toate timpurile aceiaş lucru care se petrece şi în timpul nostru. Se cunoaşte cît de colo că eşti în Franţa orî în Germania ori' în Anglia după limba firmelor, a inscripţiilor depe monumentele publice orî depe morminte.
, Ohîar’dacă; sev găsesc străini în Franţa ori în G-ermânia ori . în Anglia, care şă. vorbească altă'-limbă decît cea’ franceză orî germană ori ingleză, dar majoritatea populaţiei din a-cele ţări cum că este franceză ori germană ori ingleză, se cunoaşte .evident după inscripţii. Dacă te poţi înşela,-te poţi îh acer sens, că se întîmplă. ca un, popor stăpîniţor1 să-şi impună; limba'în- inscripţiile supuşilor !de altă naţionalitate, cum s-a;întîmplat: orî se întîmplă, de/pildă, .ca- Germanii sâ ' pue! inscripţii germane pe monumentele!publice,din Posnania,
; ca Inglejii să pue inscripţii ingleze'/pe mohumehtelie publice din Irlanda, ca Ungurii să pue inscripţii ungureşti pe-monumentele publice păn şi din oraşe ca Făgăraşul, dar a-ceastă înşelăciune pentru cazul nostru,/al'celor care voim să r cercetăm limitele romanizării din peninsula balcanică, este imposibilă. Dacă Romanii, cei mai mîndri stăpinitorî, au permis ca o piatră miliară oarecare7 din peniiisulă balcanică, piatră oficială prin excelenţă^ să: pbarţe </ inscripţie grecească,-de pildă •	. AoxvfSo?, apoi poţi, fi sigur Lcă locui-
torii deprin ţinutul acela trebue să fi ştiut numai "greceşte. Cum şî-ăr, putea cineva închipui o regiune romană/cu limbă romană.; cu civilizaţie romană, ayîiid inscripţiile îunerariî, dedicatorii, etc. în greceşte? Asta e totunaca şi cumşi-ar
11
închipui cineva Debreţinul cu inscripţii romîneştî la gară, la şcoli, la teatru şi pe toate mormintele din ţintirim.
Pentru aceia încă din 1887 Jung, Roemer und Roma-nen in den Donaulandern, spunea pag. 101: „In general se poate zice eă Thracia era un teriţorîu !n majoritate grec, îar Moesia dintre Haemus si Dunăre un teritoriu In majoritate latinu. Şi pag. 105 : „Această provincie [Moesia interior, în special DobrogiaJ era aşezată la graniţa dintre cele două domenii limbistice şi culturale, şi aparţinea răsăritului nu numai din punct de videre geografic"^ Iar la 1892 Albert Dumont, Melanges d’archeologie et d’epigra-phie (Lucrarea e din 1869. Editorii însă, Th. Homolle şi L. Heuzey aii pus-o la curent) afirmă următoarele. Pag. 201: „Ce texte [Inscripţiea dela Bessapara, pe care autorul o datează ca dela sfirşitul secolului IV a. Chr.] nous montre dans cette pârtie reculee de la Thrace: 1) Le culte dit dieu Apollon, divinite inconnue aux Thraces du temps d’Hero-dote; 2) L'existence d’un temple qui lui est dedie; 3) L’ha-bitude des panegyries, reunions dont le caractere hellenique est precise par plusieurs passages des auteurs anciens, sur-tout par un temoignage remarquable d’Isocrate; 4) L’usage de decerner des couronnes publiques decretees par les ci-toyens. La langue est le grec attique dans toute sa purete. Les; formes du decret’, bien que le debut soit aujourd’hui indechiffrable, se rapprochent de celles' usitees â Atheaes \ toutefois le seaaţ n’est pas nomme. Toute la redaction du document prouve â cette epoque l’existence, dans cette pârtie de la Thrace, d’une viile dont les institutions devaient €tre celles des pures cites helleaiques". *)—Pag. 218: „La
*) Introducerea timpurie a culturii greceşti la Thraci se probează şi prin faptul că alfabetul grec se găseşte întrebuinţat de Thraci pentru a-şî scrie . propriea limbă încă din prima jumătate a secolului V. â. Chr.' Există în .adevăr o inscripţie în limba thracă (singura; de altfel ; inscripţie. în limba thracă: aflată pănă astăzi) din prima jumătate a secolului V* a. Chr., scrisă cu caractere greceşti de tipul ionic. Paul'Kretschtner, Die erate, thraki-sehe Insehrift, în G-lotta, VI, pag.: 74479: °In April 1912 doi ţărani au găsit într-uu tumulus lîngă satul Ezerovo, cercul Boris-sovgrad, lingă Philippopol, un inel de aur cu o inscripţie,; pe placa .inelului, scrisă cu litere greceşti în limba thracă: Ia aceiaş mormîut s-au mai găsit şi alte podoabe de aur, apoi 'bueăţi dia-trun vas de bronz şi o oglindă de bronz de stil arhaic grecesc.
12
periode romaine nous a laisse des inscriptions et des bas-reliefs plus nombreux que ceux de l’epoque precedente. En. •etudiant les. restes de cette epoque, on arrive aux trois con-clusions suivantesj qui ne sont peut-etre pas toutes d aecord,. surtout les deux; premieres, avec les opinions que le voya-geur s’est formeespar la lecture des livres anciens, avanfr de parcourir. la Thrace: 1) La- civilisation etait tres repan-due en Tlirace, meme dans les parties les plus reculees, mais presque exclusivement dans les plaines; 2) Cette civilisation etait''grecque et non romaine; 3) Elle etait lom d’avoir fait disparaître le caractere naţional primitif; bien au con-trăire, elle avait accepte beaucoup des traditions du passe, de sorte que les moeurs religieuses du pays, au temps de~ l’empire, presentaient des traits originaux qu’il serait pre-cieux de pouvoir tous retrouver“. — Pag. 215 [Despre perioada romană]: „La langue du pays [de la Thrace] etait ,-le grec. Les;inscriptions. latines sont rares; presque toutes se lisent sur des monuments de legionnaires. Plusieurs foisţ. quand un Romain, mort en Thrace, appartient â. une familie diştinguee,, un texte grec accompagne l’epitaphe latine.. Toutes les inscriptions particulieres â des Thraces spnt en grec, meme les plus bafbares, meme celles qui ont un caractere evident de; rusticite. Les honneurs decernes aux_ gouverneurs :de la province sont en grec; une borne milli— aire trouyee pres de-Tatar-Bazargik est ’ecrite eh cette lan-gue. L’inscription mqnumentale.destinee â conserver le sou-venir de la construction des' murs de Philippopolis est bi-lingue".— Pag. 488: „Ceş inscriptions donnent lieu tout
Asemenea tumuli se deosebesc de acei depe vremea Romanilor şt nu sînt maî noi decît veacul 1Y a. Chr. Şi felîul inelului şi ielîul celorlalte obiecte ne indica, prima jumătate a secolului V a. Chr.. Caracterele sînt cele greceşti din/secolul V a. Chr,7 şi anume ale-alfabetului ionic.9 Asupra interpretării inscripţiei s-au încercat; în afară de Kretschmar la.locul citat, aceiaş învăţat în G-lotta^ VII,, 86-92, DetschewJn GiottarVII, 81-86, Hirt în Indogermanische ForschuDgen XXXVII, 213-217, Olsen în Indogermanische . .Forschungen XXXVIII, 166-168, dar zădarnic. Sigar se cunoaşte un. ;singur nume personal, care. se găseşte drept' la începutul inscripţiei, Po/a;, care este sigur numele personal . thrac.7?o/es (pentrn. care; vezi § 159 . ), şi asupra acestui lucru a atras,/atenţiea încă. primul editor al inscripţie^ Filow, în-IavesLiîa; na bulgaiskogo :ar-cheologicestgo drozestvo anul 1912-1913, pag. 202 sqq.
§5-6.
18
4'abord â une remarque generale: l’epigraphie dela Thrace ■est grecque ef non latine. Les inscriptions latines sont tres ?rares dans cette province. Les dedicaces aux empereurs sont en grec; Ies ex-voto populaires egalement. On: sait • quau --nord' de l’Hemus la languâ latine domine au contraire dans l’epigraphie. L’introduction du-grec en Thrace ne se fit pas .seulement par lesjvilles de la propontide. Le marbre le pltis ; ancien de notre recueil est conserve dans la pârtie la plus-reculee de la province, Bessapara, dans le pays des Bessi, -qui efcaient renommes par leur barbarie. Ce texte me paraît ■etre de la- fin du XV'e siecle ou du III siecle avant notre «re; Ainsi, â cette date on- parlait et on ecrivait le grec au fond de la Thrace. II y a lieu !de ‘ croire - que-Tinfluence ; macedonienne explique en pârtie ce fait“.—Pag. 488 nota i: „Le recueil [de inscripţii din Thracia] contient un peu plus de 560 inscriptions ; sur ce nombre/ on compte 43, latines -et 12 biîingues, greeo-latines, pas meme un dixieme“.
§ 6. Colecţiei de inscripţii a lui Dumpnt-Homolle-Heuzey este adunată din provinciea romană Thracia cită-se întinde până la Balcani. Provinciea romană Thracia însă -se întindea şi dincolo de Balcani,’ ambele versanturi ale Bal canilor, nordic şi sudic* făceau parte din Thracia. Aceasta se probează prin inscripţiile C. 1. L. III. 749 (pag. 992)j 12407, 13729 şi 144^21, cea dintîiu găsită la Hodniţa „un ceas dela Nikopoli (Nikjnp) spre răsărit, două ceasuri dela Tîrrioya spre nord, pe malul sting ăl rîului Ruşiţa, la şepte ciiilometri mai sus dela vărsarea lui în Iantra“, cea de a ■doua la,, sud de saţul Butovo, cea de a treia ia Hadarea (azi Nikojăjevska), şi cea de a patra la Iaigi. In cea din-tîîu, cea de a doua şi cea de ă. patra „se spune că „Antius Rufinus inter Moesos et ThrăC'es fines posuil“ în anul XX de domnie ă împăratului Hadrian; adecă la anul 136 p. Chr. Ia cea de a treia se arată y’fiiies' ţerrae Thraciae“, La pagina. 992 editorul (Mommsen) face observarea: „Se pare, deci, că cele două provincii [Moesia şi Thracia] erau astfel împărţite că tot muntele Haernuâ aparţinea la Thracia, iar părţile despre' Dunăre cu ‘garnizoanele sale se sţăpîniau de legatul Moesiei“. Âceăşţă împărţire -oarecum nefirească se explică prin faptul câ Irinba şi cultură grecească^ proprie Traciei, se întindea pe ambele poale ale Balcanilor. Şi în adevăr inscripţiile arată aceasta!1 Dintre :;cele1 73 (aproxi-
u
mativ) de localităţi dintre Balcani şi Dunăre, dela care s-aii publicat inscripţii în colecţiea lui Kalinka, Ântike Denkmăler in Bulgarien, 18 au numai inscripţii greceşti,-11. au inscripţii greceşti şi latineşti, 1 are inscripţii grece, latine şi biîingues. Cele cu inscripţii greceşti sînt următoarele : Mesdra, la sud-est de Vraţa, lîngă Isker, la poalele Balcanului (1 inscripţie, dedicatoare cătră împăratul Severus-Alexander 222-235 din partea oraşului Serdica. La Mesdra. era probabil un vicus); Orhanije, poalele Balcanului (1 inscripţie dedicatoare din partea lui M]estrius, probabil un Thrac*); 1 inscripţie funerară. La Orhanije era probabiL un vicus); Ljeskoveţ, puţin la est de Rjahovo, lÎDgă Dunăre (1 inscripţie, îndoioasă, pentrucă nici nu se ştie de-unde provine, şi nici nu cuprinde decît trei litere); Novi Nikjup, puţin la nord de Nikjup (1 inscripţie, funerară, a. unui Grec, stoler, de loc din Nicaea. La Novi-Nikjup era. probabil un vicus aparţinînd la regiunea oraşului Nikopolis ad Istrum); Gerven, pe Lom, la sud de Rusciuc (1 inscripţie fără importanţă, funerară a unui călugăr Grec din anul 870 p. Chr. Inscripţiile greceşti ale călugărilor greci nu probează nimic asupra limbii localităţilor unde ele s-ar găsi); Markovca, la .mijlocul distanţei dintre Şumla şi Provadia (1 inscripţie dedicătoare lui Jupiter şi Dioscurilor, cel mai! tîrziu din secolul I p. Chr. La Markovca era probabil un vicus, aparţinînd la Marcianopolis); Madara, puţin la răsărit de Şumla (3 inscripţii, dintre care una e de origine de la Kallatis-Mangalia, alta e probabil de origine dela Bizye-Yiza, a treia e funerară creştină fără datare posibilă. La Madara s-a mai găsit pe o stîncă un fragment de inscripţie-latină C. I. L. III 7468. Era probabil un vicus aparţinînd la Marcianopolis); Mogila, puţin la răsărit de Madara. (1 inscripţie funerară a unui Thrac, Dorpanos [compară Diurpâneus], om de casa uniii han bulgar. Probabil vicus-aparţinînd la Marcianopolis); lenibazar, puţin la nordest de Madara (O . listă de arme, probabil a unui Bulgar. Nu se ştie sigur dacă inscripţiea e din lenibazar şi nu mai degrabă din Preslav); Sijutli, la nord de Madara lîngă Aboba. (2 inscripţii, una funerară a uduî sclav şi alta probabil a-
*) Pentru numele Mestrius vezi § 118. După criteriile mele-(vezi §158) nu l-am putut pune printre numele sigur thrace.
§6.
15;
dusă dela Didyniotichos-Dimotika. Probabil vicus aparţinînd la Marcianopolis); Avren, sud-est de Provadia (1 inscripţie dedicatoare. Probabil vicus aparţinînd orî la Marcianopolis ori la Odessus); Gal a ta lîngă Varna (1 inscripţie funerară" a unuî Grec.:Probabil vicus; aparţinînd la Gdessus) ; Euxi-nograd lîngă Varna (3 inscripţii: una dedicatoare dinpar -tea locuitorilor-unei regiuiiî; alta funerară a unui Gt-rec şi a soţiei sale Grece; alta funerară a unui Celt ['Hpdy.iov Bei-TupîYou]. Probabil vicus aparţinînd la Odessus); Golema Franga. lîngă Varna (1 inscripţie funerară a unuî G-rec. Probabil vicus aparţinînd la Odessus); Asargik, nordest de Provadia (1 inscripţie dedicatoare a unui Thrac AuXou/ropt? AuXoiiiiopEoc,, Aici era cea dintîîu staţiune pe drumul dela Marciaflopolis -lâ Durostorum, Kalinka sub No. 153) ; Şabla, nord-est de ; Kavarna, (Două inscripţii: una cuprinde lista armelor unuî Bulgar Bcq'a"#Baya'-vou, ceîalaltă e un fragment în dialectul doric şi cu litere din sec. V-IV a. Chr. Probabil vicus a-parţinînd la Dionysopolis); Iunuscilar, la vest de Şabla (lin-; scripţie foarte fragmentară. Probabil vicus aparţinînd la Dio-DysQpplis); Kalajgidere, nordvest de Şabla (1 inscripţie foarte-fragmentară. Probabil vicus aparţinînd la Dionysopolis).— Cele cu inscripţii greceşti şi latineşti sînt următoarele : Fer- . dinandovo-Kutloviţa (I lat.: 3 inscripţii dedicatoare, 1 funerară. II gr.: 1 inscripţie dedicatoare, din partea preotului colegiului Aşianilor, Saturninus, şi a soţiei sale M'agna. La Ferdinandovo s-au maî găsit inscripţiile latine C. J/L. III 7.448-7451, 12371-12372, 12374, 12376,12378, 12529, a-decă 10 inscripţii. La Ferdinandovo era Municipium-Mon-tanensiuin, iar în apropiere de municipiu1 era un-castel cu un teritoriu deosebit de acel al municipiului. 0. I. L. III 7450, 7451, 12376); Nikjup (Nicopolis iuxtâ Iatrum, Trpb?' "ic-pov, -nept At|j.ov, lîngă Iantra la poalele Balcanilor/- Săi nu se confunde cu actualul Nicopol delîngă- Dunăre. Această din urmă localitate se numia în vechime Asamtis şi numele' de Nicopol l-a căpătat numai dela veacul de mijloc iîncoacei Vezi C. I/L. III pag. 141. I lat.: 2 inscripţii, una indicatoare, una funerară a unui militar. II g'r.'; 2 inscripţii dedicatoare pe monumente publice. La .Nikjup'" s4ii 'ta&r ?g'â-..--sit inscripţiile latineşti C. I. L. III 6144, 6146, 6147, 7461, 7-462, 12432, 12433/14427-); Preslav-Eski-Stambul,‘sud-vest de Şumla (I lat.: 3 inscripţii, una dedicatoare din-par-.
16;
6.
tea unuî vir elarissimus, vicarius Thraciae, alta dedicatoare creştinăj alta funerară. II gr.: 1 inscripţie cuprinzînd o listă, de arme, nu se ştie sigur dacă e din Preslav orî din Ieni-bazar, aici e înregistrată, la lenibazar, vezi maî sus. Era probabil un vicus aparţinînd la Marcianopolis); Şumla (I lat.: 1 inscripţie dedicatoare din partea lui Burtinus, civis tomitanus, magister viei, din anul 153 p. Chr. II gr.: 1 inscripţie [funerară?] din anul 819 orî 820 p. Chr., eu-prinzînd numele probabil trac T£taoţ [citeşte ţîulto, compară romînul Cîucâ]. La Şumla era,, precum se vede din inscrip-ţiea latină, un vicus, care, macarcă primarul era civis to-mitanus, nu aparţinea, negreşit, la, regiunea oraşului Tomi, ci, probabil, ca şi MarkovCa, Madara, Mogila, Sijutli, Preslav,: Aboba, Provadia,la regiunea oraşului Marcianopolis); Provadia (I lat. : O inscripţie funerară a lui Secundus prae.-. fectus iure dicundo. II gr.: 2 inscripţii ale hanului bulgar Omortag, anii 819-829. Probabil un vicus aparţinînd la regiunea oraşului Marcianopolis); Devna (Marcianopolis), puţin lă nordest de Provadia /-'(I lat;: 2 inscripţii funerare, dintre care una a lui Coseonius Ingenus decurio. II gr.: 7 inscripţii, dintre care 2 dedicatoare, 4 funerarii şi o piatră miliară. La Devna s-au maî găsit inscripţiile funerare latine. C.I. L. III 14211-, 14212 şi inscripţiea funerară bi-lihguă.O, I. L, III 761. Marcianopolis era un municipium, precum se j;vede din inscripţiea funerară a decurionuită Cosconius Ingenus şi acea a lui Secundus praefectus iure dicundo îngropat Ja o vilă a sa dela Provadia); Aboba, la nord de Madara^ puţin la nordvest de lenibazar (I lat': 2 inscripţii funerare. II gr.: O inscripţie probabil de origine din Bur-dizus „între. Hafsa şi Liile-Burgas. La Aboba s-au mai găsit
2	inscripţii latine, una [dedicatoare şi alta funerară, C.I. L. III 7464,: 7465. Era probabil un vicus, aparţinînd la o-raşul Marcianopolis. La Aboba a fost cea mai veche reşedinţă a ţarilor bulgari, acolo era vechea Preslav, numită de' Bizantini Pliska. Infloria încă pe vremea-lui Simeon alături cu noua Preslav delîngă :Eski-Stambul. Byzantinische Zeitschrift XVII pag. 211); Balcic (I lat.: 1 inscripţie funerară a fiului unui veteran. II gr.: 5 inscripţii, dintre care 4 dedicatoare şi una funerară. Dintre cele dedicatoare una e din partea. ora.şului pela 48. a. ChTi,;-alta? e .din al treilea secol a- Ghr., alta, dela 79-81 p. Chr. La Balcic era oraşul gre-
§ 6-7.
17,
cese Dionysopolis, .1:6X1? Aiovujgu,- după:, cum-,,sş v.eder . din7 inscripţiea dedicatoare dela anul 48 a. Chr. maî stiş‘ppmepjtă; şi. din C. I. L III .14416); Cavarna, puţin lav"eştl.de':Bilţîii'?rJ;. (I laţ. : 1 inscripţiededicatoare creştină cu scrisoare uncialâ, din sec. IVr VI. II gr. :1 O" listă de .pre.oţi şi de patroni ăi unuî colegiu religios. Lă .Cayarna;;;eră, probabil un vicus a-parjinînd .la Dionysopolis);. Abtatkalesi,"la jumătatea distanţei dintre Mangalia şi Silistra (I lat.:. 3 inscripţii, dintre, care două funerarii şi una dedicatoare din partea unuî Thrac, a lui Antonius Zineriis princeps ‘ [adecă primarul satului]. Această din . urmă însă nu se. ştie sigur dacă e din . Âbtafc-kalesi ori din Adamklisi. IC gr.: 1 inscripţie funerară a Thracului Ze^s Zopor^ioicou:. La Abtatkalesi era un castel ro-, man cu canabae, identificat de unii cu. istoricuFAbritum [ori Ăbriţtus], . unde a căzut la anul 251 împăratul. Deciuş în lupta contra Goţilor. Kalinka pag. 349); Silistra (I ;lat.: 9 inscripţii, dintre care 2 dedicatoare din anii 226 şi 238 p. Chr. şi 7 funerarii. II gr.: 2 inscripţii funerarii, dintre care una a lui P. Flavius Respeetianus pusă de tatăl său Reşpec-tianus Threptus. La Silistra s-au maî găsit inscripţiile C. I. L. III 6152, 7474, 7476-7478,;; 7480, .1245.6-12460, 142135-, Silistra e vechea localitate, tracă Durostorum, unde a staţionat întîmlegiunea I italica,apoi legiunea XI claudia.'cu. canabae. Numele ^Silistra .[zlpî^pa] apare întîiu la Zonarâs. Vezi/C.-L L. III p"ag. i3,497Jşi î?o.- 7474).—Cea cu inscripţii greceşti, latineşti şi, ’bilirigtte.sir este'-Varna.- Din- aproximativ 79 de inscripţii sînt numai 2 latjhe şi 3 biîingues. Dintre cele latine una este. un edict al împăratului ori al legatului împărătesc, iar ceîalaltă e foarte fragmentară. Dintre cele biîingues una e dedicatoare . din partea oraşului cu ocaziea aducerii apei,'alta e dedicatoare cătră împărat, alţa e funerară. De remarcat la aceastâ din urmă este faptul câ partea latinească cuprinde formulă funerară propriu zisă, pe care un Roman, Ma(n)Iius Secundus, beneficiarius consularis,
o	pune soţiei sale Antistia Firmina, iar partea grecească cu-: prinde interdicţiea de a se mai îngropa alt cineva în acel mormînt, La Varna era oraşul grecesc Odessus, ’OoTiqcoc.
.. ;§ 7. Au fost' însă şi îa Thracia cîteva centre 'unde elementul roman, exista puternic—dar nu preponderant--ala* turi cii cel grecesc. -Pentru - a pricepe lucrul voiu înşira da-tele din Dumont, din C. I. L. III şi din kalinka.
18
§'7.
Dumont: Sofia (Serdica) 13 :gr.. ' 5 lat.—- Kiistend.il (Eautalia) 14 gr., 3 lat., 1 biL—Tatarbazargik (Bessapara) 20 gr., 6 lat., 1 bil.— Pliilippopolis 40 gr.,'2 lat, 2 bj]._ Eski Zagra (Traiana Augusta); gr.—Hadnanopolis gr.— Iambol 6 gr.— Viza (Bizye) 4:,g|r.—Selivri'(Se]ymbria) 53 gr.— Eregli (Heracleia, Perinthus) 62 gr., 9 lat-.,* 1 bil.— Rodosto (Rhaedesţus) 13 gr., 3 lat./ 1 bil — Panidon 64. gr., 3 lat.— Ganos 4 gr.— Chora 5 gr., 1 lat.—- Char-keni [adecă Şarkoi!], Peristasis (Tiristasis) 2 gr., 1- lat,— Hexamili (Lysimachia) 11 gr.— Plagiari 4 gr., 1 lat.-—Burneri (Lysimachia) 1 lat.— Gallipoli (Kallipolis) 25 gr., 5 lat. —Ainos 7 gr., 1 lat.— Dimotica (Didymoteichos) 3 gr;— Traianopolis 4 gr.— Dede-Agac 2 gr.— Abdera 1 gr., 1 lat.,
1	bil.— Maronea 19 gr.—Kavala (Neapolis) 1 gr.—Kilia (Koelâ) 3 gr., l.lat.— Maito (Madytus) 9 gr., 1 lat.—Ia-lova (Sestos) 10 gr.— Burgas 1 gr.— Sizeboli (Apollonia) 10 -gr.—Misiyri (Mesembria) 10 gr.—Anchialos 8 gr.—U-rum-Ienikoi (lîngă. Calidae) 1 lat.—- Thraciae incertae 2 gr.
Va sâ zică cele 45 inscripţii latine, cîte există în co-lecţiea Dumont, alături cu 471 greceşti şi 7 biîingues (Mie mi-a eşit altă numărătoare decît autorului, care spune la pag. 488 nota 1, precum deja am mai făcut cunoscut [vezi mai sus § 5 fine], câ din cele 560 inscripţii ale-colecţiei sale [eu am numărat 523] 43 sînt latineşti şi 12 biîingues. Probabil m-am înşelat eu), se repartizează astfel: . Sofia-5, Kiistendil 3, Tatarbazargik 6, Philippopolis 2, Eregli 9,-: Ro-dosto 3, Panidon 3, Chora 1, Şarkoi-Peristasis-1, Plagiari'
1,	Burneri 1, Gtallipoli 5, Ainos 1, Abdera 1, Kilia 1, Maito
1,	Urum-Ienikbi 1. Adecă două grupuri, un grup la nofd-vest, compus din Sofia, Ktistetidil, Tatar-Bazargik, Philip-popoli (16 inscripţii), şi unul la extremul sud-est, compus din Eregli, Rodosto, Panidob, Chora, Şarkoi-Peristasis, Plagiari, Burneri, Gallipoli, Ainos, Abdera, Kilia, Maito (28 incripţii). Din grupul dela sud-est Eregli, Rodosto, Panidon, Chora, Şarkoi-Peristasis, .Plagiari, Burneri, Gallipoli, Maito, Kilia (26 inscripţii) sînt pe coastele mării de Marmara (Pro-pontis) şi în peninsula Gallipoli (Chersonesos), Ainos e la gura Mariţei, Abdera e „la actualul cap Balastra la sud de Karasu-Jenige. Nninai Urum-Ienikoi lîngă Burgas (1 inscripţie) formează o săritură râzleaţă. Este remarcabil cum tot grosul, tot interiorul Thraciei, îatre coastele proponti.-
§ 7-3.
,19
\j	j	'• i / i -• •• • 1
de! de o parte şi munţii balcani de altă parte, ji,U:p^intă nicio inscripţie latină. Nici macar localităţi ca-gusta, Hadrianopolis, Didymoteichos, Traianopolis nu , prezintă nimic latinesc. Şi tot aşa nimic latinesc nu prezintă marile şi renumitele oraşe depe coastele mării "negre Apoi-. lonia; Mesembria, Ânchialos.
Colecţiea lui Dumont formează un corpus. Pag. 306 : „Ge memoire forme une sorte ăe Corims 'de la Tlirace“. Prin urmare rezultatele înşirate mai sus sînt bazate pe colecţiea strict proporţională cîtă exista la anul 1892. Dela anul 1892 pănă astăzi numărul inscripţiilor greceşti şi latineşti aflate în Thracia a crescut. tŢn tabloîi însă ca cel de mai sus pentru spaţiul de. timp dela 1892 încoace nu pot face dincauză. câ-mî lipsesc ihijloacele pentru inscripţiile greceşti. Yoîu căuta cu toate acestea să văd dacă datele din C. I. L. III, care se închee cu anul 1902, şi dacă colecţiea Kalinka, încheiată în anul 1906, care din nenorocire nu e un corpus şi nici nu cuprinde toată Thracia, ci numai acea parte din această provincie cîtă intra în graniţele statului bulgăresc pela 1906, confirmă rezultatele căpătate pe baza colecţiei Dumont.
§ 8. C. I. L. III cuprinde următoarele inscripţii latineşti din Thracia : Samothracq insula 713-723 (dintre care
5	bilingties), 7367-7377 (dintre care. 3 biîingues), 12318-12323 (dintre care 4 bilingues)= 28 (dintre care 12 bilin-gnes); Madytus (Maidos) ■ 724= î 5 Gallipolis 725, 7382-7383= 3; Burneri-Plagiari-Peristasi, prope Lysimachiam 726, 7384-7386, 144061= 5; Khoras prope Heraklizzam 727 = 1; Rhaedesţus (Rodosto) 728-729, 7388-7390, 14207 2.-14207-= 8; Perinthus sive Heraklea (Erekli) 730-731, 7391-7394, 7396-7400 (dintre care 1 bilinguis), 12326, 14207#.- 14207-, 14406*= 18; Byzantium 732-745 (dintre care 3 biîingues), 7405-7407 (dintre care 1 bilinguis), 1420722=17; Philippopolis 746-747, ' 6120-6122 (dintre care 2 biîingues), 7410 (bilinguis), 142-07-= 7; ;Serdiea 748, 74-15-7416, 12333-12335, 1420722- 142072-8, 14207!°-14207-, 14407- = 19; Thasos insula 7366, 12317 = 2 ; Abdera (Bulustra 011 Balastra) 7378-7379, (dintre care una biliDguis)= 2; Coela (Kilia) chersonesi thracicae 7380 ==1; Aquae calidae (Urum-Ienikoi prope Burgas) 7408 = 1; G-o-lemo selo prope Kalofer 7411 '= 1; Bessapara (Tatarbazar-gik) 7412-7414 (dintre care 2 biîingues) = 3; Pautalia
20
(Kiistendil) 7417 (bilinguis), 12336 (bilinguis), 14207-== 3; Banja- prope Dubnica 7^18, 12338-12339 = 3; Âitos î,n aprppierei de Deultum . 12328 = 1; Deultum (Iakasli) 12329 = 15 Traiana (Esk.i-Zagora, Stara Zagorâ) 12330, 14207H = 2; Bona Mansio (Vetren la apus de Tatarbazargik) 12332 = 1-; Slivn^ca 13715^ 13716 = 2 • Ţaribrod 13717 ,= 1 ; Tzanta (adecă canta) Thraciae, 16 kilometri dela.Peri.nţhus 14207— = 1; Mesemibria 142073- = 1 ; Intre Pautâlia şi Serdica 14407 = 1; „Mahale, petit village bulgare, situe au pied des premiers contreforts de TEaernus, â 36 kil. de Philippopolis“ 6123 (la Kalinka Mihilci) = 1; „La locul numit Ba^-Kunar, între satele. Ladga-Koi, distr. Burgas, şi Hodgalare, distr. Ânchialos; 4: kil. la răsărit de Aquae Calidae" 142073i= 1, bilinguis; Ichtiman 14207®-= 1, bilinguis; „Satul Hagia Trapeza, nordvest de Voden, districtul Stanimacaa 14408 = 1; „De origine necunoscută“ 14207-= I. Adecă 139 inscripţii, dintre care 38 biîingues. Să se observe că Dumont n-a colectat inscripţiile din Samothrace insula, Bj^zantium şi Tbasos. Dacă. scădem, deci, inscripţiile din aceste din urmă localităţi (47 la număr, dintre care 16 biîingues) din cele 139, mai rămîn 92; dintre care 11 bi-lingues. Şi dacă nu luăm în considerare, ca adevărate latineşti,—după cum am făcut şi la. colecţiea Dumont— decît pe cele scrise numai ^înfjlatineşte, apoi totalul inscripţiilor diu C. I. L. III fâţă-cu 'cele !ale lui Dumont, se reduce la 81 faţă cu 45. Ih-zecefâni, dela 1892-1902 s-a înmulţit colecţiea inscripţiilor: latine din Thracia cu 36. Cu cît se va fi înmulţit colecţiea" celor greceşti, nu ştiu. Nu este temerar a presupune că-“trebue : să se fi înmulţit şi ea cel puţin în aceiaş proporţie, aşa că pela-1902 totalul inscripţiilor-greceşti din Thracia cunoscute trebue să se fi ridicat la numărul (luînd ca bază numărătoarea mea de 471, vezi mai sus § 7) 858 *). Acum aceste 81 de inscripţii latineşti ale
-	*) Un calcul aproximativ se poate face, comparîudu-se ci-
frele, lui Dumont cu acele ale lui Kalinka. La 1892 colecţiea Du-mont^prezenta pentru acea parte din Thracia care era cuprinsă în regatul bulgăresc de dincolo de Balcani suma de 148 de inscripţii greceşti. Pentru aceiaş parte din regatul bulgar colecţiea Kslinka prezenta la 1906 (4 ani numai după termenul 1902 la care se opreşte C. I. L. III) suma de 1.93 inscripţii grece. La care este.de observat câ colecţiea Kîlinkâ nu este un corpus, aşa că, de pildă, înyremece Dumont înregistrează la Kiistendil 14 inscripţii
§ .8-9.
21
Thraci ei, înregistrate fte. C. I. L. III (ca excepţie de Samo-thrace, Byzantium şi Thasos), se grupează, exact ca cele ale lui Dumont, şi în aceleaş localităţi câ la Dumont, la extremul nord-vest (Sofia, Kiistendil, Tatarbazargik, Philip-popoli: 26 inscripţii) şi extremul sud-est (Erekli, Rodosto, Panidon [la Rodosto], Khoras, Peristasis, Plagiari, Burneri, Grallipoli, Abdera, Kilia, Maito : 37 inscripţii). Localităţile, de unde s-au înregistrat inscripţii latine în C. I. L. III şi care lipsesc în Dumont, se grupează cele maî multe la a-celeaş extremităţi: Grolemo selo lîngă Kalofer, Banja lîngă Dubniţa, Vetren la vest de Tatarbazargik, Slivniţa la nord-yest de Sofia pe drumul dintre Sofia şi Pirot., Ţaribrod la graniţa de nordvest a Tracieî bulgăreşti, regiunea dintre Pautalia şi Serdica, Mahale, Ichtiman, Hagia Trapeza, cu un
v
total de 12 inscripţii, aparţin la extremul nordvest; Canta de lîngă Eregli cu o inscripţie aparţine la extremul sudest. Râmîn, ca staţii răzleţe, în afară de Urum-Ienikoi delîngă Burgas (eu 1 inscripţie), cunoscută şi de Dumont, numai cinci localităţi : Aitos lîngă Deultum, Deultum (Iakasli) lÎDgă Burgas, Baş-Kunar lîngă Urum Ienikoi şi Mesembria, cu cîte o inscripţie, Traiana (Stara Zagora) cu două inscripţii. O inscripţie e de origine necunoscută.
§ 9. Aceiaş rezultat, din punct de videre şi numeric şi topic, se capătă din colecţiea Kalinka. Dacă pe harta de la sfîrşitul volumului, în partea care reprezintă Thracia bulgărească, înseamnă cineva cu puncte albastre localităţile.de unde s-au cules inscripţii greceşti, şi cu puncte roşii pe a-cele de unde s au cules inscripţii latineşti, harta apare toată plină de puncte albastre, printre care se pierd, ca sporadice apariţii, cîteva puncte roşii la extremitatea de nordvest a Thraciei, şi numai trei puncte roşii spre răsărit de Philippo-poli, un punct anume la Traiana (Stara Zagora), unul la Aitos şi unul la Apollonia (Sozopolis). Pentru a preciza mai bine lucrul dau lista localităţilor cu numărul respectiv al inscripţiilor. Sofia 26 gr., 5 lat.—Kiistendil 8 gr., 1 biling,—
greceşti, la Tatarbazargik 20, la Starazagora 26, la Misivri 10, la Ânchialos 8, Kalinka posede inscripţii grece dela Kiistendil (în-preunâ cu KoDjovo, Sgarovo) numai 11, dela Tatarbazargik (în-preună cu Saladinovo, Tekira, Vetren) nxiitial 8, dela Starazsgora numai 9, dela Misivri numai 4 şi dela Ânchialos niciana^
22
§ 9-10.
Tatarbazargik 5 gr.— Philippopolis 36 gr., 3 laţ, 1 biliDg.— Kostinbrod (district Sofia) 1 gr.— Kurilovo (district Sofia)
1	gr.— Ormanli (district Sofia) 1 gr., 1 lat.— Cekaîevo (district Sofia) 1 lat.— Konjovo (district Kiistendil) 2 gr.— Sgurovo (district Kiistendil) 1 gr.-—Saladinovo ('district Tatarbazargik) 1 gr.— Tekira (district Tatarbazargik) 1 gr.— Vetren (district Tatarbazargik) 1 gr.— Gorni Voden (district Philippopolis) 1 gr.— Hissar (district Philippopolis) 3 gr.— Karatair (dstrict Philippopolis) 2 gr.—Mersan (district Philippopolis) 1 gr.— Stara-Zagora 9 gr., 1 lat.—- Sozopolis (Apollonia) 25 gr., 1 lat.—Ichtiman 1 gr., 1 lat., 1 bi-ling.— Aitos 1 gr., 1 lat.— Dupniţa 2 lat.— Saparevo 1 lat.— Mihilci 1 lat.— Iambol 2 gr.— Burgas 1 gr.— Mesembria. 4 gr.— Eosarsko 1 gr.— Losno 1 gr.— Kocerinovo
V
1	gr.—Ryla 1 gr.—-.Bobaraci 1 gr.—Crkva 2 gr.—Vrb-niţa 1 gr.— .Volujak 1 gr.— G-aber 1 gr.— Selenigrad 2 gr.— Miloslavţi 1 gr.— Dragoman 2 gr.—Gradine 1 gr.—
Kalotina 2 gr.— Tuden 1 gr.— Cerprlinţi 1 gr.— Ţaribrod
1	gr.— Vakuf 1 gr.— Kapugik 1 gr.—Batkun 2 gr.— Hagiii 1 gr.— Aidinoy 1 gr.— Arapovo 1 gr.— Polatovo 1 gr.— Geren 2 gr.— Hambarli 1 gr.— Karaorman 2 gr.— Turkmişli 1 gr.— Akcakairak 2 gr.— Hasnakovo 1 gr.—
■âkbunar 2 gr.— Cirpan 1 gr.— Mercileri 1 gr.—- Kurbet
1	gr.— Cakarlar 4 gr.— Sarasmail 2 gr.— Alipaşa 1 gr.
—	Alipaşanovo 1 gr.— Avgiduvanga 1 gr.—Arabagiîevo 1 gr. - Novazagora 1 gr.—: Biijiik-Monastir 1 gr.— Alageli 1 gr.— Sliven 1 gr.— Hogabiik 1 gr.— Skef 1 gr.— Adecă 69 localităţi cu inscripţii greceşti, 11 localităţi cu inscripţii latineşti şi 3 localităţi cu inscripţii biîingues, Iascripţiile greceşti sînt 193 la număr, cele latineşti 18 şi cele bilin-gues 3. Numai 4 localităţi prezintă numai inscripţii latine
(cîte una de localitate): Cekaîevo, Dupniţa, Saparevo, Mihilci, care toate aparţin regiunii nordvestice a Thraciei bulgăreşti.
§■10. Grecizarea Thraciei se constată însă., mai mult decît din numărul, din felîul inscripţiilor.	7
Mai întîiu pietrele miliare din această provincie sînt mai toate scrise în greceşte ori'în latineşte şi greceşte.
§10.
23
•In Kalinka şi C. I. L. III s-au publicat din Thracia
3	7 pietre miliare greceşti (Dela Cirpan 1, Kalinka N- 33 ; dela Akbunar 2, Kalinka N?-s 43, 64; dela Vrbniţa 1, Kalinka N°- 45; dela Ţaribrod 3, Kalinka N- 47, 53, 77 ;
. dela Polatovo 1, Kalinka N- 49 ; dela Philippopolis 3, Kalinka Nos 50, 51, 60; dela Sofia 2, Kalinka 52, 61; dela Karatair 1, Kalinka N— 56; dela Devna 1, Kalinka N-, 58; dela Hisargik 1, Kalinka N° 59 ; dela Dragoman , 1, Kalinka’N® 65), 3 biîingues (Dela Varna 1, Kalinka N-î 72; dela Ichtiman 1; Kalinka N°- 73, C.I. L. III N-, 14207-; dela Bas-Kunar 1, C.I. L. III 1420735), şi numai
6	latineşti (Dela Mihilci 1,, Kalinka N- 19, C. I. L. III .	6123;	dela Hagia Trapeza 1, O. I. L.III N,- 14408;
de origine necunoscută 1, C. I. L. III N- 14207-; dela , Şlivniţa 2, C. I.-.L, III N- 13715, 13716; dela Ţaribrod
1,- C. I. L. III'137-17), *) 16 din cele 17 greceşti sînt aşezate : din partea oraşelor Traiana-Staraz agora (Cirpan Kalinka , N- 33 ; Akbunar Kalinka N- 43,64), Serdica-Sofia (Vrbniţa
-	Kalinka N- 45,. Serdica Kalinka N- 52), Pautalia-Kiistendil ,f (Ţaribrod Kalinka N- 47, 53, 77, Serdica Kalinka No."61 **), Philippopolis (Polatovo Kalinka N- 49, Philippopolis Kalinka Nos 50, 51, 60, Karatair Kalinka N- 56, Hisargik Kalinka N-59), Markianopolis-Devna (DevnaKalinka 58). Prin urmare localităţile actuale Cirpan şi Akbunar aparţineau la regiunea Traianei, Vrbniţa aparţinea la regiunea Serdiceî, Ţaribrod aparţinea la regiunea Pautalieî, Polatovo, Karatair şi Hisargik - aparţineau la regiunea Philippopoliî,
‘ Da;câ la oraşele Traiana, Serdica, Pautalia, Philippopolis : cu regiunile lor, adaugi Marcianopolis cu piatra miliară
*) Să se observe că constatarea pietrelor miliare este aproximativă, pentrucă atunci cînd nu se arată anume îu inscripţie că aVema face cu o piatră miliară (de pildă „?j nauiaXswrwv toXic to jjaXiov“ ori „m(ilia) p(assuum)“) pietrele miliare se confundă cu dedicaţii, făcute împăraţilor. Astfel insiş eiitorii C.I. L.III aşează dott*L columne cu exact aceiaş inscripţie, pe una (13715) printre pietrele miliare, pe ceialaltă (12333) însă nu.Pentru pietrele miliare din C. I. L. m-am das după clasificarea editorilor. Pentru cele din Kalinka, care nu-s clasificate, m-am dus după simţul meu. In tot. cazul am însemnat ca pietre miliare greceşti mal puţine decît sînt în realitate publicate - de Kalinka. “ .
**) Această piatră, găsită la Volujak lingă Sofia, a fost probabil adusă acolo de aiurea de undeva, din regiunea Pautalieî.
24
10- U.
greacă, şi.Varna (a cărei grecizare de altfel n-are trebuinţă de probă) cu: piatra miliară bilinguis, şi localităţile Dragoman (probabil. în regiunea Pautalieî), Ichtiman, Bas-Kunar, cu inscripţiile lor, una greacă şi două biîingues, apoi toată Thracia, cîtă se cuprindea în graniţele regatului bulgăresc la! 1906, apare plină de indicaţii ale distanţelor scrise în limba grecească. Şi dacă şe mai ţine socoteală de aceia câ colecţiea Kalinka nu e un corpus, care sâ cuprindă toate inscripţiile, că. ea nu înregistrează apoi decît inscripţiile dintr-o jumătate a Thraciei, şi că pentru întreaga Thracie C. I. L. nu poate înregistra decît 6 pietre miliare latineşti, apoi de aici nu se poate deduce altceva decît că în Thracia limba obişnuită era cea grecească. Şi era cea grecească chiar pe vremea celei., mai mari înfloriri a puterii române în această provincie, anume în se cui ele II. III si IV p; Chr., căci pietrele oniliare poartă datele următoare : Cirpan 198-211 p. Chr.;; Akbunar 222-235, 244-249 ; Vrbniţa 222-235 ; Ţaribrod. 222-235 ; Polatovo 222-235; Philippopolis 222-235, 241-244 ; Sofia 222-235; 241-244; Karatair 235-238; Devna 238-244; Hisargik 238-244; Dragoman244-246; Varna 275-276 ; Ichtiman. 317-323 ; Baş-Kunar 124.
• § n. In al doilea loc, printre inscripţiile greceşti din Thracia, care de altfel şi aşa sînt cu mult maî numeroase decît cele latineşti, s-au păstrat unele de aşa natură, câ se văd reflectîndu-se în ele nu numai sentimente ocazionale şi de paradă oarecum, ci însăş viaţa poporului. In inscripţii dedicatoare ori zeilor ori unor: personaje oficiale, în inscripţii funerare chiar, se poate face paradă, în fraze stereotipe, de sentimente factice. Şi fiindcă sentimentele sînt astfel, nici în limba în care ele sînt exprimate nu poţi avea mare încredere. Nu se plînge doar Juvenal că .în însăş Roma- cea mare ii-meile romane ziceau amorezâţilor	şUofj	^cu:? şi r0.
mîncele din. aşa, poreclitele Înalte clase sociale şi „bîlbîiţii cu tghrai stambă.", care formeazii op'iniea. publică romînească, nu vorbesc'(adecă vorba vine): numai franţuzeşte ? Cine' ştie cîte- inscripţii funerare franţuzeşti, nu se L vor fi găsind pe : morminte rriniîneştî 'puse de nişte mame sclifosite.! Sînt însă şi ocazii iie" acelea unde pospâiala încetează, cînd, de pildă:, întreaga populaţie î|i mânifestează^ nă'zuinţile şi. suferijiţile.
. Atunci ese la ivealâ7firea: adevărată exprimată îh limba cea
§ 11-12.
25
cunoscută dela sînul mamei. *) Asemenea acte publice emanate dela conştiinţa unei întregi populaţii s-au păstrat din Thracia şi sînt toate scrise în greceşte.
§ 12. Kalinka N- 34. La anul 202 p. Chr. s-a înfiinţat a-
colo unde este astăzi satul bulgăresc Cakîrlar (puţin la nord* est
de Cirpan şi la riord-vest de Akbunar) un emporium, Pizos, cu locuitori fruntaşi de prin satele regiunii sub direcţiea unor to-parchi aleşi dintre senatorii (’buleuta'e) din capitala regiunii. Dacă ne-am servi de termini moderni, ar trebui sâ zicem că dintre consilierii comunali ai capitalei judeţului (orî dintre membrii consiliului judeţean) s-a ales o delegaţie, care a adunat de prin satele şi comunele urbane ale judeţului oameni dintre cei mai cu dare de mină şi a înfiinţat cu dînşiî un tîrg co-mercial. Tîrgul acesta s-a înfiinţat nu numai pentru necesităţile regiunii, ci maî ales pentru acelea ale întregii provincii, şi pentru aceia era aşezat la drumul mare care lega Hadrianopolis cu Philippopolis, după cum se vede din harta peutingeriană. împărat era pe atunci L. Septimius Sever’us, care-şî luase ca asociaţi la tron, cu titlul de Augustus pe ficioru-so maî mare M. Aurelius Antoninus (Caracalla), şi cu titlul de Caesar pe ficioruso mai mic P. Septimius G-eta. A-
*) Dar poate că limba cunoscută dela sînul mamei era cea thracă, iar Thracii se servîau de limba greacă în asemenea acte publice, şi în general în inscripţii, numai pentrucă această limbă era una din cele două limbi în general râspîndite şi în de obşte Jcunoscute în împârăţiea romană. Na erau doar să scrie în limba thracă, pe care n-o maî cunoştea nimeni afară de dînşiî. Această o-bîecţie are putere pentru tot teritoriul imperiului roman, unde există inscripţii orî latineşti orî greceşti. In special, în ce priveşte teritoriul imperiului roman din răsăritul Europei, care pe noi ne preocupă, nimeni nu poate tăgădui că sub pătura de inscripţii greceşti şi latineşti nu vor ti existat limbile autohtone, prin regiuni din ce; în ce maî restrînse şi pănă la o epocă nehotărîtă oarecare (Pentru, limba thracă avem chiar oarecare 'indicaţii că a existat pe alo-curea pănă prin secolul p. Chr. VI, vezi § 99). Insă tot atît de netăgăduit este faptul că, acolo unde apare limba greacă ca organ de manifestare a cunoştinţilor unuî neam de oameni, acel neam de oameni, oiîcît de mult şî-ar fi păstrat limba naţională, cunoştea dintre cele două limbi oficiale, oarecum, ale împărăţiei pe cea grecească, iar nu pe cea latină, că tra supus influinţii greceşti, iar nu celei romane, că era ameninţat să fie grecizat, iar nu romanizat, şi câ se petreceatx lucrurile din potrivă acolo unde organul de manifestare era limba latină.	_
26
§ In-
cest vrednic domnitor se ÎDgrijia ea pe de o parte târgurile deja existente pe căile împărăţiei sâ devină maî înfloritoare de cum fusese, iar pe de alta să se înfiinţeze tîrguri nouă. Printre aceste din urmă a fost şi Pizos. Pentrucă înfiinţarea tîrgului să se facă cu maî multă şi autoritate şi soliditate, a numit şefi ai întreprinderii nu dintre locuitorii înşişi adunaţi deprin comunele regiunii, macarcă şi pe aceştiia pusese să-î aleagă dintre fruntaşi, ci pe cîţiva membri din senatul regional, aleşi pe răspunderea si pe garanţiea colegilor. Fără violenţă şi fără insolenţă aceşti ioparchi trebuiau să administreze pe concetăţenii lor din Pizos, iar clădirile publice, precum băile şi clădirile care servîau de locuinţă autorităţilor, trebuiau să le primească dela antreprenori cu cea maî mare băgare de samă, şi din punct de videre al zidăriei, şi din acel al ornamentării, şi din acel al practicităţii. Orice neajuns, care se va fi constatat mai tîrziu din aceste trei puncte de videre, trebuia să cadă în răspunderea toparchilor şi a colegilor lor senatori care-i delegase. Iar pentrucă, viitorii locuitori ai tîrgului Pizos, care trebuiau recrutaţi deprin satele deprin prejur fără silă, ci cu îndemn şi cu convingere, să aibă tragere de inimă la această colonizare, erau asiguraţi din partea împăratului că se vor tbucura de privilegii, şi anume că nu vor da proviant pentru oştiri, nici oameni de pază prin cetăţi ori pela alte staţiuni militare, nici cai de poştă {cai de olac, cum ar zice cronicarii noştri). Aceste toate au fost scrise pe o lespede de piatră de coloniştii tîrgului Pizos, cu o formulă întroducătoare de omagiu pentru cei trei împăraţi şi pentru Iulia Domna, soţiea lui Septimius Severusj pentru senatul şi poporul roman şi pentru oştirile romane, pe vremea cînd erau consuli cei doi augusti, L. Septimius Severus şi fiîuso M. Aurelius Antoninus (Ca-racalla), anii p. Chr. 202. Intre formula dedicatoare şi ho-târîrile-împărăteşti şi-au săpat în piatră numele coloniştii, arătîndu-se locurile de obîrşie ale lor. Din opt sate se adunase, toate cu nume thrace (Yezî Tomaschek, Die alten Thraker Un): Scelabria, Stratopara, Scepta, Gelupara, Curpisos, Ba-zopara, Strunilos, Busipara. Iată numele coloniştilor: Byzes Mucatraleos, Doles Mucatraleos, Bithes Biartu, Dydes Celsu, Bithas Tarsu, Mucatralis Athyos, Mucâtralis Bitheus Bosis, Mucatralis Bithyos, Mucatralis Dineos, Âuluzenis Tarsu cu frateso, Auluporis Âuluporeos, Zurazis Auluzeneos, Mucaporis
27
Mucatraleos cu frateso, Mucatralis Âuluporeos, Mucatralis Mucatraleos, Eptetralis Auluzeneos,' Bithys Mucatraleos, Salas Mucatraleos, Bithys Eptetraleos, Eptenis Crescentos, Cotys Carossu, Mucatralis Rymetalcu, Mucatralis Epteneos, Mucatralis Spartocu, Mucatralis Byzu, Mucatralis Ebreneos cu frateso, Mucatralis Mucatraleos, Tarsas Mucatraleos, Sidmus Byzu, Eptetralis Mucatraleos, Auluzenis Brizeneos, Auluzenis Dibithyos, Auluzenis Mucaporeos, Epteporis Mucatraleos, Mucaporis Ântiochu, Mucabithyris Disyru cu frateso, Brin-cazis Eptacenthu, Brincazis Auluzeneos, Brizenis Bithyos, •Gilpyris Dytutraleos, Sethilas Brizeneos, Diascuporis Brizeneos, Bithys Dibithyos, Eptaicenfhos Mucatraleos, Mucatralis Mucaporeos, Mucaporis Mucatraleos, Mucaporis Bithyos, Mucaporis Dorzentliu, Sabinos Sabinu, Suris Auluzeneos, Secun-dos Mucatraleos, Suris Brincazereos cu frateso, Qeisos Da-leporeos, Mucatralis Boseos, Scauriauos Scaurianu, Dyfcuporis Bessodenthu, Suris Doleus Pantas cu frateso, Auluzenis Auluzeneos, Dytutralis Bithyos, Mucatralis Mucatraleos, Mucatralis Sa. threus, Mucatralis Bithyos, Mucatralis Diasuuporeos, Mucatralis Auluzeneos, Diascuporis Brincazereos, Diomedes Diomedus, Mucaporis Dreneos, Flavios..., Mucaporis Bithyos, Brasetralis Mucatraleos, Mucatralis Brizeneos, Mucatralis Bithyos, Mucatralis Mucatraleos, Bith3rs Teru, Bastocilas Bithyos, Dytutralis Bithytraleos, Diascuporis Mucaporeos, Dytutralis Dytutraleos, Demosthenes Teru, Dringistas Brincazereos Hermogenes, Dytutralis Salu, Oelsos Mucaporeos, Mucatralis Mucaporeos,‘Mucatralis Brizeneos, Mucatralis Dias-cuporeos, Mucatralis Dalezaleos, Mucatralis Salu, Mucatralis Dytutraleos, Mucianos Marcellu, Epteporis Dytutraleos, Salas Derodenthu, Salas Celsu, Teres Mucatraleos, Aurelios Mucatra.-leos, Auluzenis Muca..., Mucatralis Auluzeneos, Atticios Dytutraleos, Bithyris...Bithys Brincazereos, Brincazis Doleus, Bur-gilos Bithyos, Bithys Bithytraleos, Dytutralis Doleus Trazyre-ses, Grenieilas Aulutraleos, Dytutralis Diasctiporeos, Doles..., Doles..., Eptetralis Doleus, Diuporis Salu, Doles Aulutraleos, Dringistas Diucilu, Eptetralis Bithycilu, Epteporis..., Castor Auluzeneos, Celsos Dringistu, Mucatralis..., Mucatralis Brincazereos, Mucatralis Doleus, Mucatralis Daletraleos, Mucatralis Diascuporeos, Mucatralis Brizeneos, ...Mucatraleos cu frateso, Mucatralis..., ...Dytuporeos, Mucatralis Mucaporeos, Mucatralis..., Mucaporis Mucaporeos, Mucatralis Seuthu3 Mu-^atralis Bithyos, Mucatralis Dytutraleos, Mucatralis Diupo-
f
28
re os, Mucaporis Mucaporeos, Rusticus Bithyos, Salas Doleus^ Sceles Diascenthu, Sceles Doleus, Seuthes Daletraleos, Tarsas-Brincazereos, Teres Besodenthu cu frateso, Teres Celsu,. Tarsas Mucatraleos, M. Aurelios Abidios Titos, Doles Drin-gistu, Mucatralis Doleus, Salas Mucaporeos, Sceles Celsu,. Dytutralis Dytutraleos, lulis Daltetraleos, Mucianos..., Scele& Seuthu, Thyles Apollodoru, Philippos Philippu, Dytutralis Mucatraleos Ephetes, Mucatralis Mucatraleos; Archelaos Acylu, Ântonios Antoniu, G. Yalerios Rufos, Mucianos Mu-capareos, Mucianos Acylu, Yales Valentos, Yalerios Rufos,. Rufas..., Flavios Mucianos, Cointos Sicinnios Claros. Cei zece din urmă, începînd dela Archelaos Acylu, sînt numiţi primii colonişti, ol -itpSvroi ow^ops?. La sfîrşitul decretului împărătesc, care este pus în gura legatului împăraţilor cu vorbele „legatul împăraţilor pro praetore zice“ (irps<r(3eu-rijs	«vti-
GTpaTOY0? se găsesc săpate numele a doi locuitori din Bazopara. cu fraţii lor, „Epteporis Bithyos, Dringistas Brincazereos, cu fraţii, din Bazopara“.
Mai toate aceste nume de colonişti dela Pizos sînt thrace (vezi § 159), dupăcum era de aşteptat chiar dela numirii© thrace ale satelor de unde îşi trăgeau originea. Şi nu numai numele de botez (cum s-ar zice astăzi), numele personale sînt thrace, ci este thrac3 fireşte, şi chipul de a se numi ca persoană în soeieţate, prin numele personal anume şi prin genitivul numelui personal al tatălui. Era acesta un sistem de nomenclatură propriu tuturor popoarelor anteromane din peninsula balcanică, Thracilor, Illyrilor şi Grecilor. Pe ici colea se introdusese la aceşti Thraci, care au colonizat Pizos, cîteva nume grece şi romane: pe taţii unuî Dydes, Eptenis, Mucaporis, Salas, Teres, Sceles, Thyles îî chemase Celsus, Crescens, Antioehos, Ăpollodoros; iar un Mucatralis^ Daleporis, Teres, Dytutralis, Auluzenis, Dringista, Daltetra-lis, Mucapor îşi numise copiii Secundus, Celsus, Demostheness Aurelius, Atticius, Castor, Rusticus, Iulius, Mucianus. Cîte-odată porecla (signum) era grecească : Suris Doleus " era poreclit pantas, Dringistas Brincazereos mai era numit şi Hermogenes, iar Dytutralis Mucatraleos avea porecla ephetes, Altă dată amîndouă numele, şi cel personal propriu şi cel al părintelui, erau grece orî romane: Sabinos Sabinu, Scau-rianos Scaurianu, Diomedes Diomedus, Mucianos Marcellu,. Philippos Philippu, Archelaos Acylu, Ântonios Antoniu, Muî
29
'tianos Acylu, Valens Valentos. Numai cinci poartă nume romane după chipul de a se numi roman (cu praenomen, nomen, ■cognomen), şi erau prin urmare cetăţeni romani: M. Au-•relius Abidius Titus, C. Yalerius Rufus, Valerius Rufus, Flavius Mucianus, Q. Sicinnius Clarus. Din 181 de persoane, care au colonizat Pizos (Au fost 183 de toţi, dar la doi numele sînt aproape şterse), 176 sînt numite după nomenclatura balcanică şi 5 după nomenclatura romană. Din cele 176 au ambele nume (şi pe cel personal şi pe cel al părintelui) thrace 138. Aceste persoane erau sigur Thraci. .9 au numai unul din cele două nume (căci al doilea nume este şters), şi acel nume este thrac. Cum că şi aceştia e-rau Thraci, nu încape îndoială. 17 au unul din nume, ori pe cel personal, orî pe cel al părintelui, grecesc sau latinesc, îar pe celălalt nume îl au thrac. Cum că -erau Thraci şi aceştiia, nu este nicio îndoială. 3 sînt tn-doioşî: Flavios..,, Mucianos..., Rufas.... Flavios ar putea a-^ea un cognomen şi fi prin urmare cetăţean roman, dar tot -atît de posibil e ca în „al doilea loc să fi fost la genitiv .numele părintelui, care nume nu se ştie ce fel va fi fost, rthrac, grec orî roman. Mucianos şi Rufas (=un derivat din rufus prin sufixul grecesc -ă?) trebue să fi avut în al doilea ;loc numele părintelui la genitiv, căci nu există ca nomina :dn‘ nomenclatura romană. Aeel nume de părinte însă ce fel va fi fost, thrac, grec orî roman, nu se ştie. 9 au a-mîndouă numele, şi pe cel personal şi pe cel al părintelui, greceşti sau latineşti. Sâ fi fost Greci aceştia? Căci Romani doar nu puteau fi, pentrueă Romanii aveau altfel de no • menclatură *). Poate. Dar maî probabil este câ erau tot Thraci. De ce naţionalitate erau cei cinci cetăţeni romani ? M. Aurelius Abidius Titus se arată a fi fost celt prin cog-nonien Abidius, care apare (şi anume ca nomen) numai pe teritoriul celt (vezi Holder, Altceltischer Sprachschatz). Cei
*) Foarte probabil chiar cetăţenii romani în peninsula balcanică se numîati cîteodată după chipul de a se numi al popoarelor autohtone, prin numele propriu' alipit la numele în genitiv al părintelui. Yezî V. Pârvan Cetatea Ulmetum I. pag. 46 şi 96, în special faptul din inscripţiea 5 pag. 45 că ficiorii lui Valerius Valens sînt numiţi Saturninus Valentis şi Varro Valentis. Dar a-ceştî cetăţeni romani erau de sînge balcanic, erau Thraci ori Greci încetăţăniţi. ' Niciodată un cetăţean roman de sînge neori-«ntal nu s-ar fi numit astfel.
I
30
§ 12-13.
doi Valerii ne aduc aminte de frecvenţa numelui Valerius-printre Thracii romanizaţi din Scythia Minor (vezi V. Pâr-yân Cetatea Ulmetum I pag. 47).
Dar oricare va fi fost naţionalitatea celor vreo cîţîva, 17 la număr, despre care nu ştim sigur că erau Thraci, marea majoritate a coloniştilor dela Pizos, în număr de 167 capi de familie, era compusă din Thraci adunaţi din opt
v
sate deprin înprejurimele actualului sat bulgăresc CakîrJar.. Şi acei Thraci erau grecizaţi complect. Altfel cum s-ar explica faptul că pe vremea celei mai mari înfloriri a puterii romane în peninsula balcanică, pe vremea lui Septimius Se-verus, la anul 202 p. Chr., aceşti Thraci, în tirgul înfiinţat de împăratul însuş cu atîta îngrijire, şi care tîrg însuş poartă un nume thrac,'slăviau acest eveniment pe un monument public în limba grecească? Edictul însuş împărătesc apare în traducere grecească pe piatra comemorativă dela Pizos. întreaga regiune era compusă din sate de Thraci grecizaţi şi-constituia o civitas cu capitala probabil în satul Bazopara, căci cei doi colonişti iscăliţi tocmai la urmă, după decretul împărătesc, şi care erau din satul Bazopara, trebue sâ fi fost însiş toparchii delegaţi din sînul senatului regional.
§ 13. Ou totul alte înprejurârî reflectează inscripţiea' C. I. L. III 12336. Sîntem aici în anul 238, Ia începutul domniei lui Gordiănus III. Nu maî este timpul harnicului domnitor, care în momentul cînd îşi da sufletul spunea „hai, daţi încoace, dacă avem ceva de făcut“ (Cassius Dio LXXVI, 17), ci acel al unui tînăr de 16 ani, care se încerca sâ< domnească, dupăce văzuse asasinaţi, în spaţiul de o lună, pe tatăl său, Gordiănus II, şi pe bunul său, Gordianus I_ Şi nici nu mai este vorba aici de înfiinţarea unuî tîrg şi de îngrijiri din partea împăratului ea clădirile publice să fie fără defecte, ci de starea nenorocită a unui sat din cauza abuzurilor funcţionarilor publici. Acolo unde este astăzi lo*
V- •
calitatea bulgărească Gumaia (in hărţi Dshiima, Djumaa, Dschuma), la sudest de Kiistendil, eră pe vremurile acelea, urî sat Scaptopara, căruia îi maî zicea şi Greşită, aparţi-hînd la regiunea oraşului Pautaliă. Erau izvoare de ape calde folositoare sănătăţii in cuprinsul acelui sat, şi acele
V
izvoare termale există şi pănă astăzi la Gumaia. Dar acest
31
avantaj, precum şi poziţiea cea frumoasă a satului, devenise cu vremea un izvor de năcazuri pentru săteni, căci tot fe-Jiul de funcţionari ai statului şi mulţi militari sa abateau din drum şi veniau la Scaptopara să se scalde şi să petreacă gratis, cerînd dela săteni găzduire şi cele trebuitoare pentru hrană fârâ sâ plătească. S-au adresat sătenii în repeţite rînduri la guvernatorul provinciei, care era nn legatus pro praetore, dar cu puţin folos. La urmă s-au adresat însuş împăratului, care a trimes pe un om de legi să facă anchetă. Ancheta a găsit juste plîngerile locuitorilor şi împăratul a dat un rescript, prin care hotâreşte ca afacerea să fie întîîu judecată de guvernatorul provinciei. Plîngerea sătenilor a fost înmînată împăratului şi rescriptul împărătesc a foat trimes sătenilor prin mijlocirea lui Aurelius Purrus, de loc din satul Scaptopara şi care era militar în cohorta X praetoria. Numai rescriptul împărătesc şi formula iniţială sînt scrise în latineşte, încolo tot actul este grecesc. Şi chiar formula iniţială, unde se spune că actul, de mai jos a fost copiat sub consulatul cutărora după originalul dela Roma, nu este după tipicul roman scrisă, ci după cel grecesc, căci are începutul dedicaţiilor greceşti: bona fortuna =âYa^ -Iată suplica sătenilor din Scaptopara:
„Rugăminte din partea sătenilor din Scaptopara, care se mai chîamă şi Greşita, adresată împăratului Caesar M. Antonius Gordiănus pius felix augustus. In vremurile tale cele prea fericite şi veşnice de multe ori ai poruncit ca satele să-şi înmulţească populaţiea şi să-şi îmbunătăţească starea, iar nu să se pustiească, căci este acest lucru de folos nu numai locuitorilor, ci şi prea sfîritului tău tezaur. Pentru aceia vom adresa şi noi dumnezeirii tale o legiuită suplică, rugîndu-ne să te milostiveştî să ne dai ascultare, cînd te implorăm pentru înprejurarea următoare. Noi locuim şi stâpîaim pămînt în satul spus maî sus, care sat se găseşte în condiţii favorabile, pentrucă are izvoare de apă caldă şi este aşăzat la mijloc între cele două lagăre ale oştirilor tale din Thracia. In timpurile mai de demult locuitorii trăiau nesupăraţi şi fârâ frică şi-şi plâtiau birul şi celelalte dăjdii cu deplinătate. Decînd însă de o bucată de vreme au început uniîa să se poarte cu violenţă şi cu samavolnicie, de atunci a început şi satul nostru să dea îndărăt. La două mile anume de satul nostru se face un iarmaroc vestit, şi acei care vin pentru
32
iarmarocul acesta nu rămîn cincisprezece zile la local unde el se ţine, ci se strămuta de acolo în satul nostru şi ne silesc sâ-i găzduim şi să le dăm alte multe pentru întreţinere fără bani. Apoi soldaţii care sînt trimeşî ba colo ba dincolo se abat din drumul lor, via îa sat la noi şi ne silesc şi ei să-î găzduim şi să le procurăm cele trebuitoare fără să ne dea nicio plată. Cel maî des vin şi stau în satul nostru, şi anume pentru folosul apelor, guvernatorii provinciei şi procuratorii tăi. Acu, autorităţile le primim într-una, pentrucă n-avem încotro. Pe ceilalţi însă ne mai putîndu-i duce în spinare, ne-am adresat de multe orî la guvernatorii Thraciei, care într-adevăr au dispus prin dumnezeeşti ordine să fim lăsaţi în pace, căci le-am arătat că nu mai putem suferi şi câ ne-am pus în minte' să părăsim .vetrele părinteşti din cauza violenţei ce ni se face, după. cum chiar cu adevărat din mulţi capi de familie, ce fusesem odată, am mai rămas astăzi numai cîţiva. Şi pentru un timp au avut putere ordinele guvernatorilor şi nu ne-a maî supărat nime nici cu găzduirea nici cu întreţinerea. Dar cu trecerea vremii iar au îndrăznit să se pună pe capul nostru, cîţi numai au vrut, dispreţuind prostiea noastră. Fiindcă, deci, nu mai putem suporta greutăţile şi vom fi nevoiţi să facem şi noi ce au făcut ceilalţi consăteni ai noştri, să părăsim adecă vetrele părinteşti, pentru aceia te rugăm pe tine, neînvinsule Auguste, să porunceşti cu rescriptul tău dumnezeesc ca să-şi caute fiecare de drum, sâ nu maî părăsească satele celelalte ca să vie la noi, şi să nu 'ne mai silească să le procurăm pe degeaba cele trebuitoare, ci nici găzduire sâ nu le dăm, afară numai cărora nu se poate altfel, după cum şi guvernatorii au hotârît adeseori că pe alţii nu trebue să-î găzduim, fără numai pe aceia care sînt trimeşî de guvernatori şi de procuratori în afaceri de serviciu. Altfel, dacă vom mai fi îm-povoraţî, avem să fugim dela casele noastre şi cu aceasta se va aduce mare pagubă tezaurului. Dacă vom fi milostiviţi prin înţelepciunea ta divină şi vom rămînea pela casele noastre, vom putea , plăti sfîntul impozit şi celelalte dăjdii toate. Şi acest bine ni se va face .în timpurile cele prea fericite ale tale, dacă vei porunci ca dumnezeescul tâu rescript sâ fie săpat pe o lespede şi expus în public, astfel ca să putem, dobîndind această graţie, să mul]ămim norocului tăti, după cum şi facem acum şi totdeauna vom face“.
Cum că erau Thraci sătenii de altă dată dela Gumaia, se vede cît de colo din numele satului lor Scaptopara *) şi din numele consăteanului lor, „convicanus et compossessor", Purrus (Pentru acest nume vezi Tomaschek, Die alten Thraker irn 21), prin mijlocirea căruia făcuse sâ ajungă suplica lor la împărat (Şi pe atunci, ca şi astăzi, o petiţie, ca să ajungă sigur la destinaţie, trebuia încredinţată unul prietin. Trimeasâ de a dreptul la oficiu era ameninţată, pe atunci ca şi astăzi, de a fi pusă pur şi simplu la dosar). Şi cum că erau grecizaţi se vede destul din faptul că fac suplica în greceşte. N-ar fi scris-o doar în greceşte, dacă ar fi fost în satul lor macar un om care sâ ştie latineşte. Cum că erau grecizaţi se vede însă şi din chipul cum s-a făcut şi s-a redactat ancheta. Iusârcinat cu facerea anchetei a fost anume un Grec, Aio^ev^ o Tupto?, şi acest legist (upa^amoţ) ş:-a făcut raportul »în greceşte (Acest raport în inscripţie urmează îndată după suplica sătenilor). Dar ce mai este trebuinţă de vorbă ?
§ 14. Kalinka N~s 55,100. In regiunea actualului sat bulgăresc Hissar, spre nord de Philippopolis la poalele Balcanilor, erau o mulţime de sate thrace, care se grupau cîte trei şi cîte patru în comune, în mici civitates. Fiecare sat îşi avea magistratul său, primarul său, v^ap^o?, îar toate la un loc, cîte formau comune, aveau un magistrat maî mare, un <?'jXapxo?, care rezida în unul din satele comunei. Se cunosc două asemenea mici civitates, compuse una din satele Zercla, .Zelobasta, Brentopara, Mosygena, iar alta din satele Itrizena, Gizagera, Bdecyra. Faptul acesta, că un număr res-
*) Pentru numele thrace de localităţi să se consulte Toma ■ schek Die Alten Thraker II,t 52 sqq. Pentru numele ihrace personale sase consulte listele dela §§ 159, 170 şi Tomasciiek Die alten Thraker Un 1 sqq. La Tomaschek se găsesc nume personale thrace care lipsesc îa listele m?lp, pentrucă după criteriile mele na pot fi considerate ea fără îndoială thrace. La căutarea vreunui nume topic ori personal în listele mele şi ale lai Tomaschek să se aibă în vedere ambele părţi ale compusului: dacă, de pildă, nu se găseşte însemaat Zelobasta, se găseşte îasemnat Basteira, şi dacă nu se găseşte însemnat Brentopara, cuvîntul e probat ca thrac prin -para din nenumărate nume topice altele. De altfel, îndatăce numele nu-i grec nici roiuan şi se găseşte pe teritoriu tlira&j e foarte probabil thrac, şi acesta a şi fost criteriul de care s-a servii; in cea mai mare parte Tomaschek.
34
§ 1405.
trîns de sate constituiau o mică civitas, precnm şi numirea de fSkap/oc, a magistratului superior, se explică prin aceia că satele respective erau censîngene şi constituiau un trib, un neam, yiXYj, care purta un nume. Cele patru sate întîxiL numite formau tribul, neamul Ebreis. Cum se va fi chemat neamul celor trei sate în urmă numite nu ştim. Pe timpul lui Severus Alexander (222-235 p. Chr.) cele patru sate din neamul Ebreis au scris o piatră comemorativă de mulţămire-pentru phylarchul Aurelius Cardenthes, pentrucă a administrat comuna „în mod cinstit, drept şi legali La un timp necunoscut sătenii din cele trei sate au scris şi ei o piatră spre a mulţămi phylarehuluî lor Aemilius Bithys pentru aceiaş motiv. Aceşti philarchi erau Thraci încetăţăniţî, nomina lor sînt romane, dar se cunosc că-s Thraci după cognomina. Şi-aceste lucruri intime, care privesc raporturile dintre un trib şi şeful tribului, sînt spuse în greceşte.
§ 15. Kalinka No. 161. La Stara Zagora, unde era oraşul Traiana, locuitorii unui sat (ori poate a unei corporaţii) Er-gissa au rîdicat o statue unui consătean (orî poate unui membru al corporaţiei) Dinicenthos Brincazereos, pe care au. consacrat-o unuî zeu local, Apollo din Sicera, şi Nimfelor. Statuea nu mai există, dar s-a păstrat piatra, pe care era ea aşezată, cu numele dedicatorilor: Teres Brincazereos, Flavios Mucaporis Scelu, Flavios Demosthenes, Flavios Sceles, Flavios Maximos, Flavios Iason, Lucios Lucretios Proclos,. Lucios Lucretios Emeritos, Lucios Lucretios Zosimos, Ulpios-Emeritos, Ulpios Capiton, Philoxenos, Eptaitralis Engiscinos, Seuthes Âuleneos, Mucatralis Celsu, Asiaticos Iasonos, Dor-zenthes Iasonos. Uniia au nume thrace complecte : mai în-tîlu personajul însuş căruia is-a rîdicat statue.a, Dinicenthos Brincazereos, apoi Teres Brincazereos, Eptaitralis Engiscinos-(în caz cînd Engiscinos e un genitiv), Seuthes Âuleneos. Alţii au chipul de a se numi thrac, dar numele părintelui nu-I thrac: Mucatralis Celsu, Dorzenthes Iasonos. Alţii au. chipul de a se numi roman, dar se cunosc că-s Thraci după cognomen: Flavios Sceles, Flavios Mucaporis Scelu (La a-cest'’ din urmă întreg numele părintelui, format după chipul thrac, serveşte ca cognomen al fiului). Alţii aii chipul de a se numi roman cu cognomina greceşii : Flavios Demosthenes,. Flavios Iason, L. Lucretios Zosimos. Alţii au chipul de- a se numi roman cu cognomina romane: Flavios Maximos,.
§ 15-16.
35
L. Lucretios Proclos (=Proculus), L. Lucretios Emeritos, Ulpios Emeritos, Ulpios Capiton. Unul are chipul de â se numi thrac, dar numele personal este român- şi numele părintelui este grec: Âsiaticos Iasonos. Unul în sfîrşit are numai nume personal fără numele părintelui: Philoxenos. Tot felîul de numiri, pe care însă le poartă oameni înrudiţi între dînşiî. Căci este foarte lesne de admis că cei cinci Fla-vii, dintre care doi au cognomina thrace, aparţineau aceleiaş familii, şi că tot aşa aparţineau acel oraş familii cei trei Lu-cretii şi cei doi Ulpii; apoi Âsiaticos Iasonos, cu tot numele lui personal roman (adecă un cognomen roman întrebuinţat ca nume personal), greu e să nu fi fost frate cu Dorzenthes Iasonos. Sigur este că toţi aceşti oameni, macarcă unii etalează hume romane şi erau cetăţeni romani, erau Greci de limbă, căci altfel n-ar fi celebrat pe un compatriot al lor în limba grecească ¥).
§ 16. In tot cazul nu se poate tăgădui că la extremitatea nordvestică a Thraciei pe de o parte, şi în peninsula Gallipoli cu coastele maritime învecinate pe de altă parte, n-ar fi existat localităţi romanizate. Pentru a putea judeca mai bine, însemn aici felîul şi data (rari sînt însă inscripţiile datate) inscripţiilor din C. I. L. JII în ordinea în care au fost însemnate localităţile la § 8 finec
*) Grecizarea Thraciei ee probează şi prin aceia că atunci cînd statul roman a căutat să organizeze comunele dintr-însa, )i-a dat o organizaţie nu romană, ci greacă. Astfel în partea Thra-ciei dela nord de Balcani oraşele iNikopolis ad Istrum şi Maikia-nopolis (?), iar în partea ei dela sudul Balcanilor oraşele Philippopolis, Topeiros, Nikopolis la Nestos, Plotinopolis, Pautalia, Serdica, Augusta Traian?, Traianopolis, Hadrianopolis, ori înfiinţate ori mărite prin aducere şi aglomerare de populaţie localnică de împăraţii Domitian, Traian şi Hadrian, au primit organizaţie grecească. Şi s-a înfiinţat din iniţiativa statului roman o dietă, o cameră reprezentativă a Thraciei, care rezida în Philippopolis, a-naloagă dietelor analofge care existau în toate provinciile ca limbă şi cultură greceşti, precum în Grecia propriu zisă, în Thessalia, în Macedonia. Mommsen, Romische Geschichte,' V, 194, 281-282. Aici trebue menţionat şi faptul câ Athena era plină de tineiî thraci din provinciea Thracia care vetîau la învăţătură, după măr-turiea lui Philostratos, Yitae sophistarum (prima jumătate a secolului III p Chr.) la Mommsen, Romische Geschichte, V, 259,
36
Sofia *): 748 fragmentară; 7415 funerară a unui militar Flavius Felix ; 7416 funerară a unuî cavaler roman ; 12383 dedicatoare "*) împăratului Aurelianus anii 270-275 (poate piatră miliară, vezi nota dela § 10); 12334 funerară a unu! militar; 12335 fragmentară, funerară ; 14207— dedicatoare împăratului din partea unui veteran legionar ; 14207— fragmentară, dedicatoare unui împărat; 14207- funerară, a unui om cu numire romană, dar cu cognomen probabil thrac (Avediur); 14207- dedicatoare creştină a unui oratorium; 1420722 funerară creştină a lui Dexnetrius Dia-conus; 14207- funerară creştină a lui Decius; 1420724- funerară creştină a fetei Florencia virgo; 1420725 funerară creştină a lui loannes, fiul lui Georgius inlustris; 1420726 funerară creştină a lui Maxentius presbyter; 14207-funerară creştină a lui Nocentianus; 14207- pe o cărămidă, secolul V orî VI p. Chr.; 14207?? funerară a luî Theoprepius epis-copus; 14407a- fragmentară. — Kiistendil: 7417 fragmentară, funerară a luî Alexander, bilinguis; 12336 (inscripţiea sătenilor din Scaptopara, despre care s-a vorbit mai sus §13); 14207-•fragmentară, dedicatoare.— Tatarbazargik: 7412 fragmentară, bilinguis; 7413 fragmentară, dedicatoare, vremea împăratului Iulianus anii 355-363 p. Chr.; 7414 funerară a lui Iulius Iulianus, militar în cohors III praetoria, pusă din partea frateso, Aurelius Mucianus, militar în aceiaş cohortă, bilinguis.—Philippopolis: 746 fragmentară, funerară; 747 fragmentară; 6120 dedicatoare zeului Medyzis din partea unui veteran legionar, bilinguis, anul 76 p. Chr.; 6121 dedicatoare din partea oraşului Philippopolis cu ocaziea facerii zidului oraşului din banii dăruiţi de împărat, bilinguis, anul
*) Să se observe că în C. I. L. III inscripţiile sînt adeseori grupate la o localitate mai însemnată după regiuni, şi câ de multe ori sînt publicate sub titlul acelei localităţi inscripţii de origine nesigură, numai pentrucă se găsesc îu muzeul localităţii. Aşa de ex. este pusă la Serdica inscripţiea 14207”,macarcă s-a găsit la '/c/z-linan, pentrucă Ichtiman a fost considerat ea aparţinînd la regiunea Serdicei (de altfel fără nician motiv). Şi tot la Serdica sînt înregistrate inscripţiile 1420718, 14207?®, 1420721, macarcă nu se ştie de unde provin, numai pentrucă se găsesc în muzeul dela Sofia. O sistematizare din acest punct de‘videre m-ar fi dus prea departe şi nici n-ar fi adus vre-o schimbare concluziilor finale.
**) Pentru scurtare eu numesc dedicatoare toate inscripţiile care nu sîat funerare, pietre miliare şi pietre de limită.
37
172 p. Chr.; 6122 funerară a unuî Thrac, Aurelius Seutes, veteran „ex equitibus singulares [sic] imperatoris" ; 7410 funerară a unuî cetăţean roman, Ti. Claudius Martialis, din partea fratelui său Ti. Claudius Primigenianus şi a mamei sale Silvia Primigenia, bilinguis; 14207” funerară a unei fi-mei Coelia din partea soţului eî Verus „a commentariis pro-vinciae“. — Erekli: 730 dedicatoare împăratului Antoninus Pius, anul 138-161; 731 dedicatoare unui legat al împăratului cu ocaziea intrării sale în ordinul senatoric, care legat împărătesc fusese înainte vreme prefect al cohortei III a Breucilor, din partea călăreţilor săi „singulares“ din a-ceastă cohortă ; 7391 dedicatoare împăratului Titus din partea luî Ti. Claudius Sabinus, anul 79 p. Chr.; 7392 dedicatoare împăratului Antoninus Pius, anul 138-161 p. Chr. ; 7393 fragmentară; 7394 dedicatoare lui L. Pullaienus Gargilius Ahtiquus, legat pro praetore al Thraciei, din partea a trei cornicularii, timpul luî Antoninus Pius orî al lui M. Aurelius şi L. Verus (138-169); 7396 funerară a legionarului Aurelius Marcellus din partea moştenitorilor săi Aelius Iustinus, Aurelius Taurus şi Septimius Sabinianus ; 7397 funerară a unuî fost centurion din legiunile XV Apollinaris, V mace-donică şi XVI Flavia pe vremea împăraţilor Domitianus şi Nerva, din partea surorilor lui; 7398 lista decurionilor unu civitas, a cărei reşedinţă se afla la actualul sat Umurga
între Erekli şi Corlu ; 7399 funerară a luî Ti. Claudius Sil-vanus, bilinguis; 7400 funerară a luî C. Poblicius Xanthus ; 12326 dedicatoare luî Diocletianus din partea unui praefectus praetorio, anul 284-305 ; 142075- dedicatoare din partea unui praefectus praetorio, anul 416-420 ; 142076- funerară a unuî legionar; 14207- funerară a unuî legionar; 142078-fragmentară, funerară ; 142079- funerară creştină a unui copil cu nume thrac, Ursucenthus; 14406^ funerară a lui M. Iulius Maximus din partea fratelui şi a copiilor săi. — Rodosto: 728 funerară a militarului Aprilius Eleuterus din nu-merus Divitensium, care numerus staţiona în Thracia; 729 funerară a soţiei, Thetis, şi a fiului, Perinthio, aî unuî sclav, Italicus, care era sclavul luî Coriscus, un libert al împăratului; 7388 funerară a luî P. Aelius Asclepias şi P. Aelius Festus; 7389 funerară a.luî Magava; 7390 fragmentară; 14207- fragmentară-; 14207- fragmentară; 14207-i frag-
38
mentară, funerară creştină a unul militar.— Khoras: 727 dedicatoare lui L. Volusius Saturninus din partea unei colonii, care e probabil Colonia Iulia Parium depe coasta învecinată a Asiei mici, de unde a fost adusă apoi piatra cu vreo o-cazie la Khoras, anul 11 a. Chr. ori 3 p. Chr.—Peristasis-Plagiari-Bumeri: 726 *) dedicatoare unul procurator al împăratului, vremea lui Traian, înainte de 114 p. Chr.; 7384 fragmentară, dedicatoare; 7385 dedicatoare unul împărat; 7386 dedicatoare din partea unei centurii din cohorta X a legiunii VII macedonice, timpul lui Augustus 23 a. Chr. -15 p. Chr.; 144061 dedicatoare unei Romane, Lollia Pau-lina, din partea duumvirilor. quinquennales. (probabil din Callipolis) Paulus Antonius Bosporus şi Aelius Apollinius.— Gallipoli: 725 '?'*) dedicatoare a lui L. Calea Rufus ; 7382 dedicatoare lui Antoninus Pius, a.nul 138-161; 7383 dedicatoare din partea unul collegium.— Abdera: 7378 dedicatoare din partea adoratorilor zeului thrac ?(pu>ţ auXwvefr/jc (To-masehek, Die alten Thraker IIv 58) sub preotul cu .nomen roman şi cognomen thrac rio-îXXioc Zdr.a<;) bilinguis;
*) Cu ocaziea aceşteî inscripţii editorul face observaţiea ur-■mătoare: „Unde va fi fost pusă această inscripţie, nu-î lueru lămurit, căci Lysimachia din apropiere era pustie încă din timpul Ini Plinius şi latineşte în ea nu se vorbise niciodată, apoi în tot Chersonesul nu cunosc niciun oraş unde să se fi vorbit latineşte înainte de timpul luî Traian. Cît despre Coela, dupăcnm şi numele ei de manicipium aelium arată, a căpătat dreptul municipal dela Hadrianus şi locuitorii ei chiar în timpul înfloririi romane au vorbit în public numai greceşte". .
**) Cu ocaziea aceşteî inscripţii editorul face observaţiea următoare : „Nu pricep cum a putut fi această inscripţie scrisă în latineşte, deoarece Callipolitanii n-au avut niciodată dreptul nici de colonie nici de municipiu". Va să zică numai în colonii şi în municipii se putea scrie latineşte? Ori poate editorul cu vorbele „haereo in tituli sermone latino“ a vrut .să zică „nu pricep latineasca din această inscripţie", raportîndu-se la faptul că personajul din inscripţie, L. Calea, se arată ca făoînd parte din tribul Arnensis ? Dar, dacă un personaj arată într-o inscripţie tribul din care face parte, trebue numai decît ca şi localitatea, unde s-a pus inscripţiea, să aparţină tribului aceluia ? Iu ce priveşte afirmarea că niciodată Callipolis n-a avut dreptul municipal, ea este dezminţită de inscripţiea 144061, unde este vorba de duoviri quinquennales, despre care duoviri editorul admite indirect (după Seure,. Bulletin de correspondance hellenique 1900) că ar fi fost din Callipolis.
§ 16-17
39
7379 funerară copilului Aristocritos din partea mamei sale Uttiedia Cleopatra.— Kilia: 7380 dedicatoare din partea procuratorului împăratului cu ocaziea facerii unei băi, anul 55 p. Chr.— Maito : 724 funerară luî Q. Cornelius Orispus din partea mamei sale Servilia Antylla.— Golemo Selo: 7413 dedicatoare din partea lui Agatlio duovir municipii Oesci.— Banja : 7418 dedicatoare împăratului din partea unei cohorte, anul 199; 12388 dedicatoare împăratului din partea unei cohorte, anul 217-218; 12339 dedicatoare împăratului din partea unei cohorte, anul 217-218.— Vetren: 12332 fragmentară.— Slivniţa : 13715 piatră miliară timpul lui Au-relianus anul 270-275 p. Chr.; 13716 piatră miliară timpul luî Claudius Constantinus anul 317-340 p. Chr.-^- Ţaribrod: 13717 piatră miliară timpul luî Claudius Tacitus anul 275-276 p. Chr.— Intre Pautalia şi Serdica: 14407 funerară a luî C. Volusenus Nepos şi a soţieî sale Victoria.— Ma-hale (Mihilci Kalinka N- 19): 6123 piatră miliară anul 61 p, Chr.— Ichtiman: 14207?’ piatră miliară anii 317-323 p, Chr. bilinguis.— Hagia Trapeza: 14408 piatră miliară.—
Canta: 14207- funerară a unul militar din numerus explo-ratorum germanicorum.— Urum-Ienikoi: 7408 funerară a unuî libert L. Titovius -Diadumenus din partea soţieî sale Fiavia Vera.—Aitos: 12328 şi 14207îi şi Kalinka N-82 dedicatoare împăratului Marcianus, anul 450-457 p. Chr., cu ocaziea restaurării unei clădiri. Piatra a fost apoi ruptă pela mijloc şi pe cele două laturi înguste, superioară şi inferioară, ale ei, puse una lîngă alta, s-a pus o inscripţie grecească din care se poate ceti data, anul 6379 (870-871 p. Chr.).— Colonia Fiavia Deultum (Iakasli): 12329 piatră de graniţă (F(ines) c(oloniae) D(eulti)).— Baş-Kunar: 1420755 piatră miliară, anul 124, bilinguis.— Traiana: 12330 dedicatoare împăratului Constans, anii 341-344; 14207- funerară, în limbă populară, fimeiî Dona din partea luî Fia-vius Moco domesticos, pe care cognomenul Moco îl arată ca Thrac. Domesticos e o slujbă bizantină din V ori VI secol. Vezi Kalinka N°. 428.— Mesembria : 1420755 dedicatoare lui Jupiter din partea lui Tiberius Felix Naso şi a soţiei sale Aelia Antonia.— De origine necunoscută : 14207-piatră miliară, împăratul Tacitus, anul 275^276.
§ 17. Ceia ce caracterizează în trăsături generale a-ceste inscripţii este, lă cele dedicatoare, oficialitatea persoa-
40
§ 17-18
nelor. In ce limbă decît în cea latină puteau să facă împă râtului dedicaţii un veteran legionar, un praefectus praetorio, orî legatului împărătesc nişte cornicularii ? Apoi de ce limbă decît de cea latină se putea servi într-o dedicaţie cohorta unei legiuni ? Acolo unde un caracter mai intim domneşte, orî unde oficialitatea este anonimă, apare bilin-guitatea : un veteran legionar se închină zeului local în latineşte şi greceşte, şi oraşul Philippopolis slăveşţe în ambele limbi pe împărat. Apoi sâ se ţină socoteală de musafiri, care erau de loc de aiurea şi puneau inscripţii în Thracia, ca acel duovir al municipiului Oescus dela Dunăre, care în vilegiatură fiind la poalele sudice ale Balcanului a rîdicat un altar luî Apollo şi Muzelor pentru sănătatea municipalilor săi (7411). O singură inscripţie prezintă importanţă prin seriosul cuprinsului ei (12336), dar aceia e scrisă, se poate zice, toată în greceşte şi este vîrîtă printre cele latineşti numai din cauza a două anexe mici ale ei scrise în latineşte, anume din cauza formulei iniţiale (şi aceia în stil grec) şi a rescriptului împărătesc dela coadă.
In ce priveşte inscripţiile funerare, nu pot întră la socoteală acele ale militarilor (vreo 11 la număr), care probabil nu erau localnici, nici . acele ale unor funcţionari, ca cea pusă de Verus „a commentariis" soţiei sale (14207”).
Importante sînt, pentru a proba romanizarea parţială, multele inscripţii funerare creştine, ca cele dela Sofia (14207 55-142075?, 14207-), apoi lista decurionilor dela Umurga (7398), duovirii quinquennales dela Callipolis (14406-) *), dar maî ales cele 6 pietre miliare latineşti (două dela Sliv-niţa 13715, 13716; una dela Ţaribrod 13717; una dela Mahale-Mihilci 6123; una dela Hagia-Trapeza 14408 — toate aceste localităţi sînt în regiunea de nord-vest—; una de origine necunoscută 142075®).
§ Î8. Această prezenţă a elementului romanizat la cele două capete, de nordvest şi de sudest, ale Thraciti se poate explica în mod diferit pentru cele două locuri. Romanizarea—slabă—dela sudest stă poate în legătură cu faptul câ cu începere dela Augustus (căruia îi fusese lăsat moşte-
*) Nu faptul existentei unei administraţii comunale romane la Umurga şi la Callipolis pledează pentru romanizarea, cel puţin în parte, a acelor regiuDi, ci acela că decurionii şi duumvirii quinquennales respectivi scriti în latineşte.
§ 18-19.
41
nire de Agrippa) chersonesul tracic devenise proprietatea împăraţilor, care-I administrau printr-un anumit procurator. Acolo exista o întreagă aşâzare de sclavi şi de mici funcţionari împărăteşti (familia Caesaris), care trăia alături cu populaţiea băştinaşă (populus) în oraşe importante, precum Coela (Kilia), care sub împăratul Hadrianus deveni chiar municipium. Vezi cele spuse de editor în C. I. L. III pag. 1331 sub N°- 7380, şi Mommsen Romische Geschichte, V/ 281. Romanizarea—ceva maî tare—dela nordvest stă în legătură cu romanizarea complectă a provinciilor învecinate Moesia Inferior şi Moesia Superior. Acolo era oarecum punctul de trecere dela o limbă la alta, dela o cultură la alta. Dacă numai la nordvestul Thraciei, nu şi la nordestul ei, a existat element romanizat, aceasta se datoreşte înprejurării că în partea de nordest exista o puternică radiaţie de cultură greacă din partea importantelor oraşe depe coasta mării negre Apollonia, An-chialos, Mesembria, Odessus, Dionysopolis. Tot din această pricină şi liniea de demarcare dintre cele două limbi dela vest spre est merge strîmb faţă de Dunăre, aşa ca teritoriul romanizat (dacă ai în videre Moesia Inferior şi Thra-cia) de a dreapta Dunării merge tot îngustîndu-se cu cît înaintezi dela apus spre răsărit.
§ 19. Cu totul alt aspect prezintă Moesia Inferior. Dacă pe harta dela sfîrşitul volumului care cuprinde colec-ţiea Kalinka, în partea care reprezintă Moesia Inferior bulgărească, înseamnă cineva cu puncte albastre localităţile de nnde ş-au cules inscripţii greceşti, şi cu puncte roşii pe a-cele de unde s-au cules inscripţii latineşti, harta apare toată plină, de puncte roşii, printre care se pierd, ca sporadice a-pariţii, în partea despre vest, la poalele Balcanilor, cîteva puncte albastre, şi alături cu care numai în partea despre răsărit, la poalele Balcanilor şi spre coasta mării negre, punctele albastre formează o masă. covîrşitoare. Compară cele spuse la § 9.
Moesia Inferior cuprindea actuala Bulgarie dintre Da-năre şi poalele nordice ale Balcanilor (vezi § 6 ), începînd dela, excluziv, Ratiaria (Arţer-Palahka, Arcar), care .făcea parte din Moesia Superior, apoi Dobrogia şi (în proporţii pentru care vezi paragrafele următoare) Muntenia dela Olt spre răsărit, Moldova dela Şiret spre răsărit, Basarabia pănă la Tyras incluziv.
6. .
§ 20. Cum că teritoriile de a stîoga Dunării mai sus pomenite aparţineau intr-adevăr la Moesia Infeiior se probează în primul loc prin inscripţii.
La Petroşani, judeţul Vlaşca, lîngă rîul "Vedea aproape de Dunăre, s-a găsit în ruine de castre romane o cărămidă a legiunii I italica. C. I. L. III 12522.
La Drajna de sus, judeţul Prahova, la nord de Vălenii de munte, în ruine de castre romane s-au găsit cară’ mizî de ale legiunilor 1 italica, V macedonica, XI claudia şi a unei cohors Comagenorum. C. I. L. III 12530.
La Gherghina*), lîngă Bărboşi, la confluenţa Siretiu-luî cu Dunărea, s-au găsit într-un castel roman cărămizi de ale cohortei II Mattiacorum, legiunii V macedonica, legiunii I italica, C. I. L. III 785 şi 7620, 7618, 7517 şi Pârvan Castrul dela Poiana pag. 23.
Legiunile I italica, V macedonica, XI claudia, cohors Comagenorum, cohors II Mattiacorum aparţineau la Moesia Inferior. La inscripţiea C. 1, L. III 12530 pag. 2107 editorul face observaţiea următoare: „Deoarece toate legiunile, care în al doilea secol rezidau în Moesia Inferior, au fost întrebuinţate la construirea de castre [în localitatea Drajna], este probabil că detaşamente din oştirea Moesieî inferioare aveau castre stative la poalele Carpaţilor. Regiunea deci transdanu-
*) Gherghina după Frunzescu Dicţionar topografie, jVLron Costin Carte pentru descălecatul dintîiu a ţării Moldovei cap. V ed. II Cogălniceanu I pag. 24, Dimitrie Cantemir Hronicul vechimii Romîno-Moldo-Vlahilor ed. Acad. Rom. pag. 162, Dimitrie Cantemir Descriptio Moldaviae IV, 8; Ghertina după Seulescul, Descrierea istorieo-gheografică a cetăţii Caput Bovis, Capul Boului sau Ghertina, la Pârvan Castrul dela Poiana pag. 16, de unde am luat şi citaţiile dm Miron Costin şi D. Cantemir; Gyergyitza după Timon Imago amiqaae et novae Hungariae în CIL. Iii 111-Gerthina după C. Schuchhardt. în C. I. L. III 7515 şi Vaillant La Românie în C I. L. III 7620. Pârvan în Castrul dela Poiana numeşte localitatea de obictîu Gherghina, la pag. 24 jos o numeşte Ghertina. Tot Ghertina (Gertina) stă scris în harta anexată la Pârvan Cetatea Ulmetum. Pe planşa VII figura 1 din Castrul de la Poiana spune Pârvan câ lîngă Gherghina este o baltă care se numeşte „cotul Tinghmii, unul din nnmele actuale ale cetăţii". Va sâ zică Gherghina se numeşte şi Tirjghina. Eu cred că Tiri<*hma e turcul iterek'k'un, fermete, Festigkeit Zenker 279c, a place’s bemg impregnable Redhouse 537.5. Numele Gherghina ar fi o e-timologie* populară după gherghină, Dahlia.
§ 20-21.
48
Mană, care este situată la răsărit de rîul Olt, făcea parte din provinciea Moesia Inferior". Ăceiaş observaţie se poate face cu privire la Petroşani şi la Gherghina.
§ 21. La o concluzie analoagă ne conduc inscripţiile următoare, unde este vorba de persoane aparţinînd la armata şi la guvernământul Moesieî infecioare.
La Gherghina Ia ahul p. Chr. 112-113 s-a făcut o dedicaţie împăratului, menţionîndu-se ca legat pro praetore P. Calpurnius Macer Caulius Rufus. C.I. L.III 777. Acest personaj însă pe atunci era legat pro praetore al Moesiei inferior.
‘ La Gherghina anul 161-169 p. Chr. s-a pus o inscripţie dedicatoare din partea luî Cornelius Firmus, centurion în legiunea I italica. C.I. L.III 778 şi 7514.
In satul Kartal, districtul Bolgrad, în faţa Isacceî, lîngă Dunăre, s-a pus o inscripţie dedicatoare din partea unor militari din legiunea V macedonica pe vremea împăratului M. Aurelius Antoninus, anul 161-180 p. Chr. C. I. L. )II 780 şi 7519.
La anul 201 p. Chr., pe vremea împăratului Septimius Severus, care-şi asociase la tron pe fiu-so Cafacalla, legatul împăraţilor pro praetore al Moesiei Inferior, L. Ovinius Ten.uiius, a trimes cetăţenilor din Tyras copie după două scrisori adresate de împăraţi, una lui Ovinius Terţullus însuş, şi alta unuî oarecare Heraclitus, care probabil trebue să fi fost pe atunci procurator al împăraţilor pentru vămile IUyriculuî. In acele scrisori împăraţii recunosc Tyranilor dreptul de a fi scutiţi de vamă acei dintre dînşiî care ar. fi cetăţeni ai oraşului Tyras, chiar pentru mărfurile cu care ar vrea să facă comerţ, macarcă Tyraniî se bazau numai pe obiceîu, pe dreptul consuetudinal, şi nu puteau să prezinte nicîun act oficial din care să se vadă că într-adevăr căpătase pe cale legală acest drept. Hotărăsc însă împăraţii ca de acum înainte cetâţeniea oraşului Tyras să nu se mai acoarde decît acelora pe care legatul împărătesc al Moesieî Inferior îi va socoti demni de aceasta. Aceste copii ale scrisorilor împărăteşti Tertullus' le însoţeşte cu o scrisoare a sa proprie în greceşte, adresată arhonţilor, senatului şi poporului din Tyras, prin care le face cunoscut că le trimete copii depe scrisorile împăraţilor, pentrucă, cu-noscînd mărinimiea şi galantomiea acestora, sâ le fie recu-
*
u
§ 21-22.
noscătorî. La urmă stă însemnat în greceşte că acest act a fost înmînat la 17 Februar, sub consulatul lui Mucianus şi Fabianus [anul 201 p. Chr.], în.timpul cînd magistrat suprem la Tyras era P. Aelius Calpurnius, ia anul [deeînd Tyras intrase sub stăpînirea romană] 145. C. I. L. III 781 şi 12509. „E o lespede de marmură, găsită îa satul Korokotje pe malul stîng al Nistrului, în faţa oraşului Ak-Kerman depe partea dreaptă a fluviului} unde [la Ak-Kerman] se ştie câ a fost odată oraşul Tyras.a Cu ocaziea aceşteî inscripţii editorul face observaţiile următoare : °Dacia se întindea până la Şiret (Ptolemaeus 3, 8, 10), partea dela Şiret pană la Tyras incluziv aparţinea la Moesia Inferior, Olbia [cam unde-i actualul Nikolajev] aparţinea la teritoriul barbar, extraroman. Aceasta se confirmă şi prin locul din Oas-sius Dio 68,12, unde se spune că Decebal a cerut dela Traian să 1 deîe pămîntul pănă la Istru. Tyras a devenit parte a imperiului depe la anii 56 ori 57 p. Chr. supt împăratul Nero, cînd legatul Moesiei, Ti. Plautius Silvanus, a strămutat în Moesia maî mult de o sută de miî de Trans-danubieni cu soţiile, copiii, şefii şi regii lor şi î-a obligat sâ plătească tribut. Acest fapt, atestat de o inscripţie, se potriveşte tocmai cu data de 115 pe care magistratul din Tyras a pus-o dedesuptul decretului împărătesc, care face cuprinsul inscripţiei 781. Partea dransdanubianâ a Moesiei Inferior a fost părăsită de Romani pe vremea împăratului Maximinus (235-238 p. Chr.), pentrucă monezile dela Tyras încetează sub Severus Alexander (222-235), iar sub Maximinus Carpii au năvălit în Moesia şi au ruinat oraşul Histria.9
§ 22. Stăpînirea romană însă pe acest întins teritoriu al Moesiei Inferior de de-a stînga Dunării avea slabe pro-poîţii. In afară de inscripţiile înşirate maî sus s-au mai păstrat următoarele: Ienuşeşti lîngă gara Pîatra-Olt, cărămidă a cohors II Comagenorum. C. I. L. III 80741Ad.— Bo-roneasa, aproape de Stolniceni, lîngă Olt, judeţul Vîlcea, cărămidă a cohors milliaria Brittonum. C. I. L.IH 142162-5.— Bivolari, în sus de mănăstirea Cozia, pe malul stîng al Oltului, judeţul Argeş, dedicatoare împăratului Hadriaaus din pai tea a Suri sagittarii, anul 133. C. I. L. III 126012-.—Bivolari, dedicatoare împăratului Hadrianus din partea a Suri ssgittarii, anul ]33. C.I. L. 111 12601^.— Bivolari, lamă
§ 22-23.
45
de argint cu numele lui Valerius Yalerianus eques libra-rius cohortis I Hispanorum. C. I. L. III 12602.—Bivolari, lamă de argint cu numele Ini Terentius decurio. C. 1. L. III 12603, — Racoviţă-Copăcenî, judeţul Argeş, dedicatoare împăratului Hadrianus din partea a numerus burgariorum et veredariorum Daciae inferioris,anul 138. C. I. L. III 13795; — Racoviţâ-Copăceni, dedicatoare lui Antoninus Pius cu ocaziea întăririi castrelor burgarilor şi veredarilor, anul 140 C. I.L.III 13796.—Racoviţă-Copăcenî, piatră miliară, anul 233 p. Chr. C. I. L. III 142161?.—Racoviţă-Copăcenî, cărămidă cu numele Aurelius Ponticus. C. I. L. III 14216-.—Ră-dăcineşti, judeţul Argeş, dedicatoare împăratului Hadrianus. C. I. L. III 12604.— Rădăcineşlî, dedicatoare împăratului Hadrianus din partea a Suri sagittarii. C. I. L. III 12605.— Gura lalomiţel, dedicatoare geniului centuriei din partea luî signifer numeri Surorum sagittariorum. Ci I. L. III 7493.— Jidovi lîngă Cîmpu Lung, judeţul Muşcel, fragmentară. C. I. L. IŢI 12531.— Jidovi, fragmentară. C. I. L. III 12532.— Gherghina, funerară. C I. L. III 6219.— Gherghina, funerară. C. I. L. III 6220 şi 7518.— Gherghina, o listă de militari, anul 147 p. Chr. C.I. L. III 7515.-Gherghina, fragmentară, în care se poate ceti legatus Augusti pro praetore. C. I. L. III 7516.— Gherghina, fragmentară. C. I. L. III 7517.— Gherghina (?), o lampă cu numele fabricantului Atimetus. C. I. L.III 7623.— Gherghina, funerară. C.
I.	L. III 12486.— Şendreni, judeţul Covurloiîi, pe Şiret, puţin spre nord de Bărboşi (Gherghina), dedicatoare lui Hercules victor din partea luî L. Iulius Iulianus, qui et Run-dacio, quinquennalis, cu locul dat prin decretul senatului o-raşului. Pârvan, Castrul dela Poiana, pag. 11.—• In ce pri-. veşte inscripţiile dela Turnu Măgurele C. I. L, Ht 753 (7429) anul 161-168 p. Chr. şi 12351 anul 249 p. Chr., ele provin probabil dela Colonia Oescus (Gigen) de peste Dunăre din apropiere, de unde au fost aduse ca material de construcţie.
§ 23. Dintre aceste localităţi lenuşeştî (Acidava?), Boroneasa (Buridava ?), Bivolari (Arutela ?), Racoviţâ-Co-păcenî (Praetorium ?) şi Rădăcineştî, unde la toate se găsesc ruine de castre romane, aparţineai! la Dacia, dupăcum se vede lămurit din inscripţiea 13795, şi făceau parte din frun-tariea orientală a. aceşteî provincii. Yezî Gr. Tocilescu, Mo-
46
numentele epigrafice şi sculpturale ale muzeului naţional de antichităţi, I, Bucureşti, 1902, pag. 211. La Moesia Inferior rămîn numai gura Ialomiţa (castre ?), Jidovi (castre), Gherghina (castre) şi Şendreni, la care se adaug Petroşani (castre) şi Drajna de sus (castre), pe care le-am văzut mai sus cu altă ocazie. Toate sînt aşezări militare pela trecători, ori peste Dunăre, ca gura Ialomiţei, cap de pod în faţa Hîrşoveî (Carsium), Pârvan, Ştiri nouă din Dacia Malvensis pag. 29, Petroşani în faţă de Şviştov (Noyae), Gherghina, „unde se rîdica un castel puternic, care servia drept tovarăş altui castel din dreapta Dunării, existent .pănă astăzi la Bisericuţa în Dobrogia şi alcătuind înpreună cu cel dela Bărboşi capetele de pod ale vadului dunărean dela Galaţi, pentru legătura între Moesia inferioară şi Dacia estică,“ Pârvan, Castrul dela Poiana, pag. 19, ori peste munţi, ca Jidovi (tre-câtoarea dela Bran-Torzburg), Drajna de sus (trecătorile de la Bratocea şi dela Buzău). Cea maî importantă aşezare din toate se pare a fi fost, judecind după resturile care ni s au păstrat, acea dela Gherghina. *)
Era o cetate puternică, cu o mare garnizoană, în apropierea căreia erau două aşezări civile, una în imediată apropiere, şi alta la cîţiva chilometri depărtare, la actualul sat Şendreni, unde exista o administraţie comunală cu quinquennales şi cu ordo decurionum, după cum se vede din inscripţiea publicată la Pârvan, Castrul dela Poiana pag. 11 (vezi mai stis § 22). Drumul pe malul Siretiului, începîad dela Gherghina pănă la gura Trotuşuluî, apoi pe malul Trotu-şuluî pănă în Transilvania la Bereczk prin pasul Oltuzului,
*) „Cum s-a chemat castrul dela Bărboşi de cătiă cei vechi, nu	Pârvan, Castrul dela Poiana pag. 24. Cum că G-kergkina
ar fi Capufc Bovis, cunoscut din Procopius de aedificiis IV, 6 ca o cetate aşezată de a slînga Dunării între Orşova şi Turnul Severir, s-a scornit îatîiu d^ G. âeulfseiîl, Descrierea istorico-gheogratică, a cetăţii Caput Bovis, Capul Boului sau Ghertina, Iaşi, 1837. Pâr van, Castrul dela Poiaaa, pag. 16 fqq. Importanţa aşezării romane de la Gherghina se poate vedea, peiîrgă râmăşiţile impunătoare ale ruinelor şi numărul relativ miie al inscripţiilor, încă şi dintr-un sarcofag de dimensiuni colosale, din epoca romană, găsit în cimi-. tirul cetăţii („înalt pâDă la culmea capacului de 2.10 metri, lung la corp de 2.45 metr;, iar la capac de 2.61 metri, lat la corp de
1.31, iar la capac de 1.42 metri11). Sarcofagul acesLa „a fost fabricat în Asia Mică şi expediat de acolo la gara Siretiului14. Pârvan, Castrul deJa Poiana, pag. 20.
§ 23-24,
47
era din timpurile anteromane frecventat şi populat, după cum se constată prin „resturi preromane, cioburi de vase, instrumente de piatră, arme de bronz, oseminte, resturi de foc, tumuli grupaţi în chip de cimitire în localităţile Bîrsăneşti [jud. Bacău], Brătila [jud. Bacâu], Rîpele la ■ confluenţa Tazlăului cu Trotuşul, Homocea [jud. Tecucîu], Domneşti [jud. Putna], Poiana la confluenţa Trotuşuluî cu Siretîul, Cozmeşti [jud. Tecucîu], Piscu [jud. Covurluiu],“ printr-o amforă dela Tbasos secolul V-III a. Chr. găsită la Poiana, şi prin lecythi din epoca clasică greacă găsiţi la Gherghina. Pârvan, Castrul dela Poiana pag. 2,8,25. Pe vremea stâpî-nini romane acest drum a continuat de a fi frecventat şi populat, precum probează, pelîngă aşâzările dela Gherghina şi Şendreni, resturile („ceramică, monede, fibule de bronz din vremea imperiului") şi întăriturile romane dela Poiana. Pârvan, Castrul dela Poiana, pag. 3. Cum câ drumul pe malul Siretiului şi al Trotuşuluî era o linie de comunicaţie între Moesia Inferior şi Dacia orientală, se constată prin diploma militară (C. I. L. III dipl. 15) dată în anul 92 p. Chr. de împăratul Domitianus unui veteran din flota Moesieî (classis fiavia moesica), şi găsită la .Bereczk (la poalele munţilor, unde te scoborî în Transilvania prin pasul Oîtuzulni). Acest marinar veteran nu putuse ajunge la Bereczk, unde l-a a-pucat moartea (poate ca colon şi oaspete încă înainte de cucerirea Daciei), decît pe drumul Gherghina-Poiana.
§ 24. Yalul roman care merge prin sudul Moldovei dela Agiud, în linie puţin curbă spre sud, până la vadul lui Isac la Prut, şi apoi de acolo prin Basarabia, în linii puţin curbe spre nord, dela Yadul lui Isac la nordul lacului Cat-lapug şi de aici la nordul lacului Conduc, a format probabil graniţa despre nord-est a Moesiei Inferior. In special valul mai scurt, intern, care se întinde dela Şerbeşti pe Şiret, în cerc convex spre nord, pănă la Tuluceştî la nordul lacului Brateş, a servit pentru a apăra Gherghina şi teritoriul comunal dela ŞendreDi. Pârvan, Castrul dela Poiana, pag. 25, 27. *)
*) Na se poate tăgădui însă că acest din nrmă val corăs-punde foarte bine acelui despre care vorbeşte Ammianus Marcel-linus XXXI,. 3, că l-ar fi construit Atlianaric la anul 375 pentru a se apăra contra Hanilor; „a superciliis Gerasi fluminis adusqae Danubium muros altius erig6bat“ (murus ca înţeles de val de pă •
48
§ 25. Pentru a căpăta o idee complectă despre starea inscripţiilor în Moesia Inferior, va trebui, pe lîngă tabloul oferit de colecţiea Kalinka, şi pe lîngă inscripţiile găsite în Moesia Inferior de de-a stînga Dunării, să înşir pe acele din Dobrogia (Scythia Minor). Pot face aceasta însă numai în ce priveşte inscripţiile latineşti. Pentru inscripţiile greceşti îmi lipsesc mijloacele, şi numai o aproximativă părere îşi poate face cineva din inscripţiile cercetate-în publicaţiile romîneştî, singurele pe care şi mijloacele şi timpul mi-au permis sâ le notez. Dar pentru a constata proporţiea de romanizare şi de grecizare a Scythiei Minor nu este trebuinţă numai decît de un catalog complect al inscripţiilor greceşti. In ce priveşte anume oraşele greceşti Histria, Tomi, Callatis, avem trebuinţă de a cunoaşte cît mai mult inscripţiile .latine din ele, iar nu pe cele greceşti, căc! n-avem doar nevoe de probe pentru a şti câ erau grece aceste oraşe. Trebuinţă de a cunoaşte cît maî complect inscripţiile greceşti avem pentru restul Scythiei Minor. Aici însă ne a iută mult colecţiea de inscripţii dela Ulmetum, publicată de Pârvan, care are toate caracterele unui corpus, şi notiţa asupra inscripţiilor greceşti depe lîngă Adamclisi şi din ţinutul sudestic al Dobrogiei cunoscute pănă la anul 1911, dată de Pârvan Cetatea Tropaeum pag. 164 şi nota 111 dela pag. 165 (22 inscripţii din următoarele 16 localităţi, Urluia, Kerimcuiusu, Âzarlîc, Sofular, Hasiduluk, Alakapu, Omurcea, Hasancea, Anadolchioi, Agigea, Laz-Mahale, Palazu, Buîuc-TatlîgeaC, Techirghîol, Tuzla-Muratan, Caracichiulachioi. Pârvan notează şi localitatea Beşoul cu inscripţiea C.I. L. III 7540., dar pe această din urmă inscripţie, dedicatoare din partea oraşului Tomi, eu am înregistrat-o sub Constanţa). La în-şirarea localităţilor am procedat în ordin alfabetic -şi am dat 3a fiecare poziţiea faţă cu oraşele orî satele cunoscute, care se pot găsi pe orice hartă. Numele localităţilor le-am dat cu ortografiea romînească, astfel cum le-am găsit în hărţile căilor de comunicaţie ale judeţelor Constanţa şi Tulcea, publicate de biuroul tehnic şi statistic dela ministeriul lucrărilor publice, în „Tablou de comunele rurale, cu satele şi cătunele ce le compun, şi de plăţile din ţară, pe judeţe",
wjnt, ca în Yarro r. r. 1, 14, 3, vezi Georges Handworterbnck. Hasdeu Etymologicum Magnum-pag. 2807 înţelege că Gerasus «r fi Prutul şi raportează vorbele lai Âmmianus la Cheile Bîculuî).
§ 25-26.
49
publicat în Monitorul oficial din 29 April 1908, şi îu „Do-brogea în timpul Romanilor, liarta aşezărilor şi drumurilor antice, de Vasrle Pârvan“, anexată la Cetatea Ulmetum I. Acolo unde nu se indică limba în care inscripţiea este scrisă, se înţelege câ -această limbă este cea latină.
§ 26. 1. Âcpunar (la sudest ue Turcoaea, la nord de Cîrjelarî). O inscripţie fragmentară pe un mitthraeum. Pârvan, Descoperiri nouă îa Scythia Minor pag. 51.
2.	Adamclisi (la mijlocul drumului dintre Silistra şi Techirglrîol, aproape şi spre est de Cuzgun)=Tropaeum Traiani. C I. L. III 1246 şi 14437 dedicatoare.—12463 dedicatoare.— 12464 dedicatoare p. Chr. 292-305.—12467 dedicatoare împăratului p. Chr. 1G9.—12468 dedicatoare. --12469 dedicatoare.—12470 dedicatoare împăratului din partea orăşenilor p. Chr. 115-116.— 12471 dedicatosre.— 12473 funerară.— 12474 funerară'.— 12475 funerară.— 13734 dedicatoare pentru reconstruirea oraşului p. Chr. 307-323.—13736 funerară.—14214 dedicatoare în onoarea militarilor cazaţi în războiu eu lista lor p. Chr. 108.— 14214 1 dedicatoare p. Chr. 138-161.—142142- dedicatoare p. Chr. 2 tO.—142143- dedicatoare.—142144 dedicatoare.— 142145 dedicatoare—142146 funerară.—J 4214-funerară. —142148 funerară.—I4214.9- funerară.—14214- funerară. —1421411 funerară.—1421412 funerară p. Chr, 170-175; vezi Pârvan Cetatea Tropaeum pag. 6-7. —14214- funerară.
—	1421414 funerară.— 14214ls funerară. — 1421416 funerară. —1421417 funerară.—14214- funerară bilinguis creştină'.— 1443 71 fragmentară.
2° Aproape de Adamclisi (In C. I. L. III la inscrip-ţiea respectivă se dă numai indicaţiea „prope Adamclissi“. Pârvan în harta dela Cetatea Ulmetum I pune localitatea la sud de Adamclisi, la satul Asarlîc). C. I. L. III 144372-pîatră de limită a teritoriului civitatis Avsdeo p. Chr. 177-179 ; vezi Pârvan Cetatea Tropaeum pag. 7.
3.	Alacapu (la vest de Constanţa, îa nord de Murfatlar). C. I. L. III 7537 dedicatoare împăratului din partea o-raşului Tomi p. Chr. 116-117. — 14214^ dedicatoare bilinguis.
4.	Atpunar (lîngă Adamclisi. In C.I. L.III la inscripţiea respectivă se dă numai indicaţiea „prope Adamclissi£i,
50
26.
dar localitatea lipseşte şi în harta IV anexată la Corpus, şi în harta anexată la Pârvan Cetatea Ulmetum I, ea du . se găseşte de asemenea în harta căilor de comuuicaţie a judeţului Constanţa şi nici în lista satelor din monitorul o-ficial). C. I. L. HI 12472 funerară.
5.	Babadag=Vicus Novus. C. I. L. III 13739 funerară. —14214- o listă de militari, secolul IV p. Chr.—14448 dedicatoare din partea cetăţenilor romani şi a veteranilor din Vicus novus, p. Chr. 178.
6.	Bacuius (aproape de Guzgan, la nord). O. I. L. III
7	481 funerară.
7.	Băltăgeşti (sudvest de Pantelimonul-de-sus). G. I. L. III 12477 funerară.
8.	Beşoul (ia sudest de Adamclisi. In harta IY dela Corpus greşit aşezat în apropiere sudică de Pantelimonul-de-sus). C. I. L. III 7530 dedicatoare.
9.	Beştepe (puţin la vest de Mahmudia)== Salsovia. Două inscripţii, una funerară, mal veche, şi alta dedicatoare din anul p. Chr. 322, pe aceia? piatră. In cea dedicatoare se vorbeşte de castris salsoviensibus. Pârvan Salsovia pag. 26-27.
10.	Oaildere (la est de Hasarlic, la nord de Rîmnicul-de-sus). O. I. L. [II 12487 dedicatoare din partea magisler vid p. Chr. 187.
11.	Calachioi (la nordvest de Băltăgeşti, ia sud de To-pal, lîngă Dunăre)=Capidava. C. l.L. IU 12478 funerară.— 13737 funerară.— 13738 funerară. — 14214-funerară.— 14214-funerară,— 14440 funerară.— O inscripţie dedicatoare p. Chr. 139-161. Pârvan Descoperiri nouă în Scythia Minor pag. 5.
12.	Calaîgidere (la sad de Mangalia, în quadrilater). C.I. L.III 7587 piatră terminală : f(ines) terr(ilorii) Gall-(atidis).
13.	Caraharman (la sud de Caranasuf)= Yicus Cereris? C. I.L. III 7526 dedicatoare, în care este vorba de vicus Ce-rens.— 7527 funerară.— 7544 funerară.— 12488 piatră limitară, în care este vorba de nişte viei Pars al, C Cos G.
14.	Caramurat (la nordvest de Constanţa, la nord de Alacapu)= Yicus Clementinus? C, I. L. III 7565 funerară a lui Castus Mucapori a vico Clementino.
15.	Caranasnf (aproape de locul de comunicare între
51
lacurile Sinoe şi Tuzla) = Histrus, Histria. (Pentru numirea Histrus vezi C.I. L.III 12489: „Histro în oppido.“ Pentru forma Histiia vezi Pârvan Cetatea Uimetum I pag. 35). 0.1. L. HI 7525 funerară.— 2 inscripţii .greceşti, una funerară şi alta dedicatoare, Buletinul comisiunii monumentelor istorice, anul 1910 pag. 95, anul 1911 pag. 106 (C. Moisil).— Pârvan Histria IV: c65 inscripţii, dintre care 40 sînt greceşti, 19 latineşti, 4: biîingues, 2 îndoioase din cauză că sînt prea fragmentare pentru a se putea hotărî în ce limbă sînt scrise. Cele greceşti sînt 27 dedicatoare, 2 funerare, 11 fragmentare, din a. Chr. secolele V, IV, HI, II, p. Chr. secolele I, II, III, V-Vl, şi p. Chr. anii 138, 160-180, 198-201, 196-198, 200-210, 212-217, 217,218, 218-222, 212-235, 235-238. N- 19 pag. 63 este dedicatoare din partea Thra-culuî GuiU[es] Apfu prima jumătate a secolului II p. Chr. Ni' 20 pag. 64r p. Chr. 138 este lista membrilor unei ge-rus'n, printre care se găsesc numele probabil thrace Cusias (compară Cusain) şi Titoas (compară Thiihus, Tithutes, Tit-tlici). Cele latineşti sînt 7 dedicatoare, 9 funerare, 1 piatră de limită, ştampile pe cărămizi, 1 fragmentară, din p. Chr. secolele-11, III, IV, şip. Chr. anii 139-151, 155, 139-161, 198-201, 491-518. N° 24 pag. 85 este dedicatoare din partea a „veterani et cives romani et Bessi consistentes vico Quintionis“, cu un nume thrac, Derzenus Aulupori, p. Chr. 139-161. N° 54 pag. 153, p. Chr. secolul II orî III, este funerară a unui Thrac, Mucatrius Seutonis. Inscripţiea din p. Chr. 491-518 (Ni 61 pag 169) consistă in ştampile pe cărămizi cu numele împăratului Anastasius. Cele biliDgues sînt 3 dedicatoare diu anii p. Chr. 100, 155, şi una funerară din p. Chr. a doua jumătate a secolului II.9
16.	Caranlîc (aproape şi la sudvest de Cuzgun). C.I. L. III 7482- funerară.
17.	Carcaliu (nordvest de Igliţa). C. I. L. III 12483 dedicatoare cu ocaziea întăririi unuî castel ca apărare contra Goţilor p. Ohr. 337-340.
18.	Casapchioi (la nord de Caranasuf). O. I. L. III 7524 funerară.— 142142* funerară.— 14449 funerară a lui T. Ma-nius Bassianus buleuta Histri.
19.	Cherimcuius (aproape de Adamclisi spre sudvest)— pagus Oc. C. I. L.III 7484 dedicatoare într-un pajjws Oc, finele sec. HI p. Chr.
52
20.	Chiuciucchioî orî Cucîucchîoi (la mijlocul drumului între Hîrşova şi Caranasuf). 0.1. L. III 12489 funerară a Ini L. Pompeius Valens de loc din Ancyra-, care se stabilise in regione Histri şi făcuse în Histrus maî multe clădiri de utilitate publică.
21.	Chizilasar (la sudvest de Babadag, lîngă Slava rusească). 0. l.L. III 7523 funerară.
22.	Cocargea (la nordest de Adamclisi). C. I. L. III 7483 dedicatoare p. Chr. 161-180.
23.	Cogealac (la vest de Caranasuf). C. I. L. Iii 7528 funerară.
24.	Constanţa = Tomi. C. I. L. III 763 dedicatoare.— 764 dedicatoare — 765 dedicatoare împăratului din partea oraşului p. Chr. 129.-—766 şi 6153 dedicatoare p. Chr. 194.— 767 şi 7542 dedicatoare.— 768 dedicatoare.— 770 funerară.
—	771 funerară,— 6154 dedicatoarep. Chr. 222-235.— 6155 funerară.—6156 funerară.— 6157 funerară.— 6158 fragmentară.— 7529 dedicatoare mijlocul sec. II p. Chr.—7531 dedicatoare p. Chr. 216.— 7533 dedicatoare din partea a cives romani consistentes vico Turre Muca.— 7534 dedicatoare.— 7535 dedicatoare—7538 dedicatoare p. Chr. 97-117.
—	7539 şi 12493 dedicatoare bilinguis împăratului din partea oraşului Tomi p. Chr. 120.— 7540 dedicatoare împăratului, probabil din partea oraşului Tomi, fragmentară, bilinguis, p. Chr. 201.— 7541 dedicatoare împăratului fragmentară.— 7545 funerară bilinguis.— 7546 funerară.—7547 funerară.— 7548 funerară.— 7549 funerară bilinguis.—7550 funerară.—■ 7551 funerară.—: 7552 funerară bilinguis.—7553 funerară.— 7554 funerară.— 7555 funerară.— 7556 funerară.
—	7557 funerară.— 7558 funerară.— 7559 funerară.—7560 funerară a unui bis duumviralis et augur municipii troes-mensis.— 7561 fragmentară sec. IV p, Chr.— 7562 fragmentară p. Chr. 223.— 7563 funerară.— 7564 funerară.— 7566 funerară.— 7567 funerară.— 7568 funerară bilinguis.
—	7570 funerară.— 7571 fragmentară.— 7572 funerară.— 7o73 funerară.— 7574 funerară.— 7575 fragmentară.—7576 funerară.—■ 7577 funerară. —7578 .fragmentară.— 7579 funerară.— 7580 fragmentară.— 7581 fragmentară.— 7582 funerară creştină cu titlul grec Tcu dY{0u-5-eou şi cu începutul hibrid es (=eî?) memoriam, sec. V-VII p. Chr. Vezi pentru datare Buletinul comisiunii monumentelor istorice anul 1914
53
pag. 188 nota 1.— 7583 funerară, limbă populară.— 7584 funerară, limbă populară.— 12498 funerară.— 12502 fragmentară.— 12503 funerară.— 12504 fragmentară.— 12505 fragmentară.— 13744 funerară.— 13745 funerară,— 13746 funerară.— 1421428 funerară.— 1421429 funerară.— 14214-funerară.— 14214- funerară.— 14214- funerară bilinguis.
—	14450 dedicatoare p. Ohr. 285-305.— 14451 dedicatoare împăratului din partea oraşului p. Ghr. 102-103.— 14452 dedicatoare p. Clir. 97-117.— 14453 funerară.—14454 funerară.— 14455 funerară.— 14456 funerară.— 14457' funerară.— 14458 funerară.— Buletinul comisiunii monumentelor istorice (D. M. Teodoreseu, Monumente inedite din Tomi) anul 1914 pag. 180 dedicatoare fragmentară greacă.— pag. 181 fragmentară greacă.— pag. 181 dedicatoare fragmentară greacă.— pag. 183 dedicatoare fragmentară greacă.— pag. 183 fragmentară latină.— pag. 184 dedicatoare latină.
—	pag. 184 fragmentară latină.— pag. 185 fragmentară greacă.—■ pag. 185 fragmentară greacă.— pag. 185 fragmentară greacă.— pag. 185 fragmentară greacă.— pag. 185 funerară fragmentară latină.— pag. 186 funerară fragmentară latină.— pag. 186 funerară fragmentară greacă.— pag. 186 funerară fragmentară greacă.— pag. 187 funerară greacă creştină.— pag. 188 fragmentară greacă.— pag. 189 funerară latină creştină, timpul lui lustinian?, limbă populară,
—	pag. 191 funerară greacă creştină.— Buletinul comisiunii monumentelor istorice (D. M. Teodoreseu, Monumente inedite din Tomi) anul 1915 pag. 7 funerară fragmentară greacă.
—	pag. 14 dedicatoare greacă.— pag. 18 dedicatoare fragmentară latină, limbă populară.— pag. 79 dedicatoare greacă p. Clir. 166-172.— pag. 81. dedicatoare greacă p. Ghr. 175-
179	(pe aceiaş piatră pe care este şi inscripţiea precedentă).
—	pag. 83 funerară latină.— pag. 86 dedicatoare latină p. Chr. 817-324.— pag. 87 funerară greacă creştină.
25.	Dautcea (sudest de Igliţa). G. I. L. III 7522 dedicatoare.
<	26. Dorobanţ (sudest de Băltăgeşti) = Vicus Hi. C, I.
L. III 12494 dedicatoare din partea magister viei Hi.
27.	Dulgherul (la est de Hîrşova). C.I. L. III 7488 dedicatoare p. Chr. 138-161.
28.	Hasarlîc (la 10 chilometri nordest de Hîrşova) = Cius. G. I. L. III 6159 şi 7494 dedicatoare p. Chr. 369i E
54
vorba de un burgus rezidit de Valens, dupăce a învîns: pe Groţî sub regele Athanaric. — 7495 funerară.— 7496 funerară.— 12479 dedicatoare din partea a magister viei Vero ..rittiani.— 12480 funerară — 14214?.1 funerară.
29.	Hasidoluc (la sudvest de Constanţa). C. I. L. III 7532 dedicatoare.— 7543 funerară a unnî buleuta dela Tomi.
—	12495 dedicatoare p. Chr. 142. — 12496 fragmentară p. Chr 112-113.—12497 funerară—12499 funerară — 12500 funerară.— 12501 funerară.
30.	Hinoo (lîngă Cernavoda, la sud) = Axiupolis. C.I. L. III 7485 dedicatoare p. Chr. 198-211.— 7486 fragmentară sec. IV p. Chr.— 14439 funerară.
31.	Hîrşova = Carsium. O. 1. L. III 7489 dedicatoare.— 7490 funerară.— 7491. fragmentară.-—7492 funerară.—Pârvan Descoperiri nouă în Scythia Minor pag. 13 fragmentară latină.— pag. 13 fragmentară latină.— pag. 15 dedicatoare împăratului latină p. Chr. 103.
32.	Igliţa (la sud de Măcin, la nord de Turcoaea,- pe Dunăre) = Troesmis. G.I. L.III 773 şi 6170 dedicatoare p. Chr. 218-222.— 774 şi 6182 dedicatoare.— 775 şi 6183 dedicatoare.— 776 şi 6195 dedicatoare.— 6162 dedicatoare p. Chr. 139-161. — 6163 dedicatoare.— 6164 dedicatoare.— 6165 dedicatoare.— 6166 dedicatoare din partea veteranilor şi cetăţenilor din canabae legiunii V macedonice p. Ghr. 117-138.— 6167 dedicatoare p. Chr. 147-161.— 6168 dedicatoare p. Ghr. 138-161.— 6169 dedicatoare p. Ghr. 161-169.— 6171 fragmentară.— 6172 dedicatoare p. Ghr. 244-249.— 6173 dedicatoare.— 6174 dedicatoare p. Chr. 307-814 ori 307-323.— 6175 dedicatoare.— 6176 dedicatoare p. Ghr. 173.— 6177 dedicatoare p. Ghr. 198-211.—6178 listă de militari liberaţi din oştire p. Ghr. 134.— 6179 listă de militari liberaţi.—6180 listă de militari liberaţi. — 6181 fragmentară.— 6184 funerară.— 6185 funerară.—6186 funerară.— 6187 funerară.— 6188 funerară —6189 funerară.— 6190 funerară.— 6191 funerară.— 6192 funerară.— 6193 funerară.— 6194 funerară.— 6196 fragmentară.—6197*' fragmentară.— 6198 fragmentară.—6199 şi 1248L dedicatoare.— 6200 funerară.— 6201 funerară.— 620.2 funerară.
—	6203 funerară,— 6204 fragmentară.— .6205 fragmentară,
—	6206 fragmentară.— 6207 funerară.—6208 funerară,— 6209 funerară.— 6210 funerară,— 6211 funerară.— 6212
55
ară.— 6213 funerară.— 6214 funerară. — 6215 frag-
ară.— 6216 fragmentară.— 6217 fragmentară,— 7498 'Vatoare.— 7499 funerară.— 7500 funerară.— 7501 filară.— 7502 funerară.— 7503 funerară.— 7504 funerară.
-	7505 funerară, a doua jumătatea sec. II p. Clir.— 7506 funerară.— 7507 funerară.— 7508 funerară,— 7509 fragmentară.— 7510 funerară.— 12482 dedicatoare.— 12484 funerară.—12485 fragmentară. —142142? funerară.— 14214:2 funerară.— Pârvan Descoperiri nouă în Scj^hia Minor pag.
27	funerară latină-— pag. 28 dedicatoare împăraţilor latină p. Chr. 162-163.
33.	Isaccea = Noviodunum. C. I, L. III 14446 dedicatoare.— 14447 piatră de limită între Siampudi viliam şi între vicanos buridavenses şi siribuenău(ensBs) p, Chr. 198-211, Această inscripţie a fost retipărită şi altfel interpretată de Pârvan Histria IV pag. 102. După Pârvan ea nu este din Noviodunum, ci din Histria, şi formează al doilea exemplar al inscripţiei (piatră de limită) din Histria N°- 30, Pârvan citeşte Bessi Ampudi viliam et vicanos Buteridavenses şi tă-gâdueşte existenţa pe piatră a vreunui siribuendu(enses).-— Pârvan Descoperiri nouă în Scythia Minor pag. 37 dedicatoare fragmentară latină secolul II p. Chr.
34.	Mangalia = Callatis. C.I. L. III 769 dedicatoare.— 7585 dedicatoare p. Chr, 138-161.— 7586 dedicatoare p. Chr. 272.—12506 dedicatoare.— 14214?3 delimitarea unui teren, bilinguis, în care este vorba de satele Asbolodma şi Sardes<—V. Pârvan, G-erusia din Callatis, pag, 10 dedicatoare greacă secolul I p. Chr.
35.	Mâcin = Arrubium. C,I, L.III 6218 funerară.— 7512 dedicatoare,— 7513 dedicatoare.
36.	Meidanchîoi (la sud de Nicoliţel). G. I. L. III 14445 dedicatoare p. Chr. 222-235.
37.	Mulciova (la nord de Adamclisi). G. I. L. III 12465 dedicatoare împăratului din partea duumvirilor quinquennales ai municipiului (Tropaeum Traiani) p. Chr. 161-180 orî 211-21-7.
38.	Nastradin (la sudvest de Adamclisi). G. I,L.III 12466 dedicatoare.
39.	Nicoliţel (la sud de Isaccea). G. I. L. III 7520 dedicatoare p. Chr, 211-217 (Moisil în Buletinul comisiunii monumentelor istorice anul 1910 pag. 31 pune greşit timpul luî Elagabal).— 7521 funerară.
56
§
40.	Intre Palaz şi Anadolchioi (Anadolchioi lîngă C stanţa spre nordvest, Palaz la nordvest de Anadolchioi).
I,	L, III 7536 dedicatoare din partea magister..vici Sc.— 756^ funerară, .
4:1." Paxitelimonul de sus (cam la jumătatea drumului între Galachîoi şi Garanasuf) = Vicus Ulmetum, G, I, L, III 12490 funerară.— 12491 funerară a luî G. Iulius Quadratus loci princeps quinquennalis teritorii capidavensis.— 12492 dedicatoare p. Chr. 150.— 142142® dedicatoare din partea a cives romani et Bessi consistentes vico Ulmeto p. Ghr. 140.
—	Pârvan Cetatea Ulmetum I pag. 35 funerară latină a luî Aelius buleuta Histriae şi a soţiei sale Fiavia Victorina.— pag. 39 funerară greacă*)-'—■ pag. 45 funerară latină din partea luî Valerius Valens şi Saturnina Saturnini fiilor De-cius Valens, Saturninus Valentis, Varro Valentis.— pag, 48 funerară latină, lui Aemilius Postuminus din partea soţieî sale Theodote şi a fiilor Barbarus, Theodorus, Iulia.— pag. 50 funerară latină, limbă populară.— pag, 56 dedicatoare lui lupiter, latină, din partea luî Valerius Felix, limbă populară.— pag, 60 dedicatoare latină pentru sănătatea luî L. Valerius Vietorinus şi Ulpia Nicandra şi a fiilor L. Valerius Victorinus, L. Valerius Turbo, L. Valerius Soter din partea luî Valerius Nilus.— pag. 62 dedicatoare latină luî lupiter şi Hercules din partea luî Calventius Gonstans.— pag. 65 funerară greacă din partea luî Attas Possei pentru ficîoru-so lustus.— pag. 68 funerară latină din partea luî Ithazis Dada ,
*) Ia privinţa lui mYrp-p-qcvy din această inscripţie mî-aş permite să d«u o părere. auv/jc-pTia-y.v e numai un mod de a serie (provocat de asămănarea de pronunţare pe vremea cînd a fost pusa inscripţiea între r\ şi ei, între -<\ şi u) pentru cuvswtpuoav, iar acest din urmă cQVÎnt e = auvetepucav, cu epenteza foarte firească, a luî t între s şi r. cuvst'crpucav însuş e aoristul lui cuveicpeu. Pentru forma de aorist eppucra în loc de obişnuitul Ippîuaa este probă participiul p6aaq întrebuinţat de loan Damascenus, vezi Kiilmer Grammatik sub verbul psw. In ce priveşte lipsa augmentului, auvefepucav în loc de ffuvsweppuaav, ea este ceva obişnuit în limba greacă populară, vezi Thumb Handbuch der neugrieckisclien Volkssprache td. II § 182. înţelesul se potriveşte bine. Mormîntul este considerat ca gx|3a(7t?, liman de scăpare, iar vieţile celor doî morţi, care au fost îngropaţi în aceiaş zi in aceiaş mormînt, sînt considerate ca două rîuiî care se scurg în aceiaş loc: cuv^orpijcrav ev xr] &pa jj.iă == s-au scurs din vieaţă îa-limanul de scăpare îq aceiaş vreme.
57
pentru sine şi pentru soţiea sa Ziftia.— Pârvan Cetatea Ulmetum II2 pag. 2 dedicatoare latină fragmentară.— pag. 5 funerară latină a lui Aurelius Sisinus paganus, limbă populară.— pag. 13 dedicatoare latină luî lupiter şi Iuno din partea Ini T. Flavius Severus.— pag. 15 dedicatoare latină fragmentară.— pag. 17 dedicatoare latină luî lupiter şi Iuno pentru sănătatea împăratului din partea luî Martius' Philo magister viei Ultinsium de suo et Besis, p. Chr. 172 *).— pag. 27 dedicatoare greacă pentru împărăteasa Sabinia Tran-quillina din partea senatului şi poporului oraşului Tomi, p. Chr. 241-24.4.— pag. 31 dedicatoare latină luî Silvanus din partea consacrani-lor prin Valerius Valerianus, p. Chr. 178.
—	pag. 38 dedicatoare latină luî lupiter şi Iuno pentru sănătatea împăraţilor din partea cetăţenilor romani şi a Be-silor din vicus Ulmetum prin Flavius Germanuş magister viei, p. Chr. 163, limbă populară.— pag. 41 dedicatoare latină lui lupiter pentru sănătatea împăratului din partea luî Aelius Aelianus magistratus viei Clementianesces p. Chr. 195, limbă populară.— pag. 44 fragmentară latină.—■ pag. 44 fragmentară latină.—pag. 45 fragmentară latină.—pag. 46 fragmentară latină.— pag. 47 dedicatoare latină lui lupiter şi Silvanus pentru sănătatea împăratului din partea luî Flavius augustalis p. Chr. 191, limbâ populară.—pag. 51 dedicatoare latină, timpul lui lustinianus.—-pag. 56 graffito latin, timpul lui lustinianus.— pag. 56 graffito latin, timpul lui lustinianus.— pag. 58 funerară latină a luî Valerius Valerianus din partea soţieî sale Matrona, probabil p. Chr. 324.— pag. 61 fragmentară, latină.—pag. 62 piatră de hotar latină p. Chr. 229.— pag. 64 fragmentară latină, —pag. 65 dedicatoare fragmentară latină.—pag. 66 lista membrilor unuî colegiu religios, greceşte.— pag, 67 fragmentară latină.—-Pârvan Cetatea Ulmetum III pag. 12 funerară fragmentară greacă.— pag. 13 dedicatoare latină luî lupiter şi Iuno din partea luî Iulius Teres magistras Vico Ulmetor limbă populară.— pag. 15 dedicatoare latină luî lupiter pentru sănătatea împăraţilor p. Chr. 198-209.
42.	Rasova (la sud de Cernavoda, lîngă Dunăre) C.I. L.III 13735 dedicatoare.
■*) Vicus Ultinsium este probabil = vicus Ulmitensinm cu mi nescris din scăpare de videre. Pârvan crede câ e vorba de un vicus nou, altul decît Ulmetum.
7.
58
43.	Rîmnicul de jos (la nordest de Pantelimonul de sus, la nordvest de Caranasuf). Pârvan Descoperiri nouă în Scytliia Minor pag. 56 funerară a lui Aelius Ingenuua be-neficiarius consularis din partea soţiei sale Ulpia Matrona.
44.	Seimenii Mari (aproape de Cernavoda, la nord). C.I. L.III 7487 dedicatoare p. Clir. 292-304.— 12476 dedicatoare.
45.	Şeremet (la nordest de Pazarlia, la nordvest de Ca-vargic, cam la mijlocul drumului între Băltăgeşti şi Oara-barman. Pârvan Descoperiri nouă în Scythia Minor pag. ■68-69 doM inscripţii greceşti, care arată graniţile a două teritorii, pe stîncî în pădurea Şeremetuluî.
46.	Taiţa (la mijlocul drumului între Turcoaea şi Nicoliţel). O. I. L. III 6160 şi 7497 dedicatoare p. Chr. 223. —'6161 dedicatoare p. Chr. 218.
47.	TechirghioL G. I. L. III 772 pag. 997 funerară a luî M. Atins T. f. Fjrmus, loci princeps, şi a soţieî sale Coc-£eia lulia.
48.	Tulcea = Aegissus. C.I.L.III 6221 dedicatoare.
—	14441 dedicatoare, în care e vorba de un vicus 1 JJrb, p. Chr. 138-161.—14442 dedicatoare, în care e vorba de un vicus U, p. Chr. 161-169,— 14443 funerară.— 14444 funerară,
49.	Urluchîoî (sudvest de Constanţa) = Vicus Amlai-dina. C.J. L.III 13743 funerară a luî Aurelius Dalenus ex vîco Amlaidina.
50.	Pietre miliare. C. I. L. III 7602 aproape de Cernavoda p. Chr. 200.— 7608 Hîrşova cu dublă inscripţie p. Chr. 200 şi 292-305.— 7604 Hîrşova p. Chr. 200.— 7605 Hîrşova p. Chr. 235-238.— 7606 Hîrşova cu dublă inscripţie p. Chr. 238 şi 292-305.— 7607 Hîrşova p. Chr. 238.
—	7608 Hîrşova p. Chr. 253-259.— 7609 Hîrşova p. Chr. 292-305.— 7610 Măcin p. Chr. 292-305.— 7611 Nicoliţel p. Chr. 355-363.— 7612 Catoana (pe hartă Gamena, nordest dela Ceamurli-de-sus) p. Chr. 237 — 7613 Constanţa cu numele unei staţiuni, altfel necunoscute, Prolomis, p. Chr. 134.— 7614 Gargalîc (la sud de Caranasuf, aproape de mare) cu dublă inscripţie p. Chr. 292-305 şi 355-363.— 7615 Constanţa p. Chr. 124.—7616 Tatlageac Mic (puţin la nord de Mangalia) , p. Chr. 162.— 12512-aproape de Ra-sova fragmentară.— 12513 Casapchîoî p. Chr. 159.— 12514
§ 26-27.
59
•Casapchîoî p. Clir.' 162.— 12515 Casapchîoî p. Ohr. 249-251.- 12516 aproape de Dorobanţ fragmenţară.—-12517 -Constanţa p. Clir. 270-275.— 12518 şi 13756 Eiilchîoî nordvest de Mangalia p. Chr. 367-375.—13755 aproape de Rasova cu dublă, inscripţie p. Chr. 292-305 . şi 367-375.— 13757 pag. 2316- Mangalia p. Chr. 161-180.— 13758 şi
142151	Asargic (nordvest de Varna) p. Chr. 292-305.—
142152	Ilanlîc (la sud de Mangalia lîogă mare. la graniţa Dobrogeî) p. Ch. 313-315.—14461 Peleclia (lîogă Tulcea) p. Chr. 200.— 14462 Cogealac p. Ohr. 235-238.— 14463 Constanţa cu dublă inscripţie p. Chr. 292-305 şi .323-337.
—	Buletinul comisiunii monumentelor istorice anul 1910 pag. 142 (C. Moisil) &arvan (la nord. de Măcin, lîngă Văcârenî) două pietre miliare latine p. Chr. 162.
§ 27. Din acest tablou se vede că, în afară de pietrele miliare, sînt 340 inscripţii latineşti, 68 greceşti şi 15 biîingues. Pietrele miliare prezintă 37 inscripţii, toate latineşti. Prezenţa unuî puternic element romanic în Dobrogea este evidentă. Nu numai numărul mare al inscripţiilor latineşti probează aceasta, dar şi numărul localităţilor unde s-au găsit inscripţiile şi unde a existat deci populaţie romanizată -*), care număr este de 49. Toată Dobrogea era apoi presărată de pietre miliare latineşti. Se cunosc numele vechi a 35 de localităţi, unde s-au pus inscripţiile, orî despre care se vorbeşte în inscripţii (dacă cuprindem şi pe acelea care sînt. însemnate numai cu numele de vicus'ori %ocus): Tropaeum Traiani, Civitas Ausdec..., Vicus Novus, Salsovia, Vicus..., Capidava, Callatis, Asbolodina, Sardes, Vicus Oereris, Vicus Pars.. Al.., Yicus C.. Cos.. G-.., Yicus Clemehtinus. orî Clementianus, Histrus, vicus Quintionis. Pa-gus ,0 c../ Tomi, Vicus Turris Muca, Yicus Hi ., Cius, Vicus Vero.. riţtiani, Axiupolis, Carsium, Troesmis, Noviodunum,
*) Această populaţie însă avea prin unele localităţi o organizaţie comunală care nu era nici romană, nici'greacă, ci autohtonă, după cum probează numele civitas al comunei Civitas A<is-\dec... (Mommsen, Roemisehe'Geschichte, V, .649: ?Njimirea.. civitas înseamnă o comună care n-are organizaţie nici italică nici greacă“), precum şi numele de actor civitatis al unui funcţionar din Civitas Aaşăe'c.rj nume pe care^ nu-l poartă- nicxaD fancţionir^flîn^cq'ifiţf nele cri" orgătfiza^ţie romană. Vezi şi cele'spuse de Pârvan, Cetatea Tropaeurri, pag’. 6. Compară § 83 No. 2, Nota.".
I
60
§ 27-2 S.
Villa Siampudi ori Villa Bessi Ampudi, Vicus Buridava orr Vicus Buteridava, Arrubium, Vicus Sc..; Ulmetum, locus...-,. Aegissus, Vicus I Urb.., Vicus U.., Vicus Amlaidina. Unele din. aceste numiri, ca Cius, Âxiupolis, se cunosc din itinerarir, şi se atribue locurilor unde s-au găsit inscripţiile prin socoteala distanţelor dela alte localităţi (de pildă poziţiea o-raşului Âxiupolis se poate socoti după numărul miliarelor arătate în tabula pentingeriana faţă cu Durostorum, care a-cest din urmă este sigur Silistra); unele, cunoscute şi din-alte izvoare, sînt pomenite în inscripţiile înseş; unele se-cunosc numai din inscripţii, precum Civitas Ausdec... şi diferiţii Yicus. Puternica romanizare a Dobrogeî se maî constată şi din prezenţa a numeroase inscripţii latine în centre cunoscute greceşti, ca Tomi (83), *) Callatis (4), Histria (20), precum şi din faptul că pe morminte ale senatorilor orî cetăţenilor distinşi din aceleaş oraşe greceşti, care erai® îngropaţi în vile mai apropiate orî maî depărtate de aceste oraşe, se puneau inscripţii latine: T. Manius Bassianus bu-leuta Histri, îngropat la Casapchîoî*, L. Pompeiua Valens, de loc din Ancyra, care se stabilise in regione Histri şi fă.-cuse în Histrus maî multe clădiri de utilitate publică, îngropat la Cuciucchioi 5 un buleuta dela Tomi, îngropat la Hasidoluc; un buleuta Histriae, îngropat la Ulmetum.
§ 28. Pe de altă parte elementul grec era şi el destul de răspîndit. în afară de oraşele greceşti Histria, Tomi, Callatis, se găsesc inscripţii grece încă în 19 lecalităţi (A-nume în cele 16 notate de Pârvan, vezi mal sus § 25r apoi la Adamclisi, Şeremefc, Ulmetum, pentru care-vezi mai sus § 26 sub aceste localităţi. Alacapu, dela care am notat o inscripţie bilinguis, nu se .cuprinde în numărătoare, pentrucă face parte din localităţile înşirate de Pârvan), şi Unele din ele sînt foarte semnificative, cum sînt cele două
*) Din Tomi în „secţiunea Constanţa a muzeului naţional de antichităţi", care prezintă probabilitatea unei colecţii proporţionale, se găsesc 18 inscripţii , greceşti şi nouă latine, Teodoreseu,. Monumente inedite din Tomi, B.c.m. i. anul 1914 pag. 180 (Inscripţiile vezi-le notate mai sus sub Constanţa). Dacă colecţiea muzeului naţional, în ce priveşte inscripţiile dela Tomi, este într-adevăr-proporţională, aşa cum a-rezultat din săpături, ..apoi s-ar putea conchide că. în Tomi inscripţiile greceşti erau numai de două. 011 mai multe decît cele latine.
■;'§ 28-29;r30.
61
-dela Şeremet, care arată graniţile dintre teritorii. Dar ele-imentul grec ceda mult celui roman. O indicaţie specială pentru aceasta ni dă localitatea Ulmetum, pentrucă colecţiea de inscripţii găsite aici, publicată de Pârvan, are caracterele unui corpus. *) S-au găsit în Ulmetum, dacă ţinem socoteală şi de inscripţiile publicate în O. I. L. III, 36 inscripţii latine şi 5 greceşti. Aceasta înseamnă că, în vreme ce -într-o localitate greacă ca Tomi elementul roman se. infiltrase in raportul de 1 la 2 (Vezi mai sus nota), într-o localitate romană ca Ulmetum elementul grec se infiltrase numai în raportul de 1 la 7.
§ 29. Dacă însă prin limbă elementul roman a fost ■puternic înrădăcinat în..Scythia Minor, el a suferit influinţe de viaţă socială din partea celui grec, orî maî degrabă din ■partea celui thrac. Aceasta se constată din faptul că cetăţeni romani adoaptă felîul de nomenclatură balcanic. Astfel pe -copiii lui Valerius Valens şi ai soţieî sale Saturnina Satur-nini (această din urmă cu numire neromană) îi chiamă, pe unul Decius Valentis, pe altul Saturninus Valentis, şi pe al ■treilea Varro Valentis (Pârvan, Cetatea Ulmetum I pag. 45), ei poartă adecă, după felîul grec şi thrac, un nume personal urmat de numele personal al tatălui, la genitiv. Şi cu toate acestea numele tatălui, Valerius Valens, are forma romană, şi Valerius Valens'era sigur cetăţean roman. Vezi şi observaţiile lui Pârvan la locul citat. **)
§ 30. Un raport analog aceluia dintre Thracia şi Moesia Inferior există fntre Macedonia ***) şi Epir de o parte şi Dal-
*) Faptul acesta, cum că colecţiea inscripţiilor dela Ulmetum ar prezenta un tablou proporţional exact al inscripţiilor puse în această localitate, trebue, fireşte, luat cu aproximaţie, căci totdeauna— mai ales în localităţi de atîtea orî .ruinate şi.rezidite, cum sînt cele din Dobrogea — alături cu inscripţii într-adevăr localnice se găsesc altele importate. Aşa, de pildă, una din inscripţiile greceşti găsite la Ulmetum, acea,care cuprinde dedicaţiea făcută de senatul şi poporul oraşului Torni împărătesei Sabinia ’Tranquillina, a fost probabil adusă, ca piatră de construcţie, de aiurea, poate, după Pârvan, din Vicus Glementianus.
.**) In ce. priveşte inscripţiea din Pârvan Cstatea Ulmetum I pag. 48, ea este mai puţin concludentă. [D. M.] Aem. Postumini «este cetit de Pârvan Dis Manibus Aemilio Postumini. Se poate ceti însă şi Dis Manibus Aemilii Postumini.	.	^	'	-
***/Este^vorba de provinciea romană Macedonia, hu de Macedonia regilor macedoneni.
62
§ 30-31.
matia şi Moesia Superior de altă parte: Macedonia şi Epir uit erau grecizate Dalmaţia şi Moesia Superior erau romanizate.
Pentru a arăta aceasta dau pentru Macedonia şi Epir tabloul inscripţiilor greceşti din Boeckb Corpus inscriptionum-graecarumj din L’abbe Ducliesne et Bayet, Memoire sur une mission au mont Athos, Paris, 1876, din Leon Heuzey, Le-, mont Olynape et L’Acarnanie, Paris, 1860, şi din Leon Heuzey,. Mission archeologique de Macedoine, Paris, 1876, iar pe acel al inscripţiilor latineşti din C. I. L. III. Tabloul inscripţiilor greceşti este necomplect faţă cu acel al inscripţiilor latine,, pentrucă mijloacele mi-au fost insuficiente. Ooncluziea va'fi însă cu atît maî puternică. Localităţile pentru inscripţiile greceşti le dau în ordinea în care au fost înşirate de Boeckh. Pe acele din Ducliesne şi Heuzey, care nu se găsesc la-Boeckh, le dau în ordine alfabetică. Alături cu inscripţiile-din Macedonia dau şi pe cele din Thessalia, din cauză că, inscripţiile latineşti din aceste două regiuni sînt grupate la. un loc în C. I. L. III.
I.	Inscripţii greceşti."
§ 31. Macedonia şi Thessalia. 1) Dium: 1 inscripţie. ■ Boeckb; 2 inscripţii Heuzey.— 2) Pydna (Kitros) : 18 inscripţii Boeckh ; 2 inscripţii Heuzey.— 3) Thessalonica: 38 inscripţii Boeckh ; 115 inscripţii Duchesne ; 8 inscripţii Heuzey.— 4) Berrhoea: 4 inscripţii Boeckh.— 5) Pella (Ienige):
2	inscripţii Boeckh ; 4 inscripţii Duchesne.— 6) Edessa (Yo~ dena): 3 inscripţii Boeckh; 17 inscripţii Duchesne.— 7) In vecinătatea oraşelor vechî Leta şi Ossa între Thessalonica, şi Sirrhae : 1 inscripţie Boeckh.— 8) Heraclea-Lyncestis,., Heraclea Pelagoniae, Pelagonia (Bitolia): 9 inscripţii Boeckh 1 inscripţie Heuzey.— 9) Sirrhae (Seres) : 2 inscripţii Boeckh.,
—	10) Amphipolis: 3 inscripţii Boeckh; 10 inscripţii Heuzey.- 10a.) Philippi:. 2 inscripţii Boeckh ; 7 inscripţii Heuzey..
—	11) Olynthos (Hagio-Mamas): 7 inscripţii Boeckh ; 17 inscripţii Duchesne.— 12) Ăcanthos (Erissa): 1 inscripţie Boeckh.— 13) Charadriae, la muntele Athos: 2 inscripţii'; Boeckh.— 14) Atracis (Turnavo): 1 inscripţie Boeckh; 5.. inscripţii Heuzey.-- .15) Tatari, între Larissa' şi Tempe : 1 inscripţie Boeckh.—16) Thebae: . 2 inscripţii Boeckh.— 17), Yalea-Titaresuj-şese- leghe franceze- - depărtare-de Larissa-:
1 inscripţie Boeckh.— 18) Thaumacis (Dhomoko): 3 inscripţii.
§ 31.	63
Boeckh.— 19) Hypata (Neapatra) : 1 inscripţie Boeckh.—
20) Dhamasi : 1 inscripţie Boeckh; 2 inscripţii Heuzey. —
21)Lamia:	2 inscripţii Boeckh.-— 21-) Trikala : 1 inscripţie
Boeckh 5 2 inscripţii Duchesne.—- 22) Larissa : 14 inscripţii Boeckh ; 36 inscripţii Duchesne ; 3 inscripţii Heuzey.— 23) Aiginion : 2 inscripţii Dachesne,—; 24) Celetrum: 1 inscripţie Duchesne.— 25) Potidaea : 3 inscripţii Duchesne.— 26) A-lassona : 2 inscripţii Heuzey.—27) Apollonia: 7 inscripţii Heuzey. —• 28) Armyro : 1 inscripţie Heuzey. — 29) Beki-daes: 2 inscripţii Heuzey.— 30) Belovoditza: 1 inscripţie Heuzey.— 31) Bereketlu: 1 inscripţie Heuzey.— 32) Bo~ riani: 1 inscripţie Heuzey.— 33) Derengli: 1 inscripţie Heuzey.— 34) Dîkili-Taş: 2 inscripţii Heuzey.— 35) Drama:. i inscripţie Heuzey.— 36) Duklista : 4 inscripţii Heuzey.:— 37) Durazzo : 4 inscripţii Heuzey. — 38) G-alakto: 1 inscripţie Heuzey.-—39) Ghelani: 1 inscripţie Heuzey.— 40) Gratziano : 2 inscripţii Heuzey.— 41) Gurgi: 1 inscripţie Heuzey.— 42) Hadji-Amar: 1 inscripţie Heuzey.— 43) Ha-djobachi: 1 inscripţie Heuzey.— 44) Hagii Apostoli: 1 inscripţie Heuzey.— 45) Kaleh-Tepe : 1 inscripţie Heuzey.— 46) Kaliani: 2 inscripţii Heuzey.— 47) Katerini: 1 inscripţie Heuzey.— 48) Kavaia: 1 inscripţie Heuzey.— 49) Kondu-riotissa : 9 inscripţii Heuzey.— 50) Kruchevitza : 1 inscripţie Heuzey.— 51) Kulindro : 2 inscripţii Heuzey.— 52) Kutlaes : 1 inscripţie Heuzey.— 53) Kutzokhiro: 2 inscripţii Heuzey,
—	54) Mavromati: 1 inscripţie Heuzey.— 55) Neokastro : 1 inscripţie Heuzey.— 56) Nezero : 2 inscripţii Heuzey.— 57) Ochrida : 3 inscripţii Heuzey.— 58) Pacha-Magula: ,3 inscripţii Heuzey.— 59) Palama: 1 inscripţie,Heuzey.-—60) Palaeokastro : 5 inscripţii Heuzey. — 61) Palaeokhori: 1 inscripţie Heuzey.— 62) Perlepe :	3 inscripţii Heuzey. —
63) Phersala|: 7 inscripţii Heuzey.— 6.4) Platamona : 1 inscripţie Heuzey.— 65) Pletvari: 1 inscripţie Heuzey.—66) Porta-Panaghia: 1 inscripţie Heuzey.— 67) Pravista : 1 inscripţie Heuzey.—68) Pyrgheţo : 2 inscripţii Heuzey.— 69) Ressova : 4 inscripţii Heuzey.—'70) Rhizi: 1 inscripţie Heuzey.— 71) Eusso : 2 inscripţii Heuzejr,— 72) Selos : 8 inscripţii Heuzey.—73) Sphighi: 1 inscripţie Heuzey.—- 74) Stobi: 2 inscripţii Heuzey —- 75) Tchaltadja : 2 inscripţii Heuzey.— 76J Troiak: 4 inscripţie . Heuzey,—-: 77) Vlakho-Livadhi: 1 inscripţie Heuzey,— 78) Volo : 9 inscripţii Heuzey,— 79) Vuvâla: 1 inscripţie Heuzey.
64
§ 31-32,,-'33.
Epir. 1) Ambracia (Arta) : 1-3 inscripţii Boeckb; 5 inscripţii Duchesne — 2) Nicopolis (Preveza): 16 inscripţii Boeckh.-^- 3) Buthrotum : 1 inscripţie Boeckh.— 4) Panor-mus (aproape de Aylona) : ,4 inscripţii Boeckh.— 5) Loc incert: 1 inscripţie Boeckh.— 6) . Paramythia : 1 inscripţie Boeckh.— 7) Grammata: 3 inscripţii Heuzey.
II.	Inscripţii latineşti.
§ 32. Macedonia şi Thessalia. 1) Hypata (Neapatra): 1 inscripţie.— 2) Lamia: 1 inscripţie.— 3) Simekli, trei ceasuri spre apus de Pharsalus: 1 inscripţie.— 4) Larissa: 2 inscripţii.—- 5) Tempe: 3 inscripţii. - 6) Diurn (Malathria):
4	inscripţii.— 7) Mikro Âiani aproape dePydna: 1 inscripţie.— 8) Berrhoea: 3 inscripţii.— 9) Pella: 2 inscripţii,— 10) Edessa (Vodena): 1 inscripţie.— 11) Byllis (Gradista): 1 inscripţie.— 12) Apollonia (Pollina): 1 inscripţie.— 13) Dyrrhachium: 14 inscripţii.—: 14) Stobi (Sirkovo):	3	in-
scripţii.— 15) Chîucîuc-Orşova aproape de Amphipolis : 1 inscripţie.—.16) Philippi: 130 inscripţii.— 17) Heraclea-Lyn-cestis (Bitolia): 6 inscripţii.— 18) Lychnidis (Ochrida): 1 inscripţie.—19) Elbassan-Bişdzukeza: 3 inscripţii.— 20) Thessalonica;. 10 inscripţii —21) Olynthos: 1 inscripţie.— 22) Potidaea: 2 inscripţii.— 23) Sirrhae (Seres): 7 inscripţii,
—	24) Amphipolis (Ienikoi): 6 inscripţii.
Epir.- 1) Insula Leucas: 1 inscripţie bilinguis.— 2) Nicopolis (aproape de Preveza): 1 inscripţie,— 3) Insula Oor-cyra: 4 inscripţii.— 5) Paramythia (San Donato): 7 inscripţii,—6) Buthrotum (Vutzindro) : 2 inscripţii.— 7) Gram-inata aproape de Panormus: 3 inscripţii,
§ 33. Constatăm din acest tablou următoarele: 1) Pentru Macedonia-Thessalia sînt 477 inscripţii greceşti şi 185 latineşti, adecă mai mult de două orî şi jumătate atî-tea inscripţii grece cîte latine. Pentru Epir (unde se. lasă la o parte insulele Leucas şi Oorcyra, pentru care lipsesc, cercetări în Boeckh, Duchesne şi Heuzey) sînt-44 inscripţii greceşti şi 13 latineşti, adecă mai mult de trei ori atîtea inscripţii grece cîte latine. Să nu se uite că colecţiea inscripţiilor greceşti luată în considerare la această socoteală este departe de a avea acea amplitudine pe care o are colecţiea inscripţiilor latineşti din C. I. L. IH. 2) Numărul localitâţi-ior unde s-au găsit inscripţii greceşti, cu toată amplitudinea
65
mai mică a cercetărilor, este cu mult mai mare decît numărul localităţilor unde s-au găsit inscripţii latine (Macedonia-Thes-salia: 79 cu greceşti, 24 [ori cel mult 42, dacă numărăm toate localităţile care formează domeniul dela Philippi] cu latineşti-, Epir: 7 cu greceşti, 4 cu latineşti). 3) Localităţi cu mai mult de 6 inscripţii se găsesc printre cele cu inscripţii greceşti 15, iar printre cele cu inscripţii latineşti numai 5. 4) Localitatea cu cele mai multe inscripţii greceşti, Thessalonica, nu cuprinde nici a treia parte din totalul inscripţiilor greceşti, pecînd localitatea cu cele mai multe inscripţii latineşti, Philippi, cuprinde de două ori mai multe inscripţii decît toate celelalte localităţi la un loc. 5) Dintre localităţile cu inscripţii greceşti şi latineşti se anulează cîteuna din cauza numărului exagerat de mare al inscripţiilor contrarii: Thessalonica cu 10 inscripţii latine dispare faţă cu Thessalonica cu 161 inscripţii grece, şi Philippi cu 9 inscripţii greceşti se anulează faţă cu Philippi cu
180	inscripţii latineşti, 6) In afară de Philippi numai o localitate mai prezintă un număr remarcabil de inscripţii latine, Dyrrhachium, In afară de Salonic localităţi cu numeroase inscripţii greceşti se găsesc îacă 12, Pydna, Edessa, Heraclea-Lyncestis, Amphipolis, Philippi, Olynthos,. Larissa, Ambracia, Nicopolis, Konduriotissa, Selos, Yolo,
La cele constatate din tablou se adauge consideraţiea pietrelor miliare latineşti. Din Macedonia (Din Epir n-a eşit nici una la iveală, iar pe cele din Thessalia, nu le iau în considerare) s-au publicat 9 pietre miliare în C. I. L. III. Dintre acestea 4 sînt numai latineşte scrise: 709 lîngă Dyrrhachium, 710 în apropiere de Dyrrhachium, 12316 la nord de Stobi, 14207 lîngă Philippi. 5 prezintă bilioguitate latinească grecească: 710- combinat" cu 14206- Demirkapu, pe rîul Yardar, pe drumul dela Stobi la Salonic; are două rînduri, în rîndul întîîu e însemnată cu litere latineşti localitatea Stobi, ca termin de plecare, în rîndul al doilea e însemnat cuvîntul mie cu sigla (şi greacă şi latină) CO şi cuvîntul passus (ori poate numărul miilor) cu sigla grecească
11.	711 Struga, la locul unde Drinul iese din lacul Ochrida, e latinească, dar rîndul de jos cuprinde arătarea distanţei dela Ochrida în greceşte, crab Âuxvfoou H. 712 Ochrida, e latinească, dar rîndul de jos cuprinde arătarea distanţei dela Ochrida îu greceşte, â-b" Auxvîoou H. 7365' Levani lîngă ve-
*
66
33-84.
chea Apollonia, e latinească, dar jos are indicarea distanţei cu cifra grecească A. 1420635 lîngă Bitolia, e grecească, numai rîndul al doilea, care cuprinde numele împăratului, e latinesc (Valentiniano), iar rîndul întîiu, care cuprinde sigla latinească do (= domino), exprimă această siglă cu litere greceşti: AO.
§ 34. Este evident că teritoriul cuprins de Macedonia-Thessalia-Epir prezenta ca şi Thracia caracterul că, in-vremece restul teritoriului era grecizat, la extremităţile de nordvest şi sudest avea două centre romanizate, Centrul romanizat de nordvest era reprezentat de ■ Dyrrhachium. Centrul romanizat de sudest era reprezentat de Philippi.
Acest lucru se explică prin înprejurările excepţionale de colonizare a acestor două localităţi. Dyrrhachium (Colonia Dyrrhachmm) a fost nn vechiu oraş al neamului illyro-epirot Taulantii, lîngă care Corcyreii au fundat oraşul grec Epidamnus. Numele Dyrrhachium a fost păstrat de Greci întîiu pentru mica peninsulă (chersonesus) pe care era aşezat oraşul Dj'-rrhachium-Epidamnus, al doilea în monedele oraşului, care dela cele mai vechi începînd nu poartă alt nume decît Dyrrhachium, Oraş liber deja dela anul 57 a. Chr., Dyrrhachium a fost colonizat după bătăliea dela Ae-tium (81 a. Chr.) cu colonişti din Italia, anume cu acei Italieni, care fusese partizani ai lui Antonius şi pe ale căror pămînturi Augustus le confiscase şi le împărţise veteranilor săi (Cassius Dio LI, 4), Romanii au păstrat numele vechiu illyr Dyrrhachium şi au părăsit, ca de rău augur (damnum), pe cel grecesc Epidamnus. Vezi nota editorului în C, I. L. III pag. 117.— Colonia lulia Philippensis orî Colonia Augusta lulia Philippi a fost consituitâ după bătăliea care a avut loc la această localitate între partizanii luî Caesar şi republicani la anul 41 a. Chr., bătălie în care au căzut Cassius şi Brutus. Oraşul se numia pe vremea cînd s-a dat a-cea bătălie Philippi (<dîXiottoi), iar mai înainte vreme se numise Crenides (KpYjvî&e?), Strabo, VII, fragmente, 4? 1, 42. După bătăliea dela Actium coloniea aceasta a fost colonizată din nou cu Italienii partizani ai lui Antonius, pe ale căror pâ-mînturi le confiscase Augustus, şi dintre care unii au colonizat .Dyrrhachium (Cassius Dio LI, 4). Coloniea, care la înfiinţarea ei purtase jmmele_ de Colonia, IuUa. Philippensis, a purtat de aici înainte numele de Colonia Augusta lulia Philippi. Vezi nota editorului în C. I. L. IIE pag. 120.
§ 34-35.
67
Dintre aceste două centre romanizate cel mai important a fost Philippi. Era bucata de pămînt care se întinde între poalele muntelui Bozdag la nord, lacul Tachyno la vest, Kavala la est şi marea lâ sud, cuprinzînd la mijloc muntele cu mine de aur Pangaeus, actualul Bunardag (după Kiepert, Pirnari după Stieler, vîrful cel mai înalt se numeşte Pilaf-Tepe, Heuzey Mission'de Maeedoine, 27), spre nordest de care, lîngă malul nordic al unuî mie lac, pe care nu-1 văd numit în hărţile ce-mî stau la dispoziţie, era oraşul propriu zis Philippi, ale cărui ruine se numesc astăzi Filibegik. Pe acest teritoriu s-au găsit cele 180 de inscripţii latine în următoarele localităţi (Le aşez după alfabet cu ortografiea ro-mîneascâ) : Bulucica, Cadîn-chîoprlusîu, Calambac, Caracavac, Cavala, Ceatalgeaj Cliirlicova, Chiupehioi, Crifla, Doxato, Drama, Orsilova, Paleohori, Pravişta, Prusoceani, Raccea, Se-liani, Vasilachi, Voriani (Boriani ?). Editorul cuprinsese din-tr-untîiu şi Seres printre localităţile care aparţineau îa teritoriul Philippi, dar în Supliment a revenit asupra acestui lucru şi a făcut pentru Seres o secţiune aparte *).
§ 35. Intru cît influinţa romanizătoare se extinsese asupra populaţiei indigene la Dyrrhachium, inscripţiile nu ni dau nicio indicaţie, căci ele nu cuprind decît nume romane şi grece. In ce priveşte o asemenea influinţă pe teritorîui dela Philippi, ea este indicată de inscripţiile 703 (Orsilova, funerară, nume de Thraci cu nomenclatură thracă, unele cu porecle [signaj romane. Localitatea se numia pe atunci Tasibasta), 707 (Prusoceani, funerară, nume de Thraci cu nomenclatură thracă), 61153, (aproape de Cavala, funerară,, hume de Thraci cu nomenclatură, thracă), 14206™ (Prusoceani, dedicatoare din partea unni Thrac cu nomenclatură thracă), 14 2 0 62i (Prusoceani, funerară, nume de Thrac cu nomenclatură thracă), 14406°. (Philippi, dedicatoare zeiţei thrace Bendis din partea unui Thrac cu nomenclatură thracă şi cu poreclă romană şl a soţieî sale cu nume thrac).
La Philippi era teatru şi o trupă de mimi întreţinută de coinunâ (6119). La Philippi se stabilise cetăţeni romani
*) Pentru aceia dintre cele doiiă inscripţii dela Seres, înregistrate sub Philippi, N°?- 654 şi 680, am lăsat în tabloul lăcut maî sus numărul 654 la Philippi, pentrucă nu se ştie sigur dacă într-adevâr la Seres . s-a găsit această inscripţie, iar numărul 680 l-am pus printre inscripţiile dela Seres.
♦
«8
§ 35-36,^-37
veniţi din alte provincii (13707, funerară a celor două soţii ale unni cetăţean roman venit dela Solvă din Norie).
§ 36. Cîtă vreme vor fi persistat aceste două centre romanizate ? Dintre inscripţiile dela Dyrrhachium este datată 628 (p. Chr. 530; din anul p. Chr. 531 este o inscripţie greacă dela Kavaia, în apropiere, puţin la sud, de Durazzo, Heuzey, Mission de Maeedoine, pag. 390, ceia ce înseamnă „coexistenţa celor două limbi, în al şeselea secol după Chr., pe teritoriul coloniei Dyrrhachium dela frontiera dintre ţările greceşti şi cele barbare". Heuzey locul citat), iar în 605 (vezi C. I. L. III pag. 989) este vorba de un Sulpicianus, căruia l-a fost de 5 ori acordată praefectura fabrum de legatul T. Statilius Taurus, care a fost consul in anii a. Clir. 36 şi 25. Dintre cele dela Philippi se pot data două, 13706 (fragmentară, timpul lui Traian) şi 14406d. (o delimitare, timpul lui Hadrian); se mai, pominesc apoi trei flamini a trei împăraţi răposaţi, al lui Augustus (386), al lui Claudius (650), al lui Vespasianas (660), şi o preoteasă a unei Au-gustae (651). Nu este de admis ca românismul să fi persistat multă vreme. La Philippi el a fost copleşit răpede de elenismul Thraciei şi Macedoniei, care-1 încunjura de toate părţile, şi deja pe vremea împăratului Iulianus (p. Chr. 355-363) Himerios lăuda pe locuitorii dela Philippi pentru limba pură atică pe care o vorbîau, Heuzey, Mission de Maeedoine, pag. 64. La Dyrrhachium el şî-a rupt legăturile cu nordul romanizat atunci cînd la împărţirea imperiului după moartea luî Theodosius (395) a căzut în partea imperiului de răsărit şi a devenit pradă influinţii Epirului şi Macedoniei greeizate.
§ 37. La nordul Macedoniei se întindeau provinciile complect romanizate Moesia Superior şi Dalmaţia.
Dacă nu luăm în considerare nici pietrele miliare, nici inscripţiile pe cărămizi, vase şi alte instrumente de tot felîul, inscripţiile latineşti din Moesia Superior, publicate în C. 1. L. HI, sînt în număr de 387 (calculate exact, pecît mi-a fost posibil), iar cele latineşti din Dalmaţia, publicate tot acolo, sînt în număr de 4919 (calcul aproximativ). Dacă la inscripţiile din Dalmaţia publicate în C. I. L. III se adaug cele 67 inedite publicate de Patsch în Wissensehaftliche Mittheilun-gen aus Bosnien und der Herzegovina (IX pag. 216, 227^ 251, 266; 270, 289; XI pag. 107,! 108, 109, 120, 125, 126, 127, 129, 131, 133, 134, 135,' 138, 139, 146, 147,
§ 37-38.
69
148, 149, 152, 155, 156, 157, 158, 160, 161, 162; XII pag. 85, 93, 123, 124,125, 126,127, 132, 183, 135, 136, 140, 141, 142, 160, 166), totalul inscripţiilor din această provincie se urcă la 4986. Localităţile principale (căci editorul a grupat adeseori diferite localităţi sub titlul uneia din ele) unde s-au găsit inscripţii în Moesia Superior sînt 23, iar acelea unde s-au găsit inscripţii în Dalmaţia sînt 62.
Pietre miliare s-au publicat în C. 1. L. Iii din Moesia Superior 14, din Dalmaţia 80. Toate latineşti în întregime, fără nido urmă de bilinguitate.
Cît de puternică era spre sudul acestor provincii romanizarea se poate vedea din numărul remarcabil al inscripţiilor din două localităţi ca Scupi (Scoplie, Uskiib, 52 inscripţii) şi Doclea (Podgoriţa în Montenegro, 77 inscripţii).
In schimb pentru Dalmaţia Boeckh înregistrează numai
28	inscripţii greceşti, şi anume 19 din Salonae, 5 din insula Issa şi 4 din insula Pharos ; iar pentru Moesia Superior nu înregistrează nicio inscripţie greacă.
§ 38. Istoricii au obiceîu ca argumentele, pe care-şi bazează afirmările, să le enunţe numai, fără să le dezvolteze. Dacă aceste argumente sînt, ca în majoritatea cazurilor, a-firmările altor istorici, care de altfel rar se întîmplă să fie contemporani cu faptele, citaţiile se fac scurt, fără ca lectorul să fie pus în posibilitate de a şti ce anume spun acele izvoare. Iar dacă argumentele sînt constituite de alte fapte, acestea sînt enunţate ca ştiute de istoric, pe care lectorul trebue să-l creadă pe cuvînt. Şi aşa procedează istoricii cei scrupuloşi. Lucrul e încurcat şi îcgăimat, dar fiindcă .fiecare fapt este bazat pe o citaţie, macarcă scurtă, dintr-un izvor, ori pe o înprejurare pe care istoricul spune că o ştie, istoriea cutărui istoric devine, de bine de răii, o povestirede lucruri aproximativ adevărate. Adeseori însă istoricul îşi înaintează afirmările fără argumente. Nici nu citează pe alt careva, de unde va fi căpătat informaţiea, nici nu pomeneşte vreun fapt pe care se va fi bazînd, ci povesteşte pur şi simplu, ca o poveste. Procedarea aceasta e primejdioasă din punct de videre şi al lectorului şi al autorului. Cetitorul anume vrea să înveţe. învăţătura se bazează însă pe probe, care probe provin ori dela propriea observaţie, ori dela inducţie, ori de ia încrederea în cele spuse de altcineva. Cînd însă istoricul povesteşte faptele fără să arăte de unde le ştie, cetitorul nu
70
§ 38-39.
se încrede şi nu le poate întipări în memorie ca pe ceva adevărat, rămîne prin urmare tot aşa de neînvăţat ca şi cum nu le-ar fi cetit de fel. Iar istoricul, orî cîtă tragere de inimă ar avea de a spune lucruri adevărate, dacă le povesteşte fără să se controleze pe sine însuş, fără să-şi dea lămurit socoteală de unde le ştie, poate aluneca în naraţiuni fantastice.
§ 39. Cel mai bun cunoscător al istoriei peninsulei balcanice, C. Jirefiek, în Die Romanen in den Stâdten Dalma-tiens wăhrend des Mittelalters, I, pag. 13 spune următoarele : „Inscripţiile, pietrele miliare şi monezile oraşelor din timpul imperiului ne fac să putem stabili destul de precis limita dintre cele două limbi care aveau stăpînirea în împărăţiea romană, între limba latină dela Dunăre şi marea adriaticâ de o parte, şi între limba greacă din Macedonia şi din regiunile grecizate ale Tbraciei pe de altă parte. Această limită coincide în mare parte cu graniţile acestor provincii din secolele I-III de dinainte de reformele luî Diocletian. Liniea de graniţă părăsia marea adriaticâ la Lissus (Alessio) şi urma dintruntîîu graniţa dintre Dalmaţia (mai tîrziu Prevalis) la nord şi Macedonia (mai tîrziu Epirus Nova) la sud. Această graniţă mergea, la sud de actualul drum care duce dela Scutari la Prizren, spre răsărit şi se confunda cu limita dintre Moesia Superior şi Macedonia. Acolo locuitorii oraşelor dardanice Ulpiana (Lipijan) în actuala Kosovopolje şi.Scupi (lîngă Scopje) îa regiunea cea mai de sus a rîuluî Axios (Vardar). au lăsat inscripţii latineşti, în vreme ce apropiatul Stobi [Ja sud de KopriUii, la vărsătura Cernei in Yardar] poseda un caracter cu totul grecesc. Mai departe această graniţă urma pe acea dintre Moesia Superior şi Thracia, aşa câ Naissus (Niş) şi Remesiana (Bela Palanka între Niş şi Pirot) aparţineau îa domeniul latin, iar Pautalia (Kiistendil) şi Serdica (Sofia) înpreună cu teritoriul dela Pirot aparţineau la domeniul grecesc. Prin urmare provinciea de mai tîrziu romană, din secolele ÎV-Y11, Dacia Mediterranea, compusă din bucăţi din Thracia şi Moesia Superior, cu oraşele Serdica, Pautalia, Naissus şi Remesiana forma un domeniu bilingvu. Dela regiunea dintre Bela Palanka şi Pirot se îndrepta limita dintre cele două limbi spre răsărit de-a luDgul versantului de nord al muntelui Haemus, de-a lungul graniţii între provinciile Moesia Inferior şi Thracia, şi anume aşa fel că
§ 39-40.
71
inscripţiile din regiunea dela Yraţa şi Nicopolis (Nikjup lîngă Trnovo) sînt cele mai multe greceşti, iar acele dela malul Dunărei pănă la gurile aceşteîa sînt aproape excluziv latineşti. In extremul est graniţa atingea teritoriile oraşelor greceşti care se întindeau de-a lungul coastei mării negre până la gurile Dunărei. Domeniul de limbă greacă se întindea pănă la marele regiuni grece şi grecizate ale Asiei, domeniul de limbă latină se alipîa de regiunile romanizate ale Pannonieî, Noriculuî, Raetiei şi Galii ei. Cea mai mare lărgime o avea domeniul limbii latine pe liniea dela graniţa de nord a Pannonieî pănă la acea dintre Dardania şi Macedonia, dela Carnuntum şi Brigetio pănă la spaţiul dintre Scupi şi •Stobi. Cea maî mică lărgime o avea acest domeniu la Dunărea de jos, deîa Ratiaria (ArSer) ia vale. Pe vremea cînd au stăpînit Romanii Dacia traîană domeniul limbii latine a fost mărit cu întinse teritorii de a stînga Dunărei la nord de liniea dintre gura Savei şi gura Oltului. In afara acestor domenii compacte apar numai sporadic inscripţii greceşti în domeniul latin şi inscripţii latine în domeniul grecesc. Coloniile de veterani romani din provinciile greceşti, fundate cele mai multe după sfîrşitul războaelor civile, şi-au păstrat numai arareori pentru maî multă vreme caracterul lor etnografic. Asemenea colonii au. lost maî ales Deultus din timpul lui Yespasian delîngă mlăştinile dela Burgas la marea neagră,
o	puternică fortăreaţă de graniţă în perioada bizantină contra Bulgarilor, care a fost pustiită de abia în secolul XIV, apoi, în provinciea Macedonia, care înainte de reformele luî Dio-cletian se întindea la vest păn la marea adriaticâ, Philippi ia cîmpul de luptă din vremea războiului civil, Cassandrea lîngă Thessalonica, şi Byllis lîngă Apollonia în valea de jos a rîului Yojussa, la răsărit de Yalona, la actualul sat Gra-diţa. Cel maî bine s-a păstrat elementul roman la Dyrrhachium, unde inscripţiile latineşti ajung pănă în secolul YI. Din cauza multelor relaţii cu Italia din faţă Dyrrhachium a fost totdeauna un oraş bilingvu ; în veacul de mijloc se întîlniau în regiunea lui cele trei limbi de atunci ale documentelor, limbile greacă, latină şi slavă".,
§ 40. Toate acestea, foarte adevărate, le spune Jirecek bazîndu-se pe argumente trase din inscripţii, pietre miliare şi monezile ,oraşelor:	Inscripţiile, pietrele miliare
şi monezile oraşelor din timpul imperiului ne fac sâ putem stabili destul de precis limita,-foarte bine, dar cum?
72
§ 40-41.
Cum, ştie numai Jirecek, lectorului nu spune nimic. Din cauza aceasta, cu toată autoritatea cea mare a acestui istoric, ar putea cineva să i facă oarecare întîmpinări, care din discuţiea făcută de mine până la acest loc s-ar părea îndreptăţite. Anume, din inssripfâ, dacă nu le citează cineva în bloc, ci le cercetează cu amănunţime, se vede că teritoriul dela Serdica, şi în general partea nordvestică a provinciei Thracia, nu era aşa' complect grecizată, cum spune Jirecek (Yezî maî sus § 39). Dacia Mediterranea nu prezenta aspectul pe care acest autor i-1 dâ, că ar fi fost bilingvă îu acel fel că o parte din ea (cea dela Remesiana şi Pirot) era cu limbă latină, iar ceialaltă parte (cea dela Serdica şi Pautalia) era cu limbă greacă. Din inscripţii re-ese alt ceva, anume că partea Daciei mediterrane dela Remesiana şi Pirot era cu limbă latinească, iar partea ei.dela Serdica şi Pautalia era bilingvă. Pentru Deultum (Nu De-ultus, vezi 0.1. L. III pag. 2084), Cassandrea, Byllis şi alte colonizări cu Italici pe teritoriul grecizat al peninsulei bal-canicej colonizări care n-au avut nici pe departe importanţa celor dela Dyrrachium şi dela Philippi şi prin urmare au putut rezista , grecizării încă maî puţină vreme decît aceste din urmă, vezi § 83 No. 2 Nota.
Dintre argumentele pomenite numai de Jirecek, inscrip-ţk-pieire miliar e-montzi, eu am dezvoltat în acest capitol două, inscripţiile şi pietrele miliare, din nefericire în mod necomplect, din cauză că colecţiea de inscripţii şi pietre miliare greceşti, care mi-a stat la îndămînă, a fost neîndestulătoare. Dar chiar aşa rezultatele căpătate de mine confirmă aproape în totul cele povestite de Jirecek şi arată că acest istoric, cînd a afirmat cele mai sus expuse, a ştiut ce vorbeşte, decît numai—conform obiceiului istoricilor—a trecut răpede asupra argumentelor^
CAPITOLUL II.
§ 4!. Este evident că pe teritoriul romanizat din răsăritul Europei trebuese căutate originile pojporului romîn. Rădăcinile acestui popor trebue să le fi formînd popoare anteromane depe acest teritoriu, care şi-aă perdut limba băştinaşă şi au adoptat pe cea latină. Trebue" să ştim, deci, măi îuainte de t oate" ce neamtiri ^ de oameni trăia ir pe a-ceste locuri înainte de a fi stapînit Romanii locurile $i . pe
§ 41-42.
73
vremea cînd le-au cucerit. Asupra acestui fapt sîntem destul de bine informaţi prin scriitori contemporani, greci şi romaDÎ. Pe unele din aceste izvoare le înşir maî la vale, în cel maî complect mod care mi-a fost posibil, Aceste'puţine izvoare, intensiv cercetate, formează baza probelor.
§ 42. Herodotus, ed, Firmin Didot, Paris, 1887, prin C,	Miiller.	I
V,	9: ,jCe	fel	de oameni vor	fi locuind la	nord	de a»
ceasta ţară [Thracia] nimeni nu poate spune sigur. Se pare numai că dincolo de Istru este o regiune fără capăt de mare şi pustie. Âtîta am putut sâ aflu că dincolo de Istru locuesc nişte oameni numiţi Sigynni (S^wat), care poartă haine ca ale Medilor. Caii lor se spune că ar fi avînd pe tot corpul păr lung pănă la cinci degete, că ar fi mici şi cîrnî, neapţi pentru călărie, dar foarte iuţi, dacă-s înhămaţi la cară, pentru aceia locuitorii ar fi mergînd; numai cu carăle. Ţara Si-gynnilor: se întinde pănă la Enetiî (’Eve-ot), care locuesc la marea Adria. Se maî spune că Sigynnii îşi trag originea din Medî. Cum s-a putut face ca sâ fie ei colonî de ai Medilor nu pot pricepe, dar cu vremea se pot toate. De altfel la Liguriî care locuesc mai sus de Massilia sigynnae (ci^wai) se numesc crîşmarii, iar Cyprienii numesc syginnae lăncile".
I,	196: „[Babilonenii] aveau un obiceîu foarte bun, care am auzit că S:ar fi găsind şi la neamul illyr al Enetilor. In fiecare sat anume, odată pe an, pe fete, cîte erau de măritat, le	adunau	şi	le duceau într-un loc, unde stăteau	prin-
prejur	bărbaţii.	Atunci crainicul	punea pe	fiecare din
ele la vînzare, şi anume maî întîiu pe cea mai frumoasă, apoi, dupăce o vindea cu preţ mare pe aceasta, punea la vînzare pe alta care era după dînsa cea mai frumoasă. Le vindeau pe fete pentru a fi luate de cumpărători în căsătorie. Şi acu, acei dintre Babiloneni care. voiau să se însoare şi erau bogaţi îşi cumpărau fetele cele frumoase, în-trecîndu-se ■ cu plata unii pe alţii. Cei sâracî însă nu se uitau la frumuseţâ, ci luau pe fetele cele urîte, primind şi bani pe deasupra. Pentrucă crainicul, dupăce sfîrşîa cu vînzărea celor frumoase, scotea la vînzare pe cea mai urîtă* sau care ar fi fost vreo oloagă, şi întreba care-i acela care ar vrea s-o iee cu maî puţine parale, pănă ce o da aceluia care se mulţamîa cu mai puţin. Banii se procurau din vîn-zarea celor frumoase, astfel că fetele cele frumoase măritau pe cele urîte şi oloage".	.....................	8.	1
74
IV,	49: „[Se înşiră dela est spre vest nuriie din pe-
ninsula balcanică ce se varsă în Istru] Din vîrfurile muntelui Haemus trei rîurî mari curg spre nord şi se varsă în Istru: Atlas	Aur	as (Aîlpac) şi Tibisis (T^igic); iar
prin Thracia şi prin ţara Thracilor Crobyzi (Kpo[3u£oL) curg Athrys O'Atfpuţ) şi Noes (N5/j?) şi Artanes ('Ap-av^), şi se varsă în Istru; îar din ţara Paeonilor şi din muntele Rhodope se varsă în el fluviul Skios, care tae Haemus prin mijloc. Iar din ţara Illyrilor curge spre nord rîul Angros, care se varsă în Brongos în cîmpiea Triballilor (â? ^sSîov t'o TpipaXXwov), şi Brongos se varsă în Istru, aşa că pe amîndouâ aceste rîurî mari le primeşte Istrul". Skios (Zy.îoc) — Isker; Angros (’Ayyp0?) = Morava occidentală, Brongos (Bpo-^o?) — Morava orientală. •
IX, 42-43 : ‘Era un oracol în care se spunea că Illyrii şi Encheleil (xpvjqAbc,., âţ ’lXXupiouţ TE vm xcv ’E^/^Asoiv c-pa-ov) VOF peri' cînd vor prăda templul dela Delphi, după cum s-a şi întîmplat
V,	61: „Pe timpul cînd domnia [la Theba] Laodamas, fiul luî Eteocles, Cadmeii [= Fenicienii], alungaţi [din Theba] de Argieni, s ari refugiat la Encheleî.“
"Vil, 185: „Armata de uscat procurată [pentru Xerxes] de Thraci, Paeonî, Eordi, Bottiaeî, locuitori! din Ohalcidica, Brygi, Pieri, Macedoneni, Perrhaebi, Aeniani, Dolopî, Magneţi, Achaei şi cîţi locuesc pe coastele Thraciei, cred că a fost în număr de treizeci de miriade". (0pfyv.s?, iiaîove?, ’Eop-cot, Boriiaiot, XaÂv.ioly.sv yevoc, Bpiyoi, Utepsg, Ma/.eoov.sţ IlEppai|3ot, Alv'.vjvsc, oXoîîs?, Mavvrjiîc, ’Axftio!).
II1-.. jjYII, 128, 131: ‘Oştirea Perşilor a trecut prin munţii Macedoniei în Thessalia în ţara Perrhaebilor
YII, 1B1-132: „Crainicii care fusese trimeşî în Grecia ca sâ ceară pămînt s-au întors, uniia fără, alţii aducînd pă-mînt şi apă. Popoarele care au dat pămînt şi apă Perşilor au fost Thessalii, Dolopii, Aenianii, Perrhaebii, Locrii, Magneţii, Malieii, Achaeiî Phthieti, Thebaniî şi ceilalţi Boeotî afară de Thespiei şi Plataeei". GecaaXoî, JUXora?, Aîv.^veţ, IIsp-pai[3oî, Ao/.po1., MotYVvjTcţ, MvjXissc, ’A/_aiot ol «PflwjTai, OyjPoho^ Boiwtotj ©scîîiăăţ, IlXaTatesc.
YII,' 173 : „Maî este un drum, pe unde poate să treacă cineva în Thessalia,’ anume peste munţii Macedoniei şi prin ţara Perrhaebilor pela oraşul Gonnos. Pe acolo ă şi trecut oştirea luî Xerxesu.
75
V, 12-16 : „I s-a întîmplat lui Darius să vadă un lucru, care 1- a împins să ordoane luî Megabazus să supună pe Paeonî şi să-î strămute din Europa în Asia. Pigres anume şi Man-tyas (ni'YpT]?, MayŢir,?), doi Paeonî, dupăce a trecut Darius în Asia, dorind să capete tiraniea asupra Paeonilor, au venit la Sardes şi au adus cu dînşiî pe o soră a lor, fimee mare la statură şi frumoasă. Păzînd vremea cînd Darius şedea în public într-o suburbie a oraşuluî, au îmbrăcat pe sora lor cu ce-au avut maî bun şi au trimes-o să aducă apă. Fimeea purta vasul de apă pe cap, ducea cu un braţ un cal după dînsa şi torcea totodată in. Cum trecea fimeea pelîngă Darius, a atras atenţieaL. acestuia, pentrucă ce făcea ea era ceva neobişnuit şi la Perşî şi la LydT şi la oricare alt popor din Asia. Devenind curios regele, a'trimes pe cîţîva din gărzii lui să vadă ce are să facă fimeea cu calul. Şi aşa gărzii s-au pus s-o urmărească. Iar fimeea, dacă a ajuns la rîu, a adapat calul şi dupăce l-a adapat şî-a umplut vasul cu apă şi s-a întors pe aceiaş drum, ducînd apa pe cap, trăgînd cu un braţ calul după dînsa şi învîrtind fusul. S-a mirat atuncî Darius şi de cîte a văzut el însuş şi de cîte a aflat dela cercetaşi şi a poruncit să aducă fimeea înaintea, luî. Dacă au adus-o, s-au înfăţoşat şi fraţii eî, care erau pe acolo pe aproape, ca să vadă ce are să se întîmple. A întrebat atunci Darius că de unde-î fimeea de loc, iar tinerii aii răspuns că-s Paeoni şi că fimeeâ*i sora lor. Iar a întrebat regele câ ce oameni sînt aceia Paeonii, nnde locuesc, şi câ ce caută eî de au venit la Sardes. Eî au răspuns că au venit ca sâ se deie regelui, că Paeonia e o ţară delîngă rîul Strymon şi câ Strymon nu-I departe de Hellespont, au maî spus apoi că Paeonii sînt coloni de ai Teucrilor dela Troia. Dupăce au spus eî acestea, î-a întrebat regele dacă toate fimeile sînt pe acolo tot aşa de liarnice, şi eî au răspuns îndată că da, •căci doar pentru asta şi pusese ei treaba la cale. Atunci a scris Darius lui Megabazus, pe care-1 lăsase în fruntea oştirii din Tliracia, cu poruncă sâ strămute pe Paeoni din locurile lor şi sâ-î aducă la dînsul cu fimeî cu copii cu tot. îndată a plecat un călăreţ cu porunca la Hellespont şi trecînd Hel-lespontul a dat-o lui Megabazus. Acesta, dupăce a cetit or-dinul, a luat călăuzi din Tliracia şi a plecat cu oştirea asupra Paeonilor. Paeonii, aflînd că Perşii au purces contra lor, s-au adunat şi au plecat şi ei cu oştirea spre mare, socotind câ.
76/
§ 42:,
dinspre părţile acelea vor să li năvălească Perşii în ţară„ Şi Paeonii erau astfel gata să respingă oştirea lui Megabazus. Perşii însă, aflînd că Paeonii păzesc năvala în ţara lor din păiţile despre mare, au luat călăuzi şi au apucat, prin părţile de sus ale ţării/ au năvălit în oraşele goale de: bărbaţi şi le-au ocupat fără nicio greutate. Atunci Paeonii,. dacă au aflat că li s-au luat oraşele, s-au înprăştiat îndată,, s-au întors fiecare pela: casele lor şi s-au predat Perşilor. In acest chip dintre Paeoni Siropăeonii (Sipo-akvH?) şi Paeoplil (Daio^ai)şi cîţl locuiau până la lacul Prasias (npacws) au. fost ridicaţi din locurile lor şi duşi în Asia. Acei însă depe lîngă muntele Pangaios şi Doberii (Aofapzţ) şi Agrianii C^ptavsc), şi OdOmantii (’Oco|j.avTot) şi cei depe lîngă lacul Prasias, aceia n-au fost supuşi de Megabazus, care s-a încercat însă chiar pe cei care trăesc în lac să-i supună. Aceştiia locuesc astfel In mijlocul lacului stă aşezat pe şarampoi un podiş, dela care până la ţărm conduce o punte îngustă. Şarampoii mai înainte-vreme era. obiceîu să-i aşeze locuitorii toţi în comun. După aceia însă au făcut obiceiă să-i aşeze, aducîndu-î din muntele Grbelos ("opp^oţ, Perim), fiecare barbat de fiecare fimee a lui! cîte trei, iar fimeî are fiecare o mulţime. Chipul lor de a trăi este următorul. Pe podiş al cîte o colibă în care locuesc, îar coliba are în partea, de jos o uşă care se deschide-spre lac. Pe copii îi ţin legaţi cu funii, ca să nu cadă în apă. Cailor şi boilor li dau peşti să mînînce. Iar peşti sînt. aşa de mulţi, că dacă dau oamenii la o parte uşa cea de jos şi coboară cu o frînghie un coş în baltă, nu după multă vreme îl scot plin de peşte. Peştii sînt de două felîuri/unul: fel li zic p'apraces (^pr/.eţ), iar celuilalt fel tilones (tîXwvss)".
Yir, 113: „[Xerxes], dupăce a trecut pela popoarele dela nord de Pangaios, pela Paeoni anume, pela Doberi şi Paeopli, s-a îndreptat..'spre apus, pănăce a ajuns la rîul Strymon şi la oraşul Eion."
. YII, 124: „Xerxes cu oştirea de uscat a plecat dela Acanthus şi a apucat drumul prin părţile dinuntru, voind, sâ ajungă la Therma. A mers prin Paeonia şi prin Crestonia pănă îa rîul Echedorus ('Exstoupo?)".
■•V,' 1 : «Perşii pe care î-a lăsat în'Europa Darius sub-conducerea lui Megabazus mai întîiu dintre Hellespontienl.: aii supus pe Perinthii, care nu voiau să se plece lui Darius. Mai'înainte de aceasta Perinthii suferise rău şi din partea;
§42.
77
'Paeonilor. Paeonii dela Strymon anume primise dela un orac.ol ştirea: să plece cu râzboiu contra Perinthilor şi dacă.Ji-or veşi înpotrivă Perinthiî şi i-or chema în strigătele lor .pe nume, să-l atace, iar dacă nu l-or cliema, să nu-î atace. IPerintliii au eşit înaintea Paeonilor în suburbiul oraşului, unde s-au provocat, la o luptă singulară triplă, aşa că un om să se lupte cu un om,, un cal cu un cal şi . un .cîne cu un cîne. Iu dotiă din aceste lupte au învins Perintliiî şi au început de bucurie să cînte un paean. Atunci li-a venit în -minte Paeonilor că acesta trebue să fie oracolul şi au început să-şi spună unul altuia: «ia acum ni s-a împlinit oracolul, acum a venit vremea să lucrăm.» Şi pecînd .cîntau paeanul Perinthiî, i-au atacat .Paeoniî şi i-au învins cu totul, •aşa că numai puţini PerintM au scăpat din luptă." ,
V, 98:	„Aristagoras [dela Milet], ca să „facă înciuda
.lui Darius, a trimes un om în Phrygia la Paeonii aceia care ■fusese duşi captivi dela Strymon de Megabazus şi care trăiau ■de o parte într-un loc şi într-un sat din Phrygia. Dacă a ajuns la PaeoDî, omul le vorbi astfel: «Paeonilor, m-a tri-anes Aristagoras, tiranul Miletului, ca să vă spun cum. puteţi scăpa de aici, dacă vreţi să ascultaţi. Anume, toată Ionia s a răzvrătit contra regelui, aşa că, acu-i oeaziea să scăpaţi înapoi la ţara voastră. N-aveţT .să vă îngrijiţi decît cum să ajiiDgeţî pană la jnare, că dela mare îqcoIo-I treaba noastră>. Cum au auzit aşa Paeonii, au şi fugit cu copiii şi cu fi-meile la mare, numai cîţlva dintr-înşii s-au temut şi au rămas pe loc. Dupâce au ajuns la mare Paeonii, au trecut de acolo .■la. Gliios. Pecînd erau deja în Chios, călăreţi persani în mare număr venise după dînşiî în Asia, care, dacă n-au putut \prinde pe Pa.eoni, li-au trimes veste la Chios să se întoarcă îndărăt. Paeonii însă nu s-au lăsat înduplecaţi,, ci dela Chios
1	-au transportat Chienii la Lesbos, iar Lesbienii i-ău. dus la Do.riseos şi de acolo s-au dus Paeonii . pe jos în Paeonia8.
V,	2-8: „Dupăcea supus Perinthus, Megabazus şi a dus -oştirea prin Thracia şi a adus sub stăpînirea regelui toate -oraşele şi toate popoarele din. această ţară, pentrucă aşa i se poruncise de Darius, să supună Thracia. Neamul: Thra--cilor este, după acel al Indienilor,' cel. mai mare. din toate. Dacă.ar. avea un singur domnitor şi ăr fi uniţi întrâ dînşii, •ar fi neînvinşi şi, după cum cred eu, _cu mult cei mai' puternici dintre toate popoarele. . Dar aceasta e. greu, e cu
78
neputinţă, să se întîmple vreodată la dînşiî, pentru aceia s slabi. Numiri poartă diferite, după regiuni, obiceiuri însă au aceleaş toţi, afară de Geţi (rstat) şi de Trausi (Tp^ucoi) şi de acei care trăesc maî sus de Crestonaeî (Kpr(<r-o>va?cO. Dintre aceştiîa, obiceiurile Geţilor, care se cred nemuritori, le-am spus. Trausii în celelalte privinţî toate trăesc ca şi ceilalţi Tliracî, numai în privinţa noilor născuţi şi a oamenilor cînd mor au obiceiul următor. In jurul noului născut se adună neamurile şi-l jelesc, pentru năcazurile cele multe şi mari prin care va trebui să treacă din momentul cînd s-a născut, înşirînd toate suferinţile omeneşti. Pe cel răposat însă îl îngroapă glumind şi veselindu-s'e, pomenind de cîte rele a scăpat şi în ce fericire se găseşte acuma. Iar cei care locuesc maî sus de Crestonaeî au obiceiul acesta. Fiecare are maî multe fimeî. Cind moare careva dintr-înşii, mare discuţie se încinge printre fimeî şi printre prietenii răposatului asupra acestui lucru, anume care dintre ele fusese maî dragă barbatuluîj iar aceia care se hotăreşte că a avut această onoare este lăudată şi de barbaţî şi de fimeî, apoi ucisă la mormînt de ruda eî cea maî de aproape şi îngropată înpreună cu barbatuso. Fimeile celelalte socot a-ceasta ca o mare nenorocire pentru ele, pentrucă e cea mai mare batjocură ce li se poate face. In ce priveşte pe ceilalţi Tliracî, el au următoarele obiceiuri, Işî vînd copiii, ca să fie duşi prin ţări străine. Pe fete nu le păzesc, ci le lasă sâ aibă relaţii cu care barbaţî vor, pe fimeile măritate însă le păzesc cu străşnicie^ şi soţiile şi le cumpără dela părinţi cu preţ mare. A fi tatuat este un semn de nobleţă, a nu fi tatuat înseamnă a fi de neam prost. A nu face nicîo treabă se consideră ca cel maî frumos şi maî de cinste lucru, iar a lucra pămîntul este.cea maî mare necinste. Cea mai de laudă viaţă' este să trăiască cineva din războiţi şi din pradă. Zei au trei, pe Marte* pe Bacchus şi pe Diana. Regii lor însă, cu deosebire de ceilalţi cetăţeni, se închină mai ales lui Mercur, se jură numai în numele lui şi susţin că-şi trag neamul dela dînsul. Inmormîntarea are loc la cei bogaţi în chipul următor. Expun mortul în timp de trei sile, sacrifică tot felîul de victime .şi, dupăce-1 bocesc întîiu, ospătează, apoî oii îi ard ori îl îngroapă în pămînt. Dupăce ridică o movilă de pămînt deasupra mormîntuluî, fac lupte de întrecere de tot felîul, la care recompense de mare preţ,
79
se dau învingătorilor. Şi aşa se face înmormîntarea la Thraci“.
IV, 74: „In {ara aceasta [Sc-ythiaJ creşte cînepa, care samănă foarte mult cu inul, fără numai că e mult mai groasă şi mai mare decît inul. Creşte şi singură şi sămănată, şi dintr-însă îşi fac haine Thracii foarte asămănătoare cu cele din in făcute, aşa că cine nu cunoaşte cînepa cu deamărun-tul nici nu poate deosebi dacă-s de cînepa orî de in ; iar cine n-a văzut cînepa vreodată are să creadă că-s de in“.
VII, 110-111: „Neamurile tlirace prin ţara cărora şi-a dus Xerxes oştirea au fost acestea: Paetii, Gieonn, Bistonii, Sapaeiî, Dersaeii, Edoniî, Satrii (iică-oi, Kiy.cvsc) B(ff-ovsg,
Aecffotoi, ’Ilowvoî, Sârpai). ■ Dintre aceştiîa acei care locuesc la mare au urmat pe rege cu corăbiile, iar acei care locuesc în părţile dinuntru ale ţării, toţi afară de Satri, au fost siliţi să-i urmeze pe jos. Satriî însă, după cît ştim, n-au fost supuşi niciodată cuiva, ci singuri dintre Tliraci au rămas totdeauna liberi pănă în zilele mele. Ţrăesc pe nişte munţi înalţi, acoperiţi cu codri de tot feliul şi cu omăt, şi la războiu sînt aprigi. Eî sînt acei care au oracolul lui Bacchus, Oracolul acesta se găseşte pe cel mai înalt munte, şi acei dintre Satri care profetizează în templu sînt Bessii (B-fiacol). Oracolele sînt date de o fimee, ca şi la Delphi, şi nu sînt maî cu meşteşug alcătuite decît cele dela Delphi".
VII,	112: „Muntele Pangaeon e mare şi înalt, în care sînt mine de aur şi de argint exploatate de Pieri, de Odo-mantî şi maî ales de Satri".
VIII,	115-116 : „Xerxes, dacă a lăsat pe Mardonius-în Thessalia, a plecat în grabă spre Hellespont şi după patruzeci şi cinci de zile a ajuns la trecătoare, ducînd cu dînsul maî de fel oştire. Ostaşii pe drum, oriunde ajungeau şi la orice fel de oameni, răpîau ce fruct al cîmpului găsiau şi mîncau, şi dacă nu găsiau-cereale, mîncau iarba depe pă-mînt, şi jupîau scoarţa şi luau frunzele depe copaci şi le mîncau, şi depe pomi şi depe copaci sălbatici, nu lăsau nimic. Au maî dat apoi peste dînşii ciuma şi disenteriea, de periau pe drumuri. Pe cel bolnavi îî lăsa Xerxes prin o-raşele pe unde ajungea cu însărcinarea să-i îngrijească şi ‘să-i hrănească, aşa în Thessalia şi în Siris din Paeonia şi în Macedonia. Aici [în Macedonia] n-a mai găsit la întoarcere Xerxes carul lui Jupiter, pe care-1 lăsase cînd mergea asu-
80
pra-Greciei, pentrucă Paeonii ir dăduse Thracilor, şi^ cînd lî-a cerut Xerxes să-i dea carul, i-au spus că, pecînd iepele păşteau au fost răpite de Thracii care trăesc pelîngă izvoarele Strymonuluî. Tot aici regele Bisaitilor şi al Cresto-nilor, un Thrac, a făeut un lucra straşnic. Acesta anume declarase că de bună voe n-are să robească luî Xerxes şi s-a retras sus pe muntele Rho.dope, iar feciorilor luî lî-a poruncit să nu îa parte la expediţiea contra Greciei. Ei îasă, ori că au nesocotit vorbele tatălui lor, orî că î-a împins dorinţa de a videa războiul, au plecat la războîu înpreună cu Perşii. Cind s-au întors însă acasă, teferi cu toţii, şese la'număr, tatăl lor lî-a scos ochii pentru această vină şi această răsplată au căpătat-oV
II,	103: „[Sesostris] a trecut din Asia în Europa şi a supus pa Scyţî şi pe Thraci. Aceştiîa au fost cei din urmă, mi se pare,-până la care a ajuns oştirea egipteană, căci în ţara lor se maî văd coloane aşezate, maî departe însă nu“.
IX,	89: „[Artabazus cu o parte din oştirea persană, dupăce a scăpat dela Plataea,] şi-a dus oastea în grabă prin Thessalia şi Macedonia deadreptul în Thracia, tăind drumul prin părţile dinuntru ale ţării, şi a ajuns la Bizanţ, dupăce a lăsat în drum o mulţime de ai săi, ori ucişi de Thraci ori periţî de foame şi de osteneală".
IV,	93-96: „Maî înainte de a ajunge la Istru [Darius] a supus pe Geţi (retai), care se cred nemuritori. Pentrucă Thracii dela Salmidessus şi acei care locuesc mai sus de Apollonia şi de Mesambria, care Thraci se numesc Seyrmiadi şi'Nipsaei (Sy-up^iaSai, Nukjîot), aceia s-au supus lui Darius fără luptă ; Geţii însă, care dintre Thraci sînt cei mai vrednici şi cei maî drepţi, au căutat să se împotrivească, dar au fost şi ei robiţi îndată. Despre nemurire eî spun următoarele. Ei cred anume că nu mor, ci câ dacă au răposat se duc la zeul Zalmoxis (ZaX^tţ), pe care unii dintr-înşiî îl numesc Gebe-leizis (replic). La fiecare cinci ani trag la sorţi pe unul dintr-înşiî şi-l trimet sol la Zalmoxis, însărcinîndu*l să arăte acestuia păsurile lor dela fiecare dată. Pe-sol îl trimet în chipul următor. . Uniia se aşează şi ţin trei lănci, iar alţi! apucă de mînî şi de picioare pe cel pe ca.re vor să-l trimeatâ la Zalmoxis şi-l zvîrl în sas ca să cadă deasupra lăncilor. Dacă moare pătruns de acestea, eî cred că zeul li-î favorabil; dacă nu moare, eî aruncă vina asupra solului, spunîndcâ-î
81
om rău, şi dacă au dat vina pe dînsul, trimet pe altul îa locul lui. Cele ce trebue să spună lui Zalmoxis ei le înşiră solului fiind încă acesta în viaţă. Tot Thracii aceştiia, cînd tună şi fulgeră, aruncă săgeţi spre cer şi ameninţă pe dum nezeu, pentrucă eî cred că im este alt dumnezeu afară de al lor, Dupăcum însă am aflat dela Grecii care trăesc la Hellespont şi la Pont, acest Zalmoxis a fost om, sclav la Samos, şi anume sclav al lui Pythagoras, fiul luî Mnesarchus. Dupăce s-a liberat, a făcut avere mare şi s-a întors acasă. Şi fiindcă Thracii duceau viaţă proastă şi incultă, acest Zalmoxis, ştiutor cum era de chipul de a trăi ionian şi de o-biceîurî maî delicate decît cele ale Thracilor, deoarece trăise printre Greci şi încă pelîngâ unul din cei maî distinşi înţelepţi aî Grecilor, pelîngă Pythagoras, şî-a făcut o odae, în care primîa şi ospăta pe fruntaşii concetăţenilor săi şi-î învăţa că nici el nici oaspeţii luî şi nici urmaşii acestora nu vor muri, ci vor merge într-un loc unde vor trăi veşnic şi vor avea toate bunătăţile. In odaea aceia, în care făcea şi spunea cele expuse maî sus, el a pus să-î facă o subterană. Indatăce a fost gata subterana, el s-a făcut nevăzut dintre Tliracî, s-a scoborît în subterană şi a trăit acolo trei anî, Iar Thracii îl regretau, şi-l jeliaii ea pe un mort. In al pa-' trulea an însă iar s a. arătat printre dînşiî şi aşa s-au încredinţat Thracii că cele ce spunea Zalmoxis erau adevărate. Aşa spun câ ar fi făcut Zalmoxis. Eu despre acestea şi despre, subterană nici nu zic că n-au fost, nici nu cred tare că ar i fi fost, bănuesc numai că Zalmoxis acesta trebue sâ fi trăit\ cu mulţi anî înainte de Pythagoras. Dar ori că va fi fost om' .Zalmoxi3, ori câ va fi el vreun zeu pâmîntean al Geţilor, treaba luî. Geţii dar, care aii obiceiurile spuse,' dacă au fost supuşi de Perşi, aii urmat şi eî oştirea ceialaltâ“.
I, 28 : „In timpul următor [Croesus] a supus aproape •toate popoarele care locuesc dincoace de fluviul Halys, căci, cu excepţie de Cilicî şi de Lycienî, pe toţi ceilalţi îi-'avea sub stăpînirea; sa Croesus, anume pe Phrygî, (Opuyes), Mysî i(Muto'), Mariandynî (MapcavSuvoO, Chalybî, Paphlagonî, Thracii Thynî (Qwo1), şi Bithynî (Bt^ovoi), Cari (Kâpsq), Ioni/Dori, Aeolî, Pamphyli". -	■
YII, 115: „Dela Strymon, de unde a plecat oştirea '[Perşilor], spre apus este.ţărmul mării unde se găseşte oraşul grec Argilos, pelîngă care a trecut oştirea. Regiunea aceasta şi acea care se întinde maî sus de dînsa se numeşte Bisaltia.“
82
IV,	92 : „De acolo [dela nul Tearus = Simerdere] ple-cînd Darius a ajuns la alt tîii, numit Artiscus [=Dekedere ?], care curge prin ţara Odrysilor (’OBpucaO/
V,	92..,.: „La Corintienî era odată oligarhie, şi aşa numiţii Bacchiadi guvernau oraşul şi nu se căsătoriau decît între dînşiî. Unul dintre dînşiî, Amphion, avea o fată şchioapă, numită Labda, şi fiindcă nimeni dintre Bacchiadi nu voia s-o iee de soţie, a luat-o Eetion, fiul lui Eehecrates (’tiî-ciuv, 'Eysy.pdv/]<;)J de Ioc din satul Petra, de neam însă Lapith şi Caen (Aait{#Y)ţ ts KamoY]<;).“
VII, 20: „înainte de timpurile troiane Mysii (Mucii) şi Teucrii au trecut bosporul în Europa şi au supus pe toţi Thracii, au ajuns pănă la marea ionică, iar spre miazăzi au pătruns pănă la rîul Peneius".
I,	171: „In oraşul Mylasa Carii au un templu vechiu al lui Jupiter carianul, înpreună cu Mysii şi cu Lydii, ca unii ce sînt . de acelaş neam cu Carii, căci spun că Lydus şi Mysus au fost fraţii lui Carus“.
III,	90 : „De Mysi, Lydi, Lasoni, Cabalî, Hygenii ei [se plătiau lux Darius] cinci sute de talanţi: aceasta era a doua provincie. De Hellespontiî, cei din a dreapta, cum întri în strîmtoare, şi de Phiygieni, de Thracii din Asia, de Pa-phlăgoni, de Mariandyni, de Syrî trei sute şeîzecî de talanţi :. aceasta era a treia provincie".
VII, 42: „Oştirea [lui Xerxes] a mers din Lydia la rîul Caicus şi în Mysia“.
VII, 74-75: „[In oştirea lui Xerxes] Mysii purtau pe cap căşti indigene, scutuiî mici şi lănci arse la vîrf. Sînt coloni de ai Lydilor, şi dela muntele Olymp poartă numele ■ de Olympienî. Thracii [din Asia] aveau pe cap piei de vulpe, pe corp tunici şi peste tunici mantale cu: înflorituri, în picioare şi la pulpe încălţări de piele de cerb, apoi lănci scurte, scuturi mici şi pumnale. Thracii aceştiia, dupăoe au trecut în Asia,, s-au numit Bithynî; mai înainte vreme, spun el, se numiau Strymonî, pentrucă locuiau la Strymon, de unde . au fost alunga.ţi, şe zice, de Teucri şi Mysi“.
VI,	45: „Pecînd Mardonius cu oştirea de uscat tâbă-rîse în Macedonia, l-au atacat în timpul nopţii Thracii Biygî (BpuYot) şi. au ucis mulţi din Perşi şi au rănit pe însuş Mardonius. Cu toate acestea n-au scăpat să nu fie şi eî robiţi de Perşi, căci n-a plecat Mardonius din locurile acelea pănă
§ 42-43.
83
ce nu î-a supus şi pe dînşiî. Mardonius însă, dupăce l-a supus, s-a întors cu oştirea îndărăt, pentrucă cu oştirea de uscat suferise pierderi din partea Brygilor, iar flotă suferise mult Ia muntele Athos".
YII, 73 : „Phrygiî (<I’p6y£c), după cum spun Macedonenii, se numîau Brigî (Bp'yO cîtă vreme au locuit în Europa înpreună cu Macedonenii, apoî s-au mutat în' Asia şi odată cu schimbarea locului şî-au schimbat şi numele în Phrygî. Armenii (’Ap[jiviot) erau înarmaţi ca şi Phrj^gii, pentrucă-s co-loni de ai Phrygilor".
YI, 34, 36 : „Chers-onesul îl aveau Thracii Dolonci (^oXoy.oi). Aceştiia, apăsaţi cu războîu din partea Apsin-thiilor (’Ad»!vi5i6t), au trimes pe regii lor la Delphi, sâ consulte oracolul... Miltiades, fiul lui Gypselos, a închis istmul Cher-sonesului cu un zid dela oraşul Cardia pănă la oraşul Pactya, ca să nu poată năvăli Apsinthiî şi să devasteze ţara".
§ 43. Polybius, ed. Firmin Didot, Paris, 1880.
II,	2-4: ‘Agron (’'Aypwv), regele Illyrilor, fiul lui Pleu-ratos (nxsupă-o?), cel mai puternic dintre toţi regii pe care-î mai avusese Illyriî pănă atunci, contemporan cu Demetrios
II	al Macedoniei [239-229 a. Chr.], a fost îndemnat cu bani de acest din urmă sâ dea ajutor oraşului din Acarnania Medion încontra Etolilor. Agron trimete cinci mii de Illyri în ajutorul acelui oraş care era asediat de Etolî. Illyriî bat complect pe Etolî,' dela care iau. multă pradă. Agron de bucurie se îmbată aşa de tare, încît se înbolnăveşte şi moare. In domnie îi succede soţiea sa Teuta (Teika).'3
. II, 4-12: ‘ Teuta, avînd ca comandant al oştirilor pe cumnatul său Scerdilaidas (S^poiXatoa?), trimete flota să prade coastele Greciei continentale şi insulele greceşti şi să facă piraterie pe marea adriaticâ şi marea ionică. Intre alţii au fost prădaţi, ucişi şi duşi în captivitate şi negustori romani. Romanii au trimes soli la Teuta. pe C. CoruncaDius şi L. Coruncanius, ca să se plîngâ şi să ceară satisfacere. Teuta răspunde cu mîndrie, şi pe unul, pe cel mai tînâr, dintre soli, care-î făcuse reginei o replică îndrăzneaţă, a pus sâ-1 omoare pe drum la întoarcere. CodsuIi'î Cn. Fulvius şi A. Postumius [anul Romei 525, a.: Ghr. 229] debarcă oştire la Epidamnos [Dyrrhachium], pe care tocmai îl asediase Illyriî, şi despresura această cetate. Illyriî apucă fuga. Romanii-pătrund în interiorul ţării şi supun pe Ardiaeî (xou ’Apoiawuc).
8i
Lî-au venit atunci delegaţii del'a mai multe neamuri illyre, între care dela Partliini şi Atintani (-£>? riapâîivwv, tSv Ativtcz-vwv), care. s-au supus Romanilor. Aceştiîa plecară apoi la îssa (vWa, insula Lissa), care şi ea era. asediată de Illyriî de sub stăpînirea reginei Teuta. La. sosirea Romanilor Illyriî părăsesc asediul şi se retrag. Issaeii (’iccoîoi) ,se. supun Romanilor. Pecînd Romanii plutesc cu flota pelingă coastele Illju’ieî, supun cu forţa maî multe cetăţi illyre, între altele. Nutria (No'JTpta). Dintre Illyriî care asediase Issa Pliarii (ol ev ^ fjapw, insula Leşina) au rămas la locurile lor nevătămaţi pentru hatîrul lui Demetrios dela Pluros, fost general al reginei Teuta şi care trecuse, de partea Romanilor, ceilalţi, au fugit la Arbon (’'Apii«v). Teuta cu puţini a scăpat’la Rhizon -('P^uv, actualul R'sano). O parte din oştirea romană a er-nat în Illyria. In primăvară Teuta a trimes delegaţi, la Roma şi â încheiat pace cu următoarele condiţii: „Să plătească tributul ce i se va impune, să lese în stăpîairea Romanilor toată Illyria, afară de cîteva locuri, şi să na navigheze dincolo de Lissos mai mult decît cu două corăbiî.“ Insula Pharos şi locurile depe continent luate dela regina Teuta Romanii le-au dat spre guvernare lui Demetrios . Pharios.9
IY, 16: ‘Scerdilaidas şl Demetrios Pharius cu o flotă •de .90 corăbii pradă coastele Greciei şi cicladele, contra celor stipulate în tractatul cu Romanii, că nu vor trece dincolo de Lissus cu mai multe corăbii decît două.9
IV,	29 : ‘Philippos [Philippos Y, regele Macedoniei, a. Chr. 220-179] se înţelege cu Scerdilaidas ca acesta să-î dea ajutor în războiul pe care-1 proecta contra Etolilor. Scerdilaidas cade la înţelegere cu atît maî uşor, cu cît maî înainte de acestea fusese înşelat de Etolî, care-î făgăduise o parte din pradă, dacă li va da ajutor contra Acheilor, şi nu se ţinuse de euvînt.0 ,
IV,	55: ‘Philippos trimete Gretanilor în ajutor 400 de Illyrî sub conducerea luî Pl.ator (nxâ-wp) ^
Y, 3-4 : ‘Philippos. serie lui Scerdilaidas. să-i trimeată trupe în ajutor, cînd era . să plece cu razboîu contra Eleilor. Scerdilaidas trimete numai 15 corăbii şi se scuze^ză că nu poate da'.inaî mult ajutor „din cauza răscoalei şi turbură-rilor -^provocate din partea a diferiţi regişorî (Suvacnat) din Illyria."9..	"•	,	. ,	'	-
Y.. 95_: '‘Scerdilaidas trimete -15 corăbii să prade coastele Greciei,9 '	-	-	J	‘
85
III,	18-19 :	„Cam	pe vremea aceia [cînd Hannibal a-:
sedia Saguntul] Demetrios [Pharios] a trimes o garnizoană la Dimalos cu cele trebuitoare pentru dînsa, iar celelalte oraşe, dupăce a ucis în ele pe cei care-î făceau opoziţie, le-a dat spre guvernare la partizani de ai săi, şi ălegînd dintre supuşi pe cei maî voinici în număr de şese mii, l-a aşezat in PharOs. Consulul roman [L. Aemilîus; 'a Chr, 218], dupăce a ajuns cu legiunile în Illyric şi a aflat că duşmanul ar& mare încredere în tăriea cetăţii Dimalos şi în pregătirile c& făcuse într-însa, astfel că se credea imposibilă de luat, a hotărît să atace mai întîiu de toate această cetate şi să vîre: astfel spaima în inimici. Inbărbătînd, deoî, pe tribuni şi pe. centurioni, a ordonat să se apropie în diferite puncte , maşinile de râzboîu şi a început atacul, In timp de şepte zile a luat cetatea şi cu aceasta atît de mult a vîrît spaima în vrăjmaşi, încît fără întîrziere au început să sosească din toate părţile şi să se predee Romanilor. Consulul i-a luat în stăpînire cu cuvenitele tractate şi apoi a plutit la Pharos, asupraî lu Demetrios însuş. Informîndu-se însă că oraşul are o aşezare tare şi că are în el o numeroasă oştire aleasă, bine pregătită şi prevăzută cu cele trebuitoare, se temea ca asediul să nu fie greu şi să nu dureze prea multă vreme. Pentru aceîa s-a servit de stratagema următoare. In timpul nopţii a a-bordat la insulă cu toată oştirea, a debarcat cea maî mare parte dintr-însa în nişte văi păduroase, îar el cu douăzeci de nave, dacă s-a făcut, ziuă, a plutit la iveală spre portul cel maî apropiat de oraş. Demetrios şi ai luî, cînd ai\ văzut năvile, cu dispreţ pentru numărul lor cel mic s-au răpezit din. oraş la port, ca să împîedece debarcarea duşmanului. O luptă crîncenă s-a încins şi au început tot maî mulţî să a-lerge din oraş în ajutor, pănă ce au venit cu toţii," Atuncî Romanii cei care debarcase In timpul nopţii, viind prin locuri ascunse, au intrat şi eî în acţiune, şi anume au ocupat un deal întărit care se afla între oraş şi port şi au interceptat astfel întoarcerea: lâ oraş ă inimicului. Cînd a văzut Demetrios ce s-a întîmplat, s-a lăsat de a maî împiedeca debarcarea, şi adunîndu^şî oştirea şi îmbărbătînd-o s-a îndreptat în ordine de bătălie asupra celor care ocupase dealul. Romanii pe de altă parte, dacă au -văzut şi eî venind asupra lor oştirea Illyrilor înşirată pentru luptă temeinică, au păşit în -contra ei cu cea maî măre violenţă, învremece. acei care debar-i
86
case din corăbii atacau pe Illyrî dela spate, astfel că mare în-vălmăşăg şi turburare s-a produs îq oastea Illyrilor. Pentru aceia, hărţuită şi din faţă şi depe la spate, oştirea lui Demetrios a apucat la urmă fuga. Uniîa au fugit în oraş, cei maî mulţi s-au împrăştiat pe. drumuri neumblate prin insulă. Demetrios. însuş s-a dus la nişte corăbii pe care le ţinea gata pentru orice întîmplare, ţărmurite într-un loc ascuns oarecare, şi suindu-se în ele a plecat noaptea şi a ajuns ca prin minune la regele Philippos, pelîngâ care a trăit restul vieţii. Consulul roman Âemilius a luat îndată fără greutate oraşul Pharos şi l-a dărîmat, a supus restul Illyrieî, căreia i-a dat aşăzămintele ce a găsit el de cuviinţă, iar spre sfir-şitul verii s-a întors la Roma, unde a intrat în triumf cu toată gloriea. “
V, 108:	‘Philippos,	întors	din	Grecia	[îndată	după vic-
toriea lui Hannibal dela lacul Trasymenus, a. Chr. 217], află că Scerdilaidas prădase oraşul din Pelagonia Pissaeum (Hitoshov), ocupase oraşele din Dassaretis (i%	ttoXsi?), şi-şî a-
trâsese cu făgăduell- oraşele foebatide (<poi(îct-ioa?, variantă ©t^w-ciSaţ, lipseşte la Strabo şi Ptolemeu) Antipatria (Av-rec^pta, lipseşte la Strabo şi Ptolemeu), Ghrysondion (XpucovSuuv, lipseşte la Strabo şi Ptolemeu) şi Gertus (repxowa acuzativ, variantă repoQv-a, lipseşte la Strabo şi. Ptolemeu). Philippos pleacă cu oştirea, reia acele localităţi, şi „ocupă în Dassaretis Creo-nion (Kpsdmov) şi Gerus (repowa acuzativ); din cele depe lingă lacul Lychnidia (ucp't ty)v‘Au^vtoîav.^ XiV-vrjv, lacul dela Ochrida) Enchelanes, Cerax, Sation, Boioi (’EYxeXava?, Kspay.a, Sa-iW, Boiou;) • din ţara Calicoinilor (K.aXiy,oivwv) Bantia (Bav~(av); iar din ale aşa numiţilor Pissantinl (nureavcivuv) Orgyson (’'OpYuffov.). Pe vremea aceia Romanii aveau consuli pe C. Terentius şi L. Âemilius [a. Chr. 216].“°
V,	110: ‘Scerdilaidas cere ajutor dela Romani contra lui Philippos, în anul bătăliei dela Gannae [a. Ghr. 216].° XVIII, .30: {T. QuiDctius dă lui Pleuratos (nxeupă-oc), fiul luî Scerdilaidas, oraşele illyrice (o’6a«q îxxupîsaţ) Lychnis şi Par-thos, care fusese stăpînite de Philippos [a. Chr. 196].J
XXI,	9:	1	Pleuratos	fusese	un	regişor	mic	■	âXa^pwv
y.ol Ttov tuxovTuv SuvaoTwv), pe care Romanii l-au făcut prin pro-tecţiea lor să .devină un . rege de importanţă (pa<nX=bc s-[j.oXoYou|j.ivtoc), Aşa scriia P, Cornelius. Scipio. lui Prusias regele Bitinieî, care se temea să nu desfiinţeze Romanii pe regiî din Asia.0
87
XXII,	4:	‘„Pe Pieuratos, care n-a avut nicxnn merit
altul decît că v-a păstrat credinţa, 1-aţî făcut cel mal mare dintre regişoriî din IItyria.“ Aşa spunea Eumenes, regele PergamuluT [Eumenes II a. Ghr. 197-159], în discursul său câtră senatul roman.3	'	-
XXVIII,	8-9:	„Perseus	[cel	din urmă rege al Mace-
doniei a. Chr. 179-168] trimete deputaţi la G-enthios (fiul lui Scerdilaidas) pe Illyr.ul Pieuratos, care era fugar la dînsul, şi pe Adaeus din Beroea, ca să-l îndemne să lege prietenie şi alianţă de arme cu Macedonenii. Aceştiia, dupăce au trecut peste muntele Scardus [= Şar] prin aşa numitul pustiu al Iltyrieî, prin acea regiune adecă pe care nu cu mult înainte Macedonenii înadins o devastase şi o pustiise de locuitori, ca să îngreueze trecerea Dardanilor în Illyria, au . ajuns cu multă, greutate la Scorda [= Şcodra], unde aflînd că Genthios se găsîa la Lissos, au trimes după el să-I anunţe. Genthios T-a chemat îndată la dînsul, unde şi-au dat soliea. Grenthios ar fi vrut să se alieze cu Perseus, dar, pentru a nu adera chiar de odată la cererile deputaţilor, a pretextat că nu-î pregătit de războîu şi că nu poate fără bani să între în luptă contra Romanilor. Gu acest răspuns se întoarse Adaeus la Perseus. Regele venise atuncîla Stubera şi-şî refăcea armata aşteptînd întoarcerea lui Pieuratos. Dupăce s-a întors şi acesta şi a auzit Perseus răspunsul lui Genthios, a trimes îndată înapoi pe Adaeus şi înpreună cu el pe G-lau-cias, unul dintre gărzi! să! de corp, precum şi pe aceiaş Pieuratos Iltyrul, pentrucă ştiîa limba illyră. Deputaţii trebuiau să repete propunerile lu! Perseus şi să-î ceară să-şi lămurească pretenţiile şi condiţiile sub care vrea să între îa învoială. Aceşti no! deputaţi s au întors fără sâ fi făcut mal mare ispravă decît ceilalţi şi fârâ să aducă alt răspuns decît •dînşii. G-enthios rămînea în aceleaş dispoziţii, era anume gata să se alieze cu Perseus, dar spunea că are nevoe de bani. Fâcîndu-se câ n-aude, Perseus trimete atunci pe Hippias, ca să ratifice oarecum înţelegerea cu Genthios, trecînd cu vi-derea partea principală a afacerii, singurul lucru prin care şl putea atrage de partea sa pe acesta. “
XXIX,	2-3: „înaintea iernii s-a întors Hippias, pe care-1 trimesese Perseus să închee alianţă cu Grenthios, cu răspunsul că acesta -este gata :să între în războîu contra Romanilor, dacă i se vor da treî sute de talanţi şi i se vaga-
88
ranta reuşita afacerii. Auzind aceasta şi socotind, că este numai decît.nevoe să-şT atragă societatea lui Genthios, regele dezign& pe Pantauchos, unul din prietenii săi intimi, şi-l trimese cii însărcinarea ca să dea .consimţimîntul asupra banilor şi să facă jurămîntul reciproc privitor la alianţa de războîu, apoi să primească dela Genthios ostaticii, pe care-î va dezigna. Pantauchos, şi să dea el însuş ostaticii pe care-I va arăta Genthios prin contract, în sfîrşit să se înţeleagă cu acesta asupra chipului cum să se trimeată cel trei sute de talanţi. Pantauchos plecă îndată şi, ajungînd la Meteon (Me^wv) din ţara Labeatis (Aapsâxis),' se întîlni acolo cu Genthios şi convinse lesne pe tînăr de a se întovărăşi cu Perseus. Dupăce dar s-au dat jurămintele privitor la alianţa de războîu J şi s-au aşternut în scris, Genthios trimese fără întîrziere ostaticii ceruţi de Pantauchos şi înpreună cu dînşiî pe Olym-pion, care să primească.jurâmîntul şi ostaticii din partea lui Perseus, precum şi pe alţi cîţîva care să se îngrijească de transportul banilor. L-a mal înduplecat Pantauchos pe Genthios ca să mal trimeată totodată şi nişte delegaţi, care înpreună cu cel pe care-I va, trimete Perseus, să meargă la Rhodos, ca să se înţeleagă asupra alianţei cu Rhodienil. Căci spunea Pantauehiis că dacă se va.întîmpla să între şi Rhodienil în războîu, Romanii vor fi înviDşI fără îndoială. In-voindu-se şi la aceasta, Genthios a dat delegaţie lui Par-menion şi lui Morcos ca, dacă vor primi dela Perseus jurămîntul şi ostaticii şi se vor înţelege asupra banilor, să plece în şolie la Rhodos. Aceştiia toţi au plecat în Macedonia. Pantauchos însă a rămas lîngă ; Genthios, ca să-l îndemne pe tînăr şi să-l înteţească să nu întîrzie cu pregătirile, ci să apuce să lee înainte duşmanului locuri, oraşe şi aliaţi. Mal ales îl îndemna să se pregătească pentru războiul marin, căci, îi spunea el, Romanii nefiind pregătiţi din punctul acesta de videre, lesne vor putea, atît Genthios cît şi trimeşil lui, să ocupe orice localităţi ar vrea din Epir şi din Illyria. Genthios^ deci, împins de aceste sfaturi, se pregătla pentru războiul pe apă şi pe uscat. Perseus pe de altă parte, dacă aii sosit în Macedonia trimeşil lui-Genthios şi ostaticii, a plecat din cas-trele. dela iîul Enipeus cu toată cavaleriea şi ă-a-întîmpinat la Dion. Şi . mai întîlu, dacă.s-a Jntîlnit cu deputaţiea, a depus Perseus jurămîhtul în faţa. întregii .. cavalerii, căci voia - ca Macedoneniij să cunoască cu siguranţă- alianţa cu Genthios,
§ 43.
89
sperînd că vor căpăta curaj, dacă vor afla de dînsa. Apoi: £ primit ostaticii şi a dat lui Qlympion pe ai săi, dintre care maî remarcabili erau Limnâeos, fiul luî Polemocrates, şi Ba-lauchos, fiul luî Pantauchoş ;îar pe cei însărcinaţi de Genthios sâ primească banii i-a trimes la Pella, ca să-î îa de acolo."
XXIX,	5, 7 : „Genthios a făcnt multe rele în viaţa luî din cauza beţiei,.pentrucă veşnic era bat, şi zi şi noapte. Şi pe frate-so Pieuratos 1-a ucis, pe a cărui logodnică, fata Iul Menunios (Mevouvto?), a luat-o apoi el de soţie. Cu supuşii se purta crud.“
XXX,	13: „L. Anicius [la anul a. Chr. 168, T. Livius XLIV, 30-32] a supus pelllyri, şi pe Genthios, regele Illy-rilor, cu copiii luî l-a dus în triumf.*
XXXII, 18 : „Dupăce Issii	au	trimes	de	maî	multe
orî deputaţi la Roma ca să se plîngă câ Dalmaţiî (AeXuareîţ) le devastează ţara şi oraşele de sub stăpînirea lor, anume Epetion şi Tragurion, şi dupăce şi Daorsiî (/Uopcoî) au făcut asemenea plîngerî, senatul a delegat pe C. FaBnius [consul a. Chr, 160] ca să se ducă sâ cerceteze lucrurile în Illyria^ maî ales cur privire la Dalmaţî. Dalmaţiî, cîtă vreme trăise Pieuratos, fusese supuşi acestuia. Cînd însă a murit Pieuratos şi i-a urmat în domnie .Genthios, Dalmaţiî au scuturat jugul acestui -din urmă şi au început să se războiască cu neamurile deprin prejur şi sâ supună popoarele învecinate, pe care le-au făcut pe unele tributare. Tributul consistă în fructe şi în grîne.“
XXXn, 19: „La întoarcerea sa C. Fannius a făcut cunoscut senatului câ nu numai Dalmaţiî nu vor să dea satisfacere celor, nedreptăţiţi de dînşiî, dar nici macar n-aă: vrut să-l asculte, spunînd că n-au nimic de a face cu Romanii; a maî arătat apoi că n-au vrut să-l găzduiască nici să-i dea cele trebuitoare pentru întreţinere, ba i-au liiat cu sila şi caii, pe care-î căpătase din alt oraş, şi ar fi' ajunsr chiar la violenţe personale, dacă n-ar fi cedat la timp şi n-ar. fi plecat din ţara lor fără zgomot. Dacă a ascultat1 senatul cu băgare de samă acestea, a fost jignit de îndărătniciea şi de purtarea necuviincioasăr a, Dalmaţilor şi s-a gîndit că acum e* timpul potrivit de a porni cu războîu contră lor dinr maî multe pricini, Maî întîiu părţile acestea ale Illyrieî, care se întijndi^sprje ^ma,ţea ladriaticâ, dela timpul decînd alungase.pe p.emeţrios Pharips, fusese neglijate de Romani cu; totul, apoi
9.
90..
§•43/
au ^oîa senatul ca locuitorii Italiei să, $e moleşească- din cauza:păcii prea îndelungate. Căci trecuse; doisprezece ani dela războiul cu Perseus şi dela întâmplările din Macedonia. Pentru, aceia. prin războiul contra Dalmaţilor voia-senatul pe de o parte să reînprospăteze avîntul şi-spiritul războinic ai oştirilor romane, îar pe de alta să-î spârie-pe îllyri şi sâ-î silească să, asculte de poruncile Romanilor. -Aceasta a fost cauza pentru care Romanii au purces războîu contra Dalmaţilor.: Pentru străini însă arătau ca pricină ă 'războiului insultele pe care le făcuse Dalmaţii solilor romani^. [a. Chr.. 156].	'	•
; XI, 65: „La începutul verii Antigonos [Dosbn, rege âl Macedoniei a. Chr. 229-220], dupăce Macedonenii şi Â.chaeii s-au întors dela ernatic, a mers înpreunăfcu aliaţii în- Lacoma. AVea Macedoneni zece mii, care formau falanga, oştire uşoară trei mii; călări trei sute, apoi Agriani (’A-j-piăvEs) o mie, Galii iar o mie, mercenari cu totul treîr mii de pe-destri şi: trei sute de călări, Achaei aleşii trei mii de pe-destri şi trei sute de călări, Megalopolitani, armaţi ca Macedonenii, o mie. Apoi erau dintre aliaţi Beoţi doM mii pedestri şi două sute călăreţi, Epiroţi pedestri o mie, că- ' lârî cincizeci, Acarnani tot pe atîţîa, Illyrî sub conducerea lui.Demetrios Pharios o mie şese sute“.
V,	79: .‘In armata lui Antiochos, regele Syriei, in lupta dela Raphia contra lui Ptolemaeos, regele Egiptului,
a.	Chr. 217, „erau Agriani şi Perşi, armaţi cu arcuri şi cu jprăştiî, două mii“.9	.1
II, 6: ‘Pecînd Scerdilaidas era cu oştirea Illyrilor în Epir, a primit, ordin dela regina: Teuta să se întoarcă cit mai degrabă, pentrucă „uniia din Illyrî au trecut la Dar-
danî [tivaţl'.twv ’IXXuptujv âţ>sarr]x,evat ^piţ -cobc A apoavcuc]®. P	' -
IV,	66: ^Pecînd Philippos era ocupat cu acestea, î-a venit veste, de şicasă că Dardanii aii hotărît să - invadeze Macedonia şi că pentru asta strÎDg oştire.şi fac mari pregătiri, Dacă a aflat, acest lucru .Philippos, socotind că este nevoe: să apere cît maî în pripă Macedonia, s-a ridicat; cu oastea; şi s-a întors grabnic înapoi pe acelaş drum pe care venise. Pecînd era să . treacă golful ambracic din Acarnania în Epir, ,il-a intîlnit Demetrios Pharios, care-venia cu o co-ra]?ie, ;dupâee fusese; alungat- de Romani~din; Illyria,i precUDi' âm arătat, -maî înainte. Regele l^a primit cu bunăvoinţă' şi
•§ 43.
T-a spus să se ducă la Corint şi apoi .de , acolo şă vie ia dînsul prin Thessalia şi Macedonia, iar 'el însuş a străbătut Epirul şi a mers fără întrerupere* tot maî departe. . Dacă .4 ajuns la Pella, Dardaniî, aflînd de sosirea lui dela . nişte Thracî fugari, au fost cuprinşi de spaimă şi şi-au desfăcut ştirea,; macareă ajunsese păn la graniţile Macedoniei*.
V,* 97: „Regele Philippos a ocupat, JBylazor (BuXâCup), •cel mai mare oraş al Paeonieî, şi care :e aşezat la aşa loc potrivit’faţă cu năvălirile Dardanilor. în Macedonia/ Incit prin ocuparea lui aproape ă, scăpat de frica acelora. Căci .nu li inai era uşor să invadeze Macedonia, .îndatăce Phi-lippos prin ocuparea pomenitului oraş ,se făcuse stăpîn. pe •toate ~trecătorile“. .	'	J
XXVI, 9 : „Cînd au venit Dardaniî şi au povestit despre Bastarnî, cîţ de numeroşi sînt, ee. corpuri mari au şi cu ce curaj întîmpină primejdiile, şi ău arătat cum‘ Perseus s-a aliat, cu G-allii şi că se tem mai tare încă . de Perseus ■decît de Bastarriî, :cerînd-ajutor, şi cînd Thessaliî, care e-rau de faţă, au. confirmat spusele Dardanilor şi s-au rugat şi ei de ajutor, senatul a hotârît să trimeătă cîţîva care să cerceteze îa fa-ţa locului cele povestite^.
XXIV, 8: „Emathia se numla altă dată Poeonia‘c. XXVIII, 11: ‘Q Marcius Philippus a trecut din Thes-«alia„în Macedonia prin' Perrhaebia9.
XVIII, 29: £ La ..jocurile istmice T. Quinctius Elami-ainus a pus iun crainic şă citească următoarea proclamaţie: „Senatul roman şi proconsulul T. Quinctius, învingători a! regelui Philippos. şi ai Macedonenilor, declară liberi, scutiţi de garnizoane şi, de dâri, şi autonomi pe Corinthieni, Phoceeni, Locri, Euboei,. Âchaei Phtliioţi,. Magneţi, Thes-salî,~ Perrhaebî“,'3
XXIII,	4, 6; XXIV,; 1: ‘Perrhaebii cer prin deputaţi trimeşî lâ Roma ca să im pue lui Philippos [după învingerea acestuia prin Ţ., Quinctius] . să li restitue oraşele, pe care Philippos le răpise dela Ferrhaebî în timpul războiului Romanilor cu AntiochosV
XXXIV, 10: „Sînt numai - patru trecători peste Alpî, ana' prin . ţara Ligurilor, în. apropiere de marea tyrrhenică, alta; prin ţara Taurinilor (TaupWi), Pe un,de a trecut Han-nibal,’;,â treia prin ţară Salâssllor/'şi â patra prin ţara, Rhaeţilor". ’	,	'	.
92
H,	15} „Pe amîndouă yşşrşanţurile AlpMpr, aţlt pe a-cele care priyeşc spre Rhedanuş, tcîfc şi pe acele care pri-yeşc spre cîmpiile mai sus pomenite‘ [care ,se iuţind‘la poalele Alpilqr în Italia], colinele şi yjţiie sînt locuite, cele despre ^feodanus de Gallii Transalpini aşa numiţi, iar cele' despre cîmpiile "Iţalieî de Ţaurisci ,(Ţ«up(<r/.oi), Agoni, (?/Ayo)v=;)v şi Wlte multe neamuri barbare".
XXXIV, 10: £Pe vremea lui Eolybips, pek A^uileia^. în ,ţar a Tauriscilor noricî (ev -tot? Ţaop&ncoi? ,xoîs Nwpiy.oi?), s-aik găsit bogate mine de aur. 'Dinţruntîiu au exploatat' acele mine Iţaliî înpreună cu Tajaijiscil şi peşte vreo două luni scăzut preţul aurului în Italia cu a treia parţe. Atunci Tau-iişcii au lepădat toyărăjşiea Italilor şi au exploatat minele-’şinguri.9
XXXIX, 1 ,b: £;Pe un rege din Illyria ;l-a chemat ~Bra-dyllis (BpaouWa?).'9
II, 17 : „[In Gallia ţranşpadană] locurile dinspre izvoarele Padului sînt ocupate de Lai şi Lebeci! .(Acfci, Aep&tot)^ apoi vin Isombriî (''Icoji^ps?), care sînt cel mai mare neam dintre acelea, şi îndată dup'ă Isombri, pelîngă .fluviu, Gono-manii (royo|j,<£voi). Locurile .însă despre jipareâ adria,ţică\îl stă-pîneşte un popor altul, yechiu .ace)a ţare, care şe ,numeşte-Veneti (Obevexot), şi care la obiceiuri şi la port nu şe deosebesc mult de Galii, dar ,au altă limbă decît aceştiia".
II, 18: ‘ Cauza pentru care s-au retras Gallii, dupăce-au luat Roma [a. Chr. 392], a fost că Veneţii li‘invadase; teritoriul.’
II, 23-24: ‘ In războiul Romanilor cu Gallii cisalpini,-sub .consulatul lui L. Âemilius fşi C. Aţilius [a. Chr. 225],. Veneţii sînt de partea Romanilor; tot - aşa Gallii .Gonomaniî nu şe unesc cu ceilalţi Galii, ci îmbrăţişează cauza ,romană. Veneţii cu Gonomaniî la ,un loc dau‘în ajutor Roman'ilor o-pştire de douăzeci de mii ,de oameni.’
X, 41: „Şe anunţa că Thracii yecini ,cu Macedonia,, şi mai ales Maedii (McuSo{), Se gîridesc?şă ’nâ$âieaşcă*în r‘Macedonia, numai puţin de ya lipsi regele^ [Ehilippos ^]^in!:ţară. “
XXIV,	6 : „Dupăce a sosit* Q. Marcijis.'ca	Mar
cedqhiâ [olympiada ’ 149, a. Chr. 184], regele"Ptţilijţpos a ejMuat, trasele ' greceşti^aţe ;Tl^ciw, ;dar cu regret Tot a^ia-a îndeplinit' şi celelalte porunci ale'Romartilor, pentrucă voia. sâ nu se vadă duşmăniea ce avea în suflet contra lor şi său
93
laibâ, răgaz pentru a se pregăti de războîu. Cu gîndul acesta -a făcut atunci o; expetfiţie^ contra Băgărilor. Mergind prin înij locul ţ^liracieî. a năyăîil in tara Odrysiîbr, Bessi joi; .şi IBentiieletilor (slţ ’dSp&aas, Blwoo?, ^ev^r^-cou?). A. ajuns la orsţşiil
•	lui Philippos 'aşa. numit, pe care i-a cuprins, şi ai cărui îo-euitorî au fugit prin munţi. A cuirierăt apoi tot; şesul, pe unii î-a supus cu forţa, alţii s-au supus' de buiiâ voe, şi dupăce
•	a aşezat o garnizoană In Philippopolis s-a întors acasă, (garnizoană această însă nu mult după aceia âfost alungată de Odrj^sî, care ău rupt legămintele faţă de rege.“
XXX,	12: ‘După învingerea luî Perseus regele Odrysiior A€otys (R6-u?) a trimes deputaţi la Romă, sâ ceară să 1 se res-titue copilul care fusese pe vremuri ostatic al luî Cotys la JPerseus şi pe care Romanii îl luase captiv înpreună cu copiii -acestuia. Totodată Cotys căuta sâ explice pentru ce fusese nevoit sâ între în legături cu Perseus. Romanii î-au restituit copilul.9
Fraginenta grammatica ex Şuida, XIV : ‘Veracitatea proverbului dvaSpojATj yîfvoiTo 7.6b a<paXXoty.£#a o probează expediţiea -lui Lj^sim'âciios incontră lnî Dromichaetes, regele Odrysilor.? XXXIX, i b: £Pe un rege thrac l-a chemat Cersobleptes
>^Kîp(;o|3Xe7tTr)?).0
IX, 85 : „Cînd Galliî (raXâxat), dup&ce aii învins'pe ‘Ptolemaeos Cerâunos [â. Chr. 2‘79], hu s-au maî temut de Macedoneni, de' ceilalţi n-au mâi ţinut nicro socoteală, şi sub conducerea luî Bremms au pătruns pănă în mijlocul' greciei. Şi lucrul acesta s-ăr fi întâmplat de maî multe ori, dacă n-ar fi fost la marginile Greciei Macedonenii,“
IX, 30 : „Stoguri Aetolii dintre toţi Grecii ău rezistat, *sînd a năvălit Brennus cu barbarii în Grecia. “
I,	6: ,jPyfrh6s ă trecut în Italia cti un âri maî înainte •«de ihvazieâ îfi Grecia; ă Gallilor (faXârat), care parte au fost ■distriişî MDelpihi,'--.parteamtrecut în Asiâ.“
IV,- 46: rtGâlliî (FaXot-rat) care âu scăpat diti primejdiea •delâ Delphi,- dacă au ăjiitis la Sellespont, n-âu trecut în Asia, •ei atraşi dev buMtătM pâmîntuluî depe lmgâ By^âhtiufiii s-âu aşezat acolo. A-u îiivins pe Thracî,- şî-ău aşeMt reşedinţa la 'Tyie' şi au adtiâ pe Byzantini în cea mâi mâre-priinejdîe. La început, de cîte orî regele Compntorius năvâlîâ' pe teritoriul lor* tfebiiîăfl să plătească Byzâtitihiî căs dăr cîte trei -ori cîte-(îffîcî Ilfliî^ cîteodStâ cfiîaiF cîte'mii ffloh^de ^(e
k
§ 48-44.
aur, ca să nu li devasteze tara. Mai tîrziu au fost şiliţi. să? plătească pe fiecare an cîte optzeci de talanţi tribut, şi â» ceasta; până la timpul lui Cavarus, sub domniea căruia regatul lui a fost răsturnat şi tot poporul Gallilor, învins Ia nndul lui de Thraci, a fost distrus cu desâvîrşire.“
IV,	52 : „In timpul cînd regele Gallilor (raXaxai) Cavaru& venise la Byzantium şi se sil ia să facă să înceteze războîuL [dintre B3rzantiDÎ şi Prusias I regele Bithyiiilor, a. Chr. 246-192], oferind intermedierea sa, şi Prusias şi Byzantiniî î-aui ascultat propunerile. “
VIII, 24: „Cavarus, regele Gallilor (r«Xa-cu) din Thraciay avea o fire într-adevăr regească şi mărinimoasă şi făcuse sigură navigarea negustorilor în marea neagră, iar Byzan-tinilor în războaele lor cu Thracii şi cu Bithyniî li-a fost de mare ajutor. Om de treabă de altfel, a fost stricat însă dela o vreme de linguşitorul Sostrâtos de loc din Chalcedon."
H, 5 : £ Pe timpul reginei Teuta [aproximativ a, Chr.. 230] IlJyriî ocupă oraşul din Epir Phoenice prin trădarea. Gallilor (raXa-ai), care fusese tocmiţi ca mercenari, în număr de opt sute, de Phoeniceni ca să le apere oraşul.?
II, 65 : fO mie de Gralli (r«Xa xoiij mercenari m oştirea lui Antigonos Doson.9 Vezi locul în întregime mai sus.
. V, 3,17: ‘Călăreţi Gralli (raXcfati) mercenari în oştirea, lui Philippos în războiul contra Eleilor [aproximativ 220-217 a. Chr.]^	\
XXVI, 9: £ G-allî (raX«t«i) în oştirea liiî Perseus.’ Vezi. locul în întregime mai sus.
§ 44. Appianus, ed. Firmin Didot, Paris, 1877., De rebus illyricis.
J. j,Greciî numesc Illyrî (’lXXupioî) toate neamurile care lo-cuesc mai sus dejvlaceâonia şi de Thracis, dela Ch a oui şi Tbes-protî până la fluviul Iştru. Aceasta-i lungimea regiunii. Lăţimea- i dela părţile muntoase ale Maeedonilpr şi Thracilor pănă la PaeoDi. [=Pannoni], la marea ionică şi la poalele Alpilor. Lăţimea-i de cinci zile, lungimea de treizeci, după. cum spun Grecii. După Romani, care au măsurat ţara/lun-gimea-i. peste şese mii de stadii, îar lăţimea, cam de o mie do.uă sute“. :	/,	'	i
;. . ?>Spun că ţara-şi trage numele dela .Illyrios, fiul; -lui»
. Poljphemos. rSe spune că din ciclopul Poljphemos , şi din. Galateia s-au născut Celtos, Illyrios şi Galas, care au ple-
cat din: Sicilia şi au domnit .peste popoarele numite dela eî Celţî, Illyrî şi Galii, Dintre multele poveşti care se maî po^--Testese această-mi pare maî plauzibilă. Illyrios ■: a născut băeţii Eneheleus, Autarieus, Dardanos, Maedos, Taulas, Per-rhaebos şi fetele Partho, Daortho, Dassaro şi cîteva altele. ,Din aceşti copii au eşit Taulantiî (TauXcnatoi), Perrhaebiî (IlsppaiPoîji, Encbeleii (’E-^eX^), Autariî .'(A’utapieî?), Dardanii (Acjpoavot), Parthenii (ilap^vot), Dassaretii (Aa^ap-nxioi) şi Dar-sir (Aâpsot). Se crede că din Autarieus s-a născut Pannonios ori Paion şi câ din Paion s-au născut Scordiscos şi Tribâllos, din, care aii eşit popoarele cu aceiaş nume. Dar acestea le las pe'seama. areheblogilor“.
V.	3. „Neamurile Illyrilor, ca într-o aşa de mare ţară,, sînt multe. Renumite încă şi astăzi sînt acel al Scordiscilor (s-AopBîaMi) şi acel al Triballilor (Tpi(kXXoî),. care pănă într-atîta -s-âu sfîşiat în războae unii cu alţii, încît cîţî au mai rămas dintre Tribalii au fugit, la Geţi (rrâx^ peste Istru, aşa că neamul lor, înfloritor până pe timpul Iui Pliilipp şi A.~ tlexaudru, nu se maî pomeneşte I astăzi prin aceste locuri. Scordiscii la rîndul lor, slăbiţi tare din luptele contra Tri-bâllilor, au/păţit şi eî aceiaş soartă din partea Romanilor, aşa că au fost şi ei nevoiţi sâ fugă în insulele Istruluî. Cu vremea nniia au eşit de acolo şi s-au aşezat prin; părţile delă margine ale Paeonilor [ == Pannonilor], de unde şi pănă astăzi sînt Scordisci în Paeonia. Tot aşa au păţit şi Ardi^ aeii (’ApoiaToi),; care erau cei mai Iputernieî dintre Illyrî pe mare, din partea Autafieilor, care dintre Illyrî erau: cei mai puternici pe uscat : au fost distruşi de Autarieî, dupăce adusese şi ei acestora mari pierderi. Puternici'pe mare după Ardiel ău devenit atunci Liburniî (A-.pupvo^, alt neam. de Illyrî, care prădau pe marea, ionică şi prin insule cu corăbii iuţi şi uşoare, . de unde şi până' astăzi Romanii numesc li-
burnice asemenea vase“; !.	.... ;	••	:	'
. „Autarieii la rîndul lor au căzut în ultima calamfe tate din: cauza, pedepsei din partea Iui Apollo. Ei anume au fost părtaşi cu Molistombs şi cu'Celţiî aşa numiţi Cimbri (KsXto^ iCijj-Ppoi) la expediţiea contra Delphilor. Ceî maî mulţi au periţ înainte de atac - din cauzai ploii şi furtunii şi trăsnetelor "date pestei, dînşiî, larl pe cei care s-aiuîntors acasă T-a năpădit e inulţime I nemăsurată ;de . broaşte, care, dacă i au putrezit, stricat apele. :Dih; cauza exlialaţiilor rele ale pămîntului s^
.96
născut o molimă printre Illyrî, de care an perit mâî alfes -Autarieii, pănă ce au fost nevoiţi să fugă din; ţara lor, şi fiindcă pe unde ajungeau duceau boala cu dînşiî, şi nimeni nu voia să-i primească de groaza aceasta, au străbătui drum de douăzeci şi trei de zile şi s-au aşezat în pămîntul mlăştinos şi ânevoe de locuit al Geţilor lîngă Băstarrii. LaCelţî pe de altă parte Apollo a dat cutremure de pămînt care le-a dărîmat oraşele, şi răul n-a încetat, pănă ce şi eî au trebuit să fugă de acasă şi au năvălit în ţara Illyrilor, tovarăşii lor la păcat şi care erau slăbiţi de molimă. Dupăce au prădat aici o bucată de vreme, a dat boala peste dînşiî şi au fugit şi de acolo, până ce au ajuns devastînd la Pyrene. De acolo s-au întors îar spre răsărit şi Romanii, aducîndu-şî aminte de ce pătimise dela Celţi altă dată şi temîndu-se să nu năvălească şi aceştiia în Italia, li-au eşit cu consulii înainte, dar au pierit cu toată oştirea. Această păţeală a Romanilor a vîrît măre spaimă de Celţi în toată Italia, pănâce şi-aii ales Romanii să-î conducă pe C. Marius* care de curînd dovedise pe Numizî şi pe Mauritanî, şi atunci au învins, pe Cimbri şi au făcut mare măcel într-înşiî. Celţii, slăbiţi şi fără putere de a mai căuta adăpost prin alte ţări, s-au întors acasă 1 la dînşiî, dupăce şi făcuse altora şi pătimise eî însiş multe nenorociri/'
5.	„Acest sfîrşit i-a avut prin Apollo impietatea ilarilor şi Celţilor. Cu toate acestea' tot nu s-au lăsat Illyriî de a prăda templul zeului, căci uniia din ei, mai ales Scor-disciî, apoi Mâedii şi Dardaniî, tot înpreună cu Celţii, au năvălit în Macedonia şi Hellas şi au prădat multe temple, Intre altele şi pe cel dela Delphi, perzînd însă mulţi dintre ai lor şi atunci. Iar Romanii, cînd s-au împlinit 32 de anî dela primul lor războîu cu Celţii, au purces războîu cu Illyriî din cauza acestui sacrilegiu sub conducerea lui L. Scipio, pecînd stăpîniau deja peste Greci şi peste Macedoneni. Se zice că neamurile de prin prejur nrau dat ajutor sacrilegilor, ci i-au lăsat în prada Romanilor, aducîndu-şî aminte de nenorocirile ce dăduse peste toţi illyriî din cauza Autarieilor, Scipio pe Scordiscî i-a distrus şi cîţî au mai rămas dintre aceştiia au scăpat cu fuga şi s-au-adăpostit la lstru şi prin insulele Istriiluî* pe Maedî însă şi pe Dardanî i-a lăsat: în pace, corupt fiind; de aurul sfînt. Şi mulţi scriitori romani spun că dia cauza aceasta au fost atîtea războae'civile după
97
L. Scipio, pănă ce a yenit monarhie». Şi acestea fie spuse ca introducere despre acele popoare pe care Grecii le numesc Illyrî."
6.	„Romanii însă şi pe aceste popoare, şi pe Paeonî [= Pannonî], şi pe Raetî (p«no(), şi pe Norici, şi. pe Mysii din ZEuropa, precum şi pe celelalte neamuri vecine, cîte locuesc de a dreapta Istrului, le deosebesc, ca şi Grecii, de Greci, .-şi le numesc pe fiecare cu numele lor particular, în comun însă pe toate la un loc le cuprind sub numele de Illyris. Cum au ajuns ei la această părere, n-am putut afla. Dar o -au şi pănă astăzi. Pentru aceia şi tributul acestor popoare, cîte se întind dela izvoarele îstrului pănă la marea Pontului, îl socotesc la un loc şi-l numesc tributul Illyriculuî. Cum au '•supus apoi Romanii aceste popoare, am spus dejaj cînd am vorbit despre Creta, că n-am putut afla date precize, cînd ;am şi rugat pe cei care pot, să spue mai multe. Eu voîu însemna aici cît am putut afla. “
7.	„Agron era un rege care stăpînîa peste o parte din IltyrL pelîngă golful ionic, peste care golf stâpînise şi Pyr-rhos, regele Epirului, şi succesorii lui Pyrrhos. Agron cuprinse şi o parte din Epir, apoi Corcyra şi Epidamnos şi Pharos* unde avea garnizoane. Vrînd el mai departe să su pună şi restul golfului ionic, o insulă, numită Issa, a chemat pe Romani în ajutor. Aceştiia au trimes deputaţi ca să cerceteze ce are de împărţit Agron cu Issieniî (''irotot), Pecînd încă erau pe mare deputaţii, î-au atacat Illyriî cu corăbiile, şi -dintre Issienî au ucis. pe deputatul Cleemporos, iar dintre Romani pe Qoruncanius. Ceilalţi Romani şi Issienî au scăpat cu fuga. Romanii au purces atunci războîu pe apă şi pe uscat •contra Illyrilor şi în vremea asta a murit Agron, lăsînd după •el un copil mic, numit Pinnes (Wbirt\c), supt epitropieâ mamei vitrige â copilului. Atunci Demetrios, guvernatorul pus de .Agron al insulei Pharos, a dat Romanilor prin trădare a-«ceastă insulă precum şi insula Corcyra (căci pe amîndouâ le •avea îq stăpînire Demetrios), iar Romanii au maî atras de .partea lor Epidamnos şi au trimes o flotă în ajutorul Epi-•damnuluî şi Issei,; pe care le asediase Illyriî. Illyriî au părăsit asediul şi o parte dinei, Atintaniî (’ATiviavo'O, au trecut de partea Ronianilor. In urma acestora soţiea lui Âgron a trimes deputaţi la Roma, care; să restitue captivii şi să dea iugarii;: rugîhdu-se de ertâre. Romanii au răspuns că Corcyra
98
§ H-
şi-Pharos-şi Issa şi Epidamnos şi Atintaniî sînt deja înstă-pînirea Romanilor, Pinnes să stăpînească peste rest'.şi să fie prieten Eomanilor cil condiţie ca să nu se atingă de pose:-siunile romane maî sus spuse şi şă nu poată pluti dincolo-de Lissos mai mult del două. corăbii illyre, şi acelea near-mate. Regina a primit toate aceste condiţii."
8.	„Acestea au fost primele ciocniri, ale Romanilor cu. Illyriî. Romanii au lăsat apoi libere Corcyra şi Apollonia,. Iar . luî Demetrios l-au dat ca răsplată pentru trădare cîteva. localităţi. Pecînd însă Romanii erau prinşi în războîu cu-Gall.il dela Padus, războîu care a ţinut, trei anî, Demetrios-s-a apucat de piraterie pe mare, învremece atrase de partea. sa pe Istri. (^ia-poi), alt neam de Illyrî, şi' convinse pe Atin-tanî să părăsească pe Romani şi să se. unească . cu dînsul.-Romanii însă, îndatăce s-au aşezat afacerile cu Gallil, aft stîrpit întîiu pe piraţi, iar la anul după aceia au plecat contra luî Demetrios şi contra JLllyrilor care se unise cu dînsul. Şi pe Demetrios, care fugise întîiu j la regele Macedo.nieî Philippos şi apoi Iar se! întorsese şi: se apucase de prădat, pe-golful ionic, l-au .omorît şi patriea lui Pharos au distrus.^. Pe Illyrî însă p-au ertat de hatîrul lui Pinnes, care s-a .pus pentru dînşiî. Şi aceasta a fost a. doua ciocnire a Romanilor cu IllyriL“
9.	„In cele ce urmează nu se povestesc evenimentele-petrecute la toţi, Illyriî dintr-un timp oarecare la olaltă consideraţi, ci se urmăreşte istoricul, fiecărui neam illyr aparte. Romanii erau în războiţi cu Macedonenii şi:Perseus era rege al Macedonenilor după Philippos. Pe vremea aceia Genthiu^ regele aitor Illyrî, s-a prins în războîu, pentru hani, alătura de Perseus şi a năvălit asupra Illyrilor celor de sub .stăpînirea Romanilor, iar pe deputaţii trimeşî de Romani la dînsul1 l-a legat, susţinînd câ nu-s deputaţi, cl spioni. Atunci Ani-cius, generalul roman, pe . mare a prins, cîteva corăbii ale lui -Genthiusy iar pe uscat l-a învins într-o bătălie, l-a‘ asediat într-o cetate 'şi i a. ordonat, în urma rugămintelor Ini de ertăre, sa se predea Romanilor. Genthius a ;cerut săi se aeoarde- trei zile de deliberare şi: i s-au acordat. Ap.oî văzînd' că în vremea asta supuşii lui s-au dăt. de partea Romanilor^ a venit*-ta Anicius şi l-a căzut la genunchi. Anicius l-a:înir Mrbătat. şi l-a sculat. în picioare. L-a poftit chiar la masă, dăî; dupăce' a mîncat ă, ordonat lictorilor să-l pună la închi-
99'.
soare, şi apoi l-a dus la Roma înpreună cu fiii ltiî ca pradă de triumf. Tot acest războîu cu Genthius aţinut 20 de zile. Pela cele 70 de oraşe ale luî G-enthius a trecut, din ordinul senatului, cînd se întorcea la Roma, Âemilius Paulus, dupăce învinsese pe Perseus, şi, cum erau ele îngrijorate, Iî:a fă^ găduit ertare de cele întîmplate, dacă vor da tot argintul şi aurul ce vor fi avînd. Oraşele s-au învoit, şi Âemilius Paulus a pus atunci în fiecare din ele cîteo parte din oştire şi a dat ordin comandanţilor ca. în aceîaş zi, toţi, în râvărsatul zorilor sâ anunţe prin crainic ca în timp de trei ceasuri sâ se aducă banii în piaţă şi apoi, dupăce vor fi fost aduşi; banii, să deîe oraşele în pradă. Şi aşa a prădat Paulus 70-de oraşe într-un singur ceas.“
10.	„Alte popoare illyrice, Ardeii şi Pălării (’Apoeun, rr«~
Xaptoi), au devastat într-o vreme Illyria supusă Romanilor. Aceştiia, fiindcă erau ocupaţi pe aiurea, au trimes întîîu deputaţi sâ reclame, dar fiindcă reclamarea n-a avut niciun efect, au trimes înpotriva lor zece mii de pedestraşi şi şese-sute-de călări. Illyriî, aflînd de aceasta şi fiind încă nepregătiţi, au trimes deputaţi ca să arăte căinţă şi să se roage de ertare. Senatul a ordonat să se plătească despăgubiri celor vătămaţi, dar Illyriî n-au vrut să plătească despăgubiri, şi atunci a plecat, contra lor Fulvius Flaccus. Şi războiul acesta s-a sfîrşit numai cu expediţiea. Cel puţin eu vreun sfîrşit hotărît al luî n-am putut să afla. Incontra Iapodilor apoi, a celor care locuesc dincoace de Alpi, au purtat războîu Sempronius Tuditanus şi Tiberius Pandusas. Şi se pâre câ li s-au supus lapodii (’ioî-.oSsţ). Tot aşa se pare câ Seges-tanii	au. fost supuşi de L. Cotta şi Metellus. Dar
nu mult după aceia şi unii şi alţii s au desfăcut de RomaDΑ\.
11.	„Dalmatiî, alt neam de Illyrî, au năvălit asupra Illyrilor supuşi Romanilor şi n-au vrut să primească pe deputaţii trimeşi dela Roma pentru această afaciere. iu plecat atunci'cu războîu contra lor Romanii sub conducerea consulului Marcius Figulus. Dar pecînd îşi făcea castrele Figulus, au năvălit Dalmatiî, au învins posturile şi l-au a-lungât din câstre la cîmpie. De abia la fluviul Narona s-a-oprit Figulus din fugă. Dupăce s-au întors Dalmatiî (era acum începutul îernei), Figulus a crezut câ-i va putea lovi; fără veste, dar i-a găsit pe toţi adunaţi deprin oraşe la utf loc, pregătiţi contra atacului. I-a alungat cu toate acestea
B.C.U. „M. EMINESCU” IAŞI
100
în oraşul Delminia (AeX|j.ma,), dela care li se şi trage numele de DalmatT. Fiindcă însă aşa în treacăt nu putea întreprinde nimic înpotriva unei cetăţi tari, cum era Delminia, iar ma-şîdî de războîu să întrebuinţeze nu putea din cauza înălţimii celei mari pe care era clădită cetatea, a atacat şi a cuprins celelalte cetăţi ale Dalmatilor, care rămăsese cu rară populaţie din cauza emigrării celei mari în Delminion (As).^îviov). Apoi s-a întors Figulus contra Delminiuluî şi a început a arunca din catapulte măciuci de cîte doi coţi de lungi, învălătucite cu cîlţî şi unse cu şmoalâ şi cu pucioasă, care se aprindeau prin zvîrlitură şi zburau ca nişte făclii aprinse, şi pe unde ajungeau ardeau tot, astfel că mare parte din cetate a ars şi cu asta s-a sfîrşit războiul lui Figulus cu Dal-matii. La un timp după aceia Caecilius Metellus consulul, fârâ să fi făcut Dalmaţiî vreun neajuns, a fâcut să se decreteze războîu contra lor din dorinţa de a triumfa. Şi în adevăr Dalmaţiî l-au primit ca prietin, şi dupăce a petrecut iarna Metellus în oraşul Salona, s-a întors la Roma şi a triumfat."
12.	„Pe vremea cînd administra Caesar provinciea Gallia ca proconsul Dalmaţiî aceştiia înpreună cu alţi Illyrî, cîţi înflorîau pe vremea aceia, ait luat Promona (npo^ova) dela Liburni (Ai(BupvoQ, alt neam de Illyrî şi aceia. Liburnii s-au supus atunci Romanilor şi au apelat la’ Caesar, care era în apropiere. Caesar a trimes întîiu să ceară dela cei care o-cupau. Promona sâ dea oraşul înapoi Liburnilor, apoi, fiindcă Illyriî nu î-aw ţinut în samă cererea, a trimes multă oştire contra lor, dar toată oştirea aceasta a fost distrusă de Illyrî. Caesar nu şi-a răsplătit, pentrucă n-a avut vreme, încurcat fiind în discordiile cu Pompeius. Iar dupăce discordiea a izbucnit în războîu, Caesar cu oştirea cîtă o avea pelîngă •dînsul a trecut marea ionică în timp de iarnă şi a purces contra luî Pompeius în Macedonia. Din ceialaltâ oştire o parte a dus-o Antonius lui Caesar în Macedonia, străbătînd şi el marea ionică pe timp de iarnă foarte grea, iar! cincisprezece cohorte de pedestrime şi trei mii de călăreţi a căutat să le ducă lui Caesar Gabinius prin IHyriaj încunjurîndamarea. Illyriî însâ, de frica celor ce făcuse înpotriya luî Caesar, .gîndindu-se că victoriea luî Caesar ar fi pentru dînşiî peirea, au năvălit şi au ucis toată oştirea luî Gabinius. Numai Gabinius şi cîţiva puţintei au putut scăpa cu fuga. Mulţi bani şi multă putere au căpătat atunci Illyriî din prăda luătâv“
§ ±4>
101
13.	„Caesar era ocupat atunci cn Pompeius şi, după, moartea lut Pompeius, cu .afacerile de multe feliurî ale partidului acestuia. ;Dupăce însă a pus toate lucrurile la cale, s-a întors la Roma şi se -pregătla să pjece contra Geţilor şi Părţilor. S-au temut atunci Illyriî să au-i atace .Caesar şi pe dînşiî, pentrucă-I er-au în cale. Şi au trimes deputaţi la Soma să se roage de ertare pentru cele Întâmplate, şi şî-au. oferit Romanilor -prieteniea şi alianţa, Jăudîndu-se că ar fi un popor puternic tare. Gaesar, măcarcă se grăbla contra Părţilor; lî-a răspuns totuş cu demnitate că în prietenie nu-î Ta putea primi,"cînd au făcut asemenea lucruri, îi ya erta însă, dacă vor plăti tribut şi vor da .ostatici/şi în urma făgăduinţiî lor că primesc 'aceste condiţii-trimese pe Vatinius cu trei legiuni şi cu multă cavalerie, ca să li impună cîteva uşoare impozite şi să primească ostaticii. Dupăce însă a fost ucis Gaesar, Illyriî, crezînd că puterea Romanilor stătuse în el şi că dispăruse înpreună cu dînşul, .n-au maî ascultat de Vatinius nici în privinţa tributului nici în celelalte privinţl.. La încercarea lui Vatinius de a întrebuinţa-forţa eî au răspuns năvălind şi omorîndu-I cinci cohorte înpreună cu şeful-cohortelor, Baebius, bărbat de rang senatorial. Yatinius cu. restul armatei s^a retras la Epidamnos, şi armata acela, înpreună cu Macedonia şi ca Illyriî, ciţl erau sub stăpînirea. romană, a încredinţat-o senatuMuî Brutus-Caepio, omorîtoruli lui Gaesar, cînd tot atunci a încredinţat sSyria lui Gassius, altuia dintre omorîţorî. Dar şi -aceştiia, ocupaţi cu războiul contra luî Antonius şi a celui de al doilea Caesar, numit Augustus, n-au avut vreme să-se ocupe , şi .cu Illyriî.
14.	„Paeonii [= Pannoniî] sînt unpapor mare la Istru,. care se întinde în lungime dela lapodî pănă la Dardanu Paeonî îi numesc Grecii, Iar ^Romanii îl numesc ?PannonI şi-I numără la Illyricum, dupăcum am :spus mal sus. Pentru. a~ ceîa şi despre dînşiî socot potrivit să vorbesc , aici cu ocaziea -Illyrilor. Mare nume şî-a^fâcutacest popor încă depe vremea 'Macedonenilor, cînd Agrianiî, . care sînt Paeonî [—Paeonî]; ;din părţile de jos ale ;PaeonieI, colonî de-al Illyrilor, au.fost de mare ajutor lui ?Philipp şi lui Alexandru, >Iai\:în .urma expediţiei 'fără succes -a lui iCornelius contra :;Paeqnilor [== Pânnonilor] mare spaimă şde dînşiî-a jţntrat în toţi rItaliîsrrşi ;muM vreme • consulii următori iau shezitat; să vgurceadă cu -războîu contra lor. Pentru timpurile-maî vechi .atîtea am
102
putut afla, cu privire la: Illyrî _ şi Ia: Ea eoni, şi nici; în memoriile celui' de c al ;doileajCaesar, ;,Ău,guştuş numitul, n-am găsit ştiri privitoare ţla istoriea: veche a Paeonilor.“	;-ţ;
1-5:1 „Şi alte. popoare Jllyre;« în -afară de cele pomenite, se pare' Câ s-au supus Romanilor încă din timpurile -maî de demult, dar cum, n-am putut afla; Căci Augustus neînsemnat în scriş faptele altera, ci. numaî: pe. ale sale proprii : cum pe cei care se -răseulase î-a făcut din nou. tributari, cum a supus pe alţii care fusese; neatîrnaţî pănă la dînsul, şi cum a ajuns să stâpînească toate neamurile, barbare şi . războinice,'cîte trăesc pe; icuimile Alpilor şi care prădau pănă; la dînsml Italia .învecinată. Şi mi-î de mirare că multe şi mari oştir! romane -au putut .străbate Alpil contra Celţilor şilberilor şi au, trecut ,cu viderea aceste neamuri, şi că însuş 0. .Caesar, bărbatul cel maî norocos la. războae, n-a căutat şă le supună cînd purta războîu cu G-alliî şi a ernat zece anî. prin acele locuri. Se vede că ceilalţi, în graba de a ajunge unde-şi propusese, se gîndîau numaî să treacă Alpiî, iar Caesar era preocupat numai de afacerile cu G-alliî şi a tot amîuat să hotărască asupra Illyrilor, maî ales că îndată după războiul cu Gallii au venit luptele cu Pompeius. De altfel se pare că fusese însărcinat, alături cu supunerea Galiilor, şi cu guvernarea Illyriculuî, negreşit numaî aaceleî părţi din Illyric care era .pe atunci sub stăpînirea Romanilor."
16.	„Augustus a supus complect toate aceste popoare şi, în comparaţie cu lipsa de activitate a luî Antonius, a înşirat cătră senat serviciile făcute, cînd a scăpat Italia de incursiile dese ale unor neamuri grele de dovedit. El a supus într-o singură expediţie pe; Oxyaeî, Pertheenatî, Bathiatî, Taulantil, Cambael, Oinambri, Meromennî şi Pyrissaeî. (’0£oaîot, IlepdErjvăTKt, Ba^icaca, TauXaviiot, Kajj.paîet, Kiva;j.|3pot, - M’epo|jivv<x, 0«--piacaîot). Cu mal multă; greutate au fost supuşi şi siliţi să plătească tributul, pe care refuzase- să-l maî plătească, .Do-cleatil, Cărnii, Interphruriniî, Naresiî, Glintidionil şi Taurisciî . ,{Ao/.XeăTai, Kccpvsi, ’Irtepfpoup'tvoi, Napr^tot, rXmioîwve?, Taup(c/.oi). : După subjugarea acestoraci s-au supus de frică neamurile vecine, anume Hippasiniî şi .Besşiî ('feaaTvoi, Becraof).; Pe ai ţii, care, se revoltase, anume pe insularii Meiitenl ; şi Corcyrenî[f= ,Cpr-!eyra Nigra, Carzola];;(MeXfnjvo(, Kopxupqvoî); î-a; distrus: cu, de-.-isâvîrşire,.i pentrucăfaceau; prâdâcluni pe mare, fşi anume . pe 4)ârbaţiî în/ puţereî:a ucis,-iar peaţiib ]îop>Ţilaţţei-.>af.-yîiidut.
103
Xiiburnilor (AtPypvot), peritrucă şi eî făceau piraterie, lî-a luat •corăbiile. Dintre Iapodiî de dincoace de Alpî Moentiniî şi Avendeatiî (Moevtîvoi, Au^vosatai) i s-an supus cînd s-a apropiat de ţara lor, Aurupinii însă (a^outuvoi), cel maî numeroşi şi mai războinici dintre aceşti Iapodî, s-au strîns deprin';sate intr-un oraş, apoi la apropierea luî au fugit îh pădurJ. Câesar a cuprins oraşul, dar nu l-a ars, cu nădejdea că Mrbăriî .aii să i se predee. Şi i s-aii şi predat în adevăr, şi lî-a restituit oraşul să-l locuiască."	<
17.	[„Foarte mult de muncă î-au dat Salassiî (^aiaaaoi), Iapodiî de dincolo de Alpî, Segestaniî (Le^ebzmoî), Dalmatiî, Daesitiătiî (K-awmmai) şi Paeonii [== Pannoniî], care aceşti din urmă sînt cei mai îndepărtaţi dela Salassî. Salassiî locuesc pe cei mai înalţi Alpî, prin munţi greu de străbătut, cu •drumuri strimte şi anevoioase. Pentru aceia îşi păstrase libertatea, ba cereau cbîar plată dela cei care treceau pelîngă ţara lor. Asupra lor năvăli fără veste Vetus (Ou^ep), care o-cupă strîmtorile pe furiş şi-î ţinu înpresuraţî timp de doi ani, pănăce, din hevoea de sare, de care duc mare lipsă, ‘fură siliţi să primească garnizoane. îndată însă ce s-a retras Vetus,-Salassiî alungară garnizoanele romane, ocupară strîm-torile, şi oştirea trimeasă de Gaesar contra lor nici n-o maî luară în samă, ca pe una ce în. adevăr chiar n-avea să facă vreo mare ispravă. Pentru aceia Caesar, fiindcă se aşteptă lă un războîu cu Antonius* s-a învoit să-î lese liberi şi nepedepsiţî pentru cele făcute contra luî Vetus, Salassiî primiră această tîiotărire. cu bănuîală, adunară o: mare cătâţime de sare şi începură să prade prin provinciea romană, pănă ce -fu trimes contra lor Messala Corvinus, care-î supuse prin foame. Şi -aşa au fost supuşi Salassiî."
18.	„Iapodiî de dincolo de Alpî, popor puternic şi sălbatec, de două ori au respins pe Romani în timp cam dq, douăzeci; de ani, au atacat Aquileia şi au prădat Tergestum, colonie romană. Pecînd înainta Caesar contra lor pe drumul -stîncos şi aspru, Iapodiî îi făceau calea şi mai grea tăind copacii. Şi cînd Caesar urca, ei tot fugîau în altă pădure şi-l atăcau din , ascunzători. Caesar însă, care presupunea aceasta,; trimetea totdeauna pe uriiîa sâ se urce; pe crestele munţilor de o parte şi de alta a drumului, şi aceştiia înaintam odată cu dînsul pe de lături, învremece el mergea prin părţile de j6s şi tăia: pădureal7-Iapodijf se ţot repezlaii deprin - as-
104
cunzătorî şi rănită, pe mulţi, dar ei înşiş periau ,ucişi îa maî m&re număr de Romanii eare deprin părţile dp sus a le-munţilor năyăliau asnpra lor. Cîţî au rămas din eî au fugit prin desişurile munţilor şi şî-au. părăsit oraşul,, numit Ter-ponps (Tipnwoc). Oraşul l-a luat Caesar, dar nu l-aars, în nădejdea că şi Iapodii au şă se predee. Şi în adevăr s-afe predat."
19.	„După aceia a mers asupra altui oraş, Metulo& (MetouXo?), capitala Iapodilor, aşezată într-un munte foarte păduros, pe două vîrfuri, între care se găseşte o rîpă strimtă.. Tineri războinici în număr cam de vreo trei mii, viteji luptători şi bine înarmaţi, respingeau cu uşurinţă pe Romanii care asediau zidurile cetăţii. Romanii ridicau valuri de pă-mîut, Metuleniî însă li stricau lucrul, năvălind din cetate şi zi şi noapte, îar pe luptătorii romani îi înproşcau depe ziduri cu maşini, pe care le căpătase din războiul luî D. Brutus contra lui Antonius şi a luî Augustus. Iar cînd zidul a început să şe strice, Metulenii au făcut altul maî înăuntru şi au ţrecut depe zidul cel dărîmat pe cel nou. Romanii ău dat foe zidului celui vechiu şi în jurul celui nou au rîdicat două valuri de pămînt, şi dela ele pănă la zidul cetăţii au pregătit patru punţi. Cînd aceste pregătiri au fost gata, Caesar a trimes cîtăva oştire spre părţile de din dosul cetăţii, ca să disţragă din partea aceia pe duşman, iar celorlalţi le-a dat ordin şă sară pe ziduri cu ajutorul punţilor. El . însuş-s-a suit într-un turn înalt, ca să privească."
20.	„La încercarea Romanilor de a trece la zid barbarii ş-aii opus depe creasta zidului şi au început alţii din-tr-înşii să înpungă pe dedesuptîn punţi cu nişte suliţă lungi, şi mare curaj au prins cînd una din punţi a căzut, apoi şi alţa. Iar cînd a căzut şi a treia punte, a cuprins pe Romani mare spaimă. Nimeni dintre ei nu maî îndrâznîa sâ se suie pe a paţra punte, pănă ce şi Caesar a trebuit să sescoboare în grabă din turn şi să-î ocărască. Dar nici aşa nu s-au înduplecat, şi atunci Caesar însuş a apucat un scut şi s-a ră-pezit pe punte, avînd pelîngă el dintre şef! pe Agrippa şi pe Hieron şi pe protectorul L. Scaeyola. Aceşti patru numai erau> şi vreo cîţiva sateliţi. Deja Caesar străbatea puntea, cînd ostaşii fură cuprinşi de ruşine şi se răpeziră pe punte, grămadă. Dar^gunţea,-s.r.a- îngreu,i^tratuncî şi s-a prăbuşit, în-gropînd şub dărâmături pe luptători. Uniîa au peMt, alţii aii
44.
105
fost scoşi striviţi. Caesar a ,fost rănit la fluerul piciorului drept şi la amîndouă braţele. S-a suit cu toate acestea, ră-pede pe turn şi ş-a arătat să-l vadă că-î viu, pentruca să nu se nască vreo turburare crezîndu-se c-ar fi.murit. Şi ca duşmanii să nu-şl închipuiascâ câ se va retrage, renunţînd lâ întreprindere, a şi pus îndată să construiască alte punţi, ceia ce â împlut de groază pe Metulî, care au văzut câ sînt în luptă cu un om de o hotărîre nestrămutată."
21.	„Şi a doua zi au trimes deputaţi la Caesar şi I-au dat cincizeci de ostatici pe care el î-a ales, s-au învoit a-poî să primească garnizoană romană şi vîrful cel maî înalt l-a d lăsat pentru dînsa, iar eî s-au mutat pe celălalt. Cînd însă garnizoana, dupăce a ocupat locul, lî-a cerut să predee armele, eî au refuzat, pe fimeî şi pe copii î-au închis în-tr-o clădire destinată dezbaterilor publice, ordonînd gărzilor ca la caz de nenorocire să dea foc clădirii, şi cu desperare s-au răpezit asupra Romanilor. Fiindcă însă eî atacau din loc maî de jos pe un duşman aşezat mai sus decît dînşiî, au fost distruşi în masă. Păzitorii au dat atunci foc clădirii. Multe fimeî şî-au ucis copiii şi apoi s-au ucis şi ele, altele cu copiiî vii în braţe s-au zvîrlit în foc. Şi astfel au perit Metuliî, războinicii lor toţi în luptă, iar partea cea slabă a populaţiei în foc maî toată. Şi lî-a ars şi oraşul, aşa că nicî urmă n-a maî rămas din mare ce fusese odinioară. Dupăce a căzut Metulos, ceilalţi Iapodî înspăîmîntaţî s-au predat luî Caesar. Şi atunci pentru prima oară s-au supus Romanilor Iapodiî de dincolo de Alpî. Dintre dînşiî însă, după retragerea luî Caesar, s-au răzvrătit Poseniî (rio^voi), şi contra lor fu trimes M. Heivius, - care pe şefii răscoalei î-a ucis, iar restul populaţieî l-a vîndut.“
22.	„In ţara segesticâ Romaniî făcuse maî înainte vreme de două orî incursiî, dar nicî ostatic nicî altceva nu luase de acolo. Pentru aceîa şi căpătase multă încredere în eî însiş Segestaniî. Caesar a plecat contra lor prin ţara, Paeonilor (== Pannonilor], care şi aceştiia nu fusese pănă atunci supuşi Romanilor. Iar ţara Paeonilor e păduroasă, şi se întinde în lungime dela Iapodî pănă la Dardanî. Şi . Paeonii aceştiia nu locuiau prin oraşe, ci prin sate ori pe ogoare, grupaţi după înrudire. Niscai adunări comune, orî doinnî de care să asculte cu toţii, n-aveau. Oameni în stare de a purta armele erau pănă la o sută de mii. Dai4 nicî aceştiia nu formau
io.
106
o oştire comună, din cauza anarhiei. Şi cînd înainta Caesar, ei fugiau prin păduri şi ucideau pe soldaţii răzleţi. Caesar, cîtâ vreme a tras nădejde câ au să vie Paeonii la dînsul, nu lx-a devastat nici satele nici ogoarele. Dacă a văzut însă că nu-1 întîmpină nimeni, a pus sâ ardă şi să distrugă tot timp de opt zile, pănă ce a ajuns în ţara Segestanilor, care Şi aceştiia sînt Paeonî, la rîul Sava. La acest rîu este şi oraşul lor, bine întărit, încuDjurat de rîu şi de un şanţ foarte mare, din care pricină şi Caesar avea mare trebuinţă de dînsul, ca să-i servească de întrepozit la războiul contra Dacilor şi Bastarnilor. Aceştiia sînt dincolo de Istru, care pe acolea se numeşte Danubius, iar Istru puţin maî la vale. Iar Sava se varsă în Istru, şi Caesar avea corăbii pe Sava, care trebuiau să-i transpoarte provizii la Danubius. “
23.	„Şi deci pentru această pricină avea'nevoe Caesar
de Segeste. Cînd s-a apropiat însă, Segestaniî au trimes să-l întrebe ce vrea. El a răspuns câ vrea să aşeze o garnizoană şi să ia o sută de ostatici, ca să-î fie oraşul întrepozit sigur contra Dacilor. A maî cerut şi grîu, cît or putea da. Cei mai mari ai oraşului au primit condiţiile. Poporul însă, foarte supărat, de ostatici câ au fost daţi n-a ţinut nicio • socoteală, căci ostaticii erau doar copii de aî fruntaşilor, iar nu de ai lui, garnizoană însă nicî să vadă n-a suferit, ci cu furie nebună a închis porţile şi s-a urcat pe ziduri. Atunci Caesar a făcut un pod peste rîu, a încunjarat oraşul cu şanţuri şi cu palisade, şi apoi a rîdicat două valuri de pâmînt. Seges-taniî au făcut întîiu maî multe năvăliri, şi dacă n-au putut lua întăriturile Romanilor, au început sâ arunce de sus cu lemne aprinse şi cu foc de tot feliul. Şi în vremea asta li-aîî venit alţi Paeonî în ajutor, dar Caesar lî-a eşit înainte şi î-a atacat dintr-un ascunziş, şi pe unii i -a ucis, iar alţii au scăpat cu fuga, şi nimea dintre Paeonî n-a maî îndrăznit după aceia să li vie în ajutor.“	'
24.	„Segestaniî aii suportat asediul până la a treîzecea zi, cînd li s-a luat cetatea cu asalt. Şi atunci de abia au început să se roage de ertare. Caesar, ca recunoaştere a vitejiei pe de o parte, şi din milă pe de altă faţă cu rugăminţile lor, nici ' nu î-a omorît, nn î nu i-a alungat, A despărţit numai prin zid o parte din oraş şi a pus acolo o garnizoană •de 25 de cohorte.. Şi dupăce a îndeplinit acestea, s-a dus la Roma, cu gînd ca în primăvară să se întoarcă în Illyric,
IOT
dar răspîndindu-se vestea că Segestaniî ar fi distrus garnizoana, s-a întors în , pripă chiar în timpul îerneî. Vestea s-a dovedit că era mincinoasă, în ce priveşte rezultatul,: dar adevărată, în ce priveşte cauza. Militarii fusese într-adevăr în primejdie, căci Segestaniî îi atacase fără veste, şi perise chiar mulţi dintr-înşiî, dar a doua zi atacase eî şi dovedise pe Segestanî. Caesar deci a plecat de acolo contra Dalmaţilor, alt neam de Illyrî, vecin cu Taulant.iL?
25.	;;Dalmaţii, din timpul cînd distrusese cele cincî cohorte de sub comanda luî G-abinius şi Ii luase steagurile, căpătase mare încredere în sine şi nu depusese armele timp de zece anî. Cînd a plecat Caesar contra lor, s-au unit cu toţii pentru o luptă comună. Şi erau, oaste aleasă, maî mult de 12 mii, de comandant aveau pe Versus (Ouepsoc). Acesta ocupă Promona (Dpup.ova), cetatea Liburnilor, şi o întări, care cetate de altfel şi dela natură era foarte tare. E un loc muntos, de jur înprejur din toate părţile sînt vîr-furî ascuţite, ca nişte dinţi de herăsău. Grosul oştirii era in cetate, iar pe culmi aşezase Suaros (So-iapoţ = Ouepso?) posturi, şi cu toţii priviau de sus asupra Romanilor. Caesar s-a apucat atunci pe faţă să-i încunjure cu un zid pe toţi, iar pe ascuns a trimes pe cei maî îndrăzneţi să caute un drum la cel mai înalt dintre vîrfuri. Âeeştiîa, mergînd ascunşi de pădure, surprind în timpul nopţii santinelele adormite, le ucid şi încă înainte de a se face ziuă dau prin semnale de veste lui Caesar. Atunci acesta cu partea maî mare a oştirii a plecat să atace oraşul, iar la vîrful ocupat trimetea ostaşi peste ostaşi, care mergeau apoi contra.celorlalte vîrfuri. Frică şi turburare au cuprins deodată pe toţi barbarii, atacaţi astfel din toate părţile* frica cea maî mare o aveau cei depe înălţimi, pentrucă nu era pe acolo apâ şi se temeau sâ nu li se tae drumurile. De aceia fugiră cu toţii în Promona.K
26.	„Caesar a pus să încunjure cu zid oraşul şi două. culmi care maî rămăsese în stăpînirea inimicului, 40 de stadii în circuit. In vremea asta Dalmatul Testimos (I'âc-vioc) aducea o oştire în ajutorul celor din Promona, dar Caesâr l-a eşit înainte şi l-a alungat în munţi şi supt ochii Iul a luat Promona încă înainte de a se fi sfîrşit de zidit murul încunjurător. Căci ceî dinăuntru au făcut o eşire, iar Ro • mani! I au pus pe goană, au întrat odată cu dînşiî îa oraş
108
şi au omorît a treia parte; din eî!. Gîţi au mai rămas au scăpat cu fuga în cetăţile. O cohortă romană a fost pusă să păzească la porţile cetăţuii, dar în< a patra: noapte barbari! au dat	navală la porţi	şi	cohorta a fugit	înspâimîn-
tată. Caesar	a respins atacul duşmanilor, care	a doua zi
s-au şi închinat, iar cohorta, care părăsise postul, a pedep-sit-o trăgînd la sorţi pe ai zecelea soldaţi şi ucigîndu-î, mai omorînd şi doi centurioni pe deasupra. Celor rămaşi din acea cohortă a poruncit ca în vara aceia să li dea ca hrană orz în loc de grîu. “
27.	f/Şi aşa a fost luată Promona. Iar Testimos, vă-
zînd aceasta; a dat drumul oştirii, să fugă unii într-o parte,, alţii în alte părţi. ; Pentru aceia Romanii nu l-au putut fugări multă	vreme, pentrucă	şi	să se înprăştie în	prea multe
părţi găsiau	că-î primejdios,	şi	drumurile nu le	cunoşteau,
şi urmele fugarilor ersu încurcate. Au cuprins însă Syno-dion (Suvooiov), un oraş dela poalele codrului, unde atăcase şi distrusese odată prin surprindere Dalmaţiî oştirea luî Ga-binius, la o vale adîncă şi lungă între doi munţi. Acolo şi luî Caesar voiau să-i întindă curse barbarii. Caesar însă a ars Synodion, apoi şi de o parte şi de alta a trimes sus pe munţi oştire, care să înainteze odată cu dînsul, iar el a mers prin mijlocul văii, tăind pădurea, cuprinzînd oraşele şi ar-zînd tot ce întîlnia în cale. Cînd asediia oraşul Setovia (Se'Toma), a căutat să vie în ajutorul oraşului o oştire de barbari, căreia însă i-a eşit Caesar înainte şi a înpiedecat-o de a întră în oraş. La acea nevoe a fost rănit cu o piatră la genunchiu, de care rană a zăcut maî multe zile. Dacă s-a îndreptat, s-a întors la Roma, ca să poarte consulatul înpreună cu Volcatius Tullus, şi a lâsat pe Statilius Taurus să ducă războiul maî departe/
28.	„La zi întîtu a anului a întrat în consulat Caesar, dar chiar în ziua* aceia a încredinţat această demnitate luî Autronius Paetus, iar el a şi plecat răpede diu noii contra Dalmaţilor.: Era atunci încă triumvir, căci mai trebuiau încă doi anî pănă sâ se sfîrşească a doua perioadă de cinci ani a triumviratului, pe care şi-o votase lor însiş triumvirii şi poporul o confirmase. Dalmaţiî suferiau1 deja mult de foame, din cauză că li se interceptase căile de aprovizionare externă, ; şi pentru aceia, cînd a venit de astă dată- Gaesar, i-au eşit în întîmpinare şi s-au predat cu rugăminte de er-
109
tare, dînd ostatici 700 de copii, pe care-î cerea Caesar, precum şi steagurile romane , luate dela C-abinius. Au maî făgăduit că vor-plăti şi.' tributul pe care nu^-l maî plătise dela C. Caesar încoace, şi de aici înainte aii trăit în supunere. Steagurile Caesar le-a aşezat în porticul numit al Oc-taviel. După învingerea Dalmaţilor Derbaniî (/lepPavoi) s-au rugat şi eî de ertare, cînd s-a apropiat Caesar de ţara lor, aii dat ostatici şi s-au obligat să plătească tributul pe care refuzase pănă atunci sâ-1 plătească. Şi tot aşa populaţiile, de ţările cărora se apropia Caesar, aii dat toate ostatici şi •au întrat în înţelegere. Pe unde însă Caesar nu s-a putut •duce din cauza boalei, nici ostatici n-au dat şi nici în înţelegere n-au întrat. Se pare însă câ şi aceştiia au fost sn-ipuşî maî tîrziu.. Şi aşa a supus Caesar tot pămîntul Illyri-culul, şi cît scuturase jugul Romanilor, şi cît nu fusese pănă atunci supus lor. Senatul î-a decretat triumful illyric; pe •care l-a ţinut odată cu cele decretate în afacerile cu Antonius. “ •	■	■	•	.
29.	„Dintre popoarele pe care Romanii le socot ca a-parţinînd Illyriculuî mal sînt, înaintea Paeonilor j==Pan-nonilor] Raetil şi Nori cil, Iar după Paeoni [=PannonI] Mysil, pănă la pontul Euxin. Pe RaetI şi pe NoricI cred că l-a supus 0. Caesar, pecînd se lupta cu G-alliT, ori Augustus în războiul cu Paeonii, căci ţara lor e la mijloc între acea a G-allilor şi acea a Paeonilor. Despre* ceva special întreprins contra Raetilor ori a Noricilor n-am putut afla, de unde ■cred că au fost supuşi odată cu vecinii lor.“
30.	„Pe Mysî M. Lu'cullus, fratele luî L. Lucullus: celui cu războiul contra lui Mithridates, i-a atacat, cînd a pătruns până la Isţru, unde sînt şese oraşe greceşti, Istros, Dionysopolis, Odessos, Mesembria,... [Callatis şi Apollonia],,de unde, din Callatis, a adus la Roma ştatuea cea'mare a lui Apollo, dedicată în Palatium. Altceva n-am mai aflat că s-ar fi întreprins în timpul republicii contra Mysilor, nici că ar fi fost supuşi la tribut,: chiar supt Augustus. Au fost însă supuşi de Tiberius, care a domnit la Romani după Augustus. Eu toate evenimentele, cîte s-au întîmplat din ordinul poporului roman îaainte de căderea Egyptulul> le-am scris după categorii a parte. Peste-cîte lucruri : împăraţii, după căderea acelei provincii, şi-au întărit ori şî-aiuîntins stăpînirea, pe acestea le-am povestit ca proprii fapte: ale
110
împăraţilor, în urma faptelor comune ale republicii. In a-cest loc, fiindcă Romanii socot pe Mysî ca fâcînd parte dio Illyric, iar acest capitol se ocupă cu faptele din Illyric, a trebuit să pomenesc, pentruca discuţiea să fie complectă, că Lucullus supt auspiciile poporului roman a condus o oştirea contra Mysilor şi că Tiberius ca autocrat a supus acest popor. “
De bellis civilibus IV, 75: 1 Soţiea unul rege tbrac se numîa i'ioXsiwv.paxw..0 Timpul luî Brutus, ucigaşul lui Caesaiv
De bellis civilibus IV, 87: „Decidius şi Norbanus, pe care-î trimesese Caesar şi Antonius cu opt legiuni în Macedonia, au mers din Macedonia prin munţii Thraciel o mie şi cinci sute de stadii, pănăce, trecînd dincolo de Philippi,. au ocupat strîmtorile Corpililor şi Sapaeilor (Kop-uXwv, 2aTvaîwv)v care erau sub stăpînirea luî Rhascupolis (TaCT.ouuo/uc), şi pe unde este drumul obişnuit pentru cel care trec din Asia în Europa. Şi acesta a fost primul obstacul pentru oştirea luî Cassius, cînd a trecut dela Abydos la Sestos. Rhascupolia şi Rhascos (Taaxoi;) erau doi fraţi din neam de regi thracî şi stăpîniau acelaş ţară, dar se deosebîau la gînd în ce priveşte alianţa de războîu, şi anume, Rhascos da ajutor partidului lui Antonius, iar Rhascupolis celui al luî Cassiusr fiecare cu cîte 3000 de călăreţi. Cînd l-au întrebat despre drumuri Oassianiî, Rhascupolis lî-a spus câ drumul mare, care e şi cel maî scurt şi maî obişnuit, merge pela Ainos şi Maroneia prin strîmtorile Sapaeilor, dar e nepracticabil din cauză că-I ocupat de duşman, Iar drumul cel maî pe în-cunjur e de trei orî mai lung şi greu."
De bello mithridatico 6: „Prusias [Prusias II, regele Bithynieî, 192-150 a. Chr.] a cerut şi a căpătat dela socrul său, Thracul Diegylis (iiifruXiţ), cinci sute de Thracî, cărora lî-a încredinţat paza sa, şi s-a refugiat cu dînşiî în cetăţueadela Nicaea.“
De rebus macedonicis 16: „Perseus a trimes delegaţi la Geţii (rs-uxi) de dincolo de Istru... şi cînd a aflat că-I vin Geţii în ajutor în număr de zece mii de călări şi zece mii de pedestri, n-a maî ţinut socoteală de Eumenes... Dacă atv trecut Geţii Istrul* trebuia după tocmeală să se plătească lui Cloelios (KaoîXio?, variantă KXovor/.oc), şefului lor, o mie de staterî de aur, fiecăruî călăreţ cîte zece staterî de aur, şi fiecărui pedestraş cîte cinci, ceia ce făcea cu totul ceva mal
§ 41-45.
111
•mult de o sută cincizeci de mii de monezi de aur. Perseus însă ]e aducea cîteva clilamide şî braţelete de aur şi cal, prezente pentru şefi, iar stateri zece miî. Cînd s-a apropiat, a trimes să cheme pe Cloelios. Acesta a întrebat pe trimeşî dacă aduc banii cu dînşiî, şi aflînd că nu l-au adus, lî-a ordonat să se întoarcă înapoi la Perseus. Perseus cînd a auzit, fiindcă dumnezeu îl persecuta, a început să acuze cătră prieteni pe Geţi de perfidie, pentrucă şi-ar fi schimbat adecă hotărîrea. Apoi s-a prefăcut câ se teme să primească douăzeci de miî dintr-înşiî în castre. De abia, zicea, dac-ar putea primi zece miî, căcî numaî aşa ar putea să-î ţină în frîu, în caz cînd s-âr apuca de dezordini. Dupăce a spus acestea cătră prietini, a vrut să facă cu Geţii altă combinaţie,- anume a cerut dela dînşiî numai jumătate diri oştire, făgăduindu-li că are să li dea bani! pe care l-ar a-ve'a gata. Până într-atîta era de neconsecvent: îî era acum de bani, pecînd nu cu mult înainte voise să fie aruncaţi banii în mare. Cloelios Iar, cînd a văzut pe trimeşix luî Perseus viind, î-a întrebat cu glas tare dacă au adus aurul, şi voind eî să spună nu ştiu ce, lî-a poruncit să spună întîiu de aur. Indatăce a aflat că n-au baniî la dînşiî, nici n-a vrut să-î maî asculte, ci şi-a dus oştirea înapoi. “
De bellis civilibus II, 110: „Caesar plănuia o expediţie mare contra Geţilor şi Părţilor, şi anume voia să meargă în-tîiîi contra Geţilor, un neam de oameni aspru şi războinic din vecinătatea statului roman."
De bellis civilibus III, 25: „Ş-a răspîndit deodată vestea că Gejiî, cum au aflat de moartea luî Caesar, au năvălit în Macedonia. Antonius a cerut atunci dela senat'oştirea, ca să-î pedepsească, căcî, spunea el, oştirea a fost strînsâ de Caesar maî întîiu cu privire la Geţî şi apoi cu privire ia Parţî. Senatul, căruia vestea aceia era suspectă, a trimes exploratori să cerceteze... Exploratorii la întoarcere au spus că Geţî n-au văzut în Macedonia, dar că este teamă că, dacă s-ar retrage cumva oştirea romană din acea provincie, să nu năvălească într-adevăr Geţii într-însa (Ori că va fi fost aşa cu adevărat, orî câ-î va fi învăţat Antonius sâ spună astfel)."
§ 45. Strabon, ed. Firmin Didot, Paris, 1853-1877, prin C. Miiller.
YII, 5,j: „A maî rămas partea Europei ţărmurită de Istru şi de marea care o încunjură, care parte începe dela
112
golful adriatic şi se sfîrşeşte la gura sacră a Istrului [canalul Sfintul George], In această parte se găsesc Grecia, popoarele macedonene şi epirote, şi neamurile care locuesc mai sus de acestea pănă la Istru şi păiiâ la marea de de o parte" şi de alta, pân la marea adecă adriatică şi pontică, neamuri care spre marea adriatică sînt cele illyre, îar spre marea pontică pănă la Propontis şi Hellespont sînt cele tli'răce şi cîteva scytliice şi celtice (-/.eXraa) amestecate cu ele. începutul treime să-l fac dela Istru, şi anume dela acele locuri care sînt mai în apropiere de regiunile descrise pănă acum'j care sînt adecă vecine cu Italia, cu Alpiî, cu Germanii, cu Dacii şi cu Geţii. Aceste locuri şi ele se pot despărţi în două. Se poate spune anume că munţii Illyrieî, Paeonieî şi Thracieî merg paralel cu Istrul, astfel că fac o linie care se întinde dela marea adriatică până la marea pontului-, dela liniea aceasta spre miază noapte se găsesc regiunile dintre Istru şi munţi, îar dela liniea aceasta spre miază zi se găsesc Grecia şi regiunile barbare dintre Grecia şi munţi. Munţii dinspre Pont sînt Haemus, cei, mai mari şi maî înalţi depe aceste locuri, depe carfe spune Poly-bios că s-ar videa amîndouă mările. Dar nu-i adevărat ce spune el, căci dinspre marea adriatică sînt şi mare întindere de loc şi multe lucruri care împiedică vederea. Spre marea adriatică se găseşte aproape toată Ardia, iar la mijloc se află Paeonia, care şi ea toată-î înaltă. De o parte şi de alta a Paeonieî, dinspre Thracia se găsesc munţii Rho-dope, cei mai înalţi după Haemus, iar dinspre miază noapte ţinuturile Illyrieî, şi anume ţara Autariatilor (A^aptatai) şi acea a Dardanilor (SapScm-/^). Sâ vorbim deci întîiu despre acele regiuni illyrice care se mărginesc cu Istrul şi cu Alpiî şi se găsesc între Italia şi Germania, începînd dela lacul din ţară Vindelicilor (OîhvSoXkoQ, Raetilor (Tai-ol) şi Toenii-lor (Toîviot/ “
VII, 5,2: „O parte, din această regiune au pustiit-o Dacii, dupăce au învins pe Boi şi pe Tauriscî (BoVo-, To^ptem), neamuri celte de sub regele Critaşiros, Dacii spuneau că ţara aceia e a lor, macarcă o disparte fluviul Parisos (nrfpiasţ=nâ#ic;aoc, Tisa), care curge din- munţi şi şe varsă în Istru în ţara Gallilor numiţi Scordisci (s*opour/.ot), unde a-ceştiiâ au trăit amestecaţi cu neamuri illyre şi cu neamurî tbrace. Pe Scordisci î-au stîrpit Dacii, care cu Illyriî însă
1,13
şi cu Thracii au fost adeseori şi în alianţă- de râzboiu. Restul regiunii îl posed Pannonii (riavvovwt) până la Seges-ticâ (Seyîctiv.y?, Sissek) şi Istru spre miazănoapte şi spre răsărit. Spre celelalte direcţii Pannonii se întind mai mult. Segestica este un oraş ăl Pannonilor aşezat la confluenţa mai multor rîuri, toate navigabile, şi formează o fortăreaţă bine situată pentru un războîu contra Dacilor, aşezată' la poalele Alpilor, care se întind pană la lâpodi (’Lfeoosţ), un neam amestecat de Celţî şi de Illyrî. . Da aici şi curg fluviile, care aduc la Segestica printre alte mărfuri şi pe acele din Italia. Căcî dela Aquileia, dacă treci peste munţii O eră ("Oy.pa, Birnbaumerwald), sînt trei sute cincizeci de stadii, uniîa spun cincî sute, până la Nauportos (Nataoptoţ, Ober-Lai-bach), oraş al Tauriscilor, pănă la care pot merge şi trăsurile. Ocra este partea cea mai puţin înaltă a Alpilor, care se întind dela Raetia pănă la lapodi, de unde îârăş se înalţă munţii îd ţara Iâpodilor şi poartă numele de Albia (''A-Xpia, Kapella). Alt drum peste Ocră este dela Tergeste (TspYSffTe, Triest) la balta numită Lugeon (Acu'ysov, Zirkrii-tzersee). Aproape de Naupactos este rîul Corcoras (Kopjwpa?, G-urk), pe care se îmbarcă mărfurile, şi care se varsă în Sava (SaOoţ). Sava se varsă în Drava(Apcipoc), iar Dravâ în Noaros (Noapo?, probabil Muhr) la Segestica. De' aici Noaros, inai primind în sine şi rîul Cola pis '(iWXaiuc, Kulpa), care curge prin ţara Iâpodilor din muntele Albios (’^xpio?), se varsă în Danuvius în ţara Scordişcilor. Plutirea pe a-ceste rîuri se face mai mult spre miazănoapte. Drumul dela Tei’geste pănă la Danuvius este cam' de vreo mie şi două sute de stadii. In apropiere de Segestica sînt castelul Siscia (Sut/Jk) şi Sirmion (Sipijuov), care sînt aşezate pe drumul care duce în Italia."
YII, 5,3: „Neamurile Pannonilor sînt Breuciî (Bpsuw.) şi Andizetii (’Avot^iot) şi Ditionii	şi Pirustiî (net-
pouenat ) şi Mazaeii (Ma?aîoi) şi Daesitiatiî (Aataniaiai)/ al căror şef este Baton (Bchwv), şi altele mai puţin însemnate şi maî mici. Aceste neamuri se întind până la Dalmaţia şi cam pănă la ţara Ardiaeilor (’Apoiatoi), spre miazăzi. Toată regiunea muntoasă, cîtă se întinde dela fundul sinului adriatic până la sinul rizonic (p'^omb? y.6Xxoq" actualul1 golf dela Ri-sano) şi pân la ţara Ardiaeilor, [constitue aefea ’parte maritimă a Ilîyriei], care este aşezată între mare şi între ţaira
114
Pannonilor. De aici trebne sa facem începutul descrierii noastre, dupăce vom aminti mai întîiu cîteva din cele spuse mai sus. Am spus anume în descrierea Italiei că cei din-tîiu depe partea maritimă a Illyrieî, şi care sînt în imediată vecinătate cu Italia şi cu Cărnii, sînt Istriî, pentru aceia au şi împins principii noştri de astăzi graniţa Italiei pănă la oraşul istrian Pola (n6Xa). Această graniţă este depărtată cam de vreo opt sute de stadii dela partea internă a sinului adriatic. Cam tot atîtea stadii sînt dela promontoriul de dinaintea oraşului Polae (lliXai) pănă la Ancona, a-vînd cineva la dreapta ţara Veneţilor ('Evs;iv.ij). Toată plutirea dealungul coastelor Istriei este de o mie trei sute de stadii.
VII, 5,4: „îndată după aceia vine navigaţiea dealungul coastelor Iapodieî, care e de o mie de stadii. Căci Ia-podii sînt aşezaţi pe muntele Albios (’AXpioc, Kapella), care e cel mai din urmă dintre munţii Alpî şi e foarte înalt. Ia-podii se întind de o parte pănă la Pannonî şi la Istru, îar de alta pănă la marea adriatică, sînt oameni războinici, dar au fost domoliţi de Auşustus cu totul. Oraşele lor sînt Metulon (Me-ouXov, Mottling?), Arupini (Apoimvoi, Vitalj lîngă Otocaţ, sudest de Zengg, C. I. L. III pag. 384 şi 164=1), Monetion (Movvjtiov), Vendon (OuevSiov, Ţrkvinîe la est de Zengg, 0.1. L. III pag. 384 şi 1641). Pămîntul e steril, oamenii se hrănesc mai mult cu alac şi cu meiu. Chipul de a se înarma este cel celt. Se tatuează ca şi Illyriî şi Thracii. După Iapodî vine navigaţiea dealungul coastelor Liburnieî, care e mai mare decît cea precedentă cu cinci sute de stadii. Pe coasta Liburnieî se varsă un rîu, pe care se transpoartă mărfurile până la Dalmaţî, şi este un oraş liburnic, Scardon (ly.apowv, Seardona).“
VII, 5,5: „Dealungul coastelor despre care am vorbit sînt insulele Apsyrtides (Ad/op-îo^, Cherso şi Ossero), unde se zice că ar fi ucis Medeia pe trate-so Apsyrtos, care o ur-măria, apoi Cyrictice (Kupiy.Tir/j, Veglia) la coasta Iapodilor, apoi Libyrnides cam vreo patruzeci la număr (AiPupvi'Ss?), a-poî alte insule, dintre care mai cunoscute sînt Issa ("loca, Lissa), Tragurion (Tpa^oOptov, insula Bua lîngă Traii), colonie a.Isseilor (’Ljgeî?), Pharos (<D>etpo<;, Leşina), care altă dată se numia Păros (EFapoc), colonie a Parienilor, de unde era de loc Demetrios Pharios. Vine apoi coasta Dalmaţilor şi portul
115
lor Salon (SotXwv, Salona). Neamul acesta este dintre acele care au purtat îndelungate războae cu Romanii. Aveau a-şezărî importante pănă la cincizeci, dintre care şi cîteva o-raşe, anume Salon (SâXwv, Salona) şi Priamon (npiâ|j,wv=rrpw-jj.ova Â. 12, Teplîu lîngă Drniş, la est de Scardona, la muntele Promina, G. I. L. III pag. 1620), Ninia (jNtcvck( Knin
•	lîngă rîul Kerka?), Sinotion (Sivutiov, Sinj nordest de Spa: lato ?) nou şi vechili, pe care pe toate le-a ars Augustus. Mai este Andetrion (’Avo^tpiov, Muc la nord de Spalato, C. I. L. III pag. 361), loc întărit, şi Dalmion (JaX^iov ■= Delminion Pt. II, 17, JU Jupaniaţ sudvestul Bosniei. 0.1. L. III pag. 2328 —, Jelic 201), odată un mare oraş, dela care şi-a tras poporul numele, pe care însă l-a redus la mici proporţii Nasica (consul , a. Chr. 155), iar teritoriul i l-a făcut păşune pentru oî, din cauza lăcomiei oamenilor. Au aceasta particular Dalmaţiî, că la fiecare opt anî fac o nouă distribuţie a pamînturilor. In ce priveşte faptul câ nu se ser» vesc.de monedă, aceasta este ceva particular al lor faţă de celelalte neamuri depe coasta Illyrieî, dar se găseşte la o mulţime de barbari alţii. Adrion (’ASpiov, maî degrabă Ar-dion, vezi S. VII, 5, , = Munţii Dinara. Nu Monte Negro, cum afirmă O. Mtiller) sînt nişte munţi care taîe Dalmaţia pela mijloc, într-o parte despre mare şi una despre uscat.1 Vine apoi fluviul Naroa (Napwv, Narenta), lîngă care sînt Daorizii (/laopi'Coi) şi Ardiaeiî (’ApSiaîoi) şi Pleraei! (nx^patoi), Lîngă Pleraeî se găseşte insula Corcyra Neagră (MeXaiva_K6p-y.upa, Curzola, Karkar), cu un oraş fundat de Cnidieni. Lîngă Ardiaeî este insula Pharos (Leşina), altă dată Păros numită, căci a fost colonizată de Parienî.“
VII, 5,6: „Pe Ardiaeî ceî maî tîrzii î-au numit Var-daeî (OuKpoaToi), şi Romanii î-au împins dela mare spre partea dinuntru a ţării, pentrucă Infestau marea cu pirateriea, şi î-au silit să lucreze pămmtul. Ţara însă e aspră şi sterilă şi nu-I bună pentru agricultură, astfel că poporul acesta a decăzut complect şi aproape a dispărut. Acelaş lucru s a întîmplat şi cu alte neamurî din părţile acestea, căci popoare care altă dată aveau cea maî mare putere au fost slăbite cu totul orî chiar au încetat de a mai exista, dintre Gralli anume Boii şi Scordisciî, dintre IlJyrî Autariatiî (A’j-capiâTcu) şi Ardiaeiî şi Dardaniî, dintre ThracI Triballiî, mai întîîu din cauza luptelor dintre dînşiî, apoi din cauză că'au fost distruşi în războae de Macedoneni şi de Romanî."
