FRONTISPICIU Mi -am plăsmuit un suflet din ţăndări de bolid, Aerian şi aspru, cu nostalgii de vid. Sori stinşi şi-au stors cenuşa din hăuri să închege Năpraznicele aşchii de mii de ani pribege. Ecouri adunate din haosul astral Mai gem şi-acum în asprul meu suflet mineral, Cu fire de-aur smulse solarelor sisteme, Mai repede ca vremea alunecînd prin vreme. Fulg de nemărginire în coajă de pămînt, In inimă port dorul pustiilor senine. Cind clipa pămînteană apasă greu pe gînd Desfăşur albul viscol al stelelor în mine. Mi-i dat să-mi caut timpul sburînd din cră'n eră Şi să colind, erratic, prin sccolii glodoşi. Tot cc-i contrast m'atrage şi 'n mine ca 'ntr'o seră Cresc brazii nalţi alături de cactuşii buboşi. Am aruncat la hîrburi cîntarul nemuririi Şi ciutura cu glorii banale de cişmea. urnea începe şi sfîrşeşte'n mine. Ca algele pe funduri de-oceane, Dospite 'n mîl albastru de ceruri sfărîmate Cresc cîntecele mele subterane. Mi -i inima la adăpost Ca un culbec în fundul unei grădini pustii. Hotarele mele sînt: cel care-am fost Şi cel ce voiu fi — hotare pustii... Căci viaţa mea de adineauri Mi-i tot atîta de departe Ca viaţa celei mai uscate mumii, Şi pentru mine tot ce nu-i prezent — e moarte. Singur? Ce vorbă lipsită de'nţeles! Sînt tu şi el şi voi aşa dc des! Deatîtea ori Sfinx şi Ocdip! Trăesc în mine ca o pădure 'n mii de frunze, Ca vîntu'n mii de fire de nisip... V iiţa-i rîul acesta cu ceru 'ntors pe dos Pe «are îl beau boii blajini, cu gîtul gros, Undt noaptea se scaldă stelele şi strigoii (Şi cerul nu-i cel răsfrât pe care-1 beau boii). Cerul de sus? Poveste care-o spui cînd te culci. Viaţa-i făcută din fulgere şi cenuşă Şi, caid o muşti, cu gust sălciu ca o scoruşă Pe caie o mînînci putredă, cu viermi dulci. Vremci nu are-odihnă ca o cumpănă şchioapă. Veşnica? N'o ştii, ori merge cu tine 'mpreună. Alungă vracii de ieri cu ochii în lună... Viaţa-i cu drumuri şi gropi, cu pînc şi apă. Suflete pline de plopi, prietini de mîne, £ turhire cîntecul meu, ca vinul nou. Ziua ce azi e ca o dumbravă de mesteceni, %Soarch-i lîngă voi, aur şi pîne... M i-s vremurile tot mai mult străine Şi ochii mei se'nchid nepăsători, Şi, iată, azi mă'ntorc din nou spre tine, Norod bătrîn al pietrelor surori... In haine de verdeaţă'ngenunchiate In cimitir pe margini de morminte; Scuipate 'n drum şi 'n temple sărutate: Prundiş de rînd sau lespezi sfinte; Tovarăşe cu şerpii şi cu spinii; Statui zglobii sau gîrbovite stînci; La gîtul înecaţilor în mare Rostogolite'n văgăuni adinei; — De pretutindeni vă cuprind şi vă culeg, Şi vorba voastră mută o 'nţeleg, Vă strîng pe toate 'n suflet şi ascult Tăcerile care vorbesc în voi, demult... In ritmul odihnit al veşniciei Cum clipă după clipă se alungă, In tîrgul nostru vechiu, pc eare-1 ştii, Cu tei schilozi pe uliţe pustii Şi ciori flămînde croncănind într'una, E toamnă — ca întotdeauna... In tîrgul nostru vechiu, pe care-1 ştim, Duc toate străzile spre ţintirim... Pluteşte-aceeaş linişte ciudată... Şi paşii sună tot aşa de grei Ca şi-altădată... Şi toamna nu mai pleacă niciodată... Iar soarele îmbătrînit coboară Spre-acelaş vechiu apus (tot violet) Ca un decor banal, mîncat de molii, In care veşnic stă să moară Caricatura lui Hamlet... In tîrgul nostru vechiu, pe care-1 ştim, Duc toate străzile spre ţintirim... Rotund şi gras, molatec şi bunduc, Făptura lui gălbuc 'n timp se pierde. Prinos sfios toţi regii îi aduc Şi cînii vin cu botul să-1 desmierde. Din pline şolduri moi, şerpuitor, Bolborosind în galbene spirale, Sau şopotind în stropi ca un isvor: Acelaş fu din vremuri ancestrale. £1 saltă'n frăgezimea voastră, sîni! Tresare bleg în voi, o trupuri goale! îl văd în tot: pe buze şi pe mini, In guri şi 'n lacrimi, puhav, gras şi moale. Mîndrii şi graniţi pentru dînsul nu-s. Spre slava lui şi-apleacă toţi spinarea, Dela maimuţă pînă la Isus. îngraşă ţărna şi sporeşte marea. Mi -era pustiu în suflet. Plin de trudă Mergeam pe malul unei ape, Şi blestemam în gîndul meu cu ciudă, Că Dumnezeu de-ar îi, şi-ar îi pe-aproape, M'ar izbăvi — sau n'ar vrea să m'audă... Blestem era nu de năcaz ori ură; De nici-un om n'aveam ca să mă plîng; Dar îmi muşcam din suflet să nu plîng, — Şi parc'aş îi muşcat din zgură... Şi doar pornisem blînd de dimineaţă, Cu ochii mari şi gîndurile'n vîntî Mă bucuram de flori, de vînt, de viaţă, Şi mă simţeam la mine-acasă Oriunde pe pămînt... In urma mea oraşul ca o fiară Cu solzi de smoală şi aripi de fum îşi clocotea urgia seculară..^ MOCIRLA Mocirla neagră doarme pe cîmpul gol şi slut, La poalele movilelor de lut Pe care, noaptea, cînii oraşului s' adună Să-şi ţie sfatul lingă lună... Spre seară cerul bolnav se lasă peste baltă, Şi soarele loveşte cu fruntea de pămînt; Iar cînd oftează vîntul pe cîmp mocirla saltă La soare răsfirîndu-şi miasmele pe vînt. In zări oraşul urlă cu hohote viclene, Cu oamenii pe uliţi roind deavalma toţi, In ţipete de trîmbiţi, în şuer de sirene, în seîncete de clopot şi huruit de roţi... Schilozi pe cîmp se 'nelină copacii rari şi goi. Un stol de ciori se lasă pe-un stîrv, în depărtare. Şi-i ceasul cînd pe drumuri de toamnă şi noroi Soseşte caravana sacalelor murdare... Suflete, povesteşte amurgul în păduri, Sihla cu fagi şi ferigi, brazii cu miros tare, Drumul pitit prin iarbă cu jderi la cotituri, Şipotul cu jghiab putred şi şopot de răcoare. Vremea'n trecut, pîrîu în munţi, cu prund de aur Pe care uiţi întotdeauna să-1 culegi... Buciume bocitoare au vuit seri dearîndul: Gindul păstrează încă vaetcle pribegi... Suflete, povesteşte vremea cu clipe simple Ca o călugăriţă cu mătănii de lemn. Şi tot ce-i amintire stă iarăş să se'ntîmple, Cum cauţi în cărţi foaia — la care n'ai pus semn... Din scorburi noaptea iese ca o vieţuitoare Flămîndă, cu trup negru şi mers împleticit. Păsări cu chiot dulce au trecut, s'au rărit. Cînd ajungi în poiană, printre brazi, pe cărare, Vezi luna care vine, goală, din răsărit. Suflete, povesteşte vremea cu clipe simple... EXERCIŢIU r Jtriveliştca-i ciudată şi uaivă Ca hărţile cu case şi copaci. Drumul aleargă, alb, de jos în sus, Sărit, ca un ogar, din perspectivă. Burgul e'n fund, cu creştetu'n apus, Mai