116
YII, 5,7: „După coasta Ardiaeilor şi a Pleraeilor este sinul Rhizaeilor şi oraşul Rhizon (Pîi>', Risano) şi alte orăşele'şi rîul Drilon (ApOm'/, Drin), care este navigabil spre răsărit pănă în Dardania, care se mărgineşte cu neamurile macedonene şi cu cele paeonice spre miazăzi, după cum şi Autăriatiî şi Dasaretii (zkaapr/Tisi) prin unele locuri se înve-cinesc între dînşiî, îâr prin altele se învecinese cu ţ Dar-daniî. La Dardanî aparţin şi Galabril (raXaPpioi), care au un oraş vechiu, şi Thunatiî (Gouvâ-ai), care spre răsărit se mărginesc cu neamul thrae Maedi (Moîooi). Dardaniî duc viaţă sălbatică tare, aşa că sapă bordee sub băligare şi acolo îşi fac locuinţa. Cu. toate acestea au cultivat muzica şi au totdeauna lăutari şi cîntă din fhute şi din instrumente cu coarde. Dardaniî însă aparţin la locuitorii dinuntrul continentului şi pentru aceia avem să pomenim de dînşiî şi maî tîiziu.tc
YII, 5,s: „După sinul rizonic este oraşul Lissos (Af^o?, Alessio, Lieş) şi Acrolissos (’A-/.p6Xw<joc) şi Epidamnos (’lfeîoq;.v5c)} colonie a Corcyreilor, care acum se numeşte Dyrrhachion, la fel cu chersonesul pe care este aşezat (Durazzo, Durresi), apoi vin rîurile Apsos ('A^oc, Semeni-Devol-Uzumi) şi Aoos ('Aud?, Voîusa, Yovusa), la care se află oraşul Apollonia [Pollina la nord de Avlona lîngă Fieri C. I. L. III pag. 117], cu foarte bune legi, colonie a Corinthienilor şi Corcyreilor, depărtată dela rîu de zece stadiî, iar dela mare de şeîzecî. Rîul Aoos Hecataeos îl numeşte Aias, şi spune că din aceiaş loc, ori maî bine din aceiaş înfundătură, pelîngă Lacmos (Ady.|;.o;, Zygos), Inachos ('Iva^o?) curge spre miazăzi la Argos, iar Aias spre apus şi spre marea adriatică. In ţara Apolloniatilor este o stîncă, numită Nympliaeon, din care iese foc. Sub dînsa sînt izvoare de apă caldă şi de -şmoală. Probabil pămîntul e plin acolo de şmoală şi arde. Pe o înălţime din apropiere este şi o carieră de unde se scoate şmoală, şi şmoala cîtă se scoate se face la loc cu vremea, pentrucă pămîntul care se aruncă în gropile săpate se preface în şmoală, după cum spune Poseidonios. Aceiaş autor spune că pămîntul bituminoş, cu care se îngroapă viile şi care'se exploatează la Seleucia din Pieria, este bun contra păduchilor viţei de vie. Dacă se amestecă cu untdelemn pămîntul acela şi se acopere viţa cu dînsul, ucide păduchii maî înainte de a se urca la vlăstarele rădăcinii. Maî'spune
117
Poşeidonios că un astfel de pămînt s-a găsit şi la Illiodo3, pecînd era el acolo prytan, dar că-i trebue mai, mult untdelemn. După Apollonia vin Bylliace (BuXXiay^, Gradişta lîngă Avlona C. I. L. III pag. 116) şi Oricon. (’Qpaov, în fundul golfului de Avlona, Heuzey, Mission de Maeedoine, 403} şi portul acestuia Panormos (iiccvopf/.oţ) şi munţii Ceraunî (Kcpaiv'.a), care formează începutul gurii sinului ionic şi a celui adriatic."
VII, 5,9: „Gura este comună pentru amîndouă, deosebirea este numaî că numele de sin ionic aparţine la prima parte a mâriî acesteia, iar acel de sin adriatic aparţine la partea mai dinăuntru pănă la înfundătură, iar astăzi toată marea aceasta se numeşte.adriaticâ. Theopompos spune că. primul din aceste două nume provine dela un om care ar fi stăpînit peste aceste locuri, de neam din Issa, iar acel de Adria provine dela rîul cu aceiaş nume [actualul Tartara între Po şi Adige], Dela Liburnî pănă la munţii Cerauniî sînt ceva mai mult de două miî de stadii. Theopompos spune că toată plutirea dela înfundătură începînd ar fi de şese zile, şi că pe jos toată lungimea coastei illyrice s-ar face în treizeci de zile. Eu cred că exagerează. Căci mai spune el şi alte lucruri de necrezut, ca de pildă câ mările comunică printr-o spărtură între dînsele, pentrucă se găsesc oale din Chios şi din Thasos în rîul Naron, orî. că este un munte depe care se pot videa amîndouă mările, ori câ din insulele . liburnice f fiecare are pănă la cinci sule de stadiî de circuit şi câ Istrul se varsă prin una din guri în marea a-driatică. De aceste ştiri falşe de origine populară are şi Eratostlienes vreo cîteva, după cum arată PoJybios, cînd vorbeşte despre Eratosthenes şi despre alţi scriitori."
YII, 5,1C:. „De altfel pe tot parcursul coastei illyrice se găsesc porturi multe şi bune, atît pe ţermul continental cît şi în insulele din apropiere, contrariu de ce se întîmplă pe coasta Italiei din faţă, , unde este lipsă de porturi. Sorite însă. şi fructifere sînt amîndouă coastele acestea. Bogate în măslini şi în vii. Afară numai că pe ici pe. colea terenul este aspru tare. Şi cu toate acestea, aşa fertilă cum este, coasta Illyrieî a fost neglijată-înainte vreme, - poate şi din cauză că nu i se cunoşteau calităţile, .dar maî ales din cauza sâlbătăcieî locuitorilor şi a deprinderilor lor hoţeşti. Partea ţării de dincolo de coastă este toată muntoasă şi friguroasă,
118
şi ninge mult întrînsa, mai ales cea despre miazănoapte, astfel câ viile sînt rari şi prin locurile maî înalte şi prin cele mai joase. Acestea sînt podişurile Pannonilor, care spre miazăzi ajung pănă la Dalmaţî şi la Ardiaeî, spre nord se sfîrşesc la Istru, îar spre răsărit ating ţara Scordiscilor f celor dela munţii Macedoniei şi Thraciei.“
VII, 5, u: „Autariatii au fost cel maî mare şi maî puternic popor illyr, care într-o vreme a fost fâră întrerupere în războîu cu Ardiaeiî din cauza sării. Sarea aceasta se coagula din apa care curgea în timpul verii supt o crăpătură de stîncă dela confiniile celor două popoare. Lua'u a-nume apa şi o lăsau cinci zile pănă ce se depunea sarea, învoiala era ca ambele popoare sâ se servească de izvorul de sare alternativ, dar nu se ţineau de învoială şi se băteau între ele. Autariatii au supus odată pe Tribalii, a căror ţară se întindea dela Agriani pănă la Istru cale de cincisprezece zile, şi au domniţ şi peste ceilalţi Thraci şi peste Illyrî, dar şi puterea lor a fost sfărîmată mai întîîu de Scordisci şi apoi de Romani, iar Scordiscii, dupăce fusese mari şi tari multa vreme, aii fost şi eî răpuşi de Romani.“ VII, 5, 12: „Scordiscii locuiau la Istru şi erau despărţiţi în două, în Scordiscii mari aşa numiţi şi Scordiscii mici. Cei dintîîii erau aşezaţi între două rîuri care se varsă îq Dunăre, între Noaros care curge pelîngă Segestica şi între Margos (uniia îi zic Bargos) [MâpYo;, Bâpyoţ, Morava]. Cei de al doilea erau aşezaţi dincolo de Margos şi se învecinau cu Triballiî şi cu Mysii. Maî aveau Scordiscii şi cîteva insule, şi atît de mult crescuse în putere, încît înaintase pănă îa munţii Illyrieî, Paeoniei şi Thracieî. Stâpînîaîi apoi cele maî multe insule din Istru şi aveau şi oraşe, Heorta ('E6p-«, Heortberg) şi Capedunon (Ka^&ouwv, Kappberg). După ţara Scordiscilor este la Istru aeea a Triballilor şi a Mysilor, de care am pomenit mai sus, şi mlăştinile aşa numitei Scy-thia mică, care este dincoace de Istru. Şi despre Scytliii din Scytliia mică am maî pomenit [VII, 4,5]. Aceştiia şi Crobyzii (Kpo(3ui;oi) şi aşa numiţii Troglodytî (TpuŢ^oBO-ai) lo-cuesc dincolo de teritoriile depe lîngă Callatis (RdXXcaiţ, Mangalia), Tomeus (Top.ejţ, Constanţa) şi Istru. Vin apoi neamurile care locuesc la Haemus şi sub poalele luî pănă la Pont, anume Coralliî (K6p«XXoi) şi Bessii	şi	o parte
din Maedi (MoâSot) şi din Dantlieletî (AavflTjXijTiv), neamUrî
§45
119
foarte prădalnice. Bessilor în special, care ocupă- cea mai mare parte a muntelui Haemus, pănă şi hoţii le zic că-s hoţi. Bessiî trăesc în colibe, duc viaţă aspră ţare şi se mărginesc cu muntele Rhodope, cu Paeonii, îar dintre Illyrî cu Autariatiî şi cu Dardaniî. Intre Autariati şi Dardanî şi între Ardiaeî sînt Dasaretiî (Aao^Tioi) şi f Brygianii (TppiSvsc) şi alte neamuri puţin însemnate, pe care le-au distrus Scor-diseiî, aşa că li-aii pustiit ţara, de s-a prefăcut într-un codru de nestrăbătut de mai multe zile de drum mărime."
VII, 6, ,: „A rămas coasta Pontului dintre Istru şi munţii de de o parte şi de alta a Paeonieî, coastă care se întinde dela gura sacră a Istruluî pănă la regiunea muntoasă a Haemuluî şi pănă la gura mării dela Byzantion. Dupăcum, cînd am descris coasta Illyrieî, am mers pănă la munţii Cerauniî, care cad în afară de partea muntoasă a illyrieî, dar formează un termin potrivit, şi am delimitat şi neamurile dinuntrul continentului dinspre partea aceasta, socotind că descrierea lor va prezenta un interes maî mare şi faţă cu cele spuse acum şi faţă cu cele ce se vor spune maî la vale; tot aşa şi aici coasta mării, macarcă trece peste liniea muntoasă, se va sfîrşi la gura mării, care.formează un termin potrivit şi faţă cu cele ce acum ss spun şi faţă cu cele ce se vor spune maî încolo. Acum, dacă aî la dreapta coasta continentului, la cinci sute de stadii dela gura sacră a Istruluî se află orăşelul Istros (''Icrpo;, Caranasuf), colonie a Milesienilor ; apoi Tomis (Top.t?, Constanţa), alt orăşel la două sute cincizeci de stadii; apoi oraşul Callatis (KaXXa-tic, Mangalia), la douăsute optzeci de stadii, colonie a Hera -cleoţilor; apoi Apollonia (’AttoXXuM<x, Sozopolis, Sisebolu) la o mie trei sute de stadii, colonie a Milesienilor, zidită mai mult pe o insulă mică, avînd un templu al luî Apollo, de unde M. Lucullus a luat statua colosală a zeului, opera lui Calamis, şi a pus o în Capitoliu. In spaţiul dela mijloc dintre Callatis şi Apollonia este Bizone (b^wvyj), din care o mare parte s-a scufundat prin cutremure de pămînt, şi Cruni (Kpouvoî) şi Odessos ('Oorj^s?, Varna), colonie a Milesienilor, şi Naulochos (NauXo/o;), orăşel al Mesembrianilor. Apoi vine muntele Haemos, care ajunge pănă la marea de dincoace '[marea neagră], apoi Mesembria (Mstn^Ppia, Misivri), colonie a Megareilor, care se nunrîa întîiu Menebria -(M=vsPp(a), a-decă oraşul lui Mena, pentrucă pe cel care a zidit-o îl chema
120
Mena, iar bria (°>p!a) înseamnă în limba Tbracilor oraş, aşa după cum şi oraşul lui Selys ('ZvjXu?) s-a numit Selybria ■(STjXuPpîa, Siliyri), iar Aenos (Aîvo?) s-a numit altă dată Pol-. tyobria (nqX-uoPp/a). Apoi vine Anchiale	Aliiolu), o-
răşel.al Apolloniaţilor, şi însăş Apollonia. Tot pe această coastă este şi promontoriul Tirizis (Tîpifo, Kali Akra?), loc tare, unde-şî avea Lysimachos tezaurul. Dela Apollonia pănă la insulele Cyanee (Kuâvsai) sînt iarăş vreo mie cinci sute de stadii, iar la mijloc este Thynias f0uvioc;),: teritoriu al Apolloniaţilor, şi Phinopolis (cPivowXiţ) şi Andriace (’Avopiay.-/)), situate lîngă Salmydessus (2ccX|j.uBy]<;<t6c). Acesta e un ţerm pustiu şi petros, fără porturi, care se lăţeşte mult spre miazănoapte, lung cam de şepte sute de stadii pănă la Cyanee, şi cei care sînt aruncaţi la dînsul sînt prădaţi. de Asti ('Aerat), un neam thrac care locueşte în regiunea ce domi-nează acest ţerm. Iar Cyanee sînt două insule mici dela gura Pontului, dintre care una este lîngă ţermul Europei, iar ceialaltă lîngă ţermul Asiei, despărţite printr-un pasaj cam de douăzeci de stadii. Tot cu atîtea stadii sînt depărtate, una de templul Byzantinilor şi ceialaltă de templul Chalcedonilor. Acolo-i partea cea maî strimtă a gurii Pontului Eusin, căcî dacă mergi zece stadii mai departe, este un promontoriu care face ca strîmtoarea să fie numai de cinci stadii, de acolo înainte strîmtoarea se lărgeşte tot maî tare şi începe să formeze Propontida."
VII, 6, 2 * „Dela promontoriul care face strîmtoarea de cinci stadii pănă la portul numit supt smochin sînt treizeci şi cinci de stadii, iar. de aici pănă la cornul Byzantinilor cinci. Cornul acesta este un golf, care merge pelîngâ zidul Byzanţuluî spre apus cam vreo şeizecî de stadii şi samănă cu cornul unui cerb, căci se desface într o mulţime de golfuri altele, ca în nişte ramuri, în care întră pelamida şi se prinde cu mare lesniciune, şi pentrucă-î multă, şi pentrucă o împinge puterea curentului, iar golfurile sînt strimte, aşa că se poate prinde şi cu mîna... Şi aşa am ajuns pănă la Byzantion, pentrucă acest oraş celebru, şi. care. e cel'mai apropiat de gura Pontului, ni procura un termin mai cunoscut pentru descrierea coastei mării , pe care am îriceput-o dela Istru. Mai ăus de Byzantion locueşte neamul Astilor, la câre se găseşte oraşul Calybe (KctXu^), unde Philippos al lui Amyntas a aşezat pe cei mai răi oameni."
§45.
121
VII, 7, „Acestea sînt, deci, neamurile dela Istru şi dela munţii Illyrieî şi Thraciei, demne de menţiune, ale căror graniţe se pot hotărî, şi care ocupă'toată coasta A dria-ticel, începînd dela înfundătura aceşteîa, şi coasta de a ştînga, cum se zice, a Pontului, dela fluviul Istru pănă la Byzan-tion. Au mai rămas părţile dela sud ale regiunii muntoase pomenite şi ţările care cad imediat sub dînsele, adecă Hellas şi regiunea barbară dela Hellas în sus până la munţi. Hecataeos Milesianul spune despre Peloponnesos că înainte de Greci l-au locuit barbarii. Dar poate chiar toată Grecia a fost locuită de barbari în vremurile de demult, dacă te gîndeştî la cele ce se povestesc. Căci Pelops şl-a adus' din Phrygia poporul în ţara numită dela dînsul Peloponnesos, Danaos şî-a adus poporul din Aegyptos, iar Dryopiî şi Cau-coniî şi Pelasgiî şi Lelegii (^puoTCS?, Kauy.wvei;, neXatyyo', A^Xsysc) şi alţii de acest fel posedau teritorii şi de o parte şi de alta a istmului. In special Attica au avut-o Thracii cu Eu-molpos, la Daulis în Phocis a stăpînit Tereus, la Cadmeia aii stăpînit Phoenicieniî cu Cadmos, iar Boeotia au locuit-o Aoniî şi Temmicil şi Hyantil (’'aove?,	''Tav-ceţ), cum
zice; Pindar : «era o vreme cînd oamenilor din Boeotia ii ziceau porci.» Şi dintre aceste , nume unele se cunosc bine că-s - barbare, precum Gecrops şi Codros şi Aeclos şi Oothos şi Drymas şi Crinacos. Thraci! pe de altă parte şi Illyriî si Epiroţii şi pănă astăzi sînt în coastele Greciei. Şi acest lucru avea, loc aîtă dată mal mult încă decît astăzi,, deoarece chiar din numita fără contestare astăzi Hellas multă parte o ocupă barbarii, anume Thracii ocupă Macedonia şi cîteva părţi din Thessalia, Iar părţile de sus ale Acarna-niei şi ale Aetolieî le ocupă Thesprotiî şi Cassopaeil şi Amphilochiî şi Molottil şi Athamanil (Ss^puTot, KauuuTcaTot,’A|j,-oiloyoi, MoXo-c-coi,	neamuri	epirote.“
VII, 7, 2- „Despre Pelasgî am vorbit aiurea. Despre Lelegî uniîa spun că ar fi aceiaş cu Carii (Kâps?), alţii spun că ar fi trăit numaî îapreună eu Carii şi ar fi fost numai tovarăşi de războîii al acestora* Pentru aceia în teritoriul Milesienilor unele localităţi se numesc, aşezări ale Lelegilor, şi în multe locuri din Caria se arată morminte de ale Le-legilor şi întăriţuri pustii numite Lelegia. Şi Ionia care se chîamâ astăzi, toată, era locuită odată de Cari şi de Le-legi. -Ionii l-au aliiDgat şi au ocupat el ţara. Şi în timpu-
11.
122
Tile încă de mai înainte acei care au luat Troia au alungat pe Lelegii din locurile depe lîngă Ida, dela Pedasos şi dela rîul Satniois. Cum că erau barbari Lelegii, se probează prin însuş faptul că trăiau în tovărăşie cu Carii. Iar cum ■câ râtâclaii din loc în loc, ori cu Carii înpreună ori şi fără •dînşiî, şi aceasta încă din vechi timpuri, arată Statele (w>Xi--sîat) luî Aristotel, căci în Acarnania, spune Aristotel, o parte din ţară o au Cureţi! (Roteai), iar o alta, cea despre apus, au avut-o întîîu Lelegii şi apoi Teleboiî (TijXepâoi); în Aetolia pe actualii Locri 11 numeşte Lelegi şi spune că Le-legiî au stâpînit odată şi Boeotia. Acelaş lucru-1 spune despre ţara Opuntiilor şi Megareilor, iar în Leucas zice că a fost un autochthon Lelex, care a avut un nepot de fiică Teleboas, şi că Teleboas a avut douăzeci şi doi de băeţî, numiţi şi eî Telebol, dintre care cîţiva au locuit în Leucas. Maî cu seamă însă ar trebui sâ creadă cineva lui Hesiodos, care spune despre dînşiî astfel:	«Sigur Locros a domnit
peste neamurile Lelegilor, pe care odinioară Jupiter, fiul lui Cronos, cel care ştie sfaturi nemuritoare, i-a cules din pă-mînt în mare număr şi i-a dat lui Deucalion.» Căci prin originea [dela Xq-u culeg] cuvîntuluî se face aluzie, mi se pare, la aceia că Lelegii au fost dela capul locului adunaţi şi amestecaţi din mal multe neamurî, din care pricină vor fi şi dispărut. Acelaş lucru l-ar putea spune cineva şi despre Cauconl, care astăzi nu mal există, macarcă altă dată se găsiau aşezaţi într-o mulţime de locuri/'
VII, 7, 3: „Maî înainte vreme, macarcă neamurile erau mici şi multe şi fără celebritate, cu toate acestea, din cauză că erau bogate în oameni şi se guvernau fiecare de cîteun rege, nu era greu sâ li fixeze cineva graniţile. Astăzi însă, cînd cea ma! mare parte din ţară a ajuns pustie, şi cînd aşezările, dar mal ales oraşele, au fost distruse, chiar dacă ar putea cineva să fixeze graniţi, n-ar aduce vreun folos cu aceasta, din cauză că neamurile înseş nu maî au nicîo importanţă, ba chiar nici fiinţă. Distrugerea, care a început de mult, nici până astâzî n-a încetat în multe locuri, unde oamenii- îşi părăsesc vetrele, îar prin casele lor campeazâ Komaniî, pe care şi î-au făcut stăpînî. Iar Polybios spune că Paulus, dupăce a doborît pe Macedoneni şi pe Perseus, a distrus şeptezeci de oraşe ale Epiroţilor, dintre care cele mai multe erau ale Molottilor, şi a făcut robi o sută cinci-
128
zeci de mii de oameni [Vezi A. 9]. Cu toate acestea vom incerca, întrucît se potriveşte cu această scriere şi pe cît ni este cu putinţă, să înşirăm diferitele popoare unul cîte unul, începînd dela coasta sinului ionic, şi anume de acolo unde se sfirşeşte navigaţiea din sinul adriatic."
"VII, 7, 4." „Prima parte depe această coastă este acea depe lîngă Epidamnos şi Apollonia. Iar dela Apollonia spre răsărit la Macedonia este calea Egnatia (’E-pa-na), măsurată -după numărul miilor de paşi şi însemnată cu pietre miliare până la Cypsela (KtosXoc, Ipsala) şi la rîul Hebru ("EPpoc, Ma-riţa); este lungă această cale de cinci sute treizeci şi cinci de mii de paşi. Dacă socoteşti, curb fac cei mai mulţi, miea de paşi ca opt stadii, apoi ar fi patru mii două sute optzeci de stadii; dacă socoteşti însă, ca Polybios, la miea de paşi opt stadii şi doi plethri, adecă şi o treime din stadiu, apoi maî trebuesc adăogiţi o sută şeptezeci şi opt de stadii, a treia parte din numărul miilor de paşî. Şi acei care pleacă din Apollonia, şi acei care pleacă din Epidamnos, ajung după o egală distanţă la acelaş punct din această cale. Calea întreagă se cliîamâ Egnatia, prima ei parte însă se numeşte drumul la Candavia (Kavoauîa, Babagora, Heuzey, Mis-sion de Macedoine, 346), un munte din Illyria, şi duce prin oraşele Lychnidos (Au^vico;, Ofiliri da) şi Pylon (iluXwvj, care oraş din urmă este pe această cale locul care desparte II-lyria de Macedonia. De acolo merge calea pelîngă muntele Barnus (Bapvcu;) prin Heracleia ('Hpxr.?.e«x, Bitolia), prin teritoriul Lynce3tilor (Aoy/.^ai), Eordilor (’Espooi), la Edessa {vEoecGa, Yodena) şi Pella (n&Xa, lîngă Ianiţa-Ienige), pănă la Thessaloniceia (GecaaXoviy.sia). Pănă aici sînt, zice Potybios, doiiâ sute şeizeci şi şepte.de mii de paşi. Acei care fac a-csst drum plecînd din locurile dela Epidamnos şi dela Apollonia au la dreapta popoarele epirotice, udate de marea si-celicâ [marea ionică] pănă la sinul ambracic [golful dela Arta], îar la stînga munţii Illyrilor, despre care am vorbit, şi popoarele care locuesc lîngă aceşti munţi pănă la Macedonia şi Paeonia. Pămîntul care se întinde dela golful ambracic spre răsărit, în faţa Peloponesuluî, este al Helladei şi dă la marea egee (afyoîov rÂXa.^oq)t lăsînd întreg Pelopo-nesul la dreapta. Dela capătul munţilor Macedoniei şi Pae-onieî pănă la fluvial Strymon (Srpu^wv, Struma) locuesc Macedonenii (MaxsSovsc) şi Paeonii şi unele din neamurile muntene
4
124
thrace, iar regiunea de dincolo de Strymon pănă la gura Pontului şi pănă 5a Haemos este toată a Thracilor, afară de coasta mării. Coasta este locuită de Greci, care sînt aşezaţi, uniîa la Propontis, alţii la Hellespontos şi la golful negru (MiXaţ KoXw:^ golful de Saros), iar alţii la marea egee. Marea egee spală doua coaste ale Helladeî,, una care priveşte spre răsărit şi se întinde dela Sunion (Scuviov, capul Colonnaes) spre miazănoapte pănă la golful tliermeu (#epp.«îoc, golful dela Salonic) şi Tlieş-saloniceia, cel mai înfloritor oraş al Macedoniei îu momentul de faţă, iar alta, cea macedonică, care priveşte spre-sud, începînd dela Thessaloniceia pănă la Strymon. Uoiîa^ socotesc la Macedonia şi regiunea dela Strymon pănă la Nestos (Necioţ, Mesta), pentrucă Philippos şî-a dat multă osteneală cu dînsa, ca să şi-o facă ţară a sa, şi şî-a creat venituri foarte mari din mine şi din alte avantaje ale locurilor. Dela Sunion până la Peloponnesos este marea mj^rtoă (ţMjpTuov), şi cea eretică (kp^iy.ov, marea Candiei), şi cea lybică-.(XuPi-/.cv, marea albâ), cu golfurile lor, pănă la marea sice-licâ (cix.sXiy.6v, marea ionică). Aceasta umple golfurile am-bracic, corintic şi crisaeu (xp urato v, golful de Salona, o sub*-divizie a golfului c6rintie).“
YII, 7, 5: „Theopompos spune că neamurile Epiroţilor sînt în număr de cincisprezece. Dintre acestea cele mai renumite sînt acel al Chaonilor (Xâovsţ) şi al Molottilor (Mc— XottoC) din cauzâ că au avut sub stăpînirea lor tot Epirnl^ întîiu Chaonii şi apoi Molottii. Aceşti din urmă au ajuns la mare putere şi din cauza viţei din care se trăgeau regiilor (căci erau Aeacizi), precum şi din cauză că pe teritoriul lor se află oracolul dela Dodona (dcoSuwj), vechiu şi celebru. Cha-oniî şi Thesprotii (©sa^pwiroî) şi după dînşiî îndată Cassopaeii-(KacauTtaîoi), care şi aceştiia sînt Thesprotî, locuesc ţermul mării dela munţii cerauniî pănă la golful ambracic, a?înd ţară bogată. Plutirea, dacă pleacă cineva dela Ohaonî spre soare răsare şi spre golful ambracic şi cel corînthic, avînd la dreapta marea ausonică (aîxroviov ^Xa-foţ, marea ionică), îar la stÎDga Epirul, este de o mie trei sute de stadii, dela munţii ceraunicî pănă la gura golfului ambracic. Pe această distanţă de loc este Panormoş (Davopuo?), port mare, în'mijlocul munţilor ceraunicî, şi după aceştiia Onchesmos C'Oyy^'<jij.ac)f. alt. port, în faţa căruia se. găseşte extremitatea de vest a Corcyrei şi portul Cassiope (Kacoioicr), Oassopo în insula.
§45.
125
«Gorfu), dela care pănă' la Brentesion (Bpsv-emov, Brihdisi) sînt o mie şepte sute de stadii. Tot atîtea stadii sînt pănă la Tarent dela alt promontoriu maî la sud de Cassiope numit Pliâlaeron (<r><xX«-/.pov, probabil Cap Drasti în Corfu). După ■Qnchesmos vin Poseidion (nocsîoiovj, şi Bnthroton (Bo’j&pwtcv, Vuţindro) la gura portului numit Pelodes (EhîXtioijţ, gloduros), oraş cu colonişti romani şi aşezat într-un loc care are forma unei peninsule, şi Sybota (Su|3o-a, Sivota). Sybota sînt nişte insule mici, puţin depărtate de Epir, situate în faţa pro-montoriuluî răsăritean al Corcj'reî Leucimma (A.euy.{|4ia). Pe -acest parcurs maî sînt şi alte insule mici, dar nu merită să fie menţionate. Vin apoi capul Cheimerion (Xsqj.spiov) şi portul Glycys (r;\u-/.6c), în care se varsă rîul Aclieron (’AyJpwv, probabil Mavropotainos, care se varsă maî jos de Parga şi lîngă care, la puţină distanţă de ţerm, se găseşte actualul =sat G-tyky), care izvoreşte din lacul Acherusia (Ay^pcucia) şi primeşte în el maî multe alte rîurî, astfel câ îndulceşte apa golfului. In apropiere curge rîul Thyamis (Guki-us, Galamas?). Maî sus de acest golf este oraşul Thesprotilor Gicliyros, care maî întîlu se numîa Epbyra (Kî/.upoc, "Eaupa), îar maî sus de golful dela Buthroton este -oraşul Plioenice (cfcoiviy.Tj, .Finiki). Aproape de Cichyros-este orăşelul Cassopaeilor Bu-' clietion (Bsu/^tiov), aşezat puţin deasupra mării, şi Elatria «■(’EXâ'cpta), Pandosia (navBoai'a) şi Batiae (Ba-(at), aşezate înun-trul continentului. Ţara Cassopaeilor se întinde pănă la a^ cest golf [dela Glycyş], După portul Glycys sînt îndată două alte porturi, unul maî în apropiere şi mai mic, Comaros (Ko^apo?, Comaro), care formează un istmu de şeîzeci de stadii lîngă golful ambracic şi lîngă Nicopolis, oraşul zidit de ■Caesar Augustus, Iar altul ceva mai departe, maî mare şi maî bun, aproape de gura golfului, departe cam douăsprezece stadii de Nicopolis (Nr/.o-oXu;, lîngă Preveza).“"
VII, 7, 6: „îndată apoi vine gura golfului ambracic. ■Gura golfului acestuia este puţin maî mare de patru stadii, iar circuitul lui este aproximativ de trei sute de stadii şi este plin de porturi bune. Cum întri în el, în regiunea din dreapta locuesc Grecii Acarnanî (Ay.apvâvs?), şi saicî este, a-proape de gura golfului, templul luî Apollo Actioâ (’Ay.rw? •’AroXXuv), anuine o colină, pe care se află templul, şi la poalele colinei o cîmpie, pe care se găsesc o pădurice consa-■crată zeului şi şantiere navale, unde Caesar a dedicat o fio-
â
126
tilă de zece vase, luate pradă de războîu, cuprinzînd cîteun vas, dela unul cu un rînd de vîsle pănă la unul cu zece rîndurî de vîsle. Se zice însă că au ars şi şoproanele, unde se păstrau vasele, şi vasele. La stÎDga sînt Nicopolis şi Epi-roţiî Cassopaei pănă ]a înfundătura dela Ambraeia (’A[
Arta). Aceasta e aşezată puţin mai sus de înfundătură şi a fost zidită de Gorgos, fiul luî Kypselos. Pelîngă dînsa curge rîul Aratthos (^Apa-flo?, Arta), pe. care se poate pluti pănâ la dînsa dela mare pe distantă, de cîteva stadii, şi care izvo-reşte din muntele Tymphe (T\>wn) în regiunea Paroraea (napwpaia). înflorise şi maî înainte foarte mult acest oraş (dela dînsul doar îşî trage şi golful numele), dar mai ales l-a împodobit Pyrrhos, care-şî avea ÎDtr-îosul reşedinţa. Maî tîrziu însă Macedonenii şi Romanii l-au păgubit mult, şi pe dînsul ca şi pe celelalte oraşe, prin războaele cele neîncetate, pentru-eâ nu erau ascultătoare, aşa că Augustus, văzînd cumsestîiig cu totul aceste oraşe, le-a unit pe toate la un loc în unul singur, în numitul de cătră dînsul Nicopolis, aşezat la golf; şî pe care l-a numit astfel dela victoriea pe care a repurtat-o-pe mare la gura golfului asupra lui Antonius şi a reginei Egiptenilor Cleopatra, care şi ea fusese de faţă la luptă. Astăzi Nicopolis ÎDfloreşte şi pe fiecare zi creşte. Are pâ-mint mult şi podoaba prăzii de războîu, apoi în suburbiu posede un teren consacrat, diu care o parte cuprinde păduricea sacră, unde se găsesc gimnasiul şi stadial, destinate pentru luptele de întrecere ce au loc la .fiecare cinci ani, iar altă parte cuprinde colina sacră a lui Apollo, care domină-păduricea. Acele lupte de întrecere olimpice, Actia numite, au fost constituite în onoarea lui Apollo Actius, Iar grija de ele o au Lacedemoniî. Aşezările cîte sînt pelîngă oraş aparţin la Nicopolis. Şi mai înainte vreme se ţineau în o-noarea lui’ Apollo aceste lupte de întrecere, Actia, Ja care se dădeau coroane învingătorilor, decătră locuitorii din localităţile învecinate, astăzi însă li-a mărit reputaţiea Caesar.^ YII, 7, 7: „După Ambraeia este Argos Amphilochie (’'Apyoq to ajj.cpiXoxiy.ov), oraş zidit de Alcmaeon şi de fiii jin-Ephoros în adevăr spune câ Alcmaeon după expediţiea Epigonilor contra Thebei a fost invitat de Diomedes, cu care înpreună a mers în Aetolia şi au cucerit această ţară şi Acarnania, şi că atunci cînd i-a chemat Agamemnon s& meargă în războiul troian, Diomedes s-a dus, Alcmaeon însă.
127
a rămas în Acarnania şi a zidit Argos, pe care l-a numit amphilochiG după numele frate-so, îar rîul care curge pe a-colo în golf l-a numit Inachos după numele rîuluî care curge prin Argeia. Thucydides spune însă că Amphilochos însuş, dupăce s-a întors dela Troia, nemulţămit cu înprejurârile dela Argos, s-a duş în Acarnania, şi moştenind dela frate-so domniea a fundat-oraşul care-î poartă numele."
VII, 7, 8: „Epiroţî sînt şi Amphilochiî precum şi popoarele situate mal sus de dînşiî, care se învecinează cu munţii Illyrieî. şi au ţară aspră, anume Molottiî (M0X0--01) şi Athamaniî (’A^ajj.SvEţ) şi Aethiciî (Afthy.e?) şi Tympiiaeiî (Tujj,?aîoţ) şi Orestiî şi Paroraeiî (’Ope<rxu, Ilapopaîoi) şi Atintanii (’A-ivxSve?), dintre care unii sînt în apropiere de Macedoneni, iar alţiî sînt aşezaţi spre sinul ionic. Se spune că Orestiada (’OpsoTtăi;) a stăpînit-o odată Orestes, cînd a fugit pentrucă omorîse pe maică-sa, şi că ţara a trecut apoi Ia urmaşii luî aşa numită după dînsul. Se maî spune că a fundat şi un 0-raş, care se numîa Argos Orestic (’'Apvo? operay.ov). Cu aceste popoare epirote s-au amestecat acele neamuri illyrice, care îocuesc teritoriile dinspre partea de miazăzi a regiunii muntoase şi teritoriile de deasupra sinului ionic, căcî în sus de Epidamnos şi de Apollonia pănă la munţii ceraunii locuesc Byliioniî (BuXXtoveq) şi Taulantiî (TauXccv-noi) şi Parthiniî (rfapfltvot) şi Brygii (BpuY°0- aco*° Pe aProaPe s^nt m^' nele de argint dela Damastion (j\ ap-dc: iov )( pelîngă care şi-au aşezat stăpînirea Dyestiî (A^c-a’.) şi Encheleii (’E^eXeat), t pe care-î chiamă şi Sesarethî (Sssap-^ioi). La aceştiia se a-daug Lyncestiî (Auv-^atai) şi ţara Deuriopos (^eupîoTO?) şi Pe-lagonia cu cele trei oraşe ale sa,le (vj TpmoXvri; IleXa^ovia) şi Eordii (’'Eopoot) şi Elimeia (’EXt^ia) şi Eratyra (’Epâ-îupa). A~ ceste popoare înainte vreme aveau fiecare regii lor, dintre care acei care domniau peste Enclieleî erau descendenţi din Gadmus şi Harmonia, şi se arată în ţara Encheleilor diferite monumente privitoare la cele povestite despre dînşiî. Encheleii deci n-aveau regi indigeni. Lyncestiî pe de altă parte au avut rege pe Arrabaeos (’AppK(3aioq), care-şî trăgea neamul din Baccliiadî. Nepoata de fiică a acestuia a fost Eurydice, mama lui Philippos al lui Âmyntas, iar f Sirrha (Sippa) a fost fata luî. Apoi dintre Epiroţî Molottiî au fost domniţi de Pyrrhos, fiul luî Neoptolemos al luî Achilleus, şi de descendenţii lui, care erau Thessalieni. Celelalte po-
128
■45.
poare aveau domni indigeni, şi dupăce au avnt supremaţiea cînd-unul cînd altul din ele, au căzut toate sub stâpînirea Macedonenilor, afară de cîteva din susul sinului ionic. Bă chiar Ijyncestis şi Pelagonia şi Orestias şi Elimeia le nu-miau Macedonia de sus, iar cei de mai tîrziu le numiau Macedonia liberă. Uniia chiar toată ţară pănă la Corcj^ra o numesc Macedonia, pentru motivul că samănă popoarele şi la chipul cum îşi tae părul, şi la limbă, şi la chlamydă, şi la altele de acest fel. Cîteva din ele vorbesc însă două limbi. Gînd s-a desfiinţat puterea macedoneană, aceste popoare aii căzut sub Romani, şi prin ţara lor merge calea Egnatia dela Epidamnos şi dela Apollonia, pe care cale, în regiunea munţilor Gandavia, sînt bălţile depe lîngă I^ch-nidos (Au^vccic, Ochrida), care procură peşte sărat din belşug, Rîurile curg, unele în sinul ionic, altele spre părţile de miazăzi. Eie sînt Inachos şi Aratthos şi Acheloos (’A/^XCcc, Aspropotamos) şi Evenos (Eu^voc, Fidari), care altă dată se numîa Lyeormas . (A^op^ac), dintre care Aratihos se varsă în sinul ambracic, Inachos se varsă în Acheloos, iar Acheloos însuş şi Evenos în mare, dupăce au străbătut, unul Âcarnania, îar celalalt Aetolia. Iar Erigon (’Ep'Ywv, Gerna, Carasu), dupăce a primit multe rîuri din munţii Illyrieî şi din ţara Lyncestilor, Brygilor, Deuriopilor (^eupioTcuv) şi Pe lagonilor, se varsă în Axios (’A^to?, Vardar).“
VII, 7, g: „Altă dată erau şi oraşe peia popoarele acestea. Pelagonia era numită <cu trei oraşe» (tP ticuri?), şi unul din aceste oraşe era Azoros	Pe Erigon se aflau toate
oraşele Deuriopilor, printre care erau Bryanion (Bpucmov) şi Alalcomenae (’A«Xy.o[j.svaf) şi Stymbara (2-6|;,|3apa). Cydriae (Kuopiat, Codras pe Vovusa?) era un oraş al Bigilor, şi Âegiaion (Aîyîytov, Stagus) era un oraş al Tymphaeilor, vecin cu Aethicia (Aî^afe) şi cu Tricca ’(Tp(-/.y.Yj, Triccala ?). In apropiere de Macedonia şi de Thessalia^ pela muntele Poeon (noîov) şi la Pindos sînt Aethiciî -(Aîtfwe?) şi izvoarele Penelului (n^vsir?, Salamvria), asupra cărora se dispută Tymphaeii şi Thessalienii de sub Pindos. Mai este apoi oraşul Oxyneia (’0£6veia) la rîul Ion (''iwv, Craţova, rîu care se varsă în Salam-vria), depărtare de o sută douăzeci de stadii dela oraşul Pe-lâgonieî Azoros, în apropiere de Alalcomenae şi de Aeginion şi de Europos (Supura?) şi de vărsarea rîul.ui Ion în Peneios. Pe atunci, deci, cum am spus, Epirul tot, macarcă ţară aspră
§■45.
129'
şi plină de munţi, precum Tomaros (T6|j.apo?) şi Polyanos (UoMy.voc) şi alţii mulţi, şi tot aşa şi Illyria, erau înfloritoare. Astăzi cele maî multe localităţi sînt pustii, iar cîte sînt locuite sînt numai nişte sate şi nişte ruine. Şi ca celelalte a încetat aproape de a maî exista şi oracolul dela Dodona. “	■'
YII 7, 10-: „Acest oracol, cum spune Ephoros, este o instituţie a Pelasgilor. Iar Pelasgil din cîţî au stăpînit în G-recia sînt cel mai vechi. Şi poetul [Homer II.'XVI, 233] zice astfel: «Jupiter, rege al Dodonel, pelasgicule», iar He-siod [fragment 134]: «Se ducea la Dodona şi la stejar, locuinţa Pelasgilor. > Despre Pelasgil din teritoriile tyrrheniee am vorbit. Despre locuitorii depe lîngă templul dela Dodona cum câ ar fi fost barbari ne face să înţelegem Homer din chipul lor de a trăi, pentrucă spune [II. XVI, 235] că nu se spălau pe picioare şi câ se culcau pe pămîntul gol. Cum trebue zis, Helli ('EXXoQ, cum face Pindar, ori Selli (Se?,Xoi), cum se crede că stă la Homer [II. XVI, 234: cqj.tpî os SeXXoc coi vais'jc’	y.i	ăv^TCTioBeţ /ap.atstivai], UU Se poate afirma CU
siguranţă, din cauză câ scrierea e îndoîoasă. Philochoros spune câ locul depe lîngă Dodona, ca şi Euboea, s-a numit Hellopia (mxoma), pentrucă Hesiod zice aşa [fragm. 54]: «Este o ţară Hellopia, bogată în ogoare şi în păşuni, a-colo la capătul eî este zidită Dodona.» Apollodoros zice că se crede că s-ar fi numit ţara aşa dela bălţile (iXoc) depe lîngă templu, şi susţine câ Homer nu numeşte Helli, ci Selli, pe locuitorii depe lîngă templu, pentrucă şi pe un rîu îl numeşte Selleis,cînd zice [II. II, 659, XV, 531] : <de departe, din Ephyra, dela rîul Selleis.» f [Dar după Deme^ trios Scepsios n-ar fi vorba aici despre] Ephyra din ţara Thesprotilor,: ci de acea din Eleia, căci în Eleia este rîul Selleis, iar la Thesprotî şi la Molotti nu este niclun rîu cu asemenea nume. Cele ce se povestesc despre stejar si despre porumbi, şi altele de acest fel, cum se povestesc şi despre Delphi, unele aparţin maî mult la poezie, altele se potrivesc însă şi cu descrierea' de faţă.£i
VII, 7, n: „Dodona, deci, din vechime aparţinea la Thesprotî, şi tot aşa şi muntele Tomaros orî Tmaros (căci se zice în ambele feliurl), sub care se află templul, pentru aceia şi tragicii şi Pindar numesc Dodona Thesprotis; Mai’ tîrziu însă a fost sub stăpînirea Molottilor. Spun că dela
130
muntele Tomaros interpreţii luî Jupiter, cum li zice poetul, despre care tot el spune că umblau cu picioarele nespălate şi dormîau pe pămîntul gol, aii fost numiţi tomuri (To;j.oupot), şi în Odysseia astfel scriu uniia acele ce spune Âmpliinomos, cînd sfâtueşte pe peţitori să nu atace; pe Te-lemachos maî înainte de a fi întrebat pe Jupiter [Od. XVI, 4:03]: «Dacă vor aproba tomurii marelui Jupiter, eu însumi îl voiu ucide şi voiu îndemna să fie omorîţi şi ceilalţi toţi. Dacă se va opune însă cumva zeul, vă îndemn să staţi liniştiţi.» Şi este mai bine, spun ei, să se scrie	de-
cît tfei-ucTeţ, căci nicăirî la Homer nu se găseşte themistes eu înţelesul de oracol, ci numai cu acela de sfat, hotărîre politică, legiuire, îar Tomuri trebue să fie o prescurtare din f tomaruri, adecă păzitorii tomaruluî {^o\mpo^o.-/.^). Şi aşa cei mai noi zic tomuri. La Homer -este mai simplu însă să primim pe themistes, întrebuinţat în mod impropriu, aşa după cum şi bulae poate să însemneze ordinele şi hotârî-rile oraculelor şi ale legilor, ca de pildă [Od. XIV, 328] «ca s-audă sfatul ((3ouXţ)v) lui Jupiter din stejarul cu înalte ramuri.»"
VII, 7, ]2: „La început acei care profetizau erau bărbaţi, după cum dă a înţelege şi poetul, căci vorbeşte de interpreţi (5-o<pvj-ai), Pr^n care trebue sâ se înţeleagă şi profeţii (■Kpc^-a.t). Mai tîrziu au fost numite trei babe, cînd a-lături .. cu Jupiter a fost instalată ca zeiţă a templului şi Dione. Suidas însă pentru placul Thessalienilor dă crezare la nişte povestiri fabuloase, după care templul acesta ar fi fost strămutat din Pelasgia cea de lîngă Scotussa (Scotussa aparţine la Pelasgiotis a Thessaliei), cînd înpreună cu oracolul s-ar fi dus şi fimeile maî. toate, din care s-ar fi tră-gînd profetesele de astăzi; pentru aceia s-ar fi chemînd şi Jupiter pelasgicul.“
VII, Fragmente, 4: „Paeonia este la răsărit de aceste popoare [despre care s-a vorbit la VII, 7, 8] şi la apus de munţii Thracieî. Spre miazănoapte este aşezată maî sua’de Macedonia, avînd prin oraşele Grortynion şi Stobi eşirea spre f [strâmtoarea] prin care curgînd rîul Axios face grea intrarea din Paeonia în Macedonia, aşa dupăcum P6neios curgînd prin Tempe întăreşte Macedonia din partea despre Grecia. Se mărgineşte dinspre miazăzi cu Autariatii şi Dardanii şi Ardiaeiî. Paeonia se întinde pănă la Strymon.“
131
YII, Fragmente,: 6: „Orestis e ţară întinsă şi are un munte mare care se întinde pănă la Corax din Aetolia şi păDă la Parnassus. Locuesc pelîngă acest munte Orestii însiş şi Tymphaeii şi Grecii din afara istmului depe lîngă Parnassos şi Oeta şi Pin dos. Cu un nume comun muntele acesta se chîamâ Boion (Boîov), dar părţile lui poartă numiri diferite. Spun că depe cele mai înalte vîrfuri ale lui s-ar fi văzînd şi marea egee şi sinurile ambracic şi ionic, dar cred că se exagerează. înalt de ajuns este şi muntele Pteleon delîngă sinul ambracic, care de o parte se întinde pănă la marea dela Corcyra iar de altă parte pănă la cea dela Leucas. “
YII, Fragmente, 9: „Au mai rămas din Europa Macedonia şi părţile Thraciei delîngă Macedonia până la By-zantion, apoi Grecia şi insulele delîngă dînsa. Negreşit, şi Macedonia e tot Grecie, dar luîndu-ne după firea locurilor şi după configuraţiea lor am socotit că trebue s-o separăm de ceîalaltă Grecie. şi s-o alipim de vecina eî Thracie pănă la gura Euxinului şi a Propontideî.a
VII, Fragmente, 10: „Macedonia se mărgineşte la a-pus cu coasta mării adriatice; la răsărit cu liniea meridi-ană care e paralelă cu acea coastă şi care merge prin gurile rîului Hebru şi prin oraşul Cypsela (Ku>kX«, Ipsala); la miazănoapte printr-o închipuită linie dreaptă, care trece prin munţii Bertiscos (Bsp-ur/.oc, greşit in loc de Bs(3io; ? Pto-lemaeus III, 13, 19 pune Bertiscos mai jos de Amphipolis şi Heraclea Sintica, la actualul munte Becik [Besik.?]., nord-estul peninsulei chalcidice), Scardus (Sv.xpBo?, Şar), Orbelos ^'Op^Xo;, Perim Dag), Rhodope (Pooouv), Despoto) şi Haemus, care munţi, începînd dela marea adriaticâ, ajung în linie dreaptă până la Euxin, forinînd o peninsulă mare spre miazăzi, care cuprinde Thracia şi Macedonia şi Epirul şi Achaia; îa miazăzi prin calea Egnatia, care merge dela oraşul Dyrrha-chion spre răsărit până la Thessaloniceia. Şi este forma a-ceasta a Macedoniei foarte asâmănătoare cu un paralelogram."
VII, Fragmente, 11: „Macedonia de astăzi se ;numîa odată Emathia (’Hy.atfîa), numele actual şi l-a luat dela u-nul din vechii domnitori, Macedon. Era şi un oraş. Emathia lîngă mare. Ţara aceasta o ocupau neamuri epirote şi illyre, dar maî ales Bottiaei (BoTTiaîoi) şi Tliracî. Bottiaeii, după cum se spune, îşi trăgeau neamul din Creta, de unde
132
venise sub conducerea unuia Botton. Dintre Thracî Pierii (ffiepec;) locuiau Pieria (r%ia) şi teritoriul depe lîngă Olympos, Paeonii pelîngâ rîul Axios teritoriul aşa numit-din cauza aceasta Amphaxitis, iar Edonii (’HSwvoî) şi Bisaltiî (Bic^ai) restul ţări! pănă la Strymon. Dintre aceşti din urmă Bisaltiî se numiau. numai aşa Bisaltî, Edonii însă unii se chemau Mygdonî ('MuySove^, alţii Edonî, iar alţii Sithoni (Si^uvsc). Peste toate aceste popoare au stăpînit aşa numiţii Argeadî (’ApYsâoat) şi Chalcidiî din Euboea (XaXv.icE'.;), Chal-cidi anume din Euboea au venit în ţara Sithonilor şi au fandat acolo până la treizeci de oraşe, din care au fost însă alungaţi maî tîrziu şi s-au întrolocat cei mai mulţi numai' în unui din ele, în Olynthos. Chalcidiî- aceştiia se numiau Chalcidiî din Thracia.“
VII, Fragmente, 12: „Faţă de Thessalia şi de Mag-nesia graniţa Macedoniei de jo3 şi dinspre mare o formează Peneios, îar graniţa Macedoniei de sus o formează Iîaliaemon ('AXid.y.y.wv, Vistriţa-Inge-Carasa). Acelaş Haliac-mon şi Erigon şi Axios şi alte rîurî dispart Macedonia de Epiroţî şi de Paeonî."
VII, Fragmente, 25: „Acolo este şi muntele Bermion (Bep|j,iov), pe care-1 stăpînîau înainte vreme Brigiî, neam thrac, dintre care uniia au trecut în Asia si sl-au schimbat' > * ? numele în Phryg!.“
VII, Fragmente, 26: „Oraşul Beroia (Bepoia, Verria) este la poalele muntelui Bermion. “
VII, Fragmente, 36:	„Dela Peneios pănă la Pydna
sînt o sută douăzeci de stadii. Pe coasta mării dela gura rîului Strymon sînt . oraşele Datenilor Cz! «-îjvat) Neapolis (Cavala, C. Miiller la Sc3^ax 67) şi Daton (/}a-ov, Eski-Ca-vala, C. Miiller la Scylax 67), care are cîmpiî fertile şi un lac. şi rîurî şi şantiere navale şi bogate mine de aur, de unde în loc de proverbul «ghemuri de bunătăţi» (âya&^ ăfxdiosc) - se ■ mal zice şi «dat de bunătăţi * (oktov dya#iov). In regiunea de dincolo de Strymon, în locurile depe lîngă mare şi depe lîngă Daton locuesc Odomantiî (’Oooy.âvTEi?) şi Edonii şi Bisaltiî, şi acei autohtoni precum şi acel veniţi din Macedonia, si cărora lî-a fost rege Rhesua. Iar maî sus de Amphipolis [20 stadii . dela gura Strumeî, S. VII, Frag1: mente, 35], locuesc Bisaltiî pănă la oraşul Heracleia [aproape de vărsătura rîului Strymon în lacul Tachyno, Pt. III,1
§ 45.	133
13,30], avînd o vale fertilă, prin care curge Sţrymon, ce izvoreşte dio ţara Agrianilor dela Rhodope, vecină cu Pa-rorbelia Macedoniei, care această din urmă, aşezată în interiorul continentului, are în valea ce începe dela Eido-mene (Eîcopiyr), G-radisca) oraşele Callipolis [Strumiţa?], Orthopolis, Philippupolis [Peferoviq?], Garescus (rap^-wc, Melnic?). In ţara Bisaltilor, cum mergi în susul rîuluî Strymon, este satul Berge (B^p-pj), cam două sute de stadii distanţă dela Amphipolis. Iar dacă mergi dela Heracleia spre miazănoapte şi spre strîmtoarea prin care trece Strymon, avînd rîul la dreapta, spre stînga este' Paeonia şi teritoriul depe lîngă oraşul Doberus (ASfrqpo?), f iar la dreapta munţii Rhodope şi Haemus. De ceia parte a rîuluî Strymon şi chiar lîngă el • se află Scotussa (Lv.oxowaa). Iar lîngă lacul Bolbe (BsApr;, Besik [Becik?]) este Arelliusa (’Ape^ouaa)) şi Ca locuitori depe lîngă lac mai ales Mygdoniî se numesc. Nu numai Axios curge din ţara Paeonilor, ci şi Strymon. Strymon anume izvoreşte dela Agrianî, curge prin ţara Mae-dilor (M^csi) şi Sintilor (Siv-roi) şi se varsă în mare între teritoriul Bisaltilor şi acel al Odomantilor.“
YII, Fragmente, 38: „Pe Paeoni uniia-i consideră ca colon! ai Phrygienilor, alţii din contra ca colonizatori si acestora. Spun câ Paeonia s-a întins pănă la Pelagonia şi la Pieria, că Pelagonia se numîa odată Orestia, că cu drept cuvînt Asteropaeos, unul din şefii de loc din Paeonia care s-au luptat la Troia, se numeşte fiul lui Pelagon, şi câ Paeonii se numiati Pelagonî (nsXcqovcs).*
YII, Fragmente, 41: „Se pare că Paeonii şi altă dată, ca şi astăzi, au ocupat o mare parte a Macedoniei, aşa câ şi Perinthos l-au asediat şi aii avut sub stăpînirea lor Cres-tonia (KpYjcTwvîa) şi toată Mygdonis şi ţara Agrianilor până la Pangaeos (iiaYY^o?, Bunar). Mai sus de coasta mării dela golful strymonie, care coastă se întinde dela G-alepsos până la Nestos, se găseşte oraşul Philippi şi teritoiiul lui. Philippi se numîa maî înainte Crenides (Kpr,vîos<;) şi era o localitate mică, a crescut după învingerea luî Brufcus şi a lui Cassius. “
YII, Fragmente, 43: „In faţa acestui ţerm sînt două insule, Lemnos şi Thasos. f Dincolo de canalul mării dela Thasos este Abdera (''Aporjpa, Balastra), Abdera au locuit-o Thracii Bistoni (BiW^?), peste care domnia Diomedes. Nes-
i
134
tus nu păstrează totdeauna aceiaş klbie, ci de multe ori inundeazâ ţara. Apoi vine oraşul Dic&ea, aşezat pe golf, şi portul lui. Mai sus de aceste oraşe este , balta Bistonis [Buru G-ol], avînd cam două sute de stadii de circuit... Dincolo de balta dela mijloc sînt Xantheia (s&vfleia), Maroneia (Mctpwvsia, Maronia) şi Ismaros (''î^apo?, Ismara), oraşe ale Oiconilor. Ismaros se numeşte astăzi Ismara (’lq.i.dpa), e lîngă Maroneia, şi în apropiere se varsă în mare balta Ismaris. Maî sus de aceste oraşe locuesc Sapaeiî (2araxîoi).“
VII, Fragmente, 45: „Sintii (2w-o(), neam thrac, locuiau în insula Lemnos."
VII, Fragmente, 47: „Toată Thracia se compune din douăzeci şi două de popoare, şi, macarcâ-î foarte zdruncinată, tot poate pune pe picior de războîu -pănă la cincisprezece mii de călăreţi, îar pedestraşi cliîâr două sute de mii. Dincolo de Maroneia este oraşul Orthagoria (’Op&a-ppîa) şi teritoriul dela Serrion (Ssppiov), loc greu pentru navigatori, apoi orăşelul Samothracilor Tempyra (Ts^upa) şi alt orăşel Characoma (Xapâv.uiAa), în faţa căruia se găseşte insula Samothrace şi nu departe de aceasta Imbros, îar la o depărtare mai mult' de două orî mai mare Thasos. Dela Oharacoma maî încolo este Doriscos (zlopwx.oq), unde a numărat Xerxes mulţimea oştirii sale. Apoî vine Hebros ("E|3poţ, Mariţa), pe care se pluteşte în sus pănă la Kypsela (Ku^sXa, Ipsala) spaţiu de o sută douăzeci de stadii. Aici este graniţa Macedoniei pe care au luat-o Romanii dela Perseus şi dela falşul Philippos. Paulus însă, dupăce a învins pe Perseus, a alipit la Macedonia şi neamurile epirote şi a divizat ţara în patru părţi, pe una a atribuit-o la Amphipolis, pe alta la Thessaloniceia, pe alta la Pella, şi pe alta la Pe-lagoni. La Hebros locuesc Gorpiliî (Kop^Xot) şi puţin mai sus Brenil (Bpsvai), îar cei maî din urmă Bessiî (Biaaoi), şi se poate pluti în sus pănă la aceşti din urmă. Toate neamurile acestea sînt prădalnice, dar maî ales Bessiî, care sînt vecini cu Odrysii (’Oopujat,) şi cu Sapaeiî (SaraTot). Capitala f Astilor (''Ab-ai) este Bizye (B\^ Viza). Uniia numesc Odrysi pe toţi cîţi locuesc coasta mării dela Hebros şi Cypsela până la Odessos. Peste Odrysi au domnit Amadocos (’A|j.âoo-/.oc) şi Cersobleptes'(Kspcyopxsrrrj?) şi Berisades (B-/ipwd3-n?) şi Seu-thes (Zslv&■{)<;) şi Cotys (Kbtuc).a
VII, Fragmente, 49: „Insula Samothrace o locuiau fraţii
135
Iasion (’Jaauov) şi Dardanos (zlapoavo?). Dupăce a fost trăsnit Iasion pentru păcatul comis contra zeiţei Ceres, Dardanos a plecat din Samothrace şi s-a dus sâ locuiască la poalele muntelui Ida, a zidit oraşul Dardania şi a învăţat pe Tro-îani. misterele din Samothrace. Samothrace mai înainte vreme se numîa Samos (Sct^o?).8
IV,	6, 8: „Vindelicii şi Noriciî ocupă teritoriul dela poalele Alpilor din ceia parte a Italiei, în mare parte în-preună cu Breuniî (Bpsuvoi) şi Genauniî (revauvoi), care aparţin deja la Illyrî."
VII, 3, ,: „Partea de miazăzi a Germaniei de dincolo de Elba aparţine încă o bucată Germaniei şi este locuită de Soevi (SotjPoi), apoi îndată vine ţara Geţilor (Tfrai), din-truntîiu îngustă, întinzîndu-se prin partea sa despre miazăzi dealungul Istruluî, iar prin partea despre miazănoapte dealungul poalelor codrului hercynian ('epx-jvw? Spu^oţ), ocu-pînd şi ea o parte a munţilor.- Apoi se lăţeşte spre miazănoapte pănă la Tyregetî (Tupayew.). Marginile nu le putem cerceta preciz.. Din cauză că nu se cunosc locurile acestea s-a dat crezare celor care povestesc basmele despre munţii RhipaeT ('Pilota '6pri) şi despre Hyperboreî, şi lui Pytheas dela Marsilia, care a inventat poveştile despre ţara dela o-cean, servindu-se ca probă de eunoştinţî asupra cerului şi asupra mathematicilor. Pe aceşti scriitori îi lăsăm la o parte. Tot aşa şi cele ce cîntă Sophocles despre Oreithyia, cînd zice că a fost răpită de Boreas şi a fost dusă «dincolo de mare tocmai la capătul pămîntuluî, la izvoarele nopţii, unde stă deschis cerul, la grădina veche a luî Phoebus», n-au nicio valoare pentru cele de faţă, ci trebuesc lăsate la o parte, după cum face şi Socrates în Phaedros. Ce am aflat însă şi în istoriea veche şi în cea mai recentă, aceasta să spunem. “
VII, 3, 2- „Grecii considerau pe Geţî ca Thraci. Locuiau de ambele părţi ale Istruluî şi eî şi Mysiî (Muaoî), care şi aceştiia tot Thraci sînt şi se numesc astăzi Moesi (Moiaoî). Dela aceştiia au plecat şi Mysiî care trăesc astăzi în ţara dintre Lydia, Phrygia şi Troia. Dealtfel şi Phrygil (^pu^e?) sînt Brigî (Bp^c), neam thrac, după cum sînt Thraci şi Mygdoniî (MufBove?) şi Bebryciî (BfŞpuy.e?) şi Maedobithyniî {MaiooPifluvof) şi Bithynil (Bi^uvoî^ şi Thyniî (Guvoi), şi, cred, Măriahdyniî (MapiavSuvoî). Toţi aceştiia au părăsit Europa în
136
întregime. Mysii au rămas însă, o parte şi în Europa. Şi cred că. cu dreptate presupune Poseidonios că Homer vorbeşte despre Mysii din Europa (adecă despre Mysii din Thracia), cînd zice [II. XIII,, 3]: «Iar el • [Jupiter] îşi întoarse îndărăt privirile strălucitoare, ca să vadă în depărtare ţara Thracilor iubitori de cai şi a Mysilor care se luptă de aproape;» pentrucă, dacă s-ar gîndi cineva la Mysii din Asia, vorba poetului ar fi îndepărtată de subiect. Ca sâ zică în adevăr cineva că şî-a întors dela Troenî privirea spre ţara Thracilor, şi să pună alături cu ţara Thracilor şi pe acea a Mysilor, care aceşti din urmă nu erau departe de Troada, ci vecini cu dînsa, şi aşezaţi şi în dosul şi de ambele laturi ale eî, separaţi de Thracî prin toată lărgimea Hellespontuluî, înseamnă a confunda continentele şi totodată a nu pricepe ce vrea sâ spunâ Homer. înţelesul cel mai o-bişnuit al. vorbelor «întoarse îndărăt» iv Tpeuevj este acela de «întoarse dela cineva în sens contrariu» (eî? 'to’uraW). Acel care însă îşi îndreaptă privirile dela Troenî spre o'a-meniî din dosni lor şi depe lîngâ dînşiî, acela priveşte maî departe înainte, îar nu îndărăt. Probă pentru aceasta sînt şi cele. ce spune poetul maî departe, căci la Mysî adauge pe Hippemolgî ('Itcot)[j.oXyo6<;) şi pe G-alactofagî (rakav.zood'fouc) şi pe Abil (’A(3fouq), care nu sînt alţii decît Scythiî (2y.u#ai) şi Sarmatiî (2ap|j,ârai) trăitori în care. Chiar şi astăzî neamurile acestea şi cele bastarnice trăesc amestecate cu Thracii, maî ales cu Thracii cei de dincolo de Istru, dar şi cu cel de dincoace de rîu. Cu Thracii de dincoace de Istru maî trăesc amestecate şi neamurî celte (xsXmâ), anume Boii (BoVoi) şi Scordiscii (Sjwpoîraoi) şi Tauriscii (Taupur/.oi).'Pe Scor-discî uniîa-î numesc Scordistî (SxopSiWt), îar pe Tauriscî ii numesc Ligyrisci (A^up^oi) şi Tauristî (Taupfexai)."
VII, 3, 3:	„Poseidonios	spune că Mysii din evlavie
mare nu mînîncă nicio vietate, prin urmare nicî animale, că trăesc numai cu miere, cu lapte şi cu brînză, şi duc viaţă liniştită, şi câ din cauza aceasta li zic oamenii religioşi şi trăitori din aburi (%xwxd-a() [adecă din aburii sacrificiilor], Maî spune Poseidonios că sînt unii Thracî care trăesc fără fimeî, că-î numesc «ctistae» (y^sw.), sînt onoraţi ca sfinţi şi nimea nu-î supără cu nimic, şi câ pe toate aceste neamurî la un loc poetul le numeşte «nobilii mulgători de cai, mîn-cătorî de lapte, săraci,-cei maî drepţi oameni» (itcjituâoXyc:,
137
Y«X«y.TOB>ÂY0!j “P1-01,- owkiotbto.i âv&p<i>~°bt II. XIII, 5 S(J(J.), ZÎCÎn-du-li săraci mai ales pentrucă ar fi trăind fârâ fimeî, căcî viaţa fără fimeî şi-o închipueşte Homer numai ca o jumătate de viaţă, dupăcum şi casa luî Protesilaos o numeşte jumătate de casă (ooiao?	II.	II, .701), pentrucă Prote-
silaos era văduv. Spune apoî Poseidonios câ pe Mysi îi numeşte Homer «luptători de aproape» («Yx^axoi), pentrucă sînt neînvinşî şi buni războinici, şi că în a treisprezecea carte a Iliadeî trebue scris MowSv âf/.epâxwv îQ l°e de Mucuv t’ ây-/vtiÂy^).u
VII, B, 4: „Ar fi de prisos să schimbe cineva o scrisoare primită ca bună de atîţîa anî, căci este maî probabil că dela capul locului s-au numit Mysî şi că şi-au schimbat numele astăzi. Iar ca «săracp	ar	putea	înţelege, ci-
neva pe aceşti oameni mai mult pentrucă erau fără sâlaşurî şi trăiau pe care, decît că erau fără fimeî uniîa, căcî, deoarece nedreptăţile au loc maî mult din cauza contractelor şi a preţului mare pe eare-1 pun oamenii pe cîştigarea de avere, «cei maî drepţi» tocmai asemenea oameni este potrivit să fie numiţi, care trăesc din puţin cu mică cheltuială; Pentru acela şi filosofii, considerînd justiţiea ca foarte strînş unită cu moderaţiea, au tins maî înainte de toate să ducă viaţă sobră şi simplă, din care cauză exagerările au înpins pe unii dintr-înşiî la cinism. Faptul însă de a trăi fără fimeî nu desemnează nicio imagine de acest fel, mal ales la Thraci, şi încă la Geţi. Vezi, de pildă, ce spune Menan-dros despre dînşiî, nu. plăzmuind, probabil, ci luînd din experienţă: «Toţi Thracii, dar maî ales dintre toţi noî Geţii (pentrucă mă pot lăuda câ eu de acolo sînt de neam) nu sîntem prea cumpătaţi.» Şi puţin mai jos dă exemple despre distrâbâlarea cu privire la fimeî-: «Fiecare dintre noi ţine cîte zece ori unsprezece ori douăsprezece fimeî, , ori şi maî multe uniîa. Dacă se întîmplă să moară cineva şi sâ fi a-vut numaî patru ori cinci'neveste, un asemenea om . e considerat de cei. de acolo ca un biet om, care n-a ştiut nici ceri cununiea nici ce-î însurătoarea.» Aceste; lucruri sînt "confirmate şi de alţii. Nu se potriveşte: însă-, ca Jaceîaşj oâ-r meni , să considere pe de o parte viaţa fâră multe: fimeî ca nenorocită, Iar pe de alta sâ considere ca pe.un om vrednic şi drept pe cel care trăeşte în: burlâcie. Apoî a considera ca religioşi, şi ca oameni care se hrănesc cu aburi, pe cei
-138
fără fimeî este ceva contrariu cu totul concepţiilor obişnuite. In adevăr toţi sînt de părere că firaeile au fost promotoarele fricii de dumnezeu. Tot ele îndeamnă pe bărbaţi la servicii religioase pompoase, la serbări şi la suplicaţi!. Rar dacă se găseşte un bărbat fără fimee şi cu asemenea dispoziţii. Vezi, de pildă, ce spune acelaş poet, cînd pune în scenă pe un bărbat care se plînge de cheltuelile fimeilor cu sacrificiile şi vorbeşte astfel: «Ne prăpădesc zeii, maî ales pe ceî însuraţi, în fiecare zi trebue să serbăm cîteo sărbătoare;» orî pe un misogyn care aceleaş acuzaţii le aduce: «Sacrificam de cinci orî pe zi, şepte sclave în cerc băteau în ţimbale, îar altele zbierau.» Cum că deci tocmai acei dintre G-eţî, care n-aveau fimeî, vor fi fost consideraţi ca religioşî, pare ceva absurd. Cum că însă sentimentul religios era puternic la acest popor, pare probabil, atît din cele ce spune Poseidonios despre dînşiî, cit şi din alte ştiri. “ VII, 3, 5; „Se spune anume că un Get, cu numele Zamolxis (Zâ|io)^i?), a fost sclavul lui Pytliagoras şi că a învăţat dela dînsul ceva din ştiinţa ceruluî, ba şi dela Egipteni cîteva, pentrucă şi pănă acolo rătăcise, şi că, dacă s-a întors a-casă, a avut mare trecere şi la şefi şi la popor, pentrucă prezicea semnele meteorologice, pănă ce mai la urmă a înduplecat pe rege să-l îee tovarăş la domnie, ca pe unul care era în stare să anunţe cele ce se întîmplă pela zei. La început l-au pus preot al celui mai de cinste zeu dela dînşiî, după aceia însă a fost proclamat el însuş zeu, şi alegîn-du-şi un loc, unde era o peşteră, şi pănă la care nu putea nimeni pătrunde, a trăit acolo, întîlnindu-se numai rar cu alţi oameni, afară de rege şi de servitori. La aceasta regele î-a dat tot concursul, fiindcă vedea câ oamenii îi erau supuşi cu mult mai mult decît înainte, ca unuia ale cărui’ ordine erau date în înţelegere cu zeii. Acest obiceiu a dăinuit până în zilele noastre, căci totdeauna s-a găsit cineva de aşa natură, că să fie consilier al regelui, îar G-eţii să-l socoatâ drept zeu. Şi muntele a fost considerat ca sfînt şi-l numesc sfînt, numele luî e Cogaeonon (Kwycuovsv), la fel cu numele rîului care curge pelÎDgă dînsul. Cînd domnia peste Geţi Byrebistas, asupra căruîa se pregătîa pentru războîu divul Caesar, această onoare o avea Decaeneos (Asy.a(v£os). Poate că şi preceptul -acela--pitagoric,1 de a nu mînca vietăţi, a rămas prin tradiţie dela Zamolxis.
139
VII, 3, 0: „De altfel nu face cineva rău, dacă stă sâ discute asupra celor spuse de Homer asupra Mj’-silor şi a-•supra nobililor Hippemolgî, pentrucă cele ce afirmă Apollodoros în a doua carte «Despre corăbii», în prefaţă, nu se pot admite. Apollodoros anume aproabă părerea luî Eratos-thenes, care spune câ Homer şi ceî vechi toţi cunosc lucrurile deprin Grecia, dar despre cele maî depărtate n-au nicio cunoştinţă, pentrucă nu făcuse nicî călătorii lungi nicî navigaţii, şi aprobînd această părere zice că Homer numeşte Aulis «stîncoasă», după cum şi este, pe oraşul Ete-■onos îl numeşte «muntos şi păduros», pe oraşul Thisbe îl numeşte «eu porumbi mulţi», pe oraşul Haliartos îl numeşte «cu iarbă multă», dar despre ţările maî depărtate nici el nu ştie nimic, nicî ceilalţi. Aşa, macarcă se varsă în Pont vreo patruzeci de rîurî, Homer nu pomeneşte nici dintre cele maî cunoscute pe vreunul, precum ar fi Istrul, Tanais, Borjrsthenes, Hypanis, Phasis, Thermodon, Hatys. Nicî de Scytni nu pomeneşte, plâzmueşte însă nişte nobili.Hippemolgi şi nişte Galactofagi şi nişte Abiî. Despre Paphlagoniî din-untrul continentului a aflat dela ceî care ajunsese pe jos .până la acele locuri, dar coasta maritimă a Paphlagonieî n-o cunoaşte. Şi cu drept cuvînt, zice Apollodoros, căci marea aceasta pe .vremurile acelea nu era navigabilă şi chiar se numia Âxenos, şi din cauza iernelor celor grele şi a furtunilor, şi din acea a sălbătăcieî neamurilor depe lîngă dînsa, mal ales a celor scythice, care , omorau pe străini şi-î mîncau şi din ţestele capetelor lor îşi făceau pahare. Numai mai tîrziu, dupăce Ionii au fundat oraşe pe coastele ei/ s-a numit marea Euxeinos. Tot aşa, spune Apollodoros mai departe, nu cunoaşte Homer Egjrptul şi Libya, şi nicî inundaţiile Nilului, nici aluvioanele mării, despre care nu pomeneşte nicăirî, după cum nu pomeneşte nicî despre istmul dintre marea roşie şi marea Egyptuluî. De asemenea nu vorbeşte despre Arabia orî despre Aethiopia ori despre ocean, numai dacă nu vom urma pe Zenon filosoful, care scrie [Od. IV, 84, Unde Stă AiDio-dc, '.y.iiJ^v v.a\ Sioovi'ouţ y.a! ’Eps|/.(3ou?] Ald'i-.o%dq	lvţ6pjv x,at Sioovîou;, ”kte. Şi la Homer nu este de
mirat aşa ceva, cînd şi cei de după dînsul multe lucruri nu cunosc şi inventează minunăţii, ca Hesiod, care vorbeşte de oameni pe jumătate cînî, de oameni cu capetele mari, şi de pigmei, ori ca Alcman, care vorbeşte de oameni cu pi-
140	§	45.
cioare ca talpa gîştiî (?c-=-/avo-oo£c), orî ca Aeschylos, care? vorbeşte de oameni cu cap de cîne, orî cu ochii în piept,, orî cu un singur ochîu (îa Prometheus spune acestea), şi--altele nenumărate. Dela acestea trece Apollodoros la scriitorii care povestesc despre munţii Rhipael (’P^Xa op^), des— pre muntele - Ogyion (’Qi-uion), despre locuinţa Gorgonelor şi-Hesperidelor, la ţara Meropis a luî Theopompos, la oraşul" Cimmeris dela Hecataeos, la ţara Panchaea dela Euemeros; la pietrele fluviale de năsip care se topesc la ploae din A-ristoteles, la oraşul luî Dionysos din Libya pe care acelaş-om nu-1 mai poate găsi a doua oară. Se maî leagă apoi de aceia care, luîndu-se după Homer, fac'pe Ulysses să rătăcească prin prejurul Sicilieî, căcî, dacă susţin ei aceasta,. apoi trebuiau sâ spună că Ulysses a rătăcit în adevăr pe acolo, dar că poetul a strămutat întîmplările în. ocean de gustul poveştilor. Şi încă altora li se mai poate erta, dar cu nicîun preţ nu poate ii scuzat Callimachos, care se pretindea că-î învăţat şi cu toate acestea spune că Gaudos-(r«ucoc, Gozo) ar fi insula Calipso-ei, iar Corcyra ar fi Scheria (S'/epîa). Acuză apoi pe alţii că au spus neadevăruri despre Gereni, despre Acacesion, despre Demos din Ithaca, despre Pelethronion din Pelion, despre Glaucopion din Athena. Şi după ce maî adauge la acestea cîteva altele de aceiaş fel,, sfîrşeşte Apollodoros. Cele maî multe le-a luat dela Era-tosthenes, după cum am spus şi maî sus. Dâr n-are dreptate. Căcî, cumcă cei maî noi au căpătat maî multe cuno-ştinţi asupra acestor lucruri decît cei vechi, aceasta trebue acordat şi lui Eratosthenes şi lui Apollodoros; li se poate face însă cu dreptate o imputare din aceia câ trec aşa tare măsura, maî ales cu privire la Homer, şi li se poate întîm-pina câ lucrurile, pe care eî nu le cunosc, le pun ca greşeli pe socoteala poetului. Despre unele’se va face menţiune specială la fiecare fapt aparte, despre altele se va vorbi, în partea generală.“	'
/VII,- 3,7: „Acum însă vorbiam ■ despre Thraci * despre-«Mysiî care se luptă deaproape şi nobilii Hippemolgi, mîn-cătoriî de lapte, şi Abil, cei maî drepţi dintre oameni^ voind sâ comparăm cele spuse de noi şi de Poseidonios cucele spuse de Eratosthenes. şi Apollod(jros. Mai/- întîiu argumentarea lor a fost contrarie celor ce-şî propusese să probeze, căci îşi propusese sâ arăte că cei vechi cunoşteau maî
141
vpuţin lucrurile depărtate de Grecia decît ceî noî, au probat "Insă contrariul, şi aceasta nu numai-cu-privire la cele îndepărtate de Grecia, ci şi: la cele din Grecia însăş. Dar, cum am spus, , pe celelalte le las pentru altă ocazie. Să cercetăm numai cele privitoare la locul, de faţă. Acum spun el că Homer nu pomeneşte de Scylhi, pentrucă nu-î cunoştea, nici de cruzimea lor faţă de străini, pe care-j omorau şi-î mîncau şi-şî făceau din ţestele lor pahare., din care pricină şi pontul era numit Âxenos, plăzmueşte însă pe nişte Hip-pemolgî şi Galactofagî şi Abil,- care ar fi ceî maî drepţi dintre oameni, dar care nu şe află nicăirî; Dar cum ar fi nu-•mit ceî vechi pontul Âxenos, dacă n-ar fi cunoscut sălbă-tăciea locuitorilor şi mai; ales,pe locuitorii aceştiia , înşiş, care nu erau alţii sigur decît : Seythiî ? Şi nu erau maî înainte vreme oamenii, care trăiau dincolo de Mysî, de Thracî şi de Geţi, mulgători de epe, mîncătorî de lapte şi săraci? Dar . şi azi trăesc pe acolo şi-s numiţi Hamaxoeci ( âlJ,cc^oty.si, trăitori pe care) şi Nomazi (Noyxwes)) trăesc cu brînză şi cu lapte de animale, mai ales de iapă, nu ştiu cş vrea să zică •sa. strîhge avere şi nici negustoriea n-o cunosc, ci schimbă : numai marfă cu marfă. Oum nu cunoştea, deci, Homer pe ^Sc3rtliî, cînd vorbeşte de oamenii care mulg epe şi trăesc cu ;lapte ? Gum că oamenii depe atunci îi numiau pe Seythî Hippemolgî, este martur şi Hesiod în versul citat de Era-tosthenes: «Aethiopiî, Lygii şi Scj^thii mulgători de iepe,» Cînd la noî se fac atîtea nedreptăţi din cauza afacerilor ^privitoare la bani, ce poate să fie de mirare că Homer a numit nobili şi drepţi pe nişte oameni care nu cunosc afacerile băneşti şi, în afară de sabie .şi de pahar, pe toate celelalte le au în comun, în special fimeile şi copiii, după cum -.vrea Platon ? Şi Aeschylos e de aceîaş părere cu Homer, cînd zice despre Seythî: «Seythiî ceî cuJegi bune, mîncă-tori de brînză de iapă.» • Şi astăzi stăpîneşte la Greci această părere. Noi anume socotim pe Seythî ca cei mai simpli, şi cei maî puţin şireţi oameni, ca mult mai frugali şi mai lipsiţi de trebuinţi decît noi, macarcă chipul nostru de a. trăi a: provocat aproape la toţi oamenii o schimbare în. spre mai rău, aducînd cu sine luxul şi voluptăţile şi meşteşugurile rele pentru- satisfacerea lăcomiilor de tot feliul.. Multe din aceste răutăţi au ajuns şi la barbari, între alţii la nomazi.
•	Căci dacă s-au deprins cu marea, s-au înrăuţăţit şi s-au a-
•142
pucat de prădat şi de ucis străinii, şi dacă au întrat în relaţii cu multe felîurî de oameni, învaţă dela dînşiî luxul şi’ negustoriea. Aceste lucruri se crede câ răspîndesc înblîn-zirea vieţii, în realitate însă corup obiceiurile şi în locul simplicităţii, despre care tocmai s-a vorbit, vîră şireteniea.^ YII, 3, „&cum, Scythii de dinainte de timpurile-noastre, şi mai ales cei de aproape de timpurile lui Homer, astfel erau şi aşa erau socotiţi de Greci, precum îi descrie-Homer. Căci vezi ce spune Herodot despre regele Scy-thilor, asupra căruia purcesese cu războîu Dareios, şi despre mesajul trimes de el luî Dareios. Yezî apoî ce spune-Chrysippos despre regii Bosporuluî, între alţii despre Leu-con. Pline de simplicitatea de care vorbesc sînt şi scrisorile Perşilor, apoi povestirile Egyptenilor, Babilonenilor şi Indienilor. Pentru aceia şi Anacharsis şi Abaris şi alţi cîţîva? asemenea oameni erau în mare cinste la Greci, pentrucă a-rătau în firea lor un caracter specific neamului, de fruga-litate, de modestie şi de dreptate. Şi ce să maî vorbim' despre cei vechi ? Dar Alexandru al luî Philippos în expe--diţiea sa contra Thracilor de dincolo de Haemos a năvălit!, în ţara Triballilor (TpiikXXoQ, şi vâzînd. că Tribalii 1 se întind pănă la Istru şi pănă la insula din Istru Peuce (ikiSy.v))^ şi că Geţii ocupă locurile de dincolo de Istru, se spune că, a ajuns pănă acolo şi că în insulă n-a putut să se ducă din' cauză că n-avea vase (căcî acolo se refugiase regele Tri-ballilor Syrmos, ca să se opună atacului), dar a trecut la Geţî, lî-a cuprins un oraş şi apoi s-a întors răpede acasă,, dupăce a primit daruri dela acele popoare şi dela Syrmos.. Spune Ptolemaeos al luî Lagos că în timpul expediţiei a-ceşteîa l-au întîmpinat pe Alexandru CelţiT (m?oQ dela marea adriaticâ, pentru a întră cu el în legături de prietenie-şi de ospitalitate, şi că regele î-a primit cu bunăvoinţă şi l-a întrebat la un pahar cu vin de care lucru se tem eS. maî tare, crezind că au să răspundă că de dînsul, el însă î-au răspuns că nu se tem de nimeni, afară numaî de cer să nu cadă pe dînşiî, dar preţuesc maî mult decît orice prie-teniea unuî om ca Alexandru. Acestea sînt probe de curăţenie sufletească din partea barbarilor, cînd unul s-a opus-la debarcarea în insulă, ă trimes însă daruri şi a vrut sâ-lege-.prietenie,--iar- ceilalţi au declarat că nu se tem de nimeni, dar că preţuesc mal mult decît orice prieteniea cu?
143
oamenii mari; Pe vremea succesorilor luî Alexandru era rege al Geţilor Dromichaetes (Apo^ai-ro?). Acesta, luînd ca prizonier pe Lysimachos, care purcesese cu războîu contra luî, 1-a făcut întîiu sâ vadă sărâciea şi mulţâmirea cu puţin, şi a sa proprie şi a poporului său, şi apoi l-a sfătuit să nu se maî războiască cu asemenea oameni, ci maî bine sâ şi-î facă prieteni. Apoi l-a ospătat, a fâcut pace cu dînsul şi î-a dat drumul. Şi Platon în «Republicai' este de părere că oamenii care vor să formeze o societate, unde să stăpî-aească dreptatea, trebue să fugă cît maî departe de mare şi să nu trăiască în apropiere de dînsa, pentrucă ea învaţă pe oameni toate răutăţile."	,>
YII, 3, 9: „Ephoros în a patra carte a istoriei sale, intitulată Europa, dupăce ajunge cu descrierea Europei la Scythi, spnne la sfîrşit că şi ceilalţi Scythî şi Sarmaţiî nu duc toţi aceiaş fel de viaţă, aşa că, învremece unii sînt duşmănoşi la suflet, încît mînîncă şi carne omenească, alţii nu mînîncă nici carne de alte animale. Oeilalţî scriitori, zice Ephoros, vorbesc numaî de sălbătâciea lor, ştiind bine că tot ce este grozav şi de necrezut impresionează puternic, ar fi trebuit însă sâ povestească şi de calităţile contrarii şi sâ dea exemple; pentru aceia el va vorbi numaî de acei Scythi care au cele maî hune obiceiuri. Sînt, zice el, unii Scythî nomazi care se hrănesc cu lapte de iapă şi care întrec prin spiritul de dreptate pe toţi oamenii, de dînşiî pomenesc şi poeţii, de pildă Homer, care spune că Jupiter priveşte ţara «mîncătorilor de lapte şi a Abiilor, celor maî drepţi dintre oameni», şi Hesiod, care în poema intitulată «Incunjurul pâ-mîntuluî» face pe Phineus să fie dus de harpii «în ţara mîncătorilor de lapte, care-şî au casele în care. » Cauza acestui spirit de dreptate o găseşte Ephoros în faptul câ aceşti oa-
•	meni duc viaţă modestă şi nu umblă după avere, aşa că faţă unii de alţii se pot găsi în raporturi legale bune, ca unii ce au toate celea în comun, până şi fimeile şi copiii şi toată rubedeniea, iar faţă cu străinii sînt irrezistibilî şi invincibili, deoarece n-aii nimic pentru care ar voi duşmanii să-î robească. Citează Ephoros şi pe Choerilos, care în «Trecerea podului» (pe care l-a construit f Xerxes) a zis: «Sacii (I'cfcai), crescători de oi, de neam Scythi, locuiau Asia cea bogată în grîne, erau colonî aî nomazilor, aî oamenilor celor detreabă.» Anacharsis, pe care-1 numeşte înţelept,
Ui
Ephoros spune câ era şi el de neam scyth, şi câ a fost socotit ca, unul din cei şepte înţelepţi din-cauza prudentei şi a cuminţeniei sale, maî'zice câ a inventat foile şi ancora cu două cornurî şi roata olarului. Acestea le spun, ştiind bine câ şi Ephoros însuş nu povesteşte numai tot ce e mai adevărat, cum e cazul, de pildă, şi cu cele despre Ana-cliarsis (Cum ar,putea îa adevăr să fie invenţiea lui roata olarului, pe care o cunoaşte şi Homer, care e maî vechiu decît Anacharsis: , «Ca atunci cînd olarul potriveşte roata în mînî, ca s-o cerce,> şi celelalte [II. XVIH, 600] ?-). Am vrut numai să arăt că în urma unei faime generale s-a întîm-plat că şi ceî vechi şi ceî maî noi au crezut că Nomazii, care trăesc cel mai departe de ceîlalţî oameni, sînt mîncâ-torl de lapte, săraci şi foarte cum se cade, şi câ aceste păreri n-aă fost de Homer scornite."
Vil, 3, 10: „In ce priveşte pe Mysi, este bine să dea socoteală Apollodoros despre cele spuse în Homer, anume, crede el că şi Mysii sînt o plăzmuire a poetului, cînd zice «Mysii, care se luptă de aproape, şi nobilii Hippemolgî,» orî înţelege prin Mj^sii aceştiia pe cei din Asia ? Dacă înţelege pe Mysii din Asia, apoi nu pricepe vorbele poetului, ■după cum s-a arătat mai sus, iar dacă-I socoate o invenţie a lui Homer, pentrucă n-ar fi adecă Mysi în Thracia, apoi vorbeşte contra realităţii. Căci doar chiar în timpul nostru Aelius Catus a strămutat din părţile de peste Istru cincizeci de mii de suflete, dela G-eţl, neam care vorbeşte aceiaş limbă cu Thracii, în Thracia, şi astăzi aceşti oameni locuesc acolo şi se numesc MoesI, ori că aşa s-au chemat şi mai dinainte şi apoi în Asia şi-au schimbat numele în Mysi, ori că, ceia ce se potriveşte mai bine cu istoriea şi cu-spusele poetului, Moesiî din Thracia s-au chemat maî înainte vreme Mysi. Dar despre acestea destul. Să trec la povestirea care urmează."
VII, 3, n: „Las la o parte istoriea veche a Geţilor. Cele ce s-au întîmplat în zilele noastre însă sînt următoarele. Boirebistas (BoipcPic-a?), un Get, dupăce a căpătat domniea peste poporul său, a făcut întîîu să răsufle pe oameni, care fusese tare năcăjiţi din cauza necontenitelor războae, şi. a-pol atît de mult lî-a ridicat puterea prin exerciţiu şi. sobrietate şi disciplină^ încît în timp de cîţlva ani a înfiinţat un imperiu mare şi a supus Geţilor pe cele maî multe din po-
145
poarele vecine. Şi Romanii se temeau de dînsul. Trecea fârâ -frică Istrul şi prăda Tliracia pănă la Macedonia şi pănă în Illyriâ. Pe Celţiî cîţiî trăiau printre Thraci $i printre II-lyrî l-a sfârmat, îar pe Boii de sub regele Critasiros şi pe Taurisci î-a stîrpit chiar cu totul. Ca să facă pe poporănii •lui să asculte de dînsul, îşi luase ca ajutor pe Decaeneos, un şarlatan, care călătorise prin Egj^pt şi învăţase cîteva -semne meteorologice, cu care-şî da aparenţe că ar fi în contact cn zeii. Şi chiar nu după multă vreme chiar a fost ■socotit ca zeu, cum am spus că s-a întîmplat şi cu Zamol-xiSj cînd am vorbit despre dînsul. Să dau o probă de ascultare : au fost convinşi anume Geţii să distrugă viile şi sâ trăiască fără vin. Acest Boirebistas a, apucat să fie •răsturnat, din cauză că s-au răsculat vreo cîţiva contra Ini, maî înainte de a fi trimes Romaniî oştire înpotriva-i, iar •urmaşii luî au disfăcut statul în mai multe bucăţi. Şi chiar acum, cînd a trimes oştire contra lor Augustus Caesar, erau disfâcuţî în cinci părţi. Pe atunci însă se disfăcuse în patru. Şi asemenea disfacerî temporare au avut loc şi altele în •alte dâţî.“
VII, 3, 12: „Din vechime însă a mai avut loe o dis -■facere a ţării în doflă părţi, care durează încă: pe unii a-aiume îi chîamă Daci (A«y.o6;), îar pe alţii Geţî. Geţî -sînt numiţi ceî dinspre Pont şi dinspre răsărit, iar Dacî ceî din părţile din potrivă, dinspre Germania şi dinspre izvoarele Istruluî, şi aceştiia, cred eu, s-au chemat în vremurile vechi Dai (Aaoi), de unde s-au răspîndit şi la Atticî numele de sclavi Geta şi Daos. Căcî e maî probabil aceasta decît că s-ar fi răspîndit aceste nume dela acei Scythî pe care-i chiamă Daae (Aâat). Seythiî aceia sînt în adevăr departe, pelîngă Hyrcania, şi nu este de admis că ar fi fost aduşi sclavi depe acolo în Attica. Pentrucă pe sclavi îi numîau 'Greciî după locurile depe unde erau aduşi, şi anume ori li dădeau numele neamului din care făceau parte, de pildă Ly-dos şi Syros, orî li dădeau nume obişnuite prin ţara lor, de pildă unuî Phrygian îî ziceau Manes ori Midas, unuî Paphlagon îi ziceau Tibios. Şi aşa naţiunea, care ajunsese la atîta putere sub Boirebistas, a fost slăbită de Romani şi din cauza discordiilor interne, tot mai sînt în stare însă chiar şi- astăzi să pună pe picior de războîu păn la patruzeci de mii de oameni."	.	;
146
VII, 3, 13: „Prin ţara lor curge în Danuvios (4 avomov) rîul Marisos (Mâptcoc, Mureşul şi partea Tisei dela vărsătura Mureşului pănă la Dunăre), pe care-şi transportau Romanii aparatul de războîu. Părţile de sus anume ale Istruluî, cele dinspre izvoarele fluviului pănă la cataracte, se numîaii Danuvios, care merg mai mult prin ţara Dacilor, iar părţile din. jos pănă la Pont, cele dinspre Geţi, se numesc Istru. Au aceiaş limbă însă şi Dacii şi Geţii. Grecilor li sînt mai cunoscuţi Geţii, maî ales petrucâ. necontenit se strămută cînd de o parte cînd de alta a Istruluî, şi pentrucă s-au a-mesteeat cu Thracii şi cu Mysii. Şi neamul Triballi.lor, care şi el e thrac, a suferit acelaş lucru, a primit şi el emigranţi. Popoarele limitrofe anume au năvălit asupra vecinilor, cînd erau mai slabi decît ele. aşa că dintr-o parte a ţării dovedîau de multe orî Seythiî şi Bastarnii şi Sarmaţii., şi dupăce alungau pe Geţi, treceau chiar Istrul după dînşiî şi uniia se şi aşezau prin insule şi prin Thracia, iar din ceialaltă parte a ţării făceau opresiuni mai ales Illyriî. Şi aşa, dupăce se mărise foarte mult Geţii şi Dacii, astfel câ puteau trimete oştire păn la două sute de mii de oameni, astăzi au scăzut pănă la patruzeci de mii şi sînt pe punctul de a se supune Romanilor. Nu s-au supus încă cu totul numai pentrucă maî trag nădejde dela Germani, care sînt în' războîu. cu Romanii. “
•	VII, 3, H: „Intre f Geţi şi marea Pontului care se întinde dela Istru până la Tyras (T6pa?, Nistru) este pustiul' ' Geţilor, tot şes şi fără apă. In acel pustiu s-a încurcat Da-reios al luî Hystaspes în timpul cînd trecuse Istrul asupra Scythilor, şi a fo3t în primejdie să piară de sete cu toată oştirea, pănă ce într-un tîrziu a înţeles cum stă lucrul şi s-a întors îndărăt. Tot acolo mai tîrziu după acela Lysi-machos, care purcesese contra Geţilor şi contra regeloî Dromichaetes, nu numai că a perdut bătăliea, dar a fost şi prins viu, a scăpat însă prin graţiea barbarului, după cum am spus mal sus. “
VII, 3, 15: „La gurile Istruluî este o insulă mare,, Peuce. O stăpînesc Bastarnii, aşa numiţi dela dînsa Peucini. Sînt şi alte insule, dar mal mici cu mult, unele mal în sus de Peuce, altele din partea mării. Căci Istrul are şepte guri. Cea mai mare se chîamâ sacră, pe dînsa plutirea în sus până la Peuce este de o sută douăzeci de stadii. In partea
147
de jos a insulei aceşteia a făcut Dareios podul, s-ar putea însă face pod şi la partea din sus. Gura sacră este cea dintîiu’ din stînga, cum intri în Pont. Celelalte vin în şir după dînsa în drumul la Tyras. A şeptea gură este cam la trei sute de stadii depărtare. Intre guri sînt insule mici. Cele trei guri care vin îndată după gura sacră sînt micî, celelalte sînt maî mici cu mult decît dînsa, dar maî maiî decît cele trei. Ephoros spune că Istrul are cinci guri. Dela Istru pănă la rîul Tyras, care -e navigabil, sînt nouă sute de stadii. In spaţiul dela mijloc sînt două bălţi mari, una e	deschisă spre	mare, aşa că	serveşte	şi ca port, ceialaltă
e	fără gură.“	-
VII, 3, 16: „La gura rîului Tyras este un turn, numit al lui Neoptolemos, şi un sat, numit al luî Hermonax. Dacă pluteşti în susul rîului o sută patruzeci de stadii, se găseşte de o parte şi de alta cîteun oraş, unul Niconia şi altul, la stînga, Ophiussa. f Locuitorii depe lîngă rîu spun că mai este un oraş, dacă maî mergi încă în sus o sută douăzeci de stadii. La distanţă de cinci sute de stadii dela gura rîului Tyras este în mare insula Leuee, consacrată luî Achilles.“ VII, 3, ,7:	„Apoi vine	rîul Borysthenes (Bopucd-iv^c,
Bug), navigabil	pe o distanţă	de şese	sute de stadii, şi a-
proape de dînsul rîul Hypanis ('Tmmc, Dnipru). La gura rîului Borysthenes este o insulă, care are port. Dacă pluteşti pe Borysthenes în sus două sute de stadii, este un o- -raş cu acelaş nume ca şi rîul, care se mai numeşte însă şi Olbia (’Oxpta), mare antrepozit, colonie a Milesienilor. In teritoriul din sus, dintre Borysthenes şi Istru, este întîiu pu-stiul Geţilor, apoi vin Tyregetiî (Tupe-flTai), după dînşiî Sar-maţiî Iazygi şi Sarmaţiî numiţî regeşti, apoi Urgii popoare mai mult nomade şi care fac numai puţină agricultură. Despre aceste popoare se mai spune câ locuesc şi pelîngă Istru, şi anume adeseori pe ambele maluri ale fluviului. înăuntrul continentului, vecini cu Tyregetiî şi cu Germanii, trăesc Bastarnii, probabil de neam german, dis-făcuţi în maî multe triburi. Unii anume se numesc Atmoni (’'A"|j.ovoi), alţii Sidoni (£i§ovs<;), acei care stăpînesc. insula din Istru' Peuce se numesc Peucinî (nguxîvoi),. iar cei mai dela miazănoapte, care ocupă cîmpiile dintre Tanais (Tavxi?, Don) şi. Borysthenes, se numesc Roxolanî (*P(o£o.\avoî).- Tot locul dinspre miazănoapte, dela Germania pănă la marea caspică,
148
45.
cît îl cunoaştem, este şes. Cine vor fi trăind dincolo de Ro-xolanî, :nu ştim. In ce priveşte pe Roxolani, eî. au purtat războîu, avînd de şef pe Ţasios (Tocaioc), şi contra generalilor luî Mithridates Eupator, pentrucă venise să dea ajutor lui Palacos al luî Scîluros, şi se credea întîiu că ar fi războinici tare, dar orice neam barbar, uşor înarmat cum este, este slab faţă de falanga bine întocmită şi bine armată. Pentru aceia, măcareă erau îa număr de vreo cincizeci de mii, n-au putut susţinea lupta faţă de şese mii de~ ostaşi de ^ sub conducerea lui Diophantos, generalul luî Mythridateş, ci ceî mai mulţi au perit în războîu. Au coifuri şi platoşe de piele de bou neargăsită, scuturi de nuele împletite, iar ■ca arme au lănci şi arcuri şi săbii. Tot aşa înarmate sînt şi celelalte neamuri cele maî multe. Corturile nomazilor sînt de pîslă şi sînt fixate pe carele în care stau. Pelîngă corturi sînt turmele de animale, cu a căror lapte, briază şi carne se hrănesc. Merg din loc în loc după păşuni, stră-mutîndu-se necontenit în locurile unde este iarbă, în timpul iernei prin bălţile depe lîngă Maeotia, iar yara prin şesuri.2
YII, .3, ]S: „Toată ţara pănă la locurile dela mare dintre Borysthenes şi gura măriî Maeotis are ierni grele. Chiar din teritoriul maritim sînt geroase părţile maî dinspre miazănoapte, apoi gura Maeotidei şi încă mai mult gura Borys-theneluî şi înfundătura golfului Tamyrac, care se chîamă şi Carcinit, unde-î istmul chersonesului celui mare. Măcarcă locuitorii trăese la şes, faptele următoare probează frigul cel mare depe acolo. Magarî nu-s, pentrucă animalele acestea nu sufăr frigul. Boii sînt uniîa dela natură fără coarne, îar celorlalţi li pilesc coarnele (căci această parte a corpului este maî sensibilă la frig). Caii sînt mici, oile sînt însă mari, Yassle de aramă plesnesc, pentrucă îngheaţă lichidul din ele, Dar puterea gerului se poate vedea mai a-les din cele ce se petrec la gura Maeotidei. Trecerea a-nuine dela Panticapaeon la Phanagoria se face cu carele, aşa că se face şi glod ca pe un drum terestru. . Peştii se scot cu plasa numită gangame săpînd în ghiaţă, mai ales morunii, care sînt cam de aceiaş mărime cu delfinii. Spun că Neoptolemos,- generalul luî Mythridateş, în aceiaş strîm-ţoare a Maeotidei a învins pe barbari vara îa lupta navală, Iar iarna în luptă de cavalerie. Mai spun ,că la Bosporos îngroapă, viea în timpul iernei şi îngrămădesc mult pămînt
§ 45-46.
149
peste dînsa. Se zice că pe de altă parte şi căldurile sînt foarte mari, orî pentrucă nu-î deprins corpul cu căldura, orî poate pentrucă n-a fi bătînd vîntul pe şesurî, orî şi din cauză că aerul ya fi maî des şi se va fi încălzind mai tare din cauza aceasta, aşa cum fac parlieliî în nouri. Se pare că Ateas, acel care a purtat războîu cu Philippos al luî A-myntas, a domnit peste cei maî mulţi din barbarii depe locurile acestea."
VII, 3, 19: „Dincolo de insula de dinaintea Borysthe-neluî se pluteşte îndată spre soare răsare la promontoriul cursului lui Achilles, care promontoriu, macarcă n-are copaci, se numeşte totuş pădurice, şi e consacrat lui Achilles. Apoi vine cursul (Bpono?) lui Achilles, o peninsulă aproape la nivelul mării. Este o şuşăniţă de pămînt lungă cam de o mie de stadii; lăţimea, acolo unde-i mai mare, este de două. stadii, îar undei maî mică, numaî de patru plethri. Distanţa dela continent, şi de o parte şi de ceîalaltă a gîtu-luî, este de şeîzecî de stadii. Peninsula-î năsipoasă şi apă se găseşte numaî în puţuri. Pela mijlocul eî este gîtul istmului, cam de patruzeci de stadii. Se sfîrşeşte într-un promontoriu, căruîa-î zic Tamyrace, şi care are o staţiune de vase în faţa continentului. După această peninsulă este golful ' Carcinites, foarte mare, care se întinde păn la o mie de stadii, iar- alţii spun câ ar fi şi de trei ori pe atîtea stadii, până la fund, f unde trăesc aşa numiţii Taphri. G-olful a-cesta se maî numeşte şi Tamyraees, la un fel cu promontoriul."
§ 46. Ptolemaeus, ed. Nobbe, Leipzig, 1881.
II,	17,	„Illyria se mărgineşte la miazănoapte cu
cele două Pannonii, la apus cu Istria, la răsărit cu Moesia superior, la miazăzi cu Macedonia şi cu coasta mării a-driatice."
II,	17, 8: „Locuesc în această provincie, mai întîîii drept lîngă Istria, Iapudiî (’L^uoss), apoî maî sus de Libur-nia Mazaeiî (Mc^aioi)—aceştiîa maî dinspre apus—şi după Mazaei Derriopiî (Aeppio^?) şi Derrii (Aeppcot)^ şi mai sus de Derriopi Dindariî (AtvBâptoi), maî sus de care sînt Ditionii (Amwvs?), maî sus de Derriî sînt Cerauniî (Kepajytot). Inunţrul Dalmaţiei sînt Daursiî (A acOpcrtot), maî sus de care sînt Mel-comeniî (MeXxo|j,evtoi) şi Yardaeiî (OuapSaîoi). Maî sus de aceştiia sînt Narensiî (Napi^ioi) şi Sardiotiî (^apoi^ai), iar maî jos der
150
aceştiia sînt Siculotiî (SuwuXw'îosi) şi Docleatiî (Aoy./.=ă-a-.) şi Pirustiî (îiipouffTca) şi Scirtonii (Zy.fpTovî?) lîngă, Macedonia; cu totul şeisprezece popoare.a
III, 9, „Moesia superior (-/j avu) Mima) se mărgineşte la apus cu Dalmaţia, la miazăzi cu Macedonia, la răsărit cu Thracia, la miazănoapte cu Danuvius.“
III, 9, 2: „Locuesc în această provincie, în părţile dinspre Dalmaţia Tricornensiî (Tpiy.opv^vcioi), iar în acele despre rîul Ciambros (K(«|j.ppo<;, G-ibrita ori Ţibriţa) Mysii (Mucoî). La mijloc sînt Picensiî (Dom^ioi), iar în părţile despre Macedonia Dardauiî (Adp5avoi).“
III, 10, ţ_____7: „Moesia inferior (rj y.cftw Muata) se mărgi-
neşte dinspre apus cu rîul Ciambros, la miazăzi cu partea Thracieî care se întinde dela Ciambros în sus de muntele Haemus până la capătul dela Pont dinspre Mesembria. La miazănoapte cu Danubius dela rîul Ciambros pănă la Axiu-polis (’A^touîtoXt;, lîngă Cernavoda), şi apoi de acolo cu Danubius, numit însă de aici înainte Istru, pănă la vărsarea iui în Pont. Dispoziţiea gurilor Istruluî este următoarea. Cea dintîîu ramură este cea dela oraşul Noviodunon (Nom£-oouvov), iar cea mal dela sud, care cuprinde o insulă numită Peuce, se varsă în Pont cu gura numită sacră orî Peuce. Ramura cea maî nordică se desparte şi ea în două. Partea dinspre nord a ei se desparte la rîndul eî iar în două, şi dintre aceste din urmă două părţi cea dinspre miazăzi încetează puţin mal înainte de a se vărsa în Pont, iar cea dinspre miază noapte, dupăce formează o baltă, numită Thiagola (©«r^Xa), din partea despre nord, se varsă în Pont printr-o gură numită şi ea tot Thiagola. Partea dinspre sud a ramurii nordice se desparte şi ea în două alte părţi, dintre care cea mai dinspre nord se varsă în Pont printr-o gură numită Boreion (Bopeiov), îar cea maî dinspre sud se desparte în alte două părţi, dintre care cea dinspre sud se varsă în Pont prin gura numită Naracion (Napayaov, variantă Inariaeion, ’ivaptaxtov),; iar cea dinspre nord se desparte la rîndul ei în alte două, dintre care cea nordică se varsă prin gura numită gura falşă (i[)îu56<;to|j,ov), îar cea sudică se varsă prin gura numită frumoasă (RaXoaroiJiov). Dinspre răsărit Mysia se mărgineşte cu coasta mării, începînd dela gurile Istruluî până la graniţa, despre care am vorbit, a Thracieî.^
§ 46-47.
351
III,	10, g: „In părţile despre apus ale Moesieî inferior locuesc Tribalii! (TpipaUof). In părţile despre răsărit locuesc, supt gura Peuce Troglodytiî (Tpa^XoSutai), la gurile Istruluî Peucinii (rieimvoi), în părţile dinspre Pont Crobyzii (Kp6Pu'Coi, variante Gerobyzi, Kep6Pu£oi, şi Crybyzi, KpuPuCof), mai sus de aceştiia Oitensii (Oi-rijvciot) şi Obulensiî (’O^ou^vuioi). Ia părţile dela mijloc locuesc Demensii (A^vciot, variantă Acii^vciei) şi Piarensiî (niapvjvcioi)."
III,	10, t3: „Coasta mării, începînd dela gura cea maî dela nord a Istruluî până la vărsătura rîuluî Borysthenes (Dnipru), precum şi ţara dinăuntru pănă la rîul Hierasos ('lipaaoţ, Şiret), le locuesc, supt Sarmatiî T37rangeti (Tupaf-7£iat Sapi^cstat ) Arpiî (^Ap-toi), şi deasupra Peucinilor Brito-lagil (BpuoXâY«0,£t
§ 47. Cassius Dio, Hamburg, 1750.
Fragmente, 151. a. Chr. 234 : „Romanii, voind pe de o parte să facă şi eî un serviciu Issaeilor, care trecuse de partea lor, pentru ca să se vadă că ei ajută pe ceî care sînt cu tragere de inimă pentru dînşiî, iar pe de alta să pedepsească pe Ardiaeî, pentrucă atacau pe cei câre plutîau pe mare dela Brundisium, au trimes deputaţi la Agron, ca sâ intervină în favoarea Issaeilor (laaatoi) şi să-i aducă imputări câ face râu Romanilor fără să fi suferit nicîun neajuns din partea lor. Deputaţii nu l-au găsit pe Agron în viaţă, căci murise şi lăsase ca urmaş un băeţel cu numele Pinnes	iar	soţiea lui şi maştiha luî Pinnes, Teuta
(Teiha), care domnia peste Ardiaeî, lî-a.răspuns cu insolenţă, ba chiar, pelîngă lipsa de cumpăt proprie firii fimeeşti, maî fiind îngîmfată şi de puterea pe care o avea, pe unii din deputaţi a pus de l-a legat, iar pe alţii, care-i vorbise fără încunjur, î-a ucis. Şi atunci de odată, dacă a făcut aceasta, a căpătat curaj, ca cum prin graba cu care arătase cruzimea ar fi dat probă de putere, dar şî-a dat de gol îndată slăbăciunea genului fimeesc, care din cauza scurtimii minţii răpede se înfurie şi -apoî tot aşa de răpede se teme. Căci, îndată ce a aflat că Romanii aii decretat războîu contra ei, a apucat-o groaza, şi pe acei din Romani pe care-î avea la dînsa a făgăduit câ-i va libera, iar cu privire la ceî morţi «-a apărat zicînd că ar fi fost ucişi de hoţi. Cînd Romanii însă aii renunţat la expediţie şi aii cerut să li predee pe
152
asasinî, ea atunci, pentrucă primejdiea se îndepărtase, îar a început să nu-i ţină în samă, n-a vrut sâ dea pe nimeni: şi a trimes o oştire asupra insulei Issa. Şi iarăş cînd. a simţit că consulii au sosit, s-a spăriat din nou, şi-a.perdut curajul şi s-a arătat gata să primească orice condiţie i s-ar pune. Şi nicî aşa nu s-a cuminţit. Căci îndatăce consulii aus plecat mai departe la Corcyra, a prins la inimă, a părăsit cauza romană şi a trimes oştire asupra Epidamnului.' Romanii însă au scăpat oraşele şi au pus mîna pe corăbiile eî şi pe banii dintr-însele, şi atuncî ea îar s-a arătat a fl docilă. Fiindcă însă Romanii cînd treceau marea au suferit pagube lîngă dealul Atyrios, ea a început să tergiverseze cu nădejdea că au sâ se ducă Romanii, mai ales că era şi iarnă. Dar cînd a aflat câ Albinus rămîne în ţară,, şi că Demetrios din cauza nebuniilor ei, precum şi de frica de Romani, a trecut de partea acestora şi a convins şi pe alţii să facă acelaş lucrU, s-a îngrozit cu totul şi a părăsit domniea."
Fragmente, 46. a. Chr. 219; „Demetrios se îngîmfase, pentrucă era epitropul lui Pinnes şi luase în căsătorie pe mama acestuia, pe Triteuta (TpiWta), după ce murise Teuta,. şi începuse.sâ apese pe locuitori şi să se.poarte rău cu vecinii. Romanii, aflînd de aceasta, mai . ales câ se credea că Demetrios face aceste răutăţi abuzînd de prieteniea lor,, au trimes la dînsul să-l cheme. Dar el nu s-a supus, ba a început: sâ atace şi pe soţii Romanilor, şi atuncî aceştiia aii trimes o oştire contra luî la Issa.“
XXXVIII, 8. a. Chr. 59:	„Poporul a dat	luî	Caesar
Illyricul şi Gallia cisalpină, ca	să le	guverneze	cu	trei le-
giuni în timp de cinci ani.“
XXXVIII, 10. a. Chr. 59: „Acest Antonius [colegul de consulat al luî Cicero], cîtă vreme guvernase Macedonia, multe lucruri fără cale comisese şi înpotriva supuşilor din acea provincie precum şi înpotriva aliaţilor, dar multe neajunsuri păţise şi el însuş. Căci, dupăce a devastat: teritoriul Dar danilor şi pe acel.al vecinilor acestora, cînd,-au venit Dardaniî contra luî n-a	avut	curaj sâ -	li	reziste,
ci, ca şi cum ar fi avut altă treabă,	s-a retras	cu	cavale;
riea şi a: fugit.;, Atuncî :DardaniI ; au înconjurat, pedestri-mea romană şi au alungat-o din- ţară, dupăce şi-au luat prada îndărăt. Acelaş lucru l-a fâcut şi cu aliaţii Romani-
§ 47.
153
lor din Mysia. Dupăce anume lî-a devastat ţara, a fost bătut la oraşul'Istrienilor de Seythiî Bâstarnî care venise My-silor în ajutor, şi a fugit; Şi pentrii aceste lucruri n-a fost tras la răspundere, ; -dar a fost pedepsit pentru! ele atuncî cînd a fost acuzat că a1 luat parte lâ conspiraţiea lui Ca-tilina, aşa câ i s-a întîmplat câ n-a putut fi dovedit vinovat pentru faptele de care era acuzat şi a fost din contra pedepsit pentru acele fapte pentru care nu-1 trăsese nimeni la răspundere."
XLI/ 40, a. Chr; 49:. „Pecînd se petreceau acestea la. Roma şi în Hispania, M. Octavius şi L. Scribonius Libo au alungat din Dalmaţia’pe P. Cornelius Dolabella, partizanul luî Caesar, cu ajutorul flotei luî Pompeius."
XLI, 49. a. Chr. 48: „Dyrrhachion se găseşte pe pă-mîntul care a fost odată al Illyrilor Parfchinî (Haptftvoi)."
XLII, 10. a. Chr. 48: „Câto fusese lăsat din partea lui Pompeius la Dyrrhachion, ca să observe dacă nu trece-cineva marea din Italia, 1 şi sâ ţină în frîu pe Parthinî, de s-ar apuca cumva să se mişte. Cato începuse lupta cu Par-thiniî, dar dupăce Pompeius a fost învins â părăsit Epirul.a
XLVII, 21. a. Chr. 42: „Brutus a venit în Macedonia tocmai în timpul clnd C. Antonius de abîa sosise, iar Q. Hortensius, fostul guvernator al provinciei, se pregătîa să plece. Pentru aceia n-a întimpinat nicîo greutate. Căci Hortensius s-a unit îndată cu dînsul, îar Antonius era slab, ca unul ce era împiedecat de a lua niscai măsuri conforme magistraturii sale, deoarece toată puterea o acaparase Caesar la Roma. Vatinius însă, guvernatorul Illyrilor din apropieire, a venit de acolo şi a ocupat Dyrrhachion, şi în discordiile civile nu era de partea luî Brutus, dar n-a putut să facâ acestuia nicîo pagubă, pentrucă ostaşii lui, cărora nu era simpatic, şi care nu-1 luau în samă, căci era tot bolnav, l-au părăsit."
XLVIII, 28. a, Chr. 40: „Caesar a căpătat ca parte a sa Sardinia, Dalmaţia, Hispania, Grallia, iar Antonius toate celelalte provincii de dincolo de marea ionică, şi din Europa şi din Asia, cîte erau sub stăpînirea Romanilor. Le-pidus a avut neamurile din Libya, îar Sextus Pompeius Sicilia. “	1	\
-XLVIII, 41; av Chr. 39 : „Pe' vremea aceia s-siu răsculat şi Illyfiî Părthinî, dar acea răscoală k domolit-o Pollio după cîteya lupte. “	13.
154
XLIX, 34-38. a. Ohr.. 35-34:: „Intre, acestea Caesar, fiindcă Sextus Pompeius murise, îar afacerile din Lib}ra trebuiau regulate, s-a dus în Sicilia, pentrucă de acolo să treacă în Africa. Dupăce timpul rău l-a reţinut în Sicilia o bucată de vreme, n-a mai plecat mai departe, pentrucă Sa-lassiî (SocXctGffoi) şi lapydil (’iebtuosţ) şi Tauriscii (Taupfcy.oi) şi Liburnil (Ai(3upvo0, care nu se purtase cuviincios faţă de Romani nici înainte vreme, ci refuzase să plătească tributul şi făceau cîteodată şi incursil pe teritoriile învecinate, atunci, profitînd de absenţa lui, se răsculase pe faţă. Din cauza a-ceasta: s-a întors Caesar şi s-a apucat de preparative contra lor. S-a întîmplat tot atunci că unii dintre militarii liberaţi din oştire, care nu primise nicio. recompensă, s-au revoltat şi au cerut să fie înrolaţi din nou. Caesar a făcut din el o legiune aparte, pentrucă, fiind numai ei în de eî, să nu mai strice şi pe alţii, îar dacă s-ar apuca de neo-rîndueli, să fie dovediţi îndată. Dar nu s-au liniştit cu toate acestea. Atunci pe cîţiva dintr-înşiî, care erau mai bâtrînî, î-a trimes în Gallia şi lî-a dat pămînt acolo, cu gînd că, însuflîndu-li o asemenea speranţă, îi va linişti şi pe ceilalţi. Fiindcă însă tot au continuat să se înpotrivească, a pedepsit pe unii dintr-înşiî. Ceilalţi s-au înteţit însă şi maî tare. Atunci l-a convocat Caesar ca pentru alt ceva, i-a încunju-rat cu armată, lî-a luat armele şi 1-a dat afară din oştire. Şi aşa, vâzîndu-şî pe de o parte propriea slăbăciune, iar pe de alta mărinimiea lui Caesar, şi-au schimbat într-adevăr purtarea, s-au rugat mult sâ fie ertaţi şi sâ fie înrolaţi din nou. Caesar, care avea trebuinţă de ostaşi şi se temea ca să nu-î -atragă de partea sa Antonius, lî-a declarat că-i iartă şi î-a avut ca ceî mai buni militari în toate înprejurările, după cum s-a văzut mai tîrziu.—Atunci de o cam dată pe celelalte neamuri le-a dat în sarcina altora ca să fie domolite, iar el însuş a plecat contra Iapj^dilor. Şi pe acei dintre Japydî care locuesc dincoace de munţi, nu tare departe de. mare, î-a supus mai fără greutate. Peste ceî care trâesc însă prin munţi şi prin ţinuturile de ceia parte a munţilor n-a-ajuns stăpîn decît cu mare osteneală. Căci fortificase Metulon, cel maî mare oraş al lor, şi multe atacuri de ale Romanilor au respins, multe maşini de războîfl au aprins, şi pe însuş Caesar, care se încerca să treacă pe ziduri depe un turn de lemn, l-au rănit. La urmă, dacă au văzut că nu se
155
lasă de întreprindere şi că tot trimete să-i vie oştire nouă, s-au prefăcut că vor să între la înţelegere şi au primit o garnizoană în cetate. Dar în timpul nopţii au ucis pe soldaţii romani pe toţi, apoî şî-au dat foc caselor, şi unii s-au sinucis, alţii şi-au ucis şi fimeile şi copiii, încît n-a mai rămas fiimic de al lor lui Caesar. Căci nu numai ceî din Oraş, dar şi acei care căzuse prinşi in timpul războiului şi-au făcut samă singuri nu mult după aceia.—Dupăcej aceştiia au perit astfel .cu totul, iar ceilalţi au fost supuşi fără niscai fapte de arme ■demne de comemorat, a dus Caesar oştirea contra Panno-ailor (IIhvvsvloi). Vreun subiect de plîngere contra lor n-avea, căcî nici nu-î făcuse vreun neajuns. Voia numaî să-şî exercite oştirea şi s-o hrănească totodată din avutul altuia, socotind că bunul plac al celui maî puternic este drept faţă de cei maî slabi. Pannonii locuesc lîngă Dalmaţia şi la Is-,tru, dela Noric începînd pănă la Mysia din Europa. Duc ■cea maî rea viaţă din toţi oameniî. Nici pămînt bun n-au, nici climă bună. Nu cultivează nici măslinul nici vinul (a-.fără de foarte puţin şi acela foarte prost), pentrucă în cea Mai mare parte trâesc îri locuri unde iarna este grea tare, ci samănă numai orz şi meiu, din care-şî procură şi mîn-care şi băutură. Sînt socotiţi însă ca cei maî viteji din cîţî oameni cunoaştem; Sînt apoî foarte irascibili şi gata la o-■moruri, ca unii care n-au nimic care să-î facă să dorească viaţa. Acestea le ştiu nu din auzite, nici din cetite, ci din propriea experienţă, pentrucă am fost şi guvernator în ţara lor. Căci, dupăce am avut această funcţiune în Africa, mi s-a încredinţat gu vernămîntul Dalmaţiei, unde şi tată-mîo .guvernase cîndva o bucată de vreme, apoî acel al Panno-niei aşa numite de sus. Pentru acela tot ce scriu despre dînşiî cunosc cu acurateţa. Se numesc astfel din cauză1 că .poartă nişte tunici cu mînecî, făcute din bucăţi [păuni] de -stofa, pe care le tae într-un chip anumit (şi le şi numesc cu un cuvînt special) şi apoî le coasă înpreună. Şi Pannonii, •orî din cauza aceasta ori din altă: pricină careva- aşa se numesc; Unii Greci însă, care nu ştiu cum stau lucrurile, li zic Paeoni ([iatoveţ)- Acesta este, drept, lin nume vechiu, dar nu se întrebuinţează în Pannonia, ci lă muntele Rhodope" şi pelîngă Macedonia de astăzi pănă la mare.- Pentru aceia şi eu- pe aceşti din urmă î-oîu^numi Paeonîy pe ceilalţi - însă Pannonî (naw6vioi), după cum şi Romanii li zic şi ei pe el
156
§47.
însiş se numesc.—Plecînd, deci, Caesar contra Pannoniloiy dintruntîiu nicî nu devasta nimic, nici nu prăda,., măcarcă. satele dela cîmpie şi le părăsise, căci trăgea nădejde să şi-l atragă, de partea sa de bună voe. Cînd însă pe drumul spre, Siscia [Sissek] au început sâ-1 hârţuîască, s-a supărat şi a. pus şi el să ardă ţara şi să prade tot ce se găsla. Cinci s-a apropiat de oraş, atunci de odată locuitorii, convinşi la aceasta de cei maî mari ai lor, i s-au plecat şi î-au dat ostatici. După aceia însă au închis porţile şi s-au pregătii contra asediului, pentrucă aveau şi ziduri tari şi încredere? câ sînt apăraţi de două rîurî navigabile. Căci rîul Colops (KâXoJ/, Kulpa) curgea drept pelîngâ ziduri şi apoi se vărsa, în Sava la o mică distanţă de oraş. Astăzi acest rîu încun-jură tot oraşul, pentrucă Tiberius i-a abătut apa într-un canal mare, prin care canal apoi este condus iarăş la vechea albie. Pe atunci însă pe o parte curgea Colops pelîngâ ziduri,, iar pe altă parte curgea Sava la oarecare distanţă de a-cestea, aşa că râmînea un spaţiu gol şi acel spaţiu era întărit cu palisade şi cu şanţuri. Caesar a luat dela1 soţii de prin părţile acelea corăbiile pe care ei le pregătise şi le-adus pe Istru păn la Sava . şi pe Sava păn la Colops, şi a început să atace pe duşman şi pe uscat şi pe apă. S-au făcut şi cîteva bătălii navale. Căci barbarii îşi făcuse luntri şi cu dînsele întrau în luptă, aşa că în aceste încâerăil depe rîu printre alţii mulţi au ucis şi pe Menas, libertul luî Sextus Pompeius. Tot aşa de vitejeşte se luptau şi pe uscat. Până ce, aflînd că unii din aliaţii lor fusese prinşi într-o cursă şi distruşi, şi-au perdut curajul şi s-au predat. Şi a-tunci, dacă au fost învinşi cti dela Siscia, restul Pannoniel s-a supus şi el.—In urma acestora Caesar a lăsat acolo pe Fufius Ge minus cu ceva oştire, îar el s-a întors la Roma. Triumful ce i se decretase l-a amînat, îar Octavieî şi Liviei lî-a dat statui, dreptul de a-şi administra averea fără tu tor şi acelaş privilegiu ca al tribunilor poporului, de a nu putea fi nicî ameninţate nici insultate. Şi-a pus în minte apoi,. > din emulaţie faţă cu părintele său, sâ facă o expediţie îa Britannia şi ajunsese chiar păn în Gallia după iarna, din timpul consulatului lui L. Libo şi al celui, de al doilea al. lui Antonius, cînd tocmai s-au răsculat uniia din barbarii de cui înd supuşi şi Dalmatiî înpreună cu dînşiî. Şi pe Pannon.I î-a domolit Geminus după cîteva lupte, macarcă dintruntîiu
47.
157
fusese alungat din Siscia. Pe Salassî pe de altă parte, şi pe,:alţiî care se răzvrătise înpreună cu dînşiî, i-a readus la supunere Valerius Messala. Iar încontra Dalmatilor a mers întîiu Agrippa, apoî Caesar însuş,' şi pe ceî maî mulţi dintre dînşiî l-au răpus, cu multe şi mari pierderi şi din partea Romanilor (căci şi Caesar a fost rănit, şi unora dintre •militari li s-a dat orz în loc de grîu, iar alţii care părăsise rîndurile au fost decimaţi), îar contra celorlalţi a dus războiul maî departe Statilius Taurus."
Ll, 21. a. Chr. 29: „In prima z' a serbat Caesar triumfal asupra Pannonilor,- Dalmaţilor, Iapyd.ilor..., a doua zi a triumfat asupra victoriei navale dela Acţiuni, a treia ■zi asupra supunerii Egyptului.“
LIII, 12. a. Chr. 27: Q Provinciile romane s-au împărţit în două, unele maî liniştite, domolite cu totul, altele mai turbulente, în care primejdiea războiului nu dispăruse cu -totul. Cele dintîiu au fost puse supt administrarea senatului şi erau Africa, Numidia, Asia, Grecia cu Epirul, Dalmaţia, Macedonia, Sicilia, Creta cu Libj'-a cyrenaică, Bithynia cu Pontul, Sardinia, Hispania Baetica. Cele de al doilea au fost puse supt administrarea lui Caesar şi erau Hispania tarra-conensis, Lusitania, Gallia narbonensis, Gallia lugdunensis, Aquitania, Germania superior, Germania inferior, Coelesyria, Phoenice, Cilicia, Cyprus, Aegyptus. Nu sînt însemnate a-■<sele provincii, care se guvernau încă de legile lor proprii, nu de legile romane.9 -
LIV, 20. a. Chr. 16: „Multe turburări aii avut loc pe vremea aceia. Cammunil (Ka^oivioi) .şi Venii (Oteviot), neamuri alpine, au apucat armele, dar au fost învinse şi'aduse la supunere de Publius. Silius. Pannonii înpreună cu Novicii au invadat Istria, dar. au., suferit înfrîngeri din partea Iui Silius şi a legaţilor luî. şi s-au supus din nou. Acest lucru a provocat robirea Noriculul. Alte turburări, care au avut loc în Dalmaţia şi în. Hispania, au fost în scurtă vre^ me liniştite.."	/	<’ .
LIV, 24. a. Chr- .14 : . „Atunci s-au răsculat Pannoriii, dar au .fost din nou -•subjugaţi." -	/.	...
LIV, 28. ă. Clir. 13 : „Caesar lui .Agrippa’.care se întorsese din Syria, î-a .dat. puterea tribuhicie pe încă ; cinci ani şi. l-a trimes .îa Pannonia, care • se pregăti a :de războîu, dindu-I putere mal mare decît aceia pe care^o avea.brîcme
I
158
altul pe aiurea afară din Italia. Agrippa a făcut această-expediţie măcarcă era asupra Ternei din timpul consulatului' luî M. Valerius şi P. Sulpicius, dar fiindcă Pannoniî la a-propierea lui s-au îngrozit şi s-au lăsat de turburărî, s-a întors înapoi, şi cînd a ajuns în Campania Sra înbolnăvit."-
LIV, 31. a. Chr. 12: „După moartea Iul Agrippa Caesar a trimes pe Tiberius contra Pannonilor, care se liniştise-de frica liil Agrippa, dar după moartea acestuia se răscu^ lase din nou. Tiberius, după multe devastări şi rele aduse-ţăriî şi locuitorilor, î-a adus la supunere, avînd ca ajutor-foarte eficace pe Scordisci, care sînt vecini cu Pannoniî şi au aceleaş arme ca şi aceştiia. Pannonilor Tiberius lî-a luat armele, şi pe oamenii tineri, mai pe. toţi, î-a vîndut robi pentru străinătate.u	:
LIY, 34. a. Ghr. 11: „Tiberius pe Dalmaţi, care se^ apucase de turburărî, şi apoî pe Pannoni, care şi eî se răzvrătise, profitînd de lipsa lui şi a celei maî mari părţi din-oştirea romană, -I-a adus la supunere, purtînd războiul deodată cu amîndouă aceste popoare şi ducîndu-se cu oştirea cînd colo cînd dincolo. De aici înainte Dalmaţia a fost pusă: sub paza lui Caesar, deoarece şi din cauza eî însăş şi din acea a vecinătăţii cu Pannonia avea trebuinţă de putere armată."
LIV, 36. a. Chr. 10: „Dalmaţiî s-au răsculat din cauza plăţii tributului. Tiberius a fost trimes din Gallia, unde se^ dusese cu Augustus, contra lor şi î-a liniştit."
LV, 2. a. Chr. 9: „Tiberius, pentrucă dovedise pe-Dalmaţi şi pe Pannoni, care se răsculase, a triumfat călare.
. . LV, 29-34. p. Chr. 5^-7: „Dalmaţiî, îngreuiaţi de dărî, stătuse şi maî înainte vreme liniştiţi numai de nevoe. In-datăce însă a plecat Tiberius pentru a doua oară contra Germanilor şi înpreună cu dînsul s-a dus şi Valerius" Mes-salinusj care era guvernator pe atunci şi al Dalmaţiei şi al Pannoniel, luînd cu. el cea maî mare parte a armatei, Dalmaţiî, cărora, li se impusese să dea şi eî cîtăva oştire, s-au: adunat din toate părţile, şi văzînd mulţimea de oameni în floarea vrîstel de care dispun n-au mai stat la îndoială, ci excitaţi mai ales.de unul Baton (J3cţtwv), un Dysidiat Bis-au răzvrătit, maî întîîu numai uniia; şi au bătut-p.e Romanii care le veniau >înpotrivă, apoi s-au răsculat şi ceilalţi. In urma acestora. Breucii (Bp=u-/.oi), un neam panhoiv
159
şi-au pus şi eî şef pe un alt Baton şi s-an dus contra Sir-miuluî şi a Romanilor din acest oraş; Sirmiul însă- nu l-au putut lua. Căcî, simţind de răscoala lor Caecina Severus, guvernatorul Mysieî din apropiere, a venit în grabă contra lor, care se aflau pelÎDgă rîul Drava, î-a atacat şi î-a învins. In speranţa că vor putea reîncepe războiul, fiindcă şi dintre Romani căzuse mulţi, s-au apucat să-şi caute aliaţi, şi şi-au găsit pe care au putut. In vremea aceasta Baton Dalmatul mersese contra Saloneî, dar rănit greu de o piatră n-a isprăvit nimic, a trimes însă pe alţii sâ devasteze toată coasta mării pănă la Apollonia, unde într-o luptă cu . Romanii au dovedit întîiu aceştiia şi apoî Dalmaţiî.—Cînd a aflat despre acestea Tiberius, s-a temut să nu năvălească şi în Italia, s-a întors decî în grabă din Germania, şi tri-miţînd înainte pe Messalinus, el cu grosul oştirii mergea din urmă. Baton, aflînd de apropierea lor, a eşit înaintea luî Messalinus, macarcă nu se îndreptase încă de rană, şi la. luptă deschisă l-a învins, dar a căzut după aceia într-o cursă şi a fost şi el-învins, la rîndul luî. S-â dus atunci la Baton Breucul, şi continuînd războiul înpreună cu acesta a. luat un munte Alma, apoî într-o luptă scurtă cu Rhyme^ talces Thracul, care fusese trimes înpotriva lor de Severus,. au fost învinşi, contra luî Severus însuş însă au-rezistat cu-tărie, şi după aceîa, fiindcă Severus a trebuit să se întoarcă în Mysia din cauză că Dacii şi Sarmaţiî (Saupo^wi) năvălise într-însa, îar Tiberius şi Messalinus pe de-altă parte erau reţinuţi la Siscia, au invadat teritoriul aliaţilor Romanilor şi au atras de partea lor pe mulţi dintr-înşiî, -îar cînd s-a apropiat Tiberius, nu s-au dat la luptă cu dînsul, ci-şî duceau oştirea cînd într-o parte cînd în alta şi devastau, căcî cunoscători cum erau de locuri, şi fiind şi uşor înarmaţi, lesne puteau sâ se ducă oriunde voiau. Cu aţît mai mult rău făceau, cu cît era şi vremea spre iarnă. -Şi în Macedonia au năvălit, a doua oară, dar î-au respins în urma unei lupte Rhymetalces şi frateso Rhascyporis. Ceilalţi în ţara lor n-au maî,putut sta, pentrucă o dâse în pradă consulii Caecilius Metellus şi Licinius Silanus, ci s-au refugiat în nişte locuri tari, de unde făceau incursiuni cînd puteau.— Cînd a aflat aceasta Augustus, ă bănuit pe Tiberius câ ar fi putut sâ-î dovidească mai râpede, dar a trăgănat lucrul 'înadins, ca să stea la armată cît maî multă vreme sub pre-
160
§,47.
text de războîu. A trimes deci pe Germanicus, măcarcă era quaestor, şi î-a dat militari nu numai oameni liberi, ci şi liberţi, printre alţii şi pe sclavii pe cîţî i-a luat dela bărbaţi şi dela fimeî, în> număr proporţional cu censul acestora, înpreună cu hrana pe şese luni, şi i-a liberat. Nu numai a-cest lucru l-a făcut pentru, nevoile războiului, dar a amînat şi recensimentul calărilor, care trebuia să aibă ioc în for, apoi a promis lui Jupiter jocuri mari, pentrucă o fimee îşi săpase nişte litere în braţ şi spunea nişte profeţii. Şţiîa el bine că nu era inspirată de vreun- zeu fimeea aceia, ci că făcea înadins, dar fiindcă poporul suferia mult şi din pricina i'ăzboaelor şi din acea a foametei, care tocmaî iarăş se nimerise, se prefăcea şi el că crede în cele spuse de fimee. Făcea şi el de nevoe tot ce putea să aducă vreo mîngîere mulţimii. Pentru trebuinţile aprovizionării a însărcinat doi consulari cu procurarea alimentelor şi li-a dat şi lictorî. Apoi, fiindcă avea trebuinţă de bani, şi pentru războîu şi pentru întreţinerea gărzilor de noapte, a pus impozit de o cincîzecime asupra vînzăriî sclavilor, îar banii care se dădeau din tezaur praetorilor pentru luptele de gladiatori a oprit să se maî cheltuiască.—-Pe Germanicus l-a trimes la războîu, nu pe Agrippa, pentrucă acesta avea o fire ordinară şi. toată vremea şi-o petrecea cu păscuitul, de unde-.I şi poreclise lumea Neptun. Era apoi iute la mînie, aşa câ şi de Livia vorbîa rău, ca de o maştihă, şi chiar luî Augustus îi făcea de multe orî imputări cu privire la moştenirea rămasă dela tatăso. Pentru aceia,- fiindcă nu se mai cuminţi a, a fost dezmoştenit, averea lui s-a dat tezaurului armatei, iar el a fost exilat în insula Planasia delîngă Cor-sica. Acestea se petreceau la Roma. Dupăce însă Germanicus a ajuns în Pannonia şi s-au adunat acolo oştirî din toate părţile, ceî doi B.atonî au păzit vremea cînd venîa Severus diD Mysia şi au căzut asupra lui fără veste, pecînd îşi a-şeza castrele lîngă bălţile volcae :(upb?. wţ ouoXxatoi? eXeci), şi pe Romanii din afară de valuri i^-au pus pe fugă şi î-au înpinS în castre, dar dupăce îi-au sărit în ajutor cei dinuntrul castrelor, au perdut bătâliea. După aceia s-au dispârţit Romanii în multe corpuri, ca, să devasteze ţara în maî multe locuri deodată, şi alţii n-au făcut atuncî nimic demn de pomenire, Germanicus însă a. învins în luptă şi a păgubit rău pe Mazaeî (Maţaw.t), uh neam dalmat. Şi în anul acela
47.
161
-acestea s-au petrecut.—Iar, sub consulatul lui-M. Furius şi -al luî Sex. Nonius ar fi' vrut Dalmaţiî şi Pannonii să facă pace, pentrucă erau chinuiţi rău, mai întîiu de foame,, apoi şi de boli, pentrucă de nevoia foamei; mîncase ierburi şi rădăcini neobişnuite, dar n-au întrat în tratative, pentrucă .•s-au opus aceia dintre eî care n-aveau nicio nădejde de er-tare din partea Romanilor. Pentru a^eîa se luptau şi; aşa mai departe. Pecînd acum Germanicuş, fiul luî Drusus, purta războîu cu .dînşiî; după cum s-a spus, şi asediîa un oraş' puternic, pe care nu-1 putea.lua, s-a .întîmplat câ ,un câlar german, Pulio, a aruncat cu atîta putere un petroiu asupra zidului, încît s-a cutremurat ‘meterezul şi a căzut jos, tră-gînd după el şi pe omul care fusese aplecat pe dînsul. Acest lucru atît de mult a impresionat şi a înspăimîntat pe ;duş-manî, încît. aîi părăsit zidul acela şi au fugit în cetăţue. Apoî au predat cetăţuîa şi s-au predat , şi eî. Cînd Baton, care provocase răscoala.Dalmaţilor şi făcuse atîta pagubă Romanilor, a venit la Tiberius pentru a se înţelege; asupra păcii şi i s-a prezentat a doua zi, pecînd şedea: Tiberius pe tribună, 1-a întrebat acesta:	«Ce	gînd	v-a venit să yâ
răsculaţi şi să vă războiţi cu noi atîta; vreme ?». Iar Baton i-a răspun3: *Voi sînteţî de vină, pentrucă păzitori la tur: mele voastre trimeteţi nu cînî, nici păstori, ci lupi.».;Şi aşa Dalmaţia, parte prin războîu, parte prin bună înţelegere, îarăş a întrat sub stăpînirea Romanilor.—-Pe vremea aceia Augustus a dat senatului înputernicirea ca cele maî multe afaceri sâ le rezoalve şi fără dînsul, îar la adunările poporului nu s-a mai prezentat. încă în anul precedent, fiindcă erau turburări, el însuş în persoană desemnase pe toţi magistraţii. In anul acesta şi îa cei următori însă a recomandat numaî prin scrisori poporului pe acei pentru care se Interesa. In ce priveşte îaşâ afacerile războinice a ai;ătat . a-iîta energie, încît, pentrucă sâ poată lua din apropiere mă-■şurile trebuitoare şi cu privire la Dalmaţî şi cu privire la Pannonî, s-a dus la Ari mi num, şi cînd a plecat, s-au făcut rugăciuni publice, îar cînd s-ă întors, s-au făcut sacrificii, ca şi cum s-ar fi întors din ţara duşmanilor. Acestea . se petreceau la Roma. In acest timp Baton Breucul, care. trădase pe Pinnes, şi ca răsplată căpătase domniea peste Breuci, a fost prins şi ucis de celalalt Baton. Fiindcă anume avea bănuelî asupra supuşilor săi, Baton Breucul mergea pela di-
162
feritele cetăţi şi lua ostatici. Aflînd de aceasta celalalt Baton, l-a întins o cursă, l-a biruit în luptă şi l-a încuDjurat într-un castel. Ceî din castel l-au trădat şi Baton Dalmatul l-a dus la oştire, unde a fost condamnat la moarte şi ucis.. In urma aceştei întîmplârî mulţi Pannoni s-au răsculat. Sil-vanus a purces contra lor şi pe Breuci i-a învins, iar pe alţii î-a adus la supunere fără luptă. Văzînd aceasta Baton. Dalmatul, n-a mai avut nicîo nădejde în Pannonia, şi ocu-pînd cu garnizoane trecâtorile din acea ţară făcea incursiuni de pradă într-însa. Atunci şi ceilalţi Pannoni toţi, maî ales că Silvanus li devasta ţara, s-au plecat la pace, afara numaî că au maî rămas bande de hoţi, care se înmulţise în urma atîtor turburărî (Acest lucru şi la alţii totdeauna se întîmplăj dar mai ales la Pannoni), dar şi pe acelea le-aii stîrpit alţii."	-
LVI, 11-17. p. Chr. 8-9: „Romanii de sub G-ermani-cus. au mers contra oraşului Dalmaţiei Rhaetinon (Taî-ivcv, actualul -Golubic aproape de Bihac la rîul Una, G. I. L. III pag. 1639 ?), dar nu lî-a eşit bine. Duşmanii anume, copleşiţi de mulţimea Romanilor şi neputînd sâ li reziste, au: dat eî singuri foc ziduîtiî de jur înprejur precum şi la clădirile din apropierea lui, potrivind însă aşa ca să nu izbucnească focul îndată, ci sâ mocnească o bucată de vreme; apoi, dacă. a li făcut aceasta, s-au retras în cetâţue. Romanii, neştiind cele petrecute, au dat năvală, crezînd câ dela cel dintîiu. atac au sâ pună mîna pe toate, şi au întrat astfel în mijlocul focului, şi fiindcă aveau mintea aţintită la inimici, nu l-aii. observat pănăce 1 n-au fost cuprinşi de dînsul din toate părţile. Atunci s-au găsit în culmea primejdiei, căci din sus e-rau atacaţi de oameni, îar din dârăt erau pîrjoliţi de. flăcări, şi nicî nu puteau sta locului fără primejdie, nicî să se -retragă. Dacă se dădeau la o parte din lovitura armelor,, îî ardea focul; dacă se îndepărtau dela foc, Si omorau armele duşmanului. Şi uniîa la strîmtorare periau ,de ambele rele de odată, şi răniţi şi ărşî. Cei mai mulţi din năvălitori- astfel au păţit-o. Numai puţintei aii scăpat, zYÎrlind-cadavre în flăcări şi făcîndu-şi prin mijlocirea lor o trecere, ca pe o punte. La atîta putere ajunsese focul, încît nici ceî din cetâţue n-aii -putut stă locului, ci au trebuit noaptea s-o părăsească şi sâ se ascundă1 prin beciuri.— Şi acolo-aşa s-au întîmplat lucrurile. Oraşul'--Sereti0n '(Ss'petwv) • îrfsây.
163
pe care-1 asediase Tiberius fără să-l poată lua, a fost cuprins, şi după dÎDsul şi alte cîteva localităţi au; fost cîşti-gate maî cu uşurinţă. Fiindcă însă restul ţării rezista cu toate acestea, şi războiul se prelungîa, iar foamete mare se iscase din pricina lui în Italia, a trimes Augustus în Dalmaţia din nou pe Tiberius. Acesta, văzînd că. militarii nu maî pot suporta trăgănarea războiului, ci doresc să-l sfîr^ şească cu preţul al oricăror primejdii, şi temîndu-se să nu se răzvrătească dacă vor fi toţi laolaltă, î-a împărţit în trei corpuri, pe uniîa î-a pus suft comanda luî Silvanus; pe alţii supt acea a luî M. Lepidus, iar el cu ceilalţi şi cu G-ermanicus a mers contra luî Baton. Lepidus şi Silvanus au biruit fără greutate pe duşmanii din partea.lor în dife^ rite lupte. Tiberius însă a cutrierat, se poate zice, toată ţara, pentrucă Baton rătâcîa cînd într-o parte cînd într-alta, pănăce la urmă s-a refugiat într-un castel Anderion (’Avovj-piov=Andetrium C. I. L. III, 8200, actualul Muc C. I. L. III pag. 661), zidit drept lîngă Salona, şi acolo l-a asediat Tiberius, dar a avut mare năcaz. Castelul acesta auume era aşezat pe o stîncă bine întărită şi la care cu greu se putea ajunge, era încunjurat de rîpî adîncî prin care curgeau torente, şi locuitorii toate cele trebuitoare parte le strînsese în el, parte şi le aduceau din munţii de sub stăpînirea lor. Iar aprovizionarea Romanilor o împedeeau întinzînd curse,, astfel că Tiberius îi asediîa numai de formă, căcî de fapt el ducea toate lipsurile asediaţilor.—Pecînd era în încurcătură şi nu ştiîa ce sâ facă, pentrucă asediul era zădarnic şi primejdios, iar retragerea era ruşinoasă, au iăcut tumult ostaşii şi aşa de mult şi de mare strigăt au scos, încît duş^-manii, care campau sub ziduri, s-au înspăimîntat şi s-au dus deaeoio. De acest lucru s-a şi supărat Tiberius, şi s-a şi bucurat, şi convocînd pe militari, pe de o parte i-a ocărît, pe de altă parte l-a lăudat, apoî nici n-a întreprins vreo. luptă, nici nu s-a dus de acolo,, ci a stat nemişcat locului. Pănă ce Baton a perdut nădejdea de a învinge, câcî toată ţara afară ,de cîteva localităţi fusese .cuprinsă. de Romanii, iar puterea de care dispunea era inferioară acelei a inimicului, şi a cerut idela Tiberius pace, iar pentrucă u-a putut convinge şi pe ceilalţi . să facă aceiaş lucru,, 1-a părăsit, şi de aici încolo n-a mai dat ajutorul său nimâruî, măcarcă mulţi au apelat la dînsul. Tiberius după aceia n-a maî dat
i
164;
vreo importanţă celor ce mal rămăsese în cetate, ci cre-zînd câ poate. să-î• învingă fără vărsare de sînge, nici de poziţiea locului n-a mai 'ţinut socoteală, şi a mers contra cetăţii, Fiindcă loc aşezat nu era, îar duşmanii să şe scoboare-la luptă nu voiau, .Tiberius a şezut pe tribună la un loc deschis, pentru ca să . poată vedea cele. ce se vor în-tîmpla, ca militarii . să se lupte maî cu curaj/ şi ca să li poată trimete .ajutor la vreme, cînd ya fi trebuinţă. Pentru acest scop anume o parte din oştire (căci era o mulţime) a ţinut-o pelîngâ el, îar ceilalţi au început să urce îacet, mai întîiu în şiruri dese formate în patrulater, apoi, din cauza asperităţii şi inegalităţii terenului (căci era.plin de povîr-nişurî. şi tăiat de rîpî în toate părţile), s-au desfăcut unii de, alţii, şi unii se suiau mal răpede, alţii maî încet.—Vâ-zînd aceasta Dalmaţiî, s-au aşezat în şir de bătălie în a-fara zidurilor, drept deasupra povîrnişuluî, şi au început să zvîrle bolovani cu prăştiile şi sâ. dea stîncl de-a rostogolul asupra Romanilor. Alţii rostogoliau roţi, alţiî care încărcate cu pietre, alţii lăzi rotunde, făcute după obiceiul locului, pline cu bolovani. Şi acestea toate de odată ,erau.râ-pezite în jos cu mare putere, şi pe Romani îi, desfăceau mal tare unii jle-alţiî şi-i stîlcîau. Iar alţii, unii dădeau cu săgeţile, unii cu lăncile, şi pe mulţi îi culcau la pâmînt. In vremea aceasta , mare întrecere se produsese printre lupV tători, uniia căutînd sâ pună mîna pe înălţimi, iar ceilalţi sâ respingă pe năvălitori şi să-i prăbuşească în jos. Multă, emulaţie era şi din partea celor care privîau la luptă, a celor depe ziduri şi a celor care erau pelîngâ Tiberius. Şi unii şi alţii îndemnau pe ai lor, ori toţi într-o gură, ori fiecare în parte, încurajînd pe ceî care ţineau piept la luptă, ocărind pe cel care dau înapoi. Iar cîţi aveaii glas mai puternic decît alţii mal invocau, şi dintr-o parte şi dintr-alta, şi pe zei totodată, ca să scape pe luptători din primejdie, jmplorîndu-î unii, ca sâ li dea libertatea, Iar ceilalţi, casă li dea pacea. Şi toate silinţile Romanilor erau sâ fie Zădar-nice, pentrucă se luptau cu două greutăţi de odată, şi cu firea locurilor şi cu rezistenţa inimicului. î-a împiedecat însă să fugă Tiberius prin trimeterea de ajutoare proaspete. Apoi a trimes din altă direcţie alţi soldaţi, care făcînd un încunjur mal pe de departe au ajuns pe cel maî înalt punct :al locului, şi cu aceasta au sfărmat rezistenţa inimicilor. De
165
aici înainte aceştiia au dat dosul şi nici n-au putut sâ între în cetate, ci s-au înprâştiiat prin munţi, zvîrlind şi armele dela dînşiî, ca sâ fie mai uşori la fugă. Iar Romanii s-âu luat după eî şi î-au urmărit în toate locurile (căci ardeaiî de dorinţa să se sfîrşească odată războiul şi nu vo~ iau sâ-I lese să se maî adune îar la un loc şi sâ aibă iar de luptat cu dînşiî), şi pe ceî mai mulţi î-au găsit ascunşi prin păduiî şi l-au omorît ca pe fiare. Ceî din castel s-afl; predat apoi şi eî şi au fost luaţi în stăpînire. Faţă de aceştiia. a luat Tiberius dispoziţii conforme cu înţelegerea avută cu-, dînşiî la predare.—• Germanicus s-a îndreptat atunci asupra, Dalmaţilor care maî rezistau încă, pentrucă transfugii, care;-se găsiaii în mare număr la dînşiî, nu-î lăsau sâ facă pace,; şi a cucerit cetatea Arduba (’^pBouiîa). Cu puterea pe care^
o	avea, macarcă era cu mult maî mare decît a duşmanului, n-ar fi putut face Germanicus aceasta, pentriicâ locul fusese fortificat tare şi un rm cu curs răpede curgea, cu excepţie de un mic spaţiu, de jur înprejurul poalelor luî. Dar s-au luat la ceartă transfugii cu localnicii, pentrucă a-ceştiîa ar fi voit să facă pace, şi apoi la bătae. De partea transfugilor erau şi fimeile din cetate, care voiau libertatea cbîar contra părerii bărbaţilor, şi orice preferîau să îndure numai; să nu cadă în mînile duşmanului. Lupta a fost aprigă, transfugii au fost dovediţi şi au trebuit să cedeze. Uniîa au scăpat cu fuga, iar fimeile, apucîndu-şî copiii, unele s-au aruncat în foc, altele s-au precipitat în rîu. Şi astfel, dupăce a căzut şi cetatea aceia, celelalte localităţi deprin prejur s-au_ supus lui Germanicus de bună voe, care isprăvind acestea, s-a întors la Tiberiu3. Restul a fost supus de Postumius.-^-Atuncî şi Baton a trimes pe ficioruso Scevas (2-/.suă?) la Tiberius şi a promis că se vor preda, şi el şi aî luî toţi, dacă li se asigură impunitatea. Dindu-i-se încredinţare pentru â-eeasta, a venit noaptea în castrele> luî Tiberius şi a doua zi a fost adus înaintea acestuia, care şedea pe tribună. Pentru; dînsul personal nu s-a-rugat, ci şî-a întins şi capul, ca sâ i-1 tae, dar pentru apărarea a lor luî a vorbit şi s-a rugat mult. Şi îar l-a întrebat Tiberius:	«Ce gînd aţi avut de
v-aţi răzvrătit şi v-aţî războit cu noi atîta vreme?» Şi el a răspuns ca şi în cela rînd: « Voi sîriteţî vinovaţi, pentrucă trimeteţî păzitori la, turmele voastre - nu cîni, nici păstori, ci lupî.'» Războiul avu deci îarâş acest sfîrşit,: cu multă.
.166
:pagubă îq oameni, ; şi cu maî multă -pagubă încă de bani, căci multe legiuni au fost întreţinute pentru dînsul, îar pradă a fost foarte puţină.—Vestea despre victorie a adus-o Germanicus şi pentru ea s-au decretat lui Augustus şi lui :Ti-/berius titlul de împărat, triumful, precum şi alte onoruri, apoi două arcuri triumfale în Pannonia, căci numai aceste onoruri a voit să primească Augustus dintre multele care :Şe votase. Lui Germanicus i s-au dat onorurile învingătorilor, care au fost date de altfel şi celorlalţi generali,, apoi. acele de praetor, apoi dreptul de a vota în senat îndată după consulari şi de a ajunge la consulat mai degrabă decît era prevăzut prin lege. Şi lui Drusus, fiul lui Tiberius, macarcă nu luase parte la războîu, i s-a dat dreptul' de a asista la şedinţile senatului mai înainte de a fi ales senator, .şi, dupăce va-fi fost .-quaestor, de a vota înaintea foştilor praetori."
Fragmente, 73. a. Chr. 168: „Perseus n-a plătit nici lui Eumenes nici lui Gentios baaiî pe care li-i făgăduise, închipuindu-şi câ şi ei au cauza lor specială de duşmănie contra Romanilor. Aceştiia atunci, ca şi Thracii, cărora nici jlor nu li se plătise :solda în întregime, s-au lăsat greoi în .darea ajutorului, şi Perseus a ajuns la aşa desperare, încît -■s-a rugat ds pace.“
Fragmente, 116. a. Chr. 88 ; „Thracii din îndemnul lui Mithridates ău devastat Epirul şi celelalte teritorii pănă la Dodona, aşa că au prădat şi templul lui Jupiter.“
XXXV, 9.-a. Chr. 68: „[Mithridates ajutat-de Armeni] a bătut pe M. Fabius, generalul Romanilor din acele locuri. In această luptă i-au fost de mare ajutor Thracii, care maî înainte fusese în serviciul lui Mithridates, iar atunci erau îopreunâ cu Fabius, precum şi sclavii cîţi se găsiau în ca-strele Romanilor. Pentrucă Thracii, trimeşî ca cercetaşi de Fabius, i-au dat informaţii,, falşe, şi apoi, cînd Fabius a î-naintat fără grijă, iar Mithridates l-a atăcat fără veste, au sărit şi eî asupra Romanilor. Şi atunci au sărit asupra a-cestora şi sclavii, cărora barbarul li făgăduise libertatea. Ar .fi perit Bomanu cu totul,: dacă Mithridates, pecînd se în-vîrtia printre duşmani (căci, măcarcă :era peste şeptezecî de ani, lua şi el parte la luptă), n-ar fi,fost rănit cu o piatră şi nu s-ar fi; temut barbarii că are să, moară, _aşa; că au întrerupt lupta si au dat răgaz luî Fabius .şi celorlalţi să .scape cu fuga."
167
. XLI, 7. a. Chr. 49: „[Acei care plecau înpreună cu Pompeius] ştiau bine că, chiar de vor scăpa de primejdiile 'războiului, vor trebui de aici înainte sâ trăiască prin Macedonia şi prin Thracia." .
XLVII, 25. a. Chr. 42: „Indatăce a aflat Brutus de încercarea luî M. Antonius [de a libera pe frate-so .C. Antonius, pe care-1 ţinea Brutus sub pază la Apollonia] şi de uciderea fratelui acestuia, s-a temut să nu se întîmple şi alte turburărî în Macedonia din cauza absenţei sale şi s-a întors în grabă în Europa, unde a luat în stăpînire ţara luî Sadales (Laodlr^) [un rege thrac], care murise fără copii şi •o lăsase Romanilor, şi a năvălit în ţara Bessilor (Br^oî), ca sâ-î pedepsească de răutăţile ce făceau şi tot odată să capete numele şi demnitatea de împărat, pentrucă maî uşor să poarte războiul contra luî Caesar şi a luî Antonius. A-mîndouă aceste lucruri le-a îndeplinit cu ajutorul foarte e-ficace a unuî rege Rhascyporis ('Pac/.uTtoptc). După aceia s-a dus în Macedonia, a pus acolo toate în bună. orînduială, şi apoi s-a întors în Asia.“
L, 6. a. Chr. 32: „[în războiul dintre Augustus şi Antonius] de partea luî Caesar erau Italia, Gallia, Hispania, Illyricum (to ’JXXupr/ov), Africa afară de Cyrena, Sardinia, Si-cilia, şi insulele depe lîngă aceste continente. De partea lui Antonius erau părţile din Asia şi din Thracia cîte erau sub stăpînirea Romanilor, Grecia, Macedonia, Egyptul, Cyrena cu locurile de prin prejur, insulele din apropierea acestor continente,., apoî regii şi principii toţi, aproape, care se învecinau cu provinciile romane de supt oblăduirea lui.“
L, 13. a. Chr. 31:	„Q. Deliius şi imyntas Galatul
fusese trimeşî de Antonius să strîngă mercenari în Macedonia şi în Thracia."	•
LI, 22. a. Chr, 29: „[La spectaculele date de Augustus după victoriea dela Actium şi după cucerirea Egyp-tuluî] au luptat unii cu alţii numeroşi Daci (Acaoî) şi Suevi (Souîj|3oi). Aceşti din urmă sînt Celţî [=Germani], iar cei dintîiu un fel de Scythî. Sueviî locuesc dincolo de Rhenus, propriu vorbind (căci mai sînt o mulţime alţii care-şî dau numele de Suevi), iar Dacii locuesc şi de o parte şi de alta a Istruluî, decît numaî, aceî care sînt dincoace de fluviu, spre ţara Triballilor, se socotesc la provinciea Mysia şi se şi numesc, însă nu decâtrâ indigeni, Mysî, îar cei de din-
168
eolo .de fluviu'se numesc Baci, şi sînt orî Geţi, uniia, or! şi Thracî din neamul Dacilor celor care au locuit odată la muntele Rhodope. Aceşti Daci trimesese înainte de acest timp deputaţi la Gaesar, dar fiindcă nu li se încuviinţase cererile, trecuse de partea lui Antonius, însă nu î-au fost de mare ajutor din cauza discordiilor interne. Cîţiva din-tr-înşiî însă au fost prinşi în războîu şi apoi puşi sâ se lupte-în circ cu Suevil."
LI, 23-27. a. Chr. 29: „Pe vremea aceasta M. Crassus, care fusese trimes în,Macedonia şi în Grecia, a purtat râzboiu cu Dacii şi cu Bastarnii. Cine sînt Dacii, şi pentru ce se războîau cu Romanii, am . spus, Bastarnii sînt consideraţi cu hotârîre ca Scytlii, şi atuncî au trecut Istrul şi-au supus Mysia din faţa ţării lor şi apoî pe Tribalii, care sînt în vecinătatea Mysieî, şi pe Dardanii cîţl locuesc în ţara Triballilor. Cîtă vreme au făcut acestea, n-au avut nimic a face cu Romanii. Au trecut însă Haemus şi au năvălit în Thracia Dentheletilor (/Js^sXvjTai), aliaţii Romanilor., şi atunci Crassus, pe de o parte ca să ajute pe Sitas (Sităc), regele Dentheletilor, care era orb, iar pe de alta, mai ales, pentrucă se temea pentru Macedonia, a mers înpotriva lor. Şi numai cu plecarea luî înpotrivă-li atîta I-a intimidat, în-cît I-a scos din ţară fără luptă. I-a urmărit însă maî departe pe drumul lor spre casă, a cuprins teritoriul numit Segetica	a	năvălit în Mysia, pe' care a devastat-o,
şi înaintînd pănă la o cetate puternică, a suferit pagube în avangardă, căci Mysii, socotind că ea formează toată armata, au atacat-o, dar sosind el cu toată cealaltă armată în ajutor,. a bătut pe Mysi şi apoi a asediat cetatea , şi a luat-o.—Pecînd isprăvîa el acestea, Bastarnii se oprise din fugă şi stăteau la rîul Hebrus, ca să vadă ce are să se întîmple, şi cînd, după ce a învins pe Mysi, s-a îndreptat Crassus contra, lor, au trimes deputaţi la dînsul să-i spue să nu se ia după dînşiî, pentrucă n-au făcut Romanilor nimic. Crassus a oprit pe deputaţi, spunîndu-li câ are să li dea răspunsul a doua zi, apoi s-a purtat prietenos cu dînşiî şi I-a îmbătat, aşa că a aflat dela eî toate planurile Bastarnilor, pentrucă tot heamul Scythilor bea vin fără măsură şi îndată se îmbată; Crassus atunci în timpul nopţii a străbătut o pădure şi-înaiatea-pădurii aceleia a aşezat cercetaşi,. Iar oştirea a lăsat-o să se hodinească. Bastarnii au socotit că acei cerce-
§ 47.
169
taşî sînt singuri, s-au luat după dînşiî şi urmărindu-î în retragere au întrat în pădure, şi Romanii î-au măcelărit pe mulţi acolo, iar pe mulţi alţii fagărindu-î. Căcî depe la spate îi împiedecau pe Bastarnî carele, apoî se maî silîau să-şi scape copiii şi fimeile, şi s-au prăpădit cu totul. Pe regele lor Deldon (zHXowv) l-a omorît Crassus cu mîna luî, şi spoliile luî le-ar fi hărăzit luî Jupiter Feretrius ca opima, dacă ar fi comandat oştirea ca împărat. Din ceilalţi Bastarnî unii au fugit într-o pădure, unde au fost arşî, alţii s-au refugiat într-un castel, dar.au fost asediaţi şi luaţi cu asalt, alţii au căzut în Dunăre şi s-au înecat, alţii au perit împrăştiaţi prin ţară. Cîţî maî rămăsese şi aşa dintre dînşiî au ocupat un loc întărit, unde vreo cîteva zile î-a asediat Crassus fără folos, pănă ce î-a biruit şi pe dînşiî cu ajutorul luî Rholes ('Pâ>Xv]?), regele unor Geţî, pentru care faptă a-cest Rholes s-a dus la Caesar şi a fost recunoscut de acesta ca prietin şi aliat al său. Captivii au fost daţî soldaţilor.— După aceasta s-a întors Crassus asupra Mysilor şi pe uniîa cu convingerea, pe alţii cu ameninţarea, îar pe alţii cu sila, î-a supus pe toţi, cu excepţie de foarte puţini, cu multă greutate însă şi cu multe primejdii. Apoi, fiindcă era şi iarnă, s-a retras pe teritoriul aliaţilor, suferind mult şi din pricina frigului şi maî ales din partea Thracii or, prin teritoriul cărora, ca al unor prieteni chipurile, îşi avea drumul. Din care cauză a şi gîndit că ar fi bine să se mulţă-mească cu cele până acum făcute, căcî se şi votase sacrificii şi triumful nu numai lui Caesar, dar şi luî (N-a primit însă şi numele de împărat, cum spun uniîa, ci acest titlu şi l-a luat numaî Caesar). Fiindcă însă Bastarniî, care erau supăraţi de cele păţite şi aflase că el n-are să mai întreprindă contra lor nicio expediţie, au plecat îarăş contra Dentheletilor şi contra luî Sitas, pe care-1 considerau ca principala cauză a nenorocirilor ce dase peste dînşiî, apoi s-a sculat Crassus îarăş, macarcă fără voe, şi mergînd răpede a căzut asupra lor fără veste, î-a învins şi lî-a impus condiţiile de pace pe care a vrut. Şi fiindcă apucase acu armele odată, s-a gîndit să pedepsească şi pe Thraci, care-u făcuse neajunsuri cînd se întorcea din Mysia, mai ales că i se anunţase câ Thracii se întăresc în diferite locuri şi se pregătesc de războîu. Şi pe Merdî (M£p§ot) anume şi pe Serdi (^spoo':), du-păceă-a biruit în cîteva lupte: şi:a tăiat mîhile 7 captivilor,
14
170
i-a supus, macarcă nu fără greutate, iar ceialaltă Thra'cie a dat-o în pradă, afară de ţara Odryailor (’OBpOtm)/ Pe a-ceştiîa, fiindcă sînt adoratori ai lui Dionysos şi-i eşişe îna-, inte fără arme, î-a cruţat, şi lî-a dăruit, luîndu-1 dela Bessî, care-1 stăpînise pănă atunci, şi teritoriul unde se face cui-, tul zeului.—Pecînd lucra acestea Crassus, l-a chemat Rlioles încontra luî Dapyx (ă care şi acela era rege al unor Geţi, contra căruia purta războîu. Crassus 1-a venit ia a-jutor şi înpingînd ca'valeriea inimicului asupra pedestrimiî acestuia a vîrît spaima şi-ntr-însa, şi apoi luptă n-a mai făcut, a măcelărit însă mulţime şi din călări şi din pedestraşi, care apucase fuga. După aceia l-a încunjurat pe Dâpyx într-un castel, unde fugise, şi a început sâ bată cetatea. In timpul asediului l-a salutat unul depe zid în greceşte, a intrat în vorbă cu dînsul şi s-a înţeles să trădeze cetatea. Barbarii, cînd erau sâ cadă astfel pradă inimicului, s-au ucis unii pe alţii, şi aşa au perit şi Dapyx şi o mulţime alţii. Pe fratele lui Dapyx l-a prins însă viu Crassus, dar nu i-a făcut nimic, ci i-a dat drumul. După aceia a plecat cu oştirea la peştera numită Oeire (Ketpij). Această peşteră, care este foarte mare şi tare, aşa că se povesteşte că şi Titanii după învingerea păţită din partea zeilor s-au refugiat în-tr-însa, o ocupase pămînteniî în mare număr, şi vîrîse într-însa tot ce aveau ei mal de preţ, între altele şi turmele toate, Crassus, dupăce a găsit gurile peşterii, care erau cu o mulţime de cotituri şi greu de cercetat, le-a astupat şi a silit pe barbari prin foame să se predeie. Dupăce i-au reuşit astfel întreprinderile, s-a legat şi de ceilalţi Geţi, macarcă nu fusese sub stăpînirea lui Dapyx, şi a mers asupra Ge-nuclei (rdvouy.Xa), care era cea mai puternică cetate de sub domniea lui Zyraxes (Zupă^?), pentrucă auzise că acolo s-ar fi găsind steagurile pe care le luase Bastarnii lui C, Antonius lîngă oraşul Istrienilor. El a asediat acest castel şi pe uscat şi pe apă totodată, pentrucă era clădit lîngă fluviu, şi l-a cuprins, nu după multă vreme, dar cu multă osteneală, măcarcă Zyraxes nu era acolo, căci, îndatăce simţise de ex-pediţiea lui Crassus, plecase cu bani la Scj^thi după ajutor şi nu apucase să se întoarcă.—Acestea a făcut Crassus cu Geţii. In ce priveşte pe Mysi, uniia dintre cei care fusese supuşi s-au răsculat, şi pe aceştiia i-a readus la supunere prin locotenenţi'- de’ ai- săi. Asupra Arţarilor însă (’Apumoi,
§.47.
171
variantă.-’ApTâpioi), alţi Mysi, care erau încă independenţi şi na vroiau sâ i se plece, şi care din cauza aceasta nu numai eă se îngîmfau, dar inspirau şi altora indignare şi gust de răzvrătire, a mers el singur, şi i-a supus, pe uniîa, dupăce •s-au apărat însă tare, cu forţa, pe alţii de frica relelor ce puteau să se întîmple celor căzuţi captivi. Aşa s-au petrecut evenimentele unele după altele. Eu le-am scris cum le-am găsit povestite de alţii, şi lot aşa şi numele, popoarelor le-am dat după cum le-am găsit însemnate. Căcî înainte vreme Mysiî şi Greţiî locuiau tot locul dintre Haemus şi Istru, dar cu scurgerea vremii uniîa din ei şi-au schimbat numele altfel. Aşa că sub numele de Mysia astăzi se cuprinde toată regiunea dela miazănoapte de Dalmaţia, Macedonia şi Thracia, pe care o disparte de Pannonia rîul Sava, care se varsă in Dunăre. In această actuală Mysie sînt însă multe popoare, între alţii aşa numiţii altă dată Tribalii, apoi Dardaniî, care de altfel şi astăzi tot Dardanî se numesc. “
LIV, 3. a. Chr. 22: „Un oarecare M, Primus fusese acuzat că, pe cînd era guvernator al Macedoniei, făcuse războîu Odrysilor, şi fiindcă el spunea ba că a făcut aceasta. din îndemnul luî Augustus, ba că din acel al luî Marcellus, Augustus s-a prezentat la judecată fără să fi fost citat, şi fiind întrebat de praetor dacă într-adevăr ordonase lai Primus să facă acel războîu, a răspuns că nu.“
LIV, 20. a. Chr. 16: „Macedonia a fost prădată de Dentheletî şi de Scordiscî. Atunci s-a dus în Thracia maî întîiu Lollius Marcellus în ajutorul luî Rhymetalces ("Tw--kX/.t);), unchiul şi epitropul copiilor luî Cottys. (Koraj?), şi a supus pe Bessi. Apoî C. Lucius s-a războit cu SarmaţiI din aceiaş pricină, î-a învins şi î-a respins, peste Istru/'
LIV, 34. a. Chr. 11: „Tot atunci Thracul Bes Volo-gaesos (OooXoYaiooţ), preotul Ici Dionj^sos al lor, şi-a atras de partea sa vreo cîţîva, spunînd multe ca din inspiraţiea' zeului, apoi s-a răzvrătit înpreună cu dînşiî, şi pe. Rhascy-poris (Tacxi-op-.?), fiul luî Cottys, l-a biruit şi l-a ucis, iar pe unchiu-so Rhymetalces l-a făcut să-şi . piardă toată oştirea fără luptă, numaî prin credinţa ce aveau toţi că trebue să fie ceva dumnezeesc la mijloc, şi sâ apuce fuga, apoî luîndu-se după dînsul ?a năvălit în Chersones, pe care l-a devastat straşnic. Pecînd făcea ei acestea, se apucase şi Sia-
172'
lefii (SiaXetcu) să devasteze Macedonia, şi atunci fu trimes--contra lor L. Piso din Pamphylia, unde era guvernator. Şb. fiindcă Bessiî se întorsese acasă, cînd aflase câ li vine îb~ potrivă, Piso a întrat în ţara lor şi dintruntîiu a fost în~ frînt, dar după aceia a dovedit el şi a prădat şi ţara Bes-silor şi acea a vecinilor lor, care se răsculase înpreună eu-, dînşiî, şi uniia i s-au dat de bună voe, pe alţii î-a silit să-
i	se supue, dupăce şi lupte s-au dat înpotriva unora dintr-înşiî, aşa că î-a subjugat pe toţi. După aceia s-au maî răsculat cîţiva dintr-înşii, dar î-a robit iar, şi pentru aceste-isprăvi i s-au decretat lui Piso rugăciuni publice şi triumful/1' LIY, 36. a. Chr. 10: „S-a decretat ca templul Ini Ia-nus Geminus, care fusese deschis, să fie închis, pentrucă se.-isprăvise oarecum războaele. Dar n-a putut fi închis, pentrucă Dacii au trecut Istrul pe ghîaţă şi au prădat Pannonia, iar Dalmaţiî s-.aă răsculat din cauza, plăţii tributului.. Tiberius a fost trimes din G-allia, unde se dusese cu Augustus, contra lor şi î-a liniştit.”
LXYII, 6-7. p. Chr. 85: „Cel mai mare războîu ah Romanilor pe vremea aceia a fost cu Dacii, al căror rege pe atunci era Decebalos (^xipaXoc), pentrucă Duras (A^py-ţ)». care domnise înainte, îî cedase de bună voe domniea, fiindcă era meşter şi să priceapă i cele privitoare lâ războîu şi să-facă războaele, cunoştea timpul potrivit cînd trebuia să a-tace şi cînd să se retragă, se pricepea să întindă curse, era-viteaz la luptă, ştia să profite de victorie, şi să-şi aşeze lucrurile dacă era biruit, din care pricină a fost multă vreme-un adversar al Romanilor demn de dînşiî. Eu îî numesc-Daci, dupăcum îî numesc Romanii şi după cum se numesc şi ei pe ei însiş, măcarcă ştiu că unii Greci, cu drept om fără drept, li zic Geţi. Eu ştiu că Geţi sînt ceî care locuesc dincolo de Haemus la Istru. Domitianus deci a plecat cu. oastea asupra lor, dar n-a luat parte şi la războiu, căci s-a oprit într-un oraş al Mysiei, unde s-a apucat de ticăloşii,, cum îi era obiceiul, căci era nu numai incapabil de vreo-osteneaîă cu trupul şi fără nicîo vigoare la suflet, dar era cu totul desfrînat şi cu fimeile şi cu tinerii. A însărcinat,, deci, cu războiul pe alţi comandanţi, dar în- cea maî mare-parte n-au mers bine lucrurile. Cînd se perdea vreo luptă, da viria pe comandanţi, iar. toate reuşitele,^ macarcă el nu*, luase parte-la elej şi le atribuia1 luî. Pentru toate pîerde--
173
i'ile, chiar dacă avusese loc vreuna din cauza ordinelor date •<te dînsul, acuza pe alţii. La, cei care duceau la capăt bun vreo întreprindere se uita cu ochi răi, îar pe ceî care nu reuşiau îi oeâra.—Şi fiindcă Quadiî şi Marcomaniî nu-î dăduse ajutor încontra Dacilor, a voit să-i pedepsească, s-a dus în Pannonia sâ poarte războîu cu dînşiî şi pe ceî de aî doilea deputaţi trimeşî de eî cu privire la pace i-a ucis. Dar a fost învins de Marcomanî şi fugărit, şi atunci a tri-:mes în grabă la Decebalos, regele Dacilor, şi l-a invitat sâ între în tratative de pace, pe care de multe ori i le ceruse înainte acela şi el le refuzase. Decebalos propunerile de pace le-a primit, pentrucă era strîmtorat tare de înprejurărî, dar sâ vie el singur să stea de vorbă n-a voit, ei a trimes pe Diegis (zhvh'i?) cu alţi cîţiva, care să predee şi cîteva arme şi să restitue cîţiva captivi, singurii pe care-î avea, zicea -el. Atunci Domitianus apus pe capul lui Diegis o diademă, ca şi cum într-adevăr ar fi fost învingător şi ar fi putut să dea Dacilor un rege, soldaţilor li-a împărţit onoruri şi banî, :iar la Roma, ca învingător, a trimes între altele şi nişte deputaţi din partea lui Decebalos şi o scrisoare, a acestuia, după cum pretindea Domitianus, dar pe care o plăzmuise el, spunea lumea. Şi triumful l-a împodobit cu mulţâ expoziţie de prăzi, pe care nu le luase dela duşman însă. Căcî lucrurile se petrecuse cu totul dinpotrivă. Pentru a putea :face pacea Domitianus anume cheltuise chiar atunci banî mulţi, şi dăduse lui Decebalos meşteri pentru tot felîul de. •meşteşuguri, şi de pace şi de războiu, apoî făgăduise că-îva da mereu alte daruri multe, dar din mobilele şi obiectele tezaurului împărătesc, căci de acestea el se servîa totdeauna, ca cum ar fi fost pradă de războîu, voind să arăte oarecum că-şî robise însăş stăpînirea romană. “
LXVII, 10. p. Chr. 90: „In războiul cu Dacii s-au maî întîmplat următoarele demne de povestit. Iulianus, însărcinat de împărat cu războiul, a luat multe măsuri bune, intre altele a dispus ca militarii să-şi scrie pe scuturi numele lor. şi pe acele ale centurionilor, pentrucă sâ se poată şti maî uşor cine s-a purtat bine şi cine s-a. purtat rău. -Apoi ÎQCăerîndu-se cu duşmanii la luptă la Tapae (ev xa~.g TăTrai:), a ucis pe ceî mai mulţi dintre dînşiî. Vezinas (Obeţl--vzc), care era al .doilea in rang după Decebalos,	nn
putuse scăpa cu fuga, s-a făcut în adins câ pică jos ca mort,
I'
174	§	47-48,
şi apoi, scăpînd astfel nevăzut, a fugit în timpul nopţii. S-a. temut atuncî Decebalos ca Romanii învingător! să nu meargă şi asupra capitalei sale şi s-a apucat şi a tăiat copaci! depe lîngă, dînsa şi a îmbrăcat tulpinile cu arme, pentrucă Romanii, luîndu-le drept oştire, să se teamă şi să se retragă, Ceia ce s-a şi întîmplat.“
CAPITOLUL III
Din izvoarele înşirate constatăm următoarele. Constatările le fac sub numele de note la izvorul respectiv.
§ 48. Nota HI. De a stÎDga Dunării nu trăia vii Geţi, ci alt neam de oameni, Sigynniî, care se întindeau pănă la Yeneţi, purtau haine ca ale Medilor şi se ziceau; că sînt colon! de ai acestora. H. Y, 9. Fiindcă Seythiî se întindeau probabil pănă la Olt (H. IV, 48, 99, în caz cînd prin Tiarantus se înţelege Oltul), apoî Sigynniî se întindeain dela Olt spre apus, cuprinzînd între altele Oltenia şi Banatul (Nu numai Banatul, cum spune Hasdeu Istoriea critică, I, 194). Dacă Medii erau Indogermanî din grupul i-ranic (Hirt, Die Indogermanen, I, 109), şi dacă tradiţiea că ar fi fost colonî de ai Medilor are ceva adevărat în sine,, ca toate tradiţiile, înţeleasă fireşte numai în felîul acela că Sigynniî erau înrudiţi cu Medii, Sigynniî erau Indogermam> aparţinînd la grupul satem, ea şi Thracii.
Nota H 2. Veneţii erau Illyrî. H. I, 196. Obiceiul tîrgului de fete, însă modificat, s-a păstrat şi pănă astăzi pe teritoriul vechiului Illyrieum. La Romîniî din Transilvania are loc în ziua de Sîn Pîetru, ori în cea dintîiu duminică după Sîn Pîetru, în ţara Moţilor din munţii apuseni, pe muntele Găina, aşa numitul «tîrgul de fete», la care iam parte Moţi şi Crişenî. Fetele vin cu zestrea şi flăcăii îşi a-leg cîteuna din ele, dar numai de formă, „pentrucă de fapt tot tîrgul acesta nu e decît un rendez-vous general pentru atarî păreichî, a căror căsătorie s-a hotărît de mai înainte. “ „Tîrguri de fete asemenea celor depe Găina se maî-află în Transilvania încă şi la Recea din ţara Făgăraşului, care se ţine în ziua de bobotează, apoi la Teîuş depe vatra Mureşului, care se ţine la Sîntă Mărie, şi la Blaş, care se ţine la Ispas. La aceste tîrgurî însă fetele nu-şî iau zestrea cu dîn-sele.“ Marian, Nunta la Romînî, 70 sqq.-In regiunea dela.
175
Prozor (sudul Bosniei, aproape de graniţa Herţegovinei) ţărancele mohametane umblă cu capul descoperit, pentrucă bărbaţii lor, dupăce se face căsătoriea la imam, dau un pumn de bani, fără să-î numere, ori miresei însăş orî unui reprezentant al eî, şi prin aceasta mireasa se consideră oarecum eă ar fi fost cumpărată de peţitorul eî, câ ar fi prin ur-mare sclava acestuia, iar sclavele după Coran nu .trebue să-şî acopere faţa. Wissenschaffcliche MittheiluDgen aus Bosnien und der Hercegovina, IV, 523. „In mai multe regiuni din Bosnia şi din Herţegovina au loc adunări, la care fetele de măritat iau parte - cu scopul ca flăcăii care vor să se însoare să le vadă şi sâ le peţească. La Trnovo, cercul Sarajevo, de pildă, se adună la o sărbătoare mare o mulţime de fete înaintea bisericii, şi se aşează la rînd5 ca se le vadă flăcăii. Şi în Sarajevo se expun fetele de ţăran sîrboaîce la videre într-un şirag, a doua zi de paşti înaintea bisericii sîrbeştî, cu aceiaş scop, îmbrăcate şi împodobite fiecare cu ce au mal frumos. In cercul Trebinje «se văd» fetele şi flăcăii în ziua de fiorii (am stillenSonntag). Petele se gîn-desc cu un an înainte cum să se îmbrace şi să se împodobească pentru această ocazie. -Fetele catolice dela graniţa Dalmaţiei la sărbătorile cele mari se împodobesc cu ce aii maî frumos, apoî se adună în două orî trei grupuri şi cîntă înaintea flăcăilor. Aceştiia se apropie apoî de ele, se aşează în cerc în jurul lor şi pe acele care li plac le calcă pe picior. Dacă-1 calcă şi faţa pe picior pe flăcău, aceasta înseamnă că şi l-a ales, “ Wissenschaftliche Mittheilungen aus Bosnien und der Hercegovina VII, 317. Şi Ungurii au un iarmaroc de fete la Topanfalva, „sătucean din susul văii Arieşuluî, în partea muntoasă a Transilvaniei", Contemporanul VII, n pag. 22 din Journal des voyages No. 656.
Nota H 3. La rîul Iantra erau Thracii Crobyzî. Căcî Athrys, la Iordanis Get. XVHI, 101 latrus, este foarte probabil actualul Iantra. La izvoarele rîuluî Isker erau Paeonî. La vărsătura Moravei occidentale (sîrbeştî) în; Morava orientală (bulgărească) era cîmpiea Triballilor. Tribalii! deci locuiau în centrul şi în sudul Serbiei actuale. La izvoarele Moravei occidentale erau Illyrî. H. IV, 49.
Nota H 4. Illyriî şi Encheleii erau două. neamuri deosebite. H. IX, 42-43.
Notă H 5. Thracii erau un neam de oameni, îar Pae-
176
oniî, Eordiî, Bottiaeiî, Brygiî,. Pierii, Macedonenii, Perrhae-bii, Aenianiî, Dolopii, Magneţii alte neamuri. H. VII, 185.
Nota H 6. Perrhaebii erau la nordul Thessaliei. H. VII,
128,	131, 173.
Nota H 7. Thessalii, Dolopiî, Aenianiî, Perrhaebii, Magneţii, Malieii se considerau ca făcînd parte din Grecia, a-decă se considerau ca Greci. H. VII, 131-132.
■ Nota H 8. Paeonii trăiau la rîul Strymon. Ţara lor se întindea până la mare şi cuprindea îu sine lacul Prasias, care nu poate fi altul decît actualul Tachj^no dela cursul de jos al Strumeî, muntele Orbelos (actualul Perim-Dag), şi
o	parte din muntele Pangaeo3 (actualul Pirnari, Bunar). Doberii, Âgrianiî, Odomantii, Siropaeonii şi Paeoplii . eraii Paeonî. Spre vest Paeonii nu ajungeau până la rîul Eche-dorus (Gallico), pentrucă între ei şi Echedoros era Oresto-nia. înainte de expediţiea luî Darius în Europa (a. Chr. 513) Paeonii aveau hegemoniea în sudestul peninsulei balcanice, pentrucă puteau sâ meargă cu oştirea dela Strymon asupra Perinthului (Erakli) depe ţărmul propontidei. H. V, 12-16; VII, 113, 124; V, 1. In ce priveşte hărniciea fimeilor paeone să se compare cele spuse de Leon Heuzey. Le mont Olyrnpe et l’Acarnanie, pag. 274 despre .fimeile romînce din Âcarnania: „Trebue să le vezi cînd : vin dela fîntînă, purtînd în spate o sarcină de rufe ude, pe cap ba-iiea de metal în care fac leşiea, pe umăr atîrnată o putină plină cu apă şi, ca să nu piardă vremea, torcînd în aeeîaş vreme." Povestea cu fimeea cea harnică se găseşte întocmai aşa şi la Constantin Porphyrogenitus De thematibus I, fcliema Thracesiorum, cu deosebirea că este pusă pe vremea regelui Lydiei Alyattes şi că fimeea e o Thracă, care venise cu bărbatu-so şi cu copiii din Moesia europeană şi se stabilise lîngă oraşul Sardes.
Nota H 9, Thracii formau mai multe state şi se desfăceau în mai multe neamuri, fiecare cu numele lui . a parte. Se tatuau, H. V, 2-8. Obiceiul tătuăriî exista şi la Illyrî. S. VII, 5, 4. El există şi pănă astăzi în Bosnia şi Herţego-vina, dar numai la populaţiea catolică. Figurile, care se fac pe frunte, pe piept, pe- braţe, pe podul mînii, sînt foarte variate, însă în toate apare ca motiv principal crucea. Pentru aceia şi tatuarea poartă numele de kriz (cruce), Jcrizevi (cruci). Wissenschăftliche Mittheilungen aus Bosnien und der
177
Hercegovina, IV, 498 sqq. La Romîni obiceiul nu există. Cuvîntul a.scrijela însă, care are înţelesul tocmai de a zgîria, a face tăeturi mici, scarifier, egratigner, şi care trebue pus în legătură cu sîrbele krîzati, iskrizati, a tăia, ele înseş derivate dela obiceiul de a se tatua cu semnul crucii, hriz, ar proba că obiceiul , a existat odată şi la Romîni.
Nota H 10. Paetii, Ciconii, Bistonil, Săpaeii, Dersaeii, Edoniî, Satrii erau Thraci la sud de Haemos. O parte din Satri se numlau Bessi. Satrii pănă în timpul lui Herodot nu fusese supuşi de nimeni. In ţara lor, foarte muntoasă şi păduroasâ, pe cel mai înalt munte era templul cu oracol al lui. Dionj^sos. Eî se întindeau pănă la muntele Pangaeos, pentrucă minele de aur şi de argint ale acestui munte erau exploatate de dînşiî, de OdomantI şi de Pieri. H. VII, 110-112.
. Nota H 11. Paeonii erau un neam de oameni şi. Thracii alt neam de oameni. Bisaltiî şi Crestonii erau Thraci şi vecini,: căci puteau avea unul şi aceiaş rege. Muntele Rhodope aparţinea, cel puţin o parte din el, Bisaltilor. H. VIII, 115-116.'
Nota H 12. Thracii atacă oştirea persană a lui Ar-tabazus la retragerea eî din Grecia după bătăliea dela Pla-taea şi ucid mare parte dintr-însa. H. IX, 89.
Nota H 13. La Salmydessus şi la nord de Apollonia şi Mesembria locuiau Thracii Scyrmiadi şi Nipsaei. Intre Haemus şi Istru, pe drumul lui Darius (Acesta a făcut pod peste Dunăre în partea de jos a insulei Peuce. S. VII, 3,15) erau Geţii. H. IV, 93-96.
Nota H 14. Thynii şi Bithynil din Asia eraii Thraci. H.I, 28.
Nota H 15. Bisaltiî locuiau dela Strymon spre apus atît pe coasta mării cît şi în regiunea din sus de coastă.
H.	VII, 115. :
Nota H 16. Odryaii locuiau la actualul afluent al Ma-riţei Ergene. H. IV, 92.
Nota H 17. Lapithii erau Caenî. H. V, 92, 2. ■ Eiindcă Caeniî erau Thraci S. XIII, 4,2j Lapithii erau Thraci. Du]3ă Pt. III, 11, g Caeniî locuiau probabil lâ sudul actualului a-fiuent al Mariţei Ergene, Caeniî se întindeau mult mal spre vest pe vremea Bacchiadilor (a. Chr. 857-657, fiindcă după S. VHI, 6,20 Bacchiadii au domnit la Corinth 200 de ani
178
dela Kypselos în sus), pentrucă Lapithii ocupase nordestul Thessaliei depe lîngă mare, de unde alungase pe Perrhaebi, şi muntele Pelion, de unde alungase pe Centauri, încă înainte de timpurile troene S. IX, 5, 1P.
Nota H 18. înainte de timpurile troene între Bospor, rîul Peneios şi marea ionică erau Thracî. H. VII, 20.
Nota H 19. Carii şi Lydiî erau de acelaş neam cu Mysii, deci Thracî. H. I, 171. Pe faptul că Mysii, Lydiî şi Carii erau părtaşi la acelaş templu din Mylasa, ca unii ce ar fi fost de acelaş neam, şi pe tradiţiea— care, ca toate tradiţiile, are ceva adevărat în sine —că Mysus, Lydus şi Carus erau fraţi, trebue pusă mai multă greutate decît pe orice combinaţii le-ar face indogermaniştii pe baza a cîteva nume proprii din inscripţii şi pe baza a cîtorva glose. Cn toate acestea Kretschmer, EinleituDg in' die Geschichte der griechischen Sprache, care de altfel recunoaşte importanţa celor spuse de Herodot (pag. 375 : „Fiindcă Herodot reproduce aici părerile Gărilor, asupra cărora, ca unul ce era din Halicarnassos, era bine informat, apoi părerii sale trebue să i se dea importanţa cuvenită"), ar vrea 'să susţină că n-au fost Thracî Carii, pentrucă ar fi avut un sufix care se găseşte şi în limba Lycienilor, îar limba acestor din urmă n-ar fi indogermană. ^Dar maî întîîu să susţi! înrudirea a două limbi pe baza unui sufix, care s-ar fi găsind într-amîn-două, este imposibil. Sufixele pot fi împrumutate foarte lesne între limbile cele mai deosebite. Şi limba romîneaseă, de pildă, are sufixe turceşti şi ungureşti, şi cu toate acestea nu-i o limbă uralo-altaică. Apoi că există într-adevăr acel sufix comun limbilor cariană şi lyciană este foarte îndoîos. Această presupunere (pag. 382) se bazează numai pe admiterea prealabilă că nişte cuvinte din cîteva inscripţii ar fi cuprinzînd numele părintelui la genitiv, ori un adîectiv format dela numele părintelui, dar această admitere este cu totul gratuită. Ce vor fi însemnat în realitate acele cuvinte, de altfel arbitrar despărţite, numai dumnezeu ştie. In sfîrşit, cum că limba lyciană n-ar fi fost indogermană se poate proba tot aşa de puţin—ba încă mai puţin—ca şi că ar fi fost indogermană. Proba cea maî puternică pentru această nedumerire este că faţă cu vreo trei învăţaţi (între care Kretschmer), care susţin neindogermanitatea, sînt vreo cinci (tot aşa de proaspeţi ca şi Kretschmer), care susţin con-
179
trarlul. Nici nu se poate altfel, cînd aî ca material de discuţie vreo zece vorbe. Ca să se vadă inanitatea unor asemenea cercetârî, dau ca exemplu chipul cum doi învăţaţi interpretează, una şi aceiaş inscripţie lyciană (Zeitschrift fiir vergleichende Sprachforschung, XXV, anul 1879, pag. 442). tJnul (J. Savelsberg) traduce: «Dies Schnitzwerk verfertigte Perikles, Priester, Apindibaza's Sohn.» Iar altul (Moriz Schmid) traduce: «Kindla hat’s bauen lassen, des Perikles mahinaza, des Apindibaza’s Sohn.» La acest din urmă, în special, nu maî este vorba nicî de «Schnitzwerk», nici de «Priester», în schimb apare un mahinaza, pe care autorul nu-1 traduce, şi bine face. Cu alte vorbe un singur lucru este cert, că este numele Perikles (şi este cert, pentrucă literele sînt greceşti), încolo poţi pune îc inscripţie ce vrei, «Schnitzwerk», «Priester», «Mahinaza», «Kindla», «Apindibaza», etc. etc. In aceiaş revistă, XXXIV, anul 1897 (la un an după publicarea cărţii luî Kretschmer), pag. 80, Felix Solmsen a susţinut că limba cariană era o limbă indogennană şi aparţinea la grupul centum.
Nota H 20. Thynii şi Bitbynii se numîau şi simplu Thracii din Asia. H. III, 90.
Nota H 21. Mysiî se considerau ca colonî ai Lydilor.
H.	VII, 74-75. Deci Lydil erau Thraci. Cum că Lydiî, cel puţin o parte din el, erau Phrygî, adecă Thraci, aceasta admit în deobşte şi indogermaniştii. Se admite anume că în Lydia ar fi trăit maî multe neamuri de oameni, dintre care uniîa, Maeoniî, erau Phrygî şi au avut preponderanţa pănă la ultimul lor rege Candaules, cînd au fost înlocuiţi în importanţă prin neamul autohton al Lydilor^ care au rîdicat pe unul din ai săi la tron, pe Gyges, a. Chr. 687. Kretschmer, Einleitung in die Geschichte der griechischen Sprache, pag. 384 sqq. Pure presupuneri. Resturile din limba Jydiană—cîteva glose şi nume proprii şi o singură inscripţie din 18 litere!—sînt neîndestulătoare pentru a hotărî ceva.
Nota H 22. Pe vremea cînd generalul lui Darius, Mar-donius, era cu oştirea în Macedonia (a. Ghr. 493). trăiau în această ţară Thracii Brygî. H. VI, 45. Cu toate acestea, fiindcă la VII, 185 Herodot pune pe.Thraci în antiteză oarecum faţă de Paeonî, Eordi, Bottiaeî, Brygî, Pieri, Macedoneni, Perrhaebî, Aenianî, Dolopî, Magneţi, trebue sâ li existat oarecare deosebiri remarcabile între Brygî şi ceilalţi Thraci.
â
180
§ 48-49.
Nota H 28. Phrygiî-erau. colonî de ai Thracilor Brigi (=Bryg'î) din Macedonia şi Armenii erau colonî de :al Phry-gilor. Phrygiî şi Armenii erau, deci, Thracî. H. VII, 73. Acest lucru îl recunosc şi indogermaniştii, Kretschmer, Ein-leitung in die Geschiclite der griechischen Sprache, 208 sqq.
Nota H 24. In secolul a. Chr. VI Chersonesul era.o-cupăt de Thracii Dolonci, îar coasta maritimă dela nordul Chersonesului era ocupată de Thracii Apsînthii. H. VI,
34,	36.
§ 49. Nota P 1. Intre anii a. Chr. 239 şi 229 exista în partea de sud a Illyrieî un stat puternic sub domniea regelui Agron şi, după moartea acestuia, a soţiei sale Teuta, avînd ca reşedinţă oraşul Rhizon (actualul Risano). La a-cest stat aparţinea insula Pharos (Leşina). Oştirile luî mergeau în ajutorul unui oraş grecesc, din Acarnania, îar pe de altă parte căutau să cuprindă Dyrrhachion şi insula Issa (Lissa). Flota luî făcea piraterie .pe coastele. Greciei, prin insulele greceşti, pe toată marea adriatică şi marea ionică. Sîmburele acestui stat îl forma neamul Ardiaeilor. Din el făceau parte, ca supuşi, între alţii Parthiniî şi Atintanii, Iu afară de Rhizou erau maî multe oraşe altele, între care Nutria şi Arbon. La annl a. Chr. 229 Romanii liberează de slib stăpînirea acestui stat pe Pârthinî, pe Atintani, pe Issaei, pe Pharî, şi pe alţi Illyrî, şi şi-î supun lor. Statul acesta însuş, redus la mici proporţii (probabil numai la neamul Ardiaeilor), se supune atuncî Romei, îar graniţa lui de miazăzi este fixată de Romani laLissoş (AiWoc, Alessio, Lieş). P. II, 2-12. Insula Pharos şi regiunile depe continent luate dela regina Teuta Romanii le-au încredinţat spre guvernare lui Demetrios Pharios, fost guvernator al insulei Pharos pe vremea regelui Agron şi trecut apoi de partea Romanilor. Dacă se admite că Parthiniî şi Atintanii ocupau, pe vremurile acestea aceleaş locurî ca pe timpul -lui : Strabon (S. VII, 7,8), apoi statul illyr al regelui Agron. şi al reginei Teuta între anii a. Chr. 239 şi 229, adecă stăpînirea Ar-diaeilor, se întindea aproximativ dela latitudinea insulei Leşina pănă la Avlona.
Nota P 2. In timpul domniei lui Philippos V al Macedoniei (a. Chr. 220-179). vechiul stat depe vremea regelui Agron şi a reginei Teuta s-â desfăcut în două şi a eşit de sub stăpînirea romană.. In partea despre miazăzi Scerdi-
§49.
181
laidas, fratele lui Agron, ajuns la domnie, continuă purtarea de maî înainte a Illyrilor; pradă coastele Greciei şi eicla-dele, se amestecă în luptele Grecilor dintre dînşiî, dă ajutor ini Philippos în războaele acestuia contra Grecilor, iar stăpînirea şi-o lăţeşte asupra neamurilor illyre învecinate, a-nume asupra Dassaretilor, Galicoinilor, Pissăntinilor, asupra regiunii lacului Lychnidia (Ochrida) şi a o parte din Pelago-nia. P. IV, 16, 29,55 ; V, 3-4, 95, 108. Se vede de aici că neamul Dassaretilor ocupa regiunea pe care li-o atribue şi Strabon (S. VII, 5, 7,12).. Neamul Galicoinilor şi acel al Pis-santinilor,. care nu sînt pomenite de Strabon şi de Ptolemaeos, trebue să fi fost prin apropiere de lacul Lychnidia, de Pela gonia şi de Da&saretî, în tot cazul în partea de sud a Illyrieî. Localitatea (care din tot şirul discuţiei se pare a fi fost un. oraş) Enchelanes delîngă lacul Ochrida nu se poate separa de neamul illyr al Encheleilor, aşa că acest neam ocupa regiunea pe care lî-o atribue şi Strabon (S. VII, 1,8). Din chipul de a vorbi al luî Polybios se vede apoî că, in afară de Dassareti şi de Enchelei, care erau în apropiere de lacul Lychnidia, maî era un teritoriu pelîngă acest lac, care nu era nici al Dassaretilor nici al Enche-leilor3.şi pe care l-am putea presupune ca locuit de un po-popor Lychnidi, omonim cu oraşul Lj^chnidos (actualul 0-chrida, O. I. L. III pag. 1322).—In partea despre miazănoapte Demetrios Pharios se rupe de supremaţiea romană şi se a-propie .de regele Philippos al Macedoniei. P. III, 18-19.
/Nota. P'3. Pretenţiea de independenţă a luî Seerdilai-das n-a ţinut însă multă vreme. Deja la anul a. Chr. 216 el se adresează Romanilor cu rugăminte de ajutor contra luî Philippos V, şi întră prin urmare sub suzeranitatea romană. După bătăliea dela Cynoscephalae (a. Chr. 197) T. Quinctius Elamininus dă lui Pieuratos, fiul şi succesorul luî Scerdilaidas, teritoriul Parthinilor şi acel de lîngă lacul Lychnidia,; pe care le stăpînise Philippos, şi face ca statul luî, care prin cuceririle regelui Macedoniei se redusese la proporţiile unuia dintre multele stătuleţe illyre, să devină un regat de oarecare importanţă. P. V, 108, 110; XVIII, 30 ; XXI, 9; XXII,. 4.— Pe de-altă parte năzuinţile Ini Demetrios Pharios au fost tot atît de efemere. La anul a. Chr. 218: încă Romaniii.îl înving, şi pe continent, unde*î cuprind principala cetate Dimalos, şi în insula Pharos, unde-i era prin-:
182
49.
cipala reşedinţă, şi-l alungă depe teritoriul illyr, pe care i-1 încredinţase spre guvernare. Acest teritoriu, partea de miazănoapte a vechiului regat al lui Agron şi al reginei Teuta, cade direct sub stăpînirea romană. P. III, 18-19.
Nota P 4. Fiul lui Pleuratos şi nepotul lui Scerdilaidas, Genthios, ajuns după moartea tatălui său, care fusese un supus credincios al Romanilor, rege, s-a lăsat ademenit de Perseus, ultimul rege al Macedoniei (a, Chr. 179-168), să se scoale înpotriva Romei. Dupăce a căzut Perseus şi Macedonia a devenit provincie romană, Românii s-au întors asupra luî Genthios şi la anul a. Chr. 168 au adus sub directa lor stăpînire şi partea de sud a vechiului stat al luî Agron şi al Teuteî. P. XXVIII, 8-9; XXIX, 2-3; XXX, 13. Cu această ocazie se constată că punctul de gravitate al domniei regelui din sudul Illyrieî se scoborîse dela timpurile luî Agron tot mai spre miazăzi. Pentrucă să se întîl-nească cu Genthios, deputaţii luî Perseus vin la Scorda (actuala Şeodra), cela ce înseamnă că se aşteptau să-l găsească acolo. Genthios rezidează apoi de obiceiu la Lissos (actualul Alessio, Lieş) şi la Meteon. Această din urmă localitate este „actualul bine cunoscut Medun, un castel cu resturi de ziduri ciclopice şi cu străvechi trepte săpate în stîncă, aşezat sus pe o stîncă albă de calcar, în regiunea tribului Kuci, în răsăritul Montenegrului." C. Jirecek, Geschichte der Ser-ben, I, 22. La Meteon pe vremurile luî Genthios era neamul illyr al Labeatilor, de care vorbeşte şi T. Livius XLIV, 23, 31, 82. Acest neam illyr căpătase preponderanţa în stat în locul Ardiaeilor depe vremea lui Agron, căci după T. Livius XLIV,, 31 Seodra (= Scorda a luî Polybios) era capitala lui Genthios şi se afla pe teritoriul Labeatilor.
Nota P 5. - Dardanii şi Ilarii erau două neamurî deosebite. Cu toate acestea o afinitate oarecare exista între dinşii, deoarece Illyriî treceau bucuros de partea Dardani-lor şi părăslaii stăpînirea regilor illyrî. Dardanii n-aii fost supuşi acestor din urmă nici chiar pe timpul celei mai mari înfloriri a statului' lui Agron, deci niciodată. Tot aşa n-aii fost niciodată supuşi de Macedoneni. Din contra făceau necontenite năvăliri în ţara acestora, aşa că Macedonenii, pentru a înpledeca pe Dardani de a căpăta ajutor din partea Illyrilor,. aii redus, pe vremea regelui Philippos V, la pustietate teritoriul depe ambele versanturî ale muntelui Scar-dus (Şar). P. II, 6; XXVIII, 8; IV, 66; V, 97.
183
Nota P 6. Dardanii întră în relaţii cu Romanii, eerîn-du-li ajutor contra Bastarnilor şi a luî Perseus (a, Chr. 179-168). P. XXVI, 9.
Nota P 7. Romanii, după alungarea lui Demetrios Pha-rios şi după supunerea luî Genthios stăpînlau peste neamurile illyre şi epirote Issaei, Pharî, Ardiaeî, Parthini, A-tintanî, Dassaretî, Calicoinî, Pissantini, Encheleî, Labeâti şi Daorsî. Dintre aceste neamurî Issaeii, care pelîngă insula Issa (Lissa) posedau pe continent teritorii cu oraşele Tragurion (Trau) şi Epetion (Stobreţ, puţin la sud de Spa-lâto), aparţineau Romanilor încă depe timpul reginiî Teuta, îar Phariî, care pelîngă insula Pharos (Leşina) stăpînîau şi eî teritorii pe continent, aparţineau direct Romanilor dela alungarea luî Demetrios Pharios începînd (a. Chr. 218). Tot dela a. Chr. 218 au aparţinut direct Romei şi Ardiaeiî. Parthiniî, Atintanii, Dassaretiî, Calicoiniî, Pissantiniî, En-cheleiî şi Labeatiî au aparţinut direct Romanilor după în -frîngerea lui Genthios (a. Chr. 168). Despre Daorsî, care după Strabon (S, VII, 5,5) locuiau, ca şi Ardiaeiî, lîngă rîul Naron (Narenta), nu putem şti dacă au aparţinut la partea sudică orî la cea nordică a vechiului stat al luî Â-gron, dacă prin urmare au fost supuşi direct Romanilor dela alungarea lui Demetrios Pharios începînd, orî abia după răsturnarea regelui Genthios. Dalmaţiî, care după Strabon (S. VII, 5,5) locuîau la sud imediat de Pharî, şi anume atît pe coasta mării, cît şi înuntrul continentului, aşa că ţara lor era tăiată la mijloc de muntele Adrion (Monte ne-gro), fusese supuşî de Pleuratos, fiul luî Scerdilaidas, dar îşi recăpătase independenţa sub Genthios, îar Romanilor pănă la anul a. Chr. 156 nu fusese supuşi niciodată. De altfel stăpînirea Romanilor asupra Illyrilor pănă la anul 156 fusese maî numaî cu numele, „fusese neglijată cu totul." De abia în acest an, cînd au început Romanii războîu contra Dalmaţilor, şi-au pus ei în minte să pună în Illyria o stâ-pînire temeinică. P. II, 4-12; in, 18-19; V, 108; XXVIII,
8-9; XXIX, 2-3; XXX, 13; XXXII, 18, 19. •
Nota P 8. Agrianii, Epiroţiî şi Illyriî însemnaţi ca trei neamurî deosebite în oştirea regelui Macedoniei Antigonos Doson. P. II, 65.
Nota P 9. Agriani mercenari în oştirea lui Antiochos, regele Syrieî, a. Chr. 217. P. V, 79.
i
184
Nota P 10. Trecătorile din Dardania în Macedonia e-rau pelîngă oraşul Paeonilor Bylazor. P. V, 97. Bylazor e probabil actualul oraş pe care Albanejiî îl numesc Veleză, Slavii Yeliţa şi Turcii Koprtilii. Tomaschek, care stabileşte această identitate Die alten Thraker XI, ii,. 61, nu arată motivul pentru care o face. Eu mă bazez întîiu. pe ceie spuse de S. VII, Fragmente, 4, că Paeonia are prin Stobi eşirea spre strîmtoarea prin care curgînd Axios face grea intrarea din Paeonia în Macedonia, apoi pe faptul că în albanezul Veleză se păstrează probabil vechiul nume paeon Bylazor.- Numele de veleză însă, cu care Tomaschek spune că Albanejiî numesc acest oraş, este mai degrabă reflexul grecesc al vechiului Bylazor (Grecii vor fi zicînd velezt, după cum văd scris pe hărţile luî Sfcieler şi Kiepert), pe care a-poi l-au împrumutat Albanejiî dela Greci. Reflexul albanez curat al luî Bylazor eu îl găsesc în albanezul vălăzâr, fraţi, pluralul lui vălă, frate, ori vălazărî,• frăţie. Vezi § 344 fine No. 26.	•
Nota P 11. Pe timpul luî Polybios Paeonii îşi perduse din importanţă, pentrucă teritoriul numit altă dată Paeonia se numîa pe vremea luî Emathia, cu vechiul nume al Macedoniei, cunoscut încă de Homer (Iliada XIV, 226), şi care atunci eşise îar la iveală. P. XXIV, 8.
Nota P 12. Perrhaebii erau la graniţa dintre Thessalia. şi Macedonia. P.	XXVIII, 11.
Nota P 13.	Faptul că T.	Quinctius	Flamininus a pro-
clamat liberi pe Magneţi, Thessali şi Perrhaebî alături de-Corinthieni, Phoceeni* Locri, Euboeî, Achaei Phthioţi, P. XVIII, 29, probează că Magneţii, Thessalii şi Perrhaebii se considerau ca făcînd parte din Grecia,	adecă se	considerau
ca Greci, ca şi	pe timpul lui	Herodot	(H. VII,	131-132).
Nota P 14. Veneţii sînt alt neam decît Galliî, vorbesc altă limbă decît aceştiia şi sînt vechi tare în Italia. P. II, 17.
Nota P 15. Veneţii trăiau în duşmănie cu -Galliu P-II, 18, 23-24.	■	■	.
Nota P 16. Thracii Maedi erau în vecinătatea Macedoniei. P. X, 41.
Nota P 17. Punctul extrem pe care l-a atins Philippos
V	al Macedoniei, cînd a năvălit în ţara Odrysilor, Bessilor şi Dentheletilor, a fost oraşul Philippopolis. P. XXLV, 6. Aceasta înseamnă că Odrysiî, Bessiî şi Dentheletiî .eraii la sudul muntelui Haemos.
§ 49-50.
185
Nota P 18. Regele Odrysilor caută să se pună bine cu Romanii după învingerea luî Perseus. P. XXX, 12.
Nota P 19. Dromichaetes, regele Geţilor depe timpul luî I/fsimachos, stăpînîa şi peste Odrysi. P. Fragmenta ex Suida XIV. Compară S. VII, Fragmente, 47.'
Nota P 20. Taurisciî trăiau la poalele Alpilor. dinspre Italia şi în Noric, de unde se întindeau	peste	munţî	pă.nă
Ia Aquileia. P. II, 15; XXXIV, 10.
Nota P 21. Gallii au invadat Macedonia	şi	Grecia pela
anul a. Chr. 279. P. IX, 35; I, 6.
Nota P 22. Gallii s-au aşezat în Thracia, în regiunea delîngă Byzantion, cam depe la a. Chr. 278, unde au format un stat, care a dăinuit pănă cel puţin la anul a. Chr. 220, pentrucă la acest an s-a încheiat pacea între Byzan-tinî şi Prusias I, regele Bithynieî, prin intermedierea luî Cavarus, regele Gallilor. P. IV, 46, 52; VIII, 24.
Nota P 23. Pela anul a. Chr. 230 Galii mercenari în serviciul oraşului Phoenice din Epir. P. II, 5.
Nota P 24, Intre anii a. Chr. 229-220 Galii mercenari în serviciul Macedonieî. P. II, 65.
Nota P 25. Intre anii a. Chr. 220-217 Gali! mercenari în serviciul Macedoniei. P. V, 3, 17.
Nota P 26. Galii aliaţi cu Perseus a. Chr. 179-168. P. XXVI, 9.
Nota P 27. Bastarnii pătrund în peninsula balcanică până la Dardanî pe timpul domnieî lui Perseus a. Chr. 179-16.8. P. XXVI, 9.
§ 50. Nota A 1. Grecii nu cuprindeau la Illyrî nici pe Pannoni, nici pe Veneţî. Din contra Romanii cuprindeau la Illyric Raetia, Noricul; Pannonia superior, Pannonia inferior, Illyria în înţelesul grecesc (=provinciea Dalmaţia), Moesia superior, Moesia inferior, Dacia. A. 1, 6, Faptul acest din urmă nu se poate explica numai dintr-o consideraţie de administraţie financiară. Este adevărat că acest Illyric roman avea fiinţă numai în ce priveşte administraţiea vămilor şi strîngerea tributului (portorium Illyriei, vectigal Illyrici), dar nu s-ar fi dat numele de Illyric la un atît de vast teritoriu, dacă n-ar fi fost la bază o comunitate etnică a popoarelor dintr-însul. Trebue sâ fi constatat Romanii o comunitate de obiceiuri ori chiar‘de .limbă, o. trăsătură oarecare uniformă fizică şi morală, care eşia în cea maî-mare
15.
186
§50.
iveală la popoarele propriu zise illyrice din peninsula balcanică, pentrucă să lăţească ei numele de illyr pănă la Raetia şi pănă la marea neagră.
Nota A 2. Legenda câ Celtos, Ulyrios şi Galas erau fraţi A. 2 trebue sâ fi cuprinzînd ceva adevărat. Toate a-ceste poveşti, care simbolizează popoarele prin cîteun. presupus străbun eponym (tipul acestor legende cel maî cunoscut este acel al lui Avram şi al descendenţilor lui pănă la cel doisprezece fii ai luî lacob incluziv), sînt poveşti, dar se bazează pe o experienţă. Este un mijloc comod de a exprima un adevăr istoric. Trebue să fi constatat Grecii reale înrudiri între Celţl şi Illyrî, pentrucă să-î. derive din doî fraţi. Faptul că Appianos deosebeşte pe Celţî de Galii se explică prin aceîa că, conform obiceiului depe timpul său, el numeşte Celţl pe Germanî (La Cassius Dio, care face parte din- generaţiea de imediat după Appianos, Celţî, K<a-rai, este numele obişnuit pentru Germani), aşa că înrudirea exprimată prin legendă este înrudirea dintre Illyrî, Germanî şi Gallî.
Nota A 3. Legenda că din Iltyrios s-au născut Enche-leus, Autarieus, Dardanos, Maedos> Taulas, Perrhaebos, Par-tho, Daortho, Dassaro, că din Autarieus. s-a născut Pânno-nios, şi că din Pannonios s-au născut Scordiscos şi Triballos, A. 2, exprimă sentimentul Grecilor că Illyrî sînt Enclieleiî, Autarieiî, Dardaniî, Maedii, Taulantiî, Perrliaebiî, Parthiniî, Daorsiî, Dassaretii, că Pannonii sînt înrudiţi cu Illyriî, dar nu Illyrî proprîu zişi, şi că Scordisciî şi Tribalii! sînt înrur diţî cu Pannonii, dar nu Pannonî proprîu zişi. In ce priveşte pe Maedî, eî sînt în mod hotărît numiţi Thraci de Polybios (P. X, 41), şi să se observe că Appianos pune pe Maedos între fiii luî Illyrios, dar printre popoarele eşiţe din acei fii nn pune pe Maedi, aşa că orî Maedi printre popoare este o lipsă, orî Maedus printre fiii luî .Illyrios este o grei-şală. Maî este un popor thrac vîrît în această genealogie, dar nu pus direct printre Illyrî, ci alipit indirect la dînşiîj anume. Triballiî, pe care Strabo îî numeşte hotărît Thraci (S. YII, 3, 13), Sâ se observe însă că Triballiî . dintre neamurile thrace au fost aceîa care; din cele. mai vechi timpuri, începînd (H. XV, 49), au trăit la extremitatea nordvesticâ a lumii thrace, în contact imediat şi necontenit, de o parte cu Illyriî şi Pannonii, de altă parte cu Scordisciî (S. VII,
187
5, 12). Scordiscii erau sigur Celţi (S. VII, 3, 2), dar aceî Celţi care mai de multă vreme, şi în mod continuu, au fost în contact cu Illyriî, cu Pannoniî şi cu Thracii. E foarte natural să admită cineva că din cauza desului şi îndelungatului contact Scordiscii, Triballiî şi Pannoniî, macarcă trei neamuri deosebite, vor fi căpătat cu vremea un aer de familie, provocat de împrumuturi reciproce.
Nota A 4. Pe timpul lui Appianos neamul Triballilor dispăruse din cauza Scordiscilor. Cîţî mai rămăsese din ei fugise peste Istru la Geţi. A. 3.
Nota A 5. Pe timpul luî Appianos mai erau Scordisci în Pannonia inferior, A. 3, dar statul lor cel vechiu fusese distrus de Romani. A. 3..
Nota A 6. Pe timpul luî Appianos Ardiaeiî dispăruse, distruşi de Autarieî. A. 3. Cum că fusese distruşi de Att-t,ariei, este numaî o presupunere a lui Appianos. Vezi’Nota S 41.
Nota A 7. Pe timpul luî Appianos Autarieii dispăruse. Resturile lor se adăpostise în Scythia minor lîngă Bas-tarnî. A. 4.
Nota A 8. Pe vremea luî Appianos în Scytbia minor erau Bastarnî, lîngă care se adăpostise şi resturile Autari-eilor. A. 4.
Nota A 9. Autarieii au luat parte la expeditiea Galli-lor în Grecia [pela anul a. Chr. -279 după P. IX, 35; I, 6]. A. 4.	_	;	■
Nota A 10. Appianos amestecă invaziea Gallilor în peninsula balcanică dela începutul secolului III a. Chr. cu in-vaziea Cimbrilor îu aceîaş peninsulă din a doua jumătate a secolului II a. Chr. A. 4.
Nota A 11. Scordiscii, Maedii şi Dardanii au năvălit în Macedonia şi în Grecia şi au prădat templul dela Delphi câţiva ani înainte de a:.Chr. 156. A. 5. Prin „primul războîu cu Celţiî“, la 32 de- ani . după care au purces Romanii războîu contra Illyrilor, trebue înţeles războiul de supunere al Galliei cisalpine, pe care l-au întreprins Romanii după timpurile luî Hannibal, războîu care a luat o întorsătură favorabilă pentru. Rom ani mai ales prin victoriea lui P. Cor-nelius asupra Boilor a. Chr. 191, T. Livius XXXVI, 38. Astfel că data de 32 de' .ani după acest războîu, fixată de Appianos, se potriveşte aproximativ cu anul a. Chr. 156,
188
cînd au purtat Romanii războîu contra Dalmaţilor sub consulul C. Marcius (T. Livius, argumentul cărţii XLVII, compară P. XXXII, 18, 19).
Nota A 12. La anul a. Chr. 155 consulul L. Scipio poartă războîu cu Scordisciî, Maedii şi Dardaniî. Pe Scor-disci î-a desfiinţat cu totul, aşa că numsi puţini au scăpat la Istru şi prin insulele acestui fluvîu, Pe Maedî însă şi pe Dardani î-a cruţat. A. 5. L. Scipio este sigur Cornelius Na-sica, învingătorul Dalmaţilor, T. Livius, argumentul cărţii XLYII, şi pe care cronica luî Cassiodorus îl îuseamnă ca P. (nu L.!) Scipio, consul la anul dela zidirea Romei 599 (a. Chr. 155). Pe Scordisci î-a mai învins apoî la aniî a. Chr. 109-106 proconsulul M. Minucius Rufas, care tot a-tuncî s-a luptat cu succes contra Bessilor şi a Triballilor. C. I. L. III 14203?3, T. Livius argumentul cărţii LXV, Ea-tropius IV, 27. Faptul că inscripţiea C. I. L. III 14203?! este pusă de oraşul Delphi în onoarea luî M. Minucius, pentrucă a învins pe Scordisci şi pe Bessi, arată câ Scordisciî, Bessiî şi Triballiî năvălise pe atunci în Grecia pănă Ja Delphi, pe al căruî templu voise să-l prade, dupâcum făcuse cu vreo 50 de anî maî înainte Scordisciî, Maedii şi Dardaniî.:
Nota A 13. La sfîrşitul războiului cu Teuta, care domnia ca epitropă a fiului eî vitrig Pinnes, Romanii . au luat în stăpînire pe Pharî, pe Issaei şi pe Atintanî. A. 7.
Nota A 14. Demetrios Pharios, cînd s-a răzvrătit contra Romanilor, a atras de partea sa pe Istri şi pe Atin-fcam. Cînd au aluDgat Romaniî pe Demetrios din Pharos (a. Chr. 218, P. III, 18-19), domDia peste Illyriî dela sud Pinnes. A. 8. Ce spune Appianos 8 despre Demetrios. Pharios, cum că ar fi fost ucis de Romani, nu-i adevărat: Demetrios a murit cînd căuta după îndemnul lui Phillippos V sâ cuprindă Messena din Peloponnes, P. III, 19.
Nota A' 15. Istrii erau Illyii. A. 8. Aii fost supuşi la
a.	Chr. 178-177, T. Livius XLI, 1 sqq., apoi de C. Sempro-nius Tuditanus, aceiaş care a supus şi pe Iapoâi, la a. Chr.
129,	Plinius, Naturalis historia III, 23.
Nota A 16. După supunerea lui Perseus (a. Chr. 168) L.. Aemilitis Paulus a devastat 70 de oraşe ale regeluî illyr Genthios. A. 9.
Nota A.-17. învingătorul lui Genthios (în anul a. Chr. 159) a fost L, Anicius [care fusese cu un an maî înainte, dela zidirea Romeî 594, consul], A. 9.
189
Nota A 18. Ardiaeiî şi Pălării, popoare ilfyre, devastează Illyria supusă Romanilor. Fulvius Flaccus face o expediţie contra lor fâră rezultat. A. 10. Fiindcă Romanii dela alungarea luî Demetrios Pharios (a. Chr. 218) până la anul a. Chr. 156 neglijase afacerile Illyrieî, P. XXXII, 19, evenimentele cu Ardiaeiî şi Palariî trebue să se fi petrecut după anul 156. După anul 156 însă pănă la războiul civil dintre Caesar şi Pompeius au fost Fulviî consuli următorii: Q. Fulvius 153/Ser. Falvius 135, C. Falvius Flaccus 134, M. Falvius 125. Şi fiindcă este probabil ca comandantul expediţiei contra Illyrilor să fi fost ori consul orî proconsul, apoi acea expediţie trebue să fi avut loc ori în anii 4 53-152, 135-134, 125-124 (căci FulviiI din aceşti ani vor fi fost şi eî FJacci, macarcă în gens Fulvia maî erau şi multe cognomina altele), ori mai ales în anul 134-133, cînd este însemnat ca consul chiar un Fulvius Flaccus. Şi în adevăr la anul 134 „consulul Fulvius Flaccus supune în Illyricuni pe Vardaeî.“ T. Livius argumentul cărţii LVI. Urmează a-poi că distrugerea Ardiaeilor decătră Autariei (care de alt fel este numai o presupunere a lui Appianos, vezi Nota A 6), de care se vorbeşte în A. 3, şi dispariţiea Autarieilor, de care se vorbeşte în A. 4, au avut loc după anul 134. Palariî probabil = Pleraeiî din S. VII, 5, 5j 7, vezi Notele S 16, 29, 37.
Nota A 19. Iap6dii de dincoace de munţi au fost supuşi de Sempronius Tuditanus şi Tiberius Pandusas, dar numai pentru o vreme. A.-10. Dela anul a. Chr. 156 pănă la războiul civil dintre Caesar şi Pompeius un singur Sempronius, C. Sempronius, a fost consul la anul 129. Şi în adevăr în acest an „consulul C. Sempronius întîî'i n-a avut izbîndă înpotriva Iapydilor, curînd însă cu o victorie a şters înfrîngerea suferită, mulţămitâ bărbăţiei lui D. Iunius Bru-tus.“ T. LiVius argumentul cărţii LIX.
Nota A 20. Segestaniî au fost supuşi de L. Cotta şi Metellus, dar numai pentru o vreme. A. 10, Cotta era cog-nomen al ginţilor Aurelia şi Valeria. Pănă la anul a. Chr.
35,	cînd Augustus a făcut o expediţie contra Segestanilor, C. XLIX, 37, se găsesc următorii L. Aurelius şi L. Cotta (fâră nomen) şi Metelli consuli în apropiere unii de alţii: L. Aurelius 144— Q. Metellus 143, L. Aurelius 119;—M. Metellus :115, Q. Metellus 109 —L. Aurelius 103, L, Me-
190
tellus 68—-L, Cotta 65. Fiindcă este probabil ca expediţiei contra Segestanilor să se fi făcut de consuli ori de proconsuli, apoî supunerea vremelnică a lor trebue să fi avut loc-în una din perioadele 144-142, 119-114, 109-102, 68-64. Ea a avut loc la anul 119 după Patsch, Arcliăol.- epigr. Untersuchungen zur Geschichte der rom. Provinz Dalma-tien, YI, 167.
Nota A 21. Consulul Marcius Figulus (a. Chr, 156) supune pe Dalmaţi, dupăce li arde oraşul lor cel maî întărit Delminion (Jupanîaţ). Consulul Caecilius Metellus (a. Chr. 117) a făcut o expediţie contra Dalmaţilor fără să întâmpine vreo rezistenţă din partea acestora. A. 11. După T. Livius argumentele cărţilor XLYII şi LXII Dalmaţiî au fost supuşi nu de Marcius Figulus (C. Marcius), care s-a luptat numai contra Dalmaţilor, „la început fără izbîndă, apoî cu deplin succesci de consulul Cornelius Nasica (a, Chr. 155), îar Caecilius Metellus n-a făcut numaî o plimbare . prin ţara Dalmaţilor, cum .spune Appianos,. ci a supus chiar pe Dalmaţi.
Nota A 22. Intre anii a. Chr. 58-49 s-au supus de bună voe Liburniî Romanilor. A. 12.
- Nota A 28. Promona (Tepliu la est de Scardona, numele s-a păstrat, în acel al actualului munte Promina) aparţinea Liburnilor. Delminium (Jupanîaţ) şi Salona aparţineau Dalmaţilor. A. 11. 12.
Nota A 24. Intre anii a. Ghr. 58-49 Dalmaţiî şi alţi Illyrî s-au răsculat şi au învins o oştire trimeasă de Caesar contra lor. A. 12.
Nota A 25. Dalmaţiî şi alţi Illyrî au distrus oastea pe care o ducea Gabinius prin ţara lor în ajutorul lui Caesar contra luî Pompeius, a. Chr. 48. A. 12.
Nota A 26. In anul ă. Chr. 44 Dalmaţiî şi Illyriî răzvrătiţi ofer .supunere lui Caesar, dar după moartea acestuia înfrîng şi alungă oştirea romană din ţara lor. A. 13.
Nota A 27. Chiar. în timpul răscoalei Dalmaţilor unit Illyrî rămăsese sub stăpînirea romană. A. 13.
Nota A 28.- Neamurile din provinciea Dalmaţia cîte lo-cuiaii spre răsărit de Iapodi şi de Dalmaţi, pănă la Dardani spre sud, erau Pannonî. A. 14,
Nota A 29. Agrianiî sînt. colonî de aî Illyrilor. A. 14.
Nota A 30. Un consul Cornelius a făcut în timpurile-
50.
.191
maî vechi o expediţie fără succes contra Pannonilor. A. 14. Să. fie Cornelius Nasica a. Chr. 155? Vezi Nota A 21.
Nota A 31. Augustus a supus pe Oxyaeî, Perth’eenati, Bathiatî, Taulantiî, Cambaeî, Cinambri, Meromennî, Pyris-saeî. Pe Docleatî, Carni, Interphrurini, Naresiî, Glintidionî, Tauriscî 1-a readus la supunere. Hippasiniî şi Bessiî i s-au supus de frică. Pe Meliteni şi Corcyreni, care se revoltase,-i-a distrus. Liburnilor lî-a luat corăbiile. Dintre Iapodiî de dincoace (adecă la vest) de munţi Moentiniî şi Avend.eatiî
i	s-au supus fără rezistenţă, îar Aurupiniî după înverşunată luptă. Pe aceştiia pe toţi î-a supus el însuş în persoană. Apoi a supus cu mare greutate, prin generali de aî sâî pe Salassi, şi în persoană pe Iapodiî de dincolo de munţi şi pe Segestani (a. Chr. 35-34, vezi C. XLIX, 34-38). Dintre Iapodiî de dincolo de munţi uniia au fost maî înpăcîuitori, anume ceî cu oraşul Terponos, alţii însă, anume cei cu o-raşul Metulos, au preferit, decît să se supună, să piară pănă la unul, iar oraşul lor a fost distrus. Şi după retragerea lui Augustus din ţara lor au mai cercat unii dintre Iapodiî de dincolo de munţi, Poseniî, să se răscoale, dar au fost supuşi de un general al lui Augustus. Augustus, ca să a-jungă la Segestani, a străbătut Pannonia. Iapodiî de dincolo de munţi de două ori respinsese mai înainte vreme pe Romani în timp cam de douăzeci de ani, şi tot aşa în ţara Segestanilor de două ori năvălise Romanii maî înainte vreme, dar fără rezultat. A. 15-24. Dintre aceste popoare şi oraşe sînt cunoscute Taulantiî (S. VII, 7,8, graniţa de nord a Epirului), Docleatii (Pt. II, 17, 8; inscripţii; capitala' Do-clea era lîngă' Podgoriţa din Montenegro, vezi C. 1. L. III pag. 283), Cărnii (S. IV, 6, 9; inscripţii; în actualul Fri-aul), Naresii (Pt. II, 17, 8 Nafensii, la rîul Naron, actualul Narenta. Probabil acestui popor aparţinea oraşul Narona, dintruntîiu un vicus, apoi colonia, dela care s-au păstrat numeroase inscripţii, îar Narensii=Naronenses C. I. L. III, 8783), Glintidioniî (Sînt puşi de PI. N. H. Iii 26 [Glindi-tiones] în conventus Naroneî, fără ca să se poată nimic preciza asupra poziţiei teritoriului ocupat de dînşiî, care trebue să fi fost undeva prin actualele Bosnia şi Herzegovina), Tauriscii (P. II, 15, XXXIV, 10: la poalele Âlpilor dinspre Italia şi în Nor ic, pănă la Aquileia; S. IV, 6, 9, 10, VII,
5,	2: în Noric şi în Pannonia, -Nauportus [Oberlaibach,. O.
192
I.	L. III pag. 483] era oraşul lor), Melitenii şi Corcyrenii (locuitorii din insulele Melita [actuala Meleda] şi Corcyra nigra [actuala Curzola]), Liburniî (S. VII, 5,4,9: la sud de Iapodî, cn oraşul Scardon, actualul Scardona), Moentiniî (S. VII, 5, i: oraşul Monetion în Iapodia), Avendeatii (S. VII, 5, 4: oraşul Vendon, actualul Ţrkvinîe la est de Zengg, C. I. L. III pag. 384 şi 1641), Aurupinil (S. VII, 5, 4: o-rasul Arupini, actualul Vitalj lîngă Otocaţ, sudest de Zengg,
O.’l. L. III pag. 384 şi 1641), Salassiî (P. XXXIV, 10: la Alpiî vestici între Taurini şi Rhaeti, prin ţara lor era una din cele patru trecători peste Alpi; S. V, 1, 3, IV, 6, 5, la mi]Locul curbei pe care o formează Alpii dintre Italia şi Grallia, prin ţara lor ducea drumul din Italia la Lugdunum şi curgea rîul Duria, actualul Dora), Segestaniî (S. VIE, 5, 2: oraşul Segestica=Siscia din inscripţii, vezi 0. I. L. III pag. 501), Metulos (S. VII, 5, 4: oraşul Metulon în Iapodia, actualul MottliDg lîngă rîul Kulpa ?). Cambaeii poate că sînt tot una cu Clambetis din tabula peutingeriana şi cu Cram-beis din geograful Ravennas (în Liburnia, în apropiere de ladera-Zara). Meromennii sînt poate aceiaş cu Melcomenii lui Pt. II, 17, 8 (în interiorul Dalmaţiei, mai sus de Da-ursii).' Oxyaeiî sînt poate Oxybii (’O^pioi), neam ligur, pe care î-a supus întîîaş dată Q. Opimius a. Clir. 153, P. XXXIII, 7, ori mai degrabă Ozuaei, Illyrî în conventus Naronei, PI. N. H. III, 26. Cum că s-au supus şi din Bessi uniîa cu ocaziea acestor expediţii ale lui Augustus, este foarte puţin probabil. Augustus, după cum se vede din lămurită descriere a luî Cassius Dio, XLIX, 34-38, a mers întîîu în Iapodia şi apoî de acolo prin actuala Croaţie la Sissek. In vremea aceasta locotenenţi de ai lui supuneau popoarele celelalte, dela Salassi începînd, pe tot parcursul Alpilor, şi în jos de Iapodia pănă la Taulantii. Să fi ajuns unii din eî cu incursiea pănă pe teritoriul Bessilor, chiar al celor maî extremi nordvestici, este imposibil 'de admis. Celelalte popoare înşirate de Appianos sînt necunoscute, dar toate popoarele înşirate de el formează numaî un mic număr faţă cu acele numeroase supuse pe atunci, şi mai tîr-ziu, orî de Augustus însuş orî supt auspiciile luî. Iată du-mele (60 la număr) popoarelor muntene supuse împărăţiei romane, însemnate în două inscripţii, una dela Segusio (actuala Susa; în Alpii grai, în Piemont) din anul a. Chr.
§ 50.	198
9-8, şi alta dela Tropaea Augusti (actuala La Turbia lîngă, Monaco) din anul a. Chr. 7-6, după lista alfabetică din C.
I.	L. Y pag. 907: Âcitavones, Adanate3, Ambisontes, Be-laci, Breuni, Brigiani, Brixenetes, Brodiontii, Caenaunes, Calucones, Camunni, Catenates, Caturiges, Cosuanetes, Ec-dinii, Edenates, Egui,' Esubiani, Focunates, Gallitae, Genau-nes, Xemerii, Isarci, Lepontii, Licates, Medulli, Nantuates, Nemaloni, Nematuri, Nerusi, Oratelli, Quadiates, Rucinates, Rugusci, Salassi, Savincates, Seduni, Segovii, Segusini, So-giontii, Suanetes, Suetri, Tebavii, Triullatti, Trumpilini, Turi, Yaragri, Uberi, Ucenni, Yeaminii, Velauni, Venisami, Yennonetes, Venostes, Vergunni, Vesubiani, Yindelicorum gentes quattuor. Deasupra listei popoarelor inscripţiea dela Tropaea Augusti cuprinde vorbele următoare : „toate neamurile alpine dela marea adriatică pănă la marea tyrrhe-niană, care supt conducerea şi supt auspiciile luî Augustus •au fost supuse poporului roman. “ Şi încă nu-s toate, pentrucă lipsesc acele înşirate de Appianos; apoi Raetiî, pe care I-au supus Tiberius şi Drusus la anul a. Chr. 15, O. LIY, 22. Aceste neamurî erau unele illyre, altele gallice, altele ligu-rice, altele raetice, altele vindelice (Liguriî erau probabil IndogermaDi, Kretschmer, Die Inschriften von Ornovasso und die ligurische Sprache, Zeitschrift fur vergi. Sprachforschung, XXXVIII, anul 1905, pag. 97 sqq; Raetiî şi Yindelicii probabil nu, Hirt, Die Indogermanen, I, pag. 57, Grobers Grundriss der roman. Philologie I ed. II psg. 378). Toate s-au romanizat răpede. Pe unele le cunoaştem din alte izvoare: ’A|x|3t<r6vTiot în partea de vest a Noriculuî, Pt. II, 13, 2. Breuni Nota S 120, Nota S 121. Brigiani, compară BptYavuoc, Vindelicî, S. IY, 6, 8, la oraşul Brigantion, actualul Bre-genz, C. I. L. III pag. 708. Brixenetes, compară oraşul din Gallia transpadana Brixia, actualul Brescia, S.Y, 1,6, Bp^âvtai, popor în Raetia nordică, Pt. II, 12,3. Brodiontii, compară Brodentia, actualul Brenz?,. la graniţa dintre provinciile Raetia şi Germania, pe Dunăre, Pt. II, 11,30. Calucones, KaXouy.iove?, popor în Yindelicia, Pt. II, 12, 3. Camunni, Ka-(j-ouvot, popor raet, S. IV, 6, 8; Nota C 38. Caturiges, Kaxo-ptYe?, maî sus de Salassî, în vîrful munţilor, S. IV, 6, 6, Ka-o'jpiyeţ în Alpii grai, Pt. III, 1, 39. Cosuanetes, KtoTOuâvuoi, popor raet, S. IV, 6, 8, KovGoudvxai, popor în Yindelicia, Pt.
II,	13, ,. Genaunes, Nota S 121. Isarci, la rîul Isara, ac-
I
194
50.
tualul Eisack, afluent al Adigeluî (Etsch) în Tirol, S. IV?
6,9, nota lui C. Miiller. Lepontii,	popor	raet,	la
nordvest de lacul Como, S. XV, 6, 6, 8, probabil în actuala Val Leventina, nota luî C. Miiller. Licates, At*/.«Trioi, popor vindelic, S. IV, 6, 8, Aiy„<mcu, popor îu Vindelicia la rîul Licia, actualul Lech, Pt. II, 18, ,, compară nota la S. a luî O. Miiller. Medulli, MeoouXXoi, pe vîrful Alpilor, la, izvoarele rîurilor Druentia (actualul Darance) şi Duria (actualul Dora Riparia), S. IV, 6, 5, Nantuates, Necvwimai, în Alpi deasupra-Salassilor, S. IV, 6, 6. Rucinates, iw.av-ioi, popor raet, S.
IV,	6, g, Potmv.ăTc» (evident greşală în loc de PomvâTat), popor în Vindelicia, Pt. II, 13, Rugusci, ■ p^out/xai, popor în Raetia, Pt. IT, 12,3. Segusini, iv^w.w. în Alpii grai, la oraşul Segusio, actualul Susa, Pt. III, 1, 40. Suanetes, vouc;_ vv)xai, popor în Raetia, Pfc. II, 12, 3. Turi, Turri-Tari, popor ligur de dincoace de Alpi, PI. N. H. 8, B, 41, 3, 20, 135, C. I. L. V pag. 873. Varagri, OuapaYpoi, în Alpi deasupra Salassilor, S. IV, 6, G. Velauni, OteXXcîîoi-O&eXXaoi, popor ar-vern, între Gtaronne şi Loire, S. IV, 2, 2) O'oi'hamoi, popor din Aquitania, Pt. II, 7, 20, probabil la actualii Monts du-Velay, districtul Haute Loire. Vennonetes, Ouswiovs?, popor vindelic, nordest de lacul Como, S. IV, 6, 6) 8, la actualul Vintschgau în Tirol, numit Venonesgowe în sec. SI, G. Miil-ler în nota la S.; Nota C 38.
Nota A 31a. La anii a. Ohr. 35-34 Augustus plănuia un războîu contra Dacilor şi Bastarnilor de dincolo de Istru. A 22..
Nota. A 32. Intr-o expediţie, pe care a făcut-o în persoană contra Dalmaţilor a. Chr. 34-33 Augustus 1-a supus, dupăce. lî-a cuprins trei oraşe, Promona (la S. VII, 5, 5 Pria-mon, ripia^.tuv, actual Teplîu aproape de Drniş la. est de Scar-dona, G. I. L. III pag. 1620), Synodion (Sinotion S. VIIr 5, 5. Synodion e probabil o etimologie populară grecească a unuî autohton Synnada ori Şynada, compară Synnada-Synada, oraş în Phrygia, S. XII, 8, 13, Pt. V, 2, 2.) şi Setovia. A.. 25-27.
Nota A .33. In anul a. Chr. 33, dupăce a supus pe Dalmaţi, Augustus a cutrierat mare parte a Illyrieî şi a adus la supunere pe cele maî multe neamuri ale ei, printre care pe Derbanî. A. 25-28.
Nota A 34.. Pe Raetî şi pe Norici ori î-a supus Cae-
50-51.
■195-
sar, pecînd se lupta cu Gallii, orî Augustus în timpul războiului cu Pannoniî. A. 29..In realitate pe Raetî T-au supus Tiberius şi Drusus a. Chr. 15, C. LIV, 22, iar Noricii au fost supuşi de P. Silius a. Chr. 16, C. LIV, 20.
Nota A 85. Pe Mysi i-a atacat întîiaş dată, fără să-îs supună, M. Lucullus, care a pătruns pănă la Istru şi a supus oraşele greceşti Istros (Caranasuf), Dionysopolis (Balcic), Odessos (Varna), Mesembria (Misivri), Callatis (Mangalia),. Apollonia (Sisebolu). A, 30. M. Lucullus a fost consul a,. Chr. 73, iar T. Livius argumentul cărţii XCVII spune câ M. Lucullus a supus pe Thracî ca proconsul, şi aşază acest fapt între consulatul luî Cn. Lentulus (a. Chr. 72) şi acel al lui M. Crassus şi Cn. Pompeius (a. Chr. 70). Deci ex-pediţiea lui M. Lucullus contra Mysilor a avut loc între anii a. Chr. 72-70.
Nota A	36. Mysii	au fost supuşi de Tiberius. A.	30o.
In	realitate	ei-au fost	supuşi de M. Crassus a. Chr.	29.
C. LI, 23-27.	■	■
Nota A	37.. Soţiea	unui rege thrac pe vremea lui	M.
Brutus (a. Chr. 44-42)	purta nume grecesc, Polemocratia.
A. de bellis civilibus IV. 75.
Nota A 38. Dincolo de Philippi erau strîmtorile Cor-pililor şi Sapaeilor. A. de bellis civilibus IV, 87.
Nota A 39. Pe vremea războiului civil dintre Brutus-Cassius şi Oetavianus-Antonius (a. Chr. 44-42) Corpilii şi Sapaeiî formau un singur stat sub domniea a doi fraţi, dintre care unul era partizan al lui Brutus-Cassius, iar celalalt al luî Oetavianus-Antonius, A. de bellis civilibus IV, 87.
Nota A 40. Geţi în număr de zece mii de călări şi zece mii de pedestri veniau în ajutorul lui Perseus, a. Chr.. 172-168. A. de rebus macedonicis 16.
Nota A 41. Caesar plănuia o expediţie contra Geţilor. A. de . bellis civilibus II, 110.
Nota A 42. Geţii, îndatăce au aflat de moartea luî Caesar, au vrut sâ năvălească în Macedonia, a. Chr. 44. A. de bellis civilibus II, 25.
§ 51. Nota S 1. In partea despre marea adriatică a peninsulei balcanice locuesc neamuri illyre, îar în cea-despre pontul euxin neamuri thrace. S. VII, 5,',.
Nota S 2. Cu neamurile thrace din peninsula balcanici sînt amestecate cîteva scyth'ice şi celtice, S. VII, 5, r.
196
Nota S	3.	La miazănoapte de	Paeonia este ţara	Au-
tariatilor şi	acea a Dardanilor. S. YII, 5,
Nota S	4.	Autariatiî şi Dardaniî	sînt Illyrî.	S. VII,	5, x.
Nota S	5.	Illyricul începe dela	lacul din	ţara Vinde-
licilor, Raetîlor şi Toeniilor [=lacul de Constanţa, Boden-see]. S. VII, 5, u Toenii=Twuy£voi din Helvetia, S. VII, 2,2, compară regiunea Tog şi localităţile Toggenburg din nord-estul Elveţiei.
Nota R 6. Intre Dunăre şi Tisa locuise Boii şi Tau-risciî, neamuri celte, Dacii însă au trecut Tisa, sustinînd că ţara dinspre apus de acest rîu e a lor, au învins pe Boi şi pe Tauriscî, şi au pustiit ţara acestora.	S. VII,	5,	2.
Nota S 7. La vărsătura Tisei în	Dunăre	erau	Seor-
discL S. VII, 5, 2.
Nota S 8. In Pannonia spre vărsătura Tisei în Dunăre trăise Scordiscî înpreună cu Illyrî	şi Thraci.	Pe	Scor-
discî l-aii stîrpit Dacii, care însă cu Illyriî şi	cu	Thracii
de acolo aii trăit în bună înţelegere. S. VII, 5, 2.
Nota S 9. In regiunea Illyriculuî dintre Italia şi Germania trâesc Pannonii, care spre apus se întind pănă la Segestica (Sissek), spre nord şi spre răsărit până la Dunăre., îar spre sud se întind încă: maî mult. S. VII, 5, 2.	.
Nota S 9a. Segestica (Sissek) e un oraş al Pannonilor. S. VII, o,2.	^	:
Nota S 10. Iapodiî sînt un neam amestecat de Calţî şi de Illyrî.; S. VII, 5, 2.
Nota S 11. Nauportos (Ober-Laibach-C. I. L. III, pag. 488) e oraş al Tauriscilor. S. VII, 5, 2.
Nota S 12. Colapis (Kulpa) se varsă în Dunăre în Scordiscilor.. S. VII, 5, 2.
Nota S 13. Colapis (Kulpa) curge prin ţara IapodilOr. S. VII, 5,2..
Nota S 14. Breuciî, Andizetiî, Ditioniî, Pirnstii, Ma-zaeiî şi Daesitiatiî sînt Pannonî. Se întind spre miazăzi, până la Dalmaţia şi pănă îa ţara Ardiaeilor. S. VII, 5,3. Pt. II, 16, 3: „In partea despre apus a provinciei [Pannonia inferior] locuesc. ceî maî spre nord Amantiniî (’A^kv-ivch-) şi sub dînşiî,Hercuniatiî.(’Bpy.ouviatai), apoi Andiantii (’AvSix'vts?)^ apoî Breuciî (Bpeuxot). Iar în partea eî despre răsărit locuesc cei maî spre nord Arabisciî (’Apa^îy.oi), îar maî spre miazăzi Scor-disciî." Breuciî deci trebue să fi locuit de o parte şi de alta
197
a rîului Sava, prin regiunea actualelor localităţi Mitroviţa şi Semlin, alături cu Scordiscii (Ei sînt Illyriî despre care vorbeşte S. VII, 5, z, vezi Nota S 8). După Jelic 205 numele Breucilor s-ar fi păstrat şi pănă astăzi pelîngă localităţile Ribnik şi Ozalî, pe care nu le-am putut găsi pe hărţile ce-mî stau la dispoziţie. — După Pt. II, 17, 8 Ditioniî locuiau spre părţile cele mai despre răsărit ale Illyrieî nordice. Pe piatra miliară C. I. L. III, 3198 (10156) din anul p. Chr. 16-17 se spune câ dela Salona pănă la un munte din ţara Ditionilor erau 77 de mii de paşi în direcţie estică, adecă aproape 16 mile germane, aproximativ 120 chi-lometri. Dacă nu se ia direcţiea drept spre est, ci cam spre nordest, apoi la 120 chilometri de Salona s-ar găsi muntele aşa numit negru, Ţrnagora. In inscripţiea depe piatra miliară pomenită se dau oarecare detalii asupra muntelui din ţara Ditionilor prin două cuvinte, dintre care unul este probabil summum, iar celălalt oii ulcirum orî maî degrabă uicirum (AD ///7VM MONTEM DITIONVM VICIRVM): „la muntele Vicira, cel mai înalt din ţara Ditionilor. “ Viciru este foarte posibil să fi fost cuvîntul Ditionilor pentru negru, şi atuncî trebue pus în legătură cu radicalul uekero- „seară^ din limbile slave, lituană, armeană (Orî că înţelesul negru va fi fost dela capul locului acel al radicalului uekero-, de unde apoi se va fi dezvoltat acel de seara, orî că, din contra, din înţelesul primitiv seară se va fi dezvoltat aeel de întunecat, întunecos, negru). Rauer în Archăologisch-epigra-phische Mittheilungen aus Oesterreich-Ungarn 17 pag. 189 (vezi C. I. L. III pag. 2275) pune muntele în chestiune la localitatea actuală Rastello di Grab (Grabski Raştel), la nord de Knin, la munţii Dinara. Această localitate însă se găseşte drept la nord de Salona, pecînd în inscripţiea depe piatra miliară, despre care ni este vorba, după cifra miilor de paşi LXXVII se găseşte litera. D, căreia nu i se poate da altă interpretare- decît că acele mii de paşi trebuesc numărate în direcţiea âecumana, adecă dela vest spre est. Jelic 207 pune muntele la „Vilica pianina, la vest de Grahovsko polje“, fără, să deîe vreun motiv. Asupra aceştei păreri se poate face aceiaş întîmpinare ca şi asupra părerii luî Bauer.— După Pt. II, 17, g Pirustii locuiau mai jos de Docleaţi, în partea despre sud a. Illyrieî, alături cu dînşiî şi lîngă Macedonia erau Scirtonjî. (La Macedonia pe vremea lui Ptole-
198
■maeos se cuprinde şi sudul Illyrieî dela munţii Acrocerau-niî pănă. la Lissos-Lîeş-Alessio). Pirustiî, deci, erau în nordul Albaniei. Jelic 208: . „Centrul Pirustilor era în nordul Albaniei, anume la Fondi în regiunea Dukagin, la Bulgari în regiunea Miriditilor, şi îa munţii dela Alessio. Probabil ocupau Pirustiî Bocche di Cattaro, unde Perasto este o a-mintire dela dînşiî, şi sudul Herţegovinei, unde o amintire dela eî este Beruşiţa lîngă Graţco."—Mazaeii după Pt. II, ■17, 8 erau la est de Liburnia şi lîngă Liburnia, şi făceau parte din popoarele cele maî dinspre nord ale Illyrieî. Fiindcă lăţimea Liburniei nu este dată nici de . S. nici de Pt., apoî a-firoximativ nu se poate spune decît că Mazaeii trebue să fi locuit în răsăritul actualei Dalmaţiî nordice. După Patsch Vil, 55, domeniul Mazaeilor începea la S&na şi cuprindea •spre răsărit regiunea dela rîurile Vrba, Vrbanîa şi ajungea .pănă• la rîul Bosna. Jelic 205: „Oraşul Maglai la rîul Bosna şi Maieviţa pianina dintre Drin şi Bosna, dupăcum şi; numele lor. arată, constituiau mai ales regiunea Mazaeilor; “ Ce spune însă Jelic, că „în urma unei greşite orientări Pto-lemaeos pune pe Mazaei la vestul Liburniei", nu este exact. -Jelic n-a înţeles vorbele luî Ptolemaeos.—Daesitiatiî sînt pomeniţi (Daesitiatium gen. pl.) în piatra miliară C. L L, III, 3201 (10159) p. Clir. 19-20, ca trăind la 156 de mii de paşi (aproximativ 32 mile germane, 240 chilometri) dela ■Salona. Fiindcă înînşirarea acestor popoare S= nu urmează o-ordine topografică^ îar Pt. pe Daesitiati nu-î cunoaşte, nu .putem şti în ce direcţie dela Salona vor fi fost aşezaţi Dae sitiatiî. Pîatra însăş nu ni poate da nicîo indicaţie, căcî a-mîndouă pietrele miliare, şi aceasta în care se pomenesc Daesitiatiî, şi acea în care este vorba de Ditioni, se găsesc la Spalato şi nu se ştie de unde au fost aduse. In orice caz, dacă se consideră .direcţiea nordică ori cea nordestică ori cea estică, Daesitiatiî erau în Bosnia actuală;, dacă se consideră direcţiea -sudestică, ei erau în Herţegovina actuală. Direcţiea nordvestică nu se poate considera, pentrucă într-acolo, la distanţa de 240 cbilometri dela Salona, erau la-podiî.— Dacă în: loc de Andiantes Pt. II, 16, 3se citeşte Andizetes,’Ayot'^Tsţ, dupăcum se găseşte într-un manuscris (Vezi ediţiea luî-Ptolemeu de C., Miiller), apoî Andizetiî e-■rau în Pannonia inferior, imediat la nord de Breuci. -	: .
Nota. S. 15. Şeful Daesitiatilor Baton, despre care vorbeşte
1
§51,
199
S. VII, 5, 3, este Baton Dj^sidiatul, şeful Dalmaţilor, care s-a luptat contra Romanilor între anii p. Chr. 5-9, C. LV, 29-34, LVI, 11-17. Timpul nu este exprimat prin verb în expresiuneâ luî S. (Siv Ba'rav r^F-wv), dar din vorbirea prezentă a întregii fraze mai degrabă se poate admite timpul prezent în propoziţiea relativă Siv Batwv	decît	cel	trecut,
aşa câ ar urma că S. scria aceste lucruri între anii p. Chr. 5-9. Compară Nota S 24-.
Nota S 16. Ardiaeiî erau la sudul Dalmaţilor şi se întindeau pănă la Risano. S. VII, 5, 3. Altă concluzie nu se poate trage din vorbele „aceste neamurî se întind pănă la. Dalmaţia şi cam pănă la ţara Ardiaeilor."' „ Aceste neamuri",, în adevăr, sînt neamuri pannone, care sînt aşezate maî spre continent decît neamurile illyre şi merg în dosul acestora într-o linie care se apropie de mare tot .maî mult dela nord spre sud. In această direcţie dela nord spre sud liniea atinge întîiu domeniul: Dalmaţilor şi apoi pe acel al Ardiaeilor. Dalmaţiî însă este ştiut lămurit că se întindeau pănă mai jos de Salona şi de Delminion (S. VII, 5, 5), care erau o-raşele lor principale. Pe de altă parte vorbele „toată regiunea muntoasă cită se. întinde dela fundul sinului adriatic ipănă la sinul rizonic şi pănă la ţara Ardiaeilor constitue partea maritimă a Illyrieî aşezată între mare şi între ţara Pannonilor- arată pe Ardiaeî lămurit ca cei, mai dinspre sud Illyrî (din provinciea romană Dalmaţia). Din Pt. II, 17,8 se poate înţelege numai: atîtâ că Vardaeiî (=Ardiaeiî) sînt mai înspre mare decît Narensii şi maî la nord decît Pirustii, şi aceasta nu contrazice cele spuse de S. Cu toate .acestea la VII, 5, 5 S. aşează pe Ardiaeî în -faţa insuleî Leşina şi maî la sud de dînşiî, în faţa insuleî Cnrzola, pune pe Pleraeî. Prin urmare trebue adoptată părerea lui Jelic 207 că V'ar-daeiî se întindeau dela malul drept al Narentei spre nord până la Cetina; Jelic mai adauge că până astăzi numele lor se păstrează-în acel al muntelui Vardâ pianina la nord: Yest de Mostar şi la est de Trili.	-	^
Nota S 17. Până la Risano ţara muntoasă dinspre mare, cită se întinde dela fondul mării adriatice, era locuită de Illyrî;: Partea continentală muntoasă paralelă era locuită-,de Pannoni. S; VII, 5, 3. Aceasta-înseamnă^ că pănă la Risanci ţara Illyrilor (adecă. ţara. populată de Illyri în provinciea română Dalmaţia) era formată de actualele ţări : Istria, Croa-
[B.C.U. „M. EMINESCU’ IAŞI
200
ţia din jos de Kulpa, şi Dalmaţia. Bosnia şi Herţegovina făceau parte din ţara Pannonilor (adecă din ţara locuită de Pannoni în provinciea romană Dalmaţia).
Nota	S	18.	Cei mai nordici dintre Illyrî, în	imediată
vecinătate	cu Italia şi cu Cărnii, erau Istrii. Pola	era oraş
al lor. S. VII, 5, 3I Că Istrii erau Illyrî ştim din A. 8.
Nota S 19. Cărnii nu erau Illyrî. S. VII, 5, 3,
Nota	S	20.	Veneţii nu erau Illyrî. S. VII, 5,	3.
Nota	S	21.	Iapodii se învecinesc de o parte	cu Pan-
nonii, de altă parte cu marea adriatică. S. VII, 5, 4.
Nota S 22. Coastele Iapodiei sînt de o mie de stadii [=125 de mii de paşi, 25 mile germane, 187 chilometri]. S. VII, 5, A. Această măsurătoare trebue începută dela graniţa peninsulei Histria, îar nu dela graniţa provinciei romane Histria (dela Pola), căcî S. VII, 5, 3, dupăce spune că dela partea internă a sinului adriatic pănă la Pola plutirea este de 800 de stadii, adauge că „toată plutirea dea-lungul coastelor Histrieî este de 1300 de stadii. “ Cînd, deci, spune la VII, 5, i că „îndată după aceia vine navigaţiea dealungul coastelor Iapodiei1*, înţelege prin „îndată după-aceîa" îndată după graniţa peninsulei Histria. Graniţa dinspre sud a coastei Iapodiei ar fi prin urmare cam pela Car-lopago, ori şi mai jos, la graniţa actualei Dalmaţiî, îar măsurătoarea din atlasul lui Strabon al luî C, Miiller este-greşită.
Nota S 23. Iapodii erau aşezaţi pe muntele Albios, care e cel maî din urmă din munţii Alpi şi e foarte înalt. S. VII, 5, 4. Acest munte, numit de S. VII, 5, 2 Albia, e muntele actual Kapella, Kapela (Jelic 183), şi fiindcă Iapodii' trăiau şi dincolo şi dintoace de aceşti munţi, A. 16, 18, şi se întindeau spre nord până la Kulpa, S. VII, 5, 2, apoi a-proximativ Iapodia cuprindea actualele districte Fiume, 0-galin-Szluin şi Lika-Otocaţ ale Croaţiei. După Patscli, VL pag. 165, VII pag. 55, Iapodii se întindeau încă maî mult spre răsărit: „Din inscripţiile nou descoperite aflăm că re^-şedinţa guvernului Iapodiei era la Bihae, şi fiindcă trebue sâ admitem câ această reşedinţă nu putea fi la periferie» regiunii, apoi sîntem îndreptăţiţi sâ susţinem câ regiunea, Iâpodilor avea o mai mare întindere spre est, .în domenînl rîuluî Sana, şi spre sud, spre izvoarele rîuluî Una*.. Altarele Iâpodilor ne fac să admitem cu probabilitate că domeniul acestui popor ajungea dincolo de Una pănă la Sana.^
201
Nota S 24. „Iapodiî au fost domoliţi de Augustus cu totul", S. VII, 5, 4. Aceasta înseamnă că Strabon scria a-ceste lucruri după anul a. Chr. 34. Vezi A. 15-24, C. XLIX, 34-38. Compară Nota S 15.
Nota S 25. Oraşele Iapodilor sînt Metulon, Arupini, Monetion, Vendon. S. VII, 5, 4. Aceasta înseamnă câ pe vremea cînd scria S. (p. Chr. 5-9, vezi Nota S 15) oraşul Metulon, care după A. 19-21 fusese distrus (pela anul a. Chr. 34), se rezidise. Părerea obişnuită însă, dar pe nimic bazâtă, este că Metulum n-ar fi mai fost rezidit. „Der Ort soli nicht mehr aufgebaut worden sein.“ Patsch, VI, 170. Simplu prejudiţiu.
Nota S 26. Navigaţiea pe coasta Liburnieî, care vine îndată după cea a Iapodiei, este de 1500 de stadii. [=280 chilometri], Scardon (actualul Scardona) era un oraş al Li-. burnilor. S. VII, 5, 4. Coasta Liburnieî se întindea, deci, cam dela actuala graniţă de nord a Dalmaţiei până dincolo de Scardona.
Nota S 27. După coasta Liburnieî vine. coasta Dalmaţiei. Dalmaţiî trăiau de o parte şi de alta a munţilor Dinara, pela actualele localităţi Salona, Teplîu, Muc, Jupa-niaţ, Knin?, Sini?, S. VII, 5, 5. Fiindcă lîngă rîul Narenta locuiau alte neamuri,. îar lîngă trebue înţeles la oarecare distanţă şi la nord, iar nu numai la sud, de acest rîu, a-poî Dalmaţiî trebue să se fi întins pănă pela longitudinea cursului de jos al rîului Cetina.
Nota S 28. Teritoriul oraşului Delminion I-au prefăcut Romanii în păşune pentru oi. S. VII, 5, 5.
Nota S 29. Daorizil, Ardiaeiî şi Pleraeiî locuiau la rîul Narenta. Ardiaeiî erau mai la nord decît Pleraeiî, pen-trucâ în faţa Ardiaeilor era insula Leşina, iar în faţa Ple-raeilor era insula Curzola. Daorizil erau mai înuntrul continentului, îndărătul Ardiaeilor şi Pleraeilor^ S. VII, 5, 5„ Pleraeiî probabil=Palâriî din A. 10, vezi Nota A 18.
Nota S 30. Pe vremea luî Strabon Ardiaeiî nu maî trăiau pe coasta inăriî, Romanii îi silise să se retragă înuntrul continentului, unde din cauza sterilităţii pămîntuluî a-proape dispăruse. S. VII, 5, e.
Nota S 31. Pe vremea luî Strabon aproape nu maî existau Boii, Scordiscii, Autariatii, Ardiaeiî, Dardanii, Tri-ballii. S. VII, 5, 6.
202
§51.
Nota S 32. Boii şi Scordisciî erau Galii. Autariatiî, Ardiaeiî şi Dardaniî erau Illyrî. Triballiî erau Tliracî. S. YII, 5, 6.
Nota S 33. Dardania se mărgineşte la miazăzi cu neamurile macedonene şi paeonice, iar în alte direcţii se mărgineşte cu Autariatiî şi Dasaretiî. Rîul Drin este navigabil păn în Dardania. S. VII, 5, 7. Dardania corespundea aproximativ provinciei Kossovo din vechea Turcie europeană (la sud de vechîul regat al Serbiei).
Nota S 34. Autariatiî şi Dasaretiî se învecinau între dînşiî şi cu Dardaniî. S. YII, 5, 7. Pe de altă parte la S. VII, 5, j se spune că la miazănoapte de Paeonia este ţara Autariatilor şi acea a Dardanilor. Autariatiî apoi şi Ardiaeiî erau vecini S. YII, 5, n, dar învremece Ardiaeiî erau popor maritim, Autariatiî erau puternici pe uscat, A. 3, In sfîrşit între Autariatî şi Dardanî de o parte şi între Ardi-aei de altă parte sînt Dasaretiî, S. YII, 5, J2. De aicî urmează că Autariatiî erau la răsărit de Ardiaeî şi la vest de Dardanî, îar Dasaretiî erau v6cinî cu Autariatiî si Dar-danii dinspre răsărit şi cu Ardiaeiî dinspre apus. Spre sud se întindeau Dasaretiî pănă departe, căcî Pt. III, 13, 32 şi T. Livius, XXXI, 33 îi pun la lacul Ohrida. După P. Y, 108 Dassaretii erau în apropiere de graniţa vestică a Macedoniei.
Nota	S	35.	Galabril şi Thunatiî	erau Dardanî,	cei din-,
tîîu erau	la	vestul celor de al doilea,	îar la răsărit	de Thu-
nati erau Thracii Maedi. S. YII, 5, 7.
Nota	S	36.	Maedii erau Thraci.	S. YII, 5, 7.
Nota	S	37.	Pleraeiî ajungeau pănă aproape de	Risano.
S, YII, 5, 7_.
Nota S 38. Coasta Illyrieî se continuă şi dela Risano în jos până la munţii Cerauniî. S, YII, 5, 8_9.
Nota S 39. Pannonii locuesc pe podişurile care se întind la răsărit de Illyrî, începînd delîngă ţara Ardiaeilor la sud pănă la Istru la nord şi pănă la Scordisciî ceî dela munţii Macedoniei şi Thraciei la răsărit, g. YII, 5, 10x
Nota S 40. La răsărit de Pannonî, la munţii Macedoniei şi Thraciei, locuesc Scordiscî. S, YII, 5, l0.
Nota S 41. Autariatiî “fusese în, necontenite lupte cu Ardiaeiî. EL îşi supusese odată pe Tribalii şi pe alţi Thraci, precum şi pe Illyrî, dar puterea lor a fost sfârmată de Scor-
§•51.
203
<Usci întîiu şi apoi de Romani. S. VII, 5, n. După A. 3 eî supusese şi pe Ardiaeî. Aceste lucruri, supunerea adecă a Triballilor şi a altor Thracî şi a Illyrilor decătrâ Autariatî, trebue să se fi petrecut înainte de timpurile luî Agron; pe vremea aproximativ cînd Autariatii luau parte înpreună cu G-allii la expediţiea din Grecia, a. Ghr. 279, vezi A. 4. Dela Agron în jos, în adevăr, Ardiaeiî, care vor fi fost supuşi odată de Autariatî, apar din nou ca popor preponde-rant pănă la anul a. Chr. 134 (vezi Nota A 18), învreme-ce despre Autariatî nu se maî pomeneşte nimic.
Nota S 42. Triballiî erau aşezaţi odată dela Agriani pănă la Istru. S. VII, 5, n. Fiindcă ţara Agrianilor era la Rhodope, vecină cu Parorbelia Macedoniei, S. VII> Fragmente, 36, îar pe timpul luî Herodot Triballiî locuiau în centrul şi în sudul Serbiei actuale, H. IV, 49, apoî Triballiî se întinsese odată, în afară de centrul şi sudul Serbieî, în Bulgariea actuală-pănă la. o linie care ar merge dela vestul provinciei bulgăreşti Rumelia la Dunăre, ori, ca să vorbim ■din punct de videre al provinciilor romane, eî trăise în centrul Moesieî Superior, vestul Moesîei Inferior şi nordvestul Thra-deî. Pt. III, 10, 9 îi pune în vestul Moesieî Inferior.
Nota S 43. Scordiscii au fost răpuşi de Romani, S. VII, •5, n. a. Chr. 155 şi a. Chr. 109-106, vezi Nota A. 12.
Nota S 44. Puterea Autariatilor a fost sfărmatâ de Scordisci, S..VII, 5, n. Acest lucru nu s-a putut întîmpla decît înainte de anul 155, vezi Nota precedentă.
Nota S 45. Autariatii au fost supuşi întîiu de Scor-•discî şi apoî de Romani. S. VII, 5, n. Aceasta înseamnă •că chiar după supunerea lor de cătră Scordisci tot maî păstrase oarecare vigoare, şi fiindcă puterea Scordiscilor a fost sfărmată la a. Chr. 155, vezi Nota A 12, apoi supunerea Autariatilor de cătră Romani trebue să fi avut loc ori pela a, Chr. 155 orî după aceia.
Nota S 46. Scordiscii mari erau aşezaţi la Istru între rîurile Noaros şi Margos. S. VII, 5, 12. Noaros este probabil actualul Mur după C. Miiller, iar Margus se ştie bine că e actualul Morava. Scordiscii mari locuiau, decî, aproximativ în provinciile austriace Slavonien, Syrmien, şi în nordvestul Serbieî, orî, în termeni ai provinciilor romane, în sudul Pannoniel Superior, sudul Pannonieî Inferior şi în-itr-o parte din nordvestul Moesieî Superior.
204
Nota S 47. Scordisciî mici locuiau la Istru dincolo de Margus şi erau vecini cu Triballiî şi cu Mysiî. S. YII, 5, 12 . Locuiau deci în nordestul Serbiei, în nord.estul Moesiei superior.
Nota S 48. Din aşezările lor mal vechi (vezi Nota precedentă) Scordisciî se lăţise însă cu vremea pănă la munţii Illyrieî, Paeonieî şi Thraciei. S. YII, 5, 12. In paguba, fireşte, a populaţiilor thrace, în special a Triballilor, şi a popoarelor illyre, în special a Autariatilor. Yezî Notele S 41, 44, 45.
Nota S 49. Spre răsărit de Scordiscî la Dnnăre sînt întîiu Triballiî şi apoi Mysiî. S. YII, 5, I2.
Nota S 50. Dincolo de Mysl spre răsărit este Scythia mică, ţară mlăştinoasă. S. YII, 5, 32. La YII, 4, 5 S. spune că maî înainte vreme se numîa Scythia mică chersonesul tauric (Crimeea) şi regiunea dinspre vest de Crimeea pănă la Borysthenes (S. prin Borysthenes înţelege rîul Bug). Din cauză că populaţiea era prea deasă, au trecut uniîa din locuitorii acelei regiuni peste rîurile Tyras (Nistru) şi Istru şi s-au stabilit în Scythia mică din a dreapta Dunării (Do-brogia), de unde vechii locuitori, Thracii, ori s-au retras înaintea năvălitorilor de nevoe, orî au cedat locul de bună voe, pentrucă terenul e mlăştinos şi nu-î bun de nimica. De atunci regiunea aceîa din a dreapta Dunării a căpătat numele de Scythia mică. Tot acolo spune S. câ chersonesul tauric era locuit de „Tauri (Twpoi), neam scyth“. Foarte probabil însă, dacă consideri cele spuse de H. IY, 99, Taurii nici nu erau Scythi şi nici nu locuiau tot chersonesul tauric, ci numai partea dinspre sud şi dinspre mare, muntoasă, a acestuia. Aşa că acei locuitori aî Scythiei mici dintre Bug" şi Palus Maeotis, care au emigrat şi au populat Scythia mică din a dreapta Dunării, nu erau Tauri, ci Scythi.
Nota S 51. Alături cu Scythii locuesc în Scythia Minor Crobyzii şi Troglodytiî. S. YII, 5, Vi. După Pt. III, 10, 9 Troglodytii erau supt gara Dunării Peuce (Sînt George), iar Crobyzii în părţile dinspre marea neagră.
Nota S 52. La Haemos şi la poalele acestui munte dinspre Dunăre, începînd dela marea neagră spre apus, locuesc Corallil, Bessii şi o parte din Maedi şi Dantheleti. S. VII, 5, 12.Din toată discuţiea luî S. VII, 5—VII, 7, se vede lămurit că popoarele, despre care spune la VII, 5, 12
§51.
205
că „locuesc la Haemos şi sub poalele luî pănă la Pont, a-nume Corallii şi Bessiî şi o parte din Maedî şi din Dân-theleti“, locuîau într-adevăr între Haemos şi Dunăre, dela Scythia mică spre apus. Numaî dela VII, 7, ^ începe S. să înşire neamurile care locuesc la sud de Haemos. Prin Haemos S. înţelege toţi munţii, care, mai spre nord de Rhodope, se găsesc în peninsula balcanică în linie estică-vestică dela marea neagră pănă la munţii Illyrieî. Vezi S. VII, Fragmente, 10.
Nota S 53. Bessiî se mărginesc cu muntele Rhodope, Paeonia, Autariatii şi Dardanii, şi ocupă cea mal mare parte a muntelui Haemos. S. VII, 5, 12. Această mărginire e dinspre apus spre sud şi corăspunde aproape cu graniţa Serbieî sudvestice şi sudice, a provinciei turceşti Kossovo nordestice, şi cu a provinciei turceşti Macedonia nordice şi estice, pănă la latitudinea muntelui Rhodope. S. VII, Fragmente, 47 spune că Bessiî locuesc la cursul de sus al rîului Hebros (Mariţa) şi că pe de altă parte sînt vecini cu Odryşii şi cu Sapaeiî. Sapaeiî după S. VII, Fragmente, 43 trăiau mai sus de coasta mării dintre rîul Nestos (actualul Mesta, Carasu) şi oraşul Maroneia (actualul Maronia), adecă prin munţii Ceai, Caraoglan, Carlîc (din harta iui Kieperţ). Iar după Herodot VII, 110-112 o parte din Satri se numiau Bessî, iar Satriî locuiau pelîngă muntele Pangaeos. Bessapara (=ora-şul Bessilor) din Itinerarium Antonim 136 este identificat cu Tatar-Bazargic C. I. L. III, pag. 1336. Bessiî trăiau prin urmare, spre răsărit, dela graniţa fixată mai sus, prin toţi munţii cîţ.1 se întind dela Pangaeos (Bunar-dag) şi dela munţii Ceal-Carâoglan-Carlîc spre nord . şi nordvest (Rhodope, Balcan, munţii din sudvestul Bulgariei, munţii din sudul şi sudvestul Serbieî, munţii din sudestul Bosniei), pe o lăţime spre răsărit cam ca acea dela graniţa vestică a provinciei bulgăreşti Rumelia până la Philippopoli. Ei aparţineau la patru provincii romane, la Thracia, Moesia Inferior, Moesia Superior şi Dalmaţia.
Nota S 54. La răsărit de Bessî sînt Corallii. S. VII, 5, 12. A, de bello mithridatico 69 pune pe Coralii printre popoarele sarmatice din Europa care au dat ajutor lui Mithridates: „[Din Europa i-au venit în ajutor] dintre Sar-maţi Regalii, Iazygii şi Corallii, iar din Thracî toate neamurile cîte locuesc la Istru, la Rhodope şi la Haemos. “ Co-
»
206
ralliî depe timpul lu'f S. erau probabil un neam scytli, dintre acei Scythi anume care s-au stabilit în Scythia mică de a dreapta Dunării, yezî Nota S 50.
Nota S 55. La apus de Bessi sînt o parte din Maedî. S. VII, 5, 12. Maedii după S. VII, Fragmente, 36 locuese spre sud de Agriani, la rîul Strymon: „Strymon izvoreşte dela Agrianî, curge prin ţara Maedilor şi Sintilor şi se varsă în mare între teritoriul Bisaltilor şi acel al Odoman-tilor.“ Veniau, deci, în ordine nordică-sudieâ, lÎDgă Strymon Agrianii, Maedii, Sintiîr Bisaltiî şi Odomantiî. După A. 5 Maedii trebue să fi fost vecini cu Dardaniî. După P. X, 41 Maedii se învecinau cu Macedonia şi erau Thraci. După Pt.
III,	11, 9 Maedii erau în Thracia dinspre Macedonia maî la sud de- Bessi. T. Livius XL, 22 spune câ Philippos V al Macedoniei, ca să ajungă la cel maî înalt munte din Hae-mos, de unde auzise că se pot videa şi marea neagră şi marea adriaticâ şi Dunărea, şi care munte nu poate fi altul decît actualul Vitoş delîngă Sofia, a plecat dela Stobi (puţin la snd de Koprulii), a străbătut ţara Maedilor şi deşer-turile dintre ţara Maedilor şi Haemos, şi a ajuns după şepte zile la poalele muntelui. Urmează că Maedii se întindeau între Dardanî la vest şi Bessi la răsărit, dela poalele munţilor din nordul provinciei turceşti Macedonia şi pela răsăritul provinciei turceşti Kossovo, în sus pănă prin Serbia sudică. Ei aparţineau la provinciile romane Thracia şi Moesia Superior.
Nota S 56. La apus deoparte din Maedi sînt o parte din Dantheletî. S. VII, 5 12. După P. XXIV, 6 Philippos
V	al Macedoniei „a năvălit, mergînd prin mijlocul Thraciei, asupra Odrysilor, Bessilor şi Dentheletilor“, atingînd ca punct extrem oraşul Philippopolis. După C. LI, 23 Bas-tarnii, dupăce au supus pe Tribalii, aii trecut dela dînşiî Haemos în ţara Thracilor Dentheleti. T. Livius XL, 22 spune că în drumul dela muntele Vitoş spre Stobi Philippos
V	al Macedoniei a trecut prin ţara Dentheletilor şi apoî prin acea a MaedilOr. Cînd mersese dela Stobi la Vitoş însă trecuse numai prin ţara Maedilor. La întors a făcut sigur un încunjur, pentru a putea căpăta într-o ţară amică alimente, pentrucă în lagărul' luî Philippos lipsa alimentelor se simţia foarte tare, iar Dentheletii erau aliaţii lui Philippos, Mâediî însă nu. După Pt. III, 11, 8, D Dentheletii sînt puşi alături
207
cu Sardiî în Thracia şi consideraţi ca mai apropiaţi de cele două Moesii (superior şi inferior) decît Bessiî şi Maedii, care ar fi maî apropiaţi de Macedonia. Din toate acestea rezultă că Dentheletiî locuiau mai spre nord şi mai spre vest de Maedî. Eî aparţineau la provinciile romane Thracia şi Moesia superior.
Nota S 57. Pe Dasaretî şi alte neamurî illyre maî puţin cunoscute, care se găsiau între Autariatî, Dardanî şi Ardiaeî, i-au distrus Scordiscii, lî-au pustiit ţara şi au prefăcut-o într-un codru de nestrăbătut de inaî multe zile de mărime. S. VII* 5, 13. Dacă se adauge la acest pustiu acel pe care maî spre sud îl făcuse Philippos V de o parte şi de alta a muntelui Scardos (Şar) P. XXVIII, 8, apoî pustiul se întindea aproximativ pe o linie care mergea din mijlocul Bosniei pănă la munţii Şar.
Nota S 58. Astiî ("Aerai) erau Thracii care locuiau la Salmydessos. S. VII, 6, 1.
Nota S 59. Philippos ai lui Amyntas îşi întinsese in-flainţa pănă în ţara Astilor, căci oraşul Calybe (maî degrabă Cabyle, ca la P.,= actualul Iambol [Tomaschek] ? In harta dela Kalinka este identificat cu Sliwen) de acolo îî servîa ca loc de exilare pentru rău făcători. S. VII, 6, 2.
Nota S 60. Thracii, Illyriî şi Epiroţiî sînt trei neamurî deosebite. S. VII, 7, v
Nota S 61. Macedonia şi Thessalia fac parte fără contestare din Grecia. S. VII, 7, x. Aceasta înseamnă că Macedonia şi Thessalia sînt complect grecizate. Compară Notele S 71, 84.
Nota S 62. Thracii locuesc Macedonia şi cîteva părţi din Thessalia. S. VII, 7, x. Fiindcă tot acolo se spune că Macedonia şi Thessalia erau complect grecizate, apoî Thracii din Macedonia şi Thessalia erau complect grecizaţî.
Nota S 63. Thesprotiî, Cassopaeiî, Amphilochiî, Molottiî şi Athamaniî erau neamuri epirote, care ocupau părţile de sus ale Acarnanieî si ale Aetolieî şi erau complect grecizate. S. VII, 7, j.	..
Nota S 64. Cele 70 de oraşe prădate de Âemilius Paulus (A. 9) erau după Polybios epirote. S, VII, 7, 3.
Nota S 65. Lyncestiî şi spre est de dînşiî Eordii sînt la calea Egnatia între graniţa vestică a> Macedoniei şi E-dessa. S. VII, 7, 4.
208
Nota S 66. Dela Epidamnos şi dela Apollonia spre sud pănă la sinul ambracic locuesc popoarele epirote. S. VII, 7,4.
Nota S 67. In Macedonia pănă la Strymon locuesc Macedoneni, Paeonî şi prin munţi Thraci. S. VII, 7, 4.
Nota S 68. Macedonenii, Paeonii, Thracii sînt trei neamuri deosebite. S. VII, 7, 4,
Nota Ş 69. Dela Strymon pănă la Bospor şi pănă la Haemos locuesc Thraci. S. VII, 7, 4.
Nota S 70. Coasta mării negre este locuită de Greci. S. VII, 7, 4.'
Nota S 71. Coasta Greciei se întinde dela capul Co-lonnaes pănă la Struma. S. VII, 7, 4. Aceasta înseamnă câ Macedonia se considera ca fâcînd parte din Grecia, pentrucă era complect grecizată. Compară Notele S 61, 84.
Nota S 72. Uniîa socotesc la Macedonia, adecă la Grecia (vezi Notele S 61, 71, 84) şi regiunea dela Struma pănă la Mesta. S, VII, 7, 4. Aceasta înseamnă că şi acea regiune era grecizată.
Nota S 73. Dela munţii Ceraunii spre sud, în partea despre mare, vin popoarele epirote, întîiu Chaoniî, apoi Thesprotii şi apoi Cassopaeiî, care şi aceştiia sînt Thesprotî, pănă la golful ambracic. S. VII, 7, 5.
Nota S 74. In dosul Chaonilor, Thesprotilor şi Casso-paeilor, începînd dela golful ambracic spre nord, sînt popoarele epirote Amphilochiî (aceştiia la partea răsăriteană a golfului ambracic) şi la nord de dînşiî Molottiî, Atha-manii, Aethiciî, Tymphaeiî, Orestii, Paroraeiî, Atintaniî. S. VII, 7, 8.
Nota S 75. Deasupra măriî ionice, dela munţii Cerau-nii spre nord, în partea continentală muntoasă, care se întinde dela Epidamnos şi Apollonia spre răsărit, trăesc popoarele illyrice care s-au amestecat cu neamuri epirote, şi anume Byllioniî, Taulantiî, Parthinii, Brygii, pelîngă minele de argint dela Damaation Dyestiî şi Encheleiî, care aceşti din urmă se maî numesc şi Sesarethi, apoî Lyncestiî, Deu-riopiî, Pelagonii, Eordiî, Elimeii, Eratyriî. S. YII, 7, 8. Byllioniî erau sigur aşezaţi acolo unde exista coloniea romană Byllis (Gradişta, sudest de Apollonia, pe Aoos, C. I. L. III, 600). Pt. III, 13, 2 pune pe Taulantii la oraşele Dyrrhachion şi.Apollonia. Parthinii locuiau regiunea delîngă Dyrrhachion. C. XLI, 49. Cu totul alţi Părtini sînt Par-
209
theni din PI. N. H. III, 143, care aparţineau la conventus Naronei, şi al căror nume este pomenit în epitetul Partinus dat luî Jupiter în inscripţiile G. I. L. III 8353 (I. O. M. Partino) şi 14613 (I. O. Par[tino]) dela Uiice. Aceşti din urmă Părtini locuîau probabil pe teritoriul actuale! localităţi Uiice în vestul Serbiei. Vezi nota editorului dela C. I. L. III 14613. Cu aceşti Părtini din vestul Serbieî sînt poate identici Pertheenatii luî Appianos 16, cum vrea editorul dela C. L L. III 14613, dar Pertheenatiî luî Appianos ar putea fi identificaţi tot atît de bine cu Parthini dela Dyrrhachion. Lyncestiî erau la oraşul Heraclea Lyncestis (Bitolia, O. I. L. III, pag. 1321. Pe Pelagonî Pt. III, 13, 34 îi pune la oraşul Stobi (sudest de Koprulii, acolo unde se varsă Cern a în Vardar). Din ţara Brygilor curg rîurî care se varsă în Erigon (Cerna) S. VII, 7, 8. Lacul Damastion, lîngă care erau Dj^estiî şi Eucheleiî, este pus în legătură cu actuala localitate Argyrocastro de C. Miiller, care se bazează pe aceia că Lycophron 1017, cînd vorbeşte de munţii cerauniî, pomeneşte, nişte vo^aţ ap-^ou?. După S. VII, 7, 9 Deuriopiî îşi avuse oraşele pe rîul Erigon (Cerna). Calea Egnatia trecea prin ţara Eordilor, dupăce străbătuse întîiu teritoriul Lyncestilor S. VII, 7, i. La IX, 5, 11 S. numeşte Elimiotae (’EXttJuSnai) pe locuitorii regiunii Elimeia şi-i aşează în vecinătatea Macedoniei.
Nota S 76. Nepoata regelui Lyncestilor Arrabaeos purta nume grecesc, Eurydice şi a fost mama lui Philippos al luî Amy'ntas' tatăl luî Alexandru cel mare. S. VII, 7, s.
Nota S 77. Toate popoarele epirote şi cele illyre a-mestecate cu Epiroţî, afară de cîteva dela nord de sinul ionic, au căzut sub stăpînirea Macedonenilor. S. VII, 7, s.
Nota S 78. Uniia cuprind la Macedonia toate popoarele epirote şi pe cele illyre amestecate cu Epiroţî. S. VII, 7,8.
Nota S. 79. Toate popoarele epirote şi cele illyre a-mestecate cu Epiroţî vorbesc aceîaş limbă ca şi Macedonenii, au acelaş port şi acelaş chip de a-şî tăia pârul ca şi Macedonenii. S. VII, 7, 8. Aceasta înseamnă că vorbîau greceşte. Vezi Notele S 61, 71, 84.	.
Nota S 80. Numai cîteva din popoarele epirote şi din cele illyre amestecate cu Epiroţî şî-au maî păstrat, alături cu limba grecească, limba naţională. S. VII, .7, g.
Nota S 81. Epirul şi partea sudică a Illyrieî dela E-
2L0
pidamnos în jo3 pustii în cea maî mare . parte pe vremea lur Strabon. S. YII, 7, 3, 9.
Nota S. 82. Prin Stobi are Paeonia eşire spre strîm~ toarea prin care curgînd rîul Axios face grea intrarea din Paeonia în Macedonia. S. YII, Fragmente, 4. Prin urmare este probabil că la Veleză-Kopriilti trebue să fi fost aşezat oraşul Paeonilor Bylazor, de care vorbeşte P. Y, 97.
Nota S 83. Vorbele „se mărgineşte [Paeonia] dinspre miazăzi cu Autariatiî şi Dardaniî şi Ardiaeiî", S. VII, Fragmente, 4, trebuesc înţelese în felîul acela că Paeonia e aşezată în partea despre miazăzi a Autariatilor, Dar danilor şi Ardiaeilor. Este.apoî imposibil de priceput cum s-ar fi putut mărgini Paeonia la nord direct cu Ardiaeiî şi cu Autariatiî. Vorbele luî S. trebuesc prin urmare interpretate în felîul acela că la nord de Paeonia vin Dardaniî şi apoî Autariatiî şi Ardiaeiî.
Nota S 84. „Şi Macedonia e tot Grecie." S. YII, Fragmente, 9.
Nota .S 85. Graniţa dinspre răsărit a Macedoniei, rîul Hebros (Mariţa), fixată de S. VII, Fragmente, 10, trece peste graniţa reală a provinciei romane Macedonia, carcera rîul Nestus (Mesta, Carasu). S, şi cu această ocazie, ca de obiceîu,. nu se pune din punct de vedere al graniţilor administrative, ci din acel al naţionalităţilor. Grecizarea complectă, pe care o mărturiseşte S. (vezi Notele S 61, 71,.
79,	80/ 84) pentru Macedonia, populaţiile epirote şi cele-illyre amestecate cu Epiroţî, se. întindea pănă la Hebros. Până acolo de altfel stăpînise Perseus, vezi S. VII, Fragmente, 47.
Nota S 86. Bottiaeiî, unul din popoarele care locuiau; Macedonia, nu erau nici Epiroţî, nici Illyrî, nici Thraci. Işî trăgeau originea din Creta. S. VII, Fragmente, 11. Trebue să fi fost Greci.
Nota S 87. Paeonii erau Thraci. S. VII, Fragmente, 11.
Nota S 88. Thracii din Macedonia erau: Pierii (în Pie-ria şi la muntele Olympos), Paeonii (la rîul Axios), Edonii şi Bisaltiî (restul ţârii pănă la Strymon). S. VII, Fragmente, 11.
Nota S 89. Mygdoniî şi Sithonii erau Edoni. Ş.VII,. Fragmente 11,
Notai S 90. Chalcidiî din Macedonia venise din Euboe a. S. VII, Fragmente, 11. Erau Greci.
51.
211
Nota S 90a. Magneţii erau în Thessalia de nord, la sud de rîul Peneios.
Nota S 91. La muntele Bermion, la poalele căruia era oraşul Beroia (actualul Verria) fusese Thracii Brigi, dela care se trag Phrygiî din Asia. S. VII, Fragmente, 25, 26*
Nota S 92. Pe coasta mării dela gura rîuluî Strymon sînt Dateniî. S. VII, Fragmente, 86. Şantierele navale ale Datenilor, despre care se vorbeşte în acest loc, şi numele grecesc al unuia din oraşele lor (Neapolis. Celălalt oraş, Daton, are un nume negrec) arată că Dateniî erau greci-zaţî. Dar ce erau eî însiş ? Thraci ? In nota dela Scy-lax 67 C. Miiller spune că după Eustathios, într-o notă dela Dionysios Periegetes, Daton (pomenit încă de Herodot) ar fi fost o colonie a Thasienilor. Eustathios Commentarii< 517: „0â(70? to Aktov <juvu>x.tce.“
Nota S 93. Odomantiî, Edonii şi Bisaltiî locuiau dincolo de Strymon în regiunea depe lîngă Daton (Eski-Cavala). S. VII, Fragmente, 36. Edonii şi Bisaltiî locuiau deci şi de a dreapta şi de a stînga rîuluî Strymon. Compară, S. VII, Fragmente, 11.
Nota S 94. Strymon izvoreşte din tara Agrianilor. S-VH, Fragmente, 36.
Nota S 95. Ţara Agrianilor este vecină cu Parorbelia. S. VII, Fragmente, 36. Parorbelia este regiunea depe lîngă muntele Orbelos (actualul Perim Dag).
Nota S 96. Oraşele cu nume greceşti din Parorbelia,. Eidomene, Callipolis^ Orthopolis, Philippopolis, S. VII, Fragmente, 36, arată intensitatea grecizăriî pănă în cei mai nordici muDţî ai Macedoniei.
Nota S .97. Cum mergi spre strîmtoarea prin care curge Strymon, Paeonia este la stînga. S. VII, Fragmente, 36.
Nota S 98. Bisaltiî locuese valea rîuluî Strymon dela Amphipolis pănă la Heracleia, aproximativ înprejurul lacului Tachyrio.	S. VII, Fragmente, 36.
Nota	S	99. Doberil sînt Paeoni, situaţi în	stînga, cum
mergi dela Heracleia spre miazănoapte şi spre strîmtoarea prin care trece Strymon. S. "VII, Fragmente, 36. Compară Herodot V, 16.
Nota	S	100. Mygdonî locuesc pelÎDgă	lacul Bolbe. S.
VII, Fragmente, 36.
Nota	S	101. Agrianii erau Paeonî.	S.	YII, Frag-
mente, 36.
212
Nota	S 102.	Strymon izvoreşte dela Agriani	şi curge
prin	ţara	Maedilor şi Sintilor. S. VII, Fragmente,	36. Fi-
indcă pănă la Heracleia sînt Bisaltiî, S. VII, Fragmente, 36, la nord de Bisaltl sînt prin urmare Sintiî şi la nord de Sinti Maedii.
Nota	S 103.	La gura rîului Strymon. sînt de	o parte
Bisaltiî şi	de altă	parte Odomantiî. S. VII, Fragmente, 36.
Fiindcă Odomantiî nu sînt puşi S. VII, Fragmente, 11, printre popoarele din Macedonia, urmează că ei trebue să fi fost de a stînga de gura Strumei.
Nota S 104. Fiindcă Paeonii erau consideraţi ori ca colonî orî ca colonizatori ai Plirygienilor, S. VII, Fragmente, 38, urmează că ei erau Thracî.
Nota S 105. Pelagonii sînt Paeonî. S. VH, Fragmente, 38,
Nota S 106. Paeonii se întindeau odată pănă în Pie-ria. S. VII, Fragmente, 38.
Nota S 107. Paeonii ocupau pe vremea lui S. o mare parte a Macedoniei. S. VII, Fragmente, 41.
Nota S 108. Paeonii au avut odată sub stăpînirea lor Grestonia, ţara Mygdonilor, ţara Agrianilor până la Pangaeos, S. VII, Fragmente, 41. Pentru Crestoni vezi H. Vil, 124.
Nota S 109. Abdera fusese locuită de Thracii Bistonî, S. VII, Fragmente, 43.
Nota S 110. Numele Bistonis al actualului lac Buru-Gol, S. VII, Fragmente, 43, arată că lîngă dînsul locuiau Bistoniî.
Nota S 111. Ciconiî locuesc la oraşele actuale Maronia' şi Ismara. S. VII, Fragmente, 43.
Nota S 112. Spre nord de Ciconî locuesc Sapaeiî. S. VII, Fragmente, 43.
Nota S 113. Thracii Sinti locuise în insula Lemnos. S. VII, Fragmente, 45.
Nota S 114. Neamurile thrace din Thracia sînt 22 la număr. S. VII, Fragmente, 47, Prin Thracia S. înţelege ţara care se întinde spre răsărit de Strymon pănă la Bos-por şi la nord pănă la Haemos. -Vezi S. .VII, 7, i.
Nota S 115. Pe vremea luî S. Thracii erau slăbiţi tare, dar tot puteau pune pe picior de războîu pănă la 15000 de călăreţi şi 200000 de pedestraşi. S. VII; Fragmente, 47.
Nota S 116. Perseus stăpînise până la Hebros şi pănă
213-
la oraşul depe Hebros Kypsela. Tot acest teritoriu l-au luat îii stăpînire Romanii după învingerea lui Perseus. S. VII, Fragmente, 47.
Nota S 117. Pe Hebros spre nord locuesc întîiu Cor-' pilii, apoî Brenii, apoî Bessiî. Aceşti, din urmă sînt vecini cu Odrysiî şi cu Sapaeiî. S. VII, Fragmente, 47.
Nota S 118. Astii aveau de capitală Bizye (actualul Viza). S. VII, Fragmente, 47.
Nota S 119. Sub numele maî cuprinzător de Odrysi se înţeleg toţi Thracii dinspre mare dela Hebros şi Cyp-sela pănă la Odessos. S. VII, Fragmente, 47, Compară ce spune P., Fragmenta ex Suida XIV, că Dromichaetes era regele Odrysilor.
Nota S .120. Breunii, neam illyr, care trăiau alături de Vindelicî şi de Norici S. IV, 6, 8, erau după Pt. II,
13,	1 în Vindelicia, probabil, după C. Miiller, la actualii munţi din Tyrol Brenner, care li păstrează numele.
Nota S 121. Popoarele illyre (Breunii, G-enaunii), bine. deosebite de cele vindelice şi norice, începeau deja din Vindelicia. S. IV, 6, 8.
Nota S 122. Ţara G-eţilor se mărginîa la apus cu Germania, la sud cu Istrul, la miazănoapte cu codrul hercy-nian. S. VII, 3,
Nota S 123. Greţiî sînt Thracî. S. VII, 3, 2.
Nota S 124. Mysii sînt Thracî. Pe vremea luî S. se-numiau Moesî. S. VII, 3, 2.
Nota S 125. Geţii şi Mysii locuiau de ambele părţi ale Istruluî. S. VII, 3, 2.
Nota S 126. Dela Mysii din Europa îşi trag originea-Mysii. din Asia. S. VII, 3, 2.
Nota S 127. Phrygiî sînt Brigi, neam thrac., S. VII, 3,2„.
Nota S 128. Mygdoniî, Bebryciî, Maedobithyniî, Bi-thynii, Thynii, Mariandynii sînt Thracî. S. VII, 3, 2. ;
Nota S 129. Seythî, Sarmati şi Bastarni trăesc pe timpul lui S. amestecaţi cu Thracii, şi cu-Thracii din a dreapta, Istruluî, şi încă maî mult cu ceî din a stînga fluviului. S. VII, 3, 2.
: Nota S 130. Cu Thracii din a dreapta Istruluî trăesc amestecate şi neamurî celte, anume Boi, Scordisci şi Tauriscu' S. VII, 3, 2. Din S. V, 1, 6, unde se spune că Boii, dupăce au fost alungaţi de Romani din Italia, s-au refugiat la Tau-
'214
§51.
riscii dela Istru, cu care înpreună au purtat războae contra Dacilor, şi din S. VII, 5, 2, unde se spune câ rîur Tisa despărţise pe Daci de Boi şi de Tauriscî, rezultă câ Boii şi Tauriscii locuise, înainte de a fi distruşi de Daci, în Pannonia inferior, şi anume în partea nordică a Pannonieî inferior, căci în partea sudică a aceşteî provincii trăiau Scordisciî, S. VII, 5, 12. Dar, macarcă la S. V, 1, 6 se spune că Boii şi Tauriscii ar fi fost distruşi de Daci (âTtwXovro ™.ve&v£), tot mai rămăsese dintr-înşiî, deoarece pe vremea luî S. trăiau încă amestecaţi cu Tliracî. Tot aşa afirmarea dela S. VII, 5, 2 cum că Dacii ar fi stîrpit şi pe Scordisciî din sudul Pannonieî inferior, este exagerată, căcî pe vremea lui ■S. trăiau încă amestecaţi cu Thraci. Faptul că Boii, Tau-risciî şi Scordisciî trăiau amestecaţi cu Thraci de ă dreapta Dunării, probează că teritoriul dintre Dunăre şi Tisa aparţinea pe vremea lui S. excluziv Dacilor,, numaî dacă nu va admite cineva că poziţiea acelor locuri şi rîuri nu era toc-;maî	clară	:în mintea lui Strabon.
Nota	S 131.	Mysiî din Europa	cunoscuţi	deja	de Homer,	II. XIII, 3.	S. VII, 3, 2.
Nota	S 132.	Mysiî erau sobri,	religioşi	şi*liniştiţi,	după
Posidonios. S. VII, 3,3 .
Nota S 133. Thracii erau necumpătaţi şi poligami, dupft mărturisirea însăş a unuî Get dintr-o comedie a lui Me-.nandros. S. VII, 3, 4.
Nota S 134. Pănă în timpurile lui S. regii G-eţilor a-veau cîteun preot consilier care trecea drept zeu. S. VII,' 3,5.
Nota S 135. Pe vremea luî S. dincolo de Mysî, de Thraci şi de Geţi (care sînt enumeraţi ca neamuri a parte) ■trăiau Hamaxoeciî şi Nomazii, care se hrăniau cu brînză ^şi cu lapte de ânimale, mai ales de iapă, nu ştiau ce vrea ~să zică a strînge avere şi nici negustoriea n-o cunoşteau, -ci schimbau numaî marfă cu marfă. S. VII, 3, 7.
Nota S 136. Hamaxoeciî şi Nomazii, în afară de sabie şi de pahar, toate le au în comun, în special fimeile şi copiii, S. VII, 3, 7.
Nota S 137. Alexandru cel mare a făcut o expediţie contra Thracilor de dincolo de Haemos şi a năvălit în ţara Triballilor, care se întindeau pănă la Istru şi pănă la insula din Istru Peuce. Geţii locuiau de a stînga Istruluî. In insula Peuce se -refugiase regele Triballilor, Alexandru a
215
=ajuns până la Peuce, dar n-a putut pătrunde în in3ulă din lipsă de vase, A trecut însă Dunărea şi a cuprins un oraş al Geţilor. Apoi s-a retras, dupăce a primit daruri dela ■Geţf şi dela Tribalii. S. VII, 3, 8.
Nota S 138. In timpul expediţiei contra Thracilor de •dincolo de Haemos Alexandru a fost întîmpinat de Celţii dela marea adriatică, cu care a legat prietenie. Celţii î-au -spus că nu se tem de nimeni, decît numai de cer sâ nu cadă pe dînşiî. S. VII, 3, 8. .
Nota S 139. Dromichaetes, regele Greţilor, a prins viu .pe Lysimachos (a. Chr. 292), cînd acesta făcuse o expediţie contra luî, l-a făcut sâ vadă sărăciea sa şi a poporului său, l-a sfătuit sâ nu se maî războiască cu asemenea oameni, apoî l-a ospătat şi i-a dat drumul. S. VII, 3,8.
Nota S 140. După Ephoros Seythiî şi Sarmatii nu duc toţi acelaş fel de viaţă. In vreme ce unii sînt antropofagi, -alţii nu mînîncă nicî carne de animale. S. VII, 3, 9.
Nota S 141. Pe vremurile lui S. Aelius Catus a strămutat de peste Istru 50000 de Geţi în Thracia. Aceşti G-eţi trăiau, pecînd scria S., în Thracia, se numiau însă Moesî.
S.	VII, 3, 10. In Monumentum Ancyranum c. 30 (C. I. L. III) Augustus spune că armata sa a trecut Dunărea şi a 'silit neamurile dace să se supună poporului roman, dupăce Pannoniî au fost supuşi prin legatul său Ti. Nero. Expediţiea luî Aelius Catus, deci, contra Geţilor din a stînga Dunării şi strămutarea de cătră el a 50000 de Geţi în Thracia au trebuit să aibă loc între anii p. Chr. 9, cînd au fost supuşi Pannoniî (Vezi Notele C 61, 62, 63), şi 14, cînd a murit Augustus. Aelius Catus trebue să fie Sex. Aelius, care a fost consul p. Chr. 4. Fiindcă S. scria probabil între anii p. Chr. 5-9 (vezi Nota S. 15), apoi urmează că expediţiea lui Aelius Catus a avut loc la anul p. Chr. 9.
Nota S 142. Geţii vorbesc aceîaş limbă cu Thracii. S. VII,3,,0.
Nota S 143. Boirebistas a sfărmat pe Celţii cîţî trăiau printre Thracî şi printre Illyrî (vezi S. VII, 5, 2), şi a stîr-pit pe Boii de sub regele Critasiros şi pe Tauriscî (vezi S. VII, 5, 2; VII, 3, şi Nota S 130). Trecea fără frică Istrul şi prăda păn la Macedonia şi păn în Iltyriâ. Avea ca consilier pe Decaeneos, care trecea drept zeu, Boirebistas •a domnit peste toţi Geţii şi î-a convins să stîrpească viile.
216
Mai înainte de a trimete Romanii oştire înpotrivă-i a fost răsturnat printr-o răscoală şi Geţii s-au disfăcut în patru state deosebite. Pe vremea luî S. ei erau disfăcuţî în cinci state. Acesta fusese de altfel un obiceîu al Geţilor totdeauna, se uniau cîteodată adecă pentru scurtă vreme într-un stat şi apoi se disfăceau în mai multe state. S. YII, 3, ],. Intr-o inscripţie pusă în onoarea concetăţeanului lor Acor-nion Dionysiu decătrâ locuitorii oraşului Dionysopolis (Balcic) la anul 48 a. Chr. (Kalinka 95) se spune că Byrebistas (Bupe^uta, Bupafidoxa) a fost cel dintîiu şi cel mai mare dintre regii din Thracia, că a stăpînit toată ţara şi de dincolo [de a stînga] şi de dincoace [de a dreapta] de Dunăre şi că a trimes ca delegat la Cn. Pompeius pe Acornion. A-cornion, care era în mare favoare la regele Byrebistă şi profita de această favoare ca să apere interesele oraşului său natal, s-a întîlnit cu Cn. Pompeius pe lîngă Heraclea Lyncestis în Macedonia (Bitolia) şi a stabilit legături prieteneşti între dînsul şi Byrebistas, cu care ocazie a căutat sâ cîştige bunăvoinţa luî Pompeius şi pentru patriea sa Dionysopolis. Aceste lucruri s-au petrecut la anul a. Chr. 49. Byrebistas a fost răsturnat înainte de expediţiea contră Geţilor a lui M. Crassus (a. Chr. 29, C. LI, 23-27), . cînd Geţii erau	dispărţiţî în	maî multe state.
Nota	S 144. Din	vechime Geţii au fost	disfăcuţî în
două, în Geţî (ceî dinspre Pont şi dinspre răsărit), şi în Daci ('cei dinspre Germania şi dinspre izvoarele Istruluî). S. YII, 3, la.
Nota S 145. Daco-Geţii pe vremea luî S. erau slăbiţi tare din cauza discordiilor interne şi a războaelor cu Romanii, dar tot mai puteau pune pe picior de războîu păn la 40000 de oameni. S. YII, 3, 12.
Nota S 146. Pe rîul Marisos (Mureşul şi partea Tisei dela vărsătura Mureşului pănă la Dunăre) îşi transportau Romanii aparatul de războîu contra Dacilor. S. YII, 3, 13.
Nota S 147. Până la cataracte, începînd dela izvoare, lîul se numeşte Dănuvios, dela cataracte în jos se numeşte Istros. S. YII, 3, 13.
Nota	S 148. Dacii	şi Geţii au aceiaş limbă.	S. YII,	3, l3.
Nota	S 149. Geţii	se strămută cînd de a	dreapta	cînd
dea stînga Istruluî. S, YH, 3, l3.
217
Nota :S 150. Geţii s-au amestecat cu Thracii şi cu Mysii. S. VII, 3, ]3. Să se observe, că .Thracii sînt număraţi ca un neam aparte.
Nota S 151. Triballiî sînt Thracî. El au primit, ca şi Geţii, emigranţi din a stînga Dunării. S. VII, 3, 13.
Nota S 152., Seythiî, Sarmatiî şi Bastarnii dovediau adesea pe Geţii din a stînga Dunării, care fugiau atunci de a dreapta fluviului. Seythiî, Sarmatiî şi Bastarnii treceau însă Dunărea după dînşiî şi uniia se stabilîau chiar de al binelea prin insule şi prin Thracia, Din partea dinspre apus făceau presiune asupra Dacogeţilor Illyriî. S. VII, 3, )3.
Nota S 153. Pe timpul lui S. Dacogeţii, care fusese nu de mult aşa de puternici, că puteau pune pe picior de războîu pănă la două sute de mii de oameni, slăbise atît de mult că nu puteau avea maî multă oştire decît de patruzeci de mii, şi erau pe punctul de a se supune Romanilor. S. VII, 3, 13,
Nota S 154. Pecînd scria S., Dacogeţii nu se supusese încă Romanilor numai pentrucă mai trăgeau nădejde în Germani, cu. care Romanii se aflau în războîu. S. VII,
3,	13. Aceasta nu putea fi decît în anul p. .Chr. 9, cînd după dezastrul lui Varus a fost trimes Tiberius contra Germanilor.
Nota S 155. Cu toată emendarea textului prin adăogirea Vorbelor Tstuv y,al între [j.îTaiju. oe şi rqq TOvmv)? #aXa'Tty)?
S.	VII, 3, 14 înţelesul „între Geţi şi marea Pontului care se întinde dela Istru . pănă la Tyras este pustiul Geţilor" nu-i clar. Probabil trebue înţeles că „pustiul Geţilor se întinde dela Istru din ţara Geţilor pănă la Nistru", adecă dela Prut pănă la Nistru, în Basarabia de sud, în Bugeac.
. Nota S 156. In Basarabia de sud, unde era pustiul Geţilor, a fost prins Lysimachos de Dromichaetes. S.VII, 3, u.
Nota S 157. Bastarnii stăpînese insula Peuce. S, VII, 3,15,
Nota S 158. Intre Bug şi Dunăre este în partea de jos, dinspre mare, pustiul Geţilor; mai sus de acesta, adecă maî spre nord, sînt Tyregetiî; maî la nord de Tyregetî sînt Sarmaţiî Iazygî şi Sarmaţii regeşti; maî la nord de Sarmaţî sînt Urgii. Toate aceste popoare, care. sînt nomade, ajung în emigraţiile lor pănă la Dunăre jşi adeseori trec Dunărea şi se stabilesc pe ambele maluri ale fluviului. S. VII, 3, n.	17
'218
§ 51-52.
Nota S 159. Vecini cu Tyregetiî şi cu Germanii sînt BastarniL-S, VII, 3, l7.	;	-
Nota S 160. Bastarnii sînt probabil Germanî. S. VII, 3;,17.
Nota S 161. > Bastarzii se împart în'maî multe neamuri: Atmoni, Sidoni,1 Peucini, Roxolani. S. VII, 3, 17. Peur ci nil erau ! la gurile Dunării Pt. III, 10, 9 şi-şi trăgeau numele dela insula Peuce ocupată de dînşiî.
Nota S 162. Roxolaniî trăesc în cîmpiile dintre Don şi Bug, S.'VII, 3, l7. După Tacitus H. I, 79 Roxolaniî e-rau Sarmaţi („Rhoxolani sarmatica gens“) şi au făcut în Moesia [adecă Moesia Inferior] două invazii în două ierni consecutive, în iarna anului 67-68, cînd au ucis două cohorte romane, şi în acea . a anului 68-69, cînd au năvălit în număr de nouă mii de călăreţi, dar au fost distruşi de o legiune romană întărită cu trupe auxiliare.
*§ 52. Nota Pt. 1. Derriopii, probabil greşit în loc de Adriopiî ('ASpic^e?), cum stă scris în harta luî Pt., locuiau în regiunea oraşului Adra, actualul Medvigje în Bucoviţa, astfel că Adriopiî ocupau teritoriul pe care-1 ocupă actualmente Bukovcaniî între rîurile ZrmaDja şi Krlca. Jelic 206. Pt. II, 17, -3.
Nota Pt 2. Derrii locuiau probabil la sudest de A-driopi, pelîngă actualul oraş Drniş, în numele căruia se păstrează amintirea: despre dînşiî. Jelic 206. Pt. II, 17, 8.
Nota Pt 3. Dindarii erau la: răsărit de Adriopi, la graniţa Bosniei, la munţii Dinara,, în numele cărora se păstrează poate amintirea lor. Jelic 206. Pt. II, 17, 8.
Nota Pt 4. Cerauniî erau la răsărit de Derrî. După Jelic 207 Cerauniî ar fi ocupat nordestul Bosniei şi ar fi ajuns spre vest pănă la actualele localităţi Foiniţa şi Cre-şevo. Aceasta nu rezultă din vorbele luî. Pt. de fel. Pt.
II,	17, 8.	'
■	Nota Pt 5. Poziţiea faţă unii de alţii a Adriopilor, Derrilor, Dindarilor şi Ceraunilor, şi fixarea lor pe teren, aşa cum s-a arătat în notele precedente, prezintă greutăţi numaî din punct de videre al Mazaeilor, pentrucă după Pt.
II,	17, 8 aceste patru popoare ar fi aşezate spre est de Ma-zaeîj iar Mazaeii foarte probabil ocupau regiunea dela rîurile Vrba, Vrbanîa şi ajungeau spre răsărit pănă. la rîul Bo3na. Vezi Nota S 14. Nu este alt ceva de făcut decît să admitem o lipsă de precizie în chipul de a se exprima al.luî Pt.
§'52.
219
Nota Pt 6. Melcomeniî erau la răsărit de Daursî. Pt. ÎI, 17, s. Paursii erau la răsărit de Ardiaeî şi? Pleraeî, ale căror poziţii le ştim relativ bine. Nota S 29. Dificultatea ■este numai că, învremece S. pune pe Daorizî (=Daursî) la răsărit de Ardiaeî, Pt. pune, din contra, pe Vardaei (=Ardiaeî) la răsăritul Daursilor. Trebue să admitem, şi de astă dată o lipsă de precizie în chipul de a se exprima al lui Pt. Pe Melcomeni Jelic 207 îî numeşte Comenî - din cauză că în cele maî multe manuscripte, şi în hartă, sînt variantele jj.Ev KoiJ.svot, |jiv Ko[j.£7!oi, Koij.îv.ci. Formele Meromenni a lui A. 16 şi Melcomanni a lui Plinius Naturalis historia XXVI, 23 (citat de Jelic) probează că variantele jxev Ko^evot, jxkv Ko|jivi3t, K.ojj,eviot sînt greşeli. Harta lui Pt. pune pe Ko^ivio’. la vest de-Vardaei.
Nota Pt 7. Dacă ţinem socoteală numai de - Vardaei, a căror poziţie o cunoaştem relativ bine,' Nota S 16, Narensii şi Sardiotiî erau la răsărit de dînşiî. Pt. II, 17,8. Narensii trebue sâ fi fost, fireşte, lîngă rîul Naron (Narenta), dela care-şi trăgeau şi numele. Sardiotiî după harta lui Pt.^erau la nord de Narensî; probabil pelÎDgă vechiul oraş Sărite, actualul Podgradine, puţin la răsărit de izvoarele rîului Unaţ (SardiotI='?Saritioti ?), al cărui nuine s-a păstrat şi până astăzi în numele munţilor Staretina pianina dela sud de Pod-gradine. Jelic 207.
Nota Pt 8. Siculotii erau la nord de Docleati Pt. II,
17,	8, deci prin actualul Montenegro. Dapă harta luî Pt. însă eî locuiau între Trau şi rîul Cetina, la oraşul Sicun {Saoîv, numit Siculi la Plinius Naturalis historia III, 22 [26]
0.	I. L. III pag. . 305). Jelic 208.
Nota Pt 9. Docleatiî Pt. II, 17, 8I foarte cunoscuţi şi din inscripţii, erau la oraşul Doclea, actualul Duke lîngă Podgoriţa în Montenegro.
Nota Pt 10. Scirtoni! erau prin apropiere de Docleati şi de Pirusti, lîngă Macedonia. Pt: II, 17, 8. Cunoscuţi din diploma militară LXII, C. I. L. III pag. 1987. Scirtari in conventu naronensi la. Plinius Naturalis historia, III, 22, 143; Scirtiana în Itinerarium Antonini, 27 de mi! de paşî dela Lychnidus (Ochrida). C. I. L. III, pag. 1987. Probabil •la muntele (homonym?) Scardos, actualul Şar. Jelic 208.
Nota Pt 11. Tricornensi! locuesc in partea dinspre Dalmaţia a Moesieî superior. Pt. III, 9, 2. La oraşul Tricor-
220
nion Pfc. III, 9, 3, pe lîngă actualul Groţca, pe Dunăre între Belgrad şi Morava. Ptolemaei Tabulae. Probabil Celţîy Holder, 1950.
Nota Pt 12. Mysiî locuesc în Moesia superior spre rîul Ciambros, actualul Gibriţa-Ţibriţa, care se varsă în Du-uâre la oraşul Gibra-Ţibar, în faţa bălţii Nedeîa din Olte-”nia. Pt. III, 9, 2.
Nota Pt 13. Intre Tricornensî şi Mysî locuesc în Moesia superior de nord Picensii. Pt. III, 9, 2 * In regiunea a-ceasta era rîul Pincus, actualul Pek, şi oraşul Pincus, actualul Grădişte, C. I. L. III pag. 1447. De unde se vede că adevăratul nume al poporului trebue să fi fost Pincensii.. Probabil Celţl, Holder 1004.
Nota Pt 14. Crobyzii locuesc în Moesia Inferior la marea neagră spre vest de gurile Dunării. La nord de Cro-byzi trâesc Oitensiî şi Obulensii. Pt. III, 10, 9.
Nota Pt 15. Demensiî Pt. III, 10, 9 erau la oraşul Dimus, actualul Beleni între Nicopol şi Şvistov. C. I. L.
III,	pag. 2091 No. 12363.
Nota Pt 16. Piarensii Pt. III, 10, 9 =*Appiarenses,. la oraşul Appiaria, actualul sat Rîahovo la Dunăre la mij -locul distanţei dintre Rusciuc şi Tartucaia. C. I. L. III pag. 2099. ■ , '	•
Nota Pt 17. Britolagii locuesc în sudul Moldovei dela. Şiret pănă la Prut, şi în sudul Basarabiei dela Prut pănâ la gura Dunării. Pt. III, 10, 13. Probabil Celţî, judecîndi după nume. Yezî Holder pag. 550. In ce legătură vor fi stat Britolagii cu celelalte neamuri celte din Illyric nu pot sâ ştiu. -Se pare că în secolul IV a.. Chr,, cînd au năvălit Celţit dinspre apus în peninsula balcanică, în special în secolul III, cînd au invadat Macedonia şi Grecia (Yezî Galii' sub § 54), o parte din eî s-au scurs pelîngă Dunăre şi marea neagră spre răsărit pănă pela Bug şi Dnipru, căci într-o inscripţie greacă dela Olbia (la.gura Bugului) din secolul III a. Chr. (la Pârvan, Zidul cetăţii Tomi, pag. 10} se vorbeşte de un atac îndreptat contra acestei cetăţi din, partea Galaţilor, iar Iustinus 1. XXV cap. 1 povesteşte câ rGallii care rămăsese acasă [în Pannonia] după plecarea lui [Belgius] şi a lui Brennus au năvălit în ţara; Geţilor şi & Triballilor, pe ale căror oştiri le-au învins [pela a. Chr. 277].?; O rămăşiţă din aceî Celţî yor fi fost Britolagii. Tot:
§ 52-53.
acestor Celţi se datoreşte probabil originea oraşelor din 'Scythia Minor Noviodunum (Isaccea) şi Arrubium (Măcin).
Nota Pt 18. Ar^iî locuesc pe coasta mării dincolo de .gara de nord a Dunării pănă la Dnipru. Pt. III, 10, 13.?.
Nota Pt 19. La nord de Britolagî şi Arpiî trăesc Sar-matiî Tyrangeti, Pt. III, 10, 13.= Tyregetii luî S. VII, 3, 17.
§ 53. Nota C 1. La anul a. Ohr. 284 Agron, regele Illyrilor, murise de curînd. C. Fragmente, 151.
Nota O 2. La anul a. Chr. 234 domnia peste Illyrî Pinnes, ficiorul lui Agron, sub tutela maicăsa vitrigă Teuta. •C. Fragmente, 151.
Nota C 3.	Ardiaeiî erau poporul dominant	în	regatul
’illyr al lui Agron. C. Fragmente, 151.	■
Nota C 4. Ardiaeiî făceau prădăcîuni pe mare. C. Fragmente, 151.
Nota C 5.	Issaeii, atacaţi de Ardiaeî, au trecut	de	parcea Romanilor,	a. Chr. 234. C. Fragmente, 151.
. Nota C 6. Demetrios Pharios a trecut de partea Romanilor a. Chr. 234. C. Fragmente, 151.
Nota C 7. Teuta, după o scurtă domnie, părăseşte puterea a. Chr. 2-34. C. Fragmente, 151.
Nota C 8. La anul a. Chr. 219 Demetrios Pharios era •epitropul luî Pinnes, ficiorul luî Agron, şi ţinea în căsătorie .pe mama luî Pinnes, Triteuta, soţiea lui Agron, de care a-•cesta se despărţise pentru a lua pe Teuta. C. Fragmente, 46.
Nota O 9. La anul a. Chr. 219 Teuta murise. C. Fragmente, 46.
Nota C 10. La anul a. Chr. 219 Demetrios Pharios s-a răzvrătit contra Romanilor. C. Fragmente, 46.
Nota C 11. La anul a. Chr. 219 Demetrios Pharios a -atacat Issa.' C. Fragmente, 46,
Nota C 12. Provinciile, pe care Caesar după consulat •le căpătase spre guvernare, erau Gallia cisalpină şi Illyri--eul, a. Chr. 59. C. XXXVIII, 8.
Nota C 13. La anul a. Chr. 59 proconsulul Macedoniei Antonius a devastat teritoriul Dardanilor, dar a fost •învins de dînşiî. C. XXXVIII, 10. '
Nota C 14, La anul a. Chr. 59 Mysiî erau în legături de alianţă cu Romanii. C. XXXVIII, 10.
Nota C 15. La anul a. Ghr. 59 proconsulul Macedo-jnieî Antonius atacă pe Mysî, macarcă erau aliaţii Roma-
I'
222
53,
nilor, li .devastează ţara şi pătrunde pănă la oraşul grecesc Istros, actualul Caranasuf în Dobrogia, unde a fost însă bătut şi fugărit de Bastarnî, care venise Mysilor în ajutor. C. XXXVIII/ io.
Nota C 16. La anul a. Chr. 59 Mysiî trăiau pănă pela oraşul Istros. C. XXXVIII, 10.
Nota C 17. La ■ anul a. Chr. 59 Bastarnii erafl la gurile Dunării. C. XXXVHI; 10.
Nota C 18. La anul a. Chr. 49 Dalmaţia a fost teatrul războiului civil dintre M. Octavius şi L. Scribonms-Libo, partizanii luî Pompeius, şi P. Coruelius Dolabella, partizanul lui Caesar. C. XLI, 40.
Nota C 19. Teritoriul dela Dyrrhachion fusese odată al Illyrilor Parthini. C. XLI, 49 supt anul a. Chr. 48. A-ceasta înseamnă că la anul a. Chr, 48 nu mai erau Parthini pe teritoriul dela Dyrrhachion.
Nota C 20. Cu toate acestea, dacă teritoriul însuş al oraşului Dyrrhachion nu mal era ocupat de Parthini la a-nul a. Chr. 48, Parthiniî ocupau încă la această epocă ţara de prin prejur. C. XLII, 10.
Nota C 21. Parthiniî erau de partea lui Caesar în războiul civil dintre acesta şi Pompeius. C. XLII; 10.
Nota O 22. La anul a. Chr. 42 Illyria supusă Romanilor avea un guvernator a parte, pe Vatinius. C. XLVII, 21.
Nota C 28. La anul a. Chr. 40 Dalmaţia a făcut parte, ca provincie, din domeniul triumvirului Caesar Octavianus* C. XLVIII, 28.
Nota C 24. La anul a. Chr. 39 s-au răsculat Illyriî Parthini, dar au fost domoliţi de Pollio. C. XLVIII, 41.
Nota C 25. înainte de anul a. Chr. 35-34 Salassiî^ Iapydii, Tauriscii şi Liburniî nu. se purtase cuviincios faţă de Romani, refuzase să plătească tributul şi făceau şi incursiî pe teritoriile învecinate: C. XLIX, 34. Aceasta înseamnă că Salassiî, Iapydii, Tauriscii şi Liburniî devenise tributari Romanilor înainte de anul a. Chr. 35.
Nota C 26. La-ani!'a, Chr. 35-34 Augustus a supus fără mare greutate pe Iapydii de dincoace de munţi, şi cu mare greutate pe Iapydii de dincolo de munţi, al căror oraş^ Metulon a fost incendiat. C. XLIX, 35.
Nota C 27. La anii a. Chr. 35-34, dupăce a supus p& Iapydî, Augustus a mers contra Pannonilor, care nu-î fă*
223
cuse niciun neajuns,. li-a devastat ţara şi. a ajuns pănă la Siscia (Sissek), . pe care a supus-o după . o îndelungată rezistenţă pe apă şi pe uscat a locuitorilor. Dupăce a căzut Siscia, restul Pannonieî s-a supus şi el Romanilor. O. XLIX, 36-37.
' Nota C 28. Pannonii locuesc lîngă Dalmaţia şi la Istru, dela Noric începînd până la Mysia din Europa. C. XLIX, 36.
Nota C, 29,. Paeonii sînt un popor şi Pannonii alt popor. C. XLIX, 86.	■
Nota C 30, Paeonii locuesc la muntele Rhodope şi pe-lîngă Macedonia pănă la mare. O. XLIX, 36.
Nota G 31. Pannonii pe eî însiş se numesc astfel. G. XLIX, 36.
. Nota C 32. A;ugustus în expediţiea lui contra Pannonilor din anii a.;Chr. 35-34, la asediul Sisciei, s-a servit de vase, pe care soţii Romanilor dela Dunăre le făcuse, şi pe care Romanii le-au dus în sas pe Dunăre şi a.poi din Dunăre pe Sava pănă la Siscia. 0. XLIX, 37. Acei soţi ai Romanilor nu puteau fi alţii decît Mysii-Moesii.
Nota C 33, La anul a. Chr. 34, pecînd Augustus se afla în Gallia cu gînd de ase duce să supue Britannia, s-au răsculat Salassii, Pannonii, şi înpreună, cu aceşti din urmă Dalmaţiî. Pe Pannonî î-a domolit Geminus. In contra Dai-maţilor a mers întîiu Agrippa, apoî Augustus însuş. După multe greutăţi a reuşit Augustus să supună pe Dalmaţi, pe cei mai mulţi. Războiul contra celorlalţi l-a dus apoî mai departe Statilius Taurus. Pe Salassî şi pe alţii care se răzvrătise înpreună cu dînşiî î-a supus Valerius Messala. C. XLIX, 38.
Nota C 34. La anul a. Chr. 29 Augustus a triumfat asupra Pannonilor, Dalmaţilor, Iapydilor. C. LI, 21.;
Nota O 35. La anul a. Chr. 27 Dalmaţia era provincie romană pusă supt administrarea senatului. C, LIII, 12.
Nota C 36. La anul a. Chr. 27 Pannonia nu se găseşte în lista provinciilor romane, C. LIII, 12. Aceasta înseamnă că Pannonia, macarcă supusă de Romani, era încă pe vremea aceîa autonomă.
Nota. C 37. La anul a. Chr, 27, Moesia nu se găseşte în lista provinciilor romane. C. LIII, 12.
Nota C 38. La anul a. Chr. 16 Cammunii şi Yenii au fost aduşi la supunere. C. LIV, 20. Cammunii erau Raetî
224
şi Venii (adecă Vennonii, Ouevvujves la S.) erau Vindelicî, S. iv, 6, 8. Supunerea complectă a Raetilor a avut loc prin Drusus şi prin Tiberius la anul a. Chr. 15, C. LIV, 22. Tot atuncî au fost supuşi şi Vindeliciî, căci Dio sub Raetî cuprinde şi pe Vindelicî, despre care a parte nu vorbeşte niciodată şi pe care macar cu numele nu-î pomeneşte niciodată.
Nota C 39. La anul a. Chr. 16 Pannoniî s-au răsculat cu ajutorul Noricilor şi au invadat Istria, dar au fost readuşi la supunere. G. LIV, 20.
Nota C 40. La anul a. Chr. 16 au fost supusi Noricii. C. LIV, 20.
Nota C	41.	La	anul a.	Chr. 16	s-au răsculat	Dalmaţiî,
dar	au fost	îndată liniştiţi.	C. LIV,	20.
Nota C	42.	La	anul a.	Chr. 14	s-au răsculat	Pannoniî,
dar	au fost	din	nou	subjugaţi. C. LIV, 24.
Nota C 43. La anul a Chr. 13 Pannoniî s-au răsculat, dar s-au liniştit dela sine, cînd a fost trimes contra lor A-grippa. C. LIV, 28.
Nota C 44. La anul a. Chr. 12 Pannoniî s-au răsculat îarăş, îndată ce au aflat de moartea lui Agrippa (a. Chr. 43), şi a fost trimes contra lor Tiberius, care 1-a adus la supunere. C. LIV, 31.
Nota	C 45. La supunerea Pannonilor din anul a.	Chr.
12	au dat	ajutor luî Tiberius Scordiscii. C. LIV,	31.