jos, mai sus, Cum vrei, aşa sau dimpotrivă. Vîrfuri de turnuri zgîrie'n amurg Cerul cu geamuri turburi şi plesnite. Veacul de mijloc iîlfîie pe burg Cu-aripi de mucava, mucegăite. Iar au trecut leproşi cu zurgălăi. Spinii pe deal sînt mari cit nişte plopi. Nouri cu chip de păsări s'au încîlcit prin plopi. Vântul cu solzi de fildeş se tîrîie prin văi. Te plimbi prin cimitirul acesta cu cruci mari Şi albe în tîrziul toamnei ca nişte mîni. Vorbeşti să n'auzi morţii guralivi şi murdari. Şi liniştea e falşă printre copacii spîni. - Tăcerea ca o frunte se încreţeşte glas. In ochi privirea-i chiot, zilele ţipă soare. Noaptea gîlgîie hulpav în urechi cobitpare. Vremea neadormită clipeşte 'n ochiu de ceas. Rupi timpul, creşte hidră şi clipa face două. Nu-i nicăieri tăcere, sau — dincolo de timp. Gîndul declaină sîngu% sîrguitor şi simplu, Aşa cum pţauă. Amurgul ste desprinde de pe cer ca o coajă Putredă cu muşchiu vînăt şi ^cîrţiit de vînt. Inima morţilor bate 'n pămînt. Dar, ştii, tăcerea printre copacii spîni e falşă. STIL s ie poarta cu stîlpi rumeni 1ţi parc cînd ai intrat, Castelul c istoric şi lacul e titrat. Cerul cu mîni crăpate de vînt deapănă noapte, Şi aerul e proaspăt, pe lac, cu gust de lapte. Amintirea cu miros de colb pătrunde 'n nări. Ni-s sufletele două ţări — pe acecaş hartă. Cît pămînt ne desnarte acum, şi cîte gări! Nemărginirea gîtu-şi întinde între noi. Amintirea-i cu miros de colb şi de gunoi. Cu gîndul cerci adîncul trecutului să-1 măsuri. Pe apă vîntul trece cu foşnet de mătăsuri. Dc-aici pădurea 'ncepe cu scorburi şi cu cerbi. Tac cînd mă'ndemni la vorbă, răspund cînd nu mă 'ntrebi. Vorbe nepregătite s'adună'n colţul gurii. Iţi dau înapoi gîndul din marginea pădurii ŞT sufletul pe care, zălog, ţi l-am păstrat. Castelul e istoric şi lacul e pătrat. DECLAMAŢIE IJisericile fără turle Cu 'nfăţişare de spital, . . Bursele cu stîlpi de templu şi cu creştet de metal, Temniţele 'mprejmuite de castani, ? Statuile 'n muzee cu gesturile strîmbe, Literaturile de drîmbe, Şi noaptea omenirei ce nu mai are ani: Nu! Nu!—Tu cunoşti vîntul doinit în alte părţi. Drumul în jurul tău înfăşură-1 cingătoare. Plecăm. Asvîrle 'n gîrlă mormanele de cărţi Cu suflete presate în file ca 'n ierbare. Vrem pădurea întreagă, nu frunza cu nervi subţiri. Sîntem sătui de iscusite tălmăciri. Singuri vrem să ne fim ascultare şi legi. Păcat de cei rămaşi în urmă şi betegi... Lumina cade strîmbă pe viaţa noastră dc-azi. O, să ne-adăpostim de tiîmbiţa ei barbară! îmi joacă 'n ochi apusuri sburlite 'n coame roşii, Ca o năvală de oştiri barbare Cu suliţi sîngerate goniiid cotropitoare, Aşa cum au văzut cîndva strămoşii... Arc de triumf din piatră-albastră cerul înalţă peste soarele-asfinţit... Tăcerea nopţii, iarna, e rea ca un cuţit Cînd în văzduh se încleştează gerul Şi stelele sclipirea şi-o ţîrîip-ascuţit. Arc de triumf am înălţat în mine Cu creştetul nesărutat de glorii... Pentru cine?... Vin noaptea'n el să doarmă cerşitorii Şi bufniţele vin ca să se'nchine... Cînd suflă'n mine vîntul cel curat Venit din Alpii cugetării