Nota C 46. La anul a. C-hr. 11 Pannoniî s-au răzvrătit şi înpreună cu dînşiî Dalmaţiî. Tiberius î-a adus la supunere. C. LIV, 34.
Nota C 47. La anul a. Chr. 11 Dalmaţia a fost pusă sub paza luî Augustus. C. LIV, 34.
Nota G 48. La anul a. Chr. 10 Dalmaţiî s-au răsculat	şi au	fost liniştiţi de Tiberius. C. LIV, 36.
Nota	C 49. La anul a. Chr. 9 Tiberius a	triumfat	de
Dalmaţi şi de Pannoni. C. LV, 2.
Nota C 50. La anul p. Clir. 5 Valerius Messalinus era guvernator şi al Dalmaţiei şi al Pannonieî. C. LV, 29.
Nota G 51. La anul p. Chr. 5 s-au răsculat Dalmaţiî sub conducerea luî Baton Dysidiatul. C. LV, 29. Daesitiatiî erau Pannoni, S.»VII, 5, 3 şi Nota S 14. Pe acest Baton Dysidiatul C. LV, 29 îl numeşte şi Baton Dalmatul. Aceasta, dar maî ales faptul că în tot timpul răscoalei Dalmaţilor li-a fost şef Baton Dj^sidiatul, probează că Daesitiatiî au luat
225
parte la răscoală alături cu Dalmaţiî, erau vecinii acestora si, dacă nu exact de acelaş neam, dar înrudiţi cu eî. Pannoniî şi Illyriî erau, deci, neamuri de oameni asămănâtoare.
Nota C 52. La anul p. Chr. 5 alături cu Dalmaţiî s-au	sculat cu războîu contra Romanilor	Breuciî, neam	pan-
non,	avînd de şef pe Baton Breucul. C.	LY,	29.
Nota C 53. . La anul p. Chr. 5 Sirmium (actualul Mi-troviţa pe rîul Sava) era ocupat de Romani, şi Breuciî, cînd s-au răsculat, au mers contra acestui oraş, dar nu l-au putut lua. C. LV, 29. Breuciî locuiau, tocmai, pelîngă Sirmium, vezi Nota S 14. Tot pe acolo locuîau Scordiscii, vezi	Nota S. 8, Nota S 46, Nota S 47.
Nota C 54. La anul p. Chr. 5 Mysia	era	provincie
îomană. C. LV, 29.
Nota C 55. Breuciî se întindeau pănă ia rîul Drava. €. LV, 29.
Nota O 56. La anul p. Chr. 5 regele thrac Rhyme-talces era aliat al Romanilor contra Breucilor, pe care i-a învins. C. LV, 30.
Nota C 57. La anul p, Chr, 5 Dacii şi Sarmaţiî au năvălit în provincieâ romană Moesia. C. LV, 30.
Nota C 58. La anul p. Chr. 5 Breuciî şi Dalmaţiî au ■năvălit în Macedonia. O. LV, 30.
Nota C 59. Regele thrac Rhymetalces şi frateso Rhas-«yporis au respins la anul p. Chr. 5 pe Breuciî şi Dalmaţiî •care năvălise în Macedonia. C. LV, 30.
Nota C 60. Mazaeiî, un neam dalmat, au luat parte la războiul Breucilor şi Dalmaţilor contra Romanilor, anul p. Chr. 6. C. LV, 32. Mazaeiî erau Pannonî, S. VII, 5, 3 şi Nota S 14. Faptul că C. îî numeşte Dalmaţi probează înrudirea dintre Pannonî şi Illyrî, Compară Nota C. 51.
Nota C 61. La anii p. Chr. 5-7 a fost războiul Breucilor, aliaţi şi cu alţi Pannonî, de pildă cu Mazaeiî, şi al Dalmaţilor contra Romanilor. Teatrul războiului a fost maî ales pelîngă Siscia. Pannoniî au fost supuşi cu mare greutate de Tiberius şi de Germanicus, Dalmaţiî au fost şi eî supuşi, dar nu toţi, căci şeful lor, Baton, a continuat de a fi stapînitor peste o parte din ei pănă la războiul următor contra Romanilor dintre anii p. Chr. 8-9. C. LV, 29-34. Vezi maî jos Nota C 63.
Nota C 62. La sfîrşitul războiului dela anii p. Chr.
i
226
5-7 dintre Pannoni şi Dalmaţi contra Romanilor apare Baton Breucul ca trădător al unui Pinnes, şi ca unul care căpătase ca răsplată pentru această trădare domniea asupra Breucilor. C. LV, 34. Aceasta înseamnă că. Baton Breucul a trecut de partea Romanilor, că a tradat pe un alt şef al Breucilor, Pinnes, care apăra cauza naţională a Pannonilor, că a căpătat dela Romani domniea asupra tuturor Breucilor ca răsplată pentru această trădare, şi că Breuciî avusese mai mulţi şefi.
Nota C 63. La anii p, Chr. 8-9, dupăce Pannonii şi o parte din Dalmaţi au fost supuşi, a continuat războiul contra Dalmaţilor sub conducerea lui Germanicus şi apoi a luî Tiberius şi G-ermanicus. Teatrul războiului a fost Illyria între Bihac şi Salona. Cu multă greutate a fost dovedit Baton Dysidiatul, care. a fost sufletul acestui războîu, în urma cărui fapt Dalmaţiî au fost definitiv subjugaţi. C. LVI, 11-17.. In cursul războiului cu Dalmaţiî dela anii p.. Chr. 8-9 două cetăţi au prezentat mare rezistenţă, Rhaetinon şi Anderion. -O. LVI, 11-14. Rhaetinon, orî mai. degrabă Raetinium, cum apare într-o inscripţie, dacă este într-ade-văr Golubic lîngă Bihae, după cum se presupune, C. I. L. III pag. 1639, era pe teritoriul Iâpodilor, vezi Nota. S 23. Prin urmare şi Iapodii au luat parte la războiul Breucilor şi Dalmaţilor contra Romanilor.
Nota C 64. Perseus ceruse ajutor dela Thraci contra Romanilor, dar nu li-a plătit solda in întregime, şi atunci. Thracii s-au lăsat greoi în darea ajutorului, a. Chr. 168. C., Fragmente, 73.
.. Nota C 65. La anul a. Chr. 88 Thracii din îndemnul lui Mithridates au devastat Epirul, cu care ocazie au prădat şi templul dela Dodona. G., Fragmente, 116. ;
Nota G 66. La anul a. Chr. 68 Thracii mercenari din oştirea luî Fabius, care opera în Armenia contra lui Mithridates, au tradat pe Romani'şi îa timpul luptei au sărit în-potriva lor. C. XXXV, 9.
Nota C 67. Faptul că acei care plecau cu Pompeius a. Chr. ‘49 ştiau că vor trebui sâ trăiască prin Macedonia şi prin Thracia, G. XLI, 7, probează că pe atunci o parte din Thraci erau ori aliaţi orî chiar supuşi aî Romanilor.
Nota G 68. La anul a. Chr. 42 regele thrac Sadales-murise fără copii şi lăsase ţara sa moştenire Romanilor. G. XL VII, 25.
53.
227
Nota C 69. La anul a. Chr. 42 Brutus. a năvălit în ţara Bessilor, pe care î-a dovedit, aşa că prin această expediţie şi-a.căpătat numele de imperator. G- XLVII, 25.
Nota G	70.	La	expediţiea lui Brutus contra Bessilor
din	anul 42	i-a	dat	ajutor regele thrac Rhascypon's. C.
XLVII, 25,
Nota C	71.	La	anul a. Chr. 32 apare IUyricum (xb
’iXXupwov) în înţelesul	larg pe care-1 arată A. 6. G. L, 6.
Nota C	72.	La	anul a. Chr. 32 părţi din Thracia e-
rau sub stăpînirea RomâDilor. C. L, 6.
Nota G 73. La anul a. Chr. 31 Antonius prin delegaţi aî săi strîngea mercenari prin Thracia. C. L, 13.
Nota C 74. Pe timpul luî Cassius Dio Dacii locuiau şi de o parte şi de alta a Istruluî. Ceî din a dreapta fluviului trăiau spre ţara Triballilor şi erau numiţi de străini Mysi, localnicii însă nu-1 numiau Mysi, ci Daci. Daci eraii numiţi şi decătră străini ceî din a stînga Dunării. C. LI, 22.
Nota C 75. Pe timpul lui Cassius Dio Dacii erau consideraţi ca „un fel de Seythî". C. LI, 22.
Nota C 76. Odată fusese Daci, un neam thrac, la muntele Rhodope. C. LI, 22.
Nota C 77. Dacii îşi trăgeau originea, uniia din Greţi,. alţii din Dacii care trăise odată la muntele Rhodope. C. LI, 22.
Nota	C	78. Dacii. înainte de anul a.	Chr. 29, pe vremea	cînd	se	aştepta lumea la un războîu	civil între Caesar
Octavianus şi Antonius, oferise, cu oarecare condiţii, ajutorul lor luî Caesar, dar fiindcă acesta n-a vrut sâ ii primească condiţiile, au trecut.de partea lui Antonius, însă nu î-au putut fi de mare ajutor din cauza discordiilor interne. C. LI, 22. Pregătirile de războîu între Caesar Octavianus şi Antonius au început în anul a. Chr. 32, C. L, 1 sqq. Dacă Dacii au oferit ajutorul lor, întîiu lui Caesar şi apoî lui Antonius, cu condiţii, cu cereri, care erau aşa de mari, că Caesar n-a vrut să le primească, aceasta înseamnă că pela	anul	a.	Chr. 32 aveau putere mare.	Şi dacă n-au putut fi de	niciun folos lui Antonius din	cauza discordiilor
interne, aceasta înseamnă că puterea şi unitatea naţională, de care se bucurau la anul 32, încetase la anul 31. Puterea acea mare a lor nu putea fi alta decît acea pe care li-o dăduse Byrebistas. Răsturnarea deci a acestuia a trebuit să aibă loc între anii a. Chr. 32-31.
328	§ 53.
Nota O 79. La războiul civil dintre Caesar Oetavianus şi Antonius din anul a. Chr. 31 Dacii au luat totuş parte, macarcă slăbiţi şi în mod neeficace, ca partizani ai lui An-:tonius, şi au căzut uniîa prizonieri aî armatelor luî Caesar. Pentru aceia la spectaculele date de Augustus la anul a. Chr. 29 aceşti Daci prizonieri s-au luptat în circ cu Sue-viî. C. LI, 22.
• Nota C 80. La anul a. Chr. 29 Bastarniî au trecut Istrul şi au supus Mj^sia din faţa ţării lor. C. LI, 23. Bastarniî prin urmare pela acest an, profitînd de discordiile Dacogeţilor, ocupase teritoriul Geţilor din a stînga Dunării. Pe Geţi orî îi supusese orî îi alungase de acolo. Compară :Nota S 152.
Nota C. 81. La anul a. Chr. 29 Bastarniî, care au trecut Istrul şi au supus Mysia din faţa ţării lor, au supus şi pe Tribalii şi pe Dardaniî cîţi locuesc în ţara Triballilor. C. LI, 23. Cînd scriia aceste lucruri C., pe popoare le numîa după izvoarele contemporane cu faptele, dar în ce •priveşte provinciile se punea din punct de videre. al timpului său (compară C. LI, 27). Pentru aceîa, fiindcă Moesia -superior depe vremea lui cuprindea ţara Triballilor şi a Dar-danilor, C. vorbeşte de Dardaniî din ţara Triballilor, macarcă aceşti Dardanî nu erau alţii decît acei din propriea lor ţară Dardania,
Nota G 82. La anul a. Chr. 29 Bastarniî, dupăce aii ^supus Moesia inferior şi Moesia superior, au trecut şi Haemos, în ţara Thracilor Dentheleti, care erau aliaţii Romanilor, şi prin aceasta au provocat pe M. Crassus, guvernatorul Macedoniei, să plece contra lor. G. LI, 23. Prin ur-^ mare pela anul a.	Chr. 29 Romanii	nu aveau a face întru
nimic cu popoarele	din viitoarele provincii	Moesia	superior
şi Moesia inferior.	M. Crassus a fost	consul	anul a.	Chr. 30.
Pentru Dentheleti	vezi Nota S. 56.
Nota C 83. La anul a. Chr. 29 M. Crassus a plecat din Macedonia, unde era guvernator, contra Bastarnilor, care năvălise în ţara Dentheleti lor, aliaţii Romanilor. Bastarniî s-au retras înaintea lui fără luptă şi s-au oprit la cursul superior al rîuluî Hebros (Mariţa). M. Crassus, dupăce a scăpat pe Dentheleti de^ invaziea Bastarnilor, a lăsat de o cam dată pe aceştiia şi a plecat contra Mysilor pănă la o cetate a acestora, pe care a asediat-o şi a luat-o. C. LI, 23.
53.
229-
Drumul pe care a mers Crassus a fost prin sudestul Serbiei şi vestul Bulgariei.
Nota C 84. La anul a. Chr. 29 M. Crassus, dupăce a: bătut pe Mysî, a plecat contra Bastarnilor, care se oprise la cursul de sus al rîuluî Mariţa, î-a bătut, 1-a fugărit,, pecînd se retrăgeau spre casă, şi a măcelărit mulţime din eî, atît în bătăliea care s-a dat, cît şi pe vremea cînd îi.fu-gărîa. Uniîa din Bastarnî s-au înecat în Dunăre, alţii au? perit înprăştiaţî prin ţară. La asediul unei cetăţi ocupate de Bastarnî Romanii au fost ajutaţi de regele get Rholes.. C. LI, 24. Crassus probabil s-a întors din Moesia pe drumul pe care ajunsese în această ţară şi apoî, dupăce a învins pe Bastarnî la cursul de sus al rîuluî Mariţa, a trecut după dînşiî Haemus pela trecătorile din apropierea a,-cestuî curs, prin partea despre vest a Bulgariei.
Nota O 85. La anul a. Chr, 29 M. Crassus, fugărind* pe Bastarnî, a întrat din nou în Moesia şi a supus pe toţi: Moesii. ipoî s-a dus în Macedonia, hotărît să nu maî facă: alte întreprinderi războinice. C. LI, 25.
Nota C 86. La anul a. Chr. 29, după retragerea luî M. Crassus, Bastarniî au năvălit iarâş în ţara Dentheletilor-M. Crassus a plecat din nou contra lor, l-a învins, şi cu această ocazie a supus pe Merdi, pe Serdî, şi ţara celor-laltor Thraci, afară de a Odrysilor, care i s-au supus d& bună voe, a dat-o în pradă. Motivul pentru care a întreprins el supunerea unor Thraci şi devastarea ţării celorlalţi a fost că, pecînd se retrăgea în urma campaniei contra Moesilor, Thracii, macarcă prieteni aî Romanilor, îî fă-, cuse o mulţime de neajunsuri. Teritoriul unde se făcea cultul lui Dionysos l-a luat Crassus dela Bessi, care-1 stăpînise pănă atuncî, şi l-a dăruit Odrysilor. C. LI, 25. Merdii şi-Serdiî, pe care î-a supus Crassus cu armel.e, erau probabil acei Thraci prin ţara cărora trecuse pentru a ajunge în. Macedonia, in urma campaniei contra Moesilor, şi care de formă fusese prieteni aî Romanilor, dar li făcuse acestora neajunsnrî pe drum. Serdiî erau la oraşul Serdica, actualul Sofia, O. I. L. III pag. 1337. Merdii trebue să fi fost vecini cu Serdiî.	-	.
Nota C -87. La anul a. Chr. 29 M. .Crassus,, dupăce; a supus pe unii- Thraci şi a devastat ţara celorlalţi, a plecat contra Geţilor şi î-a supus pe unii dintr-înşiî, anume a;
230
supus domeniile regilor Dapyx şi Zyraxes. Pretextul a fost că l-a chemat în ajutor Rholes, un rege get prieten al Romanilor, care dăduse ajutor lui Crassus în primul lu! războîu cu Bastarnii (C. LI, 24), contra duşmanului său Dapjrx. C. LI, 26. Probabil Geţii, care acum nu mai stăpîniau de â stînga Dunării, unde locul era ocupat de Bastarnî, aveau pe vremea aceasta de a dreapta Dunării, în jumătatea estică a Bulgariei actuale, trei state, dintre care pe două le-a supus Romanilor M. Crassus, iar al treilea a rămas autonom, însă sub suzeranitatea Romei.
Nota C 88. La Genucla, capitala regelui get Zyraxes, auzise Crassus că s-ar fi găsind steagurile luate de Bastarnî dela C. Antonius, cînd l-au învins pe acesta lîngă oraşul Istros. C. LI, 26. Este foarte probabil că Genucla să fi fost ;în apropiere de Istros. In tot cazul regatul lui Zyraxes, în-contra căruia a mers cel mai în urmă Crassus, trebue să fi fost' dintre cele trei regate gete cel mai dinspre mare. Pe de altă parte din faptul că regele Rholes dăduse ajutor luî •Crassus contra Bastarnilor, pecînd Crassus se lupta cu Bastarnii în vestul Bulgariei actuale (vezi maî sus Nota C. 84), •urmează că din cele trei regate gete Cel maî dinspre vest era regatul luî Rholes. Regatul luî Dapyx trebue să fi fost, •deci, la mijloc, între acele ale luî Rholes şi Zyraxes.
Nota C 89. La anul a. Chr. 29 Moesil, dupăce a supus M. Crassus pe Geţi, s-au răzvrătit. Crassu3 1-a readus la supunere prin locotenenţi de ai săi, iar el în persoană a subjugat, dar cu greutate, pe ultimii Moesî care mai rămăsese independenţi, anume pe Artacî (variantă Artabî). C. LI, 27. Inscripţiea funerară C. I. L, III, 14207 !£ dela Tra-iana, actualul Stara Zagora, nordest de Philippopoli, la poalele muntelui Cerna-Gora, este pusă unei fimeî Dona de un FJ(avius) Moco, care era de loc din Artaeia, din satul Calsus (de patria Artaeia de vico Calso). Moco se intitulează domesticos, numele unei funcţii bizantine din al V orî al VI secol (Kalinka No. 428). Acest din urmă fapt, precum şi limba inscripţiei, probează că ea trebue să fi fost pusă prin al V orî al. VI secol. Patriea Artaeia a lui Moco era ţara Artaeilor, care este probabil că va fi fost prin a-propiere de locul unde a fost pusă inscripţiea.
Nota C 90. La anul a. Chr. 22 Odrysiî nu erau supuşi Romanilor. G. LIV, 3.
\
231
Nota C 91. La auul a. Chr. 16 Dentheletii şi Scordiscii pradă Macedonia. C. LIV, 20.
Nota C 92. La anul a. Chr. 16- Romanii dau ajutor regelui thrac Rhymetalces, unchiul şi epitropul copiilor regelui Cottyd, contra Bessilor, pe care î-au supus cu această ocazie. C. LIV, 20.
Nota C 93. La anul a. Chr. 16 Sarmaţii năvălesc în Moesia, C. Lucius îî învinge şi-î respinge peste Dunăre. C. LIV, 20.
Nota C 94. La anul a. Chr. 11 Bessiî sub conducerea luî Vologaesos, preotul luî Dionysos,' se scoală contra regelui thrac Rhascyporis şi a unchiului acestuia Rhymetalces, pe cel dintîîu îl omoară, pe cel de al doilea îl alungă în Chersones, pe care-1 devastează. Dar sînt învinşi cu mare greutate de L. Piso, guvernatorul Pamphylieî, şi supuşi. C. LIV, 34. Cottys şi fiul său Rhascyporis, contra căruia s-au sculat cu războîu Bessiî, trebue să fi fost regi aî Odrysilor, ai singurilor Thracî rămaşi credincioşi aliaţi: ai Romanilor încă dela anul a. Chr. 29 (vezi G. LI, 25). Motivul duşmăniei Bessilor contra Odrysilor a fost faptul că teritoriul lor sacru, unde exercitau cultul luî Dionysos (H. VII, 111), li fusese luat de M. Crassus la anul a. Chr. 29 şi dat Odrysilor, C. LI, 25. Dacă Rhymetalces fuge în Chersones, unde se iau Bessiî după dînsul, aceasta înseamnă că Odrysiî ocu-cupâu pe vremea aceia şi Chersonesul, adecă teritoriul intern al Chersonesului, căci coastele lui erau ocupate de o-raşe greceşti.
Nota C 95. La anul a. Chr. 11, pecînd Bessiî se sculase contra Odrysilor, aliaţii lor, Sialetiî, au năvălit în Macedonia. Sialetiî erau vecini cu Besiî şi au fost supuşi odată cu aceştiia de L. Piso. C. LIV, 34.
Nota C 96. La anul a. Chr. 10 Dacii au trecut Dunărea pe ghiaţă şi ău prădat Pannonia. C. LIV, 36.
Nota C 97. Dacii pe eî însiş se numesc Daci. C. LXVII, 6.
Nota C 98. La anul p. Chr. 85 Domitianus a purtat războîu cu Dacii, care aveau de rege pe Decebalos, prin locotenenţi de aî săi, dar cu puţin succes. El însuş a stat toată vremea în Moesia. Din Moesia Domitianus s-a dus în Pannonia, de unde a purtat războîu cu Quadiî şî cu Mar-comanii, care l-au învins şi l-au fugărit. Atunci a încheiat pace cu Decebalos, care dorîa pacea din cauza nevoilor din-
232
§ 53-54.
ăuntru ale ţării sale. G. LXVII, 6-7. Moesia unde a stat Domitianus a fost Moesia superior. Vezi nota următoare.
Nota C 99. La anul. p. Ghr. 90 Iulianus, legatul Iul Domitianus, a purtat războîu cu Dacii şi î-a învin3 la Ta-pae. De abia şi-a putut scăpa Decebalos capitala. 0. LXVII,
10.	Tapae, pe unde a pătruns maî tîrziu şi Traianus în Dacia, în primul său războîu contra Dacilor (G. LXVIII, 8), sînt, aşa numita astăzi poarta de fier, în sudvestul Transilvaniei. Drumul pe care a mers Iulianus a fost acel pe care a mers ma! tîrziu Traianus, anume drumul însemnat pe ta-bula peutingeriana prin staţiunile, Lederata (punctul de trecere al Dunării), Arcidava, Centum Putea, Bersovia, Azizis, Caput Bubali (actualele localităţi Rama=Lederata, Varadia =Arcidava, Zsidovin=Bersovia). Cum că intr-adevăr Traian pe acest drum a mers contra Dacilor în primul său războîu, se vede din următorul citat, pe care gramaticul Priscianus-VI, 18 îl face din scrierea lui Traian’ asupra războiului cu Dacii, astăzi perdută: „Traianus in I Dacicorum: «înde-Berzobim, deinde Aizi processimus.»“ (Variante Berzomim, Berzobini, Bertobuni, Azi, Aiti. Forma Aixi e a editorilor,, nu a manuscriptelor).
CAPITOLUL IV.
§ 54. Din Raetia şi Vindelicia, care formau capătul de vest al Ulyricului, pănă în Asia Mică avem însemnate în izvoarele de mai sus, complectate cu 53 de nume din Plinius Naturalis Historia şi cu vreo 18 din T. Livius, Tacitus, Ptolemaeos şi inscripţii, 308 nume de popoare negrece. *)
*) Numele din izvoarele principale le-am dat pe toate, macarcă unele din ele—puţine—sînt locale (derivate adecă dela numele unei localităţi, cum sînt, de pildă, numirile Bîrlădean, Tecucean, etc.). N-am dat însă numele locale negrece din izvoarele secundare. Pe acestea le înşir mai la vale, macarcă unele poate nu sînt locale.
1.	Aestreenses. In Macedonia, PI. N. H. IV, 17: Aistraion Pfc. III, 13, 27.
2.	Allantenses. In Macedonia, PI. N. H. IV, 17: Alianţe la Stephanus Byzantinus.
3.	Aloritae. In Macedonia, PL N. H. IV, 17: Aloros PI. N.-
II.	IV, 17.	.
4.	Alveritae. In Dalmaţia, C. I. L. III 9938: probabilă lo-; calitate Alveria. Vezi nota editorului.
§ 54.	233
Atestările în ordine cronologică sînt date de Herodotos a. Chr. 484-425 (a scris între anii 445-428), Polybios a. Chr. 205-123 (a scris între anii 150-132), Strabon a. Chr. 63-p. Chr. 19 (a scris între anii p. Chr. 5-9, vezi N S 15, 24), Appianos (a scris pela p. Chr. 160), Ptolemaeos, timpul luî M. Aurelius, p. Chr. 16J-180, Cassius Dio p. Chr. 150-235 (a scris dela p. Chr. 201 în jos). Atestările luî Herodotos, Polybios, Strabon, Appianos, Cassius Dio sînt, în general vorbind, contemporane, adecă ele probează existenţa
5.	Amantes şi Amantini. In Epir, PI. N. H. III, 26, IV, 17: Amantiâ Pt. III, 13, o.
6.	Andarvani. In Dalmaţia, C. I. L. III 8B70 : Andarva Iti-nerarium Antonim*. Vezi nota editorului.
7.	Arethusii, In Macedonia, PI. N. H. IV, 17; Aretliusa PI. N. H. IV, 17.
8.	Asseriates. In Dalmaţia, C. I. L. III 9938: Asseria (Ase-rie) Tabula Peutingeriana.
? 9. Assessiates. Ia Dalmaţia, PI. N. H. III, 25: Assesia Pt.
II,	17, io. Greşală în loc de Asseriates, Asseria?
10.	Audaristenses şi Adaristenses. In Macedonia, PI. N. H. IV, 17: Andraristos (probabil greşeală în loc de Andaristos) Pt.
III,	13, 84.
10a. Burnistae. Ia Dalmaţia, PI. N. H. III, 25: Barnum Pt. II, 17, io.
Îl. Butuates. In Dalmaţia, C. I. L. III 8783: Batua PI. N.
H.	III, 23.
12.	Ce3trini. In Epir, PI. N. E. IV, 1: Cestria PI. N. H.
IV,	1.
13.	Corinienses. Ia Dalmaţia, C. I. L. III 2883, 9973: Co-rinium Pt. II, 17, 3.
14.	Cyrrhestae. In Macedonia, PI. N. H. IV, 17:' Cyrrhos Pt. III, 13, 39.
15.	Epliyri. In Aetolia, PI. N. H. IV, 3: Ephyra S. VIII, 3,5.
16.	Flanates. In Dalmaţia, PI. N. H. III, 25: Flanona Pt.
II,	17, 2.
17.	Gare3ci. Ia Macedonia, PI. N. H. IV, 17: Garescos Pt.
III,	13, 25.
18.	lori. Ia Macedonia, Pt, III, 13, 29: Ioron Pt. III, 13, 29,
19.	Lamatini. In Dalmaţia, C. I. L. III 9864 a: Lamatis G-eograplius RavenDas. Vezi nota editorului.
20.	Lopsi. In Dalmaţia, PI. N. H. III, 25 : Lopsica PI. N.
II.	III, 25.
21.	Moalii. In Macedonia, PI. N. H. IV, 17: Moryllos Pt.
III,	13, 38.
22.	Narestini şi Nerastini. In Dalmaţia,- C.' I. L. III 8472, 12794: Nareste PI. N. H. III, 26. Vezi nota elitoruiai.
18.
faptelor pentru timpul cînd vorbesc aceşti autori despre dîn-sele, pentru prezent, dacă vorbesc la timpul prezent, şi pentru trecut, dacă vorbesc la timpul trecut. Ptolemaeos însă descrie cîteodată ca prezente fapte trecute, şi starea topografică şi etnografică a Iltyrieî, de pildă, o dă, nu cum era pe vremea luî (macarcă scrie la timpul prezent), ci cum era în secolul II a. Clir., Jelic pag. 189, 203.
1.	Acitavones. N A 31. Munteni din Alpi. Domiciliu necunoscut.
2.	Adanates. N A 31. Munteni din Alpi. Domiciliu necunoscut. Poate aceiaş cu Edenates. Adanates se. găsesc îu inscripţiea dela Segusio, * iar Edenates'în cea dela Tro-paea Augusti.
23.	Naronenses. In Dalmaţia, C. I. L. III 8783: Narona Pt.
II,	17,12.
2L Neditae. Ia Dalmaţia, C. I. L. III 2883, 9973 : Nedinum Pt. II, 17, io.
25.	Onastini. In Dalmaţia, C. I. L. III 8172: ODaion Pt.
II,	17, 4.
26.	Ortoplini. In Dalmaţia, C. I. L. III 15053 şi pag; 387: Ortopla Pt. II, 17, 3.
27.	Othryonei. Probabil în Thessalia, PI. N. H. IV, 17: Othrys munte în Thessalia Pt. III, 18,10.
28.	Pazinates. In Dalmaţia, C. I. L. III 8783: civitas Pasini PI. N. H: III, 25.
29.	Pituntini. In Dalmaţia, 0. I. L. III 12791: Pituntinm, vezi nota editorului dela această inscripţie.
30.	Salviatae, In Dalmaţia, C. I. L. III 9860: Salvia Pt.
II,	17, n.
31.	Sapuates. In Dalmaţia, C.I. L. III 9864 a: Sapua Geo-graphus Ravennas. Vezi nota editorului.
32.	Scotnssaei. In Macedonia, PI. N. H. IV, 17: Scotusa Pt.
III,13,81.
33.	Splonistae. In Dalmaţia, C. I. L. III 8783: Municipium Splonnm C. I. L. III 1322.
34. Stlupini. In Dalmaţia, PI. N. H. III, 25: Stlupi Pt.
II,	16, 9.
35.	Stridonenses. In Dalmaţia, C. I. L. III 9860: Strido Hieronymus Viri illnstres 135. Vezi nota editorului.
36.	Toronaei. In Macedonia, PI. N. H. IV, 17 : Torone PI. N. H. IV, 17.
37.	Tyrissaei. In Macedonia, PI. N. H. IV, 17.: Tyrissa Pt.
III,	13, 30.
38. Vallaei. In Macedonia. PI. N. H. IV. 17 : Vallae Pt. III, 13, 40.	-■	■■	.
39.	Varvarini. In Dalmaţia, C. I. L. III 6118, PI. N. H. III, 25: Varvaria Pt. II, 17,9.
285
3.	Adriopes. N Pt 1, 5. Illyrî. In. regiunea oraşului Adra, actualul Medvigje în Bukoviţa. Ocupau teritoriul pe care-1 ocupă actualmente Bukovcanii între rîurile Zrmanja şi Krka.
4.	Aenianes. N H 5, 7. Ori Illyrî, orî Epiroţî, greci-.zaţi deja pe vremea luî Herodotos. Locuîau, parte în vecir nătatea Perrhaebilor, în nordul Thessaliei, parte în vecinătatea Aetolilor, în sudul Thessaliei. Aceşti din urmă au fost •distruşi de Aetolî şi de AthamanI. S. IX, 5, 22, IX, 4, n.
5.	Aethices. N S 74. Epiroţî. Locuîau la muntele Pind în nordvestul Thessaliei.
6.	Agrianes. N H 8; NP8,9; N A 29; N S 42, ■55, 94, 95, 101, 102, 108. PaeoDÎ. Locuîau la munţii Rhodope, Perim Dag şi izvoarele rîului Struma.
7.	Alauni. Popor în Noric. Pt. II, 14, 2.
8.	Albani. Popor în Macedonia. Pt, III, 13, 23. Probabil Epiroţî.
9.	Almopes şi Almopii. Popor în Macedonia. Pt. HI,
13,	24, PI. N. H, IV, 17. Probabil Epiroţî.
10.	Alutae. Popor în conventus Scardoneî. PI. N. H.
III,	25. Probabil Illyrî.
11.	Amantini. N S 14. Pannonî, dacă judecăm după numele Liccavus, Liccaus, Licaios, Loricus,. C. I. L. III 3224. Locuiau în nordvestul Pannoniel inferior.-’După alte ozvoare ar fi locuit între Sava şi Drava. C. I. L. III pag. 415.
12.	Ambidravi. Popor în Noric. Pt. II, 14, 2.
13.	Ambilici. Popor în Noric. Pt. II, 14, 2.
14.	Ambisontes orî Ambisontii. N A. 31. Munteni din Alpî. Locuiau în partea de vest a Noriculuî.
15.	Amphilochi. N S 63, 74. Epiroţî, grecizaţî pe vremea luî Strabon. Locuiau la estul golfului de Arta.
16.	Andiantes. N S	14.	Probabil=Andizetii.
17.	Andizetii. N S	14.	Pannonî, Locuiau în	sudvestul
Pannoniel inferior, la nord de Breuci.
18.	Aorsi. Sarmaţî în Moesia Inferior. PI. N. H. IV,
18,	25.*
19.	Apsinthii. N H 24. Thracî. Locuiau în secolul a. Chr. VI coasta maritimă dela nordul Chersonesuluî thrac.
20.	Arabisci. N S	14.	Araviscus C. I. L. III, 3325,
13389. Eraviscus C. I.	L. III, 10418, ' dipl. .42,	dipl. 46.
Judecind după numele Bato (care este probabil şi celt, vezî
236
Holder), Sp.umarus, Mogitmarus, din inscripţiile citate, Ara-viscil erau probabil Celţl, macarcă Tacit, Demoribus Ger-manorum 28, 43 spune că ar fi fost Pannonî. Locuiau în nordestul Pannonieî inferior.
21.	Ardiaei şi Ardeii şi Vardaei. N P 1, 4, 7; N A
6,	18; N S 14, 16, 29, 30, 31, 32, 34, 39, 41, 57, 83;. N O 8, 4, 5; N Pt 6, 7. Illyrî. Dupăce fusese odată poporul predominant în cel mal mare şi maî puternic stat illyr,. acel al luî Agron şi al reginei Teuta (a. Clir. 239-229), pe vremea lui Strabon eî aproape dispăruse şi pe acea a. luî Appianos nu se mal pomenîa despre dînşiî. Ardiaeiî fusese popor maritim şi trăise în faţa insulei Leşina, dela malul drept al Narentel spre nord până la Cetina. Romanii î-au silit apoi să părăsească coasta mării şi să trăiască numai în interiorul continentului. PI. N. H. III, 26 îl pomeneşte în conventus Naronae cu observaţiea câ eî, „care fusese odată prădătorii Italiei, nu aveau acum mal mult de 20’ decuril [de judecători]. “
22.	Areatae şi Arraei. Sarmaţî în Moesia Inferior. PI. N. H. IV, 18.
23.	Arivates. Popor în Pannonia, fârâ poziţie lămurită. PI. N. H. III, 28. Probabil Pannonî.
24.	Armenii. N H 23. Thraci.
25.	Armislae. Popor în conventus Naronei. PI. N. H.
III,	26, Probabil Illyrî. Nu maî erau pe vremea luî Plinius.
26.	Arpii. N Pt 18, 19. Popor de origine necunoscută. Locuiau pe coasta mării dincolo de gura de nord a Dunării pănă la Dnipru.
27.	Artacii. N G 89. Thraci. Un neam de Moesî, care locuiau probabil în muntele Haemus, poate pela actualul-Cerna-Gora, nordest de Philippopoli.
28.	Arthitae. Popor în conventus Naroneî. PJ. N. H.
III,	26. Probabil Illyrî. Nu maî erau pe vremea luî Plinius.
29.	Astae. N S 58, 59, 118. Thraci. Locuiau la Sal-mydessus, coasta mării negre dela Byzanţ în sus în lungime cam de şepte sute de stadii. Oraşul Bizye, actualul Viza, era capitala lor.
30. Athamanes. N S 63, 74. Epiroţî, grecizaţi pe vremea luî Strabon. Locuiau la nord de Amphilochi.
31.	Atintanes. N P 1, 7; N A 13, 14; N S 74. E-' piroţl. Locuîafl în partea continentală nordică a Epiruluî.
237
82.	Atmoni. N S 161. Bastarnî.
33.	Atraces. Popor în Aetolia. PI. N. H. IV, 3. Probabil Epiroţî.
34.	Âurupini. N A 31. Iapodî. Locuiau la actualul Vitali lîngă Otocaţ, sudest de Zengg.
35.	Autariees şi Autariatae. N A 3, 6, 7, 8, 9, 18 ; N S .3, 4, 31, 32, 33, 34, 41, 44, 45, 48, 53, 57, 83. Illyrî. Alătur! cu Ardiaeiî, şi maî înainte de dînşiî, fusese odată cel maî puternic popor illyr, dar pe vremea luî Strabon ei aproape dispăruse şi pe acea a lui Appianos mai trăiau numai resturi dintr-înşii în Scythia Minor, unde se refugiase alături de Bastarnî. Locuîau la răsărit de Ardiaeî şi la vest de Dardani.
36.	Avendeatae. N A 31. Iapodî. Locuiau la actualul Ţrkvinîe la est de Zengg.
37.	Azali. Popor în Pannonia superior, în partea despre nordvest. Pt. II, 15, 2. Judecind după numele Atta, Das-menus, Breucus, Liccaius, C. I. L. III dipl. 39, dipl. 60 supplement, dipl. 61 supplement, dipl. 98 supplement, dipl.
100	supplement, erau probabil Pannonî.
38.	Bastarnae. N P 27; N A 7, 8, 31a; N S 56, 129, 152, 157, 159, 160, 161; N C 15, 17, 80, 81, 82,
88,	84, 85, 86, 87, 88. Germani ? S. YII, 3, 17 : „Inăun* trul continentului, vecini cu Tyregetiî şi cu Germanii, trăesc Bastarnii, probabil de neam german (cy^Sov ti y.xî auxol tou -^p-jj.aviy.ou Y^V0'J? cvtsc). “ PI. N. H. IV, 28 consideră pe Bastarnî ca unul din cele cinci neamurî ale Germanilor. Tacitus, De moribus Germanorum, 46 spune că Bastarnii sămânau Ia vorbă, la port şi la locuinţă cu Germanii. T. Livius XL,
57,	din contra, afirmă că eî sămânau la vorbă şi la obiceiuri cu Scordiscii. Holder, Altceltischer Sprâchschatz pag. 358 : „Bastarnae, Basternae sind Germanen.“ Cu toate a-cestea numele Deldon al regelui Bastarnilor îl pune Holder la elementele celte. Tot la elementele celte pune Holder numele Cotto şi Clondicus a doi şefi Bastarnî. Dacă Bastarnii erau Germani, apoî ei au fost ceî dintîîu Germani care au pătruns şi s-au stabilit în peninsula balcanică. Intîiaş dată au pătruns ei în această peninsulă, şi anume pănă în ţara Dardanilor, în timpul domniei luî Perseus, a. Chr. 179-168. La anul a. Chr. 59 ei erau aşezaţi la gurile Dunării. Fiindcă între anii a. Chr. 35-34 Augustus plănuia un războîu
238
contra Dacilor şi Bastarnilor, aceasta înseamnă că Bastarniî erau aliaţii lui Boirebistas. După moartea acestuia ei ocupă teritoriul Geţilor din a stînga Dunării, şi de acolo, ca şi dela gurile Dunării, unde erau mai de mult stabiliiţî, fac-incursiuni în teritoriile care vor forma maî tîrziu provinciile Moesia Inferior şi Moesia Superior. Pe vremea luî Strabon trăiau alături cu Geţii şi de a stÎDga şi de a dreapta Dunării şi stăpînîau insula Peuce dela gările fluviului. Pe-timpul luî Appianos locuiau în Scythia Minor.
39.	Bathiatae. N A 31. Popor muntean. Domiciliu necunoscut.
40.	Bebryces. N S 128. Thraci din Asia Mică.
41.	Belaci. N A 31. Munteni din Alpi. Domiciliu necunoscut.
42.	Belgites. Popor iu Pannonia, fâră poziţie lămurită. PI, N. H. III, 28. Probabil Pannonî.
43.	Benlauni. Popor din Vindelicia. Pt. II, 13,
44.	Bessi. N H 10; N P 17 ; N A 12, 31; N S 52,
53,	54, 55, 56, 117; N C 69, 70, 86, 92, 94, 95. Thraci. De aceiaş neam cu Satrii, Dinspre apus spre sud aveau ca graniţă o linie care ar corăspunde aproximativ cu graniţa Serbiei sudvestice şi sudice, a provinciei turceşti Kossovo nordestice, şi cu a provinciei turceşti Macedonia nordice şi estice, pănă la latitudinea muntelui Rhodope. Spre răsărit, dela această graniţă, trăiau Bessiî prin toţi munţii cîji se întind dela Pangaeos (Bunar Dag) şi dela munţii Ceal-Caraoglan-Garlîe spre nord şi nordvest (Rhodope, Balcan, munţii din sudvestul Bulgariei, munţii din sudul şi sudvestul Serbiei, munţii din sudestul Bosniei), pe o lăţime spre răsărit cam ca acea dela graniţa vestică a provinciei bulgăreşti Rumelia pănă la Philippopoli. Ei aparţineau la patru provincii romane, la Thracia, Moesia Inferior, Moesia Superior şi Dalmaţia.
45.	Bisaltae. N H 11, 15; N S 55, 88, 93, 98,102,
103.	Thraci. Locuiau la cursul de jos al rîuluî Struma, şi de o parte şi de ceialaltă a rîuluî, dela Amphipolis pănă la Heracleia, aproximativ înprejurul lacului Tachyno.
46.	Bistones. N H 10; N S 109, 110. Thraci. Locuiau la nord de oraşul Abdera, pelîngă actualul lac Buru Gol.
47.	Bithyni. N H 14, 20 ; N S 128. Thraci din Asia Mică.
48.	Boii. NS 6, 31, 32, 130, 143. Celţl. Trăise din-
239
truntîiu în partea de nord a Paunoniei Inferior, precum şi peste graniţele de răsărit ale aceşteî provincii între Dunăre şi Tisa, dar au fost aproape distruşi de Boirebistas. Cu toate acestea pe vremea lui Strabon tot maî existau resturi dintr-înşiî în partea din a dreapta Dunării a vechiului lor teritoriu, dar reduse la ultima extremitate.
49.	Bottiaei. NH5; N S ,86. Probabil Greci. Locuiau în Macedonia.
50. Brenae (ori mai degrabă Benae, cum li zice Pt.
III,	11, 9 : Bsvv.y.Yj a-paTY]Yux ? ). N S 117. Thraci. Trăiau la cursul de mijloc al rîuluî Mariţa.
51.	Breuci. N S 14; N G 52, 53, 55, 56, 58, 59, 60, 61, 62, 63. Pannonî. Locuiau de o parte şi de alta a rîu-luî Sava, în regiunea oraşelor Mitroviţa şi Semlin, ajungeau spre nord pănă la rîul Drava.
52.	Breuni. N I 31; N S 120, 121. Illyrî. Trăiau în Vindelicia, probabil la actualii munţi din Tyrol Brenner.
53.	Brigantii. N A 31. Vindelici, la oraşul Brigantion, actualul Bregenz.
54.	Brigiani. N A 31. Munteni din Alpi, probabil= Brigantii.
55.	Britolagae. N	Pt	17, 19.	Probabil Celţi. Locuiau
în sudul	Moldovei dela	Şiret, pănă	la Prut şi în sudul Ba-
sarabiei dela Prut pănă la gura Dunării.
56.	Brixantae. N A 31. Popor în Raetia nordică.
57.	Brixenetes. N A 31. Munteni din AlpI.=Brixan-tae ? Ori pelîngă actualul oraş Brescia ?
58.	Brodiontii. N	A	31. Munteni din Alpi. La Bro-
de.ntia, actualul Brenz,	la	graniţa	dintre provinciile Raetia
şi Germania, pe Dunăre ?
59.	Brygi şi Briges. N H 5, 22, 23; . N S 91, 127. Thraci, dar cu oarecare deosebiri remarcabile faţă de ceilalţi Thraci. Pela începutul secolului a, Ohr. V trăiau în Macedonia la muntele Bermion (la poalele cărui munte era oraşul Beroia, actualul Verria). Pe vremea luî Strabon nu mai erau acolo, probabil nu mai existau.
60.	Brygi. N S 75. Illyrî amestecaţi cu Epiroţî. Trăiau probabil .în regiunea dela sudul lacurilor Ochrida şi Presba.
61.	Brysae. Thraci la sud de Haemus, fără poziţie lămurită. PI. N. H. IV, 18, Să fie=Brygi ?
240
62.	Buni. Popor liburn. PI. N. H. III, 25. Nu mal - era pe vremea lui Plinius.
63.	Bylliones. N S 75. Illyrî amestecaţi cu Epiroţî. Trăiau în regiunea coloniei romane Bjilis, actualul Gra-dişta, la est de Avlona, pe rîul -Vovusa.
64.	Cabyleti. Tliracî la rîul Hebros. PI. N. H. IV, 18.
65.	Gaenaunes. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu necunoscut.
66.	Caeni. N H 17. Thracî. Locuiau probabil la sudul actualului afluent al Mariţei Ergene. Prin seculele a. Chr. IX-VII se întindeau spre vest pănă în nordestul Thessaliei.
67.	Calicoini. N P 2, 7. Illyrî.	Locuiau	în partea de
sud	a Illyrieî prin apropiere de lacul	Ochrida.
6S. Calucones. N A 31. Popor în Yindelicia.
69.	Cambaei. N A 31. Probabil Illyri. Locuiau poate în apropiere de oraşul Zara.
70.	Camunni şi Camuni şi Cammunii. N A 31; N C 38. Popor raet.
71.	Carbilesi. Thracî la rîul Nestos. PI. N. H. IV, 18.
72.	Cares. N H 19. Thracî din Asia Mică.
73.	Carni. NA 31; N S 18, 19. Nu erau Illyrî. Trăîau în actualul Friaul. Poate că erau Celţi, căci în fasti trium-phales Tauriscii sînt numiţi Galii Kami, Mommsen, Romische Geschichte, II, 173.
74.	Cassopaei. N S 63, 73, 74.	Epiroţî,	grecizaţi pe
vremea	lui Strabon. Erau de acelaş	neam cu	Thesprotiî.
Locuiau teritoriul despre mare la nordul golfului de Arta.
75.	Catari. Popor în Pannonia, fără poziţie lămurită. Pi. N. H. III, 28. Probabil Pannoni.
76.	Catenates. N A 31. Muntenî din Alpî. Domiciliu necunoscut.
77.	Caturiges şi Catoriges. N A 31. Munteni din Alpî. Locuiau în Alpii grai, maî sus de Salassi, în vîrful munţilor.
78.	Cavii. T. Livius XLIY, 30: rRegele Genthius, care se afla la Lissos (Lîeş), a trimes contra acestui popor pe frate-so. In ţara Caviilor era un oraş Caravandis.0 Dacă acest oraş este tot una cu Carvanium, de care se vorbeşte în inscripţiea C. I. L, III, 8308 (dela Colovrat-Ceadinie, lîngă Priiepolie, pe rîul Lim, la răsărit de graniţa nord-estică a Montenegrului; inscripţiea e funerară, pusă unui
211
P. Ăelius Pladomenus de loc din Carvanium), şi dacă oraşul natal al lui Pladomenus nu va fi fost prea îndepărtat de locul unde a fost îngropat, apoî Cavii locuiau la nordul actualului Montenegro, şi, judecind după poziţiea pe care o aveau în provinciea Dalmaţia popoarele pannone, trebue să fi fost Pannoni.
79.	Celegeri. Popor în Moesia Superior. PI. N. H. III,
29.	Dacă ordinea în care sînt înşirate popoarele de Plinius („Dardanî, Celegeri, Tribalii, Timaclii, Moesi, Thraces Pon-toque contermini Seythae“) corăspunde, în ce priveşte pe Celegeri, poziţiei reale a acestora, apoî ei trebue să fi fost aşezaţi între Dardanî şi Tribalii şi trebue să fi fost Tliracî.
80.	Celti. Yezî Galii.
81.	Ceraunii. N Pt 4, 5. Probabil Illyrî. Locuiau la răsărit de Drniş, pelîngă munţii Dinara, ori dinspre par,tea Dalmaţiei actuale, orî mai degrabă dinspre partea Bosniei. După PI. N. H. III, 26 aparţineau la conventus Naroneî, deci trebue să fi fost aşezaţi undeva în Bosnia maî spre sud de teritoriul Dalmaţilor.
82.	Chalcidees. N S 90. Greci veniţi din Euboea. Locuiau în Macedonia.
83.	Chaones. N S 73, 74. Epiroţî. Locuiau teritoriul despre mare din nordvestul Epirului, dela Avlona spre sud.
84.	Cicones. N H 10; N S 111, 112. Tliracî. Locuiau coasta maritimă dela actualele oraşe Maronia şi Ismara.
85.	Cinambri. N A 31. Popor muntean. Domiciliu necunoscut.
86.	Clariae. Popor între Haemos şi Dunăre, PI. N. H. IY, 18. Origine necunoscută.
87.	Coeletae, Tacitus Annales, III, 38. KotX-oxiy.v) aipaT^îa
Pt. III,	11, 9. Pt. îi	pune	printre Thracii dinspre Macedonia şi dinspre marea	egee,	alături cu Sapaeii. - După	PI. N.
H. IV, 18 uniîa (maiores) erau la poalele muntelui Haemus, iar alţii (minores) la poalele muntelui Rhodope.
88.	Colapiani. Popor în Pannonia la rîul Savus. PI. N. H. III, 28. Probabil Pannoni.
89.	Coletiani. Popor în Pannonia Superior, în partea
mijlocie	despre vest.	Pt. II, 15, 2.
90.	Coralii. N	S 52,	54. Scythî. Locuiau la	poalele
nordice ale Balcanilor în regiunea dinspre marea neagră.
91.	Corcyreni. N A 31, Illyrî. Locuiau insula Cor-eyra Nigra, actuala Curzola.
242
92.	Gornacates! Popor în Pannonia, fără poziţie lămurită. Pi. N. H. III, 28. Pannonî, judecind după numele Da-ses, Dasmenus, Lora, Prososius, Turuna, C. I. L. III dipl.
101	Suppl.
93.	Corpili. N A 38, 39; N S 117. Thracî. Locuîau la rîul Mariţa, la sud de Brenî.
94.	Cosuanetes. N A 31. Popor raet.
95.	Crestonaei. N H 8, 11; N S 108. Thracî. Locuîau lîngă Bisaltae, la vest de aceştiia pănă la rîul Echedoros (actualul G-allico).
96.	Crobyzi. NH 3; NS51; N Pt 14. Thracî. Locuiau pe vremea luî Strabon şi Ptolemaeos în Scythia Minor, spre vest de gurile Dunării, în părţile dinspre mare. Pe timpul luî Herodotos se întindeau spre vest pănă la rîul Iantra.
, 97. Cytni. Popor îa Pannonia Superior, în partea despre nordest. Pt. II, 15, 2.
98.	Daci. N A 31“; N S 6, 8, 130, 141, 144, 145,
146,	148, 152, 153, 154; NC 57, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 96, 97, 98, 99, Thracî. De acelaş neam cu Geţii. Despărţiţi însă de mult de aceşti din urmă ca naţiune a-parte, macarcă uneori' uniţi cu dînşiî într-un singur stat. Dacogeţii ocupau un teritoriu foarte mare, dela munţii estici ai Boemiei şi dela cursul Dunării dintre Pesta şi Belgrad dinspre vest începînd, pănă la Nistru spre răsărit*). La sud trăiau şi de o parte şi de alta a Dunării dela Bel“ grad începînd pănă la mare, şi anume de a dreapta Dunării în proporţie creseîndă dela vest spre est, aşa că depe la mijlocul Bulgariei actuale spre marea neagră eî formaii partea principală a populaţiei. La nord graniţa Dacogeţilor era nehotărîtă, probabil o formau munţii Carpaţi din nordul Ungariei. Dacii erau Dacogeţii dinspre apus, dinspre părţile muntoase, Geţii erau Dacogeţii dinspre răsărit, dinspre părţile şase. Dacii din a dreapta Dunării erau numiţi de străini Moesî, localnici! însă ştiau bine că nu-s Moesî, ci Daci, şi-i şi numiau. Daci. Dinspre apus Dacii suferîau
*) Infiltraţii dacogete existau şi dincolo de Nistru „în ţinutul scit dela nordul mării negre, dupăcum. se vede din numărul însemnat de nume thrace, care se întîrapină în inscripţiile greceşti din sudul Rusiei, în special clin părţile sudvestiee, cătră O Ibis. “ PâryaD, Considerafiuti asupra unor nume de rîuii daco-scitice. pag. 2.
24c?
presiuni din partea Illyrilor (adecă a Pannonilor) şi Celţilor (Boi, Tauriscî, Scordisci). Dinspre răsărit Greţiî suferiau presiuni din partea Scythilor, Sarmatilor, Bastarnilor. Presiunile Pannonilor şi Celţilor Dacii au reuşit să le domolească. Geţii au trebuit însă să cedeze presiunilor Scythilor, Sarmatilor şi maî ales acelor ale Bastarnilor, care au reuşit să! li stăpînească teritoriul din a stînga Dunării, unde de altfel au mai rămas mulţi	dintr-înşiî, şi	să-î	silească'	să se
mărginească la cel din a	dreapta fluviului,	unde de	altfel
erau stabiliţi temeinic deja pe vremea expediţiei lui Darius: încontra Scythilor. Aceasta era starea de lucruri pela anul*
a.	Chr. 29. Odată fusese şi la muntele Rhodope un popor thrac numit Daci şi pe vremea lui Cassius Dio era părerea că Dacii dela nord şl-ar	fi trâgînd, cel	puţin	o parte	dintr-
înşiî, originea din Dacii	dela Rhodope.
99.	Daesitiatae şi Daesitiates şi Desidiates C. I. L. III dipl. 6 şi Dysidiati (acest din urmă nume, dat de Cassius Dio, este sigur o stîlcire greacă din cauza prefixului grecesc 000-). N S 14, 15 ; N C 51, 63. Pannoni. Domiciliu nesigur, în tot cazul vecini cu Dalmaţiî, undeva în Bosnia ori în Herţegovina actuale. După PI. N. H. IIf, 26 aparţineau la. conventus Naronei, deci trebue să fi fost aşezaţi undeva spre sud de teritoriul Dalmaţilor.
100.	Dalmatae şi Dalmatees şi Delmatees (în inscripţii Dalmatae şi Delmatae). N P 7; N A 11, 12, 21, 23, 24,.
25,	26, 27, 28, 32, 33; NS 15, 16, 27, 28; N 0 18, 23, 33, 34, 35, 41, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 58, 59, 60, 61, 62, 63. Illyrî. Cel mai puternic şi mar însemnat popor illyr din timpurile de după Autariei şi Ardiaeî. Locuiai* de ..o parte şi de alta a munţilor Dinara pela actualele localităţi Salona, Teplîu, Muc, Jupanîaţ. Spre sud se întindeau pănă pela cursul de jos al rîuluî Cetina.
101.	Daorsi şi Daorizi şi Daursii şi (C. I. L. III dipl. 16) Daversi. NP 7; N A3; NS29; N Pt 6. Illyrî. Trăiau la rîul Narenta, îndărătul Ardiaeilor şi Pleraeilor.
102.	Dardanî. N P 5, 6, 10, 27 ; N A 3, 11, 12, 28;. N S 3, 4, 31, 32, 33, 34, 35, 53, 55, 57, 83 ; N C 13,.
81.	Illyrî, dar cu caractere specifice remarcabile faţă cu Illyriî ceilalţi. Locuiau aproximativ în provinciea Kossovo-din vechea Turcie europeană (la sud de vechiul regat al Serbiei). Puternici odată, aşa că nu putuse fi supuşi de Ma-
244.
cedonenî, ci din contra adusese mari nevoî acestora, ajunsese pe vremea luî Strabon, în urma multelor lupte cu Macedonenii şi cu Romanii, la aşa grad de slăbăciune, încît se putea zice că nu mai existau.
103.	Bassaretii şi Dasaretii. NP2, 7; N A 3; N S 33, 34, 57. Illyrî. Locuiau în apropiere de graniţa vestică a Macedoniei, erau vecini cu Autariatii şi Dardanii dinspre răsărit şi cu Ardiaeiî dinspre apus. Spre sud se întindeau pănă pela lacul Ochrida. Pe vremea lui Strabon îî distrusese Scordiscii şi ţara lor se prefăcuse într-un codru de nestrăbătut. •
104.	Dateni. N S 92. Thracî? Grecizaţi. Locuiau pe coasta mării dela gura rîului Struma.
105.	Decuni. Popor în conventus Saloneî. PI. N. H. .III, 26. Probabil Illyrî.
106.	Demensii. N Pt 15. Probabil Moesî. Locuîau la oraşul Dimus, actualul Beleni intre Nicopol şi şviştov.
107.	Dentheleti şi Dentheletae şi Dantheletae (în inscripţii Dansala G. I. L. XIII, 7049, 8308). N P 17; N S 52, 56; N C 82, 88, 86, 91. Thracî. Locuîau maî spre nord şi maî spre vest de Maedî. Uniia erau la nord de munţi, alţiî la sud de dînşiî. Aparţineau la provinciile romane Thracia şi Moesia Superior.
108.	Derbani. N A 33, Illyrî. Domiciliu necunoscut.
109.	Deremistae şi (C. I. L. III dipl. 16) Deramistae. Popor în conventus Naroneî. PI. N. H. III, 26. Probabil Illyrî.
110.	Deretini. Popor în conventus Naroneî. PI. N. H.
III,	26. Probabil Illyrî.
111.	Derrii. N Pt 2, 5. Illyrî, Locuîau probabil pelîngă actualul oraş Drniş.
112.	Derriopes. N Pt 1. Greşit=Adriopes.
113.	Dersaei. N H 10. Thracî. Locuîau la sud de Haemos. La răsărit de Struma, vecini cu Odomantiî. Thucy-dides, II, 101.
114.	Deuriopes. N S 75. Illyrî amestecaţi cu Epiroţî. Locuiau la rîul Erigon, actualul Oerna. In regiunea localităţilor Tsepichovo şi Topoltzano la nord de Monastir. Heuzey, Mission de Macedoine, pag. 313 sqq.
115.	Digeri. Thracî la stînga rîuluî Strvmon. PI. N.
Ii.	IV, 18.
245-
115a. Dii. Thracî, în muntele Rhodope. Thncydides,
II,	96.
116.	Dindarii. N Pt 3, 5. ILlyrî. Locuiau Ia răsărit de Adriopes, la graniţa Bosniei, la munţii Dinara. După PI. N. H. III, 26 aparţineau la conventU3 Naroneî, prin urmare trebue să fi avut o poziţie la munţii Dinara cît mar spre sud posibilă.
117.	Diobessi. Thracî la rîul Nestos. PI. N. H. IV, 18.
118.	Ditiones. N S 14. Pannoni. Locuiau probabil la actualul munte Trna G-ora din Bosnia.
119.	Doberes. N H 8; N S 99. Paeonî. Locuiau la dreapta rîului Struma, la nord de latitudinea lacului Tacbyno.
120.	Docleatae. N A 31; N Pt 8, 9, 10. Ori Illyrî' ori Pannonî. Locuiau la oraşul Doclea, actualul Duke lîngă. Podgoriţa în Montenegro.
121.	Dolonci. N H 24. Thracî. Locuîau în secolul a. Chr. VI Chersonesul thracic.
122.	Dolopes. N H 5, 7. Probabil Epiroţî. G-recizaţîi încă depe timpul luî Herodot. Locuîau la nord de Amphi-lochi, la partea sudică a muntelui Pindos. S. IX, 5, |0, X, 2, r
122 a. Droi. Thracî, la sud de Haemos, la răsărit de Struma. Thucydides II, 101.
123.	Drugeri.	Thracî	la	rîul Hebros. PI. N. H. IV, 18.
124.	Dryopes.	Popor	în	Epir, fără poziţie lămurită. PI.
N. H. IV, 1. Probabil Epiroţî. Strabo îi pune la muntele Oeta IX, 5, 10 şi	în	Peloponnes	în Argolis la oraşele	Asine
şi Hermione VII,	7,	1}	VIII, 6,	13.
125.	Dyestae,	N S 75.	Illyrî amestecaţi cu Epiroţî..
Locuiau în partea	de sud	a	Illyrieî, poate pelîngă actualul
oraş Argyrocastro.
126.	Ecdinii. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu necunoscut.
127.	Edenates. N A 31. Munteni din Alpî. Domicilîu-necunoscut. Vezi Adanates.
128.	Edoni.	N H	10; N S	88,	89, 93. Thracî.	Locuiau şi de a dreapta	şi	de a stînga	rîului Struma.
129.	Egui. N A 31. Munteni din Alpi. Domiciliu necunoscut.
180.	Elethi. Thracî la rîul Nestos. PI. N. H. IV, !§►
."246
131.	Elimiotae. N S 75. Illyrî amestecaţi cu Epiroţî. Locuiau în sudul Illyrieî în vecinătatea Macedoniei.
132.	Enclielees şi Enchelanes şi Encheleae. N H 4;
N P 2, 7; N A	3;	N S	75.	Illyrî amestecaţi cu Epiroţî.
Deja pe vremea luî	Herodot eî	nu erau	consideraţi ca Illyrî
curaţi. Locuiau pelîngă lacul Ochrida.
133.	Enderoduni. Popor în sudul Illyrieî. PI. N. H.
III,	26. Probabil Illyrî. Nu maî erau pe timpul Ini Plinius.
134.	Eordi.	N	H 5;	N S	65, 75.	Illyrî amestecaţi cu
Epiroţî. Locuiau	la	calea	Egnatia spre	est de Lyncesti, în-
tre actualele oraşe Bitolia şi Vodena.
135.	Epirotae. N P 8; N S 60, 63, 64, 66, 73, 74,
75,	76, 77, 78, 79, 80, 81, 85. Alt neam de oameni decît Thracii şi Illyriî. Locuiau dela Epidamnos-Dyrrhachion (actualul Durazzo) şi Apollonia (actualul Pollina la nord de Avlona în apropiere de malul drept al rîuluî Yovusa) spre sud până la golful de Arta, atît în partea despre mare, cît şi în cea muntoasă a ţării. Pe vremea luî Strabon erau grecizaţi, puţini din ei numai alături cu limba greacă mai vor-bîau şi limba naţională. De altfel ţara locuită de popoarele epirote ajunsese pe vremea luî Strabon aproape pustie, oraşele ajunsese numai nişte sate şi nişte ruine, din cauza războaelor şi a administraţiei vitrige a Romanilor.
136.	Eraiyri (Poporul însuş nu este numit, este numită numai regiunea locuită de dînsul, Eratyra, ’Epatupa). N S 75. Illyrî amestecaţi cu Epiroţî. Trăiau în sudul Illyrieî. Locul unde nu se poate mai de aproape hotărî.
137.	Esubiani. N A 31, Munteni din Alpi. Domiciliu necunoscut.
138.	Focunates. N A 31. Munteni din Alpi. Domiciliu necunoscut.
139.	Galabrii. N S 35. Un neam de Dardanî.
140.	Galii şi Galatae şi Celti. N P 21, 22, 23, 24, "25, 26; N A 2, 9, 10; NS 2, 41, 130, 138, 143 ; N Pt
17,	Pe vremea cînd Alexandru făcea expediţiea contra Thra-cilor dela Dunăre (a. Chr. 335) Gallii se găsiau deja la marea adriaticâ în peninsula balcanică. După Alexandru* la începutul secolului a. Chr. III, ei au invadat Macedonia,
' Thracia, Grecia, şi teritoriul Triballilor şi Geţilor, îar oarde de ale lor se puneau ca mercenari în serviciul regilor Macedoniei şi al oraşelor greceşti. Un stat aşezat au format în
247
Thracia prin apropierea Byzanţuluî, care stat a dăinuit cam depe la a. Chr. 278-220, cînd a fost sfârmat de Thracî. încă. pe timpul luî Perseus (a. Chr. 179-168) stăpîriiau regiuni în peninsulă, căci întrau în alianţă cu acest rege contra Romanilor, iar cînd au ocupat Romanii Macedonia erau în această ţară Galii, care se ocupau cu agricultura, T. Livius, XLV, 30. Vettii, poporul războinic, despre care spune T. Livius la locul citat că trăia pe acea vreme în Macedonia în regiunea dintre rîurile Axios şi Peneios, erau probabil tot Gallî. Grosul lor s-a scurs însă în Asia Mică, unde au fundat statul Galaţilor. Neamurile celte, despre care se vorbeşte în Strabon că ar fi amestecate cu Thracii, sînt Boii şi Tauriscii, care nu trebuesc confundaţi cu Celţii de supt acest număr, şi Scordiscii.
. 141.; Gallitae, N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu necunoscut.
142.	Gaudae. Popor între Haemos şi Dunăre. PI. N.
H.	IV, 18. Origine necunoscută.
143.	Genaunes şi Genauni. N A 31; N S 121. Illyrî. Trăiau în Vindelicia.
144.	Getae. N H 1, 13; NP 19; N A 4, 40, 41, 42; NS 122, 123, 125, 134, 135, 137, 139, 143, 142, 143, 144, 145, 148, 149, 150, 152, 153, 154, 155, 156, 158; N C 77, 80, 87, 88; 89. Thracî. Pe vremea luî Herodot nu erau Geţi de-a stînga Dunării, ci de-a dreapta fluviului, în actuala Dobrogie. Pe timpul expediţiei lui Alexandru contra Thracilor dela Dunăre (a. Chr. 335) Geţii erau de-a stînga Dunării, de-a dreapta fluviului pănă la gurile lui e-rau Triballiî. Pe vremea lui Lysimachos (a. Chr. 292) eî •domniau peste ambele maluri ale Dunării şi-şî întindeau stăpînirea şi asupra Odrysilor, Pentru rest vezi Daci.
145.	Glintidiones. N A 31. Trăiau undeva prin actualele Bosnia şi Herzegovina. Probabil Illyrî.
145a. Graaei. Paeonî, la cursul de sus al rîului Struma. Thucydides II, 96.
146.	Grabaei, Popor în sudul Illyrieî. PI. N. H. III, :26. Probabil Illyri. Nu maî erau pe timpul luî Plinius.
147.	Hamaxoeci. N S 135, 136. Prin Hamaxoeci înţelegeau .Grecii pe vremea luî Strabon toate popoarele nomade care trăiau dincolo de Mj^sî, de Thracî şi de Geţi ((anume Seythiî, Sarmatiî, Bastarnii). Vezi Nomades.
•248
§54.
148.	Hellopes. PI. N. H. IV, 1= Selli. S. VII, 7, lfl.
149.	Hemasini. Popor în conventus Naronei. PI: N. H.
III,	26. Probabil Illyrî.. Nu maî erau pe vremea luî Plinius.
150.	Hercuniatae. N S 14. Probabil Pannonî. Trăiau în partea vestică a Pannonieî inferior la miazăzi de Â-mantini.
151.	Hippasini. N A 31. Popor muntean. Domiciliu necunoscut.
152.	Hyrnani. Popor liburn. PI. N. H. III, 25, Nu maî era pe vremea luî Plinius.
153.	Hypsalti. Thraci la rîul Hebros. PI. N. H. IV, 18.
154.	Iapodes şi Iapydes. N A 19, 28, 31; NS 10,13,
14,	21, 22, 23, 24, 25; NC 25, 26, 27, 34, 63. Illyrî amestecaţi cu Celţî. Locuiau de o parte şi de alta a muntelui Kapelâ, aproximativ în actualele districte Fiume, 0-gulin-Szluin şi Lika-Otocaţ ale Croaţiei. Spre est se întindeau dincolo de rîul Una pănă la rîul Sana.
155.	Iassii, în inscripţii Iasi. Popor în Panoonia Superior. Pt. II, 15, 2. Locuiau în nordestul provinciei austri-ace Croaţia între localităţile Varasdin şi Daruvar, C. I. L. III pag. 507. Erau ori Pannonî ori Illyrî.
156.	lazyges. N S 158. Un neam de Sârmatî. Trâîau în regiunea nordică dintre Bug şi Dunăre. Pt. III, 5, ]9,
III,	7, 1 îi aşează pe unii la marea de Azov şi pe alţii (lazyges Metanastae) între Dunăre şi Tisa.
157.	lemerii. N A 31. Munteni din Alpi. Domiciliu necunoscut.
158.	Illyrii. N H 2,	3, 4; N P	1, 2, 3,	4, 5, 7, 8 ;
N A	1,	2, 3, 13, 14,	16,	17, 18, 24,	25, 26,	27, 31, 33;
N S	1,	5, 8, 14, 17,	18,	38, 41, 48,	57, 60,	75, 77, 78,
79,	80,	81, 85, 120,	121, 143, 152;	N C 3,	2, 3, 4, 5,
6,	7, 8, 9, 10, 11, 12, 22, 51,' 60, 71. Grecii socotîau pe Illyrî înrudiţi cu Celţiî şi cu Germanii. O mai strînsă înrudire constatau eî că există între Illyrî şi Pannonî. Illyriî începeau din Vindelicia (Bavaria de sud) şi se continuau prin teritoriul actual al Veneţiei şi prin Istria în ţara muntoasă dinspre mare, cîtă se întinde dela fundul măriî adriatiee pănă la golful dela Avlona. In trăsături generale, pănă la Risano teritoriul ocupat de Illyrî în peninsula balcanică mergea îngustîndu-se dela nord spre sud, aşa că, vorbind în termenii ţărilor actuale, ei ocupau Istria, Croaţia din jos
249
de Kulpa şi Dalmaţia. Bosnia şi Herţegovina erau locuite de Pannonî. Dupăce dela Risano pănă pela Alessio-Lîeş teritoriul lor ajungea la cea mai mare îngustime (căci Albania de nord era ocupată de Pirusti, care erau Pannoni, îar sudul Montenegruluî era ocupat de Docleati, care erau orî Illyrî orî Pannoni), se lărgia din nou dela Alessio în jos pănă la latitudinea golfului dela Avlona, pe toată lăţimea dintre mare şi dintre munţii Macedoniei. Spre răsărit de a-ceastă ţară a Illyrilor, şi în continuitate neîntreruptă teritorială cu dînsa, erau Illyriî Dardani. Cit despre Illyriî despre care spune Strabon că ar fi trăit în Pannonia spre vărsătura Tisei în Dunăre înpreună cu Scordisci şi cu Thracî, aceia trebue să fi fost Pannonî. Pe vremea luî Strabon Illyriî dela Lieş spre sud, care erau de mult amestecaţi cu Epiroţî, erau aproape complect grecizaţî, numai puţini din ei, alături cu limba grecească, îşi mai păstrase limba naţională.
159.	Interphrurini. N A 31. Popor muntean. Domiciliu necunoscut.
160.	Isarci. N A 31. Munteni din Alpî. Locuîau la actualul rîu Eisack în Tirol.
161.	Issaei şi Issii. N P 1, 7; NA 13; N O 5, 11. Illyrî. Locuiau insula Lissa şi pe continent teritoriul depe lîngă actualele localităţi Trau şi Stobreţ (puţin la sud de Spalato).
162.	Istri. N A 14, 15; N S 18. Illyri. Locuîau în actuala Istria. Pola era oraş al lor.
163.	Labeati. N P 4, 7. Illyri. Trăiau în nordul Albaniei pela Şcodra şi în sudul Montenegruluî pela actuala cetate Medun. Nu mai existau pe vremea lui Plinius, Naturalis historia III, 26.
164.	Lacinienses. Popor liburn. PI. N. H. III, 25.
164 a. Laeaei. Paeonî, la cursul de sus al rîului Struma.
Thucydides II, 96.
165.	Lapithae. N H 17, Thracî. Locuise în nordestuî şi estul Thessaliei. Existau încă pe vremea Bacchiadilor (a. Chr. 857-657). Pe vremea luî Strabon maî erau încă localităţi pe rîul Peneios, . spre vest de valea Ternpe, despre care se ştia că fusese ale Lapithilor.
166.	Latobici. Popor în Pannonia Superior, în partea
19
'250
despre sudvest. Pt. II, 15, 2. Locuiau în Krain, în regiunea dela Treffen, sudest de Laibach. C, I. L. III pag. 496.
167.	Lepontii. N A 31. Popor raet. Locuiau la nordvest de Lacul Como, probabil în actuala Val Leventina.
168.	Leuni. Popor în Vindelicia. Pt. II, 13, x.
169.	Libyrni şi Liburni. NA 22,23, 31; NS 26, 27; N C 25. I^rî. Locuiau pe coasta maritimă a Illyrieî dela actuala graniţă de nord a Dalmaţiei pănă dincolo de Scar-dona spre sud. La Liburni aparţineau şi locuitorii din răsăritul Istriei dela rîul Arsa începînd pănă la extremitatea de nordest a aceşteî peninsule. Plinius Naturalis historia
III,	25 : „Dela Arsia începe neamul Liburnilor, care se întinde pănă la rîul Titius.“ La Liburni aparţineau foarte probabil şi locuitorii numeroaselor insule cîte se găsesc dela Quarnero spre sud pănă la latitudinea Scardonei cel puţin.
170.	Licates şi Licattii şi Licatii. N A 31. Popor vindelic la actualul rîu Lech.
171.	Lychnidi ? N P 2, 3.
172.	Lycii. N H 19.
-173. Lydi. N H 19, 21. Thraci din Asia Mică.
174.	Lyncestae. N S 65, 75, 76. Illyrî amestecaţi cu Epiroţî. Locuiau în regiunea oraşului Bitolia.
175.	Macedones (Macedonia). NH5 ; N S 33, 61, 62,
67,	68, 71, 72, 78, 79, 82, 84, 85, 96, 107, 116. Mace-doniî erau alt neam decît Thraciî, Paeonii, Illyriî şi Epi-roţiî. In Macedonia propriu zisă, care se mârgiuîa la vest cu Epirul, la sud cu Thessalia, la est cu Struma şi la nord cu o linie care ar merge dela muntele Perim Dag pănă la sudul provinciei Kossovo, trăiau Macedonî, Thraci şi Paeonî, toţi complect grecizaţi pe vremea lui Strabon. Din cauza greeizâriî complecte pe de o parte însă, pe de alta din cauza unităţii de stat depe vremea cuceririlor regilor macedoneni, se înţelegeau prin Macedonie în înţeles larg, pelîngă Macedonia proprîu zisă, toate pbpoarele epirote şi cele illyre amestecate cu Epiroţî spre vest, şi tot teritoriul maritim pănă la Mesta-Carasu, ba chiar pănă la Mariţa, spre răsărit. Tot acest teritoriu era „G-recie“ pe vremea lui Strabon.
176.	Maedi. N P 16 ; N A 3, 11, 12; N S 35, 36,
52,	55, 56, 102, Thraci. Locuiau la răsărit de Dardanî, cu care erau în imediat contact, la rîul Struma, pe drumul dela Kopriilii la muntele Vitoş, şi de o parte şi de alta a
251
munţilor din sudvestul Bulgariei, avînd la răsărit de vecini pe Bessi. Se întindeau între Dardanî la vest şi Bessi la răsărit dela poalele munţilor din nordul provinciei turceşti Macedonia şi pela răsăritul provinciei turceşti Kossovo în sus pănă prin Serbia sudică. Aparţineau la provinciile Ţhra-oia şi Moesia Superior.
177.	Maedobitbyni. N S 128. Thracî din Asia Mică.
178.	Magnetes. N H 5, 7; N P 13; N S 90 a. Nu -erau Greci, nici Thracî, S. I, 2,'20. Grecizaţî încă depe timpul lui Herodot. Locuiau în Thessalia de nord la sud de i'îul Peneios.
179.	Maliees. N H 7. Nu erau Greci, nicî Thracî, S.
I,	2, 20. Grecizaţî încă depe timpul luî Herodot. Locuîau în sudul Thessaliei, în regiunea din faţa insulei Euboea şi ■dela Thermopylae, S. IX, 5, 1.	;
180.	Maraces. Popor în Aetolia. PI. N. H. IV, 3. Probabil Epiroţî.
181.	Mariandyni. N S 128. Thracî din Asia Mică.
182.	Mazaei, în inscripţii (C. I. L, III, 6383, dipl. 7 : Pafcscli XII pag. 133) Maezei, Maezaei. N S 14; NC 60, -61 ; N Pt 5. Pannoni. Locuiau ori în răsăritul actualei Dalmaţiî nordice, ori maî departe spre est, între rîurile Sana şi Bosna.
183.	Medulli. N A. 31. Munteni din Alpî. Locuîau pe vîrful Alpilor, la izvoarele rîurilor Durance şi Dora Ri-paria.
184.	Melcomenii. Vezi Meromenni.
185.	Meliteni. N A 31. Illyrî. Locuîau în insula Meleda.
186.	Mentores. Popor liburn. PI. N. H. III, 25. Nu mai •era pe vremea luî Plinius.
187.	Merdi. N C 86. Thracî. Probabil erau vecini cu •Serdiî.
188.	Meromenni, probabil aceîaş cu Melcomenii-Mel-•comanni. N A 31; N Pt 6. Illyrî. Locuiau în interiorul Dalmaţiei, maî sus de Daorsi.
189.	Moentini. N A 31. Iapodî. Locuiau dincoace (a-'decă la vest) de muntele Kapela.
190.	Molotti şi Molossi. N S 63, 74. Epiroţî grecizaţî. Locuiau în partea continentală a Epirului la nord de Am-philochi,
191.	Moriseni. Popor în Moesia Inferior pelîngă mare. PI. N. H. IV, 18. Origine necunoscută.
252
192.	Mygdones. N S 89, 100, 108, 128. Tliracî EdoLL Locuiau pelîngă lacul Bolbe, nordul peninsulei chalcidice, actualul Beşic-Gol.
193.	Mysi si Moesi. N H 19, 21; N A 35, 36 ; N S
47,	49, 50, 124, 125, 126, 131, 132,’ 135, 141, 150; N Pt 12, 13 5 N C 14, 15, 16, 32, 37, 54, 74, 80, 81, 82,
83,	84, 85, 86, 89. Numele Mysi e maî yeehîu, numele Moesi mai nou. Thraci. Locuiau unii în peninsula balcanică,, alţii în Asia Mică. Pe vremea lui Strabon Mysi se numîau numai cei din Asia, cei din Europa se numîau Moesi. Moesii din peninsula balcanică locuiau în actuala Bulgarie de dincoace de Balcani, începînd dinspre apus de rîul Gibriţa-Ţi-briţa (după hărţi, cibriţa după Tomaschek, Die alten Thraker, I, pag. 51) pănă spre Dobrogia. Maî înainte vreme Moesii, ca şi Geţii, trăiau şi de-a stînga Dunării.
194.	Nantuates şi Nantuatae. N A 31. Munteni din Alpi. Locuiau deasupra Salassilor.
195.	Naresii şi Narensii. N A 31; N S 16; N Pt 7. Illyrî. Trăiau la rîul Narenta, la răsărit de Ardiaeî.
196.	Nemaloni. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu necunoscut.
197.	Nematuri. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu . necunoscut.
198.	Nerusi. NA 31. Munteni din Alpi; Domiciliu necunoscut.
199.	Nipsaei. N H 13. Thraci. Trăiau pe coasta mării negre în regiunea oraşelor Sczopoli şi Misivri.
200.	Nomades. N S 135, 136.=Hamaxoeci.
201.	Norici. NA 1, 34; N C 39, 40. Supt acest nume se înţelegeau toate popoarele din provinciea romană Noricum (Ober-Osterreich, Kărnthen, Steiermark). In special însă numeşte Pt. II, 14, 2 Norici un anumit popor din Noric. Nori ci î erau probabil în majoritate Celţî. Yezî Holder supt a-cest cuvînt.
202.	Obulensii. N Pt 14. Popor de origine obscură. Locuîaii în răsăritul Moesieî Inferior la nord de Crobyzi.
203.	Odomanti şi Odomantes. N H 8, 10; N S 55,
93,	103. Paeonî. Locuiau la rîul Struma, în partea despre mare, la răsărit de acest rîu. Pe vremea luî Herodot ei se întindeau pănă la muntele Pangaeos (Pirnari, Bunar).
204.	Odrysae. N H 16 ; N P 17, 18, 19 ; N S 53,
253
56,	117, 119; N C 56, 86, 90, 94, 95. Thracî. Locuîau ]â aflueniul Mariţeî Ergene. Spre vest se învecinau cu Bessiî, Pela anul a. Chr. 11 eî îşî întinsese domeniul pănă în interiorul Chersonesulni. In înţeles maî larg se înţelegeau supt Qlrysae toţi Thracii dinspre mare, dela Mariţa şi dela oraşul Cypsela (actualul Ipsala) spre nord pănă la Odessos (Varna). La anul p. Chr. 21 aveau de capitală oraşul Phi-lippopolis. Tacitus, Annales, III, 88.
205.	Oitensii. N Pt 14. Popor de origine obscură. Locuiau în răsăritul Moesieî Inferior la nord de Crohyzi.
206.	Olbonenses. Popor liburn. PI. N. H. III, 25.
207.	Oratelli. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu necunoscut.
208.	Orestae. N S 74. Epiroţî. Locuîau în partea continentală nordică a Epiruluî.
209.	Orphei. Popor în Moesia Inferior pelîngă mare. PI. N. H. IV, 18. Origine necunoscută.
210.	Oseriati. Popor în Pannonia Superior, la sud de lassii. Pt. II, 15, 2.
211.	Oxyaei. N A 31. Popor muntean. Poate=Oxybii, neam ligur, dela poalele Alpilor maritimi dinspre Franţa, ori Ozuaei.
211°. Oxybii. N A 31. Vezi Oxyaei.
212.	Ozaâei. Popor în conventus Naroneî. Pl. N. H.
III,	26. Probabil Illyrî. Nu mai erau pe vremea lui Plinius.
213.	Paeones. N H 3, 5, 8, 11; N P 10, 11 ; N S 3.
33,	48, 53, 67, 68, 82, 83, 87, 88, 97, 104, 106, 107, 108 ; N C 29, 30. Thracî, dar cu remarcabile caractere specifice faţă cu Thracii ceilalţi. Tomaschek, Die alten Thra-ker, I, 65, îi consideră fără motiv ca Illyri. Cu toate &-cestea, dacă ţinem socoteală că cuvîntul paeon Bylazor este probabil=albanezul văldzăr fraţi, ori vălaiărî frăţie (Vezi §49 Nota P 10 şi § 344 fine N° 26), şi că Albanejii sînt probabil Pannonî (Vezi § 351), apoî Paeonii vor fi fost mai degrabă Pannonî. Nu de geaba, se vede, Grecii numiau pe Pannonî şi pe Paeonî cu acelaş nume iiaîovec, Cassius Dio XLIX, 36 (Vezi § 47). Maî înainte vreme fusese cu mult maî râspîndiţi decît pe timpul lui StraboD. Prin sec. a. Chr. VI ţara lor se întindea pănă la marea egee spre sud, pănă dincolo de Struma la muntele Pangaeos spre est, pănă Ia Rhodope,
' Perim Dag şi izvoarele rîului Struma spre nord. Spre apus e-
254:
rau mult mai lăţiţi dinspre partea nordică decît dinspre cea sudică, pentrucă dinspre nord ajungeau spre apus pănă dincolo de actualul Kopriilii, care era un oraş al lor, iar dinspre sud nu ajungeau spre apus pănă la rîul Echedoros (Gallico). Supusese pe Crestonî însă şi-şl întinsese chiar dinspre sud stăpînirea spre apus pănă la Pieria, adecă pănă la Yardar. Pe timpul luî Strabon Paeonii perduse domeniul lor dela miazăzi şi în general se redusese mult din răspîhdirea lor de altă dată, cu toate acestea tot ocupau o mare parte a Macedoniei. Erau grecizaţi.
214.	Paeoplâe. NH 8. Paeoni. Locuiau în partea muntoasă a Paeonieî.
215.	Paeti. N H 10. Thraci. Locuiau coasta maritimă dela răsărit de Ciconî.
216.	Pălării. N A 18. Probabil=Pleraei.
216 a. Panaei. Thraci, la sud de Haemos, la răsărit de Struma. Thucydides II, 101.
217.	Pannonii. N A l, 3, 28, 30, 31, 34; N S 9, 9 a,
14,	17, 21, 39, 40, 141; N C 27, 28, 29, 31, 32, 33, 34,
36,	39, 42, 43, 44, 45, 46, 49, 50, 51, 60, 61, 62, 63,
96.	Grecii considerau pe Pannonî ca înrudiţi cu Illyriî. Pannonii începeau dinspre apus dela Noric (Oberosterreichr Kărnthen, Steiermark) şi se continuau spre răsărit în dosul Illyrilor prin provinciile romane Pannonia Superior şi Pannonia inferior (Ungaria dela apns şi dela sud de Dunăre) pănă în peninsula balcanică, unde se întindeau tot în dosul Illyrilor prin Bosnia, Serbia şi Herzegovina pănă în Albania de nord.
218.	Parentini. C. I. L. II[,	15053.	Iapodî. Locuiau
la	cursul	superior al rîuluî Lika.
219.	Paroraei. N S 74. Epiroţî. Locuiau în partea continentală nordică a Epirului.
220.	Parthini. N P 1, 3, 7;	N A 3;	N S 75;	NC
19,	20, 21, 24. Illyrî amestecaţi	cu Epiroţî. Locuiau	regi-
unea de lîngă Dyrrhac.hion (Darazzo).
221.	Parthyaei ori Parthiaei. Popor în Macedonia. Pt.
III,... 13, 41. Probabil Epiroţî.
222.	Părtini. N S 75. Probabil PannoDî. Locuiau în regiunea actualei localităţi Uiice din vestul Serbiei.
223.	Pelagones. N P 2; N S 75, 106.. Paeonî amestecaţi cu. Epiroţî. Locuiau în regiunea unde' se varsă Cerna în Yardar.
255
224.	Perrhaebi. N H5, 6, 7, 17; N P 12, 18 ; N A
3.	Illyrî. Locuiau la graniţa dintre Thessalia şi Macedonia în regiunea dinspre muntele Olympos. Erau grecizaţî încă depe timpul lui Herodotos.
225.	Pertheenatae. N A 31; N S 75.. Popor muntean. Domiciliu necunoscut. Identic cu Părtini? cu Parthini ?
226.	Peucetiae. Popor liburn. PI. N. H. III, 25..
227.	Pencini. N S 161. Un neam de Bastarnî. Locuîau în insula dela gurile Dunării Peuce.
228. Pharii. N P 1, 2, 3, 7 ; N A 13, 14 ; N C 6, 8,
10,	11. Illyrî. Locuîau în insula Pharos, actuala Leşina.
229.	Phryges. N H 21, 23; NS 91, 104, 127, Thracî din Asia Mică.
230.	Piarensii. N Pt 16. Orî Moesî orî Geţi. Locuîau în regiunea oraşului Appiaria, actualul sat Riahovo la Dunăre la mijlocul distanţei dintre Ruscîuc şi Turtucaîa.
231.	Picensii. N Pt 13. Probabil Celţi. Locuîau în Serbia, de răsărit, la rîul Pek, în regiunea localităţii dela Dunăre Grădişte.
232.	Pieres. N H 5, 10; N S-88, 106. Thracî. Locuîau
în regiunea oraşului Pydna (Mikro-Aîani, puţin la sud de gura rîului Yistriţa), S. VII, Fragmente, 20, şi a muntelui Olympos, la nord se întindeau pănă la Vardar, S. VII, Fragmente, 22. Se pare că pe vremea luî Herodot erau mult maî lăţiţi spre răsărit, căci exploatau, alături cu Satriî şi cu Odomantiî, minele de aur şi de argint ale muntelui Pangaeos.	-
233.	Pirustae. N S 14, 16 ; N Pt. 10. Pannonî. Locuiau în nordul Albaniei.
234.	Pissantini. N P 2, 7. Illyri din sudnl Illyrieî, prin apropiere de lacul Ochrida.
.	235. Pleraei. N S 16, 29, 37; N Pt 6. Illyrî. Lo-
cuiau în faţa insulei Curzola, la sud ajungeau păn aproape de Risano.
236.	Poseni. N Â 31. Iapodî de dincolo (adecă la est) de muntele Kapela.
237.	Priantae. Thracî la rîul Hebros. PI. N. H. IV, 18.
238.'	Pyraei. Popor în sudul Illyrieî. PI. N. H. III, 26. Probabil Illyrî. Nu mai erau pe timpul luî Plinius.
239.	Pyrissaei. N A 31. Popor muntean. Domiciliu necunoscut. Să fie cumva=Pirustae ?
256
240.	Pj^rogeri. Thraci la rîul Hebros. PI. N. H. IV, 18.
241.	Quadiates. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu necunoscut.
242.	Rhaeti. NAI, 34; N S 5; N C 38. Supt acest nume se înţelegeau diferitele popoare din provinciea romană Rhaetia (Tyrolul şi jumătatea estică a Elveţiei). Naţionalitate necunoscută.
243.	Roxolani, N S 161, 162. Bastarnî ? Maî degrabă Sarmaţî. Locuiau pe vremea luî Strabo în cîmpiile dintre Don şi Bug, Iar pela anul 67 p. Chr. ajunsese pănă la cursul de jos al Dunării.
244.	Rucinates şi Rucinatae şi Rucantii. N A 31. Popor raet în. Vindelicia.
245.	Rugusci	şi	Riguscae. N A 31.	Popor în Raetia.
246.	Salassi.	N	A 31; N C	25, 33.	Munteni din	Alpî.
Locuiau pe versantul dinspre Italia al Alpilor, la mijlocul curbei pe care o formează Alpii dintre Italia şi Gallia, prin ţara	lor curgea	rîul Duria,	actualul	Dora.
247.	Sapaei.	N	H 10; N A	38, 39;	N S 53, 112>	117.
Tliracî. Locuiau la nord de CicoDÎ şi în vecinătatea Corpi-lilor, maî sus de coasta mării dintre rîul Mesta şi oraşul actual Maronia, prin munţii Ceai, Caraoglan, Carlîc.
248.	Sardi şi Serdi. N S 56; N C 86. Thraci. Locuiau în regiunea oraşului Serdica, actualul Sofia.
249.	Sardiotae. N Pt 7. Oii Iltyrî orî Pannonî. Probabil în regiunea oraşului Sărite, actual Podgradine, puţin la răsărit de izvoarele rîuluî Unaţ.
250.	Sarmatae şi Sauromatae. N~S 129, 140, 152, 158; N C 57, 93. In ce priveşte naţionalitatea Sarmatilor şi Scythilor dau notiţele următoare. E. Kuhn, Miscellen, Zeitschrift fiir vergleichende Sprachforschung, XXVIII, anul 1887, pag. 214-215: „Dupăce Miillenhoff a probat în chip nediscutabil părerea, susţinută încă înainte de dînsul de Zeuss şi de Diefenbach, că Scythiî şi Sarmatii dela marea neagră erau de origine iranică, cercetările istorice din ultimii anî au susţinut cu drept cuvînt aceiaş origine şi pentru Scythiî asiatici," A. Sobolevskij, Einige Hypothesen iiber die Sprache der Scythen und Sarmaten, Archiv fiir slavische Philologie, XXVII, anul 1905, pag. 240-244: „Chestiunea asupra naţionalităţii Scythilor şi Sarmatilor se poate considera ca rezolvată. Şi unii şi alţii erau de neam iranic, mai mult sau
§ 54.	’	257
mai puţin înrudiţi cu actualii Osseti. La începutul erei noastre Seythiî au dispărut din sudul Rusiei şi au fost înlocuiţi prin Sarmati. Sarmatiî au venit depe la cursurile de sus ale Nistrului, Dnipruluî şi Rugului, pentrucă au adus cu dînşiî în sudul Rusiei numirile Danaster, Danapris, Vagus ale a-cestor rîurî, cu care au înlocuit numirile seythe Tyras, Bo-rydthenes, Hypanis/1 După Peisker, Die Ablcunft der Ru-manen pag. 181-182, Seythiî erau irani numai prin limbă, pe care o căpătase dela fimeile lor de lorigine iranică, de rasă însă erau Turco-tatari. Recunoaşte însă că figurile lor depe vasele greceşti găsite în săpăturile din sudul Rusiei au tipul iranic şi că numai portul părului (ca o coamă de cal, Pferdemăhne) ar trada o origine uraloaltaieă. Acestea le: spune Peisker din cauza părerii sale prin nimic probate că toate popoarele nomade din Asia şi Europa sînt de origine turco-tataro-mongolă. Vezi § 230 a. Pe timpul luî Strabon trăiau, alături de Seythî, de Thracî şi de Bastarnî, şi de-a stînga şi de-a dreapta Dunării. Spre nord ajungeau departe în continent, în regiunea dintre Bug şi Dunăre. Erau nomazi în general.
251.	Sassaei. Popor în sudul Illyrieî. Pl. N. H. III,
26.	Probabil Illyrî. Nu mai erau pe timpul luî Plinius.
252.	Satrae. N H 10; N S 53. Thracî. De acelaş neam cu Bessiî. Trăiau în vecinătatea muntelui Pangaeos (Bunar, Pirnari).
253.	Savincates. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu necunoscut.
254.	Scirtones. N S 14; N Pt 10. Probabil Pannoni. Locuiau spre răsărit de Docleati şi de Pirustî, lîngă Macedonia, probabil la muntele Scardos, actualul Şar.
255.	Scordisci. N A 3, 4, 5, 11, 12;' N S 7, 8, 12,
14,	31, 32, 39, 40, 41, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 57, 130; N O 45, 53, 91. Celţi. Din cauza desului contact cu Pannoniî şi cu Illyriî căpătase oarecare asămănâre cu a-ceştiia. Se deosebîau în Scordiscii mari şi Scordiscii micî. Scordiscii mari erau aşezaţi la Dunăre -între rîurile Mur şi Morava, aproximativ în provinciile austriace Slavonien, Syr-mien, şi în nordvestul Serbiei, ori, în termeni aî provinciilor romane, în sudul Pannoniei Superior, sudul Pannoniel Inferior şi într-o parte din nordyestul Moesieî Superior. Scordiscii mici locuîau lâ Dunăre dincolo de Morava, în nord-
‘258
<2
estul Serbiei, adecă în nordestul Moesieî Superior. Din a-ceste aşezări ale lor vechi se lăţise odată, ca năvălitori,, pănă la munţii Illyrieî, Paeoniei şi Thraciei. Pe vremea lui Strabon erau aproape distruşi, dar tot mai- existau încă. Rămăşiţi dintr-înşiî mai erau şi pe vremea luî Appianos. Scordisciî făceau parte din Galliî care au invadat în peninsula balcanică în secolul IV, în special dintre acei care au: năvălit în Macedonia şi în Grecia în secolul III (Vezi Galii). Iustinus 1. XXXII, cap. 3: cGalliî care au scăpat din expediţiei dela Delphi, unde a p'erit Brennus [puţin....după. a. Chr. 279], au fugit şi s-au stabilit, uniîa în Thracia, alţiî in Asia, alţii între Dunăre şi Sava. Aceşti din urmă sînt Scordisciî.'5
256.	Scyrmiadae. N H 13. Thraci. Locuiau coasta mării negre dela Byzanţ în sus, pe acolo pe unde maî-tîrziu locuiau Astii.
257.	Scythae. N 2, 50, 51, 54, 129, 140, 152. Pentru naţionalitatea Scythilor vezi Sarmatae. Pe timpul luî Strabon locuiau în actuala Dobrogie alături cu Sarmati, Bastarnî, Crobyzî şi Troglodyti. Locuiau alături cu Bastarniî şi Sarmatiî şi de a stînga Dunării.
258.	Seduni. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu necunoscut.
259.	Segestani. N A 20, 31-, N S 9, 9 a; N C 27, 32f
61.	Pannoni. Locuiau în regiunea dela actualul oraş Sissek in districtul Agram al Croaţiei.
260.	Segovii. N A 31. Munteni din Alpi. Domiciliu necunoscut.
261.	Segusini şi Segasiani. N A 31. Munteni din Alpi. Locuiau în Alpii grai, la oraşul Segusio, actaalul Susa.
262.	Selli? Popor în Epir, fără poziţie lămurită. PI. N. H. IV, 1. Strabo VII, 7, 10 vorbeşte despre ei ca de un popor mythic cunoscut numai din poeţi. (Homer, Pindar) că ar fi locuit la Dodona, şi asupra numirii căruia, dacă se numîa Helli, cum îi zice Pindar, ori Selli, cum îi zice Homer, era nesiguranţă.
263.	Serrapilli. Popor în Pannonia la rîul Dravus. PL N. H. III, 28. Probabil Pannonî.
264.	Serretes. Popor în Pannonia la rîul Dravus. PL N.- H. III, 28. Probabil Pannoni.
265.	Sevaces. Popor în Noric. Pt. II, 14, 2.
259'
266.	Sialetae. N C 95. Thracî. Erau veciDi cu Bessiî.
Pt. III, 11, 8 pune pe Selletae, care probabil = Sialetae,. o-paTT^a	în	partea	nordestică	a	Thracieî. O. Miiller,
Ptolemaei Geographia, Tabulae, pune pe Selletae în sudul Thracieî, la dreapta rîului Mariţa, în dreptul Corpililor. Pe-nedrept, după cum recunoaşte şi Kalopathakes, De Thracia provincia romana, pag. 17.
267.	Siculotae. N Pt 8. Illyrî. Locuiau între oraşul: Traii şi rîul Cetina.
268.	Sidones. N S 161. Un neam de Bastarnî.
269.	Sinti. N S 55, 102, 113. Thracî. Locuiau la rîul-Struma, la nord de Bisaltae. Locuise odată şi în insula.. Lemnos.
270.	Siropaeones. N H 8. Un neam de Paeonî. Locuiau în partea muntoasă a Baeoniei.
271.	Sithones. N S 89. Thracî Edoni. PI. N. H. IV, 18 (Sithonii) îi pune în Moesia Inferior pelîngă mare.
272.	Sogiontii. N A 31. Munteni din Alpî. Domicilia.' necunoscut.
273.	Suanetes şi Suanetae. N A 31. Popor în Raetia.
274.	Suetri. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu necunoscut.
275.	Taulantii. N A 3, 31; N S 75. Illyrî amestecaţi cu Epiroţî. Locuiau în regiunea oraşelor Dyrrhachion (Da-razzo) şi Apollonia (Pollina, la nord de Avlona, în apropiere de malul drept al rîului Vovusa), îndărătul Parthinilor. Nu mai existau pe vremea luî Plinius, Naturalis historia III* 26.
276. Taurisci. N P 20 ; N A 31; N S 6, 11, 130, 143 ; N C 25. Celţi. Locuiau în două. locuri. In Noric, în-regiunea oraşului Nauportas (Ober-Laibach), care era oraş al lor, la nord de Iapodî, de unde se întindeau spre sudvest pănă la Aquileia (nordvestul golfului de Triest, la nord de oraşul Grado, deasupra, lagunei de Marano);. şi în nordul provinciei Pannonia Inferior, alături cu Boii. Aceşti din urmă Tauriscî au fost aproape distruşi de Boirebistas. Cu toate acestea pe vremea lui Strabon tot mai existau resturi' dinfcr-îaşii, dar reduse la ultima extremitate.
277.	Tebavii. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu necunoscut.
278.	Thesproti. N S 63, 73, 74. Epiroţî, grecizaţî pe-vremea lui, Strabon. Locuiau în partea despre mare a Epi-rului la miazăzi de Chaones.
"260
279.	Thessali şi Thettali. N H 7 ; N P 13; N S 615 ■62. Sub numele generic de Tliessali se înţelegeau diferite neamuri, unele greceşti, altele illyre, altele thrace, altele epirote, care trâîau în Thessalia. Toate erau complect gre-•cizate pe vremea lui Herodot.
280.	Thraces.	N	H 5,	9;	10,	11,	12,	13,	14,	18,	20,
22 ;	N A 37;	N	S	1, 2,	8,	14,	41,	48,	50,	54,	60,	62,
€7,	68, 69, 88,	114,	115,	129, 130, 133,	135, 137, 138,
143,	150, 152;	N	C	56, 59,	64,	65,	66,	67,	68,	70,	72,
73,	86, 87., 92, 94. Thraci! se întindeau în dosul Pannonilor spre răsărit, începînd dela munţii răsăritenî aî Boemiei •şi . dela cursul Dunării dintre Pesta şi Belgrad. Spre sud se întindeau în peninsula balcanică prin actualele ţărî Serbia răsăriteană, Bulgaria dela nord şi dela sud de Balcani, Thracia, Macedonia, până în Thessalia. Peste strîmtori o-cupau o parte din Asia Mică, unde Bithyniî, Mysiî, Lydii, Carii, Phrygiî, Armenii erau de neam thrac. De-a stînga Dunării se întindeau până la Nistru spre răsărit şi până la Carpaţii din nordul Ungariei spre miazănoapte.
281.	Thunatae. N S 35. Un neam de Dardanî. Locuiau în partea de vest a Dardanieî.
282. Thyni. N H 14, 20; N S 128. Thrăci din Asia Mică. După PI. N. H. IV, 18 erau şi la rîul Hebros.
282	a. Tilataei. Thraci, vecini cu Treres. Thucydides
II,	96.
283.	Timachi. Popor în Moesia Superior. PI. N. H. 1IÎ,
29.	Probabil Thracî la rîul Timacus.
283	a. Tralles. Iltyri cu domiciliu necunoscut. T. Livius XXVII, 32, XXXI, 35.	'
284.	Trausi. H. V, 4; T. Livius, XXXVIII, 41. Locuiau la dreapta rîuluî Mariţa, deasupra coastei mării, între Mariţa şi oraşul Maronea.
285.	Treres. Popor în Macedonia. PI. N. H. IV, 17. Thraci, la muntele Scomion din apropiere de Rhodope, Thu-cydides II, 96.
286.	Tribalii. N H 3; N A 3, 4, 12; N S 31, 32, 41,
42,	47, .48, 49, 56, 137,; 151; N G 74, 81. Thracî. Locuise odată în centrul şi sudul Serbiei actuale şi în Bulgaria actuală pănă la o linie care ar merge dela vestul provinciei bulgăreşti Rumelia la Dunăre, ori, ca să vorbim din punct -de videre al provinciilor romane, în centrul Moesiei Supe-
261
rior, vestul Moesieî Inferior şi nordul Thraciei. Pe vremea luî Alexandru cel mare se întindeau chiar pănă la gurile Dunării.. Pela anul a. Ohr, 29 ocupau încă teritoriul lor dela vestul Moesiei Inferior incluziv spre apus, macârcă foarte împuţinaţi din cauza cotropirilor din partea Scordis-cilor. Pe vremea lui Strabon aproape dispăruse. Pecînd scria Appianos se povestîa că rămăşiţile lor ar fi fugit de răul Scordiscilor la Geţî peste Dunăre.
287.	Triccraensii. N Pt 11, 13. Probabil Celţl. Locuiau în partea dinspre Dalmaţia a Moesieî Superior, la o-raşul Tricornion, pelîngă actualul Groţca, pe Dunăre între Belgrad şi Morava.
288.	Triullatti. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu-necunoscut.
289.	Troglodytae. N S 51. Probabil un nume generic pentru'acei locuitori din Scythia Minor care trăiau în bor-dee, şi care locuitori trebue să fi fost de diferite neamuri.
290.	Trumpilini. N A 31. Munteni din Alpî. PI. N. H.
III,	24 îi pune (Triumpilini) la răsărit de Camuni.
291.	Turi şi Turri. N A 31. Popor ligur de dincoace de Alpî.
292.	Tymphaei. N S 74. Epiroţî. Trăiau în partea continentală nordică a Epiruluî.
293.	Tyregetae şi Tyrangetae. N S 158, 159; N Pt
19.	E un nume local=Geţii dela Nistru. Erau nomazi.
294.	Uberi. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu necunoscut.
295.	Ucenni. N A 31. Munteni din Alpi. Domiciliu, necunoscut.
296.	Urgi. N S 158. Popor de naţionalitate necunoscută,, nomad, care locuia în regiunea dintre Dunăre şi Bug: Ia nord de Sarmati. Ajungeau şi eî, ca şi Sarmatiî, în emigrările lor pănă la Dunăre şi treceau şi de-a dreapta Dunării.
297.	Yaragri. N A 31. Munteni din Alpi. Locuiau în-Alpi deasupra Salassilor.
298.	Varciani. Popor în Pannonia Superior, în partea,
despre sudest. Pt. II, 15, 2. Judecind după numele Iantu-marus, Andedu, Mendus, C. I. L. III, dipl. 2, 0. I. L. III,. 9796, erau Celţî amestecaţi cu Pannoni.	:	-
299.	Veaminii. N A 31. Munteni din Alpi. Domiciliu-necunoscut.
362
§ 54-55.
300.	Velauni şi Yellaii şi Yellai. N A 31. Popor arvern, probabil la actualii Monts du Yelay, districtul Haute Loire.
301.	Yeneti şi Eneti. N H 1, 2; N P 14, 15; N S 20. miyri, dar cu caractere specifice remarcabile faţă de Illyriî ceilalţi. Locuîau în partea maritimă a actualei provincii italiene Yenezia. Spre răsărit ajungeau pănă în apropiere de Aquileia. Aquileia era în afară de teritoriul lor. S. V, 1,8,9.
302.	Venisami. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu •necunoscut.
303.	Vennonetes şi Vennones, N A 31; N C 38. Popor vindelic, nordest de lacul Como, la actualul Vintschgau în "Tirol.
304.	Venostes. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu •necunoscut.
305.	Vergunni. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu ■necunoscut.
306.	Vesubiani. N A 31. Munteni din Alpî. Domiciliu ■necunoscut.
307.	Yettii. Yezî Galii.
308.	Yindelici şi Vindolici. N S 5; NC 38. Supt a--cest nume se înţelegeau diferitele popoare din provinciea romană Yindelicia (sudul Bavariei), dintre care unele erau 'illyre, altele de naţionalitate necunoscută.*)
§55. Dacă din aceste 308 nume se lasă la o parte Andiantes = Andizetii, Celti = Galii, Derriopes = Âdriopes, iHellones = Selli, Hamaxoeci şi Nomades care sînt nume generice pentru diferite popoare, Lychnidi care nu este sigur dacă aparţinea unui popor, Meleomenii = Meromenni, mai =rămîn 300 de nume (adecă 308 cu numerele anexe 115 a, 122 a, 145 a, 164 a, 211% 216 a, 282 a3 283 a). Am păstrat -numele generic Thessali, pentrucă aparţine în aceiaş vreme
*) Determinările teritoriale date de mine se potrivesc, în linii generale şi aproximativ, cn acele date de Kiepert în Formae orbis antiqni. Se găsesc însă şi deosebiri remarcabile. De pildă poziţîea Moesilor e cu totul alta la Iviepert, unde Moesii sînt aşe-' zaţi la vest de Tribalii pe un mic teritoriu din nordestu! Moesieî Superior. Acest lucru stă în contrazicere cu cele mai autorizate •izvoare, pe care vezi-le sub Mysi-Moesi, şi din care citez aici, ca ■exemplu, pe A. 30, S. VII, 5, 12, C. XXXVIII, 10. Este evident că ICiepert a avut în videre, pentru acest caz, numai pe Ptole-maeu, care, în ce priveşte popoarele, nu este cel mai solid din izvoare. De alt fel se pare că pe Kiepert l-a interesat mai mult Axarea localităţilor decît acea a popoarelor.
§ 55-56-57.
263
unuî teritoriu. Am păstrat apoî cîteva nume de popoare care nu se găsesc în cadrul teritorial al Illyricului, pentrucă fac parte dintr-o grupă de popoare muntene a căror cucerire a avut loc în aceiaş vreme şi a căror comemorare s-a făcut în .aceleaş inscripţii. In sfîrşit am păstrat şi două popoare greceşti, pentrucă unul era numaî probabil grec, iar celalalt făcea parte din Macedonia.
Aceste 308 neamuri se dispart din punct de videre eth-nic în următoarele grupe: 1) Bastami. 2) Celţî. 3) Epiroţî. 4) Greci. 5) Illyrî. 6) Illyrî amestecaţi cu Celţî. 7) Illyrî amestecaţi cu Epiroţî. 8) Munteni din Alpî. 9) Munteni. 10) Norici. 11) Pannoni. 12) Raeti. 13) Sarmati. 14) Scythî. 15) Thracî. 16) Vindelicî. 17) Origine necunoscută.
§ 56.	Bastarnî	*).
Bastarniî din Scythia	Minor au	fost probabil	supuşi	de
Romani la anul a. Chr. 29, In tot cazul supunerea lor a fost îndeplinită odată cu constituirea Moesieî Inferior în provincie romană. Cei din a stînga Dunării, care locuiau dela Olt spre răsărit până pela Şiret, au fost supuşi cam depe la anii p. Chr. 9-57.
■	:	§	57. Celţî.
Arabisci. Au fost supuşi de Romani odată cu Pannoniî.
Boii. Au fost supuşi de Romani odată cu Pannonii.
Britolagae. Au fost supuşi de Romani cel maî tîrziu a-^uncî cînd a fost supus teritoriul oraşului Tjo’a, adecă la anul p. Chr. 56 orî 57. C. I. L. III pag. 148.
Galii. Ceî care au rămas prin peninsula balcanică şi n-au ţrecut în Asia s-au disolvat în populaţiile autohtone -mai înainte de a fi putut fi supuşi de Romani. Cîţi trăiau prin Macedonia au fost supuşi odată cu această ţară. Ceî din Asia au fost supuşi la anul a. Chr. 25, O, LIII, 26.
Picensii. Este un nume local, dat dela oraşul Pincus, ■unde trâîau aceşti Celţl. Teritoriul lor corespunde cu acel -al	Scordiscilor. Trebue să	fi fost Scordisci. Au	fost'supuşi,
•deci,	de Romani odată cu	Scordisciî	ceilalţi.
Scordisci. Acei care se lăţise, ca năvălitori pănă la
■*)' Probele pentru notiţile istorice care se vor da asupra -diferitelor popoare să se caute la notele izvoarelor şi la locurile din izvoare citate îa acele note. §§: 48-58. Notele respective ale izvoarelor.- sînt arătate la fiecare popor , sub § 54.
264
§ 57-58.
munţii Illyrieî şi supusese pe Autariaţi au fost supuşi şi în parte distruşi de Romani la anii a. Chr. 155 şi a. Chr, 109-106. Ceilalţi au fost supuşi odată cu Pannoniî, în special odată cu Breuciî.
Taurisci. Cei din Noric devenise tributari Romanilor încă înainte de anul a. Chr. 35, şi au fost definitiv supuşi Ia anii a. Chr. 35-34. Cei din Pannonia Inferior au fost supuşi odată cu Pannoniî.
Tricornensii. Este un nume local, dat dela oraşul Tri-cornion, unde trăiau aceşti Celţî. Teritoriul lor corespunde cu acel al Scordiscilor. Trebue să fi fost Scordisci. Au fost supuşi, deci, de Romani odată cu Scordiscii ceilalţi.
Varciani. Au. fost supuşi odată cu Pannoniî.
§ 58. Epiroţî.
La Epiroţî sînt trecute şi acele popoare despre care nu ştim sigur dacă	erau illyre ori	epirote.
Aenianes. Au	fost	supuşi de	Romani	odată cu Mace-
donenii.
Aethices. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Albani. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Almopes. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Amphilochi. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Athamanes. Au fo3t supuşi odată cu Macedonenii.
Atintanes. Supuşi	Romanilor	încă dela anul	a. Chr.
229.	Se răzvrătesc	sub	Demetrios	Pharios,	dar sînt	îar su-
puşi la anul a. Chr. 218. Aparţin definitiv Romei dela anul a. Chr. 168.
Atraces. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Cassopaei. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Chaones. Au	fost	supuşi	odată	cu	Macedonenii.
Dolopes. Au	fost	supuşi	odată	cu	Macedonenii.
Dryopes. Au	fost	supuşi	odată	cu	Macedonenii.
Maraces. Au	fost	supuşi	odată	cu	Macedonenii.
Molossi. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Orestae. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Paroraei. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Parthyaei. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Selli. Au fost supuşi odată cu Macedonenii, dacă vor fi mai existat pe vremea aceia.
Thesproti. Au fost supuşi odată- cu Macedonenii.
Tymphaei. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
§ 59-60.
265
§ 59. Greci.
Bottiaei. Au fost supuş! odată cu Macedonenii.
Chalcidees. Au fost supuşi odată cu Macedonenii;
§ 60. Illyrî.
Se cuprind la Illyrî şi acele popoare despre care nu ştim cu probabilitate dacă erau Illyrî orî Pannonî.
Adriopes. Au fost supuşi probabil odată cu Dalmaţiî.
Alutae. Au fost supuşi probabil odată cu Dalmaţiî.
Ardiaei. Sînt supuşi la anul a. Chr. 218. Se răzvrătesc şi sînt din nou supuşi la anul a. Chr. 134.
Armîstae.	Au fost	supuşi	probabil odată	cu Dalmaţiî.
Arthitae.	Au fost	supuşi	probabil	odată	cu Dalmaţiî.
Autariees. Au fost supuşi pela anul a. Chr. 155.
Breuni. Au fost supuşi odată cu Raetiî.
Buni. Au fost supuşi odaţă cu ceilalţi Liburni.
Calicoini.	Au fost	supuşi	la anul a.	Chr.	168.
Cambaei.	Au fost	supuşi	la anul a.	Chr.	35-34.
Ceraunii. Au fost supuşi probabil odată cu Dalmaţiî.
Corcyrenî. Au fost supuşi la un timp nehotărît înainte de anul a. Chr. 35-34.
Dalmatae. Au fost întîiaş dată supuşi la anul a. Chr.
155.	Au fost în stare de răscoală între a. Chr. 58-a. Chr.
34,	cînd între anif a~. Chr. 34-33 au fost supuşi din nou. S-au răsculat apoi în patru rîndurî, a. Chr. 16, a. Chr. 11, a. Chr. 10 şi p. Chr. 5. In cele trei rîndurî dintîiu, a. Chr,
16,	îl, 10, au fost răpede domoliţi. Răscoala dela p. Chr. 5 a fost însă înverşunată, şi numai după un războîu de patru ani, p. Chr. 5-9, au reuşit Romanii să-I supună, dar de data aceasta definitiv.
Daorsi. Au fost supuşi cel maî tîrziu la anul a. Chr. 168.
Dardani. Intră supt influinţa romană întîiaş dată a, Chr. 179-168. Probabilau fost supuşi la anul a. Chr. 29, atunci cînd lî-au cucerit , ţara Bastarniî şi apoi aceşti din urmă au fost alungaţi de Romani.
Dassaretii. Au fost supuşi la anul a. Chr. 168.
Decuni. Au fost supuşi probabil odată cu Dalmaţiî.
Derbani. Au fost supuşî la anul a. Chr. 33.
Deremistae. Au fost supuşi probabil odată eu Dalmaţiî.
Deretini. Au fost supuşî probabil odată cu Dalmaţiî.
Derrii, Au fost supuşi probabil odată cu Dalmaţiî.
Dindarii. Au fost supuşî probabil odată cu Dalmaţiî.
20.
266
§60.
Docleatae. Supuşi înainte de a. Chr, 35. Readuşi la supunere a. Chr. 35-34.
Enderoduni. Au fost cel mai tîrziu supuşi odată, cu Dalmaţiî.
G-alabrii. Vezi Dardani.
Genaunes. Supuşi odată cu Raetiî.
Glintidiones. Supuşi Ia a. Chr. 35-34.
Grabaei. Au fost cel mai tîrziu supuşi odată cu Dalmaţiî.
Hemasini. Au fost probabil supuşi odată cu Dalmaţiî. .Hymani. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Liburni. Issaei. Supuşi la anul a. Chr. 229.
Istri. Supuşi întîiu la anul a. Chr. 218, vezi şi T. Livius, argumentul cărţii XX; apoi la anii a. Chr. 178-177 şi 129.
Labeati. Supuşi la anul a Chr. 168.
Lacinienses. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Liburni. Liburni. Supuşi între anii a. Chr. 58-49. Intre anii a. Chr. 35-34 s-au răsculat, dar au fost supuşi din nou,
Meliteni. Au fost supuşi la un timp nehotărît înainte de anul a. Chr. 35.	'
Mentores, Au fost supuşi odată cu ceilalţi Liburni. Meromenni. Supuşi la a. Chr. 35-34.
Naresii. Supuşi la a. Chr. 35-34.
Olbonenses. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Liburni. Ozuaei. Au fost probabil supuşi odată cu Dalmaţiî, Pălării. Vezi Pleraei.
Perrhaebi. Au fost supuşi odată cu Macedonenii, Peucetiae. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Liburni. Pharii. Supuşi la anul a. Chr. 218. .
Pissantini. Supuşi la anul a. Chr. 168.
Pleraei. Supuşi ia anul a, Chr. 134.
Pyraei. Au fost cel maî tîrziu supuşi odată cu Dalmaţiî. Sardiotae. Supuşi probabil odată cu Dalmaţiî.
Sassaei. Au fost cel mai tîrziu supuşi odată cu Dalmaţiî.
Siculotae. Supuşi probabil odată cu Dalmaţiî.
Thunatae. Vezi Dardani.
Tralles. Supuşi poate odată cu Dalmaţiî.
Veneti. La anul a. Chr. 225 ei sînt independenţi şi aliaţi aî Romanilor. La anul a. Chr. 181 Romanii stabilesc
60-61-62-68.
267
o colonie la Aquileia, T. Livius, XL, 26. Trebue să fi fost supuşi în intervalul dintre anii a. Chr. 225-181.
§ 61. Illyrî amestecaţi cu CeIţi=Iapodes.
Aurupini. Au fost supuşi la anul a. Chr. 35-84.
Avendeatae. Au fost supuşî la anul a. Chr. 35-34.
Iapodes în general. Iapodii de dincoace (dincoace şi dincolo din punct de videre al Romei) de munţi au fost supuşî -la anul a. Chr. 129, dar numaî pentru scurtă vreme. Temeinic au fost supuşi Iapodii, atît cei de dincoace cît şi ceî de	dincolo de munţi, la anii	a. Chr. 35-34. Probabil	au luat
şi	ei parte la cea din urmă	răscoală a Dalmaţilor	şi au fost
definitiv supuşi	înpreună cu aceştiia,	p.	Chr. 5-9.
Moentini.	Au	fost supuşî	la anul a. Chr. 35-34.
Ortoplini.	Au	fost supuşî	odată	cu	ceilalţi lapodi.
Parentini.	Au	fost supuşi	odată	cu	ceilalţi lapodi.
Poseni. Au fost supuşi la anul a. Chr. 35-34.
§ 62. Illyrî amestecaţi cu Epiroţî.
Brygi. Supuşi odată cu	Macedonenii.
Bylliones. Supuşî odată	cu Macedonenii.
Deuriopes. Supuşi odată	cu Macedonenii.
Dyestae. Supuşi odată cu Macedonenii.
Elimiotae. Supuşi odată cu Macedonenii.
Enchelees. Supuşi la anul a. Chr. 168.
Eordi. Supuşi odată cu Macedonenii.
Eratyri. Supuşi odată cu Macedonenii.
Lyncestae. Supuşi odată cu Macedonenii.
Parthini. Supuşî la anul a. Chr. 168. S-au răsculat, dar au fost din nou supuşî a. Chr. 39.
Taulantii. Supuşî la anul a. Chr. 35-34.
§ 63. Munteni din Alpi.
Muntenii din Alpî, a căror supunere este atestată prin doua inscripţii, una din anul a. Chr. 9-8 şi alta din anul a. Chr. 7-6, au fost aproximativ supuşî atunci cînd au fost supuşî Salassiî şi Muntenii despre care vorbeşte Appianos (vezi N A 31), şi despre care nu putem spune cu siguranţă că locuiau într-adevăr în Alpî şi nu cumva în munţii Illy-rieî. Salassiî însă şi Muntenii din Appianos au fost supuşi la anii a. Chr. 35-34.
Aceşti Munteni din Alpi (printre care, pentru a nu se strica unitatea faptului istoric, s-a păstrat şi un popor care nu
268
§ 63-64-65-66.
trăia în Alpî, ci în munţii Cevennes) sînt: Acitavones, Ada-nates, Ambisontes, BelaCi, Brigiani, Brixenetes, Brodiontii,, Caenaunes, Cateriates,. Caturiges, Ecdinii, Edenates, Egui,. Esubiani, Focunates, Gallitae, Xemerii, Isarci, Medulli, Nan-tuates, Nemaloni, Nematuri, Nerusi, Oratelli, Quadiates, Sa-lassi, SaVincates, Seduni, Segovii, Segusini, Sogiontii, Suetri,. Tebavii, Triullatti, Trumpilini, Turi, Uberi, Ucenni, Varagri,. Yeaminii, Yelauni, Yenisami, Yenostes, Vergunni, Yesubianj..
§ 64. Munteni.
Aceşti Munteni, despre care nu ştim dacă erau din Alpî (macarcă foarte probabil din Alpî erau) ori din munţii Illy-riei, au fost supuşi la anii a. Chr. 35-34. Eî sînt: Bathiataej. Cinambri, Hippasini, Interphrurini, Oxyaei, Pertheenataey, Pyrissaei.
§ 65. Norici.
Popoarele ndrice au fost supuse la anul a. Chr. 16. A-ceste popoare sînt: Alauni, Ambidravi, Ambilici, Noricij, Seyaces.
§ 66. Pannonî.
Amantini. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Pannoni, în-special cu Breuciî.
Andizetii. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Pannonî, în. special cu Breuciî.'
Arivates. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Pannonî.
Azali. Au	fost supuşi	odată cu	ceilalţi	Pannonî.
Belgites. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Pannoni.
Breuci. Au	fost supuşi la anii	p. Chr.	5-7.
Catari. Au	fost supuşi	odată cu	ceilalţi	Pannonî.
Cavii. Au	fost supuşi probabil	odată	cu Dalmaţiî în-,
timpul războiului celui depe urmă al acestora cu Romanii.
Colapiani. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Pannoni.
Coletiani. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Pannoni.
Cornacates. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Pannoni.
Cytni. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Pannonî.
Daesitiatae. Au fost supuşi la anii p. Chr. 8-9.
Ditiones. Au fost supuşi probabil odată cu Dalmaţiî în-timpul războiului celui depe urmă al acestora cu Romanii.
Hercuniatae. Au fost supuşi odată cu ceilalţi PannoDÎj, în special cu Breuciî.
Iassii. Au fost supuşi, odată cu ceilalţi Pannoni.
Latobici. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Pannoni.
.§ 66-67-88-69-70.
269
Mazaei. Au fost supuşi la anii p. Clir. 5-7.
Oseriati. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Pannonî.
PannoDii în general. . Au fost supuşi întîiu Segestaniî 3a anii a. Clir, 35-34. De aici. încolo, după neîncetate răscoale (anii.a. Chr. 34, 16, 14, 13, 12, 11), şi după .scula->rea cu războîu contra Romei a necontenit nouă neamuri .(cei din urmă Mazaeij, Breuciî şi Daesitiatiî, anii p..Chi\ -5-9), Pannonii au fost supuşi cu toţii şi definitiv.
Părtini.. Au fost supuşî probabil odată cu.Dalmaţiî.
Pir'ustae. S-au supus de bună voe Romanilor la anul a. Chr. 168, T. Livius, XLV, 26. Dar numaî cu numele, căci la anul a. Chr. 54 na ascultau de Romani şi făceau incursiuni în teritoriile Illyrilor care pe vremea aceîa erau într-adevăr supuşi Romei, Caesar de bello gallico, V, 1. Temeinic au fost probabil supuşî odată cu vecinii lor Tau-lantii.
Scirtones. Au fost supuşi probabil odată cu vecinii lor Pirustae şi Docleatae.
Segestani. Au fost supuşî la anii a. Chr, 35-34.
Serrapilli. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Pannoni.
Serretes. Au fost supuşi odată cu ceilalţi Pannonî.
§ 67. Raeti.
Popoarele raete au fost supuse între anii a. Chr. 16 (cînd au fost supuşi Camunnii) şi 15. Aceste popoare sînt: Brixantae, Camunni, Cosuanetes; Lepontii, Rucinates, Ru-gusci, Suanetes.
§ 68. Sarmaţî.
CîţI dintre dînşiî erau stabiliţi în Moesia Inferior au îost supuşî odată cu Moesii şi cu Geţii. Erau maî multe neamuri: Sarinaţii regeşti, lazyges, Aorsi (în Moesia Infe-.rior), Areatae ori Arraei (în Moesia Inferior).
§ 69. Scythî.
Coralii. Au fost supuşî odată cu Moesii şi cu Geţii.
Scytliae în general. Cîţi din eî erau stabiliţi în Scythia llinor au fost supuşî odată cu Geţii.
§ 70. Thraci.
Agrianes. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Apsinthii. Au fost supuşi probabil odată cu Odrysii, «dacă maî existau pe vremea acela.
Armenii.
Artacii. Au fost supuşî la anul a. Chr. 29.
270
Astae. Au fost supuşi probabil odată cu Odiysiî.
Bebryces.
Bessi. Poate (puţin probabil) cei maî dinspre nordvest dintr-înşii au fost supuşi deja la anii a. Chr. 35-34. La anii: a. Chr. 109-106 au fost învinşi de Romani cînd au năvălit, înpreună cu Scordiscii şi cu Triballiî, în Grecia până la Delphi. La anii a. Chr. 72-70 M. Lucullus, care a năvălit în ţara Moesilor, a năvălit şi în acea a Bessilor, pe care î-a învins într-o mare bătălie la muntele Haemus şi lî-a luat oraşul Uscudama (=Adrianopol, Iordanis Rom. 221 pag. 28). Eutropius, VI, 10 (8). Pe Bessiî învinşi de M. Lucullus-îî numeşte T. Livius, argumentul cărţii XCVII, cu un termen mai general Thracî, şi de fapt trebue să fi luat parte la acele lupte cu Romanii şi alţi Thracî alături cu Bessiî^ dar nu ştim care. La anul a. Chr. 42 Romanii năvălesc în ţara lor şi-î dovedesc în luptă, dar nu-î supun încă. La a-nul a. Chr. 29 Romanii li pradă ţara şi li răşluesc o bucată din ea, pe care o dau Odrysilor, dar nu-î supun încă. Au fost supuşî la anul a. Chr. 16, dar numai pentru scurtă vreme şi netemeinic, căci la a. Chr. 11 Bessiî se răscoală şi numaî cu mare greutate tot acelaş an au putut fi supuşî din noii. Marea răzvrătire a Thracilor din Haemus dela anul p. Chr. 26, despre care vorbeşte Tacitus, Annales,.
IV,	46-51, şi care riumaî cu mare greutate a fost domolită-—fără ca cu toate acestea toţi Thracii care luase parte la dînsa să fi fost supuşî—decătră Poppaeus Sabinus, a fost sigur în mare parte tot opera Bessilor. Complecta supunere a acestui popor a avut loc, foarte probabil, numaî cînd (la anul p. Chr. 47 după Eusebius Chronicorum II, Migne Pa-trologia graeca tom XIX pag. 589; pe vremea luî Vespa-sianus, p. Chr. 69-79, după Eutropius VII, 19 [13]; la anul p. Chr. 46 după Cassiodorus Chronica) a încetat de a maî exista singurul stat autonom thrac care maî era pe atuncî în peninsula balcanică, acel al Odrysilor, şi s-a înfiinţat provinciea romană a Thracieî.
Bisaltae. Au fost probabil supuşî odată cu Macedonenii.
Bistones. Au fost probabil supuşî odată cu Macedonenii.
Bithyni.
. Brenae. Au fost probabil supuşi odată cu. Bessiî.
Brygi. Au fost supuşî odată cu Macedonenii, dacă vor fi maî existat pe atuncî.
70.
271
Brysae. Au fost supuşi cel maî tîrziu odată cu Odrysii.
Cabyleti. Au fost supuşî cel maî tîrziu odată cu 0-drysii.
Caeni. Au fost supuşi probabil odată cu Odrysii, cu care erau. vecini.
Carbilesi. Au fost probabil supuşi odată cu Macedonenii.
Cares.
Celegeri. Au fost probabil supuşi odată cu Moesii.
Cicones. Au fost probabil supuşi odată cu Macedonenii.
Coeletae. In războîu cu Romanii p. Chr. 21, Tacitus Annales III, 38. Supuşî probabil odată cu Bessii.
Corpili. Au fost probabil supuşi odată cu Bessii,
Crestonaeî. Au fost supuşî odată cu Macedonenii. .
Crobyzi. Au fost supuşi odată cu Geţii.
Daci. Sub domniea lui Boirebistas (aproximativ a. Chr. 50-a. Chr. 31) Dacogeţiî, uniţi într-un singur regat, ajunsese la mare putere, îşi supusese dinspre vest pe Boi, pe Taurisci, pe Scordisci, dinspre sud populaţiile thrace dintre Dunăre şi Balcani şi ameninţau cu invazii provinciea romană Macedonia. Caesar cu puţin înainte de a muri plănuia o expediţie contra lor: După moartea luî (a. Chr. 44), la anii a. Chr. 35-34 Caesar Octavianus plănueşte şi el o expediţie contra lor, pe care însă n-o poate duce la capăt. Pecînd se pregătîa războiul civil dintre Caesar .Octavianus şi Antonius, eî propun celui dintîiu o alianţă contra, rivalului său. Refuzaţi, fiindcă puneau condiţii grele, trec de partea luî Antonius, dar nu pot da vreun ajutor eficace acestuia, fiindcă Boirebistas a fost răsturnat printr-o revoluţie şi Dacogeţiî s-au desfăcut în patru state. De aici înainte destinele Dacilor şi ale Geţilor sînt deosebite. Pe vremea cînd scria Strabon (p. Chr. 5-9) Romanii făcuse deja expediţii contra Dacilor, ducîndu-şi trupele şi muniţiile de războîu pe Tisa şi pe Mureş, şi în două rîndurî Dacii invadase provinciile romane, Pannonia la a. Chr. 10 şi Moesia la p. Chr. 5. In aceste lupte fusese Dacii atît de slăbiţi, încît numaî nădejdea că vor putea Germanii păgubi tare pe Romani după dezastrul lui Yarus şi în timpul expediţiei luî Tiberius contra Germanilor (p. Chr. 9) îi opria la această epocă să se supună Romei. In această stare de semisupunere au persistat Dacii pănăce Decebalus a reînfiinţat un stat puternic, nu aşa ca acel al lui Boirebistas, căcî numaî Dacii aii con-
ztz	§ 70.
tribuit la formarea luî—Geţii acum erau supuşi Romanilor—, dar puternic în de ajuns pentru a deveni din nou agresivi faţă cu Romanii. Incontra lui a purtat întîiu războîu Domitianus la anii p. Chr. 85-90, mai mult cu pagubă decît cu succes din partea Romanilor, apoi Traianus în două rîn-duri, p. Chr. 101t103 şi p. Chr. 105-107. In cel dintîiu rînd Traîan a învins pe Daci, dar nu lî-a supus ţara, ci lî-a lăsat-o autonomă, macarcă sub hegemoniea Romei. In al doilea rînd Traîan a supus pe Daci şi lî-a prefăcut ţara în provincie romană. C. LXVIII, 6-9, 11-14, vezi asupra cronologiei discuţiea din C. I. L. III N° 550.—Dacii de de-a dreapta Dunării au fost supuşi odată cu Moesii.—Au rămas însă şi Daci independenţi, precum acei care au prădat u-nele părţi din provinciea Dacia pe vremea lui Macrinus, p. Chr. 217, C. LXXVIII, 27, apoi Castabociî şi Carpii, pentru care vezi	§ 82, Nos	5, 6.
Dateni. Au	fost	supuşi	probabil	odată cu Macedonenii.
Demensii. Au fost supuşi odată cu Moesiî.
Dentheleti. La anul a. Chr. 29 aliaţi ai Romanilor. La anul a. Chr. 16 în duşmănie cu dînşiî. Probabil au fost supuşi odată cu Bessiî.
Dersaei. Au fost supuşî odată cu Macedonenii.
Digeri. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Dii. Au fost supuşî odată cu Macedonenii.
D obessi. Au fost supuşî odată cu Macedonenii.
Doberes. Au fost supuşî odată cu Macedonenii.
Dolonci. Aii fost supuşî probabil odată cu Odrysiî.
Droi. Au fost supuşî odată cu Macedonenii.
Drugeri, Au fost supuşi cel maî tîrziu odată cu Odrysiî.
Edoni. Au	fost	supuşî	odată	cu	Macedonenii.
Elethi. Au	fost	supuşî	odată	cu	Macedonenii.
Getae. Dintre Dacogeţî ei au fost cel care maî întîiu au ajuns la mare putere. Destul de îndrăzneţi pentru a rezista chîar luî Alexandru cel mare, a. Chr. 335, eî pe vremea regelui lor Dromychaetes au putut învinge complect pe unul din ceî mai distinşi diadoehî, pe regele Thracieî Lysimachos, a. Chr. 292; Pe timpul regelui Macedoniei Perseus puteau trimete acestuia ajutor de zece mii de călări şi zece mii de pedestri. La cea maî mare putere au ajuns cînd sub regele Boirebistas s-au unit cu Dacii şi aii format un singur stat înpreună cu aceştiia (Vezi Daci). După detro-
§70.
273
narea lui Boirebistas, Greţiî, desfăcuţi de Daci şi înpărţiţî în mai multe state (Dacogeţiî la căderea luî Boirebistas s-au desfăcut în patru state, dintre care se poate admite câ două vor fi fost ale Geţilor; pe vremea cînd scria, Strabon, p. Ghr. 5-9, Dacogeţiî constituiau cinci state; la anul a. Chr. 29 Geţii singuri aveau trei state), au decăzut răpede. Maî întîiu, aproximativ la doi anî după căderea lui Boirebistas, a. Chr. 29, ei au perdut domeniul lor din a stînga Dunării, pe care l-au ocupat Bastarniî, macarcă au continuat de a trăi pe el încă în mare număr (La anul p. Chr. 9 Romanii au strămutat depeste Dunăre în Thracia cincizeci de miî de Geţi); apoî statele lor din a dreapta Dunării, în mare parte din cauza duşmăniei dintre ele, au căzut la a,nul a. Chr. 29 în stăpînirea Romanilor, afară de unul, cel mai dinspre vest, care a rămas autonom, dar supt hegemo-niea romană, şi a persistat în această autonomie probabil pănă la constituirea Moesieî în provincie romană. Geţii din a stînga Dunării, care locuiau alături cu Bastarniî dela Olt spre răsărit pănă pela Şiret, au fost supuşi cam depe la anii p. Chr. 9-57.
Graaei. Au fost supuşî odată cu ceilalţi Paeoni.
Hypsalti. Au fost supuşi cel mai tîrziu odată cu O-diysiî.
Laeaei, Au fost supuşî odată cu ceilalţi Paeoni.
Lapithae. Macarcă nu aşa de mythicî, cum se spune de obiceîu, nu maî existau pe vremea Romanilor.
Lydi.
Maedi. La anul a. Chr. 156 năvălesc în Macedonia. La a. Chr. 155 în războîu cu Romanii. Au fost probabil supuşi odată cu vecinii lor Bessi.
Maedobithyni.
Mariandyni.
Merdi.	Au fost	supuşi la anul a. Chr. 29.
Moesi.	Romanii	i-au atacat întîiaş dată la anii	a.	Chr.
72-70, cînd au pătruns până la orăşele greceşti Odessos (Yarna), Dionysopolis (Balcic), Callatis (Mangalia), Istros (Caranasuf). Atacul a avut loc, deci, dinspre partea răsăriteană a teritoriului Moesilor. La anul a. Chr. 59 erau a-liaţii Romanilor, proconsulul Macedoniei Antonius îi atacă în acest an	totuş, li	devastează ţara şi pătrunde până	la o-
raşul grecesc Istros,	dar este aici bătut şi fugărit	de	Bas-
274
tarnî, care venise Moesilor în ajutor. La anii a. Chr. 85-84 în legături de alianţă cu Romani!, cărora le procură vase în războiul contra Pannonilor. Au fost supuşi de Romani la anul a. Chr. 29. Expediţiea contra lor de astă dată a avut loc prin părţile despre apus ale teritoriului Moesilor.
Mygdones. Au fost supuşî odată cu Macedonenii.
Nipsaei. Au fost supuşi probabil odată cu Odrysiî.
Odomanti. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Odrysae. Intră în raporturi amicale cu Romanii la anul
a.	Chr. 168. Se supun de bună voe la anul a. Chr. 29 şi continuă de aici înainte de a forma un stat autonom supt hegemoniea Romei pănăce s-a înfiinţat provinciea romană Thracia (la anul p. Chr. 47 după Eusebius Chronicorum II, Migne Patrologia graeca tom XIX pag. 539: „Thracia hue-usque regnata in provinciam redigitur"; pe vremea luî Ves-pasianus, p. Chr. 69-79, după Eutropius VII," 19 [13]; la anul p. Chr. 46 după Cassiodorus Chronica). Regele thrac Rhymetalces, care a dat la anul p. Chr. 5 ajutor Romanilor contra Breucilor şi a dovedit pe Breucî, era un rege ăl 0-drysilor. Tot Odrysî sînt şi Thracii despre care vorbeşte Tacitus, Annales, II, 64-67 supt anul p. Chr. 19, unde este vorba de cearta între regii celor două fracţiuni ale statului Odrysilor, şi unde Odrj^siî sînt descrişi ca într-adevâr nişte clienţi aî Romei. La anul p. Chr. 21 Odrysiî, contra voinţiî regilor lor, se răscoală, alături de Coeleti şi de alte neamuri thrace, dar sînt învinşi lesne. Tacitus, Annales,
III,	38. Cu începere dela anul a. Chr. 29 au fost în necontenită duşmănie cu Bessiî.
Paeones. Aii fost supuşî odată cu Macedonenii.
Paeoplae. Aii fost supuşi odată cu ceilalţi Paeonî.
Paeti. Au fost probabil supuşî odată cu Macedonenii, dacă vor fi mai existat pe vremea aceia.
Panaei. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Pelagones. Au fost supuşî odată cu Macedonenii.
Phryges.
Piarensii. Au fost supuşi odată cu Moesii.
Pieres. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Priantae. Au fost cel mai tîrziu supuşi odată cu O- -drysiî.
Pyrogeri. Au fost cel mai tîrziu supuşi odată cu Odrysiî.
Sapaei. Au fost supuşi sigur odată cu Gorpiliî, cu care formau cîteodată un singur stat.
§ 70-71-72.
275-
Sardi (Serdi). Au fost supuşî la anul a. Chr. 29.
Satrae. Au fost supuşî odată cu Bessiî.
Scyrmiadae. Au fost supuşî probabil odată eu Odrysii,. dacă vor fi maî existat pe vremea aceîa.
Sialetae. Au fost supuşî la anul a. Chr. 11.
Sinti. Au fost supuşî odată cu Macedonenii.
Siropaeones. Au fost supuşî odată cu ceilalţi Paeonî'.
Sithones. Au fost supuşî odată cu Edonii.
Thyni. Ceî din Europa au fost supuşî cel maî tîrziu. odată cu Odrysii.
Tilataei. Au fost supuşî probabil odată cu Bessiî.
Timachi. Au fost probabil supuşî odată cu Moesii.
Trausi. Supuşî odată cu Macedonenii.
Treres. Au fost supuşi probabil odată cu Bessiî.
Tribalii. Cîţî maî rămăsese din eî au fost supuşî probabil odată cu Moesii. Maî înainte vreme fusese învinşi de Romani la anii a. Chr. 109-106, cînd înpreună cu Scor-diseiî şi cu Bessiî năvălise în.G-recia. _
Tyregetae.
§ 71. Yindelicî.
Popoarele vindelke aii fost supuse între anii.a, Chr. 16 (cînd au fost supuşî Yennonetiî) şi 15. Aceste popoare sînt: Benlauni, Brigantii, Calucones, Leuni, Licates, Ruci-nates, Yennonetes.
§ 72. Origine necunoscută.
Arpii.
Carni. Supuşî la o epocă nehotărîtă înainte de anul a. Chr. 85. Readuşi la supunere a. Chr.	85-34.
Clari ae; Au fost supuşî odată cu	Moesii	orî	cu	GetiL
G-audae. Au fost supuşî odată cu	Moesii	orî	cu	Geţii..
Macedones. Au fost supuşî la anul	a. Chr.	168. In pro-
vincie Macedonia a fost redusă la anul a. Chr. 146.
Mag'netes. Au fost supuşi odată cu Macedonenii.
Maliees. Au fost supuşî odată cu Macedonenii.
Moriseni. Au fost probabil supuşi odată cu Geţii.
Obulensii. Au fost supuşî odată cu Cetii.
Oitensii. Au fost supuşî odată cu Geţii.
Orphei. Au fost probabil supuşî odată cu G-etii.
Troglodytae. Au fost supuşî odată cu G-etiî.
Urgi.
:276
§ 73. In complexul de provincii romane numit Illy-ricum (Raetia, Noricum, Pannonia Superior, Pannonia Inferior, Dalmaţia, Moesia Superior, Dacia) şi în peninsula balcanică pănă la grauiţile Greciei propriu zise (Moesia Inferior, Thracia, Epirus, Macedonia, Thessalia) se întindeau dela apus spre răsărit cinci pături de popoare: Munteni, Illyrî, Epiroţî, Pannoni şi Thracî. Naţionalitatea Illyrilor, Epiroţilor, Pannonilor şi Thracilor era una bine ţărmurită, unitară. Naţionalitatea Muntenilor era complexă. Judecind •după popoarele învecinate, uniia vor fi fost Celţi, alţii Illyri, •alţii Pannonî, dar trebue să fi fost printre dînşiî şi neamuri de alt soiu, unele chiar neindogermane. Intrucît însă lămurirea din acest punct de videre este imposibilă, iar faptul -că trăiau în aceleaş condiţii climaterice şi probabil sociale li dădea la toate, oarecare asămănăr! de' traiu" şi chiar de •constituţie fizică, este îndreptăţită aşezarea lor într-un grup. Iu imediat contact cu Muntenii erau Raetiî, Yindeliciî, Novicii şi Cărnii, Numele de Raet şi de Vindelic . nu însemnează din' punct de videre etnic nimic, căci asupra naţionalităţii Raetilor şi Yindelicilor sîntem tot aşa de puţin informaţi ca şi asupra naţionalităţii Muntenilor. In aparenţă numai numele Raet şi Vindelic capătă o unitate mai mare, ţentrucă aparţin la două provincii romane, şi este tot o-datâ posibil ca şi din punct de videre etnic popoarele rete si cele vindelice să fi prezentat un caracter unitar oarecare. Noricii erau probabil, cel puţin în majoritate, Celţi. Cărnii nu ştim cărei naţionalităţi aparţineau şi î-am separat de Munteni numai pentrucă ocupau, relativ vorbind, un teritoriu care nu era muntos. Printre Illyri şi Pannoni se găsiau popoare celte: Arabisci, Boii, Scordisci, Varciani. Erau chiar Illyri amestecaţi cu Celţi, aşa că din acest amestec rezultase o naţionalitate deosebită: Iapodiî. Erau apoi Illyri amestecaţi cu Epiroţî. Printre Thracî se găsiau popoare scyţhe, sarmate, celte (Britolagae), şi probabil , germane (Bastarnae). Erau apoi Thracî amestecaţi cu Epiroţî: Pelagoniî. In imediat contact cu Thracii erau în sfîrşit Macedonii, Magneţi! şi Malieiî, cărora nu li putem hotărî o naţionalitate. Judecind după neamurile încunjurătoare, Macedonii trebue să fi fost Thracî, şi anume acei Thracî care, la oarecare depărtare de graniţile G-recilor, s-au grecizat maî degrabă şi a-pol prin influinţa lor politică au lăţit foarte adînc şi foarte
§ 73-74-75.
277"
departe grecizarea la popoarele thrace, epirote şi illyro-epi-rote deprin prejur.
' § 74. Cele cinci pînze de popoare principale, Muntenii, Illyriî, Epiroţii, Pannoniî şi Thracii, se.întind dela apus spre răsărit în dimensii tot maî largi. Cu cît adecă vin-mai spre răsărit aceste pînze, cu atît mai largi sînt. Ceîi maî strîmtoraţî erau Muntenii, pe maî larg spaţiu se lă-ţîau Illyriî şi Epiroţii, pe mai larg spaţiu încă se lăţiaus Pannonii, pe cel maî larg din toate erau aşezaţi Thracii. Aceşti din urmă erau lăţiţi şi dincolo de strîmtorile care-despart Europa de Asia şi se întindeau peste o mare parte, din Asia Mică pănă în Armenia. Dacă din această înpre-jurare se poate trage vreo concluzie asupra chipului eum* s-aîi aşezat aceste popoare, apoi acea concluzie nu poate fii alta decît că dintre cele cinci serii de popoare s-au aşezat mai întîiu pe locurile, unde se găsîau, Muntenii, apoi Illyriî. şi Epiroţii, apoi Pannonii, şi tocmai la urmă Thracii. O a-păsare dinspre răsărit treptată, din partea.Illyrilor asupra^. Muntenilor, din partea Pannonilor asupra Illyrilor, şi din/ partea Thracilor asupra Pannonilor, Illyrilor şi Epiroţilor,. a înghesuit popoarele tot maî mult, cu cîţ erau mai de; multă vreme aşezate. Ceî maî vechi veniţi au trebuit să fie-Muntenii şi apoî treptat după dînşiî au venit Illyriî şi Epi-roţiî, Pannoniî, Thracii. Despre cei maî de mult aşezaţi,. Muntenii, nu se poate conchide că vor fi venit toţi dinspre: răsărit. Despre ceilalţi însă se poate susţinea acest lucru,, întru atîta fireşte, întru cît o concluzie de inducţie poate-să aibă în general valoare. Mărturie istorică, bazată pe propriea observare, nu există.
§ 75. Aceste diferite popoare au fost supuse de Bo-manî începînd dela vestul şi dela sudvestul peninsulei balcanice. începutul l-au făcut cu Illyriî şi cu uniîa din Epiroţî şi Pannoni, şi anume la anul a. Chr. 229 au luat în stăpînire insula Issa (Lissa) şi posesiunile aceşteî insule pa continent, adecă teritoriul depe lîngă actualele localităţi Trau şi Stobrec (puţin la sud de Spalato), la a. Chr. 229 şi apoî din nou la a. Chr. 218 şi 168 au supus pe Atintanî,. la a. Chr. 218 au supus insula Pharos (Leşina), pe Istri şi pe Ardiaeî, la a. Chr. 181 pe Yeneţî, la a. Ghr. 168 pe Calicoinî, Daorsî, Dassaretî, Labeatî, Pissantini, Encheleî, Parthini, Pirustî, dar aceste cuceriri asupra neamurilor illyre
278
.au fost.numai provizorii, fără temeîu făcute, şi neglijate, pentrucă Borna era încurcată în războaele cu Hannibal şi cu Macedonenii. La anul a. Chr. 168 a fost însă supusă Macedonia şi prin această singură lovitură au căzut în stăpînirea definitivă a Romei, pelîngâ popoarele Macedoniei propriu zise, toţi Epiroţii, totî Illyriî amestecaţi cu Epiroţî {afară de Taulantiî, care au fost supuşi a. Chr. 35-34), şi toţi Thracii dinspre coastele mării egee dela Struma spre răsărit pănă la Mariţa. Atuncî, dar nu chiar dela anul a. Chr. 168, ci dela anul a. Chr. 156, şi-au îndreptat Romanii atenţiea cu temeîu asupra Illyrilor şi au căutat să-şi întărească stăpînirea asupra lor. La a. Chr. 155 anume au subjugat pe Dalmatî, la a. Chr, 134 pe Pleraei şi din noii pe Ardiaeî, la a. Chr, 129 pe Iapodiî de dincoace de munţi, la a. Chr. 58-49 pe Liburni, şi probabil în acest interval de timp şi-au întărit autoritatea asupra neamurilor cucerite mai înainte. Dar tot provizorie şi superficială a rămas autoritatea romană pănă la timpul triumvirului Caesar Octavianus. Acest personaj anume, întîiu ca triumvir, apoi ca imperator Augustus, atîfc în persoană cît şi prin legaţi de ai săi, între alţii prin viitorul împărat Tiberius şi prin celebrul nepot de frate al luî Tiberius, Germanicus, eu începere dela anul a. Chr. 35 pănă la anul p. Chr. 9, a avut meritul (dacă se poate chema aceasta un merit) să subjuge definitiv arbitrarului şi jafului Romei pe Illyri şi odată cu Illyriî pe Illyriî a-mestecaţî cu Celţi (Iapodiî), pe Pannonî, pe Munteni, pe Raetî, pe Vindelicî, pe Norici, pe Carnî şi pe Celţii care trăiau în vecinătate cu Illyriî şi cu Pannoniî. Organizarea în provincii e începută încă în anul a. Chr. 59, cînd Illyria se dă ca provincie alături cu Gallia cisalpină luî Caesar. La anul a. Chr. 42 Illyria avea un guvernator a parte. La a. Chr. 40 apare provinciea illyră sub numele de Dalmaţia, sub care nume a persistat până la sfîrşitul lumii romane. La a, Chr. 40 Dalmaţia făcea . parte din domeniul triumvirului Caesar Octavianus, şi atît de mult se socotîa dominaţiea romană asigurată în această provincie *), încît.la
*) Şi într-adevăr stăpînirea şi cultura romană au pătruns râpede şi adînc în ea (Compară § 111). Cînd Octavianus a învins pe Sextus Pompeius a. Chr. 36, răsunetul aceştei victorii a ajuns până sns pe valea Narentei, unde, la Tasovcici Crkvine, doi Romani, fraţii Papii, au pus o inscripţie în onoarea triumvirului, C. I. L. III, 14625.
§ 75-76.
279
a.	Ohr. 27 a fost pusă, alături cu provinciile liniştite şi sigure Africa, Numidia, Asia, Grecia cu Epirul, Macedonia, Sicilia, Creta cu Libya eyrenaicâ, Bithynia cu Pontul, Sardinia, Hispania Baetica, supt administrarea senatului. Dar în urma răscoalei din anul a. Olir. 16 Dalmaţia apare la
a.	Chr. 11 ca provincie pusă supt paza împăratului. La a. Chr. 27 Pannonia nu se găseşte în lista provinciilor romane. La a. Chr. 7 Breuciî erau încă autonomi sub hegemoniea romană, dar în aceiaş an deja sînt supuşi complect, şi fiindcă eî fusese sufletul războiului purtat de Pannoni contra Romanilor, alături cu dînşiî au fost sigur tot atunci cu de-săvîrşire domolite şi populaţiile celelalte din viitoarele provincii Pannonia Superior şi Pannonia Inferior. La anul p. Chr. 5 apare Pannonia ca provincie supt aceiaş guvernator cu Dalmaţia. Raetia şi Noricum aQ fost probabil constituite în provincii atunci cînd popoarele din ele au fost supuse, a. Chr. 15 Raetia, a. Chr. 16 Noricum (macarcă această din urmă ţară nu provincia, ci ca regnum până la M. Aurelius, cînd a primit întîiaş dată organizare provincială. C. I. L. III pag. 588). In sfîrşit la a. Chr. 32 apare deja Illyricum ca nume complex pentru toate popoarele: cîte erau supuse pe vremea aceia puterii romane dela munţii Raetieî dinspre apus pănă la graniţile Macedoniei.
§ 76. Ceî mai din urmă, dintre cele cinci pături de popoare, au fost supuşî Thraciî. Este adevărat că uniîa din ei au întrat în dominaţiea romană odată cu Macedonenii (a. Chr. 168). Pe alţii l-au atacat Romanii încă din anii a. Chr. 72-70 (Moesii, Bessiî), 42 (Bessiî). Uniîa dintre Bessi, ceî mai dinspre nordvest, au fost poate supuşî încă la anii
a.	Chr. 35-34. Dar cu hotârîre n-au păşit Romanii la cotropirea grosului popoarelor thrace decît cu începere dela anul a. Chr. 29, cînd au cucerit dintr-o dată pe Tribalii, pe Moesi, pe Getî, pe Serdi, pe Merdî, au luat supt hegemoniea lor statul Odrysilor, şi au devastat ţara Thracilor celorlalţi. De aici înainte, după repetate răzvrătiri din partea Bessilor şi a altor neamuri thrace aliate cu dînşiî, de pildă a Sialetilor şi Dentheletilor, subjugarea a devenit tot mai complectă pănă la stingerea ultimului regat autonom thrac, acel al Odrysilor, anul p. Chr. 47 sau 46, orî timpul'luî Yespasianus p. Chr. 69-79. Odată cu cucerirea Thracilor a avut loc acea a Dardanilor, a poporului illyr care, şi din
280
§ 76-77-78.
punct de videre ethnie şi geografic, era cel maî. îndepărtat de grosul naţiunii illyre (a. Chr. 29), şi acea a Bastarnilor, a Sarmatilor şi Scythilor şi a popoarelor de origine obscură Obulensii şi Oitensii, care cu toţii trăiau alături cu Geţii în Scythia Minor (a. Chr. 29). Două provincii romane s-aii. înfiinţat în urma acestor cuceriri, Moesia (desfăcută mai tîrziu în Moesia Superior şi Moesia Inferior) şi Thracia. La anul a. Chr. 27 Moesia nu se găseşte în lista provinciilor romane, la anul p. Chr. 5 provinciea Moesia există, această provincie a trebuit, deci, să fie constituită în intervalul dintre a. Chr. 27 şi p. Chr. 5. Provinciea Thracia a fost constituită la p. Chr. 47 sau 46, ori sub Vespasianus p. Chr. 69-79.
§ 77. La p. Chr. 9 Romanii fac expediţii de-a stînga Dunării din faţa Moesieî, în ţara ocupată de Bastarnî şi de Geţi, şi de aici înainte pănă la anul p. Chr. 57 ei pun stăpînire pe teritoriul riveran dela Olt pănă la Nistru şi-şî supun pe Bastarnii, pe Geţii şi pe Celţii (Britolagae) cîţi locuiau pe acel teritoriu.
Din altă parte, dela gura Tisei în sus, pe Tisa şi pe Mureş, Romanii au început înainte de anul p. Chr. 5 să năvălească în tara Dacilor. Pela p. Chr. 9 Dacii slăbiţi e-rau chiar gata de a; se supune. O stagnare însă a avut loc în avîntul roman de cucerire pănă la anii p. Chr. 85-90,. cînd s-a încercat Domitianus să-i supună, dar n-a putut. I-a supus însă Traianus şi li-a prefăcut ţara în provincie, p. Chr. 107. Aceasta a fost ultima cucerire romană temeinică, căci cuceririle lui Traianus şi ale unora din succesorii lui prin Assyria, Mesopotamia şi Arabia au fost lipsite de stabilitate.
§ 78. Cînd au luat în stăpînire Romanii neamurile din peninsula balcanică, mare parte din ele erau complect grecizate. Macedonia propriu zisă, Thessalia, toţi Epiroţii, toţi Illyriî amestecaţi cu Epiroţî, toţi Thracii dinspre marea egee pănă la Mariţa, pentru Strabon erau „Grecieur „ţară grecească". Această grecizare fusese opera şi a oraşelor greceşti depe coaste, dar şi mai ales a influinţii macedonene. Influinţa macedoneană se întinsese însă cu mult peste marginile „Greciei" lui Strabon, căci Philippos, tatăl lui Alexandru, fundase în centrul naţiunii Bessilor un oraş mare, Philippopolis, al cărui nume Bessiî l-au tradus în
§ 78-79.
281
limba lor cn Pulpudeva (Iordanis Rom. 283 pag. 37 : „Phi-lippus... urbem nominis sui in Thracia, que diceb'atur Pulpudeva; Philippopolim reconstruens nominavit". Numele thrac al acestui oraş s-a păstrat pănă astăzi, căcî Bulgarii numesc oraşul Philippopolis Plovdiv, Kaluzniacki, Zur Geschichte der bulgarischen Benennung der Stadt Philippopel, în Archiv fiir slavische Philologie, XYI, pag. 594 sqq., C. Jirecek, Zum Namen Plovdin oder Plovdiv, ibidem pag. 596 sqq.), şi-şi făcuse din oraşul Calybe-Cabyle (astăzi orî Iambol ori Sliven), la extremitatea de nord a ţării Astilor, un loc de exilare pentru rău făcători. întinderea influinţii macedonene peste întreaga de maî tîrziu provincie romană Thracia este chiar numaî ea o probă puternică pentru grecizarea aceşteî provincii. Dar pentru grecizarea provinciei romane Thracia mărturisesc mai ales inscripţiile. Vezi §§ 30-36.
CAPITOLUL Y.
§ 79. Pe teritoriul de limbă latină din peninsula balcanică, fixat în capitolul I (Vezi în special §§ 39, 40), şi care corâspunde în linii generale cu provinciile Dalmaţia, Moesia Superior şi Moesia Inferior (coprinzînd şi o parte din sudul provinciilor Pannonia Superior şi Pannonia Inferior), existau în momentul cînd acel teritoriu a fost cucerit de Romani următoarele popoare, care au fost romanizate. • Inşirarea o fac dela vest spre est.	■	-
1.	lapodi. In districtele Fiume, Ogulin-Szluin şi Lika-Otocaţ ale Croaţiei. Spre est se întindeau dincolo de rîul Una pănă la rîul Sana.
2.	Liburni. Coasta maritimă a Illyrieî dela actuala graniţă de nord a Dalmaţiei pănă dincolo de Scardona spre sud.
3.	Adriopî. In regiunea localităţii Medvidje în Bukoviţa. Ocupau teritoriul pe care-1 ocupă actualmente BukovCanii între rîurile Zrmanja şi Krka.
4.	Dindârî. La răsărit de Adriopî, la graniţa Bosniei, .la munţii Dinara.
5.	Derriî. Pelîngă actualul oraş Drniş.
6.	Cerauniî. La răsărit de Drniş, pelîngă munţii Dinara, orî dinspre partea Dalmaţiei, orî mal degrabă dinspre partea Bosniei.
7.	Cambaei. Poate în apropiere de oraşul Zara.
21.
282
8.	Dalmaţi. De o parte şi de alta a munţilor Dinara, pela actualele localităţi Salona, Tepliu, Muc, Jupaniaţ. Spre sud se întindeau până pela cursul de jos al rîului Cetina.
9. Siculoti. Intre oraşul Traii şi rîul Cetina.
10.	Ardiaeî. Iu faţa insulei Leşina, dela malul drept al Narenteî spre nord până la Cetina. Dintruntîiu pe coasta mării, maî tîrziu, dupăce au fost supuşî de Romani, în interiorul continentului.
11.	Autariei. La răsărit de Ardiaeî şi la vest de Dardani.
12.	Pleraei. In faţa insuleî Curzola. La sud ajungeau păn aproape de Risano.
13.	Docleati. In regiunea oraşului Podgoriţa din Montenegro.
14.	Labeatî. In nordul Albaniei pela Şcodra şi în. sudul Montenegruluî pela actuala cetate Medun.
15.	Daorsî. La rîul Narenta, îndărătul Ardiaeilor şi Pleraeilor.
16.	Naresii. La rîul Narenta, la răsărit de Ardiaeî.
17.	Meromenni. In interiorul provinciei Dalmaţia, mai sus de Daorsî.
18.	Dardani. In provinciea Kossovo din vechea Turcie europeană (la sud de vechiul regat al- Serbiei).
19.	Dassaretî. La vest de Dardani. Dassaretii, ca şi Bessiî, se întindeau pe un mare teritoriu în lungiş, dela nord spre sud. In partea lor cea mai nordică ajungeau pănă printre Ardiaeî şi Dardani. In partea lor cea maî sndicâ atingeau lacul Ochrida. Prin partea lor dela miazănoapte cădeau pe teritoriul latin, prin partea lor dela miazăzi aparţineau teritoriului grecesc.
20.	Breucî. De o parte şi de alta a rîului Sava, în regiunea oraşelor Mitroviţa şi Semlin. AjuDgeau spre nord pănă la rîul Drava.
21.	Mazaeî. Ori în răsăritul actualei Dalmaţiî nordice, orî mai departe spre est, între rîurile Sana şi Bosna.
22.	Ditionî. Probabil la actualul munte Ţrna Gora din Bosnia.
' 23. Daesitiati. Vecinî cu Dalmaţiî, undeva în Bosnia ori în Herţegovina actuale.
23 a. Părtini, In regiunea, actualei localităţi Uzice în vestul Serbiei.
24.	Cavii. Probabil la nordul actualului Montenegro.
I 79.
283
25.	Pirusti. In nordul Albaniei.
26.	Scirtoni. La răsărit de Docleati şi de Pirusti, lîngă Macedonia, probabil la muntele Şar.
27.	Scordisci. In provinciile austriace Slavonien, Syr-mien, şi în nordul Serbiei.
28.	Tribalii. In centrul şi în sudul Serbiei şi în Bulgaria actuală pănă la o linie care ar merge dela yestul provinciei bulgăreşti Rumelia la Dunăre.
29.	Moesi. In actuala Bulgarie de dincoace de Balcani, începînd dinspre apus de rîul G-ibriţa-Ţibriţa-^ibriţa pănă spre Dobrogia.
30.	Daci. In teritoriul ocupat de Moesi, în partea dinspre Dunăre.
31.	Bessi. Prin munţii cîţi se întind dela sudestul Bosniei pe de a stînga (cum mergi dela nord spre sud) graniţii •apusene a Serbiei pănă la sudvestul Bulgariei (teritoriul dela Sofia) incluziv. Bessii se întindfeau pe un mare teritoriu in lurigiş, continuîndu-se dela sudvestul Bulgariei .spre sud-est păriă la munţii Ceal-Caraoglan-Carlîc şi Bunar. Prin. partea lor dela miazănoapte cădeau pe teritoriul latin, prin ipartea lor dela miazăzi aparţineau teritoriului grecesc.
32.	Maedî. La răsărit de Dardani, cu care erau in 'imediat contact, la rîul Struma, pe drumul dela Koprulti la muntele Vitoş dela sud de Sofia, şi de o parte şi de alta a munţilor din sudvestul Bulgariei, avînd la răsărit de vecini pe Bessi. Se întindeau între Dardani la vest şi Bessi la răsărit dela poalele munţilor din nordul provinciei turceşti Macedonia şi pela răsăritul provinciei turceşti Kossovo în sus pănă prin Serbia sudică. Prin partea lor dela miazănoapte cădeau pe teritoriul latin, prin partea lor dela miazăzi a-.parţineau teritoriului grecesc.
33.	Dentheleti. Mai spre nord şi mai spre vest de llaedi. Uniia erau la nord de munţi, alţii la sud de munţi. Prin partea lor dela miazănoapte cădeau pe teritoriul latin, prin partea lor dela miazăzi aparţineau teritoriului grecesc.
34.	Sardi-Serdi. In regiunea oraşului Sofia. Unii au fost romanizaţi, alţii grecizaţî.
35.	Geţi. In Bulgaria de dincoace de Balcani, cam depe la mijlocul eî spre răsărit pănă în Dobrogia.
, 36. Crobyzi. In Dobrogia, spre vest de gurile Dunării, in părţile dinspre mare.
.•284
§ 79-80.
37.	Coralii. La poalele nordice ale Balcanilor în regiunea dinspre marea neagră.
38.	Scythî. In Dobrogia.
39.	Sarmati. In Dobrogia.
40.	Bastarnî. In Dobrogia.
41.	Obulensiî. In Dobrogia la nord de Crobyzi.
42.	Oitensiî. Jn Dobrogia la nord de Crobyzi.
48. Autarieî fugari. In Dobrogia alături cu BastarniL
§ 80. La nord de acest teritoriu de limbă latină al peninsulei balcanice venîau teritoriile excluziv latineşti ale Moesiei inferior din a stînga Dunării, ale Daciei, Pannonieî Inferior, Pannonieî Superior.
Moesia Inferior cuprindea de a stînga Dunării teritoriul dela Olt spre răsărit pănă la Nistru, dar mai mult pe cel riveran, dinspre Dunăre şi dinspre mare. Pentru detalii vezi §§19-24. Popoarele care locuiau acest teritoriu, începînd dela vest spre est, erau Bastarniî (Dela Olt spre răsărit până pela Şiret), G-etiî (Alături cu Bastarniî, dela Olt spre răsărit pănă pela Şiret) şi Britolagii (In sudul Moldovei dela Şiret până la Prut şi în sudul Basarabiei dela Prut pănă la gura Dunării). Teritoriul cel maî dinspre răsărit al Moesieî Inferior, acel al oraşului Tyra, era grecizat.
Dacia cuprindea Oltenia, Transilvania şi o parte din-răsăritul Banatului (Cea mai mare parte a Banatului a-parţinea la Moesia Superior, C. I. L. II[, pag. 1019, nota dela inscripţiea 1631). Poporul care loeuîa această provincie erau Dacii.	...
Pannonia Inferior se mărginea la nord şi la răsărit cui Dunărea pănă la Belgrad, la apus cu o linie care mergea dela oraşul Gran pănă la capătul de nord al lacului Balaton^ urma coasta de răsărit a lacului pănă la jumătatea acestuia* şi apoi mergea aproape vertical spre sud până trecea Sava. la vest de Brod şi se continua puţin şi la sud de Sava pănă. la latitudinea oraşului Doboi. La sud mergea limita dela latitudinea oraşului Doboi oblic spre răsărit pănă dincolo de Şabaţ, unde atingea Sava la satul Novoselo, şi urma apoi cursul Savei pănă la vărsătura acestui rîu în Dunăre. Popoarele care locuiau această provincie erau; începînd dela. nord spre sud :
.1. Arabisci. In nordest.
2..	Boi. In nord.
§ 80-81-82.
285
3.	Tauriscî. In nord.
4.	Amantinî. Orî în nordvest ori între Sava şi Drava.
5.	Hercuniati. In vest, la miazăzi de Amantinî.
6.	Andizetiî. In sudvest, la nord de Breuei.
7.	Breucî. De o parte şi de alta a rîuluî Sava, în regiunea oraşelor Mitroviţa şi Semlin, ajungeau spre nord până la rîul Drava.
8.	Scordisci. In provinciile austriace Slavonien, Syr-■mien, şi în nordul Serbiei.
Pannonia Superior cuprindea aproximativ Ungaria dela -sudul Dunării şi dela vestul lacului Balaton, Croaţia pănă 'la rîul Kulpa, şi Krain. Popoarele care locuiau această provincie erau, începînd dela nord spre sud:
1.	Cytni. In partea despre nordest.
2.	Azali. Ia partea despre nordvest.
3.	Coletiani. In partea mijlocie despre vest.
4.	Varciani. Ia partea despre sudest.
5.	Latobicî. In partea despre sudvest.
6.	Iassii. In nordestul provinciei austriace Croaţia, între localităţile Varasdin şi Daruvar.
7.	Oseriatl. La sud de Iassii.
8..	Segestani. In regiunea dela actualul oraş Sissek din «districtul Agram al Croaţiei. .	.
9.	Scordisci;
§ 81. Dela momentul cînd aceste popoare au fost -cucerite—moment variabil, pe care l-am fixat în capitolul rpreeedent §§ 56-77—pănă la acel la care procesul de romanizare se poate considera ca sfîrşit, populaţiea din teri - -toriul de limbă latină al peninsulei balcanice şi. din teritoriile limitrofe (Moesia Inferior de de-a stînga Dunării, Dacia, Pannonia Inferior *)) a suferit schimbări prin immigra-tiuni de elemente nouă. Şi anume două soiuri de immigraţil ■au avut loc: A. Immigraţil de neamuri străine. B. Immi-vgraţii de persoane' care aparţineau statului roman.
§ 82, A.' 1. p. Chr. 19 : Marcomanii care se refugiase pe teritoriul roman înpreună cu şefii lor Maroboduus şi Ca-'tualda au fost stabiliţi „dincolo de Dunăre între rîurile Ma-
.*) Pannonia Superior este trecută cu videi’ea în toată dis^-■■caţiea ulterioară, mai întîiu pentrucă nn mi-aii mai ajuns-puterile, şi apoî pentrucă din punct de videre al lucrării de faţă această provincie n-are importanţă.
286
rus şi Cusus“. Tacitus Ann. II, 63. Prin Marus Tacit înţelege aceia ce înţelege prin Mariscus Strabo YII, 3, 13, a-nume Mureşul şi Tisa dela vărsătura Mureşului pănă la Dunăre. Prin Cusus nu se poate înţelege altceva decît localitatea Cusum din Tabula Peutingeriana şi Itinerarium Antonini, actualul Petenvardein, C. I. L. III pag. 421. Acer Marcomanî, deci, au fost aşezaţi în imediat contact cu partea sudestică a Pannoniel Inferior şi se poate presupune o-infiltrare reciprocă *').
2.	p. Ghr. 173: împăratul ■ M. Aurelius stabileşte Germani în provinciile Dacia, Pannonia, Moesia. 0. LXXI, 11. """3. p. Chr. 173: Germani, între alţii Astingii, năvălesc în Dacia. C. LXXI, 11-12. f’Astingii, adecă Easdingii, nu sînt alţii decît Vandalii. Intre ani! 171 şi 175 eî ocupă teritoriul Costobocilor, pe care-î alungă, din părţile dela nordvestul Tisei, apoî se lăţesc spre sud, pe teritoriul dintre
*) Lucrul nu-î sigur. Maî îatîiîx Tacit vorbeşte de rîul. Casus, îar localitatea Cusnm nu-î rîii şi nicî vreun rîu pelîngâ dînsa nu există. Dar se poate întîmpla ca vorbele autorului „inter flumina Marum et CusumK să fie greşit puse în loc de „inter-flumen Marum et Casum“. Apoi din vorbele luî Tacit „barbari utrnmque comitati, ne quietas provincias immixti fcurbarent, Da-nubium ultra inter flumina Marum et Cnsum locantur, dato rege. Vannio, gentis Quadorum“ s-ar părea că Romanii au dat ca rege Marcomanilor retugiaţî pe Vannius, acest Vannius însă apare la. Tacit Ann. XII, 29 (domniea luî Olaudius, p. Chr. 41-54) ca rege al Suevilor (adecă al Marcomanilor), şi anume tocmai ca acel rege care li fusese dat Suevilor de Romani la anul p. Glir. 19 („Per idem tempus Vannius, Suevis a Druso Caesare impositus, pellitur regno“), îar Plinius Naturalis historia IV, 25 într-un pasaj obscur spune că Marus este graniţa dintre Bastamî şi regatul luî Vannius. Ar rezulta deci că locul unde aii fost aşezaţi Marcomauil fugari trebueşte căutat prin apropierea statului Marcomanilor (actualele Boemia şi. Moravia), şi în consecinţă Mommsen Roemisclie G-eschichte V, 196 îl pune între rlurile March (care ar fi Marus)-şi G-usen lîngă Linz (care ar fi Cusus). Dar -se poate întîmpla ca vorbele lui Tacit „(lato rege Vannio“ să nu se raporteze de felia. Marcomanii refugiaţi, ci la statul Marcomanilor, iar Marus al luî Plinius (care probabil e Mareh) şi Marus al Ini Tacit să fie două. rîurî deosebite. In orice 'caz e mai probabil ca Marcomanii refu-giaţî* să fi fost aşezaţi pe teritoriul limitrof dunărean sudic al Ia-zygilor, care de altfel a şi fost încorporat la imperiu (Mommsen Roemische G-eschichte, V, 206), decît pe rîpa stingă a Dunării, între rîurile March şi G-usen, unde stăpînîa direct statul Marcomanilor, iar teritoriu neutru nu exista.
287
munţii Transilvaniei şi Tisa, pănă la Mureş. La anii 274-275, cînd Romanii au părăsit Banatul, Vandalii au ocupat, şi Banatul pănă la Dunăre.’ C. C. Diculescu, Die Wandalen und die G-oten in Ungarn und Rumănien, Leipzig, 1923, pag. 1-3.
4.	Supt anii p. Chr. 140, 163, 172 se pomeneşte de Bessi stabiliţi la Ulmetum, actualul Pantelimonul de sus în Dobrogia, pe teritoriul Geţilor. C. I. L. III 1421426, Pârvan Ulmetum II2 pag. 38, 17.
5.	In inscripţiea funerară a lui Daizis Comozoi, C. L L. III 1421412 dela Adam-Clissi, se spune că acest personaj fusese „ucis de Castaboei,“ Castabocii erau Daci, după cum se probează prin numele unul rege al lor, Pieporus, şi al unui nepot al acestui rege, Natoporus, Tomaschek Die alten Thraker I pag. 108. Numele lor apare, pelîngă forma Castaboci din C. I. L. III 1421412, ca Costuboci C. LXXI,
12,	Cistoboci Pt. III, 8,5, Coistoboci Pt. III, 5,21, Costo-bocci PI. N. EL. VI, 7. C. LXXI, 12 îi pune în vecinătatea Daciei. Pt. III, 8, s îi pune în nordul Daciei, îar III, 5,2I în Sarmatia europeană (prin mijlocul Galiţiei în Ptolemaei Tabulae). PI. N. H. VI, 7 îi consideră Sarmaţl şi-î pune pelîngă rîul Tanais (Don). In sfîrşit C. C. Diculescu, Die Wandalen und die Goten in Ungarn und Rumănien, Leipzig, 1923, pag. 2 îi pune în teritorial dela nordvestul Tisei, de unde î-au alungat Vandalii pela anii 171 ori 172. Ei au năvălit în peninsula balcanică (probabil prin Scythia Minor, după cum arată inscripţiea C. I. L. III 1421412), pe vremea războiului luî M. Aurelius cu Marcomaniî (p. Ghr. 166-180) şi au pătruns prădînd până în Grecia (Phocis). Tomaschek Die alten Thraker I pag. 107.
6.	In trei inscripţii apar ca năvălitori Carpii. In C.
I.	L.III 14416 Gigen p. Chr. 211-217 împăratul Antoninus (Caracalla) dărueşte cu banî pe T. Aurelius Elavinus, primi-pilaris, princeps ordinis coloniae Oesci, pentrucă s-a purtat vitejeşte în lupta contra Carpilor. In C. I. L. III 12456 Silistra p. Chr. 270-275 se spune că Aurelianus a distrus pe Carpi între Carsium şi Sucidava. Carsium e Hîrşova, îar Sucidava trebue să fi fost prin apropiere de Carsium. Despre victoriea luî Aurelian. asupra Carpilor, fără să se arâte locul unde s-a dat lupta, vorbeşte şi Flavius Vopiscus, Aurelianus, 30. In C. I. L. IH 1054 Alba lulia un CV Valerius
•288
Sarapio face o dedicaţie luî Jupiter, pentrucă a scăpat din mîna Carpilor („a Carpis liberatus"). Pt. III, 5,24 îi numeşte Carpiani şi-I pune în Sarmatia europeană (pela mijlocul Moldovei şi Basarabiei în Ptolemaei Tabulae). Zosimus
IV,	34 îi numeşte K«pTOoây.ai. Probabil cu numele lor stă în legătură acel al munţilor Carpaţî *) (RapTra-rr^ opo? Pt, III,
5,	6, 15 3 18) 20, 7j D 8, ,). Trebue să fi fost un trib dac orî get. Ostilităţile lor au început probabil, ca şi acele ale Cas-tabocilor, în timpul războiului cu Marcomanii (p. Clir. 166 -180), şi năvălirile lor au avut loc poate şi în Dacia, după cum ar arăta inscripţiea C. I. L. III 1054 (macarcă C. Va-lerius Sarapio a putut să fi scăpat din mînile Carpilor pe alt teritoriu şi numai dedicaţiea s-o fi făcut la Alba Iulia, locul său de obîrşie), dar sigur prin Scythia Minor în peninsula balcanică, după cum atestă inscripţiile C. I. L. III 14416, 12456. In spaţiul de timp dela 211-217, cînd se pomeneşte întîiaş dată de o năvălire a Carpilor pe teritoriul roman, pănă la 270-275, cînd au fost învinşi de Aurelian, au mai invadat Carpii în patru rînduri în peninsula balcanică, odată, înpreună cu Goţii, în Moesia Inferior, la anul 238, lulius Capitolinus, Maximus et Balbinus, 16 („Supt a-ceşti împăraţi [Maximus şi Balbinus] au avut războîu Carpii contra Moesilor. Tot atunci s-a început şi războiul cu Seythiî [=Goţii], şi a fost ruinată Histria, ori, cum zice Dexippus, civitas histrica.“), a doua oară la anii 244-249 tot în Moesia Inferior (După Zosimus I, 20 rCarpiî devastează teritoriul roman depe lîngă Dunăre; împăratul Philippus merge contra lor, îi învinge în două lupte şi închee pace cu dînşiî.9 După Iordanis Get. XVI, 91 Carpii erau în număr de trei mii, ca auxiliari aî Goţilor), a treîa oară la anii 251-253, cînd, după Zosimus I, 27, cCarpiî înpreună cu Goţii, cu Boranii şi cti Urugundii devastează oraşele din Europa [= peninsula balcanică],9 a patra oară la anul 253, cînd, după Zosimus I, 31, „Boranii, Goţii, Carpii şi Urugundii, neamuri care trăesc pelîngă Istru, nu lăsau un loc nedevastat în Italia şi în Illyric". In timpul de după Aurelian se pomeneşte de Carpî supt anii 292-305 că ar fi fost supuşi şi
*) Dnpă Vasmer, Studien zur albanesischen Wortforschung, pag. 24 numele munţilor^ Carpates trebue pus în legătură cu cu-vîntul albanez kărpă, stîucă, Fels, Klippe (la Cliristophorides), şi' anume cn forma neutră (colectivă) articulată a acestui cuvînt, kărpătă.
289
aşezaţi pe teritoriul român de Galerius Caesar (Iordanis Get.
XVI,	91: „Galerius Caesar a învins acest neam războinic şi l-a supus republicii romane." Iordanis Rom. 299: „Neamul Carpilor a fost atunci învins şi strămutat pe teritoriul roman.“). Probabil s-au aşezat în Moesia Inferior, după cum probează localitatea Garporum vicus Âmmianus Marcellinus XXVII, 5, Dar domoliţi complect n-au fost prin a-ceasta, căci la anul 381 ^Scyri, Carpodâci şi Huni năvălesc peste Istru în teritoriul roman, dar sînt bătuţi de The-odosius şi nevoiţi să treacă Istrul îndărăt9 Zosimus IV, 34.
7.	împăratul Probus (anii 276-282), „dupăce a făcut pace cu Perşii, s-a întors în Thracia şi a aşezat pe teritoriul roman o sută de miî de Basterni [din ceî de de-a stînga Dunării; vezî Bastarnae § 54], care toţi au păstrat credinţa. “ Flavius Vopiscus, Probus, 18, Aceiaş lucru îl povesteşte Zosimus 1, 71 astfel: „Bastarniî, neam scyth, i s-au plecat cu supunere. El î-a primit şi î-a aşezat prin locuri •din Thracia şi totdeauna au trăit credincioşi,legilor romane.“ Prin Thracie Zosimus înţelege şi Moesia Inferior. Vezi, de pildă, V, 11 „Scythia e o parte a Thraciei". (Aceiaş concepţie despre Thracia.o are şi Âmmianus Mărcellinus XXVII, 4,12. E concepţiea dela Diocletianus în jos). De fapt Bas-tarniî au fost aşezaţi în Moesia Inferior, după cum probează localitatea Basternas, care exista în această provincie pe vremea lui Procopius, De aedificiis, IV, 11.
8.	Asupra Sarmaţilor pot da notiţele următoare. Anul p. Chr. 107 Aelius Spartianus, Hadrianus, 3: rHadrianus ca legatus pro praetore în Pannonia Inferior a domolit pe Sarmaţi.9—Anul 118 Aelius Spartianus, Hadrianus, 5 : rSarmaţiî se scoală cu războîu5.— Anul 118 Aelius Spartianus, Hadrianus, 6: ^Hadrianus vine în Moesia, cînd a auzit de mişcarea Sarmaţilor.9—Anul 177 Iulius Capitolinus, M. Antoninus, 17: /M. Aurelius învinge cu desăvîrşire pe Marcomanî, Quadî, Vandali, Sarmaţî şi scapă Pannoniile de incursiile lor.9—Anul aproximativ 180 Aelius Spartianus, Pescennius Niger, 4: rSarmaţî înrolaţi în oştirea romană pe vremea lui M. Antoninus.9—Anul 235-238 Iulius Capitolinus, Maximini duo, 13: CMaximinus vine la Sirmium şi plănueşte războîu contra Sarmaţilor.9—- Anul 258 Trebellius Pollio, Tyranni triginta, 9: e,Ingenuus, guvernatorul Pan -noniilor, e proclamat împărat de legiunile din Moesia din
290
cauză că Sarmaţii ameninţau cu războîu.9—Pela anul 260 Trebellius Pollio, Tyranni triginta, 10: rRegilianus, proclamat împărat de legiunile din Moesia, poartă cu succes războiţi contra Sarmaţilor.3-—Aniî 270-275 Flavius Yopiscus, Aurelianus, 18: cAurelian a învins pe Sarmaţî.*—Anii-276r282 Flavius Yopiscus, Probus, 16: rProbus ’a învins în Illyric pe Sarmaţî şi li-a luat prada înapoi.9—Aniî 282-283-. Flavius Yopiscus, Carus, 9: rCarus înviDge pe Sarmaţî, care ameninţau cu invaziile lor nu numaî îllyricul, ci şi Thra-ciile şi Italia, ucide din eî şeîsprezece miî, îa prinşi douăzeci de miî, şi în cîteva zile pune în siguranţă Pannoniile.9> —Anul 322 Zosimus II, 21-22: ^Sarmaţii dela Palus Mae-otis trec Dunărea şi devastează teritoriul roman. Constan-tinus I merge contra lor, îî bate. Barbarii trec Dunărea îndărăt, Constantin îî urmăreşte dincolo de fluviu, îî întîlneşte lîngă un deal păduros, îî bate din nou, şi regele Sarmaţilor Rausimodus cade însuşîn luptă. împăratul cu mulţime de captivi se întoarce acasă. Pe aceşti captivi î-a aşezat prin. oraşe.9—La anul 332 (Pentru această datare vezi C. C. Di-culescu, Die Wandalen und die Goten pag. 23) Excerpta' Yalesiana 31: f Constantinus I poartă războîu cu Goţii, contra cărora îl chemase în ajutor Sarmaţii.9—La anul 334 (Pentru această datare vezi C, C. Diculescu, Die Wandalen und die Goten pag. 25) Excerpta valesiana 32: ^Sclavii, Sarmaţilor se scoală contra stăpîriilor lor. Sarmaţii sînt nevoiţi să-şî părăsească ţara, şi maî mult de trei sute de mii dintr-înşiî, bărbaţi, fimeî şi copiî, sînt primiţi de Constantin, şi aşezaţi prin Thracia, Scythia Minor şi Macedonia.9—Anul-354 Zosimus III, 1: ^Sarmaţii şi Quadii devastează Pannonia şi Moesia Superior.9—Anul 358 Ammianus Mareelli-nus XVII, 12-13: rPecînd se afla în timpul îerneî Constantius-Augustus la Sirmium, ise anunţă că Sarmaţii şi Quadii fac incursiî de pradă în Pannoniî şi în „Moesia altera“ [Moesia^ Superior?]. Incursiea în Pannoniî era făcută din partea Qua-dilor şi a Sarmaţilor liberi, a acelora care fusese odată a-lungaţi din vechiul lor teritoriu decătră sclavii lor, care se răsculase contra stăpînilor, îî învinsese şi-î silise să-şi părăsească ţara şi să se refugieze .la Victohali [„Probabil un neam vandal“ Schonfeld. Identici ca Hasdingii, adecă cu Vandalii, după C. C. Diculescn, Die Wandalen und die Go-ten in Ungara und Rumănien, pag. 12-13], Incursiea în Moesia.
§82.
291
Superior era făcută din partea Sarmaţilor Limigantes, a a-celor Sarmaţi care fusese odată sclavi, se râsculase contra stăpîniJor lor şi-l silise să-şi părăsească ţara. Sarmaţiî liberi locuiau pe vremea acestor evenimente ÎDtre Tisa şi Dunăre, Quadiî în regiunea transistriană dinspre Brigetio [6-Szony],. Sarmaţiî Limigantes între Tisa şi munţii apuseni aî Transilvaniei, precum şi în partea de nord a Moesieî Superior, între altele pe teritoriul care fusese odată al Picensiilor. Constantius bate întîiu pe Quadi şi pe Sarmaţiî liberi, care —Quadî şi Sarmaţi liberi—i se supun şi recunosc autoritatea romană. Apoi învinge pe Sarmaţiî Limigantes, li devastează ţara şi-l constrînge să se supună şi ei. Pe Limi-ganteă îi sileşte să-şi părăsească ţara, pe care o răpise dela Sarmaţiî liberi, şi sâ se aşeze în alte teritorii [nedeterminate care], unde să poată fi maî puţin periculoşi. Sarmaţilor liberi li restitue vechiul lor teritoriu şi li dă un rege dintre dînşiî. La războiul contra Sarmaţilor Limigantes Romanii au fost ajutaţi de Sarmaţiî liberi şi „de Taifalî, astfel că Romanii îi atăcau din partea Moesieî Superior, Tai-falii din partea ţării lor [care nu putea fi alta decît Transilvania şi Banatul răsăritean], iar Sarmaţiî liberi din partea teritoriului ocupat de dînşiî dupăce fusese alungaţi de Limigantes.9—Anul 359 Âmmianus Marcellinus XIX, 11: (’ln iarna anului următor, pecînd Constantius se găsia iar la Sirmium, Sarmaţiî Limigantes, nemulţămiţî cu teritoriul care li se d'ase de împărat,- l-au părăsit şi s-au apropiat de limita romană, cu gînd ca s-o treacă şi să prade provinciea.. Constantius s-a dus în provinciea Valeria [jumătatea dinspre nord a .Pannonieî Inferior, începînd dela Altmum-Mohacs spre vest Valeria, provincie instituită de Galerius,. ajungea la inoluziv Brigetio. C. I. L. III pag. 416] şi a chemat pe Sarmaţi de ceastălaltă parte a fluviului, ca să se înţeleagă cu dînşiî. Sarmaţiî au venit, dar au năvălit fără veste asupra împăratului, care se pregătîa să li vorbească. împăratul a scăpat cu fuga, îar Sarmaţiî au fost învinşi şi în mare parte ucişi de legionari.9—Anul 371 Âmmianus Marcellinus XXIX,. 6 : ^Quadii invadează şi devastează provinciile Valeria şi Pannonia secunda [partea sudică a Pannonieî Inferior, C. I. L.III pag. 416] din cauză că Romanii voiau să clădească, castele pe teritoriul lor. La prădările Quadilor se asociează şi Sarmaţiî. Cu mare greutate sînt respinşi.9—Anul 374
292
Zosimus IV, 16:. rSarmaţu şi Quadii devastează. Pannonia şi Moesia Superior.9—Anul 454 Iordanis Get. L, 2G5: ^Sar-maţii, alungaţi de Goţi din Pannonia, se stabilesc cu voea împăratului Marcianus în regiunea oraşului Castramartis {Moesia Inferior).9—Aniî 457-474 lordanis Get. LV, 282 : rSarmaţiî aşezaţi sub Marcianus în peninsulă se scoală cu .armele contra Romanilor, ocupă şi alte teritorii în afară de cele care li se hotărîse şi cuprind Singidunum. Sînt însă a-•tacaţi şi învinşi de Goţii din Pannonia, care li răpesc Sin-.gidunum.9
Dintre aceste ştirî este îndoîoasă acea a luî Zosimus
II,	21-22, anul 322, despre Sarmaţii dela Palus Maeotis. Pe aceşti Sarmaţî Excerpta Valesiana 21 îi numeşte Goţi.*) Lupta s-a dat în regiunea Moesieî Inferior, pentrucă în urma înţelegerii dela anul 317 dintre Constantin şi Licinius Moesia Inferior aparţinea stăpîniriî .lui Licinius (Zosimus II, 20), iar Licinius s-a găsit jignit prin expediţiea luî Constantin-contra Goţilor dela anul 322, ea una ce fusese făcută într-o provincie de sub stăpînirea luî Licinius (Excerpta Valesiana 21: „Licinius s-a plîns că acest lucru s-a făcut contra' pactului încheiat, căci o provincie care-î aparţinea lui a fost luată în apărare de altul"). După C. C. Diculescu, Die Wandalen und die Goten in Ungara und Ru-mănien, Leipzig, 1923, pag. 19-21,23-24,41, Sarmaţii dela Palus Maeotis, de care vorbeşte Zosimos, au venit în adevăr de acolo şi s-au stabilit în Muntenia, în special în munţii judeţului Buzău, de unde au fost alungaţi de Visigoţii lui Athanaric, cînd s-au refugiat aceştiia, fugînd dinaintea Hunilor, în Kaukaland, care n-ar fi alt ceva decît regiunea munţilor din districtul Buzău.— Grea de interpretat este a-poi ştirea de supt anul 332 din Excerpta Valesiana 31, după care Constantin a fost chemat în ajutor de Sarmaţî contra Goţilor, căci pe vremea aceia teritoriul Goţilor era despărţit de acel al Sarmaţilor prin Vandali şi deci un conflict între Sarmaţî şi Goţi era imposibil. Pentru aceia C. C. Diculescu, Die Wandalen und die Goten, pag. 23-24, susţine câ Sarmaţii care au cerut ajutorul luî Constantin nu
*) Zonaras Chronicon XLII, 2 spune că erau Sirmaţî şi Goţi şi că războiul cu dînşiî a avut loc în Thracia. Pentru Thracia de după Diocletian vezi mai sus 7.	.	'	.
293
erau cei dintre Tisa şi Dunăre, ci Sarmaţiî ceî de curînd veniţi dela Marea de Azov, despre care vorbeşte Zosimos, şi care se aşezase în actuala Muntenie.. Cu toate acestea, însuş Diculescu citează la pag. 25 un loc din Eusebiusr după care Sarmaţiî dintre Dunăre şi Tisa, tocmai pe vremea aceasta, cînd între teritoriul lor şi cel al Goţilor era interpus teritoriul ocupat de Vandali, şi-au înarmat sclavii ca să se poată apăra contra Goţilor, ceia ce ar fi şi provocat răscoala acestor sclavi contra stăpînilor lor dela anul' 334. Locul din Eusebius, care raportează în mod preciz e-venimentele dela anul 332, despre care este vorba, la Sar-maţii dintre Dunăre şi Tisa, este respins ca neveridic de Diculescu. Să fie oare neveridic ? Cunoaştem noi atît de bine graniţile dintre Sarmaţi, Vandali, Goţi depe vremurile acelea ? Au ocupat, de pildă, Vandalii tot Banatul pănă la Dunăre ? Pentru această ocupare prin Vandali a întregului Banat pănă la Dunăre este o singură mărturie, acea a luî Iordanis, citată de Diculescu la pag. 3, şi pe care vezr-o mai jos sub N° 9 anii 306-337. Mărturiea luî Iordanis cuprinde anachronisme, după propriea recunoaştere a lu! Diculescu, şi este apoî o punere în bloc pe soeoteala Vandalilor depe vremea lui Constantin a teritoriului ocupat de Gepizi pe vremea sa, a luî Iordanis. Nu cumva de fapt teritoriul ocupat de Vandali pe vremea lui Constantin a co-răspuns numaî aproximativ celui ocupat de Gepizî pe vremea lui Iordanis? Din Excerpta Valesiana 34 (Acest loc vezi-1 maî jos sub 9), precum şi din alte izvoare citate d& Diculescu pag. 23, se vede că oştirile romane au trecut cu această ocazie Dunărea şi au bătut pe Goţi „în însuş teritoriul barbar, adecă în regiunea Sarmaţilor." Din faptul că cu opt zile înainte de bătălie Constantin se găsîa la Marcianopolis Diculescu conchide pag. 24 că Romanii au trecut Dunărea orî pela Silistra orî pela Turtucaia şi câ bătăliea a avut loc în judeţul Ialomiţa. Se pdate. Dar nici faptul că Constantin a atacat pe Goţi în judeţul Ialomiţa, nici acela că izvoarele numesc acest teritoriu „regiune sarmată", nu pledează contra presupunerii că Sarmaţiî care au implorat ajutorul Romanilor ar fi fost cei dintre Dunăre şi Tisa, pentrucă Constantin a atacat pe Goţi pe unde l-a venit mai lesne* a făcut, cum se zice, o diversiune, îar dacă un izvor ca Excerpta Valesiana numeşte teritorial de de-a stînga
294
Dunării din faţa Moesiei Inferior regiune sarmată, aceasta o face poate din punct de videre retrospectiv, pentrucă regiunea aceia fusese îatr-adevăr odinioară ocupată de Sarmaţi (Vezi Sarmatae § 54).
In tot timpul acesta, cuprins de notiţele de mai sus, dela anul p. C. 107 pănă la anii 457-474, Sarmaţiî apar în teritoriul dintre Dunăre şi Tisa, ocupat din străvechi timpuri de Sarmaţiî Jazyges (Yezî Jazyges § 54), şi în acel dintre Tisa şi munţii apuseni aî Transilvaniei. Necontenit eî tind spre vest cătră Pannonia inferior şi spre sud cătră cele •două Moesii. Presiunea spre sud a devenit eficace îndată după părăsirea Daciei de Romani, şi pe vremea lui Constantinus I, pela anul 336, eî ocupau probabil Banatul, după retragerea de acolo a Yandalilor (Yezî sub Groţî anii 306-337), şi o parte din nordul de de-a dreapta Dunării al Moesiei Superior. Presiunea spre vest, cătră Pannonii, a putut fi ţinută în frîu cu mare greutate pănă în timpul încă al împăraţilor Valentinianus I-Yalens -G-ratianus, anii 364-383, dar după aceia, cînd a avut loc năvala cea mare a Goţilor şi haosul din administrarea imperiului rezultat din cauza ei, haos început încă din timpul lui Theodosius I (anii 379-395; vezi Zosimus IV, 25 sqq.), Pannoniile au fost copleşite de Huni, de neamuri germane (maî ales de Goţi) şi de •Sarmaţi, iar aceşti din urmă, înpinşî spre sud de Goţi, o-cupă' pela mijlocul secolului Y, cu voea (!) şi fără voea împăratului, teritorii din Moesia Superior şi Moesia Inferior. Dacă la Sarmaţiî stabiliţi în masă, ca invadatori, pe teritoriul roman se adaug cei trei sute de miî aşezaţi de Constantinus I şi numeroşii prinşi de războiîi, ca cel douăzeci de •mii luaţi de Carus, apoî numărul Sarmaţilor stabiliţi pe teritoriul romanizat al peninsulei balcanice a trebuit să fie foarte mare. Despre aşezările lor mărturisesc numele de localităţi Sarmates din Moesia Superior şi Sarmathon die Hae-mimontus depe vremea lui Procopius, De aedificiis IY, 4, 11.
9.	Asupra Goţilor şi altor popoare afară de Slavi dau notiţele următoare. Anii p. Chr. 235-238 Iulius Capitolinus, Maximini duo, 1: „Maximinus senior era dintr-un sat al Thraciei vecin cu barbarii, născut din tată şi mamă barbari, şi anume, după cum se spune, tată-so era Got, îar mă-sa era'Ha-lană. Se maî spune că pe tată-so îl chema Micca, îar pe mă-sa Hababa.“—Anul p, Chr. 238 Iulius Capitolinus/ Maximus
295
-et Balbinus, 16:	„Supt	aceşti	împăraţi	[Maximus şi Bal-
foinus] au avut războîu Carpii contra Moesilor. Tot atunci s-a început şi războiul cu Seythiî [=G-oţii] şi a fost ruinată Histria, orî, cum zice Dexippus,. civitas histrica.“—- Anii 244-24:9 Iordanis Get. XVI, 89 : °Supt împăratul Philippus Goţii au trecut Dunărea şi au devastat Moesia şi Thraciile.9 —Aniî 244-249 Iordanis Gret. XVI, 91: rSupt împăratul Philippus trei sute de miî de Groţî, la care s-au asociat cîţiva Taifali şi Astringî, trei miî de Carpi, şi Peucinî din insula Peuce, au trecut Danărea şi au prădat de a doua oară Moesia şi au asediat Marcianopolis, pe care oraş însă l-au părăsit, dupăce au primit banî dela locuitorii luî.9—Aniî 249-251 Iordanis ,Get. XVIII, 101-103; Zosimus I, 23-24: rGroţii trec Dunărea [Zosimus zice greşit Tanais, vezi nota -editorului] şi pradă Moesia Inferior, pătrund peste Haemus şi asediează Philippopolis, pe care-1 cuprind şi-l devastează, împăratul Decius în laptele cu dînşiî are dintruntîiu succese, dar apoi este învins şi piere însuş în luptă la Abrittus !;[Abtătcalesi în cadrilater]. Trebonianus, Grallus, succesorul in domnie al luî Decius, lasă pe G-oţî să se întoarcă în ţara lor cu prada făcută şi se învoeşte sâ li plătească pe fiecare an o sumă de bani,9—Aniî 251-253 Zosimus I, 25-28: °Scythii [=G-oţii] şi înpreună cu eî Borani, Urugundi, Carpi, continuă de a prăda oraşele din Europa [=peninsula balcanică], iar Seythiî [=G-oţiî] ajung cu prădăcîunile pănă la ■Ephes, Pessinus [în Galatia] şi Cappadocia.9—Anul 253 Zo-^simus I, 29-30; Trebellius Pollio, Gallieni duo, 5: °La urcarea pe tron a luî Valerianus prădăcîunile Scythilor [=Goţî] în peninsula balcanică ajunsese la culme. Thraciile erau o-cupate, Macedonia devastată, Thessalonicul era asediat şi redus la ultima extremitate, Athena îş dregea murii, Pelo-ponnesul întăria istmul. Valerian ia asupra sa afacerile din .Asia cu Perşii, iar pe cele din Europa le lasă pe sama fi-•cioruso Gallienus.'Acesta pleacă în Gallia contra Germanilor, iîar peninsula balcanică o încredinţează şefilor oştirilor din-tr-însa.9—-Anul 253 Zosimus I, 31: ‘'Borani, G-ottlii, Carpi, iUrugundi, neamurî care locuesc. pelîagâ Dunăre, „nu lasă un loc nedevastat în Italia şi în Illyric".9—Aniî 253-254 Zosimus I, 31-33: ('Boranii cu corăbii luate dela Bosporanî ;[Grecii dela Bosporus cimmerius] trec în două rînduri marea şi pradă coastele greceşti ale mării negre din Asia, cu-
296
prind şi pradă păn şi oraşele Pityas şi Trapeziis.9—Anii 254-258 Zosimus I, 84-35; Iordanis Get. XX, 107-108:rGoţiî, îndemnaţi de cele ce văzuse că au făcut Boranii, se duc şi el în Asia să prade, dar nu pe calea mării, ci au mers pe-destri pe ţărmul mării, lăsînd la dreapta oraşele Istrus, Tomi, Ânchialos; au ajuns la lacul Phileatina delîngă Byzanţ, şi cu vasele păscarilor de acolo au trecut Bosporul şi au cuprins şi prădat oraşele Chalcedon, Nicomedia, Nicaea, Oius, Apamea, Prusa.9—Anul 259 Zosimus I, 37; Iordanis Get. XX, 108-109, XXI, 110:	Goţii, la întoarcerea lor din in-
vaziea făcută în Asia mică, pradă Thracia, Illyricul şi Italia.9 —Anii 260-268 Zosimus I, 39-40: ^Scythiî [=Goţii] devastează Grecia şi cuprind chiar Âthena, Gallienus merge contra lor şi se întîlneşte cu dînşiî în. Thracia. Are succese în lupta contra lor, dar este nevoit să plece în Italia şi lasă sarcina de a sfîrşi războiul eu Goţii luî Marcianus.9 Tre-bellius Pollio, Gallieni duo, 13: „Intre acestea Scythiî [= Goţii], plutind pe marea neagră, au întrat în Dunăre şi au făcut multe stricăciuni pe pămîntul roman.' Dacă a aflat a-cest lucru, Gallienus a însărcinat pe Cleodamus şi pe Athe-naeus, ambii din Byzanţ, să restaureze oraşele şi să le întărească. S-a dat o luptă pelîngă marea neagră şi au fost învinşi barbarii de ducii byzantini. Pe de altă parte Goţii au fost învinşi de Yenerianus într-o luptă navală, dar Ye-nerianus a perit în luptă. După aceia Goţii au devastat Cyzicul şi Asia, apoi Achaiâ toată, pănăee au fost învinşi de Athenieni sub conducerea lui Dexippus, care a scris despre aceste timpuri. Respinşi de acolo, Goţii au cutrierat Epirul, Macedonia, Boeotia. Gallienus în sfîrşit, deşteptat într-un tîrziu de nenorocirile publice, a eşit înaintea unor Goţi, care treceau prin Illyric, şi a ucis pe ceî. mai mulţi dintr-înşiî. Dacă au auzit de acest lucru Scythiî, au fost nevoiţi să-şi strîngă tabăra şi sâ fogă peste muntele Gessax (per Gessacem montem).a--Anii 260-268 ' Orosius YII, 22 : „Germanii străbat Alpii, Rhaetia, toată Italia şi ajuDg păn ia Ravenna. Alamannii cutrieră Galliile şi trec şi în Italia. Grecia, Macedonia, Pontus, Asia sînt nimicite de năvala Goţilor, iar Dacia de peste Dunăre o iau Goţii pentru totdeauna (Dacia trans Danubium in perpetuum aufertur)."—Anii 268-270: Trebellius Pollio, Claudius, 6: „Goţii, care scăpase pe vremea cînd îi urmărîa Marcianus [Vezi maî sus sub anii
297
260-268], au sculat toate neamurile lor să prade ţara Romanilor. In sfîrşit diversele popoare ale Scythilor [=Goţî], Peuci, Grutungi, Austrogoti, Tervingi, Visi, Gipedes, apoî Celtae şi Eruli, au năvălit de dorul prăzii pe teritoriul roman şi au. făcut multe devastări... ÎSrau trei sute douăzeci de mii.“ Trebellius Pollio, Claudius, 8: „Goţii maî aveau şi două miî de corăbii...Claudius cătră Brocchus: «Am distrus trei sute douăzeci de .miî de Goţi şi am scufundat două miî de corăbii.»" Trebellius Pollio, Claudius, 9: „Războiul a fost în Moesia [Inferior], multe lupte s-au dat la Marcianopolis. Cei maî mulţi regî au fost prinşi, fimeî nobile din diferite neamuri au fost captivate, provinciile romane s-au umplut de sclavi seythî şi de agricultori seythî. Goţii au devenit colonî dela graniţa barbară.“ Trebellius Pollio, Claudius, 11: f’Ciţî Goţi scăpase s-au refugiat în Haemimontus, unde au suferit de foame şi de o molimă...Pe acea vreme au perit însă două mii de militari romanî, din cauză că, pecînd erau ocupaţi să adune prada, au fost atacaţi de duşmani şi măcelăriţi, macarcă duşmanii erau mai puţini la număr.9 Zosimus I, 42-43 : rGoţî, Heruli, Peuci şi alţi barbari s-au în-barcat la gura Nistrului pe şese miî de vase în număr de trei sute douăzeci de miî. Au căutat să ia Torni şi Marcianopolis, dar n-au putut, au ajuns pănă la-Propontis, unde âu perdut multe vase şi oameni din cauza greutăţilor plutirii, au căutat să îa Cyzicul, dar n-au putut, au trecut Dardanelele şi au asediat. Cassandria şi Thessalonicul, fără să; le poată lua, au pătruns apoi în Macedonia şi au devastat, uniia, mai ales regiunea dela Doberus şi Pelagonia, unde s-au întîlnit cu Claudius [la Naissus după Zosimus I, 45] şi au fost învinşi, perzînd în luptă cincizeci^ de mii. Alţii s-au răspîndit prădînd peste Thessalia şi Grecia.9 Zosimus. I, 45:	r Goţii şi ceilalţi barbari, cîţî au scăpat din
bătăliea dela Naissus, au vrut să se ducă în Macedonia, dar au fost respinşi de oştirea romană şi s-au îndreptat spre Haemus, dar acolo îar s-au întîlnit cu oştirea romană şi au fost învinşi. Ceî care nu debarcase pe continent au ajuns cu năvile lor pănă la Rodos şi Creta, dar n-au isprăvit mare lucru şi srau întors şi eî la continent. A dat apoî o molimă peste dînşiî. La urmă cîţî au scăpat din lupte şi din boală, prin Macedonia şi prin Thracia, uniia s-au înrolat în legiunile romane, alţii s-au stabilit pe teritoriul roman ca agri-
22,
298
cultori.9—Anii 270-275 Flavius Vopiscus, Aurelianus, 22 : „[Aurelianus] a plecat contra Palmyrenilor... în drum a dat în Thracii şi în Illyric peste barbari şi î-a învins, ba chiar pe ducele Goţilor Cannaba ori Cannabaudes l-a ucis înpreună cu cinci mii de oameni peste Dunăre. “—Anul 275 Zosimus I, 63-64: ^Scythiî [=Goţiî şi alţi barbari] trec prin marea de Azov şi marea neagră pănă la coastele Asiei mici şi străbat prădînd Asia mică pănă în Cilicia. împăratul Tacitus i-a bătut pe uniîa de î-a stîns, pe ceilalţi î-a lăsat în sama lui Florianus. Aceşti din urmă au putut scăpa în ţara lor.’—Anii 276-282 Flavius Vopiscus, Probus, 18: „Dupăce a făcut pace cu Perşii, [Probus] s-a întors în Thracii şi a aşezat pe teritoriul roman o sută de mii de Basternî, care toţi aii păstrat credinţa. Dar în aceiaş vreme a strămutat pe teritoriul roman şi din alte neamuri o mulţime, anume Gipedî, Grauthungî şi Vandulî. Aceştiia însă toţi au stricat credinţa, şi, pecînd Probus era ocupat cu războîu contra tiranilor, au cutrierat aproape toată împărâţiea pe jos şi pe apă şi au adus mare pagubă gloriei romane. Probus însă în diferite rîndurî î-a învins şi i-a domolit, aşa câ numai puţini s-au putut lăuda câ s-au întors pela locurile lor şi că au scăpat din mînile lui.“ Aceiaş lucru e povestit de Zosimus I, 71, care însă, în mod greşit, în loc de Gi-, pedî, Grauthungî,' Yandulî pune Franci.— Anul 285 Iordanis Get. XXI, 110-112: rGoţii cu începere dela Maximianus pănă în timpul autorului (551) au adus şi aduc mari servicii ca feoderati împărăţiei romane. Fără dînşii cu greu ar fi putut ţinea Eomanii piept atîtor duşmani.0—Anii 306-337 Iordanis Get. XXII, 113: „[Vandalii] pe vremea aceîa [a lui Consţantinus I] trăiau acolo unde sînt astăzi [551] Gepidiî, anume la rîurile Marisia [Mureşul şi Tisa dela vărsătura Mureşului până la Dunăre], Miliare, Gilpil şi Grisia [Crişul], Care acest din urmă e mai la nord decît toate celelalte (qui omnes supra dictos excedet). Vandalii aveau pe atunci la răsărit pe Goţi, îa apus pe Marcomani, la miazănoapte pe Hermundolî, şi la miazăzi Istrul, care se maî chîamă şi Da,-' nubius/'—Anii 306-337 (Probabil anii 335-336 după C. C. Diculescu, Die Wandalen und die Goten, pag. 26) Iordanis Get. XXII, 114-115: „Pecînd trăiau: Vandalii în această regiune, s-a sculat cu războîu contra lor regele Goţilor Ge-berich. In lupta care s-a dat la rîul Marisia a căzut regele
289
Vandalilor Visimar cu mare parte dintre aî luî. Geberich, regele Goţilor, dupăce a învins pe Vandali şi li-a prădat ţara, s-a întors în propriea sa ţară, de^unde venise. Atunci puţinii Vandali care scăpase şî-au părăsit patriea şi au cerut voe dela împăratul Oonstantinus să se aşeze în Pannonia, unde au trăit vreo şeîzeci de anî ca supuşî aî legilor împărăţiei. Anul 322 Excerpta Valesiana 21: „Pecînd Oonstantinus era la Thessalonic, Goţii, fiindcă hotarele nu erau apărate, au năvălit, au devastat Thracia şi Moesia şi au început să ducă prăzile. Dar a venit Constantin asupra lor şi î-a bătut. Au dat atunci captivii îndărăt şi au făcut pace. Licinius s-a plîns că acest lucru s-a făcut contra pactului încheiat, căci o provincie care-i aparţinea luî a fost luată în apărare de altul." Zosimus II, 21-22 vorbeşte cu nouă detalii despre acest eveniment, dar pune Sarmaţî în Ioc de Goţi. Vezi locul maî sus sub Sarmaţî.—Anul 323 Excerpta Valesiana 27: ^Majoritatea oştirii luî Licinius în ultima bătălie dintre el ■şi Constantin era formată din Goţi.9—La anul 332 (Pentru această datare vezi C. C. Diculescu, Die Wandalen und die Goten pag. 23.) Excerpta Valesiana 31: ^Constantin poartă războîu cu Goţii, contra cărora îl chemase în ajutor Sarmaţii. „Oonstantinus Caesar [fiul.lui Constantin] a redus aproape o sută de mii dintr-înşii să piară de foame şi de frig. Atunci a primit Constantin şi ostatici, între alţii pe fiul regelui Ariaricus.“9 Excerpta Valesiana 34: „[Constan-tinus] a distrus neamurile foarte puternice şi foarte numeroase ale Goţilor în însuş teritoriul barbar, adecă în regiunea Sarmaţilor."—Aniî 329-332 Zosimus II, .30 : (’Taifalii în număr de cinci sute de călări fac o incursie de pradă în peninsula balcanică.9—Pela anul 337 Iordanis Get. XXIII, 116: „După o bucată de vreme a murit regele Goţilor Ge-berich [Vezi maî sus sub anii 306-337] şi î-a urmat în domnie Hermanaricus, cel mai nobil dintre Amali, care a supus multe şi foarte războinice ueamurî dela miazănoapte* şi pe care cu drept cuvînt l-au comparat uniia cu Alexandru cel mare.“— Aniî 337-340 0. 1. L. III 12483 Igliţa Dobrogia : ^împăraţii Constantinus [II], Constantius şi Con-stans au fortificat locul „dela graniţă foarte expus la năvălirile Goţilor barbari.“9—-Anul 358 Ammianus Marcellinus
XVII,	13, 19_20:	^In	lupta contra Sarmaţilor Limigantes
Romanii au fost ajutaţi de Taifalî.9 Vezi locul pe larg mai
t
300
sus sub Sarmaţi.—Anii 364-378 Iordanis Get. XXV, 131-133r '’Visigoţiî (Vesegothae), fugind dinaintea Hunilor, au cerut dela împăratul Valens pămînturî în Thracia sau în Moesia cu condiţie ca să-î fie supuşî credincioşi, şi au mai cerut să li trimeată predicatori care să-î creştinească. Valens lî-a acordat ambele cereri şi li-a trimes predicatori arieni, pentrucă şi el era arian, care 1-a creştinat la arianism şi pe Visigoţî şi pe Gepizi. Visigoţiî au trecut Dunărea şi s-au aşezat în Dacia ripensis, Moesia şi Thracii.9—Anii 364-378 (Timpul domniei luî ValeDS, cînd a scris Eutropius) Eutropius VIII, 2 : „Traian a supus Dacia şi a făcut o provincie romană din acele teritorii de peste Dunăre pe care astăzi le ocupă Taiphaliî, Victohaliî şi Thervingiî/ '*) — Aniî 367-369 Âmmianus Marcellinus XXVII, 5, 2_6: f’Ia trei aDî consecutivi Valens a mers contra Goţilor. In primul an a trecut Dunărea pela Daphne [pe malul stîng al Dunării la gura Argeşului după Kiepert Formae orbis antîqui; la satul Spanţov, 10 chilometri spre răsărit de- Olteniţa, după Tocilescu, Monumente epigrafîce, I, 180] şi n-a dat peste duşman, care se retrăsese la munţi. In al doilea an n-a putut trece Dunărea, din cauză că venise mare şi se revărsase,, ci a trebuit să steie pănă toamna în castre lîngă Vicus Carporum. Al treilea an a trecut Dunărea pela Noviodunum [Isaccea] şi dupăce a înaintat mult a atacat pe Creuthungi, care trăese în regiuDî depărtate. I-a eşit apoi înpotrivă, Athanaricus, judele cel mai puternic depe vremurile acelea (iudex potentissimus) [al TherviDgilor, vezi nm’ jos Âmmianus XXXI, 3], pe care l-a învins şi l-a fugărit.9 —Anul 369 Âmmianus Marcellinus XXVII, 5, 7: ^Valens a făcut pace cu Athanaric.9—Anul 369 0. I. L. III 6159 şi 7494 Hasarlîc Dobrogia: ^împăratul Valens, dupăce a învins pe Athanaricus şi pe Goţi, a zidit castelul.9—Anul
375	Âmmianus Marcellinus XXXI, 2-3: °Hunii, venind din părţi îndepărtate ale răsăritului, năvălesc în teritoriul Ala-nilor, care se întindea spre vest pănă la Tanais [Don], su-
*) In ce priveşte pe. Victohali, care eraii aceiaş cu Vandalii (Vezi Diculescu, Die Wandalen nnd die Goten in Ungarn -und Rumănien, pag. 12-13), Eutropius comite un anachronism, căci Vandalii părăsise încă din anul 336 teritorial din Dacia o-cupat de dînşiî (Banatul) şi se dusese în Pannonii (Vezi mai sus locul din Iordanis Get. XXII, 114-li5).
82.
301
pun pe Alani şi şi-x asociează, apoi năvălesc în ţara Goţilor -Greuthungi [Ostrogoţi], . care se întindeau pănă la Tanais spre răsărit, unde se învecinau cu Alaniî. Regele Greuthun-.gilor, Ermenrich, dupăce a rezistat o bucată de vreme, a perdut nădejdea şi s-a sinucis. Yithimir, ales rege în locul lui, a perit în luptă contra năvălitorilor. I-a urmat în domnie fiul minor Yiderich sub tutela luî Alatheus şi Saphrax. Aceştiia, văzînd că nu maî este posibilă rezistenţa, s-au sco-borît cu Greuthungiî pănă în regiunea Danastulul [Nistru], la graniţa Goţilor Thervingi [Yisîgoţi]. Atlianaricus, judele ’Thervingilor, îşi aşează armata în castre lîngă Danast, dar ■nu poate rezista Hunilor, care l-au atacat, şi se retrage cu poporul său într-o regiune a Taifalilor dintre Gerasus [Si-.ret] şi Dunăre, pe care o întăreşte cu un val de pămînt *). Cea mai mare parte a poporului părăseşte însă pe Atha-•naric şi se hotăreşte" să treacă Dunărea şi să caute adăpost ia Thracia.9—Anul 376 Ammianus Marcellinus XXXI, 4, -j_8: rGoţiî [Visigoţî], hotărîţî să treacă în Thracia, se răs-pîndesc pe malul Dunării şi trimet suplici la Valens. In a-ceiaş vreme [sub presiunea Hunilor] toate neamurile barbare, dela Marcomanî şi Quadi spre vest pănă la marea neagră, au năvălit pe ţărmurile Dunării dinspre ţara lor, cu fimeî :şi copii. Yalens permite Goţilor să treacă Dunărea şi o nenumărată mulţime a lor se revarsă peste Thracia.9—Anul
376	Ammianus Marcellinus XXXI, 4, 9_11: rDucii romani -din Thracia, Lupicinus şi Maximu3, exploatează lipsa de a-ilimente a Goţilor până într-atît, că li vindeau cîteun cîne an schimbul a cîteunui Got.9—Anul 376 Ammianus Marcel-linus XXXI, 4, 12_13: ^Vithericus, regele Greuthungilor [Os-drogoţî], cere şi el voe să se stabilească cu poporul său în 'Thracia, dar este refuzat. Iar Athanaric însuş cu o parte •din Thervingi [Visigo.ţi] nu trece Dunărea, ci se duce în •Caucaland, unde se stabileşte, dupăce alungă de acolo pe Sarmaţî.9—Anul 376 Ammianus Marcellinus XXXI, 5, 3:
*)' După Diculescu, Die Wandalen und die Goten in Un-:.garn und Rumânien, Leipzig, 1923, pag. 40, întăriturile pe care le-a făcut Athanaric contra Hunilor ar fi fost pe liniea Focşani-Nămoloasa-Galaţî, adecă tocmai acolo unde se găsesc şi actualele uotăriturî romîneşti. Eu cred că întăriturilor luî Athanaric va fi corăspunzînd mai degrabă actualul val de pămînt care se întinde >dela Şerbeştî pe Şiret pănă la Tuluceşlila nordul lacului Brateş. •Vezi § 24 Nota.
302
('Greuthungii profită, de un timp cînd na era păzită Dunărea de flota romană, şi trec fluviul în Tliracia fără voea împăratului.0— Anul 376 Âmmianus Marcellinus XXXI, 5,4_g: (’Lîngă Marcianopolis Thervingii, fiindcă nu li s-a dat voe-să între în oraş, să-şî cumpere cele trebuitoare, s-au sculat cu armele contra Romanilor. Ducele roman Lupicinus a voit să-î aducă la supunere cu puterea, dar a fost învins şi de abia a putut scăpa cu fuga în Marcianopolis.9—Anul 376’ Âmmianus Marcellinus XXXI, 6: rGoţii acela care cu mult maî înainte vreme fusese primiţi şi aşezaţi în regiunea oraşului Hadrianopolis, şi care pănă atunci privise indiferent! la cele petrecute, se răscoală şi eî, provocaţi de orăşenii a-celui oraş, care voise să-î silească cu forţa să plece mai< răpede la Hellespontus, unde li se dăduse ordin de împărat să se stabilească. Se unesc cu noii năvălitori, care trecuse acum peste Haemus, şi cu toţii înpreună se revarsă, prâ-dînd şi arzînd, peste toată Tliracia. Cu dînşiî s-au unit şi* mulţi indigeni, care li arătau locurile şi ascunzătorile, pe unde se putea găsi ceva de prădat.0—Anul 377 Âmmianus-Marcellinus XXXI, 7-8 : ^ Valens trimete legiunile din Armenia, care înping pe Goţi peste Haemus spre nord şi o-cupă trecătorile munţilor cu gînd ca să constrÎDgă prin foamete pe duşman. La aceste legiuni s-au adăogit apoi îndată, ajutoarele de trupe' pe care le-a trimes Gratianus din Pan-noniâ şi din Gallia. Intre oştirea romană, concentrată lingi, oraşul Salices, şi între Goţi, care erau întăriţi într-un lagăr de cară în apropiere, s-a dat o luptă mare, care a rămas-nehotărîtă. Valens trimete un nou ajutor cu Saturninus, şi acesta, temîndu-se ca nu cumva Goţii, aduşi la desperare-diii cauza lipsei de alimente, să reuşească să rupă obsta-culele trecătorilor, cînd atunci ar fi putut năvăli îa bloc, a:, găsit de cuviinţă că e mai bine să-i lese să se scurgă fără ordine şi răzleţi. Pentru aceîa a lăsat trecătorile munţilor libere, şi îndată Goţii pe întrecute şi în dezordine au năvălit peste munţi spre sud. Dar, macarcă năvala nu s-a făcut în bloc, ororile comise prin Thracia dela sudul Balcanilor au fost de neînchipuit.0—Anul 378 Âmmianus Marcellinus XXXI, 11, 6: cPe drumul dintre Sirmium şi Castra Martis Gratianus [care venîa în ajutorul lui Valens]. a fost: atăcat de Alani.0—Anul 37,8 Âmmianus Marcellinus XXXI,. 11-13: Valens pleacă din Antioehia şi vine la Constanti-
303
nopol, unde stă cîtăva vreme. Apoî pleacă contra Goţilor. Lîngă Adrianopol se dă o luptă crîncenă, în care Romanii sînt zdrobiţi. Valens îrisuş pîere în luptă, probabil ars de viu într-o colibă ţărănească, unde se refugiase, şi căreia barbarii î-au dat foc fără să ştie câ împăratul era înuntru.9— Anul 378 Ammianus Marcellinus XXXI, 15-16 : cGoţii, după pierderea bătăliei din partea Romanilor, au asediat zădarnic Adrianopolul, apoi au prădat teritoriul dela Perintlius şi au ajuns pănă la Constantinopol. După aceia, înpreună cu Huni şi cu Alani, srau dus înspre părţile de nord ale peninsulei balcanice, pe care le-au devastat pănâ la poalele Alpilor Iulii.9—Anii 376-378 Iordanis Get. XXVI, 134-138: f*Vi* sigoţii, stabiliţi ca prieteni în imperiu, sufer de foamete. Comandanţii trupelor romane din partea locului, Lupicinus şi Maximus, li vînd alimentele foarte scump, Ii vînd pănă şi mortăciuni^ îar la un ospăţ, la care invitase pe Fritigernus, unul din şefii Goţilor, Lupicinus pune pe soldaţii săi să u-cidă garda luî Fritigernus. Acesta scapă cu şireelic, spunînd că vrea să domolească indignarea poporului got, şi se rîdică cu Goţii contra Romanilor. De aici înainte încep Goţii să se poarte ca stăpînî. Valens vine din Antiochia să pue ordine şi este ucis în luptă lîngă Adrianopol. „De aici înainte Visigoţiî au ocupat Thraciile şi Dacia ripensis şi s-au stabilit în ele ca într-o ţară a lor de baştină.Anii 378-380 Zosimus IV, 24-33: (’Gratianus îş asociează la domnie pe Theodosius. şi-i încredinţează afacerile orientului, în special acele din peninsula balcanică. Dar Theodosius nu poate a-duce nicio înbunătăţire. Goţii continuă de a sta în Moesia, Thracia, Macedonia, Thessalia, cîteodată mai liniştiţi, dîn-du-se drept aliaţi ai Romanilor, altă dată ca devastatori.9— Anii 378-381 Zosimus IV, 30: (’Theodosius atît de mulţi Goţi a înrolat în oştirea romană din răsăritul Europei, în-cît se temea să du devină această oştire o primejdie pentru statul roman. Pentru aceia a luat măsuri ca o parte din militarii Goţi să-i trimeată la oştirea din Egypt şi în locul lor să aducă militari din oştirea egipteană.9—Aniî 378-381 Zosimus IV, 31 : r Goţii se înrolează în oştirea romană cînd vor şi o părăsesc cînd vor, şi au drum liber peste Dunăre încoace şi încolo.9—Anul 379 Iordanis Get. XXVII, 139-141: OLa începutul domniei lui Theodosius Goţii sînt respinşi din Thracia. Theodosius însă se înbolnăveşte şi Goţii
304
atunci, uniîa sub Fritigernus [Visigoţî, vezi mai sus sub anii 376-378] năvălesc în Thessalia, Epir şi Achaia, îar alţii supt Alatheus şi Safrac [Ostrogoţî, vezi mai sus sub anii 376, 376] întră în Pannonia. Gratianus vine cu armată şi reuşeşte prin daruri şi prin procurare de hrană să facă pace cu Goţii.*5—Ani! 380-392 Iordanis Get. XXYIII, 142-145: ^Theodosius, dupăce s-a îndreptat din boală, a consimţit la pacea încheiată de Gratianus şi a poftit la Constantinopol pe şeful got Athanaricus, care succedase lui Fritigernus şi care după cîteva luni de şedere în Constantinopol a murit în acest oraş. După moartea luî Athanaricus Theodosius a reînoit cu Goţii tractatal de foederati, care fusese întîiaş dată încheiat de Constantin. Armata Goţilor a format cu cea romană un singur corp, şi cînd Theodosius a plecat contra tiranului Eugeniu3, care ocupase Galliilş după uciderea luî Gratianus, a luat cu dînsul mai mult' de douăzeci de mii de soldaţi Goţi.9—Anul 381 Zosimus IV, 34 : ^Scyri, Carpodaci şi Huni trec Dunărea şi devastează Moesia. Theodosius îi bate şi-i sileşte să treacă fluviul îndărăt.9 —Anul 383 Zosimus IV, 35: „Oedotheus a strîns o oştire foarte mare, compusă nu numai din barbarii locuitori la Dunăre, ci şi din alte neamuri tare îndepărtate şi pănă a-tuncî necunoscute, şi a început să treacă fluviul. Promotus, ducele oştirilor pedestre din Thracia, î-a eşit înainte cu forţele de uscat şi de apă, şi atîta măcel a făcut în duşmani, încît s-a umplut fluviul de cadavre, iar pe uscat morţii nu se maî puteau număra.“—Anul 386 Zosimus IV5 38-39 : r„Cam pe vremurile acestea s-a ivit dincolo de Istru un neam scyth [=got], necunoscut pănă atunci, şi pe care barbarii depe locurile acelea îl numesc GrothiDgi. Fiind numeroşi, bine înarmaţi, şi în aceiaş vreme vîrtoşi la trup, au străbătut fără nicio greutate ţările barbarilor dintre ei şi Istru, au ajuns la malul Istruluî şi au cerut voe să treacă fluviul. “ Promotus, ducele oştirilor romane din partea locului, nu lî-a dat voe. Barbarii au căutat atunci să treacă cu de-a sila, dar au fost crunt bătuţi, şi foarte mulţi din eî, între care fimeî şi copii, au fost luaţi captivi, pe care însă împăratul i-a. primit cu binele şi î-a liberat, cu gînd ca să-i facă să se înroleze în oştirea romană.9—Anii 388-392 Zosimus IV, 51: f’Bufinus pune pe barbari să aţină calea lui Promotus, cînd acesta a plecat dela Constantinopol în
305
Thracia, şi să-l omoare.9—Anii 894-396 Zosimus V, 5-7 : rAlarichus fusese şeful Goţilor auxiliari în expediţiea luî Theodosius contra luî Eugenius şi pănă la anul 396 a stat cu Goţii săi [Visigoţî] în Thracia. La anul 396 invadează Macedonia, Thessalia şi Grecia pănă în Peloponnes incluziv, devastînd. Apoi se retrage în Epir.9—Anul 396 Iordanis Get. XXIX, 146-151: TDupă moartea luî Theodosius, fiindcă succesorii luî n-au maî vrut să dea Goţilor darurile obişnuite, Halaricus s-a pus în fruntea lor, sfătuindu-î „să-şi cîştige cu munca lor o domnie maî degrabă decît să slujască de lene străinilor." Şi a plecat prin Pannoniî şi prin Sirmium în Italia, unde a ajuns la Ravenna pe vremea consulatului lui Stilico şi Aurelianus [anul 400].9—Anii 399-401 Zosimus V, 13-21: ^Peninsula balcanică şi Asia Mică sînt la discreţiea Goţilor, care, ca generali în serviciul Romanilor, şi ca ostaşi înrolaţi în armatele romane, dispun de împâră-ţiea romană după bunul lor plac, iar un general Got, Gai-nas; a fost chiar pe punctul de a cuprinde Constantinopolul şi de a desfiinţa imperiul de răsărit.9—Anul 401 Zosimus
V,	22: fCînd Gainas cu Goţii luî a trecut de-a stînga Dunării din partea Thraciei, dupăce încercarea de a cuprinde Constantinopolul nu-i reuşise, regele hun Uldes î-a interzis rămînerea pe teritoriul său, l-a bătut şi Gainas a perit în luptă. Capul i l-a trimes Uldes împăratului la Constantinopol.9— Anul 427 Marcellinus Comes: „Pannoniile, care în timp de cincîzecî de ani fusese stăpînite de Hunî, au fost recăpătate de Romani." Iordanis Get. XXXII, 166: „Hunii aii fost aluDgaţî de Romani şi de Goţi din Pannonia, pe care o ocupase în timp de aproape cincîzecî de ani.“—Anii 433-454 Iordanis Get. XLIII, 226: „Attila a eşit din provinciile Dacia şi Pannonia, în care stăteau atunci Hunii cu diferite naţiuni supuse lor, şi a plecat cu oştirea contra Ala-nilor.“—Anul 441 Marcellinus Comes: „Regii Hunilor cu numeroase miî de aî lor au năvălit în IlJyric şi au distrus Naissul, Singidunul şi alte foarte multe cetăţi şi oraşe ale Iltyricului. “—Anul 442 Marcellinus Comes : „Bleda şi Attila, fraţi şi regi aî multor popoare, au devastat Illyricul şi Thracia."—Anul 447 Marcellinus Comes: „Regele Attila a ajuns devastînd pănă la Thermopyle.“—Anul 451 Iordanis Get. XXXVIII, 199: rIn armata lui Attila în lupta din cîmpiî catalaunici se găsîau ca auxiliari Ostrogoţî sub conducerea
306
fraţilor din familiea Amalilor Yalamir, Theodemir, Videmer, şi Gepizi sub conducerea regelui Ardaricus.9—Anul 454 Iordanis Get. L, 259-263: f’După moartea lui Attila feciorii luî, care erau nenumăraţi de mulţi, au vrut să-şi împartă popoarele stăpînite. Acestea, în frunte cu Gepizii şi cu regele lor Ardarichus, se scoală contra stăpînirii Hunilor. Lupta între răsculaţi şi Huni se dă în Pannonia lîngă rîul Nedao. Ellac, fiul cel mai mare al lui Attila, piere în luptă. Fraţii lui şi Hunii sînt siliţi să se retragă la ţărmul mării negre, unde şezuse odată Goţii.9—Anul 454 Iordanis Get. L, 264: „Gepizii au reclamat ca un drept al lor locurile unde şezuse Hunii şi au pus stăpînire pe toată Dacia. Dela împărăţiea romană n-au cerut alt ceva decît pace şi obişnuitele daruri anuale, ceia ce a şi acordat cu plăcere împăratul. Şi încă şi. acum [anul 551] acest popor primeşte obişnuitul dar anual dela. împăratul roman. Goţii [Ostrogoţii] însă, dacă au văzut că Gepizii au ocupat locurile unde şezuse Hunii, şi că Hunii au luat în stăpînire locurile unde şezuse altă dată ei, Goţii,, au crezut câ e mai bine sâ ceară pămînturi dela împărăţiea romană decît să ocupe cu forţa şi cu rizic pămînturi străine, şi au primit [dela împărat] Pannonia, o ţară mare şasâ, care are la răsărit Moesia Superior, la miazăzi Dalmaţia., la apus Noricul, la miazănoapte Dunărea, ţară împodobită cu oraşe multe, dintre care cel maî dincoace, e Syrmis, iar cel mai dincolo e Vindomina [Yiena] Anul 454 Iordanis Get. LII, 268: ^Ostrogoţii s-au aşezat în Pannonia sub regele Yalamir şi fraţii lui, Thiudimer şi Videmir: Yalamir îatre fluviile Scarniunga [?] şi Aqua Nigra [?], Thiudimer lîngă lacul Pelsois [Balaton, Platten See], Yidimer la mijloc între fraţii lui.0—Pela anul 454 Iordanis Get. L, 265-LI, 267: „Iar Sarmaţii [dupăce au ocupat Gepizii Dacia şi Ostrogoţii Pannonia] şi Cemandri şi cîţiva din Huni s-au aşezat într-o parte a Illyriculuî, pe care li-a dat-o împărăţiea, în regiunea oraşului Castramartis [Moesia Inferior]. Din.nea-mul acestora a fost Blivila, ducele Pentapolii, şi frate-so-Froila, şi patriciul Bessa din timpul nostru. Iar Scyriî şi Sadagariî şi unii dintre Alani cu ducele lor anume Candac au primit [dela împărăţie] Scythia Minor şi Moesia Inferior... Iar Rugii şi alte cîteva neamurî au cerut sâ li se deîe voe să se aşeze în Bizzis [Bizye, oraş îa Thracia nu departe de Constantinopol, astăzi Viza] şi Arcadiopolis [la sudvest de-
307'
Bizye]. Hernac,un fiu mâi mic al lui Attila, cu aî săi şi-a. ales loc de şedere la extremitatea Scythiei Minor. Emnetzur şi Vitzindur, rude de ale lui, au căpătat în Dacia Ripensis Utum şi Hiscum [Oe3cus] şi Almum, şi mulţi Huni s-au scurs atunci prin diferite locuri în Romania şi s-au supus împărăţiei, dintre care şi pănă astăzi trăesc aşa zişii Sacromon-tisi şi Fossatisii [la localitatea Fossatum din Moesia Infe- . rior]. Mai erau şi alţi Goţi, aşa numiţii minores, popor numeros tare (populus immensus) cu pontificele şi primatul lor Vulfila, care se spune că li-a făcut şi un alfabet. Astăzi, [anul 551] aceşti Goţi trăesc în Moesia, în regiunea oraşului Nicopolis, 1a poalele muntelui Haemus, popor numeros, dar sărac şi slab. Alt ceva n-are decît turme multe de tot felîul de animale, şi păşuni şi păduri. Pămînt producător de grîu şi de alte cereale are puţin; Vii uniîa din ei nici: n-au văzut, iar vin cumpără deprin localităţile vecine. . Cei; mai mulţi se hrănesc numai cu lapte." —Pela anii 457-461 Iordanis G-et. LII; 270-271: „Regele Valamir şi cu fraţii săi' Thiiidemir şi Vidimir, fiindcă întîrziau din partea împăratului Marcianus obişnuitele daruri, pe care le primiau pe fiecare an, ca să păzească tratatul de pace, au trimes o deputăţie la împărat şi au aflat că Theoderic, fiul luî Tria--riusj Got şi el, dar din altă familie, nu din familiea Amala,.^ trăeşte acolo foarte bine cu ai săi, în legături prieteneşti cu Romanii şi primind daruri anuale dela dînşiî, în vreme ce ei, Âmalii, nu sînt luaţi în nicio consideraţie. îndată s-au. umplut de mînie mare, au pus mîna pe arme şi au cutrierat prădînd aproape tot Illyricul. împăratul şi-a schimbat atunci \ numai decît intenţiile, a recurs la vechea prietenie şi a trimes o delegaţie care li-a dat darurile din anii trecuţi, cîte rămăsese îu întîrziere, precum şi pe cele din anul curent, şi li-a făgăduit că pentru viitor li se vor da fără nicio contestare. Ca o garanţie de pace împăratul a primit ostatic pe Theoderic, copilaşul luî Thiudimer, care împlinise tocmai şepte ani şi păşia pe al optulea."—Anii 461-472 Iordanis Get. LIII, 272-LV, 282: f’In Pannonia alături cu Ostrogoţiî maî erau Sadagi, şi mai rămăsese Huni sub regele Dintzic, unul. din fiii luî Attila. Goţii atacă pe Sadagi şi sînt atacaţi de Huni. Pe aceşti din urmă, care asediease oraşul Basiana, Goţii îi înving cu desăvîrşire şi-i alungă din. Pannonia. Suavii, care locuiau în vecinătatea Pannonieî precum şi, pro-
308
§82.
•"babil, într-o parte a Pannoniel însăş, fae o incursie de pradă în Dalmaţia, şi la întoarcere trec prin Pannonia, nnde slnt -atacaţi şi învinşi de Goţi la lacul Pelsodis [orî Balaton-Platten See, orî Ferto tava-Neusiedler See, câcî ambele a-•ceste lacuri purtau numele de Pelso]. Goţii mai poartă şi -alte războae, cu succes variabil, cu Suavii şi Sciriî, vecinii lor, îar la sfîrşitul aceştei perioade de timp Theodoricus, fiul luî Thiudimer [Theodoric cel mare], atacă pe Sarmaţî de a dreapta Dunării şi li răpeşte Singidunum, pe care Sarmaţii rşi ei îl luase cu sila dela Romani.’—Anii 473-493 Iordanis •Get. LVI, 283-LVII, 296: rNu mult dupăce s-a întors Theodoric [fiul luî Thiudimer, Theodoric cel mare] în vrîstă de 18 ani dela Constantinopol [unde stătuse 11 ani ostatic, dela vrîsta de 7 ani], Ostrogoţii părăsesc Pannonia şi se împart în două corpuri. Uniia sub conducerea .lui Vidimer năvălesc în Italia, de unde sînt îndemnaţi de împăratul Glycerius să octipe Gallia, căci tot erau în apropiere rudele lor Vizigoţii [în Spania], şi supunîndu-se acestui îndemn se duc într-adevăr în Gallia, pe care o ocupă. Alţii sub conducerea lui Thiudimer trec în imperiul de răsărit. Ostrogoţii de sub Thiudimer anume trec Sava, ocupă Naissus, Ulpiana [aceste două în Moesia Superior], Stobi, Eraclea [aceste două în Macedonia], Larissa în Thessalia, şi asediează Thessalonica, unde se închee un tratat între Ostrogoţi şi Romani, prin care Romanii cedează Goţilor „Cerru, Pellas, Europa, Mediana, Petina, Bereu, Sium [Oyrrhus, Pella, Europus, Me-thone, Tydna, Beroea, Diurn, oraşe în Macedonia], unde 'Goţii cu regele lor s-au aşezat, dupăce au depus armele şi au fâcut pace." Nu mult după aceia regele Thiudimer moare în oraşul Cerra [Gyrrhus] şi lasă succesor pe fiul său Theodoricus. împăratul Zeno invită pe Theodoric să vină la Constantinopol. Theodoric se duce şi i se dă triumful, este făcut consul, i se rîdică o statue echestră în faţa palatului şi este adoptat ca fiu de împărat. Dupăce petrece o bucată de vreme la Constantinopol, Theodoric cere voe [!] dela împărat să cuprindă Italia. Voea i se dă. Theodoric pleacă, fânul 488] prin Sirmium şi Veneţia, învinge pe Odoacer într-o bătălie la Verona şi-l asedieazâ în Ravenna. După trei ani de asediu Odoacer [care la anul 477 pusese capăt imperiului roman de apus] se predă şi este ucis. Theodoric se îmbracă în haine regeşti şi ia în căsătorie pe Audefleda,
30£>
fiica luî Lodoin, regele Francilor.0—Anul 481 Marcellinus Comes: „Theodoricus, fiul lui Triarius, regele Goţilor, şî-a strîus pe ai săi şi a înaintat cu oştirea pănă la Anaplus, la-patru mii de paşi depărtare de Constantinopol, dar s-a întors îndată fârâ să facă nicîun râu Romanilor. Iu drumul spre Illyric, pecînd mergea printre carăle oştirii, i s-a spă-riat calul şi l-a împins în ascuţişul unei arme dintr-un car. Străpuns de armă a murit.“ Tot aşa Iordanis Rom. 846.— Anul 483 Marcellinus Comes: „Theodoricus [fiul luî Thiu-dimer, Theodoric cel mare], regele G-oţilor, a primit dela împărat o parte din Dacia Ripensis şi din Moesia Inferior şi a stăpînit-o o bucată de vreme."—Anul 487 Marcellinus Comes: „Theodoricus, regele Goţilor, care nu maî putea fi* săturat de binefacerile împăratului Zeno, a venit ca duşman cu o mare oştire pănă la Constantinopol, şi dupăce a ars o mulţime de localităţi s-a întors la oraşul Novae din Moesia [Şvişto.v], de unde venise."—Anul 488 Marcellinus Comes :: „Regele.Theodoricus şî-a luafc mulţimea tuturor Goţilor săî şi a plecat în Italia."—Anii 491-518 Procopius De bello gotthico II, 14-15 : fErulii au făcut tributari pe Lango-barzî, apoi au purces războîu fără motiv contra acestora, Afe fost învinşi de Langobarzî şi foarte mulţi ucişi. Ceilalţi şî-au. părăsit ţara şi au cutrierat locurile de dincolo de Istru pănă ce au ajuns în ţara locuită altă dată de Rugi, care trecuse în Italia înpreună cu Goţii. Fiindcă ţara aceasta, foastă a*. Rugilor, era o pustietate necultivată, au plecat mai departe; şi au ajuns la Gepizi. Gepizii l-au primit întîiu cu binele, pe urmă au început să-i persecute în tot feliul, pănă ce E-ruliî au fost nevoiţi să treacă Istrul, pe vremea împăratului) Anastasius, şi să ceară adăpost dela împărat. împăratul î-a primit. lustinian, cînd a ajuns la domnie, li-a dat pămîn-turî bune şi ban! şi i-a făcut să treacă la creştinism. Dar Erulii au continuat să prade pe vecini şi să ducă vieaţ&. barbară... Eruliî trecuţi pe teritoriul roman s-au stabilit în Illyric... Ei trăiau pelîngă Singidunum [Belgrad].0—Anul 499* Marcellinus Comes: „Âristus, şeful oştirii din Illyric, cu cincisprezece miî de ostaşi şi cu cinci sute douăzeci de cară încărcate cu arine, a plecat contra Bulgarilor care devastaft. Thracia, Bătăliea, s-a dat lîngă rîul Tzurta, unde au perit mai mult de patru mii de ai-noştri. Acolo a perit puterea, armatei din Illyric şi au fost ucişi comiţii Nicostratua, Ia-
-310
nocentius, Tancus şi Aquilinus."—Anul 502 Marcellinus Co-mes:	„Neamul Bulgarilor, după obiceîu, iar a devastat
Thracia cea de .atîtea ori prădată, fără să li se înpotri-vească niciun militar roman. “—Anul 504 Cassiodorus Chro-nica: „Prin vredniciea. regelui Theoderic Bulgarii (Yulga-res) au fost învinşi şi Italia a recăpătat Sirmium."—Anul ,530 Marcellinus Comes: „Mundo, şeful armatei din Illyric... a mers contra Bulgarilor care prădau Thracia şi a ucis cinci sute dmtr-înşii.“—Anul 535 Marcellini Comitis aueta-rium: „Tzitta patricius s-a lovit cu Bulgarii în Mysia la rîul Iatrus. şi î-a dovedit."—Anii 535 şi următorii Proco-pius De bello gotthico III, 33: rIndată după retragerea Ostrogoţilor Gepizii au ocupat încet încet teritoriile din Moesia Superior şi Moesia Inferior pe care, le stăpînise Ostrogoţii.9 Vezi locul în întregime, mai jos la § 88.—Anul. 539 Marcellini Comitis auctarium: „Calluc, magister militum,; s-a luptat cu Gepizii, întîiu cu noroc^ a doua oară însă a fost învins. “—Anul 548 Marcellini Comitis auctarium: rBulgarî în serviciul Bizantinilor în Italia.9—Anul 551 Iordanis Get. XII, .74: „De Dacia veche vorbesc, pe care azi, după cum se ştie, o stăpînesc neamurile Gepizilor. “
înainte de toate este de observat înţelesul pe care-1 au cuvintele Thracia şi Illyric la scriitorii citaţi. înţelesul este acel dela Diocletianus şi, mai ales, dela Theodosius în jos. Prin Thracia se înţelege şi Moesia Inferior (Vezi mai sus acest para gr aţ sub 7). Iar prin Illyric se înţelege acea parte a Illyricului cîtă cădea în domeniul imperiului de răsărit, anume Dacia Mediterranea cu capitala Serdfca, Dacia Ei-pensis cu capitala Ratiaria, Praevalis=Dalmatia de sud cu ^capitala Scodra, Moesia Prima=basenul rîului Morava, Dar-„dania; ori, în nomenclatură de dinainte de timpul lui Theo-^dosius, Moesia Superior, Dalmaţia sudică, extremul vest al Moesieî Inferior şi extremul nordvest al Thracieî (Vezi Jung, jRoemer und Românen in den Donaulăndern, pag. 49, 185).
Ca immigranţi paşnici Goţii au început să se strecoare în peninsula balcanică încă, cel puţiD, dela începutul secolului III p. Chr., căci, dacă tatăl împăratului Maximinus era , Got, trebue să admitem că se va .fi stabilit pe teritoriul ro-,man pela anul 200. Ca năvălitori apăr Insă îhtîiaş dată la anul 238. Şi năvălirile lor au dela începui un caracter violent şi irezistibil. • Ei vin dela răsărit şi obiectivul invaziei
811
îl formează imediat şi mai ales Moesia Inferior şi Thracia. Două epoce se deosebesc lămurit, una dela 238-375 şi alta dela 375-473. Ia prima epocă Goţi! vin ca duşmani numai, care sînt împinşi de dorinţa de a cuceri şi de a prăda. In a doua epocă eî vin ca duşmani încă, dar şi ca oameni năcăjiţi în aceiaş vreme, care caută în teritoriul roman nu atît un loc de pradă, cît un adăpost contra năvălirii Hunilor, care li răpise propriile teritorii.
In prima epocă năvălirile se succedează răpede,* aproape fără întrerupere, la anii 238, 244-249, 249-251, 251-253, •253, 254-258, 259, 260-268, 268-270, 270-275, 276-282, 522, 329-332, şi alături cu Goţii iau parte la ele şi alţi barbari, uniîa Germani, alţii de alt neam (probabil Uralo-altaici), anume la 244-249 Taifăli (Germani), ") Astringi (Germani=Astingi, vezi acest paragraf N°. 3), Peucini (Bas-tarni)j la 251-253 Borani, Urugundi, Ia 253 Borani, Uru-gundi, la 268-270 Peuci (Bastarnî), Yisi (Germani), Gipe-des (Gepidi, Germani), Eruli (Germanî), la 276-282 Gipedes, Vanduli (Yandali, Germani), la 329-332 Taifali. Impărăţiea ■romană este aproape fără putere contra lor, mai ales în timpul lui Gallienus (253-268). Starea de lucruri o descrie pe scurt Âmmianus Marcellinus XXXI, 5, 15_17: „Pe două anii de corăbii au străbătut neamurile Goţilor Bosporul şi Propontis, şi au dat pe apă şi pe uscat lovituri amare. Au ■căzut luptîndu-se cu barbarii împăraţii Decii, părintele şi fi-•cioru-so. Aii fost asediate oraşele Pamphiliei, insule au fost devastate o mulţime, Macedonia a fost dată flăcărilor, şi mulţimea barbarilor a ţinut încunjurate multă vreme Thessalonica şi Cyzicul. Ânchialos a fost luat, şi tot atunci a fost luat Nicopolis, pe care l-a zidit împăratul Traianus ca semn de victorie contra Dacilor. După multe şi crude nenorociri altele a fost distrus Philippopolis, unde, dacă nu ■minţesc istoriile, o sută de mii de oameni au fost ucişi în-
*) Dnpă Diculescu, Die Wandalen niid die Goten in Un-igarn und Kumănien, Leipzig, 1928, pag. 1-2, 11-15, rTaifalii a-parţineau la neamul Vandalilor şi erau aceiaş cu Lakringiî, care pela anul 169 ocupau teritoriul dela Tisa superioară. Ei au părăsit . acest teritoriu, pe care în loculVîdr l-au ocupat Gepizii, la anal 249* pentru a lua parte înpreună cu Goţii la incarsiea în Moe-■siaV Inferior. După această; incursie_ ei, ,au ocupat Muntenia şi cu începere' dela anul 274 şi-au întins treptat ocuparea şi asupra Olteniei şi a părţilor sudice ale Transilvaniei vecine cu Oltenia?
312
untrul oraşului. Au cutrierat duşmanii prădînd Epirul şi Thessalia şi toată G-recia.“ In afară de Decius (249-251), au rezistat cu tărie, şi cu succes, înuntrul peninsulei împăraţii Claudius II (268-270), Aurelianus (270-275), Probus (276-282), Oonstantinus I (306-337). Trei împăraţi au trecut.chiar Dunărea contra barbarilor, Aurelianus (în Muntenia), Oonstantinus I (la 322 în Muntenia, şi tot în Muntenia poate la 332), *) Valens (la 367 în Muntenia, la 369 în Basarabia). Dar pănă la sfîrşitul aceştei perioade a năvălirilor tot ce stăpîniau Eomanii de-a .stînga Dunării este copleşit de Goţi şi răpit stăpîniriî romane. Aurelian părăseşte oficial Dacia (Eutropius IX, 15. De fapt ea fusese perdută sub Gallienus), unde vedem atestaţi pe Goţi la anii 306-337 sub regele Geberich, şi la anul 337 sub regele Her-manaric. **) La anii 306-337 Vandalii trăiau la rîurile Mureş, Tisa şi Criş, de unde au trebuit să fugă în Pannonia de răul Goţilor, şi unde în locul lor au venit Sarmaţii (Vezi acest paragraf mai sus sub 8). La anul 358 Taifalii trăiau alături eu Goţii în Transilvania şi în partea răsăriteană a Banatului (Vezi şi acest paragraf mai sus sub 8). . La anii 364-378 Dacia se găsia ocupată de Visigoţi şi de Taifali. La anii 367-369 Goţii trăesc în Muntenia, Moldova şi Basarabia. La anul 375 Greuthungii (Ostrogoţi) trăesc dela Nistru pănă la Don, îar Thervingiî (Visigoţi) trăesc dela Nistru spre a-pus. Graniţa dela sud a Thervingilor este Dunărea. La anul 375 alături cu Thervingiî trăesc Taifali în sudul Moldovei,' De a dreapta Dunării Goţii se aşează, ori ca prinşi în răz-boiu şi apoî eliberaţi, ori ca supuşi de bună voe, la anii 268-270 şi 276-282, prin Macedonia, Thracia şi la graniţa romană (adecă la Dunăre). Alături cu dînşiî sînt aşezaţi de împăratul Probus la 276-282 şi alţi barbari, anume Gepizi,. Vandali şi Bastarnî (Pentru aceşti din urmă vezi în special
*) Constantin a făcut şi un pod de piatră peste Dunăre la anul 328, pe drnmul dintre Gtfgen (Bulgaria) şi Celei (Oltenia). Diculescu, Die Wandalen und die Goten in Ungara und Rumă-nieD, pag. 22,
**) Existenţa Visigoţilor în Transilvania dela mijlocul se solului III pănă în a doua jumătate a secolului IV este probată şi prin resturile arheologice dela Sîntana-de-Mureş. C. C. Diculescu,. Die Wandalen und die Goten in Ungara und Rnmâni6ns pag*. 16-18. ' •
313
acest paragraf maî sus sub 7). Mai mult iasă decît ca co-lonî iau parte Goţii la vieaţa romană ca ostaşi. La anii 268-270 îi yidem înrolaţi în oştirea romană, îar la anul 323 majoritatea oştirii lui Licinius era compusă dintr-înşiî. Iar între Goţii din a stînga Dunării, cîţi ocupau teritoriile dela graniţile de vest ale Daciei pănă la Nistru (Tbervingi, Visigoţî), şi între împărăţiea romană s-au stabilit oarecare raporturi amicale, intermitente, încă dela anul 285, cînd au devenit foederati ai Romanilor. La anul 332 tratatul de foederaţie a fost reînoit sub Constantinus I. In sfîrşit, din prima jumătate a secolului al patrulea (Timpul lui Ulfilas, născut pela 311, mort la 383, episcop al Goţilor la 341, traducător al bibliei în limba gotâ), dar mai ales între anii 364-375 aî domniei lui Valens, VisigoţiI au trecut la creştinism, şi anume la arianism. Odată cu dînşiî, între anii 364-375, aii devenit creştini ariani şi Gepidiî.	-
A doua epocă începe cu năvălirea Hunilor asupra Goţilor la anul 375. Hunii, care trăise în regiuni răsăritene dincolo de Alanî, au năvălit întîiu asupra Alanilor, vecinii dela Don ai Goţilor, şi dupăce au supus şi şî-aii asociat pe Alani, au trecut spre vest asupra Goţilor. Cu atîta putere aii izbit pe aceştiia şi cu atîta răpezime au pătruns spre a^ pus, încît în timp de doi ani tot teritoriul Goţilor (al Ostro-goţilor şi Visigoţilor) a căzut sub stăpînirea lor şi pe deasupra au ocupat şi Pannoniile. La 375 deja ei stăpînesc teritoriul Ostrogoţilor întreg şi pe acel al Visigoţilor din Basarabia şi Moldova. Cum că la 377 eî stăpîniau Pannoniile, probează ştirea din Marcellinus Comes câ la anul 427 „Pannoniile, care în timp de cincîzecî de anî fusese stăpînite de Hunî; au fost recăpătate de Romani. “ Că au fost recăpătate Pannoniile de Romani trebue interpretat în acel fel Că la anul 427 Hunii au devenit foederati aî imperiului (Vezi Jung, Roemer und Romanen in den Donaulandern pag. 182). Cu toate că de fapt imperiul n-avea la anul 427 nicio putere asupra Pannoniilor, fiindcă însă el nu renunţase oficial asupra lor, considera pe Huni numaî ca pe nişte deţinători autorizaţi de dîusul ai acelor provincii. Si această stare de drept iluzoriu a continuat şi după risipirea puterii Hunilor, şi pentru aceia Ostrogoţiî la anul 454 au ocupat Pannoniile chipurile cu autorizarea împărăţiei romane.- Ceia ce spune Iordanis despre alungarea decătră Goţi şi decătră Romani a
23
m
Hunilor din Pannoniî la anul 427, în toiul puterii Hunilor, este o curată aberaţie. Ocuparea Pannoniilor decătră Huni implică pe acea a Daciei, şi la 378 vedem în adevăr pe Huni stăpînind tot litoralul stîng- al Dunării, cît fusese o-dată în stăpînirea romană, căci pe drumul dela Sirmium la Castramartis din Moesia Inferior G-ratianus, care mergea pe malul drept al fluviului, a fost atacat de Alanî, supuşii şi auxiliarii Hunilor. Dar cu totul altă stare de drept avea loc cu privire la Dacia. La această provincie imperiul renunţase oficial pe vremea lui Aurelianus. Pentru aceia nu povesteşte nimeni că Dacia ar fi fost recăpătată de Romani la anul 427, cînd au devenit Hunii foederati, tot aşa dupăcum nimeni nu pomeneşte că ar fi fost recăpătată de Romani Dacia la anii 289 ori 332, cînd devenise foederati Goţii. Pentru aceia şi Gepizii, cînd au pus stăpînire pe Dacia la anul 454, au pus stăpînire pe ea ca pe ţara Hunilor şi n-au cerut voe dela împărăţie să se stabilească într-însa, ci au pretins numai ca împărăţiea să continue de a li plăti lor tributul pe care-1 plătise Hunilor, şi pe care vanitatea împărătească îl ascundea sub numele de prezente anuale. *) -Compară cele ce spuneau deputaţii Langobarzilor împăratului lustinianus, Procopius De bello gotthico III, 34, mai jos, § 88. Deja dela 378 Hunii încep excursiile de pradă în peninsulă şi le continuă apoi în special la aniî 381, 441, 442, 447. Cînd s-a prăbuşit imperiul lor la moartea luî Attila, anul 454 (Attila a murit în toamna anului 453, Diculescu, Die Oepiden, I, pag. 60), foarte mulţi din ei au ocupat nume-
*) Este adevărat că într-un loc din Iulianus, Caesares, citat de Diculescu, Die Wandalen und die Goten, pag. 24, Con-stantinus I, vorbind despre el însuş, spune că °este egalul lui Traîan, dacă nu chiar superior, pentrucă a recăpătat ţara pe care Traîan o căpătase şi este mai mare lucru să recapeţi ceva decît să capeţi.9 Dar Constantin, care sigur face aluzie la Dacia, pe care ar fi recăpătat-o, nu înţelege lucrul îq felini acela că ar fi recăpătat Dacia prin faptul că Goţii devenise foederati aî Romanilor pe un teritoriu care aparţinea de drept Romanilor, ci în felini acela că el în adevăr prin puterea armelor ar fi cucerit Dacia dela Goţi, exagerîad importanţa expediţiilor sale peste Dunăre şi a vreunor castele ca Daphne (aGesta atestat ca zidit de Constantin la Procopius De aedificiis 17, 7; la actualul sat Spanţov,' 10 chilometri spre răsărit de Olteniţa, după Toeilescu, Monumentele epigrafice şi sculpturale ale muzeului naţional de antichităţi, pag. 180-184), pe care le va fi zidit pe malul stîng al Dunării.
315
-roase locuri din Moesia Inferior, unde au continuat de a trăi în aceleaş condiţii caşi ceilalţi barbari care au inimi-.grat în peninsulă pe acea vreme, ca supuşi adecă ai împărăţiei. încă la o sută de anî după aceia, pe vremea cînd -scriîa Iordanis, se ştiîa că cutare locuitori'din cutare localităţi se trag din Huni. Compară localitatea OGwwv în Procopius De aedificiis IV, 6, în Moesia Inferior.
Sub presiunea Hunilor, care li desfiinţase organizaţiea independentă de stat, Goţiî au inundat peninsula balcanică. De astă dată eî n-au mai văzut în teritoriile împărăteşti de de-a dreapta Dunării un loc de pradă, unde s-ar putea stabili întîmplător uniîa dintr-înşiî, ci un loc unde să se aşeze în masă, ca neam întreg. După cum în prima epocă -a năvălirii imperiul n-a fost în stare să împiedece incursiile prădalnice ale Goţilor în peninsulă, tot aşa în a doua epocă el n-a putut să împiedece stabilirea lor într-însa. Această immigraţie în masă a avut loc la anul .376 din partea Visigoţilor. Pănă la anul 378 Visigoţiî în majoritatea lor, cu «xcepţie de acei, mai puţini, care au emigrat spre nord în regiunea necunoscută Caucaland *), şi de acei care vor fi rămas sub stăpînirea Hunilor, s-au scurs de a dreapta Dunării. Raporturile lor cu statul roman au fost la început, -şi scurtă vreme, paşnice, apoi au devenit foarte duşmănoase,
*) După Diculescu, Die Wandalen und die Goten, pag. 41-44, r Caucaland ar fi partea muntoasă a judeţului Buzău, unde se găsesc numele topice Goteş, Qotânul, care ar fi derivate dela ■Got, numele topic Golta, care ar fi derivat dela cuvîntul got ..gulth aur, şi o mulţime de numiri topice Coca (Mantele Coca, Valea Coca, Coca Plină, Coca Seacă, etc.), care Coca n-ar fi alt ceva decît Cauca din Caucaland. Pronunţarea Coca îa Ioc •de Cauca ar fi după firea limbii gote. La acestea s-ar adăogi ■«onsideraţiea că localitatea Petroasa, undes:s-a găsit tezaurul got numit cloşca cu pui dela muzeul din Bucureşti, sa află tocmai în jartea muntoasă a judeţului Buzău, iar acel tezaur ar fi aparţinut chiar lui Athanaric, care l-a ascuns acolo atunci cînd din cauza ■unor certe de familie a fost nevoit să fugă la Constantinopol la anal 381.5—Dar Athanaric cel care s-a dus în Caucaland este în •adevăr aceiaş cu Athanaric cel care s-a dus la Constantinopol? 'Pentru acest din urmă Athanaric vezi mai sus citatul din lor-•danis Get. XXVIH, 142-145, anii 380-392. La pag. 44 Diculescu mai citează şi alte izvoare despre acest Athanaric, dar de nicăirî nu se vede că ar fi fost identic cu Athanaric cel fagit în Cau-•aaland.
316
82.
pe urmă s-an îndulcit iarăş, şi această alternanţă de pace? şi de duşmănie a ţinut pănă la anul 4.81, cînd a murit Theodoricus Triarii, ultimul rege al Visigoţilor din peninsulă. Raporturile prieteneşti ale Visigoţilor cu statul roman consistau în aceia că erau foederati ai imperiului (de pildă între anii 380-392) şi că se înrolau în oştirile romane. Autoritatea statului roman în peninsulă era însă foarte precară.. Oştirea romană era înăduşită de elementul got dintr-însa. Goţii îşi aveau organizaţiea de stat a parte sub regi; proprii (Se cunosc patru din ei: Fritigernus pela 376-380, Athanaricus pela 380, Âlaricus pela 394-396, Theodoricus. Triarii 457-481). Ei se înrolau în oştirea romană şi o pâ-răsiau cînd poftiau. Regii lor primiau dela împărat darurii peste daruri şi onoruri peste onoruri, fâră sâ poată fi vreodată satisfăcuţi. Goţii formau cu alte vorbe un stat în stat-în, împărăţie, care, în ce priveşte peninsula balcanică, era la*, discreţiea lor şi -trăia din graţiea lor. în ce priveşte raporturile duşmănoase, cînd aveau loc, ele întreceau poate în-grozăyie pe acele din prima .epocă a năvălirilor. O îmbunătăţire în această stare de lucruri a avut loc cînd regele-Alaricus a părăsit cu o mare parte din Visigoţi peninsula şi a plecat spre Italia (anul 396). Puterea Visigoţilor rămaşii îq peninsulă a fost apoi domolită complect atunci cînd după. moartea ultimului lor rege, Theodoricus Triarii, teritoriile stăpînite de acesta au trecut sub stăpînirea regelui Ostro-goţilor Theodoricus, fiul lui Thiudimer, anul 481. Locurile o-cupate de Visigoţi în peninsulă erau (în nomenclatură an-tediocletiană) Moesia Inferior, răsăritul Moesieî Superior,, Thracia şi, mai puţin, Macedonia şi Thessalia. In Epir au. staţionat numai scurtă vreme mulţimile conduse de Alaric în cursul anului 396. Mulţimea, lor, rămasă în peninsulă, după plecarea lui Alaricus, a fost aşa de mare, încît nici pe timpul cînd scriia Iordanis (anul 551) nu se romanizase-toată, ci trăia încă, gotă ca limbă, în masă numeroasă în, Moesia Inferior, în regiunea oraşului Nicopolis (Nikjup). Ba. chiar îu prima jumătate a-secolului IX existau încă Goţi,, care-şi păstrase limba, îu Dobrogia, C. Jirecek Die Romanen. in den Stădten Dalmatiens I, 35'.	.	...
Ostrogoţii s-au deprins mai lesne cu dominaţiea, hună. La început au căutat şi ei să se adăpostească de a dreapta. Duuăriî, şi fiindcă nu li s-a psrmis trecerea—după cum li
317
•se permisese Visigoţilor—, au pătruns cu de-a sila, dar nu în prea mare număr, şi s-au stabilit în Thracia (anul 376). în două rîndurî apoi, la anii 383 şi 386, au năvălit în mase /mari la Dunăre, dar au fost împedecaţî de oştirea romană 'de a trece fluviul, şi s-au aşezat, foarte probabil tot în "Thracia (nomenclatură' postdiocletiană), numaî ca prizonieri •de războîu liberaţi din graţiea împărătească. Dar acei rela-vtiv puţini Ostrogoţi, care reuşise să pătrundă pe teritorial aromân de de-a dreapta Dunării la anul 376, deja după trei -ani, la anul 379, au părăsit peninsula şi s-au dus în Pannonia. Tocmai peste aproape o sută de ani, la anul 473, are loc năvălirea în masă şi stabilirea în peninsulă a Ostro-goţilor. In acest interval de timp ei au trăit, ca supuşî aî .Hunilor şi alături cu Hunii, în teritoriile ocupate de aceştiia, în special în acele dinspre vest, în Dacia, în vechiul teritoriu al Sarmaţilor dintre Tisa şi Dunăre, şi în Pannoniî. Ei şi cu Gepizii iau parte ca auxiliari în războaele luî Attila, şi în bătăliea din cîmpii catalaunici (anul 451) Ostro-•goţii erau auxiliari aî Hunilor, îar Visigoţiî (Ceî plecaţi altă dată cu Alaric din peninsula balcanică şi care acum stăpîniau Gallia de sud) erau auxiliari aî Romanilor (Iordanis Get. XXXVIII, 197-199). Cînd la risipirea imperiului luî Attila (anul 454) Gepizii au reclamat ca drept ailor si au ocupat Dacia, propriea ţară a Hunilor, Ostrogoţii au ocupat Pannoniile ca foederati ai împărăţiei romane, unde ^au stat, în continue lupte cu vecinii lor, cu Sadagii, cu Hunii cîţî mai rămăsese în Pannoniî, cu Suavii, cu Sciriî, în timp de nouăsprezece ani. Intre anii 457-461 ei fac o in-cursie de pradă în Illyric, îar în anul 472 fac o presiune spre sud şi ocupă Singidunum (dela Sarmaţî). In anul 473 »eî părăsesc Pannoniile în masă, şi uniia se îndreaptă spre .Italia, îar alţii năvălesc în peninsulă şi ocupă jumătatea •dinspre apus a Moesieî Superior şi o parte din Macedonia. La anul 483, după moartea ultimului rege visigot din peninsulă, Theodoricus Triarii (anul 481), eî ocupă şi teritoriile acestuia, anume jumătatea dinspre vest a Moesieî Inferior :şi răsăritul Moesieî Superior. Raporturile Ostrogoţilov cu statul roman, în timpul cît au stat în peninsulă, 'au fost exact aceleaş ca ale Visigoţilor. După 15 ani de şedere ei părăsesc peninsula balcanică sub regele lor Theoderic, fiul lui
318
Thiudimer (Theodoric cel mare), şi se duc în Italia. Mulţi?, din ei însă, probabil, au rămas pe loc şi n-au plecat *).
Cu voea şi fără voea împăratului, cu începere dela anul’ 454, cînd s-a desfiinţat imperiul lui Attila, s-au stabilit în.* peninsulă şi alţi barbar!, uniîa Germanî, alţii de alt neam. Anume pela 454 s-au stabilit: în Moesia Inferior Cemandri^ în Moesia Inferior şi Scythia Minor Sadagarii, Scyri (Sciri, Germani), care la 381 înpreună cu C-arpî şi cu Huni devastase Moesia Inferior, Alani, care la 378 înpreună cu Visi-goţii şi cu Hunii luase parte la devastarea peninsulei; în Thracia nu departe spre nord de Constantinopol Rugi (Germani).
După date arheologice şi istorice a scris istoriea Gepizilor C. Diculescu, Die Gepiden, I, de unde dau notiţile următoare: rGepizii aparţin la Germanii de răsărit şi în special sînt de aceiaş neam cu Goţiî. Aveau limba şi obiceiurile a-sămănătoare cu limba şi obiceiurile Goţilor, pag. 1-7.—S-att» mişcat (nu toţi) din patriea lor, dela gura Vistulei, spre sud la anul p. Chr. 248 şi au ajuns în nordul Daciei la anul' 249, unde s-au ciocnit cu oştirea romană comandată de Împăratul Philippus junior, pag. 17-26.—Cu învoirea Romanilor se stabilesc. în partea de nord a Daciei. Locuitorii Romani din locurile acelea se strămută în Apulum. Anul 250, pag. 31.-—La anul 260 Transilvania cade în mîna Goţilor şi Gepizii sînt despărţiţi prin aceasta de imperiul roman, pag. 33.—Gepizii întră în conflict cu Goţii, şi în anul 262, la localitatea de astăzi Galt, pe malul drept al Oltului, se-
*) După Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 114-116, 122-124-ar fi ocupat Ostrogoţiî Dacia aureliană la anul 505 şi ar fi stă-pînit-o pănă la anul 585, dar din citaţiile de. izvoare aduse de,-autor cu privire la aceasta, precum şi din acele aduse de el la. pag. 125-132 cu privire la ocuparea unei părţi din Dacia aureliană decătră Gepizi în anul 539, nu ss constată de fel acest lucru. Atîta numai se vede din discuţiea lui Diculescu dela pag. 120— 124, că Ostrogoţiî aii ocupat la anul 530 o parte din teritorial gepid din Dacia traîană, anume o bucată din teritorial sudic aE Banatului, pe care au stăpînit-o pănă la anul 585, cînd s-a început războiul lui lustinian cu dînşiî. O parte din Dacia aureliană a fost ocupată în realitate dela anul 505 pănă la anul 52& de aventurierul Mundo, care a ocupat acel teritorîa ca client al Os-trogoţilor pănă la moartea lui Theoderic (anul 526), cînd a devenit client al Bizantinilor pănă la moartea sa în războîu contra Ostrogoţilor, vechilor săi suzerani, lă anul 536. Vezi-Diculescu„ Die Gepiden, I, pag. 114-117.
319:
dă o bătălie, în care Gepizii sînt învinşi. Eî sînt constrînşi să se retragă în locurile lor dela graniţa de nord a Daciei, pag. 33-37.—Pela anul 275 alt! Gepizi au plecat spre sud djn patriea lor dela gura Vistulei şi s-au stabilit în regiunea dela Kiev, în vecinătatea Bastarnilor şi Osfrogoţilor. Din aceşti Gepizi sînt aceia pe care împăratul Probus, înpreună cu Bastarnî şi Ostrogoţî, î-a colonizat în Tliracia la anul 280. pag. 39-40.—La anul 290 Gepizii cu ajutorul Vandalilor fac o nouă încercare de a lua Transilvania dela Goţi, dar sînt din nou învinşi, pag. 41-42— La anul 336 Vandalii părăsesc vestul Daciei şi Gepizii se întind pe a-cest, teritoriu [Prin vestul Daciei Diculescu înţelege teritoriul dintre munţii vestici ai Transilvaniei şi Tisa, cu începere dela Criş la nord pănă la Dunăre la sud. Vezi ştirea din Iordanis Get. XXII, 113 de supt anii 306-337 maî sus în acest, paragraf şi acest număr], pag. 43.—Pela anul 336 aii venit în Dacia ultimele rămăşiţi ale Gepizilor din vechea lor patrie dela gura Vistulei. pag. 46.—Pela anul 405 o. parte din Gepizii Daciei au ajuns în escursie de pradă pănă în Gallia, de unde nu s-au maî întors, căci s-au aşezat ca foederati ai Romanilor la graniţa Rinului, pag. 48-52.— Pela anul 418 Gepizii cad sub stăpînirea Hunilor, şi de aici înainte pănă la moartea lui Attila (anul 453) ei iau parte la expediţiile Hunilor şi regii lor sînt în favoare la Hani. pag. 53-59.—La moartea luî Attila, anul 453, copiii lui se ceartă dela domnie, popoarele supuse se răscoală în frunte cu Gepizii. In anul 454 se dă lupta între popoarele răsculate, în special germane, şi Huni, care aceşti din urmă sînt înviDşi. Gepizii iau în stăpînire toată Dacia traîană. pag. 59-69.—-Teritoriul ocupat dela anul 454 în jos de Gepizi cuprindea toată Dacia traîană, apoi teritoriul dintre Dacia traîană şi Tisa atît dinspre vest cît şi dinspre nord. pag. 70-77.—La anul 469 Gepizii, înpreună cu alţi Germanî şi cu Sarmaţiî, se scoală cu războîu contra Ostrogoţilor din Pannonii, dar sînt învinşi. In aceste turburări Sarmaţiî pierd Singidunum la Goţi şi se supun Gepizilor, astfel că ţara lor: dintre Tisa şi Dunăre se încorporează la ţara Gepizilor. La anul 473, cînd Goţii aii părăsit Pannoniile şi au năvălit în peninsula balcanică, Gepizii au ocupat Sirmium, pe care l-au stăpînit pănă Ia anul 488, cînd Theuderic cu Ostrogoţii în drumul spre Italia au luat Sirmium dela Gepizi, dupăce a
320
învins pe aceştiia, care nu voiau să-i permită, trecerea prin. teritoriul lor, într-o mare bătălie. In anul 489 Ostrogoţii pleacă maî departe spre Italia şi părăsesc Sirmium, care râ-mîne din nou în mîna Gepizilor, pag. 1Q1-110.—Dela războiul dela Sirmium al Gepizilor cu Goţii s-au desfăcut Gepizii în două regate, unul la Sirmium, care era un fel de clientelă gotică, şi altul în Dacia cu dispoziţii duşmănoase faţă de Goţi. Acest lucru a durat 16 ani, până la anul 504, cînd teritoriul gepid dela Sirmium a fost supus de Ostro-goţi. pag. 110-112.—La anul 523 Gepizii din regiunea Sirmium au fost strămutaţi de Ostrogoţi în Gallia. pag. 118,— La anul 530 Gepizii se încearcă să ia Sirmium dela Ostrogoţi, dar nu reuşesc. Ba chiar Ostrogoţii cu ocaziea aceasta ocupă cîteva locuri dincolo de Dunăre, depe teritoriul dac al Gepizilor, anume în Banat, de a stînga Dunării, pag. 120-121.—In anul 535, cînd s-a început războiul luî Iustinian cu Ostrogoţii, Romanii au pus stăpînire pe teritoriile ocupate de Ostrogoţi din ţara Gepizilor la anul 530, şi Gepizii vin din nou în direct contact cu Romanii dela Tisa până la Olt. pag. 122-124.—La anul 536 Gepizii ocupă Sirmium dela Ostrogoţi. pag. 124-125.—Indatăce au ocupat Gepizii Sirmium la anul 536 ei întră din cauza, aceasta în conflict cu Bizantinii. La anul 539 două bătălii mari au avut loc între Gepizi şi Bizantini. In prima aîi învins Bizantinii, în a doua au învins Gepizii, care au ocupat în urma aceşteîa o parte din Dacia aureliană, pe care au stâpînit-o pănă la a-nul 552. Herulii depe teritoriul bizantin au devenit dela a-nul 545 pănă Ia anul 552 clientelă gepidă, dar cu rege propriu, pag. 125-132.— Pela anul 505 Langobarziî s-au stabilit în cîmpiile dela nordvest de Tisa (Ungaria de nord, Slovacia şi Moravia), apoi la anul 546 cu învoirea lui lus-tinian eî. au ocupat provinciile Pannonia prima şi Vaier ia [In nomenclatura de dinainte de Diocletian jumătatea dinspre nord a Pannoniel superior=Pannonia prima, şi jumătatea dinspre nord a Pannoniei inferior=Valeria. O. I. L. III, pag. 416, 482], iar locul lor din Ungaria de nord, Slovacia şi Moravia l-au luat Gepizii [Pentru informaţiea din urmă autorul se bazează numaî pe geograful Ravennas]. pag. 133-135.— La anul 547 au început ostilităţile dintre Gepizi şi Lango-bârzl, care au continuat în anii 549, 551, 565, 566, până ce în anul 567 Langobarziî eu ajutorul Avarilor distrug re-
821
.gatul Gepizilor şi Avarii ocupă teritoriul acestora. Intre a-nii 567-571 Gepizii au căutat să maî reziste Avarilor, dar .au fost complect domoliţi. Bizantinii au luat în timpul a-cestor războae partea, ba a Langobarzilor contra Gepizilor, ba a Gepizilor contra Langobarzilor, şi la anul 551 au căpătat înapoi dela Gepizi Dacia aureliană, iar la anul 567 .au căpătat înapoi dela Gepizi Sirmium. pag. 136-164.-’
La anul 512 (Pentru această dată vezi Diculescu, Die •Gepiden, I, pag. 11*2-113) Erulii (Germani) s-au aşezat cu voea împăratului, oarecum ca apărare contra Gepizilor, în regiunea dela Singidunum (Belgrad) din Moesia Superior. Dar nu apărători, ci duşmani au fost şi ei ai împărăţiei.
Ca năvălitor! prădalnici, care se retrăgeau însă după devastare dea stînga Dunării, apar dela anul 499 Bulgarii. Năvălirile lor, foarte silnice, contra cărora rar se puteau opune ■ cu succes oştirile romane, s-au succedat des,. în special în anii 502, 530, 535. Provinciea expusă devastărilor lor a „fost mai ales Moesia Inferior. La anul 548 apar ca mercenari în oştirea bizantină. Ştirea din Oassiodorus Chronica anul 504 nu trebue interpretată însă în felîul acela că Bulgarii ar fi ocupat o bucată de vreme chiar Sirmium, de unde ::i-ar fi alungat Theoderic la anul 504. De fapt regele ostrogot a luat la acel an Sirmium dela Gepizi, nu dela Bulgari. Cu Bulgarii însă s-au bătut în adevăr la anul 505 Ostrogoţii din Sirmium, atunci cînd au avut războîu cu Sabinian, comandantul Illyricului, care avea în oştirea sa ca foederati :zece mii: de Bulgari. Pentru acestea vezi Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 112, 115.
10.	Timpnl cînd au început să invadeze Slavii teritoriul romanic din răsăritul Europei este puţin sigur. Marin St. Drinov în Zaseleniie balkanskago poluostrova Slavianami «^Colonizarea prin Slavi a peninsulei balcanice), Moscva, 1873, pusese pela sfîrşitul secolului II p. Chr. cea dintîiu apariţie a Slavilor în regiunea dunăreană (După Archiv flir slavische Philologie XXVIII pag. 638). Cam tot pe atunci o altă părere, opusă acelei a luî Drinov, eşia la iveală. Anume Roes-ler, Ueber den Zeitpunkt der slavischen Ansiedelung auf -der unteren Donau, în Sitzungsberiehte der philosophisch-historischen Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien -anul 1873, şi Mullenhoff Deutsche Altertumskunde II, 89 (la Niederle, vezi mai jos) au susţinut câ Slavii n-au apărut la
322
Dunăre înainte de secolul V p. Chr. şi n-au trecut în Moesia înainte de secolul .VI. învăţaţii slavi au sprijinit multă vreme punctul de videre al lui Drinov, apoT, printr-un fel de reacţie, pe acel al lui Roesler.şi Miillenhoff (Pentru istoricul chestiei vezi articolul lui Niederle). Acum în urmă Niederle,. Ein Beitrag zur G-eschichte der sudslavischen Wanderungen^ Archiv fiii- slavische Philologie XXV (anul 1903), susţine din nou părerea lui Drinov. Niederle -crede că existenţa la Dunăre a Slavilor înainte de secolul V p. Chr. se poate proba prin următoarele fapte, a) ^Numele de localităţi dace-Tsierna, Berzovia sînt slave şi nu pot proveni decît dela-Slavi, care trebue să se fi stabilit în Dacia înainte de Dacî^ orî pe vremea Dacilor.0 Acest lucru fusese deja susţinut de P. I. Schafarik, Slavische Alterthiimer, deutsch von Aeren-feld, Leipzig, 1843-1844, I pag. 246-249. *) Tsierna (C. L
*) Această părere a Ini Niederle se poate considera ca linul din ultimele vlăstare ale unei alte păreri, mai cuprinzătoare şi foarte raspîndită altă dată, mai ales la învăţaţii slavi, cumcă a~ nume Slavii au fost autohtonii peninsulei balcanice şi ai regiunilor limitrofe, şi că Thracii, Illyriî, Pannoniî erau Slavi. In contra aceşteî păreri au reagitat puternic Drinov în opera sa-citată puţin maî sus şi O. I. Jirecek în Geschichte der Bulgaren, Prag,. 1876, pag. 67 sgq.. Ea este trecută astăzi în rîndul poveştilor care nu merită nicîo atenţie, macarcă tot mai apar din cînd în cînd susţinători aî ei, ca de pildă G-anco Cbnov, Praotecestvoto i prae-zikătă na Bălgarite (Patriea primitivă şi limba primitivă a Bulgarilor), Sofia, 1907, pentru care vezi recensiea luî S. Mladenov-în Archiv fur slavische Philologie, XXIX, pag. 613 sqq. Alături însă cu dînsa apăruse o alta, mai moderată, anume că înainte de invaziea cea mare a Slavilor aceştiia se stabilise deja în considerabil număr prin unele teritorii ale Illyrilor, Pannonilor şi Thracilor din răsăritul Earopeî, astfel că, atuncî cînd aii venit Slavii* în invaziea lor cea mai din urmă şi cea mare (în al doilea orî în al cincilea secol p. Chr,, după cum e părerea unora orî a altora),,, eî au găsit prin acele teritorii o populaţie slavă mult maî veche, peste care s-au aşezat. De această maî moderată părere a fost însnş Drinov, care a susţinut în lucrarea sa Îainîe Slavîane i Vi-zantiia vu X vrbk'b (Slavii de sud şi Bizanţul în al X secol),, 1876, câ înainte de invaziea Sîrbocroaţilor exista pe teritoriul actual cakav (în Dalmaţia şi insule), pe acel al dialectului Ee-sava din Serbia răsăriteană, şi pe acel al Montenegruluî o populaţie slavă maî veche (După Boris Ljapunov în Archiv fur sla-vische Philologie, XXVIII, pag. 637-639). La această maî moderată părere aparţine şi Niederle (Iată îaseş vorbele luî, pag. 308r „Este nu numai probabil, dar aproape sigur, că deja în cele din-
§ 82.	323-
L. III 1568 lîngă rîul Cerna: stationis tsiernen[sis]; Ta-bula Peutingeriana: Tierna [Ia Dunăre, de-a stînga rîuluî, 11 mii de paşi dela AdMediam]; Pt. III, 8, 10: ^iSpva'; C. I. L. III 8277 2: Dierna; Ulpianus Digestae 50, J5, 1, 8. 9-[vezi 0. I. L. III pag. 248]: Zernensium colonia; Procopios De aedificiis IV, 6 : Zspvyjţ) era numele unei colonii dela gura rîuluî Cerna, unde este actuala localitate Orşova veche-(O-Orsova, Alt-Orsova), şi statio tsiernensis era numele u-neî staţiuni militare din apropiere de Ad Mediam (actuala-. Mehadia), lîngă rîul Cerna. Berzovia (Tabula Peutingeriana:. Bersovia [Ia 25 de miî de paşi dela Tibiscum pe drumul dela Tibiscum Ia Viminacium]; împăratul Traianus la Pris-cianus VI, 13, vezi C. I. L. III pag. 247: Berzobim, unde -m este probabil forma de acuzativ latină) era numele unei localităţi de lîngă rîul Bîrzâva, acolo unde este actuala localitate Jidovin. Este evident că vechiul nume Berzovia al-localităţii dace (şi poate că şi rîul delîngă acea localitate-tot Berzovia se va fi chemat) s-a păstrat în actualul nume-Bîrzava (aşa-i zic Romîniî, după cum mi-a spu3 răposatul-academician Atanasie Marieneseu) al rîuluî; şi este foarte-probabil că vechiul nume Tsierna al localitătiî dace s-a păstrat în numele Cerna (aşa-i zic Romîniî, vezi Alexandri Poezii populare pag. 14) al rîuluî delîngă acea localitate.
tîîu timpuri ale împărăţiei romane întîlnim în Ungaria, unele nume-topografice slave, care ne arată că încă pe atunci Slavii se stabilise temeinic prin acele locuri. Aici aparţin numele Tsierna-AΣpva, Berzobis-Berzovia, UleuE-OîioXxos".), darea a fost respinsă cu hotărîre de slavişti. Vezi V. Oblak, Eine Bemerkung zur al-testen siidslavischen G-eschiclitp, în Archiv fiir slavische Philologie, XVIII (anul 1896), pag. 228-234. Observaţiea luî Oblalc este următoarea: °Sîrbocroaţiî aii venit odată cu Slovenii în peninsula balcanică. Populaţie mai veche slavă prin acele regiuBÎ,. pe unde se găsesc astăzi Slavii de sud (Sîrbocroaţii, Slovenii, Bulgarii), nu exista înainte de invaziea slavă din secolul VI. Argumente contra părerii, că ar fi fost Slavii autohtoni, _ ori mai de: demult stabiliţi, în Pannonia, Dacia, peninsula balcanică, se scot puternice din firea actualelor dialecte slave din acele teritorii r. firea acestora, este acea a unei treceri treptate dela un dialect la. altul şi dela o limbă la alta, lucru care nu s-ar putea explica în caz cînd înainte de invaziea slavă din secolul VI ar fi existat o~ populaţie mâi veche slavă autohtonă.2—Este de observat că părerea cum că Slavii ar fi fost populaţiea băştinaşă a Daciei şi ;a Pannoniilor a fost emisă pe terenul istoriografiei romîneştî .de? Dimitrie Philippide, vezi § 189.
§82.
Fonetismul acestor vorbe nu-î romînese: vechiul Tsierna trebuia să sune în româneşte mai degrabă Ceârna *); îar vechiul Berzava (cam va fi sunat în realitate cuvîntul în loc de stîlcitele Bersovia, Berzobis) trebuia sâ sune în romî-, neşte Bîrzâiia. Cerna şi Bîrzava au din contra aparenţa u-nor drepte cuvinte bulgăreşti: Cerna, bărzâva: vechiu bulgar cruna, neobulgar cerna, neagră; vechiu bulgar ^bruzava, neobulgar *bărzava, răpede (vechiu bulgar bruzu, neobulgar bărz, răpede-(-sufixul slav-av). Aceste cuvinte ar putea însemna în mod curat slav apa (vodă) neagră, răpede, rîul {r-bka) negru, răpede, după cum şi în adevăr pe teritoriile -slave există rîurî numite cerna şi brz-, Miklosich Die Sla-vischen Ortsnamen aus Appellativen. însemnau cuvintele dace tsierna şi berzava, ale căror descendente probabile bul-garo-romîne sînt numirile de rîurî din Banat Cerna şi Bîr-.zava,	acelaş lucru ca	şi cuvintele	curat slave	cerna, băr-
:zava ?	Foarte posibil.	De aici nu	urmează însă de fel că
vor fi	trăit Slavi înainte de Daci	prin Dacia	ori că chiar
vor fi	fost Dacii Slavi.	Radicalele	cuvintelor	slave crunu,
ibruzu, indogermanele krsn-, bhreg-, există şi în alte limbi indogermane, nu numaî în limbile slave (Vezi Brugmann, 'Vergleichende Grammatik der indogermanischen Sprachen, I, 242, 340, 446, H, 1052; Berneker Slavisches etymolo-gisches Worterbuch pentru crunu dă şi el radicalul indoger-man krsn-, pentru bruzu însă nu admite pe bhregci ar propune maî degrabă radicalul bhers-.), şi aii putut prin urmare eşxista foarte bine şi în limba Thracilor, în care, din cauză că limba thracă era o limbă satem, că şi limbile slave, -k şi g au putut să aibă valoarea unor africate—cum este
orî a unor spirante şuerătoare—cum este z. Din faptul -■că cuvintele dace tsierna, berzava vor fi fost aceleaş cu cuvintele slave crunu, bruzu, un singur lucru ar rezulta, a-nume câ limba thracă aparţinea, ca şi limbile slave, la acel .grup de limbi satem, unde se africatizează nu numai k\ g
*) ţ +1 + vocală <c + vocală. Vezi § 249 N° 159. In ce priveşte diftoDgul eă > e din acest cavînt, el a trebuit să aibă loc numai îa caz cînd cuvîntul Tsierna se va fi întrebuinţat, şi nearticulat, ori cînd asupra lui va fi lucrat analogiea cuvintelor "Care.se întrebuinţează şi nearticulate, căci e nu se diftonghează, cînd în silaba următoare este un a constant (Vezi Iordan, Dif~ tongarea lui e şi o pag. 104). Nu se poate afirma deci cu siguranţă că fonetismul tsierna <icerna n-ar fi romînese.
325-
palatale înaintea tuturor vocalelor, ci şi .Ic, g guturale înainte de vocalele e, i. (Tot aşa nici alte asâmănări care s-ar găsi între cuvinte dace şi cuvinte slave nu pot proba slar vi taie a Dacilor, ca de pildă aceîa dintre elementul -zila, -zelw■ din nume de plante dace şi slavul zel- plantă, pe care a. constatat-o şi Tomaschek 130 pag. 26, 33, ori acea dintre [varianta lui pofruXa, vezi § 328 sub mazăre], cetit mid-zela, şi cuvintele slave med- miere şi zel- plantă [oarecum, mellifera herba, ceia ce de altfel se potriveşte bine cu înţelesul de al plantei], pe care a constatat-o un învăţat ungur Lattyâk Sândor, dupăcum spune Drăganu în Dacoro-mania II pag. 756. Faţă de interpretarea lui Lattyâk Sân-dor aş avea numai de observat că Tomaschek 130 pag. 27' dă altă interpretare, care şi aceia se potriveşte bine, dela cu totul altă rădăcină şi în special dela cu totul altă limbă: „Varianta	trebue preferită, de oarece, fiindcă planta-
rii^; conţine o substanţă oleioasă eterică, Tar Dioscorides face observaţiea că «are efect diuretic, ia-i ol oup^nx6v>, se-potriveşte, foarte bine o derivare dela rădăcina meigh-, meiz-r armeneşte mizei sucum effundere, mingere.")—b) Priscos pag. 183 (ed. Bonn) povesteşte că autohtonii din ţara care se întindea între Dnnăre şi capitala lui Attila beau o băutură numită jj.icoc. „Cine riu cunoaşte cît de colo după acest Metli^ că avem a face cu Slavii?" zicea deja P. I. Schafarik Sla— vische Âlterthiimer I pag. 251. De aceiaş părere este şi-Niederle. Burlă, Dl. P. Hunfalvy şi teoriea lui Roesler, în< Revista Tocilescu II 283 sqq. III 89 sqq., vedea din contra, în acest eoo? o probă de existenţa Romînilor pe acele locuri.. In realitate nici băutura med, care e foarte răspîndită Ia-tot felîul de popoare, şi nici cuvîntul f^ooc, care a putut fi orî german (vechiu german medo hydromel, ţara lui Attila era plină de Ostrogoţî şi de Gepizi), orî slav (vechiu bulgar medu, vin), ori romîn (mied, hydromel, împrumutat ori. dela Germanî ori dela Slavi,' dacă nu cumva băştinaş), nu pot proba existenţa Slavilor în Banat pe vremea lui Priscos (prima jumătate a secolului V).— c) ^Prezenţa poporului Venadi, Venedi (Grecii numesc pe Slavi s-/.Xa(3v)vo{, "A-nca; Germanii îi numesc WinideD, Winden, Wenden) pe tabula peur-tingeriana, a cărei redactare ar „fi din secolul p. Chr. III, între Ad Aquas (adecă Aquae, Kis-Ealâu, în Dacia) şi Car-paţi şi Ia gurile Dunării.0 In tabula peutingeriana însă sin^-
326
.gura indicaţie sigură este acea a numărului miilor de paşi -dintre localităţi. încolo indicaţiea din punct de videre al •punctelor, cardinale este cea maî rudimentară posibilă, şi tot -aşa de rudimentară este acea a distanţei relative a locali-4ăţilor, atunci cînd nu este indicat numărul miilor de paşi dintre dînsele. Astfel, începînd dela Aquae (Kis Kalân) pănă 4a Porolissum (Mojgrâd), toate localităţile, care în realitate se întind în linie curbă dela sudvestul Daciei până la extremul nordvest al aceştei provincii, sînt însemnate în ta-bula peutingeriana pe o linie orizontală dela vest spre est, îar la nordul aceştei linii orizontale, la marginea foii, sînt însemnate pe o linie orizontală, începînd dela vest spre est, Venadi, Sarmatae, Blastarni, Dac(i) Petoporiani, şi imediat -dedesuptul acestui şirag de numiri sînt însemnaţi nişte munţi, -al căror nume, Alpes Bastarnice, se află scris pe aceiaş li->nie cu Yenadi, Sarmatae, .Blastarnij, Dac(i) Petoporiani. Ce concluzie poate trage cineva dintr-o asemenea însemnare a-supra poziţiei reale pe care vor fi avut-o Venadii ? Că erau -aşezaţi în Dacia între Aquae şi Carpaţî ? De fel! Alt ceva nu se poate bănui decît că Venadii erau aşezaţi undeva la ■nordul Daciei, şi anume la nord de liniea munţilor Carpaţî. Pe de altă parte, între cursul de jos al Dunării şi între primul rîu care se varsă la răsărit de Dunăre în marea neagră, rîu care nu'poate fi altul decît Nistrul şi este însemnat pe liartă ca curgînd din Alpiî bastarnicî aproape paralel cu Dunărea, sînt însemnate popoarele următoare, începînd -dela vest spre est: Piti, Gaete vagae, Venedi. Se poate conchide de aici că Venedii erau aşezaţi la gurile Dunării? De fel! Alt ceva nu se poate bănui decît că Yenedii erau •aşezaţi undeva între Dunăre şi Nistru.— d) In special pentru faptul că Slavii au început să treacă Dunărea şi să se stabilească în Moesia cel maî tîrziu la finele secolului IY Niederle găseşte probele următoare : «) (dar aceasta nu e probă, ci numaî o presupunere!) ^Slavii au trebuit [?] să .participe la invaziile Goţilor, Bastarnilor şi altor Germani, apoî ale Hunilor. Cînd Goţii împinşi de Huni au trecut Dunărea, ca să se stabilească în împărăţiea bizantină, şi Slavii trebue să fi fost tîrîţî înpreună cu dînşiî peste Dunăre.9 £) cDar tocmai, ca p confirmare a aceştei presupuneri, într-o geografie_ armenească, o prelucrare a geografiei lui Ptolemeu, atribuită lui Moise de Khorene (f 487), păstrată
82.
327
fatr-o'redacţie din al V orî din al VJI secol, se spune că ■Goţii, venind dela nord, au împins peste Dunăre 25 de neamuri slave, care fusese înainte de dînşiî în Dacia, în urina cărei înprejurărî Slavii s-au stabilit îu Thracia, Macedonia, Achaia şi Dalmaţia.9 Despre această geografie au maî vorbit Jung, Roemer und Romanen in den Donaulăndern, pag. 324; C. Jirecek, Die Romanen in den Stădten Dalmatiens wahrend des Mittelalters I, pag. 29 ; C. Jirecek, Geschichte der Ssrben I, pag. 102, care pune redacţiea geografiei între anii 670-680 *).— Asupra Slavilor spune C. Jirefiek Geschichte der. Serben I pag. 69, 70, 81, 87, 89, 100, 102, şi Die Romanen in den Stâdten Dalmatiens I pag. 33 următoarele : „In a doua jumătate a secolului Y Slavii ocupase deja, probabil, la spatele Gepizilor, Transilvania **), în
*) Ştirile despre Slavi ale geografului armean le raportează Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 229-231, la Gepizii, de sub stă-pînirea Avarilor, care ar fi alungat în a doua jumătate a secolului VII pe Slavi din Dacia. In realitate ştirea geografului armean este vagă. Diculescu o reproduce în traducerea germană a lui J. Marquart: „Nach der nordlichen Seite aber ist das groase Land Dalda, in welchem die Slawen wohnen, 25 Stâmme bildend, an deren Stelle die Goten im Kampfe eindrangen, gekommen von der Insei , Skandia, welche- genannt wird Emios der Germanen. Aber die Slawen iibersehritten den Donaufluss und nahmen ein anderes Land iu Thrakia und Makedonia ein und gingea hiniibar nach Achaia und Dalmaţia.11 Partea din urmă a ştirii priveşte sigur invaziea cea mare a Slavilor în peninsula balcanică din veacul VII, in care vreme Gepizii se aflau în Dacia sub stăpînirea Avarilor, dar cu niciun preţ nu se poate conchide dintr-însa că pe atunci ar ii alungat Gepizii niscai Slavi din Dacia. Partea înlîia a ştirii priveşte începutul năvălirii Goţilor în Dacia (a doua jumătate a secolului III) şi p9 nişle Slavi care ori trăiau deja pe atunci în Dacia (căci wohtien, trăesc poate fi un prezent reprodus_ exact jdupă vreun izvor grecesc din veacul III), ori trăiau în Dacia prin veacul V (căci wohnen, trăesc poate fi un prezent reprodus^ exact din prima redacţie a geografiei armeneşti, care primă redacţie este probabil acea a lui Moise de Khorene), ori trăiau îu Dacia în secolul VII (căci wohnen, trăesc poate fi un prezent datorit ultimului . redactor al Geografiei armeneşti). In orîee caz, dacă te îaî ■după ştirea cea vagă a geografului armean, tot mai degrabă te poţi gîndi că vor fi existat Slavi în Dacia înainte de _ năvălirea Goţilor, decît că ar fi alungat Gepizii pe Slavi din Dacia în veacul al şeptelea.
**) După Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 77-78, 220-221, â28 fnn este exactă părerea lui C. Jirecek că în a doiia jumâ--tate a secolului V Slavii ocupase deja Transilvania în spatele
328
§82.
a cărei nomenclatură topografică au lăsat aşa de multe urme. De acolo şi din Moldova au început să pătrundă la Dunărea de jos, unde ajunsese deja pe vremea cînd Ostrogoţii au plecat spre Italia. Trecătorile Slavilor pe vremea lui lustinian erau pela Silistra, Vidin şi în domeniul Gepizilor, care pe atunci trăiau pelîngă Singidunum şi Sir-
Gepizilor, deoarece Jordanis ii mărturiseşte pentru timpul săit (mijlocul secolului VI) pe Gepizi în Dacia traîană, îar din seeu-lele V şi VI se găsesc tezaure şi morminte în Transilvania care sînt sigur de origine germană. Slavii aii pătruns în Transilvania şi Oltenia întîiaş dată în a doua jumătate a secolului VI înpreună cu Avarii, ca supuşî ai acestora, cu care au şi participat foarte probabil la luptele contra Gepizilor. Aceasta se probează prin numele de localităţi slave şi prin resturile arheologice slave din Dacia, care aceste din urmă (arderea cadavrelor şi vase cu ornamentaţie slavă) sînt de aceiaş soiu cu resturile arheologice slave din secolul VI care se găsesc în Volinia. După trei generaţii Slavii au părăsit Daoia [alungaţi de Gepizi, vezi nota precedentă].0— In anexa 17 dela pag. 253 autorul spune că după-msî: matură cercetare a ajuns la concluziea că acele resturi arheologice presupuse de dînsul slave sînt mai vechi decît veacul VI şi provin-dela Vandali; Va să zică resturi arheologice slave nu sîat de fel. Ca toate acestea Slavi trebue să fi fost prin Dacia, şi încă-multi tare şi foarte de demult, pentrucă altfeJ, cum singur Dicu-lescu recunoaşte (după nenumăraţi alţii care aii recunoscut aceiaş-lucru), nu s-ar putea explica mulţimea de numiiî topice slave, pe care Romîniî le-au. primit dela Slavi şi le-au păstrat pănă astăzL ResturiJe arheologice probează numai pozitiv, dar nu şi negativ. Vreau să zic că, dacă se găsesc restuii arheologice gepide în Dacia din seculele V şi VI, aceasta probează sigur că erau Gepizi în Dacia în seculele acelea ; dacă însă nu se găsesc resturi arheologice slave din seculele V şi YI (oii şi din seculele III,. IV, VII etc.), aceasta nu probează de fel că n-ar fi fo9t Slavi in Dacia pe vremurile acelea. Resturile arheologice atîrnă dela în'~ tîmplare. Cît despre timpul cel scurt, de trei generaţii numai, cît ar fi stat Slavii în Dacia, el se potriveşte foartepuţin cu mulţimea şi importanţa numirilor topice provenite dela Slavi. După-Diculescu Gepizii au stat în mare număr şi îa strînsă prietenie cu Romîniî timp de şese secule în Dacia, şi cu-toate acestea în nomenclatura topică actuală din DaCia nu există gepid mai nimic (Vezi § 273 nota a doua); iar Slavii aii sfat numaî trei generaţi^ şi în duşmănie cu Gepizii şi cuRominii (Die Gepiden I, pag. 228: „Slavii aii venit ca duşmani şi ca duşmani au fost nevoiţi după trei generaţii să părăsească ţara“), şi cu toate acestea au-botezat cu nume slave nenumărate locuri (unele dintre cele mai importante, ca Bălgtad, Zlatna, etc.) şi aii transmis acele nume duşmanilor Romîni, care le-au păstrat pănă astăzi! Este cu putinţă una ca aceasta ?
329
mium. Pe vremea împăratului Mauricios (582-602) principalele localităţi slave de a stînga Dunării erau în faţa ce* tăţilor de graniţă Durostorum, Novae (Şviştov), Securisca (lîngă Nicopol), Asemus (la gura rîului Osem), Palatiolum (la gura rîului Isker). Yalahia de astăzi se numîa Slavinia. Despre invâziunile Slavilor peste Dunăre este întîiu vorba supt împăratul Iustin I (518-527). Pela 584 au atăcat în-tîiaş dată Slavii Salonicul în ziua de Sf. Dimitrie. La 586 (nu 597) Slavii atacă îarăş Salonicul. Pe vremea timpurilor furtunoase ale luî Phocas şi Heraclios s-au aşezat Slavii temeinic la sudul Dunării. Aşezarea a fost complectă la sfîr-şitul secolului VII; după aceia au mai avut loc numaî oarecare strămutări. Mai întîiu au fost ocupate locurile dintre Dunăre şi Balcani, unde Theophanes şi Nicephoros Patri-archa pela 679 vorbesc de 7 triburi slave (ye^eai), fără îndoială venite din .Valahia. Thracia a rezistat, numai tribul Smolenilor s-a stabilit acolo, în Rhodope. Alt torent slav s-a revărsat peste Moesia Superior şi Dacia Ripensis în Macedonia, Hellas, pănă în Laconia. Din Macedonia un curenta plecat spre vest în Albania de mijloc. Mal puternice curente s-au revărsat în Dalmaţia pe vechile că! romane dela Naissus la Lissus şi dela Sirmium la Salona şi Narona. Din Pan-nonia în sfîrşit s-au răspîndit dealungul Savei şi Dravel pănă la izvoarele acestora; Dacia însă s-a golit de Slavi şi cîţî au maî rămas acolo s-au contopit cu Romînil, Intensitatea colonizaţiei slave se cunoaşte după toponimie. Cele maî multe numiri antice s-au păstrat pe coaste de jur înprejurul peninsulei, dela Thracia pănă la Quarnero. Cele mal puţine nume slave s-au născut în Thracia răsăriteană şi în Albania de nord. Cele maî mar! schimbări le-au suferit Moesia Superior, Macedonia interioară şi Dalmaţia continentală. In Moesia Superior nu s-a păstrat un singur nume roman. A-cest fapt e bătător la ochi în comparaţie cu provinciile învecinate Dacia mediterranea şi Dardania, unde s-au păstrat pănâ astăzi cîteva numiri: Naissus (Niş), Serdica (în veacul de mijloc Sriâdeţ), Scupi (Skopje), Ulpiana (Lipljan). Un singur izvor contemporan pomeneşte de întinderea aceştei colonizaţii slave: o geografie armenească, compilată pela 670-680, atribuită altă dată luî Moses de Khorene. Ea povesteşte că în. Dacia au locuit altă dată 25 popoare slave, maî. tîrziu «s-aii dus Slavii peste Dunăre, au căpătat alte lo-
24.
380
euri îa Thracia, Macedonia şi au pătruns pănă în Âchaia şi ^Dalmaţia.» Deci Slavii, care s-au stabilit în peninsulă, e-rau aceiaş care mai înainte vreme, dela lustinian pănă la Mauricius, trăiau în Eomînia, Transilvania şi părţile învecinate ale Ungariei."
Cum că Slavii erau aşezaţi în mare număr în peninsula balcanică la începutul secolului VI, ba şi mai înainte, cred eu că se poate proba prin următoarele fapte, a) Cartea lui Procopios despre clădiri, nepî v.tic-ij.<xtwv, a fost sfîrşită de scris la anul 558 (Krumbacher G-eschichte der byzantinischen Litteratur pag. 42). Se poate spune, decî, că faptele despre care se vorbeşte în ea existau pela 550. Intre localităţile din Epirus Nova (=„ Provinciea dela Dyrrhachium “ C. Ji-retfek Die Romanen in den Ştădten Dalmatiens I, 15) este însă însemnată una Streden (ori mai degrabă Stredin,' căci r, s-a pronunţat ca i încă din al II secol p. Chr., iar scrierea cu -ijv a. fost. la Procopios numai o grecizare, o adaptare la cuvintele greceşti terminate în -Yjv), SîpIoYjV, IIspl V.X'.G\).dHlY)
IV,	4, ed. Bonn pag. 278. Acest cuvînt nu poate fi însă decît 'vechiul bulgar strbdina medium, str-fedîni medius. Pentru felîul numirii compară, romîn Mijloc, sat în judeţul Vîlcea, Frun-zescu Dicţionar topografic Bucureşti 1872. După regiunea depe lîngă. oraşul Sardica = Serdica, Sofia Procopios înşiră localităţile din ţara Laveţo, iv ţîî'.a«Pst^' y.dipa (ji pe timpul Iul Procopios şe pronunţa v), IV, 4, ed. Bonn pag. 282. Ă-ceastă ţară Laveţo nu poate fi alt ceva decît ţara Lovea, regiunea depe lîngă actualul oraş Lovea din Bulgaria vestică de dincoace de Balcani. Iar Lovea este un cuvînt slav, vechiu bulgar loviv .yenatip, loviţi Venator,' lovicii venâtor, lo-vici vehatorum. Mai. apropiat de stîlcitura greacă este celălalt nume al oraşului bulgăresc Loyca, Lovaţ (căci aşa văd scris, de pildă, pe harta lui Flemming : Lowtscha Lo-watz),\sîrb lovaţ Vîhător, heobulgar loveţ vînător. Pentru ca'o regiune întreagă şă poarte/pela 550 un nume slav, trebue ca Slavii să fi ocupat regiunea aceia măcar cu 50 de ani mai înainte, pe de o parte, iar pe de alta trebue să fi fost foarte numeroşi pela 550 în acea regiune. .*)' b)Din
*) Slave sînt poate şi numirile de localităţi netpitr/v (Pe-tritsenj din Dardania, Procopios De aedificiis IV, 4; pag. ed; Bonn 281>- vsl. petru piatră +sufixai deminutival vâl. -iţa; MtXXapsy.a (Millareca) din nordvestnl Thraciei, ori din regiunea oraşului Naissus, Procopios De aedificiis IV, 4, pag. ed. Bonn 284 = vsl.
381
'Studeniţa, trei ceasuri spre miazănoapte de Ipek, sînt publicate în C. I. L. III două inscripţii funerare cu numele Blazziza, Milizza, Yulcassinus (8292: D M'Vels Sadragita mag dom yix an XXXII et su fii Blazziza vix...; 8294: D :M Milizza Bossina vixit annis XXII... Ulpius Yulcassinus vix ann XXX). Acestea, sînt. nume slave. Mai întîiu. însă o observaţie. Pentru a scrie cUvinte străine în care apăreau sunete neobişnuite limbii latineşti lapidarii .erau în încurcătură mare. Atunci cînd aveau a face cu sunete nou produse în cuvintele latineşti înseş, ca de pildă cu is provenit din-tr-un mai vechiu c, lucrul nu prezenta nicîo greutate: se scriea maî departe c şi se pronunţa ts, după cum toată lumea era obişnuită. Dar ce puteau face ' ei cu niscai is, s} z, ts, ăz din cuvinte străine? Mijlocul obişnuit la care recurgeau era acel al reduplicărilor. Pentru aceia apar în inscripţiî cuvinte bucşite (să mi se erte vorba) de redupli-cărî, ca de pildă Virssucciussus C. I. L. III 3256 (Virsu-kîusu ?). Cîteodată recurgeau la litere greceşti, ca de pildă cînd scriau pe s iniţial din Suc(idâvensis) . şi din Siămaus (humele unui vicus) cuX: Euc(idavensis), Pârvan Ştiri nouă din Dacia Malvensis pag. 23, liamao (abl.) O. I. L, III 14413 (Pârvan locul citat şi în Buletinul comisiunii monumentelor1 istorice anul IY pag. 8 presupune că pronunţarea va fi fost s). Altă. dată inventau litere nouă, ca de pildă y în Bo^oni C. L L. III 13860, Posaul'fonis, ^aci O. I. L. III 13866, pentru a reprezenta pe î consonant,' s în Brijridia O. I. L. III 8302 pentru a reprezenta poate pe ts (Bri^-idia -e un nume de localitate şi nota editorului compară Bricize din Itinerarium Antonini). Blazziza, Milizza, Yulcassinus reprezentau foarte probabil pronunţările Blasitsa, Militsa, VulcaSinus (Să se observe, pentru dubla valoare a lui zz—z, ts, că alt lapidar a scris inscripţiea cu Blazziza şi altul pe cea cu Milizza). BlaMţsa însă se poate interpreta ca un de-minutiv prin sufixul masculin -îţi din Blaio (sîrbul Blazo,
mila r-bka, rîul frumos (dacă admitem că vsl. milu căpătase încă depe atunci înţelesul bulgarului milu, gentil, gracienx, joii).— A-supra unor asemenea numiri slave aii atras atenţiea şi alţii. Astfel de „Milareka, Sţreden“ pomeneşte în mod neprecis Schafarik, Slavische Altertlimer, I, 61; că despre „Mila reka“ â fost vorbă, spune C. Jirecek, Geschichte der Bulgaren, 68. Că şi actualul Lovca-Lovaţ va fi fost de careva pus în legătură cu Laveţo al luî Procopius, este posibil.
332
el însuş un deminutiv, din Blagomir). Sufixul -îţi sună astăzi în limba sîrbă -aţ şi în cea bulgară -eţ, dar pe vremea cînd a fost pusă inscripţiea î (k) din el avea valoarea sa din limba primitivă slavă, anume acea de i deschis scurt. In caz cînd Blazziza era o fimee, cuvîntul se poate interpreta ca un deminutiv prin sufixul feminin -iţa din adîectivul blaga, bună, Blasitsa ar fi un analog slav. al latinescului Bonita (C. I. L. III 2248, 7482, 11698). Militsa se poate interpreta ca un deminutiv prin sufixul masculin -îţi din Milo (sîrbul Milo, scurtare din Milosav). In caz cînd Militsa era o fimee, avem a face cu actualul sîrb Mi'litsa, deminutiv din Mila, care el însuş e o scurtare din Milosava. Vul-casinus este sîrbul VukâSin, care pe vremea aceîa nu per-duse pe l din radicalul vulk-, vechiu bulgar yluku lupus. Slavul VukaSin VulcaSin este analogul latinescului Lupicinus
O.	I. L. III 3767, 10681 (Lupicina se numîa soţiea împăratului Iustinus I, Procopios Historia arcana VI,. ed. Bona pag. 45; Lupicinus se numîa un general roman, vezi; acest paragraf la N° 9 supt anii 376). Din ce timp sînt aceste inscripţii, în care apar numele, după părerea mea slave, Blazziza, Milizza, Vulcassinus? Inscripţiea 8292, dacă vorbele mag dom se interpretează, ca magister viei domaviani, după cum cr ie de că se pot interpreta editorul, este anterioară, timpului lui Severus Alexander (222-235), deoarece inscripţiile C. I, L. III 8359, 8360 sînt dedicate acelui împărat de ordo municipii domaviani: inscripţiea 8292 a fost pusă pe vremea cînd municipium dbmavianum era încă ,un vicus,. înainte .de anii 222-235'. Va să zică înainte de anii 222-235 un Slav a fost primar într-un sat important din, Dalmaţia nordestică, sat care după aceîa a devenit municipium! Dar interpretarea vorbelor mag dom ca magister viei domaviani este problematică. Ceia ce-î sigur este că iscripţiile în chestiune nu pot fi decît cel mult de aceiaş vrîstă cu cele mai nou datate din inscripţiile Dalmaţiei continentale, adecă din a doua jumătate a secolului IV. De altfel chipul redacţiei lor este cel mai bun posibil, prin nimic în formular orî în limbă nu se tradează-vreo divergenţă faţă cu tipul clasic .al inscripţiilor, după cuin se întîmplă cii inscripţiile din Salona $in secolul V. Apoi o probă de vechimea ' lor este însu^
§ 82-83.
333
faptul că sînt păgîne (Nicîo inscripţie funerară păgînă nu există în Dalmaţia din secolul V orî YI). ")
Cum că în a doua jumătate a secolului IV Slavii erau aşezaţi la Dunăre (cel puţin de a stînga rîului), este probă mărturiea contemporanului Caesarius de Nazianz (a trăit şi a scris în a doua jumătate a secolului IV),*'*) după care Slavii aşezaţi la Dunăre chiar purtau numele special de Dunăreni, j«vo6,3wi. La Miillenhoff, Donau, Duuav^, Dunaj, în Archiv fiir slavische Philologie I, auul 1875, pag. 290 sqq.: „Sclaveniî (SxXaPYjvoj), aşa numiţii Danuvii, uniîa mînîncă păn şi ţîţele fimeilor, pentrucă-s pline de lapte, şi pe sugaci îi omoară cu pietrele, ca pe şoareci, iar alţii din contra nici mîncăril'e obişnuite de carne nu vor să mînînce; uniia trăesc de capul lor, în anarhie, şi pe şefii lor vremelnici îî omoară într-una, ori în vremea mesei, orî cînd sînt pe drum, mînîncă vulpi, mîţe sălbatice, şi alte. fiare, şi urlă ca lupii cînd se strigă unii pe alţii, iar alţii din contra sînt cumpătaţi la mîncare şi sînt supuşî şi plecaţi oricui." Asupra acestor contraste din vieaţa Slavilor dela Dunăre compară cele spuse de Ephoros asupra Scythilor la Strabon VII, 3, g, vezi § 51 Nota S 140.	’	‘
§ 83. B. In afară de aceste immigraţianî de neamurî străine a avut loc un alt soiu.de immigraţie, anume de persoane care aparţineau statului roman. Acest soni de immi-graţie prezintă trei categorii.
1.	S-au strămutat oameni dintr-o provincie a Illyri-culuî în alta. C. I. L. IU 2086 Salonae (Dalmaţia): Funerară a soţiei luî Aurelius Aquila, decurio al oraşului Po-itaissa (Dacia), negustor din provinciea Dacia.—2679 Tragu-
*) Este aşa de bătătoare la ochi conclnziea pe care o trag -aii din inscripţiile citate on numele Blazziza, Milizza, Vnlcassinus, încîfc e de abia de crezut să n-o mai fi tras şi alt careva înainte de mine, maî ales cînd atîţîa slavişlî şi-au frămîntat mintea _ cu aflarea de urme slave vechi în penlnsnla balcanică. Este posibil ca chiar cel dintîîu editor al lor să fi remarcat lucrul (MilojeviC, Pntopis Stare Srbije, Belgrad,. 1871, de unde le-a luat şi le-a republicat Evans în Archaeologia, London, voi. XLIX, 1, anul 1885, vezi nota editorului din C. I. L. III). Dar mijloacele mele de informaţie nu pot merge aşa de departe.
**)' Autenticitatea acestui scriitor nu-î complect sigură, dar e foarte probabilă. Pentru informaţii asupra lui vezi Fabricii Bi-foliotheca graeca, editio nova (quarta), Hamburg, 1790-1809.
334
rium(Dalmaţia): Funerară-a lui Aurelius Longinianus, decurio al. oraşului Drobeta (Dacia).—2366 Nedinum (Dalmaţia): Funerară a luî Cocceius Umbrianus, decurio, augur şi pontifex al oraşului Porolissum (Dacia).—9962. Nedinum (Dalmaţia): Funerară a udui barbat de loc din Siscia (Pannonia Superior).—864 Napoca (Dacia): Dedicatoare a lui-Aurelius Umbrianus, decurio al oraşului Napoca, de loc din Yindobona (Pannonia Superior).—1108 Apulum (Dacia): Dedicatoare din partea luî Aurelius Bassinus, decurio al oraşului Aequum (Dalmaţia).—1223 Apulum (Dacia): Funerară, a fimeiî Sertoria de loc din Aequum (Dalmaţia).—1322 Am-pelum (Dacia) : Funerară a luî T. Aurelius de loc din Splo-num (Dalmaţia).—1323 Ampelum (Dacia): Funerară â lui. P. Celsenius Constans, care fusese întîiu decurio în oraşul Aequum (Dalmaţia) şi apoi la Sarmizegethusa (Dacia).— 3424 Aquincum (Pannonia Inferior): Dedicatoare din partea locuitorilor originari din provinciea Raetia.—13379 şi pag. 2328 21 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a unui Dac Scorilus.—La Alburnus Maior şi în satele de prin prejur (Dacia) se stabilise o întreagă colonie de Pirustae, astfel că Alburnus Maior se numîa Yicus Pirustarum. 0. I. L. III pag.. 213, 921.
2.	Au venit oameni din diferite alte provincii ale imperiului. O. I. L. III 2127° Salonae (Dalmaţia): Funerară a lui Q. Publicius Aemilianus, rhetor, de naţiune Afer (din provinciea Africa).—-2937 ladera (Dalmaţia): Funerară a. lui C. Modius de loc din Yerona (Italia).—6380 Salonae (Dalmaţia): Funerară a lui Ulpius Andronicus, născut în Phrygia şi care după multe călătorii s-a stabilit în Dalmaţia.—8825 Salonae (Dalmaţia): Funerară a luî Crinitus, gladiator, de naţiune Afer (provinciea Africa).—8836 Salonae (Dalmaţia): Funerară a lui Sossius Successus, iure pe-ritus, de loc din Ravenna (Italia),—14894 Salonae (Dalmaţia):.: Funerară a fetei Eusebia de loc din satul Apsona din regiunea Antiochiei Syrieî.—14933 Gardun (Dalmaţia): Funerară a lui M. Percennius de Joe din Philippi (Macedonia). —8213 Scupi (Moesia Superior): Funerară a lui L. Cornelius de loc din Methymna (Lesbos).-^-757 Novae (Moeşia. Inferior): Funerară a luî L. Metilius Iustus de loc din Ti~ cihum (Gallia fCisâlpina).—6203 Troesmis (Moesia Inferior)-: Funerară a luî T. Rascanius Fortunatus, medic, de loc din.
335
Faventia (Gallia Cispadana).—7460 Burumli (Moesia Inferior): Funerară a luî C. Iulius Bassus de loc din Massaca (Cap-padocia).—12489 Kucîucchloi (Moesia Inferior): Funerară a luî L. Pompeius Valens deloc din Ancyra (Galatia), stabilit în Istrus, unde făcuse mai multe clădiri de utilitate publică.—859 Napoca (Dacia): Dedicatoare lui Jupiter Eru-senus din partea lui Aurelius Alexander. Erusenus=Eri-zenus, dela Eriza, oraş în Caria. Este de admis că n-ar fi venit nimărui în minte să facă dedicaţii lui Jupiter dela E~ riza, dacă nu vor fi fost macar cîţîva Carieni în Dacia.— 860 Napoca (Dacia): Dedicatoare lui Jupiter Tavianus (dela Ta via, oraş în Galatia) din partea Galaţilor care trăîaii în oraşul Napoca—870 Napoca (Dacia): O listă de Asianl (Prin Asiani se înţelegeau Thynii şi Bitbynii din Asia, Vezi § 48 N H 20).—1021, 1022 Apulum (Dacia): Dedicatoare zeului Glycon din partea lui M. Antonius Onesas şi M. Au-relius Theodotus. „Acest zeu se găseşte pe monedele dela Abonitichos din Paplilagonia bătute pe vremea împăraţilor M. Aurelius şi L. Verus, şi despre el vorbeşte Lucianus în Psendomantis.“ Nota editorului. Este de admis că trebue să fi trăit prin Dacia oameni din partea locului.—-1033 Apulum (Dacia): Dedicatoare lui Jupiter Bussumarus. Bussumarus e cuvînt celt, Jupiter Bussumarus trebue sâ fi fost un zeu celt şi adoraţiea lui presupune existenţa măcar a unor Celţi, în special Galii, pe teritoriul Daciei.—1108 Apulum (Dacia): Dedicatoare zeului Sol Hierobolus=’lapiPwXo? din inscripţii greceşti dela Palmyra, ’iepopcfcX numele luî Gedeori. Adorarea acestui zeii presupune existenţa macar a unor Semiţi (Sy-rienî) în Dacia.—1222 Apulum (Dacia): Funerară a fimeii Isidora de loc din Âsiă.—1801a Ampelum (Dacia): Dedicatoare lui Jupiter al Commagenilor din partea lui Matrinus Matrianus, preotul lui Jupiter Dolichenus. Doliclie era lin o-raş al Commagenel, părţii de nord a Syrieî. Trebue să fi fost în Dacia macar cîţîva-oameni din partea 1 o cuiul. 1301b Âmpeiurn (Dacia): Dedicatoare lui Jupiter Doliche-nus, zeul Ooînniiagenilor, din partea lui Aurelius Marinus, Addebar Semei şi Oceanus Socratis, preoţii zeului. Vezi ob~ servaţiea dela niimărul precedent;—1324 Ampelum (Dacia): Funerară a lui Asclepius şi Asclepia de loc din Bithynia.— 1394 :Âi-G-y6gy; (Dacia): Dedicatoare din partea collegîului Galaţilor.'—1431 Sărmizegethusâ (Dacia): Dedicatoare lui
336
Jupiter Dolichenus. Vezi observaţiea dela 1301 a.—7680 Po-taissa (Dacia): Dedicatoare lui Jupiter Balmarcodes. Acest Jupiter se mai găseşte în. inscripţiile C. I. L. III 155, 159, 6673, 6677, 6678, 12098, toate dela Deir-el-Kal’a lîngă Beirut (coasta Syrieî). Trebue să fi fost îu Dacia macar cîţiva oameni depe acolo.— 7728 Dorstadt (Dacia): Dedicatoare din partea lui P. Aelius Artemidorus de loc din Macedonia, a-les preot de Palmyreni.—7761 Apulum (Dacia): Dedicatoare din partea Iui Aurelius Alexander şi Aurelius Flaus, negustori syrieni.—7915 Sarmizegethusa (Dacia): Dedicatoare din partea luî G-aius Gaianus şi Proculus Apollofanes, negustori syrienî.—7954 Sarmizegethusa (Dacia): P. Aelius Theimes, duumviralis al oraşului Sarmizegethusa, a zidit din temelie un templu zeilor părinteşti Malagbel şi Bebella-hamon şi Benefal şi Manavat. Aceşti zei, după nota editorului, erau zei dela Palmyra şi dedicatorul era sigur un Palmyren. Pentru Palmyreniî stabiliţi în Dacia vezî şi maî sus N° 7728. Inscripţiea de faţă ne arată că eî ajungeau pănă la cele maî înalte demnităţi municipale, chiar în capitala ţării.—7997 Tibiscum (Dacia): Dedicatoare lui Jupiter Dolichenus. Vezi observaţiea dela 1301a.—1421515 Âpu-lum (Dacia): Dedicatoare lui Jupiter Bussumarius. Vezî observaţiea dela 1033.—3343 Şâr-Pentele (Pannonia Inferior): Dedicatoare luî Jupiter Dolichenus din partea preoţilor întregii provincii pentru sănătatea împăraţilor. Vezi observaţie» dela 1301a. Mulţi Syrienî trebue să fi trăit în Pah-nonia Inferior, pentru ca un zeu naţional al lor să ajungă la aşa grad de importanţă, încît toţi preoţii provinciei să-i înalţe rugăciuni pentru sănătatea împăraţilor. Motivul însă pentru , care tocmai lui Jupiter al Ootnmăgenilor s-au adresat cu rugăciuni preoţii provinciei poate să fi fost şi acela că împăraţii purtau pe atunci războîu prin Syria, ceia ce ne-ar face să credem că inscripţiea a fost pusă pe vremea expediţiei lui L. Verus (p. Chr. 161-169) contra, Părţilor, cînd acest împărat a stat mai mult în Antiochia Syrieî, iar războiul l-au purtat generalii lui (Eutropius VIII, 10).— 3490 Aquincum (Pannonia Inferior): Dedicatoare din partea unui Syrian de loc din regiunea Dolica' (depe lîngă oraşul Doliche, vezi observaţiea dela 1301a).— 3576 Aquincum (Pannonia Inferior) : Funerară a unuî Francus.— 3688 Loc aehotărît al provinciei Pannonia Inferior: Funerară a E-
vreiceî Septima Maria (D M Septimae Mariae Iudeae).— 10300 Annamatia (Pannonia Inferior) : Funerară a lui Sex-tius Iuventius Primitivus de loc din Aquileia (Italia).—10417 Aquincum (Pannonia Inferior): Dedicatoare a luî T. Flavius Romaniis de loc din Roma.—10430 Aquincum (Pannonia Inferior): Dedicatoare lui Jupiter, Junoneî, luî Neptun şi luî Mars din partea luî L. Valerius Italus pentru collegîul negustorilor.—10540 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a luî L. Aurelius Fortunatus de naţiune Cappadox.-—10551 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a lui C. Iulius Eu-ritus de loc din Alexandria.—10611 Loc nehotărît al provinciei Pannonia Inferior: Funerară a unor Evrei.—143491 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a luî L. Carisius de loc din Aretium (Italia). *)
*) Immigraţiea de persoane civile a avat Ioc în răsărita! romanizat al Europei din iniţiativă privată. In special colonizări cu persoane italice ori cu veterani organizate de stat, ca acele care au avut loc pentru Spania, Gallia, Britannia, Noricum, Asia mică, Syria, Palaestina, provinciea Africa, Numidia, Mauritania, şi chiar pentru peninsula balcanică în partea ei grecească (Grecia propriu zisă: Corinthns, Dyme, Patrae) şi grecizată (Epir: Buthrotum; Macedonia : Dyrrhachium, Philippi, Byllis, Diurn, Pella, Gassandrea ; Thracia : Apri, Denltum), vezi Mommsen Roemische Geschichte V, 61, 81, 161, 180, 181, 301, 305,' 310, 451, 544, 634, 647, 648, 237, 238, 270, 184, 276, 281, asemenea colonizări n-aii avut fiinţă pentru provinciile Dalmaţia, ambele Pannoniî, ambele Moesiî şi Dacia. Aceia ce spune Eutropius VIII, 6 (Vezi § 90) despre Traîan, că „a strămutat în Dacia nenumărată mulţime de oameni din toată lumea romană, ca să lucreze pămîntul şi să formeze o-raşe“, trebue înţeles în felîul acela că împăratul a facilitat numai şi a încurajat iniţiativa privată. In ce priveşte notiţa lui Constantin Porphyrogennetus, De administrando imperio, cap XXIX, că „împăratului Diocletian î-a plăcut foarte mult ţara Dalmaţiei, pentru aceia a adus şi oameni dela Roma cu familiile lor şi i-a aşezat în ţara Dalmaţiei, care s-au numit Romani, fiindcă aii fost aduşi dela Roma, şi poartă şi pănă astăzi acest nume,K este evident că Constantin, care din populaţiea romană a peninsulei balcanice cunoştea numai pe Dalmaţi, pentrucă Romînii, cei înglobaţi pe scea vreme în imperial bulgăresc, i se snstrăgeaii viderilor, şi-a închipuit prin proprie combinaţie că pe acei Romani din Dalmaţia trebue să-i fi adus dela Roma Diocletian, acel împărat despre care Constantin ştiia că . era de Ioc din Salona şi că-şi făcuse la Aspalathon nişte palate mâi presus de închipuire (De thematibus, IX; De administrando imperio, cap. XXIX). Ga nicîun preţ nu se poate conchide din vorbele lui Constantin că
338
§83.
3. Aii venit militari. In privinţa aceasta am de făcut două observaţii prealabile. Cassius Dio LXXIV, 2 spune că. înainte de Septimius Severus (193-211) militarii pretoriani se recrutau numai din legiunile din Italia, Hispania, Macedonia, Noricum, şi erau din cauza aceasta mai omenoşi şi la chip şi la obiceiuri, şi câ Severus cel dintîiu a hotărît ca lipsurile din cadrele pretoriane să fie împlute cu militari din toate legiunile. Aceasta înseamnă că şi înainte de Septimius Severus şi cu atît mai mult după dînsul legiunile se recrutau din provinciile înseş unde staţionau"). Foarte in-
Diocletian ar fi adus în Dalmaţia niscai colonişti din Italia, ba încă din Borna!
Romanizarea răsăritului Europei este în primul loc opera legiunilor Mommsen, Roemische Geschichte, V, 194-195; eRoma-aizarea Moesieî [superior şi inferior], mai mult încă decît acea a Dalmaţiei şi Pannonieî, se datoreşte legiunilor, plecînd mai ales dela Sin gidunum şi Viminacium. In special Moesia Inferior înainte, de începutul secolului II, cînd s-att înfiinţat lagărele legionare' dela Novae,: Durostorum şi Troesmis, a fost lăsată înstarea de organizare socială anteromană, şi numai după aceia s-a romanizat prin legiuni.3 (Ca privire la starea de organizare socială anteromană, care a . persistat să existe în Moesia Inferior sub stăpînirea romană, vezi cele spuse la § 27, prima notă). Ea se datoreşte apoi eonstrîngerii din partea oficialităţii romane. După cum, de pildă, Evreii din părţile greceşti ale imperiului erau siliţi de statul roman,să ad'oapte limba grecească, tot astfel colonii din părţile de limbă latină-ale imperiului eravi siliţi de statul roman. să adoapte limba latină (Mommsen, Roemische Geschichte,. V, 490).
Comunele cu organizaţie romană, municipiile adecă şi coloniile, depe teritorial romanizat al răsăritului Europei au provenit în felîul acela că statul a acordat această organizaţie unor comunităţi de cetăţeni romani deja existente. Statal a constatat adecă existenţa unor . comunităţi de cetăţeni romani, pe care nu le provocase el direct prin trimeterea din ■, oficiu a coloniştilor, şi li-a acordat acestor comunităţi organizaţiea comunală romană. Eraii-oarecum municipii şi colonii titulare. Mommsen, Roemische Ge-schichte, V, 646: „Dreptul municipal- şi chiar cel colonial mai tîrziu [prin mai tîrziu înţelege Mommsen în mod neprecis timpul dela Traian incluziv în jos] s-a acordat de regulă numai în mod titular fără anumită trimetere de colonişti.*
.'“.*) Mommsen, Roemische Geschifchte, V, 228 : „Ca începere dela Hadrian elementul italic dispare din armată, cu excepţie de ofiţeri, şi îa general fiecare legiune se recrutează' în provinciea unde staţionează. “	.	-
339'
structivă din punctul acesta de videre este inscripţiea C. I. L. III 14507 din Viminacium, dedicatoare a veteranilor legiunii VII missi tionesta missione la anul p. Chr. 195, Legiunea VII a staţionat în Dalmaţia pănă la un timp nehotărît înainte de moartea lui Nero (p. Chr. 68), apoi în Moesia Superior, unde-şi avea reşedinţa (praetorium) la Viminacium, C. I. L. III pag. 280,264. Veteranii eliberaţi din. oştire la anul 195 erau de loc din Pautalia, Sarmizegetusay Ampelum, Sirmium, Ratiaria, Iadera, Scupi, Mursa, Salonae, Nicopolis, Trimontium (Philippop'olis), Romula, Castra (=Viminacium), Thessalonica, Remesiana, Cap(idava) ?, Pergamum,. Heraclea (probabil a Macedoniei), Philippi, adecă din provinciile Dalmaţia, Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia, Pannonia Inferior, Macedonia, Thracia, Asia. După cum chiar din această listă de veterani se vede, cadrul recrutării era mai larg cu mult decît provinciile înseş unde staţionau legiunile, şi acest lucru se va videa încă maî-bine din discuţiea de mai la vale. In general însă se poate, spune că legiunile se recrutau din provinciile înseş unde staţionau şi din provinciile învecinate; iar aproximativ, atunci cînd at a face cuun militar dintr-o legiune oarecare, a cărui loc de naştere ori naţionalitate nu se menţionează, se poate, susţinea câ acel militar aparţinea regiunii şi naţionalităţii unde staţiona legiunea.—In corpurile auxiliare de armată — alae,. cohortes, numeri—militarii nu aparţineau numai decît toţi, ba nici macar în mare parte, naţionalităţii anunţate în titlul corpului, şi în riumerus Palmurenorum, de pildă, militarii nu erau numai decît toţi, ba nici macar în mare parte, de naţionalitate Palmureni. Acest lucru se vede clar din inscripţiea C. I. L. III 14214, cu ocaziea căreia editorul pag. 231650 face observaţiea următoare:	„Originile auxi-
liariilor arată lămurit că deja pe vremea lui Traîan numele corpului de oştire nu indica originea reală a militarilor din-tr-însul, deoarece aceiaş cohortă cuprindea Brittonî, Galii,; Germani, Raeti, Norici, Hispani şi Africani. “
Legio I italica. A staţionat în Moesia Inferior cu praetorium la Novae, C. I. L. III pag. 992. C. I. L. III 8198 Scupi (Moesia Superior): Funerară a unui veteran din legio.- 1 iţalica-de loc din Lucus . (Vocontiorum.? .Gallia Nar-bonensis).— 6144 Rahovica (Moesia Inferior): Funerară a unui veteran din legio I italica de loc din Nicopolis (Moesia
340
Inferior).—6185 Troesmis (Moesia Inferior): Funerară a unuî centurion care servise în legio III augusta, X gemina, I italica, de loc din Carthago (foarte probabil cea din Africa).
—	6223 Loc nehotărît âl provinciei Moesia Inferior: Funerară a unuî primus pilus din legio I italica deloc din Bonoma (cea din Italia după notiţa editorului dela indices).—-'6224 Loc nebotărît al provinciei Moesia Inferior: Dedicatoare a unuî primus pilus din legio I italica de loc din Hor-reum Margi (Moesia Superior).—7441 Novae (Moesia Inferior) : Funerară a unuî militar din legio I italica de loc din Heraclea (Macedoniei după nota editorului).—12352 Oescus {Moesia Inferior): Funerară a unul veteran din legio I italica de loc din Ariminum (Italia).—12409 Nedan (Moesia Inferior): Funerară a unuî veteran din legio I italica de loc din Stobi (Macedonia).—14491 Celeîu (Dacia): Funerară a unui veteran din legio I italica de loc din Aspendus (Pamphylia).
Legio I adiutrix. A staţionat cu- începere dela Domitianus în Pannonia Superior cu praetorium la Brigetio, C. I. L. III pag. 482. C. I. L. III 13372 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a unui militar din legio I adiutrix de loc din Admedera (Syria).	'
Legio II adiutrix. A venit la un timp nehotărît în Pannonia Inferior şi a staţionat acolo mai multe secule, cu praetorium îa Aquincum, O. I. L. III pag. 416. C. I. L. III 6186 Troesmis (Moesia Inferior): Funerară a unuî centurion care servise în legiunile X gemina, IV fiavia, XII fal-minata, III cyrenaica, X fretensis, II adiutrix, de loc din Laodicea Syrieî.—3301 Vardomb (Pannonia Inferior): Funerară a unuî militar din legio II adiutrix, de naţiune Sy-rian, de loc din Hemesa (Syria).—3529 Aquincum (Pan-nonia Inferior): Funerară pusă părintelui său P. Aelius Mar-tialis, veteran al legiunii II adiutrix, din partea fiului Aelius Aelianus, praefectus al pomenitei legiuni, care s-a întors în patrie („regressus ad lares patrios“).—3544 Aquincum (Pannonia • Inferior): Funerară a unui militar din legio II pia fidelis (=legio II adiutrix) de loc din Luceria (Italia). —3556 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a unuî militar din legio II adiutrix de loc din Porolissum (Dacia). —3560 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a unur veteran din legio II adiutrix de loc din Mursa (Pannonia In--
341
ferior).—3563 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară pusă* soţiei sale de un militar din legio II "adiutrix de loc din Sirmium (Pannonia Inferior).—3565 Aquincnm (Pannonia Inferior): Funerară a unui evocatus din legio II adiutrix de loc din Taurini (Italia).:—3567 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a unui militar din legio II adiutrix de loc: din Yercellae (Italia).—3642 Pomâz (Pannonia Inferior):. Funerară a unui veteran din legio II adiutrix de loc din. Agrippina (Ivoln, Germania Inferior).—3680 Loc nehotărît al provinciei Pannonia Inferior: Funerară a unu! veteran-din legio II adiutrix de loc din Africa.—10315 Intercisa. (Pannonia Inferior): Funerară a luî Malchias, militar din legio II adiutrix, fiu al luî Mocur, signifer în cohorta He-mesenilor. Foarte-probabil de neam syrian.—10319 Duna-Vecse (Pannonia Inferior): Funerară a unu! militar din legio II adiutrix de loc din Ephesus (Asia).—10497 Aquincnm (Pannonia Inferior): Funerară a unui militar din legio
II	adiutrix de loc din Ancyra (G-alatia).—10498 Aquincum’ (Pannonia Inferior): Funerară a unui militar'din legio IL adiutrix de loc din Apollonia (Erau mai multe Apollonii, în-Grecia, Epir, Thracia, Macedonia, Cyrenaica, Pisidia, Bi-thynia).—10499 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a-unui militar din legio II adiutrix de loc din Ancyra (G-alatia).—10500 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a unui veteran din legio II adiutrix de loc din Thessalonica (Macedonia).—10515 Aquincum (Pannonia Inferior) : Funerară a unui veteran din legio II adiutrix deloc din Teveste (Africa).—10519 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a unui veteran din legio II adiutrix de loc din Aemona. (Pannonia Superior).—10525 Aquincum (Pannonia Inferior) l Funerară a unui militar din legio II adiutrix de loc din Savaria (Pannonia Superior).—14349 Aquincum (Pannonia, Inferior): Funerară a unui militar din legio II adiutrix de naţiune Italian.—148492 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a unul militar din legio II adiutrix de loc din Comum (Italia).—143499 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a unui militar din legio II adiutrix de Ioc din Ver-cellae (Italia).	.
Legio IV flavia felix. A staţionat maî multe secule în Moesia Superior, cu praetorium la Singidunum, C. I.-L. III. pag. 264, 265. C. I, L. III 1653 şi 8143 Margum (Moesia..
342
Superior): Fnnerară a unuî centurion din legio IV fiavia felix de loc din Lupus (Vocontioruin ? Gallia Narbonensis). —1665 Singidunum (Moesia Superior)i: Funerară a soţiei de doc din Vindobona (Pannonia Superior) a unui veteran din legio IV fiavia.—14511 Viminacium (Moesia Superior): Funerară a unuî centurion din legio IV fiavia felix de loc din Oaesaraugusta (Hispania Tarraconensis).—10250. Cornacum (Pannonia Inferior): Funerară a unuî militar din legio IV fiavia felix de loc din Viminacium (Moesia Superior).— .10508 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a unui militar din legio IV fiavia felix de loc din Agrippina (KoId, «Germania inferior).
Legio V macedonica. In secolul II pănă la Septimius
•	Severus a staţionat îh Moesia Inferior; unde-şî. avea praetorium la Troesmis ; cu începere dela timpul lui Septimius Severus (193-211) a fost strămutată în Dacia, unde-şî avea .praetorium la Potaissa; C.I.'L.III pag. 161, 172, 999. C. L L. III 6184 Troesmis (Moesia Inferior): Funerară a unui veteran din legio V macedonica de loc din Ancyra (Galatia), •care a mai trăit cel puţin 10 ani după eliberarea din oştire—6190 Troesmis (Moesia Inferior): Funerară a.unuî veteran din legio V macedonica de loc din Qescus (Moesia Inferior).—7501 Troesmis (Moesia Inferior): Funerară a u-nuî veteran din legio V macedonica de loc din Amastris (Paphlagonia).—7502 Troesmis (Moesia Inferior): Funerară a unuî militar din legio V macedonica de loc din Amastris (Paphlagonia).—7505 TrOesmis (Moesia Inferior): Dedicatoare, în care e vorba de un veteran al legiunii V macedo-nice, născut în castrele acestei legiuni dela Troesmis, care a luat parte la două expediţii militare, una în orient contra Părţilor, şi alta contra Germanilor (războiul cu Marco-■■ manii), şi apoi a fost eliberat din oştire şi s-a întors acasă („ad lares suos“), unde s-a însurat —12348 Oescus- (Moesia inferior) : Funerară .a unui veteran din legio V macedonica de loc din Brixia (Italia).—14214'I0 Tropaeum Traiani: Funerară a. unui centurion din legio V macedonica de loc din Amasia (Ponţus Galaticus).—14415, Oescus (Moesia Inferior): Funerară a unui veteran din legio V macedonica de loc din Luca (Italia).—14492 Celeîu. (Dacia): Funerară a unuî stegar din legio V macedonica de loc din Edessa'(Ma-cedonia). .'.‘'7'	"	;V'	:	^	-	;	:	-	-	;
343
Legio YII claudia pia fidelis. A staţionat dinainte de -anul p. Chr. 10 pănă la ceva înainte de moartea luî Nero p. Chr. 68 în Dalmaţia, unde-şl avea praetorium la Gardun. După aceia a staţionat mai multe secule în Moesia Superior, unde avea praetorium la Viminacium. C. 1. L. III pag. 264, 280, 282. C. I. L. III 2678 Tragurium (Dalmaţia) : Funerară a unui centurion din legio VII claudia piâ fidelis de loc din Arretium (Italia).—2709 Gardun (Dalmaţia): Funerară a unui militar din' legio VII de loc din Laranda (Cappadocia).—2710 Gardun (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio VII de loc din Pessinus (Galatia).—2716 Gardun (Dalmaţia): Funerară a unui stegar din legio VII de loc din Forum Cornelii (Italia).—2717 Gardun (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio VII de loc din Phi-lippi (Macedonia).—2913 îadera (Dalmaţia): Funerară a u-, nuî veteran din legio VII de loc din Ticinum (Italia).—8487 aproape de LjubuSki (Dalmaţia): Funerară a unui veteran din legio VII de loc din Myliada (Lycia).—8488 aproape de Ljubuski (Dalmaţia): Funerară a unui veteran din legio VII de loc din Myliaida (Lycia).—8493 aproape de Humac (Dalmaţia) : Funerară a unui militar din legio VII de loc din Sebastopolis (Pontus galaticuş).—8723 Salonae (Dalmaţia) : Funerară a unui' militar din legio VII de Ioc din Florentia (Italia).—8764 Salonae (Dalmaţia) : Funerară a unui veteran din legio VII claudia pia fidelis de loc din Arretium (Italia).—9712 Tragurium (Dalmaţia): Funerară a unui ve-ţeran din legio VII de loc din'Florentia (Italia).—9733 Gardun'(Dalmaţia) : Funerară a unui militar din legio VII de loc din Oonana (Pisidia).—9737 Gardun (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio VII de loc din Amblada (Pisidia).—9741 Gardun (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio VII de loc din Dyrrhachium (Macedonia).—9742 Gardun (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio VII de loc din Aese (Italia).—132B1 Burnum (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio YII claudia pia fidelis de loc din Lucus Augusti (Gallia Natbonensis).—142441 Salo-nae (Dalmaţia): Funerară â unui militar din legio VII claudia pia fidelis de loc din Bononia (Erau mai multe localităţi Bononia, în Italia, Moesia Superior, Pannonia Inferior). —14931 Garduri (Dalmaţia)’- Funerară a unui militar din legio VII de loc din Forum Cornelii (Italia).—14932 Gar-
344	§ 83
dun (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio VII de loc din Beneventum (Italia).—14946 Aequum (Dalmaţia) : Funerară a unuî veteran din legio VII de loc din Brixia (Italia).—14514 Viminacium (Moesia Superior): Funerară a unuî primus pilus din legio VII claudia de loc din Var-varia (Dalmaţia).—12498 Tomi (Moesia Inferior): Funerară a unuî imaginifer din legio VII claudia pia fidelis de loc din Pessinus (Galatia).—Patsch XII pag. 132 Humac (Dalmaţia): Funerară a unuî veteran din legio VII de loc din Alorus (Macedonia).
•	Legio IX hispana. înainte de p. Chr. 10 a staţionat în Dalmaţia, după p. Chr. 10 a staţionat în Pannonia şi, dela Claudius (p. Chr. 41-54), în Britannia, C. I. L. III pag. 280,. 482. C. I. L.III 3577 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a unuî tribunus laticlavius ,al legiunii: IX hispana de loc din Petovio (Pannonia Superior).
Legio XI claudia pia fidelis. A staţionat dinainte de sinul p. Chr. 10 pănă puţin după'anul p. Chr. 69 în Dalmaţia, unde avea praetorium la Burnum; după aceia a fost strămutată în Germania superior; C. I. L. III pag. 280, 282. C. I. L. III 2711 Gardun (Dalmaţia): Funerară a u-nui tribun din legio XI de loc din Eporedia (Italia).—2818 Vissovaz (Dalmaţia) : Funerară a unui veteran din legio XI de loc din Laranda (Cappadocia).—2834 Burnum (Dalmatia)r Funerară a unui centurion din legio XI claudia pia fidelis de loc din Verona (Italia).—2839 Burnttm (Dalmaţia): Funerară a unuî veteran din legio XI claudia pia fidelis deloc din Forum Iulii (Gallia Narbonensis).—6413 Scardona (Dalmaţia): Funerară a unuî militar din legio XI de loc din E-poredia (Italia).—6416 Burnum (Dalmaţia): Funerară a u-nui călăreţ din legio XI de loc din Cremona (Italia).—6417" Burnum (Dalmaţia): Funerară a unul militar din legio XI claudia pia fidelis deloc din Caesaraugusta (Hispania tarraconensis).—6418 Burnum (Dalmaţia) : Funerară a unuî veteran din legio XI de loc din Arretium (Italia).—9885 Scardona (Dalmaţia): Funerară a unuî veteran din legio Xt. de loc din Regium Lepidum (Italia).—9903 Burnum (Dalmaţia): Funerară a unuî militar din legio XI claudia pia, fidelis de loc din Tarvisum (Italia).—13263 Corinium (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio XI claudia pia. fidelis de loc din Amasia (Pontus Galaticus).—1432113 Bur-
345
num.(Dalmaţia); Funerară a unui militar din legio XI de loc din Brixellum (Italia).—14997 Burnum (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio XL claudia pia fidelis de •loc din Placentiai (Italia).—-14997 1 Burnum (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio XI de loc din Cremona (Italia).— 14997 2 Burnum (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio XI de loc din Brixsia (Italia).-—14998 Burnum (Dalmaţia): Funerară a unui militar din; legio XI claudia; pia fidelis de loc din Comum(Italia).—14999 Burnum (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio XI claudia fidelis de loc din Heraclea (Erau mai multe oraşe Heraclea, în Macedonia [două], Thracia, Asia, Grecia, Grecia mare,. Sicilia, Bithynia).-^-15001 Burnum (Dalmaţia): Funerarăv a unul militar din legio XI de loc din Cremona (Italia).—-15004 Burnum (Dalmaţia): Funerară a unui militar din legio XI claudia piac fidelis de loc din Aequum (Dalmaţia).—142141 Tropaeum Traiani (Moesia Inferior): Dedicatoare lui Jupiter, Hercules, Ceres şi Liber din partea lui M. Stabius, tribun al legiunii XI claudia, de loc din Luca (Italia), stabilit ca colon lâ Tropaeum Traiani. — 971 între Mlihlbach şl Reussmarkt (Dacia): Funerară a unui veteran din legio claudia pia fidelis de loc din Amasia (Pontus Galaticus).— 13360 Cibalis (Pannonia Inferior): Funerară ;a: unui centurion din legio XI claudia, de loc din Salona, care după a-ceia a măi servit ca centurion în legiunile I adiutrix, II a-diutrix, XY apollinaris, îar,I adiutrix, IV flavia, şi.a trăit ' ■85r ani.	:	..	■
Legio XIII gemina. A staţionat în Dacia dela r constituirea .aceştei provincii pănă la părăsirea eî de Romani, praetorium eî a fost păn la Antoninus Pius (138-161) la actuala localitate Heviz, după aceia la Apulum. Maî înainte vreme staţionase în Germania Superior, apoî , depe la jumătatea : secolului? p.oiChr. I ?îit Pannonia Superior,, unde şi-a avut praetorium întîiu la Poetovio, apoi la Yindobona. C. I. L, III pag, 160, 482, 580. C. I. L; III ;1188 Apulum (Dâciă): Funerară a unui militar din legio XIII • gemina i de lbc din Carsulae (Italia).-—4200 Apulum (Dacia) : Funerară a;unui âălăreţ din legio XIIL gemina de loc din ladera. -'Dalmătia);	••	a
‘ liegio XIV-gemina mantia victrix.^ >A. staţionaro jucată de vreme—eît, nu se *• poate'-h'ofârî^în^: :Eanno'iiăvInferidr,
25.
346
C. I. L. III pag. 416. C. I. L. III 1196 Apulum (Dacia): Funerară a unu! veteran din legio XIV gemina martia vic-trix de Ioc din Anticaria (Hispania).
Legio nedeterminată. C. I. L. III 2718 Gardun (Dalmaţia): Funerară a unuî militar de loc din Augusta Ba-giennorum (Italia).—2840 Burnum (Dalmaţia): Funerară a unui veteran de loc din ArretiunT(Italia).—13976 Salonae (Dalmaţia): Funerară a unui militar de loc din : Verona (Italia).—6188 Troesmis (Moesia Inferior): Funerară a unuî veteran de loc din Ancj^ra (Galatia), decurio al municipiului Troesmis.—7500 Troesmis (Moesia Inferior): Funerară a unui veteran de loc din Hemesa (Syria), care a mai trăit doi ani’ după liberarea din oştire.—14416 Oescus (Moesia Inferior) : Dedicatoare lui T. Aurelius Flavinus, fost primi-pilaris, care acum era princeps ordinis coloniae Oesci (ca cum am zice astăzi primar al oraşului).— 3,353 Stuhl-weissenburg (Pannonia Inferior): Funerară a unui militar de loc din Savaria (Pannonia Superior);—3549 Aquincum (Pannonia Inferior): Funerară a unuî militar de loc din Vi-cetia (Italia).—13374 Aquincum (Pannonia Inferior) : Fu-nerarară a unuî militar de loc din Mursa (Pannonia Inferior). *)
Cohors miliaria Hemesenorum. A staţionat între anii 216-247 în Pannonia.1 Inferior, C. I, L. III pag. 2494. C. I. L. III 10307 Intercisa (Pannonia Inferior): Funerară a unui militar din cohors miliaria Hemesenorum de loc din Carrae (Mesopotamia).—10318 Intercisa (Pannonia Inferior): Inscripţie funerară pusă sieş de un veteran din cohors miliaria Hemesenorum, de loc din Hemesa, în vrîstă de 82 ani, fiind încă în viaţă.
Cohors quingenaria Maurorum. C. I. L. III 3324 Gyor-kony (Pannonia Inferior) : Funerară a unui veterani din cohors quingenaria Maurorum de loc din Africa. ^ j , : .r
•. *) Legionarii erau cetăţeni romani, şi anume, atunci cînd ei se recrutau din provincii şi; nu' aparţineau camva vreunei naţiuni căreia i se va fi acordat cetăţeniea în masă, legionarii pri-miaii individual cetăţeniea, pentru a. putea fi recrutaţi câ legionari. In privinţa aceasta rsînţ instructive vorbele 'împăratului Claudius I (p. Chr. 41-54) la Tacitus Annales XI, 14: „Specie deductarum per orbem terrae legionum additis provincialium va-lidissimis fesso imperio snbventum est."
3.47
. Cohors I campestris. A staţionat	între anii	145-160
în Pannonia Inferior, C. I. L.	III	pag. 2492. C.	I. L. III
8438 Narona (Dalmaţia): Funerară a unuî centurion din co-ihors I campestris deloc din ÂrimiDum (Italia).
Cohors I Ălpinorum. A staţionat în Illyric (fără maî de aproape determinare) p. Chr. 60, în Pannonia (fără maî de aproape determinare) p. Gh.	84,	în	Pannonia Inferior între anii 138-146 şi 145-160,	C.	L	L. 111 pag.	2490. C.
I. L. III 9907 Burnum (Dalmaţia): Funerară a unuî militar din cohors I (ori II) Ălpinorum de, neam Bodionticus '(Gallia Narbonensis).
Cohors II. 0. I. L. III 14934 Gardun (Dalmaţia): Funerară a unui militar din cohors II de loc din Berea (= Beroea, Macedonia).
Cohors III Ălpinorum. A staţionat l’a p. Chr. 93 în Dalmaţia, C. I. L/ III pag. 2490. C. I. L. III 2746 Andetrium (Dalmaţia): Funerară a unu! centurion din cohors III Alpi-riorum de ioc din Celeia (Noricum).—14935 Gardun (Dalmaţia): Funerară â unui militar din cohors III Ălpinorum de liJc din Noricum.
Cohors VIII. A staţionat la anul p. Chr. 93 în Dalmaţia; C. I. L. III pag. 2499.'C. I. L. III 2745 Andetrium (Dalmaţia): Funerară a unuî militar din cohors VIII de loc din Celeia! (Noricum).	■	>
Cohors XI Gallorum. C. I. L. III 8439 Narona (Dalmaţia):: Funerară a unul militar din cohors XI Gallorum de loc din Patavium (Italia).
Ala claudia nova. A staţionat la p. Chr. 74 în Germania, lâ p. Chr. 82 în Moesia, C. I. L. III pag. 2486. C. L L. III 2712 Gardun (Dalmaţia): Funerară a' unui călăreţ din ala claudia nova de neam Cugernus (Germania Inferior). ^	■■	;-:
Ăla I Dardanorum. A staţionat la anii p*; Chr. 99, 105^ înainte de 114, şi 134 în Moesia Inferior,^ C. I. L. III pag. 2486. Ci I. L. III 7504 Troesmis (Moesia Inferior): Funerară, a uilui veţeran diri ala I -Dardanorum, ^care fusese pontifex şi duumvir quinquennalis al municipiului Troesmis.
Ala frontoniaha. A staţionat la anii p. Ghr. 80j 84, 85 în Pannohia (fără maî de aproape determinare); la p. Chr. 114 în Paimonia Inferior, C. I. L. III pag. 2489. C. I. L.
§ 83-84.
IÎI 3679 loc nehotărît al provinciei Pannonia Inferior: Funerară a unul călăreţ din ala frontoniana de,loc- din Andau~ tonia (Pannonia Superior).
§ 84. Aceste două soiuri de immigraţii reprezintă două. curente deosebite din punct de videre al naţionalităţii care trebuia să se nască în provinciile din răsăritul Europei. Prin immigraţiile de neamurî străine s-a mărit puterea de-rezistenţă faţă de romanizare, îar prin immigraţiile de persoane aparţinînd statului roman s-a făcut romanizarea.
Mărirea puterii de rezistenţă faţă de romanizare prin^ immigraţiea de neamurî străine s-a exercitat în două feliuri.
a)	Prin persistenţa pe teritoriul provinciilor romane a u~ nor oameni străini de cultura şi de limba romainâ, care-şi păstrau cu tenacitate propriea cultură şi propriea limbă.. Goţii, de^ pildă, care rămăsese după plecarea lui Alaric şi a lui Theo-doric, îşi păstrase, cel puţin uniia din ei, încă limba, pela mijlocul secolului YI şi chiar în prima jumătate a şecoluluii
IX	(vezi § 82 N° 9, anul 454 [Iordanis], şi rezumatul dela finele numărului, alineatul 5). In războiul Byzantinilor cu Goţii din Italia, pela anul 536, generalul byzantin Bessas a, ţinut de vorbă în limba gotă pe Goţii dintr-ua turn al zidurilor Neapoluluî, pentru ca să nu prindă, de veste că Byzantinii pătrundeau în oraş printr-un apeduct, din apropierea, turnului. Procopioş b. g. I, 10. Acest. Bessas era unul din şefii oştirii byzantine pe care o trimesese lus-tinian în Italia sub comanda supremă a lui Belisarios. Pro-copios b. g. I, 5. El era de loc din Thracia (Prin Thracia se înţelege diecesa, dioecesis, Thracia, anume provinciile Thracia şi Moesia Inferior. Yezî § 82 N° 7) şi anume „Got. de neam dintre acei Goţi care s-au stabilit de mult în Thracia şi n-au vrut să urmeze pe Theoderich, cînd .şl-a dus po--porul Goţilor de aici în Italia, om vrednic şi meşter la răz-boae V Procopioş b. g. I, 5, 16. Ce spune iordanis despre-el vezi § 82 N° 9, pela anul 454. Numele Bessas l-ar arăta mai de. grabă ca Thrac (compară numele, etnie Bes-sus, apoi numele personale;Besodenthes, Bisa, Bisine, Bisius,, Bisyras, dintre care vorbele cele patru din urmă ar fi, putut, suna pe timpul lui Procopioş Besa, Beşine,, Besius, Besyras, înrcazcînd72Vya^fi fost^ scnrt^ deoarece; în veacul YI V devenise e). Pacă ya fi fost Thrac Bessas* aceasta ar proba nu numaî persistenţa limbii gote, la unit Goţi macar, încă.
§84.
349
pe timpul lui lustinian, dar şi o influinţă atit de puternică din partea lor asupra populaţiei băştinaşe, încît chiar o -parte, macar cît de mică, din aceasta învăţase limba. gotă. In tot cazul este probat câ cuvinte gote au pătruns în limba latină din peninsula balcanică. C. I. L; III 12377 Kutlo-viţa (Municipium Montanensium) Moesia Inferior: Funerară pusă de Aurelius Crescentio şi soţiea sa Vincentia „Ăureliae Vericiae bruţi suae“; C. I. L. III 12666 C'uprija (Horreum Margi) Moesia Superior : Funerară pusă unul militar de tatăl lui, de mama lui, şi de „Aurelia Rufina: brutesK; Kalinka N° 412 Nikup (Nicopolis ad Istrum) Moesia Inferior: Funerară pusă de un militar „bruţi Amica“. Acest „brutis“ este = nurus, noră, got bruths, cu aceiaş înţeles.. Cuvîntul se mai > găseşte, în afară de limba gotă, bruths,' : şi în alte limbi germane,. între altele în Alt-, Mittel-; şi î^euhoch-deutsch (Braut), dar în toate are înţelesul de mireasă, numaî în limba gbţâ are înţelesul de noră. Diez Etymologisches Worţerbţich pag. 585. Cu înţeleşu! de noră, ca în limba gotă, se găseşte introdus în limbile franceză (bru), , reţoro» mană (engadin briit, friaul brut), dalmatâ (bertain)j- Meyer-Liibke Etymolpgisches Worterbuch pag. 99, şi în inscripţiile maî sus pomenite. *) v	"
'5j»^3)acăVş?a^1|rfroduş -brţyths.. în,,limba', latină din peninsula balcanică (Vorbele care arată p îartidire se împrumută de obiceîu mal greti. Diez. Eiymoîogisches .’ WSrterbuch pag. 535: .yBru este singurul: icuvînt de înrudire german, care s-a introdus într-o limbă romanică"), cn atît mai lesne se vor fi introdus şi- alte vorbe. Nimic nu este mal posibil prin urinare ca să se fi găsind cuvinte gote (orî în general vechi germane, căcî şi cu. alte neamuri germane, în afară de Goţi, au fost în îndelungat contact Romanii ■din răsăritul Europei, vezi mai sus § 82 Nos 2, 9) în limba ro-mînăi Ca atît maî curioază este prevenirea (cîteodaţă din motive patriotice!, altă dată din motive pur intelectnale) cohtra vreunor eventuale elemente gotice ori vechi germane din limba romînă, ■cu care atipăşit învăţaţii pănă astăzi. Deja Petru Maior în Isţp-riea. pentru începutul Romînilor în Dacia, Buda, 1834, pag. 242 a •afirmat că nician cuvînt got nu există în limba romînă (Ce putea şti" Petru Maior despre aşa ceva ?). Iar Hasdeu în Istoriea critică a Romînilor, Bucureşti, 1875, pag. 297 zice: „Scormonind prştu^ lindein în par agr afiîprecedenţi şi zgîndârind toate coardele şi cprdi-ţele limbii rpmîne, noi. hu găsim nicio umbră! de necphtestabil go-tism, măcar; în dotiaroptinii ale unei şingare .vorbei- Esto de prisos să maî adaog la această-pretenţioasă; afirmare că în acei paragrafi precedenţi Hasdeu nu scormonise nu zgîndărise nimic din limba
350
romînească!' Şi s-a născut apoî clişeul „după cum se şfcie“. Ovi-diu Densuşianu, Histoire de la langue roumaine I pag. 235 : „Comme on l-a souvent remarque., le roumain ne contient aucun element germanique ancien... L’abşence complete d’^lements germani ques en roumain..." Sextil Pnşcariu, Lateinisches tî und Mim Rumânischen pag. 12: „Complecta lipsă de cuvinte de origine germană în limba romînă..." Este drept că acei care a!u căutat să afle elemente gote orî vechi germane înromîneşte au procedat aşa de uşurel, încît, ca şi pentru elementele thrace din aceîaş limbă, au compromis chestiunea. In Zeitschriffc fur vergieichende Sprach-forschnng anul 1906 pag. 265-334 Rjchard Loewe a publicat arti-culul Altgermanische Elemente der Balkansprachen, unde pentru limba romînă admite ca împrumuturi gote prin limba latină pe bălan, bardă, stângă (adecă şteangă din lexiconul budan), ~ nas-tar, beară (?—bere), şi ca împrumuturi directe pe fargă,dop, ma-cedoromîn armă=arme Kleidang (!), istroromîn brec (cîne). La pag. 593-599 ale aceluîaş volum din Zeitschriffc Meyer-Liibke a-rată netemeîniciea acestor etimologii :(Se poate întîmpla însă ca vreUna din ele să fi? justă) şi scoate la iveală între altele marea-nebăgare de samă care a făcut pe Loewe să interpreteze vorbele din Weigand Aromunen II 294 „armă ph arme Eleidung" ca j,armă=arme Kleidung", de unde a . rezultat etimologiea „got arrns pauper"-l Acest de pe urmă „Şchnitzer" ne poate da o idee îndepărtată de ce greşeli "enorme sînt capabili indogermaniştiî a-tuncî cînd nu au a face, ca în cazul de faţă, cu nişte teste clar tipărite ale unei limbi care fcrăeşte încă cu toată vigoarea, ci cu nişte inscripţii de cîteva rîndurî ale unei limbi moarte, cum. se intîmplă lucrul cu inscripţiile venete, mesapice, frigieiie, ii.&i-ene, liciene, ligure,1 ete. Meyer-Liibke recunoaşte lasă că din punct de videre teoretic; nu . se opune nimic admiterii de elemente gotice orî în general vechi germane în limba romînă: „Tlieoretisch steht natiirlich der Ânriahme. solcher Entlehnungen nicfits im Wege'{.
—	în - schimb cred că merită atenţie cele spuse’ de - Diculescu asupra 'chestiuni! în'; articulai: săii V Âltgermahische Bestandtheile im Rumânischen, publicat în Zeitschriffc fiir romanische Philologie XLI (anul 1921), pag. 420-428, precum şi în cartea sa Die Gepiden, I, căci se; poate întîmpla ca unele din cuvintele date de autor să fie într-ădevăr de origine veche germană; Dnpâ Diculescu ele ar fi numai decît gepide. Ele însă ar putea fi tot atît de bine gote. Pentru preferinţa pe' care o dă Diculescu Gepizilor vezi § 273 nota a doua. Cuvintele dinZeitschrift sînt Următoarele: boare;: butură Stnrnpf ; cotîngân ausgewaclisener Knabe, Bursclie; grind Săndbank; îăzmă G-espenst; a tmburdâ umfallen, niederreissen (vom Zaunund Mauer); rofii Milchschbrf auf dem Kopfe und im G-esicht der Şâuglinge;! smetle Ziichtigungsrute; • stârnăt, adîectiv^ mit weissem Matil, bezwar mit einem weissen Fleclt daran ; sfrâ-giire ţturecî,; tareăcftufeăcăf-tUhăicăra-'-se-'ultă, auf -etwas'sehen ^ vorbă] a Zburdă vOr 'Ffeade':;nm'lierspriiigeli'; -'a^gadutIn;;'Die
351
G-epidea I s-au reluat cuvintele bătură, butur, buture, butor pag,
174-175;	cotîngăn pag. 180; grind pag. 188-184; stărnut pag.
175-176;	sfrăgure pag. 178-179; ţarcă pag. 179-180 ; a zgudui pag. 180-181. Şi s-au maî adăogit beucă, bă'ucă eine enge Vertie-fung zwischen bewaldeten Bergen, eine Schlucht, pag. 182; bftcâ Anhohe der Hiigel auf dem Abhange eines Berges, pag. 181; bulz, buiţ pag. 181-182; burdăf, burduc pag. 176-177; burtă, bfrtă pag. ,177; elele Elfen pag. 186 ; găldă'ă, gîldă'u, câldâ'ă. cîldă'u Quelle pag. 95; harnic pag. 180; mă'gură pag. 182-183; tnîr-ţoăgă pag. 176; ptcuîă Berggipfel pag. 182; pisc pag. 182; plug pag; 204. La pag. 185 spune Diculescu că ^numărul elementelor vechi germane din limba romînă, în afară de numele proprii, este de cel .puţin 300.9 Căcî şi nume proprii, atît personale cît şi topice, susţine Diculescu că ar exista multe în romîneşte, şi se poale întîmplă ca unele nume personale să fie înfcr-adevăr de origine veche germană, în special gotă orî gepidă, şi ca unele nume topice depe teritoriul Daciei să fie chiar de origine gepidă. Numele personale ar fi 'Aldea Die Gepiden, I, pag. 185; Aldulea pag.186; 'Arca pag. 187; Bădea pag. 185; Bădu pag. 187-188; Baş.arăb'. pag.;-190-191.; Bereap&g. 185; Biberea, QhiberecL:{K.c-centul?),pag. .189; Bfndea'pag. 185; Bfrlea; Btrla pag. 192; Bodea pag;; 185; Fără pag. 187 ; Gămtileav&g^ 186 ; Găma pag. IST; Goridea pag. 186; Goteâ vag- 186Limbereă: (Accentul ?) pag. 189; Mailăt pag. 189; Măînea pag. 189; Mânea pag. 186; Mina, Minea pag. 187-188; Mondea pag-. 186; Mî/iea pag. 186; O'neapag. 186 ; pâtrăulea pag. 186; ftădălea y&g. 186; Sărul, pagi 190-191; U'lea pag. 186. Şi la aceste nume . personale (Mă-carcă asemenea chestii de vechi germanisme posibile din romîneşte trebue să le înregistrez fără nicîun comentariu) sînt nevoit să fac; numaî decît observaţiea că unele din ele sînt în mod hotărît relativ- nouă şi deci nu pot data depa vremea Goţilor şi Gepizi-r lor: Gândea anu me - şi Mondea, Monea, ' Qnea, dacă ar; fi aşa de vechi în romîneşte, ar trebui să sune astăzi Gundea, Măndeă, Munea, 'Unea, şi Mânea ar trebui să sune Minea, şi Bodea, Gotea (fiindcă-e > -i îş are obîrşiea în înseş originalele ge-pide după Diculescu) ar trebui să sune Boădea, Goătea (Asupra luî însă din yi/tfiz/ea, Gămulea, Mailăt,' Pătrăuled, Pădulea, U'lea să nu se gîndeăscă.lectorul a face vreo întâmpinare, "căci în originalele' gepide propuse de autor îl corăspunde // orî nl Şi tot aşa lipsa diftongului în Goma s-ar putea explica prin presupunerea unora că o nu se diftonghează în poziţiea—a). Pentru numele topice presupuse de Diculescu că ar fi de origine gepidă vezi § 278 nota a, doua,—Tot aşa merită atenţie studiul luî G. Giuglea, Cuvinte şi-lucruri, Elemente vechi germane în orientul romanic* publicat în Dacoromaoia II pag. 327r402, căcî îarăş se poate în-tîmpla ca unul ori altul din cuvintele date de autor să- fie într-adevăr de origine veche germană. In vreme ce Diculescu însăjpune elementele vechi germane din limM romînă, propuse de dînsul, pe socoteala Gepizilor, Giuglea Ie pune pe ale sale pe socoteala
352
b)	Prin rărirea populaţiei băştinaşe din cauza enormului număr de prizonieri pe care-î luau barbarii năvălitori şi-î duceau cu dînşiî. Cîteva exemple : La p. Chr. 1731a-zygii au restituit Romanilor o sută de mii de captivi. Mai mulţi decît atîţîa uniia fusese vînduţî, alţii murise, alţii scăpase cu fuga. C. LXXr, 16.—La anul 540 Hunii (probabil =Bulgari, vezi § 82, N° 9, sub anii 502, 530, 535) au dus cu dînşiî pradă din peninsula balcanică o sută douăzeci de mii de prizonieri. Procopioş b. p. II, 4.—La 546 Hunii au dus în robie soţiile şi copiii locuitorilor din diecesa Illyrieî. Procopioş b. g. III, 11.—La 547 Sclavenii au luat în robie o mulţime de locuitori din diecesa Thracieî. Procopioş b. g. III, 13.—La 549 „Sclavenii au trecut Istrul şi au devastat tot Illyricul pănă la Epidamnus. Pe toţi locuitorii fără deosebire de vrîstă orî î-au Ucis ori i-au dus în captivitate/' Procopioş b. g, III, 29.—Pela 550 „Langobarziî... au început şi ei să prade şi sa robească pe Dalmaţr şi pe Illyrî pănă lâ. Epidamnus, în aşa grad că> dacă se întîmpla ca niscaî robiţî să poată scăpa dela dînşiî şi să fugă acasă, barbarii aceştiîa străbăteau stăpînirea romană,; şr orî unde găsiau pe fugari îî luau, ca cum ar fi fost robi de aî lor fugiţi dela stăpîni, îi răpiau dela părinţi şi-î duceau cii dînşiî acasă.ft Procopioş b; g. IH, 33.—La 55i Şclayeniî, dupăce au devastat diecesa Thracieî, „s-au întors acasă cu
mai puţin a Goţilor şi-maţ-:mult a Langobarzilor, cu care aceşti din urmă Romînii ar fi venit în contact fncă de prin seeulele -II-
III	în regiunea dela cursul de mijloc al rîurilor Draya şi Sava. De fapt însă Langobarziî, în drumul lor dela nord spre sud, de; abia pela începutul secolului VI s-au stabilit în regiunea dela nprdveşt de Tisa, apoî pela mijlocul secolului. VI au ocupat jumătăţile dinspre nord ale Pannomei superior şi Pannoniei inferior, de unde, îndată după sfărmarea regatului Gepizilor, şi ocuparea teritoriului Gepizilor prin Avari, au plecat în Italia; Ei n^au fost în contact cu romînimea niciodată. Vezi § 82 N° 9 sub Gepizi/ Elementelevechi germane din limba romînă presupuse de Giuglea sînt următoarele: amară'sc (care ar fi o contaminăţie din latin *amafire şi vecinii german marjan hemmen, ărgern) ; bag; băţ; bort; creţ; grapă; gudur; loăţe păr dezordonat, lînă cu şuviţelutgî; mumă; năstur; sufixul -âîă; screm (care .ar fi o conţaminaţie din exprima şi vechiu german krem driicken); stinghie; strungă (care; ar fi: o cpntami-naţie din vechiu^german stanga şi latini ruga}-, zgribulesc. Giugr lea mai socoate apoi că dintre^cu'yinţeie" fropM€-~ă&,îioeyŢQ'-ifdrdă şi dop ar putea, fi într-adevăr de origine veche germană.-
§ 84-85.
353
«nenumărate miriade de captivi “. Procopioş b. g. III, 38.— „Cînd Utur gurii jiu învins în războîu pe Cuturgurî, multe miriade de captivi Romani au scăpat cu fuga dela Cutur-.gurî şi s-au întors acasă.a Procopioş b. g. IV, 19.—La a-nul 553 Sclaveniî, dupăce au prădat diecesa Illyrieî, „s-au întors acasă cu un infinit număr de captivi şi de pradă; ■fără să-î împiedece nimeni." Procopioş b. g. IV, 25.
Pentru devastările şi omorurile pe care le făceau barbarii, care şi acele, încă maî mult decît ducerile în robie, :au contribuit la golirea provinciilor din peninsula balcanică de, populaţiea băştinaşă, vezi tabloul maî detaliat pe care-1 dâii din Procopioş la § 88.
§ 85.^ Romanizarea s-a făcut prin immigraţiile de persoane aparţinînd statului roman. Funcţionarii civili, militarii, colonii şi negustorii, aparţinind statului roman, unii ca cetăţeni romani,; alţii câ supuşi aî Romei, au întrodus obiceiurile—maî ales legile—^romane şl limba latină,*)? şi cu a-ceasta au produs romanizarea. Durata; procesului de romanizare ni-1 ârâtă în chipul cel mai lămurit tabloul următor al inscripţiilor datate. Macarcă inscripţiile1 Care se pot data ^sînt foarte-puime^;faţă: cu: niumărul total aî inscripţiilor din-;tr-o provincie, cu .toate s acestea vConeluziUe trase; din ele a-supra> timpului cît s-au pus: inscripţii sînt juste, căci este ifoârte greu de admis că dintr-o perioadă de timp oarecare să; nu se fi păstrat măcar; o inscripţie care să se poată^ data,; Dacă, de pildă, s-au/păstrat din Moesia Superior ^inscripţii -datate într-o; serie aproape neîntreruptă dela p. Chr. 33 pănă la p/ Chr; 287> este'foarte greu de admis\că ar exista din îâceâstă. provincie" şi inscripţii din al IV secol, ori că în general ar fi fost puse inscripţii' în această provincie şi în al'IV secol. , M';r. , ,
/ :!TLimbalatină populari i Aşa- de populară, cnm a fost ipopulară limba, franceză, cîad s-â introdus întfiu în coloniile franceze, brî liinba ihglezâ, cînd- s-a introdus întîiu în coloniile ingleze, adecă limba oficială latinăy limba comană_lalină_,. pe care o Vorbiău fanctionanî. colonii, hegnstorif. militarii; fiecare cum putea, mai mult sau mai bntiii kmestecată cn caractere locale~ cn caractere dialectale. proprn^oculuî de nnde-si trăgea 'originea^flecare_indiyil. '"daFlImba oficială, limba,comună,-nu dialectul Această limbă ofi-Mală/"cOaaUij^^Ia^ineascăreră^-limba^-Lâtiulpi,---îa- special limba Ro-.meî; limba care, fixată în operele unOrScriitori ditt' cursul; a pur
354
ţine secule şi în! gramatici, _a devenit aşa numita limbă clasică, latină.	'	'~T~	'	~	::'
Âsjipxa_cliipuluLeu m_s - a_nă seuQimba latină comună deasupra dialectelor—care aceste din urmă aâTtrebuit să existe în moi 'necesar în societatea romană cea maî veche, oricît va fi fost a-ceasfca de restrînsă—s-a discutat-nmlt si degeaba. Diferitele păreri pănă la 1866 le înşiră Hugo Schuchardt, dar nu clar, în Yo-kalismus des Vulgariafceiiis I, 44; sqq. Ele se pot rezuma în următoarele antiteze: uniîa. au^spus că limba comuna a rezultat din-dialect, iar aItiLxlLdiale^eie_a.u.^eznltat_d.~in limba comună. Este cearta dacă a fost oul întîiu oii găina, supt altă formă, ţicliachardt^. dupăce le înşiră pe toate cu mare răbdare, se botăreşte pentru, următoarea părere Vokalismus I, 49: „Vorbirea eră deosebită dUpă-înprejurări, nu după persoane. Pe asemenea deosebiri ~ s-a-bazat despărţirea limbii latine în două dialecte." Adecă stilul s-a prefăcut în limbă: cmodul de a vorbi în ocazii solemne a devenit limbă comună, iar vorbirea din ocazii mai puţin solemne a devenit: ’MâlecD’^Deja această afirmăre, că limba unnHgen literar (Ca să vorbire modern, macarcă pe vremurile acelea genurile literare-existau numaî ca vorbite) s-ar fi întins .asupra tuturor genurilor literare, este foarte originală. Dar noutatea lucrului şe măreşte, prin modul cum Scbuchard.t explică naşterea acestui stil de ocazif solemne. Vokalismns I, ^ 49:7 „Diferitele fOrme âle/abeleîaşvorttirr se găslau una cătră alta în raportul de vechiu cătră' riou, :de primitiv cătră derivat. Raportul între ele: era un raport de succesie»; Fiindcă însă orice schimbar-e în limbă se face treptat, ; apoi ;cele două stări succesive trebuiau să. existe una lingă .alta o bucată, de; vreme, pănă cînd una se stingea încetul cu încetul,1 îar eeîâ— laltă; căpăta vieaţă tot mai. tare. Totdeauna', vorbir^ se servia de. treapta ’ cea mai nouă, iar vorbirea; mai solemnă se-servia de treapta cea mai veche. Această întîmplătbare coexistenţă s-a'■ prefăcut în dialecte în perioada literară ; aceia ce .eră numaî) întâmplător. a deşvenit constant." , Adecă din diferitele stări în timp ale uneia şi aceleiaş limbî, care seluptă încă una cu klta pentru vieaţă,—din nzal vechiu şi uzul noii, am zice, 'ca să ne; servim de termeni maî obişnuiţi astăzi—, s-au diferenţiat- stilurile-, care au devenit apoi două limbi deosebite. Schuchardt se înşeală cînd crede că a rezolvit ‘chestiunea prin-asemenea-curioase presupuneri. El în realitate a nnit numai părerile contrarii; ale. Ce/> lorlalţi, Unii aii spus că dialectul s-a născut din limba comună,, alţii că limba comună s-a născut din dialect.; :Schuchardt; zice: Nu din dialect, ci din jumătate dintr-însuf .numaî s-a , produs, limba comună. Dacă cearta cu oul şi găina caracterizează pe , predecesorii Ini: Schuchardt, părerea ;acestui bărbat însuş i s-ar putea compara cu aceîa a învăţatului care ăr susţineaJcăn-aeşit găina din tot ojilj^ci nu_£nai din gălbănuş, ,-orLcă iba-v eşit ,^^ouydin toată găina, ci numai dintr-o parte dintr-însa.— Cea mai "importantă, .lucrare, din punct de videre teoretic, pe acest teren (al flrii~~lTdecâ~~a aşa
355
nnmit^LaLtine_pApAlare),_şi careţi ea dă bibliografica .complectă. â~chestinnil_şL rezumatul tuturor părerilor propage pănă, Ta, apa-ei~~este BOIoEl, Introduction â, la clironologie da latin vulgaire, Paris, 1899. " Popă Molii raîi existat dela începutul ;în-tindenTHoîninâţiuniî romane , peste Italia o mulţime de dialecte latine, provenite din cauza influinţiî limbilor autohtone italiene asupra, limbii latine. Din diferite înprejrirărî politice însă, maii a-les din cauza războiului cu soţii, dialectul latin din Umbri a,, s-a. lătit peste toată Italia. Acest dialect latin din Umbria formează. bazajimkii latine pe care Romanii atTUas-o cu dinşn îa'~cuceri: nlgjior dirgaTr/delIUlia. Pe timpul imperiului limba latină 'vorbită înTdiî’eriteîe provinciiromane ajunsese, din cauza influinţiî tot, crescscînde a limbii latine, dela Roma, adecă a limbii latine clasice, aproape identică, cu această din urmă. Asa pornita limbăJa-tină vulgară, care ar ..fi existat alături; cu limba^latinăT clasică, .şi liin care^F^fTesiOnibile romanice, este un mit, n-a existaţi^
~ QrTee~nmbă comună esTe un product al.vomŢiI7?3^orit~imi-tătiei. îndată ce se îpjgheaM un stat, membrii istatulni imiteazâ vorba centrului i de guvernămînt ; şi ' îndată ca se . iveşte o literatură, toţi cîţ'i o citesc imitează limb a autorilorliteratimî ice * leîa. Cu ..cît statuii e mai unitar, şi cu ..cît autoritatea centrulai de. guvernămînt e mai mare, cu atît imiţaţiea este maî activă;şi; cu cît oi literatură este mai de valoare, mai iubită, matijrăspîndită, mai cetită, cu atît iarăş mari activă iesteimiţaţiea limbii eî din. partea, cetitorilor. In statul roman începuturile limbii comiine : caid în cele, dintiiu timpuri de stăpînire a Romei asnprar~po|tilatiilor 155Tjatîfi5frTfrin~n^	Romana	evcir
luat~în timpŢaceastă limbă s-a~l^ţît~Tot mai, mult ca limfră comună lă : popoarele de limbă latină, anoi la acele . de: liinbî străine din Italia si din afară de Italia» cîte şi-au, uitat limba băştinaşă ,şi au adoptat această/limblT-iomunOatinâ. Căci plimba comunii. latină au aâoptat^o_p.ojmârele romanizateT nu vreo . limbă latină" vulgară. care_aE„fl„existat_alăturî cu limba crasică7"şi care, curBT spune cu drept cuvîrit Miohl. n-a existat niciodată. Contribaţiea pe cjîre a adns-o literatura latină Ia formarea/iimţiir comune a foşt nemăsurat mai mică decît acea provenită dela. autoritatea vorbii rii poporului şi senatului roman, dar a existat/ Decît numai, dupăce limba scriitorilor'O; bucată de vreme, Vp,ănă aproximativ la sfîrşitul republicii, a evoluat înpreună cu limba comună, a fost adecă identică cu această din urmă,. dela un timp ea s-a fixata a devenit staţionară, a devenit, mai ales cînd a foist înregistrată, catalogată de gramatici, limbaii scrisă^ latină,, o litabă moartă. De aici înainte aii existat două feliari ideiscriitori , latini, -uniia căre i aii căutat să scrie, cît aii .putut, întocmai limba /luî Cicero,, alţir care^ori că aşa aii vrut, ori că n-au putut:şltfel—au scris în; limba, comună cea vie şi care” continua de a evolua cu vreme.?,, şi Ia aceştiia apare fantazma acelei limbi populare, vulgare latine, cu care se'frămîntă de atîta amar de vreme Romaniştii Â-
•'356	§	85.
ceasta limbă latină comujg, care nu era nici limba scrisă latină, cea înţftpemtăf darfmridialectul. cel_deosebit dela an teritovîp Troaaniz^îra0ţîS3lJimbă^i.şiJcH^âţgaretcu:'vremea, ca-Te-'sl'avea obîrsiea_,îu-centrnl âe gavernămînt şi se înTimlea^in ^od uniforiTi dela un capăt Ia altul âl statulurromân,'~ este acea pumită~îl^Seeljnann Umgongs- oder ciligew^iM^olkssprachev'. Ausspraclie 'des LateinST „Ia di f §r ilfe îli^na 6 ni en il :să flpnsftbirrPtrei^mati^ cercuri, trei sfere de particularităţi limbis-tice: limba curat artistică ori, scrisă, limbiTtle toate lîilele ofrpo-julară-sl-lim.bav^gărlO^e Sphăre der reiEra Kunst- oder ScEriffc sprache, die der Umgangs-oder allgemeinen Volkssprache, schliess-lich 7 die der vulgar- oder Pobelsprache)/ Noi atragem încă . o-dată atenţiea asupra deosebirii celor două1 sfere din ' urină : prea des numim noi vulgar pur şi simplu tot aceîa ce ortografiea artistică ă unei limbî literare oarecare nit poate exprima. -In general cu raportul dintre ortogra,fie şi limbă nu stă lucrul aşa de simplu. Despre. limba artistică ori •-•scrisa:>':S6,-poai6,;,-sa^in^aclftra •excepţiecă- nîcîo^âViiu^este vorbiîă carată; nici chiar de acele-‘mdiyfde care vorbesc curat mecanic după ^gramatică: îar despre limba vulgară; se' poate susţinea că niciodată rin e^te f scrisă cu^t% 'Frima fste'^Tonstrucţie artistică moartă^care se naşte totdea’-uria relativ tîrziu prin comaria lucrare a diferiţi facţorî, ah; ideal totdeauna neatins ăl andr teoretici fanatici, şi tocmaiprititradi-tiile Şi prescripţiile acestor 'din armă se transmite ea caun tezaur din generaţie în generaţiei fără ca să-şi păstreze cu':toăte acestea fizionomiea neschimbată. Curentul cel Iărg /dela; mijloc, care străbate diferitele lacuri ale vorbirilor, şi ai . cărui eurs şei poate urmări pas cu pas,. este limba genferălă populară. Ea. se tsdarge liberă si5 neabătută în carsul său pici^de—iimba-literâră^ cea^care^slagnează oprită1 de stavile artistice, nici de izvoarele ţele fără număr si fără tel ale ‘ limbii vulgare, cârFTzyorăsc de prin fundul lacului limbii".'
•'' J3tt cttestmn'ea'.limbii^	vii stă în legătură acea a
dialectelor [ car e s-au născut îh diferitele provincii romanizate. Ceja mai sistematic expusă părere 'în această privinţă _e_sl;e_acea a lui SfPer^ wOlfflln^ Archiv fiirlatemische Le^îEogrâphie undl^ram-
a fost centrul de unde s-aii desfăcut-•oflatâT ca. cuceririle. -diliBSileniifleete^lffi roman a căpătat provincii in afară .de peninsufalialiel, limbaŢIP niformă pănă atunci^s-a "desfăcut în două : unv^iliIeetv:'Pi;^31or' rial însuş al Italiei sT~ârtui~pe~:ăcel al provinciei;,. Desfacerea, a-ceasta a aviirioe;, de. atitea; ori .pesie.^cite^nbM^^ tins vulturii.; romani' stăpînirea. Astfel^ ^m7desfăcut:; treptat5’diă-JifiiiPl^atdijnieî.: al’- peninsulei; ’ iberic&{i al Q-âllieiy al^Raetiel, ' ăl .3j.aciei. Dapă- fiecare dezbinare. Jimbă 'laţină ^dii Italiaî oarecum Jimfra; de ''baştină lattneascăTîconrinria drumul ei de schimbare-mâi «depa,rte, şr aşa limba: din^ Sardmia?Tactuală este limba laţină^din Italia depe tithpul colonizării Sardiniei dezvoltată- mai depârte pe
357
teritorial provincial al Sardiniei..., limba din Dacia actuală este limba latină din Italia depe timpul colonizării Daciei dezvoltată., mai. departe pe teritorial provincial al Daciei, iar limba italiană este limba latină băştinaşă dezvoltată pe teritoriul roman prin excelenţă al Italiei. In fiecare din provincii s-au cristalizat unele fenomene care în Italia na se întîlnesc decît pe timpul colonizării. respective. Astfel. Sardinia are încă pe ke, ki, T, ii', s final, t final., ke, ki, f,-ii' nu se găsesc nici într-o altă provincie, s final se găseşte însă în . spaniola, portugheza, catalana, provensala, franceza, retoromana, şi lipseşte în italiana şi dacoromana. t final se găseşte în spaniola, portugheza, catalana, provensala, franceza, şi lipseşte în italiana, retoromana şi dacoromana. Prin urmare ke, ki, i', ă': au trebuit , şă facă loc lui fee, tsi (ori tse, tsi), e, 6 ■ înainte de cucerirea celorlalte provincii afară de. Sardinia;— i final a, trebuit să dispară înainte ' de cucerirea Raetiei şi Daciei s final a trebuit , să dispară înainte de cucerirea Daciei. Şi, în; consecinţă, apar în inscripţii; opteriM=obtÎMi a. Chr. 139, semp/=şi-mu/ivechiâ. nedatat, oquoltod==occulio a. Chr. î 86, pronohtiare, de(oierit=prontintiare, delulerit a. Chr. 123-122, denontiari=ăe- -nunîiarl &. Chr. l-33rll8. _ [Decît numai exemplele acestea, trebue să observ imediat*, nu probează nimic.: Opţenm—obîitiui poate fi, după propWea mărturisire a Ini Gr ober, un fenomen de analogie,
o	reconstituire după ienui; semoî este anterior luî siriiul, simut' a eşit din se/nol, nu din contra, Walde Lateinisehes etymologi-sches Worterbuch; notitio, denontiari, pronontiato, nontiata sînt anterioare lui tiuntio, denuntiari, pronantiatbf mntiata şi; s-aii prefăcut în aceste din urmă de abia pela sfîrşitul republicii, Lind-say Die, lâteinische Sprache ,pag.:-288;oquoltod,• adecă ocoltod,. este îina!; tecMţţ-; decît occulto,.-occulto^ a. eşîi ăin',pcplto,u nu din contra* pentrucă rădăcina acestui cuvînt este ce/-, iar eh devine în latineş te o / şi numaî -ulterior ăl, Lindsăy Die lateiriische Sprache jag.;259* 1261, ; Walde--Lateinisches etymologiches Worterbuch.; .■detolerii']şâterfpiTna'^maî.-Teche- a" lui detaierlt,. pentrucă tuli=~te-talii are rădăcina /o/- ăin iollo, Lindsay Die lateinische Sprache 571, 626, Walde L ateinisches ety mologisches Worterbuch]. pe aicî urmează că, pentru a fixa timpul pănă la care se ridică un ety-mon,;.ya trebui să aî în considerare fenomenele ; comune celorlalte limbi.afară de; iţaliana^işi săr hotăreşti ca; termin în sus :iăomen-.ţn), ;cqioni2S&ril' provinciei celei maî nouă. De exemplu, dacă însemnămprin a sîardica, prin b’ spaaiola, prin c portugheza, prin d catalanaprinde povensala, prin / franceza, prin g retoromana,.
. prini /i; romînă)- apoî, o, potrivire între a, b> c, d, e, f, g, h arată căfenomenul;existădeja la ;anul 100 ;p.,.Chr.; o potrivire între a, b, c, d, e, garată; că fenomenul exista :deja: la începutul secolului Ip/Ch^o.,^o' potrivire, între a, ^probează existenţa, fenomenului pela ■2Q^a^idhK-'Penj^Măi^socoteaIă--iă-,fie-30stă,-.tre»-bue să-'arînTyideîe ;prî;toa,te :limbile din lanţ,: orî un şirag neîntrerupt din care să facă parte numaî decît extremitatea a, ori o-
358
limbă dela nn capăt şi altă limbă dela,alt capăt, de pildă a şi
d,	a şi /z. Cînd această condiţie nu se îndeplineşte, aî a face cu nn fenomen local, de ex. la o potrivire între b, c ar a face cu nn fenomen din peninsula iberică, a cărui existenţă în sus nu se poate pune deja pe timpul colonizării celei maî nouă provincii, căci ar trebui atunci să se găsească în toate provinciile mai vechi. De altfel toată această procedare da comparaţie: este foarte sigură, este mai sigură deci tizvo avele celelalte pentru cunoaşterea limbii latine populare, unde se amestecă totdeauna greşeli ortografice, consideraţii de limbă comună.0 întâmpinări altele, cîte am făcut asupra aceşteî; aşa numite teorii a luî Grobeiy le poate vi-dea cineva în JIU: specialist romîn Ja Lipsea pag. 117 sqq. (Viata Romînească. anii 1909, 1910). Aicî^ pentru" s’copul special al:îioţei 'aceşteîa> âm de observat că fundamentala eroare a autorului stă îa aceia că-sî ÎDchipHegte_că Iimba3atină8LÎndaHce aTfoBt înpIîU-Tată, introdusă .într-o Drovincie~romanâr a încetat de a mai participa lajieată comun ăia limbii latine din Italia. si,~araevesit imediat^o iimbă„cu„vieată„pr.oprie,i-iuri_dialect;;alZlimfeiDatinestî: Ifceăsta nu este exact. Că nu este exact; nu pot probă prin vre^ fapt de experienţa, prin arătarea; vreunui exemplu, ă cărui; experienţă am putea-o faee>ori aîi făcut-o J alţii (Macar că. aş întreba, de exemplu; pe_cei în stare de a răspunde : Limba ingleză Introdusă în Şeoţiafln Wâles, în Cornwall şi în Irlanda ă încetat de a lua parte la comună dezvoltare a limbii ingleze ? Limba franceză introdusă în Bretagne a încetaţ de a lua parte: la cohiunâ "dezvoltare a limbii franceze ?), Dar,"acolo unde Grober; se / mărgineşte numai şă afirme,; eu aş putea aduce oarecare" argumente. Mai întîiu limba latină într-o provincie oarecare; să zic de ^pildă ^^irâTTîrs^aTntrodus. de odată, îa bloc,: ci^frepţâlTlu curs de vea curi. Del a momentul^ÎKa~Wlrns^omaniTlrniiă^~Bâtă~l3icîorul in Gallia. nănă Ia momentul cînd ultima râSăşiţă^de-stâpînireTăr Tor a încetai-in._îice£ provindeT se poate spune^fărgTixăgerare că romanizarea a continuat îatr-una, câ ipfiltrareă obicflarjTor romane şi a limbii latine a devenifrtoTmâIlntinsă,:S-ăJâtii^deeăitbt asupra mii murţor iocalitâti:;şi mlTmuItoFlhdivizî. Ar - trebui ătuUcii dupS "Gro'ber, ca în Gallia să existe o nenumărată sumă de dialecte,, oare să reprezinte fazele limbii latineşti ah cu an depe la a; Chr. 123 /pănă la/p. Chr/'486.; Dialecte sînt destule în Gallia actuală, dar ţoaţe îşi ău obirşîeă' într-o liinhă; Diez -Grammătilc il, sloi;: ^Eştia de crezut- că întoată Gailia existaIaînceputuna şi^ăcieîaş-limbă romană. - âceastă; limbă s-a păstrât în provensala - mai curată; de-
•	cît în franceza, care cam de. prin ăl nouălea secol s-a1 desfăcut treptat de provensala printr-o depriinare:(Abplattung) a formelor?. Dapă prin al nouălea secol încă formau vorbirile din toată Gal-liâ una şi aceiaş: limbă, cu atît .mar mult trebuîausâ formeze ele una şir aceiaş limbă5 la finele; secolului V; cîrid a; încetat: în Gallia gpmple.etl-d6'minaftea:-;rffi	•cMârv^de^'-odatft
de ar fi adoptat limba latină GăUjâ întreagă;/ aii încetat de a e-
i
f
xista factorii, care au introdus această limbă, şi n-au continuat eî şi mai departe să influinţeze vorbirea latinească a Gallilor romanizaţi? Agenţii statului roman—funcţionarii,-militării, colonii, negustorii—, care aii avut atîta putere ca să schimbe limba a milioane de oameni, n-au maî avut puterea de a lî-o modifica după felini vorbirii din centrul de guvernămînt ? Imiţaţiea, care a făcut pe Galii să-şi părăşească limba strămoşească, nTa' continuat, ea măî departe să-î facă şă şî-o modifice după felîoi de a vorbi al Italiei ? Despre această strădănulnţă de a vorbi ca Eoma,riiî din Roma, şi despre reuşita maî mare a unor părţi din Gallia decît a altora în această privinţă, mărturiseşte următorul loc dinlr-iin dialog al lui Sulpicius Severus (365-425, . la Sohuchardt Yokalismus
I,	25): ;,Cînd mă gîndesc că eti, un Gal, am să Vorbesc printre ĂcLui-tanî, mă tem.câ vorbirea mea ţărănească să nu supere urechile voastre c6le deprinse ntimşî cu limbă cultivată (vereor ne offendat vestras himium urb'anas ăures sermo rusticus)". Pentru aceia nimic mâi absurd decît croriologiea fenomenelor limbii latine populare (adecă a limbii latine comune) admisă de Grbber. pnpă el, de pildă, ke,'ki,-. i[, trebue să se fi. prefăcut deja; pe vremea,cuceririi Spaniei (a. Chr. 206-134). în tse, tsi, e, o, pentrucă, '.dacă africatizarea luî ke, ki, şi schimbarea luî '.ti.', In''e,;id''ăr\'fl',:foşt ulterioare cuceririi a ceşteî provincii, vechile jce, ki, arfi/ţîe* buit să se; cristalizeze în limba ei şi să rămînâ a şa pănă în limbile Spaniei de astăzi, Dar ce, ci im se prefăcuse în africâte . nu numai pe. vremea cuceririi Spaniei încă, dar nicî pe vremea cuceririi Daciei; după cum se .vede din cele spuse de. 'Veliiiş pul luî Traîan) asupra luî coquit, „că. c e mai bine şă se. scrie coquit şi să se pronunţe	decît să se scrie cocii şi şă se
pronunţe kokit. 0 ; Vezi Seelmann Aussprache des Latein pag. 335, 351. Iar grecuî kyriake s-â putut preface în italianul gerăce (în Calabria), măcarcă a întrat în limba italiană de abia în secolele Y-VT, Meyer-Liibke în Bauşteine zur romanischen Philologie pag. 316. Alte probe, maî puţin precize din; punct de viderei al tim-:pulăi; absolut, dar foarte ; puternice, precum reflexele cuvintelor latineşti îă limbile germane "şi celtice, reflexele cuvintelor germane în limbile romanice,' ne duc la concluziea că africatizarea lui ke, s-a petrecut de abia prin secolul YI... (Istoricul pe scurt al chestiunii ăceşţeî africatizărî şi bibliografiea yezirle in .' Mejei’-Liibke,^EinfuhrUhg in das Studium der romanischen Sprach-wissenşdhaft, IIed. §§125-127, şi în Grandgent întroduzioiie § '261.;;, Cu această /ocazie observ că la § ,127 Meyer-Liibke .irapor-tează' asupra lui k\ ceîa : ce Mârius Victorinus vorbeşte despre g, şi trage de aicî nişte concluzii asupra deoşebiţeşî pronunţări, a luî ce de o parte, şi a luî ca de altă parte, pe vremea a-ceilui gramatic,." ââs'prâ;.iîar'eÎUCaritiş/ yictbrinus nu pomeneşte, Maî observ âpbî^ă;dih; studiul; Matthias Friedwagner, Zur Âus--sprăche; des lăteiinischen c ybr hellen Vokalen, în_Hanptfr a gen. der JSbrn anistik," Festsc hrifţ“fiii’ PMiipp August Becker, Heidelbeirg,
360
1922, pag. 37-49 rezultă că nu se poate baza cineva pentru a. data africatizarea Inii ce, ci [cum face Meyer-Liibke în Einfiihrung ed. II § 126 şi în Bausteine zur românischen Philologie pag. 316,, ' 817] pe elveţianeile Kempraten şi Erlach. Kempraten, un sat lîngă,. . Rapperswil pe malul de nordest al lacului Ziirich,' este numit în documente cu începere dela anul 741 Centoprato, Centoprata, Centipraîa, Centipratâe ş', dacă în adevăr ar fi latinul Cento-, ar proba, că africatizarea n-a avut loc nici în veacul YJI, deoarece nu s-a petrecut îa acest cuvînt prefacerea germană p <^pf, pe care au suferit-o elementeleJ latinoromanice cîte aii întrat în limba germană înainte de veacul VIII. Dar, după Friedwagrier,. în Kempraten avem probabil a face cu un cuvînt german, pe care l-au etymologhisiî scriitorii documentelor. Erlach, o localitate din cantonul Bern, ar; fi după Meyer-Liibke feşit dintr-un presupus *Zerlach1; care ar fi el însuş un presupus latin * Caerelliacum Âlamanniî anume, care ar fi pătruns pănă lă această localitate încă ..din..veacul; V, ar fi găsit în gura Romanilor pronunţarea Y,“pe ; care ar fi prefăcut-o apoî prin alunecare germană, de sunet în fe. Dar, după Friedwagner, Âlamanniî n-auputut" pătrunde păriă la acea localitate decît abia îa secolul Vil, aşa că cel muH presupu-, sul *Zerlach > *Caerelliacum ar proba că în secolul VII ce devenise tse. Friedwagner aduce fn importantul său articul şi două probe pozitive cu privire Ia chestiune. ~Kellmăriz,"localitate îa Bavaria pe malul drept a rîului Iller, este romanul Celio [cuvînt probabil celt] monte şi a fost cunoscut de Ălâmannî din gura populaţiei romani pela anul 470. Decî pela anul 470 ce nu se afri-catizase -încă. Keîshăeh, rîu care se varsă în Dunăre pe malul drept al acestui fluvia, fn Bavaria, este romanul Celeusum [cuvîat pro-: babil .celt] şi a fost cunoscut de Bavari, din gura populaţiei romane pela începutul.secolului VI. Deci pela începutul secolului VI ce nu se africâtizase încă), In ce priveşte; pe \t', u', cum-că aceste sunete existai! încă în secolele I-III p. Clir. (Vezi ihspecial; §109, A) o probează; fapta! că sînt 'alt fel reflectate decît
e,	o îa limbile celte şi geirmane, Meyer-Liibke Einfiihrung' § 94..
Deosebiri dialectale aii trebuit, fireşte,; să existe chiar dela. început, îndatăee neamul de oameni care adopta limba latină avea altă complexiune fizică şi altă stare psihică" decîtacele; ale Romei,
. şi nu numai provinciile din afară de . Italia, - dar diferitele regiuni;
ale Italiei şi diferitele jlbcalităţi. ale Latiului însuş ău trebuit să ; pos6adăr chiar dela început germenii 'dialectelor. Şi asemenea deo-,. sebiri' dialectale aii trebuit să s6 manifesteze; şi .în scris, mai ;ales îa greşelile copietorilor de manuscripte, (din care şi-a, cules în primul; loc Schuchardt materialul; îa; Vokalişmus; des Vulgărjateins) şi v în inscripţii. Dar puterea centrifugă dialectală era ţinută" în frîu.
de.Jnfluinta limbii comune emanate dela centt’uTstTpÎQ'ir]îromana,-. _şi_immal,Jn^măsur.^ în câ^a^^"MÎHnŢă™â~s^jH_au putut trep-
i	reliefezel^caracterele^jdiai;ictaie.;j;,Cîh^stăpi-
•	nireâ rbmană'T~încetât;~~nUmai aTunci dialectul"!! f o~s1T~Iăsat Ia,
propriile sale impulsiunî şi forte si a trăit din vieata sa proprie. Gfrade numeroase au existat şi aicî ca în toate .mşmifestările vieţii omeneşti. Au fost neamurî .maî refcacţare -faţă ; cu *infiuinţa limbii comune, altele maî primitoare în această privinţă, aii - fost apoî vicisitudini diverse, după timpuri şi după locuri^, ale exerciţiului forţei de gavernămînt'romane. Unor împrejurări de acest fel se datoreşte faptul că în Sardinia ce, ci, X, ă' âu rămas neschimbate, că s final s-a păstrat pe ^teritoriul Grallieî şi Hispanieî, că t fipal s-a, păstrat pe teritoriul Galliei, Eaetieî şi Sardinieij că i', ă' au primit în Corsica cu totul altă schimbare decît în- restul României, maoar că aceste teritorii aft trăit .sub stăpînirea unei limbi comune latineşti care africatizase pe ce, ci, prefăcuse în/«, 9 pe IV ii' şi perduse pe s, t finali (In Einftihrung § 99 Meyer-Lubke ar atribui fenomenele sardin şi corsican înprej.urârii că. la anul p. Chr. 458 Sardinia şi Corsica! s-au rupt dela stăpînirea şi influinţa romană prin regele Vandalilor Geisericli; Această înpre-jurarei ar explica p§ ce, ci sarde, căci africatizarea lui ce, ci probabil n-avusese încă loc la, mijlocul secolului V, dar nu poate explica pe î", îi'sarde şi reflexele lor, e!, o , din Corsica,. pentrucă în limba comună foarte - probabil *Y #;<pela mijlocul secolului V suferise schimbarea în ef â),	1
CîndL a.: încetat de'a trăi jjjnba^omunliatmă g Atunci cînd a încetaiTexistenta centruMdeg-nyernămîat aTcSrnî organ, oficial era ea. Primul şi principalul centru de guvernămînt,"!! căruTorgan' o» lMal a fost JimhaJÎatină comună, a fost Romă pănă la' căderea complectă a imperiului roman de apus, anuF476; după~ăceîâ/~Con° stan.tinopo'lul până lă~fa ce puiul~seco luluT~YII', ci nd~I Imb a ,1 ati nă_c o -mnnă a încetat de a mai fi~ofganuT.oficial allm^riului roman de jigărit şLa JostJnlqcuită îa: acest serviciu', de limba, greacă. . (In pnvinţâ înlocuirii treptate îa oficiiIe'~statuluî a'IimTân latine prin limba greacă cu începere dela timpul lui Theodosius II pănă la acel al lui Iustiniaii vezi. noţa dela §1. In special să ;se observe faptul că pe timpul lui lustinian rescriptele împărăteşti e-raii scrise latineşte şi greceşte,pentru motivul pe care însuş lustinian îl arată în novella 66: „greceşte peniru comoditatea mulţimii, latineşte din cauza, formei de , guvernămînt11. Alemannus îa nota dela Procopius Historia arcana pag. paris. Iii. Pentru, tm-pul lui Mauritius, anii 582-602, probă despre existenţa limbii .latine câ limbă oficială a imperiului de răsărit esteJ scrierea; Stra-ţe1* gica, .contemporană cu âcest împărat. „Scrierea' Strategica atribuită împăratului Mauricius» carâ. după1 Zachariae von Lingenthal esţ0 scrisă de un oarecare Rufuş,, contemporan cu 'Maurieius,_cere;ca articulele de războiţi să fie cetite înaintea irupeior în latineşte şi greceşte, şi ca,ofiţerii să ştie latineşte. Vorbele, de comandă din textul grec sînt latineşti: cede, sta,; move, transforma, largiter jşţmr bula, etc. Toată terminologica din	,	este plină de ele-
mente latine : PâvBo?, PavBoif 6poţ,, âp^o?, . -/.oOpctop, [Xşvawpsc, ©Xâff^pypa,
f85.
Pofaiva,.'tpu^xwp, ţ-oasa, etc.“ C. Jirecek, DieRomanen in den Slâdt-en Dalmatiens I, pag. 18. Pentru timpul de după Mauricius spune Constantin Porpliyrogenitus, De thematibus, I, introducere, pag. Boin 12, următoarele: „Dupăce cu începere dela doitiniea luîHe-raclius [aniî 610-641] împărăţiea romană a fost" strimtată şi mutilată dinspre răsărit şi dinspre apus, împăraţii care aii stăpînit după dînsul, fiindcă nu aveau unde şi cum să-şî exercite stăpînirea, au divizat imperiul şi armata în bucăţi micîj"şi-su întrebuinţat limba grecească, iar pe cea străbună latină aii pârâsit-o“. In Vocalismus des Vulgarlateins I, 100 zice Schucliardt: „împăratul Phokas a alunga;t limba latină din Constantinopol*. De unde va fi luat această informaţie nu spune şi nicî eu nu ştiu). Y*®aţa acestei limbî însă tot de Roma a fost întreţinută chiar după ca-~ ~derea imperiului roman de apus, maî infiiu~~din_cau za_nelntrerup-telor aproape, relajii aleJCtaliei cu imperiul de răsăr.it_p:ănă la 'sfî^ituOomniel luLlMtinian,^	bisericii, a
/căM’capîtală/a continuaLde.a-il..Roma,.,.chiar_dupăciB~âcest oraş-îir'peFdusr autoritatea politică. Eu cred că mult trebneP' atrflnut Tnfinintii-bisericiî dinJâunct de videre al vităUUtlliimb:î latineşti-comune pănă la sflrşitnl secoIuîurVXrcScTlnflninta pe care putea in^TFIica statul politic roman a îoWln^ot ^nrsulZiecoleîbr V ~şm~îoarte~preeariT~COoate acestTa~Tîăd~ceîe depe^urmă~rgş= turî de~âutofitate romană cu limba latină comună că organ oficial WlncetăQini1476 în Itâlia7T86”îa Gallia, primul şfert al se- -colului" VII In peninsulă balcanică [Vezî § 82, N° 10, § 89] şi în nltimele stăpînirî romane de pe coastele Spaniei), je_poate._s.pjme-că dialectele din diferitele provincii romanizate aii căpătat vigoarea trebuitoare ca să_se_poată transforma* răp.ede în~^mbi romanice Jleostbite. Slabele licăriri însă pe care le-a mMŢaJ^ieirTImBă latină comună la Constantinopol pănă la începutul secolului YII, ajutate de biserica romană, au fost încă suficiente ca'să întreţină chiar şi în secolul VI o trăsătură unitară îu vieaţa limbii dela un capăt la celălalt al României. Dacă se schimbă VII în VI, a-ceastăstare delucrurî a fost exact exprimată de Schuchardt înVo-Jbligmus des Vulgarlateins 1.101: „încă îu al VTlTsecoi p. CErT se pâre că aceiaş bătae de puls~îe-a animat pe toate [dialectele romane]: oarecare schimbări de sunete circulă încă prin toate membrele marelui corp. Asibilaţiea luî c înainte de f_şL.e..simpIe în acest secol întîîag dată, a a.iuns ja compIec?â~"dezvoHar.er—macancă începuturileiy se rîâică cu mult înapoi. Tot ăşa;diftongareâ vo? calelor -scurte e şi oa._ De aici Jnooi.o 1
jŢeniţ^ea însăş~un"c[iârect. acel al Romei.—Pentru moţi vei practice yoi.ă zice ll”eu limbă latină populară^	; .
Fiindcă limba latină populară joacă un rol important în lucrarea de faţă, -va trebui rsă întru asupra ei în oarecare detalii.
-Primui impuls pentru constatarea eî a fost fa:ptul că sesc Jntoate limbile romanice: fenomene de^ sunete^ former sintaxă şi cuvinte/ care nu se gâsesc~~1tf~lîmbâ~lătlna~claaicărHjoncluziea
363
ajbsţcinw^
Tîmbflleosebite aceleaş fenomene. Si această, eonclnzie a fost în-TOlăTde~Tnpreiprarea ciLimnele izvoare latineşte (inspripţif; IrniTscnitorîpoitclasicî, în special cei creştini; gramatici; glosare ; acte publice; greşelile copietorilor de manuscripte) acele fenomene se găsesc. Şi după diferite fluctuaţii au ajuns învSŢăţîî? de bine de rău, la o.părere uniformă, acea a luî Seelmann, cum că la baza limbilor romanice a_fog,t_oJimbâ„comună,Jatină. vie si variabilăTcu vremea, râspîndită dela centrul de guvernămînt. aceiaş, peste foăgriumea romană.- Supt această tacită înţelegere s^ăTnMPut apoi' o febrilă dezmormintare a limbii latine populare pe baza ^comparaţiei intra ele aJimbiloiuiomanice, şi^cnJncepere dela VoKaligmuriumugo Schuchardt pănă astăzi s-au scos la i-veală în toate pârţile^gunete, forme,, si,,maLaIes_ctivinte. pretinse ca apârţînăloare acelei limbi. Chiar expuneri sistematizatoare afl.' fosflacercateT^deTîeyer-Llibke (Die lateinische Sprache in den romanischen’ Landern, G-rober's Grundriss, I, prima ediţie, pag. 351 sqq., a doiia ediţie pag. 451 sqq.; Einfiihrung in das Studium der romanischen Sprachwissenschaffc, II ediţie, Heidelberg, 1909)jJ de 0. H. Grandgent, Introduzione allo studio del latino volgâre, trădnzione dall’ inglese, Milano, 1914. De apariţiea In izvoare latineşti a unor asemenea fapte de limbă au ţinut învăţaţii socoteală cît aii putut, dar nu cu tragere de inimăl Comparaţiea limbilor romanice li-a fost de cele mai multe orî suficientă. Ba chiar Meyer-Liibke, Die lateinische Sprache, I ed. pag. 359 a spus .* „Istoriea limbii latine populare trebue construită mai’ numai din limbile vii. Puţinul material, pe care ni-l ofere antichitatea, poate servi numaî ca sprijin. Tot ceia ce din acest material nu se potriveşte cu consirucţiea, poate fi zvîrlit îa o parte ca nefolositor şi înşelător,* (Este adevărat însă că în a dotia ediţie Meyer-Liibke nu maî este atît de intrasigent din acest punct de videre şi afirmaţiea citată lipseşte).
' Dar, cu toată această tacită îutelegere asupra firii limbii latine populare, şi cu toată această aproximativă recunoaştere ca latine populare a fenomenelor comune limbilor romanice, mai ales cînd sînt sprijinite de izvoare latine, chestiuni importante, şi care nu pot fi înlăturate, turbură necontenit activitatea pe acest teren a învăţaţilor. ^	:	•_
Qj Această limbă latină CQmnnăJsjLane_ea obîrgiea numaî îa centrul S^guvernŞmînt, în Itaîia< ia special îOtoma P Ku nuimai că~B.rea acestui centru de guvernămînt nu-ide fel clară, dâr, chiar ~gâcSrtreg^rTa scăpa de greutate,-1-am însemna pnn termenul~Tag^ ilTTţjfliavorrWHJnnj^^	ori	de~ItăIiă~centralo-
sudicâ, niT~cumvâ^¥îr şîMcîMruf^ cimTuf^bmen trebuCLcM±L lat'ă prin'vrp7q r)rQvincîe^Itlf. de"“mrdâ^m~Q:ăIlîa ori prin Africa? ^România eraKoâr un~comprez"de“~dîâlecte latine, • care nu';se_pu^ teaii'manifestarea -vigoare ;d in oMzF co^renţei limbii latine comune^ care existai însă, şi din vreunul din ele s-a' putut futrb»
864
duce îa limba comună cutare ori cutare caracter. Şi de fapt aii şi fost manifestate păreri în acest sens. PentmJUiielmann, Ha-r bere mit dem Infinitiv und die EntstehungT des romanischen Fu-turums, Archiv. fiir lateinische Lexikographie und Grammatik II 48 sqq. 157 sqq. (vezî îa special pag. 481 sqq.) formauea-viltoruluî ŞÎ ^ optativii luî( con di ţi o n aIulu i), prin compunerea Iui habere cn înflnitivnl, formare râspîndită în majoritatea limbiIoFromanice. ar ff~ de origrriecrm_Afdcg., de undeTmai ales prin influmţa scriitorîîpF bisericeşti, s-ar fl răspîndit în celelalte provinciî romane, şi pentru Bartoli, Alle fonti del neolatino, 898, între altele f C e, fenomen răspîDdit peste toată Romania, cu excepţie, de' Sardinia, ar I de origine din Gallia. Aceste păreiî însă eîteodată se bazează pe ceva, ca atunci cînd Thielmann găseşte maî vechi şi maî numeroase exemple de compuneri ale lui habere cu infinitivul îa scriitorii Iar tini africani, altă dată însă, cum e cazul pentru i' < e, tiu se bazează pe nimic, şi totdeauna ceî care le emit ne'lasă nedumeriţi asupra unuî punct capital, dacă adecă fenomenele provincia.le, care aii căpătat b generală'extensiune, s-aft înţrodus întîiu “în limba comună a centrului de guvernămînt :şi apoî prin ea att fost răspîndite, ori s*au infiltrat dela;o localitate la alta, pănă ce; aii cuprins ;Ro? mânia toată, ;avînd ca centru de radiare punctul de obîrşie însuş. îşi poate cineva închipui cîtă zdruncinare se poate aduce prin a-semenea consideraţii acelei clădiri a unei limbi latine comune e-manate dela centrul de guvernămînt, clădire care, aproximativ considerată, e admisă aproape de toţî.
. (^2') Despre care fenomene comune tuturor limbilor romanice se poate zice că într-adevăr nu s-au putut naşte a parte în diferitele provincii, ci aii trebuit să emaneze dela limba comună ? In privinţa aceasta nu, spune nimeni, nimic. Numai indirect, nu cu privire la limba latină comună, ci cu privire la ;propagarea fenomenelor dialectale, vorbeşte Puşcăria, Locul limbii romîne între limbile romanice, pag. 10 sqq., de important neimportant : importante ar fi fenomenele rari şi neobişnuite (de pildă pîe<.ke), ori a-cele care au aceiaş cauză (de pildă cînd umlautul e provocat de. e, a următori, ori, din contra, de i, « următori), orî acele care pre^ zintă aceleaş excepţii (de pildă cînd qă < p şi gă -< b au loc cu aceleaş.excepţii), ori. acele care au aceleaş efecte (de pildă cînd dispariţiea lui -s final aduce confuziea între nominativul singular cu acuzativul singular, şi din cauza aceasta se; provoacă, prin a-nalogie, păstrarea nominativului plural).; Ca toată relativitatea a-cestor criterii, nu li se; poate tăgădui oarecare valoare, atunci.cînd aî ,a face cu baze de articulaţii. cleosebite. Dar de ele* la cercer tarea pe baza comparaţiei limbilor romanice a fenomenelor latineşti popularei na s-a făcut uz, şi nici nu se face.
3.	Acel toate limbile romanice, despre, care am tot vorbit mal sus, e un termen relativ. Rari sînt fenomenele comune-tutur ror limbilor romanice. De -fapt-avenPa face- cu -fenomene răspîn-^dite~pe un cImp~maî~muTrorî mai puţin larg al României, fficfin
365
acest' punct de videre confuziea cu privire la acele fapte care vor fi aparţinut, limbii latine comune este complectă. Consideraţiea că fenomenul âr aparţinea şi Italiei nu ajută la nimic: âr putea fi tot aşv de-dialectal pe terenul italian ca şi pe terenul unei alte provincii romane. Tot aşa nu ajută la nimic consideraţiea că fenomenul n-ar aparţinea Italiei: se poate să fi existat îa Italia cîndva,şi apoi să fi fost îalocuit ou alt fenomen* immigrat din altă provincie. Ce apiarţine în acest haos de fenomene, unele maî răs-pîndite, altele mâi puţin răspîndite, limbii comune, şi ce aparţine infiltrării dela dialect la dialect ? Nu există criteria de judecată din acest punct -de videre.
L Sigur în tot cazul.__es.te .câ multe din fenomenele comune limbilor romanice n-aii aparţinutJimbiLcomune latine"ci sînt dia-lectâI^rDâF~atITncOlIanăLul_ele^a-parleJj3-_difeiltel&_teijtgrii flnde se găsesc astăzi, orî s-au răspîndit dela, un centra de obîr° 'fie oar^careX Criteriile luî JPnşcaria"(Vezi maî sns sub 2) nu smt suficiente; Hapă-acest învăţat fenomenele cele importante nu- pot apărea deodată în maTmurte @t6riî,Ic^Cnumai îp unulT^de unde, aîfdîlşe~răîplndise~prîn~imifâţie. Care sînt însă fenomene importante ? -HumâO înşirate deT autor? Fireşte că nu, căci autorul le dă doar numai ca exemple. Mai sînt şi altele. Dar după ce, aVem să le judecăm importanţa ?-Relativitatea-importanţei este e-' normă. Se poate Vedea chiar din exemplele alese ' de Paşcariu. Pentru ce-n-ar-putea apărea raral şi neobişnuitul în mod independent pe maî multe teritorii? Pentru ce, dacă fenomenul eâte rar şi neobişnuit, pentrucă apare numai în două locuri, de pildă numai în Sardinia şi pe teritoriul romînese, trebue făcut încă şi mai rar şi neobişnuit şi restrîns la unul numai din cele doti5, locuri ? Cu maî puţin "motiv încă se poate restrînge la un singur loc acţiunea unei cauze ori producerea unui efect. Dacă umlautul prin e, a următori se; produce îhtr-unloc, trebue numai decît restrîns la a-cest loc unic? Pentru ce? E doar un proces fiziologic, care se poate desfăşura în diferite guri, nu numai în una. Şi dacă unificarea nominativului singular cu acuzativul singular din cauzi căderii luî -3 final a provocat prin analogie (Numai să fie aşatypăs^-trareâ nominativului plural, trebue numai decît ca fenomenul să se fi produs într-un singur ioc, în Italia, şi de acolo să fie importat în-limba romîneasjă? E doar un proces psihic, care se poate desfăşura în: diferite capete, nu numai într-unul. In ce priveşte excepţiile, care ar fi aceleaş, ele înseamnă restrîagerea înprejură-rilor în care- fenomenul are loc, şi nu se poate pricepe pentru ce apariţiea fenomenului în anumite înprejurări trebue numai decît mărginită lă: o unică localitate.
Cu toată aceăBtă nedumerire asupra fiinţii . limbii latine comune şi ădiâlecţeior din diferite provincii romane, precuni şi a-suprâ acelor •fenomene .-din limbile: romanice ; care, se daţoresc pe de o parte limbii comune, iar pe de alta împrumutului dela diaf lecţia dialect,' admiterea influinţiî bazei de articulaţie şi'a'ba-
366
zei psihologice asupra constituirii dialectelor latine, devenite cn vremea limbî desebite, a pus oarecare ordine şi orientare. A-proximativ erau cîteva lucruri pricepute: .Dialecte aii trebuit să, existe, pentrucă bazele de articnlare şi psihologice au Tost dit'e^ rrte~Ta diferiTele_p.opoare românizate, fenomene comune măTmul" ŢoFlimbTromanice trebue să-şi fi avîn(I7 macar unele. oSîrsiea în Timba comună, iarjenomene comune cîtorva limbî romanice trebue să-si avînd. macar nne!e,.j)bîrsiea m ?mprumutunle~făcute dela dialect la dialect, pentrucă este greu de admis ca. cu atitea baze 'd?' arTicjiIajie si baze psihologice deosebite, să se fiTputurdezvoIţa
un aşa" mare^număr....dejenomene identice. Iar această origine din
limba comună, orî din infiltrare” dialectală, este probabilă atunci cînd fenomenele comune maî mnltor limbî romanice se petrec numai ia cuvintele latineşti, orî îq generai băştinaşe. Chiar chestiuni de Importanţă şi neimportantă, a fenomenelor, macarcă chestiuni foarte relative, pot fi luate în considerare. Nu trebuesc cbn-fandate dialectele limbiiJatinestî din diferitele provincii romane cu dialectele unei limbî romanice actuale, orî îa general cu dialectele Timbu unuî popor ca unitate "eTnielj pentrucă cele _dntîîu sint izvorîiFlfinbâze de articulare şi psihologice tare'"deosebite,; iar cele~ae~ândoîlea smTl'zvgrîtF~dig~1?âzOe articuIare,SLPSi5oIoglce ptiţin deosebiteTl^entru^cHircEîâFtoâ vei observa infiltrărTdîa=~ lectale numeroase la cele de al doilea, nu trebue să abuzezi de admiterea împrumuturilor dialectale la cele dintîîvi, căcî firea proprie a unuî dialect izvorît dintr-o bază de articulare şi psihologică deosebită e maî puternică decît tendinţa de infiltrare din partea altuî dialect izvorît din altă bază de articulare şi psihologică. Pentru aceîa o limbă romanică (precum în general orîee limbă) trebue explicată, pe cît este cu putinţă, prin ea însăş, eu ajutorul a tot felîul de cauze fiziologice şi psihologice, pe care de bine de; rău le cunoaştem astăzi (atîta, fireşte, cît se pot cunoaşte cauzele: felix qui potuit rerum cognoscere causas!), iar nu, cu rost şi fără rost, prin împrumuturi pe care le vă fi făcut, pecînd era încă un dialect latin, dela un alt dialect latin oarecare. Pentru aceîa, îa sfîrşit, pe de altă parte, importanţa şi neimportanta fenomenelor sînt altele la dialectele limbii latineşti şi altele la dialectele unei limbî romanice : ceîa ce ţi se pare câ ar fi cu neputinţă să fi apărut îa mod independent în maî multe dialecte latineşti, a putut foarte bine apărea în mod independent, a parte, în maî multe dialecte ale unei limbi romanice, de pildă în dia^-lectele limbii romîneştî.
.O.rdinea însă şi orientarea ati fost zdruncinate atunci cînd Meyer-Liibke n-a maî vrut să recunoască l51za~~de articulare ca o cauză~~de Schimbare §T'fi)mbilor„siJa_spec!aî~a pus, cauza deosebiri lor„dintre limbile rom ani ce-î n-obstaculeleigeografice si politice (Die romanischen Sprachen, în Die Kultur der Gegenwart I, xTj
I,	anul 1909, ■ pag. 457-461 [ârticului a fost scris în anul 1904, după cum spune autorul îatr-o notă dela sfîrşit]; Einfiihrung in
367
das Studium der romanischen Spracirwissenschaft, ed. II, annl 1909, §§ 212-226. Vezî § 268 N° 4 Nota). Atunci a îacepnt să apară Romania ca cn vast cîmp de scurgere a unor fenomene dialectalei "careAplecate din anumite puncte pnv71egiăty^^~i^ltrat’'3ela nn capŞjfla altal~âl~Iatinitătn,J:âră al'tT'obstăcal e~llecît~cele geograf 'ficelHlDolltic€ir-iar_jeonceptiea limbii comnnQâfine "s^rîntimgeaţ complect. Iniţiativa apoi a altor teritorii afară de cele privilegiate 1T dispărut. La orice fenomen ce vei ohserva îq vreunul din teritoriile oropsiteTtrebue să te uiţi departe spre teritoriile favo-rizaie_det spartă, pentru a vedea dacă n.U-a—venit—de-undeva. Numai cîa3r~feffomeiml nu apare nicăiti axarea, este lăsat în pace şi considerat ca născut pe teritoriul sătt propria] ÂceastâTcon-cepţie a'fost expusă de TI. Gr. Bartoli, Alle~fonfi“jel neolatino, în Hiscellanea di studi in onore di Attilio Hortis, Trieste, 19 iO, pag. 889-918. Teritoriile de unde s-au lăţit caracterele pe care limbile romanice le aii comune între ele sîat Italia centralo-sudică gi Gallia transalpină, iar acolo unde un fenomen există în doilă teritorii- despărţite geograficeşte, care nu se ating unul cu altul (arie dispaiate), cum este cazul pentru gu<p, gu < 6, care şe găseşte în limbile sardă şi romînă, el a trebuit să existe odată şi în teritoriul intermediar, de pildă, în ce priveşte fenomenul dat ca exemplu, în Italia centralo-sudică. Pentru foarte rari fapte admite autorul şi apariţii independente. Pag. 892: „Inovaţiile din seriea următoare îş au originea m Gallia transalpina şi de acolo s-au răspîndit în alţe regiuni. Este posibil'ca cîteva din ele să se fi născut şi în alte arii, îa mod independent de inovaţiile galio-romane“. Pag. 894: „Inovaţiile din a doiia serie [galloromane] îş aii originea îa limba gallă. Cîtevâ puţine, a < ii, a & şi altele, fiindcă apar şi ÎQ.Illyria, în Italia sudestică şi în Iberia sudvşstică, ş-aii născut nu numai pe teritoriul celt, ci şi pe cel illyr, iber, Nşi poate chiar italic1'. Pentru unele inovaţii apoî autorul trece peste graniţile limbilor romanice şi chiar peste acele ale limbilor indoger-mane şi admite imitaţii făcute de limba latină dela limba greacă, şi de limbile indogermane dela limbi neiridogermane, astfel că fenomene care apar îa limbile romanice şî-ar avea obîrşiea în limbi străine de limba latină. Pag. 897: „Şcoala neolimbistică, cînd ea va însufleţi maî’ bine gramatica istorică arioeuropee, aşa după cum pentru moment însufleţeşte limbistica neolatină, va zice: dintr-o regiune nu arioeuropee, dela sudest, dela basinul mării medfterane orientale, orî maî probabil dela basinul mării negre, valuri de ii şi de alte fenomene aii inundat ariea lui uu. Pag. 912 : Pierderea formelor de declinare nominală şi pronominală din limbile romanice îş are probabil originea în Africa. Acolo anume limba greacă, mai înainte de limba latină, a perdut formele de declinare, şi: prin imitaţie după limba greacă le-a perdut apoi şi limba latină. Limba greacă, însăş a primit probabil-impulsul în-ace astă privinţă din partea vreunei limbi neindogermane sărace în forme flexionare. 0 La oricare fenomen dintr-o iimbă trebue să te uiţi
368
să Vezi de unde a venit. Pag. 901: „Numaî în cazul cînd o vorbă oarecare nu găseşte un lo'cuşor în paragrafele gramaticii, :în căsuţele 'fonetice .şi; de altfel, se uită şcoala neogramâtică pe deasupra căsuţelor! Şcoala nfcoliihbistică, din contra, se uită totdea^ una. Aici se deschide — nu voiu zice abisul — principala deosebire dintre neogramatici şi neolimbiştiK. Orice fenomen dintr-o limbă trebue judecat numaî din punctul_ acesta de videre, âHmpi’umutu-Tui. âl iiiSIgriliH^FlTFdeva, şi clasificat cronologiceşte, daca e mai -vechlu-on~m^Inou.. Vreo explicare ăîtâ a. lnl~dia punct de videre al vreunei alte cauze, este exclusă. Pag. 899-900 : „Şcoala veche, neţinînd socoteală de geografie, de cronologie şi de iîom-paraţie,-judecă astfel: în urma unei legi fonetice -s final cade la Milano1 şi ci -devine ţ în Veglia ; milanez tri [ > ires], Vegliot vuăt ■■[>• oct o), frete [> frictae] sînt normale,; îar [milanez] sez [	şi	[vegliot] guăpto [t> octo] sînt anormale. Aceste din
urmă sînt explicate, ca! alte vorbe anormale, prin analogie : sînt produse prin analogiea luî [milanez] dez > decern şi [dalmât] săpto i^iepîem- Aşa că se^ şi guapto, care sînt rămăşiţi dintr-o fază âiiţicâ, devin, de dragostea formelor fonetice,; haină noM. şi mo!-defnizată* - Aceasta e.unâ din multele aberaţii (aberrazioni)ţ&re-şî aft originea în expresiunile echivoce normal, normă şi altele^ de acest. M> Să’se părăsească odată pentru totdeauna echivocul In Joc de a' zicfe că-x- e normal şi y-anormal, să zicem totdeauna şi numai : -x & vechiii, ori, maî bine, x e mai -vechiu .decît )>K. Nimic (ori mai-nimic) nu-î indigenj tot este importat. Pag. 900: „Neo-grămaticiî fac deosebire între cuvinte de origine literară şi cuvinte de origine populară, între cuvinte importate şi; cuvinte indigene. Este ştiut cu toate acestea- că în istoriea limbilor grăniţile de spaţiu şi timp şi^altele sînt purărf'antazie. iu vieaţa limbilor, ca să repetăm motto lîfT Meyer-LubEeŢdeliTHlstbrische G-rammatik der fraozosischen Sprache, 1, Heidelberg, 1908], -r.is-y. pst.Şcoala veche spune că, de exetaplu, în Abruzzo reflexele lui ţesta- şi în parte acele ale luî quasi n-afi nimic anormal. Tied iesta şi quasi şîrit aici indigene şi de origine populară. Numaî dacă ar fi anormale, numai în acest caz- ar admite şcoala Veche ceia ce zice şcoala nouă, anume că fesfa .e importat în Âbruzsp-dela nordvest, îar quasi una din acele vorbe care afi foarte mică forţă vitală şi care, dupăce aii dispărut din limba poporului, s-ătt întors pe a-locurea limba şcpatei“.. In asemenea înprejurări i se! pâre autorului; că nu inai poate fi vorbă de legi. Legile-:admise pănă a-cum 'că ar exista îh schimbarea limbilor nu există.-P8g.:898-899: ^Darrunde mergem ? Cum rămîn legile gramkticale ? Iiegile: fonetic/?, - şi gramaticale în genere, «precize» ca matematica, orî inaî rău încăj există orî ba ?'Şi; dacă există,- cuin putem trece pieste această: «glorioasă descoperirii ă neogramăticilor ?“-Pag. 918 : i,Nu există1 nicio^ lege: fonetică^ nici: gramaticală, nicr lexicală".
•	-Acbastă- iconcepţiej .pe «are -Bartoli' o numeşte şcoală - neo: limbistică, -pleacă ■maî-întiîu - dela b presupunere falşă, aceia că
§85.
369
baza de articulaţie n-ar juca nicîun rol Ia constituirea limbilor. Yezî pentru falşitatea' aceşteî presupuneri § 268 N° 4 Nota.- In adevăr, cîtă. vremei admiţî că caracterele unei Jimbî izvorăsc In mare parte’ dM firea fizică şi psihică proprie a celor care o vorbesc, recunoşti prin aceasta însUş că nu numaî caracterele specifice ale eî, care nu se vor fi maî găsind înrăită limbă, ci şi caractere de acelea care se vor fi găsind şi pe aiurea, chiar prin limbî din imediată vecinătate^ îş aii probabila origine în sinul-eî însuş. -Cind ,există asămănări îatre limbî, te gîndeş.tl.atuncITjmai degrablFăecitrla imprnmut7"la asămănări etnice; maî ales cînd limbile: care prezintă asămăDârile_sB,găsesje_ln_vecinatate geografică.: Vecinătatea geografică este atunci un indiciu de asămănare etmcăTmH~^egî?bă~decît de posibilitatea împrumutului. Valurile care se "desemnează~pSnăTla anumite graniţî geografice şi politice apa.r atUncî maî degrabă ca manifestări etnice, decît ca conglomerate de împrumuturi,; de împrumuturi plecate dela un.punct şi care s-ai1 fi- oprit la cutare graniţu Pentru aceia este extrem-de curioază mărturisirea luî- Bartoli, că el n-ar fi,- ca unii extremişti, chiar -cu totul. contră bazei de articulaţie». Dalmazia e Albania, pag. 462, notă. 26 : „Macarcă extrema stîngă a neolimbiştilor neagă baza-de articulare* eft râmln^ ;în această privinţă, o leacă conservator.- Dar atunci Bartoli îş.tae tot sprijinul, căci admiterea bazei de articulare înseamnă negarea tuturor combinaţiilor sale de împrumuţi . , -
Apoî ;aceastâ concepţie e neconsecventă, căcî _se admit si Jixo • vatii independente. Iar neconsecvenţa aceasta are urinări grave pentru existenţa concepţiei însăş. In adevăr, îndatăce admiţî posibilitatea inovaţiilor independente şi nu stabliegti~^i~iilşt8 cŢft^n~dup&3ixfi-sI~Ij^ţî~âg'mrte a~ceaMă ~po'sllfiiitate^(^elri^~" nea criteriî na există. Pentru importanţă şi neimportanţă, de care vorbeşte . Puşcariu, vezi mai sus această notă sab 2,4), dai oricui prilejul să; mărească numărul inovaţiilor indepen-Aente Ia infiniyîâră sâ-rpoU~ficFvreo îMîr^pinâre7'~De piHă, dupF^Sartoli; pag.	ar avea originea	în Gallia următoarele fenomene comunei	multor ori unor limbi	romanice: 1. Ti-
pul -atica <. °’ăd(e)ga < "ă(d)g{e). 2. ts,dz, ţs, dz, l' < s, z, $, s, i. 3. i-,. ă' <4 e, o4.	o' <}ee,- oo < le,	ud. 5. e, o\<ee,
oo < diftongarea luî	e,	o.	6. u, ă, o < u, e,	o. 7. au, ai (-lău-
da re, magis) < ^ «, ’ 8. Africatizarea Iui c, g înainte de vocale palătale sonantev 9; cf, cl < ît, U. 10. Tiţuil calculits c cauc-.
11.	cantavi, canfaverarti înloeaite prin cantatum habeoi cantafam habebam. 12, cantamus cantemus. 13. -esco < ■isco. 14. -ities <c -itiă- 15. Abstractele in -Of şi flos, fel, mei, sal devenitei fe-menine. i6. iile < illi. 17. Adverbe în -mente. 18. canto înlocuit prin egd; canto şi •• ego--cantoînlocuit -prin -tne canto* 19, -meuş frătenlii \o&lM frater meus, iste frater » în loc de frater iste.. 20. găl.aride- .-în• Joi • de ^amb'dlo.. Autorul admite însă însuş pag. 894 eă „ii- < «, a <e şi altele din aceste fenomene, fiindcă apar şi îa
370
Illyria, îa Italia audestică şi în Iberia sudvestică, s-aii născut nu numaî pe teritoriul celt, ci şi pe cel illyr, iber, şi poate chiar italic". Care altele? Nu cumva acele care se vor fi găsind, ca u <ii, a <e, îa arii despărţite geograficele, dispalate ? D-apoî în privinţa acestora a avut grijă autorul să ne asigure, cu ocaziea fenomenului sardo-romîn qu < p, gă < b, că acolo__npde un fenomen apare în două regiuni despărţite geograficeste. el a existat '¥dâTr^jptrjLO_jt:e,gjnneJntem?d'ilirg^a^feI că ariile" care astăzi sînt despărţite, disnaiate. au fost odată \eaiQe7~ănbaiate~tWk: 'S'OIJTTÂ.eeste altele, ca şi fenomenele u îi, a < e,“citate anume de autor, sînt deci lăsate la bunul plac al cuiva. Şi în adevăr, dacă aş zice eu, de pildă, că numerele 2, 3, 4, 5(, 6, 7, 8/9, .10,
11,	14, 15, 17 dintre cele înşirate maî sus s-aii produs şi pe alte teritorii decît pe cel gal (după cum, de altfel, foarte probabil a şi fost), cum şi cu ce mî-ar putea respinge Bartoli părerea ? După cum a făcut răii Bartoli că a admis baza de articulaţie, 'tot aşa a făcut răit că a admis posibilitatea inovaţiilor independente, în mai multe puncte decît unul. Pentrucă aceste lucruri sînt tăgăduîala dela bază a concepţiei sale despre omnipotenţa împrumutului şi a comunicaţiei. Dar se pare că, cu toată bunăvoinţa ce ar avea-o cineva, apariţiea aceluîaş fenomen. în mod independent în maî multe locuri nu poate fi tăgăduită. lusuş Meyer-Liibke şi însuş Sextil Pascariu. care tă,-găduesc bazare articulare (Vezi 8 268 N°4 Nota), admit apari-tleânMependentă în maî multe locuri a aceluîaş fendmen/lleyer-TGufike admiteapariţiea independentă pe teritoriul romînese a unuî fenomen aşa de important cum e acel al africatizăriilui c,^.înainte de e, i (Vezi § 339 Nota). Iar Sextil Puşcariu a căutat să dividă fenomenele din aoest punct de videre în Importante şi neimportante (Vezi maî sus această notă sub 2, 4), şi în special a dat cîteva exemple'de cele neimportante, la a căror apariţie independentă îa maî multe limbi trebue. să se aştepte cineva, Locul limbii romîne, 10: „Pe terenul lingvistic va trebui ca fiecare fenomen în parte să fie pus sub microscopul criticii cît maî temeinice. Sînt evoluţiunî de limbă, pe care le vedem repeţindu-se independent pretutindeni. Nimic maî uşor şi maî explicabil pentru oel ce cunoaşte natura acestor sunete decît trecerea unui s în ş saii invers, pronunţarea lui / ca e saii invers/eţc. Â deduce din faptul că la Franceji / s-a prefăcut în întocmai câ la Eomînî, asupra unei înrudiri mai strînse a acestor doiiă limbi, ,ar..fi greşit, căci schimbarea aceasta fonetică e una dintre ceie mai frecvente în toate limbile şi în toate timpurile". (Este de notat numai la aceste spuse de Puşeariu c& microscopul criticii temeinice e o vorbă goală [Vezi maî sus această notă sub 4]*-."şi că înrudirea dintre două Umbî nu trebue luată cumva îa înţelesul de" înrudire etnică, ci de comunicaţie geografică - şi infiltrare dialec- . tală, căci cu acest îaţeles, de comunicaţie geografkfr şi Infiltrare dialectală, întrebuinţează Puşcariu cuvîntul înrudire pretutidenî în lucrarea sa „Locul limbii romîne0. De altfel cel care tăgădueşte
§ 85.	371
influintă bazei de articulare nicî n-ar putea vojM-.de. înrudire eţ-"nică). Şi-în adevăr, a susţinea ca. un janomeiL—limbistic nu poate ~ăpîtfea decît latr-urnoc~este echivalent cu a _şusţinea că îa lur ~mea~ăMasîOuomrile7~^cxete_on~in53trac£e. n-aii decîQgfăctere 'speciîice. prin care s_e_deosebesc de alte lucruri, iar carat»,tara comune cu alte~lucrurî n°ati, este, (^Hte'vorberxutaaFzîce Bartoli (Vezi maî sus citatul dela ”pag.	^	aberaţie.
In ce priveşte părerea că n-ar există legi îS~aHpariţiea fenomenelor de limbă, Bartoli a ajuns la ea din considerarea că a-ceste fenomene capătă fiinţă în chip imperceptibil, în mijlocul unei scurgeri de împrumut dela un moment la altul în timp şi dela un loc la altul în spaţiu. P8g. 898: „Orice vorbire, Ia orice moment şi a oricărui individ, este o inovaţie, o creaţie, dar nu o creaţie din nimic, ci din elemente preexistente. E o imitaţie a unei alte vorbiri, anume a vorbirii altui individ şi a altui moment. Din aceste vorbiri creatoare şi la rîndul lor create noî cunoaştem un foarte mic număr, şi pe acelea le cunoaştem foarte răii... Dar unde mergem? Cum rămîn legile gramaticale? Legile fonetice, şi gramaticale în genere, «pfecize» ca matematica, orî maî răii încă, există orî ba ? Şi dacă există, cum putem trece peste această «glorioasă descoperire» a neogramaticilor ?“ Dalmazia e Albania 487: „Inovaţiile e, o din /, a scarţî, plecate din Gallii, au ajuns la Ve-glia'numai"în parte. A ajuns întreagă raza, orî fascicula din raze, a luî e din i, şi au ajans şi mulţi o din u, dar mulţi alţi u avi rămas/După ce normă? După nicîuna“.
Dar' schimbarea imperceptibilă‘a limbii îş are analogul în schimbarea imperceptibilă a tuturor lucrurilor. Toate lucrurile, concrete şi abstracte, se schimbă imperceptibil, şi cu toate acestea schimbările lor sînt înregistrate, sub formă de legi, de oamenii de ştiinţă. Iar îu special împrumutul, acest chip particular de a _se schimba al unor anumite lucruri, anume al animalelor, în special al oamenilor, are loc nu numai pe terenul limbii, ci şi pe alte terenuri ale vieţii» şi acolo, pe celelalte terenuri ale vieţii, se petrece după anumite norme. Pentru ce împrumutul, imiţaţiea, n-ar avea norme şi pe terenul limbii ? Dar nu-î tot numaî imitaţie în limbă. In timp limba nu-î numai imitaţie, dela generaţie la ge-neraţieTdela părmtFla copil, dela uzul unui mdim~~Ia vorbirea ocazională a acestaia. ci si~creaţie, c5cî necontenit pe baza mo-' delulnl se formează onofiă copie, care nu-i identică cu modelul. IîTspatia limba nu-i numaî imitaŢie dela un mcUvid ia altul, dela un locia altul. ci~il'~cret't'ie"ia individul si locul de obîr§i,e.._Sâ admitem că i' < e ar fi 'ăe origine din Gallii, cum spune Bartoli, şi că din' Gallii ş-ar fi propagat în toată lumea romană prin imitaţie dela loc la loc, dela individ la individ. Dar acolo, în Gallii, trebue sâ fi apărut fenomenul undeva, chiar numai într-un singur loc, şi la cineva, chiar numai la un singur individ, fără imitaţie. Căci de unde era să-l maî imiteze acel unic loc, acel unic individ ? Şi acum ce facî cu; aceste momente ale limbii, “care nu-s imitaţii ? Admiţî Iegîla apariţiea lor ori ba? Despre aceasta Bartoli nu po-
872
§85.
meneşte nimic. Aii pomenit însă alţii înainte de dinsiil. Căcî povestea aceasta, a legilor din limbă, este veche.-	■-.> :
Ea începe dela gramaticii greci, dintre care unii susţineau că în limbă există dvaXoyfa (legi), îar alţii susţineaţi că există avto;;aXi'a (lipsă de legî). Vezî Benfey, Geschichte der Sprachwis-senschaft, pag. 151 sqq. Ea a preocupat apoi fără întrerupere pe învăţaţi dela momentul cînd a început studiul comparativ şi istoric aţ limbilor (prima jumătate a secolului XIX) pănă astăzi. Decît numaî, în vreme ce Grecii agitau chestiunea regularităţii maî mult pe terenul morfologiei, al formelor gramaticale, învăţaţii moderni aii agitat această chestiune excluziv pe terenul fonologiei; pe terenul sunetelor, şi încă numai pe terenul acelor fenomene fo-nologice care se explică prin cauza numită de Germani Lauiwan-del (în special de H. Paul numită Variabilii ăt der Aussprache)! şi pe care eu o numeşe alunecarea sunetului. Părerile învăţaţilor aii tracut prin treî faze.	•	:	t""'- •'* -11'
0l)>. Pănă- aproximativ la anul 1870' s-a susţinut că legi sînt, dar cii^excepfiîrDe.această părere au fost între ălWBopp; gcEIei-~cherTUnHiUsy Banfey, von der Gabelenz, Whitney, Htfgo1 Schu^ s 'cEărdtŢ1--#r&k hJl '	;
~rhn?fâ)i Depe la 1870_apar_e principiul legilor fără excepţii. Prin-/'cipilffl teoretician al acestui punct de^rdere^aTfosT OMhoîf, în !DstEoîflina~Brugmarin, Morphoîogische LJntersuchungen, I~“anul 1878, pag. XIII: „Cele mai importante principii -de metodă aile direcţiei neogramatlce (der junggrammatiseheri Richtung)- sînt următoarele do'tiă; întîiu. Orice schimbare de sunet,; intru- cît se petreceau mod mecanic* se îndeplineşte după legî fără excepţii} decă direcţiea în care sunetul se schimbă este totdeauna aceîa$i;la toţî membrii unei comunităţi limbistice, afară- de căzui *cîad are loc o desfacere în dialecte, şi schimbarea are loc fără excepţie în toate cuvintele unde sunetul supus schimbării se găseşte- în ăce-leaş înprejurărî. Al doilea. Fiindcăeste probai că asociaţiea de forme, adecă crearea de forme nouă prin analogie, joacă Iun mare rol în vieaţa limbilor maî noM, apoî trebue să recnnoască cineva numai decît că acest chip de a reînoi limba a avuV loc şi în perioadele vechi şi cele maî vechî, şi nu numai trebue constatat a-cest principiu de explicare, ci. trebue şi întrebuinţat la explicări, aşa după cum e întrebuinţat pentru explicarea fenomenelor7-de llm))ă din perioadele mai tîrziî. Nii trebue să- ne' surprindă de fel, daM ia perioadele maî vechi şi cele mai vechi :âle; limbilor formaţiunile de analogie:se întîlflesc cu aceiaş1 extehsiunei ba^chîâr cu mai mare extensiune, decît în perioadele maî nouă şi celemai nouă." In acest manifest al şcoaleî nouă apare (nu ştiu dacă. pentru prima oară) numele de: neogramătici, Juhggrămmăiikerfspte deosebire de vechii gramatici, Altgrammatiker,JQ>&veMmtQ&^leg\ cu excepţii. Dar apare încă ceva mai important; o formulare a-numeunilaterală a“t'ermenâluî' lege,Tc&Wpersistă^jpănă' in-moinei tul de faţă :-aici se faGB iermenul'dependent • de -stoţf .m^mi
i «5.
3*?3
brii unei comunităţi" şi de „toate, cuvintele unde sucetul se găr seşte în aceleaş înprejurărî". După Osthoff. şi tot aşa după toţi limbiştil, partizani ori nu aî legilor, care au vorbit despre legi dela dînsul încoace, pentrucă o lege să existe- trebue numai dee.it ca un fenomen să apară simultan ia toţi membrii nnex comunlfâfîr-I).ar__cîfi membri trebuesc. .pentrucă asociaţiea să poarte numele ae comunitate, Sprachgenossenschafr? Doi sînt ele sjnns? Orice 'KotMrea nnmSruluî de Indivizi, dela care incluziv în sus începe să existe o comunitate, Sprachgeiiossenschaft, nu poate fi decît arbitrară. Insă dacă pentru existenţa legii trebuesc doi indivizi, pentru ce n-ar fi de ajuns şi unul ? Toată greşeala vine dela lipsa de. precizie asupra înţelesului cnvîntului lege. Aici, în studiul limbilor, însă lege, c& postulat al minţii omeneşti, nu_poate avea alt înţeles decît acel pe care-1 are In studiul oricărui, alOucrn din natu^anume acela de „generalizare prin inducţie a unul raport Wpredicat"T~Generalizarea in sir a7e~n enumărate grade, noţiunile înTrF~care ;'se stabileşte un raport da predicat oarecare pot să aibă sfera cea .maî întinsă, ori cea mal, restrînsă. Prin urmare un singur individ, în fenomenele de limbă pe care el singur le. reprezintă, poate prezenta un cîmp larg pentru generalizarea prin inducţie, adecă pentru formularea de legi. Să dau .un exemplu. Şă admit că; numai individul X din comunitatea romînească ar strămuta prin metateză pe i consonant precedat de labială din silaba neaccentuaţă în silaba accentuată precedentă, că numai individul
X	ar pronunţa aîbâ > hâbiat, roib > rubws, zgăibă >scabia, cuib > ^ cub lum. (Şi chiar există de fapt fenomene limbistice specifice cîteunuî individ, dar nu se osteneşte nimeni să le cerceteze). Indatăce un alt individ, Y, ar auzi pe X zieînd ăibă la un moment dat şi ar conchide prin inducţie, , fără o prealabilă proprie' observaţie, că X zice şi roW, zgăibă, cuib, ar formula o lege. Şi dacă âr merge maî departe cu generalizarea, şi ar stabili raportul între noţiuni cu sferă mal întinsă, şi ar zice că individul X pro™ nunţă “şi sulb subîo, ploaîbă > plăvîa, ar formula Iar o lege, dar ar .formula o lege greşită, căci în realitate X pronunţă suîă, nu suîb, şi ploaie, nu yldâlbă. .Toi aşa de greşită este cerinţa ca, pentru a exista o lege, un sunet sâ~prezmte aceîăşTenomen în toâ£e~cnyinteÎ6 undeseYa fi gălimT în aceleaş JnprefrtrăTî'. Care sînt s.e,Q\&toate cuvintele ? PrîîFîaptul însuş ca e unalt cu-vîni, înprejurârile, nu mal sînt aceleaş. Aceleaş înprejurărî nu şe pot; găsi doar decît în unul şi acelaş cuvînt, şi nici acolo încă nu, căci fiecare cuvînt reprezentare nu maî. prezintă exact aceleaş în-prejurări pentru un sunet oarecare. Acelaş este ceva care nu e-xistă în; natură.. Să daii un exemplu. î consonant din cuvintele habîat, rubîus scabia, cubxum, macarcă în toaţe aceste cuvinte e precedat de labială şi se găseşte în silabă ne&ccentuată după o silabă) ăccentuatâi se află totuş în înprejurătl . deosebiteîa fiecare din< aceste cuvintej căci alt ceva e sâ. fie precedată labiaîa de ha, şi alt ceva e :să fie precedată, de m, de şea, de cti.Este tot aş„&_
3r74	‘	§	85.
de absurd de a lega existenta unei legî de prezenta fenomenului la maî multe cuvinte, dup§Tcum~e de absurd de a lega existenţa HpgiT Jde~~prezenta fenomenului la mal multe individe. Dupăcum un iMivifl este suficient _pentr,u_.existenta uneOegîT-..totL.asa-eate,sn-îcrfnt^un3cu5ntri) a că dela pronunţarea ocazională decătră X a ‘ciâvîntului ăîbă ar conchide Y prin inducţie că X totdeauna pronunţă astfel, ar formula o lege, căci ar generaliza raportul dela reprezentarea cuvîntului ăîbă la noţiunea acestui cuvînt, Aceia ce a fost bun în declaraţiile luî Osthoff a fost susţinerea hotă-rîtă că sînt legi care guvernează fenomenele limbistice şi că a-ceste legî sînt fără excepţii. Din acest punct de videre nu este nieio deosebire între limbă şi între alte lucruri din natură. Decît numai regularitatea care există-în obiectul însuş nu. corăspunde decît arareori aceleia pe care mintea omenească o întrezăreşte în-obiect, legea-ca . postulat al minţii nu. corăspunde decît arareori legii obiective,-pe care de fapt o prezintă obiectul, căcî mintea operează prin generalizarea pripită a inducţiei, care nu-prezintă nicio garanţie de veracitate. Singurul mijloc de a ne apropia cit mai mult de adevăr este acela de a fixa_ cu amănunţime înnre-JlB&fl'gTtâîecă raporturile, pentru care vezi ale mele Principii le istoriea' limbii) în care se petrece un fenomen oarecare, dupăgga cu privire la .legîle~limbistice. ne^vom~fl liberat de^preiMiîfaTcă nupot'.fille.g.i-jarăjca fenomenuI,.să..nu se fi~ petrecînOâT~întregi' comunitătOmbistice ?eare ?) si la toate Ţcare toateT) .cuymlEele unde se vor fi întîlnindiaceleas înpreiurări. Excepţie nu existăTm' ■natură, tot aşa după cum nu există acel as. Excepţiile aparente se explică oii prin faptul că am făcut o generalizare falşă; pripita, jTasemenea generaUzărnKlşe, pripite_ sînt nenumărate itr toate aomenTOF^îunM omene^tiT^on priti'Tâpţul că o cauză împiedecă efectul unei alte cauze.. TJn“ txemplu~c[e~rîelîţil întîiil este, de pildă, legea formulăîă~de Kambrior (Romania IX, 366)’că în limba ro~ nună â accentuat urmat de m s-a prefăcut în â', pecînd în: realitate s-a prefăcut în ă' numai ă accentuat urmat de m-\-u{Vezi ale mele Principii de istoriea limbii, pag.: 20). Un exemplu de feliul al doilea este acel citat maî sus cu i consonant precedat de la-bială în silabă, neaccentuată, care a trecut prin metateză în silaba accentuată precedentă. Se poate prea bine ca o. lege astfel formulată „î consonant din diftong ascendent* precedat de labialele 6, v, f, în silabă neaccentuată finală, în elemente latine şi romanice vechi, cînd silaba neaccentuată finală a fost precedată imediat de silabă accentuată deschisă, â trecut prin metâ-teză în silaba accentuată şi a format diftong descendent cu sonanta silabei accentuate", sâ corespundă realităţii,: decît numai, în!vreme ce în exemplele ăibă '> hâbiat, roîb '>rubius,zgdîbă> scabia, cuib > *cubîum, coif > cofîa, istroromîn cq'îbâ > căvia, me-tateza a lucrat singură, fără pîedecă;: în'tploâie,■ttwplOălfjă; >" plăviaf suîuy msuib, > subîu ea aL fost împiedeca*ă d6 analogie, care prin *plovet; plovebat, subis', subiţi subimtis, sabltis, sublre,
St5
subltus a împiedecat trecerea Ini i în silaba accentuată precedentă.
Aici, la explicarea excepţiilor, joacă raportul de cauză un roi indispensabil, tot aşa dupăcum joacă un rol, dar nu Indispensabil, Ia fixarea înprejurărilor în care fenomenul se petrececauza, cel maî greii de aflat din toate raporturile, nu este indispensabilă pentru fixarea legilor, dupăcum îş închipueşte Wechssler, Giebt es Lautgesetze ? pag. 528, JDanza explică, îar aflarea Jegi-JLor nu înseamnă explicarea lucrurilor; Ca atît maCTulîn an tre^ bne~coE^gd~at2r~căuzir:cn însăg legea. WundtTDie SprăcEiTTrpâg. 4-72^178 sptffie^e&~gi~înţeîesur!le cuvintelor, nu numaî sunetele lor, sînt guvernate de Jlegi.^ El spune anume, fiindcă se pune numaî dnrpunef_3.0"videre diacronic (Vezi alineatul următor), că, dupăcum schimbarea sunetelor jfLaatapandeP se petrece după leglTcare prezintâ^excepţTraparente numaî atunci cînd o lege este împede-~câtF^e~aItX~regeT'tot ssa sînt legîcare guverneazâr~sclnmbarea "fntireBDrilbr lBedeutungswandel), §T că, estete jairare cum se gă~ sesclnvăţa-t^ (de plid'ă \VEifney, Lebeu und Wachstum der ""Sprache pag. 83 şi GL von der G-abelentz, Die Spraehwissenschaft pag. 226) .care să creadă că la schimbarea înţelesurilor ar exista numai «deprinderii «ten dinţi» şi_câ nicîo^lasificare~â~ ne~numărăte-loîy~mâî~srolt'’aau mai puţin izolatelor fenomene de scEimbare a Melesulunffar^TposibllU. Apoî vorbeşte Wundt în~chipul urmff torT^'U'n caracter de necesitate stăpîheşte şi la schimbarea înţelesurilor, ca şi la schimbarea sunetelor. De pildă, nu se putea ca cuvîntul pentru bani (Gteld) să se dezvoalte altfel decît dintr-un cuvînt care însemna, pe vremea cînd banul încă nu exista, singura avere care se putea schimba, anume averea în vite : - banul n-a putut fi, deci* exprimat de Romani decît prin pecunia. Şi chîar la dublete, unde măi ales se crede că n-ar exista vreo regală de diferenţiare a înţelesurilor, regula, necesitatea se observă, pe-cît este posibil. Dacă Orte, Worte, Bande arată colectivul, pricina este că samănă maî mult cu singularele Ort, Wort, Banci decît pluralele Orter, Worter, Bănder. Dacă ward arată ceva momentan, iar wurde ceva durativ, pricina este că ward e maî scurt, iar wurde mai lung^ Dacă danii s-a întrebuinţat ca temporal, iar denn ca condiţional, pricina este infiuinţa lui da, datnals; dann, denn aii inflninţafc apoi diferenţiarea luî x\>ann, wenn. Dacă Rabe înseamnă corb, iar Rappe cal, pricina este că sunetele rab samănă mai mult cu croncănitul corbului, iar sunetele rapp aa-mănă mai mult cu răpăitul calului. Trebue să fie în_i.o_ate jiărţile o necesitate şi o regulă; care aii provocat _ schlmbăr.ile.-de-înţeleg.,_ , chîar a^olouMe„nu ne pufemda soco'teaTă^e acea necesitate şi acea regulă. In oneFcaz nu poăîeTŞ vorba de îrdîmpjare (Zu-fall}, care întimplpire pe domeniul psihologic este sinonim cu ca-pri/ (Laune). „Din contră, trebue să plece cineva în mod^ principial dela postulatul (Forderung), că schimbarea înţelesului, ca şi schimbarea sunetului, este supusă; unei severe regularităţi (G-e-setzmas&igkeit)^ pe care o constatăm greii în multe cazuri numaî
8Î6
85
din pricină că vin în conflict una ca alta mnlte cauze de diferite origini" °. Cum eă trebue să fie legi care guvernează şi schimbarea înţelesului, nu numaî legî care guvernează schimbarea sunetului (cu care legî din urmă,, legile fonologice, se ocupă în mod exclu-ziv limbiştii), este un postulat al minţii noastre, căruia trebue să-î fi corăspunzjînd reale legî în însuş obiectul, căci- doar şi înţelesurile cuvintelor tot din natură fac.parte, şi şe. constată că în natura însăş, în toate manifestările eî, există ; realmente regulele şi legile pa care le formulează prin inducţie mintea omenească, prin-tr-un fel, se pare, de armonie prestabilită, cum zicea Lebnitz, se constată, adecă, că cutare raport apare ini numaî la un unic lucru-individ (coqcret ori abstract),; ci la o mulţime de lucruri-individe asemenea. Şi tot aşa, dupăeum există legi de schimbarea sune-telor. cu care legî singweT^^^pniSnJişfiîT^i^dUiTâ^um^exlsII, legî -ae~ schimbăreiTlintelesurilOr, pe care le~lnai revendică Wunţi£ exisţţTsigur sflegl care guverEe^â^igpari'Ciea cuvintelor, anume alîţllfcuvintin^	c^şiderate^cînjdcuvintele^llEârute
'iîiâtÎBlbcuite pria~âitele), cît şi acuvmtelor îu întregimea-lor_con" JsîderâtFŢcîrd dispar nu numaî scheletele cuvintelor, ci si înţelesurile 'acestora).~Decît numaî exemplele date de Wunclî,. pentru :a arăta-oarecum existenţa de legi pe. terenul schimbării; înţelesului, nu sînt exemple de legî, ci de cauze. Pecunia, zice el, a trebuit să capete înţelesul de bani din; cauză că etc. Rabe a, trebuit;să capete înţelesul de corb şi Rappe -înţelesnldeca/din cauză că etc. Uu exemplu de lege ar fi dat Wundt cînd ar fi putut , arăta că şi alte cuvinte cu înţelesul de &vere care se poate schimba, nu numai pecunia, au căpătat înţelesul -de. băni în limba latină, orî că cuvinte analoage ca înţeles luî pecunia; afi_v-căpătat înţelesul de banî în alte limbî afară de cea latină. Un; exemplu de lege ar fi dat Wundt cînd ar ‘fi putut, arăta că şi în alte dublete, din limba latină ori din limbi altele afară; de cea latină, analoage luî Rabe-Rappe, un , cuvînt a căpătat înţelesul unuî animal şi celălalt: cuvînt înţelesul altui animal, potrivit cu asămănările onomatopeice dintre cuvintele respective şi animalele respective^ Şi Rot aşa maî departe. De fapt nu sînt maî greâ de aflat legile pe ;ţereuul Înţelesului cuvintelor (şi tot aşa pe acel al dispariţiei - cuvintelor) decît pe terenul sunetelor, dar nu şe ocupă ; învăţaţii cu'dînşele,
O	lege depe_ terenul •dispariţiei, cuvintelor ,ca schelete ar fi acea pe care G-illieron ar vrea s-,o întrevadâvin chipul regulat în care dispar omonimele . (Yezî maiyla vale această; notă), dar legea, este departe de a fi formulată, pentrucă există în toate limbile mulţime de omonime, cu înţelesurile cele maî; deosebite posibile, unele lîngă -altele.- O: lege de schimbarea_lotelesnlui pe. terenul formelor gra° .m_aticaTerTdecă~ăl rapjjjturlîorJ_aFli~~aceîa^.ăJ^pimblIxojDiQaasBâ Jnfinitivele. întregi devin substantive coiicrete onY flbstraf'.tgf Şi încă, aflarea legilorte~ schimbareăT înţeleiuluî prezintă :dificultăţi hUt jnaî: cînd rvrea cineva să- formulezi legî maî generale, care să îmbrăţişeze ; mai multe cuvinte, căci cînd^ este: vorba, -de legi eu-ea*
377
drul cel maî restrîns posibil, oricare singur cuvînt, după cum este suficient pentru constatarea unei legi de schimbarea sunetului, tot aşa esle suficient pentru constatarea unei legi de schimbarea înţelesului, deoarece această schimbare nu se petrece numai la cuvîntul individ, ci la cuvîntul noţiune (Vezi maî sus pag. 374).
Dacă Wundt confundă legea cu cauza, Saussure, Conrs de linguistigue .generale, .din contra tăgădueşte eHst'enţjiegilor tocmai pentrucă. ele totdeauna se pot explica printr-o căuM~~~oa-~ recare^	.	.	-
Maî întîîti Saussure, care pag. 97 sqq. afirmă cu drept cuvînt că-trebue să se facă deosebire între modul de a considera limba la _un moment dat al existenţii sale (linguistique statique, synchronique) şi între modul de a o considera în evolutiea ei dela un moment dat la altul (linguistique evolutive, diachronique)—De altfel acelaş lucru se petrece in toate domeniile ştiinţiî omeneşti, nu numai în iimbistică—, tăgădueşte la pag. 131 existenţa legilor privitoare la faptele de limbă sincronice, epentrucă acele legi ar fi îa realitate numai o constatare de lucrări. De pildă, nişte, reguli ca acele din limba, greacă antică, că „accentul nu şe. ridică niciodată mai sus de antepenultimaK, ori că „toate cuvintele se termină cu o vocală sau cu s, n, r, cu excluderea oricărei alte consonantei” sint „o simplă expresie a unui ordin de fapte, existent, ele constată numai .o stare de lucruri, sînt deaceiaş natură cu legea care ar constata că .copacii dintr-o grădină .sînt dispuşi en quinconce09. Şi cu toate acestea sînt legi, şi regulele acelea din gramatica grecească, precum şi constatarea că copacii dintr-o grădină oarecare ar fi aşezaţi în cutare fel. Chîar din punct de videre al postulatului minţii, al procesului de inducţie dela baza legiî subiective dacă te pui,, acel care a formulat regalele din gramatica greacă şi acel care a constatat chipul cum sînt aşezaţi copacii din grădină,; n-au numărat sigur nici toate cuvintele nicî toţi copacii, ci în mod precipitat au formulat regulele. ; Şi apoi, în ce priveşte în special limba greacă, de care limbă greacă vorbeşti ?. De cea cunoscută din monumentele de limbă greacă păstrate ? Dar acelea cuprind toată limba greacă? De unde ştii că nu va apărea în vreo inscripţie, care se va descoperi cîndva, vreun cuvînt grecesc terminat şi în vreo altă consonantă,îu afară de s, n,.r? Iar din punct pe videre al, legiî obiective dacă te pui, o lege nu încetează de a fi prin faptul că s-ar constata toate lucrurile - individe care prezintă acelaş raport. Faptul acesta, al constatării tuturor lucrurilor-individe la care un . raport există, fapt greu de realizat, dar posibil, are loc de, altfel şi pe terenul diacronic, nu numai pe cel. sincronic, al fenomenelor limbiştice, ,şi în general al fenomenelor naturale. .Singura deosebire dintre legile sincronice si^ celeudia.cr.onice-Stă J[£rpredica.t„:^Tă~cele~dintîiu~~predicatuLe3.tS—. ’rcTfii la cele de,aLdoilea a deveni..:
.....Iu ce ^priveştiTl:apteŢe~BS^limbă„ diacronice . Saussure pag,
131-134spune că "la ele se constată intr-adevăr legi, dar, acele legi
27.
878
§85.
prezintă numai aparenţa legiî (l’apparence d’une loi), pentrucă se pot explica. Aşa, de pildă, dacă francezul poatre, care dela capul locului a însemnat «/apă», a căpătat înţelesul de «grindă», „aceasta se datoreşte unor cauze particulare" [Dar aceasta nici nu-î o lege. Vezi maî sus exemplele citate din Wundt, pectttiia devenit bani, efcc.]. Dacă „la o anumită epocă maî toate formele vechiului caz subiect aii dispărut în limba franceză", aceasta se datoreşte faptului că Francezul a perdut cunoştinţa raportului de subiect („C’est la notion particuliere de cas sujet qui a 6te attein-te et sa disparition a entraîne naturellement celle de toute une serie de formes" [Că limba se schimbă şi din pricina aceia că mintea omului se schimbă din punct de videre al aptitudinii de a putea orî de a nu putea percepe oarecare raporturi, aceasta este ştiut. Dar că ar ajunge vreodată mintea în aşa hal de decrepitudine, încîfc să nu mai aibă conştiinţă de raportul de subiect, a-ceasta e de necrezut]). Dacă în limba greacă explozivele fonice aspirate indogermane aii devenit ezplozive afone aspirate (de pildă *nebhos nephos, *medhu -c methu, *angho < ănkho, etc.), aceasta se explică prin aceia că „un siDgur fapt particular se manifestează în toate părţile" (.ce ne sont que Ies maniîestations d’un seul fait particulier" [Saussure bucuros ar fi numit cauza în-săş, dar n-o putea şti, pentrucă aşa numitul de Germani spon^-ţaner Lautwandel este încă o enigmă, dupăcum şi Saussure mărturiseşte pag. 202-208]), cu alte vorbe prin aceia că o cauză oarecare a făcut ca Grecii să nu mai poată pronunţa fonic explozivele aspirate.0 Lui Saussure i-ar trebui legi fără caxize. Este adevărat că pentru a formula prin inducţie legile omul n-are trebuinţă să cunoască cauzele, în obiectul însuş însă legile au toate cauze, căci nu există nimic fără cauză (Acesta este îarăş un postulat al minţii omeneşti, căruia sigur că-i corăspunde o realitate obiectivă, căci în forme goale ale minţii astăzi nu mai crede nimeni). S-ar părea că Saussure are în videre niscai legi extraordinare, dinafară de natură, pe care nu le-ar putea găsi nicăirî. Cu toate acestea, din contra, el are în videre, ca termen de comparaţie cil legile din limbă, atunci cînd tăgădueşte acestora firea de lege, nişte legi foarte reale şi cu cauze foarte aparente, anume pe acele care guvernează societăţile omeneşti. Saussure anume, care crede că limba este o instituţie socială şi o invenţie arbitrară a omului (Vezi § 268 N° 4 Nota), este în aceiaş vreme aşa de obsedat de societate şi de instituţiile omeneşti, încît nu pricepe alt fel de legi decît pe cele instituite de om pentru a guverna societatea, şi orice reguli în limbă ori, fireşte, şi în alte domenii ale naturii, -la care nu este manifestă o voinţă omenească, pentru dînsul nu-ş Iegî. Pag. 129: „On parle couramment de lois en linguistique. Mais Ies faits de la langue sont-ils : reellement regis par des lois et de quelle nature peuvent-elles etre? La langue estant une inştitution sociale, bn peut . penser ă priori qu'elle est feglee par des prescriptions arialogues â celles qui regissent Ies col-
379
lectivites. Or toute loi sociale a deux caracteres fondamentaux: elle est imperative et elle est generale. Elle s’impose et elle s’etend â tous les cas". Cînd Saussure tăgădueşte oricărei legî firea de lege, dacă nu-î provenită din voinţa omenească, şi dă. numele de lege numaî legii sociale, restrînge fără trebuinţă înţelesul unuî cuvînt. De altfel, dacă este vreo deosebire între legile făcute de om pentru guvernarea societăţii şi aoele existente în natură fără voinţa omenească, deosebirea consistă tocmai în aceîa că acel caracter general şi imperativ, pe care-1 atribue Saussure legilor omeneşti, aparţine tocmai nu legilor omeneşti, ci celor naturale. Căcî nicăirî mai mult decît pe terenul legilor omeneşti nu există atîtea excepţii provocate de atîtea cauze care se . bat cap în cap. Legea o-menească există maî mult cu numele, oricine poate s-o calce îa picioare fără pedeapsă. Maî bine ar fi lăsat Saussure numele de lege în pace şi ar fi inventat un cuvînt nou pentru acea parodie de lege, pe care o fabrică omul pentru a guverna societatea şi, din nenorocire, pentru a guverna şi limba cîteodată, ca atunci cînd fabrică omul tot felîul de proecte de limbî scrise şi de limbî literare, unele maî tolerabile, îar altele curat nebuneşti, ca acele fabricate de etimologiştî ca Laurian orî de fonetiştî ca Pumnul.
3) In vremea aceasta (cam depe la amil 1880) studiarea dialectelor din punct de videre al graniţilor .dintre ele, din punct de videre al lăţirii în spaţîu a unuî fenomen limbistic (de pildă, şi maî ales, a unuî sunet, apoî a unei forme gramaticale, a unuî cuvÎDt, a unnî înţeles), formarea de atlase dialectale, unde se a-rată în mod bătător la ochi întretăerea în tot felîul de direcţii a tot felini de fenomene, au dus la coneluziea că nu numaî dezvoltarea dialectală nu este treptată dela un spaţîu la altul, că nu numaî există de multe orî asămănărî maî mari între valurile mai depărtate decît între cele maî apropiate, dar că este aşa de mare încurcătură de linii, aşa de mare lipsă de contururi, încît Ia ur7 ma urmelor se pune chestiunea dacă nu cumva nu există dialecte de fel (Ba sînt, dacă judeci cu aproximaţiea cu care trebue să judece o minte omenească), dacă nu cumva sînt tot atîtea dialecte cîte individe. Şi atunci, plecînd dela postulatul falş al neo-gramaticilor, că pentru existenţa unei legi trebue prezenţa simultană a unuî fenomen oarecare la toţi indivizii dintr-o comunitate limbistică, Hugo Schuchardt, Ueber die Lautgesetze, gegen die Junggrammatiker, Berlin, 1885, a întîmpinat că, întru cît asemenea comunităţi limbistioe nu există,, deoarece sînt tot atîtea dialecte cîte individe, apoî nici legî la fenomenele de limbă na există.
Şi la această părere, bazată pe un postulat falş, a luî Schuchardt, pe care Bartoli o motivează încă şi maî slab decît Schuchardt, a adăogit Bartoli pe acea a imitaţiei exagerate dela dialect la dialect, fără ca s-o motiveze cu nimie, nici macar cu admiterea (de altfel imposibilă) a lipsei bazei .de articulare^ şi. a lipsei de inovaţii independente, apoi pe acea a unei imitaţii exa?.
880'	'	§	85.
garate dela limbă/la limbă (dela. limba greacă la limba latină, dela limbi neindogermine la limbi indogermane), a fixat apoi, în-special pentru limbile romanice, în mod arbitrar Gallia ca punct de plecare pentru nenumărate fenomene, şi a numit această concepţie şcoala neolimbistică. Nu tot ce-i maî nou este numai decît şi maî bun. Dacă bunătatea unui lucru îu ştiinţă se judecă după puterea probelor cu care-şi afirmă cineva părerile, apoi se poate zice fără exagerare că această şcoală nouă limbistică este cea: mai slabă şcoală limbistică care a existat vreodată. Ar fi fost în. oiice caz de dorit ca să lipsească tonul megaloman, cu care-, această şcoală nouă se adresează cătră şcoala-chipurile-veehe, şi să lipsească vorba aberaţii, cu care sînt botezate părerile şcoaleî-chipurile-veclu. Asemenea vorbe tari, pelîngă că sînt lipsite de modestie, dar sînt şi primejdioase, căci sînt arme cu două tă-îuşuri. ■
Eu deci, dacă în lucrarea de faţă voiu numi cutare fenomene latineşti populare (adecă aparţinătoare limbii latine comune), iar pe cutare altele latineşti dialectale, voiu face aceasta într-atît, întru cît am putut afla ceva despre ele dela şcoala, veche.
Pe nedrept caută Bartoli un sprijin pentru şcoala neolimbistică în şcoala luî Gillieron şi vrea să dea a înţelege că Gillieron ar fi susţinînd păreri analoage cu ale sale. Dalmazia e Albania pag. 489 nota: „Eu n-am făcut alt ceva decît că am dat un nume (neolinguistica, neolinguisti) la lucruri şi persoane care-existau deja. Cel mult am cercat în limbistică neolatină metoda pe care îa special şcoala lui Gillieron a înţrodus-o îa dialecto-logiea franceză."
Gillieron (Am cetit dela acest scriitor următoarele lucrări r Paţhologie 6t therapeufcique verbales I, II, Nenveviile, 1915; La faillite de retymologie phonetique, NeuvevilJe, 1919. Pe următoarele le cunosc din extrase pe care mi le-a -trimes din Bonn Dl. lorgu Iordan: Etudes de geographie linguistiqUe d’apre3 l’atlas lin-guistique de la France pai’Juleg Gillieron et. Mario Boques, Paris, 1912; J. Gillieron, Pathologie.et therapeutiqueverbales III, Paris, 1921) vrea să-şi dea socoteală cu logica de operaţiile de care s& serveşte limba pentru a remedia relele produse prin alunecarea sunetului. El dă o importanţă extraordinară principiului, pe câre eu îl numesc diferinUare şi-l consider ca voinţa limbii (Vezi ale mele Principii de istoriea ^limbii sub diferenţiare), pe care-l ames-tecă mal niolfc, sau ra&î puţm. eu. acel al vbinţii individului de mmb legiuire numit (Vezi ale mele Principii sub legiuire), şî-şi încnipueşte câ toata vieaţa limbii ar fi o. luptă de refacere şi de îndreptare faţă de forţa; ae distrugere a alunecării sunetului. D& aici termenii de pathologie şi ie therapeutiquel .Numaî pe ici colea pomeneşte ceva de analogie. Toată ceialaltă ' enormă activi -taţe a limbii; tot atîfc' de in dependent ă^d 6 voinţa limbii ca şi de voinţa individului, activitate pe care eu am grupat-o supt atîtea
§ 85.	-381
cauze altele îu afară de alunecarea sunetului şi de analogie (Sâ se gîndească cineva numai la schimbările provocate îa limbă de faptul că. chipul de a. cugeta s-a. sohirahat, câ chipul de a pricepe lucrurile, in special raporturile;, a devenit altoi, scizirabărî . .grupate simt cauza, numită, de mine lămurirea psihică cu cunos-tinţilor. Vezi ale mele Principii), pentru Gilfieron nu există. Dar de ceîalaltâ enormă activitate a limbii în afară de alunecarea sunetului şi de analogie nu ţin vreo socoteală limbiştii în general. Cel puţin G-illieroD, spre deosebire de alţii, scoate în evidenţă activitatea diferenţierii şi ă vom'ţii, macarcă o exagerează, şi revendică cu drept cuvînt pentru cercetarea aceşteî activităţi un interes pe care limbiştii îl consacră aproape excluziv alunecării sunetului şi analogiei.
In lupta pe care o susţine limba._pentriL_a_se_reface}-fâtă f3e activitatea distrugătoare a alunecării sunetului, Gillieron_crefl6 "că există măî ales iinjrlu pe căre l’mba_căuBr~sâ-l înlăture, a~
. buîne~^monimiea,~~căre se manifestează îu două felxuri: ori- în~~a-cela~câ doM"lmvnîte de.vjln omonime (caTlle pildă, spica devenit 'omonim^iu spina, sau claudere devenit omonim, cu ’clouer. ;> clon clavusj, şi atunci sau unul din ele eate înlocuit prin alt cuvînt •sau amîndouă sînt înlocuite prin alte cuvinte: ori în acela, căjun. cuvînt devine omonim sau aproape omonim cu o formă gramati-•câlă (câ7~(fe^llI71persoanele plurale dela prezentul indicativului 'ăîtT'verbului issir exire, issoris, 'issez, issent, devenite omonime cu formele respective -issotis, -issez, -issent, sau qaissent,; a treia persoană plurală imperfectul conjunctivului dela qaerir ^>. Jquae-xere, devenită omonimă cu qti issent, a treia persoană plurală prezentul conjunctivului dela issir >- exire însoţită de conjuncţiea que), .şi atunci cuvîntul este înlocuit prin altul.
Alături cu omonimiea un alt rău produs prin alunecarea su-. netului este neregula^care constă îa aceia că diferite forme ..ale cuvîntulni devin“pfea. deosebite^iir punct~5e videre~ăl schelei.ulul unele faţă_.îe. altele. cunTs-a întîmplat de pildă Iucrfln^~verbe_ca ’^faireJnettre, naître. mourir, vivre,pouvoir, prenăre,ienir, voir, savoir, la care perfectul simplu a ajuns foarte_deosebit în privinţa sunetului faţă de prezent. Mai ales la verbe _a _r.ezuIt&t-nei-egu/^IlşOââr J^eTla_p.eiiectnlJimBu_fâtă7de-.prezent Limba remediează în fe-TiuTâcela că ori unifică formele prin analogie, astfel că, de pildă, singularul date/devine bateau supt influinţa pluralului bateaux, ori renunţă chiar la exprimarea unui raport, numai ca să sciape de formele neregulate, astfel că, de pildă, limba franceză comună a renunţat la raportul de perfect simplu (passe defini). Asupra faptului din urmă insistă în special Gilli^roD, La faillite pag.^ 102-113. După el liniba franceză comună s-a simţit jignită întîiu, îa tendinţa ei spre regularitate, de perfectele^ simple ale unorverbe ba cele citate puţin mai ; sus, apoi şi-a-întins aversiunea chiar .a-
supra perfectelor, simple regalate, ca troiivqii şi din gustul pentru regulă în forme a"părăsit perfectul simplu^în întregime şi a re-
382
nunţat la raportai exprimat prin el, apoi a renunţat şi la raportul exprimat prin imperfectul conjunctivului, din cauză că forma acestui raport sămăna cu acea a perfectului simplu. Grillieron spune că altă dată, într-o notă dela pag. 224 a lucrării sale G-endalogie des mots qui designent Pabeille d’apres 1’aVlas lingaistique de la France, Paris, 1918, susţinuse că pierderea perfectului simplu s-ar fi datorind faptului câ limba â perdut simţul pentru raportul exprimat prin-tr-însul, dar că acum retractează ce spusese atuncî. La faillite pag. 102: „C’est par un mea culpa que nous coramengons ce chapitre,, qui n’est en realite tout enlier qu’une retractation: nous prions le lecteur de ne tenir aucun compte d’une. note qui figure â la page 224 de notre travail sur Vabeille• Dans cette note nous preten-dions que c’etait «dans l’extension de l’emploi du present de l’in-dicatif, de l’imparfait et du plus-que-parfait â la place du passe defini qu’il faut chercher la raison de la disparition d’an temps qui nous fait sourir dans le parler des meridionaux», que «le passâ' defini aurait conduit la phon6tique ou il aurait voulu, silapensee linguistique eu t-continue â, avoir besoin de ses services»La fail-lite pag. 106: „II est faux, radicalement faux, de dire qu’une modification survenue dans Ies fonctions des temps a entraîne la. cliute du passâ defini et de l’imparfait du subjonctif. C’est l’inverse qui est vrai, et nous sommes honteux d’avoir pu soutenir le: con-traire", G-illi6ron Întrezărise şi alt cliip de vieaţă a limbii, şi altă cauză de schimbare a ei decît alunecarea sunetului, analogiea, di-ferenţiarea şi voinţa, dar s-a refugiat cu. groază şi cu ruşine la iubitul săit cal de; bătae. Aici s-ar potrivi vorba: c’est le premier mouvemenfc qui est bon.
La faillite pag. 54 se întreabă autorul: „Y aurait-il done une autre raison que la eollision homonymique qui tue ou estropie?K; întrebarea şi-o pune cu ocaziea faptului că °verbul cholr a dispărut din cauza fonetizmului variat al formelor sale, fonetizm variat rezultat din pricină că oi şi ai'se confundau în pronunţare, şi, de pildă, la imperfectul indicativului „on aurait pu dans un salon entendre s’entrecroiser Ies quatre variantes suivantes: je cho~ yois, je choyais, je chayois, je chayais.u Pentru a evita această încurcătură de pronunţări deosebite choir a fost înlocuit prin tom-berAceasta,„pletora de forme cu fonetizme deosebite ale unui-cuvînt, ar fi a treîă cauză a dispariţiei ftn.vmţgloîy^i.ft r.areor.nri-"staţ^n^llieron".alăturTcn“omonimiea Ti cu neregularitatea.. In rea-Tiţâfe~T^m~a"facF~cîTirn~fenomen mult maî~cuprinzător. —anume cu sinonimi ea, pe care limba o evită tot cuatîta băgare'dp.aamă ^jTfeyWdniîme, căcîTimba nu permite lux, vezi ale mele Principii pagT2l'3~sq;cfr~^----1—.	.. .	..
Materialul, prin mijlocirea căruia limba se reface si se fn-dreaptă în urma pagodelor aduse de alunecarea sunetuluiTse găseşte în ea însSş~oriTFr^,ătâlpr)n~împrnmut^ iar împrumuturile limba comunăTranceză'le face din limba latină, iar dialectele, le fac dela unul la; altul ori dm iiraba- comună.; Şi la frămlntarea şi'
383
prelucrarea materialului limbiatic decătră limM-Ji&ntru a se în-drepta~~5in relele~pficintiîte~de alunecarea sunetului un Instrument jmăî alea serveşte, anume acel al efimologieî populare. Limba ope-*reaza că acest Instrumenflnţr^'graQTfiuIt mai mare^deci'Fsî^au TncEfpmeîimDistii până astăzi, şi grUwa^ă~TMt§riăM~leaell după etimologiile presupuse de dînsa înti^^M'tT^Mrflcatîe, unde 'nu numai serviră la ac~elas~ grup Cuvinte socotite ea de aceiaş ori-gme^Jcâ~de pildă ferirşi fefiher, care "aii fost vîrîte la grupul Iu! 7g7^cLse_şj_8fipar.ă_j3nyinte de un grup unde sînt socotite ca a-parţinînd pe nedrept (ca de pildă pouvoir, care a fost separat de grupuTluî voir)Ţ~ca care ocazii, după cum cuvintele vîrîte în a-celaş grup se influintează între ele la sunet şi la înţeles, tot aşa cuvîntul separat de un grup, Ia care ar fi aparţinut pe nedrept, este modificat ad hoc, din punct de videre al sunetului, pentru a se deosebi de acel grup, astfel că pouvoir, de pildă, a fost prefăcut în pouloir orî îa peudre (Această putere a diferinţierii de a crea prin ea însăş simboalele de care are trebuinţă a fost. recunoscută de mine încă în Principii pag. 227. sqq;.). Faţă cu această etimologie, pe care limba o înţelege şi şi-o dă la un moment dat, se găseşte etimologiea fonetică, cum o numeşte Grillieron, adecă etimologiea savantului, care merge cu mintea tot la origine, pe terenul special al limbisticiî romanice tot: la limba latină, şi tot caută să lege de etyma latine cuvinte actuale romanice, care şi-aii perdut filiaţiea veche şi au întrat în grupuri altele decît cele dela capul locului, şi susţine morţiş că il appert este a treia persoană singulară prezent indicativ dela fostul appa-roir, pecînd il appert în realitate, chiar de va fi fost cîndva acea persoană dela apparoir, a devenit astăzi = apert > apertus, şi că comparer este latinul comparare, pecînd comparer în.realitate, chiar de va fi fost cîndva comparare, a devenit astăzi un derivat prin com- din pair, ba caută chiar un etymon latin pentru peadre, care în realitate eun product al etimologiei populare. Aceasta numeşte Gillieron faillite de l’etymologie phonetique. Mai tare ar fi scos încă la iveală acest faliment, dacă nu s-ar fi mărginit numai la etimologiea populară, ci ar fi atins şi acele produse notiă ale limbii care se datoresc analogiei şi creaţiei imediate, şi ar fi relevat pe terenul etimologiei franceze apariţiuni ca mustaciola, catteulla, convetiiosus, amăritiosus, frondiarium, pandiatura, mulgearia, sugaria, ingrossiare, piccicare, fenacius, floccacia, remansicia, fenicia, granicia, maricias, liganare, etc. depe terenul etimologiei romîneştî, apariţiuni create de Sextil Puşcariu, Lateinisches ti und ki, şi dintre care unele {mustaciola, amaritiasus) au pătruns şi în dicţionarul etimologie al lui Meyerr Lubke. Compară studiul-meu ' „Un specialist romîn la Lipsca“ pag. 121.
Cîtă vreme, deci, nu-ti vei fi .dat întîiu socoteală de cIasifi-_ carea'~ţnn^f^logiF^opglâră~âr uneOimB^itleilmologiea. fone.ticâ,. etimologiea' savantului este expusă Ia erorLiienumărafe si devine
384	§.85.
anroane un lucru netrebnic. La faillite pag. 132: „La phonetique ’n’arien a:voirT"tant que l'etymologie populaire.n’aura pas, au prealable, fait la part qui lui revient"; La faillite pag. 96.: „Eu presence de ces faits, qui ne sauraient âtresnies, que valent Ies savantes doctrines de phonetique et d’etymologie, que valent nos dictionnaires et nos grammaires Mymologiques, tels qu’ils ont etg condus jusqu’ici? Nous laissons au lecteur le soin d’en apprdcierla valeur". Toată munca trebue îndreptată într-acolo ca să constatăm clasificarea pe care limba însăş şl-ă dat-o prin propriile eî calcule etimologice, prin etimologiea populară adecă. Şi cum avem să putem elucida acest nămol de etimologie populară ? Prin logica noastră individuală. La faillite pag. 133 : „Observez, comme si â la base des evolutions il n’y avait aucun mystere physiologique, mais simplement une oeuvre de reflexion, plus pu moins consciente, â laquelle votre raison peut atteindre“. Şi de fapt chiar face Gillieron enorm logică în diferitele sale articule. Dar este oare potrivire complectă între logica învăţatului şi acea a poporului, şi •acea în special a limbii însăş, adecă (din punct de- videre .al individului considerată) a inconştientului?
In.cercetarea însă pe care trebue să o facă limbistulcu logica pentrâTa-sî dă socoteală d e o d er a ţiilede care s-a servit ITmEa jientru a se reface si a ae^£Înoi~GIliieFgn^Î6^ă~llela~d?uarpo3-tnlatlT~dlflărdouâ propoziţii, a căror veracitate trebue oarecum admisăctelă capăC fără~săfliaî existe~~nevoe de a ii probate._ Aceste postulătP, direct conţrârlT~ceIoF susfinate de neoKmbistî,- sînt ur-mIţoar.ele.:	~~	i
ri/jSxistenta de legi fonetice, de legi care guvernează alunecarea, sunetului. Pathologie et therapeutique verbales "I pag7T21 5Vll ne' saurait''faire de doute que caro n’eut existe partout sous sa forme phonetique reguliere de kar dans le nord de la France". Ibidem pag. 13: „De nos jours presque tous> Ies parlers de la France sont prives de l’dlement directeur regional qui police Vac-tion mecanique, aveugle, deslractive de la phonetique, depuisqu’ils sont. delaisses par Ies classes instruites et lettrees, toutes conver-ties au frangais littdraire. Dans leur pauvrete g&idtique, dans leur misere actuelle Ies parlers ont recoursâ la grande pourvoyeuse qu’estla langue litteraire, et leurs emprunts. sont moins souvent peut-etre Ies effets d’une servilitd â, son egard que ceux d’une necessite causee par l’engrenage des loisphonetiqu.es qui provo-quent un desarroi lexical, auquel ils ne savent plus remgdier autre-ment que: păr l’emprunt11. îbidem pag. 14: „On a tentd soit de nier, soit de mettre en doute, soit de restreindre le role deldtere de la phoiietique en tant que cicatrice de produits homonymes, qurobligent' le parler â retnanier son patrimoine; lexical, le con-traint constamment â un travăil de reparation. Nous croyons pou-voir pretendre qu'il n’est aucune lot phonetique qui, dans le long cours d’un parter, s’effectue s.ăns causer des dommages necessi-tant une oeuvre de reparation et des modifications de fout ordre, que la phonetique est responsable de la disparition d’nne grande
§85.
385
pârtie des inots da patrimoine latin, qu’ane foaie des disparus sont des ddchets de l’usare phonetique, qu’ane fonie de mots nou-veax sont des compensations, plus ou moins heureuses, â ces de-<;hets". Ibidem pag. 21: „Une langue populaire peut, sans inconvenient, emprunter des mots â quelqu’autre langue, pourvu que ces emprunts ne contrecarrent pas, ne dânaturent pas. ses lois fondamentales“. Paţhologie et therapeutique verbales II pag. 16-17 : „La langue litteraire possede, â cot£ de la laDgne parlee, une langue ecrite pleine de traditions gtymologiques, l£gitimes ou ill6-gitimes, qui constitue en quelque sorte une autre vie linguistique, tolerant des phonemes proserits par la phonetique de la langue parlee, en meme temps qu’un reservoir ou celle-ci peut se rggen6-rer. et se premunir des accidents qni la menacent,. Une langue sans tradition litteraire ne le saurait; elle reste attachee fid'element aux lois de la phonetique, en doit supporter patiemment la ty-rannie et trouver d’autres moyens pour parer aux suites dela’mu-tilation et de l’homonymie." Ibidem pag. 28: „C’est dans cette zone intermediaire entre le franşais du nord et la langue du midi, caracterisee par le maintien de c devant a, que M. Herzog « trouvd des parlers qui seraient les uniques dgpositaires d’unmot .disparn de tout le reste de la E-omania. Son *commenquer y serait devânu commentsar, le serait devenu sîirement â 807 qui dit o'tsd ■pour auca et trii’tsâ" pour trauka. Par quelle maille du filet aurait pu passer *commenquer pour dchapper k la palatalisation,. alors que ££lle-ci atteint des c latins d’âges aussi divers ?“
:	0$)	.	O limbă .oarecare are firea eî proprie.^ Pentru aceia' schim^
bărîlVi)e!recnlT'întT^^voîjjire nu se^Ft~pngepe d¥cîFl;îiiOSj£X-
e_a vorbiră aceleia gi a vorbirilor de priR_smiur. De pildă:"Paţhologie et therapeutique ver-"băles ÎI, 9, „commanquer n’a pu naître d& commencer que dans un milieu triplement conditionne au point de:vue phonetique, que ■dans une region ou alternaient £ et s ( = frâDgais s), e et ă <=fran§ais â), § et k ( = frangais $)“. La faillite pag. 9 sqq.: ^ Acolo unde existau clavus <clou şi clouer, derivatul din clou, clouer s-a confundat prin alunecarea sunetului m clore claudere, a dovedit pe clore, şi în locul acestuia a apărut fermer> firmare, cave. a căpătat, pentru a putea sabstitui pe clore, prin mijlocirea etimologiei populare ferrum, înţelesurile luî clore şi a perdut vechile sale-înţelesuri. Acolo unde exista, nu clavus, ci clavellus < c/ave/, confuzie între claudere şi vreun, verb derivat •din clavellus n-a putut să existe, claudere a continuat de a trăi şi serviciul: făcut de el n-a trecut asupra luî firmare, care nu şî-a ■schimbat înţelesurile; prin vreo etimologie populară > ferrum. Daeă acum se întîmplă ca pe terenul (aire) luî clavellus să se .găsească firmare cu înţelesurile luî claudere:. prin etimologiea po-. pulară i> ferrum, acest -firmare este un împrumut dela ariea clavus, c&ti ■ firmare > ferram == claudere nu s-a putut naşte decît în ,-arieaclavus şi anume, fireşte* în acea arie : clavus, unde prin a-
386
lunecarea sunetului se putea prodace omonimie între verbul deri-vat din el şi între claadere? La faillite pag. 63 sqq.; roui'r a-dispărut în limba comună franceză din cauza conflictului de omo-nimitate cu avoir şi a fost înlocuit cu entendre, care şî-a modificat înţelesurile vechi pentru a putea face suplinirea, şi ale cărnî înţelesuri vechi au trecut unele asupra altor verbe. Acest fapt a avut ca efect că au suferit schimbări de sunet şi de înţeles o sută poate de cuvinte altele, asupra cărora s-a răsfrînt mişcarea purceasă dela entendre. Dar aceste lucruri s-ati petrecut numai în acea vorbire unde a putut exista omonimie între oui'r şi avoir, ele nu s-au petrecut în vorbirile din estul şi din nordesful domeniului de limbă franceză.0 Istoriea unei limbi numai aşa se poate urmări, cu asemenea îngrădiri geografice; istoriea unei limbi şi geografiea ei este tot una. Pathologie et therapeutique.verbales II pag. 10: „En voulant soustraire la linguistique k Texamen de la geographie, on la diminue d’un facteur puissant, le plus puissant peut-etre, qui peut lui donner le droit d’etre consideree comme une vSritable Science". La faillite pag. 18: „historiquement et geographiquement est tout"un pour nous, car nous ne savons â quel sophisme on a recours pour opposer la documentation geographique â la documentation historique". La faillite psg. 19: „Un seul mot, avec assises historiques solides (comprenant Ies assises gdogra-phiques) a plus de valeur critique pour l’explorateur que tout un cteballage de pacotille de mots de tous lieux et de tous âges. Cette remarque devrait etre une banalite qu’on dufc se gener de publier/' Şi pe limbistul care ţine socoteală de firea proprie a unei vorbiri oarecare (noi iştialalţi zicem: care admite baza de articulare şi baza psihologică ca factori importanţi în istoriea limbilor) Grillie-ron îl numeşte, de pildă La faillite pag. 18, geographe linguisie, lexicographe geographe.
.In_ special etimologiea populară, acel factor atît de impor-tanţjmijra refacereaJ^birsTMrr^pereâză^e~o^câră uriulţ^ai 'mare decît şî-att închipuilTîimbiştii, se manifestează în diferite feliari după firea proprie a limbilor, iar nu_numai.Jn mod pulin. ^apareirt-^rremărcîbil. La faillite pagT^HT^Dire: «L’etymofogie 'populaire n’ă~HtenfFque Ies mots rares, techniques ou etrangers, que Ies sujets s’asimilent imparfaitement», c’est meconnaître dans: le frangais ce qu ’il a de frangais, dans l’italien ce qu’il a d ita-lien, dans n’importe qaelle langue derlvee ce q’elle a de person-nel, c’est nler l’existence de plusieurs langues et Ies reduire toutes ă une seule."
. Firea proprie_a limbjlor_j,nihilează„obstacuIele fizjgiu. Patho-logie et therapeutique verbales II pag. 32: „Si â Vissoie essever (exaequare), par un mirage etymologique populaire, est devenii l’equivalent d’*exaquare, ce mirage s’explique non seulement par la puissance evocatrice d’*aquare, mais peut-etre aussi par sa presence reelle dans le yoisinage immediatde iYissoie^//^ est vrai que Ies vallees valaisannes sont sepărees des vallees italiennes\.
887
comme aussi des vallees savoyardes, par de hauies chaînes de montagnes; mais celles-ci ne sont pas davantage des obstacles ă ane evolution linguistique commune que ne le seraient ailleurs de simples raisseaux
Ea însă_eslB-iui obstacnl _ pentrn propagarea nuni fenomen limhistic. fa felînl_câ-orjLacesta nn se poale propaga acolo unde firea limbii se opnne, ori primeşte acele scbimbâH~ pe care ea~le~ impune^La faillite pag. 133: „Observez7~comme siTlTla base des evolutions il n ’y avait aucun mystere phyaiologique, mais senle-ment une oeuvre de reflexion, plns ou moins consciente, â laquelle votre raison peut atteindre. Songez que peut-etre l’histoire finiră par vons rereler qu’il n’a tenu qu ’ â un fii que les plus grandes revoluţiona plionetiques, separant en compartiments la matiere lingnistiqne, se soient on ne se soient pas produites, que ce que nous considerons comme un mouvement general dela matiere lingnistiqne n’est peut-etre qn’une propagaiion ă l’infini, jusqu’ a des bornes qui en necessitent l'arrei, d’un mouvement itidivb-duel, en dehors daquel il îi y a qu’imitation, adaptation, assimi-lation, propagatlon, ayant pour cause Videntitc ou la pa rente-des milieux sociaux.<l
Va să zică, şcoala luî Gillieron, dacă se poate numi astfel, e nouă în privinţî, despre care habar n-are şcoala neolimbiş-fcilor, ba chiar, prin aceia ce are nou şcoala luî Gillieron, ea se poate considera ca o reacţie contra şcoalei germane, unde se găseşte originea şcoaleî neolimbiştilor (Compară, de pildă, următorul loc, La . faillite pag. 96 : „II est regrettable qu’en deşa du Rhin on ait use partout et toujours, pour observer le franşais, de besi-cles qui portent la marqne made in Germany. II serait temps en-fin de se debarrasser de cet appareil .qui deforme la vue"). In a-cele privinţî însă prin care şcoala neolimbiştilor se caracterizează, şcoala luî Gillieron este identică cu aşa numita şcoală veche, cu care se războesc neolimbiştiî (Despre filologii idealişti vezî §:-268 No. i Nota).
Poate că ar fi trebuit romaniştii, maî înainte de a enunţa* păreri aşa de extraordinare, ca aceia de a tăgădui posibilitatea apariţiei aceloraş fenomene în mod independent în maî multe vorbiri omeneşti", să vadă ce cred în. privinţa aceasta indogermaniştii, căcî' indogermanistica este maî bătrîuă şi maî cu experienţă decît romanistica. Iată ce spune, de pildă, în această privinţă A. Meillet* Linguistique historique et linguistique gdndrale, Paris, 1821. Pag. 37: „Aussi longtemps que des accidents historiqnes graves n’in-terviennent pas, les divers dialectes d’une meme langue gvoluenfc d’une maniere paralele, et cela sans qu’il y ait lieu d’admettre aucune infiuence des uns sur leş autres“. Pag. 37-38: pCa probă pentru afirmarea de maî sus autorul citează dezvoltarea independentă în diferitele limbî slave, dela perioada veche bulgară încoace, a felînlui de declinare a adîectivului şi a substantivului, I&
-388
§ 85.
special pentru lăţirea formei de instrumental plural feminin -ami la masculine şi la neutre autorul ziee pag. 38: „Ca faits’est pro-•duit â, date historique et en pârtie rdcente'dans plusieurs langues -slaves bien distinctes et tout â fait separges Ies unes des autrese.9 Pag. 36-43 în artieulul „Note aur une diffi culte generale de la grammaire comparee" autorul arată rcă limbile indogermane s-au dezvoltat în acelaş fel, macarcă în mod independent, într-o mulţime de privinţî, şi că din cauza aceasta este adesea imposibil de ho-tărît dacă, un fenomen oarecare, comun tuturor orî mai multor Climbx indogermane, trebue ridicat pănă la limba indogermană primitivă, orî ba.5 Pag. 63 : „Dans le cas ou une langue se differen-cie sans changer de type, le paralelisme des developpements in-•dependants aboutit souvent â des resultats identiques, meme dans le detail materiei de la forme“. Pag. 64: „Les langues slaves pre--sentent un grand nombre d’innovations communes â plusieurs dia-leetes, parfois presque k tous Ies dialectes, et qni sont exaete-
1	ment Ies memes dans ces divers domaines; quelques-unes de ces -innovations, comme celle qui porte sur Ies formes employees avec Jeâ noms de nombre, sont inattendues au plus băut point, et pou]-tant elles se sont realisees independamment dans plusieurs langues •slaves longţemps apres que ces langaeş avaient cesse de former une unite, et sans qu’il y ait eu influence de l’une de ces langues -sur Ies autres." Pag. 62-75 în artieulul „Convergence des deve-ioppements.linguistiques" autorul- arată pcâ limbile aiparţinătoare a-cieleîaş tulpine, de pildă limbile indogermane orî limbile semite* se -dezvoaltă în multe privinţî 2d acelaş fel, macarcă dezvoltarea are loe în mod separat şi independent; că inovaţiile limbistice apar pe terenul sunetelor şi al formelor aceleaş în mod independent la maî mulţi indivizi şi în maî multe locuri, nu sînt creaţii ale unui .'Singur individ lăţite prin împrumut şi imitaţie; că numaî cînd este vorba de cuvinte ori'de „tours de phrase" nu se poate tăgădui că ■n-ar putea exista şi invenţiea unui singur individ lăţită prin imi-îtaţie.2 Pag. 103 : „II ne faut pas attribuer â une aneienne commu-naute ce qui provient de developpements paralleles, mais indepen-dants“. Pag. 316-317: „L’independance des developpements n’ex-'dut pas le paralelisme. A beaucoup d'egards Ies deviations de ’Pasage latin qu’offrent Ies langues romanes, tont en etanţ iden-;tiques entre elles ou de meme type, reposent non sur des innova-tioris d^ja realisees en latin dans l’usage courant, mais sur des tendances communes, sur des developpements paralleles^ qui ont eu lieu independamment dans chacun des parlers rbmans. Le fran-‘<jais et le proven<ja,r offrent de ce grand fait un exemple saisis-i?ant. L’innovation grammaticale la plus grave par laquelle Ies langues romanes se desţinguent du latin âncien est la ruine du systeme de Ia declinaison du nom, qui a ete accompagnee univers'el-lement d’un reriouvellement complet j dans la maniere de grouper Ies mots-, de l’eiriploi de nombreuses particnles, qui se sont substi-4uees aux formes casuelles defaillantes, et de ia fixation de l’or-
§ 85-86.
38£>
§ 86.
Dalmaţia a. Chr. 57 : Issa, 3078 *).
a. Chr. 36 : Tasovcic', malul stîng al Narenteî, aproape de-Viddo 14625. a. Chr. 27 - p. Chr. 14: Yiddo 1769 ; Zara 18264. a. Chr. 16 : Nona 2973.v înainte de	p.	Chr.	10 :	Supljaja crkva 2836.
înainte de	p.	Chr.	18 :	Spalato 3199.
înainte de	p.	Chr.	31 :	Scardona 2808.
înainte de	p.	Chr.	41 :	Spalato 8200.
înainte de	p.	Chr.	69 :	Novigrad 2883.
p. Chr. 3 : Nona 2974.
p. Chr. 14: Ragusa vecchia 1741; Karin 9973. p. Chr. 14-18 : Salona 14712. p. Chr. 16-17 : Spalato 3198.
dre des mots, grâce âquoi l’on a rendu en pârtie ce que Ie latin ren-dait par ses formes casuelles. Or, cette ruine du systâme de la declinaison n'est achevee ni en vieux frangais ni en vieux provensal. Dans ces deux dialectes il ne subaiste plus six cas distincts comme en latin classiqne, Mais les masculins distinguent, au sin-gulier et an pluriel, un cas sujet et nn cas regime: au singulier le nominatif caballus a donne le cas sujet, vieux frangais chevaus, vieux provensal cavals, et l’accnsatif caballam a donng le cas re--gime, vieux frangais cheval, vieux provensal caval; au pluriel le nominatif caballi a donne le cas sujet, vieux frangais cheval, vieux provensal caval, el l’aceusatif caballos a donne le cas rggime, vieux frangais chevaus, vieux provensal cavals. Au contraire, toutes les autres langues romanes n’ont, depuis l’epoque la plus ancienne,. qu’une seule forme â chaque nombre, et, par suite, toute trace de declinaison y a dispăru. Le d^veloppement propre du frangais et du provengal a abouti finalement â la meme simplification, et des -Ie XlV-e siecle Ie frangais et le provengal ont perdu les derniers • restes de declinaison, ne gardant au singulier comme au pluriel que le cas regime, ce qui a abouti â, l’opposition d’un singulier, frangais cheval, provengal caval, et d’an pluriel, franga’S chevaus (ecrit chevaux), provengal cavals. Des types exactement pareils -se sont donc realises finalement en frangais et en provengal, d’une part, dans les autres langues romanes, de 1’auţre ; mais g’a de^ maniere tout â fait independante, et eu consequence surtout de l’identite des conditions initiales du dereloppement".—Pentru părerea extremă pe care separe că ar avea-o Saussure cu privire la -dezvoltările independente vezi § 268 N° 4 Nota.
*) Numerele arată numărul inscripţiei din C. I. L. III.
390
p. Chr. 17 : Nona 2972.
p. Chr. 19-20 : Spalato 3201,
p. Chr, 26-27 : Lokvicic 8512.
p. Chr, 34-85 : Starigrad di Obrovac 14322.
p. Chr. 37-38 : lîngă Krug di Poljica la est de Spalato 8472.
$>. Chr. 42-56 : Nona 2976.
p. Chr. 47 : Risanovci, la nord de Knin, la sud de rîul Unac 13329 ; Han Bulat, la rîul Unac 13330; între Dolnji Unac şi Petrovac 13331; Han Gliso, la est de Petrovac, aproape de rîul Sana 13335. p. Chr.	47-48:	Ragusa	vecchiav10175.
p. Chr.	51-52:	Salona	1977; Supljaja crkya	1432116;	Su~
pljaja crkva 149871. p. Chr. 52 : Gradac lîngă PosuSje (la Noyae) 13880. p. Chr. 54 : Salona 1947. p. Chr. 68-69 : Salona 8702. p. Chr. 69-70 : Podgradje lîngă Benkovac 9938, p. Chr. 80-81 : Salona 142435. p. Chr. 97 -. Salona 8703. p. Chr.	97-98:	Doclea	12681.
,p. Chr.	97-117	: Traîi	10171; Kula la nord	de	Gospic,	la
nord de rîul Lika 15104. p. Chr. 113 : ^Podgradje lîngă Benkoyac 15021. p. Chr. 118: Supljaja crkya 282-8. p. Chr. 119-138 : Medvidje 2844. p. Chr. 127: Supljaja crkya 2830/ p. Chr. 137: Salona 1933. p. Chr. 138-161: Imoski 1912 şi pag. 2328121. ip. Chr. 145-146 : Zara 9995.
p. Chr. 158 : Skelani (la Municipium Domavianum) 142197. p. Chr. 161: Gradina lÎDgă Srebrnica 12741. p. Chr. 161-180 ; Ragusa yecchia 1740. p. Chr. 163 : Medvidje 2845.
p. Chr. 169: Skelani (la Municipium Domavianum) 1421910. p. Chr. 170 : Imoski 1913 şi pag. 2328121; Salona 1979 5 Salona 1980.
p. Chr. 173 : Viddo 1790 ; aproape de Ljubuski 8484. p. Chr. 179: Salona 8663. p. Chr. 184: lîngă Trilj 3202.	,
p. Chr. 191: Salona. 1945.
$>. Chr. 193 : Gradina lîngă Srebrnica 12726.
891
p. Chr. 193-211: Gradina prope Nadin 2862 ; Rudnik 6313;
lîngă Doboj (la regio inter Yerbanum etDrinum) 14618. ţp. Chr.	194:	lîngă Makarska	1909 ;	Taschlydscha 13847.
p. Chr.	195:	Scardona 2809;	Runovic'	12802.
:p. Chr.	196-197 : Iosephsthal	10059.
p. Chr.	197 :	Jezdina 8336.
p. Chr. 200 : LjeSce lîngă Skelani (la municipium Domavianum) 1421916. p. Chr. 209 : Yiddo 1780.
p. Chr. 213-217: Skelani (la municipium Domavianum) 12727.
p. Chr. 220: Gradina prope Srebrnica 12734.
p. Chr. 222-235: Gradina prope Srebrnica 8359, 8360.
p. Chr. 225 : Yiddo 1781.
p. Chr. 235-238 : Medak la poalele muntelui Velebit 10052 şi 15103; lîngă KoDjica 10165. p. Chr. 238-244 : Josephsthal 3021; Gradina prope Srebrnica 12724.
p. Chr. 239 : Runovic 1911 ; RenkMîngă Buskoblato la jumătatea drumului între Trilj şi Zupanjac 13320; Stare-tina pianina nordvest de Livno 13327. ip.	Chr.	241 :	Âgic'i gornji îa sud de Novi, la	est	de	Biliae
(la regio inter Yerbanum et Unam) 14972. p. Chr. 244-249 : Doclea 8285 şi pag. 2328115 ; lîngă Konji-‘ ca 10166 ; Doclea 12685; între Debelobrdo şi Tisovac cam la jumătatea distanţei între Sarajevo şi Zvornik 13306.
p.	Chr.	245 :	Gardun lîngă Trilj 2706.
p.	Chr.	247:	Salona 3203; Salona 10169;	Bihac	10174;
Doclea 12684; Doclea 12686. p. Chr. 249-250 : Renie lîngă Buskoblato cam la jumătatea drumului între Trilj şi zupanjac 13321.
•p. Chr. 249-251 : Doclea 8286 şi pag. 2328n5; lîngă; Br-kovina cam la jumătatea distanţei între Sarajevo şi Zvornik 13309, 13310.
<p. Chr. 250-251: între Brkovina şi Kraljevopolje puţin la nordest de Brkovina 13311 ; Kiriginkidol lîngă Kraljevopolje 13312; Konjica 151021.
!p. Chr. 251-253 : Gradina lîngă Srebrnica 12728, 12729 ; între Debelobrdo şi Tisovac cam la jumătatea distanţei între Sarajevo şi Zvornik 13307; Lukavica nordest de Brkovina 13316.
392
p. Chr. 253 : Doclea 12687, 12688. p. Chr. 253-259 : Castel Stafileo lîngă Traîi 14333s; supljaja crkva 143339.	.	'
p. Chr. 253-268: Josephsthal 3022. p. Chr. 254 : Doclea 13823. p. Chr. 256 : Gradina prope Nadin 2863. p. Chr. 257-260 : Doclea 1705.
p. Chr. 268-270: Renic' lîngă BuSkoblato cam la jumătatea' drumului între Trilj şi zupanjac 13322 ; Renic lîngă Buskoblato 13323; lîngă Runovic 15105. p. Chr. 270-275: Kiriginkidol lîngă Kraljevopolje 13314;.
DraCeyica lîngă Proboj la nordvest de Yiddo 13317. p. Chr. 274: Gradina prope Srebrnica 12736. p. Chr. 275-276: Zara 3204; Kiriginkidol lîngă Kraljevopolje 13313. p. Chr. 276: Tersatto 10061. p. Chr. 277: Salona 8707. p. Chr. 280 : Yiddo 1805,
p. Chr. 284.-305 : Bukarica lîngă Porto Re puţin la est de: Fiume 1433310; Podgradje prope Benkovac 15106. p. Chr. 292-305 : Podgradje prope Benkovac 8205. p. Chr.	303: Salona 1968.
p. Chr.	305-306 : lîngă Dabrica 13305. .
p. Chr.	305-307: lîngă Bukarica puţin la	est	de	Fiume
3212 şi 1433311; lîngă Klepci (Klepci ?) puţin la nordest de Viddo 13303. p. Chr.	305-308 : lîngă Podgradje 3206.
p. Chr.	306-337: Bukovic'între Benkovac şi Podgradje	10177;;
Salona 14725. p. Chr. 316: Salona 1967.
p. Chr. 319: Salona 1968; Podgradje lîngă Benkovac 15023». p. Chr. 320 : Salona 1968.
p. Chr. 323-337 : Dugopolje între Sinj şi Klissa, puţin la-nordest de Salona 10170. p. Chr. 333-337:' Salona 1981; Tasovcic'i-Crkvine puţin^ la nordest de Yiddo, Patsch XII pag. 93. p.	Chr.	333-350:	supljaja crkva 2829.
p.	Chr.	337-350:	Salona 1982; Salona	1983; S. Daniile-
2771 ; Zengg 14333. p. Chr. 342 : Salona 87.09.
p.	Chr.	355-363:	Yiddo 3207 ; Zara vecchia 3208 ; Zar&.
3209 ; lîngă Klepci puţin la nordest	de Yiddo 13304.
393
p. Chr. 358 : Salona 2654?Salona 13120a. p. Chr. 359-360: Salona 9503. : p. Chr. .360 : Salona 9504.
p. Chr. 364-375: lîngă Ervenik : la răsărit de Obroyac 1Q180.
p. Chr.	372 :	Salona	9505.
p. Chr.	375:	Salona	9506.
p. -Chr.	377 :	Salona	14663.
p. Chr.	378 :	Salona	9507.
p. Chr.	382 :	Salona	9508.
p. Chr. 385: Salona 9509; Salona 13121.	•
p. Chr.	395 :	Salona	9523 şi	12861 ; Salona 13122.
p. Chr.	400 :	Salona	13123.
p. Chr.	402 :	Salona	9510.
p.. Chr.	403 :	Salona	2655.
p. Chr. 407 : Salona 9511 ; Salona 14306.
p. Chr.	411 :	Salona	2656.
p. Chr.	412 :	Salona	9512.
p. Chr.	414:	Salona	9513.
p. Chr.	418 :	Salona	9479 şi	12855.
p. GHr,	421:	Salona	9514.
p. Chr. 423 : Brazza 310.4 şi pag; 232818; Salona 143031. p. Chr. 425: Salona 9515.
p. Chr. 425 orî 426 orî 430 ori 435 : Salona 2657.
p. Chr. 426 orî 430 :. Salona 13124.
p. Chr. 429 ori 512: Salona 13125.
p. Chr. 431: Salona 9516.
p. Chr. 432: Salona 9517.,
p. Chr. 435 : Salona 13962.
p. Chr. 437 : Salona 9518.
p. Chr. 438 : Traii 14929.
p. Chr.	438-440 : Salona 2658.
p. Chr.	439-440 : Salona 2658.
p. Chr. 440 : Salona-951'?’.
p, Chr. 442 : Salona 12860.	,	;
p. Chr. 443 : Salona 2659; Salona 13126; Salona 14304.
p. Chr.	459 :	Salona	13127.
p. Chr.	460 :	Salona	9522.
p. Chr. 462 : Slano di Ragusa 14623.
p. Chr. 474-491: Salona 146841.,
p. Chr. 506 orî 551: Salona 9551 şi pag. 2328126.; ;
394
p.	Chr.	511:	Salona	9525.	.
p.	Chr.	517 ;	Salona	9526.
p.	Chr.	585 :	Salona	2659.
p.	Chr.	592-620: Salona 13131.
p. Chr. 599 : Salona 9527.	.	;
p. Chr. după 600 : Ossero 10146.
Veacul de mijloc : Ossero 10144 ; Ossero 10145.
Moesia Superior p. Chr. 33 : în stîncile numite Gospodin depe rîpa dreaptă a Dunării la sud de Drenkova, la răsărit de Golubac 13813*.
p. Chr.	33-34: Boljetin 1698.
p. Chr.	69-79: în stîncile Gospodin	la	sud	de Drenkova
13813°.
p. Chr. 80 : în stîncile Gospodin la sud de Drenkova 13813°. p, Chr. 92-93 : în stîncile Gospodin lâ sud de Drenkova 13813d.
p. Chr. 97-117 : Zlokucani 8272. p. Chr. 99 : Praovo 1642.
p. Chr. 100 : în faţa localităţii Ogradina; pe malul drept al Dunării, puţin la vest de Orşova 1699. p. Chr.	138-161: Zlokucani 8273.
p. Chr.	155 : Kostolatz 8110.
p. Chr.	158-159 ori 195-196: Runjevo	8184.
p. Chr.	161-180 ori 198-217 : Trn	8256.
p. Ohr.	168 : Brnitza 6297.
p. Chr.	177 : lîngă Usktib 8271. ‘
p. Chr. 184 orî 187 ori 223 : Zlokucani 8196. p. Chr. 193-211: Kostolatz 14217V p. Chr. 195 : Koalolatz 14507. p. Chr. 196-197 : Zlokucani 1696. p. Chr. 196-211: Mustafa Paşa Palanka 1686. p. Chr. 198-209: Kostolatz 145061. p.	Chr.	198-211: Arcer 8086;	Kostolatz	142J 73.
p.	Chr.	200 : BlaCe 8237.
p.	Chr.	202-209 : Mustafa Paşa	Palanka	1685.
p.	Chr.	209 : Runjevo 8185.
p. Chr. 211-217 : Kostolatz 13805. p. Chr. 213 : Arcer 6291.
p. Chr. 213-217: Bjela 145021; Kostolatz 14506^ ;Kos-tolatz 14509.
§■■86.
395
vp. Chr. 216: Zlokufianil697 ; Kumanoya 8243.
,p. Ohr. 220 : Ni$ 12672. p. Chr. 221 :JNi5 14562. tp. Chr. 223 : Nis 14565.
■ p. Chr. 225 :"NiS 1676.
,p. Chr. 226 : Lipljan 8173. cp. Chr. 228 : Kostolatz 8112. p; Chr. 234 : Nis U564. p. Chr. 238-244: Belgrad -8154.
,p. Chr. 244-245 : Ntf 8269.
■p. Chr. 244-249 : Mustafa Paşa Palanka 1687 ; Kostolatz 8113.
p. Chr. 253: Kacanik la nord de Uskiib 8270.
,p. Chr. 253-259: C'uprija 8268. p. Chr. 253-268 : Zlokucani 8193.
<p. Chr. 263 : Kumanoya 14549.
p. Chr. 270: Arcer 12648; Kostolatz 8117.
;p. Chr. 272 : Belgrad 1661.
p. Chr. 284-305 : Kostolatz 1646 ; Kostolatz 12657. ip. Chr. 287 : Belgrad 1660.	.
Moesia Inferior p. Chr. 98-117 '^Constanţa 7538. sp. Chr. 102-103 : Constanţa 14451.
$. Chr. 103 : Hîrşova, Pârvan Descoperiri nouă în Scythia Minor pagi 15. p. Chr. 109 : Adam-Clissi 12467 ; Adam-Clissi 14214, p. Chr. 112-113: Gherghina 777. p. Chr. 115-116 : Adam-Clissi 12470. p. Chr. 116-117 : Alacapu puţin la vest de Constanţa 7537. p. Chr. 117-138 : Igliţa 6166.
p. Chr. 119 : Aptat cam la mijlocul distanţei între Mangalia şi Silistra 14464.	,
p. Chr. 120 : Constanţa 7539 şi 12493. p. Ghr. 124: Constanţa 7615. p. Chr. 129 : Constanţa 765.
,p. Chr. 134: Igliţa 6178 ; Constanţa 7613. p. Chr. 136 : Sviştoy 749; Butovo nordvest de Nikup 12407; Jajgi	la sud de Sviştov 144221,
:p.	Chr.	138-146 :	Nedan nordvest de Nikup	12405.
p.	Chr.	138-147 :	Adamclissi 142141; Talcea	14442.
p.	Chr.	138-161:	Varna 762; Igliţa 6167;	Hîrşova 7488 ;
Mangalia 7585 ; Razgrad 13727.
896
p.	Chr.	139-161 : Igliţa 6i62 ; Igliţa 6168 ; Silistra 7474.
p.	Chr.	139-161: Calachîoî, Pârvan Descoperiri nouă în Scy-
thia Minor pag. 5. p.	Chr.	140 :	Pantelimonul de sus	142142G.
p.	Chr.	142 :	Hasidoluc 12495.
p.	Chr.	147 :	Gherghina 7515.
p.	Chr.	150 :	Pantelimonul de sus	12492.
p.	Chr.	153 :	Şumla 7466.
p.	Chr.	155:	Kutloyiea 7449.
p.	Chr.	157 :	Cuciucchioi 12489.
p.	Chr.	159 :	Casapchîoî 12513.
p. Chr. 161-168: Nicopole 751 şi 7434; Turnu Măgurele-753.	'	,	'
p. Chr. 161-169: Gherghina 778 ; Igliţa 6169; Bjela Slatina pe rîul Slut 12387; GromSin pe rîul Ogost nordest de Kutlovica 12385 ; Mangalia 13757 şi pag. 231 655. p. Chr. 161-180: Cocargea 7483. p. Chr. 181-180 ori 198-217 orî' 218-222 : Kartal 7519. p. Chr. 162: Tatlăgeac mic între Mangalia şi Constanţa 7616 ; Casapchîoî 12514. p. Chr. 162 : Garvăn, comuna Văcărenî, judeţul Tulcea, Buletinul comisiunii monumentelor istorice, an. III pag. 142;. p. Chr. 162-163: Igliţa, Pârvan Descoperiri nouă în Scythia Minor pag. 28. p. Chr. 163: Pantelimonul de sus, -Pârvan Ulmetum 11^ pag; 38.
p. Chr. 166-172: Constanţa, Buletinul comisiunii monumentelor istorice an. VIII pag, 79. p.	Chr.	puţin	după 170 : Igliţa	7505.
p.	Chr.	172 :	Ulmetum, Pârvan	Ulmetum II2	pag. 17.
p.	Chr.	173:	Igliţa 6176.
p. Chr. 175-179 : Constanţa, Buletinul comisiunii monumentelor istorice an. VIII pag. 81. p. Chr. 177-179 : Adam-Clissi 144372. p.	Chr.	178 :	Babadag 14448.
p.	Chr.	178:	Pantelimonul de	sus, Pârva,n	Ulmetum	II&-
pag, 31.
p. Chr. 182: Nicopole 752 şi 7435; fără loc hotărît 6223. p.	Chr.	187 :	Caildere 12487.
p.	Chr.	191:	Pantelimonul de	sus, Pârvan	Ulmetum	II*
' pag. 47, • - • •-	.	—	.	..	.	■■
397
p. Chr. 193-211: Constanta 766; Aboba puţin la nordest de Şumla 7464. p. Chr. 195 : Pantelimonul de sus, Pârvan Ulmetum. II2 pag. 41.
p.	Chr.	196-211:	Hinoc 7485 ; Nicoliţel 7520; Măcin 7513.
p.	Clir.	198 : Lomec la sud de Lov^a 14428.
p.	Chr.	198-209:	Akkerman 12510; Akkerman 13747.
p.	Chr.	198-209:	Pantelimonul de sus, Pârvan Ulmetum	III
pag. 15.
p. Chr. 198-211: fără loc hotărît 8229 ; Radinice la răsărit de Plevna aproape de rîul Osem 12400. p. Chr. 200 : Igliţa 775 ; aproape de Cernavoda 7602 ; Hîrşova 7603; Hîrşova 7604; Tulcea 14461. p. Chr. 201 : Akkerman 781; Constanţa 7540. p. Chr. 201-211: fără loc hotărît 6230. p. Chr. 209-211: Sviştov' 14211V p. Chr. 211 : Lopuşna puţin la vest de Kutlovica 12369. p. Chr. 211-217: Bnovo (Ienibazar) pe Bjeli Lom îa sud de Ruscîuc 14431. p. Chr. 212-218 : .fără loc hotărît 6231 şi 7597. p. Chr. 215: Dermanci pe rîul Vid la nord de Teteven 12394.	,
p. Chr. 216 : Constanţa 7531. p. Chr. 218;: Taiţa; 6161.
p. Chr. 218-222 : Igliţa 773 ; Adam-Clissi 12465. p. Chr. 222-235: Constanţa 6154; Konino pe Isker la răsărit de Yraţa 13722; Jenica la nord de Konino 13723; Meidanchîoi 14445. p. Chr. 223 : Taiţa 6160; Constanţa 7562. p. Chr. 224 : fără loc hotărît 6224.
p. Chr. 227 : Lyiane aproape de rîul Osem la răsărit de Plevna 6150»
p. Chr. 229 : Pantelimonul de sus, Pârvan Ulmetum II2 pag. 62. p. Chr. 230 : Ptuscîuc 7473. p. .Chr. 233 : Lovea 6141.
p. Chr. 234: Ezibei la nord de Dobric (Pazargic) 12519;
Asargik la nord de Provadia 13758. p. Chr. 235 : Lomec la sud de Lovea 14429.
p. Chr. 235-238 : Hîrşova 7605; Cogealac 14462............
,p. Chr. 237 : Camana 7612.
898	§ 86.
p. Ghr.’ 238 : Hîrşova 7607 ; Silistra 12455 ; Lomec 14430.. p. Chr. 238-244 : Hîrşova 7606; între satele Celosnica şi Beiimel în districtul Ferdinand la vest de Kutlovica 142119,
p. Ghr. 240: Adam-Clissi 142142.
p. Chr. 241-244: Pantelimonul de sus, Pârvan Ulmetum II2 pag, 27. p. Ghr. 244-249: Igliţa 6172. p. Chr. 249 : Turnu Măgurele 12351. p. Chr. 249-251: Casapchîoî 12515. p. Ghr: 253-259: Hîrşova 7608. p. Chr. 256 : Kutlovica 12376. p. Chr. 258 : Kutlovica 7450. p. Chr. 267 (?)*. fără loc hotărît 6227. p. Chr. 270: Tîrnova 12341 ; aproape de satul Dolapite-lîngă Ruscluc 14460. p. Ghr. 270-275: Constanţa 12517. p. Ghr. 271-275: Silistra 12456. p. Ghr. 272: Mangalia 7586. p. Chr. 274.: Maratin la răsărit de Ruscîuc 6238. p. Chr. 284-305: Constanţa 764. p. Ghr. 285-305: Constanţa 14450; Constanţa 14463. p,	Ghr.	292-304: Seimeni! mari 7487.
p.	Chr.	292-305 ; Hîrşova 7606; Hîrşova 7609;	Măcin?
7610;' Gargalîc 7614; Âdam-Clissi 12464; Rasova 13755 ; Asargic 142151. p.	Chr.	293-300: Turtucaîa 6151.
p.	Ghr.	297 : Silistra 14433l.
p.	Ghr.	308-314 orî 308-323: Igliţa 6174.
p.	Ghr.	308-323: Adam-Clissi 13734,
p.	Chr.	313-315: Ilanlîc 142152.
p. Ghr. 317-324 : Constanţa, Buletinul comisiunii monumentelor istorice an. YHI pag. 86. p.	Ghr.	322: Mahmudia, Pârvan. Salsovia pag. 27.
p.	Ghr.	323: Tlancene (Klancene) pe rîul Skit la	est	de
Kutlovica 12520; între Bpdinica şi Dolnjâ Kremena lîngă Isker la est de Yraţa 12521; p. Chr. 323-337 : Constanţa 14463. p. Chr. 324: Panteliihonul de sus, Pârvan Ulmetum II2 pag. 58.	,
P- Ghr. 337-340: Garcaliu lîngă Igliţa 12483.
399
p.	Chr.	355-363:	Nicoliţel 7611 ; Gargalîc	7614.
p.	Chr.	367-375	:	Edilchîoi 12518 şi 13756;	Rasova 13755.
p. Chr. 369 : Hasarlîc 6159 şi 7494. p. Chr. 383-392 : Aptat 14464. p. Chr. secolul IV : Babadag 1421424. p. Chr. timpul luî lustinian (527-565): Pantelimonul de sus, Pârvan Ulmetum II2 pag. 51, 56.—Constanţa, Pârvan Zidul cetăţii Torni pag. 6.
Dsciâ.
p.	Chr.	105-117	:	Zalatna 1323.
p.	Chr.	107-117	:	Alba lulia 1004.
p. Chr. 108 : Versecz 6273. p. Chr. 109-110 : lîngă Torda 1627. p. Chr. 110 : Vârhely 1443. p. Chr.	117	:	Rădăcineştî	12605.
p. Chr.	117-138: Heviz	953 ; Alba lulia 1169; Alba Iu-
lia 1170. p. Chr. 118 : Vârhely 1445.
p. Chr. 119-138: Veczel 1371; Rădăcineştî 12604.	<
p. Chr.	123	:	Alba îulia	7754.
p. Chr.	131	:	Verespatak	C XVII.
. p. Chr. 132-133 : Vârhely 1446. p. Chr. 133 : Bivolari 12601. p. Chr. 138; între Racoviţa şi Copăceni 13795. p. Chr. 138-161: Alba lulia 1128; Alba lulia 1153. p. Chr. 139 : Verespatak C VI. p. Chr. 139-161: Klausenburg 860. p. Chr. 140 : între Racoviţa şi Copăceni 13796. p. Chr. 142 : Vârhely 1448; Verespatak C VII. p. Chr. 144 orî 151 orî 172 ori 207 orî 227 orî 232 ori 253 : Alba lulia 1205. p. Chr. 145 : Turnul Severin 1581 şi pag. 1018. p. Chr. 150: Mehadia 1562; Mehadia 1575. p. Chr. 157 : Mojgrâd 836 ; Muncelu-G-rădişte 1416 ; Me-' hadia 1568.
p. Chr. 158 : Fel>Gy6gy puţin la sudvest de Nagy-Enyed 940; Alba lulia 1061; Zalatna 1299. p. Chr. 159 : Verespatak C II; Verespatak C VIII. p. Chr. 160 : Alba lulia 1078; Mehadia 1576; Verespatak C XXV
p. Chr. 161: Nagy-Enyed 943; Alba lulia, 1171; Alba
B.C.U. „M. EMINESCU” IAŞI
400
lulia 117.7 5 Zalatna 1295 ; Yajda-Hunyad 1412; Yâr-liely 1460. p. Chr. 161-167: Zalatna 1307. p. Chr. 161-169: Enlaka 949. p. Chr. 161-175: Yârhely 1449. p,	Chr.	161-180 orî 193-211: Also-Yârosviz	12574.
p.	Chr.	161-180 ori 198-217 orî	218-222;	Torda 877;
Torda 884.
p.	Chr.	162 : Verespatak C III;	Yerespatak	C Y.
p.	Chr.	163 : Yerespatak C IX.
p. Chr. 164; Cetate lîngă Veczel 1372 ; Branyicska lîngă Yeczel 1373; Yerespatak C X. p. Chr. 167 : Yerespatak G I; Yerespatak C XII; Yerespatak O XIII. p.	Chr.	170	:	Yârhely 1457.
p.	Chr.	172	:	Yârhely 1450.
p. Chr. 174-180: Yârhely 7969. p. Chr. 180 : Alba lulia 986. p. Chr. 180-192 : Celei 8042.
p. Chr. 183-185 : Alba lulia 1074; Alba lulia 1075; Alba lulia 1076; Alba lulia 1092; Alba lulia 1111. p. Chr. 185-192 : Klausenburg 865. p. Chr. 186 : Broos (Szaszvâros) 1396. p.	Chr.	191	:	Alba lulia 1172 ;	Alba	lulia	1193.
p.	Chr.	193	:	Cetate lîngă Yeczel	1374;	Derite puţin la
sudest de Sebesvâralya 7647. p. Chr. 193-211: lîngă Slăveni 13802. p. Chr. 195 : Torda 905. p. Chr. 198-210: Yârhely 1451.
p. Chr. 198-211 : Alba lulia 1127; Alba lulia 1174; Deva 1340 ; Yeczel 1343 ; Deva . 1375 ; Yârhely 1439 ; Me-hadia 1564 ; Alba lulia 7794:; Alba lulia 14215'6 ; Turnul Severin 142163; Alba lulia 14479. p. Chr. 198-217,: Klausenburg 7659. p. Ohr. 200 : Torda 876 ; Alba lulia 1042 ; Zalatna 1308;
Al-Gyogy puţin la est de Csigmo 1393. p. Chr. 201 : fără loc hotărît 1602 ; Bumbeştî 14485a. p. Chr. 204: Klausenburg 7657.
p. Chr. 205 : Alba lulia. 1051 ; Slăveni 13800 ; Slăveni 13801.
p. Chr. 209-211: Yârhely 7901.
401
p. Chr. 211-212 : Vârhely 1464.
p. Chr. 211*217 : Alba Inlia 1070: Yeczel 1376; Mâros-N<îmeti pnţin la nordvest de Deva 1377: Vârhely 1453: Torda 7690; Petroşani lingă Zalatna 7S36 ; Vârhely 7958.
p. Clir, 211-217 ori 218-222: Gâlt 954: Zalatna 1309. p. Chr. 211-222 : Alba Inlia 103S : Alba Inlia 1071 : Alba lulia 1072 ; Alba Inlia 1129 ; Alba Inlia 1178 : Vârhely 1479; Mehadia 1569. p. Chr. 212-217: Mehadia 1565: VarmeziJ 7645.
]). Chr. 213 : Also-Ilosva 795 ; Also-Ilosva 796. p. Chr. 215 : Alba lulia 1063. p. Chr. 216 : Szamos-Ujvâr 12359. p. Chr. 217 : Mojgrâd 7638. p. Chr. 218-222 : Torda 902.
p Chr. 222-235 : Also-Ilosva 798; Homorod Szent Mârton 950; Vârhely 7955; Vârhely 7970. p. Chr. 222-236 : Also-Ilosva 797. p. Chr. 224 : Alba lulia 1086. p. Clir.	235:	Klausenburg 870; Alba lulia	1139.
p. Chr.	236 :	Nagj-Almâs puţin la sudvest	de Zntor	8060:
Copăceni 14216’a. p Chr.	237 :	fără loc hotărît 1596.
p. Chr.	238:	Vârhely 1422; Vârhely 1423;	Vârhely	1456.
p. Chr.	238-244:	Klausenburg 858 ;	Alba lulia 990;	Alba
lulia 1017;	Alba lulia 1125; Alba lulia	1159;	Vâr-
hely 1433. p. Chr. 239: Alsu-Kosâly 827 şi 7633; Alba lulia 1175.
p. Chr. 241 : Vârhely 1454.
p. Chr. 244-246 : Deva 1380. p. Chr. 244-249: Reşca 8031.
p. Chr. 245: Maros Ncmeti 1379; Csigmo 12573.
p. Chr. 250: Alba lulia 1176. p. Chr. 251-253 : Veczel 80G1. p. Clir. 253-260 : Torda 875.
p. Chr. puţin înainte de 254 : Mehadia 1573.
p. Chr.	257-260	:	Mehadia 1577.
p. chr.	259-268	:	acolo unde se varsă	Bistra în	Teme? 1550;
Vârhely 7971. p. Chr. 260-26S : Mehadia 1560.
402
§ 86-
Pannonia inferior p. Chr. 81-96: fără loc hotărît 143472. p. Chr. 85-96: Mitrovica: 10224. . p. Ghr. 96-98: Peterwardein 3700. p. Chr. 117-138: Alt-Ofen 3431; fără loc hotărît 3676. p. Chr. 133 : Eszeg 3280. p. Ghr. 134 : Szegszard 10281. p. Chr. 138: Alt-Ofen 3487. p. Chr. 138-161: KarloAvitz 3699. p. Chr. 145-160: Eszeg 3282; Alt-Ofen 3419; Alt-Ofen 3486.
p. Chr. 146: Stuhlweissenburg 10336.
p. Chr. 161 : Ofen 3744; puţin la răsărit deVorosvâr 3748 :.
Alt-Ofen 13369. p. Chr.	161-169: Alt-Ofen 143413.
p. Ghr.	161-180: Tenye puţin	la sud	de	Eszeg	10263.
p. Ghr.	162: Alt-Ofen 10441.
p. Chr.	163: Bolcske puţin Ia	sud	de Duna-Foldvâr	3318.
p. Ghr. 164: Alt-Ofen 3432.	'	.
p. Chr. 167 : Mitrovica 10615 ; Âdony 10632; Titel p& Tisa puţin la nord de Sziankamen 10638 ; Titel 10653. p. Chr. 172: Stuhlweissenburg 3347. p. Chr. 173: Alt-Ofen 10485. -
p. Chr. 185: Bâtta 3385; Duna-Pentele 10312; Duna-Pen-t)6Î@ ' x0313 '
p. Chr, 187 ori’ 223 : Alt-Ofen 10529.	-	'
p. Chr. 189: Alt-Ofen 3494. p. Chr. 491: Alt-Ofen , 10466. p. Chr. 193 : lîngă, Vorosvâr 3745; Alt-Ofen 10398. p. Chr. 193-211: Mitrovica 3233; Alt-Ofen 3519; Alt-Ofen 10396.
p. Chr. 194-197: Erd puţin, la nord de Batta 3387. p. Chr. 197 : Alt-Ofen 3508.	: L ; .
p. Ghr. 198: Neudorf 3664; lîngă Mitrovica 10616; Alt-Ofen 14347.
p. Chr. 198-211 : Sâr-Peritele puţin la sud de Stuhlweissenburg 3342; Stuhlweissenburg: 3346; ŢeteDy 3391; Alt-Ofen 3518; Râkos-Pâlota lîngă Alt-Ofen 3615; Belye puţin la nordest de Eszeg 10269; Szekcso 1027,9. p. Chr. 198-217: Stnhl-weissenbnr-g. 10333. .. p. Chr. 198-217 ori 218-222: Csev nordvest de Alt-Ofen. 3637.
§86.
403
p. Chr. 199 : Ofen 3706; Bâttaszek puţin la nordvest de Szekcso 3733. p. Chr. 201 : Alt-Ofen 3580; Szekcso 10277; Szekcso 10278;
Szekcso 15148. p.	Chr.	205 :	Gran 3649.
p.	Chr.	207 :	Alt-Ofen 3509; lîogă	Ofen	10410.
p.	Chr.	209 :	Eszeg 15143.
p.	Chr.	209-211: Alt-Ofen 10471 ;	Alt-Ofen	10472; Alt-
Ofen 10473. p. Chr. 210: Teteny 3390; Stuhhveissenburg 10335; Alt-Ofen 10429.
p. Chr. 211 : Stuhhveissenburg 3345; Alt-Ofen 10419. p. Chr. 211-217 : Titel pe Tisa puţin la nord de Szlanka-men 10197.
p. Chr. 211-217 orî 218-222: Alt-Ofen 3472; Uj-Bânovce 13358.
p. Chr. 211-222: Alt-Ofen 10435. p.	Chr.	212 :	Mitrovica 3237.
p.	Chr.	213 :	Duna-Pentele 10306,
p. Chr. 213-217: Brod 3269. p. Chr. 214: Alt-Ofen 10439. p. Chr. 216: Alt-Ofen 3526.
p. Chr. 217 : Kovâcsi puţin la nordvest de Alt-Ofen 3620; Târnok puţin la sudvest de TeteDy 3720; Titel pe Tisa puţin la nord de Sziankamen 3724; Titel 3725; Szalk Szent Mârton de a stînga Dunării în faţă de Duna-Pentele 3726; Buda-Ujlak (un cartier din Ofen) 6467; Pâty lîngă Ofen 10367 ; Promontor puţin la sud de Ofen 10629; Duna Pentele 10637; Bolcske puţin la sud de Duna-Foldvar 10644; Batina (Kis-Koszeg) puţin la nordest de Baâu 10647; Pilis-Szânto la nordvest de Ofen 10658; Alt-Ofen 143543, p. Chr. 217-218: Promontor puţin la sud de Ofen 3714. p. Chr. 218 : Stuhhveissenburg 3344; Alt-Ofen 3445; Alt-Ofen 3499. p. Chr. 218-222 : Petervardein 3700. p. Clir. 219 : Alt-Ofen 3484. p. Chr. 220 : Alt-Ofen 10486. p. Chr. 222: Promontor puţin la sud de Ofen 3713. p. Chr. 222-235 : Duna-Pentele 3327 ; Szent-Endre 3639 ; tirom puţin la nord de Ofen 6471; Duna-Pentele 10304; Alt-Ofen 10469; Alt-Ofen 10489.
404
§86.
p. Clir. 223: Alt-Ofen 10476:; Alt-Ofen 10481. p. Chr. 225 : fâră loc hotărît 3675 ; Puszta Jaba la răsărit şi aproape de lacul Balaton spre partea nordică a acestuia 13364. p. Chr. 226: Dâlya 3270. p. Chr. 226 orî 229: Alt-Ofen 10443. p. Chr. 228 : Alt-Ofen 3412; Alt-Ofen 3490; Alt-Ofen 3524;
Visegrad pe Dunăre pnţin la răsărit de Gran 10588. p. Chr. 229: Alt-Ofen 3510; Alt-Ofen 3511; Mitrovica 3704 ; Szent-Endre .3738; Bogdâny 10580. p. Chr. 230: Alt-Ofen 3515; Szent-Endre 3638; NeStinpe malul drept al Dunării puţin la răsărit de Illok 3703.; intre Ofen şi Promontor 3710; Promontor 3715; T.e-teny 3719; Ivâncsa puţin la nord de Ad6ny 3721; Paks puţin la sud de Komlod 3731; Eszeg -6469; Titel pe Tisa puţin la nord de Szlankamen 6470b; Lad-jarak lîngă Mitrovica ,spre vest .6466; Gran 1.0594; fără loc hotărît 10622; Promontor 10628; Erd puţin la nord de Batta 10630; Pilis-Szânto la nordvest de Ofen 10657.	,
p.	Chr.	231 :	Alt-Ofen 3457.
p.	Chr.	233 :	Alt-Ofen 3427; Vinkovce 10254.
p.	Chr.	235 :	între Ofen şi Promontor 3711; Ivâncsa puţin
la	nord de Adony 3722; Szalk: Szent Mârton	de	a,stînga
Dunării în faţă de Duna-Pentele 3727 ; Bâta puţin ia nord de Szekcso 3734; fără loc hotărît 3743; Pod-gajce pe Drava la vest de Eszeg 6465; Eadd pe Du-:năre la sud de Komlod 10645. p. Chr. 235-238: Ofen 8708; Batta 10375; Duna-Pentele 10636.	.
p. Chr. 236 : între Ţolma şi Szegszard 3732; Belye puţin la nordest de Eszeg 3735; Szent-Endre 3739 ; Szent-Endre 3740 ; Duna-Foldvâr 10642 ; Alt-Ofen 143544,; Alt-Ofen 143545. p. Chr. 237 : Puszta Barâcs puţin la sudvest de Duna-Pentele 10639.
p. Chr. 238: Alt-Ofen 10428; Alt-Ofen 10487. p. Chr. 238-244 : Peteiwardein 37.01 ; Dobrince 10205. p. Chr. 240 : Duna-Pentele 3331 ; Alt-Ofen 3474 ; Alt-Ofen 3520. p. Chr. 241 : Alt-Ofen 15157.
405-
p. Chr.	242 Promontor puţin la sud	de	Ofen	10623.
p. Chr.	243: Ait-Ofen 10427.
p. Chr.	244: Promontor puţin la sud	de	Ofen	3718 ; Pro-
montor 10627.
p. Chr. 244-249: Alt-Ofen 10436; Alt-Ofen 10619; Alt-Ofen 10620; Puszta Barâcs puţin la sudvest de Duua-Pentele 10640; Szent-Endre 10654. p. Chr. 245 : Promontor puţin la sud de Ofen 3717 ; Alt-Ofen 143546.
p. Chr. 249: Ad6ny 3723 ; Puszta Barâcs puţin la sudvest de Duna-Pentele 10641. p. Chr.	249-284: Szent-Endre 3742.
p. Chr.	250 : între Ofen şi Vorosvâr 3746.
p. Ghr.	250-300: Alt-Ofen 3418.
p. Chr.	251 : Promontor puţin la- sud	de	Ofen	10624.
p. Chr.,	254-255 : Sziankamen 3255.
p. Chr.. 259 : Alt-Ofen 10440.	■	-
p. Chr. 259-268 : Mitrovica 3228 ; Petrovce lîngă Dobrince^ spre răsărit, 10206. p.	Chr.	267 : Alt-Ofen 3424.
p.	Chr.	268 : Alt-Ofen 3525; Alt-Ofen	10492.
p.	Chr.	268-270 : Peterwardein 3702.
p. Chr. 270 : Alt-Ofen 3521. p. Chr.. 279 ; Alt-Ofein 10488. p. Chr. 284 : Alt-Ofen 3469. p. Chr. 285-305 : Mitrovica 3231. p. Chr. 290 : Ofen 10406. p. Chr. 292-305 : Eszeg 10648.
p. Ghr. 305-306 : între Buda şi Promontor 8711; Promontor 10625; Eszeg 10648; Vorosvâr 10656. p.	Chr.	305-307 : Alt-Ofen 3522.
p.	Chr.	307-323 ; Ofen 3709.
p.	Chr.	310 : Duna-Pentele 3335.
p.	Chr.	337-361 : Gyurgyevacz aproape	(la	sud) de Drava
la nordest de Sziszek 13392. p. Chr. 354 : Mitrovica 3705. p, Chr. 358 : Szent-Endre 15172. p.	Chr.	360-363 : Eszeg 10648.
p.	Chr.	365-367 : Gran 10596.
p. Chr. 371 : Gran 3653.
p. Chr, 377 : în faţa satului Szobb puţin la est de Gran
■406
§ 86-87-88.
376-1 ®,b’1 k; Duna-Pentele 376lb; Duna-Keszi lîngă Szent-
Endre la sud 3761°; Alt-Ofen 3761d - Verocze pe.malul stîng al Dunării în faţă de Bogdâny 3761e,f;
§ 87. Inscripţiile din Dalmaţia se găsesc dela anul a. Chr. 57 pănă la după 600 p. Chr. Decît cu începere dela anul 372 pănă la 599 ele se găsesc numai în Salona şi (cîte una) în localităţile depe coasţă Traîi şi Slano di Ragusa, iar inscripţiile de după' 600, iiumaî trei la număr, se găsesc în insula Ossero.—Inscripţiile din Moesia Siiperior merg dela anii p. Chr. 33 pănă la p. Chr. 287.1—Inscripţiile din Moesia Inferior se întind dela anii p. Chr, 98-117 până la p. Chr. 383-392. Dincolo de această graniţă, după o tăcere de un secol şi mai bine, apăr patru inscripţii (dintre care două numaî nişte zgîrieturi), provenite d61a' cei care reparau zidurile unor cetăţi, din timpul lui lustinianl-1^-Inscripţiile din Dacia se găsesc dela aniip. Chr. 105-117 pănă la p. Chr. 260-268.—Inscripţiile din Pannonia Inferior se găsesc dela anii p. Chr- 81-96 pănă la p. Chr. 377. ;
§ 88. începutul acestor inscripţii corespunde aproximativ cu începutul stăpîniriî temeinice romane în provinciile respective, şi anume corespondenţa e mai mare pientru provinciile Dalmaţia şi Dacia, maî Mea pentru provinciile Moesia Superior, Moesia Inferior, Pannonia Inferior, unde inscripţiile apar maî tîrziu decît acea temeinică, stăpînire cu aproximativ 50-100 de ani (Vezi §§ 75, 76, 77). Nimic mai natural decît a admite că momentul încetării inscripţiilor trebue să fi eorăspunzîtid aproximativ cu acel. ăl încetării - de fapt a stăpîniriî romane. Acest lucru este cel ipiiţin sigur' pentru" două provincii, pentru Dacia şi pentru Pannonia Inferior. Sub Gallienus (253-268) „Dacia de dincolo de Dunăre, care fusese alipită imperiului de Traianus^ a fost perdută“, Eutropius IX, 8 (Vezi şi cele spuse de Oro--sius mai sus Ia § 82 N° 9 supt anii 260-268); iar cea mai nofiă inscripţie din Dacia este din timpul lui Gallienus. Bunii afl ocupat Pannonia’ Inferior la anul 377 (Marcellinus Comes supt anul 427: „Pannoniile, care în timp de 50 de anî fusese stăpînite de Huni, au fost recăpătate". Adecă numai cu numele recăpătate, considerîndu-se Hunii ca foederati! Vezi Jung Roemer und Rdmanen in den Donăulăndern ■ed. II pag. 182); îar cele din urmă inscripţii din Pannonia
§88.
407
Inferior-sînt din anul 377. Pentru Dalmaţia, Moesia Superior şi Moesia Inferior înprejurările provocate de necontenitele incursiiale barbarilor şi de aşezările lor în aceste provincii în secolele V şi YI erau de aşa natură, că stăpînirea ;romană, macarcă exista cu numele, de fapt însă încetase. Peninsula balcanică în aceste dofiă secule, maî ales în partea eî romanizată, era un fel de meidan deschis, unde neamurile străine, botezate de cele maî multe ori de curtea dela Constantinopol cu numele de aliaţi aî imperiului, foederati, veniau, prădau, stau o bucată de «vreme, iar se duceau, îar venîau, fără să li pese de nimeni şi fără să li poată cere nimeni vreo socoteală. Pentru timpul până la lustinian vezî ■cele înşirate mai sus la § 82, N° 9. Pentru timpul luî Iub-tinian (527-565) dau următoarele locuri din Procopios. De 'bello persico II, 4: „[In anul 13 al domniei lui lustinian, 540] O mare armată de Huni [probabil == Bulgari, vezi § 82, N° 9, sub anii 502, 530, 535] a trecut fluviul Istru şi a năvălit în toată Europa [ == peninsulă balcanică \ în De .aedificiis IV, 9 pag. paris. 87 Procopios înţelege prin Europă partea Thraciei depe lîngă Constantinopol], De multe ori mâi înainte făcuse el aceasta, dar atît de multe şi atît de mari nenorociri nu adusese pănă acum oamenilor depe aceste locuri. Dela g;blfui ionic şi până în suburbiile Byzâri-ţuluî barbarii aceştiia au devastat totuU Au luat 32 de castele în Illyria [pentru înţelesul Illyria pe vremea lui Procopios vezi § 82, N° 9, rezumatul dela finele numărului, primul alineat] şi au cuprins cu asalt oraşul Cassandriă (numită Potidăea de ceî vechi, după cît ştifl), ei care nu mai asaltase oraşe până atunci, şi s-au întors cu toţii în ţara lor ducînd cu dînşiî pradă şi o sută douăzeci de miî de prizonieri, fără să li se opue nimeni. Şi după aceîa de multe ori au mai venit pe aici şi au făcut Romanilor rele nevindecabile. Au atacat şi zidul dela Chersones, au alungat garnizoană de acolo şi au forţat, trecînd prin valurile mării, partea zidului care este dinspre golful aşa numit negru. Pă-trunzînd astfel în interiorul zidurilor celor mari, au căzut fără veste asupra. Romeilor, âu ucis pe mulţi, iar pe ceilalţi aproape pe toţi i-au luat robi. Cîţiva din eî au trecut şi strîmtoarea dintre Sestos şi Abydos, au devastat localităţile din Asia şi ş-aii întors apoi în Chersones, de unde s-au dus cu toată oştirea şi cu toată prada acasă. La altă năvală au de-
408
yastat Illyria şi Thessalia, apoi au căutat sâ forţeze zidul dela Thermopyle şi au fost respinşi de posturile zidului, care-, s-au luptat vitejeşte, dar au. cercetat înprejurimile şi aii găsit cărarea care duce la muntele ce domiuează locurile a-celea. Şi aşa au ucis aproape pe toţi . Grecii, afară de ceî-din Peloponnes, şi apoi s-au dus“. De bello gotthico Iii, 13: 0[In al 11 an al războiului cu Goţii, 547] Sclavenii au trecut: Istrul în număr foarte mare, au devastat Thracia [pentru înţelesul Thracia pe vremea lui Procopios vezî § 82, N°7] şi au luat în robie .o mulţime de locuitori. Tocmai a-tunci se nimerise că Narses eunucul fusese trimes de împărat la Eruli, ca să-i tocmească pentru oastea ce trebuia să plece în Italia,; Narses strînsese o numeroasă armată de. Eruli şi or aşezase la ernatic în Thracia., Această armată de Eruli. a atacat pe Selaveni. la întoarcere, î-a învins, ucigînd mulţime dintr-înşiî, şi a liberat pe captivi.9 De bello gotthico III: 29 ^[In al treisprezecelea an ai războiului, cu Goţii, 549] Scla-venii au trecut Istrul şi au devastat tot Illyricul' .pănă.. la Epidamnos. Pe toţi locuitorii: fără deosebire de vrîstă ori i-au. ucis ori i-au dus în captivitate. Pe cele mar multe cetăţi le-au luat, fără să găsească opoziţie, în vreme ce generalii, oştirii- din Illyric,. macarcă adunase cincisprezece mii de ostaşi, urmăriau. pe barbari fără să îndrăznească a-da piept cu dînşii.? De bello gotthico III, 33; rGepizii au ocupat oraşul Sirmion şi în cea mai. mare parte Daciile toate [== Dacia, aureliană]: şi le-au - stăpînit... Căci îndatăce împăratul lustinian a luat de sub; stăpînirea Goţilor acele locuri^ Gepizii au început să robească, pe Romanii din acele ţinuturi şi, înaintînd şi mai departe pe teritoriul roman, s-au apucat de devastat stăpînirea romană. Pentru aceia împăratul a încetat de a le maL plăti pensiunea, pe care o primiau maî-dinainte vreme din partea Romanilor; Pe de altă parte împăratul lustinian a dăruit Langobarzilor oraşul Noricum şi cetăţile din Pannonia şi alte locuri şi, le-a mai. dat. şi-mari sume de banî, iar LongobarziL şi-au părăsit locurile pă~
*) Aceste lucruri le-a dăruit împăratul fără să fi avut în rea? litate puterea de. a le dărui,-căcî ele erau deja stăpînite de bar-barî. Era numaî un fel de investitură oficială cu nişte posesiuni-pe care barbarii şi le arogase din propriea Jor putere. Era cam aşa ceva: cum Ţiganul care şî-a scăpat căciula pe baltă a dăruit-o-de’sufletul , tată-so.	. 7 .	.	:
409
rinteşti şi s-au aşezat dincoace' de Istru, nu departe de Gepizi. Şi atunci au început şi eî să prade şi să robească pe Dalmaţi şi pe Illyrî pănă la Epidamnos, în aşa grad că, dacă se întîmpla ca niscai robiţi să poată scăpa dela dînşiî şi să fngă acasă, barbarii aceştiia, sub numele că ar’ fi aliaţi aî Romanilor, străbateau stăpînirea romană şi oriunde găsiau pe fagarî îî luau, ca cum ar fi fost robi de aî lor fugiţi dela stăpîni, ' îî răpîau dela părinţi şi-î duceau cu dînşiî acasă, fără sâ li se înpotrivească nimeni. Alte părţi ale Daciei [= Dacia aureliană], anume pelîngă Singidunum, unde sînt aşezaţi şi pănă astăzi, le-a dat împăratul Erulilor, care şi aceştiia invadează şi pradă într-una părţile Illyrieî şi ale Thracieî. Uniia dintr-înşiî s-au înrolat în oştirea romană printre aşa numiţii foedeterati. Şi oridecîteorî vin trimeşil Erulilor la Byzanţ, primesc regulat pensiile dela împărat pentru aceşti devastatori aî supuşilor împărăţiei şi se întorc acasă fără nicîo supărare.0 De bello gotthico III, 34 [Din discursul deputaţilor Langobarzî cătră împăratul lustinian]: „Pecînd Goţii aveaâ tributară ţara Dacilor [ = Dacia aureliană], Gepizii toţi trăiau de ceia parte a istruluî şi aşa de mult se temeau de puterea Goţilor, încît nu îndrăzniau nicî macar să cerce să treacă fluviul. Pe vremea aceia erau aliaţi şi prieteni aî Romanilor şi primiau daruri multe, sub numele de prietenie, şi dela împăraţii care au domnit înainte de tine, precum şi dela tine însuţi. I-âş întreba pe aceşti oameni ce bine au făcut Romanilor în schimb pentru atîtea daruri. N-ar avea ce spune, nicî mic nicî mare. Cîtă vreme n-au avut prilej sâ facă rău, au stat liniştiţi, nu pentrucă au vrut, ci pentrucă n-au putut alt fel. Căci în ce priveşte părţile de dincolo de Istru, asupra lor nu aveaţi pretenţie de stăpînire, îar în ce priveşte părţile de dincoace de fluviu, îî ţinea în respect frica de Goţi“. De bello gotthico
III,	38 : r[In al 15 an al războiului cu Goţii, 551] O armată de trei mii de Sclavenî a trecut Istrul, apoi Hebrul şi s-a desfăcut în două. O parte cuprindea o mie opt sute, ceialaltă cuprindea restul. Generalii romani.aî oştirilor din Thracia şi din Illyria î-au atacat, dar au fost învinşi. Li-a eşit apoi în întâmpinare Asbades, unul din gărzii personali aî împăratului, în fruntea călăreţilor care formau garnizoana din Tzurulum, dar a fost şi el învins şi ars de, viu, dupăce î-au luat fîşii de piele depe spinare. S-au răspîndit apoi
29.
410
§88;
Sclaveniî peste toată Thracia; şi peste toată Illyria deyas-tîndu-le. Multe cetăţi le-au luat cu asediu, eî care maî înainte vreme nu îndrăznise să atace cetăţile, ba nici la cîmp deschis să se lupte nu cutezase. Niciodată nu încercase barbarii aceştiia sâ cutriere devastînd pămîntul Românilor şi nici nu mai trecuse cu oştirea fluviul Istru vreodată înainte de timpul despre care s-a spus maî sus [adecă înainte de anul 547, vezi. maî sus citatul din de bello gotthico III, 13]. Acei care învinsese pe Asbades au ajuns devastînd pănă la mare şi aii luat cu asalt Toperos, primul oraş maritim al Thracieî [la extremitatea sudvestică a Thracieî, aproape de gura rîuluî Nestos-Mesta-Karasu], depărtare 12 zile de Byzanţ. In afară de garnizoană^ care a fost toată ucisă, au mai omorît barbarii cincisprezece mii de locuitori, afară de copii şi de fimeî, pe care î-au dus în robie. Aceştiia au fost cei dintîiu robi luaţi de dînşiî în această expediţie, căci altfel ucisese pe toţi, fără deosebire de vrîstă, cîţî li eşise înainte, astfel că în Illyria şi în Thracia pămîntul în lung şi în lat eră acoperit de cadavre. Şi ucideau nu cu sabiea ori cu lancea orî în alt chip obişnuit de a ucide, ci băteau în pămînt ţăpuşi ascuţite, puneau victimele cu şezutul pe ele şi le îndesaţi pănă ce li pătrundeau ţăpuşile la maţe.; Mai băteau în pămînt patru lemne groase şi legau pe prinşi la ele de mîni şi de picioare şi apoi îi loviau cu ciomegele în cap, pănă ce-î omorau ca pe cînî orî şerpi ori alte, jivine. Pe alţii înpreună cu boii. şi oile pe care nu puteau să le ducă a-casă îi închideau prin case şi li dădeau foc. Dela o vreme însă s-au săturat de a mai omorî şi pe uniia au început să-i lese în viaţă şi s-au întors acasă cu nenumărate miriade de captivi,9 De bello gotthico III, 40 : c[In al 16 an al războiului cil GoţiT, 552] Pe cînd Germanus aduna şi instruia la Ser-dică armata cu care trebuia să plece în Italia, turme de Selaveni, maî" numeroase decît orîcînd, au trecut Istrul şi au ajuns: păn la Naissus. Scopul lor era să cuprindă Thes-salonicul şi oraşele învecinate. Cînd ău aflat însă că Germanus cu oştirea bizantină se afla )la Serdica, au părăsit proectul! de a se duce la Thessalonic şi au trecut peste munţi în Dalmaţia. .... Sclaveniî, atît cei care năvălise deja în împărăţie, precum şi alţii care au trecut Istrul după-dînşiî,: s-au răspîndit prădînd peste toată peninsula* .împărţindu-se în ■ trei'corpuri de oştire. împăratul a trimes .contra lor o
§ 88;	411
mare armată sub conducerea lui. Constantianus, Aratius,Na-aares, Iustinus unul din fiii lui G-ermanus, şi loannes cu supranumele Phagas..- Şef suprem era Scholasticus, unul din eunucii palatului. Această armată s-a întîlnit cu una din oştirile barbare la Adrianopol, dar a fost complect bătută de barbari -şi şefii de abia au putut scăpa cu fuga. Păn şi steagul lui Constantianus a căzut în mîna duşmanului. Sclavenil, care nu prădau în această expediţie din fugă, ci ernau în linişte; ca şi cum ar fi fost la dînşiî acasă, au ajuns atunci, după învingerea oştirii bizantine, cu prădăciunile pănă la provinciea Astica aşa numită [sudestul Traeieî], care nu maî fusese pănă atunci devastată de duşmani, şi pănă la zidul cel lung i[zidit de împăratul Anastasius la distanţă de 4:0 miliare de Constantinopol, mergea dela marea neagră la marea -de marmara, Procopios De aedificiis IY, 9 pag. paris. 86]. Prada luată de barbari a fost enormă.9 De bello gotthico IY, 21: r[In al 17 an al războiului cu Goţii, 553] Narses a plecat cu oştirea In Italia. Cînd a ajuns în mijlocul Thraciei, s-a oprit o bucată de vreme la Philippopoli, din cauză că drumul îi era tăiat de turmele Hunilor ^Bulgarilor ori Avarilor^ care năvălise în împărăţie şi devastau şi prădau totul, fără să li se opue cineva. Dela o vreme linii din Huni s-au îndreptat spre Thessalonic, alţii spre By-.zanţ, şi atunci de abia cu greutate a putut Narses să-şi continue drumul în Italia.9 De bello gotthico IY, 25 : ^[In al 17 an al războiului cu Goţii, 553} Nenumărată mulţime-de Sclăveni a invadat Illyria, comiţînd lucruri-care nu se pot povesti. împăratul ă trimes contra lor o armată condusă de fiii lui Germanus,' care fiind însă inferioară la număr urmă-rîa numai pe duşman, hărţuindu-1 depe Ia spate. Barbarii au devastat multă vreme şi cu un infinit număr de captivi şi de pradă s-au întors acasă, fără să-î împiedece nimeni. Toate drumurile erau pline de cadavre de ale locuitorilor. Bizantinii n-au putut să-i împiedece de a trece Istrul, pentrucă-i treceau Gepizii, luînd de fiecare-cap cîteun stater , de aur.9
Caracteristic este faptul că Narses; pleacă din Thracia şă libereze Italia şi din Thracia de abia poate scăpa de, răul Hunilor! Acasă la el de abia putea hălădui de duş-; mani şi scăpînd cu chiu cu vai din mîna ;lor se ducea să libereze Italia de Goţi! De alt .fel oşţirea ,;lui- - Narses eră; compusă mai numai din străini, printre care .Huni Procopios
412
De "bello gotthico IV, 26: „Strînsese o mare mulţime de militari romani din oraşul Byzanţ şi din Thracia, strînsese mulţi* şi din Illyri. Maî era Ioannes cu armata sa proprie şi cu a-cea pe care 1-0 lăsase socruso Germanus. Şi Auduin, regele Langobarzilor, înduplecat printr-o mare sumă de bani dată, de împăratul Iustinian, precum şi prin tractatul de alianţă, adunase şi trimesese în ajutor doM miî cinci sute de ostaşi
►	buni, pentru serviciul cărora mai adăogise peste trei mii de războinici. Erau apoî mai mult de trei miî de Erulî, toţi călări, sub maî mulţi şefi, printre care Philimuth, şi Huni foarte mulţi, şi Dagisthaeos cu aî săi, care Dagisthaeos pentru aceasta anume fusese liberat din închisoare, şi Cabades cu o mulţime de Perşi dezertori, care Cabades era fiul luî Zamos şi nepotul lui Cabades regele Perşilor. Maî era As-bados, un tînăr Gepid, foarte vrednic, avînd patru sute de conaţionali cu dînsul, toţi războinici aleşi, şi Aruth Erululr care din copilărie iubise feliul de a trăi al Romanilor şi luase în căsătorie pe fata lui Mauricius, ficiorul lui Mundos, era foarte bun ostaş şi avea cu dînsul o mulţime de Erulî încercaţi foarte în primejdiile războaelor“. Şi tot aşa toate oştirile bizantine din timpul lui Iustinian erau pline de barbari, cîteodatâ maî numai din barbari formate. Alături cu barbarii singurii cetăţeni aî imperiului care formau oştirile-erari aproape numaî Thracii şi Illyriî (©pŞxsc, oi £•/. ©pohwj?, ’lXXupioî,. adecă locuitorii din. dioecesele Thracia şi Illyria, pentru al căror înţeles vezi § 82, N° 9, rezamatul dela finele numărului, primul alineat). Procopioş De bello persico I, 13 : cLa. lupta dela Dara contra Perşilor au luat parte Buzes cu multă cavalerie, Pharas Erulul cu trei sute de Erulî..., Massageţii [=ori Bulgari, orî Avari] Simas şi Ascan cu 600 călăreţi.9' De bello persico II, 21: r Armata luî Belisarius era compusă, din Thracî, Illyrî, Goţî, Erulî, Vandali şi Mauri0. De bello vandalico I, 11: f’La început prin foederati-se înţelegeau, barbarii care nu erau sub stăpînirea Romanilor, ci intrase în legături de prietenie cu statul roman, deoarece chiar cuvîntul foedera înseamnă prietenie.şi alianţă cu cineva, A~ cum însă prin foederati se înţeleg orice barbari servesc în oştirea bizantină. Şefi al foederaţilor din oastea trimeasă. contra Vandalilor erau Dorotheus, care avea sub dînsul pe; militarii Armeni, apoi. Salomon,. Cyprianusr Valerianus, Mar-thinus, Althias, Ioannes, Marcellus, Cyrillus. Şefi ai Romei-
•§ 88.	413
lor erau Rufinus, Aigan, Barbatus, Pappus, Theodorus.cu supranumele Ctenatus, Terentius, Zaidus, Marcianus, Sarapis, Ioannes din oraşul Epidamnus. Dintre aceşti şefi Salomon era „din răsărit, chiar dela graniţa împărăţiei romane, unde •azi este oraşul Dara; Aigan era Massaget de neam, orî, cum
li	zic astăzi, Hun ; ceilalţi aproape toţi erau de loc din Thracia (cyecov ti fotavTe? .toc et:î ttj? 0pav.yq y.wpîa uy.ouv). Mal venîau a-poi patru sute de Erulî sub conducerea luî Pharas, şi aliaţi tbarbari şese sute, maî ales din neamul Massageţilor, călăreţi •arcaşi toţi"9. Să se observe că adevăraţii barbari foederati, aliaţi, care nu făceau parte din imperiu, erau numai patru •sute de Eruli şi şese sute de Bulgari ori Avarî. Ceilalţi barbarî, ■numiţi' numai în mod abuziv foederati, erau de loc din cuprinsul împărăţiei, desfăcuţi din neamurile lor respective, şi trăiau în împărăţie ori ca localnici (ceia ce e aproape sigur) ■ori ca mercenari. Să se mai observe că, aceşti barbari localnici erau aşa de numeroşi în' oştirea bizantină trimeasă contra Vandalilor, încîţ şefii lor erau egali în număr cu şefii Romeilor, şi superiori în importanţă, căci printre dînşiî era Salomon, care nu mult după aceia a luat comanda supremă ;a armatei, după retragerea luî Belisarius. Să se observe în -sfîrşit că afară de Salomon şi de Aigan,.ceilalţî şefi aproape toţi erau de loc din Thracia, câ erau cei maî mulţi (cel puţin cei cu nume romane : Cyprianus, Valerianus, Marthinuş, Marcellus, Rufinus,: Barbatus, Terentius, Marcianus; pe Rufinus îl numeşte lămurit Thrac Procopioş De bello vandalicp
II,	,10), sigur Thracî, ceia ce. face probabilă presupunerea că ostaşii care nu erau barbari din oştirea aceasta trebue să fi fost în majoritate Thracia De bello gotthico I, 5: ^împăratul Iustinian în al nouălea an al domniei a trimes pe Belisarius în Italia contra Goţilor cu o flotă. Armata era compusă din patru miî de oameni, militari regulaţi şi fede-raţî (oTpaiiuTa? £■/. y.ata/vOYwv y.a! foiBepâTwv), şi aproape trei mii de Isaurî. Principalii şefi erau Oonstantinus şi Bessas de loc din Thracia (i% e-i 0p?V.-^ xtopiuv), Peranius, care era Iber, Va-lentinus, Magnus, Innocentius, Herodianus, Paulus,. Demetrius, Ursicinus. Şeful Isaurilor era Ennes. Mal erau apoi două sute de Huni şi trei sute de Mauri.9 De bello gotthico I, 27 : f’Unul din corpurile de oştire bizantină care operau în Ktalia sub conducerea lui Martinus şi Yalerianus era compus din o mie şese sute de călăreţi, cei mal mulţi Huni, ’ Seta-
§88,
veni şi Anţi.°- De bello gotthico II, 13: °Oştirea, -cu care a venit Narses eunucul în ajutor luî Belisariu3 în războiul cu Goţii, era compusă din şepte mii de oameni, dintre care două miî de Eruli.0 De bello gotthico 11,-26 : '’ln armata bizantină erau Sclaveni, care se pricepeau să prindă pe duşmani din embuscade.3 De bello gotthico III, 6: rIustinian trimete o flotă în Italia c-o oştire compusă din Thracî, Armeni şi-
Huni’. .	............
-	Şi nu numaî ostaşii 4in armata bizantină erau în mare parte barbari, dar posturile de încredere şi importante ale armatei, precum acele de gărzi personali (§0puş6pot) şi de şefi, erau încredinţate barbarilor, Procopios De bello persico I, 8: rPrintre şefii oştirii pe care a trimes-o împăratul Anastasius- [1,491-518], ca să despresure oraşul Amida din Armenia, erau Goţii Go-didisclus (roSiSîwXoc, var. FoB^EraXo?) şi Sbesas (spesa?), care eraft dintre aceîa care tiu se dusese cu Theoderich, cînd â plecat acesta din Thracia în Italia.9 De bello persico II, 14 : ^Toţi fruntaşii Goţi, care venise cu regele lor Vitigis la Coinstantinopol [compară de bello gotthico III, 1], au însoţit fte Belisarius în războiul acestuia contra Perşilor.5 De bella gbtthico 1,16: ^Printre gărzii de corp (Sopu^fpoi) aî luî Belisarius erau Massageţiî (=Bulgari orî Avari) Zanter, Horso-mănos (variantă Horsamantis), Aishmanos (Zavr(5p, Xopco^avoc,. A!c;xiJ.avoc),‘? De bello gotthico II, 2: (’ln fruntea unui atac făeut de şese sute , de ostăşi asupra castrelor - duşmanului-Belisarius a pus pe trei din gărzii săi de corp, Persul Ar-tasines (variantă Artasires), Massagetul Buhan şi ThracuL Cutilas ('Apzx<jîvr]c, Botyav, ’KouTfXai;). In această luptă Cutilas & primit o: săgeată în cap şi cu dînsa înfiptă în rană a continuat ase lupta pănă ce şi-a întors ostaşii înapoi. Săgeata a fost extrasă de medic, dar Cutilas a murit în urma operaţiei.0 De bello gotthico II, 13: f'Thracul Ulimun (O’uXi-p.ouv -Ix Qpay.r,z) şi Massagetul Bulgudu (BouXyouoou), unul gard' de corp al luî Belisarius, celălalt gard de corp al luî Vale-riahus, cu vitejiea lor au scăpat Ancona de asediul Goţilor.0' De bello gotthico III, 14: Cin al patrulea an al domniei sâle (531) lustinian-a pus -pe Chilbudius (X1XP06B10?) comandant (c-pairjY^?) Peste oştirile din Thracia,ca să împiedece pe barbari să treacă Istrul, pentrucă deja Hunii, Anţiî şi Sclaveniî trecuse de mai multe orî fluviul şi devastase peninsula; In- tiiâp de trei ani;barbarii n-âu mai îndrăznit să
-415
treacă Istrul, ba din contra adeseori a trecut Chilbudius de a stînga. fluviului, a bătut pe barbari şi; a luat captivi o mulţime, din eî. După trei ani Chilbudius a trecut din nou Istrul, dar barbarii i-au eşit în număr mare înainte, l-aii bătut şi însuş Chilbudius a căzut in luptă. S-a născut după aceia ceartă între Anţî şi Sclaveni, Anţii au fost învinşi şi un Sclaven a luat prins pe un tînăr Ant, pe care-1 chema Chilbudius. Chilbudius acesta s-a arătat cu multă tragere de inimă pentru stăpînuso, a făcut multe fapte vitejeşti în războae şi şi-a căpătat nume mare. Pe vremea a-ceîa Anţii au năvălit în Thracia şi au adus de acolo o mulţime de captivi. Unul dintre aceştiia a spus stăpînuso că se găseşte captiv la Sclaveni generalul roman Chilbudius şi l-a sfătuit să-l răscumpere şi să-l deîe îndărăt Romanilor, căci va obţinea în chipul acesta şi laudă şi avere mare dela împărat. Antul se duse atuncî la Sclaveni şi răscumpără pe Chilbudius dela stăpînuso cu o mare sumă. Dacă l^a dus acasă,: l-a întrebat Antul să spună dacă este într-adevăr Chilbudius generalul roman. El î-a spus însă, adevărul, că este Ant de neam, că a căzut prins la Sclaveni şi că acum, dupăce s-a întors acasă, trebue după legile locului să fie liber. Atuncî captivul roman, care sfătuise pe stăpînuso să răscumpere pe falşul Chilbudius, cu scopul ca prin acest mijloc să scape: şi el de captivitate, a făcut pe Anţî să creadă că falşul Chilbudius este într-adevăr generalul roman Chilbudius,.. dar că se teme să mărturisească adevărul ; dacă-1 vor duce însă pe teritoriul roman, are să spună drept. Anţii au ameninţat atuncî cu moartea pe falşul ChilbudiuSj dacă nu va declara că este Chilbudius cel adevărat. Pe vremea aceia Iustinian trimesese la barbarii aceştiia o deputăţie, prin care li spunea că li dă în deplină posesiune oraşul vechiu, zidit de Traîan, Turris (Toupptţ),*) care se găseşte dincolo
*)■ Iustinian stăpinîa pe. malul drept al Dunării, dupăcum şe vede din Procopioş De aedifleiis IV, 6, 7, cîteva, castele : în faţă vechiului oraş Lederata, care acum se numia Novae (Vezi § 92 sub IV, 6), castelul Literata ; mai multe castele pe distanţa dintre'Novae şi Pontes (Pentru Novae şi Pontes vezî § 92 sub IV, 6); Sicibida în faţă de Palatiolum (Pentru Palatiolum vezi § 92 sub IV, 6); Dafne (^.aipvo), cetate zidită de Constantin cel mare, îh faţă de Ţransmarisca (Pentru Transmarisca vezi § .92 sub IV, 7).'In ce priveşte pe1 Turris, C; iliredek Geschichte' der Serben I pag. 82 presupune că ar fi fost Dinogetia ■ „pe malul
416
§88.
de Istru şi acum era pustiu din cauza devastărilor barbarilor de prin prejur, înpreună cu teritoriul luî ( TÎ) â[J.ţ)1C!UTV]V xtipa), precum şi bani mulţi,’ numaî să nu lese pe Huni să invadeze teritoriul roman.- Barbarii s-aii învoit, cu condiţiea ea să restitue în vechea demnitate de general roman pe Chilbudius şi să-l lese să trăiască printre dînşiî. Atunci şi falşul Chilbudius a început să dorească aceasta şi să afirme că într-adevăr el ar fi generalul roman Chilbudius. In acest scop el aplecat la Byzanţ, dar pe drum a dat peste OSlarses, care a început să-l cerceteze şi, macarcă vorbîa latineşte şi cunoştea cîteva din particularităţile adevăratului. Chilbudius, l-a dat de gol şi l-a, silit, dupăce l-a pus la închisoare, să destăînuîască toată şireteniea. L-a dus apoî cu dînsul la Byzanţ.9 Faptul că un Ant se chema: Chilbudius probează în , de ajuns că generalul bizantin Chilbudius era, şi el Slav, Ant ori Sclaven. In cuvîntul Cliilbud este sufixul slav -ud (Miklosich Vergleichende Grammatik II pag. 211), care cel puţin într-o limbă slavă serveşte pentru a forma numiri personale, anume în sîrbeşte: Hrgud, Lopud, Mrgud. Cuvintele acestea sîrbeştî sînt probabil derivate dela verbe, compară hrgatiabreiben, abnutzen, detero, lopiti in Menge fliessen, profluo, mrgdditi se ein finsteres Gesicht machen^ obscuro vultum, şi sînt porecle (cel puţin pe Mrgud îl găsesc anume însemnat ca poreclă în dicţionar; Hrgud şi Lopud: sînt nume de localităţi, dar probabil dela: capul locului au fost şi ele nume personale). In limba poionă dă Miklosich locul citat pe maruda, langer Mensch, un cuvînt care şi el s-ar potrivi cu un nume personal, şi încă cu o poreclă. In ce priveşte radicalul din cuvîntul XiX(3ouB, Chilbud, care aşa transcris cu litere latine reprezintă pronunţarea clasică grecească, x trebue pronunţat A, căci aceasta era valoarea pe vremea luî Procopios a explozivei afone aspirate antice greceşti eh, iar P poate fi cetit şi v, căci în ortografiea lui Procopios £ reprezenta şi pe &:şi pe «. Un radical hilv- însă, dacă se ţine' socoteală de uşurinţa cu care Grecii stîlcîau
sting al Dunării lingă Galaţi" (adecă Gherghina, pentrucă „Di-nogetia a fost în dreapta Dunării, foarte probabil lai Bisericuţă", Pârvan Castrul dela Poiana pag. 24) ; după Sehafarik Slavische, Alterthiimer deutsch von Aehrenfeld II, 153 şi Iorga Geschichte des rumănischen Volkes I, 66 ar fi fost actualul oraş Turnul Măgurele. Simple presupuneri.	.
§ 88-89.
417
■cuvintele străine, lesne ar reprezenta radicalul slav hlîev-, fol'ba- din vechiul bulgar . hlîevă, hl'kvt*, stabulum, casa. Mlievud va fi fost şi el o poreclă slavă, ca şi sîrbeştile Hrgud, Lopud, Mrgud, derivată: însă nu dela un -verb, ci dela un substantiv. De bello gotthico III, 30: ^ In castelul IRuscianum erau 300 de călăreţi illyri, ai căror şefi erau gardul de corp Chalazar (XaXctfap), de neam Massaget, şi Thracul ■Gudilas (rouSCXa?).9 De bello gotthico IY, 9: ^împăratul Iustinian a trimes în Lazica pe Bessas ca şef al oştirii de acolo, unde fusese trimeşî deja Benilus, fratele lui Buzes, 0-donachus, Thracul Babas şi Erulul Uligagus. (b^oc?, BevlXo?, ÎBoO^ţj ’Ooova^o?, B«(3aţ £•/. ©paxijţ, - ObXtyaifO?):9
§ 89. Domniea lui Iustinianus* atît de strălucită în aparenţă, a fost în realitate o ţesetură de expediente, prin care un monarh ambiţios şi fără scrupule, dar neputincios, •căuta să cîrpească o stare de lucruri putredă şi iremediabil perdutăi Oştirile lui, care erau în realitate nişte bande de şprădători ¥)j ău sleit de ultimele mijloace de traiu provih-
Procopioş De bello gotthico III, 19 : ^Bessas strînsese ■pentru el toate- proviziile trimese la Borna din Sicilia, dini care dădea foarte puţin, populaţiei, de jos a oraşului şi vindea foarte scump senatorilor.. Din cauza aceasta nicî nu, doria^ să se ridice -asediul Romei şi nu se supunea la ordinele lui Beiisarius.0 De bello gotthico II, 20 : rPopulaţiea Italiei mîncapîne de ghindă. In Picenum cincizeci de mir de ţărani au perit de foame. Alţii au devenit antropofagi.0 In ce priveşte gradul de destrăbălare şi lipsa ■de orice interes, pentru binele public ale administraţiei centrale din Constantinopol, îşî poate cineva face o idee din următorul fapt aproape de necrezut povestit de Procopioş în Historia _ar-cana 21: „De multe ori, cînd Hunii rbbiau şi prădaţi stăpînirea română, generalii de prin Thracia şi de prin Illyria ar fi vrut să -sară asupra lor, dar se opriau, pentrucă primiatt scrisori dela împărat prin care li se.poruncîa să nu se atingă de barbari, pentrucă are nevoe împărăţiea de ajutorul lor înpotriva Goţilor ori a altor popoare cu care era în războîu. Şi atunci barbarii aceia deş-■poîau şi roblafi pe Romanii de prin părţile acestea de loc şi ^apoi se duceaţi acasă cu toată prada şi cu robii, pentrucă eraţi chipurile prietenii şi aliaţii Romanilor. De multe orî ţăranii depe a-‘Colo, împinşi de dorul după fimeile şi după copiii robiţi, se adunaţi, şi. săriau asupra Hunilor, la întoarcerea acestora, pe multî îi omorau şi reuşiati să li îee caii cu toată prada, dar cădeau în mare belea din cauza aceasta, pentrucă veniaii slujbaşi dela By-;zanţ, care-i băteau şi-i schingiuiau şi-î globiatt fără milă, pănă •ce dădeau înapoi barbarilor toţi caii pe care li-î luase“. Foarte
418
ciile. pe. care le cutrierau, fără să reuşească macar cu numele, decît pentru foarte scurtă vreme, sâ le alipească la imperiul-dela Constantinopol, Rezultatul. îl spune Procopios. De /bello gotthico III, 33: „Rezultatul războaelor cu Goţii a fost că nu numai s-au risipit bani mulţi şi sînge mult fără de niciun folos, dar că Italia a fost perdută şi că am văzut, cum Thracii şi Illyriî aproape toţi au fost ruinaţi şi prăpădiţi fără samă de barbarii care acum s-au aşezat lîngă dînşiî". De bello gotthico III, 34 : „Barbarii şi-au împărţit între dînşiî împărăţiea romană".
După lustinian, cînd toate forţele de care dispunea împărăţiea erau întrebuinţate în Asia contra Perşilor şi apoî contra Arabilor, peninsula balcanică a căzut încă mai mult pradă Slavilor şi Avarilor. Despre timpul luî Tiberius II (anii 578-582) povesteşte scriitorul sirian contemporan Io-hannes Ephesius (a trăit între anii 558-585) că rSlavii au devastat pănă sub zidurile Constantinopoluluî în timp de patru ani şi s-au aşezat . în peninsulă fără nicîo -grijă, pră~ dînd şi arzînd. Aii bani , turme, şi au învăţat războiul maî bine decîţ Bizantinii.9 O. Tafrali, The3alonique des origines au XIV siecle, pag. 98. Slavii ajung cu incursiile, lor pănă, în Peloponnes şi în insulele arhipelagului, şi atacă în cincî rîndurî Thessalonicul (întîîa oară anul 581; a două oară- a-nul 586 ; a treia oară anul 609, cînd, aii venit cu.fimeî, copii şi cu toată pojijiea şi s-au stabilit definitiv în apropierea. Salonicului; a patra oară într-un timp nehotărît al domniei luî Heraclius; a cincea oară pela 634), Constantinopolul cu mare greutate reuşeşte să nu fie cuprins de Avari la anul 626. Cele maî importante cetăţi dela nordvest şi dela vest cad în mînile barbarilor: Sirmium, Singi-dunum, Viminacium la anul 582 în. mînile Avarilor, Salona la anii 612-614 în acele ale Slavilor. C. Jirecek, Geschichte der Serben I, 81 sqq., Die Romanen in den Stădten Dal-matiens I, 26; O. Tafrali, Theşsalonique des origines an XIV siecle, 101-125, Slabele rămăşiţi de ; stăpînire bizan-
caracteristic este următorul loc din Iohannes Lydus De magistrati-bus ed. Bonn pag. 264 [cu privire la timpul luî Iustinianus];:. „Supuşii împărăţiei socot câ mai uşor pot suporta o invazie a barbarilor decît io staţiune în mijlocul lor a armatei naţionale" (xoutps-
iepav TÎjy • sirtSpoiAÎjv T<ov:.-(îâp0c?pwv Tvjţ jlinotj*a(a$ ym ohti'iDV t'o Ortiijxooy iaurŞ cuXXo^eTOi)'.'	^	.	,,
§ 89.-90.
tină în- peninsulă depe lai sfîrşitul domniei lui Iustinian în jos le' arată G. Jirecek G-eschichte der-Serben I, 106 astfel: „Pănă pela 679 stăpînîa împărăţiea malul drept al Dunării de jos [adecă cetăţile numai depe malul Dunării!]. Graniţa dinspre ţara Avarilor se găsia probabil acolo, unde a fost mai tîrziu graniţa dintre Bnlgarr şi Avari, însemnată prin trei valuri de pămînt paralele, care se maî văd şi pănă astăzi între rîurile Isker şi Lom. In Dacia Mediterranea au stăpînit Bizantinii pănă la 809 importanta localitate Serdica, care avea legături cu imperiul nu numai prin Thracia, ci,i după .cum se vede din povestirile lui Theophanes, şi prin valea Strymonuluî. Teritoriile depe coasta Macedoniei au fost totdeauna în stăpînirea împărăţiei, macarcă urme de colonizare slavă se observă pănă în jumătatea de răsărit-a-Chal-cidicei. In Grecia au fost păstrate Athena, Theba, Oorinthul, Patras şi în general toate oraşele mari. ToUaşa au fost păstrate teritoriile depe coastă dela Dyrrachion şi din Prae-vălis. Din contra. în Dalmaţia răsturnările se observă ; maî ales pe micile teritorii ale diferitelor oraşe". La anul 679^
Bulgarii au ocupat teritoriul dintre .Dunăre şi Balcani (a» proximativ Moesia Inferior), Theophanes Confessor pag. paris. 297-299 şi (din acelaş izvor ca şi- Theophanes) Nicepho-ros Patriarches pag. paris. 22-24:,£ şi ;au fundat un; stat care s-a tot lăţit cu vremea spre apus şi spre miazăzi. De aici înainte, în afară de cîteva oraşe depe coasta Dalmaţiei, precum Iadera, Tragurium, Butua, Scodra, Lissusj Bizantinii n-au mai stăpînit în timp de secule (pănă la loan Tzimiskes 969-976) absolut nimic din teritoriul romanizat al peninsulei balcanice, care în tot acest interval de timp a fost complect sub stăpînirea Slavilor.	•
§ 90. In urma aceştei concordanţe dintre inscripţii şi starea socială atestată de izvoarele istorice . a provinciilor din răsăritul Europei, .se poate spune că puterea de romanizare, care-şî găsia principalul sprijin în energiea statului roman, a încetat în aceste; provincii la începutul secolului V.' Dela acea dată înainte românismul, macarcă inflainţat de' limba latină comună încă aproximativ pănă la sfîrşitul secolului VI, după cum s-a arătat în nota dela § 85, a fost lăsat în acele provincii, din puncţ "de'; videre al energie! agenţilor romănizatori (funcţionari civili, militari,; colonî, negustori, vezi §§ 8l3, 85), Ia propriile sale forţe. Din punct de
420
•videre al forţelor acestora două teritorii au fost mai puţin favorizate. Mai întîiu partea Moesieî Inferior de de-a stînga Dunării a fost şi slab populată cu elemente. romane şi pu-;ţin timp stâpînită de Romani (vreo 178 de anî; partea trans-danubiană a Moesieî Inferior a fost părăsită pe vremea împăratului Maximinus p. Chr, 235-238), pentru care chestiuni vezi §§ 20-24, 77. Din cauzele acestea sigur, după părăsii rea acestui teritoriu de Romani, populaţiunea romană, cîtă va fi mai rămas într-însul şi nu va fi fugit de-a dreapta Dunării, s-a stîns cu vremea. Cam tot atîta vreme au stăpînit Romanii Dacia, dela 107 pănă la, cel maî tîrziu, sfîrşitul îdomniei luî Gallienus, 268, adecă vreo 161 de ani. Decît numai în .Dacia elementul roman era foarte numeros, după <3um probează multele inscripţii păstrate din această provincie, apoi foarte puternic, pentrucă elementele romanizătoare immigrate au venit într-însa în număr mare, în vreme ce î>opulaţiea autohtonă fusese redusă la minimum (Eutropius VHI, 6: ^Traian, dupăce a supus Dacia, a strămutat în-tr-însa nenumărată mulţime de oameni din toată lumea romană,: ca să lucreze pămîntul şi să formeze oraşe, pentrucă Dacia, în urma războaelor îndelungate cu Decebal, fusese secată de locuitori". Traianus, victa Dacia, ex toto orbe romano infinitas eo copias hominum transtulerat, ad agros et •urbes colendas; Dacia enim diuturno bello Decebali viris fuerat exhausta). Ce s-a făcut această numeroasă populaţie romană din Dacia ? După Flavius Vopiscus, scriitor aproape contemporan cu faptele (a scris în primul şfert al secolului IV; vezi însă a doua notă dela acest paragraf) şi Eutropius împăcatul Aurelianus (270-275), a strămutat locuitorii dintr-însa, şi -dela ţară şi din oraşe, peste Dunăre şi î-a aşezat în teritoriul care după aceia a purtat numele de Dacia aureliană, împărţită în doâă, în Dacia Ripensis şi Xţacia Mediterranea {„Dacia Ripensis dela Orşova păn pela Isker ; Dacia Mediterranea în munţii dela Sofia, Kiş şi Kiistendil". C. Jirecek •Geschichte der Serben I pag. 34. Dacă ne punem din punct de videre al provinciilor de dinainte de Diocletian, Dacia aiireliană coprindea aproximativ jumătate din. vestul Moesieî Inferior, aproape toată jumătatea estică ă Moesiei Superior, şi colţul nordvestic al Thraciei). Flavius Vopiscus, Aurelia- • nus 39: „[împăratul Âurelian], vâzînd;!căJîll^ri_cul .e ptistiit ^i; că Moesia e ruinată, a; luat armată şi pe locuitorii' din
421’.
provinciea Dacia de peste Dunăre, cea înfiinţată de Traianus,, şi a pârăsit-o, ne maî trăgînd nădejde că ar putea fi stă-pînită, iar populaţi ea adusă de acolo a aşezat-o în Moesia,. pe care a numit-o Dacia luî, care acum e aşezată între-cele două, Moesiî. Cum vastatum Illyricum ac Moesiam de-perditam videret, provinciam transdanuvinam Daciam, a Traiano constitutam, sublato exercitu et provineialibus reli-quit, desperans eam posse reţineri, abductosque ex ea popu-los in Moesia conlocavit appellavitque suam Daciam, quae nune duas Moesias dividit“. Aproape întocmai aşa povesteşte lucrul Eutropius (a scris sub Valens 364-378), IX, 15:: „Provinciam Daciam, quam Traianus ultra Danubium fecerat,, intermisit, vastato omni Illyrico ac Moesia,. desperans eam-posse reţineri, abductosque Romanos ex urbibus et agris-Daciae in media Moesia collocavit appelavitque eam Daciam,. qUae nune duas Moesias dividit et est in dextra Danubio in mare fluenţi, cum antea fuerit in laeva“. Cam tot aşa Rufus (ori Rufius) Festus (a scris în anul 369), Breviarium^ rerum gestarum populi romani, 8 (la Petru Maior Istoriea, pentru începutul Romînilor, pag. 27, care nu citează paragraful şi numeşte pe autor Sextus Rufus. lung Roemer undi Romanen in den Donaulăndern II ed. pag. 178 numeşte pe^ autor Sextus Rufinus şi nu citează nici el paragraful. Mommsen C. L L. III pag. 161 şi Pic Abstammung der Rumă-neh îl numesc Sextus Rufus şi citează Brev. 8. Eu n-am putut consulta acest autor şi-i dau numele după Teuffel):. „Per Aurelianum translaţis exinde Romanis duae Daciae in regionibus Moesiae ac Dardaniae factae suut“. Au copiat-Eutropius şi Rufus Festus pe Vopiscus (Vezî a doua notă. dela acest paragraf)? Ori au scris cîteş trei după acelaş izvor ? Nu se poate şti. Multă logică a cheltuit Petru Maior opul citat pag, 26-45, ca să probeze că cele spuse de Vo-: pisciis (şi după el. de Eutropius şi de Rufus Festus, care aceşti din urmă ar fi copiat pe Vopiscus) nu sînt adevărate :■ f Şi :Hadrianus a vrut să părăsească Dacia şi nu l-au lăsat-prietenii, pentrucă ar fi fost lăsaţi mulţime de cetăţeni romani în mînile barbarilor (Eutropius VIII, 6: „Traiani gloriae-invidens statim provincias tres reliquit, quas Traianus addi-derat, et de Assyria, Mesopotamia - et Armenia revbcavit. exfercituş, ac finem imperii essr WuirEuphratem. ;ldem. de Dacia facere conâtum amici deterruerunt, ne mulţi 'ciYei
422
romani, bârbaris trăderentur"). Dacă ar fi putut' Hadrianus -să strămute locuitorii de a dreapta Dunării, l-ar fi strămutat sigur, număr ca să-şi facă gustul de a părăsi Dacia. Dair n-a putut. Şi ce n-a putut el la cîţiva anî după cucerirea provinciei, era să poată Aurelian un secol şi jumătate după aceia, cînd numărul cetăţenilor devenise în Dacia cu mult mai mare? Apoi la ce s-ar fi dus Romanii din Dacia în Moesia ? ;Inprejurările din Moesia erau încă maî nefavorabile decît cele din Dacia, Moesia era încă maî bîntuită de barbari decît această din urmă provincie, unde cel puţin locuitorii erau legaţi de pămînt şi deprinşi întru cîtva de atîta amar de vreme cu barbarii, care probabil îi lăsau să-şi caute de treabă, ca să aibă şi eî,' barbarii, de unde să-şi procure cele trebuitoare pentru hrană *). Şi apoî, ce locuitori era să strămute Aurelian din Dacia, cînd această provincie era de fapt perdută pentru Romani încă din timpul domniei lui Gallienus ? Dacia era doar pe vremea lai Aurelian ocupată de Goţi/ Erau Goţii să-l lese să strămute locuitorii, par că ar fi fost la el acasă ? Poate că pe fugarii din timpul lui Gallienus, care rătăcîau fără căpătîiu prin peninsula balcanică, î-a fi" strîns Aurelian şi i-a fi aşezat între cele două Moesii. Cine ştie, poate că nici textul lui Vopiscus nu-i corect. Cel puţin Toppeltin Origines et oecasus Transilvano-rţim cap. 6 cetia astfel: „Cum vastatum Illyricuin et Moe-siam deperditam videret, provinciăm trans Danubium Da-ciam a Traiano constitutam, sublato exercitu, provincialibus reliquit“, fără et între exercitu şi provincialiabus, aşa că înţelesul e: că Aurelian a retras numai legiunile din provincie, pe care a lăsat-o pe socoteala locuitorilor. Dar Vopiscus însuş nu-i de bună credinţă. El â scris vieaţa- lui Aurelian din îndemnul unei rude a împăratului, un mare personaj, prefectul Romei, faţă de care scriitorul era legat prin considera ţir de tot felîul şi dela care căpătase chiar un îndemn direct să minţească: ;;Scrie“, a zis odată acel: personaj căr •tră Vopiscus (după mărturisirea însăş a acestuia), „cum îţi place, fără grijă, spune ce vrei, vei avea de colegi al minciunilor pe tdţl, scriitorii de istorie“. Şi ce era să spună în
-In sprUinul;argumentării Ini Petru Maior vine următoare^ notiţă dintr=un-cronicar syriari înpărtâşită. d'ep.O.' JiredfeŞ-'j&e-scnichte der Sei;hen; I‘: 95,; .,Avarii şi. Slăvii .zicea^ câtră locuitorii ţârii: cSămănaţî şi Seceraţi, hoi avem să vă luăm numai o parte»."
m
asemenea înprejurări Vopiscus ? Că a lăsat Aurelian pe cetăţenii romani pradă barbarilor ? Sigur că trebuia să spună, din linguşire, că împăratul a strămutat odată cu armata şi pe locuitori. Numai de nu va fi cumva nevinovat Vopiscus şi nu v,a fi trebuind să se interpreteze vorbele luî astfel:* ^[împăratul Aurelian], văzînd că Illyricul e pustiit şi că Moesia e ruinată, a părăsit provinciea de peste Dunăre Dacia, cea înfiinţată de Traianus, din care deja fusese retraşi armata şi locuitorii [încă depe timpul luî G-allienus], ne maî trăgînd nădejde că ar putea fi stăpînită, iar popu-laţiea adusă de acolo a aşezat-o în Moesia, pe care a numit-o Dacia lui, care acum e aşezată între cele două Moe-■siia. Oricum fie, strămutarea populaţiei din Dacia tralană în Dacia aureliană de împăratul Aurelian e o poveste. Ceia ce im se poate contesta este că o parte, mică, din populaţie* între alţii slujbaşii statului, a părăsit într-adevăr Dacia tra-îană şi s-a strămutat de a dreapta Dunării. Grosul populaţiei însă trebue să fi rămas pe loc.5 Va fi ea o poveste strămutarea de cătră Aurelian a locuitorilor şi armatelor din Dacia (Căci, în adevăr, nu se poate pricepe ce fel ds strămutare va fi putuţ să aibă loc, cînd cu ani mai înainte Dacia fusese deja perdută de. Romani). Ceia ce nu-I poveste ^ste însă faptul că într-adevăr Aurelian a înfiinţat provinciea Dacia aureliană şi că însuş numele aceştei provincii nu se poate îndreptăţi decît prin faptul că locuitori din Da-•cîa traîană se vor fi stabilit într-însa (Dacii băştinaşi din peninsula balcanică, pentru care vezi § 54 sub Daci, ar fi putuţ îndreptăţi numirea de Dacia pentru Dacia Ripensis, dar nu pentru Dacia Mediterranea). Apoî eu nu pot admite că tot ce povesteşte Vopiscus despre această afacere este minciună*). In toată această povestire despre o strămutare
Scriitorii tîrzii, de 4upă epocele aşa numite clasice, şi latini şi greci; merită maî multă consideraţie decît li se acoardă de ■obiceiu. Punctul 'lor de videre istoric este maî cuprinzător, îar cel etic mai altruist. Ei nu văd în vieaţa popoarelor numaî războae, regi şi împăraţi, consuli şi alţi înalţi funcţionarî, şeii de armate, vieaţă de curţî monarhice şi de parlamente democratice, discursuri eroice şi patriotice, şi vorbărie goală din păturile conducătoare.'- Ei se mai uită rşi la masa ceialaltă a societăţii, şi ni comunicăceva din chipul cum ea trăia, adecă cum se chinuia, şi la’lumina interesului general ei, numai. (nu-clasicii) devin conştienţi de netrebnicieâ expedientelor şi instituţiilor prin care-şi lungesc vieaţa. state (nu
m
societăţi) putrede. Na este un scriitor de lepădat acel care, c& Flavius Vopiscus în Probus, 20, 23, a putut scrie—nu frumos, fireşte, ca Tit Livîu orî ca Tacit!—următoarele: „[Probus], dupăce a , îndeplinit acestea, s-a apucat să se pregătească de războîu contra Perşilor, dar, pecînd trecea prin Illyric, militarii s-au răsculat şi l-au ucis. Cauzele pentru care l-au ucis au fost acestea^. Maî întîiu pentrucă nu lăsa niciodată pe soldaţi să stee fără treabă şi zicea că militarul nu trebue să mînînce degeaba. Apoi a spus o vorbă, care nu era de fel, în interesul lor, dar care, dacă s-ar fi îndeplinit, ar fi fost de mare folos pentru republică, anume că în curînd nu va maî fi trebuinţă de militari... «In curînd, a zis, nu vom maî avea nevoe de militari». Adecă, nu va maî fi armată, romană, republica fără teamă va domni pretutindenea şi va stăpîni toate, pămîntul nu va mai fabrica arme, nu va mai da provizii pentru oştiri, boii vor servi la plug, calul se va naşte pentru pace,, nu vor maî fi războae, nici oameni .căzuţi în robiea duşmanului, ci în toate părţile va fi pace, în toate părţile vor domni legile romane şi judecătorii noştri... Ce fericire ar fi fo3t, dacă s-ar fi desfiinţat armata supt acel împărat! Niciun provincial n-ar fi mai dat provizii pentru armată, nu s-ar fi maî plătit lefuri, tezaurul public ar fi fost veşnic numaî al republicii, împăratul n-ar fi maî cheltuit nimic, fiecare ar fi fost stăpîn pe al şăfi. Probus făgăduia în adevăr timpuri fericite. Na erau să maî fie castre* nu erau să se maî audă trîmbiţî, nu erau să se maî fabrice arme, lumea aceasta de războinici, care acum ruinează: republica cu războae civile, ar face plugărie, ori s-ar ocupa cu ştiinţa, cu arta şivcu meşteşugul, ori ar cutriera mările. Unde mai pui că n-ar peri nimeni îu războîu ? Mare dumnezeule, cu ce te-a supărat aşa de tare republica romană, că aî lipsit-o'de un asemenea împărat?" In ce priveşte în special pe scriptores historiae angustae, părerea pănă acum vreo treizeci de ani îa urmă a fost că din ceî şese scriitori patru (Aelius Spartianus, Iulius Capitolinus, Vulcacius G-allicanus, Ţrebellius Pollio) aii scris sub Diocletianus (284-805), iar doi (Aelius Lam-priditis, Flavius Vopiscus) au scris în primul şfert al secolului IV (300-325). Vezî Teuffel. Cam de acum vreo 30 de anî în urmă însă. a apărut la iveală părerea că sub numele celor 6 scriitori se ascunde un anonim, care ar fi scris în timpul lui Theodosius (379-395) şi ar fi aparţinut la cercuMuî Q. Aurelius Symmachus (345-405). Motivul care l-ar fi făcut pe acest anonim să facă un asemenea falşifioat, diu punct: de videre al celor 6 nume pe care şi le-a dat, precum şi din acel al timpului anterior luî în care se preface că ar fi scris, ar fi fost un motiv religios. Anonimul anume ar fi fost un păgîn, care ar fi vrut prin această procedare pe de o parte să dea oarecare ajutor păgînismuluî (arătînd,; de pildă, că împăraţii păgîui au fost toleranţi faţă cu creştinismul* şi dînd prin aceasta a înţelege unui împărat creştin ca Theodosius sâ fie şi eb tolerant faţă cu păgînismul), iar pe de alta să, facă oarecare aluzii ofensatoare, la adresa creştinismului. Vezi Ioh.
m
a populaţiei din Dacia traîanâ în cea aureliană se ascunde ceva adevărat. Orî că strămutarea va fi avut loc pe vremea lui Gallienus, ori că ea se va fi complectat pe vremea lui Aurelianus (prin retragerea, de pildă, între altele a ultimelor garnizoane romane care se vor fi mai susţinut pe undeva în tot timpul dela Gallienus pănă la Aurelianus), ' o strămutare macar a unei părţi din populaţie trebue sâ fi avut loc, după cum admite însuş Petru Maior, şi deci o slăbire a populaţiei române din Dacia traiană s-a înfăptuit *)v
Geffcken, Religionsgeschichtliches in der Historia A.ugusta, în Hermes, Zeitschriffc fiir classische Philologie, volumul LV (anul 1920), pag. 279-295, şi E. Hohl, Ueber den Usprung der Historia Augusta, tot acolo, pag. 296-310. Chiar dacă va fi aşa, valoarea de informatori pentru acele fapte istorice care n-aii a face cn scopul religiols al	anonimului, a celor 6	scriitori	ai istoriei auguste
(Ei informează	pentru	anii 117-284)	rămîne	neatinsă.	Un lucru
numaî ne interesează pe noî în special, anume acela că, dacă sub numele închipuit de Flavius Vopiscus se ascunde anonimul depe vremea luî Theodosius, apoî nu acest Pseudovopiscus a fost infor- -matorul, în ce priveşte părăsirea Daciei de Aurelian, luî Eatropins şi. al luî Rufus Festus, oi din contra Pseudovopiscus şi-a luat in-formaţiea dela Eutropius ori dela Rufus Festus, şi că prin urmare toată argumentarea Idî Petru Maior, bazată pe afirmarea mincinoasă a luî Pseudovopiscus, că ar fi scris istoriea luî Aurelian; din îndemnul unei	rude a	acestui împărat, cade.
*) Probă	pentru	existenţa unei	populaţii	romane	în Dacia
traianâ în timpul de imediat după pierderea aceştei provincii de cătră Romani ar fi documentul dela anul 1366 (Documente Harmuzaki
I2	pag. 112), în care se vorbeşte de Romîni în Transilvania, pe vremea Hanilor. Intr-un act anume de hotărnicie dela 1557 se vorbeşte de un alt act de hotărnicie dela anul 1366, în care se spunea că „ Valahii din satul Sin Pîetru nu pot suferi ca să li se înstrăineze pămîntul pe care l-au stăpînit ei şi strămoşii lor în timp de mai bine de o mie de anî şi l-au răscumpărat cusîngele lor în mai multe rîndurî, pămînt al cărui hotar a fost fixat încă dela venirea Hanilor şi hotărît ca neschimbător decătră ducii acestora®. Blacei de willa Sancti Petri egre ferunt ut territorium suum ulţra miile annos possessum per se et maiores suos multis.wieibns sanguine .re-demptum dissipetur, cum territorium limites ingressu adhuc I-Iun-norum designate, et per duces eorum sancite sint immutabiles. Critica istorică - nu are. nimic de întîmpinat în -privinţa; autenticităţii documentului dela 1557 şi a -celui dela 1366 citat într-însul. Numai; din punct de „videre al, criticii . gramaticale, şi generice şi al felîuluî scrisorii, literelor, se prezintă îadoelî. In privinţa aceasta e-ditprul din -Ducumente,, Hurmuzaki dă notiţa următoare:; „Pelîngă toată veracitatea datelor literatul Schuller [primul editor al;do-
30
426
Şi întrebarea este acum: s-a putut ea păstra această populaţie ca romană, dacă a trăit cu începere dela anul 266 complect separată de lumea romană ceîalaltă ? Un exemplu ni dă provinciea învecinată Pannonia Inferior. Populaţiea romană din această provincie nu fusese probabil maî puţin deasă decît în Dacia, dacă judecăm după numeroasele inscripţii care ni s-au păstrat şi dintr-însa, mai ales din nordul eî. A avut apoi avantajul că a trăit maî îndelungată vreme decît Dacia supt influinţa romanizării: inscripţiile datate din 'ea încep cu anii p, Chr. 81-96 şi sfîrşesc cu anul 377. Chiar dacă. nu ţinem socoteală de faptul că încă dela anul p. Ghr. 5 Pannonia fusese constituită .ca provincie romană (vezi § 75), şi socotim numai termeni! extremi ai inscripţiilor, încă avem pentru Pannonia Inferior un interval de timp de aproape trei sute de ani, aproape dublu decît acel în care Dacia a fost romanizată. Ba partea ei sudică, dintre rîurile Drava, Sava şi Dunăre (aşa numita Pannonia Secunda), a fost întru cîtva stăpînită de Bizantini
cimentului, în Archiv des Vereins fiir siabenbiirgische Landes-kunde,. tieue Folge,!]. crede că amîndouă documentele acestea, atît cel din 1557, cîfc şi cel din 1366, sînt numai simple apocrife. Motivele principale ale dînsuluî sînt doM: ~ anume forma scrisorii', care e silită, artificială, nesigură, şi care nu prezintă de loc tipul scrisorii din secolul XVI, iar al doilea motiv este1 stilul acestor doM documente, aproape uniform în amîndoM şi cu totul străin de stilul documentelor oficiale din seculele XIV şi XVI. Ce e drept, Schuller adauge totodată că în privinţa stilului critica are să considere totdeauna că dela un simplu notăr, care numaij arareori se află în poziţiune să redacteze diplome oficiale în limba latină, de loc nu se poate aştepta aceiaş siguranţă şi consecinţă îii întrebuinţarea frazelor, a expresiunilor şi a formulelor diplomatice, precum de exemplu o aflăm în mulţimea de documente date din partea principilor, episcopilor şi a regilor. Aici* ca şi în alte lucruri o-meneşti, singur numai deprinderea face pe maestru®. In caz cînd a-ceste documente vor fi autentice, să nu-'fie cumva mieâ ceia de ani şi maî bine numaî o exagerare (Ce bine informaţi de alt fel trebue să ni-î închipuim pe ţăranii din Sîn Pîetru pela 1360 asupra istoriei Romanilor!), şi să nu1 se fi înţelegînd cumva prin Huiiî Ungurii?-Căcî Ungurii se numîau pe ei însiş şi Hunî, Geza Kuun, Relationum Hungarorum cum oriente historia antiquissima, ed. II, voi. II pag. 53 notă, iar cronicarii lor, precum Simon de' Keza şi-chronicon pictum, numesc pe Unguri ba Huni, ba Magori, ba Hun-gari, Geză Kuun opul citat voi. II pag. 59, 61 * (Caracteristice sînt următoarele-vorbe din chronicon pictum : „-Wulgariter Magori sive Huni, latine vero Ungari").
§ .90-91-52.
427,
pănă la anul 582, cînd împăratul Tiberius II a părăsit-o Avarilor. C. I. L. III pag. 416> Iar dacă se spune că a,cel împărat ar fi strămutat atunci populaţiea din Pannonia Secunda de a dreapta Dunării (0.1, L. III locul citat), această strămutare sigur nu va fi avut nicî macar intensitatea acelei atribuite pentru populaţiea Daciei traiane împăratului Aurelian. Şi .cu toate acestea populaţiea romană veche, a Pannonie! Inferior s-a stîns, a dispărut. Prin ce minune s-ar fi putut păstra multă vreme populaţiea veche romană a Daciei traiane ?
§ 91. Grosul populaţiei romane din răsăritul Europei, ■şi din punct de videre al întinderii teritoriale (cuprindea trei provincii, Dalmaţia, Moesia Superior, Moesia Inferior), şi din acel al desimii populaţiei (după cum probează numărul cel mare al inscripţiilor : în C. I. L. III numărul aproximativ al inscripţiilor din Dalmaţia, Moesia Superior,'Moe-siâ Inferior este de 6267, acel al inscripţiilor din Dacia şi Pannoîiiâ Inferior este de 2672 ; în special inscripţiile se repartizează aproximativ astfel: Dalmaţia 5110, Moesia Superior 448, Moesia Inferior 709, Dacia 1489, Pannonia Infe^-dor 1188), şi din acel al timpului cît populaţiea a fost supusă romanizării energice (Dalmaţia vreo 450 de ani, Moesia Superior şi Moesia Inferior la un loc luate vreo 400 de ani), şi din acel al influinţiî pe care a maî putut-o avea limba latină comună chiar dupăce energiea romanizării slăbise, a existat în peninsula balcanică. Cu atît inai mult a-colo a existat grosul aceştei populaţii romane, cu cît sigur o parte din populaţiea romană a provinciilor Dacia şi Pân-nbnia Inferior a fost strămutată de a dreapta Dunării (vezi
s »'<)•	:	:	:	■	;
§ 92. Oarecare ştiri despre starea populaţiei depe teritoriul romanizat, al peninsulei balcanice- în timpul lui Iustinian căpătăm din cartea De aedificiis a lui Procopioş.
Teritoriul era plin cu nume romanei de localităţi. Inşi-râreă o fac, dela apus spre răsărit, exact în ordinea în care e dată de autor. Localităţi din Dalmaţia nu dă Procopioş, pentrucă în ; acea provincie împăratul Iustinian n-a făcut restaurări orivzidiri; din nou. j ; ;:
-A'apSavta?;;	’	KaaxeXîaov	(Castellion)>
<^astellum sufix^':gr-e^^emmxitiT- - wvp^Btxwpta? (Victo-.
428
rias) > victoria. — Kec'ma (Cesiana) > Caesius. Compară cognomen Caesianus C. I. L. III. — KeXXiptavâ (Celliriana) > celer. Compară cognomina Celerianus, Celeriana C. L L. III.
—	Bw-iwpiavâ (Victoriana) > victoria. Compară cognomen Vie-torianus C. I. L. III. — Mapwcvd (Mariana) > Mariua. Compară cognomina Marianus, Mariana C. I. L. III. —■ MiXe-nfr (Miletes) = milites ? —Bepmavâ (Veriniana) > cognomina Ve-rinus, Verina C. I. L. III. — KaGteXXoPpsTapa (Castellobretara) = castellum Britorum ? Pentru forma Britus, Brittus == Brito, Britto, Britannus compară cognomen Brittus C. I. L.
III.	In Pannonia Inferior, Dacia şi Moesia Inferior au staţionat vremelnic ala I fiavia britannica, cohors I britannica,. cohors I Brittonum, cohors II fiavia Brittonum, C. I. L. III pag. 2485, 2492. Compară Bpfooupa, Bpmxpo în teritoriul Remesianeî. — iîa<rrsX3va (Castelona) > castellum; sufixul grec -&v? —Kaico^aXpa (Capomalva) > caput -f* malva ?
—	KouJvtou (Quintu) > quintus. — „MapxsXXtvx (Marcellina) > Marcellus. Compară cognomina Marcellinus, Marcellina C. I. L. III. — ’Apfa (aria) > area. — IV, 1: OuX-iâva (UI-pi ana), actualul Lipljan C. Jirecek Geschichte der Ser-ben I pag. 54 > Ulpius. Compară cognomen Ulpianus C. I. L. III.— ’iouoriviavr) xpi^x (Iustiniana prima), actualul Skopje C. Jirecek Geschichte der Serben I pag. 54. — ’fouativiav)] as-xoivBa (Iustiniana secunda)=Ulpiana C. Jirecek ibidem.
'lVo to5Xiv ZapŞixijv. • In regiunea oraşului Serdica (Sofia)
IV,	4: MapxwreTppe (Marcipetra) =Marei petra. —Pio[A«vi«vct (Ro-maniana) > Romanus. Compară cognomina Romanius, Ro-manianus C. I. L. III.—2tpo6a? (Struas) — strues.
’Ev vfi Ax^p?’ In ţara Lovea, în regiunea actualului oraş Lovea (vezî § 82 N° 10) IV, 4: BaX(3cu (valvae) = valvae.—To6pi*Xa (Turicla) = turricula.— Meoexa (Medeca); Vezi mai jos sub IV, 7.— Kouv&t (cunae) = cuuae.— Bfvso?. (vineos) =vinea ?—’Ap5eî« (Ardia) = ardea ? ipSeîa?
Teritoriu nehotărît (Tomaschek Die alten Thraker II ^ 62 găseşte pe Bou^ap^a din acest teritoriu însemnat cu forma Bugaraca într-un itinerarîu, ca o staţiune îndepărtată de XVIII miî de paşi de Serdica, şi identifică pe Bugaraca cu actuală localitate Văcărel. Acest teritoriu nehotărît, deci,, era pelîngă Serdica şi anume spre răsărit de acest oraş) IV, 4: SotXefyuE? (Salebries) > salebra. Ori poate == Sale-bria. Vezî mai jos numele thrace § 96.—BapPapîe? (barbaries).
429
-Compară cognomina Barbarus, Barbara, Barbario G. I. L.
III.— TouYoupi'as (tugurias) > tugurium.—s-rpa^v-ta? (stramen-tiâs) > stramentum.
T^o. 7î6Xiv rip^ave. In regiunea oraşului Germane IV, 4: Tip^ave la IV, 1 e numită repp.«v>$ (Germane) şi în De bello vandalico 1,11 repiiavîa (Germania). La acest loe din urmă se spune câ e „aşezată la graniţa dintre Thracî şi Illyrîa. E actuala localitate Saparevska [adecă zaparevska ?] -Banja lîngă Dubniţa după C. Jirecek Geschichte der Serben I, 49.
>	germanus, frate ? Compară cognomen Germarius C. I. L.
III.	Germanus era mult întrebuinţat şi ca praenomen pe vremea lui Iustinian: pe un nepot de frate al împăratului lus-tinian îl chema Germanus, Procopioş De bello vandalico II, 16 etc., pe un general al luî Iustinian îl chema Germanus, Pro-•copios De bello persico I, 13. Pentru cuvîntul „frăţie" întrebuinţat ca nume de localitate vezî cele spuse pentru oraşul paeon Bylazor la § 49, Nota P 10 şi §.344 fine N° 26. Gri poate, cum vrea Tomaschek Die alten Thraker II2 88, din thracul germ (dzerm, zerm) cald? Vezi mai jos § 97 sub Germisara şi Germas. Dacă Germania era într-adevăr la Saparevska [adecă zaparevska?] -Banja, şi dacă au fost orî sînt acolo ape calde, apoi e mai probabilă derivarea; din cuvîntul thrac.— PiYivoxâaTeXXov (Riginocastellon) > cognomen Reginus (celt, vezî § 163) -f castellum.
Tub 7î6)av... In regiunea oraşului... Judecînd dupâ;ro6p|3ittov (Gurbicon), care . în tabula peutingeriana este însemnată (Gurbita) ca cea dintîiu staţiune la nord de Stopi (Stobi), se pare că acest teritoriu aparţine la nordvestul Thracieî. In regiunea oraşului Naissus după C. Jirecek Die Romanen in den Stădten Dalmatiens I, 15. IV, 4: KaX(kv-îa (Calven-tia) cognomen Calventius C. I. L. III.—- 'Zapy.o.izc, (Sarma-tes) = Sarmatae. — ’Epapîa (Eraria) = aeraria.— B«w6Xea (Vi-ciulea) > viculus.— Kas^xxiov (Castellion) castellum ; sufixul grec deminutiv-wv? — Kaaffîa (Caşsia) >■ Gassius ?—rpctvSetov (Grandeton) = *granatetum ^ granatum? — Nc&yew (Nogeto) = nucetum ?—AouXtâpe? (Duliares) = doliarii. — MsSi'ava (Mediana, lîngă Naissus G. Jirecek Die Romanen in den Stădten Dalmatiens I, 15) = mediana. — "EpKouXa (Hercula) > Hercules ? — MouTtiaviKoJoxeXXov (Mutsianicastellon) = Muciani casr tellum.
*Ev xwp? Pe|i.e®iav£ff{a. In regiunea oraşului Remesiana IV,
430
4 : A «X[j.«Tac (Dalmatas) = Dalmatae. — ripi^iava (Primiana) > primus. Compară cognomen Primiânus C: I. L. IIL—^peppapix (Frerraria) = ferraria.—Ti^evoii^s (Tsertsenutsas) > circinus ruceus. — AoO-^oXo (Lutsolo) = *luciolus, licuriciu (compară it. lucciola, -licuriciu; compară numirile de localităţi romî-neşti Licuriciu In judeţele Gorj şi Teleorman, Frunzescu Dicţionar topografic).— 2tcXou7y.a (Spelunca)=spelunca.— Sy.oujj.ppa (Scumbro)= scomber (din gr. ayi^Ppo?) ? Pentru nume de peşti date la localităţi compară rom. Păstrăv, deal în judeţul Putna, Ştlucă, munte în judeţul Prahova, Plătică, munte în judeţul Muscel. — TouXxoPoupfo (Tuleoburgo)>?-[- burgus. — -Ao'fYw.va (Longiana) > longus. — AouTO<pavT«va (Lupofantana) > lupus -f foritana. — rpat/.o? (Graecos) = Graecus.
’Ev xd>pa ’Aweola. In regiunea oraşului Aquae (In tabula peutingeriana la 65 miliare spre vest de Ratiaria este pusă pe partea dreaptă a Dunării Âd Aquas. In harta dela C. L L. III Ad Aquas este aşezată la actuala localitate Praovo)* IV, 4 : 2xouXy.oPoupYo (Sculcoburgo) > sculca + burgus. Sculca, (jy.ouXxoc, cu înţelesul de „gardă“, în limba romană dm peninsula balcanică este atestai de Theophylaetos VI, 9, pag. pari?. 156. Este aceiaş cuvînt cu it. scolta, gardă, sp. es-cucha, gardă, derivat imediat dela auscultare. Sculco- din Procopios şi sculca din Theophylaetos sînt probabil stîlciturî greceşti în loc de Seulto-, sculta. —BivS^îoXa (Vindimiola) = yindemiola.— KacTeXXovoPo (Castellonovo) = castellum no-vum.—^Xwpev-i'ava (Florentiana) > florens. Compară cognomina Florentius, Florentia C. I. L. III. — Puhava (Romu-liana) :> Romula, mama lui Galerius, C. Jirecek Die Roma-nen in den Stădten Dalmatiens I, 15. Compară cognomen Ro~ mulianus C. I. L. III. — 2-Asr^v.dcaq (Sceptecasas) — septern casae. — 'Ap^ape? (argentares) == argentarii. — AuptXîava (Âuriliana)>Aurelianus. Compară cognomen Aureliana C.I! L.
III.—TouppŞai; (Turribas). Greşit în loc de Turribus==turribuS.— Mepîoio (Meridio) == meridies, cu înţelesul poate de miazăzi,, sud. Pentru numirea de localităţi prin punctele cardinale compară rom. Apus, moşie în judeţul Argeş, Răsărit, moşie în judeţul Argeş, Despre răsărit, sat în judeţul Vîlcea, Răsărit şi Apus, pădure în judeţul Argeş, Frunzescu Dicţionar topografic.—Mepto^vTeSe (Merîopontede). Greşeală- în loc de ţleridioponte ? >,meridies -{- poris ? — TpsSemiXCoo? (Treâe-litilius) ==tredecim, tiliae;— Baavc|3o (ViGanovoJ == vicus no-
131
vus. — Kouap-îava (Quartiana) >■ cognomen Quartianus C. I.: L. III. — ’louXtijîaXXa! (luliovalle) ^ Iulius vallis.— Zccveg (Zanes) = Diana. Sub forma Diana apare în 0. I. L. III 1421512 Praovo.
IY, 5 : ,vOxt«0pv (Octavon), numele unui castel zidit din: nou de Iustinian la opt mile depărtare de Singidunum spre răsărit.=octavum.
IY, 6 : „Cum mergi dela Yiminacmm sînt trei forturi lîngă malul Istruluî, Picnus şi Cupus şi Novae [=novae] (Hiy.voi?, Ko67cou?, -Nopaf). Maî înainte vreme şi ca zidire şi ca nume erau numai cîteun turn> împăratul Iustinian însă lî-a ridicat şi case şi ziduri aşa de multe şi de aşa mărime, în-cît să merite în adevăr numele de oraşe. In faţa oraşului Novae, pe ceia parte a continentului era din vechî un turn, părăsit, numiţ Literata (A-iTepareE), pe care ■ înainte vreme îl numiau oamenii Lederata (AeSepdxa). Pe acest turn l-a pre-: făcut împăratul nostru într-o fortăreaţă mare şi foarte puternică.12 Fiindcă Procopioş are în videre' mai numa,î: cetăţi de a dreapta Dunării, şi localitatea Novae este înşirată â-lăturl cu localităţile Picnus (adecă Pincum C. I. L..I1I pag.’ 1447) şi Cupus (adecă- Cuppae 0. I. L. III pag. 1447), care erau de a dreapta Dunării, fâi’ă nicîo menţiune cum că ea ar fi aşezată' de a stînga fluviului, apoî este probabil că pe vremea luî Procopioş Lederata, care fusese de a dreapta, Dunării (C. I. L. III pag. 1447), îşi schimbase numele în Novae, iar un casterdin faţă, de a stînga fluviului, păstrase vechiul nume, schimbat prin etimologie populară, de. Li-terata.
IY, 6 : ^Intre Novae şi novie? [Pontes== pontes], căre această din urmă localitate era de-a dreapta Dunării la capătul podului zidit de împăratul Traîan, erau de a dreapta fluviului A ovxâKpixTov [Ducepraton == ducis pratum], k«touoPo£? [Capudboes= caput bovis], Zâve? [Zanes: =='Diana].9 Despre Zanes, pe care autorul a însemnat-o şi sub IV, 4 âv yâpa ’Axusafa (vezî mai sus), se spune la acest loc că era „nu tare departe* de Pbntes. Capudboes, despre care se spune tot la acest loc că fusese zidită de împăratul Traîan, era, după cum se vede din ordinea înşirării, spre vest de Zanes. După Pârvan, Castrul dela Poiana pag. 15, ar’putea fi „identică cu localitatea situată in Banat pe drumul dela' Viminacium la Tibiscum Caput Bubali“. Mai întîiu însă Procopioş pune
432
în mod lămurit Capudboes dea dreapta fluviului şi imediat înainte- de Zanes („După Novae vin castelele Cantabazates şi Smornes şi Campseş şi Tanaţas şi Tsernes şi Ducepraton, iar pe continentul din faţă alte multe castele, pe care şi pe acelea le-a zidit din temelie. Apoî vine aşa numita Capud-boes, lucrare a împăratului Romanilor Traian, şi îndată după aceîa un orăşel vechiu cu numele Zanes, şi nu tare departe de Zanes un castel cu numele Pontes"), apoi, dacă într-adevăr lustinian stăpînîa şi cîteva locuri întărite de-a stînga Dunării, acele locuri erati. tot prin apropiere de malul rîuluî, şi nu se poate închipui cum ar fi putut stăpîni acel împărat o localitate aşa de îndepărtată în continent cum era Caput Bubali, zece mile romane numai spre vest de actualul Caransebeş.
IV, 6: cIntre Pontes şi Ad Aquas erau castelele Maps-poupYo? [Mareburgos = mare -j- burgus. Mare este foarte probabil actualul romîn mare, al cărui etymon este poate latinul mas], 2ouc£ava [Susiana > Sosius. Compară cognomen Sossianus C. I. L. III], 2TiXij3o6pYou [Ştiliburgu > ? + burgus], 'AXixav.i(3oupYou [Halicaniburgu >.? -1- burgus].9
IV, .6: TDupă orăşelul ’Ay.ue? [Aques = Âquae = aquae, pentru care vezi mai sus ’Ev yvwpa ’Axuecîa] vin [tot spre răsărit] BoopYovojBops [Burgonovore = burgus novus. -re ?], Aay.y.o-PoOpYo [Laccoburgo > lacus -f- burgus], BoupYouaÂxou [Burgualtu = burgus altus], rcp.psţ [Gombes = Combae ? > cumbae, gr. y.6[j,(3Y], Hohlung, Vertiefung, Kahn. Aceiaş cuvînt cu sp. comba Kriimmung ; pr. comba,: vfr. combe - tiefes Thal, Schlucht; it. în nume de localităţi ca Alta-Comba, Comba-Longa; în dialectul dela Como cuvîntul sună cu g, gomba. Vezi Diez Etymologisches Worterbuch pag. 104, care însă mai degrabă ar deriva cuvîntul din concavus. Meyer-Ltibke Etymologi-scheş Worterbuch N° 2386 ar admite un cuvînt celt *cumba, Thal, _tot aşa Holder], Kpîaua? [Crispas, acuzat. crispus], Aoyyi«va [Longiana >- longus], noyie^piov [Ponteserion =f= pons serius, adecă podul temeinic], Bovum'â [Bononia > bonus. Compară cognomen Bononia C. I. L. III], Nw(36? [Novos = novus]. După Novos vine Pa-nccpta [Ratiaria > ratiarius? ori poate celt, compară ; ratis, nume gal al plantei pteris, un fel de ferigă, Georges ?].9
IV, 6: rDupă Ratiaria venîau [tot spre răsărit] ’'AXţj.o?. Almos == almus ? Mai degrabă celt, vezî Holder], nou-sSiş Putedis > putidus], A^oSo-s [Auguste = augusta].9
438
IV, 6 : (’După Augustae veniau [tot spre răsărit] Bapiâva [Variana > Varus orî Varius. Compară cognomen Varianus C. I. L. III], BaXspicţva [Valeriana > Valerius. Compară cognomen Valerianus].9
IV, 6 : „PelÎDgă aceste localităţi s-a mal îngrijit şi de altele, care nu erau aşezate pe malul fluviului, ci la mare depărtare de dînsul şi erau să cadă în ruină, şi pe care le-a încunjurat cu ziduri puternice, anume K«aTpâ|jt.ap-i<; [Castramar-tis=castra Martis], Zr)Tvow.6p-ou [Zetnucortu > ? -4- actualul rom. cort mediogrec xop-rj] şi ’iov.cc. “ ic/.oq este sigur Oescus, actualul G-igen, care nu e aşa tare departe de malul Dunării. In tot cazul Castramartis şi Zetnucortu nu erau chiar lîngă Dunăre şi poziţiea lor trebue să fi fost undeva între Augustae şi Oescus.
IV, 6 : rDeIa Iscos [tot maî departe spre răsărit] pe malul Istruluî venîau naXa-ttoXov [Palatiolon = *palatiolum .■>' palatium. După. C. Jirecek Die Romanen in den Stădten Dalmatiens I, 15 ar fi fost la gura rîului Isker. La gura rîului Isker însă era Oescus, şi apoi între Oescus şi Palatiolon mai era după Procopioş o localitate, o&wwv, Hunnon] şi tocmai la capătul teritoriului illyr Aa-ioapîâ? [Lapidarias acuzat. = lapidariae latomiae. Pentru teritoriul illyr vezî § 82, N° 9, rezumatul dela finele numărului, primul alineat, înainte de Lapidariae, spre vest, era după Procopioş Oîi-uc, Utos, care era aşezată la gura rîului omonim, astăzi Vid,
O.	I. L. III 12354. Lapidariae prin urmare era aşezată între gura rîului Vid şi Securisca, pentru care vezî maî jos] şi Aouy.ăpvapuPoiipi'ou [Lucernariaburgu > lucernaria KerzeDkraut Georges-f-burgus. Pentru numiri de plante ca topice compară rom. Curpăn, sate în judeţele Mehedinţi şi Grorj, Frun-zescu Dicţionar topografic; curpăn, clematis vitalba L., este poate tocmai planta numită lucernaria în latineşte. Alte numiri de plante în toponimiea romînească sînt o mulţime, precum cătină, ceapă, ciriteiu, colilie, păpădie, plopi, rogoz, salcie, săcară, urzică, etc.].’
IV, 7: ^Dincolo de Lucernariaburgu, cu care se sfîr-şese fortăreţele din Illyria, vine Xsy.oupicy.a [Securisca >• se-curis-f- sufixul deminutival grec.-îcxo??], cu care începe ţara Mysilor [lîngă Nicopole C, I. L. III pag. 992].?
IV, 7 : ^Dincolo de Securisca [spre răsărit] vin KirnoB^ou [Quintodemu* probabil greşit, orî stîlcit în loc de Quintode-
. 434
cimu=<iuintus decimus. Pentru numirea localităţilor prin nume care arată numărul miliarelor dela un punct oarecare com-! pară Procopioş De bello gotthico I,. 11: . „Un rîu din Italia se numeşte zley.awofrov, Decannovion, pentrucă după un curs de nouăsprezece, miliare se varsă în mare la oraşul .Taracina“. Compară maî jos KimSv], „castelul aşa numit al medicilor, ?laxpwv“ [Se poate întîmpla ca acest castel „aşa numit al medicilor" să nu fi purtat numele grecesc ’laxpwv, ceia ce intr-adevăr ar fi foarte curios> ci să se fi numit cu numele latinesc medici, şi atunci e posibil ca acest castel al medicilor să fie totuna cu castelul	Medeca,	înşirat	de	Pro-
copios âv.rŢi Aajk'rt'u y&px, vezi mai.sus],- Ma^evxtou [Maxentiu genit. =Maxentii], Kiwwv [Quinton genit. pl.=Quintorum. Compară mai sus KuvtoS-^aouJ, Tpay.av.apwM [Tramacarisca. Variantă cîteva rînduri mai jos Tp^.apW.a Trasmarica, Pt. III, 10, n Tpo|j.dpia*aî Tabula peutingeriana Trasmarisca, Itinerarium Antonini,C.'L L. III pag. 997 Transmarisca. — trans *mariscam; marisca,. acelaş poate ca formă şi ca înţeles cu fr.marais, probabil un derivat dini mare prin -iscus. Mariscus, cu. înţelesul de iuncus,: stuh, se găseşte deja la Plinius N.-H. XV,, 72 G-eor-ges, şi nu trebue confundat cu mariscus smochin, care are alt etymon mas].?
. . IV, 7 : ^Dincolo de Transmarisca [spre răsărit] erau Kavototava [Candidiana !> candidus. Compară cognomen Can-didianus C. I. L. III], SaXTou^ipŢo? [Saltupurgos >saltus-j1buf-gus], după care îndată venia A opouToXoţ. ■ [Dorostolos = Duros-tor.um].?. .
IV,	7: ^Dincolo de Durostorum era	[Palmatia
>	palmatus], care şi ea a fost reparată, „macarcă- nu era aşezată lîngă malul fluviului".? :
•:	IV, 7 : ^Cu Palmatis, cu ’ASiva [Adina], care era aşe-
zată drept lîngă Palmatis şi care a.fost rezidită „din cauză că barbarii ' Sclaveni necontenit ..se ascundeau pe acolo şi a-tacau din: ascunzători pe călători,; aşa că locurile devenise iDpracticabile", şi cu castelul T'.Ar/.'!wv [Tilicion genit. pl.] srau sfîrşit forturile din Mysia şi încep cele din Scythia. Cel dintîiu castel din Scythia reparat, care vine la rînd, este a-cel al lui sfintui Cyrillos. „Dincolo de care era din vechime un fort cu numele oî>X|j,itwv [Ulmiton = * ulmetum.ulmuş],. din cauză însă că barbarii Sclaveni îşi făcuse ascunzătorile şi se aşezase de foarte multă vreme pe acolo,, fortul se pus-
§•92.
435-
tiîse cu totul şi nu maî rămăsese decît doar numele. [împăratul] prin urmare l-a zidit tot din temelie şi a liberat ţinutul de prin părţile acelea de atacurile şi de cursele din partea' Sclavenilor.“ Pârvan Cetatea Ulmetum a probat că-, acel castel era aşezat acolo unde este astăzi Pantelimonul de sus. In ce priveşte castelul Iui sfîntul Cyrillos, Pârvan opul citat I pag. 98 îl pune lîngă Axiopolis, lîngă (la sud) Cernavoda, îar în harta dela sfîrşitul volumului îl pune cu semn de întrebare la aetuala localitate Raşova. Nu e-xistâ însă nicio probă că ar fi fost orî colo ori dincolo.
AîiMy.ovTou. Haemimonti. După numele însuş al regiunii dacă te duci, Haemimontul trebue să fi fost la muntele Haemus. Această localizare vagă însă se poate întru cîtva preciza, prin inscripţiea C. I. L. III 8256 dela Trn, în Bulgaria, vest-nordvest de Sofia, aproape de graniţă : dedicatoare lui' Sanctus Casebonus pentru sănătatea împăratului M. Antoninus Augustus. - Este posibil ca locul unde a fost pusă inscripţiea aceasta să fi fost ori însăş localitatea KaaiPovwv (Casibo^ non), înşirată de Procopios printre cele din ; Haemimontus, orî prin apropiere de această localitate, căci Sanctus Casi-bonus nu poate fi decît un zeu local al localităţii Casibonon. In asemenea caz Haemimontul trebue să fi început dela capătul Balcanilor dinspre actuala graniţă vestică a Bulgariei» In lista lui Procopios, care, dnpă cum am văzut pănă acum, face ÎDşirarea tot dela vest spre est, Casibonon este, a.treia localitate, înainte de ea sînt Zr^dpxou (Zemarcu) şi K^ptoicapo)^ (Cerioparon), deci, oricare va fi fost ceialaltă extensiune a sa, o porţiune din Haemimontus va fi aparţinut la. teritoriul romanizat; Âmmianus Marcellinus XXVII, 4,12 numeşte'Thra-cie proprîu zisă (quae Thracia speciali' nomine. adpellatur) partea de nord a provinciei Thracia cu oraşul principal Philippopolis, şi supt această Thracie propriu zisă pune Haemimontus cu oraşele Hadrianopolis şi Ânchialos. Hierocles, Sy-necdemus: „4°, Eparchia Haemimontu cu cinci oraşe, Adria-nopolis, Ânchialos, Debeltos, Plotinupolis, Tzoides“. Constan-tinus Porphyrogennetus, De thematibus, II, pag. 47 : „Eparchia Haemimontu cu cinci oraşe, Adrianopolis, Ânchialos,. Debeltos; Plutinopolis, Tzoidos“. IV, 11c%/-ou (Uncu):= uncus.— ’AvTumvov (Antoninon) ^ Antoninus. — r^'.Xaşccca-cv-(Gesilafossaton) == Gesilae (hume got, Schonfeld) fossatum.^— npo^îvou i(Probinu genit.) =^BrQbini. ~Pentru cognomen Pr obinua
436	§ 92.
vezî 0. I. L. III.—-t^tretou? (Tsitaetus)=civitag vetus? Tomaschek Die alten Thraker II2 76 face întîmpinarea că ar trebui să fie „vetere". Civitas vetus a putut fi însă o izolare veche, unde nu se mai putea introduce noul vetere. Din civitavetu, izolat după căderea lui s final, v intervocalic putea să cadă încă depe aceste vremuri (Chiar în limba latină comună căderea luî v intervocalic—între altele în poziţiile o-e, a-i—avea loc, vezî Meyer-Liibke Einfiihrung II ed. § 131, Grandgent Introduzione § 824 ; cu atît maî mult pe terenul romînesc, unde v şi b intervocalici cad în mod regulat, fenomenul putea să existe în mare masă deja în secolul YI. -s din TOraeiou; e o formă grecească aninată . de Procopios).— B£a (Via)=via ? Compară rom. Drumul Mare, sate în judeţul Dolj Frunzescu Dicţionar topografie.^—Sap^tiv (Sarma-thon) = Sarmatae.—Mapxepwxa (Marcerota) = Mărci rota ? Pentru rota ca nume de loc compară Roata, moşie nelocuitâ în judeţul Rîmnieul sărat, Roata-Cătun, sat în judeţul VJaşca, Roata.-de-jos, sat în judeţul Ylaşca, Roata-de-sus, locuinţă în judeţul Vlaşca, Frunzescu Dicţionar topografic. — Kap0-Tou|i.pa (Cavotumba) = cava tumba ?—iVwTpâou? (G-etistraus) = Getae strava ?—: npo(3tvcu (Probinu), încă odată, vezi mai sus. — ’Ecijj.ovxo'j' (Esimontu) > ? -J- mons.— Mctpxtavov (Marcia-non) >■ Marcianus.
napa ■TCTqj.bv ’latpov, Mucia?. Dinspre fluviul Istru, în Moesia. In vreme ce ,pănă acum Procopios a înşirat localităţile dela apus spre răsărit, de astă dată le înşiră dela răsărit spre apus. Apoî castelele despre care vorbeşte la acest loc nu sînt toate—poate că nici chiar cele mai multe—pelîngă Istru, după cum ar da sâ înţeleagă titlul . mxpx Troia^bv "Iexpov, ci u-nele sînt pelîngă mare, altele sînt continentale. IY, 11: ’Epy.ouXevTe (Erculente)t>Her cules?— ’E^ev-â-ptcrra (Exentaprista). In alte izvoare Sexantaprista, Sexagintaprista C. I. L. III pag. 1349. = sexaginta pristae (din gr. i:p(<rn)<;).—Apwa (A-rina)=arena.—noXwKdTOXXov (Poliscastellon)>?-|-castellum.— Baaxspva? (Basternas) = Bastarnae. — M^aXXa (Metalla) = me-talla. — Mapy.^pcota (Marcerota). Aceiaş cu, Mapxspwra din Hae-mimontus? Yezî mai sus.—TeiJ,£XXo[j.ouvr£? (Gt-emellomuntes)/= gemelli montes.— ’Aci'xpa (Asilva)=Ad silvam.— ^ocachov (Fos-saton) = fossatum. - i ■
Hapot TO-ra|j.bv ,'lbTpov, Sy.u&ia?, Dinspre fluviul Istru, în Scythia. In această, secţiune. Procopios începe de o cam dată dela
§ 92-93.
437
vest spre est eu cetăţi depe lîngă Dunăre, apoi sare tocmai la Callatis şi înşiră şi localităţi continentale, ca Abrittus. Compară alineatul precedent. IV, 11 : Novw (Nono)=nonus ? Compară cele spuse la Quintodemu sub IV, 7.—Kuvariwiavâ (Constantiana) ^ Constantius, Conştantianus.—Pou^ouata (Ru-busta)=robusta ?—MovcspsYîve (Monteregine)=Mons Regiui.— ’AXxtva (Altina) >: *altinus, deminutiv dela altus ?—MaupopaXXe (Maurovalle)=[A«upo?4-vallis.—(Novas)=novae.