pure, Sînt în adîncul meu ca o pădure Din care păsările guralive au sburat. Omizile pe soareVau căţărat şiroaie. * ,Mi-i gîndul ac pe creer şi inima'n eclipsă. Cu şolduri lucii cerul pe zări se încovoaie €înd treefi iarna albă cii degete de ghips. în suflet ca 'ntr'o apă cînd am privit văd strîmb. Acum m.armura vremii s'a isprăvit sub daltă Şi se distramă 'n aer statuia fără trup. Cuvîntul vine gîngav sub gînd şi-1 spun pe dos Cum bîjbîie prin ornic minutele mioape. Vreau sufletul să-mi fie ca versul, de prisos, Şi imnul vieţii calme să-1 sfărm în ritmuri şchioape. Ca vorbe dintr'o limbă pe care n'o mai ştiu îmi vin în minte gînduri de altădată, triste; Se smulge din durată plîns după plîns pustiu Şi 'n tactul vid al clipei re'ncearcă să existe. lifturi de coşuri roşii de obidă, Ziduri bătute 'n coaste de metal: Cătră amurg o vezi proptită '11 deal, Cu creştetul în nourii de cridă. Fum, sgură, flăcări, fier, oţel, acizi, Toate acestea'n aer se frămîntă Cu vaere de fiare şi trăsnet de bolizi: Plămadă încropită ce 'nspăimîntă. Omul, în lăcomia-i suverană, Păniîntului şi măduva i-a supt, Răsplămădindu-i bezna ne 'ntrerupt Şi sfredelind cu flăcări în noaptea subterană... Ciclopi cu măruntaie de foc, furnale-adînci îşi scuipă-ucigătoarea lor lumină. Spinările 'ncordate lucesc ca nişte stînei, Şi pielea asudă 'n stropi fierbinţi benzină. 98 STÂNCI FULGERATE Gînd şî oţel, unul în altul scurmă, Şi iadul urlă — pînă cînd, grăbit, Trîmbiţi de soare cresc la răsărit prevestirea unei judecăţi din urmă... CÂNTEC PE CULMI — DUPĂ UN FRAGMENT DIN NIETZSCHE — Aniiază-avieţii! Ceas de împliniri! Văratică grădină a visurilor coapte! O, fericire 'nfrigurată de aşteptări şi de pîndjri! Mi-aştept prietenii, şi zi şi noapte. Veniţi, prieteni! Visurilc-s coapte, Şi ceasul cel de faţă e plin de împliniri. In cinstea-vă gheţarii se'mpodobesc cu flori. Pîraiele din munte pornesc spre voi voci clare. Şi se adună'n creştet de ceruri vînt şi nori Să vă pîndească pasul de dincolo de zare. Ospăţul meu v'aşteaptă pe vîrfuri, printre stînd. Nu-i nimeni mai aproape de stele decît mine, Nici mai aproape nu e de hăurile-adîncî. Şi nimeni pîn' acuma nu s'a urcat spre mine Să guste din ospăţul întins pe vîrf de stînci. ...Dar iată-vă, prieteni atît de aşteptaţi!... De ce în ochii voştri văd spaimă şi mirare? POPAS Cerni, ca zugrăveala pe lemn, s'â învechit. Dănţuitor pe îrînghii şi păpuşar vestit, Cu zările pe umăr şi vîntul de căpăstru, Sufletul meu colindă şi-acum sufletul vostru... Copii ridicau zmee în drum, cînd am purces. Domoală era vremea şi lungă ca un şes. Paşii mei din ţarină lăsau urme pe nouri. Ocheam cînd era lună, cu praştia, ecouri... — De-atuncî au trecut zile ca luntri fără cîrmă. In podul palmei dîra norocului se curmă. Şi-am căutat zadarnic în gînd de-atîtea ori Vorba care deschide peştera eu comori... îşi mînă noaptea cînii negri la vînătoare. Tăcerea-i grea de zarva vocilor viitoare Cum timpul tot e 'n clipă şi lumea după frunte. Şi viaţa-i ne 'ncepută ca apele de munte... Mîni plec din ţara asta cu cerul învechit.