’Ev ^ao^'a. Inuntrul continentului. Judecind după ZâXScnta (Zaldapa), care era situată între Durostorum şi Mar-cianopolis (Tomaschek II2 77), în această secţiune Procopioş înşiră localităţi din Moesia Inferior, în ce direcţie nu se poate şti. Dacă însă Kaptrw (Carso) este. cumva = Carsium-Hîrşova, Tom? (Tomis)=Tomis-Constanţa, apoi autorul cataloghează localităţi din Moesia Inferior propriu zisă şi din Scythia Minor, şi nu numai localităţi continentale, ci şi dunărene şi maritime. Tomaschek le pune, fără nicîun motiv, pe toate în Scythia Minor. IV, 11:	(Virginatso)^ * virgina,,
deminutiv dela virga, -{- -aceus ? Virginatsu va fi fost analogul lui virgetum, virgultum.— TiXXitu (Tillito)=*tilietum•?—-K«ffTsXXov6Po (Castellqnovo)=castellum novum.—BaXevxiviavâ (Va-lentiniana)	Valentinianus.—rpaxiavâ (Q-ratiana) ^Gratianus»
—nauXtp.avBpa (Paulimandra)=Pauli mandra.—HouXxpx 0sooc&pa (Pulchra Theodora) = pulchra...— Nopepiouanviavâ (Noveviusti-niana)=nova iustiniana.—iipsciBi* (Presidio)=praesidium.
§ 93. Nume romane de localităţi se găsesc îu'opera Iul Procopioş şi pe teritoriul grecizat al peninsulei.
’Ev ’Ebceipw vsa. In Epirul nou. „Die Provinz von Dyr-rhachiiim“. C, JireCek Die Romanen in den Stădten Dalmatiens I, 15. Adecă partea de vest, maritimă, a provinciei Macedonia, care se întindea dela Lissus în jos pănă la munţii Acroceraunii şi care era populată de neamurî illyre a-mestecate cu Epiroţî (vezi § 54 sub Illyrii şi' § 62). IV, 4 i r£jj,evo? (Gremenos)=geminus.—Map-ct? (Martis)=Martis (supt-înţeles castra ?).—A«peXXo? (Labellos)=labellus în loc de la-bellum, vezî G-eorges Lexicon der lateinischen Wortformen. —nicntivaC (Piscinae)=piscinae. — Tixidvx (Titiana)> Titianus--^OuXŞouXcc (Ulivula) > oliva.— ’'Atci? (Apis)=apis.—KXv^vnavc: (Clementiana) > cognomina Clemens, Clementianus C. I. L;.
III.—’A|xavT£(« (Amantia) >r cognomen Amantius C. I. L. III ?' Cunoscută din Pt. III, 13,	22: erau două' localităţi cu a-
cest nume,—Hap^iov (Paretion) > paries ?
438
§ 93-94.
’.Ev -Ţi ’H-efpcp r.aXo'.Ş. In Epîrul veclllU, IY, 4: Mapy.iavâ v(Marciana) ^ Marcianus. — Moupxfcpa (Murciara)=Murci ara ? Compară nomen Murcius C. I. L. III. — Ka<mva (Castina) > cognomen Castinus C. I. L. III ?— MapixrfpaTa (Marmarată)> -marmorata ? — ne-pomavâ (Petroniana) > Petronius, Petronia-. nus.— Eapixiva (Carmina) > carmen Kardătsche, carde, darac, ragilă?— Mâp-to; (Martios) > martius?— KaraXXov (Castellon) = castellum.
’E-'t May.eBovîac. In Macedonia. IY, 4: KdvSioa (Candida). = candida.—’ASptavisv (Adrianion)>- Hadrianus-)- -eus.—sâx«t ;(Siclae)=siculae ?—llpivîava (Priniana)>* prinus (din gr.^vo?)?
—	KouiAapyiava (Cumarciana) > cognomen Comargus C, I. L.III? -—	(Fasciae)=fasciae.^— nx<motava (Placidiana)> nomen
Placidius, cognomen Placidianus C. I. L. III.
■Gpdbo]?, In Thracia. Prin. Thracia înţelege Procopios aici Tliracia propriu zisă, provinciea Thracia aşa cum a fost ,pănă la Diocletianus. De altfel numele romane din această .provincie de abia s-ar putea numi astfel, deoarece ele consistă în nişte cuvinte, castra, castellon, Augusta, care -se introdusese şi. îu limba greacă. IY, 11: Kaatpâi;«p(3a (Cas--trazarva) = castra-f- ? — no-ay.ouy.â<7-eXXov (Potamucastellon) = + castellum. — Abyofo-ac (Augustas) — augustae.
§ 94. Lista luî Procopios se poate mări, macarcă 'nu mult, cu nume din alte izvoare. Dau maî jos pe acele notate în C. I. L. III (de unde s-au găsit inscripţii). Lărgesc însă cadrul şi iau în considerare toate provinciile pe ale căror inscripţii le-am cercetat în §§113-117, anume Dalmaţia, Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia şi Pannonia Inferior. , .
Dalmaţia : Novae=novae.—- Aequum=aequum.—Muni-•cipium Magnum.—Municipium Salvium. Salvium > salvus ? Compară nomen şi cognomen Salvius C. I. L. III.
Moesia, Superior : Horreum Margi. — Praesidium Pompei.—Timacum Minus.
Moesia Inferior : Novae=novae.— Municipium Monţa-aiensium.—Tropaeum Traiani.—Pentru diferite civatas, vicus, pagus, villa din Scythia Minor vezi § 26.
Dacia : Largiana > largus, cognomen Largus. —- Opta-tiana > optatus, cognomen Optatus C. I. L. III. Compară 'cognomen Optatianus C. I. L. III.—Salinae—salinae.—Al-'burnus. Maior. Alburnus==alburnusr peşte ? alburnum, Splint,
§ 94-95.
489
.aubier ? orî maî degrabă cuvînt pannon ?— Aquae = aquae. —■ Pons Augusti.—Ad Mediam.— Romula >■ cognomina ;Ro-mulus, Romula C. I. L. III.
Pannonia Inferior: Bassiana > Bassus. Compară cognomen Bassianus C. I. L. III. — Antiana :> cognomiria Antius, Antianus C. I. L. III.—Intercisa=intercisa.—Vetus Salina. —Ulcisia Castra== ? (probabil celt)—J--castra.
§ 95. Alte nume se găsesc în itinerarii, şi iată, de pildă, cele pe care le-am putut găsi în tabula peutingeriana.
Dalmaţia: Ad turres; Ad pretorium ; Magno ; Castra ; Ad Diana ; Ad Fusciana > cognomina Fuscus, Fuscianus C. 1. L. III ; Ad libros; In# monte Bulfinio; Ad matricem ; Ad turres; Argentaria Vicinium = viciniâ ? — Pentru alte nume romane de localităţi în Dalmaţia vezi C. Jirecek Die Romanen in den Stădten Dalmatiens I, 58 sqq.
Moesia Superior : Confiuentibus; Tricornio > tricornis; Monte aureo ; Iovis pago; Presidio Dasmini (Dasmenus nume illyropannon, vezi § 162); Timacum maius; Turribus; Vin-demiis; Ad fines; Ad Herculem ; Ad scrofulas.
Moesia Inferior : Pedonianis > cognomen Pedo C. I. L. III; Ad putea; Sub radices; Ad radices ; Monte mino(re) .; Latro=lătro ? ; Trimamio > *trimammis > tres -j- mamma; Nigrinianis ^cognomina Nigrinus, Nigrinianus Ci I. L. III; Tegulicio > tegulicius. -
-	Dacia : Gentum putea; Caput bubali; Pretorio ; Ad Pan-nonios; Ponte Augusti ; Petris; Blandiana :> cognomen Blan-dus C.-I.-L. III;' Castris novis; Ponte Aluti; Castra tragana .(tragana greşit în loc de traiana); Pretorio; Ponte Vetere.
Pannonia Inferior: Vetus Allo(Allo cuvînt celt, vezi Holder); Alta ripa ; Donatianis > cognomina Donatus, Donatianus C. I. L. III; Marinianis > cognomina Marinus, Marinianus C. I. L. III; Ad labores ; Servitium; Ad fines. - - . ■ - ■
Generalul bizantin Comentiolus, cînd urmărîa pe Avari îa anul p. Chr. 587, s-a scoborît din Haemus, în părţile despre Marea Neagră, la muntele Calvus, «i KaXPonouvnv, The-•ophylactos Simocattes 1. II, cap. 15 pag. paris. 52.
Eutropius IX, 17 spune că împăratul Probus „a pus să planteze cu vii muntele Alma (Almam mohtem) lîngă Sirmium şi muntele Aureus [Aureum, pe- care l-am văzut şi în tabula peutingeriana] în Moesia Superior"; •
In Itinerarium Antonini sînt puse în Scythia‘Minor în-
440
§ 95-96.
tre Salsovia şi Istros localităţile Valle Domitiana şi Ad sa-lices. La Pârvan Salsovia pag. 21.
§ 96, Alături cu numele romane cartea lui Procopios prezintă încă mai multe nume străine de localităţi. Cele mai multe din aceste nume străine trebue să fie autohtone, în special thrace. Cu siguranţă însă ca thrace nu putem considera decît pe cele compuse cu -dava, -para, -bria şi -dina. Dava (variantă ori greşală deva) însemna probabil sat ori oraş, Tomaschek Die alten Thraker IIX pag. 9. Para (variantă ori greşală pera) este pus de obiceîu în legătură cu acea rădăcină care apare în gr. Ttopoţ, â^piov şi este interpretat de Tomaschek llj pag. 16 ca „Sammelplatz, Markt-ort“, tîrg. R. Roesler, Oester.” Gymnasialzeitschr. 1873 pag. 108, la C. Jirecek Die Heerstrasse von Belgrad nach Constantinopel pag. 37, îl pune în legătură cu gr. tcoXi?. Bria „înseamnă în limba Thracilor	Strabo	VII, 6, r Pentru
-dina compară numele personale thrace Dines, Dinicenthos, Dinis, Dinnius, Dinus. Caracteristic pentru numele topice în -dina este că ele se găsesc numaî în Scythia Minor.
Dardania IV, 4: npi<n«>ujiepa (Priscupera). Priscu-= cognomen latin Priscus C. I. L, III.— ZlapScfeapa (Dardapara).
In regiunea oraşului Serdica (Sofia) IV, 4: Bp^apov-(Briparon).
In ţara Lovea IV, 4: ^«vsoePcu (Danedevae).
Teritoriu nehotărît (pelîngă Serdica, spre răsărit) IV, 4 : Bp^eBaga (Bregedava).—rSaXe^pîe? (Salebries). Orî poate > salebra. Vezî mai sus numele romane.— ’ljaSs|3«.(Itadeva).
In regiunea oraşului... (nordvestul Thraciei ori regiunea oraşului Naissus) IV, 4: Za(3ivt(3pfeg (Zabinibries).— XcffSoiiTiapa (Hesdupara).
In regiunea oraşului Remesiana IV, 4: AiăSap* (Aia-dava).— Kou|j.o65e(k (Cumudeva).— J\ apoarcapa (Dardapara).
In regiunea oraşului Aquae IV, 4 : Mou-^îmxpa (Muţi-para). Muţi e genitivul numelui latin Mucius. —- Sr.apîitapx (Scaripa,ra).	.	. ■
IV,	6 : f’Indată după Augustae spre răsărit era lîngă Istru localitatea Ai5a|k [Aedava].9
IV,	6; rIn faţă de Palatiolon era de-a stînga fluviului Istru SwîpiSa [Sicivida].;0- Probabil greşit în loc de Sicidiva, Sicideva. Compară cu toate acestea ’iptoâ în Scythia Mi-nor IV, 7.
§ 96-97.
m
IV,	7 : r Lîngă Durostorum spre răsărit era 2u-/.icd(3a [Sacidava], îar foarte aproape de Palmatis era vAoiva [Adina].0, Pentru Sacidava compară O. I. L. III 12456: f1 Aurelianus a distrus pe Carpi între Carsium şi Sucidava.0
Haemimontus IV, 11: Kvjpw^dpwv (Cerioparon).—Av^-.-dpou (Anthiparu).— Kupîoavx (Cyridana). Greşit îa loc de Kup£a(3s?
Dinspre fluviul Istru, în Moesia IV, II: Zc/.to^a (Zici-deva).—Byjpteapz (Veripara).— Zwvoio^a (Zisnudeva).— BwSiv* (Bisdina).
Dinspre fluviul Istru, în Scythia IV, 11 : Bcctcioivz (Bas-sidinâ).— B=Xeoîv» (Beledina).— Zv-eSepa (Scedeva).
Inuntrul continentului (Moesia Inferior şi Scythia Minor) IV, 11: Moupioepa (Murideva).
In Rhodope IV, 11: Bpe (Bre) = Bria.
In Thracia IV, 11: Boc^apx (Boşpara).— Ouîaou-apov (Ve-suparon).— B^pteapa (Veripara).— ’i^mspa (Isgipera).— Bv)Xav-oimpa. (Belaidipara).— Bixxpa (Bepara).— 'YV.auTiâpooPpt (Hymau-parubri).
Alte nume thrace în -dava şi -dina ni ofer inscripţiile. C. I. L. III 12399 Pelişat, Moesia Inferior: Giridava.— 12491 Pantelimonul de sus, Scythia Minor : Capidava.— 14447 lîngă Isaccea, Scythia Minor: Buridava.— 13743 Ur-luchioi, Scythia Minor: Amlaidina.— 1421433 Mangalia, Scythia Minor : Asbolodina.
§ 97. Mulţime de nume altele thrace (în Dardania şi illyre) se găsesc sigur printre acele ale localităţilor înşirate de Procopioş în De aedifiaiis^ care nu sînt romane ori greceşti, dar nu le putem cu siguranţă proba ca atare. Voiţi maî face pentru aceia numaî cîteva observaţii asupra unora din numele de localităţi ale lui Procopioş. nvi;ava (Genţana)
IV,	4 din Dardania > cognomina Gentius şi Gentianus. Gen-tius însă e un cuvînt illyr, vezî § 162.—Boivap^a (Bogarma)
IV,	4 în teritoriul nehotărît depe lîngă Serdica este-sigur greşit în loc de Bo6y<*p*« (Bugarca), după cum probează reflexul Bugaraca dintr-un itinerariu, vezî § 92 sub ^Te-ritoriu nehotărît. Vacarel însă, numele actual al satului depe locul unde a fost odată Bugarca (vezî § 92 sub Teritoriu nehotărît) sat vechiu, căci exista încă pela 1530 (C. Jirecek, Die- Tfeerstrasse von Belgrad nach Conatantinopel pag. 129), şi cu nume romînese (Văcărel. La sud de Vacarel, de altfel, mai este un sat cu nume romînese de forma-
31
442
,ţiune analoagă, Pasarel=Păsărel, C. Jiredek opul şi pagina citate), ar putea foarte bine fi o traducere romînească a vechiului nume Bugarca, şi în asemenea caz acest din urmă cuvînt s-ar putea desface în elementele bug-ar-ca, elemente care într-o limbă iridogermană oarecare ar fl putut forma tocmai analogul romînului Văcărel. Iq adevăr radicalul bug-se poate lega de acel al cuvintelor lat. bos, gr. j3ou?> etc. (Pentru diferite reflexe ale acestor cuvinte, în alte limbi vezi, de pildă, Walde Lateinisches etymol. Worterbuch); -ar face, de pildă, în slavoneşte (vechiu bulgar -ari) exact serviciul luî -anus din romanicul *vaccarius; -ea face, db pildă, în slavoneşte (vechiu bulgar -ku, -iku, -uku) exact serviciul Ini -el din romînescul "văcărel (cuvîntul acesta, după. cît ştiu, nu mai există astăzi ca nume comun în romîneşte). Intru cît însă radicalul bug- în limbile slave nu există (cel puţin nu există.'cu aceste sunete, căcî reflexul cel mai vechiu cunoscut slav al acestui radical, reflexul vechiu' bulgăresc, sună goyedo), este foarte cu putinţă ca bugarca să fie un cuvînt thrac. In asemenea caz ni s-ar face dintr-o dată cunoscute un radical şi^ceîa ce e cu mult maî important—două sufixe din limba thracă.— Sp5YY£? (Stronges) IV, 4 în regiunea oraşului Remesiana este foarte probabil actualul romînesc strungă. Despre strungă spune Miklosich Die slavischen Elemente im Rumunischen 47 următoarele : „sîrb struga crates, stru^nîak mulctrăe genus, utigur. esztrenga, alb. strungă. Cuvînt de obscură origine, probabil înrudit cu strîng, lat. stringo, şi deci de origine romînă“. Iar în Beitrăge zur Lautlehre der rumunischen Dialekte Voc. III, 25: „De obscură origine este strungă, de unde au provenit.sîrb struga şi unguresc esztrenga. Vreo legătură cu strîng este greu de admis". Strunga este locul strîmt pe unde ies oile una cîte una din ţarc pentru a -fi mulse. T. Pamfile Industriea casnică la Romîni pag. 29: „In Moldova de sus ţarcul Unde stau oile se chîamă strungă. In Moldova de jos strungă e numaî poarta, deschizătura a-coperită cu tufani pentru vreme de ploae. La acea deschizătură stă mocanul, cînd îi vine oae cu oae la mulsoare". E locul pe unde se scurg .oile. In acest cuvînt avem a.face cu rădăcina sru-, stru-, care însemnă curgerea, scurgerea (în forma eî primitivă poate sreu-, Brugmann Vergleichende Grammatik II, 277), de unde gr. pu-atc( vechiu bulgar stru-ga fluctus, thracele Stru-mon (cum ni s-a păstrat în stîleitură greacă)
§97.	:	443
actualul Stru-ma, I-stru-s. \Nimic mai' posibil -decît ca .strungă să fie unt cuvftit thrac; Care va. fi. sunat îa limba ■thracă chiar aşa cum sună- astăzi- în romîneşte. ■ strunga >(-u'- era probabil scurt, judecind după gr.	I'orma	păs-
. trată de Procopioş o^ps^aq se poate explica în două felîuri : ori e o.etymologie populară grecească după ^po^xiloz, oii e un reflex exact al pronunţării reale depe atuncî, cînd n'se prefăcuse în o, după firea limbii latine comune.*), dar on nu se prefăcuse încă în un după. firea specială a limbii romîne. Vezi şi §§ 1.08, 268.N° 8.—2-svî? (Stenes) IV, 4 în regiunea oraşului Serdica şi în regiunea oraşului Remesiana e foarte probabil actualul romînese stînă. 'Miklosich Die sla-vischen Elemente-im Rumunischen 46 şi Beitrâge zur Laut-lehre der rumunischen Dialekte Voe. I 2.2 pune pe rom. stînă printre elementele-slave şi compară vechiu bulgar stanu castra, deversorram, .neosloven stan [Stand, Lager, Stamm], sîrb stan [Sennerei, locus et casa mulgendis aestate ovibus, IVohnung, domicilium], rus stanu [stature, station], albanez stan Schafpferche. Gaster Zeitschrifţ fiir romanisehe Philologie II, ,473, V, 169 îl consideră ca împrumutat din albaneza. Tiktin Zeitschrift fiir romănisclie Philologie X, 247 îl •crede slav. In tot cazul romînul stînă nu poate fi împrumutat din albaneza, unde stan este un-împrumut recent: un vechiu stan ar fi trebuit ,să sune azpîn albaneza star, pentru aceia şi Gustav Meyer în JStymblogisches Worterbuch ■der alb. Sprache pag. 391 consideră ; pe albanezul stan ca împrumutat din sîrbeşte. Gă'ar fi-cuvîntul: romîaese un sla-, •visrn, e posibil, dar nu se poate proba decît prin apropierea romîn stînă—slav stan. Tot aşa însă se pot face apropieri între romînul stînă şi un thrac—macarcă numai presupus —"stan. Maî întîiu un asemenea derivat din rădăcina stă- prin sufixul -n există şi în alte limbi indogermane, şi încă tocmai în limbi din grupul satem, din care făcea parte- şi limba thracă (sanscrit sthăna- das Stehen, Standort, zend stăna-■Stand, lituan stona- Stand, Brugmann Grundris3 der vergi. Grammatik II 145).-Apoî dintre lucrurile privitoare la stînă sînt în romîneşte unele cu nume care ori sînt foarte proba-
*) Cum că părerea câ nician fi' nu s-a preficut în o' în ro-raîneşfce e un prejadiţîa, sper.că am probat îa de ajuns îa „O rămăşiţă din timpuri străvechi: jioară=eristal4 îa Arhiva Iaşi a-nul 1914. Vezî şi § 241 N° 66.
Ui	§	97.
bil thrace, orî de sigur nu slave, nici albaneze, nici din vreo-altă limbă străină. Astfel sînt cuvintele strungă, despre, cate-s-a vorbit mai sus* apoi brînza, jîntiţâ, urdă. Astfel sînt cuvintele zăr, zară, despre care există cei puţin tot atîta- probabilitate ca- şi pentru strungă eă ar fi thrace. Zărul este:
1)	partea care rămîne din laptele de oae, dupăce s-a extras din lapte caşul; în acest zâr au maî rămas substanţe grase, care prin fierberea zăruluî produc urda. 2) Partea care râ-mîne din zărul 1, dupăce s-a extras din el urda. 3) Partea care rămîne din laptele de vacă, dupăce s-a extras din chişleag; brînza. Zara este partea care rămîne din zmîntînă, dupăce s-a extras dint-însa untul. Traducerile care s-au daţ prin dicţionare despre aceste cuvinte sînt falşe, unele chiar extraordinar de greşite, ca de pildă acea a lui Dame Nouveau-dictionnaire roumain-franşais despre zară: „lait caille“ ! A-ceste traduceri sînt de altfel falşe în mod necesar, din cauză că Romînul nu face brînza ca Nemţii orî Franţojiî. In special zara nu este germanul Buttermilch, cum traduce Bărceanu,. francezul lait de beurre, cum traduce Dame încercare de terminologie poporană romînă *), pentrucă zara este ceia ce a rămas din zmîntînă dupăce s-a ales untul din aceasta, învre-mece Buttermilch, lait de beurre este ceia ce a rămas din lapte dupăce s-a extras untul din acesta, şi e mare deosebirea : în Buttermilch, lait de beurre există toată caseina laptelui, toată brînza de vacă romînească, pecînd în zară nu există caseină, brînza de fel. Pentru, aceîa şi aparenţa acestor două producte, Buttermilch, lait de beurre, de o parte,, şi zară de altă parte, este cu totul deosebită: Buttermilch, lait de beurre samănă cu laptele, pecînd zara samănă cu apa. Zării romîneştî pentru aceîa Neamţul î-ar zice nu Buttermilch, ci. Butte rwasser. Sîntem însă bine informaţî că îit limba thracă. apa se numîa zer. In satul Fered6-Gy6gy, unde sînt izvoare minerale de apă caldă (în Transilvania, la răsărit de. Deva, puţin la nord de Broos), s-a găsit inscripţiea C. I. L.. III 1395, dedicatoare rnimfei regine a undelor din partea, unuî Bassus, a cărui rugăminte fusese ascultată de nimfă, şi care se găsîa prin urmare obligat să se ţină de cuvînt şi să rîdice_un monument nimfei lîngă zidurile cetăţiî Germi-
*) Namai în Muntenia are zără acest înţeles, Pamfile Industrie a casnică la Eom'un 25.
§ 97.	445
■•sara0: Hane tibi marmoreo caesam de monte dicavi, regina undarum, nympha, decus nemoris, voto damnasti perfecta quem iprece, Bassus, moenitae propter moenia Germisarae. Apele •calde dela actualul 'Fer.edo-Gy.6g37- existau deci şi pe vremea Romanilor, Tar lingă ele era un oraş întărit, alfe cărui ruine -se văd în adevăr şi pănă astăzi lîogă Feredo-Gy6gy, şi a-■cel oraş întărit se numîa Germisara. Acest nume apare în tabula peutingeriana ca Garmizera şi în Ptoleaaaeus III, 8,8 ca ZspiJ.iţipycc. Care era adevărata pronunţare?*). Dacă despărţim cuvîntul Germisara-Germizera-Zermizirga în două, din •care partea întîia să fie Germi, Zermi, apoi această primă .parte corăspunde foarte bine radicalului indogerman gherm, care se găseşte reprezentat într-o mulţime. de limbî şi înseamnă cald (gr. fcpiioq cald; armean germ cald; albanez :ziarm, căldură; cu altă vocală lat. formus cald, german warm cald, vezi Walde Lateinisches etymologisches Worterbuch). Dacă etimologiile date pentru dacele tsierna şi berzava la § 82, N° 10 sînt juste, şi dacă prin urmare limba thracă a-parţinea la acel grup de limbi satem unde k şi g guturale se africatizează înainte de e, i, apoî radicalul gherm-, ori -că va fi avut gh palatal, orî că va fi avut gh gutural (căcî
*) Această nesiguranţă îa scrierea numelor de localităţi dace —şi nu nnmaî dela inscripţii la scriitori, ci chiar dela inscripţie la inscripţie—se întîlneşte şi altfel: C. I.L. III 3556 Porolisssnsi, 2866 Paralisensium, tabula peutingeriana Poroliseo, Pt. III, 8)G .Hop6Xi!7<7ov var. IlapsXtcffov.—C. I. L. III 1627 Potaissa, ^2086 Pata-visesis, tabula peutingeriana Patavissa, Pt. III, 8,7 ria-po6uraa,—C. I ;L. III 1450 Sarmizegetusa, 7742 Sarmis(egetusa), 973 Zarmiz(ege-tusa), 8011 Zermizegetusae, 7429 Sarmizegethusensium, tabula peutingeriana Sarmategte, Pfc. III, 8, o Zap^ci^t^*- Cum se nnmia în Jeălitate capitala Daciei, sarmi-, zarmi-, ori zermi- ? Această fluctuaţie se poate explica—şi tot aşa oricare fluctuaţie de acest soîu—r îu mai multe feliuri: 1) Existau diferite pronunţări dialectale^ dace.
2)	O pronunţare oarecare primitivă dacă unică a căpătat diferite aspecte după materialul apercepător diferit al populaţiei immigrate, aşa că îu unele părţi ale ţării se pronunţa într-un fel, în altele -altfel, ba chiar unii indivizi aveatt altă pronunţare decît alţii. S-a în-lîmplat adecă cu un nume aşa de străin de simţul unui immigrant cum era Sarmizegetusa (orî cum se va fi numit în realitate decătră Daci acest oraş), aceiaş lucru care se întîmplă şi cu numele comune împrumutate care sînt prea străine de materialul- apercepător al împrumutătorului: a căpătat o mulţime de aspecte. Vezi în .privinţa aceasta ale-mele Principii de istoriea, limbii pag. 108.
m
şi cu un sunet şi eu celalalt apare în diferite limbi indogermane, vezi M, Wort. 485), trebue sâ fi simat în limba thracă'. cu africatele di, dz or! cu spirantele i, z. Să admitem că ar fi .sunat acest radical cu di ori cu z (ca în slavul iar, care are la bază rădăcina gher- din radicalul gherm-), cum ar fi putut scrie cuvîntul germ orî ierm un Roman orî un Grec (cum erau deiapt scriitorul inscripţiei O. I. L. III 1395, acel al tabuleî peutingeriane şi Ptolemaeus, în caz cînd, bineînţeles, aceşti doi din urmă vor fi' scris după ureche şi nu-
—	cela ce e mai probabil—după cele văzute în scrisoarea altora), care nicî nu aveau în limba lor pe di ori pe i, nicî nu cunoşteau litere prin mijlocirea cărora să se fi reprezentat exact aceste sunete ? Trebuiau aceşti scriitori sâ se ducă" foarte aproximativ după asămânarea timbrelor. Şi care sunete samănă mai mult la auz cu dz, i decît g ori z ? Dacă va fi sunat cuvîntul dierm ori ierm şi-l vor fi scris Romanii şi Grecii ba germ ba zerm, nu e nimic mai explicabil. Oricum ar fi însă^ este foarte probabil că germi., zermi, partea întîia a cuvîntului Germisara-Gerroizera-Zermizirga,, însemna. ca^d şi câ cuvÎDtul Întreg trebue să fi însemnat apăcaWă ori ape calde. Lucrdl de altfel a fost aşa de bătător la ochi, încît şi Tomaschek Die alten Thraker II2 88 şi Kretschmer Einleitung in die Geschichte der griechischen Sprache 231 îl admit ca sigur. Rămîne, deci, ca pai tea a doua a cuvîn-tului, sara-zera-zirga, ,să fi însemnînd apă. Cam va fi suDat însă in realitate cuvîntul dac ? Pentru a şti acest lucru ne ajută cuvintele romîneşti :zăr şi zară. Romînul a uitat cuvîntul său thrac de baştină şi a adoptat latinescul aqua, dar pe cuvîntul băştinaş l-a maî păstrat la stînă pentru a reprezenta prin el apa care rămîne dupăce se aleg brînză şi untul din lapte. Din vechiul *zer au eşit actualele romîneşlî zer, zăr, dintre care cel dintîiu, acolo unde se găseşte, nu. este numaî decît totdeauna descendentul direct neschimbat-al vechiului zer, deoarece în romîneşte prin multe locuri z este muiat, şi anume de curînd -muîat, şi a provocat din cauza aceasta pe acolo prefacerea lui ă următor în e, aşa că prin acele părţi ale romînimei, unde ‘ z este muiat, zer este posibil sâ fie provenit dintr-un maî vechiu zăr *). Din
*) Pentru a lămuri prin cîteva exemple aceia ce vreau sâ spun aici: munterieştile şes, şed, uşp, grije, mişel, băşică, şi, tu-şire, bătnneţe, frumuseţe, tinereţe, mătase, tuse, lehuzp, către, di-
97-98.
447
vechiul *zera a eşit "zeără şi apoi zâră, Că zară va fi eşit. din *zeară a presupus deja Miklosich Beitrăge zar Laut-lehre der rumunischen Dialekte Conson. II 87. Zeară nu s - aude nicăiri, după cît ştiu, afară numaî dacă nu se va,' fi născut pe undeva o asemenea pronunţare din cauza muierii luî z. Faptul acesta se explică prin aceia câ zara a fost un cuvînt propriu unor anumite regiuni ale romînimiî, acelor regiuni anume, unde industriea laptelui s-a făcut pe o scară maî mare, şi unde s-a nimerit ca influinta lui z a -supra lui e următor, în felîul de a-1 preface îu â, să existe. Din acele regiuni apoi cuvîntul zară s-a lăţit asupra romî-nimii; întregi (adecă asupra dacoromînimii, căci la Macedo-romînî, Megleniţr şi IstroromÎDî cuvîntul zară nu există ; există însă cuvîntul zer : mr. dzăru, zeru Dalametra, Mi-hăileanu, megl. zpr Papahagi Romîniî din Meglenia, istr. zer Iosif Popovicî Dialectele romîne din Istria). De alfel prefacerea luî e supt influinţa lui âz, z precedenţi în ă este atît de râspînditâ în toate dialectele (daeoromîn, macedoromîn, meglenit, lipseşte în istroromîn) şi subdialectele romîneşti (Banat, Criş-Mureş, Somiş-Tisa, Ţara Oaşului, Muntenî-Pă-dureni,. Oltenia, Muntenia prin multe locuri, Moldova, Bucovina, Basarabia), încît e probabil că în rarele localităţi unde se aude ze, această pronunţare să fie provenită dintr-o mai veche ză din cauza muierii lui z. dz din Oaş dzăr şi macedoromîn dzăr arată că în cuvîntul thrac de baştină exista africata dz, nu spiranta z. Presupuneri asupra rădăcinii indogermane a thraculuî dzer poate să vadă cineva la Tomaschek Die alten Thraker ÎI2 88, Erau deja în limba thracă două teme, una cu o, dzero, şi alta cu a, dzera, ori s-au dezvoltat cele două teme întîiu în romîneşte?. Aceasta nu se poate şti. Vezi şi § 328 cuvîntul zâră.—In urma celor spuse sub cuvîntul precedent este evident că rsp^.d? (G-ermas) IV, 4 în regiunea oraşului Germane trebue să fi însemnat Thermae =. thrac germ- (#erm- orî ierm-). Probabil actuala localitate germen (scrisă în hărţi Djermen, Dshermen) la sud.de Dubniţa.	•
§ 98. Cu această înflorire a numelor thrace de localităţi pe vremea împăratului Iustinian stă în legătură starea
reetoare, ţigare sînt eşite din maî vechile şăs, şăd, uşă, grijă, mişăl, băşică, şî, tnşîre, bătrîneţă, frnmuseţă, tinereţă, mâtasă, tasă, lehnză, cătră, directoară, ţigară,, din cauză că—nu de mult tare—ş, j, ţ/s, z, r s-au muiat. Vezî § 238 Nos 29, 30, 31.
448
de conştiinţă naţională şi de importanţă a elementului thrac în imperiul roman de-răsărit pe vremea aceluiaş împărat. Alături cu auxiliarii mercenari recrutaţi dintre barbari Thracii formau grosul oştirii bizantine, îar şefii oştirilor în mare parte erau aleşi dintre dînşiî. Acest lucru s-a putut videa deja din citaţiile din Procopios făcute la § 88, alineatul 2. Pentru complectare voiu mai da aici altele din aceiaş autor. Observ întîiu că numirea de Illyrî şi Illyria la a-cest autor, ca'şi la Marcellinus Comes, are însemnarea pe care a căpătat-o dela Theodosius în jos, anume acea a unei porţiuni de teren care în majoritate nu de Illyrî era locuită, ci tot de Thraci (Vezî § 82, N° 9, rezumatul dela finele numărului, primul alineat), şi că Thracia înseamnă dioecesa Thraciei, care coprindea Thracia proprîu zisă şi Moesia Inferior (Vezi § 82 N° 7). Procopios De bello persico I, 12: rA năvălit în teritoriul oraşului Nisibis o oştire romană sub conducerea luî Licelarius din Thracia (Aty.aâpioţ iy. Qp^q).9— De bello persico I, 13: ^lustinianus, fiindcă Belisarius nu era în stare cu armata pe care o avea să. respingă pe Perşi, î-a trimes şi altă oştire în ajutor, precum şi pe Cutzes şi Buzes, care comandau oştirea din Liban şi erau fraţî, de origine din Thracia (KoutDqv, Boui^v, toutu) os âoeXţ>w |j,lv ey. 0pxx/rjq r,<7TT)v).9— De bello persico I, 15 : rFlorentius Thracul (<i>Xco-piv-ioc 0pot£) şeful unuî corp de cavalerie în războiul cu Perşii.0—-De bello persico I, 21: rŞefi al garnizoanei din Martyropolis în războiul cu Perşii erau Buzes şi Besas (Bs-oaq).° Pentru Besas (var. Bessas) vezi cele spuse la § 84, a.— De bello persico II, 19: rThraciî din oştirea bizantină sufăr din cauza căldurilor mari din Mesopotamia.9—De bello persico II, 24: ^Deputaţii trimeşî de lustinian pentru a încheia pacea la Chosroes erau Constantianus (K tovfftaVTiavoţ) şi Sergius. Constantianus era de neam Illyr (’ixxupio? yivoq), Ser-gius era din Edessa, ambii retori.9—De bello persico II, 30: rŞeful unei oştiri bizantine care trebuia să opereze în Lazica era „Recithangus din Thracia, om cuminte şi priceput la războae“ ('Pey.ii9-aYY°s £•/• 0pây.T)c).°— De bello vanda-lico II, 10: rThracul Rufinus (\Poufivo; o 6p«£) era stegarul armatei, pe care Romanii îl numesc bandophorus.9—De bello vandalico II, 23: cUnul din şefii oştirii din Africa era Hi-merius Thracul ('lăptos-0pq£).9—De bello vandalico II*"28: rUnul din şefi! militar! din Africa era Petrus Thracul (Iis-
449
tpo? 0p^).3—De ..bello gotthico I, 3: rIustinian trimete într-o misiune în Italia pe Petru, de naţiune Illyr, de loc din Salonic, retor din Byzanţ (mupio; -^vo;).0—De bello gotthico
I,	7 : cIustinian trimete pe Constantianus în Illyria să a-dune oştire.0-— De bello gotthico II, 5 : ''Dela Byzanţ au maî fost trimeşî, la Neapoli trei mii de IsaurI, şi la Hydrunt opt sute de călăreţi Thracî sub conducerea lui Ioannes, nepotul de soră al t.yranului Yitalianus. Pelîngă aceşti Thraei au mai fost trimeşî o mie de călăreţi din oştirea regulată sub conducerea lui Alexandros şi Marcentios (Map/ivcio?).0 Sâ se observe că Thracii nu făceau parte din oştirea regulată (iy. y.zTtz\6ycu 'mjiwou), formau oarecum un corp de auxiliari. De alt fel unul din şefii miei de călăreţi din oştirea regulată, Marcentios, era Thrac, judecind după nume, care cuprinde «a a doua parte a sa pe thracul -centus din Biticentus, Di-nicentus, Eptacentus, Rabocentus. Vezî mai jos Burcentios. —De bello gotthico If, 11: rBelisarius a cuprins Ancona c-o oştire de IsaurI şi Thracî condusă de Oonon.9—De bello gotthico II, 12 : cBelisarius trimete la Mediolanum o oştire de Isauri, conduşi de Ennes, şi de Thracî, conduşi de Paulus,0— De bello gotthico II, 26: ^Burcentios, de naţiune Bessus (Boupyi'mo; Becjjoc yivoc), care era unul din soldaţii ce făceau strajă la zidurile oraşului Auximum, a fost mituit de Goţii asediaţi în acel oraş, ca sâ ducă scrisori la Ravenna, prin care cereau ajutor dela regele Vitigis. Dupăce s-a descoperit frauda, camarazii lui Burcentius l-au ars de viu.p— De bello gotthico III, 10: '’Belisarius, cînd a plecat într-a •doua expediţie în Italia, a străbătut toată Thracia şi a strîns, plătind scump, tineri voluntari.0 Thracii făceau va să zică ; serviciul militar numaî dacă voiau, întocmai ca şi barbarii care se stabilise alături de dînşiî în peninsulă. — De bello -gotthico III, 11 : rCu ocaziea apărării Bononiei contra Goţilor „Nazares, de neam Illyr (Na^dpri; ’lUuptbc yevoc), bărbat de samă, şeful oştirilor din Illyria, s-a luptat dintre toţi maî vitejeşte".0-—De bello gotthico III, 11: rBelisarius trimete ,pe doi din gărzii săi de corp, pe Persul Artasires şi pe Thracul Barbatio (Bapfrrrîwva ©pscy.a) la Roma, ca să apere oraşul cu Bessas, care se afla la Roma.0—De bello gotthico III, 39 : rŞeful garnizoanei din Messana era Domnentiolus, nepotul de -soră al lui Buzes.0—De bello gotthico III, 39: f'La Germa-: nus, nepotul împăratului Iustinianus, cînd a vrut să plece
450
§ 98-99.
în Italia contra Goţilor, s-au adunat ostaşi din Thracia şi-din Illyria (ây„’,Tu>y i~\ 0px/.7](;y-a'- ’l^Aupiiov)
§ 99. Vitalitatea Thracilor la sfirşitul stăpîniriî romane asupra lor se probează şi prin tenacitatea cu care ţineau la numele lor personale. Este adevărat că, adoptase numiri romane, şi se poate spune cu siguranţă că mai toate persoanele cu nume romane cîte apar în istoriea bizantină depe atunci, ca părtaşe la destinele împărăţiei de răsărit, sîot thracei de origine, căcî în afară de popul aţiea romană depe teritoriul thrac, ceialaltă—deprin Dalmaţia, deprin unele părţr ale Italiei, Africei, Spaniei — a fost stăpînită pe acele vremuri numai efemer şi ca populaţie pasivă*). Dar alături cu numele romane eî întrebuinţau încă, numele lor băştinaşe. Continuau încă mulţi să se numească Cutzes, Buzes,
*) Thraci erau sigur Celer, şeful trupelor palatului sub împăratul Anastasius, Procopios De bello persico I, 8; Patricius şi Rufinus fiul Ini Silvanus, trimeşî de împăratul Anastasius să hotărască condiţiile de pace cu Perşii, De bello persico 1,11; Marcellus şi Germanus, doi şefi în lupta dela Dara contra Perşilor., De bello persico I, 13; Martinus şi Senecio, daţi ca ostatici de Bizantini Perşilor, De bello persico I, 21; Rufinus, unul din delegaţii Bizantinilor pentru a încheia pace cu Chosroes, De bello-persico I, 22 ; Marcellus, şeful gardei palatului, De bello persico
I,	25; fraţii Summus şi Iulianus, cel dintîiu şef al armatei din Palestina, cel de al doilea trimes de lustiniain în misiune la Aethi-opî şi Homeriţi, De bello persico II, î ; loannes.fiul iui Rufinus şi Iulianus secretarul împăratului, trimeşî de lustinian depataţî la Chosroes, De bello persico II, 7; Valerianus şi Martinus, generali-ai luî Belisarius în războiul contra Perşilor, De bello persico IIV 14; Traianus, umil din gărzii de corp ai luî Belisarius, De bello persico II, 19; Domnentiolus, unul din generalii care operează contra lui Chosroes în Persarmenia, De bello persico IT, 24;Dom-nicus, unul din şefiî unei oştiri trimeasă în Africa, De bello vandalico II, 16 ; Mundus, comandantul oştirilor din IllyriCj De bello gotthico I, 5; Maxentius, unul din gărzii de corp ai lui Belisarius, De bello gotthico I, 18; Valentinus, scutierul luîPhotios, fiului vi-trig al lui Belisarius, De bello gotthico I, 18; Valerianus şi Martinus, şefii unui corp de oştire trimes de lustinianus în Italia, De bello gotthico I, 24; Iustinus, şef al oştirilor din Illyric, De bello gotthico, II, 13 ; senatorii Domnicus şi Maximinus, delegaţii tri-meşi-de lustinianus să închee pace cu'Vitigis, De bello gottliico
II,	29; Vitalius, şeful oştirilor din Illyric, De bello gotthico-IIl, 10 ;; •Bonus, strănepotul după frate al tyranului Vitalianus, şeful garnizoanei din Genua, De bello gotthico III, 10; Sabinianus,, unul, din garz:i de corp aî lui Belisarius, De bello gotthico 111, 11..
451
Besas, Recithangus, Marcentius, Burcentius. Cel maî mare general depe acele vremuri se numîa Belisarius. Unul din tovarăşii, cu care a plecat dela sărăciea de-acasă să-şi caute norodul la Constantinopol viitorul împărat lustinus*), se numia Dit'ubistus (j tTu,3i5Toţ, compară ditu- din Dityzelis şi -bista. din Byrebisţas), Procopioş Historia arcana 6. Chiar ajunşi la cele maî mari onoi’uri în stat, Thracii continuau de a întrebuinţa numele naţionale: Vitalianus, tyranul, şî-a numit băiatul Cutzis, Malalas XVIII pag. 441. In asemenea în-prejurări este probabil că şi limba naţională să şi-o fi păstrat Thracii pe unele locuri pănă relativ tîrziu. In această privinţă a scos Tomaschek la iveală, Die alten Thraker I, 77, următoarele importante ştiri: „In vieaţa călugărului Theodosius (mort 529), scrisă de Theodorus din Petra (pela, 536) se spune : ^Acesta a zidit pe malul de răsărit al Iordanului aproape de marea moartă o mănăstire «a lui Cu-tilas» (-ou Koj-iXa) şi a făcut în ea patru biserici, una pentru Greei, «alta în care neamul Bessilor îşi face. rugăciu-, nile cătră cel prea înalt în limba proprie», a treia pentru Armeni, a patra pentru cei stăpîniţi de demon.0 Symeon Mefaphrasfces ed. Migne, voi. 114; pag. 505. In actele sinodale din anul 536 se găseşte subscris un «Audreas, egumenul mănăstirii Bessilor». După Io. Moschus şi Yieaţa sfîn-tului Sava era la Iordan o mănăstire catolică a Bessilor. Cînd pelerinul Antoninus dela Placentia a vizitat5 muntele Sinai, a găsit la poalele muntelui o mănăstire şi într-însa
*) Există o remarcabilă asămănare (şi din punct de videre al locului) între chipul cum au plecat să-şi cerce norocul la Constantinopol viitorul împărat Instinus şi tovarăşii lui de drum, Zimarchus şi Ditubistus, trei tineri săraci lipiţi, ducînd cu dînşiî în dăsagî numaî nişte cîrmojî de pîne gctotfovTst; iq BuCdvţiov r/Ecav, ciaupaq stu tuv w;j.uv auxol f{povtî?, sv ai? 8y) d'XXo o&Ssv ou 5'.~i5poui; «plou; ow.odvt e|j.j3=pX'()[;.6vot df'y.o'/-o), şi între chipul cum au plecat să-şi cerce norocul în acelaş oraş Ghica Vodă, pe atunci un tînăr Arnăut sărac, şi tovarăşul său, un tînăr Tare tot aşa de sărac ca şi dînsul. Ion Necalcea, O samă de cuvinte N° 37, Letopiseţe Cogălniceanu ed. II pag. 188. Iustinus. şi . tovarăşii lui au plecat din Bederiaua, actuala localitate Skopje, Usktib, Ghica Vodă şi cu Tnrcul aii plecat din satul Kîupri. Iustinus a ajuns împărat şi pe tovarăşii luî de drum şi de sărăcie de altă dată i-a. înălţat la ranguri înalte (vezî nota Iui Alemannus la Procopius Historia ircana pag. ed. Bonn 43). Ţarcul cel sărae a ajuns mare vizir şi l-a făcut pe Ghica Vodă domn al Moldovei.
452
■«trei călugări care ştiau limbi, anume limbile bessă, greacă, siriacă şi egipteană’». Ediţiea Grildemeister cap. 37.“ Dau locurile din vieaţa călugărului Theodosius şi' din călătoriea lui Antoninus dela Placentia mai în întregime, şi anume pe 'Cel de al doilea du din ediţiea lui Gildemeister, pe care n-o am, ci din Migne, Patrologia latina. Symeon Metaphrastes, Vita sancti Theodosii Coenobiarcliae IX, 37, în Migne, Patrologia graeca, tom CXIV, pag. 505 : „Acest înţelept bărbat, ca şi altă dată Beseleel, cel care a făcut sfintul cort, se îngrijeşte cu multă înţelepciune şi foarte bine de această -sfîntă mănăstire, şi a clădit într-însa patru biserici, dintre ■•care pe una a hărăzit-o celor care vorbesc limba grecească, şi în această biserică cîntau rugăciunea el şi corul celorlalţi părinţi, în a doua neamul Besailor îşi făcea în limba sa rugăciunile cătră stăpînul comun (t<Lv B scatii'/ yi'/oz TÎj cş£Tepa <pu)vrj tu y.otvw osGxovf] tic suyâg a-sSîoou), pe a treia a căpătat-o neamul Armenilor, şi în ea se rugau şi aceştiia lui dumnezeu în limba părintească, iar. pe a patra şi cea din urmă, cu to-*tul de o parte de ceilalţi, o aveau cei stăpîniţi de boală •demoniacă, care, de altfel nebuni şi turburaţi la minte, ori •de cîte ori îşi veniau în fire, luau şi eî parte la slujbă şi-şi trimeteau cătră cel prea înalt rugăciunile". Antonini .placentini itinerarium [pela anul 570], în Migne Patrologia latina, tom LXXII, pag. 911: „Umblînd prin pustiu am ajuns a opta zi la muntele domnului Horeb, şi dacă am plecat de acolo ca să ne suim pe muntele Sinai, Tată că ne-au eşit înainte o mulţime de călugări pusnici, cu crucile, cîn-'t'nd psalmi, şi ni s-au închinat pănă la pămînt. Aşa am făcut şi noi şi am plîns. Atunci ne-au dus într-o vale dintre Eoreb şi Sinai, la poalele cărui munte din urmă este un izvor, unde-şi adăpa Moise oile, cînd a văzut rugul arzînd. Acest izvor este îngrădit mai la vale de o mănăstire, unde sînt trei călugări care ştiu limbi, anume limbile greacă, la-‘tină, siriană, egipteană şi bessâ (bessam). De acolo ne-am dus la o peşteră, unde a stat ascuns profetul Ilie, cînd a 'fugit de Izabela“. Editorul din Migae spune că e posibil ca iiessam să fie o greşală în loc de persam. Şi în adevăr la -asemenea mănăstiri din Asia, unde este vorba de biserici făcute pentru străini şi de călugări care vorbesc limbi străine, te-aî aştepta mai degrabă ca alături de Armeni, Sirieni, iEgipteni să se vorbească de Perşi decît de Bessi. Cu toate
§ 99-100.
acestea pomenirea încă odată a unei mănăstiri a Bessilor dela IordaD, şi a unu! egumeD al unei alte oarecare mănăstiri a^ Bessilor, din celelalte izvoare citate de Tomăschek, ne fac să credem câ în adevăr este vorba de Bessi, care-şî vor & păstrat prin urmare—cel puţin uniîa dintr-înşiî—limba pănă pela sfîrşitul secolului VI. In ce priveşte faptul câ mănăstirea fandată de călugărul Theodosius s-ar fi numit a Iul Cutilas, fapt pe care Tomaschek îl dă fără alte comentarii, dar cu vădită	intenţie de a	ne	întări în convingerea că trebue să fi fost	în adevăr vorba	de Bessi la acea	mănăstire,,
deoarece Cutilas este un nume cunoscut thrac (Vezi § 159), este de observat că de fapt mănăstirea nu se numîa a Iul» Cutilas şi că între acest nume şi acel thrac este numai o întîmplătoare coincidenţă. Faptul petrecut este următorul. In vieaţa sfintuluî Theodosius, despre care este vorba, la VI,. 25, 26, se povesteşte câ ‘’sfintul a plecat să caute loc de mănăstire şi s-a rugat luî dumnezeu ca, acolo unde va voi> dumnezeu să se clădească locaşul, să facă să se aprindă nişte-cărbuni stinşi, pe care-î ducea cu dînsul într-o căţue sfintul. „Dupăce a străbătut mare parte din pustiu, a ajuns la un-loc numit al	lui Cutilas şi	la	ţărmurile bălţii	de asfalt"'
(■r,v iîoXXyjv o'z	otapiţ irjc epr^.ou	'(rjC, a/pt ~ou XîY°ij.vkm	KoimXă v.y\:
TdSv Tyj; dtsoaX'ttooş x^vrjţ oy&&'?), şi acolo s-au aprins cărbunii-şi călugărul Theodosius a hotărît, deci, ca în acel loc să zidească mănăstirea.9 Este posibil ca acel nume de loc Cutilas depe lîngă marea moartă să fie în adevăr aceiaş cu numele thrac Cutilas, căcî oştirile bizantine erau pline de-Thraci (Vezi § 88, alineatul 2, § 98), şi în general, chiar în afară de armată, elementul thrac era un factor important al imperiului de răsărit pănă la moartea luî Mauricius (602), aşa că vreunui Thrac oarecare Cutilas ar fi putut să-î rămînă’ numele legat de o localitate din regiunile acelea; dar nu mănăstirea clădită de călugărul Theodosius se numîa a lui' Cutilas, dupăcum ar reeşi din vorbirea nepreciză a luî Tomaschek, şi din acest nume nu se poate scoate o probă, cum socotia Tomaschek, că îa adevăr trebue să fi fost Bessi. la acea mănăstire.
§ 100. In legătură cu acestea stă chestiunea dacă s-au, păstrat careva din .numirile topice vechi. Voîu cerceta acest lucru, cît voîu putea, pentru teritoriul romanizat din răsărituL Europei.
454
§ 100.
Dalmaţia : Lissus=astăzi Ljes, Alessio. — Scodra=as-tăzi skodra, Skadar, Scutari.—Butua=astăzî Budua.—:Do-clea=astăzi Duklja, Duke. — Medeon Polybios XXIX, 2 = astăzi Medun. — Risinium=astăzi' Risano. — Salonae=astăzi Salona.—Eî? tmM-ziov, în tabula peutingeriana Spalato=asţăzi Spalato, Spljet.— Tragurium=astăzî Trau.—Scardona=astăzî Skradin.—Nedinum—astăzi Nadin.—Oorinium=astăzî Karin. ---Iadera=astăzî Zara, Zadar.—Aenona=astăzi Nona, Nin.— Senia=astăzî Segna, Zengg.—Tarsatica=astăzî Tersatto.— Fjanona=astăzi Fianona.—Albona=astăzî Albona.—Melite= astăzi Meleda. Nigra Corcyra = astăzi Karkar, Curzola, Korcula.—Issa=astăzi Lissa.—Pharia=astăzi Hvar.—Brat-tia=astăzî Brazza, Brac.— Solentia=astăzî Soita.—Arba= astăzi Arbe, Rab.—Curictae=astăzî Krk.— Apsoros=astăzi Ossero, O^or.—Crexi='astăzi Cherso, $res- — Promona=as-tăzi Promina (munte).—Municipium Pazinatium C. I. L. III S78S=astăzî Pagene, Pagjine. Dacă nu cumva trebue cetit mai degrabă Azinum ori Azina în loc de Pazinatium, Wis-senschaftlicbe Mittbeilungen aus Bosnien und der Hercego-vina V, 352.—Petra Longa, un loc lîngă rîul Titus (Krka), la graniţa Yarvarinilor C. I. L, III 6418==astăzi duga greda orî duga stina, o stîncă lîngă rîul Krka la marginea satelor Paljane şi Bogatic.—-Rîul Naron orî Nardonos (Nâpwv, JSfdpocovo;) Strabon , YII, 5, 5, Ptolemaeos II, .17, 5 = astăzi Narenta,—Rîul Drilon (AptXwv) Strabon VII, 5, 7, Pto-lemaeos II, 17,5 =astăzi Drin.—Rîul Oineus (Oîvsu?) Pfcole-maeos II, 17, 2 =astâzî Una.—Rîul Urpanus Plinius N. H.
III,	28=astâzî Yrbas.—Rîul Drinus (ApsTvo;) Ptolemaeos II, 17, 7=astăzi Drin. — Pentru alte numiri topice vechi păstrate pănă azi în Dalmaţia vezî C. Jirecek die Romanen in den Stădten Dalmatiens I, 58 sqq.
Moesia Superior: Ratiaria=astâzî Ar<îer, Artfar, Arţer, -Scris pe hărţi stă Arcer, Argar, Arzer, Artscher. Ar putea fi fonetism romîn: ar- > ra- prin metateză; -ţâ->-tiâ-; -câ-
>	-ţiâ- în caz cînd în cuvîntul primitiv a existat ţ, nu t, pentrucă în romîneşte ţ-f-i < c ; -cer- >-câr- în caz cînd cuvîntul se va fi terminat în -âriu(m).—Ulpiana=astăzi Lip-ljan. — Scupi=astăzi Skopje, Skoplje, Uskiib. — Naissus= astăzi NiS.—Rîul Margus (MâpYo?) Strabon YII, 5, 12=astăzi Morava.—Rîul Timachus Plinius N. H. III, 28=astăzT Ti-mok.—Rîul Pincus Plinius N. H. IXC, 29 („Pingus“, însă probabil Pincus, vezi 0. I, L. III pag. 1447)=astăzi Pek.
S
455
. Moesia Inferior : Almus=astăzî Lom.—Nicopolis ad'Is-trum=astăzî Nikup. - Rîul Almus (altfel neprobat, dar numele Almus al rîuluî trebue sâ fi existat, judecind după localitatea Âlmus şi după numele corespondent actual al rîu-luî=astăzi Lom.—Rîul Ciambrus orî Giabrus (KfajxPpo? [variantă Ciabros, vezî C. I. L. III pag. 1020] Ptolemaeos III, ■S, 2 şi III, 9, r Localitatea delîngă acest rîu o numeşte Procopios De aedificiis IY, 6 Cebrus Ke(3p'o? ; în itinerarii această localitate este numită Ciambron, Cebro, C. L L. III pag. 1020)==astăz! Cibrica, Dschibritza, Cibritza, Dshibritza (Aşa stă scris în hărţi. Cum se pronunţă? ^ibritsa? cibritsa ? tsibritsa ? -iţa este sufixul deminutiv slav. Radicalul ,|ibr-3 cibr-, tsibr- a putut căpăta africata g orî c or! ts din cia-ori gia- orî poate ce- al cuvîntului original numai în gura Romînuluî, nu a Slavului. Tot aşa conform cu firea limbii romîneştî este ca din c, £ urmate de a neaccentuat să re-zalte ci, gi, numaî după ts a, neaccentuat trebuia să se păstreze ca ă orî î).— Rîul Augustus (altfel neprobat şi probabil numit astfel dela numele Augustae al oraşului dela gura luî)=astăzî Ogosto, Ogost, Ogust (Aşa stă scris în hărţi. Din punct de videre al luî -fi'-'.şi forma Ogost şi forma Ogust se potrivesc cu fonetismul romînesc. Din punct fie videre al lui au-, în caz cînd cuvîntul va fi sunat A-gustu, după cum a sunat el de obiceîu la baza limbilor ro-nice, vezî Seelmann Die Aussprache des Latein pag.: 223, o- > a- nu este romînesc ; în caz cînd va fi sunat Augustu, au- ar fi dat în romîneşte maî de grabă u- decît o-, numaî dacă nu va fi lucrat asimilaţiea din partea lui. -6- următor).—Rîul Oescus Plinius N. H. III, 29=astăzî Iskra, Is-ker.—Rîul Utus Plinius N. H. III, 29 = astăzi Vid.—-Rîul Asamus (Aşa trebue sâ se fi chemat aproximativ. Plinius N. H. III, 29 Escamus, var. Aeseamus; itinerariile numesc oraşul omonym dela gura rîuluî Ansamo, Ansamon, Anasamo, C. I. L. III pag. 992)==astăzî Osem, Osma. — leterus Plinius N. H. III, 29 (Athrys ’'A^pu? Herodotos IV, 49)=astăzî Iantra, în cursul de sus îetăr C. Jirecek Die Romanen in den Stădten Dalmatiens, I, 33.
Nordvestul Thraciei: Serdica=în veacul de mijloc Srîâ-■deţ C. Jirecek Geschichte der Serben 1,101.—G-ermas (vezî § 97 fine) probabil=aştăzî Germen (în hărţi Djermen,Dshermen) la sud de Dubniţa. Cuvîntul vechiu germ-din Germania (vezi
456
§' 92), Gtermas s-a maî păstrat în numele rîului Germen (în^ hărţi Djermen, Dshermen), care curge pelîngâ Saparevska [adecă zaparevska?]-Banja (vechea G-ermania) şi pelîngă localitatea Germen (care probabil e vechiul G-ermas).
Dacia şi Moesia Inferior de de-a stînga Dunării: Am-pelum, probabil= ungur Ompoly, romîn Amp6îu (după Dră-ganu, Din vechea noastră toponimie, pag. 24), numele rîului1 care curge pelîngă Zalatna (vechiul Ampelum). Nu-i fonetism romînese *).—Regiunea Samus ori Samum O. I. L. III 7633 (Dedicatoare zeiţei Nemesis din partea lui M. Vale-rius Yalentinus, „agens sub signis Samum cum regione Ans.“) dela Also-Kosâly = Szamos, romîneşte S6meş, numele rîului care curge pela Alsâ- Kosâly, localitate pelîngă care trebue să fi fost regiunea Samus-Samum. Nu-î fonetism romînese. —Galtis,.localitate la care s-au bătut Gepizii cu Goţii la anul 262, Iordanis Get. XVII, 98=actualul G-alt,. pe malul drept al Oltului în Transilvania, în faţa oraşului Heviz. Numirea Galt a localităţii s-a păstrat numaî la Saşi. Romînii
o	numesc Ungra şi Ungurii o numesc Ugra. Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 34, 90.— Amutrion (’A^oi-cpiov) Ptolemaeos III,
8,	)0, Amutria tabula peutingeriana =Motru, numele rîului lîngă care era aşezată acea localitate. Amutrion, Amutria probabil—Ad Mutrion, Ad mutriam. Fonetism romînese. -u'-din Mu'tru-, cum se, va fi chemat rîul, a fost scurt.—Tsierna. Yezi § 82, N° 10.—Berzovia. Vezi §82 N° 10.—In tabula peutingeriana pe drumul dela Tierna la . Tibiscum sînt staţiunile următoare: Tierna, ÂdMediam, Pretorio, Ad Pannonios, Ga~ ganis, Masclianis, Tivisco. Iq harta lui Kiepert dela C. I. L.III,. după indicaţiile în mile romane ale distanţelor dela o staţiune la alta date în tabula peutingeriana, Gaganae este pusă la mijlocul distanţei dintre actualele localităţi Teregova şi Slatina. .
*) Cîad zic că nu-î fonetism romînese, presupun că cuvîntul antie se va fi pronunţat întocmai aşa cum îl găsim scris în izvoare. Pe teritoriul european însă noî ştim sigur cum sa pronunţau numai numirile topice latineşti şi greceşti. Cum se vor fi pronunţat îa realitate numirile topice barbare, nu ştim. Prin urmare toată diseuţiea asupra reflexelor romîneşti ale diferitelor numii î topice barbare este îndoîasă, şi se poate întîmpla ca multe numiri topice romîneştî actuale sâ fie directe reflexe ale numirilor barbare, pe care nu le cunoaştem în original, oi numai în reproducerile greceşti şi latineşti, care era îi de cele mai multe ou nişte violente stîlcitmî ale originalelor.
§ 100.
457
In Geographus Ravennas îa loc de Gaganis stă scris Gazanam. Insă tocmai la mijlocul distanţe! dintre Teregova şi Slatina, puţin numai mai spre vest de drumul drept, este un munte, pe eare-1 văd însemnat în harta lui Stieler cu numele de Piatra Gozna („Petra Gozna"). Să nu fie cumva acest nume Gozaa aceiaş cu acel al staţiunii antice Gazana? De altfel cum vor fi zicînd Romîniî în adevăr acelui munte—poate Goazna, poate Gâzna—nu ştiu. Negreşit că nici numele Gazana nu va fi reprezentînd exact pronunţarea dacă. In caz cînd se va fi zis Gozana, iar cuvîntul romînesc ar fi Goazna, orî se va fi zis -în adevăr Gazana, iar cuvîntul romînesc ar fi Gâznaj am avea a face cu un fonetism romînesc.—Rîul Tibiscus (Ttj3'.axo;) Ptolemaeos III, 8, ,, Tibisia Geographus Ravennas, Tipim)? Constantinus Porphyrogennetus De adm. imper. 40 = astăzi Temeş-Timeş-Timiş după Onciul Convorbiri Literare XIX, 184. Nu-i fonetism romînesc.—Maris (Mdpi?) Herodotos IV, 49, Marisuş (Mdpwo?) Strabon VII, 3, 13, Marisia şi Mâriscus Geographus Ravennas, : Hop-far^ Constantinus Pophyrogennetus De adm. imper. 40=astăzî Maros, romîneşte Mureş, Miirăş, Mârăş (Onciul în Convorbiri Literare XIX, 184). Nu-î fonetism romînesc.—Rîul Gresia Geographus Ravennas, Grisia-Grissia Iordanis De origine actibusque G;etarum XXII, 113, Kpfco? Constantinus Porphyrogennetus De admin. imper. 40 = astăzi Koros, romîneşte Criş. Fonetism romînesc în caz cînd' cuvînţul dac va fi fost Crîsius.—Rîul Alutas Ptolemaeos III, 8, 3, Alutus tabula peutingeriana == astăzi Olt. Nu-î fonetism romînesc.—Pe teritoriul thrac al peninsulei balcanice există localităţi şi un rîu cu radicalul, arz-: Arzus (’'Ap^oc) Ptolemaeos III, 11, 12, oraş, pe care ţabula peutingeriana îl înseamnă Arzum ca a treia staţiune, începînd dela Philippopolis, pe drumul dela Philippopolis la Hadriano-polis; Arzas (’'Ap^o?) Ptolemaeos III, 11, 6, rîu care se varsă în Propontis; foarte probabil pe oraşul din Pţolema,eos îl înseamnă Procopios în Thracia, ’'ApCov, De aedificiis IV, .11 ; Asg-arzus (''Ac-^o;) Procopios De'aedificiis IV, 11 (Haemimon-, tus). ’Aici aparţin poate şi localităţile cu radicalul ars-, (greşit în loc de '.arz-?) din Procopios de aedificiis: Arsa ("Apsa) IV, 4 (Dardania)',; Arsaza; (''Apoasa) IV, 4 (Nordveştul Thraciei orî regiunea oraşului Naissus), Arsena ("Apseva) IV, 4 (Nordveştul Thraciei. orî regiunea oraşului Naissus). O. Jirecek Die He-erstrasse von Belgrad nachr Constantin op el 46 pune în le-
32.
458
§ 100.
gătură Arzen, rîu în Albania, Rzav, rîu în Serbia, afluent al Drineî (pe eare nu-1 găsesc pe hartă), Rasa, numele mai vechiu al actualului Novipazar (care se poate întîmpla să fie tot una cu Arsa lui Procopioş). Să nu fie cumva numele Argeş (ârge£) al rîului romînese eşit din acest radical arz-? In tot cazul, dacă, radicalul thrac a sunat într-adevăr ardz-orî arz- , ârges nu este fonetism romîn. Se poate întîmpla însă ca radicalul thrac să nu fi sunat ardz- ori arz-, ci arg-\ Mai este un rîu, care are astăzi g acolo unde izvoarele vechi scriu z, ?: Tun^a (scris în hărţi Tundscha, Tun-dja, Tundslia)=Tonzus (T6vî;o?), oraş în regiunea oraşului Phi-lippopolis, Ptolemaeos III; 11, 12. Cum că, rîul Argeş s-ar fi numit Mariscus, Tocilescu Dacia înainte de Romani 441, este o presupunere bazată pe numele oraşului Transmarisca, care ar. fi însemnat „dincolo de rîul Mariscus^. Acelaş lucru îl presupune şi Hasdeu Etymologicum Magnum 1582 sqq., care citează spre întărire pe Mariscus din Geographus Ra-vennas. La locul însă unde- acest geograf pomeneşte pe Mariscus, IV, 5, este vorba de un teritoriu foarte vast, în care se înşiră date geografice din Dacia (Porolissum, Certie), din-Scythia Minor (Salsovia, Aegypsum, Novioduno, Dinogessia, Arubion, Carsion, Cappidava), din Sarmatia (Oristhenis, Da-napris,.Danais), din Asia (Lamsacum). La sfîrşitul aceştei: amestecate înşirări geograful spune următoarele : „Prin aceste diferite ţări curg foarte multe rîurî, între altele Ava, Oristhenis (probabil Avaoristhenis=Borysthenes), Danapris, care curg în marea pontică. Mai în sus cu mult de fluviul Danapris este un fluviu foarte mare, Tanais, apoi vin Tira şi Bagossola. Despre aceste rîurî vorbeşte prea învăţatul cosmograf Iordanis. De asemenea şi fluviul Mariscus". Dnpă aceia trece geograful la altă regiune. In asemenea înpreju--rări este foarte hazardat lucru să identifice cineva pe Mariscus tocmai cu Argeşul. Pentru Transmarisca vezi § 92; Pentru Argeş că ar fi numit ’OpSrjo-ai? de Herodot vezi § 212 sub IV pag. 546-548. După Hasdeu Etymologicum Magnum 1584 sqq. rîul Argeş îşi trage numele dela oraşul Argeş, iar acest oraş ar fi avîhd un nume armenesc şi ar fi o colonie armenească înfiinţată prin secolul XIIL—Numele rîului Buzău este probabil acelaş cu-numele Mouaio? al unui rîu 4_e-a stînga Dunării diri; apropierea Scythieî Minor, lingă care a fost ucis lâ anul 372 sfintuT Sava, după- redacţiea,
§ 100.
459
se pare că contemporană cu evenimentele, din actele sfinţilor. Discuţiea a făcut-o cu amănunţime Pârvan în Contribuţii epigrafice la istoriea creştinismului dacoromîn pag. 156 şi următoarele. Pârvan socoate că Mouclo? orî e o scriere greşită în loc de M^oucioţ ori o etimologie populară greacă după jj.ouaa.—Numele rîuluî Şiret (siretiu, şiret') apare întîiaş dată la Constantin Porphyrogennetos (912-959) supt anii 894-899, De administrando imperio 38 pag. paris 108: rŢara Pecenegilor, pe care pela, anii 894-899 au răpit-o dela Unguri, se numeşte după fluviile care sînt într-însa: primul fluviu se numeşte Baruh (Bapoty), al doilea Cubu (Kougou), al-treilea Trul-los (TpouUo?), al patrulea Brutos (Bpou-o?), al cincilea Seretos (Sipe-ro?).9 Seretus (Sepe-ro?) era numele unei localităţi din Dardania Procopios De aedificiis IY, 4. Seret (Sereth) este numele unuî rîu din Galiţia, care se varsă în Nistru.— Rîul Po-rata, Puretos Herodotos IY, 48 ("ov xe 'Zv.ud'y.i Hopata y.aXeuct, oe riupeiov) = astăzi Prut. Nu-î fonetism romînsc. Formă însă aproape romînească apare în Brutos (BpouTo?) la Constantin Porphyrogennetos De adm. imperio 38.—Numele rîuluî Nistru apare întîiu la Constantin Porphyrogennetos De admin. imperio 42 pag. paris. 112 Danastris; 7]avacrrptc, vechiu bulgar Dunistru, Dn-festru, ruseşte Dnîestr. In romîneşte introdus dela Ruşi.—Rîul Pathissus Plinius N. H. IV, 25, Parisus Ilapwo? (greşit în loc de nâwo?) Strabon VII, 5, 2, Tisia Geographus Ravennas, Titza (Ti^a) Constantin Porphyrogennetus De adm. imperio 40 = astăzi Tisza, romîneşte Tisa. Nu-i fonetism romînesc.—Danuvius C/I. L. III 3676, 5755, 13813d, Danuios A avouio? Strabon VII, 3, 13, Danuvios AavouPio? Ptolemaeos III, 8, 3. Caesarius de'-Na-zianz (la Mullenhoff, Donau, Dunav^, Dunaj, în Archiv fiir slavische Philologie I, anul 1875 pag. 290 sqq.): °La Goţi se chema Dunărea ^oOvaPt?.0 Caesarius de Nazianz în alt loc (tot acolo): „Se numeşte de Greci "'laipo?, de Illyrî şi de locuitorii depe lîngă Istru ^javou^ţ, de Goţi Aouvam? [greşit — 4ouvaî3!ţ]“. Vechîu bulgar Dunavu, Dunai, neobulgar Dunav, sîrb Dunai, Dunav, Dunavo, rus Dunai, ungur Duna, vechiu german Duonauwa, Duonouwa, Duonowa (vezi Holder). „Un dierivat din radicalul celt dânu fortis“. Miillenhoff locul citat. Pentru romînescul Dunăre trebue presupus uri prototip Donar orî Dunar, în care elementul -r trebue comparat cu ~ra din numele celte derîurî Dura, Mura,,Rura, Sara, Stura,
460.
§ 100.
Sura, Tara, Avara, Isara, Oscara, Savara, Sambra (Holder}, poate, *Iskera (în loc de Oescus)=actualul Isker, Iskra. Di» cazurile oblice ale unui "Donar, *Dunar a eşit poate ro-mînescul Dunăre. După Hasdeu, Istoria critică a Romînilor,
I,	2.93 Dunăre ar fi un tbrac *donare, care ar fi însemnat dătător de noori, pentru care compară pe albanezul re noor. Cum că în Dunăre avem a face cu un sufix -am, analog-sufixului celt -ra din nume celte de rîurî, astfel câ Dunăre ar fi > *Dunara > dun-, radical care se găseşte şi în numele altbr rîurî, 4- -ara, a spus întîiu Pascu în Yiaţa ro-mîneâ'scă Septembre 1913. După Pârvan, Consideraţiunî asupra unor nume de rîurî daco-scitice pag. 20 sqq., Dunăre-ar fi un cuvînt format de Daci, pe baza unui cuvînt: orî got orî sarmat care avea radicalul don-, prin mijlocirea sufixului Jhrac -ri, pe care -1 găseşte şi în alte numiri de rîurî depe teritoriul tbrac, precum Naparis, Sagâris. Motogna, Articole şi documente, pag. 53 sqq, soeoate. că Dunăre ar fi un cuvînt sciţo-sărmăt, compus din două cuvinte care ambele ar însemna Hă,.- din don (în limba Oseţilor tfow=fluvîu} şi ra (humele sarmat al rîului Volga era ra = fluviu). In sfîrşit acum în urmă Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 99-100: CDunăre este dacul *Dănaris, prefăcut în Donaris, -Dunaris-supt influinţa gotogepidului Donavis, Dunavis, atestat la Caesarius de Nazianz. Sufixul -flris este; dac, acelaş ca-în Naparis > vechiu pers napas izvor. Radicalul a fost . dela capul locului dân=vechîu pers dânu rîu. Gotogepidul a prefăcut pe dân în duo,; câ în .gotul Rumoneis > RomanL Slavii au împrumutat pe al. lor Dunavu,r‘de.lă'Groţî. Ungarii , au luat pe al lor Duna dela Slăvi;5— ^Drăganu,.Din vechea noastră toponimie, Cluj, 1920, crede că numirile topice; ro-mîneşti,. Tî'mpa; CMeera, Abrud, Bî'rsa, ar fi autohtone, şi a-nume Tîmpa, Abrud, Bîrsa ar fi thrace, iar; Chicera ar fi illyr.; In realitate Tîmpa e probabil adîectivul timp >vechîă bulgar topă, Iar Chicera, Abrud şi Bîrsa sînt de origine obscură şi maî clare decît sînt Drăganu n-a reuşit să le' facă. -Din studiul luî Drâganu însă aflam ceva într-adevăr important.. Un învăţat ungur anume, Melich, spune, cicăy într-un articul publicat în Magyâr Nyelvy XI;/ anul 1915- urmatoarele : „Acum, cînd cunosc mai bine dezvoitarea fonetică a numelul xivXul Barczay- ăfif convingerea că vechiul unguresc - Bursza nu poate, să fie împrumutat din femininul adiectivului bul-
§100.
461
gar *brăza «iute», ba peste tot nu poate fi de origine slavă. Bănuesc că OU, Szlrigy, Szamos, Ompolyf Barcza, Temes, Maros, Koros, ' Zsil sînt din limba din care e; şi numele ■rîuluî Abrud şi al oraşului Abrudbămja. Iar acesta, după părerea mea, în limba ungurească e de origine dacică şi din ungureşte a străbătut în romîneşte. Numele de rîurî amintite' inai sus toate sînt rămăşiţi dacice în ungureşte, şi toate până la unul au ajuns din ungureşte în romîneşte şi în sâ;_ seasca ardeleană. Astăzî n-am atîtea cunoştinţi de limba dacică, încît să-mî pot dovedi defioitiv această presupunere, •dar observ şi acum că această presupunere e rezultatul studiilor mele;maî îndelungate şi amănunţite. Deocamdată cetitorul să-se îndestulească cu aceia că vechiul unguresc Bursza Borsza, etc., din care a rezultat actualul Barcza, îh Ungureşte a venit din limba dacică, şi în romîneşte şi săseşte a străbătut din ungureşte*. Va să zică aii trăit Dacii singuri in Trainsilvania până în secolul X şi apoî s-au maghiarizat ? Cu alte vorbe statul dac, dupăce â fost răsturnati provizor de Romani pentru o bucată de vreme şi a fost înlocuit cu o provincie romană, şi dupăce Hunii s-au stabilit în el ca la- ei acasă iarăş o bucată de vreme, şi dupăce Gepizii au făcut cuftel ce au vrut îarăş o bucată de vreme, şi dupăce Slavii au umplut tot locul prin prejurul lui şi nu î-au mai părăsit cel puţin depe vremea Gepizilor până astăzi- (Şi trebue să; fi trecut Slavii macar ca un puhoîu şi prin Transilvania, pentrucă avem mărturii sigure că au fost Slavi pe acolo pe vremea Goţilor), a rămas iar în picioare, plin numai de Daci, fără un picior de străin într-însuly şi a aşteptat pe Unguri să vie (cel mal degrabă în secolul al zecelea), ca sâ se maghiarizeze şi să-şi găsească în sfîrşit capătul vieţii! Vom fi noi Romîniî, cum vom fi, dar Ungurii ne întrec. In ce priveşte numai limba dacă, despre care Melich spune că n-o cunoaşte încă, bine, ar fi de dorit Ca s-o înveţe (cum va şti) încalea temeinic şi să-î facă şi gramatica. Ar aduce un mare servicii! ştiinţiî!
Pannonia Inferior : Rîul Saos, Savos (Skoc, 2auo?) Stra-bon IV,' 6, 10, VII, 5, 2, Saos, Sâvos (Sao?, .Sdouo?) Ptole-ma’eos II, 16, 1} 2, 17l5 III, 9,Sayus Plinius N. H.III, 28=astâzî Sava.—Rîul Dravos (ApcŞo?) Strabon VII, 5, Dravus: Plinius N. H. III, 28== astăzi Drava.
462
101-102.
1 § 101. Cum se poate explica persistenţa maî mare a numelor topice In unele regiuni decît în altele ? Prin rezistenţa maî mare a. elementului băştinaş faţă cu năvălitorii barbari? Nu, pentrucă elementul băştinaş s-a deznaţionalizat complect tocmai acolo unde s-au păstrat cele maî multe numiri topice, în Dalmaţia. Prin furiea maî mare ori mas mică a năvălirilor ? Prin intensitatea mai mare orî mai mică a acţiunii barbarilor ? Este adevărat că mal dese şi maî repetate atacuri au avut loc în acele provincii de unde s-au păstrat maî puţine numiri topice, dar de o violenţă maî mare a năvălitorilor nu se poate vorbi, deoarece tocmai în provinciile acelea forţa de rezistenţă a împărăţiei, bazată în mare parte pe populaţiea autohtonă şi pe mercenarii recrutaţi dintre barbarii însiş, a fost relativ mare, pecînd, din contra, în Dalmaţia împărăţiea chiar dela începutul năvălirii barbare a cedat complect şi a lăsat provinciea cu totul pradă năvălitorilor. Lucrul nu se poate explica decît doar prin faptul că în Dalmaţia populaţiea băştinaşă a-fost prinsă la mijloc, între barbarii care năvăliau dinspre nord şi dinspre răsărit, şi între mare, aşa că nu s-a putut disloca, ci a trebuit să rămîe pe loc într-un contact neîntrerupt cu năvălitorii, pecînd în celelalte provincii, unde era loeul deschis, ori spre sudy cînd începuse întîiu barbarii să invadeze şi mal era nădejde de scăpare pe teritoriul împărătesc din a dreapta Dunării, orî spre nord, atuncî cînd năvălitorii împluse peninsula balcanică şi lăsase goale terenurile din a stînga fluviului, populaţiea băştinaşă se disloca şi lăsa în părăsire vechile lor teritorii, unde, chiar dacă se întîmpla să se mai întoarcă după aceia, găsiau locurile botezate cu alte nume decît cele antice. In orice caz, singurul fapt cert care se poate conchide din persistenţa relativă a numirilor topice vechi este acela că, cu cît persistenţa e mai mare, cu atît şi contactul între năvălitori şi populaţiea autohtonă a durat maî multă vreme. Din acest punct.de videre gradaţiea între provinciile romanizate din răsăritul Europei este următoarea: 1) Dalmaţia, 2) Moesia Inferior, 3) Dacia, 4) Moesia Superior, sudică (Dardania), 5) Moesia Superior nordică, 6) Pannonia Inferior, unde acel contact , se . poate considera ca nul. /
§ 102. Şi dacă s-au păstrat nume' de localităţi, nu cumva se vor fi păstrat şi nume personale ? In ce priveşte
§ 102.
,463
Dalmaţia, C. Jirecek Die: Romanen in den Stădten Dalma-tiens I 66 sqq. II 20 sqq. III 3 sqq. a arătat că o mulţime din numele personale romane, care se găsesc în inscripţiile din Dalmaţia, şi anume maî mult cognomina, maî puţin nomina, s-au păstrat ca nume, unele de botez, altele de familie, pănă tîrziu, cîteva pănă astăzi. Şi nu se dato-resc doar calendarului creştin, faptului că s-ar fi botezat oamenii cu nume de sfinţi (după cum de altfel a existat o-biceiul totdeauna la popoarele creştine), pentrucă pe de o parte e prea mare concordanţa între aceste nume tîrziî, de botez şi de familie, şi între numele antice (Cum s-ar fi putut nimeri ca să aleagă oamenii la botez tot nume de cele care fusese întrebuinţate în partea locului înainte de creştinism ?), îar pe de alta nu pentru toate aceste nume se găsesc sfinţi omonimî (De altfel chestiunea aceasta a sfinţilor n-am cercetat-o cu amănunţime şi nici C. Jirecek nu dă indicaţii precize). Din numeroasa listă a lui C. Jirecek dau cîteva exemple, indicînd data extremă pănă la care se găsesc întrebuinţate numele. Nume de botez: Agape XV secol.— Barbatus XIII secol.—Barbius XIV secol.—Bellicius XIV secol.—Oaelius XVI secol.—Candidus XIV secol.—Carinus XV secol.—Carosus XIV secol.—Clemens XIV secol.—Decius XIII secol.—Donatus XV secol.—Firminus XIV secol.—Fortuna-tus XIII secol.—Fiiscus XIV secol.—Gaudehtius XIV secoi.— *Gavillicellus > Gavillius XV secol.—*Gavillicinug > Gavil-lius pănă astăzi.—Geminianus XV secol. — Lampridius XV secol.—Lucanus XV secol,—Lucianus XIV secol. — Primus XV secol.—Proculus XVIII secol.—Rufinus XV secol.— Sa-binus XV secol,—Sergius XIV secol.—Silvester XIV secol. —Ursacius XIX secol.— Valentinus XVI secol. —Veteranus
XIV secol.—Vitalis XIV secol.---------Nume de familie: Augu's-
tus XIII secol.-—Bellicius XIII secol.—Oalendius XIII secol. --^-Candidus XIV secol.—Carinus XIII secol. —■ Carosus XV secol,—Donatus XVI secol. — Felix XIV secol.— Firminus
XIV	secol.—Fuscus XIV secol.—*Gaudius XV secol.—Geminianus XV secol.—Lampridius XIV secol.—Lucanus XIV secol.—Lucius XVII secol.—*Marculinus XIV secol.—Ma-rinus XIV secol.—Martius XV secol.—Maximus XV secol. —Maurus XIX secol. — Natalis XVI secol. — Primus XVII secol.—Primatus orî Promotus XV secol. — Proculus XVIII secol. — Sabinus XVIII secol.— Sergius XV; secol.— Silvester
§ 102-103-104.
XV	secol.— Ursacius XIII secol —Ursus XIV secol.—Va-lentinus XIV secol:—Veteraims XVI secol.—Victor XV secol.—-Vitalis XIV secol.— O menţiune specială trebue pentru numele de familie provenite din nume de popoare: Fraricus XV secol. — Gallus XV secol.
§ 103. Şi alături cu numele romane .s-au păstrat în Dalmaţia şi nume illyre pănă tîrziu, în parte pănă astăzi. C. Jirecek ibidem. Nume de botez: Dause, Dausa, Dauseta, Dausola, Deusa XV secol, nume de fimee. C. Jirecek compară Deusa f. O. I. L. III 5425 Noricum, 5303 Noricum, Deuso f. C. I. L. III 5057 Noricum, 5426 Noricum, 10883 Pannonia Superior, Deusus b. C. I. L. III 5370 Noricum.—Denna XII secol, nume de fimee. C. Jiredek compară Dennaus b. C, I. L. III 13278, pentru care admite lectura mai veche Dennaia f.—Grampiza XII secol, nume de fimee. C. Jirecek compară Granp... b. C. I. L. III 13295 Veglia (Curictăe).—Gramponus XIV secol, nume de bărbat. Vezî Grampiza.—Şabatius, Sabacius; Sabazo, Sabaciolus, Sabb'ăr zolus XV secol. Q. Jirecek compară zeul	şi	cogno-
men Sabbatia.—Zalla, veacul de mijloc, nehotărît dacă nume de botez ori de familie. C. Jirecek compară SâXXa? în inscripţii greceşti din Issa şi Corcyra Nigra.---- Nume de familie :
Grampa XV secol. Compară Grampiza.—■ Şabacii XV secol. Vezi mai şiiş la numele de botez Sabatius, Sabacius. — Za-magna, Zamanno, Qamano, Qamăgno, Qammagno, Zamagnio, Giamagno, zamanovic. Există ;şi astăzi. C. Jirecek.compară Samanna C. i/.L. III 2610 Salonae.
§ .104..; In limba romînească s-au păstrat cîteva nume personale . romane, şi. anume cognomina: Barbatus (Mica Barbatus, Documente Hurmuzaki 13 pag. 143, anul 1236).
—	Candidus (Toma Cînde, Hasdeu Arhiva istorică Ir pag. 115, anul 1466 ; Toma Cînde, Hasdeu Arhiva istorică I, 2, pag. 7, anul 1460; Ioan Cîndea, Bologa Monografiea şcoalei civile, de fete din Sibiiu, Sibiiu 1.911, pag! 60 ; Sofia Cîndea, Bologa opul citat pag. 75. Cîndeni, sat în judeţul Roma* naţî, Frunzescu Dicţionar topografic; Cîndeştî, sate în judeţele Neamţ, Rîmnicul sărat, Muscel,. Dorohoîu, Buzău, Dîmboviţa, Frunzescu opul citat. . Pentru forma Cînde compară aceiaş formă Cande pe care o are. Candidus \în Dalmaţia, C.. Jirecek Die, Romanen in' den: Stădteri Dalmatiens
II,	29, III, 13. Este un deminutiv format prin scurtarea
§ 104*105.
465
numelui întreg, după o procedare foarte obişnuită în toate limbile indogermane şi mai vechi şi maî nouă. -e, este acel -e cunoscut din numele personale şi poreclele romîneştî ca Petr6, Prale, Corne, Negre, Corbe, Gîrbe, Tîmpe, etc. [Exemple altele vezi la Gr. Pascu Sufixele romîneştî], care se în-tîlneşte foarte des şi pe teritoriul dalmat [C. Jirecek Die Eomaien in den Stădten Dalmatiens I, 71] şi e probabil de •origine slavă. Vezi Miklosich Yergl. Grammatik II pag. 190). —- Lucius ? (*Luţ în Lutăni, sat în judeţul Iaşi Frunzescu Dicţionar topografic).-^ Marinus (Mârin, întrebuinţat şi pănă astăzi ca nume de botez şi de familie; MărineştT, sate in judeţele Yîlcea şi Dolj Frunzescu Dicţionar topografic).— Martius ? (*Marţ în Mărţeştî, sat în judeţul Argeş Frunzescu Dicţionar topografic).-^-La care se adaug nume de popoare: Dacus ? (*Dacul, articulat, în Dăculeştî, schit în judeţul Dîmboviţa Frunzescu Dicţionar topografic).— Francus (Frîn-•cul, Hasdeu Cuvinte din bătrîni I pag. 161, anul 1608 ; GFrînceşti sate în judeţele Yîlcea, Gorj, moşie în judeţul Iaşi Frunzescu Dicţionar topografic. întrebuinţat ca nume de familie şi astăzi).— Gallus ? (*Gal în Găieşti, sate în judeţele Tecucîu şi Argeş Frunzescu Dicţionar topografic).. :
§ 105. Alături cu numele romane s-au păstrat şi cîteva thrace şi illyropannone, în parte pănă astăzi. Dasius (George Daşul, Eologa Monografiea şcoaleî civile de fete din Sibiîu pag. 76-, Daşova, comuiiă în judeţul Romanaţî Frunzescu Dicţionar topografic).— Plator (*Plâture orî *Plâtore în Plătăreştî, sat -în judeţul Ilfov, - Frunzescu Dicţionar topografic. Pentru u neaccentuat ă,2 compară flacără :> ^fla-cula, vechiu romîn văltur > vulturius, rîndunea > %irundi-nella, plămîn > pulmone, viitoare > vuit-, frîmseaţe Coresi ps. 15, fine, facsimile pag. 43 > frumuseţe. Pentru o neac-centuat âyî compară că > quod [dacă nu mai degrabă qua =quia Eydberg Zur Geschichte des fr. 0 II 357 sqq.], lăcustă ■>- locusta, năsălie > vechiu bulgar nosilo, lăcuesc > locus, rătund rotundUs, după > de -j- post, fără > forăs, prăvălesc > vechiu bulgar provaliti, cumpănă > vechiu bulgar cspona, săldăt :> soldat, fîntînă >fontana, lîngă >-loh-gum, cătră > contra. Yezî. şi § 240 N°64, § 241 N° 68).— Zîpas (Jipa, Hasdeu Cuvinte din bâtrînî l, 174, anul 1609; Jipeştî, locuinţă' izolată-in judeţul Brăila Frunzescu Dicţionar topografic. Există, şi astăzi ca nume de familie: Con-
466
■§105.
stantin Jipa, Gheorghe Jipa, Monitorul oficial Decembre 1907 pag. 7227 şi 7228. In caz cînd Zîpas nu seva fi pronunţat deja în limba thracă cu z, z din romînescul Jipa se explică prin alunecarea sunetului romînească, pentrucă în romîneşte chiar z din africata dz, cu atît maî mult z, simplu se prefac în £ înainte de un i fix, orî în tot cazul au această propensie. Vezi § 250 N° 168°.— Muca în Mucabithyris, Mucacentbos, Mucalis,- Mucapor, Mucaporis, Mucaporus, Mucapuis, Mucaris, Mucasenis, Mucasenus, Mucasius, Mu-catra, Mucatralis, Mucatrus, Mucazalis, Mucazenis. Cuvintele compuse cu Muca formează, alături cu Bithus (Bi-tus), şi maî mult încă decît Bitbus, cele mai numeroase nume personale thrace. In special întrebuinţat mult era numele Mucatralis. Muca putea fi forma scurtată, demi-nutivâ, a tuturor numelor personale compuse cu dînsul, în special trebue să fi fost forma scurtată, deminutivă, a Iul Mucatralis. Eu cred că din Mu'ca îşi trage originea numele de familie actual Moacă (Bologa, Monografiea şcoalei civile de fete din Sibiiu, pag. 56 : „Ilie Moacă“. Eu însumi am cunoscut un Romîn dela Comarnic, pe care-1 chema Traîan Moacă). Ca totul de altă origine este cuvîntul moacă, fimee proastă, care trebue să fi avut şi un masculin alăturea, *moc,. astăzi neîntrebuinţat, din care s-a derivat prin -ân mocan, care în glosarul slavoromîn tipărit de Hasdeu în Cuvinte din bătrîni I, 267 sqq. traduce cuvintele yechi bulgăreşti selnic (ţăran) şi nevfeglas (ignorant, incult), şi care astăzi însemnează după Bărceanu un om incult şi un cioban transilvănean, > miicus, jj.uy.6?, o glosă (probabil de origine thracă) a luî Hesychios, interpretată cu ă’ipcovoţj fără glas, mut (de altfel din aceîaf rădăcină onomatopeică mu- ca şi latinul mu-tas).—Un foarte întrebuinţat nume personal illyro-pannon, maî ales în Dacia, în coloniea Pirustilor dela Alburnus Maior, era Yerzo. Să nu fie cumva de această origine numele de familie actual din Transilvaniea Yerzea? („Ălexe Yerzea“ Bologa, Monografiea şeoalei civile de fete din Sibiiu pag. 54). Cuvîntul avea tema;-on: gen. Verzonis, dat. Yerzoni, abl. Verzone, dar n-ar fi nimic extraordinar să se fi. păstrat ca-sus rectus, deoarece chiar nume comune cîteva romîneştî îşi au originea în nominative latine (jude,, oaspe, sînge, şerpe, drac, om, împărat). Apoî alături exista poate şi o temă -o de a doua declinare, compară Yersos , (=Verzo) dela Appianos 25. Pentru -e vezi § 104.	L-:
§106.
467
§ 10.6. Ştiri asupra'limbii depe teritoriul romanizat al peninsulei balcanice căpătăm pentru mijlocul secolului VI din numele romane de localităţi înşirate în: cartea de aedificiis a lui Procopios. Aceste nume, pe care le-am însemnat mai sus, §§ 92, 93 în ordinea în care se găsesc înregistrate în opera sciitoruluî grec, sînt în ordine alfabetică. următoarele (înpreună cu cele din provinciile grecizate Epirul nou, Epi-rul vechiu, Macedonia, Thracia):
Adrianion > Hadrianus. Macedonia.
Almos ?> almus ? Moesia Inferior, lîngă Dunăre.
Altina ? > *altinus ? Scythia Minor.
Amantia ? > Amantins ? Epirul nou.
Antoninon > Antoninus. Haeminontus. .
Apis>apis. Epirul nou.
Aques > aquae. Moesia Superior, lîngă Dunăre.
Ardia ? ^ ardea ? Regiunea Lovea.
Argentares ;> argentarii. Regiunea Aquae.
Aria > area. Dardania.
Arin a > arena. Moesia Inferior. .
Asilva ^ ad silvam. Moesia Inferior. .
Augustas :> augustae. Thracia.
Auguste > augusta. Moesia Inferior, lîngă Dunăre.
Auriliana > Aurelianus. Regiunea Aquae.
Barbaries > barbaries. Regiunea est Serdica.
Basternas > Bastarnae. Moesia Inferior.;
Bononia bonus. Moesia Superior, lîngă Dunăre. Burgonovore > burgus novus. Moesia Superior, lîngă Dunăre. Burgualtu burgus altus. Moesia Superior, lîngă Dunăre. Galventia > Calventius. Regiunea Naissus.
Candida > candida. Macedonia.
Candidiana candidus. Moesia Inferior, lîngă Dunăre. Capomalva ^ caput 4- mal va ? Dardania.
Capudboes > caput bovis. Moesia Superior, lîngă Dunăre. Carmina ? > carmen ? Epirul vechiu.
Cassia ?> Cassius ? Regiunea Naissus.
Castellion > castellum. Regiunea Naissus.
Castellion >■ castellum. Dardania.
Castellobretara > castellum Britorum ? Dardania.
Castellon :> castellum. Epirul vechiu.
Castellonovo > castellum novum. Moesia Inferior orî Scythia Minor. .	,
\468
§ 106.
Castellonovo > castellum novum. Regiunea Aquae.
Castelona > castellum. Dardania.
Castina ? >; Castinus ? Epirul vechiu.
€asţramartis >■ castra Martis. Moesia Inferior.
Castrazarva > castra + ... Thracia.
Cavotumba ? >* căva tumba? Haemimontus.
Celliriana > celer. Dardania.
Cesiana> Caeâius. Dardania.
Clementiana > Clementianus. Epirul nou. ‘	•	.
Oonstantiana > Constantius. Scythia Minor.
€rispas > crispus. Moesia Superior, lîngă Dunăre. Cumarciana ? Comargus ? Macedonia.
€unae>cunae. Regiunea Lovea.	'
Dalmatas> Dalmatae. Regiunea Remesiana.
Ducepraton ducis pratum. Moesia Superior, lîngă Dunăre. Duliares > doliarii. Regiunea Naissus.
Eraria >■ aeraria. Regiunea Naissus.
Erculente > Hercules ? Moesia Inferior.
Esimontu > ... -j- mons. Haemimontus.
Exentaprista > sexaginta pristae. Moesia Inferior, lîngă Dunăre.
Fasciae > fasciae. Macedonia.
JMorentiana > florens. Regiunea Aquae.
Fossaton > fossatum. Moesia Inferior.
Frerraria > ferraria. Regiunea Remesiana.
Gemellomuntes > gemelli montes. Moesia Inferior.
.Gemenos > geminus. Epirul nou.
Germania ? > germanus ? Regiunea Germania.
Gesilafossaton > ... fossatum. Haemimontus.
Getistraus ? > Getae străva ? Haemimontus.
Gombes ? > cumbae ? Moesia Superior, lîngă Dunăre. Graecos, > Graecus. Regiunea Remesiana.
Grandeton ? >■ *granatetum ? Regiunea Naissus.
Gratiana > Gratianus. Moesia Inferior ori Scythia Minor. Ualicaniburgu > ... -j-^ burgus. Moesia Superior, lîngă Dunăre. Hercula ? > Hercules ? Regiunea Naissus. luliovalle > lulius-j-vallis. Regiunea Aquae. lustiniana prima > Iustinianusl Dardania. lustiniana secunda > Iustinianus. Dardania.
Ijabellos > labellus. Epirul nou.
Xiaccoburgo > lacus-(- burgus. Moesia Superior, lîngă Dunăre.
469:
Lapidarias >■ lapidăriae. Moesia Inferior,: lîngă Dânăre. Literata > litterata. Moesia superior, lîngă Dunăre. Longiana > longus. Regiunea Remesiana.
Longiana > longus. Moesia Superior, lîngă Dunăre. Lueernariaburgu > lucernariarj-burgus. Moesia Inferior, lîngă. Dunăre.
Lupofantana > lupus+fontana. Regiunea Remesiana;
Lutsolo > *luciolus. Regiunea Remesiana.
Marcellina > Marcellus. Dardania.
Marcerota ? ^ Mărci rota? Moesia Inferior.
Marcerota ?> Mărci rota ? . Haemimontus.
Marciana Marcianus. Epirul vechiu. .
Marcianon > Marcianus. Haemimontus.
Marcipetra > Mărci petra. Regiunea Serdica.
Mareburgos :> mare -f- burgus. Moesia Superior, lingă-Dunăre. Mariana > Mariul Dardania.
Marmarata ^ marmorată ? Epirul vechiu.
Martios ? > martius ? Epirul vechiu.
Martis > Martis. Epirul nou.
Maurovalle > [xaupoţ+vallis. Scythia Minbr.
Maxentiu > Maxentius. Moesia Inferior, lingă Dunăre. Medeca > medicus. Regiunea Lovea.
Mediana >■ mediana. Regiunea Naissus. ...
Meridio >■ meridies. Regiunea Âquae. .
Meriopontede > meridies4^pous ? Regiunea Âquae. , Metalla > metalla. Moesia Inferior. ;
Miletes ? > milites? Dardania. '
Monteregine > mons. Regirii. Scythia Minor..
Murciara ?> Murei ara ? Epirul vechiu.
Mutsianicastellon > Muciani castellum. Regiunea Naissus. Nogeto ? > nucetum? Regiunea Naissus.
Nono ? > nonus ? Scythia Minor.	■
Novae > novae. Moesia Superior, lîogă. Dunăre. \i:
Novas > novae. Scythia Minor.
Noveviustiniana >,Nova Iustiniana. Moesia Inferior ori Scy-> . thia Minor. '	'
Novos > novus. Moesia Superior, lîngă Dunăre.
Octavon > octavum. Moesia Superior, lîngă Dunăre. Palatiolon > ^palatioluml Moesia Inferior, "lînga Dunăre. ■ Palmatispalmatusr Moesia Inferiori' . : r Paretion ? > paries ? Epirul nou. :r.	'
470:
§ 106.
Paulimandra > Pauli mandra. Moesia Inferior ori Scythia Minor.
Petroniana > Petronius. Epirul vechiu.
Piscinae > piscinae. Epirul nou. -PlacidiaDa > Placidius. Macedonia.
Poliscastellon > ...-j-castellum. Moesia Inferior.
Pontes pontes. Moesia Superior, lÎDgă Dunăre. Ponteserion > pons serius. Moesia Superior, lÎDgă Dunăre. Potamucastellon >■ Tî0"a[J.0vj castellum. Thracia.
Presidio >■ praesidium. Moesia Inferior ori Scythia Minor. Primiana> primus. Regiunea Remesiana.
Priniana ? > prinus ? Macedonia.
Probinu ^ Probinus. Haemimontus (de două ori).
Pulchra Theodora > pulchra ... Moesia Inferior ori Scythia Minor.
Putedis >■ putidus. Moesia Inferior, lîngă Dunăre.
Quartiana >• Quartianus. Regiunea Aquae.
•Quintodemu > quintus decimus. Moesia Inferior, lîngă Dunăre. Quinton quintus. Moesia Inferior, lîngă Dunăre. 1 Quintu >- quintus. Dardania. .
Ratiaria ? > ratiarius ? Moesia Superior, lîngă Dunăre. Riginocastellon > Reginus-f-castellum. Regiunea Germania. Romaniana > Romanus. Regiunea Serdica.
Romuliana> Romula. Regiunea Aquae.
Rubusta ? > .robusta ? Scythia Minor.
Salebries ?> salebra ? Regiunea est Serdica.
Saltupurgos > saltus-j-burgus. Moesia Inferior, lîngă Dunăre. Sarmates > Sarmatae. Regiunea Naissus.
Sarmathon > Sarmatae. Haemimontus.
Sceptecasas > septem, casae. Regiunea Aquae.
Sculcoburgo > sculca-{rburgus. Regiunea Aquae.
Scumbro ?> scomber ? Regiunea Remesiana.
Securisca ? >, securis ? Moesia Inferior, lîngă Dunăre.
Siclae ? > siculae ? Macedonia.
Spelunca > spelunca. Regiunea Remesiana.
Stiliburgu > ... -j- burgus. Moesia Superior, lîngă Dunăre. Stramentias r> stramentum. Regiunea est Serdica.
Struas > st'rues. Regiunea Serdica. ■
Susiana > Sosius. Moesia Superior, lîngâ Dunăre.
Tillito ? > "tilietum ? Moesia Inferior orî Scythia Minor. Titiana > Titianus. Epirul nou.
§ 106-107.
471
Tramacarisca ori Trasmarisca > trans *mariscam. Moesia Inferior, lîngă Dunăre.
Tredetitilius > tredecim tiliae. Regiunea Aquae. Tsertsenutsas >* circinus-f- -uceus. Regiunea Remesiana. Tsitaetus ? > civitas vetus ? Haemimontus.
Tugurias > tugurium. Regiunea est Serdica.
Tulqoburgo > burgus. Regiunea Remesiana,
Turicla > turricula. Regiunea Lovea.	-
Tarribus > turribus. Regiunea Aquae.
Ulivula > oliva. Epirul nou.
Ulmiton > *ulmetum. Scythia Minor.
Ulpiana > Ulpius. Dardania.
Uncu > uncus. Haemimontus.
Yalentiniâna > Valentinianus. Moesia Inferior ori Scythia Minor.
Valeriana Valerius. Moesia Inferior, lîngă Dunăre.
Valvae > valvae. Regiunea Lovea.
Variana> Varus orî: Varius. Moesia Inferior, lîngă’ Dunăre. Verinianâ>’Yerinus. Dardania.	v
Yiă ? > via ? Haemimontus.
Yicanovo >vicus novus. Regiunea Aquae.
Victoriana > victoria. Dardania.	.
Victorias > victoria. Dardania.	r
Yiculea > viculus. Regiunea Naissus.
Ymdimiola > yindemiola. Regiunea Aquae.'
Vineos ? > vinea ? Regiunea Lovea.
Yirginatso ? > *virgina-j- -aceus ? Moesia Inferior ori Scythia Minora
Zanes > Diana. Regiunea Aquae, lîngă Dunăre.
JZetnucortu ^ ... -4- cort. Moesia Inferior. 1
§ 107.: Concluziile pe care le-ar putea trage cineva asupra limbii latine populare dela mijlocul secolului YI din' numele de localităţi ale lui Procopioş nu pot fi decît aproximative pentru motivul că Procopioş era Grec (Mai drept vorbind el era un Semit grecizat), iar Grecii au excelat în stîlcirea numelor proprii, fie de persoane fie de localităţi. In tot cazul nu se pot trage concluzii negative, căci aceîaş preocupare pentru limba latină scrisă, care iese la iveială în inscripţii, a stăpînit şi în lista—se £oate' zice oficială— pe . care acest; jsţoric;:'o"'.'dă~de”cetăţile. orî restaurate ori din aiofi zidite de împăratul Iustinianus. Preocuparea.de limba
472
latină scrisă era cu atît maî mare la Procopios, cu cît pe de o parte el cunoştea limba latină *), şi anume, din punct de videre lexical, limba comună latină depe vremea lui, îar pe de altă parte.multe din cuvintele latineşti care se ascundeau în numele de localităţi erau împămîntenite în limba greacă orî ca nume comune orî ca nume proprii şi-şî păstrase acolo pronunţarea din limba scrisă (âo^ev-apta, âpY£v-«pcov,.
(3oupfov, Toujjuîec, oo'jţ, \oyywoc, \idpTioq! T.caJ.Tio'1, TcpatariSoţ, xouapTOîţap&ci..
cnouXx.a> Toupvj, aîJYouaToţj aîjY°^7T0) pentru care vezî Ducange glossarium: nu toate sînt mărturisite depe timpul luî Procopios,. dar le putem presupune ca introduse încă depe atunci pe toate.— Celer, Clementinus, Constantianus,.Florentius, Iulianus, lustinianus, Marcellus, Marcianus sînt nume personale-obişnuite în împărăţiea romană pe vremea luî Procopios,. după cum se vede din însăş opera acestui scriitor). Pelîngă acestea se maî adauge consideraţiea, pe care am maî facut-o-
*) Compară următoarele locuri: „Romanii numesc suta y.evTov." De bello persico I, 22.— „Romanii numesc în limba latinească această slujbă paiyepevSâpiov." De bello persico II, 23.—^Romanii numesc pa latineşte	un	zid din copaci, 'pâmîdt, pie-
tre, fâcut în grabă th preajma zidului unei cetăţi, pe care vor s-o cucerească0. De bello persico II, 26 —„Şepte se zice pe latineşte cfe-cov." De bello vandalico I, 1.— „Rumauii numesc această, slujbă In limba lor Sopitnwov." De bello vandalico I, 4.—„Romanii, numesc această slujbă 7ipăixup«.u De bello vandalico I, 10.—„Un loc pe care Romanii îl numesc îa limba lor *£?aXv)v Ppdxou;, pentru câ-i zic KaTOUT^aoa." De bello vandalico I,15:— „Slujba aceasta. Romanii o numesc oxmova." Dâ bello . vandalico Ij l7.— „Romaniii numesc steagul pâvosv." De bello vandalico II, 2.— „Luna cea din. urmă a anului pe care. Romanii o numesc ^ eK^piov." De bello vandalico II, 8.— „Theodoros era şefal twv e£y.ou£awp(i)v, căci aşa. numesc Romanii pe păzitori.14 De bello' vandaii'-o II, 12.— „Latinii numesc în limba lor acest munte muntele aaxl§oq,“ De bello vandalico II, 18.—; „Gezon era âimwv al trupei, căcî aşa numesc Romanii pe cel care plăteşte solda." De bello, vandalico II, 20.— „Haina pe care Romanii o numesc în limba latinească y.a<;ouXav.“-De bello vandalico II, 26i— ^Italienii numesc domeniul împârâtesc-wa-pi[j.(I)viov.^ De bello got,ih'co I, 4.— „lumea pe latineşte se zice-|aouvSos.“ De bello gotthico I, 7.— „(3evt;os pe latineşte înseamnă. v.înt.c De bello gotthico I,_ 15.—„{hfîtfptov numesc Romanii locul unde ţin animalele ‘sălbatice." De beiJo gotthico I, . 23.— „lanos acesta era cel dintîiu "dintre.zeii lor vechi, pe .care Romani; Vi numesc în -limba .lor ^^vrjTaţ.^f De bello .gotthico I, . 25.— -„^p(cc. <şăxaf, aşa numesc Românii ursitele." Da bello gotthico I, 25.— „A. hotărî t sâ ocnpe nopTov, cum îi.zic Romanii." Da belio gotthico I; 26-.
§ 107-108.
478
deja la § 82, N° 10 cu ocâziea ortografiei cuvintelor Blazziza, Milizza, că, chiar'dacă pronunţarea se schimbasej procedarea cea maî firească era de a continua vechea ortografie. Pentru aceia din aques, quartiana, quintodemu, quinton, quintu nu se poate conchide că în qu se păstrase încă : u consonant; din ardia, mediana, meridio, placidiana, presidio nu se poate conchide că nu se africatizase d orî că chiar se păstrase i sonant; din argentares, gemellomuntes, geme-rios, germania, getistraus, longiana, monteregine, nogeto, re-ginocastellon nu se poate conchide că nu se africatizase g ; din asilva, crîspas, trasmarisca nu se poate conchide câ f nu se prefăcuse în., e; din augustas, auguste, burgonovore, burgualtu, cavotumba, halicaniburgu, laccoburgo, lucernaria-bîirgu, lupofantana, măreburgos, sculcoburgo, stiliburgu, striies, tugurias, tulcoburgo, turribus, uncu nu se poate conchide că îi' nu se prefăcuse în o; din calventia, clementiana, constan-tiana, florentiana, gratiana, martios, palatiolon, ratiaria, stra-mentias, titianâ nu se poate conchide că nu se africatizase t orî ,eă chiar se păstrase i sonant; din celliriana, cesiana, cuinarciana, ducepraton, mareellina, marcerota, marciana, mar-cipetra, murciara nu se poate conchide că nu se africati-zase c orî că chiar se păstrase i sonant ; din iuliovalle, iiistiniana nu se poate conchide că i consonant iniţial nu •se africatizase.
§ 108. Numaî concluzii pozitive se pot trage vreo cîteva: goihbes (în caz cînd într-adevăr ar fi >■ cumbae)a-rată pe ii' < o, fapt latin popular cunoscut.—gemellomun-tes şi scumbro (în caz cînd într-adevăr ar fi > scomber) arată pe o' urmat de nazală prefăcut în îi, fapt cunoscut şi pe terenul limbii latine populare (dialect) şi pe acel al limbilor romanice, fapt cunoscut în special pe terenul limbii romîneşti, unde oricare o accentuat latinesc, lung ori scurt, urmat de m -j- consonantă (afară de grupul mb) ori de n se preface în u (Lâ schimbare participă şi on vechili bulgar ’;r). Să fie muntes din gemellomuntes şi scumbro reflexele antice ale fenomenului actual romînese? Pe munte îl mai găsim atestat pentru anul 587 în Theophylaktos Si-mokattes, care a scris în prima jumătate a secolului VII după izvoare contemporane (vezi maî sus § 95).' Cum se explică însă gombes,': în-caz cînd^ şi el şi gemellomuntes şi scumbro vor fi reprezentând într-adevăr reala pronunţare
33
4TH
§ 108.
depe vremea luî Procopioş ? Explicarea vezi-o la § 268, N° 8.—duliares şi rubusta (în caz cînd într-adevăr acest cu-vînt va fi > robusta, ceia ce e foarte îndoelnic) arată acea schimbare din unul în altul a luî o şi u neaccentuaţi, protonicT ori posttonici, cunoscută în limba latină populară, dar în special arată propensiea limbii romîneştî de a schimba pe o neaccentuat în u.—turicla arată căderea lui u neaccentuat din penultima posttonică cunoscută în limba latină populară.— burgualtu arată poate deja fixaţi ca u pe-o, -u finali, după cum s-au fixat într-adevăr ca -u în limba romînă şi în limba dalmată veche, pentru care vezi C. Jirecek Die Romanen in den Stădten Dalmatiens I, 86.—capudboes, getistraus (cînd va fi într-adevăr > Gi-etae strava), tsitaetus (cînd va-fi într-adevăr > civitas vetus) arată căderea lui v intervoca-lic cunoscută în limba latină populară. — lutsolo, mutsiani-castellon, tsertsenutsas (din punct de videre al luî -utsas considerat), virginatso (în caz cînd va fi într-adevăr virgina + -aceus) arată africatizarea luî c-fi-f-vocală, cunoscută în limba latină populară.—tsertsenutsas (considerat din punct de videre al lui tsertsen-) şi tsitaetus (în caz cînd va fi într-adevăr > civitas vetus şi nu se va fi ascunzînd cumva în el numele thrac Tzita ; dar e foarte probabil civitas vetus, vezi cele spuse la § 92 sub acest cuvînt) arată africatizarea lui c înainte de i sonant şi de e. Această africa-tizare deci era gata-la mijlocul secolului al şeselea; Intîm-pinarea lui Meyer-Liibke Einfiihrung II ed. § 126, cum că KeXXspmâ (adecă KeXXipiavâ) şi Mapy.sXXtva din Procopioş.. ar proba că c înainte de e nu se africatizase ‘ încă la mijlocul secolului YI, n-are putere, întrucît concluzii negative din datele lui Procopioş nu se pot trage, după cum s-a arătat mai sus. Pentru bibliografiea şi istoricul chestiunii africati-zăriî lui c înainte de i sonant şi de e vezi Grandgent In-troduzione § 261 şi Meyer-Liibke Einfiihrung §§ 125-127. Compară şi cele spuse la nota dela § 85 cu ocaziea teoriei lui Grober. — zanes arată africatizarea lui d+i consonant, cunoscută în limba latină populară.— Să se ascundă în sc-din sceptecasas sunetul s ? N-ar fi imposibil, întrucît difton-garea lui e în ie a putut fi gata (acolo unde a fost să. existe, căci sînt şi teritorii romanice care nu prezintă această dif-tongare) la mijlocul secolului YI, iar prefacerea pe teritoriul romînese a iui s-j-i îna putut să aibă loc deja depe a-
§ 108-109.
475
tunci, deoarece această prefacere este atît de veche, încît -niciun element străin nu participă la dînsa.—In marebnr-gos, sculcoburgo, trasmarisea, ulmiton apar cuvîntul romanesc mare şi cuvintele romanice sculta, marisca, ulmetum.
§ 109. Asupra limbii latine din peninsula balcanică ni •dau cunoştinţe mai multe inscripţiile. Timpul fenomenelor limbistice constatate pe această cale este cîteodatâ dat de inscripţii în mod precis. Dar chiar cînd inscripţiea nu este datată, faptul atestat de ea este datat aproximativ prin limita pănă la care se găsesc inscripţii în provinciea respectivă, pentru care vezî mai sus §§ 86, 87. Numerele fără altă menţiune sînt ale inscripţiilor din C. I. L. III. C. înseamnă tablele cerate.
A.	Sunete
e < î: hecliseae (=ecclesiae) 9585 Salonae Dalmaţia.
—	eclisie •(=== ecclesiae) 13124 Salonae Dalmaţia - p. Chr. 426, orî 430. — comidi (= comedi) 14524 Kostolatz Moesia Superior. — Fenomen cunoscut în limba latină populară (dialect).
e <i: diae (= deae), dia (= dSa) 10393 Alt-Ofen Pannonia Inferior. Să fie diftongarea luî e' în ie exprimată în mod defectuos ? Aşa că diae = di'ee şi dia==
■diea ? Ya fi existat acest fenomen în limita timpului inscripţiilor din Pannonia Inferior, — finele secolului IY ? Să se compare Niepos C. I. L. XY 1118b dela puţin înainte de p. Chr. 120. alături cu Nepotis C. I. L. XV 1118a din aceiaş timpj Zeitschrift fiir roman. Phil. XXV, 735. Diftonga-•rea, luî e’ (şi tot aşa acea a lui & în ud) este pusă printre
*	cele mai tîrziî fenomene latineşti populare. Schuchardt Voka-lismus I, 105 o pune (şi tot aşa pe acea a lui o1 în tio) dela 500 ori 550 p. Chr. în jos. Cauza pentru care se pune acest fenomen aşa de tîrziu este apariţiea lui tîrzie în izvoarele latineşti populare, dar maî ales consideraţieâ că e pentru a se putea diftonga, a trebuit întîiu să se lungească, iar această lungire a trebuit să aibă loc .tîrziu, pentrucă face parte din noua eantitiie a vocalelor accentuate. Această nouă cantitate a vocalelor accentuate însă, care ar consista în aceîa că yocaîele accentuate s*au lungit în silabele deschise şi s-au scurtat în silabele închise, păstrîndu-şi însă
476
§ 109.
vechiul timbru *), este îndoîoasă din punct de videre al existenţii şi nesigură din acel al cronologiei. Are toate a-parehţele unui prejudiţîu. Constatarea eî a fost întîîaş dată făcută de Schuchardt Vokalismus II, 328. Argumentul a-cestul învăţat este că vocalele scurte antice accentuate în silabă deschisă s-au diftongat (be'ne < biene, bo'no < buono), îar diftongarea n-ar fi putut avea loc, dacă vocala ar fi fost scurtă. Afirmarea lui Schuchardt a fost apoi în deobşte adoptată, ca o dogmă (De pildă Meyer-Liibke, Grammatik der roman. Sprachen I, § 636 sqq., Die lateinische Sprache in den roman. Lăndern,§ 16 în Grobers Grundriss I ed.II pag. 467, Einfiihrung II ed. § 96 ; Grandgent Introduzione § 17 6). Diftongarea însă, din punct de videre fiziologic considerată, poate să albă loc şi într-o vocală scurtă, iar pe- de altă parte limbile romînă şi spaniolă au diftongat pe e' şi o' latineştî şi în silabele închise, nu numai în silabele deschise ! In ce priveşte partea cronologică, Meyer-Liibke în Grammatik der roman. Sprachen I §§ 636, 637 consideră nouă cantitate ca un fenomen care nu aparţine limbii latine populare şi care s-a dezvoltat în fiecare limbă romanică a parte, în Die lateinische Sprache in den roman. Lăn-derh § 16 în Grobers Grudriss I, ed. II, pag.'467 o consi-
*) Seriea, cantităţii şi timbrului vocalelor accentuate latineşti se admite că a fost următoarea: 1) înainte de sec. II p. Chr. vînum, scrîptus, fîdes, iste (Vocalele se deosebîau numai prin cantitate, nu şi prin timbru). 2) Dela II sec. p. Clir. pănă Ia o epocă nehotărîtă vînum, scrîptus, fides/iste (Vocalele s-au deosebit şi prin timbru, pentrucă cele lungi au devenit închise şi cele scurte au devenit deschise). 3) La o epocă nehotărîtă vinum, scrip-tus, fides, iste (Deosebirile de cantitate au dispărut şi iati rămas numai cele de timbru). 4) La o epocă ulterioară vînum, scrîptus, fides, iste (Vocalele din silabele deschise s-au lungit, cele din silabele închise s-au scurtat. Aceasta este noăa cantitate. S-a în-tîmplat atunci faptul nou că, învremece pe timpul cantităţii antice [Nos 1, 2] vocalele lungi erau numaî închise şi yocaleje scurte numaî deschise, pe timpul. cantităţii' celei nouă vocalele lungi puteau fi unele închise [vînum], altele deschise [fîdfes], şi tot aşa vocalele scurte puteau fi unele închise [scrîptus], altele deschise [iste]). Meyer-Liibke Einfiihrung It ed. § 98 sqq., Grandgent In-troduzione §173 sqq.	■	:	M'.I:--.
§ 109.
477
deră din contra ca un fenomen anterior lungiri! Iu! i înainte de gn, atestată de Priscianus începutul secolului VI, şi anterior chiar prefacerii luî p în e şi g luî în o, îar în Einfiihrung II ed. §96 o consideră ca un fenomen latin popular care n-a avut loc înainte de al YI secol. Cîteodată calculul a-supra cronologiei acestui fenomen a produs o adevărată confuzie în mintea învăţaţilor. Grober în Archiv fiir lat. Lexicographie und Grammatik I, 222 spune că lungirea vocalelor accentuate din silabele deschise a trebuit sâ fie posterioară fenomenului îr < e, u'< o, pentrucă altfel *" lungit, s-ar fi confundat cu vechiul i şi u lungits-ar fi confundat eu vechiul u \ Această confuzie însă n-ar fi putut avea loc, deoarece t şi .erau vocale ■deschise, care deschise trebuiau sâ rămînă şi după lungire! Iar Elise Richter, Der innere Zusammenhang in der Enhvick-lung der romanischen Sprachen, 27 Beiheft zur Zeitschrift flir romanische Philologie, anul 1911 (Recensiea aceşteî lucrări,; care e un model de pseudoştiinţă, vezi-o în Yiaţa Romînească, anul 1911, Octombre) susţine şi ea că lungirea vocalelor din silabele deschise accentuate a trebuit să fie posterioară fenomenului i < f P-' < 6, însă din alt motiv: dacă scrîptus ar fi devenit scrîptus înainte de prefacerea luî /di'ctus în italianul dftto, apoî şi scrî'ptus prefăcut în seri'p-tus ar fi trebuit să sune în limbile romanice, de pildă în. limba italiană, scretto î . Decît numai a scăpat din videre Elise Richter că scrî'ptus, chiar dupăce ar fi devenit scri'p-tus, şi-ar fi păstrat timbrul def închis şi că ceia ce a provocat fenomenul f- < e, «' < o a fost timbrul de vocale, deschise ale luî f şi' iar nu faptul că f şi u' erau scurte! Din chipul cum s^au dezvoltat în romîneşte ce', ge’ se constată însă cu toată siguranţa că diftongarea luî f! este posterioară ăfricatizării luî c-\-e, i, g-\-.e, i şi că trebue pusă prin urmare aproximativ în -a doua jumătate a secolului VI. Vezi § 251 N° 176 Nota, ,§' 253^ 192;Nota.-
e -\-n şi e'-f w, în silabă închisă şi deschisă, < in : cinei (probabil=giner=gener) 1595 Reşca Dacia. — Sineca (== S.eneca) 10434 Alt-Ofen Pannonia Inferior. — vindedit (=vendidiţ) 14305 Salonae Dalmaţia.—-Eenomen cunoscut în limba latină populară (dialect). 'Vezî Schuchardt Yokalismus I pag. 290 sqq., 299, 342 sqq., .394 sqq. şi adaosele din voi, III. Cunoscut în special limbii romîneşţ], unde oricare i accentuat ( > lat, e', e’, *') -fn, în mod indiferent dacă
478
% 109'.
după n a urmat o vocală orî o consonantă, s-a prefăcut în i\ la schimbare a participat şi 6n r> vechio bulgar a. Fenomenul romînese în poziţiea e-j-n (silabă închisă ori deschisă) —e este relativ nou, căci în limba veche se găsesc exemple de bene, cene, mene, tene, vene (> venae), vene (> venit), dente, fîerbente, mente, amente, cuvente, -mente. Cipariu Principii 373 sqq. (Praxîul Voroneţ are bzre, cîre, mzre şi mere, tîre, vfre şi vere [:> venit], mente, cuvente, veşminte şi veşmente, v^reri [>Veneris], Psaltirea şcheîană are bire, bine ; cire, cine şi cere, cene; mine şi mene, mere; tire^. tine; vine, vire, vfre şi vere [> venit]; dinte; minte şi mente; cuvinte şi cuvente; mormente). Vezi § 238 N° 25. Compară § 268 N° 8.
e neaccentuat posttonic <	:	dolies	(=dolens) 10237
Mitroviţa Pannonia Inferior.—libies (= libens) 10453 Alt-Ofen Pannonia Itiferior. Fenomen cunoscut în limba latină populară (dialect). Schuchardt Vokalismus II, 331 explică pe libiens prin analogiea conjugării IV.
e neaccentuat final •< ae: dignae (=digne), pulchrae (= pulchre) 8153 Belgrad Moesia Superior. Fenomen cunoscut în limba latină populară (dialect). Vezî Schuchardt Vo.-kâlismus I, 254.	'
« neaccentuat protonic </<?: fienestris (= fenestris) C'-I. L. 111. C. VlIIj Dacia p. Chr. 159. Fenomen cunoscut în limba latină populară (dialect). Din tot materialul însă adunat de Schuchardt numai două exemple se pot cita (la care să nu fi lucrat analogiea, ca la desieruerint, de pildă), Thieu-demaro şi perpietraverit, Vokalismus ÎI 332, III 270.
e neaccentuat posttonic precedat de ii accentuat în silaba imediat precedentă ut eorundum (== eorumdem) 3351 Stuhhveissenburg Pannonia Inferior. Asimilaţie.
eă <ia: iam (==eam) C. I. L. III. C. VI Dacia p. Chr. 139. Trebue să ne închipuim pronumele ca neaccentuat în tact şi e < i trebue explicat prin trecerea luî e şi i neac-centuaţî unul în altul (vezi maî jos).
ea < e: em (= eam) C. I. L. III. C. VI Dacia p. Chr. 139. Trebue să ne închipuim pronumele ca neaccentuat în tact şi fenomenul ca o contracţie (asimilaţie progresivă).
eo < o : Thodora (— Theodora) 10509 Alt-Ofen Pan-nonia Inferior. Contracţie (asimilaţie regresivă).
e protetic r espoiisă (sponsă) 13124 Salonae Dalmaţia
§ 109.
479
p. Ch. 426 ori 430. Fenomen cunoscut în limba latină populară (dialect).
e epentetic: interantibus (= intrantibus) C. I. L. III. C. "VIII Dacia p. Chr. 159.—liberis (=libris) O. I. L. III. C. X Dacia p. Chr. 164.—interantem (=intrantem) 10233 Mitroviţa Pannonia Inferior. Fenomen cunoscut în latina populară (dialect). Compară Schuchardt Vokalismus "II, 406-407.
e sincopat: yetranus (= veteranus) C. I. L. Y. 8744 Concordia Veneţia. Fenomen cunoscut în latina populară (dialect).
r < e : Upelliu3 (=0pilius) 1921 Stobretz Dalmaţia. A-cest nomen apare sub formele Opilius, Opelius, Opellius, U-pellius, Opilia, Opelia, Opellia, Upellia. A fost intre altele numele împăratului M. Opellius Severus Maerinus, care a domnit 217-218, şi a fiuso M. Opellius Antoninus Diadu-menianus, care a domnit ca caesar înpreună cu tatăso. Forma originală a numelui a fost Opilius, Upîlius > opilio, upîlio, păstor, şi cum că într-adevăr aşa este se probează prin faptul că personajul din inscripţiea C. I. L. III 1921 are ca cognomen cuvîntul Pisticus („Dis manibus Corneliae; Yinde-miăe annorum XXV. Upellius Pisticus et Upellia Vindemia filiae. pientissimae"), iar Pisticus nu'este decît traducerea în greceşte a lui opilio: ngr. raruy.o? păstor *). —^ Upellia (=. Opilia) 1921 Stobretz Dalmaţia.—pessimo. (=pii'ssimo) 2050 Salonae Dalmaţia. — piteseme (pienti'ssimae) 2564 Salonae..Dalmaţia. — Opellio (= Opilio) 8307 Plevlje Dalmaţia p.. Chr. 217-218.:—deposetio (—deposltio) 9576 Salonae Dalmaţia.— Opellio (= Opilio) 12733 Srebreniţa Dalmaţia p. Chr. 217-218. — bes (= bis) 13124 Salonae Dalmaţia p. Chr. 426 ori 430.—trea (=trîa) 13917 Salonae Dalmaţia.—derelecto (= derelicto) 143065 Salonae Dalmaţia.—maester (== magister) 14730 Salonae Dalmaţia.— infelicessimae (= infelicissimae) Patsch XII, 141 Şipovo Dalmaţia.— Opelia (= Opilia) 8202 Uskiib Moesia Superior.—
*) Pe neogrecul Ttic-r/.o? păstor, care e derivat din greoul antic wiffxixoc, credincios, om1 de credinţă, păzitor, paznic, îl probează Ducange întîiu la Nicetas Acominatos. Inscripţiea funerară păgînă,' despre care ni este vorba aici, arată însă că neogrecul -icrrixo? păstor exista îucă înainte de „secolul V. Compară cele spuse despre inscripţiile funerarii păgîne la § 82, N° 10 fine.
480
§ 109.
anemola (== animula) 14524 Kostolatz . Moesia Superior.— duumveros (= duumviros) 7484 Adam-Clissi Moesia Inferior, sfîrşitul secolului III.— Dometiae (= Domitiae) 12432 Nikup Moesia Inferior.— Dometius (== Domitius) 1.4445 Meidan-chîoî Moesia Inferior p. Chr. 222-235.— setis (= sitis verb) Pârvan Ulmetum II2 5 Pantelimonul de sus.— Meletina (Me-litîna > p.elînvoc) 915 Torda Dacia.— Opellius (= Opilius) 942 Enyed Dacia.— Opellius (= Opilius) 1151 Alba lulia Dacia.:— Opellia (= Opilia) 1330 Zalatna Dacia.— Antestius (= Antîstius > antîstes) 1383 Veczel Dacia.— Opelius (= 0-pilius) 7840 Zalatna Dacia.— Tetula (= Titula) 7893 Kis-Kalân Dacia.—antesstis (=antistes). 10440 Alt-Ofen Pannonia Inferior p. Chr. 259. Se vede- de aici câ antîstes avea i', îar nu î, cum îl înseamnă Georges, .. şi că cuvintele din A^ bruzzi antiste, andi&te, ndiste, ndristă,. care înseamnă leb.-haft, unr.uhig, aufgeweckt, trebue să fi avînd alt eţympn, îar nil pe antistes, cum înseamnă în Romanisches etymolog. Worterbuch Meyer-Ltihke, care de altfel recunoaşte că _din punct de videre al înţelesului lucrul prezintă. dificultăţi.— Tetedius (= Thetidius >-0e-io-, radicalul lui ©e-i?) 10442 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— Opellius (= Opilius) 10629 Promontor Pannonia Inferior p. Chr.. 217-218.^-. Opellio (== Opilio) 10644 Bolcske Pannonia Inferior p. Chr, 217-218.— Opellius (= Opilius) 10647 Battina Pannonia Inferior p. Chr. 217-218.— Perento (= Perintho) 13374 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— fesco (—fisco) V, 8768 Concordia Veneţia p. Chr. 394 ori 396 ori 402.— Acest fenomen, care a aparţinut limbii latine populare (limba comună), este_ considerat (înpreună cu acel paralel o) de Meyer-Liibke Einfiihrung ed. II § 97 ca cea mai nouă dintre schimbările pe care le-au suferit vocalele latineşti accentuate din punct
•	de videre al cantităţii şi timbrului (vezi mai sus nota dela e'<(), ca o schimbare care adecă a avut loc dupăce s-a introdus noua cantitate, şi fiindcă în Einfiihrung ed. II § 96. noua cantitate se spune că n-a fost introdusă înainte de-al VI secol, apoî urmează că după Meyer-Liibke fenomenul f < e a căpătat fiinţă întîiu în secolul VI. Pentru Grandgentj care se bazează pe exemplele date din inscripţii de Seelmann Aus-sprache des Latein, şi pe acele da-te din inscripţiile -, din Gallia şi din Spania de Pirson, Carnoy, Neumann, şi din
-	inscripţiile imprecatoriî de Audollenr, Introduzione § 201
§ 109.
481
fenomenul -i' < â a avut loc în secolul III, îar sporadic chiar şi maî înainte. In urma celor văzute de noi aici putem spune cu siguranţă că fenomenul la începutul secolului III era un fapt îndeplinit.
ie'<ce: Queta (= Quieta) 2814 Scardona Dalmaţia.— •quescunt. (= quiescunt) 3551 Alt-Ofen Pannonia Inferior.—-Fenomen cunoscut în latina populară.
i<e şi e<i: menestrabi (= ministravi) 1967 Salonae Dalmaţia p. Chr. 302.— sene (= sine) 2208 Salonae Dalmaţia.— urdenaverunt (= ordinaverunt) 9585 Salonae Dalmaţia.— tradedet (= tradidit) 9601 Salonae Dalmaţia.— Balentes (= Valentis) 13124 Salonae Dalmaţia p. Chr. 426 ori 430.— Cresteanorum (= Christianorum) 13124 p. Chr. 426 ori 430.— en (== in) 14014 Smoljani Dalmaţia.— mi-moriam (= memoriam) 14014 Smoljani Dalmaţia.—vindedit (== vendidit) 14305 Salonae Dalmaţia.— martores (= mar-turis) 14897 Salonae Dalmaţia.—avetat (== habitat) 14524 Kostolatz Moesia Superior.'—beni (= bene) 14524 Kostolatz Moesia Superior.— virginio (—virgineo) i4524 Kostolatz Moesia Superior.—■ valeates (= valeatis) Pârvan Ulmetum II2 5 Pantelimonul de sus Moesia Inferior.—reddedit (= reddidit) 7553 Constanţa Moesia Inferior.— benemerente (= beneinerenti) ' 7553 Constanţa Moesia Inferior.—pare (= pari) -7553 Constanţa Moesia Inferior.—civis (==nomin. pl. cives) Pârvan Ulmetum II2 38 Pantelimonul de sus Moesia Inferior p. Chr. 163.— reddedisse (= reddidisse) C. I. L. III. C. I Dacia p. Chr. 167.— reddedisset (=reddidisset) C. I. L. III. C;-1 ■ Dacia p. Chr. 167.—legi (=lege subst. abl.) C. I. L. III. C. I Dacia p. Chr. 167.— societati (== societate)^.!. L. III. C. XIII p. Chr. 167.— segnai (= sig-navi) C. I. L. III. C, XXV p. Chr. 160.— cumpare (= compari) 10237 Mitroviţa Pannonia Inferior.— antestis (= an-tistes) 10440 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— stependiorum (= stipendiorum) 10506 Alt-Ofen Pannonia Inferior.—A-ceastă nestabilitate a lui e neaccentuat şi i neaccentuat, care se schimbă lesne unul în altul, este un fenomen cunoscut al limbii latine populare (limba comună).
iu-< i: Sergis (— Sergius) 12490 Pantelimonul de sus ori Ceatalorman. Moesia, Inferior.
i	sincopat în penultimă: Domno (= Domino) 7671 Torda Dacia.—Domnae (= Dominae) 7671 Torda Dacia.—Fenomen cunoscut în limbă latină populară (limba comună).
482
§ 109.
o'<«: şarturi (=sartori) 9614 Salonae Dalmaţia.— octubres (= octobres) 14893 Salonae Dalmaţia.— Fenomen cunoscut în limba latină populară (dialect).
o' < u\ subulele (=*subolelae > suboles) 14524 Kostolatz: Moesia Superior.— Fenomen cunoscut în limba latină populară (dialect). Vezî exemple la Seelmann Aussprache des Latein 211. Decît numaî acolo sînt amestecate două fenomene, căci alt ceva este o' prefăcut în ii cînd era urmat de n-{- consonantă, şi alt ceva este o' prefăcut în u cînd nu se găsia în asemenea înprejurare, şi Seelmann amestecă aceste fapte deosebite.
o	c uo : suora .(== sora > soror) 13845 Doclea Dalmaţia.—Fenomen cunoscut în limba'latină populară (limba comună). Asupra cronologieî luî vezi cele spuse maî sus cu privire la e' <% căci diftongarea luî 6' se consideră câ paralelă (şi foarte probabil aşa a şi fost) cu diftongarea luî' t.
,, d'—j—n în silabă închisă şi deschisă <* un.: punere (= ponşre) 9585 Salonae Dalmaţia.— nun (== non) .8277 3 Go-lubinje Moesia Superior.:— Fenomen . cunoscut în limba latină populară (dialect). Vezi Schuchardt Vokalismus II, 105, 116 sqq. şi adaosele din voi. III. Cunoscut îa special limbii romîneşţi, unde oricare o accentuat de origine latină-)- n, în mod indiferent dacă după n a urmat o vocală orî o consonantă, s-a prefăcut în w; la schimbare a ; participat şi on > yechîu bulgar Compară § 268 N° ?•
o'mp <ump: enmparei (==.compari) 10237 Mitroviţa Pannonia Inferior.—Fenomen pentru care lipsesc exemple la Schuchardt Vokalismus şi Seelmann Âussprache (rumpia > po^ala Schuchardt Vokalismus II115 aparţine limbii latine anteclasice, îar prumptus prumpta ibidem > promptus are o lung; de altfel nicî pentru o mp < i'ctnp alt exemplu decît prumptus prumpta nu se găseşte). E propriu însă limbii ro-mîneştî, unde oricare, o accentuat de origine latină-j-m-)-consonantă (afară de grupul mn) s-a prefăcut în il, la schimbare a participat şi omp slav ^p.
o	Cm: annus (= annos) 2240 Salonae Dalmaţia.—cun-parabid (= comparavit) 9567 Salonae Dalmaţia.— corpura (= corpora) 9567 Salonae Dalmaţia.—pureremus (= pone-remus) 9567 Salonae Dalmaţia.—evassu (= evaso dat.) 9578 Sălonăe Dalmaţia.— annus (= annbs) 9585 Salonae Dalmaţia.
—urdenaverunt (= ordinaverunt) 9585 Salonae Dalmaţia.— pus(uerunt) (= posuerunt) 6135 cumakovci Moesia Inferior. —pus(uerunt) (= posuerunt) 7453 cumakovci Moesia Inferior.—• Nestabilitatea dintre e şi i neaccentuaţi, care exista în limba latină populară, exista în aceiaş limbă şi pentru o şi u neaccentuaţl. Aicî însă, pe terenul peninsulei balcanice,, se constată propensiea de a preface pe o neaccentuaţ în u, învremece pentru schimbarea lui u neaccentuat în o avem numai un exemplu. Acest fapt stă sigur în legătură cu acela câ în limba romînească, macarcă în ce priveşte corpul cuvîntului nestabilitate există între o şi u neaccentuaţi, atît protoni ci, cît şi posttonici (Afirmarea lui Tiktin din Zeitschrift fiir roman. Philologie XI, 81 că „o neaccentuat se preface regulat în nu este exactă), la finele cuvîntuluî, ca formă gramaticală, s-a fixat «, aşa că se poate zice că limba romînească are mai multă propensie pentru u neaccentuat decît pentru o neaccentuat. Acest fapt maî stă apoi sigur în legătură cu acela că şi în limba dalmată veche se fixase w neaccen-tuat ca formă gramaticală la sfîrşitul cuvintelor. C. Jirecek Die Bomanen in den Stădten Da,lmatiens I, 86 (De altfel fixarea lui -w ca formă gramaticală se mai întîlneşte şi pe alte terenuri romanice, în Sicilia, Sardinia, Corsica, sudul Italiei, Genus, vezi Meyer-Ltibke Grammatik der romanischen Sprachen 1§ 308).
iV < oalonnus (= alumnus) 2240 Salonae Dalmaţia.
—	avomculo (= avuncuîo) 2370 Salonae Dalmaţia. — avoh-culo (=avunculo) 8465 Narona Dalmaţia.—oxor (=uxor) 9585 Salonae Dalmaţia.—• oxsor (== uxor) 9605 Salonae Dalmaţia.— secodo (== secundus) C. I. L. III. C. XXV p.i Ghr. 160.
—	doa (= duo acuz. neutru) 0. 1. L. V, 8768 Concordia. Veneţia, p. Chr. 394 ori 396 orî 402.:—Acest fenomen* care a aparţinut limbii latine populare (limba comună), este paralel din punct de videre cronologic cu" acel; al lup r< Meyer-Liibke îl consideră ca petrecut în secolul VI (vezi maî sus discuţiea de sub ? < e). Pentru Grândgent, care se bazează pe exemplele date din inscripţii de Seelmann Aussprache des Lâtein şi pe acele date din inscripţiile din Gallia de Pirson, fenomenul a avut loc probabil în secolul IV ori şi mai înainte, n-ar fi deci paralel schimbării i' < e, ci posterior aceşteia cu un secol, Introduzione § 208. Dacă ne în-credem în exemplul secodo, apoi schimbarea &'<. o era uni
484
§ 109.
fapt îndeplinit în a doua jumătate a secolului II, şi n-ar fi acest lucru extraordinar, deoarece schimbarea î' < care foarte probabil e paralelă, ştim cu siguranţă că era fapt îndeplinit la începutul secolului III. In romîneşte cei mai mulţi. au rămas neschimbaţi. Vezi § 241 N° 66. ă' a rămas neschimbat şi pe alte teritorii romane, anume în Sardinia (oricare u') şi în Dalmaţia {&’ în silabă închisă).
u< o: martores (= marturis) 14897 Salonae Dalmaţia -probabil a doua jumătate a secolului IY. Compară cele •spuse supt o < u.
u^i: contibernalis (= contubernalis) 10506 Alt-Ofen -Pannonia Inferior. Fenomen cunoscut în latina populară (dialect). Vezi Schuchardt Vokalismus I, 197.
u sincopat: Seclaris (== Secularis) 8211 Zlokucan Kalesi Moesia Superior.—tabla (== tabuia) Pârvan Ulmetum n2 47 Pantelimonul de sus Moesia Inferior p. Chr. 191.— Fenomen cunoscut în latina populară (limba comună).
b ihtervocalic <t>: lavoraverunt (= laboraverunt) 2113 Salonae Dalmaţia—- avetat (= habitat) 14524 Kostolatz Moe-•sia Superior.— aveo (= habeo) 14524 Kostolatz Moesia Superior.— Fenomen cunoscut în limba latină populară (limba •comună).
. v iniţial •< b; birginiam (— virgineam) 9567 Salonae Dalmaţia.— bixit (= vixit) 9585 Salonae Dalmaţia.— Ba-lentes (= Valentis) 13124 Salonae Dalmaţia p. Chr. 426 ori 430.— Bictoria (== Victoria) 14809 Salonae Dalmaţia.—bect-i(igâlis) (= vectigalis) 8140 Kulitsch Moesia Superior.— botu (== votum) 12433 Nikup Moesia Inferior.— botun (= yo-tum) 8043 Dacia.—Fenomen cunoscut în limba latină populară (dialect).
v intervocalic< b : vibi (—vivi) 2654 Salonae Dalmaţia.
—	cunparabid (= comparavit) 9567 Salonae Dalmaţia—po-sibit (= posivit, posuit) 14809 Salonae Dalmaţia.— Probabil scriere inversa, din cauză c& în limba comună latină b şi ■v intervocalici se pronunţau la un fel =v. Vezi Grandgent Introduzione § 318.
v interyocalic sincopat: vius (= vivus) 7545 Constanţa Moesia Inferior.—: fugitium (=fugitivam) C. I. L. III. C. VI Dacia p. Chr. 139.—fugitium (=fugitivum)C. I. L.III. G. VII Dacia p. Chr. 142.— clao (= clayo) C. I. L. III. C. VIII Dacia p. Chr. 159.—segnai (= signavi) C. I. Li. III. C.
485-
XXV Dacia p. Chr. 160.— Primitius (= Primitivus) C. I. L. III. C. V Dacia p. Chr. 162.—Flaus (= Flavus) 7761 Alba lulia Dacia.—vius (= vivus) 3334 Duna-Pentele Pan-nonia Inferior.— vius (= vivus) 3399 Teteny Pannonia Inferior.— vius (=vivus) 10245 Acumincum Pannonia Inferior. —vius (= vivus) 10510 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— aun-culus (= avunculus) 10532 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— vius (= vivus) 10561 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— Fenomen cunoscut in latina populară (limba comună).
mn<.nn: alonnus (= alumnus) 2240 Salonae Dalmaţia.—Fenomen cunoscut în latina populară (dialect),
n intervocalic ■< r: pureremus (poneremus) 9567 Salonae Dalmaţia.— Fenomen aproape necunoscut limbii latine populare (dialect). Vezi Schuchardt Vokaîistnus I, 140. E-xistă sporadic şi dialectal în limbile romanice, îa special în limba romînească şi în cea albaneză (dialectul tosc),
n sincopat înainte de * consonant, v, s: coiugis (== con-iugis) 2333 Salonae Dalmaţia. — coiugi (coniugi) 2430 Salonae Dalmaţia.— coig(i) (= coniugi) 14809 Salonae Dalmaţia.—coiugi (= coniugi) 8155 Belgrad Moesia Superior.— coiugi (= coniugi) 8177 Lipljan Moesia Superior.— covixi (== convixi) 14524 Kostolatz Moesia Superior.—coigi (==con-iugi) 7524 Casapchîoî Moesia Inferior.— coiugi (== Coniugi) 7528 Cogealae Moesia Inferior.— co(ven)turi (= conventulri)' 7584 Constanţa Moesia Inferior.— coiugi (= coniugi) 7868 Yeczel Dacia.— remasisse (= remansisse) C. I. L. III. C.
I	Dacia p. Chr. 167.—coiiux (coniux) 13374 Alt-Ofen Pan-nohia inferior.— Pudes (= Pudens) 10396 Alt-Ofen Pannonia Inferior. — Masuetus (= Mansuetus) 10455 Alt-Ofen Pannonia Inferior,— meses (= menses) 10501 Alt-Ofen Pannonia Inferior.—Fenomen cunoscut în latina populară (limbar comună).
n sincopat înainte de d: secodo (secundus) C. I. L. III. C. XXV Dâcia p. Chr. 160.— Fehomen cunoscut în limba latină populară (dialect).
t-\-i consonant< ts: Dalmasius (== Dalmatius) 3079 şi pag. 2328175 Issa Dalmaţia.—Laurentzio (=Laureritio) 1239& GHava Moesia Inferior.— Fenomen cunoscut în limba latină populară (limba cbmună).
i	final < d: cunparabid (== comparavit) 9567 Salonae Dalmaţia.—Fenomen cunoscut în limbă latină populară (limba comună).
486
d -f i consonant *<• dz: zaconus (= diaconus) 2654 Salonae Dalmaţia p. Chr. 358,-—Zonysius (= Dionysius) 3174a poate din Dalmaţia, inscripţie funerară păgînă.—Fenomen cunoscut în limba latină populară (limba comună).
d final ■< t: cot (= quod) 2107 Salonae Dalmaţia.— at (= ad), quit (= quid), quot (= quod) C. I. L. III. C.XXY Dacia p. Chr. 160.— Fenomen cunoscut în limba latină populară (limba comună).
c —}— t consonant < is: Florentia (= Florentia) 14207 24 Serdica Thracia, funerară creştină, cîa în loc de tîa din cauză că cîa şi tîa aveau aceiaş pronunţare tsa.— Fenomen cunoscut în latina populară (limba comună).
cs < ss: vissi (= vixit) 2564 Salonae Dalmaţia.— Fenomen cunoscut în latina populară (dialect).
(ju <. c : cot (== quod) 2107 Salonae Dalmaţia.—coque ■(== quoque) 1537 Sarmizegetusa Dacia.—Fenomen cunoscut ân limba latină populară (limba comună).
: # sincopat înainte de vocală palatală : maester (= ma-•gister) 14730 Salonae Dalmaţia, inscripţie funerară păgînă. —Fenomen cunoscut în limba latină populară (limba comună)..
#	redat . prin /: Âfenodorus 9178 Salonae Dalmaţia, inscripţie funerară păgînă. Cel mai tîrziu la sfîrşitul secolului IV prin urmare (Compară cele spuse despre inscripţiile funerare păgîne la § 82, N° 10, fine) & grecesc căpătase valoarea de spirantă interdentală pe care o are în greaca modernă, căci altfel n-ar fi fost reprodus prin f.
Schimbări de sunete în tact (Satzphoneţik): at Trito-nes (== ad Tritonis) 1967 Salonae Dalmaţia p. Chr. 302.— at Tritonis (=ad Tritonis) 1968° Salonae Dalmaţia p. Chr. 503.— at Tritones (= ad Tritonis) 1968b Salonae Dalmaţia p. Chr. 319.— at Tritonis (== ad Tritonis) 1968° Salonae Dalmaţia p. Chr. 320.—con quo (= cum quo) 2228 Salonae Dalmaţia.-—con qua (= cum qua) 2385 Salonae Dalmaţia.— con quo (= cum quo) 2425 Salonae Dalmaţia.—-con q(ua) (= cum qua) 2436 Salonae Dalmaţia.— im me-mori(am) (= in memoriam) 1971 Salonae Dalmaţia.— im memoria (= in memoriam) 2981 Nona Dalmaţia.— im, memoriam (= in memoriam) 3115 Arbe Dalmaţia. — op pietate {— ob pietatem) 6191 Igliţa Moesia Inferior. — sup cura {= sub cura) 13239 Brlvevo Dalmaţia.—r-suc c(uragentibus)
§ 109.
487
{=sub curagentibus) 7631 Also-Kosâly Dacia.—sud die (=sub die) C.I. L. Y, 8280 Aquileia Yenetia.— Fenomen cunoscut în limba latină populară (limba comună).
B.	Cazuri
a.	Nume
1.	Amestec de cazuri : nomin. sing. filiam suam (= fi-lia sua) 10232 Mitroviţa Pannonia Inferior.— nomin. sihg. infante (— infans) 10232 Mitroviţa Pannonia Inferior.— nomin. sing. filio (—filius) 13739 Babadag Moesia Inferior.— •nomin. sing. Respectum (= Re3pectus) 142142 Adam-Clissi Moesia Inferior p. Chr. 240.—nomin. sing. Gaium (=Gaius) 142142 Adam-Clissi Moesia Inferior p. Chr. 240.— genii, sing. Septumnio (= Septimii) Pârvan Ulmetum II2 41 Pantelimonul de sus Moesia Inferior p. Chr. 195.— genit. sing. Cassio (= Cassii) 14448 Babadag Moesia Inferior p. Chr. 178,— dat. sing. fratris (= fratri) 14524 Kostolatz Moesia Superior.— acuz. sing. sacro (=sacrum) 8336 Jezdina Dalmaţia.p. Chr. 197.—acuz. sing. diem uno (=diem unum) 8156 Belgrad Moesia Superior.—acuz. sing. titulo (=titulum) 7521 Nicoliţel Moesia Inferior.— acuz. sing. titulo (= titulum) 7553 Constanţa Moesia Inferior.— acuz. sing. fatum durus {= fatum durum) 7584 Constanţa Moesia Inferior.—acuz. sing. beatu marture (=== beatum marturem) 10232 Mitroviţa Pannonia Inferior.— ablat. sing, memoriae (=memoria) 12422 ■Goma Orehoviţa Moesia Inferior.—nomin. pl. libertas (=liber-tae) 2386 Salonae Dalmaţia.—nomin. pl. Bessis (=Beşsi) Pârvan Ulmetum II3 38 Pantelimonul de sus Moesia Inferior p- Chr. 163.— nomin. pl. duas matres, duas filias, advenas parvolas ■(= duae matres, duae filiae, advenae parvulae) 3551 Alt-‘Ofen Pannonia Inferior.— nomin. pl. filias (= filiae) 13374 Alţ-Ofeu Pannonia Inferior.— abl. pl. annis tres (= annis tribus) 7582 Constanţa Moesia Inferior.—Fenomene cunoscute în limba latină populară (limba comună, dialect) şi explicabile prin căderea luî m, s finali, prin nestabilitatea luî ■o şi u neaccehtuaţî, prin confuziunea între ele a cazurilor din aceste pricini, şi prin analogie: infante este unicul caz care rezultase din confuziea între ele a formelor genit. in-fantis, dat. infanti, acuz. infantem, abl. infante, şi care se substituise prin analogie nominativului infans; filio este unicul caz care rezultase din confuziea între ele a formelor .nomin. filius, dat. filio, acuz, filium, abl. filio; formele dea-
488
§ 109.
cuzativ Respectum, Gaium întrebuinţate ca nominative din cauza confuziei dintre nominativ şi acuzativ în urma eăde-deriî lui -s şi -m finali; Septumnio şi Cassio întrebuinţate-ca genitive din cauză că formele unice Septimio, Cassio rezultate din eonfuziea între ele a formelor nomin. Septimius,. Cassius, dat. Septimio, Cassio, acuz. Septimium, Cassium, abl. Septimio, Cassio au înlocuit prin analogie - formele maî puţin întrebuinţate de genitiv Septimii, Cassii ; forma de genitiv fratris întrebuinţată ca dativ din cauza confuziei dintre genitiv şi dativ prin căderea lui -s final; sacro este u-nicul caz care rezultase din eonfuziea între ele a formelor nomin. sacrum, dat. sacro, acuz. sacrum, abl. sacro; uno este unicul caz care rezultase din eonfuziea între ele a formelor nomin. unus, acuz. unum, abl. uno ; titulo este unicul caz care rezultase din eonfuziea între ele a formelor nomin. titulus, dat. titulo, acuz. titulum, abl. titulo ; durus e greşit pus eu forma de nominativ din cauză că de fapt .nominativul durus şi acuzativul durum (ca şi dativo-ablativul duro de altfel) sunau tot la un fel, durus masculin a fost a-pol pus din cauză că fatum în latina populară eră de genul masculin (Vezî mai jos sub Gen); marture este unicul caz care rezultase din eonfuziea între ele a formelor genit. marturis,. dat. marturij acuz. marturem, abl. marture; genitivo-dati-vul memoriae întrebuinţat în locul ablativului memoria, din cauza confuziei între memoria, forma unică rezultată din nomin. memoria, acuz. memoriam, abl. memoria, şi între ge-nitivo-dativul memoriae, care era în limba comună înlocuit prin acea formă unică : din cauză câ se zicea de obiceim memoria în loc de memoriae, apoî se punea cîteodată—şi anume cînd avea cineva pretenţiea de a şti limba scrisă;, fără ea s-o ştie— şi memoriae în loc de memoria; forma de dativ-ablativ Bessis întrebuinţată ca nominativ din cauza confuziei dintre nominativul Bessi şi dativo-ablativul Bessis în-urma căderii luî -s final; tres este forma de nominativ şv de acuzativ tres, substituită, ca mai întrebuinţată, prin, a~ nalogie formei de ablativ tribus. O menţiune specială merită formele libertas, duas matres, duas filias, advenas parvolas, filias, întrebuinţate ca nominative. Probabilavem a face cu o» substituire, a nominativelor libertae, duae, advenae, parvulae, filiae prii.formele da acuzativ după analogiea. declinării a-treia, uude nominativul şi acuzativul plurale sună tot la un-
§ 109.
489
fel (Compară, Grandgent Introduzione § 357). Acest lucru a fost provocat probabil la substantivele feminine şi prin faptul că nominativele libertae, duae, advenae, parvulae,'filiae (adecă în limba populară liberte, due, advene, pârvule, filie) din cauza nes.tabilităţii luî e şi i neaceentuaţi (Yezî mai sus) se confundau cu masculinele respective liberti, dui, adveni, parvuli, filii. Toată această combinaţie însă presupune faptul că s final se pronunţa, ceia ce ar proba că aceste inscripţii sînt cel mai tîrziu din prima jumătate a secolului li, deoarece din inscripţiile C. I. L. III 142142 p. Chr. 240 (exemplele nomin. sing, Respectum, nomin. sing. Găium), 14448 p. Chr. 178 (exemplul genit. sing. Cassio), Pârvan Ulmetum II2 38 p. Chr. 163 (exemplul nomin. pl. Bessis), Pârvan Ulmetum II2 41 p. Chr. 195 (exemplul genit. sing. Septumnio) se constată că -s căzuse în provinciile din răsăritul Europei încă din a doua jumătate a secolului IL Dis-ciiţiea exemplelor vezî-o mai sus. Asupra cronologiei căderii lui -s final vezi Grandgent Introduzione § 298. Acest fenomen (tipul libertas ca nominativ plural) se maî găseşte, rar, în inscripţii şl pe alt teren romanic (Grandgent Introdu-zione § 357).
2.	Schimb de declinare : genit. sing. forus dela forus (= forum) 10495 Alt-Ofen Pannonia Inferior.—nomin. pl. osse (= ossa) 10144 Ossero Dalmaţia. Pe acest osse eu îl interpretez ca ossae.^-n9min. pl. collegi (= collegae) 7827 Yerespatak Dacia'.—nomin. pl. ossua (== ossa) 13374 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— genit. pl. meserum ( = mensiu.m) 2602 Salonae Dalmaţia.— dat. sing. mase. silvestrei (^=silves-tri) 3504 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— dat. pl. hatibus (=natis mase.) 914 Torda Dacia.—dat; pl. Silvanabus (=Sil-vanis femin.) 3893 Teteny Pannonia Inferior.— dat.pl. filibus (= filiis mase.) 15159 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— abl. pl. natibus, (= natis mase.) 7521 Nicoliţel Moesia Inferior.-—abl. pl. filibus (= filiis mase.) 7535 Constanţa Moesia Inferior.— abl. pl. dibus (== deis mase.) 1420621 lîngă Drama Macedonia.—. Fenomen cunoscut, în totalitatea lui, limbii latine populare (dialect,).
3.	Declinaţie greacă.: genit. sing, memoriens (== me-morieş, memoriae) 2225 Salonae Dalmaţia,— genit. sing. Yaleriaes (==Valeriae) 2583 Salonae Dalmaţia,— genit. siDg, mase. Sitaes (=Sitae) 8242 Prizren Moesia Superior.— genit.
34
490
§ 109.
sing. fem. Cinenes 7551 Constanţa Moesia Inferior.—genit. siDg. Aurelies Valentines (=Aureliae Valentinae) 3278 E-szeg Pannonia Inferior.—genit. sing. mase. Magissaes (=Ma-gissae) 3695 incerta Pannoniae Inferioris.— genit. sing. se-cundes (=secundae) 10716 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— genit. sing. tabernas (= tabernae) 1420681 lîngă Drama Macedonia.— Fenomen, după cît ştiu, necunoscut limbii latine populare.
4.	Declinaţie cu -t şi cu -n.
a.	Declinaţie cu -t. Nume personale, dat. sing. Euticeti dela Eutydies	9210 Salonae Dalmaţia. — abl. sing.
E tychete dela Eutyclies EuTuyji? 8333 Rudnik Dalmaţia p. Chr. 193-211.— Fenomen cunoscut în limba latină populară (dialect). Compară acuz. sing. Apelletem dela Apelles ’A Petronius Cena Trimalchionis 64, Callicletis dela Callicles KaXXixXîj? Plautus Trinummus 1183, Philolactietem dela Philo-laches «inXoXayj,? Plautus Mostellaria 616. In Zeitschrift fiir roman. Philologie XXVIII, 343 Aug. Zimmermann dă cîteva exemple de teme latineşti -a şi -n declinate cu un asemenea -t din inscripţii depe alte teritorii: dat. sing. Aureliati dela Aurelia, genit. sing. lulianetis dela Iuliane, genit. sing. Ne-rotis dela Nero.
De unde a provenit această temă -t ? Să fie la Euty-ches şi la Apelles influinţa grecelor Kpd-rjc, Aapvjs, MsX^g, 0«-Xyjc, Kp?)? şi în general a cuvintelor, substantive şi adiective, în -rjţ -rjzog, Ca #7^ X^Yjţ, iJ.dyviQc, [Actafi-X^c, tâTtY)C; VEotf'Vrji:, veoniyr)<; ? Ori influinţa cuvintelor latineşti'în -es -etis, ca locuples, quies, requies ? In Nerotis să fie influinţa cuvintelor latineşti în -os -otis, ca nepos, sacerdos ? Ori mai degrabă s-a amestecat grecul spuţ?
P. Declinaţie cu -n. 1. Nume personale greceşti, genit. sing. Plocinis dela *Ploce (compară rAov.-q) 2583 Salonae Dalmaţia, funerară păgînă.— genit. sing. Augenis dela Auge Auro 3289 Eszeg Pannonia Inferior, fnnerară păgînă.— dat. sing. He-roni dela *Heros "Epu^ 8147 Belgrad Moesia Superior, dedicatoare păgînă.-— dat. sing, Heroni 7530 Beşaul Moesia Inferior, dedicatoare păgînă.— dat. sing. Heroni 7592 incerta Moesiae Inferioris, dedicatoare păgînă.-— dat. sing. Eroni 12463 Adam-Clissi Moesia Inferior, dedicatoare pâ-gînă:— dat. sing. Heroni 144122~ KoninO~ Moesia Inferior, dedicatoare păgînă.— dat. sing. Heroni 14425 Dubene Moe-
109.
491
-sia Inferior, dedicatoare păgînă.— dat. sing. Sfcratoniceni •dela Stratoniee iTpa-ov'-/.Y] 2376 Salonae Dalmaţia, funerară păgînă.— dat. sing. Cliariteni dela Charite..Xapi-ni 2386 Salonae Dalmaţia, funerară păgînă.— dat. sing. Zosimini dela Zosime Zuaqj.^ '2389 Salonae Dalmaţia, funerară păgînă.— dat sing. Melitinini dela Melitine MsXmvva 2434 Salonae Dalmaţia, funerară păgînă.—dat. sing. Calliopeni dela *Calliope 'KaXXtoTcr, 2452 Salonae Dalmaţia.—dat. sing. Niceni delaNice N!-/.y) 2503 Salonae Dalmaţia, funerară păgînă.— dat. sing. Zoini dela Zoe zur, 2515 Salonae, funerară' păgînă.— dat. sing. Leonini dela *\Leone (compară Aswv) 2586 Salonae Dalmaţia, funerară păgînă.— dat. sing. Rodopeni dela Rodope ;Pooo7:yi 8959 Salonae Dalmaţia.— dat. sing. Parfcenopini dela Parthenope nap-â-ev^ 9004 Salonae Dalmaţia, funerară, păgînă.—dat. sing. Sosemini dela *Sosime (compara Sgxtiij.o?) 9029 Salonae Dalmaţia, funerară păgînă.— dat. sing. Zosimini dela Zosime Zw<n[j.ci> 9180 Salonae Dalmaţia, funerară păgînă.— dat. sing. Rhopeni dela *Rhope (compară po^) 9096 Salonae •Dalmaţia.—dat. sing. Irenini dela Irene Eîpovrj 9240 Salonae Dalmaţia.— dat. sing. Tyeheitini. dela *Tycheite-(compară ■wyjr{) 9393 Salonae Dalmaţia, funerară păgînă.— dat. sing. JSTicini dela Nice N(y.Y) 13013 Salonae Dalmaţia, funerară pă-•gînă.—dat. sing. Callistini dela Galliste KaXXiVw] 13037.Salonae Dalmaţia, funerară păgînă.-—-dat. sing. Onesimini dela
Onesime (compară 'Ov-fa^o?) 14868 Salonae Dalmaţia.-------- 2.
Nume personale străine, unele thrace, altele illyro-pannone, altele celte, care se găsesc în inscripţiile din Dalmaţia, Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia şi Pannonia Inferior, şi pentru care, în ce priveşte numerele inscripţiilor în care se a-flă, să se vadă § 118 combinat cu §§ 113-117 : *Abello b. genit. Âbellonis.—*Ântaio b. genit. Antaionis.— Ăplis b. genit. Aplinis, dat. Aplini.—Aplo f. dat. Aploni.-—*Arausio (ori Usio) b. genit. Arausionis (orî Usionis).:—*Asio b. genit. Asionis.— *Bageeto b. genit. Bageetonis.— *Baracio b. genit. Baracionis.—*Bataro b. genit. Bataronis.— Bato b. genit Batonis, dat. Batoni.— Batu f. dat. Batuni.—- Boio b. dat. Boioni.— Buccio b. genit. Buccionis, dat, Buccioni.— Busib
b.	genit. Busionis.—Butto b. dat. Buttoni.—"Casamo b. genit. Casamonis.— *Catandio b. dat. Catandioni.—*Cato f. dat. Catoni.—*Cimio b. dat. Cimioni.—*Dacibb. dat. Dacioniv— *Daizi b. genit. Daizinis.—*Dallob. genit. Dallonis.—Dasto f.
492
§ 109.
dat. Dastoni,—*Decusa f. dat. Decusani.-—*Deivo b. genit. Deivonis.— Dento b. genit. Dentonis.— *Dito f. dat. DitonL
—	*Eppo b. genit. Epponis.— *Geldo b. genit. Geldonis.— *Lavo f. dat. Lavoni.—*Liseno f. dat. Lisenoni.—*Liso b. genit. Lisonis.— Matto f. dat. Mattoni.— *Mogetio b, genit. Mogetionis.— *Namuso b. genit. Namusonis.— *Nando b. genit. Nandonis.— * Nerido b. genit. Neridonis.— Paio f. dat. Paioni. — *Panto b. dat. Pantoni. — Panto f. dat. Pantoni. — "Paterio b. genit. Paterionis. — "Plani f. dat. Planini.— Pla'tino f. genit Platinonis.— *Posaulio f. genit. Posaulionis.—*Precio b. genit. Precionis.—*Rosio b. genit. Rosionis. — *Sabbo b. genit. Sabbonis. — "Samarco b. dat. Samarconi. — *Selio f. dat. Selioni. — Sexto f. dat. Sex-toni. — *Sgerulo b. genit. Sgerulonis. — Sisiu f. dat. Si-siuni.— *Soso b. acuz. Sosonem. — *Stennato f. dat. Sten-natoni. — Surio b. genit. Surionis.— *Sutti b. genit. Sut-tinis.— Tara b. genit. Taranis.— *Tarbu b. genit. Tarbu-nis.—- Tato b. dat. Tatoni.— *Ţatulo b. dat. Tatuloni.— *Testo f. dat. Testoni.— *Tito f. dat. Titoni,—*Titto f. dat. TittonL-—*Tranto b. genit. Trantonis.— "Trio f. dat. Tri-oni.— *Trippo b. genit. Tripponis.— Tritano b. genit. Tri-tanonis.— Tritano f. dat. Tritanoni.--*Taio b. genit. Tuio- . nis.— '*Upio b. dat. Upioni.—- Vendo f. dat. Vendoni.— *Vereombogio b. genit. Vercombogionis.— *Verzo b. genit. Verzonis, abl. Yerzone.—■ *Verzo f. dat. Verzoni,— Vindo -b. genit. Vindonis.— *Virno f. dat. Virnoni.— Volso b. genit.
Volsonis.------3. Cîteva nume personale latine, teme -a: dat.
sing. Marcianini dela Marciana 14740 1 Salonae Dalmaţia, funerară păgînă.— dat. sing. CocceiaQi dela Cocceia 12490 Pantelimonul de sus orî Ceatalorman Moesia Inferior.—dat. sing. Sergiani dela Sergia 12490 Pantelimonul de sus ori Ceatalorman Moesia Inferior.— acuz. sing. Eortunatanem dela Fortunata .10233 Mitroviţa Pannonia Inferior.
Fenomen cunoscut în limba latină populară (limba co-.mună), O mulţime de nume proprii personale străine, mai .ales germane, au fost primite cu acest material apereepător
•	latin, tipurile Hero Heronis, Decusa Decusanis, Calliope Cal-liopenis, Calliste Callistinis, Plani Planinis. Din alte izvoare se constată că declinarea cu -n avea loc şi la teme -o dela nume. personale latine, precum şi la teme -a, -e, -o dela hume comune latine, Grandgent Introduzione §§ 355, 356, 362.
§ 109.
493
Pănă astăzi s-a păstrat această declinare la trei cuvinte romîneştî, tată, mamă, frate, cînd sînt izolate înpreună cu pronumele posesiv : tătîni-mîo, tătîni-to, tătîni-so, mîni-ta, mîni-sa, frăţîni-mio, frăţîni-to, frâţîni-so, care au aproximativ înţelesul genitivelor şi dativelor latineşti patris mei, tui, sui, patri meo, tuo, suo, matris tuae, suae, matri tuae, suae, fra-tris mei, tui, sui, fratri meo, tuo, suo, şi corespund unor e-tyma genit. tatanis dat. tatani, genit. mamanis dat. mamani, .genit. fratenis dat. frateni (Ia acesta s-a îotrodus In romîneşte ţ din pluralul fraţi). O bibliografie mare există, asupra acestei chestii, pe care vezi-o la Jud, Recherches sur la genese et la diffusion des accusatifs en -ain et en -on, Halle sur Saale 1907. Eu voîu observa aici numai cîteva lucruri. Mai întîiu numeroasele teme (ori teme reale, orî terminaţii de nominativ singular) -a, -e, -i, -o, -u din cuvinte greceşti, thrace, illyro-pannone, celte, care prezintă această declinare cu -n în cazurile oblice, şi care cronologic cad în timpul dela începutul secolului II pănă cel mai tîrziu la sfîrşitul secolului IV, exclud posibilitatea vreunei influ-Inţe germane. Apoi declinaţiea cu	a numelor proprii
străine cu tema -e se găseşte deja la Plaut (Giddeninem Poenulus 898, 1130, Giddenini 1119), iar unele din a-ceste cuvinte declinate cu tema -n la cazurile oblice se găsesc în inscripţii din Dacia (Bato, Cimio, Geldo, Nando, Nerido, Platino, Sutti, Tato, Verzo), cad deci în timpul dela începutul secolului II pănă la a doua jumătate a secolului III, cînd este exclusă orice influinţă germană (Pentru unele data se poate fixa: genit. Batonis C. II p. Ghr. 159, O. IU	p.	Ghr.	162, C. V.	p.	Ghr. 162, O. VI p.
Chr. 139 ; genit.	Geldonis	O. I	p. Chr.	167; genit. Verzo-
nis C. VI p. Chr. 139, C. XVII p. Chr. 131, abl. Verzone
G.	XVII p. Ghr. 131). Sâ se noteze în al treilea loc că cu greu s-ar putea găsi vreun cuvînt sigur german printre numeroasele nume din lista mai sus dată *). Jud, pentru a
*) Jad-pune printre cuvintele germane pe Bato pag. 73, pe TSppo pag. 61 şi pe Nando pag. 94, 104, 106, 108. Bato e mar înainte de toate însă un nume illyro-pannori. Asupra istoriei unor renumite personsje	ou	acest	nume,	unul	Daesitiat şi altul Breuc,
vezi § 58 Notă C.	51,	Nota	C. 52,	Nota	C.	61, Nota C. 62, Nota
C. 63. In ce priveşte pe Bato din Dacia, care îa special ne interesează, el era sigur Pirust, căci făcea parte din coloniea Pirus-
494
§ 109.
proba că această declinaţie cu -w a temelor vocalice -a, -er -i, -o (tipul Batu Batunis nu-1 cunoaşte) îşi are originea în-declinaţiea slabă veche germană (gotă, burgundă, francă, langobardă), care avea -a, -o, -i la nominativul singular şi' -n la celelalte cazuri ale singularului şi la toate cazurile pluralului, îşi îa exemplele numai din documente, găseşte în toate părţile cuvintele de origine germană declinate cu -n (ca de pildă Agila Agilane Agilanem, Audo Audonis, Ro-thari Rothareni, Allovisi Allovisini) apărînd înaintea celor de origine negermană declinate cu acelaş -n (ca de pildă. Bella Bellani, Urso Ursoni, Iohanne Iohanneni, Clemente Clementini), şi zice la pagina 61 : „Sarcina principală a partizanilor teorie! luî Philipon [care susţine că declinaţiea -n îşi are originea în limba latină]*) ar fi trebuit să fie-
tilor dela Alburnus Maior. Va fi fost însă şi la Oeltî poate numele-Bato (Vezi Holder). Dacă va fi fost şi la Germani, nu ştiu : Jad; citează pe Fftrstemann. Eppo e foarte probabil celt, vezi Holder^ Că va fi fost şi german, nu ştiu: Jad citează, pe Ferstemann. Nando se găseşte înregistrat ca Nandum (acuzativ singular) printre numele gote de Sckonfeld. Este de observat însă că în lista noastră el apare în inscripţiea 917 dela. Torda ca părinte al fimeii Aia, moartă la vrîsta de 80 de ani. In aceiaş inscripţie fanerară se pomenesc ca îngropate în acelaş mormânt persoanele Andrada,, fiica lui Bituvas, moartă la vrîsta de 80 de ani, Brieena moartii. la vrîsta de 40 de ani, Bedarus mort la vrîsta de 12 ani. Toate-aceste persoane trebue să fi fost rude. Atestate aceste nume ca thrace ori. ca illyro-pannone ori ca celte nu sînt nicăiri, se pot găsi apropieri însă de radical şi de .sufix între ele şi nume illyro-pannone şi celte: Compară pentru Aia, Andrada, Bituvas numele illyro-pannone Aioia, Andamionius, Andamus, Andes, An-dtieia, Ânduenna, Andunoenes, Betuva ; pentru Andrada, Bedarus,, Brieena nume celte cu -radicale asămănătoare la Holder. Că va fi, deci, Nando din lista noastră un nume German, este problematic. Observ cu această	ocazie câ Jud	consideră	pag,	38	ca german	şi-
numele grecesc al	fimeiî monstru	Gorgo, pe	care	o	mai	chema	şi
Medusa, al cărei nume Gorgo, ropŢw este cunoscut şi de Homer (Iliadă VIII, 349,	XI, 36).
*) Philipon,	Les accusatifs	en -on et en	-m/z,	Romania
XXXI, 201 sqq. explică tipul masculin Petrus Petronis prin a-nalogiea temelor latineşti -a, - onis, îar în ce priveşte declinaţiea feminină -e -enis, -a -anls (Alte tipuri nu cunoaşte Philipon, şi-pentru tipurile -e -enis, -a -ants citează; numai cîteva exemple-din Ci I. L., în special din C. I. L. III citează numai un exemplu, pe Valeriaes Plocinis 2588, unde pe Valeriaes îl interpre-
§ 109.
495
să ni arate o serie neîntreruptă de nume latineşti cu flexiunea -a -ane în Gallia romană dela al patrulea secol începînd până. la al optulea". Dar iată dincoace, în răsăritul Europei, o sumă de 101 nume, unele grece, altele thrace, altele, illyro-pannone, altele celte, altele latine (niciunul german!), cu teme -a,	-i, -o, -u la nominativ, declinate
cu -n la cazurile oblice, şi umplînd spaţiul de timp dela începutul secolului II pănă la sfîrşitul secolului IV, acel spaţîu de timp cînd nici pomenire nu putea fi de influinţă germană; asupra declinaţi eî latineşti. Este evident însă că a-ceastă declinare cu -n a temelor -a, -e,	-o,	-u din răsă-
ritul Europei, care nu poate fi de origine germană, nu poate fi nici de origine grecească, deoarece pentru temele -a, ~e,
-i, -o, -u cu nominativul singular -a,■-e, -i, -o, -u Grecii aveau declinaţie proprie, pe care ar fi strămutat-o asupra cuvintelor străine cu aceleaş teme (chiar dacă vor fi fost deosebiri de gen), şi deoarece—maî ales:—este imposibil de priceput cum ar fi putut eî. să-şi deformeze propriile cuvinte, cum sînt Âuge, heros, Stratonice, Charite, Zosime, Melitinna, Calliope, Nice, Zoe/Leone, Rhodope, Parthenope, Sosime, Irene, Calliste, Onesime, şi, în loc să le decline cum erau obişnuiţi, să li dea o declinare alta, în -n. In ce priveşte cuvintele thrace, illyro-pannone şi celte, unele din ele se vor fi. declinat cu -n chiar în limba de origine, şi este foarte probabil că Bato şi Verzo deja în limba illyră şi cea pan-nonă aveau radicalul -n. Dar a ; presupune vreo influinţă din partea acestor, limbî la deszvoltarea declinării cu -n este cu mult mai temerar decît a presupune o influinţă germană pentru dezvoltarea aceleîaş declinări în ţările apusene. Cel puţin nu se poate tăgădui că Cassiodorus, care ştia limba gotă, se va fi gîndit la genitivul got Matjms al lui Matja, cînd declina nominativ Maza genitiv Mazenis (compară Jud pag.
28-29) *'). Ce combinaţii de acest fel însă ar putea face cineva
__________i______
tează greşit ca Valeria(n)es) spune că e de origine necunoscută, dar latină, Pag. 237: „Par suite de causes et dans des circon-stances encore mal connnes les Latins creârent, â une certaine e-poqae, une declinaison imparisylJabique pour les noms de femmes, qui suivaient originairement la declinaison des themes en -a“.
*) Tot aşa acei Romani care ştiau greceşte păstrau cuvintelor greceşti. declinaţiea originală, orî complectă ori amestecată cu forme latine, ba copiau chiar radicalul grec, ca atunci cînd, con-
496
§ 109.
dincoace, la cuvintele barbare din răsăritul Europei ? -n din declinarea numelor proprii şi a cîtorva nume tfomune cu temele de nominativ -a, -e, -i, -o, -u nu rămîne de căutat decît îq limba latină. Eu cred că începutul l-au făcut masculinele în -o (în lista noastră Hero, Abello, Antaio, Arau-sio, Asio, Bageeto, Baracio, Bataro, Bato, Boio, Buccio, Bu-sio, Butto, Casamo, Oatandio, Cimio, Dacio, Dallo, Deivo, Dento, Eppo, Geldo, Liso, Mogetio, Namuso,. Nando, Nerido, Panto, Paterio,, Precio, Rosio, Sabbo, Samareo, Sgerulo, Soso, Surio, Tato, Tatulo, Tranto, Trippo, Tritano, Tuio, Upio, Vercombogio, Yerzo, Vindo, Yolso), care au fost primite în latineşte la tipul masculin -o -onis (Carbo, Cicero, Maro, Pedo, Varro, carbo, harpago, latro, ligo, mucro, praeco, sermo, udo, unedo), şi femininele în -o (în lista noastră Cato, Dasto, Dito, Lavo, Liseno, Matto, Paio, Panto, Pla-tino, Posaulio, Selio, Sexto, Stennato, Testo, Tito, Titto, Trio, Tritano, Yendo, Yerzo, Yirno), care au fost primite în latineşte la tipul feminin -o-onis (actio, communio, contio, legio, naţio, obsidio, opinio, oratio, ratio, regio, etc.), şi inve-putul a fo3t făcut de mult, pentrucă deja Ennius declina pe Dido la ablativ Didone (vezî Georges). S-a întîmplat însă că numele proprii străine care aveau tema -o şi care au fost primite în latineşte la tipurile masculin -o -onis şi feminin -o -onis să'fie din totalitatea numelor proprii străine cu temă vocalică cele maî numeroase (In lista noastră din 97 nume străine 68, mai mult de două treimi, au tema -o). Prin analogie s-a lăţit apoi declinarea cu -n maî întîiu asupra temelor vocalice -e, -i, care cu forma de nominativ -e, -i erau cu totul necunoscute limbii latine^ apoi asupra temelor -u şi asupra temelor masculine -a, care erau foarte puţin reprezentate în limba latină, şi în sfîrşit asupra temelor feminine -a. Dela numele proprii străine declinaţiea cu -n s-a lăţit apoî mai departe prin analogie şi la numele proprii latine cu temele -a, -o (Sergia Sergianis, Constantius Cons-tantionis Jud 74) şi la numele comune latine cu teme maî neobişnuite, precum la monosilabele terminate, după căderea
tra firii latine, păstrai! în sufixul grecesc -un -onos vocala scurtă din cazurile oblice : Agamemno Agamemnoais, Amphio Amphionis, A.rio Arionis, Iaso Iasoais, Macedo Maeedonis, Philemo Piilemo-nis, Strymo Strymonis, Gorgo Gorgonis, arcliitecfcon architectonis, canon canonis, daemon daemoais, gnomon gnomonis.
§ 109.
497
lui -s şi -m finali, în -e (spe, de pildă, a fost declinat spenis, de unde italianul spene), la temele masculine -a (barba s-a declinat barbanis, de unde italianul barbano unchiu; scriba s-a declinat scribanis, de unde italianul scrivano, francezul ecrivain ; tata s-a declinat tatanis, de unde romînul tătîni); s-a lăţit apoî la femininele -a care arătau o înrudire, influinţate în special de masculinele -a care arătau o înrudire (mama s-a declinat mamanis, de unde romînul mîni, amita s-a declinat amitanis, de unde vechiul francez casus obliquus antain), apoî la alte teme (precum la romînul frate, care s-a declinat fratenis, probabil supt influinţă lui tatanis, mamanis, de unde actualul romîn frăţîni cu ţ introdus dela plural).
b.	Pronume
genit. sing. fem. queius (= cuius) 1846 Viddo Dalmaţia-.—genit. sing. fem. ipseius (= ipsius) 2240 Salonae Dalmaţia.—genit. sing. mase. inpsuius (= ipsius) 2377 Salonae Dalmaţia.—dat. sing. mase. ipso (== ipsi) 12716 Plev-Ije Dalmaţia.— dat. sing. mase. quo (== cui) 0. I. L. III. C. VI Dacia p. Chr. 139.— dat. sing. mase- alio (= aii)
C.	I. L. III. C. XIII p. Chr. 167.— dat. sing. mase. illo (== illi) 12484 Igliţa Moesia Inferior.— dat, sing. fem. sibi ipsaius (=sibi ipsi) 14014 Smoljani Dalmaţia.—dat. sing. fem. eae (=ei) C. I. L. III. C. III Dacia p, Chr. 162.—acuz. sing, fem, henc (= hanc) 12484 Igliţa Moesia Inferior.— abl. sing. fem. haec (=hac) 12422 G-orna Orehoviţa Moesia Inferior.— dat. pl. sibi ipsorum (= sibi ipsis) 14614 Mihaljevic Dalmaţia.— Fenomene cunoscute în limba latină populară (limba comună, dialect) şi explicabile prin trecerea la declinarea nominală şi prin infiuinţa unor forme pronominale a-supra altora: dativele sing. mase. ipso, quo, alio, illo, dativul sing. fem. eae sînt trecute la declinarea nominală; genitivele sing. fem. queius, ipseius sînt influinţate de eius; genitivul sing. mase. inpsuius este influinţat de cuius; dativul sing. fem. ipsaius este influinţat	de radicalul	ipsa-	dela
nominativ, acuzativ,	ablativ, şi este	propriu o	formă de
genitiv care şi-a însuşit înţelesul de dativ prin analogie, tot aşa după cum prin analogie şi-a însuşit înţelesul de dativ plural genitivul	plural ipsorum; la acuzativul	sing.	fem.
henc şi la ablativul	sing. fem. haec	avem probabil a	face
cu o influinţă analogică din partea nominativului haec.
498
§ 109.
C.	Timpuri
prez. indic, setis (= estis) Pârvan Ulmetum II2 5 Pantelimonul de sus Moesia Inferior.—- prez. indic, doleunt (== dolent) 10347 Vereb Pannonia Inferior.-— perf. indic, posit (= posuit) 8472 Krug în Poljica Dalmaţia p. Ohr. 37-38.— perf. indic, posierunt (= posuerunt) 14614 Mihaljevic Dalmaţia.— perf. indic, posibit (= posuit) 14809 Salonae Dalmaţia.— perf. indic, possuerunt (= posuerunt) 7548 Constanţa Moesia Inferior.— perf. indic, poserunt (= posuerunt) 7572 Constanţa Moesia Inferior.— perf. indic, clusit (= elau--sit) 7983 Yârhely Dacia.— perf. indic, poserunt (= posuerunt) 12598 Mehadia Dacia.— perf. indic, posiverunt (= posuerunt) 6442 Mitroviţa Pannonia Inferior.— perf. indic, posit (= posuit) 10598 Gran Pannonia Inferior.--perf. indic, lanxit (— languit) 13382 Râkos-Palota Pannonia Inferior.— perf. indic, posit (= posuit) 143498 Alt-Ofen Pannonia Inferior.—perf. indic, posit (= posuit) 12334 Ormanli la răsărit de Sofia Thracia.—perf. indic, possit (= posuit) Kalinka N° 384 Tschekalewo judeţul Sofia Thracia.—perf. conj, lexerit (= legerit) 12484 Igliţa Moesia Inferior.— perf. inf. descidise (=descendisse) 7756 Alba lulia Dacia.— pârtie, viitor sequiture (= seeuturae dat. sing. fem.) 8253 -Niş Moesia Superior.— pârtie, viitor venituri (= venturi) Pârvan Ulmetum II2 5 Pantelimonul de sus Moesia Inferior. —Fenomene cunoscute în limba latină populară (limba comună şi dialect), explicabile prin analogie. Voîu observa numaî că formele latineşti populare simus (= sumus), sitis • (— estis) existau în limba romînească veche (sem, seţi, set,. Cipariu Principii de limbă 138).
D.	Moduri
prez. conj. valeates= imper. vaiete Pârvan Ulmetum-II2 5 Pantelimonul de sus Moesia Inferior.^- In C. I. L. III. C. I Dacia p. Chr. 167 se întrebuinţează în vorbire indirectă conjunctivul în loc de infinitiv şi indicativul în loc -de conjunctiv: erant (= essent); fuerunt (=fuissent); abu-erat (= habuisset); reddedisset (= reddidisse); caverat (= cavisset); recepisset (= reeepisse); sufficerent (= sufficere);... aberet (= habere); continetur (= contineretur); voluerint (== voluisse); se testantur (=se testări).—Fenomene cunos--cute.în limba latină populară (limba comună).
§ 109.
49£
E.	Gen
Substantive şi-au schimbat genul: acuz. sing. lioc sar-cofagum 2654 Salonae Dalmaţia p. Chr. 358.— nomin. sing. Mus (== fatum) 3196 incerta Dalmatiae.— acuz. sing. eru-delem funus 1432120 Radulei Dalmaţia.— in hune monu-mentum 14524 Kostolatz Moesia Superior.— acuz. sing. fatum durus 7584 Constanţa Moesia Inferior.— acuz. pl. pul-Yera (= pulveres) 13062 Salonae Dalmaţia. „Pluralul pul-vera, dacă nu mă înşel, se găseşte acum pentru prima oară în această inscripţie." îSîota editorului.— Forma de masculin a adiectivului înlocueşte forma de feminin: dat. sing. vivo sibi (=vivae sibi) 7569 Constanţa Moesia Inferior.— acuz. sing. fugitium (= fugitivam) C. I. L. III. C. VI Dacia p. Chr. 139,— Forma de masculin a pronumelui înlocueşte forma de feminin: nomin. sing. qui (= quae) 2225 Salonae. Dalmaţia.— acuz. sing. quem (= quam) 9601 Salonae Dalmaţia.— nomin. sing. qui (= quae) 7681 Tschumakovci Moesia Inferior.— nomin. sing. qui (= quae) 12377 Kutloviţa Moesia Inferior.— acuz, sing. aliquem (= aliquam) C. I. L. III. C. I Dacia p. Chr. 167.— abl. sing. eo (= ea) C. I. L. III. C. VI Dacia p. Chr. 139.— acuz. sing. quem (= quam) 3583 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— nomin. sing. qui (= quae) 10232 Mitroviţa Pannonia Inferior.— Fenomene cunoscute în limba latină populară (limba comună).
F.	Prepoziţii a cu acuzativul: a vos (= a vobis) Pârvan Ulmetum
II	.2 5 Pantelimonul de sus Moesia Inferior.
cum cu acuzativul: cum quem (=cum quo) 14524 Kostolatz Moesia Superior.—cum Vitalem 7521 Nicoliţel Moesia Inferior.
de = ex : de patria Artaeia de vico Calso 14207 lo-Stara Zagora Thracia.
ex cu acuzativul: ex votum 12466 Adam-Clissi Moesia Inferior.
in cu acuzativul = in cu ablativul: in hune monumen-tum (= in hoe monumento) 14524 Kostolatz Moesia Superior.— in domum suam (= in domo sua) Pârvan Ulmetum I, 50 Pantelimonul de sus Moesia Inferior.;— in hanc arcam (=in hac arca) 3245 Mitroviţa Pannonia Inferior.—in unc locu(m) (= in hoc loco) 13374 Alt-Ofen Pannonia Inferior.
500
§ 103.
in cu ablativul = in cu acuzativul: in colîegio (= m collegium) C. I. L. III. C. I Dacia p. Chr. 167.
per cu ablativul : per Valerio (=per Valerium) Pârvan Ulmetum II2 32 Pantelimonul de sus Moesia Inferior p. Chr. 178. — per Proculo et Gaio (= per Proculum et Gaium) 1590® Reşca Dacia.
pro cu acuzativul: pro vietorias (= pro victoriis) 8303 Plevlje Dalmaţia.—pro salutem (= pro salute) 7464 Aboba Moesia Inferior p. Chr. 193-211.— pro memoriam (== pro memoria) 7583 Constanţa Moesia Inferior.—pro comoda (— pro comodis) . 7584 Constanţa Moesia Inferior. — pro suos (= pro snis) 12429 Pavlikfeni Moesia Inferior. — pro salutem (= pro salute) 12487 Caildere Moesia Inferior p. Chr. 187.— pro salutem (=pro salute) 14445 Meidanchîoî Moesia Inferior p. Chr. 222-235.:— pro salutem (= pro salute) Pârvan Ulmetum I, 56 Pantelimonul de sus Moesia Inferior.— pro salutem (= pro salute) Pârvan Ulmetum II2 38 Pantelimonul de sus Moesia Inferior p.-Chr. 163.— pro merita (= pro meritis) 1537 Vârhety Dacia, — pro suos (=pro suis) 1600 incerta Daciae.— pro suos (= pro suis) 7833 Zalatna Dacia.— pro salutem (= pro salute) 7997 Caransebeş Dacia.
Fenomene cunoscute în limba latină populară (limba comună).
G.	Cuvinte
abstineo (== retineo) C. I. L. III, C. III Dacia p. Chr. 162.— ambulativa, probabil neutru plural, abl. pl. ambula-tivis (= ambulatio, plimbare, excursie) 3438 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— apocatus şi apochatus, acuz. sing. apoca-tum, f. apochatam ( „sclavul pentru care vînzătorul a dat cumpărătorului chitanţă, apoeha, că a primit preţul“ nota editorului) C. I. L. III. C. VII Dacia p. Chr. 142, C. I. L. III. C. XXV Dacia p. Chr. 160.— apocitatus, acuz. sing. apocitatum (= apocatus) C. I. L. III. C. VII Dacia p. Chr. 142.— arp(ennes) acuz. pl. (== fr. arpents) 10275 Bân Pannonia Inferior.—brutes nomin. sing., dat. sing. bruţi (=noră, vezî § 84 a) 12666 C'uprija Moesia Superior, 12377 Kutlo-viţa Moesia Inferior, Kalinka N° 412 Nikup Moesia Inferior.— cessum, abl. sing. cesso (= cessio). C. I. L. III. C. XI Dacia.— collitores nomin. pl. (= cultores) 8147 Belgrad Moesia Superior.—cOmparo, perf. ind. 3 p. s. cunpar'abid
§ 109.
501
(= emo) 9567 Salonae Dalmaţia.— conquiliarius, „magister conquiliarius“ (probabil şeful unei văpsitorii, orî funcţionar însărcinat cu vama asupra purpureî,=xconcbyliârius, > con-cbylium) 2115 Salonae Dalmaţia.— consacrani (= consacra-nei) Pârvan Ulmetum IX2 32 Pantelimonul de sus Moesia Inferior p. Chr. 178.— consens, dat. pl. consentibus (= con-sentiens) 942 Enyed Dacia.— contirunculus, dat. sing. con-tirunculo (= camarad recrut) 8124 şi pag. 23289^ Kosto» latz Moesia Superior.— contraversia, abl. sing. contraversia (== controversia) C. I. L. III. C. XII Dacia p. Chr. 167.— culminaris, dat. sing. mase. eulminari, despre un zeu, probabil Jupiter, 10303 Duna-Pentele Pannonia Inferior.— cupisco (= cupio) 14850 Salonae Dalmaţia. — curagens (— curam agens, îngrijitor) 3096 insula Brazza.—danistaria, genit. sing. danistariae, „casă de împrumut pe amanet* nota editorului, C. I. L.III. C. XIII p. Chr. 167.— decum (= decus) 1421110' Sirakovo Moesia Inferior.— dedueticius (despre un veteran, probabil = deductus in coloniam, stabilit ca colon) 8199 Kuceviste Moesia Superior.— demprecarius, abl. siDg, dem-precario (= precarius) 10570 Bekâs-Megyer Pannonia Inferior.—depossio (= depositio) 2656 Salonae Dalmaţia p. Chr. 411, 14915 Salonae Dalmaţia.— derelietum, abl. sing. derelecto (= moştenire, ceia ce lasă cineva după sine) 143065 Salonae Dalmaţia.—dextrata („ virgo ... despre o fată care a murit la 3 anî şi 9 luni. „Un epitet care nu se. mai găseşte aiurea, poate că va fi însemnat că la procesiuni fata ocupa locul maî de cinste, pe cel din dreapta“ nota editorului. Dar această explicare nu se potriveşte cu o. copilă de 3 ani!) 6155 Constanţa Moesia Inferior.—digma (=osi-fl«c} 8080 lîngă rîul Buzău în comitatul Haromszek Dacia. — dolus ori dolum, acuz. dolum (<rom. dor, = dolor) 1903 Baska-Voda Dalmaţia. — domnus (despre un martir = sfîn-tul) 10233 Mitroviţa Pannonia Inferior.— draccena, dat. sing. draccenae (nume al unei zeiţe, soţiea luî Draco orî Glyco, = Spa/.aivx. „Despre dracaena nu se mai pomineşte a-iurea“ nota editorului) 8238 Blatsche Moesia Superior.— dune (=dum, > dum+ -ce? După Zimmermann Archiv fiir lat. Lex. und Gramm. Y, 570 > donicum) J 903 Baska-Yoda Dalmaţia.— emmimoria („en emmimoriam“,= memoria) 14014 Smoljani Dalmaţia.— epetina („loco qui appellatur in epe-tina“ = equitium ?) 2386 Salonae Dalmaţia.— epibeta (=
502
§ 109.
impctTYj?) 14567 Niş Moesia Superior. „Un militar legionar ca epibata apare întîîaş dată în această inscripţie® nota editorului.— equisio, nom. pl. equisiones (=equiso) 18370 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— es (=si<;, „es memoriam “=in memoriam) 7582 Constanţa Moesia Inferior.— excesso, prez. conjunctiv 8 p. p. excessent (=excedo) 144372 Adam-Clissi Moesia inferior, a doua jumătate a sec. II.—extorto, refl;, ■perf. ind. 1 p. s. me extortavi (— ies cu greutate din ceva., scăp de ceva?) 1846 Viddo Dalmaţia.—fius ? (=filius, probabil .greşit în loc de filius) 14809 Salonae Dalmaţia.—frontalis, acuz. sing. frontalem (== fr. fronton ?) 7960 Vârhely Dacia. „frontalis nu se găseşte aiurea“ nota editorului—ga-mius, dat. sing. gamio (== bărbat, soţ, y«!^5s) 14746 Salonae Dalmaţia.—inse (= înpreună) 2113 Salonae Dalmaţia, 3107 insula Brazza.— in uno (= înpreună) 14014 Smoljani Dalmaţia.—laboro, perf. 3 p. pl. lavoraverunt (= trăesc, duc viaţă, compară ngr. faţă cu ygr. y;djj.vto) 2113 Salonae Dalmaţia.— maiorarius (= intendent) 12489 Cucîuc-Chîoi .Moesia Inferior.—meator (= călător, trecător) 14850 Salo-tnae Dalmaţia.— mio, perf. eonj. 3 p. s. miayerit (= meio) 1966 Salonae Dalmaţia.— Naissas, dat. s. Naissati (= dela Naissus) 8260 Zukovac Moesia Superior.— nepota ori nepo-tilla, dat. sing. nepote ori nepotille (= neptis) 3173 şi 8877 incerta Dalmatiae'.— nepotia, dat. sing. nepotiae, nepotie (= neptis) 2599 Salonae Dalmaţia, 2690 Traix Dalmaţia, 2756 Harjak Dalmaţia, 8441 Yiddo Dalmaţia, 6155 Constanţa Moesia Inferior.— nepotilla. Yezi nepota.— nepta, dat. sing. Jieptae (=neptis) 1269 Verespatak Dacia—neptia, dat. sing. -neptiae (= neptis) 3582 Alt-Ofen Pannonia Inferior, 10541 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— nester, acuz. sing. fem. nes-tram, dat. pl. mase. nestris (—noster, probabil supt influinţa Iui vester) 7583, 7584 Constanţa Moesia Inferior.— niris, dat. sing. niri (=nurus) 3308 Minfkirchen Pannonia Inferior.— orcius, dat. sing. fem. orciae („deae orciaeprobabil Proserpina, > orcus) 8151 Belgrad Moesia Superior p. Chr. 287.—pauso, perf. 3 p. sing. pausavit (=a răposa) 10244 Titel Pannonia Inferior.—penus (=penes, cu înţelesul de ad: „defuncta penus colonia(m) Sirmi(um“) 6441 Mitroviţa Pannonia Inferior.— por (= pro) 3493 Alt-Ofen Pannonia Inferior.— proporticus, acuz. sing. proporticum (= ) 7960 Vârhely Dacia, „proporticus nu se găseşte aiu-
§ 109.	503
Tea“ nota editorului.—prosmoni (=perseverantes) 7807 Alba lulia Dacia, „prosmoni eu cred că sînt *p5qj.ovoi, adecă perseve-rantes orî mal bine perseverantii şi că avem a face, ca şi la eusebii şi alţii de acest fel, vezî C. I. L. YI 10268 sqq., cu nişte collegia“ nota editorului.— provitus (= probatus) 7547 Constanţa Moesia Inferior.— pyalis, acuz. sing. pyalidem (= -uzloc) 7564 Constanţa Moesia Inferior.— quad	qua ad,
=quoad)'2835 Kistanje Dalmaţia înainte de p. Chr. 41.— •quam quot (= quam, decît) C. I. L. III. C. I Dacia p. Chr. 167.—quot (=quantum) 14524 Kostolatz Moesia Superior,
C.	I. L.III. C. XXV Dacia p.Chr. 160.—roboretum, genit.sing. roboreti (== querquetum) 18250 Uzdolje Dalmaţia. „Această inscripţie arată că cuvîntul roboretum = querquetum, Du-caDge, era întrebuinţat înaintea veacului de mijloc“ nota editorului.— salararius (= mercenar) 7926 Vârhely Dacia.
—	seror, dat. serori (=soror) 3174 incerta Dalmatiae.—sic (=et, şi?) 18739 Babadag Moesia Inferior—dat. sing. socro •dela socer (= socero) 8088 Arcer .Moesia Superior, 6235 incerta Moesiae Inferioris.—socra, dat. sing. socrae, - socre (= socrus) 1665 Belgrad Moesia Superior, 7458 Koinare Moesia Inferior, 3403 Teteay Pannonia Inferior, 655 Philippi Macedonia.— sportellarius, f. sportellaria („care este ca o anexă a altui lucru", nota editorului) C. I. L. III. C. VI Dacia p. •Chr. 139.—stilibata, acuz. sing. stilibatam (un fel de clădire Ia mormînt) 9302 Salonae Dalmaţia.— subuleia, dat. siDg. •subulele (=suboles) 14524 Kostolatz Moesia Superior,—suora (= soror) 13845 Doclea Dalmaţia,— superstantes (= super-stites) 12478 Calachîoî Moesia Inferior, 1421414 Adam-Clissi Moesia Inferior, — sus (=deasupra, peste, „sus meo corpus") 10016 Zara Dalmaţia.—tam (=tantam) O. I. L.
III.	C. VI Dacia p. Chr. 139.—tata, dat. sing. tate (= pater) 13026 Salonae Dalmaţia.— tonitrator, dat. sing. toni-tratori (= tonans) 2766a lîngă Sarajevo Dalmaţia.— visum, abl. sing. viso (= vis) 8082 Bjela Moesia'Superior, 7841 Zalatna Dacia.—visus, abl. sing. visu (=vis) 7765 Alba lulia Dacia.
H.	Articul
mater illa (= mater) 9106 Salonae Dalmaţia („ Aequins hune fuerat titulum meponere matri, quem miserae mater illa mihi posuit". Editorul spune : „illa este pus în loc de numele
504
§ 109-110.
mamei“. Ce poate să însemneze aceasta ? Maî degrabă avem a face cu ar ticului. Inscripţiea e funerară păgînă, e prin urmare cel'maî tîrziu din veacul IV, vezi § 82, N° 10 fine).
[. Sintaxă
Genitivul pronumelui personal întrebuinţat în locul pronumelui posesiv: nomine mei (= nomine meo) 14:8065 Sa-.lonae Dalmaţia, inscripţie funerară creştină.—per absentiam mei (= per absentiam meam, în . lipsa mea) 3355 Stublweis-senburg Pannonia Inferior.
Pronumele posesiv pus în locul pronumelui personal : vivo meo (= vivo me) 7552 Constanţa Moesia Inferior.— vivo suo (= vivo se) 12490 Pantelimonul de sus ori Cea-talorman Moesia Inferior.— Probabil o contaminaţie între vivo me, vivo se şi in vita mea, in vita sua. Compară fr. de mon vivanţ, du vivant de, care şi acestea tot prin eon-taminaţie s-ar explica poate, anume dintre o construcţie par-cipială absolută, moi vivant, X vivant, şi de ma vie, de la vie de X.
Compară şi cele spuse la Moduri.
§ 110„ In a doua jumătate a secolului VI începe a se vorbi despre o „limbă a locului", o „limbă părintească" (â-r/upio? yiMGoz, racTpwz ouy/T,} din teritoriul romanizat al peninsulei balcanice. Theophylactos Simocattes (a înflorit supt împăratul Heraclios 610-640) supt anul 587 (anul 587 după Tomaschek, Ueber Brumalia und Rosalia, Sitzungsberichte der Wiener Akademie LX, anul 1868, pag. 351 sqq., 400, şi după C. Jirecek Die Romanen in den Stădten Dalmatiens
I,	pag. 18) 1. II cap. 15 pag. paris. 52 : [E vorba de oştirea bizantină care se scobora din Balcanii orientali spre cîmpiea Thracieî pentru a ataca oştirea chaganuluî Avarilor ce poposiâ la patru mile depărtare dela muntele Calvus] „Se scoborîră, deci, din Haemus la muntele Calvus şi la Li-vidurgos cu gînd de luptă şi văzură pe chagan ca-şî aşezase corturile nu departe de acolo, cam la vreo patru mile depărtare, fără nicîo grijă, deoarece şi oştirea lui era împrăştiată prin toată Thracia. Comentioîus şi-a întocmit a-tunci oştirea, a aşezat-o într-un singur corp şi a pus-o în mişcare. Planul lui era să meargă spre Astike, să petreacă noaptea sub pază, iar a doua zi să năvălească ca o furtună şi să măcelărească pe Avari. Soarta însă a vrut să turbure
§ 110.
505
planurile comandantului, căcî ca un gărgăun a distras stupii chibzuim şi a prădat osteneala ce-şî dăduse generalul ca o albină. Căci, dupăce soarele a întors spatele spre întunecoasa noapte, dupăce prea frumoasa şi dâtătoarea de lumină lampă şî-a ascuns strălucirea şi a cedat puterii nopţii, unul dintre animalele de povară a zvîrlit sarcina depe dînsul. Se întîmplase însă ca stăpînul animalului să meargă la o distanţă oarecare înainte, astfel că ceî care mergeau pe alături şi vedeau cum animalul tîreşte sarcina după dînsul nu cum trebue, au fost nevoiţi să strige la stăpîn să se întoarcă înapoi şi să îndrepte greşala animalului. Eî bine, acest lucru a fost cauza că ordinea oştirii s-a turburat şi că aceasta a apucat fnga îndărăt, pentrucă vorbele strigate cn această ocazie li s-au părut celor maî mulţi a fi un semnal de fugă, ca şi cum duşmanul ar fi apărut lîngă dînşiî pe neaşteptate. S-a născut atunci o învălmăşală şi un zgo-~ mot ca acela, învremece toţi strigau cît îi ţinea gura şi se îndemnau unul pe altul să se întoarcă, răcnind cu mare tur-burare în iimba ţării «retorna”, ea şi cum ar fi avut: loc o luptă fără veste cu duşmanul în timpul nopţii (erupta -s [variantă tt]] yX(Î)~V) sîs "ouîîiffto xparAcd-a’. aXko: ăWa TrpoceTa-TS, pJTopva ^.sYicr-ou Tapayou o^cyyo^-voi). Se strică prin urmare toată ordinea oştirii, aşa dupăcum s-ar sfărma ordinea unei ar-moniî în coardele unei lire, îar chaganul scăpă astfel de această nouă primejdie, care fusese mai mare încă decît cea dintîiu, părăsi drumurile obişnuite şi, cît îl ţinură picioarele, fugi spre alte locuri, scâpînd de astă dată în mod încă maî neaşteptat decît cum scăpase întîîa pară. Tot aşa fngiaii, Romanii în altă direcţie, alungaţi de o falşă frică şi turburaţi de o falşă primejdie". Theophanes Confessor (născut în timpul domniei lui Constantin Copronymos 741-775, mort pela 817) pag. paris. 218: „Chaganul, trecînd prin Mesem-bria, s-a îndreptat contra Thraciei şi a luat zidul cel lung [al împăratului Anastasios, care se întindea dela Silivri la Derkos], iar Oommentiolus, care st&tuse ascuns prin codrii Haemuluî, a eşit de acolo înpreună cu Martinus, şi sur-prinzînd pe eliagan nepregătit, căci oştirea barbarilor era în-^prăştiată prin Thracia, aplecat contra lui pe înserate. Ar fi reuşit Commentiolus foarte bine în întreprindere, dacă o întîmplare nu î-ar fi stat înpotrivă. Un animal de povară anume şî-a sucit’ sar cina' depe dînsul, iar un tovarăş al stă-
35
506
pînuluî animalului a îndreptat sarcina la loc, strigînd totodată în* limba părintească «torna, torna, fratre» (iTaîpo? tou Sîototou toG £(000 Trpoaipwvs'î tcv y6p"0V ă'/opd'WGaq tţ) nccxpuiia <?iovrj ‘'xbpvă, Topva fper.xps ). Şi stăpîaul animalului n-a auzit strigătul, dar l-a auzit oştirea, şi crezînd că au dat duşmanii peste dînsa a, apucut fuga, strigînd cît îî ţinea gura 'torna, torna. Oha-ganul pe de altă, parte s-a spăriat şi el şi a fugit în dezordine. Aşa câ şi Avarii şi Romanii fugîau unii de alţii fără nicîo pricină“. Theophanes n-a copiat pe Theophylac-toSj ci ambii aceşti cronicari s-aii informat din acelaş izvor contemporan cu faptele (care prezenta variante) astăzi per-, dut *).—Theophylactos Simocattes supt anul 595, L VII cap. 2
*) Ace3t loc celebru a fosfc scos întîiaş' dată Ia iveală de Thunmann, Untersuchungen iiber die G-eschichte der cistlichen ’eu-ropâischen Volker, Leipzig, 1774, pag. 341, apoi de Şincai supt anul 587, şi de o mulţime alţii, de pildă de Tomaschek, .UeberBru-malia undRosalia, anul 1868, pag. 400. Toţi au interpretat cuvintele retorna din Theophylactos şi torna, torna, fratre din Theophanes ca făcînd parte din limba romfneascâ din al şeselea secol.'Din nenorocire, în afară de Thunmann şi de Şincai, care au cetit locurile din Theophylactos şi Theophanes în întregime, toţi ceilalţi s-au mărginit de a cita unii dela alţii pe retorna şi torna, torna, fratre, pănă ce O. Jirecek, cînd cetia odată Strategica atribuită împăratului Mauricios, şi-a adus aminte de acele retorna şi torna, torna, fratre aşa izolate, şi fără să mai citească, se vede, loeurile din cronicarii bizantini cu băgare de samă şi -în întregime, a găsit de cuviinţă să susţină că acele vorbe ar fi nişte termeni de comandament ai oştirii bizantine. Archiv fiir slavische Philologie voi. XV, anul 1893, pag. 98: „O observaţie asupra exclamaţiei, atît de
*	des citate în scrierile privitoare la chestiea romînească, torna ori torna, frater din descrierea unei expediţii contra Avarilor din a-jiul 587 în Thracia: torna nu-i un rest de limbă romînească, ci un termin de comandă latinesc, care este citat lămurit în Strategia împăratului MauriciuS alături cu altele, ca cede, stă, move, etc.“ Asupra chestiunii a revenit C. Jirecek în Die Romanen in ■den Stădten Dalmatiens, I, anul 1902, pag. 18: „Scrierea strategică atribuită împăratului Mauricins, care după Zăchariae von .Lingenthal este scrisă de un oarecare Rufus, contemporan'cu Mauritius, cere ca articulele de războîu să fie cetite înaintea trupelor în latineşte şi greceşte, şi ea ofiţerii să ştie latineşte. Vorbele'de comandă din textul grec sînt latineşti: cede, sta, move, transforma, iargiter ambala, etc;, între acestea torna, care sh poate ceti la Theophylactos' şi la Theophanes in descrierea unei expediţii contra A-varilor în Thracia'la anul 587. Gnvîntul acesta, din cauză că cei ;doi cronicari observă câ: a fost pronunţat în limba maternă a soldaţilor (imxwpiifi -rf) yXu-tţ], xfj xaipwx ţ>uvf|), a fost greşit interpre-
§ 110.
507
tat în zilele noastre ca un rest de limbă romînească. Maî originale sînt varianta retorna la Theophylaetos şi adaosul fraier la Theophanes. Toată terminologiea din 'lipa.rq^v/.â este plină de elemente latine: pdvSo? (it. bandiera), f3av§o<pipo?, âpp.âto;, y.oupawp,. p-lv-ctopsc, (p'Xaji.jj.oupa (vexilla), (Souy.tva (buccina), lO’jpâTtop, «pocaa, etc." Jirecek citează după ediţiile luî De Boor, care a introdus' în textul lui Thephylactos varianta torna, considerînd pe retorna ca variantă, şi în textul luî Theophanes varianta fraier (clasicul fraier), considerînd ca variantă pe fratre din ediţiile anterioare. Nu tot ce-î mai nou este şi mai bun! Ediţiile anterioare celor ale luî De Boor nimerise mai bine textul original, cu retorna la Theo-phylactos şi cu fratre la Theophanes, care fratre este îutr-adevăr forma din care a eşit actualul romîn frate. Macarcă' maî vechi decît De Boor, editorii anteriori făcuse o matură chibzuială, cînd, conduşi de mărturisirile autorilor respectivi, că vorbele cutare fusese spuse în limba din pârlea locului, în limba ţării, în limba părintească, au ales dintre variante pe retorna şi ps fratreAcei editori anteriori, şî-aii zis că militarii ceia nu puteau să vorbească clasic ca . Cicero, şi că pe de altă parte,-dacă ar fi fost dela capul Jocului în textul original torna şi frater, maî greu se poate explica cum un copist posterior ar fi putut să le schimbe în retorna şi fratre, pecînd, din . contra, cel dintîiu copist oleacă o-leacă cunoscător de latineşte a putut vîrî din negligenţă orî din prostie pe obişnuitele torna şi frater in loc de curioazele (macarcă latineşti populare şi răspîndite îa toată Romania!) retorna, fratre. Răii a făcat, deci, De Boor, cînd a pus torna în loe de ntorna îa, textul, luî Theophylaetos şi frater în loc de fratre în textul lui Theophanes. Dar se pare că Jirecek n-a cetit pagina întreagă a deseripţieî din Theophylaetos şi Theophanes. Acolo se vede lămurit că n-avem a face cu un termin de comandă, căcî un sol-dat s-a adresat unui camarad al său cu vorbele retorna ori torna, torna, fratre, pentru a-l face atent asupra faptului că s-a deranjat sarcina depe spatele unui animal şi,că trebue sase întoarcă s-o îndrepte cum se cade. Apoî acolo se spune lămurit ■că soldatul s^a adresat camaradului său în limba ţârii, în limba din partea locului, irayjoptu -r?)	cu.m Z’CB Theophylaetos, în
limba părintească, tfi raz-rptoa cum zice Theophanes. Cum este cu putinţă. să interpretezi altfel decît cum au interpretat-o toţi pâna la Jiredek situaţiea aceasta: „Un soldat a văzut că s-a deranjat sarcina depe animalul de povară (cal, catîr, magar, ce-a fi fost) , al unuî camarad de dinaintea luî şi î-a strigat camaradului în limba părintească, îa limba locului, îa limba ţării, «eî, frate, îutoarce-te, că are să cadă sarcina depe cal»“ ? Cam poţi trece peste această „vorbire în limba părintească, în limba ţării, în limbă locului dintre doi camarazi®, ca să faci d intr-însa o comandă de Războîu? Atunci încalea şterge pasajul, emendează-\ (Pentru ce adecă nu 1-aî emenda?), şi pune în loc următoarele : ,,Un ofiţer a văzut pe un soldat că a apucat pe un drum greşit
508
§ 110-111.
pag. paris. 167-168 : °In apropiere de Marcianopolis (Devna) o mie de ostaşi conduşi de Alexandru întîlnese o mare mulţime de Slavi, care se întorceau cu pradă. Romanii se tem dintruntîiu să-i atace. Atunci „Alexandru îî îndeamnă, în limba părintească a Romanilor să steîe la luptă (x^ -a-ptu -wv Pw-[xaiwv «pwvŢi xoTţ Pto[x«toic ev£y.sXe'S=To)K .9
§ HI.- O deosebire mare există însă, între două pârţî ale teritoriului romanizat din răsăritul Europei, anume între provinciea Dalmaţia de o parte şi între provinciile Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia şi Pannonia Inferior de altă- parte. Deosebirea consistă în următoarele puncte: 1) Mai întîiu, în ce priveşte în special Dalmaţia, Moesia Superior şi Moesia Inferior, încă din timpul lui Diocletian (284-
şi i-a comandat torna /“ Insuş Jirecek mărturiseşte că retorna şi fratre nu fac parte din termenii de comandă: „Mai originale sînt varianta retorna la Theophylactos şi adaosul frater la Theo-ph’anes“. Dar cu aceasta, .că zici că-s mai originale, nu scăpî de dificultate, orî scăpî de ea prea răpede! Nu te-ai gîndit de unde va fi provenit această originalitate? De retorna scăpî, spunînd că-i o variantă a originalului torna. Dar ce faci mfratre? Chiar de-l' veî schimba in clasicul frater, acest cuvînt rămîae. Ce faci cu el? Şi chiar armata, dacă a înţeles rău cuvîntul torna, ca şi cum ar fi fost vorba că trebue să se întoarcă cineva să fngă, l-a înţeles ca un cuvînt din limba ţării, din limba locului, căci doar Theophylactos spune lămurit oă „toţi strigau cîfc îi ţinea gura şi se- îndemnau unul pe altul să se întoarcă, răcnind cu mare- tur-burare în limba ţării retorna". Şi dacă se gîndeşte cineva că înainte de anul 600 grosul armatelor bizantine era format din barbari mercenari şi din populaţiea 'romanică, a. peninsulei balcanice (Vezi §§■ 1, 2, 3, 4; § 88 alineatul 2; §§'98/ 99), şi dacă'se mai gîndeşte că armata despre care se vorbeşte în aceste pasaje opera în părţile de răsărit ale muntelui Haemus pe teritoriu thrac romanizat, apoi nimic nu este mai natural decît a conchide, cum aii făcut toţi înainte de Jirecek, că vorbele torna, retorna, fratre sîat cuvinte romîneşti din veacul: al şeselea. Părerea lui Jirecek a fost totuş adoptată fără nicîo critică de învăţaţii ro-mîDi, acum fn urmă şi de D. Russo, Elenismul în Romînia, Bucureşti, 1912, pag. 20 nota 1. Pentru a consacra un prejudiţiu a venit şi Iorga cu obişnuitul clişeu „după cum se ştie“. Bulletin de l’institut pour l’etude de l’Earope sud-orientale, • anul 1915, pag.. 116: „Les termes de commăndement cites dans des sources by-zantines du VII silele, dans lesquels on a cru decouvrir des pro-dromes da roumain, appartiennent, aînsi que 1-ont depins longtemps prouve Ies philologues, aa langage;militaire fortement empreint de vulgăritg latine".Care fUologi au probatacest lucru?
§ 111.
509
305) Dalmaţia a fost separată, din punct de videre al administraţiei civile şi militare, de restul peninsulei balcanice -şi alipită la Italia, iar dela moartea lui Theodosius I (395) ea (afară de Praev.alis = regiunea oraşului Scodra) a, aparţinut la imperiul de apus, învremece Moesia Superior şi Moesia Inferior au aparţinut la imperiul de răsărit. Prin a-ceasta pe de o parte s-au împuţinat raporturile între popti-laţiea romanică din Dalmaţia şi populaţiea romanică din celelalte două provincii, iar pe de altă parte fiecare din cele două populaţii romane a avut legături culturale cu alte neamuri de oameni. Faptul că după .moartea lui Âetius s-a răzvrătit. Marcellianus contra împăratului de apus şi a u-.zurpat domniea	în Dalmaţia (455)	pentru	cîţiva	ani, Procopios De bello	vandalico I, 6, precum şi-	acela că lustinia-
nus la anul 536 a ocupat Salona, Procopios De bello gotthico Ij 5, şi după aceîa în tot cursul războaelor sale cu Goţii a avut pretenţiea de a stăpîni Dalmaţia, n-au schimbat Intru nimic starea de lucruri, şi Dalmaţia a continuat dea -a avea în toate privinţile o poziţie a parte faţă cu restul peninsulei balcanice şi continuă de	a avea	(chiar	în limitele
Yechii provincii	Dalmaţia înţeleasă)	această	poziţie	a parte şi
pănă astăzi). 2) Nu numaî din punct de videre politic a şfost separată Dalmaţia de restul teritoriului romanizat al peninsulei balcanice. Se pare câ o separare a avut loc chiar »şi din punct de videre al solului. Este adevărat că romanizarea s-a întins foarte curînd şi foarte adînc în această .provincie. Numărul localităţilor unde s-au găsit resturi de aşezări romane este enorm *). Numărul inscripţiilor din
*) Dau aicî numele acelor localităţi, unde s-aii făcut cercetări publicate în Wissenschaftliclie Mitteilungen aus Bosnien und -der Hercegovina..Lista trebue complectată cu localităţile însem-. nate îa C. I. L. III, pe care vezi-le la § 113 : Agiei gornji distr. Bosnisch Novi VII, 66.—Amajlija distr. BijelinaVI, 246.— ..Ankulaf la Narenta XII, 165.—Babino polje lîngă Zenica XI, 116. —Babijpotok lîngă Plevlje IV, 290.—Bajovci îa Narenta XII, 100.
—	Balek în valea de sus a Getinei YII/135.—Balijina Glavica (Municipium magnum) V, 216, VII, 98.—Banjaluka V, 228.—-Bare-Tribovo distr. Varcar-Vakuf XII, 151.—Barica distr. Konjica IX, •253.— Băştali, distr. Petrovac IV, 196; lîngă Livno XI, 127.— BaSine njive distr. LjubuSki III, 525.—Batkovic distr. Bijelina VI, "545.— Bihae'ilT, 4:9.— Intre Bihac şi Klokot YII, 46.—Bijelina TI, 244.—Bijeîo polje lîngă Mostar IX, 264.—Bila distr. Travnik 3X, 296.—BiliiniSc'e lîngă Zenica III, 290.—Biljaca lîngă Gradina-
510
§111.
Domavia V, 238.—Biogradci lîngă Mostarsko blato IV, 196.—Bis-kupije lîngă Knin V, 204, VII, 87.—Bistrica în şesul Skoplje de-lîngă rîul Vrbas VI, 237.— Biscepolje sud de Mostar II, 3.— Bi-tanga în valea Imotski VIII, 101.— Bjelemie distr. KoDjica IX, 261.—Bjeloj distr. Petrovac X, 368.— Blatnica donja în Brotnjo-lîngă Mostar IX, 282.—BIaeuj lÎDgă Sarajevo IV, 250.—Borcani lîngă .ăupânjac IX, 211.—Borke distr. Konjica IX, 260.—Bosnisch-Kostanjica VII," 70.— Bosnisch-Raca distr. Bijelina VI, 245.— Bo^inovac la Narenta XII, 101.—Bradina distr. KoDjica IX, 264. —Brajkovic la Narenta XII, 88.—Branjevo distr. Zvornik VI, 529.— Brcani distr. Konjica IX, 263.—Brdo lîngă Jajee IV,263.—Brekavica. ori Breltovica, nord de Bihac I,'332,XI, 139.—Bublinîn valea Irnots-ki VIII, 92.—Budak lîngă Stankovci est de Zara vecchia VII, 98.
—	Bugargrăd nordvest de Bibac VII, 44.— Bugojno pe Vrbas în şesul Skoplje V, 240, VI, 237, XI, 139.— Busovaca (n-am găsit pe hartă) IV, 184.— BuSko-Blato lîngă Livno XII, 158.— Bu&)je în sand^ak NovibazarIV, 291.—Buturovid polje distr. Konjica IX,, 255 —Ceriei distr. Konjica IX, 248.— Cetina (izvorul rîuM .. .) VII, 133.— Civljane în valea de sus a Cetineî VII, 130.— Crkve-nica lîngă Doboj I, 262, V, 226, VI, 253.—Crkvina (Avendo) VII, 86.—Crkvinje lîngă rîul LaSva distr. Travnik V, 246.— Crkviste lîngă Travnic V, 247.— Crniei lîngă Nârona IX, 288.— Crvica nordest de Skelani XI, 177.—cadjavica donja distr. Bijelina VJ,. 245.— cadovina lîngă Rogatica XII, 161.— capljina pe Narenta
III,	284, VI, 282, VI, 534, XII, 81.—Intre capljina şi Struge III, 522—cavkio lîngă Bihac-VII, 50.—celebie lîngă Livno XI, 127. —celebici donji distr. Konjica IX, 259.—celjevo la Narenta^XII, 99."— cerin în Brotnjopolje sudvest de Mostar IX, 279.— cifluk disfr. Travnik VI, 253.— citluk în Brotnjopolje lîngă Mostar II, 57; distr. Bosnisch Novi VII, 69; în valea de sus a Cetineî VII, 131;. (Aequum) VII, 158.—Dabrica Velica la Narenta XII, 90.—Derani la Narenta XII, 102.—Derviş Kula distr. Bosnisch Novi VII, 69.
—	Divie lîngă Zvornik XI, 180.— Doboj pe Bosna I, 262.— Do-bricevo distr. Bilek VIII* 105.—Dobuj sadvest d6 Zenica XI, 116. —Doljani lîngă Bihac V, 340; la Narenta XII, 99.— Dolnje Vr-toce ori Doluj Vrtoce distr. Petrovac IV, 172, 194.—Dracevica lîngă LjubnSki V, 163.—Dragicina în valea Imotski VIII, 73.—Dragovic în. valea de sts a Cetineî VII-, 145.—Drenovo lîngă Prijepolje IV, 294. —r>retelj la Narenta între Mostar şi capljina-V, 167, IX, 278, XII, 80.—Dre^niea la Dre^anka afluentul Narenteî XII, 166.—Drijenka lîngă Rogatica XII, 161.— Drina (valea rîul ăi- Drina în districtul Srebrenica) I, 308.— Drina (gura rîului Drina) VI, 246.— Dri-novci distr.' LjubuSki 1ÎI, 525.— Drvar distr. Petrovac IV, 196.— Dvoriste distr. Bosnisch Novi VII, 69.—D^epe distr. Konjica IX,. 263. — Eminovo selo lîngă "zupanjac IX, 209.—Fatnica la răsărit de Stolac II, 61, IV, 253.— Fazlici lîogă Travnik III, 245.
—	Fianona IX; 291,— Fojaica vesi de Sarajevo VI, 248.—Fran& Josefsfeld distr. Bijelina VI, 244.—Grabela la‘ Narenta lîngă Viddo
§111.
511
(Narona] IX, 288, XII, 89.—Gacko în Hercegovina III, 288.—Ga-lipovac.în Talea Imotski _ VIU, 89. — Gjeverske lîngă., \sapljaja Crkva (Burnum). VII, 89.— Glamoc IV, 260.— Glavaticevo distr. Konjica IX, 261.—Glavice distr. Rogatica VIII, 114.—G-lavina în valea Imotski- VIII, 84.—Gnjiliste la Narenta XII, 102.—Goljevici distr. LjabnSki III, 525. — Golubio lîngă Bihad IV, 185, 260, V, 230, .VII, 54.—Gorazda pe Drina IV, 243.—Gorica în valea Imotski VIII, 75; . la Narenta XII, 88.—r Gornje polje la Narenta XII, 89.— .Gornji Vaknf în şesql Skoplje delÎDgă, rîal Vrbas VI, 237,
—	GotovuSa .lîngă Plevlje XII, 130.— Grabovica lîngă Nevesinje
IV,	258.—Gradae lîngă Posnsje III, 257, IV, 177, IX, 289.—Gradina lîngă Srebrenica (Domavia) I, 218, IV, 202, XII, 147, 157; distr. Travnik III, 285, V, 243; distr. Bosnîsch Novi VII, 69; distr..Konjica IX, 260.—Gradina Kosovaca distr. Zvornik V, 266. -^-Gradina Mihaljeviâ distr. Srebrenica V, 27S.— Gradina Rad-manici distr. Banjaluka IV, 178.—Graliovo distr. Livno III, 291,
IV,	191, VII, 162, XI, 138.—Grgnrici. lîngă Livno XI, 136.—Gr-kovci .(Municipium Salvium) vest de Livno XI, 119.—Gromile pe-lîngă Bihae V, 233.—Grude distr. Ljubuski . V, 167, VIII, 73.—
H.alapici. distr. Glamoc IV, 261.—Han Bjelovac lîngă Srebrenica XII, 147.—Han Compagnie-Vitez în valea rînM LaSva IX, 230. —Han Potoci lîngă Mostar I, 308.—Han Vitek distr. Konjica IX, 268.— Hardomilje Smokovice lîngă. Humae XII, 132.—Homolje distr. Konjica )X, 244.—Humae VII, 81, XII, 131.— Iapodia VI, 154.—rllidie lîngă Sarajevo IV, 249, V, 131.—Ilijina- greda distr. TrebiDje V, 265.—Ilijino brdo lîngă Plevlje IV, 284.—Imotski VIII, 82.—IvoSevci lîngă supljaja-Crkva (Burnum) V, 190.—Izaeielîngă Bihac VII, 46.—Jablanica gornja distr. Konjica IX, 257.— Jajce
II,	86,. VIII, 108, XII, 146—Janja distr. Bijelina,VI, 245.—Janji-na distr. Konjica IX, 261.— Jasenica la Narenta.Xil, 88.—Jeze-rine lingă Bihac IV, 259, VII, 54. — Je^evic în valea de sus a Cetinei VII, 140.—Josanica distr. "KoDjica IX, 260.— Kabli.6 mali lîngă Livno XI, 130.—Kakar în valea de sus a Cetinei VII, 157. —Kalesia distr. Zvornik III, 287.—Kamen lîngă .Glamoc IV, 260. —-Kamemost în valea Imotski VIII, 90. —Kapitul.lîogă Knin Vr •419—Kalici distr. Konjica IX, .260.—Katnnska.nahija în Monte-negro VI, 260.—Kievo în valea de sus a Cetinei VII, 126.—Kiseljak vest de Sarajevo IV, 251, VI, 248.—KladoSa velika distr Bihac III,. 294, 527.—Klepacka Gradina la Narenta XII,.9.8.—Klepci laNarenta XII, 98.—Klobnk distr. Ljnbn^ki III, 525.—Klokot. Vezî. Bihac.— Kneievid în valea de sns a Cetinei. VII, 135. —KoleSko^distr. Nevesinje IX, 295.—Koljane gornje în .valea de. sns a Cetinei VII, 141.—Koljani pe Cetina V, 209.—Komorani lîngă Livno XI, 136. —Kongora lîngă £upanjac IX, 211.—Konjica IV, 271, VI, 186,. IX, 242.—Kopcie în şesul Skoplje delîngă rîal Vrbas VI, 237.— Koplik lîngă, Skatari VIII, 210.—Kosore în valea de,sns a Ce-tineî VII, 131.—Kostapjica distr. Konjica IX, ^253.—Kotlusa în valea de sns a Cetinei VII, .131—Koto distr. Konjica IX, 250.—,
512
§ 111.
Krehin Gradac în Brotnjopolje lîngă Mostar II, 59, V, 287, IX, 282.—Kmjeu^a distr. Petrovac VIII, 106.—Krstac la Narenta XII, 89.—Krupa în şesul Skoplje delîngă rîul Vrbas VI, 237; la' Narenta XII, 99.—Kulije^ distr. Sarajevo VI, 246.—Kuparica la Narenta XII, 97— KupreS nordest de Livno IV, 183.—Kutac lîngă Ljubu3ki.IV, 257.—LaktaSi distr. Banjaluka I> 254, IV, 180.-^-Lastve în valea de sus a Cetineî VII, 136.—LaSva (basenul rî-uluî La&va) III, 227.—Letka lîngă âupanjae IX, 209.—Lib- pianina lîngă iupanjac XI, 118.—Lipa sudvest de Livno XI, 123.— Lisiciei vest de Konjica IV, 252, 266, IX, 251.—LiStani lîngă Livno IV, 254, XI, 124.—Livno XI, 132— LjeSce XI, 145.— Ljubu^ki III, 280, 520, VI, 235.—Ljusina lîngă Otoka (pe rîul Una) II, 68.—Lokvicic în valea Imotski VIII, 89.—Loznica la Narenta XII, 99.—Loiniea la Drina II, 63.— MadeSkoviei distr. Konjica IX, 260.—Maglaj între Gradiska şi Banjaluka VI, 242.— Mahoyice în valea de sus a Cetineî VII, 158.—Mahovljani distr. Banjaluka XII, 152.—Majdan lîngă Varear Vakuf-'III, 248, IV, 256, VIII, 107.—Mali MoSunj lîngă Travnik II, 66, V, 252:— MarSejn. lîngă Skutari VIII, 209.—Matkovine în valea de sus a Cetineî VII, 140.—Milialjevie pe Drina distr. Srebrenica VIII, 109.—Milanovaca la Narenta XII, 88.—MitruSa velika la Narenta XII, 88.—Mokopolje lîngă Knin V,v193.—Mostar IX, 276.—Mostarsko blato (lîngă... ^ V, 167.—Mrcevci între Gradi^ka şi Banjaluka VI, 242.— Mrkocela lîngă ^upanjac IX, 211.—Mud (Ande-triuru) VII, •80.—Mujd^idi -lîngă Jajee XII, 146.-—Musa lîngă capljina XII, 87.—Na Bili distr. Travnik V, 256.—Nefertara sud de Plevlje IV, 292.— Noctae la Narenta XII, 102. — Novi seher distr. iepce lîngă rîul Bosna VI, 531.-—Obarska velika distr. Bijelina VI, 244.— Obre distr.- Konjica IV, 271, 1X> 252.— Odmud lîngă Zenica XI, 115.—Od^aci distr. LjubuSki III, 525 — Odâak gornji şesul Skoplje delîngă rial Vrbas VI, 237.—OmoJje lîngă £upa-njacIX,221.—Orahovica distr. Konjica IX, 259.—Orlie sudest deKnin
VII,: 89.—Osatica vest de Skelani XI, 179.—Ostroiac distr. Konjica IX, 255.— Ostrviei lîngă Skardona VII, 98.— Otinovci IV, 258, V, 221.— .Otisid în valea de sus a Cetineî VII, 146.—Oton1 lîngă Knin V, 194.— Pazarid distr. Sarajevo -IV, 251, IX, 235.— Pecka distr; Varcar Vakuf IV, -262, V, 235. — Petrovidi lîngă iupanjac IX, 221.-^-PijaVice lîngă Jăjce V, 263.—Plevlje IV, 276, Vii 247, VIII, 115, XII, 123. —Pliva (basenul rîului...) lîngă Jajee III, 286.—Pocitelj la Narenta XII, 90.— Podbabje în valea Imotski VIII, 90. — Podbreije^ lîngă Zenica XI, 115.— Podbrgje lîngă Kotor (pe Vrbanja) II, 45.—Podcrkvina distr. Vlasenica IX,
293.—Podgorica	în Montenegro VI, 261.—Podgradina lîogă Lipa
XI,	.126.—Podhum distr. Konjiea IX;, 253 ; lîngă Podgradina XI, 126.—Podosoje în valea de sus a Cetineî VII, 157.—Podpede lîngă Rogatica XII, 161.—Pod VaroSlukom distr. Iiavnik -V, : 245. -— Podvrabac distr. . KoDjica IX, 260 —Podăeplje distr. Vlasenica IX,
294.—Pograbnice	la Narenta XII, 80.—Pogragje în şesul Skoplje
§ 111.
513
delîngă rîul Vrbas VI, 237.—PokojiSte distr; Konjica IX, 250.— ■Poljica în valea Imotski VIII, 89.—Popova Vrtaca lîngâ Travnik V, 247.— Popovi distr. Bijelina VI, 244.— Postranje în valea I-rinotski VIII, 87.—Prijepolje nordest de Plevlje IV, 294.—Priluka lîngă Livno IV, 255.— Prisap lîngâ Livno XI, 128/— Prisoje în valea Imotski VIII, 101.—Pritoka lîngă Biha<5 IV, 259.—Privilica lîngă Bihad VI, 155, VII, 34.— Prolozac în valea Imotski VIII, ■87.—Puticevo lîngă Travnik V, 248.^—Intre Puticevo şi Vitrenica V, 251.—Rade*’ (munte) lîngă portul Neum VI, 252.— RadeSine distr. Konjica IV, 270, IX, 258.—Radosavac lîngă Plevlje IV, 290.— .Radusidi la vest de Knin V, 191.— Rakanske barîce distr. Bos-niscli Novi VII, 63.— Rama la Narenta XII, 165.— Rama (valea rîuluî...) IV, i248.— Rama (gura rîuluî...) IX, 257.— Ribic lîngă Bibad V, 234, VII, 53.— Ribidi distr. Konjica IX, 257.— Ricice în valea Imotski VIII, 88.— Ripac distr. Bihad V, 337.— Rogatica vest de Visegrad V, 259, XI, 181, XII, 159.-i-Rotimlja lÎDgă Sfcolac III, 520.— RnjaDi doDji lîngă Li&tani XI, 125.—Ru-novid (Novae) IV, 273, VII, 85, VIII, 92.—Ruiîdi distr. Ljabu&lci
III,	525, VIII, 73.—Salona VII, 82, 85, VIII, 127 — Sana (basenul rîuluî.1,203.—Sandzak în şesul Skoplje delîngă rîul Vrbas VI, 237.—Sarajevo VI, 527.—Skardona V, 217, VII, 90.—Seljani între Plevlje şi Prijepolje IV, 293.—Seonioa distr. KoDjica IX, 253.—Sje-.ltose la Narenta XII, 100.—Sk.elani pe Drinala sudest de Srebrenica Xt,. 140.—Skocimla Narenta XII, 99.—Skoplje (şesul...) delîn-. gă rîul Vrbas VI, 237.— Skutari (înprejarimile oraşului...) X, 3.— Smoljani distr.' Petrovae IV, 256.—Smrdelji la nord de Skardona VII,
•	80, 95.—Sopotniea sud de Rogatica XI; 181.—Sovidi distr. Ljubn&ki . III, 520* VIII,-74.—Srgjani lîngă iupanjac IX, 211.—Srgjevid lîngâ Livno XI, 136.— Stipaniti distr. iupaDjac V, 220.—Stolac I, 284,
III,	272, V, 169, VII, 85, VIII, 102, IX, 284.-Strasine în valea de sus a Cetinei VII, 147.—Struge la Narenta XII, 88.— Strup-' nie lîngă Livno XI, 127.—Studence în valea Imotski VIII, 88.— .Studeno vrelo lîngă Irupanjac IX, 22L—Suhaca lîngă Livno IV, 254, XI, 132.— Svinjuha distr. Bosnisch-Novi VII, 69.— Svitava la Narenta XII, 100.—Svrakino selo lîngâ Sarajevo IV, 248, IX, 233.—Sarici lîngă Jajce IV, 264.—sedinac lîngă Jajce XII, 147.
—	sevace în valea de sus a Cetinei VII, 136.— sipovo în valea : rîuluî Pliva lîngă Jajce XII, 137.— Sipraga lîngă Kotor (pe. Vrba-Dja) II, 45.—Suica lîngă (la est de) Livno IX, 226.— Sumani lîngă Plevlje Xllj 130—supljaja Crkva (Burnum) la nord de Skardona
V,	178,'VII, 71, 85.— suSnjar în valea de sus a Cetinei VII, 157. —Tale£a distr. Trebinje XII* 156.—Tasovcidi Crkvine la Narenta
XII,	90.-^Telac la Narenta XII, 99.—Teplju (Promona) V, 212. —Tersana la Narenta XII, 99.—Travnik V, 247, XII, 166.—Ţrh lîngă Banjaluka II, 62. —Trnovo distr. Jajee III, 518,'. V, 267; -distr. Sarajevo IX, 274.—.Trstionica (valea rîuluî...,- afluent al-Bosneî) XII, 166.-^Trasina distr. Konjica IX, 253.—Tarbet distr. 'Travnik V, 247.—Intre Turbet şi Jajce V, 245.^-Tutnjevac distr;
514	.	§	111.
această provincie este cu mult mai mare decît acel al inscripţiilor din oricare altă provincie a Illyriculuî şi cu mult maî mare decît acel al inscripţiilor din Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia şi Pannonia Inferior la un loc luate (Vezî § 91)*). La-Mipanjac, la Dretelj şi la cerin se întrebuinţau ţigle de acoperemînt din fabrica italiană Pan-siana, care a funcţionat supt această firmă numai pănă la Tiberius excluziv (p. Chr. 15), Wissensehaftliche Mitteilun-gen aus Bosnien und der Hercegovina IX, 190, 279. La Stolac, Ilid^e lîngă Sarajevo, Gradina lîngă Srebrenica se găsesc mozaicuri, „cu care s-ar putea lăuda cele mai culte provincii ale împărăţiei romane", opul citat XII, 154. Fi-meile din Konjica erau în curent cu modele de a purta părul, opul citat IV, 272. Senatori romani aveau proprietăţi
Bijelina VI, 245.— Umoljani distr. Konjica IX, 262,— Ustikolina lÎDgă Foca V, 239, IX, 294, XII, 161. — Utvica distr. Ljubuskî
III,	525.—Varcar Vakuf XII, 158.— Varda la Narenta XII, 100.
—	Varvara distr. Prozor XI, 105. — Vasarovine lîngă Livno XI, 129.—Vedropo]je lîngă (la nord de) Teplju V, 215.—Velika vrata lîngă KupreS IX, 229.— Vesela în şesul Skoplje delîngă rîul Vrbas
VI,	237.—Yiddo (Naroua) VII, 85, IX, 284.— VidoSi lîngă Livno
IV,	188, XI, 136.—Vidre lîngă Plevlje IV, 291.—Vinica lîngă Jai-panjac IX, 221. — ViDjani în valea Imotski VIU, _ 82, IX, 290.— Visoko pe Bosna nordvest de Sarajevo IX, 233.—ViSegrad VI, 251.— Visici la Narenta XII, 99.' —Vitez în valea rîulnî La^va; distr. Travnik V, 225, 255. — Vitina distr. LjnbuSki III, 522; 526. —
V,ogoSda	gornja distr. Sarajevo IX, 234.—Volari în şesul Skoplje delîngă rîul Vrbas. VJ, 237.—Vranjevo sudvest, de Ştolac IV, 258. —Vratnica distr. Konjica IX, 250.— Vrlika sudest.de Knin VII, 128.—Vrlika (Izvorul rîulnî...) VIII, 84.—Vrse în şesul. Skoplje delîngă rîul Vrbas VI, 237. — VrSani nordest de B.acjaluka VI, 218.—Vrierale lîngă Podgradina XI, 126.— Vukovie în valea de sus. a Cetineî VII, 133..— Vuksanlekaj lîngă- Skutari VIII, 208,— Zagrebnica;la Narenta XII, 99.—Zalom distr. Neveşioje IX, 296.— Zara VII, 85.—Zecovi distr. .Sanskimost IV, ,182.—Zenica pe Bosna nordvest de Sarajevo. I, 273, IX, 231.—Zgoni la Narenta XII, 102.
—	Zlicina lîngă LjubuSki VI, 283.—Zurovac la Narenta XII, 88.—
iabljak'donji lîngă Livno XI, 136. — ăivaljevic distr. Rogatica
VIII,'113.—ârnovnica'lîngă Salona VIII, 121.— zupanjac sndest de Livno V, 235, VI, 220, IX, .171, XI, 117.—.zupanjac-(districtul)
IV,	156.— iupnica distr. Ljubuski III, 525. ,	..
, ;;■/ *). Trebue ţinut însă socoteală şi de faptul că îu Moe3ia Superior şi. Moesia, Inferior cercetările n-au fost făcute cu; acea hărnicie cu care s-a procedat în Dalmaţia, în special în Bosnia şi m Hercegovina dela anexarea acestor ţărî la monarliiea austriacă.
§ 111.
515
tocmai pela Skelani şi pela Karan (la est de tjgice), opul citat XI, 153. „Partea văii rîuluî Drina din districtul Srebrenica înpreună cu văile lăturalnice era pe vremea Romanilor unul din cele maî puternic colonizate teritorii ale Bosniei", opul citat XII, 147. Pentru aceia la afirmarea lui H. Kiepert, Formae orbis antiqui, I, Beiblatt pag. 5 câ „partea continentală muntoasă a Dalmaţiei a fost sub stăr pînirea romană puţin populată şi cultivată", Patsch Wis-senschaftliche Mitteilungen V, 352 face observaţiea următoare: „Această afirmare nu-i dreaptă. Cercetările făcute de muzeul Bosnie! şi Hercegovinei în tot felîul de locuri ale acestor ţări au ajuns la rezultate care permit tocmai o concluzie contrară. Nu ştim numaî cum se chemau localităţile, dar., ruinele lor există. In Stolac şi în Ilidle, de exemplu, s-au descoperit clădiri aşa de bogate, că s-ar fi putut- mîndri cu ele pănă şi Baetica şi Narbonensis.. Gultura romană se manifestează aici pănă şi în moda de a purta părul“. Şi cu toate acestea a fost sigur o parte a Dalmaţiei unde popu-laţiea era rară, unde cultura romană pătrunsese numai slab. Acest lucru reese din compararea pe hartă a localităţilor unde s-au descoperit urme romane. Localităţile acestea sînt foarte multe, este drept, dar există un teritoriu vast, unde ele aproape lipsesc. Acel teritoriu se întinde dela rîul Yrbas spre răsărit' pănă pe aproape de basenul rîuluî Drina. Tocmai pentru aceia am înşirat în notă localităţile cu urme romane din Bosnia şi Hercegovina, pentru ca şi lectorul să poată face această constatare. A fost foarte deasă populaţiea şi foarte intensă cultura romană dela Yrbas spre apus şi în basenul riului Drina, dar la mijloc a fost o lacună. Ca să o delimitez mai preciz, această lacună se întindea între rîul Yrbas la apus, rîurile Laşva, Bosna şi Praca la sud, şi versantul vestic al rîuluî Drina la răsărit. Numai la mijlocul lacunei, pe rîul Bosna, începînd dela vărsătura Laşvei spre nord, , pănă la Doboj, au existat rari stabilimente romane. Aceiaş lucru reese. şi din compararea numărului inscripţiilor. Din 5110, cîte sînt . aproximativ inscripţiile din Dalmaţia publicate îu C.I. L. III, cad pentru teritoriul la-mnei—din tr-e-^îuwle-^Vtbas-$-i Drina numai 77. In conformitate cu aceste fapte stă constatarea arheologiei preistorice că în Bosnia, „maî ales în părţile ei cele mai: Îndepărtate de mare,, arta preistorică continuă încă în timpul domina-
316
§ 111.
ţiunil romaiie", Ed. Richter, Beitrăge zur Landeskunde Bos-niens und der Hercegovina, Wissenschaftliche Mitteilungen -X, 404, Pentru aceîa afirmarea luî Kiepert, cu toată întâmpinarea făcută de Patsch, continuă de a fi adevărată, şi Ed. Richter locul citat o confirmă prin următoarele vorbe : „Este puţin probabil că în Bosnia proprîu zisă, dincolo de liniea de separare a apelor, vom pntea afla atîta cît s-a aflat în teritoriile maî apropiate de marea adriatică, în Croaţia, în Dalmaţia [în înţelesul de astăzi al cuvîntului] şi în Herze-govina. Căcî, macarcă acea păduroasă regiune a avut pe vremurile vechi în multe locuri o desime de colonizare surprinzătoare, care nu rămînea mai pe jos cu mult de acea din regiunile de maî la sud, unde clima era mai favorabilă, dar era mai puţin productiv.solul, totuş monumentele romane .găsite pănă acum acolo sînt mai rari şi mărginite la maî puţine localităţi, anume la acelea care se distingeau orî prin bogăţiea minieră orî printr-o excepţională fertilitate a pă-mîntului.“ Şi această lacună din Dalmaţia se continua la nord în cele două Pannonii, unde teritoriul dintre lacul Pelso (Balaton) la nord, Siscia (Sissek) la vest, rîul Sava la sud şi o linie verticală, care ar trece aproximativ prin Stuhlweissenburg şi Fiinfkirchen pănă la Sava, la est, era aproape pustiu, cel puţin pustiu din punct de videre al culturii romane. Acest lucru.îl probează puţinătatea ori lipsa totală a inscripţiilor. In 0. 1. L, III pag. 506 spune editorul: „Tot interiorul Pannonieî a fost necultivat în timpul Romanilor." Iar din regiunea dintre Drava şi Sava cam dela Brod, excluziv, dinspre est, pănă la Sissek spre vest n-au eşit la iveală până la anul 1902, cînd s-a încheiat publicarea tomului III din C. I, L., mai mult de 10 inscripţii. Această lacună din: Dalmaţia se continua pe de altă parte spre sud prin codrul şi pustiul care se întindea din mijlocul Bosniei pănă la munţii Scardos-Şar. .§ 51, Nota S. 57.	3) Invaziea
barbarilor a avut alt caracter în Dalmaţia decît în celelalte provincii romanizate din răsăritul Europei. Mai întîiu felini barbarilor a fost mai puţin variat, căci, ca să vorbim a-proximativ şi să nu ţinem socoteală de excepţionale atacuri făcute. în părţile de răsărit ale aceşteî provincii, Dalmaţia a fost bîntuită şi stăpînită numai de Goţi, de Avari şi de Slavi, învremece Moesia Superior, Moesia Inferior, Dâcia şi‘Pannonia Inferior au fost cotropite de numeroşi barbari
§ 111.
51!T
alţiî (Vezi §§ 82, 88, 89). Apoi invaziea barbarilor în Dalmaţia a avat loc relativ tîrziu. Sub Theoderich (493^ 526) Goţii (Ostrogoţii) au ocupat Dalmaţia, dar numai cu-cîteva garnizoane, fără să se stabilească ca popor într-însa,. şi după luarea Sirmiuluî decătră Avari (anul 582) au început devastările în această provincie din partea Avarilor şi: Slavilor, pănăce Slavii s-au stabilit definitiv într-însa la începutul secolului VII. C. Jirecek, Geschichte der Serben, I,. 51, 87, 91, 95. Dar pănă la această ocupare definitivă prin Slavi Dalmaţia, maî ales în părţile eî despre mare, dusese viaţă fericită faţă cu îngrozitoarele înprejurărî în care trăise ceialaltă nenorocită'peninsulă, în special sub domniea nefastă, a măreţului cu numele Iustinian. Pentru aceia, chiar cu puţin înainte de catastrofa care trebuia să stîrpească aproape nur mele de Roman într-însa locuitorii eî duceau viaţă destrăbălată, după cum se vede din scrisorile papei Grigore I (590-604). C. Jirecek opul citat I, 91.	4) Dar cea mai mare
deosebire dintre Dalmaţia şi celelalte provincii romanizate din răsăritul Europei consista în alcătuirea etnică. Mai întîiu, dacă luăm în considerare neamurile de oameni care o-cupau solul pe vremea cuceririi romane, şi care prin urmare au fost supuse romanizării şi au dat naştere, în cea mai mare parte, populaţiei romanice, Dalmaţia era ocupată de Illyri, de Pannoni, care erau strîns înrudiţi cu.. •Illyriî, şi de Iapodî, care erau un neam amestecat din Illyri $i din Celţi, Această provincie era ocupată, cu alte vorbe, de o populaţie unitară, care se poate numi illyropannonă. Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia şi Pannonia Inferior, la un loc considerate, erau ocupate, din contra, de un complex de neamuri diferite, anume de Thracî, Illyrî, Pannoni, Celţî, Bastarnî, Sarmaţî, Seythî, fără să maî ţinem socoteală de Obulensi şi Oitensî, popoare de origine obscură şi de existenţă problematică, şi, de Autarieii fugari din Scythia Minor. Apoî, din punct de videre al popoarelor immigrate pe vremea cînd romanizarea era în vigoare, şi despre care se poate prin urmare presupune că au putut fi şi ele macar cît de cît supuse romanizării, în Dalmaţia se poate, zice că acest element a lipsit complect, deoarece Goţii au trăit în ea numai ca garnizoane şi cu începere de abia din .secolul VI, cînd ro-manizarea perduse mult din putere, iar Slavii s-au stabilit într-îns^ tocmai la începutul secolului VII, cînd romanizarea
518
§ HI-
încetase. Cu totul altfel se petrec lucrurile în celelalte provincii la un loc considerate, unde diferite popoare nebăştinaşe, unele thrace (Bessi, Castaboci, Carpi), altele germane (Marcomani, Goţi, Gepizi, Heruli şi alţi Germanî), altele slave, altele uraloaltaice (Hunii) s-au stabilit în aşa epocă timpurie şi în asemenea înprejurări, de persistenţă, încît este inadmisibil să nu se fi romanizat macar într-o minimă porţiune (Vezi § 82) *). Dar maî înainte de a trage vreo
*) Dacă considerăm ca teritoriu pe care s-a dezvoltat naţionalitatea romînească (Vezî şi cele spuse la §§ 172, 173, 174) acel teritoriu care se întinde dela, incluziv, basenul vestic al rîuluî Drina spre răsărit, şi cuprinde, în nomenclatură antetheodosiană, extremitatea nordestică a Dalmaţiei, Moesia Superior Moesia Inferior, Dacia şi sudul Pannonieî Inferior, apoî, îa ordine alfabatică, popoarele’ băştinaşe care au fost romanizate pe acest teritoriu, şi acele neamuri barbare immigrate despre care se poate bănui că aii fost şi ele macar cît de cît supuse romanizării pe acest teritoriu, sînt următoarele: A. Popoare băştinaşe : 1. Autarieî (Illyrî, ca fagarî îa Scythia Minor); 2. Bastarnî (§ 54); 3. Bessi (Thracî); 4. Breucî (Pannonî) ; 5, Britolagî (Celţî ?) ; 6. Cavi (Pannonî) ; 7. Celţî diverşi, ca coloni aî Daciei, vezî §167; 8, Coralii (Scythî);
9.	Crobyzi (Thracî); 10. Daci (Thracî); 11. Dardanî (Illyrî);
12.	Dassareti (Illyiî); 13. Dentheleti (Thracî); 14. Getî (Thracî); 15. Illyropannonî diverşi, ca coloni al Daciei, vezî § 167; 16. Maedi (Thraci) ; 17. Moesî (Thracî); 18. Obulensî (naţionalitate necunoscută); 19. O'itensî (naţionalitate neounoscută); 20. Părtini (Pannonî); 21. Pirustî (Pannonî, ca colonî aî Daciei, vezi § 167, § 119); 22. Sardi ori Serdi (Tliracî); 23. Sarmatî (§ 54); 24. Scordisci (Celţî); 25, Scylhl (§ 54) ; 26. Tribalii (Thraci). — B. Barbari immigraţî. Acel despre care se ştie că în adevăr s-aii stabilit pe teritorial romînismului, iar n-au trecut poate numaî ca năvălitori prin el, sînt însemnaţi cu.o steluţă: 1. *Alanî (de a-celaş neam cu Ssytliiî); 2. *Astirigî orî *Astringî (= Vandali); 3. *Avarî (Uraloaltaicî. Au ocupat Scythia Minor între anii 562-567 şi Dacia între aniî 567-802. Vezi Dicule3cu, Die Gepiden, I, pâg. 156,158-166,234-235); 4. *Bastarnî; 5. *Bessî (Thracî); 6. Borani (naţionalitate necunoscută); 7. Bulgari (Uraloaltaicî); 8.
*Oarpî (Thraci); 9. Castaboci (Tliracî); 10. f Cemandri (naţionalitate necunoscută); 11. *Gepidi (Germani); 12. *Germani de neam nehotărît ; 13. *Goti (Visigoţî şi Ostrogoţî) ; 14.. *Herulî (Germani); 15. *Hunî (Uraloaltaicî);' 16. *Marcomanî (Germani); 17. Peucî orî Pencini (Bastarnî); 17a'. Roxoranî r(§ 54. P’robabil Sarmatî); 18. *Sadagarî (naţionalitate necunoscută); 19, *Sarmatî20. *Scyri (Germanî) ; 21. *SlaA7Î; 22. *Tăifali (Germani); 23. Urugandî (U-raloăltaici, după Diculescu, Die Gepiden, 1, pag. 22-23); 24. *Vanr dali (Germani).
Din punct de videre antropologic ştim despre Thracî că eratt
g 111-112.
519
•concluzie din acest punct de videre, cel mai important din toate, al etnografiei anume a popoarelor romanice din răsăritul Europei, va trebui să cercetăm ce spun inscripţiile, care sînt cel maî sigur şi cel maî autentic document istoric.
CAPITOLUL VI
§ 112. Inscripţiile nî-au păstrat nume personale ale locuitorilor din provinciile romane, în cazul nostru special din provinciile romanizate ale răsăritului Europei, din Dalmaţia, Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia, Pannonia Inferior. Aceşti locuitori erau unij băştinaşi, alţii immi-granţî. Care sînt immigranţî se ştie cîte odată, pentrucă li se indică în inscripţie naţionalitatea ori locul de origine. Adeseori însă immigranţiî—de vor fi fost atare—nu se pot deosebi de ceialaltă masă a populaţiei. Profesiunea de mi" litar nu este suficientă prin ea însăş de a proba calitatea de immigrant (Vezi cele spuse la § 83, N° 3 ). Pe immigranţiî dintr-o provincie în alta, în sînul celor cinci provincii romanizate răsăritene, î-am considerat ca băştinaşi. Pe immigranţii din alte provincii i-am însemnat ca străini. Ca să capăt materialul de nume personale barbare, care ni trebue nouă pentru a constata firea etnică a populaţiei supuse romanizării, am luat în considerare mai numai cognomina, pentrucă pe de o parte prezenţa cognomenului singur, fără nomen, indică naţionalitatea barbară a persoanei, iar pe de alta, cînd barbarul a devenit cetăţean roman (ori şi-a însuşit numaî fâră drept nomenclatura romană, căci se întîmpla şi aceasta), alături-cu praenomenul şi nomenul romane îşi păstra de cele maî multe orî ca cognomen numele său naţional. Nomina am însemnat foarte puţine şi adecă numai atunci, cînd am crezut ori că nu se pot explica prin limba latină, ori că prezintă oarecare asâmânări cu numele barbare. Nomina sînt dintre toate numele personale antice cele mai primejdioase cînd e vorba să caute cineva în ele
blonzi (Sjavftcn, fiavi. Vezî probele la Tomaschek, Die alten Thra-■fcer, I, pag. 115), despre Slavi, anume despre Sclaveni- şi Anţî, ■că erau roşeaţi la piele şi la păr (v%ipj&poi elcnv arome?, Procopius v de bello gotthico III, 14), şi despre Germani, în special despre Goţi, Gepizi şi Vandali, că erau înalţi la trup, frumoşi Ia faţă, cu pielea albă şi cu părul blond (Diculescu, Die Gepiden, I, pag.
3,	după Procopius).	.
$20
§ 112.
cuvinte barbare* căci însuş faptul că e nomen constitue o-presumţie că trebue să fie (orîcît de nelatină aparenţă ar. a-vea) sau roman sau în orice caz italic. Ou toate acestea în general, chiar din punct de videre al cognominelor, atunci cînd maî ales sînt însoţite de nomina, greutatea este mare de a deosebi numele cu adevărat barbare. Cel maî uşor lucru este de a constata că nu sînt greceşti, macarcă şi din acest punct de videre îndoială poate exista cîteodată. Foarte greu însă este de multe orî de a constata că nu sînt latineşti. Voîu da aici cîteva exemple. Albanus poate fi latinesc, şi anume maî mult decît un derivat dela Alba (ceia. ce pentru un cognomen al luî Plaetorius C. I. L. III 2728 şi pentru numirea unuî om fără nomen, moştenitor al luî Virssucciussus, C. I. L. III 3256 ar fi absurd), un derivat dela albuş, *albanus, dar poate fi şi un nume etnic (compară poporul epirot Albani), orî mai degrabă un cuvînt celt, căcî e foarte răspîndit . pe teritoriul celt şi ca nume personal şi ca nume de-rîuri (Vezi Holder).—Attius, numele unui barbar, Attius .Victoris C. I. L. III 14538, n-are sigur nimic a face cu nomen latinesc Attius, maî ales cînd din a-celaş radical se mal găsesc formate multe nume barbare altele, ca Attio, Atta, Attusonius.— Bellicus, numele unui sclav C. I. L. III 8140 şi al unui Pirasta C. I. L. IIL C. VII, nu-i latinul bellicus, ci trebue pus în legătură cu numele illyr Bellus din T. Livius XLIV, 31.— Bonita să fie=*bo-nita, un derivat din lat. bonus prin sufixul deminutiv de obscură origine -itus? Maî degrabă însă e celt, căci şi primitivul Bonus şi derivatul Boniţus se găsesc des ca nume pe teritoriul celt (Vezi Holder).— Numele femeesc Cato, cu toată asămănarea ce are cu cognomen bărbătesc latin Cato,, se probează ca illyr prin forma ambigenă -o (Compară pentru radical numele illyro-pannon Caturus).— Lupicinus să fie latinul *lup-ic-in-us? Prezenţa acestui, cognomen însă în C. I, L. III numaî pe teritoriul celt te-ar face. să te gîn-deşti maî degrabă la un cuvînt celt, maî ales că din primitivul *lukuos tot lupo- trebuia să iaşă în limbi celte- ca şi în latineşte (adecă în limba oscă, pentrucă lupus e .cuvînt sabin), că sufixe derivative -ic şi .-in existau în limbile.celte ca şi în latineşte, îar cognomen Lupus (sigur=celtul '^lupus," îar nu latinul lupus) era foarte întrebuinţat pe-teritoriul •celt." Aceasta nu opreşte ca şi în latineşte să se fi format
§ 112.
521
vreun lupicinus, căci pe soţiea împăratului lustinus I, care era de loc din Dardania, o cliema Lupicina şi un general roman se numia Lupicinus (Vezi § 82, N° 10 spre sfîrşit). Alături de altfel şi la Slavi exista încă depe atunci o formaţie analoagă Vulcassinus (Vezi § 82, N° 10 spre sfîrşit).— Marinua poate fi latinul marinus, dar este aşa de întrebuinţat pe teritoriul celt (Vezi 6. I. L. III, 4059, 4317, 4401,4785,2,8, 4789, 5431, 6010,132, 11738, 14115,8, 4298, 5593, 5838, 10884, 14354l8, 14358 15), incit poate fi în multe cazuri şi un cuvînt celt, derivat din radicalul celt maro-, „mare“, „frumos" (Vezi Holder). In alte cazuri poate că va fi şi oriental (Vezi Pârvan Contribuţii la istoriea creştinismului dacoromân, Bucureşti, 1911, pag. 79).— Propin'cus, Prupincus (şi Propinquus C. I. L. III 5447, 6036,‘ dipl. XXXIX [XXVI], dipl. LI, 14083, Propinqns 14082) sâ fie latinul propinquus? In afară de 6036 din Soada Sy-ria (un centurion, poate că era străin) acest cognomen se găseşte, numai pe teritoriu celt (5447 Klein Stiibing Noricum, 14082 Carnuntum Pannonia Superior, 14083 Carnun-tum Pannonia Superior, 5274a Celeia Noricum, 13382 Râ-kos Palota Pannonia Inferior, 14507 Kostolatz Moesia Superior teritoriul Scordiscilor, 14538 Guberevci Moesia Superior teritoriul Scordiscilor), şi în siDgurul caz unde cunoaştem sigur naţionalitatea persoanelor, acestea erau celte (dipl. XXXIX [XXVI]: Propinquus este fiul lui Nertomarus Boius).-Să se compare în special inscripţiea funerară 14538, pe care Zaca, fiica lui: Vaentus, o pune bârbatu-so Attius, copiilor săi Aia, Propincus, şi mamei sale Gresa, fata lui Dasas. Ce căuta printre atîtea.nume barbare latinul propinquus? Şi apoî ce haz are să-şi boteze cineva copilul cu un nume aşa de puţin potrivit cum e latinul .propinquus ? Compară numele de localitate Pincus (astăzi Grădişte) dela gura rîu-luî Pincus (astăzi Pek) din Mpesia Superior pe teritoriul Scordiscilor.— Salvia să fie un derivat din salvus? ;orî poate salvia ? Mai degrabă la fimeea Nevena Salvia, al cărei prim nume este. evident barbar şi al cărei bărbat purta şi. el un nume neroman, Dieus, avem a face cu un nume, barbar Salvia^ care samănă numai întîmplâtor cu cuvintele latineşti salvus,. salvia.—Sestus, Şexto n-au a face cu latinul sextus, după cum probează forma ambigenâ -o.:—Nomina Signiuş, Signia să fie romane ? Sătâibă legătură cu signum ori poate cu
522
§ M2:
numele oraşului din Latium Signia ? Compară Sige,—Sineca ^ Seneca, cognomen al gintei Annaea, este şi- celt. Vezi Holder.—Soso era şi grecesc (Socii f. >	dar era si-
gur'şi celt. Yezî Holder.—Surus, Sura vor fi fost şi=Syrus, Syra, dar e atît de întrebuinţat acest cognomen şi apare în atîtea derivări (Surilla, ■ Sario, Suro, Suris. Pentru alte derivate vezi Holder) şi-pe un teritoriu aşa de întins, încît si-, gur de cele mai multe ori trebue să fi avînd. a face în el cu un cuvînt naţional, şi anume şi:thrac şi illyro-pannon şi celt. Yezî lista numelor thrace, illyro-pannone, celte.— Tutor nu este sigur latinul tutor, ci un derivat din radicalul tut-; tout-, care a fost probabil şi thrac şi illyro-pannon şi celt, de'unde şi derivatele Tutaf. O. I. L. III 4836 Yirunum Noricum, 9435 Salonae Dalmaţia, 10573 Pilis Szânto Pan-, nonia Inferior ; Tutiă b. 10949 Szeplak Pannonia-Superior •;< Tutorina f. 5225 Celeia Noricum 5 Tutorinus b. 4084 Hai-' din Pannonia-Superior, 5296 Poniggl Noricum; Tutoriana f. 4084 Haidin Pannonia Superior; Tutuia f. 5664 S. Leon-hard Noricum; Tutula-f. dipl. XCVIII (Breuci filia Azala); Toutus b. 4906 Klagenfurt Noricum; Tutenes b; 14159i Djerasch Syria (eques alae I Thracum, fiul luî Eptacentus).-Tutor însuş se mai găseşte 4845 Yirunum Noricum; 4084 Haidin Pannonia Superior; 5094 vallis lavantina Noricum; 5331 Seckau Noricum; 11112 Carnuntum Pannonia Superior ;• 11482 Unterthorl Noricum. Dela aceiaş radical nfelatin se tra,g poate şi nomina Tuticanius dipl. LXII (praefectus clas-■sis praetoriae ravennatis), dipl. XXXV (testis); Tuticia 1246-Alba lulia Dacia ; Tutidia 13041 Salonae Dalmaţia; Tuti-lius 7385 Peristasis Thracia, 7282 Athena Grecia.— Volso este sigur şi roman (L. Manlius Yolso se numîa un patrician, T. Livius XXII, 35). Yolso însă din inscripţiea C. I. L. III, 3134 Veglia, unde e întrebuinţat fără nomen, ca nume deci al unui barbar, trebue pus în legătură cu Volses 3055 Al-bona, cu Volsouna, fata- lui Plaetor, 3149 Cherso, cu Vol-•sunus 3151 Cherso, şi este probabil illyr.
In special ăm de făcut observaţiile următoare. Am considerat ca nume barbar pe orice cognomen italic pe care l-am igăsit întrebuinţat în nomenclatură barbară, adecă fără no-men. De pildă Maela e un cognomen italic, dar în inscrip-rţiea C. I. L. III, 8979, în numele cu nomenclatură barbară IMaela Netis (filius) am considerat pe ^Maeia ca nume bar^
§ 112:
523.
fbar. Ga cuvînt considerat, ;este acest Maela barbar a-, celaş cu Maela italic, ori e numai întîmplător omonim cu dînsul? Este imposibil de hotărît. Apoî am considerat ca nume barbar pe orice nomen italic pe care l-am- găsit întrebuinţat îa nomenclatură barbară, adecă fără cognomen şi fără praenomen. De pildă Attius e un nomen italic, dar în inscripţiea C. I, L. III, 14538, în numele cu nomenclatură barbară Attius Victoris• (filius) am considerat pe At*. tius ca ;nume barbar. Ca cuvînt considerat, este acest Attius barbar acelaş cu Attius italic ? Sigur nu. Intre aceste două cuvinte există numai o întâmplătoare omonimitate. In sfîrşit ■am considerat uneori ca nume barbar un nomen italic a-, tuncî cînd în nomenclatură romană acest nomen este întrebuinţat ca cognomen, macarcă faptul'acesta, de a întrebuinţa nomina ca cognomina, nu este ceva rar în nomenclatura romană din timpul imperiului. Am făcut aceasta atuncî cînd speciale înprejurâri mi-au dat bănueli. De pildă, . în in- ; scripţiea C. I. L. III, 7477 este vorba de un Yalerius Mar-cus, militar în legiunea XI Claudia, căruia î-au făcut mor-mîntul soţiea sa Aurelia Eaustina una cum Valeriis Deci-balum et Seicipere et Mamutzim et Macaria et Matidia filiis. Acest Yalerius Marcus cu nume roman a dat fiilor şi fiicelor sale trei cognomina barbare (şi anume thrace), un cognomen grec, şi unul Matidia, care samănă întocmai cu un nomen roman (de pildă soacra împăratului Hadrian era o Matidia). Acest Yalerius cu nume roman era sigur un Thrac, care, macarcă se încetăţenise Roman, nu-şi uitase limba băştinaşă şi tradiţiile naţionale şi ■ punea copiilor săi vechile nume barbare, macarcă vîrîte în calupul nomenclaturii romane, vechile nume barbare care sigur aveau toate un înţeles. Este •oare de admis ca acest Thrac, simplu legionar, pelîngă nume thrace, care aveau un înţeles, şi pelîngă numele grec Macaria, care şi acela avea un înţeles, să fi adoptat ca cognomen pentru una din fetele lui un nomen roman, ca Matidia ? Şi dacă ar fi vorba de nume romane ca Aurelius, ori Cornelius, ori Iulius, etc., îndoiala ar fi aproape absurdă, dar-e vorba de numele Matidius,-care, macarcă foarte probabil italic, nu e lipsit de bănuiala că ar putea să aibă o origine exotică. Sînt doar nomina italice,. a căror obîrşie exotică, adecă dintr-o limbă care exista în afară—rori.mai bine şi în afară—de Italia este sigură: astfel de pildă no-
§ 112-113.
men Plaetorius este foarte probabil un derivat din' Plaetory. care estfe sigur un nume illyropânnon. Este-negreşit trebuinţă de o competenţă maî mare decît a mea pentru a nu comite erori din acest punct de videre, dar chiar aşa sper că- nu; se vor fi strecurat prea multe nume sigur italice (orî poate-şi grece) printre numele înşirate de mine ca barbare.
Un ajutor pentru a constata care nomina şi cognomina sînt de origine italică am avut în Yincentii de Vit, Totius-latinitatis onomasticon, Prati, 1860-1887 (AjuDge pănă la B excluziv), Pauly ’s Realencyclopădie, Stuttgart, 1842-1864,. şi Pauly ’s Realencyclopădie, neue Bearbeitung von Georg: Wissowa, Stuttgart, 1894-1913 (Ajunge pănă la hyagnis m-
cluziv).
Localităţile de unde am cules numele sînt înşirate în ordinea în care se găsesc în G. I. L. III. C. înseamDă tablele cerate, dipl. înseamnă diplomele militare, b. = bărbat, f, = fimee.
§ 113.
Dalmaţia
Lissuş .(Lisso, LjeS): Nimic.
Bntua (Budua): Nimic.
Doclea (Duklja, Duke) : Ambacti b. (gen.) - 12690 (deloc-din Bryxia,’ G-allia Cisalpina).— Pinnia f; 12696.^-Ţlaia f. 12712.—Pinniae f. (dat.) 13836.— Verzaiio b. (dat.) 13832.— Filiora f. 13845:—Latinianae f.(dat.) 14601, atribut la geriti.— Epicadianae f. (dat.) 14601, atribut Ia- genţi.— Utetuo? b. 14603,— Ape? f. 14603.
Ipek et vicjnia, cu Socanica: Yels b, 8292, tribus horis sep-
-	tentrionem versus ab Ipek.— Sadragita b. 8292.— Blazziza b. ? 8292.—Milizza b,? 8294 tribus horis .ab Ipek septentrionem. versus.— Bossina b, ? 8294.— Yulcassinus. b. 8294.
,j . . -f ' -Municipium S,.,; (Taschlydscha sive Plevlje)': Pantoni L ‘(dat.) 6:349 şi 8317.— Tittoni f. (dat.) 6350 şi 8319.— Tritanoni f. (dat.) 6351 şi 832-0.—Vendoni f. (dat.);6352-şi 8321.— Testoni fi. (dat.) 6354 şi 8326.— Pladome[no]‘ J b.- (dat.)" 8308!— Carvanio b. (dat.) 8308.'—Pantoni f. (dat,) 8308.— Bessus b. 8312.—Pantoni f: (dat.) 8318.
■■§. 113.
525
—	Cambrianus b. 8322.—Catoni f. (dat.) 8323.—Babe-xius b. (nomen) 12715.^—Vendoni f. (dat.) 12783 şi 13853.
—	Bessus b. 12783, şi 13853.—Plares b. 14605.—Pan-toni f. .(dat,) Patsch XII pag. 123,
Budhica prope Re£ka : Nimic.
Rudnik, Uacak, Jezdina, Negrisori: Totia f. 8337, Negrisori.
Municipium Mal... (Po£ega cum locis vicinis Visibaba, Grob-Ije, Arilje, Vranjani, Karan): Tattaia f. 8342, Poiega. ;—Nindia f. 8343, Karan.—Albanus b. 8344, Yranjani.
—	Raia f. 8348/ Groblje.— PiD[es] b. 8348.— Dazieri b. (dat.) 8350, Karan.1—Enena f. '8352, Groblje.—Zaca f. 12718 şi pag. 2328 110 prope Uiice. — Baetae f. (dat.) 14607 1 Visibaba.— Aioia f. 14607 \— Pinentă f. 146071.
' —-Baeta f. 14607 \— Genthenia f. 14611, Jeievica ad sep-'tentrionem a Pd&ega.	*‘
TJjice, Mackat, Bajina-Ba^ta: Nimic.
Municipium Domavianum (Gradina prope Srebrnica), cu Zvornik şi Krupanj: Platori b. (dat.) 12743 Poznanovic. —■ Matisa f. 14219 20 Skelani. — Thana f. Patsch XI pag. 157 Skelani.— [Sjarnus b. Patsch XI pag. 161, Skelani.
Regio inter Verbanum et Drinum fluvios, cu Dabrica,.Do-bricevo : . Madu f.- ^8376c Visegrad. —Tatta’f. 2766 c şi 8386 şi 1277,5 Dabrica.— Plator h. 12772 Janjici.-Ba-•tonis b. ,(gen.) 12772. Posaulionis f. (gen.) 12774 şi 13866 Konjica. — Iaci b. (gen.) 12774.—Bato b. 12779 Mali Mosunj.— Boioni b. (dat.) 13860 Lisicici prope KoDji-ca.— Laiscus b. 13860.—Tattuiae f. (dat.) 146173, Os-tro^ac.-^-Mandeta f. 14617 4 Homolje. — Zorada f. 14620 -Dobriceyo.—Zanatis b. 14620.—Tatta f. (?) 14620.—Da-zas b. 13861 Lisicici.
Acruvium (Cattaro): Lurius b. (nomen) 1715.	.	,
Risinium (Risano) cu PerastoLurio b. (dat. nomen) 1725, Risano.—Luriae f. (dat) 1726, Risano.— Posilla f. 8399.
Prevlaka prope Câstelnuovo : Nimic. '
JEpidaurum (Ragusa vecchia): Tarae f. (dat.) 8408.-—Ta-rius b. 8408.	,	'	-	^
526
§ 113-
Ora inter Ragusam et Naronam : Nimic.
Narona (Viddo) : Marinus b. 1771. — Epicadus b. 1784. — Epicadus b. 1820.— Maservae b. (dat.) 1861.— Titiae f. (dat.) 1879.— Titi b. (gen.) 1879.— Scenobarbi b. (gen.) 8437.— Munnius b. 8437.— Gentius b. 8437.—Bolana f; (?) 14626 — [Ma]laius? b. Patsch XII pag.'85 cap'jina.
Ora a Narentae ostiis ad Salonaş : Surus b. 8475, S. Marco, a Duce. — Titivillae f. (dat.) 8480 A.lmissa» — Ninso b. 12793 S. Martino di Podstrana.
Ljubuski et vicinia : Andamionius b. 8486 prope Humac.— Andami b. (gen.) 8486.— Pinnes b. 8489 şi 12799, Gla-vaticevo.-—Temus f. 8489 şi 12799.— Pinnio -b..- (dat.)
■	8489 şi 12799.—Vanaius b. 8495 şi pag, 2322 Humac (domo Bodionae, Gallia Narbonensis).— Tattaris b. 12800 Fatnica.—Temus f. 12800.— Batoni b. (dat.) 12800. — Veneti b. (gen.) 12800. — Venie[ari] b. (gen.) 8495 şi pag. 2322, tatăl luî Vanaius.— Ligomarus b. 14632 Har-domilje.—Carstimari b, (gen.) 14632.—[Dasjsius b. Patscli, XII pag. 133 Humac. Maezaeus..— Bastarni b. (gen.) Patsch. XII pag. 133 Humac. Maezeus.
Novae' (Runovie), cu Yrhgorac et Imoski cum locis vicini& Lokvicie, Postraiije, Proloiac Pinnes b. 12810 Tihaljina*.
—	Teutnieitis b^ (gen.) 12812 ^upanjac. — Pl[ator] ? b. 12812 şi pag. 2259.— Epicad[us] b. 13884 Gradac prope Posusje.—Epicad[oJ b. (dat.) 14640 Dikovaca,
Epetium (Stobrec); Pituntium (Podstrana di Poljica): Ditoni f. (dat.) 1927, Sricjine.—Nicala f. 8521, Stobrec.— Satriae f. (dat.) 8532, Podstrana di Poljica.—Panico f. 8551, SriDji-ne.— Dasto f. 8551.— Luci b. (gen.) 8551. — Lione f. 12816 Stobrec.—Pinosta b. 14238 i Kamen.—Yendim[i]-a[e] f. (dat.) 14657 Srinjine.
Salonae: Passius b. 1938.—Luriăe f. '(gen. nomen) 1971.
i T7- Disdozi b. 2008. — Mucatrae b. (dat.) 2009. — Saba-sianus b. 2009.— Cloutius b. 2016 (probabil Hispanus^ vezî nota editorului dela această, inscripţie). — Clutaini b. (gen.) 2016 (probabil Hispan'us, vezi nota editorului dela a-'i'ceasta■ inscripţie^ Caroso b.' (dat.) 2027.Tarcho b. 2053 (Aquitan).— Tarbunis b. (gen.) 2053 (Aquitan). —-
§. 113.
527
Titiseni b. (gen., nomen) 2055.—Titisenus b„ (nomen) 2055. —Virdomarus b.2065 (Biturix).— Thartontis b. (gen.) 2065 (Biturix); ' Pamae f. (dat.) 2065 (Biturix).— Dasius b. 2097a.—-Lacri b. (gen.) 2125.— Novesis b. 2126 (serv). -^-Platorius b: (nomen) 2148.—Raspaleti (?) b. (gen.) 2165.
—	Anniae f. (dat.) 2171.—Selioni f. (dat.) 21S0 şi 8604.
—	Dassius b. 2180.—Anniob. (dat.) 2206.—Annia f. 2206.—Elivius b. 2283,— Buceionib. (dat.) 2249.—- Cin-gius b. (nomen) 2279.— Oirotis b. (gen.) 2280.—: Dassio b. (dat.) 2305.—Dato b. (dat.) 2306.—Datus b. 2306.— Pinniae f. (dat.) 2308.— Apii b. (gen.) 2322.— Tegiviva f. 2380.—iBgonam (Ingenuam.?) f. (acuz.) 2397 şi 8628.
—	Ceunae f. (dat.) 2403.— Raia f. (nomen) 2400.— Epe-tinus b. 2423. — Catandioni b. (dat.) 2425. — Marino b. (dat.) 2430. — Satrio h (dat.) 2450. — Panes f. (gen.) 2456.—Proserii b. (gen.) 2490.—Piruntia f. 2490.— Yendoni f. (dat,) 2497.—Aplius b. (nomen) 2501.— Raia
-	f. (nomen) 2502—Yinnonio b. (dat.) 2502.— Tampio b.
: (dat.- nomen) 2547. — Tampius b. (nomen) 2547. — Lae-inotinae f. (dat.) 2549.— Tigidio b. (dat. nomen) 2560.
—	Tigidia f. (nomen) 2560. — Bitidius b. , 2582. — Sa-manna b. (?) 2610. —Bocontia f. 2616. — Bocontius b. 2616.— Essoricus b. 6392.— Ienudia f. 6392.—Avendius b. (nomen) 6394,— Yiforini b. (gen.) 6405. — Sornio b. (dat. nomen) 8757.—Âzinas b. 8762 (etbnicum ?).-—Fin-gis f, 8876.—Fencis f. 3173 şi 8877.— Satrio b. (dat.) 8921.—Yinniaef. (dat.) 8933.—Edasterius b.8935 (delaâSsa-■vfc ?).—Netis b. (gen.) 8979.— Maela b. 8979.—Dazome-nus- b. 9024. — Panto f. 9024. —^ Diteio b. (dat,) 9032.
—	Yerzon[i] f.‘(dat.) 9056.— Beuzas b. 9156:.— Epicadi b. (geii.) 9159.—- Cantiae f. (dat. nomen) 9163.— Surae f. (dat.) 9168.^—Narii pl. b. (nomen) 9187.— Tarconius Î3. (nomen) 9199.— Lateinus b. (nomen) 9250.— Lateio b. (dat. nomen) 9250. — Pantiae f. (dat,) 9253. — Osulniae (Ogulniae ?) f, (dat. nomen) 9267 şi 14280.— Titiseno b. (dat. nomen) 9362.— Carico b. (dat.) 9362 — Veiedius b. (nomen) 9392.— Yeiedio b. (dat; nomen) 9392,— Dâeioni b. (dat.) 9424 şi 13058.,— Sabbatiae f. (gen.) 95)38..— Sevenuda f. 9603.— Sabbatiae f.} (gen.), 9612.— Suro b. (dat.) 9614.— Atreccesianus ,b. 12896,—Atrectia f.,12896.
—	Dize b. 12897.—Miece f.'(dat.) 12947 gr.‘	—
528-
§ 113.
Lurio b. (dat. nomen) 15006.— Tutidiae f. (dat nomen) 13041.— Dinenti b. (dat.) 13044.—Yeied[ius] b-, (nomen) 13052.— Duiona f. 13124.— Copiesilla f. 13903.—[P]inr nus b. 13904.—Coulio b. (dat. nomen) 13926.—; Coulius b. (nomen) 13926; — Aepic[adus] ? b. 13928. —Sorto b. (dat.) 14288.— Dassius b. 14660 ' — Angitie ? f. 14705.
—	Saxxonio b, (dat-) 14738.— Dasantillae f. (dat;) 14774,
—	Asifa b. 14793 2 („nomen fortasse hebraicum* nota editorului). — Epicadi b. (gen.) 14794. — Lur[ia] f. (nomen) 14809.— Marinus b. 14809.— Suro b. (dat.) 14823-
—	Dasius b. 14825.
Tragurium (Trau), cu Biac : Baureăe f. (dat. nomen) 2680 Trau—Dinae b. (dat.) 14316 Trau.
Gardun prope Trilj: Nemis b. (?) 9735.-— Sigeb. (?) 9735:— Emans b. 9739. (Daesitias).—Platoris b. (gen.) 9739 (Dae-sitias).— Yes[..?] f. 9739^— Tata b. 9740 şi 13185.— Misaucis b. (abl. pl.) 9740şi 13185.— Yenimarus b. 13975 (de; loc din Yirunum în Noric).— Ressius b. (nomen) 13975 (probabil din Yirunum Noric).—Brigomarus b- 13975 (probabil din Yirunum).— Segni b. (gen.) 14934.— Sacronius b. (nomen) 14943 i.
•»* ________________________________________
Aequum (Citluk prope Sinj): Albanus b. 2728. —Trioni f, (dat.) 2-735.— Nassi b. (gen.) 975.9. — Iettus b- 9759.— Stacti b. (gen.) 9759.— Burrius b. 9760 (Gal, Trebocus).
—	Betuloni b. (gen.) 9760 (Gal,'Trebocus)^—Seccius b. (nomen) 9767—Nevene f. (dat. nomen)'9773------------Salvie f.
(dat.) 9773-—■ Dieus b. (nomen) 9773. — Seccio b. (dat. nomen). 9777.— Şeccia f. (nomen) 9778.—Raiae f. (dat, nomen) 14.947.
Andetrium. (Mue): Donico b. (dat;) 2746 (de loc din Celeia Noricum).— Dasantis b, (geD.) 14950.
Municipium Mâgnuin (Balijina Glavica prope DrniS): Yer-caius b. 9796 (Varcianus).— Mendi b. (gen.) 9.796 (Var-cianus).— Regini b! (gen,) 9796.
Yrlika cum agro; cu Cadina-Glavizza: Batonis b. (gen.) 2749 şi pag. 2328 157, in colle e regione Kariac.—Baracionis b. (gen.) 2749. — Tato b,\2749. — Panes tb. -2750, sine. loco.—Platori b- (dat.) 2751, Yerliccae—Panes b. 2751.
§ 113.
529--
—	Titi b. ‘(geD.) 2751. — Platoris b. (gen.) 2752, in colle e regione Kariac.—Panenti b. (gen.) 2753 şi pag, 2328157, in colle e regione Kariac. — Muteli b. (gen.) 2753. — Buomi f. (datj 2753. şi pag. 2328157.— Surasb. 2753.
—	Taro b. (dat.) 2754, ad caput Cettinae prope -Babin Grad.— Sextoni f. (dat.) 2754,— Zanosia f. 2756, in colle e regione Kariac.— Lisenoni f. (dat.) 2756. —^ Panes b. 2757 şi 9817, in castello rupto Gradinae ad fi. Cetti-nam.— Titoni f. (dat.) 2757 şi 9817. — Sextoni f. (dat.) 2757 şi 9817.— Reginus (?) b. 9806, Crkvine-—-Panes b. 9810 Lastova prope Seyaoe ad flumen Cetinam.—Slator[is] b. (gen.) 9810.— Candalio b. 9813a. prope Otiiio. — Pla-tori ori Slatori b. (dat.) 9821, Stra-sine in colle Crkvin'e.
—	Tilursa f. 9822 Vrlika.— Pantoni b. (dat.) 9822a şi pag. 2328 158 Drâgovid prope Yrlika.— Panes b. 13206 Strazine—- Sextoni f. (dat.) 13215 Grkvina sive Koljani.
—	Ledri b. (gen.) 9819 şi pag. 2328158 Lastvefeld.—
Panes b. 14969, ubi reperta sit, incertum. — Apuri b. (gen.) 14969.:—Sparuci b. (gen.) 3164 şi 9816,: Kadina-Glaviea (Tribocus) — Surus b. 3164 şi 9816, Kădina-Gla-vica (Tribocus).	.	i
Promona (Teplju prope Drnis): Bouti b. (gen.) 9834, His-panus,—Paio f. 9839.— Carpiae b. (gen.) 9839.—Platoris b. (gen.) 9839—Dasas b. 14316 5.— Pan[es] ? b. 14316 K
—	Tit[i] ? b. (gen.) 14316 5.— Pan[enti] ? b, (dat.) 143165.
—	Ritus b. 14316®.— Druanus b. 14316 6.-^- Planini ? f.
(daţ.) .143166. — Suttisio? b. (dat.) 14316 7.
< v k f ' Regio inter Yerbanum et Unnam fluvios (Vasarovina, Gla-vitza, Listani, Otinovci; Vagahj): Lavoni f. (dat.) 2761 şi 9846, Lipani.—Batun[i] (dat.) f. (?) 2762'şi 9845, Lis-tani,—Surionis b. (gen.) 2764, a meridie Gradinae, distr. Kupres.— Plator b. 9859, Yasarovina.^-Paiio f. 9850 şi pag. 2270 Suhaca.— Suuli[us] b. (nomen) 9858 şi, pag. 2270 Vasarovma.— Dasa b. 13984 Pecka.— Sabboriis K (geD.) 13984.— Turus' b. 13985 prope Glamoc. —[V]el-sou[nus]? b. 13988 Vrtoce.— Mattoniaf. (nomen) 143202 .ău pan jac. —Tei[.us]? b. 14320 8 ^apanjac. — Lavoni f. (dat.) 143208. -	.	-	/	/:
Municipium Salvium (Grkoyci, am Nordende . (ies. . Beclşens von Livno)Plator b. Patsch XI pag. 131 Kâblic mali.
530
§ 113.
—	Carvius b... Patsch XI pag. 131 Kablic mali.— Batonis , • b. (gen.) Patsch; XI pag, 131 Kablid mali.— Pinn[es] ?
-	b. Patsch XI pag. 133 Livno.— Batonis b. .(gen.) Patscb XI pag, 134 Livno.—Lo[isci] ? b. (gen.) ,Patsch XI pag. 134 Livno.—Beusantis b. (gen.) Patsch XI pag. 134 Livno.— Litus b. Patsch XI pag. 135 Livno,— Zuni b. (gen.) Patsch XI pag. 135. Livno.
Delminium (^upanjac): Dastoni f. (dat.) 149767.— Paiioni f. (dat.) 149767.— Buuo f. Patsch IX pag. 216 Borcani.
Riditae (S. Danillo), cu Grebastizza, Sebenico, Konjevrate ; Agaevius b. 2767, S.' Danillo.— Iettus b. 2768, Danillo.
—	Dasântis b. (gen.) 2768.— Turi b. (gen.) 2769, S. Danillo.— Pantoni f. (dat.) 2773, S. Danillo.—Lavinciae f. (gen.) 2773.—Platoris b.-(gen.). 2773.—Apludi b.. (gen.) 2773.— Aplis b. 2778, Danillo.—rLedietis b, (gen.) 2778.
—	Sini b. (gen.) 2778.— Aplo f. 2779, S. Danillo.— Dar-mo f. .2779.— Caturi b. (gen.) 2779.—Trita f. 2780, S. Danillo.—Baezocrusu f. 2781 şi 143211, S. Danillo.— Lavia f. 2781 şi 143211.-^ Lavi b. (gen.) 2781 şi 143211.
—	Bizo b? (dat.?) 2782, S. Danillo.— Nomedito b. (dat.) 2785, Danillo.—Benni b. (gen.) 2785.— Panto f. 2786, Danillo.— Madoci b. (gen.) 2786.—Pladomenus b. 2787 Danillo.—Sera b. 2787.— Turi'b. (gen.) 2787.— Platino f. 2788 S. Danillo.'—Platoris b. (gen.) 2788.— Tizi b. (gen.) 2788.—Aplinis b. (gen.) 2790 Danillo.— Tritanoni f. (dat.) 2792, Danillo.— Lavi b. (gen.) 2792.—: Aploni f. (dat.) 2792.—-Tritano b. 2792.— Tritanonis b. (gen.)
-	279.2.— Acali :b. (gen,) 2792.— Turo f. 2795 Danillo.— Aplinis b. (gen.) 2795.— Yendo f. 2796, S. Danillo.— Tritaneria î. 27.96.—Pinsi b. (gen.) 2796.—Yendo f. 2797, S. Danillo.— Tudania f. 2797.— Pladomeni b. (gen.) 2797.—Sure f. (dat.) 2800 extra Sebenicum.—Aplu orî Apludus b: 6410, Danillo.— Pladomeni b. (gen.) 6410.— Mevertens (?) • b. 6410.—Tritus b. 6411, Danillo.— Aplis b. 6412' şi 13989 Danillo.— Lunnicus b. 6412.-—Triti b. (gen.) 6412.—- Apludus b. 9865 Katun prope Danilo.— Plator b. 9866 Katun propre Danilo. —Plator b. 9867 Danilo.— Navina f. 9871 Danilo.— Panto f. (?) 9872 Danilo,—Trito b. (dat.) 9877 Danilo.—• Plaetera f. 9873 J)ariilo.;—Triti b. (gen.) 9873.—Plaes b. 9874 Danilo.
§ 113.
531
—	Sesto b. (dat,) 9876 Danilo.—-Laprico ' b. (dat.) 9876.
-	—Sesti b. (gen.)-9876.—Tudani b. (gen. nomen) 9878 Da-nilo.— Panto f. 9878.— Aplo f. 1324:4 Danilo.— Curba-nia f. 13244.— Kabaleti b. (gen.) 13244.— Aplo f. 13245 Danilo.;— Aplini b. (dat.) 13245.— Ifzi b. (gen.) 13245.
-— Sexto f. 13246 Danilo.— Pinsi b. (gen.) 13246,—Lic-[aiaj? f. 13246.— Yenndo f. 13247 Danilo.— Laezarpa f. 13247.—: Plaentis b. (gen.) 13247.— Tritano f. 13991 Danilo.— lomenii ori Iomenei b. (gen.) 13991.- —ÂJxei or! Ialxei b. (gen.) 13991.
Scardona, cu Trebocconi, Vissovaz, Bribir: Nertilla f. 2806 Scardona.— Smeitiom b, (?) 2819 şi 9880'Bribir.— Apli b. (gen.) 9881 prope Bribir.
Burnum (Supljaja-crkva prope Ivosevei): Andes b. 2824şi 13249.
‘ —Barcini b. (gen.) 2824 şi 13249.— Pelsoniae f. (dat. nomen) 6415.— Icconius b. (nomen) 6417 (militar de loc din Caesaraugusta în Hispania Tarraconensis).— Surio b. 6417 (militar de loc din Caesaraugusta în Hispania Tarraconensis).— Orcleca f. (nomen) Knin 9919. — Orcleco b. (dat. nomen) 9919.—Panentis b. (gen.) 14985.— Tesonia f. (nomen) 14990.— Sura f. 15013.
Hadra (Medvidje în distr. Obrovazzo) : Dentonis b. (gen.) 2847 şi 9928.—Buzetius b. (nomen) 9929a.— Turati b. (gen.) 9929 Buzetia f. (nomen) 9929a.— Sesto (?) b. (dat.) 9929
Asseria (Podgradje prope Benkovac), cu Zara Vecchia: Aetori b. (dat.) 15032 Asseria.— Trosia f. (nomen) 15033 Asseria.'
Nedinum (Q-radina prope Nadin): Ceuna f. 2857.;— Dumma f. 2858.— Picusi b. (gen.) 2859.— Ceunus b. 2859.— Yoltisae f. (dat.) 2870.— Tario b. (dat. nomen) | 2877.— Tarius b. (nomen) 2878. —Tariae f. (dat. nomen) 2878. ---Reeus b. 9958.— Ceuna f. 9963.— Trosia f. 9963.— Gnorius b. (nomen) 14000.—Trosia f. (nomen) 15045.— Bttccionis b. (gen.) 15045.
Corinium (Karin), cu Krusevo, Novigrad, Islam, Possidaria, Starigrad di Obrovac (= Clambetae ?): Volaesa f; 2886? Novigrad.—Ceuna f. 2891, Kiarin.— Oepli b. (gen.) 2891.
.532
§ 113.
—.Oeplae f. (dat.) 2891.—Yoltisae f..(dat.) 2891.e-Ceunae f. (dat.), 2892, Karin.—Oiae f. (dat;) 2895,-Karin.— laefi b. (gen.) 2896 şi.9978 şi-pag. 2273, Karin.t-t- Vir-noni f. (dat.) 2897, Karin.— Oepli b. (gen.) 2900, Karin.
•	• Ceuni b. (gen.) 2900.— Acirrio b. (dat.) 2900.— Or-piae f. (dat., nomen) 2900.— Opiavae f. (dat.) 2900.— Voltisa f. 2900.— Caevodae (?) f. (dat.) 9978, Karin.
Iadera (Zara) : Marino b. (dat.) 2914. — Marino b. (dat.) 2930.— Voccio b. (dat. nomen) 10010.	'
Aenona (Nona): Crapus b. 2979. — Zuprio b. 143224.— Aet[ria] ? f. 14322 5. — Rosei b. (gen.) 14322 5. — Turi b. (gen.) 14322 V
lapydia inter Hadram et Arupium : Poia f. 2994 Pocitelj.— Stennas ,b.. 3000 şi pag. 2328 17° Kula. — Stennatoni -f. (dat.) 3000 şi pag. 232817°. — Andes b. 3001 şi, pag. 2328 171 Kula.— Bemax ? b. 10028 şi pag.. 2328 17' Ko-mie.— Carpus (?) b. 10030 Udbina.—Nantia(?) b. 10031 Lapac prope Udbinam.— Deidmu b. (gen.) 15054 Komic.
—	Sestus b. 15055 Komie.—- Tlaturius b. (nomen) 15055 Komic.^—• Triti b. (gen.) 15055.
Golubic prope Bibac ad Unnam fluvium (= Raetinium ?): Andes b. 10035.—Dian..adri f. (dat.) 10038 şi pag.. 232816.
—	Ditueio b. (dat.) 10040.—1 Andejs] b. 13270.-r-Yan-dano f. 13277.—Triti b. (gen.) 13277.—Vendes b. 13278 şi pag. 2274.— Dennai b. (gen.) 13278 şi pag. 2274.— Andentis b. (gen.) 13278.—Bori.. b. (geri.) 13270 şi 14012.
—	Andes b. 14013. — Sini b. (gen.) 14013. — Slator b. 13275 şi pag. 2274. — Oep[li] b. (gen.) 13275 şi pag. 2274.—Maxa b. 14015.,— Sicu b. 14015. — Teuda b. 14326.—Tloantiuş b. (nomen) 14328.
Arupium (Vitalj prope Otocac): Nimic.
Avendo (Crkvina prope Brlog): Nimic.
Lopsica (St. Georgen-am Meer): Nimic:'
Senia (Zengg) : Nimic!
los’epbsthal cum locis Yicinis : Nimic.
Tarsatica (Tersatto prope Fiume) : Nimic. - '	“
§113,
588
FJanona (Fianona): Suioc'a f. 3038.—Suioeae f. (dat:) 3038.
—	Plesontei b. (?) (gen. orî dat.) 3042. — Vesclevesis b.
(gen.) 3038.-----Vedlsounae f. (dat.) 3038 şi 10062.
Alb’ona (Albona): Germo b. (dat.) 3054:.— Volsetis b. (geD.) 3055-—Vesclevesi b. (dat.) 3058. — .Tritib. (gen.) 3058.
—	Voltimesis b. (gşn.) 3059.-^- Loiscus b. 3059 şi 10070.
—	Yoltimes[is] b- (gen.) 1074:.—Clitici b. (gen.) 10079.
Melite insula (Meleda) : Nimic.
Nigra Corcyra insula (Karkar; Curzola) : Signia f. (nomen)-3066 şi 10083.— Signi b. (gen. nomen) 10083. — Sab-batia f. (abl.) 10092.
Issa insula (L.issa): Fasenae f. (dat.) 13285.
Pharia insula (Hvar, Leşina) et oppidum (Cittaveccliia): Nimic.	_
Brattia insula (Brazza): Veselia f. (nomen) 3093.— Liso-nis b. (gen;) 6426. — Deter b. 3092 şi pag. 2328 1S. — Venetus b. 14:333 7.
Solentia insula (Soita): Upioni b. (dat,) 3110.— Liceaius b.. 15101.'
Isola. Groşsa,: Pitienus b, (nomen) 3112.
Morter insula.: Nimic.
Pago insula : Nimic.
Arba insula et oppidum. ("Ârbe): Opiavi b. (gen.) 10121.— Oplo br (dat.) 10121 (era, ca şi tatăl său Opiavus, din Malavicum= probabil Municipium Mal...)—- Opli b. (gen.) 10121. ...
Curictae insula (Krka, Veglia) et: Curicum oppidum : Pitius b. (nomen) 3128. — Tari b. (gen.) 3134: şi 13296.— Turo b. (dat.) 3134.— Volsonis b. (gen.) 3134. — Patae ori Fatae f. (dat.) 31,3:4.i— Turus bs, 13295 timpul, republicii.— Patalius b. 13295.— Granp... b. 13295.— Opiavi b..(gen.) 13295.— Venetus b. 13295.— Lastimeisb. 13295.
—	Hospolis b. (gen.) 13295.— Lurins. b., (nomen) 13298.
Apsoros et Crexi insnla.e sive Apsyrtides (Ossero et Cherso), cu Sansego insula : Nei b. (gen.) 3137, Ossero. — Ocla-
534
§ 113-1-14.
tino b. (dat.) 3138, Ossero.— Mendae :f. (dat.) 3144, Ossero. — Opiae b. (gen.) 3144. — Raeci b. ■ (gen.) 3149, Cherso.—Volsounae f. (dat. nomen) 3149.—Oplicâe f. (dat.) 3149.—Plaetoris b. (gen.) 3149.— Tari b. (gen.) 3151, Cherso.—Volsuni b. (geD.) 3151-:—Viniocaf. (nomen) 3154, Cherso.—Vinioeo b. (dat. nomen) 3154.— Messo b. (dat.)
1.0135, Ossero.—Palpelliae f. (dat, nomen) 10137 Ossero.— Opli b, (gen.) 10138, Ossero.—Vescleyesis b. (gen.) 10138.
—	Roesia f. 10138.—Ortorius b. (nomen) 10140, Ossero.
—	Nonocatoses (?) b. (?) 10144, Ossero.
Dalmaticae incertae: Aetor b. 3158.—Comargus b. 3158*.— Dasi b. (gen.) 3162b.— Arsaio b. (dat.) 3174“.—Susernae f. (dat.) 3182%—Panes b. 3185.— Pladomenus b. 3185. ;—Satrenia f. (nomen) 3188.— Deius b. 3189.— Mitionio
•	b. (dat. nomen) 3190a.— Tatusio b. (dat. nomen) 3191.— Tâtusia f. (nomen) 3191.— Don[ae] f. (dat.) 3192c.—Nusio b. (dat.) 3195.— Teugilla f. 3197.
§ 114
Moesia Superior
Ratiaria (Arcer-Arzer-Arcer-Arcar), cu Bononia (Vidin): Sisia f. 6292 Yidin.— Sura f. 6296 RabiS ad fluvium Arcer.
Bjela prope Yidin : Pecta b. 14502 1.— Caga b. 14502\
Praovo: Bitus b. 14503.— Biti b. (gen.) 14503.
Brnitza prope Cuppas: Nimic.
Oradischtje prope Pincum : Nimic.
Rama prope Lederatam: Nimic.
Yiminacium (Kostolatz) : Cutius b. 8117. — Cutia f. 8117.
—	Marinus b. 13809. — [B]ithus b. 14507 de loc din Scupi.— Mestrius b. 14507 de loc din Castra (= castra legionis YII claudiae — Viminacium).-—Mestula b. 14507 de loc din Scupi.— Stambon b. 14507 de loc din Ratiaria.— Drigissa b. 14507 de loc din Ratiaria.— Thamar-cus b. 14507 de loc din Ratiaria. — Thithi b. (gen.) 14507 de loc din Ratiaria.— Dassius b, 14507 de loc din Scupi.—Sausa b. 14507 de loc 'din Scupi. — Dizo b. 14507 de loc din Trimontium. :—Mestrius b. 14507..de
535
loc din Scupi.— Dassius b. 14507 de loc din Ratiaria.— Bitbus b. 14507 de loc din Ratiaria. — Sinna b, 1450-7 de loc din Ratiaria.— Dines b. 14507 de loc din Trimon-tium. — Daizo b. . 14507 de loc din Scupi. — Bithus b. 14507 de loc din Pautalia.— Mucco b. 14507 de loc din' Remesiana.— Carta b. 14507 de loc din Ratiaria.— Dassius b. 14507 de loc din Scupi. — Curia b. 14507 fără loc.— Tara b. 14507 fără loc. —Rescupor b. 14507 de loc din Ier...-—[Pjrupincus b. 14507 de loc din Castra (= castra legionis VII claudiae=Yiminacium).— [Djassius b. 14507 de loc din Remesiana.—■ Andio b. 14507 de loc din Remesiana.— Surus b. 14507 de loc din Remesiana.
—	Auluzon b. 14507 de loc " din Remesiana. — Mestrius b. 14507 de'loc din Scupi.— Mucatrai[is] b. 14507 de loc din Remesiana.— Neni f. (dat.) 14509Y—Laricia f. 14515.— Meter f. 14515.— Samarconi b, (dat.) 14524.
Margum (Orasje prope Dabravitza) : Beîlicus b. 8140.
.Laole: Nimic.
Singidunum (Belgrad): Sosonem b. (acuz.) 1660.— Daizinis b. (gen.) 1666. — Gtude b, 8147. — Zinamab. 8147.— Cutia[în] b. (acuz.) 1660 şi 8151.
'Guberevci et vicinia : Tittha f. 8165 şi 142I77. — Attius b. 14538.— Aia f. 14538.— Propincus b. 14538.—G-resa f. 14538.— Dasantis b. (gen.) 14538.—Zaca f. 14538.— Yaenti b. (gen.) 14538.— Soianus b. 145414.—„Paterio-nis b. (gen.) 145414.
Banja: Nimic. .	-
•Ulpiana (Lipljan): Attae b. (gen.) 8174, — Lucae f. (gen.) 81.74.	.	_
RuDjevo : Nimic.	-
-Scupi (Zlokacani prope tîskiib): Betuya f. 8187.—Mestrius b. 8195.— Dardanus b. ‘8197.— Obulcia f. 8201.— Ma-taui'ae f. (gen.) 8203.— Suestius b. 8205.— Soda b. 8216.
JBlace: Nimic. .
Prizren : 'Nanea f. 8239.— Popaa b. (?) 8241.—Sceryiâedus b. 8242.— Sitaes b. (gen.) 8242.— Sita b. 8242. — Pa-sipi b. (gen.) 8242;— D[a]si b. (gen.) 8242.
536
§ 114-115.
Kumanova : Nimic.
KaliSte : Snrio b. 14552.
Horreum Margi (C'uprija): Navia f.. 12669.
Paracin : Nimic. '
Praesidium Pompei (prope Alexinac): Bitus b. 14557.
Naissus (Nis): Mestrius b. 1682.— Tzitzis b. 16S2. — Va-ranus b. 8251.— Cocaius b. 14565.
Trn : Nimic.
Remesiana (Mustafa Paşa Palanka): Nimic.
Timaeum - Minus (Ravna): Diurpagisa b. (abl.) 14574.— Sur© b. (dat.) 14584.—Marle b. (?) 14591.
Vratarnica : Nimic.
§ H5 Moesia Inferior
Almus (Lom), Augusta (Arlec), Oescus (Gigen), Utus (ad ostium fluvii Yid), Securisca (prope Nicopolim), Dimus (Be-leni), Novae (Steklen prope Svistov), Mediterranea ad Hae-mum, Nicopolis ad Iatrum (Nikup), Giridava (PeliSat), Mu-nicipîum Montanensium (Kutlovica): Carianus b. 750 SviS-tov. — Mampsalacliano b. (dat.) 756 Svi^tov.— Iemonius b. (nomen) 758 Svi^tov.—.Suro b. 6130 cumakovci.— Mucali b. (dat.?) 6133 cumakovci.—Lizias b. 6135 cumakovci.— Bitipel b. 6135 şi 7457 cumakovci.— Nene f. 6135 şi 7457 cumakovci.— Sises b. 6137 cumakovci.
—	Mucasenis b. (gen.) 6137 cumakovci. —Bendi f. 6137 cumakovci. — Parsanio b. (dat.) 6137 cumakovci.’—Den-tusugu f. 6145 şi 12342 Leskovec. — Sgerulonis: b. (gen.) 6145 şi 12342 Leskovec.— Decebali b. (gen.) 6150 şi 7437 şi 12346 inter Nedan et Butovo,-—Taranis b. (gen.) 6150 şi 7437 şi 12346.—Nausas b.6150 şi 7437 şi 12346.— Brilo b. 6150 şi 7437 şi 12346. — Auluzani b. (gen.) 6150 şi 7437 şi 12346.— Mncap[or] b. 6150 şi 7437 şi 12346t—Amenis b. (gen.) 6150 şi 7437 şi 1234.6.— Citti b.-(gen.) 6150. şi 7437 şi 12346.— Coria b. 6150 şi 7437 şi 12346.—: Dudis b. 7421 am rechten Lom-
§ 115.
587
ufer jenseits der Stadt Lom. — Didalsus b. 7423 Gi-gen.— Ersidius b. ('nomen) 7438 Steklen. ^- Carusiae f. (dat.) 7440 Svistov.— Cerfonius b. 7449 Kutlovica.— Re-ginus b. 7449 Kutlovica. — Sile f. 7458 Koinare.— B -tilla f. 7458 Koinare. — Yarsudicintis b. (gen.) 7465 A-boba.— Susa f. 7465 şi pag. 2328 87.— Burtinus b: 7466 Şumla. — B..rozi b. (gen.) 12358' Gaureni. — Bdutua f. 12358.— Dui.. b. 12362 ex ruinis castelli Uti, quodfuit ad ostium fluvii Vid.— Tuorme b. (gen. ?) 12362.—Vezui.. b. 12362. — Nuidasia f. (?) 12362. —Doiodus b. 12362.
—	Ftiozi b. 12362.— Flegitsana (?) f. (?) 12362.—Izito f. (?) 12362.— Lucaius b. 12374 Kutlovica.— Sebaiaci? b. (gen.) 12379 Banja.— Bithi b. (gen.) 12391 Konino.
—	Durazis b.‘12392 Kamenopolje.—■ Densola orî Densela f. 12395 şi pag. 2316 47 cumakovci.— Drulent[i] b. (gen.) 12395— Bitus b. 12395, compară Kalinka N° 408.— Ep[ii] b- (gen.) 12395, compară Kalinka N° 408.—Tzita b. 12396 Glava.— Dizze b. 12408 Nedan.— Naiper f. 12418 Ko-evci. — Tbielat.. b. (?) 12421 prope Trnovo.— Surus b. 12422 Gorna Orechovica.— Gaillam f. (acuz.) 12422.— Sippiae f. (dat.) 12430 aordlich von Pavlikeni.—Efri-pop.. b. (?) 12431 Resen—Bisine (?) b. (?) 12431— Duo (?) b. 12431. — Torm- (?) b. 12431. — [Ajuluzeni b. (gen.) 12431.— [Bjitus (?) b. 12482 Stări Nikup.— Caurisinius b.
. (nomen) 12436 Mekil— Bitus b. 12441 in saxo,antri inter Tabacka et cerven ad ripam fluvii Lom— Zinenis b. 14210 Saradscha inter Yarnam et Rassovam.— Dinnio b, (dat.) 144124 cumakovci.— Bitianus b. 1441.24—Avediur b. •14417 2 Gigen.— Leubini b. (gen.) 14420 Somovit—Dri-gisa b. 14421 Somovit. — Sissa f. 14421. —Mestrius b.
14424 Malka Brestnica------Detusţaina f. .14426 Damja-
novo-—Rescupori b. (gen.) 14426.
Marcianopolis (Devna): Nimic.
Sexanta Prista (Ruscîuc) : Nimic.
Appiaria (prope Rjahovo) : Nimic.
Transmarisca (Turtucaîa): Nimic. ■,	..
Kadikoi: Nimic.
Durostorum (Silistra): Deciba)[u]m b. (abl.) 7477.-—Seicipere
37
538
§115;
b. £ (abl.) 7477.— Mamutzim b. (abl.) 7477.— Matidia f. (abl.) 7477—-Dioeati b.(dat.) 14434 (=Diogas=Diogeries?).
Municipium Tropaeum Traiani (Adam-Clissi), cu regio cir-cum Cuzguri : Zudecitulp f. -7481 Baceuiusu prope Cuz-gun. — Bonitae f. (dat.) 7482 Caranlîc. — Iaehetav b, 12463 Adam-Clissi.—- Surilla f. (abl.) 1247,3 Adam-Clissi.
—	Surille f. (dat.) 12473.— Surus b. 12473.— Carantius b. 14214 Adam-Clissi, dintr-un corp de auxiliari.:—Vas-.co b. 14214, dintr-un corp. de auxiliari (==etnic Vasco?).
—	Veldes b- 14214, dintr-iin corp de auxiliari.— ;Texu..
■	b. (gen.) 14214, dintr-un corp de .auxiliari,— Donico b.
14214,.	.dintr-un corp de . auxiliari, — Şaurnus -b. 14214, dintr-un corp de auxiliari.— Cristus b. 14214, dintr-un corp de auxiliari.—Rigozi b. (gen.) 1421411 Adam-Clissi. —Daizi: b. ,(dat.) 1421412 Adam-Clissi— Comozoi b. (gen.) 1421412.— Seoris b. (gen.) 1421414 Adam-Clissi. —- Mu-cap'ori b. (gen.) 14214u.— Eftepir f. 1421444.— Puale-rius b. 14437 Adam-Clissi. — Vexarus b. 144372 prope Adam-Clissi (la Azarlîc, Mateescu Buletinul comisiunii monumentelor istorice anul VIII pag. 29).
Axiupoîis (Hinok): Nimic.
Seimenii mari: Nimic.
Capidava (Calachioi) : Nimic.
Carsium (Hîrşova) : Nimic.
Cius (Hassarlik) : Nimic. *	'	-	’
Troesmis (Igliţa), cu Taiţa : Raio b. (dat.) 775 Igliţa, lega-tus Augusti.—Plario b. (dat.) 775 Igliţa, legatus Augusti,— Dizzace b. 6189 Igliţa.— Thiumpo b, (dat.) 6194 Igliţa.
—	Marinus b. 6210.
Arrubium (Măcin): Nimic.
Gherghina prope Galaţ, cu Kartal: Rundacio b. Pârvan Castrul dela Poiana pag. 11 Şendreni lîngâ Gherghina. .
Aegissus (Tulcea): Dorine f. (dat.)‘ 14443.
Regio inter Noviodunum (Isaccea) et Istrum (Caranasib): Regi-nus b. 7520 Nicoliţel.—Cumenio b.. (abl.) 7521 Nicoliţel.
•115-116.
539;
•	—Barsames b.; 14214 24 Babadag.—Sanatolius b. 1421424.;
—	Dard.. b: 14214 24.— Oabens.r b. 14214 24>—S'eupşa' ’b.
142 14 24.— Mepvit. b. 14214 21—Vislect. ;b.” 1421424— Barşemon b. 14445 Meidancbîoi.—Socu.. b, 14448 Baba-dag-— Fani.. b. 14448.	;	v:r;
Istrus (Caranasib): Pusia f. 14214 J l
Casapchîoî : Nimic.
-Ulmetum (Pantelimonul de sus): Itliazis b. Pârvan Ulmetum I pag. 68-— Dada b. Pârvan Ulmetum I pag. 68.— Ziftiae f. (dat.) Pârvan Ulmetum I pag. 68—- Sisinuş b. Pârvan Ulmeţam II2 pag 5. — Teres b. Pârvan Ulmetum III pag. 13.
'Tomi (Constanţa): Bonouci b. (gen.) 7547- — Susemene ? f. 7547.— Tarav b. 7548-— Cinenes f. (gen.) 7551— Dadae b. (gen.) 7559.-—Mamae f. (gen,) 7559. -—Mucapori b.
. (gen.) 7565 Caramuraţ.—Sedida f. 7.565- —BetL.tis. b... (gen.) 7565— Daciscus b. 7573.— Nazanm b. (gen.) 7582-probabil Evreu, —r Afciiri;;b. (gen.) 7582, probabil Evreu,-tatăl lui Nazarinus. -^-Daleni b. (gen.) 13743 UrluchîoL
—	Uthis f; 13743. —Mucasius b. 1421427 Alacapu- — Mucasius b. 14456-
Callatis (Mangalia): Nimic.
-Odessus (Varna): Nimic.
Tyra (e regione oppidi Akkerman): Nimic.
incertae Moesiae Inferioris : Bessus b. 6233.
§ 116 Dacia
Burgballen, Bilak: Neridonis b. (gen.) 7625.'
Als6-Ilosva ; Sola b. 787.— Mucatri b. (gen.) 787,— Mu[ca-por] b. 799.— Mucaporis b. (gen.) 799.— Themaes b. 804.
—	Cittius b. 807.— loivai b. (gen.) 807. — Macapuis f. 809.
Als6-Kosâly, Vad: Blasa b. 7635 Vai.—Tsinta b. 7635 "Vad.
Szamos-Ujvâr: Diaies b. 835 in vico Olâb-Pentek prope Dees.— Ditugenius b. 835.— Cirulini b, (gen.) 6247 Szek.
540
Porolissum (Mojgrâd), cu Tiho, Csâki-Gorb6 : Salmas b. 837 Mojgrâd, ex numero Palmyrenorum.—Rami b. (gen.) 837, tatăl lui Salmas.— Manneus b. 838 Tiho.— Mestririius b. (nomen) 838.—Pacutianusb. 838.—Tavius b. 6248 Tiho.— Marino b. (dat.) 7638.
Certia (Romlot), cu Magyar-Egregy : Amadusa f. 840 Magyar-Egregy.
Largiana (Zutor), Kis-Sebes: Tatoni b. (dat,) 843 Sebes-Vârallya.— Masinni b. (gen,) 7644 Zutor.
Varmezo : Nimic.
Vicus Ânartorum (Sebesvâralya): Batonis b. (gen.) 7649.
Optatiana (Magyar-Gorb6), Gyalu, Macedonica ? (Szucsâg) Rinus b- 847a Gyalu. — Dassius b. 851 Magyar-Gorbo.
—	Mucapor. b. 852 Szucsâg.—Bellicus b. 7652 Szucsâg.
Napoca (Kolozsvâr sive Klausenburg) : Babus b. 866.— Tat-tario b. 870 Asiânus.— Dizo b. 870 Asianus.— Eptala b. 870 Asianus. — Tzinto b. 870 Asianus. — Tzinta f. 870-Âsiana.— Sura f. 873.— Siro b- 873.
Potaissa sive Patavişsa (Torda) : Lucca b. 896.— Bolhas b-907 ex numero Palmurenorum. — Bannaei b. (gen.) 907, tatăl luî Bolhas.—Aia f. 917.—Nandonis b. (gen.) 917.— Andrada f.917—Bituvantis b. (gen.)917.—Bricena f. 917. —Bedarus b. 917-—Aulucmus b. 918.—Dasius b. 918.— Epicatius b« 920.—Comcesus b. 7677.—Tiiadmes b. 907 şi 7693 de loc din Palmyrâ.—Scenobarbus b. 13761.— A~ reatino b. (dat.) 13766 (dela etnic Areatae, Sarmaţi în Moesia Inferior Pl. N. H. IV, 18?).— Drebias b. 13768.
Salinae (Felvincz), Vârfalva : Surus b. 12548 Maros-Decse; prope Nagy-Enyed.
Brucla (prope Nagy-Enyed) : Nimic.
Maros-Keresztur: Nimic. , .	*	. .
Mikhâza : Nimic.'	'
Sovârad: Nimic.	•	•	. .
Enlaka : Nimic-
§ 116.
Homorod Szent Mârton : Nimic.
'Gâlt, Heviz: Nimic.
Agnethlen, Hendorf: Mavida f. 7724 Hendorf.— Epicadi b. (gen.) 7724.
IMediasch et Schelken cum vicinia : Secu ? f. (?) 962 prope Mediasch.— Ootu f. 966 Kleinsclielken, civis norica.
Dorstadt, Gross-Pold, Râtsch, Reichau, Miihlbach: Mocio b. (dat.)'969 şi pag. 1015 Gross-Pold.
.Apulum (Fejervâr-Weissenburg-Karlsburg-Alba lulia): Antro-cius b. 978.— Dius b. 986.—Marinus b. 989.— Vindia f. 1082.— Suaemedus b. 1120.— Leuganus b; 1158, de loc din Clunia, Hispania Tarraconensis.—Dades b. 1181.— Dades b. 1182.— Surus b. 1189.— Carpia b. 1190. — iPlatoris b. (gen.) 1192.— Mociuncius b. (nomen) 1194.— Mucasenus b. 1195.— Rescu f. 1.195.—Turme b.' (gen.) 1195.—Soie b. (gen.) 1195.— Tutor b. 1197.—^-Congonius b. 1203.— Condunus b. 1204.— Ibliomaro b. (dat.) 1214, de loc din Augusta Treverorum.—Usia f. 1216.— Verzo-viae f. (dat. nomen) 1217-—Ussi ? b. (gen.) 1221, de loc •din Savaria Pannonia Superior. — Secciaff. 1243.— Vel-leci b. (gen.) 1247.—Tapetius b. (nomen) 6261 ?—Epius ■b. 6261.—Reginus b. 7751.—Tan[nonius] b. (nomen) 7772. —Tzolotus b. 7789.—Dasati b. (dat.) 7800.—[Sjcenobarbi b. (gen.) 7800.— OJono b. (dat.) 7812 (grec KX6vo; ?). — Boraeas b. 14216 ex numero Palmurenorum. —- Zabdiboli b. (gen.) 14216, tatăl luî Boraeas.— Marinus b/14476,
Alburnus Maior yicus Pirustarum (Verespatak): Dasa b. 1262.— Suttinis b. (gen.) 1262, — Scenobarbus b. 1265.
—Bisius b. (nomen) 1266, Sardus.— Scenobarbus b. 1266, Sardus.— Cloni f. (dat.) 1267.— Luri b. (gen.) 1268.— Lavius b- 1269- — Verzonis b. (gen.) 1269- —Planio b. (dat.) 1270.— Baezi b. (gen.) 1270.— Platinonis f. (gen.) 1271.—Verzonis b. (gen.) 1271.— Platoris b. (gen.) 1271.
—	Anso ? f. 1271<—And[esJ b- 1272.—Titi b. (gen.) 1272,
—	Plator b. 7821.-7- Panentis b. (gen,) 7821.—Piaius- b, 7823.—Linsant[is] b. (gen.) 7823-—Beus? b.-7824-—Vez-pant.. ? b. 7825—Plabaotius b. 7827.— Sameccus b. 7828,
—	Treuseno ? b. (dat.) 7829.— Mama f. 7830.-^ Beucus 7830.— Resculi - b. (gen.) C- I.— Vasidi b. (gen. nomen)
542
§ 116.
G. I. — Platoris b. (gen.) C. 1.— Geldonîs;b. (gen.) C, I.
—	Andueia f. C. II.— Batonis b. (gen.) C. IL—-Veranis-b. (gen.) C. II. — Cissi b. (gen.) C. II, gr. y.iggoi; ? — Epi-cadi b. (gen.) C. II. — Anduenna f. G. III. — Batonis b. (gen.) C. III.— Caricci b. (gen.) C. V,— Vasidi b. (gen. nomen) G. V—Batonis b. (gen.) C. V.—Tovetis b. (gen.}
' C. V, nume de loc? — Batonis b. (genj C. YI.— Passiam f. (acuz.)’ C. YI, serva.—"Dasio b. (abl.) G. VI.—Verzonis-b. (gen.) C. VI.—Dasius b. G, YI—Veneti b. (gen!) C. VI. —Masuri b. (gen.) 0. YI.— Messi b. (gen.) C. YI.—Anneses b.. C. YI.— AndunocnetiS’ b. (gen.) C. YI.— Plani b. (gen.) C; VI.—- Sclaietis b. jge'n-) C. VI, nume de loc ?—Liccai b. (gen,) C, VL — Epi,cadi b. '(gen.) C. VI. — ,Marciniesi b. (gen.) C. "Vi, nu.mecde , loc ? .-4- Plarentis b. (gen-) O. VI. 4- Mico b. C. YI.'—• Dasi b. (gen.) C. VI. — Dasius b. G: VII. —Breucus'b. C; VII- — Bellico b. (abl.) G. VII. —Bellicus b. C. YII, — Dasio ,b. (abl.) 0. YII.—Breuco b- (abl.) C. VII. — Dassius b. C. VII.— Breuci b. (gen.) C. VIL— Dassio b. (M.), O. Vii:—Bellici b. (gen.) G. VII.— Andueia f. G. VIII.—Batonis b. (gen.) C- VIII.—Plato-rem b- (acuz.) C. VIII- — Andueia f. (abl.) C.TIII.— Vasidius'b, (nomen) O. VIII.— Platoris b. (gen.) C. VIII.
—	Carpi b. (gen.) C. VlIL—-Beusantis b. (gen.) C. X.— Beusantis b. (gen.') C. XI.:—Carentis b. (gen;) C. XII.—-Lossae b. (dat.) C. XIII. — Beusantis b. (gen.) C, XIV.
—	Plarentis b. (gen.) C. XIV.— Bato b. C. XIV.—Liani?
b. (gen.) C. XIV. — Verzone b. (abl.) C. XVII. — Beusantis b- (gen.) C. XVII.—Dasius b. C. XVII.-—Verzonis b. (gen.) C. XVII. — Aepicadi b. (gen.) C. XX. -— D'asantis b. (gen.) C. XX. — Loni b. (gen.) C. XX. — Scenobarbi b. (gen.) 0. XX.— Batonis b. (gen.) C. XX.— Liga... b„ (gen.) C. XX.	■■ ■ ■.	'
Ampelum (Zalatna) cu Petroşani: Addebar b. 1301b, preot al lui Jupiter Dolichenus.— Seinei b. (geD.), tatăl lui Addebar, 1301\—Sattara b. 1322.—Marinus b. 7835.
Micia (Veczel): Ismari b. (gen.) 1363.—• Surus b. 6267,— Snrilla f, 6267.— Dassi b. (gen.) 7872,— Arimo b. 12565.
Germisara (prope . Csigmo) cum tîiermis (Feredo-Gyogy) : Attio b. 1400:^AirG;y6gy. — Masotinae f. (dat.) 1401 Szaszvaros—Talo^fiV 7880.
§' 116.
543
Also-Varosviz : Nimic,
Ac^iae (Kis-Kalân): Sulari. ? b. 1403 Cserna-Keresztur.— ...Teţula f. 7893 Sztrigy-Szacsal,— Augus b. 7893.—; Bu-tes b. 7893.
Muncelu-Grădişte : Nimic,
Sarmizegetusa (Vârhely, Grădişte): Bessa f. 1438.— Siscius b, (nomen) 1464.— Audeo b. (dat.) 1471.—Themeti b. (dat.) 1472- — Andenae f. (dat,) 1488. — Togernius b. (nomen) 1510.— Sisiata f. 1525.— Theimes b, 7896.— Zoru.. b. 7910.—Bellicus b. 7912,— Theimes b. 7954, — Cimioni b.. (rdat,):7975.—Lucha ? b. (dat,) 7977.—Tata? b. 7976.
—	Theimes b. 12587 (hume palmyren, vezî . nota editorului dela! 7954).—Bericio b. 12587, rudă cu Theimes,— Zabdibol b. 12587, rudă cu'Theimes.
Pons Augusti (Marga): Nimic.
Tibiscum (prope Karansebes): larse b. 1554. — Guras b. 7999 ex riuinero Palmurenorum.— Iddei b. (gen.) 7999, tatăl lui Guras,
Ager inter:: fluvios Danuvium, Temes, Cerham: Sabapavi ? b. (gen.)- 6275 Poszeszena in limite Yalachiae.
Slatina: Ariorto b, ţdat.) 1559, — Udarus orî Audarus b, .1559 şi 8009.
Ad Mediam (Mehadia): Ibins b. 12598.— lettina f, 12598.
Drobeta (Turnul Şeverin): Ulcudius b. 1585 şi 8021 prope Cerneţî.— Baedari b. (gen,) 1585,— Sutta f. 1585-— B-picadi b; (gen.) 1585.— Samognatius b. 8014 Trever. — Dasas b. 13792.— Melcidianus b. 142166-— Liccaius b. 14216 8.—Yinentis b. (gen,) 142168—Linda b.142168—
Suri b. (gen,) 1421614.
Deasa : Nimic.
Afumaţi: Nimic-Bivolari: Nimic.
Rădăciheşti: Nimic. '
Raeoviţa, Copăceni: Nimic. "	,	,
§ 116-117.
Bumbeşti: Nimic.
Romula (Reşca prope Caracal) : Amba f. 1593 prope Caracal— Benus ? b. 6281 Rusăneştl in ripa dextra Olti—— Teutpiboea f, 14486 Reşca.
Slăveni : Nimic.
Rusăneştl: Esbenus b. 8040.
Celeîu : Nimic.	,	,
Daciae incertae: Deccia f. 1608.— Disius b. (nomen) 1624a.
Instrumentum: Godes b. 806520 tegula leg. XIII gem.— Mommo b. 806523 tegula leg. XIII gem.—.Viction b. 806524 tegula leg. XIII gem.—Iavido b. (dat. ?) 8076 19 Vârhely lucerna.— legidi b. (gen.) 807620 Orşova lucerna.'—Lito-gen[i] b. (gen.) 807621 Karlsburg lucerna.—Murri b. (gen.) 807624 Kis Bânya Boicza lucerna.— Ecai b. (gen.) 12635
. Yârhely tegula privata—Inturi b. (gen.) 12637 Yârhely tegula privata.—Donai? b. (gen.) 12638 Yârhely tegula privata.—Cintugnatus b. 12641 Vârhely ? patella.—Dar-diana f. 1421632 Turnul Severin tegula.
§ 117 Pannonia Inferior
Bassiana (prope Dobrince); Sura f. 3223 Kraljevcze,— Lic-cavi b. (gen.) 3224 Putincze, Amantinus. — Liccaus b, 3224, Amantinus.— Loricus b. 3224, Amantinus-— Licaios b.._3224, Amantinus.:—Bitus ? b. 10197 Titel.—Surus b, 10197-—Neratius ? bi 10204 Dobrince.—Dasmenus b. 10212 Petrovee.— Dasius b. 15134; Pfetrovce.
Sirmium (Mitrovica): Hatena b. 3249 şi'6439.— Ăminia f. 10232—- Larininus b. 15136l. ^
Taurunum (Semlin): Nimic.
Burgenae (Uj-Bânovce): Disala b. 13359 şi 151384.—;U-xelio ori Uxello b. 13359 şi 151384.
Acumincum (Szlankamen), 'Rittium (Surduk),1 BelegiS, Stara Pazova : Yirssucciussi b. (gen.) 3256 TiteL—podiccius.b. 3256.— Albanus b.’ 3256.	-
§ 117.
545
Cusum (Peterwardein), Malata, BonoDia (Banostor), Cucci (Illok), Cornacum (sotin) : Nimic.
Cibalis (Vinkovee): G-allitta f. 3268-
Brod: Nimic.
Teutoburgium (Dâlya): Britti b. (gen.) 3271 Hispanus.—Siscia f. 3272.—Fresianus b- 15139.
Mursa (Eszeg): Sisiae f. (dat.).3285.— Sibiaeno b; (dat.) 3285.— Bataronis b. (gen.) 3286, Sueltrius, popor lîngă Massilia, nota editorului.— Abellonis ? b. (gen.) 10271.
Antiana (Baân ?) et vicinia, cu Maria-Theresianopel: Mu-catra f. 3297 Maria-Theresiânopel.— Ousaia f. 3297.
Lugip (Szekcso ?) et vicinia : Ressatus b. 3299 Otseny.—■ Venimantii ? b. (gen.) 3302 Vârdomb, de loc din Velau-nodunuin, G-allia transalpina.
Sopianae (Fiinfkirchen) : Ooto b- (dat.) 3309.— Aberiorum ? b. (gen. nomen) 10282. — Aberius ? b. (nomen) 10282.— Rucaf. 10292.
Regio ad meridiem lacus Pelsonis : Nimic.
.Lussonium (Iîomlod) : Oplus b. 3322. — Laepocus b. 3322.
—	Volsetis b. (gen.) 3322.—: Aexilvas b. 3322.— Baritio b. 3324 din cohors Maurorum.— Passenianus b. 10297.
—	Tatulo b. (dat.) 10299.— Mereccusa f. 10299.	.
Annamatia (Duna-Foldvâr ?) et yicinia : Bato b. 3325 Alsd Szent Ivân, Araviscus.— Trantonis b. (gen.) 3325, tatăl lui Bato.;—Mogitmarus b. 3325, probabil ruda lui Bato.
—	Vindo b. 15151 Also-Toborzsok. — Ammuta f. 15151.
—	Mogetionis b- (gen.) 15151-— Brogimarus b. 15151.
Intercisa (Duna-Pentele) : Barsemis b. 10307 de loc din Car-rae Mesopotamia.— Abbei b. (gen.) 10307, tatăl lui Barsemis.— Phicimim ? f. 10307, rudă cu soţiea luî Barsemis.— Asalia f. 10307, rudă cu soţiea lui Barsemis. — Barsimiâ f. 10307, fiica lui Barsemis—Petuernusb. 10310.
—	Malchias b, 10315, de loc din Hemesa Syria.—Mocur U 10315, de loc din Hemesa Şyria.— Deisan b. 10316, de loc din Hemesa Syria.—Regilliano b. (dat.) 10316, .fiul lui Deisan.— Abigeneo b. (dat.) 10316, rudă cu Dei-
546
§ 117.
san.— Iassiano b. (dat.). 10317.— Sallumas- b. 10318, de loc dia Hemesa Syria.-^- Lissinia f. (nomeri) 10321'.— G-alla f. 10321.— Asuius b. 10324.— Biatumari b. (gen.) 10324.— Deval[ae] f. (dat.) 10324.— Biatumaro b. (dat.) 10324.—■ M..amioricis b. (gen.) 10324.
Vetus Salina (Adony): Nimic.
Stuhlweissenburg, cu Puszta-Heteny prope Kaposvar : Daza-nus b. 3349 Stuhlweissenburg.— Sama f. 3349.— Decciae f. (dat.) .3355 Stuhlweissenburg, Raeta.—Ressatu f. 3358 Csîkvâr)—Sapurdae b-(gen.) 3358.— Sapurda b. 3358.—. Ressila f. 3358.
Mediterranea inter Stuhlweissenburg et Ofen : Aveta f. 3361 Velencze.— Adnamati b- (gen.) 3361.—Meitim[a] f. 3364 şi 10348 Vereb. — Casamonis b. (gen.) 3364. — Raudomaei b: (gen.) 3366 Csâkvâr.— Annamatus b. 3372 şi 10353 Tabajd.—Tripponis b. (gen.) 3372.—Basiae f. (dat.) 3372. —Bageetonis b. (gen.) 3372.—Atressus b. 3373 şi 10354 Tabajd.— Coimo- b. 3373 şi 10354. —Prensens b. 3374 Tabajd.— Annamati b. (gen.) 3374 şi 10341.— Mattua f, 3375 şi 10342 Tabajd. — Macîmarus b. 3377 Gyuro. — Namusonis b. (gen.) 3377-—Ressona f. 3377.— Magio b. 3377.— Comatumarus b. 3377. — Atressa f. 3380 Torok Balint.—Vindonis b. (gen.) 3380.—Busionis b. (gen.) 3380 şi 10362.— Busio b, 3380.— Verondacus b. 3381 Torok Balint.— Vervici b. (gen.) 3381.— Verbacius b. 3381,— Verondaci b, (gen.) 3381.—Ucborve f. (dat.) 10347 Vereb.
—	Troucetimarus b. 10351 Csâkvâr.— Anculati b. (gen.) 10351.— Aulricmara f. 10351.— Atali b. (gen.) 10351,
—	Adnama f. 10352 Gsăkyâr.— Asionis b, (gen.) 10352. —’Magimarus b. 10352.—Mexllius b. 10355 Vaâl.—Bito b. (abl.) 10360 Bia.—Aucus b. 15152 CsâkvârAus-cuti b. (gen.) 15152.—Capacita f. 15152. —Blatun. b, (dat.) 15153; Csâkvâr— Vagaimoni b. (gen,) 15153.— Beivonis
: b. (gen.) 15154 Csâkvâr.— Atezissae f. (dat.) 15154.
Matriea (Batta), Campona (Teteny?): Lipor b. 3393 Te-teny. — Mucatra b- 3394' Teteny—Eptala b. 3397 Teteny.— Tierso b. 3400 Teteny, Scordiscus.— Preciohis b, (gen,) 3400, Scordiscus.—Lobasini b. (gen.) 3400^—Mei-time f. 3401 Teteny.—Miletumari b. (gen.) 3404-3405 Te-
547
. tenyv—Derva f. 3404-3405.—Matomarus b. 3409 in promon-' torio Chepeliensi.-—Verodumna' f. 3410 Promontor.—Oxetia f. 10371 Baracska.—Vervicli b. (gen.) 10371;—Ave f.. (dat.) 10372 Baracska.—Sura f. 10376 Batta.
Aquincum (Alt-Ofen) : Sita b. 8435.— Batsio b. 3437 şi 10414.— Lister b. 3446.— Ressati b. (gen.) 3450.— La-tio b. 3466.— Sineca b. 3467. şi 10434.—: Foniaeius b. (nomen) 3488.— Utedio b. (abl. nomen) 3505.— Mestrius b. 3530 deloc din Pelagonia.— Dasianus b. 3540.— Ma-tumari b. (gen.) 3546. — Oxidubna f. 3546.— Tatuloni b. (dat.) 3553.— Mitcaris b. (gen.) 3558.— Bato b. 3558.— Neritani b. (gen.) 3558.— .maloger.? b. (dat.) 3577 şi 3681 şi 10513.— Retonius b. (nomen) 3581.— Danuvius b. 3581.—Batti b. (dat.) 3593 şi 10544.— Resteore ?' , f.. (dat.) ,3593 şi 10544.— Sisiune f. (dat.) 3593 şi 10544.
—	Verbugia f. 3593 şi 10544.— Brogimara f. 3594.— Dallonis b. (gen.) 3594.— lantuna f. -3594.— Magio b. 3594.—Sissa f. 3597.—Utta f. 3598 şi 10552.—Ep~ ponis b. (gen.) 3598 şi 10552.— Anarti b. (gen.) 3598 şi 10552 (dela etnic Anarti, popor în nordvestul Daciei, Pt. III, 8,5 ?).— Cobromara f. 3598 şi 10552.—Regili b. (gen.) 3598 şi 10552.—Utsia ' f. 3599.—Matsiu f. (?) 3602.— Tu'ionis b. (gen.) 3602.— Eptacentus b. 10411.
—	Suro b. (dat.) 10439.— Surus b. 10443.—Legitax b. 10453.—^ Patasio b. 10466.— Droles b. 10469.— Aulu-
•	pori b. (dat.) 10504.—Mesuquas b. 10506.— Dasius b. 10511.—Nertus b. 10514, Lingauster.— Dumnotali b..
. (gen.) 10514, tatăl lui Nertus.—Sittio b. (dat, nomen) 10515 de loc din Theveste Numidia.— Sittius b. 10515.— Re-voccae f. (dat.) 10522.— Uriacio b. (dat.) 10531.— At-tusonio b. (dat.) 10557.— Lacomo b. (dat.) 10558.— Pomini -b. (gen. nomen) 13370.—Decciani b. (gen.) 13370.
—	Yomera? f. 13378.—Riocula? f. 13378.^ Ressati b..
. (gen.) 18379. — Annamae f. (dat.) 13379.— Mattoni f.
(dat.) 13379.— Anculata f. 13379.— Scorilo b. 13379 şi pag. 2328 21, Dacus.— Decciano b. (dat.) 14349, Italus.— Travitus b. 14349â.— Ciltus b. 143494.—Optervius b. 14349 Reginus b. 143498 de loc din Trieveri.—Trou-cetissae b. (gen,) 143498, tatăl luî Reginus.—:Lucite f, (dat.) 14351.— Aiulo f. 14352.— Gallio b. 14352.—Ocu-sius b. (nomeD) 143523.— Ocusio b. (dat. nomen) 143523.
548
§ 117.
—	Bito b. (dat.) 15159.—Bitille f. (dat.) 15159.— Bitus b. 15160.—Satto b. 15162 de loc din Cambodunum Raetia.— Zebuca f. 15164.— Britta f. 15169.
Trans Aquincum (prope Pest): Pitlon ? b. 13385 Râkos-Pa-lota.-^-Buodus ? b. 13385.— Tiiaunura? f. 13385.—- Iti-nius ? b. (nomen) 13385.
"Voroavâr et vicinia : Comatimara f. 3621 Koyâcsi. — Quitai b. (gen.) 3621.—Nemoratta f. 10571 Csobânka.
•Ulcisia Castra (Szent-Endre) : Ava f. 3644 şi 10576.—Ma-eimari b. (gen.) 3644 şi 10576.—Duna f. 3644 şi 10576.— Sisie b. (?) 3644 şi 10576.— Retimarus b. 3645 şi 10578.
—	Bauleus b. 13386 din cohors Apamenorum.— Dragilis b. 15172.—1 Namio b. 15173,— Antaionis b. (gen.) 15173.
<Cirpi (prope Bogdâny), Salva (prope Cran) : Posimarus b. 3647 şi 10589 Bogdâny.— Bargatis b. (gen.) 3658 şi .10597 prope G-ran.— Tusca f. 3658 şi.10597.— Buttoni b. (dat.) 10598 prope G-ran.— Iudati b. (gen.) 10599 prope Gran.— Satzo.usa b. 13388 prope Duna-Bogdâny.— Teu-tio b. (dat.) 13389 prope Duna-Bogdâny, Araviscus.— Vercombogioniş b. (gen.) 13389, tatăl lui Teutius,
•Crumerum (Neudorf) : Şisiuni f. (dat.) 3659 şi 10603.— Dervoniae f. (dat.) 3659 şi 10603.—: Troucetimârus b. 3659 şi 10603.— Sisiu f. 3659 şi 10608.— Liccaio b. (dat.) 3665.— Vânonb. b. (gen.) 3665.— Neratus b- 10604.
Ineertae Pannoniae Inferioris: Ressille ţ; (dat.) 3678.—Ro-sionis b. (gen.) 3687.— Atresso. b, (dat.) 3687.—Surus b. 3687.— Mariae f. (dat.) 3688, ludaea.— Comium ori Comiumara f. 3690.— Arausionis orî Usionis b. (gen.) 3690.—Saetibolua b. 3695,— Magissaes b. (gen.) 3695. —Decusani f. (dat.) 10611, ludaea nota editorului.—Be-neimi b. (dat.) 10611, Iudaeus nota editorului,
Instrumentum : Luppi b. (gen.) 10679e,t Bogdâny tegula,— Luppi b. (gen.) 10679° Duna-Pentele tegula.— Lupicini b. (gen.) 10681a'bc,d Dana-Keszi, prope Waitzen, Duna-Bogdâny, O-Szony, tegula.—Lupicino b. (dat.) 10681e O-Szony tegula.— Licani b. (gen.) 10700 Mitrovic tegula.— Cabar b. 10701 Mitrovic tegala.— Corsapi b.
. (gen.) 10702 Mitrovic tegula.
§118.
54&
>	CAPITOLUL	YII '
§ 118.- .Am aflat în ordine alfabetică următoarele nume:
1.	Abbeus, gen. Abbei. b. Duna-Pentele (Intercisa). Teri-
toriul Arabiscilor. Străin.
2.	Abello, gen. Abellonis. b. Eszeg (Mursa). Teritoriul
Breucilor.
3.	Aberius. b. Ftinfkirchen (Sopianae), de două ori. Teri-
toriul Andizetiilor.
4; Abigeneus, dat. Abigeneo. b. Duna-Pentele (Intercisa). Teritoriul Arabiscilor. Străin.
5.	Aburus, gen. Aburi. b. Constanţa (Tomi). Teritoriul
Geţilor. Străin.
6.	Acalus, gen. Acali. b-Danillo (Riditae). Teritoriul Dai---
maţilor.
7.	Acirrius, dat. Acirrio. b. Karin (Corinium). Teritoriul
Liburnilor. .	•
8.	Addebar. b. Zalatna (Ampelum). Teritoriul Dacilor. Pro-
babil străin.
9.	Adnama.- f.' Csâkvâr (Mediterranea inter Stuhlweissen-
burg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Taurisqilor,
10.	Adnamatus, gen. Âdnamati. b. Velencze (Mediterranea
inter Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscii or.
11.	Aepicadus, gen. Aepicadi. b. Salonae. Teritoriul Dal-
maţilor.—Verespatak (Alburnus Maior), Teritoriul Dacilor. P'irusta.—Vezi Epicadus.
12.	Aetor, dat. Aetori. b. Podgradje (Asseria). Teritoriul
Liburnilor.—Loc nehotărît al provinciei Dalmaţia.
13.	Aetria. f. Nona (Aenona). Teritoriul Liburnilor.
14.	Aexilvas. b. Komlod (Lussonium). Teritoriul Amantini-
lor şi Hercuniâtilor-
15.	Agaevius. b. S.Danillo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
16..	Aia. f. Giiberevci. Teritoriul Scordiscilor.—Torda (Po-
taissa). Teritoriul Dacilor-
17,	Aioia. f. Visibaba (Municipium Mal...), Teritoriul Par-
tinilor.
18,	Âiulo. f. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
19,	Albanus. b. citluk (Aequum). Teritoriul Dalmaţilor.—
Vranjani (Municipium Mal,,.). Teritoriul Părtinitor— Titel (Acumincum). Teritoriul Dacilor-
■550
§ 118.-
20.	Alxeus ori Ialxeus; gen. < Alxei ori Ialxei. b. Danilo
(Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
21.	Amadusa, f. Romlot (Certia). Teritoriul Dancilor.
22.	Âmba'. f. Reşca (Romula). Teritoriul Dacilor.
23.	''Ambactus, gen. Ambacti. b. Duke (Doclea). Teritoriul
Docleatilor. Străin.	-
24.	Amenis, gen. Ameniş. b- Intre Nedan şi Butovo (Medi-
terranea ad Haemum). Teritoriul Moesilor. !
25.	Aminia. f. Mitrovica (Sirmium). Teritoriul Breucilor. •• '26. Ammuta. f. Als6-Toborzsok (Annamatia). Teritoriul A-
rabiscilor-
27.	Anartus, gen. Anarti. b. Alt-Ofen (Aquincum). Terito-
riul Arabiscilor.
28.	Anculata. f. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul 'Arabis-7 cilor. '
29.	Auculatus, gen. Anculati. b. Csâkvâr (Mediterranea
inter Stuhhveissenburg et Ofen). . Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
30.	Andamionius. b. Humac (Ljubuski et vicinia). Terito-
riul Naresiilor.
31.	Andamus, gen. Andami. b. Humac (Ljubaski et vici-
nia). Teritoriul Naresiilor-
32.	Andena, dat. Andenae. f. Vârhely (Sarmizegetusa),
Teritoriul Dacilor.
33.	Andes, gen. Andentis. b. Kula (Iapydia). Teritoriul
Iapodilor.— Golubic, de patru Ori. Teritorial lapo-dilor.— .supljaja-crkva (Burnum). Teritoriul Adrio-pilor.— Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dacilor. Pirusta,
34.	Andio. b. Kostolatz (Viminacium). De loc din Re-
mesiana. Teritoriul TriballilOr.
35.	Andrada. f. Torda (Potaissa), Teritoriul Dacilor-
36.	Andueia. f. Verespatak (Alburnus Maior), de trei ori.
Teritoriul Dacilor. Pirusta.
37.	Anduenna. f. Verespatak (Alburnus Maior). Terito-
riul Dacilor, Pirusta,
38.	Andunocnes, gen. Andunocnetis. b. Verespatak (Albur-
nus Maior). Teritoriul Dacilor. Pirusta.,
39.	Ann ama, dat. Annamae. fi Alt-Ofen (Aquincum). .Teri-
toriul Arabiscilor.	'
40.	Annamatus. ,b. Tabajd (Mediterranea inter Stuhftreissen-
§ 118.
551
.. .. burg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor,. Boilor,. Tau-riscilor.
41.	Anneses. b. Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul
Dacilor. Pirusta.
42.	Annia, dat- Anniae. f. Salonae, de două orî. Terito-
riul Dalmaţilor (Annius e şi nomen italic, un Annius consul a. Chr. 153).
43.	Annius, dat. Annio. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
44.	Anso. f. Yerespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Da-
cilor. Pirusta.
45.	Antaio, gen. Antaionis. b. Szent-Endre (Ulcisia Castra).
Teritoriul Arabiscilor.
46.	Antrocius. b. Alba lulia (Apulum), Teritoriul Dacilor.
47.	Ape. f. Duke (Doclea), Teritoriul Docleatilor.
48.	Aplis, gen. Âplinis, dat. Aplini. b. S. Danillo (Riditae),
de cinci ori. Teritoriul Dalmaţilor.
49.	Aplius, gen. Apli. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
50.	Aplo, dat. Aploni, f. S. Danillo (Riditae), de patru ori.
Teritoriul Dalmaţilor.
51.	Aplu ori Apludus. b. Danillo (Riditae.).. Teritoriul Dal-
maţilor.
52.	Apludus,; gen. Apludi. b. S. Danillo (Riditae), de două
ori. • Teritoriul Dalmaţilor.
53.	Aplus, gen. Apli. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.—
Bribir (Scardona). Teritoriul Liburnilor.
54.	Apurus, gen Apuri. b. Vrlika cum agro- Teritoriul
Dalmaţilor.
55.	Arausio ori Usio, gen. Arausionis ori Usionis. b. Loc
nehotărît al provinciei Pannonia Inferior.
56.	Areatinus, dat. Areatino. b. Torda (Potaissa). Teri-
toriul Dacilor-
57.	Arimo.- b. Veczel (Micia). Teritoriul Dacilor^
58.	Ariortus, dat. Ariorto. b. Slatina. Teritoriul Dacilor.
59.	Arsaius, dat. Arsaio. b. Loc nehotărît al provinciei
Dalmaţia.	*
60.	Asalia. f. Dnna-Pentele (Intercisa). Teritoriul Arabis-
cilor. Probabil străină.
61.	Asifa. b- Salonae. Teritoriul Dalmaţilor. Probabil-străin»
62.	Asio, gen- Âsionis. b. Csâkvâr (Mediterranea inter
Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
552
§ 118.
63,	Asuius. b- Duna-Pentele (Intercisa).' Teritoriul Ara-
biscilor-
64,	AtafuSj gen. Atali. b.' Csâkvâr (Mediterranea inter
Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor. *
65,	Atezissa, dat. Atezissae. f. Csâkvâr (Mediterranea in-
ter Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
66,	Atreccesianus. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
67,	Atrectia. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
6& Âtressa. f. Torok Balint (Mediterranea inter Sfcuhl-weissenburg et Ofen), Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
69.	Atressus, dat. Atresso. b. Tabajd (Mediterranea inter
Stuhlweissenburg etOfen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.— Loc nehotărît al provinciei Pannonia Inferior.
70.	Atta, gen. Attae. b- Lipljan (Ulpiana). Teritoriul Dar-
danilor-
71.	Attio. b. Al-Gyogy (G-ermisara). Teritoriul Dacilor.
72.	Attius. b. Guberevci. Teritoriul Scordiscilor.
73.	Attusonius, dat. Attusonio. b. Alt-Ofen (Aquincum). Te-
ritoriul Arabiscilor.
74.	Aucus/ b- Csâkvâr (Mediterranea inter Stuhlweissen-
burg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor,, Tauriscilor.
75.	Audarus. Vezî Udarus.
76.	Audeus, dat. Audeo. b. Vârhely (Sarmizegetusa). Te-
ritoriul Dacilor.
77- Augitie. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
78.	Augus. b. Kis-Kalân (Aquae). Teritoriul Dacilor.
79.	Aulricmara. f. Csâkvâr (Mediterranea inter Stuhlweis-
senburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
80.	Aulucmus. b. Torda (Potaisa). Teritoriul Dacilor.
81.	Aulupor, dat. Aulupori. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teri-
toriul Arabiscilor.
82.	Auluzanus, gen. Auluzani. b. Intre Nedan şi Butovo
(Mediterranea âd Haeinum). Teritoriul Moesilor.
83.	Auluzenus, gen. Auluzeni. -b; Resen (Mediterranea ad
Haemum). Teritoriul Moesilor.
§ 118.
553
84.	Auluzon. b. Kostolatz (Yiminacium). De loc din Rerne-siana, teritoriul Triballilor,
85; Auscutus, gen. Anscuti. b. Csâkvâr (Mediterranea inter Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Ârabisci-lor, Boilor, Tauriscilor.
86.	Ava, dat. Avae. f* Baracska (Matrica), Teritoriul A-
rabiscilon— Szent-Endre (Ulcisia Castra). Teritoriul Arabiscilor.
87.	Avediur. b. Gigen (Oescus). Teritoriul Dacilor.
88.	Avendiuş. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
89.	Aveta. f. . Yelencze (Mediterranea inter Stuhlweissen-
burg. et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
90.	Azinas. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor,
91.	Baberius. b. Plevlje (Municipium S...). Teritoriul Ca-
viilor-
92.	Babus. b. Klausenburg (Napoca). Teritoriul Dacilor.
93.	Baedarus, gen. Baedari. b. Lîngă Cerneţi (Drobeta).
Teritoriul Dacilor.
94.	Baeta, dat. Baetae . f. Yisibaba (Municipium Mal...),
de două orî. Teritoriul Partinilor.
95.	Baezocrusu. f. S. Danillo (Riditae). Teritoriul Dal-
maţilor.
96.	Baezus, gen, Baezi. b. Verespatak (Alburnus Maior).
Teritoriul Dacilor. Pirusta.
97.	Bageeto, gen. Bageetonis. b. Tabajd (Mediterranea in-
ter Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
98.	Banhaeus, gen. Bannaei. b. Torda (Potaissa). Terito-
riul Dacilor. Străin ?
99.	Baracio, gen. Baracionis. b. LÎDgă Kariae (Yrlika cum
agro). Teritoriul Dalmaţilor.
100.	Barcinus, gen. Barcini. b. supljaja-eikva (Burnum).
Teritoriul Adriopilor.
101.	Bargates, gen. Bargatis. b. Lîngă Gran (Salva). Te-
ritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
102.	Baritio. b. Komlod (Lussonium). Teritoriul Amantinilor
şi Hercuniatilor. Străin?
103..Barsames. b. Babadag (Regio inter. Noviodunum et . Istrum). Teritoriul Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulehsilor, Oitensilor.
554
§ 118.
104.	Barsemis. b. Duna-Pentele (Intercisa). Teritoriul A-
rabiscilor.	,:
105.	Barsemon. b. Meidanchioi (Regio inter Noviodunum et
Istrum). Teritoriul Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulensilor, Oitensilor.
106.	Barsimia. f. Duna-Pentele (Intercisa).. Teritoriul Ara-
biscilor. Străină.	,
10.7. Basia, dat. Basiae. f. Tabajd (Mediterranea inter Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
108.	Bastarnus, geD. Bastarni. b. Humae (Ljubu^ki et vi-
cinia). Teritoriul Naresiilor. Maezaeus.
109.	Bataro, gen. Bataronis. b. Eszeg (Mursa). Teritoriul
Breucilor. Străin.
110.	Bato, gen. Batonis, dat. Batoni. b. Janjici (Regio in-
ter Verbanum et Drinum), Teritoriul Mazaeilor. — Mali Mosunj (Regio inter Verbanum et Drinum). Teritoriul Mazaeilor. — Fatnica (Ljubuski et vicinia). Teritoriul Daorsilor.—Lîngă Kariac (Vrlika cum a-gro). Teritoriul Dalmaţilor.—Kablid mali (Municipium Salvium). Teritoriul Dalmaţilor.— Livno (Municipium Salvium). Teritoriul Dalmaţilor. — Sebesvâralya (Vicus Anartorum). Teritoriul Dacilor.—Verespatak (Alburnus Maior), de şepte ori. Pirustae. — Als6' Szent Ivân (Annamatia). Teritoriul Arabiscilor. Âraviseus.
—	Alt-Ofen (Aquincum).- Teritoriul Arabiscilor.
111.	Batsio. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
112.-	Battis, dat. Batti. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul
Arabiscilor. -
113.	Batu, dat. Batuni. f. Listani (Regio inter Verbanum et
Unnam). Teritoriul Dalmaţilor.
114.	Bauleus. b. Szent-Endre (Ulcisia Castra). Teritoriul A-
rabiseilor. Străin ?
115.	Baurea, dat. Baureae. f. Trau (Tragurium). .Teritoriul
Siculotilor.
116.	Bdutua. f. Gaureni (Mediterranea ad Haemum). Teri-
toriul, Dacilor.	,	-
117.	Bedarus. b. Torda (Potaissa). Teritoriul Dacilor.
118.	Bellicus, gen. Bellici, abl. Bellico.- b. Ora^je (Margum).
Teritoriul Scordiscilor.— Szucsâg (Optatiana), Teritoriul Dacilor, — Verespatak (Alburnus. Maior), de
,555
trei orî. Teritoriul Dacilor. Pirustae.—Vârhely (Sarmizegetusa). Teritoriul Dacilor,
119.	Bemax. b.vK-omic (Iapydia). Teritoriul Iapodilor.
120.	Bendi. f. Cumakovci (Mediterranea ad Haemum). Te-
ritoriul Moesilor.-	j	,
121.	Beneimis, dat. Beneimi. b. Loc nehotărît al provinciei
Pannonia Inferior. Străin.
122.	Bennus, gen. Benni. b. Danillo (Riditae). Teritoriul Dal-
maţilor.
123.	Benus. b. Reşca (Romula). Teritoriul Dacilor.
124..	Bericio. b. Vârhely (Sarmizegetusa). Teritoriul Dacilor. Străin.
125.	Bessa. f. Vârhely (Sarmizegetusa). Teritoriul Dacilor,
126.	Bessus. b. Plevlje (Municipium S...J, de două ori. Teri-
toriul Caviilor.— Loc nehotărît al provinciei Moesia Inferior.
127.	Betulonus, gen. Betuloni. b. Citluk (&.equum). Terito-
■	riul Dalmaţilor. Străin.
128.	Betuva f. Zlokucani (Scupi). Teritoriul Dardanilor.
129.	Beucus. b. Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul
Dacilor. Pirusta.
180.	Beus, b. Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dacilor.; Pirusta.
131.	Beusas,- gen. Beusantis. b. Livno (Municipium Salvium).
Teritoriul Dalmaţilor.—Verespatak (Alburnus Maior), de paitru orî. Teritoriul Dacilor. Pirustae.
132.	Beuzas. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
133.	Biatumarus, gen. Biatumari, dat. Biatumaro. b. Duna-
Pentele (Intercisa), de două ori. Teritoriul Arabiscilor.
134.	Bisîne. b. Resen (Mediterranea ad Haemum). Terito-
riul Moesilor.
135.	Bisius. b. Yerespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dar
cilor. Sardus.
136.	Bitianus. b. cumakovci (Mediterranea ad Haemum). Te-
ritoriul Moesilor.
137.	Bitidius. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor. :
138.	Bitilla, dat. Bitillae. f. Koinare (Mediterranea ad Hae-
mum). Teritoriul Moesilor. — Alt-Ofen (Aquincum); Teritoriulj Arabiscilor.	^
139.	Bitipel. b. Cumakovci (Mediterranea ad;-Haemum). Te-
ritoriu! 'Moesilor;..	;	r	'*
556
§118.
140.	Bithus şi Bitus,' gen. Bithi Biti, dât. Bitho Bito, abl.
Bitho Bito. b. Praovo, de două ori. Teritoriul Dacilor.—Kostolatz (Viminacium). De loc din Scupi, teritoriul Dardanilor.—Kostolatz (Viminabium). De loe din Ratiaria. Teritoriul Dacilor. — Kostblatz (Viminacium). De loe din Pautalia. Teritoriul Bessilor.— Lîngă Alexinac (Praesidium Pompei). Teritoriul Triballilor.—Konino (Mediterranea ad Hâeinum),: Teritoriul Moesilor.— Stări Nikup (Nicopolis ad Istriim). Teritoriul Moesilor.—Intre Tabacka şi cerven (Mediterranea ad Haemum). Teritoriul Moesilor. — cumakovci (Mediterranea ad Haemum). Teritoriul Moe-^ilor.—Titel (Bassiana). Teritoriul Dacilor.—Bia (Mediterranea inter Stuhlweissenburg et Ofen)» Teritoriul Arabiscilor.—^Alt-Ofen (A quincum), de două ori. Teritoriul Arabiscilor.
141.	Bifcus. Vezi Bithus.
142.	Bituvas, gen. Bituvantis. b. Torda (Potaissa). Teritoriul
Dacilor.
143.	Bi2ius, dat. Bizo, b. S. Danillo (Riditae). Teritoriul
Dalmaţilor.
144.	Blâsa. b. Vad, Teritoriul Dacilor.
145.	Blatun., dat. b. Csâkvâr (Mediterranea inter Stuhlweis-
senburg et' Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
146.	Blazziza. b. ? La miazănoapte de Ipek cale de trei cea-
suri. Teritoriul Dardanilor.
147.	Bocontia. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
148.	Bocontius.-bl Salonaei Teritoriul Dalmaţilor. '
149.	Bodiccius.	b.	Titel (Acumincum).	Teritoriul	Dacilor.
150.	Boio, dat.	Boioni. b. Lisicici lîngă Konjica	(Regio	in-
ter Verbanum et Drinum). Teritoriul Meromennilor.
151.	Bolana. f. 'Yiddo (Narona). Teritoriul Naresiilor.
152.	Bolhas. b!. Torda (Potaissa). Teritoriul Dacilor. Străin ?
153.	Bonita, dat. Bonitae. f. Caranlîc (Tropaeuin Traiani).
Teritoriul Geţilor.	:	•
154.	Bonoucus; gen’. Bonouci. b. Constanţa (Tomi). Terito-
riul Geţilor.	’	!	"’ :	■
155.	Boraeas. b‘. Alba lulia (Apulum); Teritoriul Dacilor.
-	'	-' Străin ?	-	-	^
15’6.	Bori. gen.	b.	Golubic. Teritoriul	Iâpodilor.•	•
§,118.
557
157.	Bossina. 1). ? La miazănoapte de Ipek cale de trei ceasuri.
Teritorial Dardanilor.
158.	Boutusj gen.; Bouti. b. Teplju (Promona). Teritoriul
Dalmaţilor. Străin.
159.	Breucus, gen. Breuci, abl. Breuco. b. Yerespatak (Al-
burnus Maior), de trei orî. Teritoriul Dacilor. Pi-rustae.
160.	Bricena. f. Torda (Potaissa). Teritoriul Dacilor.
161.	Brigomarus. b. Gardun. Teritoriul Dalmaţilor. Proba-
bil străin.
162.	Brilo. b. Intre Nedan şi Butovo (Mediterranea ad Hae-
mum). Teritoriul Moesilor.
168. Britta. f. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
164.	Brittus, gen. Britti. b. Dâlya (Teutoburgium). Terito-. rîul Breucilor. Străin.
165.	Brogimara. f. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Ara-
biscilor.
166.	Brogimarus. b. Also-Toborzsok (Annamatia). Teritoriul
Arabiscilor.
167.	B..rozuş, gen. B..rozi. b. Gaureni (Mediterranea ad Hae-
mum)'. Teritoriul Dacilor.
168.	BucciOj' gen. Buccionis, dat. Buccioni. b. Salonae. Teri-
toriul Dalmaţilor.-— Gradina lîngă Nadin (Nedinum). Teritoriul Liburnilor.	■
169.	Buodus. b. Râkos-Palota (Trans Aquincum). Teritoriul
, . Arabiscilor.	„	.	;	..	..	.
170.	Buomis, dat. Buomi. f. Lîngâ Kariac (Vrlika cum a-
gro). Teritoriul Dalmaţilor.	„	'	•
171.	Burrius. b. Gitluk (Aequum). Teritoriul Dalmaţilor.
Străin.	-
172.	Burtinus. b. Şumla (Mediterranea ad Haemum). Teri-
toriul Moesilor.
173.	Buaio, gen. Busionis. b. Torok Balint (Mediterranea .
inter Stuhhrassenburg et Ofen), de două ori. Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
174.	Butes. b. Sztrigy Szacsal (Aquae). Teritoriul Dacilor.
175.	Butto,.dat. Buttoni'. b. Lîngă Gran (Salva). Teritoriul
Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
176. Buuo. f. Borcani (Delminium). Teritoriul Dalmaţilor.
177. Buzetia. f. Medvidje (Hadra). Teritoriul Adriopilor.
178.	Buzetius. b. Medvidje (Hadra). Teritoriul Adriopilor.
558	§	118.
179.	Cabaletus, gen.: Cabaleti.- b. Danilo (Riditae). Terito-
riul Dalmaţilor.
180.	Cabâr. b. Mitrovica (Instrumentum Pannoniae Inferio-
ris). Teritoriul Breucilor.
181.	Caevoda, dat. Oaevodae. f. Ivarin (Corinium). Terito-
riul Liburnilor.	-
182.	Cambrianus. b. Plevlje (Municipium S...). Teritoriul'
Caviilor.
183.	Candalio. b. Lîngă Otisic (Vrlika cum agro). Teritoriul1
Dalmaţilor.
184.	Cantia, dat. Cantiae. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor..
185.	Capacita. f. Csâkvâr (Mediterranea inter Stuhlweis-
senburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
186.	Carantius. b. Adam-Clissi (Tropaeum Traiani). Terito-
riul Geţilor. Străin ?
187.	Cares, gen.-Carentis. b. Verespatak (Alburnus Maior).
Teritoriul Dacilor. Pirusta.
188.	Carianus. b. Svistov (Novae). Teritoriul Geţilor.
189.	Cariccus, gen. Caricci. b. Verespatak (Alburnus Maior).
Teritoriul Dacilor. Pirusta.
190.	Caricus, dat. Carico. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor..
191.	Carosus, dat. Caroso. b, Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
192.	Carpia, gen. Carpiae. b. Teplju (Promona). Teritoriul-
Dalmaţilor.—Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor.
193.	Carpus, gen. Carpi. b. Udbina (Iapydia). Teritoriul Ia-
podilor.—Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dacilor. Pirusta.
194.	Carstimarus, gen. Carstimari. b. Hardomilje (Ljubuski*
et vicinia). Teritoriul Naresiilor.
195.	Carusia, dat. Carusiae. f. Svistov (Novae). Teritoriul-
Geţilor.
196.	Carvanius, dat. Carvanio. b. Plevlje (Municipium S...)*.
Teritoriul Caviilor.
197.	Carvius. b- Kablic mali (Municipium Salvium). Terito-
riul Dalmaţilor.
198.	Casamo, gen, Casamonis. b. Vereb (Mediterranea inter
Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor., Tauriscilor.
199.	Catandio, dat. Catandioni. b. Salonae- Teritoriul Dal-
maţilor.
§ 118.
559
200.	Cato, -dat.- Catoni. f. Plevlje (Municipium. S...). Terito-
riul Caviilor.
201.	Caturus, gen. Caturi, b. S, Danillo (Riditae). Terito-
riul Dalmaţilor,
202.	Caurisinius. b. Mekis (Mediterranea ad Haemum). Te-
ritoriul Moesilor.
203.-	Cerfonius. b. Kutlovica (Mediterranea ad Haemum).
Teritoriul Moesilor.
204.-	Ceuna, dat. Cetmae. f. Salonae.' Teritoriul Dalmaţilor.
—Gradina lîngă Nadin (Nedinum), de două ori. Teritoriul Liburnilor.— Karin (Corinium), de două orî. Teritoriul Liburnilor.
205.	Ceunus, gen. Ceuni, b. Gradina lîngă Nadin (Nedinum).
Teritoriul Liburnilor.—Karin (Corinium)1. Teritoriul Liburnilor.
206.	Ciltus. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
207.	Cimio, dat. Cimioni. b. Vârhely (Sarmizegetusa). Teri-
toriul Dacilor.
208.	Cinene, gen. Cinenes. f. Constanţa (Torni). Teritoriul
Geţilor.
209.	Cingius. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
210.	Cintugnatus. b. Vârhely (Instrumentum Daciae). Teri-
toriul Dacilor.
211.	Cirotis, gen. Cirotis,	b.	Salonae.	Teritoriul Dalmaţilor.
212.	Cirulinus, gen. Cirulini.	b; Szek	(Szamos-Ujvâr). Teri-
toriul Dacilor.
213.	Cissus, gen. Cissi. b. Verespatak (Alburnus Maior). Te-
ritoriul Dacilor. Pirusta.
214.	Citlius. b. Also-Ilosva. Teritoriul Dacilor.
215.	Gittus, gen. Citti. b. Intre Nedan şi Butovo (Mediter-
ranea ad Haemum). Teritoriul Moesilor.
216.	Cliticus, gen. Clitici.	b.	Albona,	Teritoriul Liburnilor.
217.	Cloriis, dat. Cloni. f.	Verespatak	(Alburnus-Maior). Te-
ritoriul Pirustilor.	‘	■
218.	Clonus, dat-. Clono. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul
Dacilor.
219.	Cloutius. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor. Străin,
220.	Clutamus, gen. Clutami. b. Salonae. Teritoriul Dalma-
ţilor. Străin.
221.	Cobromara. f. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Ara-
biscilor.
560
§ 118,
222.	Cocaius. b. Nis (Naissus). Teritoriul - Triballilor.
223.	Coimo. b. Tabajd (Mediterranea inter Stuhlweissenburg
et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
224.	Comargus. b. Loc nehotărît al provinciei Dalmaţia.
225.	Comatimara. f. Kovâcsi. (Vorosvâr et vicinia).- Terito^
rîul Arabiscilor.	r
226.	Comatumarus. b. Gyuro (Mediterranea inter Stuhhveis-
senburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor.
227.	Oo'mcesus. b. Torda (Potaissa). Teritoriul Dacilor.
228.	Comium ori Gomiumara. f. Loc nehotărît al provinciei
Pannonia Inferior.
229.	Comiumara. Yezî Comium. ,
230.	Co.mozous,	gen. Comozoi. b. Adam-Clissi (Tropaeum
Traiani). Teritoriul Geţilor.
231.	Condunus.	b. Alba lulia	(Apulum).	Teritoriul Dacilor.
232.	Oongonius.	b. Alba lulia	(Apulum).	Teritoriul Dacilor,
233.	Copiesilla. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor. ;
234.	Ooria. b.	Intre Nedan	şi Butovo	(Mediterranea ad
Haemum). Teritoriul Moesilor.
235.	Corsapus, gen. Corsapi. b. Mitrovica (Instrumentum
Pannoniae Inferioris). Teritoriul Breucilor.
236.	Cotu. f. Kleinschelken • (Mediasch et Schelken). Teri-
toriul Dacilor. Străină.
237.	Cotus, dat. Goto. b. Fiiufkirchen (Sopianae). Teritoriul
Andizetiilor.
238.	Coulius, dat. Goulio. b. Salonae, de două ori. Terito-
riul Dalmaţilor.
239.	Crapus. b. Nona (Aenona). Teritoriul Liburnilor.
240.	Cristus. b. Adam-Clissi (Tropaeum Traiani). Teritoriul
Geţilor. Străin?
241.	Cuga. b. Bjela aproape de Vidin. Teritoriul Dacilor.
242.	Cumenius, abl.; Cumenio. b,. Nicoliţel (Regio inter No-
viodunum et Istrum). Teritoriul Crobyzilor, Scythi-lor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulenşilor, Oitensilor.
243.	Curbania. f. Danilo (Riditae). Teritoriul .Dalmaţilor.
244.	Curia. b. Kostolatz (Viminacium). Teritoriul Scordiscilor.
245.	Curta. b. Kostolatz (Viminacium). De.Ioc din Ratiaria.
Teritoriul Dacilor.	,
246.	Cusaia. f. Maria-Theresianopel (Antiana). Teritoriul
Dacilor. ••	■
247.	Cutia, acuz. Cutiam. b. Belgrad (Singidunum). Teri-
toriul Scordiscilor.
§ 118.
561
248.	Cutia. f. Kostolatz (Viminacium). Teritoriul Scordiscilor.
249.	Cutius. b. Kostolatz (Viminacium). Teritoriul Scor-
discilor. -
250.	.Dacio, dat. Dacioni. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
251.	Daciscus; b. Constanţa (Torni). Teritoriul Geţilor.
252.	Dada, gen. Dadae. b. Constanţa (Torni)* Teritoriul Ge-
ţilor.— Pantelimonul de sus (Ulmetum). Teritoriul Geţilor.
253.	Dtides. b. Alba lulia (Apulum), de două, ori. Teritoriul
Dacilor.
254.	Daizi, gen. Daizinis. b. Belgrad (Singidunura). Teri-
toriul Scordiscilor.
255.	Daizis, dat. Daizi. b. Adam-Glissi (Tropaeum Traiani).
Teritoriul Geţilor.
256.	Daizo. b. Kostolatz (Viminacium). De loc din Scupi.
Teritoriul Dardanilor.	<
257.	Dalenus, gen. Daleni. b. Urluchioi (Tomi). Teritoriul ■
Geţilor.
258.	Dallo, gen. Dallonis. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teri-
toriul Arabiscilor.
259.	Danuvius. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
260.	Dardanus. b. Zlokucani (Scupi). Teritoriul Dardanilor.
261.	Dard.,. b. Babadag (Regio inter Noviodunum etlstrum).
Teritoriul Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastar-nilor, Obulensilor, Oitensilor.
262.	Dardiana. f. Turnul Severin (Instrumentum Daciae). Te-
ritoriul Dacilor.
263.	Darmo. f. S. Danillo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
264.	Dasa-. b. Pecka (Regio inter Verbanum et Unnam). Te-
ritoriul Mazaeilor.—Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dacilor. Pirusta.
265.	Dasantilla, dat. Dasantillae. f. Salonae. Teritoriul Dal-
maţilor.
266.	Dasas, gen. Dasantis, dat. Dasanti (Dasati). b. Muc
(Andetrium). Teritoriul Dalmaţilor.— Teplju (Promo-na). Teritoriul Dalmaţilor.— Danillo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.—Guberevci. Teritoriul Scordiscilor. —Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor.— Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dacilor. -Pirusta.
—	Turnul Severin (Drobeta). Teritoriul Dacilor-
267.	Dasianus. b.' Alt-Ofen (Aquincum)/Teritoriul Arabis-
cilor.
562
§ 118.
268.	Dâsius şi Dassius', gen. Dasi Dassi, dat. Dasio Dassio,.
abl. Dasio Dassio. b. Humae (LjubuSki et vicinia).. Teritoriul Naresiilor. Maezaeus. — Salonae, de şese ori. Teritoriul Dalmaţilor.—Loc nehotărît al provin-
-	ciei Dalmaţia.— Kostolatz (Viminacium). De loc din-Scupi, de două orî. Teritoriul,Dardanilor.—Kostolatz. (Viminacium). De loc din Ratiaria- Teritoriul Dacilor.—Kostolatz (Viminacium). De loc din Remesiana. Teritoriul Triballilor-—Prizren. Teritoriul Dardanilor..
—	Magyar-G-orbâ (Optatiana). Teritoriul Dacilor.— Torda (Potaissa). Teritoriul Dacilor-—Verespatak (Alburnus Maior), de opt ori. Pirustae.— Veczel (Micia). Teritoriul Dacilor.— Petrovee (Bassiana). Teritoriul Breucilor).— Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabis--cilor.
269.	Dasmenus. b. Petrovee (Bassiana), Teritoriul Breucilor..
270.	Dassius. Vezî Dasius.
271.	Dasto, dat. Dastoni. f. Srinjine (Epetium). Teritoriul1
Dalmaţilor. — zupanjac (Delminium). Teritoriul Dai— maţilor.
272.	Datus, dat. Dato. b. Salonae, de două ori. Teritoriul'
Dalmaţilor.
273.	Dazanus. b- Stuhlweissenburg. Teritoriul Arabiscilor,
Boilor, Tauriscilor.
274.	Dazas. b. Lisicici (Regio inter Verbanum et Drinum),..
Teritoriul Meromennilor.
275.	Dazier, dat. Dazieri. b. Karan (Municipium Mal.,.). Te-
ritoriul Partinilor.
276.	Dazomenus. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
277- Deccia, dat. Deceiae. f. Loc nehotărît al provinciei Dacia.—Stuhlweissenburg. Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor- Străină.
278.	Deecianus, gen. Decciani, dat. Decciano. b. Alt-Ofen-
(Aquincum), de două ori. Teritoriul Arabiscilor.
279.	D.ecebalus. şi Decibalus; gen. Decebali Decibali, abl. De-
cibalum (probabil acuz. întrebuinţat ca abl.).-b. Intre Nedan şi Butovo (Mediterranea ad Haemum). Teritoriul Moesilor. — Silistra (Durostorum). Teritoriul Geţilor.	.	*
280.	Decibalus.. Vezi Decebalus.	.........
281.	Decusa, dat. Decusani. f. Loc nehotărît al provinciei*
Pannonia Inferior. Străină.
§ 118.
56*
282.	Deidmu, gen. b/Komie (Iapydia). Teritoriul Iapodilor.
283.:	Deisan. ;b. Duna-Pentele (Intercisa). Teritoriul Arabis-
cilor. Străin.
284.	Deius. b. Loc nehotărît al provinciei Dalmaţia.
285.	Deivo, gen. Deivonis. fc Csâkvâr (Mediterranea inter
Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
286.	Dennaus, gen. Dennai. b. Golubie. Teritoriul Iapodilor»
287.	Densela. ori Densola. f. cumakovci (Mediterranea ad
Haemum). Teritoriul Moesilor.
288.	Densola. Vezi Densela.
289.	Denţo, gen. Dentonis. b. Medvidje (Hadra). Teritoriul
Adriopilor.	.	:	:
290.	Dentusugu. f. Leskovec (Mediterranea ad Haemum). Te-
ritoriul Moesilor.
291.	Derva. f. Teteny (Gampona).'Teritoriul Arabiscilor.
292.	Dervonia, dat. Dervoniae. f. Neudorf (Crumerum). Te-
ritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
293. Deter. b. Brazza (Brattia).	... ■
294.	Detustaina. f. Damjanovo (Mediterranea ad Haemum).
Teritoriul Moesilor.
295.	Devala, 'dat. Devalae. f. Duna-Pentele (Ini&rcisa). Te-
ritoriul Arabiscilor.	< .
296.	Diaies. b. Olâh-Pentek (Szamos-Ujvâr). Teritoriul Da-
cilor. ■	■
297.	Dian.adris, dat. Dian.adri. f. Golubie. Teritoriul lapo-
nilor,
298.	Didalsus. b. Gigen (Oescus). Teritoriul -Dacilor.
299.	Dieus. ,b. Citluk (Aequum). Teritoriul Dalmaţilor.
300.	Dina. dat. Dinae. b. Traii (Tragurium). Teritoriul Si-
culotilor.
301.	Dines, dat. Dinenti. b- Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
—	Kostolatz (Viminacium). De loc din Trimontium. Teritoriul Bessilor.
302.	Dinnius, dat. Dinnio. b. Cumakovci (Mediterranea ad
Haemum). Teritoriul Moesilor. •
303.	Diocae, dat. Diocati. b. Silistra-(Durostorum). Terito-
riul Geţilor*	.
304.	Disala. b. Uj-Bânovce (Burgenae). Teritoriul Breucilor.
305.	Disdozi. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.	.
306.	Disiu3. b. Loc nehotărît al provinciei Dacia.-
5.64
§.118.
307.	Diteius, dat. Diteio. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
308.	Dito, dat. ,Ditoni. f. Srinjin’e (Epetium). Teritoriul Dal-
maţilor.	.	,
309.	Ditueius, dat. Ditueio, t>.1Golubic. Teritoriul Iâpodilor.
310.	Ditugenius, b. Olâh-Pentek (Şzamos-Ujvâr). Teritoriul
Dacilor.
311.	Diurpagisa, abl. Diurpagisa. b. Ravna (Timacum Mi-
nus). Teritoriul Triballilor.
312. Dius. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor.
313. Dize. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
314.	Dizias. b. cumakovci (Mediterranea ad Haemum); Te-
ritoriul Moesilor.	......
315.	Dizo. b. Kostolatz (Viminacium). De loc din Trimon-
tium. Teritoriul Bessilor-—Klausenburg (Napoca). Teritoriul Dacilor. Străin. •
3L6. Dizzace. b. Igliţa (Troesmis). Teritoriul Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor,. Bastarnilor, Obulensilor, Oi-tensilor.
317.	Dizze. b. Nedan (Mediterranea ad Haemum). Terito-
riul Moesilor.
318.	Doiodus. b. La gura rîuluî Vid (Utus). Teritoriul Da-
cilor.
319.	Dona, dat. Donae. f. Loc nehotărît al provinciei Dal-
maţia. '
320.	Donaus, gen. Donai. b. Vârhely (Instrumenţum Daciae).
Teritoriul Dacilor.
321.	Donico. b. Adam-Clissi (Tropaeum Traiani). Teritoriul
Geţilor. Străin ?	-
322.	Donicus, dat. Donico.. b. Muc (Andetrium), Teritoriul
Dalmaţilor. Străin.
323.	Dorina, dat. Dorinae. f, Tulcea (Aegissus), Teritoriul
Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obu-lensilor, Oitensilor. -
324.	Dragilis. b, Szent-Endre (Ulcisia Castra). Teritoriul A-
rabiscilor. ..	^	-	;
325.	Drebias. b, Torda. (Potaissa). Teritoriul Dacilor.
326.	Drigisa şi Drigissa. b. Kostolatz (Viminacium), De loc
din Ratiaria. Teritoriul Dacilor.—Somovit(Utus). Teritoriul Dacilor. .
327.	Drigissa. Vezi Drigisa. -	.......
-32.8. Drolşs. b. Alt-Ofen (Aquincum), .Teritoriul.Arabiscilor.
§ 118.
565
329-. Druanus. b.r Teplju (Promona). Teritoriul Dalmaţilor.
330.	Drulentus, gen. DrulentL b. Cumakovci (Mediterranea
ad Haemum), Teritoiiul Moesilor.
331.	Dudis. b. Pe malul drept âl rîuluî Lom de ceîa parte
a oraşului Lom (Almus). Teritoriul Dacilor.
332.	Dui.,. b. La gura rîuluî Vid (Utus), Teritoriul Da-
cilor,
333.	Duiona. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
334.	Dumma. f. Gradina lîngă Na,din (Nedinum),. Teritoriul
Liburnilor.
335.	Dumnotalus, gen. Dumnotali, b. Alt-Ofen (Aquincum).
Teritoriul Arabiscilor. Străin.
336.	Duna. f. Szent-Endre (Ulcisia Castra). Teritoriul Ara-
• biscilor.
337.	Duo. b. Resen (Mediterranea ad Haemum); Teritoriul
Moesilor. (Mateescu, Buletinul comisiunii monumentelor istorice an. VIII pag. 30, citeşte Durotorma).
338.	Durazis, b. Kamenopolje (Mediterranea ad Haemum),
Teritoriul Moesilor.
339.	Dusia. f. Casapchîoî (Istrus). Teritoriul Crobyzilor, Scy-
thilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulensilor, Oitensilor.
340.	Ecaus, gen. Ecai. b. Vârhely (Instrumentum Daciae),
Teritoriul Dacilor.
341.	Edasterius, b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
342.	Efripop... b'. ? Resen (Mediterranea ad Haemum). Teri-
toriul Moesilor. (Mateescu, Buletinul comisiunii monumentelor istorice an. VlII pag. 29, citeşte Eptiporis).
343.	Eftepir. f. Adam-Clissi (Tropaeum Traiani). Teritoriul
Geţilor. (Mateescu, Buletinul comisiunii monumentelor istorice an. VIII pag. 37, citeşte Eptepir).
344. Elivius. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
345. Emans, b. Gardun. Teritoriul Dalmaţilor. Daesitias.
346.	Enena. f. Groblje (Municipium Mal,..). Teritoriul Pal-
tinilor.	’	'
347.	Epetinus. b- Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
348.	Epicadiana (gens), dat. Epicadiauae. f. Duke (Doclea),
Teritoriul Docleatilor.
349.	Epicadiis, gen, Epieadi, ^t. Epicado.; b. Viddo (Na-
rona), de două orî. Teritoriul • Naresiilor.'—Gradac (Novae). Teritoriul Ardiaeilor.— Dikovâca-(Novae).
•	■ Teritoriul Ardiaeilor.—Salonae, de două ori. • Terito-
4566
§ H8.
rîul Dalmaţilor.-^- Hendorf. Teritoriul Dacilor—Ye-respatak (Alburnus Maior), de două ori- Teritoriul Dacilor. PirustaeLÎDgă' Cerneţi (Drobeta). Teritoriul Dacilor.—Vezi Aepicadus.
350.	Epieatius. b; Torda (Potaissa). Teritoriul Dacilor.
551.' Epius. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor.— Cumakovci (Mediterranea ad Haemum). Teritoriul Moesilor.	-
352.	Eppo, gen. Epponis. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul
Arabiscilor.
353.	Eptacentus. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Ara-
biscilor.
354.	Eptala, b. Klausenburg (Napoca). Teritoriul bacilor.
Străin.— Teteny (Campona). Teritoriul Arabiscilor.
355.	Ersidius. b. Steklen (Novae). Teritoriul Greţilor.
356.	Esbenus. b. Rusăneşti. Teritoriul Dacilor.
357.	Essoricus. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
358.	Fasena, dat. Fasenae. f. Lissa (Issa). Teritoriul Is-
saeilor.
359.	Fata. Yezi Pata.
360.	Fencis. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
361.	Filiora. f. Duke (Doclea). Teritoriul Docleatilor.
-362.- Fingis. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
363.	Flegitsana. f. £ La gura rîului Yid (Utus). Teritoriul
Dacilor. ; •	-
364.	Foniaeius. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Ara-
biscilor.
-365. Fresianus. b. Dâlya (Teutoburgium). Teritoriul- Breucilor.	;
366.	Ftiozi. b. La gura rîului Vid (Utus). Teritoriul Dacilor.
367.	Funi... b. Babadag (Regio inter Noviodunum et Istrum).
Teritoriul Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarzilor, Obulensilor, Oitensilor.
368.-	Gailla, acuz. G-aillam. f. G-orna Orechovica (Mediter-
ranea ad Haemum). Teritoriul Moesilor.
369.	G-alla. f. Duna-P-entele (Intercisa). Teritoriul Arabiscilor.
370.	Gallio. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
371.	Gallittâ. f. Vinkovce (Cibalis). Teritoriul Breucilor.
372.	Geldo, gen. Geldonis. b.-Verespatak (Alburnus Maior).
-	Teritoriul Dacilor. Pirusta;.	•	*
373.-Genthena.	f. Ieievica (Municipium Mal...). Teritoriul Partinilor.
§ 118.
567
;374. Gentius. b. Viddo (Narona). Teritoriul Naresiilor.
-375. Germus, dat. Germo. b. Albona. Teritoriul Liburnilor.
376.	Gnorius.. b.. Gradina lîngă Nadin (Nedinum). Teritoriul
Liburnilor.
377.	Godes. b. Instrumentum Daciae. Teritoriul Dacilor. -378. Granp... b. Veglia (Curictae). Teritoriul Liburnilor.
379.	Gresa. f. Guberevci. Teritoriul Scordiscilor.,
380.	Gude. b. Belgrad (Singidunum). Teritoriul Scordiscilor.
381.	Guras. b. Lîngă Karansebes (Tibiscum). Teritoriul Da-
cilor. Străin ?
382.	Hatena. b. Mitrovica (Sirmium). Teritoriul, Breucilor. -383. Hospolis, gen. Hospolis. b. Veglia (Gurictae). Teritoriul
Liburnilor.
-384. lacus, gen. iaci. b. Konjica (Regio inter Verbanum et Drinum). Teritoriul Meromennilor.
-385. Iaefus, gen. Iaefi. b. Karin (Corinium). Teritoriul Liburnilor.
386. laehetav. b. Adam-Glissi (Tropaeum Traiani). Teritoriul Geţilor.
-387. Ialxeus. Vezi AIxeus.
388.	Ianturia, f. Alt-Ofen (Aquincum), Teritoriul Arabiscilor.
389.	Iarse. b. Lîngă Caransebes (Tibiscum). Teritoriul Da-
cilor. {Mateescu,. Buletinul comisiunii monumentelor istorice an. VIII pag. 37, citeşte Tarse).
390.	Iassianus, dat. Iassiano. b. Duna-Pentele (Intercisa).
Teritoriul Arabiscilor.
391.	Iavido, d’at. ? b. Vârhely (Instrumentum Daciae). Teri-
toriul Dacilor.
392.	Ibins. b. Mehadia (Ad Mediam), Teritoriul Dacilor.
393.	Ibliomaruş, dat. Ibliomaro. .b. Alba lulia (Apulum). Te-
ritoriul Dacilor. Străin.
394.	Icconius. b. snpljaja-crkva (Burnum). Teritoriul Adrio-
pilor. Străin.
395.	Iddeus, gen. Iddei. b. Lîngă Caransebes (Tibiscum).
Teritoriul Dacilor. Străin?
396.	Iegidus, gen. Iegidi, Orşova (Instrumentum Daciae). Te-
ritoriul Dacilor.
397.	Iemonius. -b. Svistov (Novae),-Teritoriul Geţilor-.
398.	Ienudia. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
399.	Iettina. f. Mehadia (Ad Mediam).-Teritoriul-Dacilor.1
400.	Iettus. b. citluk (Aequum). Teritoriul Dalmaţilor-.—Da-
-	nillo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
401.	Ifzus, gen. Ifzi. b. Danilo (Riditae). Teritoriul Dal-
maţilor.
402.	Ingona ?, acuz. Ingonam. f. Salonae. Teritoriul Dal-
maţilor.
403.	Inturus, gen. Inturi. b. Vârhely (Instrumentum Daciae).
Teritoriul Dacilor.
404.	Ioivaus, gen. Ioivai. b. Als6-Ilosva. Teritoriul^ Dacilor.
405.	Iomeneus orî Iomenius, gen. Iomenei ori Iomenii. b. Da-
nilo (Riditae), Teritoriul Dalmaţilor.
406.	Iomenius. Vezi Iomeneus.
407.	Ismarus, gen. Ismari. b. Veczel (Micia). Teritoriul Da-
cilor.
408.	Ithazis. b. Pantelimonul de sus (Ulmetum), Teritoriul
Geţilor.
409.	Itinius. b. Râkos-Palota (Trans Aquincum). Teritoriul
Arabiscilor.
410.	Iudatus, gen. ludati. b. Lîngă Gran (Salva), Terito-
riul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor. ■
411.	Izito. f. ? La gura rîului Vid (Utus). Teritoriul Dacilor.
412.	Lacomus, dat. Lacomo. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teri-
toriul Arabiscilor.	•	-
413.	Lacrus, gen. Lacri. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor,
414.	Laemotina, dat. Laemotinae. f, Salonae. Teritoriul Dal-
maţilor. '
415.	Laepocus. b. Komlod (Lussonium).. Teritoriul Amanti-
nilor şi Hercuniatilor.
416.	Lăezarpa. f. Danilo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
417.	Laiscus. b. Lisiciei lîngă Konjica , (Regio inter Yerba-
num et Drinum). Teritoriul: Meromennilor.
418.	Lapricus, dat. Laprico. b. Danilo (Riditae). Teritoriul
Dalmaţilor.
419.	Laricia. f. Kostolatz (Viminacium). Teritoriul Scordis-
cilor.
420.	Larininus. b. Mitrovica (Sirmium). Teritoriul Breucilor.
421.	Lastimeis. b. Yeglia (Curictae). Teritoriul Liburnilor.
422.	Lateinus. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
423.	Lateius, dat- Lateio. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
424.	Latiniana (gens), dat. Latiniauae. f. Duke (Doclea). Te-
ritoriul Docleatilor. /
425.	Latio. b. Alt-Ofen (Aquincum), Teritoriul Arabiscilor.
426.	Lavia. f, S; Danillo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
§ 118.
569
427.	Lavincia, gen. Lavineiae. f. S- Danillo (Riditae). Te-
ritoriul Dalmaţilor.
428.	Lavius, gen. Lavi. b. S. Danillo (Riditae), de două orî.
Teritoriul Dalmaţilor—Yerespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dacilor. Pirusta.
429^ Lavo, dat. Lavoni. f. Lipani (Regio inter Yerbanum et Unnam)- Teritoriul Dalmaţilor.— Zupanjac(Regio.in-ter Yerbanum et Unnam). Teritoriul Dalmaţilor.
430.	Ledies, gen. Ledietis. b. Danillo (Riditae), Teritoriul
Dalmaţilor.
431.	Ledrus. gen. Ledri. b. Lastvefekl (Vrlika cum agro).
Teritoriul Dalmaţilor.
432.	Legitax. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
433.	Leubinus, gen. Leubini. b. Somovit (Utus). Teritoriul
Dacilor.
434.	Leuganus. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor.
435.	Lianus, gen. Liani. .b. Yerespatak (Alburnus Maior).
Teritoriul Dacilor. Pirusta.
436.	Licaia. f. Danilo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
437.	Licaios. b. Putincze (Bassiana). Teritoriul Breucilor.
Amantinus,
438.	Licanus, gen. Licani. b. Mitrovica (Instrumentum Pan-
noniae Inferioris). Teritoriul Breucilor,
439.	Liccaius, gen. Liccai, dat. Liccaio. b. Soita (Solentia).
—Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dacilor. Pirusta.—Turnul Severin (Drobeta). Teritoriul Dacilor.—Neudorf (Crumerum). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
440.	Liccaus. b. Putincze (Bassiana). Teritoriul Breucilor.
Amantinus,
441.	Liccavus, gen. Liccavi. b. Patineze (Bassiana). Teri-
toriul Breucilor. Amantinus-
442.	Liga... b. Yerespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Da-
cilor. Pirusta. ;
443.	Ligomarus..b. Hardomilje (Ljubulki et vicinia). Teri-
toriul Naresiilor.
444.	Linda. b. Turnul Seyerin (Drobeta), Teritoriul Da-.. cilor. ,/■
445.	Linsas, gen. Linsantis. b. Verespatak (Alburnus Ma-
-	; dor). Teritoriul Dacilor. Pirusta.
446.	Lione. f.. Stobrec (Epetium). Teritoriul Dalmaţilor. ,
570	§	118.
447.	Lipor. b. Teteny (Campona). Teritoriul Arabiscilor.
448.	Liseno, dat. Lisenoni. f. Kariac (Vrlika cum agro).
Teritoriul Dalmaţilor.
449.	Liso, gen. Lisonis. b. Brazza (Brattia).
450.	Lissinia. f. Duna-Pentele (Intercisa). Teritoriul Ara-
biscilor.
451.	Lister. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
452.	Litogenus, gen. Litogeni. b. Karlsburg (Instrumentum
. Daciae). Teritoriul Dacilor.
453.	Litus. b. Livno (Municipium Salvium). Teritoriul Dal-
maţilor.
454.	Lobasinus, gen. Lobasini. b. Teteny (Campona). Teri-
toriul Arabiscilor.
455.	Loiscus, gen. Loisci. b, Livno (Municipium Salvium).
Teritoriul Dalmaţilor.—Albona. Teritoriul Liburnilor.
456.	Lonus, gen. Loni. b. Verespatak (Alburnus Maior).
Teritoriul Dacilor. Pirusta-•457. Loricus- b. Putincze (Bassiana). Teritoriul Breucilor. Amantinus.
458.	Lossa, dat- Lossae. b. Verespatak (Alburnus Maior).
Teritoriul Dacilor. Pirusta.
459.	Luca. gen. Lucae. f. Lipljan (UJpiana). Teritoriul Dar-
danilor.
460..	Lucaius. b. Kutlovica (Mediterranea ad Haemum). Teritoriul Moesilor.	-
461.	Lucca. b. Torda (Potaissa). Teritoriul Dacilor.
462.	Luclia, dat. b. Vârhely Sarmizegetusa).- Teritoriul
Dacilor.
463.	Lucită, dat. Lucitae. f. Alt-Ofen (Aquincum).. Terito-
riul Arabiscilor-
464.	Lucus, gen. Luci. b. Srinjine (Epetium). Teritoriul Dal-
maţilor.
465.	Lunnicus. b. Danillo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
466.	Lupicinus, gen. Lupicini, dat. Lupicino. b. Duna-Keszi
-	(Instrumentum Pannoniae Inferioris). Teritoriul Arabiscilor.— Lîngâ Waitzen (Instrumentum Pannoniae
Inferioris). Teritoriul Arabiscilor------Duna-Bogdâny
(Instrumentum Pannoniae Inferioris). Teritoriul Arabiscilor.—O-SzoDy (Instrumentum Pannoniae Inferio-ris), de două ori. Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor. ...
§118.
571
467.	Luppus, gen! Luppi. b. Bogdâny (Instrumentum Pan-
noniae Inferioris), de două orî. Teritoriul Arabisci-lor—Duna-Pentele (Instrumentam Pannoniae Inferio-ris). Teritoriul Arabiscilor.
468.	Luria, gen. Luriae, dat. Luriae. f. Risano (Risinium).
Teritoriul- Labeatilor.— Salonae, de două orî. Teritoriul Dalmaţilor.
•469.' Lurius, gen. Lari, dat. Lurio. b. Cattaro (Acruvium). Teritoriul Labeatilor.—Risano (Risinium). Teritoriul Labeatilor.—Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.— Yeglia (Curictae). Teritoriul Liburnilor.—Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dacilor. Pirusta.
470.	Macimarus, gen. Macimari. b. Gyuro (Mediterranea in-
■	ter • Stuhlweissenburg et Ofen).'Teritoriul Arabiscilor.
—	Szent-Endre (Ulcisia Castra). Teritoriul Arabiscilor.
471.	Madocus, gen. Madoci. b. Danillo (Riditae). Teritoriul
Dalmaţilor.
472.	Madu. f. Visegrad (Regio inter Verbanum et Drinum).
Teritoriul Partinilor.
473.	Maela. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
474.	Magimarus. b. Csâkvâr (Mediterranea inter Stuhlweis-
senburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor. .
475.	Magio. b. Gyuro (Mediterranea inter Stuhlweissenburg
et Ofen). Teritorial Arabiscilor. — Alt-Ofen (Aquin-. cum). Teritoiăul Arabiscilor,
476.	Magissa,'gen. Magissaes. b. Loc nehotărît al provinciei
Pannonia Inferior.
477.	Malaius. b. capljina (Narona). Teritoriul Naresiilor.
478.	Malcliias. b. Dana-Pentele (Intercisa). Teritoriul Ara-
biscilor. Străin.
479.	.maloger., dat. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Ara-
biscilor.
480.	Mama, gen. Mamae. L Constanţa (Torni). Teritoriul
Geţilor.— Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dacilor. Pirusta.	.
481.	M..amiorix, gen. M..amioricis.' b.' Duna-Pentele (Inter-
cisa). Teritoriul Arabiscilor.
482.	Mampsalachanus, dat. Mampsalachano. b. Svi^tov (No-
vae). Teritoriul Geţilor.
483.	Mamutzim, abl. b. Silistra (Durostorum). Teritoriul
Geţilor.
572
§ 118.
484.	Mandetal f. Homolje (Regio inter Verbanum et Drinum).
Teritoriul Meromennilor.
485.	Manneus. b. Tih6 (Porolissum). Teritoriul Dacilor.
486.	Marciniesia orî Marciniesus, gen. Marciniesi[s ?]. b- Ye-
respatak (Alburnus Maior), Teritoriul Dacilor- Pirusta, nume de loc ?	.	•	■
487.	Marciniesus. Yezî Marciniesis,
488.	Maria, dat. Mariae. f. Loc nehotărît al provinciei Pan-
nonia Inferior. Străină-
4S9.	Marinus, dat. Marino, b- Salonae, de două orî. Teri-
■	torîul Dalmaţilor.— Vido (Narona). Teritoriul Naresiilor. — Zara (Iadera), de două ori. Teritoriul Liburnilor.— Kostolatz (Viminacium). Teritoriul Scordiscilor.—Igliţa (Troesmis). Teritoriul Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulensilor, Oitensi-lor. — Mojgrâd (Porolissum). Teritoriul Dacilor.— Alba lulia (Apulum), de două ori. Teritoriul Dacilor.—Zalatna (Ampelum), Teritoriul Dacilor.
490.	Marle. b.? Ravna (Timacum minus). Teritoriul Tribal-
lilor.
491.	Maserva, dat. Maservae. b. Viddo (Narona). Teritoriul
Naresiilor.
492.	Masinnus, gen. Masinni. b. Zutor (Largiana). Terito-
riul Dacilor.
493.	Masotina, dat. Masotinae. f. Szaszvaros (Oermisara).
Teritoriul Dacilor.
494.	Masurus, gen. Masuri, b. Yerespatak (Alburnus Maior).
Teritoriul Dacilor. Pirusta.
495.	Mataura, gen. Mataurae. f. Zlokucani (Scupi). Terito-
riul Dardanilor,
496.	Matidia, abl. Matidia- f. Silistra (Durostorum). Teri-
toriul Geţilor.
497.	Matisa. f. Skelani (Municipium Domavianum). Terito-
riul Partinilor.
498.	Matomarus. b. Promontor (Oampona), Teritoriul Ara-
biscilor.
499.	Matsin, f. ? Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
500.	Matto, dat. Mattoni. f. .Alt-Ofen (Aquincum). Terito-
riul Arabiscilor.
501.	Mattonia. f. zupanjac (Regio inter Verbanum et Un-'
nam).- Teritoriul Dalmaţilor.
§118.
573
502.	Mattua. f. Tabajd (Mediterranea inter Stulibveissen-
burg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor. '
503.	Matumarus, gen. Matumari. b. Alt-Ofen (Aquincum).
Teritoriul Arabiscilor.
504.	Mavida. f. Hendorf. Teritoriul Dacilor.
505.	Maxa. b. Golubie. Teritoriul lapodilor,
506.	Meitima. f. Vereb (Mediterranea inter Stuhhveissenburg
et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
507.	Heitime. f. Teteny (Campona). Teritoriul Arabiscilor.
508.	Melcidianus. b. Turnul Severin (Drobeta). Teritoriul
Dacilor.	'
509.	Menda, dat. Mendae, f. Ossero (Apsoros). '
510.	Mendus, gen. Mendi. b. Balijina Glavica ‘ (Municipium
Magnum). Teritoriul Dalmaţilor. Străin.
511.	Meovit.. b. Babadag (Regio inter Noviodunum et îs-
trum). Teritoriul Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulensilor, Oitensilor.
512..	Mereccusa. f. Komlod (Lussonium). Teritoriul Amantini-lor şî Hercuniatilor.
513. Messius, gen. Messi. b. Verespatak (Alburnus Maior).
Teritoriul Dacilor. Pirusta. oii Messus, dat. Messo, b. Ossero (Apsoros).
515.	Mestrinius. b. Tiko (Porolissum). Teritoriul Dacilor.
516.	Mestrius, gen. Mestri. b, Kostolatz (Viminacium). Te-
ritoriul Scordiscilor.—Kostolatz (Viminacium). De loc din Scupi, de două ori. Teritoriul Pardamlor,— Zlo-kufiani (Scupi). Teritoriul Pardanilor,—Nis (Naissus). Teritoriul Triballilor.— Malka Brestnica (Mediterranea ad. Haemum). Teritoriul Moesilor. — Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor. Străin. -
517.	Mestula. b. Kostolatz (Viminacium), De loc din Scupi.
Teritoriul Dardanilor.
518.	Mesuquas. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabis-
cilor/	’	'
519.	Meter. f. Kostolatz (Viminacium). Teritoriul Scordiscilor.
520.	Mevertens. b. Danillo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
521.	Mexllius. b! Vaâl (Mediterranea inter Stuhlweissen-
burg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor,- Boilor, Tauriscilor.
522.	Micce, dat. f. Salonae^ Teritoriul Dalmaţilor.
574
§ 113.
523.	Mico. b. Yerespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Da-
cilor. Pirusta.
524.'Miletumarus,	gen. Miletumari. b. Teteny (Campona). Teritoriul Arabiscilor.
525.	Milizza. b. ? La miazănoapte de Ipek cale de trei cea-
suri. Teritoriul Dardanilor.
526.	Misaucus, ab). pl. Misaucis. b. Gardun. Teritoriul Dal-
maţilor.
527.	Mitionius, dat. Mitionio. b. Loc nehotărît al provinciei
Dalmaţia.
528.	Mociuncius. b. Alba lulia (Apulum). Teritorial Dacilor.
529.	Mocius, dat. Mocio. b. Gross-Pold. Teritoriul Dacilor.
530.	Mocur. b. Duna-Pentele (Intercisa). Teritoriul Arabis-
cilor. Străin.
531.	Mogetio, gen. Mogetionis. b. Also-Tobbrzsbk (Ânnama-
tia). Teritoriul Arabiscilor.
532.	Mogitmarus. b. Also Szent Ivăn (Annamatia). Terito-
riul Arabiscilor. Araviscus.
533.	Mommo. b. Instrumentum Daciae. Teritoriul Dacilor,
534.	Mucalis, dat. (?) Mucali. b. Cumakovci (Mediterranea
ad Haemum). Teritoriul Moesilor,
535.	Mucapor, gen- Mucaporis- b. Intre Nedan şi Butovo
(Mediterranea ad Haemum). Teritoriul Moesilor. — Also-Ilosva; de două orî. Teritoriul Dacilor,— Szucsâg (Optatiana). Teritoriul Dacilor.
536.	Mucaporus, gen. Mucapori, b. Adam-Clissi (Tropaeum
Traiani). Teritoriul Geţilor.— Caramurat (Tomi), Teritoriul Geţilor.
537.	Mucapuis. f. Also-Ilosva. Teritoriul Dacilor,
538.	Mucaris, gen. Mucaris. b. Alt-Ofen (Aquincum), Teri-
toriul Arabiscilor.
539.	Mucasenis, gen. Mucasenis. b. Cumakovci (Mediterra-
nea ad Haemum). Teritoriul Moesilor.
540.	Mucasenus. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor.
541.	Mucasius. b. Alacapu (Tomi). Teritoriul Geţilor.— Con-
stanţa (Tomi). Teritoriul Geţilor.
542.	Mucatra, dat. Mucatrae. b. Salonae. Teritoriul Dal-
maţilor.-^- Teteny (Campona). Teritoriul Arabiscilor.
543.	Mucatra. f. Maria-Theresianopel (Autiana). Teritoriul
Dacilor.
544.	Mucatralis, b. Kostolatz (Viminacium). De loc din Re-
mesiana. Teritoriul Triballilor.
545.	Mucatrus, gen.- Mucatri. b. Also-Ilosva, Teritoriul Da-
cilor.
546.	Mueco. b. Kostolatz (Viminacium). De loe din Reme-
siana. Teritoriul Triballilor.
547.	Munnius. b. Yiddo (Narona). Teritoriul Naresiilor.
548.	Murrus, gen. Murri. b.Kis Bânya Boicza (Instrumentum
Daciae). Teritoriul Dacilor.
549.	Mutelus, gen. Muteli. b. Kariac (Vrlika cum agr o). Te-
ritoriul Dalmaţilor.
550.	Naiper. f. Koevci (Mediterranea ad Haemum). Teri-
toriul Moesilor.
551.	Namio. b. Szent-Endre (Ulcisia Castra), Teritoriul Â-
rabiscilor.
552.	Namuso, gen. Namusonis. b. Gyuro (Mediterranea inter
Stuhhveissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor.
553.	Nando, gen. Nandonis. b. Torda (Potaissa). Teritoriul
Dacilor.
554.	Nanea. f. Prizren. Teritoriul Dardanilor.'
555.	Nantia. b. Lapac (Iapydia). Teritoriul lapodilor,
556.	Narius, nom. pi. Narii. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
557.	Nassus, gen. Nassi. b. Citluk (Aequum). Teritoriul Dal-
maţilor.
558.	Nausas b. Intre Nedan şi Butovo (Mediterranea ad
Haemum). Teritoriul Moesilor.
559..Navia, f. cuprija (Horreum Margi). Teritoriul Triballilor.
560.	Navina. f. Danilo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
561.	Nazarinus, gen. Nazarini. b. Constanţa (Torni). Teri-
toriul Geţilor. Probabil străin.
562.	Nemis. b. ? Gardun. Teritoriul Dalmaţilor.
563.	Nemoratta. f. Csobânka (Vorosvar et vicinia). Terito-
riul Arabiscilor.
564.	Nene, f. Cumakovci (Mediterranea ad Haemum). Teri-
toriul Moesilor.
565.	Nenis, dat. Neni. f. Kostolatz (Viminacium). Teritoriul
Scordiscilor.
566.	Neratius. b, Dobrince (Bassiana). Teritoriul Breucilor.
567.	Neratus, b. Neadorf (Crumerum). Teritoriul Arabisci:
lor, Boilor, Tauriscilor.'
568.	Nerido, gen. Neridonis. b. Bilak. Teritoriul Dacilor.
569.	Neritanus, gen. Neritani. b. Alt-Ofen (Aquincum.) Te-
ritoriul Arabiscilor.
576
570.	Nertilla.- f. Scardona, Teritoriul Liburnilor.
571.	Nertus. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor,
Străin.
572.	Netiş, b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
573.	Neus, gen. Nei. b. Ossero (Apsoros).
o74.	Nevena, dat. Nevenae. f. Citluk (Aequum), Teritoriul Dalmaţilor.
575.	Nicala.	f.	Stobreo (Epetium). Teritoriul Dalmaţilor.
576.	Nindia.	f.	Karan (Municipium	Mal...). Teritoriul Par-
tiniîbr.
577.	Ninso. b. S. Martino di Podstrana (Ora a Narentae
ostiis ad Salonaş). Teritoriul Dalmaţilor.
578.	Nomeditus, dat. Nomedito. b. Danillo (Riditae). Teri-
toriul Dalmaţilor.
579.	Nonocatoses. b. ? Ossero (Apsoros).
580.	Novesis. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
581.	Nuidasia.	f, ? La gura rîuluî	Vid (Utus). Teritoriul
Dacilor.
582.	Nusius,	dat. Nusio, b. Loc	nehotărît al provinciei
Dalmaţia,
583.	Oabens.. b. Babadag. (Regio inter Noviodunum et Istrum).
Teritoriul Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulensilor, Oitensilor.
584.	Obulcia, f. Zlokucani (Scupi). Teritoriul Dardanilor.
585.	Oclatinus, dat. Oclatino. b. Ossero (Apsoros).
586.	Ocusius, dat, Ocusio. b. Alt-Ofen (Aquincum), de două
ori. Teritoriul Arabiscilor.
557.	Oepla, dat. Oeplae. f. Karin (Corinium). Teritoriul Li-
burnilor.
558,	Oeplus, gen. Oepli. b. Karin (Corinium), de două ori.
Teritoriul Liburnilor.— Grolubie. Teritoriul Iâpodilor.
589.	Ogulnia. Vezî Osulnia,
590.	Oia, dat, Oiae. f, Karin (Corinium). Teritoriul Libur-
nilor.
59.1. Opia, gen. Opiae. b, Ossero. (Apsoros).
592.	Opiava, dat. Opiavae. f. Karin (Corinium). Teritoriul
Liburnilor. •	.	-
593.	Opiavus, gen. Opiavi, - b. Arbe (Arba).— Veglia (Cu~
rictae). Teritoriul Liburnilor.	,
594. Oplica, dat. Oplicae. f; Cherso (Crexi).
595. Oplus, gen. Opli, dat. Oplo. b. Arbe .(Arba), de două
§ 118-
577-
. ori.— Ossero (Apsoros).— Komlod (Lussonium), Te-: ritoriul Amantinilor şi Hercuniatilor.
59.6. Optervius. 1>. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.-	.
597. Orcleca. f. Knin (Burnum). Teritoriul Âdriopilor.
59S.	Orclecus, dat. Orcleco, b. Knin (Burnum). Teritoriul Âdriopilor.
599,	Orpia, dat. Orpiae. f. Karin (Corinium). Teritoriul Li-
burnilor.
600.	Ortorius. b. Ossero (Apsoros).
601.	Osulnia ori Ogulnia, dat. Osulniae ori Ogulniae. f. Sa-
lonae. Teritoriul Dalmaţilor (Ogulnius e nomen italic, un Ogulnius a fost consul a. Chr. 269).
602,	Oxetia. f. Baracska (Matrica). Teritoriul Arabiscilor..
603..	Oxidubna. f, Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
604.	Bacutianus. b. Tih6 (Porolissum). Teritoriul. Dacilor.
605.	Paiio şi Baio, dat. Paiioni, Paioni. f. Teplju (Promona).
Teritoriul Dalmaţilor. — Suhaca (Regio inter Verba-num.et Unnam). Teritoriul Dalmaţilor. — Zupanjae (Delminium), Teritoriul Dalmaţilor.
606.	Palpellia, dat, Palpelliae. f. Ossero (Apsoros).
607.	Pama, dat, Pamae. f. Salonae. .Teritoriul Dalmaţilor.
Străină.
608.	Panentus, gen. Panenti. b. Kariac (Vrlika cum agro). Te-
ritoriul Dalmaţilor.
609.	Panes,	gen.	Panentis,	dat. Panenti. b. Vrlika cum a-
gro),	de	două ori.	Teritoriul Dalmaţilor.— Kariac
(Vrlika cum agro). Teritoriul Dalmaţilor.— Gradina (Vrlika cum agro). Teritoriul Dalmaţilor.—Lastova (Vrlika cum agro). Teritoriul Dalmaţilor.— Străine (Vrlika cum agro). Teritoriul Dalmaţilor.— Teplju (Promona), de două ori. Teritoriul Dalmaţilor.— Supljaja-erkva (Burnum). Teritoriul Âdriopilor.— Loc nehotărît al provinciei Dalmaţia.— Verespatak (Alburnus Maior), Teritoriul Dacilor. Pirusta.
610.	Panes, gen. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
611.	Panico. f. Srinjine (Epetium). Teritoriul Dalmaţilor.
612.	Pantia,	dat. Pantiae.	f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
613.	Panto,	dat.	Pantoni. b. Dragovie (Vrlika. cum agro).
Teritoriul Dalmaţilor.
614.	PantOj dat. Pantohi.' f. Plevlje (Municipium S...), de
patru ori. Teritoriul Caviilor. — Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.— S. Danillo (Riditae), de patru ori. Teritoriul Dalmaţilor.
615.	Parsanius, dat. Parsanio. b. Cumakovci (Mediterranea ad
Haeoium). Teritoriul Moesilor.
616.	Pasipus, gen. Pasipi. b. Prizren. Teritoriul Dardanilor.
617.	Passenianns. b. Komlod (Lussonium). Teritoriul Aman-
tinilor şi Hejcuniatilor.
618.	Passia, acuz.- Passiam. f. Verespatak (Alburnus Maior).
Teritoriul Dacilor. Pirusta. Serva.
619.	Pata ori Fata, dat. Patae ori Fatae. f. Yeglia (Cu-
rictae). Teritoriul Liburnilor.
620.	Patasio. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
621.	Paterio, gen. Paterionis. b. Guberevci. Teritoriul Scor-
discilor.
622.	Pecta. b. Bjela aproape de Yidin. Teritoriul Dacilor.
623.	Pelsonia, dat. Pelsoniae. f. Supljaja-crkva (Burnum).
Teritoriul Adriopilor.
624.	Petuernus. b. Duna-Pentele (Intercisa). Teritoriul A-
rabiscilor.
625.	Phicimim. f. ,Duna-Pentele (Intercisa). Teritoriul Ara-
biscilor. Probabil străină.
626.	Piaius. b.'Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Da-
cilor. Pirusta.
627.	Picusus, gen. Picusi. b. Gradina lîngă Nadin (Nedi-
num). Teritoriul Liburnilor.
628.	Pinenta. f. Visibaba (Municipium Mal...). Teritoriul
Partinilor.
629.	Pines şi Pinnes. b. Groblje (Municipium Mal...). Te-
ritoriul Partinilor.—Glavaticevo (Ljubu&ki etvicinia). Teritoriul Meromennilor.—Tihaljina (Novae). Teritoriul Ardiaeilor.;—Livno (Municipium Salvium). Teritoriul Dalmaţilor.	. '
630.	Pinnia, dat. Pinniae. f. Duke (Doclea), de două ori.
Teritoriul Docleatilor. — Salonae, Teritoriul Dalmaţilor.	•	~	•
631.	Pinnius, dat. Pinnio. b. Glavaticevo (LjubuSki et vicinia).
Teritoriul Meromennilor.
632.	Pinnus. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
633.	Pinosta. b. Kamen (Epetium). Teritoriul'Dalmaţilor.
§ 118.
57£-
684:. Pinsus, gen. Pinsi. b. S. Danillo (Riditae), de două. ori. Teritoriul Dalmaţilor.
635. Piruntia. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
636. Pitienus. b. Isola Grossa.
637.	Pitius. b. Veglia (Curictae). Teritoriul Liburnilor.
638.	Pitlon. b. Râkos Palota (Trans Aquincum). Teritoriul
Arabiscilor/
639.	Plabaotius. b. Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul
Dacilor. Pirusta.
640.	Pladomenus, gen. Pladomeni, dat. Pladomeno. b. Plevlje
Municipium S,,.). Teritoriul Caviilor. — S. Danillo (Riditae), de trei orî. Teritoriul Dalmaţilor.—Loc ne-liotărît al provinciei Dalmaţia.
641.	Plaes, gen. Plaentis. b. Danilo (Riditae), de două ori,
Teritoriul Dalmaţilor.
642.	Plaetera. f. Danilo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
643.	Plaetor, gen. Plaetoris. b. Cherso (Crexi).
644.	Plaia. f. Duke (Doclea). Teritoriul Docleatilor.
645.	Plani, dat. Planini. f. Teplju (Promona). Teritoriul
Dalmaţilor.
646.	PlaniuSj gen. Plani, dat. Planio. b. Verespatak (Al-'
burnuş Maior), de două ori. Teritoriul Dacilor. Pirusta.
647.	Plares, gen. Plarentis. b. Plevlje (Municipium S...). Te
ritoriul Caviilor.—Verespatak (Alburnus Maior), de două orî. Teritoriul Dacilor. Pirustae.
648.	Plarius, dat. Plario. b. Igliţa (Troesmis). Teritoriul
Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulensilor, Oitensilor.
649.	Platino, gen. Platinonis, f. S. Danillo (Riditae). Teri-
toriul Dalmaţilor.—Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dacilor. Pirusta.
650.	Plator, gen. Platoris, dat. Piatori, acuz. Platorem. b.
Poznanovi6 (Municipium Domavianum). Teritoriul Partinilor.— Jaujici (Regio inter Yerbanum et Drinum). Teritoriul Mazaeilor. — Zupanjae (Novae). Teritoriul Dalmaţilor.— Gardun. Teritoriul Dalmaţilor. Daesi-tias.—Yrlika. Teritoriul Dalmaţilor.—Kariac (Vrlika cum agro). Teritoriul Dalmaţilor,-—Teplju (Promona). Teritoriul Dalmaţilor).—Vasarovina (Regio inter Ver-banum et Unnam). Teritoriul Dalmaţilor. —- Kablie
580
§ 118.
mali (Municipium Salvium). Teritoriul Dalmaţilor. —
S.	Danillo (Riditae), de patru orî. Teritoriul Dalmaţilor.—Alba lulia (Apulum).' Teritoriul Dacilor.— Verespatak (Alburnus Maior), de cinci ori. Teritoriul Dacilor. Pirustae.
651.	Platoritis. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
652.	Plssonteis orî Plesonteus, geD. ori dat. Plesontei. b. ?
Fianona (Fianona). Teritoriul Liburnilor.
653.	Plesonteus. Vezî Plesonteis.
654.	Poia. f. Povitely (Iapydia). Teritoriul Iapodilor.
655.	Pominius, gen. Pomini. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teri-
toriul Arabiscilor.
656.	Popaa. b. ? Prizren. Teritoriul Dardanilor.
657.	Posaulio, gen. Posaulionis. f. Konjica'(Regio inter Ver-
banum et Drinum). Teritoriul Meromeunilor*
658.	Posilla. f, Risano (Risinium). Teritoriul Labeatilor.
659.	Posimarus. b. Bogdâny (Cirpi). Teritoriul Arabiscilor-
660.	Precio, gen. Precionis. b. Teteny (Campona); Teritoriul
Arabiscilor. Scordiscus.
661.	Prensens. b. Tabajd (Mediterranea inter Stuhlweissen-
burg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.	■
662.	Propincus. bi Guberevci. Teritoriul Scordiscilor.
663.	Proserius, gen. Proserii. b.Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
664.	Prupincus. b. Kostolatz (Viminacium). Teritoriul Scordis-
cilor.
665.	Pualerius. b. Adam-Clissi (Tropaeum Traiani). Terito-
riul Geţilor.
666.	Quitaus, gen. Quitai. b. Kovâcsi (Vorosvar et vicinia).
Teritoriul Arabiscilor. -
667.	Raecus, gen. Raeci. b. Cherso (Crexi). :
668.	? Raia, dat. Raiae. f. Groblje (Municipium Mal...). Te-
ritoriul Partinilor.—Salonae, de două orî. Teritoriul Dalmaţilor. —Citluk (Aequum). Teritoriul Dalmaţilor.
—	Nomen italic ? Mama lui Sertorius se riumia Raia.
669.	? Raius, dat. Raio. b. Igliţa (Troesmis). Teritoriul . Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obu-
lensilor, Oitensilor. Legatus Augusti.— Nomen italic?
670.	RamuSj gen. Râmi. b. Mojgrâd (Porolissum), Teritoriul . .Dacilor,^.: Străin ?
671.	Raspaletus, gen. Raspaleti. b. Salonae. Teritoriul Dal-
maţilor.
§ 118.
581
672.	Raudomaeus, gen. Raudomaei. b. Csâkvâr (Mediterra-
nea. inter Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Âra-biscilor, Boilor, Tauriscilor.
673.	R,ecus. b. Gradina lîngă Nadin (Nedinum). Teritoriul
Liburnilor.
674.	Regillianus, dat. Regilliano. b. Duna-Pentele (Intercisa).
Teritoriu] Arabiscilor. Străin.
675.	Regilus, gen. Regili. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul
Arabiscilor.
676.	Reginus, gen. Regini. b. Balijina Glavica (Municipium
Magnum). Teritoriul Dalmaţilor. —: Crkvine (Vrlika cum agro). Teritoriul Dalmaţilor.—Kutlovica (Mediterranea ad Haemum). Teritoriul Moesilor.—Nicoliţel (Regio inter Noviodunum et Istrum). Teritoriul Crobyzilor, Scytliilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulensilor, Oitensilor.—Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor— Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor* Străic.
677.	Rescu, f. Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor.
678.	Resculus, gen. Resculi. b. Yerespatak (Alburnus Maior).
Teritoriul Dacilor. Pirusta ?
679.	Rescupor. b. Kostolatz (Yiminacium). Teritoriul Scor-
discilor. De loc din Ier....
680.	Rescuporus, gen. Rescupori. b. Damjanovo (Mediterra-
•	nea ad Haemum), Teritoriul Moesilor,
681.	Ressatu. f. Csikvâr (Stuhlweissenburg). TeritoriulAra-
biscilor, Boilor, Tauriscilor.
682.	Ressatus, gen. Ressati. b. Otseny (Lugio). Teritoriul A-
mantinilor şi Hercuniatilor.—Alt-Ofen (Aquincum),. de două ori. Teritoriul Arabiscilor.
683.	Ressila. f. Csikvâr (Stuhlweissenburg). Teritoriul Ara-
biseilor, Boilor, Tauriscilor.
684.	Ressilla, dat. Ressillae. f. Loc nehotărît al provinciei
Pannonia Inferior.
685.	Ressius. b. Gardun- Teritoriul Dalmaţilor. Probabil
strâiD.
686.	Ressona. f. Gyur6 (Mediterranea inter Stuhlweissen-
burg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor.
657.	Resteora, dat, Resteorae. f. Alt-Ofen (Aquincum). Te-
ritoriul Arabiscilor.
658.	Retimarus. b. Szent-Endre (Ulcisia Castra). Teritoriul
Arabiscilor-
■582
'689. RetLtis, gen. b. Caramurat (Torni). Teritoriul Geţilor. ■690. Retonius. b. Alt-Ofen (Aquincum), Teritoriul Arabiscilor-
•691. Revocca, dat- Revoccae. f. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
692. Rigozus, gen. Rigozi. b. Adam-Clissi (Tropaeum Traiani). Teritoriul Geţilor.
■693, Rinus. b. Gyalu (Optatiana). Teritoriul Dacilor.
694.	Riocula. f. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
695.	Ritus. b. Teplju (Promona). Teritoriul Dalmaţilor.
■696. Roesia. f. Ossero (Apsoros).
697. Roscus, gen. Rosei. b. Nona (Aenona). Teritoriul Li-' burnilor.
■698. Rosio, gen. Rosionis. b. Loc nehotărît al provinciei Pannonia Inferior-
■699. Ruca. f. Fiinfkirchen (Sopianae). Teritoriul Andizetiilor.
700.	Iîundacio. b. Şendreni (Gherghina). Teritoriul Bastar-
nilor, Geţilor, Britolâgilor.
701.	Sabapavus, gen. Sabapavi. b. Poszeszena (Ager interflu-
vios Danuvium, Temes, Cernam). Teritoriul Dacilor.
702.	Sabasianus, b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
703.	Sabbatia, gen. Sabbatiae, abl. Sabbatia. f. Salonae, de
două ori. Teritoriul Dalmaţilor. — Curzola (Nigra orcyra),	•
704.	Sabbo, gen. Sabbonis. b. Pecza (Regio inter Yerbanum
et Unnam). Teritoriul Mazaeilor.
705.	Sacronius. b. Gardun.’ Teritoriul Dalmaţilor.
706.	Sadragita. b. La miazănoapte de Ipek cale de trei
ceasuri. Teritoriul Dardanilor,
707.	Saetibolus, b. Loc nehotărît al provinciei Pannonia
Inferior.
708.	Sallumas. b. Duna-Pentele (Intercisa). Teritoriul Ara-
biscilor. Străin.
709.	Salmas. b. Mojgrâd (Porolissum). Teritoriul Dacilor.
Străin ?
710.	Salvia, dat. Salviae. f. Citluk (Aequum). Teritoriul
Dalmaţilor.
711.	Sama. f. Stuhlweissenburg. Teritoriul Arabiscilor, Boi-
lor, Tauriscilor.
712.	Samanna. b. ? Salonae. Teritoriul Dalmaţilpr.:lv
713.	Samarco, dat. Samarconi. b. Kostolatz (Yiminacium).
Teritoriul Scordiscilor.
§ 118.
5S3
714.	Sameccus. b. Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul
Dacilor. Pirusta.
715.	Samognatius, b. Turnul Severin (Drobeta). Teritoriul
Dacilor. Străin.
716.	Sanatolius. b. Babadag (Regio inter Noviodunum et Is-
trum). Teritoriul Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulensilor, Oitensilor.
717.	Sapurda, gen- Sapurdae. b. Csikvâr (Stuhlveissenburg),
de două ori. Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
7ÎS. Sarnus. b. Skelani (Municipium Domavianum). Teritoriul Partinilor.
719.	Satrenia. f. Loc nehotărît al provinciei Dalmaţia.
720.	Satria, dat. Satriae. f. Podstrana di Poljica (Epetium).
Teritoriul Dalmaţilor.
721.	Satrius, dat. Satrio. b. Salonae, de două orî. Teritoriul
Dalmaţilor.
722.	Sattara. b. Zalatna (Ampelum). Teritoriul Dacilor.
723.	Satto. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
Străin. '
724.	Satzo.usa.’b. Lîngă Duna-BogdâDy (Cirpi). Teritoriul
Arabiscilor.
725.	Saurnus. ■ b.- Adam-Clissi (Tropaeum Traiani). Terito-
riul 'Geţilor. Străin?
726.	Sausa, b. Kostolatz (Viminacium). Deloc din Scupi. Te-
ritoriul Dardanilor.
727.	Saxxoniuş, dat. Saxxonio. b. Salonae. Teritoriul Dal-
maţilor.
728.	Scenobarbus, gen. Sceriobarbi. b- Viddo (Narona). Te-
ritoriul Naresiilor,— Torda (Potaissa). Teritoriul Dacilor. — Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor. — Verespatak (Alburnus Maior), de trei ori. Teritoriul Dacilor. Sardi.
729.	Scerviaedus, b. Prizren. Teritoriul Dardanilor.
730.	Sclaies, gen. Sclaietis. b. Verespatak (Alburnus Maior).
Teritoriul Dacilor. Pirusta, nume de loc ?
731.	Seorilo- b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
Dacus.
'732. Scoris'. b. Adam-Clissi (Tropaeum Traiani). Teritoriul Geţilor.
733,	Scupsa. b. Babadag (Regio inter Noviodunum etlstrum).
584
§ ns.
Teritoriul Crobj^zilor, Scytliilor, Sarmaţilor, Bastarni-lor, Obulensilor, Oitensilor-
734.	Sebaiacus, gen- Sebaiaci. b. Banja (Mediterranea ad
Haemum). Teritoriul Moesilor.
735.	Seccia. f. Citluk (Aequum). Teritoriul Dalmaţilor.—Alba
lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor.
736.	Seccius, dat. Seccio. b. Citluk (Aequum), de două ori.
Teritoriul Dalmaţilor.
737.	Secu. f. ? Mediascli. Teritoriul Dacilor.
738.	Sedida. f. Caramurat (Torni). Teritoriul Greţilor.
739.	Segnus, gen- Segni. b. Gardun. Teritoriul Dalmaţilor»
740.	Seicipere, abl. b. ? Silistra (Durostorum). Teritorial
Geţilor.
741.	Selio, dat. Selioni. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
742.	Semeus, gen. Semei. b. Zalatna (Ampelum). Teritoriul
Dacilor. Probabil străin.
743.	Sera. b. Danillo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
744.	Sestu3, gen. Sesti, dat. Sesto. b. Danilo (Riditae), de două
orî. Teritoriul Dalmaţilor-—Medvidje (Hadra). Teritoriul Âdriopilor.— Komic (Iapydia). Teritoriul Ia-podilor.	r
745.	Sevenuda. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor^
746.	Sexto, dat. Sextoni. f. Lîngă Babin Grad (Vrlika cum
agro). Teritoriul Dalmaţilor. — Gradina (Vrlika cum agro). Teritoriul Dalmaţilor.— Crkvina ori Koljani (Vrlika cum agro). Teritoriul Dalmaţilor. — Danilo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
747.	Sgerulo, gen, Sgerulonis. b. Leskovec (Mediterranea ad
Haemum). Teritoriul Moesilor. '
748.	Sibiaenus, dat. Sibiaeno. b. Eszeg (Mursa). Teritoriul
Breucilor.
749.	Sicu. b. Golubie. Teritoriul Iapodilor.
750.	Sige. b. ? Gardun. Teritoriul Dalmaţilor.
751.	Signia. f. Curzola (Nigra Contra).
752.	Signius, gen. Signi. b. Curzola (Nigra Corcyra).
753.	Sile. f. Koinare (Mediterranea ad Haemum). Teritoriul
Moesilor.
754.	Sineca. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
755.	Sinna. b.. Kostolatz (Viminacium). De loc din Ratiaria.
Teritoriul Dacilor.
756.	Sinus, gen. Sini. b. Danillo (Riditae). Teritoriul Dal-
maţilor.— Golubie. Teritoriul Iapodilor.
§118.
585
757.	Sippia, dat. Sippiae. f. Pavlikeni (Mediterranea ad Hae-
mum). Teritoriul Moesilor,
758.	Siro. b., Klausenburg (Napoca). Teritoriul Dacilor.
759.	Siscia. f. Dâlya (Teutoburgium). Teritoriul Breucilor.
760.	Siscius. b. .Vârhely (Sarmizegetusa). Teritoriul Dacilor.
761.	Sises. b. Cumakovci (Mediterranea ad Haemum). Terito-
riul Moesilor.
762.	Sisia, dat, Sisiae. f. Vidin (Bononia). Teritoriul Daci-
lor.— Eszeg (Mursa). Teritoriul Breucilor.
763.	Sisiata. f. Vârhely (Sarmizegetusa). Teritoriul Dacilor.
764.	Sisie. b. ? Szent-Eadre (Ulcisia Castra). Teritoriul Âra-
biscilor.
765.	Sisinus. b. Pantelimonul de sus (Ulmetum). Teritoriul
Geţilor.
766.	Sisiu, dat. Sisiuni. f. Neudorf (Crumerum), de două
orî. Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
767.	Sisiuna, dat. Sisiunae. f. Alt-Ofen (Aquincum). Teri-
toriul Arabiscilor.
768.	Sissa. f. Somovit (Utus). Teritoriul Dacilor.—Alt-Ofen
(Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
769.	Sita, gen. Sitaes. b. Prizren, de două orî. Teritoriul
Dardanilor.-— Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor. .
770.	Sittius, dat. Sittio. b. Alt-Ofen (Aquincum), de două
ori. Teritoriul Arabiscilor. Străin.
771.	Slator, gen. Slatoris, dat. Slatori. b. Lastova (Vrlika
cum agro). Teritoriul Dalmaţilor. — Stra^ine (Vrlika cum agro). Teritoriul Dalmaţilor.— Golubic. Teritoriul Iâpodilor.
772.	Smeitiom. b. ? Bribir (Scardona). Teritoriul Liburnilor.
773.	Socu.. b. Babadag (Regio inter Noviodunum et Istrum).
Teritoriul Crobj^zilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulensilor, Oitensilor.
774.	Soda. b. Zlokucani (Scupi). Teritoriul Dardanilor.
775.	Soia, gen. Soiae. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul
Dacilor.
776.	Soianus. b. Guberevci. Teritoriul Scordiscilor.
777.	Sola. b. Als6-Ilosva. Teritoriul Dacilor.
778.	Şornius, dat. Sornio. b. Salonae. Ţeritoriul Dalmaţilor.
779.	Sortus, dat. Sorto. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
780.	Soso, acuz. Sosonem. b.. Belgrad (Singidunum), Teri-
toriul Scordiscilor.	40
586	'	§	118.
781.	Sparucus, gen. Spaniei, b. Kadina-Glavica (Vrlika cum
agro). Teritoriul Dalmaţilor. Străin.
782.	Stactus, gen. Stacti. b. citluk (Aequum). Teritoriul Dal-
maţilor.
788. Stambon. b. Kostolatz (Viminacium), De loc din Ratiaria. Teritoriul Dacilor.
784.	Stennas. b. Kula (Iapydia). Teritoriul Iapodilor.
785.	Stennato, dat. Stennatoni. f. Kula (Iapydia). Teritoriul
Iapodilor.
786.	Suaemedus. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor,
787.	Suestius. b. Zlokucani (Scupi). Teritoriul Dardanilor.
758.	Suioca, dat. Suiocae. f. Fianona (Fianona), de două
orî. Teritoriul Liburnilor.
759,	Sulari,. b. Cserna-Keresztur (Aquae). Teritoriul Da-
cilor.
790.	Sura, dat. Surae. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.—
Sebenico (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.— Supljaja-crkva (Burnum). Teritoriul Âdriopilor.—Rabi-s (Ratiaria). Teritoriul Triballilor.— Klausenburg (Napoca). Teritoriul Dacilor.— Kraljevcze (Bassiâna). Teritoriul Breucilor.— Batta (Matrica). Teritoriul Arabiscilor.
791.	Surilla, dat. Surillae, abl. Surilla. f. Adam-Clissi (Tro-
paeum Traiani), de două ori. Teritoriul Geţilor.— Ve-czel (Micia). Teritoriul Dacilor.
792.	Surio, gen. Surionis. b. La miazăzi de Gradina, dis-
trictul Kupres (Regio inter Verbanum et Unnam). Teritoriul Ditionilor;— supljaja-crkva (Burnum). Teritoriul Âdriopilor. Străin.—• KaliSte. Teritoriul Scor-discilor^
793.	Suro. b. Cumakovci (Mediterranea ad Haemum). Teri-
toriul Moesilor,
794.	Surus, gen. Suri, dat. Suro. b. S. Marco a Duce (Ora
a Narentae ostiis ad Salonaş). Teritoriul Dalmaţilor.
—	Salonae, de două ori. Teritoriul Dalmaţilor.—Kariac (Vrlika cum agro). Teritoriul Dalmaţilor.—Kadina-Glavica (Vrlika cum agro). Teritoriul Dalmaţilor.— Kostolatz (Viminacium). De loc din Remesiana. Teritoriul Triballilor. — Ravna (Timacum Minus). Teritoriul Triballilor.—Gorna Orechovica (Mediterranea ad Haemum). Teritoriul Moesilor.— Adam-Clissi (Tropaeum Traiani), Teritoriul Geţilor. — Maros-
I 118.
587
Deese (Salinae). Teritoriul Dacilor.'— Albă lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor.— Veczel (Miciâ). Teritoriul Dacilor.— Turnul Severin (Drobeta). Teritoriul Dacilor.— Titel (Bassiana). Teritoriul Dacilor.—Alt- . Ofen (Aquincum), de două orî. Teritoriul Ărabisci-lor.— Loc nehotărît al provinciei Pannonia Inferior.
795.	Susa. f. Aboba (Mediterranea ad Haemum). Teritoriul
Moesilor.
796.	Susemene. f. Constanţa (Tomi). Teritoriul Geţilor.
797.	Susernă, dat. Susernae. f. Loc nehotărît al provinciei
Dalmaţia.
798.	Sutta. f. Lîngă Cerneţi (Drobeta) Teritoriul Dacilor.
799.	Sutti, gen. Suttinis. b. Yerespatak (Alburnus Maior).
' Teritoriul Dacilor. Pirusta.
500.	Suttisius, dat. Suttisio. b. Teplju (Promona). Teritoriul
Dalmaţilor.
501.	Suulius. b. Yasarovina (Regio inter Verbanum et Un-
nam). Teritoriul Dalmaţilor.
802. Tampius, dat. Tampio. b. Salonae, de două orî. Teritoriul Dalmaţilor.
503. Tannonius. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor. 804;. Tapetius. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor. S05. Tara, gen. Taranis. b. Kostolatz (Viminacium). Teritoriul Scordiscilor.—■ Constanţa (Tomi). Teritoriul Geţilor.— Intre Nedan şi Butovo (Mediterranea ad Haemum). Teritoriul Moesilor.
S06„ Tara, dat. Tarae. f. Ragusa veechia (Epidaurum). Teritoriul Pleraeilor.
807.	Tarbu, gen. Tarbunis. b. Salonae. Teritoriul Dalma-
ţilor. Străin.
808.	Tarcho. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor. Străin.
809.	Tarconius. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor,
810.	Taria, dat. Tariae. f. Gradina lîngă Nadin (Nedinum).
Teritoriul Liburnilor.
Sil. Tarius, dat. Tario. b, Ragusa vecchia (Epidaurum). Teritoriul Pleraeilor.— Gradină lÎDgă Nadin (Nedinum), de două ori. Teritoriul Liburnilor.
812.	Tata. b. Garduri..Teritoriul Dalmaţilor.— Vârhely (Sar-
mizegetusa). Teritoriul Bacilor.
813.	Tato, dat.- Tatorii. b. Kariac (Vrlika cum agro). Teri-
toriul Dalmaţilor.— Sebeş- Vârallya (Largiana). Te-
588
§ 118.
ritoriul Dacilor.—Lîngă Csigmo (Germisara). Teritoriul Dacilor.
814.	Tatta. f. Dabrica (Regio inter Yerbanum et Drinum)..
Teritoriul Daorsilor.— Dobricevo (Regio inter Yerbanum et Drinum). Teritoriul Pleraeilor.
815.	Tattaia. f. Poiega (Municipium Mal...). Teritoriul Pal-
tinilor.
816.	Tattario. b. Klausenburg (Napoca), Teritoriul Dacilor.
Străin.
817.	Tattaris. b. Fatnica (LjubuSki et vicinia). Teritoriul
Daorsilor.
818.	Tattuia, dat. Tattuiae. f. Ostro^ac (Regio inter Yer-.
banum et Drinum). Teritoriul Meromennilor.
819.	Tatulo, dat. Tatuloni. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teri-
toriul Arabiscilor.
820.	Tatulus, dat. Tatulo. b. Komlod (Lussonium). Terito-
riul Amantinilor şi Hercuniatilor.
821.	Tatusia. f. Loc nehotărît al provinciei Dalmaţia.
822.	Tatusius, dat. Tatusio. b. Loc nehotărît al provinciei
Dalmaţia.-
823.	Tavius. b. Tiho (Porolissum). Teritoriul Dacilor.
824.	Tegiviva. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
825.	Teius. b. zupanjac (Regio inter Yerbanum et Unnam).
Teritoriul Dalmaţilor,
826.	Temus, f. Glavaticevo (Ljubuski et vicinia). Teritoriul
Meromennilor.— Fatnica (LjubuSki et vicinia). Teritoriul Daorsilor.
827.	Xeres b. Pantelimonul de sus (Ulmetum). Teritoriul
Geţilor.
82S. Terso. b. Teteny (Campona). Teritoriul Arabiscilor. Scordiscus.
829.	Tesonia. f. supljaja-crkva (Burnum). Teritoriul A-
driopilor.
830.	Testo, dat. Testoni. f. Plevlje (Municipium S...). Teri-
toriul Caviilor.
S31. Tetula. f. Sztrigy-Szacsal (Aquae). Teritoriul Dacilor.
832. Teuda. b. Golubie. Teritoriul Iapodilor.
833.	Teugilla. f. Loc nehotărît al provinciei Dalmaţia.
834.	Teutius, dat. Teutio. b. Lîngă Duna-Bogdâny (Cirpi).
Teritorial Arabiscilor. Araviscus.
S35.	Teutmeitis, gen. b. zapaDjac .(Novae). Teritoriul Dalmaţilor.
§ 118.
589
S36.	Teutpiboea. f. Reşca (Romula). Teritoriul Dacilor.
837.	Texu.., gen. b. Adam-Clissi (Tropaeum Traiani). Te-
ritoriul Ceţilor. Străin ?
838.	Tliamarcus. b. Kostolatz (Viminacium). De loc din Ra-
tiaria. Teritoriul Dacilor.
839.	Thana. f. Skelani (Municipium Domavianum). Terito-
riul Partinilor.
840.	Tharton, gen. Thartontis. b. Salonae. Teritoriul Dal-
maţilor. Străin.
841.	Theimes. b. Vârhely (Sarmizegetusa), de trei ori. Te-
ritoriul Dacilor. Străin.
84:2. Themaeş. b. Also-Ilosva. Teritoriul Dacilor.
S4:3. Themes, dat. Themeti. b. Vârhely (Sarmizegetusa). Teritoriul Dacilor.	.	•
SM. Thielat... b. ? Lîngă Trnovo (Mediterranea ad Haemum).
Teritoriul Moesilor.
84:5. Thithus, gen. Thithi. b. Kostolatz (Viminacium). De loc din Ratiaria. Teritoriul Dacilor. ...	.,,*,Vv..,	.,;i
846. Thiumpus, dat. Thiumpo. b. Igliîa (Tr6esmis)^Terito-riul Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulensilor, Oitensilor.
54:7. Tigidia/f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
848. Tigidius, dat. Tigidio. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor. 84:9. Tiiadmes. b. Torda (Potaissa). Teritoriul Dacilor. Străin.
850.	Tiiaunura. f. Râkos-Palota (Trans Aquincum). Terito-
riul Arabiscilor.
851.	Tittha. f. Guberevci. Teritoriul Scordiscilor.
852.	Titia, dat. Titiae. f. Viddo (Narona). Teritoriul Nare-
siilor.
853.	Titisenus, gen. Titiseni, dat. Titiseno. b. Salonae, de
trei ori. Teritoriul Dalmaţilor.
854:. Titius, gen. Titi. b. Viddo (Narona). Teritoriul Naresiilor.— Vrlika. Teritoriul Dalmaţilor.—Teplju (Promona). Teritoriul Dalmaţilor.—Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dacilor. Pirusta..
855.	Titivillâ, dat. Titivillae. f. Almissa (Ora a Narentae os-
tiis ad Salonaş). Teritoriul Dalmaţilor!
856.	Ţito, dat. Titoni. f. Gradina (Vrlika cum agro). Terit'o-, rîul Dalmaţilor.
857.	Titto, dat. Tittoni. f. Plevlje (Municipium S,..). Teri-
toriul Caviilor.
590
§ 118.
858.	Titursa, f, Vrlika. Teritoriul Dalmaţilor.
859.	Tizns, gen- Tizi. b. S. Danillo (Riditae). Teritoriul»
Dalmaţilor.
860.	Tlaturius. b. Ivomie (Iapydia). Teritoriul Iapodilor.
861.	Tloantius. b. Golubie. Teritoriul Iapodilor,
862.	Togernius. b. Vârhely (Sarmizegetusa). Teritoriul Da-
cilor.
863.	Torm... b. Resen (Mediterranea ad Haemum). Terito-
riul Moesilor. Compară Duo.
864.	Totia. f. Negrisori (Rudnik). Teritoriul Partinilor.
865. Toves, gen. Tovetis. b. Yerespatak (Alburnus Maior).
Teritoriul Dacilor. Pirusta, nume de loc ?
866.	Tranto, gen. Trantonis. b. Also Szent Ivân (Annama-
tia). Teritoriul Arabiscilor. Araviscus.
867.	Travitus, b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabis-
cilor.
868.	Treusenus, dat, Treuseno. b, Yerespatak (Alburnus Ma-
ior). Teritoriul Dacilor. Pirusta.
869.	Trio, dat. Trioni. f. citluk (Aequum). Teritoriul Dal-
maţilor.
870.	Trippo, gen. Tripponis. b. Tabajd (Mediterranea inter
Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
871.	Trita. f. S. Danillo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor. '872. Ţritaneria. f. S. Danillo (Riditae), Teritoriul Dalmaţilor.
873.	Tritano, gen. Tritanonis. b. Danillo (Riditae), de două
orî. Teritoriul Dalmaţilor.
874.	Tritano, dat. Tritano,ni. f, Plevlje (Municipium S...).
Teritorlul Caviilor.— Danillo (Riditae), de două ori. Teritoriul Dalmaţilor.
875.	Tritus, gen. Triti, dat. Trito. b. Danillo (Riditae), de
patru ori. Teritoriul Dalmaţilor. — Komic (Iapydia). Teritoriul Iapodilor.— Golubie. Teritoriul Iapodilor.
—	Albona. Teritoriul Liburnilor,.
S76. Trosia. f. Podgradje (Asseria). Teritoriul Liburnilor.— Gradina lîngă Nadin (Nedinum), de două ori. Teritoriul Liburnilor.
877.	Troucetimarus, b. Csâkvâr (Mediterranea inter Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor,. Tauriscilor.— Neudorf (Crumerum), Teritoriul Arabicilor, Boilor, Tauriscilor.
§ 118.	591
878.	Troucetissa, gen. Troucetissae. b. Alt-Ofen (Aquincum),
Teritoriul Arabiscilor.
879.	Tsinta. b. Vad. Teritoriul Dacilor.
880.	Tudania. f. S. Danillo (Riditae), Teritoriul Dalmaţilor.
881.	Tudanius, gen. Tudani. b. Danilo (Riditae). Teritoriul
Dalmaţilor.
882.	Tuio, gen. Tuionis. b. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul
Arabiscilor.
888, Tuorme, gen. ? b. La gura rîului Vid (Utus). Teritoriul Dacilor.
884.	Turatus, gen. Turati, b. Medvidje (Hadra). Teritoriul
Âdriopilor.
885.	Turma, gen. Turmae. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul
Dacilor.
886.	Turo. f. Danillo (Riditae). Teritoriul Dalmaţilor.
887.	Turus, gen. Tari, dat, Turo. b. Lîngă Babin Grad
(Vrlika cum agro). Teritoriul Dalmaţilor. — Lîngă Glamoc (Regio inter Yerbanum et Unnam). Teritoriul Ditionilor.— S. Danillo (Riditae)y de două ori. Teritoriul Dalmaţilor. — Nona (Aenona). Teritoriul Liburnilor.— Yeglia (Ourictae), de trei ori. Teritoriul Liburnilor.— Clierso (Crexi).
888.	Tusca. f. Lingă Gran (Salva). Teritoriul Arabiscilor,
Boilor, Tauriscilor.
889.	Tutidia, dat. Tutidiae. f, Salonae. Teritoriul Dalmaţlor.
890.	Tutor. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor.
891.	Tzinta. f. Klausenburg (Napoca). Teritoriul Dacilor.
Străină.
892.	Tzinto. b. Klausenburg (Napoca). Teritoriul Dacilor.
Străin.
893.	Tzita. b. Glava (Mediterranea ad Haemum). Terito-
riul Moesilor.
894.	Tzitzis. b. Nis (Naissus). Teritoriul. Triballilor.
895.	Tzolptus. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor.
896.	Ucb'orva, dat. Ucborvae. f. Vereb (Mediterranea inter ^ Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
897.	Udarus ori Audarus. b. Slatina. Teritoriul Dacilor.
898.	Ulcudius. b. Lîngă Cerneţî (Drobeta). Teritoriul Da-
cilor. ......	•	.	_____
899.	Upio, dat. Upioni. b. Soita (Solentia).
592
.900. Uriacius, dat. Uriacio. b, Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
901.	Usia. f. Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor. ■
902.	Usio* "Vezi Arausio.
903.	Ussus, gen. Ussi. b. Alba lulia (Apulum). Teritoriul
Dacilor. Străin.
904.	Utedius, abl. Utedio. b. Alt-Ofen (Aquincum). Terito-
riul Arabiscilor.
905.'	Utetuo. b. Duke (Doclea). Teritoriul Docleatilor.
906.	Utliis. f. Urlucbioi (Tomi). Teritoriul Geţilor.
907.	Dtsia. f. Alt-Ofen (Aquincum), Teritoriul Arabiscilor.
908.	Utta. f. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor. •909. Uxelio ori Uxello. b. Uj-Bânovce (Burgenae). Teritoriul
Breucilor.
910.	Vaentus, gen. Vaenti. b. Guberevci. Teritoriul Scor-
discilor.
911.	Vagaimonus, gen. Yagaimoni. b. Csâkvâr (Mediterra-
nea inter Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor'Boilor, Tauriscilor.
912.	Yanaius. b. Humae (Ljubnski et vicinia). Teritoriul Na-
resiilor. Străin.
913.	Yandano. f. Golubic. Teritoriul Iâpodilor.
914.	Yanonb., gen.' b. Neudorf (Crumerum). Teritoriul Ara-
biscilor, Boilor, Tauriscilor.
915.	Varanus. b. NiS (Naissus). Teritoriul Triballilor,
916.	Varsudicintis, gen. b. Aboba (Mediterranea ad Hae-
mum). Teritoriul Moesilor.
917.	Yasco. b. Adam-Clissi (Tropaeum Traiani). Teritoriul
Geţilor. Străin ?
918.	Vasidius, gen. Vasidi. b. Yerespatak (Alburnus Maior),
de trei ori. Teritoriul Dacilor. Pirustae.
919.	Yedlsouna, dat. Yedlsounae. f. Fianona (Fianona). Te-
ritoriul Liburnilor.
920.	Yeiedius, dat. Veiedio. b, Salonae, de trei ori. Terito-
riul Dalmaţilor.
921.	Yeldes. b. Adam-Clissi (Tropaeum Traiani). Teritoriul
Geţilor. Străin ?	=
922.	Yellecus, gen. Yelleci. b." Alba lulia- (Apulum). Teri-
toriul Dacilor.
923.	Yels. b. La miazănoapte de Ipek cale de trei-ceasuri.
Teritoriul Dardanilor/	-	•
118.
598
924.	Velsounus. b. Vrtoce (Regio inter yerbanum et Unnam).
Teritoriul Iapodilor.
925.	Vendes. b. Golubie. Teritoriul Iapodilor.
926.	Vendimia, dat. Vendimiae* f. Srinjine (Epetium). Teri-
toriul Dalmaţilor.
927.	Vendo şi Venndo, dat. Vendoni, Venndoni, f. Plevlje
(Municipium S...), de două orî. Teritoriul Caviilor.
—	Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.— S. Danillo (Riditae), de trei orî. Teritoriul Dalmaţilor.
928.	Venetus, gen. Yeneti. b. Fatnica (LjubuSki et vicinia).
Teritoriul Daorsilor.— Brazza (Brattia).—Veglia (Cu-rictae). Teritoriul Liburnilor.— Yerespatak (Alburnus Maior). Teritoriul Dacilor. Pirusta.
929.	Venicarus, gen. Venicari. b. Humac (Ljubuski et vici-
nia). Teritoriul Naresiilor. Străin.
930.	Venimantius, gen. Venimantii, b. Vârdomb (Lugio). Te-
ritoriul Amantinilor şi Hercuniatilor. Străin.
931.	Yenimarus. b. Gardun. Teritoriul Dalmaţilor, Străin,
932. Yenndo. f. Yezi Vendo.
933. Veranis; gen. b. Yerespatak (Alburnus Maior). Terito-
riul Dacilor. Pirusta. .
934.	Verbacius. b. Torok Baiint (Mediterranea inter Stuhl-
weisseuburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
935.	Verbugia.'f. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
936.	Yercaius. b. Balijina Glavica (Municipium Magnum).
Teritoriul Dalmaţilor. Străin.
937.	Vercombogio, gen. Vercombogionis. b. Lîngă Duna-
Bogdâny (Cirpi). Teritoriul Arabiscilor. Araviscus.
938.	Verodumna. f. Promontor (Campona). Teritoriul Arabis-
cilor.
939.	Verondacus, gen. Verondaci. b. Torok Baiint (Mediter-
ranea inter Stuhlweissenburg et Ofen), de două ori. Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
940.	Verviclus, gen. Vervicli, b. Baracska (Matrica). Teri-
toriul Arabiscilor.
941.	Vervicus, gen. Vervici. b, Torok Baiint (Mediterranea in-
ter Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
942.	Verzaiius, dat. Verzaiio’ b; Duke (Doclea). Teritoriul
Docleatilor.
594
§ 118.
943.	Verzo, gen. Verzonis, abl. Verzone. b. Verespatak (Al-
burnus Maior), de cinei ori. Teritorial Dacilor. Pi-rustae.
944.	Verzo, dat. Verzoni. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor.
945.	Verzovia, dat. Verzoviae. f. Alba lulia (Apulum). Te-
ritoriul Dacilor.
946.	Ves... f. Gardun, Teritoriul Dalmaţilor.
947.	Vesclevesis, gen. Vesclevesis, dat. Vesclevesi. b. Fianona
(Fianona). Teritoriul Liburnilor.— Albona. Teritoriul Liburnilor.—Ossero (Apsoros).
948.	Veselia, f. Brazza (Brattia).
949.	Vexarus. b. Lîngâ Adam-Olissi (Tropaeum Traiani).
Teritoriul Geţilor.
950.	Vezpant... b.. Verespatak (Alburnus Maior). Teritoriul
Dacilor. Pirusta.
951.	Vezui.,. b. La gura rîuluî Vid (Utus). Teritoriul Dacilor.
952.	Viction. b. Instrumentum Daciae. Teritoriul Dacilor.
953.	Viforinus, gen, Viforini. b. Salonae. Teritoriul Dalma-
ţilor.
954.	Vindia, f. Alba lulia (Apulum). Teritoriul Dacilor.
955.	Vindo, gen. Vindonis. b. Also-Toborzsok (Annamatia).
Teritoriul Arabiscilor.—Torok Balint (Mediterranea inter Stuhlweissenburg et Ofen). Teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
956.	Vines, gen. Vinenţis. b. Turnul Severin (Drobeta). Te-
ritoriul Dacilor.
957.	Vinioca. f. Cherso (Crexi),
958.	Viniocus, dat. Vinioco. b. Cherso (Crexi).
959.	Vinnia, dat. Vinniae. f. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor,
960.	Vinnonius, dat. Vinnonio. b. Salonae. Teritoriul Dal-
maţilor.
961.	Virdomarus. b. Salonae. Teritoriul Dalmaţilor. Străin.
962.	Virno, dat. Virnoni, f. Karin (Corinium). Teritoriul Li-
burnilor.
963.	Virssucciussu3, gen. Virssucciussi. b. Titel (Acumincum).
Teritoriul Dacilor.
964.	Vislect.. b. Babadag (Regio inter Noviodunum et Is-
trum), Teritoriul Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulensilor, Oitensilor.
.965, Voceius,-dat.JVoccio. b. Zara (Iadera). Teritoriul .Liburnilor.
§ 118.
595-
966.	Yolaesa. f.	Novigrad (Corinium). Teritoriul	Liburnilor.
967.	Yolses, gen. Yolsetis.	b. Albona. Teritoriul	Liburnilor.
—	Komlod (Lussonium). Teritoriul Amantinilor şi Hercuniatilor.
968.	Volso, gen. Yolsonis. b. Yeglia (Curictae). Teritoriul
Liburnilor.
989. Volsouna, dat. Volsounae. f. Cherso (Crexi),
970. Yolsunus, gen, Yolsuni. b. .Cherso (Crexi).
971.	Yoltimesis, gen. Yoltimesis. b. Albona, de două orî.
Teritoriul Liburnilor.
972.	Yoltisa, dat. Voltisae. f. Gradina prope Nadin (Nedi-
num). Teritoriul Liburnilor. — Karin (Corinium), de două orî.	Teritoriul	Liburnilor.
973.	Yomera. f.	Alt-Ofen	(Aquincum). Teritoriul Arabis-
cilor.
974.	Yulcassinus. b. La miazănoapte de Ipek cale de trei cea-
suri. Teritoriul Dardanilor.
975.	ZabdiboL b. Vârhely (Sarmizegetusa). Teritoriul Daci-
lor. Străin.
976.	Zabdibolus, gen. Zabdiboli. b. Alba lulia (Apulum)^
Teritoriul Dacilor. Străin?
977.	Zaca, f; Lîngă Uzice (Municipium Mal...). Teritoriul
Partinilor.—Guberevci. Teritoriul Scordiscilor.
978.	Zanatis. b. Dobricevo (Regio inter Yerbanum et Dri-
num). Teritoriul Pleraeilor.
979.	Zanosia. ,f. Kariac (Vrlika cum agro). Teritoriul Dal-
maţilor.
980.	Zebuca. f. Alt-Ofen (Aquincum). Teritoriul Arabiscilor.
981.	Ziftia, dat. Ziffciae. f. Pantelimonul de sus (Ulmetum).
Teritoriul Geţilor.
982.	Zinama. b. Belgrad (Singidunum). Teritoriul Scordis-
cilor.
988. Zinenis. br Saragea (Mediterranea ad Haemum). Teritoriul Geţilor.
984.	Zorada. f. Dobricevo (Regio inter Yerbanum et Dri-
num). Teritoriul Pleraeilor.
985.-	Zoru... b. Vârhely (Sarmizegetusa). Teritoriul Dacilor.
986.	Zudecitulp. f. Baccuiusu (Tropaeum Traiani). Terito-
riul Geţilor.
987.-Zunus,	gen. Zuni. b, Livno (Municipium Salvium). Teritoriul Dalmaţilor.
988.	Zuprio. b. Nona (A.enona). Teritoriul Liburnilor.
596
CAPITOLUL VIII
§ 119. După teritoriile unde au fost găsite aceste nume, ele se repartizează în următoarele naţionalităţi. Am de făcut cîteva observaţii. 1) Titlurile Liburni, Adriopes, Dalmatae, etc. nu înseamnă că numele de supt ele sînt în-tr-adevăr toate nume de Liburni, Adriopes, Dalmatae, etc., ci numai că numele respective s-au găsit pe teritoriile a-cestor popoare, pecît m!-a fost cu putinţă, în urma discuţiilor dela §§ 48-54, să fixez aceste teritorii. 2) Acele nume, care s-au constatat că aparţin într-adevăr unor popoare, au fost puse la rubrica popoarelor acestora, chiar dacă ele au fost găsite pe teritoriile altora. De pildă, numele dac Scorilo se găseşte într-o inscripţie dela Alt-Ofen, teritoriul Arabiscilor, a fost trecut însă la rubrica Dacilor. Numele unuî Mazaeu Dassius se găseşte într-o inscripţie din Humae, teritoriul Naresiilor, a fost însă pus la rubrica Mazaeilor. Numele daesitiat Emans se găseşte într-o inscripţie dela Gardun, teritoriul Dalmaţilor, a fost însă pus la rubrica Daesitiatilor. Şi tot aşa mai departe. Asemenea nume, care se găsesc supt o rubrică şi care se constată într-adevăr din datele inscripţiilor că aparţin într-adevăr la naţionalitatea ru-bricer aceleia, sînt‘ însemnate cu o cruce. în special am de observat că la rubrica Pirustilor se găsesc numai nume găsite la Alburnus Maior (Verespatak) din Dacia şi că pe teritoriul însuş al Pirustilor din Dalmaţia nu s-a găsit niciun nume. Aceia ce m-a îndreptăţit să consider ca Piruştae persoanele din inscripţiile dela Alburnus Maior, printre care primul loc îl ocupă tablele cerate, este faptul că această localitate este expres numită „vicus Pirustarum“ în C. VIII, că în C. VI Dasius Verzonis, locuitor din Kavieretium, o localitate probabil învecinată cu Alburnus Maior, este expres numit Pirusta, şi că numele din inscripţiile dela Alburnus Maior şi din ţablele cerate au o vădită asămănare cu numele ill3rro-pannone, în caz cînd nu sînt chiar evident illyro-pannone (ca, de pildă, Bato şi Dasius). Tot aşa la rubrica Daesitiatilor, Sardilor şi Amantinilor se găsesc numai nume găsite pe alte teritorii decît acele ale Daesitiatilor, Sardilor şi Amantinilor (De altfel teritoriul Daesitiatilor nici nu pot hotărî unde eră, vezi § 54 la acest popor). Cu această o-eazie am. de observat că editorul dela C. I. L. III la pag.
§119-120-121-122-123.
597
2543 consideră pe Sardi din inscripţiea 1266 ca Sardi din Sardinia, pecînd în realitate e vorba de Sardi din Thracia..
§ 120. lapodes: 1. Andes b.— 2. Bemax b.— 3. Bori. b,—
4.	Carpus b.—"5. Deidmu b.— 6. Dennaus b.— 7. Dian.adris f.— 8. Ditueius b.— 9. Maxa b.— 10. Nantia b,— 11. Oeplus b.— 12. Poia f.— 13. Sestus b,— 14. Sica. b.—15. Sinus b.—16. Slator b.—
17.	Stennas b.— 18. Stennato f.— 19. Teuda b.—-
20.	Tlaturius b.—21. Tloantius b.— 22. Tritus b.— 23. Vandano f.-— 24. Velsounus b.— 25. Yendes b.
§ 121. Liburni: 1. Acirrius b.— 2. Aetor b.— 3. Aetria f,
—	4. Aplus b.— 5. Buccio b.— 6. Caevoda f.— 7. Ceuna f.— 8. Ceunus b.— 9. Cliticus b.— 10. Cra-pus b.—-11. Dumma f.— 12. Grermus b.— 13. Grno-rius b.— 14. Iaefus b.— 15. Loiscus b.—16. Marinus b*— 17. Nertilla f.— 18. Oepla f.—19. Oe-plua b.— 20. Oia f.— 21. Opiava f.— 22. Orpia f.
—	23. Picusus b.— 24. Plesonteis orî Plesonteus b. ?
—	25. Recus b.—26. Roscus b.—27. Smeitiom b. ?
—	28. Suioca f.— 29. Tăria f.— 30. Tarius b.— 31. Tritus b.— 82. Trosia f.— 33. Turus b.—34. Yedl-souna f.— 35. Yesclevesis b.— 36. Yirno 1—37. Yoccius b.— 38. Yolaesa f.— 39. Volses b.— 40. Yol-timesis b.— 41. Voltisa f.— 42. Zuprio b.
§ 122. Âdriopes: î. Andes b.— 2. Barcinus b.—3. Buze-tia f.:— 4. Buzetius b.— 5. Dento b.— 6. Icconius b. străin,— 7. Orcleca f.— 8. Orcîecus b.— 9. Panes b.— 10. Pelsonia f.— 11. Sestus b.— 12. Sura f,— 13. Surio b. străin.— 14. Tesonia f.— 15. Tu-ratus b.
§ 123. Dalmatae: 1. Acalus b.— 2. Aepicadus b.— 3. A-gaevius b.— 4. Albanus b.— 5. AIxeus orî Xalxeus b.—6. Annia î.-—7. Annius b.— 8. Aplis b.— 9. Aplius b.— 10. Aplo L— 11. Aplu ori Apludus b.
—	12. Apludus b.—. 13. Aplus b.— 14. Apurus b.—
15.	Asifa b. străin.— 16. Atreccesianus b.:— 17, A-trectia f.— 18. Augitie f. •—19. Avendius b.— 20. Azinas b. — 21. Baezocrusu f. — 22. Baracio b.—
23.	Bato b.— 24. Batu f.— 25. Bennus. b,— 26. Be-tulonus b. străin.— 27. Beusas b. — 28. Beuzas b.
=598
§ 123.
—	29. Bitidius b.— 30. Bizus b.— 31. Bocontia f.
—	32. Bocontius b. — 33. Boutus b. străin. — 34. Brigomarus b. străin.— 35. Buccio b.— 36. Buomis f.— 37. Burrius b. străin,— 38. Buuo f. ■— 39. Ca-baletus b. — 40. Candalio b. — 41. Cantia f. — 42. Caricus b. — 43. Carosus b. — 44. Carpia b. — 45. Carvius b.— 46. Catandio b.— 47.- Caturus b.— 48. Ceuna f.— 49. Cingius b.— 50. Cirotis b.— 51. Clou-tiua b. străin.— 52. Clutamus b. străin. — 53. Co-piesilla f.— 54. Coulius b. — 55. Curbania f. — 56. Dacio b. —57. Darmo f. — 58. Dasantilla f. —- 59. Dasas b.— 60. Dasius, Dassius b. — 61. Dasto f. — 62: Datus b*— 63. Dazomenus b. — 64. Dieus b. — 65. Dines b.— 66. Disdozi b.— 67. Diteius b.—68. Dito f.— 69. Dize b.— 70. Donicus b. străin.— 71. Druanus b. — 72. Duiona f. — 73. Edasterius b. — 74. Elivius b.— 75. Epetinus b.—■ 76. Epicadus b.
—	77. Essoricus b. — 78. Fencis f. — 79. Fingis f.
—	80, Ienudia f. ■— 81. Iettus b. — 82. Ifzus b.— 83. Ingona ? f.— 84. lomeneus orî lomenius b.— 85. Lacrus b. — 86. Laemotina f.— 87. Laezarpa f.— 88. Lapricus b. —89. Lateinus b.— 90. Lateius b.
—	91. Lavia f.— 92. Lavincia f.— 93. Lavius b.— '94. Lavo f;— 95. Ledies b. — 96. Ledrus b. — 97e Licaia f.— 98. Lione f.— 99. Liseno f.— 100. Litus b.— 101. Loiscus b.— 102. Lucus b. — 103. Lun-nicus b.— 104. Luria f. — 105. Lurius b. — 106. Madoeus b. ^— 107. Maela b. ■— 108. Marinus b. — 109. Mattonia f. — 110. Mendus b. străin.—111. Mevertens b.— 112. Micce f.— 118. Misaucus b. — 114. Mucatra b.— 115. Mutelus b.—116. Narius b.
117. Nassus b.— 118. Navina f.— 119. Nemis b. ?
—	120. Netis b.—121. Neyena f. — 122. Nicala f.
—	123. Ninso b.— 124. Nomeditus b.—125. Novesis b-— 126. Osulnia ori Ogulnia f.— 127. Paiio, Paio f.— 128. Pama f. străină.— 129. Panentus b.— 130. Panes b. — 131. Panes (genitiv) f.—132. Pantia f.
—	133. Panto b;— 134. Panto f. — 135. Pines, Pin-nes b.— 136. Pinnia f.— 137. Pinnus b.—138. Pi-nosta b.— 139. Pinsus b.— 140. Piruntia f. — 141. Pladomenus b.— 142. Plaes b.— 143. Plâetera f. —
c/fjtto o50
§ 123-124-125-126-127-128-129-130.
599
144. Plani f. — 145. Platino f. — 146. Plafcor b.— 147. Platorius b.— 148. Proserius b.— 149. Raia f.
— 150. Raspaletus b.— 151. Reginus b.— 152. Res-sius b. străin. — 153. Ritus b.— 154. Sabasianus b.— 155. Sabbatia f. — 156. Sacronius b. — 157. Salvia f. — 158. Samanna b. ? — 159. Satria f. — 160, Satrius b.— 161. Saxxonius b.— 162. Seecia f.
—	163. Seccius b.— 164. Segnus b. —165. Selio f.
—	166. Sera b.— 167. Sestus b.— 168. Sevenuda f.
—	169. Sexto f.— 170. Sige b. ? — 171. Sinus b.— 172. Slator b.— 173. Sornius b.—174. Sortus b.— 175. Sparucus b. străin.— 176. Stactus b.— 377. Sura f.— 178. Surus b.— 179. Suttisius b.— 180. Suulius b.— 181. Tampius b.— 182. Tarbu b. stîăin.— 183. Tarcho b. străin.— 184. Tarconius b. — 185. Tata b.— 186. Tato b.— 187. Tegiviva f.— 188. Teius b.
—	189. Teutmeitis b. — 190. Tharton b. străin. — 191. Tigidia f.— 192. Tigidius b. — 193. Titisenus b.—194. Titius b.—195. Titivilla f.—196. Tito f.
—	197. Titursa f. — 198. Tizus b. — 199. Trio f.
—	200. Trita f.— 201. Tritaneria f.— 202. Tritano b.— 203. Tritano f.— 204. Tritus b. — 205. Tuda-nia f.— 206. Tudanius b.— 207. Turo f.— 208. Tu-rus b.— 209. Tutidia f. —210. Yeiedius b.— 211. Vendimia f. — 212. Yendo î. — 213. Venimarus b. străin.— 214. Yercaius b. străin.— 215. Yerzo f.— 216. Yes.. f. — 217. Yiforinns b. — 218. Yinnia f,
—	219. Yinnonius b. — 220. Yirdomarus b. străin.
—	221. Zanosia f.— 222. Zunus b.
124.	Siculotae: 1, Baurea f.— 2. Dina b.
125.	Ardiaei: 1. Epicadus b.— 2/ Pines, Pinnes b.
126.	Pleraei: 1. Tara f.— 2. Tarius b.— 3. Tatta f.—
4.	Zanatis b.-— 5. Zorada t
127.	Docleatae : 1. Ambactus b,—2. Ape f.— 3. Epica-diana (gens) f.— 4. Filiora f,— 5, Latiniana (gens) f.— 6, Pinnia f.— 7. Plaia f.— 8. Ute.tuo b.— 9, Verzaiius b.
§ 128. Labeati: 1. Luria f.—2. Lurius b.—3. Posilla f.
§ 129. Daorsi: 1. Bato b.— 2. Tatta f.— 3. Tattaris b.---
4.	Temus f.— 5. Venetus b.
§ 130. Naresii: 1. Andamionius b.— 2. Ândamus b. — 3.
B.C.U. „M. EMINESCU'1 lAŞI
Wf* tf/i OQO tim c£0 WJ/i CCP
600
§ 130-131-132-133-134-135-186-137-188-139.
Bolana f.—-4. Carstimarus b.— 5. Epicadus b.— 6. G-entius b. — 7. Ligomarus b.— 8. Malaius b. — Sa. Marinus b.— 9. Maserva. b.—10. Munnius . b.— 11. Scenobarbus .b.— 12. Titia f. — 18. Titius b.— 14. Yanaius b. străin.— 15. Yenicarus b. străin.
131.	Meromenni: 1. Boio b.—2. Dazas. b.— 3. Iacus b.
—	4. Laiscus b.— 5. Mandeta f.— 6. Pines, Pinnes b.—7. Pinnius b.— 8. Posaulio f.— 9. Tattuia f.—
10.	Temus f.
132.	Dardani: 1. Atta b.— 2. Betuva f.— 3. Bitus b.—
..	4. Blazziza b. ? — 5. Bossina b. ? — 6. Daizo b. —
7. Dardanus b,—8. Dasius, Dassius b.— 9. Luca f.
—	10. Mataura f.— 11. Mestrius b.— 12. Mestula b.
—	13. Milizza b. ?— 14. Nanea f.— 15. Obulcia f.— 16. Pasipus b.— 17. Popaa b. ?—18. Sadragita b.
—	19. Sausa b.— 20. Scerviaedus b.—21. Sita b.— 22. Soda b.— 23. Suestius ,b.— 24. Yels b.— 25. Vuicassinus b.
133.	Breuci: 1. Abello b.—2. Aminia f.— 3. Bataro b. străin.— 4. Brittus b. străin.— 5. Cabar b.— 6. Cor-sapus b.— 7.. Dasius, Dassius b.— 8. Dasmenus b.
—	9. Disala b.—10. Fresianus b.—11. Gallitta f.—
12.	Hatena'b. — 18. Larininus b.-—14. Licanus b.
—	15. Neratius b.—-16. Sibiaenus b.—17. Siscia f.—
18.	Sisia f.— 19. Sura f.~- 20, Uxelio. orî Uxello b.
134.	Mazaei: f 1. Bastarnus b.-r-,2. Bato b.— 3. Dasa b.— f 4. Dassius b.— 5. Piator b.— 6. Sabbo b.
.135. Ditiones : 1. Surio b.— 2. Turus b.
-136. Daesitiates : f !• Emans b.— f 2. Piator b.
137.	Părtini: 1. Aioia f.--<-2. Albanus b.— 3. Baeta f.
— 4. Dazier b.— 5. Enena f.— 6. Genthena f.— 7. Madu f.—8. Matisa ,f.— 9. Nindia f.— 10. Pinenta. f.— 11. Pines, Pinnes b.— 12. Piator b.—13. Raia f.—14. Sarnus b.— 15. Tattaia f.— 16, Thana f.
—	17. Totia f.-—18. Zaca f.
138.	Cavii': 1. Baberius b.— 2. .Bessus b.;—2a. Cambria-nus b.— 3. Carvanius b.— 4. Cato f.— 5. Panto f.
—	6. Pladomenus b.— 7. Plares b.— 8. Testo f.—
9.^ Titto f.— 10. Tritano f.— 11. Yendo f.
139.	Pirustae : 1. Aepicadu3 b.— 2. Andes b.— 3. An-dueia f. — 4. Anduenna f.:—5. Andunocnes b.— 6.
§ 139-140-141-142.
601
' Anneses b.—7. Anso f.—8. Baezus b.—9. Bato b.—
10.	Bellicus b.— 11. Beucus b.— 12. Beus b.— 13. Beusas b.— 14, Breucuş b.— 15. Cares b.— 16. Ca-riccus b.— 17. Carpus b.— 18. Cissus b.—18a. Clonis f.—19. Dasa b.—20. Pasas b.— 21. Dasius, Dassius
. b.;—22. Epicadus b.—23. Geldo b.—24. Lavius b.— 25. Lianus b.—26. Liccaius b.— 26a. Liga... b.—27. Linsas b.— 28. Lonus b.— 29. Lossa b. — 30. Lurius b.—30a. Mama f.— 31. Mareiniesis orî Marciniesus b. nume de loc ?— 32. Masurus b. — 33. Messius b.— 34. Mico b.— 35. Panes b.—36. Passia f., serva.
—	37. Piâius b. — 38. Plabaotius b. — 39. Planius b.:— 40. Plares b. —41. Platino f, — 42. Plator b,
—	43. Resculus b.— 44. Sameccus b. — 45. Sclaies b. nume de loc ? —46. Sutti b.— 47. Titius b.’—48. Toves b. nume de loc ?— 49. Treusenus b.— 50. Va-sidius b.— 51. Venetus b.— 52. Veranis gen. b. —
53.	Verzo b.— 54. Vezpant.. b.
§ 140. Illyriî insulari : 1. Deter b. — 2. Fasena f. — 3, Granp... b.— 4. Hospolis b. — 5. Lastimeis b. — 6. Liccaius b.— 7. Liso b.— 8. Lurius b.— 9. Menda f.— 10. Messus b.— 11. Neus b.— 12. Nonocatoses b. ?—13. Oclatinus b,— 14. Opia b.—15. Opiavus b.
—	16. Oplica f.— 17. Oplus b,--18. Ortorius b.—
19.	Palpellia f.— 20. Pata ori Fata f.— 21. Pitie-nus b.— 22: Pitius b.— 23. Plaetor b. — 24. Rae-cus b.— 25. Roesia f.— 26. Sabbatia f.:— 27. Sig-nia f.— 28. Sigflius b.~ 29. Turus b.— 30. Upio b.
—	31. Venetus b.— 32. Vesclevesis b.— 33. Veselia f.— 34. Vinioca f.— 35. Viniocus b.— 36. Volso b.
—	37. Volsouna f.— 38. Volsunus b.
§141. Loc nehotărît al provinciei Dalmaţia: 1. Ae-tor b.— 2. Arsaius b.— 3. Comargus b.~ 4. Dasius, Dassius b.-—5. Deius b.— 6. Dona f.— 7. Mitionius b.— 8. Nusius b.— 9. Panes b.— 10. Pladomenus b.
—	11. Satrenia f. —12. Surus b. — 13. Suserna f,
—	14. Tatusia f.—15. Tatusius b.— 16. Teugilla f. §142. Scordisci : 1. Aia f.— 2. Attius b.— 3. Bellicus b.
—	4. Curia b.~—5/Cutia b.— 6. Cutia f.— 7. Cu-tius b,—8. Daizi b. —9. Dasas b.— 10. G-resa f.—
11.	Gude b.— 12. Laricia f.—12V Marinus b.— 13.
41
602
§ 142-143-144-145-146.
Mestrius b.— 14. Meter f.—15. Nenis f.— 16. Pa-terio b.— f 17. Precio b.— 18. Propincus b.—19. Prupincus b.— 20. Rescupor b.; de loc din Ier..,.—
21.	Samarco b.— 22. Soianus b. — 23. Soso b.—
24.	Surio b. — 25. Tara b.— f 26. Terso b.— 27. Tittha f.— 28. Vaentus b.— 29. Zaca f.— 30. Zi-nama b.
§ 143. Tribalii: 1. Andio b.— 2. Auluzon b.— 3. Bitus b.
—	4. Cocaius b.— 5. Dasius, Dassius b.— 6. Diurpagisa b.— 7. Marle b. ?— 8. Mestrius b.— 9. Mucatralis b.—10. Mucco b.—11. Navia f.—12. Sura f.
— ‘13. Surus b.'—14. Ţzitzis b.— 15. Varanus b. §144- Moesi: 1. Amenis b.— 2. Auluzanus b.— 3. Aulu-
zenus b.— 4. Bendi f.— 5. Bisine b. ?— 6. Bitianus b.— 7. Bitilla f.— 8. Bitipel b.— 9. Bitus b. — 10. Brilo b.— 11. Burtinus b.— 12. Caurisinius b.—13. Cerfonius b.—■ 14. Cittus b.—15. Coria b.— 16. De-cebalus, Decibalus b.—17. Densela ori Densola f.—
18.	Dentusugu f.—19. Detustaina f.— 20. Dinnius b.— 21. Dizias b.— 22. Dizze b.—23. Drulentus b.
— 24. Duo b.— 25. Durazis b,— 26. Efripop.. b.?— 27. Epius b.— 28. G-ailla f.:— 29. .Lucaius b.— 30. Mestrius b:—31. Mucalis b.— 32. Mucapor b.— 33. Mucasenis b.— 34. Naiper f.—34a. Nausas b.— 35. Nene f.— 36. Parsanius b.— 37. Reginus b. — 38. Rescuporus b, — 39. Sebaiacus b. — 40, Sgerulo b.
—	41. Sile f.—42. Sippia f.— 43. Sises b. — 44. Suro b.— 45. Surus b.— 46. Susa. f.— 47. Tara b. .
—	48'. Thielat.. b. ?— 49. Torm... b. — 50. Tzita b.
—	51. Yarsudicintis gen. b.
§ 145. Loc nehotărît al provinciei Moesia Inferior: Bessus b.
§146. Daci: 1, Addebar b. străin.— 2. .Aia f.— 3. Alba-nus b.— 4. Amadusa f.— 5. Amba f.— 6. Andena f.
—	7, Andrada f.— 8. Antrocius b.— 9. Areatinus b.
—	10. Arimo b.— 11. Ariortus b.— 12. Attio b,—
13.	Audeus b.— 14. Augus b.— 15. Aulucmus b. — 16. Avediur b.;—17. Babus b. :—18. Baedarus b.
—	19. Bannaeus b. străin?—20. Bato b.— 21. Bdu-tua' f.—22. Bedarus b.—^23. Bellicus b. — 24. Be-nus b.— 25. Bericio b. străin. — 26. Bessa f.— 27.
146.
603
Bitus b.— 28. Bituvas b.— 29. Blasa b. — 30. Bo-diccius b.— 31. Bolhas b. străin? — 32. Boraeas b. străin ?— 33. Brieena £—34. B..rozus b.— 34a. Bu-tes b.— 35. Carpia b.— 36.Cimio b.— 37. Cintug-natus b. — 38. Cirulinus b. — 39. Cittius b. — 39a. Clonus b.— 40. Comcesus b.— 41. Condunus b.—42. Congonius b.— 43. Gotu f. străină.— 44. Cuga b.— 45. Curta b, — 46. Cusaia f. — 47. Dades b. —48. Dardiana f.— 49. Dasaa b.—50. Dasius, Dassius b.
—	51. Deccia f.— 52. Diaies b.— 53. Didalsus b.—
54.	Disius b.— 55. Ditugenius b—56. Dius b.—57. Dizo b. străin.— 58. Doiodus b.— 59. Donaus b.— 60. Drebias b.— 61. Drigisa, Drigissa b.<— 62. Du-dis b.— 63. Duh. b. —■ 64. Eeaus b. — 65. Epicadus b.— 66. Epicatius b.— 67, Epius b-— 68. Eptala b. străin,— 69. Esbenus b.— 70, Flegitsana f. ? — 71. Etiozi b. —72. Godes b.— 73. Guras b. străin ? — 74. Iarse b,— 75. Iavido dat. ? b. — 76. Ibins b.— 77. Ibliomarus b. str|in,— 78. Iddeus b. străin?— 79. legidus b.— 80. lettina f.— 81, Inturus b.— 82. Ioivaus b.— 83. Ismarusb.— 84. Izito f. ?—85. Leu-binus b-— 86. Leuganus b. — 87. Liccaius b. — 88. Linda b.— 89. Litogenus b.— 90, Lucca b.—91. Lu-■cha dat, b.— 92. Manneus b.—93. Marinus b.—93a. Masinnus b.— 94. Masotina f.— 95. Mavida f.— 96. Melcidianus b.—97. Mestrinius b.— 98. Mociuncius b.— 99. Mocius b.— 100. Mommo b. — 101. Muca-por b.— 102. Mueapuis f. — 103. Mucasenus b. — 104. Mucatra f.— 105. Mucatrus b.— 106. Murrus b.—■ 107. Nando b108. Nerido b.— 109. Nuida--sia f, ?— 110. Pacutianus b.— 111. Pecta b.—112, Plator b.— 113, Ramus b. străin?—114. Reginus b.
—	115. Rescu f.—■ 116. Rinus b. — 117. Sabapavus b.— 118. Salmas b. străin? —119. Samognatius b. străin. — 120. Sattara b. — 121. Scenobarbus b. — f 122. Scorilo b.— 123. Seccia f.— 124. Secu ? f. ? —125. Semeus b. străin.—126. Sinna b.—127, Siro b.-— 128. Siscius b.— 129. Sisia f.— 130. Sisiata f. .— 131. Sissa f. — 132. Soia b. — 133. Sola b.—
134.	Stambon b.— 135. Suaemedus b.—136. Sulari. b.— 137. Surii f.— 138. Surilla f.— 139. Surus b.—
G60
604
§ 146-147-148-149-150.
140,	Sutta f. — 141. Tannonius b,— 142. Tapetius b.— 148. Tata b.— 144. Tato b.—145. Tattariob. străin.— 146. Tavius b.—- 147. Tetula f.— 148. Teut-piboea f,— 149.. Thamarcus b. — 150, Theimes b, străin.—'1.51. Themaes b.—r 152. Themes b.— 153. Thithus b.—154. Tiiadmes b.. străin.— 155. Toger-nius b. — 156. Tsinta b. —; 157. Tuorme b. — 158.-. Turma b.— 159. Tutor b.—160, Tzinta f. străină.
—	161. Tzinto b. străin.— 162. Tzolotus b.— 163. Udarus ori Audarus b.— 164. Ulcudius b.— 165. U-sia f. — 166. Ussus b. străin. — 167;. Vellecus b. — 168. Yerzovia f.— 169. Vezui.. b,—170. Yiction b.. —171. Yindia f.---172. Yines b.—173, Yirssuccius-sus b.—174. Zabdibol b. străin,— 175. Zabdibolus b. străin ? — 176. Zoru.. b.
§ 147. Bessi: 1. Bitus b.— 2. Dines b.— 3. Dizo b,
§ 148. Sardi: f 1. Bisius b.— f 2. Scenobarbus b.
§ 149. Getae : 1. Aburus b. străin.— 2. Bonita f.— 3. Bo-noucus b.—- 4. Carantius b, străin?— 5. .Carianus b..
—	6. Carusia f.— 7* Cinene f.— 8, Comozous b.— 9, Cristus b. străin ?—10. Daciscus b.—11. Dada b.— 12. Daizis b.—13. Dalenus b.— 14. Decebalus, Decibalus b.— 15. Diocas b.— 16. Donico b. străin?
—	17. Eftepir f.— 18. Ersidius b.— 19. Iaehetav b.
—	20. Iemonius b.— 20\ Ithazis b. — 21. Mama f.
—	22. Mampsalachanus b.— 23. Mamutzim, abl. b.
—	24. Matidia f, — 25. Mucaporus b. —. 26. Muca-sius b,—27. Nazarinus b. străin.— 28. Pualerius b.
—	29. Reti..tis b.— 30. Rigozus b.— 31. Saurnus 1>. străin?—32, Scoris b.— 33, Sedida f.—-34. Seici-per b. ?— 34°, Sisinus b.—35. Surilla f.— 36. Surus b.— 37. Susemene f.— 38. Tara b. —38a. Teres b. —39. Texu.. b. străin ?—.40. Uthis f.— 41.. Yasco b, străin — 42. Yeldes b. străin ? — 43. Yexarus b. — 43a. Ziftia f.—44. Zinenis b.— 45, Zudecitulp f.
150.	Crobyzi, Scythae, Sarniatae, Bastarnae, Obu-lensii, Oitensii: 1. Barsames b. — 2. Barsemon b.
■—■ 3. Cumenius b.— 4. Dard.. b. — 5. Dizzace b.—
6.	Dorina f.— 7. Dusia f.—.8. Fimi.. b.-r-, 8a. Marinus. b.—^ 9. Meovit. b. 10. Oabens. b. -r- 11. Pla-î’ius b, legatus Augusti,—^ 12. Raius b. legatus Au-
itp
§ 150-151-152.
605
gasti. — 13. Reginus b. — 14. Sanatolius b. — 15. Scupsa b. —16. Socu.. b. — 17. Thiumpus b.— 18. Yislect. b.
151.	Bastarnae, Getae, Britolagae : Rundacio b.
152.	Arabisci: 1. Abbeus b. străin. — 2. Abigeneus b. străin.—-3. Aiulo f.— 4. Ammuta f. — 5. Anartus b.— 6. Anculata f.—- 7. Annama f.— 8. Antaio b.— 9. Asalia f. străină.— 9a. Asuius b,—10. Attusonius b.— 11. Aulupor b.— 12. Ava f.— 13. Barsemis b. străin.—14. Barsimia f. străină.— f 15. Bato b.—
16.	Batsio b.— 17. Battis b.—118. Bauleus b. străin?
—	19. Biatumarus b.— 20, Bitilla f. — 21. Bitus b.
—	22. Britta f.— 23. Brogimara f.— 24. Brogima-■rus b. — 25. Buodus b.—26. Ciltus b. — 27. Co-bromara f.— 28. Comatimara f. — 29. Comatumarus b.— 30. Dallo b.— 31. Danuvius b.— 32. Dasianus b.— 33. Dasius, Dassius b.— 34. Deccianus b. — 35. Deisan b. străin.— 36. Derva f.—37. Devala f.— 38. Dragilis b,— 39. Droles b.— 40. Dumnotalus b.
•	străin.— 41. Duna f. — 42. Eppo b.— 43. Ep^.cen-tus b;—; 44. Eptala b..— 45. Foniacius b.— 46. G-alla f.— 47. Gallio b.— 48. lantuna f.— 49. Iassianus b.
—	50. Itinius b.— 51. Lacomus b.— 52. Latio b. —^53. Legitax b.;—'54. Lipor b.—.55. Lissinia f.
—	56. Lister b.---57, Lobasinus b.— 58. Lucită f.
—	59. Lupicinus b.— 60. Luppus b.— 61, Macima-rus. b.-— 62, Magio b.— 63. Malchias b. străin.— 64. .maloger. b. — 64a. M.. amiorix b.—65. Matomarus b.
—	66. Matsiu f. ?—67. Matto f.—.68. Matumarus b.—- 69. Meitime f.— 70. Mestrius b, străin.— 71.. Mesuquas b.— 72. Miletumarus b.— 73. Mo cur b. străin.— 74. Mogetio b.— f 75. Mogitmarus b — 76. Mucaris b.— 77. Mucatra b.— -78. Namio b.— 79. Namuso b.— 80. ISÎemoratta f — 81. Neritanus b.— 82. Nertus b. străin.— 83, Ocusius b.— 84. Opter-vius b.— 85. Oxetia f.-Ţ-86. Oxidubn'a f.— 87. Pa-tasio b.i— 88. Petuernu's b.—’:89. Pbicimim f. străină.
—	90. Pitlon b.— 91. Pominius b.—92. Posimarus '. b.— 93. Quitaus b.^ 94. Regillianus b. străin,— 95.
Regilus b.-—96. Reginus b. străin.—97. Ressatus b. : ;	— 98. Ressona f.—1 99. Resteora f.— 100. Retima-
C03C0O
606
§ 152-153-154-155-156-157.
rus b.— 101. Retonius b.— 102. Revocca f.— 103. Riocula f.—104. Sallumas b. străin.— 105. Satto b. străin.— 106. Satzo.usa b.— 107. Sineca b.— 108. Sisie b. ?— 109. Sisiuna f.— 110. Sissa f. — 111. Sita b.— 112. Sittius b. străin.—113. Sura f.— 114. Surus b.— 115, Tatulo b.— f 116. Teutius b.— 117. Tiiaunura f.— f 118. Tranto b.— 119. Travitus b.
—	120. Troucetissa b. străin.— 12]. Tuio b.— 122. Uriacius b.— 123. Utedius b.— 124. Utsia f.— 125. Utta f.— 126. 'Verbugia f.— f 127. Yercombogio b.
—	128. Verodumna f.— 129. Verviclus b.— 130. Yindo b.— 131. Vomera f.— 132. Zebuca f.
§ 153. Arabisci, Boii, Taurisci: 1. Adnama f.— 2. Ad-namatus b.— 3. Anculatus b.— 4. Annamatus b.— 5. Asio b.— 6. Atalus b.— 7. Atezissa f.— 8. Atressa f.— 9. Atressus b.— 10. Aucus b.— 11. Aulricmara f.— 12. Auscutus b.—13. Aveta f.—14. Bageeto b.— 15. Bargates b.— 16. Basia f.—17. Blatun. b.—18. Busio b.— 19. Butto b.— 20. Capacita f.— 21. Ca-samo b.— 22. Coimo b.— 23. Dazanus b.— 24. Dec-cia f. străină.— 25. Deivo b. — 26. Dervonia f.— 27. Iudatus b.— 28. Liceaius b.— 29. Lupicinus b.
—	30. Magimarus b.— 31. Mattua t—32. Meitima f.— 33. Mexllius b.— 34. Neratus b.— 35. Prensens b.— 36. Raudomaeus b.— 37. Ressatu f.— 38. Res-sila f.— 39. Sama f.— 40. Sapurda b.— 41. Sisiu f.
—	42. Trippo b.— 43. Troueetimaru3 b.— 44. Tusca f.— 45. Ucborva f.— 46. Vagaimonus b.— 47. Va-nonb. b.—48. Verbacius b.—-49. Verondacus b.—50. Vervicus b.— 51. Yindo b.
§ 154. Amantini: f 1. Licaios b.— f 2. Liccaus b.— f
3.	Liccayus b.— f 4. Loricus b.
§ 155. Amantinî, Hercuniatae : 1. Aexilvas b.— 2. Ba-ritio b. străin ?— 3. Laepocus b. — 4. Mereccusa f.
—	5. Oplus b.— 6. Passenianus b.— 7. Ressatus b.
—	8. Tatulus b. — 9. Venimantius b. străin. — 10. Volses b,
156.	Andizetii : 1. Ab'erius b.— 2. Cotus b.— 3. Ptuca f.
157.	Loc nehotărît al provinciei Pannonia Inferior:
1.	Arausio ori Usio b.— 2. Atressus b.— 3. Benei-
§ 157-158.
mis b. străin. — 4. Comium orî Comiumara f. — 5. Decusa f. străină.— 6. Magissa b.— 7. Maria f. străină.— 8. Ressilla f. — 9. Rosio b. — 10. Saetibolus b,— 11. Surus b.
CAPITOLUL IX
§ 158. Pentru a constata naţionalitatea numelor personale neromane şi negrece din inscripţii, pe care nume le-am înşirat sub rubrica a diferite popoare, pentrucă inscripţiile aii fost găsite pe teritoriile popoarelor acelora, am format o listă de nume personale thrace, illyro-pannone şi celte, pe care izvoarele ni le arată că sînt într-adevăr thrace, illyro-pannone şi celte. Am procedat în următorul chip. A. Baza la alcătuirea aceştei liste au format-o acele nume personale, al căror purtător izvoarele ni spun că era Thrac ori Illyr ori Panhon ori Celt. De exemplu P. XXX, 12 : „Pe vremea aceia Cotys, regele Odrysilor, a trimes deputaţi la Roma“; C. I. L. III dipl. 1: „gregali Spartico Diuzeni f. Dipscurto, Besso“; C. I. L. III 13379 şi pag. 232821: „Scorilo Ressati libertus domo Dacus“; P. IV, 55: „Acheii şi Philippos au trimes în ajutor patru sute de Illyrî sub conducerea luî Pla-tor“; T. Livius XXXI, 28 : „Dintre Dardani a venit în cas-trele Romanilor Bato, fiul luî Longarus"; C. I. L. III dipl. 16: „Veneto, Diti filio, Daverso, et Madenae Plarentis filiae, uxori eius, Deramistae"; C. LV, 29: „Breuciî, un popor pannon, şi-au pus şi eî şef pe un alt Bato şi au plecat a-supra Sirmiuluî şi asupra Romanilor dintr-însul“; C, I. L. III 9739: „Emans Platoris Daesitias£c; Patsch XII pag. 133: „Dassius Bastarni filiua domo Maezaeus.“; Caesar b. g. V, 3: „In statul acela [al Treverilor] se luptau între dînşiî doi dela supremaţie, Induiiomarus şi Oingetorix"; C. I. L. III dipl. 26: „Nertomaro Irducissae filio, Boio“; C. I.L. III 9760: „Bur-rius Betuloni filius Trebocus“; etc. Dintre cuvintele thrace date de Tomaschek Die alten Thraker II2 am controlat pe Abrozelmes, Aulurenus, Biarta (la Tomaschek greşit Blarta), Bisa, Biticentus, Brinursius, Burus, Comosicus, Coryllus, Dento, Dentubrisa, Dicomes, Dines, Dinnius, Disacentus, Disza, Diurpaneus, Dolanus, Doles, Drilgisa, Esbenus, Mai-sades, Medocos, Medosades, Miltocythes, Mucatralis, Natopo-rus, Kusatita, Oroles, Pataros, Phyaces (la Tomaschek Piac-
608
§ 158.
ches), Pieporus, Pittacos, Polles} Rabocentus, Sâdocos, Sau-tes, Sothimus (la Tomaschek Sotimus), Sparâdocos, Sparta-cos, Teres, Tiatus, Zia. B. După aceia am înmulţit numărul numelor personale probate ca thrace, illyro-pannone şi celte în două felîurj. 1). M-am condus de asâmănarea numelor. De pildă, fiindcă Bitus, Cutilas, Dento, Dentubrisa, Disacentus, Disupes sînt nume thrace, trebue să fie nume thrace şi Bitipel, Bitilla, Cutius, Dentusugu, Dţsala; fiindcă Andes, Baezus,. Bato, Dasa, Dasas, Dases, Dasius sînt nume illyro-pannone, trebue să fie nume iltyro-pannone şi Anda-mus, Baezocrusu, Batu, Dasantilla ; fiindcă Conbolomarus, I-bliomarus, Indutiomarus, Nertomarus, Yirdomarus, Yirido-marus, Boduognatus, Critognatus sînt nume celte, trebue să fie nume celte şi Biatumarus, Brigomarus, Brogimara, Bro-gimarus, Carstimarus, Cobromara, Comatimara, . Comatuma-rus, Comiumara, Ligomarus, Macimarus,. Magimarus, Mato-marus, Matumarus, ' Miletumarus, Mogitmarus, Posimarus, Ressimarus, Retimarus, Troucetimarus, Venimarus, Cintug-natus, Devognata. 2) M-am condus de legăturile ' de înrudire, procedare la care se deosebesc mai. multe , cazuri, a) Numele fiilor este de aceiaş naţionalitate cu acea a numelui tatălui şi numele tatălui este de aceiaş naţionalitate cu acea a numelui fiilor . (Şînt şl abateri dela, această regulă, vezî § 171 nota) ; Mucapor orî Mucaporis b. este nume thrac după A; Auluzenis b, este. fiul. luî Mucapor, deci Auluzenis e nume thrac; Benzeis f, este. fiica, luî: Mucapor, deci Benzeis e nume thrac. Cotys b. e nume thrac după A; Carossos b. e tatăl luî Cotj^s, deci Caroşsos. e nume thrac. Panes b. este nume illyro-pannon după A ; Pladomenus b. e fiul luî Panes, deci Pladomenus e nume illyro-pannon. Pladomenus b. e nume illyro-pannon după B 2 a; Vendo f. e fiica luî Pladomenus, deci Yendo e. nume illyro-pannon; Yendo f. este nume illyro-pannon după.B 2 a; Plaes b. e tatăl fimeiî Vendo, deci Plaes e nume illyro-pannon. Macimarus b. e nume celt după B 1; Ava . f. e fiica luî Macimarus, deci Ava e nume celt. Magissa' b. e nume celt după B 1 ; Saetibolus b. e fiul luî Magissa, deci Saetibolus.e nume celt. Etc. b) Numele fraţilor aparţin, la aceiaş naţionalitate : Mucatra b. e nume thrac după B 1; Cusaia f. este sora luî Mucatra, deci Cusaia e nume thrac. Decibalus b. e nume thrac după A; Matidia f. e sora luî Decibalus, deci Matidia
§158.
609
-3 nume thrac. Panes b. este nume illyro-pannon. după A; Sextof. e sora lui- Panes, deci Sexto e nume illyro-pannon. Troucetimarus e nume celt după B. 1.; Sisiu f. este sora lui Troucetimarus, deci Sisiu e nume celt. c) Numele fiilor este de aceîaş naţionalitate cu acea a numelui mamei şi numele mamei este de aceiaş naţionalitate cu acea a numelui fiilor (Sînt şi abateri dela această, regulă, vezî § 171 nota): Pi-nenta f. e nume illyro-pannon. după Bl; Baeta f. e mama fimeiî Pinenta, deci Baeta e nume illyro-pannon. Panto f. e nume illyro-pannon după B 2 a; Tudanius b. e fiul fimeii Panto, deci Tudanius e nume iltyro-pannon. Brogimara f. e nume celt după Bl; Xantuna este fiica fimeii Brogi-: mara, deci Iantuna este nume celt. d) Numele soţilor aparţin la aceiaş naţionalitate. Acest izvor este îndoios, căci lesne se poate întîmpla ca soţii să fi aparţinut, la două naţionalităţi deosebite (Compară de ex.vC. I. L. III 1435515, funerară a lui Hilarus, „natione Dalmataa, S* a soţiei sale Sassa, „natione Daca“). O garanţie există atunci cînd inscripţiea se găseşte pe .teritoriul însuş al naţionalităţii unuia din soţi, căci este probabil că un Celt, de pildă, pe teritoriul celt însu'ş să fi avut de soţie tot o Celtă, şi din contra: Bitus b. e. nume thrac după A ; * Densela ori Densola f. e soţiea lui Bitus (teritoriu thrac),, deci Densela ori Densola e nume thrac (Compară şi numele etnic thrac Dansala, § .54 sub Dentheleţi). Panto f. e hume illyro-pannon' după B 2- a; Apludus b\ e soţul fimeiî Panto (teritoriu illyr), deci Ap luduş e nume illjnro-pannon ; Dazomenus b. e soţul fimeii Panto (teritoriu illyr), deci Dazomenus e nume illyro-pannon. Ma-gimarus b. e nume celt după B 1 ; Adnama f. e soţiea luî Magimarus (teritoriu celt), deci Adnama e nume celt. e) Numele rudelor aparţin la aceîaş naţionalitate. Izvor. îndoios. Şi aici o' garanţie există atuncî cînd inscripţiea se găseşte pe teritoriul naţionalităţii acelei rude, al cărei nume serveşte de bază : Yolsouna f. este nume illyro-pannon după B 2 a ; Raecius b. este socrul fimeiî Yolsouna (teritoriu illyr), deci Raecius e nume illyro-pannon. Dasius b. e nume iltyro-pannon după A; Seerviaedus b. *e ginerele luî Dasius (teritoriu . illyr), deci Scerviaedus e nume illyro-pannon.— Izvorul B 2 prezintă cîteodată dificultăţi inextricabile atunci cînd termenul de comparaţie aparţine la mai multe naţionalităţi. Aşa, .de exemplu, în C. I. L. III 3558 Alt-Ofen, te-
610
§ 158-159.
ritorlul Arabiscilor, Bato Neritani pune o inscripţie funerară fratelui său Pacatus Mucaris. Aceşti doi oameni erau, deci, fraţi după mamă. Unul din soţi, Mucaris, fusese Thrac. De ce neam însă fusese celălalt soţ, Neritanus ? Dacă Bato ar fi numaî cuvînt illyro-pannon, apoi conform izvorului B 2 a Neritanus ar fi şi el un cuvînt illyro-pannon. Bato însă era probabil şi cuvînt celt (vezi Holder), apoi inscripţiea a fost pusă pe teritoriul Arabiscilor, care foarte probabil erau Celţî. Ce cuvînt e prin urmare Neritanus ? Celt orî illyro-pannon ?— De multe ori diferitele izvoare se întăresc unele pe altele.
§ 159
Thraci
Abrozelmes b. Xenophon Anabasis VII, 6, 43.
Abrupolis b. P. XXII, 22 a.
Amadocos b. S. YII, Fragmente, 47.
Amadusa f. Compară Amadocos.
Amenis b. tatăl lui Mucapor, C. I. L. III 7437.
Athys b. tatăl lui Mucatralis, Kalinka N° 34.
Aulupor b. (C. I. L. III 4369). Vezi'Auluporis.
Auluporis b. tatăl lui Mucatralis, Kalinka N° 34.
Aulurenus b. C. I.'L. VIII 3198.
Aulutralis b. tatăl lui Doles, Kalinka N° 34.
Auluzalis b. tatăl lui Mucatralis, Kalinka N° 34.
Auluzanus b. Compară Auluporis, Aulurenus, Aulutralis, Auluzalis, Auluzenis.
Auluzenis b. fiul lui Mucaporis, Kalinka N° 34, fiul lui Di-bithys, Kalinka N° 34.
Auluzenus b. Vezi Auluzenis.
Auluzon b. Compară Auluzanus, Auluzenis, Auluzenus. Aurotra b. fiul lui Bitus, C. I. L. XIII, 6955.
Autesbis b. T. Livius XLII, 67.
Barsabas b. Tomaschek II, 2, 12.
Bas b. Tomaschek II, 2, 11.
Bastareus b. Tomaschek II, 2, 11.
Bastocila b. fiul lui Bithys, Kalinka N°.34.
Bendi f. Compară Bendidora. Bendis zeiţă thracă, Tomaschek II, 13 47.
Bendidora f. Tomaschek II, 2, 12.
Benzeis f. fiica lui Mucapor, Tomaschek II, 2, 12.
§ 159.
611
Bergaios b. Tomaschek II, 2)- 13.
Berisades b. S. VII, Fragmente, 47.
Besodenthes b. tatăl luî Teres, Kalinka N° 34.
Biarta b. C. I. L. XIII, 8312.
Biartos b. tatăl lui Bithes, Kalinka N° 34.
Bicilis b. G. LXVIII, 14.
Bisa b. 0. I. L. XDI, 8312.
Bisine b. Compară Bisa.
? Bisius b. Compară Bisa. Bisius Scenob(arbi) Sard(us) din C. I. L. III 1266 Alburnus Maior este echivoc, căcî-Sardus poate fi şi = Serdus, Thrac, dar poate fi şi =. din Sardinia.
Bisyras şi Bissyras b. Tomaschek II, 2, 15.
Bistras b. Tomaschek II, 2, 15.
Bithas b. fiul lui Tarsas, Kalinka N° 34.
Bithes b. (Kalinka N° 34). Vezi Bithys.
Bithicenthus b. (C. I. L. III 703). Vezi Biticentus.
Bithus şi Bitus b. Vezi Bithys.
Bithycilos b. tatăl lui Eptetralis, Kalinka N° 34.
Bithys b. T. Livius XLV, 42.
Bithytralis b. tatăl luî Bithys, Kalinka N° 34.
Bitianus b. Compară Bitus.
Biticentus b. C. I. L. II 2984.
Bitilla f. Compară Bitus.
Bitipel b. Compară Bitus.
Bosis b. tatăl luî Mucatralis, Kalinka N° 34.
Boteiras b. Tomaschek II, 2, 16.
Brasetralis b. fiul lui Mucatralis, Kalinka N° 34.
Brigon b. Tomaschek II, 2, 17,
Brincazeris b. tatăl lui Bithys, Kalinka N° 34.
Brincazis b. fiul lui Auluzenis, Kalinka N° 34.
Brinursius b. C. I. L. VI 3196.
Brizenis b. fiul luî Bithys, Kalinka N° 34.
Bruzos b; fiul lui Mucatralis, Tomaschek II, 2, 17.
Bubas b. fiul luî Mucapor, Tomaschek II, 2, 16.
Burcentios b. Procopios De bello gotthico II, 26.
Burgilos b. fiul lui Bithys, Kalinka N° 34.
? Burus b. C. I. L. VI, 2732. Convicanus lui Diszairaus. Butes b. Tomaschek II, 2, 16,
Buzes b. Procopios De bello persico I, 13. Compară Byze3. Byrdion b. fiul lai Sitas, Tomaschek II, 2, 16 (Din Heuzey,.
‘812
§ 159.
Mission archeologique, N° 136. Tomaschek zice greşit Yater în loc de Sohn).
Byrebistas şi Byrabistas şi Boirebistas b. S. VII, 3, n ;
Kalinka N° 95.
Bytytralis b. fiul lui Bitus. C. I. L. XIII, 7213.
Byzas b. Tomaschek II, 2, 16.
Byzes b, fiul lui Mucatralis, Kalinka N° 34.
Byzos b. Tomaschek II, 2, 16.
Carossos b. tatăl lui Cotys, Kalinka N° 34.
Carosus b. Vezi Carossos.
Carsis b. Tomaschek II, 2, 46.
Cedrepolis b. Tomaschek II, 2, 48.
-Centhos b. Tomaschek II, 2, 46.
Cersobleptes b. P. XXXIX, 1 b; S. VII, Fragmente, 47. Cerzula b. tatăl lui Bithicenthus, C. I. L. III 703. Cetriporis b. Tomaschek II, 2, 48.
■Chales b. Tomaschek II, 2, 46,
Charnabon b. Tomaschek II, 2, 46..
Ciasa f. Tomaschek II, 2, 48.
Ciasos b. Tomaschek II, 2, 48.
Clagissa b. C. I. L. III dipl. 108 suppl.
Cloelios b. A. de rebus macedonicis 16. (La acest loc A. vorbeşte de Geţii care veniau în ajutorul lui Perseus sub conducerea unui şef Cloelios. T. Livius la XL, 58 numeşte pe aceşti auxiliari Bastarnî, la XLIV, ,26 îî numeşte Galii şi pe şeful acestor Bastarnî ori Galii îl numeşte Clondicus).	'	'
■Colpos b, Tomaschek II, 2, 49. !
Comasaiye şi Comosarye f. Tomaschek II, 2, 49.
Comosicus b. Iordanis Get, XI, 73.	>
Coria b. Compară Coryllus.
Coryllus b. Iordanis Get. XII, 73. •
Cosingas b. Tomaschek II, 2, 50.
CosÎDgis f. Tomaschek II, 2, 49.
Coteles b. fiul lui Eptacentus, C. I. L. ni 14159 K Cothelas b. Tomaschek II, 2, 50.
•Cotys b. P. XXX, 12 ; S. VII, Fragmente, 47; C. LIV, 20, 34 ; Tacitus Ann. II, 64.
Cusaia f. soră cu Mucatra, C. I. L. III 10276.
Cutia b. Compară Cutilas.
•Chilia f. Compară Cutilas. ’	.
§159.
613-
Cutilas b. Procopios b. g. II, 2.
Cutius b. Compară Cutilas.
Cufzes b. Procopios De bello persico I, 13. Fratele lui Buzes. Daicosos b. tatăl lui Mucacenthos, Kalinka .N° 135.
Dalenus b. Compară Daletralis, Dalezalis.	.
Daleporis b, (Kalinka N° 34), Compară Daletralis, Dalezalis. Daletralis b. tatăl luî Mucatralis, Kalinka N° 34.
Dalezalis b. tatăl luî Mucatralis, Kalinka N° 34.
Dapyx b. C. LI, 26.
Daricios b. Tomaschek II, 2, 30.
Decaeneos b. S. VII, 3, 5, n,
Decebalos b. C. LXVII, 6.
Decibalus b. Vezi Decebalos.
Densela or! Densola soţiea luî Bitus, C. I. L. III 12395 şi Kalinka N° 408, teritoriul Moesilor. Nume etnic — Dentheleta ?
Dento b. C.- I. L. XI, 82.
Dentubrisa b. C. I. L. XIII, 7052.
Dentusugu f. Compară Dento, Dentubrisa.
Dernaios b. Tomaschek II, 2, 30..
Derronicos b. Tomaschek II, 2, 31.
Derzizenus. b. C. I. L. III dipl. 108 suppl.
Detustaina f. soţiea lui Rescuporus, C. I. L. III.14426, teritoriul .Moesilor.
Diaies b. Compară Diascenthos, Diascuporis, Diazenis, Diascenthos b. tatăl luî Sceles, Kalinka. N° 34.
Diascuporis b. fiul luî Mucaporis, Kalinka N° 34.
Dia(zenis) ? b. tatăl lui Mucatralis, Kalinka N° 176. Dibithys b. tatăl luî Bithys, Kalinka N“ 34.
Dibythos b. Tomaschek II, 2, 31. _
Dicomes b. Plutarchus, Antonius LXIII, 3..
Diegis b. C. LXVII, 7.
Diegylis b. A. de bello mithridatico 6.
Dina b. Compară Dines, Dinis, Dinus.
Dines b. C. I, L. X 3590.
Dinicenthos b. fiul lui Brincazeris, Kalinka N° 161.
Dinis b. Tacitus	Ann.	IV, 50.
Dinnius b. C. I.	L.	X	3573.
Dinus b. tatăl luî Sola, Tomaschek II, 2, 33.
Dipscurtus b. C.	I.	L.	III dipl.	1.
Disacentus b. C-	I.	L.	XIII, 7052.
<614
§ 159.
Disala b. Compară Disacentus, Disupes.
Disupes b. Tomaschek II, 2, 31.
Disyros b. tatăl luî Mucabithyris, Kalinka N° 34.
Disza b. C. I. L. XIV 3623.
Diszairaus b. (C. I. L. VI 2732). Compară Disza.
Dityzelis f. Tomaschek II; 2, 33.
Diucilas b. tatăl lui Dringistas, Kalinka N° 34.
Diuppaneus b. Tomaschek II, 2, 32.
Diuporis b. tatăl luî Mucatralis, Kalinka N° 34.
Diurpagisa b. Compară Diurpaneus, Drilgisa.
Diurpaneus b. Orosius VII, 10-
Dius b. Compară Diuzenus, Diucilas, Diuporis.
Diuzenus b. C. I. L. III dipl. 1.
Dizalas b. tatăl lui Bithj^s, Tomaschek II, 2, 32.
Dizatelmis b. Tomaschek II, 2, 32.
Dize b. Compară Dizo, Dizalas, Dizias, Dizezenis.
Dizezenis b. tatăl lui Doles, Kalinka N° 176.
Dizras b. fiul iui Bitus, C. I. L. III 6135.
Dizo b. C. I. L. III 870: Asianus, vezi NH 20.
Dizzace b. Compară Dizo, Dizatelmis, Dizalas, Dizias, Dizezenis.
. Dizze b. Compară Dizo, Dizatelmis, Dizalas, Dizias, Dizezenis.
Doidalses şi Doidalsos şi Dydalsos b. Tomaschek H, 2, 35. Doiodus b. rudă cu Dui.. Tuorme, C. I. L. III 12362. Dolanus b. C. I. L. XIII, 7585.
Dolees b. tatăl lui Mucatralis, Kalinka N° 34.
Doles b. C. I. L. II 2984.
Dorzenthes b. fiul lui Dinis, Tomaschek II, 2, 35 : Kalinka N° 130.
Drenis b. tatăl luî Mucaporis, Kalinka N° 34.
Driazis b. Tomaschek II, 2, 35.
Drigisa şi Drigissa b. Compară Drilgisa.
Drilgisa f. C. I. L. VI, 1801.
Dringistas b. tatăl lui Doles, Kalinka N° 34.
Dromichaetes b. S. VII, 3,8,
Drulentus b. tatăl fimeii Densela (Densola), C. I. L. III 12395. Dui.. bi Orî acelaş cu Tuorme, orî fiul luî Tuorme, C. I.
L. III 12362. Compară Duo.
Dulezelmis b. Tomaschek II, 2, 35.	-	■
Duo b. fiul luî Auluzenus, C. I L. III 12431.
§ 159.
615
Duras b. C. LXVII, 6.
Durazis b. Compară Duras.
Dytutralis b. fiul lui Bithys, Kalinka N° 84.
Ebrenis b. tatăl luî Mucatralis, Kalinka. N° 34.'
Efripop.. b. Aceiaş cu Bisine, O. I. L. IU 12431.
Eftepir f. soţiea luî Scoris, C. I. L. III 14214 u, teritoriul Geţilor.
Epepyris b. fiul luî Bithys, Kalinka N° 135.
Epius b. tatăl lui Bitus, C. I. L. III 12395 şi Kalinka N° 408.
Eptacentis b. C. I. L. III dipl. 21 suppl.
Eptacentus b. C. I. L. III dipl. 108 suppl.; C. L L. XIII, 6821.
Eptala b. C. I. L. III 870 : Asianus, vezi NH 20.
Eptaper f. C. I. L. III dipl. 108 suppl.
Eptenis b. tatăl lui Mucatralis, Kalinka N° 34.
Epteporis b. fiul luî Bithys, Kalinka N° 34.
Eptetralis b< fiul luî. Auluzenis, Kalinka N° 34; tatăl luî Bithys, Kalinka N° 34.
Esbenus b. C. I. L. XIII, 7585.
JEtieenthos b. fiul lui Bithas, Kalinka N° 214.
Elegitsana f. ?	rudă cu	Dui.. Tuorme,	C.	I.	L. III 12362.
Etiozi b. rudă	cu Dui..	Tuorme, C, I.	L.	III	12362.
Getas b. Tomaschek II, 2, 51.
? Godes b. Compară Gudilas. Vezi nota dela § 168.
? Gude b. Compară Gudilas. Vezi nota dela § .168.
Gudilas b. Procopios b. g. III, 30.
Heptapor b. C. I. L. III dipl. 67 suppl.
Isanthes b, Tomaschek II, 2, 9.	.	■
Isius ori Isus	b. C. I. L. III dipl. 67	suppl.
Izito f. ? rudă	cu Dui..	Tuorme. C. I.	L.	III	12362.
Lenula b. C. I. L. XIII, 7049.	-	-
Maeticus b. C. I. L. III dipl. 84' suppl.
Maisades b. Xenophon Anabasis VII, 2, 32.
Maisira f. Tomaschek II, 2, 22.
Mamutzis b. fratele lui Decibalus, C. I. L. III 7477. Manneus b. Compară Mannis,
Mannis f. ? fiica luî Auluzenis, Kalinka N° 273.
Matidia f. sora luî Decibalus, C. J. L. III 7477.
Maxa b. tatăl luî Sicu 14015.
Meda f. Tomaschek II, 2, 23,
616
§ 159.
Medocos b. Xenophon Anabasis YII, 2, ,32. '
Medos b. Tomaschek II, 2, 23.	.	■
Medosades b. Xenophon Anabasis VII, 1, 5.
Melias b. Tomaschek II, 0, 24.
Mena b. S. YII, 6, r Meticus b. C. I. L. III dipl. 20.
Miltocythes b. Xenophon Anabasis II, 2,7.
Minas b. Tomaschek II, 2, 24.	,
Mosse3 b. Tomaschek II, 2, 24-Mostis b. Tomaschek II, 2, 24.
Mucabithyris b. Kalinka N° 34. Compară Mucapor, Muca» sius, Mucatralis, Mucazalis.
Mucacenthos b. Kalinka ÎSΰ 135. Compară Mucapor, Mucasius, Mucatralis, Mucazalis.
Mucala b. C. I. L. XIII, 8308.	.
Mucalis b. Compară Mucala.
Mucapor b. C. I. L, III dipl. 21 suppl.; C. I. L. XIII, 6821. Mucaporis b. Kalinka Nos 34, 176. Yezi Mucapor. Mucaporus b. Yezi Mucapor.
Mucapuis f. Compară Mucapor.
Mucaris b. Compară Mucapor, Mucasius, Mucatralis, Muca-trus, Mucazalis.
Mucasenis b. Compară Mucapor, Mucasius, Mucatralis, Mu-catrus, Mucazalis.
Mucasenus b. Yezi Mucasenis.
Mucasius b. Tomaschek II, 2, 25.
Mucatra b. Compară Mucatralis, Mucatrus.
Mucatra f. Vezi Mucatra b.
Mucatralis b. C. I. L. YIII 3198.
Mucatrus b. tatăl luî Sola,. C. I. L. III 787.
Mucazalis b. tatăl lui Mucatralis, Kalinka N° 34*
Mucazenis b. Kalinka N° 307.	„	1	'
Mucco b. Compară Mucapor, Mucasius, Mucatralis, Mucatrus, Mucazalis.
Muscelus b. C. I. L. III dipl. 11.
Naiper f. Compară Eptaper, Eftepir, Seiciper.
Natoporus b. C. I. L. YI 1801.
Nuidasia f. ? rudă cu Dui.. Tuorme, C. I. L. III 12362. Nusatita b. C. I. L. 11.3354.	.	:	;:
Oloros b. H. V, 39, 41.
Onaris b. Tomaschek II, 2, 10.
§ 159.
617
Oroles b. Iustinus XXXII, 3.
Pairisades şi Parisades b. Tomaschek II, 2, ÎS.
Pataros b. Eustathios Commentarii 322.
Paterio b. tatăl lui Soianus, C, 1. L. III 14541V Phyaces b* Ovidius Ex Ponto IY, 10, 23‘
Pieporus b. C. I. L. YI 1801.
Pittacos b. Thucydides IY, 107,3.
Polles b. Thucydides. Y, .6, 2.
Poltys b. S. YII, 6, r Prusias b. Tomaschek II, 2, 22.
Rabocentus b. Cicero in Pisonem XXXIV, 84.
Rascilus b. tatăl lui Bithus, C. I. L. III 14406c.
Rascos b. A. de bellis civilibus IV, 87.
Rascupolis b. A. de bellis civilibus IV, 87.
Rascyporis b. C. LV, 30 ; XLVII, 25 ; LIV, 34.
Rebulas b. fiul luî Seuthes si fratele luî Cotys, Tomaschek
II,	2, 28.
Rescu f. Compară Rescuporis.
Resculus b'. Compară Rescuporis.
Rescupor b. Vezî Rescuporis.
Rescuporis b. Tacitus Ann, II, 64-Rescuporus b. Vezî Rescuporis.
RetLtis b. tatăl fimeii Sedida, C. I. L. III 7565. Roemetalces b. Tacitus Aon. II, 64.
Roles b. C. LI, 24.
Ronaces b. Tomaschek II, 2, 29.
Rosezis b. Tomaschek II, 2, 29.
Rothos b. Tomaschek II, 2, 29.
Rymetalces b. C. LV, 30 ; LIV, 20, 34.
Sabasianus b. probabil rudă cu Mucatra, C. I. L. III 2009. Compară zeul thrac Sabazios, Sabadios, Tomaschek II, 43, şi Sabbatios tatăl împăratului lustinianus, Procopios historia arcana 12.
Sabbatia f. Compară Sabasianus.
Sadales b. C. XLVII, 25.
Sadocos b. Thucydides II, 29, 5,
Salas b, tatăl luî Mucatralis, Kalinka N° 34-, fiul luî Mucaporis, Kalinka N° 34,
Salutrasis b. tatăl lui Doles, Kalinka N° 34.
Sassa f. C. I. L. III 14355 15.
Sautes b. C. I. L. X 3590.	*
Sceles b. fiul luî Dolees, Kalinka N° 34.	42
018
§ 159.
? Scenobarbus b. tatăl lui Bisius. Yezi observaţiea dela a-cest nume.
Scopas b. Tomaschek II, 2, 45.
Scorilo b/C. I. L. III 13379 şi pag. 2328 21.
Scoris b. fiul lui Mucaporus, C. I. L. III 14214 u.
Scorulo b. Tomaschek II, 2,. 45.
Scostoces b. Tomaschek II, 2, 45.
Sedida f. soţiea lui Mucaporus, C. I. L. III 7565, teritoriul Geţilor.
Seiciper b ? fratele lui Decibalus, C. I. L. III 7477.
Setys b. S. YII, 6, r
Sercis b. fiul lui Aulutralis, Kalinka N° 212.
Sese b< C. I. L. XIII, 7049.
Sete f. Tomaschek II, 2, 42.
Sethilas b. fiul luî Brizenis, Kalinka N° 34.
Seutbe b. C. I. L. III dipl. 14.
Seuthes b. S. YH, Fragmente, 47 ; Xenophon Anabasis V, 1, 155 VU, 1, s, etc.
Sgerulo b. tatăl fimeiî Dentusugu, C. I. L. III 6145 şi 12342. Sicu b. Compară Sicu f. ■	'
Sicu f. fiica lui Bitbus, C. 1. L. III 707-Silmus b. fiul luî Byzes, Kalinka N° 34.
Sises b. Compară Sisus, Sissa.
Sisia f. Compară Sisus, Sissa.
Sisiata f. Compară Sisus, Sissa.
Sisinus b. Compară Sisus, Sissa.'
Sissa f. fiica lui Drigisa, C, I. L.	III	14421.
Sisus b. Tomaschek n, 2, 43.
Sitalces b. H. IV, 80; Thucydides II, 29, v Sitas b. C. LI. 23.
Soia b. Compară Soio.
Soianus b. Compară Soio.
Soio b. C. 1. L. III dipl. 11.
Sola b. C. I. L. IU dipl. 20.
Sothimus b. Orosius V, 18.
Sparadocos şi Spardocos b. Thucydides IV, 101, 5.
Spartacos b. Plutarchus, Crassus, VIII, 2.
Sparticus b. C. I. L. III dipl. 1.
Spartocos b. Tomaschek n, 2, 44	;	tatăl	luî	Mucatralis, Ka-
linka N° 34-Spor b. C. I. L. III dipl. 108 suppl.
§ 159.
619
Sterissâ b. Tomaschek II; 2, 45.
Sura f. Compară Suris.
Surilla f. Compară Suris.
Surio b. Compară Suris.
Suris b. fiul luî Auluzenis, Kalinka ;N° 34.
Suro b. Compară Suris.
Surus b. Compară Suris.
Syrmos b. S. YII, 3, 8.
Talura f. Tomaschek II, 2, 37.
Taluros b. Tomaschek II, 2, 37.
Tarsa b. Tacitus Ann, IY, 50.
Tarsas b. fiul lui Bithys, Kalinka N° 214.
Tarusinos b. Tomaschek II, 2, 36.
Tattario b. C. I. L- III 870 : Asianus, yezî N H 20. Tauzix b. tatăl lui Bithus, C. I. L. III 703 ; fiul lui Bithus, C. I. L. III 703.
Teres b, Thucydides H, 29, v 2.
Thithus b. Compară Tithutes.
Tiatus b. C. I. L. VI 1801. '
Tipas orî Tipates b. Tomaschek n, 2, 38.
Tithutes b. Tomaschek n, 2, 37.
Tittha f. Compară Tithutes- ,
Torm.. b. fiul lui Auluzenus, C. I. L. III 12431. Traibithus b. C. I. L. III dipl. 14.
Tralis b. Tomaschek II, 2, 38.
Tsinta b. Compară Tzinta, Tzinto.
Tuorme b. Compară Torm.., Turma.
Taresis b. Tacitus Ann. IV, 50.
Turma b- tatăl fimeiî Rescu, aceiaş cu Soia, C. I. L. HI 1195, Tutenes b. fiul luî Eptacentus, C. I. L. III 14159 K Tzinta f. C. I. L. HI. 870 : Asiana, yezî N H 20.
Tzinto b. C. I. L. III 870 : Asianus, vezî N H 20.
Uthis f. soţiea luî Dalenus, 'C. I. L. IE 13743, teritoriul Geţilor.
Vezinas b. C. LXVII, 10.
Vezui.. b. rudă cu Dui.. Tuorme, C. 1. L. III 12362, Compară Vezinas.
Vologaesos b. C. LIV, 34.
Zamolxis b. S. VII, 3, 5.
.Zeipoites şi Zeipytes şi Zipoites şi Zypoites b. Tomaschek
II,	2, 39.
620
§ 159-160 „
Zia f. O. I. L. VI 1801.
Ziaelas b. Tomascliek II, 2, 40.
Ziailis f. fiica luî Seuthes, Tomaschek II, 2, 40.
Zibelmios b. Tomaschek H, 2, 40. •
Zina f. C. I. L. III dipl» 108 suppl,
Zinama b. Compară Zina.
Zinemis b. Compară Zina.
Zipacenthus b. fiul	luî	Tauzix.	C. I. L.	III 703.
Zipas b. (C. I. L.	III	6115 a).	Compară	Zipacenthus.
Zonios b. Tomaschek II, 2, 41.
Zurazis b. fiul lui	Auluzenis, Kalinka N° 34.
Zyraxes b. C. LI,	26.
§ 160
Illyrî dupăHndicaţiea A
Agron b. P. II, 2-4. C. Fragmente, 151,
Algalsus b. T. Livius XLIV, 30.
Arrabaeos b. S. VII, 7, 8.
Ballaios b. Rege illyr pela 150 a Chr. Head, Historia nu-morum 267, la Pauly-Wissowa Realencyklopădie.
Bato b- T. Livius XXXI, 28.
Bellus b. T. Livius XLIV, 31.
Bradyllis b. P. XXXIX, 1 b.	-
Caravantius b. T. Livius XLIV, 30.
Dases b. C. I. L. HI dipl. 16 suppl.
Dasius b. C. I. L, III dipl. 16 suppl.
Ditus b. C. I. L. HI dipl. 16.
Epicadus b. T. Livius XLIV, 30.	!
Etleva f. T. Livius XLIV, 32.
Ettritus b. T. Livius XLIV, 30.
Etuta f. T. Livius XLIV, 30.
Genthios, Gentius b. P. XXVHI, 8-9; XXIX, 2-3; XXIX, 5, 7; XXX, 13. A. 9. T. Livius XLIV, 30.
Longarus b. T. Livius XXXI, 28.
Madena f. C. I. L. IH dipl. 16.
Menunios b. P. XXIX, 5,7.
Monunus b. T. Livius XLIV, 30.
? Nazares b. Procopioş b. g. IU, 11 („mupib? y»vo?“. Pentru înţelesul dubios al luî ’ixxoptis vezî § 98).’
Pinnes b. A. 7. C. Fragmente, 151.
160-161.
621
Plares b, C. I. L. III dipl. 16.
Plator b. P.	IV, 55.	T.	Livius XLIV, 30.
Pleuratos b.	P.	II, 2-4;	XVIII, 30;	XXVIII, .8-9 ; XXIX,
5,	7. T. Livius XLIV, 30, 32; XXXI, 28. Scerdilaedas si Scerdilaedus b- P. II, 4-12. T. LiVius XLIV, 32 ; XXXI, 28.
Sirra f. S. VII, 7, 8.
Suaros ori Versos b. A. 25.
Testimos b*	A.	26.
Teuta f. P.	II,	2-12.	C.	Fragmente,	151.
Teuticus b. T. Livius XLIV, 31.	,
Triteuta f. C. Fragmente, 46.
Venetus b. C. I. L. III dipl. 16.
Versos b. Vezi Suaros.	.
§ 161
Pannonî după indicaţiea A
Aepicadus b. Alburnus Maior.
Andes b. Alburnus Maior.
Andueia f. Alburnus Maior.
Anduenna f. Alburnus Maior.
Andunocnes b. Alburnus Maior. .
Anneses b, Alburnus Maior.
Anso f. Alburnus Maior.
Baezus b. Alburnus Maior.
Bastarnus b. Patsch XII pag. 133.
Bato b. S. VII, 5, 3. C. LV, 29. Alburnus Maior.
Bellicus b. Alburnus Maior. .
Beucus b. Alburnus Maior.
Beus b. Alburnus Maior.
Beusas b. Alburnus M'âior.
Breucus b. Alburnus Maior.
Cares b. Alburnus Maior.
Cariccus b. Alburnus Maior.
Carpus b. Alburnus Maior.
•Cissus b.,Alburnus Maior.
Clonis f. Alburnus Maior.
Dasa b. Alburnus Maior,
Dâsas b. Alburnus. Maior.
Dases b, C. I. L, III dipl, 101 suppl.
622
§ 161.
Dasius 'şi Dassius b. G. I. L. IU dipl. 62 suppl. Patsch XII pag. 183. Alburnus Maior.
Dasmenus b. C. I. L. III dipl, 101 suppl.
Emans b. C. I. L. III 9739.
Epicadus b. Alburnus Maior.
Geldo b. Alburnus Maior.
Laedus b. C. I. L. III dipl. 6.
Lavius b. Alburnus Maior.
Lianus b. Alburnus Maior.
Liceaius b. Alburnus Maior-.
Liga... b. Alburnus Maior.-Linsas b. Alburnus Maior.
Lonus b. Alburnus Maior.
Lora f. C. I. L. III dipl. 101 suppl,
Lossa b. Alburnus Maior.
Lurius b. Alburnus Maior,
Marciniesis ori Marciniesus b. nume de loc ? Alburnus Maior. Masurus b. Alburnus Maior.
Messius b. Alburnus Maior,
Mico b. Alburnus Maior.
Panes b. Alburnus Maior.
? Passia f. serva. Alburnus Maior.
Piaius b. Alburnus Maior.
Pinnes b. 0. LV, 34,
Plabaotius b. Alburnus Maior.
Planius b. Alburnus Maior.
Plares b. Alburnus Maior.	^
Platino f. Alburnus Maior,
Piator b. C. I. L. III 9739. 0. I. L. III dipl. 7, Alburnus-Maior.
Prososius b. C. I. L. III dipl. 101 suppl.
? Resculus b. Alburnus Maior. Mai degrabă era Thrac. Vezî sub Thraci.
Sameccus b. Alburnus Maior.
Scevas b. C. LVI, 16.
Sclaies b, nume de loc? Alburnus Maior.
Sutti b. Alburnus Maior.
Teutomus b. O. I. L. III dipl. 9.
Titius b. Alburnus Maior.
Toves b. nume de loc ? Alburnus Maior.
Treusenus b. Alburnus Maior.
§ 161-162.
623
Tarnna f. G. I. L. III dipl. 101 suppl.
Vasidius b. Alburnus Maior.
Yenetus b. G. I, L. III dipl. 7. Alburnus Maior.
Yeranis b. Alburnus Maior.
Verzo b. Alburnus Maior.
Vezpant.. b. Alburnus Maior.
§ 162
Illyrî şi Pannonî după	indicaţiile A	şi	B.
(Am pus la un loc	pe Iltyrî	şi	pe Pannonî, pentrucă după
indicaţiea A nu se pot deosebi unii de alţii).
Acalus b. tatăl luî	Tritano,	C.	I. L. 111 2792.
Acirrius b. fiul luî	Ceunus,	0.	I. L. III 2900.
Aepicadus b. Alburnus Maior.
Aetor b. Compară Aetria.
Aetria f. fiica luî Turus, C. I. L. III 143225.
Aexilvas b. fiul lui Volses, C. I. L. III 3322.
Agron b. P. II, 2-4. C. Fragmente, 151.
Aioia f. sora fimeiî Pinenta, C. I. L. III 14607x.
Algalsus b. T. Livius XLIV, 30.
Alxeus orî Ialxeus b. tatăl fimeiî Tritano, G. I. L. III 13991. Andamionius b. fiul lui Andamus, C. I. L. III 8486. Andamus b. Compară Andes.
Andedu b. Compară Andes.
Andes b. Alburnus Maior.
Andueia f. Alburnus Maior.
Anduenna f. Alburnus Maior.
Andunocnes b. Alburnus Maior.
Anneses b. Alburnus Maior.
Anso f. Alburnus Maior. .
Aplis b. tatăl hiî Turus, C. I. L, III 2795.
Aplius b. Compară Aplis, Aplo.
Aplo f. fiica lui Aplis, C. I. L. III 13245.
Aplu b. Compară Aplo, Apludus, Aplus.
Apludus b. soţul fimeiî Panto, C. I. L. III 2773, teritoriul Dalmaţilor. Compară Aplis, Aplo.
Aplus b. Compară Aplis, Aplo.
Apurus b. tatăl luî Panes, C, I. L. IIJ. 14969.
Arrabaeos b. S. VII, 7,8.
Baeta f. mama fimeiî Pinenta, C. I. L. III 14607l.
624
§ 162.
Baezocrusu f. fiica lui Lavius, G. I. L. III 2781 şi 14321'*.
Compară Baezus.
Baezus b. Alburnus Maior.
Ballaios b. Rege illyr pela 150 a. Chr. Head, Historia nu-morum 267, la Pauly-Wissowa Realencyklopădie. Baracio b. tatăl lui Bato, C. I. L, III 2749.
Barcinus b. tatăl lui Andes, G. I. L. III 2824.
Bastarnus b. Patsch XII pag. 133.
Bato b. T. Livius XXXI, 28. S. VII, 5,3. C. LV, 29. Alburnus Maior.
Batu f. Compară Bato.
Bellicus b. Alburnus Maior.
Bellus b. T. Livius XLIV, 31.
Betuva f. Compară Baeta.
Beucus b. Alburnus Maior.
Beus b. Alburnus Maior.
Beusas b. Alburnus Maior.
Beuzas b. Compară Beusas.
Bradyllis b. P. XXXIX, 1 b.
Breucus b. Alburnus Maior.
Bulus b. tatăl luî Bato, C. I. L. III 4372.
Buomis f. soţiea lui Surus Panenti, C. I. L, UI 2753 şi pag. 2328 157,.teritoriul Dalmaţilor.
Buuo f. Compară Buomis.
Buzetia f. Compară Buzetius.
Buzetius b. fiul lui Turatus, C, I. L. III 9929 Cabaletus b. tatăl fimeiî Aplo, G. I. L. III 13244. Caravantius b. T. Livius XLIV, 30.
Cares b. Alburnus Maior,
Cariccus b. Alburnus Maior.
Caricus b. Compară Cariccus.
Carpia b. fiul luî Plator, C. I. L. III 9839.
Carpus b. Alburnus Maior.
Carvanius b. acelaş cu Pladomenus, C. I. L. IIP 8308. Carvius b. Compară Carvanius.
Cato f. Compară Caturus.
Caturus b. tatăl fimeiî Aplo Darmo, C. I. L. III 2779. Ceuna f. sora fimeiî Oepla, C. I, L. III 2891.
Ceunus b. Compară Ceuna.
Cissus b. Alburnus Maior.
Cliticus b. tatăl fimeii Sexto, C. I. L. III 10079.
§ 162.
625
Oonis f. Alburnus Maior.
Clonus b. Compară Clonis.
Curbania f. aceiaş cu Aplo, C. I. L. III 13244.
Darmo f. aceiaş cu Aplo, C. 1. L. III 2779.
Dasa b. Alburnus Maior.
Dasantilla f. Compară, Dasa, Dasas, Dases, Dasius.
Dasas b. Alburnus Maior.
Dases b. C. I. L, III dipl. 16 suppl., dipl. 3 01 suppl. Dasianus b. Compară Dasius.
Dasius şi Dassius b. C. I. L. III dipl. 16 suppl., dipl. 62 suppl. Patsch XII pag. 133. Alburnus Maior.
Dasmenus b. C. I. L. III dipl. 101 suppl.
Dasto f. Compară Dasa, Dasas, Dases, Dasius, Dasmenus. Dazanus b. Compară Dazomenus.
Dazas b. Compară Dazomenus.
Dazomenus b. barbatul fimeiî Panto, C. I. L, III 9024, teritoriul Dalmaţilor.
Dennaus b. tatăl luî Vendes, C. I. L. III 13.278 şi pag. 2274.
Diteius b. Compară Ditus.
Dito f. Compară Ditus.
Ditueius b. Compară Ditus.
Ditugenius b. Compară Ditus.
Ditus b. C. I. L. III dipl. 16.
Emans b. C. I. L. III 9739.
Epicadus b. T. Livius XLIV, 30, Alburnus Maior.
Etleva f. T. Livius XLIV, 32.
Ettritus b. T. Livius XLIV, 30,
Etuta f. T. Livius XLIV, 30.
î'âtEl f	Pât)3,
Feucon b. tatăl lui Pletor, C. I, L. III. 10.723, 10724. . Geldo b. Alburnus Maior.
Genthena f. Compară Genthios.
Genthios şi Gentius b. P. XXVIII, 8-9 ; XXIX, 2-3; XXIX,
5,	7; XXX, 13. A. 9. T. Livius XLIV, 30.
Gresa f. fiica luî Dasas, C. I. L. III 14538.
Hospolis b. tatăl lui Venetus, C. I. L. III 13295.
lettina f. Compară Iettus.
lettus b- fiul lui Dasas, C. I. L. III 2768.
Ifzus b. tatăl lui Aplis, C. I. L. III 13245. iomeneus ori Iomenius b. acelaş cu Alxeus, C. I. L. III 13991.
626
Laedus b. C. I. L. III dipl. 6.
Laepocus b. fiul luî Volses, C. I. L. III 3322.
Laezarpa f. aceiaş cu Yendo, C, I. L. III 13247.
Lapricus b. aceiaş cu Sestus, C, I. L. III 9876,
Laso b. tatăl luî Yoltrex, C. I. L. III 3824.
Lassonia L fiica luî Planius, C. I. L, III 10723.
Lastimeis b. aceiaş cu Yenetus, C. I. L. III 13295.
Lavia f. Compară Lavius. Aceiaş cu Baezocrusu, C. I. L.
III 2781 şi 143211.
Lavincia f. fiica lui Piator, C. I. L. III 2773.
Lavius b. Alburnus Maior.
Lavo f. Compară Lavius.
Ledies b. tatăl luî Ăplis, C. I. L. III 2778.
Lianus b. Alburnus Maior.
Licaia f. Compară Liccaius.
Licaios b. Yezî Liccaius.
Licanus b. Compară Liccaius.
Liccaius b. Alburnus Maior.
Liccaus b. Compară Liccaius.
Liccavus b. Compară Liccaius.
Lig... b. Alburnus Maior.
Linsas b, Alburnus Maior.
Longarus b. T. Livius XXXI, 28.
Lonus b. Alburnus Maior.
Lora f. G. I. L. III dipl. 101 suppl.
Loricus b, Compară Lora.
Lossa b. Alburnus Maior.
Lunnicus b. aceiaş cu Aplis, G. I. L. III 6412 şi 13989. Luria f. Compară Lurius.
Lurius b. Alburnus Maior.
Madena f. C. I, L. III dipl. 16.
Madocus b. tatăl fimeiî Panto, C. I. L. III 2786.
Madu f. Compară Madena.
Mama f. Alburnus Maior.
Marciniesis orî Marciniesus b. Alburnus Maior. Nume de loc ? Marinus b. tatăl luî Bellicus, C* I. L. III 4789.
Masurus b. Alburnus Maior.
Mavida f. fiica luî Epicadus, C. I. L. III 7724.
Menda f. fiica lui Opia, G. I. L, III '3144,
Mendus b. Compară Menda.
Menunios b. P. XXIX, 5,7.
§ 162.
627
Messius b, Alburnus Maior.
Messus b. Compară Messius.
Mevertens b. aceiaş cu Apludus, C. I. L. III 6410.
Micce f. Compară Mico.
Mico b. Alburnus Maior.
Monunus b. T. Livius XLIV, 30.
Mutelus b. tatăl lui Panentus, C. I. L. III 2753.
? Nazares b. Procopios b. g. III, 11. („ixxopib? -/evoPentru-înţelesul dubios al luî ’iUupioc vezî § 98).
? Neritanus b. tatăl lui Bato, C. I. L. III 3558. Vezî § 158 fine.
Oepla f. Compară Oeplus.
Oeplus b. tatăl lui Slator, C. I. L. III 13275 şi pag. 2274. Opia b. Compară Opiavus.
O	pia va f. soţiea luî Oeplus, C. I. L. III 2900, teritoriul Liburnilor.
Opiavus b. tatăl luî Turus, C. I. L. III 13295. Compară Opiava.
Oplica f. fiica luî Pl.aetor, C. I.	L.	111	3149.
Oplus b. Compară Oeplus.
Orpia f. soţiea luî Oeplus, C. I.	L,	III	2900,	teritoriul	Li-
burnilor.
Paio f. fiica luî Carpia, C. I. L. 111 9839.
Panentus b. Compară Panes.
Panes b. Alburnus Maior.
Panes (gen.) f. Compară Panes b.
Pantia f. Compară Panto.
Panto f. fiica luî Piator, C0 I. L.	III	2773.
Panto b. Compară Panto f.
Pasipus b, tatăl luî Sita, C. I. L. III 8242.
? Passia f. serva, Alburnus Maior.
Pata ori Fata f. fiica lui Volso,	C.	I.L. III 3134 şi	13296^
Piaius b. Alburnus Maior.
Picusus b. tatăl luî Ceunus, C.	I.	L.	III	2859.
Pinenta f. Compară Pinnes.
Pines b. Vezî Pinnes.
Pinnes b. A. 7. C. Fragmente, 151. C. LV, 34.
Pinnia f. Compară Pinnes.
Pinnius b. fiul lui Pinnes, C. I. L. III 12799.
Pinnus b. Compară Pinnes.
Pinosta b. Compară Pinnes.
'628
§162.
Pinsus b. tatăl fimeii Sexto, C. I. L. III 13246.
Plabaotius b. Alburnus Maior.
Pladomenus b. fiul lui Panes, G. I. L. III 31S5.
Plaes b. tatăl fimeii	Yendo Laezarpa, C. I.	L,	III	13247.
Plaetera f. Compară	Plaetor.
Plaetor b. Vezi Pletor.
Plani f. Compară Planius.
Planius b. Alburnus Maior.
Plares b. G. I. L. III dipl. 16. Alburnus Maior.
Platino f. Alburnus Maior.
Plato b. fiul lui Bato, C. I. L. III 12772.
Plator b. P. IV, 55.	T. Livius XLIV, 80. C.	I.	L.	III	9739.
C. I. L. III dipl. 7. Alburnus Maior.
Platorius b. Compară Plator.
Pletor b. tatăl luî Planius, C. I. L. IU 10723. Yezi Plaetor. Pleuratos b. P. II, 2-4; XVIII, 30; XXVUI, 8-9; XXIX,
5,	7. T. Livius XLIV, 30, 32; XXXI, 28.
Posilla f. acelaş cu Plaetoria, C. I. L. III 8399.
Proserius b. Compară Prososius.
Prososius b. C. I. L. III dipl. 101 suppl.
-Raecus b. socrul fimeii Volsouna, C. I. L. III 3149, teritoriu illyr.
Recus b. Compară Raecus.
? Resculus b. Alburnus Maior. Mai degrabă era Thrac.
Vezî sub Thracî.
Roesia f. fiica lui Vesclevesis, C. I. L. III 10138.
Roscus b, soţul fimeiî Aetria, C, 1. L. III 14322 5, teritoriul Liburnilor.	s	_
Sabbo b. tatăl lui Dasa, C. 1. L. III 13984.
Sama f. mama luî Dazanus, C. I. L. III 3349. Compară Sa-meccus.
;Sameccus b. Alburnus Maior.
Scerdilaedas şi Scerdilaedus b. P. n, 4-12. T. Livius XLIV, 32; XXXI, 28.
Scerviaedus b. ginerele lui Dasius, C. I. L. III 8242, teritoriul Dardanilor. Compară Scerdilaedus.
Scevas b. C. LVI, 16.
-Scilus b. fiul lui Bato, C. I. L. III 4377.	.
'Sclaies b. Alburnus Maior. Nume de loc?
•Selio f. soţiea lui Dassius, C. I. L. III.2180 şi 8604, teritoriul Dalmaţilor.
§ 162.
629'
Sera b. aceiaş cu Pladomenus, C. I. L. III 2787.
Sestus b. fiul luî Tritus, 0. I. L. III 15055.
Sexfco f. sora luî Panes, C. I. L. III 9817.
Sinus b. tatăl luî Ledies, C. I. L. III 2778; tatăl luî Andes,
O.	I. L. III 14018.
Sirra f. S. VII, 7,8.
Sita b. tatăl luî Scerviaedus, C. I. L. III 8242.
Slator b. tatăl luî Panes, C. I. L. III 9810.
Stactus b. tatăl luî Iettus, C. I. L. III 9759,
Suaros orî Versos b. A. 25.
Suioca f. aceiaş cu Vedlsouna, C, I. L. III 3038.-Sura f. Compară Surus.
Surio b. Compară Surus.
Surus b. fiul luî Panentus, C. I. L. III 2753.
Sutta f. fiica lui Epicadus, C. I. L. III 1585.
Sutti b. Alburnus Maior.
Suttisius b. Compară Sutta, Sutti.
Tattaris b„ fiul lui Venetus, C. I.	L.	III	12800 ;	tatăl lux
Bato, G. I. L. III 12800.
Temus f. soţiea lui Tattaris, G. I.	L.	III	12800,	teritoriul
Daorsilor; soţiea luî Pinnes, C. I.	L.	III 12799, teri-
toriul Meromenilor.
Testimos b. A. 26.
Testo f. Compară Testimos.
Teuda b. Compară Teuta.
Teuta f. P. II, 2-12, O. Fragmente, 151.
Teuticus b, T. Livius XLIV, 31.
Teutomus b. C. I. L. III dipl, 9.
Titia f. Compară Titius.
Titisenus b. aceiaş cu Garicus, C. I. L.'lll 9362.
Titius b. Alburnus Maior.
Titivilla f. Gompară Titia, Titisenus, Tito.
Tito f. sora fimeiî Sexto şi a luî Panes, G. I. L. III 9817. Titto f. Compară Tito.
Titursa f. Gompară Tito.
Tizus b. aceiaş cu Piator, C. I. L. III 2788.
Tlaturius b. fiul lui Tritus, C. I. L. III 15055.
Toves b. Alburnus Maior. Nume de loc ?
Treusenus b. Alburnus Maior.
Trita f. Gompară Tritus.
Tritaneria f. aceiaş cu Vendo, C, I. L. III 2796.
*830
§162.
Tritano b. fiul fimeii Tritano, tatăl fimeii Aplo, C. I. L, III 2792,
Tritano f. fiica lui Lavius, C. I. L. III 2792.
Triteuta f. C, Fragmente, 46.
Tritus b. tatăl lui Aplis, C. I. L. III 6412 şi 13989. Trosia f. aceiaş cu Ceuna, C. I. L. III 9963.
Tadania f. aceiaş eu Vendo, C. I. L. III 2797.
Tudanius b. fiul fimeiî Panto, C. I. L. III 9878.
Turatus b. Compară Turuna.
Turo f.	fiica lui	Aplis,	C. I.	L. III 2795.	Compară	Turuna.
Turuna	f. C. I.	L.	III	dipl.	101	suppl.
Turus b. tatăl lui Pladomenus, C. I. L. III 2787, Compară Turuna.
Vandano f. fiica lui Tritus, C. I. L. ÎII 13277.
Yanonb. b. tatăl lui Liccaius, C. I. L. III 3665.
Vasidius b. Alburnus Maior.
Vedlsouna f. Compară Yolsouna.
VelsOunusb. Compară Vedlsouna!!
Vendes b. Compară Yendo.
Yendimia f. Compară Vendo.
Vendo f. fiica lui Pladomenus, C, I. L. III 2797.
Venetus	b. C. I.	L.	III	dipl.	16,	dipl. 7.	Alburnus	Maior.
Veranis	b. Alburnus	Maior.
Versos b. Vezi Suaros.
Verzaiius b. Compară Verzo.
Verzo f. Compară Verzo b.
Verzo b. Alburnus Maior.
Verzo via f. Compară Verzo.
Vesclevesis b. fiul luî Tritus, C. I. L. III 3058; tatăl fimeiî Vedlsouna, C. I. L. III 3038.
Vezpant.. b. Alburnus Maior.
Vines b. tatăl luî Liccaius, C. I. L. III 14216 8,
Vinioca f. Compară Vines.
Viniocus b. Compară Vines.
Vinnia f. Compară Vines.
Vinnonius b. Compară Vines.
Volses b. Compară Volsouna.	_
Volso b. Compară Volsouna.
Volsouna f. fiica lui Plaetor, C. I. L. III 3149.
Volsunus b. Compară Volsouna.
'Volta f. fiica luî Planius, C.*I. L. III 10723.
§ 162-163.
631
Voltimesis b. Compară Volta, Voltisa..
"Voltisa f. Mea luî Oeplus, C. I. L. III 2891, 2900.
Yoltrex b. fiul lui Plaetor, C, I. L. III 3825.
§ 163 Celţî
Ambactus b. „ambactus apud Ennium lingua gallica servus appellatur“. Festus în Pauli Diaconi Excerpta 1. I pag. 4, ediţiea C. O. Mueller. Compară Caesar b.‘g. YI, 15. Accis b. bunicul depe tată al fimeiî Brogimara, C. I. L. III 5101,
Adnama f. soţiea luî Magimarus, C, I. L. III 10352, teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor.
Adnamatus b. Compară Adnama.
Ammuta f. fiica lui Mogetio şi soacră luî Brogimarus, C. I.
L. III 15151.
Anculata f. Compara Anculatus.
Anculatus b. tatăl luî Troucetimarus, C. I. L. III 10351: Annama f. Gompară Adnama.
Annamatus b. Compară Adnamatus.
Antaio b. tatăl luî Namio, C, I. L. III 15173.
Asio b. tatăl fimeiî Adnama, C. I. L. III 10352.
Asuius b. fiul lui Biatumarus, C. I. L. III 10324.
Atalus b. tatăl fimeiî Aulricmara, G. I. L. III 10351.
Atio b. bunicul depe mamă al fimeiî Brogimara, G. I. L. III 5101.
Atressa î. fiica luî Vindo, G. I. L. III 3380 şi 10362. Atressus b. Compară Atressa.
Attio b. Compară Atio.
Aulricmara f. soţiea luî Troucetimarus, C. I. L. III 10351, teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor. Compară Con-bolomarus, Ibliomarus, Indutiomarus, Nertomarus, Tir- . domarus, Viridomarus.
Ava f. fiica luî Macimarus, C. I. L. III 10576.
Aveta f. fiica luî Adnamatus, C. I. L. III 3361.
Bageeto b. tatăl fimeiî Basia, C. I. L. III 10353.
Bardus b. C. I. L. III dipl. 3.
Basia f. soţiea luî Annamatus, C, I. L. III 10353, teritoriul Arabiscilor, Boilor, Tauriscilor. .
Bataro b. C. 1. L. III 3286.
632
§ 163.
Betulonus b. C. I. L. III 9760.
Biatumarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, Virdomarus, Yiridomarus. Boduognatus b. Caesar b. g. II, 23.
Brennus b. P. IX, 35, 30. T. Livius XXXVIII, 16. Brigomarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, Yirdomarus, Yiridomarus.
Brogimara f. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-maruş, Nertomarus, Yirdomarus, Yiridomarus. Brogimarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, Virdomarus, Yiridomarus.
Buccio b. fiul luî Ressimarus, G. I. L. III 5469.
Burrius b. C. I. L. III 9760.
Busio b. rudă cu Atressa, G. I. L. III 3380 şi 10362. Carstimarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-' marus, Nertomarus, Virdomarus, Yiridomarus.
Casamo b. Cuvînt gal = adsectator, Holder.
Casatus b. C. I. L. III dipl. 24.
Cattaus b. C. I. L. III dipl. 3.
Cavarus b. P. IY, 52; VIII, 24.
Cingetorix b. Caesar b. g. V, 3.
Cintugnatus b. Compară Boduognatus, Critognatus. Cobromara f. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, Virdomarus, Yiridomarus.
Coimo b. fini luî Atressus, G. I. L. III 3373 şi 10354. Comatimara f. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio -marus, Nertomarus, Virdomarus, Yiridomarus. Comatullus b. C. I. L. III dipl. 24.
Comatumarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indu-tiomarus, Nertomarus, Virdomarus, Viridomarus. Comiumara f. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-. marus, Nertomarus, Virdomarus, Viridomarus. Comontorius b. P. IV, 46.
Conbolomarus b.. T^. Livius XXXVHI, 19.
Congonnetodumnus b. Caesar b. g. VII, 3.
Congonius b. Compară Congonnetodumnus.
Convictolitavis b. Caesar b. g. VII, 32.
Cotus b. Caesar „b. g. VII, 32. •
Critasirus b. S. VII, 5, 2.
Critognatus b. Caesar b. g. VII, 77.
Custa f. C. I. L. III dipl. 26. ■
163.
633
Dallo b. tatăl fimeiî Brogimara, G. I. L: III 3594.
Derva f. Compară Dervonia.
Dervonia f. radă cu Troucetimarus, C, I- L. III 10603. Devala f. soţiea luî Asuius, G. I. L. III 10824, teritoriul Arabiscilor.
Devognata f. mama fimeiî Brogimara, C. I. L. III 5101.
Compară Boduognatus, Critognatus.
Diviciacus b.	Caesar	b.	g,	I, 31.
Dumnacus b.	Caesar	b.	g.	VIII, 26.
Dumnorix b.	Caesar	b.	g.	I, 3.
Dumnotalus b. C. I.	L.	III 10514.
G-ammus b. C. I. L. III dipl. 3.
Graudotus b. T. Livius XXXVIII, 19.
Gutruatus b. Caesar b. g. YII, 3.
Iautumarus b. Compară Iantuna şi Ligomarus etc. lantuna f. fiica fimeiî Brogimara, C. I. L. III 3594. Ibliomarus b. C. I. L. III 1214.
Indutiomarus b. Caesar b. g. Y, 3.
Irducissa b. C. I. L. III dipl. 26^
Ligomarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, yirdomarus, Viridomaruş.
Lonorius b. T.	Livius XXXVIII, 16.
Lutarius b. T.	Livius XXXVIII, 16.
Macimarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, ^Indutio-marus, Nertomarus, Yirdomarus, Viridomaruş.
Magimarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, Yirdomarus, Viridomaruş.
Magio b, soţul	fimeiî Brogimara, C. I.	L.	III	3594,	teritoriul Arabiscilor; fratele luî Comatumarus	C.	I.	L.	III
3377.
Magissa b. Compară Magio, Magimarus..
M..amiorix b. Compară Dumnorix, Orgetorix, Yercingetorix. Mandubracius b. Caesar b. g. Y, 20.
Materiona f. C. I. L. III dipl. 3. .
Matomarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, Yirdomarus, Viridomaruş.
Matrulla f, C. I. L. III dipl. 24.	:
Matto f. Compară Matomarus.
Mattua f. Compară Matomarus.
Matumaru3 b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, Virdomarus, Viridomaruş.
■ 43
634
§ 163.
Meitima f. fiica lui Casamo, C. I. L, III 10348.
Meitime f. Vezi Meitima.
Miletumarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, Virdomarus, Viridomarus.
Mogetio b. Compară Mogetissa.
Mogetissa b. C. I. L. III dipl. 24.
Mogitmarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, Virdomarus, Viridomarus.
Namio b. Compară Namuso.
Namuso b.	tatăl	fimeiî Ressona, G.	I.	L.	III	3377.
Nertilla f.	Compară Nertomarus, Nertus..
Nertomarus b. G. I. L. III dipl. 26.
Nertus b. C. I. L. III 10514.
Orgetorix b. Caesar b. g. I, 3.
Orgiago b. T. Livius XXXVIII, 19.
Oxidubna f. nora luî Matumarus, G. I. L. III 3546, teritoriul Arabiscilor.
Pama f. C. I. L. iii 2065.
Posimarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, Virdomarus, Viridomarus.
Precio b. G. I. L. III 3400.
Prensens b. fiul	luî Annamatus, G.	I.	L.	III	3374.
Quitaus b.	tatăl	fimeiî Comatimara,	G.	I.	L. III 3621.
Regillianus b. Compară Regilus.
Regilus b. tatăl fimeiî Cobromara, G. I. L. III 1055.2. Reginus b. C. I. L. III 14349 8.
Ressatu f. Compară Ressimarus, Ressona, Ressius.
Ressatus b. Compară Ressimarus, R-essona, Ressius.
Ressila f. Compară Ressimarus, Ressona, Ressius.
Ressilla f. Compară Ressimarus, Ressona, Ressius. Ressimarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, Virdomarus, Viridomarus.
Ressius b. acelaş	cu	Brigomarus,	C.	I,	L. III	13975i
Ressona f. soţiea	luî	Maeimarus,	C.	I.	L. III	3377,	terito-
riul Arabiscilor.
Retimarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-. marus, Nertomarus, Virdomarus, Viridomarus.
Rosio b. rudă cu	Atressus, C, L	L.	III	3687.
Saetibolus b. fiul	luî	Magissa, C.	I.	L.'	III 3695..
Samognatius b. C. I. L. III 8014.
Sapurda 'b. tatăl fimeiî Ressatu, C. I. L. III 3358; soţul fimeii Ressila, G, I. L, III 3358.
§ 163-164.
635
Sisiu f. mama luî Troucetimarus, G. I. L. III 10608; sora luî Troucetimarus, C. I. L. III 10603.
Sisiuna f. Compară Sisiu.
Sparucus b. G. I. L. III 3164 şi 9816.
Spumarus b. C. I. L. III dipl. 42, Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutiomarus, Nertomarus, Virdomarus, Yi-ridomarus.
Sura f. Compară Surus.
Surio b. Compară Surus.
Surus b. G. I. L. III 3164 şi 9816.
Tarbu b. G. I. L. Iii 2053,
Tarebo b. C. I. L. III 2053.
Terso b. C. I. L. III 3400.
Tharton b. G. L L. III 2065.
Trippo b. tatăl lui Annamatus, C. I. L. III 10353. Troucetimarus b. Gompară Conbolomarus, Ibliomarus, Indu-tiomarus, Nertomarus, Yirdomarus, Yiridomarus. .. Troucetissa b. C. I. L. III 14349 8.
TJsia f. Compară Usio.
TJsio b. tatăl fimeiî Comiumara, C. I. L. III 3690.
Ussus b. Compară Usio.
Valetiacus b. Caesar b. g. YII, 32.
Vanaius b. C. I- L. III 8495 şi pag. 2322.
Venicarus b. C. I. L. III 8495 şi pag. 2322.
Venimantius b. C. I. L. III 3302.
Venimarus b. Compară Conbolomarus, Ibliomarus, Indutio-marus, Nertomarus, Yirdomarus, Yiridomarus. yerciugetorix b. Caesar b. g. VII, 4.
Verodumna f, Compară Congonnetodumnus.
Vindelicus b. C. I. L. III dipl. 3.
V,india f. Compară Yindo.
Vindo b. soţul fimeiî Ammuta şi socrul luî Brogimarus, C.
I.	L. III 15151, teritoriul Arabiscilor,
Virdomarus b. C. I. L. III 2065.
Viridomaruş b. Caesar b. g. YII, 38.
CAPITOLUL X
§ 164. Maî înainte de toate din tablourile numelor personale illyre, pannone, tlirace şi celte, precum şi din a-cele ale numelor personale repartizate după teritoriile diferitelor popoare, reese, în trăsături generale, o concordanţă
636
§ 164.
între datele istoricilor , şi acele ale numelor. Ceia . ce susţineau Grecii despre Illyrî şi Pannonî, că ar fi de acelaş neam, se confirmă prin numele personale, care sînt aceleaş la Illyrî’ şi la Pannonî, şi ceîa ce ni spun istoricii despre diferitele neamurî, că unele ar fi fost illyre, altele pannone, altele thrace şi altele celte, se confirmă prin numele personale ale inscripţiilor depe teritoriile acestor popoare. Aceasta în trăsături generale. In special cercetarea amănunţită a tablourilor ne conduce şi la alte concluzii.
Din punct de videre numeric rezultatul oferit de tablouri este următorul. *)
lapodes: 25 nume, dintre care 14 illyropannone, 2 thrace, 9 nehotărîte.
Liburni: 42 nume, dintre care 24 illyropannone, 2 celter 16 nehotărîte.
Adriopes : 15 nume, dintre care 9 illyropannone, 1 thrac, 5 nehotărîte.
Dalmatae : 222 nume, dintre care 104 illyropannone, 6-thrace, 17 celte, 95 nehotărîte.
Siculotae : 2 nume, dintre care 1 thrac, 1 nehotărît..
Ardiaei: 2 nume, ambele illyropannone.
Pleraei: 5 nume, toate nehotărîte,
Docleatae: 9 nume, dintre care 3 illyropannone, 1 celt, 5 nehotărîte.
Labeati: 3 nume, toate illyropannone.
Daorsi; 5 nume, dintre care 4 illyropannone, 1 nehotărît
Naresii: 16 nume, dintre care 7 illyropannone, 1 thrac.
4.	celte, 4 nehotărîte.
Meromenni : 10 nume, dintre care 4 illyropannone, & nehotărîte.
Dardani: 25 nume, dintre care 6 illyropannone, 1 thrac,. 18 nehotărîte.
Breuci : 20 nume, dintre care 4 iltyropannone, 2 thrace,
1	celt, 13 nehotărîte.
Mazaei: 6 nume, toate illyropannone (2 din ele, Ma-zaei, pe teritoriul Naresiilor).
*). La numărătoare am considerat cognomina etnice Bessus,. Dacisccs ca nnme thrace, Breucns, Dardanns ca nume illyropan-none, şi Bocontius (=3 Vocontins), Bocontia..(—Vocon-tia) ca nume-celte;
§ 164-165.
637
Ditiones : 2 uume, ambele illyropannone.
Daesitiates (teritoriul Dalmaţilor): 2 nume, Daesitiates.
Părtini : 18 nume, dintre care 7 illyropannone, 11 ne-;hotărîte.
Cavii: 12 nume, dintre care 9 illyropannone, 1 thrac,
2	nehotărîte;
Pirustae (teritoriul Dacilor): 57 nume, dintre care u-nul probabil tlirac.
Illyriî insulari: 38 nume, dintre care 22 illyropannone,
1	tlirac, 15 nehotărîte.
Loc nehotărît al provinciei Dalmaţia : 16 nume, dintre care 5 illyropannone, 11 nehotărîte.
Scordisci: 31 nume, dintre care 3 illyropannone, 9 thrace, 3 celte (dintre acestea 2, Scordisci, pe teritoriul A-rabiscilor), 16 nehotărîte.
Tribalii: 15 nume, dintre care 1 illyropannon, 7 thrace, '7 nehotărîte.
Moesi; 52 nume, dintre care 82 thrace, 1 celt, 19 nehotărîte.
Loc nehotărît al provinciei Moesia Inferior : 1 nume, thrac.
Daci: 179 nume, dintre care 16 illyropannone, 44 thrace (dintre acestea 1, Dac, pe teritoriul Arabiscilor), 9 celte, 110 .nehotărîte.
Bessi: 3 nume, toate thrace.
Sardi (teritoriul Dacilor) : 2 nume, Sardi,
Gtetae : 49 nume, dintre care 18 thrace, 31 nehotărîte.
Crobyzi, Scythae, Sarmatae, Bastarnae, Obulensii, Oi-tensii: 19 nume, dintre care 1 thrac, 1 celt, 17 nehotărîte.-
Bastarnae, Getae, Britolagae: 1 nume, nehotărît.
Arabisci : 134 . nume, dintre. care 3 illyropannone, 8 thrace, 49 celte, 74 nehotărîte.
Arabisci, Boii, Taurisci: 51 nume, dintre care 3 illyropannone, 27 celte, 21 nehotărîte.	_	;
Amantini (teritoriul Breucilor) : 4 nume, Amantini.
Amantini, Hercunîatae: 10 nume, dintre care 4 illyropannone, 2 celte, 4 nehotărîte.
Andizetii: 3 nume, dintre care 1 celt, - 2 nehotărîte.
Loc nehotărît al provinciei Pannonia Inferior: 11 nume, •dintre care 7 celte, 4 nehotărîte.
§ 165. Pe teritoriile pe care le cunoaştem că sînt illyropannone din istorici numele thrace şi celte sînt foarte pu-
638
§ 165-166.
ţine, dar numărul lor se reduce chiar la minimum, dacă ţinem socoteală de înpr.ejurările următoare. Din cele 6 nume thrace depe teritoriul Dalmaţilor Carosus b., Dize b., Mucatra b. şi Sabasianus b. sînt militari şi cu posibilitate prin urmare de a fi străini de provincie. Thracul depe teritoriul Naresiilor, Scenobarbus, e tatăl militarului Victor şi era poate străin de provincie. Din cel 17 Celţi depa teritoriul Dalmaţilor sînt 14. străini") şi unul de lectură îndoioasă : Betulonus b. e Gal, Trebocus, tatăl militarului Burrius; Bo-contia f., Bocontius b. se probează ca străini prin numele lor însuş (Vocontii popor în Gallia Narbonensis); Brigomarus b. e probabil din Yirunum Noricum ; militarul Burrius
e.	Gal, Trebocus.; Pama f. e Biturix; Reginus b, dela Ba-lijina Glavica pune inscripţie funerară unui Varcianus şi era probabil şi el Yarcianus; Reginus . b. dela Crkvine 9806 e de lectură îndoioasă ([Reg]inus); Ressius b. e a-celaş cu Brigomarus; Sparucus b. e Gal, Trebocus; Tarbu b. e Aquitanus; Tarcho b. e Aquitanus; Tharton b. e Bi-turixVenimarus b. e din Yirunum Noricum ; Yirdomarus b. e Biturix.. Din cele 4 nume celte depe teritoriul Naresiilor Garstimarus b. e tatăl lui Ligomarus, îar Ligomarus e militar,, şi cu posibilitate de a fi străin de provincie; Vanaius b. e de loc din Gallia Narbonensis, iar Venicarus b. e tată), luî Vanaius. întreg teritoriul cunoscut din istorici ca illyro -pannon curat, începînd dela Liburni şi sfîrşind cu Cavii şi cu Illyriî insulari, se confirmă ca atare prin datele inscripţiilor. Curios este numai că pe teritoriul mixt illyro-celi al Iapodilor nu se întîlneşte nicîun nume sigur celt, numaî dai ă nu. se vor fi găsind nume celte printre cele 9 nume neîio-tărîte.
§ 166. , Cum te apropii de teritoriul Triballilor şi păşeşti pe teritoriile cunoscute din istoriei ca thrace, pe teritoriile Triballilor, Moesilor, Bessilor, Geţilor, se înmulţesc în mod remarcabil numele thrace, în dauna numelor illyropannone, Deja pe teritoriul Celţilor Scordisci apar 9 nume thrace faţă de numai 3 illyro-pannone. Pe teritoriul Triballilor este numaî un singur nume illyropannon faţă cu 7 nume thrace. Pe • teritoriile Moesilor, Bessilor, Geţilor numele • illyropannone dispar cu totul, în vreme ce numele
*) Pentru înţelesul străin vezî § 112.
§ 166-167.
639
thrace apar în număr copleşitor: la Moesi din 52 nume 32 sînt thrace, la Geţi. din 49 nume sînt thrace ÎS. Curios este numai că pe teritoriul celt al Scordiscilor nu apar nume celte, căcî Surio este îndoîos, deoarece poate fi şi illyro-pannon şi thrac (Vezî §§ 112, 159, 162, 163), îar Precio şi Terso (Scordisci) s-au găsit pe teritoriu arab isc (Precio, nu-i vorbă, e tatăl luî Terso, îar Terso e militar şi e posibil, prin urmare, să fi fost străin de localitate). Numaî dacă nu se vor fi găsind nume celte printre cele 16 nehotărîte.
Concordanţa între datele istoricilor şi acele ale inscripţiilor continuă maî departe, pe teritoriul amestecat al Crobyzilor, Scythilor, Sarmaţilor, Bastarnilor, Obulensiilor, Oi-tensiilor, unde din 19 nume avem, faţă cu unul thrac şi unul celt, 17 nehotărîte, apoî pe acel al Pannonieî Inferior, unde ştim din datele istorice că trăiau popoare unele celte şi altele pannone, şi unde într-adevăr inscripţiile ni-au păstrat numeroase nume celte şi illyropannone. Inscripţiile însă, cel puţin pentru Pannonia Inferior, precizează îngăîmeala datelor istorice, căcî chiar dacă n-am cunoaşte (şi cunoaştem, vezî § 54. la popoarele respective) nume arabisce şi amantine, însăş frecvenţa numelor celte pe teritoriul Arabiscilor şi a-cea a numelor illyropannone pe teritoriul Amantinilor nî-ar proba câ ceî dintîiu erau Celţî, iar ceî de al doilea Pannonî.
\	§ î67. Cel maî interesant fapt ni-1 prezintă inscrip-
ţiile depe teritoriul Dacilor. Se găsesc următoarele nume Ihrace : Amadusa f. Romlot (Certia).—Bessa f. Vârhely '(Sarmizegetusa). —- Bitus b. Titel (Bassiana).—Butes b. Sztrigy Szacsal (Aquae). — Cusaia f. Maria Theresianopel (Antiana).—Diaies b. Olâh-Peatek (Szamos-Ujvâr).— Dius b. Alba lulia (Apulum).— Dizo b. Klausenburg (Napoca), străin. —Doiodus b. gura rîuluî Vid (Utus).— Drigisa şi Drigissa b. Arcer (Ratiaria); Somovit, (Utus). — Dui.. b. gura rîuluî Vid (Utus).—Epius b. Alba lulia (Apulum).—Eptala b. Klausenburg (Napoca), străin.—Esbenus b. Rusăneştl. — Flegi-tsâna f. ? gura rîuluî Vid (Utus). — Ftiozi b. gura rîuluî Vid (Utus). — Godes b. Instrumentum Daciae. — Izito f. ? gura rîuluî Vid (Utus). — Manneus b. Tiho (Porolissum).— Mucapor b. Also-Ilosva; Szucsâg (Optatiana).— Mueapuis f. Also-Ilosva.— Mucasenus b. Alba lulia (Apulum). — Muca-
640
§ 167.
tra f. Maria Theresianopel (Antiana).— Mucatrus b. Also-Ilosva.— Nuidasia f. ? gura rîului Vid (Utus). — Rescu f. Alba lulia (Apulum), — Scenobarbus b. Torda (Potaissa); Alba lulia (Apulum). — Scorilo b. Alt-Ofen (Aquincum).— Sisia f. Vidin (Bononia).— Sisiata f. Vârhely (Sarmizegetusa). —;Sissa f. Somovit (Utus).—Soia b. Alba lulia (Apulum)— Sola b. Also-Ilosva.— Sura f. Klausenburg (Napoca).— Surilla f. Veczel (Micia). — Surus b. Mâros-Decse (Salinae) 5 Alba lulia (Apulum); Veczel (Micia); Turnul Severin (Dro-beta); Titel (Bassiana).—Tattario b. Klausenburg (Napoca), străin. — Thithus b. Arcer (Ratiaria). — Tsinta b. Vad.— Tuorme b. gura rîului Vid (Utus).— Turma b. Alba lulia (Apulum).— Tzinta f. klausenburg (Napoca), străină.— Tzinto b. Klausenburg (Napoca), străin. — Vezui.. b. gura rîului Vid (Utus). — Din aceste 44 nume thrace sînt 16 depe alt teritoriu decît acel al provinciei Dacia, îar 5 .sînt străini *) (Asiani, adecă Bithynî). Sura, Surilla, Surus nu sînt siguri, pentrucă aceste nume pot fi şi illyropannone şi celte (Vezi §§ 112, 159/ 162, 163). Rămîn pentru provinciea Dacia 20 nume thrace, dar dintre persoanele care le poartă (în număr de 22) pot fi bănuite ca străine de provincie 10, pentrucă Bessa f. arată prin însuş numele eî-că nu era din Dacia, de neam, Mucaporii (doi) dela Also-Ilosva sînt militari, Mucapuis f. este soţiea unui militar, Mucase-nus b. e militar, Mucatrus b. e tatăl militarului Sola, Resen
f.	e soţiea militarului Mucasenus, Scenobarbus b. dela Aibş lulia e tatăl militarului Dasas, Soia b. e tatăl fimeiî Rescu., care era soţiea militarului Mucasenus, Sola b. e militar;, Turma e acelaş cu Soia. Măi rămîn deci numai 13 nnaie thrace (dacă adăogim pe Resculus dela grupul Pirustilor). purtate de 13 persoane, pentru care putem fi într-adevăr siguri că aparţin provinciei Dacia. Faţă cu acest mic număr de Thracî este deja remarcabil numărul de 9 Celţi, dar maî ales acel de 16 Illyropannonî, care adăogit la numărul 57 al Pirustilor dă pentru Illyropânnonii din Dacia (căci toţi Illyropannonii şi toţi Celţii depe teritoriul dac se găsesc în provinciea Dacia însăş) o sumă de 5 orî maî mare decît a-cea a Thracilor. Şi numărul Illyropannonilor devine încă maî mare, dacă ţinem socoteală de faptul că multe din numele illyropannone (precum Dasas, Dasius, Epicadus, Lic-
*) Pentru înţelesul străin vezî § 112.
§ 167-168.
641
-caras, Marinus, Piator) din Dacia sînt purtate de maî multe persoane. Raportul dintre numărul numelor illyro-parinone şi acel al totalităţi! numelor barbare din provinciea Dacia este aproape aceiaş cu raportul dintre numărul numelor illyropannone şi acel al totalităţii numelor barbare depe teritoriul iltyropânnon. Dacă ne ducem după aceasta, trebue să conchidem că populaţiea illyropannonă era aproape tot atît de deasă, relativ, în provinciea Dacia ca şi în provinciea Dalmaţia. Şi nu era o populaţie nestabilă, căci printre numele piruste din regiunea dela Alburnus Maior nu se găseşte un singur militar, îar printre cele 16 nume illyropannone din restul provinciei se întîlnesc militari numai un Dasas la Apulum, un Liccaius la Drobeta, un Marinus (fiu de militar) la Porolissum, doî Marinus (veterani) lă Apulum, şi un Vines (tatăl militarului Liccaius) la Drobeta. Şi tot atît de stabilă era populaţiea celtă. Din ceî 9 Gelţi numaî unul, Congonius, dela Apulum, e militar, dar şi acela e veteran şi fost decurio al oraşului. Aceste date ale inscripţiilor sînt în deplină concordanţă cu acele ale istoricilor. Eutropius VIII, 6 : „Traian, dupăce a supus Dacia, a strămutat într-însa netiumâ'râtă mulţime de oameni •din toată, lumea română, ca să lucreze pămîiitul şi să formeze oraşe, pentrucă Dacia, în urma războaelor, îndelungate cu Decebal, fusese secată de locuitori"- Vezi § 90. Nu este nimic mai natural decît ca, pelîngă immigranţî din alte provincii, pentru care vezi § 88, să fi venit mal ales immigranţî din provinciile învecinate D'âlmatiia, teritoriu illyro-■pannon, şi Pannonia Inferior, teritoriu parinoh şi câlt. în mijlocul masei enorme â immigranţilor populaţiea băştinaşă dacă forma o infimă minoritate.
§ 168. Ce neamuri de oameni se vor fi âscunzînd sub numele nehotărîte, pe care nu le putem constata ca illyropannone, ca thrace ori ca cei-fe* depe listele de nume dela §§ 159-163 ? Pentru teritoriile cu populaţie omogenă nu s-ar îndepărta cineva de adevăr, dacă âr afirma că numele nehotărîte aparţin âcSieî populaţii omogene. N-ar greşi cineva mult, dacă ar socoti că numele nehotărîte depe teritoriul provinciei Dalmaţia (exceptîndu-se teritoriul Iăpodi-lor) trebuesc să fie illyro-pannone, şi că acele depe teritoriile Triballilor, Moesilor şi Geţilor trebuesc să fie thrace; Maî greu cu mult este de a lua o -lîbtăMre,'-Ctf"prifirS naţio-
m
§ 168.
nalitatea care se ascunde sub numele nehotărîte, acolo unde populaţiea nu era omogenă, cum se întîmplă lucrul cu teritoriul Iapodilor, cu acel al Crobyzilor-Scythilor-Sarmaţilor” Bastarnilor-Obulensiilor-Oitensiilor, al Bastarnilor-Geţilor-Britolagilor, al provinciei Dacia, al provinciei Pannonia Inferior. Dificultatea se măreşte pentru teritoriile cu populaţie eterogenă (exceptîndu-se provinciea Dacia), şi chiar pentru cele cu populaţie omogenă (exceptîndu-se provinciea Dalmaţia, pentru care vezi în special cele spuse la § 111 N° 3), prin faptul că în timpul cît ţin inscripţiile, aproximativ pănă la sfîrşitul secolului IV, aceste teritorii au fost cotropite şi, în parte, chiar îndelungată vreme ocupate de neamuri năvălitoare altele, în special de Huni şi de Ger-mani (Vezi pentru detalii § 82). Chiar nume slave aş-crede eu că se găsesc (Vezî § 82 N° 10). Cu atît maî mult se vor fi găsind cuvinte germane, în special gote. Care vor, fi fiind numele scythe ori sarmate ori bastarne ori hune ori germane '*), eu nu mă încumetez să cercetez. De un lucru
*) Pentru următoarele nume se găsesc nume analoage germane înregistrate de Schoufeld :
(Annia f., Annius b.— german Annia f. — Este şi celt dnpă. Holder.)
(Atalus b.—■ german	Athal	b.— Este	şi	celt.)
Augus b.— german	Augis	b.
Batsio b.— german	Batza	b.
(Bericio b. Probabil	semit.— german	Beric	b.)
(Boio b.— german Boio b.— Este şi celt după Holder.)
Dudis b.— german Duda b.
Godes b., Gude b. — germane Goda b., Guda b., Gude-. în compuse.— In caz cînd numele tliras Gudilas b. Procopius
III,	30 este gotizat (îa loc de adevăratul tlirac Cutilas), cura tins-ţine Tomaschek II, 2, 50, apoî pentru thracismul numelor G-odts b., Gade b. lipseşte orice sprijin.
(Leubinus b.— german Leubius b.— Este şi celt după HoMer,}
Linda b.— german Lindis f.
(Nando b.— german Nandus b.— Vezî §109, B, a, 4, fj, nota.)-
Nanea f.— ? german Nanna b.
Nassus b.— german Nasua b.
(Raecus b, Recus b.— german Reca- în compuse. — Este şi illyropannon.)
Satto b.— german Satto b.
Saxxonius b. Probabil nume etnie.— german Saxones, nume-de popor.
Sibiaenus b.— german Sibia b.
168.
643
aicî, unde lucrăm cu aproximaţii, sînt sigur, că asemenea nume în teritoriile cu populaţie omogenă thracă trebuesc să fie puţine faţă cu numele thrace, şi că nu va greşi cineva mult, dacă numele nehotărîte depe teritoriile Triballilor, Moesilor şi Greţilor le va considera ca thraGe. Pentru eventualele nume celte care s-ar găsi pe teritoriile cu populaţie o-mogenă, illyropannonă de o parte, thracă de altă parte, ar trebui să facă serviciu dicţionarul de nume proprii celte al luî Holder. Din nenorocire chipul cum este alcătuit acest dicţionar nu poate servi acelui care ar vrea să-l consulte răpede şi sigur, pentrucă datele cum că cutare nume ar li celte sînt foarte de multe ori afirmări goale. Consultatorul este nevoit, deci, să controleze singur, şi acest control nu numai că îngreuiază enorm utilizarea dicţionarului, dar pentru un nespecialist ca mine este şi imposibil. De alfel cefei de dicţionar de nume celte poate fi acela pe care lectorul trebue să-l facă de iznoavă ? Pentru cele spuse de mine aici voiu da cîteva exemple de nume considerate ca celte de. Holder fără niciun motiv. Cetitorul să consulte însu? dicţionarul acestui învăţat, dacă vrea să se convingă prin el în-suş, eu voiu face numaî asupra unor cuvinte cîteva observaţii: Batsio b.— Bellicus b.— Beucus b. (Ca unică probă că co ar fi celt se citează C. I. L. III 1263 dela Yerespatak teritoriul Pirustilor !). — Bonoucus b. (Ca unică probă se citează C. I. L. III 7547 dela Constanţa). — Brieena f.
—	Butes b. (pe care-1 dă însă cu semn de întrebare, macarcă nu-î nicî maî mult nicî mai puţin probat de cît altele). — Clonis f. — Clonus b. (pe care-1 dă însă cu semn de întrebare).— Cutia b.—- Cutius b. (pe care-1 dă însă cu semn de întrebare).— Dentusugu f. (Ca unică probă citează C. I. L. III 6145 Leskovec Moesia Inferior : Dentusugu Sgerulo-nis f[ilia]. Pe Sgerulo însă nu-1 înregistrează). — Lianus b.. (Ca unică probă citează C. I. L. III C. XIY, teritoriul Pi-
Sige b. ?— german Sige- în compuse.
(Sises b., Sisia f., Sisiata f., Sisinus b., Sisiu f., Sisiuna f.,. Sissa f.— german Sisi- în compuse.— Este şi thrac.)
Teius b.— german Theia b.
Tzita b.— german Tzitta b.
Adecă 14 nume probabil germane, a căror repartizare după. provincii este următoarea : 4 în Dalmaţia, 2 în Moesia Superior,.
2	în Moesia Inferior, 3 în Dacia, 3 îa Pannonia Inferior.
168-169-170.
rustilor: Bato Liani. Pe Bato însă nu-1 înregistrează).—Liccaius b. (Citează, între alte inscripţii care nn probează nimic asupra celtismuluî acestui nume, C. I. L. III C. YI, teritoriul Pirustilor : Liccai Epicadi. Pe Epicadus însă nu-.l înregistrează).—Liga...b.— Lonus b. (Citează ca unică probă C. I. L. III C. XX, teritoriul Pirustilor: Dasantis Loni. Pe Dasas însă nu-1 înregistrează).—Matsiu f. ?—Nemorattă f. (pe care-1 dă însă cu semn de întrebare).— Panto f.—Patăsio b.— Pladomenus b.—■ Ruca f.— Sadragita b.—Socufnnus b. (Aşa citeşte Holder după Tocilescu pe Socu.. Puni., din C. I. L.
III	14448 Babadag).— Suaemedus b, (pe eare-1 dă însă cu semn de întrebare).— Tattaia f.— Tatulus b. — Texu.. b.— Thitbus b.— Titto b.— Tritano b. — Tritano f. — Tuio b.— Utsia f. (pe care-1 dă însă cu semn de întrebare).—Veldes b. (pe eare-1 dă însă cu semn de întrebare). — Yels b. (pe care-1 dă însă cu semn de întrebare). — Şi tot aşa multe altele. Pe ici colea intercalează Holder şi nume necelte, pe care le dă însă ca atare îarăş fără motiv. De pildă: „Beu-sas ist dalmatisch ; Liccavus ist pannonisch. “ Au-o; i<ş%!
§ 169. Cu toate acestea pe baza datelor din dicţionarul luî Holder am putut stabili următoarea listă de imme ■care mi s-au părut că ar fi celte : Âbello b.— Andena f.— Bai’gates b.— Barsames b.— Battis b. (In C. I. L. HI 3593 = 10544: Aquincum Pannonia Inferior Verbugia este file a luî Battis şi pe nepoata luî Battis, probabil fată fimeiî Ver» bugia, "o chîamă Sisiu).— Biitto b,— Cambrianus b.—Carsa-fcius b.— Danuvius b.— Deccia f. — Deivo b. — Eppo I'.— Lacomus b.— Legitax b.— Luea f.— Mătisa f.— Mereccusa i.— Oxetia f.— Petuernus b.—Popaa b. ?— Raudomaeus b»— Rigozus b.— Samarco b.— Satto b.— Seccia f.— Seccins b, Sinna b.— Sisciă f.— Siscius b.— Soso b. — Togernins b.~--■ Ucborva f.— Utfa f.-—Verbacius b.— Yerbugia f.— Veron-dacus b.— Vervicius b.— Yerviclus b. (tatăl fimeiî Oxetia în C. I. L. III 10371 Baracska Pannonia Inferior).
§ 170. Şi acum, dacă din listă numelor depe teritoriile cu populaţie omogenă illyropănnonă vom scădea numele celte, cîte se vor fi mal găsind, constatate după dicţionarul luî Holder, pe cele germane) constatate, după Şclion-feld, pe acele care apăr şi pe alt teritoriu oairecăre în a-
§ 170.
645
fară de teritoriile cu populaţie omogenă illyropannonă *), şi pe acele ale străinilor, vom căpăta cu probabilitate o nouă serie de nume illyropannone. Şi dacă din lista numelor depe teritoriile cu populaţie omogenă thracă vom scădea numele celte, cîte se vor fi maî găsind, constatate după dicţionarul lui Holder, pe cele germane, constatate după Schon-feld, pe acele care apar şi pe alt teritoriu oarecare în a-fară de teritoriile cu populaţie omogenă thracă, şi pe acele ale străinilor, vom căpăta cu probabilitate o nouă serie de nume tlirace. Pentru ca probabilitatea să fie maî mare, ar fi trebuit ca pe de o parte să cercetez dicţionarul luî Holder maî cu amănunţime, îar pe de alta să extind cercetarea numelor şi în afară de cele cinci provincii din răsăritul romanizat, dar o asemenea muncă a trecut peste puterile mele.
Nume illyropannone: Agaevius b.— Aminia f.— Annia f.— Annius b.— Ape f.— Atreccesianus b.— Atrectia f.— Atta b.— Augitie f.— Avendius b.— Azinas b.— Baberius b.— Babullia'f.— Baurea f.— Bennius b.— Birria f.— Bi-tidius b.— Bizus b.— Boio b.— Bolana f.— Bossina b. ?— Cabar b.— Caevoda f.— Candalio b.— Cantia f.—• Catandio b.— Geionius b.— Cingius b.— Cirotis b.— Oopiesilla f.— Corsapus b.— Coulius b.— Crapus b.— Daizo b.— Datus b. —- Dazier b.— Deter b.— Dieus b.— Disdozi b. — Druanus b.-- Duiona f.— Dumma f.— Edasterius b.— Elivius b.—E-nena f. — Epetinus b.—Essoricus b.—Fasena f.— Fencis f.—■ Filiera f.—Fingis f,-—Fresianus b.—Gallitta f.—Germus b.;— Gnorius b.— Granp... b.—Hatena b.—Iacus b.—Iaefus b.— Ienudia f.— Ingona f.— Lacrus b.— Laemotina f.— Laiscus b,— Larininus b. — Lateinus b. — L-ateius b. — Latiniana (gens) f.— Ledrus b.— Lione f.— Liseno f.— Liso b.— Li-tus b.— Loiscus b.— Lucus b.— Maela b.— Malaius b.— Mandeta f.— Maserva b.— Mataura f.— Mattonia f.— Mes-tula b.—Misaucus b.— Munnius b.— Narius b.— Navina f.'
—	Nemis b.— Neratius b.— Netis b.— Neus b.— Nevena f4.
—	Nicala f.— Nindia f.— Ninso b.— Nomeditus b.—. Nono-catoses b.?—Novesis b.— Obulcia. f.— Oclatinus b. —ţOia f.— Orcleca f.— Orclecus b.— Ortorius b.— Osulnia ori 0-
*) Faptul însă că un nume apare şi pe alt teritoriu îa a-fară de teritoriile cu populaţie omogenă illyropannonă orî tliracă nn este o garanţie că acel nume n-ar fi illyropannon oiT tlirac, căci se poate întîmpla să aparţină unui îmmigrant.
646
§ 170-171.
gulnia f.— Palpellia f.—Pelsonia f.— Piruntia f.— Pitienus b.— Pitius b.— Plaia f.— Plesonteis ori Plesonteus b.— Po-saulio f.— Raia f.—Raspaletus b.— Ritus b.—Saeronius b.— Sadragita b.— Salvia f.— Samanna b. ?— Sarnus b.— Satria f.— Satrius b.— Sausa b.— Signus b.— Sevenuda f.— Sig-nia f.— Signius b.— Smeitiom b.— Soda b.— Sornius b.— Sortus b.— Suestius b.'— Suulius b.— Tampius b.— Tara f.
— Tarconius b.— Taria f.— Tarius b,— Tatta f,— Tattaia 1—- Tattuia f.— Tegivivă f.:—Tesonia f.— Teutmeitis b.—* Thana f.— Tigidia f.— Tigidius b.— Totia f.— Trio f.— Tutidia f.— Upio b.— Utetuo b.— Uxelio ori Uxello b.— Veiedius b.— Yels b.— Ves.. f,— Veselia f.—Viforinus b,— Yirno f.~ Yoccius b.— Yolaesa f.— Zanatis b.— Zanosia f.
—	Zorada f.— Zunus b.— Zuprio b.
Nume tbrace: Andio b.—Bonita f.—• Bonoucus b.— Brilo b.—Burtinus b.—Carianus b.—Carusia f.— Caurisinius b.— Cerfonins b.— Cinene f.— Cittus b.— Gocaius b.— Co-mozous b.— Dada b.-— Daizis b. — Diocas b. — Ersidius b.
—	Gailla f.— Iaehetay b.— Iemonius b. — Itbazis b.— Lu-caius b.— Mampsalachanns b.— Marle b. ?— Nausas b.— Na-via f. — Nene f. — Parsanius b. — Pualerius b.— Sebakcuc-b.— Sile f.— Sippia f.-— Susa f.— Susemene f.— Tara b.— Tliielat.. b.— Tzitzis b.— Varanus b.—Yarsndicintis gfîîis. b.— Yexarus b.— Ziftia f.— Zudecitulp f.
§ 171. Din cercetarea numelor illyropannone şi tb-race putem căpăta oarecare cunoştinţî asupra firii limbii ilîyro-pannone şi a firii limbii tbrace, şi asupra deosebirilor dintre aceste două limbî.
La limba illyropannonâ constatăm înainte de toste o abundanţă de sufixe derivative: -aci: Baracio b. (Comparâ Barcinus b.).— -ai : Liccaius b. (Compară Licanus b.5 Lic-cavus b.); Yerzaiius b, (Compară Verzo b., Yerzo f,, Ver-zovia f.); Licaia f. (Compară Licanus b., Liccavus b.);
Tattaia f. (Compară Tatta f., Tattuia f.).------am: Ândamus
b. (Compară Andes b.).— -an: Dazanus b. (Compară Dazas b., Dazomenus b.) ; Licanus b. (Compară Licaia f., Liccaius b., Liccavus b.).------aneri: Tritaneria f. (Compară
Trita f., Tritano b., Tritano t, Tritus b.).—-ann : Samanna f. (Compară Sameccus b.).— -ant: Dasas'b. (Compară Dasa b., Dases b., Dasius’b,, Dasmenus b., Dasto-,f.); Dazas b. (Compară Dazanus b., Dazomenus b.). Aici aparţine poate
§ 171.
647
Vezpant.. b.— -at: Turatus b. (Compară Turo f.s Turuna f.,
Turus b.); Zanatis b. (Compară Zanosia f.).-----av : Liccavus
b. (Compară Licaia f., Liccaius b.); Liccaus b. = Liccavus b.; Opiavus b. (Compară Opia b.); Opiava f. (Compară Opia
b.).---avant: Caravantius b. (Compară Cares b., Cariccus b.,
Caricus b.).;--------c: Beueus b. (Compară Beus b., Beusas b.,
Beuzas b.).-------------cin: Barcinus b. (Compară Baracio b.).-crus :
Baezocrusu f, (Compară Baezus b.).----ecc: Sameccus b. (Compară Samanna f.).---------------------ei: Diteius b, (Compară Dito f., Ditus
b.); Ditueius b. (Compară Ditugenius b.); Andueia f. (Compară Anduennaf.).------en: Genthena f. (Compară Gentius b.);
.Madena f. (Compară Madocu3 b., Madu f.).-------enn : Andu-
enna f. (Compară Andueia f.).------ent: Andes b. (Compară
Andamus b.); Cares b. (Compară Cariccus b., Caricus b.); Dases b. (Compară Dasa b., Dasas b., Dasius b., Dasmenus ■b.); Panes b. (Compară Panto b<, Panto f.); Panentus b. (Compară Panto b., Panto f.); Vines b. (Compară Yinioca f., Yiniocus b., Yinnia f., Yinnonius b.) ; Pinenta f. (Compară Pines b., Pinnia f., Pinnius b., Pinnus b., Pinosta b., Pin-
sus b.). Aici aparţin şi Plaes b., Plares b.--eri: Baberius b.
(Compară Babullia f.); Proserius b. (Compară Prososius b.).
---et: Yolses b. (Compară Yolso b., Yolsouna f., Volsunus b.).
Aici aparţin Andunocnes b., Ledies b., Sclaies b. (nume de
loc ?), Toves b. (nume de loc?).---gar: Longarus b. (Compară
Lonus b.),---i: Carpia b. (Compară Carpus b.); Dasius b.,
Dasşius b. (Compară Dasa b,, Dasaa b., Dases b., Dasmenus b., Dasto f.); Gentius b. (Compară Genthena f.); La-vius b. (Compară Lavo f.); Opia b. (Compară Oplus b., Op-lica f.); Pinnius b. (Compară Pinenta f., Pines b., Pinnus b., Pinosta b., Pinsus b.); Planius b. (Compară Plani f.) ; Pl?iorius b. (Compară Plator b.); Tarius b. (Compară Tara f.); Titius b. (Compară Tito f., Titisenusb.); Lavia f. (Compară Lavo f.); Pantia f. (Compară Panto b., Panto f.); Pinnia f. (Compară Pinenta f,, Pines b., Pinnus b., Pinosta b., Pinsus b,); Taria f. (Compară Tara f.); Titia f. (Compară Tito f., Titisenus b.) ; Yinnia f. (Compară Yines b., Yinioca
t'., Viniocus b., Vinnonius b.).---ic: Caricus b. (Compară
Cares b.); Loricus b. (Compară Lora f.) ; Teuticus b, (Compară Teuta f., Teutomus b.)j Oplica f. (Compară Oplus b.).
—	-icc : Cariccus b. (Compară Cares b.).-------im :. Testimos
b. (Compară Testo f.).-----imi: Vendimia f. (Compară Yen-
648
171.
des b., Venda f.).--------in: Aplis ' b. (Compară Aplius b.,
Aplo f., Aplus b.); Sutti b. (Compară Sutta f., Suttisius b.); Iettina f. (Compară. Iettus- b.); Plani f. (Compară
Planius b.). Aici aparţine probabil Disdozi b.---------inci : La-
vincia f. (Compară Lavia f., Lavius b., Lavo f.).—■ -inon :
Platino f. (Compară Plato b., Piator b.).-----------ioni: Andamio-
nius b. (Compară Andamus b).-----------is: Yoltisa f. (Compară
Volta f.).----isen : Titisenus b, (Compară .Titia f., Titius b.;
Tito f., Titursa f.).-----isi: Suttisius b. (Compară Sutta f.,
Sutti b.).— -iv: Titivilla f. (Compară Titia f., Titisenus b.,
Titius b., Tito f., Titursa f.).-----1: Oplus b. (Compară Opia.
b.).— -men: Dasmenus b. (Compară Dasa b., Dasas b., Da-
ses b., Dasius b., Dasto f.).-----mi: Buomis f. (Compară Buuo
f.).----ni: Sornius b. (Compară Sortus b.).-------oe: Madocus b.
(Compară Madena f., Madu f.); Viniocus b. (Compară Vi~ nes b., Vinnia f., Vinnonius b.); Vinioca f. (Compară Vi-nes b., Vinnia f., Vinnonius b.).------om: Teutomus b. (Compară Teuta f., Teuticus b.).-----------omen : Dazomenus b. (Com-
pară Dazanus b., Dazas b.). Aici aparţine Pladomenus b,~--on : JBaracio b. (Compară Barcinus b.); Bato b. (Compară Batu f.) ; Panto b. (Compară Pantia f.); Plato b. (Compară Platino f., Piator b.); Tritano b. (Compară Tritaneria f.) ; Verzo, b. (Compară Yerzaiius b., Yerzovia f.); Yolso b„ (Compară Volses b.; VolSouna f., Volsunus b.); Aplo f. (Compară Aplis b., Aplius b., Aplus b.); Buuo f. (Compară Buomis f.); Cato f, (Compară Caturus b.); Dito f. (Compar.** Dite-ius b., Ditus b.); Lavo f. (Compară Lavia f., Laviîicia L, Layius b.); Panto f. (Compară Pantia f,); Sexfco. f. (Compară Sestus b.); Testo f. (Compară Testimos b.);	"	",
(Compară Titia f., Titisenus b., Titius b,, Titivilla i u-tursa f.); Titto f. (Vezi Tito f.); Tritano f. (Compară .s.ri~ taneria f.) ; Turo f. (Compară Taruna f., Turus b.); Vonâo f. (Compară Vendes b., Vendimia f); Verzo f. (Compara Yerzaiius b., Verzovia f.). Aici aparţin Boio b., CandaHe Catandio b., Daizo b., G-eldo b., Liso b., Mico b., Ninso b.,. Sabbo b., Surio b., Upio b., Utetuo b., Uxelio ori Uxello b.; Zuprio b.; Anso f., Darmo f., Dasto f., Liseno î.r Paio
f., Posaulio f.., Selio f., Trio f., Vandano f., Virno f.----oni:
Vinnonius b. (Compară Vines b., Vinioca f., Viniocus b,. Vinnia f.).— -or: Piator. b. (Compară Platino f. Plato b.).— -osi:. Prososius b. (Compară Proserius b.); Zanosia f. (Compară.
§ 171.
649
Zanatis b.).—-ost: Pinosta b. (Compară, Pinenta f., Pines b., Pinnia f., Pinnius b., Pinnus b., Pinsus b.).-.o,un : Vol-souna f. (Compară Yolses b., Volso b., Yolsunus b.). Aici aparţin Yelsounus b., Vedlsouna f.—. -ov : Yerzo via f. (Compară, Yerzaiius b., Verzo b., Verzo f.)--------s: Pinsus b. (Com-
pară Pines b., Pinnia f., Pinnius b., Pinnus b., Pinosta ; b,).
—	-sant: Beusas b. (Compară Beucus b., Beus b.) — -t::
Sortus b. (Compară. Sornius b.).--------tor: Aetor b.. (Compară
Aetria f.).—-tria: Aetria f. (Compară Aetor b.).-—-ud : A-pludus b. (Compară Aplis b., Aplius b., Aplo f., Aplus b.).
—	-ui : Tattuia f. (Compară Tatta f., Tattaia f.)..— -ulii: Babulliaf. (Compară Baberius b.).—- -un : Volsunus b. (Compară Yolses b., Volso. b., Volsouna f.); Batu f, (Compară Bato b.:); Madu. f. (Compară Madena f., Madocus b.) ; Turuna f.. (Compară Turatus b., Turo f., Turus b.).■;—-ur :
Gaturus b. (Compară Cato f,).---------urs: Titursa f.. (Compară
Titia f., Titisenus b., Titius b., Titivilla f., Tiţo f.).— -uv :
Betuva f. (Compară Baeta f.).--------zant: Beuzas b. (Compară
Bencns b., Beus b.).	.	.
In schimb se găsesc foarte puţine nume compuse,, numai trei :• Ditugenius b., Scerdilaedus b., V.oltrex b. .
Din contra, ,1a Thracî sufixe derivative sînt puţine : r'ac: Dizzace b. (Compară Dizalas b., Dize b., Dizo b.5 .Dizze b.). —- -an : Dolanus b. (Compară Dolees b., Doles b.); Soianus b. (Compară . Soia b., Soio b.).—-at: Sisiata f. (Compară Sisia f.)..T- -cil: Bithycilos b. (Compară Bitianus b.).— -e : Manneusb., (Compară Mannis f.).-----------el: Cothelas b. (Com-
pară, Cotys; b.) ; Coteles b. (Compară Cotys b.); Ziaelăs.b. (Compară Zia t). -- -ent: Dines b. (Compară pinnius b;, Dinus b.).'Aici aparţine Drulentus b.—; -i i Bisius b. (Compară. Bisa b., Bisine b.); Cutia b. (Compară Cutilas b.); Cu-tius b. (Compară Cutilas b;); Dinnius b. (Compară Dines b., Dinis b.,' Dinusţ b.); Dizias b. (Compară Dize b., Dizo b., Dizzace b.); Gutia-f;] (pompară Cutilas b.); Sisiai f. (Compară Sises b.,; Sisinus b., Sisus b.).—rian: Bitianus b. (Compară Bitus;b.).TTr,ril•: Cutilas _b. (Compară Cutia b., Ga-tia; f., .Cutius b.); Rascilus, b. . (Compară Râscos b'.)>, Sethi-las b. (Compară ; Sete f.) ; Ziailis f.i (Compară Zia f., Ziae-las b.)«— rill:, ;Bitilla f. (Compară Bitus b.); Surilla. if. (.Compară Sura f., S.uris b., Surus, b.).i^— -inBisineb. (Compară Bisa b.* Bisius b.); Sisinus b. (Compară Sises b., Si-
44.
650
§ 171.
sia f., Sisus b.).----1: Disala b. (Compară Disacentus b.);
Dizalas b. (Compară Dizatelmis b.); Eptala b. (Compară Eptacentus b., Eptaper f.); Mucalis b. (Compară Mucapor b., Mucatralis b.); Resculus b. (Compară Rescu f., Rescupor b.).-----Ion:	Scorilo b. (Compară Scoris b.); Scorulo
b. (Compară Scoris b.).--------m : Zinama b. (Compară Zina
f.).---n : Dalenus b. (Compară Daleporis b., Daletralis b.);
Eptenis b. (Compară Epteporis b., Eptetralis b.); Zinenis b. (Compară Zina f., Zinama b.).— -oc: Medocos b. (Compară
Meda f., Medos b.).-------on : Dento b. (Compară Dentubrisa
b., Dentusugu f.); Dizo b. (Compară Dizalas b., Dize b., Dizias b.); Soio b. (Compară Soia b., Soianus b.) ; Suro b. (Compară Sura f., Surilla f., Suris b., Surus b.); Tzinto b. (Compară Tzinta f.). Aici aparţine Sgerulob.------------r : Mucaris b. (Compară Mucapor b., Mucatralis b.).-------------si: Muca-
sius b, (Compară Mucapor b., Mucatralis b.).-------------ut: Tithu-
tes b. (Compară Tittha f.).
In schimb se găsesc nenumărate nume compuse : Abro-zelmes b., Abrupolis b., Amadocos b., Amadim f., Aulupor b., Auluporis b., Aulurenus b.3 Aulutralis b., Auluzalis b., Auluzanus b., Auluzenis b.; Auluzenus b., Auluzon b., Bar-sabas b., Bendidora f., Berisades b., Besodenthes b., Bithy-trahVb., Biticentus b., Bitipel b., Brasetralis b.; Brincazeris b., Burcentios b., Boirebistas b., Cedrepolis b., Cersobleptes b., Cetriporis b., Comasarye şi Comosarye f., Comosicus b., Daicosos b., Daleporis b., Daletralis b., Dalezalis b., Decebalos şi Decibalus b., Dentubrisa b,, Dentusugu f.; Derzizenus b., ? Detustaina f., Diascenthos b., Diascuporis b., Diazenis b., Dibithys şi Dibythos.b., Dicomes b.-, Diegis b., Diegylis b., Dinicenthos b-, ? Dipscurtus b.; Disacentus b., Disupes b., ? Disyros b., Dityzelis fv ? Diuppaneus b., Diuporis b., ? Diurpagisa b., ? Diurpaneus b,, Diuzenus b., Dizatelmis b.,' Dize-zenis b., ? Dorzenthes b., Dromichaetes b.,v Dulezelmis b., Dytutralis b., Eftepir f., Epepyris b.; Eptacentis şi Eptacentus b., Eptaper f.3 Epteporis b., Eptetralis b., Eticenthos b., ? Plegitsana f., Heptapor b., Maisades b.; Maisira f., Medosa-des b.j Miltocythes b., Mucabithyris b., Mucacenthos b,, Mu--capor şi Mucaporis: şi Mucaporus b., Mucapuis f., Mucasenis şi Mucasenus b., ;Mucatralis b., Mucazalis b., :Mucazenis b», Naiper f., Natoporus b., Nuidasia f. ?, Nusatita b., Pairisa-<les şi Parisades b., Pieporus b., Rabocentus b., Rascupolis
§ 171.
.651
Rascyporis b., Rescupor şi Rescuporis şi Rescuporus 1)., Roemetalces b., Rymetalces b., Salutrasis b., Scenobarbus b., Seiciper b. ?, ?Sparadocos şi Spardocos b., ? Spartaco3 b:, '? Spartocos b., Traibitbus b, Vologaeşos b., ? Zamolxis b., ,Zipacenthus b.	-
Ce vor fiînsemnînd numele compuse, nu ştim decît pentru foarte puţine din ele. IUyropannonul Ditugenius se desface în Ditu-, pe care nu-1 ştim ce însemnează, şi în-genius, care corăspunde grecului	dintr-un	cuvînt ca J ioy^c şi
.ştim prin urmare că însemna vnăscut din“. IUyropannonul Scer-dilaedus ştim numai sigur că era un compus, căci partea a doua -laedus există ca nume a parte, dar ceva fi înseninat nu ştim. IUyropannonul Voltrex se desface în Volt-, care există ca cuvînt a parte, şi in -rex, care foarte probabil e ■aceiaş cu -rix din numele compuse celte şi însemna „rege“. Dintre cuvintele compuse tbrace ştim ce însemnau numai Bendidora, Bitu-, şi Diuzenus. Bendidora se desface în Bendi-şi -dora şi însemna foarte probabil „darul zeiţei Bendi“ ori „dăruită de zeiţa Bendia, căcî Bendi, care se găseşte şi ca nume tlirac femeesc, era o zeiţă thracă (Vezi Tomaschek Die alten Thraker II, 47), iar -dora este sigur aceiaş cu grecul owpov. Bitus, dacă e aceiaş cu celtul Bitus, însemna ori „lume" ori „veşnic" (Vezi Holder).'Diuzenus se desface în Diu- şi.-zenus şi este identic cu grecul zhoYsvrj;, însemna prin urmare „născut din Jupiter.“ Pentru alte compuse thrace a făcut Tomaschek Die alten Thraker II2 tot felini de presupuneri, care de care maî fantastice.
Din punct de videre .ăl formei nominativului singular, caracteristic pentru numele illyropannone este numărul cel mare al terminaţiilor -o, -w, -z.la numele feminine faţă cu 29 nume illyropannone de acest fel se găsesc numai 5 nume thrace, ori,'maî exact, numai patru, căci unul din" numele thrace, Izito, nu ştim sigur dacă era feminin ori masculin. In special numele feminine în -o sînt cele maî caracteristice din acest punct de videre : faţă cu 25 nume feminine illyropannone în -o se găseşte numaî unul thrac, Izito, şi acela, •cum am spus mai sus, îndoîos.	;	.	I
Alt fapt caracteristic pentru numele illyropannone.este •că aceiaş nume cu sufixul -on şi cu nominativul singular -o poate fi şi masculin şi feminin. -Acest lucru îl avem probat pentru Panto b.—Pantof., Tritano b.—Tritano f., Verzo
652
§ 171.
b~-Verzo f., - dar cu toată probabilitatea se poate admite că> acelaşi lucrti trebue/ să se fi petrecut cu toate numele din a-ceastăi categorie şi; că numaî întâmplarea a adus că unele dinele s-an-păstrat numai ca masculine,-iar altele numai ca feminine. Aceasta nu există la numele thrace, unde, dacă se întîmpla ca. dela acelaş radical să se'formeze şi un nume-masculin şi un nume feminin şi ca numele masculin să se formeze cu sufixul -on, numele feminin aparţine la temele--a: Tzinto b.—Tzinta f.
La numele illyropannone se constată că fată cu masculinele formate prin sufixul -tor femininele se formau prin sufixul '4ria : Aetor b.— Aetria f. întocmai7 ca în greceşte :: ta. La numele tbrace sufixele.:-torşi -tria to'existăl La ele însă se constată altceva, anume că ă— colo unde există două nume,; unul masculin şi-altul feminin; derivate dela acelaş; rădicai prin "acelaş sufix, deosebirea ge-
’ y:	‘ feive nritiL vai’if’tîpR , wcidpl	i-'Zi'îoW t
§ 171.
653
-.ţinea la grupul de limbi indogermane centum, iar -zenus din thracul Diuzenus (şi tot aşa din thracele; Auluzenis b., Auluzenus b., Derzizenus b., Diazenis b., Dizezenis b., Muca-:zenis b.) probează că limba thracă aparţinea la grupul de limbi indogermane saiem. Pentru limba thracă maî ştim în special, în urma celor spuse asupra cuvintelor dace tsterna, -berzava, germizera (Vezî § 82, N° 10, § 97) că aparţinea la acel grup de limbî satem din care fac parte şi limbile =slaye *).
*) Bibliografiea asupra limbilor illyropannonă şi thracă, ca fîn general bibliografiea asupra limbilor vechi dela care ni s-au păstrat numaî nume proprii şi cîteva nume comune, este atît de -bogată, încît înşirarea ex şi discnţiea ei critioă nn sînt de competenţa mea.
Iu ce priveşte limba illyropannonă, eu voîu arăta aici numi aî părerile şi chipul de procedare a doi dintre ceî care s-au o-•cupat maî cu amănunţime de chestiune. , • '	.	,
Garl Pauli, Alritalische Forschungen, iii, Die Veneter und :ihre Scliriftdenkmăler, Leipzig, 1891, găseşte în numele venete atta--yvnos (pag. 305), veh/nos (pag. 309), voltiy.enes (pag. 312), ca parte a doua a compusului pe -genus dela rădăcina gen- „erzeu-,.gen“ .(pag, 309,' 343), îar în cuvintele venete ey.o şi me^o nişte •corespondente ale latinului eo'o şi gotului mi/e (pag. 247). Dar maî întîîă de toate \ este îndoios dacă acele inscripţii pe care le cercetează Pauli ca venete se dătoresc într-adevăr Veneţilor, '.apoî -chipul cam procedează el la desfacerea unele de altele a cuvintelor din acele inscripţii, este arbitrar cu totul. Pauli anume presupune că cutare' inscripţie, da pildă, este dedicatoare, apoî ia de ■călăuză o inscripţie dedicatoare latină , ori italică (de pildă oscă ■ori umbră) şi desface şiragul de litere din inscripţiea venetâ du.fragmente, zieînd că pănă ici.trebue să fie verbul cutare,; pănă ici pronumele cutare, pănă ici numele cutare. O. literă" numai de va trece dela un fragment la altul, se schimbă cu totul fizionomiea şi a verbului şi a-pronumelui şi, a numelnî! Dar inscripţisa însăş e dedicatoare? Dar chiar dedicatoare de va fi, trebuia numai decît scriitorul inscripţiei' (să zicem că va fi fost Veneţ) sâ urmeze
■	complect ordinea cuvintelor din. formulele dedicatoare latine-oses-•umb're ? .'Cu o asemenea procedare se înţelege, câ Pauli n-a tre-■•buit' să găsească întîiu nume în inscripţiile venete şi apoi să li caute corespondente în: numele illyropannone din inscripţiile latineşti, ci şî-a'făcut : întîiu o listă de nume illyropannone şi apoi a căutat şă'vadâ dacă n-ar putea găsi din ele prin fragmentarea arbitrară a şirurilor de litere;.din inscripţiile venete! O asemenea ■listă de nume illyropannone dă el pag. 353 sqq., în urma listei -de nume venete. Numele acestea illyropannone le-a cules din inscripţiile’.latinei depe teritoriul vehet şi din Histria, Liburnia, D alinaţi a (Această divizie a provinciei Dalmaţia în Liburnia şi Dai-
054
§ 171.
matia este opera lui Panii: la Liburnia pune între altele Iapydia. şi Rididae.!), Pannonia Superior, Pannonia Inferior, Noricum. Dar după ce criterii ? Sînt illyropannone, spune, autorul la pag.. 349, acelea care nu sînt galle, iar galle sînt acele nume care „se găsesc cu aceîaş formă în inscripţiile altor teritorii gallice, de pildă în Gallia Cisalpina, în Helvetis, la Rîd, îa Spania, în-Britannia, apoi la. Caesar". Cît de neîndestulător este acest criteriu se censtată chiar din faptul că păn şi nume thrace ca Au-lucentius, Aulozenes sînt trecute în lista numelor illyropannonă (pag. 384). Din cauza aceasta şi retractări dela o pagină la alta .-e? e illyr la pag. 307, gali la pag. 350; venna, venno sînt illyre la pag. 310, galle la pag. -350; volcWes e illyr la pag. 312, gali la. pag. 350 ; kavaro e illyr la pag. 319, gali Ia pag 350; kastkos e illyr la pag. 321, gali la pag. 350 ; kuyjis e illyr la pag. 324,. gali la pag.-350; ma/etlos e illyr la pag. 326, gali Ia pag. 350 : ?oxsos, ipohiios, <pohknos sînt illyre la pag. 344, galle la pag. 350. De altfel lucrarea lui Pauli se tipăria în măsura în care se scriav astfel că atunci oînd manuscriptul ajungea la pagina de tipar 332-,-. pagina de tipar 325 era deja tipărită. Să se vadă pentru aceasta îndreptările şi adansele pe care le face autorul la pag. 332 asupra celor spuse la pag; 325.
Prin urmare nu putem avea nicio îacredere că -/.nos din presupusele venete attayjios, vehxnos,' volti'xenes ar fi = -cenus, că presupusul venet eyo ar fiaej-o, că presupusul venet me/.o ar fi = mi#, şi că deci, deoarece după Pauli pag. 249, 400 venetul/v= spiranta fonică palatală şi guturală (neogrecul y), limba venetă ar aparţinea la grupul de limbi indogermane satem.
Pentru Kretschmer, Einleitung in die Geschiclite der griechi-schen Sprache, Gottingen, 1896, tot ce a-spus Pauli este bun (pag; 266), decît numai Veneţii nu erau Illyri, pentrucă Herodot, cînd spune că Veneţii erau Illyrî (Yezi asupra acestei chestii §" 48, Nota H 2), „nu se gîndeşte la naţionalitatea Veneţilor, ci vrea numai să-i deosebească de Veneţii din Paphlagonia, şi acest lucru nu-1 putea face el maî pe scurt decît arătînd ţara din vecinătatea Veneţilor; de numele Italia nu se putea servi, pentrucă acest nume s-â lăţit- peste toată peninsula de abia îa secoluMI a. Chr.“ (pag. 270); Kretschmer» pentru a determina ce fel de limbă era cea il-Jyrâ, se serveşte de - inscripţiile messapice, peşntrucă şi numele ethnice şi cele topice şi cele personale arată că Messapii erau II-Jyri. Din toată discuţiea luî Kretschinev înăă asupra inscripţiilor messapice un siDgur cuvînt caracteristic pentru clasarea limbii illyre se degajează, anume numele Barzidihi (pag. 265), pe care Kretschmer' îl pune îa legătură cu albanezul baroi, alb, romînul barză, sanscrit brâjate, zend'barâzaiti, străluceşte, dela radicalul-indogerman‘ bher^;.-g, deci, palatal indogerman ar- fi. reprezentat în limba- nessapică, adecă în limba illyră, printr-o spirantă, limba aceasta va’fi fost prin urmare o limbă satem. Dar barz- din. Barzidihi este într-adevăr 6gal cu albanezul baroi, romînul barză., etc.- ? Cine ştie ce va fi îasemnat barz- din Barzidihi !
I 171.
655
. Dacă Ditugenius şi Voltrex ar fi într-adevăr nume illyropannone, apoî s-ar proba ^sigur prin ele.că limba illyropannonă apar-, ţinea la grupul de limbi indogermane centura, căcî şi -o-enius şi -re^a aii un g palatal, care în cuvintele pomenite apare neprefăcut în africată, s-ar proba într-atîta negreşit, întrucît ne putem încrede în scris şi admite că într-adevăr scriitorul inscripţiei a însemnat prin g exploziva, îar nu cumva africata di (Asupra acestei chestiuni vezî cele spuse la § 97 cu privire la cuvîntul Germizera). Ditugenius C. I. L. III 835 îl socotesc illyropannon din cauza primei	părţi	a compusului, Ditur, care apare ca	nume sigur	illyropannon	în C.	I. L. III dipl. 16 (Vene'to Diti f.	Daverso),	Thrac si-,
gur nu-i (Ar fi scris atunci Dituzenus), macarcă numele tatălui lui Ditngenius e probabil thrac, Diaie3. Exemple de acestea, unde numele părintelui şi fiului aparţin la naţionalităţi diferite, maî sînt şi altele: Scenobarbus (nume. thrac) e tatăl luî Dasas (nume illyropannon) O. I. L. III 7800; Bessus (nume thrac) e fiul fimeiî Vendo (nume illyropannon) C. I. L. 111 12788. Pe terenul celt radicalul ditu- nu apare şi însuş Holder înregistrează pe: Diteius, Ditica, Ditueius, Ditugenius cu semne de întrebare şi fără nicio probă, fireşte (Asupra dicţionarului lui Holder vezî cele spuse la § 168). In ce priveşte pe Voltrex, singur faptul că e fiul lui Plae-tor C. I. L. III 3825 Igg Pannonia Superior nu este îndestulător pentru a-1 hotărî ca sigur illyropannon, şi apoi trebue ţinut socoteală, de faptul că. acest nume apare în Illyric numaî pe teritoriu mixt, celt şi illyropannon, anume în Pannonia Superior (Voltrex	C. I.	L. III 37.93 Igg, Yoltregis gen.	3796 Igg,	Voltr.egis
gen.	3797	Igg, Voltregis ger». 3805 Igg, Volturegis gen.	3811.Igg,
Volteregi dat. 3823 Igg, Voltrex 3824 Igg, Voltrex 3825 Igg, Voltregis gen. 8860 Laibach), că radicalul volt- e obişnuit în nume sigur celte, că -rix ca a doua parte a compusului e foarle obişnuit în nume sigur celte. Cu mai multă probabilitate se poate susţinea. că acest nume este celt decît illyropannon (Ca celt îl consideră, de pildă, Kretschmer Einleitung pag. 270). Dar chiar despre Ditngenius de-am fi complect siguri, că e un nume illyropannon, ar fi temerar lucru ca pe baza unuî singur: nume să hotărască cineva într-o chestiune aşa de importantă, ca aceia de a şti dacă limba illyropannonă aparţinea la grupul centum ori la grupul satem al limbilor indogermane. Trebue să mărturisim, deci, că pe baza materialului oferit • de inscripţii (şi alt material nu este, afară de cîteva glose, care n-au nicio importanţă din acest punct de videre) nu se poate-fixa firea de centum ori satem a limbii illyropannone.
Pentru alte încercăiî dea rezolva chestiunea prin.arguţiî e-timologice asupra cîteunuî nume, precum explicarea cuvîntului mes-sapic klohizis ca „aud“ şi punerea luî în legătură cu rădăcina //leu-(Torp), explicarea numelui illyropannon Vesclevesis ca compus în. a dotia parte , cu un derivat dela aceîaş rădăcină #leu- (Tomaschek. După aceste dofiă etimologii limba illyră ar fi fost o limbă centum!),- vezi Hirt Die Indogermanen pag. 609. Culmea a fost atinsă
656
§171.
de Otto. Lagerkrantz, oare 'îi Indogermaniscke Forschungen XXV, 367 argumentează; astfel: rIn glosa: luî Hesy chios -adpboti-.a^aţa.i sarsai trebue să fie- orî thrac orî frigian.; sarsai. însă nu poate fi alt ceva decît = iric carr, neokimric carr, gali carriiş, latin cur-rus. Prin urmare limba thracă aparţinea la limbile sătem. Guvîn-tul?latinesc sarracum^ serracam î-nsă ;/ur poate fi alt ceva decît = sarsai, dar fiindcă dela'; Thracî nu l-au putut împrumuta Romanii, trebue sâ-l fi împrumătat dela Illyrî/. deci limba ilJyră avea şi ea cuvîntul sarsai şi deci limba illyră era o limbă satem'? I Chestiunea nu se poate considera ca rezolvată nicî prin cele spuse de Jokl în articulul „Albaner" din Ebert, Reallexikon der Vorge-sehichte, Bsrlin, 1924, pag. 89, după care limba -illyră ar fi fost
o	limbă satem, pentrucă illyrnl Ti'Cojv (numele, unui rîu) ar fi=al-banez, rne# curg, illyrnl B^ava (numele unui castel) ar fi=ar-man -6ery înălţime, illyrul Aî^poţ (numele uniil rîu) . ar avea rădăcina indogermană dhigh-, %\ illyrnl 'Ân-diz-etes (numele7 de popor, care Iar fi însemnat ,,Burganwohner“) ar conţinea în -diz- a-ceiaş rădăcină dhigh- indogermană. -	:	■	:	,	;	'
Cu;; totul altfel stat lucrurile cu limba thracă. încă din anul 1882 (Zur Kuhde der Haemus-Halbinse); îa Sitzungsberichte; der Wieâer Âkademie Voi.'99, pag; 65) Tomaschek a exprimat hotărît părerea că ’ această limbă aparţine la grupul satem -:7 cLimbâ"thracă este o limbă eranică, învremece limba illyră este o limbă europee. Iti privinţa aeeasta se înşeală Fick* care în Ehemalige Sprachein-heit der Indogermanen^Europa’s, Gottingen, .1873 pag. 417-423 a analizat glosele thrace adunate ;de .'P..Lagarde şi a susţinut că limba thracă e o limbă europee.0' Acelaş lucru 1-â susţinut : apoî Felix Solmsen/Zum PhrygischeD, în Zeitsehrift fiir vergleieheride Sprachforschung voi.-34 anul' 1897 pag. .86-68,. Thrakisch-Phrygi-sches ibidam pag.i- 68-80 : Limbile frigiană şi thracă aparţineau la limbile satem. O părere discordantă susţinuse la mijloc; H. Hirt, Gekoren die Phryger und Thralcer zu den satem- oder'-den centum? Sprachen ? în; Indogermăhische Forschungen; voi. II anulll 893 pag. 143-149: Bl. Frigiîfşi Thracii formează o unitate limbistică, precum deja cei vechi recunoşteau'. 2. Limbile frigiană şi thracă' formau o grupă ,a-parte a limbilor centum."4 Dar asupra aceştei păreri' a revenit Hirt în Die -lndogermanen,; anul 1907, pag. 594V Hirt consideră astăzi şi el limba thracfcca aparţinlnd, la limbile.satem.
Probe nu sînt multe; <cătîţefam6Î6gii ca: aceia; căi în îEsb.enus s'-ar 'afla rădăcina; s/î- sori eH- din latinul equus (Tomaschek "Die alten jThraker 1119) nuvsîat cfrnviDgătoare. Probă, , dupăîminp,r:este; numaî una, dar aceîâ^o^rte ^puternică; Este vorbaiîde^zenus din nenumărate numetlirabecompuse şi.care nu poate fi; alt ceva (compară. în special pe -Diuzenus, 'dare este complect egalul;; grecului 4't°Y^vii$)odecît grecul' -Y^v^i?ldela: rădăcina' ^-enr- , a. naşte’ a. produce. A-icîi n-avem; a: iace; cu un singur cuvînt,1 câ la illpopannonni»; Di?, tugeniiis/şi nicî :cu o etnologie nesigură/ ca la acelaş presupus il-Jyropanhon-Ditugenins-(Găcî4ntr-adevăr: perfectă- sigaranţăvnTavem
§ 171-172-173.
657
§ 172. Rezultatele căpătate din inscripţii confirmă în iotul, ştirile istorice cu; privire la etnografiea provinciilor romanizate din răsăritul Europei, pe care le-am arătat la -§§ 54, 79. In special am constatat din inscripţii că în provinciea Dacia exista foarte .puţină populaţie dacă şi foarte multă populaţie iliyropannonă.. Iar contribuţiea cea maî importantă a.dusă de inscripţii asupra chestiunii a fost aceia că limbile illyropannonă şi thracă, dintre care cea dintîiu •fusese limba aproape unică a locuitorilor din Dalmaţia, iar cea de a doua limba predominantă a locuitorilor din Moesia Superior şi Moesia Inferior, erau două limbi foarte deosebite.
§ 173. Prin urmare populaţiea romanizată din răsăritul Europei s-a dezvoltat îu alte înprejurărî în Dalmaţia, îpe de o parte, şi în Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia şi Pannonia Inferior* pe de altă parte. Din punct de viderei politic, local şi etnic Dalmaţia -formează; un grup separat, iar-provinciile celelalte, alt grup. Din punct de videre al vcolieziuniî; interne,;Dalmaţia -avea -> o unitate; necontestată rpănâ la i graniţai ^dinspre vest'a lacunei de care: am vorbit la § 111,	2.	Lacuna	însăş,	teorfetic	vorbind, ; aparţinea
Dalmaţiei, dar cît de mult o stăpînire de fapt > a imperiului
•	de aprts asupra eî a. existat, nu sînt în stare să liotâresc. Oeia ;ce este probabil, ; judecind după natura, lucrurilor, aşa ■cum reese ea din poziţiea locuim, partea dela răsăritul la-
-	curiei" (ambele Lbasenuri ale rîuluî Drina), macarcă: teoretic aparţinea ia Dalmaţia^ trebue să fi aparţinut de^ fapt. inai 1 mult la grupul despre răsărit al provinciilor romanizate. în grupul acest din urmă coheziunea internă a Crescut; atunci cînd: or parte din; populaţiea. provinciei Dacia a fost strămu-' tată. de a dreapta.'Dunării (Vezî § 90), iar ' acea provincie a fost: părăsita, şi cînd partea de sud a Pannonieî Inferior, •care de altfel aparţinuse, ca Pannoniile, în general, la im-
că Ditugenius ar fi illyropannon şi n-ar fi poate ceU),^şi.nicî cn nesiguranţa că poate scriitorul inscripţiei va fi reprezentat prin g africata di (Yezî cele spuse la § 97 cu privire ,(îa, .cavîutul Ger-mizera). Aici avem a face cu numeroase nume, cil nume despre tlira-citătea cărora nu poate fi nicio îndoială, şi .cu o âcrisoăre,*asupra pronunţării căreia mi poate exista nicio îndoială.. Iar dacă cele dişcutate..asupra. cuvintelor daee tsierna, berzâva,’ germizera/(yezi t§, 82/ N° 10, § 97) vor fi avînd vreo valoare, apoî limba thracă aparţinea la grupul special de limbi; satem,\ diri‘ care.:; lac parte limbile slave.	'	'	"'..V" "	‘
658
§ 173-174.
periul de apus, dar era separată de dînsul printr-o lacună (Yezî § 111, N° 2), a întrat în sfera politicii bizantine, îar o;parte din populaţiea eî a fost chiar strămutată de a dreapta Dunării (Yezî § 90).
§ 174. Dacă această populaţie romanizată a răsăritului Europei, concentrată dela timpurile luî Gallienus numai de a dreapta Dunării, a continuat să trăiască pănă astăzi, apoî ea a trebuit să dea naştere la două popoare romanice deosebite şi la două limbî romanice deosebite, căci prea mari erau deosebirile şi etnice şi politice şi localnice dintre cele două grupuri, ca să fi putut rezulta un singur popor şi o singură limbă. Aceste două popoare şi aceste doiiă limbî există însă de fapt: de o parte poporul dalmat şi limba dalmată, de altă parte poporul romîn şi limba romînească. Poporul dalmat s-a stîns ca unitate naţională a parte în timpurile din urmă cu totul, Dalmaţiî au devenit ori Slavi ori Yeneţienî. Limba dalmată a încetat de a exista cu moartea ultimului om care o învăţase ca limbă maternă, Tîione Udâina, mort la 10 Iudîu 1898 (Bartoli, Das Dal-matiscbe, I pag. 13). El era un popor format dintr-un substrat etnic unitar, neamurile illyropannone din peninsula balcanică. Poporul romîn şi limba romînească trâesc încă cu vigoare. Poporul romîn e format dintr-un substrat foarte a-mestecat, unde. însă tonul unitar a fost dat de neamuri thrace. El astăzi nu mai trăeşte pe locurile lui de baştină decît ca colonii recent venite pe acolo. El trăeşte astăzi ori pe teritoriul odată grecizat al Thessalieî, Epiruluî, Macedoniei şi Albaniei, şi în cîteva sate din Acarnania şi Istria,.orî, în cea maî mare parte, de^a stînga Dunării, unde (în Transilvania, în Banat, în Oltenia şi pe malul stîng al Dunării dela Olt începînd pănă în sudul Moldovei) existase odată populaţie romană, dar cu vremea emigrase în mare parte de-a dreapta Dunării şi se redusese la mici resturi. *) Acestea sînt rezultatele faptelor istorice *'*).
*) Aceste resturi sînt acele despre care spune proverbul că „apa trece şi pîetrele! rămîn“. Ele sînt' cerute de logică, şi pentru probarea lor logica a şi fost pusă la contribuţie, cu începere dela Petru Maior, care în Istoriea pentru începtituj llOniînilbr pag. 29-30' ne pune în videre cum oamenii, orîcîte năcazuri ar trage în ţara lor, nu se pot; hotărî s-o părăsească, pănă la N. Iorga, care, de pildă, Jn: Romîni şi Slavi, Romîni şi Uhgurîj. douâ-coDierinţe; ale institutului pentru studiul Europei sudorientale, Bucureşti, 1922-,.
§ 174.
659
pag. 22 ne aminteşte cum locuitorii din Italia de sud, eu toate cntremurile de pămînt, continuă de a-trăi în aceleaş locuri. Con-cluziea logică este că, dacă astăzi e aşa, tot aşa trebue să fi fost şi altă dată, şi putem fi siguri că printre locaitoriî acelor teritorii romîneştî actuale, care corăspund teritoriilor unde s-a ÎDjghe-bat romînimeă întîiaş dată, trebue să se fi găsind RomÎDi, care neam de neamul lor trăesc acolo, unde astăzi se găsesc, încă depe vremea pietrei'necioplite. Cîte n-au trecut peste dÎDşii! Au aparţinut cine ştie cărei rase, apoi au venit peste dînşizj.Thracii şi coloniştii romani şi Groţ'î şi Gepizii şi Hunii şi Slavii şi fraţii Romînî. Cîte n-au avut de suferit dela liftele toate şi chiar dela fraţii Ro-mîui! Căci doar fraţii, cînd năvălesc peste alţi fraţi, sînt aprigi tare. Şi cu toate acestea au persistat de a trăi în aceleaş locuri de atîta amar de vreme. Şi tot aşa pe întregul teritoriu romînese actual se găsesc sigur locuitori de aceia, care n-au fost romanizaţi, ci numaî romînizaţî, şi care trăesc acolo, unde astăzi se găsesc, decînd lumea. Astfel îmi spunea bătrînnl N. Beldiceanu că la Rădăşenî, sat în judeţul Suceava, ar fi existînd tradiţiea că locuitorii acelui sat au crescut'dela capul locului din pămînt, ca burnenile. Dar toată a-ceastă logică este bazată pe un fapt constatat astăzi, pe faptul că oamenii nu-şi părăsesc locurile strămoşeşti cu una cu două, orîcîte năcazuri ar da peste dînşiî. Este însă şi altă logică, bazată pe o sumedenie de fapte istorice autentice, şi această altă logică m-a făcut să1 ajung la concluziea Ia care ani ajuns: Din vechea populaţie .romană..de dea stînga, Dunării aii rămas locului, şi n-au e-migrat dea dreapta fluviului, numai puţine resturi. Dacă aceaată populaţie romană rămasă locului dea stînga Dunării şi-a păstrat limba romană pănă la venirea Romînilor, şi n-a schimbat-o cumva cu vreo limbă barbară, oarecare, nu se poate şti. In caz cînd ea şi-a păstrat limba romană, şi-a modificat-o. prin împrumut după limba Romurilor immîgranţi. In caz cînd ea şi-a perdut limba romană, şi s-a deznaţionalizat, a devenit o parte din acea sporadică populaţie barbară (probabil slavă şi gepidă, dacă nu cumva şi dacă pe alocuri), pesle care au venit şi pe care au romînizat-o Romîniî. Compară § 273 nota a doîia şi § 274 N°l. Pentru existenţa omului în teritoriile carpatobalcanice încă din perioada pa-leolitică vezi Ioan G-. Andrfeşescu, Contribuţie la Dacia înainte de Romani, Iaşi, 1912, pag. 16-17.
.. **). Dintre toate popoarele romanice numai Romîniî au păstrat ca nume etnic pe acei de Romanus... v. Pârvan, Contribuţii epigrafice Ia istoriea creştinismului dacoroman, Bucureşti, 1911, pag. 92 sqq., ar vrea să vadă în aceasta o-probă că Romîniî s-aîi dezvoltat în Dacia. Argumentarea lui Pârvan e următoarea. p Dacă Romîniî ş-ar fi dezvoltat de a dreapta Dunării, ar fi căpătat un nume provincial, aşa după cum au căpătat nume provinciale, provenite ori dela vechile provincii ori -dela barbarii năvălitori, Spaniolii,; Erancejiî, Italienii. Dacă s-aii numit Romani - Romîniî, motivul e tocmai că ei s-aii dezvoltat în afară de imperiu. . sŞr in
■660
§ 174.
adevăr populaţiea romană rămasă în Dacia traîană după anul 270 nu se maî : putea numi dacă, precum se numîau înainte provincia-. Iii de aici, căcî provinciea rDacia era acum. în sudul. Dunării,'îar de altă parte existau în Carpaţiî nordici încă Daci adevăraţi, liberi şi neromanizaţi. Dacoromaniî fură dară siliţi- să se numească .Romani. Şi anume, din punct de videre juridic cetăţeni romaDi eî nu maî eraii, căci se Iepădaserâ'de imperiu, dar erau şi rămî-neaîi Romani ca o nouă naţio barbara.110 — Dar ce nume provincial ar fi putut icăpătaJ Romîniî, dacă s-ar. fi dezvoltat (dupăcum •s-aii şi dezvoltat; în adevăr) de a dreapta Dunării ? Ei erau- şi Moesi, şi Dardani, şi Daci, şi Thraces, şi Dalmatae, şi Scythae din ,punct de .videre al teritoriilor provinciale pe care s-aii dezvoltat,: căcî eî de a dreapta Dunării aii luat fiinţă în Moesia Superior '(cu Dardania), Moesia Inferior (cu Scythia ;Minor),*în Dacia au-reliană şi.în.: bucăţi din Thracia şi.din Dalmaţia. Ba şi Pannonii s-ar fi putut numi o parte din. eî, întrucît o parte /de populaţie din sudul Pannonieî Inferior: a fost strămutată pe; teritoriul romî-nesc din peninsula balcanică. Iar din' punct de videre al barbarilor năvălitori şi, cotropitori, ce nume ar fi putut căpăta Romîniî', analog celui al Francejilor, dela nenumăraţii ' barbari care s-aii îP erindat' -prin; teritoriile ilorNici un neam ; barbar n-a persistat cu acea tenacitate şi’ cil acear- amplitudine ipe teritoriul: romînesc, cu cârc aii persistat'Francii şi Burgunziî îa -Gâllia, Goţiî îa Spania, Vandalii îniAfricaV Langobarzii în - nordul Italiei; pentrucă să se fi putut Romîniî numi Goţi,: ori Hunî; ori altfel cumva. Numai Slavirau; ocupat temeinic şi'-îu număr mare teritorii romîneştî, dar Romîniî S-au separaţie dînşiî,; şi între Romîni şi Slavi n-aii ■existat raporturile de, dominaţie şi de asimilaţie care aii fost între Franci, Burgunzî, Goţi;: Vandali, Langobarzî şi populaţiea romană din Gallia, Hispania, Africa, Italia. Inprejarările din punct de videre al teritoriului şi'al barbarilor năvălitori, în care s^aii dezvoltat Romîniî îa peninsula balcanică, aii fost tocmai de aşa specială natură, încît un nume provincial orî derivat dela popoarele cuceritoare, ■ca acel al Francejilor, Spaniolilor; Italienilor, era imposibil pentru RomÎDi. In asemenea înprejurări ei mr se put'eaii numi altfel decît Romaini. Din contra (pe dos de cum crede Pârvan !), dacă principalul: leagăn al romînismuluî ar fi fost Dacia traîană, dacă actualii Romîni ar fi prin excelenţă descendenţii Romanilor din Dacia'traîană, ar fi fost de .aşteptat ca eî să se fi numit Daci şi să •fi păstrat acest nume pănă astăzu
Dar şi celălalt, popor romanic din răsăritul Europei, Dalmaţiî, tot Romanisa numîa pe el însuş. Gel. puţin ştim acest lucru sigur pentru timpul luî Constantin Porphyrogennetus (Defad-ministrando imperio cap. XXIX). Uu nume dela provincie nici Dalmaţiî n-au: putut să capete, din cauză că-, numele provinciei Dalmaţia nu eră constant, ci alterna cu acel de Illyria (Vezî O. I. ' Jj. III, pag. 279-280), şi la această dificultate se maî adâogoa altâj anume aceia că numele Dalmatae,- macarcă, aluMîtrib-de
§ 174-175.
661'.
i § 175. La aceste rezultate am ajuns pe baza datelor istorice asupra populaţiei romanizate din răsăritul Europe!,, date istorice oferite de scriitori şi de inscripţii. Din punct de videre geografic, cronologic, etnic şi limbistic mărturiile scriitorilor şi inscripţiilor sînt de aşa fel, incît-a trebuit să trag concluziile pe care le-am însemnat la sfîrşitul paragrafului! precedent. Am căutat să acumulez atît de mult mărturiile scriitorilor şi ale inscripţiilor, incît să las cît maî puţin spaţiu logicii. Căci inducţiea, singurul mijloc de convingere alături cu propriea observaţie (propriea observaţie a noastră ori a altora, pe care sîntem nevoiţi să-vi credem), şi care , constitue întreaga logică, este de aşa şubredă natură, încîfr nu există un singur fapt, asupra căruia, izolat considerat, să nu se poată trage două concluzii diametral deosebite. Şi cu asemenea fapte izolate, privitoare la; istoriea Romînilor,, s-au. ocupat, toţi acei .care au agitat chestiunea originii lor.. Toţi, ori:au afirmat numai păreri fâră să le probeze, ori au argumentat logic asupra cîtorva fapte izolate. Este un haos de argumentare pro şi contra, ca la un proces cu advocaţi, cârciogari, literatura privitoare Ia originea Romînilor, mai. ales că de multe orî autorii au amestecat patima politică în. discuţie. Faptele înseş, multe puţine, pe baza cărora s-a făcut argumenta,rea, au fost scoase la iveală mal numaî de strâim. Despre: scriitorii romînî se poate spune că au luat faptele deja scriitorii străini şi s-au mărginit numai la ar-gubentare. De altfel chestiunea însăş a originii a preocupat, puţin pe cercetători. Cu excepţie de C. Jirecek, care a căutat -să afie ceva adevărat în această privinţă — dar numai în mod incidental şi superficial—, pentru ceilalţi originea Romînilor, orî a fost considerată. în modul cel maî absurd posibil, ca datorită anume coloniştilor din Dacia, care nu s-ar fi amestecat, cu autohtonii şi ar. fi fost. pe deaspra Italici, ba-chiar Romani puri, iorî a fost veşnic, şi este şi păriă5 astăzi, o nebuloasă, unde se amestecă Carpaţii, Balcanii, Thra-ciij' Illyriî (Maî ales Illyriî sînt de o bucată de vreme la modă), apoî colonişti mulţi, ba maî din alte provincii, ba maî din Italia (şi în caisul din urmă ţărani, plugari de me-
Illyri foarte remarcabil; era în concurenţă ca acel mai cuprinzător de IlIjTi?, Şi maî era în concurenţă cu acel al Pannonilor;. care alături cu; Illyriî su dat naştere poporului dalmat. Numirile de popor dalmat, limbă dalmatâ sînt recente, provenite dela filologi.
662
§ 175-176-177.
serie),’ după nuanţa naţională a autorilor. Şi doar tocmai rădăcinile romîaimii sînt lucrurile care se; pot afla. Dar a-supra lor s-au mulţămit învăţaţii cu nebuloasa. Ceia cei-a preocupat veşnic a fost alt ceva, care n-are a face cu originea Romînilor, anume cînd şi cum au apucat Romîniî, cei eşiţi din nebuloasa carpato-balcano-thraco-illyră, să stăpîneas-că actualele lor teritorii. Iar dacă pe ici pe colea apar licăriri de adevăr asupra originii însăş, acelea se datoresc -gîcirii şi constituesc afirmaţii goale.
§ 176. Voîu da mai la vale , bibliografiea în ordine cronologică şi voîu face oarecare observaţii asupra acelor lucrări, pe care le-am putut cerceta eu însumi. Bibliografiea nu-1 negreşit complectă şi nici observaţiile mele nu-s privitoare la toate susţinerile autorilor. Ca să facă cineva ceva complect din acest punct de videre, ar trebui să scrie o carte întreagă. Această bibliografie însă nu este numai o anekă fără importanţă. Eă, şi prin cele spuse de autori, şi prin observaţiile mele, face parte integrală din lucrarea de faţă. Trebue prin Urmare cetită.
§ 177. Kekavmenos, scriitor grec din secolul XI, spune într-un capitol intitulat rcepî «itwTfaţ BXcîxuv (despre lipsa de credinţă a Vlahilor) următoarele. Cecaumeni Strategicon et incerţi scriptoris de officiis regiis libellus, ediderunt B. Wassiliewsky, V. Jernstedt, Petropoli, 1896, pag. 74: „Vă dau vouă şi urmaşilor voştri sfatul următor. Neamul Vlahilor este cu totul fără credinţă şi pervers, nu păstrează credinţa nici faţă de dumnezeu, nici faţă de împărat, nici faţă de rude ori de prieteni, ci cu toţi este gata să se duşmănească şi contra, tuturor este gata să uneltească. Minţeşte mult şi fură tare, învremeee în fiecare zi face jurăminte înfricoşate cătră prieteni, pe care însă nu le ţine în socoteală, căci socoate ca o nimica şi înfrăţirile şi legăturile sufleteşti şi se serveşte de asemenea lucruri toate numai ca să înşele pe cei naivi. Niciodată n-a păstrat credinţa cătră cineva, nici cătră împăraţii de demult aî Romanilor. Contra lor a purtat războiu împăratul Traian şi i-a strivit cu totul, iar împăratul lor Decebal a fost ucis şi capul i-a fost expus într-o suliţă în mijlocul Romei. Căci ei sînt aşa numiţii Daci şi Bessi. înainte vreme, trăiau pelîngă Dunăre, şi pelîngă Sau, pe care-rîu îl numim astăzi Sava, acolo unde trăesc acum Sîrbii, prin locuri tari şi grele de străbătut, şi încre-
§. 177-178-179.
663
sîndu-se. în tăriea locurilor. arătau întîiu tragere de inimă şi supunere cătră împăraţii mal de demult şi apoi eşîau de prin întăriturile lor şi prădau ţările Romanilor, pănăce şi-au perdut aceştiia răbdarea şi î-au sfărîmat, cum am maî spus. Şi atuncî Vlahii au eşit din locurile acelea şi s-au înprăş-tiat peste tot Epirul şi Macedonia, iar ceî maî mulţi s-au •aşezat în Hellas. Sînt laşi şi au inimă de epure, îar îndrăzneala le vine tot dela laşitate. Vă sfâtuesc deci să nu vă încr.edeţi în aceşti oameni în nimic, şi dacă se va întîmpla cîndva vreo turburare şi Vlahii vor simula Iubire şi credinţă, jurîndu-se pe dumnezeu că au să păstreze credinţa, să nu-î credeţi. Va fi mai bine pentru voi-ca nicî să primiţi jură-mîntul lor şi nici să vă legaţi voi cu jurămînt cătră dînşiî. Păziţi-yă de dînşiî, ca de nişte răi'; nicî să jure, nicî să juraţi. Nu trebue să te încrezî într-înşiî de fel, prefă-te însă şi tu că le eşti prieten. Şi dacă vreo dată se va întîmpla răscoală în Bulgaria, cum am spus maî sus, şi Vlahii vor spune că-ţî sînt prieteni şi vor jura, să nu-î crezi. Iar da-câ-şî vor aduce fimeile şi copiii în vreo cetate grecească, lasă-î să le-aducă, decît numaî fimeile şi copiii să fie înun-trul cetăţii, iar eî sâ stele afară de cetate. Şi dacă vor vrea să vie să-şi vadă familiile, să între numai do! ori trei, .şi dupăce vor eşi aceia, să între alţii. Şi să bagi sama bine la ziduri şi la porţi, numai aşa vei fi în siguranţă. Căci dacă vei lăsa pe mai mulţi să între deodată la familiile lor, cetatea va fi tradată de dînşiî şi vei fi muşcat de eî ca de o aspidă, şi ai să-ţi aduci atuncî aminte de sfaturile mele. Dacă vei păzi însă cele spuse de mine, şi pe dînşiî îî ve! avea la dispoziţie, şi tu veî fi fără grijă."—Acest loc a fost scos întîiu la iveală de Tomaschek Zur ICunde der Haemus-Halbinsel pag. 58, apoi de Oficiul în Convorbiri Literare XIX pag. 271.
§ 178. Kinnamos (născut pela 1144:, mort după 1185) supt anii 1161-1173 (1166 după Onciul Originile principatelor romîne pag. 82) pag. paris. 150: „Despre Vlahi se spune că sînt colonî veniţi de demult din Italia". Ol Ba^/ci twv e? ’lTaXtaţ «TOir.oi zâAaf elvai XeY0V"ca. IntllU la LUCÎUS _ De regno Dalmaţiae et Croatiae, în Şchwandtner Scriptores re-rum huDgaricarum voi. III pag. 455.
§ 179. Bonfinius (A trăit pe vremea lui Mateîu Cor-vin 1458-1490), Rerum hungaricarum decades : r Romîniî
664
§ 179-180.
sînt eşiţî din coloniştii romani şi din legiunile romane, pe care Traian şi alţi împăraţi romani î-au adus în Dacia.* La Hunfalvy Die Rumănen und ihre Anspriiche pag. 251.
§ 180. Lucius (f 1679 G. Jirecek Die Romanen in den Stădten Dalmatiens III pag. 37), De regno Dalmatiae et Croatiae, Frankfurt 1666, II ed. în Schwandtner Scrip-tores rerum hungaricarum III pag. 458: „Pe aceşti Valahi [pe cei din Dacia] scriitorii îi consideră de obiceîu că se trag din Romanii pe care 1-a dus acolo Traian. Cu toate acestea, fiindcă la autorii vechi nu se pomeneşte despre dîn-şiî nimic, ci numaî despre barbarii care au .ocupat Dacia îii răstimpuri, pănă ce Bulgarii s-au aşezat în locurile pe care le stăpînesc astăzi Valahii, şi după aceia, trecînd Dunărea, au răpit , dela Romani şi au supus şi Dacia nouă, Mysia, Macedonia şi o parte din Thracia, apoi e mai probabil că Bulgarii învingători au strămutat atuncf întreaga populaţie romană captivă din regiunile cisistriane ;[ade!că' din a dreapta Dunării] în cele trarisistriane [adecă din a stînga Dunării], unde se va fi amestecat cu. aciei Romani care vor fi mai rămas acolo depe vremurile lui Aurelian'orî care vor fi maî fost strămutaţi acolo de alţi barbari măi înainte vreme. Aceasta e maî probabil decît că toţi Valahii din Dacia şi-ar fi trâgînd neamul din vechii Romani rămaşi acolo din timpurile lui Aurelian". Intîiii la Petru Maior Istoriea pentru începutul Romînilor II ed. pag.; 58, 200. Pentru câ să se vadă cum se : poate bate apa in £iuă—sit’Teriia verbo —cînd este vorba de argumentat logic asupra unui fapt i-zo'lat (Faptul estt silenitum şi argumentul prb şi contra se chîamă argumentum a si lenţi o!), reproduc observaţiea făcută, "de Tomaschek TJeber Brumaîia urid Rosalia pag; 394, observaţie provocată de faptul bă Bessi, cu toată importanţa, lor, nu sînt pomeniţi de Thucydides, care vorbeşte' numaî de Odrysi şi Paiones „Trebue să ne gîndim-la aceia că în istorie acel nume de popor căpătă însămnătate preponderarităy de care se alipeşte: faptul puterii politice şi al: independenţei. In timpul emigrării popoarelor ^ au1 stăpînit în vechile ţări dace Sarmaţi, Vandali,: Goţi/ Gepizi,- Sloveni, :Bulgari^ Pecenegi, Gumănî. Cînd se îhtîmplă ca istoricii să vorbească despre aceste regiuni, eMeî natura! ’ să vorbească ^u^î despre .naţiunile domnitoare, care se manifestau în mod activ, iar fnu despre populaţiea pasivă, macarcă mai numeroasă,
.§ 180-181.
665
a păstorilor şi muntenilor de neam romînese, care stăpînise fără întrerupere vechiul teritoriu şi fusese, numai sfîşiată şi copleşită de năvălitori". Această observaţie o făcuse de altfel cu mult înainte de Tomaschek Dimitrie Pbilippide. Vezi maî la vale supt acest autor, §189. Şi ea să se vadă cum cei maî serioşi oameni pot să exagereze lucrurile şi să răspîn-dească prejudiţii, iată în ce chip se exprimă asupra argumentului luî Lucius A. J, Evans Antiquarian researches in Illyricum III, 46 (la Jung Roemer und Romanen in den Donaulăndern II ed. pag. 352): „Lui i se datoreşte în realitate meritul că. în măestritul său capitul De Vlahis a nimicit greşita părere că Romîniî ar fi de origine transdanu-biană [adecă de a stînga Dunării], Principalele argumente adoptate de Sulzer, Roesler şi alţi scriitori recenţi se găsesc clar şi precis expuse de istoricul dalmat din al XVII secol”.
§ 181. Dimitrie Cantemir (f 1723), Hronicul vechimii Romino-Moldovlahilor. ed. Academiei romîne, Bucureşti, 1901, pag. 13 : „A tlomino-Moldovlahilor neam, de vom vrea să credem adeverinţii, care în Hronice mărturiseşte, de-i vom căuta- cea maî de pre urmă vîrstă, de cînd adecă Traîan împăratul, din Roma, împărăteasa cetăţilor, alegînd cetăţeni romani, în Dachiea î-au trecut, îl vom afla depe la anul tocmirii firii omeneşti 107 să fie început. De-î vom cerca cea de pre mijloc vîrstă, o vom găsi de odată cu Romulus, Roma şi cu numele Roman, adecă cu şepte sute cinci zăeî şi tril de ani maî de nainte decît a să naşte Domnul Hristos. De-i vom iscodi cea din ceput naştere, precum dela răsipa Troadii şi dela înstrăinarea luî Eneas la Laţium, adecă în ţara latinească, a vechilor semne şi scrisori mărturisesc. De-i vom întreba a evghenii catastih, şi a ghenealoghiii rînd, precum Romani în Roma, de cetăţeni romani şi oşteni veterani născuţi, a Ellinilor nepoţi, strănepoţi, dela Troada să să fie tră-gînd, a Grecilor şi a Latinilor scriitori mărturisesc. De vom lua sama faptelor maî marilor lor, nu prădători, nu năpă-ditorî, nu adăosături, ce înmulţitori, ce lăţitori, ce mai din luntru şi maî de treabă mădulare a împărăţii! Romanilor a fi îi vom găsi. De le vom căuta firea, inima, şi cea iroiceaseă vitejie, aîeve ieste, că a hotarălor lumii romî-neşti în potriva sireapelor neamurî. tătărăştî ca nişte zi-
45
666
§ 181-182.
diurî de aramă puşi şi nebiruiţi apărători s-au socotit, şi intr-inşii numai să să fie păzit şi plinit acel adevărat cuvînt pentru ceî hirişî Romani dela Seneca zis: unde au biruit Romanul, acolo au şi trăit. Căci denafara hotarălor împărăţii! romîneştî, pănă adecă la fundurile Indiiî, pănă la pustiile Arabii!, pănă la necunoscutele locuri a Africăî, şi să zicem aşeşî pănă la marginile lumii cunoscute, poporul ro-mînesc prin multe vremi şi pre la multe părţi precum să-şi fie scos şi aşezat sloboziile sale, nime poate fi carile să nu ştie. “ Cu alte vorbe poporul romîn = poporul roman, şi sl-nume poporul roman din însăş Roma. Macarcă patricii şi plebea romană depe vremea lui Traîan degenerase mult de-cum fusese pe vremurile lui Cincinnatus —1 împăratul Traîan însuş era doar un provincial —, dar oricum, strălucită viţă ! Fireşte că de vreun amestec al nobililor Romani cu Dacii nicî pomenire nu poate fi. De pildă pag. 128: „Pomenitul Sarniţie două poveşti de odată să nevoeşte a dovedi, una, precum Romîniî, vrînd să să fălească, singuri să-şî fie scornit acest nume depe Flac Vlahi, alta, precum Romîniî noştri să nu fie. din săminţiea Romanilor, ce din rămăşiţa, varvarilor celor vecbî, adecă a Ghetilor şi a Dachilor, care socoteală ieste în . potriva a tuturor de obşte scriitorilor, precum şi în capetele trecute cam pe scurt am arătat, şi în urmă pre larg să va dovedi". Nu se dovedeşte nimic! — pag. 215 sqq.: rRoma-nii au părăsit Dacia supt Aurelian şi au trecut de-a dreapta Dunării, dar supt acelaş împărat chiar s-au întors cu toţii îndărăt9.— pag. 395 sqq,: 0Romîniî din peninsula balcanică îş trag originea dela Romîniî din Dacia9.
§ 182. Iohann Thunmann, -Untersuchungen liber die Geschichte der ostlichen europaischen Volker, Leipzig, 1774. pag, 174: „Vlahii de dincolo de Dunăre sînt un mare şi numeros popor. Se spune că ar fi formînd jumătate din locuitorii Thracieî şi mal mult de trei şterturi din locuitori! Macedoniei şi Thessalieî. Şi în Albania trăesc mulţi dintr-în-şiî. Vorbesc aceiaş limbă ca şi fraţii lor de dincoace de Dunăre, dar maî amestecată cu cuvinte greceştî. Să nu se creadă cumva că sînt veni|i acolo din Dacia."—pag. 240: „Alba-nejii sînt descedenţii vechilor Xlliyri, iar vecinii lor Vlahii sînt urmaşii Thracilor."—pag. 324 sqq.: ^Romîniî dela sud sînt Thracii romanizaţi din Thracia, Macedonia şi Thessalia. „Thracii din Thessalia, Macedonia şi Thracia propriu
§ 182-182a.
667
aisă au adoptat, precum şe pare, foarte degrabă limba stă-pînilor lor, a Romanilor/' Ei s-au adăpostit contra barbarilor năvălitori prin munţii Haemus şi Pindus.?—pag. 360 sqq.: „Vlahii de dincoace de Dunăre sînt frăţii Vlahilor‘din ceia parte a fluviului şi se trag din acei Thraci care sub numele de Geţi şi Daci au jucat aşa mare rol sub Dromi-chaetes, Boerebistas, Cotison şi Decebalus. Sub stăpînirea romană au primit, limba şi obiceiurile romane, şi dupăce sub Caracalla au- căpătat dreptul de cetăţenie, s-au numit Romani. Sâ nu se creadă că au fost toţi strămutaţi de Aurelian pe malul celălalt al. Dunării, fireşte că mulţi au rămas într-o ţară aşa de mare şi de muntoasă. Cînd au!năvălit Vandalii, Goţii, Hunii, Gepizii, Slavii, Avarii şi Bulgarii, ei au fugit la munţi, care l-au ferit de distrugere, dar au devenit din cauza aceasta nomazi. Dacă aii contribuit cu ceva la alungarea Slavilor, care după aceia s-au a$ezat la Vistula şi la Dnipru, nu pot să hotăresc. Cînd au năvălit Ungurii la anul 894, ei se aflau în Transilvania şi în Ungaria de dincoace [adecă dinspre vest de] Dunăre. Acest lucru îl spune notarul anonim al regelui Bela IV, care în a-cest lucru merită crezare, macarcă în alte privinţi nu te poţi baza pe dînsul../ Dar Vlahii locuiau din timpuri străvechi şi în Valahiâ şi Moldova, unde n-au venit întîiaş dată sub Negru şi Bogdan în al XII şi al XIII secol. “
§ 182a. Iosephus Benko, Transsilvania sive magnus Trans-silvaniae principatus, Vindobonae, 1778, 2 volume. I pag. 474 : „Valahii se; trag dela Romani, dela coloniile anume pe care Traian şi ceilalţi împăraţi le-au adus în Dacia. Astăzi aii ajuns în stare de servitute faţă de nobilii din Transilvania, dar, macarcă aii trecut atîtea veacuri la mijloc^ ■n-au părăsit cu totul nici limba nici obiceiurile strămoşilor." pag. 476-478 : „Scriitori de valoare, atît străini cît şi din ţara aceasta, aii arătat cu hotărîre că Valahii se trag dela Romani, care aii strămutat deprin provinciile mai depărtate ale stăpînirii lor colonii nenumărate în Dacia, dupăce au supus-o, nu numaî ca .să lucreze pămîntul, ci ca să.dee şi oraşelor, celor de atîtea ori devastate, înflorirea de altă dată. Dupăce la anul p. Chr. 274 o bună parte din Romani au părăsit Dacia, amintirea despre ei n-a/ dispărut dintr-însa, pentrucă mulţi Romani înpreună cu Dacii indigeni au rămas, pe loc. Să nu crezi însă că toţi Valahir de astăzi din
668
§ 182a-183.
Transilvania îş trag neamul din acel Romani, pe careîntîim Traîan 1-a adus aici. Dintre aceştiia, ca şi dintre Daci, mulţi afi perit de armele Hunilor, Avarilor şi Ungurilor, îar ceilalţi au fugit dela şesuri şi s-au adăpostit prin munţi, unde trăesc şi pănă astăzi. Dar au mai fost numeroase colonii de-Romani şi în Moesia, în Bulgaria, în Serbia, şi în locurile: depe lîngă Dunăre, colonii care s-au amestecat şi s-au înmulţit cu Thraci, Liguri şi cu drojdiea a multor alte popoare, s-au îndepărtat tot mai tare dela limba şi dela o— biceiurile străbunilor, au devenit supuşi aî împăraţilor de-răsărit şi au trăit necunoscuţi sub dînşiî, apoî cu vremea s-aâ lăţit încet încet spre miazănoapte pănă la hotarăle Po-doliei şi Rusiei, şi pănă în Transilvania, îndeletnicindu-se mai mult cu păstoriea decît cu agricultura. Acest neam robust, vînjos ?i musculos, de temperament mai mult sangvin, e foarte aplecat spre propagarea neamului şi s-a înmulţit aşa de tare, încît a supplantat pe Unguri în Transilvania şi în-părţile vecine ale Ungariei şi a umplut tot locul. Ba a trimes roiuri şi în Yalahîa transalpină şi în Moldova. In secolul XII anume au emigrat din districtul Fagaraşului foarte mulţi Valahi supt un şef numit Negru, cu familiile şi cu toată averea lor, prin munţii învecinaţi din ţara Bîrseî. Şi tot aşa în secolul XIV, pe vremea regelui Ungariei Ludovic I, un boer valah, numit Bogdan, ademenit de pămîntul. ce! foarte fertil şi aproape pustiu al Moldovei, a adunat mulţi Valahi din ţinutul Maramureşului şi din Transilvania, a trecut munţii şi a ocupat Cumania, cea care de multă vreme^ era pustie".
§ 183. Franz Josepli Sulzer, Geschichte des tranşai-pinischen Daciens, Wîen, 1781-1782, 3 volume. II pag. 6 r „Nu tăgâduesc originea romană a Valahilor, ba chiar, în unul din paragrafele următoare, voiu arăta cîteva din obiceiurile lor, care, comparate cu limba lor, care e mai mult latinească decît slavă, fac foarte probabilă concluziea că se trag din sînge roman. Decît numai ei au şi obiceiuri slave, şi vorbe slave în limbă, cu mult mai multe decît îşi închi--puesc acei care au scris pănă acum despre originea lor. După cum au primit eî, ca Romani, cuvintele slave în limba latină, tot aşa au putut, ca Slavî, să adoapte limba latină şt obiceiurile romane din cauza îndelungatului-lor contact cu Romanii. După părerea mea are să rămîe multă vreme ne-.
§ 183.
669
Ihotărît, dacă trebue să tragem pe Valahi din Romani ori din Slavi. Ceia ce vreau.eu însă sâ probez acum, cît îmi va fi cu putinţă, este că actualii Valahi nu se trag din Volohiî ori din Bulgarii luî Nestor, şi încă mai puţin din Romanii din Dacia lui Traîan, că prin urmare eî nu trebuesc consideraţi ca aborigeni, ci ca un popor care a venit aici în timpuri maî tîrzil“.— pag. 11: „Trebue puternică imaginaţie şi în aceiaş vreme multă abstracţie, ca să-şi închi-■puîască cineva, îneontra istoriei, că un popor, care astăzi Întrece în număr cu o jumătate pe toate celelalte neamuri de oameni din Transilvania la un loc luate, a rezistat singur timp de şepte sute de ani la neîncetatele năvăliri a douăzeci de popoare barbare, care azi toate au dispărut din Dacia, fără să lese urme de numele şi de limba lor; ca să-şi -închipuiască Dacia ca o ţară de vizunii şi de peşteri; în care s-ar fi ascuns ca nomad un popor întreg atîta vreme îndelungată, în mijlocul atîtor vicisitudini, fără să aibă vreun contact cu naţiunea stăpînitoare din aceiaş ţară, fără să împrumute macar un cuvînt dela una ma.car, cu excepţie numai de Slavi, din aceste multe naţiuni, dela Goţi, Taifali, Victofali, Huni, Gepizi, Heruli, Longobarzî, Avari, Bulgari, Vandali, Unguri, Comani, Pecenegi, fără să se distingă macar printr-o faptă, care să fi meritat a-i face numele cunoscut posterităţii, dupăcum s-a făcut posterităţii cunoscut numele popoarelor celorlalte",— pag. 12-20: „Dar mai am •două argumente mult mai puternice, care ne pot lămuri mai de aproape, dacă Valahi! din Dacia trebuesc consideraţi ca străini în această ţară, ori ca aborigen!. Aceste argumente sînt: 1) Starea lor politică actuală. în. Transilvania; 2) Re-ligiea lor în toată Dacia şi chiar în afară de dînsa. 1) Dacă nu este ceva contrar regulelor unei logice sănătoase să conchidă cineva dela înprejurările actuale ale unui popor la starea lui socială de altă dată, apoî putem spune aproape •cu siguranţă despre Valahii din Dacia, cel puţin despre cei din Transilvania, că eî au fost ţinuţi dela început în această ţară într-un fel de sclâvie, că totdeauna au fost trataţi ca ^sclavi. Poporul cel mai vechiu şi cel mai numeros nu este considerat, pănă în acest moment, ca naţiune în Transilvania. Toate celelalte popoare, păn şi Saşii, a căror venire tfoarte tîrzie în acest mare principat se cunoaşte cu siguranţă, ■se bucură acolo de libertăţi proprii, de anumite privilegii.
670
§ 183.
Numai Valahul n-are nici libertate de conştiinţă, nici drept de cetăţean, nici proprietatej ea atît maî puţin este adrnîs-la vreo funcţie onorifică. Numaî el. nu-şî. poate ridica capul din pulberea în care î-l apasă ceilalţi... De unde provine a-ceşt dispreţ ? De unde vme că Valahul n-are în Transilvania nici libertate, nici proprietate, nici drept de cetăţean^ nici consideraţie? S-au înmulţit eî aşa tare numaî în veacurile din urmă, îar pe atunci, înainte de a fi luat ţara în stăpînire Secuii, Ungurii şi Saşii, erau slabi la număr, aşa că n-au putut sâ se ridice ? închipuire! Ori poate şî-auperdut de atunci încoace libertăţile? Dar cum este cu putinţă ca cel maî puternic popor să-şî părăsească aşa cu totul libertăţile şi prestigiul ? ■ Dar sînt macar semne că le-ar. fi a-vut vreodată ?.".. 2) ■ Celalalt argument, pentru a hotărî chestiunea, îl iau dela religiea. valahă, şi va pune poate părerea mea îritr-o lumină maî puternică.;. Transilvania a fost încorporată la biserica romană deja prin silinţa luî Ştefan cel sfînt. Chiar aşa .numiţii Valahi uniţi au stat multă vreme supt episcopul catolic din Transilvania,... iar schismaticii n-aii pănă la acest moment un episcop al lor proprîu în această ţară. Despre Valahi nu cetim nicăixî că religia lor .s-ar fi introdus în Dacia prin misionari, prin înfiinţarea de episcopate, prin sprijinul regilor unguri ori poloni. Se poate proba din contra, ’că şî-au da.t toţi .silinţa. ca Jă stîrpească această religie şi să unească pe Valahi la biserica romană... Deja papa Honorius III la anul 1223 prin legatul său, cardinalul Iacob, a îndemnat pe regele Andreas şi pe prinţul de coroană Bela să supue pe Valahi scaunului roman, Iar autoritatea episcopatului coman, înfiinţat la Seret la anul 1228, a fost extinsă şi asupra Valahilor de acolo. Şi cu toate acestea poporul valah a fost, de cînd avem ştiri despre el, şi este pănă în ceasul de faţă, cu excepţie de acei puţini care treptat au trecut ia biserica apuseană, credincios reli-giuniî răsăritene... Să-mî spuîe acum cineva, cum s-a strecurat această religie la Valahii din Dacia cisalpină şi din ' cea transalpină, şi cum s-a propagat. la dînşiî în mijlocul Ungurilor şi Saşilor catolici, sub regi şi prinţi catolici, dacă ei, Valahii, n-au plecat din Dacia niciodată, şi dacă n-au a-dus cu dînşiî această religie dintr-o ţară de dincolo de,Dunăre, din Valahia Mare, unde au trăit mai înainte vreme, şi* unde trăesc: pănă în momentul de faţă, în tot aşa. de mare
§ 183.
671
f
nnmăr, fraţii lor, Cuţovlahii ? Aici în Dacia nu se vorbîa limbă valahă înainte de al zecelea (aş putea zice înainte de al unsprezecealea) secol; aici înainte de timpul lui Ştefan cel sfînt nu se cunoştea religia răsăriteană şi nici Valahi nu locuiau. Vorbele sfîntului rege Ştefan «nu se poate ca un episcop grec să administreze credincioşi latini şi ca un episcop latin să administreze credincioşi greci», şi ordinul dat de el ca şi pe viitor supuşilor săi de religie greacă săli se dea un episcop de aceîaş credinţă, Iar supuşilor de religie latină să li se dea un episcop de aceiaş credinţă, nu se pot aduce ca probă contra propoziţiei mele, căci ele pot fi şi trebuesc interpretate ca privitoare la supuşii regelui de dincolo de Dunăre, la Slavoni, etc,, care pe vremea aceîa sigur aparţineau la biserica grecească, îar nu la Valahi. Aceştiia au venit aici din Illyria, din Macedonia, orî din muntele Haemus. Timpul aceştei emigrări se poate da cu aproximaţie. Probabil n-a avut loc de odată, ci în Moldova şi în Valahia răsăriteană, care amîndouă la un loc pănă în al doisprezecelea secol se numiau Cumania, a avut loc mai tîrziu decît în Valahia; apuseană, în aşa numitul pe atunci Banat al Se-verinuluî.“— pag. 31: „[Valahii] au venit ^aicî maî întîiu treptat, ca bande şi ca familii, din cauză câ erau vecini şi că luau parte ca mercenari la expediţii războinice în Dacia ; apoi în număr mare, ca triburi şi neamuri întregi, cu oea'ziea a două mari revoluţii, atuncî anume, cînd la sfîrşitul secolului al unsprezecelea [adecă al doisprezecelea!], a-păsaţî fiind de Isaac Angelus, s-au unit cu Comaniî, şi a-tunci, cînd la anul 1243 Tatariî Mongoli au părăsit Coma-nia, care era acum golită de toţi locuitorii ei.“— pag. 33-41: ^ Cuţovlahii vorbesc aceîaş limbă cu Vlahii din Dacia. Acest lucru nu se poate explica, dacă vei admite, cu Thunmann, că Vlahii din Dacia şi Cuţovlahii s-au dezvoltat în actualele lor teritorii de o parte unii de alţii. Căci este cu neputinţă ca în înprejurări atît de deosebite sâ se fi. putut dezvolta limbi atît de asâmănătoare. „Aş vrea sâ ştiu, dacă este cu putinţă, ca în două ţări atît de depărtate una de alta, cum sînt Moldova şi Albania ori Macedonia, Ia două popoare deosebite şi în timpuri deosebite, să se fi dezvoltat aceîaş limbă “. Nici fondul colonial n-a fost acelaş şi n-a vorbit acelaş dialect latinesc, în Dacia de o. parte şi în teritoriul Cuţovlahilor de altă parte. „Şi-a închipuit oare Thun-
€72
§ 188.
mann că Romanii aveau numai un dialect? A crezut el câ acea adunătură de ciurucuri (Geraffel von einem Gesinde), pe care Traian a adus-o din toatâ lumea romană în Dacia, vor-bîa tocmai aşa latineşte, şi nu altfel, ca şi coloniştii romani veniţî în Tliracia, în Moesia şi în provinciile de dincolo ?“ Cuţovlahii nu sînt veniţî din Dacia, zice Thunmann. Aşa este. Dar au venit Valahii din Dacia din ţara Cuţovlahilor. Pentrucă să poată exista, după cum există, aceiaş limbă la unii şi la alţii, macarcă ar fi trăit totdeauna în teritorii deosebite, ar trebui să admită doar cineva că limba valahă era deja formată pe vremea luî Aurelian. Dar aceasta este imposibil. Că aşa ceva n-a putut fi, o probează chiar puţinele resturi de limbă valahă din secolul VI, păstrate la Theophanes. Există mare deosebire, şi de formă şi de înţeles, între torna, torna, fratre, cum vorbîau Valahii în secolul VI, şi între felîul cum vorbesc astăzi. Dar chiar aşa, tot este mai lesne de priceput că limba valahă ar fi fost gata pe vremea luî Aurelian. decît că s-ar fi putut dezvolta, aşa cum este, în Dacia, unde, macarcă a fost în contact cu atîtea limbî străine, n-a împrumutat nimic dela ele, astfel că, de pildă, nu există un singur cuvînt unguresc comun întregii limbî valahe.9— pag. 52-53 : ^ Dacă Valahii au trăit totdeauna în Dacia, pentru ce n-au păstrat acest nume Dacia ? Pentru ce Valahii din Transilvania hu-şî numesc ţara macar cu numele de ţara romînească, cum şî-o numesc pe a lor Valahii din Dacia transalpină, ci o numesc Ardeal, cu un nume unguresc Erdeli, care înseamnă regiune păduroasă ? 5 -—pag. 53-54: „Valahii au luat fiinţă în Moesia, Thracia, şi în regiunile de acolo de prin prejur, nu în Dacia. Eî au obiceiuri romane, limbă romană, dar au şi obiceiuri şi limbă slave. Nu sînt prin urmare nici curat Slavi* nici curat Romani, ci un amestec din amîndouă aceste popoare, în care a-mestec însă predomină elementul roman. Prin Romani nu înţeleg aici pe coloniştii romani veritabili, care au fost trimeşî de ceî dintîiu împăraţi în Thracia, Moesia, Illyria, Macedonia, etc., ba nici macar amestecătura de Romani din Dacia, pe care Aurelian a strămutat-o în Moesia ori Dardania. înţeleg prin Romani pe coloniştii care, deja amestecaţi cu vechile popoare thrace, s-au mai amestecat apoî şi cu aşa numiţii barbari, sosiţi după aceia, cu Scyţi, Bastarnî, Sarmaţi, Goţi, lazygî, Huni, şi cu mulţi alţii, se numîau
§ 183.
673
Romani, şi vorbiau o limbă latinească, căreîa, pentru a se .preface în valaha de maî tîrziu, îî lipsîau numaî cuvintele slave, care au fost introduse apoî prin contactul şi relaţiile cu Slavii."—pag. 56-60: „Mă îndoesc dacă cuiva, care ar -fi avut atîtea felîurite raporturi cu această naţiune ca mine, care î-ar fi studiat ca mine atît de îndelungată vreme şi cu atîfca băgare de samă caracterul, î-ar putea macar trece prin
■	minte să-caute în ea un sînge roman veritabil, dacă n-ar auzi-o vorbind o limbă pe jumătate latinească. Atît de puţin samănă ea cu Romanii, aşa corn îî cunoaştem pe a-ceştiia din scrierile şi din faptele lor. Atît de mult a de-. generat ea dela dînşiî... Că au obiceîurî şi deprinderi romane ? Oine ştie dacă sînt într-adevăr romane! Şi chiar dacă, vor fi, Valahii au însă tot aşa de multe şi obiceîurî slave... •Cînd acelaş popor are limbă, obiceîurî, deprinderî, şi romane ; şi slave, aceasta înseamnă că el s-a dezvoltat din amîndouă neamurile, din Romanî şi din Slavi... Pentru aceasta se cere ca cele două naţiunî să fi fost îa strînse relaţiunî una cu alta şi să se fi unit prin legături de căsătorie una cu alta... Eu cred că la producerea limbii şi naţiunii valahe lucrurile s-au petrecut astfel... Slavii s-aii aşezat printre Romanî. Romanii au luat fimei slave, Romanele au luat bărbaţî slavî, şi fiecare din părţi s-a silit să se facă pricepută de ceialaltă cît maî răpede în propriea sa limbă [a vorbitorului ? „ein jedes ~war bemiiht sicii dem andern in seiner Sprache bald verstănd» lich zu machen]. Şi aşa s-au născut, din amestecul elementului slav cu cel latin, limba şi naţiunea numite valahe,“—Date biografice asupra luî Sulzer vezî. la Petru Maior, Istoriea pentru începutul Romînilor, ed. II pag. 191. Pentrucă să se vadă iarăş inanitatea argumentării, cînd se bazează pe un fapt oa-
•	reeare izolat, voiu face asupra argumentului pe care-1 scoate Sulzer din lipsa de drepturi a Romînilor din Transilvania în-tîmpinarea următoare. Tocmai faptul că Romruî din Transilvania apar ca lipsiţi de drepturi şi ca robi ai pâmîntulul ar îi o probă că avem. a face cu. o populaţie de mult stabilă şi anterioară celor aşa numite trei naţiuni. Căci şi Grecii doar sînt în peninsula balcanică o populaţie de mult sta-'bilă-şi cu toate acestea pe vremea stăpîniriî Francilor eî erau robi ai pămîntului, după cum se vede din procesele pe care le aveau şefii feudali între dînşiî cu privire la vi-Greci de neam, care fugîau depe moşiea unuia pe mo-
674
§■183.
şiea altuia (Vezi C, Hopf, Geschichte Griechenlands vom Be-ginn des Mittelalters bis auf. un sere Zeit, Leipzig, 1870, pas-sim). Ba chiar pe vremea stâpîniriî împăraţilor greci soarta Grecilor ţărani era ca aceîa a ţăranilor romînî pe vremea cînd prădau Tatariî. Dar cel puţin la noi Romîniî prădau Tatariî, învremece pe Greci îi prădau funcţionarii împărăteşti. Hopf I pag. 176 (Este vorba despre oprimarea populaţiei din Attica din partea funcţionarilor împărăteşti; în frunte cu însuş strategul, sub domniea luî Alexios III 1195-1203, cu toate suplicile adresate împăratului decătră arhiepiscopii din Atena): „Atît de departe mergea insolenţa acestor oameni, încît silîau pe ţăranii din Attica sâ cumpere înapoi vitele, pe care li le răpise, şi repetau chiar de două şi de trei orî această speculaţie financiarăCompară cele spuse de Neculcea asupra purtării Tafarilor care au ernat în Moldova pe vremea domniei lui Dumitraşcu Cantacuzin, anul 1674, Letopiseţe ed. H voi. II pag. 207 : „Un sac de orz da pe zi unui cal, şi cît nu putea să mînînce un cal-într-o zi îl deşerta	din	traiste şi-l strîngea	deosebi. Şi dacă-şi
sfîrşia bietul	om	orzul	din groapă, iară	Tătarul îl făcea pe
om de cumpăra orzul cela ce strÎDgea el din traiste". Erau liberî în Grecia numaî Slavii şi Albanezii, adecă năvălitorii, oamenii maî de curînd aşezaţi. Tot aşa au fost robi aî pămîntuluî Slavii din Rusia pănă la împăratul Alexandru II, macarcă sînt aşezaţi din străbuni în acea ţară, şi au devenit robî îndatăce-* străinii Varegî au căpătat puterea politică şi au devenit stăpîDî aî satelor slave. Stâpîniî, care n-aveau alt profit decît din dijmele şi corvezile locuitorilor băştinaşi, aveau interes	să-î	ţie pe	aceştiia legaţi de	pămînt, să nu li permită de a se	strămuta	pe proprietatea	altuia, şi i-att adus
în stare de robie. Şi la noi ţăraniî liberi" au devenit robî aî. pămîntuluî, îndatăce domnii au dăruit funcţionarilor şi favoriţilor (de unde s-a recrutat clasa boerească) dijmele şi corvezile deprin sate. Cîtă vreme aceste dijme şi corvezi se plătîau domniei, oamenii fusese liberî, căci oriunde s-ar fi dus (afară numaî dacă n-ar fi fugit din ţară), tot supuşî domneşti erau. îndatăce dijmele şi corvezile au aparţinut boe-ruluî, acesta a avut interes să ţină pe ţărani legaţi de pămînt, şi î-a ţinut : ţăraniî-au devenit atunci robî aî pămîn» tuluî, veciDî, îar.boerul s-a considerat ca stăpîn nu numai al dijmelor şi corvezilor, ci al pămîntuluî însuş} Faptul că faţă cu
§ 183-184-185-186.
675
cele trei naţiuni din Transilvania (Unguri, Secuî, Saşî) singuri Romîniî erau robî aî pămîntuluî şi lipsiţi de orice drepturi ar fi o probă tocmai că Romîniî sînt maî vechi pe acele, locuri decît Ungurii, Secuii şi Saşii, Şi de fapt sînt foarte probabil mai vechi.
§ 184. Gibbon, The history of the decline aud fall of the roman empire, Basel, 1787, în traducerea germană a luî lohann Sporschil (Gibbon’s Geschichte des allmăligen Sin-kens und endlichen Unterganges des romischen Weltreiches,
IV	Auflage, Leipzig, 1862-1868), cap. XI, voi. II, pag. 12 : „Aurelian a retras oştirile romane din Dacia... Cu toate a-cestea a rămas în vechea ţară cu acest , nume o parte însemnată din locuitorii ei, care maî mare groază aveau de emigrare decît de stăpînitorul got. Aceşti Romani, decăzuţi au continuat cu toate acestea să aducă servicii imperiului, cu care nu maî aveau legătură, în felîul acela că au răspîndit printre cuceritori primele noţiuni de agricultură, de meserii folositoare şi de . plăcerile unei vieţi civilizate. Cu încetul s-au născut raporturi de afaceri şi de limbă între malurile opuse ale Dunării, şi dupăce Dacia a devenit un stat independent, ea ş-a arătat adeseori ca cel mai puternic zid de apărare al împărăţiei romane contra năvălirilor hoardelor sălbatece ale nordului. Simţul interesului propriu a legat pe barbarii care aveau un domiciliu maî stabil de Roma, şi interesul statornic duce foarte adeseori la prietenie sinceră. Această colonie, compusă din aşa de diverse elemente, care a umplut vechea provincie, s-a mărit treptat, pănă ce a ajuns un mare popor",	;
§ 185. Supplex libellus Valachorum Transilvaniae, cum notis historico-criticis 1. C. E. civis Transsilvani, Clau-diopoli (Cluj), 1791 = Repraesentatio et humillimae preees universae in Transilvania valachicae nătionis, Iaşi, 1791 ^Romîniî se trag din coloniştii împăratului Traian.’ Lă Hunfaivy, Die Rumănen und ihre Anspitiche, pag. 259. Simplă afirmaţie.
§ 186. I. C. Eder, în notele dela Supplex libellus Valachorum ; Susţine părerea lui Suîzer, şi anume că Romîniî au venit de peste Dunăre în Dacia în secolul XIII, cu. două argumente: 1) rPe timpul luptei Romînilor din Haemus contra Grecilor, pentru ce li-au venit în ajutor Cumanii, şi nu Romîniî cei din Dacia? Dacă ar fi fost Ro-
=676
§ 186-187-187a.
mînî îa Dacia pe vremea aceia, s-ar fi dus în ajutorul celor dela Haemus, şi ar fi scris istoricii contemporani despre aceasta. 2) Dacă au continuat de a trăi Romîniî în Dacia :şi dela Aurelian încolo, pentru ce nu se găsesc în limba lor niscai cuvinte gote?9 La Petru Maior, Istoriea pentru începutul Romînilor, ed. II pag. 166, 195. Petru Maior combate aceste două argumente astfel: f'D-apoi Cumanii nu-s altceva decît Romîniî, căci Grecii numai din invidie, că purtau Romîniî aşa nume strălucit, . lî-au schimbat o literă din nume şi s-au apucat să le zică Comani în loc de Romani. Numai dacă n-or fi fost cumva Cumanii colonişti veniţi dela Gume din Italia, ori nu s-or fi numit astfel dela numele vreunui prinţ de al lor Coman, căci doar şi astăzi există la Romînî numele Coman, Comânel. „Iară căci limba romînească nicîo cuscrie nu are cu limba Goţilor, stăpînilor oare-cînd a Dachieî, nu e nicîo mirare. Pentrucă de au fost limba Goţilor aşa, precum e a Saşilor din Ardeal, dupăcum unii ■dintră Sasi vreau, ca Sasiî să fie strănepoţi Goţilor acelora, tocma cu neputinţă era să se facă' zisa cuscrie, devremece niciun sunet nu cred eu să fie urechilor Romînului aşa aspru şi neplăcut precum limba cea săsească din Ardeal. “ Cît despre Romîniî din Dacia, că nu s-au dus în ajutorul celor dela Haemus, aceasta se explică prin aceia că au fost împiedecaţi de regele Ungariei, care era socrul împăratului grec Isaac A’ngelos.9
§ 187. I. Chr. Engel, Commentatio de expeditionibus Traiani ad Danubium et origine Talachorum, Wien, 1794: ^Romîniî sînt proveniţi din Geţii din Dacia şi din colonişti, şi au fost strămutaţi peste Dunăre în Dacia Mediterranea şi Dacia Ripensis. Acolo s-au amestecat cu Slavî, şi pe vremea regelui bulgar Crum (800-815), care stăpînia şi peste actualele Valahie, Banat, Transilvanie, s-au strămutat din nou în aceste teritorii. Cu ocaziea aceia Crum a strămutat în special de-a stînga Dunării pe Valahii pe care î-a luat prinşi în urma expediţiilor lui în Thracia.9 La Pic Uber.din Abstammung der Rumănen pag. 7.
§ 187a. Tunusli, 'i,7Top{aT^ BXa/j«?, âvBiswY), 1806. pag. 1: „Din cărţile de istorie se vede şi se descopere că în adevăr, după cum apare în cronologiea ţării romîneştî, poporul Vlahiei se trage din colonizările Romanilor." pag. 2-3 : „Din istoriea tţării romîneştî scrisă de Constantin stolnicul Cantacuzino
§ 187 a.
677'
împăratul Romei Traîan, dupăce a învins pe Decebal, cîr-' muitorul Dacilor, care stăpînla peste locurile acestea, şi al: cărui tron era la Belgradul Ungariei, pela munţii ţării ro-mîneşti numiţi Carpaţî, a adus totodată colonii, adecă popor dela Roma, ca să colonizeze toată, Dacia, şi pentru pază a aşezat oştirî. Din acele colonii se trage poporul acesta, care locueşte aceiaş ţară.“ pag. 8-12: „Din istoriea din tomul al doilea al geografiei Germanului Biisching [Ant. Friedr. Btisehing, Erdbeschreibung, Hamburg, 1754-1807]Vlahii sînt fraţi cu locuitorii de dincolo de Dunăre. Ei sînt descendenţii vechilor Thracî, care sub numele de Geţi şi Daci' şi sub stăpînitoriî lor Dromichaetes, Boirebistes„ Cotison şi Decebalus au făcut mari şi glorioase fapte, Dupăce s-au supus Romanilor, au luat limba şi obiceiurile acestora, şi dupăce s-au încetăţenit sub Caracalla s-au numit Romani, astăzi Romînî. Asigurare şi probă despre amestecul lor de altă dată cu Romanii sînt obiceiurile lor la mîncare şi la port, care samănă cu ale Romanilor, şi aplecarea mare care o au pentru limba şi manufactura (ep-/6xeipa) Italienilor — Valahia şi Moldova făceau odată parte din Dacia. Dupăce Romanii au. învins şi au supus pe Decebal, regele Dacilor, şi toată Dacia,, au stăpînit şi ţările acestea. împăratul Romanilor Traîan a adunat colonii romane şi le-a trimes aici, însărcinîndu-le să facă sate şi case. Urmaşii lui însă, şi mai ales Aurelian, au strămutat pe ceî maî mulţi colonişti în Thracia şi în; Moesia, unde eî s-au amestecat şi au trăit înpreună cu locuitorii de acolo Bulgari, Thracî, Sîrbî şi Ligurî şi şi-au. stricat limba lor cea veche, care s-a păstrat astăzi în Moldova şi Valahia. Părţile acestea depe lîngă malurile Dunării au fost stăpînite după aceia de împăraţii de răsărit. In timpurile următoare însă s-au strămutat Vlahii îarăş în părţile despre miazănoapte, la hotarele Podoliel şi Rusiei, şi s-au ocupat cu agricultura şi cu păstoriea,“ pag. 17 : „Cum povesteşte cronologiea ţării romîneştî despre începutul domniei Ora iovei: Din populaţiea romană care a emigrat în Moesia s-au. separat uniia şi au trecut Dunărea pela Turnul Severinuluî în judeţul Mehedinţi, şi au pus stăpînire pe cele cinci judeţe ale Craioveî, dela munţi pănă la Dunăre şi la rîul Olt, Boerii lor şî-au ales de şef pe unul din neamul Basa-rabă, I-au încredinţat cîrmuirea şi l-au proclamat banoveţ orî ban. Tronul i l-au pus întîiu la Turnul Severinuluî în
678
§ 187°-188-189.
judeţul Mehedinţi,- după aceîa'la Strehaîa în aceiaş judeţ, şi în sfîrşit la Craîova. Cînd s-a .întîmplat aceasta, nu se ştie,“ pag. 19 : „In intervalul de timp dintre aniî 58B şi 1185 se pare că a avut loc întoarcerea coloniştilor cu banul Basarabă în cele cincî judeţe ale Craîoveî."—Pentru „Istoriea ţării romîneştî scrisă de Constantin stolnicul Canr tacuzino" şi pentru „Cronologica ţării romîneştî" vezi § 233.
§ 188. Petru Maior, Istoriea pentru începutul Romînilor în Dacia, Buda, I ed. 1812, II ed. 1834 : ’ f Romîniî sînt descendenţii coloniştilor romani din Dacia, care s-au păstrat puri, neamestecaţi cu Dacii, şi au continuat de a trăi în acea provincie şi după Aurelian. Numaî în mic număr au părăsit provinciea şi au trecut de-a dreapta Dunării pe vremea lui Gallienus. Din aceşti Romîni strămutaţi din Dacia peste Dunăre îşi trag originea Romîniî din peninsula balcanică, în special acei care au înfiinţat imperial romîno-bulgar la sfîrşitul secolului XII.9 Pentru chipul de a argumenta al luî Petru Maior vezî exemple la §§ ■90, 186. '
§ 189. Dimitrie Philippide*'), 'icxopîa tv-? Poo|j.oimaţ, Leip-
*) Acest scriitor a fost unchîal .depe tată al bunicului meii depe tată Neculaî Philippide. Dimitrie Philippide adecă a fost frate eu tata bunicului meii. Spun aceasta, nu ca să mă laud, ci pentrucă în lucrarea lui N. Bănescu „Viaţa şi opera luî Dimitrie Philippide", publicată în Anuarul institutului de istorie naţională pe 1923, s-a strecurat la psg. 120 informaţiea greşită câ Dimitrie Philippide ar fi fost bunicul meii depe mamă: „Aceasta l-a îndemnat atunci pe Dl profesor A. Philippide dela universitatea din Iaşi să dea în cîteva pagini o notiţă biografică şi bibliografică asupra luî Dimitrie Philippide, bunul săii după mamă. In Arhiva din iaşi, IY, 1893, pag. 162-167“. Pe bunicul meu depe mamă îl chema Mihalache Curt şi era Romîn Moldo van get beget. Şi doar legătura de rudenie dintre mine şi Dimitrie Philippide, că adecă acest scriitor era ^unchiul depe frate al bunulni meii“, şi că „însoţit de bunul meu, Neculaî Philippide, a venit în Moldova", a fost făcută de mine cunoscută în acea notiţă biografică citată de Bănescu. Şi cu toate acestea Bănescu spune, că Dimitrie Philippide era bunul meii depe mamă! La pag. 128 maî spune Bănescu următoarele: „Nu ştiii de unde-şî îa Dl profesor Philippide data atît de preciză a morţii loî Daniel .[Acesta era numele de călugărie al luî Dimitrie Philippide]. D-sa ne spune că a murit, ca egumen, la o... mănăstire; din Bălţi, ,1a 9 Noembre 1832“. De unde am luat-o? D-apoî doar spun-de unde ia acea notiţă, biografică, citată de Bănescu, la pagina 162: „Intr-o călătorie făcută îa Gre-
679
zig, 1816, tom. I pag. 140: „Dar soarta hotărîse ea Decebal în mijlocul marilor luî proecte şi succese să dea peste năcaz, şi se proclamă împărat al Romanilor marele Traîan, care era maî mare om decît Decebal. Căci astfel de multe orî oamenii ceî mari au de contemporani pe alţiî maî mari decît dînşiî şi faptele lor cele strălucite pălesc ca lumina luniî atuncî cînd soarele luminează. Nu ayea Decebal ca adversar pe un Commod, pe un Nero, pe un Domitian, care au fost ruşinea şi bajocura neamului omenesc, ci pe Traîan, care apăruse ca o putere binefăcătoare pentru lume, eroic în războîu, şi maî eroic încă în pace, iubirea incarnată pentru oamenî, şi modelul bunilor împăraţî. Decebal, deeî, care fusese înainte vreme de multe orî învingător, pecînd dom^ nîa Domitian, şi pusese la bir pe Romanî şi pe Domitian însuş, fa învins şi el la urmă de marele Traîan la al patrulea an din suta a doua şi căzu luptîndu-se, orî, cum spune Dio, se ucise singur, cînd a perdut speranţa de a învinge şi de a putea respinge pe Traîan. Şi Sarmizegethusa, capitala luî, care era aşezată nu departe de Belgrad, pe malul stîng al Mureşuluî, lîngă rîul numit astăzî Streîu, îar în vechime după Dio Sargetia, fu luată, şi alături eu dînsa fură luate şi tezaurele luî Decebal ce fusese îngropate şi aseunse supt apa Streîuluî, îar Dacia deveni provincie a ma-
cia am cules, în vara anului 1888, la însuş loeul de baştină alia-milieî noastre (în MrpviaT?, un sat pe muntele Pelion în Thessalia), următoarele date asupra lui Dimitrie Philippide". Şi intr-adevăr asemenea date precize nici nu se pot găsi decît în notiţi de familie. Dar asemenea notiţi de familie au maî multă valoare istorică decît ştirea „că a murit în Basarabia la 1833, dapă cum se înseamnă în Chronologia luî Chiriac Melirrhyt03“,- Orî decît combinaţii bazate pe „un pasaj al cărţii luî Rizo Nerulos", după care combinaţii Dimitrie Philippide ar fi murit înainte de anul 1826. Şi ce fel de combinaţii ? Rizo Nerulos în cartea Conrs de litfcd* rature grecque moderne, G-eteve, 1826, pag. 66 spune cu privire Ia Dimitrie Philippide următoarele : „Deşi lucrările sale ştiinţifice şi literare sînt de ajuns pentru renumele său, mă simt fericit a însemna aici aceste puţine rîndurî în memoriea sa şi a-î plăti ca discipol datoriea sfîntă a recunoştinţa". Şi Băneseu zice că, dacă Rizo Nerulos ÎQseamnă la 1826 acele rîndurî în memoriea M Dimitrie Philippide, apoî acesta trebue să fi fost mort pela 1826. Dar spui ceva în memoriea (Cum va fi zis Rizo Nerulos ? En m6-moire de? A: la memoire de?) cum numaî dacă acel cineva e mort ? Rizo Nerulos a putut înţelege că scrie ceva în aducerea a-minte despre cutare, care î-a fost profesor cîndva şi care trăia încă.
680
§ 189.
rii împărăţii a Romanilor. Minele de aur şi de argint şi' alte mine fusese cunoscute şi exploatate, nu numai de Dece-bal, ci şi de alţii cu mult înainte, căci numaî din ele îşi? procurai! aurul bogaţii Agathyrsi, şi mai ales de aicî se aducea aurul în Grecia. Şi împăratul Romanilor,; marele Traian, care-fu proclamat de cel maî bun om şi prin votul senatului, a-duse o prefacere spre; cultură şi spre maî bine în ţara pe care o stăpînise Decebal, căcî a pus să se construiască temple şi alte clădirî publice pentru înfrumuseţarea ţăriî, şi castele pentru siguranţa eî, şi drumuiî şi oraşe pentru comoditatea vieţii. Şi a făcut şi podul cel renumit peste Dunăre, la dreapta Oltuluî şi nu departe de acest rîu, facilitînd astfel în cel maî mare grad relaţiile dintre noile posesiuni şi-cele vechî. A adus apoî şi a stabilit în aceste locuri o mulţime de coloniî din Italia şi din părţile de peste Dunăre şi a aşezat garnizoane romane prin cetăţi pentru paza ţăriî. Mulţî au venit şi dela sine, negustorî şi meseriaşî şi alţi co-lonî de din a dreapta Istruluî, aduşî de speranţa unuî cîştig. maî mare şi a uneî vieţi maî bune. Căcî în adevăr se pare că bunul împărat şî-a dat o deosebită silinţă să înbunătă-ţească soarta noeî cucerirî. Pentru aceîa toţî locuitorii, şi ceî băştinaşi şi ceî veniţî maî de curînd, închipuindu-şî pe marele Traîan ca pe un om maî presus de fire, vedeau în el un înger binefăcător, o putere aducătoare de fericire, un zeu al scăpării, şi-l onorau şi-l venerau cu onoruri şi servicii divine, rîdicîndu-î statui şi icoane, în public şi în particular, şi invocîndu-1 la diferitele întîmplărî ale vieţiî ca pe Jupiter protectorul caselor şi ţării. Căcî ce nn sînt în stare să facă oameniî pentru binefăcătorii lor ! In vremea aceasta Daciî băştinaşi şi Geţii şi alt neam de oameni care va fi fost în Dacia- sub stăpînirea Dacilor, din veneraţie şi din tragere de inimă cătră marele Traîan, au început să imiteze în totul felîul de viaţă al Romanilor şi sâ le vorbească limba,, care era şi limba marelui împărat, zeul protector al Daciei, şi în acest chip s-au romanizat. S-aîntîmplat cu Daciî aceîa ce s-a întîmplal cu mulţî alţi!, de pildă cu ace! oameni care trâîau ceî maî îndepărtaţi de Datî cu locuinţa, la extremitatea- apuseană a stăpîniriî romane, lîngă rîul Baetis, şi care, după mărturisirea luî Strabon, ce vizitase locurile acelea, căpătase complect felîul de. a li roman, de limba lor de altă dată nici nu-şî maî aduceau aminte, şi devenise Ceî maî
§. 189,
6.81’
mulţii latini cu totul. Ceiitrul. aceştei nouă provincii îl forma; par,te,a apuseană & Ardealului, şi; a, Munteniei. Rrovin-ciea însăş. se întindea spre apns.- pană la. Tisa, iar spre. răsărit cam: păn la. graniţa; de vest a Moldovei, căci ţara aceasta a Moldovei a primit expediţii: romane, dar supusă, vreodată Romanilor n-a fost. Şi aşa deci, Traian, administrînd pe.su-puşii Iul şi îngrijindurse de eî, ca, un bun: părinte, a devenit, întemee.torul şi înfiinţă torul. unui popor,care, dupăce. a. suportat; nenumărate incursiî banditeşti: a nenumărate neamuri furioase, şî-a păstrat, existenţa pănă astăzi, se numeşte în; limba, lui proprie Romînî şi locueşte pe teritoriul dintre Tyras, Tisa, Dunăre şi marea: neagră4'.:—pag: 148: „împăratul Aurelian, din cauza invidie! faţă: de Traian, cum spun uni!, în realitate însă pentrucă nu mai putea rezista invaziei şi: îngrămădirii barbarilor, a poruncit să se părăsească: părţile din stînga. Dunării, pela anul 73 al sute!, a treia. Şi s-au strămutat atunci garnizoanele şi dintre locuitori: aceia doar care. din- cauza înaltei lor poziţii? sociale şi a bogăţiei lor se temeau.de barbari, înpreună cu oamenii de casa lor, în părţile de. de-a dreapta fluviului, care s-au numit şi ele tot Dacia, pentrucă, dupăce a perdut provinciea, a căutat împăratul macar. cu numele ei să se mîngîe. Este. evident însă că cei mai mulţi locuitori* , maî ales cei dela; ţară, aii rămas în vechea Dacie, care apoi s-a întins cu; mult, peste hotarele, ei şi a, deyenit Romîniea de astăzi Căci este: greii ca, oameni care locuesc. o ţară. înfiinţată, care aii, case şi; ogoare şi vite, oameni cu stare şi proprietari de pămînt, ce nu mai: sînt deprinşi să trăiască pe cară şi: prin, corturi, săi se- strămute cu, toată pojijiea pe pămînt străin. Străbuniiţ Romînilor sînt dec! aceştiia care aii: rămas atuncî pe loc, precum şi mulţi alţii din. neamurile ce au, năvălit în ţările de. aici în repe,-ţite rîndurî, după cum. yoin.vedea-în, cursul povestirii, care s-au amestecat cu dînşiî şi, Sra;U! romînizat".—• pag., 188.: „[Dupăce a vorbit despre ocuparea Daciei, de. Groţi şi de Huni], Ce aii; făcut Romîniî noştri în» vremea: aceasta ? Au trecut: şi. eî. Dunărea şi s-aii adăpostit pe teritoriul? Bizantinilor ?: Poate cîtivat o minimă parte. Gei;mulţii aproape.-toţi, aiii rămasrîn ţara, lor şii aii; fugit pentru moment- înaintea furtuneî; retragindu7se;: prin: locuri: de refugiu, prins codri şi munţi şi prin părţile de idincolo , de; rîurL Căci, furiea. duşmanilor, năvălitori se descărca şi şe; revărsa asupra stăpînitorilor, iar,
46:
682
§189.
nu asupra stăpîniţilor, de care noii stăpînitorî aveau ne-voe. Romîniî erau, decî, spectatori ai celor ce se întîmplau, macarcă şi eî nu rămîneau neatinşi de năcazuri — ţara li era doar devastată de războinicii invadatori—, dar erau deosebiţi cu totul faţă de vechil stăpînitorî, şi nu erau confundaţi de noii stăpînitorî cu dînşiî, ca duşmani nu erau consideraţi de fel. Stăpînii cei noi vedeau că eî sînt numaî nişte agricultori şi nişte păstori şi-I tratau maî cu blîndeţă. Nici Hunii doar nu este de crezut că ar fi fost cu totul sălbateci şi lipsiţi cu totul de orice omenie, o.ri câ n-ar fi fost chiar capabili de iubire pentru semenii lor. Dacă însă la istorici nu se pomeneşte de Romîni anume nimic, aceasta nu^i de mirare nici straniu. Căcî doar şi îa timpurile de demult şi în cele mai dincoace, ba chiar şi în cele de astăzi, aşa numite filosofice, videm că istoricii consideră ca demni de pomenire mai mult pe ceî care poartă arme decît pe ceî care duc plugul orî poartă bîta păstorească. Despre Cumani, Uţi, Cangari, Unguri, Chazarî, Avari, Huni, Goţi, Daci. Geţî, Scythî, şi despre alţi barbari, despre toţi cîţi s-au îmbătat de omoruri şi n-au lăsat, ca să zic aşa, o şchioapă de pămînt nemÎDjită de sînge omenesc, se face vorbă multă la o mulţime de istorici, de Romîni însă şi de cei care înainte de dînşiî au fost băştinaşii acestor locuri, ţăranii paşnici, singurii care ar fi' meritat cu dreptul o pomenire, hrănitorii noştri, n-a spus nimeni o vorbă, dacă nu doar în treacăt. Căci şi sub Daci şi, sub Geţî şi sub Scythiî năvălitori au fost locuitori băştinaşi, şi nu este de crezut că, dupăce s-au retras năvălitorii, să fi rămas locurile pustii de oameni, tot aşa după cum mai tîrziu sub Goţi, sub Huni, supt Avari, sub Bulgari, sub Cangari, etcv au fost locuitori băştinaşi Romîniî. Dar cine erau aceşti'locuitori băştinaşi? Eu cred că au fost neamuri slave, şi oraşele Romîniei, ale căror nume s-au păstrat numai la Ptolemeu, eu cred că au fost înfiinţate de Slavi. Şi Ungurii, cînd au ocupat Pannonia, n-au găsit ţara pustie, ci s-au stabilit într-însa alături de Slavi, care erau şi pe atunci mai numeroşi decît dînşiî, după cum sînt mai numeroşi şi astăzi. .Cu toate acestea de Uaguri se vorbeşte mult în istorie, de Slavi însă abia se aude, şi sînt care cred încă că nici nu sînt Slavi în Ungaria. Yezî, prietine, cît de ordinară fire au şi istoricii şi cum se laşă uimiţi prosteşte de săbii şi de arcuri şi de suliţi, macarcă ar trebui să aîbă judecată, macar o leacă“.
§ 189a.
688
§ 189\ Dionysios Photinos, 'Itnopta % xdlai hav.lac, Tavuv TpavmXpavîac, BXa/i'a? y.aî MeXoamaţ, ev Bisvvr), 1818, 3 tomuri; I pag. 125: „Numeroasele colonii, aduse din tot imperiul roman, au umplut Dacia. Romanii s-au amestecat cu Dacii şi din încuscrirea lor reciprocă a rezultat o amestecătură u-nicâ şi un neam de oameni a parte“. I pag. 158-162 : „Aurelian;.. s-a hotărît să renunţe la Dacia, a retras din ea toate oştirile romane, şi coloniile romane, înpreună cu cei mai mulţi din vechii locuitori Daci, cîţi mai ales locuiau între munţi şi Dunăre, în părţile de jos ale Daciei, le-a strămutat şi le-a dus pe malul drept al Dunării, îar Dacia a lăsat-o pe socoteala acelor Daeoromanî, care au fost părăsiţi în părţile muntoase ale eî. Coloniile strămutate le-a a-şezat în Moesia de sus şi îu Moesia de jos, între muntele Haemus şi fluviul Dunărea... Aceşti Daeoromanî au format după aceia un stat puternic^ care cîteodatâ era unit supt un singur şef, altă dată era despărţit sub maî mulţî şefi, şi s-au întins pănă în Macedonia şi în Epir. Iar autohtonii şi colonii romani, ori mai bine zis Dacoromanii, rămaşi în Dacia, atît acei care locuiau în părţile de sus, între Carp aţi şi Pannoniî, cît şi aceî care trâîau în părţile despre miazăzi, între rîurile Prut, Şiret şi Dunăre, dupăce au fost părăsiţi de stăpînirea romană, au format eî în de ei o domnie autonomă şi, revenind la starea lor de maî înainte, au hă-Iâduit în pace din partea Romanilor. Fiindcă însă în părţile de jos, spre şesurile Daciei, nu s-au putut aşeza, din cauza necontenitelor invazii ale roiului de barbari, care venîaii din Scythia asiatică şi din Scj^thia europeană şi curgeau ca nişte torente, s-au retras şi s-au refugiat în munţii Carpaţî, unde au trăit cea maî mare- parte din vreme. Aceasta-i pricina pentru care istoriea veche a Daciei nu se întinde maî ■departe de al treilea secol după Hristos şi începe din nou pela al treisprezecelea secol. Timpul dela mijloc dintre a-ceste epoce a devenit încurcat şi nesigur din cauza necontenitelor schimbări şi întîmplărî, deoarece în acest înterval de timp, care cuprinde aproape o mie de ani, Dacia s-a prefăcut mai mult îatr-un adăpost al neamurilor scythice şi adeseori cîmpiile despre Dunăre au râinas pustii. Ce domni vor fi avut Dacoromanii în aceste timpuri de independenţă , a lor, nu se poate şti, pentrucă Romanii, neavînd nici războae nici vreun raport cu dînşiî, n-au avut prilej să scrie despre
el. Cu toate acestea, din .istoriea bizantină şi din cronicile Serbiei, Transilvaniei şi;.'Up'gâriel se/p^oate conchide că în ^jm'eiii.(ui ^nterTâl' deJţimp n-au lipsjt /^acestui popor şefii . carejnjieor^ er.au supt begemoniea Poloniei, alte dăţi ejrau/supt acea a Ungarie^ şi adeseori’erau independenţi". I pag. 243-245 : „Pe vrtmile acelea [anul 6,26] se pare câ Dacoromanii au căpătat oarecare putere, pe care, avi păstrat-o până pela anul 678, şi că în acest.1 interval de timp mulţi dintre Dacoromanii care se găsiaU; dincolo de Dunăre subjugaţi de Slavi, s-au întors în patriea lor Dacia, pentrucă... cronqlqgiea locală a VÎahiei, numită letopiseţ, povesteşte despre începutul banatului Craiqvei următoarele, anume că din populaţiea romană care a emigrat în ^[oesia. (eeîft ee s,ra în.-tîmpiat supt împăratul Aurelian) s-au despărţit uniîa, aiit trecut Dunărea, pela ‘judeţul.Mehedinţi, şi punînd-stăpinire pe pămmtui dintre munţi, rîul Olt şi Dunăre, adecă pe cinci jiideţe din. Vlahia, şi-au ales, şef pe unul dintre, dînşiî, numit Basarabâ, căruia .i-au dat cîrmuirea şi pe care l-au! -pus ban./;ceia 'ce înseamnă pe slavoneşte domn/ de un de -şi-au luat şi numele, cele cinci'judeţe de'sub stăpînirea lui, de se numesc banat Tronul şi l-a aşezat întîiu.'banul. la; Turnul Şevermului, în judeţul, Mehedin.ţi, după aceîa urmaşii lui l-au pus la Ştrehaia (care '.localitate e cam la vreo patru cea8ui,i ‘ depărtare. de Jiu), în aceiaş judeţ, apoi la Crai o va în judeţul Dolj. E]iul banului şi-a, luat titlul, de b^noveţ^cu-vînt sinonim cu turcul beizade, adecă fiu de beiu“. I pag. 249i „Dupăce s-au întors Dacoromanii în ţara lor ceavechr, precum s-a spus maţ şuş, nu numai că, eiaii bine, ocirmniţi de banii lor cei cuminţi, şi viteji, iar ţara lor căpăta zi, cu zi baze mai solide, apărată fiind de, armele lor şi de tăţ-iea aşezării lor, care, situată între munţi; şi rîurile Dunărea şi Oltul, nu era atît '4® mult ,$şpjisât la,- njecoiitenjtele, invazii,} dar adeseori se uniau cu, ceilalţi,îDacq^omabî, care iqpuiau,;în părţile muntoase'".ale/Daciei, şi. cu, alte""neaimuri dela miazănoapte, şi treceau, Dunărea,- şi cutrjerau provinciile^rqmanef. I. pag, 2-78 : „Vlahii care locues.q, în ^aced<in|â/,/ Ţl^esşajig,. Thracia şi Epir... şe trag din acei, ştrăj^	şi
din.acei, [DacoromaniJ, care maî appî adeseor^ au, treciijt/djn Dapja. propriu zisă în Thracia, uniţi. au aceiaş: limbă cu Dacii .jc^./4^es£'	..I/P^
300-301‘: „Dacoromânii,,^ c^ autqn.omi,; cîţepdatăi ca
189 M90-191-192.
685
supuşi, tiheorf 'cedînâ cu fuga înaintea D^vălitorilor, altă <3a'tă rezistîiî'd cu bărbăţie contra âtâcurilorVfurioas'e, ‘sj'âu păstrat şi s-ân înmulţit în propriea lor ţarâ 'dintre Tisă, Dunăre, Nistru şi marea neagră, d'âr au devenit un popor amestecat, rezultat din multe neamuri scitic'e nâvălitbarlej a1 nume, îh afara fl'â yâ'chir lofeaitbrî"îS!ăvî, .Q-eţî, Dâci (caro vor fi fost alte neamuri maî vechi, nu ştirb) şi ‘apoî RbmânI, din Chiinmerî şi Goţi, din Bastarnî'-'şi Gepizi, din Slavîni şi ITuhi, din Vandali 'şi Bulgari, diri Châzarişi Avari, din Ungri şi Bbgd'oni, din 'Cbmahî şi Nogai, din cîţî au rămas după vremuri îa această ţarâ, şi care Orî âu fost stăpîriîtori ori au fost stăpîaiţi, dar care toţi au înbrâţbşât feliul d'e â fi ăl Dacoromânilor, adecă al' Romînilor, şi cu încetul s-au roinî-•nizât, aşa câ: nici urină dmtr-ÎQşii n-a mâi rămâ'ş,££,— Pentru letopiseţul de care vorbeşte Photihbs vezi § 233.
§, 190. Jîopitar în Wienei: Jabrbiicher anuf 1829 A-.pril-IuDiii,, cu ocaziea recensieî dicţionarelor de Cluj, şi-de Buda: c Limba romînă a început să se formele cu mult înainte de colonizarea Daciei decâtră Traîan, anume prin coloniştii cei dintîm aî Illyri ei. Rominii sfat fraţi buni cu Albkhejiî şi limba lor este provenită din limba iatinâ popu-im vorbită (ie illyri şi apoi de Thracî [pe câre-i confundă uiiii. cu alţii] încă dela anul 219 a. Chr., cînd Romanii au pus îhtîlâş dată piciorul în peninsula balcanică.9 Compară ale m’ele Prihcipn de istoriea liînbiî pag. 28i3 sqq.
§' 191. M. Cjogălniceahu, Histoire de la- Valachie et de la Moldavie et des Valaques transdanubiens, Berlin, 1887 : ^Romîniî se trag din coloniştii aduşi în Dacia. Cea mai mare parte din aceşti colonişti’ n-au părăsit Dacia atunci cînd le-.giuuiie aii fost retrase din această provincie. Acei Romîni care părăsise Dacia şi se retrăsese de-a dreapta Dunării s-au îators^ îa mare parte de-a stînga fluvialui pela sh'rşitui secolului VIL9 La Hunfalvy, Die Rumăaen und ihre An-spriiche, pag. 278.
§ 192. „A. Trebonius Lauriănus, Tentamen criticum in •originenij derlvationein et formam lîuguae romahae in utraque Dacia vigentis, vulgb valachicae, Viennâej Igiit), pag., IX-LI: ^Dintre Romanî imiîa au trecut în adevăr peşte Dunăre înpreună. cu oştile luî Aurelia ii,, âlţiî însă aii rămas pe loc. Din ceî trecuţi peiie Dunăre se trag Macedoromîniî, în spe-
686
§ 192-193-194.
cial acei care au format imperiul romîno-bulgar şi au dat primului imperiu bulgăresc ţari ca Symeon, Petru şi SamueL Din-ceî rămaşi pe loc se trag Dacoromînii, care după retragerea barbarilor s-au constituit în ducate sub principi indigeni numiţi Iovianus orî Diodorus (nume tradus apoî în slavoneşte prin Bogdan), Hilarius ori Bucculus (nume tradus apoî în slavoneşte prin Radu; dela un asemenea duce Hilarius orî Bucculus îş trage originea oraşul Hilariopolis orî Bucculesci = actualul Bucureşti), Iulius orî Gelius, (= Gelou din Anonymus Belae regis notarius şi unguresculGyula), Claudius (=Glad din Anonymus Belae regis notarius), Ma-rius orî Mariotus (=Morout din Anonymus Belae regis notarius), Minor Marius ori Minor Mariotus (= Menumorout din Anonymus Belae regis notarius),9—La pagina: LI Lau-rian dă numărul Romînilor : „Romîniî care trăesc pe aceste locuri dela timpurile împăratului Traîan şi succesorilor săi sînt dincolo de Dunăre cam yreo 50 de milioane (quingen-ties centena millia) şi nu cu mult mai puţini dincoace, de-Dunăie“. *
§ 193. Paul Josepli Schafarik, Slavische Alterthiimer,, deutsch von Mosig von Aehrenfeld, Leipzig, 1843-1844, I, pag. 32 : „Actualii Valahi dela Pind, din Valahia, Transilvania, Ungaria răsăriteană, etc., sînt un amestec de Daci, Romani şi	Slavi".— II	pag. 205 nota: „Eogel în mai	multe
locuri din	numeroasele	sale	scrieri a emis părerea că Va-
lahii de dincoace de Dunăre au fost aduşi de Bulgari în seculele YII-X din Thracia şi Macedonia. Această părere n-are bază istorică. Ambele neamuri valahe, cel de dincoace şi cel de dincolo de Dunăre, au aceîaş origine şi s-aii născut în acelaş timp din amestecul Thracilor şi Geţilor cu Romanii. Pănă la VII-X secol eî au trăit în munţii Daciei, Macedonie!, Thessaliei, Albaniei, etc., şi s-au răspîndit peste cîmpiile învecinate atunci cînd timpurile au devenit îarâş paşnice",
§ 194. G. Şincai, Hronica Romînilor, Iaşi, 1853-1854',.
I	pag, 7 :	c Romîniî se	trag	din coloniştii aduşi în	Dacia,
„din toată	lumea Romanilor,	dar maî ales din Roma	şi dins
Italia".9— psg. 30 : C Nu se poate tăgădui că o parte dini colonişti aii trecut de-a dreapta Dunării pe timpul lui Aurelian, cei mai mulţi însă au rămas pe loc. „Din partea coloniei
§ 194-195-196-197.
687
care au rămas în Dachia veche s-au prăsit toţi Romînii cîţî sînt de-a stînga Dunării, cum cură în marea neagră; iară din partea coloniei care au trecut Dunărea şi s-au aşezat în Dachia cea nouă, aşijderea şi din Romanii pre carii i-au dus marele Constantin în Trachia, s-au prăsit Romanii cei ce sînt de-a dreapta Dunării, carii s-au numit după aceia amu Vlahi, amu Coţo- sau Cuţo-Vlahi, iară, mai pre urmă Tinţari, tocma cum s-au numit şi cei ce au rămas de a stînga Dunării întîiu Romanî, apoî Abotriţî, după aceia Comanî şi Pa-ţinachite, mai pre urmă Munteni, Moldoveni, Mărgineni, Mocani, Frătuţî. Ci oricum s-au numit sau se numesc şi a-cum, tot de o viţă şi porodiţă sînt, adecă Romani de sînge, precumjjfirea şi virtutea îi mărturiseşte." 9
§ 195. Amedee Thierry, Histoire®d’Attila, Paris, 1856 : p Romînii sînt coloniştii romanî din Dacia, care n-au părăsit-această provincie, ci au continuat de a trăi ca colonî liniştiţi pe timpul stăpîniriî barbarilor,9 La Hunfalvy, Die Rumănen und ihre Anspriiche, pag. 255, Roesler, Romănische Studien, pag. 66.
§ 196. Andrei Şaguna, Istoriea bisericii ortodoxe răsăritene, Sibiiu, 1860:- „Noi Romînii avem convingerea că naţiunea romînă îşi trage originea din soldaţii şi coloniştii lui Traîan, care au luat în stăpînire Dacia dela Tisa păn la marea neagră“. La Hunfalvy, Die Pnumănen und ihre Ân-spriiche, pag. 284.
§ 497. Fr. Miklosich, Die slavischen Elemente im Rumunischen, în Denkschriften der wiener Akademie der Wis-senschaften XII, Wien, 1862, pag. 3-4: „Romîniî se trag din acei Romanî, pe care Traîan, dupăce a învins pe Decebal la începutul secolului II, î-a stabilit în provineiea Dacia, Această provincie a fost perdută pela mijlocul secolului III sub Gallienus, şi Aurelian, al cărui nume după Kopitar (Kleinere Schriften I, 231) se păstrează în refrenul Ler şi Oi-lerum din colindele romîneştî, s-a văzut eonstrîns curînd după aceia, dupăcum mărturiseşte Flavius Vopiscus, care a scris pela sfîrşitul secolului III, să părăsească şi de drept aceia ce era perdut de fapt, şi să strămute pe soldaţii romanî şi pe provinciali peste Dunăre în Moesia. Stă în firea lucrurilor că Romanii s-au amestecat în Dacia cu locuitorii băştinaşi Dacii, şi în Moesia cu locuitorii băştinaşi ai Moesieî, cu Ge-
$88
^§197.
•ţii. !Pentru aceia ©omînii din se'cule'le IV şi V ‘trebuise consideraţi câ ©aci şi fGre‘tî ’româniza'ţî, -ă^a f&upă <cum locuitorii Franţei înainte de venirea Francilor "erau Galii orî CSlţî românizaţi. Daca 5îaî în considerare locurile tinde trăesc -astăzi Romînii, te întrebi cum şi cînd au îost eî împinşi spre nord din Dacia cea de-a dreapta Dunării. Mie-mî pare probabil câ originea acestui fapt trebue căutată în "cucerirea decâtrâ Sloveni a teritoriilor 'răsăritene ale muntelui Haemus -pela sfîrşitul secolului V. Tot *pe atunci a avut probabil loc şi emigrarea Romînilor spre sud, căci faptul ?că au aceiaş limbă ne împiedecă să admitem că Romînii din Macedonia s-ar ii născut aiurea decît cei din. Dacia, fără :-s'ă maî vorbesc de aceia că, în caz cînd n-ar admite cineva legătura admisă de-mine între Romînii din Macedonia şi ceî din Dacia, ar trebui să admită o immigrare a ^Romanilor în Macedonia, despre care nu se pomeneşte nicâiri în istorie. Originea limbii romîneştî, deci, datează dela începutul secolului II, cînd colonişti romani s-au; stabilit pe malul stîug al Dunării de jos“.— pag. 5 : „Maî tîrziu, cam dela VI secol, Ia legătura dintre elementul autohton şi cel roman s-a adăogit şi elementul slav, mâi ales cel sloven. In ce priveşte pe Ro-m'îniî dela nord, acest amestec se probează întîiu prin numărul cel mare de nume slave de localităţi, apoi prin cuvintele de origine slavă din limba lor, care sînt aşa de multei, câ nu se pot explica număi prin aceia că ambele popoare ar fi trăit alăturea, macarcă trebue să mărturisim că este greu să stabilească cineva care este acel grad de saturaţie a u-neî*'limbi cu elemente din altă limbă, care să ne îndrituiască sâ admitem că a trebuit sâ existe un amestec de sînge între cele două popoare. Pentru cîteva regiunî ;ar putea susţinea cineva că s-au amestecat Romîniî şi cu Ungurii".— pag. 56: „Originea acestui popor [a Romînilor din Istria] este foarte obscură. Profundul cunoscător al istoriei Istriei, Dr Peter Kandler, îl derivă dela o colonie militară care ar fi fost trimeasă aicî supt Augustus... Această părere, ■după care Romînii istrienî s-ar fi produs în Istria însăş, este -combătută de marea asâmănare ce exiâtâ între limba Romînilor din Istria şi acea a Romînilor dela marea neagră şi dela marea egee, asâmănare care ne-ar face să' admitem o altă părere, anume-aceîa «ă Originea ’celO'r doM [jadecă •fci’-eî)îr| ramuri ale poporului romîn trebue pusă în peninsula bilcâ-
§ 197-198.
689
nică dela Dunărea de jos. Adversarii aceşteî depe urină păreţi âr piatek să îatîmpine 'Că istoriea liu ptimeWş^e d'espre vreo emTgrate a RomTniloi’ spre Htria şi că cele do’uâ elemente' Care au contribuit lia formarea RomîniTor "estici, â-ntiiiie elementul băştinaş tlirac ?> elementul roman, aii existat şi în Istria, aşa că asă'mănarea dintre limba’ Rbmînilor îs-trienî şi aCea /a Roimn'ilbr estici şi-ar âfea fraza îri identitatea 'elfeWeiiţeior din care au rezultai aceste două limbî. Eu însă nu îndrăznesc să pun această hipoteză, c’ă în toate ţările, unde s-afo amestecat Roiirani cu pbpoire de neam tli'răc, au piitut să -s'e nască popoare a'le căror limbî să Sa’men'e cu •cea rommeia'seă, şi că 'prin urinare Romîiriî 'macedoneni, şi acfeî aşezaţi pe ‘coasta răsăriteană a mării atfrîatice, 'care -se pot 'considera ca străbunii MorrachlTor sVavî de ast&zi, şi Romîoiî i'strienî au putut să se nască în locidrile înse'ş unde se găsesc astăzi aşezaţi".— După cum se vede, dela o pagină la alta, în cursul aceleî'aş lucrări, Miklosich a Variat mult în păreri. Şi variaţiea nu s-a sfirşit, după cum se va videa din celelalte lucrări ale sale. In ce priveşte hipoteza din urmă, pe care de altfel Miklosich nu îndrăzneşte s-d susţină, ea i s-a părut; posibilă din cauza neprecizeî păreri ce avea acest învăţat despre etnografiea antică balcanică. Pentru el Ţhracîî şi Illyriî erau tot una. Die slavischen Clemente im , Rumuniseben pag. 6: „Popoarele care locuiau în vechiine peninsula balcanică se pare că erafi toate ramuri ale unuia şi acelUiaş mare neam, care ajungea, spre nordvest pănă la Istria, la nord pănă peste Dunăre şi la nordest, .pănă la Carpăţi, neam pe care l-ar putea cineva numi cu drept cuvînt tlirac".
§ 198. W. Tomaschek, tiber Brumalia und Rosalia, Sitzungsberiehte der viener Akademie der Wissenschaften (LX, .Wien, 1868 : r Dacoromîniî sînt .Daci şi G-eţî romanizaţi, n-au părăsit Dacia niciodată. Macedoromîniî sînt Bessi romanizaţi, care prin năvălirea Bulgarilor au fost împinşi din locuinţUe lor primitive şi s-au dus în Pind. „Din faptul, de altfel nu lipsit de orice îndoială, că limba Ţmţâril'or ar :fi numai un dialect al limbii Dacoromînilor, nu urmea’zl nu^--maî decît câ ambele popoare au trăit odată în âcelaş loc. Romanizarea, fiindcă lucra pe aedeaş baze naţionalfe, a-trebuit să aibă,;, cliîar în: regiuni separate din punct de videtfe -al spaţîuluiy în aceleaş înprej urări aceleaş efecte ca limbă
690
§ 198-199-200.
şi ca viată naţională, în Dacia traîană de o parte şi pe pămîntul thrac din interiorul peninsulei balcanice de altă parte“-.9 Aici apar întîiaş dată îa scrierile luî. Tomaschek Bessiî, pentru care acest învăţat a arătat o deosebită predilecţie cu privire la naţionalitatea romînească. Bessiî însă au jucat numaî mic rol la producerea aceştei naţionalităţi, căci ceî maî mulţi dintre eî au trăit pe teritoriu greci-zat şi au fost grecizaţî, nu romanizaţi. Să se observe apoî că hipoteza privitoare la naşterea aceleîaş limbi romanice şi aceleîaş naţionalităţi romane chiar pe teritorii separate îu spaţîu, atuncî cînd fondul etnic supus romanizării va fi fost acelaş, hipoteză pe care Miklosich nu îndrăznîa s-o pună (Vezî mai sus sub Miklosich Die slavischen Elemente im Rumunischen), Tomaschek o pune cu încredere şi cu hotărîre.
§ 199. Th. Mommsen, Die romischen Ackerbriider, în Grenzboten anul 1870: cRăzboaele cu Dacii au pus baza actualei naţiuni romîne.Q Lâ Jung, Roemer und Romanen in den Donaulăndern, II ed. pag. 353.
§ 200. Robert Roesler, Romănische Studien, Leipzig, 1871, pag. 45: „Avem motive să admitem că elementul dac supus n-a întrat în contact cu cultura romană şi şî-a păstrat ura contra Romei. Prin urmare românismul Daciei a fost deosebit de,acel al celorlalte provmeîî cucerite prin armele Romei. In Italia de nord, în Gallia, Spania, Britan-nia, Pannonia, etc. românismul a fost un product al deznaţionalizării unei numeroase populaţii anterioare, care a con-'tinuat să formeze marea majoritate, a fost productul atragerii aceştei^ populaţii anterioare într-un alt cerc de limbă şi de idei, al amestecului unei părţi din sîngele roman im-migrat cu sîngele autohton iber, celt şi de alt soîu. In Dacia, dacă judecăm drept, pe un teritoriu slab populat, în-cuDjurat de o populaţie răuvoitoare, s-a format o ţară pur colonială, în care românismul n-a avut rădăcini adinei, pentrucă nu se sprijinîa pe baza largă şi sigură a unei populaţii cucerite şi sufleteşte. De aicî uşurinţa cu care românismul dintr-însa a putut să fie îndepărtat mal tîrziu şi să dispară fâră să lese macar atîtea urme cîte afl rămas în Bri-tannia orî în Noric, unde el s-a şters dupăcum se: şterge o lustruîală.“—pag, 47 : „Supt Antoninus Pius s-au răsculat Dacii, fără să ştim sigur daeă cei care locuîau “în graniţile provinciei romane ori ceî liberi din văile Carpaţilor nordici,
§ 200.
691
ceia ce e mar probabil. Deja acum videm pe Daci în alianţă, cu Germanii, o legătură care cu vremea va fi devenit tot mai strînsă, pănăce puţin numeroşii Daci s-au topit îu sfîrşit în mulţimea Germanilor“.— pag. 52: „Dela 272 au ocupat Goţii complect posesiunea romană părăsită, resturile populaţie! autohtone s-au topit în ei fără urmă. Pănă la al şeselea secol Dacia este locuinţa neamurilor germane. Cultura care fecundase pămîntul dela 107 pănă la 272 a dispărut. “
—	pag. 75 : c In urma invaziei Slavilor „mai rămăsese din vechea populaţie romană, care vorbîa latineşte, din Moesia şi din cele două Dacii [ripensis şi mediterranea], în oraşe acea săracă parte a poporului care de obiceîu supravîeţueşte tuturor revoluţiilor întîmplate îu viaţa de stat, iar la ţară păstorii, care sînt ceî mai în stare de a fugi priu locuri nestrăbătute şi de a aştepta acolo pănă ce trece furtuna. Acelaş lucru s-a întîmplat în Thracia, UDde şi acolo partea romanizată a poporului thrac, în special Bessiî, s-a păstrat numai în numeroasa clasă păstorească. Cu aceste puţine excepţii caracterul etnic al imperiului de răsărit s-a schimbat dela mijlocul secolului VI cu desăvîrşire. In această epocă, dela Ârkona la marea baltică pănă la capul Matapan în Morea, continentul este plin de neîntrerupte colonii slave/
—	pag. 136: „Originea Romînimiî trebue căutată în Thessalia, Macedonia, IlJyria, Moesia şi'Scythia, care cuprindeau mult maî multei elemente romane decît Thracia“.—:pag. 145: „Moesia şi IlJyricuI, nordul şi vestul peninsulei au fost romanizate îa cu mult maî mare măsură decît s-a admis pănă astăzi. Peninsula balcanică a fost, deci, punctul de plecare al poporului romîn, care treptat treptat s-a retras în terenurile goale şi maî puţin des populate dela nord şi a o-cupat definitiv sudestul Europeî“.— pag. 117 : „In timpul aceşteî lupte pentru independenţă a Valahilor din Moesia uniţî cu Bulgariî [sfîrşitul secolului XII], precum şi în timpul imediat următor, eu socot că s-au stabilit întîiaş dată Romîniî în mase maî mari Ia nord de Dunăre. Adeseori, cînd siliţi de nevoe fugîau peste fluviu în şesurile Cuma-nieî, aii trebuit sâ vadă Valahii cît de favorabile erau pentru păstorie acele locuri, ce spaţîurî întinse oferia ţara cea
-puţin populată, şi multe familii, multe comunităţi săteşti au preferit să rămînă pe pămîntul dela nord decît să se întoarcă acasă, unde războiul cu Bizantinii aducea numaî ne-
692
linişte şi nesiguranţă. Strînsele legături ’cu Cumanii facilitau acest lucru. Iar cînd în prima jamătafe â se'coTulur XIII pierea 'Turcilor Cuma’nî !s-a prăbuşit :sub 16'vît'urîTe Mon’go'-lilor, s-a putiit mâţi fără supărare nuin'ăîrfl |&WpnVor'!şT ţăranilor val'ahî, căci ia eî nu era îm'p'â¥ăţîe: 'caVe ;să fie !râs-tui-nătă; nicî tezaure care să fie prădate. Mbbgolul; cafâ a devastat Ungaria cu ‘extrema lipsă de omenie, a cruţat, se pare, Gumaniă apuseană, "Valahia adecă ‘şti Moldova".—Dintre argumentele scoase de Roesler dela fapte izolate este mai xntîm acel a silentio, pentru care vezi. mai sus sub Luduş, § 180. pag. 75 : „Cam dela 590 Slavii din Ungaria au fost supuşi ;de Avari. Acel care locuiau în Moldova şi îa Valahia au rămas, precum se pare, liberi, dar au 'servit îo mare număr îu oştirea chagânului. Unul din ceî maî puternici şefi 'aî lor, Mtisukros, a fos't prins prin şiretlic (de Bizah’tmî. In povestirea despre aceste’ exp'edi'ţii ale generalilor bizantini Priscos şr Pefros ;(5'9?0i{i9'6) îb'cohtrâ Sfâvilbr şi Avarilor, care e^âu stăpînî peste Dacia t’raîană, huT 'se pom&fteşte hicăirî despre niscai Romani ltjc'aTtficî, ttab'ârcă se p'oinenesc '6hîir trev sate de 'Gepizi “. pVg. 79 * „In â-cest tiriap de mârî schimbări în harta politică [timpul ocupării decătr'ă Ungur! ’a. Pănnbni'ei şi a ocupării decătră Pecenegi a Moldbvei, Munt'eniei şi TfansilvahM, sfirşltttl ;secb-iului IX] îar nu apar ni'călrî Romîniî oii Valahii, cel puţin în izVoare de'mne de c'rezuf. Căci povestirea aşa huînituTuî notar ânbniin al reg'eluî Belă, unde eî apar .'sub humele de Blâcci ca losuind în TrânsilvanTâ şi îu tot răsări'tul Uhpt-rieî, nu poate îi luată cît de puţifi-în wnsid'efâVe*.''' â.po"î:'tir-msăză critiba veracităţii hotarului anonim.^ I^ltfe â'rguihente ădUce Rofesler pe următoarele, pag. 126: „Unde aiurea de-. cît în peninsula sudi'că â putut primi limba, dâWrbfflîne'ască cuvinte alban'eze ?‘K Cu ac’eiasfă întrebare ă închis gură k toţi â'ceî care susţifreaft Excluzi va şi heihtr'efupta existenţa, â Dacbrbmîniibr în Dâ’cia. Şi atuhei s-âîr 'âptisaV' 'âreVu 'sâ caute expediente pentru a scăpa 'orî ‘de elementele ai’B'ânezie b’rl d’e Albahejl. Haâ'dM1 a îâfcut' dtaltîuhtM, Istoriei idriţîcă â Romîhilbr, I pra'g. ‘2 9 4, din felemehtfele alb'âii'eze ale limbii da’coromîn'^ eleMknts' aiitohione rohnn’eştî: * Cuvintele în ă’paV^riţi' albaneze sînt în re'alitUte dace, pentrucă Dacii şi Albahejii efău de"âc61aş neam, uuiiy vDâbiîybrafi^hlpabi'f-tei41 laîţi, Albanejit, sînt Illyri', Tar Thrâ'ciî şi Illyriî eran âc^laş
693
neam de oameni, cu limbi asămănătqare.g Mai tîrziu, Hasdeu a, părăsit acest chip de eţţlip&re - şi. a/adbpiaiaLtttJ,^ Cinpşînt Alibanejii? îu An alele, A ca de inie 1 r o mîri e ser.. II tom, SXÎII, Memoriile secţiunii literare pag. 103. sqq.:- C Albanejiî sînt triburile dace Costoboci, Carpi; şi Beşsi, ca.re supt, Aurelian şi, Dipcletian şrau, strămutat din Dacia peste, D;un.ăr.e.. Elementele albaneze din. limba, romînă sînt împrumutul,î, făcute de Romîni dela Costoboci, Carpi şi Bessi pe vremea cînd aceste triburi dace trâîau încă în, Dacia.0 Eelîul acesta de explicare, de a face adecă, pe Romîni să împrumute elemen~ tele albaneze pe teritoiîul însuş al Daciei, a mai fost întrebuinţat şi, de Tomaschek în Oeşterrei.chische, Gymnasial-zeitschrift 1872 pag. 145 sqq., în. sensul acela, deosebit cu totul de ai luî Hasdeu, că elementele albaneze din limba, romînă ar proveni dela,; colonii Illyrî (Pirustae şi alţii), aî vechii; Dacii. Părerea luî Hasdeu a fost adoptată de Ilie Gherghel, Zur JFrage der Urheimath. der Rumănep, pag. 56-58. Intr-o. scrisoare, adresată luî Sextil Puşca,riu şi, publicată,de acesta în Zur Rekpnstruktion. des, U,rrupmnischen, 26 Bei-heft (anul .1910) zur Zeitschrift fiir romanische; Philologie, pag. 62, Y. Pârvan spune următoarele.: „Ştiinţa limbilor m-dpgermane arată, că Albanejiî locuîau la, început în nordul Europei, ca; şi siayiî. Ei au locuit, deci, odată, la nordul Dunării şi nu inţeleg cum se poate baza cineva tocmai pe împrumuturile diu limba, albaneză pentru a aşeza, leagănulro-mînişmului. la sud-ve.st, cînd aceste înptrumuturî s-au putut face la, nordul rîuluî dela acei Aibanejj, care s-au perdut în mjâş.a.. cea mare a actualilor Dacoi’omînî în aceiaş chip în care. Albanejiî la-, sud au fost înghiţiţi dp:Gretî. Timpul, dela III-VI secol al erei noastre se potriveşte bine cu acest mod de a; yidea. Este tocmaî perioada de timp, cînd poporul, in-dogerman al Albanejilor a trebuit să. emigreze, dela nord spre sud, ca premergător a,l celuîalalt tînâr popor, %1, Şlş-Tilor.. Dacă;,urmăreşte cineva pe o, hartă; etnografică, direcţi ea,îp. care se extind actualele, restuiî ale Alba.nejil.or,, a-poţj v;ede câ; drumul, a fost aceiaş cu, al; Slavilor, adecă, dela nordest spre .sudvest, dea lungul înălţimilor Car.paţilor, prin transilvania, drept prin, inima, Datcor,ominilpr,i“ Şit Sextil-Puşcarin, Zur: Rekpnşţruîşţion'. des. Urjumanischen, pag:., 62-63,* ar- vedea refJectîn’du^s_erÎQ, elementele,Işţineşiţ. din, limba, albaneză) acest fapt al conlocuiriî lor cu Romani! din Dacia
694
§ 200.
(adecă cu Romîniî) înainte de a se stabili în actualele lor teritorii: cuvintele latineşti anume din limba albaneză în care ă este reflectat prin â, u prin ii', s prin s, ar fi maî vechi, împrumutate dela Romanii din Dacia, iar acelea în care a este reflectat prin e, u prin ii, s prin ■&, ar fi maî nouă, împrumutate dela Romanii din Dalmaţia. Netemeini-ciea aceşteî păreri a luî Puşcariu a arătat-o Spitzer în Mitteilungen pag. 292-293. După Jung Roemer und Românen in den Donaulăndern ed. II pag. 355 c cuvintele împrumutate de Romînî din limba albaneză „nu sînt aşa de multe încît să nu fi putut întră în romîneşte pe calea raporturilor cu Albanejiî care venîau prin ţările romîne. Prinţi, funcţionarî, soldaţi Albanejî se întîlnesc în Valahia în XVII şi XVIII secol. Compară Sulzer III, 257 V Asupra chestiunii în detalîu vezî §§ 341-352. — pag. 127: °Elementele slave din limba romînă aparţin la grupul slovenie al limbilor slave. Asemenea împrumuturî slovene însă limba romînească nu putea să facă decît de-a dreapta Dunării, căcî de-a stînga fluviului, în special îa Dacia, locuiau Slavî de viţă ruteanâ.0 La acest argument, care pleacă dela o presupunere foarte neprobabilă, combătută între altele de faptul că toponimica slavă din Muntenia şi din Transilvania irn-î ruteană, se opune însuş Roesler, cînd numaî cu o pagină maî la vale, pag. 128, printr-o mare contrazicere, spune că Ungurii au luat sunetele o, e dela Slavii Pannonieî. Ar fi trebuit să înţeleagă Roesler că, ■dacă în Pannonia. erau Slavî care aveau pe g, e, adecă Slavi de viţă slovenă, apoî maî degrabă vor fi fost şi Transilvania şi Muntenia ocupate de Slovenî decît de Rutenî.— pag. 128 : „Pentrucă au trăit multă vreme Romîniî în Bulgaria şi pentrucă s-au pătruns de viaţă bulgărească; se explică pentru ce au întrebuinţat în mod excluziv limba bulgărească în biserică şi, în stat până la secolul XViI“. Dar poate că au primit această limbă oficială şi bisericească slavonă Romîniî din Dacia pe timpul celnî dintîiu imperiu bulgăresc, cînd probabil Bulgarii au stăpînit şi peste Muntenia şi Transilvania (Pentru această stâpînire bulgară, pe timpul întîîu-îuî imperiu bulgăresc, a scris în mod convingător Pitf Âb-stammung der Rumănen pag. 70 sqq.).— Roesler, a cărui o-peră are toată aparenţa unui studiu aprofundat şi e intr-adevăr plină de erudiţie, maî ales în cele dintîiu doua că-
§ 200-201.
695
pitule, a lucrat totuş precipitat şi pe apucate, la întîmplare, fârâ sistemă şi fără răbdare, astfel că rezultatele la care a ajuns se pot considera ca nule. Pe icî colea se găsesc şi greşeli de neertat chiar pentru timpul cînd a scris autorul, pag. 124 : r Cuvinte arăbeşti şi persieneştî nu existau în limba Cumanilor, după cum probează lexiconul cuman.9 Şi cu toate acestea în lexiconul cuman (şi anume în adevăr în partea cumană din codex cumanicus) eu am numărat 324 de cuvinte de origine persiană şi arabă, şi anume 148 cuvinte persieneştî şi restul pănă la 324 arăbeşti!— pag. 125 : r Numirea de domn pentru şeful statului e introdusă de istoricii romînî moderni.9—pag. 129: c-u dela sfîrşitul substantivelor şi adîectivelor masculine romîneştî îşî are originea în -Ts. dela sfîrşitul substantivelor şi adîectivelor masculine veclii slovene.9—pag. 137 : c Sufixul -eală provine din latinul -ela.9
—	pag. 137 :	Macedoromînul	dimie — dacoromîn lume, la-
tin lumen, de unde urmează că în dialectul macedoromîn l iniţial se preface în d, fenomen care se înţîlneşte şi în dialectul sicilian.9 In realitate presupusul dumie este macedoromînul dunae, dun'auă, lume, = turc-arab dunia, lume. E cu atît maî curioasă o asemenea nebăgare de samă, ‘cu cît Roes-ler avea pretenţie câ ştie turceşte, scria, unde găsîa ocazie, cuvintele turceşti chiar cu litere turceşti, de pildă pag. 167, 337 (Aşa scria Hasdeu cuvinte turceşti, sanscrite, etc., fără ca habar să aibă de limbile acelea), a făcut la sfîrşitul lucrării un excerpt din codex cumanicus (din acel codex cumanicus, despre care susţinea că nu cuprinde în partea lui cumană nicîun cuvînt arab orî persian), şi a scris chiar o lucrare asupra elementelor ţurceştî din limba romînă, Die griechischen und tiirkischen Bestandtheile im Romanischen, Wien, 1865.— pag. 138 : 0 Veneţii erau Celţi.9 — pag. 93 : c Cifra cirilică l are valoare de 9.9—Şi tot aşa maî departe.
§ 201. JB. P. Hasdeu, Istoriea critică a Romînilor, voi, I, Bucureşti, 1875. pag. 305: „Naţionalitatea romînă s-a născut şi s-a dezvoltat în Oltenia până în valea Haţegului."— pag. 307: rDela secolul VI până în al XIV s-au lăţit Olteniî peste Ardeal, Temişana, Muntenia, etc.9—pag. 294: „Fârâ a se mişca, uniî din Dacia traîanâ şi alţii din Epir, Romîniî sau Dacolatiniî şi Albanezii sau Epirolatinii sînt şi nu pot a nu fi legaţî printr-o extremă asâmănare limbistică, deoarece provin uniî şi alţii din elemente roma-
696
§ 201-202-203-204-205.
nice şi, elemente traci.ce,, amestecate însă în diverse epjoce,. prin diverse, dialecţe, cu, diverse dozei şi sub diverse condi,-ţiunî climatol.ogice. pag, 59.: „Er.aţiî noştri d.epeste; Dunăre,^ zic. [Munteniei] până. astăzi Vlahie;Mare, căcî şi: pentru d.înşiî. ea fusese ca. un leagăn, al. naţionalităţii, de unde-î transportase dinţîijă. îm.pâratul, Aurelian."’
§ 202. Julius Jung, Roemer und Romanen in den DonauJăpdern, In.nsbruck, 1 ed*. 187/7-, II ed. 1887;: rDaco-romîniî sînt descendenţii populaţiei romanizate' din Dacia, care.: a. continuat şi după Aurelian să trâîască în această provincie.9 Asupra Macedorominilor,' şi Istroromînilor nu se pronunţă.
§ 203. H. I. Bidermann, DieRomanen und ihre Ver-bneitung in Qesterreich, Graz, 1877; pag. 93, 103 : ^Daco-romîniî, Macedoromînir şii Istroromîniî îşi trag- originea din elementul celto-ligur al5 peninsuleu balcanice — după cum de alt fel toate popoarele romanice au un substrat celtorligur— şi au format, odată; un. siDgur neam, care s-a: despărţit relativ tîr ziu în: treî ramurî.0
§. 204. Scbwicker., Die Hercunft: dec Rumănen, în Ausland: anii 1877, 1878^187.9: Susţine cele: spuse d:e Roesler; La- Pic, Abstammung der Rumănen pagi 17.
§- 205. H. Kiepert, Lehrbuch der, alten Geqgraphie, • Berlin, 1878 : pSub’Gallienus şi sub Aurelian au părăsit provinciea Dacia mulţî- din locuitorii eî. Dar mulţî alţii au rămas- pe loc şi din; aceştiia se trag Dacoromîniî.9 Eiepert aduce două argumente :	„Hotărîtor este faptul; că actualul
domenîu romînesc coincide- aproape complect: cu graniţile im-perîuluî şi'ale provincieî; Dacia. Iar cum că numele Dac' continua ’ de a exista pe vremea cuceririi Ungurilor, se probează prin cuvîntul unguresc deâk,- care- înseamnă latintse.a La Hunfalvy, Die Rumănen und ihre Anspriiche pag. 257. Hunfalvy a.: arătat inanitatea, acestor probe: graniţile romînis-muluî, trec cu mul;fe peşte acele, ale provincieî Dacia, îar ungurescul de âk, care. înseamnă între; altele student, copist, secretar^ e3te a,celaş;i cu.] romînescul: diac şifşî; trage originea: din vechiul bulgar diiakiţţ care-, el însuş este; eşit;: din grecul otaxovo? ! — In, orîce cazj chîar. dacă nu- eorăspundrcomplect; graniţile: actualului, romjnişm;- cu, graniţile/. proyjiUci.eÎ!.Dacia) actualul rpmînism; cuprinde-; însă în ■ graniţile sale*, toată; acea provincie, şi: faptul; este negreşit bătător lai ochî. E. însă' o simplă coincidenţă !
§ 206-207-208.
697
§ 206. Eudoxîu Hurmuzaki, Fragmente zur Greschichte der Rumănen, Bucureşti, 1878, I, pag. 11: „Autohtonii din Moesia, contopiţi cu locuitorii romani de odinioară din oraşele dunărene, precum şi cu acei colonişti romanî, care la părăsirea Daciei de împăratul Aurelian în anul 274 fusese strămutaţi pe malul drept al Dunării în provinciea Moesia, numită de âicî încolo Dacia ripensis, au crescut treptat şi au dat naştere poporului mixt al Vlahilor (Romînilor), unui popor de păstori, care-şi avea locuinţa mai ales la muntele Haemus."—pag. 185: „Teritoriul ţării care s-a numit mai tîrziu Valahia forma o parte din împărăţiea romană şi a-parţinea la provinciea Dacia. Populaţiea dintr-însa, care consista dintr-.un amestec de Geţi băştinaş! şi de colonişti romanî, a fost strămutată, atuncî cînd năvălirile barbarilor s-au înteţit, din ordinul împăratului Aurelian, Ia anul 271, pe malul drept al Dunării. De atunci înainte a servit Valahi a multă vreme ca loc de scurgere pentru acele neamuri barbare, care venîau dela nord şi dela nord-est spre Dunărea de jos şi năvâlîaîi maî ales asupra Thracieî. Dupăce s-a înfiinţat pe încetul în Moe3ia imperiul bulgăresc şi a crescut în putere, şî-a întins în al nouălea secol stăpînirea şi asupra Valahieî, şi a populat-o cu numeroşi Romînî, care bucuros se strămutau din Haemus şi din Macedonia în şe-şurile frumoasei ţâri dunărene. In al zecelea secol s-au aşezat Pecenegii pe pămîntul Valahieî şi apoî după dînşiî Cumanii au locuit multă vreme această ţară (1083-1220). Venirea de colonî romînî din Bulgaria şi din Thracia în Valahia a continuat şi pe vremea stăpîniriî Pecenegilor."
§ 207. Fr. Miklosich, Die Wanderungen der Rumunen, în Denkschriften der wiener Akademie der Wissenschaften XXXj Wien, 1879, pag. 2 ; „Chestiunea asupra patriei primitive a poporului romînese a fost de multe orî discutată, dar nu-î dezlegată încă. Fie-mî permis să-mi exprim aici părerea mea, după care patriea primitivă a Romînilor trebue căutată Ia sudul Dunării. De acolo îşi trag originea şi Ro~ mîniî din Istria*.
§ 208. Jos. Lad. Pic, tîber die Abstammung der Ru-manen, Leipzig, 1880 : r Dacoromîniî sînt Daci romanizaţi. Macedoromîniî sînt Thracî romanizaţi şi veniţi în actualul lor teritoriu din nordul peninsulei. Dacoromîniî n-au părăsit Da-
: - 47.
698
§ 208-209.
cia pe vremea luî Aurelian, ci s-au adăpostit în munţi, a-nume în munţii apuseni, începînd dela Marmoroş pănă în sudvestul Transilvaniei. Asămănarea dintre limbile dacoromînă şi macedoromînă se bazează pe aceia că tot Thracî au fost la bază şi colo şi dincolo.0
§ 209. W. Tomaschek, Zur Kunde der Haemus-Halb-insel, în Sitzungsberichte der wiener .Akademie der Wis-senschaften XCIX, Wien, 1881. Acest învăţat, care la 1868 în ţiber Brumalia und Ro3alia (Vezi maî sus § 198) susţinuse continuitatea existenţii poporului romîn în Dacia, şî-a păstrat’ punctul său de videre în recensiea pe care a făeut-o operei Romănische Studien a lui Roesler în Zeitşchrift fiir osterreichische G-ymnasien anul 1872 (la Pic Abstammung der Rumănen pag. 15), dar l-a părăsit, schimbîndu-şî părerea, îa recensiea făcută operei lui Jung, Roemer und Romanen in den Donaulăndern, în Zeitşchrift fiir osterreichische Gymnasien anul 1877, unde susţine că „Macedoromîniî şi Dacoromîniî au aceîaş origine, anume în romanizarea Bessilor. Din părţile dela sudul muntelui Haemus au emigrat Romîniî, pe de o parte spre muntele Pindus, pe de alta, şi anume în secolele IX şi X, de-a stÎDga Dunării". Pic Abstammung der Rumănen pag. 15. Maî ales însă în Zur Kunde der Haemus-Halbinsel îşi expune Tomaschek pe larg noile sale păreri, pag. 63-64; „Cu mai mult drept poate considera cineva ca o locuinţă a Romînilor munţii de vest aî Dardaniei. Aici şi la Rasa era teritoriul care şi în timpurile sîrbeştî tîrzii purta numele de Staryi-Wlah, un teritoriu dela care se sfădiaii necontenit Bulgarii şi Sîrbii. Aici a avut loc cel mai intensiv contact între Romani şi între populaţiea illyră. Dardanii îqsîş erau de origine illyră şi au vorbit latineşte în feliul lor propriu, după legile fonetice illyro-albaneze. Dinspre răsărit au trecut graniţa păstorii şi metalurgii de origine dacă şi bessă, iubitori de viaţă nomadă, şi s-au contopit cu provincialii illyri într-un singur popor romanic... Poporul Bessilor, a cărui însemnătate şi lăţire este mărturisită în maî mult de 300 inscripţii romane, popor care a format baza populaţiei romane din partea thracă a. peninsulei, şi a cărui amintire se păstrează dela timpurile luî Herodot pănă ia anul 600 p. Chr. (deci peste o mie de ani), p-a- dispărut- aşa deodată. . Această bază a format materialul principal pentru Valahii din Haemus şi din Rhodope, peste
§ 209.
699
care s-au aşezat Bulgarosloveniî. Actualii Yiiriikler. (Nomazi) din Rhodope, care trăesc în mizerabile colibe şi cătunuri şi încă nu de mult aveau obiceiul să-şî mîe în fiecare an turmele pe timpul lunilor de iarnă spre şesurile dela mare, sînt Vlahi Ţinţari, care vorbesc un jargon foarte amestecat cu turceşte şi bulgăreşte... S-ar putea susţinea că, în vreme ce Dacii luî Aurelian sînt străbunii Valahilor din Istria, Dalmaţia şi dela Dunăre, Bessiî sînt străbunii' Valahilor'dela Rhodope şi dela Pind“. Afirmări goale, şi în special o predilecţie pentru Bessi care nu e prin nimic îndreptăţită. Compară maî sus § 198 Uber Brumalia und Rosalia —pag. 48-51 : c Timpul cel maî favorabil pentru emigrare în locurile din a stînga Dunării a fost acela dela 1074-1144, cînd Pecenegii şi Cumanii stăpîniau pe ambele maluri ale rîului.?
—	Tomaschek aduce probe. Mai întîiu îarăş proba a silentio, pag. 46-47 : „Cînd Sarmatae servi orî Limigantes au silit -pe stăpîniî lor, pe Arcaragautes, adecă pe nobilii războinici, să fugă pe teritoriul roman, a întreprins împăratulConstan-tin la anul 358 o expediţie în ţara Limîgantilor, care era Ia cursul de jos al Tisei şi în munţii Banatului, şi despre Romînî n-auzim nimic ! In actualul Banat nu locuîau Romani pe atunci! Cînd împăratul Valens la anul 367 dela castelul dunărean Constantia-Dafne (astăzi Olteniţa) a pătruns adînc în teritoriul G-oţilor, nu s-au găsit nicăirî Romanî, care să fi arătat cumva legiunilor drumul, cum au arătat Bessiî Go-ţilor drumul prin muntele Haemus. Chiar Carpaţii, unde se refugiase Goţii, nu ascundeau Romanî într-înşil, ci nomazi Sarmaţî. Pentru aceia şi împăratul, fiindcă n-avea cine să-i ă-răte drumul, a trebuit să se retragă. Orî poate vor fi rămas numeroşi Romînî tocmai prin părţile de maî spre nord ale Transilvaniei, care avusese de suportat cele dintîiu lovituri ale popoarelor năvălitoare ?“ Negreşit că nu-î nicîo vină să-şî schimbe cineva părerea (Numai catîriî se spune că nu-şi schimbă părerea niciodată). Dar oricum ! Cînd ai combătut tu singur un argument şi 1-aî combătut cu succes (Vezi maî sus sub Lucius; § 180), să te ' serveşti apoî rde argumentul acela! — Tomaschek se serveşte şi de două argumente nouă. Unul e scos dela limbă, casă probeze că Dacoromîniî n-au locuit Dacia fâră întrerupere, pag/ 47 : ^[Fâţă cu părerea luî Jung că poporul dac romanizat a rămas pe loc în Dacia traîană Tomaschek întîmpină] Da, nu-
B.C.U. „M. EMINESCU" IAŞI
70Q
§. 209,
mai dacă limba; actualilor Romîni ar fi aceiaş dialect romanic, pe care l-au vorbit provincialii pe vremea lui Traian ori pe vremea lui Gallienus! Numaî dacă nu s-ar găsi în actuala limbă romînească elementele albaneze, bulgare şi by-zantinogrece ! Numaî dacă fondul romanic al aceşteî limbi n-ar posede toate caracterele de dezvoltare şi de degenerare, care sînt proprii limbii populare latineşti din seculele 6 şi 7!“ pag. 52-55 : c Limba romînă prezintă stagiul de dezvoltare dintre 400-600 p. Chr. Ca probă sînt cuvintele privitoare la credinţa creştină lege, domn, dumnezeu, z&u, sînt‘ (sanctus), îngenunchui, închin, blăstăm, păcat, botez, sîntul zoan [sic!] botezător, bobotează, păgîn, cruce, cina domnului,, cuminec, ajun, păreasemi, duminică, florii, rusalii, „care dela Romîni a trecut apoi la Slavî", îndrea (Andreas), biserică,. preot, predicator [!], popor, preniîndă (praebenda), veşmînt, toacă, mormînt, săptăţnînă (septimana) „care e un cuvînt din timpul Theodosiilor". Dintre aceste cuvinte unele prezintă în mod evident starea de dezvoltare a bisericii de după Aurelian, din timpul 400-600 : lex „cu înţelesul din părinţii bisericii" ; wdominus deus, ca în cei mai vechi autori bisericeşti", în vreme ce „simplul zeu, adecă deus, are maî mult înţelesul de idol şi reprezintă în exclamaţii pe ale noastre bei Gott, meiner Seel, zum Teufel“; „dominica deja la Ter-tullianus“ [Apoi atunci?]; „cuvîntul basilica, întrebuinţat de părinţii bisericii şi de poeţii creştini în loc de ecclesia,- se maî găseşte pe teritoriul romanic numai în dialectul Grif sonilor ca baselgia, baseilgia. Cei care susţin continuitatea Romînilor în Dacia traîană ar face bine să ni spue cum ar fi putut acest cuvînt căpăta înţelesul de mai sus şi cum s-ar fi putut păstra cu acel înţeles în regiunea Carpaţilor, dacă aii gust să facă să joace cele mai extraordinare combinaţii într-un danţ de fermecătoare". Apoî au aceiaş înţeles ca în celelalte limbi romanice dumnezeu (it. domeneddio, prov. dominidieus); blăslăm (it. biastemmare, prov. blastemar, etc.);. păcat („general romanic"); botez (it. battezare, span. bau-tizar) ; păreasemi (it. quaresima, prov. caresma); „îndrea, December (sfîntul Andrei, 30 Noembre) este de asemenea comun romanic, cum probează paralelele italiană şi sardă" \ preot (neap. prevete, milan. prevet).3 Iu ce priveşte cuvintele-creştineşti înşirate de Tomaschek, cronologiea lor e greu de stabilit. Faptul că se găsesa şi în alte limbi romanice
701
probează numai că sub cutare formă ori cu cutare înţeles -se găsiau deja în limba latină populără, dar pentru vechimea lor absolută nu probează nimic. Cuvîntul dominicus, dominica cu înţelesul de ziua domnului din săptămînă, de pildă, se găseşte în toate limbile romanice, franceză, provensală, catalană, spaniolă, portugheză, romînă, italiană, retoromană, şi apare, după mărturiea luî Tomaschek, deja la 'Tertullianus (150-230), îar după citaţiile din G-eorges deja la Cyprianus (200-255), deci înainte de părăsirea Daciei de Romani. Dacă ne-am lua prin urmare numaî după calcule de acestea, bazate pe prezenţa cuvintelor creştine din limba romînă şi în alte limbi romanice, am putea revendica pentru timpurile dinainte de Aurelian maî toate cuvintele creştine înşirate de autor. Tot aşa faptul că cutare cuvînt se găseşte întrebuinţat cu cutare înţeles la „părinţii bisericii" ori la „cei maî vechi autori bisericeşti" (Care ceî maî vechi? Căci autorii bisericeşti încep cu Minucius Felix, timpul lui ,M. Aurelius, 161-180) nu probează de fel că nu s-ar fi întrebuinţat astfel şi înainte de Aurelian. Dar chiar dacă s- ar proba că într-adevăr cutare cuvinte orî cutare înţelesuri au apărut numaî după timpul lui Aurelian (Şi eu cred că sînt printre cele înşirate de Tomaschek şi de acestea, dar nu ştiu care-s), apariţiea lor în limba dacoromînă, chiar în cazul cînd Dacoromîniî n-ar fi părăsit Dacia, se poate explica, şi Xenopol face în privinţa aceasta, Istoriea Romînilor, I, pag* 428 întâmpinarea următoare : „Deşi Romîniî din Dacia tra-iană nu mai făceau parte din imperiul roman, pe timpul cînd cuvîntul biserică a putut întră în limba lor, eî puteau primi înrîuriri de'peste Dunăre, şi mai ales propaganda Creştină /putea pătrunde la dînşiî, cu totul neatîrnat de înprejurarea dacă mai erau sau nu sub stăpînirea împărăţiei. Ne mirăm cum de protivnicii stăruinţiî Romînilor nu şi-au dat samă ■de acest fapt atît de elementar* că pentru a suferi înrîuri-rea unui element nu este neapărat a fi supus lui". Cu toate acestea în argumentul lui Tomaschek esţe ceva just, anume •că limba romînă prezintă caracterele limbii latine populare -din secolul VI şi că acest lucru nu s-ar putea explica, dacă am admite că limba romînă s-a dezvoltat în Daciar în mod izolat de limbile^ romanice celelalte cu începere dela mijlocul secolului III. Macarcă cronologiea fenomenelor latineşti popu-Jare este în multe puncte 'nesigură (Vezi cele spuse lâ §
702
§ 209.
109 sub £'■<[şi î'< e), cu toate acestea, îa bloc dacă consideri lucrurile, se poate spune eu siguranţă că evoluţiea. fenomenelor fonologice comune întregii romanităţi s-a sfîrşit de abia în secolul YI (Yezi § 338). Şi toate aceste fenomene fonologice le posede limba romînă. Aceste fenomene aparţineau limbii latine comune (Yezi § 85 nota), numai, supt impulsul limbii latine comune, nu supt acel al vieţii proprii a unul dialect oarecare latinesc, s-au putut ele răs-pîndi peste toată România. Cum s-ar putea explica că, izolat de dialectele din celelalte provincii romane, dialectul latin din Dacia ar fi putut prin el însuş dezvolta aceste fenomene ?' Contactul cu limba latină comună pănă în secolul VI inclu-ziv limba romînă nu l-a putut avea decît în peninsula balcanică. Pentru un cuvînt creştinesc ca biserică, chiar dacă acest cuvînt ar fi apărut cu înţelesul său specific creştinesc întîiu în veacul VI, nu trebue să facă cineva combinaţii extraordinare în danţuri de fermecătoare pentru a-şî explica cum a putut să pătrundă în Dacia. Dar asemenea combinaţii trebuesc pentru a explica participarea limbii romîneşii la viaţa limbilor romanice din veacul VI, în caz cînd admite cineva că limba romînă este limba Romanilor rămaşi în Dacia după părăsirea decătră imperiu a aceştei provincii în secolul III. Ca să luăm presupunerea lui Pic (Vezi § 208) drept tip, în'timpul dela mijlocul secolului III pănă.. la sfîrşitul secolului VI populaţiea romanică din răsăritul Europei ocupa teritoriile următoare ; Dacoromîniî erau îu munţii apuseni ai Transilvaniei, aciuaţi şi zgribuliţi acolo; de groaza barbarilor, Macedoromînii erau la Pind şi Dal-maţii în Dalmaţia. Prin ce minune limba latină comună a-putut fructifica în asemenea. înprejurări dialectul Romanilor din munţii apuseni ai Transilvaniei? Tot prin misionari creştini? Orî poate prin agenţi patrioţi de propagandă pentru Romania ? Ori poate prin niscai negustori dalmaţi care se aventurau cu mărfuri printre barbari ? Orî poate prin niscai linii de comunicaţie şi dîre de romanitate, care vor fc existat totdeauna între munţii apuseni ai Transilvaniei şi-Dalmaţia ? Orî poate prin alte linii- de comunicaţie şi dîre de romanitate, care vor fi existat între munţii apuseni ai Transilvaniei şi Macedoromînii din Pind şi Romanii din Dalmaţia ? Pentru chipul cum înţelege Onciul lucrul vezi § 213^ Onciul Teoriea luî Roesler sub pag. 180, 59L Vezi § 262-
§• 209-210,
703
N° 8.— Alt argument scoate Tomaschek dela toponimie, pag. 45, ca să. probeze câ oarecare populaţie romană trebue să fi rămas în Dacia după părăsirea acestei provincii, pentrucă altfel nu se explică cum s-ar fi putut păstra pănă astăzi unele nume de localităţi: „Că resturi de populaţie romană şi dacă au rămas iu ţară' chiar după invaziea barbarilor, trebue să admitem fără rezervă. Păstrarea numelor rîurilor (Patissus, Tibiscus, Maris, Crisius, Samus, Aluta, etc.) şi chiar ale unor sate retrase (de pildă Ampelum, slav Omplu, ungar Ompoly) ne sileşte să admitem acest lucru. Dar aceste resturi au fost îngropate sub valurile invaziei barbarilor". Şi aceasta e adevărat. In mod indiferent de faptul dacă a-cele nume de localităţi în pronunţarea lor actjuală ar fi orî nu reprezentantele directe romîneştî ale vechilor numiri, fapt exact este că la început, atunci cînd întîiaş dată au invadat barbarii Dacia, imediat după ultimele resturi de stăpî-nire romană, au trebuit să primească din gura locuitorilor romani de atunci numirile acelea topice, care s-au păstrat pănă astăzi, căci altfel, dacă ar fi găsit provinciea complect pustie, n-ar fi avut de unde să afle acele numiri topice, şi lucrurile respective ar fi fost numite cu alte nume. Decît numai' acest argument, pentru acei care ar vrea să conchidă îa existenţa neîntreruptă, dacă nu a întregii, dar macar a unei numeroase populaţii romane, în Dacia, nu ajută mult, deoarece, pentru ca să se afle numirile de localităţi^ nu este trebuinţă decît de prea puţină populaţie sedentară. Şi apoî ce numiri topice s«au păstrat din Dacia ? Numai nume de 'rîuri (dacă se exceptează nesigurul Gazana-Gozua), care dintre toate numirile topice se păstrează cel'mai lesne,
§ 210. Fr. Miklosich, Beitrăge zur Lautlehre der ru-munischen Dialekte, Consonantismus II, în Sitzungsberiehte der wiener Akademie der Wissenschaften CI, anul 1882, pag. 49: „Cine se gîndeşte la originea poporului romîn este îndreptat de limbă şi de istorie spre coasta de răsărit a mării; adriatice, unde locuiau odată vitejii Illyrî şi unde astăzi mîndril lor descendenţi atrag din cînd în cînd atenţiea lumii asupra lor. Şkipetarii şi Romîniî sînt legaţi între eî în mod indisolubil.'Romîniî sînt Illyrî romanizaţi, Albanejiî sînt, Illyrî care au scăpat de o complectă românizare. Originea naţionalităţii romîne cade în acele vechi timpuri, cînd piciorul Romanului a călcat întîiaş dată pămîntul Illyricullu.
704
§ 210-211-212.
Atunci a fost întîiu înjghebată deznaţionalizarea şi romanizarea Illyrilor". Dintre învăţaţii care s-au ocupat cu ■chestiunea originii Romînilor Miklosich este poate acela care a arătat cea mai mare fluctuaţie. Compară cele- spuse de dînsul în Die slavischen Elemente im Rumunischen şi în Wan-derungen der Rumunen (Vezi mai sus §§ 197, 207). Aici notez următorul lucru. In Die slavischen Elemente im Rumunischen pag. 4 zicea urmâtorele: „Socotesc de greşită părerea luî Kopitar, Wiener Jahrbiicher 46, 85, care pune originea limbii romîneştî în acel timp, cînd Romanii au pus pentru prima dată piciorul pe coasta de răsărit a mării adriatice". Şi cu toate acestea aicT, în Beitrăge zur Laut-lehre der rumunischen Dialekte, are întocmai aceiaş părere «a şi Kopitar !
§ 211. Paul Hunfalvy, Die Rumănen und ihre Ân-spriiche, Wien und Teschen, 1883 : c Romîniî sînt Thracî romanizaţi, în special Moesi şi Bessi. Romînii din Dacia au trecut toţi de-a dreapta Dunării. Patriea romînismului e peninsula balcanică, şi anume partea dintre Dunăre şi Balcani, pentrucă restul peninsulei a fost maî mult grecizat [De Illyropannonii romanizaţi Hunfalvy nu pomeneşte]. De-prin secolul X au început Romînii să treacă Dunărea de-a stînga ei, întîiu în Muntenia şi Moldova. Emigraţiea a devenit maî ales puternică în timpul înfiinţării celui de al doilea imperiu bulgăresc.0
§ 212. A. D. Xenopol, Teoriea lui Roesler, Studii a-supra stâruinţii Romînilor în Dacia traîană. In Revista-pentru istorie, arheologie şi filologie sub direcţiunea luî Gr. G. Tocilescu, Bucureşti, voi. I (anul 1883) pag. 409-418, voi. II (anul 1883) pag. 83-139, 202-213, voi. III (anul 1884) pag, 111-124, 289-297, voi, IV (anul 1885) pag. 545-600. In ediţie a parte Iaşi, 1884. Fac recensiea după ediţiea din revistă.
I	pag. 409-411: pE vorba de chestiunea „dacă Romînii au părăsit Dacia, pe timpul împăratului Aurelian, şi, părăsind-o , cum se face de-î întîlnim astăzi într-un număr aşa de însemnat dincoace de Dunăre?" „Este vorba de însuş dreptul nostru de a trăi pe pămîntul pe care-1 ocupăm". „Originea, aceştei nouă. teorii [că'Romînii din Dacia ar fi venit după Roesler la începutul secolului XIII de din a dreapta Dunării] nu este de căutat în dorinţa de a descoperi ade-
212.
705
vărul, ci în cu totul alte motive. Ungurii şi Saşii din Transilvania apăsau în secolul trecut pe Romîn! într-un chip cu totul neomenos, şi chiar astăzi vreau să li ucidă vieaţa morală... Lupta între apăsători şi apăsaţi fiind pusă pe tărî-mul dreptului, cei dintîiu căutară s-o curme tăgăduind Romînilor dreptul istoric invocat de aceştiîa." 9
I	pag. 411-418:	?„Istoricul întrebării": Sulzer, Ge-
schichte des transalpinischen Daciens; Engel, Commentatio de expeditionibus Traiani ad Danubium ; Sehafarik, Slavische Alterthiimer; Miklosich, Die slavischen Elemente im Rumu-nischen; Roesler, Romanische Studien; Tomaschek; tiber Brumalia und Rosalia; Tomaschek, Recensiea cărţii luî Roesler, în Zeitschrift fiir oesterreichische Gymnasien anul 1872 (Combate pe Roesler); Tomaschek, Zur walachischen Frage, în Zeitschrift fiir oesterreichische Gymnasien anul 1876 (Combate pe Roesler); Tomaschek, Recensiea cărţii luî Jung Roemer und Romanen in den Donaulăndern, în Zeitschrift fiir oesterreichische Gymnasien anul 1877 (Susţine pe Roesler) ; Tomaschek, Zur Kunde der Haemushalbinsel; Bider-mann, Die Romanen und ihre Verbreitung in Oesterreich ; Jung, „autorul maî multor scrieri" [Xenopol nu le citează anume' care]; Gaston Paris, în Romania anul 1878 (Susţine pe Roesler); C. de la Berge, Essai sur le regne de Trajan, Paris, 1877 (Susţine pe Roesler); Schwicker, Die Herkunft der Rumănen; Pic, Die Abstammung der Rumănen; Hun-falvy, Ethnographie Ungarns, Pest, 1877 (Ungurii sînt mai vechi locuitori în Dacia traîană decît Slavii şi decît Romî-niî); Hunfalvy, Die Rumănen und ihre Anspriiche.9
II	pag. 88-87 : c Susţine netemeîniciea celor spuse de Vopiscus, Eutropius, Sextus Rufus asupra părăsirii Dacie! de Roman!, cu aceleaş argumente ca şi Petru Maior [pentru care vezi § 90}.9
II	pag. 88-90 ; r Combate afirmarea luî Roesler, că populaţiea romană din Dacia ar fi fost compusă numai din co-Ioni nou veniţi, iar nu şi din populaţie autohtonă romanizată; citind inscripţii cu nume chipurile dace: Aia, Nando, Andrada, Bituvas, Bricena, Bedarus, Anortus, Udarus, An-dena, Epidius, Mucasenus, Rescu, Turma, Soia, Sola, Muca-trus. „Dintre inscripţiunile culese pănă acuma s-au putut atribui 22 de nume de bărbaţi şi de fimeî cu siguranţă la Dacî; ca vreo .20 de alte nume sînt comune Dacilor şi Thra-
706
§ 212.
cilor".9—Baza pentru aceste susţineri o formează lista de „num6. personale dace culese din inscripţii", pe care o dă. Tocilescu în Dacia înainte de Romanî, pag. 581 sqq. (Analele Academiei romîne, seriea I, tomul X, Bucureşti, 1880). Criteriul după care judecă Tocilescu, şi prin urmare Xeno-pol, că cutare nume ar fi dace, ori în general thrace, este nul. Si de fapt, dintre numele date de Xenopol Epidius e roman, Andena e celt, Aia, Nando, Andrada, Bituvas, Bri-cena, Bedarus, Ariortus, Udarus sînt de naţionalitate nehotărîtă, şi numai Mucasenus, Rescu, Turma., Soia, Sola, Mu-eatrus sînt thrace.
II pag. 90-92 : ^Pentru participarea Dacilor la populaţiea romanizată a provinciei Dacia se bazează; pe cohors aelia Dacorum cu staţiunea în Britannia, pe inscripţii [nu spune care anume] din Syria, Noric, Pannonia, „care pomenesc soldaţi natione Dacus“, pe faptul că Ptolemaeus dă triburi dace şi oraşe cu nume dace din provinciea Dacia, şi pe acela că nume autohtone de rîurî şi de oraşe au trecut dela Daci la Romani.0
II pag, 95 : ('Pentru posibilitatea ea Dacii să se fi romanizat în scurta vreme cît a fost stăpînită de Romani prc~-vineiea Dacia citează răpedea romanizare a Spaniei atestată de Strabo şi a. Gali iei narbonensis, „supusă Romanilor de-cătră Iulius Caesar 52 a. Chr. şi care era pe timpul lui Plinius: (mort 79 p. Chr.) maî mult o Italie decît o provincie".0'
—	Decît numai Gallia narbonensis fusese supusă, colonizată şi.redusă în provincie de Romani încă dela finele secolului II a. Chr., cu mult înainte de . a fi cucerit Iulius Caesar restul Galliei.
II pag. 95-98 : <;Numai o parte din populaţie a părăsit Dacia, acea bogată. Sărăcimea a rămas pe loc şi s-a a~ dăpostît în munţi, tot aşa după cum totdeauna populaţiea nevoiaşă din ţările romîneştî şi-a găsit adăpost în munţi la vremuri de nevoe. Şi în alte. părţi ale lumii romane,.de-pildă prin . acele învecinate cu Alpii, se constată istoriceşte că populaţiea romană s-a adăpostit în munţi pe; vremea năvălirilor barbarilor,0.
II pag. 98-102: <’■ Romîniî n-au putut veni din Moesia^ pentrucă Moesia [sub care Xenopol înţelege numai. Moesia Inferior] a avut puţină populaţie romanizată, după cum-se vede din numărul cel mic al inscripţiilor [Xenopol a a-
§212.;
707
vut la îndămînă numai volumul I din tomul III al inscripţiilor din O. I. L.], . apoi acea populaţie, puţină cîtă a fost, a fugit prin munţii Balcan, Rhodope şi Pind. Şi de fapt nu întîlnim pomeniţi Romîni decît în aceşti munţi, ori, mai exact, la sud de Balcani. Ca probe pentru această din urmă afirmare se daii :	retorna	şi torna, torna, fratre din Theophylak-
tos şi. Theophanes [Dă însă numai locul din Theophanes. Yezî § 110]; Vlahii nomazi din Kedrenus anul 976 [pag. paris. 694]; Kt|j,(3a A6yyou <^n Kedrenus [anul 1014 pag. paris. 707]; hrisovul lui Basilios II Bulgaroctonos anul 1019, după Pic Abstammung der Rumănen pag. 62, prin care împăratul supune pe Ylahii din întreaga. Bulgarie autorităţii arhiepiscopului din Ohrida (Despre acest fapt zice: „Hrisovul putea, chiar vorbind de Yalahii întregii Bulgarii, să nu se rapoarte decît la părţile locuite de ei, munţii aceşteî ţări"); Vlahii din Anna Komnena [anii 1081-1084 pag. p.arig, 226 -227]; „Cantacuzin vorbeşte de Yalahii care ar locui în muntele Rodop, Bonn I p. 146“ [anul 1322 1. I cap. 30 pag. paris. 91]; Valahii din Veniamin de Tudela pela 1170 după Roesler Romanische Studien pag. 108; Flachia din Ans-bertus. Historia de expeditione Friderici, după Hunfalvy Die Rumănen. und ihre Anspriiche pag. 65 [anul 1199]; Vlahia Mare dela Niketas. Choniates [anul 1206 pag. paris. 410]; „Blachie, Blaquie la grande din cronicile imperiului latin din Constantinopol" [Care ?]; Vlahia Mică dela Phrantzes pag. Bonn 414 [anul 1462]; Vlahia de sus din Scholiastul lui Thukydides n, 102 [după Tomaschek, Ueber Brumalia und Rosalia pag. 402, pe care însă nu-1 citează}; Valahii din Serbia după Pic Abstammung der Rumănen pag. 56 [din Miklosich Monumenta serbica].9—Anul pentru retorna, torna, torna, fratre. îl dă greşit, 579 în loc de 587. Citatul din Anna Comnena e dat fără an şi greşit. Locul din Cantacu-zenus e dat. fără an. .La Ansbertus nu dă anul şi crede că Flachia, despre care Vorbeşte acest autor, ar fi tot una cu Valahia Mare din Niketas Choniates. .Din însuş citatul dat întîiaş dată de Tomaschek Ueber Brumalia und Rosalia pag. 401 (Fridericus de Perge invasiţ regionem opulentam Flachiam dictam, -non multum a Thessalonica distantem) se vede lămurit că această Flachia trebue săfifoşţ în Macedonia, şi anume în Macedonia sudică, nu-în regiunea dela cursul de sus al Stru-mei, pelîngă Kostendil, cum( presupune Tomaschek /- dar- lu-
•708
§212.
crul devine sigur prin aceia ce spune Domenico Mario Negri în Geographicorum commentariorum libri XI, Basileae, 1557, pag. 279 câ „nu departe de rîul Echedoros [astăzi Gallikoj este o regiune cu sate de păstori, cărora [păstorilor] li zic Morias ori Fl'accos (ager a pastoribus vicatim habitatur, quos Morias seu FJaccos appellant)". La Hopf, Geschichte Grie-chenlands I pag. 267 (Hopf recunoaşte cu drept cuvînt câ Morios e o metateză din Pu^aiou?, aşa dupăcum şi Morea eo metateză din Parcela). Despre Valahia Mare nu cunoaşte decît locul din Nicetas Choniates, şi pe acela îl dă fără an şi greşit. La Vlahia Mică nu dă anul. Ce vrea să spună Xenopol cu „cronicile imperiului latin din ‘ Constantinopol" ? (Autorul şi-a scos, sigur, această sumară cunoştinţă de nişte „cronici ale imperiului latin din Constantinopol“ din Roesler Românische Studien pag. 105 nota 3, unde sînt citaţi „Ra-mon de Muntaner c. 240: Langlo seigneur de la Blachie,
—	Henri de Valenciennes, 213 : Blaquie -la Grant“. A schimbat numaî grantm grande, şi rău a făcut). Scoliastul lui Thukydides putea să-l cunoască. Xenopol chiar din ediţiea atît de râspîndită a luî: Firmin Didot (Thukydides şi scholiile lui apăruse de mult în această editură pe vremea cînd scriia Xenopol), şi dacă ar fi cetit locul întreg, iar nu numai citatul prea scurt al lui Tomaschek, ar fi văzut că prin ’Avu$Xaxa se înţelegea Pindul şi n-ar fi pus Valahia de sus în Epir. Dar Xenopol a scăpat din videre o mulţime de locuri, cunoscute pe vremea lui, cu mult mai multe decît cele pe care le citează : Ştirile dela 726-780 despre Vlahorihini, care „au pus stăpînire pe Bulgaria şi apoî s-au lăţit în diferite direcţii, pănăce au ocupat şi Macedonia şi au ajuns şi Ia sfîntul munte, cu fimeî, cu. copii»" (Tomaschek, Zur Kunde der Haemushalbinsel pag. 42-43); dela 1027 despre Vlahii din oştirea cu care despota Nicus a plecat să cuprindă Si-cilia (Ducange în nota la Zonaras 1. XVII, cap. 9 ; Thunmann, Untersuchungen iiber die Geschichte der oestlichen europâischen Volker, pag. 351); dela 1081-1084 despre satul yalali Exeba orî Exeva (dq ’E^pâv) din Thessalia (Anna Comnena pag, paris. 138, la Hopf Geschichte Griechenlands
I	pag. 165); din secolul XI despre Vlahii din Macedonia; Thessalia, Epir, Hellas (Kekavmenos, la Toînaschek Zur Kuiide der Haeihus-Halbinsel pag. 58) ; dela anii lll9, 1294, 1304, 1343 despre Thessalia .numită- Valahia (Heuzey, Le
§. 212.
709
mont Oiympe et l'Acarnanie, Paris, 1860,pag. 49; Hopf, Gre-schichte Griechenlands, I pag. 359 ; Cantacuzenus ]. III cap. 53, pag. paris. 526, 527, la Heuzey, Le mont Oiympe; eţTAcarnanie pag. 49); dela anii 1226, 1239, 1259, 1303-1318, 1317,	1318, 1324 despre Tliessaliă numită Va-
lahia Mare (Georgios Akropolites, pag. paris. 23 şi 123, 33 şi 129; Pachymeres t, I pag. romana 49; Hopf, Geschichte Griechenlands I pag. 360, 412, 421) ; dela anii 1324, 1333, 1304, 1379, 1336 despre Vlahii din Thessalia (Hopf, Geschichte Griechelands I pag. 422 ; Cantacuzenus 1.
II	cap. 28 pag. paris. 289, despre triburile romîne Mala-caşi/Bui şi Mesariţi, numiţi greşit Albaneji, compară Pou-queville Voyage de la Grece, Paris, 1820-1822, III, 225, V, 624; Hopf, Geschichte Griechenlands II pag. 37, 38; Heuzey, Mission de Maeedoine, Paris, 1876, pag. 453); dela anii 1304 şi 1379 despre Vlahii din sudul Albaniei şi din Epir (Hopf, Geschichte Griechenlands, II, pag. 37, 38); dela anul 1307 despre Valahi în oştirea bizantină (Pachymeres,. t. II pag. romana 381); dela anul 1445 despre un şef valah guvernator al Thessaliei (Hopf, Geschichte Griechenlands II pag. 114); dela anul 1272 despre Valahia din Morea (Hopf, Geschichte Griechenlands, I, pag. 309) ; dela anul 1285 despre Valahii din sudul Thraciei (Pachymeres, t. II, pag. romana 67, loc scos la iveală încă de Petru Maior, Istoriea pentru începutul Romînilor, Buda, 1834, pag. 147, apoî de C. Jirecek, Geschichte der Bulgaren, Prag, 1876, pag. 282). Xe'nopol nu spune nimic despre Valahia Albă, cum se numîa pela începutul secolului XIII regiunea dintre Haemus şi Dunăre (După cum vorbeşte Hopf despre a-ceastă ţară, ea trebue să fie pomenită în maî multe izvoare. Geschichte Griechenlands I pag. 165 : „Vlahii care locuiau între Haemus şi Dunăre, a căror ţară este numită maî mult [meist] Valahia Albă [Weisswlachien], s-au contopit încet încet cu Bulgarii slavizaţi“. Hasdeu Istoriea critică a Romînilor pag. 158, şi după el Onciul Originile principatelor romîne pag. 152j au scos la iveală un singur izvor, Villehardouin La conquete de Constantinople ed. Ducange pag. 106). Xe^ nopol ignorează apoi complect pe Romîniî vestici, asupra cărora ştirile istorice erau pe vremea cînd scriia el în destul de mare număr cunoscute (Aceste ştiri istorice ie-a mai înmulţit de atunci numai C. Jirecek, Die Romanen in den
710
§ 212.
Stădten Dalmatiens, în special prin scoaterea la iveală a locului din Domenico Negri, Geographiae commentariorum libri XI, Basilea, 1557, pag. 103). In afară de alte ştiri mai recente, izvoare importante ca Presbyter Diocleas (a doua jumătate a secolului XII) cap. 5, Lucius De regno Dalmătiae et Croatiae în Schwandtner Scriptores rerum huDga'ricarum
III	pag. 459, Tommasini Commentarj storico-geografichi della provincia dell’Istria, 1650, în Archeografo triestino
IV	pag. 515, Fra Ireneo della Croce, Historia di . Trieste, Vehezia, 1698, 1. IV, cap. VII, pag. 334, Âlter und neuer Staat des Konigreichs Dalmatien, Niirnberg, 1718, pag. 106, Oarlo de Franeeschi Sulle varie popolazioni dell’Istria, în revista I/Istria, anul 1852, fusese făcute cunoscute în Miklosich, Wanderungen der Rumunen, în Denkschriften der Wiener Âkademie voi. XXX, anul 1879, pag. 1-6, 8-9, şi în Bidermann, Die Romanen und ibre Verbreitung in Oester-reich,- Graz, 1877, pag. 81, 82, 88, 97. Se cunoşteau apoi Valahia Mare şi Valahia Mică depe teritoriul Romînilor vestici (Miklosich, Wanderungen der Rumunen, pag. 5, Miklosich Die slavischen Elemente im Rumunischen pag. 2, Petru Maior Istoriea pentru începutul Romînilor ed. II pag. 172, Joseph und Hermenegild Jirecek, Entstehen ehristlicher Rei-che im Gebiete des heutigen oesterreichischen Kaiserstaates, Wien, anul 1865, pag. 225). Şi cu toate acestea, cu toată sărăciea lui de informaţii, Xenopol zice pag. 102: „Tărîmul pentru limpezirea aceştei întrebări [Care întrebare, vezi mai jos] a fost acum pregătit prin cercetarea a toi [!] ce se află pomenit despre Valahi în scriitorii bizantini şi în celelalte izvoare contemporane acestora".
II pag. 102-108 : ^ întrebarea, al cărei tărîm a fost limpezit „prin cercetarea a tot ce se află pomenit despre Valahi în scriitorii bizantini şi în celelalte izvoare contemporane acestora", este „acea privitoare la fiinţarea statului valahobulgar la sudul Dunării", Prin citaţiile'din acei scriitori şi din acele izvoare s-a probat în de ajuns că Romînii în peninsula balcanică nu erau în veacul de mijloc decît dincolo de Balcani, nu în Moesia. Partizanii teoriei lui Roesler se.: bazează însă pe Romîniî care au înfiinţat al doilea imperiu bulgăresc şi care după dînşiî ar fi trăit în Moesia. Ce s-a- făcut această numeroasă-populaţie romînească^ zic eî, care astăzi nu se mai găseşte - pe acolo ?; Nu se poate ex-'
§212.
711
plică lucrul altfel, după dînşiî, decît dacă admiţî că s-a strămutat de-a stînga Dunării. Acea populaţie romînească locuia însă numaî în Haemus, după cum se vede din cele povestite de Niketas Choniates. Apoî „ce nevoe ar fi împins pe Valahi a trece Dunărea tocmai în ceî dintîiu ani aî înfiinţării statului valaho-bulgar ? Cum să ne putem închipui că Valahii să fi părăsit ţara lor tocmaî în momentul cînd, întemeind un stat neatîrnat, eî puteau să se bucure de toate drepturile lor, şi apoi cu ce scop ? Pentru a merge la Cumani, care nu vor fi fost mult mai civilizaţi decît Goţii, înaintea cărora Roesler face să fugă în cea maî mare grabă pe locuitorii Daciei ! Iată Romîni! revenind în Dacia în timpul celei maî cumplite a tuturor năvălirilor, acea a Tatarilor".9
—	Xenopol se bazează numaî pe cîteva locuri din Niketas Choniates. Dacă ar.fi luat in considerare toate locurile din acest autor şi cele spuse de Villehardouin, pe care nu-1 cunoaşte (Ştirile din Niketas Choniates sînt puse astăzi la dispo-ziţiea marelui public de G. Murnu în Analele Academiei Romîne ser. II t. XXVIII, anul 1906; îar cele din Villehardouin de mine în Barangii în istoriea Romînilor şi în limba romînească; III, în Viaţa romînească Mart 1916), ar fi căpătat impresiea totală că Romîniî nu erau numaî în Haemus, ci în toată ţara celor dintîiu regi aî Romînobulgarilor, în special în regiunea dintre Dunăre şi Balcani, ar JLconstatat —apoî-că-î-n—1vremurile-acestea'Romîniî trăiau în frăţie cu Cumanii (Chiar soţiea luî loniţâ era o Cumană, Georgius Akro-polites pag. paris. 115, îar numele As-fen al unuia din cei trei fraţi care au provocat răscoala Romînilor e un nume cuman) şi că erau ca la dînşiî acasă şi pe malul stîng al Dunării, unde de altfel sînt atestaţi ca locuitori aşezaţi încă dela anul 1164 (Niketas Choniates pag. paris, 84-86, loc citat de mine în întregime în „Barangii în istoriea Romînilor şi în limba romînească", III, Viaţa romînească Mart 1916, scos întîiaş dată la iveală de Lucius De regno Dalmatiae et Croatiae, în Sclrwandtner Scriptores rerum hungaricarum III pag. 455, apoî de Şincaî supt anul 1172, de Hopf Geschichte Griechenlands I pag. 165, de Tomaschek în Oesterreichische Gym-nasialzeitschrift anul 1876 pag. 342-346, de Tomaschek Zur. Kunde der Haemus-Halbinsel pag. 48, de Jung Die romanischen Landschaften des romischen Reiches Innsbruck 1881 pag. 478), şi unde îî atestează pentru timpurile acestea ale
712
§ 212.
începuturilor imperiului romîno-bulgar Niketas Choniaţes supt anul 1198 pag. paris. 323. De altfel pentru existenţa Romurilor îa Moesia înainte de aceste timpuri probează pentru anul 10.96 Anna Comnena pag. paris. 274, 273-274, pentru timpul său în general Anna Gomnena pag. paris. 451-452 (Anna Comnena şi-a sfîrşit opera de scris la anul 1148), pentru aniî 1161-1173 Kinnamos pag. paris. 150-152 (loc citat de mine în întregime în „Barangii în istoriea Romînilor şi în limba romînească“ III, scos întîiaş dată la iveală de Lucius De regno Dalmatiae et Croatiae, Schwandtner Scriptores rerum hungariearum. III pag. 455, apoî de Petru Maior Istoriea pentru începutul Romînilor ed. II pag. 195, de Şincai supt anul 1172, de Hopf Geschichte Griechenlands I pag. 165, de Tomaschek Zur Kunde der Haemus-Halbinsel pag. 260). Să se observe în special locul din Anna Comnena pag. paris. 451-452, unde în mod precis se vorbeşte despre Romîniî dintre Dunăre şi Balcani. Inprejurările erau favorabile pentru strămutare. Populaţiea în Muntenia şi Moldova era rară, după cum se vede pentru aniî 1161-1173 din Kinnamos pag. paris. 150-152, şi pentru anul 1114 din Anna Comnena pag. paris. 454, îar prin sfărîmarea puterii Cumanilor decătră Mongoli ţările de de-a stînga Dunării rămăsese oarecum fără stăpîn. Năvălirea Tătarilor a venit şi a trecut într-adevăr ca o furtună, prin' ea s-a curăţit numaî locul maî tare de neamul străin al Cumanilor şi s-a făcut încă maî apt pentru o ocupare a luî din partea Romînilor.	;
II pag. 108-111: r Arată schimbarea de părere a luî Tomaschek, care, dupăce susţinuse un punct de videre contrariu celui al luî Roesler (Brumalia und Rosalia, Recensiea cărţii luî Roesler în Zeitşchrift fiir osterreichische Gymna-sien anul 1872, Zur walachischen Frage în Zeitşchrift fiir osterreichische Gymnasien anul 1876), devine aprigul susţinător al părerilor aceluia (Recensiea cărţii luî Jung Roe-mer und Romanen in den Donaulăndern în Zeitşchrift fiir osterreichische Gymnasien anul 1877, Zur Kunde der Haemus-Halbinsel).0
H pag. 112-115 : ^„Că Romînii au înbrăţoşat ritul slav sau bulgar în biserica lor, că limba bulgară sau. veche slavonă a fost în timp de veacuri atît în Transilvania cît şi în principate limba oficială şi scrisă a Romînilor, se lămureşte prin faptul că Bulgaria se întindea, cel puţin pe vremurile
212.
718
întîiului imperiu bulgar, şi pe rîpa stingă a fluviului, asupra Moldovei,; Valahieî şi Transilvaniei". Dovedeşte că în-tr-adevăr Bulgarii au stăpînit pe vremea întîiului imperiu bulgar şi în ţările de de-a stînga Dunării, în special în Transilvania.9— Probele sînt luate din Pic, Abstammung der Rumănen pag. 70 sqq. (Probele 1, 2 deja la Schafarik Slavische Alterthiimer, Leipzig, 1843-1844, II pag. 201; 202), pe care însă Xenopol nu-1 citează. Aceste probe sînt: 1) ^Bulgaria de dincolo de Dunăre", Bou^apta Ixsîflsv toS TOTKf/ou, Scriptor incertus, Chronographica narratio, complec» tens ea quae tempore Leonis filii Bardae Armeni contige-runt, pag. paris. 433 supt anul 813. 2) Ştirile din Annales fuldenses supt anii 863, 884, 892, după care Bulgarii aii atacat pe Moravi dinspre răsărit şi au fost rugaţi de Franci să nu procure sare Moravilor. 3) Locul din Constantin Por-phyrogennetos (împărat 912-959) De administrando imperio cap. 40, că „dinspre răsărit se învâcinesc Ungurii cu Bulgarii, unde îi şi desparte pe unii de alţii Dunărea", 4) Documentul din 1231, publicat de contele Kemeny în Magasin fiir siebenburgische Geschichte I pag. 176, reprodus apoi în Teutsch und Firnhaber Urkundenbu<-h zur G-eschichte Sieben-biirgens I pag. 50 (astăzi în Documente Hurmuzaki I, pag. 120), în care se spune că rCapitulul din Alba lulia adevereşte că. Gal, fiul luî Vid din comuna Bord în Transilvania, s-a împăcat cu Trul în privinţa, moşiei numită Boiu din ţara Romînilor, pe care o stăpînise Trul şi strămoşii Iui încă „din timpul cînd ţara Romînilor se spune că era ţara Bulgarilor" (a temporibus iam quibns ipsa terra Blacorum terra Bulgarornm exstitisse fertur).9 — Dintre aceste probe trebue ştearsă cea de a patra, pentrucă s-a dovedit că documentul dela 1231 este un falş al contelui Kemeny. Vezi Augustin Bunea, Stăpînii ţării Oltului, pag. 8 (Academia Romînă, Discursuri de recepţiune, N° XXXIV).
II pag. 116-123 : ^ In special contra presupunerii că Romîîiii ar fi venit de-a gtînga Dunării pe]ă începutul secolului XIII autorul găseşte o proba în faotul că biserica romînă din Moldova şi Muntenia ar fi atîrnat dela început, decînd avem ştiri în privinţa aceasta (secolul XIV), până la anul 1767, de arhiepiscopiea dela Ohrida. Ar fi trebuit să atîrne de arhiepiscopiea dela Tîrnova, dacă ar fi venit Romînii din Moesia pe vremea celui de al doilea imperiu bul-
48
714
§ 212.
găresc. Atîrnarea însăş de arhiepiscopiea dela Ohrida nu se poate explica decît prin faptul câ biserica romînească de de-a stînga Dunării atîrna întîiu de arhiepiscopiea dela Iustiniana prima, a cărei succesoare în titlu şi putere a fost cea dela Ohrida. Pentru stăpînirea arhiepiscopiei dela Iustiniana prima asupra bisericii romîne de de-â stînga Dunării se bazează pe novella XI a luî lustinianus, unde s-ar fi vorbind de întinderea autorităţii arhiepiscopiei dela Iustiniana prima şi asupra cetăţilor de de-a stînga Dunării. De altfel că erau episcopi în Dacia pe vremea stăpîniriî Gepizilor, ba chiar pe vremea celeî a Romanilor, ar proba o scrisoare a papei Eugenius cătră Tutund, chaganul Avarilor, din anul 826, în care-1 invită a restatornici acele episcopate.9—Netemeîni-ciea acestor păreri o arată Onciul, Teoriea luî Roesler, pag. 335 sqq. Iu special, că scrisoarea papei Eugenius este un falsificat, arată Onciul Teoriea lui Roesler pag. 69.
II	pag. 123-138 :	Combate argumentul a sil&ntio [pen-
tru care vezî sub Lucius § 180 şi Roesler § 200]. Constată prezenţa Romînilor în Dacia în momentul cînd Ungurii au cucerit Pannonia prin mărturisirile notarului anonim al regelui Bela şi prin acele ale cronicarului rus Nestor, ale căror ştiri le apără cu succes încontra criticii negative a lui Roesler. In aceste ştiri Xenopol vede o tradiţie istorică, pe care vrea să o constate şi la cronicarul ungur Keza. Prezenţa Romînilor de a stînga Dunării înainte de secolul XIII o mai constată prin ştirea din Mebelungenlied despre ducele Vlahilor Ramunc, care ar fi venit la curtea lui Attila cu prilejul căsătoriei acestuia cu Crimhild, ştire pe care o ridică pănă la prima cruciată (1096) [Iu tot cazul e cel mai tîrziu contemporană cu timpul cînd s-a sfîrşit redactarea poemului, finele secolului XII. Asupra locului din Niebelun-genlied, unde este vorba de Vlahi, a atras,, după cît ştiu, întîiu atenţiea Hasdeu, Istoriea critică a Romînilor, pag. 100, Xenopol a dat un citat mai lung] ; apoî prin Niketas Choniates supt anul 1164 [Anul nu-i dat de Xenopol. Pentru acest .loc vezi mai sus sub II pag. 102-108], şi prin Kin-namos supt auul 1161 [Pentru acest loc vezi mai sus sub
II	pag. 102-108.'Ştirea de supt acest loc însă este imposibil să o interpretezi altfel decît ca privitoare la Romîniî de de-a dreapta Dunării].9—Ştirile din notarul anonim al regelui Bela şi din Keza vezi-le sub § 229 Onciul, Din isto-
§ 212.
715
a-iea Romîniei, Bucureşti, 1914. Aici le dau pe cele din cronicarul rus Nestor (A trăit pănă în al doilea deceniu al secolului XII) după ediţiile lui Fr. Miklosich, Chronica Nes-toris, Vindobonae, 1860, şi August Ludwig Schlozer, Nestor, Russische Annalen, Gottingen, 1802-1809. Miklosich •sub I, pag. 2, Schlozer sub cap. 31, în voi. II pag. 24. Cu ocaziea înşirării popoarelor din neamul luî Iafet: „cudi [Finii] locuesc la marea Varegilor [marea baltică], şi tot la marea aceasta locuesc Varîazi [Varegii] din partea asta spre răsărit pănă îa graniţa Ini Sim, şi tot la marea aceasta, din ceia parte spre apus, locuesc [Varegii] pănă la ţara Anglilor şi a Vlahilor (do zemlia aglianîskî i do vlasiskî). Neamuri de ale lui Iafet sînt şi Varîazi, Sviîe [Suediî], Nurumane [Nor-manii], Gote [Goţiî], Rus! [Ruşii], Agliane [Anglii], Galicane [?], Vlahove [Vlahii], Rimlîane [Romanii], N-fcmîţi [Germanii], Korliazi [?], Venediţi [Veneţienii]. Frîagove [Francii] şi ceilalţi locuesc dela apus spre miazăzi şi se învecinesc cu seminţiea lui Ham*. Miklosich sub II, pag. 3, Schlozer sub cap. IV, în voi. II pag. 66 : „Multă vreme după aceia [dupăce s-au amestecat limbile la Babilon] s-au aşezat Slovene [Slovenii] la Dunăre, acolo unde sînt astăzi ţara ungurească şi cea bulgărească, şi din Slovenii aceîa s-au răspîndit [Slovenii] pe pămînt şi s-au numit cu numele lor, pe unde se aşezau, după locuri. Aşa, s-au dus şi s-au aşezat Ia rîul cu numele Morava şi s-au numit Morava [Moravi], ori alţii s-au numit cesi [Cehi], ori aceştiia care şi eî sînt Sloveni: Morvate biîlii [Croaţii albi] şi Şerbi [Sîrbii] şi Horutane '.[? După Schlozer ar fi vorba despre Slovenii din Krain, Kărnten şi Steiermark]. Căci, fiindcă au venit Vlahii peste Slovenii dela Dunăre şi s-aii aşezat la dînşiî şi au început să le facă silnicie (Vlahomu bo nasiduSemu na Slov^nî na -dunaîskîia i sdîduSemu vu nihu i nasilîaîostemu imu), Slovenii aceştiîa au emigrat, şi [alţiî] s-au aşezat îa Vistula şi s-au numit Liahove [Leşî], îar uniîa dintre acei Leşî s-au •numit Poliane, îar alţi Leşî s-au numit Lutici, alţii Mazov-3ane, alţii Pomoriane“. Miklosich sub VIII, pag. 5, Schlozer sub cap. X, în voi. II pag. 112 : „Pecînd neamul Slovenilor, dupăcum am spus,' trăia la Dunăre, au venit dintre Sciţi (otu Sku£u), adecă dintre Cozarî (otu Kozaru), aşa numiţii Bulgari (Boîgare) şi s-au aşezat la Dunăre şi au făcut sîlnicie Slovenilor. Iar după aceia au venit Ungurii albi
716
§. 212.
(Ugre b'felii) şi au moştenit ţara Slovenilor, dupăce au a-lungat pe Vlahi, care maî înainte vreme ocupase ţara Slovenilor (prognavse Volohî, ize'; b^a pre£e priîali zemliu slovensku). Aceşti Unguri au început să fie pe vremea împăratului He-raclie, care a avut războîu cu Hozroe, împăratul;Perşilor". Pasajul subliniat se găseşte numaî în două manuscripte, este considerat pentru aceia ca o interpolare de Schlozer şi n-a fost primit în ediţiea Miklosich. Miklosich sub XIX, pag. 12, Schlozer sub cap. IX, în voi. HI pag. 107: „La anul. 6406 [898] au trecut Ungurii (Ugri) pelîngă Kiev, pela un munte care se chîamă azi al Ungurilor, şi dacă au ajuns la Dniprn, au stat în corturi, pentrucă mergeau ca Polovţii-[Cumaniî]. Şi dupăce au venit dela răsărit, au năvălit dincolo de nişte munţi mar! şi au început să se războiască cu Vlahii (Vlahî) şi cu Slovenii care trăiau acolo, pentrucă a-colo şedeau Slovenii înainte vreme şi apoî Vlahii (Vlahove). au luat ţara Slovenilor. După aceia Ungurii au alungat pe Vlahi-şi le-au moştenit ţara (Ugri prognasa Vlahî i nasli'-diSa zemliu) şi s-au aşezat alături de Sloveni, pe care şi î-aii supus, şi de atunci s-a numit ţara ungurească". Nestor povesteşte în cronica Ini şi după tradiţie, precum mărturiseşte însuş, de pildă, cu ocaziea celor ce spune despre ducerea la Constantinopol a cneazului Kîi, Miklosich sub VI, pag. 5,. Schlozer sub cap. VIII în voi. II pag. 100, dar nu inventează singur. Veracitatea lui se constată între altele în descrierea pe care o face a obiceiurilor Slavilor, Miclosich sub-X, pag. 6, Schlozer sub cap. XII în voi. II pag. 124: de o parte (la Polîanî) vieaţă blîndă şi sociabilă, de altă parte (la Drevlîani, RadimicI, Yîaticî şi Severi) vieaţă sălbatecă.şi bestială. Acelaş contrast între vieaţa unora dintre Slavî şi vieaţa altora dintre dînşiî îl relevează Caesarius de Nazi-anz (Vezi § 82, N° 10 fine). E mare deosebire între felîul simplu, nepărtinitor şi inspirător de încredere în care povesteşte Nestor, şi acel umflat, exagerat şi părtinitor pentru Unguri în care povesteşte notarul anonim al regelui Bela.
II	pag. 202-209: c înşiră documente ungureşti, unde se găsesc ori s-ar fi găsind pomeniri de Romînî orî de limbai romînească. Anul 1197 : Hegesholmu, care ar fi însemnînd „dealul Holmuluî“, o tautologie, în care partea a doua ar fi . cuvîntul romînese holm, care ar fi = latin culmen ; anul. 1222: pomenire de Valahi în Transilvania; anul 1224: po-
§ 212.
717
menire de Valahi în Transilvania; anul 1223: pomenire de Valahi în Transilvania; annl 1252: pomenire de Valahi în Transilvania; anul 1247 : chenezate şi voeVodate romîne în Oltenia şi Muntenia; anul 1234: Valahi în episcopatul Cumanilor; anul 1228: Valahi în episcopatul Cumanilor ; anul 1260 : numeroşi Valahi în armata regelui unguresc.?—In ce priveşte pe Hegesholmu, e ungurescul hegyeshalom şi înseamnă dealul ţuguiat. Cuvîntul holm, cu înţelesul deal, există într-adevăr în romîneşte, şi anume în moldoveneşte (Tiktin il probează din Cantemir Istoriea ieroglifică), dar, ca şi ungurescul halom, e de origine slavă = rus holm (vechiu bulgar Mumă, de unde romînescul hîltn, atestat de pildă de Bărceanu Dicţionar romîn-german). Iar documentul din 1228 •■e falş, vezi Augustin Bunea, Stăpînii ţării Oltului, pag. 50, Academia Romînă Discursuri de recepţiune N° XXXIV.
It pag. 207-208: r Analizează documentul din 1293, pe care se baza Hunfalvy Die Rumănen und ihre Anspriiche pag. 100 pentru a proba că Romîniî ar fi fost foarte puţin ‘numeroşi în Transilvania pe acea vreme, răstoarnă cu succes concluziea greşită a lui Hunfalvy, şi constată cu drept cuvînt că Romîniî erau supuşi regeşti, pe care regele avea interes să nu-i lese să se stabilească pe moşiile nobililor.9
II	pag. 209-210: °Romînii au fost totdeauna agricultori, fapt care se opune unei transmigrări complecte dintr-o regiune în altă regiune. Probă sînt termenii agricoli de oricine latină: ara — latin arare, arie = l&tin area, faice —
•tîn falx, secere = latin sicilis, grîu — latin granum, orz = latin hordeum, vie — latin vinea, viţă = latin vifis, vin = latin vinum, poamă — latin poma, must = latin mustum, auă — latin uva, albină — latin alveus, ceară = latin cera, miere = latin mei., Dacă au şi termeni agricoli de origine străină, •aceştiia sînt toţi de origine slavă, niciunul de origine ungu--rească. Din contra Ungurii au împrumutat termeni agricoli din romîneşte, de pildă alaka [adecă alakor], care e romînul -alac — latin alica.9—Xenopol mai pune la termenii agricoli de origine latină şi pe ogor, malaiu, rapiţă, strugur, care ar fi după el latinele agrum, milium, rapa, tryga. Ogor îQS& e slav, malaiă e obscur, rapiţă nu-i direct rapa şi strugur si-.gur nu-î tryx. Tot aşa dac nu-i direct alica.
II	pag. 211: ('Documentul din 1231, prin care se probează stăpînirea Bulgarilor peste Transilvania în timpul pri-
718
212.
mei împărăţii bulgare, mai probează şi faptul că Romîniî' erau proprietari de pămînt în Transilvania încă depe timpul acelei împărăţii.9 — Orice argumentare pe baza acelui document este zadarnică, întrucît documentul e falş. Vezi mai', sus sub II pag. 112-115.
III	pag. 111-120-: r Vorbeşte de cnejii, voevozii şi nobilii romînî, pe care-i constată din documente ca existenţi: în regatul ungurese începînd din secolul XIII, şi conchide că o asemenea stare de lucruri nu se potriveşte cu o populaţie care ar fi fost numaî de curînd venită. Important mai: ales este faptul că nobilii romînî luau parte înpreună cil nobilii saşi şi secui la adunările obşteşti. Romînii aveau a-poî dreptul lor consuetudinal, ius valachicum.9
III	pag. 121-124: ^Vorbeşte despre robirea diapartea, nobililor a ţăranilor unguri şi valahi din Transilvania şi de; răscoala ţăranilor din 1437. Intr-un document din acest an se constată că ţăranii unguri şi romîni cer restituirea libertăţilor ce li se acordase încă de regele Ştefan cel sfînt şi li se confirmase apoi de regii următori. Autorul conchide de aici că Transilvania era plină de Romîni încă depe vremea cînd: a fost cucerită de sfîntul Ştefan [anul 1002 după Şincai] şi că acele libertăţi acordate locuitorilor ţării pri viau în primul loc pe Romîni, căci Unguri nu erau probabil încă în-Transilvania pe vremea supunerii decătră regele ungur a aceştei provincii.9
III	pag. 289-290 : 0 Faptul că Romînii din.regatul unguresc aveau odată drepturi egale cu ale celorlalţi locuitori,, pe care apoi le-au perdut, este o probă că ei sînt băştinaşi acolo, pentrucă la immigranţi se observă totdeauna faptul contrariu, că dintruntîiu sînt obijduiţi şi ţinuţi în stare u-miJită, şi numai cu vremea ajung la oarecare drepturi şi la
o	stare politică mai bună.9
III	pag. 291-293: r„Un argument, pe care protivnicil stăruinţii Romînilor în Dacia cred a-1 putea invoca în favoarea tezei lor, ar fi acel al lipsei, în ţările locuite astăzi de Romînî, a unor numiri geografice de obîrşie romană saiti dacă“. Autorul găseşte însă că s-au păstrat asemenea numiri: „In Banat, la intrarea văii Temeşului, se găseşte astăzi satul Tapa sau Tapia. Tocmai aici a existat vechea localitate-numită Tapae de Dion şi lornandes... Afiuentul Temeşului Bărsava fără îndoială şî-a tras numele dela vechea politie^
§212.
719
dacă Bersobin... Lîngă Cluş cătră nordul Transilvaniei se află astăzi satul Pata, şi tabula luî Peutinger dă ca staţiune a 20a pe drumul dela Cerna la Porolissum numele de Patavissa sau Potaisa, care nu este altă ceva decît Patavicus sau vlcus Pata... Satul Cigmâu pe fîpa dreaptă a Mureşului la nordul Orăştiei nu este altă ceva decît Zeugma luî Ptolemeu, format după aceiaş lege care produse Cerna din Zerna... Rucărul de astăzi delîngă Olt aminteşte Rucconium al aceluîaş geograf, care pune în harta sa acest oraş lîngă Carpaţî şi a-proape de un rîu. Oraşul Deva nu este decît rămăşiţa unuia din numeroasele oraşe dace a cărora finală era dava, probabil vechea Decidava... Vechea staţiune de băi numită de Romani Ad mediam era întocmai aceiaş ce se regăseşte astăzi sub numele de Mehadia (în limbagiul poporan al Romînilor acelor părţi Media). Se rîdică îndoeli asupra derivaţiuniî numelui romîn din forma romană pe motivul că mediam ar fi trebuit să deîe în romîneşte forma mează. La aceasta întîm-pinâm că nu se is în băgare de samă înrîurirea pe care me-tateza silabei ad a putut să o pună în lucrare prin strămutarea de loc a accentului: Ad-me-diam—Me-âd-diam, de unde prin contragere Meădia, Mehadia, Media... Caracal aşa numit după împăratul Caracalla, şi Turna Severinuluî după u-nul din ceî doi Severi care domniră în Roma.'.. Suceava, a-minteşte prea bine pe vechea Sucidava, pelîngă aşezarea eî pe carta luî Ptolemeu lîngă Prutul superior, pentrucă aceste două înprejurări să fie datorite înfcîmplăriî“.9— Tapae, după înseş vorbele lui Iordanis citate de Xenopol, era trecătoa» rea numită astăzi poarta de fier, la locul unde rîul Bistra, afluentul Timeşuluî, pătrunde prin munţii care despart Transilvania de Banat; în vreme ce actuala localitate Tapia, un sat, se găseşte, după Lîuba şi Iana, Topografiea satului şi hotarului Maidan, Caransebeş, 1895, pag. 299, la miazănoapte de Logoj, cu mult spre nordvest de vechiul Tapae* Ce spune Xenopol mai departe cu privire la Ţapae este greu de priceput: „Traîan în prima lui expediţie dela Tapae a trecut prin Bersobin şi Aixin cătră Sarmizagethusa, şi în drumul de astăzi dela Tapia cătră Grădiştea se întîlneşte tocmai afluentul Temeşului Bărsava“. Cum că a trecut Traîan în primul lui războîu cu Dacii prin Berzoblm şi Aizi, şi că prin urmare a mers pe drumul însemnat pe tabula peutingeriana prin staţiunile Lederata (punctul de trecere al Dunării, actual Rama),
•720
§ 212.
Arcidava (actual Yaradia), Centum Putea, Bersovia-(actual Zsidovin), Azizis, Caput Bubali, iar. nu pe acel de maî spre răsărit, însemnat pe aceiaş tabulă prin staţiunile Tiernâ (astăzi Orşova veche), Ad mediam (astăzi Mehadia), Pretorio, Ad Pannonios (astăzi Teregova), Gaganis, Masclianis, Ti-visco (puţin la nordvest de Caransebeş), se cunoaşte dintr-un citat pe care gramaticul Priscianus VI, 13 îl face dintr-o lucrare a luî Traîan asupra războiului cu Dacii astăzi per-dută: „Traianus in I Dacicorum :	«înde	Berzobim, deinde
Aizi processimus»“ (Variante : berzomim, berzobini, berto-buni; azi, aiti. Forma Aixi e a editorilor, nu a manuscriptelor). Traîan însă n-a trecut dela Tapae prin Berzobim şi Aizi, ci a trecut prin Berzobim şi Aizi în drumul spre Tapae 1 Apoî dela actualul sat Tapia ca să ajungi la Grădiş-tea-Vârhely, pe aşezâtura vechii "Sarmizegetuse, nu este trebuinţă să treci pela rîul Bîrzava, care rămîne departe tare spre miazăzi. Pentru numele actualului sat Tapia s-ar putea gîndi cineva la ungurul tăp Die Etappe, mai ales că pe lîngă Logoj populaţiea e ungurească după atlasul lui Wei-r gand. Pentru Bîrzava vezî § 82, N° 10. Actualul oraş Cluj este vechiul Napoca, iar vechiul Potaissa este actualul oraş Torda-Turda. Numele Pata al satului delîngă Cluj, deci, nu poate fi descendentul numelui vechiu Potaissa. Numele pata pentru localităţi se îutîlneşte pe teritoriul unguresc, de pildă Patafalva+in comitatul Vas (după dicţionarul unguresc-german alSuî Ballagi), Duna Pataiîu comitatul Klein Kumanien (precum văd în hărţi). Compară ungur pata Schmalzkăfer, me-loe pr.oscarabaeus L., mamornic,' clâbuc (Marian Insectele pag. 82), compară numele topice romîneştî Mamorniţa, Clă-buc (Frunzescu Dicţionar topografic). In special pentru satul Pata delîngă Cluj sâ se observe că populaţiea depe lîngâ acest oraş e ungurească după atlasul lui Weigand). Ptole-maeus pune Zeugma la sud de Tibiscum, pe malul stîng al Dunării (Vezî Ptolemaei Geographia, tabulae a C. Mullero instructae, ed. Firmin Didot), puţin la răsărit de .Viminacium (astăzi Kostolatz). Din Zeugma (adecă dzeugma. Zeugma e cuvîntul grecesc ?£%.«) apoî n-ar fi putut eşi în romîneşte Cigmăii, şi nici . nu există lege în fonologiea romînă după care dz ori z ar putea deveni c. Ptolemaeus pune Rucconium la vest de Porolissum (Vezî hărţile: întocmite de C. Miiller, citate maî sus sub Zeugma), îar Porolissum e actualul Moj-
§ 212.
721
grad îa nordvestul Transilvaniei. Din Rucconium apoî nu putea eşi în romîneşte Rucăr, ci rakuîu. Decidava este pusă de Ptolemaeus la vest de Porolissum, actualul Mojgrad din nordvestul Transilvaniei (Vezî hărţile întocmite de C. Miiller), învremece actualul Deva e pe Mureş în sudvestul Transilvaniei. Din dava apoî nu putea eşi în romîneşte deva, ci dăiia, •îar dacă, cumva s-ar lua ca bază deva, care apare ca variantă alături cu dava în numele de localităţi thrace şi s-a păstrat ca. glosă la? Hesychios (x^a [greşit în loc de. os,3a] •tcoXk;, uto ©pf/.wv, vezî Tomaschek Die alten Thraker IIX pag.
9), trebuia să. iasă în romîneşte orî dzeăua-zMua-dzătia-zăua, dacă e va fi fost scurt (după cum se vede din glosa cs(3x şi •din nume de localităţi ca ’lraoEps!, MouptoejSa, ZJavsosjicu, ZtGV0054|3a, Ziv.iB^a, vezi Tomaschek Die alten Traker II n pag. 70), ori , deăăa, dacă va fi fost cumva e lung. Maî este o localitate ■Deva, pe teritoriu unguresc: Deva-Vănya în comitatul Szol-nok, după cum văd pe hărţi. Originea cuvîntuluî e obscură. Numele localităţii unde era odată Ad mediam este astăzi unguresc Mehadia, romînese Megla Enea Hodoş Poezii poporale din Bănat, Caransebeş, 1892, pag, 4 (adecă medzila > nze/c/w, vezî § 250 N° 175). Ambele nume, şi ceL unguresc şi cel "romînese, îşi au originea într-un unguresc *Melied, derivat prin sufixul unguresc -d din ungurescul meh, albină, după D. Dan, Din toponimiea romînească, Bucureşti, 1896, pag. 31 sqq. După G-. Pascu, Etimologii romîneştî, Iaşi, 1910, pag. 10 sqq. cuvîntul romînese este un derivat pria -ie dintr-un maî vechiu *Meăde> dac *Mede, cum se.va fi numit pîrâul din localitate, şi Romanii au numit localitatea Ad Mediam după aceîaş normă după: care au numit localitatea delîngă rîul cu nume dac * Mutra Amutria (adecă Ad Mutriani), îar dela Romînî au primit cuvîntul Ungurii şi l-au schimbat prin etimologie populară după we/z albină în Mehadia• Un sat Mehedia exista în prima jumătate a secolului XVHI şi în judeţul Vasluîu, Dan opul citat pag. 37.
In tot .cazul, nu numai din Ad mediam trebuia să iasă în romîneşte, şi anume în romîneasca din Banat, amîădză'amîăză, ci şi dintr-un presupus metatetic Meăddiam miădză-miăzâ trebuia să iasă, îar nu mediîa. Din Caracalla trebuia să iasă în romîneşte cărăcălă-caracălă-cărâcâl-caracăl, îar nu carăcal, cum sună cuvîntul romînese. Acest nume, al unui oraş din judeţul Romanaţî şi al unui sat din judeţul Muscel, este turcul
722
§ 212.
karâkulăg felis caracal. Din Severus, Severi'nas trebuiau să-iasă în romîneşte ser, sirin-sertn. Severin e relativ -nou în limba romînească. Sucidava e pusă de Ptolemaeus de a. dreapta Dunării, puţin la est de Durostorum (astăzi Silistra. Yezî hărţile întocmite de C. Miiller). Apoî din Sucidava trebuia să iasă în romîneşte Sucidăua, îar nu Suceava.
III	pag. 293-297: ^Xenopol constată, pelÎDgă puţinătatea numelor de localităţi păstrate [Puţinătate care în realitate este egală cu zero], şi dispariţiea .complectă a numirilor de funcţiuni civile şi militare, de stat orî municipale, şi atribue aceasta intensităţii mai mari cu care ar fi pustiit barbarii Dacia decît celelalte provincii romane* Pentru aceia admite o retragere a Romînilor în munţi şi o pierdere din partea lor a tuturor noţiunilor de organizaţie socială romană, cîtă vreme a ţinut năvălirea barbarilor. El rupe, deci, complect legătura dintre Romîniî din Dacia şi peninsula balcanică.9
IV	pag. 546-548 : r S-au păstrat nume de rîurî (Numaî la unele din ele autorul caută să arăte că numele actual romînesc ar putea fi directul descendent al numelui antic): Prut — .Dups-oţ Herodot, Bpouro? Constantin Porphyrogennetos. Siretîul — 'Upamq Ptolemeu, Gerasus Âmmianus, Z£ps-cţ Constantin Porphyrogennetos, Tiap«v-6? Herodot (Cu această-ocazie face o observaţie judicioasă : „Herodot pomeneşte şi el fără îndoială Siretîul sub numele de TtapavToţ- Totuş rela-ţiea stabilită de el între acest rîu, Prutul, şi alte cursuri de apă, aduce în încurcală arătările sale şi aruncă astfel-nedumerirea asupra identificării numelor date de el gu rîurile de astăzi. El zice IV, 48: u'O |.is7 Ttpuho? ).£;/$•£!<; tuiv ftOTaiAwv-
[LTupSTOc]	v.aî Tipo; -qu> pswv etvscxoivoo-ai tco ’'I<7tpu tq uocup, o Bî
ovjxzpoq	Tiapxvîbg. îrppq kaizipriq tî |jmzXXov x«i sXacowv, o ok ov]
’Apctpoţ te y.ai. o Ncraaptq xal 6 ’Opoyjccbţ Sict p.Eaou to-j-iov îovts<; âapdX--Xouai iq TOV vIaipov». Dacă se înţeleg cuvintele otsc y.e<rou to-jtuv pe-ov-£? curgînd printre dînsele, atunci Tiap<m<5s nu poate fi Si-retiul, căci între acest rîu şi Prutul nu se varsă nicîun alt curs de apă în Dunăre. Dacă însă se admite interpretarea luî Hasdeu Istoriea critică pag. 183, care traduce această-frază prin his mediantibus, prin mijlocirea acestora, atunci ni poate părea destul de extraordinar că Herodot să fi cunoscut numele unor rîuri micî, afluenţi ai Siretiului şi Prutului. Noi credem că Herodot era rău informat sau. n-a pătruns-
§ 212.
723
bine raporturile ce i se făceau asupra idrografieî Sciţieî. Mai sigur în.ele sînt numirile. Cit despre aşezarea geografică. şi îndreptarea rîurilor, se înţelege uşor cum el a putut să se înşele. Iată pentru ce noî credem că, cu toate că arătările luî Herodot nu corespund de loc cu curgerea rîurilor de astăzi, Tiapavw;. este Siretîul şi ’Opor^o? Argeşul"). Buzeul —Museus Acta Sancti Sabae Gothi, citat de Tomaschek Zeit-schrift fiir osterreichische Gymnasien 1872 pag. 150, „în care găsim în chip invers schimbarea luî m în 5, care se maî întîlneşte şi la numele Tibiscum.a	'Op^coţ
Herodot. Oltul — ’AXoika Ptolemeu, „formă uşor de redus la a-ceîa pe care o posedă astăzî“. Jiul— Gilpit Geographus Raven-nas, Iordanis. Motrul—Amutria Tabula peutingeriana. Lotrul— Arutela Tabula peutingeriana. Tisa— Tysia, Parthiscus, Tisia-nus, Tibisia Plinius, Iordanis, Geographus Ravennas. Crişul— Grisia, Grissia Iordanis. Mureş—Mâpt? Herodot, Mariscus Strabo, Marisia Ravennas. Times—T$i<r/.o? Ptolemeu. Sameş—Samus Akner und Miiller Romische Inschriften in Dakien N° 763. Bărsaya—Bersovia Tabula peutingeriana. Ompoîul— Ampelum („Numele unguresc OmpOly este format din originarul romîn Ompow, care după toate regulele limbii romîne derivă din Ampelam. Compară bellum—războîu, allium—aîu“). Cerna— Zerna, Tierna, Dierna Tabula peutingeriana, Ptolemeu, Di-gestae.9— 'lspacro<;= Gerasus şi Ttaptmoc (dacă admitem că a-cest din urmă nume va fi fost acel al rîulnî Siretîă) nu au întru nimic face, ca nume, cu numele Siretîu. Pentru Buzău __Museus vezi § 100. Este imposibil de scos; conform fonetismului romînese, pe olt din Aluta. Xenopol maî spune : „Perderea vocaleî ou între x şi T se efectuase încă depe timpul Romanilor, deoarece o inscripţiune dă acestuî rîu. numele de Altinus", şi citează ca probă Akner und Miiller, Romische Inschriften in Dakien, Anhang, N° 28. In acea inscripţie însă, C. I. L. V, 8002 e vorba de oraşul Altinum din Italia! E problematic dacă Gilpit din Ravennas, Gilpil din Iordanis reprezintă jiul. Iordanis, De origine actibus-que Getarum, XXH, 113 : „quo tempore [pe vremea lui Constantin cel mare] erant [Vandali] in eo loco manentes, ubi nune Gepidas sedent, iuxta flumina Marisia [astăzi Mureş], Miliare et Gilpil [variantă Gilfil] et Grisia [variantă Grissia, astăzi Criş], qui omnes supra dictos excedet [excedit are înţelesul de cel maî depărtat faţă de scriitor]• Erant namque
724
illis tune ab oriente Gothus, ab occidente Marcomanus, a septentrione Hermundolus, a meridie Histrum“. Este evident că Vandalii trăiau pe vremea despre care vorbeşte Iordanis între Tisa şi munţii Transilvaniei. Acolo trebue căutat Giipil pe undeva. Informaţiea geografului Ravennas nu poate a-duce nicio lămurire, pentrucă şi aici, ca de o mulţime de oii altele, copiează numai pe Iordanis, pe care-1 citează de altfel cinstit totdeauna. După Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 89, Gilpll=V*işul negru.	Pentru Motrul—Amutria vezî § 100.
Localitatea Arutela, care foarte probabil=Ad Rutei am, aşa după cum Amutria=Ad Mutriam, va fi fost poate aşezată la rîul Lotru, macarcă Kiepert în harta dela C. I. L. III o pune de-a stînga Oltului, puţin mai la nord de Rîmnicui Vîlcei. Pentru ca Lotru să fie > Ră'tela, ar trebui să. admitem orî că numele în Tabula peutingeriana e greşit în loc. de Alii'tercty orî că din Ară'tela s-a făcut prin metateză A'u’lera•	La Tisa autorul dă citaţiile neexact. Citează pe
Plinius N. H. IV, 12, 25, fără să dea forma pe care .ar fi avînd-o Plinius. De fapt Plinius N. H. IV, 25 are forma Palhissus. Citează pe lornandes 5 . şi 34 cu formele Tisianus, Tysia. De fapt Iordanis Da origine actibusque Getarum V, 33 are Tisia şi XXXIV, .178 are iar Tisia. Citează geograful Ravennas cu forma 7/6/s/a. De fapt geograful Ravennas IV, 14 are Tisia:	La Criş dă citaţiea neexact: lornandes
22. De fapt locul e Iordanis De origine actibusque Getarum XXII, 113- Pentru Criş vezi § 100. La Mureş dă citaţiile neexact: Herodot IV, 48 (De fapt IV, 49); Strabo VII, 304 (De fapt VII, 3, 13, şi forma dată de Strabo este Moîpiffo?, nu Mariscus). La Sameş (adecă Someş, cum sună într-adevăr numele romînesc, vezi Contemporanul, anul II, pag. 656) crede că Samus din inscripţiea pe care o citează după colecţiea Akner und Miiller ar fi fost un rîă, pecînd în realitate era o regiune, vezi C. I. L. in 7633. La Bărsava(a-decă Bîrzava, Xenopol scrie chiar—etimologic!—Bersava) citează greşit C. I. L. in N° 247, pecînd în realitate e pagina 247. Pentru Bîrzava vezî § 82, N° 10. Din. Ampelum n-a putut eşi „după toate regulele limbii romîne" Qmpoîu. Apoî războîu. nu-î bellumci vechiu bulgar război. Pentru Cerna vezi § 82, N°” 10.	'	.
IV pag. 548-549: r Autorul găseşte că sînt numiri vechi romane, macarcă nu .se găsesc probate în izvoare antice,
§ 212.
725
următoarele nume de localităţi: Vulcan, numele unei trecător! şi al unui sat — Vulcanus. Lapişlea, nume de munte (Nu spune unde-î muntele, nici nu arată izvorul) — lapis. Muntele Crestlanilor (Na spune unde-î mixatele, nici nu a-rată izvorul. La pag. 554 însă numeşte muntele Crestianul mare . şi citează harta statului major austriac), care „conţine cuvînt al creştin în formă mai apropiată de latineşte, după legea numelor proprii, care păstrează maî trainic forma lor primitivă Calea Troianului, cum „se numeşte astăzi în gura poporului şoseaua veche romană, care trece din Oltenia prin pasul Turnului roş“ (Citează ca probe Jung Die romanischen Landschaften des romischen Reiches pag, 379 nota 2, Durny Histoire des Romains IV pag. 256 nota 2, De la Berge Essai sur :le regne de Trajan pag. 49). Pratal luî Traîan, „un şes pe care Ungurii îl numesc Keresztes“ (Xenopol nu spune _unde se va fi găsind acel şes, nici nu dă izvorul. Cihac
I	215 are următoarele: BPratul luî Traîan la Turda, le champ de Trajan â Turda, Transylvanie“. Ştirea o găsesc întîiu la Benko, Transsilvania, I, pag. 12-13. Dnpăce spune că în cîmpiea Keresztes Mezo delîngă Torda ar fi avut loc la a-nul 101 o luptă între Traîan şi Decebal, Benko adauge : „pentru aducere aminte de acest fapt locul acela se numeşte astăzi Prat de la Trajan“)• In asemenea numiri autorul găseşte o probă de persistenţa Romînilor în Dacia, căci, zice el cu privire la Vulcan, „acuma acest cuvînt nu se mai află în graiul poporan. Dacă-1 găsim alipit de nişte elemente geografice, această alipire trebue să dateze din perioada romană, căci nu este cu putinţă ca Romînii să-l fi dat pasului şi satului, în ipoteza unei întoarceri a lor de peste Dunărea, peste o mie de anî, devremece, ne mai avîndu-1 în limbă, n-aveau de unde să-l dele“.°— Vulcan este un nume slav, derivat dela vltikîi, lup, şi anume în special un nume sîrbesc, astăzi Viikon, introdus în romîneşte depe cînd nu căzuse încă l din radicalul Vulk-- In muntele crestianilor şi în Crcs-tlanul mare nu se ascunde cuvîntul romînese creştin nîn formă mal apropiată de latineşte", căci nu există nicîo lege (cu toate afirmările pe care necontenit le fac uniî orî alţii în prinvinţa a-ceasta) după care numele proprii şi-ar fi păstrînd mai trainic forma lor primitivă. Calea Traîan al u i trebue să fie calea troianului, calea adecă a vălului de pămînt, calea care merge pelîngă valul de pămînt, căci un val vechiu de pămînt se numeşte troian în romîneşte, vezî probele la Cihae II, 423. Cuvîntul
726
§ 212.
troian însuş e slav : vechiu bulgar troîanu deus qui dam, im-perator Traianus, sîrb troian nişte ziduri vechi > Traianus. Cuvîntul Traianus a pătruns în limbile slave de mult tare, înainte de africatizarea luî X consonant. In romîneşte, dacă ar fi continuat să existe cuvîntul fără întrerupere, ar fi sunat trădzfn-trăzî'n, vezi § 256 N° 218. Calea troianului în loc de calea troianului e o schimbare recentă făcută prin voinţă. Este de regretat că Jung, Roemer und Romanen in den Donaulăndern, ed. II pag. 121, nota 3, vorbeşte cu clişeul obişnuit al prejudiţiilor „după cum se ştie“: „După cum se ştie, tradiţiunea romană numeşte drumul roman care trece prin pasul turnului roş calea Traianului". La noi nu ştie nimeni, aşa că Xenopol a trebuit să-şî capete informaţiea dela Jnng însuş, apoî dela Duruy şi De la Berge! Cele măi vechi menţiuni despre acest nume topic le dă D. Onciul, Tradiţiea istorică în chestiunea originilor romîne, Analele Academiei romîne, seriea II, tomul XXIX; Memoriile secţiunii istorice, pag. 583 : „Kale Trajan" din anii 1718-1739 la Schwanz von Springsfeld, Beschreibung der Walachei (în J. F. Neigebauer, Dacien, 1851, pag. 119); „Kalea Tra-januluiK din anii 1781-1782 la Sulzer, Geschichte des trans-■alpinischen Daciens, I, pag. 215. Pratul lui Traian e o prefacere încă maî violentă prin voinţă a vreunui pratul troian, cum se va fi numind localitatea, căci după dicţionarul romîn-german al lui Bărceanu troian mai înseamnă şi „die weite Wiese". In ce priveşte proba, care s-ar putea trage din prezenţa unor asemenea cuvinte ca nume de localităţi în Dacia pentru persistenţa Romînilor în această provincie, chiar dacă am admite că Vulcan=^Vulcanus, Crestian=c/zrlsîianus, troian= Traianus, ea nu există: Dupăcum ar fi avut Romîniî aceste cuvinte pecînd trăiau în Dacia, tot aşa ar fi putut continua să le aîbă şi cîtă vreme au trăit peste Dunăre, şi ar fi putut să le adacă ca dînşiî la întoarcere. In ce priveşte pe Yulcan în special, apoî acest cuvînt trăeşte şi pănă astăzi în romîneşte, ca nume de familie.
IV pag. 549 : c S-au păstrat şi numirî topice dela popoarele barbare năvălitoare: un munte Gotul, un rîu ce izvorăşte din acel munte, pîrăul Gotului, un sat Goteşti (a-ceste treî nume în Transilvania); ialomiţa > slav ialoviţa— ’HXipay.ia la Theophylaktos şi Theophanes, seolul YII; Pece-neaga, pîrău în Dobrogea. „Cinnamus aminteşte că pe tim-
§ 212.
727
pul luî existau în Valahia nişte munţi, în care se retrăsese Pecenegii şi care se numiau TsXou opuov, astăzi rîul şi ţinutul Teleormanului. Dela Cumani a rămas asemenea o mulţime de nume, precum Coman, Comana, Comarna, Comarnicul, Co-măneşti, etc. Cumanii însă, se numiau şi Uzi şi aii lăsat şi -după acest nume al lor urme în munţii Carpaţî, unde găsim pîrăul Uzului şi pîrăul Oituzului".'3—In ce priveşte pe Got, este de observat că dela acest nume se găsesc formate numiri de localităţi şi în ţările de dincoace de munţi: Gotejap munte în judeţul Argeş; Goteştiî de jos şi Gote ştii de sus, sate în judeţul Cahul (Frunzescu, Dicţionar topografic), a-•celaş cuvînt formează probabil şi radicalul din gotcă (Marian, Ornitologiea poporană romînă, Cernăuţi, 1883, II, pag. 211-214 înseamnă gotcă pestriţă tetrao urogallus L., Auer-îiuhn, femina; gotcă de pădure ori gotcă neagră tetrao tetrix LBirkhuhn, femina ; gotcă roşie, tetrao bonasia L., Hasel-huhn, Rothhuhn, mas et femina). Gotcă este sigur un derivat prin sufixul de origine slavă -ca din got, compară puîcă^puiu, ■curcă > vechiu bulgar hurii gallus, etc., alte derivate vezî la Pascu Sufixe. Primitivul got, care azî nu maî există în limbă şi a cărui origine este necunoscută, trebue să fi însemnat şî el o pasăre şi anume probabil tetrao urogallus L. mas, tetrao tetrix L. mas. Acest got socot eu că se ascunde în numirile ■topice Gotul, pîrăul Gotului, Goteja, Goteştî, îar nu numele etnic Grothus. Compară pentru numirea munţilor cu nume de păsări Găina, munte în Transilvania, Marian Nunta pag. 70 ; alte numiri topice, de munţi şi sate, luate dela nume de păsări, vezî la Frunzescu, Dicţionar topografic. La Ialomiţa indicarea de secolul VII nu este exactă, pentrucă ştirea e dată supt aniî 592 şi 596, Theophylaktos pag. paris. 154 -156, 171-172, Theophanes pag. paris. 232 ; apoî se dă numaî forma din Thephylaktos, nu şi cea din Theophanes, care e ’ixpcafo (dativ). Cum că ’HX^av.îa (adecă ilivakia, căci ~q = i şi p = v încă dela începutul erei creştine) trebue să fie = ialoviţa = Ialomiţa, a recunoscut întîiu Şincai -supt anul 597, apoi Schafarik Slavische Alterthiimer II 157, Hasdeu Istoriea critică a Romînilor I, 267. Locul din Kinnamos cu privire la Teleorman îl dă după Tomaschek Zeitşchrift fiir osterreichische Gymnasien 1872 pag. 149 şi greşit: TeXcuopiiov. Kinnamos dă ştirea supt anul 1152 pag. paris. 53-55 şi localitatea o numeşte Tsvouoppv (accentuarea e arbitrară). A-
728
212.
ceastă localitate nu poate să fi fost în ţinutul Teleormanului,, pentrucă Tsvouop^ov este expres numit munte, Şi anume din apropierea Coaliţiei: /wpov os Tiva BoXi/ov ?ta|j.si'd|5,.VT£ţ a/pi vtat iid opoţ Te-vouop|/.ov v)X#cv, ousp «y^ou Taupowjâr/.^? opfwv a'/iyei. Apoî Scj^tliae, despre care este vorba aici, nu sînt Pecenegii, precum a crezut Tomaschek şi după Tomaschek repetă Xenopol, ci Cumanii. Comarnic, care e şi nume comun. (înseamnă între altele o leasă pe care se pune caşul la zvîntat, vezî Tiktin Dicţionar) e sîrbul komarnik, Netz, Yorhang gegeu die Zudring-liclikeit der Miicken, bulgar komarnik, cabane, hutte d’un ber-ger > vechiu bulgar Jcomari, comară, culex; Conwrna, care azî nu mai există ca nume comun, e probabil = comarnic. Cumanii nu se maî numîau şi Uzi. Uzii, un popor turc, ca şi Pecenegii şi Cumanii, au venit înaintea Cumanilor în ţările dela Dunăre, şi anume pe vremea cînd în aceste ţări stăpîniau Pecenegii. Cu Pecenegii, nu cu Cumanii (care.nu erau pe aici cînd au năvălit Uzii), îî pun în legătură genetică scriitorii bizantini care vorbesc despre dînşiî. Uzii sînt pomeniţi de Skylitzes (principalul izvor, contemporan cu faptele), de Zonaras şi de GJykas supt anul 1065 (Skylitzes pag. paris. 815, Zonaras 1. XVIII, cap. 9, Glykas pag. paris. 325), cînd au năvălit în' peninsula balcanică, cu menţiunea că „sînt ceî maî însemnaţi dintre Pecenegi şi din punct de videre al nobleţei neamului şi din.acel al numărului". Skylitzes : n?b tuv Ou(wv e^vo? (ysvos os y.ai -outoi ay.u5iy.cv, y.ai t<3v-IlaT^ivaKiov e&YâVEGTepov ts xccî -oXu;tX7)$'e<TTspov)K. Zonaras I „tou tuv-Ou^uv si9vou<; (2y.ut9'«i -/.aî touto sati tuv Ilare iva'/.wv, y.ai y.atâ y^vou? utis-po/;>;V y.aî v.a-y. ’K^-qd'Ouq u7isp(3oXy]V TCapK tou; cr/.ud iv.oic, Tîp0Ti[;.iă[A£V0V lâ-vsui)-tov "Iaipov 7raYY5Vîi oia(îai'voVToc;...“ Glykas : ne$vo? oKaov (Sxâ’&ai. os oOtot y.aî tuv na-^vây.wv ol ev^veaTepoi)8. Originea numelor topice romîneştî jjz şi Oltuz este obscură. Compară (Jzniţa, pîrâu în judeţul Mehedinţi, Frunzescu Dicţionar. In nota 5 dela pag. 549, dupăce citează pe TeXou %>.ov după Tomaschek Zeitschrift fiir osterreichische Gymnasien 1872 pag. 149, continuă; citaţiea astfel.: „Oraşul Iassy ni aduce aminte că : o-dată hoarda Pecenegilor Iasy-huban a staţionat între Sa-rat şi Burat." Cu acestea sfîrşeşte Xenopol citatul din Tomaschek şi apoî continuă: „Cu acest prilej-amintim că o-riginea numelui laşilor dela un pretins municipium Dacorum Iassiorum este o iscodire neîntemeiată. Inscripţiunea ce a dat naştere aceşteî credinţi, Akner und Miiller N° 157, po-
§ 212.
729
meneşte un praef. M. Dacorum lassioram. Un praefectus municipii este ceva neobişnuit. E vorba de praefectus militum dacorum Iassiorum> adecă prefectul militarilor lasigi din cîmpiea Tisei, care nu au comun cu iaşii decît o asâmănare a numelui". Numele iaşi ar fi, deci, o rămăşiţă dela Pecenegi după Tomaschek, a câruî părere o adoaptă şi Xenopol, deoarece nu face asupra eî nicîo observaţie. Ceia ce spune Tomaschek despre hoarda Pecenegilor Iasy-huban, care ar fi staţionat între Sarat şi Burat, î-a fost sigur inspirat de locul din Constantin Porphyrogennetos De administrando imperio, c&p. 37, pag. paris. i06 : „Celelalte patru neamurî [ale Pecenegilor] sînt dincoace de rîul Dnipru, spre părţile de maî spre apus şi de maî spre miazănoapte. Şi anume provinciea iazihopon se învecineşte cu Bulgaria, provinciea y'ula se învecineşte cu'Ungaria, provinciea Harovoi se învecineşte cu Rusia, provinciea "îavMertim se învecineşte cu acele părţi ale Rusiei care li sînt lor tributare, cu Ultinii şi Dervleniniî şi Lenzeniniî şi ceilalţi Sclavi ( al oe aXXat riaaapst; ysveal ‘/.eîvtat sv#sv ~cu Aava-■kpsco?	npbq tâ cuit'/.uispa y.aî «py.muvtepa |j.sp‘/j 1 "outeoti, t'o
■ftiy.a riot^ty^oTcbv 7îXY)i7ict^£i Tîj BouXyap'.c/^ xo dk ■S'i[j.a rou v-dt<o T6Xa tcX-/;-cuâ^si iţi Toup7.{af -îo os	Xapoj36-r] liX^oid'^ei if| PwGi'a, xo oe
’Ic![3Biep-t|.>, 7:Xr(Giat£i toT? 'JTîCipopotţ /(opîotc '/wpaţ iy); Ptoaîa?, tou; te OuX-'iivoiq '/.ai ă ep(3Xc'n'voi<; y.câ Asv^svtvotţ kai xotq Xoraoîţ 2x.Xa[jOic)“. Numele le-am dat cu pronunţarea neogreacă, care exista deja pe vremea luî Constantin Porphyrogennetos. Pe vremea cînd scriîa Constantin aceste lucruri (Cel maî tîrziu anul 945, căci în timpul cît de fapt a fost împărat, 945-959, n-a scris, după Krumbacher Geschichte der byzantinischen Litteratur pag. 60, decît biografiea bunicului său Basilios I) murise ţarul Bulgarilor Symeon la anul 927 şi primul imperiu bulgăresc era în decădere. Totuş probabil maî stăpînîau Bulgarii de-a stînga Dunării Muntenia pănă la Şiret. Tribul Pecenegilor y'azihopon -se poate admite, deci, cu oarecare probabilitate că se afla în Moldova pănă la Şiret. Tomaschek a presupus prin urmare că y'azihopon ar fi o stîlciturâ grecească a u-Dui turc Iasy-huban, dar a uitat să spună cam ce fel de vorbe turceşti ar fi acestea (Dela sine înţelese nu-s, trebuesc făcute combinaţii), iar pe Sarat şi pe Burat (adecă Siretîul şi Prutul) le-a adăogit dela sine, dîndu-li o fizionomie turcească, orî că le va fi găsit aşa‘undeva (In dicţionarele turceşti ale luî Zenker şi Redhouse nu le-am putut găsi), orî că le-a
49.
730
§ 212.
prefăcut aşa dela sine, pentrucă ar fi sunînd maî turceşte.-Tomascliek însă şî-a schimbat părerea, căci în Die Gothen in Taurien, Wien, 1881, pag. 42, spune următoarele: „Alţi Alani s-au îndreptat spre malurile Nistrului şi Buguluî, şi ori s-au amestecat aici cu aventuerierii ruşi (Brodniki din a-nalele ruseşti şupt anii 1147, 1216, 1224, document latinesc din 1222), cu Cumanii şi cu Romîai! (Compară Iaskyi torgh, Iaşii de astăzi), ori au trecut de acolo mai tîrziu pe teritoriul bizantin [începutul secolului XIII]. “ Unde a găsit pe Iaskyi torgh, Tomaschek nu spune. Sigur în cronica rusească dela Voskresensk, din al XIV secol, unde sînt înşirate oraşele din Moldova. La Karamzin, Histoire de fem-pire de Russie, IV, 442 (Pentru vrîsta cronicii vezi Karamzin IV, S.68) numele laşului— căci sigur despre el este vorba — din cronica dela Voskresensk e scris Tchernavsky torg. Tomaschek a cunoscut, se v.ede, că în acest enigmatic cernavskî trebue să se fi ascunzînd askî, adecă askîi, adecă ai Aianilor. Tîrziu după Tomaschek Ilie Gherghel, Zur Frage der Urheimat der Rumănen, Wien, 1910, pag, 38 a recunoscut în acel cernavskî torg din cronica rusească pe dern askîi iorg, adecă tîrgul Iaşilor negri, adecă tîrgal Aianilor negri. ' Aceasta trebue sâ fie într-adevăr originea numelui Iaşi. Ala-niî, aî căror descendenţi sînt actualii Oss, Osset, popor din Caucas (E. Kuhn în Zeitschrift fiir vergleichende Sprachforschung XXVIII pag. 215 : „Identitatea Aianilor cu Os-setii, susţinută încă de Zeuss, nu se mai poate pune la îndoială în urma cercetărilor lui Tomaschek în Centralasiati-sche Studien I, pag. 11 sqq. în Sitzungsberiehte der wiener Akademie LXXXVII pag. 75“), se numîau probabil pe ei însiş As, şi acest nume îl poartă în multe izvoare, precum în Piano de Carpine şi Rubruck. Cronicile ruseşti îi numesc iasă Miklosich Lexicon palaeoslovenico-graeeo-latinum, de unde (adecă dela Ruşi) romînul. *îas, plural iaşi. Numele topic Iaşi (Moldoveneşte leş, forma iaşi e muntenească. Vezî § 237 N° 7 comparat cu § 238 N° 30) este analog numelor topice Bulgari, Comani, Ruşi, Sîrbi, pentru care vezi Frunzescu Dicţionar topografic. Alte nume de localităţi luate dela aceiaş nume de popor sînt Iaşi, sat în judeţul Gorj, Gura laşului, locuinţă izolată în judeţul Romanaţi (laş singular analogic după pluralul Iaşi), Valea laşului, sat în judeţul Argeş, Frunzescu Dicţionar. Pentru prezenţa Aianilor
§ 212.
731
<pe teritoriul romînesc îa secolul XIV vezi' Tomaschek Zur Eunde der Haemus-Halbinsel pag. 21, 42, 49. In ce priveşte inscripţiea cu praef m dacorum iassior depe vremea, luî Marcus Aurelius, care s-ar fi găsit îa apropiere de Sar--mizegetusa, şi pe care se bazează încg, N. A. Bogdan, O -raşul Iaşi, pag. 18 sqq., Dovezi nouă relative la originea numelui oraşului Iaşi în Arhiva laşi Oetombre 1921 pag. 278 -sqq., pentru a crede că numele oraşului Iaşi ar fi, în legătură cu numele vechiului popor Iassii (pentru care vezî § 54), acea inscripţie este probată falşă (Vezî O. I. L. III pag. 10* JSl° 84*). Dovada de autenticitate pe care o aduce N. A. Bogdan în Arhiva Iaşi, anume că i-ar fi sămămnd chenarul ■cu acel al unei inscripţii autentice, o pomenesc numaî de curiozitate. Dar, dacă ar maî fi nevoe să argumenteze cineva contra posibilităţii existenţii unuî municipiu al lassiilor Ia actualul Iaşi pe vremea împăratului Marcus Aurelius, trebue sâ se ştie că vechiul nume de popor Iassii ar fi sunat în gnra Romînilor (şi încă din timpul limbii romîne primitive) zaşî, nu iaşi.
IY pag. 550 : ^ Multe nume topice dela cîmpie sînt de •origine slavă şi ungurească din cauză că Romîniî se retră-sese‘rla munţi. Sînt multe însă şi romîneştî, pe care Ungurii şi SaşiTle-au adaptat limbii lor. înşiră 21 de nume.9—Dintre aceste 21 de nume trebuesc scăzute următoarele 10, care nu sînt de origine romînă : Daia, Topîrcea, Galiş, Tilişca, Mîndra, Buia, Yulcan, Rucăr, Adrian, Buzău.
IY pag. 551-557 : c Din asemenea numiri dela cîmpie, care unele sînt romîneştî, altele ungureşti, altele germane, nu se poate trage vreo concluzie asupra întîetăţii din punct de videre al ocupaţiei solului. Asemenea concluzie se poate trage însă din nomenclatura munţilor, care e romînească în cea maî mare parte, şi anume cu numiri orî latine orî de •origine slavă. Autorul dă o lungă listă de nume de munţi şi de pîrae, luată din harta statului major austriac, înce-pînd dela sudvestul Transilvaniei. Este maî vechiu poporul care a dat numiri scheletului ţării, munţilor adecă şi rîu-rilor.9—De fapt cele' maî multe nume, date de Xenopol ca provenite dela Romîni, sînt ori slave orî de origine obscură. Pentru a vedea chipul său de apreciare citez . următoarele, pag. 554 : „Misii, âdînc..în..munte spre graniţa Moldovei găsim numiri de obîrşie romînă, precum Penteleu, Muşata,
782
Gherghiul, Voidreşelu), Ruskelul, Culmea Cozi!,. Măgura Ca.-şinuluî. Cit despre rîuri întîlnim următoarele romîne: Bisca, Herţaga, Ghîurca, Tihuza,'Lipşa, Cosă;, Caşinul.“ pag. 555: „Purieegînd dela Dorna... numele tuturor munţilor, mari şr mici, fâră nicîo excepţie, sînt de obîrşie romînă: Muncelul, Bălăsineasa, Ineul, Yîrful omului, Suhărzelul, Gogoşa, Ţi-bleşul, Gutinul, Dealul Brezii, Vîrful Lazului, Măgura Cataramei, Yîrful luî Dan, Poiana bătrînă, Obîrşiea, Rebriî,. Brusturul, Cearcănul, Prislopul, Plescuţa, Borşa, Yîrful roş, Incuţa, Cîrlibaba, Rodna, Rabla, Bîrla, Scoriţa, Secul. Dintre pîrae vom aminti: Strîmba, Şuţa, Rebra, Ilva, Teşnâ>, Kerzul, Runcul, Mara, Slatina, Blasa.“ pag. 556 : „Yonr cerceta şi Carpaţiî moldoveneşti, nu în privirea numelor ungureşti, care lipsesc aproape cu totul, dar pentru a demonstra că proporţiunea de numiri slavone este departe de a fi: aşa de puternică, după cum se admite de obiceiu. Iată numele piscurilor de căpetenie: Clăbucul, Runcul, Nemira, 0-brăjescuî, Lapoşul, Micruşul, Şorlintoroiul, Dermoxa, Alda-maşul, Gimeşul, Toroglejul, Ţiblesul, Păltinişul, D'răgoina, Călimanul, Bucinişul, Rarul, Cîumerna, Clătita, Bunâul, Lâ-căuţul, Butucii, Gorul, Hărtanul,’ Rarăul, Tarniţele, Grebeniî, Clifele, Cărâboiul, Bărnarul, Găboaea, Verdele, Grinţieşul,. Budacul,- Creştişorul, Dobreanul, Măgura, Strîmba, Tisarul, Geamalăul, Ceahlăul, Cărpinişul, Stănişoara. Sâ amintim şi cele mai însemnate din nenumăratele pîrae care şe coboară pe coastele lor: Lipşa, Cernica, Păşcarîul, Slănicul, Cacicâe-şul, Nemira, Bărzăuţii, Ciobănaşul, Cărunta, Sulţa, Aghipi-oasa, Cioghieşul, Tîrhoaşul, Bolohănuşul, Anţa, Ticoşul, Pi-siregul, Frîntura, Cehcera, Pănticul, Voina, Şuşiţa, Tişiţa,. Suha, Frumosul, Dreptul, Largul, Galul, Halta, Scafa, Se-rişcioru], Valea arsă, Pîrăul Lupului, Neagra,, Pîrăul alb,. Crucea, Lazul, Buhalniţa, Răpcîuniî." Depe ce criteriu le judecă autorul câ sînt romîneştî asemenea nume? Pentrucă sînt articulate? Apoi atuncî şi Parizul e un nume romînese. Ori pentrucă au sufixe deminutive romîneştî ? Faptul acesta nu dă drept de romanitate însă radicalului cuvîntuluî, în caz cînd acest radical nu se va fi întrebuinţînd ca nume comun orî propriu în romîneşte. Chiar dacă am admite ca: romîneştî şi pe acele nume, care,- macarcă sînt de origine străină, fac parte ca nume comune orî ca nume proprii din limba romînească, ce fel de romîneştî sînt însă numele Pen-
§ 212.
733
teleu, Gherghiu, Yoidreş, Ruşc, Caşin, Bisca, Herţaga, Ghiulea, Tihuza, Lipşa, Cosa, Bălăsin, lneu, Suharz, Ţibleş, Gutin, Rebrii, . Prislop, Plesca, Inca, Cirlibaba, Rodna, Bîrla, Scora, jŞuţa, Rebra, Ilva, Teşna, Kerz, Mara, Blasa, Nemira, La-:poş, Micruş, Şorlintor, Dermoxa, Gimeş, Toroglej, Ţibles, Cîamerna, Lăcăuţ, Gor, Rarău, Clife, Cărab, Găboaea, Grin-ţieş, Creştiş, Tisar, Geamal, Ceahlău, Lipşa, Cerna, Slănic, Cacică'eş, Nemira, Bărzău, Sulţa, Aghipioasa, Cioghieş, Tîr-hoaş, Anţa, Ticoş, Pisireg, Cencera, Şuşiţa, Tişiţa, Suha, Serisciu, Buhalniţa ? Din 134 de nume înşirate de Xenopol ca romîneştî 70 (mai mult de jumătate) sînt sigur neromî-neşti, îar dintre celelalte multe sînt problematice. Conclu-ziea pe care vrea s-o tragă autorul eăte, deci, nefundată, întrucît constatările asupra toponimiei' munţilor şi rîurilor sînt neexacte.
IV pag. 558: ^,0 de pe urmă observaţie la care ne împinge studiul nomenclaturii. Slaviî, care au dat un adaos aşa de însemnat de numiri ţărilor locuite de- Romîni, au •dispărut cu totul, fiind absorbiţi maî cu samă de elementul romînesc şi întroducînd în poporul lor acea puternică doză .de element slavon, care-î dă caracterul său deosebit de fraţii săi din apusul Europei. Acest fapt se dovedeşte cu deosebire prin înprejurarea cu totul însemnată că pretutindenea •numirile date de Slavoni tuturor elementelor geografice, o-meneştî pecît şi naturale, s-au păstrat în totdeauna în gura poporului romîn, pecînd Maghiarii şi- Nemţii întrebuinţează numiri deosebite pentru aceleaş elemente. Astfel găsim că Romîniî au păstrat numirile următoare slavone, alături cu acele date de Maghiarî sau Germani: rom. Belgrad — mag. Karoli Fejervâr— germ. Karlsburg; rom. Ocna —mag. Yiz-.akna — germ. Salzburg rom. Bran — mag. Torczvâr— .germ. Torzburg ; rom. Cetatea de baltă — mag. KukiiUor-vâr •— germ. Kokelburg ; rom. Săbeniţa — mag. Gorgeny. -Soakna—germ. Salzhau; rom. Gerla—mag. Szamos-Ujvâr— .germ. Armenierstadt 5 rom. Orăştia—r-mag. Szâszvâros—germ. Broos; rom. Pleşa — mag. Uvecsiir;. rom. Grădiştea—mag. Vârhely". — Acest argument e foarte puternic pentru a .proba câ Romîniî au fost în Transilvania înaintea Ungurilor. Lista însă dată de autor se reduce la trei nume, Bălgrăd, Bran şi Grădiştea (Bran trebue probabil pus în legătură cu vechile bulgare branî lucta, braniniţa propugnaculum, brati Jjorîu pugQare), căcî Ocna, Cetatea de baltă', Pleşa au pu-
734
§ 212.
tut fi numite astfel şi de Romîni, iar Săbeniţa, Gerla (adeek Gherla), Orăştia nu sînt cuvinte slave.
IV pag. 559: „Argumentele deduse din limba Romînilor înpotriva stăruinţii lor în Dacia traîană sînt de două-feliurîmai întîiu se invoacă identitatea limbii Dacoromî-nilor cu acea a Romînilor din Macedonia, identitate care nu* s-ar putea explica decît prin o dezvoltare a acestor două popoare pe acelaş teritoriu. In al doilea loc se întîmpină a-flarea sau lipsa unor elemente în limba Romînilor dela Dunăre, care nu s-ar putea înţelege decît în ipoteza unei formaţiuni suddunărene a naţionalităţii romîne."
IV pag. 559-564: c In ce priveşte valoarea primului argument, ea este nulă, pentrucă dialectele romîneştî nu sînt dialecte, ci limbi deosebite. „Dacoromîniî şi Macedoromînir sînt două popoare deosebite prin obîrşiea lor, care datoresc asămănarea lor covîrşitoare înprejurării că se trag din a~ mesteeu! aceloraş elemente. Pentru Romînii din Macedonia elementul latinesc provine dela coloniile pe care încă repu-^ blica romană le trimesese în acea ţară, în Epir şi în Tesalia, după reducerea Macedoniei în stare de provincie. Latinii se-hultuiră aice pe elementul de baştină, care era de viţă tracă,, ca şi în Dacia traîană, unde un popor tot de. rasă tracă,: Dacc-G-eţii, formau substratul pe care se răsădi floarea romană, In sfîrşit elementele slave fură aduse de poporul Slovenilor, care înecă Europa răsăriteană din lanţul Oarpaţilor până în fundul Greciei. Nu este, deci, de nevoe, pentru a explica aflarea unui popor de viţă latină la sudul Balcanilor, de a-1 aduce aice din Dacia traîană, cînd obîrşiea sa deosebită este atît de uşor de găsit în izvoarele istoriei romane^9— Xenopol repetă numai părerea expusă de Tomaschek în Ueber Brumalia und Rosalia (Vezi sub acest autor § 198). El ignorează apoi complect, ca de obiceiu în cursul lucrării sale, pe Romînii dela vest. Ceia ce spune despre uşurinţa cu care izvoarele istoriei romane ar indica o-bîrşiea deosebită a Dacoromînilor şi a Macedoromînii or, probează numaî haosul care exista, pe vremea cînd scriia aceste lucruri, în eunoştinţile istoricilor asupra etnografiei antice din răsăritul Europei şi asnpra procesului, de romanizare din acest răsărit.
IV pag. 566-576 ; cIn ce priveşte al doitea argument, elementele vechi greceşti din dacoromîna se explică prin co~
§ 212.
735
loniile de limbă greacă din Dacia ; cuvintele creştine de origine greacă, cum e cuvîntul biserică, se explică prin limba latină, în care se introdusese acele cuvinte ; elementele albaneze din dacoromîna se explică prin limba thracă; lipsa de elemente vechi germane (gote orî gepide) îa dacoromînă se da-toreşte faptului că Goţii au ocupat Dacia maî mult în treacăt şi n-au venit în contact cu Romîniî, care trăiau în munţi şi cu care de altfel erau Goţii în duşmănie, şi faptului că Gepizii nici n-au ocupat Dacia, ci Dacia aureliană, după cum spune lornandes cap. 12. Iar în ce priveşte sermo rus-ticus al peninsulei balcanice dintre anii ,p. Chr. 400-600, ale cărui caractere s-ar fi găsind după Tomaschek în dacoromîna, şi' care nu s-ar fi putut îutroduce decît doar printr-un He-xentanz în această limbă, în caz cînd Dacoromînii ar fi persistat de a trăi în Dacia, *,acest sermo rusticus ni se pare că nici cel mai îndrăcit Hexentanz n-ar putea a regăsi din el macar o singură frază. Cine a auzit vreodată vorbindu-se de el, dacă nu prin cele două cuvinte din Theophylakt .şi. Theophanes torna fratrel Cel mai vechiu text în limba romanică păstrat este jurămîntul lui Carol Pleşuvul din 842, şi aceasta pentru apus, unde se află o tradiţiune literară puternică. Şi Tomaschek pretinde a recunoaşte în elementul latin al limbii romîne caracterul dialectului romanic oriental din veacul IY-VI după Christ! O asemenea pretenţie este, curat vorbind, absurdă, şi numaî cît chestiunea romînă, în care interesul adevărului nu este singurul mobil al pretinselor cercetări ştiinţifice, putea da naştere unor asemenea aiurări".9—Iordanis însă De origine actibusque Getarum XII, 74 spune lămurit că Gepizii pe vremea luî (mijlocul secolului VI) ocupau Dacia veche, Dacia traîană: „Daciam dico antiquam, quam nune Gepidarum populi possidere noscuntur.a In ce priveşte sermo rusticus dintre anii 400-600, despre care vorbeşte Tomaschek Zur Kunde der Haemus-Halbinsel (Vezi mai sus supt acest autor la această operă § 209), pre-tenţiea de a-1 cunoaşte nu era din partea lui nici absurdă şi nici aiurare, căcî pe vremea cînd scriia el (anul 1881) se publicase deja cu 15 anî mai înainte Vokalismus des Vulgar-lateins al lui Hago Schuchardt (Leipzig, 1866), unde (I pag. 105) se atribuise timpului dela p. Chr. 350-550 africatizarea luî g şi c înainte de e, i sonante şi diftongarea lui fenomene latineşti populare care se găsesc şi în romîneşte.
736
§ 212.
Greşeala luî Tomaschek a fost numai că, în loc să se bazeze în argumentarea sa pe aceste fapte sigure (Cronologiea fenomenelor pomenite n-a fost nicî pănă. astăzi modificată), s-a legat de cuvintele privitoare la credinţa creştină, a căror cronologie era pe atunci şi este pănă astăzi dubioasă.
IV	pag. 577-580: ^încearcă sâ răstoarne argumentul lui Hunfalvy Die Rumănen und ihre Anspriiche pag. 223-
225,	scos din faptul că în limba ungurească n-ar exista în-prumuturi din romîneşte, ceia. ce ar proba că Romîniî au ve-. nit tîrziu în Transilvania, şi dă o listă de cuvinte, printre care şi termeni creştini, care ar fi înprumutate din limba romînă.’— Câ; elemente romîneştî în limba ungurească trebue să fie, nu mai încape îndoială, dar ceia ^e spune Xenopol în această privinţă n-are nicîo valoare. Din cele 109 de cuvinte ungureşti, date ca înprumutate din romîneşte, numai despre 4 se poate susţinea acest lucru (ung. măsa — rom. moaşă, ung. millora — rom. mioară, nng. berbecs—rom. berbece, ung. szărika—rom. sarică). „Pentrucă acest fapt să nu poată fi tăgăduit de nimeni", zice autorul, „vom mărgini enumerarea noastră numaî la acele cuvinte, care se ţin de elementul latin al limbii romîne, care nu pot lăsa nici-o. îndoiala asupra orginii lor“. Şi printre asemenea cuvinte, a căror origine latină ar fi necontestată, numără pe următoarele : şubă, mo-mîe, pîrlăii („cadă de ţinut leşie“), catrinţă, ciung, moaşă, mască, uleîti, raţă, baie, anişori, berc (pădurice), doină, gută („apo-piexie“. Neologism. Şi apoî gută nu-1 apoplexie, ci podagră), bordeîu, lăcat, căpîlnă („Tnoi’mÎQt“), mejdină, chimin, se cică, o-ţet, înşel, code, cocoş, mîntaîă ! '
IV	pag. 581: c Faptul că elementele ungureşti se găsesc în toate provinciile dacoromîne este o probă că Romînii s-au răspîndit în aceste provincii din Transilvania. Dacă ar fi venit Romîuiî de peste Dunăre, ar fi trebuit ca elemente ungureşti să se găsească numai în limba Romînilor din părţile ţârii ungureşti.9— In Moldova şi Muntenia ungurismele se pot explica şi prin aceia că aceste ţări au atîrnat o bucată de vreme de Ungaria, apoi prin puternicele immigraţii din partea Romînilor de peste munţi, căror Romîni de peste munţi immigranţi se şi datoreşte organizarea de stat uni» tară a Moldovei şi: a Munteniei.
IV	pag. 581-584: rOeupaţiea în mod excluziv cu a-gricultura a Dacoromînilor probează câ eî au fost totdeauna
§ 212.
737
■agricultori şi că prin urmare au avat dela început pămîntul lor în st&pînire.0
IV	pag. 584-587; cFaptul că Dacoromînii au deznaţionalizat pe Slavii care au locuit odată actualele provincii dacoromîne probează că Slavii au venit peste eî, iar nu ei peste Slavî, conform legii că poporul immigrant este acel care ■se deznaţionalizează, atunci cînd nu vine ca cuceritor, cu gîa->dul. anume hotărît de a deznaţionaliza. „Romîniî în ipoteza roes-leriană n-au venit sâ ocupe Dacia ca cuceritori, în care caz âr trebui sâ-î aflăm aice ca rasă domnitoare, Eî s-au strecurat, pentru a zice astfel, picătură cătră picătură, în sînul popoarelor care locuiau înaintea lor Dacia traîană. Insă cum ar fi cu putinţă în asemenea înprejurare, dacă ţinem samă de legea expusă maî sus, a explica deznaţionalizarea Slavilor şi absorbirea lor în sînul naţionalităţii romîne, -cînd tocmaî ar fi trebuit să se fi întîmplat contrariul ? Altfel stau lucrurile, dacă se admite câ Slavonii au venit să se aşeze în Dacia cătră veacul al V-lea în mijlocul Dacoromânilor, pe care-i găsiră aice. Deznaţionalizarea lor urmează atuncî legea generală expusă maî sus şi nu maî înfăţoşează nimic extraordinar".0—Din exemplele înseş date de Xenopol (Germanii năvălitori în provinciile romane, Bulgarii năvălitori peste Slavii da a dreapta Dunării, Varegii năvălitori peste Slavii din Rusia, Grecii stabiliţi printre Italî în -sudul Italiei, Romanii care au romanizat diferite popoare, Maurii năvălitori în Spania, Normanii romanizaţi năvălitori .peste Anglosaxonî) nu rezultă legea stabilită de dînsul. Oricare popor cuceritor vine cu gîndul de a deznaţionaliza. Dar nu este de ajuns atîta. Sînt şi alţi factori care lucrează la stabilirea raportului dintre învins şi învingător, dintre cucerit şi cuceritor, din punct de videre al deznaţionalizării: numărul, superioritatea culturii, tenacitatea în urmărirea scocului din partea cuceritorului, tenacea rezistenţă a cuceritului.
IV	pag. 587-593 : ^„Tradiţiunile romîneştî privitoare la întemeerea principatelor Valahiei şi Moldovei vin şi ele în sprijinul tezei noastre, şi aceste tradiţiunî sînt cu atîta -mai vrednice de credinţă, cu cît ele sînt identice pentru -ambele principate, şi că una din ele, acea atingătoare de Moldova, este confirmată prin documente istorice de o autenticitate.netăgăduită. Ele atribue întocmirea ambelor state, va-
738
§ 212.
lah şi moldav, unor Romîni veniţi din Transilvania^. Tra-diţiunea pentru Muntenia se găseşte în Constantin Căpitanul, Magazin istoric pentru Dacia, voi. I, pag. 88 («Cînd au fost cursul anilor dela Adam 6798 [dela Hr. 1290] Radul Vodă Negrul, care avea scaunul său la Făgăraş, dela-moşii şi strămoşii Romînilor, carii venise dela Roma in zilele lui Traian împăratul Romei, s-au socotit ca să-şi mute scaunul dincoace peste plaiu. Pricina pentru ce, nu se găseşte scris nici de aî noştri, nici de streini... Radul Vodă s-aii aşăzat în cîtăva vreme în Cîmpul Lung, unde şi mănăstire frumoasă şi mare au făcut. După aceia s-au dus la Argeş, de aii făcut scaunul acolo, făcînd curţi domneşti şi biserică, care şi pănă astăzi este. Şi au început a-şi tocmi şi a-şî. drepta ţara cu judeţe, cu judecători, cu boerî şi cu altele ce era de folosul domniei şi al ţării, lăţindu-se până în Dunăre şi pănă în Şiret»), şi în două inscripţii dela mănăstirea din Cîmpulung, puse pe vremea lui Mateiu Basarab (La Hasdeu Istoriea critică a Romînilor ed. II pag. 134.-135), în care se spune că «ţara romînească este dintru Ungaria descălecată», şi că mănăstirea «s-a început şi s-a zidit şi s-a săvîrşit de bâtrînul şi prea milostivul creştin Radul Negru Voevod, carele a fost din început descălecător ţării romîneşti?. şi din început a fost zidit această sfîntă dumnezeiască biserică, cînd a fost cursul anilor dela Adam 6723 [p. Chr. 1215]». Pentru Moldova tradiţiunea se găseşte, de pildă, la Neculaî Costin [care o reproduce însă după Ureche], Letopiseţe ed, II Cogălniceanu, I pag. 83 : «Să se fie îndemnat Dragoş, zice [Ureche], cu oarecîţî de ai săi din Maramorăş şi au venit peste munţi în chip de vînătoare şi au găsit o fiară, şi gonind-o cu dulăi pănă la apa Moldova, şi obosită fiind fiara, au prins-o în apa Moldovei, la locul unde se chîamă Bourenii... Eşit-au şi mai la cîmp acei vînătorî... Văzînd. Dragoş cu' de ai săi locuri bune şi desfătate, ... s-au sfătuit că-i loc bun de traiul lor, şi întorcîndu-se în Maramorăş lua-tu-şî-au casele şi au eşit cu toţii din Maramorăş şi au venit de s-au aşezat aice în ţară... Şi fiind Dragoş mai de cinste între alţi nemeşi, domnî şi căpiteniî, l-au rîdicat cu toţii sâ le fie domn, şi î-au zis Dragoş Vodă,.. Şi aşa s-aii aşezat, viind şi alţi Moroşenî pre unde li-aii plăcut locul, per supt munte, Romîni, J3aşî şi Unguri». Documentele istorice pentru înfiinţarea principatului Moldovei sînt ştirea din cro-
§ 212.
789
nicarul ungur Thurocy in, 49 [pentru anul 1859] şi documentul din 1365 Fejer IX, 3 pag. 469 [astăzi îu Hurmu^ zaki I ii pag. 94 N° LXX], care mărturisesc câ pe vremea lui Ludovic cel mare, regele Ungariei, 1342-1382, Bogdan,, voevodul Valahilor din Maramureş, şi-a adunat poporul şi, fâră ,voea şi ştirea regelui, s-a strămutat în Moldova, unde n-a mai vrut sâ recunoască autoritatea ungurească. „Dar dacă tradiţiea asupra descălecării principatelor este adevărată, atuncî teza lui Roesler devine absolut cu neputinţă, căci această tradiţie ne demonstrează câ nu principatele dunărene au fost poporate de Romîni în primul loc, ci Transilvania, de unde poporaţiea romînească se coborî în cîmpie. Această tradiţie măreşte în chipul cel mai strălucit faptul de atîtea orî atins de noi şi în sprijinul căruia am adus dovezi încheetoare, că Romîniî au locuit muntele în răstimpul năvălirii şi că din acel adăpost rasa romînească eşi cu încetul pentru a se răspîndi în şes. Ba se aşeză la început a-Iăturea cu Slavii, care copleşise Dacia în decursul veacului V. Atunci fură întemeete maî multe oraşe şi sate, al căror nume slav a fost păstrat de Romîni, în sînul cărora poporaţiea slavă a dispărut. Năvălirea ungurească, care pătrunse în Transilvania în veacul XI, respinse din nou o parte din poporaţiea romînă în munţii Făgăraşului şi aî Maramureşului, de unde se coborîră mai tîrziu cătră partea deşartă a Daciei, cîmpiea moldovalacă. Romînii pe care-î întîlnim astăzi în Romîniea liberă".0— Din tradiţiea istorică şi din ştirile istorice câ principatele de dincoace de Carpaţî s-aii înfiinţat prin immigranţi din Transilvania nu rezultă de fel că ar fi fost Dacoromîniî odată numaî în Transilvania, ori chiar numaî în munţii Transilvaniei, şi că de acolo s-ar ii răspîndit apoî peste locurile pe unde trăesc astăzi Dacoromîniî. Acea tradiţie şi acele ştiri istorice arată numai că o organizaţie unitară de stat au căpătat locuitorii din ţările de dincoace de munţi prin voevozi romînî din Transilvania şi din Maramureş, care au reuşit să dea această organizare unitară de stat nu atît prin numărul mare al poporului cu care au venit, cît prin superiotatea armamentului şi prin deprinderile de administrare pe care le căpătase în statul unguresc. Tradiţiea care priveşte într-adevăr popularea prin Romînî a ţărilor dacoromîneştî este o alta,, acea păstrată în Istoriea ţării romîneştî decînd au deseăle-
•740
§ 212-213.
cat Romîniî, I ediţie îa Magazin istoric, t. IY, Bucureşti, .1847, II ediţie de GL Ioanid, Bucureşti, 1859 (Autorul necunoscut)* Citez după ediţiea din Magazin istoric, pag. 231: „Iasă dintîiu s-au coprias de Romînii carii au purces dela Romanî şi au venit spre miazănoapte (Variantă dia ediţiea Ioanid, după Onciul, Originile priacipatelor, pag. 5 : „Insă. diatîiu izvodiadu-se de Romîaiî cariî s-au despărţit de Romani şi au pribegit spre miazănoapte"). Decî trecîad apa Dunării, aii descălecat la Tarnul Severinuluî, alţii în ţara ungurească pre apa Oltului, şi pre apa Moreşului, şi pre apa Tisei, ajungînd şi pănă la Marămureş. Iar ceî ce au descă-licat la Turaul Severinuluî, s-au tins pre supt poalele muntelui pănă îa apa Oltului, alţii s-au pogărît pre Duaăre în jos, şi aşa împlîndu-se tot locul de eî, au venit pănâ în marginea Nicopoiî. Atunce s-au ales dintr-înşiiî boiariî carii au fost de neam mare, şi puseră banoveţ un neam ce le zicea Basarabî, să le fie lor cap, adecă mari bani. Şi aşezară întîiu sâ fie scaunul îa Tarnul Severinuluî, al doilea scaun s-au pogorît la Strebaia, al treilea scaun s-au pogorît la Oraîova“.
Se poate spune că Xenopol a reuşit să probeze că Romînii erau în Dacia înainte de venirea Ungurilor. Asupra existenţii Romînilor în Dacia îasă îa timpul invaziei barbarilor n-a putut aduee nicîo probă.
§ 213. D. Onciul, Teoriea luî Roesler, Studii asupra stăruinţiî Romînilor în Dacia traîană, de A. D. Xenopol. Dare de seamă critică. Convorbiri Literare, XIX, anul 1885.
Pag. 64 : C Onciul crede în puterea argumentării lui Petru Maior pentru a proba că Romanii n-au părăsit Dacia şi că afirmările lui Yopiscus sînt neexacte.9— Vezî mai sus 212 sub Xenopol II pag. 83-87.
Pag. 65-66: c Aprobă cele spuse de Xenopol asupra retragerii şi adăpostiriî Romînilor în munţi pe vremea năvălirii barbarilor.0—Vezî maî sus § 212 sub Xenopol II pag. 95-98.
Pag. 66-67 :	Aprobă cele spuse de Xenopol pentru
a proba că Romînii n-au putut veni în Dacia din Moesia.0
—	Vezî maî sus § 2i2 sub Xenopol II pag. 98-102, 102-108.
Pag. 68: rAprobă cele spuse de Xeaopol că ritul slav al bisericii romîne se datoreşte stăpîniriî primului imperiu
ni
bulgăresc asupra ţărilor de de-a stînga Dunării.0—Yezî maî sus § 212 sub Xenopol II pag. 112-115.
Pag. 69-70:/'Aprobă cele spuse de Xenopol pentru a combate argumentul a silentio şi pentru a proba veracitatea celor spuse de notarul anonim al regelui Bela.0— Yezî maî sus § 212 sub Xenopol II pag. 123-188.
Pag. 75 : rAbrobâ toponimiea dată de Xenopol ca păstrată din vechime.9—Vezî maî sus § 212 sub Xenopol III pag. 291-293, IV pag. 546-548, 548r549.
Pag. 75-76: c Aprobă cele spuse de Xenopol asupra numelor, pretinse romîneştî, de munţi şi de pîrae din centrul şi jurul Ardealului. „Munţii au adăpostit, deci, pe Da-coromînî în timpul năvălirilor barbare, şi cînd aceştiia putură eşi îarăş la cîmpie, munţii păstrară şi maî departe timbrul lor romînesc".9—Vezî mai sus § 212 sub Xenopol IV pag. 551-557,
Pag. 76: ^Aprobă argumentarea lui Xenopol, că faptul că numirile topice slave din Transilvania s-au păstrat la Romînî, învremece Ungurii li-a îi dat numiri ungureşti, iar Saşii lî-aîi dat numiri germane, probează că Romîniî sînt maî vechi decît Ungurii şi decît Saşii, pentrucă Slavii, „maî vechi decît Ungurii, au lăsat moştenirea lor contemporanilor Romînî, cu care s-au contopit, îar nu Ungurilor, cu care nu veniră încă în atingere".0—Vezî maî sus § 212 sub Xenopol IV pag. 558.
Pag. 77: r Onciul nu admite părerea luî Xenopol că dialectele dacoromîn şi macedoromîn ar fi două limbi deosebite, că Dacoromîniî şi Macedoromînii ar fi două popoare deosebite prin obîrşiea lor, care şî-ar datori asâmănarea lor înprejurâriî că s-ar trage din amestecul aceloraş elemente.**
—	Vezî maî sus § 212 sub Xenopol IV pag. 559-564.
Pag. 78: c Onciul stă în rezervă asupra celor susţinute de Xenopol că elementele vechi greceşti din dacoromîna ar proveni dela coloniile greceşti, că elementele albaneze ar fi thrace, că eleme'ntele slave ar proveni dela Slavii din Dacia, că lipsa elementelor gote s-ar datori lipsei de contact între Romîni şi Goţi, deoarece Goţii ar fi ocupat şesul Daciei răsăritene, iar Gepizii n-ar fi locuit în Dacia traîană.9 — Vezi mai sus § 212 sub Xenopol IV pag. 566-576.
Pag. 78 : ^Onciul aprobă argumentul luî Xenopol scos din prezenţa elementelor ungureşti în toate subdialectele
'742
§ 213.
dacoromîne, ceia ce ar proba că Dacoromînii îşi au toţi o-bîrşiea în Transilvania.9— Vezî mai sus § 212 sub Xenopol IV pag. 581.
Pag. 79: c Onciul aprobă argumentul luî Xenopol tras dela ocuparea Romînilor cu agricultura, care n-ar fi avut loc dacă Romîniî ar, fi. veniţî de curînd ca păstori, şi dela romînizarea Slovenilor din Dacia, care n-ar fi putut avea loc dacă Romîniî n-ar fi fost maî vechi decît Slovenii în această ţară.9—Vezî mai sus § 212 sub Xenopol IV pag. 581-584, 584-587.
Pag. 175: rArgumentele luî Xenopol aînt convingătoare numai pentru chestiunea că Romîniî erau în Dacia înainte de venirea Ungurilor. Cele maî puternice argumente aduse de învăţaţi pentru a proba că Romîniî au părăsit o bucată de vreme complect Dacia, anume „unitatea limbii xomîne în tustrele dialectele (daco- macedo- şi istroromîn) şi creştinismul romîn, au pierdut prin obieeţiunileD-lnî Xenopol foarte puţin sau chiar nimic din puterea lora.9
Pag. 176-177: .(* Dă bibliografiea veche istorică, privitoare la Dacoromîni, umanistă (Aeneas Sylvius, Bonfinius), ungară (Keza, Anonymus notarius regis Belae, Thuroczy, chronicon budense), romînă (Miron Costin, Neculaî Costin, cronica moldovenească [numită de Bogdan în Vechile cronici moldoveneşti cronica anonimă], cronica anonimă a ţăriî romîneştî [Vezî maî sus § 212 sub Xenopol IV pag. 587-593], Ureche, Dimitrie Cantemir): părerea tuturor acestor scriitori este că Romîniî din Dacia îşi trag originea din coloniile, romane aduse de Traian, despre strămutare peste Dunăre şi reemigrare nu este vorba. Această părere, chiar la Bonfinius, autorul crede că-şi are originea în tradiţiunea naţională.9
Pag. 178-179: ^înşiră pe istoricii mai vechi care au discutat chestiunea originii Romînilor în legătură cu faptul dacă au părăsit Dacia şi s-au întors înapoi ori cu acela dacă au venit în tot cazul în Dacia Romîni emigranţi de din a dreapta Dunării (Thunmann, Sulzer, Engel, Petru Maior, Lucius, Tunusli, Fotino).9
Pag. 180: p Rău a făcut Xenopol că n-a ţinut socoteală de părerea luî Haşdeu (Istoriea critică a Romînilor [Vezî maî sus sub § 201]) că Romîniî au trăit după părăsirea de Romani a provincieî Dacia în Oltenia,şi sudvestul Transil-
§ 213.
748
•vanieî, şi n-a admis că a fost populaţie romanică şi în Moesia [Vezî maî sus § 212 sub Xenopol II pag. 98-102], cu care populaţiea romanică din Dacia a fost în necontenit contact. Dacă ar fi adoptat punctul de videre al luî Hasdeu, şi dacă ar fi admis populaţie romanică şi în Moesia, Xenopol şi-ar fi facilitat sarcina de a explica unitatea dialectelor romîne, pe care este nevoit să o tăgăduiască contra adevărului, făcînd din Macedoromînî o naţiune cu totul alta decît Dacoromîniî, numaî pentrucă susţine că Moesia a fost goală de populaţie romană şi că Dacoromîniî au trăit excluziv în. Ardeal.9
Pag. 180-181: r Dacii s-au romanizat în mică măsură.0
Pag. 181: f Continuitatea elementului roman în Dacia ipoate fi susţinută numaî pentru regiunea dintre Olt şi Ti-meş cu partea apuseană a Ardealului.0 .
Pag. 182-186 : 0 In legătură cu susţinerea de mai sus constată Onciul că şi numirile topice antice s-au păstrat numaî din această regiune direct în gura Romînilor. Onciul admite în mare parte cele spuse de Xenopol în această privinţă [Vezi maî sus § 212 sub Xenopol HI pag. 291-293,
IV	pag. 546-548], se îndoeşte numaî de cîteva identificări, pe care orî le tăgădueşte (Suceava, Rucăr, Jiu), ori nu li admite fonetism romînese (Prut, Şiret, Buzău, Ompoîu, Tisa). In special vorbeşte de Argeş, Olt, Lotru, Motru, Cerna, Nera, Timeş, Bîrzava, Mureş, Ompoîu, Criş, Someş, Marămorăş, cărora li găseşte fonetism romînese: „Argeşul, la Romani Ardessus, la Herodot 'OpS^co? [sic]. In forma lui de acum numele arată înrîurirea limbii noastre la trecerea luî d în gî, schimbare ce sfe explică din fonologiea romînă prin mijlocirea trecerii luî e în poziţiune din Ardessus după feliul unui e scurt latin în te,' înaintea căruia d a trecut în gî (Argîeş din Ar-djeş, în loc de Arzeş), precum In deorsum—dîos, gîos, putre-dîune—putregîune, etc. Oltul, la Romani Alutus sau Altinus, are destule analogii în limba romînă pentru trecerea luî a î.u o: oltarîă' pentru alt artă, lotru dela latro, porumb dela palam-bus, etc. Aici acest fenomen fonologie ar afla cu atît maî mult explicare din limba noastră, presupunîndu-se o formă admisibilă, Aulta dela Alutus, ca mijlocitoare pentru Olt. Nera, nume de bună samă vechiu romanic, sinonim cu Cerna. Se pare că în aceste numiri vechi sunetul e a rămas neschimbat sau prin înrîurirea unui element străin, conlocui-
744
§ 213.
tor cu Romîniî, sau poate c-ar fi de admis aici existenţa unuî dialect romîn, în care e se păstrase nediftongat, pănă ce acest dialect se perdu intr-o nouă pătură de populaţie romînă,. venită pecînd limba ei nu mai avea puterea de a schimba pe e în ea. Timeş-Timiş, cum zic Romîniî (Ungurii zic Te-meş), la Romani Tibiscus sau Tiviscus, este îarăş un vechiu nume, a cărui formă de astăzi se explică foarte bine prin mijlocirea limbii romîne. Pentru trecerea lui b sau v în m compară premtndă praebenda, atn> habeo, strîmb > strab-bus, stmbătă > sabbatum, pimniţă > pivniţă, macedoromîn sumloc >- sublac, istroromîn inmăţă > invăţă, inmeşti>investi, misat> visat• Schimbarea lui i din silaba a doua în <5 a urmat după felîul unui i scurt latin. Numele Morăşului, la Romani Marisas sau Marisius (Marisia), la Herodot Mâpt?, s-a schimbat după fonologiea limbii romîne prin trecerea luî i scurt în e, rostit în urma luî r ca ă ; deci maî întîiu Măreşti dela Marisius, apoî, trecînd a în o (cum lotru dela /afro etc,), Morăş, care formă se întrebuinţează încă şi astăzi pelîngă Murăş. Marămorăş= Mare Mareş, Marisius maior, numele vechiu al Tisei. — Unde a găsit Onciul că la Romani Argeşul se chema Ardessus? Apoi este sigur că Herodot prin 'Oporiaaâq a însemnat Argeşul? Ar fi trebuit să aducă vreun argument din acest punct de videre, macar cum a făcut Xenopol (Yezî mai sus § 212 sub Xenopol IV pag. 546-548). d înainte de î din grupul ie nu se preface în g, ci în dz. Altceva e' die şi altceva dio din punct de videre al fonologiei romîneştî. Iar putregune nu-i >putrediune, ci putredziăne■ e dacă s-ar fi diftongat în Ardessus, nu s-ar fi diftongat după felîul unui g scurt latin, căci e din Ardessus era lung, după cum probează 'OpŞrpaoq din Herodot; s-ar fi diftongat în tot cazul după felîul unui e lung grecesc, căci e lung grecesc era într-adevăr deschis, şi diftongarea luî e' latinesc hu s-a făcut pentrucă era scurt, ci pentrucă era deschis.	Unde a găsit Onciul că Oltul s-ar fi chemat la
Romani Altinus? (Vezi mai sus § 212 sub Xenopol IV pag. 546-548). oltăriă nu-î >* altâriu, ci slavul olutări; lotru nu-i> latro, ci slav (vezi Cihac). Exemplul porumb nu se potriveşte, pentrucă la el avem a face cu schimbarea în o a lui ă neaccentuat precedat de labialele b, p, v, f. O meta-teză aultus din ălutus orî alutus e contra firii limbii romîne, şi chiar daeă am admite-o, dm âultus ori aăltus e mult mai
§ 21B.
745
probabil, judecind după firea limbii romîne, că ar fi rezultat un actual âult ori aălt, iar nu olt. Nera e probabil turcul nehri rîu, canal. am nu-î habeo, ci habemus; strîmb nu-î strabus, ci strambus, atestat încă de Nonius Marcellus, începutul secolului IV (Vezî Archiv fiir lateinische Lexikogra-pliie und Grammatik pag. 4=42); sîmbâtă nu-î sabbatam, ci sambatum, de unde şi vechiu bulgar sobota (Vezî Meyer-Liibke Romanisches etymologisches Worterbuch); celelalte exemple date de Onciul pentru b orî v < m privesc pe b orî v într-un grup de consonante orî pe b, v iniţiali. Pentru a-ceîa praebenda c premtndâ, unicul exemplu de b intervocalic devenit m, este un exemplu indoîos. Se poate întîmpla că nu praebenda să fie etymon cuvîntuluî romînese premîndă, ci vreun *praemenda, rezultat din analogiea luî commendo (de unde romînul comînd, verb şi snbstantiv). Pentrucă la o nevoe să poată eşi din Marî'sius Murăş, Morâş, trebue să admiţî că au rezultat întîiu formele Mariş, Mâreş, Morâ'ş-Mură'ş (ceia ce prezintă . dificultăţi extraordinare, căci e-xemple de prefacerea luî ă neaccentuat în o, cînd este precedat de labialele b, p1 y, /, se găsesc, dar nu există un siDgur exemplu de ă neaccentuat precedat de m prefăcut în o), că apoî euvîatul a fost împrumutat de Unguri, care, conform spiritului limbii lor, l-au' accentuat Mârâş (ungur Mar os, citeşte mo'roş), şi că îa sfîrşit l-au împrumutat Romîniî dela Unguri.
Pag. 186 : „Prin studiul acestor numiri topografice, păstrate din vechime cu modificările fonologice ale limbii romîne, şi prin mijlocirea aceşteîa, ajungem la rezultatul pozitiv câ, în părţile apusene şi mai mult centrale ale Daciei traiane, anume Oltenia cu o parte din regiunea Argeşului superior, partea răsăriteană a Banatului timeşan şi partea apuseană a Ardealului cu ţara Marâmorâşuluî, pe unde şi nomenclatura muntelui este în cea maî mare parte romînească, că pe acest teritoriu, zicem, elementul roman, în-plîntat aici prin acele «infioitae copiae ex toto orbe romano»* ce au fost aduse în Dacia, nu poate niciodată sâ fi încetat de a exista".
Pag. 256-270: r Susţine veracitatea celor spuse de A-noDymus Belae regis notarius, pe care-1 face notar al luî Bela II (1131-1141).9
Pag. 270-278: r Vorbeşte de Kekavmenos şi vrea să.
50
746
§ 218.
susţină că acest scriitor ar spune că pe vremea lui erau Romîni în Dacia traîană.9 — Din vorbele lui Kekavmenos nu rezultă acest lucru.
Pag. 327 : „Din cele expuse înainte am văzut că mărturiile cronicarilor înpreună cu documentele [pentru care vezî maî sus § 212 sub Xenopol II pag. 202-209] pun, pentru judecata obiectivă, maî presus de îndoială fiinţa poporului romîn în părţile Daciei înainte de. venirea Ungurilor. Pelîngâ aceasta, tradiţiunea istorică înpreună cu toponimiea se opun şi teoriei remigrâriî Dacoromînilor ca popor, fie în oricare timp".—Faptul din urmă nu rezultă „din cele expuse înainte„! Nicî tradiţiunea istorică nicî toponimiea nu se opun „teoriei remigrâriî Dacoromînilor ca popor fie în oricare timp" ! Păstrarea de nume topice din Dacia şi din Moesia Inferior de de-a stÎDga Dunării (Numaî nume de rîurî şi, poate, un nume de munte, vezi § 100), indiferent dacă acele nume prezintă în forma actuală fonetism romînese orî ba, probează, cum a recunoscut deja Tomaschek Zur Kunde der Haemushalbinsel (Vezi la § 209 acest autor sub această operă), că a existat, chiar după părăsirea de statul roman a acestor provincii, o populaţie romană în ele. Iar cele cîteva nume de rîurî, care în forma lor actuală prezintă fonetism romînese (întrucît putem fi siguri că într-adevăr prezintă fonetism romînese. Pentru a fi siguri de aceasta însă, trebue să avem încredere că izvoarele grece şi latine, prin care ni s-au transmis acele nume, dau pronunţarea ' reală a numelor depe vremea aceia, şi o asemenea încredere nu putem avea) probează numai că a trebuit să existe acolo, unde sînt astăzi rîurile cu acele nume, fâră întrerupere o populaţie romînească. Âtîta numai.
Pag. 328-333 :	Vorbeşte	de	stăpînirea	primului	im-
periu bulgăresc de-a stînga Dunării, peste Muntenia, Oltenia şi Ardeal, cu aceleaş probe, pe care le-a adus întîiu Pic şi apoî după Pic Xenopol [Vezî mai sus § 212 sub Xenopol
II	pag. 112-115]. Ca ceva nou, Onciul traduce vorbele lui Constantin Porphyrogennetos De administrando imperio cap. 40 ~A7)fftcs£oocn os Toiţ Toipy.oi; 'npoţ xoâvaxoX'.y.bv p.spoţ ol Bo'jXyapot, âv w y.at ota^wp'Xii autob; 6 "la-pog „Ungurii se mărginesc spre răsărit cu Bulgarii, de care maî sînt despărţiţi aici şi prin Dunăre® şi conchide că, dacă Ungurii erau despărţiţi spre răsărit de Bulgari, „şi prin Dunăre", restul despărţirii tre-
§ 213.
747
Jbue să-l fi format spre nord munţii dintre Ardeal şi Ungaria, astfel că stăpînirea decătră Bulgari pe vremea lui Constantin Porphyrogennetos a Olteniei, Munteniei şi Transilvaniei ar rezulta lămurit din vorbele scriitorului acestuia. A-cel fragment din Dunăre, care forma şi el o parte din graniţa dinspre răsărit a Ungurilor, trebue să fi fost „între gura Poracicăi (din jos de Milanovatz) şi Orşova nouă, unde Dunărea curge dela miazăzi spre miazănoapte". Ca altă nouă probă pentru stăpînirea Bulgarilor, în timpul primului imperiu bulgăresc, peste Transilvania aduce Onciul faptul că geograful Ravennas, care a scris la sfîrşitul secolului VII, după aşezarea Bulgarilor în Moesia, spune că Bulgarii locuiau pe vremea luî în Moesia Inferior, far la Moesia Inferior numără şi localităţi din Transilvania: punerea aceasta de localităţi din Transilvania la Moesia Inferior va fi făcut-o ,poate geograful din cauză că Bulgarii stăpînîau Ardealul.9
—	Vorbele luî Constantin Porphyrogennetos trebuesc traduse astfel: „Spre răsărit se învecinesc cu Ungurii Bulgarii, un-de-i şi desparte Dunărea“. y.ai are înţelesul de chiar şi, tocmai. Traducerea dată de Onciul e greşită. Nu rezultă, deci, din vorbele acelui scriitor bizantin că graniţa dintre Unguri şi Bulgari ar fi format-o Dunărea dela gura Poracicăi pănă la Orşova şi apoî dela Orşova în sus munţii de vest aî Transilvaniei. In ce priveşte pe geograful Ravennas, este de observat că el nu spune că Bulgarii ar fi locuit pe vremea luî în Moesia Inferior, ci „între Thracia orî Macedonia şi Moe--•sia Inferior" (Ravennatis Anonymi Cosmographia ed, Pin-'der et Parthey, IV, 6: „Inter vero Traciam vel Macedo-niam et Mysiam inferiorem modo Bulgari habitant“, adecă între Thracia ori Macedonia şi Moesia locuesc acum de curînd Bulgarii"). Este timpul dela sfîrşitul secolului VII, cînd Bulgarii de abia se aşezase între Dunăre şi Balcani şi se întindeau spre vest cel mult pănă la Isker (Compară C. Jirecek, Geschichte der Serben I pag. 189: „înainte de -800 stăpînirea lor [a Bulgarilor] spre vest se întindea numai puţin dincolo de Isker“). Este imposibil de admis cape atunci ar fi stăpînit Bulgarii deja peste Transilvania.
Pag. 335-84:6: c Arată netemeiniciea celor spuse de Xenopol cu privire la mitropoliile Moldovei şi Munteniei [Vezi mai sus § 212 sub Xenopol II pag. 116-123].9
Pag, 346-847: r,Bulgarii au stăpînit Muntenia şi 01—
748
§ 213.
tenia şi în timpul celui de al doilea imperiu bulgăresc păir pela 1247. Probe : Nikephoros Gregoras vorbeşte pentru a-cest timp despre tcov evto; "Icrpou BoX-făpcov, deci trebue să fi' fost şi BoiXYoepoi EK-co? "l<j-pou. „Niketas Cboniates spune că fraţi! Petru şi Asan au restabilit vechiul imperiu al Bulgarilor şi Vlahilor şi că în luptele lor cu Bizantinii eî se retră-geaii pe malul stîng al Dunării, de unde primîau şi oşti (ed.. Bonn, pag. 487-489)". „In documente Asanejtiî se numesc regi aî Bulgariei şi Vlahiei, unde Vlahia nu poate fi căutată dincolo, ci numaî dincoace de Dunăre (Corespondenţa regelui loaniţiu, 1197-1207, cu papa Innocentius III, la? Theiner Monumenta Slavorum meridionalium, şi bulele papale privitoare la loan Asan II, 1218-1241, la Theiner Monumenta historica Hungariae 155-157)“. In scrisoarea regelui Bela IV al Ungariei cătră papa Gregorius IX din a-nul 1238 (Theiner, Monumenta historica Hungariae I, 171) Muntenia este numită Bulgaria şi se spune despre ea că ar fi una din ţările regelui bulgar loan Asan II. „Ţara Bulgarilor11 din cronica lui Fazei Ullah Rashid, anul 1240, este determinată de Hasdeu, Istoriea critică a Romînilor pag. 12’ şi 68, cu bun temeîu ca Valahia"9,— Ştirea din Nikephoros Gregoras, pe care Onciul o dă prea pe scurt, este următoarea, IX, 1, pag. paris. 238 supt anul 1282 : r Facţiunea lui Andronicos iunior, văzînd că vieaţa luî Andronicos senior se lungeşte prea mult, s-a hotărît ca ori să-i iee cu-totul demnitatea de împărat, ori chiar să-l omoare. A început, deci, să uneltească cele de trebuinţă în această privinţă. „Şi maî întîiu trimet soli la Mihael, care luase domniea peste Bulgarii de dincoace de Istru după moartea lui Sfendosthlav, ca să închee cu el un tratat de alianţă sigur şi care să nu poată fi lesne călcat".9 O indicaţie despre o Bulgarie de dincolo de Istru, de a stînga Dunării, există evident în aceste vorbe ale "Iu! Gregoras. In orice caz însă, pentru acest timp, anul 1282, nu este vorba de & singură stăpînire peste amîndouă aceste Bulgarii, căci Mi-hael a luat în stăpînire numaî Bulgariea de a dreapta fluviului. Ştirea din Niketas Choniates nu este dată exact de Onciul. In realitate textul luî Choniates sună aşa, pag» paris. 239: „Iar Asan şi cu barbarii lui au trecut Istrul şi s-au unit cu Cumanii, şi dupăce au adunat de acolo o oştire mare, cît au vrut, s-au întors în patriea lor Mysia, şi găsind-o
§ 213.
749
curăţită cu totul şi golită de oştirea romană, au păşit cu jnaî mare îndrăzneală, ducînd cu dînşiî ajutorul Cumanilor ca nişte legiuni de duhuri. Pentru aceia nu se maî mulţă-mîau câ pot să scape ce e al lor şi să stăpînească peste Mysîa numaî, ci umblau acum cu gîndul să aducă pagube cît •mai multe împărăţiei Romanilor şi să înpreune la un loc stăpînirea Mysilor şi a Bulgarilor, cum fusese altă dată“. .Este evident că prin vorbele de maî sus acest scriitor a voit sâ spună că Asan nu se inaî mulţămîa cu ţara dintre Dunăre şi Balcani (= Mysia, adecă „ţara Vlahilor", căcî Choniates numeşte pe Vlahî Mysi), ci voîa să stăpînească şi dincolo de Balcani peste teritoriile bulgăreşti, în special peste Macedonia, peste care teritorii stăpînise ţarii bulgari din .primul imperiu bulgăresc. In corespondenţa luî Ioniţă cu papa Innocentius III (Hurmuzaki I, pag. 1 sqq. N0SII, IH, .X, XV, XXI, XXHI, XXIX, XXXIV, XXXVIH, XL, anii 1202, 1203, 1204, 1205,1207), în hrisovul lui Ioniţă (Hur-.muzaki Ij N° XVIII anul 1204), şi îu • ceîalaltă corespondenţă a papei Innocentius III cu privire la Ioniţă şi la biserica din ţara aeestnîa (Hurmuzaki I, Nos V, XI, XVI, XVII,
jnx, xxii, xxiv, xxvi, xxvn, xxxi, xxxii, xxxm,
XXXV, XXXVII, XXXIX, anii 1202, 1203, 1204, 1205) lo-niţă este numit „imperator Bulgarorum et Blachorum", „domi--nus Bulgarorum et Blachorum", „rex Bulgarorum et Blachorum", „imperator Bulgarorum", „dominus Bulgarorum", „rex Bulgarorum", „dominu3 Blachorum", „imperator omnium Bul-.garorum et Blachorum", „imperator totius Bulgarie etVlachie", ..„rextotius Bulgarie et Vlachie" 5 apoi este vorba de „Bulgaria •et Biachia", „ecclesia Bulgarorum et Blachorum", „clerus et populus in Bulgaria et Blachia", „metropolitani Bulgarie et .Blachie", „primas Bulgarorum et Blachorum", „primas to--tius Bulgarie et Blachie". In bulele papale privitoare la Ioan Asan II (Hurmuzaki I* Nos CIX, CXIX, CXXI, CXXIII, •CXXIV,CXXV,CXXVI, CXX VII, CXXVIII,CXXXI,CXXXII, CXXXIII, CXXXIY, CXXXV, CXXXVI, CXXXVII, din a-nii 1235, 1237, 1238) Asan e numit „dominus Blachorum -et Bulgarorum", „dominus Bulgarorum et Blaccorum (Blachorum)"; apoi mai e vorba de „terra Assani", ^Bulgarie reg-Jium", „prelaţi in Bulgaria et Blachia constituti", In toată această nomenclatură din corespondenţa luî Ioniţă, hrisovul Ini Ioniţă, bulele papale cu privire la Ionită şi Ioan Asan
750
§ 213.
II	găsim aceleaş indicaţii ca în scriitorul bizantin Niketas-/ Choniates şi în scriitorul francez Villehardouin, ambii contemporani cu evenimentele şi-marturt oculari ai lor (Asupra. luerului vezi discuţiea mea detaliată' din %Etarangii- în -isto-riea Romînilor şi în limba romînească" III, în Viaţa Ro-mînească Mart 1916), anume că Romînii dintre Dunăre şr Balcani şi din Balcani au luat parte în masă mare, alături-cu Bulgarii, la formarea imperiului ' romînobulgar şi că pe vremea celei mai mari înfloriri politice a acestui imperiu-(anii 1186-1241) eî au format., în dreapta Dunării, un element important al acelui imperiu. Nimic nu ne îndreptăţeşte• să conchidem,-cum face Onciul, ca „Vlahia din aceste documente nu poate fi: căutată dincolo, ci-numai dincoace de Dunăre". In special în scrisoarea regelui Bela IV al Ungariei cătră papa Gregorius IX din anul 1238 (Hurmuzaki It N° CXL, unde e dat anul 1239, nu 1238), dacă e vorba de „Bulgariam et alias terras Assoeni occupare", nimic nu ne-îndreptăţeşte să conchidem că prin Bulgaria s-ar înţelege-Muntenia. Şi din această scrisoare, precum şi din bulele pâlpâie privitoare la loan Asan II, pe care le-am înşirat mai-sus, se vede lămurit că prin’ Bulgaria se înţelege siatui bulgăresc. Dela anul 1235 anume, decînd loan Asan-II în a-lianţă cu împăratul grec Batâtzes a atacat imperiul latin dela Constantinopol/ păBă-la anul 1239, s-a plănuit de papa-şi de regele Ungariei Bela IV o cruciată-ungurească- con-' tra Bulgarilor, cu'gîndurca Ungurii să ocupe ' şi să stăpî-nească apoi statul 'bulgăr'ese, care' e numit terra Assani, Bulgarie. regnum, Bulgaria et :dliăe terrae Assoeni. Chiar-dacă s-ar admite că năvălirea Mongolilor, despre care vorbeşte Raschid-addin-Fadlallah (al cărui loc din D’Hosson His-toire des Mongols 11.627 l-a reprodus apoi mai exact Onciul în? Originile principatelor romîne pag." 156), a avut loc într-adevăr prin Muntenia (Lucrul e contestat, şi pe motive-puternice. Vezi Iorga, Geschichte-des rumânischen Volkes, Ij pag. 137 ; Ilie Gherghel, Zur Nachricht des Raschid ad din. Fadlallah liber Bazaran bam uiid-Kară. Oulag, îa Korres-pondenzblatt des Vereins fiir siebenblirgische Landeskunde,,. XXXV, anul 1912), numirea 'de ,;ţara Bulgarilor" dată Munteniei nu probează că Muntenia-‘ar îi ’ făcut pe atuncî, ort maî înainte vreme, parte din" imperiul romînobulgar (a! doilea imperiu bulgăresc). Ceia ce se opune în special ad-
§ 213.
751
miterii că imperiul romînobulgar ar ii stăpînit asupra ţărilor de de-a stînga Dunării pănă la anul 1241, anul morţii lui Ioan Asan II şi al năvălirii Mongolilor [Despre vreo stă-pînire după 1241, decînd .încep decăderea imperiului II bulgăresc şi pretenţiile de stăpînire ale Ungurilor asupra Munteniei şi Moldovei, nici pomenire nu poate fi], este faptul^ trecut complect cu tăcerea de Onciul, câ aceste ţări au fost stâpînite de Cumani, cu începere dela anii 1083-1096, cînd, în alianţă cu Bizantinii, Cumanii au înfrînt complect puterea Pecenegilor, care le stăpînise înainte de dînşiî (Anna Kom-nena pag. paris. 188, 192-208, 227-235), pănă la năvălirea Mongolilor, anul 1241. Dacă nu se poate admite o stăpînire a imperiului romînobulgar asupra ţărilor de a stînga Dunării, este evident însă că mai ales în primele timpuri de existenţă ale imperiului aceluia între teritoriile depe ambele maluri ale fluviului era comunitate de interese, de cultură, de neam, de organizare socială. Relaţiunî. strînse între populaţiile de a dreapta şi de a stînga Dunării făceau din ele o singură masă, amestecată dintruntîiu din punct de videre etnic, dar care apoi s-a clarificat, în felîul acela că Romînii au constituit majoritatea pe malul stîng, îar Bulgarii ău constituit majoritatea pe malul drept. Această clarificare a'durat până la moartea luî Ioan Asan II. De aici încolo nu se mai vorbeşte de Valahie şl de Valahi în imperiul II bulgar, ci numai de Bulgarie şi de Bulgari. Pentru maî multă argumentare din acest punct de videre vezî studiul meu „Barangii în istoriea Romînilor şi în limba romînească,“ în Viaţa Romînească anul 1916.
Pag. 426-427: ^ Onciul recunoaşte temeiniciea următoarelor argumente, care pledează pentru o immigrare în părţile de de-a stînga Dunării a unei populaţii romîneştî dezvoltate în peninsula balcanică: existenţa în mare. măsură a elementului romanic în peninsulă ; unitatea celor trei dialecte; creştinismul care nu s-a putut dezvolta decît în peninsulă. „Ase opune acestor argumente este lucru zădarnic." Prin această immigrare se poate explica şi cum Romînii din Dacia au putut să supravieţuiască. Motivul emigrării Romînilor din peninsulă spre miazăzi,'„unde.se află astăzi Ma-cedoromînii“, şi spre nord la Dacoromînî trebue căutat în aşezarea Slavilor şi Bulgarilor în ţările dunărene.9
Pag, 428: ^Emigrarea elementului romînesc dela nor-
752
§ 213.
dui peninsulei balcanice spre sudul ei se atestează, prin ştirile despre Vlahorihinl (Uspenskij, Istorija Athona III pag. 311 [Intîîu la Tomaschek, Zar Kunde der Haemushalbinsel pag. 42-23. Vezi maî sus § 212 sub Xenopol II pag. 98-102]) ; prin spusele luî Kekavmenos ; prin ştirile din Yieaţa Sfîn-tuluî Dumitru (Migne Patrologia greaca, t. 116 pag. 1335 sqq. [Intîîu la Pic, Abstammung der Rumănen, pag, 65, care citează însă o ediţie rusească a Vieţii Sfîntuluî Dumitru]), că „pe timpul aşezării Bulgarilor în Moesia erau mulţime de pribegi în Tesalonic, fugiţi din cetăţile Moesieî, din Dacia aureliană, Dardania, Pannonia"; prin cele povestite în Vi-eaţa celor 15 martiri din Tiberiopole (Theophylakti Bulga-riae archiepiscopi historia martyrii XV martyrum, în Migne Patrologia graeca t. 126 pag. 189), că „Bulgarii, aşezîn-du-se în dreaptă Dunării, provocară o strămutare a popula-ţiuniî din peninsulă din părţile de miazănoapte spre miazăzi, îar pe alţii mutîndu-î invers."9
Pag, 429-431: ^Recunoaşte după Jung Die romanischen Landschaften des romischen Reiches pag. 366 sqq, .şi după Mommsen Roemische Geschichte t.V, Berlin 1885, pag. 183 sqq. 193 sqq. că în peninsula balcanică Dalmaţia, Moesia Superior, Moesia Inferior erau teritorii romanizate, îar restul peninsulei era şi a rămas grecizat. 9
Pag. 431; C Elementul romanic din peninsulă s-a întărit prin strămutarea unei părţi a populaţiei din Dacia peste Dunăre şi prin aducerea de noî colonişti din Italia în Dalmaţia prin împăratul Dioeletianus. Pentru faptul din urmă citează pe Constantin Porpl^rogennetos De administrando imperio cap. 29.9— Vezi § 83, N° 2, nota.
Pag. 431 : ? însemnătatea elementului roman din peninsulă se cunoaşte din aceia că din el au eşit maî mulţi împăraţi. Citează între alţii pe Iustinus I, lustinianus I, care ar fi fost originari din Dacia aureliană.9—Iustinus I şi lus-tinianus I erau de loc din actuala localitate Skopje, unde Ius-tinianus I a fundat oraşul Iustiniana prima, în apropiere de vechiul oraş Scupi, care fusese dărîmat de un cutremur. Scupi şi Iustiniana prima delîngă Scupi erau în Dardania, nu în Dacia aureliană. Vezî C. Jirecek Geschichte der Ser-ben I pag. 54.
Pag. 432 : „Caracterul romanic al părţilor de miazănoapte ale peninsulei balcanice îl indică în sec. V bizantinul
§ 213.
753
Priscus. El se miră mult cînd, în călătoriea Ini la curtea lui Attila, întîlneşte un neguţitor ce vorbeşte greceşte, şi adaugă că: în imperiul Hunilor se vorbeşte, pelîngă limba hu-nică şi gotică, încă şi cea ausonică (romană rustică), anume unde ce! din imperiul Hunilor vin în atingere cu. Romanii «(oaoic autuiv Tipb? Pwp.cuou; £Tti|jLi^îa); dar greceşte nu se află sâ vorbească aici careva, fără numaî care sînt captivi din Thracia sau din Illyricul maritim. Pentru Priscus limba grecească este, deci, indigenă numaî la miazăzi de Balcan 5 în părţile de miazănoapte ale peninsulei însă el cunoaşte ca predominantă limba romană, a cărei cunoştinţă în imperiul lui Attila şi-o explică el prin contactul cu Romanii din aceste părţi
Pag. 433-434 : r Onciul vorbeşte de Romanii din Dalmaţia după Constantin Porphyrogennetos De administrando imperio cap. 29, 31-36, şi consideră pe aceşti Romani ca Romînî. „Populaţiunea romanică din părţile de miazănoapte ale peninsulei balcanice, atît din Dacia aureliană cu partea romanizată, a Thraciei, cît şi din Dalmaţia, trebue privită ca romînă, ramul răsăritean al gintei latine".9
Pag. 434: „Prin Dalmaţia elementul romîn a stat, în epoca formaţiunii sale, în unitate teritorială cu Italia, ceia ce ne explică afinitatea mai apropiată ce există între aceste ■două limbi surori".
Pag. 434-438: ("Vorbeşte de Romanii din Dalmaţia, consideraţi de autor ca Romîni.9
Pag. 438 : r Ocuparea prin Slavî a părţii romanizate din peninsula balcanică la începutul secolului VII „este cea >mai marcantă delimitaţiune între istoriea romană de o parte şi cea romînă şi grecobizantină pe altă parte“.9
Pag. 438:	rElementul romanic din peninsula balcanică
era în primele timpuri ale evului mediu mult mai însemnat „decît putea ca să fie tn Dacia traîană pe timpul năvălirilor. Acest element roman al ţărilor balcanice este fără îndoială identic cu cel romîn şi istoriea noastră se petrece la început mai ales în peninsula balcanică, de unde ea şi purr-cede mai întîiu prin cucerirea romană a ţărilor thracoillyrice : şi romanizarea acestora. Ar fi foarte greşit a renunţa la această istorie şi a ne mărgini trecutul numai la Dacia tra-iană, unde se pare că-1 vom căuta pentru acel timp în zădar, spre a-1 cunoaşte şi înţelege".9
754
§ 213.
Pag. 589: c Dupăce în cele precedente s-a constatat, intensitatea elementului romînese în peninsulă, „trebue să. recunoaştem că nu este invocată fără temeîu pentru emigrarea romînă din dreapta în stînga Dunării.“9
Pag. 589-590: c Unitatea celor trei dialecte cere o u-nităte teritorială. „Limba nu este un product fizic, a cărui formaţiune egală în părţi deosebite să se poată explica simplu din amestecul aceloraş elemente, ca şi cînd am avea a' face cu elemente chimice; ea este un product spiritual al unei comunităţi etnice, format prin acţiunea reciprocă a viului comerţ social în sinul aceştei comunităţi."0
Pag. 591: rUnitatea teritorială, cerută de unitatea, limbii, a avut loc în feliul acela că elementul romîn din vestul Transilvaniei, Oltenia şi Banat (unde se constată cea mai intensă romanizare din toponimie) a stat în legătură cu elementul romîn din peninsula balcanică pănă ce continuitatea a încetat atuncî cînd Slavii au cotropit peninsula. „Fluviul n-a putut să înpiedece ca limba romană depe ambele-maluri să se dezvoalte esenţial în aceîaş fel, şi nici comuni-caţiunea dintre ambele părţi n-a încetat după părăsirea Daciei".9— Pentru lipsa de temeîu a acestui punct de videre vezi § 274 N° L
Pag. 592: ^ Făptui că raportul din punct de -videre al intensităţii dintre elementul romînese al Daciei şi acel al peninsulei balcanice s-a schimbat pe dos, astfel că elementul, cel intens de altă dată din peninsulă astăzi s-a redus la slabe resturi, iar cel puţin intens de altă dată din Dacia, astăzi e atît de numeros şi lăţit, nu se poate explica prin aceia că elementul romînese din peninsulă s-ar fi topit, iar cel din Dacia ar fi prosperat, macarcă era maî expus năvălirii barbarilor. Acest fapt se poate explica numai prin im— migrare de a stînga Dunării a elementului celui de de-a dreapta fluviului.9
Pag. 593: c „Istroromîniî sînt, după toată probabilitatea, o rămăşiţă din vechii Romani dalmatinî, despre care vorbeşte Constantin Porphyrogenitul: elementul indigen iii— ric, reprezentat prin Arnăuţii de astăzi, a contribuit în măsură maî însemnată la formarea lor“, după cum se constată din faptul că şi Arnăuţii (dialectul toschic) şi Istroromîniît schimbă în mod regulat pe n intervocalic în r.°	-
Pag. 592-594:	Vorbeşte de faptul câ prefacerea la-
§ 213.
75
Mialelor b, p, v, /, m în sunete limbale înainte de i apare la Macedoromînî în mod regulat, iar la Dacoromînî numaî pe alocurea, şi că n intervocalic < r apare la Istroromînî în mod regulat, iar la Dacoromînî numaî pe aloeurea, şi explică acest lucru prin aceia câ „localismele dialectice dintre Dacoromînî, cu particularităţi ce se află ca regulă generală la Macedoromînî sau la Istroromini, provin, după toată probabilitatea, dintr-un amestec al diverselor dialecte pe pămîntul Daciei prin un adaos de populaţie romînă din. peninsula balcanică, dar astfel că idiomul dacoromîn păstră maî mult. tipul său original. Intr-atîta limba poate să vină în mod direct în sprijinul	emigrării romîne din	dreapta în	stînga Dună-
rii".0— Mai întîiu, în ce priveşte prefacerea în limbale a labialelor, ceia ce se petrece în dacoromîn e analog cu ceia ce se petrece în macedoromîn : în ambele domenii anume prefacerea în limbale a labialelor prezintă lipsuri (b rămîne neschimbat în Meglen; schimbarea luî p e sporadică în Me-glenj schimbarea luî v e sporadică în Meglen*, schimbarea luî m e sporadică în Meglen şi prezintă lipsuri în Olymp. Vezî §§ 248	145, 247 N° 136, 255	206, 245 N-
112). Apoi, dacă sînt unele fenomene care apar cu maî multă consecvenţă pe teritoriul macedoromîn decît pe cel dacoromîn, tot aşa sînt altele care, din contra, apar cu mai multă consecvenţă pe teritoriul dacoromîn. Aşa este, de pildă, prefacerea în ă	a luî e	accentuat şi	neaccentuat, precedat de
m>P> b, f, v>	atunci	cînd în silaba	următoare	nu este e} i orî
sunet muiat	(Vezî §	238 N°'28).	Trebue în	asemenea caz.
să admiţî că ăpariţiea sporadică a fenomenului în macedoromîn se datoreşte unei colonii de Dacoromînî care ar fi e-migrat la Romîniî sudici. Şi atunci, ca să fii consecvent, toate fenomenele de limbă care apar mai intens în unele centre decît în altele (şi în această categorie întră toate fenomenele) trebue sâ le admiţî ca propagate prin deplasări de populaţie, şi trebue să-ţi închipueşti în special teritoriul romînese—dacoromîn, macedoromîn şi istroromîn—, cît este el de vast, ca un contradanţ uriaş de colonî de tot soiul, care într-o necontenită mişcare şi în direcţiile cele mai diverse s-au dus şi şi-au propagat caracterele de limbă. Şi n-au trebuit să meargă cîte unul, doi, ci’cu caravanele, cu droaia. Alături cu această concepţie maî lipseşte una, pentrucă :să se complecteze ciclul curiozuluî, aceia anume că s-ar fi dus-
§ 213.
Dacoromînii la Macedoromîni, ar fi învăţat dela eî unele •chipuri de a vorbi, şi apoi s-ar fi întors acasă cu ele şi le-ar fi propagat la ceî localnici mai departe. Şi această concepţie a şi fost într-adevăr manifestată de Sextil Puşcariu în Zur Rekonstruktion des Urrumănischen, 26 Beiheft zur Zeit-schrift flir romanische Philologie, pag. 68. Şi sînt cu putinţă totuş toate aceste moduri de a videa. Alături cu infininţile împrumutului cele treptate, care au'loc dela individ la individ, în depărtări tot mai mari, fără deplasări violente, in-flainţi care au loc în domeniul limbistic al unei populaţii nedesfăcute prin obstacule mari fizice orî politice, există sigur şi influinţî de împrumut datorite emigrărilor în mase mal mari ori mai mici (Unei asemenea influinţî aş atribui •eu elementele ungureşti din dialectele moldovenesc şi muntenesc, care elemente ungureşti vor fi fost aduse de numeroşii immigranţî veniţî din părţile ungureşti ale romînimiî. Yezî § 212 sub Xenopol IY pag. 581), şi există chiar influ-inţî de împrumut datorite faptului că unii localnici au fost prin părţi unde se vorbeşte altfel şi apoi au adus acasă la ei particularităţi limbistice, pe care le-au propagat în localitatea lor de baştină (Astfel, ca să nu maî vorbesc de in-fluinţa şcoaleî, au fost introduse prin cazarmele dela centre o mulţime de muntenisme în satele moldoveneşti). Dar est modus in rebus. Ungurismele din dialectele moldovenesc şi muntenesc, din teritorii unde Romînii n-au trăit alături de naţiunea ungurească în comunitate de stat cu dînsa, nu se pot explica decît prin immigraţil de Romînî din Ardeal şi din Maramureş, alături de care immigraţil vor fi lucrat şi factorii vreunei heghemoniî politice ungureşti orî aî vreunor colonî Unguri (de care se găsesc încă şi pănă astăzi în Moldova). Dar fenomene limbistice, ca acel al prefacerii în sunete limbale a unor sunete labiale, orî al prefacerii în a a lui e precedat de labiale, fenomene limbistice răspîndite în toată romînimea, explicabile fără emigrări şi deplasări în masă, ori că vei admite că s-au dezvoltat atunci cînd Ro-mînii nu se despărţise în trei grupuri, orî că vei admite că s-au dezvoltat atunci cînd despărţirea îa cele trei grupuri avusese loc, nu există nicio trebuinţă sâ le explici prin chipul cel maî rar şi mai excepţional prin care s-ar putea explica.
Pag. 595-596: c Creştinismul romîn nu s-a putut întemeia decît de-a dreapta Dunării.0
§213.
757
Pag. 596-598 : c Onciul crede că o probă directă de întemeerea creştinismului în Dacia prin populaţiea romî-neascâ din a dreapta Dunării, şi o mărturie directă-despre venirea de populaţie romînească de peste Dunăre, este po-' vestirea din Miraculele Sfîntului Dumitru, cartea II, scrisă pela începutul secolului IX, Migne Patrologia graeca t. 116r coloana 1361 sqq : Acolo se spune că în a doua jumătate a secolului VII Avarii au dus captivi «în părţile depe lîngă Dunăre dinspre Pannonia, a cărei eparhii capitală era altă dată Sirmium», populaţiea din ambele Dacii (= Dacia aureliană: Dacia ripensis şi Dacia mediterranea), Dardania, Moesia, Praevalis, Thracia, provincii pe care le cutrierase pră-dîndu-le, şi că după vreo 60 de ani după aceîa acea populaţie, care se înmulţise în vremea aceasta foarte mult, a scăpat de sub jugul Avarilor şi a trecut peste Dunăre, unde a tăbărît întîiu în •/.spapfcio? ţ, iar de acolo s-au înprăş-tiat fiecare pela locul de origine. „[Această naraţiune] ni arată mai întîiu că pela sfîrşitul secolului VII şi începutul secolului VIII se afla în stînga Dunării o populaţiune creştină mai numeroasă. Aceşti creştini erau Romani strămutaţi din provinciile de- miazănoapte ale peninsulei balcanice, des-populate de locuitorii lor prin invaziunea slavobulgară. Prin aceşti Romani, care se amestecă cu populaţiunea diri ţară, creştinismul se râspîndeşte în stînga Dunăriî, crescînd aici neamul creştin în măsură considerabilă. Astfel cată să se fi întemeiat deci creştinismul romîn în Dacia traîană, adecă prin Romîni veniţi din dreapta Dunării. In această naraţiune mai aflăm încă şi mărturie directă despre mutarea' populaţiunii romanice din peninsula balcanică în stînga Dunării, deşi autorul face pe urmaşii Romanilor strămutaţi din imperiu peste Dunăre, care devin aici liberî ca naţiune de sine stătătoare, să se întoarcă înapoi după maî mult de 60 de anî. Ea este unica ştire istorică din evul mediu, care indică o emigrare romînă din dreapta Dunării, dar nu în înţelesul Roeslerianilor, care voesc sâ aducă pe Romînî în Dacia tocmai după venirea Ungurilor şi Saşilor. Aici videm' că o populaţiune romînă, venită din peninsula balcanică, se află în stÎDga Dunării, după un autor depe la începutul secolului IX, acnm [=deja] pela sfîrşitul secolului YII şi începutul secolului VIII, unde ea este arătată foarte numeroasă; In aşezarea Slavilor şi Bulgarilor în ţările romanice ale penin-
'758
§218.
aulei se află şi motivul cel mai cumpănitor pentru asemenea •emigrare. Deci termenul eî de purcedere nu poate fi pus maî tîrziu decît în acest timp.“ 9 — Povestirea, despre care vorbeşte Onciul, se găseşte în Sancti Demetrii martyris acta} Miraculorum liber II, Migne Patrologia graeca tomul 116 pag, 1325, 1361, 1364. Autorul e anonim şi a trăit ori la sfîrşitul secolului VIII ori la începutul secolului IX, pentru care vezi Migne t. 116 pag. 1378 nota 4. Pela ce an au avut loc întîmplările ? Fiindcă în Migne t. 116 pag. 1325 (Miraculorum 1. II, cap, I, § 158) se spune că lucrurile s-au petrecut c pe vremea cînd era arhiepiscop al Salonicului loan9, iar acest arhiepiscop loan s-a identificat cu episcopul loan al Salonicului, care a păstorit între aniî 650 şi 690 (Vezi nota 18 dela pag. 1325 şi nota 81 dela pag. 1363), apoi s-a admis de obiceiu (şi tot aşa a admis şi Onciul) că evenimentele, despre care este vorba, s-au petrecut în a doua jumătate a secolului VII şi începutul secolului VIII. Ia cronica însă a lui loan, episcop la Nikiu în Delta Nilului pela ■662-700, se spune lămurit că invaziea cea mare a Slavilor, cînd numai Salonicul a putut scăpa sâ nu fie luat, a avut loc la anul 609 (La C. Jirecek, Die Romanen in den Stâd-ten Dalmatiens, I, pag. 26). Ducerea în captivitate a populaţiei din peninsula balcanică a avut loc, deci, pela 609, iar Întoarcerea eî înapoi din captivitate a avut loc pela 669).
Din care teritorii au fost luaţi captivii, ori, cum spune cu •exagerare povestitorul, a fost dus captiv „tot poporul" ( ccTtavia tov cmtov Xaiv) ? Din cele două Dacii, Dardania, Moesia, Tri-valis (? Onciul pune -Praevalis), Rhodope, Thracia ( /\ a.'/.'.ai Sus, /Japoavîaţ, Muaîaţ, Tpij3âXeux;, Poowxqţ, Qpcţy.rfi), Unde-a fost aşezat acest popor captiv în ţara duşmanului ? ;;In părţile de dincolo, dinspre Pannonia, depe lîngă Dunăre, în provinciea a cărei capitală a fost odată Sirmium" (eîţ to ex-T^ev Ttpb; Efavvavfav ■J.spoţ to irpoţ tu A«v ou (3 iu 7tOTa[Aă>( ^cuvoţ iiz(/.pyjiac tocXcu jMqtpiTraXic; umjp-y.ev to lex’&h Zep[j,eîov). Şi cum au scăpat acei captivi şi s-au putut întoarce acasă? °Populaţiea adusă în Pannonia de A-varî din peninsula balcanică se înmulţise foarte mult şi devenise un popor a parte în timp de 60 de ani cîţî trecuse decînd fusese dusă în captivitate. Devenise un popor a parte, cu vieaţă liberă, iar chaganul Avarilor îi dăduse ca şef pe Cuber (Koup=p). Acest Cuber, aflînd de dorul după ţara de origine al supuşilor săi, a luat cu dînsul tot poporul de ori-
§. 213.
759
;gine romană, precum şi alţi locuitori de alt neam, şi a plecat să treacă Dunărea şi să părăsească Pannonia. Chaganul s-a luat după dinşii. S-au dat şese lupte şi în două din ele a fost învins chaganul*-care a apucat fuga. Cuber a trecut Dunărea şi a ocupat cîmpul ceramesiu (t&v •/.spanvjfftov v.dţj.’xov [în apropiere de Salonic, după cum se spune în Miraculorum 1. II, cap. Y, § 197, Migne, t. 116, pag. 1365. Despre o localitate Kspa^a dia regiunea oraşului Ohrida vorbeşte Pachymeres, De Michaele Palaeologo 1. IV cap. 31 pag. paris.
226.	Vezi O. Tafrali, Thessalonique des origines au XIV siecle pag. 128, unde se spune că Tafel, Devia Egnatia pag. -39, pune cîmpul ceramesiu între lacul Ohrida şi Bitolia]). A-colo supuşii lui au început fiecare să se tragă la locul de -origine, unii vroiau să se ducă la Salonic, alţii îa Oonstan-tinopol, alţii la celelalte oraşe ale Thraciei.'5 *) Cum că Tor fi fost şi Romînî printre captivii aduşi de Slavi şi de
*) Tafrali, Thessalonique des origines au XIV sieele pag. 131 spune că evenimentele despre Cuber şi Romeii scăpaţi dela Avari ar fi povestite de Nikephoros Constantinopolitanus (Patriarches) pagina Bonn 27. Tafrali se înşeală. Ko6|3pa-oc, de care vorbeşte Nikephoros Patriarches, e cu totul alt personaj. Breviarium rerum post Haaricium gestarnm pag. Bonn 27, paris. 16: „Tot pe vremea aceia [pe timpul Ini Heraclius, anii 610-641] s-a răsculat Cubratos, domnul Unnogundurilor, încontra haganuluî Avarilor, şi pe Avariî cîti îi avea dela hanul î-a alungat cu bajocnră din ţară. A trimes apoî o deputăţie la Heraelius şi a încheiat pace cu dînsul, pe care aii păstrat-o pănă Ia sfîrşitul vieţii lor; îar împăratul î-a trimes daruri şi I-a cinstit cu demnitatea de patricius". Unnogundunî=Bulgariî Constantin Porphyrogennetus De themati-bns ]. It pag. paris. 21, iar Cubratos este aceiaş personaj cu Cu-ratos Kouparo?, regele Bulgarilor, despre care povesteşte mai la vale Nikephoros Patriarches pag. paris, 22-24 că a lăsat la moartea sa cinci fii, dintre care unul, Asparuh ’Acîtapo6x; a emigrat cu o parte din Bulgari din patriea mamă dela Palus Maeotis (Marea de Azov) la Dunăre, s-a stabilit pentru o bnc&tă de vreme în sudul Basarabiei, şi apoî la anul 679, pe vremea împăratului Constantin IV Pogonatos, a trecut Dunărea şi a oeupat partea de răsărit a Moesieî Inferior, punîad bazele primulnî imperiu bulgăresc. După cronica lai Ioan dela Nikiu (la Zlatarski, Novi izHs-tiia za nai-drevniîa periodii na bâlgarskata istoriia, Ştiri nouă a-snpra perioadei celei maî vechi a istoriei bulgăreşti, în recensiea lui C, Jirecek din Archiv fiir slavische Philologie, XXI, pag. 607-608) Cabrat, tatăl luî Âsparuck, s-ar fi botezat în Constantinopol, pecînd era încă-copil, iar la moartea lui Heraclios ar fi dat ajutor văduvei şi copiilor acestui împărat îa timpul turburărilor care aii avut loc atunci.
760
§ 213-214.
Avari în Pannonia Inferior sudică pela anul 609, nu este îndoială. Dar că aceşti captivi au fost aduşi de-a stînga Dunării şi că au înmulţit aici numărul Romînilor băştinaşi din Dacia, la care ar fi lăţit şi creştinismul, acestea sînt scăpări din videre ale autorului, căci nici de-a stîngaDunării n-au fost aduşi captivii, ci de-a stînga Savei, şi nici cu Romînii din Dacia n-au avut cum să vie în contact acei captivi, căci Dacia traîană, chiar dacă l-am întinde graniţa de vest pănă la Tisa, şi sudul Pannoniei Inferior erau două teritorii deosebite.	Faptele sfîntului Dumitru au fost scoase
la iveală cu privire la chestiea romînească întîiu de Roesler, Romănisciie Studien pag. 101, apoi de Pic, Abstam-mung der Rumănen pag. 65, dar din punct de videre cu totul altul. Roesler voia să derive numele Cuţovlah al Macedoromînilor din numele Cutuguri ori Cutziagiri al u-nui trib de Bulgari care ar fi luat parte la asediul Salonicului [O simplă presupunere a lui Roesler este această participare a Cutziagirilor la asediul Salonicului !]. Pic re-levează faptul important că se povesteşte cu oeaziea năvălirilor Slavilor şi Avarilor asupra Salonicului cum că se găsiau adăpostiţi în acea cetate o mulţime de fugari din părţile dela Dunăre, din Pannoniî, Dacia aureliană, Dardania (Compară mai sus §	213	sub pag. 428).
Pag. 600-602':	P Tradiţiunea din Istoriea	ţării romî-
neşti decînd au descălecat romînii [Vezî mai sus § 212 sub Xenopol Teoriea luî Roesler IV pag. 587-593] o interpretează ca un amestec de tradiţiea privitoare la cucerirea Daciei de Romani cu acea privitoare la immigrarea Romînilor din părţile de a dreapta Dunării în Dacia.0
----	§	214.	A.	D.	Xenopol,	Istoriea Romînilor, Iaşi, 1888-
1893, voi. I pag. 163 :	„Statul dac perise	şi	pe ruinele
lui era să se ÎDalte	unul	roman. Dacă însă	elementul nou,
ce venia să se hultuiască pe vechea stirpe tracică din poalele munţilor Carpaţî, era superior acesteia în cultură şi inteligenţă, în caracter nu putea să o întreacă, încît rădăcina poporului romîn e prinsă în păturile istorice prin două viţe tot atît de energice, de trainice şi de pline de virtute. Să nu ni fie deci silă dacă şi sîngele Dacilor se va găsi amestecat în naţionalitatea noastră; căci dacă Dacii nu au ajuns şi ei un popor mare şi însemnat, aceasta fu datorit numai oarbei fatalităţi, care-i aduse în lovire cu Romanii, ce erau mai puternici decît eî“. Pag. 166 : „Traîan nu aduse colo-
761
niile sale din ţara de baştină a poporului roman, Italia ; căci centrul împărăţiei ajunsese în mare lipsă tocmai de element roman, încît, lucru îndestul de extraordinar, poate nicâiri nu erau aşa de puţini adevăraţi Romanî ca în capitala însă? a împărăţiei".—Pag. 288 sqq.:	Romînii n-aii părăsit Dacia.9
■— Pag. 308 : „In cucerirea luî Traîan stă zămislirea naţionalităţii noastre. Tot în ea stă şi principiul progresului Implîntat şi nedespărţit de a noastră făptură. Cînd maî tîr-z;u vom întîlni în poporul romîn acea puternică năzuinţă cătră cultură şi civilizaţie, sâ nu uităm niciodată că originea şi începătura acestei tendinţî stă în perioada vieţi! romane.
B drept însă că această viaţă, care tocmai pecînd şe în-plînta în Dacia ajunsese pe povîrnişul decăderii, n-ar fi putut da o odraslă atît de roditoare, dacă nu s-ar fi hultuit
7	*
pe viţa cea plină de vigoare a raseî tracice din poalele Car-paţilor. Aceste două înprejurârl să fie purnrea prezente minţii noastre, dacă voim sâ înţelegem lupta cea încordată, dusă în timp de veacuri pentru păstrarea naţionalităţii noastre, precum şi strălucita înflorire a minţii romîneştî în vremurile din urmâ“. Intr-adevăr strălucită înflorire a formei goale I In loc să lucrăm cu modestie, ne-am otrăvit sufletul cu fraze grando-man'e.—Pag. 311: „Ceî mai mulţi din locuitorii rămaşi în Dacia îraianâ, spârieţi de violenţele şi grozăviile năvălirilor, caută adăpost încontra lor în munţii şi pădurile de care Dacia era plină.“—Pag. 427 sqq. : c Peninsula balcanică a fost şi ea romanizată în mare parte, şi din populaţiea romanică a eî se trag actualii Macedoromînî şi Romînii din Istria. Macedoromânii au ajuns în actualele lor locuinţi din Moesia, de unde au fugit pe vremea invaziei Bulgarilor. Romîniî din Istria sînt acolo dela capul locului. Supt influinţa aceştei populaţii romanice din peninsula balcanică, cu care Romînii din Dacia aii fost în neîntrerupt contact, s-a modificat şi limba acestor din urmă, aşa câ a putut să capete caracterele, proprii limbii latineşti din secolul VI9 (Pfig. 431: „Moesia dela cucerirea ei sub August se umpluse pe încetul cu colonii şi element romauu. Pag. 432 : „Elementul latin era în destul de bogat reprezentat în vechea Moesie, care era o provincie romanizată. Alăturea cu provinciea Moesia şi în continuitate eu dînsa găsim şi provinciea Dalmaţia, pe ţărmurile mării adriatice, pe deplin romanizată". Pag. 433 : „Nu numai aceste provincii mărginaşe erau romanizate, ci încă
51.
162
şi centrul peninsulei, pe unde se întindea Thracia". Pag. 484: „Din cele spuse rezultă că partea nordică, cea apusană şi mare parte chiar din centrul peninsulei balcanice erau acoperite de un strat compact de element roman. Numai partea răsăriteană, pelÎDgă marea neagră, şi cea sudică, pe ţărmurile mării egee, erau înpoporate cu element grecesc". Pag. 435: „Lăţirea împărăţiei romane peste părţile răsăritene ale Europei avuse de efect de a romaniza aproape deplin toate regiunile ce se învecinează cu Dunărea, şi anume pe de o parte Dacia traîană, pe de alta ţările ce se întindeau la sudul ei, delîngă marea adriatică pănă în marea neagră, şi în lat din creştetele Carpaţilor pănă în inima Balcanilor. Această întinsă regiune forma ca o pînză deasă de elemenfe roman, care cuprindea tocmai acele ţări, în parte, în care răsună astăzi dialectele limbii romîneştî, acel daeoromîn, a-cel macedoi'omîn şi acel istroromîn, încît astfel regăsim în această continuitate teritorială a elementului roman, în părţile unde se vorbeşte astăzi limba romînă, originea comună a acelor trei dialecte". Pag. 436 : „Ca toată copleşirea tot mai deplină, a Moesiei decătră Slavi, elementul roman nu pare a! fi părăsit provinciea“. Pag. 437 : „RomÎEii nu părăsise oraşele dunărene în urma năvălirii sclavine. Faţă însă cu a--cea bulgară eî nu mai putură ţinea piept, ci se retraseră din toată Moesia precum şi din oraşele înşirate pe malul Dunării, şi o rupseră de fugă încotro putură ; ceî bogaţi mai în depărtare, cei săraci în munţii ce se învecinau cu ‘ ţara lor, şi anume cea mai mare parte spre sud, cătră munţii Balcanului, Pindulni, aî Tesaliei, Epirului, ajungînd unii din ex până în muntele Athos, şi chiar în Elada şi în Peloponez. Parte din ei însă vor fi trecut Dunărea, începînd dela Turnul Severinului în sus, si vor fi căutat scăpare în şirurile Carpaţilor, alăturea cu fraţii lor din Dacia traîană, începînd din acele ale 01teniei“. Pag. 444 : „Din analiza de pănă aici rezultă că Romîniî din stînga Dunării au stat în legături cu fraţii lor din Moesia încă timp îndelungat după părăsirea Daciei, în care epocă/acei dela nord primiră dela acei dela sud înrîurirea religioasă creştină, şi în deobşte prin atingerea între eî se păstră în graiul tuturor o unitate destul de statornică. Năvâlirea Bulgarilor înprâştiind cu totul elementul roman din Moesia, parte cătră sudul peninsulei. Balcanului, parte cătră nord în munţii Daciei traxane, în-
214.
763
treaga lăţime a yăiî Dunării din Carpafi pănă în Balcani -se interpuse între cele două trunchiuri ale Latinilor răsări-teni, maî perzîndu-se o insulă din eî şi pe coastele mării adriatice. De atunci atingerea între aceste trei mădulare răşchirate a unuî aceluîaş tot nu se maî. putu efectua. Ele se dezvoltară fiecare deosebit şi dădură naştere, în limbile ce le vorbiau, la trei graiuri, care se diferenţiară în destul pe Baza lor comună, pentru a alcătui trei dialecte deosebite ale limbii romîneştî."). Va să zică fără întrerupere în timp, dela Aurelian în jos pănă la începutul secolului VII, a existat o saiasă compactă de populaţie romană, care se întindea fără întrerupere în spaţîu dela Dacia traîană pănă la marea neagră şi la marea adriaticâ şi la mijlocul Thraciei. Că Da6iă a fost ruptă de barbari dela împărăţie, că o parte din locuitorii ■ei au trebuit să fugă peste Dunăre, că ceilalţi au fost nevoiţi să fugă prin munţi, după propriea mărturisire a autorului, tote acestea n-au schimbat întru nimic situaţiea etnică a populaţiei romane, aceasta a continuat de a trăi într-o masă compactă, cu relaţii interne intime, cu influinţî reciproce puter-: aice. De abia Bulgara au reuşit să rupă contactul dintre Somînii din Dacia şi Romanii din peninsula balcanică, care şi aceîa tot Romînî erau toţi, chiar şi ceî din Dalmaţia. Â-ceasta înseamnă a tăgădui complect orice influinţă separatoare pe care ar fi putut, ar fi trebuit s-o aibă ocuparea Daciei din partea barbarilor şi părăsirea aceşteî provincii din partea Romanilor, şi a tăgădui orice influinţă separă-toare chiar dupăce singur ai admis că în tot timpul nâyă-; lirii barbarilor Romîniî din Dacia s-au adăpostit prin munţi. In ce priveşte romanizarea Thraciei, Xenopol o deduce dela următoarele numiri de localităţi din Procopios, care „au toâte! rcn caracter latinu : bbipaxvx (Bârsana), KoPeYwXe? (Cobencilei), Aoupfiov'kiri (Turbure), kaŞobila (Lăbuţa), TpîSemtXîooc (Treizeci de tel),	(Şepte	case),	’Ap^Ev-taps? (Argintari), Aouzo-
jpccvTOva (Lupu-fîntîna), St£ve? (Stîna), T^Ep-asvouicra; (Ţerţănuţa), iirpiYYec (Strunga), sxips? (Scara), KXewou?a (Clisura, clausura), Apîva (Arina), re|J.EXXo!J.ouvT£ (Gremelo-munte), ’AX-îva (Altiria), J^owp.d'/sq (Duşmanii), Ma(3poj3âXXe (Mavro-vale), ObX[j.î~wv (Dl-mât), AefltaoXo (Lnţul), npscESia (presidiu)“. Acestea ar- fi localităţi date de Procopios din Tliracia. In realitate Tp^SemiXiou;, SxeirţexcJffaţ, ’Âpyivtapss, Aoowoţdvxava,’.(Tţepţevo4t«?i AouTjj.avEţ, Aou-^oXo sînt din Moesia Superior , Aajîou-^a, Kop^p'.’.Xsş
§ 214-215.
B^ţavei,' AwpPooXîrj 8Îof din Dardania ; re|AeAAo(AOovtec, ’Apîva, •’AX'ttvfly Maup^aXXe,' UpeoiSid) sînt din Moesia Inferior •, OuX^.erâv este diii Scythia Minor; numai Sv.rfps? este din Thracia, dar se înşeală tare Xenopol dacă crede că-î romînul scară, şi EXeitroOpa. care nu-1 latinul clausura, ci grecul xXeicousa, Apoi, afară de a,ceîa, ce caracter latin au cuvintele bârsana, cobencile (ce-i aceia,?), lăbuţa, duşmani?—Pag. 596 sqq. : n Romîniî care-au înfiinţat înpreună cu Bulgarii al doilea imperiu bulgăresc erau Macedoromînî.9
§ 215. Radu Rosetti, Invaziunile Slavilor în peninsula balcanică şi formaţiunea naţionalităţii romîne, în Revista. Nouă anul 1889:	Romîniî	au	părăsit	Dacia	pe	timpul	lui
Aurelian, dar nu toţi, uniia au rămas şi s-au refugiat în munţi. Slavii în secolele V şi VI au adus nenumăraţi captivi din peninsula balcanică şi î-au stabilit de-a stînga Dunării. „Acele sute de miî de locuitori din Moesia, Thracias Illyria, Macedonia şi Thessalia, duşî peste Dunăre în captivitate de Slavî în urma incursiunilor lor în imperiu, erau un .element romana. Cu aceşti captivi s-a .înmulţit elementul roman care rămăsese în Dacia. „Fiecare transport de Romani aduşi în captivitate devenîa liber după o trecere oarecare de timp, şi în secolul YII, cînd, cea mai mare parte din Moesia,. Thracia, Macedonia şi Thessalia fiind aproape excluziv locuite de Slavî şi în mare parte chiar stăpînite de eî, invaziunile slave conteniră, Dacia traîană poseda o numeroasă populaţiune liberă de origine romană". „Elementul slav rămas îa Dacia era slab în număr, fără coeziune, fâră idee de stat, lipsit de orice formaţiune politică. In acelaş timp elementul roman creştea necontenit prin noî aduceri de captivi şi prin înmulţirea naturală a celor veniţi de maî înainte, care înmulţire era favorizată de înprejurarea că, nefiind siliţi să. îa parte la expediţiiinile războinice ale Slavilor, nu erau expuşi la perderi în ucişi şi prinşi. Existenţa simultană a altui element roman în regiunea muntoasă dintre Olt şi Tisa,, format din, rămâşiţile coloniei traiane, rămas în stÎDga Dunării după părăsirea Daciei de Aurelian, n-a putut decît sl grăbească acest proces de deznaţionalizare [al Slavilor prin RomÎDÎ.] şi . să .contribue Iş, contopirea elementelor slave şi romane în. o. formaţiune etnică nouă : Romînii“. „Elementul roman în Illyria, Dardania,'Moesia şi Thracia s-a găsit faţă cu Slavii într-o situaţiune ‘ cu mult mal defavorabilă decît
§ 215-216-217.
76.5
•acea care o. avea elementul slav faţă cu cel roman în Dacia. Era cel puţin tot atît de redus în cît priveşte numărul şi se găsia în trista poziţiune a cuceritului înaintea cuceritorului, şi mai ales numărul Slavilor ce venîau în provinciile balcanice era cu mult superior acelui al elementului roman care maî rămăsese". „In peninsula balcanică elementul roman, redus prin devastările anterioare, redus îarăş prin «măcelurile şi robirile Slavilor în secolul V, fu înecat în e-lementul slav. Lipsit de coeziune şi fără altă formaţiune politica decît pe alocurea acea municipală, fu absorbit treptat de elementul slav, care reuşise a forma două state puternice, Bulgaria şi Serbia. Lupta începută de douăsprezece secule 3-a mîntuit maî dăunăzi în Dalmaţia. In Macedonia, unde -elementul roman era mai compact, deşi în luptă cu doi duşmani, Slavi! şi Grecii, deşi redus, trăeşte şi astăzi".9
§ 216. Traugott Tamm; Ueber den Ursprung der Ru-mănen, Bonn, 1891 : * Contra luî Roesler. La Fischer Die Herkunft der Rumănen pag. 14.	^
§ 217. W. Tomaschek, Die alten Thraker I, în Sitzungs-■bericlite der wiener Akademie der Wissenschaften, CXXVIII, Wien, -1893, pag, 10 : „Sub protecţiea legiunilor s-a măn-ţinut Dacia traîană pănă la Gallienus şi Aurelianus; valul munţilor a fost străbătut de popoarele germane, provincialii romani au fugit la sudul Dunării într-o nou făcută Dacie, şi £u dînşiî înpreună s-au dus şi cele depe urmă resturi ale triburilor dace muntene, care s-au contopit în lumea romană.
■	Ţara muntoasă a Carpaţilor a devenit prada Slavilor, Hunno-Bulgarilor şi Ungurilor. Dar interiorul Thracieî fusese complect romanizat sub stăpînirea Romei. Această transformare s-a îndeplinit prin răspîudirea creştinismului la poporul thrac al Bessilor (400 p. Chr.); romanizarea s-a consolidat în timpul celor două veacuri următoare. In curînd însă au pătruns neamurî slovene, venite din părţile dela miazănoapte, şi au luat în stăpînire muntele Haemus, au căzut apoi în puterea Bulgarilor, care au redus stăpînirea Grecilor la Bizanţ şi la coastele mării egee şi la urmă s-au creştinat şi eî. Provincialii romani fură aduşi prin invaziea slovenă la neputinţă ■politică şi economică, şi duseră o vieaţă . obîjduită, orî că meseriaşi prin oraşe, ori ca ţărani muncitori la ţară, orlse •strînserâ în bande pentru a duce o viaţă liberă pe coastele -.si prin păşunile munţilor, la care-î înpingeau obiceele-lor
766
§ 217-218.
thrace înnăscute. Elementul roman a păstrat în general fondul moştenit al feliuluî său roman de a vorbii Acest fond,, bogat în expresii privitoare la viaţa socială şi economică din epoca culturală mal veche, a fost fireşte inundat de cuvinte slovenobuJgare. Puternicul amestec cu elemente vechi slovene, care dă limbii romanice dela răsărit coloarea sa caracteristică pănă astăzi, a avut loc în spaţiul de timp dela 600-pănă la 1000. Atunci a reuşit Bizanţul să pue din nou: stăpînire pe Bulgaria, şi dela acest timp găsim în scrierile contemporane numeroase pomeniri despre elementul valah, care era răspîndit peste toată Bulgaria şi pănă departe în Serbia şi se aşezase şi în valul de munţi aî Pinduluî. In sfîrşit i se oferi acestui popor o nouă patrie, în şesurile de peste Dunăre şi în acei munţi pe care eitîî consider ca pa~ triea primitivă a naţiunii thrace. Birurile cele de nesuferit de sub Comnenî, măsurile aspre ale guvernului contra Bo-gomililor, precum şi perspectiva de a .găsi un mai uşor mo-dus vivendi printre Pecenegi şi Cumani, cu care fraternizau? bucuros Bulgarii şi Vlahii nemulţămiţi, toate acestea au în-pins fără îndoială, dela al XI şi XII secol, pe multî, boerî-bulgarî să se strămute cu suita lor de Vlahi peste Dunăre, şi sâ înceapă o nouă viaţă, nu numai în cîmpie, ci şi pe-coastele puţin populate ale C-arpaţilor. Astfel a luat fiinţă în Transilvania încet încet alături cu Ungurii şi cu Saşii o a treia naţiune, cea valahă. La început a predominat la dînsa cne-ziatul bulgăresc; cu vremea însă a eşit la iveală elementul mai numeros românie al ţăranilor şi al meseriaşilor. Cine, fără să se lese rătăcit de obişnuitele păreri şi prejudiţii, se ţine strîns de documentele istorice şi cumpăneşte mişcările popoarelor din toate timpurile, şi cine ia în considerare pelîngă acestea faptele limbistice şi culturale, va trebui să recunoască în actualii Romani dela răsărit poporul thrac, tot aşa dupăcum în actualii Albaneji va trebui să recunoască poporul illyr. Ar fi de neînchipuit ea o naţiune aşademare-şi de importantă ca cea thracă să fi dispărut complect şi-fără, urmă“.
■	§ 218. B. P. Hasdeu, Strat şi substrat, la începutul
tomului III din Etymologicum magnum, Bucureşti, 1893: ^Ror-mînii sînt Thraci romanizaţi. S-au păstrat numai în Dacm, căci; Thracii romanizaţi din peninsula balcanică s-au slavizat şi; au dat naştere Bulgarilor şi Sîrbilor. Macedoromînii şi-
767:
Iştroromîniî au emigrat din Dacia în secolul X. Prin invaziea Ungurilor Romîniî din Pannonia, care se lăţise aceilo> din Dacia, au fost înpinşî uniia în Moravia, alţii peste Dunăre, unde afl dat naştere Romînilor din Istria şi Macedoromânilor, Aceşti din urmă sînt Romînii care au format al doilea imperiu bulgăresc. Nu deosebeşte pe Thracî de Illyrî,, ci-i consideră tot ca un neam, annme Thracî. înainte devenirea Thracilor şi a Grecilor în peninsula balcanică a-ceasta era ocupată de Pelasgî, care au fost thracizaţî şi grecizaţî. Astfel că, din punct de videre etnic, Romînii sînt Pelasgi, care au fost întîiu thracizaţî şi apoî romanizaţi, iar Bulgarii şi Sîrbil sînt Pelasgî, care au fost pe rînd, întîiu; thracizaţî, apoi romanizaţi şi în sfîrşit slavizaţi. PelasgiL erau Hainiţi. Albanejiî sînt Thracii care au rămas neromanizaţi.5 — Hasdeu agită aici o chestiune, care a fost. pusă de mult, şi la care s-a răspuns în diferite felîuri, între altele şi întocmai aşa cum vrea Hasdeu, chestiunea a-nrime a poporului orî a popoarelor care au locuit teritoriile ocupate astăzi de Indogerroanî în Europa înainte de venirea acestora în acele teritorii. In special, cu privire la peninsula balcanică, cum câ acel popor care ar fi locuit peninsula (şi anume Grecia, Thracia .şi Macedonia) înainte devenirea Indogermanilor (a Thracilor adecă, a Illyrilor şi a Grecilor) ar fi fost Pelasgiî, un neam de oameni care nu> era nici indogerman nicî semit, a susţinut Pauli, Altitali-sche Forschungen, II î? Eine vorgriechische Inschrift von Lemnos, Leipzig, 1886, pag. 79. Cam că Pelasgî! ar fi fost înrudiţi cu Egiptenii a susfinut J. Kruger, Urgeschichte des indogermanischen Volkerstammes, Bonn, 1855 (la Kretschmer, Einleitung in die Geschichte der griechisehen Sprache pag. 38). Este o chestiune bogată în bibliografie şi fantazie (pentru care amîndouă vezî Pauli, Altitalische Forschungen, H 2, Eine vorgriechische Inschrift von Lemnos, Leipzig, 1894f P."Kretschmer, Einleitung in die Geschichte der griechischen Şprache, Gottingen, 1896; August Fick, Hattiden und Danu-bier in Griechenland, Gottingen, 1909), dar săracă în rezultate. Cela ce se poate susţinea cu multă probabilitate este că înainte de venirea Indogermanilor ca cuceritori prin locurile ocupate de dînşiî astăzi în Europa acele locuri a~ veau o populaţie mai’veche, care nu era nicî indogermană şi nicî semită, populaţie care a fost cucerită de Indogermaril
768
§ 2L8-219-220-221.
şi s-a contopit cu aceştiia, pierzîndu-şi limba băştinaşă şi ar doptînd pe acea a Indogermanilor. Aceste popoare mai vechi, anterioare invaziunii indogermane, venise ele înseş de aiurea, şi anume în părţile vestice ale Europeî din Africa, iar în părţile răsăritene ale Europei din Asia. Invaziunea Indo-germanilor însiş a avut loc dinspre nord (In special în peninsula balcanică ei au venit din părţile de de-a stînga Dunării). In sfîrşit, cu cît te îndepărtezi de ţărmurile mării mediterane spre nord, cu atît probabil populaţiea autohtonă anterioară venirii Indogermanilor a fost maî rară, şi ■deci Indogermaniî s-au păstrat cu atît mai curaţi ca sînge, cil cît s-aii stabilit în locuri mai îndepărtate de ţărmurile mediteraneî. Aceste lucruri au fost spuse deja de Karl Penka, •Origines ariacae, Wien, 1883, Die Hercunft der Arier, Wien, 1886 (la Kretsclimer Einleitung pag. 32), şi se degajează şi până astăzi ca singurele macar cît de cît probabile în mijlocul nămoluluî de discuţiî zădarnice. Pentru asemenea cercetări nu se potriveşte deviza pretenţioasă incedo per ignes, eare se vede pe coperta broşurii lui August Fick, ci mai degrabă incedo per caenum.
§ 219. Aron Densuşiânu, Istoriea limbii şi literaturii romîne, ed. II, Iaşi, 1894 pag. 37 : cRomîniî îşi au originea în populaţiea romanică a Daciei şi a peninsulei balcanice. Prin invaziea Bulgarilor s-au despărţit de blocul romînesc Macedoromînii, care au emigrat peste Balcani. „Invaziunea Ungurilor a rupt legătura între Romîniî din Dacia şi între ceî din părţile apusene ale Illyriculuî, unde astăzi se mai a-flă numaî un mic rest, aşa numiţii Romîni istrieni“.9—Pag. 65 sqq.: f In Dacia coloniştii romani nu s-au amestecat cu Dacii.9
§ 220. Ladislau Rethy, Dezlegarea chestiunii originii Romînilor, traducere din limba ungară de Ioan Costa, Budapesta, 1896: r Romîniî îşi trag originea din păstori italieni din Romagna, care au venit întîiaş dată îu peninsula balcanică prin secolul VIII.9—Este cea maî lipsită de orice simţ istoric părere care s-a emis vreodată asupra originii Romînilor.
§ 221. D, Onciul, Originile principatelor romîne, Bucureşti, 1899,. pag. 12: „In părţile din sudul Dunării ele» mentul romanr suprapus pe strat illyro-thracic între Adria-
§ 22L.
769
tică şi Marea Neagră, devenise, îq timpul dominaţiunii romane dela Octavian August pela începutul erei creştine şi până la aşezarea Slavilor pela începutul secolului VII, elementul predominant şi ca populatiune. Dar prin năvălirile "barbare, maî ales ale Avarilor, Slavilor şi Bulgarilor (urmate maî cumplit în secolul VII), populaţiunea romanică din provinciile de miazănoapte ale peninsulei balcanice, formată ■prin amestecul coloniilor romane cu elementul iliyro-thracie romanizat, a fost, cîtă scăpase cu vieaţa, în cea mai mare parte scoasă din locuinţile ei. Ceî mai mulţi emigraţi s-au mutat spre miazăzi, unde se mai află încă Macedo- şi Pin-doromîniî, astăzi foarte reduşi în raport cu întinderea lor de altă dată. Un mic rest s-a mai păstrat la ţărmul Adria-ticei, în Iştroromîniî de astăzi, înpinşi şi ei spre apus. Celelalte vechi resturi pe teritoriul ocupat de Sîrbi şi de Bulgari au dispărut între aceste popoare, dar fârâ a lăsa urme considerabile în limba lor, ceia ce indică un amestec maî neînsemnat. Partea cea maî mare s-a retras, dar nu numaî spre miazăzi şi apus, ci şi spre miazănoapte. Pecînd în peninsula balcanică elementul romanic, odinioară predominant ca populaţiune în provinciile de miazănoapte, dela Adriatică pănă la Marea Neagră, s-a redus atît de mult după aşezarea Sîrbilor şi Bulgarilor îa acele părţi, el din contra pro3-perează apoi în Dacia luî Traîan. Această prosperare în o ţară rămasă prin veacuri pradă năvălirilor barbare nu putea să urmeze decît sprijinită fiind prin o admigrare dela miazăzi. Pentru asemenea admigrare vorbesc, în afară de scăderea şi dispariţiea elementului romanic în provinciile romane din sudul Danăriî, mai multe considerări, de care însă nu ne putem ocupa aici. Perioada de linişte, ce urmează în părţile romîneştî din nordul Dunării, prin două secule după aşezarea Bulgarilor pănă la venirea Ungurilor (679-895), a favorizat foarte mult emigrarea romînă dinspre mîazâzi, pusă în mişcare prin ocuparea slavă. Astfel, elementul roman din Dacia lui Traîan, redus foarte mult în timpul năvălirilor după părăsirea acestei provincii, a putut apoi să se întărească :in aşa măsură, încît nu numai sâ prospereze, dar să şi absoarbă ^aicî elementul slavon, care nî-a lăsat atîtea urme în limba noastră, ca şi în numirile geografice de origine slavă, răs-pîndite peste întreg teritoriul Daciei—Pentru considerările, ■de care spune autorul că nu se poate ocupa, şi care-1 fac
'770
§221-222.
să creadă că a avut loc o admigrare a Romînilor din părţile de a dreapta Dunării îu cele de-a stînga fluviului, vezi? § 213 sub Onciul Teoriea lui Roesler.
§ 222. D. Onciul, Romînii în Dacia traîană pănă la întemeiarea principatelor, Bucureşti, 1902 (Din Enciclopediea romînă publicată de Diaconovich, Sibiiu, voi. III), pag. 16: „Formarea poporului romîa a început negreşit îu peninsula balcanică, prin cucerirea Illyriculuî, începută pe timpul republici! la ţărmul adriatic şi terminată supt August la Dunăre. Pănă la cucerirea Daciei (106) provinciile illyrice, Dalmaţia (între Adriatica şi Sava pănă la Drina), Pannonia meridională (între Sava şi Drava) şi Moesia superioară (pe ambele maluri ale Moravei) au fost în mare parte romanizate, aşa că ele au putut sâ dea un contingent însemnat pentru colonizarea ei-, între coloniile cunoscute după. patriea lor elementul illyric se prezintă ca relativ cel mai numeros în Dacia. Prin mijlocirea, elementului illyrolatin dintre Dunăre şi Adriatica elementul roman din Dacia a urmat să se dezvoalte în neîntreruptă legătură teritorială ca lumea latină, îar în această unitate etnică s-a format la Dunăre, pe o parte şi pe alta, elementul omogen care a dat naştere poporului romîn. Dar acest popor nu s-a făcut şi-nu s-ar fi făcut făi^ă de cucerirea şi românizarea Daciei, prin care maî ales s-a îndeplinit întemeerea lui şi s-a asigurat existenţa lui“.— Pag. 20 : c Romînii din Dacia s-au adăpostit, pe vremea năvălirii barbarilor, prin munţi. „Afară de Slavî, toate popoarele năvălitoare, fii aî stepei, au evitat pârţile-mnntoâse, care adăpostiau elementul roman".0—Pag. 32 : „Prin invaziunea slavă în peninsula balcanică, făcută în mase mari maî ales în domniea lui Foca (602-610) şi continuată apoi, elementul roman delîngă Sava şi Dunăre, unde pănă atunci este constatat mai numeros în Dalmaţia şi în Dacia Illyriculuî [Dar şi Dacia traîană aparţinea la Illyri-cum !] (Dacia ripeană, Dacia mediterană, Moesia superioară,. Dardania şi Praevalitana), a fost silit să se retragă în mare parte spre miazăzi. Numai după această retragere se află element latin în provinciile meridionale (Macedonia, Epir şij Thessalia), în mijlocul unei populaţiunî greceşti şi albaneze, Macedoromînii de astăzi... Din resturile râmase pe teritoriu» sîrbesc s-au mai păstrat Istroromîniîj emigraţi spre apus“.
77L
§ 223. Ovidiu Densuşianu, Histoire dela langue'rou-mâine, I, Paris, 1902, pag. 4-5: „Peninsula balcanică era în mare parte romanizată în momentul cînd colonii luî Traîan au venit sâ se stabilească în regiunea Carpaţilor. Illyria fusese cucerită în al doilea secol a. Chir. şi devenise provincie romană în a doua jumătate a primului secol. Cu cucerirea aceştei ţări se făcuse primul pas cătră romanizarea peninsulei balcanice, şi Romanii n-aveau decît sâ înpingă maî departe cuceririle lor şi să supună celelalte ţări dela sodul Dunării mai înainte de a se îndrepta, cătră nord. Grecia şi Macedonia au înpărtăşit soarta Illyrieî la anul 146 a. Chr.; Moesia fu supusă la anul 29 a. Chr. •, Pannonia fu transformata în provincie romană Ia anul 9 p. Chr. şi Thracia la anul 46, In momentul deci cînd cucerirea Daciei încoronează această operă de romanizare a provinciilor dunărene la anul 107 p. Chr. şi fortifică elementul care trebuia să dea mai tîrziu naştere poporului romîn, limba latină era vorbită dela Adriatică la Marea Neagră şi dela Carpaţî Ia Pind.“ Densuşianu confundă reducerea în provincie romană cu romanizarea.— Pag. 47 :’ „Germenii limbii romîneştî trebuesc căutaţi în vorbirea celor dintîiu Romani care s-au stabilit în Illyria."—Pag. 289: „Limba romînă nu . s-a putut dezvolta decît pe un teritoriu maî întins decît Moesia şi mai apropiat de Adriatica. Acest teritoriu nu poate fi decît Illyria, unde şi Miklosich căuta sîm-burele limbii romîneştî."—Pag. 203: „Cu ajutorul scriitorilor, al monumentelor epigrafice şi paleografice şi ăl limbilor romanice am ajuns să reconstituim în trăsăturile sale cele mai remarcabile limba latină vulgară aşa cum trebue să fi fost în seculele IÎ şi III p. Chr. în ţările balcanice. Cunoaştem acum punctul de plecare al limbii romîne; tre--bue acum să urmărim maî departe destinele aceştei limbi latine care a fost vorbită dela Adriatica la Marea Neagră şi din Dacia pănă în Macedonia.“—Pag. 302: „In formaţiunea poporului romîn trebue acordat mai mult ioc elementului illyr decît celui de provenienţă thracă. Pag. 307-316 : ^Densuşianu reproduce punctul de videre al lui On-eiul [Vezi maî sus § 213 sub Onciul, Teoriea lui Roesler, pag. 592-594], că sunetele labiale prefăcute în limbale au fost aduse la Dacoromînî de Macedoromînî.0-— Pag. 320: Limbă macedoromînă trebue sâ fi reprezentînd limba ro-
772
§ 223.
mînă primitivă, limba romană dela sudul Dunării, care s-a format în vecinătatea limbii albaneze prin fuziunea dintre limba latină şi cea illyrâ".— Pag. 346: „Limba mapedo-romînă apare astfel ca continuatoarea directă a limbii romîne formate la sud de Dunăre; limba dacoromînă se prezintă ca rezultatul fuziunii unui element macedoromîn cn un element romînesc septentrional, acel al Daciei, care a fost mai puţin considerabil decît elementul macedoromîn şi în7 tru cîtva deosebit de acesta ; limba romînă istriană (ca şi cea meglenită) arată prin toate particularităţile sale că nu-î altă ceva decît o vorbire dacoromînă transportată peste Dur uăre. După o vieaţă comună la origine aceste dialecte s-afl separat definitiv unul de altul între seculele X şi XIH“.— Pentru persistenţa elementului romînesc în Dacia Densuşiânu aduce probe limbistice. Voîu da un singur exemplu şi dela el se va putea judeca valoarea celorlalte. Pag. 286, 303 sqq.:
1)	f Admite că cY a devenit hi înainte de secolul XIII, pentrucă cuvintele făclie şi olonţ, pe care Romînii le-au împrumutat dela Unguri şi dela Sîrbi (ungur fâklya, sîrb klju-nic) între al IX şi al XIII secol, ar fi trebuit să sune astăzi fachie şi chîonţ, dacă între IX şi XIII secol, cînd,a-ceste cuvinte aii fost împrumutate de Romîni, ar fi existat încă în romîneşte, la cuvintele băştinaşe, sunetele cV; cl' din fâklya şi din Jcljuniâ trebuia doar să fie tratat la un fel cu cl' din cuvintele băştinaşe, dintr-un cuvînt ca cl’em-clanio3 de pildă. Cuvîntul Ureacl'e, care se găseşte în documente din secolul XV nu probează nimic cu privire la existenţa lui cT în cuvinte băştinaşe romîne în secolul XV, căci acest cuvînt e un nume proprîu şi „se ştie că în numele proprii tradiţiea conservă adeseori ortografii arhaice".9 Dar sînt într-adevăr făcke, şi ciont ungurul fâklya şi sîrbul Idjunic ? Dar au împrumutat Romînii dela Unguri şi dela Sîrbi cuvinte numai între seculele IX şi XIII ? Dar este de admis într-o familie romînească o tradiţie cu privire la numele de familie care sâ dureze maî multe veacuri, poate chiar o mie de ani ? (Căci Densuşiânu, după cum se vede din cele spuse de el la pag. 286, ar admite bucuros că cl' devenise hi în romî-neşte încă din secolul V). Dar apoi ce faci cu cl'amâ din Praxiul dela Voroneţ(care î-a scăpat din .videre lui Densuşiânu), text din veacul XVI ori cel mult din veacul XV ? 2) Pe a-ceastâ bază falşă argumentează apoi autorul astfel: ^Fiindpâ
§ 223.
773
Rutenii au cuvîntul cl'ag înprumutat dela Romînî, cu cl\ apoî eî! au trebuit să fie în contact cu Dacoromîniî înainte de secolul XIII, probabil încă de prin seculele V orî VI. Fiindcă Macedoromînii au încă şi până astăzi pe cV păstrat, şi fiindcă grosul populaţiei dacoromîne l-au format Macedoromînii, care au emigrat din părţile de de-a dreapta Dunării în cele de de-a stînga fluviului, apoî, dacă ar fi venit eî într-a-coace de abia dela al XIII secol în jos, cum vrea Roesler, ar trebui ca cuvintele lor . care aveau cT să se păstreze şi pănă astăzi cu cV în limba Dacoromînilor, deoarece fraţii lor care rămăsese în Dacia şi cu care s-au contopit Macedoromînii, prefăcuse pe cV al lor în ki înainte de venirea Macedoromînilor şi pe ci* din cuvintele aduse de Macedoromînî trebuiau să-l pronunţe de aici încolo şi eî tot cV, pentrucă pe de o parte posibilitatea de a preface pe ct în Ui o perduse, îar pe de alta ei au şi fost copleşiţi de numărul mult maî mare al Macedoromînilor. Deci Macedoromî-niî au emigrat în părţile din a stînga Donării înainte de secolul XHI, probabil deja prin seculele V ori VI.9 Argumentul din urmâ, cu Macedoromînii, eu l-am dezvoltat în sensul autorului, ca să-l dau cît maî multă putere posibilă. Pentru mai bună lămurire reproduc şi vorbele lui Densuşianu, pag. 306, întocmai: „Este încă şi altă înprejarare care arată că din acest punct de videre teoriea luî Roesler nu se poate înpăca cu faptele limbistice. Ştim că Roesler admitea că Romîni veniţi dela sud au început a se stabili în Yâlahia şi în Transilvania cu începere dela secolul XIII. Aceşti Romîni erau, după dînsul, Macedoromînî, trebuiau deci să vorbească un dialect identic cu acel al Maeedoro-mînilor. Insă, cum ştim, dialectul macedoromîn a păstrat până în zilele noastre grupele dgV. Cum se poate explica atuncî prezânţa în dialectul dacoromîn a fonemelor chi, ght la o epocă aşa de veche ca acea pe care am văzut-o ? Şi apoi, cum ar fi fost posibil ca în limba acestor Romînî suddunârenî, care au dat în Transilvania peste UDguri, cuvintele cn ci', gV îaprumutate dela aceştiia să nu fi urmat acelaş drum ca şi cuvintele latineşti analoage şi să nu fi ajuns,; şi unele şi altele, la acelaş rezultat (chi, ghi)? Este aici o dificultate care nu se poate înlătura şi de care nu putem scăpa decît interpretînd faptele aşa cum am făcut ■noi.'*
774.
§ 224-225.
§ 224. C. Jirecek, Die Romanen in den Stădten Dalr:. matiens, în Denkschriften der wiener Akademie der Wissen-schaften, voi. 48 şi 49, Wien, 1902-1904. Ou această lucrare s-a realizat un mare progres în istoriografiea romî-neaseă. Maî întîiu autorul a fixat cel dintîiu graniţile dintre partea romanizată şi cea grecizată a peninsulei balcanice (Vezî § 39) şi a pus capăt (Cel puţin ar fi trebuit să pună capăt) socotelelor falşe pe care le făceau scriitorii maî înainte vreme cu râspîndirea elementului roman din răsăritul Europei. Apoi a deosebit pe Romanii din Dalmaţia de Romanii din restul peninsulei, a recunoscut în aceste două feliuri de Romani două popoare deosebite, de o parte poporul dalmat şi de altă parte poporul romîn, şi a pus capăt (Cel puţin ar fi trebuit să pună capăt) amestecului pe care l-au făcut scriitorii mai înainte vreme între aceste două popoare şi între limbile lor. I, pag. 20 : „In veacul de mijloc existau între Adria şi Pontus două limbi romanice, limba veche dalmată şi limba romînească... Centrul limbii romîneştî primitive a fost acolo unde domeniul limbii latine în ţările dela Dunărea de jos avea cea mai mare grosime, a-uume în sudestul Pannonieî, Moesia Superior, Dacia Ripensis, partea Jatină a Daciei Mediterranea (la Naissus şi Remesiana) şi Dardania, orî, după nomenclatura de astăzi, Sa Syrmia, regatul Serbiei, vestul Bulgariei dunărene şi vilaetul Kossovo. Din aceste teritorii, în special din regiunea rîuluî Margus (Morava) şi Timacus (Timok), s-a întins stăpînirea romană peste ţările dela Dunărea de jos. Tocmai pe acest domeniu se găsesc şi cele mai multe numiri romane de localităţi în Procopius. Ramuri din acest domeniu de limbă cuprindeau pe de o parte ţărmul drept al Dunării pănă la gurile acestui rîu, iar pe de alta Dacia traîană“. Progresai realizat prin opera luî Jirecek s-a întărit încă atunci cînd prin lucrarea luî M. G. Bartoli, Das Dalmatische, Wien, 1906, s-a constatat că limba dalmată este o limbă romanică a parte, cu totul deosebită de limba romînească.
§ 225.- Emil Fischer, Die Herkunft' der Rumănen, Bamberg, 1904, pag. 37:. „Prin cercetările noastre am ajunâ la convingerea că actualii Valahi se trag din Thracii din Balcani [ori poate „Thracii din peninsula balcanică" ? Ait-torul ziee j,voh den Balkan-ThrakernKJ.“—- Pag. 56, 77: ^Romînii au părăsit Dacia.9-^Pag. 59: „Intre acestea [îh
§ 225.
775
timpul dela 680-1018] în Balcan, în Macedonia, Thessalia rşi Illyria, din amestecul provincialilor romanî cu Slavii au rezultat Vlahii şi aceştiia au început să se întoarcă. înapoi in vechea Dacie, maî întîiu în Oltenia, în Banat şi în colţul de sudvest al Transilvaniei". Ce vrea să zică autorul cu „să se întoarcă înapoi", zuriiekwandern? — Pag. 64 sqq.: ■‘"Dacii nu s-au romanizat, pentrucă n-au avut cînd. „Dacii, şi Romanii în scurtul şi agitatul timp de 150 de ani nu s-au •contopit îotr-un popor“.9—Pag. 83: „Cînd zic limbă dacă, înţeleg familiea de limbi thrace, în special limba bessică, limba thracă, limba illyră, etc“. „Limba romînă înseamnă limba dacă-f-limba latino-italianâ-{-limba slovenă-f-limba. veche şi nouă greacă-f-limba turcească-f-limba maghiară. Cele ’dintîiu trei limbi formează fondul, urzeala limbii, ele au dat limbii romîne nu numai cele maî multe cuvinte, ci şi chipul de -a gîndi, de a judeca, gramatica, fonetica, accentuarea ; cele trei limbi din urmă au contribuit numai cu numărul maî mare ori. mai mic de cuvinte".— Pag. 84: „De abia în secolul 9-10 formarea limbii romîneştî primitive, din care s»au desfăcut apoi dialectele romîne, a fost aproape gata supt influinţa limbii slovene. Înainte de acest timp existau în Dacia traîană şi în Dacia aureliană, în Pannonia, Thracia, Macedonia, Illyria numaî dialecte thrace mai mult sau maî puţin influinţate de limha latină, anume dialecte dace, gete, beşse, illyre, etc. O aproximativă idee despre aceste jargoane thracolatine ni dau cunoscutele torna, torna, fratre, retorna dela istoricii bizantini Theophylaktos şi Theophanes {torna} torna, fratre dela anul 579) şi lista cartografică a lui Pro-■copios“.—Pag. 87: „Dialectul macedoromîn s-a dezvoltat ■supt influinţa mai îndelungată a limbii illyre (albaneze), a limbii greceşti şi a limbii bulgăreşti. Dialectul dacoromîn s-a format supt influinţa limbii slave (vechi slovene), a limbii ungureşti şi a limbii turceşti. In depărtarea de spaţiu dintre cele doiiS. dialecte principale romîne se reflectează deosebirea fundamentală - a substratului etnic, asupra căruia au influinţat, dînd naştere la două dialecte, limbile latino-ita-liană, slovenă, şi mai tîrziu limbile greacă, turcă, ungară. Acest substrat este elementul thrac din Haemus, şi anume aşa, că din limba thracă, ce era vorbită mai mult spre nord şi nordvest (adecă la Dardani, la Paeonî), a rezultat limba romînească de nord, iar din limba thracă, ce este cunoscută
776
sub numele special de illyră, a rezultat limba romînească de sud. La limba romînească de nord s-au adăogit şi niscai amintiri de limba dacă, ce se vor fi mai găsit la provincialii emigraţi din Dacia pe vremea lui Aurelian."—Pag. 202: „Dacă ni punem acum încă odată întrebarea de unde-şî trag Romînii originea, putem să răspundem la ea în puţine cuvinte, anume că Romîniî au fost Thracoromani, care aii primit atît de mult limbă slovenă şi sînge sloven, încît air devenit pe jumătate Slavi. La nord de Dunăre este mai puternică influinţă slavă şi cea ungară, la sud de Dunăre este mai puternică influinţă grecească. In cursul cercetărilor noastre am căpătat convingerea că limba mixtă (Misch-sprache) romînească şi poporul mixt (Mischvolk) romîn nu s-au putut produce decît în teritoriul balcanic. De acolo au emigrat Vlahii în mase tot maî mari în vechea Dacie, ea începere dela al IX şi X secol pănă prin seculele XIII şi XIV. Cînd au venit în Transilvania, Slavii trebue sâ fi' fost aşezaţi acolo deja. Este de asemenea sigur câ pe vremea cînd pentru prima oară au venit Vlahii în Oltenia şi în Transilvania, Ungurii nu stâpîniau încă ţările acelea".— Fischer încurcă chestiunea originii Romînilor, pănă la timpul de cînd limba romînă se poate considera ca limbă romanică a parte (începutul secolului VII, vezî § 85 nota),, amestecînd tot feliul de neamuri şi tot felini de teritorii,, asupra cărora n-are suficiente cunoştinţi. Din punctul a-cesta de videre nu se poate spune câ e maî pe jos cu mult decît predecesorii săi. Este însă o parte a părerilor sale care merită să fie luată în considerare, acea în care susţine că poporul romîa e un popor amestecat (Mischvolk), pe jumătate slav, şi câ limba romînească e o limbă amestecată (Mischsprache), pe jumătate slavă. Despre amestecul Slavilor cu Romîniî, despre rolul de sÎDge pe care l-au a-vut Slavii în formarea naţiunii romîneştî, au mai pomenit, şi alţii înainte de Fischer, dar cu rezervă (Vezi mai sus § 197 Miklosich Die slavischen Elemente im Rumunischen). Tot aşa toţi cîţi au judecat fără prevenire asupra chestiunii au recunoscut împrumutul cel mare de cuvinte, de prefixe şi de sufixe derivative, pe care l-a făcut limba romînească dela limbile slave, în special dela limba veche bulgărească. Dar nimeni n-a susţinut câ poporul romîn ar fi un popor pe jumătate slav şi că limba romînă ar fi o limbă pe jumătate
§ 225.
777
slavă. Aceste lucruri le susţine: Fischer şi merită.să; fie luate în mai deaproape considerare. Cum s-ar putea proba ele ? Mai întîiu cu. probe istorice, cînd. s-ar putea^ constata pe această: cale: că: o mare parte din actuala populaţie romînească a fost slavă, care apoî s-a. romanizat. Slavitatea se poate proba într-adevâr istoric, pentru unele părţi din teritoriul romîn, în> special pentru unele sate, de pildă pentru unele sate din nordul Moldovei, unde, după cît sînt informat, s-ar fi păstrînd şi. pănă astăzi tradiţiea că străbunii actualilor locuitori ar fi, fost Ruteni, ori pentru unele sate din Transilvania, care erau slave (bulgare ?) încă pela începutul secolului XIX şi; care astâzî s-au romanizat (Pic, Abstam-mung der Rumănen pag* 111). Slavitatea se poate proba istoric şi pentru acei „mai, mult de o sntă de mii" de Ruteni şi de Leşî, pe care î-a£ adus robi Ştefan cel mare, cînd a prădat G-aliţia la anul 1498 (Urecbe în Letopiseţe Cogălni-ceaiito edv ll, I pag; 174), şi î-a aşezat în Moldova, şi care-şî păstrase? încă limbaj pe timpul lui Ureche (întîia jumătate a secolului:XVII). Fapte de acestea cîte ar; mai fi, nu este de competenţa, mea; să le înşir. In general istoriceşte se pro-beazăi că^Romînii au foatrîncunjuraţi de Slavi, că au fost stăpîniţî de; Slavi: în: timpul: primului imperiu bulgăresc, că a u format o bucată de> vreme un stat înpreună cu Slavii în: timpul: celui: de: al: doilea imperiu bulgăresc, că au ocupat; teritorii: care mai înainte: vreme fusese ocupate de Slavi, după cum se .: probează prin: numeroasele: numiri topice slave din:! actualele1 teritorii, ocupate de: dînşiî,. căi au fost influin-ţaţîr de?; biserica slavă şi de: organizaţiea de stat slavă aşa de mult, încît pănă: tîrziu încoace: slujba bisericească se făcea lâ Romîni în slavoneşte, actele: publice se scriau în slavoneşte, funcţiile::publice purtau nume slave, şi romîneasca, multă puţină;: cîtă: se scrila,, se; scriîa. cu: chirilic. Este de ajuns a-tîtâv pentru: a.proba- că poporul romîn este pe jumătate slav din punct de videre al sîngeluî ? In orice caz, a tăgădui o influinţă mare din, partea Slavilor în- asemenea înprejurări este Imposibil.. In al doilea loc, s-ar: putea proba caracterul de; amestecătură:al Romînilor; cu Slavii prin asămănările marl fizice dintre; Romîni' şi Slavi. Cu toate deosebirile■= însă: din> tre Romînî; dela loc la loc, dela;‘ provinciei la; provincie,: şi cui.toate asămăiaările! fizice care. prin unele; locuri: există: între Romînî şi Slavi, Romînii,. în bloc consideraţi, prezinte fiziceşte;
52
778
§ 225:
toate caracterele unui-neam !de oameni a parte, care mai.mult decît cu Slavii ar sămăna parcă cu neamurile din. basenul me-diterăneî, şi aceasta probabil din cauza fondului etnic comun, rămas dela vecliea rasă mediteraniană, care exista înainte de invaziea Indogermanilor. Aceasta este impresiea mea, căcî vreo cercetare temeinică din punctul acesta de videre nu s-a făcut. In al treilea loc ar fi o probă asămănările mari sufleteşti, de caracter şi de intelect, care ar exista între Romînî şi Slavi. In privinţa aceasta spune Fischer pag. 157 următoarele : „Limba scrisă cea nouă boerească este cu totul altă dâcît limba romînească a; poporului, care a rămas ne-falşificată şi neatinsă de încercările de purificare, şi nu se ruşinează: de «barbarismele» slave, ci continuă în linişte, să gîndeâscă şi să simţească în acele barbarisme, da, să simţească, pentrucă din j slavoneşte . nu s-au introdus în limba romînească numai atîtea şi atîtea cuvinte, atîtea şi atîtea forme gramaticale, ci. totodată s=au introdus în vieaţa poporului atîtea şi atîtea obiceiuri şi deprinderi slaye, atîtea şi atîtea feliurî de a vorbi, proverbe, etc.r Intr-un cuvînt,' prin vlîmba slavă s-au prefăcut nu: numaî limba, ci şi chipul : de’ a gîndi,1 de a judeca, felîul de a simţi, constituţiea sufletească, .întreaga structură a sufletului". Şi aceasta numai din cauză că.limba romînă are un mare': număr de vorbe slave !: Dar alt ceva sînt vorbele şi; alt ceva'este sufletul manifestat prin vorbele a-celea. Dacă şi-ar uita un Ţigan limba şi ar: învăţa pe cea romînească, ar înceta de a fi Ţigan jîrin aceasta ?: Şi dacă cutare Romîn stîlceşte limba romînească: şi vorbeşte în schimb perfect pe cea franceză, s-a prefăcut într-adevăr în Francez prin aceasta ? Şi dacă âşă' numita pătură cultă romînă, care a dus în mod" sistematic dela 1866 încoace ţara la peire,ca introdus în limba eî romînească cuvinte franceze cu toptanul, s-a civilizat îritr-adevăr de fapt priu aceasta, a devenit maî cu. simţul dreptăţii, mal harnică, maî modestă, mai . inteligentă) mai puţin, hoaţă, maî puţin' gorilică ? î Şi<ca să^ve^-nim 1$ înprumuturile din slavoneşte, dacă . cuvîntul cneaz e de origine slavă: în romîneşte, se probează prin aceasta că şi. Jnstitîiţiea va fi fost aceiaş' ca în iţările slave ? Şi ‘dacă cuvîntul -iubesc e înprumutat din slavoneşte, se probează prin aceasta că şi Iubirea însăş ar fi aceîaş la: Romîni ca şi la Slavî ?; Alături cu' aceste consideraţii :âle luî Fischer,:bazate pe înprtimuturile de cuvinte din slavoneşte, aş putea "cită
§ 225.
779
însă. cîteva impresii ale altora. Un Romîn băsărăbeăn;'cînd a cetit întîiaş dată pe Creangă,, şi-a închipuit cărtrebue să fi imitat Creangă orî chiar sâ fi plagiatpe vreun scriitor ucraoian, atît de mult şi firea: persoanelor puse de .scriitorul moldovan în. scenă, şi chipul lui de a povesti, samăttă cu firea persoanelor , şi cu chipul de a povesti ale scriitorilor .ucranieni. Şi: din contra un alt Romîn băsărăbean, cînd a venit întîiaş dată în regat, şî-a închipuit câ se găseşte într-o tabără ţigănească, f Iar într-un ziar care apărea în Iaşi prin Februar 1918 s-a scris că Romînii. samănă întocmai cu nişte Ţigani. Eu ştiu numaî; câ în două privinţi,dn care într-adevăr se manifestează firea rintimă a sufletului ome-nescy este mare deosebire între Romînî şi. Slavî. Slavul e religios, bigot, plin de visări mistice, ţările lor au fost totdeauna, şi'.' sînt, pline de secte religioase.; RomîaUl e, complfect lipsit de bigotism: şi aproape fără religie. Slavii au fost'totdeauna; anarhici şi comunişti,; Aşa.ni-i descriu cei maî vechi scriitori (Caesarius de Nazianz, vezi § 82,,N^10'fine;; Pro-copids b, g. III; 14, ed. Bonn voi. II pag.. 834), şi ‘aşa -au răoîas ^ână. astăzi. Romîniî, din punct de:;videre al vieţii de-familie, ţin :cu toată inimă la un domiciliu proprîu şi la avere individuală, îar din punct , de^ videre al statului au Jost şi sînt cele maî docile instrumente. în, mîna autorităţii.; In al patrulea loc ar fi o probă asămănările mari în limbă, în fe-Iml acela că sunetele şi accentul (în înţelesul . larg ai. cu-. vmtului: accentul muzical:*, accentul expirator; cantitatea îşi calitatea sunetelor; aşezarea sunetelor în silabă; felîul cum se despart silabele iratre ele ; felîul glasului; pauzele ■dintre cuvinţe. Pentru detalii vezi Wechssler Giebt es Lautgesetze ? în Forschungen zur romanischen Philologie,; Festgabe fiir; H. Suchier, Halle a S. 1900 pag. 47.1) sâ fie în mare pârţe comune. Cuvintele şi formele gramaticale nu jpot fi luate în considerare, căci se împrumută .lesne dela o ; limbă-la alta chiar în număr considerabil, fără ca, vreo legătură de sînge între popoarele respective să poată fimacar;bănuită'. Inprivinţa. aceasta spune Fischer pag, 131 următoarele: >,Apea. limbăl trebue .luată în considerare care e vorbită de majoritatea .poporului, de ţărani adecă ş! 'ide mică burghezie,;; A-ceasta limbă nu ;:sună de 'loc?.i«r.oma'nlc?>î.'C' OIndj.r--anĂe^'cifleya. pe un Romîn dinrmunţii-:.Traiî8ilţanieţ..kyp.ţbil»df vAxi1 prinde în glasul lui nimic romanic. Bă chiar,-ilimbaTomînă^din nor-
780'
§ 225.
duk Moldovei, din Basarabia şi.; din Bucovina; nu numai câ nur sună, romanic* ci; sună^ pjM|- c& âr vorbii cine vai leşeşjbje. ori ruseşte^ orir ruteneşbe“. Gum că, nu; sună «ţ.omanic» limba,romînă, aceasta se înţelege- dela. sine. «Romanic» din punct de videre etnic-nu înseamnă ceva^ decît doar cu privire 1&. populaţiea primitivă, pe; care vor fi găsit-o Indogermaniî, cînd au năvălit în ţările depe lîngă marea mediterană (Vezi maî sus §; 218 sub, Hasdeu Strat, şi* substrat), populaţie, care şi ea trebue* să fi fost. divizată într-o mulţime de neamurî, dar va fî; avut poate comune cîteva, caractere fizice şi psihice, încolo- sub «romanic» se înţeleg: o mulţime de; neamurî: de oamenîy Thracî, Illyrî^ Italis, Etrusci- Gelţî, Ligurî, Raet!,, I-berr, Germani;; unele indogermane, altele neindogermane, cate? toate şî^au uitat, limba, naţională; şi; au adoptat pef cea latinească. «Romani nu înseamnă o. comunitate etnică, care să;; fi; ayîndJ numei^paser legătariţ de; sînge şi sufleteşti; cir o comunitate % limbăţ; un grupi de popoare^ deosebitie, şi fizi-■ ceş^şit siifieteşfre,, caije vorbesc? însâ acelaş. limbă) latinâ-dela orjginej care.; li- s-â, impus; din c.ânze'- politicev „Latina > gintef k Iu» Alexandrine: un mit; Gă-prin nordul;Moldovei, prin> BiacQvinarşirprin Başa^alţia-rr- gel;-puţin pe acolo, pe undei va. fi fostj Fisţîher — va fi? sunînd limba: romîhească- ca cea leşească;işij ruteană, se poate; Bar nu. sună; limba romîi-neâscă la^ un, fel în; toate părţile; însuş-Fischer mărturiseşte acest,ilucM^ aceîaş- pagină 13L: BDeclamaţiea pe scenăt a< limbii literare, romme;.. sună; ca. cea maî frumoasă limbă itar liană“. Fischer exagerează^ dar fapfe sigur este că; dialectul muntenesc (ca^e; este- şi. limba scenei) sună! cu> totul i altfel decîtj dialectul moldovenesc.. Fiindcă’ impresiile sînt7 aşa. de variabile: lai; însuş autorul; şi fiindcă; numai o cercetare ştiinţifică-* ar putea hotărî în această chestiune, cele-spuse; de Fischer; pot,fit: considerate, cu tpată; dreptatea, ca nişte , afirmări goale>; Spune însă Fischer. cu? privire; la marea, excer siya; influinţăy penare ar fi avut-o limba.slavă asupra limbii romîneştî; şi nişte- lucruri; care sînt- atîfc de evident greşite şi lipsite; de> cunoştinţî/asuprai materiei,: încît nu se mai pot nnm|/; pentru, av le; califica, blînd^ afirmărî goale. Pag., 135 : „Forniareai sunetelor a^ fost aşaî de?t tare, influinţaţăv deslimba slavă* încîtf. periţru; împrumuturile- dimslavoneşte'legile, după care^ se schimhăv sui^tiăffelatiheştîLn-ajh avut; nicîo putere. De» exemplu^ a se* #r6fafiei în Iji cîndî este^urmafr de n.: Aceas'r :
§ 225-226.
781
iă lege 'este veche, se. supun eî însă numaî cuvintele latineşti vechi, ’ciivMele ^cate nu sînt latineşti nu i se supun. Prefacerea Iul d în d este generală, nu reste nicîun cuvînt latin în care să ?nu ;sune di ca di; cuvintele din limbi străine nu se supun aceşteî legî, chiar sufixele străine nu schimbă pe d, Sînt cuvinte în care t nu se schimbă în ţ nici 'chiar înainte deH. 'Chiar pluralul sutime (San-derte) nu se supune la această lege, pentrucă suia este un •cuvînt slav. Consonanta latină s a rămas neschimbată în romîneşte în orice în prej urare, afară de cazul cînd se găseşte înaintea unui i ori la finele cuvîntului; în Cuvintele străine însă s nu se preface în ş,	tot	aşa nu se	preface	în
neologisme-, g latin se păstrează	în	romîneşte	înainte	de
consonante, şi de vocalele tari, înainte de vocalele moi (e,i) se palătizeă&â '.tgesrcuvintele-^trâii&e însă nu : se supiiU la a-ceastă lege.;. “ Şi tot aşa continuă Fischer 4nai ;deparfe. Trata ue :să-î ^ autorului c& legile te sfehimbărî ale fSUtoetelor ţin nuînai b :bucată de vreme că du^ă trecerea yreiniî 'a-celeia ele nu mai au putere? Trebue ^să'-îspUn că, <dacâ cuvintele străine tiu S-M- sUpus lor, cătfza e că ău iirtrăt iu limba romînească dupăce legile cutare îiu iuaî aveau putere ? OMii'se Jâpucâ cineva de ttsemefiea lUcrurî, ăî trebui "sâ âibâ macarGătită răbd'ai’e ca să se ifriţieze îh bleîneirfele. şiihţiîres-pe'eţiffe. Dar lusuş chipul cum S’ciife Fischer arată o negli-geaţâ -extremă din îacesfcipUnct de videre. Şi de aceste itycUrv privitoare chipiirile la limbă, se	multe in	cartea Sa.
La pag. 2 ;îii spune ăutorUl că „trăeşte de 21	de anr	în
Bucureşti". Be Cunoaşte!
§ 22B. N. Iorga, Gesschichte des riimaUischen Ocithă, Î90'5,1, pag. 92 : „Populaţiea îliyrO^rbrnătiă ;şi thraco-romană a peninsulei balcanice stâpînîa în timpurile cele buhe ale existenţii sale un mare doni'enîu fârâ ihterbklărî străinfe, anume pămîntul dintre mărea adriaticâ şi luiiiea greacă, ce
o	despârţîa de marea neagră, înVremece la îndepărtatul nord şi la răsăritul asiatic se învecina cu popoarele 'germane, slave şi ‘turceşti*. -Vâ să zică numai pe malul 'mării negre era populaţie de alt soîu, anume greacă, încolo toata peninsula balcanică era romană, ba şi diUcol’o de strîmtorî, în Asia Mică, se lăţîa această populaţie romană, căcî ta a-siaticul răsărit, asiatischen Osten , se învecina cu neamuri turceai. Cînd a fost aceksta? „In tibapurile cele buUe“,
782'-
§.:226,
„ih: den/guten Zeiten“;! A fost .odată, ca niciodată ! Pe ce se bazează,;Torga câ să: afirme [asemenea■■.lucruri ? Pe nimic. Iorga vorbeşte, din ;imaginaţie-S-ar ; jnaiţutea scuza asemenea prb.cedare—macarcă ; nici atuncî -4-, cînd ar fi vorba de fapte4 mai mărunţele. 'Dar râie! este. vorba de ua fapt funda-, mental, a cărui ignorare este inadmisibilă. încă dela. 1887 Ju.ng (Vezi.§.5). şi;dela 1892 Dumont (Vezi § 5) recunoscuse că'peninsula balcanică dela:Haemus în jos era grecizată, iar ia 1902, cu trei ani înainte de apariţiea lucrării, luî Iorga, C. Jirecek. delimitase precis teritoriul romanizat , şi cel :grecizat din răsăritul Europei (Vezi § 224)) şi cu toate acestea Iorga vorbeşte: de o „populaţie romană, care se întindea fără intercalări pănă:la răsăritul asiatic",!.Şi.citează doar: opera luî Jirecek, parcă, ar fi cetit-o (de pildă I pag. 22). Chiar dacă nu ţî-ar fi nivelat .drumul alţii, singur ar trebui, întîiu acest lucru să r ţi-1 lămureşti, cînd te apuc! să scrii istoriea . poporului: romanic din răsăritul Europei:: pe care teritoriu se vorbîa latineşte .în acest răsărit ? Gâcr locuitorii de, limbă; latină din răsăritul Europei, aceia -j formează rădăcinile actualului popor romanic din acel răsărit. Din-acele rădăcini' vor fi maî crescut poate şi alte. tulpine, în afară de tulpina romînească, ce cu vremea se vor Muscat şi vor fi dispărut (după cum s-a şi întîmplât în adevăr), dar din ele a crescut şî tulpina romînă, şi a vorbi .despre această din urmă, fără sâ meargă cineva la obîrşie, este a-şL tăia în: mare parte, posibilitatea priceperii; ;Oauza (şi aceasta face începerea),: pentru care s-j dezvoltat în cutare/sau in cutare fel un popor, trebue căutată în mare măsură în originea poporului aceluia, origine pe de o parte de , sînge, etnică, pe'de altă parte de limbă şi de cuitură. Dar drumul a fost. nivelat, mai ales de un istoric austriac, într-o operă apărută cu trei ani înainte de Ceşchichte, des rumânischen Volkes a luî Iorga, şi cu toate aceătea Iorga, este cel mai dezorientat asupra aceştei chestiuni dintre toţi istoricii, străini şi romîni (cu excepţie de Ladislau Rethy şi de Peisker), care ş-aă ocupat vreodată cu dînsa.—Ce s-a întîmplât însă cu această, populaţie romanică ? I pag.‘ 60 : „[Pe timpul luî .Theodosius Ii- finele, secolului IV, în urma invaziilor barbarilor] înflori-tdareâ Moesie şi Thracia nu mai eraîi de recunoscut, aşa de îndelungată vreme şi de grozav făsese devastate şi golite de populaţie. Numai oraşele măi mari erau îfl picioare;;
populaţiea săracă îşi căută;în munţi refugiul, dupăcum mai dinainte vreme făcuse locuitorii: de dincolo de Dunăre,- şi mulţi agricultori paşnici devenirâ. acum păstorii Asuprava-cestor devastări din partea barbarilor, care ar fi fost aşa de cumplite, Iorga are însă îndoele la I pag. 105: „[Din lista de localităţi a luî Procopios] videm cît de exagerate sînt părerile noastre asupra prădâcîanilor barbarilor," I.;pag. 92:'„Din cauza necontenitelor invaziunî din partea, Slavilor Dalmaţia a perdut cea maî mare parte din populaţie.“
I	pag. 62-63: ^Din cauza aceşteî stîrpirî a populaţiei romane din peninsulă singurul popor romanic care s-a putut naşte în răsăritul Europei a fost cel din Dacia, pentru a~ ceia acest popor romanic răsăritean nicî n-a putut fi decît un mic popor. „Şi aşa întreaga romanitate din răsărit, care suferise; pe urma năvălirii barbarilor nespus maî mult, a putut produce numai un mic popor, pe cel romînesc. Şi pentru a-1 forma nu erau în secolul al cincilea nici macar elementele barbare trebuitoare, iar despre baza maî Veche tliracă nu;maî putea fi nicî vorbă. Germanii n-au locuit în însăş Dacia, prin , ţările dela sudul Dunării apăreau numai ca sâ prade, şi-şî petreceau vieaţa maî mult în expediţii războinice,, până ce au plecat supt Alarich, care i-a dus prin Illy-ric la Roma. Hanii nu erau destul de numeroşî nici Pannonia. s-o locuiască, şi în scurta vreme cît au stat au rămas complect separaţi de biata nenorocită plebe romană din eauza spaimei nemăsurate ce inspirau. Au trebuit şă: vie Slavii, pentrucă să se faciliteze formarea unui .popor roman înv răsărit. “’ .Cu toate acestea la I pag. 71; spune Iorga că Moesia: Inferior era pe vremea venirii Bulgarilor (anii 668-678) plină de populaţie romanică: „Ei [Balgarii] au găsit aici [în Moesia Inferior] în oraşe şi castele o populaţie care vorbîa latineşte şi greceşte, în castele şi burguri trupe împărăteşti, în văile Haemuluî Thracî şi Germanî romanizaţi, alături cu provinciali sălbătăciţi care se alipise la dînşiî, şi în numeroase aşezări, în satele slave de origine recentă, oameni care supt boeriî lor făceau agricultură. Toţî eraii creştiDî,“ Şi, precum se vede din acest citat, erau, după Iorga, pe vremea aceia, a venirii Bulgarilor, şi Germanî romanizaţi în Moesia: Inferior, aceştiia deci nu trecuse numaî ca o furtună, cum dăduse autorul a înţelege în citatul precedent ci mulţî rămăsese şi se romanizase 1 Iar la I pag. 61-62.
784
§ .226.
în-contrazicere cu cele spuse la I pag. 62-^63 despre spaima inspirată de Huni plebei romane din Dacia, vorbeşte ^autorul despre o vieaţă idilică pe care ar fi dus-o Romîniî în Dacia supt Huni: „In Dacia vestică de altă dată, adecă în Banat, şi în Pannonia, unde Hunii şi Goţii petreceau întrîn-dăvie şi în vieaţă destrăbălată în ale lor y.wjxat, venîau fără încetare> înpreună cu războinicii, cînd se întorceau aceştiia din necontenitele lor expediţii, contingente nouă de lucrător! supuşi romani, uniia de limbă latinească, alţii de limbă grecească. Ceî mai mulţi vedeau în aceasta o înbunătăţire a soartei lor, şi se înţelege lesne pentru ce : acasă aveau de suportat o enormă greutate de biruri şi în schimb nu găsiau nicîo dreptate, dacă nu aparţineau la clasele privilegiate, şi nicîo apărare contra barbarilor; nicr ostaşi să fie nu li se permitea, căci funcţionarul bănuitor şi tiranic so-cotia că e periculos sâ oblige pe locuitorii provinciei la îndeplinirea datoriei ostăşeşti. La barbari din contra, în timpuri de războîu, cînd şi supuşii şi cetăţenii de ialtă dată aî Romei puteau să se lupte contra connăţionalilor lor ori contra popoarelor duşmane germane, slave şi turanice^ aveau speranţă că prin vitejie şi prin banii ce vor prinde din vîn-zarea prăzii îşi vor recăpăta libertatea, iar în timpuri de pace aveau tot ce li trebuia la dispoziţie, şi pentru siguranţa lor purtau de grijă puterea şi renumele temutului rege 'al Hanilor. Mulţi prindeau dragoste de fimeile germane şi formau o nouă gospodărie, o familie romano-barbară orî gre-co-barbară. O asemenea familie avea viitorul peDtru dînsa, pentrucă se putea adapta la toate înprejurările. Organizaţiea romană se potrivia cu timpuri liniştite şi victorioase, cu o vieaţă de stat înfloritoare*, pentru ţări sărăcite/ pentru colonii şi servii sălbătăciţi şi înstrăinaţi de civilizaţie ea era prea complicată, prea erudită, prea puţin practică. Provincialul se simţia maî bine în formele barbare, care erau simple, drepte şi, în afară de întreprinderile războinice, chiar prieteneşti, decît în organismul cel învechit şi încurcat al imperiului, care respira aerul greu şi enervant al unui stat în decadenţă". Iorga face la sfîrşitul povestirii sale citaţiea următoare: „Priscus pag. 190 şi următoarele. Compară cazuri analoage la Jung, Roemer und Romanen, pag. 232 şi următoarele" (Priscus S. 190 ff. Vgl. dazu ăhnliche Falie bei Jung, Romer und- Romanen S. 232 ff.). Iorga brodează.
§ 226.
785
Mai întîiu nu sînt cazurî analoage la Jung, ci e numaisunul, pe care Jung îl rezumează după Priscus. Apoi personajul de care vorbeşte Priscos era un Grec, iar Iorgâ-1 preface într-o mulţime de personaje, unele de limbă latinească, altele de limbă grecească. Apoi Grecal dela Priscos ■luase în căsătorie o Hună, îar Iorga face pe încliipuiţii săî Romanî şi Greci ;să .se amorizeze de Germane. Lucrul adevărat este însă că supt Hunî trăiau oamenii mai bine, cu mult mai bine, decît în sînul împărăţiei. Si fiindcă faptul este important, dau aici în întregime cele spuse de autorul bizantin la pomenitele pagini (ediţiea dela Bonn), dupăce mai întîiu voiu. rezuma cele spuse de Priscos în .paginile precedente. c Priscos a fost rugat de Maximinus, care fusese triînes de împăratul Theodosius II (408-450) ca delegat la Attila, sări însoţească în .această călătorie. Deputaţiea a treeut prin Serdica şi Naissus, şi apoi pe valea dului Mar-gus (Morava) a ajuns la Dunăre, pe care a - trecut-:o, şi la
o	distanţă de 70 de stadii (aproximativ 13 Mometri) s-^a întîlnit cu Attila, care venise prin locurilejacelea^pentru vî-nătoare. De acolo, urmînd : pe Attila, iau mers deputaţii \greci mai întîiu puţin spre nord, apoî' au lapucat spre vest ?şi aii trecut peste multe rîurî navigabile, dintre care cele mai mari se numiau Dricon orî Drecon (^pv-wv), Tigas (Tfyac) şi Ti-fisas orî Tifesas (Ti^aa?), prin locuri şese. După multă călătorie au ajuns într-o sară la o baltă, apoî au mai mers 7 zile, cînd au trebuit să se oprească, să lese pe Attila să apuce înainte, şi s-au întîlnit cu o deputăţie care venîa la rege -din partea imperiului roman de apus. înpreună cu aceşti deputaţi apuseni au continuat apoi deputaţii greci călâtoriea nu multă vreme, trecîad îar peste maî multe rîurî, şi au a-jans în sfîrşit la un sat mare, unde era reşedinţa luî Attila, într-un loc lipsit de copaci şi de pietre, aşa că pentru 'construirea caselor, care erau făcute din bîrne şi din scîndurî, şi pentru construirea băii, care era de piatră, trebuise şă se aducă materialul din alte părţi ale Pannoniel. Omul; de încredere al lui Attila şi cel dintîîu printre miniştrii săi şi printre nobilii Huni era Onegesios (’0v/)yfc'.oc), a cărui locuinţă era în apropiere de acea a lui Attila. Priscos servia drept; intermediator în relaţiile ce aveau Ipc între delegatul împărătesc Maximinus şi între Onegesios. Intr-o dimineaţă l-a trimes Maximinus pe Priscos cu o treabă la Onegesios,
786
§ 226.
dar fiindcă era1-preia devreme/ a găsit Priscos poarta-închisă? ;şf a trebuit aştepte :cîtva timp, -, până cînd-sâ vie" cineva să-î deschidă;-9 „Pecînd îmî omoram timpul umblînd pelîfagă ccafsel^: luî Oaegesios, îmi iese linul înainte, care mi s-ar- părut după> înbrâcăminţe că ar fi Hun; şi-mă salută în Iiiuba grecească', zicîndu-mi xaipe-. Eu am rămas mirat, că un Hun să vorbească; greceşte^ căcî, amestecaţi cum sînt cu tot felîul de neamuri, Hunii se servesc Ori de limba, hună, ori de cea gotă, orî, cîţi dintre: dînşiî au avut relaţii cu Ko-maiiii/şi de cea latină, dar grecfeşte greii se găseşte careva dintre dînşiî să vorbească. Limba grecească se' aude numaî. la captivii pe care î:âu adus deprin Thracia: şi deprin II-Jyriâ1.- Dar pe captivii aceia îi cunoaşte cineva cît de colo după hainele lor rupte1 şi după capetele lor murdare că sînt nişte oameni ajunşi la hevoe mare/ Omul meu însă sămâna a un Hun trăit bine, era bine îmbrăcat şi .avea pârul ras îiipre-jurill capului.. L-am salutat la rîndul meu şi l-am întrebat cine-î, de'unde a -venit în ţară barbară !şi cum se face câ duce vieaţâ de .Hun. 35î-a răspuns^ că; de ce -Toesc- 3ă- ştiu ’ alces-tea'^ Âm această curiozitate, ’ i-am -ziS; îpentr'ucă 1-am văzut că ştie greceşte. Atunci -el inî-â spus, rîzînd, că-î Grec de neain (rpaiki?), că s-a dus pentru^ afaceri de negoţ la Viminacium, oraşul Moesiei delîngă Istru, că a trăit multă vreme, în ’âcel orâşj s-a însurat acolo cu o fimee foarte bogată, dar a perdut tot, cînd oraşul a fost luat1 de barbari, şi- fiindcă era bogat, a căzut'la îhpărţirea prăzii de partea1 lui Onegesios, căci dintre prinşi pe ceî mai bogaţi îi iau Attila, şi după el cei măi mari şi mai distinşi dintre Huni, : ca'linii ce ău mai mare putere. Mi-a măi' spus că s^a distins a-poî în lupte coritra Românilor şi contra neamului Acatziri-lor şi şî-a răscumpărat libertatea după legea- Hunilor, dînd stăpînuluî său prada ce luase -în războîu, că s-a însurat cu
o	Hună’ (Yuvoixa PoîpPapsv), că; are copii dela dînsa, câ stâ la masă cu Onegesios.şi că găseşte timpul de acum mai bun decît cel de altă dată. Cei care trăesc Ia Huni, adăogi el, după războnv duc vieaţă fără grijă, bucurîndu-se de tot ce au, fără sâ fie supăraţi de nimeni întru nimic ori aproape întrn: nimic. Cei din ţara Romanilor, din contra, în timp de războîu sînt cu zilele în mînă, ca uniîa ce 'au nădejdea scăpării'pusă în alţîî, fiindcă din cauza despbtizmuluî nu. toţi pot să se înarmeze, şi chiar ceî care poartă ărnie au vieaţa
787
nesigură' din cauza incapacităţii corn an dau ţiloT,. care nu; ştiu să .poarte.;războiul, Iar în;L timp . de pace; rînprej urările "sînt încă mau durerbase decît suferinţile din războae,.din pricina greutăţii celeî marî a birurilor şi din „pricina .pagubelor aduse de .răutatea oamenilor, pentrucă legile nu-s făcute pentru toţi, ci dacă cel care calcă legea este bogat, găseşte chip. să scape de pedeapsă, şi numai dacă-î sărac şi nu. ştie cum să învîr-tească lucrurile,, primeşte pedeapsa, !afară dacă nu moare cumVa înainte de darea hotărîrii, deoarece; judecăţile durează timp indelugat şi cer cheltuelî enorme. Dar cel mal de nesuferit din toate este că .judecata se face. cu plată, aşa că nedreptăţitul nu poate să-şî caute dreptatea pănă ce nu va plăti întîiu pe judecătorii pe ajutoarei luî. Dupăce mi-a spus acestea; şi altele multe^ am luat . şi eu cuvîntul, rugîn-du-1 să mă asculte şi. pe mine cu răbdare". ^Apoî Priseo& face apologiea legilor, romane a şi a cuminţeniei: celor : care le-a li făcut, şi la urmă Grecul cel hunizat a recunoscut: plîngînd'1 că intr-adevăr legile romane sînt bune, dar: sînt răii ceî care le aplică.0 Şi acum, care din două ? Eră Moesia goală de locuitori, ori era plină? Şi plebea romană din Dacia tremura de spaima Hunilor, orî trăia supt Huni mai fericită decît : supt foasta dominaţie romană 2-tttI. pag. ;49■: „Âr fi b: mare greşală, dacă ar vorbi cineva despre populaţiea iprovinciilor dunărene din secolul al treilea ca de nişte «Romani». Era un amestec- de popoare (Yolkergemisch), mai' mult sau maî puţin romanizat, care din cauza timpurilor celor grele se oţelisefaţă de oricare nevoe, şi care, fiindcă oriunde mărfii putut.găsi decît aceleaş înprejurărî, a: rămas mai -degrabă în noua sa patrie— I pag. 100 : „Romanii posedau, în urma cuceririi şi a colonizării: teritoriilor dela nordul fluviului o stavilă încoutra barbariei, un zid natural contra' năvălirilor eî. Dar apăsarea din partea barbarilor a fost prea puternică, ca să poată fi stăvilită, şi digul s-a a-rătat nefolositor, şi a devenit un joc al valurilor. Să se distrugă complect acest dig prin transportarea în masă a materialului: omenesc îngrămădit, ar fi fost cu neputinţă, şi R,o-manii, care erau foarte, practici, nu erau obişnuiţi să cerce imposibilul în timpuri critice din consideraţii sentimentale orî de gura lumii. Pentru aceia locuitorii săraci' şi pe jumătate barbarizaţi depe pămîntul Daciei au rămas, unde erau, fâră să li pese dacă provinciea exista pe listele statului ori
788
§ 226.
ba, dacă pe locurile acestea romanum constabat, imperium ori erau socotiţi inpreună ;cu noii lor stăpîni la Rairbariă".
—	I pag. 119: „Un popor ^numeros n-aiu foât Romîniî niciodată, şi cu toată, 'tendinţa lor înăscută, şi care acum {'al VIII secol] li era foarte uşurată, de a se lăţi, cu toate contingentele venite dela Romanii dela sud, care fdin cîmpiile şi văile ameninţate orî pustiite de războae ale Moesieî se refogiiau in regiunea cea fără stăpîn, nu aveau forţa numerică trebuitoare ca să îa în stăpînire actualul domeniu de limbă rommău.—I pag. 109: „In Moesia n-a avut loc o colonizare propriu zisă. Tot ce s-a putut căpăta aici în: privinţa romanizării îşi are originea în aşezările de veterani, ori în coloniile de funcţionari, căci tot /ţărmul Pontului cu oraşele sale aparţinea la domeniul de limbă greacă. Aceasta însă auri de ajuns peritru a explica cum au putUt Slavii să sugă aproape complect elementul romanic. Pentru aceia ă mai fost şi altceva la mijloc. Invaziile Slavilor, întocmai ca şiijcele. ale Hunilor, şi mai mult încă decît aceste din urmă, 'iveau-între, altele vde scop să capete sclavi pentru munca cîmpuluî. Materialul omenesc €râ. neîndestulător ; ipentru ă purta de grija numeroaselor sate slave în -timp- de războîu, "era nevoe de nouă /elemente lucrătoare, şi in acest Ichip,; în înăsiira -în care succesele Slavilor se înmulţîauj creştea populaţiea rbr manică pe malul stîng al Dunării. Pe de altă parte sub Mau-ricros. mase mari te Slavi an fost strămutate ijie teritoriul imperiuM. Erau două Curente contrarii, care n-au rămas fârâ «fect asupra raportului dintre ipopulaţica /Slavă şi cea română depe malurile fluvMuî. Şi la acestea s-a mal adăogit încă îin fapt. După cum mărturiseşte Priscus pentru .timpul iluî Attila, preferîau mulţi, foarte mulţi dintre ţirovinciâliî cei rău apăraţi şi în schimb cu atît mai apăsaţi de biruri şi ‘de abuzurile funcţionarilor, să fugă la bârbarîC£.-^Dacă la acestea, spuse la pag. 49; 100, li9, 109, se adaug cele Citate maî sus dela pag. 71, se înţelege părerea lui I6r£& asUpra originii .Dacoromînilor: un popor amestecat, al cărui igros este format de populaţiea din Dacia, care n-a emigrat peste Dunăre, la care s-au adăogit Contingente venite din Mfresia Inferior. Cu totul alt neam sînt Macedorpmîniî, acera,-sînt Illyrî curaţi, născuţi la faţa locului, acolo unde: se gătesc şi pănă astăzi. I pag. 10.0: „Elementul macedoromîn tfebile: derivat din populaţiea romanică a regiunilor illyrice, după
§: 226.
cum Albanejiî stau izolaţi înaintea- noastră ca o rămăşiţă, a populaţiei: neromanizate diu aceleaş provincii". I pag. 98 : „Nu- există element care. să fie: mai conservator, decît’ acel al muntenilorj şit aşa numiţii, cu un nume nepotrivit, Macedo-romînl; orî; Valahi din. Pind: nu şi-au dezminţit felini: de a fi niciodată; Despre, vreo emigrare a lor în mase mari nu şe vor-beşte- niciodată-, nicî chiar în timpurile; mai nouă,, bine cunoscute, istorice [Şi cu toate acestea la I pag. 108 vorbeşte Iorga despre- „Valahii care apar în muntele: Haemus cu începere dela al X secol* veniţi dela sudvest, din Thessalia, patriea lor. cea> marea, iar la I pag. 95-98 spune câ Romînii lui Fetru, Asan şi> Ioniţă; sîut Macedoromînî de: origine !]^ eî rămîn fixaţi în cunoscuta şi bine ţărmurita. lor zonă; păstoreascăv Astăzi, cat şi altă dată* pănă lâ cele; maî îndepărtate timpuri în; trecut, el au cîteo. staţiune de. vara şi unai de îarnăj, cărei au- nâmas. totdeauna aceleaş. Gâ:-; s.var fi refugiat: din Moesia. în.t Thessalia^ inainteai vreunor barbari străinî^ Slavi orî? alţii:1 care vor fi? mai fost; nu- este de:admis. In munţiiilor n-au fost: căutaţi de: asemenea venetici, care nici numeroşi tarei nu* erau; şi;; nici, de sigur, rin şi-arc fi- părăsit^ rpeuintileMor de mai înainte; pentru; ea săr moară de foamei şi- deţ frig prin< văgăunile-Bâlcanului [Aici? Bâlcan îm mititea^ luîvIorga==munţii Thessaliei !]j; tot: aşa; după; cum Al-banejii şi-ap putut păstra , totdeauna în linişte; fortăreaţa patriei lor şi^ au: rămas pentru-aceia pănă.astăzi curaţi din punct die videre etnografic. Ar. fi: fost. adecă sârâciţii şi reduşi! la barbarie locuitori depe cîmpiile Daciei nouă în al VE secoli'aşav de- fini şi de simţitori, încît să nu fi putut suporta^ vecinătatea, obişnuiţilor Slavi şi să fi preferit pe a-cea. a fîârălor sălbatice depe vîrfurile munţilor ?££ I pag. 99 : „Această' limbă: [ar;Macedoromînilor] este un dialect romînese, dar numai dacă; dăm: cuvîntulul de limbă romînească un. înţeles foarte- vast. Este: adevărat că aceleaş regule stăpînesc şi în macedoromînă şi în dacoromînă din punct de v’idere al schim-băriisunetelorvînsă în. privinţa; cuvintelor, a felîului elementelor latineşti şi sla ve^: şi a întregii fizionomii; cele. două. dialect e apar ca două; limbi deosebite* şi.un Romm;din Bucureşti de ar-bîavseipoate înţelege, ori nur se .poate. înţelege de fel, cu: rudaisa de> sînge dela Bitolia. Asămănarea. se - explică - prin identitatea limbiilâtine);vulgare, care; ar servit: de; bază; de; o; po^ trivă celor două dialecte; apoi prin strînsa. legătură de- în-
790
§'226.
radire care a trebuit să ..existe . Jntre limba dacă, cea . thracă şi cea illyră. Deosebirile sînt însă prea mari, ca să le poată explica cineva numai printr-o simplă întrerupere de coh--tactj chiar dacă arii durat acea întrerupere maî multe veacuri. “y.Macedoromîniî s-au născut, deci, după, Iorga,: pe ter ritorîul grecizcit al peninsulei balcanice, îar limba, lor, întru* cît sînt Illyrî, ar fi un dialect al limbii clalmate\ Pe aceşti Macedoromîni îi face să se răscoale , contra Bizantinilor în Pind,: I pag. 96: „Preoţi de credinţă bogomilă [Cum că erau de credinţă bogomilă,. este o presupunere, a."lui Iorga] s-au. grăbit să explice că sfîntul Dimitrie a venit: în PiDd.u. Este yorba despre1 cunoscutul şireclic, de care s-au servit Petru şi Asan la muntele; Haemus,s ca $ă înbărbăteze pe Romînî la răscoală,, de care vorbeşte; Niketas Akominatos Choniates supt anul 1185 pag. paris. 288. Iorga, ademenit de faptul că astăzi Pindul este unul din principalele teritorii macedoromâne, şî-a,zis că, deoarece Romînii.: luî Petru, Asan şiloniţă erau (cum crede el): Macedoromîni, răscoala trebue să îi; avut loc în Pind. A confundat Pindul cu Haemus cu aceiaş uşurinţă, cu care. face Moldova să se verse-în Şiret la; Bacău,;I ,pag. 162,: Bahlulul să se verse în Prut. I pag. 162, ŢecucIuliSă stea acolo, unde se varsă Bîrladul în ; Şiret I pag. 185, cu care pune pe Bolohoveni în munţii .Galiţiei I pag.;246 (BO^ lohovii nu trăiau;'în; munţii Galiţiei, ci .între principatele Halicî, Yoliniă, şi Kiev, Kalu^niacîd. în Miklosich Wanderun-gen; der Rumunen pag. 4Q), spune, că Strymon este actualul Mariţa ;I' pag. 14 (Strymon este;actualul Struma; .iar actualul Mariţa este vechiul Hebrus), confundă Sava cu Dravă
I	pag. 64, pune pe Romîniî megleniţi în munţii Rhodope Bulletin de l’institut pour l’etude de l’Europe sud-orientale anul 1915 pag. 117 (Romînii megleniţi nu-s în munţii Rho-âope,. ci la munţii. Karajrova, Iar dela Kara^ova păn la Rhodope este distanţă cam dela., un capăt la celalalt al Macedoniei, cam de- trei grade longitudine). Pe Macedoromîni. îl face apoi	să; apară	prin	muntele	Haemus în al; X- secol.
I	pag.; 108	: „Valahii;	care	apar în;	muntele Haemus; cu 'în-
cepere dela al X secol au venit dela' sudvest, din Thessalia, patriea lor	cea mare,	BXayla;	cum o.numesc cronicarii
bizantini."	Această afirmaţie nu se	poate- explica decît îa--
râş iprintr.-o confuzie de localităţi, anume /prin-faptul vcâ icele povestite, de Kedrenos supt anul 976 pag; paris. 694 des-.
§•226.
791
pre-uciderea-luî;David de Valahi nomazi între Castoria şi. Prespa le pricepe ca petrecute în muntele Haemus ;;câet doar maî veche- pomenire despre Valahii din muntele Haemus decît; cea de supt anul 1096, Anna Comnena pag. paris-. j.27Ş-274, nu există. Şi pe socoteala Macedoromînilor pune Iorga răscoala Romînilor contra Grecilor şi înfiinţarea imperiului romîno-buigar la sfîrşitul secolului XH. Romînii lui, Petru, Asan şi Ioniţâ eraii după dînsul Macedoromînî. La I pag. 95-98 vorbeşte-anume despre'cruzimile şi despre vieaţa barbară a şefilor romîni, şi apoî la pag. 98 zice următoarele: „O aşa vieaţă nu găsim la Romînii de a stîngaDunării®. Aceasta e singura probă adusă de autor. Ş-ar; putea -numi o probă;;sentimentală ! Discuţiea amă.nunţită'a - ei vezi-o In studiul meu „Baraugiî în istoriea Rqmînilor şi în limba romînească", Viaţa Romînească Mart 191.6.—Pentru a; complecta cunoştinţa noastră asupra chipului cum înţelege Iorga originile poporului romîn, mai, râmîne să videm ce vrea; să zică el. cu vorbele că „au; trebuit să yie Slavii, pentruca să. se-faciliteze formarea unui popor , romanfvîn.*: răsărit*-'.;-.;(Fezî-mai sus citatul dela I pag. 62-63). Autorul expune părerile sale în această privinţă la I pag. 117-119;. Aceste păreri, sînt două. 1) I pag. 117-118, el nu înţelege, ca Fis,cher,,că Romînii ar fi fost înainte de venirea Slavilor un popor thraco-latin şi că numai prin amestecul cu Slavii ar fi, devenit actualul popor romînese. Iorga pricepe lucrul în feliul acela că prin golirea decătră Slavi a actualelor teritorii ocupate de, Pacorpmînî s-a facilitat, acestora, care pănă atunci trăise prin munţi, lăţirea; peste acele teritorii; „Marile emigrări spre sud şi sudvest, precunrşi lungile aprige lupte cu Bizantinii cu greu au putut lăsa o populaţie slavă de oarecare importanţă în ţările dela Dunăre şi dela poalele Carpaţilor sudici. Pentru a lua în stăpînire o parte a Pannoniel, toată Serbia şi Croaţia, lunga; coastă a Adriaticeî- şi Bulgaria de răsărit, au trebuit sa-şi scurgă Slavii faproapeţoaţe puterile. In măsura însă în care stâpînii lor de până acum îşi; căutau dincolo de Dunăre o patrie mai bană, luau Romîniî (care acum, în al optulea secol, erau un popor aproape gata format) moştenirea, emigranţilor. Dela acei [Romînî].- care rămăsese pe pămîntul lor. din vechime, pe care Romîniî care ;se: seoborau din munţi îi urmau cav pe nişte călăuzesigure, spre a căpăta locuri pentru aşăzările lor, aşa după- cum îi urmase
792
§ 226.
altă» dată; Slavii* au luat cunoştinţă de numirile rîurilor şi pîraelorî In- Transilvania înlocuirea [Slavilor prin Romîni] a avut loc imediat; şi pentru aceia numele slave ale satelor au rămas şi la'Romînii Pe celalalt versant al munţilor însă, pe-terenuri mai puţin păduroase şi pe şesurî, noii veniţî au aflat' maî mult locuri părăsite, din populaţiea veche maî rămăsese atîta numai, cîtă- să poată transmite numele rîurilor."
2)	I pag. 118-119: a Intr-o parte a actualului teritoriu dacoromînesc însă, anume în Moldova, Bucovina şi Basarabia, populaţiea mai veche, anterioară venirii Romînilor, fusese ruteană; şi1 pe această populaţie mai veche, rusească, Romînii ori au aluDgat-o orî au asimilat-o, „Un mare numerose popor- n-au fost Romînii niciodată, şi cu toată: extraordinara1 tendinţă) proprie lor, de a; se lăţi, şi cu tot adaosul din partea Romînilor dela sud, care se refugiîau în; regiunea; cea fără stăpîn din cîmpiile şi văile ameninţate şi pustiite de războae ale MOesieî, nu-posedair puterea numerică trebuitoare pentru a> lua în stăpîaire actualul teritoriu; de limbă-romînească. Erau, mai ales la nordest, unde romanitatea* se megieşă cu stepa, cu domeniul stăpînitorilor turanî ori^slavr aî stepei- teritorii! pustii orî numai- sla-fr populate; care aşteptau o nouă colonizare. Deja, Tâ năvălirea Maghiarilor se găsîau Ruşii; organizaţi ca state în mici grupări, eşiţî:diii domeniul lor cel? strimt primitiv. Ga şi ceilalţi barbari, ca; şi-fraţii lor sclavini, năzuiau fireşte * şi eî, des-' eendenţii Antilor din al şeselea secol, spre sudul cel ademenitor. Invremece Sviatoslav dela Kiev se gîndia la un nou regat: dunărean* pe care l-a* şi înfiinţat de fapt pentru cl-teva: decenii, alte ramuri ale poporului rus plecase încet şi sigur; printr-o emigrare reuşită a întregi sate şi familii, pe drumul; spre marele oraş împărătesc al sudului. La sosirea lor s-au1 acoperit văile de sus ale:- Nistruluij Prutului şi Si-retiuluî; pe* unde s-au aşezat eî; cu nume-ruseşti; Dacă poporul romîn' nu şî-ar, fi desfăşurat toată puterea sa şi tot talentul său de suplantare (Verdi-ăngungstalent), şi dacă câ-lărimea turcească a-pustiului n-ar fi format . îndată după â-aceîai la Dunăre state trecătoare şi schimbătoare, ai*'fi avut loc atunct o. unire-între triburilerslave dela^nord cu cele dela sud pef aceste; rodnice; regiuni".9 Incontra aceşteî păreri a sale; se: ridică cu toate aeestea- Iorga^ cu multă^ tărie în Legăturile* Romînilor1 cu Ruşii apuseni şi. cu teritoriul zis- ucrai-
§ 226.
793
nian, Analele Academiei Romîne ser. II tom. XXXVIII, Bucureşti, 1916, pag. 15-16. Dupăce anume la pag. 15 expune părerea lui Hruşevschi din G-eschichte des ukrainischen Volkes, care părere în ce priveşte Moldova, Bucovina şi Basarabia se potriveşte cu a sa proprie, Iorga exclamă la pag. 16: „lată-ne, deci, definitiv daţi afară din casa noastră". La dreptul vorbind însă, dacă ţinem socoteală de „Verdrăn-gungstalent", aii fost daţi, după însuş Iorga, afară din casa lor Rutenii, îar nu Romîniî!
Toată peninsula balcanică romanizată.— Pe de o parte ■în Moesia populaţiea romană a fost rară totdeauna şi cîtă a fost a perit din cauza grozăviei invaziilor barbare. Pe de altă parte Moesia era plină de populaţie romanică pe vremea invaziei Bulgarilor.—Pe de o parte devastările barbarilor au fost cumplite. Pe de altă parte părerile noastre asupra acestor devastări sînt exagerate.—Pe de o parte biata plebe romană din Dacia stă fugită prin munţi, tre-murînd la numele de Hun. Pe de altă parte această plebe romană duce vieaţă fericită supt ocrotirea Hunilor;—Pe de
o	parte Romîniî dela nord nu s-au amestecat cu barbarii, nicî macar cu Slavii. * Pe de alta erau Germani romanizaţi în Moesia pe vremea năvălirii Bulgarilor; iar Romîniî dela nord sînt un popor amestecat.— Macedoromînii sînt alt popor decît Romînii dela nord. Aceşti din urmă sînt Thracî, în special Daci, romanizaţi, învremece Macedoromînii sînt Illyrî romanizaţi. Limba macedoromînă este altă limbă decît cea dacoromînă. Macedoromînii au trăit decînd lumea acolo unde trăesc şi astăzi. [Limba macedoromînă aparţine, deci, la limba dalmat,ă, iar nu la cea romînească].— Pe de o parte Macedoromînii n-au emigrat în mase mari niciodată. Pe de altă parte dela secolul X în jos emigrează spre nord şi împlu de dînşiî tot Balcanul.—Macedoromînii, adecă Romînii care, după Iorga, au înfiinţat al doilea imperiu bulgăresc, încep răscoala în Pind.— Apoi confuzii topografice, o puzderie.
Se poate spune fără exagerare că dintre toţi, străini şi Romîni (cu excepţie de Rethy § 220 şi' de Peisker § 230a), cîţî s-au ocupat cu istoriea Romînilor, Iorga are cele mai. confuze cunoştinţî asupra originii acestui popor.
Pentru a complecta tabloul părerilor acestui scriitor a-supra originii Romînilor voiu da mai jos afirmări de ale sale şi în alte chestiuni mai mărunte.
53.
794
§ ,226.
1.	I pag. 38 : „Sub Commodus au fost nevoiţi comandanţii romani să recurgă şi la o strămutare de populaţie: douăsprezece miî de /lâm Tipocopoi au fost strămutaţi ca învinşi în provinciea pe care voise , să o încalce ca duşmani şi de abia în timpul acesta de mai tîrziu a fost domolită îndâ-rătniciea neamurilor dace. Li s-a putut atuncî acorda pacea, dupăce au făgăduit cu jurâmînt că vor lăsa un spaţiu de patruzeci de mile pustiu între satele lor dela Tisa şi graniţa provinciei". Iorga citează pe Dio LXXII, 3. Dio lâ locul citat spune cu totul altceva: Burriî, nu Dacii limitrofi, s-au obligat să lese un spaţiu pustiu din ţâra lor înspre Dacia. Spaţiul acela era de patruzeci de stadii, nu de patruzeci de mile, 40 de stadii fac numaî 5 mile romane. Cît despre sate dace dela Tisa nici pomenire nu este la Dio.
2.	I pag. 39: „Memoriea luî Hadrian este pătată de cunoscuta povestire a lui Dio, că din invidie faţă de predecesorul său şi de părintele său adoptiv a dărîmat pănă !la stîlpî măreaţa operă a luî Apollodorus". Dio nu spune câ din invidie ar fi dărîmat Hadrian podul, ci că l-a dărîmat ca să nu poată invada barbarii Moesia. Iorga a făcut o con-taminaţie între Dio LXVIII, 13 şi între Eutropius care spune VIII, 6 (3) câ Hadrian a vrut să părăsească Dacia din invidie fată de Traîan.
3.	I pag. 63: „In faţa Romanilor din Bizanţ, cînd au
voit să-şî întindă din nou stăpînirea peste ţările dela Dunăre şi dela Haemus, se aflau numaî cîteva triburi mongolice şi turceşti, care după sfărîmarea imperiului Hunilor ati apucat vechile drumuri rătăcitoare ale stepei : aceste triburi erau Avarii şi Slavii"- Va să zică Slavii sînt Mongoli orî Turci?.	{’
4.	I pag. 64: „Germanii care aii venit maî întîiu la
Dunăre: Bastarnii la est, Quazii la vest...“ Va să zică Bas^-tarnii erau Germani. Totuş la pag. 53 spune: „Tot poporul Carpilor, care acum se numiau Bastarnî după patriea lor dela: gurile Dunării..." Va să zică Bastarnii erau Carpi. Iar la pag. 45 spune: ^Aceşti Schiţî... au înpins pe Ca,rpî, care erau uh rest al Dacilor liberi dela răsărit, peste fluviu". Va să zică Bastarnii erau Daci. Iar la pag. 21 spune: „Dacii formau partea cea maî mare şi cea maî vitează a renumitului popor tbrac". : Va sâ zică Bastarnii'erau şi Germani şi Thracî totodată!	n	; ::: l '	,	Ir
5.	I. pag. 69 : „In al şepţelea secol, supt împăratul Mauricius“. pag. 106, vorbind despre expediţiile bizantine la Dunăre pe vremea lui Mauricius: „După o lungă întrerupere a stăpînirii împărăteşti ele [trupele bizantine] găsesc în al VUIe secol etc.“ Va să zică Mauricius în al şeptelea •secol. •
6,	I. pag. 71: „Eî [Bulgarii] au găsit aici [în Moesia -de răsărit] în oraşe şi castele o populaţie care vorbîa latineşte şi greceşte, în castele şi burguri trupe împărăteşti, în •văile Haemuluî Thracî şi Germani romanizaţi, alături cu .provinciali sălbătăciţi care se alipise la dînşii/ şi în numeroase aşezări, în satele slave de origine recentă, oameni care -supt boerii lor, numiţi de cronicarii bizantini e£<zpxoi ori chiar
făceau agricultură. Toţi erau creştini". Va să zică chiar Şlavii toţi erau creştini la venirea Bulgarilor. înainte de .stabilirea Bulgarilor în peninsula balcanică (anii 668-678, Nicephorus Patriarches pag. paris. 22-24, Theophanes Confesor pag. paris. 297-299) cu vreo sută de ani a descris Procopios pe Slavii dela Dunăre (Sclaveni şi Antae) astfel, de bello gotthico III, 14: „Şclavenii şi Antii n-au. regi, ci trăesc în democraţie. Sînt de aceiaş neam şi au aceleaş o-•biceiuri. Cred într-un singur dumnezeu, producătorul, fulgerelor, căruîa-î sacrifică boi şi alte victime, Nu cred în destin. Cînd se înbolnăvesc ori pleacă la războîu, fac ex-voto, Adorează apoî rîuri şi nimfe şi alte zeităţi, cărora le aduc sacrificii şi fac preziceri prin aceste sacrificii. Locuesc în mizerabile colibe, depărtate unele de altele, şi-şî mută locuinţa dintr-un loc într-altul. La războîu merg maî mult pedestri, avînd drept arme scuturi mici şi lănci mici. Mulţî ■umblă goi, purtînd numai nişte pantaloni care le ajung până Ia părţile ruşinoase, şi aşa goi merg la războîu. Antii şi Scla-venii au aceiaş limbă şi aceiaş corp. Sînfc nalţi şi puternici. Pielea nu-î albă, părul nu-î galbăn. Coloarea şl a-pielei şi a părului este cea roşcată. Ca şi Masageţii ;[=Haniî] trăesc viaţă aspră ,şi neîngrijită şi. sînt, ca şi aceia, murdari, dar, -ea şi Masageţii, nu-s oameni răi şi-s sinceri Aceşti barbari. au făcut. în timpul domniei luî lustinian-f-în afară de alte maî mici năvăliri făcute la începutul domniei acestui împărat—cinci mari invazii, la anii 547, 549, 551,-552, 553, în vremea-cărora au ars,-au prădat, au [luat reujaşalt jîiulte cetăţi, au ernat în ţara duşmanului ca la ei aîşâsă.,
796
§ 226.
unde se întorceau cu turme nenumărate de captivi, au învins oştirile bizantine, de multe ori remarcabile, care voiau să li se opună, au schingiuit trăgînd în ţapă (un gen nou de moarte, necunoscut încă pănă atunci ia Bizantini, care nu se prea potriveşte cu caracterul blajin1 al Slavilor atribuit lor de Procopioş), şi au ajuns pănă la zidul cel lung delîngă Constantinopol. Procopioş, de bello gotthico III, 18, 29, 38, 40; IV, 25. Ţinutî în frîu şi învinşi chiar în propriea lor tară (actuala Muntenie) de oştirile luî Mauricius (582-602), An-ţiî şi Sclaveniî s-au stabilit după uciderea acestui împărat în actualele Dobrogia şi Bulgaria pănă la Balcani, unde au trăit într-o democraţie anarhică pănă ce li-aii dat o organizaţie de stat Bulgarii. Cum erau să devină toţi creştini aceştr barbari îu scurtul timp de 70 de ani, cît a trecut dela aşezarea lor în peninsula balcanică pănă ce au venit Bulgarii peste dînşiî ? Că sporadic se aşezase coloniî de Slavî în peninsulă şi maî înainte vreme este foarte probabil (vezi § 82, Ns 10). Sclaveniî şi Anţii servîau apoî în număr mare ca mercenari în oştirea bizantină. Unul din corpurile de oştire bizantină, de pildă, care operau în Italia sub conducerea luî Martinus şi Valerianus, era compus din 1600 călăreţi, ceî maî mulţî Hunî, Sclaveni şi Anţî. Procopioş, de bello gotthico, I, 27. Erau întrebuinţaţi Sclaveniî şi Anţii de Bizantini maî ales în luptele de ambuscade. Procopioş, de bello gotthico II, 26. Cum că trebue să fi fost creştini uniia din aceşti barbari pe vremea stabilirii Bulgarilor în peninsulă, este foarte posibil. Iar după Miracula Sancti Demetrii, II' caP* V, §§ 195, 196 (în Migne Patrologia graeca tom; 116-pag, 1361, 1364) supt aniî 609-669 (după cronologiea îndreptată prin cronica luî Iohannes dela Nikiu, pentru care vezî C. Jirecek, Die Romanen in den Stădten Dalmatiens,.
I	pag. 26) în timpul dela 609-669 se răspîndise creştinismul printre Slavii din „părţile	de	dincolo,	despre Pannonia, delîngă. Dunăre, în eparhiea	a	cărei capitală era altă	dată
Syrmium“. Dar creştinarea	în	masă a	Slavilor, atît a	celor
din peninsula balcanică, cît	şi	a celor	din Pannonia, a	avut
loc în a d.oua jumătate a secolului IX, cînd aii şi fost traduse-cărţile sfinte în limba Slavilor din partea sudică a peninsulei (Pentru acest fapt, că patriea limbii slave bisericeşti,, a limbiî vechi slovene, cum' zicea Miklosich, a limbii vechi bulgăreşti, cum se zice astăzi, trebue căutată „undeva la sud,;
§■ 226.
797
-dela Macedonia sudică începînd pănă la Constantinopol yezi Jagic, Zur Entstehungsgeschichte der kirchenslavischen -Sprache, Wien, 1900, în Denkschriften der Akad. der Wis-senschaften, phil. histor. Classe, Bd. XLVII. Dâre de samă 3n Archiv fiir slavische Philologie voi. XXIII, anul 1901, .pag. 242).
7.	I pag. 59 : „Neamurile uralo-altaice, resturile puternicilor Schiţî“. pag. 73 : „Noii veniţi [barbarii care au venit după Bulgari: Maghiarii, Pecenegii, Cumanii] nu erau curaţi Turci. Eî nu erau aşa de excelenţi călăreţi ca vecinii lor cei de sînge curat schit". Va să zică Schiţii erau un •popor uralo-altaic ; Pecenegii şi Cumanii nu erau curaţi Turci -şi nu erau aşa de buni călăreţi ca popoarele curat turceşti, cum erau Schiţii. Schiţii însă din punct de videre al lim-4biî, adecă al naţiunii, al etlmismuhii (cum ar zice Saussure) e-rati Iranî. Sobolevskij, Einige Hypothesen iiber die Sprache der Skythen und Sarmaten, în Archiv fiir slavische Philologie, voi. XXVII, anul 1905 pag. 240 : „Chestiunea pri-/vitoare la naţionalitatea Schitilor şi Sarmaţilor se poate considera ca elucidată: şi uniî şi alţii erau de neam iranic, maî •mult sau mai puţin înrudiţi cu actualii Oaseti", Ei erau probabil Irani şi din punct de videre al rasei. Vezi în special :§ 54. sub Sarmaţî şi Seythî. Schiţii aii fost vecinii Thracilor, care aii dat în mare parte naştere naţiei romîneştî. .Ar fi trebuit Iorga să capete maî multe informaţii asupra firii vecinilor acestora într-o istorie a Romînilor. Să identifice aşa pur şi simplu pe Schiţî cu Turcii în anul 1905, cînd chestiunea naţionalităţii Scliiţilor la oamenii de meserie era -de|a elucidată, este prea dogmatic şi despotic. Apoî cum că -Cumanii şi Pecenegii erau Turci curaţi, ştim sigur, într-atîta cel puţin întrucît naţionalitatea se poate proba prin limbă. Limba Cumanilor o cunoaştem, şi ea este o limbă 'turcească, îar Pecenegii aveau aceiaş limbă cu Cumanii (Anna Comnena pag. paris. 232). In sfîrşit de unde a scos Iorga •câ Maghiarii, Pecenegii şi Cumanii n-ar fi fost aşa de buni -călăreţi ca Schiţii ?
8.	I pag. 74: „Turcii care-şî întindeau puterea pănă la Sarkel, castelul chaganuluî dela Dnipru, şi erau cunoscuţi de Bizantini sub numele de Patzinakitae, iar de ceilalţi vecini sub numele de Pecenegi pag. 77 : „Eî [Pecenegii] <se îndepărtau îndată, .luînd toamna drumul spre castelul
798
§ 226,
Sa-rkel“. Sarkel era o cetate a Cazarilor pe Don, zidită ca. apărare contra Pecenegilor .cu meşteri trimeşî dela Constan-tinopol de împăratul Theophilos la anul 834. Kedrenos, tom..
II	pag. paris. 528.
9.	I pag. 74 nota 1: „Compilaţiile care poartă numele-luî Georgius Monachus Symeon (pag. 701 şi 853), Leo Gram-maticus (pag. 877), Pseudo-Theophanes continuatus (pag. 359)“. Georgius Monachus şi Symeon [Magister] sînt doi cronicari deosebiţi. Apoi nu există niciun Pseudo-Theoplianes continuatus, ci numai Theophanes continuatus.
-10. I pag. 93 nota : „Spre sfîrşitul secolului XI, 200-de ani după stabilirea lor în Moesia, Bulgarii....“ Va să. zică Bulgarii s-au stabilit în Moesia pela sfîrşitul secolului IX !
11.	I pag. 102: Pe tyrannus Vitalianus îl face episcop de Odessos şi citează .ca izvor tocmai pe Marcellinus Co-mes. Vezi §4,
12.	I pag. 108: -„Romanii la sud de Dunăre, Slavii la~-nordttl ei dispar din: istorie cu începere dela secolul al şeptelea: acesta e un fapt nediscutabil, ca şi acela că Valahii' care apar în muntele Haemus cu începere dela al zecelea secol au venit dela sudvest, din Thessalia". Aceste fapte nu; sînt de fel nediscutabile. Din contra ! In ce priveşte pe Slavii de'de-a stînga Dunării, ce-şî închipueşte Iorga că trebue-să fi. fost, macar în minoritate, locuitorii din Bulgaria de peste Dunăre, de dincolo de Dunăre, BouXy«p^-
'icxpou TiOTa^.oUj Trepav -ou zlavou^iou, despre care vorbesc, in ordine cronologică, mai întîiu supt anul 813 Scriptor incertus,.. Chronographica narratio complectens ea quae tempore Leo-nis filii Bardae Armeni contigerunt, pag. paris. 433 (contemporan cu faptele după Krumbacher, Geschichte der by-zantinischen Litteratur sub Georgius Monachus, nota 2 pag-130), şi apoî supt anii 824-842 Georgius Monachus (contemporan cn faptele) pag. paris. 530 ? (Symeon Magister,. pe care*l citează ca izvor principal Iorga, şi Leo Grămma-ticus n-au nicio valoare ca informatori, pentrucă, posteriori, faptelor, au copiat pe Scriptor incertus şi pe Georgius Ho~ nachus). Iorga I pag. 77 spune că1 poate să aibă şi înţelesul de cis, iar ^pav.arfi un „Missverstăndniss“, malentendn,_ meprise, greşală, înţelegere greşită ! Asta e că cum ar zice cineva că în romîneşte dincolo de are cîteodată şi înţelesul
§ 226.
799
de dincoace de, că latinul trans are cîteodată şi înţelesul de c/s. Şi apoi ce curioasă întîmplare! Doi scriitori contemporani cu faptele şi care scriu de a dreapta ‘dunării, vorbesc de o Bulgarie de dincolo de Dunăre şi comit două enorme greşeli, unul scrie dincolo de cu înţelesul de dincoace de, iar altul scrie dincolo de din năuceală de minte. Şi apoi nu numai sînt agramaţi şi năuci aceşti scriitori, dar mai vorbesc de o Bulgarie de dincolo ori de dincoace de Dunăre, par că ar fi fost două Bulgarii, învremece era numai una! Căci chiar dacă va admite cineva—ceia ce nu se va întîmpla nici din partea celui mai indulgent lector al lui Iorga—că dincolo de Dunăre este o necorectitudine în loc de dincoace de Dunăre, ce haz are să vorbească cineva de Bulgariea de dincoace de Dunăre, dacă n-ar exista şi o Bulgarie dincolo de Dunăre ? însuş faptul că scriitorii bizantini ar vorbi de o Bulgarie de dincoace de Dunăre pela 803 probează că pe vremea acela exista şi o Bulgarie dincolo de Dunăre !— Cît despre celălalt fapt, care i se pare lui Iorga nediscutabil; cum că Romînii din Haemus ar fi venit dela sudvest, din Thessalia, pentru acesta n-are absolut nicio probă. Despre Romînii sudici avem ştiri numeroase, cu începere încă din al optulea secol, anii 726-780 (BXay.op^yJvoi, vezi Tomaschek Zur Kunde der Haemus-Hălbinsel pag. 42-43), dar nicăirî nu ni apar ca mişcîndu-se despre sudvest spre nordest. Din contra, despre o năvălire a lor dinspre nord spre sud avem mărturii sigure istorice, de pildă despre năvălirea în Thessalia a triburilor Bua, Malacaşî şi Mesareţi pela începutul secolului XI? (Vezi C. Hopf, G-eschichte Griechenlands I pag. 422, combinat cu Cantacuzenus 1. II cap. 28 pag. paris. 289, cu Pouqueville Voyage III, 225, şi cu Weigand Aromunen I pag. 276).
13.	I pag. 113 : „Din Transilvania au venit întîiu [în
Moldova] Secui şi maî tîrziu Ceangăii". Tocmai din contra, Ceangăii sînt mai de demult aşezaţi în Moldova decît Secuii. Vezi Radu Rosetti, Despre Unguri şi episcopiile catolice din Moldova, în Analele Academiei Romîne seriea, II, tom. XXVII, Memoriile secţiunii istorice, anul 1905, pag. 247 sqq.	‘
14.	I pag. 246: „Aceşti puternici cneji, loan şi Farcăş, . aveau în mîna lor tot domeniul dunărean dela - teritoriul
muntos al Severinuluî pănă la Olt, unde se găsesc astăzi dis-
IB.C.U. „M, EMINESCU" IAŞI,
800
§ 226.
trictele Mehedinţi, Dolj şi Romanaţi“. Această, sţăpînire a puternicilor cneji Ioan şi Farcaş peste Oltenia este o invenţie, care samănă cu acea despre renumitul Litean Vodă a luî Gr. Tocilescu din Manual de istoriea romînă, Bucureşti, 1886 pag. 41: „Cel dintîiu care a încercat să unească pe toţî Romîniî din Ţara Romînească fu Litean Vodă, fiul şi urmaşul poate al lui Seneslaîi dela 1247, care domnia în Tîrgovişte. Litean Vodă, văzînd în 1272 pe tronul Ungariei un copil numai de zece anî, Ladislau IV sau Cumanul, cuprinse în u-nire cu frăţii săi banatul Severinuluî, se declară neatîrnat de orice legătură de supunere cătră Unguri şi nu maî voi să le plătească nicio dare. Pănă ce aceştiia să vină cu armele asupră-î, se sculară Sîrbii. Litean îî bătu în nenumărate rîndurî şi aşa de tare, încît pănă astăzi ei îl pomenesc în cîntecele lor ca pe un vodă viteaz şi războinic". Acest „Litean Vodă“ a crescut în fantaziea lui Tocilescu dintr-un mic-sîmbure găsit într-un „Lytuon voevod“ (Lytuon este lectura propusă de Onciul; Originile principatelor romîne, pag. 165. Iorga, Geschichte des rumănischen Volkes I, 139 propune cetirea Litovoî. In documente lectura nu-î sigură şi varieazâ între Lynioy, Lyrtioy, Lython, Lythen), care avea un chi-nezat în Oltenia pela 1247-1251, fără ca să se ştie în care anume parte a Olteniei, a refuzat dela; o vreme să plătească tribut regelui Ungariei, şi a perit în luptă contra oştirii ungureşti trimeasă contra lui pela 1279, îar un frate al său, Barbat, a fost luat captiv de Unguri. Documente Hurmuzaki I Nos 193 şi 366, 367. Ioan şi Farcaş ai luî Iorga au crescut dintr-un tot aşa de mic sîmbure, anume dintr-un Ioan şi dintr-un Farcaş, despre care documentul din Hurmuzaki I N° 193 spune că aveau cîteun chineza't în Oltenia pela 1247-1251, fără ca să se ştie anume în care parte a Olteniei. Decît numai, învremece colegul lor, aş putea zice astfel, Lytuon atîrna direct de regele Ungariei, Ioan şi Farcaş atîrnau de cavalerii loaniţî, cărora : regele Ungariei le dăruise „toată ţara Severinului, cu munţii care-î aparţin şi eu toate celelalte cîte se găsesc într-însa, înpreună. cu chinezatele luî Ioan şi Farcaş".
De altfel Iorga nu-î singurul dintre istoricii noştri care construeşte cu închipuirea domnii şi dinastii pe timpiil obscurelor începuturi ale principatelor romîne (care vor ră- . mînea probabil pentru totdeauna obscure). Iată cum pro.ce-
§ 226.
801
dează şi Onciul din punctul acesta de videre. Originile principatelor romîne pag. 50-51: „Lython [despre care documentele ungureşti spun că n-a vrut pela anul 1272 să plătească tribut regelui Ungariei pentru „o parte de ţară peste munţi"], nume învederat identic cu Lytuon din 1247, voe-vodul Olteniei, trebue privit şi ca persoană identic cu a-cesta. Probabil tot el este şi acel domn al Vlahieî, care, după ştiri bizantine, a fost socrul regelui sîrbesc Ştefan Milutin (1275, 1281-1820). Partea de ţară scăpată de dînsul, pentru care refuză a plăti tribut Ungurilor, era, după toate indiciile [?], în partea de răsărit de Olt, unde la 1247 găsim voevodatul lui Seneslau. Oeupînd pela 1272 această parte, Lython, pănă atuncî numai voevod al Olteniei, uneşte ambele voevodate într-un singur stat. Astfel Basarabii din Oltenia devin întemeetorii principatului a toată ţara romînească." Pe nimic nu e bazată această afirmaţie. Mai întîiu însuş rangul de voevod al Olteniei, la care îl urcă pe Lytuon (orî cum l-a fi chemat, căci nici numele nu i-1 ştim cum se cade), este o invenţie. Lytuon era un voevod din Oltenia, ceia ce nu-î tot una cu voevodul Olteniei. Apoi, care sînt acele toate indicii, după care partea de ţară, pentru care nu voia să plătească tribut Lytuon, atunci cînd a văzut că domneşte un copil în Ungaria, ar fi fost ţara lui Seneslau, al voevoduluî dintr-o parte oarecare a Munteniei, despre care se vorbeşte pentru timpul 1247-1251 în acelaş act N° 193 din Hurmuzaki ? Din contra, după toate indiciile (adecă după singurele indicii, căci este numai un indiciu!) acea parte de ţară era voevodatul lui din Oltenia. Iată textul (Documente Hurmuzaki I Nos 366 şi 367) în traducere romînească : „Cînd, fiind încă copil, am început să domnim după moartea, părintelui nostru, voevodul Lython înpreună cu fraţii săi ni s-a făcut necredincios şi a luat în deplină stăpînire o parte din ţara noastră de dincolo de munţi, şi cu toate ordinele noastre a refuzat să ni plătească dreptul nostru." Şi,chiar dacă am admite că Lython a ocupat şi voevodatul lui Seneslau, aceasta nu înseamnă că „Lython, pănă- atuncî numai yoevod al Olteniei, uneşte ambele voevodate într-un singur stat". Lython era-numai un voevod din Oltenia, nu voevodul Olteniei, şi Seneslau era numaî un voevod din Muntenia, nu voevodul Munteniei, şi de aici, dela două voevodate u-nite, pănă la acel siat mare, pănă la acea ţară mare, com-
802
§ 226.
pusă, din Oltenia şi Muntenia, care se plimbă pe dinaintea ochilor noştri, cînd cetim vorbele luî Onciul, este mare deosebire. Şi odată acest pas făcut, pentru Onciul presupunerea devine fapt existent şi zice la pag. 175 : „Pe atunci [mijlocul secolului XIV] Basarabii cuprind părţile tătăreşti delîngă gurile Dunării, numite în titlul luî Mircea cel bătrîn, anexate apoî la Moldova cu numele Basarabia. Partea din răsărit de Olt pănă la părţile, tătăreşti, cucerite în secolul XIV, eî o stăpînîau din timpul lui Lython, voevodul Olteniei, care pela 1272 a ocupat acea parte de ţară." Cui l-ar trece prin minte, judecind după chipul serios cu care vorbeşte Onciul, că avem a face numaî cu o presupunere a sa?" Pentru aceia a avut dreptate, din punctul său de videre, Iorga, cînd a zvîrlit pe Lytuon şi î-a pus în loc pe. Seneslau. Mai întîiu faptele sînt următoarele. Pe vremea cînd era. Lytuon un voevod în Oltenia (1247-1251) era Seneslau un voevod în Muntenia, fără ca să .se ştie în care parte a Munteniei. Acest Seneslau este pomenit în aceiaş document unguresc (Hurmuzaki I N° 193) unde este pomenit şi Lytuon, şi în aceleaş condiţiunî ca şi acesta, căci şi el, ca şi Lv-tuon, este exceptat din daniea, pe care o face regele Ungariei cavalerilor Ioaniţî, şi rămîne, şi după această danie,, direct supus al regelui. Se ştie apoî sigur (aceasta într-adevăr sigur) că la 1330 'un Basarab. a învins lîngă cetatea de Argeş pe Carol Robert, că această cetate de Argeş era capitala ţăriî romîneştî, şi că ţara romînească cuprindea pe a-tunci şi o parte din Oltenia, Si acum Iorga, legîndu-se de Seneslau şi de Lytuon, face la rîndul său următoarele combinaţii. I pag. 144 : „Basarab îşi avea scaunul în Argeş, el era. decî [?] din neamul lui Seneslau". I pag. 145 : „Litovoi a căzut în luptă şi fratele său Barbat a trebuit să plătească mulţî banî ca să se libereze din captivitatea ungară, Din mînile a-cestur Barbat foarte probabil [?] a căpătat ţara dela Olt Basarab,,ori prin războîu, orî prin bună înţelegere, ori poate prin încuscrire, şi a fundat principatul Transalpinei, cum îîi zic Ungurii, al Ungroylahieî, cum îl zic G-reciî şi Slavii". In consecinţă Iată ce genealogii pe dos stabilesc, de o parte; Onciul, Iar pe; de alta Iorga. Onciul,. Originile principatelor romîne pag, 22,6,: „1. Lytuon sau Lython, 1247-1279, maî întîiu numai voevod al Olteniei în dependenţă de Ungaria (1247), apoî şi al părţii din răsărit de Olt liberate de Tâ~
§ 226.
803
tari, linind (pela 1272) ambele voevodate într-un singur principat; cade în luptă cu Ungurii pentru independenţă.
2.	Bărbat, 1279-^1290, fratele lui Lython, căruia îi urmează în domnie ca voevod dependent de Ungaria. 3. Tugomir, "1290-^1310, străbunul dinastiei Basarabilor, probabil din familiea luî Lython şi Bărbat, domneşte ca voevod dependent de Ungaria. 4. Io. (=Ioan) Basaraba, confundat cu Negru Vodă, *1310-1338, fiul luî Tngomir şi primul domn independent al principatului ţării romîneştî după războiul cu Ungaria din 1330; are rezidenţa la Curtea de Argeş. 5. Io. Nicolae Alexandru, numit mai pe scurt Alexandru, 1338-1364 (pus în cronică la 1356-1383), fiul lui Basaraba.. Iorga, Geschichte des rumânischen Volkes II, 529: „1. Se-neslav, 1247-12... 2. Ivanco Tihomir (Tocomerius), 12..-circa. 1330, 3. Basarab I, ficiorul precedentului, 1330-circa 1340-
4.	Nicolae Alexandru, fiul precedentului, circa 1340-16 No-embre 1364“. Aceste două direcţii contrare, dintre care una pleacă dela Lytuon, iar, ceialaltă pleacă dela Seneslau, au fost împăcate de Hasdeu, care înfiinţează din imaginaţie o serie de domni, cu biografiea complectă a fiecăruia, -şi-i> pune să domnească, pe cei mai vechi în Oltenia, îar pe ceî maî noi peste Oltenia şi Muntenia. Negru Vodă, un secol şi' jumătate din începuturile statului Ţării Romîneştî, introducere la tomul IV din Etymologicum Magnum, Bucureşti, 1898, pag. CCLXVHI sqq.: „I. Voevozii olteneşti. 1. Radu Basarabă, 1230-1245. 2. Mihaîu Basarabâ Liteanul, 1245-1278. 3. Bărbat Basarabă, 1278-1288. 4. Dan Basarabă, 1288-1298. 5. Mircea Basarabă, 1298-1310. —II. Domnii Ţării Romîneştî. 1. Alexandru Basarabă, 1310-1363. 2. Nicolae Basarabâ, 1363-1364“. Este, cum zice Hasdeu în Fre-cuvînţare, un nec plus ultra, dar un nec plus ultra de bătae de joc.
. 15. I pag. 251-252. Iată cum explică Iorga introducerea limbii bulgăreşti în biserica romînă: r împăratul Va-sile BuJgaroctonul a organizat biserica bulgară. Organizarea lui a fost păstrată de ţarii bulgari din a doua împărăţie. Erau doi mitropoliţî bulgari, unul la Silistra, altul ta Vidin. Prin mijlocirea episcopului dela Bit?îvk (Dobrogia) Alaniî> romîni în număr de 15000 aii căpătat voe să treacă Dunărea şi să se stabilească în împărăţiea bizantină (pela 1300), „De: aici-a rezultat că s-a introdus ca limbă bisericească a Ro-
226-226 a.
mînilor limba veche slovenicâ".’ Ce Alanî romînî „rumănische Alanen" sînt aceştiia? Iată ce este. La I pag. 144 Iorga spune că războinicii luî Basarabă (Basarab I din tabloul luî Iorga, vezî maî sus) „erau aceiaş Alanî, Masagetî, Geţî, care după moartea luî Nogai se lăudau că eî repurtase în realitate victoriile atribuite luî Nogai. “ Acum, aceşti Alani, intrucît fusese şi în serviciul lui Basarab, care era Romîn, sînt numiţi de Iorga Alanî romînî, şi eî sînt aceia care au trecut în peninsula balcanică în număr de 15000 prin stă-ruinţile episcopului de Bnfc'va. Ce legătură poate să existe, macar cît de departe, între introducerea limbii vechi slovene in biserica romînă şi faptul că 15000 de Alani s-au stabilit in peninsula balcanică pela anul 1300 ?
§ 226a. Ilie Bârbulescu, Problemele capitale ale sla-visticeî la Romînî, Iaşi, 1906. Autorul adoaptă părerea luî Hasdeu din Istoriea critieă a Romînilor (Yezî § 201) şi din Strat şi substrat (Yezî § 218), cu deosebirea că scoboară maî mult în jos termenul dela care Romînii au eşit din cotlonul unde-i încuîase Hasdeu. Pag. 10: „Ideea că după Aurelian coloniile de Romani au dăinuit a rămînea mereu in Dacia traîană în veacurile următoare şi pănă astăzi o admitem şi noi.“ Pag. 21: „Naţiea romînă, care se plămădi în Oltenia, colţul sudvestic al Transilvaniei şi în Banat, nu -a venit in atingeri şi conlocuire cu Slavii decît cîndva după secolul X sau al Xl-lea, şi anume cînd aceştiia (Bulgarii) erau cel puţin spre epoca mediobulgară, dacă nu chiar în ea. Numai de atunci înainte, spre timpul nostru, trebue să se fi început expansiea Romînilor spre răsărit peste Olt, precum şi a Slavilor spre apusul acestui rîu.a Această părere, pe care Hasdeu n-o putea proba, fireşte, prin nimic, Bărbu-lescu crede c-o poate proba prin ceva, anume prin faptul că cuvintele cele mai vechi slave din limba romînă (care sînt sigur de origine bulgărească,. dupăcum a probat Bârbulescu, Originea celor maî vechi cuvinte şi instituţii slave ale Romînilor, Arhiva Iaşi, Ianuar 1922, pag. 1 sqq) nu prezintă fonetismul vechiu bulgar, ci pe cel mediobulgar. Pag, 11 : „Cuvintele slave din limba noastră nu prezintă caracterele fonetice chiar ale limbii paleoşlovenice, care există sub forma cirilo-metodiană cel mult pănă în secolul X sau XI, ci acelea ale limbii bulgare de după secolul X sau XI, adecă ale limbii aşa numite mediobulgare, care-î o altă fază decît
§ 226 a.
805-
cea paleoslovenică a limbii bulgare.0*) Pentrucă aşa ceva să se fi'putut întîmpla, cînd tot locul din sudestul Europei era de atîta amar de vreme plin de Slavî, a trebuit ca Romîniî să fi trăit îngrămădiţi pe vreun loc strimt undeva, şi nu numaî 'îngrămădiţi, dar cbîar închişi oarecum, îâr acel loc strimt n-a putut fi decît sigur o porţiune din Dacia traîană, obîrşiea romînismuluî. Aşa judecă B. Şi ar fi în adevăr curios lucru, mai ales cînd ştii care a fost adevărata obîrşie a romînismuluî, ca elementele cele. maî vech! slave din limba romînă să nu fi prezentînd caracterele fonetice vechi bulgare, ci pe cele mediobulgare, şi ca prin urmare să nu fi venit Romînii în contact cu Slavii decît dela, aproximativ, al unsprezecelea secol încoace. Decît numai B. nu probează câ cele maî vechi elemente slave din romîneşte n-ar fi prezentînd fonetismul vechiu bulgar, căci iată ce probe falşe aduce.
I.	Pag. 12: „Să luăm cîteva din caracterele fonetice maî esenţiale ale cuvintelor slave din limba noastră. Să daîi întîetate formelor cu nazalizare. Sînt în limba romînă o mulţime de cuvinte slave cu nazalism. Dintre ele cea maî mare parte îl au sub forma în, iar un număr mult maî mic an. Astfel d(mb,gîngav, oblînc, osîndi, pîndi, trîmbă, tîngui; dar rar şi scump, muncă, prund, luncă. Despre acest fel de cuvinte şi Miklosich şi toţi ai noştri au zis că ne-au venit în epoca paleoslavă dela Bulgari, deci în secolul IV (Iorga), în secolul VI sau VII (Miklosich) sau chiar IX (Hasdeu). Nimeni însă n-a observat că gramatica istorică a limbii paleoslave se o-pune la această concluzie, fiindcă ea ne arată că în acea epocă paleoslava nu avea acel nazalism în sau un. In adevăr toate cercetările ştiinţiî nu pot admite decît că în epoca paleoslavă acele cuvinte şi cele de felîul lor se pronunţau lâ Bulgari cu on: dombă, îar nu dîmb, gongănavă, îar nu gîn-gănav, oblonea, îar nu oblîncă, osonditi, iar nu osîndiii, şi pon-diti, tromba, tonzlti C? adecă tongovati], skompă, monka, prondâ, lonka• Deci, dacă atuncî şi sub această formă ne-ar fi venit în limbă, ar fi trebuit să le avem şi noi tot astfel, sau, dacă
*) In Arhiva Iaşi, anul 1923, pag. 254, anul 1924, pag. 91 Bărbulescu precizează, fazele limbii bulgare astfel: faza cirilo-metodianăţine pănă îa începutul secolului X; în seculele X şi
XI	există faza postpaleoslovenică; îar dela începutul secolului XII există faza mediobulgără.
«06
226 *
admitem că numai atunci trecea şi on latin. în un, ca spre exemplu monte în munte, :ponte în punte, comparo în cumpăr, •atunci ar fi trebuit să le avem pe cele maî multe cu un, iar nu cu în. Aşa dar, neputîndu-se admite nicî cazul că acele cuvinte şi-ar fi schimbat pe terenul limbii romîne nazalismul ■on în în, căci această schimbare nu se vede aşa de lăţită în limba noastră, şi neputîndu-se admite nici că ele ar fi din paleoslăvă, urmează că ele trebue să fie din altă limbă sau dialect bulgar. Eî bine, limba paleoslavă începe chiar în secolul XI a transforma pe vechiu-i on în ân, iar în al XII veac, adecă în mediobulgară, această transformare se operase deja în totalitatea limbii, aşa că, cel mult din secolul XI începînd, dar nu de maî înainte, avem în limba bulgară (anume in mediobulgară), tocmaî ca în limba noastră, dâmb, îar nu ca în paleoslovenică dombă, găngnav, îar nu ca în paleoslove-nică gongănavă, oblănc, iar nu ca în paleoslovenică oblonkă, -osândiţi, iar nu ca în paleoslovenică osonditi, etc. Iar acestea sînt tocmaî formele din limba romînă. Aceasta ne arată dar că cuvintele slave cu nazalismul nu ne-au venit în linaM noastră între seculele IY-IX, ci numai după acest timp, şi anume cam pela începutul perioadei mediobulgare, sau seculele XI orî XII—Bine, vor'fi venit prin seculele .XI. ori
XII	cuvintele slave la care vechiul bulgar 7u = o este reflectat în: romîneşte prin în. Dar ce faci cu cuvintele slave la care vechiul bulgar x=o este reflectat în romîneşte prin un? Acestea nu pot fi mediobulgare, ci numaî decît vechi bulgare, pe care limba romînească le-a primit cu on şi care au suferit schimbarea on c un înpreună cu cuvintele romîneştî băştinaşe, unde aceiaş schimbare 0n < un a avut loc. (Vezî § 240 Nos 58, 65). Multe, puţine, cîte vor ii aceste cuvinte slavoneşti din romîneşte, la care vechiul bulgar K — o este reflectat prin un, ele sînt. Ce faci cu ele? „De unde această pretenţie, că dintre cuvintele slave cu ^
—	d, care se găsesc în romîneşte, ar trebui ca „cele mai mulţe“ să prezinte pe ^ ca un pentru a putea admite că limba romînă le-ar fi împrumatat din vechea bulgară ? La urma urmelor un singur exemplu âr fi de ajuns, ca sâ pună pe cineva pe gînduri. Dar exemplele sînt multe şi, lucru important, sînt singurele sigure, căci exemplele de vecihîu bulgar romia în sînt toate supuse bănueliî că ar putea să aibă pe îa provenit dintr-un anterior on orî un (Vezî § 240 N° 64, § 241 N° 68),
§ 226 a.
807
ihvremece exemplele de vechiu bulgar -x < romîn Un sînt lipsite de orice bănuială că ar putea proveni dintr-un .anterior în (Vezî § 242 Nos80, 81). Asemenea cuvinte sînt (Nu toate, vor maî fi şi altele, Eu dau pe cele însemnate de Miklosich, Beitrăge, Vokalismus, III, pag. 24) dumbrăvă> vechiu bulgar dobrava, luncă >. v. bnlg. idka, muncă > v. bulg. moka, porunceso v. bulg. porociti, prund v. bulg. prddă, scump > v. bulg. skopu, scund >• v. bulg. skodd, undiţă >■ v. bulg. odiţă (Dintre ele unele se găsesc şi în celelalte dialecte: macedoromîn lăncă, scumbu ; meglenit lo'ncă *lî'ncă > luncăy_ mo'ncă >■ *mî'ncâ > muncă, scomp
>	*scîmp ^ scump; istroromîn munts'esc, undiţă. Prin urr mare argumentul pe care ar vrea să-l tragă B. din chipul cum este reflectat în romîneşte	sunetul	vechiu	bulgăresc ;?>
= o se reduce la nimic.
Dar la această anihilare contribue şi chipul cum a fost reflectat în romîneşte sunetul vechiu. bulgăresc a = g. Este curios câ B., macarcă îş anunţă argumentarea cu vorbele „să dau întîetate. formelor cu nazalizare", vort beşte numai de k = q, îar de	nu pomeneşte. Dar*
tocmai, şi acest sunet vechiu bulgăresc a = e a devenit în mediobulgara un cu totul alt sunet, căci şi-a perdut nazalizarea. In altă lucrare a sa, începuturile scrierii ci-rilice în Dacia traîană, publicată în	Arhiva	Iaşi,	April
19.2.2, pag. 161-195, B. afirmă	necontenit acest	lucru	(între
altele la pag. 182, 186) şi maî lămurit spune la pag. 188 că pierderea nazalizării lui a a avut loc încă din veacul XI, adecă încă dela începutul perioadei mediobulgare. în limba romînă însă cele mai multe cuvinte de origine bulgărească cu As=e prezintă acest sunet orî ca in."> eh (prin fenomenul de alunecarea sunetului romînească notat îa § 238 N° 25), ori , ca în > en iprin fenomenele de alunecarea sur netului romînească notate la §. 288 N°3 28, 29, 30). Iată, de pildă, exemplele însemnate de Miklosich în Beitrăge, Vokalismus, III, pag. 21 : colindă > vechiu bulgar koleda, grindă •> V. bulg. greda, jînd > v. bulg. zedati, oglindă ■>-v. bulg. ogledati, pinten v. bulg. petînd, rînd v. bulg. redă, rî'nsă iulus > v. bulg. resa, sfînt V* bulg. svetă, smintesc > v. bulg. sămeto, sprinten > v. bulg. supretati, ţintă > Y. bulg. feta, vînjos y- bulg. yezo (Dintre ele u-nele se găsesc şi în celelalte dialecte: macedoromîn cuiindt, jinduescu-jindusescu, pintinu] meglenit grindă, oglindală [con-
808
§ 226 a.
taminat cu neobulgarul ogledalo], smintes)> Dintre exemplele însemnate de Miklosich numaî unul de origine bulgară sigură prezintă reflexul, fără n al luî a, anume şagă > v. \bulg. Sega, neobulgar sega (Lipseşte în celelalte dialecte). Pe ici pe colea, în unele dialecte bulgăreşti şi în unele cuvinte, s-a păstrat pănă astăzi elementul nazal din vechiul bulgar A=g ca en orî, printr-o ulterioară alunecare de sunet (constatată încă din mediobulgâra prin aşa numitul amestec al îusurilor, prin întrebuinţarea adecă a caracterului k pentru caracterul a şi viceversa; vezi Bârbulescu, începuturile scrierii ci-rilice, pag. 183, 187), ca ăn, ori, prin altă ulterioară alunecare de sunet, ca an, tot aşa după cum pe ici pe colea, în unele dialecte bulgăreşti şi în unele cuvinte, s-a păstrat pănă astăzi elementul nazal din mediobulgarul ăn > vechiu bulgar k=o, care mediobulgar ăn a început să devină ă încă din secolul XII şi s-a prefăcut pretutindeni în ă în secolul XIV (Bârbulescu, începuturile scrierii cirilice, pag. 185-186). S-a păstrat a ca en, ăn, după cît am putut afla eîi, în următoarele cuvinte şi dialecte bulgăreşti : 1) Limba bulgărească dela răsărit, întreg dialectul -o; pensl> v. bulg. piti, devense > v. bulg. devetî Miletic Das Ostbulgarische pag. 80.— 2) Limba bulgărească dela răsărit, dialectul -o, localităţile Markovec (Markofca) şi Ravna : onenzi > v. bulg, onîîe-zi Miletic ibidem pag. 80.— 3) Limba bulgărească dela răsărit, dialectul -o, localitatea Rusciuc: grendâ1 orî grindă'
>	v. bulg. greda Miletic ibidem pag. 80.— 4) Limba bulgărească dela răsărit, dialectul -ăt, subdialectul balcanic, subdialectul Pana§-uriste; renda > V. bulg. redă (această pronunţare a existat pănă mai acum cîtva timp, astăzi nu se maî aude) Miletic ibidem pag. 165.— 5J Limba bulgărească dela răsărit, dialectul -ăt, subdialectul balcanic, subdialectele Lovec, Trojan, Gabrovo : pindis£t> v. bulg. petî desetă, divindiset > V. bulg. devetî desetă, brămci ">■ V. bulg. breco, rămgi :> v. bulg. regno, svâncî > v. bulg. zveknd, §ăntăf > v. bulg. setavă Miletic ibidem pag. 186.—6) Limba bulgărească dela răsărit, dialectul -ăt, subdialectul balcanic, subdialectul Sliven : grinda şi gridă > V* bulg. greda Miletic ibidem pag. 200,— 7) Limba bulgărească dela răsărit, dialectul -ăt, subdialectul rupcic, subdialectul Suho (puţin la n.ord-est de Salonic), Multe cuvinte, pe care le dau în reflexele lor vechi bulgare şi în ordinea în care sînt înşirate de O-
§ 226 a.
809'
blak: pdiuku, zetva, redovă, narediti, greda, predă, Cedo, brata-cedu, iedru, pedî, petî, peta, mfcseţî, mbsScina, mekuku, zetî,. govedarî, svetîţî, ogledati; sufixul singular -g plural -eta, care a păstrat nazala la plural şi sună siugular -e plural -enta, de pildă în cuvinte ca teleta, zrkbeta, îagneta, praseta; îezîku. Oblak, Macedonische Studien pag. 19.—8) Limba bulgărească dela apus, dialectul din satele din înprejurimile despre miazănoapte ale Salonicului: enza > v. bulg. fgza, klenza
>	v. bulg. klezî, Oblak ibidem pag. 21.— 9) Limba bulgărească dela apus, dialectele din Kostur (Kastoria) şi Korca (Korytza): multe cuvinte, din care nu se dă însă niciun exemplu, Oblak ibidem pag. 18 (Vorbind despre dialectul dela Sulio zice autorul: „Acest dialect aparţine, înpreună eu cele dela Kostur şi Korca, la acele dialecte din sudul Macedoniei, care au păstrat în mare grad nazalismul").—Să fi provenind cuvintele romîneştî din asemenea dialecte bulgare, care au păstrat elementul nazal din vechiul bulgar a ? Sâ fi avînd cuvintele romîneştî origine dialectală bulgară, aşa după cum probabil au origine dialectală bulgară cuvintele greceşti y.6Xiav-a, xoXevTa, xoXtvoa (de unde macedoromânul colinda, care se găseşte alături de mai vechiul calinde, Da-lametra) şi ^psv-d, ypiv™ (de unde macedoromînul grendă) ? (Pentru cuvintele greceşti vezî Gustav Meyer, Neugriechische Studien, II, pag. 25, 32, în Sitzungsberiehte der philosophisch-historischen. Klasse der Akademie der Wissenschaften in Wien, voi. 130, şi compară Bârbulescu, începuturile scrierii cirilice pag. 187, unde este citat printre cuvintele cu nazală şi grecul GLofyxavo, a cărui lectură probabilă însă este Mgano neobulgar Sega, âupă cum Gustav Meyer spune opul citat pag. 57). Dar n-ar fi curios ca cele mai multe cuvinte cu a să le fi împrumutat romînă din subdialecte bulgăreşti? Şi n-ar fi curios să fi împrumutat romînă cu toptanul din subdialecte bulgăreşti tocmai de acele cuvinte care se găsesc mai ales în subdialecte bulgăreşti din Macedonia ? N-âr fi curios ca multe cuvinte romîneştî cu k să fie împrumutate sigur din vechea bulgară, iar toate cuvintele cu a să fie ^împrumutate din subdialecte bulgăreşti mediobulgare ori "neobulgare ? Dar cuvintele cu & şi cele cu a se sprijiDă u-nele pe altele într-o argumentare logică, şi logic este numai decît să admiţî că cuvintele romîneştî cu reflexul un al vechiului bulgar * şi. cu reflexul fa, în ăl vechiului bulgar
54
■810
§ 226 a.
a sînt împrumutate din vechea bulgară. Această logică se impune şi contra afirmaţiei lui Miklosich din Beitrăge, Vokalismus, III, pag. 22, cum că cuvintele romîneştî cu en, în
>	vechiu bulgar a ar fi împrumutate „din limba Slovenilor (adecă a Bulgarilor] din Dacia, care au păstrat pe a în forma en pănă la dispariţiea limbii lor“. Dispariţiea aceasta a avut loc în secolul XVIII şi ştirile privitoare la limba Slovenilor din. Dacia sînt tot din secolul XVIII. Ce voeşte să spună Miklosich ? Câ cuvintele romîneştî cu reflexul en al vechiului bulgar a au fost împrumutate din limba Slovenilor din Dacia într-un timp relativ recent, mai recent decît perioada veche bulgară ? Apoi atunci ar trebui ca şi cuvintele romîneştî cu reflexul an ori cu reflexul tn al vechiului bulgar să fi fost împrumutate tot într-un timp relativ recent din aceîaş limbă. Căci ar fi extraordinar lucru ca pe cuvintele cu a să le fi împrumutat limba romînă din limba Slovenilor din Dacia, iar pe cele cu & nu. Insă limba acela a Slovenilor din Dacia, care reflectează pe vechiul bulgar a cu e/z, reflectează pe vechiul bulgar cu an, Miklosich, Beitrăge, Vokalismus, III, pag. 22, -şi după Jagic în Archiv fiir slavische Philologie voi. III pag. 356 acest reflex al lui k ca an din limba Slovenilor din Dacia ar fi chiar străveche, ar data din perioada veche bulgară, pecînd neamurile slovene [adecă bulgare] ar fi fost despărţite în două, din punct de videre al pronunţării luî k, în ramul daco-thrac, unde pronunţarea ar fi fost an, şi în ramul pannono-caranthanic, unde pronunţarea ar fi fost 0n. Insă ân nu s-a prefăcut în romîneşte în un niciodată, iar în Vn s-a prefăcut numaî în perioada, romînei primitive, adecă în perioada cea mai de de mult a vechii bulgare, cu mult anterioară fixării în scris a limbii vechi bulgăreşti. Âr urma, deci, ca cuvintele romîneştî cu reflexul i'n al vechiului bulgar k, pe care Bărbulescu le pune pe socoteala limbii mediobulgare, să fie tocmai ele de origine veche bulgară după logica rezultată din afirmaţiea lui Miklosich, rămînînd ca pe cuvintele romîneştî cu reflexul un al vechiului bulgar ^ sâ le explicăm prin vreun împrumut făcut dela ramul slovenie pan-nono-caranthanic! Şi dacă î'n, un > v. bulgar k sînt din perioada veche bulgară în romîneşte, după logica rezultată din afirmaţiea lui Miklosich, apoi, negreşit, şi romînul en
>	v. bulgar a trebue să fie tot din perioada veche bulgară.
§ 226 a.
811
Dar se mai poate face şi altă combinaţie cu ^ şi a vechi bulgăreşti. Anume tot Miklosich, Beitrăge, Vokalis->mus III, pag. 23, spune cu privire la an, reflexul sloven din Dacia al vechiului bulgar x, că a din acel an a avut probabil valoarea de o deschis, şi, macarcă se exprimă încurcat, dă a înţelege că această pronunţare a existat la Slovenii din Dacia pănă la dispariţiea limbii lor, care a avut loc în secolul XVIII. La această presupunere se pare că Miklosich a ajuns din două consideraţii, maî întîiu din aceia că reflexul unguresc al luî ^ este qn (iar limba Slovenilor din Pannonia va fi fost tot una cu acea a Slovenilor din Dacia), a-poi din aceia că alături cu an apare pe ici colea şi cîteun on ca reflex al lui & în limba Slovenilor din Daicia. Iată înseş vorbele lui Miklosich: „In dacoslovenă ^ este reprodus prin .an; a a avut probabil aici pronunţarea lui a unguresc, care se apropie de acea a luî o: dobandeme, manka, mans, rantze, sfcampa, zandi, alături cu trombeni'e, poroncsenie, pentru vechile bulgare bodmoka, mozî, rofâ, skdpii, sodi, trdb-, poro-■cenie, etc.K In asemenea caz, dacă Slovenii din Dacia an avut pe ^ ca on şi pe a ca en până în secolul XVIII, apoi Romînii au putut împrumuta dela dînşiî cuvintele slavei, unde a este reflectat prin un şi a prin en, dela cele mai vechi timpuri începînd şi păriă la momentul, relativ recent, cînd on a devenit în romîneşte un şi en a devenit în romîneşte In. Orice fixare maî preciză a unei date ar fi arbitrară, şi tot atît de arbitrar ar procede acel care ar zice că împrumuturile respective au avut loc în timpul limbii mediobulgare, ca şi acel care ar zice că, ele au avut loc în timpul limbii vechi bulgare. Numai pentru reflexul romînese în al luî & ar putea admite cineva un împrumut din mediobulgara Slovenilor din peninsula balcanică (care Sloveni din peninsula balcanică vor fi fost aceîaş cu Slovenii de prin Muntenia, ori şi de prin Oltenia, orî şi ,de prin vreo parte a Moldovei, ori şi maî nu ştiu de pe unde).
Din toată această încurcată discuţie, care, dacă am maî face vreo cîteva presupuneri (Şi pentru ce adecă n-am putea face ?), ar deveni o adevărată harababura, un lucru reese evident, anume acela'că reflexul romînese al lui & vechiu bulgar nu constitue o probă că' cele mai vechi împrumu-. turi de cuvinte slave le-ar fi făcut Romînii în perioada rne^-diobulgară..	:
812
§ 226 «.
II.	Pag. 14: . j,Tot astfel nu s-a observat dezvoltarea istorică a limbii bulgare, deci raportul între paleoslovenică. şi mediobulgară, în cuvintele slave din limba romînă care au z sau u. în paleoslovenică. Ştiinţa [adecă cea dinainte de-Bârbulescu] afirmă că în epoca paleoslovenică, între seculele IV-VI maî ales, au întrat în limba romînă'cuvintele slave ca zdravăn, price, sfadă, denie, beznă, praznic, zglobiu, năiîng oblînc, ovăs, tîrăsc, zăresc, steclă, temniţă, etc. Dar nu s-a judecat că aceste cuvinte şi altele de felîul lor sunau în epoca paleoslovenică, anume în secolul IX, cu atît maî mult în secolul YI, astfel: sădravă	prităca.(npHTZHa), săvada-
(cxKd^d), bădenie (gk^eiihie), bezdăno (ke3^zho), prazdenilcă (npd3~ ^himKz), zălobivă (3xaoEHBz,), netongă (iiet^pz 1, oblonkă (og^-k&), ovese (oBkCkj, teron (Thp;&), zeron (3Kp/R), steklo (ctiiMo),. temeniţa (TMiiimiu.d). Nu s-a observat că aceste cuvinte, prezentîndu-se astfel în stadiul paleoslovenic al limbii bulgare, dacă atunci, de ex. în secolul YI, ar fi întrat . în limba, romînă, trebuia să le găsim şi la noi cu valoarea fonetică a lui z, h paleoslovenici, sau cel puţin trebuia să le avem şi în limba noastră eu acel ă (z sau h) în toate locurile, unde el se află în paleoslovenică. Pe cele din limba noastră le vedem însă fără sunetul ă sau e în multe locuri: zdravăn nu sădravă, price nu prităca, sfada nu săvada, denie nu bădenie, beznă nu bezdăno, praznic nu prazdenică,. etc' Dar în limba romînă nu există fenomenul fonetic de per der e a-unui aşa ă- De aceia, dacă acele cuvinte ar fi întrat în limba noastră în perioada paleoslovenică, adecă chiar şi între veacurile YÎ-IX, atunci, noi neavînd acel fenomen de-pierdere a lui ă, ele trebuiau să ne rămînă şi să le avem -sub forma cu ă, cum se pronunţau la Bulgari în acea epocă. Dacă însă le avem fără ă, aceasta-î o dovadă că acele cuvinte şi altele de felîul lor au pătruns în limba romînă în-tr-un alt stadiu al limbii bulgare, îar nu în cel paleoslovenic, şi anume într-un stadiu cînd chiar în limba bulgară se perduse acel ă paleoslovenic. Iar ştiinţa de azi ne arată bine că în secolul IX ă se pronunţa în toate părţile acelea,, unde e scris, în stadiul paleosloveinic al limbii bulgare, dar câ numai din veacul din care sînt copiile de texte paleo-slovenice ce avem, deci cel maî de vreme din veacul X, a început, în veacul XI s-a înteţit, iar în al XlI-lea s-a o-perat cu desăvîrşire în limba bulgară pierderea peste tot
§ 226 a.
813
a acelui fel de % şi k la sfîrşitul cuvintelor, uneori şi în corpul lor,	îar	alte	ori asimilarea lui iv-6	în x-^ă, precum şi
prefacerea	lui	k în	e. Aşa că numaî în	acest nou stadiu
(mediobulgar) al limbii bulgare, deci numai rar de tot în secolul X,	dar	mai	ales începînd din secolul XI şi XII, găsim acele	cuvinte	pronunţate chiar de	Bulgari fâră o:
.zdrav, pricâ, sfadă, bdenie, bezdno, prazdnic, zlobiv, netâng, o-blâ.ic, ovăs,târă, steklo, temniţa, întocmai ca în limba romînă."
Separ cele două sunete veclii bulgare % şi b,, pe care .Bărbulescu le discută înpreună.
1.	x. Va să zică % vechiu bulgar suna întocmai ca ă romînese ori ca actualul ă bulgăresc, şi fiindcă în limba romînească ă neaccentuat nu cade, apoi cuvintele romîneştî .zdrâvăn, price, sfâdă, denie, beznă, zglobiu, nătî'ng, oblVnc, dacă ar fi fost împrumutate din vechea bulgară, ar fi trebuit să sune astăzi sâdrăvăn, prităce, săvădă, bâdenie, bezdână, zălobivă, nâtongă, obloncă. Mai întîiu însă trebue scos din joc a final, căci ei a fost înlocuit analogic prin formele r-o-mîneşti, şi, oricare va fi fost valoarea lui în vechea bulgară, a devenit în romîneşte -u, dacă cuvîntul a fost primit de limba romînă ca masculin, şi a devenit în romîneşte ă, dacă cuvîntul a fost primit de limba romînă ca feminin. Prin urmare exemplele nătângă şi obloncă trebuesc eliminate, iar săvădă şi zălobivă trebuesc mănţinute ca săvăd şi zălobiv. Apoî, macarcă în romîneşte ă neaccentuat nu cade lesne, el se constată că nu cade în alte înprejurări decît acelea pe care le prezintă cuvintele slave, aşa că cuvinte romîneştî altele cu sădr-\ prităcsăvăd-, bădenbdzdănzălob-1■ nu există (Chiar cazurile cele mal analoage sînt în realitate foarte deosebite, şi zălog, de pildă, are pe ă în silaba de.imediat înaintea accentului emfatic, îar nu în silaba a doua de dinaintea acestui accent, cum îl are zălobiv, şi zălogîre are, •drept, pe ă în aceîaş poziţie de accent cil şi zălobiv, dar este in dependenţă analogică faţă cu zălog, pecînd zălobiv este independent de orice analogie. Şi tot aşa mai departe). De unde putem şti noi că, dacă nu în toate, dar macar în u-nele din exemplele citate de Bărbulescu, orî din alte exemple care vor mai fi, n-ar fi putut cădea & şi prin firea limbii romîneştî însăş ? Căci doar, dacă nu sînt multe cazurile în care a căzut ă neaccentuat în romîneşte prin îfirea însăş a limbii romîneştî, tot sînt, de pildă arvună *ară-
814
.§ 226 *.
vână > neogrec âppaPuva, destul >• de salul, dârmă > dărâmă > der amare.
Dar sînt cuvinte de origine sigur bulgară, care au vocala neaccentuată corăspunzătoare lui z păstrată în limba romîn ă, macarcă a căzut în limba neobulgară (şi a. căzut, după. cele ce susţine Bârbulescu, încă din perioada mediobulgară), de pildă sămeţ ori sumeţ > V. bulg. şzmM, neobulgar sm^l,, soroc > v. bulg. szrokz, neobulgar Srok. Ce fel de cuvinte sînt acestea? Sînt vechi bulgare ori ba? Dacă vei spune cumva că la aceste cuvinte z s-a nimerit de a căzut maî tîrziu,* în bulgăreşte, ori câ,. cine stie ?, la ele z se găseşte păstrat în vreun subdialect bulgar undeva, de unde le va fi împrumutat limba romînă, ori dacă vel spune că la aceste cuvinte se vor fi întrodus în romîneşte vocalele ă, u, o prin epen-teză, vel face numaî nişte presupuneri, pe care oricine ţi le-poate tăgădui lesne.
Chestiunea cea; maî principală însă, cînd se, agită căderea vocalei neaccentuate z în cuvinte de origine bulgărească, este de a şti sigur care era valoarea acelui z în vechea bulgară. Avea z îatr-adevăr valoarea actualului ă bulgăresc ori romînesc? ă este de multe feliurî, şi mai posterior, şi maî anterior, şi maî închis, şi maî deschis. Dar dacă va fi fost cumva vechiul bulgar z vreun fel d& â tare deosebit de’ acel pe care l-a dezvoltat limba romînească, nu cumva s-ar putea explica atunci pentru ce a perdut limba romînă maî lesne pe acel ă vechiu' bulgăresc decît pe al său propriu ă ? Limba romînească, în-asemenea înprejurări, va fi adaptat în unele cuvinte pe vechiul bulgar ă materialului său apercepător, cum se vâ fi întîmplat lucrul în cuvintele sămef-sumeţ, soroc, iar în altele, cele mal multe, îl va fi lăsat să cadă imediat. In tot cazul la asemenea, discuţie nu trebue uitat că z în primitiva slavă (Urslavisch) era sigur un ti scurt deschis, care mai-ales în silabele neaccentuate cu accentul cuvîntului avea în-mod remarcabil caracterul scurtimii. Jagic, • Die irrationalen Vokale, în Archiv fiir slavische Philologie, voi. XXII, pag. 559: „Vocalele z şi k erau, după, cum ştim, odată u şi L Yariabilitatea sunetelor moderne care s-au dezvoltat din ele se-explică îu deajuns dintr-o normală scurtime a luî ă şi l şi nu este trebuinţă să admitem o scurtime a lor mai mare decît cea normală ca punct de plecare pentru cercetările-
§ 226 «.
815
toate ce am face asupra lor“. Schachmatov, Die gespannten Vokale a und b im Urslavischen, în Archiv fiir slavische Philologie, voi. XXXI, pag. 481: „Nu este nicîo îndoială că sunetele, care în cele maî vechi monumente limbistice bulgare (vechi slovene) sînt însemnate cu caracterele a şi b, erau în vechea bulgară, şi tot aşa în limba primitivă slavă, nişte sunete deschise... In general trebue să considerăm sunetele a şi b ca nişte sunete reduse provenite din nişte vechi ii şi î“. Şi poate n-ar strica să îa cineva, la astfel de cercetări, în consideraţie tocmai limba romînă, care, în împrumuturile pe care foarte probabil le-a făcut din vechea bulgară, păstrează cele mai vechi probe de limbă veche bulgară,, probe foarte probabil anterioare fixării în scris a limbii vechi bulgare în secolul IX, şi care sînt în aceiaş vreme cele maî vechî probe de vreo limbă slavă în general. Şi toc^-mai limba romînă posede cîteva cuvinte sigure de origine bulgară, unde a, şi anume a accentuat, este reprezentat prin u şi o. Aceste cuvinte sînt sătă (tot aşa macedor. -sută, megl, sută) > v. bulg. stito, neobulgar sto, sol > v. bulg. sz/a (lipseşte în neobulgară), tocma (tot aşa megl. tocmii) > v. bulg. fa/cama, neobulgar tăkmo; mai puţin sigur dobitoc (tot aşa istror. dobitoc) >- v. bulg. dobîtaka, neobulgar dobităk, mai întîiu din cauza, luî i pentru vechiul bulgar ?, şi apoi din cauza amestecului probabil al sufixului -oc, macarcă nu s-ar fi amestecat poate tocmai sufixul -oc, dacă n«ar fi fost simţit sunetul a din acest cuvînt ca o de urechea Romînului. Pe sută Meyer-Liibke, G-rammatik der romanischen Sprachen, II, pag. 592, ar vrea să-l facă dac. Dar nu este trebuinţă să-l. rîdicăm aşa de departe. Cuvintele sătă, sol,tocma din alte limbi slave afară de cea bulgară nu pot fi împrumutate, căci reflexele lor din celelalte limbi slave afară de cea bulgară (pe care vezi-le la Cihac) ne împiedecă de a admite aşa ceva (Pentru sătă toate limbile slave au sto; sol există numaî în neoslovenă, cu forma sel; tocma se găseşte numai în ruteană cu o formă potrivită, tokma, dar este imposibil de admis că. un asemenea cuvînt, răspîndit în toată romînimea, ar fi împrumutat din ruteana); este evident însă < că nici din mediobulgara orî din neobulgara n-au putut fi împrumutate, deoarece în aceste limbi a a devenit :ă (Vezi mal sus citatul din Bărbulescu, unde se spune câ slaviştiî admit existenţa acestui d = a încă din perioada veche bulgară).. Ele
:816
§ 226 a.
n-au putut fi împrumutate prin urmare decît din vechea bulgară **), şi atunci trebue numai decît admis că în această veche bulgară, în care slaviştii pun reflexul prin ă al slavului primitiv u, trebue să fi existat la. acel reflex ă vreo oarecare nuanţă de ă, căci altfel n-ar fi prins urechea Ro-mînulu! pe acel sunet vechiu bulgar ca u, o. Să nu fi existat cumva încă chiar primitivul slav ă în acele vremuri străvechi ale limbii bulgare (cînd va fi făcut limba romînească împrumutul), care vor fi fost poate cu mult anterioare epocei literare a limbii vechi bulgăreşti ? Acele vremuri străvechi (cînd a putut face limba romînească împrumutul) s-ar putea doar rîdica în sus pănă în veacul V p. Ohr. Şi mai trebue admis apoi că acea nuanţă de #, ori chiar acel ă, în timpurile străvechi ale vechii bulgare a e-xistat şi la x accentuat şi la z, neaccentuat, căci vechiul bulgar sztOj după cum se constată din reflexul său sto din toate limbile slave, a fost accentuat szto, şi dacă Romînul a strămutat accentul pe prima silabă, a făcut aceasta prin a-daptare la materialul apercepător al limbii romîneştî, care cerea ca cuvîntul să nu fie terminat în o accentuat, ceia ce ar fi constituit o anomalie faţă de întregul sistem de forme ale declinării romîneştî, şi să devină substantiv feminin după modelul cuvintelor băştinaşe zece şi mie. Şi reese atunci că nu trebue să identificăm pe s neaccentuat, care a căzut în cuvintele slave citate de Bârbulescu, cu ă romînesc, şi câ nu trebue sâ conchidem câ, dacă ă romînesc s-a păstrat, a-poî ar fi trebuit să se păstreze şi %. vechiu bulgărese.
Din toate aceste consideraţii rezultă în sfîrşit că nici firea sunetului vechiu bulgăresc z şi nici chipul cum el a fost tratat în romîneşte nu constituesc o probă că limba romînă n-ar fi făcut împrumuturi din vechea bulgară. Din contra!
2.	k. Bârbulescu spune că din cuvintele vechi bulgare np<i3-
^bHHKZ, OBLCh, Tkp^,, 3hp^, CTKKAO, TUmb,HHU,d, Care SUnaU
prazdenică, ovese, terori, zeron, stefclo, temenită nu puteau să iasă cuvintele romîneştî prăznic, ovă's, tîră'sc, zăresc, steclă, temniţă, pentru motivul că în romîneşte vocala neaccentuatâ
*) In ce priveşte pe tocma să nu se gîndeascâ cineva lâ dif-tongare şi să întîmpine că, dacă ar fi atît de vechiu acest cu-
vînt, ar fi trebuit să diftongheze pe o şi să sune toăcma ; pen-ti’ucă o accentuat nu seJ diftonglieazâ înainte de a, îar -a din tocma a fost fix, n-a devenit niciodată -â, din cauză că a fost simţit ca formă gramaticală.
§ 226 e.
817
« din exemplele prazdenică, te'meniţa, ove'se n-ar fi putut cădea, că vocala neaccentuată e din ter-', zer-’ nu s-ar fi putut preface în f, ă, câ vocala accentuată e> din ove'se nu s-ar fi putut preface în ă, că vocala accentuată e' din ste'klo,
.te’meniţa nu s-ar fi putut preface în e.
Ce este însă acel e} cu care Bârbulescu transcrie pe vechiul bulgar k ? Acel e este un e închis şi această ortografie, care reprezintă pe e închis prin e, este a lui Miletic (Das Ostbulgarische pag. 85: „e este un e închis, care are un timbru foarte asămânător cu acel al lui ia).
Ya să zică Bărbuleseu susţine :
a)	Că n>ar fi putut cădea în romîneşte vocala e neaccentuată din vechile bulgare prazdenică, temenită, ovese. Dar mal întîiu -e din ovese (ca şi -ă din prazdenică) nu poate întră în discuţie, pentrucă a fost înlocuit analogie prin forma de declinare romînească -a. Apoi, în ce priveşte căderea lui e neaccentuat din celelalte două exemple, exemple de cădere a vocalelor e, i romîneştî neaccentuate (care se pot hotărî că au fost e ori i numaî după etyma, căcî prin alunecarea ■sunetului e şi i neaccentuaţi romîneştî se schimbă necontenit unul în altul), şi înainte de accent şi după accent, se . găsesc destule, de pildă dreg > dingo, drept > directas, în-
■	demn > *indemino, întă'rt interrito, mormî'nt monimentum, pernă alături cu perină !> v. bulg. perina, fârnâ alături cu ţarină y* ţâră ’-ina, ursise > &pcjk> aoristul lui op^w, veş-
mt'nt > vestimentam.
b)	Că vocala neaccentuată e din ter-, zer- din vechile bulgare tero, zero n-ar fi putut deveni ă, î în verbele ro= mîneştî tîră’sc, zăresc. Insă prefacerea în ă a luî e neaccentuat precedat de z, este ceva foarte obişnuit în romîneşte, vezî § 238 N° 31, îar prefacerea în ă a lui e neaccentuat precedat de t este ceva destul de obişnuit în romîneşte, vezi
-	§ 238 N° 32 (f din tîră'sc poate fi lesne provenit din ă prin-tr-o ulterioară alunecare de sunet).
c)	Că vocala accentuată e din vechiul bulgar ovese nu s-ar fi putut preface în a din romînul ovâ's, Insă e accentuat precedat de v se preface regulat în ă' în romîneşte, vezi § 238 N° 28.
d)	Câ vocala e accentuată din vechile bulgare steklo, temehiţa nu s-ar fi putut preface în e din romînele steclă,
■tâmniţă. D-apoî e era doar în înseş cuvintele vechi bul-
818
§ 226 a.
gare! Dacă e vechiu bulgar era închis, avea doar limba romînească însăş e închis de ajuns pe atunci, în epoca veche bulgară, după cum are şi astăzi, şi poseda, decî, un material apercepător foarte adecvat, cu care să primească pe £ închis vechiu bulgăresc. Nediftongarea numaî a lui & din ”sfeclă face dificultate pentru admiterea originii vechi bulgare a acestui cuvînt în limba romînească.
Prin urmare firea sunetului vechiu bulgăresc k şi chipul cum el a fost tratat în romîneşte nu constituesc o probă că limba romînă n-ar fi făcut împrumuturi din vechea bulgară.
III.	Pag. 16: „Tot astfel, neobservînd gramatica isto-torică a limbii bulgare, mai cred toţi oamenii de ştiinţă străini şi dela noi că în aceîaş epocă a luî Iordanis, deci în orice caz înainte de veacul IX, ne-au intrat în limbă dela Slovenii Bulgari cuvinte care în limba noastră au sunetul '?.', îar în paleoslovenica f, ai, ca vidră, bivol, mită, vlădică, pelin,, smochin, moghilă, obiceîu, cobilă, răchită, etc. Totuş aceîaş-ştiinţă ne arată bine câ în epoca din care avem textele paleoslovenice, deci în seculele XI sau X, limba bulgară, deci paleoslovenica, avea acolo un î: vidra (kxt bîvolă (exibo/ik), mft0 {aisrro), dobîtăkă (a«bzitsks) [rom. dobitoc\ ispita (HcnziTdTn) [rom. ispită], sătrîvati (cktpkikath,) [rom. strivesc], zămisliţi (sd/uair/iimi) [rom. zămislesc], rasîpati (pdCKinaTH) [rom. muntenesc risipesc], tîkva (tzikrf, genitiv tkikxke) [rom. tidvă], vladîka (BM^ziKd), peltnă (ne/ii&mz)., smokînâ (c,hokzimz), mogîla (diorzidd), obîcaî (oGRiwdH), kobîla (KOKXMd), rakîta (pdKaiTd). Dacă aceste cuvinte, şi altele de^ felul lor, ar fi intrat în limba romînă în epoca paleoslove-nică, adecă fie chiar în secolul IX, de sigur că ar fi trebuit să le vedem şi astăzi în limba noastră tot aşa ca în paleoslovenica, adecă cu acel f, iar nu cu i, cum le avem-de fapt. Ba încă, şi maî mult ar fi trebuit să le avem astfel în epoca Slovenilor din Dacia traîană, adecă în veacul VI sau IV, căci ştiinţa afirmă că pe atuncî toate limbile slave’aveau pe acel f. Nu se poate susţinea că le-am fi primit dela Bulgari cu f, dar că acest sunet l-am schimbat ţioi, pe terenul limbii romîne, în i. Şi nu se poate aceasta,, fiindcă limba noastră nu posedă fenomenul de prefacere a luî î în /, ci numai inversul, adecă fenomenul dea schimba-pe i în î (Aşa, ca schimbate pe terenul limbii noastre, se-
§ 226 a.
819
pot înţelege cele cîteva cuvinte slave ce avem cu î; fîgan, rîmnic, animalul rîs şi r/s, etc.). Aşa că, dacă aceste cuvinte nu ne-au putut veni în epoca paleoslovenică, dacă apoî nu se poate să se fi format ele astfel pe terenul limbii romîne, urmează că tot din limba bulgară le avem, dar dintr-o altă epocă, dintr-un alt stadiu decît cel paleoslovenic al eî. In adevăr, dacă urmărim gramatica istorică a limbii bulgare, vedem că în spre epoca mediobulgară ea are chiar ca o caracteristică a fonetismului său prefacerea paleosloveniculuî î (zi) în i (h). începutul acestei transformări ne apare rar de tot chiar în textele paleoslovenice ce avem, care se ştie că sînt copii din veacul X sau XI. Iar în veacul XII, a-deeă în epoca proprie mediobulgară, această transformare se arată a fi maî peste tot sfîrşită, în limba bulgară. Din seculele XI sau XII, dar, limba bulgară are maî numaî i în loc de î: vidra, bivol, mito, dobitok, ispitati, strlvati, zămisliţi, ra-s'wati, tikva, vladika, etc., întocmai ca, limba romînă. Aceasta ne arată că acest fel de cuvinte slave ne-au venit în limba noastră în orice caz numai în această perioadă a limbii bulgare, deci numai după secolul X sau XI, iar nicî de cum înainte, şi cu atît mai mult nu în secolul YI sau IV. “
Mai întîiu nu este adevărat că „limba noastră nu posedă fenomenul de prefacere a luî t în z“. Ba-1 posedă în mare grad. Yezî § 242 Nos 77, 78, şi de pildă obiceîu ar putea proveni dintr-un maî vechiu obîceîă, şi munteneştile risipă, risipesc, în loc de moldoveneştile rîsfpă, rîsîpesc, după cum au sigur ri- dintr-un maî vechîu rf- > ră- > ra-, din cauză că Munteanul pronunţă pe. r muiat, tot aşa foarte posibil au pe -si- dintr-un maî vechiu -sf-, pentrucă Munteanul pronunţă pe s muiat (Yezî § 238 N°? 29, 30, 31).
Apoî, de unde se poate şti câ cuvinte ca rîs (v. bulgar pzich) şi sîn fiu (v. bulgar czmz) au pe f provenit din i şi nu-1 au cumva dela capul locului ?
Dar ,sînt în romîneşte şi cuvinte de acelea unde î ca reflex al vechiului bulgar zi nu se poate explica prin alunecarea sunetului din i. Asemenea cuvinte sînt bălărie > v.. bulgar B&Mh herba + -ârie, cobî'lă (Aceasta e forma cea maî răs-pîndită. Yezî Tiktin, Rumanisch-deutsches Worterbuch, şi Dame, încercare de terminologie poporană. Forma cobilă o citează Tiktin din Lexiconul, de Bada, eu o maî găsesc. în Bărceanu, Dicţionar romîn-german. Nici cobî'lă nu poate
■820
/
§ 226 a.
proveni din cobilă, nicî din contra. Cobilă, dacă într-adevăr există, trebue să fie un împrumut maî recent, neobulgar kobila) > v, bulgar kobskm, hî'tru > v. bulgar .xsiTpa. Din bil- (neobulgar bilie), kobila (neobulgar kobila), hiir- (neobulgar hităr) n-ar fi putut rezulta în romîneşte bălărie, cobî'lă, hî'tru. Cel mult pentru bălărie al putea recurge la presupunerea că bil-, fiindcă are i neaccentuat, a putut deveni bel-şi apoi băl-, dar pentru cobî'lă şi hî'tru nu poţi recurge ia nicîo presupunere şi prefacerea bi < bî', hi •< hi’ prin alunecarea sunetului nu există în limba romînească. Orî poate asemenea cuvinte romîneştî cu î pentru vechiul bulgar %\ sînt împrumutate din limba malorusă sau din limba rusească, limbî în care primitivul slav î = v. bulgar xi s-a păstrat ? (Este indiferent dacă cuvintele respective există sau nu astăzi în limba malorusă orî în cea rusească). Ori poate asemenea cuvinte sînt împrumutate din vreun dialect bulgăresc, unde vechiul bulgar %\ s-a păstrat? Căci sînt a-semenea dialecte bulgăreşti, «vezî Miletic, Das • Ostbulgarische, pag. 74 (Este indiferent dacă cuvintele respective există sau nu astăzi în vreun asemenea dialect bulgăresc). Dar atunci tot cu atîta dreptate poate susţinea cineva că asemenea cuvinte sînt împrumutate din vechea bulgară, pentrucă nu există nieî-un motiv, pentru care ar preferi cineva ca punct de obîrşie limba malorusă ori 'limba rusească ori dialectul bulgăresc ori limba veche bulgărească, nicîun motiv afară de acel al arbitrarului.
Prin urmare chipul cum vechiul bulgar zi este reflectat în romîneşte nu constitue o probă că limba romînă n-ar fi făcut împrumuturi din vechea bulgară.
IV.	Pag. 18: „Aceiaş e situaţiea şi a cuvintelor slave cu diftongul ea în limba romînă. Avem, în adevăr, o mulţime de cuvinte cu acest diftong: deal, hrean, leac, leat, pribeag, steag, teasc, veac, etc. Despre ele şi Miklosich şi filologii noştri au zis că le-am primit aşa din limba paleoslavă, deci cel puţin din al VI veac. Nu s-a observat însă că până azî ştiinţa nu poate admite că bulgara din epoca paleoslavă avea acolo diftongai ea, ci susţine în locu-i *un lung ■e deschis, care cel mult inclina spre ea. Deci, în secolul VI, şi în genere în epoca paleoslavă pănă în secolul X, acele cuvinte la Bulgari sunau dală, hrană, Iacă, lato, pribăgă, tăscâ, -vacă, adecă nu numaî cu ă în loc de ea, dar şi cu acel ă final
§ 226 a.
821'
de care am vorbit că s-a perdut numai de prin secolul X. Dacă: atunci ar fi intrat ele în limba romînă, ar fi trebuit ca sau tot astfel să le avem şi noi, sau să admitem că ne-au venit atunci, dar că pe terenul limbi! noastre s-a transformat acel ci pa-leoslav în ea> Fireşte, acest din urmă caz ar putea fi probabil. Decît, ceia ce i se opune e faptul că acele cuvinte mai prezintă tot de odată şi caracterul că n-au pe ă final pa-leoslav. Iar lipsa acelui ă final se confirmă reciproc eu prezenţa diftongului ea, că nici acest ea nu s-a format pe terenul	limbii	noastre din g,	tot aşa precum dispariţiea luî &
final nu	s-a	putut întîmpla	în terenul eî, ci eă pe acele cu-
vinte le-am luat tot dela Bulgari, dar într-o epocă cînd acolo' se pronunţa ea în loc de paleoslavul e şi cînd tot de odată-nu maî aveau nici pe ă final. “Ei bine, cele mai vechi vremuri,	în	care nu se poate	tăgădui că începuse a se dezvolta	ea	în	locul vechiului	paleoslav ’e lung, nu se pot pune
mai înainte decît al XI veac, dar şi atuncî eu totul excepţional. Iar în limba mediobulgară, începînd din veacul al XII, acel ea trebue să fi devenit foarte des în limba proprie bulgară. Deci numaî din al XI veac se admite că bulgara începu a avea acele cuvinte sub forma (şi fâră â final) deal în loc de paleoslovenicul delâ, hrean în loc de paleosloveni-cul hrenâ, leac în loc de paleoslovenicul lekâ, leato sau leat în loc de paleoslovenicul leto, etc. Ceia ce ne arată că din. limba bulgară de după secolul XI, îar nu de dinainte de a-cest timp, şi deci nici într-un caz din secolul VI, ne-au venit aceste cuvinte în limba romlnă“.;v)
Mai întîiu trebue scos din discuţie -z final, pentrucă. el a fost înlocuit prin forme romîneştî de declinare, şi anume prin -u, dacă cuvîntul a fost simţit de Romîn ca masculin,, şi prin -ă, dacă cuvîntul a fost simţit de Romîn ca feminin. Cuvintele vechi bulgare terminate în -z erau masculine, Ro-mînul însă le-a făcut ba masculine, ba feminine, după soeo-telele pe care analogiea le-a avut în propriea sa limbă romînească. Şi dacă exemplele date de autor au fost adoptate de limba romînă ca masculine şi au primit forma masculină romînească -u, iată altele, de pildă, tot în -z terminate şi
*) Să nu se creadă că ar fi greşeli de tipar ori de copiet în această bncată (ca în general în bucăţile citate pănă acurn)^ Este întocmai stilul autorului, care nu dezminte, ba. chiar exagerează, felîal de a se exprima al filologilor.
822
§ 226 a.
tot masculine în limba de origine, pe care limba romînă le-a adoptat ca feminine şi cărora le-a dat forma feminină romînească -â : cî'rcă v. bulgar kpzkx; gî'rbă > v. bulgar rpzGK, neobulgar gărb; opincă > v. bulg. ormuzKz, neobulgar opinăk; pî'klâ > v. bulg. rmiî/iz, neobulgar păkâl; pomănă> v. bulg. rioM-lîNz, neobulgar pomen; trăda > Y. bulg. TpoyAz, neobulgar trud; zăpădâ > V. bulg. sandAz, neobulgar zapad.
In ce priveşte pe rb, el era în vechea balgară un e foarte deschis. Iată ce spune şi Miletic despre dînsul, Das Ostbulgarische pag. 75: „Na este nicio îndoială câ sunetul care este însemnat prin litera 'b în monumentele noastre literare vechi avea un timbru special, deosebit de al tuturor celorlalte sunete din vocalismul vechiu bulgăresc. Eu am a-vut ocaziea în repeţite rîndurî să-mi exprim asupra valorii vechiului bulgar ’k părerea că rb era un ă foarte deschis". Un ? foarte deschis are însă un timbru aşa de as&mănător cu al diftongului ea, încît pentru urechea ascultătorului uşor se poate confunda cu acest din urmă, şi este foarte cu putinţă, prin urmare, ca Romînul să fi reflectat deodată ca ea sunetul ’b, cînd l-a auzit din gura Slavului. A fost cu atît mal cu putinţă acest lucru, cu cît probabil Romînul avea depe a-tunci în propriea	limbă diftongul ec,	care î-a	servit ca material apercepător pentru slavul rb.	Dacă cumva	însă va
fi reflectat Romînul 'pe slavul rk întocmai aşa cum era acest sunet pronunţat de Slav, apoi n-a putut fi nimic mai lesne decît ca printr-o ulterioară alunecare de sunet e cel foarte deschis să se fi prefăcut în ea, aşa după cum s-a prefăcut el în ea şi în limba	bulgară de răsărit.
Prin urmare	chipul cum vechiul	bulgar	este	reflectat
în romîneşte nu constitue o probă că limba romînă n-ar fi făcut împrumuturi^din vechea bulgară.
Y. Pag. 19 : „Ar mai fi încă şi alte caractere ale cuvintelor slave din limba romînă, care reprezintă tot astfel nu faza paleoslovenică, ci pe cea de după veacul X sau XI (sau mediobulgară) a limbii bulgare. Aşa, ca să pomenesc numai în treacăt încă una, ar fi chestiuneanoi nu avem în limba romînească cuvinte slave cu l epentetic, care era
o	bogată caracteristică a limbii paleoslovenice, ci avem numai de cele fără acesta^ de exemplu sabie (nu sablie, ca în paleoslovenicul cae/ira), corabie (nu corablie, ca în paleoslove-: nicul KopjG/iw). Să fie aceasta o muiare a lui / pe terenul
§ 226 a.
823
limbii romîne, ca în haină, a iubi, etc., sau un fapt de prove-nienţi deosebite ? Lipsa acestui / e o caracteristică medio-bulgară, care începe a se dezvolta numaî în epoca în care se făcură copiile de texte paleosloveuice ce avem, şi care a-poi se dezvoltă aşa de mult, îneît, chiar ca o deosebită caracteristică a sa, limba bulgară de astăzi nu are de loc acel
l	epentetic, ci are tot ca limba noastră, fâră el, sabiia, ko-rabiia, etc.“.
Acel l epentetic vechiu bulgar n-a avut trebuinţă să se înmoae pe terenul limbii romîne, pentrucă era înmuiat de acasă, şi cuvinte ca cdE^m, KcpdKdK sunau în vechea bulgară sabl’a, korabl’. Asemenea cuvinte vechi bulgare cu /' au intrat atunci în limba romînească, cînd şi elemente băştinaşe de ale aceşteîa aveau l', şi aceiaş ulterioară alunecare de sunet /' < ? a cuprins pe toţi V muiaţi, şi pe ceî băştinaşi, şi pe cei slavî. Vezî § 244 N° 99.
Prin urmare nici reflexul lui z epentetic vechiu bulgar în limba romînă nu constitue o probă că limba romînă n- ar fi făcut împrumuturi din vechea bulgară.
I
După cum se vede din ultimul citat, Bărbulescu dă a înţelege câ ar mai avea şi alte probe limbistice pentru părerea sa că Romînii n-ar fi venit în contact cu Slavii „decît cîndva după secolul X sau XI“. Poate că le va fi arătat într-o lucrare scrisă în sîrbeşte, despre care vorbeşte în Arhiva Iaşi, April 1922, pag. 306, cu ocaziea recensieî pe care o face lucrării Zur Rekonstruktion des Urrumănischen a lai Sextil Puşeariu: „Din toate cele ce am arătat în această reeensie rezultă, în potriva datelor (materialelor), interpretărilor şi concluziilor lui Puşeariu, câ străromîna nu avea dialecte în adevăratul înţeles al cuvîntului, ci cel mult oarecare nuanţări deosebitoare mărunte. Dar din această concluzie a mea maî reese alta, îarăş răsturnătoare a celor ale luî.Puş-cariu : că străromîna, neavînd dialecte, trebue să se fi format nu pe teritoriul extraordinar de larg, «dela marea adriatică pănă la marea neagră», cum crede dînsul, care încearcă, prin inventarea acelor dialecte ale străromîneî, să susţină teoriea pe care o numeşte greşit a lui Onciul. Străromîna, deci, s-a format pe un teritoriu foarte răstrîns şi la un popor (strâromîn) foarte mic ca număr; căci numaî o limbă plămădită şi trăitoare pe un pămînt mic se poate să nu formeze dialecte.
824
§ 226a-227.
Aceasta ca principiu. Cît pentru acest teritoriu unde s-a format, eu mî-am spus părerea în studiul «Kad su pocele da ulazeu rumuDjski jeziknajstarijenjegove slavenske rijeci» [Cînd au început să între în limba romînă cele maî vechi cuvinte slave ale sale], apărut în Jagie Festsehrift, Berlin, 1908, dupăce o indicasem şi în «Problemele capitale ale slavisticel la Romînî», Iaşi, 1906. Mai ales .fiiindcâ nu e locul aici, nu ornai prezint şi acum, voîu arăta-o însă, cu un întreg aparat ştiinţific şi cu date nouă, cu alt prilej“.— Probabil însă că autorul a ales nu pe cele maî slabe probe ale sale a-tuncî cînd a căutat în lucrarea analizată supt acest paragraf să susţină, un aşa curios lucru, că Romînii n-ar fi venit în contact cu Slavii înainte de secolul XI, şi fiindcă probele aduse în această lucrare nu valorează nimic, sînt îndreptăţit să cred că nicî acele altele, pe care le va fi mâî avînd şi pe care le va fi maî făcut cunoscute în studiul său cel sîrbesc, nu vor fi. avînd maî multă putere. Atîta numai aş maî avea de spus, că, dacă a putut aşa lesne reduce la nimic afirmările luî Puşcariu asupra dialectelor romîneştî din perioada, romîneî primitive, să nu creadă Bârbulescu că ar putea proba, orî că ar fi probat chiar, că nu existau dialecte în romînă primitivă. Despre aceste lucruri ştie tot aşa de puţin Bârbulescu cît şi Puşcariu. Pentru dialectele romîneî primitive vezî § 262 N° 2, «, (3, .§ 266 Nos 3, 5.
§ 227. Ilie Gherghel, Zur Frage der Urheima.t der Rumănen, Wien, 1910. Punctele de videre susţinute de autor sînt următoarele; r Romîniî au emigrat dela nord spre sud, niciodată dela sud spre nord. Romînii din peninsula balcanică, Macedoromîniî şi Romîniî din Meglen, au venit dinspre nord. La nord Romîniî au trăit pelîngă Dunăre pe undeva. Emigrarea dela nord spre sud a avut loc tîrziu, şi anume cîndva după secolul IX,0 Pentru chipul cum procedează el spre a proba aceste puncte de videre dau următoarele exemple. Pag. 5 sqq, Izvorul, pe care mai ales se bazează Onciul pentru a proba că au venit Romîni în Dacia şi din a dreapta Dunării, povestirea anume din Faptele sfîntuluî Dumitru [Vezî maî sus § 213 supt Onciul, Teoriea luî Roesler] este neîndestulător. In acea povestire este vorba maî degrabă despre liberarea Bulgarilor de sul) stăpînirea Avarilor, şi Cuber nu e altul decît Cuvrat, regele Bulgarilor care s-au stabilit în peninsula balcanică.9 [Asupra acestui
§ 227.
825
fapt vezi cele spuse mai sus § 213 sub Onciul, Teoriea lui Roesler, hota. latre Cubrat, bătrînul rege al Bulgarilor, care a murit în ţară luî dela Palus Maeotis, şi între Cuber, care a venit la cîmpul ceramesiu, nu este absolut nicîo legătură],
—	Pag. 60 sqq.: r Emigrarea dela nord spre sud a avut loc după secolul IX, pentrucă 1) „pănă la această dată limba romînă nu se consolidase încă, fiindcă nici celelalte limbi romanice nu se constituise încă deplin Ia o epocă aşa de recentă, vezî Grober Grundriss, 1888, I pag. 429, 433“ [La paginile citate din Grundriss este vorba despre timpul cînd apar în scris limbile romanice şi Gherghel confundă a-cest timp cu acela în care limbile romanice s-au constituit! Fiindcă ţine aşa demult la părerea lui Grober asupra timpului cînd s-au format limbile romanice, apoi acest învăţat în WolfflinV Archiv I 45 a stabilit timpul cînd cele depe urmă rămăşiţi ale domniei romane au dispărut ca linie despărţitoare între dialectele latine şi limbile neolatine : în Franţa anul 538, în Spania anii 615 şi 623, în Italia mijlocul sec. YII]; 2) „dacă este aşa [că adecă limba romînească s-a format mult maî tîrziu decît sec. IX], apoî atuncî nicî n-au putut pătrunde slavisme în ea înainte de acea epocă, altfel slavismele ar fi luat parte la formarea organică a limbii romîne şi. n-ar fi influinţat limba romînă numai în ce priveşte cuvintele şi cîteva. sufixe “ [Maî întîiu este cu putinţă să-şi închipuîascâ cineva Romînii fără contact cu Slavii pănă în secolul X ? Apoî în orice moment al existenţii sale limba e tot limbă, o limbă oarecare, tot aşa de bine constituită ca în oricare alt moment âl existenţii sale. Limba nu-i ca o floare, care înboboceşte, apoi se dezvoaltă şi în urmă se păleşte, nu-i ca un aluat, care creşte şi apoî se coace. In orice moment al existenţii sale ea este tot atît de vivace. Dacă înainte de un timp oarecare limba romînească nu ajunsese să se diferinţieze atît de mult de limbile celelalte romanice, încît să poată fi . considerată ca o limbă aparte, ea nu era pentru aceasta măi puţin o limbă în toată deplinătatea ei, un dialect al limbii latine populare. Limbile se schimbă, numai, cu timpul, se desfac tot mai mult dintr-ro tulpină^ comună, capătă alături cîteo limbă literară, cîteo limbă scrisă, care este , maî rezistentă-faţă cu schimbările, maî conservatoare, fără,să se poată ea însăş sustrage cu vremea schimbărilor, .dar la. nicîun moînent; al .vieţii. lor,: limbile .nu. sînt
55.
826
mai tari orî mai slabe. Cînd sînt limbile deplin constituite? Niciodată şi totdeauna ! Puterea de influinţă a limbilor străine asupra unei limbî oarecare nu atîrnă dela gradul de di-ferenţiare faţă cu o tulpină oarecare; puterea de influinţă a limbilor slave, de pildă, asupra limbii romîne n-a putut a-tîrna dela gradul de diferenţiare a limbii romîne faţă de limba latină. La oricare moment al existenţii sale, începînd decînd era limbă latină în Dacia şi în peninsula balcanică, pănă în momentul de faţă, limba romînă n-a fost nici maî slabă, nicî mai tare, faţă cu puterea de influinţare a limbilor străine. Cauzele care facilitează influinţă străină nu stau în limba însăş, ci în afară de dînsa. Altceva' e să fie vorbită o limbă de o masă compactă de zeci de milioane de oameni, şi altceva e să fie vorbită o limbă de sfărmăturî din acea masă; altceva e să fie o limbă vorbită de un popor numeros şi puternic, încunjurat de popoare de altă limbă mai puţin numeroase şi mai puţin puternice, şi altceva e să fie vorbită o limbă de un popor; puţin numeros şi slab, încunjurat de vecini de altă limbă numeroşi şi puternici ; altceva e să aparţină o limbă unui neam de oameni independent, şi altceva e să aparţină unui neam-supus, robit, obijduit; altceva e să aparţină o limbă unuî popor muntean, care trăeşte pe crestele munţilor, unde numai cu greu pot străbate străinii, şi altceva e să aparţină uni popor care trăeşte Ia cîmpie; etc. La aceste cauze externe se adauge una internă, firea vorbitorului. Nu toţi oamenii au aceiaş putere de rezistenţă faţă cu schimbările ce le-ar putea provoca în vorbirea lor vorbirile străine. Să dau numaî un exemplu. Ruşinea, timiditatea sînt beteşuguri—ori mal degrabă calităţi ?— care nu aparţin membrilor unei societăţi tot într-un grad, şi. tot aşa nu aparţin tot într-un grad diferitelor naţiuni. Un neam de oamenî timid, ruşinos, dacă ajunge din diferite înprejurări externe să trăiască în număr mic în mijlocul unei populaţii de altă limbă mult mai numeroasie, se ruşinează de a-şî vorbi limba, şi din cauza a-aceasta pe de o parte, atunci cînd o vorbeşte, o încarcă de elemente străine, iar pe de altă parte o vorbeşte tot mai rar, pănă cînd o uită. In ce priveşte slavismele din limba romînă* care consistă din cuvinte şi sufixe derivative, ele încă n-au fost cercetate comparativ în cela trei dialecte romîneştî, ca să se poată şti care sînt acele slavisme care a-
§ 227.
827:
parţineau deja limbii romîneştî în momentul cînd, în al "VI orî al YII secol, blocul romîn s-a desfăcut în trei bucăţi. Dupăce s-au desfăcut dialectele romîne, ele au continuat fiecare în parte să primească nouă influinţî slave, cel dacoromîn dela Bulgari şi, întru cîtva, în Moldova de sus dela Ruteni şi în Banat dela Sîrbî, cel macedoromîn dela Bulgaro-Sîrbii din Macedonia, cel istroromîn dela Croaţi. Slavismele limbii romîneştî primitive, ca cuvinte şi sufixe derivative, erau puţine. Se poate spune că pănă în secolul VII limba romînă n-a fost prea mult influin-ţată de limbile slave]; 3) „cînd şi cum ar fi putut avea loc influinţa acestor elemente limbistice [slave] asupra limbii romîne primitive, dacă poporul romîn a fost desfăcut prin invaziea Slavilor în două ori trei bucăţi, învremece cele mai vechi cuvinte slave sînt comune dialectelor romîne?" [De desfăcut însă în trei bucăţi, tot s-a desfăcut poporul romînese, acest lucru nu-1 tăgădueşte nicî Gherghel. Acum, să admitem că s-a desfăcut în secolul VII. Apoi pănă. în.secolul VII au avut Romînii cînd şi cum să împrumute elemente slave, care astăzi sînt comune tuturor dialectelor, căci pănă în secolul YII cel puţin de două secule ei fusese în contact cu Slavii. Yezi § 82, N° 10].°—Printre pomenirile despre Romînii nordici vrea să pună, pag. 47, şi un loc din Psellos, rEy.a“OV"a£TY)pî(; ^u^avrivr)? iircoptag, în SâthaS Mecaiwvr/.r; ■ (3i(3Xio$vj‘/.yji tom. IV, Athena, 1874, pag, 246 şi următoarele, unde Psellos vorbeşte de o expediţie a împăratului Isaac Comnenos (1057-1059) asupra Mysilor, care trecuse peste Dunăre şi năvălise în împărăţie. Acei Mysi ar fi fost după Gherghel Romînii. Ei erau însă Pecenegii.— Prezenţa elementelor albaneze în limba romînă o explică, pag. 56-58, ca Hasdeu în Cine sînt Albanejiî ? Vezi § 200 sub Roesler Romănische Studieh.—Gherghel e un aprig apărător al daclsmuM Romînilor, macarcă din toată broşura lui nu se vede lămurit unde pune el patriea primitivă a Romînilor: mai mult decît în Transilvania s-ar părea că o pune lîngă Dunăre undeva, şi chiar nu numai de-a stînga rîului, ci şi de-a dreapta lui puţintel. In orice caz e un adversar al lui Roesler, dar cău-tînd să-l atace cade adesea el însuş în erori grave. Pag. 26 : „Roesler la pag. 105 citează din Henri de Valenciennes supt anii 1206-1216 următoarele: cap. 240 «Ramon de Munta-ner>y cap. 261 şi 262: «Langlo, seigneur de Blachie», cap,
828'
§ 227.
213 : «Blaquie la grantv Aceste locuri nu, le-am putut găsi în Henri de Valenciennes". Cu totul altceva spune Roesler la pagina citată, anume: „In Thessalia cei maî numeroşi locuitori în secolul XIII erau Vlahii. Thessalia pe atunci purta numele de Valahia Mare, astfel câ vechiul nume Thessalia nu< mai era întrebuinţat. Şi cronicarii bizantini şi cronicarii a-puseni întrebuinţează acest nunie“. Apoi în notă înşiră Roesler pe aceşti cronicari bizantini şi apuseni îa modul următor: „Nicetas Choniates pag. - 841. Georgios Acropolita pag. 25, 38.—G. Pachymeres, Michael Palaeologos î, 30.—
G.	Phrantzes pag. 414. — Ramon de Muntaner , cap. 240: Lănglo seigneur de la Blachie; cap. 261, 262.—Henri de Valenciennes anii 1206-1216: Et si votfs otroi avoee Blaquie-la-vGrant> dont je vous ferai seigneur, se dieu plaist (213)“. Şi’ Gherghel şi-a închipuit că „Ramon de Muntaner :cap. 240 : Langlo seigneur de la Blachie; cap. 261, 262“, care e
o	citaţie din Ramon de Muntaner, ar fi un loc citat de Roesler din Henri de Valencinnes. Ce şi-a închipuit prin „Ramon de Muntaner", pe care l-a căutat în Henri de Va-lencrennes la cap. 240? Poate vreun „Romîn, al munţilor^ ? Ramon de Muntaner e cunoscutul cronicar catalan, care a fost cşi unul din şefii renumitei companii catalane. Pag. 26: „Citatul din Cantacuzenus 3, 53, anul, 1342 este falş ! A-ceasta nu ne surprinde la Roesler. Drept că la indicele a-cestui scriitor [al lui Cantacuzenus] ed. Bonn, III,, pag. 594 se găseşte o «Magna Blachia», însă n-am reuşit, macarcă mi-am dat toate silinţile, să găsesc această numire nicî la locul citat în indice (III, pag. 525, 36), nicî în vreun alt loc undeva“. Este vorba despre cele ce spune Roesler. pag. 105: „Intr-o bulă a împăratului grec asupra stăpînirii din Thessalia se numeşte această ţară BXayja, Cantacuzenus 3, 53 supt anul 1342“. Va să zică, Gherghel a vrut să controleze pe Roesler cu Vlahia din hrisovul lui: Cantacuzenus, a, căutat în indicele dela ediţiea, Bonn, n-a găsit Blachia, ci Magna Blachiâ, care s-^ar fi ăfiînd după indice la III pag. 525, 36, a deschis la această pagină şi n-a găsit nimic, atunci a căutat) cît af căutat, a închis pe Cantacuzenus şi a declarat ;pe Roesler ca neexact,ori;chiar fălşificafar ! Şi cu toate acestea se găseşte Blachia (adecă Vlahia, căci aşa se pronunţa BXa%îa_ pe vremea; 'cronicarilor bizantiniy în special- a lui. Cân-tacuzenus) la'Cantacuzenus, şi , nul numai odată, ci de maî
multe oiî. Supt anul 1343 (nu 1342, aici într-adevăr a greşit Roesler), tom. II pag. paris. 526-527 se spun următoarele : „Puterea noastră ordoană ca fratele prea iubit al ma-•estăţiî noastre, dumnealui loan Anghel, să fie şeful sau prefectul cetăţilor şi ţării Vlahiei, cît timp va trăi,.. Să aibă prefectura Vlahiei pănă la sfîrşitul vieţii sale... Să se pomenească însă prin toată ţara Vlahiei şi de Doamna-Anna Palaeologa şi de fiul eî împăratul... Să se păstreze hotarăle Vlahiei cum fusese maî înainte vreme. Dacă [loan Anghel] va căpăta cetăţile din cuprinsul Vlahiei, să le stăpîneascâ ca şi pe restul Vlahiei “.— După cum e adversar al lui Ro.es-ler, tot aşa e, adversar Gherghel şi al filologilor. Pag. 54: „Macarcă limbiştiî, cu privire la justeţa legilor schimbării 'sunetelor, o iau cam pe sus faţă de istorici, n-o duc de multe ori la niciun capăt, cînd este vorba să strămute a-devărurile lor cele fără vieaţă în faptele istorice vii. Pentru aceia ar trebui, mai ales pentru asemenea obscure ca-pitule ale istoriei, ca cercetările istoricilor şi limbiştilor să stea în contact unele cu altele". Foarte adevărat. De aceia trebue şă regretăm că istoricii noştri o iau aşa de uşurel cu cunoaşterea limbii romîneiştî, încît să-şi închipuiascâ Basarabă ar putea să fie meţateză din Bessapara, cum face Onciul, Originile principatelor romîne pag. 115, orî un turcesc fantastic baş-arabâ, cum vrea Gherghel. Pag. 20.: „In turceşte baş-arab înseamnă cap de maur, cu care ocazie este de observat că s şi ş foarte uşor se pot confunda la scris. Blazonul Basarabilor [trei capete de arapi] ar reda, deci, în mod figurativ forma tataro-cumană a numelui". La acestea •adauge autorul în notă: „In puţinele cuvinte cumane, date de Roesler Romănische Studien pag. 352-356, corăspunde totdeauna cumanul s turcului $, de ex, turc tas — cuman .tas, turc enis — cuman enis, tnvc isidir-im — cuman esitar-men. Cum că aşa este, se vede din codex cumanicus, unde latinul capud (sic) corăspunde persului ser Şi cumanului bas“. In ce priveşte etimologiea propusă de Gherghel am de făcut grave observaţii, Maî întîiu în limba turcească atributul precedează .totdeauna substantivul său: un bas arab în turceşte este imposibil. Cap arăpesc se zice în turceşte 'arăb băs, îar cap de arap se zice pe turceşte 'arăb basî'■ In codex cuma-nicuş apoi scriitorul, care a scris cuvintele cumane şi per-siene cu litere latine, întrebuinţează şi pentru s şi pentru £ a-
83.0
§ 227-228-229.
celaş caracter s, de nevoe, pentrucă adecă n-avea în alfabetul latin un caracter pentru 3. Nu numai cuvintele... cumane au s pentru f în .codex cumanicus, ci şi cele per-siene.; Dacă ar admite cineva, ducîndu-se după scrisul din codex cumanicus, câ în limba cumână nu exista sunetul atunci ar trebui sâ admită că nu există sunetul $ nici în limba persiană. Apoî ce maî vrea să zică autorul cu aceîa că „cu care ocazie este de observat că s şi 3. foarte uşor se pot confunda la scris“? A voit să zică, sigur, că cele trei puncte de deasupra, care deosebesc în scrisoarea turcească (adecă arăbească) pe s de 8, au scăpat din videre celui care a scris eticheta, legenda blazonului, aşa că cetitorii legendei blazonului Basarabilor (cetitorii, fireşte, cumani, pe vremea cînd Basarabii, şi eî Cumani, aveau legenda blazonului lor scrisă în turceşte [orî cumăneşte, căcî e tot aceia]) au cetit basarab în loc de basarab şi au schimbat numele familiei după legenda blazonului. Aceasta e o culme ! Asemenea lucruri nu se regulează cu ochii, ci cu urechile !
§ 228. C. Jirecek, Geschichte der Serben, Gotha, 1911,
I	pag, 39: „In veacul de mijloc au existat în peninsula balcanică două limbi romanice: limba romînă, a Romanilor dela Dunăre, şi limba dalmată, ale cărei resturî s-au păstrat pănă în zilele noastre în insula. Veglia. In ţara muntoasă dela mijloc s-a dezvoltat 'o limbă amestecată illyro-romanică, din care se trage limba albaneză. Din cauza poziţiei sale intermediare limba albaneză are pe de o parte ceva comun cu limba romînă, iar pe de altă parte ceva- comun cu limba dalmată
§ 229. D. Onciul, Din istoriea Romîniei, Bucureşti, 1914 (Din „Călăuza oficială a expoziţiuniî generale romîne 1906“), pag. 3 : „Romînia înpreună cu ţările locuite de Romînî la nordul Dunării între Nistru şi Tisa, unite în antichitate sub numele de Dacia, au fost cuprinse în lumea romană şi cucerite pentru latinitate sînt acum tocmai 1800 de ani^prin cucerirea şi colonizarea Daciei de cătră împăratul Traîan, întemeetorul poporului romîn. Cu vreun secol mai înainte se aruncase prima sămînţă a naţionalităţii romîhe la sudul Dunării, în părţile locuite de vechii Illyrî (străbunii Albanejilor de astăzi) şi de foştii Thracî (aproape înrudiţi cu Illyriî),' între Adriatica şi marea neagră, ţări definitiv supuse de" Romani supt împăratul' Octavian August, după cu-
§ 229.
831
ceririle începute aici în timpul republicii. Dar abia creaţiu-nea lui Traian, prin care stabilirea elementului roman la Dunăre a fost îndeplinită, . a dat fiinţă poporului romîn în Dacia. Chiar delă, cele dintîiu mărturii istorice asupra Romînilor ca popor propriu, cu numele de Vlahi, începînd din secolul al XI, tradiţiea istorică despre originea lor (constatată maî întîiu la scriitori bizantini din secolul al XI şi al XII) îi prezintă în legătură cu Traian şi cucerirea Daciei sau ca urmaşi aî colonilor romani de aici. De asemenea ceî dintîiu cronicari aî Ungariei (din secolul al XII şi al XIII) cunosc pe Vlahii din regatul ungar ca „foşti colonî ai Romanilor", rămaşi în ţară şi găsiţi aici de Unguri. Şi tradiţiea naţională, constatată ca tradiţie scrisă mai întîiu în prima jumătate a secolului al XVI, a păstrat cunoştinţa originii dela Rîm (Roma), decînd — cum călugării din mănăstirea Deal spuneau lui Francesco della Valle (1532)— «Traian împăratul, cucerind această ţară, o înpărţi ostaşilor săi şi o făcu “colonie de Romani». Numai dela sfîrşitul secolului XVIII încoace
o	samă de istorici şi filologi s-au nevoit să opună acestei tradiţiunî statornice, pănă atunci general admisă în istoriografie, o teorie contrară, după care. Romîniî din Dacia (Da-coromînii) s-ar fi format ca popor la sudul Dunării, laolaltă cu fraţi! lor din peninsula balcanică (Macedoromînii), de unde ei ar fi emigrat în evul mediu spre a popula vechea Dacie, părăsită de Romani cu maî multe secule mai înainte. Fără mărturii directe în sprijinul unei transmigraţium de acest fel, care pănă acum n-au putut fi produse, ştiinţa nu poate părăsi tărîmul real al tradiţiei istorice, adeverită chiar dela prima arătare a Romînilor în istorie. Aşa fiind, cucerirea Daciei decătră Romani acum 1800 de anî este punctul de plecare al istoriei romîne pe aceiaş pămînt locuit de Romîni“.— Scriitorii bizantini, despre care vorbeşte Onciul, sînt Kekavmenos şi Kinnamos (Vezi mai sus §§ 177, 178 supt aceşti autori), iar cronicarii unguri sînt Anonymus No-tarius, Gesta Hungarorum, care spune în cap. IX că la venirea Ungurilor în Pannonia „această ţară era locuită de Slavi, Bulgari, Valahi şi păstorii Romanilor, fiindcă după moartea regelui Attila Romanii numiau ţara Pannonieî pascua, din cauză că-şi trimeteau turmele la păscut prin această ţară (Quam te'rram habitarent Sclavi, Bulgarii et Blachii ac pas-tores Romanorum, quia Pos^ Mortem Athilae regis terram
832
§ 229.
Pannoniae Romani dicebant pascua esse, eo quod greges eo-rum in terra Pannoniae pascebantur)u*), şi Keza, cronicar
*)- .Anonymus Belae regis notarius, G-esta Hungarorum, îu Schwandtner, Scriptores rerum hungaricarum veteres ac genuini, Vindobonae, 1766-1768,1. Copie din secolul XIV. După Hunfalvy, Die Rumănen und ihre Anspriiche, 246, regele ar fi Bela III (1174 -1196) şi notarius ar fi trăit pănă în cele dintîiu decenii ale secolului XIII. După Onciul, Teoriea lui Roesler, 256-262 regele ar fi Bela II (1131-1141) şi notarius ar fi scris pela mijlocul secolului XII. Este cel mai vecliîu cronicar ungur şi pe care Ungurii îl ţineau în mare cinste, pănă cînd s-a deschis prin Roesler Ro-manische Studien cearta asupra originii Romînilor. El mai povesteşte cap. XI-LI pentru timpul venirii Ungurilor în Pannonia (aproximativ anul 896) următoarele lucruri: °Ţara între Tisa şi Dunăre până la: graniţile Rutenilor şi Leşilor o stăpînise şi o populase cu Slavî şi Bulgari Reanus, mare principe al Bulgariei, bunicul lui Salanus, stăpînitorul acelui teritoriu depe vremea venirii Ungurilor. Ţara între Tisa, Mureş şi Someş fusese în stăpînirea unui duce Morout, al cărui nepot, Menumorout, era domnul actual depe vremea venirii Ungurilor al acelui teritoriu, aî cărui locuitori erau Cazari. Dela Mureş pânăla Orşova se întindea stă-pîairea ducelui Grlad, care venise dela Vidin şi ocupase cu ajutorul Cumanilor acel teritoriu. In Ardeal domnia un Vlah, Gelou, asupra Vlahilor şi Slavilor, oameni nedeprinşi cu războiul şi care suferiau mult din partea Cumanilor şi Pecenegilor. Ungurii au supus pe toţi aceşti principi. In special Tuhutum a învins pe Ge-lou şi a supus Ardealul, în care familiea luî a domnit pănă la Ştefan cel sfînt, anul ÎOOQ.9 Această povestire a cronicarului a-nonim a. fost contestată de Roesler: 0 Anonimul ar fi trăit tîrziu, pe vremea lui- Bela IV (1235-1270) şi ar fi povestind lucruri neexacte, luîndu-se după înprejurările depe vremea lui.0 Cam că anonimul a'povestit şi lucruri neexacte şi s-a condus cîteodată de înprejurările depe vremea lui, nu se poate tăgădui. Faptul, de pildă, că vorbeşte de Cumani pe vremea venirii Ungurilor în Pannonia este o probă pentru aceasta. De altfel şi alţii înainte de Roesler aii bănuit notarului anonim că ar fi plăzmuit istoriea veche ungurească după înprejurările contemporane cn âînsul, precum se vede din Petru Maior Istoriea pentru începutul Romînilor 97: „Uniî zic că notarîul au scris istoriea sa după tocmeala lucrurilor ce era în veacul luî, iară nu după adevărul vremii aceia cînd au întrat Ungurii în Pannonia şi în Ardeal". Pentru părerea că notarul anonim a trăit înainte de Bela IV aduce Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 239 proba că cuvîntul Blachi, cu care notarul anonim numeşte pe Romîni, se găseşte întrebuinţat numai îa documentele ungureşti anterioare lui Bela IV. Cu începere dela 1234 se întrebuinţează în mod excluziv numai cuvintele Olaci, Olachi, Olati, Walati în documentele ungureşti.
din secolul XIII, care spune I, 4, a .că „Locuitorii din oraşele Pannonieî, Pamfiliei, Macedoniei, Dalmaţiei şi Frigiei, ne mai putîad suferi prădăciunile şi asedîurile cele multe din .partea Hunilor, şi-au părăsit ţara cu voea lui Attila şi au trecut peste marea adriaticâ în Apulia. Numai Vlahii, care erau păstorii şi colonii lor, au rămas de bună voe în Pannonia (Pannoniae, Panfiliae, Macedoniae, Dalmatiae et Frigiae civitates, quae crebris spoliis et obsidionibus per Hunos erant fatigatae, natali solo derelicto, in Apuliam per mare adriaticum, de Ethela licenţia impetrata, transierunt; Blackis, qui ipsorum fuere pastores et coloni, remanentibus sponte in Pannonia)"; şi I, 4,6 că „Secuii sînt rămăşiţi de ale Hunilor. Cînd au aflat că Ungurii s-au întors în Pannonia, li-au eşit înainte la hotarele Ruteniei, şi dupăce au ajutat Ungurilor să cucerească Pannonia, aii căpătat şi eî locuri într-însa, dar nu la şes, ci cu Vlahii înpreună în munţii dela margine (Zaculi Hunorum sunt residui, qui, dum Hungaros in Pannoniam iterato cog-noverunt remeasse, redeuntibus in Rutheniae finibus. occurr rerunt, insimulque Pannonia conquestrata, partem in ea sunt adepţi, non tamen in plano Pannoniae, sed cum Blackis in montibus confiniis sortem habuerunt)“. Dintre aceşti scriitori, dacă într-adevăr vorbele lor reprezintă nişte tradiţii, după cum vrea Onciul, iar nu mai degrabă nişte combinaţii personale, ceî unguri reprezintă în tot cazul tradiţiea dela venirea Ungurilor în Pannonia, pecînd foarte probabil populaţie romînească se găsia pe teritoriul Daciei, iar dintre cei bizantini nnmaî Kekavmenos leagă originea Romînilor de cucerirea Daciei prin Traian. Dacă însă tradiţiea — în caz cînd tradiţie este--- reprezentată de Kekavmenos pomeneşte de împăratul Traian, aceasta se explică prin faptul renu-melui celui mare al acestui împărat, care a făcut să se rezu-meze în el toată opera anterioară de romanizare a răsăritului Europei, nu poate servi însă ca probă că romînismul şi-ar fi trăgînd originea numaî dela împăratul acesta ori mai cu samă dela dînsul, cu atît maî mult nu, cu cît aceiaş tradiţie pune patriea primitivă a Romînilor în ţara Sîrbilor, adecă în Moesia Superior.
§ 230. N. Iorga, Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie, Bucarest, 19J5, I pag._ 5-9 : _ „Regiunile cuprinse între Carpaţiî romînî şi rîul Tisa erau locuite la epoca luî Herodot de Agathyrsi, care erau de origine evi-
834
§ 230.
dent thracă, dupăcum îî arată şi numele, şi aveau cele mai strînse relaţii cu ramura dacă din aceîaş tulpină. Romîniî sînt necontestabil descendenţii acestor Daci şi aî congenerilor lor Geţi, stabiliţi cînd pe malul drept cînd pe cel stîng al Dunării, precum şi aî celorlalte elemente thrace şi illyre deznaţionalizate printr-o colonizare romană lentă, care s-a făcut întîiu prin immigraţiî de ţărani veniţi din Italia cu mult înainte de cucerirea luî Traîan. Fiindcă teritoriul A-gathyrsilor şi al vecinilor lor de aceîaş origine a fost dela început o ţară thracă şi apoî a aparţinut Dacilor, acest teritoriu face, deci, parte în mod evident din moştenirea cea maî veche şi cea mal autentică a actualei naţiuni romîne. Această prezenţă a Agathyrsilor civilizaţi, care exploatase minele de aur ale aceştei provincii, apoî stabilirea unui stat dac, care trebue să figureze .printre fundaţiunile cele mai importante ale barbarilor şi avea relaţii continue cu lumea romană, căreia îî împrumuta cu inteligenţă,, am putea zice chiar cu patimă, elementele necesare pentru a forma o nouă civilizaţie mixtă, sînt, propriu vorbind, primele titluri de posesiune pe care le pot prezenta Romîniî de astăzi îa privinţa Transilvaniei şi a provinciilor vecine. Opera îndeplinită de Romanî şi lăsată moştenire acelora care li poartă şi astăzi numele şi vorbesc o limbă derivată, în părţile eî esenţiale, din latineşte ar fi un al doilea titlu de posesiune în favoarea acelora care li-au moştenit numele şi limba. Ni' menea nu pretinde astăzi, printre oamenii cu judecată, câ. poporul romîn, aşa cum se prezintă astăzi, ar fi continuatorul, fără nicîun amestec, fâră nicîo pată, ca să zic aşa, al Romanilor în înţelesul pur latin al acestui cuvînt, învăţaţii au reuşit să fixeze că primul element roman care a pătruns în Dacia, al cărei centru şi a cărei citadelă principală era Transilvania, au fost ţărani italieni, care fusese nevoiţi să părăsească peninsula din cauza creşterii prea mari a populaţiei, din cauză că munca cîmpuluî se făcea numaî cu sclavi, precum şi pentru aceia că se lăţise regimul vilelor de lux şi al aprovizionării Italiei prin mărfuri venite din provinciile vecine. Fiind maî numeroşi decît Illyriî şi Thracii vecini, şi avînd aceleaş ocupaţiunî ca şi. aceşti maî veclii locuitori aî peninsulei balcanice, ţăranii italieni au . reuşit să-i deznaţionalizeze printr-un proces de transformare etnică, de care izvoarele contemporane, care aveau de scop să trans-
mită numai evenimentele politice, nu puteau şi nu trebuiau să vorbească. Aceste elemente thraco-illyre romanizate s-au întins dela sine, fără niciun ajutor şi fără nicîun imbold din partea oficialităţii, pe rîpa stingă a Dunării, şi imperiul n-a făcut decît să urmeze această expansiune, care se îndeplinise de Italienii de rasă pură. Cînd, după mai multe războae contra Dacilor, dintre care cele depe urmă fură purtate de Traîan, ce ajunse în urma strădănuinţilor sale militare stăpîn peste Dacia întreagă, a fost întreprinsă o colonizare oficială,, mai ales pentru a înfiinţa oraşele indispensabile pentru o-pera de civilizaţie romană, noii veniţi, chemaţi de imperiu şi ocrotiţi de armele sale, organizaţi după legile imperiului şi trăind pe acest nou teritoriu pentru a servi raţiuni de stat, aparţineau, dupăcum arată inscripţiile şi cele cîteva linii consacrate de istorici aceştei opere, diferitelor rase, care, egale din punct de videre politic, trăiau în orbis ro-manus. Ei fraternizau numai prin limbă .şi prin interese, prin regimul politic pe care-1 servîau, şi prin activitatea lor întreagă. Ne putem întreba totuş dacă au luat într-adevăr parte aceşti tîrziu veniţi la formarea poporului romîn, a cărui primă bază e reprezentată de Thraco-Illyri şi a doua de immigraţiea ţărănească italică, care a fost.singura capabilă de a produce deznaţionalizarea aceştei mase mari de barbari, care masă de barbari ar fi rezistat la influinţa căutătorilor de aur şi a aventurierilor, a funcţionarilor şi a soldaţilor, stabiliţi în provinciea pe care Roma imperială o aşezase pe malurile Dunării şi în Carpaţi“.—Va să zică Romînii sînt Thraci şi Illyrî, romanizaţi în Dacia şi în peninsula balcanică prin ţărani italieni, care venise în Dacia şi în peninsula balcanică înainte de Traîan şi în aşa de mare număr, încît au deznaţionalizat lesne pe .Thracii şi II-lyrii din Dacia şi din peninsula balcanică. Cînd au cuprin& Romanii Dacia sub Traîan, coloniştii şi militarii veniţi într-însa în urma cuceririi au găsit provinciea deja romanizată. Şi pentru aceste afirmaţii Iorga.se raportează la învăţaţi: „învăţaţii au reuşit să fixeze că'etc.“ Oare cum vor fi reuşit? Căci doar tot Iorga spune că despre acest lucru „izvoarele contemporane nu puteau şi nu trebuiau să vorbească". Ştim că Iorga poate broda. Vezi, de pildă, mai sus § 226 sub G-eschichte des rumânischen Volkes înfloriturile pe care le face pe baza celor povestite de Priscus. Dar în
836
§ 230.
cazul de faţă nu brodează, ci. inventează pe de-a întregul. Şi motivul pentru care inventează este că vorbeşte de „moştenire veche şi autentică a naţiunii romîne“, de „titluri de posesiune pe care le pot prezenta Romînii în privinţa Transilvaniei şi a provinciilor vecineu, de „titlul de posesiune al acelor care au moştenit numele şi limba Romanilor". Motivul pentru care inventează este că el nu face istorie, ei pseudoistorie tendenţioasă. In privinţa. aceasta a făcut judicioase . observaţii Fischer, Die Herkunffc der Rumăuen, pag. 204: „Romîniî ar trebui să se gîndească că romanitatea nu stă în Horatiu, nici în Cicero, ci în virtas romana, adecă în vrednicie, în mâreţiea simţirii, în caracterul cel cinstit. Ar trebui să-şî dea osteneală Romînii ca binele, pe care-1 poartă în eî, fără îndoială în mare măsură, să-l îngrijească, sâ-1 dez-Yoalte şi să-l întărească tot mai mult, iar răul, pe care-1 au în eî îarăş fără contestare, să-l recunoască şi să-l stîrpească dela rădăcină, altfel are să fie rău de dînşiî. Lor nu.li trebue romanitatea, cea îngropată în muzee, ci virtutea cea vie romană. La asemenea virtute poate să tindă cineva, chiar dacă nu-î Roman. Şi. de ce aii maî mult trebuinţă Romîniî ? Să fie Romani tot mai. spălăciţi şi mai degeneraţi, orî Romîni tot mai vrednici?" Şi pag. 4 : „Eu sfătuesc pe Romînî să nu se lese opriţi de o fantomă, ci în mod cinstit şi fără preget să lucreze la renaşterea lor. Rasa lor posede o aşa de mare inteligenţă naturală, o aşa de uimitoare putere de rezistenţă, -o aşa de neobişnuită energie a vieţiî, încît, dacă reuşeşte să scape moralmente de o mulţime de resturi medievale şi pe jumătate asiatice, ea poate să-şi ceară locul la soare numai şi numai pe baza faptului care nu se poate înlătura : j’y suis et j’y reste. In vieaţa popoarelor nu hotăresc numele mari şi goale, ci vredniciea maî mare şi numărul mai mare“.
In ce priveşte faptele înseş, locuitorii Italiei s-au scurs, este adevărat, peste graniţile ei, dar nu înaintea cuceririlor romane, ci odată cu acestea şi după acestea, şi s-aii scurs anume ţăranii ca ostaşi, îar târgoveţii ca ostaşi şi ca ■negustori ,ori, în general, ca oamenî de afaceri. Şi aşa de mult se golise Italia de locuitori .în preajma cuceririlor făcute de statul roman în teritoriile thrace, illyre şi pannone din peninsula balcanică (Yezî istoricul acestor cuceriri la •§§ 75, . 76, 77), încît dictatorul Caesar a trebuit să intervină şi să împiedece emigrarea Italienilor. El a. interzis Italieni-
§ 230.
837
lor de vrîsta între 20 şi 40 de ani să absenteze maî mult decît trei ani din Italia. Suetonius, Caesar 42. Vezî § 234,3r
a.	Nicăirî agenţii roinanizâtorî de origine italiană n-au fost maî puţini decît în teritoriul romanizat al răsăritului Europei, şi anume cei maî puţini au fost în teritoriul romînese al acestui răsărit. Motivul este atestat de istorie : în afară de . ostaşi, nu mai erau Italieni disponibili. împănase lumea cucerită: din ordinul lui Mithridates 80000 din el au fost ucişi în Asia Mică şi 20000 în insula Delos. Din cîţî rămăsese în Italia perise vreo 800000 în războaele cu soţii şi în cele civile depe vremea luî Sulla şi Marius. Regiuni întregi erau pustii, de pildă Apulia. Locul Italienilor îl umpluse sclavii şi străinii. Mommsen, Romische G-eschichte II pag. 402-403, III pag. 514. Dar să admitem acest lucru imposibil,, că înainte: de cucerirea romană s-ar fi strecurat ţăranii italieni în teritoriile barbarilor, şi încă în ale celor mai a-prigî barbari cu care au avut de a face vreodată Romanii. Ce fel de ţărani italieni îşi închipueşte Iorga că ar fi fost aceia? Pentru a pricepe concepţiea acestui învăţat? voiu reproduce cele spuse de el asupra aceştei chestiuni (asupra, căreia îi place să revie) şi îa alte două lucrări ale sale, dintre care despre una voiu vorbi în special maî la vale. Istoriea literaturilor romanice în dezvoltarea şi legăturile lor, Bucureşti, 1920, I, pag. 3-4: „Limbi neolatine, s-au produs numai în Gallia pe bază celtică, în Spania şi Portugalia .pe bază iberică, în Italia însăş pe singura bază latină, în Alpî, unde Retoromanii au un substrat special,: şi la noi, unde substratul a fost dacic, trac. In toate aceste părţi, ducînd, la sfîrşitul republicii romane, o: vieaţă mai mult de sat, a. plugarilor şi păstorilor, au trebuit să vie mari mase romane, în adevăr romane — nu în sensul' în care „ anume persoane din Austria puteau fi însumate la rasa germană—, avînd a-celaş fel de traîu ţărănesc, pentru păstrarea chiar a Căruia au; părăsit solul italian.. i Căci: aici se înscăunase^ prin progresele militare, politice şi economice ale statului, un alt regim la ţară, unde erau vile, parcuri, ca ale lorzilor inglejr de astăzi, care au izgonit la oraşe--—însă nu şi la Roma,: plină de străini, şi avînd, în Trastevere, Semiţi: Sirieni: şi Evrei—o mare ^parte 'din vechea populaţie de plugari, Ga: să-şi aibă plăcerea, lor -de a :vîna vulpi şi de a organiza sâr-bări în aer liber, iar sclavi, cu munca fără preţ, lucrau1 pen-
838
§ 230.
tru stăpîn, pecînd cea mai mare parte din aprovizionare ve-nia pe mare, din grînarele Sicilieî, ale Africeî şi altor părţi căzute în atîrnare faţă de Roma. Nefiind admisibilă, * cum am spus, îngrămădirea prea mare în oraşe, unde nu era o industrie asemenea celei de astăzi, neputînd fi vorba de e-migrări, ca acelea care duc în America pe sătenii fără ocupaţie aî Rusiei europene, ai Austroungarieî, ai Irlandei, a trebuit să se producă o lentă emigrare, de care, în chip firesc, izvoarele narative... n-au grijă să vorbească... Şi aceşti oameni singuri, trecînd pe alte tărîmuri, cu prestigiul puterii romane, cu valoarea lor dovedită, cu sprijinul oficialităţii apropiate ori mâi depărtate, au putut deznaţionaliza aproape imediat părţi risipite din populaţiea aborigenă, pentrucă a-ceştiia la rîndul lor să poată lucra, independent de sîngele lor, asupra congenerilor... Romanizarea, care e mai mult o latinizare, s-a petrecut ca un fenomen înainte de toate popular, elementar". Istoriea Romînilor din peninsula balcanică, Bucureşti, 1919, pag. 8-9: „Date precize lipsesc, pentrucă să se poată fixa condiţiile, în care a avut loc romanizarea cea urmat izbînda definitivă a armatelor republici!.: Trebue să se admită totuş—şi am indicat-o adesea—că, alături de trimeterea pe cale oficială a coloniştilor, de stabilirea soldaţilor care-şi isprăviseră cariera şi care contractaseră legături în ţară, a fost şi aportul de populaţie datorit iniţiativei clasei rurale însăş; Intr-o regiune ca Italia din această vreme, care primia de aiurea, din Sicilia, din Africa, din insulele mediteranei răsăritene, din Egipt mijloacele sale de hrană, şi care prefăcea vechile cîmpii muncite de ţărani liberî în ferme încredinţate lucrului sclavilor, sau în parcuri şi grădini de plăcere în jurul vilelor luxoase, rolul, a-cestor ţărani de veche şi zdravănă rasă era cu adevărat sfîr-şit. Eî nu puteau nici sâ se potrivească după noile condiţii de viaţă dela ţară, nici să găsească locuri în oraşe, pe care apucaseră a le năvăli intruşi străini, venind de aşa' de departe cum este Asia semită. Nevroind să decadă, să piară de o ticăloasă moarte înceată, aceşti ţărani trebuiră să emigreze. O parte dintre dînşiî se îndreptară cătră apus şi dădură Provenţei caracterul său lămurit roman. Ceialaltă parte, cea mai importantă, luă, prin păsurile Alpilor orientali, drumul care duce la Balcanitişi la Pind“.
: r Limba neolatină din Italia s-a produs pe singura bază
§ 280.
839
latinărmar! mase romane tn adevăr romane9, cţărani de veche şi zdravănă rasă °, r romanizarea e mai mult o latinizare.9 Hotărît este că Iorga îşi închipueşte Italia ca o ţară plină de o rasă unică, şi anume de o rasă neaoşă latină. Dar lucrurile nu stau astfel. Popoarele italice, din care făceau parte şi Latinii, ocupau numai partea centrală şi sudică a Italiei dinspre vest de Apenini. Partea centrală şi sudică a Italiei dela răsărit de Apenini era ocupată de popoare illyre, îar tot nordul peninsulei, începînd cu mult dela sud de Padus, era ocupat de Celţî, de Liguri şi de Illyrî. Aceasta în trăsături generale, căci alături cu popoarele italice maî erau încă, îa partea dinspre vest de Apenini, şi alte neamuri de oameni, anume Etrusei şi G-recî. Şi dintre aceste neamuri acele asupra cărora s-a întins maî tîrziu romanizarea în peninsulă au fost Celţiî şi Liguri! şi Illyriî din partea nordică a ei. Opera de cucerire a acestora a început pela sfîrşitul secolului III a. Chr., a fost întreruptă de războiul al doilea punic şi desă-vîrşită (cu excepţie de Liguri, care au fost domoliţi mai tîrziu) în primul şfert al secolului II a. Chr. Şi în teritoriul celt de dincoace (dela sud) de Padus au fost aşezate colonii de Italici, îar jumătate din pămînturile Celţilor au fost confiscate şi date acelor colonii. Teritoriul de dincolo (dela nord) de Padus însă a fost lăsat de Romani neatins din punct de videre al solului şi al populaţiei, o singură colonie numai a fost trimeasă de eî, pe teritoriu illyr, la Aquileia. Mommsen, Romische Geschichte, 1, 563, 673 sqq. Prin urmare, dacă, admiţîndu-se imposibilul, se vor fi scurs nisdaî ţărani din Italia „prin păsurile Alpilor orientali, pe drumul care duce. Ia Balcani şi la Pind", înainte de cucerirea romană, ace! ţărani în tot cazul nu puteau fi italici, latini şi „în a-devăr romani“> ci celţî şi illyrî, romanizaţi dela o vreme, dar celţî şi illyrî de sînge şi de minte. De dus însă prin ţări barbare chiar înainte de cucerirea romană a ţărilor acelora, s-au dus Italieni, dar aceîa nu erau ţărani, ci negustori, oamenî de afaceri, de obîrşie tîrgoveaţă. Yezî Y. Pârvan, Die Nationalităt der Eaufleute im romischen Kaiserreiche, Breslau, 1909, de pildă pag. 27v
Cu toate acestea povestea despre ţăranii „în adevăr romani", care au romanizat provinciile înainte de cucerirea lor, a convins pe Sextil Puşcariu, care spune Locul limbii
840
§ 230-280 a.
romîne. .între limbile romanice pag. 14:„N. Iorga a arătat în mod convingător că înainte de cucerirea oficială a unor provincii romane a existat o îndelungată infiltrare a acestor ţinuturi cu o populaţie ţărănească, care ea, iar nu ceî cîţî-va veterani, slujbaşi şi aventurieri veniţi deodată cu ei, a dat caracterul roman acestor provincii. “ Tot aşa povestea a convins pe Capidan, Romînii din peninsula balcanică, în Anuarul institutului de istorie naţională, II, anul 1923,. pag. 97.
§ 230 ă. J. Peisker, Die Abkunft der Rumănen, în Zeitscliriffc des historischen Vereines 'fiir Steiermark, XV Jahrgang, 1-4 Heffc, Graz, 1917, pag. 160-205.
Pag. 160-163, 174-179: p Se dă un tablou al vieţii nomade păstoreşti a Macedoromînilor şi a popoarelor uralo -altaice.din stepele Asiei centrale: Vărează în unele regiuni şi ernează în altele, şi. acele regiuni sînt adesea foarte îndepărtate unele de altele. Animalele sînt oi, pentrucă ele se acomodează cel mai lesne la asemenea fel de vieaţă. Transportul întregii averi se face pe spinare de cai . (în Asia centrală şi de cămile), căci cară nu se pot-transporta lesne pe-dramuri anevoioase.9
Pag, 163 : f Intre Romînii păstori şi ţăranii de alte neamuri agricultori ,din peninsula balcanică există, în timpul cît Rbmînii trec dela locurile unde vărează la cele unde ernează!i şi din contra, aceleaş raporturi care se observă în anumite regiuni depe „lîngă pustiurile din Aş‘,ia centrală între păstorii turci nomazi şi locuitorii de alt neam agricultori,5* ' ' ;£ag; -1[74': %Toţî; nomazii pe care-î arată istoriea că au venit în Europa, aii venit fără excepţie din Asia centrală, leagănul păstorilor de; oi nomazi.££
r: Pag; 185: rLa vieaţa nomadă a păstorituluî de oi se-dedă'omul numai. cînd,:est^ silit de înprej arări. Asemenea. îiiprejurări ;se: găsesc" nWâi în Asia centrală, unde-triburile-apaVţin la aceîaş rasă, c6a uraloaltaică. Cum că ar. fi fost şi-populaţie arică nomadă cil păstorie de . oi, nu se măi poate-crede:9- \• • ' , ' :	‘	_;" .
■1 Pag. 186: rAâtăzi există în 1 Asia centrală numai o-rasă,de oameni cu vieaţă păstorească nomadă, cea uraloal-iai($;Toţ-‘,aşaţx*ebţLiţ să fie şi altă dată’ în timpurile trecute.; dum că" toţi ; aceşti	de aceiaş; origine,
se probează prin feliul vieţii lor, care este acelaş la toate.,
§ 230 a.
841
cu începere de cînd avem ştire despre ele, sînt acum mai mult de două mii de ani. Sciţiî, aşa cum îi descrie Herodot, samănă cap tăiat („vrie ein Ei dem andern“) cu Mongolii descrişi de Rogerius, Thomas arhidiaconul, Plan Carpin, Ru-bruquis, Marco Polo. Numaî limba îi maî deosebeşte, aşa că, de pildă, limba Sciţilor depe vremea luî Herodot era arică. Limba însă nu poate răsturna, cînd este vorba de a hotărî rasa, criteriul format de felîul de a trăi (Lebensweise), care este „criteriul hotărîtor pentru rasă“ („das ausschlaggebende Kriterium fur die volkische Abkunft“).°
Pag. 174: „Tot aşa firea romînimiî nu consistă în limbă, ci în felîul eî de a trăi ca populaţie păstorească nomadă“.
Pag, 197: f’Pănă acum a fost neglijată în istoriea popoarelor tocmai partea cea maî esenţială, cea economică („die wirtschaftliche, wesentlichste Seite“).9
Pag. 168-172, 187-195 : f Romîniî păstori nomazi, cînd aii fost nevoiţi din diferite pricim sâ devină sedentari, şî-au părăsit limba, au adoptat-o pe acea a locuitorilor vechi sedentar?, în mijlocul cărora s-au stabilit, şi. au devenit Greci, Albâneji, Sîrbi, Croaţi, Bulgari, Rutenî, Poloni, Slovaci, Cehi, Sloveni. Aşa, de pildă, s-au sîrbizat în Montenegro. „Muntenegrenii sînt numaî cu limba Slavi, din punct de videre al neamului sînt Romînî şi Albaneji". Din cauza vieţii lor nomade Romînii n-an fost prea legaţi de propriea lor limbă romînească şi lesne aii părăsit-o şi au devenit Greci, Slavî, etc. „Oare nu cumva şi limba lor naţională romînească a fost adoptată de dînşii în aceiaş chip ?“ Ba da, căci Romînii sînt Uraloaltaicî romînizaţî. Cînd au venit altaiciî străbuni („die altaischen Vorfahren“) ai Vlahilor nomazi, nu se •ştie. Ei n-au putut fi romînizaţî în provinciea Dacia, pentrucă această provincie a fost prea puţină vremfe ocupată de populaţie romană.	Aii trebuit să fie	romînizaţî	în	pe-
ninsula balcanică. Dar pe teritoriul romînesc al peninsulei, aşa cum a fost fixat de Jirecek, dacă s-ar fi romînizat, nu se poate pricepe pentru ce n-ar fi devenit sedentari, ori macar pentru ce n-au căpătat obiceiul de a creşte şi alt fel de animale decît oi,	pentrucă teritoriul romînesc	din	peninsula balcanică este	de aşa natură, că	locurile de	ernatic
sînt foarte apropiate	de cele de varatic	şi în asemenea	în-
prejurărf nomazii păstori capătă deprinderea de a creşte şi alte animale, nu numaî oi. Lucrul nu se poate explica de-
56.
842
§ 230 a.
cît în felîul acela că pe teritoriul dalmat, ori poate pe cel grecesc, se formase un sîmbure romînesc prin legionari romîni stabiliţi ca colon!, şi în acel sîmbure romînesc au venit să erneze nomazii. Sîmburele acel romînesc depe teritoriul dalmat ori grec a putut să fie cît de mic, şi nu este trebuinţă ca nomazii care ernau pe teritoriul cel mic romînesc să fi fost mulţi tare. Nomazii aceîa au putut fi chiar mai pnţinî de o sută. („Eine rumănische Sprachinsel gering-sten Umfangs in dalmatinischer oder griechischer Umge-bung. Aber nicht nur ein Gebiet geringsten Umfangs, son- , dern auch ein numerisch unbedeutender Hirtenschwarm ge-niigt zur ErklăruDg des Ursprungs des rumănischen Noma-dentums, es konnen sogar weniger als Hundert fremdsprachige Wanderhirten gewesen sein, welche dort begonnen haben dauernd zu wintern“). Ei s-au înmulţit răpede şi au emigrat apoi ca rolurile dintr-un stup, şi uniîa şî-au păstrat limba romînească, îar alţii au devenit Greci, Albaneji, Sîrbi, Croaţi, Sloveni, Bulgari, Ruteni, Poloni, Slovaci, Cehi.0
Pag. 203-204, 179:rDin limba lor de obîrşie, cea ura-loaltaică, Romînii au păstrat un cuvînt, cătun' kirghizfcofo/z „un loc îngrădit pe un cîmp, în care noptează oile“, kalmuk chotton, chottun „o comunitate de 10 ori 12 familii, care-şî clădesc totdeauna colibile la un loc şi-şî pase turmele înpreună", burjăt chotton pun mic sat compus din 10 păn la 12 familii, care trâesc şi-şî pase turmele îa un loc“, tatar din Siberia răsăriteană kotun [ce înţeles ?], mongol khoton, 'khotun „un lagăr compus din corturile a 6 păn la 10 familii înrudite prin sînge“.°
Pag. 172-173: rŞi în Italia şi în Spania există o populaţie nomadă de păstori de oî care-şî are originea în neamuri venite din stepele Asiei centrale. Anume păstorii actuali din munţii şi cîmpiile Campaniei se trag din oarde bulgare stabilite acolo prin secolul VII, iar păstorii nomazi din Spania se trag tot din oarde asiatice, în special din Alani.0
Pag. 186-187: ('Acolo unde nomazii au găsit loc prielnic, au crescut alături cu oile şi boi şi porci. Aşa au făcut Mongolii, aşa au făcut nomazii din stepa mării negre. De aici urmează că actualele popoare europene de origine nomadă asiatică arată prin felîul animalelor pe care le cresc locul lor de origine. Maghiarii, de pildă, care' cresc nu numai oî, ci şi boi şi porci, se probează că trebue să fi trăit
§ 230 a.
843
multă vreme în stepa mării negre, iar Romînii nomazîj fiindcă cresc numai oi, se probează prin aceasta că trebue să fi venit direct din regiunea Asiei centrale, unde nomazii nu cresc boi şi porci.9
Toată discuţiea lui Peisker se bazează pe presupunerea falşă că vieaţa economică ar proba rasa. Vieaţa economică însă, felini de a trăi, atîrnă dela înprejurările în care trăeşte cineva. Şi dacă uniîa mînîncă manioc, îar alţii grîu, îar alţii orez, şi dacă uniîa fac case de bîrne, iar alţii de cărămidă, şi dacă uniia sînt mîncători de peşte, iar alţii de carne de oae, o fac aceasta nu din cauza rasei, ci din a nevoii, şi dacă i-ai pune din-punct de videre geografic pe unii în locul altora, şi-ar schimba îndată şi vieaţa economică. Dacă ar fi trăit Germani ori Thraci acolo unde au trăit Babilo-nenii, ar fi făcut case de cărămidă, şi dacă ar fi trăit Babilonieni acolo unde au trăit Germanii şi Thracii, ar fi întrebuinţat bîrne pentru construirea locuinţilor. Cu privire la limbă, care n-ar proba rasa după Peisker (după cum chiar în adevăr n-o probează), au făcut uniia, care sînt de aceiaş părere cu Peisker, observaţiea (Vezi § 268 N° 4 Nota) că Francejii germanizaţi vorbesc tot aşa de bine nemţeşte ca şi Germanii, că Saşii romînizaţi vorbesc tot aşa de bine romîneşte ca şi Romînii, şi că un Negru adus în Franţă din mica copilărie vorbeşte tot aşa de bine franţuzeşte ca şi Francâ-jii. Maî mult încă decît cu privire la limbă ar putea face cineva o analoagă observaţie cu privire la chipul de a trăi, care ar proba rasa după Peisker (şi mi se pare că numaî după Peisker). Limba însă şi vieaţa economică sînt doi factori cu totul independenţi unul de altul, şi pentru aceia nu vreau să zic, doar, că Saşii, chiar dupăce vor fi adoptat limbă romînească, nu vor fi continuînd să ducă aceiaş vieaţă economică anterioară romînizării, în caz cînd înprejurările, în care ei trăesc, vor fi persistat de a fi aceleaş, şi nicî nu vreau să zic că la Francejii cei germanizaţi şi la Negrul cel franţuzit nu vor fi persistînd, alături cu fizicul, şi anumite aplecări şi aptitudini psihice proprii rasei,1 şi chiar anumite ă-plecărf psihice <3atotit6 anterioarei lor vieţi economice: . Yreaft să spun că/ cu aceîăş uşuririţă cu care-şi - schimbăr "omiil limbă, îş schimbă şi felîul de a trăi, vieaţa economică, în-datăc6 înprejurările îl silesc la aceasta. Prbbele ni le pro-
§ 230“
cură lumea pămîntească întreagă, Sînt popoarele agricole depe p&mînt de aceîaş rasă? Sînt meseriaşii depe pămînt de aceîaş rasă ? Sînt păstorii de oi depe pămînt de aceîaş rasă ? Chiar păstorii de oi din Asia centrală sînt de a-ceîaş rasă ? Că n-ar fi şi Iran! ace! păstori din Asia centrală, ci numaî Uraloaltaicî, este o afirmare goală. Dar chiar ace! aşa numiţi Uraloaltaicî constituesc aceîaş rasă ? După cum aşa numitele limbi uraloaltaice nu sînt doar provenite din aceiaş limbă primitivă (Acest lucru este astăzi în deobşte recunoscut), tot aşa nici popoarele aşa numite uraloaltaice nu aparţin la aceîaş rasă de oameni. Nu cumva Romani! ceî vechi, care slăvîau aşa de mult agricultura, vor fi aparţinut la aceîaş rasă cu Chinejiî, care
o	slăvesc tot aşa de mult ca şi Romani! ? Nu cumva Grecii* care au făcut atîta comerţ, decînd se pomeneşte de dînşiî pănă astăzi, vor fi fost de aceîaş rasă cu Fenicienii ori poate cu Evreii actuali ? D-apoi în Palestina cea veche trăiau u-nul lîngă altul două popoare strîns înrudite de rasă, cel evreu şi cel fenician, şi cu toate acestea unul era agricultor, iar celălalt era comerciant şi industriaş. Iar , acest popor e-vreu, aşa de agricultor şi de războinic pe vremea lui Solo-mon, fusese păstor pe vremea	patriarhilor, şi anume	tocmai
păstor de oi, fără	să	fi fost	uraloaltaic (Yezi Biblia). Şi
încă limba nu probează comunitatea de rasă numai cînd o consideri din punct	de	videre	static, sincronic, nu şi	cînd o
consideri din punct	de	videre	evolutiv, diacronic, ca	să mă
servesc de terminologiea luî Saussure. Dacă priveşti lucrurile într-un moment dat, de pildă astăzi, limba latinească este vorbită de popoare de diferite rase, de aşa numitele popoare romanicef Prin faptul că aceste aşa numite popoare romanice vorbesc aceîaş limbă de obîrşie nu se probează, fireşte, de fel că ele ar aparţinea la aceiaş rasă. Dar dacă priveşti lucrurile din punct de videre al felîului cum au e-voluat limbile romanice din limba latinească, mai ales din punct de videre al sunetelor, se constată că într-adevăr popoarele care le vorbesc astăzi aparţin la rase deosebite, a-decă la complexiuni fizice şi psihice deosebite, şi că diferitele neamuri romîneştî actuale, Dacoromînî, Macedoromînî, Istroromînî, aparţin la acelaş neam' de oameni, anume la a-celaş neam deOameni nu ca naţiune, din punct de videre sociologic, ci ca soiti, ca rasă, din punct de videre antropo-
logic, biologic (Vezî § 808 e). Starea economică însă nu probează în ce priveşte rasa absolut nimic. Dupăce la pag. 198 a pomenit de părerea lui Jung, Die Anfănge der Romanen, Wien, 1876, în Zeitşchrift fiir die osterreichischen Gymna-sien, XXII, pag. 98 sqq., şi a luî Xenopol, Une enigme hiş-iorique, Les Roumains au moyen-âge, Paris, 1885, pag. 36, că Romîniî din Dacia pe vremea invaziuniî barbarilor s-ar fi adăpostit prin munţi ca păstori, spune Peisker la pag. 199: „Prostii (Albernheiten) maî mari decît acestea n-au fost încă vreodată scrise. Cum poate un biet ţăran să se facă păstor ? De unde capătă el aşa de odată vitele de care are nevoe ? Cum învaţă el aşa de odată să Ie îngrijească, sâ se folosească de ele şi să umble cu ele încoace încolo, el care pănă acum a fost un om sedentar ? Ca păstor el poate sta în munţi numai în timpul verii. Chiar în toamna următoare ■el trebue numaî decît să se întoarcă la cîmpie, tocmai a-colo, de unde cu cîteva luni înainte scăpase, tocmai în mîna •năvălitorilor, dinaintea cărora trebuise să fugă!". Dar „ne-voea învaţă pe cărâuş“, zice proverbul romînese. Dacă cumva au trebuit Romîniî să fugă în munţi, au învăţat răpede păstoriea de nevoe, pentrucă alt mijloc de traîu în munţi decît păstoriea, şi anume maî ales păstoriea de oî, nu este. Oi vor fi avut eî cîteva, chiar pe vremea cînd trăise la cîmpie. Iar ca să se întoarcă chiar în toamna următoare la cîmpie n-au avut nevoe, pentrucă păstoriea de oî se poate face, cînd este numaî decît trebuinţă, şi pe munte în tot cursul -anului. De altfel păstoriea de oî era obişnuită şi la popoarele băştinaşe din sudestul Europei, după propriea mărturisire a luî Peisker, care citează pag. 190 caseus docleas după Plinius N. H. 11, 42, 240, şi caseus dardanicus după un geograf din IY secol p. Chr., Geographi graeci minores, II, 523, ca brînzeturî renumite, aşa renumite cum sînt actualele brîn-zeturî romîneştî, în special cele macedoromîne, despre care tot Peisker pomeneşte pag. 164. S-ar părea că fără întrerupere, dela timpul lui Plinius pănă în vremurile de astăzî, fabricarea brînzeî de oî a fost o specialitate a indigenilor, a ■autohtonilor din peninsula balcanică. Iar păstoriea de oî nomadă (transhumante)? &Şa că turmele sînt duse îarna la cim-pie şi vara la munţi, era practicată în Italia sudică înainte de Hristos, după mărturiea lui-Varro (Yezi Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 172-173, unde se maî relevează din nou
846
§ 230 a.
faptul aşa de cunoscut că terminologiea pastorală romînească este ori de origine latină orî în tot cazul nu slavă nici turcească). Aşa prostie mare, deci, nu-î părerea că ar fi dus. Romînii la munţi vieaţă pastorală pe vremea invaziei barbarilor. S-an spus prostii mai mari şi au să se mai spue. Chiar această părere actuală a luî Peisker, că vieaţa economică ar proba rasa, nu-î păn pe acolo vreo înţelepciune. Şi ce să maî spui despre afirmaţii ca acelea că Romînii, pentrucă cresc numai 01, trebue să fi venit direct din Asia centrală, iar Maghiarii, fiindcă cresc şi boi şi porci, trebue să se fi oprit multă vreme în stepa mării negre? Adecă, pentru ce, de pildă, ar fi căpătat Maghiarii obiceiul de a creşte şi alte vite în afară de oi în stepa mării negre, şi nu l-ar fi căpătat în' stepa Ungariei'? Şi pentru ce, adecă, n-ar fi venit şi Romîniî cu obiceiul de a creşte şi altei vite în afară de
01	şi n-ar fi perdut apoi obiceiul?
Dar despre care Romîni, că ar fi uraloaltaicî romîni-zaţi, vorbeşte Peisker ? Căci doar Romînii sînt cei mai mulţi agricultori şi crescători de alte vite, nu de oî, şi n-au încetat de a fi agricultori şi cu mari tendinţî spre vieaţa sedentară un singur moment, după cum probează cuvintele romîneştî privitoare la cereale, la lucrul cîmpuluî, la grădină, la vie, care sînt cele mai multe de origine latină (A-cest lucru, de altfel1 cunoscut, a fost acum din nou cu tărie relevat de Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 201-207). Cum începe el vorba, Peisker are în videre pe Maeedoro-rnînî, apoî îş întinde viderea asupra Romînilor păstori de oi în general, şi la urmă cuprinde în concepţiea sa romînimea întreagă.. Toată romînimea ceialaltă, în afară de păstorii de
01,	îş are originea după Peisker în Romînii ^păstori de oî, care aii servit barbarilor celorlalţi năvălitori,’ veniţi după dînşiî, ca spioni, şi apoî supt ocrotirea acelor barbari, con-sîngenî cu dînşiî, s-au stabilit ca populaţie sedentară şi a-gricultoare în actualele lor teritorii, în special în teritoriile dacoromîneşfi. Pag. 201: „După cum se ştie, hoardele turceşti, înainte de a năvăli în Europa, îş procurau informaţii precize pănă la mari depărtări asupra statelor pe care voîail’ să le lovească. Spionii aleşi pentru aceasta trebuiau să cunoască ţările asupra cărora erau să dee informaţii, căile de comunicaţie, vadurile şi trecătorile, apoî trebuiau să ştie limbile locului. Cine era maî potrivit la acest lucru decît păş-
§ 280 a.
847
torul romîn, care ştiia slavoneşte ? Lesne se poate înţelege cum s-au dizlocat atunci pentru acest scop mase romîneştî, care au format ca o reţea înprejurul statelor care erau să fie sacrificate. Descendenţii acelor mase de Romîni au constituit apoi populaţiea din teritoriile respective. La umbra Pecenegilor, Comanilor şi Tătarilor au devenit Romînii cu vremea un popor compact, stăpîniî ţărilor dela Dunărea de jos“. De altfel este hotărît lucru că ori toate neamurile romîneştî sînt uraloaltaice, ori niciunul, pentrucă limba Macedoromînilor, a Romînilor păstori de oî prin excelenţă, este de aşa natură, încît antropologiceşte, biologiceşte, din punct de videre al rasei, Macedoromînii constituesc acelaş neam cu Romînii ceilalţi (Vezi § 808 e), Şi va să zică romînimea ceialaltă, acea care a existat înainte de venirea Romînilor uraloaltaicî nomazi, romînimea aceia din care s-a desfăcut acel sîmbure mic de veterani, care s-a dus şi s-a stabilit pe un teritoriu mic dalmat ori grecesc undeva, de au venit acei vreo sută cel mult de uraloaltaicî nomazi şi au ernat la dînşiî, romînimea aceia s-a evaporat, a dispărut în vreun chip oarecare, probabil s-a slavizat. Şi au rămas din ea'numai acei vreo cîţîva veterani depe acel micuţ teritoriu dalmat orî grecesc undeva, care au învăţat romîneşte pe acei vreo suta cel mult de u-raloaltaici nomazi, şi apoi au dispărut şi ei şi s-a stins cu dînşiî complect romînimea cea veche. Iar acei vreo sută cel mult de uraloaltaicî nomazi, care au învăţat romîneşte dela veterani, s-au plodit într-un chip extraordinar de mare şi au dat naştere la actualii Romînî, stăpînitoriî ţărilor dela Dunărea de jos (Să se vadă în special citatele de mai sus din paginile 168-172, 187-195 ale lucrării luî Peisker). Frumoasă înmulţire ! Dacă vor merge tot aşa, apoî dela 12 milioane cît sînt aproximativ azi (Iau o sumă maî mică, să. nu se zică că exagerez), au să ajungă Romînii peste 1400 de ani de acum înainte (Căci pun data venirii uraloaltaici-lor luî Peisker pela anul 500 p. Chr., aproximativ vremea Hunilor, celor dintîiu uraloaltaicî, de rasă sigură uraloaltaică propriu zisă, năvălitori pe teritoriile romînimii, şi aceasta îarăş ca să nu se zică că exagerez) la numărul de 1440 de miliarde. Cel puţin. Pentrucă trebue băgat de samă că nu ţin socoteală decît de acei Romînî care vorbesc romîneşte, iar nu de acei, nenumăraţi care după Peisker au perdut limba romînească şi au devenit Greci, Albaneji, Sîrbi, Croaţi,
848
§ 280a -281.
Bulgari, Ruteni, Poloni, Slovaci, Cehi, Sloveni. Vor fi pe atunci, peste 1400 de anî de acum înainte, atîţîa Romîni, încîţ nu-1 va maî încăpea pămîntul, şi vor înlocui toate celelalte rase omeneşti, dupăce dela unele vor împrumuta limba. Nu vor maî fi pe atunci Inglejî, ci Romînî cu limbă inglizeas-că, nici Chineji, ci Romînî cu limbă chinezească, etc. Pănă acum ştiam că proporţiea între numărul unuî neam de oamenî dela o epocă şi numărul aceluîaş neam de oameni dela altă epocă se cam păstrează aceîaş, în mod indiferent, fireşte, de limba pe care acel neam de oameni şî-ar schimba-o (adoptând altă limbă orî alte limbi multe) dela o epocă la alta, şi de amestecul de rasă căruia acel neam de oameni ar fi supus. Ştiam că neamul de oameni dela o epocă la alta ba se maî înmulţeşte, ba maî scade, dar potrivit, nu prea tare, aşa că nicî chiar Pieile Roşii din America de nord n-au devenit din cale afară de maî puţinî de cum fusese altă dată, dacă te gîndeşti nu numai la aceî Indieni care şî-au păstrat încă sîngele neamestecat, ci la toţi aceî Americani de nord, care, ca Hamlin din nuvela Brown of Calaveras a lui Bret Harţe, au sînge indienesc într-înşiî. Pentru, aceîa nicî nu mai credea nimeni îa existenţa eroilor eponymî. ori în descendenţa Evreilor din singurul patriarh Iaeob. Numai cu Romînii s-ar fi petrecut lucrul altfel după Peisker. Dar aceasta nu se poate. Romîniî vor fi fost poate maî puţini pela anul 500 decît astăzi, vor fi- fost poate şese, nu douăsprezece milioane, vor fi fost poate patru milioane, ori două milioane, dar că vor fi fost numai vreo sută, ori chiar mai puţinî de o sută, că se vor fi plodit adecă dintr-un patriarh oarecare ture, ca Eyreii din cei doisprezece feciori aî patriarhului Iaeob, aceasta pot s-o creadă numai Judaeus A-pella şi Peisker.
Ca încheere observ că Peisker crede că împăratul care a părăsit Dacia a fost Dioeletian (pag. 198), că nu cunoaşte pe Berladnicî şi-şi închipueşte că locul din Hrusevskyj Geschichte des ukrainischen Volkes, unde sînt pomeniţi Ber-ladniciî, trebue sâ fie o greşeală de tipar în loc de Beren-deî (pag. 199), şi că în sfîrşit îş închipueşte că Ivancu Rostislavici a dat diploma dela 1134 nu ca prinţ al Bîrla-duluî (despre care Bîrlad habar n-are), ci ca domn al Hameiului, unde Ivancu n-a domnit niciodată (pag. 202).
§ 231. N. Iorga, Istoriea Romînilor din peninsula balcanică, Bucurşşti, 1919. Ce spune Iorga în această carte
§ 281.
849
despre ţăranii italieni, care s-ar fi infiltrat în provincii îna-• inte de cucerirea acestora, am arătat maî sus la § 230. Alte păreri ale autorului, pe care le-a mai făcut de altfel cunoscute şi aiurea, sînt următoarele. Pag. 10 : „Din toate aceste evenimente a eşit stăpînirea limbii latine vulgare, vorbită de Romani de rasă sau de noii Romani de asimilaţie, mult mai numeroşi decît chiar ceî dintîiu, ai căror ucenici, pe deplin cîştigaţi, erau, dela capul Matapan, sau cel puţin dela golful de Lepanto şi dela cel de Arta, pănă în văile Carpaţi-lor la nord, în locurile unde trăiau populaţii germanice, şi dela Adriatica la Morava şi Yardar. Năvălirea Slavilor a trebuit să sfărîme unitatea rasei, care se formase din acest amestec şi care—deoarece graiul roman apare în apus din veacul al VIII şi al IX îneă—începea să deie o întorsătură proprie latinei vulgare, adusă de imigraţi, colonişti şi veterani". Este aceiaş concepţie bizară despre romanizarea răsăritului Europei, pe care am găsit-o şi în Geschichte des rumânischen Volkes, vezi maî sus, § 226. Să se noteze speciala variaţie de aici cu capul Matapan şi cu golful de Lepanto. După Iorga chiar Grecia per excellentiam fusese romanizată.—Pag. 11: „Lovitura slavă, aducînd nimicirea o-raşelor latino-elenice care prosperau pe malul Adriaticeî,,.. a aruncat pe Romînii din Pind în Thessalia, Acarnania şi Etolia, şi poate chiar din această epocă încă în insulele care mărginesc ţermul, ca la Corfu“. Este aceîaş concepţie pe care am găsit-o şi în Geschichte des rumânischen Volkes, vezi maî sus, § 226.—Pag. 20: „Puţin după aceia aceşti Romîni din Thessalia, aî căror înaintaşi susţinuseră ţaratul de revanşă din Ohrida, întemeiază ei însiş, şi fără niciun concurs din partea Bulgarilor autentici, aCest al treilea ţarat, care s-a stabilit maî tîrziu în Tirnova Balcanilor. Căci e vorba într-adevăr de o mişcare a acestor Thessalioţi din Marea Vlahie. La Tyrnavos a izbucnit, după cronicarii greci, revolta celnicilor Petru şi Asen, ai căror conaţionali fuseseră păgubiţi, încontra datinelor de veacuri, de dregătorii împăratului Isac Anghelul, care ceruseră dâjdiî grele pentru nunta stăpînului lor, mişcarea, zic, a acestor şefi şi soldaţi, care fuseseră eî însiş jigniţi în chip crud. Dar această Tîrnovă nu este, fâră îndoială, cea din Bulgaria, care n-a fost poate întemeiată decît mai tîrziu, după numele u-nuî oraş anonim, ci Tyrnavos din Thessalia. Cînd se cu-
850
§ 231.
nosc, şi în chip aşa de precis, prin mărturii aşa de numeroase, de un caracter de autenticitate desăvîrşit, regiunile locuite de Valahi, se poate întreba cineva, ce ar fi mers să caute în muntele Em aceşti doi fraţi, meniţi să fie înteme-etorii unui imperiu ce era să ţină aproape două veacuri. Şi deoarece este vorba de o biserică a sfîntului Dumitru, de minunile îndeplinite de acest sfînt, care îndemna la răscoală pe credincioşii .săi, nu trebue să se uite că rămăşiţile sfîntului erau păstrate într-o biserică faimoasă prin minuni de tot felîul la Salonic".
Asupra aceşteî păreri, despre răscoala Romînilor care au înfiinţat imperiul romîno-bulgar, că s-ar fi făcut la Pind, şi despre Tîrnova de care se vorbeşte pe atunci, că ar fi fost Tyrnavos din Thessalia, trebue să lungesc puţin vorba, căci părerea e foarte caracteristică. In Geschichte des rumănischen Volkes spusese deja Iorga că răscoala a avut loc în Pind (Vezi maî sus, § 226), dar ar fi putut crede cineva că e numai aşa o părere fugară, ea- a unuî om care se încrede prea mult în propriea memorie. Ca atare am şi conside-rat.o eu în „Barangii în istoriea Romînilor şi în limba romînească", Viaţa Romînească, Mart 1916. Dar asupra aceş-tel păreri revine Iorga cu tărie în lucrarea de faţă şi. prin urmare trebue să pun punctele pe i. Deci, cum că răscoala a avut loc în Haemus, nu la Pind, mărturiseşte scriitorul contemporan cu faptele Niketas Akominatos Choniates; Dau locul în traducerea romînească a lui Murnu, publicata încă dela anul 1906 în Analele Academiei Romîne, seriea II, tomul XXVIII, Memoriile secţiunii istorice. Niketas Akominatos Choniates, De Isaaco Angelo 1. I pag. paris. 236 sqq.: „Iar cînd s-au liniştit popoarele răsăritene, nu numai primind vremelnice daruri, ci chiar şi dări pe fiecare an, Isac vru să-şi ia fimee de neam străin, căci fimeea ce avusese o perduse prin moarte. Deci, ajungîndu-se prin soli cu Bela, craiul Ungariei, a luat pe fiica lui, care încă nu înplinise zece anî. Dar scumpindu-se să ridice nunta cu cheltueli din visteriea împărăţiei, a făcut fără cruţare să se strîngă bani din ţările supuse lui, şi pe sub mînă, din lăcomie, a jăfuit între altele şi oraşele din părţile despre Anhialos, făcînd în acest chip sieş şi Romeilor neîmpăcaţi duşmani pe acei barbari ce locuesc peste tot cuprinsul muntelui Emos, şi care înainte se numîau Mysi, iară acum Vlahi se chîamă (xou; v.axk
.Tbv AijJ.ov -ro opoţ pap^pou;, ol Muoo'i . Ttpotepov wvo^ovto, vuvî os BXctyoi
mXvfcxov-at). Aceştiia, bizuindu-se pe strîmtorî şi sumeţindu-se în cetăţile lor, de care foarte multe sînt şi se înalţă drepte pe stîncî prăpăstioase, şi altă dată s-au încumetat-a se în-potrivi Romeilor, dar atuneî, dînduli-se prilej bine venit cu răpirea turmelor şi bîntuirea lor, au făcut răscoală înfricoşată. Ceî care au iscodit răul şi au vînzolit întreg neamul erau unul Petru şi Asan, doî fraţi din aceîaş seminţie, care, nevrînd să facă începutul fârâ cuvînt, se înfăţişează la împăratul, pecînd acesta petrecea la Kypsella. Dînşiî îî cer dreptul să fie oştiţi alăturea de Romei şi prin carte împărătească să li se dea un loc de moşie cu venit puţin din muntele Emos (^wpi'ov ti |3pa)(UTtp6c:ooov -/.a-a tov Aqxov v.EÎ[j.evov).,.“ Şi tot aşa maî departe. De pildă: „Socotind că puţin lucru e dobîndirea libertăţii şi neatîrnăriî lor, [Vlahii] se lăţesc şi spre tîrgurile şi cătunele mai depărtate de Emos. Iară unul din fraţi, Petru, îşi puse pe cap o coroniţă de aur şi în picioare Încălţăminte roşii. Şi lovind Preslava (cetate era aceasta, străveche şi toată zidită din cărămidă şi avea un foarte mare cuprins sub muntele Emos), şi văzînd că înpre-surarea eî, nu era fără de primejdie, au părăsit-o. Apoî cobo-rîndu-se din Emos, şi fâră de veste năvălind spre alte orăşele de ale Romeilor, mulţi oameni şi mulţi boi şi dobitoace de povară şi mulţime mare de vite răpesc. A pornit dar atunci Isac cu oştirea asupra lor“. Şi tot aşa maî departe. (Vezi, de pildă, între altele locul citat la § 213, sub Onciul Teoriea luî. Roesler pag. 346-347), Iar în ce priveşte Tîr-nova spune Niketas Akominatos Choniates, De Alexio Isaaci Angeli fratre 1. I pag. paris. 302 următoarele: „Tirnova este cel mai întărit şi cel maî însemnat dintre oraşele dela muntele Haemus y.paTvfcavT^ tou Tspvi^oo (o cs esuv ■!) spu|J.votaTT5 apia y.aî fipoipspes-ccfr?} twv y.a~â Tbv Aty.ov âiraatov tc6X£Wv).,.“
§ 232. D. Onciul, Les phases du developpement his-torique du peuple et de l’etat roumains, îa Bulletin de la section historique de 1’Academie Roumaine, Janvier-Juin 1921. Pag. 3 sqq.:	„«L'origine	de	la	nationalite roumaine», dit
l’eminent linguiste Miklosich dans ses recherches sur la langue roumaine, «date de ce temps lointain ou, pour la premiere fois, le pied du Romain a foule le sol de l’Illyricum». [Vezî § 210, Fr. Miklo3ich,„ Beitrăge zur Lautlehre der rumunischen Dialekte]. C’est vraiment par la conquete romaine des
852	§	282-283.
territoires illyriques de la cote orientale de la mer adriatique jusqu’au Danube, habit^s par les anciens Illyriens, ancetres des Albanais d’aujourd’bui, conquete commencee de3 le temps de la republique (â l'epoque des guerres puniques et de Ma-cedoine) et achevee sous Octave Auguste, c’est par elle qu’ ont ete jetees les premieres semences de la nationalite rou-maine dans les provinces danubiennes entre l’adriatique et la mer noire... etc.“— Onciul repetă ceia ce a maî spus în celelalte lucrări ale sale, în special ceîa ce a spus în lucrarea sa dela § 229, Din istoriea Romîniei.
§ 233. Nî-a mai rămas să arătăm ce spun cronicarii romînî asupra chestiunii. Cinci vorbesc despre dînsa: Miron Costin, Cartea pentru descălecatul dentîîu a ţării Moldovei şi neamului moldovenesc, I şi II ediţie în Letopiseţe Cogălniceanu, Iaşi 1852, Bucureşti 1872, III ediţie în Miron Costin de Y. A. Ureche, Bucureşti 1886, IV ediţie de G. Giurescu (sub titlul De neamul Moldovenilor, din ce ţară au eşit strămoşii lor), Bucureşti 1914 (Miron Costin vorbeşte de originea Romînilor şi în cele două scrieri leşeşti ale sale: Opisanie ziemie moldawskiej wierszem, Descrierea ţăriî mol-dovineşti în versuri, scrisă la Daszow, anul 1684, lăsată în manuscript, publicată întîiu de Dunin Borkowski în Pisma, Lwow, 1856, şi apoî în traducere romînească de Hasdeu [sub titlul Despre po'porul Moldovei şi al Ţârii romîneştî] în Arhiva istorică I, 1 pag, 159 sqq., în leşeşte şi traducere romînească de Y. A. Ureche în Miron Costin Opere com-jplete, tom, II, Bucureşti, 1888; Chronika ziem moldawskich y multanskich, Cronica ţăriî moldovineşti şi munteneşti, lăsată în manuscript, publicată leşeşte şi cu traducere romînă de I. Bogdan în Cronice inedite atingătoare de istoriea Romînilor, Bucureşti, 1895); Neculaî Costin, Cartea pentru descălecatul dentîîu a ţării Moldovei şi neamului moldovenesc,
I	şrll ediţie în Letopiseţe Cogălniceanu, Iaşi 1852, Bucureşti 1872 ; Cronica pre scurt a Romînilor, I ediţie de GK loanid, Bucureşti 1858, II ediţie în Letopiseţe Cogălniceanu, Bucureşti 1872, a treia ediţie (pe care eu n-am văzut-o şi
o	citez după Al. T. Dumitrescu, Contribuţiuni la istoriogra-fiea romînească veche, în Lui Ion Bianu amintire, Bucureşti, 1916, pag. 227 sqq.) sub numele spătarului N. Mi-lescu, Bucureşti, 1894, a patra ediţie de N. Iorga (care o atribue lui Constantin Cantacuzino) în Operele lui Constan-
§ 238-234.
853
tin Cantacuzino, Bucureşti, 1901 (După Al. T. Dumitrescu în lucrarea citată autorul ar fi Daniil Andrian Panonianul, episcop în Ţara Oltului la anul 1662, episcop al Strehaeî la anii 1673-1676, traducătorul pravilei lui Mateiu Basarab dela 1652) ; Constantin Căpitanul, Istoriile domnilor ţăriî romîneşti; în Magazinul istoric pentru Dacia, tomul I, Bucureşti 1845 ;■ Istoriea ţăriî romîneştî de cînd au descălicat Romîniî, I ediţie în Magazinul istoric, tomul IV, Bucureşti 1847, II ediţie de Gh loanid, Bucureşti 1859 (autorul necunoscut). Miron Costin, Neculaî Costin, Cronica pre scurt a Romînilor şi Constantin Căpitanul vorbesc din proprii combinaţii şi pun originea Romînilor pe socoteala cuceririi Daciei de Traian, căci şi cronicarii aceştiia, ca şi H. Kiepert (Vezi maî sus § 205 supt acest autor), au fost loviţi de faptul că Romîniî se găsesc tocmai pe locurile care constituiau odată Dacia. „Istoriea ţăriî romîneştî decînd aii . descălicat Romînii" însă povesteşte după tradiţie. Citez după .ediţiea din Magazinul istoric: „Insă dintîiu s-au coprins: [ţara romînească] de Romînii carii aii purces dela Romani şi au venit spre miazănoapte [Variantă din ediţiea loanid, după Onciul Originile principatelor pag. 5: „Insă dintîiu izvodindu-se de Romîniî carii s-au despărţit de Romani şi au pribegit spre miazănoapte"]. Deci trecînd apa Dunării, au descălicat la turnul Severinulul, alţii în ţara ungurească pre apa Oltului, şi pre apa Moreşuluî, şi pre apa Tisei, ajungînd şi pănă la Marămureş. Iar cei ce au descălicat la turnul Severi.nuluî s-au tins pre supt poalele muntelui pănă în apa Oltului, alţii s-au pogorît pre Dunăre în jos, şi aşa împlîndu-se tot locul de ei, au venit pănă în marginea Nicopoii. Atunce s-au ales dintr-înşiî boîarii carii au fost de neam mare, şi puseră banoveţ un neam ce le zicea Basarabî, să le fie lor cap, adecă mari bani. Şi aşezară întîiu să fie scaunul la, turnul Severinuluî, al doilea scaun s-aii pogorît la Sţrehaîa, al treilea scaun s-au pogorît la Craîova“.
§ 234. După cum se yede din darea de samă, pe care am făcut-o asupra lucrărilor care s-au ocupat cu chestiunea originii Romînilor, patru puncte au format obiectul principal al discuţiei: 1) Teritoriul pe care s-a dezvoltat rpmînismul. 2) Neamurile supuse romanizării, care au dat naştere romî-nismului. 3) Elementele romanizătoare. 4) Timpul cînd Romînii au ocupat actualele lor teritorii.
854
§ 284.
Asupra acestor lucruri răspunsurile trase din studiul meu sînt următoarele ;
1)	Teritoriul pe care s-a dezvoltat poporul romîn a fost format, ca să vorbim în termeni geografici de dinainte de războîul dela 1914, de regatul Serbieî, începînd dela rîul Drina, graniţa'de vest a acestui regat, provinciea turcească Kossovo pănă, în spre sud, la Skopje (Uskiib) inclu-ziv, sudvestul Bulgariei (teritoriile dela Sofia şi Kostendil), Bulgaria dintre Dunăre şi Balcani, Dobrogia, Oltenia, partea depe lîngă Dunăre a Munteniei şi Moldovei, partea depe lîngă Dunăre şi depe lîngă mare a Basarabiei pănă a-proape de Akkerman (Cetatea Albă), Transilvania, Banat şi provinciea austriacă Syrmien. Probabil la teritoriul acesta a aparţinut şi basenul de vest al rîului Drina, care basen formează graniţa de răsărit a lacunei de care se vorbeşte la §111, N° 2, precum şi districtul turcesc care se întinde dela Plevlje, dinspre apus, pănă la Novibazar, spre răsărit. Acest teritoriu s-a restrîns, cînd partea transdanubiană a Moesieî--Inferior (partea depe lîngă Dunăre a Munteniei şi Moldovei, partea depe lîngă Dunăre şi depe lîngă mare a Basarabiei pănă la Akkerman incluziv) a fost părăsită de5 Romanî pe vremea împăratului Maximinus (p. Chn 2-35-238), cînd Dacia şi partea transdanubiană a Moesieî Superior (Oltenia, Transilvania, Banatul) au fost părăsite de eî pe vremea luî Gallienus (p. Chr. 268), şi cînd Pannonia Inferior (a căreî parte sudestică o forma actuala provincie Syrmien) a fost ocupată de Huni la anul p. Chr. 377. De aici înainte romînismul s-a dezvoltat numaî în peninsula balcanică, pentrucă populaţiea romană rară din Moesia Inferior transdanubiană, cîtă nu va fi fugit de a dreapta Dunării, a dispărut în mijlocul barbarilor, îar populaţiea mult maî deasă romană din Dacia, /din partea transdanubiană a Moesieî Superior şi din sudestul Pannonieî Inferior a fost strămutată în mare parte de-a dreapta fluviului, îar cîtă a rămas pe loc, orî s-a contopit cu năvălitorii, orî s-a păstrat pănă la venirea Romînilor de peste Dunăre, cu care s-a asimilat complect din punct de videre al limbiî.
2)	Dacăconsiderăm^ sfîrşitu! secolului VI ca punctul extrem, până la Care mâî licăHaii încă^ Cele dep6 urmă forţe de romanizare, apoî trjebue să* deosebim două pături de popoare care au fost-siipuse rOmânizăriî pe teritoriu) remîjiesc.
§ 284.
855;
Maî întîiu este pătura popoarelor autohtone orî în tot cazul anterioare cuceririi romane. începînd dela vest spre est ele «rau Dardâni, Dâssaretî, Breucî, Partinî, Caviî, Scordisci, Tribalii, Moesi, Daci, Bessî, Maedî, Dentheletî, Sardî, Geţi, Crobyzi, Corallî, Scythî, Sarmatî, Bastarnî, Obulensî, Oi-tensî, Âutarieî (?), Britolagî. La acestea se adaugă coloniea Pirustilor din Dacia, Celţî diverşî ca colonî aî Dacieî, Illy-ropannonî diverşî ca colonî aî Dacieî. Dacii care au contribuit la formarea naţiunii romîne au fost ceî de a dreapta Dunăriî din Moesia Superior şi din Moesia Inferior. Daci romanizaţi în Dacia însăş au fost în mic număr. Pentru densitatea relativă—cîtă s-a putut afla—a acestor popoare vezî la locurile respective unde se vorbeşte despre ele, § 54. Dintre ele Dardaniî, Dassaretiî, Autarieiî erau Illyrî; Breu-ciî, Partiniî, Caviî; Pirustiî erau Pannonî; Scordisciî erau •Celţî; Triballiî, Moesiî, Daciî, Bessiî, Maediî, Dentheletii, Sardiî, Getiî, Crobyzii erau Thracî; Coralliî, Scythiî, Sar-rnatii erau Iranî; Bastarniî erau Germani; Obulensiî şi Oi-tensii sînt de origine obscură; Britolagiî erau probabil Celţl. Peste această pătură de popoare autohtone orî în tot cazul anterioare cuceririi romane s-au aşezat, pe teritorîal romînesc, pentru maî scurtă orî maî îndelungată, vreme, alte neamuri de oamenî în timpul cît dura romanizarea: (Acele despre care se ştie că nu numaî au năvălit pe teritoriul ro-mînismuluî, dar că s-au şi stabilit în adevăr pe el, sînt însemnate cu steluţă) * Alanî, *Astingî ori '*Astringî (== Van-dalî), *Avarî (Au ocupat Seythia Miaor între anii 562-567 şi Dacia între anii 567-802. Yezî Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 156, 158-166, 234-235), ^Bastarnî, *Bessi, Borani, Bulgari, *Carpî, Castaboci, *Cemandri, *Gepidi, ^Germanî de neam nehotărît, *Goţî (Visigoţî şi Ostrogoţî), *Herulî, *Hunî, wMarcomanî, Peucî orî Peucinî, Roxolani {§ 54), *Sadagarî, ^Sarmatî, *Scyrî, *Slavî, *Taifalî, Uru-gundî, "Vandali. Pentru detaliî asupra acestor popoare, şi pentru posibila lor participare, macar într-o minimă cantitate, la formarea naţiuniî romîne, vezî la locurile respective unde se vorbeşte de ele, § 82. Astingiî, Bastarniî, Gepidiî, Goţiî, Heruliî, Marcomaniî, Peuciî, Scyriî, Taifaliî, Vandalii erau Germanî; Bessiî, Carpiî, Castabociî erau Thracî; Alaniiy Roxolaniî, Sarmaţiî erau Iranî; Avarii, Bulgarii; Hunii, Urugundiî erau Uraloaltaicî (Că Urugundiî erau Ura-
856
§ 234.
loaltaici arată Diculescu, Die Gepiden, I, pag. 22-23); Boranii, Cemandriî, Sadagariî sînt de naţionalitate necunoscută. —Trăsătura uniformă, pe care a căpătat-o acest conglomerat* pentru a putea da naştere la un singur popor, cel romîn, şi la o singură limbă, cea romînească, se datoreşte amestecului dintre elemente, favorizat de aceleaş înprejurări sociale şi politice, şi preponderanţeî pe care a avut-o unul din neamuri, cel tbrac.
•3) In ce priveşte elementele romanizătoare, ele au fost de două feliurî. a) Civile. Dacă trecem cu viderea strămutările care au avut loc dintr-o provincie a Illyriculuî în alta, pentru care vezi § 83, N° 1, şi cu privire la care este de observat abundanţa de element illyro-pannon în Dacia, § 167, au venit pe teritoriul romînese colonî din Grecia, Gallia cisalpină, Cappadocia, Galatia, Caria, Bithynia, Paphla-gonia, Gallia transalpină, Syria, provinciea Asia, Comma-gena, Macedonia, provinciea Germania, Palaestina, Italia, Egipt. Yezi § 83 N° 2. In special cu privire la colonii italieni, care ar fi; venit pe terenul romînese al răsăritului Europei, este de observat că în timpurile de dinainte de Caesar emigraţiile din Italia avusese într-adevăr loc în masă mare, dar că Caesar deja luase măsuri să le împiedice. Sue-tonius Caesar 42: „Fiindcă optzeci de miî de cetăţeni fusese trimeşî în colonii peste mare '*), a hotărît, pentru a facilita înpoporarea Romei, care fusese scursă de locuitori, ca nicîun cetăţean roman maî mare de douăzeci de ani şi maî mic de patruzeci, care nu va fi făcînd serviciul militar, să nu lipsească din Italia mai mult de trei ani; ca nicîun fiu de senator, afară numaî dacă nu va fi făcînd parte din suita vreunui magistrat, să nu se ducă în străinătate; şi ca nicîun crescător de vite să nu aibă ca păstori maî puţin de o treime oameni liberi. Şi a încetăţenit pe toţi medicii şi pe toţi profesorii de arte liberale din Roma, pentrucă şi pe eî să-î tragă inima de a şedea în Roma, şi alţii, să fie ademeniţi de a veni“. Şi teritoriul romînese a fost cucerit de Romanî dela timpurile lui Caesar în jos. Mai în special pentru
*) Este vorba numai de coloniile trimese de Caesar în Gal-’ lia Narbonensis (la Narbo, Baeterrae, Arelate, Aransio, Forum lulii), Hispania (Ia Emporiae), Africa (la, Carthago), Grecia (la Buthrotum şi Corinthus), pe coastele de nord ale Asiei mici (la Heracleia şi Sinope), îa Egipt (pe insula farului). Vezi Mommsen* Romische Geschichte, III, 536 gqq.
§ ‘234.
857
Dacia este de observat că Traian însuş, cuceritorul eî, luase măsuri ca din Italia să nu se recruteze militari (şi, decî, să nu se trimeată nicî colonî), Iulius Capitolinus, Vita Mărci An-tonini philosophi 11: „Ca sâ ajute pe Hispanî, care fusese secaţi de puteri, a recrutat o oştire din Italia, contra celor prescrise.,, şi de Traîan“. Elementul italic prin urmare depe teritoriul romînesc, care a fost, pentrucă este atestat de inscripţii, trebue să fi fost foarte puţin numeros. b) Militare. Militarii au format un element puternic de romanizare, nu numai în timpul serviciului, ci şi după eliberarea din oştire, pentrucă de obiceîu după eliberare se stabilîau în provinciea însăş unde staţiona corpul lor de oştire, orî se strămutau în provinciile învecinate. Lor li se datoreşte apoî, din cauza catiabelor stabilite în apropierea lagărului, în care canabe trăiau negustori, soţiile, copiii şi servii militarilor, formarea a multe colonii şi municipii importante, precum Aquincum, Viminacium, Troesmis, Potaissa, Apulum (Vezi Jung, Roemer und Romanen II ed. pag. 78 sqq.). Pe militarii, care au staţionat pe teritoriul romanizat din răsăritul-Europe! ni-i arată inscripţiile ca originari din următoarele provincii: Africa, Asias Cappadocia, Dacia, Dalmaţia, Galatia, Gallia transalpină, Germania Inferior, Hispania, Italia, Lycia, Macedonia, Mesopotamia, Moesia Inferior, Moesia Superior, Noricum, Pamphylia, Pannonia Inferior, Pannonia Superior, Paphlagonia, Pisidia, Pontus galaticus, Syria, Thracia. Vezi § 83, N° 3. Dacă ţinem socoteală de cele spuse la § 83, N° 3, început, şi mai sus supt a), putem susţinea însă cu siguranţă că grosul armatelor din provinciile răsăritene ale Europei îl formau locuitorii însiş ai acestor provincii şi că, în special, elementul italic din armatele acestea exista în minimă porţiune.
4) Asupra timpului cînd Romînii au ocupat actualele lor teritorii nu ştim nimic. Din indicii ca probabila golire a teritoriilor de de-a stînga Dunării prin trecerea Slavilor în peninsula balcanică, probabila stăpînire a Bulgarilor în timpul primului imperiu bulgăresc peste teritorii de de-a stînga Dunării, alianţa Romînilor pe vremea formării celui de al doilea imperiu bulgăresc cu Cumanii, golirea de locuitori probabilă a teritoriilor de de-a stînga Dunării, dupăce Cumanii au fost sfărîmaţi de Mongoli, îar Mongolii s-au retras, din asemenea indicii se-pot face numai presupuneri,
57.
858
§ 234,
care s-au şi făcut (Yezi §§ 183, 187, 200, 206, 209, 211, 213, 215, 217, 221), că Romînii trebue să fi început a se scurge depe teritoriile din a dreapta Dunării pe cele din a stînga eî încă dela începutul secolului YII, şi că trebue să fi continuat această scurgere pănă pela întîîa jumătate a secolului XIII incluziv. Aceasta în ce priveşte pe Dacoromînî. In ce priveşte pe Macedoromînî şi pe Romîniî din Istria, presupunerea că Dacoromîniî ar fi început să emigreze în părţile de de-a stînga Dunării pela începutul secolului YII implică pe aceia că tot atunci, din cauza presiunii celei mari a Slavilor în peninsula balcanică, se va fi început şi despărţirea celor trei trunchiuri romîneştî unul de altul. Vreo lămurire din acest punct de videre, şi în general asupra raportului dintre cele trei ramuri ale romînismuluî în timpurile cele maî vechi ale istoriei acestuia, ar aştepta cineva numai dintr-o cercetare comparativă a celor trei dialecte, şi dintr-o înregistrare amănunţită a tot ce se ştie pănă acum asupra pomenirilor făcute în izvoarele istorice, direct orî indirect, despre Romînî pănă în secolul XIII. Dar tocmai, ce informaţii ni poate da limba romînească în această privinţă voiu cerceta în partea a doua a lucrării de faţă. Cît despre înregistrarea amănunţită a tot ce se ştie pănă a-eum asupra pomenirilor făcute în izvoarele istorice despre Romîni pănă în secolul XIII, ea întru cîtva s-a făcut (Vezi § 212, Xenopol, Teoriea luî Roesler sub II pag. 98-102, cu observaţiile mele, II pag. 123-138, cu observaţiile mele; § 213, Onciul, Teoriea lui Roesler sub pag* 346-347, cu observaţiile mele, pag. 428, pag. 596-598, cu observaţiile mele; § 227, Ilie Gherghel, Zur Frage der Urheimat der Rumănen, cu observaţiile mele; § 229, Onciul, Din istoriea Ro-mînieî, cu observaţiile mele; § 231, N. Iorga, Istoriea Romînilor din peninsula balcanică, cu observaţiile mele), macarcă nu sistematic"), ci pe apucate, dar n-a dus la nicîun rezultat.
*) înregistrarea sistematică şi (cît îmi este posibil) complectă; o fac eu la cursul dela universitate.
859
INDICE.
N-am însemnat la indice decît din acele lucruri care nu sînt înşirate şi discutate după alfabet la diferite locuri din cursul lucrării şi care nu se pot a^fla orî nu se pot afla lesne prin cercetarea tablei de materii. Asemenea înşirărî după alfabet sînt, între altele, acele de popoare dela pag. 232-275, de nume romane de localităţi din Procopioş dela pag. 467-471, de nume personale barbare dela pag. 549-595, 597-607, 610-635, 644-646, şi în mare parte inşira-rea de fenomene latineşti populare dela pag. 475-504. Pe Thracî, de pildă, îi va găsi cineva în lista de popoare la pag. 260 No. 280 şi acolo va afla, în afară de notiţa dată despre Thracî supt a;cel număr, toate locurile unde se vorbeşte despre dînşiî pănă la pagina 260; îar dela pagina 260 în jos va afla cineva locurile privitoare la Thracî în tabla, de materii; indicele va complini numaî (dar nu în mod' desâvîrşit) indicarea locurilor privitoare la acest popor.
abstineo 500. africate X,
africatele ts, dz, ts, dz, ts, dz sînt sunete duble. X sqq. africatizarea luî c -f- i4- "vocală 474. africatizarea luî c înainte de
i	sonant şi de e 359 sqq.,
474.
africatizarea luî d + i + vo-.
cală 474-agenţi romanizăţon de origine italiană 836, 837. alac 717.
Alamannî 296.
Alanî 300, 301, 302, 303,
305,	306, 313, 314, 318,
518,	730, 731, 8.03, 804, 855.
Albanus 520.
Aldea 351.
Aldulea 35:1. altinus 437., 467. am 744, 745. amărăsc 352. ambulativa 500.
An ti 325, 414, 415, 416,
519,	795, 796. antîstes 480.
Aonî 121.,
apariţie independentă în maî multe locuri a aceluîaş fenomen de limbă 370. apocatus, apochatus 500. apocitatus 500.
-ar (sufix thrac) 442. .
Arca 351.
Argeş 458, 723, 743, 744. argument a silentio 664, 669, 682, 692, 699, 714. argument dela cele trei dialecte romîneştî 751, 754.
(860
argument dela creştinism 751. argument dela deznaţionalizare 737. argument dela existenţa elementului romanic în peninsula balcanică 751. argument dela limba slavă ca limbă bisericească şi oficială la Romîni 694, 712. argument dela limbă 672,
692,	696, 699 sqq., 734,
735,	736, 755, 772, 773. argument dela lipsa de drepturi şi dela robiea de pămînt 669, 670, 673 sqq. argument dela lipsa în limba romînească de elemente din limbile barbarilor năvălitori 669, 676. argument dela numele etnic al Romînilor 659 sqq. argument dela ocuparea actuală a teritoriului 696. argument dela pierderea libertăţilor 718. argument dela religie 670, 671.
argument dela toponimie 703, 718, 719, 722, 723, 724, 725, 726, 727, 731, 732, 733, 745, 746. argument dela vieaţa agricolă 717, 736. argumente 421 sqq., 658 sqq. armă 350.
Armeni 412, 414, arpehnes 500.
articularea sunetelor romîneştî din punct de videre ar mişcărilor limbii XII. arvună 813.
AstiDgi, Astringî 286, 295,.
311,	518, 855.
Attius 520, 523.
Austrogoti 297.
Autarieî 517, 518, 855. Avarî	320,	321,	327,	328,.
352,	411,	412,	413,	414,.
418,	419,	422,	427,	504,.
506,	517,	518,	855.
Badea 351.
Badu 351. bag 352. bardă 350, 352.
Basarab, Basarabă 351, 802, 829, 830.
Bastarnî, Basternî 289, 298, 3J1, 312, 319, 326, 517, 518, 855. bază de articulare XII, 365 sqq.,. 369, 370, 371, 386, bază psihologică 365 sqq., 386, bălan 350. bălărie 819, 820. băţ 352, băucă 351, beară 350.
Belisar 6.
Bellicus 520.
Berea 351.
Berzava, berzava (thrac) 324, 445, 653, 657.
Berzovia 322, 323.
Bessapara 205, 829,
Bessi 287, 451 sqq., 518, 689, 690, 691, 698, 699, 765, 855. beucă 351.
Biberea 351,
Bîndea 351.
Bîrla 351.
861
Bîrlea 351. bîrtă 351.
Bîrzava 323, 324, 720, 724. bîtcă 351.
Blazziza 331, 332, 333. Blazitsa 331, 332.
•boare 350.
Bodea 351.
Bonita 520,
Borani 288, 295, 296, 311, 518, 855, 856, iborţ 352. brec 350.
Breuci 518, 855. bria (thrac) 120, 440. Britolagî 518, 855. brînză 444.
brutes, brutis 349, 500. bugarca (thrac) 441, 442. Bulgari 309, 310, 321, 407, 411, 412., 414, 419, 518, 759, 855.
Bulgaria de a stîoga Dunării
798,	799. bulţ, bulz 351. burduc 351. burduf 351. burtă 351. butor 351. butur 351. butură 350, 351. buture 351.
Buzău 723.
Bylazor 91, 184, 210, 253, 429.
-ca (sufix thrac) 442. calea Traîanuluî 725, 726. •canabe 857.
Cantacuzenus 5.
•cantitatea şi timbrul vocalelor accentuate latineşti 476.
Caracal 721.
caractere romîneştî fizice şi . psihice 777 sqq.
Carpaţi 288. .
Carpi 287, 288, 289, 295;
318, 518, 855.
Carpianî 288.
CarpodacI 288, 289, 304. Castaboci, CistobocI, Coisto-bocî, Costoboci, Costoboccî, Costuboci 286, 287, 518, 855.
castele stăpînite de lustinian pe malul stîng al Dunării 415, 432.
Cato 520,
Caucaland, Kaukaland 292, 301,315,
Cauconî 121.
Cavii 518, 855. căderea lui ă neaccentuat în romîneşte 813. căderea lui e, i neaccentuaţî în romîneşte 817. eăldău, cîldău 351. cătun 842.
Celţl 297, 517, 518, 855. Cemandri 306, 318, 518, 855, 856.
Cerna 323, 324, 724. cessum 500.
cetăţenii imperiului care a-lături cU barbarii mercenari constituiau oştirile lui lustinian erau mai numai cei depe teritoriul romînesc. 412 sqq. cetăţeni romani cu nomenclatură balcanică 61. Chilbudius 414 sqq,
Cigmău 720.
/
862
cînepă 79. cîrcă 822.
cnejii loan şi Fareaş 799, 800.
cobilă, cobîlâ 819, 820. Cogaeonon 138. collitores 500.
colon roman în Dacia îna-. inte de cucerirea Daciei 47. colonii 387, 338, 752.	:
colonî italieni 856. colonii titulare 338. colonizări cu persoane italice orî cu veterani organizate de stat 337.
Comarna 728/	j
comarnic 728. comînd 745. comparo 500.
compuse illyropannone 649, 651.
compuse thrace 650 sqq. comunism la Hamaxoeci şi Nomazi 214. conquiliarius 501. consacrani 501. consens 501.
contact între Romînii de a stînga şi ceî de a dreapta Dunării 754. contirunculus 501. contradicţii 793. contraste între firea unor Sar-maţi şi acea a altor Sarmaţî 143.. contraste între firea unor Seythî şi acea a altor Seythî 143.
contraste între vieaţa unor Slavî şi acea a altor Slavi 333, 716.
contraversia 501.
Coralii 518, 855. cort 433.
cotîngan 350, 351.
Crestian 725, 726. creştinismul la Slavî 795, 796. creţ 352.
Creuthungi 300.
Criş 724.
Crobyzi 518, 855. culminaris 501.
Cumani 797. cumba 432. cupisco 501. curagens 501. curpăn 433.
Cuturgurî 353. cuţit getic: 8,
Cuţovlah 760.
cuvinte gote în limba latină di» peninsula balcanică 349. cuvinte gote în limba romîn» 349 sqq. cuvinte vechi germane în limba romînă 349 sqq. Daci 518, 855.
Dacia 420 sqq.
Dacia aureliană 420, 423. Dacia Mediterranea 310, 420. Dacia perdută de Romani suh G-allienus de fapt, sub Aurelianus în mod oficial 296, 312, 314, 406. .
Dacia Ripensis 310, 420* danistaria 501.
Dardani 518, 855.
Dassareti 518, 855. dava, deva (thrac) 440, 721t dărma 814. decum 501. deducticius 501.
863
demprecarius 501.
Dentheleti 518, 855. depossio 501. derelictum 501. destrăbălarea şi lipsa de interes pentru binele public ale administraţiei centrale din Constantinopol pe vremea lui lustinian 417. destul 814.
Deva 721. dextrata 501. diferenţiare 380. diftongarea luî e* latin scurt accentuat 474, 475 sqq. digma 501.
-dina (thrac) 440. dobitoc 815. dolus, dolum 501. domnus 501. dop 350, 352. draecena 501. dreg 817. drept 817.
Dunăre 459, 460. dune 501.
du«ae, du«auă (macedoromîn) 695.
dzer (thrac) 446, 447. elele 351.
elementele romanizătoare 856, 857.
elementul italic în armată 338.
elementul italic pe teritoriul romînesc 857. emigrarea Italienilor înpîede-cată de statul roman 836,
837..
emigrare de populaţie dela nordul "peninsulei balcanice
şi din Pannoniî spre sudul peninsulei 760. emigrări dela nordul peninsulei balcanice spre sudul eî 751, 752. emmimoria 501. epetina 501. epibeta 501.
Epirul nou 330, 437. equisio 502.
Eruli, Heruli 297, 309, 311,
320,	321, 408, 409, 412, 413, 414, 417, 518, 855. es 502.
etimologie fonetică 383. etimologie populară 383, 384,
386.
etimologii ridicule 383. excesso 502. extorto 502.
Fara 351.
filologi idealişti 387. firea Hunilor 795, firea Moesilor 214. firea proprie a unei limbi .385, 386, 387. firea Slavilor 795, 796. firea şi portul Pannonilor 155, firea Thracilor 214. fius 502.
Flachia 707.
foederati 298, 313, 314, 316,
317,	319, 321, 409, 412,
413.
Fossatisii 307.
Franci 298, 309. frontalis 502. gamius 502. găldău, gîldău 351.
G-ămulea 351.
Gebeleizis 80.
864
geografiea limbii 386. geograf limbist 386.
Gepizi, Gripezi 293, 297, 298,
300,	306, 309, 310, 311,
312,	313, 314, 317, 318 sqq., 327, 328, 350, 351, 352, 408, 409, 411, 412, 518, 519, 855.
German! 286, 296, .518, 519',
855.
Germas 429.
Germisara 429. germizera 653, 655, 657. ger m-zerm- d£ erm-£erm(thrae) 429, 445, 446, 447, 455. Geţi 518, 855.
Gherghina 42, 46.
Ghiberea 351. ginte latină 780. gîrbă 822,
Goma 351.
Gondea 351.
Got 727. got 727. gotcă 727.
Gotea 351.
Goţi 288, 290, 292, 293, 294 sqq., 326, 327, 352,
408,	409, 411, 412, 413,
414,	417, 418, 422, 517, 518, 519, 855. '
Gozna 457, granatetum 429, 468. grapă 352.
GrauthungI, Greuthuhgl, Grot-hingî, Grutungî 297, 298,
301,	302, 304, 312. grecismul în peninsula balcanică 752, 753.
grecizare 11 sqq., 176, 184, 207, 208, 209, 210, 211,
246, 249, 250, 251, 254, 255, 259, 260, 280, 281, 284. ■
grecizare prin constrîngere din partea statului roman a Evreilor din părţile greceşti ale imperiului 338. grind 350, 351. gudur 352. harnic 351.
Hasdingi 286. hărnicie fimeiască 176. Hermundoli 298. hîlm 717. hîtru 820. holm 716, 717,
Huni 289, 294, 300, 301,
303,	804,	305,	306,	307,
311,	313,	314,	315,	317,
318,	319,	326,	352,	406,
411,	412,	413,	414,	417,
425,	426,	518,	855.
Hyanti 121.
Ialomiţa 724.
Iapodî 517.
Iaşi 728 sqq, iazmă 350.
Iazygî 352.
?'<e era fapt îndeplinit la începutul secolului III 481. Illyri 448, 517, 518, 855. Illyria 448,
Illyric 185, 227, 310, 433. Illyric dela Diocletian în jos 310,
Illyropannbni 518, 855. immigrare de a stînga Dunării a elementului romî-nesc de de-a dreapta fluviului 754. immigrare de persoane civile
865
în răsăritul romanizat al Europei din iniţiativă privată 337. important şi neimportant în fenomenele de limbă 364, 365, 366, 369, 370. inanitatea concluziilor asupra naţionalităţii popoarelor vechi, cînd concluziile se bazează pe cîteva cuvinte păstrate dela popoarele a-celea 178, 179. influinţa bisericii asupra vitalităţii limbii latine comune 362. inscripţie în limba thracă 11. in se 502. in uno 502.
Irani 855.
i', ii’ latineşti existau în se-culele MII p. Chr. 360. îmburda 350.
începuturileprincipatuluîMun-teniei 799 sqq. îndemn 817. înprumuturî 755, 756. întărt 817.
Jiu 723. jîntiţă 444. laboro 502.
Lakringî 311.
Langobarzi 309, 320, 321,
352,	408, 409, 412. laudă cu neamurile 760. lămurirea psihică a cunoştin-ţilor 381. lăudăroşie 761. lege (definiţiea legii) 373. legi 368, 371.sqq., 384, 385. legiuire 380.
Lelegi 1<81, 122.
Ier, oilerum din colindele ro-mîneşti 687. lexicograf geograf 386. limba cu privire la rasă 843 sqq.
limba illyropannonă nu se poate şti dacă aparţine ia grupul centum al limbilor indogermane ori la celsa-tem 652 sqq. limba latină ca limbă oficială în imperiul roman de răsărit 2, 3, 361, 362. limba latină populară 353 sqq.
limba thracă aparţine la limbile indogermane satem 653 sqq.
limba thracă este din acelaş grup de limbi satem ca şi limbile slave 324. limba thracă în secolul VI 451 sqq. limbă amestecată 776. limbă comună 355. limbă gotă în peninsula balcanică în seculele VI şi IX 348.
Limberea 351. limbi centum 655, 656. limbi satem 654, 656, 657. limbistică evolutivă, diachro-nică 377. limbistică statică, synchro-nică 377.
Litean Vodă 800. loaţe 352. locuinţi lacustre 76. logica învăţatului şi logica inconştientului 384.
Lotru 724.
866
lotru 743, 744.
Lovaţ 330.
Lovea 330. luciolus 430, 469.
Lupicinus 520.
Lytuon voevod 800, 801, 802. Maedî 518, 855.
Maela 522.
Mailat 351.
Maînea 351. maiorarius 502. malaiu 717.
Manea 351.
Marcomani 285, 286, 289,
298,	301, 518, 855. mare 432, 475.
Marinus 521, marisca 434, 475.
Masageţ! 412, 413, 414, 417. Matidia 523.
Mauri 412. mazăre 325. măgură 351. meator 502.
Media 721.
meritul scriitorilor tîrziî, de după epocele aşa numite clasice 423. mied 325.
mijloace de care se servîau lapidarii romani pentru a scrie cuvinte străine în care apăriau sunete neobişnuite limbii latineşti 331.
Militsa 331, 332.
Milizza 331, 332, 333. Millareca 330.
Minea 351.
Minu 351. mio 502. mîrţoagă 351.
moacă 466. mocan 466.
Moesi 518, 855.
Moesia Inferior de de-a stingă, Dunării 420.
Moesia Prima 310.
Mondea 351.
Monea 351.
Morea > Romea 708. mormînt 817.
Motru 724, mumă 352.
municipii titulare 338. Murăş, Morăş, Mureş 724, 744, 745.
Naissas 502. nastu.r 350, 352. neamurile de oameni care locuiau Italia 839. neogramatic! 368, 372. neolimbişti 368, 369, 384. nepota 502. nepotia 502. nepotilla 502. nepta 502. neptia 502.
Nera 743, 745. neregulă 381. nester 502. niris 502.
nomina italice de origine ne-italieă 523. noua cantitate 475 sqq. nume proprii 725, 772. nume slave în epigrafiea latină balcanică din seculele p: Chr. III ori IV 331 sqq. obiceîu 819.
obiceiuri de ale Bessilor 119. obiceiuri de ale Dalmaţilor
115.
86?
obiceiuri de ale Dardanilor 116.
obiceiuri de ale G-eţilor 80. obiceiuri de ale Thracilor 78, 136, 137. obiceiuri de ale Slavilor 795. Obulensî 517, 518, 855. ogor 717.
Oitensi 517, 518, 855,
Oituz 728.
-oiu 352.
o latin neaecentuat <Cu 474. o latin scurt accentuat urmat de nazală < u 473.
Olt 723, 743, 744. oltariu 743, 744. omonimie 381.
Ompoiu 724.
Onea 351. opincă 822. oracule thrace 79. orcius 502.
organizare socială anteromană 338.
organizare comunală autohtonă în Scythia Minor 59. Ostrogoţî 301, 304, 305, 306,
307,	308,	310,	312,	313,
316,	317,	318,	319,	320,
321,	328,	517,	518,	855.
oştirile	lui lustinian pline de
barbari, cîteodată compuse maî numai din barbari 412. oştirile lui lustinian nişte bande de prădători 417.
o,	u finali fixaţi ca u 474. palatiolum 433, 469.
Pannoni 517, 518, 855. Pannonia Inferior 426. Pannoniile ocupate la anul 377 de-Huni 406.
para, pera (thrac) 440. Părtini 518, 855.
Pata 720. pauso 502.
Pătrăulea 351.
Peceneg! 797, 827.
Pelasgî 121, 129, 767. penus 502. pernă 817.
Perşi 414.
Petritsen 330.
Peuci, Peucini 295, 297, 311, 518, 855. pieuîu 351.
Pirusti 334, 518, 855. pisc 351. pîclă 822.
Plaetorius 524. plug 351. pomană 822,
popoarele care au fost supuse romanizării pe teritoriul romînesc 518, 854 sqq. popoarele europene anterioare Indogermanilor 767, 768. popor amestecat 776. populaţiea din ţările depe ambele maluri ale Dunării de jos pe vremea imperiului romînobulgar 748 sqq. populaţiea romanică din peninsula balcanică ruinată, prăpădită şi cotropită de barbari pe vremea luî Ius-tinian 418. por 502.
posibilitatea apariţiei aceloraş fenomene de limbă în mod independent în mai multe vorbir! omeneşti 387, 388. posturi de încredere şi im-
868
portante erau încredinţate în oştirile bizantine barbarilor 414.
Praevalis 310, 509. pratnl luî Traîan 726. preistorie 659, 767, 768. premîndă 744, 745. probă sentimentală 791. Propincus, Prupincus 521. proporticus 502. prosmoni 503. provitus 503.
pseudoistorie tendenţioasă 836. Pulpudeva 281. putregiune 744. pyalis 503. quam quot 503. quad 503.
Quadî 289, 290, 291, 292, 301. quot 503. rapiţă 717.
Rădulea 351.
răscoala Romînilor 'din Haemus 849 sqq. războîu 724.
recrutarea corpurilor auxiliare de armată romană 339. recrutarea legiunilor 338,339,' 346.
reflexul în romîneşte al vechilor bulgare "k, h 812 sqq.
reflexul în romîneşte al vechiului bulgar iii 818 sqq. reflexul în romîneşte al vechiului bulgar -b 820 sqq. reflexul în romîneşte al vechilor bulgare a 805 sqq.
reflexul în romîneşte al lui> /
muiat epentetic vechiu bulgar 822, 823.
Regilianus 6. risipă 819. risipesc 819. roboretum 503. rofii 350. romanic 780,
Romanii n-aveau pretenţie de stăpînire asupra teritoriului ocupat de Gepizi de-a stînga Istruluî, adecă asupra Daciei traiane 409, românismul în peninsula balcanică 752, 753. romanizare 11 sqq., 338, 348,
353,
romanizare prin constrîngere din partea oficialităţii romane 338. romanizare prin legiuni 338. Romanus ca nume etnic al Romînilor 659 sqq. Romînii care au înfiinţat imperiul romînobulgar 790, 791.
Romîni în Transilvania pe vremea Hunilor? 425, 426. Roxolanî 518, 855.
Rucăr 721.
Rugi 306, 309, 318. Sacromontisi 307.
Sadagari 306, 318, 518, 855,
856.
Sadagî 307, 317. salararius 503.
Salvia 521.
Sardi, Serdi 518, 855. Sarmaţi 289 sqq., 299, 300,
306,	308, 312, 317, 319, ' 517, 518, 797, .855,
869
Sarul 351. sămeţ 814.
Sclavenî 325, 352, 353, 408,
409,	410, 411, 413, 414, 415, 416, 434, 435, 519, •795, 796.
Scordisci 518, 855. screm 352. scrijel 177. sculca 430. sculta 430, 475.
Scyri, Scirî 289, 304, 306,
308,	317, 318, 518, 855. Scythî 517, 518, 797, 855. Scythia 434, 436.
Scythia mică 204.
Seneslau voevod 801, 802. ser or 503.
Sestus 521.
Severin 722.
Sexto 521. sfaturi bune 836. s final că.zut în a doua jumătate a secolului II 489. sic 503.
Signius 521.
Sineca 522. sinonimie 382.
Siretîu 723.
s -f- f consonant < S 474. sîmbătă 744, 745.
Slavi 321. sqq., 418, 422, 517, 518, 519, 855.. Slavii cu privire la naţionalitatea romînească 776,791. Slavii din ţările dela Dunăre în seculele VI şi YII 795, 796. smetie 350. socer 503. socra 503.
sol 815.
Someş 724. soroc 814.
Soso 522. sportellarius 503. stăpînirea celui de al doilea imperiu bulgăresc peste Muntenia şi Oltenia 747 sqq. stăpînire numaî cu numele din partea Romanilor asupra acelor provincii, pe care barbarii le stăpîniau de fapt, dar la care Romanii nu renunţase în mod oficial 313. stăpînirea primului imperiu bulgăresc asupra ţărilor de de-a stînga Dunării 694, 712-713, 746, 747. stăpînirea romană în Dalmaţia, Moesia Superior, Moesia Inferior încetase de fapt şi exista numai cu numele în seculele V şi YI 407 sqq. stărnut 350, 351. stilibata 503. stinghie 352. stînă 443.
strămutarea de a dreapta Dunării a populaţiei romane din Dacia 420 sqq. strămutarea în peninsula balcanică a populaţiei romane din sudul Pannonieî Inferior 427. strămutare de populaţie din peninsula balcanică în sudul Pannonieî Inferior, făcută de Avari la începutul secolului YII 757 sqq. Stredin 330.
•870
strîmb 744, 745. strugur, strugure 350, 851,
717.
strungă 352, 442, 443, 444, Suavi 307, 308, 317. subulela 503.
Suceava 722.
sufixe illyropannone 646 sqq. sufixe tbrace 649 sqq. sumeţ 814. suora 503. superstantes 503. supuşii împărăţiei pe vremea luî Iustinian mai uşor suportau o invazie a barbarilor decît o staţiune în mijlocul lor a armatei naţionale 418.
Surilla 522,
Surio 522.
Suris 522.
Suro 522.
Surus 522. sus 503. sută 815.
şcoala germană 387. şcoala lui Gillieron 380 sqq. 387.
şcoala neogramatică 368. şcoala neolimbistică 367 sqq., 380,387. şcoala nouă 368. şcoala veche 368. şteangă 350.
ştiinţă patriotică 461, 834 sqq. ştiri despre Romînii dela nord 711-712. ştiri despre Romînii dela nord, dela sud şi dela vest 707 sqq. ştiri despre Romîniî dela nord şi dela sud 790, 791.
ştiri despre Romînii dela sud
799.
ştiri din Anonymus Belae regis Notarius 831, 832. ştiri din cronicarul rus Nestor 715-716. ştiri din cronicarul ungar Keza 833. ştiri din documente 716, 717,
718.
Taifali 291, 295, 299, 300,
301,	311, 312, 518, 855. tam 503.
Tapia 720. targa 350. tata 508.
tatu are 78, 114, 176. Teleboî 122.
Teleorman 727, 728. Temmici 121.
teoriea luî Grober 356 sqq. teritoriul pe care s-a dezvoltat poporul romîn 518, 854. teritoriul romanizat al peninsulei balcanice complect sub stăpînirea Slavilor dela 679 pănă la loan Tzimiskes (969-976) 4.19.
Thervingi, Tervingi 297, 300, 301, 302, 312, 313. Thracî 517, 518, 855. Thracii formau, alături cu barbarii mercenari, grosul oştirii bizantine pe timpul lui Iustinian 448.
Thracii pe vremea lui Iustinian serviau în armată numai ca voluntari şi nu făceau parte din oştirea regulată 449.
Thracia 310, 435, 448.
871
Thracia (dioecesis) 348. Thracia dela Diocletian îd jos 310. ;
Thracia = Thracia -f- Moesia Inferior 289. tilietum 437, 470.
Tisa 724.
timpul cînd au încetat cele depe urmă resturi de autoritate romană cu limba latină comună ca organ oficial 362. timpul cînd a încetat de a trăi limba latină comună
361,	362. timpul cînd Romînii au ocupat actualele lor teritorii
857,	858.
Timpa 460.
tîrg de fete 73, 174, 175. tocma 815. tonitrator 503.
toponimie derivată dela Got şi dela limba gotă ? 315. toponimie slavă în peninsula balcanică în secolul YI 330. Toutus 522.
tradiţie 714, 737, 738, 742, 746, 760, 831,
Traianus 726.
Tribalii 518, 855. troian 726. trudă 822.
Tsierna 322, 323, 324. tsierna (thrac) 324, 445; 653, 657.
turecî-tureac-tureacă-tureatcă 350, 351.
Tuta 522.
Tutenes 522.
Tutia 522.
Tutieanius 522.
Tuticia. 522.
Tutidia 522.
Tutilius 522.
Tutor 522.
Tutoriana 522.
Tutorina 522.
Tutorinus 522.
Tutuia 522.
Tutuia 522.
& căpătase valoarea de spirantă dentală, pe care o are în. greaca modernă, cel mai tîrziu la sfîrşitul secolului IV p. Chr. 486. ţarnă 817,
ţărani italieni deveniţi antropofagi pe vremea luî lustinian 417. ţărani italieni emigra-nţî 834 sqq. uît 350.
u latin neaccentuat căzut în penultima posttonică 474. u latin scurt accentuat < o închis 473.
Ulea 351. ulivula 437, 471. ulmetum 434; 475.
Unguri 426.
u < 6 era fapt îndeplinit în a doua jumătate a secolului II 483, 484. Uraloaltaicî 518, 855. urdă 444. ursesc 817.
Urugundî 288, 295, 311, 518, 855.
Uturguri 353.
Uzi 728.
valul luî Athanaric 47.
872
Vandali, Vanduli 286, 287, 289, 292, 293, 294, 298,
299,	311, 312, 319,328,
412,	518, 519, 855. văcărel 441, 442. vec-hî gramatici 372.
Venadî, Venedi 325. veşmînt 817.
vieaţa economică cn privire la rasă 841, 843 sqq. vieaţa sub Huni 784 sqq. viciru (pannon) 197. Victohalî 290, 300. virgina 437, 471. virginaceum 437, 471.
Visi 297, 311.
Visigoţi 292, 300, 301, 303,
304,	305, 308, 312, 313, 315, 316, 317, 318, 518, 855. visum 503. visus 503.
Yitalianus 6 sqq., 449, 450, . 451, 798. vitalitatea limbii 825, 826. Vlahia albă 709.
Vlahia de sus 707, 708. Vlahia din Morea 709. Vlahia mare 707, 708, 709, 710.
Vlahia mică 707, 708, 710. Vlahorihini 708, 752, 799. v latin intervocalic căzut 474. Volses 522.
Volso 522.
Volsouna 522.
Volsunus 522, vorbă 350.
Vulcan 725, 726. Vulcassinus 331, 332, 333, 521.
Vulcai’inus 331, 332. Ylitiikler 699.	r
Zalmoxis 80, 81. zară 444, 446, 447. zăpadă 822. zăr 444, 446, 447. zburd 350. zer (thrac) 444. zgribulesc 352. zgudulu 350, 351.
POST SCRIPTUM.
Această carte s-a publicat cu ajutorul băncilor şi al ministerelor. începutul l-a făcut D-l loan Botez, directorul general al Băncii laşilor, care din proprie pornire a stăruit ea Banca Iaşilor să-mî procure sume remarcabile (Numai contribuţiea personală a membrilor: din direcţiea, consiliul de administraţie şi consiliul cenzorilor dela această bancă a fost de treizeci de mii de leî). Inboldite de exemplul Băncii laşilor şi de stăruinţile D-luî I. Botez mi-a ia procurat apoi sume însemnate Banca Moldova din Iaşi (personal D-niî Moritz Wachtel şi W. Dinermann au contribuit cu cîte cinci mii de lei), Banca Dacia din Iaşi,- Banca Uniunea Romînă din Iaşi, Societatea de locuinţî eftine şi construcţiunî din Iaşi. Pe de altă parte în urma stăruin-
873
ţilor D-lui profesor I. Simioneseu mi-au oferit remarcabile sume Ministerul Instrucţiunii (ministru Dr. Ângelescu), Ministerul Cultelor şi Artelor (ministru C. Banu), Ministerul Sănătăţii Publice, al Muncii şi Ocrotirilor Sociale (ministru Gh Mîrzescu). Aduc aici tuturor mulţâmirile mele şi în primul loc mulţămesc D-lui 1. Botez, fostului meii elev, iniţiativei căruia se datoreşte la urma urmelor publicarea cărţii aceşteia.
I
Cărţile citate care nu se găsesc în bibliografiea dela pag. XIV-XL nu le însemn în vreun adaos îa bibliografie, pentrucă am avut grijă sâ citez titlurile în întregime fără nicio scurtare.
laşi, MaTu 1925.
CUPRINSUL VOLUMULUI 1.
Pagina
Prefaţă .......	III—'VII
Ortografiea comună romînească .	.	.	VIII
Ortografiea fonetică .....	VIII—XIII
Scurtări şi semne ..... XIII—XIV
Bibliografie .	.	.	.	.	.	XIV—XL
Capitolul I .	.	......	1—72
§ 1. Părerea lui Tomaschek asupra romanizării
peninsulei balcanice .....	1—3
§ 2. împăraţi romani de origine indigenă din răsăritul Europei ......	3—5
§ 3. Nume romane Ia comandanţii oştirilor din
imperiul de răsărit .	5—6
§ 4, împăratul Regilianu? şi tyrannus Vitalianus
ca reprezentanţi ai romanităţii orientale .	•	6—10
§§ 5-15. Grecizarea Thraciei probată prin inscripţii şi prin organizarea ei comunală .	•	10	35
§§ 16-1S. Localităţi romanizate din Thracia .	35	41
§§ 19-29. Romanizarea Moesiei Inferior probată prin inscripţii .	.	.	•	•	•	41—61
§§ 30-33. Grecizarea Macedoniei, Thessaliei,
Epifului probată prin inscripţii.	.	.	61j-66
§§ 34-36. Localităţi romanizate din Macedonia	66—68
58.
874:
Pagina
§37. Romanizarea Moesieî Superior şi Dalmaţiei
probată prin inscripţii .	.	.	.	68—69
§ 38. "Cum îşi probează istoricii afirmările :	69—70
§ 39. Limita stabilită de C. Jirecek între teritoriul romanizat şi cel grecizat al peninsulei
balcanice .....	. 70-71
ij 40, Rectificări la limita stabilită de C. Jirecek 71—72	
Capitolul II ....	72—174
iţ 41‘: Teritoriul unde trebuesc căutate	rădăcinile
poporului romîn. Anunţarea izvoarelor principale'72—73	
§ 42. Notiţi din Herodotus	73—83
§ 43. Notiţi din Potybius	. 83-94
§ 44. Notiţi din Appianus .	94—111
§ 45. Notiţi din Strabon	111—149
§ 46. Notiţi din Ptolemaeus	149—151
§ 47. Notiţi din Cassius Dio	. 151-174
Capitolul III .... .	174-232
§ 48. Note la Herodotus	. 174-180
§ 49. Note la Polybius	180-185
§ 50. Note la Appianus	. . 185—195
§ 51. Note Ia Strabon	195—218
§ 52. Note la Ptolemaeus . .	. . 218—221
§ 53. Note la Cassius Dio .	221—232
Capitolul IV . ' . .	. 232-281
§ 54. Popoarele negrece atestate de izvoare pe	
teritoriul care se întinde dela Raetia şi Vinde-	
licia pănă în Asia Mică .	. 232—262
§ 55, Gruparea din punct de videre etbnic a po-	
poarelor înşirate sub § 54	. 262—263
§§ 56-72. Istoricul supunerii decătră	Romanî
a acestor popoare . ', . '.	• . 263-275
§ 56. Bastarnî	. . 263
§ 57. Celţi ... ,	263—264
§ 58. Epiroţî . .	. 264
§ 59. Greci . , .	265
§ 60. Illyrî . .	. . 265—267
§ 61. Illyrî' amestecaţi cu Celţi .	V 267
§ 62. Illyrî. amestecaţi cil Epiroţî .	267
§ 63; Munteni din Alpî' . . . ■ .	. 267—268
§ 64. Munteni :. . . .	. 268
875
Pagina
§ 65. Norici .	.	.	...	268
§ 66, Pannonî .	.	.	.	.	,	268—269
§ 67. Raet! .	.	.	.	.	.	269
$ 68. Sarmaţi .	.	.	.	.	.' 269
§ 69. Scythî......................................269
§ 70. Thraci .	.	.	...	269—275
§ 71. Vindelicî .	...	.	.	275
§ 72. Origine necunoscută ...	.	275
§ 73. Clasarea din punct de videre geografic şi ethnic a popoarelor din Illyric şi din peninsula balcanică pănă la graniţile Grecie! proprîu zise 276—277 § 74. Clasarea din punct de videre al dimensii-lor şi al vechimi! aşezării a celor cinci pături ; de popoare principale din Illyric şi din peninsula balcanică pănă la graniţile Greciei proprîu zise .......	277
§ 75. Istoricul supuneri! decătră Romani a 111 jurilor, Epiroţilor, Muntenilor, Pannonilor şi a ^.aora din Thracî. .....	277—279
§ 78. Istoricul supuneri! decătră Romani a
Thracilor	.	.	.	.	.	.	279—280
§ 77. Istoricul supunerii decătră Romani a Moesieî Inferior de de-a stînga Dunării şi a Dacilor .	.	.	.	.	.	1	.	280
§ 78. Grecizarea a mare parte din peninsula
balcanică înainte de cucerirea romană .	.	280—281
Oa pito Iul " V	.	.	.	.	.	.	281—519
§ 79. Popoarele care existau pe teritoriul de limbă latină din peninsula balcanică în momentul cînd acel teritoriu a fost cucerit de Romani .	.	.	.	.	.	.	281—284
§ 80. Popoarele care existau îq Moesia Inferior de de-a stînga Dunării, îa Dacia, în Pannonia Inferior, în Pannonia Superior în momentul cînd acsste provincii au fost cucerite de Romani 284—285 Ş SI. Soiurile de immigraţil de elemente nouă care au avut loc în teritoriul de limbă latină al peninsulei balcanice, îu Moesia Inferior de de-a stînga Dunării, în Dacia şi în Pannonia Inferior, dela momentul cînd s-a făcut cucerirea
c/y. c/r. -jn -sr> . «75 >//;
876
romană pănă, la acel la care procesul de romanizare s-a sfîrşit ....
§ 82. Immigraţii de neamuri străine
1.	Marcomani...................................
2.	Germani
3.	Âstingî ......
4.	Bessi .
5.	Cast&boci .	.	.	.
6. Carpi	.	.	.
7.	Bastarnî .	.	.	.
8.	Sarmaţî..................................
9.	Goţi şi alte popoare afară de Slavi
10. Slavi .	.	-	.
§ 83. Immigraţie de persoane care aparţineau statului roman .....
1.	S-au strămutat oameni dintr-o provincie a Ilîyriculuî în alta
2.	Au venit oameni din diferite alte provincii ale imperiului
3.	Au venit militari .	.
84.	Prin immigraţiile de neamuri străine s-a
mărit puterea de rezistenţă faţă de românizare Nota. Elemente gote ori vechi germane în limba romînâ .	.	.
85.	Prin immigraţiile de persoane aparţinînd statului roman s-a făcut romanizarea, iar durata romanizării se arată prin inscripţiile datate Nota. Limba latină populară .
86.	Inscripţiile datate din Dalmaţia, Moesia
Superior, Moesia Inferior, Dacia, Pannonia Inferior .	.
87.	Timpul de cîud pănă cînd se găsesc inscripţii în Dalmaţia, Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia, Pannonia Inferior .
88.	Acest timp corăspunde aproximativ cu în-
ceputul şi sfîrşitul stăpîniriî temeinice romane în provinciile respective ...	„
89.	Decăderea tot mai mare a stăpîniriî bizantine peste teritoriul romanizat al peninsulei balcanice cu începere dela doniDiea lui lusti-
Pagina
285
285—333:
285-286-
286
286-287 287
287
287-289 289
289—294
294-321
321-333:
333-348
333-334
334—338 338—348
348-353
349-352
353-389
353—389
389-40&
406
406-417
«z- krr. irr- dr- dr- dr. dr- tir-	cr/.	dr-
877
Pagina
nianus incluzi v (527-565) pănă la fundarea statului bulgar de a dreapta Dunării (679), cînd acea stâpînire a încetat complect .	.	417—419
$ 90. Starea românismului în Dacia şi în Moesia
Inferior de de-a stînga Dunării .	.	419—427
91.	Starea românismului în peninsula balcanică 427
92.	Nume romane de localităţi depe teritoriul
romanizat al peninsulei balcanice, din cartea De aedificiis a luî Procopius	.	.	427—437
93.	Nume romane de localităţi depe teritoriul
grecizat al peninsulei balcanice, din cartea De aedificiis a luî Procopius ...	437—438
94.	Nume romane de localităţi din Dalmaţia,
Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia, Pannonia Inferior, notate în Corpus inscriptionum latinarum III .	.	.	.	.	438—439
95.	Nume romane de localităţi din Dalmaţia,
Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia, Pannonia Inferior, notate în Tabula Peutingeriana şi alte cîteva izvoare ..	.	.	.	439—440
96.	Nume sigur thrace de localităţi în peninsula balcanică, din cartea De aedificiis a lui
. Procopius şi din inscripţii .	.	.	410—441
97.	Nume probabil thrace de localităţi îu pe-
ninsula balcanică, din cartea De aedificiis a luî Procopius .	.	.	,	-	441—447
98.	Conştiinţa naţională şi importanţa elemen-
tului thrac în imperiul roman de răsărit pe vremea lui lustinian .	.	.	.	447—450
99.	Vitalitatea Thracilor în secolul VI probată
prin tenacitatea cn care ţineau la numele personale naţionale şi cu care-şî păstrau limba naţională .	.	.	,	.	450—453
100.	Numiri topice vechi păstrate pănă astăzi
în Dalmaţia, Moesia Superior, Moesia Inferior, nordveştul Thraciei, Dacia şi Moesia Inferior de de-a stînga Dunării, Pannonia Inferior .	453—462
§ 101. Cum se poate explica persistenţa maî mare a numelor topice în unele regiuni decît în altele............................................	462
878
Pagina
§ 102. Nume personale romane păstrate în Dalmaţia pănă -tîrziu, cîteva pănă astăzi .	.	462—464
§ 103. Nume personale illyre păstrate în Dalmaţia până tîrziu, cîteva pănă astăzi .	.	464
§	104. Nume personale romane	păstrate la Romîni 464—465
§	105. Nume personale thrace	şi illyropannone
păstrate la Romîni .....	465—46&
§ 106. Lista după alfabet a numelor romane de localităţi din cartea De aedificiis a lui Pro-eopios însemnate îa §§ 92, 93	.	.	467—471
§§ 107-108. Concluzii asupra	limbii latine populare dela mijlocul secolului	VI trase din numele de localităţi ale lui Procopius .	.	471—475
§	109.	Fenomene latineşti populare îu inscripţiile	din Dalmaţia, Moesia Superior, Moesia
Inferior, Dacia şi Pannonia Inferior	.	475—504
A.	Sunete	.	.	,	.	.	.	475—487
B.	Cazuri.........................................	487—497
C.	Timpuri.......................................... 498
D.	Moduri .	.	.	.	.	.	.	498
E„ Gen .	.	.	.	.	.	.	...	499
F.	Prepoziţii .	.	...	.	.	499—500'
G.	Cuvinte	.	..	.	,	.	.	.	500—503^
H.	Articul........................................	503—504
I.	Sintaxă..........................................504
§	110.	Ştiri despre limba romînească din secolul VI 504—508-
§	111.	Deosebirea mare care există din mai multe
puncte de videre între două părţi ale teritoriului romanizat din răsăritul Europei, intre provinciea Dalmaţia de o parte şi între provinciile Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia şi Pannonia Inferior de altă parte .	.	508—519
Capitolul VI	...................................	519—548.
§ 112. Cum am procedat pentru a culege numele
personale barbare din inscripţii	.	.	519—524
§ 113. Nume barbare din Dalmaţia .	.	524 — 534
§ 114.	Nume	barbare	din	Moesia	Superior	.	534—536
§ 115.	Nume	barbare	din	Moesia	Inferior	.	536—539
§ 116. Nume barbare din Dacia	.	.	539—544
§ 117.	Nume	barbare	din	Pannonia Inferior	.	544—548
879
Pagina
Capitolul VII .......................................	549-595
§ 118. Lista alfabetică a numelor personale barbare aflate în inscripţiile din Dalmaţia, Moesia Superior, Moesia Inferior, Dacia, Pannonia Inferior ...	.	.	.	.	.	549—595
Capitolul VIII ,	.	.	.	.	,	596-607
§ 119. Cum am procedat la repartizarea după neamuri a numelor personale barbare aflate în inscripţii: s-au repartizat după teritoriile neamurilor .	.	.	.	.	.	596—597
§ 120. Iapodes .	-	...	.	597
§ 121. Liburni .	.	.	.	.	.	597
§ 122. Adriopes .	.	.	...	597
§ 123. Dalmatae......................................	597—599
§ 124- Siculotae .	.	.	.	,	.	599
§ 125. Ardiaei.......................................599
§ 126. Pleraei.......................................... 599
§ 127. Docleatae .....	599
§ 128. Labeati .....	•	599
S 129. Daorsi..................................*	599
§ 130. Naresii .	.	.	•	•	599—600
§ 131. Meromenni § 132. Dardanî § 133. Breuci .
§ 134. Mazaei § 135. Ditiones .
§ 136. Daiesitiates .
§ 137. Părtini .
§ 138. Cavii.
§ 139. Pirustae .
§ 140. Illyriî insular!	.	.	.	.	601
§ 141. Loc nehotărît	al provinciei	Dalmaţia	601
§ 142. Scordisci . .	.	.	.	601—602
§143. Tribalii .	.	.	.	.	.602
§ 144. Moesi......................................602
§ 145. Loc nehotărît al	provincieî	Moesia Inferior .	...	.	•	•	602
§ î 46. Daci ......	.602—604
§ 147. Bessi .	.	.	.	.	.	.	604
600
600
600
600
600
600
600.
600-601
880
Pagina
§ 148. Sardi ......	604
§ 149. Gretae ...... 604
§ 150. Crobyzi, Scythae, Sarmatae, Bastarnae,
Obulensii, Oitensii .	.	.	.	604—605
§ 151. Bastarnae, Getae, Britolagae .	.	605
§ 152. Arabisci .	.	.	.	.	.	605—606
§ 153. Arabisci, Boii, Taurisci .	.	.	606
§ 154. Amantini ,	606
§ 155. Amantini, Hercuniatae .	.	.	606
§ 156. Ândizetii .	.	.	.	.	606
§ 157.	Loc nehotărît al provinciei Pannonia Inferior .......	606 — 607
Capitolul IX .	.	.	.	.	.	.	607—635
§ 158. Cum am procedat pentru a forma o listă de nume personale tlirace, illyropannone şi celte, pe care izvoarele ni le arată că sînt într-adevăr thraee, illyropannone şi celte .	.	607—610
§ 159.	Thrac! ......	610—620
§ 160. Illyri .	.	.	.	.	.	620—621
§ 161.	Pannoni .....	621—623
§ 162. Illyri şi Pannoni .	.	.	.	623—631
§ 163. Celţi ...	.	.	.	631—635
Capitolul X .	.	.	,	.	.	.	635—858
§ 164. Constatarea naţionalităţii (iliyropannonă, thracă, celtă, nehotărîtă) numelor personale barbare repartizate după teritoriile neamurilor
în capitolul VIII........................... 635—637
165-167. Procentul de nume personale illyro-pannone, thrace, celte şi nehotărîte corăspunde cu naţionalitatea diferitelor teritorii, cu excepţie de provinciea Daeia, unde marea majoritate a numelor personale este illyropannonă, procentul numelor celte este remarcabil, iar acel al numelor thrace este mic .....	637—641
§ 168. Despre numele nehotărîte, pe care nu le putem constata ca illyropannone, ca thrace ori ca celte, după listele de nume dela §§ 159-163. 641—644 § 169. Nume hotărîte ca celte după datele din dicţionarul luî Holder .	.	.	.	.	644
881
§ 170. O nouă serie de nume iltyropannone şi de nume thrace......................................
§ 171. Caracterizarea limbilor illyropannonă şi thracă .
§ 172. Rezultatele căpătate din inscripţii confirmă ştirile istorice cu privire la etnografiea provinciilor romanizate din răsăritul Europei
§§ 173-174. Populaţiea romanizată din răsăritul Europei se desparte din punct de videre politic, local şi etnic în două grupuri, din care s»au dezvoltat două popoare şi două limbi deosebite .	.	.	.	.
§ 175. Cum au procedat acei care au agitat chestiunea originii Romînilor .
§ 176. Se va da maî la vale bibliografiea în ordine cronologică .	.	..	.
§ 177. Kekavmenos	.	.
§ 178. Kinnamos
§ 179. Bonfinius ......
§ ISO. Lucius, De regno Dalmatiae et Croatiae, Frankfurt, 1666 .	.	.	.	.
§ 131. Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimii Ro-mino-Moldovlahilor ,	.	.	...
§ 182. Iohann Thunmann, Untersuchungen liber ăie Geschichte der ostlichen europaischen Yol-ker, Leipzig, 1774-.
§ 182a. losephus Benko, Transsilvania sive mag-qus Transsilvaniae principatus, Yindobonae; 1778 ............................................
§ 183. Prânz Ioseph Sulzer, Geschichte des trans-alpinischen Daciens, Wien, 1781-1782
§184. Gibbon, The liistory of the decline and fall of-the roman empire, Basel, 1787
§ 185. Supplex libellus Yalachorum Transilva-Qiae. cum notis liistorieo-criticis I. C. E. civis Transsilvani, Claudiopoli (Cluj), 1791 .
§ 186. I. C. Eder, în notele dela Supplex libellus Valachorum ......
,§ 187. I. C'lir. Engel, Commentatio de expeditio-
Pagina
644—646
646-656
657
657—660
661-662
662
662-663 663
663-664
664-665 665 — 666
666—667
667—668
668—675 675
675
675-676
882
Pagina
nibus Traiani ad Danubium et origine Vala-cliorum, Wien, 1794	.	.	.	-	676
§ 187a. Tunusli,'Ic-opta BXotyja?, ev Bisvv/), 1806. 676—:678 § 188. Petru Maior, Istoriea pentru începutul Romînilor în Dacia, Buda, 1812	.	.	678
§ 189. Dimitrie Philippide, 'Iatopîa	Pou|J.ouviac,
Leipzig, 1816 .	.	.	.	.	.	678—682
§ 189 \ DinySÎOS Photinos, Ic-opia Tfy; raeXai Jaxîac,
iv Bievvţi, 1818 ..................................	683—685
§ 190. Kopitar în Wiener Jahrbiicher anul 1829. 685 § 191. M. Cogălniceanu, Histoire dela Valachie et de la Moldavie et des Yalaques transdanu-biens, Berlin, 1837	.	.	.	.	.	685
§ 192. A. Trebonius Laurianus, Tentamen cri-ticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis,
Viennae, 1840.	.	.	.	.	.	685 —686
§ 193. Paul Joseph Schafarik, Slavische Alter-thiimer, deutsch von Mosig von Aehrenfeld,
Leipzig, 1843-1844:	.	.	.	.	.	686
§ 194. GL Şincai, Hronica Romînilor, Iaşi, 1853 -1854:	.	.	.	.	.	.	.	686—687
§ 195. Amedee Thierry, Histoire d’Attila, Paris,
1856.	687
§ 196. Andrei Şaguna, Istoriea bisericii ortodoxe răsăritene, Sibiiu, 1860 ....	687
§ 197. Fr.. Miklosich, Die slavischen Elemente
im Rumunischen, Wien, 1862.	.	.	687—689
§ 198. W. Tomaschek, liber Brumalia und Rosalia, Wien, 1868	.	.	.	.	.	689 — 690
§ 199. Th. Mommsen, Die romischen Ackerbrlider, în Grenzboten, 1870.	....	690
§ 200. Robert Roesler, Romanische Studien, Leipzig, 1871 .	.	.	.	.	.	.	690—695
§ 201. B. P. Hasdeu, Istoriea critică a Romînilor, Bucureşti, 1875..................................	695—696
§ 202. Julius Jung, Roemer und Romanen in den Donanlăndern, Innsbruk 1877, II ed. 1887. 696 § 203. H. I. Bidermann, Die Romanen und ihre Verbreitung- in Oesterreich, Grraz, 1877	.	696
§ 204. Schwicker, Die Herkunft der Rumănen, în Ausland, 1877, 1878, 1879	.
§ 205. H. Kiepert, Lehrbuch der alten Geogra-phie, Berlin, 1878	,	.
§ 206. Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente zur Ge-schiohte der Rumănen, Bucureşti, 1878
§ 207. Fr. Miklosich, Die Wanderungen der Rumunen, WieB, 1879	.
§ 208. Jos. Lad, Pic, Uber die Abstammung der Rumănen, Leipzig, 1880	.	.
§ 209. W. Tomaschek, Zur Kunde der Haemus-HalbinseJ, Wien, 1881 ....
§ 210. Fr. Miklosich, Beitrăge zur Lautlehre der rumunischen Dialekte, Wien, 1882
§ 211. Paul Hunfalvy, Die Rumănen und ihre Anspriiche, Wien und Teschen, 1883. .
§ 212. A. D. Xenopol, Teoriea luî Roesler, Studii asupra stăruinţii Romînilor în Dacia traîană, Bucureşti, 1883-1885	.
§ 213. D. Onciul, Teoriea lui Roesler, Studii asupra stăruinţii Romînilor în Dacia traîană, de A. D. Xenopol. Dare de seamă critică, Bucureşti, 1885	.	.	.	.	.
S 214. A. D. Xenopol, Istoriea Romînilor, Iaşi, 1888-1893.	.	.	.	.	.	.
§ 215. Radu Rosetti, Invaziunile Slavilor în peninsula balcanică şi formaţiunea naţionalităţii romîne, Bucureşti, 1889	.
§ 216. Traugott Tamm, Uber den Ursprung der Rumănen, Bonn, 1891
§ 217. W. Tomaschek, Die alten Thraker, Wien, 1893	.....................................
§ 218. B. P. Hasdeu, Strat şi substrat, Bucureşti, 1893	......
§ 219. Aron Densuşianu, Istoriea limbii şi literaturii romîne, Iaşi, 1894	....
§ 220. Ladislau Rethy, Dezlegarea chestiunii o-riginiî Romînilor, Budapesta, 1896 .
§ 221. D. Onciul, Originile principatelor romîne, Bucureştf, 1899 ...................................
Pagina
696
696
697 697
697—69&-
698—703-
703—704 704	:
704—740*
740—760*
760—764
764—765
765
765	— 76$'
766	— 768-768
768
768-770-
88 A
§ 222. D. Onciul, Romînii în Dacia traîană pănă la întemeîarea principatelor, Bucureşti, 1902.
§ 223. Ovidiu Densuşiânu, Histoire de la langue roumaine, Paris, 1902	....
§ 224. C. Jirecek, Die Romanen in den Stădten Dalmatiens, Wien, 1902-1904 .
§ 225. Emil Fischer, Die Herkunft der Rumănen, Bamberg, 1904 ......
§ 226. N. Iorga, Geschichte des rumănischen Volkes, Gotha, 1905. .....
§ 226a. Ilie Bârbulescu, Problemele capitale ale slavisticeî la Romînî, Iaşi, 1906 .
§ 227. Ilie Gherghel, Zur Frage der Urheimat der Rumănen, Wien, 1910 .	.	.	.
§ 228. O. Jirecek, Geschichte der Serben, Gotha, 1911	.	...
§ 229. D. Onciul, Din istoriea Romîniei, Bucureşti, 1914 § 230. N. Iorga, Histoire des Roumains de Transilvanie et de Hongrie, Bucarest, 1915 § 230a. J. Peisker, Die Ăbkunft. der Rumănen,
Graz, 1917.........................................
§ 231. N. Iorga, Istoriea Romînilor din peninsula balcanică, Bucureşti, 1919:
§ 232. D. Onciul, Les phases du developpement historique du peuple et de l’etat roumains, Bucureşti, 1921......................................
§ 233. Ce spun cronicarii romîni asupra chestiunii § 234. Punctele care au format obiectul principal al discuţiei din partea scriitorilor care s-au ocupat cu chestiunea originii Romînilor şi răspunsurile trase din studiul meu asupra a-celor puncte ......
Indice .	......
Post scriptum ...	.
Pagina
770
771—773
774
774—781
781—804
804—824
824-830
830
830—833
833—840
840—848
848—851
851—852
852—853
853—858
859-872
872—873
885
GREŞELI
Numărul înseamnă pagina. Numărul precedat de r. s. înseamnă numărul rînduluî paginii, începîndu-se numărătoarea de sus în jos. Numărul precedat de r. j. înseamnâ numărul rînduluî paginii, îneepîndu-se numărătoarea de jos în sus. — (linioara) înseamnă în loc de; astfel că x—y înseamnă citeşte x în loc de y.
Sînt două feliuri de greşeli. Unele sînt provenite de acolo că literele şi alte semne (cratime, linioare, punctuaţie, semne de citaţii) n-au eşit la tipar destul de lămurit ori aii* căzut. Pe acestea le arăt în fellul acela câ se tipăresc aici locurile respective clar şi complect, fără nicîo altă menţiune, îndreptările de acest fel sînt înşirate unele lîngă altele şi1 despărţite prin spaţiuri. Alte greşeli sînt însă mai grave şi' pe acestea le îndrept îu feliul acela că spun că trebue cetit cutare lucru în loc de cutare altul. îndreptările de acest fel sînt înşirate unele supt altele.
4.	r. j. 2. Dity- 4. r. s. 8. credatur.“ 7. r. j. 18. care 14. r. s. 2. s-au 49. r. s. 3. Vasile 49. r. j. 14. creştină.—	50.	r.	j.	10.	Caii-	51.	r.	s.
16-17. gerusiî 52. r. j. 10-11. troesmenais 53. r. j. 12. 166-172	56.	r.	s.	3.	magistcr	56.	r.	j.	14.
G'JVE.WTpU"G!V 61. r. j. 18. între 62. r. s. 15. inscripţiile 63. r. s. 17. Gurgi 71. r. j. 7. întîlniau 72. r. s. 10. i-1	74.	r.	s.	21.	s-au	75.	r. s. 2. l-a
78. r. s. 1. aceia-s	81. r. s. 4. dum- 81. r. s.
21.	s-a 81. r. s. 23. s-a 84. r. s. 14. Risano
86.	r. s. 11. căreia 86. r. j. 14. Pissantini 86, r. j. 14. C'Opyujov). 87. r. j, 18. s-a 87. r. j. 12. s-a»
87.	r. j. 6. care-şi 96. r. s. 7. le-au 98. r. s. 20. distrus-o 98. r. j. 7. i-a 99. r. s. 1. înpreună,
99.	r. s. 4. Paulus	104. r, s. 11. războinici
105. r. s. 9. deputaţi 105. r. j. 19. lî-a 108. r. s~
1.	Cîţî 108. r. s. 6. pedep- 109. r. ?. 18. toniu?.a
111. r. s. 19. aurul, 112. r. s. 13. despărţi 112. r. j. 6. că 114. r. s. 11. 'Evc-i/.v; 115. r. j. S. s-a 116. r. s. 13. flaute 116. r. s. 16. tîrziu."
■$86
116.	r. s. 21. ’iUo? 116. r. s. 22. ’Auo? 116. r. j. 7. gropile 117. r. s. 16. Tartaro 122. r. j. 1. făcut 146. r. j. 13. toată 146. r. j. 10. regelui 148. ■r.	j. 3. îngrămădesc	189. r. j. 12. întîiu	197. r.	s.
3.	care	197, r. s. 17. orî	197. r. j. 18.	seară
197. r. j. 16. întunecos “	203. r. j. 15. Nota S 45.
209..	r. s. 12. pag. 1321).	210. r. j. 3. Fragmente, 11.
252. r. j. 15. Sozopoli 253. r. j. 10. vălazări *261. t. s. 9. Tricornensii 270. r. s., 1. Odrysii 272. r. j. 17. Diobessi 278. r. j. 19. jafnlui 294. r. j. 1. .Hababa.“ 308. r. j. 5. Odoacer 325. r. s. 20. ).—
362.	r. s. 4. Bonn	362. r. s. 19. limbii	364,	r.
•s.	1. orî	364. r. s.	12. păreri 364, r. j.	16. orî
364. r. j. 14. oii 364. r, j, 12. orî 364. r. j. 4. vorbit 367. r. s. 14. 1910	367. r. j. 18. italic
369. r. j. 16. face 370. r. s. 7. regitmi 371. r. s. 5. -specifice 372 r. s. 2. veche 372. r. s. 11. fonologiei 372. r. j. 4. vechii	373.	r. s. 1.	snnetnl	373.
r.	j.	24. hăbiat	375.	r. j. 10.	corbului	376	r.	s.	6-7.
înţelesurile 383. r. s. 16. ori 444. r. s. 3. jîntiţă •444. r, s. 15. caille 445. r. s. 1. marmoreo 44.5. r. j.	6.	immigrant,	450.	r.	j. 1.	gărzii	452.	r.	s. 1.
greacă 454. r. s. 10. Fianona 456. r. j. 2. orî 456. r. s. 13. Also-Kosâly 472. r. j. 8.-gotthico . 472., •r. j. 4. Romanii 490. r. s. 12. Eutychete 506. r. s.
4.	Topvo, 507. r. j. 2B. retorna 508. r. s. 3. Slavi
511. r. s. 9. 89.—	511. r.- j. 13. 419.—• 517. r. j. 19.
parte 517 r. j. 6. cît de cît 518. r. j. 24. lllyropannoni
524. r. j. 14. 13845.—	533. 1*. s. 9. Karkar 533.
r. j. ,9. Krka 537. r. s. 4. Bi- 549. r. j. 2. Partinilor.—	551.	r.	j.	16.	54.	553.	r. j. 9. crkva 555.
t.	j.	12. Bisine	570.	r,	j. 15. (Sarmizegetusa)	580.
r. s. 10. Pocitely 582. r. 19. Corcyra 598. r. s. ^2. Dasas b.—	598. r. j.. 8. Nomeditus b.—	651. r. j.
l‘io -i G54. r. j. 6. barazaiti 659. r. s. 17. N. Bel-diceanu 665. r. j. 14. De-i 668. r. s. 2. mulţî •675. r. j. 10. 1791 :	677.	r.	s.	6. oştiri 681. r. j.
5.	cîţiva 681. r. j. 2. rîuri 681. r. j, 1. revărsa
693.	r. s. 2.0. romanische 693. r. j. 8. hartă 693. r.
J. 7. resturi 707. r. j. 11. torna 713. r. j. 18. Vid,
716. r. j. 19. Kîi 724. r. s. 17.- Alîî'tera 725.
887
r. jj. 10. Vukan 725. r. j. 9-8. Crestianul"* . 72S._r. j.
7.	Jassy 730. r. s. 8. torg% 730. r. j. 2. Valea 732. r. s. 12. 556:	737.	r.	g.	7-8.	gîndul	.	744.	r.
s. 13. Morăşuluî 761. r. ş. 8. făptură 761. r. j. 19. violenţele 761. r. j. 18. pădurile 777.. r. s. 4. populaţie 782. r. j. 15. priceperea 812. r. s. 13. (nET/S\r7i) 812. r. j. 20-19. zdravăn 814..r. s. 1-2. dărâmă 820. r. s. 7. bil- 847. r. s, 13. ceialaltă,
855. r. s. 17. Sardii 872. r. s. 17. Yiiriikler.
I
III. r. s. 6. nici—nici
XIII. r. s. 5. f=v' Papaliagi—y'=v Papahagi XXXVII r. s. 16. Symeon—Simeon
5,	r. j. 14-13. augusta—augusts
6.	sus la dreapta. § 3-4 — § 3 4
10.	sus la dreapta. § 4-5 — § 5 18. r. j. 3 Numaî — Nnmai
22.	r. j. 15. Cakarlar — Cakarlar
■27, r. j. 9. Diascuporeos—Diascnporeos
28. r. s. 9-10. Mucaporeos — Mucapareos
34. r. s. 1. precum — precnm
59. r. s. 12. monumentelor — monnmentelor
■60. r. ]. 17. localităţi — lecalităţî
61. sus la stînga. § 28-29-30 — § 28-29, 30
•64. sus la dreapta. § 31-32-33 — § 31-32, 33
6S. sus la dreapta. § 35-36-37 — § 35-36, 37
76. r. s. 22. următorul — următorul
■83. r, j. 17. multă — mnltă
•85. r. s. 19. asupra lui •— asupra! lu
122. r. j. 18. puteă—pntea
148. r. s. 10. Mithridates— Myth.ridates
148. r. j. 4. Mithridates — Mythridates
150. r. s. 15. Mesembria, la — Mesembria. La
196. r. j, 13. în Dunăre în ţara — în Dunăre în
200. r. j. 4. domeniul—domeninl
211. r. s. 2. Peneios. S. VII, Fragmente, 12,— Peneios.
235. r. j. 1. numele — nnmele
254. r. s. 5. însă — însă. . >	.
•324. r. j. 18. bhers—bhers-.
327. r. j. 12. prezent— prezent -327. r. j. 8. geografiei— Geografiei
888
371. ri’ s. 23. fascicula de raze — fascicula din raza 371. r. j. 13. individ — individ 375.	r.	s.	17. pildă	— plidă
387.	r.	s.	8. comme	si — comme	si,
388.	r. j, 5. distiDguent — destinguent 401. r. j. 5. 254 : — 254:;
401.	r. j. 3. 259-268:— 259-268;
402.	r. s. 4. 96-98: — 96-98 ;
402. 'r. s. 5. 117-138: — 117-138;
415.	r.	j.	10. mslal	stîogimalnl	drept
4:38.	r.	j.	6. civitas	— civatas
4:42. r. S. 21.	—	Zpi'/YE?
467. r. s. 13. Haemimontus — Haeminontus
472.	r. j. 1. ocupe—ocnpe
473.	r. s. 9-10. riginocastellon — reginocastellon
475.	r. s. 5. răsăritul romanizat al Europei — peninsula-balcanică
476.	r. j. 20. Grundriss—Grudriss 4:88. r. j. 1. unde — nude
506. r. s. 6. apucat — apucat 508. r. j. 24. Şi — Şi
511.	r. s. 9. 237. —.287,
516.	r.	s.	7.	putea — pntea
517.	r.	s.	20. tîm — tîiu
615.	r.	j.	2.	C. I. L. II[ 14015 — 14015
641.	r.	j.	9.	după — depe
666.	r.	j.	4.	Illyrî — Illiyrî
694. r. s. 3. u — u
694. r. s. 5. u'— u
716. r. j. 16. Miklosich — Miclosich
721. r. s. 21. medita — meidîa
728. r. j. 20-19. menţiunea — menţinnea
736,	r. j. 20. originii ■— orginiî
737.	r. s. 7. cuceritor—cuceritor
740.	r. s. 9. descălicat — descălecat
741.	r. s. 19. localităţilor respective Ungurii li-au dat —-Ungurii lî-au dat
755. sus la dreapta. 755 — 75 788. r. s, 15. nu-î—uu-î
512.	r. s. 8. temniţă — temni,ă 833. r. s. 11. , — ;
889
865. r. s. 9-10. cel satem — celsatem 871. r. s. 20. emigranţi—emigra-nţi
Dintre aceste greşeli atrag în special atenţiea asupra următoarelor.
XIII. r, s. 5. y'=v> Papahagi — y'=v Papahagi 19Q. r. j. 13. în Dunăre în ţara — în Danăre în 211. r. s. 2. Peneios. S. VII, Fragmente, 12.— Peneios. 371. r. s. 23. fascicula de raze — fascicula din raze
415.	r.	j.	10. malul sting — malul	drept
475.	r.	s.	5. răsăritul romanizat	al Europei ■— peninsula
balcanică
694.	r.	s.	3. u — iV
094.	r.	s.	5. îl' — ă
721.	r.	s.	21. medita—meidîa
La pagina 465 r. j. 19 după astăzi, să se adauge în fermă de notă următoarele:	Ia ce priveşte numele personale
thrace care eventual s-ar fi păstrat la Romîni, părerea a fost emisă încă de Tomaschek, care în Die alten Thraker II, 2, 39, -dO compară pe thracul Tzinta cu romînul Ţintea şi pe thracul Zipas cu ‘romînul Jipa.